Revista Cinema/1963 — 1979/1971/Cinema_1971-1666897506__pages251-300

Eugen Barbu: 


„Nu s-a atenuat nimic. 


ra NW Ecaterina OPROIU: Așa 
= cum am explicat și cu prile- 

jurile precedente, redacţia 
A noastră crede că o discuție 

la care participă 4-5 critici, 
in prezența autorilor filmului, poate fi o 
formă de cronică mai eficientă decit ana- 
liza solitară a unui recenzent, fie el oricit 
de dotat. Prezenţa autorilor nu o socotim 
deloc un factor inhibitor. Eugen Barbu are 
— ştim cu toții, am simțit asta și pe pielea 
proprie — plăcerea polemicii și sint con- 
vinsă că el are gustul polemicii nu numai 
cind ea pornește din condeiul său. 

În afară de aceasta am sentimentul că 
Eugen Barbu este creatorul unui film 
solid, despre care se poate discuta des- 
chis și cu mult interes. 

Faptul că pentru mai multe zile regizo- 
rul filmului, Gheorghe Vitanidis, participă 
la premierele filmului, în diferite orașe din 
țară, ne-a lipsit de avantajul de a-l avea 
acum de față. Dar replica și opinia lui — 
pe marginea spuselor noastre — le publi- 
căm la închiderea ediției, în finalul acestei 
discuții. 


Romanul este mai viguros. 
mai aspru, mai tăios 


Florian POTRA: Eu simt nevoia unor 
delimitări preliminare. «Facerea lumii» es- 
te un film care pleacă de la o carte. Cel care 
semnează scenariul este insuși autorul 
cărţii. Nu vreau să ridic aici vechea pro- 
blemă a ecranizării și nu sint nici partiza- 
nul comparațiilor roman-film, luate punct 
cu punct. Ridic însă problema, particula- 
ră, a «dreptului de împrumut» — în acest 
caz un «auto-imprumut» — la care se 
reterea Aristarco, intr-un articol scris 
pentru «Secolul 20», vorbind despre con- 
diția însăși a cinematografului, raportată 
la condiția literaturii. Ca o constatare 
generală, introductivă, sint obligat să ob- 
serv că romanul «Facerea lumii» este mai 
viguros, mai tăios, mai aspru, mai precis 
în definirea mediului, în definirea caracte- 
relor, în ciocnirea dintre ele, in atmosferă 
etc., într-un cuvint a «lumii», a universu- 
lui cu care ne pune în contact. Se leagă 
oare aceasta de faptul că,in general,sau 
la noi, în mod special, ceea ce iși permite 
prozatorul nu îi este îngăduit cineastului? 
Pentru că există credința că în cinemato- 
grafie nu se pot spune, cu aceeași fran- 
Chete, cu aceeași forță, cu aceeași ascu- 
time, lucrurile care se exprimă în literatură. 


Ecaterina OPROIU: E o credinţă con- 


juncturală, de coloratură locală... 


Florian POTRA: ...care devine aproape 
un principiu. Se știe foarte bine că se fac 
și calcule, observindu-se că poezia e 
publicată în 3 000 exemplare, iar romanul 
in 15 000, că teatrul e frecventat de 200 000 
de spectatori, iar un film de 2 000 000. 


Ecaterina OPROIU: Sint calcule a 
căror putere de inhibiție se restringe de la 
an la an. Ele vor dispărea. Treouie să dis- 
pară. Depinde de noi să dispară. Deşi, 
la drept vorbind, nu numai de noi... 


Eugen BARBU: Eu, spre deosebire de 
tovarășul Potra, cred că filmul este foarte 
reuşit. 


Florian POTRA: Dar eu nu m-am pro- 
nunţat încă asupra filmului ca atare. Pot 
să vă spun că părerea mea este pozitivă. 
Raportat însă la carte, nu ca valoare strict 
estetică, stilistică, ci la forța cu care e 
exprimat un univers uman... 


Eugen BARBU: Eu nu vreau să fac o 
comparaţie între film și carte. Fa ar fi și 
riscată, fiind vorba de lucruri deosebite. 
Din 500 de pagini, care nu aveau nici 
măcar spatii de dialoa. am făcut un sce- 
nariu de 60 de pagini. De fapt, scenariul a 
devenit altceva. Sigur că sint tot eroii 
cărții, dar unii din ei au trebuit comprimați, 
poate chiar escamotați și, în această pri- 
vință, am și eu nemulțumirile mele. 


4 


Dimpotrivă!“ 


A trebuit să am curajul de a renunţa la 
ambitia de a face o frescă sau la tentația 
de a realiza un film in două serii. Am ales 
numai conflictul dintre tată și fiică, ca 
element esenţial, lăsînd alte părți pe un 
plan secundar, pentru că acel conflict mi 
se părea caracteristic şi actual. M-a inte- 
resat să fie un film foarte viu şi, intr-un fel, 
cred că Vitanidis a reușit să-l facă așa. 
Filmul este foarte bine ritmat, dacă excep- 
tăm un moment sau două, ritmat în dialog, 
ritmat în prezentarea personajelor, a bio- 
grafiilor lor. Ceea ce este deja foarte 
mult, pentru că la noi, în general, nu se 
prea știe ce este acela un dialog, ce este 
acela un personaj. Am văzut recent un 
film, n-am să spun cum se numește, o să 
ghiciţi, în care timp de două ore sint adu- 
nat niște oameni la un loc și, pină la 
sfirșit, nu știi nici măcar care este eroul 
principal. Putem observa, in schimb, că 
în orice cinematografie din lume — mă 
refer la nimele mari — toate lucrurile sint 
explicate sau datele implicate sint, pină 
la urmă, fie evidente, fie luminate ca sens, 
chiar cind e vorba, ca in «Anul trecut la 
Marienbad», de sondarea memoriei. Re- 
venind la problema ridicată, eu nu cred că 
filmul a trădat cartea. Cartea avea o mai 
mare extensiune şi mai multe implicații, 
într-un fel mai proprii titlului: «Facerea 
lumii». Dar filmul valorifică bine o parte a 
cărții — acea problemă de familie între 
muncitorul ilegalist Filipache și fiica sa, 
Eva. 

Florian POTRA: Aspect care permite 
ceea ce remarcam la inceput, adică o 
anumită atenuare a vigorii în expresie. 

Eugen BARBU: Nu s-a atenuat nimic. 
Dimpotrivă, eu cred că în film s-au spus 
unele lucruri mai direct și mai violent. 

Florian POTRA: Vorbesc de o impre- 
sie generală. Cartea dă o senzaţie de 
forță pe care filmul o dă mai puţin. 

Eugen BARBU: Această impresie poa- 
te să vină și din modul tehnic modest în 
care au trebuit rezolvate unele momente. 


Fiindcă în cinematografia noastră se chel- 


tuiesc uneori zeci de milioane — și une- 
ori e normal să se cheltuiască, fiindcă sint 
filme bune, care «iși scot banii» — dar 
pentru alte filme se taie fără justificare din 
bugete mult mai reduse, deşi temele 
abordate nu sint mai puţin pretenţioase. 
A se vedea consecinţa in manifestaţiile 
ușor meschine din acest film. Mie mi se 
pare inexplicabil că aceeași direcţie a 
cinematografiei care cere cu insistență 
filme actuale, politice, cind are scenarii 
măcar onorabile și premiza realizării unor 
filme foarte bune, face economii tocmai la 
aceste filme și exact la acele secvențe 
care puteau fi un ecou foarte puternic al 
evenimentelor descrise. 

Florian POTRA: Eu aș mai adăuga un 
exemplu, de altă natură, povestea roman- 
tică, pateuca, a aragostei dintre Eva şi 
tinărul activist Matei. Fără să consider ne- 
reușită această ramificație a filmului, mi se 
pare că ea nu atinge preananţa și nu redă 
cinematogratic atmosfera și farmecul pe 
care episoadele în cauză le presupuneau. 
Sint o mulţime de date «reconstituite» 
la acel sediu al tineretului progresist, unde 
ei se intilnesc: se scot la licitație obiectele 
vechi, se freacă dușumeaua, se spală 
geamurile, ș.a.m.d.,dar totul este puţintel 
indulcit, edulcorat, văzut de la distanță — 
fără relieful necesar și deci fără emoție sufi- 
cientă. 


Un film de poveste, 
un film al simplităţii? 


Ecaterina OPROIU: Da, o anumită 
lipsă de densitate a autenticităţii, în 
această secvenţă și în altele, și eu am re- 
simţit-o. Dar eu nu vreau să judec filmul 
sub zodia cărții. În consecinţă, mi se pare 
că ne aflăm în fața unui film reușit, a unui 
film de poveste, care are conştiinţa condi- 
tiei sale de film de poveste și nu recurge 
la „incursiuni sofisticate, la sondaje în 
memorie, la unghiuri subiective și la alte 
metode din acestea care fac deliciul filmu- 
lui psihologic modern, într-o anumită 


viziune. Acest film, avind conștiința că tre- 
buie să spună o poveste, o poveste a 
epocii respective, o face cu simplitate, 
cu claritate, cursiv și alert. 

Acest film, în general, refuză şabloane- 
le și reprezintă o incercare realistă și 
protund convingătoare de a intra in sub 
stanța omenească a unui conflict istoric 
Fiindcă toată această «facere a lumii» ins- 
piră, nu numai prin latura ei dramatică, 
dar chiar și prin ceea ce conține înălță- 
tor, un sentiment de durere tipic oricărei 
«nașteri». Actele de eroism nu sint numai 
«frumoase», sint şi dramatice, dureroase. 
Filipache, de oildă. e tipul eroului capabil 
sa construiască fericirea lumii, dar nu e 
capabil să ia cunoștință de problemele 
propriei sale vieți. Poate să determine des- 
tinul unei lumi, dar nu poate determina des- 
tinul unei copile. Dăruirea socială, abne- 
gata — iată! — sint analizate de data aceas- 
ta în termeni mai complicaţi decit fusesem 
obișnuiți. Implicaţiile de ordin personal 
dau conflictului social, istoric, un senti- 
ment puternic de adevăr. Dacă ne referim 
la personajele care părăsesc arena,mi se 
pare de asemenea că am întilnit o notă de 
subtilitate pe care o salut cu mare bucurie. 
În locul acelei înnegriri compacte a perso- 
naielor be care istoria le aruncă peste bord 
și fără să diminueze verdictul istoric (re- 
simțim toată repulsia față de tostele clase 
dominante!), dar sesizăm şi o privire uma- 
Dä asupra indivizilor care compun aceste 
clase: Manicatide, de pildă, — interpretat 
de Liviu Ciulei — este, da! — cum se spunea 
pe vremuri — «un personaj negativ», dar 
acest personaj nu este lipsit deloc de far- 
mec, un farmec trist și maladiv, și farme- 
cul acesta, deși acționează și asupra noas- 
tră,a spectatorilor, nu anihilează convin- 
gerea necesității dispariției clasei din 
care tace parte personajul. Partea lui de 
vrajă explică şi legătura dramatică, dispe- 
rată, fără iesire, care apare între el si fiica 
lui Filipache. Pentru ca âici nu e o vulgară 
poveste de iubire, în care un fost boier ar 
intra într-o mezalianţă, iar fiica unui munci- 


tor ar comite un act de trădare. Chiar 
dacă această iubire nu are toată frumuse- 
tea cinematografică pe care am fi putut 
să i-o pretindem, autorii au reușit să suge- 
reze acel tip de iubire imposibilă, care nu 
poate să nu ne emoționeze. 


Eugen Barbu: Eu aș vrea să intervin 
pentru a protesta împotriva unor vechi 
invinuiri care se aduc la ceea ce scriu eu — 
intr-o tormă mai mult sau mai puțin voalată. 
S-a vorbit aici de «povestea simplă», s-a 
vorbit de «realismul cursiv» în care ar fi 
descrişi eroii filmului. Eu cred că se face 
o eroare pornindu-se, în mod formal, de la 
aparenţe. Eu practic o proză de comporta- 
ment care implică întotdeauna partici- 
parea celui către care se trimite observa- 
ţia scriitorului. Prezint personajele în ac- 
țiune și psihologia lor se desprinde din 
acțiune. Mie mi se pare că personajele 
Eva și Filipache sint foarte complexe, iar 
actorii au intuit, în film, această complexi- 
tate, inefabilul unei stări de spirit, subrex- 
tul situaţiilor și al dialogurilor. Amintesc, 
de pildă, jocul, zimbetul ambiguu, privirea 
Irinei Petrescu la prima întîlnire cu tinărul 
Matei, sau în momentul cind ea află că ela 
murit. Așa că eu refuz complimentul 
«simplităţii», ca și pe cel că aș spune lu- 
crurile «direct». 


Ecaterina OPROIU: Simplitate nu în- 
seamnă, cred eu, simplicitate. Ea e o cali- 
tate plină de nobleţe. Ea nu exclude nicio- 
dată nuanţarea. Dimpotrivă, sint evidente, 
cel puţin în cazul personajelor principale, 
unele nuanțări subtile. Dar sint și perso- 
naje în care nuanțarea este slabă. Ele sint 
prezențe decolorate și uneori conven- 
tionale. 


Eugen BARBU: Asta se poate. 


Ecaterina OPROIU: Mă refer la perso- 
najele de plan doi, la tovarășii lui Filipache: 
Anghel, preşedintele sindicatului, care 
apare coruptibil la nişte ispite uşor pre- 


vizibile — bâni, temei, petreceri — apoi 
muncitorul interpretat de Ilarion Ciobanu, 
care apare şi dispare parcă fără să ne 
lase nici un detaliu memorabil. 


Autenticitatea prin cuvînt, 
dar nu și prin decor 


Mai departe. De unde vine senzaţia 
lipsei de forță artistică despre care s-a 
vorbit aici? Eu cred că această senzație 
vine, uneori, dintr-o insuficientă autenti- 
citate plastică a cadrului. Tot ceea ce s-a 
putut obține, ca autenticitate, prin cuvint 
sau prin gestul actorilor, a fost obținut 
într-un mod convingător. Cind intervin 
insă elemente plastice de decor și de 
costumație, care trebuie să vorbească 
despre epocă, filmul mi se pare uneori 
mai puţin convingător. O clipă care mi-a 
plăcut, din punctul de vedere al decorului 
și culorii de epocă a fost coborirea din 
tramvai a Evei — lrina Petrescu Era un 
tramvai rablagit, cu vopseaua roasă, cu 
aerul acela dărăpănat care sugera perfect 
necazurile, sărăcia, culoarea cenușie a 
unui anumit moment istoric. Era credibil. 
În clipa aceea te credeai «atunci». Tu 
aminteai de stambele de pe puncte și 
mărfurile pe cartelă. În schimb, tipografia 
nu mi-a transmis senzația de plumb și de 
abur înnecăcios și toxic; străzile au fost 
parcă lipsite de atmosfera epocii. Lipsesc 
micile dughene și tutungeriile acelea cu 
tutungii invalizi, prăvăliile devastate de 
război; cabinetul lui Bazilescu de asemeni 
are — după părerea mea — un aer directo- 
rial abstract, nu se simte apropierea fa- 
bricii; salopetele muncitorilor sint poate 
prea albastre și prea călcate, cămășile 
conducătorilor muncitorilor din fabrică 
nu au niciodată gulerele strimbe; nu m-au 
trapat reverele largi, costumele in dungi, 
pantalonii cu croiala specifică momentului, 
adică toată acea costumațţie care te aruncă 
de la inceput in epoca. Această «facere a 


lumii» trebuia să-și găsească un cadru 
plastic de mare autenticitate, de mare şi 
expresivă” răvășeală. 


Regizorul este apt 
pentru o opțiune 


Valerian SAVA: La noi există o tradi- 
ție, in critica de film, de a discuta separat, 
succesiv, întii despre scenariu, apoi des- 
pre personaje, ajungind la decor. 

Mă supun acestei tradiţii și vreau să 
spun citeva vorbe despre scenariu, dar in 
perspectiva construcției însăși a filmului. 
Romanul lui Eugen Barbu așteaptă de 
foarte multă vreme să intre în atenţia 
studiourilor. În mod deosebit, din materia 
lui epică și analitică, am reținut, ca punct 
de mare interes cinematografic, povestea 
de dragoste dintre fiica ilegalistului şi 
proprietarul de cai de curse, poveste care 
cred că și literar era punctul de rezistență 
al romanului. Acesta era nucleul în jurul 
căruia se putea face de multă vreme un 
film excelent. Pentru că nu e o poveste de 
dragoste atemporală, ci e una care implică 
socialui, implica momentul de răscruce is- 
torică, implică relaţii cu alte personaje, in- 
clusiv spectacolul luptei politice de stradă, 
implică o dezbatere existențială asupra 
destinului acestor doi indivizi şi al claselor 
lor. Personal, nu știu dacă construirea 
filmului sub forma unei retrospective, 
prilejuită de o discuţie dintre tată şi fiică, a 
fost cea mai bună soluţie de prelucrare 
cinematografică a romanului. S-a ales 
soluția retrospectivei — încă frecventă la 
noi — socotindu-se cà ea va permite, priq 
paranteza pe care o deschidea, o cuprinde- 
re mai largă și mai obiectivă a faptelor, a 
episoadelor Cred insă că aceasta a dus 
la scăderea tonusului virtual al filmului, 
care nu era acela al unei confesiuni între 
„tată şi fiică. 

In planul realizării strict cinematografice, 
putem spune că Gheorghe Vitanidis este 


un bun profesionist și, în acest film, în 
partea lui finală, el atinge un punct de 
maturizare certă. În ultimele 3-4 secvenţe, 
cind eroii se află într-un moment de ruptură 
istorică și sentimentală, filmul intră pe un 
făgaș de mare densitate și, paradoxal, 
de mult firesc. Toţi eroii, respectiv actorii, 
par să aibă acum revelația unui moment 
istoric care îi depășește și care îi ajută să 
se adune în ei înșiși, să se regăsească. 
Vreau să evoc aici și performanţele pe 
care le realizează Ovidiu Gologan, atit în 
portretistică, cit și în valoarea decorului, 
de pildă în penultimul cadru din film, cînd 
Eva coboară în fugă pe scările văzute de 
sus — e acolo o întreagă orgă de tente de 
lumini, o gamă de degradeuri în gri, ex- 
trem de expresivă. Acestea sint momente- 
le de virf, care ar face parte din versiunea 
cinematografică ideală a acestui scenariu. 
Ele reuşesc să emoţioneze, îl fac pe spec- 
tator să iasa ain sală ducind cu el ceva 
din sutiul aramauc e! epocii evocate. 

În alte momente, cred că Vitanidis este 
cu citeva trepte mai jos, uneori poate chiar 
la un nivel minim. El nu reușește atunci să 
descopere tonul virtual al secvenţelor — 
cum cred că se întimplă în unele scene de 
dragoste Manicatide-Eva, pe care le tra- 
tează, nu numai sonor, într-un stil impro- 
priu, de muzică ușoară estivală — după 
cum riscă alteori salturi și rupturi striden- 
te în reacțiile personajelor. Bazilescu e 
pus să se infurie intempestiv ridicindu-se 
brusc de la birou și perorind cu un ton 
care nu i se potrivește, Marga îl pălmu- 
iește pe Anghel și se lansează apoi gra- 
tuit într-o lungă tiradă, crudă și totodată 
explicativă, Filipache o pălmuiește pe Eva, 
o dată și incă o dată, inainte de a o morali- 
za părinteşște, Eva, la rindul ei, o pălmuiește 
pe doamna Manicatide... Sint gesturi, 
izbucniri şi momente demonstrative că- 
rora regizorul nu știe să le pună o surdină 
— surdina firescului, a timpului real în 
care se produc reacțiile umane, compromi- 
tind destul de mult intenţiile. E vorba deci, 
cind de o tendinţă de edulcorare, cum spu- 
nea Florian Potra — vezi scenele de dra- 
goste — cînd de un gen de violenţă stinga- 
ce; fără valențe expresive, ținind de un 
temperament— fiindcă regizorul are «nerv» 
— care trebuie strunit şi acordat. Toate 
aceste momente, de un fel sau altul, se 
deosebesc atit de evident de cele pome- 
nite la inceput, underegizorul se dovedește 
apt de nuanțări și de semitonuri, încit cred 
că nu-i va fi greu să facă o opțiune, de 
formulă și de ton, pentru filmele sale vii- 
toare. 


În dezbatere: 
umanitatea și adevărul 


Mircea ALEXANDRESCU: Eu am un- 
ghiul meu de vedere în a privi acest film. 
La ora actuală, vedeta în cinematografie 
este filmul-politic. După mine, filmul lui 
Eugen Barbu și Gheorghe Vitanidis este 
un film politic. Dar nu pentru că ar dezbate 
o problemă politică, ci pentru că, în con- 
textul cinematografului românesc — care 
pornește mereu de la zero — el aduce în 
dezbatere două elemente noi: umanitatea 
și adevărul. 

Nu cred că avem de-a face cu o povestire 
foarte simplu spusă. Filmul este simplu — 
din punctul de vegere al mijloacelor regi- 
zorale. Dar, dramaturgic, scenaristul nu 
s-a sfiit să cuprindă lumea personajelor 
in toată complexitatea sa. Am recitit car- 
tea cu prilejul filmului și pot să spun că 
ea te subjugă printr-un farmec, o nuanţare 
şi o atmosferă a ei, inconfundabile, în 
timp ce filmul poate fi privit cu o anumită 
detașare, scenă după scenă — unele sce- 
ne tiind mai bune, altele mai stingace — 
fără ca în totalitatea lor så te convingă. 
Pentru că între momentele de reușită ale 
filmului există o mare de rezolvări cinema- 
tografice convenționale, care nu pot tra- 
duce în imagine ideatica şi suflul romanu- 
lui. Chiar un rol atit de interesant, ca acela 
al lui Manicatide, interpretat foarte bine de 
Liviu Ciulei, este frustrat de regie prin 
expedierea și prin amputarea unor scene, 


cum este de pildă aventura la țară, cu Eva. 


Valerian SAVA: Scena este falsificată 
şi de tratarea muzicală.... 


Mircea ALEXANDRESCU: ...excesi- 
vă! Eu, în locul dumneavoastră, m-aș 
fi opus acestei prezențe muzicale... 


Florian POTRA: ...care este aproape 
tut timpul excesivă. 


Mircea ALEXANDRESCU: În schimb, 
dacă unele personaje principale sint deza- 
vantajate, altele, episodice, cum e cel 
interpretat de Toma Caragiu, rup filmul, 
pentru a face din apariţiile respective cite 
un număr de efect strict actoricesc. 

Ascultind filmul, am fost pus în fața 
unei cantități de idei și de adevăruri pe 
care nici un alt film românesc nu ni le-a 
comunicat despre această epocă. Moda- 
litatea în care filmul le-a comunicat nu a 
fost insă la înălțimea ideilor. 


Florian POTRA: Aici ne intilnim cu 
'imitele regizorului, după ce i-am recunos- 
cut din plin calităţile. Eu Las apropia pe 
Vitanidis de Lelouch, nu numai pentru că 
el a făcut «Răutăciosul adolescent», des- 
pre care s-a spus că e u«lelouchizant»... 
Cred că acesta e tipul de regizor cu care 
dovedește anumite afinități — atit in ceea 
ce are el bun, cit și în ceea ce are mai limi- 
tat. Fiindcă el flatează mereu construcția 
regizorală a cadrelor şi a sceneior ca pe o 
coafură linsă, îi atribuie o anumită cumin- 
tenie, de lucru bine făcut, dar... Şi aşa, 
insă, e vorba de un ciștig important pentru 
cinematografia noastră și a fixa media 
producției românești la o asemenea an- 
vergură e foarte bine. 


Eugen BARBU: Eu nu vreau să-l scuz 
pe Vitanidis, dar cred că el a făcut un lucru 
destul de bun, ținind seama de condiţiile 
în care a lucrat. Nu vorbesc de termenul 
de filmare scurt, pentru că de fapt așa ar 
trebui făcute toate filmele noastre. Vor- 
besc de imposibilitatea de care s-a lovit 
uneori de a obține ceea ce-i trebuia. 
Începind cu actorii, disputați tot timpul 
de teatre și de alte filme, și terminind cu 
reducerile de buget la care m-am referit. 


O sugestie convingătoare 
despre farmecul actorului 


Valerian SAVA: În ceea ce-i privește 
pe actori, cred că, in general ei au fost 
foarte bine aleși, demonstrind o bună 
intuiție a regizorului în privinţa tipologiei și 
a valențelor actoricești. O singură eroare 
de distribuție cred că există în acest film: 
Colea Răutu în rolul lui Filipache. Acesta 
era un personaj care, prin dramaturgia lui 
Eugen Barbu, era sortit să apară consumat 
de o idee, dăruit și pierdut pentru o cauză, 
ars pe dinăuntru de o flacără care-l im- 
piedică să mai simtă plăcerea căldurii 
casnice. În timp ce Colea Răutu — actor 
foarte bun, excelent dotat pentru film și 
care ar fi putut să facă mai multe roluri în 
cinema decit a făcut pină acum, sper să 
mai facă și altele, ca in «Moara cu noroc» 
sau «Desfășurarea» — el nu mi se pare, 
aici, potrivit pentru un rol ca cel ai iui 
Filipache. Colea Răutu apare mai degrabă 
ca un tată de familie cuminte, aşezat, şi 
atent la problemele casnice, exact contrar 
intenţiei dramatice. Filipache trebuia să 
fie un fel de Matei-Ogășanu, la o virstă 
mai înaintată, încă incandescent. Erau 
două tipuri — Filipache și tinărul Matei 
care, in viața Evei, trebuiau să se continue 
într-un fel. Ea îi și asemăna, într-o replică, 
îi vede pe amindoi «fanatici». Şi Colea 
pie, nu a putut realiza rolul in acest 
el. 


Ecaterina OPROIU: Filmul acesta a 
fost unul din puţinele filme românești 


(CONTINUARE ÎN PAG. 14) 


5 


Romulus 
Rusan 


întreabă: 


e In filmul românesc 
personajele prea seamănă între ele. 


e Oamenii şi întîmplările 
nu prea par de la noi. 


e Nu mă supără stereotipia temelor, 
ci tratarea lor. 


e Să nu ne mai temem atita 
că vom greşi. 


Iubiti filmul 
IORGU IORDAN ? 


— Nu mai e nevoie, cred, să repet: 
aceste replici — pentru întrebări, de- 
pun jurămiînt! — nu-și propun să fie 
contribuții la estetica filmului ori teste 
de cinefilie (ar fi absurd!), ci doar să 
întocmească dosarul unei generații. 
Dosarul atitudinii față de film a gene- 
rației de spectatori care s-a născut și a 
existat în paralel cu această artă. În- 
țelege- generația Dv. filmul ca pe o 
artă, ca pe o tehnică, ca pe o exhibiție, 
ca pe o distracție, ca pe o destindere, 
ca pe un rău necesar? 

(...U asemenea conversaţie — des- 
pre film, cu un spectator elevat, dar 
pasiv, al lui — se duce de fapt după 
toate legile șuetei: cu mari, cu- nece- 
sare digresiuni. Dar bigotismul revis- 
tei de specialitate publică doar secven- 
Tele care o interesează direct...) 

— „Aş vrea să încep, deci, cu o în- 
trebare puțin speculativă: credeți, ca 
lingvist, că filmul are un limbaj specific, 
sau că el împrumută limbajul altor 
arte, folosind de fapt un fel de espe- 
ranto artistic? 


— Pentru film, imaginile sint ceea ce 
e cuvintul pentru literatură. Dar filmul folo- 
sește și cuvintul, luindu-l exact aşa cum 
este el utilizat în teatru. Deci, cred şi nu 


'cred într-un limbaj specific... 


— Răspunsul cere altă întrebare. Po- 
ziția față de film a unui spectator poa- 
te fi detectată și după răspunsul la 
această întrebare: credeți că regizorul 
este suveranul propriului său film sau 
că el trebuie să fie subordonatul, «exe- 
cutorul» unui scenariu? 


— Cred, fără să ştiu dacă e bine sau nu, 
că specificul cinematografului îl pune pe 
regizor în situația de a acționa cu prea 
mare libertate față de scenariu. De aici 
rezerva mea în raport cu întiia parte a în- 
trebării. Mă refer, de fapt, la filmele care 
au subiectul luat dintr-o operă literară 
cunoscută, dintr-o operă dramatică sau 
din istorie. Evident, asta se explică prin 
preocupările mele profesionale. E adevă- 
rat câ eu nu sint critic literar și nici istoric, 
dar am consumat foarte multă literatură 
de-a lungul vieții mele și acest lucru in- 
tervine, fără să-mi dau seama, în aprecieri. 
Este drama omului (dacă vreți, a genera- 
ției) care s-a născut într-o perioadă de 
cult, de domnie și idolatrie a literaturii. 
Şi ar mai îi o explicație, poate mai aproape 
de adevăr, proprie și ea generației mele: 


n-am nici un fel de cunoștințe directe des- 


pre munca regizorului, despre partea 
tehnică a muncii la un film, care cred că 
trebuie să se îmbine cu cea artistică în 
așa fel ca spectatorul să nu observe ce e 
pur tehnic și pur artistic și să-şi închipuie 
că totul e artă, că tehnica nu poate fi un 
scop, ci doar un mijloc pentru marcarea 
cu forță a unor momente artistice. 

Dar, poate, îmi cereți prea mult eu mă 
așteptasem mai degrabă la nişte întrebări 
privind trecutul filmului, decit la nişte în- 
trebări teoretice... 


— Tocmai, numai că asemenea în- 
trebări trezesc în mulți susceptibilită- 


He virstel, orgoliul de a nu vrea să 
răsfoioască, pur și simplu, paginile 
unui album... 


— Nu e cazul cu mine, eu am curajul 
şi conștiința virstei. 

Amintirile mele despre film sint, măr- 
turisesc, prea recente pentru un om care 
are o vîrstă mai mare ca a cinematografu- 
lui, Pină la întiiul război mondial n-am, 
propriu-zis, nici o amintire în acest aome- 
niu. Atita țin minte— şi nu din cauza 
memoriei mele care ar fi deficitară — că 
în 1912—1913 exista la Galaţi, unde eram 
profesor, o sală de cinema. Aceasta în- 
seamnă că o asemenea sală ar fi trebuit 
să existe și la lași, unde am fost student, 
şi totuși nu-mi aduc aminte să fi fost la 
un film... 


— Din austeritate? 


— Da, dar nu din cauza profesiei mele 
«docte», ci dintr-un fel de pavăză care 
pornea de la faptul că filmul se deosebea 
de teatru prin aceea că era un produs 
tehnic, iar eu am avut totdeauna (şi măr- 
turisesc că şi azi continui să am) o anu- 
mită rezervă tată de tehnică, atunci cind 
nu mi se pare că existenţa ei ajuta la dez- 
voltarea calităților umane, ba chiar ajută 
la înstrăinarea de ceea ce eu numesc 
omenie... 


— Este și cazul filmului? 


— Bineînțeles că nu, o să vedeți... Este 
curios că nici la Bonn, unde mă găseam 
în 1921—22, la studii de specialitate, n-am 
prea frecventat cinematograful. Asta din 
cauză că preferam concertele (să nu uităm 
că e orașul lui Beethoven!) și spectacolele 
de teatru (de altfel, totdeauna, chiar azi, 
între teatrul bun și cinematograful bun 
prefer teatrul bun). 


— De cind datează, totuși, primele 
Dv. amintiri? 


— De după întiiul război mondial, cum 
am spus deja, cînd, socotind după situa- 
ţia de la lași, majoritatea filmelor erau 
italieneşti și germane. Interesant este, 
pentru mine, amănuntul că, din filmele 
italiene, am reținut pină azi nu numai 
numele, dar și figurile ACTRIŢELOR, pe 
cind din filmele germane, numele și figu- 
rile ACTORILOR. Actriţele italiene erau 
pe atunci, Lyda Borelli (v-aș ruga să veri- 
Dean dacă Lyda se scrie cu «y»), Frances- 
ca Bertini şi Pina Menichelli. Cea mai 
populară era Francesca, probabil și din 
cauză că era puțin superioară artistic, dar 
şi pentru că era mai frumoasă decit cele- 
lalte. Pina Menichelli era și ea frumoasă, 
cu o nostalgie punctată de frivolitate, 
cam în genul Danielle Darrieux. Pe actorii 
germani: Werner Krauss, Paul Wegener, 
Conrad Veidt, Albert Bassermann, îi vă- 
zusem, ce-i drept, și pe scenă. Krauss 
jucase la Berlin, în teatrul lui Max Rein- 
hardt, într-o sală de 5 000 de locuri, «Re- 
gele Lear» și «Neguţătorul din Veneţia. 
Pe Bassermann îl văzusem în «Kean» de 
Dumas. Wegener fusese chiar la noi în 


imi aduc aminte de: 


A 


„Conrad Veidt 


tară cu «Gindul» lui Leonid Andreev. 
Semnificativ e faptul că, deşi știu scene 
întregi din filmele lor, deși le văd și azi 
în memorie, nu v-aș putea spune nici 
măcar un titlu de film din acea perioadă. 
Printre primele titluri care mi s-au im- 
primat în amintire se numară (o fi un semn 
al începutului conștiinței mele de cinefil!) 
«Furtună deasupra Asiei» de Pudovkin. 
Este, în orice caz, filmul-șoc, filmul care 
a produs asupra mea mea cea mai puter- 
nică impresie. Mai tirziu am început să 
cunosc şi filmele americane, inclusiv pe 
cele ale lui Chaplin, pe care însă eu nu le 
consider americane decit în formă, al 
căror spirit este, zic eu, european sută 
la sută. Filmele cu mari actori (cum erau 
acelea cu Gary Cooper şi Clark Gable) 
nu mi-au spus prea multe lucruri, artistic 
vorbind, dar mi-au dat prilejul întilnirii 
cu aceste personalități şi m-au făcut să 
cunosc cite ceva din viața, hazardul și 
surprizele societății americane. Bunăoară, 
acel memorabil film cu Gary Cooper, 
«Extravagantul Mr. Deeds»... 


— Dv. aţi trăit nu numai momentul 
nașterii filmului, dar chiar cîteva me- 
tamorioze tehnice și artistice ale sale. 
Sonorul, apariția sonorului, a fost o 
astfel de «năpirlire», care a schimbat 
fața acestei arte. Vă amintiţi senzația 
pe care a produs-o, și care trebuie să fi 
fost șocantă? 


— N-a fost, pentru mine... Probabil că o 
uşoară surpriză mi-a produs... Dar nu-mi 
amintesc să fi reacționat foarte deosebit... 
Fapt este că am continuat să văd filme 
Chaplin, mute, la fel de natural cum am 
continuat să văd filme sonore... 


— «0 altă mutație, dar foarte latentă 
și greu de sezisat, a fost apariția no- 
Hunt de regizor și adoptarea ei de către 
spectatori. Cînd ap surprins-o Dv.? 


— Mărturisesc că abia după al doilea 
război. Şi mărturisesc că, pină în acel 
moment, exproprierea actorului mă e- 
nerva, expresii ca: «filmul lui X» mă ne- 
dumereau, acel posesiv mi se părea ne 
drept. Abia acum aveam să înțeleg că 
actorul era elementul iluzie, modă, în 
timp ce regizorul era adevăratul creator, 
ginditorul, filozoful, omul din umbră care 
te face, în cazurile fericite, să reacționezi, 
să iei poziție, să-ți ieși din tine. 


— Ne-aţi vorbit prea puțin, de loc în 
fapt, despre filmele românești. Cum 
vi se par produsele cinematografiei 
noastre, ajunsă la o vîrstă care ar tre- 
bui să fie a maturității? 


— Nu mi se par, cu puţine şi mari excep- 
ţii, veridice. Chiar eu, ca român, n-am prea 
des impresia că oamenii și întimplările 
lor sînt de pe la noi. Dacă n-ar fi limba şi 
unele aspecte fizice (străzi, case, palatul 
de la Mogoșoaia), as putea spune că tot 
ce se întimplă acolo s-ar putea petrece 
oriunde (oriunde sau nicăieri). Mă mai 
supără o anume stereotipie, nu atit în 
alegerea temelor, cit în tratarea lor. N-aș 
putea spune că s-a exagerat în abordarea 
unei tematici politice contemporane, dar 
șablonizarea excesivă a personajelor poa- 
te să dea această impresie neadevărată. 
Personajele pozitive seamănă prea mult 
unele cu altele, personajele negative sint 
şi ele, parcă, frați și surori. Adică apare 
prea direct învățătura pe care spectatorul 
e invitat s-o tragă din înfățișarea laturilor 
favorabile și nefavorabile ale acţiunii. 


— Cum vi se pare că vorbesc eroii 
noștri de film? 


— Ca şi atitudinile, dialogurile lor mi se 
par cam simpliste. Se vorbește apodictic, 
sacadat, «ca din carte», vorbitorii îşi lasă 
unul altuia vorba, ca la ședințe, aproape 
că nu îndrăznesc să se întrerupă unul pe 
altul... Deși mulți eroi sint intelectuali, 
felul cum pun ei problemele şi cum vor- 
besc nu mi se pare diferit de acela al unui 
muncitor ridicat. Şi invers. Bineînțeles 
că egalizarea la care se ajunge este pro- 
fund artificială. Cei ce lucrează în prezent 
la redresarea filmului nostru trebuie, cred, 
sa-și amintească și străvechea zicală 
populară: «Ori vorbește cum ţi-e portul, 
ori te poartă cum ţi-e vorba...» Şi, mai 
ales, să nu se mai teamă atita că vor 
greşi... 


dileme 


O artă 
în căutarea autorului 


Nici o artă nu este individuală, chiar dacă, aşa cum se întimplă de cele mai 
multe ori, caracterul colectiv e dat numai de prezența celui ce emite sugestia 
şi a celui ce o receptează. În cazul muzicii și al filmului, acestei relații fatale 
oricărei arte (arta este putere de sugestie) i se adaugă o verigă intermediară, 
menită să complice şi să sublinieze specificul plural. Între creator şi receptor 
apare interpretul. Din acest punct de vedere, paralelismele între muzică și film 
sint perfecte: dirijorului și interpretului îi corespund exact regizorul și actorul. 
Filmul este artă colectivă într-o măsură nu mai mare decit muzica. Nu condiția 
colectivității este deci nenorocirea filmului, ci lipsa ierarhiei între creatorii săi, 
lipsa unui unic element primordial, aşa cum în muzică este compozitorul, care 
creează opera pentru a o oferi apoi oricitor interpreți, oricitor dirijori. Astfel se 
satisfac în mod ideal și nelimitat valenţele nelimitate ale operei, asttel tiecare 
dintre artiştii acestei arte, care nu poate exista decit în colectiv, este independent. 

insuficiența congenitală a artei cinematografice izvorăşte din faptul că fil- 
mul, opera, se naşte pe parcurs (ca şi cum partitura s-ar scrie pe măsură ce 
este interpretată și nu ar dura mai mult decit interpretarea), că nu există un 
creator primordial decit, cel mult, unul principal, care poate fi scenaristul, sau 
regizorul, sau chiar interpretul. Ceea ce îi lipseşte filmului pentru a deveni egalul 
celorlalte arte este în primul rînd un autor sl toate exemplele de artă cinema- 
tografică de pină acum dovedesc efortul marilor lui spirite de a evada de sub 


(e 
Nu sînt, oare, 
metafora şi artistul, 
părți ale aceluiaşi 

mister? < 


imperiul acestei fatalități: Stroheim, Eisenstein, Chaplin, Bergman, Bresson, 
Fellini, Antonioni. Nu se cunoaște nici un singur exemplu de mare film colectiv, 
de mare film ai cărui autori să nu poată fi delimitați, să se fi topit pină la con- 
fundare. 

Şi totuşi, de şaptezecișicinci de ani, filmul se încăpăținează să rămînă o 
artă în căutarea autorului. 

Pe de altă parte, superioritatea muzicii asupra filmului vine din nesfirşita 
posibilitate a interpretării. Într-un plan mai linear, adică numai pe relația dintre 
artist şi public, această reinterpretare, această re-înțelegere, re-naștere, re-creare 
are loc şi în poezie, şi în plastică, la nesfirşit. Doar filmul nu beneficiază de drep- 
tul care este şi singura şansă de supraviețuire. Filmele, chiar cele foarte bune, 
revăzute după ani, par demodate, par depășite. Explicaţia stă, cred, în concre- 
tetea excesivă a acestei arte, unde, văzindu-se totul, nu mai rămîne nimic de 
completat, unde arătindu-se totul, nu mai rămîne nimic de sugerat. Arta, marea 
artă, este o țesătură rară, o canava pe care să se poată broda mereu altceva, în 
timp ce filmul nu are spații albe care să poată fi populate. Despre rochia de bal 
a Anei Karenina, Tolstoi spune doar că este de catifea neagră, foarte decoltată, 
cu o garnitură de dantele venețiene. Nu sint decit coordonatele între care citi- 
torul îşi imaginează, în felul lui propriu, totul, în timp ce pe ecran aceeași rochie 
va avea o cusătură anume, conformă unei anumite mode trecute, deci mai mult 
sau mai puțin ridicole. O moarte poate să fie, în literatură, sublimă; poate să fie 
numai enunțată și să declanșeze revărsări de sentimente și idei; poate să fie 
descrisă în ceea ce are ea transcendent, prin ceea ce sugerează ea. În film, între 
idee și sugestie stă întotdeauna imaginea clară, în mod fatal realistă, şi chiar 
naturalistă, care barează drumul ideii sau îl îngreunează. Îmi amintesc ce neplă- 
cut m-a impresionat în film scena fugii lui Alioşa după moartea părintelui Zo- 
sima. Ecranul era umplut de o pădure de primăvară. Chiar dacă Dostoievski 
nota anotimpul și drumul fugarului, nu realiza decit un fundal estompat, un 
acompaniament care nuanța fără să coloreze, în timp ce crengile arborilor, lu- 
mina, soarele erau în film reale, mai reale decit expresia interpretului, decit 
suferința eroului care nu putea, în mod fatal, străbate spre spectator cu forța 
formelor concrete. 

Ceea ce îi lipseşte filmului este implicitul, este vagul. Poate că asta se va 
rezolva printr-un simplu procedeu tehnic. Mă îndoiesc, deși au fost voci care 
au susținut, că marele farmec al «Elvirei Madigan» venea de la filmarea cu trans- 
focatorul. Nu ştiu, dar ştiu că filmul trebuie să accepte metafora pentru a intra 
în rîndul celorlalte arte, trebuie să adopte sugestia pentru a nu se mai zbate 
între îndrăzneli puerile și explicabile complexe de inferioritate, trebuie să accepte 
imaginea ca relație între viaţă şi idee, nu ca fotografiere a vieții. Filmul are nevoie 
de metaforă,pentru că are nevoie de interpretarea multiplă şi repetată, de valen- 
tele rămase mereu nesatisfăcute. Dar cine ştie dacă filmul nu va găsi metafora 
căutindu-şi autorul: nu sînt,-oare, metafora și artistul, părți ale aceluiași mister? 


Ana BLANDIANA 


La el acasă, pur și simplu Amza Pellea... 


fişă aproape personală 


Ziua, luna, anul, locul naşterii: 
7 aprilie 1931, Băilești-Dolj — Jiul de 
Jos (a nu se contunda cu Gori, Jiul 
de Sus ). Urmează școala medie elec- 
trotehnică din Craiova, drept care 
incepe prin a fi: «tehnician în calcul 
şi construcții de aparate de inaltă 
şi joasă tensiune». Lucra la uzina 
electrică din Timişoara, cind a des- 
coperit un afiş care anunţa ultima zi 
a examenelor preliminare la Insti- 
tutul de Cinematografie. A intrat să 
se intereseze de soarta unei prietene 
care dăduse examen la actorie. Nu 
se știe de ce — Amza Pellea pretinde 
că din plictiseală — membrii comi- 
siei au inceput să-i pună întrebări și 
i-au dat chiar și un exercițiu de acto- 
rie. Pe urmă i-au cerut adresa. Peste 
un timp a fost anunțat că a reușit la 
examenul preliminar, drept care tre- 
buie să se prezinte la București pen- 
tru examenul final. S-a prezentat cu 
intenția să urmeze regia de film. 
Comisia La propus pentru actorie. 
Actorie nu vroia el. Avea 21 de ani 
şi era foarte timid. Probabil că tot 
din timiditate s-a supus hotăririi co- 


misiei. În institut La avut profesor 
pe Mihai Popescu, omul care l-a 
marcat pe viaţă. 

In 1954, Mircea Drăgan ni dă rolul 
lui neica Stamate din filmul său «În 
vreme de război». 

În 1956, interpretează Lae Cordo- 
van, în «Cordovanii», in regia lui 
Constantin Nezgu. Şi tot pe atunci 
începe seria voevozilor, cu tatăl 
Biancăi în filmul lui Mihai lacob 
«Blanca». 

Intre 1956—1959 joacă pe scena Tea- 
trului Naţional din Craiova, peste 
30 de roluri, din care 25 principale. 
Cele mai importante, incepind cu 
debutul: 

Hilemnikov — în «O chestiune per- 
sonală» de Simonov 

Jack Walting — in «Bumburry» de 
Oscar Wilde 

Farfuridi — in «O scrisoare pier- 
dută» de Caragiale 

Horaţiu — în «Hamlet» de Shake- 
speare 

Esteban — in «Fintina turmelor» de 
Federico Garcia Lorca 

Otto Katz — in «Sveik» de Hasek. 


Bepe Gură-cască — in «Gilcevile 
din Chioggia» de Carlo Goldoni. 

In 1959 se intoarce in Bucuresti pe 
scena teatrului Constantin Nottara, 
unde joacă: 

Ailincii— in «Secunda 28» de Dorel 
Dorian. 

Wilhelm de Orania — in «Egmont: 
de Goethe — rol care-l aduce un pre- 
miu de interpretare. 

In aceeaşi perioadă işi incepe și 
cariera de actor de film cu: 

Adam Adam, in «Setea» — regizor 
Mircea Drăgan 

Din 1960 joacă pe scena Teatrului 
de comedie şi devine, rind pe rind: 

directorul inchisorii din Alcatraz — 
in «Celebrul 702» de Al. Mirodan; 

căpcăunul — în «Umbra» de 
Schwartz; 

comisarul — in «Capul de rătoi: 
de Gh. Ciprian; 

Horaţiu — în «Şeful sectorului su- 
filete» de Al. Mirodan; 

profesorul de scrimă — in «Burghe- 
zul gentilom» de Moliere; 

Platonov — în «Un Hamlet de pro- 
vincie» de Cehov; 

Basarab | — in «Croitorii cei mari 
din Valahia» de Al. Popescu; 

Inginerul Mirău — în «Nic-Nic» de 
Anca Birsan si Gh. Pabco; 


actorii 
noştri 


Tata Noe — in «Arca Bunei-Spe- 
ranțe» de LD. Sirbu. 

Între timp continuă să facă film: 

Căpitanul Girbea, in «Tudor» — 
regizor Lucian Bratu; 

Simion Birnoavă, in «Neamul Şoi- 
măreştilor» — regizor Mircea Drăgan; 

Căpitanul, in «Răscoala» — regizor 
Mircea Mureșan; 

Sirbu, în «Haiducii» — regizor Dinu 
Cocea; 

Simion, in «Camera Albă» — regi- 
zor Virgil Calotescu; 

Decebal, in «Dacii» — regizor Ser- 
giu Nicolaescu; 

Plăieş in «Războiul domnitelor» 
— regizor Virgil Calotescu; 

Decebal, in «Columna» de Mircea 
Drăgan: 

Mihai Viteazul, in «Mihai Viteazul» 
— regizor Sergiu Nicolaescu. 

15 ani de carieră începută absolut 
din intimplare, roluri pe cit de multe 
pe atit de diferite in teatru, roluri mai 
puține şi mai puțin diterite in film 
Vorba lui: «M-am suit pe cal la «Tu- 
dor» şi de atunci nu m-am mai dat 
jos decit foarte rar». 

Prima coborire mai substanțială, 
se numeşte Petre Petrescu, in filmul 
lui Manole Marcus, «Puterea», rol 
pe care tocmai l-a terminat. 


şi se pare azi meseria de actor pe 
care acum 20 de ani nici nu vroiai 
s-o incepi? 


buie să fie o rană permanent des- 
chisă, pentru că numai așa va putea 
el să deștepte sensibilitatea specta- 
torului, Altfel se așează o rugină, o 
cocleală în tine și ajungi la un mo- 
m ment dat să te întrebi: cum dracu’ se 
face? Acum va ani, pus într-o ase- 
menea situație, mă cutremuram, și 
acum nu simt nimic! În acel moment 
intre tine și spectator a căzut zidul 
greu al lipsei de sensibilitate..." Așa 
spunea Mihai Popescu. Dar el o spu- 
nea mai frumos. 


Ți-au mai rămas multe? 

Destule. Și nu toate ţin d 
mine. Adică nu stă în puterea me 
să le rezolv. 

De exemplu? 

— Le-am mai spus şi nu-mi place 
să mă repete 

— Citeodată nu strică... 

— Bine. Ştii care-i problema mea 
cea mai mare? De fapt e mai 
mult un regret decit o problemă. 
Că spre deosebire de teatru, la 


e 
a 


„poate am fi mai senini 


<t 


rici un rol bun, decît să ai talent 
excedentar pentru Get „prost din 
capul locului. În muzi cei mai 
mari interpreţi au fost mari pentru 
că au avut de cintat Beethoven sau 
Verdi. Au avut partituri 
Dacă „Mihai Viteazul“ a 
ieșit, este pentru că acol o exista o 
partitură. Eu puteam să-l joc prost, 
e adevărat, dar scenariul imi ofer ea 
şansa să-l joc bine. Scenariul con- 
ținea acele date care dau posibili- 


i} film nu ştii niciodată ce ai să faci. 
— Există un moment precis în Nici măcar sub rezerva că n-ai să 
care ai început să-ţi iubeşti meseria, faci niciodată acel rol, dar măcar 
să ai încredere în ea? ai la ce te gindi. Întreabă-rm 
— Există. Asta se întimpla la Cra- să joc după rolul din „Pute 
ova, în timpul unui spectacol cu am să-ți spun i 


tea unui actor să creeze un perso- 


ă — Pentru că ai adus vorba de 
„Mihai Viteazul”, probabil ştii, că 
de la el incoace, cu sau fără barbă, 


z Kette E 2 a nu pentru majoritatea spectatorilor ai 
ef ă, în „Hamlet”, Jucam Horațiu. După fac film. Dar film, în rămas Mihai Viteazul? 
moartea lui Hamlet, Horaţiu are un Nu e un capricii Asta e soarta noa 


monolog care încheie piesa. În timp e poate o modestă dorință de pre o viaţă şi răminem pri 
ani- e il debitam, am simțit dintr-o dată 


e fesionist. Altfel poate m-ar amuza două... Pe mine însă Mih 
Er niştea nefirească a sălii. Ştiam că hazar dul acesta de loz în plic. Dar eu nu mă urmăreşte pe st! 
ZOK pia nu e datorată exclusiv interpretării am 40 de ani și aș vrea să știu măcar făcut — am avut norocul 
area liberă pe are o au melo- mele. Int țelegeam exact  mecanis- pentru urmă ii trei ani ce am de — și gata. Înţeleg foarte bine ment 
dia le a Su |! spectatorilor... mul: era un spectacol bun şi toată făcut. Dacă am. Dar asta presupune tit tea spectatorului are se 
Pur foarte GK preț pe sen- emoția acumulată pe parcurs se con- un plan de perspectivă al cinemato- șează de o imagine și m-am ferit 
sibilitate, văd.. centra în mod firesc pe final. Dar grafiei noastre, deci vezi bine că e am putut să-l dezamăgesc, Am încer- 
Mi se pare elementul de bază. liniştea aceea m-a făcut să realizez foarte complicat. Mai sufăr şi cat să împac persona jul-erou cu ro- 
În orice caz, în eria astră marea forţă a cuvintului rostit de pe încă foarte mult de pe urma lurile de pe scenă și chiar cu sur- 
este cor a e-qua- scenă, să înțeleg legăturile secrete tului că in practica cinematografiei prizele. De asta am spus și bancuri 
teleaerea D are se incheagă intre noi şi oamenii noastre nu există conditii propice de ni, la radio. Pe unii s-ar putea 
i 3matice care nu t ot din sală, psihologia spectatorului şi creaţie — din punctul nostru de ve- supărat foarte tare. Ahil 
şi ale noastre, nu sint întot- a spectacolului. Forţa și utilitatea dere,al actorilor, f Le, Mi-ar place poate că au simţit că aici se ascunde 
la care onvin cel mai artei... Oamenii se nasc, trăiesc şi teribil să fac un 


film care să n-aibă 


o nevoie a mea de a face lucruri foarte 
: : 


mor copii. Au nevoie de exemple, 


ne. planificare fixă, un film la care sin- diferite. Nu pot, orici 

încă &ribi de modele, şi le caută — de fapt se gurul criteriu să fie starea de spirit (i plăcut roluk să rär 

sesc d aută pe-ei inșiși, așa cum s-ar dori a actorului, momentul acela în care Mihai Viteazul. Mai r 

gine pe care buni și frumoși, Într-o imagine ide- simt pină în adincul sufletului că ard, sesc că aş fi fericit dac 

un personaj. ală — pe scenă. De aici cred că vine momentul în care un actor poate da as fi de nerecunoscut 

interioare care să í și fascinația pentru spectacol. Pen- totul din el, pină la tin i la altul. Si una din 

ficațiiloi e le-am propus, tru că altfel, se întimplă lucruri și chiar dincolo... Dar nici ast se are mi le-a adus „Miha i 

în asa f t, el, personajul, s mai senzaţionale pe stradă, dar oa- va întimpla niciodată. a fost şi aceea că nimeni n-a spus 
fie viabil, să devărat, să emot menii nu se caută în ele, ci vin la — Amza Pellea, cum îşi explici i semăn cu Decebal... 

neze deci: ezească sensibilita- teatru. Sau, la film. că atiţia actori de teatru buni, cu- Acum pot să-ţi spun și eu că 
tea specta i-am spus că Şi actor de film? Cind crezi că noscuți și iubiți de pe scenă, în film aveam de gind să port toată dis- 


cat pe viaţă a fost ai devenit cu adevărat actor de film? 


e m-a ma dispar cu desăvirşire sau devin pe- cuția asta cu Mihai Viteazul! 


profesorul meu din Institut, Mihai Ştiu eu dacă sînt actor de film? nibili? — Da, dar acum stai de vorbă cu 
Popescu. El mi-a făcut, la un Poate am început să devin. Dar nu — Nici măcar un croitor nu ajun- Petre Petrescu din filmul lui Ma- 
ment dat, u area onn „Dacă intr-un moment anume, ci pe par- ge mare dacă nu taie — și chiar stri- nole Marcus, „Puterea”. Erou con- 
dumnezeu, sau natura, sau în cine curs, încetul cu încetul, Pe la „Hai- că — o cantitate de stofă bună. Dar temporan şi fără barbă. 

crezi, ţi-a dat posibilitatea să faci o ducii“, la „Dacii“, la „Mihai Viteazul“ unde sint marile subiecte de film - H iubeşti? 


adunare de oameni să te asculte atit 
de concentrat încit să uite pentru 
două ore de ei înșiși ești obligat 
să faci meseria asta, indiferent de 
sacrificiul pe care ţi tar cere”. Şi 
mai spunea: „S 


etul artistului tre- 


mai ales. Oricum, un cîştig am rea- 
lizat şi încă mare. Nu mă mai je- 
nează aparatul, de filmat. Am înce- 
put chiar să am bucuria de a fi de- 
gajat în faţa lui. Cel puţin problema 
asta am rezolvat-o... 


