Revista Cinema/1990 — 1998/009-CINEMA-anul-X-nr-3-1971

L] 
c 
> 
- 
“ 


3 
x 
mi 
2 
z 
« 


nematoqgrat 


Bucuresti - marti 


i de cultură 


CINEMA 
ANUL IX NR. 3 (99) MARTIE 1971 
Redactor șef: Ecaterina Oproiu 


Coperta IV 


MARGARETA PISLARU MIREILLE MATHIEU 
Marea absenta de la Brașov '71 Viitoarea prezentă la Brașov '72? 


(Foto: A. MIHAILOPOL (Foto: UNIFRANCE FILM) 


DEZBATERI 


«Filmul românesc poate fi mai bun? Da! Poatel»— așa reiese din masa rotundă, 
de la 16 februarie a.c., la care au participat: Scriitorii: Eugen Barbu, Nicolae Breban. 
Al. Ivasiuc, Titus Popovici; Regizorii: Liviu Ciulei, Andrei Blaier, lulian Mihu, Sergiu 
Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis; Producătorii: lon Brad, prim-vicepresedinte al Comi- 
tetului de Stat pentru Cultură si Artă; Mircea Sintimbreanu, director general al Centrului 
National al Cinematografiei; Dumitru Carabăţ, director artistic la studioul «Bucureşti»; 
Criticii: Ov.S. Crohmălniceanu, Ecaterina Oproiu, Valerian Sava, D.I. Suchianu. 


EPOCA NOASTRĂ 


«Puterea» si «Adevărul» — O epopee modernă — reportaj de Valerian Sava 

Filmul politic — A/. /vasiuc 

Actualitatea: Stan si Bran, impostori — Radu Cosasu 

Însemnările unui spectator temperat: Dispariţia comediei — Teodor Mazilu 

Sondaj în cine-univers: Unde poti vedea un film? — H. Dona 

TV la «Cinema»: Care sint filmele dvs. preferate? — sondaj intreprins de Oficiul de p - 
studii şi sondaje al Radioteleviziunii Grigore "n 


OPINII filmul? 


Romulus Rusan întreabă: lubiti filmul, Grigore Moisil? 

Faţă în față: Andrei Blaier — Șerban Creangă: Criterii, criterii 

Cronica cineideilor: Filmul de ariergardá e necesar? — Ov.S. Crohmălniceanu. 

Publicul: Musical-ul la noi acasă — A/. Racoviceanu : 

De ce? Tautologie — Radu Beligan 

Scuzati vá rog: Amoor — Mircea Mureșan 

Confesiuni: Post-sincron — /rina Petrescu 

Dezacord: Cuvintul «incomprehensibil» — Valentin Silvestru «Haiducii». 
Film şi muzică: Interludiu — Gelu /onescu un succes 


Ce filme ati face dacă ati fi producător? — Răspunde prof. dr. doc. C.Gh. Dimitriu de public 
PE ECRANE, FILMUL ROMÂNESC 


Lungmetrajul — «Haiducii lui Şaptecai» — Petre Rado 
Documentarul — Un clasament si citeva pansamente — Călin Căliman 
Animatia: «Povestirile piticului Bimbo» — Florica Ichim 


PROFIL '71 


Actorii nostri: Gy6rgy Kovacs — portret de Malvina Ursianu. Interviu de Eva Sirbu Îmi 

Mitologie XX — V-aţi gindit la ei? — Sanda Faur iubesc 

Prim plan — Jacques Demy — Un american la Paris — Alice Mănoiu neimplinirile 
— Gene Kelly — Luceafărul dansului — D./. Suchiani 


ÎN DIRECT DIN 
Belgrad '71 — Am vázut cele mai bune filme — Mircea Alexandrescu 


Tele-eveniment — După 30 de ani 

Telecinemateca — Yoknapatawpha — Adina Darian 
Telesport — Valoarea evenimentului — A/. Mirodan 
Telesfirsit de sáptáminà — My darling Clementine 


CINEMATECA 


Secventa — Un musical travestit — George Littera 
Antologie — Filmele cu Fred Astaire 
Letopiset — Nadia Gray si destinul — /on Cantacuzino 


PANORAMIC ROMÂNESC 1 


Documentar — La cald — Mirel lliegiu 

Mărturii de platou — Clody Berthola: «Mă bucur, doar». 

Miniaturi subiective: Hortensia Georgescu, o poetă — Alexandra Bogdan 

Avanpremieră: «Serata» — Malvina Ursgianu 

Ultimul tur de manivel&: «Printre colinele verzi» eani 
Microprofiluri: Dan Pita — Mircea Veroiu " in 
Foto (d) grame avanpremieră 


„Poporul nostru reahzează lucruri de admirat 
- care pot egala orice operă de artă - si care, 
într-adevăr, cer mult talent, multă sensibilitate. 
Acelaşi lucru îl ceremde la creatorii din dome- 
mul cinematografiei şi, în general, de la crea- 


.. E444 
tori de artă“. Nicolae CEAUSESCU 


din cuvintarea rostită la întîlnirea cu creatorii din domeniul cinematografiei 
Scînteia - 7 martie a.c. 