Incerc să-l înțeleg. 

Să sperăm că la rindul lui, 
publicul, va încerca să te înţeleagă. 
Să vă înțeleagă. 

Să sperăm. 


stricate de actori? Mai curind am 
văzut scene „scoase“ în mod onora- 
bil din nimic. Nici Laurence Olivier, 
cît e el de mare, pus în situații false, 
n-ar putea face mare lucru. Şi aș -— Să 
indrăzni să spun că e de preferat să 


Eva SÎRBU 


Portret 


Neliniştitul 


o frunte boltită, un rictus 


O privire tristă, cearcăne puternice 


nervos neimpaca u el, de mul ori mpacat cu 


cei: din Të a început prima ea | e cu Pelle 

Dincolo de numeroasele p nale tuare pe care le-a- Inter: 
pretat în filmele de pină acum, am descoperit un cu înclinații 
lirice într-o stare-permanentă de neliniște, un actor. riguros și exigent 
cu munca lui, un'colaborator cald, “atent, prinzind din zbor. orice 
nuanţă, orice intenţie, tot Ce mă străduiesc să-l! sugerez in construirea 
rolului pe care-l .interpretează în filmul „meu, rol care se deosebeşte 
fundamental. de tot ce a făcut el. pină acum. 

Foarte bun profesionist, atit "de bun incit, facem împreună efor- 


turi de desprofesionalizare..... Ca și în pictură, în actoria de film, intii 


trebuie să știi tot, pentru ca după acea; uitind, să poţi trece la ceea 


ce se cheamă spontaneitate; 
Amza se află pe drumul cel bun. și sint convins că ‘rezervă 
ecranului. fomânesc mari surprize. 


Manole MARCUS 


actorii 
noştri, 


ieri 


i 


La cinema 


nu mă prea pricep, 


m 


i 


dar 


place să văd filme. 


În 1937, pe scena 


lui „Embassy Theater“ 


Dat sinteți actriță de 
teatru, preocupată, 
deci, mai mult de spe- 
cificul genului dramas 
tic decit de cel filmic, 
m-ar interesa să cunosc 
citeva din preocupările dumneavoas= 
tră legate de cinematografie, cu- 
noscută fiind atracţia pe care o 
exercită filmul asupra oricărui actor 
de teatru. 


Să vedeţi, dar să şi jucaţi. 
După cite imi amintesc, aţi apărut 
in filmul românesc „Anotimpuri“. 


te „Anotimpuri”. Mă mir 
că m-ai remarcat. Deia 


pt. m-a re- 
O era de 
foarte 


supărată cind l-am făcut... 


— De ce? 


Trebuia să faci totul mutește 
şi pe urmă să te duci într-o sală și 
să sincroniz 


să joca 

aicea 

așa... 

o scenă mutește, și apoi să-ț! pctri- 
veşti după buze cuvintele, cu ceea ce 
ai spus Înainte pe mutește... Şi 
apoi! mai e ceva: un a 

jucat intr-o anumită stare 

pe mutește, poale să r 


stare sufletească identică 
imprimă textul? Nu mai ies 
unile vocale. Ţrăirea ni 
aceeași, Pentru mine este 
zle”... De. aceea nici nu i 
mic cînd îi ascu 
tri vorbind în film. Ey 


e motivul pentru care filmele 
tre au mai mult succes în st 
tate, pentru că, acolo, s$ 
citesc pe limba lor ceea ce spun 
actorii şi nu-i interesează cum Vor- 


besc. 


— Cum v-aţi simțit alături de 
ceilalți actori români în filmul „Ano- 
timpuri”, cunoscut fiind faptul că 
aţi lipsit mult timp dia ţară? 


pectatorii 


timpuri” n-am jucat 
r 


escu, saracu... 


— De cinematografie nu vă leagă 
numai acest film, cred, ci şi faptul 
că aţi jucat cu Jean Georgescu. 

— O, desigur, Ce bun regizori 


— Lan cunoscut bine? 


— Da, ca actor. A jucat multe 
piese impreună cu mine. Era tinăr 


În 1933, 
aşa cum a văzut-o Verneuil 


cînd jucam în „Marea ducesă şi chel- 
nerul“, Eu făceam pe marea ducesă, 
el făcea pe prinţul. Doamne, ce mai 
dansSa.ss Parcă-l văd, Era plin de viață. 
Cam de pe atunci se ocupa el și 
cu cinematograful... 


— Asta -unde se petrecea? În 
străinătate? 


Nu. La noi. Teatrul nostru era 
vis-à-vis de palat. li spunea „Tea- 
trul Mic”, Alături era o sală de ci- 
nema, Omul ăsta avea o mare pasi- 
une pentru film. Imi spunea adese- 
ori » Val, coană Tanți, hai să te „fac“ 
și pe dumneata“, Nu știu cum m-a 
„luat“ el, Cind a proiectat și m-am 
văzut cu un cap ma-a-are, am închis 
ochii și am ieșit din sală... Zic: 
Ce-o fi făcut Jean?!" Dupăaia l-am 
Întrebat; „Ce-mi făcuși, dragă, cu 
capul ăla mare?" Poate că era inte- 
resant, dar eu m-am speriat și de 
atunci n-am mai vrut să fac film. 


— Acel „gros-plan” era o sec- 
venţă dintr-un film? 


= Da’ de unde? El făcea probe, 
încercări, Ce vrei? De-abia incepuse. 
Dacă ar mai păstra acel cadru, cred 
că acum m-aş uita altfel la el. Nu mi-ar 
displace prea mult, Atunci eram prea 
tinără. Cind Loi vedea, am să-l 
întreb dacă-l mai păstrează. Acum 
m-ar interesa, 
€ 

= După aceea, Jean Georgescu a 
realizat filme importante. 


e: Mi-au plăcut „Momentele“ şi 
„Mofturile“ Ju Caragiale. Barem 
„Noaptea furtunoasă“ e clasică. Ti- 
purile erau așa de bine prinse... 


În 1963, „Momouret" 
pe scena „Municipalului" 


— V-aş ruga să-mi spuneţi: după 
acel cadru care v-a... speriat, afi 
mai avut propuneri pentru film? 


— Plecind in străinătate, m-a abe 
sorbit teatrul. Am făcut și acolo o 
probă de film, și pe urmă a venit 
războiul. A fost dramă mare cu cine- 
matografia în Anglia, așa că n-am mai 
avut cind... 


— Deși nu vi s-a mai dat posibi- 
litatea de a face filme, ați urmărit 
totuşi activitatea cinematografică? 


— Am urmărit-o și o urmăresc, 
Am văzut, nu de mult, „Romeo şi 
Julieta”. Ce lucru încintător! Parcă 
te purifică. Ceva. mai frumos: n-am 
văzut, Julieta, Romeo, vai ce minu- 
nat erau. Nici n-ai nevoie să citeşti 
textul, aşa de limpede vorbesc engle- 


u 


Ce 


zeşte copiii acela 


Li. 


Zb 


AGN 


- 


„pe Mercutio era foarte bun. Ce joc! 


— Observ că actrița dramatică 
Tanţi Cutava Barozzi este o pasid- 
nată spectatoare de cinema. 


— lmi- place cinematograful. De 
curind am văzut „Mihai Viteazul”, 
Am rămas ulmită, E unul dintre cele 
mai bune filme de acest gen. Bătă- 
liile erau foarte bine regizate, foarte 
clare. Ştiam precis cinecu cine se 
bate, Asta chiar în multe filme stră- 
ine, cu pretenţii, nu reuşeşte. Şi Amza 
Pellea mi-a plăcut, - 


— Au fost totuși şi lucruri care 
nu v-au mulţumit? 


— Da. Pe generic, numele actorl- 
lor sint date cam în fugă. De ce n-ar 
fi scris și personajul în dreptul acto- 
rului? Nu toată lumea cunoaşte toţi 
actorii, 


— Aş vrea să-mi numiţi un film 
din ultimii ani, care v-a lăsat o 


puternică impresie. o 


— Deliclos a fost „Rolls-Royce-ul 
alben“. Fata aia, Shirley Mc. Laine, 
n scena cu e Weber era ceva mi- 
nunat. Rideai de ea şi te înduioșai. 
e ig scria Maximilian In cartea 
lui despre mine: „ridea, și deoda. 
tă îi dădeau lacrimi..." 


— Şi... ce mai scria? 


—— Eh, nu-mi place să mă laud. 
Ai cartea? Mai bine citește dumneata. 


— V-aş ruga să-mi faceţi o măr- 
turisire: care e regizorul de film 
pentru care aţi leși din casă chiar 
pe vreme de viscol, pentru a-l ad- 
mira măiestria artistică? 


În anul... 


Eh ET IA Da pia DEE TI DE ai EENEG 


Lg T Eer beet 


D Ai 


p 


e d 25 Steg Ee, Era t $ SE ek e 07 Ata N 
„Şi cel care a jucat ` „2 = Cine-mi place mie? Im. place 


EN 


Dino Risi. E atit de amuzant! Mi-a 
plăcut mult „Tigrul“ cu Vittorio 
Gassmann, Are un haz nemaipome- 
DI, 


— Dar Antonioni, de pildă, vă 
place? 


— Eu nu mă prea omor după 
marele lor Antonioni. Rămin așa, 
rece, la el. Nu-mi intră în suflet. Mai 
degrabă Fellini, A fost un film, nu-mi 
aduc aminte cum se chema... Era 
vorba de o fată ușuratecă.,, 


— „Nopțile Cabiriei“ poate? 


—  Aşaeașa... Cu Giulietta Masina. 
Ce minunată era! 


— Cum vedeţi deosebirea actor 
de teatru — actor de film? 


— La film — înainte de toate — 
poate să te ajute, sau să te trădeze, 
regizorul, Depinde cum face el legă- 
tura între o scenă şi alta. Regizorul 
trebuie să aleagă actorul care să se 
potrivească cu rolul. Actorul tre- 
buie să se simtă în largul lui, nu să 
vorbească pe muteşte, iar după 
aceea să potrivească cuvintele, aşa 
cum am pățit eu... Cind îmi aduc 
aminte... Oare în străinătate se lue 
crează tot așa, pe mutește? 


— Cred că nu. Am auzit că acolo 
se Înregistrează simultan sunetul şi 
Imaginea. 


— Crezi, dar nu eşti sigur... la 
te rog s-o întrebi din partea mea pe 
Ecaterina Oproiu, căe fată deşteaptă 
şi le ştie pe toate... Dar să nu uițil 


— Vă promit că am s-o întreb, 
Florin COLONAŞ 


e S-a născut la Turnu Măgurele. A urmat 
liceul ta Școala Centrală din Bucureşti, A 
absolvit Facultatea de licere din Bucureşti 
i Conservatorul: de Artă Dramatică, clasa 

ucia Sturdza Bulandra. 


e 1915, studentă fiind, e angajată în 
Compania dramatică Bulandra — Marioara 
Voiculescu, unde debutează în „Kiki“ de 
André Piccard. 


e 1916, e angajată la Teatrul Naţional 
din Bucureşti. 


@ 1919, la propunerea academicianului 
i dramaturgului Robert de Flers, pleacă 

Paris, unde își continuă studiile de artă 
dramatică. 


e Din 1921, reintoarsă în gară, pînă în 
1929, joacă atit pe scena teatrului Bulandra, 
cît şi pe scenele teatrelor „Eforiei“, „Mic”, 
„Alhambra”, Fantasie, e 


film literatura 


Shakespeare in travesti (II) 


Spuneam luna trecută că viaţa pe ecran a operei shakespeariene abia 
incepe. Deşi, cel puţin în filmele din ultimii douăzeci de ani, poţi număra 
mai multe eșecuri decit izbinzi, Eșecuri interesante, uneori eșecuri de 
succes, ` 
Bunăoară, am văzut trei variante la „Othello“: Orson Welles, Lau- 
rence Olivier, Serghei Bondarciuk. Primul şi cel mai izbitor lucru a fost 
incredibilitatea, cea mai simplă incredibilitate:; aceea a grimei. Olivier, în 
cel mai neizbutit (cred) ro! al său, făcea tot ce putea pentru a ne apărea 
nouă în chipul unui om de culoare (mers, gest, ris). Dar dacă „Othello" 
este tragedia geloziei — oricit ar fi de asemănătoare gelozia scoțianului 
cu cea a papuașului, cazul lui Othello este cel al geloziei unui om de altă 


culoare. Oricit de mare ar fi înțelegerea teoretică a complexului rasial 
de către un actor, el rămine „jucat“. Nenatural. Bondarciuk ca și Orson 
Welles n-au reuşit nici ei mai mult. Erau în travesti. 

lată deci un alt exemplu al „naturismului“ pe care filmul il reimprima 
spectacolului shakespearian. 

Să răminem încă la eșecuri. Dacă filmul face credibil şi natural ceea 
ce pe scenă reprezintă partea cea mai slabă a convenției (masele, locurile, 


e 1924—1925, joacă la Lyon pe scena lată doar citeva din piesele cărora Ta 
e e des Célêstins" în „La femme du Cutăva le-a dat ceva din farmec şi talentul ei. 
jour“ de Pierre Weber. e 1933, pleacă în Anglia unde apare 


devine  Societară de onoare Scena teatrului „Embassy' din Londra, 


a Teatrului Naşional din Bucureşti, În timp condus de Ronald Adam. 
ce joacă la Narona „Noaptea Tedier? de  @ 1934, se întoarce la Bucureşti și e anga- 
re, „Cărarea" de Paul Prodan, A la Teatrul Vesel P 
iopii“ "de Edmond Rostand, etc., ma în Ventrul V DE DE 
eer serie de roluri principale in diateza in Zei 


$ 1936, interpretează cu succes la Lon- 
dra, pe scena teatrului „Embassy, „Heads 
Robert de Flers, „Dacă aş vrea“ de Win” i 
ul” ‘de jules Renard e 1958, e invitată în România de către 


Wie i i Muzică, 
de rnard Shaw, pe scena teatrului ulandra; ëch asman iar: da. Tes A 
e 1960, se reintoaree în ţară. 


„Fructul verde" şi „Iluzionistul“ de Sacha ` 

Guitry, „Vezi de Amelia“ de Georges Fey- 9 1963, apare pe scena teatrului „Lucia 
deau, déien Sans-Gâne” de Victorien Sturdza Bulandra“ in „Mamouret” de Jean 
Sardou, fa Teatrul Eforiei; Sarment. i 


o 1929, 


luptele, decorul), tot filmul poate exagera propriile avantaje, transfor- 
mindu-le în greșeli. Așa cunoaștem falsificarea prin superproducţie: în 
„Antoniu şi Cleopatra” (un film scump și inutil) bătăliile din Egipt şi cea 
de la Actium s-au transformat din pretexte pentru înfruntare de carac- 
tere în spectacole inutil costisitoare. Ce este drept, filmul nu urmărea 
scenariul shakespearian, ci era o tratare „americană“ pentru cele 40 de 
toalete ale lui Liz Taylor... Dar păcatul rămine operant chiar şi În cazuri 
nobile: acel „Richard al lil-lea“ al lui Olivier avea încă prea multe şi prea 
frumoase armurării şi turniruri. Marea sa performanţă actoricească era 
umbrită de ușurința regizorală a recurgerii la o spectaculozitate nu neapărat 
necesară. 

Fără a fi pedant, cred că filmele lui Olivier după piesele shake- 
speariene, inclusiv decisivul său „Hamlet“ vechi de aproape 25 de ani, erau 
concepute cu o viziune simplistă a cinematografului: ecranul era doar un 
„teatru“ mai liber. Dar încă un teatru. „Hamlet“-ul lui Kozînţev era 
poate mai integrat filmului — ceea ce reproșam într-o cronică la apariţia 
lui era... lectura cam simplistă a piesei, „soluţia" dată personajului, tranşat 
în chip schematic şi aș spune chiar dehamletizat. N-aş vrea însă să inchei 
lăsind impresia că din memoria noastră s-ar putea șterge acel blond și 
halucinant prinț al Danemarcei întruchipat de Olivier. În: sclipirea ochilor 
săi, niciodată un alt personaj shaxespearian nu a tresărit mai puternic, 
mai enigmatic și mai rănit de nedumerirea supremă ce cutreieră conști- 
ințele noastre în ceasurile de cumpănă dintre lumi. Paşii noştri către 
moarte trec prin pinzele adinci și dilematice de la Elsenor. 


Ra 


apa ca un bivol 


o experiență 
singulară 


Filmat pe viu, în tensiunea ascuțită a momen- 
tului, sub impulsul. senzaţiilor, impresiilor ime- 
diate, încă nedecantate, filmul acesta e dictat de 
realitate, aș zice, şi scris cu un condei grav și 
câlm, care asociază exactitatea reportericească 
cu pasiunea reflecţiei, documentul crud cu Vis 
braţia lirică, descrierea voit rece a faptului cu 
emoția copleșitoare a confesiunii, constatarea 
cu implicarea. „Apa ca un bivol negru“ mi se pare 


o experiență singulară în contextul cinemato=" 


grafului nostru de pină acum, și o experiență 
rodnică — încercarea de a transcrie o realitate 
găsită; încercarea de a restitui aparatului de fil- 
mat o demnitate fundamentală — cea a mărtu- 
riei. Şi, nu mai puţin, acest film, izvorît din sen- 
sibi itatea autorilor lui la o tragedie colectivă, 
născut din conștiința nevoii lor -de a fi prezenți, 
acest film pornit din inimă reprezintă un gest de 
angajare morală venit din partea celei mai tinere 
generaţii de cineaști de la noi, dornică să respine 
gă evazionismul și vechile superstiții locale, hotă- 
rită să vorbească despre viața celor în mijlocul 
cărora trăiește, acum, aici. Să aplaudăm călduros 
acest inceput, acest semn de bun augur, 


George LITTERA 


+ 


un cult 
fecund 


Mai întii un generic deconcertant. O inși- 
rule de nume, cu litere mărunte, egale, fără 
minima distincţie a funcţillor, într-o ordine care 
ru este nici măcar alfabetică. Criticul nu are cum 
să încerce disocieri in contribuţiile profesionale 


Șocul imaginii-simbol 


O producţie a studious 
rilor cinematografice. „Bu- 
curești” 

Film realizat de Andrei 
Cătălin Băleanu, Petre Bo- 
kor, Stere Gulea, Roxana 
Pană, Dan "Pia, Mircea 
Veroiu, Yossuff  Aidaby, 
losif Demian, Dinu Tănase, 
Dan Naum, ing» Bogdan 
Ca vadia, 


(situație încomodă pentru mania noastră de a 
discuta fmu! pe compartimente), după cum 
rămine istoricului și recenzenţilor unor lucrări 
viitoare să clasifice vocațille individuale care Îşi 
au aici punctul de start, să înnoade și să diferen- 
țieze filiaţiiie (care, sint convins, vor face din acest 
titlu un punct frecvent de referinţă). 
Deconcertante imagini! Par, la început, do- 
cumentarul ce! mai pur, prin modalitatea directă 
de filmare, sortit să ne stirnească, estetic vorbind, 
emoția cea mai impură, din șocul faptului brut: 
orașe și cimpli inundate, o cotă a apei marcată 
pe zidurile caselor și data fatidică — 14 mai 1970, 
Şi totuşi, pe nesimţite, toate elementele acestor 
imagini — oamenii, casele, apa; animalele, firele 
de porumb, lacrimile, cuvintele — par să se fi 
rupt, sub Imperiul catastrofei, din legăturile 
lor flreşti, din gravitaţiite lor virtuale, pentru a 


4 


O baladă lacustră 


ne face martorii unui ritual care ascultă de o 
muzică inaudivilă a destinului, despârțindu-se, 
regăsindu-se, fără să se recunoască: oamenii 
care ne privesc neutru, o dată cu ferestrele și 
porţile caselor lor spulberate, trecătorii impa- 
sibil-curioși şi apa.pe.care abia o simțim undeva, 
urcînd din nou în albia riului; fetița care nu mai 
poate privi peisajul și o bătrină coborită din 
Rembrandt, care pare să-i .preia privirea pentru 
a ne-o adresa, de sub umbrela ei-heagră; cuvin: 
te albe, de ciné-vérité-banal Lat face casă acum, 
cu şase camere, are cepli..."), urmate de dezvă- 
luirea tot atit. de albă a -tragediei („Am. avut. și 
eu unul”); şi cuvintele sint tăiate,. trecînd surd 
în mişcarea -mecanică, rapidă, a aparatutui, ameg 
tindu-ne cu fuga destinii cosmică, de la niveluy 
solului pe carecresc “firele-verzi. de porumb, 
intacte, ca o vegetaţie incredibilă, pe o. planetă 
uitată; şi alte cuvinte, dintr-o baladă terifiantă 
a speranţei („ŞI a venit o barcă mare..."), trecînd 
in imaginea aumai bănuită a unui tren care aleargă 
nebun undeva și-și împrăștie șşuierul în spaţiul 
pustiu; şi alte cuvinte, dintr-o baladă lacustră, 
în fața -unei oglinzi infinite de ape, sclipind în 
lumina. suavă a serii („Păşteam oile pe vale...”); 
și câii albi și negri, păscind resemnat pe nout 
mal al apei, și bătrinul care vorbește despre o 
carte veche, in care era scris tot ce va să fie șia 
fost, despre electrificare, despre fabrici şi sere, 
unind simţul tradițional al elegiei cu credinţa, 
naivă doar la suprafață, că de fapt nimic nu s-a 
intimplat care să-i depășească puterea de ințe- 
legere și de rezistență. 

Un cult fecund al formei. la rindul lut decon- 
certant, pentru că, în contextul unei anumite 
inerţii și în ignorarea oricăror simplisme, filmul 
mărturisește voluptatea autorilor, cenzurată . de 
un autentic rafinament, în a smulge imaginii, mişcă- 
rii, sunetului, culorii și rtontajului ceea ce ele pot, 
da. Filmul organizează datele şi faptica după dei 
plina gin irit, sensibile la sugestii e ascunse ale rea- 
lui “i, fără a recunoaşte nici un conţinut aprioric.in= 
dependent de formă şi fără a recurge la formele 
prefabricate, de, efect „consacrat. Cită formă sens 
sibilă, articulată — atita artă, atita prezenţă reală 
în societate. Restul este. impostură. lată crezul 
pe. care-i bănutm în acest mediu-metra) realizat, 
evident; din proprie iniţiativă de către echipa da 
absolvenți ai LA.T.C. Ei ne. reamintesc că cinemas 
tograful este adevărul de 24 ori pe. secundă, dacă 
amehdăm formula lui Godard în sensul că artistul, 
cu aderenţele lui intime la destinul unei umanități, 
cu opțiuntie.lui, cu puterea lui de a recrea realul, 
este parte integrantă din adevăr. 

Totuşi, un cineast care nu văzuse filmul spunea 
că e vorba de altceva", de docutneatar, decl nu 


negru 


O încercare de a restitui 


aparatului de filmat 


o demnitate fundamentală : 


cea a mărturiei 


tocmai de cinema. Ne-am îndepărtat prea mult 
de sursele și vocaţia reală a acestei arte! De aceea 
întoarcerea la ele ne uimește. Filmul uimeşte 
prin certitudinea talentului, prin evidența ade- 
vărului, prin claritatea concepției, prin promp- 
titudinea gestului civic însoțit de discreție şi 
acoperit în întregime de interesul estetic, El 
uimeşte, în context, prin normal. 

Ţin să adaug că de 15 ani, de cind lulian 
Mihu și Manole Marcus au realizat scurt-metrajul 
„La mere”, aşteptam un alt film care să reco- 
mande cu asemenea elocvență talentul şi vo- 
cația-unei noi serii de absolvenţi ai Institutului, 
Acest film a apărut. El cere exegeze ample, din- 
colo de niște inşemnări de premieră, Cred că 
ele vor veni, cum sper că vor veni, în alt ritm 
decit pină acum, și noile filme ale absolvenților, 
Pentru că este mai ales deconcertant destinul 
acestei cinematografii, care face sporadic demon- 
straţia strălucită a unor virtuți excepţionale, dar 
“întirzie să se constituie ca şcoală naţională de 
artă. 

Valerian SAVA 


film de 
generație 


Stima pe care o porţi unui om se exprimă prin 
actul de a-i spune adevărul. Despre adevăr s-a 


vorbit prea des în cinematografia noastră — Slam 
constatat, de atitea ori, că tocmai de adevăr n-a 
avut ea parte. Se cuvine să spunem adevărul 
unor oameni tineri care încep acum o carieră și 
care, dacă vrem să ajungem acolo unde ne proe 
punem de atita vreme (şi nu reuşim), trebuie 
obișnuiți cu drumul greu (dar simgurul pentru 
artist) al adevărului. Căci sub acest semn ei debue 
tează acum. Filmul „Apa ca un bivol negru“ a 
stat un an în cutii; din toate peliculele care s-au 
făcut despre catastrofa inundației și despre coñe 
valescenţa demnă și grea prin care au trecut mii 
de oameni, acesta este, de departe, cel mai bun, 
El este patetic, artistic patetic, fără a deveni 
vreodată melodramatic, sforăitor, formal sau 
cerșetor de milă. El este un film matur, matur în 
gindire şi în expresie — cum am avut prea rareori 
ocazia să vedem. El conține mai multă gindire 
cinematografică, mai multă tehnică de sugestie 
şi mai multă dorinţă de exprimare originală decit 
tot restul filmelor noastre de actualitate la un loc 
(cu excepţia „Reconstituirii”). 

Sigur că se poate spune că el a beneficiat de o 
situație unică — unul din cele mai dramatice 
momente prin carea trecut țara noastră în ultimii 
25 de ani. Dar de ce ei, şi nu alţii mai virstnici, 
mai „experimentați“, au pornit să il facă? De ce 
au scăpat ocazia „apologeţii“ filmului de actualitate 
care fac declaraţii lungi şi convenţionale în gazete 
şi, cind evorba de film, lasă publicului gustul amar 
al unor producţii invalide, schematice, adeseori 


lipsite chiar de rutina pe care cele 5—6 filme ce 
le-au produs ar fi putut-o, măcar, presupune? 

Filmul debutanţilor (care s-au declarat de la 
generic o echipă, nevoind să forțeze prin semnarea 
părţilor, parcelarea unei proprietăţi — așa cum 
debutanţii sint de obicei ispitiți să o facă pentru 
a „scăpa“ de debut și a se și vedea pe „căile con- 
sacrării“) e închegat, construit; faptele filmate și 
banda cu glasuri de om necăjit nu „vorbesc de 
la sine“, ci se ordonează în citeva procedee stilis- 
tice prin care filmul artistic se deosebește, radical, 
de filmul-document. Așa sînt „pozele" luate sinise 
traţilor, așezați pentru memoria unei naţiuni 
(dar fiind „făcute“ ca și cum ar fi fost „de familie”); 
așa este contrapunctul între imagine și relatare 
— între memoria omului şi cea a peliculei — așa 
sint planurile lungi, care sint lungi pentru a te 
ispiti să meditezi o secundă şi să te infiori, ca 
apoi vocile și mișcarea să-ți stirnească din nou 
curiozitatea. Curiozitate şi nu uluire, nu groază. 
Autorii au evitat un efect care era cunoscut ţării 
întregi. L-au evitat (semn de adevărată inteligență 
artistică), pentru că au știut să ne dea altceva: 
faptul că oamenii au privit cu gravitate războiul 
lor cu natura, cu o natură cu care se obișnuiseră 
demult să o învingă, să o ignore. Filmul nu poves- 
tește o reacţie primară (cum au făcut toate cele- 
lalte), ci una superioară — care se apropie de 
meditație asupra soartei și fatalităţii. Pelicula a 
captat uneori, în părțile cele mai fine ale acestui 
film virtuos, sensibilitatea oamenilor traumati- 
zaţi: evoc, între multe altele, secvența unei banale 
treceri asurzitoare de tren ce descoperă, ca după 
dezastru, o. casă distrusă, ca un organ mincat de 
cancer — şi mai cu seamă scena lungă și antolo- 
gică pentru noi a intrării șoselei in treptata 
stăpinire a apelor, pînă cînd relieful iși pierde 
relieful şi ajungem în diluvii. Vreau să cred că n-o 
voi uita niciodată. 

Tipurile umane și existenţa „plastică” a fapte- 
lor sint de asemeni de excepție. Fără tentaţia 
pitor&scului (în care se căzuse) aceste mijloace 
de expresie trădează nu numai un simţ fericit al 
decu pării realului pînă cînd ajunge să fie o semni- 
ficație ci, mai cu seamă, o pregătire profesională 
de care, sincer să fiu, am fost mirat. Profesorii 
au de învăţat de la elevii lor... 

Se văd, limpede, citeva temperamente dife- 
rite: unul mai crud, mai apt să arate mizeria și 
cruzimea soartei, altul mai liric, mai intimist și 
sensibil la amănunte (dar nu cele de recuzită 
obișnuită), un altul poate mai epic, mai atent la 
„caz“ și încadrarea lui; se poate observa o stilis- 
4tică uneori aplicată către estetizant, de bună 
calitate însă, o alta care tinde către „șocul“ ima- 
ginii-simbol. 

A fost o şcoală? Poate, dar clasa a păstrat o 
fräie de arme“ pe care trebuie să o lase intactă 
pentru a izbindi, chiar — sau mai cu seamă atunci — 
cînd fiecare va fi singur un autor. Cinematograful 


ei e modern, valid construit și — ceea ce mi se 
pare esenţial — cu o disciplină cinematografică a 
gindirii. 


Nu ştim, firește, ce va da fiecare din autori 
atunci cînd vor lucra cu ficţiunile, cu actorii, cu 
scenarii date, ştiute de acasă. Dar dincolo de 
speranțe există aci o demonstrație de talent 
neintilnită încă în cinematografia noastră. 

Acest debut prin adevăr este cel mai frumos 
pe care l-am avut. El nu trebuie uitat niciodată, 


de niciunul din-cei care au contribuit la nașterea 
lui. Dacă cinematografia română va da ceeace 
acest film promite, atunci să botezăm această 
generație: generația inundaţiei. Să sperăm in ea 
şi mai ales în faptul că ei vor şti să privească 
adevărul și să-l primească, la succes sau la eșec, 
şi din partea celor cele judecă filmele, numai şi 
numai in speranţa că ele vor fi filme adevărate, 


Gelu IONESCU 


credit 
unanim 


„Apa ca un bivol negru“ nu poate fi povestit . 


și nu poate fi nici măcar descris, tot așa cum nu 
se poate spune exact ce fel de film este. Este 
doar un film care trebuie văzut. 

Desigur, trebuie vorbit despre reportajul 
la fața locului, printre ape şi noroaie, printre 
dărimătuți și lacrimi. Acesta este adevărul păs- 
trat neatins în film, condiția: lui de existenţă. 
Dar trebuie vorbit mai ales despre altceva, despre 
o anume calitate cinematografică şi umană, care-l 
străbate, care impune. Unul dintre realizatori 
spunea, nu mult după ce se întorsese din regiu- 
nile sinistrate: „Italienii au trecut prin război 
ca să poată crea neorealismul. Perioada aceasta, 
cred că a fost războiul nostru“. Filmul este nu 
numai o demonstraţie de profesionalism, ci una 
de gindire și de maturitate artistică, Fiecare 
cadru este filmat sub impulsul clipei, al senza- 
tiei, niciunul insă nu e grăbit sau nesigur; toate 
au o cutremurătoare frumuseţe, o frumusețe 
în care vibrează trăirea și semnificaţia, care ampli- 
fică în fiecare minut mai mult, intensitatea și 
rezonanța întregului. Lacrimile nu curg pe ecran, 
ci în sală. Pentru că filmul e pătruns de-o calmă 
înțelepciune ancestrală, înțelepciunea oamenilor 
care au văzut multe, care se impotrivesc, care 
povestesc. Povestirile se urmează, doinind parcă 
urgia și lupta, iar dincoio de cuvinte, privirile par să 
ştie dintotdeauna'că apa curge dar oamenii rămin. 
Imaginile sint neașteptat de liniştite, eliberate de 
agitația și spaima primului moment, Puhoaiele au 
trecut, măturind în calea lor munca și viaţa unor 
oameni. Puhoaiele vin și revin. Filmul se alcătu- 
iește însă intre puhoaie, in perioada de pustiită 
acalmie ce urmează marilor henorotiri, o dată cu 
începutul luptei, cu reintoarcerea la viață. Ima- 
ginea de fundal este un plan lung, apăsător de 
lung, inaintind pe o nesfirșită întindere de ape, 
pogorit parcă din visul unei feerii nedorite — atit 
de frumos totuși în măreţia lui, acea măreție supra- 
omenească pe care natura nu și-o pierde nicio- 
dată. Pe alunecarea majestuoasă a apei apar însă 
nişte puncte negre. Se mişcă incet, anevoie, soë: 
felnic, Dar se mişcă, înaintează. Întreg filmul 
este, de fapt, apropierea de acești oameni. Punc- 
tele negre devin siluete, siluetele capătă chipuri, 
chipurile prind glas. Glasurile şi privirile dea- 
pănă fuiorul aspru al necazurilor. Şi din gesturi 
simple, cotidiene, ei egalează, firesc parcă, în mă- 
reție, natura; o egalează, o depășesc, o înving. 

Acest film a reușit, cred, prin deosebitul acces 
la semnificații și esențe al autorilor, să spună 
despre omul de astăzi mai mult decit majoritatea 
filmelor noastre de actualitate, Critica a fost 
totdeauna avidă de prilejuri pentru a-și investi 
creditul. Ocaziile ce i s-au oferit sînt puţine, De 
data aceasta, eveniment de asemenea rar, critica 
poate să-şi acorde creditul său unanim. ` 

) -Eva HAVAŞ 


13 


` 


KR 


(URMARE DIN PAG, 5) 

care mi-au dat o sugestie con- 
vingătoare asupra a ceea de poate 
să facă farmecul actorului român. 
Sint citeva surprize reale în „Facerea 
lumii“. Una din ele este Liviu Ciulei. 
Dacă m-aș fi limitat la filmele în 
care l-am văzut pină acum, niciodată 
nu mi l-aș fi închipuit pe Ciulei intr- 
un rol de seducător. L-am văzut în 
roluri de chiabur, cu cuțitul în 
dinți, l-am văzut lup de mare, în 
„Valurile Dunării”, l-am văzut în 
rolul dramatic al căpitanului Klapka 
din „Pădurea spinzuraţilor“,. dar 
seducător — și nu un seducător care 
să-ţi inspire compasiune, ci un se- 
ducător fascinant — astfel nu mi 
l-am putut închipui. El are aici o 
durere metafizică în priviri, o de- 
zinvoltură puţin cunoscută în fil- 
mele noastre, a omului de lume care 
știe să comande la restaurant, cu 
tonuri joase, fără nici un fel de 
ostentație, fără nici o  infatuare 
ciocoiască; el are o bucurie ingenuă 
în a-l arăta Evei lumea lui, caii lui, 
bunurile lui pe care nu pune nici 
un preț. El știe să poarte haina de 
piele, fularul, mînușile... Pe urmă, 
inginerul Dan lonescu, în rolul 
patronului tipografiei. Această apa- 


2 kK Ze P ATER e 
Florian POTRA: Gologan mi-a 
procurat o dublă satisfacție: pe de 
o parte, prin valoarea intrinsecă a 
imaginii — aș cita doar momentul 
în care maşina lui Manicatide se 
opreşte în cimpul acoperit de zăpa- 
dă; pe de altă parte, prin faptul că 
acest mare operator a rămas... ma- 
re. Auzisem, la un moment dat, voci 
care sugerau că Gologan ar bate 
pasul pe loc, că ar fi „depășit“. Or, 
Gologan a „depășit” cu brio tocmai 
aceste voci maliţioase, 


Pe platouri — oamenii 
şanselor maxime 


Ecaterina OPROIU: Dacă vrem 
să tragem o concluzie a discuţiei 
noastre, trebuie să spunem că cine= 
matografia noastră, deși nu mai 
este tinără, trebuie să recunoaștem 
că nu e nici matură. Ea dispune însă, 
cum o arată şi acest film, ce maturi- 
tatea unor personalități, unele din- 
tre ele călite pe alte fronturi decit 
pe frontul cinematografiei. Un om 
călit „pe alte fronturi“ este Eugen 
Barbu. E momentul ca Gr vil die 
fia noastră să știe să-l convingă pe 
Eugen Barbu să ajute acolo unde 
nevoile ne ard cel mai tare, în filmul 


eer a aa mie ai 


ri ah NA 


Gheorghe Vitanidis: 
„Există un spirit de renaştere 
în întreaga noastră existentă“ 


— Am luat cunoștință, „post-fese 
tum“, de cele dezbătute la această 
masă rotundă. 

Incerc să fiu foarte laconic pentru 
a nu „frustra" redacția revistei „Ci- 
nema“ de dreptul de a face, poate, 
O „masă rotundă“ și cu realizatorii 
filmului: regizor, operator, actori, 
scenografi, compozitor, etc, (că, 
zău, sint personalități care n-ar 
compromite coloanele revistei), 

Rămin recunoscător tuturor pare 


nu pot dezonora. Există și aluzii 
cu privire la locul pe care l-ar ocupa 
in contextul cinematografiei noastre. 
Mai timide, e drept. Poate multiple- 
le referiri la dramaturgia filmului 
ar fi reclamat măcar cunoaşterea 
scenariului — să fiu bine înţeles, sint 
impresionat de pasiunea cu care 
Eugen Barbu a participat la reali- 
zarea acestui film, de la proiect la 
copia-standard. Dintre participanții 
la această masă, Eugen Barbu este 


FACEREA LUMII 


riție este cu totul remarcabilă: se- 
mitonuri, discreție, eleganţă și o 
ţinută intelectuală care inobilează 
personajul, fără a-i șterge marca de 
clasă. Într-un rol secundar, Sebas- 
tian Papaiani joacă doar un minut, 
dar sugerează o imensă delicateţe, 
o delicateţe inventivă şi stingace. 
Mă gindesc la momentul în care vrea 
să ciştige timp, înainte de a-i co- 
munica Evei vestea morţii lui Matei. 
Toma Caragiu face într-adevăr un 
mic show Caragiu, însă el realizează 
aici un rol foarte specific de ofiţer 
deblocat, cu tot tipicul și cu tot 
dichisul, cu toate învirtelile, ticurile, 
matrapazlicurile acelea pline desa- 
voare, Virgil Ogășanu este un exce- 
lent actor, dar el nu cred căa fost 
servit de un decupaj potrivit. A fost 
lăsat, de la un capăt la celălalt, în 
același ton de precipitare, de o fer- 
voare verbală, fără accente, fără 
relief. Ogășanu așteaptă încă, după 
părerea mea, filmul în care să dove- 
dească „cit e de mare“. Pe Marga 
Barbu am revăzut-o acum într-o 
alură nouă, cu ochelari subțiri, 
într-o postură care mi-a plăcut 
foarte mult. Dar eu cred că și Marga 
Barbu, care a fost Anita în serialul 
cu haiduci, care a fost dansatoare 
în alte filme, care a făcut acum un 
rol episodic de o factură nouă, are 
toate posibilităţile să pornească pe 
o linie mult mai interesantă, care 
să-i pună în valoare personalitatea 
artistică, mult mai bogată decit au 
reușit să ne-o arate filmele in care 
am văzut-o pină acum. lrina Petrescu 
este foarte bine fotografiată. Ea are 
un aer de adolescentă perpetuă și 
aduce în cinematografia românească 
o distincție extrem de necesară. E 
o prezenţă rasată. inteligentă. Este 
o actriță care „are stil”, 

Eugen BARBU: Irina Petrescu este 
foarte economică în joc, mie mi-a 
plăcut foarte mult. 


Mircea ALEXANDRESCU: Foarte 
economică şi foarte bogată, în același 
timp. Jocul ei este tot ce poate fi 
mai antidogmatic ca interpretare 
deși pare extrem de reținut. 

Eugen BARBU: Este singurul mod 
cinematografic de a juca. 

Şi cred că ar trebui să repetăm, 
În final, numele lui Ovidiu Gologan, 
care s-a intrecut pe sine in imaginea 
color — aș aminti, de pildă, cimpul 
acela de curse, care este magnific. 


14 


de actualitate, Spun asta pentru că 
uneori am impresia că cinemato- 
grafia noastră lucrează împotriva 
instinctului ei vital. Dacă am aduce 
pe platouri pe oamenii  șanselor 
maxime, eu cred că nu am Îmbrăţişa 
atit de ușor mediocritatea. Dimpo- 
trivă! Am trece peste sicîieli — pen- 
tru că de ce n-am recunoaște: ta- 
lentații produc organizatorilor mul- 
te siciieli, sint dificili, sint așa și pe 
dincolo — dar am trece peste sictieli, 
căci ce contează ele în raport cu 
rezultatele. 


ticipanţilor, care s-au străduit să 
analizeze acest film, chiar dacă se 
spun și unele inexactități care ţin 
mai mult de o vizionare neatentă — 
vezi scena Anghel-lrma sau Marga, cum 
o numește Valerian Sava, în care 
pal mele nu preced „tirada“, ci invers, 
încheie scena, Dar să nu ne cobo» 
dm la detalii, 

Oricum, e bine că filmul prile- 
juiește asemuiri şi comparații care 


Farmec actoricesc 


Marga Barbu — o alură nouă 


singurul care cunoaște bine procesul 
facerii acestui film, de aceea preciză. 
rile lui mi se par preţioase. 

Se pun multe pe seama colabora- 
torilor mei. Noroc că publicul ştie 
că filmul are un autor, iar în cazul 
meu, un autor fără vanităţi şi orgo- 
lii maladive, încît pot să mă bucur 
pentru toate calitățile și meritele 
atribuite interpreţilor, operatoru- 
lui — să știți că au fost om iși foarte 
mulți: monteurul, inginerul de sunet, 
maistrul de lumină Valerică, ope- 
ratorul Girardi, venit ca un mare 
coleg in funcție de cameraman 
— după ce semna cu - autoritate 
imaginea filmului „Serata”, El — 
după cum ar fi incorect să mă dis- 
culp, să nu iau şi asupra mea, să 
nu învăţ şi eu, din unele greșeli 
care, la prima vedere, par a nu fi 
ale regiei. 

În speranţa că „Facerea lumii” 
merită un spaţiu în revista Cinema" 
unde să fie solicitaţi și ceilalți cola- 
boratori ai „mei (Gologan, Ciulei, 
Dan lonescu, Clody Berthola, Irina 
Petrescu, Marga Barbu, Colea Răutu, 
Virgil Ogășanu, Tomiţă, Matei, Vera 
Proca etc.) sint nevoit să mă opresg 
aici. 

Și sint la acest film, multe, foarte 
multe lucruri de spus, care ar putea 
da noi dimensiuni sensurilor lui, 
căutărilor noastre pe calea unui 
film sincer, adevărat. Este o de: 
monstrație de profesionalism şi crez 
artistic demnă de semnalat. 

Există un spirit nou, creator, ino- 


vator — de renaștere, aş zice eu 


— care se manifestă in intreaga 

noastră existență și ar fi trist ca 
ZA AI R 

noi, cineaşții, să ne trezim prea 


tirziu, 


O’Toole: 
„Nu am 
decît 

0 singură 
coardă, 
nu sint 
decît 
actor“. 


0”'Toole 
domină 
totul, 

nu 

sufocă 

pe nimeni, 
îi stimulează 
pe toţi. 


- 


Peter de Irlanda 


Arborele genealogic al lui Peter 

O'Toole, uns Henri de Englitera 

și Lord Jim — este bine stabilit: 

în vine ii curge cel mai pur singe 

irlandez. Tatăl lui, bookmaker la 

cursele de cai, i-a transmis un regat de vise şi 
buzunarele goale. 

Băiat bun la toate într-o redacție, Peter 
O'Toole face cunoștință cu oameni de teatru 
şi-şi descoperă chemarea vieții. Şi astăzi el spune: 
„Dacă aș avea posibilitatea, m-aș muta cu soția 
şi copiii pe scena unui teatru. Nici un alt loc nu 
mă fascihează atit de puterniċ“. 


Fericirea e pe scenă 


Nu e o simplă butadă a spiritualului conce- 
tățean al lui Shaw; devenit vedetă de cinema, 
Peter O'Tooie se intoarce regulat, între două 
filmări, „spre fericire” (cum spune el teatrului). 
Şi va juca fericit în spectacolele puse în scenă, 
special pentru el, chiar de Laurence Olivier. 
Filmul următor poate să aștepte. Şi lucru curios 
în această industrie severă, chiar il va aştepta, 

De ce? 

Ce forţă stranie sugerează silueta de liană 
în care intuiești boxerul campion? 

Prima lui apariție pe ecran în „Lawrence al 
Arabiei" a fost aproape incredibilă. În jurul de- 
butantului de 27 de ani a fost adusă bateria grea 
— mari personalități ale ecranului, ca subtilul 
Sir Alec Guinness şi vigurosul Anthony Quinn, 
sau „frumoși” ca Omar Sharif. Ei au fost pulve- 
rizaţi, atomizaţi de incandescența acestui zeu 
blond al pustiului. Fără îndoială că primul cuvint 
care le-a venit în minte celor ce l-au văzut a fost 
„fascinaţie“. Ochii albaștri au hipnotizat criticii, 
publicul larg și pe esteţi. Pe toți. Cum? Prin 
ce dozaj alchimic? Printr-un straniu aliaj de foc 
şi gheaţă, de frenezie și calcul. 

Poate că aici am descoperi și noi „cheia“ acestui 
magician care știe să descompună lu mina în spec- 
tru solar, in culori şi să o recompună la loc. 
Henric al ll-lea din „Becket“ e însăși efigia imobi- 


lităţii — ba despot, ba slab ca un copil, ba şiret, 
ba increzător, ba tandru, ba crud. Urmărim elec- 
trizaţi slalomu! ameţitor printre sentimente 


extreme, încintarea de adolescent poznaș cu care 
face o fârsă clerului alegindu-l pe Becket arhie- 


piscop, gelozia cind favoritul îl preferă lui pe 
Dumnezeu. Jocul continuu de lumini pentru a-l 
surprinde pe Henric în cite un unghi nou e atit 
de orbitor, incit restul devine tern şi insipid. 
Chiar un actor de masivitate», vitnlitatea şi viri- 
litate: lui Burton pare fără vlagă şi culoare în 
fața acestui curcubeu strălucitor. 

Pentru că O'Toole este vitalitate spirituali- 
zată. Spiritul vitalităţii. 


Recital 


Dar poate cel mai pasionant spettacol O'Toole 
este să-l urmărești in mai multe roluri. În „Noap- 
tea generalilor”, ca și cînd și-ar fi propus -să creeze 
un anti-Henric, O'Toole este de o imobilitate 
psihică” și fizică, de o rigiditate neliniştitoare. 
Generalul Tanz nu pare alcătuit din carne şi 
singe, ci dintr-o materie nepăminteană, stranie 
şi paralizantă. Privirea lui fixă, obsedantă, pă- 
trunzătoare și depărtată, este o cortină de oțel 
magnetic care-i ascunde gindurile tot așa cum, 
la Henric al Il-lea privirea transparentă îi oglindea 
cursul capricios al ideilor și sentimentelor. O 
dată sau de două ori generalul nazist se trădează 
— și vedem după cortina de oțel deschizindu-se 
trapa neagră, abisală a nebuniei, a maniacului 
distrugerii, pentru care și bucuria se identifică 
cu distrugerea. ` 

Cum ştie Peter O'Toole să-și pună în valoare 
silueta subțire și înaltă, înaltă! Cit de neprevă- 
zute, de neastimpărate sint mișcările capricio- 
sului Henric; cit de inanimat, de inuman e trupul 
de marionetă al lui Tanz; și cit de rasată, de ele- 
gantă e nonșalanţa rafinată cu care se mișcă și 
poartă costumele în „Cum să furi un milion”. 
Același Peter O'Toole care nu se bărbiereşte 
decit cind are spectacole și e incălțat cu veșnicii 
lui ciorapi-fetiş verzi ca pajiștile Irlandei! Tra- 
gedianul s-a lansat cu dezinvoltură in comedia 
sofisticată „à l'a mericaine“ şi, chiar dacă nu ne-ar 
fi spus-o, tot am fi ghicit (prea era la el acasă 
în acest rol neașteptat), actorul a văzut de zeci 
de ori inainte filmele vechi cu Cary Grant „nu 
ca să copiez, cica să înțeleg magnifica lor tehnică!” 

Ce a rămas neînțeles de O'Toole? Se aruncă 
în virtejul „crazzy” al farsei enorme („Pussycat“), 
Apoi, printr-o volută magistrală, irumpe în plin 
muzical: „Adio. Mr Chips, | 


Duel 


Cine se mai bucură atit de total, cu uimirea 
copilului, a îndrăgostitului, de fiecare scenă, 
replică a spectacolului vieţii? Fiecare clipă e o 
minune și o degustă — cu un apetit pantagruelic 
— ca și cind ar fi ultima sau prima clipă. lar tu, 
spectator, ieși clarvăzător și ameţit de atita inten- 
sitate, de atitea esențe, atita Viaţă în stare pură. 

Am citit într-o revistă americană, „Films in 
Review”, a cărei cronicară îl „desfiinţase“ cindva 
pe acest actor „mult prea frumos", făcindu-și cea 
mai onestă și voluntară autocritică: „Jocul lui 
O'Toole în „Adio, Mr. Chips" este desăvirșit. 
El domină totul, dar, ciudat, nu sufocă, ci dimpo- 
trivă stimulează și inspiră înălțindu-i pe ceilalţi 
spre el!" 

Poate e elogiul cel mai mare care i s-a adus 
vreodată acestui actor — am zice unic, dacă n-ar 
avea echivalent ca tip actoricesc pe Katharine 
Hepburn cu care s-a şi duelat în „Leul în iarnă“. 
Puţini pot rezista jocului spectaculos, ofensiv, 
scînleietor al: Katharinei Hepburn: doar Spencer 
Tracy știa să-i ţină contraponderea cu simpli- 
tatea, discreția și măsura lul. O'Toole înfruntă 
„fenomenul Kate” pe propriul ei teren. Rezui- 
tatul e uimitor, ca o întrecere reală între doi lei, 
intre doi regi ai ecranului, 

$ d 


Un om între idoli 


Humphrey Bogart a spus odată: „Noi, actorii, 
ar trebui să fim cunoscuţi așa cum sintem în rea- 
titate și nu priviţi ca nişte idoli”. 

Poate că aflind că Peter O'Toole este iute la 
mînie și o circiumă în care a poposit cam prea 

"des se numește „La O'Toole“, icoana intelectua= 
lului rasat riscă să fie pingărilă 

Poate că aflind că are doi copii și că-i face 
soţiei declaraţii de dragoste in presă („M-am 
căsătorit cu singura ființă din lume pe care o 
iubesc. Și-ce e mai formidabil e că e femeie!”) 
— magia seducătorului june prim riscă să se 
destrame. 

Dar, desigur, ne va fascina mai puternic Atot- 
proteicul care-i face pe două miliarde de oameni 
să se oglindească într-un strop de geniu. 

Maria ALDEA 


In anul... 


@ 1934-2 august: se naște 
Peter Seamus O'Toole în 
Connemara, Irlanda. 

e 1957- Devine actor de 
teatru, TV şi film. 

9 1962. „Lawrence de Ara- 
ba", În deşert, înfloreşte 
gloria lui Peter O'Toole. 
9 1963 -Revine la teatru: 
„Nouă luni in deșertul ior- 
danian, 4 luni în sudul 
Spaniei, 2 luni in Munţii 
Atlas mi-au părut un paradis 
față de climatul lugubru al 


cetății lui Shakespeare cu at- 
mosfera lui de co mercialism 
şi industrie turistică.Și totuși 
trebuie să joc teatru. Simt 
o nevoie irezistibilă”. 
Becker „Burton este un 
actor mare. În Bechet" 
ne-am inţeles. ca doi cama- 
razi de școală”. 

„Hamlet“, în teatru. în re- 
gia lui Olivier. Inainte de a 
intra în scenă Laurence 
Olivier il întreabă: „Eşti 
gata? Spectatorii te aşteaptă 
inarmaţi.  Cucereşte-i!” fi 
cucerește. 


e 1964 - „Lord Jim" — un rol 
onest după car tea lui Conrad. 
„Bibhia”. În timpul tur nărilor 
face K.O. un paparazzi care-l 
siciie (e boxer campion). 


© 1965. Pussycat”. „O 
co medie cu femei frumoase. 
„In fiimele mele sint de 
oticei indrăgostit de Adevăr, 
de Burton sau de o cămilă”. 
„Cum să furi un milion”. 
„Recunosc că sint un hoţ. 
Toţi acto ii sint hoţi. În 
Ha mlet-ul meu am vrut să-l 
fur Ee Olivier Burtonavrut 
să-mi fure pe John Geilgud. 


In „Law rence...” cheia perso- 
najul.i mi-a dat-o un beduin 
bătr în. Învăț, învăţ...” 

e 1956..Noaptea generali- 
lor”. Sint cu violență un pa- 
cifist. Cred cã' inp leg violen- 
ţa. Poate pentru cão urăsc." 
91967.. Cate: ina cea Mare” 
— Pentru prima oară pro- 
ducător de film. 

e 1953. „Adio, domnule 
Chips", Prima lui comedie 
muzicală. Succes imens. 

9 15859. Leinianä, O 
experienţă paloitantă. Ace- 
lași personaj Hen ic al II-lea 


pecarel-amcreatin „Becket“ 
văzut printr-o optică nouă”. 
e 1970. „Războiul lui Mur- 
phy". Joacă alături de soția 
lui. Numele ei, Sian Philips. 
e scris cu litere la fel de 
mari ca O'Toole. 

e 1971- Gloria te-a schim- 
bat, Peter O'Toole? 

— Prietenii mi-au rămas ace- 
eaşi. | mi iubesc la fel nevasta. 
Nu mă simt nici măcar mai 
impot tant. Nu mă văd urcat 
pe un piedestal. Dar am 
ciștigat acum dreptul ce a 
hotări eu pentru mine. 


o 
intrebare 
și 
II 
răspunsuri 
ET et 


film?” obţinute la ieșirea din cîte- 
va cinematografe bucureștene: 


e Jertfa de sacrificiu a spioanei 
care l-a iubit pe ofițer din obli- 
gatie („Cinci pentru infern" — 
vinzătoare, magazinul universal 
Gara de Nord), 


„care. l-a iubit din obligaţie 


e Hai, c-a fost tare, pe ochii 
mei, o șustă după alta, n-aveai 
cind să-ți tragi sufletul... („Argo- 
man superdiabolicul” — responsa- 
bilul unei unităţi de legume şi 
fructe, 26 de ani, str. Izvor). 


Șusta dom'le! 


e Atuncea cînd îl omoară cu 
pușca aceea cu lunetă, deși cred 
că e neverssimil că pe atuncea 
nu erau puști cu lunetă („Preţul 
puterii“ — elev in clasa Xl-a, 
secția umanistă). 


Atuncea cînd îl omoară... 


e Caftu' dom'le, un caft te- 
ribil („Cei trei care au speriat 
vestul“, student, anul Ill — 
construsţii). 


E 


Caftu'dom'le l 


e Mie-mi place chestiile de 
groază, asta îmi place mie, de aia 
m-am şi deplasat la acest cinema 
(„Întoarcerea doctorului Mabuse" 
— casnică, 23 ani, Piaţa Vitan), 


Chestiile de groază... 


e Cind vine banditul în casă 
la învățătoare și-i zice cu pistolul 
să se dezbrace și ea se dezbracă 
dar p-ormă vedem că era aman- 
tul ei; a fost un banc grozav. 
(„Butch Cassidy şi Sundance Kid“ 
— elev cl. X-a, școala profesio- 
nală de metalurgie). - 


Cînd vine banditul... 


e El! („Răzbunarea Stintu- 
lui” — coafeză, 19 ani, coope- 
rativa „Higiena”). 


Ce 


e Că se trage fain, se împușcă 
bine zl pe urmă este problema 
aia, aia care... staţi să-mi aduc 
aminte... („Omul din Sierra" — 
elevă, cl. IX-a). 


Că se trage fain... 


dezacord 


e Cel mai mult m-a impresio- 
nat moartea lui Alain Celon, aș 
fi preferat să tragă el mai repede 
în Jean Gabin și să plece cu 
iubita şi banii care i se cuveneau 
pe drept. („Clanul sicilienilor“, 
studentă, anul Il, Facultatea de 
ştiinţe juridice), 


Să tragă el în Gabin... 


e Cind îl apucă cu lațu! de 
pe motocicletă, ca la hinghieri, 
nu m-am gindit că se poate, e 
ceva nou, m-a entuziasmat („Dege- 
tul de fier“ — elev, cl, Xl-a real), 


2 


Cînd îl apucă cu latul... 


e „Ideia'. „Care idee“? (în- 
trebare supiimentară.) Ideea că 
omul e mai tare ca maimuța. 
(„King-Kong evadează“ — profe- 
soară de educaţie fizică, 27 ani). 


Care idee? 


16 


Extras dintr-un articol despre filmul de. aventuri, apărut 
în 1970: n.. să lăsăm super-esteților plăcerea: de a 'strimba 
din nas și pseudo-pedagogilor cu ștaif "bucuria incriminărilor 
facile; aventura @ o necesitate a spiritului. uman, iar wester- 
nul e nemuritor, pentru că a surprins o clipă gin imprès- 
criptibila dorință umană ca binele să triumfe. Aici stă și 
valoarea educativă a filmului poliţist, de aventuri, chiar. de 


D 


groază, în fascinația exercitată dsupra subconștientului tî- 
năr, căruia îi este proprie aspirația către lupta pentru drep- 
tate. Eroul acestor filme va fi totdeauna pilduitor și, în 
fond, moral, îl va înnobila pe privitor, indiferent de natura 
și calitatea: mijloacelor“... 
Evident, 
Valentin SILVESTRU 


Steeg ie 


iubire 


*** 


Producție a studioului Mafilm-Bu- 
dapesta. Regia: Károly Makk. Sce- 
nariul: Tibor Déry. Imaginea: János 
Tóth. Muzica: András Mihály. Cu: 
Lili Darvas, Mari Töröcsik, Iván 
Darvas. 


Filmul lui, Makk Károly, după 
nuvela lui Déry Tibor, reprezintă 
un caz rar: transpunerea unei bi- 
juterii literare într-o bijuterie ci- 
nematografică. O fidelitate perfectă, 
ideală, a ambianţei și atmosferei, 
obținută prin traducerea modali- 
tăților de expresie și de stil ale 
scrisului, în imagine. Poezia nuvelei 
lui Déry era ancorată in realitatea 
strictă. Filmul urmează aceeași cale: 
de la punctele fixe ale acţiunii și 
personajelor către lumea interioară 
a acelora, despre care aflăm fapte 
destul de puține, dar atit de semni- 
ficative, incit ne “putem identifica 
cu ei. Povestea foarte simplă a 
comunistului, deținut politic în vre- 
mea cultului personalității, şi a 
celor două femei — mamă și soţie 
e care-l așteaptă, îi prilejuiește 
cineastului un .emoţionant joc cu 
timpul real şi ireal, o dezbatere 
pătimașă despre trecut, trecător și 
totuşi etern. Mama eroului, doamna 
de modă veche, care trăiește doar 
printre nălucile tinereţii sale, o 
„belle époque“ de mult apusă, nu 
ştie sau nu vrea să ştie ce s-a in- 
timplat cu fiul ei şi acceptă minciuna 
pioasă a tinerei soții, cu scrisorile 
venite de la el din America, pe care 
tinăra învățătoare le plăzmuiește tot 
ca pe un refugiu. O transfigurare 
halucinantă a frămintărilor, angoa- 
selor și visurilor sale. Poate, fiecare 
ştie că cealaltă minte din gingăşie. 

Tinăra nevastă este un om con- 
temporan, puternic și lucid, care 
s-ar putea realiza renegindu-și soțul. 
Dar ea nu alege calea lașității, At- 
mosfera se rarefiază în jurul ei, 
oamenii se feresc de ea, existenţa 
ei e dureroasă și umilitoare; totuși 
ea are puterea să păstreze pentru 
bătrina muribundă lumea ei ima- 
ginară, atit de străină lumii reale. 
Ea face asta din. dragoste pentru 
cel nedrept pedepsit. 

Regizorul ne înfățișează această 
dramă printr-o alternanță a dia- 
logului aspru, cu ciorovăială jucăușă 
dintre cele două femei cu visările 
idilice ale bătrinei, și trăirile sum- 
bre ale tinerei. În jurul acestui 
duet straniu al fidelității, “citeva 
figuri marcate prin trăsături carac- 
teristice: bătrina ingrijitoare a casei, 
o ţărancă, mama soției acceptind 
mindră situația absurdă a fiicei sale; 
un șofer de taxi schițind un gest 
de compasiune față de deţinutul 
eliberat; și, la urmă, El, Bărbatul 
Fiul, lubitul, puțin îmbătrinit, bol- 
nav sufletește, care regăseşte casa, 
dragostea. 

Arta actoricească a lui Töröcsik 
Mari și Darvas Iván nu ne mai sur- 
prinde; ne copleşește doar a nu 
știu cita oară. Marea revelație a 
filmului este însă Darvas Lili, în 
rolul mamei. Actriţa virstnică, re- 
întoarsă în patrie de la Hollywood, 
după o emigrație de aproape patru 
decenii, atinge culmi nebănuite ale 
expresivității, în climatul propice 
al căutărilor artistice din Ungaria 
de azi. 


Un film poetic, un film original, 
un film angajat, un film umanist. 
Mai mult: un film omenesc. 


Anna HALASZ 


Pro sau Contra? 


Performanţa regizoruiui 


Într-adevăr, „lubire“ este unul din- 
tre acele filme rare care prin cele 
mai  nespectaculoase mijloace tre- 
zește rezononţe răscolitoare. Cinema- 
tografic, interesantă rămîne perfor- 
manta regizorului de a crea un per- 
sonaj principal din cel ce nu apere 
pe ecran pînă în ultimele minute, 
Cel absent este prezent în fiecare 
codru; raportat la conștiința și exis- 
tența sa se reflectă o întreagă epocă, 
se reflectă caracterul moral și por- 
tretul psihic al celor două personaje 
feminine. O construcţie mai curind 
întilnită în literatură, căreia Károly 
Makk i-a găsit un corespondent ci- 
nematografic original. 

: A.D. 


Un comentariu politic 


In climatul lovestorismului de as- 
tăzi, iată un film de dragoste în care 
dragostea nu este romanțată ci un 
comentariu politic, social şi uman. 


HAL 


regele Lear 
* x 


Producţie a studioului Lenfilm. Re- 
gia și scenariul: Grigori Kozînţev, 
după Shakespeare. Imaginea: lonas 
Griţius. Muzica: D. Șostakovici. 
Cu: lura larvet, E. Radzin, G. Vol- 
ciok, V. Sendrikova, O. Dal, K. Se- 
gris. 


-După „Hamlet“-ul său magistral, 
Kozînţev dovedeşte incă o dată pen- 
tru uzul celor neconvinşi, că o 
ecranizare nu este, fatalmente, un 
simplu act informativ, -mai mult 
sau mai puţin pios; în anumite 
condiţii, în anumite miini, o adap- 
tare cinematografică poate însemna 
o lectură inspirată, misterioasă, alta 
decit cea ştiută. 

Acest „Lear“ (ce bine cade el pe 
ecranele noastre azi, cind încă nu 
s-au stins ecourile disputei intre 
„cei vechi și cei noi" pe marginea 
spectacolului inovator al lui Pen- 
ciulescu) pare coborit dintr-un in- 
fern ilustrat de Goya sau de Gustave 
Doré. De altfel, valenţele picturale 
sint pregnante chiar în masca per- 
sonajului principal: regele are un 
chip uscat care seamănă cînd cu o 
vrăjitoare, - cînd cu unul din' acei 
sfinți cu fețe supte ai lui El Greco. 
Prima sa apariţie (cu.bufonul ascuns 
sub pulpana mantalei) șochează, de- 
rutează, cu atit mai mult cu cit 
acest bătrin cu înfăţişare chinuită se 
anunţă a fi victima inconștienţei, a 
neputinței de a accepta adevărul. 

Pentru Kozînţev, „Regele Lear” 
este tragedia acestei inconștienţe. 
Cei ce au păcătuit sint condamnaţi 
să îngroașe convoiul urgisiţilor, ce 
urcă un deal care nu se știe unde 
duce. Imaginile fundamentale ale 
filmului, cele: ke susțin viziunea 
cineastului, sint . lungile șiruri de 
cerșetori şi ologi cărora li se adaugă 
mereu alţii, ca într-un exod spre 
o cetate imaginară. Să fie ei pur 


şi simplu „oamenii în zdrenţe“ 
ignoraţi cîndva de Lear sau fiinţe 
ce au greșit, ca și el, „crezind prea 
mult în stele“? Oricare le-ar fi 
identitatea, chinul este comun. Res- 
pins de Regan și Goneril, incapabil 
să le priceapă ambițiile trufaşe, 
Lear se va intilni cu Edgar, cu Tom 
Nebunul pe drumul zdrențăroșilor. 

Tot filmul stă sub semnul accep- 
tării unei pedepse de dimensiuni 
apocaliptice revărsate peste o lume 
care, dislocată de patimi, a ignorat 
adevărul. Sugestia cineastului poate 
fi discutabilă în sine, dar întruchi- 
parea ei vizuală dobindește, nu de 
puţine ori, o forță în stare să se 
constituie singură în argument, Ma- 
teria participă dezlănțuită la zba- 
terile eroilor. Scena furtunii are 
un cer negru, se simt fiarele săl- 
batice prin apropiere, caii se sperie, 
pămintul se crapă ca În indemnurile 
biblice. Edmond moare zbuciumin- 
du-se în mocirlă. Slujitorii Cordeliei 
pleacă in bejenie, cu vitele după 
ei, dind foc caselor. Incendiul pare 
de proporţii cosmice. Cineva, un 
supravieţuitor rătăcit, "printre lem- 
nele arse, încearcă să inalţe o birnă. 
Viata mai poate fi luată de la capăt. 


Magda MIHĂILESCU 


Pro sân Contra? 


Icoana laică a prezentului 


Decă nu ne oprim la veșminte, 
tragedia lui Lear este ca un spectru 
ce urmăreşte umanitatea. Viața va 
fi luată de la început de infinite ori, 
atita timp cît ea nu-și va propune să 
fie un drum spre adevăr, dacă nu 
chiar al adevărului luat ca punct de 
pornire spre a putea avea un răs- 
puns, o revelație a existenţei, pe 
care nu o ei decit sub această 
icoană laică, dar atit de imperioasă. 


Cine poartă vina mersului de 
veacuri pe un drum olături de ade- 
văr? Shakespeare era de părere — 
şi nu numai pentru vremea lui — că 
vina o purtăm toți, vina e în noi. 
Este destăinuirea pe care ne-o face 
Lear, indiferent cînd și unde se joacă. 


HAL 


Un infern ilustrat ge Goya 


adio, prietene 
kk 


Producție a studiourilor franceze. 
Scenariul: Sebastian Japrisot. Re- 
gia: Jean Herman, Imaginea: J. Tar- 
bas, Muzica: François de Roubain. 
Cu: Alain Delon, Charles Bronson, 
Olga Georges-Picot, Bernard Fresso, 
Brigitte Fossey. 


Un film de serie, prin subiect și 
tratare, tinzind să salte de pe ultima 
treaptă a categoriei pe cea imediat 
următoare, graţie apariţiei celor 
doi protagoniști — Charles Bron- 
son și Alain Delon. 

Narațiunea se leagă greu. Debar- 
caţi la Marsilia, cei doi foști comba= 
tanţi într-un război colonialist sint 
devitalizaţi de experiența trăită şi 
par să-și fi consumat şi resursele 
presupuse de vocaţia lor de spăr- 
gători., Companioni de ocazie, îi 
va uni şi de acum încolo doar in- 
timplarea și sentimentul comun de 
dezabuzare. Vor intra deci, nu 
tocmai În cunoștință de cauză, în 
trena unei afaceri cam banale, pusă 
la cale de două femei, pentru spar- 
gerea unui seif învecinat cu un 
cabinet medical. Căci Alain Delon 
este și medic şi, în această calitate, 
va înlesni preparativele, indelungi 
și cam plicticoase, pentru lovitura 
scontată. 

Jean Herman, regizorul, nu are 
nici nervul, nici rigoarea și cu atit 
mai puţin stilul unui Melville, incit 
Delon, care nu este de loc un actor 
de compoziţie, nu poate, de unul 
singur, decit să-și plimbe figura 
neutru-fotogenică de-a lungul inexe 
presivelor secvenţe. Cum lui Char- 
les Bronson, măi dotat. ca gamă 
de expresii, i s-a rezetvat- oricum 
un rol de plan doi, episodic, în 
prim-plan vor rămine finalmente 
cele două femei, care vor cădea 
sub gloanţele poliţiei, filmate cu 
încetinitorul, ă la „Bonnie și Clyde“, 
Erau insă destul de fade ca perso- 
naje, deși una din ele se numeşte 
Olga Georges-Picot, pentru ca par- 
tea ultimă a filmului, ceva mai bine 
susținută, să nu ne solicite nici ea 
mai mult. 

Ar fi de adăugat doar doza de 
demagogie a bunelor sentimente 
— prietenul arestat (Charles Bron- 
son) care nu trădează, eroul (Alain 
Delon) care la rindul lui crede în 
puterea amiciţiei, oarecare suspens, 
locurile comune ale anchetei poli- 
ţieneşti (bine susținută de Bernard 
Fresso) şi cam atit. 


Val, S. DELEANU 


Ca samuraii 


„Delon are o, figură neutru-foto= 
genică, Bronson. nu rămîne decit 
în planul doi, Olga  Georges-Picot 
e fadă“... Nu, de trei ori nu. Intr-a= 
devăr Herman nu e Melville. De ce 
am fi cu toţii Melville? Stil însă are 
acest Herman, chiar dacă mai greoi 
şi mai lipsit de strălucire. Aş exem- 
plifica cu bunele momente de suspens 
din subsolul în crom și nichel, un 
suspens abil construit al timpului ce 
stringe, ca în chingi, energiile per- 
sonajelor. Și apoi relaţia ostilă, foarte 
dificil întoarsă” spre o prietenie — 


17 


În stilul Melville 


deloc demogogică — a bărbaților 
tăcuţi co Samuraii, ce nu-și preiau 
ca ștafetă sentimentală, decit acel 
„Ye... dezlănțuit și eliberator, din 
final. 

Ca farmec și finețe de joc, cuplul 
Delon-Bronson mi-a. amintit de 
Newman-Redford din „Butch Cassidy”, 


A.M, 


Succesul nu i-a dat timp 


keem 


Aceleași lucruri, același film am 
văzut și eu. In oltă ordine de idei: 
Autorul cronicii zice că „Alain Delon 


emm 
treci pragul 
k*k 


Regia: Richard Viktorov. Cu: Ev- 
gheni Karelskih, Irina Korotkova, 
Konstantin Koşkin, Natalia Ricia- 
gova, luri Fisenko. 


KE 

Să-nsemne, oare, a te maturiza, 
a deveni un altul? Presupune, oare, 
maturitatea, promovarea egoismului, 
începutul unui proces de falsificare 
a fiinţei tale intime, de mortificare 
a propriilor simțăminte în funcţie 
de interese de moment şi de un 
scop ales arbitrar pentru a-ți jus- 
tifica existenţa? Aceasta e intrebarea 
pe care o lansează filmul. 

Un grip de elevi, trei fete și 
patru băieţi, la graniţa dintre școală 
şi facultate, trăiesc intens momentul 
opțiunii, alegerii viitorului. Filmul 
merge pe urmele traversării acestei 
graniţe pe cit de invizibile, pe atit 
de reale. Desprinderea de adoles- 
cență scade treptat coeziunea gru- 
pului. Prietenia ce-i reunise cindva 
se destramă, au loc primele deso- 
lidarizări, primele căsătorii din in- 
teres. Asistăm la retragerea fiecăruia 
pe o poziţie „strategică“, la refluxul 
prieteniei, la înstrăinarea ce survine 
intre tineri într-un moment decisiv 
in viață. 

Fără didacticism ni se sugerează 
că fiecare virstă are un prag, care 
trebuie trecut cu demnitate al 


+ 


nu este de loc un actor de compo- 
Ziţie", Observaţia m-a surprins, 
pentru-că niciodată nu mă întreba- 
sem ce fel de actor este Delon. Pro- 
bobil că are dreptate — dar poate 
că va deveni un actor de compozitie, 
pentru că mi se pare că are toate 
resursele, Nici n-a fost „silit“ să 
devină un octor de compoziţie, nici 
n-a avut timp — succesul nu i-a dat 
timpul, Trebuie să așteptăm să îm- 
bătriînească Alain Delon. Trebuie să 


„aşteptăm să vedem Cum va îmbătrini 


Alain Delon. (Stupidă aşteptare...) 
Gelu IONESCU 


din nou despre. 
dragoste 


** 


Producție a studiourilor Mosfilm, 
Regia: Ghiorghi Natanson, Sceno- 
riul: Edvard Radzinski., Imaginea: 
Vladimir Nikolaev, Muzica: A. Fliar- 
koyski. Cu: Tatiana Doronina, Alek- 
sandr Lazarev, Oleg Efremov, Elena 
Koroleva. 
„SPERE PNI IRC TEA FIERT LAS TRI IE TISE 
Într-un restaurant, un tinăr se 
urcă pe o estradă pentru a recita 
un poem. Tinărul, ușor timid la 
inceput, începe apoi să se înflăcă- 
reze, face gesturi largi, -ochii ii 
strălucesc, glasul i se amplifică... În- 
suflețirea poetului, sinceră, are insă 
un aspect comic, ridicol. Pe acest 
fundal contrapunctic, gindit parcă 
în spiritul filmelor cehe din noul 
val, debutează melancolica poveste 
de dragoste despre Nataşa și Ela. 
Ela, tipul cuceritorului, cu zimbe- 
tul ușor distant e frapat de sensi- 
bilitatea Nataşei, de admiraţia «ei 
naivă față de poetul amator. Cei 


doi vor încerca să se iubească, 
Traseul liric suferă însă de o 
expunere cam liniară. Cele două 


existente sint din ce în ce mai sumar 
caracterizate, Tinerii aceștia prezen- 
taţi cu o psihologie primară par a 
nu avea trecut, viitorul ii preocupă 
prea puţin, iar prezentul e destul 
de lipsit de relief. Dialogul lor e 
plat, denotind o viaţă interioară 
săracă. Nimic nu mai amintește de 
momentul iniţial al filmului. 
Banalitatea vieţii cotidiene nu 
apare transfigurată artistic pe ecran. 


am mai văzut... 


omenie. Plăcut de urmărit, cursiv, 
filmul alternează cu abilitate epi- 
soade variate. Aș remarca printre 
altele secvenţa în care cei doi tineri, 
pe malul apei, iși probează unul 
altuia sentimentele. Aparatul ameţit 
parcă îi invăluie cu tristeţe. Vintul, 
cerul, trestiile, chipurile lor, părul 


lor se invălmășesc într-un dans 
unduios, ca o ultimă fluturare a 
aripilor adolescenței. Finalul lan- 


sează un optimist apel pentru men- 
ţinerea cu orice preț a prieteniei, 
cinstei, demnităţii, în orice împre= 
jurare de viață. 

D.O. 


Esop 


x 


Producție a studiourilor bulgare. 
Regia: Ranghel Vilceanov. Cu: Gheor- 
ghi Koloiancev. Miroslav Mahacek. 


Despre figura semilegendară a 
fabulistului Esop nu au rămas multe 
date. De aceea Vilceanov nu a cău- 
tat adevărul istoric. Anacronismele 
transpar din - fiecare imagine, solu- 
tiile plastice adoptă o stilizare li- 
beră, simplificatoare, coloritul este 
convenţional, muzica comentează in 
spirit pseudo-clasic. Filmul e con- 
ceput mai muit ca o meditaţie poe- 
tică și filozofică asupra valorilor 
eterne ale omului — aspiraţia că- 


tre frumos, armonie, prietenie, în- 
credere, dragoste — aspirație prea 
adesea înșelată și înfrintă. Compus 
din difepite episoade, fiecare co- 
mentat de un Esop contemporan, 
un fel de comper din umbră al 
filmului. Leitmotivul alegoriei, impus 
de tradiția genului, permite re- 
izorului o reactualizare a sensurilor 
ideologice și psihologice imaginind 
o parabolă modernă la scara istoriei, 
evitind moralismul sentimental-naiv 
al fabulelor. Este parabola spiri- 
tului uman care știe să domine ac- 
țiunea timpului, care știe să-și 
afirme dreptul la libertate. Esop 
moare pentru că a îndrăznit să 
creadă în libertatea socială a scla- 
vului, în libertatea interioară a 
omului. Esop moare pentru că a 
avut îndrăzneala să înțeleagă și să 
arate şi altora demagogia tiraniei. 
Vilceanov  ţintind către sensurile 
adinci ale operei fabulistului din 
antichitate a evitat să facă din 
„Esop“ o imitație de super-producție. 
Totuși filmul său rămine static, 
retoric și cu regret trebuie să con- 
statăm că înseamnă de fapt o ambi- 
ţie inșelată pentru autorul său. Nu 
regăsim stilul său original de factură 
lirică, spiritul său analitic cu 'care 
sonda realitatea socială și umană din 
filmele care l-au consacrat ca o mare 
personalitate: „Voci 
re şi umbră", „Prima 
cind o reintoarcere 
filmul 


in insulă”, „Soa- 
le:ție”. Pe 
la menirea sa: 
de actualitate? 


Monica STANCIU 


Cu atit mai mult regretăm dăruirea 
cu care joacă Tatiana Doronina, ca 
și expresivitatea ţinutei lui Aleksandr 
Lazarev amintind, pe alocuri, de 
silueta lui Yves Montand. 

Un contur ceva mai definit îl 
au personajele din cadrul secundari 
„Şoricelul”, o stewardessă scundă cu 
fața bosumflată, cu ochii mici și 
intunecaţi, neatrăgătoare, invidioasă 
pe succesul Natașei; scenariul îi dă 
posibilitatea să creeze din citeva 
scene un personaj. De asemenea, 
tinărul obişnuit de mic să fie mereu 
incununat prea ușor cu. Juri, și 
căruia viața «nu-i mai permite să 
obțină la fel de ușor succesul. 

n final, pentru a evita un happy- 
end, conform poveștilor de acest 
gen, scenaristul a recurs la o rezolvas 
re artificială, forţat antișablon. După 
„Ocolul“, '„Tandreţe", „Strada. lã- 
turalnică“, ne-am învățat să cerem 
mai mult de la întilnirile dintre un 
bărbat şi o femeie. 

Dan OZERANSKI 


Pro sau Contra? 


Doronina 


În acest rol Doronina îmi amintea 
cu insistență de personajul interpretat 
tot de ea în „„Tandreţe:: — excelentul 
film al regizoarei Tatiana Lioznova, 
Alăturarea nu se datora desigur doar 
prezenţei actriţei, ci şi asemănării 
dintre cele două personaje propuse, 
core au puncte comune în biografia 
lor sentimentală, care au aceeaşi aură 
de inocență şi aceeași convingere sin- 
ceră în posibilitatea fericirii. Filme- 


4 
AER E OAS E EE WEE Ce 
un loc pentru 
îndrăgostiți 


x 
Regia: Vittorio De Sica, Cu: Faye 
Dunaway, Marcello Mastroianni, 


Enrico Simonetti. 
ERIN SEDE TA ARRE E SERII) 


Cu greu mai poate fi dat alt exem- 
plu de film care să compromită 
deodată trei nume de prestigiu: 
De Sica — a cărui personalitate 
artistică complexă este legată de 
istoria a peste 40 de ani de cinema; 
Mastroianni — interpret-artist ce nu 
poate fi despărțit de marile filme 
ale deceniului 7; Faye Dunaway 
— actrița americană de teatru ce 
a ajuns mai tirziu, dar la o celebri- 
tate întemeiată în film, cu și după 
rolul lui Bonnie. Toţi trei eșuează 
într-o melodramă poleită din care 
lipsesc cu desăvirșire secvențele de 
cinema. Scenariul uzează cu imperti- 
nență de una din cele mai tragice 
valențe ale lumii contemporane: 
boala pentru care toată lumea a: 
teaptă ca un Premiu Nobel să-i 
răsplătească pe cei ce-i vor găsi 
leacul. Tratamentul cancerului este 
aici un iubit latin, apărut la comandă 
şi ademenitoare extravaganţe puse 
la dispoziția aceluia căruia banul nu-i 
refuză nimica. Sintem atit de de- 
parte de tragismul sobru și sfișietor 
din „Prinţesa“... Pe actori ii recu- 
noaştem după chip, nu după inter- 
pretare. Pe regizor după nimic, Ai 
impresia că numele i s-a strecurat 
pe generic dintr-o eroare. 

A.D. 


18 


le rămin însă destul de distanțate în 
realizare. În timp ce filmul Tatianei 
Lioznova integra personajul principal 
într-o povestire excelent susținută dra- 
matic și completa nuanţat, prin fiecare 
nouă situație, un personaj feminin com- 
plex, filmul lui Ghiorghi Natanson 
recurge la o prezentare destul de sche- 
matică a raporturilor dintre personaje, 
risipind atmosfera din deschidere ce 
promitea o investigare sinceră si ade- 
Froë a generaţiei tinerilor de azi. 


A.D. 
DEE AE PRESE SERE ZA 
sprijiniţi-l 
pe șerif 
* 


Producţie a studiourilor din S.U.A. 
Regia: Burt Kennedy. Scenariul: 
William Bowers. Imaginea: Harry 
Stradling. Muzica: Jeff Alexander. 
Cu: James Garner, Joan Hackett, 
Walter Brennan, Henry Morgan, 
Jack Elam. 


Burt Kennedy merge și el pe linia 
desacralizării westernului. Persona- 
jele principale din ai săi „Băieți 
buni, băieţi răi” erau tot șeriful 
şi banditul, prezentaţi însă la virsta 
pensionarilor". Amindoi tineri şi 
faimoşi odinioară, acum nebăgați 
în seamă, înlăturați din îndeletni- 
cirile lor obişnuite, privind cu 
amărăciune la tinerii care le iau 
locul. Filmul avea, de asemenea, un 
pronunțat aspect satiric, 

În „Ajutaţi-l pe șerif“, Burt Ken- 
nedy privește trecutul cu același 
echi demitizant, dar, de data aceasta, 
pupila sa e mai ghidușă. Propunin- 
du-și doar să ne distreze, regizorul 
american ne va oferi un western 
blind și zimbitor, „Frumoasa“ ora- 
șului, fata primarului, e o tînără 
cam neghioabă, zăpăcită și uscăţivă; 
şeriful însuși e un omuleț sfirşit, 
purtind o pălărie uriaşă ce-l cople- 
şeşte şi te miri cum mai poate ține 
pistolul în mină, iar ajutorul său 
e un bărbat cam trecut, sperios 
şi năting! Succesele lor se datorează 
adesea nu forţei ce nu dă greș, ci 
șiretlicurilor comice ca atunci cînd 
apărătorul dreptății dezarmează un 
dușman punind cu dezinvoltură de- 
getul în ţeava pistolului îndreptat 
asupra lui, sau cind ţine la respect 
bandiții cu ajutorul unui tun ino- 
fensiv, un fel de monument istoric 
al orașului, 

Temindu-se însă să nu meargă 
ore departe pe linia parodiei, Burt 

ennedy foloseşte ca om al legii 
şi un flăcău zdravăn, arătos, înde- 
minatec, cu mina zvirlugă, ca tipul 
pe care-l cunoaștem din filmele cla- 
ES El va fi deci singurul cărula 
n mijlocul atitor caraghioși | se 
conferă o anumită prestanţă. Pre- 
sărind cu  îndeminare doze de 
comic binevaitor, Burt Kennedy 
lasă să planeze peste ambianța cla- 
sică o dispoziţie surizătoare, încer- 
cind o altă modalitate de western: 
westernul-burlesc. 

Deşi filmul își are slăbiciunile 
lul (o oarecare lipsă de antren, o 
carență a inventivității comicului) 


totuși e relaxant şi chiar tonifiant ` 


ca după atitea crincene, curioase 


şi de multe ori: stupide westermuni»: 


spaghetti să ai posibilitatea de a 
urmări un. western primăvăratic, 
bonom, care-ţi răcorește gura ca 
e pastilă de mentosan. 

D.O. 


k Libuse Svormova, 


vă recomandăm: 


capodopera .- 
neapărat 


pe răspunderea noastră 
pe răspunderea dumneavoastră x 


nu vă deranjaţi 


Zilele filmului din Republica 


cheia 


Scenariul: Vladimir Cech, Kamil 
Pixa, Krystof Topic; regia: Vladimir 
Cech; imaginea: Vaclav  Hunka; 
muzica: Stepan Lucky; cu: Frantisek 
Vicena, Wilhelm  Kochooge, Zde- 
nek Kamph, Oldrich Velen, 


pe cometă 


Scenariul şi regia: Karel Zeman; 
imaginea: Rudolf Stahl; muzica: 
Liuboș Fişer; cu: Magda Vasaryova, 
Emil Horvath, Frantişek Filipovski, 
Cestmir  Randa, Jozef Vetrovek, 
Jirina Jirascova, 


reportaj 
cu şștreangul de git 


Scenariul: Jan Otcenasek, după 
cartea lui Julius Fucik; regia: Jaros- 
lav Balik; imaginea: Vaclav Hanus; 
muzica: Ian Rezac; cut: Ilja Racek, 
Ota  Sklencka, 
Rudolf Hrusinsky, Zdenek Stepanek 


vulpile și şoriceii 


Scenariul și regia: Vera Plivovâ — 
Simkovă; imaginea: Emil Sirotek; mu- 
zica: Zdenek Liska; cu copiii: Zdenek 
Tuma, Jan Kraus, Blazena Hendrycho- 
vă, Milan Bakes, Alena Hartychovă, 
Vladimir Rieger, Zdenek Matys, Kate- 
rina Simkovă, Sârka Novâkova, Yveta 
Buriânkova şi actorii: Vaclan Babka, 
Vladimir Ptăcek,. Milos Bilek. 


Socialistă Cehoslov 


Ge Ce eta, 
Diversitate de stiluri și tendinţe 


„Zilele filmulul din R.S. Ceho- 
slovacă” au fost un nou prilej de a 
lua contact cu o cinematografie care 
demult s-a situat printre primele 
din lume prin diversitatea stilurilor 
şi. tendinţelor, prin originalitatea 
mijloacelor de expresie, prin matu- 
ritatea şi profunzimea probleme- 
lor pe care le ridică. Din păcate 
însă — ca și în cazul „Zilelor filmului 
Italian” — au lipsit nume prestigl- 
oase din această selecție, cineaști ca 
Jan Nemec, Jiri Mentzel, Vera Chy- 
tilova, Karel Kachina, Ivan Passer. 
Nu e mai puțin adevărat că trebuie 
remarcate seriozitatea și profesiona- 
lismul filmelor prezentate ca 
fondul profund umanist al ideilor. 

Film inchinat  semicentenarului 
Partidului comunist cehoslovac, „Che- 
ia" evocă sacrificiile şi jertfele plă- 
tite de oamenii care se impotriveau 
oprimării naziste. Momentul istoric 
este în zilele atentatului împotriva 
lui Heydrich. Execuţiile în lanț, 
atmosfera de teroare în care Gesta- 
po-ul acţiona, alegerea sfaturilor 

opulare naționale ilegale, cu spri- 
Ei partidului cornunist înființat, 
menţinerea cu orice preţ a contac- 
tului patrioților cu Moscova, iată 
liniile centrale ale arhitecturii fil- 
mului, Regizorul Vladimir Cech con- 
cepe filmul ca pe un omagiu adus 
celor anonimi saw nu, căzuți în 
lupta subterană impotriva fascismu- 
lui. Un patetism, reținut defineşte 
secvenţă după secvență atmosfera 
filmului. Riscul unei asemenea cons- 
trucţii, nu totdeauna evitat, era 


alunecarea spre situații limită, spre 
pericolul clişeelor și schematismului 
în caracterizarea unor personaje. 
Îmi amintesc de un film mai vechi 
care fixa tot momentul. morții lui 


Heydrich — „Atentatul” de Jerzy 
Passendorfer — și a cărui factură 
dramatică (simplă și obiectivă în- 
șiruire a evenimentelor) reușea să 
ridice pină la paroxism ideea Into- 
leranței oamenilor față de cizma 
grea a ocupantului, lupta inegală, 
moartea chiar — marile chezășii de 
voință ale unui popor. 

Genericul filmului „Cheia” se dese 
făşoară în ritmul căderii mecanice 
a ghilotinei cu care, expeditiv, 
Gestapo-ul îşi elimina opozanţii. 
În finalul filmului, o voce gravă îi 
amintește pe cei căzuţi (ca şi eroul 
filmului) în lupta cu naziștii, Vedem 
un drum mărginit de copaci falnici, 
și o troiță mai departe. La fiecare 
nume rostit, un copac se prăvălește, 
şi totuşi, în adinc, se simt forţe 
neoprite* și de neînvins, 

În „Reportaj cu ștreangul de git“, 
regizorul Jaroslav Balik transpune 
cu sobrietate și intr-un ritm grav 
cartea lui Julius Fucik, alt martir, 
altă chezăşie a viitorului. 

Pornind de la un roman de Jules 
Verne, Karel Zeman încearcă să ne 
spună citeva adevăruri despre absur- 
ditatea inutilă a războaielor şi asta 
în modul specific acestui regizor, 
juxtapurere de vechi cărţi poştale, 
joc de trucaje, atmosferă sub semnul 
ilustraţiilor de la început de veac, 
Ceva lipsește și aici, ritmul sau poate 
oboseala unei formule mult folosite. 
Filmul se desfăşoară fără entuziasm, 
plăcerea vizuală şi simţul grafic 
al cineastulul nereuşind să atenueze 
lipsa de surprize a narațiunii, 

Filmul „Vutpile şi şoriceii”, scris 
și regizat de Vera Pllvova-Simkova, 
nu ascunde sub titlu nici un mister, 
este doar un film pentru cei mici. 


Dan COMŞA 


difuzarea 


D. D. F. 
şi critica 

“S-a spus, s-a scris și răscris cu 
diverse ocazii că nu avem sufi- 
cienţi creațori de filme. Slavă 
demnului, de prea puţini critici 
nu s-a plins nimeni. 

Din moment ce la film, ca și 
la fotbal, se pricepe toată lumea, 
de ce nu și-ar manifesta această 
pricepere, inainte de orice, cri- 
ticul de film. Și din toată acti- 
vitatea cinematografică, Difuza- 
rea filmelor este domeniul în 
care cei mai mulţi dintre critici 
cred că se pricep cu precădere. 
Aşa stind lucrurile, nu se mai 
Critică atit filmele, cit modul cum 
Direcţia difuzării filmelor le dis- 
tribuie. Prima critică: intirzierea 
programării unor filme de renu- 
me pe ecranele noastre. Apoi, 
pentru ca cititorii să-i sesizeze 
erudiția criticului, el menţio- 
nează incă 1—2 din filmele rea- 
lizatorului pe care publicul nu 
le-a văzut. Şi pune un semn de 
exclamație. De multe ori cri- 
ticul deţine, din partea serviciilor 
de resort ale D.R.C.D.F-ului, 
explicația absenței din difuzare 
a filmelor în cauză, dar cititorii 
n-au de unde să știe că el știe, 
şi atunci... 

În sfirşit, încheindu-și critica, 
criticul se ocupă și de ce s-a 
importat cutare film, dacă nu 
i-a plăcut sau dacă i-a plăcut, 
(și sint și asemenea cazuri) men- 
ţionind totuși că, difuzind filmul 
respectiv,D.R.C.D.F-ul işi recupe- 
rează unele greşeli mai vechi... 

Cu totul întimplător se amin- 
teşte (nu se insistă)că D.R.C.D.F-ul 
are un plan financiar. de stat. 

În ansamblu, de ani de zile, 
faptele arată că filmele cele mai 
slab cotate de critică, realizează 
cele mai mari încasări, iar cele 
care intrunesc elogiile cronicari- 
lor, aduc spectatori “mai puțini, 
Evident, sint și. excepții, altfel 
regula n-ar fi confirmată. Şi 
atunci vechea poveste: specta- 
torii sint de vină. 

Un alt amănunt, semnificativ: 
filmele care au succes în țara 
noastră au cam același succes 
şi în alte țări. Atunci de ce să 
punem sub semnul întrebării doar 
gustul publicului nostru? 

În orice caz, critica cinemato- 
grafică face parte integrantă din 
munca de cifuzare a filmelor, iar 
conducerea D.D.F-ului a fost și 
este destul de receptivă la cele 
mai bune dintre sugestiile care 
i s-au făcut. Și așa cum critica 
însăși a subliniat în repetate 
rinduri, repertoriul cinematogra- 
fic — îndrăznesc să spun și eu 
— s-a îmbunătăţit simţitor şi 
mai ales filmele care sînt în curs 
de achiziționare îi vor spori și 
mai mult calitatea, j 

Dar in această perspectivă, 
cind repertoriul se tot imbunătă- 
țeşte, mă întreb “ce-or să- mai 
critice unii critici? Că vorba 
unuia dintre ei, „de unde-am mai 
minca și noi o piine dacă D.D.F- 
ul n-ar mai avea și lipsuri?" 


Mihai DUȚĂ 


„20 


at 


- 


„Romeo, Julieta'' 
şi tinerii de azi 


e ....Pină la articolul din „Româ- 
nia Literară“ referitor la „Romeo 
și Julieta“ al lui Zeffirelli, aveam o 
incredere aproape oarbă in opiniile 
lui D.I. Suchianu. Admiram fraza 
simplă, nesofisticată a domniei sale, 
expunerea pe înţelesul tuturor şi 
mai ales pasiunea rară pentru film, 
pasiune de om tinăr, faptul că se 
apropie de film cu aceeași lipsă de 
prejudecăţi ca fiecare dintre noi, 
spectatori obişnuiţi (lucru rar la 
un critic). Dar, iată că dinsul de la 
inceputul şi pină la sfirșitul articolu- 
lui consideră filmul, disecindu-l pe 
bucăți, ca greșit; greşit înțeles 
Shakespeare, prost jucat, culoarea 
neadecvată etc. Și atunci ce mai 
pot spune eu, simplu spectator, care 
ies din sală cu sufletul la gură, plu- 
tind împrospătat de un spectacol 
de mare puritate (nu cred că scenele 
de amor au fost vulgare, cum susţine 
D.|. Suchianu), uimit mai ales de 
tumultul tineresc, de apropierea pe 
care regizorul a ştiut s-o stabilească 
intre tinerii aceia de demult și tinerii 
de azi? (Acest lucru a fost bine ex- 
primat în revista dvs., de A.D., pe 


marginea articolului poetei Nina 
Cassian).“ 

V. A. 

București 


9 ... „|ndrăznesc să afirm cu toată 
convingerea că „Romeo și Julieta“ 
lui Zeffirelli e cel mai frumos film 
de iubire al tutror timpurilor. Nu 
mai pot să-mi imaginez o altă Julietă 
şi un alt Romeo întruchipaţi de 
altcineva decit de Olivia Hussey 
şi Leonard Whiting"... 


Maria Magdalena DINESCU 
Str. Versen! nr. 15 — București 


„Bătălia pentru Alger" 
şi cofetăria și explozia 


e „Bătălia pentru Alger“ mi-a ră- 
mas în minte printr-un “moment: 
cofetăria și barul din timpul de 
dinaintea exploziilor. Fie pentru 
albi, fie pentru arabi, moartea e la 
fel de absurdă. Viaţa de fiecare zi, 
oameni ce discută, tineri dansind, 
copilul lingind cu poftă un munte 
de îngheţată, totul se va sfărima 
peste citeva momente. Oameni, buni 
sau răi, cu sau fără vină, la un loc, 
dispar, brutal, fără sens. Căci e 


Naiv și crud. ca natura 


Cronica spectatorilor 


fără sens să jertfești vieţi într-o 
incercare atit de absurdă, ca menți- 
nerea” unui sistem perimat, impo- 
triva cursului istoriei. E remarcabilă 
o replică a unui conducător al răs- 
culaţilor: „Sint puțini cei care în 
toată mișcarea au un ţel precis, 
cei care știu ce vor"; Fără un cone 
ducător, marea - masă nu poate 
acționa, mulţi dintre cei ce ies pe 
străzi pentru a demonstra o fac 
doar pentru zgomot, Această imensă 
forță trebuie îndrumată, canalizată 
spre un scop. Ceea ce nu e lucru 
ușor, pentru că miile de indivizi tre- 
buie să fie scoși din raza intereselor 
lor personale imediate și învățați 
să privească mult mai departe decit 
ziua de miine. Chiar dacă ar fi fost 
numai această idee a egalităţii în 
fața morţii şi obiectivitatea cu care 
filmul a ştiut să privească faptele, 
fără să umple nimic cu un eroism 
pompos și facil, și ar fi fost suficiente 
motive ca filmul să se impună aten- 
Del noastre.“ P 
Tony PAUL 
Str. M. Rosetti 10 — București 


„Ceaikovski“ 
şi melomanii și melodrama 


e „M-am întrebat deseori (dar 
mai ales după citirea cronicii la 
„Ceaikovski”), dacă disensiunea cri- 
tic-spectator nu-și are explicaţia 
în confruntarea dintre profesionist 
şi amator, in conflictul dintre non- 
confor mismul criticului şi înclinația 
spre- superficial și melodramatic a 
spectatorului mediu. Filmul de mai 
sus complică situaţia căci *:meloma- 
nul face abstracție dacă producţia e 
sau nu melodramatică, audierea unora 
din cele mai minunate pagini ceai- 
kovskiene fiind o recompensă pen- 
tru orice 'inadvertență regizorală. 
Pe mine, ca meloman, filmul m-a 
entuziasmat. Pe ecran, acordurile 
maiestuoase ale Concertului pentru 
pian au căpătat o frumuseţe mate- 
rială, dansul Lebedei m-a făcut, 
pentru citeva momente, imponde- 
rabil... Filmul nu e o melodramă. 
Nu, nu, de o mie de ori nu...! Smok- 
tunovski a reliefat genial neliniştea 
ce ţi-o dă muzica, calvarul singură- 
tăţii și al neinţelegerii, ne-a arătat 
cit sintem noi de departe de acel 


tumult adevărat al vieţii. V-aș pro», 
pune o secvență pentru „stop-ca-- 


drul" revistei: copilul-Ceaikovski, 
În fuga sa disperată, ţinindu-se cu 


miinile de cap. Pianul închis nu a 
putut inăbuşi izvoarele  muzicii..e 
E ceva sublim!" 


C. ARDELEANU 
Complexul studențesc „Copou“ 
lași 


e ....Mărturisesc extaziat că am 
văzut „Ceaikovski" în toată splen- 
doarea și măreţia lui și că nu pot să 
mă împac cu gindul că marea mul- 
time de iubitori ai filmului nu im- 
părtășește entuziasmul meu. O 
troică romantică lunecă prin mine 
cu cai de spumă, ca mestecenii 
din nesfirșitele păduri ale Rusiei." 


lon CORBU 
Str. Muzelor nr. 35 — Piatra Neamţ 


„Poienela roșii” 
și poemul poien:lor 


e ,... Filmul regizorului poet Emil 
Loteanu este indiscutabil una din, in- 
cîntările cu care ne-a mingiiat D.R.C. 
D.f.-ul. Poate să pară ciudat, dar 
pentru mine „Poienele roșii” face 
parte din categoria filmelor de 
mare finețe in semnificaţii ca „Asul 
de pică“, „lubirile unei blonde”, „Un 
bărbat şi o femeie“. ...Story-ul e 
atit de simplu încit pare inexistent. 
Din lipsă de hrană pentru oi, auto- 
rităţile hotărăsc exterminarea tur- 
mei. Ciobanii însă se opun și purced 
cu turma către un loc numai de ei 
ştiut, un loc cu nume de poem: 
Poienele Roșii. Această indirjire, la 
acești oameni, are un tilc al ei: ca şi 
meseria lor ce-și are sorgintea in erele 
copilăriei omenirii, și sufletul lor 
este curat și simplu, naiv şi crud ca 
și natura cu care se contopesc. Și 
este firesc ca acești oameni să se 
opună, atunci cind această legătură 
vitală cu natura le e ruptă de către 
niște forţe aflate mai presus de Inte: 
legerea lor dreaptă și naivă. Ciobanii 
sint izbăviţi de spaimele și neliniştile 
omului de azi și regizorul demon- 
strează magistral că astfel de suflete 
ce vin din timpuri îndepărtate sint 
brutal repudiate de ceea ce noi 
numim azi „modul de viaţă contem- 
poran", Întilnirea cu reprezentanții 
ordinei curmă brusc și brutal jocul 
acestor oameni cand'zi, aflați intr-o 
lume a florilor și a turmelor ce 
urcă! dealuri în lumina roșiatecă a 
unui apus de soare“... 


Alex. MARCOVICI 
Bd. |. Pintilie 37 — Bucureşti 


Ca meloman, filmul m-a entuziasmat 


pe ecrane 


Zimbetul 
domniţei Ralu 
(Aimee lacobescu) 


Producţie a studioului cinematogratic București. 


tă. Aimée lacobescu şi-a găsit parcă locul 
în film şi personajul: o Ralu năbădăioasă, 
dornică de plăceri lumești, chiar dacă nu 
toate accentele puse de interpretă sînt 
cele mai potrivite. Carmen Struja este o 
Caliopi nu lipsită de distincție, care se 
impune ca principala descoperire femi- 
nină a filmului. 

«Zestrea domniței Ralu» are şi un alt 
atu care atrage publicul: umorul (numai 
arareori îngroșat). Protagoniști: Toma Ca- 
ragiu (Răspopitul) și Jean Constantin 
(Parpanghel). 

Divertisment decent, «Zestrea domni- 
tei Ralu» își are locul său într-o producție 
cinematografică care trebuie să mulțu- 
mească gusturi și preferințe din cele mai 
variate. 


Al. RACOVICEANU 


Pro sau Contra? 


Amatorii pot fi satisfăcuțţi 


Cam aşa este filmul, cum il prezintă 
cronicarul: nu ştiu exact dacă «mai vinjos», 
oricum mai alert decit prima serie a noului 
triptic, cu mai multă acţiune. Întimplările 
nu sint nemaipomenit de palpitante (cam 


ştim, mereu, cu o clipă înainte, ce se va 
petrece în secvența următoare), dar densi- 
tatea evenimentelor pe kilometru de peli- 
culă este destul de mare, așa că amatorii 
de aventură pot fi satisfăcuţi. Regizorul 
Dinu Cocea a lucrat «curat» acest film. 
Poate că ar fi momentul să abordeze şi alte 
«partituri», după lungile serii haiducești. 
Sintem, e drept, în zodia specializării, dar 
nu ştiu dacă «specializarea în filme haidu- 
cești» îi prinde foarte bine regizorului la 
conturarea reală a personalității sale artis- 
tice.. O singură menţiune în plus: pentru 
acest excelent actor de comedie care este 
Toma Caragiu. Cineva, cindva, trebuie să-i 
ofere și wozul cel mare». 