Pentru a răspunde acestui deziderat 
trebuie să răspundem prompt la întrebările: 


PUTEM FACE FILME MAI MULTE? 
PUTEM FACE FILME MAI BUNE? 


DA! 
se poate: 


Asa reiese din masa rotundă 
de la 16 februarie a.c. 
la care revista „Cinema“ a avut cinstea să aducă 
față în față 


Scriitorii: Eugen Barbu, Nicolae Breban, Al. Ivasiuc, Titus Popovici. 
Regizorii: Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Iulian Mihu, Sergiu Nicolaescu, Gh.Vitanidis. 


Producătorii: Jon Brad, prim-vicepresedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă; 
Mircea Síintimbreanu, director general al Centrului National al Cinematografiei; 
Dumitru Carabăț, director artistic la studioul „Bucureşti“ 


Criticii: Ov.S. Crohmălniceanu, Ecaterina Oproiu, Valerian Sava, D.I. Suchianu. 
(pag. 10—17) 


„puterea“ 
si 


„adevărul“ 


Scenariul: 


Un sentiment 
fundamental 


După evocarea genezei poporului 
român («Dacii şi «Columna»), urmată 
de momentul «Mihai Viteazul» («Că- 
lugáreni» si «Unirea»), tripticul istoric 
inspirat de scenariile lui Titus Popovici 
se încheie cu un nou film în două părți 
Şi ca toate titlurile anterioare ale sce- 
naristului — putem cita și «Străinul» 
si «Setea» — noile denumiri se reduc 
la cite un singur cuvint: «Puterea» si 
«Adevărul». 

Un sentiment fundamental al epocii 
este de fiecare dată văzut în devenire, 
cu o rigoare dialectică și spectaculară, 
programatică. 

De data aceasta — pe fundalul revo- 
lutiei populare si socialiste condusă 
de Partidul Comunist Román — eroii, 


Film politic fără polemică nu există 


nu mai puțin reprezentativi decit cei 
ai peliculelor anterioare, dar întruchi- 
pati alegoric de către activiștii unui 
comitet regional, sint surprinşi — pe 
parcursul a 20 de ani (1944-1965) — în 
citeva momente dramatice, eroice, dar 
şi cotidiene, dintr-un unghi realist. 


Regia: 


Depăşind epicul 
tradiţional 


«Puterea» și «Adevărul» vor fi o 
epopee modernă nu numai prin su- 
biect. Regizorul, Manole Marcus, a 
dovedit cu prisosintă — de la «Viaţa 
nu iartă» (realizat împreună cu lulian 
Mihu) pină la «Canarul si viscolul» — 
că nu este un adept al epicului tradi- 
tional. Atent la factura aparte a mate- 


4 


rialului, decupajul regizoral supune 
totuşi ampla și grava narațiune a lui 
Titus Popovici unei reale metamorfoze 

Ne-o va explica regizorul însuşi. 


Actorii: 


„Astăzi sîntem 
tineri“ 


O formaţie forte a școlii noastre ac- 
toriceşti: Mircea Albulescu, lon Be- 
soiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, 
Irina Gărdescu, Petre Paulhoffer, La- 
zăr Vrabie, un tonus vivace, o cadență 
in cascadă, cu accentele net marcate, 
pun în evidență pentru spectatorul 
de pe platou, de la primul tur de mani- 
velă, sensurile multiple ale titlului «Pu- 
terea»: nu numai o autoritate cucerită 
prin luptă, ci şi o energie inepuizabilă, 
o inteligenţă activă, disponibilitate su- 
fletească, farmec. 


3 


De la o filmare la alta — la distanţă de 
o zi — parcurgind drumul de la putere 
pînă la adevăr, actorii imbátrinesc 
cu 20 de ani. Dar, cum o cere tehnica 
filmărilor, a treia zi se revine, în același 
decor, la prima serie, cu machiajul 
schimbat: «Astăzi sintem tineri». 


Manole Marcus: 


UN FILM POLITIC 
CONTEMPORAN 


e Subiectivitate, 
deci pasiune 


e Incredere, 
deci polemicá 


e Criticd, 
deci romantism 


— Este prima dată cind cinematografia 
noastră incearcă o privire de sinteză, 
analitică, asupra unei întregi epoci isto- 
rice. 


— «O epocă istorică», dar una con- 
temporană nouă. Pentru mine nu exis- 
tá adică o detașare netă de evenimente- 
le pe care le povestim. Nu putem incá 
să privim aceste evenimente cu acea 
obiectivitate care implică o anumită 
răceală — răceala manualului de isto- 
rie. Dar faptul că noi nu putem privi 
încă «obiectiv» aceste lucruri, faptul 
că anumite desfășurări de situații, anu- 
mite evoluții ale personajelor sau anu- 
mite stări psihologice poartă încă pen- 
tru noi o încărcătură subiectivă — 


O EPOPEE 
MODERNA 


reprezentind în esență angajarea es- 
tetică și politică a autorilor, dă un plus 
de căldură scenariului şi reprezintă 
pentru mine un foarte mare atu. A- 
cest film îl realizăm cu pasiune, fiindcă 
este vorba despre generația noastră. 


— După cite am infeles din scenariu, 
incercali o imbinare a epicului cu un 
anumit gen de sondaj psihologic, ţineţi 
să porniţi de la prezent şi utilizaţi formu- 
la retrospec(iei. Care este necesitatea a- 
cestei formule compozite? 


— Filmul începe în prezent si se 
termină în prezent. Paralel cu acest 
plan, la care se revine mereu, există 
o povestire referitoare la trecut. A- 
ceastă povestire din trecut nu este 
insă o retrospectie subiectivă a per- 
Sonajelor, ci o narațiune informativă, 
a autorilor. Doar amintirea dragostei 
lui Pavel Stoian e un flash-back cine- 
matografic propriu-zis. 


— De ce acele retrospec(ii informative? 


— Întrebarea e foarte justă si nu 
ştiu dacă răspunsul va fi suficient 
de clar. Ca să pot să justific stările 
de spirit din prezent, atit sociale cît 
și personale, era absolut necesar să 
ştiu cite ceva din viața eroilor. Mai 
precis, să evoc contrapunctic, într-un 
moment dramatic, analitic, din pre- 
zent, citeva episoade de virf ale luptei 
şi activității sociale din tinerețea eroi- 
lor. De pildă, cînd Pavel Stoian, prim 
secretar al comitetului de partid, îşi 
dă seama că e depăşit şi că trebuie să 
se retragă, se evocă momentul naţio- 
nalizării din 1948 — nu naţionalizarea 
în sine, ci starea psihologică de atunci 
a personajului, inteligența, vitalitatea, 
spiritul său viu. În acest mod par- 
curgem de altfel cronologic, însă se- 
lectiv, întreaga perioadă 1944-1965. 


— Dar film politic fără polemică nu 
există 


Nu putem să povestim aceste evenimente. 


renimente.. 


In sfirsit, 
un 


film politic! 


— Tocmai de aceea, scenariul lui 
Titus Popovici si filmul insusi nu 
eludeazá momentele dramatice, ve- 
dem ceea ce a fost si este fundamental 
pozitiv, dar si greşelile și aspectele 
negative 


— În toate filmele pe care le-aţi fà- 
cut există o anumită detaşare parodică 
față de subiect 


— Da, dar în acest film mă simt 
condus de marele meu respect și 
de înțelegerea politică și omenească 
pentru această epocă pe care am cu- 
noscut-o bine, cu toate eforturile și 
sacrificiile ei. Filmul va fi prezentat 
în anul în care celebrăm a 50-a aniver- 
sare a partidului nostru comunist 
El va avea mai degrabă un caracter 
romantic dar şi puternic realist. Decu- 
pajul va fi de maximă simplitate — 
nu însă un decupaj clasic, tip Holly- 
wood 1938, ci un decupaj simplu, 
în sensul unei mari accesibilitáti. Tin 
însă foarte mult și de data aceasta la 
ceea ce se cheamă limbaj modern: 
un stil lapidar, o anumită concentrare a 
materialului, contind pe simultaneita- 
tea de percepție a spectatorului educat 
din punct de vedere imagistic 


— Care vor fi elementele de interes 
general, ca expresivitate dramatică, in 
acest film despre viața unor activiști? 


— Filmul nostru contine o polemică 
pasionantă între două stiluri de muncă, 
reprezentind două stiluri de viață. E 
o poveste implicind destinul unor oa- 
meni, despre lupta dintre două men- 
talitáti, dintre două moduri de a face 
politică și a conduce o luptă care nu 
s-a terminat 


— Mereu in acțiune sau în polemică, 
eroii dumneavoastră sint tovarăși, dar 


cu obiectivitatea rece a manualului de istorie. 


şi prieteni. Există un fond uman care-i 
leagă? 


— Mai mult, n-avem în acest film 
«personaje negative» și «personaje 
pozitive». Într-un fel, toți au dreptate, 
deși nu totdeauna. Oricum, nu există 
personaje demoniace. Chiar si cei care 
greşesc grav au o bună intenție ne- 
indoielnică. Ei au ieșit cu toții din 
închisoarea burgheză foarte puri, cu 
dorinta arzătoare de a face totul. 
pînă la sfirșitul vieții, pentru izbinda 
ideii de dreptate și libertate căreia 
îi închinaseră deja tineretea 


— Dar, în același timp, fiecare poartă 
stigmatul unui caracter. 


— Evident, si apoi intervine rutina, 
intervine o anumită stabilitate, intervin 
automatismele care pe unii îi defor 
mează. 