Călin CĂLIMAN 


Ceva mai mult mister... 


Cind încep haiducii... eu mă predau. Şi 
cind Racoviceanu ia temperatura ultimei 
serii atit de judicios nu mai am mare lucru 
de spus, decit atit: cind ai un text copios 
şi actori ca aceștia de față, genul cere o 
debordantă fantezie pentru a pune în va- 
loare și un element și celălalt. Ceva mai mult 


mister și ceva mai mult suspens n-ar fi 
stricat... WA 


Regia: Dinu Cocea; scenariul: Eugen Barbu, Mihai Opriș; imaginea: George 
Voicu; muzica: Mircea Istrate; costume: Hortensia Georgescu; decoruri: Ştefan 
Mariţan; montajul: Adina Codrescu; sunetul: ing. Silviu Camil. Cu: Florin Piersic, 
Marga Barbu, Constantin Codrescu, Toma Caragiu, Florin Scărlătescu, Colea 
Răutu, Aimée lacobescu, Jean Constantin, Ileana Buhoci-Gurgulescu, Nucu 
Păunescu, Nicolae Gărdescu, loana Ciomirtan, Carmen-Maria Struja, Con- 
stantin Guriţă, Tamara Vasilache. 


= 


Această «Zestre a domniței Ralu» re- 
lansează mai vinjos serialul haiducesc. 
După un episod cam deslinat din punct 
de vedere dramatic, după un episod în 
care predomina pitorescul, după un epi- 
sod cu tipologii fugar schițate («Haiducii 
lui Şaptecai»), «Zestrea» intră, în fine, în 
«subiect». Povestea e mai rotundă, mai 
închegată, aventura are cap și coadă, 
eroii au libertate de mișcare și timp pen- 
tru a fi caracterizați. 

Aşadar, iată-ne, pe firul aventurii, de la 
București la Viena (o Vienă «aranjată» 
de scenografi într-un burg transilvan), în 
caleașcă și pe cai, luind urma bijuteriilor 
domniței Ralu; iată-ne alături de Anghel 
Șaptecai, în strădania sa de a dejuca pla- 
nurile intrigantului lanuli și a pune mina 
pe bijuterii. Şi firul aventurii, înnodat cînd 
mai dibaci, cînd mai puțin, aduciînd cu el 
întimplări cînd previzibile, cînd nu, ne 
poartă spre deznodămintul fericit şi demn 
de un «va urma». 

Temperatura artistică a serialului nu 
devine nici acum foarte ridicată (deși, 
cert, mercurul... cinematografic a urcat 
citeva grade față de «Haiducii lui Şapte- 
cai»). Dar atit cit este ea, ne ajunge ca 
să urmărim cu interes noul episod de la 


un capăt la altul. Dinu Cocea a izbutit 
(avind la dispoziție un scenariu bogat în 
detalii «colorate» și nu lipsit de umor — 
autori Eugen Barbu și Mihai Opriş) să 
facă din episodul «Zestrea domniței Ralu» 
un film agreabil, în limitele nepretențioase 
ale genului. Regizorul ştie să dea haidu- 
cului și haiduciei mai mult decit în episo- 
dul anterior, să pună în valoare dorințele 
justițiare ale cetei, știe să fie mai atent 
la peisaj (nu însă pînă acolo încit să 
ajungă la osmoza dintre acesta și erou), 
să încerce să obțină un ritm alert (filmul 
se dezvoltă totuși inegal, cu episoade de 
concentrare dramatică nu totdeauna și 
bine punctate cinematografic). 

«Zestrea domniței Ralu» continuă şi 
completează suita portretelor începute de 
«Haiducii lui Șaptecai». Florin Piersic dă 
liniile precise, definitive ale chipului lui 
Anghel Şaptecai. Actorul are deopotrivă 
disponibilitățile fizice şi disponibilitățile 
spirituale pe care le cerea personajul. 
Anghel-ul său, prezență de un farmec 
aparte încă din episodul anterior, capătă 
acum, avantajat de dramaturgie, o direc- 
ție precisă de evoluție. Marga Barbu o 
poartă, în haine noi și prin locuri noi, pe 
mereu indrăgostita şi atot-săritoarea Ani- 


"(Marga Barbu 


şi Florin Piersiq 


pe ecrane 


filmul romanesc 


VĂ RECOMANDĂM SĂ VIZIONAŢI: 


(scurt-metraj realizat de Titus Mesaroș) își 
propune să «taie» în carnea vie a irespon- 
sabilității sociale. Cineva, cu patru ani în 


Gindirea matematică 


carele mortuare sau la ceremoniile de nuntă, 
pe porți, pe bundițe, în ceramica populară. 
Comentariul, care în alte filme ale lui Sla- 


urmă, dintr-o «joacă» a înfipt un cuţit în a D omir Popovici struct A 
* = * * capodoperă a genului altcineva. Autorii filmului au înregistrat romaneasca eme ni pate rata meri pe ari 
* * * neapărat atunci pe peliculă (după cite sîntem lăsați Fe aici obstinația reputatului documentarist 


"` pe răspunderea noastră 
* de dragul genului 
RB dacă rulează în completare 


Triunghiul de foc 
„Oameni şi oţel“ 


să înțelegem, printr-o simplă întimplare) 
momentul dramatic al aducerii victimei la 
spital. Filmul reeditează suspensul situației. 
Caz de moarte clinică. Intervenţie dispe- 
rată a medicului. În sfirșit, reîntoarcerea 
la viață. Tot acest material filmat nu consti- 
tuie însă decit pretextul peliculei de azi. 
Imaginile înregistrate pe peliculă acum patru 
ani sînt înfățișate, azi, celui care a înfipt 


Un film de Zoltan Terner și Claudiu 
Soltescu. 


Dacă filmul «ştiinţific» ne obișnuise cu 
orgoliul său secret de a ne arăta doar crîm- 
peie mai accesibile dintr-un univers criptic, 
acest film neobișnuit încearcă tocmai o 


de a acumula spontan sau speculativ datele 
unei demonstrații; reîntilnim cultul regizo- 
rului pentru autenticul dus pînă la senzația 
de unicat și bizar, redescoperim dincolo de 
incidental sensul unei meditații existențiale. 
Sintem deci, ca întotdeauna, deasupra con- 
diției comune a genului. 


(HUNEDOARA) atunci, cuțitul. Reacţiile cuțitarului de ieri, «demitizare» a matematicii şi matematicie- 
care își ispășește și azi pedeapsa în închi-  nilor. Susținută de un contrapunct de defi- Răspu nde-mi 
ttt soare, sint elocvente. Pentru inculpat, ima-  niţii sonore şi imagistice, ideea libertății 


Regia: AL Boiangiu; Scenariul: Mihai Sto- 
Ges şi AL Boiangiu; Imaginea: Carol 
Kovacs. 


Al. Boiangiu și-a propus — în continuarea 
filmului pe care-l dedicase cu o vreme în 
urmă Reșiţei («Prieteni de vatră veche») — 
să completeze investigarea mediului mun- 
citoresc din acele locuri în care oamenii și-au 
dat întîlnire cu oţelul. Boiangiu a investigat 


ginile intervenţiei chirurgicale, de o bru- 
talitate a adevărului rar întîlnită, sînt greu 
de suportat. Filmul are, într-adevăr, efectul 
unui «cuțit»... În linii mari, Titus Mesaroș 


nici n-a urmărit altceva... 
C Co 


Triunghiul de foc 
„Oameni şi oţel“ 


maxime pe care matematica și-o ia în raport 
cu abstracțiunea conferă filmului unitate, 
plasticitate, putere de convingere. Mimetic 
parcă, filmul îşi ia, în raport cu genul său, 
libertățile pe care matematica și le ia în 
raport cu ştiinţa în general, cu toate cele- 
lalte științe. Auzim venerabili savanţi vor- 
bind despre ştiinţa lor ca despre o artă 
patronată de inspirație (acad. Miron Ni- 
colescu, acad. Gheorghe Mihoc), îi vedem 
gindind, gesticulind, contribuind la trebu- 
rile obşteşti, mingiind copii, jucind şah, 
legindu-şi cravata, ascultind muzică pre- 


la întrebare 


+ 


Regia și scenariul: Florica Holban; Ima- 
ginea: Milutin Obradovici și Paul 
Holban. 


Cel puţin aparent, pentru Florica Holban 
a face film e o plăcere, un deliciu rar. Autoa- 


cu ajutorul oamenilor realitatea în continuă (GALATI) clasică. lar în final, luați de avîntul acestei rea propune celor pe care îi filmează și 
complexă mişcare, devenirea lumii de azi. demonstrații artistice, nu putem decît să implicit spectatorilor un fel de joc de-a 
n filmul dedicat Hunedoarei, doi oameni, + + ascultăm vocea de oracol a academicianului filmarea; prevenitoare însă și sobră, ca o 


doi activiști de partid își amintesc trecutul 
lor, trecutul cetății de foc. Comentariul 
lor firesc, sincer, cu ezitările, cu pauzele 
pe care le cere amintirea,reușește să refacă 
istoria unor locuri şi a unor oameni. Din 
cind în cînd, peste cuvintele lor, apar ima- 
gini care recompun portretul locului. E 


Regia și scenariul: AL Boiangiu; Imaginea: 
Carol Kovacs. 


Grigore Moisil, leitmotivul și marele Actor 
al acestui film: «Matematica este limbajul 
inteligibil al lucrurilor abstracte». 

R.R. 


mamă care ar în același timp şi profesoară 
la ora de dirigenție. Fiindcă personajele ei 
sînt de regulă copii, dar nu lipsesc nici ma- 
turii, de obicei părinți. Unii se lasă cu greu 
prinşi în joc sau nu ne sint prea simpatici, 
dar regizoarea se face că nu observă împo- 


2 a 7 Acest documentar al lui Boiangiu înce trivirea, nu se jenează să recurgă la scene 
mea re e AA ay ge un ton mai descriptiv. Filmul e mai a Semnul simulate, grăbită să ajungă la o sentință 
e și un mod de a investiga specific viguros decit cel dedicat Hunedoarei. To- kaduki morală rituoasă și drastică. Această hirjoană 
E antarulul. ler Sara ap rețină TD ruși, cînd scapă de partea coloristic-descrip- raului finalmente didactică își află în «Răspunde-mi 
imaginile filmului său nu numai ritmurile ` oi de la început. Boiangiu simte pulsul la întrebare» o copioasă ilustrare, prin în- 
muzicii, dar şi ritmurile vieţii de fiecare zi. industrial al Galatiului. Şi asta tot prin + + fățişarea unui mare număr de prunci față 


ale existențelor particulare. 


Cuţitul 
+ + 


Regia şi scenariul: Titus Mesaroș; Imaginea: 
Vasile Niţu. 


Un film mai puţin obișnuit. «Cuţitul» 


om, mai exact printr-un inginer venit de 
cițiva ani la Combinatul Siderurgic. Tehnica 
este asemănătoare cu cea din filmul dedicat 
Hunedoarei: cuvint şi imagine; memorie şi 
fapte; năzuințe și înfăptuiri. Chiar dacă 
convorbirea cu inginerul care reface, prin 
viața sa și a oamenilor din jur, portretul 
Combinatului Siderurgic; este mai puțin 
interesantă decit dialogul celor doi din fil- 
mul dedicat Hunedoarei, ea izbutește totuși 
să surprindă fapte care dau dimensiunea 
noului. 


Regia: Slavomir - Popovici; Scenariul: Ga- 
briela. lonescu și Slavomir Popovici; 
Imaginea: Vasile Mănăstireanu 


Acesta nu este cel mai elocvent dintre 
filmele lui Slavomir Popovici. Nu este filmul 
cu cea mai generoasă d fascinantă ideație 
sau construcție. Este un film de observație 
folclorică, regionalist într-un fel, aplicat 
asupra unui singur motiv formal, acela al 
bradului, pe care autorul îl descoperă pe 


de care mămicile și tăticii comit tot felul 
de erori, din neatenţie şi grabă. 
J Val. S. 


Trepte 
+ 


Regia şi scenariu Octav loniță; Imaginea: 
Petre Gheorghe 


E i eta id etc ratio ţa E RH KO H OOPS PET Regi | Octav Jong își să 
Exit e LE pietrei: rekt H e GAN dt Cp egizoru niță îşi propune 
ie, fe pa Ee GO 2 SC bor Km Fu Kë air înfăţişeze drumurile evolutive a două co- 
Ga DN TEA D (40 schi Gg SA Ne et Vë? E ` mune, Sintana d Stoicănești, în anii socialis- 
H EI Ge í e EE Tzi bi mului. Materialul filmat, «cules» de cineaștii 
RO CT delt ZE lite ta cică theatre ia studioului Sahia (printre care şi Slavomir 
apar: Ek MAUSE Le: Zo tg tretit FREON IE E SA Popovici) în urmă cu zece sau chiar două- 
ot? AA D Aire vi? ERTAS V GE, zeci de ani, îi oferă regizorului prilejul 
Kate HAS ` unor revelatoare antiteze. Dar regizorul 
f; BB — Nu ştiu cum AEDA n-a izbutit să stăpinească imaginile înre- 
D să le explic i Go? SE gistrate pe peliculă. Filmul este stufos, con- 
(Gë ` Ver Ara atasat Mée E se pierde în digresiuni, 
V o. . ve toate mi ee 
} G Ka icrofoanele Si Oe este mult prea încărcat de «vorbe», de 
OTARA DA AAA, ! Së E ed «fraze mari». Pe scurt, îi lipseşte o idee, 
CDN Gi i ECH HA S BRAA ` e H EE un ax, o coloană vertebrală. Cit despre me- 
(ONIRI IRC C/n cu RA tă Ke VC CL HATAN a bo S tafora «treptelor», ea este și banală și 
DEE GE Zi pet i KAITO o «lipită». Cel puțin acele trepte introductive 
RASAN Wu DEELEN Kr EE BAL KO UIAA bra 52 1 (întrupare concretă a metaforei devenirii) 
SS dr Le Wi E Ee AC SSL nu au cum să servească acestui film. Poate, 
e SE EE TI altuia... emg 
E GERT 1e 
Kr, ee ee) i 1 UU Aunëtëturd mg 
ka EE del Sen GE SEET 
fe 27553 fn ON vr SEKR säits * Punctajul a fost obținut prin media note- 
şi TARH tt LS STEE E lor date fiecărui film de cronicarii mai jos 
AA PEAT EE A semnaţi: 
SEET SIE EEN dE OWASE  CCn — Călin Căliman 
WA e okt ALR. — AlL Racoviceanu 
KL GC COLI MCK ES $S RR — Romulus Rusan 
y Zéi deg dd pi bibe HAA MAIRO Vals. — Valerian Sava 


u 


Antonioni și Fellini 


In 1960, apar «Aventura» şi «La dolce 
vita», două filme după vizionarea cărora 
— aşa cum s-a spus — lumea urma să se 
uite altfel la cinema. S-a vorbit și s-a scris 
enorm despre barocul, feericul, miracu- 
losul, sărbătoarea — la Fellini; despre pre- 
lungirea planului nesemnificativ, prelun- 
girea timpului-mort, caracterul clinic al 
analizei la Antonioni, ba şi mai mult des- 
pre «femeile la Antonioni...» Nu ştiu să 
se fi consacrat studii la fel de consistente 
tipului de bărbat din cele două filme — 
deşi ne aflam intr-unul din rarele cazuri 
cind cinematograful dădea eroi de valoa- 
rea şi forța celor lansați în literatură. Ca- 
racterul romanesc al celor două filme era 
de netăgăduit (de aici studiile despre 
«cinematograful literar» al lui Fellini și 
Antonioni), dar mai important decit roma- 
nescul se dovedea omenescul, așa cum 
se intimplă ori de cite ori intilnim o operă 
artistică esenţială. lar — cel puțin pentru 
mine — omenescul acestor două filme se 
concentra în jurul celor doi eroi: Sandro 
(din « Aventura»), Marcello (din «La dolce 
vita»). Îi văd ca doi fraţi, ca doi membri 
ai aceleiași grupe sanguine, numită — tot 
din rațiuni didactice — vulnerabilitate. Nu 
slăbiciune — căci numele slăbiciunii îl 
cunosc toți bacalaureații — ci vulnerabi- 
litate, adică descoperirea locurilor pe unde 
putem fi loviți, răniți, învinşi, frinţi şi re- 
înviați. Niciodată filmul nu adusese in 
lumea sa şi în fața lumii — doi bărbați 
mărturisind totul despre ei, fără să ceară 
milă, înțelegere și iertare. Raat — dar 
nu laşi. Lași — dar lucizi. Lucizi — dar 
permanent șovăielnici. Şovăielnici — dar 
gata să sară in primul tren după femeia 
iubită. Îndrăgostiți — dar gata să înșele, 
ispitiți de ispită. Sensuali — dar dezgus- 
taţi imediat de aventură. Fără prieteni — 
dar așteptindu-i fie in forfota cafenelelor, 
fie in tăcerea unei insule. Terorizaţi de 
adevărul conformismelor, gata să le ac- 
cepte — dar în ultima clipă, refuzindu-le, 
fără speranţă. Egoiști — dar oricind gata 
să fie fulgerați de o generozitate, de 
un gest nobil, de o fugă de Bach, de 
ideea unui act creator în slujba tuturor: 
un roman, o construcție arhitecturală. 
Pentru ca atunci cind apare inspiraţia — 
să arunce asupra ei privirea lor deznă- 
dăjduită, hăituită, curmind-o. Redesco- 
perind astfel ratarea — falia, crăpătura, 
locul de moarte prin care pot pătrun- 
de in ei absolut toate sentimentele, strå- 
bătindu-i îndelung, pentru a ajunge la 
nimic prin totul. lar ratarea poate avea 
chipul monstrului marin din zori, apărut 
pe plajă din senin, sau poate fi mina femeii 
— ca un păianjen — care urcă de pe umăr 
spre suflet, tot în zori, pe terasa hotelului, 
încercind o înţelegere, inacceptabilă după 
infringere. E evident că tot ce a urmat 
după ei în cadrul acestei «forme de relief» 
a trebuit să țină seama de revoluția lor 
sentimentală, de  «psihologismul lor 
epic» — cum ar fi spus Stendhal — de 
ceea ce au descoperit ei in vulnerabili- 
tatea lor virilă, noua expresie a celebrei 
«solidarități» din alți ani. E şi mai evident 
că asemenea bărbați — prin aventurile 
lor interioare — nu mai au nimic co- 
mun cu balerinii precedenţi. Moartea 
acestora din urmă a fost exaltată de Fel- 
lini într-un episod-cheie al lui «La dolce 
vita»: Anita Ekberg — femeia grandioasă, 
femela-simbol — e purtată triumfal, pe 
sus, în frenezia unei nopți romane, exact 
ca în baletul Şeherazada. Marcello fuge 
după ea, minat de toate instinctele bărba- 
tului cuceritor, ştiut din atitea filme. El 
ar vrea să mai fie o dată bărbatul-balerin. 
Imposibil. Vor face baie în Fontana di 
Trevi și vor hrăni cu lapte — grotesc, de- 
rizoriul— o pisicuță noctambulă. Apoi, 
în zori, Marcello va lua niște pumni zdra- 
veni de la alți bărbaţi din filme. Apoi, 
va veni acasă, în virful picioarelor şi îşi 
va găsi soția care încercase să se sinucidă 
din disperare. Şi-i va jura amor veșnic, 
ducind-o la spital... 

Așa că, «film de dragoste» nu există.. 


Radu COSAȘU 


Epoca noastră 


a inventat magia femeii. 
Dar femeia nu are cuvint 
în marile jocuri 
ale omului. 


Lucrurile serioase îi privesc doar pe bărbați... 


acă demult, în veacurile Renașterii, 
D nefericitul prinț al Danemarcei pu- 
tea să exclame «Slăbiciune, numele tău 
e femeie», astăzi, spectatorul candid şi 
fermecat ar avea, parcă, şi mai mult temei 
pentru a constata plin de o înfiorare de 
care nu e străină adierea ațițătoare a pă- 
catului: «Cinematograf, numele tău e fe- 
meie». De visurile rătăcitoare pe ecranele 
sălilor obscure sint legate pentru vecie 
chipurile a nenumărate fiice ale Evei: di- 
vine sau diabolice, ingenue sau sofisti- 
cate, băiețoase sau sensuale, blonde sau 
brune, focoase sau languroase, rafinate 
sau fruste. Nicicind vreun Olimp n-a bene- 
ficiat de un atit de variat sortiment de 
Aphrodite, Diane sau Junone (ba chiar 


şi de Minerva) pentru toate gusturile și 
pentru toate anotimpurile, vii (mai vii ca 
viața însăși) și totuși suficient de depă'- 
tate, de inaccesibile, pentru a nu curma 
visul. Pentru prima oară de la începuturi, 
fiecărui om, oricit de modestă i-ar fi fost 
condiția, oricit de neajutorat ar fi fost el 
de soartă, în orice colț uitat al pămintului 
s-ar fi aflat, i se deschideau, pentru un 
bănuț, porțile paradisului, în care se miş- 
cau, trăiau, iubeau şi mureau pentru ei 
toate femeile lumii. Şi dragostea? Nu 
este oare, de peste șapte decenii, cine- 
matograful vehicolul ideal al celor mai 
fascinante povești de dragoste, în toate 
registrele şi la toate intensitățile? 

S-ar părea, deci, că cel puțin în acest 


: DOSARUL DRAGOSTEI: 


domeniu nu poate exista nici o plingere 

Şi totuși, la o examinare mai atentă, incepe 
să prindă contur şi o altă imagine, imagi- 
nea unei direcţii majore din arta cinema- 
tografică, din care, paradoxal, femeia este, 
dacă nu absentă, in orice caz redusă la 
rolul de «accident de teren», de «faire- 
valoir», cum spun francezii, utilă doar 
pentru a stimula acțiunea și a scoate mai 
bine în relief incandescenţa conflictelor 
bărbătești. 

Această direcție eminamente masculină 
(și e interesant că ne-ar fi dificil să găsim 
un fenomen analog şi la asemenea pro- 
porții în literatură, de pildă) o vom întilni 
de-a lungul tuturor etapelor esențiale ale 
istoriei cinematografului. 

În comediile virstel de aur, in genialele 
filme ale lui Keaton, Chaplin, Langdon, 
Stan și Bran și mai tirziu la frații Marx, la 
Fields și pină la Jerry Lewis (vreau sà 
precizez că impotriva părerii cvasi-una- 
nime a criticii româneşti de film, adiecti- 
vul «genial» i se aplică, în întregime,şi lui) 
femeia, de fapt, nu participă ca factor 
esențial la declanșarea mecanismului fun- 
damental al comicului (decit uneori, în 
ipostaze anti-feminine: ca harpie mustă- 
cioasă sau ca hipopotamă a-tot-deranja- 
toare). Rolul femeii nu se deosebește, in 
fond, de cel al nenumăratelor obiecte mai 
mult sau mai puțin contondente, de care 
eroii comediilor se lovesc, între care se 
incurcă și impotriva cărora duc o luptă 
niciodată terminată. Chiar poveștile sen- 
timentale nu servesc decit cel mult ca 
liant superficial al unei acțiuni cu alte 
finalități şi cu alte sensuri. Marea artă 
comică este o artă asexuată. 

Şi în western, femeia nu joacă, de fapt, 
decit un rol lateral şi secundar (cu foarte 
rare excepții). În circa 5 000 de filme inchi- 
nate vestului, cinematograful n-a reușit 
să creeze măcar un singur personaj fe- 
minin, realmente central, realmente pla- 
sat in miezul aventurii (nici chiar atunci 
cind s-a inspirat din legendara figură a 
lui Calamity Jane). O singură figură mare 
de west-woman: Mae West; dar trama 
autentică a filmelor ei, dincolo de aparen- 
tele erotice este, în fond, lupta pentru 
putere şi pentru bogăţie. Încolo, cintărețe 
de saloon, iubite romantice călătorind 
in diligenţe, neveste apărind căminul a- 
bandonat (vremelnic) de soțul plecat spre 
ndeplinirea dreptății, sint apariţii inciden- 
ale în marea dramă a relațiilor virile, în 
baladele despre solidaritatea bărbătească, 
despre solitudinea bărbătească, despre 
setea bărbătească de justiție. 

Am ales doar două exemple; dar nu sub 
acelaşi unghi este privită femeia (și în 
consecință și dragostea) în atitea din 
cele mai bune filme ale lui Hitchcock, 
Orson Welles (ne gindim, de exemplu, 
la «Cetăţeanul Kane», la «Mr. Arkadin», 
dar şi la «Procesul»), Melville? Ca să nu 
mai vorbim de atitea filme de război sau 
de multe filme polițiste și de aventuri! 

Desigur, nu uităm, nu avem voie să uităm 
de celelalte filme, de marea artă a lui 
Griffith şi von Sternberg, a lui Stroheim 
şi Bergman, a lui Antonioni şi Fellini. 
Dar tendința despre care vorbeam există 
şi ea se explică, credem, prin caracterul 
mai pronunțat popular al cinematografulu 
în comparație cu celelalte arte. 

Cea mai tinără dintre arte, tocmai pen- 
tru că este cea mai de masă, păstrează 
în contemporaneitate citeva din miturile 
şi prejudecățile societăţilor neevoluate, 
lipsite de rafinament. A considera femeia 
capabilă de mari sentimente și ginduri 
profunde e o idee (relativ) modernă. ŞI 
dragostea, să nu uităm, e o invenție abia 
a evului mediu european. În multe din 
filme vorbeşte înțelepciunea arhaică, după 
care de o serie întreagă de lucruri serioase 
sint capabili doar bărbaţii. Dincolo de 
funcționalitatea ei fiziologică, dincolo de 
rolul ei de divertisment (exclusă însă de la 
veritabilele libaţii ale comicului), femeia 
nu are cuvint în marile jocuri esențiale 
ale omului. 

Să nu ne întristăm. Va trece şi asta. 


H. DONA 


cs DOSARUL DRAGOSTEI: 


” Epoca noastră 
pa inventat femeia secolului“ 
Dar ce mă fac dacă femeia 
secolului mă 
plictiseşte de moarta 

Sti 


Mărturisesc, spre gloria mea, că ni- 
ciodată scenele de amor admirate la cine- 
matograt nu m-au tulburat altfel decit 
estetic. Prea concret e blestemată iubi- 
rea pentru ca anemica peliculă să mă pună 
pe ginduri. Nu m-a obsedat nici o vedetă 
de cinematograf, n-am fost terorizat de 
imaginile halucinante și perfide ale peli- 
culei, cu alte cuvinte, măcar din acest 
punct de vedere, sint imun. Capriciile 
sorții au făcut să trăiesc citeva ore în 
preajma unei mari vedete, visul erotic al 
multor academicieni, soldați, turiști, vir- 
furi administrative, regizori, frizeri,și m-am 
întrebat cu vulgară mediocritate: «Ce 
dracw'au găsit la femeia asta?» Într-ade- 
văr, marea vedetă, căci într-adevăr, era o 
mare vedetă, avea pe peliculă un farmec 
straniu, o sexualitate atroce, o liniște 
care venea parcă din prima zi a lumii 
dar... vai, în viața de fiecare zi era de o 
stupiditate... la fel de grandioasă... să dai 
şi să fugi... Ca toate femeile, se mira și 
ea de atracția pe care o exercita asupra 
bărbaților, avea o modestie care mi-a 
făcut-o simpatică: «În fond, sint o femeie 
ca toate femeile». Avea și n-avea drep- 
tate. Ea era desigur, o femeie absolut 
normală, terorizată de ideea că s-ar putea 
îngrășa, terorizată de asemeni de ideea 
că soțul s-ar putea plictisi de ea... Dar 
ecranul făcea din ea o femeie stranie... 
Nici ea săraca măcar nu se recunoștea 
în imaginea peliculei... Ciudăţenia este că 
nu din orice femeie stupidă, cinematogra- 
ful face o taină a lumii... Asta înseamnă 
că mediocritatea femeii era înșelătoare. 
Cinematograful nu neapărat denaturează, 
nu neapărat deformează realitatea. Cine- 
matograful poate să imortalizeze esența 
şi să estompeze păcatele neesențiale ale 
unei femei. 

Cinematograful a încercat să ne impună 
o femeie ideală, o femeie de care să ne 
amorezăm cu toții, de la contabili la ma- 
tematicieni, asta m-a scos întotdeauna 
din sărite... Vreau să descopăr eu o fe- 
meie, nu să vină cutare regizor să mă 
tragă de minecă: «Îndrăgostește-te de 
dumneaei... Ea e femeia ideală. Ea e fe- 


meia secolului». S-ar putea ca genialul 
regizor să aibă dreptate. S-ar' putea ca 
dumneaei să fie femeia secolului... Numai 
că eu n-am nevoie de femeia secolului... 
Eu am pretenții mult mai modeste. Eu am 
nevoie de o femeie care să-mi placă. Ce 
mă fac dacă femeia secolului mă plicti- 
seşte de moarte? Ce mă fac dacă femeia 
secolului e amorezată pînă peste cap de 
Carlo Ponti? Eu n-am nevoie de un ideal 
Eu am nevoie de o femeie vie, de o femeie 
care să fie a mea. Blestemata cea de a 
şaptea artă — că altfel nu pot s-o nu- 
mesc — a născut ideea că putem iubi o 
femeie care nu ne va aparține niciodată... 
Ei bine, nu, pe acest drum nu voi merge 


niciodată... Între o Sophia Loren, abstractă, 


și o dactilografă concretă, voi prefera, evi- 
dent, ultima formulă... A admira ideea 
unei femei ideale pe care cineaștii au 
drăgălășenia să ne-o impună înseamnă 
a distruge subiectivitatea deșănțată a iu- 
birii ori, dacă admitem asta, putem să ne 
sinucidem... De marile vedete n-au decit 
să se amorezeze partenerii de joc, sce- 


nografii, producătorii, regizorii, toți cei 
care trăiesc în preajma lor; a te îndrăgosti 
prin intermediul peliculei mi se pare nu 
ceva romantic, ci ceva ireversibil morbid. 

Un confrate relata ca pe un amănunt 
romantic, cum o studentă își punea dea- 
supra patului, fotografia lui Belmondo... 
Doamne, ce trist... Dacă avea deasupra 
capului fotografia unui coleg de an sau 
măcar a unui cadru didactic, era de o mie 
de ori mai romantic... Cinematograful a 
încercat să ne impună bărbaţi ideali și 
femei ideale, așa cum și-i închipuie re- 
gizorii şi producătorii, n-am să-i iert ni- 
ciodată acest amestec grosolan în tre- 
burile noastre intime. 

Saturat de sentimente, de ideile roman- 
tice, cinematograful și-a luat la un mo- 
ment dat și nobila sarcină de a ne arăta 
misterele amorului fizic. Ce să zic, tre- 
buia să vină cea de a șaptea artă ca să ne 
explice cum să ne dezbrăcăm iubitele... 
Aşa au apărut filmele sexy! Bani chel- 
tuiți de pomană... Doamne,ce plictiseală... 
Cedind, ca orice om, ispitelor vulgare, am 


văzut și eu la Londra și la Paris, citeva 
filme pline de personaje obsedate de 
sexualitate... Obsesia sexuală nu m-a în- 
grijorat niciodată, nici n-am roșit, nici nu 
m-am indignat, hai să vedem, mi-am 
spus, ce le trece prin cap acestor fete fru- 
moase și acestor băieți bine făcuți... Sen- 
zația fundamentală era de penibil, de ce 
au nevoie de martori niște oameni care 
se iubesc cu atita frenezie și atita pedan- 
terie? Așa că, din politețe,am părăsit fil- 
mul la jumătate... Le-am promis actorilor 
că am să-i văd din nou cînd vor fi îmbră- 
cati.. Senzatia mea nu era foarte parti- 
culară, toți spectatorii trăiau un senti- 
ment penibil, ca între musafiri care au 
fost chemați în vizită la o oră nepotrivită... 
Scuzaţi de deranj... ne vom vedea altă 
dată... o 

Dar nu filmele sexy constituie perfor- 
manta celei de a șaptea arte, aici mai sînt 
multe de făcut; cinematograful a realizat 
însă o altă mare victorie — cuvintul «per- 
formanță» ar fi aici impropriu — a reușit 
să dea un cadru ideal tuturor iubirilor po- 
sibile. Încadrate în spatele strimt al ecra- 
nului, scenele de iubire capătă o eterni- 
tate posibilă... Ce triste și pline de gran- 
doare sint despărțirile în plină stradă de 
față cu vecinii, de față cu măcelarul!... 
Minunea asta numai intamul cinemato- 
grat a realizat-o. Cu ce îngindurată ele- 
ganţă își plimbă eroii lui Antonioni sin- 
gurătatea și eșecul! Eroii lui Antonioni 
au — chiar în momentele de criză — o 
extraordinară pregnanţă, despărțirile din 
filmele lui sint frumoase ca un apus de 
soare... 

„Și apoi, oamenii de cite ori se amore- 
zează simt nevoia să se ducă la un film. 
Întunericul sălii de cinema exercită încă 
o mare putere de seducţie, o seducţie 
care începe din anii adolescenţei... Dar 
nu pe orice femeie poți s-o inviti la film... 
şi de multe ori mi s-a reproșat cu vehe- 
mență nu infidelitatea, ci... 

— Cu mine n-ai fost niciodată la un 
film!.. 


Teodor MAZILU 


Există viață fără dragoste? Există 
filme fără dragoste? 

Răspunsurile sint prea bine cu- 
noscute. Sint filme în care dragostea 
explodează, de pe afiș, cum ar fi 
un „Romeo şi“ Julieta" — revăzut 
recent în versiunea rafinată și de 
o tumultuoasă tinerețe a lui Zeffi- 
relli — pentru care doar numele 
tinerilor veronezi, simbol al iubirii 
dincolo de eternitate, atrage fără 
efort spectatorul; sint altele in care 
cel mai vechi dintre simțămintele 
omului apare travestit; fie "Sub 
mantia unui muzical bine core- 
grafiat („Sunetul muzicii”, „Hello, 
Dolly”, „My Fair Lady”), fie printre 
lupte politice, de unde se ivește 
timid, dar nu mai puţin convingător, 
ca de pildă in „Z“, cind neputin= 
cios revoltatele lacrimi ale Irenei 
Papas dau glas statorniciei și devo- 
ţiunii numită tot iubire. Exem- 
plele nu au sfirșit. Dragostea im- 
bracă toate culorile, toate formele, 
ne apare mereu nouă, mereu aptă 
să trezească alte emoții. Nu există 
autor de cinema care să nu fi scris 
prin imagini povestea lui de dra- 
goste. Claude Lelouch este departe 
de a fi singurul care a adus pe pinză 
întilnirea dintre un bărbat şi o 
femeie. 

Dar ce se întimplă atunci cind 
aceste intilniri nu sînt slujite de 
numele unei Sophia Loren sau de 
cel al unui Paul Newman, de parti- 
turi muzicale celebre sau de reclame 
răsunătoare? Ce se întimplă cu 
iubirile nepoleite, din filmele în 
alb și negru, dar sub al căror generic, 
pentru mulţi nesemnificativ la prima 
vedere, se ascund minute de adevăr? 

Să ne amintim de citeva dintre ele, 


Epoca noastră 
a inventat superproducția 
Ce se întîmplă cu iubirile 
din filmele fără vedete, 
fără reclame? ` 


Un astfel de film cu aparențe 
modeste a fost „Căsătorie prin 
mica publicitate“ al regizorului Fran- 
tisek Filip, care făcea un sensibil 
portret al virstei nehotărite. E greu 
să-l uiţi pe tinărul Tonda (interpre- 
tat de Pavel Landovsky), tinărul 
timid plecat în căutarea iubirii, pe 
care o întilneşte fără să o recu- 
noască la timp, o pierde și se refu- 
giază îndurerat în alte braţe, ce 
nu-i pot promite mai mult decit o 
monotonă căsnicie. Tandru portret 
al acestei a doua fete venită ea în 
Pet "a viitoarea sa soacră, cu o 
giscă mare in paporniţă. Pasărea 
domesticită va mai alina lacrimile 
donjuanului pocăit, inecind tot ama- 
rul într-un ospăț. Acest Tonda, 
virtual partener al blondei lui For- 
man — căutind prin iubirile ej 
cenușii şi speriate o aceeași, poate 
imposibilă, fericire. 

lmi amintesc şi de acea tardivă 
reintilnire, încărcată de regretul 
renunțării de odinioară, din „Ocolul" 
lui Stoianov și Ostrovski. Sau de 
„Tandreţe“, filmul Tatianei Lioznova, 


. cu adevărat tandru, în care Doronina 


dind întregul sens „farmecului slav“, 
trăiește o zi de dragoste, singura ei 
zi de dragoste, cu șoferul moscovit, 
care o dată cu străzile necunoscute 
o lasă să întrezărească promisiunea 
unei duioșii numită tot dragoste. 
Un miracol de o clipă, fără sărutări, 
fără îmbrățișări, trăit numai într-o 
așteptare ce consumă în citeva cea- 
suri, toate promisiunile, spaimele, 
dorinţele “unei imposibile întilniri. 
Inna Ciurikova ne-a lăsat și ea în 
„Începutul“ imaginea imposibilei fe- 


EES dep: 
sup r A ee N 


riciri. Stingace, cu un chip făcut 
parcă să fie mereu ocolit de dragoste, 
ea nu încetează să se avînte în căuta- 
rea iubirii totale, în care crede pină 


la deznădejde, pe care o cere pină 


la umilinţă, și pe care o pierde de 
fiecare dată fără însă să-și poată 
risipi speranța, încrederea. Candoa- 
rea incorijibilă a acestui personaj 
aflat pe alte coordonate artistice, 
sg  inrudește. pe undeva cu acela 
interpretat de Giulietta Masina in 
„Nopțile Cabiriei“. 

Mai de curind momentul de dra- 
goste surprins de Emil Loteanu 
în „Poienele roșii“, ne lasă intipă- 
rit chipul  Svetlanei Toma, fata 
bătrinului cioban, ale cărei prime 
sentimente se ivesc și se limpezesc 
parcă într-o totală osmoză cu natura. 

Anticipind citeva dintre premie- 
rele acestui an aș vrea să mă opresc 
asupra altor două întilniri de dra- 
goste pe care ni le propune noul 
cinema maghiar. 

Pentru regizorul Szabo Istvan, 
care reia din alte unghiuri experiența 
anti-eroului său din „Tată!“ d „Vir- 
sta iluziilor”, dragostea nu este 
un sentiment în afara timpului și 
locului celorce îl trăiesc. Ea se 
poate naște, se modifică sau se 
fringe după cum pirghiile societății 
acționează asupra ei. Acest „film 
de dragoste“ al lui Szabo incepe la 
virsta copilăriei, trece pragul ado- 
lescenţei, depășește virsta iluziilor, 
pătrunde zidul maturității și atinge 
în cele din urmă hotarul uitării. 
Povestea acestui cuplu (Judith Ha- 


Virsta căutărilor („Poveste de dragoste”) 


lasz și Andras Balint), care cunoaște 
toate virstele și toate anotimpurile 
dragostei, este una dintre cele mai 
emoționante trăiri în doi pe care 
vom avea prilejul să le urmărim 
anul acesta pe ecranele noastre, O 
coborire cu săniuța, într-un ame= 
titor crescendo, marcind pe cel al 
sentimentelor de-a lungul anilor, o 
şedinţă da pionieri cu prea timpurii 
și “severe autocritici, o coadă: la 
piine printre gloanțele războiului 
sau, după ani, o plimbare intr-un 
orășel meridional! din Frantz, leagă 
și dezleagă vieţile celor doi. 
Károly Makk, în filmul său intis 
tulat simplu „lubire”, așază și 
el tăria acestui senliment sub cirma 
vremii. Ciudată apare acea dragoste 
trăită de una singură (interpretă, 
Mari T& 8:sik) in așteptarea bărba- 
tului închis. Fiecare gind, fiecare 
gest, fiecare privire este impărţită 
cu cel absent și totuși atit de prezent, 
Revenirea lui aduce şi sfirșitul file 
mului. O dragoste pătimaşă pentru 
care gustul sacrificiului şi umilințelor 
nu a fost străin, sugerată doar prine 


tr-o îmbrățişare surprinsă prin intree 


deschiderea unei uşi. Elocința ima= 
ginilor mute conturează In citeva 
clipe permanenţa unei iubiri, 

Fragmente de cinema autentic, 
fărime de diamant artistic, ascunse 
uneori -sub  aparențe cenușii, -pe 
lingăcare iubitorii de frumos şi 
adevăr nu ar trebui să treacă fără 
să le observe. 


Adina DARIAN 


O dragoste de una singură („lubire") 


teleeveniment 


„Răsună Valea“: 


Nu văd azi regizor 


“care să filmeze muncitorul 
cu atita sinceritate! 


Riscind a fi socotit neserios, 
nebun, subversiv, sadic sau în cele 
din urmă ironic, susțin aici, negru 
pe alb, că teleevenimentul ultimei 
luni, dacă nu al ultimului trimestru 
sau chiar semestru, a fost „Răsună 
valea“. Filmul românesc din 1949, 
primul film de actualitate stringentă, 
primul film care amesteca docu- 
mentarul cu Invenția, v&rite-ul cu 
ficțiunea, realismul cu fotomontajul 
supra-realist, comedia cu drama, 
tipul cu arhetipul, science-fiction-ul 
cu politic-fiction-ul şi cu coeur-fic- 
tlon-ul... Dar înainte de toate acestea 
trebuie să spun că „Răsună valea" 
a fost nu atit un teleeveniment 
clnematografic, ci un teleeveniment 
psihologic și psihanalitic. M-am uitat 
la acest film cu încordarea proprie 
unel ședințe la psihanalist, cînd 
întins pe bancheta freudiană, ana- 
|izezi un vis pentru a-ţi descoperi 
din imaginile visate schema unei 
nevroze sau, ceea ce numesc psi- 
hiatrii, tendințele nevrotice, adică 
acele impulsuri primare, bune sau 
rele, nu neapărat nocive, care-ţi vor 
domina viaţa devenind fie obsesii, fie 
angoase, fie Tva de apărare, fie 
„rezistențe”. Privit așa — psihana- 
litic — „Răsună valea“ mi s-a părut 
nici mai mult nici mai puţin, un 
film fundamental! 

La nivelul scenariului (Mircea Şte- 
fănescu) — el împărțea lumea, așa 
cum urma să se întimple ani şi ani 
de zile, în buni şi răi, în muncitori 
și sabotori, în muncitori şi dușmani. 
Muncitorii erau drepţi, simpli, ob- 
sedaţi de construcţie, de muncă, 
Idealişti voluntari care nu muncesc 
pentru răsplată meschină, chipuri 
expresive în piatră d bronz. Ei 
vorbeau puțin, făceau multe și 
terminau flecare frază cu: „noroc, 
tovarășel” şi cu o bătale stimula- 
tivă pe umărul celui lingă care 
munceau umăr la umăr. Solidaritatea 
era exprimată prin lozinci intonate 
în cor, dar rupte din suflet: „N-am 
venit ca să privim / am venit ca să 
muncim!" Bum-beşti-Li-ve-zeni! Mai 
tirziu a spiru lozinca plată și cu 
plată. Aici, nul Moartea eroică al- 
terna armonios cu cupletul satiric 
la adresa dușmanului. Dușmanul era 
bețiv, violent — ăsta era cusurul 
lui — obsedat de instincte murdare 
şi dorinţa de sabotaj, el privea cu 
ochi ră! și scuipa urit cind munci- 
torii se bucurau şi dansau. Duşmanul 


omora, juca poker, era irecuperabil 
şi refuzat de idee. 

La nivelul regiei și imaginii (Paul 
Călinescu și WieHried Ott) — filmul 
avea vigoare, elan, un schematism 
sănătos și curat, forța puerilă a 
scenelor de muncă anunțind acele 
mari reușite ale documentarului 
nostru investigator al șantierelor, 
al „naturii modelate de om“; sint 
citeva prim-planuri de brigadieri 
de o frumusețe netrucată, oameni 
munciți şi asudați în cămăși peticite, 
— nu văd azi regizor care să m. 
aibă curajul de a filma muncitorul 
cu atita sinceritate şi inspiraţie, 
privindu-l drept în ochi și după 
aceea din cap şi pină în picioare, 
fără să-i pese cum arată încălță- 
mintea sau hainele lui ponosite. 
La nivelul jocului actoricesc — 
totul era, de pe atunci, teatru, ace 
torii toţi veneau din teatru, pecetea 
era pusă ca o ștampilă apăsată. 
Nimeni nu se mişca normal în fața 
aparatului, la nefirescul gesturilor 
răspundea statica privirii — dar 
citeva priviri erau memorabile: Ta- 
lianu, în bancher care cade zdrobit 
la vestea naţionalizării, Beligan în 
pușlama de bani gata, Mișu Fotino 
cel de azi, figurant în două planuri 
secundare, un fel de elev cu ochelari 
venit pe şantier. La nivelul monta- 
jului — 2—3 naivități dezarmante 
În simplitatea lor ingenuă: o ședință 
stas la minister, „tăiată“ de un aflş 
cu Danielle Darrieux peste care se 
lipește un afiș chemind la muncă 
voluntară; un poker în casa Gogu- 
lenilor peste care radioul aruncă 
marșul brigadierilor. Marşul acesta 
al lui Breslau e o capodoperă 
absolută. Filmul întreg se mișcă 
sub semnul lui și muzica — prin 
sinceritatea și patosul ei — salvează 
și înnobilează scene incredibile în 
1971, replici „mortale” ca: „tova= 
răși, un grup restrins de ţărani“... 
„cunosc importanța” sau dialoguri 
cu nimic mai prejos de discuţia lul 
Armstrong pe Lună cu centrul de 
la Huston: 

— Dorul de tine m-a adus pe ṣan- 
tier! spune țăranul lon (Marcel Anghe: 
lescu) iubitei sale, Eugenia Popovici. 

— Cum? N-ai venit ca să muncești? 
replică ea, minune mare. 

Întindeți pe bancheta freudiană 
orice film românesc și veți auzi 
departe, în adincul subconştientului 


său, „Răsună valea”, 
BELPHEGOR 


Sonda ! Radule |! 


f 


Serile de 


telecinematecă 


miercuri 


Decepţia marelui Gatsby 
Răzbunarea lui Gregory Peck 
Magnatul Orson Welles 


Am trăit aşteptarea şi decepţia 
„Marelui Gatsby". Nebunia boemă 
şi sclipitoare a anilor numiţi de 
Scott Fitzgerald The Jazz Age a 
eșuat pe ecran într-o stereotipă 
intrigă amoroasă. Unde s-a stins 
„lumina verde“ a marelui Gatsby? 
Interpretat superficial la nivelul ac- 
ţiunii, mirajul literaturii lui Fitz- 
gerald s-a spulberat. Personajele sint 
doar manechine pentru surisul facil- 
hollywoodian. Să ne consolăm doar 
că numele lui Gatsby-Fitzgerald a 
Întrat în circuitul larg al spectato- 
rilor telecinematecii? Am fi putut-o 
face dacă un cuvint specializat 
— aici cu adevărat necesar — ar fi 

refațat filmul prezentind celor ne- 
amiliarizați pe acest copil teribil 
al literaturii americane, a cărui viaţă, 
în directă concurență cu opera sa, 
a inventat o generaţie. , 

Oricind preferăm un western. 
Cu vestul sălbatec se merge la 
sigur. Acum ne-a dovedit-o Henry 
King cu „Răzbunarea“, deși „Jimmy 
Ringo“, prezentat într-o altă seară 
de film, ne-a apărut mai strîns ca 
dramaturgie, mai concentrat ca ten- 
siune psihologică. 

Tot solitar, de sub borurile largi, 
țintește pentru dreptate Gregory 
Peck. Henry King dă o întorsătură 
polițistă acţiunii. Cow-boy-ul său, 
după ce singur a ales să condamne, 
să judece şi să ucidă, pentru o 
binemeritată răzbunare, e pus faţă 
În față cu greșala sa. Vinovat era 
un altul. Legea vestului, care cere 
să ucizi numai dintr-o rațiune, chiar 
dacă ea e partea binelui sau partea 
răului, este astfel răsturnată. Erou- 
lul nu-i rămine decit să se auto- 
condamne. Motivația psihologică mai 
personalizată, alăturată intrigii poli- 
tiste (construită la rindul ei dintr-o 
urmărire divizată pe etape cu mo- 
mentele ei de suspens, bravură, 
șiretlic şi cruzime) fac portretul 
cinematografic al regizorului King. 
Sentimente elementare, o poveste 
narată simplu în imagini ce urmă- 
resc întotdeauna emoția. După „Jim- 
my Ringo”, „Răzbunarea” și „Zăpe» 
zile de pe Kilimandjaro“ poate vom 
vedea intr-o seară şi „Jesse James" 
(1939) care rămine primul titlu din 
opera de o jumătate de deceniu a 
veteranului de la Hollywood. 

„Dosar secret", film scris, regizat, 
interpretat — dar nu și montat 
— de Orson Welles, aduce pe ecran 
silueta masivă a talentului său baroc. 
Obsesiile care au purtat cindva 
numele de „Citizen Kane” (1941) 
reapar după ani in portretul acestui 
Mr. Arkadin (1956). William Ran- 
delt Hearst, magnatul presei ame- 
ricane, inspirase acel prim film din 
care nu lipseau notaţiile biogra= 
fice. Acest al doilea potentat din 
opera cinematografică a lui Welles 
reia traiectoria unei fulminante as- 
censiuni către putere, ale cărei 
începuturi dubioase marchează însă 
inexorabil prezentul. Trecutul nu 
poate fi ucis cu prețul niciunei 
crime. Misterul planează amenin- 
țător asupra destinului acelui. om 
care domină atitea alte destine. 
Răzbunarea nu poate răscumpăra 
imensa singurătate. Forța nu poate 


sugruma propria sa lașitate. Welles 
ne conduce prin labirintul trecutului 
ademenindu-ne la tot pasul cu crea- 
tiile unor halucinant prezenţe. Pe 
ridurile baroanei poţi citi, ca în 
cafea, drumul din tripoul polonez 
în high-life-ul decăzut al Argen- 
tinei; ticuriie opio-man-ului; filo- 
zoful dresor de. pureci; proprie= 
tarul magazinului de antichităţi — 
o faună miraculoasă ale cărei fixaţii 
trec din capul regizorului în cel al 
spectatorului. Ca in „Citizen Kane”, 
ca in „Procesul“ şi in acest „Dosar 
secret” (recunoscut de autor doar 
în parte pentru că nu a ţinut el 
în mină foarfeca la masa de montaj) 
Orson Welles eclipsează totul in 
preajmă-i. 


Fauna lui Mr. Arkadin 


„Marele orologiu“ ne-a oferit prine 
tre altele un interesant punct de 
comparație intre filmul poliţist de 
ieri și de astăzi. 

Astăzi genul este stăpinit în primul 
rind de ideea eficienței — cit mai 
mulți morţi pe minut, cit mai 
multe rafale de pistol — și de de- 
menţa violenţei. În trecut, cel puţin 
în cinema, o singură crimă ajungea 
pentru 90 de minute de suspens, 
ea era urmărită cu o mai mare 
grijă pentru logică, cu o mai mare 
eleganţă. Ca în acest lm Kind omorul 
nu e săvirșit în mijlocul ecranului 
in văzul spectatorului. Victima -se 
prăbușește discret pe după o masă, 
unde aparatul nu mai are curiozi- 
tatea să, privească din prim-plan, 
cum Ueneste singele. Charles Lau- 
ghton şi Ray Milland —- demon și 
inger, nu tocmai angelic — joacă 
cu cărțile pe masăun cateh-as-catch 
can între acuzat și acuzator. 

john Farrow, concentrind într-un 
univers închis - vinătoarea vinova- 
tului, dă finalului un dramatism 
susținut, condus cu o abilă intuiţie 
regizorală. 


A, D. 


Trei lectii 


telesfirșit de săptămînă 


de morală 


Morala şi arta, 


puncte 
de reflectie 


De data asta vă propunem ca 
punct de reflecţie morala și arta 
unora din filmele sfirșitului de săp- 
tămină. 