— În genere, o anumită evidență a 
caracterelor e obligatorie în filmul politic 


— Eu as vrea, totuşi, să realizez un 
suspens permanent, să evit acel «stig- 
mat» 


— În «Z», de pildă, e evident din prima 
clipă că judecătorul de instrucţie este 
un pur si un intransigent, că generalul 
este un perfid prudent dar crud, procu- 
rorul un laş s.a.m.d 


— Nu, eu vreau altceva. Vreau tot 
timpul o stare de surpriză în ceea ce 
priveşte evoluția personajelor. Nu tin 
să anticipez, nu doresc să-l las pe 
spectator să o ia înaintea mea cu 
foarte mult, iar dacă uneori o ia putin 
înainte — să nu fie totdeauna sigur. 


— Nu vreți, deci, să renunfa[i la cine- 
matograful psihologic. 


— Pe cit îmi va fi posibil. 


Mircea Albulescu: 


CINE ESTE 
PAVEL STOIAN? 


— Pavel Stoian este un tip romantic, 
un om care nu ia lucrurile în ușor 
Le ia de multe ori foarte în grav, mai 
ales în relaţiile cu ai săi. Este plin de 
amabilitate cu adversarii, dar dur cu 
tovarășii în care de altfel are încredere. 
Stoian cunoaște o perioadă de ascen- 
siune umană rapidă, fulminantă, cînd 
este un personaj absolut fantastic — 
ca dovadă, e aproape idolatrizat de 
către cei din jur, datorită modului 
său de a fi şi dea acționa. Apoi ajunge 
la momentul de culme, de maximă 
expansiune sufletească, de putere a- 
firmată, cînd omul e radios, fericit. 
E singurul punct din biografia sa cînd 
e fericit — dar foarte fericit — ceea ce 


în film corespunde cu episodul na 
tionalizárii. Mai departe, lucrurile încep 
să se complice și personajul trebuie 
fie să se schimbe și să înțeleagă că, 
istoriceste, alte metode se cer, fie... 
să greseascá, fie si una si alta. 

Tot ceba ce face el, face însă cu 
convingere. Aceasta este principala 
lui calitate, care devine însă primul 
lui defect, cînd îl limitează la propriile 
lul idei 


lon Besoiu: 


CINE ESTE 
MIHAI. DUMA? 


— Mult mai tinăr, Duma îl indrágeste 
pe Stoian, făcînd din el, la început, 
un model. Dar reacțiile lor se interfe- 
rează permanent, ca în acustică, cu 
bucle, cu noduri — izbucnesc şi con- 
flicte și puncte de vedere diferite. Mihai 
Duma este mai ponderat, mai puțin 
violent, poate înclinat mai mult spre 
reflecţie. Este predispus mai mult la 
ceea ce e nou, are valențe mai des- 
chise spre ceea ce vine din afara 
cercului de activiști, este dispus să 
creadă într-un intelectual ca Petrescu 
şi, mat puţin suspicios, refuză gindui 
că acesta ar fi trădător. Are si o viață 
particulară mai normală, ceea ce îl 
completează ca om. Poate pare la un 
moment dat mai rigid decit unii, dar 
rigiditatea lui ascunde totdeauna o 
pauzá necesará pentru un gind nou 


Suspens din confruntarea caracterelor 


lar credința lui, astfel născută, nu 
este lineará. El crede in Petrescu, 
dar nu crede in presedintele gospo- 
dáriei colective care este un demagog, 
un farseur si un lingusitor. Are deci 
intuitia oamenilor de valoare, pe care-i 
sprijină, pe care-i caută. 

Există şi o replică. pe care tocmai 
am filmat-o: 

— A, promoţia Duma! exclamă la 
un moment dat Stoian. 


Amza Pellea: 


CINE ESTE 
LIVIU PETRESCU? 


— Face parte dintr-un grup de acti- 
چ‎ 
5 


visti, el fiind tehnicianul, intelectualul, 
În timp ce Stoian este un impulsiv, 
un temperament dezlántuit, Petrescu 
e mai închis în sine, poate un refulat, 
un meditativ. Nu spune decit ceea ce 
a verificat că este adevărat. Nu se 
lasă dus de sentiment și nici încintat de 
prima impresie. Din această aparentă 
lipsă de entuziasm, luată drept scepti 
cism, apare si situația de conflict 
cu cei din jur. Fiindcă el are acea 
cinste profesională, cetáteneascá, co- 
munistă care, la un moment dat, îl 
obligă să arate că, din punct de 
vedere tehnic, șantierul inițiat nu este 
posibil. Ceilalţi, furati de entuziasmul 
pe care-l cunoaștem si care a fost al 
acelor vremuri, deschid totuși șan 
lierul. iar Petrescu cade victimă 
acestui entuziasm de suprafață și 
plătește pentru un timp cu libertatea 
opinia şi atitudinea sa, ajungind la 
muncă forțată pe şantierul împotriva 
căruia se ridicase. Dar viața demons- 
trează că Petrescu a avut dreptate. 
Tocmai prin acest traseu sinuos, per- 
sonajul este captivant: ráminind pînă 
la urmă profund atașat cauzei, el nu 
face nici un fel de rabat de la ceea ce 
îi dictează conștiința 


Proces în trei 


„SÎNTEM TOŢI 
NIŞTE ROMANTICI“ 


Reporterul: Petrescu e un tehnician 
limitat? 