Fernandel într-o singură -seară 
ne-a dat o lecție de inocenţă. Într-o 
seară, în fața noastră, el a distrus 
Imaginea dur-ului, „Inamicul public 
nr. 1" e o comedie de-a gangsteri, dar 
nu numai atit. Inamicul public pă- 
trunde într-o lume pe care pisto- 
łu! și whisky-ul au  modelat-o și 
o destramă dintăuntrul ei. Inamicul 
public invită la oranjadă și viață 
În natură. Fernandel e remarcabil 
aici prin tot ce face, Prin modul de 
a reacționa (acea „a doua secundă“ a 
lui Fernandel, cind actorul înţelege 
ceea ce pare să nu fi înțeles de prima 
dată), prin modul de a privi (cu 
acea zăpăceală simpatică, prin mo- 
dul! de a ride (risul lui Fernandel și 
fața lui Fernandel care de In fel 
și chip nu pot fi confundate). lată-l 
Într-o secvență ireproșabil construi- 
tă: ancheta. În zgomotul cheilor, 
în fumul de ţigară, în picătura de 
apă ce cade obsedant din robinet, 
Ferhandel e singurul care-și păstrează 
lintea; o linişte amuzată, o liniște 
surprinzătoare, o liniște care irită. 
„Iinămicul public“ e un film tonic. 
Tonic pentru noi, tonic și pentru 
regizorul său Henri Verneuil. La 
urma urmei, e nevoie să mai și 
scabi de gestul crud, e nevoie să 
trirniţi armele la plimbare, e nevoie 
de priviri candide. 


Westernul celor bătrîni 


Cei trei cercetași ai vestului săl- 
batic din filmul „Cercetașii din 
Texas" ne-au oferit o altă lecţie, 
lecţia dreptății înțelepte. Western-ul 
a inceput să fie populat de bătrini 
care se ridică să apere spiritul legii 
(am văzut și pe marele ecran un 
astfel de film — „Băieți buni, bă- 
ep răi”). Un bunic  venerabil, 
un pensionar de azil, un hoinar care 
și-a pierdut locul în toate saloon- 
urile răspund la chemarea fostului 
lor căpitan. Se dovedeşte că drep- 
tatea se poate obţine și prin înţe- 
lepciune (plus puţină șiretenie). 
Bătrinii cercetași îi alungă pe cei 
corupți din orășel și duc la alegerea 


unui primar cinstit. E și un anume 
don-quljottism în filmul acesta. Bă- 
trinii „băieţi buni“ nu pot să creadă 
că nu vor învinge ca în vremurile 
de altădată, Și inving. Nu fără nos- 
talgie și nu fără umor, „Cercetașii 
din Texas“ nu e un film egal, dar 
are și secvenţe foarte bune.Una dintre 
ele e plecarea celor trei cer- 
cetași la luptă, fiecare cum poate, 
cu bani de împrumut sau cu un cal 
de furat. Dacă ar fi avut actori cu o 
personalitate deosebită; „Cercetașii 
din Texas“ putea fi un film mare. 
Nu este. Dar în corectitudinea sa 
sint suficiente lucruri de haz şi 
suficiente lucruri  duioase pentru 
a place. 


Un evadat perpetuu 


Paul Muni și Mervin Le Roy ne-au 
dat prin „Sint un evadat“ lecţia su- 
pliciului uman. Reluarea acestei ca- 
podopere a anului 1932, peste care 
nu s-a așezat și nu cred că se va 
așeza praful timpului, a fost un 
act de cultură cinematografică al 
televiziunii. Om și societate, om 
și destin. Mervin Le Roy privește 
cazul lui James Allen nu ca un mar- 
tor indiferent, ci ca un ardent parti- 
cipant. „Sint un evadat“ e filmul unui 
calvar, e filmul unei tragedii, e 
filmul omului care și-a redobindit 
libertatea, și-a regăsit echilibrul su- 
fletesc pentru a-l pierde apoi de- 
finitiv. „Sint un evadat“ e un film 
realist, o radiografie de mediu, o 
condamnare a brutalității, a călcării 
în picioare a omului (scenele din 
inchisoare sint în această privință 
de o forţă cinematografică zgudui- 
toare), „Sint un evadat“ e și filmul 
unei stări care se strecoară încet 
și neliniştitor: starea de frică, de 
nesiguranţă.  Traumatizatul James 
Alien va rămine un perpetuu eva- 
dat, va căuta doar umbrele nopţii 
(finalul: omul cu fața ascunsă de 
pălărie și miinile tremurinde, care 
se topește in întuneric — e o altă 
secvență de antologie), Biografia ar- 
tistică a lui Paul Muni este legată, 
definită, pecetluită, aș spune, de 
acest erou damnat al cinematogra= 
fului care este James Allen. 


AL RACOVICEANU 


Acea a doua secundă a lui Fernandel 


telesport 


De pe poziţii de fo 


Televiziunea : 
creator şi ucigaș 
de mituri 


Vorbind despre telesport comen- 
tatorii se ocupă și uneori chiar se 
preocupă de modul în care TV re- 
flectă competiţiile și de felul cum 
studiourile iși modelează (sau tre- 
buie să-și modeleze) activitatea de 
reportaj, stilul, orarul, pe potriva 
evenimentelor. Olimpiada din Me- 
xic sau ultimele campionate mon- 
diale de fotbal au impus, de pildă, 
dincolo de obișnuitele emisiuni „în 
nocturnă“, inaugurind și în România 
televiziunea de noapte și sint con- 
vins că, dacă va fi cazul, telesportul 
ne va oferi — din pricina distan- 
telor intercontinentale și a dorinţei 
oamenilor de a vedea totul „în di- 
rect“ — emisiuni de la cinci dimi- 
neet, În anu! 1971, fusul orar mo- 
difică structura ceasurilor noastre. 
E limpede. Pentru toată lumea. Dar 
ceea ce-i mai puțin limpede este 
faptul că, depășind epoca de ince- 
puturi și maturizindu-se, ecranul de 
la domiciliu nu se mai mulțumește 
să interpreteze fidel realităţile sta- 
dionului ci, de la o vreme, a pornit 
să le transforme. TV discută cu 
viața de pe poziții de forță, impu- 
nînd condiţii, bătind cu pumnul in 


masă și modificind frontiere. 


SE SS 
Diktat. ul TV a modificat legile tenisului (Năstase - Ţiriac) 


Lumea tenisului a remarcat izbită 
că o seamă întreagă de partide se 
temină prin „tie-break“, la seturi. 
Într-adevăr, ajungind la 6—6, ju- 
cătorii nu mai au posibilitatea ca, 
din avantaj în egalitate și din ega- 
litate iarăși în avantaj să extindă 
seturile pină la 10—8, 11—9, 17—15, 
29, 27 sau infinit — ci, în virtutea 
regulamentului nou (aplicat la ora 
de față in 70% din turnee) trebuie 
să isprăvească într-un singur și 
ultim ghem. Inventind astfel se- 
turile ciștigate cu 7—6. Şi distru- 
gind ca peo Bastilie principiul istoric 
al diferenței- obligatorii de două 
ghemuri pentru ciştigarea. setului, 
Donald Budge și Fred Perry au 
jucat întotdeauna Wimbledon-ul pe 
temeiul legiuirilor clasice și nici o 
regină a Angliei n-a părăsit tribuna 
pină la sfirșitul finalei de simplu, 
indiferent. de durata întilnirii. Așa 
au jucat mereu și neinchipuindu=și 
că s-ar putea juca altfel, Lacoste, 
Cochet şi. Borotra, adică muşche- 
tarii francezi ai Cupei Davis dintre 
cele două războaie (mondiale), așa 
au jucat după 1944, Drobny și Hoad, 
Kramer și Rosewall Laver, Santana 
şi Pancho Gonzales. Firesc. Ca niște 


obișnuiți organic pentru 90 de mi- 
nute. de joc. 

De ce atunci s-a ajuns (și cam din 
senin) la revoluţionarea sistemului? 
Din cauza televiziunii, Dorind și 
fiind silită să reproducă marile me- 
ciuri, TV americană a cerut orga- 
nizatorilor limitarea joculul în timp. 
Cerinţă normală din punctul de vedere 
al studiourilor. Dacă programez finala 
turneului Open de la Madison Square 
Garden, miercuri după amiază la 
3,50, vreau să știu nu numai cind 
incepe spectacolul d și cind se 
termină. Pentru că în aceeași seară 
trebuie să prezentăm show-ul lul 
Mike Douglas, comentariul politice 
știrile, decernarea premiului Oscar, 
un meci de hockey de la Detroit şi 
vizita Papel Paul în Ceylon. Dar 
dacă nu ştim cît va dura meciul... 

Acuma știm... „Diktat“-ul TV-ulul 
a modificat legile tenisului deter- 
minind (parale! cu scurtarea duratei) 
reconsiderarea tacticii în finalu- 
rile de set. 


«Toată lumea fotbalistică (adică 
toată lumea) știe că tricourile ma- 
rilor. cluburi s-au preschimbat cu 
anii, în marcă şi — mai mult încă 


'— în semn. Purtat o jumătate de 


veac de șapte generaţii de jucători, 
echipamentul dobindise o încărcă- 
tură de istorie și sentimente, (Pen- 


„tru bucureşteni, de pildă, pe vremuri 


„Juventus“ era „roş-albaştrii“, 
„Rapid'-ul — vişinii; „Venus“=ul se 
echivalase cu tricourile negre). Dar 
o dată cu venirea la putere a 
televiziunii — și mal ales a trans- 
misiunilor în culori — tricourile-mit 
au fost sacrificate periodic, fie din 
pricină că respectivele culori „nu 
merg“ în sine, fie că nu merg în 
raport cu tricourile adversarului 
(alb contra galben sau verde contra 
albastru). 

Televiziunea nu este numai cel 
mai mare creator, dar și cel mai mare 
ucigaş de mituri contemporane. 

Dincolo de bine și de rău, feno- 
menul atestă existența surselor de 
energie ale televiziunii. 

Sugerind studioului bucureștean 
să-şi asume cit mai degrabă şi pe 
de-a-ntregul puterea, așteptăm eli- 
pele cind, adunaţi în şedinţă, fac- 
torii  Telesportului vor mormăi ne- 
mulțumiți: j 

— N-am mal schimbat. nimic În 
viața sportului de trei luni de zile. 

o Al. MIRODAN 


KT “ ré EA EE A 


tv. la ea acasă 


Acea uzină numită televiziune 


O producţie săptăminală: 55 ore 
de program (o dată cu constituirea 
Consiliului Naţional al Radio-Tele- 
viziunii, programele sint îndrumate 
lunar, direct de acest for larg re- 
prezentativ) pentru mai mult de 
un milion și Jumătate de abonaţi. 

„Mie mi-a plăcut! Mie, nu! Ai 
văzut ce interesant era...? N-am 
văzut!“ 

Zilnic ore și ore de muncă şi un 
adevărat flux de idei sint investite 
pentru a prilejui aceste, aparent, 
banale exclamații. Acestui față în 
față, fiecare dintre noi îi dedică un 
număr important de ore din viață. 
Oamenii de la televiziune întoc- 
mesc programe, telesepctatorii pri- 
vesc, telecronicarii apreciază sau 
depreciază.” 

O dată — promitem să nu fie 
singura-— ne-am propus însă să 
abandonăm fotoliul din fața micu- 
lui ecran șisă privim lumea aceasta 
de la ea de acasă. Să aflăm cu o 
clipă mai devreme intenţiile și mo- 
dalitățile lor de implinire, să vedem 
condiţiile de lucru ale colegilor noş- 
tri, care, chemaţi să satisfacă toate 
gusturile, se află, poate, cel mai 
mult la indemina criticii. 


Ca la C.F.R. 

EE 

Televiziunea, ca și mersul trenuri- 
lor, are două orare: unul de iarnă 
și unul de vară. Alcătuitorii progra- 
melor pornesc de la criteriul că vara 
este sezonul concediilor, De la 
mare la munte, de prin sate spre 
orașe, transhumanța pelerinilor esti- 
vali nu încetează nici o clipă. Te'e- 
viziunea trebuie să fie deci în fiecare 
zi pregătită să deconecteze, să 
relaxeze, să amuze. Cel puțin așa își 
propune. Deviza nr. 1 a acestei 
primăveri a fost deci: cit mai multe 
programe: distractive! Cine nu ştie 
însă că e mult mai greu să provoci 
risul decit lacrimile. Astfel, zeci și 
zeci de ore de muncă grea sint 
investite zilnic pentru citeva minute 
de „gen ușor”. Un singur exemplu: 
pentru emisiunea de o oră şi ju- 
mătate de varietăţi Serenadă de pri- 
măvară, realizată de Paul Urmuzescu, 
s-a repetat nu mai puţin de î30 ore! 
Printre alte proiecte care stau în 
mediata preocupare a televiziunii, 
relatăm citeva: 


4 


Sint puțini, prea puţini. De aceea, 
poate, nu se ceartă intre ei, trudesc 
modest alături, cot la cot. Ogorul 
lor rodeşte greu. De aceea nu sint 
pretenţioşi. N-au ajuns să viseze 
la culturi sofisticate, la fructe cu 
parfum exotic. Cită vreme proble- 
ma este orezul cel de toate zilele, ma- 
re în bob, săţios, indestulător, nu-ți 
zboară gindul la flori de cireș a 
la alte minunăţii pentru “oameni 
bogaţi. Săptămină de săptămină, 
lună de lună, an de an, telecronica- 
rii urcă mereu aceeași coastă. Tere- 
nul e lunecos. Citeodată, unuia sau 
altuia îi fuge parcă pămintul de 
sub. picioare. Se va prăvăli oare 


Încercarea de a lansa la fiecare 
sfirşit de săptămină un program de 
teatru-muzical.  Realizatori, repor- 
teri, interpreți au şi inceput -să 
colinde ţara, de la Timișoara la 
Braşov, de la Suceava la Cluj, de 
la Piatra-Neamţ la Constanţa, pen- 
tru a crea și transmite de la faţa lo- 
culu, atunci cind se poate chiar în 
decoruri naturale, show-uri cu un 
profil cit mai variaţ și care să antre- 
neze şi talente de la faţa locului. 

Un program special pentru tine- 
ret, care-și propune să transmită în 
fiecare simbătă o emisiune de muzică 
pop și beat. Cei interesaţi se pct 
pregăti pentru înregistrare. 

n anasamblu, miza cea mai mare 
rămine evident filmul, teatrul, mu- 
zica ușoară și sportul. Ele vor cons- 
titui programul pivot al fiecărei zi 
de emisie. 

Anchetele-sondaje, pe teme so- 
ciale, politice sau economice se 
află de asemenea printre obsesiile 
pozitive ale televiziunii.  Confrun- 
tarea de idei, dezbaterile, discuţiile 
libere rămin şi mai departe obiecti- 
vul cel mai mare al televiziunii. 


Șocul TV 


Mulţi dintre realizatorii cu care 
am stat de vorbă la televiziune, mi- 
au părut interesați de a înviora 
detectarea şi prezentarea cotidia- 
nului, prin cit mai multe comen- 
tarii-șoc, imagini-şoc, care să ia 
locul informației albe sau șablo- 
nizate. Încă unul dintre dezideratele 
televiziunii rămase încă neîmplinite, 
este acela de a aduce pe micul ecran 
citeva dintre personalităţile vieţii 
noastre culturale, care nu s-au lă- 
sat incă contaminate de microbul 
televiziv.  Incoruptibilul incorupti- 
bililor: Geo Bogza. 

Pentru a lărgi dialogul cu publicul, 
pentru ca telespectatorii să-şi poată 
afirma opinia direct în emisie, 
televiziunea işi ‘propune să aplice 
şi la alte emisiuni sistemul: „Mai 
aveţi o intrebare?", 

Televiziunea se afirmă tot mai mult 
ca cel mai eficient producător de 
teatru. Lunar, urmărim trei premie- 
re: două piese dintr-un repertoriu 
divers, şi una care ilustrează istoria 
teatrului. Deci sint lansate, aproxi- 
mativ, 40 de premiere pe an. 


coborit de povara sub care de bună- 
voie şi-a indoit spinarea? Íl vor 
înghiţi nisipurile mișcătoare? Nu, 
doar o ezitare, poate un pas înapoi şi, 
cu o opintire, din noula drum. 
Suişul acesta dificil, înșelător, i-a 
intrat în sînge. Și o va lua de la 
capăt iarăși, îmboldit de speranţa 
naivă că recolta va fi, în sfirşit, 
pe măsura a ceea ce a semănat. Dacă 
va fi destul de stăruitor... Dacă nu 
va osteni cărind apă... Aceeași apă, 
mereu aceeașiapă. E plictisitor, e 
de-a dreptul siciitor să-l urmăreşti 
cum o cară. Altceva nu mai știe să 
facă? Ar ști, poate. Dar "deocamdată 
de asta e nevoie, Încă. Mai mult, 
Din nou. 

Sînt şi clipe de relaxare: după 
atita strădanie, un mic succes inse- 
ninează frunțile. Răsare — timid, dar 
promițător — cite un ciclu de emi- 
siuni prezentate- de un realizator- 


Am răsfoit agenda proiectelor. 
O avalanșă de titluri. Ultimele pa- 
tru piese ale lui Ibsen, „Hernani“ 
de Victor Hugo, în montarea lui 
Cornel Popa, care va regiza un spec- 
tacol şi în timpul celor două antrac- 
te: spectatorii in costume de epocă 
vor reconstitui scandalul faimoasei 
bătălii a lui „Hernani” — după un 
text propus de Romulus Vulpescu. 
Vom face o incursiune in epoca 
elisabetană cu „Faust“ al lui Marlowe 
în regia Letiţiei Popa, Irina Răchi- 
teanu va fi prima Fedră românească 


dusă de comuniști în ilegalitate, 
scris de Radu  Bădilă, intitulat 
„Ultimul dintre noi", Sorana Coroa- 
mă realizează un serial de teatru după 
trilogia lui Delavrancea, care ar 
dori să reediteze succesul „Războ- 
iului celor două roze“ prin drama 
Mușatinilor, În rolurile principale 
George Constantin (Ștefan cel Mare), 
George Motoi (Ștefăniță Vodă) și 
lon Marinescu (Petru Rareș). 

Se așteaptă o nouă infuzie de 
idei de la concursul de scenarii de 
teatru pentru televiziune. Cele 380 


„Cînd sărmanu' tăticul mieu Era tînăr cum sint ieul“ 
(„Alcesta“, în regia lui Cornel Popa) 


pe micul ecran, în montarea lui 
Petre-Sava Băleanu. Repertoriul ră- 
mine din păcate în afara actualității. 
Credem că includerea operelor unor 
dramaturgi gontemporani străini ar 
putea da o viziune mai exactă asupra 
ceea ce înseamnă azi teatrul în 
lume. In privinţa dramaturgiei ro- 
mânești, „O noapte furtunoasă” 
Yi rămine pe peliculă intr-o nouă 
distribuţie: Octavian Cotescu, Gina 
Patrichi, Vasilica Tastaman, lon Di- 
chiseanu, Ştefan lordache. Aurel 
Baranga va fi prezent nu numai ca 
autor dar şi ca regizor cu „Sfintul 


Mitică blajinul"; Geo Saizescu ne 
propune o versiune a „Acestor 
îngeri trişti” de Dumitru Radu 


Popescu; vom urmări o piesă po- 
lițistă a lui Ștefan Berciu: „Ultima 
întrebare“ şi un. moment din lupta 


animator cu personalitate, pro- 
babil una dintre viitoarele vedete 
cărora televiziunea a înţeles, în 
cele din urmă, să le permită să se 
afirme. Nu e mare lucru. Ţine, ca 
toate cerinţele telecronicarilor, de 
domeniul elementarului, al- mini- 
mului necesar subzistenţei. E totuși 
un punct ciştigat. Sau sint semne că 
va inflori o discuţie degajată, neincor- 
setată. Sau se infiripează un tip 
de divertisment care. face uz de mij- 
loacele specifice televiziunii. Sau, 
încă, este pe cale dea lega rod an- 
cheta socială. 

Telecronicarii își zimbesc. Acum 
vor putea să rivnească la mai mult, 
la mai bine, să-și propună un obiec- 
tiv mai dificil. Ba nu. S-au bucurat 
prea repede. Un vint rău, aducător 
de secetă, usucă într-o clipită vlăs- 
tarele incă firave. Animatorul dis- 


pare ca și cind n-ar fi fost niciodată. 


de piese primite dovedesc interesul 
autorilor noștri pentru televiziune. 
juriu! prezidat de Aurel Baranga 
a ales 30. În momentul apariției 
acestor rinduri, premiile vor fi cunos= 
cute. Tot secţia de teatru își pro- 
pune să continue  telerecitalurile 
actoricești — acest act de cultură 
de o importanţă inestimaiblă-pen- 
tru teatrul românesc — care ne 
bucură că s-au statornicit în practica 
televiziunii și care ne propun me- 
dalioane cu Elvira Godeanu, Aura 
Buzescu, lon Finteșteanu, Alexandru 
Ciugaru. 

În această scurtă vizită, televi- 
ziunea la ea acasă nu ne-a apărut nici 
o clipă lipsită de interes. Aşteptăm 
să putem spune același cuvint o 
dată întorși în fața micului ecran. 

Simona DARIE 


sau i se iicredințează un text de 
crainic. În lotul tele-cine-divertis- 
mentului sau al show-ului jucăuş 
revin sarbedele varietăţi. Totul tre- 
buie luat de la capăt. În față, ace- 
laşi deal care n-a fost urcat, s-ar 
spune, niciodată, același ogor sărac 
care ţipă după apă. Ridică iar cobi- 
lita! N-ai voie să zăboveştil Datoria 
ta este să... 

Aşi! În stal, publicul, și-a pierdut 
răbdarea. Tropăie, ride, fluieră, 
pleacă. Spectacolul e din cale afară 
de monoton. Nu se va intimpla 
niciodată altceva? Nimeni nu-și plă- 
tește biletul pentru a vedea o sin- 
gură scenă reluată “la  nesfirşit. 
Nu, orice s-ar spune, telecronicarii 
n-au haz, De ce se încăpăţinează? 
Sala e ostilă sau, În cel mai bun caz, 
indiferentă, iar pămîntul arat şi 
udat de ei la fel de sterpe. 


Felicia ANTIP 


J.C.A. 


„Cuni să nu fiu consternat de gra- 
vele, iremediabilele defecte care-l co- 
pleșesc pe acest tinăr atit de talen- 
tat: căutările perfect inutile, gus- 
tul (prostul gust), complicațiile sis- 
tematice, obsesia efectelor speciale 
obținute prin artificii de cameră, 
nefericita înclinație pentru 
impresionări, veşnicele zorzoane...“ 

Să nu-ţi vină să crezi. „Tinărul” 
atit de talentat, dar cu atitea tele- 
păcate capitale este Jean-Cristophe 
Averty, unul dintre cei mai origi- 
nali și mai interesanți realizatori de 
emisiuni de televiziune. Devizul emi- 
siunilor sale nu se discută, se aprobă. 
Programele semnate de el sint 
achiziţionate inainte dea fi terminate. 
Studiourile americane îi stau la dis- 
poziţie, dacă el are vreo idee, dacă 
el poate, dacă elvwrea... Mari 
vedete ale cintecului de pretutin- 
deni — Harry Belafonte, Nana Mous- 


kouri, Yves Montand, Gilbert Bé- 
caud, Miriam Makeba şi multe, 
multe, altele — nu numai că nu-l 


refuză, dar se arată fericite dacă el 
acceptă să lucreze cu ele. 

Cine ar fi crezut că tocmai el, 
cel care și-a intitulat o emisiune, 
orgolios şi provocator, „Cu riscul 
de a vă place“, tocmai el care, aidoma 
marilor vedete semnează doar cu 
iniţiale: J.C.A. — va stirni nu numai 
indignarea telecronicarului revistei 
„Tel&magazine“ din care am citat, ci 
și a numeroși telespectatori! Emi- 
siunea pusă la stilpul infamiei este: 
„Alice in ţara minunilor“ după 
Lewis Carroll, realizată in culori. 
Principalul reproș? „Poezia a fost 
ucisă de tehnică! Niciodată graţia, 
poezia, umorul ușor al lui Lewis 
Carroll nu-și vor găsi locul în elu- 
cubraţiile intelectuale și tehnice ale 
lui Averty“. Aceasta nu este „Alice 
în țara minunilor“, ci „Alice în ţara 
lui Averty”. 

Capătul de acuzare astfel enunțat 
ar putea fi tot atit de bine conside- 
rat un compliment. lată în acest sens 
contra-replica dată in „L'Express": 

„Alice în țara minunilor nu are 
nevoie nici de biscuiţi, nici de leacuri 
magice pentru ultima sa metamor- 
foză. Vrăjitoriile din 1970, imprevi- 
zibile în era victoriană, chiar și 
pentru Lewis Carroll, sint cele 


supra-= 


Cristophe Averty, s-a hrănit cu 
surrealism, a descifrat sensul non- 
sensului, e amator de umor şi a 
sfirşit prin a se lăsa captivat de far- 
mecul lui Alice în țara minunilor(...) 
Averty, pentru cei săraci cu duhul 
poate părea ermetic, dar Averty 


are toată libertatea să-l „pună în 
imagini“, 
După cum vedeţi practica lui 


„pro sau contra?" e cunoscută și 
pe alte meleaguri (Numai la noi e 
„veterană"!) 


Semnalizare 


Un interesant sistem de semnali- 
zare folosit de televiziunea fran- 
ceză pentru a facilita alegerea de 
către telespectatori a programelor 
preferate. Cifra 2 apărută in col- 
tuf din dreapta de jos al ecranului, 
in timpul unei emisiuni de pe pro- 
gramul |, indică telespectatorilor că 
peste un minut pe programul || va 
incepe o emisiune pe care vor pro- 
babil s-o urmărească, timp suficient 
pentru a schimba canalul. Același 
(ein dar invers, şi pe programul 


Ideea nu e rea, s-o reținem și noi, 
evident pentru, ehei!... vremurile 
cind emisiunile noastre de pe am- 
bele programe vor fi atit de inte- 
resante, atit de captivante, incit va 
trebui să rupem vraja și să-i amin- 
tim telespectatorului că pe celă- 
lalt program vine ceva și mai și. 


Pentru ce? 


Organizatorilor concursurilor de 
la Televiziunea română li se repro- 
șează că apelează prea mult la me- 
moria candidaţilor. Dar la televiziu- 
nea franceză, la concursul „Pentru 
ce?" este invitat un singur candidat 
care trebuie să-și dovedească me- 
moria, inteligenţa, logica, ușurința 
cu care răspunde, rapiditatea, felul 
de exprimare, etc. Un juriu pune 
candidatului prima întrebare al că- 
rei răspuns este foarte ușor. Un 
alt juriu — 2 istorici, 2 lingviști și 
2 oameni de ştiinţă — apreciază 
răspunsul. Dacă ecorect, primul 
juriu pune o întrebare, bazată pe 


„de ce este ora 20?" — „pentru că 
sintem aproape de meridianul Green- 
wich" — „de ce apropierea de me- 
ridianul Greenwich influențează cal- 
culul orei?" Numărul întrebărilor 
este limitat, fiecare răspuns corect 
dublează premiul. Concursul e lunar, 
iar selecția concurenţilor este extrem 
de riguroasă. 

Ușor, nu? Vreţi să incercăm şi noi 
acest „da' de ce?" pentru oameni 
mari? 


Cine-Căpcaâun 


Televiziunea franceză a difuzat 
350 de filme în anul 1969, 150 pe 
programul | şi 200 pe programul li. 
Cel mai mare furnizor este cinema- 
tografia americană cu 169 de filme, 
urmată de cea franceză cu 130 de 
filme şi, la mare distanță, de Anglia 
(12), R.F.G. (8), Italia (7), Brazilia (4), 
Japonia (3), Ungaria (3), Uniunea 
Sovietică (2) ș.a.m.d. 


Academicianul 


Eugen lonescu, cel mai nou mem- 
bru al Academiei Franceze, a apărut 
pentru a doua oară pe genericul 
unei emisiuni a televiziunii daneze, 
Dar nu în calitate de dramaturg, ci 
ca autor al libretului unui balet 
intitulat „Triumful 
coregrafia lui Fleming Flindt, 
pe muzica lui Savage Rose. Noua 
ipostază a lui Eugen lonescu nu e 
nici măcar nouă şi nici o simplă co- 
chetărie. Are antecedente se- 
rioase. Flindt este cel care, în 1963, 
pe atunci prim balerin al Operei din 
Paris, i-a sugerat lui lonescu să se 
lanseze într-un domeniu în care vir- 
tuozitatea sa, pină atunci exclusiv 
verbală, nu se afirmase. Rezultatul? 
Opera Comică a prezentat baletul 
„Lecţia”, pe muzică de Georges De- 
lerue, care a figurat mai apoi în 
repertoriul mai multor, scene euró- 
pene și americane. Următoarea co- 
laborare dintre Eugen lonescu și 
Flindt a fost baletul „Le jeune hom- 
me ă marier“, adaptare liberă după 
„Jacques sau Supunerea“, prezentat 
de televiziunea daneză și apoi pe 
scena Teatrului Regal din Copen- 
haga. 


Cu riscul de a vă contraria 
(Jean-Cristophe Averty) 


morţii“ in 


medard r5 EA SN GEET AE Ek ENEE ` dau SE 
FEET i RE 24 CS E a E KR e 
wi Aa Ce x A D 
Si EERIE Ă 
+ D 
teleglob 
ale electronicii. Vrăjitorul de astă răspunsul d De exemplu: 
K N precedent. De exempiu: 
dată are 43 de ani, se numește Jean- „cit este ora?" — „este ora 20" — Bridge 


Dacă Burt Lancaster, pentru un 
onorariu frumuşel, a fost crainicul 
meciului dintre Cassius Clay și Joe 
Frazier, o altă mare vedetă interna- 
țională, Omar Sharif, a apărut la 
televiziunea franceză în calitate de... 
campion de bridge. Pasionat de 
acest joc, el a susținut o partidă 
demonstrativă și a prezentat citeva 
variante personale. 


Despărțire patetică 


John Steed — Patrick MacNee, 
Tara King—Linda Thorson și Mama — 
Patrick Newell, pentru ultima oară 
impreună în fața telespectatorilor 
francezi, o dată cu transmiterea 
ultimului episod din „Răzbunătorii“ 
difuzat în Franţa sub titlul „Chapeau 
melon et bottes de cuir". Regrete 
pe toată linia, despărțire patetică. 
Ziarele: „serial remarcabil", „me= 
reu cu sufletul la gură și cu zimbe= 
tul pe buze“, „plin de găselniţe haz- 
lii și deopotrivă dramatice“, „rea- 
lizare excepţională“, „interpretări 
excelente“, „ne vor lipsi umorul și 
dezinvoltura lui John Steed,. Tara 
King și frumoşii ei ochi", etc., etc, 
Ce să mai vorbim, nouă ne spun el 
chestiile: astea?! j 


Telecom '71 


Cu ocazia Conferinţei radiocomu- 
nicaţiilor spaţiale, de la 17 la 27 
iunie 1971, Uniunea Internaţională 
a Telecomunicaţiilor organizează pri- 
ma expoziţie mondială a telecomuni- 
caţiilor, „Telecom'71*, cu tema „Me- 
saj secolului 21", Peste 150 de minis- 
tere, organisme de telecomunicaţii 
și radiodifuziuni naționale și inter- 
naţionale, companii de fabricaţie și 
exploatare vor prezenta o mare 
varietate de echipamente de teleco- 
municaţie şi sistem de exploatare, 
dar și noutăţi de ultimă oră. Comi- 
tetul interimar al telecomunicaţiilor 
prin satelit (ICSC), al Intelsat, orga- 
nizație internaţională care exploa- 
tează sateliții de telecomunicaţii 
geostaţionari aflaţi deasupra ocea- 
nelor Atlantic, Indian şi Pacific, a 
oferit gratuit o oră de transmisie 


pentru o emisiune realizată cu 
ocazia expediției „Telecom "71, 
Andrei IRIMIA 


44 


SW a 


Un „crud“ care degajă tandrete 


B | 


Există cavaleri ai artelor, așa cum 
există ai intreprinderilor celor mai 
aventuroase pe cake le-a putut năs- 
coci omul. Un Rabelais, un Bosch, 
un Dali sau un Kafka, un Webern 
sau un Matei Caragiale sint cazuri de 


excepţie ce dau justificare vieţii 
bătrinului trunchi al artelor, precum 
acele rămurele îndrăznețe $i singu- 


primăvara, nu 
„ pe trunchiurile 
e din hibernare. 

, cavaler al unei arte 
c nu era prima voca- 
He, dar in mod sigur cea esențială 
$ 


t predestinată. 


Zb e 2 


Creatorul 
rint i i 
„Jurnal cameriste“”, ` -„Fru- 
moasa de zi” venea în cinemato- 
grafie direct din științele naturale, 


aducind cu el, parcă, lupa și insec- 
tarul unui entomo'og obișnuit cu 
ni incredibile „pe 
un Fabre ne-a făcut-o, 
fel, vizibilă. Această 
u ştim nimic despre fauna 
mişună în jurul nostru, că le- 
inței umane sint cu nimic mai 
ca fantastic și necrezut, 
ale oricărei libelule, 
Š 


unei 


sen- 


emană din fiecare frintură de peli- 
culă turnată de Buñuel în operele 
sale majore. Arma sa de investi- 


gatie, bisturiul acestei conştiinţe al 


unei existente trăite dar nevăzute, 
era să fie aparatul de filmat, obiec- 
tivismul camerei, așa cum pentru 
prietenii săi de generaţie, artă și 
destin, Lorca și Dali, erau să fie cu- 
vintul şi linia. 

Obiectivismul camerei de luat 
vederi se transformă În miinile lui 
Buñuel într-un realism crud şi de- 
finitoriu, care n-are rival, poate, 
decit în fanatismul unul Rossellini. 
Acest realism funciar se dezlăn- 
tuie şi extinde adevărul pină dincolo 
de limitele admise cunoașterii 
noastre; pină în suprarealism. 

Desigur, suprarealismul e leagă- 
nul lui Buñuel, dar acesta este la 
el în același timp și inversul său. 
Căci suprarealismul, în cinemato- 
graful creat de el, e tautologie, se 
anulează, devenind expresie a unei 
realităţi filmice unice, în sine, în 
care tot ce e imaginat se trans- 
formă în trăit, tot ce e trecut — în 
prezent, şi invers. Această magie 
naturală se manifestă tocmai prin 
refuzul oricărui compromis, prin 
calea stilului celul mai pur, prin 
calea cea mal naturală care invită 
aproape la nalvitate. O tandrețe 
ciudată învăluie oameni, lucruri, 
cruzimi — chiar orori care îl apropie 
de atitudinea afectivă a unui Stroheim 
sau Vigo. 


Nimic mai poetic, totuși, decit 
această sfişietoare identificare cu 
nefericiţii și cruzii estropiați din 


„Viridiana”, cu :soarta tristă și ri- 
dicolă a „cameristei“ sau a „frumoa- 
sei", Faptul că autorul descoperă 
toate ipostazele condiției umane, 
ldentificindu-se cu ea, dă un pro- 
fil umanist și generos operei sale 
și aruncă lumina înţelegerii asupra 
unor manifestări ale Omului legate 
de violență, cruzime şi chiar de un 
erotism sadic, conținute, dar re- 
primate in numele unui bine și unui 
frumos la fel de prezente și puter- 
nice. Este mesajul lui Bupuel, care 
răsună fără disimulare de-a lungul 


Misterele unei 


operei sale, de la acest fantastic și 
uimitor „Ciine andaluz", atit de bogat 
în cinematograf Incit poate alimenta 
mulți ani incă Imaginaţia acestei 
arte alcătuită din realism și visare, 
pină la acele opere care sint min- 
dria unui cinematograf solid: „Vi- 
ridiana”, „Jurnalul unei cameriste“, 
„Belle de jour”. Buñuel: inimitabil 
prin timbrul său personal,- prin 
lumea sa, prin atitudinea sa în ra= 
port cu existenţa și, în același,timp, 
un cap de școală prin zonele de 
investigație defrișate, prin. atitudi= 
nea față de fenomenul uman, atit 
de fertilă unei expresivităţi proprii 
artei elevate a filmului. 


Savel STIOPUL 


incredibile 


lumi 


Lang 


„Nibelungii” ai Ah — două filme 
diametral opuse ca spirit și formulă 
stilistică, propunind fiecare o altă 
imagine a cineastului, făcindu-l enig- 
hatic — ne arată cu cea mai mare 
exactitate impulsurile care creează 
cinematograful lui Lang, resorturile 
lui subterane, fiinţa lui interioară, 
aș zice, 

„Nibelungii”, rescriere grandioasă, 
wagneriană a mitului, se naște din 
teroarea plasticii. Geometria ima- 
ginii e aici ţinta supremă a regizo- 
rului, o pasiune devoratoare. care 
izbucnește în fiecare clipă. Sceno- 
grafie, ecleraj, actor, totul devine 
prilej de stilizare fabuloasă, Spaţiul 
e organizat arhitectural, după o 
savantă simetrie, ritmat de reveni- 
rea obsedantă a acelorași elemente: 
scara, podul, arcada austeră; lumina 
alcătuieşte o veritabilă arhitectură 
dramatică (spune Lotte 
actorul contează mai degrabă ca 
element fizurativ, este integrat cu 
incăpăţinare acestui joc de linii 
și volume, trupul lui nu e nimic alt- 
ceva decit o prezență scenografică. 
Compunerea, descompunerea, re- 
compunerea structurilor vizuale intr- 
un sens decorativ — iată demonul 
care stăpinește „Nibelungii”. 

ŞI în „M“, capodopera lui Lang, 
există geniu vizual; această dragoste 
pătimașă de imagine nu devine 


insă forța motrice a operei, meca-. 


nismul ei obscur. Filmul se naște 
dintr-o altă vocație, la fel de stră- 
lucită, care va rodi și ea de-a lungul 


Eisner}; 


întregii opere a cineastului — vocas 
ţia realismului psihologic și social, 
„Mi-am conceput filmul pe de-a-ntre- 
gul ca un reportaj“, declara Lang 
la premieră. Descrierea crudă a 
unei lumi în stare de descompune- 
re,  veracitatea deplină pe care 
o are, artisticeşte vorbind, cazul 
patologic infăţișat, bogăţia de nuan- 
te a introspecţiei psihologice — 
iată „substanța“ realistă din „M“, pe 
care. reminiscențele cinematogratu- 
lui expresionist prezente aici nu o 
pot disimula. 

Am văzut în retrospectiva de la 
Cinematecă şi alte filme esențial 
pentru înțelegerea lui Lang; re: 
meia din lună“, exercițiu de magie 
plastică ‘amintind „Nibelungii” zs 
„Metropolis”, „Furie“, analize ne- 
cruţătoare, febrile ale spiritului gre- 
gar, reluind temele predilecte ale 
regizorului — inocenţa, vinovăția, 
ura, justiţia, legea, „Trăim 
o dată“, răsfringind aceleași vechi 
obsesii, nu mai puţin incisiv, nu 
mai puțin amar, construit cinema- 
tografic cu o precizie matematică. 
Şi am mai văzut: citeva filme altă- 
dată faimoase devenite astăzi piese 
de muzeu, citeva filme ambiţioase 
şi ratate, citeva filme oarecare, 
lucrate cu mină expertă dar nici- 
odată iradiate de personalitatea ci- 
neastului, cum sint destule în ope- 
ra lui — opera aceasta violent inegală, 
coerentă şi contradictorie totodată, 
proteică, neliniştitoare, fascinantă. 


George LITTERA 


1911, Cimpia Libertăţii, 
Un document 


Nu ştiu dacă fotografia 
prezentată aici este opera 
unui. reporter fotograf sau 
a unui amator local, Apărută 
în „Flacăra“ din 7 septem- 
brie 1913, şi figurind azi in 
muzeul „Aurel Vlaicu“, 'este 
un instantaneu luat la Blaj 
în luna august 1911, în timpul 
unei demonstrații de zbor a 
aviatorului. Sigur este însă că 
— profesionist sau amator — 
autorul a realizat o cadrare 
cinematografică de cea mai 
modernă factură. O sumară 
analiză ne-o va dovedi. ` 

În primul rind, insolita, 
pitoreasca, paradoxala impe- 
rechere a instrumentului de 
zbor modern, cuminte așezat 
pe pajiște, şi a forfotei de 
țărani in straie de sărbătoare 
din jur, oferă ea însăşi o 
imagine-șoc, Dar cind priveşti 
mai de aproape calmul și 
echilibrul din atitudinea pri- 
vitorilor, cînd realizezi că în 
ei nu apare nici: mirare, nici 
rezervă, ci doar. o familiară 


ai firească apropiere de neo- 


bișnuita „mașină de zburat”, 
îţi dai seama ce conţinut psl- 
hologic prezintă primul plan 
al fotografiei. Fiecare om de 
aici pare să spună că a văzut 
prea multe, în „generaţiile 
cîtorva mii de ani, ca să se 
mai mire sau să se sperie de 
ceva. lar dacă, apoi, te gin- 
dest) la sensul acestei mani- 
festări româneşti, pe o cimpie 
transilvană, în 1911, inţelegi 
de asemeni că, dincolo de eve- 
niment, el însuși senzaţio- 
nal, şi de substanţa sa psiho- 
logică, adinc grăitoare, mai 
există și un al treilea plan 
de semnificaţii, simbolic. 
Dar, inapoindu-ne la ana- 
liza imaginii, descoperim in 
ea, ca in cadrajele de film mo- 
dern, o neașteptată importan- 
ță a planului doi. În adincimea 


cadrului, dincolo de BT 
plan” — cum ii ziceau con- 
temporanii — apare și un alt 


aparat, un aparat de filmare. 
Fotografia de reportaj a unul 
eveniment din acea epocă 
este și fotografia de lucru a 
unei filmări epocale. lingă 
aparatul greoi, pe „trepiedul 
său barbar“, apare şi opera- 


În planul doi, un domn elegant, cu pălărie panama 


— t- SPERII SEE: Dee II IDR Mp EE e 
Sep Wa $ ` da 3 ER í 


— 


Cei 8 ani de acasă Spre a deveni tînăr 


În 1962, Joel McCrea, unul 
din cei mai înfocaţi western= 
mani, îşi anunţa demisia din 
film, motivată pria rațiuni 
familiale (educaţia celor trei 
fii ai săi), lată-l însă din nou 
pe platouri la virsta de 65 
de ani, cînd, bănuim, țelul 
său va fi fost indeplinit. 


„Trebuie mult timp pentru 
a deveni tinăr”. Cu acest 
aforism al lui Picasso a răs- 
puns deunăzi Abel Gance 
reporterului revistei „Cin6- 
monde“ care il chestiona asu- 
pa noului său „Napoleon". 
n fotografiile alăturate îl 
puteți vedea pe tinărul Gance 
din 1927 (Saint-Just în fil- 
mul „Napoleon văzut de Abe! 
Gance“) alături de și mai 
tinărul Abel Gance de azi. 


torul, un domn elegant, în 
haine albe și cu pălărie pana- 
ma, așa cum purtau pe atunci 
operatorii care filmau la cere- 
moniile oficiale. Şi deodată, 1 
planul doi, cu bogăţia lui 
modern ‘cinematografică, ne 
deschide. o lume nouă, supli- 
mentară, de înţelesuri și co- 
mentarii. 

Căci domnul acela este unul 
dintre primii operatori ro- 
mâni, Constantin Theodores- 
cu, care și-a început activi- 
tatea întemeind, în 1910, 
împreună cu alt precursor, 
Gheorghe lonescu, cel dintii 
laborator’ cinematografic din 
4ara noastră. Ceva mai tirziu, 
cei doi s-au despărțit şi au 
inceput să lucreze separat, 
De Gheorghe lonescu vom mai 
avea prilejul să vorbim. Con- 
stantin Theodorescu a creat 
insă, în 1911, firma „Romania- 
Films" —  anticipind o em- 
blemă ce există și azi — şi 
a realizat, pină prin 1914, 
numeroase actualități, pe care 
le prezenta la cinematograful 
National" de pe strada Aca- 
demiei, proprietatea sa. A 
realizat și primele documen- 
tare mai ample: „Cultură 
inului în România“ și „Agri- 
cultura în România”, care se 
păstrează la Arhiva naţională 
de filme. i 

Filmările sale au apărut și 
pe ecranele sălilor „Urania“ 
de la Viena şi Budapesta, 
destinate documentarelor. Du- 
pă cum se vede, știa să fie 
prezent peste tot unde era 
nevoie. Și de astă dată era 
la Blaj, lingă Aurel Vlaicu. 
Reportajul realizat de el acolo 
a apărut la cinematograful 
„Naţional“ în ziua de 25 ay- 
gust 1911, sub titlul „Serbă- 
rile culturale de la Blaj”. 

Acest titlu modest închide 
în el mult mai mult decit 
spune. El mărturisește prc- 
zența activă a cinematogra- 


Posteritate la timpul prezent 


Doamna președinte 


ate 


Ca şi Michèle Morgan, Joan 
Crawford s-a avintat in ul- 
timii ani în lumea afacerilor. 
După moartea soțului său, ea 
a intrat efectiv în conducerea 
firmei „Pepsi-Cola“. Profe- 
siune spinoasă de care, în 
lipsa unor scenari potrivite, 
marea zeiță a filmului de 
dragoste se achită mai mult 
decit onorabil. 


Saint- Just... 


„„„redivivus 


În mijlocul fiilor adoptivi 


Anticamera infernului 


Non multa... i cai 
Se pare că ingrid Bergman 


La 70 de ani, Mihail Romm 3. Părăsit pentru totdeauna 
este sărbătorit pentru cele filmul, dedicindu-se teatrului, 
numai 14 filme ale sale. O Care ii oferă satisfacția unor 
cifră (ultima) care vorbeşte 
despre intransigența acestui 
maestru al cinematografului 
sovietic, căruia Grigori Ciu- 
hrai, elevul său, îi închină un 
pios articol in „Le film sovié- 
tique". 


5 


În repetiție lo. Londra 


fului românesc, Încă de pe 

Eege acolo." unde MSSM rolu mai” apropiate de conr 
martor pentru posteritate cl ceptia ei despre arta speci 
faptelor celor mai importante taolu Eine ae” EE 


renunțat la story (declara ea) 
renunțind prin. asta la unul 
din punctele sale de atracţie. 


din istoria ţării. 


lon CANTACUZINO 7 decenii, 14 filme 


mărturisea 


Dar tot ea fi 
unui alt reporter, cu o amă- 
răciune mascată de umor: 
«Teatrul este anticamera in- 
fernului. Şi, vai, eu am intrat, 
şi iată unde m-a dus". 


Ipostaze auto-moto 


Actorul în prim-plan, cu 
figura crispată de efort și 
spaimă, este Roger Moore, 
victimă, în filmul „Omul hăi- 
tuit de el însuși“, a unui 
spectaculos accident de auto- 
mobil. 


Mirajul vitezei 


Paternitate fotogenică 


Nimic nu te împedică însă 


să ai copii chiar după ce al 
devenit ce mult os clasic al 
filmului şi chiar al arhivelor. 
lată în fotografia alăturată 
doi fericiţi părinţi: 


Ze RE. 


Chaplin, la 73 ani (1962) 


| 


ITI - 
+ 


i VLET SE — 40 


Ce 


Va REES ELE ee 3 
KS Ste Ge ai EE LE 


e De ce „Hirosima, drag 


ER sé Wës NU d p) 


cînd există „Dragă Brigitte“? 
e De ce la Marienbad, 


cînd e mai bine la Acapulco? 


e De ce Resnais, 
cînd el e atit 


Scrisoarea lunii 


Îmi place Antonioni. 
Sînt snob? 


se “Filmul, ca artă, l-am simtit pri- 
ma dată cind am văzut „Hamlet” cu 
şir Laurence Olivier. Apoi l-am cu- 
noscut pe Antonioni; am văzut „Aven- 
tura“. Aveam 16 ani, poate mai pu- 
ţin (acum am 19, dar cind voi primi 
răspunsul dumneavoastră voi avea 
20 sau, mai știi, chiar poate 21 de pri- 
măveri). Ar fi absurd să spun că 
la 15—16 ani am înțeles mare 
lucru din film, dar mi-a rămas în 
minte — o secvenţă pe care nu cred 
că am s-o uit curind: o piaţetă în 
oraș; cam în mijlocul ei un scăunel, 
lar pe scăunel planul unei clădiri din 
apropiere lucrat  desăvirșit; ală- 
turi, o călimară. Interpretul prin- 
cipal (Gabriele Ferzetti) se apropie 
de scăunel, se uită la plan și, prefă- 
cindu-se neatent, răstoarnă călimara 
peste el. Nu ştiu de ce, am avut o 
tresărire şi mi-a făcut impresia că 
eu migălisem la lucrarea aceea și 
acum trebuia să reiau totul de la 
capăt. Am plecat de la film foarte 
Impresionat, deşi, repet, prea multe 
nu inţelesesem din el. Anii au trecut 


| Dialog | 


„Aș dori să am eleve ca 
Marilena Mancu"... 


Spre surprinderea noostră nu s-au 
stins nici ecourile „conflictului“ gin 
tre eleva Marilena Moncu şi odul- 
tul `C. Munteanu în core liceencei i 
se imputa lipsa de maturitate in jude- 
carea „acestei femei“. lată opinia unui 
profesor, care ne-a bucurat în mod 
decsebit: 

„se Vă mărturisesc că int de 
partea Marilenei Mancu, elevă in 
virstă de 16 ani. Eu am de două ori 
16 și sint profesor de chimie. În 
această calitate am discutat mult 
despre filme şi cu elevi și cu pro- 
fesori. Îmi dau foarte bine seama 
că preferințele și gusturile in ma- 
terie de artă nu depind chiar atit 
de mult pe citar dori tov. C. Mun- 
teanu, de virstă. Cred că nu spun 
o noutate afirmind că există adulţi 
cu o foarte mare experiență de 
viață care nu citesc altceva decit 
aventuri și preferă „Păcatul aragos- 
tei“, după cum există adulţi cu o 
tot atit de mare experiență de viață 
care citesc Camus sau Proust și 
detestă „Păcatul dragostei”. Dar 
aceșta cin urmă nu-şi argumentează 
părerile cu virsta lor! Tot așa există 
elevi fără pic de experienţă care 
preferă, ca şi tov. C. Munteanu, „Pă- 
catul dragostei" sau „Această femeie“ 
sau „Dreptul de a te naște” sau... din 
nefericire, lista e prea lungă. Dar, 
şi acest lucru mă incintă, există și 
elevi ca Marilena Mancu şi aș dori 


EE 


de rău cu noi? 


şi pe ecrane au apărut „Noaptea“, 
„Eclipsa”, „Deșertul roşu“, „Blow up“. 
Mintea mi s-a mai copt sau cel puțin 
așa cred. Am văzut toate filmele 
lui Antonioni și pot spune că nu 
sint deloc frumoase. Domnul Anto- 
nioni este foarte rău. Cine-i dă 
dreptul să ne spună de la obraz 
lucruri pe care noi le cunoaştem, dar 
de care nu vrem să știm, de care 
fugim? De ce in fiecare film al său 
există cel puţin o secvenţă pe care 
n-o uiţi toată viața și cel puţin o 
săptămină te obsedează zi de zi? Nu, 
nu, domnule Antonioni, dumneata 
eşti fără îndoială foarte rău și de 
fiecare dată jur să nu mă mai duc la 
filmele dumitale. Îmi fac rău, dar, 
pentru că veni vorba, cind se va 
aduce „Zabriskie Point"? Apoi i-am 
cunoscut pe Resnais, pe Fellini — 
nu, nu, nici ei nu fac filme frumoase. 
Nici ei nu se poartă frumos cu noi: 
de ce să spunem „Hiroșima, mon 


* amour“, cind ne este mult mai comod 


să spunem „My darling Clementine" 
sau „Dear Brigitte". De ce să cunosc 
„Nopțile Cabiriei“, cind pot cu- 
boaşte o singură noapte și aceea a 
generalilor? Nu, filmele dumneavoas- 
trănestinjenesc, sint prea incomode, 
De-ce să ne :coateţi din carapacea 
în care ne-am închis și să ne obligați 
să vedem Hiroşima, cind noi vrem 
Acapulco? Camenilor le place ui- 
tarea și asta provine și din lene; 
lenea de a gindi la ce-a fost și lenea 


să am cit mai mulți elevi ca ea. Dvs 
trebuie s-o încurajați pe Marilena 
Mancu. E datoria Dvs. Marilena 
Marcu trebuie să știe că sint adulți 
care ţin un regim de dietă spirituală, 
care se hrănesc cu tot felul de spa- 
nacuri si limonadă, fiindcă mintea 
lor, sufletul lor ru poate consuma 
Orson Welles sau Antonioni sau 
Wajda. Cred că Dvs. ar trebui să 
faceți mai mult pentru educarea 
spectatorior. Eu îmi pot educa 
elevii, pe unii dintre ei i-aș putea 
lansa — hai să zicem — spre ca- 
riera de critic sau estetician, dar 
nu fac totuși acest lucru, fiindcă 
doresc să-i fac chimiști pe toţi.“ 
Francisc DRANIK 

str. Lenin rr. 30, Abrud. 


Filmul bun ru e artă a evaziunii 

Au început să ne parvină răpunsuri 
ole cititorilor la întrebările publicate 
în ultimele numere ole curierului, la 
rubrica „Întrebările spectatorilor“, 
În nr. 1/1971, P.A. din Craiova se fa- 
treba „dacă cinematograful nu e un 
mijloc de evaziune din lumea în care 
trăim”. 

„Cred că e cel puțin nejustificat a 
acorda acest calificativ unei arte 
care a dat filme precum „Hiroșima, 
mon amour“, „Fragii sălbatici“, Blow 
Up", „Deșertul roșu“, „Z“ și se pot 
adăuga foarte multe alte titluri. 
Sint oare aceste filme „mijloace de 
evaziune din lumea în care trăim“? 
E trist dacă, ieșind de la un film ca 
„2“, avem senzația că ne-am des- 
prins măcar o clipă din cea mai adin- 
că actualitate. Cred că niciunul din 
buletinele de știri sau din 'laconicele 


ostea mea“ 


+ 


i 


de a gindi la ce este. De aceea nu 
văd de ce vă miră cind spectatcrii 
se indignează la citirea unor cronici 
care o critică pe Sarita Montiel 
sau privirea prostită a lui Elvis 
Presley. € 
„Un bărbat și o femeie”, „A trăi 
pentru a trăi", „Domnişoarele din 
Rochefort" — acestea sint filme fru- 
moase, prea frumoase chiar: ea şi el, 
ei și ele, se cunosc, se iubesc, se 
ceartă, dar se iubesc și iubirea 
trebuie păzită cu săbii de-oţel, cu 
zel, şi cu Sarita Montiel Aşa doreşte 
marele public, acela care se inco- 
ronează cu titlul de Măria-Sa. Poate 
sînt încă prea tinăr și vederile mele 
sint prea moderne, de aceea n-aș 
vrea să pară snotism faptul că-mi 
plac filmele lui Antonioni sau Res- 
nais sau Fellini. Cuvintul „plac“ 
este cam străin, pentru că nu poți 
spune despre „la dolce vita“, de 
exemplu, că ţi-a „plăcut“; nu 
avea ce să-ți placă, dimpotrivă, 
iți făcea silă; de ei, de tine, de tot, 
Prefer aceste filme pe care le nu. 
mesc urite și rele, pentru că sînt 
necesare, fac bine și rău în același 
timp. Partea tragică este că,pe lingă 
faptul că spun lucruri urite, aceste 
lucruri sînt şi reale și omul n-a 
iubit prea tare realitatea niciodată..." 


Alexandru DANGA 
str. Ţepeş Vodă 28, Bucureşti 


veşti din ziare nu ne-au convins 
atit de mult ca „Z" (și ca atitea alte 
filme)că pe pămint e nevoie de pace, 
așa Cum e nevoie de aer şi de hrană, 
așa cum e nevoie de cărţile care fi- 
purează pe lista incredibilă de opere 
interzise, de la sfirșitul filmului... 
Atita timp cit pe pămînt oamenii 
se vor iubi, „Un bărbat şi o femeie“ 
e un film de actualitate. Atunci cînd 
dragostea va dispare, abia atunci 
ne.va fi permis să spunem că aceste 
filme de dragoste sînt „un mijloc 
sigur de evaziune“. Dar „La dolce 
vita"? Dar „Reconstituirea“? CH 
există și „Misteriosul X din cosmos"? 
Că mai există și „Argoman, super- 
diabolicul“, seria „Comisarul: x" 
și atitea altele? Despre ele, da, se 
poate spune că sînt un mijloc de eva- 
ziune din lumea în care trăim. Desi- 
gur, dacă mergem să le vedem. 
Și dacă nu considerăm un păcat, 
cei trei lei daţi pentru a evada din 
realitate..." 


Rosana BIRCERU 
Facultatea de filologie, Timișoara. 


x 


O replică foarte dură a primit scri- 
soarea tovarăşului Constantin Pricop 
din Bucureşti-(Cinema nr. 3/1971) care 
ne cerea să renunțăm Jo publicarea 
opiniilor discutabile în curierul nos- 
tru. Dintre” scrisorile primite remor- 
căm pe cele semnate der 

Viorel Pirjan. str. Găgeni, nr. 
29 — Ploiești; P. Paul — Cluj; G. 
Brucmaier ` — Suceava; Tudor 
Valeria, Com  Pogoanele— Buzău: 
U.C., str. | Mai nr. 14 — Bacău: 
Dadiana — Bucureşti; Sorin Zădăre 
niceonu, str. Mahmudiei 55 — Tulcea, 


Snobi? Anti-snobi? 
Noroc cu noi, 
moder al 


Capul de ofiș al. „dialogului“ il 
deține discuția stirnită în .jurul 
snobismului de cunoscuta scrisoare 
a Monei Menu din Cimpulung (Cine- 
ma nr: 11/1970) și de replica „cruntă“ 
la acea scrisoare semnată de George 
Vigd în nunăcul 1/1971: 

e ..."Ei bine, știți ce-am făcut 


după ce-am citit articolul Moenei ` 


Manu? Am început să mä gindescl 
Am început să mă gindesc și să 
fac clasificări ale cunoscuţilor din 
cele două tabere: ale snobilor și 
antisnobilor. Şi ce credeţi? O parte 
nu tocmai neglijabilă a rămas pe 
dinafară. Evident, am căutat și 
răspunsul. Și știți ce-am aflat? Am 
aflat că într-adevăr există și snobi 
și antisnobi și că TOŢI sint veșnic 
preocupați de același ideal: origina- 


' litatea și modernismul. Însă ce ne 


facem cu moderat! Căci dacă nu 
ar fi ei, ne întrebăm (cu teamă, bine- 
înțeles) ce s-ar face puțin încăpă- 
toarea revistă „Cinema“ cu inevita- 
bila avalanșă de note şi comentarii 
primită atit din partea snobilor cit 
și a antisnobilor? Deci, noroc cu 
moderaţiil“, 


Daniela PREDEȚEANU 
str. Medic Zlătescu 33, București. 


Toţi aceşti cititori, opunindu-se 
categoric opiniilor  „contestatare* 
ele corespondentului bucureștean = 
cer cu insistență continuarea publie 
cării curierului în actualul spirit 
democratic, acut, pasionat, chiar cu 
riscul apariţiei unor opinii mai pu- 
ţin ortodoxe. E inutil a spune cit 
ne-a bucurat aceostă opinie unani- 
mă a corespondenţilor noștri. Nu 
ne permitem a da citate din aceste 


„scrisori, sintem pentru o dată atit de 


laconici în spaţiul acordat dialogului, 
dintr-un motiv lesne de înțeles; 
corespondeţii noștri sint mult prea 
laudatiyi la adresa noastră. Nu ne 
rămîne decit să promitem de a con- 
tinua „Curierul“ nostru, păstrindu-l 
aceste caracteristici îndrăgite de ck 
titori. 


Întrebări 


@ Cum se explică infanţilise 
mul și nefirescul atitor scene din 
filmele noastre? Ce se întimplă cu 
talentaţii noștri actori în filme? Cum 
de-am putut comite o comedie mus 
zicală (sau parodie?) precum „Cine 
telece mării“, la o distanță de cițiva 
ani de la „Dragoste la zero grade“? 
Recidivismul acesta e înduioșător 
şi oare nu demonstrează o dată 
în plus că nici o greșală nu servește 
la nimic, nici măcar pentru ciştiga= 
rea unei experiențe?" 

Doina UNGUR — Oradea 

[Dacă nu doriţi explicaţii la ultima 
dv. întrebare din scrisoare — nu vă 
dăm explicaţii, dar vă rugăm insistent 
să ne mai scrieţi.] 


E, ap puri 


Sch "A AU 


A ie 


a nu fi snob 


9 ...“S-a acordat un spaţiu ne- 
indreptățit: de` mare  corespon- 
dentului Gsorge Vlad care nu a 
priceput articolul atit de bine con- 
ceput de Mona Manu. Mona Manu 
nu trebuie pusă să jure cu mina 
pe inimă că a rupt fotografiile cu 
chipul lui Montgomery Wood şi 
nici că l-a înţeles pe Antonioni din 
clasa întii primară. Pentru că nici 
dinsa nu susține așa ceva, Părerea 
mea este că adevărul rezultă în urma 
confruntării de opinii contrare, dar 
nu va rezulta niciodată în cazul în 
care ciocnirea are loc Între ipoteze 
eronate. Lui George Vlad i se putea 
răspunde „in două vorbe”: „Recitiţi 
și încercați să înțelegeţi corect arti- 
colul în care v-aţi simțit atacat; re- 


veniţi, căci aveti stil”. 


Ana LIZA 
- Cluj 
„Snobiştii” 
“la 
„Vagabondul“ 


e..."0 rog pe Mona Manu să 
dă seuze că sint și eu „snobist”. 
Domnia sa spune „că toți sintem 
snobi“, dar în această direcţie Un 
să-i arăt că nu m-am dus să văd şi 
celelalte mizerii despre Winetou şi 
Angelica, după ce am văzut din fie- 


-A 


O Dvs. scoateţi „Cinema"-ul 
peritru şoferii. și. cizmarii care-și 
pun pozele cu picioarele lui Raquel 
Welch sau BB. pe pereţii locului 
de muncă ca să-i ajute la greu, sau 
pentru cei care vor să păstreze prin- 
tre sfintete amintiri ale adolescenţei 
fotografite unor artişti mari care 
isau impresionat cindva?” 

Angela Sanda COSTACHE 
j elevă, Bucureşii 

[Noi ne:sträduim, în limita. posibie 
fităților, së respectăm și cizmarti 
şi șoferii și stintele amintiri ale ado- 
fescenților.] 

- Ș...„Găsesc că unele comentarii 
la filme valoroase ca „Șoimii”, „Inci- 
neratorul“ nu sint îndeajuns de con- 
vingătoare, ou sint indeajuns de 
„pe înţelesul“ maselor largi. N-ar fi 
bine, oare, să apară în „Cinema” 
cite un comentariu mai substanțial 
al cetui mai bun film al lunii, cu 
ilustrații bogate și chiar „cu un 
vag iz de reclamă" 7... În altă ordine- 
de-idei, această pată socială pe care 
o:numim „delicvent“, nu poate apă- 
rea decit în:-comedii sau în filme po- 
lițiste?: 

DES, . Valerian M. — Bucureşti 

[Be dă, ba da] 

"0 „Va veni oare: timpul cind 
oamenii se vor duce la film numai 
din dorința de a-l vedea? Aş vrea: 
să cred că va veni". 4 

C. PETCU-—laşi 

' (Noi credem ce credeți și: dys.. dar 
de: multe ori am văzut ce s-a întîm-: 
plat cu vremurile şi omul de sub ele...] 


od 


` Redactorul rubricii „Curier“: 


„Radu COSAȘU ` 


` 


ke 


care ciclu primul film. Apoi Lag 
mai spune că am preferat să văd 
de două ori „Blow up”, decit să 
merg la „intoarcerea doctorului Ma- 
buse", Cea mai recentă pățanie a 
mea cred că-i va da antisnobistei 
Mona Manu o idee despre ce în- 
seamnă a renunţa la un film snobist. 
M-am prezentat dimineața la ora 
5,30” la cinema „București“ unde 
rula „Vagabondul“, ca să cumpăr 
bilete, Coada urca pe trotuar pină 
la intrarea în bibloteca Casei Armatei, 
Pină la ora 8,45!n-am putut cumpăra 
bilet, nu mai erau, așa că am renun- 
Lat cînd am văzut că-mi lipsesc și 
doi nasturi și m-am mai dus să mai 
văd odată „Procesul“ lui Orson 
Welles. De atunci nici nu m-am mai 
gîndit la „Vagabondul“, văzînd acolo 
atiția snobişti care cumpărau bilete, 
pentru a le vinde apci cu supra- 
preț...” 


V. ROTARU 


(sau „Cine l-a ucis pe Liberty 
Valence“) Bucureşti 


(Numai pentru a nu vă „stiliza“ 
scrisul acceptăm acest termen de „sno- 
bist", deajuns dè vulgar, fie vorba 
între noi. În rest, habar n-avem cum 
puteți intra în clubul misoginilor 


prezidat de Alain Delon. În ce ne pri- 


vește, vă asigurăm că n-avem nici 
„0 bilă“ acolo.) 


cineciub 


Făcute de „oameni mari“ pene 
tru „oameni mari”, filmele cu 
copii iși au asigurat, se ştie, 


un facil succes de public. Inver- 


sind termenii, adică tuind în 
discuție filmele făcute de copil 
pentru copii, indiferent dacă 
sînt cu sau fără copii, siguranța 
deciziilor ne părăsește» He aflăm, 
în schimb, pe un teren mai să- 
nătos, cel al muncii de creație 
desfăşurate cu totală seriozitate 
și sinceritate, pe măsura harului 
şi pasiunii acestor omuleți ini- 
moși ce-și zic cu mindrie „cine- 
clubiști”. Fie ei copiii de „pri- 
mară“ de la „Piticot-film” sau 
colegii lor, ceva mai mari, de 
la „Reflex-film”, cercuri ale Casei 
Pionieritor ` din lași. Împărțiți, 
cum se vede, pe virste, preo- 
cupările for nu cunosc insă 
deosebiri. Un  „cineamator” de 
clasa a IV-a, care n-are noţiuni 
de chimie, poate face de ris 
mulți „profesionişti“ cu price 
perea lui de a alcătui rețete 
pentru developarea peliculei. Sau, 
un bäia de 14 ani care experi- 
mentează jocuri de umbre chi- 
nereşti în film, poate fi adoptat, 
fără rețineri, de un studio de 
animaţie, O explicaţie a acestor 
lucruri nu foarte banale este, 
desigur, virsta, Hal: bine-zis, lipsa 
de virstă, lipsa rutinei și a bla- 
zării care: vin o-dată cu virsta. 


„e Sint necopt dacă imi pun 
aceste întrebări? 


e Sînt rău dacă îmi plac. 
aceste filme „rele“? 


. © Sint snob? 


„Repet: 
snobismul e flagelul 


secolului 


Și ictă, pentru incheierea discuţiei, 
replica Monei Monu la scrisoarea 
lui George Vlad: 

wech, nu mă număr printre ad- 
miratoarele lui Giuliano Gemma, 
nu bizii la filmele Saritei Montiel 
(pentru simplul motiv că nu am 
văzut decit unul singur și acela 
numai pe jumătate), nu prefer lui 
„Blow up“ nici filmele cu Elvis Pres- 
ley sau cele ale Birgittei Bardot. ŞI, 
fie vorba între noi, dacă băgaţi 
mina în foc pentru faptul că în 
ota de chimie i! sorb din ochi pe 
Gérard Barray, vă ardeţi. Căci, 
păradoxal, sint studentă la Chimie 
în anul li — Universitatea Bucu- 
rești. Și pentru că nu vreți să mă 
credeți pe cuvint, o să incerc încă o 
dată (riscind a-i plictisi pe cititorii 
revistei) să-mi argumentez afirma- 
tiile. Majoritatea celor ce-și scriu 
impresiile la rubrica afectată citi- 
torilor SÎNT  SNOBI. De ce-o 
fac? Poate pentru a se extazia o 
clipă in faţa numelui lor tipărit, 
poate din alte motive. Şi ei nu sint 
decit un strop din imensul ocean de 
snobi ai bătrînei Terra. Nu credeți? 
Perfect, vă propun o experienţă. 
leşiți pe stradă și opriți primul 


Altă explicație ar fi înțelegerea 
ți sprijinul Casei de cultură, 
n fine, o explicație foarte im- 
ortantă se numește Paul Liman. 
ndrumindu-i de doi ani pe copii, 
profesorul Liman are avantajul 
— pentru ucenicii săi — de a 
fi absolvent al LAT st mai 
ales de a fi dăruit („inrobit” 
chiar) patimii de a face fiim. 
Patima copiilor, a lui... Există, se 
înțelege, un program bine sta- 
bilit, pe grupe, dar toată lumea 
vine oricind, adică atunci cind 
se sie că „dom? profesor“ se 
afiă la club cu diverse treburi 
și, deci, se poate lucra, sau atunci 
cînd „platoul“ e repartizat altor 
grupe la lucrul cărora se poate 
asista în liniște. lar acestea toate 
constituie, la rindul lor, expli- 
caţii pentru niște satisfacţii, ca: 
mențiunea obținută la primul 
festival al cinecluburilor pionie- 
rești, pentru primul lor film ar- 
tistic „lașul meu drag“, sau apre- 
cierea favorabilă care li s-a făcut 
vara trecută la Poneasca pentru 
„Prietena mea Gepsy“ și „Strofe 
pentru zăpacă“.- Dela, ele şi 
pînă la filmele în lucru — „Toam- 
nă ieșeană" (a 75-a aniversare a 
liceului Negruzzi), „Albă ca ză- 
pada și cei 7 pionieri”, „Unirea“, 
(sensul contemporan al poves- 
tirji cu Moș lon-Roată), „Inimi 
de. viteji” (film de evocare a 


trecător. Vinturaţi pe sub nasul 
omului un carneţe! și un stilou, și 
cu mină demnă de un ziarist impor- 
tant, întrebaţi]: „— Aţi văzut „Anul 
trecut la Marienbad" sau „Blow-up“ 
sau „Răutăciosul adolescent“? Pun 
mina în foc că vi se va răspunde da. 
Continuaţi: „— V-a plăcut?“ Acelasi 
da categoric. „De ce?" ven întreba 


diabolic. „— Hi. aaa..eee“..., și 
așa mai departe, toate vocalele 
alfabetului, numai motivul pentru 


care i-a plăcut chiar așa de mult nu-l 
veţi auzi. De ce? Simplu. Omul a 
văzut într-adevăr filmele, nu i-au 
plăcut pentru că nu le-a înţeles, 
in schimb a citit sau a auzit pe unde- 
va că sînt bune. Ce părere aveţi? Nu 
miroase a snobism?..„. Sint o mie 
de cinefili pasionaţi care inghit 
pe nemestecate „Patricia și muzica“, 
„Drageste şi viteză", „Ursul și pă- 
pușa“, dar afirmă că sint nişte „aiu- 
reli" şi „nu merită să-ți pierzi tim pull” 
Tot din  snobism. Şi  dumnea= 
voastră spuneți să nu fiu cir- 
cumspectă, să nu cîntăresc fiecare 
cuvint al corespondenților „curieru= 
lui?” Nu mă lasă inima să fiu de acord 
cu dumneavoastră. Snobismul e un 
pericol public: distruge personalis 
tatea, imaginația, favorizează lenea, 
plafonarea.. Rămin la părerea mea, 
snobismul e flagelul secolului”. 


Mona MANU : 
Splaiu! Independenţei 204, Bucu» 
reşti ` , 


Pionerii din Iași. 


activităţii primelor cercuri so- 
cialiste din laşi, cunoscute de 
copii prin publicaţii, documente, 
monumente), drumul nu este 
nici foarte lung și poate nici 
ieșit din comun, dar, sigur, e 
semnificativ pentru aptitudinile 
și posibilitățile WE Se ale pio- 
nierilor. Dar să nu-l uităm pe 
„Piticoți": au şi e! filmografia 
lor, care inserează un film color 
de animaţie (păpuși și obiecte) 
„Piatra cara creşte“ și un film 
alb-negru dê numa! două minuta; 
„Cruciada copiilor“, Fireşte, pt- 
licula e puţină, tancul de deve: 
lopare — primitiv, masa de monta) 
lipsește. Dar copiii au învăţat şi 
învaţă operatoria pe... primul 
aparat de filmat al Televiziunii 
Române, o „Admira“ în stare de 
elemente componente. Și încă 
o-dată „dar“: la cercul de culturi 
cinematografică. „Prietenii filmu- 
lui“, vizionările de „cinematecă" 
pe 16 mm ale celor 200—300 de 
spectatori-copii sint precedate de 
prelegeri pe probleme teoretice 
de film, ca „scenariul“, „monta- 
jul“,. «filmul românesc contem= 
poran", „westernul“, ţinute de 
cineclubişti. Recenzenţi: Dana 
Damaschin, Găbriela Sasu, -Vasile 
Codrescu, Mihal Barnea, Să re- 


tinem aceste nume. Cine ştie... 


“Sergiu SELAN 
e - H 


ultimul tur de manivelă 


Zece secunde 


Se fac pregătiri pentru secvența 
468, cu dublele respective, și incă 
vreo două scene de racord, la „Zece 
secunde" (scenariul Corneliu Leu, re- 
gia Mircea Mureşan). Momentul se si- 
tuează după cel de-al doilea război 
mondial şi toate elementele de cadru 
sint chemate să-l! materializeze, 

Generatoarele de energie Încep 
să duduie, ascunse după clădiri, ca 
să nu apară în cadru, cei vreo 900 
de figuranţi localnici vin spre pla- 
tou animați de o bunăvoință care 
mai tirziu avea să strice chiar şi 
o dublă (datorită excesului de par- 
ticipare la filmare) și primesc ins- 
trucțiuni din partea regizorului Mir- 
cea Mureșan, Pe peliculă toată scena 
care urmează să fie filmată nu va 
depăși 30 de secunde, dar pregătirile 
se prelungesc şi se reiau şi se refac, 
iar cind mă uit mai bine la ceas 
constat că e 10 fără un sfert, Se 
face ordine pe trotuare ca Së nu se 
trezească În cadru și curioși nea- 
veniţi; se pregăteşte: macaraua cu 
camera de luat vederi instalată pe 
ea; operatorul - Cornea „face“ ca- 
drul, stabilește impreunăcu Mure- 
şan traiectoria macaralei de la sta- 
tuie pînă deasupra mulţimii. Ha- 
rion Ciobanu așteaptă plin“de inte- 
legere să se sfirșească pregătirile. 
Nu are de spus nicio replică în 
acest cauru, dar simte nevoia să se 


confesiuni 


“Să rămină zimbetul cald... 


rupă de forfota și vacarmul din jur, 
Figuraţia este „pusă“ cu mina în 
cadru, dar excesul de care pomeneam 
işi spune cuvintul: fiecare are ime 
presia că pe el n-o să-l prindă apa- 
ratul şi mai face o jumătate de pas, 
un pas, doi şi cercul din jurul că- 
rutei a luat structura unei grămezi 
de rugby, destrămată de impetuozi- 
tatea jucătorilor. Se reface aran- 
jarea, se dau dispoziţii strigate prin 
megafoane şi fără  megafoane, se 
reface scena cerindu-se cu insistență 
doar o participare tăcută și gravăe 
Pentru că acolo, sub resturile 
căruței, a pierit un om, Alexe. lar 
ei au venit parcă pentru a-i aduce 
ultimul lor salut. Se face o repe- 
tiție cu aparatul, apoi încă una, 
dar un tinăr cu părul blond și cire 
lionţat á la Julie Driscol, vrea să 
fie sigur că va fi văzut și se uită în 
aparat. Se renunţă la el. Altul e 
curios să vadă și el cum se trage un 
cadru de film, deși e „văzut” de 
aparat. Se renunţă și la el. Se fil- 
mează. Apoi e descoperit un bă- 
trin uscățiv, cu nasul acvilin și ochii 
adinci. Are o figură dramatică, 
bună de prim-plan şi e adus în faţă, 
Se filmează din nou, se sting tă- 
ciunii care mai fumegă printre ră- 
mășiţele căruţei, și platoul se mută 
lingă o casă de pe acoperișul căe 
reia o figură, machiată să arate cit 
mai fioros, trage, undeva, spre 


Piaţa Ovidiu. Apoi platoul se mută 
iar pentru o scenă de alte 30 de se- 
cunde In care apare numai llarion 
Ciobanu. El nu are altceva de făcut 
decit să consume un încărcător de 
pistol-mitralieră indreptat către 
obiectivul “camerei de luat vederi, 
Ne mutăm din nou pe o stradă ce 
coboară spre mare și unde o mitra- 
jieră va trebui să tragă cu gloanţe 
adevărate. Scena va fi jucată doar 
de figuranţi. Lucrurile se repun 
destul de anevoie pe platoul impro- 
vizat. E două noaptea, s-a făcut 
frig şi oboseala pare să-şi spună 
cuvintul, | 

În treacăt, Mircea Mureșan mă 
la părtaş la truda asta despre care 
spectatorul ştie de obicei prea 
puţin. 


— S-ar zice totuși — constateu— 
că lucrurile au mers destul de repede 
la filmul ăsta? 

— Da, într-un fel e un records 
Am început filmările acum 9 săp- 
tămini; cadrele la care ai asistat 
sint ultimele şi nu dintre cele mai 
importante. Acum trei nopţi am 
avut pe platou 14.000 de figuranţi, 
plus interpreţii. A fost o noapte de 
coșmar, dar cred că pe film scena 
va fi excelentă. Mai am vreo două 
zile de filmare în Bucureşti şi apoi 
trec la montaj. Cind va apare repor- 
tajul dumitale, filmul va fi probabil 
gata. 

— Atunci nu-mi mai rămine decit 
să-ți urez succes. 


Mircea ALEXANDRESCU 


În Constanţa, în acele zile... 


i 


din unghiul operatorului 


Senzatie — ritm 


Zilele trecute, la Buftea, o delegație stră- 
ină viziona citeva fragmente din filmele proas- 
pete ale anului. M-am strecurat în cabina 
proiecţionistului să văd prima bobină din 
„Facerea lumii“ și am rămas apoi încă 10 mi- 
nute printre „Colinele“ lui Breban. 

inainte de a vedea tot filmul şia fi tentată 
să emit subiective opinii „absolute“, înainte 
de a citi cronici, Înainte de a-mi asculta atentă 
prietenii, vreau să transcriu o senzaţie... Un 
parfum de visare naivă care înghite şi asimi- 
lează, ca un vierme de mătase, catifelate 
zboruri vechi. O răcoare cunoscută de apă 
limpede in care-ţi moi degetele ca să poţi 
cinta mai departe. 

Cind va apărea acest număr al revistei, pro- 
babi! filmul se va fi consumat de mult cu între- 
gul său cortegiu de cronici, discuţii şi planuri 
de încasări. Probabil il voi fi văzut de mult 
în întregime. Dar oricite distinse argumente 
obiective vor fi dovedit în prospecţiuni, con- 
tradicții şi stingăcii, îmi va rămine bucuria asta 
de primăvară din care îmi doresc foarte tare 
să bea, ca să se bucure, cît mai mulţi. 


k 
Am terminat filmările şi post-sincroa- 
nele la „Facerea lumii”. Citeva luni zbu- 


ciumate, citeva săptămini de tensiune și 
efort, două-trei acroc-uri, satisfacția de a 
lucra în tovărășia citorva mari și adevăraţi 
artişti, o uriaşă oboseală binefăcătoare a 
incheieturilor şi răbdării. Sint incapabilă să 
mă așez la marginea drumului ca să mă uit 
inapoi şi să mă odihnesc. Mi-e frică de tris- 
teţea aceea rea de dinaintea nostalgiei. 

Cind va apare acest număr al revistei, 
filmul se va fi consumat de mult cu cortegiul 
său de cronici, discuţii și bilanțuri financiare. 
Florile livezilor de meri din Mogoșoaia se vor 
fi scuturat. 

Aş dori să rămină din toate, ultimele nopţi 
albe, strălucirea ochilor încercănaţi ai Marioarei 
Chișe şi ai Pantazicăi. Mirosul de acetonă al 
cafelelor, dialogul, profesorul vrăjitor cu capul 
de argint al bufniței de pe bastonul său ințe- 
lept, veselia lui Droşceak, zimbetul lui Fery, 
înjurăturile cantonierului clacsonat în fiecare 
noapte să ridice bariera... Aș vrea să rămină 
zimbetul calm al regizorului care ştie de pe 
acum ce vom afla noi tirziu, cind va apare 
acest număr al revistei. 


ia Llus 


„Nu există decit un singur adevăr despre cines- 


matograf: indiferent ce povestește, trebuie să 
poarte întotdeauna în el un adevăr. Şi tocmai 
asta uităm mereu, din nenumărate motive; fie 
că nu avem tot ce ne trebuie, fie că nu avem o 
poveste adevărată, cert este că începem să in- 
ventăm. Invenţia depinzind, evident, de capaci- 
tatea şi talentul fiecăruia, adevărul iese ambiguu. 
Filmele noastre suferă din cauza adevărurilor 
fabricate. „Puterea“ şi „Adevărul“ au meritul 
că sint foarte aproape de viață, poartă în ele 
un adevăr selecționat foarte abil. În această si- 
tuaţie, ești obligat să vii cu un adevăr echivalent 
în imagini, să fii atent cum filmezi, cum luminezi, 
cum selecţionezi culoarea, cum o ritmezi... — Spue 
nea operatorul Nicu Stan, surprins de noi într-o 
pauză a filmărilor. Fiecare senzaţie a noastră 
are un ritm anume. Pentru a o reda, trebuie 
să-i cunoşti vibrația, atmosfera. Dacă iți scapă 
ceva, adevărul ei va fi incomplet, sărac, fals. De 
aceea, în fiecare zi, la fiecare filmare, fiecare 
dintre noi riscă totul. Cu pelicula alb-negru, lu- 
crurile sînt simple, cind ştii meserie, La cea color 
însă, apar nenumărate imponderabile. Regizorul 
vrea de pildă ca la un moment dat uşa să se 
deschidă şi prin ea să se vadă în curte. Or, asta 
nu se poate, din o mie şi una de motive tehnice. 
Dar dacă regizorul o cere, şi cu siguranță știe 
de ce o cere, trebuie să se poată!" 


Nicu STÂN 


EE e DS E Ra ae ri i e Ek Îmi A eeh a aie bit dee d RK > 


e TÝ- tS KEA K (ét: : ~ ke ~ e SN 
E an d "be Mea Ae erer been ee € E 
ré KC weg E be ata GH Sch 
H a 4 
y d 

d Er 

KS 

de 


oaspeții noștri 


„Am fost totdeauna circumspectă“ 


Francesca Coluzzi 


În 1968, Premiul de interpretare 
feminină al Festivalului de la Mos- 
cova era obținut, în ciuda concu- 
rențelor consacrate, de o debutantă 
— Francesca Coluzzi — pentru ro- 
lul principal din filmul lui Pietro 
Germi, „Serafino". Profitînd de pre- 
Zenta ei în ţara noastră, cu ocazia 
Zilelor filmului italian, am rugat-o 
să ne spună cite ceva despre des- 
tul de neobişnuita ei carieră de 
actriță de film. 


— După cum am ouzit, sinteți de 
fapt, nu actriță, ci pictoriţă. Ce v-a 
atras spre cinematograf? 


— Pur şi simplu, interesul. Eram 
studentă la filozofie şi științe sociale, 
cînd mi-am descoperit -acest inte- 
res. L-am urmat şi, încetul cu ince- 
tul, sea transformat în pasiune. Între 
timp , am făcut cam de toate; am lu- 


microprofil 


crat la montaj, am fost cascadoare, 
iar în cele din urmă, profitind de 
oarecare consacrare pe care o dos 
bindisem ca pictoriță, m-am apu- 
cat de scenografie și pină astăzi 
n-am părăsit-o incă, f 


— Totuși, cum aţi ajuns să jucaţi 
în „Serofino"? g 


— Rolul pe care mi-l oferea Ger- 
mi mi s-a părut interesant. Nu 
era primul care mi se propunea, a 
fost însă primul pe care l-am accepe 
tat. Poate pentru că n-am visat 
niciodată să devin actriță de film, 
am fost totdeauna circumspectă; ori 
de cite ori mi se oferea un rol, mă 
temeam că-l datoram doar aspec- 
tului meu fizic, și-l refuzam, fiindcă 
asta nu-mi era de ajuns. Am refu- 
zat, printre altele, și un ro! destul 
de mare în „Satyricon“-ul lui Fel- 


lini. Fellini  instrumentalizează 
actorul, îl transformă într-un obiect 
pe care-l utilizează cum crede el 
de cuviință, fără nici o explicaţie, 
anulind orice posibilă participare din 
partea respectivului actor, Or, așa 
ceva nu mă interesează, pentru că 
nu văd prin ce mi-ar fi de folos. Pe 
cind rolul din „Serafino”, departe 
de a mă utiliza doar ca o siluetă în 
cadru, punea, dimpotrivă, o serie 
de probleme de interpretare des- 
tul de dificile. De aceea l-am accep- 
tat. Şi, din aproape acelaşi motiv, 
am acceptat şi rolul pe care urmează 
să-l fac curind după întoarcerea mea 
în Italia, rolul unui tinăr băiat, 
deci un rol de travesti, în care vol 
purta păr scurt, mustăcioară şi 
șapca pe-o ureche. 


— Ce calitate sau ce dar credeţi 
că v-a odus, atit de prompt, succesul? 


— Greu de spus. Se pare că am 
un instinct excelent; și se spune 
că asta este foarte important. 


Ada Pistiner: următorul cerc 


„Cred că adevărata modalitate 
de existenţă a scurt-metrajului ar- 
tistic, modalitatea lui de a vehicula 
idei, se găseşte în concentrare; 
pilulă sau- metaforă, asta trebuie 
să fie un scurt-metraj” — afirma 
odată Ada Pistiner. Şi toate filmele 
ei de Institut sînt într-adevăr niște 
scurte metafore. „Şansa“, după lvan 
Bunin şi „Dictatorul și supusul său“, 
după Romulus Vulpescu, deși filmate 
cu personalitate și dezinvoltură, cu 
ritm şi cu atmosferă, sint poate prea 
citeţe, cu o doză de transparență, 
poate prea la indemină. Cel mai 
implinit lucru pe care l-a făcut ră- 
mine — după părerea ei şi a noastră 
— primul ei film pe 16 mm, „Por- 


tocala putredă”. Este alcătuit din 
30 de cadre, fiecare cadru separat 
fiind o metaforă, iar filmul în intre- 
Se? fiind la rindul lui tot o meta- 
oră, a cărei concentrare simplă dar 
inatacabilă se înscrie parcă în niște 
cercuri concentrice; fiecare privire 
vede filmul altfe!, fiecare se opreşte 
unde poate următorul cerc îşi 
așteaptă totdeauna privitorul. Me- 
tafora e perfect rotundă, 

„Dacă un regizor are har — spune 
Ada Pistiner astăzi — singura lui 
datorie este să fie cinstit cu sine 
însuşi, să facă filme bune. Pentru 
asta trebuie să incerce însă și, deo- 
potrivă, să fie încercat“. 


lon Gănescu 


După Incuviinţarea scenariului, fil- 
mul de păpuşi „Prislea și comoara 
din cetatea uitată“ a fost desemnat 
ca pivot de serial, Va fi, se pare, 
primul serial de păpuși al studioului 
„Animafilm" și totodată va avea 
In „distribuție“ primele noastre pă- 
puși cu articulații mecanice, 


Scenariul ne sugerează o super- 
producție a genului, cu înfruntări 
între oameni mari și oameni mici, 
între drepţi şi nedrepţi, întru vie: 
toria dreptății și întru cinstirea 
morților. O sumedenie de peripeții 
şi o bătălie în adevăratul înțeles al 
cuvintului li vor alcătui desfăşurarea. 
Cit despre Prislea, „mic de stat, 
mare la fapt”, cred că nu o să gre- 
şim dacă, alături de savoarea fol- 
clorului și parfumul legendei, li 
atribuim și o umbră de măreție 
istorică, 


— Cum s-a născut și cine este 
Prislea, lon Gănescu? 


— Cum s-a născut știu și nu prea, 
pentru că nici nu-mi mai amintesc 
de cind îl port cu mine. Ştiu doar 
că Între timp s-a schimbat. Am 
scris Într-o vreme un scenariu — 
„Fabule cu şi pentru măgari“ — în 
care măgarul acționa şi Prislea ci- 
milea: am credința că românul 
filozofează cimilind. Treptat insă, 
am ajuns la ideea că intr-un film, 
fie el și de păpuşi, prea multă re- 
plică firimiţează. Importantă e ac- 
țiunea; e limbajul specific cinema- 
tografic ce face accesibil filmul de 
animaţie pe plan internaţional. De 
aceea, Prislea cel de astăzi acțio- 
nează tot timpul şi cimileşte doar 
pe ici pe colo... 

Aşa cum este, aș dori ca Prislea 
să trăiască deopotrivă in sufletele 
celor mici și ale celor mari, readu- 
cînd legenda In contemoporaneitate, 


Paznicul cetăţii uitate 


A 


GEN 
WI 
Lë 
za 
7 
A 


LR 
4 
<A 


Eg 


ge 


JE FOTO 


Nimeni nu s-a gindit nici în ceasul 


Ce se întîmplă 
cu Jurnalul? 


Mergeam într-un timp la cinema 
mingiindu-mă uneori cu ideea că, 
dacă voi vedea un film mai slab 
sau dacă va fi un film deja văzut, 
la care intram din motive de com- 
panie, voi avea totuşi plăcerea unui 
jurnal nou. „Actualităţile în ima- 
gine“ ale studioului Sahia erau pe 
acea vreme pline de nerv publi- 
cistic, în imagine și comentariu, 
incit cele zece minute iniţiale ale 
proiecției nu le regretam niciodată. 
Evident, voiam mai mult, s-a discu- 
tat la un moment dat ca jurnalul 
să se dezvolte la nivelul cerut unui 
periodic săptăminal, deasupra in- 
formaţiei cotidiene susținută în con- 
curență de. televiziune. Vremea a 
trecut, dar dezvoltarea nu s-a pro- 
dus. În schimb, am pierdut și ceea 
ce aveam. Rubricile au devenit mai 
convenţionale, reportajele vii, mi- 
cro-anchetele și subiectele sati- 
rice tind să dispară. Ciştigă teren, 
în comentariu, un verbal de 
articol de fond, neadecvat genu- 
lui, iar în imagine plimbări ne- 
utre ale aparatului peste peisaje 
de ilustrată poștală. Ultimul jurnal 
văzut, semnat ca regizor de Marcu 
Brătescu, cu comentariul lui Victor 
Birlădeanu, este o expresie eloc- 
ventă a acestei degradări. Nu putem 
decit să regretăm savuroasele co- 
mentarii de altădată ale lui Eugen 
Mandric (cu toate moldovenismele 
lui uneori îngroșate), inexplicabil 
absent de mult timp de pe generi- 
cele jurnalului, după cum nu putem 
să nu ne întrebăm de ce verva pu- 
blicistică a regizorilor și operato- 
rilor de la „Sahia” a intrat în eclipsă? 


Val. S. DELEANU 


Sublim, 
dar lipseşte cu desăvirșire 


Versiunea lui Franco Zeffirelli 
despre povestea lui Romeo și a 
Julietei sale a inspirat lui lon State 
un afiș (vezi pag. 28), a cărui com- 
poziție şi cromie concurează plastica 
atit de rafinat compusă a filmului, 
O tușă de pictură renascentistă 
destinată unui scop popular: re- 
clama. Probabil că autorul s-ar 
fi bucurat să-și vadă afișul expus în 
avanpremieră. Nu ar fi fost vorba 
doar de o bucurie personală. Ea 
s-ar fi transformat într-un act 
util prin semnalul dat, cu o 
clipă. mai devreme, viitorilor spec- 
tatori, pentru un film ce nu trebuia 
pierdut; și, implicit, în beneficii 
sporite aduse D.R.C.D.F-ului. Dar 
redescoperirea eficienţei slogan-ului 
„reclama e sufletul comerțului” du- 
rează. Filmul a ieșit pe ecrane fă- 
cindu-și singur reclamă. Afişul cu 
pricina nu a fost gata la timp. Acum, 
pentru că tot s-au investit bani, 
e arătat pe la cinematografele peri- 
ferice unde mai rulează filmul. 


48 


a) doisprezecelea să fie lansat şi 
în locuri centrale, special destinate 
afişajului, pentru a atrage un public 
și din alte cartiere. Cum o întoar- 
cem, cu reclama stăm tot prost, 
Ori nu aveam deloc, ori avem — o 
dată de bună calitate — dar atunci 
nu o €expunem. Nu există ieşire 
din acest caragialism? 
A.D. 
P.S. Ne întrebăm de ce ofișul nu 
poartă semnătura autorului. Din mo- 
destie? -— neințeleosă de oltțel; sau 
poate din neglijenta celor ce s-au 
îngrijit de tipărirea sa? 


« De la Shakespeare 
la Los Tarantos 


Nu înţeleg ce caută şi, mai ales, 
de ce a fost programat pe ecrane fij- 
mul „los Tarantos“. concomitent 
cu acest magnific „Romeo şi Julieta” 
al lui Zeffirelli. 

Să se fi pornit de la ideea de a ni se 
acorda posibilitatea să comparăm? 
Ce şi cu ce să compari? 

Să nu ni se spună că stos Taram 
tos“. nu se vrea o ecranizare sau o 
adaptare după Shakespeare. 2 

Să demonstrăm pe scurt (dacă 
mai e nevoie). Două familii ce se 
dușmănesc există? Există. Doi ti- 
neri aparținind celor două familii, 
care se indrăgostesc tot la o serbare 
există? Da. Un văr întrigant, un 
prieten generos, o față bisericească, 
mă rog, toţi și întreaga lor recuzită, 
Era să uit: pină și inițialele numelor 
celor doi tineri încep eu BR" şi li, 
Coincidenţă, desigur! 

Filmul „Los Tarantos” este nu 
numai o nereușită, dar pe undeva, 
o profanare a legendarei povestiri 
shakespeariene despre iubirea -plină 
de candoare a celor doi tineri din 
Verona. 

De acord cu cei care au clasificat 
filmul „Romeo şi Julieta“ al lui Zef- 
firelli ca cel mai bun film al acestui 
inceput de an. 


Aurel HOFFMANN 
responsabilul cinematografului 
„Melodia” — Bucureşti 


DI 


Up vi 


Cinematograf ... 
de copiat acte 


Sint elev la liceul din Baia-Sprie, 
clasa a x Il-a, şi-mi plac foarte mult 
filmele bune. În orașul nostru există 
un cinematograf, nu prea vechi, să 
tot fie 10 ani de cind a fost dat în 
folosință, dar vai de bietul cinema- 
tograf. Sala a fost concepută fără 
cele mai elementare condiţii de 
acustică, așa că, dacă rulează un 
film românesc, trebuie să tragi bin€ 
cu urechea să poţi distinge citeva 
cuvinte din replicile actorilor. Şi 
apoi să nu mai amintesc de scaunele 
care scirțiie mai tare ca sonorul 
filmului. ` 

În orașul nostru există şi un pu- 
blic, e drept, nu prea numeros, 
căruia îi plac filmele bune. Insă 


DR AMEGB 


la cinematograful „Minerul” sint 
socotite rentabile doar filmele care 
au succes de casă, fără să se ia în 
considerare faptul că mai există oa- 
meni in acest oraș care ar vrea poate 
să cunoască pe Antonioni, Truffaut 
și alți cineaști de seamă. În schimb, 
la Baia Sprie am putut vedea toți 
„dolarii“, de la cel găurit pină la 
cițiva în plus, la „Adio Texas”. Fil- 
mele cu Angelica sint reluate de 
cite ori apate o nouă năzbitie c 
Michèle Mercier. Crede oare 
directorul cinematografului că toată 
Jumea e satisfăcută de aventurile 
Ju Giuliano Gemma și de farmecele 
Jui Mictăle Mercier? Categoric nu. 
O parte a publicului ar fi dorit 
să vadă „Femeia nisipurilor” sau 
„Blow up”, deoarece citim mult în 
revista dumneavoastră despre aceste 
filme și vrem să vedem concret ce 
a realizat Antonioni. 

Dar ceca ce m-a hotărit să vă scriu 
aceste rinduri a fost un lucru ieșit 
din comun. Pină acum eram ferm 
încredințat că cinematograful e 
un lăcaș de cultură, unde vii să 
înveţi ceva. Dar să vedeţi, cinema- 
tograful din Baia Sprie face excep- 
ție de la această regulă. De vreo 
lună, în faţa cinematografului din 
Baia Sprie a apărut un tablou cu 
inscriptia „Birou de scris şi copiat 
acte“. Ei — imi zic eu”dacă ar fi 
1 aprilie aș crede că e o glumă (cam 
proastă, de fapt), dar mi-am dat 
seama că e o realitate. După citeva 
întrebări, am aflat că cel care scrie 
şi copiază acte e chiar „tovarășul 
director al cinematăgrafului. 

Stimată redacție, v-aș ruga, dacă 
se poate, să Interven) in cele men- 
ționate mai sus. Nu vrem ca la cine- 
matograful nostru să se cuibărească 
tot felul de instituții care n-au 
nici o tangenţă cu cinematografia. 
Dacă nu puteți interveni direct, 
măcar să publicați cele menționate 
de mine. 


c 


Gelu MARINESCU 


Repertoriu 
de cartier 


Un repertoriu- cinematografic se 
face (sau cel puțin ar trebui să se 
facă) cu grijă pentru echilibrul valo- 
ric. Şi asta nu numai la cinematogra- 
fele centrale, nu numai la sălile de 
premieră. Acolo lucrurile se mai 
intimplă cum. se mai intimplă. Dar 
dacă ne apropiem de cinematografe- 
le "de cartier, lucrurile stau puțin 
altfel. iată trei-săli: „Feroviar“, „Da- 
cia“ și „Buzești“, trei săli care tre- 
buie să “asigure intr-o săptărină 
posibilitatea de opțiune, de alegere 
după gusturi și preferințe, specta- 
torilor' din cartier. Din păcate, nu 
de puține ori, criteriul comercial, cri- 
teriul filmului-divertisment, este sin- 
gurul: care guvernează alcătuirea 
repertoriului acestor trei săli. Căci 
ce poate să aleagă spectatorul între 
„Cei trèi care au speriat vestul”, 
„Los Tarantos” și „Trandafiri roşii 
pentru Angelica"? $i mai ales, ce 


o. 


poate să facă el, cum poate să-şi 
dezvolte gustul pentru- cinema, dacă 
la o singură sală cum este „Buzești”, 
de pildă, „Vagabondul“ este reluat, 
la mai puțin de o lună, a doua oară? 
Şi asta fără să mai aibă mare aflu- 
ență de spectatori. Sigur, planul 
de casă al unei săli de cinema e 
lucru important. Dar depinde cu 
ce și cum îl facem. Nu era mai pro- 
filabi! pentru spectatorii acestui 
cartier să vadă. „Romeo şi Julieta” 
decit „Los Tarantos”? Nu era mai 
util ca filmul “„Inceputul" să nu 
fie programat destul de anonim 
la un singur spectacol pe zi, fără 
publicitatea necesară? Cred că cei 
care alcătuiesc repertoriul ar avea 
la ce medita, fie și numai asupra 
acestei zone din Capitală. 


AL R. 


Fantezii 
în negru 


Amurg de primăvară la Istambul: 
roz-violetul apusului răsfrint în Bos- 
for, auriul moscheelor, turcoazul 
mozaicurilor. Încă fascinaţi de culori, 
intrăm în sala nouă a Cinematecii 
din Istambul pentru a prezenta re- 
trospectiva filmului romanesc. Stră- 
batem holul unde gazdele, amabile, 
ne fac o. surpriză: expun afişele 
filmelor noastre. Dintr-un chenar 
îndoliat, ne întimpină „Vitgteleiomu- 
lui” încurcate într-o rețea de rădă- 
cini negre, un fel de plasă de lagăr 
tăind „elanul” pomului cu trei tè- 
gume calcinate ca după.o explozie 
atomică. „Legenda? Grafie la fel 
de sumbră — o siluetă fantomatică 
(o fi Ilarion Ciobanu, o fi Marga- 
reta Pogonat?) pe un fundal coş- 
maresc ilustrind: parcă „lhfernul” 
sau „Căderea casei Usher". Ne stră- 
duim, impreună cu Margareta „Po- 
gonat care trebuie să suridă foto- 
grafilor, să descifrăm -întunecatele 
noastre șarade plastice. Spectatorii 
trec pe lingă ele, indiferenți (oare 
dacă n-ar fi abonaţi n-ar lua-o la 
fugă, minaţi din urmă de „fanteziile 
noastre în negru”?) „Balul de sim- 
bătă seară” ne mai înviorează. De 
pe perete suride galeș.un măgăruş 
cu o paporniţă, din care ţișnesc 
mere roșii și pepeni galbeni. Mul- 
tumim în gind oficiului nostru de 
publicitate, care după ce a încurcat 
afişele iniţiale (le-au expediat greșit 
în America Latină, unde se organiza 
un festival românesc — Ce ne-om 
face cind vom ieși mai des pe piața 
mondială?), ne-au trimis în grabă 
„rezerva de serviciu"... Pentru că 
am aflat cu această ocazie că acelaşi 
film „inspiră“ la noi mai multe 
afișe, că unele sint bune pentru 
acasă, altele pentru restul lumii.» 


Alice MĂNOIU 


românesc ! 


mărturii de platou 


„intuitia îmi aparține“ 


— Ce senzaţie are un «neprofesio- 
nist» — l-am întrebat pe Cornel Patrichi 
— cînd se află prima dată în fața apa- 
ratului de filmat? 


— Drept să spun, nu mai știu. Mi se 
pare foarte îndepărtată ziua aceea. Nu 
uitaţi că reflectoarele scenei, ca şi ale 
platoului de televiziune, fac parte din me- 
seria mea. Nici măcar colaborarea cu 
Mihai lacob nu e o noutate: am mai făcut 
cu el un rol episodic, pe jumătate dansat, 
in «De trei ori București». Deși nu crec 
că există vreun om care să nu fi crezul 
că poate să facă film eu am, totuși, în 
fața acestui rol, o ciudată senzaţie de 
joacă, de glumă; parcă m-am trezit deo- 
dată inaintea unei realități la care nu mă 
așteptam, pentru care am impresia că nu 
m-am pregătit îndeajuns sau, poate, efec- 
tiv nu sint îndeajuns pregătit. Există un 
procent de nesiguranță, de noutate, care 


mă cam sperie, pe 'care prefer să-l tratez 
oarecum în glumă. 


— Totuși, cum vă descurcați, lipsit 
de muzică și dans, constrîns la frag- 
mentarea replicilor și a cadrelor? 


— Plecind de la faptul că nu ştiu nimic 
din meseria asta, cred că mă descurc. 
Eroul mi se potriveşte întru totul. Nu repet 
niciodată înainte de filmare; merg pe 
intuiție, pentru că știu că dacă repet de 
cinci ori un lucru, a șasea oară precis 
imi iese foarte prost. Dacă mă voi căzni 
să învăţ, să repet, cu siguranţă că orice 
actor de meserie va fi mult mai.bun decit 
mine. Pe cind intuiţia mea îmi aparține. 
Bineînțeles că mai și greşesc; dar Mihai 
lacob are o mare calitate: știe să corec- 
teze, fără să inhibe și fără să dea rețete. 
Am o încredere desăvirşită în el și asta îmi 
dă o fantastică încredere în mine 


Eroul mi se potriveşte — Cornel Patrichi 


D D 


Ae". 


La masă: Ilinca Tomoroveanu, Alexandru Beton și Horia Moculescu. 


în exterior 


„echinox‘ 


Prima oră a zilei — ora unu noaptea. 
În holul și restaurantul hotelului Athenée 
Palace, liniştea nopții este, paradoxal, 
din ce în ce mai departe. De la distanță, 
ai impresia că doar un buldozer mai lip- 
seşte ca acțiunea de demolare să fie 
completă. La apropiere însă, impresia se 
dovedește înșelătoare: nu se dărimă, ci 
se construiește. În fiecare noapte, timp 
de săptămini, se instalează aceleași pa- 
sarele, aceleași proiectoare, pentru ca în 
fiecare dimineaţă să fie din nou demon- 
tate. În timpul zilei, restaurantul rămine 
un oarecare local public. În timpul nopții 
se transformă într-un local public filmabil, 
ceea ce este departe de a fi același lucru. 
Așa că, pentru o singură secvenţă, se re- 
petă aceeași operație «arhitectonică», cu 
stăruință sisifică, zile în șir. Secvența 
reprezintă o agapă, moment-cheie din 
începutul filmului. Aici se conturează fi- 
rele desfășurării, se sugerează viitoarea 
închegare dramatică. 

A treia oră a zilei — ora trei noaptea. 
Emmeric Schätter, interpretul persona- 
jului principal — judecătorul Negulescu — 
aşteaptă impasibil ca operatorul Viorel 
Todan să termine de pus și dozat lumina, 
ca regizorul Mihai lacob să se declare 
mulțumit cu așezarea figurației, cu aspec- 
tul mesei, cu piramida de raci de pe tava 
ce va fi purtată prin primul cadru al sec- 
venței. (Se pare că racii sint un detaliu 
foarte important.) 