Amza Pellea: Nu, nu consider. El 
s-a îndrăgostit, s-a căsătorit cu știința 
Asta-i tot. De aceea îi şi spune lui 
Stoian: «În problemele construcției 
există un singur criteriu — al adevăru 
lui științific» 

Mircea Albulescu: Remarci că nici 
unul nu spune vreo vorbă rea despre 
personajul lui? 

Amza Pellea: Petrescu e un personaj 
aparte, 

Reporterul: Poate un visátor? 

Amza Pellea: Bineinteles, insá ii e 
rusine sá o arate. 

lon Besoiu: Dar să știi că toti sint 
niste visátori. Toti sint niste roman- 
tici 

Mircea Albulescu: De asta si gresesc. 

Amza Pellea: Toti au acelaşi ideal 

Mircea Albulescu: Sint plecati, im- 
preuná, pe o idee generoasă de revo- 


lutie. 


interferente 


Amza Pellea: lar Petrescu spune 
foarte frumos, în final: «Așa au 
fost împrejurările, am greșit şi eu, a 
greșit si tovarășul Stoian si amindoi 
am avut dreptate. important este ca 
acum putem deschide cu adevărat 
șantierul.» 


Opinia machieuzei: 


TOTUL E UMBRĂ 
ŞI LUMINĂ 


— După 20 de ani, v-aţi gindit să-mi 
luaţi și mie un interviu, ne spune lon 


Convingere 


Aurelia. La acest film, sint actori pe 
care-i cunosc de cind erau in institut. 
Le ştiu aproape fiecare rid nou apărut 
pe față, le cunosc mimica, le cunosc 
marotele, le cunosc gesturile. 


— Cum se prezintă Mircea Albulescu 
la masa de machiaj? 


— Mircea Albulescu are o față ro- 
tundă, cu o musculatură foarte fermă 
E greu de «slăbit». Pentru asta, a 
fost rugat să depună eforturi personale 

— A reuşit? 

— În parte da, în parte tot eu trebuie 
să ajut, prin umbre. Astăzi, în cinema- 
tografie în special, liniile nu există 
Totul trebuie să fie pe umbră şi lu- 
mină. În rest, Mircea are mustafa lui 
proprie, pe care i-o albesc numai, 


Gind nou 


tot filmul-politic 


părul — la fel. Ochii însă trebuie să-i 
rămină mereu aceeași. 

— Dar Amza Pellea? 

— Amza este un actor cu o față 
foarte mobilă. Îmi este foarte uşor 
să lucrez cu el. Şi întinerirea lui se 
lace lesne. Maturizarea mai greu, din 
cauza gesturilor lui foarte tinere 

— lar lon Besoiu? 

— La Besoiu nu am probleme de 
machiaj. Este numai o maturizare sim- 
plă. Are o față slabă, cu riduri foarte 
aprofundate. Eu găsesc că personajul 
lon Besoiu-Duma este foarte bine 
ales. Pentru cá el are flacára si buná- 
tatea omului care vrea sá domoleascá 
taurul plin de frenezie. 


Valerian SAVA 


Minciuna 
este 
totdeauna 
barocă ; 
numai 
adevărul 
poate 

fi simplu 
şi direct. 


Am văzut «Z», film manifest politic, puternic, cu ritm decis 
si am avut satisfacția cea mai umană: a victoriei, he تو‎ prow 
zorii, a dreptăţii, a umilirii celor puternici și abuziwi. Trebuie 
să recunosc efectul extraordinar pe care mi-l produce inire- 
barea seacă și egalizatoare a tinărului judecător de instrucție, 
pusă fiecărui inculpat de seamă, binecunoscul dinainte: 
«Numele, prenumele, profesiunea», prin care se aboleau ran- 
gurile şi ofițerii incriminaţi erau puși în situația umilitoare de 
a-şi spune numele. În fata justiției abstracte, evidența trebuia 
reinventată si cei răi, oricine ar fi fostei, urmau să fie pedepsiţi. 
Ciudat este că senzaţia nu dispare, cel puţin în cazul meu. 
Nicicind în deznodámint «cei drepti» sint pedepsiti. iar vino- 
vaţii scapă cu «mustrări» în interiorul instituției, justiția nu 
se realizează. Mi-a rămas in minte doar faptul că odată, ای‎ 
puțin odată, cineva, un tinăr judecător a pus deasupra princi- 
piul justiției, decis să-l ducă pină la capăt. Probabil că emoțiile 
noastre ascultă și ele, sau poate numai ele, de o lege a impo- 
sibilităţii întoarcerii, dacă adevărul a fost dezvăluit chiar pentru 
o singură secundă si a fost mărturisit. Numai minciuna trăieşte 


9 dinamică a creșterii detaliilor, ca să-și ascundă lipsa de sub- 
stant&. Minciuna este totdeauna barocă, chiar cind e simplistă, 
grosolanā, însetată de nevoia concretului care-i dă trup. Îmi 
educ aminte că am citit undeva relatarea unor procese cu acu- 
zafi inocenți cărora li se puneau în circá prea multe păcate din 
cauză că nu aveau niciunul sau adevăratul motiv nu era dez- 
văluit pentru că nu constituia de fapt o vină. Din acest joc al 
adevărului si minciunii, nu numai în cazul unui film in jurul 
unui proces, filmul politic are un stil al său: dur, direct, fără 
exces de tehnică, fără gàselniti, fie ele si subtile, uneori (vă 
amintiti de «Procesul de la Niirnberg») aproape fără mişcare. 
Şi asta si pentru că, in fond, oricit ar fi infinit complicate, rela- 
tille sociale surprinse sub unghiul lor politic, adică de acțiune, 
au ceva din simplitatea unui plan. 

Mai există un tip de film politic, de sinteză politică sau meta- 
foră politică generalizatoare, care-și poale complica uneori 
forma, însă isi păstrează duritatea și, pină la urmă, stricta eco- 
nomie de mijloace. Am numit filmele lui Buñuel de care vom 
vorbi în curind. 


AL IVASIUC 


a -——um | T 


TE ue 


Romulus 
Rusan 
întreabă: 


care sin 
VEGEUEIEe 


nbastra? 


e Vedetele societății feudale : 
cavalerul şi sfintul. 

e Vedetele de azi: 
actrita şi savantul. 

e Filmul cu cei mai mulți spectatori : 
întoarcerea de pe lună. 


— Într-o emisiune de televiziune ati spus că televiziunea transformă 
pe vedete în savanți si pe savanți în vedete. Aţi vrea să ne precizati ce-ati 
vrut să spuneți despre aceasta, și anume ce credeți asupra rolului sa- 
vantului ca vedetă? 


— Noţiunea de vedetă mi se pare că e recentă, dar eu cred că, cu mijloace 
variate, adecvate societății respective, fiecare structură socială îşi are vedetele 
pe care le preferă. Vedeta nu e, cum s-ar părea că o arată numele, numai cineva 
care e văzut, ci cineva care s-ar părea că reprezintă idealul unei societăți 
Mi se pare, de exemplu, că vedetele societății feudale erau cavalerul și sfintul 
Evident, acei mai puțin norocosi nu puteau să fie ridicați la rangul de cavaler, dar 
căutau ca în viata lor să realizeze cit de cit virtuțile si mai ales viciile sfintului. 

Tot astfel, societatea capitalistă avea ca vedete pe inginer si pe bancher. Si 
una și alta din aceste situaţii putea fi atinsă de către omul care s-a făcut pe el 
însuși (self made man) și care prin calitățile și defectele lui pleca de jos pentru 
a ajunge un mare inventator sau un mare financiar. 

Revoluția tehnico-stiintificá face ca astăzi cele două vedete să fie actrița de 
cinematograf și omul de ştiinţă. Despre actrița de cinematograf trimit pe cel 
dornic de o informaţie mai amplă la interesantul eseu sociologic publicat de 
Ecaterina Oproiu sub titlul «Un idol pentru fiecare». Despre savant, ca vedetă, 
nu știu să se fi scris un studiu de aceeași valoare, dar e interesant să mentionez 
lucrul următor: în S.U.A., în perioada 1955-1975, numărul locurilor de ingineri 
trebuie să se dubleze, cel al fizicienilor trebuie să se tripleze, iar cel al matemati- 
cienilor trebuie să devină de 14 ori mai mare. (Vă dati seama ce înseamnă de 14 
ori mai mare? Înseamnă că, de la lungimea unui deget, care are cam 10 cm., 
se ajunge la un metru și jumătate!). 

Nu e de mirare, deci, că atitia oameni vor să devină cercetători ştiinţifici și că 
titlul de academician este atit de apreciat chiar şi de cei care îl au. (Mi se spunea 
chiar, acum cîțiva ani, că idealul unei fete destul de cuminţi este să se mărite 
cu un academician). 

De altfel, într-o societate organizată, singurii oameni care pot face frică sînt 
savanții. Lor nu li se poate opune nimic. * 

Aşa încit, astăzi, avem două tipuri, ca întotdeauna. În Evul Mediu, sfintul 
făcea frică cu perspectivele vieţii de apoi, dar cavalerul îndulcea viața prin po- 
vestile menestrelului. 

Astăzi omul de stíintá creează frica de distrugerile bombei atomice si de 
indiscretiile calculatoarelor electronice... 

Despre actrița de cinematograf nu mai e nevoie să vă povestesc eu, rolul îi 
revine revistei dvs... 


— Nu credeți că e o deosebire între savant și actriță, şi că deosebirea 
constă în faptul că publicul larg e interesat de toate intimitátile actritelor 
de cinema, în timp ce arareori aflăm ce mănîncă un om de știință sau de 
ce s-a despărțit de o femeie ca să iubească pe alta? 