“ în zori 


«Spuneti-mi — îndrăznesc eu — rum 
rezistați la acest program matinal?» Pe 
Emmeric Schâffer aproape că il uimeşte 
intrebarea mea. Cred că nici nu i-a trecut 
măcar prin minte că ar putea să nu re- 
ziste ». 

&in prima noapte, ce e drept, a fost 
cam obositor. Nu eram obișnuiți. La ter- 
minarea filmării, arătam toți ca niște figu- 
rine de ceară. Acum, însă, ne-am obis- 
nuit». Mă uit in jur, niciunul dintre cei 
peste douăzeci de actori prezenți nu e 
machiat. Pe fata niciunuia nu ee observă 
vreo schimoare, vreo urmă de osteneala. 
Pe fețele figuranţilor, în schimb, cearcă- 
nele înghit, pe minut ce trece, strălucirea. 
Filmarea abia începe. 

A cincea oră a zilei — ora cinci în zori. 
În sfirșit, atmosfera s-a stabilizat. Pro- 
iectoarele și-au aflat locul, ambianța s-a 
eliberat de agitația instalării. Restauran- 
tul a redevenit plăcut, intim, deși poate 
oarecum ciudat din pricina atitor obiecte 
ce nu-i apartin. La o masă, înconjurați de fi 
guranți, Ilinca Tomoroveanu şi Alexandru 
Repan discută liniștiți în biziitul apara- 
tului de filmat. La masa festivă se mă- 
nincă, se bea, se glumește, se deapănă 
amintiri. Sub controlul și directivele lui 
Mihai lacob se leagă replici, se intilnesc 
priviri, se filmează cadru după cadru. 
Afară s-a luminat de ziuă. Filmarea e 
în toi. 


Rubrica «Panoramic românesc» redactată de Eva HAVAS 


49 


filmul e o lume, 
iar lumea e un film 


Antidot Bob Hope 


Jane Fonda a montat un spectacol 
antimilitarist pe care l-a prezentat 
împreună cu cîțiva actori, între 
care Donald Sutherland (unul din 
protagoniștii filmului «M.A.S.H.»), 
în Carolina de Nord, la Fort Bragg. 
Cei 500 de soldați-spectatori au 
poreclit acest shaw «antidot Bob 
Hope». Bob Hope, care deține mo- 
nopolul spectacolelor destinate re- 
laxării militarilor americani, a sim- 
çit pe propria-i piele oprobiul opi- 
niei publice. «Valley State College» 
din Los Angeles i-a retras un pre- 
miu pe care i-l acordase mai înainte, 
«pentru că acum aderă prea mult 
la politica pro-militaristă». 


Geografie pe peliculă 


«Almanahul călătoriilor pe peli- 
culă» se intitulează scurtmetrajele 
geografice pe care le realizează Vla- 
dimir Şneiderov la Studioul central 
de filme de știință popularizată 
din Moscova. Anul acesta a apărut 
nr. 50 şi bilanțul care se poate des- 
prinde ar fi cuprinderea, în cele 50 
de ediții speciale ale «Almanahului», 
a 206 călătorii prin variatele ținuturi 
ale Uniunii Sovietice şi ale întregii 
lumi (pot fi văzute, de pildă, arhi- 
tectura unică a caselor de lemn din 
lakuția, ca şi exponatele artei afri- 
cane din Alger sau pavilioanele Expo- 
ziţiei "20 din Japonia). Fiecare ediție 
are copii trase pe 16 mm, astfel că 
şcolarii, care urmăresc «Almanahul» 
cu aviditate, beneficiază de o mică 
enciclopedie geografică filmată. 


Lordul Olivier 


Laurence Olivier a avansat: de la 
titlul de sir a trecut la cel de lord. 
El şi-a ocupat recent jilțul ce i se 
cuvine în Camera lorzilor. Pe bla- 
zonul pe care l-a inaugurat,tot re- 
cent, figurează o lebădă, emblema 
regelui Henric al V-lea, pe care 
Laurence Olivier l-a incarnat în 
numeroase rinduri şi, evident, em- 
blema teatrului lui Shakespeare de 
pe malul Tamisei. 


Un scor neobișnuit 


Un scor încă neatins vreodată de 
difuzarea filmului la Paris: progra- 
marea concomitentă în 14 săli a 
filmului «Love Story». Nici filme 
de mare succes şi realizate în Franța, 
ca «Borsalino» şi «Haimanaua», nu 
au fost programate în atitea săli 
deodată. 


Salvati sufletul copiilor! 


Deși turnează fără încetare (1970: 
în Franţa — westernul «În praful 
soarelui», în Spania — «Scade ritmul 
în împărăţia ucigașilor», în Israel — 
coproducția «Hamsin» şi la T.V.-ul 
german serialul «Lilly şi Willy») 
Maria Schell vrea neapărat să rea- 
lizeze la TV emisiuni pentru copii. 
«Deoarece — declară actrița, care 
se gîndeşte şi la proprii ei copii 
(Oliver, 9 ani și Maria-Tereza, 5 
ani) — sînt îngrozită la gindul că 
cei mici sînt dopati cu emisiuni care 
le îmbolnăvesc sufletul. Numai îm- 
pușcături, crime şi jafuri. Am destule 
idei şi trebuie să-mi fac timp şi 
pentru ei». 


Tot S.O.S. copiii! 


Alt actor german de talie inter- 
națională, Hardy Kriiger, tatăl unei 
fetite și al unui băiat, consideră la 
fel de gravă doparea copiilor cu 
filme și literatură nocive. De aceea 
simte și el nevoia să se adreseze 
copiilor. Hardy Kriiger a găsit o 
altă modalitate — cea a scrisului. 
Cartea lui de povestiri vinătoreşti 
se va intitula «Sawimbulu». Actiu- 
nea se petrece în Africa şi eroii sînt 
copiii care trăiesc pe lingă ferma lui 
Krüger, la poalele munților Kili- 
mandjaro. 


Club, revistă, filme 


În R.D.G. există în schimb un club 
al filmului pentru copii (clubul «jock! 
Finding» din Berlin), un supliment 
adresat copiilor — foarte îndrăgit 
de altfel de ei — al revistei de cine- 
ma «Filmspiegel» şi o lungă listă 
de lung şi scurt metraje destinate 
copiilor (aflate în distribuţie, pe 
platouri sau în proiect). Pe ecrane 
rulează în prezent ecranizarea cele- 
brului basm «Frumoasa din pă- 
durea adormită». 


Sistemul D 


Roger Vadim a dezvăluit amănun- 
te asupra modului cum își turnează 
pe străzile orașelor americane fil- 
mul «Numai fete drăguţe». În timp 
ce caravana tradițională de vreo 10 
camioane a studiourilor «M.G.M.», 
cu tot echipamentul necesar, sosește 
şi atrage atenția curioşilor, el se 
eclipsează cu o echipă puţin nume- 
roasă și cu cîțiva actori, turnînd în 
linişte. Sistemul are şi o denumire — 
«sistemul D». 


6 roluri 
în 2 ani 


Jana Sulcovă e o nouă speranţă a ti- 
nerei generaţii de actrițe din Cehoslovacia. 
Debutul pe ecrane i l-a prilejuit comedia 
muzicală a lui Juraj Herz, «Diavolul 
șchiop» (acum 2 ani, cind əra incă stu- 
dentă în anul 3 la Institutul de artă dra- 
matică din Praga). Următorul ei film — 
pelicula de succes a lui Herz, «incinera- 
torul». Apoi- regizorul francez Yves 
Ciampi i-a încredinţat unul din rolurile 
principale din coproducţia franco-ceho- 
slovacă «Numai aceste zile». Ultimele ei 
realizări: protagonista «Violonistului», me- 
traj mediu artistic de Vit Olmer și două 
roluri importante în filmele «Făgăduința 
frumosului dragon» şi «Marea necunos- 
cută». 


P.S. Cind vom putea oare anunţa ase- 
menea scor pentru o debutantă şi la noi?... 


Actrița studentă 
Jana Sulcovă. 


ex 
soţ consort 


Cu cota în creştere 
dar cu nervii zdruncinati 


Pe vremea cind era soțul Barbrei 
Streissand şi juca teatru la New York, 
Elliott Gould se remarca mai mult ca 
«prinț consort». De doi ani, de cind a 


divorțat, Gould a devenit, la 31 de ani, 
o vedetă cu cota în continuă creștere. 
S-a lansat în «Bob şi Carol, Ted şi Alice», 
s-a afirmat apoi cu rolul din «M.A.S.H.», 
unde a avut o creaţie remarcabilă. Au 
urmat, într-un răstimp scurt, cinci filme. 
În momentul de faţă a terminat colabo- 
rarea cu Ingmar Bergman, in Europa, la 
filmul «Mingiierea». Se pare că Gould se 
resimte de pe urma turnărilor fără pauze, 
avind nervii zdruncinaţi. 


partenerul 
ideal 


După ce a terminat turnările la filmul 
regizoarei Nadine Trintignant, «Asta li se 
întimplă numai altora», unde l-a avut 
partener pe Mastroianni, incontestata ve- 
detă nr. 1 a ecranului francez, Catherine 
Deneuve, a refuzat propunerea lui Claude 
Chabrol, în al cărui film urma să-i aibă 
parteneri pe Michel Piccoli, Orson Welles 
și Anthony Perkins. Ca să joace în «Me- 
lampo» de Ferreri. unde îl va reintilni pe 
Mastroianni. 


Deneuve și Mastroianni 
în filmul Nadinei Trintignant 


Tati 


spune: 


În legătură cu noul său film, 
«Traficul», regizorul și actorul 
comic francez JACQUES TATI 
(cunoscut din filmele sale ante- 
rioare ca dl. Hulot) spune: 

e ideea acestui film mi-a ve- 
nit într-o duminică dimineaţă, 
observind un șir nesfirșit de ma- 
şini care porneau pe autostradă 

- spre vest; 

e O mare parte din mașini a- 
saltau tunelul Saint Cloud. În 
valul de praf și de gaze de eșa- 
pament, începea o competiție 
infernală; 

e Pe o vreme însorită ca în 
acea zi, oamenii ar fi trebuit să 
fie veseli, bine dispuși, fericiți 
că pot să evadeze din oraș; 

e Dar copiii nu aveau voie să 
ridă și să se joace, căci părinții 
lor-automobiliști erau prea pre- 
ocupați de depăşirea vehicule- 
lor cu mai mulți cilindri decit 
ai lor; 

o Acest fenomen-vehicul îl 
întilnești peste tot — și în pro- 
vincie şi în străinătate; 

o În concluzie, filmul meu a- 
duce pe ecran foarte mari actori, 
cu haruri pe care nu le bănuiam: 
automobiliștii. Sau, dacă pre- 
feraţi, filmul meu face AUTOP- 
SIA OMULUI-ȘOFER. 


e Gina Lollobrigida debutează... în 
genul western. În regia americanului 
Eugene Martin, alături de James Mason 
și Lee Van Cleef. Lollobrigida a sem- 
nat și un contract la Hollywood pentru 
un serial TV. 


O debutantă 
cu vechi state de servici 


e Peter Ustinov se lansează în regia 
de film. În acest scop s-a deplasat în 
Mexic. Actorii săi vor fi Richard Burton 
(un evadat de la un azil de alienați) și 
Liz Taylor (o chelneriță la un bar). 
Titlul filmului: «Hammersmith a eva- 
dat». 


e Cary Grant s-a hotărit să reapară 
pe ecrane; după o absentă destul de 
lungă. Proiectul: «Fața neacoperită» 
după un roman de Sidney Sheldon. 


e Audrey Hepbum a luat aceeaşi 
hotărire; după o absență de 3 ani. 
Actrița va lucra cu regizorul Terence 
Young, care a realizat și ultimul ei 
film, «Aşteaptă pină se întunecă». 


e Liudmila Savelieva (protagonista 
din «Fuga») va interpreta rolul prin- 
cipal din «Pescărușul», ecranizare rea- 
lizată de luli Karasik după piesa lui 
Cehov. 


e «Aricii se nasc fără ţepi» — lung- 
metraj bulgar, pe ecran lat, de Dmitri 
Petrov. Trei scheciuri: «Fenomene în- 
rijorătoare», «Haimanale» şi «Darul». 
n rolurile principale, copii extrem 
de bine distribuiți şi vădind un talent 
ieşit din comun. Unii critici, scandali- 
zați, au scos în evidență «caracterul 
antieducativ» al filmului. Revista «Films 
bulgares», într-un montaj atractiv, de- 
monstrează valoarea peliculei care dez- 
văluie fermecătorul univers cotidian 
al unor copii zburdalnici dintr-un car- 
tier al Sofiei. 


e Arthur Penn («Bonnie și Clyde») 
a realizat «Micul om mare», aventurile 
unui tinăr (Dustin Hoffman) ale cărui 
peregrinări îl poartă de la civilizația 
albilor în triburile arhaice ale pieilor 
roșii. Eroul este prins între cele două 
lumi şi neputincios să aleagă între ele. 
Protagonista filmului, Faye Dunaway. 


o Andre Cayatte, autorul filmului de 
mare răsunet «A muri de dragoste», 
vrea să ecranizeze o nouă atacere 
judiciară. Filmul său se va numi «Che- 
ia enigmei». 


e Edmond Keaosian-se numără prin- 
tre regizorii care au cîştigat publicul 
sovietic (în special tineretul) prin rela- 
tarea aventurilor a patru eroi din războ- 
iul civil (în cele 2 filme: «Răzbunătorii 
incoruptibili» și «Noile aventuri ale 
răzbunătorilor incoruptibili»). Acum, 
la cererea expresă a publicului, con- 
tinuă seria cu «Coroana imperiului 
rus sau iată-i din nou pe incoruptibili». 


e Jean-Luc Godard a hotărit să se 
recicleze. Adică să reintre în sistemul 
cinematografic. normal. Cu filmul (in- 
titulat ironic) «Totul merge bine». Pro- 
tagoniştii pe care i-a solicitat: Yves 
Montand şi Jane Fonda. 


e Miklós lanscâ, regizorul maghiar 
de reputație internațională, revine asu- 
pra aceleiași teme — revoluția maghia- 
ră din 1919 — pe care a abordat-o în 
filmele «Linişte şi strigăt» și «Roșii şi 
albii». Noul său film (prezentat la 
Cannes în afara concursului) se inti- 
tulează «Agnus Dei». 


e Alain Resnais nu renunță la stilul 
său. În martie a început să turneze, 
la Londra, «un documentar imaginar». 
Asta, pentru casă pot pune în lumină 
contradicţiile eroului pe care vreau 
să-l zugrăvesc, marchizul de Sade». 
Protagonist — Dirk Bogarde, pentru 
care Resnais a şi scris scenariul. 


e Auguste Le Breton. scriitor, autor 
al unei întregi serii de romane polițiste 
de succes (între care seria «Riftifi»), 
își va ecraniza cartea «Le buncser» 
(«Fanfaronul»). Filmările vor avea loc 
în Canada. Aparatul de filmat va fi 
minutt tot de Auguste le Breton. (Anul 
acesta a rulat pe ecranele noastre, 
«Clanul sicilienilor», ecranizare după 
romanul scriitorului) 


e Jean-Louis Rondi, apreciat critic 
de film, este noul director al mostrei 
anuale de ia Veneţia. Se așteaptă, se 
pare, o revitalizare a acestui Festival 
internațional. Bugetul anual al mani- 
festării a fost şi el substanțial mărit. 


e Jack Lemmon, comic american 
care se bucură de o mare popularitate 
şi în țara noastră, apare intr-o nouă 
comedie intitulată «Provincialii - în 
oraș». Peripeții multiple, haz şi, in 
special, recital Lemmon. 


e ingrid Bergman debutează în pri- 
mul ei rol comic pe scenă. La teatrul 
londonez Cambridge, în piesa «Con- 
versaţia căpitanului Brassbound» de 
G.B. Shaw. 


e Sean Connery se reintoarce la 
eroul care l-a lansat, la James Bond. 
Turnările filmului «Diamantele sînt 
veşnice» au început la Las Vegas. 
Producătorul Harry Saltzman (produ- 
cător al întregii serii de ecranizări a 
romanelor lui Jan Fleming, în afară 
de «Casino Royale») a ajuns la con- 
cluzia că fără «elegantul actor scoțian 
e imposibil să realizezi ciștiguri cu un 
film James Bond». 


forşpan 


Alfred Hitchcock: «Actorii au adesea 
naivități care țin de infantilism. Unii sînt 
simpatici, alții sint agresivi, mulți sînt 
de-a dreptul stupizi. Îmi amintesc mereu 
de o actriță care mă implora să-i filmez 
în prim-plan «detaliul cel mai intere- 
sant»... — Doamnă, i-am răspuns eu, nu 
pot, deoarece ședeți pe el.» 


Kl 

Veronica Lake (fermecătoarea prota- 
gonistă cu plete. blonde a filmului «Ne- 
vastă-mea, vrăjitoarea» — mare succes al 
anilor '40) are 51 de ani. În memoriile pe 
care și le publică în prezent, face urmă- 
toarea mărturisire: «În timpul războiului, 
Onassis îmi procura vinuri, parfumuri, 


face azi mărturisiri 


carne, ciorapi de nylon. M-a cerut și în 
căsătorie, dar am refuzat. Din pricina 
ochilor lui negri, cu o privire pătrunză- 
toare care mă înspăimiînta...» 


O starletă e aleasă să dea plecarea 
într-o cursă sportivă. 


— Ţine pistolul, îi spune organizatorul. 
Cînd îţi fac semn, tragi. 
— Aha! Bine! În cine să trag? 


Groucho Marx (unul din cei trei frați — 
comici celebri) scrie în memoriile sale: 
«Mă deosebeam total de ceilalți copii. În 
timp ce aceștia se năpusteau în stradă 
la furat mere, eu rămîneam acasă să fur 
banane».- * 

lar esența comicului pe care l-a impus 
trio-ul Marx reiese — după părerea lui 
Groucho — din acest dialog. cu fratele 
său: 

Chico: Aș ucide pe oricine pentru 
100 de dolari... 

Groucho: Și pe mine? 

Chico: Pe tine? Tu ești fratele meu, 
prietenul meu, pe tine te-aș ucide pe 
gratis. 


Howard Hawks regizorul veteran,după 
ultimul său western, «Rio Lobo» (al 45-lea 
film al său) răspunde unui reporter al 
revistei «Newsweek»: «Să nu plictiseşti 
pe nimeni. Ăsta e principiul. Dacă reușesc 
să turnez 5 scene care nu plictisesc pe 
nimeni, am realizat un film bun». 


Mae West declară la 78 de ani, cu de- 
plină modestie: «Mă linişteşte faptul că 
sint idolul tineretului și că mai marele 
clubului fan-ilor mei are numai 15 ani. 
Recent, la un bal mascat din Los Angeles, 
premiul | l-a obținut masca mea. Recor- 


„durile mele nu pot fi întrecute.» 


A apărut «Modoscopul» — calculator 
electronic, hrănit timp de 4 luni cu rețe- 
tele date pentru 448 tipuri de femei, de 
către diverşi comentatori de modă. Co- 
baiul a fost Mireille Mathieu, căreia ordi- 
natorul i-a dat următoarele sfaturi: să 
poarte numai costume de baie întregi, 
fuste écossaise. cu polo sau jachete, 
blue-jean cu bluze simple și vestă. 


Ursula, un cow-boy 
și doi samurai 


Un nou western european, pe care-l 
realizează Terence Young. În Spania, la 
Almeria, unde peisajul, foarte adecvat, 
serveşte drept cadru acestor productii 
stil far-west. lată-i pe protagoniștii filmu- 
lui: elvețiana Ursula Andress: (mai fru- 


moasă ca oricind), americanul (deci, un 
cow-boy autentic) Charles Bronson, fran- 
cezul (samuraiul european) Alain Delon 
și japonezul (un samurai autentic) To- 
shiro Mifune. 


Ursula şi... 
cei trei parteneri 


"CAN CO DEA, 
KW 


52 


«Dacă cineva vine la mine cu o pro- 
punere de scenariu «la modă» îl dau 
afară în două secunde: ce dracu mai 
este azi «la modă»?» întreabă, dezo- 
rientat, regizorul-producător american 
Robert Rafelson. 

Moda — standardizarea mărfii și a 
gusturilor — a explodat în tot atitea 
schije ch consumatori există: consu- 
matori de îmbrăcăminte, de idei, de 
filme. Uniforma zilei e lipsa de unifor- 
mă, strada arată ca o multicoloră alee 
de bal costumat în care se plimbă 
nonşalant șalvarii somptuoşi și şor- 
turile sportive; pudicele maxi şi în- 
drăznețeie mini și convenționalele cen- 
triste-midi; jabourile dantelate «fin de 
siècle» și pieile de.animale ale oame- 
nilor-cavernelor. 

CH indivizi, atitea gusturi, atitea 
stiluri. Şi aproape, aproape tot atitea 
păreri: în mica Olandă s-au înregistrat 
125 de partide politice! 

În societatea modernă cu un public 
decis să-și satisfacă cele mai perso- 
nale preferințe și necesități, cind pro- 
blema nr. 1 a superindustrializării este 
inventarea de noi trucuri, de noi am- 
balaje psihologice pentru seducerea 
consumatorului; cind, așa cum a re- 
marcat Antonioni (iarăși Antonioni) 


în «Zabriskie Point», chiar și agențiile, 


imobiliare se servesc de muzica cea 
mai rafinată, de posturi tv. cu circuit 
închis, color şi în relief pentru a capta 
consumatorul, în această eră a super- 
alegerii și super-pretenției, industria 
cinematografică și-a pierdut 75% din 
public oferindu-i aceeași producție 
stereotipă, standard, limitată. Se știe, 
au dat faliment marile fabrici de filme 
care hrăneau piața culturală cu «cirnați 
scoși în serie», cum spunea Stroheim, 
Şi, iar se știe, Messia cinematogratu- 
lui deceniului 8 este autorul-regizor- 
producător, ale cărui filme personale 
cu buget redus s-au dovedit a fi ex- 
trem de gustate, căutate și deci ren- 
tabile. 

Anecdota din revista poloneză «E- 
kran»: «la un producător american a 
venit un tînăr regizor spunîndu-i: am 
o idee, un cuvint. Cu el veți putea ciști- 
ga milioane. Producătorul i-a plătit 
suma cerută și a auzit într-adevăr un 
singur cuvint — Biblia. Şi cu acest 
cuvint a cîştigat milioane». Anecdota 
a fost depășită de realitate. Azi, «Co- 
lumbia Pictures» finanţează filmele 
sub un milion de dolari fără ca măcar 


noul idol 
al vedetelor 


lat-o pe Claudia Cardinale așa cum a 
apărut în «Popsy Pop», filmul lui Jean 
Herman, pe scenariul lui Henri Charriere 
(celebrul spărgător Papillon, devenit sce- 
narist). Costumele Claudiei Cardinale (ca 
și ale multor alte vedete — Romy Schnei- 
der in «Max și găinarii», Virna Lisi în 
«Frumosul monstru» etc.) au fost realizare 
de Loris Azzaro, noua vedetă în materie 
de croitorie. 

Actrițele au o îricredere totală în Azzaro, 
care a devenit la rindu-i un idol... al vede- 
telor!! 

Fost profesor de franceză in Tunis, el 
concepe o modă fluidă, foarte feminină. 
În plus, are ambiția să creeze modele de 
mare clasă la prețuri accesibile și pentru 
funcţionarele obișnuite. Deci vrea să im- 
brace atit vedetele, cit și secretarele, 
conform unei viziuni: proprii. 

Un ultim detaliu: Președinta juriului la 
Cannes, actrița Michèle Morgan, ea însăși 
creatoare de modele, a purtat la deschi- 
derea festivalului o rochie semnată Azzaro, 


O creație fluidă mini-midi-maxi 


pentru Claudia 


cine-verite 


Savelieva 
și Batalov 


Întilnirea a 
doi mari actori 


Aleksei Batalov (Golubkov) și Liudmila 
Savelieva (Serafima) s-au întilnit în filmul 
«Fuga» de M. Bulgakov (despre care re- 
vista noastră a publicat o corespondenţă 
specială). Este povestea unor emigranți 
care izbutesc — după lungi peregrinări și 
decepții — să adune banii necesari ca să 
se întoarcă în patrie. 


o hippy 
cam tomnatică 


La 62 de ani, veșnic surprinzătoare prin 
vitalitatea ei. Bette Davis s-a îmbrăcat 
hippy şi a condus o motocicletă Triumph 
in filmul «Bunny O'Hare» pe care-l tur- 
nează la New Mexico (S.U.A.) și care este 
al o sutălea film al actriței. 

O aniversare cu totul specială! 

Marea actriță a declarat: «Filmările m-au 
cam obosit... lar veșmintele astea hippy 
de pe mine, cred că sint cam ridicole, 
mat ales virsta mea...» 


Bette Davis... 
hippy şi motorizată 


ce idei se poartă? 


O tragedie la care se ride 


— «Butch Cassidy» 


ADMINISTRATIA ASIGURĂRILOR DE STAT 


SS I U b 17 e 


devăratele simțăminte se exprimă mai bine prin 
fapte decit prin vorbe. 


IA. să manifestați concret atașamentul dv. față 

de cei ce vă sînt dragi? ADAS vă oferă această posi- 

bilitate: încheiaţi în folosul oricui doriți o ASIGURARE 
CU TERMEN FIX! 


A dacă sînteți în vîrstă de 50 de ani, 
plătind la ADAS numai cîte 102 lei lunar, 
puteţi face ca, după 20 de ani, indiferent dacă 
dv. veți fi sau nu în viaţă la acea dată, persoa- 
na indicată de dv. să prirnească suma de 
30 000 lei. 


S înteți liber să încheiați asigurarea pentru 
orice sumă, în favoarea oricărei persoane, 
aveți latitudinea să schimbaţi această per- 
soană oricînd în timpul cît durează asigura- 
rea, puteți stabili, între 5 și 20 de ani, orice 
dată pentru plata sumei către persoana de- 
semnată de dvs. 


Ei 


Informații suplimentare la unitățile locale d 
ADAS, iar în București și la telefoanele: 
15.42.64 și 16.76.72. 


Ze 


 ONERA 


: Redacţia administrația ` 
Prezentarea artistică: ANAMARIA ŞMIGELSCHI mem a nr.1—București Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC 


Pentru cititorii din străinătate, abonamentele se fac la: Tiparul executat la 


Întreprinderea de comerț exterior «Libri», București—România — Exemplarul 5 lei Combinatul poligrafic 
telex 225, Calea Victoriei 126. Căsuta nostală 134—135. emm 


e 


fa A 


nr. 6 
Anul IX (102) 


revistă lunara 


de cultură 


lc:neomatogratica 


ee, 


777 F ) Wi 
II TAULU G 


nr. 7 

| Anul IX (103) 
revistë lunara 
de cultură Ne 


cinematografica 
București, lulie 1971 


R tA 


m O 
o Ak, 


-x Repertoriul 
instrument 
de educatiei 


` 
A ees ji Eat En en Ex en EN 
p X H 
d. KE © LE LE + ca 


-a Ge 


CINEMA 


w $ 


ILINCA TOMOROVEANU—pecareo OTTAVIA PICCOLO — premiul de 
vom revedea în curind în filmul lui interpretare la Cannes, în 1970, pentru 
Mihai lacob, «Echinox» rolul din «Metello» 


(Foto: A. Mihailopol) (Foto: Unitalia film) 


REPERTORIUL,INSTRUMENT DE EDUCAȚIE! 


Ancheta: Repertoriul cinematografic trebuie să fie un instrument 
de educație! — participă: Mircea Albulescu, Alexandru Andriţoiu, 
Maria Bonus, Mihai Beniuc, Demostene Botez, ion Brad, Anton 
Breitenhofer, Liviu Ciulei, Dina Cocea, Ov. S. Crohmălniceanu, 
lon Dumitrescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mihnea Gheorghiu, 
Földes Laszlo, Jean Livescu, Mircea Malița, Manole Marcus, 
Dorin Pavel, Amza Pellea, Petru Popescu, Florian Potra, Gheorghe 
Ravaş, Valentin Silvestru, Bujor Sion, Mircea Sintimbreanu. 


OPINII 


Sondaj în cine-univers: Frumuseţea sentimentelor frumoase — H. Dona 
De ce?: De ce nu credem în miracol? — Radu Beligan 

Un spectator temperat: Un public ideal — Teodor Mazilu 
Dezacord: Văzul prin urechi — Valentin Silvestru 


CORESPONDENȚE 


Cannes: S.O.S.! — Ecaterina Oproiu 

Annecy: Candori festivaliere — Rodica Lipatti 

Sofia: Încotro cinematografia bulgară? — Ivan Stoianovici 
Veneția: Bătălia pentru Veneţia — Marcel Martin 
Varşovia: Daniel Olbrychsky — Alice Mănoiu 
Hollywood: «Oscar» — Alexandra Valp 


PROFIL '71 


Actorii noștri: Marga Barbu 
Mitologie XX: Jane Fonda, vedeta militantă — Eva Sirbu 


Teleeveniment: Florian Pittiş — Belphegor 

Telesport: Spectacol de pe două scene — Al. Mirodan 

Telesfirşit de săptămînă: «Un tramvai numit dorință» — Călin Căliman 
Telefestival: Roza de aur — Octavian Sava 

Telecinemateca: Zîmbet, lacrimi ` — Adina Darian 


CINEMATECA 


Debuturi la cinematecă: Întiia seară — George Littera 
A doua seară — Sergiu Selian 
Fişier: Christache Antoniu — Viorel Cosma 


PANORAMIC ROMÂNESC 71 


Debut: Mihaela Mihai își mărturiseşte 1000 de defecte 

Primul tur de manivelă: |n obiectiv tineretul 

Mărturii de platou: Meseria de a risca 

Cronica nespecialistului: «Ajutooor!!!» — Mircea Albulescu 


Anul IX, Nr. 7 (103) IULIE 1971 
Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


Repertoriul, 
instrument 
de educaţie! 


Un festival 
cu trei 


capodopere 


Aniţa 
la ea 
acasă 


Jane Fonda, 
militanta 
de azi 


De pe 
două 
scene 


Audrey 
Hepburn: 


un nou start 


Filmul este un instrument de educatie. Trebuie să punem capăt în 
acest domeniu conceptiilor liberaliste, mic--burgheze, anarhice. 


NICOLAE CEAUȘESCU 
erea la consfătuirea de lucru 

a activului de partid din domeniul ideologiei 

și al activității politice și cultural educative. 


repertoriul . 

cinematografic 
trebuie să fie 

un instrument 
de educaţie? 


e $ 
imperios 


necesar? 


Citiţi ancheta în paginile următoare 


MIRCEA ALBULESCU 


Nu, confuziei! Răspunsuri clare şi cinstite 


la: de unde venim? cine sintem? 


încotro 


ne îndreptăm? 


Repertoriul este, după părerea 
mea, un factor de importanță primor- 
dială în dezvoltarea unei cinematografii. 
Influenta sa mi se pare capitală pentru 
cei doi factori esentiali ai acestui feno- 
men de artă: cei de dincolo și cei de 
dincoace de ecran. 

Pentru cei care realizează filmele 
(cei de dincolo), alegerea cu atenție a 
temelor, tratarea lor artistică în ma- 
niera cerută de subiect, constituie sin- 
gura cale către realizări artistice de 
valoare cu certă putere de a influența, 
de a educa publicul spectator. Această 
influențare (citeşte educație) se reali- 
zează insă numai, dar absolut numai, 
dacă opera cinematografică respectivă 
enunţă și ilustrează tema propusă în 
mod artistic. Cred că nu există altă 
cale de audiență la public a filmului 
românesc, decit prin artă. 


Realitatea, adevărul atit de dens al 
zilelor noastre,trebuie și nu se poate 
altfel, să-și găsească expresia sa profund 
artistică în filmele noastre. 


Cit privește pe cei «de dincolo» de 
ecran — spectatorii... nenumăratele 
sondaje, consultări au arătat clar, fără 
putință de tăgadă, interesul pentru 
spectacolul de cinema. Dorinta specta- 
torului în covirşitoare majoritate se 
îndreaptă către filmele care atacă pro- 
blemele majore ale contemporaneității 
cu modalitățile specifice genului, cele 
mai artistice. Publicul este avid de a 
cunoaște, și pe această cale a artei, 
despre sine, despre alții. Tot mai des 
apare dorința spectatorului de a ști 
«cum a fost», «cum s-a întîmplat», 
«cum este», «cum va fi». 

Răspunsul cinstit al cinematografiei, 
alături de celelalte arte, la aceste fră- 
miîntări, iată criteriul de bază al reper- 
toriului. După părerea mea, nu există 
manifestare artistică autentică fără un 
inalt, şi totodată dens, conținut edu- 
cativ. 

Numai așa ne vom putea defini, ca 
artişti, ca oameni, ca naţiune, DF 
UNDE VENIM, CINE SÎNTEM, ŞI MAI 
ALES ÎNCOTRO NE ÎNDREPTĂM. 


numai şi numai să învăţăm ceva — 
mergem adesea să ne distrăm, să ne 
odihnim nervii. La urma urmei, un 
film educativ dar plictisitor este și de 
condamnat din simplul motiv că ne 
răpește zadarnic timpul și că ne obo- 
seşte în plus. În schimb, filmele uşoare, 
fără percepte morale (cele din seria 
«Cind comedia era rege», de pildă) iși 
fac bunele oficii prin umorul lor tera- 
peutic şi tonifiant. 


Filmele de dragoste, păstrate în limi- 
tele decenței, vom spune că sint atit 
de necesare virstelor tinere, prin ro- 
mantismul lor atrăgător 


Lucrurile stau însă cu totul altfel 
cînd casele de film se îmbogătesc pe 
seama unor producții obscene sau te- 
rorizante, în care este aţitat apetitul 
sexual sau este urmărită crima în de- 
taliile ei cele mai înspăimiîntătoare. 


Arsenale de arme detună pe ecrane, 
cuțitele se umplu de singe, oamenii 
fac amor în prim plan, angoasa devine 
rețetă posibilă, abandonarea familiei, 
alcoolismul, parazitismul social, traficul 
de influență apar pe ecran ca în chena- 
rele unei reclame, ca în subpunctele 
unui decalog al așa-numitei civilizații 
moderne în care forța creează dreptul, 
în care cameleonismul devine unica 
formă de a trăi bine, etc. 


Şi încă la noi sitele au mai cernut 
totuși valorile cu tot rabatul care ne-a 


această sete de viață ar decurge consu- 
mul excesiv de alcool, sexualitatea ex- 
cesivă şi toate celelalte tare sociale. 
Se practică un fel de scepticism pe 
care teoreticienii respectivi ar fi bine 
să-l păstreze pentru ei cită vreme nu-i 
interesează destinul generaţiilor viitoa- 
re ale patriei, ale acestei patrii care a 
supraviețuit prin secole vitrege tocmai 
prin înaltul spirit al moralității sale 
care se numeşte cinste și bun simț. 
Morala poporului român e curată, ro- 
bustă şi sănătoasă. 


Trăim într-o societate socialistă cu 
o morală bine definită, avem necazurile 
noastre atitea cite sînt, greutățile firești 
evoluției noastre continue, ca să ne 
facem inimă rea cu filmele ce pot sluti 
sufletele copiilor și nepoților noștri. 
Părinţii vor înţelege primii această 
situaţie, unii dintre ei probabil că au 
și înteles-o, dureros, pe spinarea pro- 
priilor copii, din păcate prea tirziu, 
uimindu-se cum de-au ajuns copiii lor 
în conflict cu legea. S-ar cere o sta- 
tistică mai lămurită, o anchetă socială 
mai largă asupra rolului nociv pe care 
îl joacă literatura și filmele scandaloase 
asupra generaţiilor în formare. Ziarele 
noastre nu şi-au făcut încă datoria în 
acest sens. 


Difuzarea filmelor, scoala, UTC-ul 
toții factorii răspunzători la un loc vor 
avea, cred, de spus un cuvint măcar 
de aici inainte, în lucida și dreapta triere 
a filmelor care apar pe ecran. lar pă- 


„repertoriul ` 
cinematografic 
rebuie să lie 
In instrument 
de educaţie? 


ALEXANDRU ANDRIȚOIU 


Nu cu puritanism, 


dar cu 
Cu sentimentul responsabilitătii ! 


Este o întrebare care-și răspunde sin- 
gură, ca la orele de dirigenție. Şi totuși 
aparenta ei facilitate cedează în fața 
unor probleme acute, de higienă so- 
cială,pe care nu le-am observat sau le-am 
trecut cu vederea pină ce nocivitatea 
lor ne-a tras de minecă. Astăzi, cînd 
multe case de filme împing lacome pe 
piată o sumedenie de filme discutabile, 
de la cele de psihoză apăsătoare la cele 


4 


luciditate. 


de ațițare a instinctelor josnice, o radio- 
grafie a filmelor difuzate în România 
este, cred, urgent necesară. 

Desigur că nu vom luneca în purita- 
nism și nu vom opera cu severitate 
vaticană în arta atit de populară a fil- 
mului care, dincolo de funcţia moral 
educativă, o are și pe cea de destindere, 
de deconectare din grijile cotidiene. 
Nu mergem la un spectacol de film 


stirnit ingrijorarea. Am văzut în alte 
țări din Apus o adevărată competiție 
a filmelor sexy («revoluția sexuală» — 
cum o numea cinic cineva) și o adevărată 
inflație a crimelor de tot felul, ca într-un 
apocalips al singelui și al desfriului 


Că nici la noi lucrurile nu stau exce- 
lent, o dovedește și faptul că, vorbind 
cu un limbaj mai deocheat față de copii 
şi încercînd apoi, jenat, să schimbi su- 
biectul, conlocutorul îți răspunde can- 
did: «Lasă că ce aude și ce vede el la 
film și la televizor, e mai a dracului 
decit ce ne iese nouă din gură!» Alţii, 
confundind libertatea cu libertinajul, 
se încâlzesc la iluzia că așa îi e scris 
societății moderne să poarte stigmatul 
păcatelor ei, pe care singură și le-a 
creat, că după tragedia războiului omul 
simte nevoia senzatiilor tari și că din 


rinţii, în primul rînd. Să nu ni se invoce 
că la cutare film sint admişi numai 
oameni de la virsta de 16 ani în sus, 
că doar nimenea nu se uită în buletinul 
spectatorului, și nicăierea nu scrie că 
virsta de 16 ani este bariera de aramă 
în spatele căreia se află deplina matu- 
ritate. 


Trebuie să fim lucizi. Fireşte, fără 
puritanism, dar lucizi. Altfel ne vom 
trezi vinovaţi de-o situaţie-limită în 
fata căreia să dăm neputincioşi din 
umeri ca în fața unui bolnav iremediabil 
pierdut. Ceea ce, desigur, nu vrem 
să se întîmple. 


e 


MARIA BANUȘ 


Nu 


numai demascarea brutahtătiu. 


Cultul ei 
irebuie dărimal. 


Se agată ca scaiul, de cite un cuvint, 
umbra lui. Ți-e și frică să spui: educativ, 
ca să nu se înţeleagă didacticist, mora- 
lizator, idilic, plicticos și, în ultimă 
analiză, filistin. 

Te mai temi şi de altceva: să nu cazi 
în groapa cu lei a unei străvechi dispute 
estetice, filozofice: frumosul își ajunge 
sie-și? Frumosul și binele se întîlnesc 
sau o ia fiecare razna, pe drumul lui? 

Dacă însă renuntăm la aprehensiuni, 
pur și simplu gustul amar-leșios, sen- 
zaţia de greață, umilinţă, plictiseală, 
tristețe, cu care ai ieșit din sala de 
cinema după ultimul film «tare» în 
care din 700 m de peliculă, 500 m erau 
acoperite de pumni, palme, brațe ră- 
sucite, cadavre spectaculoase, scrisnete 
animalice, șiroaie de singe și plăgi vio 
lent, vuluptuos colorate, totul etalat cu 
o vădită plăcere, sportiv-macabru-ero- 
tică — nu poți să mai stai pe ginduri, 
trebuie să răspunzi: «da, fără îndoială 
avem nevoie de un repertoriu din care 
să nu lipsească punctul de vedere edu- 
cativ» 


MIHAI BENIUC 


Nu vreau să împing uși deschise, 
totuși trebuie s-o fac 

De atitea ori s-a spus şi o repetăm 
şi noi, că nu spectacolul violenței în 
sine contează. Vezi Shakespeare, etc 

Acest adevăr trebuie repetat. 


Dar unele măsuri de precauțiune 
nu strică niciodată. Așa încît să punem 
punctul pe «i»: nu demascarea bruta 
lității, ci cultul ei cred că trebuie evita! 
în alcătuirea repertoriului cinemato- 
grafic. 


Resping obiecţia: «cine ne poate 
spune unde e graniţa dintre ele?» 


Orice om de artă cultivat și sensibil 
știe să deosebească plinul de vacuum 
Şi ceea ce-i nesfirșit de deprimant în 
bestialitate, în pornografie, e că sînt 
atit de goale de sentimente, de idei, 
de omenie. 


Da, repertoriul poate și trebuie să 
fie un instrument de modelare etică 
şi estetică! 

/ 


Nu filme sexy, 
ci filme care te învață 


să preţuieşti dragostea. 


Filmul, prin definiție, este arta cu 
cea mai mare audiență şi deci respon- 
sabilitate educativă. A spus-o cu mult 
înaintea noastră Lenin și ar fi adăugat, 
desigur, astăzi,același imperativ pentru 
televiziune. Şi aceasta nu numai în 
ceea ce privește filmele documentare — 
care transmit informatii — dar şi cele 
artistice care contribuie, prin specificu 
lor, la formarea, din punct de vedere 


etic, a publicului. În țara noastră această 
valoare a filmului — original sau im- 
portat — trebuie să contribuie la edu- 
carea, în primul rind, în spiritul patrio- 
tismului socialist. În această acţiune 
consider de o importanță deosebită 
atit filmele istorice care evocă trecutul 
poporului respectiv, cît şi cele care se 
ocupă de problemele omului de astăzi 
Sînt categoric împotriva acelor filme 


care contribuie la stirnirea instinctelor 
sălbatice, antisociale; sint pentru acele 
filme bune care cultivă curajul adevărat, 
eroismul și aragostea. Dar nu filmele 
sexy în care se dezbracă Brigitte Bardot 
sau alte vedete, ci acelea care fac edu- 


DEMOSTENE BOTEZ 


cația sentimentală a tineretului în sensul 
bun al cuvîntului, cele care îl vor face 
să prețuiască dragostea la un nivel 
social şi individual civilizat, sentimen- 
tele adevărate, demne, care înalță, nu 
injosesc omul. 


Nu o scoală cu exemplificări 
de criminalogie. 


O artă umanistă. 


S-a pus în discuție problema de a sti 
dacă repertoriul cinematografic tre- 
buie să fie un instrument de educație. 

Mihai Ralea semnala într-unul din 
eseurile sale, pe cit de savuroase pe 
atit de substanțiale, constatarea, de 
multe ori verificată de istorie şi de 
viață, că numai insuficiențele devin 
probleme. 

Problema pusă astăzi confirmă încă 
o dată constatarea istorică menționată 
de Ralea. 

De vreme ce repertoriul cinemato- 
grafic a devenit o problemă. trebuie să 
fie în el o insuficiență. Şi este. Mai 
exact spus, sînt... că «e mai multe». 
Dar deocamdată este aceea de a fi sau 
nu -un instrument de educație. 

Se pare, general admis, că cinema- 
tograful este o artă. Nu ştiu a citea, 
dar o artă. Dacă e așa, în ce-l privește, 
se pun problemele oricărei arte și 
poate că, în primul rînd, aceea dacă 
trebuie să fie o artă pentru artă, preo- 
cupată numai de estetic sau o artă cu 
tendință, alternativă pusă în discuție 
demult, în special în literatură, cu care 
cinematograful prin tendinţa de a re- 
prezenta viața are ceva similar. Un 
film este în toate cazurile o nuvelă 
sau un roman în imagini, chiar cînd nu 
este evident alcătuit după asemenea 
opere literare. 

O opțiune între cele două categorii 


de a le concepe, e o chestiune de clasă' 


socială — altfel spus, de interese ne- 
mărturisite, de ipocrizie, poate chiar 
de concepție. Mă declar de la început 
partizan al artei cu tendință (cam im- 
propriu şi excesiv denumită astfel) 
În cinematografie, scenaristul, regizorul 


ION BRAD 


au și ei o atitudine față cu opera lor, 
şi apreciază și ei ca și prozatorul în 
literatură, au sau nu simpatie pentru 
personajele și faptele din film. Ca 
orice artist, au și ei o atitudine în fata 
vieții, a operei lor 

Arta, în general — oricare — inclusiv 
cea cinematografică,este un instrument 
de educatie, deci de promovare a unor 


valori morale, š 
Din sumedenia de filme produse, 


repertoriul trebuie să aleagă pe cele 
în care atitudinea autorilor, voluntară, 
firească, nepreconcepută poate avea 
un efect educativ. Acestea, de altfel, 
şi sînt singurele care pot fi denumite 
opere de artă iar nu divertismente care 
fac toate concesiile. 

Repertoriul are avantajul de a nu fi 
în situația de a comanda el anumite 
opere, de a programa teze și atitudini- 
model preconcepute. EI alege din pro- 
ducția gata făcută pe cele care îi răspund 
eticii sociale în mod firesc. 

Astfel, un repertoriu poate fi o sumă 
de opere de artă cinematografice şi, 
în același timp, opere de artă autentice, 
fără a sacrifica esenţa artei, ci tocmai 
pentru a se compara ei. 

In acest fel, repertoriul trebuie să 
fie un instrument de educație. 

„„„In orice caz nu o școală cu exem- 
plificări de criminalogie, de minimali- 
zare a vieții umane. Nu există artă 
mare fără umanism. 

Ca orice artă, filmul trebuie să res- 
pecte omul și sentimentele lui care-i 
inlesnesc viața în societate. Aș crede 
chiar că rolul artei este acela de educare 
a omului, de servire a progresului 
social, de înălțare a valorilor umane. 


Nu angoase si obsesii morbide. 


Noi credem în om 
șI în permanenta ideilor mari! 


Repertoriul cinematografic, ca parte 
importantă a mijloacelor de formare 
spirituală a unei națiuni, nu poate fi 
altceva decit un instrument de cultură, 
de educație artistică, cetățenească. În- 
tr-o societate socialistă ca a noastră, 
care crede în valorile umaniste, funda- 
mentale, care vede în om forţa hotă- 
ritoare a istoriei, a propriului său destin, 
filmul nu are dreptul să rămină în afara 
efortului constructiv, de înălțare prin 
ideie, prin sentimente nobile, generoa- 
se. Prins în succesiunea vertiginoasă 
a imaginilor filmate, spiritul spectato- 
rului dornic de cunoaștere, de impresii 
şi senzații neobișnuite, nu trebuie lăsat 
să alunece ca pe un ghețuș înșelător, 
cu toate oglinzile la suprafață. Trebuie 
implicat, făcut să plonjeze în adincuri — 
atunci cînd ele există, bine înţeles 
Deci, calitatea și eficiența educativă 
a repertoriului depinde de calitatea 
filmelor incluse în acest program cul- 
tural, cercetat, la noi, în fiecare an, 


de circa 200 milioane de spectatori 

Indiferent de gen, filmele fără va- 
loare, fără vibraţie umană, filozofică, 
nu pot duce, prin însumare. decit la 
un repertoriu defectuos. Selecția exi- 
gentă, înainte de orice, trebuie să gu- 
verneze munca celor chemați să alcă- 
tuiască repertoriul, adică a noastră, 
prin aceasta întelegind și critica, în 
speță și revista «Cinema». 


Se întîmplă în realitate așa? 
Da şi nu! 


Da, fiindcă din cele circa 270 de filme 
artistice de lung metraj cite se produc 
anual în țările socialiste, noi cumpărăm 
90, deci, presupun, cele mai bune. 
Da, fiindcă din cele 3 000 de filme cite 
se produc în restul lumii, noi cumpă- 
răm doar 60—65, presupun, din nou 
printre cele bune 

Nu, fiindcă și din țările socialiste se 


cumpără încă unele filme inegale, sau 
——— ën 


d 


slabe, în condiţii de reciprocitate. Unele 
chiar bune se programează defectuos 
Nu, fiindcă din celelalte cinemato- 


grafii sint selectate destule filme «co- 
merciale», de duzină, păcătuind adesea 
prin violență sau vulgaritate. Altele, 
mai de «artă», aduc cu ele o filozofie 
caducă, a debusolării sociale și morale, 
angoase și obsesii morbide, un univers 
uman în disoluţie — totul atit de străin 
de preocupările și aspiraţiile poporului 
nostru, angajat într-o uriașă construc- 
ție dedicată omului, libertăţii și feri- 
cirii lui. 


ANTON BREITENHOFER 


Nu! 


Aceste defecte serioase, vizibile în 
selecţia titlurilor, sînt potenţate, cum 
spuneam, și de programări foarte de- 
fectuoase. 


Remediul? 


Unul singur: selecție și iarăși selecție, 
operă de cultură, de educaţie si for- 
mare în spiritul ideologiei noastre 
marxist-leniniste, a credinței noastre 
în om, în progres, în permanenta ide- 
ilor mari. 

Şi filme românești mai multe și mai 
bune! 


repertoriului 


«din motive comerciale». 
Da! repertoriului inteligent. 


Cu toate că optez pentru filmele 
ştiințifico-fantastice şi sînt împotriva 
celor didacticiste, accept orice gen de 
film, fie polițist, western, de divertis- 
ment, etc. Important mi se pare me- 
sajul pe care-l propun creatorii filmului 
respectiv. Pentru că sint mesaje rea- 
lizate și mesaje neclare, obscure, în 
care ideea frumoasă nu supraviețuiește 
sau e perimată. În atari situații, desigur 
că educaţia nu mai poate fi considerată 
un instrument, ci o stare inflamatoare. 
M-aș opri în mod special asupra tine- 
retului nostru a cărui viață spirituală 
e bogată, variată — repertoriul cine- 
matografic trebuie să răspundă idealu- 
rilor sale înalte, educării sale de zi cu 
zi prin filme care să ne arate adevăru- 
rile vieții atit din trecut cit şi din pre- 


LIVIU CIULEI 


zent. Interesant este cum sînt înfăti- 
şate aceste adevăruri, la ce-i servesc. 
Apoi nivelul artistic, estetic al filme- 
lor pe care le vizionează. Prezentarea 
unor acte de violență — mă refer la 
violenţa-limită şi nu la exagerările care 
apar în anumite filme din motive co- 
merciale pentru a atrage spectatori — 
trebuie explicate cu mai multă atenție 
de critica de specialitate. 

Un repertoriu inteligent desigur în- 
lătură postura spectatorului care așteap- 
tă şi nu rămîne cu nimic după viziona- 
rea unui spectacol. Filmul trebuie să 
aibă un efect pozitiv asupra vieții 
noastre, menirea sa educativă, estetică, 
politică, trebuie să servească ideilor 
generoase ale realității noastre so- 
cialiste. 


Nu e inutil să vorbim de morală. 
A vorbi despre morală azi 


e obligatoriu. 


Prima condiţie ca un film să fie edu- 
cativ este, după părerea mea, sinceri- 
tatea lui. Este o condiție tot atit de 
intimă pentru film ca și pentru educa- 
tor. Sinceritatea filmului educativ nu 
trebuie să fie o tactică. Aceasta s-ar 
simți și realizatorul, povestitorul, «edu- 


catorul» şi-ar pierde creditul. 

Pe vremuri credeam că a face mo- 
rală este inutil. Astăzi cred că a vorbi 
despre morală este obligator și poate 
ajunge să fie emoționant, poate să 
cuprindă chiar monumentalitate. Cred 
că e nevoie de foarte multă maturitate 


pentru a nu implica morala în materia 
artistică, ci pentru a face materia ar- 
tistică să fie morală. Un film poate fi 
moral în povestire sau poate fi moral 
în concluzie, dar mi se pare mult mai 
important să fie moral nu în imaginea 
de pe ecran — nu înseamnă că pe aceasta 
o accept imorală — dar in imaginea 
aceea poate neconturată, neimprimată 
niciunde, pe care spectatorul o creează 
în intimitatea sa, după vizionarea fil- 
mului, de multe ori mult după vizio- 
narea filmului. 

În această scurtă confesiune, moral 


DINA COCEA 


ține rol de educativ și invers. Nu mă 
refer strict la o problemă de etică, 
legată de un bine și de un rău, evaluabil 
juridic. Mă refer la impulsiuni pe care 
noi, creatorii, le putem da în toate 
direcţiile pentru a dezvolta aspirația 
spre normal. Îmi place cuvintul acesta 
pentru că el reprezintă esența faptelor 
şi atitudinilor raportate cel mai bine 
la măsura omului. Aceste fapte, aceste 
atitudini, luate ca normă, devin nor- 
male. Călinescu sugerează undeva aceas- 
tă înțelegere, referindu-se la arta cla- 
sică greacă. 