— Nu cred că omul de ştiinţă e prin firea lui mai discret, dar cred că el pune 
accentul pe alte împrejurări ale vieţii, şi anume pe cele la care tine mai mult 
si care sint constituite din înseși descoperirile lui. Nu-i totuși obișnuit să po- 
vestească modul cum a ajuns să facă aceste descoperiri. De altfel, să nu uităm 
că nici actrița de cinema nu povesteşte cit de des se îmbolnăvește de guturai 
sau de pneumonie din cauza căldurii reflectoarelor şi curentului dintre decoruri... 


— Dar atunci cînd savantul începe să facă pe vedeta? 


— Eu nu ştiu ce-i adevărat din ce-a povestit D-na Barnard despre soțul sáu, 
dar mi se pare că lucrurile întrec orişice reclamă făcută unei vedete de cinema- 
tograf. 


— Există și un vedetism pozitiv al savantului? 


— E fără îndoială că nu cred ca vreun film să fi avut atitia spectatori citi a avut 
transmiterea coboririi pe Lună, nici ca încordarea privitorului la vreun film să fi 
ajuns la intensitatea celor care se îngrijorau, timp de citeva zile, de întoarcerea 
astronautilor în pericol. 

De asemenea, îmi aduc aminte de entuziasmul pe lume stirnit în 1957 de sput- 
nikul sovietic. La citeva zile după lansarea lui, am găsit la Atena un bar care își 
şi schimbase numele în «Sputnik-bar». De asemenea, nu trebuie uitat că Einstein 
primise invitația de a deveni regele unui trib de negri... 


— Nu vi se pare cumva că televiziunea a jucat un rol prea mare în 
promovarea savantului ca vedetă, în zilele noastre? 


— Este incontestabil că televiziunea joacă rolul de a stabili contactul pe pian 
uman între omul de știință si marele public. Pe de o parte, omul de ştiinţă e pus 
să-și expună părerile în multe probleme general-umane. Pe de altă parte, înseși 
preocupările lui au început să intereseze marele public. Imaginati-vá cá televi- 
ziunea ar fi putut da în direct salvarea acelor țărani muscati de un lup turbat si 
vindecati de către Pasteur! Ar fi fost desigur o emisie care, mai mult decit faptul 
aflat din ziare, mult mai mult, l-ar fi pus pe Pasteur în contact cu întreaga ome- 
nire. Astăzi,laboratoarele spectaculoase ale unor fizicieni, chimisti, medici sau 
biologi, si chiar odáile de lucru mai putin spectaculoase ale unor matemati- 
cieni, încep să fie cunoscute de marele public... 


— Socotiti că această lipsă de spectaculozitate a odăilor de lucru îi 
face pe matematicieni să fie filmati în centrele de calcul? 


— Întrebarea e pusă cu schepsis... 


actorii 
nostri 


printul 


Mai inainte de a-l vedea pe scenă, auzisem despre 


el ca despre un fenomen. 
L-am văzut apoi in Kossuth 
Era intr-adevăr 


Cu atit de mult har incit ar fi putut să nu fie s 
superb, atit de superb că ar fi putut să nu aibă atita 
talent, cu atit de mult farmec scenic, incit celelalte 


calități păreau de prisos. 


Şi o vibratie a gindului, o eleganță a mişcării, o 
voce — cultivate toate la şcoala Marelui Teatru. 
Fiecare dintre aceste calități mai fericesc pe cite 
un muritor, toate laolaltă dau exemplarul de mare 
lux, care marchează mai mult decit o generaţie 


de actori. 


Un asemenea exemplar este Kovács György. 

Şansa unei cinematografii de a-l avea este mare, 
Numele său ar putea să strălucească pe genericul 
oricărui mare film al lumii, iar prezenta sa ar inno- 


bila orice peliculă. 


Pe vremea cind Visconti căuta printre vedetele 
a două continente pe Prinţul Salina, mă gindeam 
cit de relative sint toate in această artă, de vreme 
ce el, Visconti, nu ştia că undeva, într-un teatru de 
provincie din România, se afla cel mai autentic 


interpret pentru acest rol. 
Si pentru cite altele! 


Dar iată, că ceea ce ignoră Visconti si alti zei ai 
cinematografiei universale, ne stă atit de la inde- 
mină nouă, cineastilor romă Să fim conştienţi 
de această șansă Bucuria de a-i fi scris un rol și, 
mai apoi, de a-l avea interpret in «Serata», o con- 
sider una din implinirile carierei mele. 