Nu! Să nu. admitem violența, 


cruzimea, crima 
Sensul vieţii noastre este umanist. 


Dacă admitem că a 7-a artă — cinema- 
tografia — este supusă acelorași prin- 
cipii care guvernează toate ramurile 
artei şi că împarte cu acestea respon- 
sabilitatea înnobilării conștiinței uma- 
ne, este firesc atunci, ca și față de arta 
supusă discuţiei noastre să avem aceleași 
cerințe etice și estetice pe care le 
pretindem literaturii, poeziei, teatru- 
lui, muzicii, picturii, etc. Forța social- 
educativă a artei este un bun cîştigat 
în societatea noastră, iar filmul în- 
deosebi, prin circulația largă pe care 
o are, poate contribui substanțial la 
educația spirituală a poporului în etapa 
actuală a vieţii noastre. Creaţia cine- 
matografică care a înregistrat unele 
succese este însă inegală. Animată de 
cele mai bune intenţii, beneficiind de 
condiţii tehnice şi materiale exceptio- 
nale, avind la dispoziție numeroși artişti 
de valoare, nu izbutește totuși decit 
arareori să promoveze în mod deliberat 
filme care din punct de vedere emo- 
tional şi intelectual să capteze şi să 
influențeze masele largi de spectatori. 
Desigur, receptarea operei de artă nu 
se face uniform, variază în funcţie de 
pregătirea spectatorului, de orientarea 


sa ideologică, de facultatea sa de a face 
deosebirea între ceea ce este valoare 
autentică sau non-valoare, de maturi- 
tatea şi experiența de viață pe care o 
are. Cu atit mai necesar este așadar 
ca filmele noastre să exercite o înriîu- 
rire complexă asupra fiecăruia, să tre- 
zească în om cele mai nobile sentimente 
și să-i dezvolte gustul pentru frumos. 
Să nu admitem în nici un caz ca arta 
noastră cinematografică să fie supusă 
unor considerente de ordin aşa zis 
«comercial» și mai ales să ne ferim 
de a propaga filme care promovează 
violența, cruzimea şi crima. Mărturi- 
sesc că personal am un profund dezgust 
față de acele pretinse «opere» teatrale 
şi cinematografice de peste hotare 
care îşi fac un merit din a provoca 
«senzații tari», stimulind instictele cele 
mai primare, cele mai degradante. Pre- 
zentului nostru, poporului adinc anco- 
rat în frămiîntările istoriei contempo- 
rane, nu-i trebuie o astfel de «artă». 
Sensul vieţii noastre este umanist. 
Acesta este caracterul artei noastre și 
acesta este fundamentul misiunii sale 
educative. 


OV. S. CROHMĂLNICEANU 


Nu! Publicul nu e un copil arierai. 


El trebuie împins 
să gindească. 


Că toate artele exercită o operă de 
modelare a sufletului omenesc e un 
lucru prea bine știut ca să mai insistăm 
asupra lui. Posibilităţile cinematogra- 
fului însă sînt, în această direcție, uriașe. 
El se folosește de un limbaj universal 
care-i îngăduie să se adreseze nemij- 
locit, oricui, nu-l stinjeneşte prea grav 
nivelul cultural al publicului, atinge 
repede mase imense de spectatori și a 
obişnuit lumea întreagă să-l frecventeze. 
Mulţi oameni nu se duc niciodată la 
concerte, nu mai puțini se abțin să 
viziteze muzeele sau expozițiile de 
pictură; destui n-au răbdare să citească 
o carte şi se mulțumesc cu lectura zia- 
relor. Cine nu merge însă la cinema- 
tograf? 

Apoi, cind urmărește un film — au 
demonstrat-o psihologii — spectatorul 
se identifică foarte direct şi intim cu 
anumite figuri de pe ecran, împărtă- 
şindu-le temerile, .emoţiile sau nădej- 
dile. Puterea de impresionare a cine- 
matografului sporeşte astfel conside- 
rabil. În faţa casei mele, un copil, a 
scris pe zid: «aici locuieşte Eliott Ness». 

E firesc așadar să ne intereseze funcția 
educativă a celei de-a șaptea arte Că 
voim ori nu, ecranul lucrează asupra 
conștiinței şi mai ales asupra inconștien- 
tului nostru pe o scară gigantică. A ne 
întreba în ce sens şi cu ce efecte, e 
absolut legitim, ba chiar necesar. 

Sigur că atita vreme cit un film nu 
ajunge să fie reuşit din punct de vedere 
artistic, orice discuție pe tema valorii 
lui educative rămîne vană. Cu bune 
intenţii e pavat, se știe, drumul spre 
iad și o producţie proastă, adică stu- 


ION DUMITRESCU 


pidă și plicticoasă, are adesea efecte 
contrarii celor scontate. Dar în sfera 
realizărilor izbutite avem nu numai 
dreptul, dar şi datoria să introducem 
criteriul educativ, atunci cînd se pune 
problema alegerii și difuzării diverselor 
filme pe piață. Singura condiţie e să-l 
înțelegem într-un chip inteligent și nu 
mărginit, pragmatic. Educaţia pe calea 
artei diferă sensibil de practica peda- 
gogică propriu-zisă. Publicul spectator 
nu e un copil arierat căruia trebuie să 
i se furnizeze pilde naive cu iluzia că 
el le va urma. Să nu ne închipuim nici 
că filmele care duc politica struţului 
față de aspectele sumbre ale vieţii con- 
temporane sînt preferabilc celor care le 
abordează. După mine, publicul trăieș- 
te efectiv un proces educativ la cinema- 
tograf, atunci cînd e împins să gindească, 
să tragă singur prin reflecţie o învăță- 
tură din realităţile înfăţişate pe ecran. 
Educatorul superior se dovedeşte artis- 
tul adevărat care se pricepe, pe nesim- 
tite, să declanșeze în mintea spectatoru- 
lui o astfel de meditaţie fertilă, asigu- 
rîndu-se doar că ea va lua direcția do- 
rită. Cu istorioare perfect morale, cine- 
matograful poate nutri o bună conştiin- 
ță, gata să-şi reia liniștită comportările 
curente la ieşirea din sală; Hollywood- 
ul a deținut lungă vreme secretul aces- 
tui tip de filme. Specia lor n-a dispărut 
şi am întiîlnit-o perpetuindu-se chiar 
sub firme mult mai nobile. Nimic nu 
poate întrece puterea revoluționară a 
adevărului. Sint pentru o cinematogra- 
fie educativă, adică pentru o cinemato- 
grafie cît mai adevărată. 


Nu poi să nu protesiez 


împotriva filmelor de serie neagră. 


Arta esie 


educativă ! 


Pentru mine această dorință este 
valabilă și de neclintit: adevărata operă 


de artă este educativă, mai mult as 


spune, este didactică. 


Sint multe teorii la care am renunţat 
de-a lungul anilor. Pe unele le-am mo- 
dificat, pe altele le-am aruncat. De la 
teoria funcţiei educative a operei de 
artă n-am abdicat și nu voi abdica 
niciodată. O capodoperă veche sau 
nouă n-ar fi îndreptățită să poarte 
această calificare dacă n-ar deține forța 
de a emoționa, de a influența sufletul 
individului și societatea, fie direct, fie 
indirect. 

La întrebarea dacă filmul poate să 
contribuie la formarea tineretului, răs- 
pund fără ezitare da, pentru că ştiu, 
bunăoară, ce s-a întimplat cu generația 
mea și cu mine însumi. De altfel, este 
bine să adaug că rațiunea de a exista 
a filmului ca artă socială este tocmai 
funcția lui educativă. 

În copilărie și în adolescență, filmul 
a fost -una din pasiunile mele. Am în- 
vätat la Rîmnicu Vilcea și am avut 
norocul ca directorul internatului meu 
să fie un mare iubitor al filmului. La 
cinematograful din colțul străzii, mai 
jos de școala noastră, am văzut în 
premieră filmul lui Igiroşanu «Haiducii» 
cu artiștii «vii şi naturali» prezenți în 
sală. Erau alții decit haiducii lui Eugen 
Barbu și alergau călări de-a lungul șo- 
selei cu... stilpi de telegraf. Ca student, 
unul din felurile preferate ale menu-ului 
meu artistic recreativ era filmul, mai 
ales că în sălile de cinematograf era 
mai cald decit acasă. 

Intre anii '25—'40, perioadă de mare 
înflorire a artei cinematografice, vă 
închipuiţi că am putut să mă înfrupt 
copios din belșugul de filme care rulau. 
Am asistat la debuturile filmului vor- 
bit. Imi făcusem din eroii de pe peliculă, 
de altfel aproape toți cele mai mari 
vedete ale cinematografului, modele 
de comportare și din eroine, cele mai 
frumoase și mai celebre staruri din 
istoria cinematografiei, idealuri femi- 
nine. Într-adevăr, filmul îmi umplea în 
bună parte sufletul și îmi modela gîn- 
durile mele de copil. 

Sala Andreian din Rimnic unde con- 
certa Enescu cînd poposea în turneu 
pentru o seară, două: l-am văzut pen- 
tru prima dată pe Gary Cooper, față 
de care am rămas cu o dragoste și ad- 
miraţie definitive. Tirziu, după mulți 
ani, cu puțin înainte de a muri, l-am 
zărit în compania lui Karajan la Viena. 
Era același, calm, frumos, sigur de 
sine, bărbat şi cu un aer de modestie 
şi timiditate care îi sporea enorm far- 
mecul. L-am văzut și pe Chaplin, acum 
în urmă, Dacă nu aș fi aflat de la vecini 
cine este, nu Las fi recunoscut și nu aș 
fi făcut parte din cortegiul care îl ur- 


mărea. Atit de mare era deosebirea 
între Chaplin-ul care se plimba liniștit 
pe Rue Royale și Charlot-ul tuturor 
filmelor din care nici unul nu mi-a 
scăpat. 

Zimbesc bonom cind mi-aduc aminte 
de Mosjoukine și de Ivan Petrovici în 
filmul «Michel Strogoff», mă simt tînăr 
cînd mi-aduc aminte de vestitul Zorro 
care sărea de la etajul Ill direct în șa, 
pornind în galop și de biciul cu care îi 
stigmatiza în frunte pe bandiți, pe 
răufăcători și pe adversarii șerifului 
cel drept. 

Ce mult mi-au plăcut în copilăria 
mea şi ce mult îmi plac filmele în care 
răufăcătorii își iau plata iar binele 
triumfă. 

Şi să mai spună cineva că filmul nu 
este educativ, nu are putere de in- 
fluențare, că nu umple cu generozitate, 
eroism, elanuri, idealuri, poate și cu 
iluzii, sufletul fraged și receptiv! 

Constat că pînă la virsta mea rămîn 
ferm convins că filmul de azi trebuie 
să-și îndeplinească misiunea de edu- 
cator al tineretului. 

Acum văd prea puține filme. Nu mai 
am nici timp și nici îngăduința de a 
vedea mult cantitativ pentru a selecta. 
Cînd tinzi către coloana dorică, îți 
place mai puţin barocul. 

Cu toate acestea, cunosc încă multe 
filme din creația nouă și parcă din cînd 
în cînd doresc să mă inițiez în mișcarea 
cinematografiei contemporane. O fac 
doar mai puțin decit aș dori. 

Cred în filmul românesc şi în viitorul 
lui, cu atit mai mult cu cît stimez un 
număr de oameni care lucrează astăzi 
în cinematografia noastră. lubesc filmul 
românesc și mă interesează soarta lui 
pentru că sînt unul dintre pionierii 
muzicii de film. Mulţi ani în șir am 
lucrat în studiourile noastre cot la cot 
cu regizori, operatori, producători, 
tehnicieni, pentru realizarea de filme 
documentare și artistice. O parte din 
creația mea muzicală a fost dedicată 
filmului românesc. 

Văd că în momentul de față, pe piața 
mondială a filmului, vorbesc în special 
de apus, se petrec fenomene cu care 
nu pot fi de acord: aservirea peliculei 
intereselor meschine și comerțului 
fără scrupule, debandada morală, su- 
perficialitatea, conformismul, îndepăr- 
tarea de om și de misiunea educativă 
a filmului mă îngrijorează. 

Reîntors de citeva zile de la Paris, 
nu pot să nu protestez cu această ocazie 
contra filmelor de serie neagră, contra 


filmelor «sexy», contra filmelor «inter- 
be 
7 


zise tinerilor sub 18 ani». Dacă tocmai 
filmul, cea mai populară artă contem- 
porană a ajuns să fie interzis tinerilor 
pînă la 18 ani, inchipuiți-vă tristetea și 
compătimirea pentru sufletele fragede 
şi receptive. 

Dar tocmai indignarea spontană a 
mea și a tuturor pledează cu un argu- 


ment în plus pentru misiunea educa- 
tivă a filmului. 

In încheiere, aș vrea să adaug numai 
atit, apropo de educativ, educație, 
educabil...: rămîne de analizat și de 
stabilit cine face educaţia, cum o face 
şi cui o face. Sint întrebări care ţin, 
între altele, și de sectorul administrativ. 


ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA 


Nu superproductii ieftine, 


ci filme istorice 
care se potrivesc unei educati moderne. 


Intr-o viziune coherentă umanistică 
despre cultură, în care fiecare fragment 
trebuie să se subordoneze întregului 
slujindu-l, răspunsul nu poate fi decit 
afirmativ. Imaginea vizuală, specifică 
cinematografului, are azi una din cele 
mai mari puteri de convingere, se 
imprimă în memorie cu cele mai mari 
şanse de durată. De aceea, educația 
contemporană nu se mai poate lipsi 
de cinematograf care se cere transfor- 
mat în mijloc de innobilare a gustului, 
de cultivare a emoțiilor — și etice și 
estetice. 

Ce aș recomanda să se prezinte pe 
ecranele noastre? Mă pricep mai puţin 
la cinematograf — fiindcă-l frecventez 
destul de nesusținut — dar mi se pare 


MIHNEA GHEORGHIU 


Nu 


un 


că, în general, capodoperele literaturii 
universale, refăcute în viziunea unor 
mari actori sau regizori, ar fi de dat 
mai des, începind cu acelea ale lui 
Shakespeare. Filmul istoric, dar nu 


superproductiile, care pervertesc ief- 


tin adevărul uman, se potrivește unei 
educat moderne, fiindcă are putinta 
de a da tinerilor modelele care adesea 
se uită. 

Nu vrem orori, nu vrem violențe 
care nu fac decit să crească potențialul 
instinctual și așa prea mare al tineretu- 
lui de pe planeta noastră. 

De fapt, totul trebuie văzut cu un 
ochi pregătit de cultură care să știe 
ce să aleagă. 


comert demodat 


ŞI neinformal. 


O politică culturală ! 


Am asistat nu demult, la Cannes, cu 
ocazia Festivaluiui, la un colocviu in- 
ternational al autorilor de filme. De- 
claram și cu acest prilej, acolo, că cine- 
matograful — și instrumentul său cel 
mai răspindit și mai eficace, televizi- 
unea — exercită o considerabilă in- 
fluentă asupra structurilor mentale ale 
publicului larg și prin acestea asupra 
vieții sociale. In vremea din urmă, ca- 
racteristicile pe care le prezintă aspec- 
tele nocive ale acestei influenţe se dis- 
ting printr-o acuitate deosebită, ridi- 
cînd chestiunea educație prin filme pe 
treapta principală a preocupărilor ad- 
ministraţiilor culturale. 

Apare în consecință, mult mai im- 
portantă decit în trecut, problema 
raportului dintre politica filmului şi 
cultura națională, în cele două direcţii: 
a programelor de difuzare și a planu- 
rilor de producție. 

Presa noastră de specialitate a atras 
atenția, în repetate rînduri, asupra în- 
semnătăţii sporite ce trebuie să se 
acorde, în diferite variante, specificului 
educației publice prin film: etică, es- 
tetică şi politică. Nu reprezintă un se- 
cret pentru nimeni, în cercurile pro- 
fesionale ale producției și difuzării fil- 
melor, că pe lingă conținutul evident 
actual a problemelor educației în ge- 
neral, și ale filmului politic în special, 
preocuparea față de necesitățile reale 
ale opiniei publice a impus și forme noi 
de expresie, mai directe și că formele 
depășite oferă un aspect de «modă 
veche» şi de provincialism epigonic, 


cu atit mai supărător astăzi cu cit aceste 
forme vechi perpetuează mentalităti 
si conceptii vechi si dăunătoare, cum 
ar îi ambiguitatea in morala publică şi 
izolarea de tendințele umanității con- 
temporane. 

"După ce filme ca «joe Hill», «Sacco 
și Vanzetti», «Little Big Man» și multe 
altele, valorifică, în concepția omului 
de azi, tradiţiile demnităţii lui elibe- 
ratoare, iar filmele «sentimentale» fac 
totul pentru ca să combată violența 
şi uscăciunea sufletească favorizate de 
lupeasca «struggle for life» capitalistă, 
este ridicolă și primejdioasă poziția 
acelor realizatori şi comercianți de 
filme, demodatți şi neinformaţi, care 
se joacă de-a cinematograful într-o 
ambianţă intelectuală ruptă de reali- 
tătile naționale și sociale ale lumii de 
azi, şi mai cu seamă, de noua sensibili- 
tate intelectuală a tineretului acestei 
lumi. 

Cultura cinematografică trebuie să-și 
reamintească necontenit că este un bun 
al maselor şi că aceste mase, mai mult 
sau mai puțin largi, absorb cu uşurinţă 
«mesajul» filmelor, nu numai în sfera 
restrinsă a relaţiilor dintre indivizi 
aparținind aceluiaşi mediu social sau 
aceleiaşi națiuni, ci într-una mai vastă — 
şi de aceea mai puțin controlabilă — a 
circuitului liber de informații politice 
şi culturale. 

Răspunderea celor ce aleg filmele 
pentru difuzare, ca și a acelora ce le 
orientează pe cele în producţie este de 
aceea mult mai grea și mai nuanțată 


decit. cu cinci sau zece ani în urmă și e 
nevoie în scopul bunei ei aplicări de o 
pregătire profesională și politică adec- 


FOLDES LASZLO 


vată, de o cultură generală și specială, 
profundă și aplicată la obiect. 


Nu violentă şi pervertirea simturilor, ci o 


artă în slujba idealurilor noastre socia- 
liste. 


Da. Un instrument de educatie... 
Cu atît mai mult cu cît scopul educativ 
face parte din instinctul creației. Tot 
aşa precum iubirea, de exemplu, este 
calea procreației, deși, în clipa dragos- 


tei, nimeni nu se gindește la aceasta. 


Nu cred în acele declarații progra- 
matice care se afirmă prin manifeste 
sonore, libere de orice intenție educa- 
tivă. Trebuie să spun că nu am întîlnit 
încă o operă de artă capabilă să confir- 
me o asemenea afirmație. Dar mi-e de-a 
dreptul silă de acele dubioase țeluri 
educative (vezi programele de educație 
sexuală sau de «adaptare» la violentă, 
cultivate în anumite țări) care încearca 
să pervertească simţurile, să corupa 
rațiunea. 

După părerea mea, educaţia ca pro- 
gram abstract, nu ajunge. Există 
aici un singur element esenţial: con- 


JEAN LIVESCU 


tinutul concret educativ și scopul lui 
uman. Trăim într-o tară socalistă şi e 
de prisos să mai enumăr aici toate tră- 
săturile artei cinematografice care con- 
tribuie la formarea sufletului omenesc: 
sint toate cele care stau în slujba ide- 
alurilor noastre sociale și estetice. 

În formarea omului socialist, artistul 
trebuie să dovedească un talent tumul- 
tuos, dar să asculte în schimb sugestia 
unei rațiuni stăvilite de fireşti limite: 
să nu credem că ascunzind răul sădim 
in sufleţele oamenilor rivna pentru bine, 
că netezind frămintările sinuoase îi 
indreptăm spre făgașul cel drept, că 
printr-un optimist zîmbet de afiş, adu- 
cem adevăratul zimbet pe buzele lor. 
Dar țin cu orice preț, conform idea- 
lurilor mele estetice, la rezultat, la 
bine, la adevăr, la zimbetul cald al spe- 
ranței. 


Nu e cu putintă o şcoală modernă fără 


o cultură audio-vizuală. Cu asta trebuie 
să începem! 


Caracterul educativ al filmului (în 
sensul participării sale pozitive sau 
negative la formarea personalităţii uma- 
ne) este de netăgăduit. 

In adevăr, dintre mass-media, cine- 
matograful are cea mai largă capacitate 
de cuprindere vizuală și auditivă a pu- 
blicului, este cel mai vechi, cu cea mai 
puternică influență socială. Adăugăm 
că în perspectivă apropiată cinemato- 
graful — ca instituție — este cel mai 
periclitat mai ales prin extinderea te- 
leviziunii și a video-casetei. 


Din punct de vedere educativ (ceea 
ce în bună parte acoperă punctul de 
vedere artistic) pot exista filme bune 
și filme proaste, diferenţiate după ta- 
lentul artiștilor, după capacitatea aces- 
tora de a convinge, după profunzimea 
şi veracitatea concepției regizorale. 

Tot ca o participare educativă tre- 
buie considerată și capacitatea filmului 
de a acoperi «golurile» în timpul liber 
al tinerilor. 


Încercînd a defini rolul școlii față de 
existența filmului și a cinematografului 
trebuie să ne gindim că pregătirea pen- 
tru viață pe care o dă școala înseamnă 
pină la urmă posibilitatea de a domina 
efectele diferiților alţi factori educa- 
tivi; a «înarma» cu cunoștințe și ati- 
tudini, a perfecta capacitatea tinere- 


tului de a înțelege și interpreta rațional 
lumea, societatea, istoria, fenomenele 
sociale contemporane pe plan mondial. 

Ne putem da seama în acest context, 
de complexitatea problemei cinema- 
tografiei pentru educatori. 

Educatorii trebuie să orienteze in- 
teresele și gustul tinerilor în mod se- 
lectiv spre filme bune și să explice de 
ce filmele proaste sînt proaste. 

Dificultatea pe care o întilnim de 
cele mai multe ori constă în lipsa unei 
pregătiri a educatorului pentru cu- 
noașterea cinematografului ca artă și 
în lipsa din școlile de toate gradele, 
inclusiv din cele universitare, a unei 
discipline care să inițieze în această 
direcție. 

S-ar putea să pară paradoxal: într-o 
şcoală care se vrea modernă, se stăruie 
asupra disciplinelor care formează cul- 
tura scrisă (și aceasta pe bună dreptate); 
cultura scrisă asigură stabilitatea și 
profunzimea cunoștințelor, continui- 
tatea ei peste generații, dar neglijăm 
informantul audio-vizual, atit de carac- 
teristic pentru secolul 20. 

Credem, de aceea, că răspunsul școlii 
față de importanța educativă a cinema- 
tografului trebuie să plece de la o pre- 
ocupare mai consistentă și mai siste- 
matică față de locul pe care filmul îl 
ocupă în cultura şi civilizaţia contem- 
porană. 


fort intelectual a celor mai 
MIRCEA MALIȚA din cinematografele noastre 
acesta e un factor important 
Jpera d 


Filmul nu trebuie, numai, să. răspundă, DORIN PAVEL 
ci să ajute pe tineri să-si răspundă la 
întrebări. 


ativă `u aș 


Nu există artă fără omenie. 
Omenia e infinit mai iradiantă. decît ne 
imaginăm. 


săli al ame 
n publicul larg de 


e genul eminam 


ic, Filmele needucative sin iubire: este ap ` z j: 
„Filme 'eeducative sint A e At E de cea internaţională; nu a. 
bicei și filme: -proas nu put di decit ast- 3 Ne, 
g | et ` nil sá altora ceea ce nu 
sală di e ale gustului de | la instrument mu si Sat 
E reuşim noi Jnsine uneori. lată de ce 


violența filr te ca şi obiectele d r 
t năzuinţa ngastră pentru un bun ře- 


proprietarii plasa Sufletul omenesc es 
ceară sin larg, subiectul pertoriu trebuie să 
g f 
eil SE E ` u năzuința spre o producţie națioe 
zone nuanțate — și iată de ce nainte de a un înalt nivel artistica 
că orice film trebuie să reprez ti tr li- 
je 
iet U le sa 
vie 1 COti- 
i e e în perimetrul op - 
1 tineretul, a reperto- pe 
n el M | | 


ile lui sint 


mundi AMZA PELLEA 


i pol stă fil ` EN 
iv, care a ajuns să se uig răspundă 
te >j O e şi d ` 3 aceste intrebări ici, d pă pă- 
D ă a info ai 1 5 i A- erea ea, du este un verb 


N N 1, bandiţilor simpatici! Filmul e o 
armă puternică. El poate fi folosit în 


MANOLE MARCUS $ i, 
bine sau în rău. 


Nu există repertoriu fără sală de cinema, e Let 
fără publicitate. că una dintre 


a făcut ca producţia de serie a fila 


melor să copieze * doar aparențel 


cestei mode aducind facile ar 


ze cinematografului ca artă mi se pare aceste 

S.O.S. publicitatea 1 a fi aceea de a se adres mente pr in care scuză A GA ð- 
tului spectatorului, de a ie |; esul crimei, făcînd abstracție de 

iveală tot ce este bun și s Í > motivație de idei specifică unui 

i mai anumit * context, unui anumit loc 


în- el. Cinen 


pertoriul inematogr nu a „Adio, prietene“, s-a. putut lăfăi populară dintre a și timp. Bandiţi simpatici, care ucid 

e ă decît prin intermediul s la „Scala“ — un cinematograf con- în primul ri pentru că n-au încotro, s-au instalat 

inema, prin jl cum se spectacole de gală — în De aici d stfel pe ecranele de pretutindeni. 

H reţea, o şi lulieta“ a fost forţă i Pericolul este conside in = 

i anul meschin de la re ial pentru tineret. În occident 

i S motuoa- numeroase statistici arată că filmele 

repertorit V magistrale toată pol în care violenţa Se des) dei de 

Iert, cl na | i preocupă dragul violenţei, în care pumnii se 

se vor afla în r teau fi special, $ dau de dragul pum! Si numărul 

de filme de t | ` ji rților creşte cu fiecare metru de 

prea Și înmulţi iculă, au influențat negativ tine- 

prețuite de put t t 4 retul ducînd la o o derabilă 
punct de vedere, cea mai mare tîlnim e a criminalității 

piedică la îndeplinirea rolului edu- loare „i : cum au în bine și în rău, Sigur că toți cest sens s-ar putea vorbi 

fost „În „lubire“, lăsate împotriva violenţei, împotr și despre filmul istoric. Şi el poate 


cativ al repertoriului cinematogra- Ai EEN ta. Ă Ep 3 
y n mor S ec anorate de O ` € ef b eg a 
in umoră Și deci ignorate de O Duna portărilor amorale sau imorale, merge pe un drum bun sau unul 


f reorezint lips s c zare 

ere tă lipsa de NH re parte a publicului lor virtual, dato- Féier ale $ i y ale echt 
sălilor pe genuri şi categorii de rită faptului că' ne lipsește o reclamă di i tei pi i A i hits [e Prost: EE EE 

filme, caracterul hazardat al multor cinematografică diferențiată şi in- sibile dimensiuni din viața socială a Și aici se poate cădea în spectaculos, 

programări şi debilitatea generală tensă, oamenilor prin intermediul ima- de dragul spectaculosului, în inedit 

a reclamei cinematografice. Așa se În ceea ce privește condita igie- ginilor. Nenorocirea te că voga de dragul ineditului sau să se alis 

face că un film de serie B sau C, nică, tehnică,- urbanistică şi de Con, anti-eroului, voga aventurii totale menteze gratuit, prin scene sexy, 


D 


PT Zeck D dÉ E s 


mentalitatea“ consumatorului de li- 


teratură sau de imagine „porno“. 
Dar adevărul istoric trebuje res- 
pectat. Fi!mul trebuie să refacă pe 
baza unei ample documentări, o anu- 
me epocă cu tot ce a însemnatea 
prin relațiile dintre oameni, prin 
comportarea lor la timpul respec- 
tiv. Filmul însă, ca artă, nu se poate 
reduce numai la o stampă asupra 
trecutului. Trecutul poate trăi nu- 
mai raportat la prezent, iar filmul 
istoric trebuie să ţintească către 
concluzii contemporane, emoționînd 


PETRU POPESCU 


Nu! 


KASS mii 


$ aA A i 
S r. d - 
Ke KI 


spectatorul de azi. În luna iunie 
am prezentat „Mihai Viteazul“ în 


străinătate. Acolo am avut în repe- 
tate rînduri bucuria să stau de 
vorbă cu tineri spectatori care au 
reușit să distingă în contextul 
istoriei vechi, problemele grave, cu 
răsunet actual. Aceste ecou în con- 
temporaneitate trebuie să-l aibă 
orice film pentru a deveni un instru- 
ment de educaţie. $i bineînţeles 
pentru asta, opera filmată trebuie 
să fie în primul rînd realizată ca 
operă de artă. 


incompetenței. Ca să judecăm un 


repertoriu trebuie să avem şi o cinemato- 
grafie naţională. 


Că filmul are un mare rol cultu- 
ral şi o mare obligație culturală, 
deci educativă și formatoare, iată 
o problemă decisă demult. De alt- 
fel, orice act de expresie, la nivelul 
individului ori al unei instituţii spe- 
cializate, are un fond educativ. 
Cind e vorba de film, ideea de educa- 
ție naște mai repede în spirit, pen- 
tru că lumea se gindește la publicul 
de cinema, mai numeros decit ori- 
care altul. E motivul pentru care 
s-a ajuns la teoria că filmul trebuie 
să aibă un tratament cu totul spe- 
cial, datorită faptului că „il văd mi- 
lioane de oameni", Principiul psiho- 
logic al educaţiei este, după cite știu, 
increderea în forul educator. Educa- 
ţia prin film trebuie să pornească de 
la principiul informaţiei sincere și 
exhaustive, cultivind un spirit de dez- 
batere publică cu spectatorul, oricit 
de „spinoase“ ar fi problemele. Ca 
să poți educa, trebuie să ai cu ce, 
ca să stimulezi moralitatea existentă 
in toţi oamenii trebuie s-o hrănești 
cu problemele reale ale epocii. 

Dece să credem că avem un public 
cu mentalitate de minori, de ce să 
insultăm publicul național contestin- 
du-i dreptul de a lua parte la niște 
mari dezbateri contemporane prin 
intermediul ecranului și capacitatea 
de a judeca cu discernămint proble- 
mele zilei de azi, oricît ar fiele de 
delicate? E paradoxală -raritatea fil- 
melor din ţări vecine, pe care nu o 
poate explica nici vreo diferență de 
ideologie, nici vreo dificultate ecos 
nomică. 

Educația prin film inseamnă, fi- 
reste, şi educația estetică prin film. 


Dar gustu! estetic ał spectatorului 


nostru de film e foarte perimat, 
pentru că nu i se dau filmele con- 
temporane cele mai bune, acelea 
care înseamnă trepte în evoluția 
artei de imagini. h 


FLORIAN POTRA 


Nü! 


A 


Frumosul cinematografic, așa cum 
a fost modelat de ultimii douăzeci de 
ani de cinematografia internaţională, 
e pentru spectatorul nostru curent o 
noțiune fără nici un conţinut, pentru 
că el nu a avut pină acum nici o ocazie 
onestă de a-și face cultura cinemato- 
grafică, căci nu putem lua în consi- 
derație o cinematecă prost utilată 
și minusculă, nici o singură sală 
„de artă“ care proiectează filme ce 
sint socotite obișnuite în ţara lor 
de baștină, în timp ce adevăratele 
filme de artă și eseu nu ajung 
aproape niciodată la noi. Nu e de 
mirare atunci că unii spectatori se dau 
in vint după „Un pumn de dolari“ 
și rup casa la toate prostiile cu 
Alain Delon la care nu se duce mai 
nimeni în occident. În asemenea 
condiţii devine aproape retoric să 
mai vorbim despre efectul educativ 
și moral al repertoriului. 

O vină mare în această deficiență 
de educaţie cinematografică a pu- 
blicului, și prin ea în eficiența de 
educație morală, civică, patriotică, 
de care filmul e cu deosebire ca- 
pabil, o au cineaștii noştri, regizorii 
și scenariștii, care în loc să studieze 
cu curaj şi discernămint ultimii 
30 de ani de evenimente psihice şi 
fizice ale societății românești, așteap- 
tă ca pe o mesie „scenariul bun“, 
„ideea bună", „cartea bună de ecra- 
nizat", ca și cum viaţa lor, plină de 
evenimente, frămintări şi drame nu 
poate avea nici o legătură cu ecranul, 
Ei dovedesc constant că nu cunosc 
publicul românesc și nu simt nevoia 
să creeze pentru el, şi aici, de fapt, 
e miezul problemei, chestiunea re- 
pertoriului fiind şi ea un pur co- 
rolar. Ca să judecăm un reper- 
toriu trebuie să avem o cinemato- 
grafie naţională, un unghi propriu 
de vedere. Altfel, e ca și cum am 
învăța geometria fără să posedăm 
măcar un compas. 


superficialității. 


Avem. nevoie de cadre 
pregătite: temeinic, 


Nu de criterii — fie ele oricit 
de riguroase — ducem lipsă. Ducem 
lipsă, cred, de tot mai multe cadre“ 
care să întrunească — individual şi 
co'ectiv — următoarele calități: 
formaţie ideologică, politică și cul- 
turală (cinematografică) temeinică; 
capacitatea de a se informa „la zi“ 
asupra producției mondiale, pe de 
o parte, asupra gustului public, pe 
de altă parte, abilitatea de-a cumpăra 
cît mai multe filme bune și cit mai 
ieftin; simţul socio-psihologic și es- 
tetic de a alcătui programe cu o 


10 


încărcătură intelectuală și morală 
progresiv mai ambițioasă și -mai 
prețioasă; știința de a populariza 
reclamă, propagandă etc.) diferen- 
țiat și adecvat — filmele; și altele 
incă. Cred că şi sub raportul „re- 
pertoriului”, cinematograful nostru 
are nevoie de innoite contacte (dacă 
nu infuzii) cu zonele mai inalte de 
cultură, economie, psiho-sociologie, 
tehnica informaţiei și a publici- 
tății etc. Dar împlinirea unui ase- 
menea deziderat cere timp şi răb- 
dare. 


GHEORGHE RAVAŞ 


> 


Nu putem actiona decit conjugindu-ne 


eforturile. Avem nevoie de colaborare cu 
televiziunea. Cu critica de specialitate. 


De la început trebuie să spun că 
socotesc cinematograful printre cei 
mai însemnați factori de influenţă la 
formarea conştiinţei socialiste, că 
arta filmului, de o deosebită forţă de 
penetrație în psihologia spectatoru- 
lui, îmbogățește universul spiritual, 
moral şi estetic al milioanelor de 
aderenți ai ecranului. 

Concepem alcătuirea repertoriu- 
lui cinematografic sub raportul va- 
lențelor educative şi culturale pe 
care le poartă filmele, activitatea de 
perspectivă și selecționarea acestora, 
avînd la bază criteriul conţinutului 
de idei, al mesajului lor, al tensiunii 
emoționale și expresivităţii artistice 
ce reușește să transmită acest fond 
ideatic minţii şi sufletului spectato- 
rilor de cinema. Complexitatea vie- 
ţii contemporane, înclinațiile perso- 
nale, gradul de pregătire, dorinţa 
de cunoaștere, nevoia de destindere, 
îndreaptă preferințele spre genuri 
de filme diferite (comedii, drame, 
filme de aventuri și altele) cu o 
problematică variată, care să pro- 
vină din cît mai multe zone geogra- 
fice. Repertoriul pe anul acesta con- 
ţine pe genurile importante 34 de 
comedii, 40 filme de aventuri şi 
85 drame, în total 159 de filme 
importate din 23 țări din Europa, 
Asia și America. 

Credem că 'răspundem unor ce- 
inte ale culturii moderne, ale edu- 
cației estetice, prezentind şi filme 
aparținînd unor curente sau şcoli de 
filme cît mai diferite, unor mari 
realizatori. De exemplu, în anul 1970 
au fost achiziţionate pentru reţea 
26 filme premiate la festivalurile 
internaţionale și 24 realizate de per- 
sonalități ale artei cinematografice 
(„Ceaikovski“, „Șoimii“, „În arșiţa 
nopții“, „Z“, „Tăcerea bărbaţilor“, 
„Bătălia pentru Alger“, „Romeo și 
Julieta“, etc). 

n acest tablou cu o cromatică 
atît de nuanțată, apreciem că tonul 
«major trebuie să-l dea filmul ro- 
mânesc, filmul care vorbeşte despre 
viaţa şi oamenii noştri, despre Suc- 
cesele și necazurile noastre, care 
vorbesc cu optimism şi pasiune des- 
pre lupta poporului nostru pentru 
devenirea lui națională, socială și 
spirituală, 

Important pentru noi este ca fil- 
mele străine ce rulează pe ecranele 
cinematografelor să nu fie în opoziție 
cu principiile, cu concepțiile partidu- 


lui și statului nostru despre socie- 
tate, despre rolul social și etic al 
omului. 

Întîmpinăm uneori dificultăți în 
achiziția filmelor produse de stu- 
diourile occidentale, deoarece marea 
majoritate a acestor filme sînt tri- 
butare violenței, erotismului, fri- 
zează prostul gust, imoralitatea. 

Cunoscînd că o mare parte a 
spectatorilor o formează tineretul, 
în învestigarea producției mondiale 
s-a urmărit cu insistenţă importarea 
de filme valoroase care promovează 
ideile umanismului, victoria binelui 
asupra răului, satirizează relele de- 
prinderi, conduita și atitudinile re- 
probabile, demască racilele orîn- 
duiri capitaliste contemporane.” 

E de notorietate faptul că fil- 
mele din genurile mai uşoare (muzi- 
cale, comedii, aventuri, melodrame) 
au atracția. cea mai mare la public, 
de aceea o parte a importurilor 
sînt destinate acestor categorii de 
filme. 

Ne reproşăm faptul că au fost 
cazuri cînd nu am aplicat cu exi- 
genţa cuvenită criteriul valoric, ac 
ceptind unele filme occidentale cri 
ticabile mai ales prin modalitatea 
de tratare, conținînd secvenţe care 
ar putea avea influențe educative 
defavorabile (de exemplu: „La reve- 
dere, prietene!') în special în rîndul 
spectatorilor tineri cu o educație 
neformată. De asemenea, conside- 
răm ca o trăsătură negativă frec- 
vența mare a programărilor unor 
filme de divertisment, pe ecran, 


Subliniind responsabilitatea ce re- 
vine DDF în selecţia judicioasă a 
filmelor pentru reţea, în progra- 
marea acestora pe ecranele cinema- 
tografelor, părerea mea este că se 
cer eforturi conjugate din partea 
instituţiilor cărora le revin sarcini 
în activitatea cultural-educativă, în 


“special cu televiziunea, pentru a se 


găsi cele mai eficiente forme de 
colaborare în această privință. Un: 
aport mai substanţial s-ar cuveni; 
dat de către critica de specialitate, 
Din păcate, unii din criticii de film 
solicită insistent aducerea pe ecrane 
a unor filme deficitare din punct 
de vedere al mesajului de idei, pe 
care le socotesc capodopere bazin 
du-se în apreciere exclusiv pe con- 
siderentele realizării artistice. L Bop: 
nie şi Clyde“, „Midnight cow-boy“ 
și altele). s 


VALENTIN SILVESTRU 


Nu putem face abstractie de 


această 


realitate : exigenta. trebuie: să înceapă cu 


producția 


„Dacă repertoriul cinematografe- 
lor nu e prezidat de un criteriu 
cult care implică substanțial 
funcția formativă a filmului sub ra- 
port educativ — -atunci el devine 
un conglomerat haotic ce iese diñ 
albia preocupărilor artistice și se 
rostogolește în făgașul altor înde- 
letniciri, cum ar fi comerțul. Este 
absolut evident că această complexă 
muncă de cunoaștere, proporționa= 
re, raportare la interesele spirituale 
ale populaţiei și preocupare de 
depăşire continuă a gusturilor cu~ 
rente pentru sensibilizarea unui gust 
nou, nu poate fi dusă decit de oa: 
meni culti, dispunînd de structuri 


natională. 


organizatorice, suple, instrumente 
eficace de prospectare a pieții mond 
diale, metodologii noi de sondare 
a preferințelor, tehnici și norme 
moderne de difuziune a culturii 
în mase. Actualul aparat de întoca 
mire și realizare a repertoriului cines 
matografic e, față de necesitățile 
obiective, față de gradul de Inte 
lectualitate al unor domenii limt 
trofe, la distanța la care se află 
tărăboanța faţă de avionul supere 
sonic ca mijloc de transport. La 
nivelul unui orăşel îndepărtat de 
centru, ideea însăși de repertoriu 
devine excentrică şi numai enunţarea 
e! provoacă sincere stupefacții locate, 


Din indiferent care unghi ar fi 
privită potența educativă a unui 
program cinematografic, e cert că 
punctul central de referință îl con- 
stituie producția națională. O pro- 
ducție naţională masivă, foarte va- 
riată și ambițioasă sub raportul 
formelor e, printre altele, și un 
admirabil regulator al tuturor acti- 
vităților cultural-sociale care se bi- 
zule pe film, inclusiv repertoriul 
general al satelor, special destinate 
proiecţiilor publice. Cum producţia 
națională — merituoasă cînd pe o 
latură, cînd pe alta, cînd pe un 
film artistic răzleț, cînd pe un grup 
de documentare făgăduitoare, cînd 
pe declaraţiile vivace ale unui reali- 
zator sau director, cînd pe uimirea 
vreunui străin în faţa numărului 
de cărucioare din studiouri > nu e 


BUJOR SION 


niciodată meritorie pe ansambluri 
reprezentative (să zicem ca număr 
de pelicule într-un an) ca evoluţie 
spectaculoasă a unui gen, ca reali- 


zări continui, în ritm constant, ale . 


unei personalități etc., rezultă că 
repertoriul cinematografic general e 
lipsit deocamdată de cel mai impor- 
tant factor de stabilitate culturală, 
artistică. 

Faptul că acum acest repertoriu 
nemulțumeşte cronic pe toată lumea, 
pînă și pe cei care-l alcătuiesc — 
deşi din alte motive decit pe toată 
lumea — poate genera o speranță 
activă şi poate duce" măcar la for- 
mule incipiente de revalorificare a 
noțiunii și regîndire a practicii exis- 
tente. 

Poate. 


Nu putem răspunde decit dacă întelegem 


Că repertoriul. este şi trebuie să 
act de optiune. 


Nu se poate răspunde întrebării 
dv, decit dacă pornim de la ideea că 
repertoriul a fost, este și trebuie să 
fie un oct de opțiune, Un act care 
implică angajare şi responsabilitate 
ideologică, politică, morală şi cultu- 
rală, care implică o selecţie foarte 
riguroasă ce trebuie să aibă la bază 
o gindire, un scop, un ţel. El nu este 
și nu trebuie să fie un intermediar 
pasiv, ci o conștiință activă care 
acţionează în numele unor principii 
şi pentru promovarea acestor prin- 
cipii prin intermediul celei mai 
complexe arte din cite istoria spiri- 
tualității umane a cunoscut pină 
acum — filmul — artă ce are deopo- 
trivă o mare forță de atracţie și 
inriurire, ` 

În cazul televiziunii cum trebuie 
înțeles acest „instrument de educa- 
ție“ cum îl numeşte ancheta dv.? 
Mai întii, este necesară o precizare: 
filmul este unul din mijloacele prin 
care televiziunea își exercită rolul 
său fundamental de influențare, de 
formare a omului nou al societăţii 
noastre socialiste, Dar orice sondaj, 
orice anchetă ne demonstrează că 
filmul ocupă un loc central în prefe- 
rințele telespectatorului, că ei îl 
doresc, îl urmăresc, că filmul se 
inscrie printre acele emisiuni de 
mare popularitate, care polarizează 
atenţia unor categorii extrem delargi. 

Tocmai de aici necesitatea unui 
spirit de discernămint realizat din 
perspectiva ideologiei marxiste care 
trebuie să ducă la selectarea acelor 
filme angajate social, a acelor pro- 
ducţii care pot cultiva trăsături alese 
de caracter, bărbăţia, dăruirea şi 
curajul în lupta pentru adevăr şi 
dreptate, aducind inaintea spectato- 
rului nemuritoarele exemple deluptă 
duse pînă la sacrificiu împotriva a 
ceea ce este invechit, retrograd, a 
tot ceea ce de-a lungul veacurilor s-a 
opus progresului social, a tot ceea 
ce a urmărit să țină omenirea în 


fie un 


lanțurile. prejudecăţilor, ale obscu= 
rantismului, ale inegalităţii şi nedrep- 
tății; acele filme care pornesc de la 
prețuirea valorilor morale, ale fru- 
musel sufletești, a tot ce are mai 
ales ființa umană, care elogiază 
încrederea sa în viaţă, virtuțile sale. 

Bineînțeles, aceste filme apart, 
nind unora din cei mai de seamă 
creatori s-au afirmat şi se afirmă in- 
contextul unei producţii mondiale 
uriaşe care nu se prezintă ca un 
teren lipsit de asperităţi şi de 
contradicții. 

Idei şi curente filozofice idealiste, 
retrograde, ce pun în evidență tira- 
nia instinctelor, ce prezintă omul 
ca un rob al pornirilor degradante 
ihoculind — adeseori în mod subtil — 
ideea abandonului in faţa vieţii privită 
ca o tristă fatalitate, propagind 
renunțarea la orice luptă, inutilita- 
tea oricărei acţiuni, elogiind tot 
ceea ce duce la cufundarea individu- 
lui într-un univers al spaimei, al 
neincrederii în forţele proprii şi ale 
celor din jurul său, capătă maxima 
lor forță nocivă prin puterea de 
penetratie ce le-o dă astăzi filmul, 
De aici ideea pe care aş vrea să o 
subliniez: repertoriul trebuie și poa- 
te să fie un instrument de educaţie 
dacă vom şti să selectăm de pe pozi- 
ţiile ideologiei socialismului, din pro- 
ducţia actuală, tot ceea ce este va- 
loros, tot ceea ce afirmă ideile 
noului, ale dreptății sociale, ale 
nobleței umane, de ceea ce propagă 
deschis sau voalat principii ce n-au 
nimic comun cu etica noastră, cu 
climatul nostru social, cu înţelegerea 
pe care o dăm omului și locului său 
in societate. Fără îndoială, privind 
retrospectiva programului filmului 
pe micul ecran, ne dăm seama că nu 
întotdeauna aceste principiii şi cri- 
terii au fost aplicate cu fermitate, 
că şi noi n-am dat dovadă de sufi- 
cient spirit selectiv pentru ca tele- 
viziunea să nu ofere spectatorului 


produsele mediocre ale violenţei, 
ale nielodramei, ale gustului minor. 
Cind vorbim de repertoriu, fără 
indoială avem in vedere atit ceea ce 


- importăm din diferite-ţări ale lumii 


cit și producţia naţională, cea care 
ar trebui să aducă nemijlocit în fața 
noastră universul moral specific ţării, 
problemele caracteristice ale for- 
mării şi desăvirșirii conştiinţei socia- 
liste. În acest sens, credem că încă 
formulele pentru ca cele mai repre- 
zentative filme create de cinemato- 
grafia noastră în ultimul sfert de 
veac să aibă un caracter de perma- 
nenţă pe micul ecran, să fie mereu 
prezente în circuitul valorilor culturii 
naționale. 

După cum vedeţi, am pronunţat 
mai ales cuvintul selecție şi nu m-am 
referit la producţia televiziunii ro- 
mâne pe acest tărim, care se află 
abia la început. Din ceea ce s-a 
realizat pină acum, mai ales în 
domeniul filmului de montaj, de 
reconstituire, de reportaj istoric, 
cum ar fi „Impotriva intunericului 
verde“, „În această țară comuniştii“, 
„Planeta se grăbeşte“, cicluri care 
s-au bucurat de o foarte mare audi- 
enţă şi un interes deosebit din par- 
tea telespectatorilor, ne arată că 
drumul filmu'ui politic, inspirat din 
marile momente ale istoriei patriei, 
din marile confruntări ale istoriei, 
din marile bătălii de clasă — filme 
care aduc în prim plan momente 
cheie ale vieții acestui popor, ale 
lu ptei clasei muncitoare condusă de 
partid, este drumul cel mai fertil 
pentru televiziunea noastră. Fără 
indoială, acest gen de film care dă 
spectatorului posibilitatea să se intil- 
nească cu ceea ce critica mondială 
numește „istoria trăită" nu poate 
insă suplini filmul original artistic 
pe aceste teme. Cred că pină la 
apariţia acestor rinduri telespecta- 
torii vor vedea primele episoade 
din serialul „Urmărirea” după un 


scenariu de Eugen Barbu, realizat 
de regizorul Radu Gabrea, în care se 
evocă lupta unui grup de uteciști 
indrumaţi de partid împotriva fas- 
cismului, a dictaturii antonesciene. 
Ne propunem ca în anul viitor să 
prezentăm un serial după scenariile 
lui Titus Popovici al cărui erou 
ingenios și îndrăzneţ este un contem- 


poran al nostru, un om al zilelor: 


noastre, expresie a idealurilor socie- 
tăţii socialiste. Vrem, de asemenea, 
să inscriem în preocupările noastre 
realizarea unui serial du pă monumen- 
tala frescă istorică. „Fraţii Jderi” a 
lui Mihail Sadoveanu, la carelucrează 
acum regizorul Mircea Drăgan şi un 
gen de roman foileton „Mușatinii“ 
după trilogia lui Delavrancea, pe 
care il bregătește regizoarea Sorana 
Coroamă. Căutăm să omagiem cu 
mijloacele specifice artei figuri legen- 
dare de eroi ai ţării noastre pentru 
care rostul existenței lor nu a fost 
altul decit slujirea necondiționată a 
cauzei poporului, a ideii de libertate 
socială şi naţională. Am vrea, de 
asemeni, ca prin intermediul micu- 
lui ecran să aducem exemplele oame- 
nilor înaintați ai zilelor noastre, eroi 
modeşti și anonimi cei care se 
dăruiesc zi de zi cauzei inalte a socia- 
lismului. Am vrea ca filmul de tele- 
viziune să fie unul din acele mo- 
mente cheie ale programului nostru 
prin care spectatorul să-şi îmbogă- 
țească universul de cunoaştere, să-i 
cultive trăsăturile cele mai nobile, 
să-i ofere mari bucurii sufletești 
prin întilnirea cu idei generoase şi 
cu marea artă, iar în ceeace privește 


“producţia originală a cinematografiei 


noastre sau proprie a televiziunii să 
fie un film al acestei țări cu tot ce a 
avut și are mai înălțător, un trecut 
glorios şi un prezent ce constituie 
intr-o sinteză unitară izvorul ope- 
relor de artă autentice, a tipurilor 
umane ce se înscriu în galeria eroilo- 
nepieritori, 


MIRCEA SÎNTIMBREANU 


Nu produse -p 
Respect față de artă 


şi față 


de om. 


Filmul. este unul din afluenții 
conştiinţei noastre., E 
aşadar, ca hidrologia lor să fie cît 
mai -pură, Și e important ca în re- 
țeaua lor să“nu se deverseze, după 
bunul sau prostul plac al cuiva, 
produse poluate, deşeuri artistice, 
toxinele unor cânale îndoielnice. 

Lăsînd peisajului cinematografic 
întreaga sa- diversitate, cred că 
putem cumpăni oricînd şi, îndeosebi 


“acum, mult mai bine asupra filtrelor 


noastre, cu acea luciditate la care 
ne obligă totodată respectul față 
de artă și respectul faţă: de om. 
Şi oricît ar fi de-greu de stabilit 
unghiulația ideală între spectatori 
şi filme, există unghiuri care, în mod 
evident, prin obtuzitatea lor, pot 
fi precalculate și evitate. Mă refer 


important, . 


“la toată gama filmelor vulgare. 


gratuite şi care, tocmai pentru 'că 
sînt minore cin. Gate punctele de 
vedere, au putut, pînă de curînd, 
printr-o progrâmare de rutină, să 
abată o însemnată parte din reţea 
de la funcţia sa majoră: aceea de a 
alimenta conştiinţa contemporanilor 
noștri nu cu siropuri sau cocteiluri 
dubioase, ci cu apa fortifiantă, vie, 
a înaltelor noastre idealuri. 

Se cere efortul de a regîndi for- 
mativ, multilateral și profund res- 
ponsabil pe întregul parcurs al 
opţiunilor noastre avind în faţă pe 
spectatorul nostru (care la cinema- 
tograf e totdeouna tînăr), și nu 
trăgînd cu coada ochiului, în primul 
rînd, la casa de bilete, aşa cum, 
trebuie să recunoaștem, am pro- 
cedat cu ușurință nu o dată. 


ei 


II