Malvina URSIANU 


teri 
a ^ 


În viata de toate zilele, in casa de toate zilele, la Tirgu Mureș... 


fisá aproape personală 


György Kovács s-a născut la Cluj, la 22 februarie 
1910. După bacalaureat, părinții hotărăsc că trebuie 
să devină medic, iar ei hotărăște că trebuie să 
devină actor. «După cinci ani în care m-am ocu- 
pat cu tot felul de lucruri, am sărit în apă și 
de atunci încerc să inot.» Omul care l-a ajutat 
«să sară în apă» era Imre Kádár, directorul teatrulu 
din Cluj, care a avut buna inspiratie să adune la 
ora aceea toți tinerii talentați din Cluj, cu sau 3ة‎ 
studii superioare, si să formeze un teatru, care 
avea să devină în scurt timp unul din cele ma 
bune din țară 

Debutul scenic se produce in 1933, cu rolul croi 
torului din piesa «Pui de vultur» de Rostand 

„Peste doi ani, joacă rolul principal din aceeași 
piesă 

Peste alti doi, rolul lui Maeternich 

Prima carieră, cea clujană, mai ales în prima ei 
perioadă, este foarte bogată: 150 de roluri 

In 1946, Gyórgy Kovács trece la teatrul proaspăt 
înființa! la Tirgu-Mures, dar multă vreme face na- 
veta între scena clujană si cea din Tirgu-Mureş 
Din 1956. naveta se complică cu încă o rută: Bucu- 
resti. studioul Buftea Din 1948, György Kovács 
este si profesor la Institutul de artà teatralá din 
Tirgu-Mures 

O carieră de 38 de ani, 200 de roluri in teatru si 
in film 

De la Tartuffe la Romeo, de la Cyrano la 
Satin din «Azilul de noapte», de la Astrov din 
«Unchiul Vania», la Trigorin din «Pescăruşul» si 


Lucifer din «Tragedia omului». Apoi ofiterul in 
«Titanic Vals», Ciolac in «Arcul de triumf», rolul 
principal in «Moartea unui artist», rolul principal 
in «Act venetian» si multe altele, pe care Gyórgy 
Kovács nici nu le mai numeşte pentru că, spune el, 
nu cantitatea contează, ci calitatea. «Poate că e 
un lucru banal, dar se stie cá leoaicele nasc 
Mese rar تو‎ atunci cite un singur pui, dar acela 
e leu». 

Cariera cinematografică începută în 1956 cu 
«Citadela sfărimată» în regia lui Marc Maurette, 
întreruptă 9 ani si reluată cu «Pădurea spinzura- 
tilor», în regia lui Liviu Ciulei, nu este nici ea o 
demonstrație de cantitate. 

După «Pădurea spinzuratilor» (1965) nu au 
mai urmat decit: 

«Runda a şasea» — regizor Vladimir Popescu- 
Doreanu (1965); 

«Procesul alb» — regizor lulian Mihu (1965); 
«Serbările galante» — regizor René Clair (1966); 
«Fantomele se grăbesc» — regizor Cristu Polucsis 
(1966); 

«Dacii» — regizor Sergiu Nicolaescu (1967); 

«Mihai Viteazul — regizor Sergiu Nicolaescu 
(1969); 

«Serata» — regizor Malvina Urşianu (1970). 

Desi n-a jucat decit in 9 filme, de fiecare dată si 
în fiecare din ele, prezența lui Gyórgy Kovâcs pe 
genericul filmului e un act de inspirație regizorală, 
iar in film, o sărbătoare, indiferent de importanța 
sau întinderea rolului 


— Cind aţi jucat ultima oară pe 
scenă? 

— Acum doi ani in „Act venețian”, 

— Nu vă e dor de scenă? 


— După o carieră de 38 de ani? 
După aproape 200 de roluri? 

— Trebuie să ştiţi că viaţa unui 
actor e făcută mai mult din roluri 
nejucate. Si cel puţin la mine, visul 
şi visarea au avut o mai mare semni- 
ficatie decit munca îndeplinită. Rolu- 
rile acumulate in decursul anilor 
devin trecut și amintire și — cre- 
deți-mă — rolurile interpretate te 
părăsesc aptoape pe neobservate. 
Mă preocupă insă mult mai mult 
acele roluri pe care le-am dorit, 
pentru care m-am pregătit luni la 
rind — ori în realitate, ori în gind — 
şi care, dintr-un motiv sau altul, 
nu s-au realizat. Mă simt foarte 
legat de neimplinirile mele, care de 
altfel iți pot da si satisfacție: te 
fereresc de cáderi si astfel poti sà 
spui, dacă vrei — poate că ăsta ar 
fi fost rolut-ce! mare. Si cite nu sint 
dintr-astea, pe lingă care am trecut, 
ireversibil și irecuperabil. 

Bine, Vorbiti-mi atunci despre 
cariera dumneavoastră netrăită, Des- 
pre rolurile nejucate. Despre tot ce 
incepe cu: nu. 

— Nu am jucat ,Othello", pentru 
că mult timp nu s-a găsit un regizor 
care să-l pună in scenă. După ce a 


Ligurio (1950) 


venit la noi Mordvinov și l-a jucat, 
s-au găsit regizori, dar tocmai atunci 
s-a auzit că Laurence Olivier se pre- 
gătește pentru acest rol si s-a spus 
că nu mai are rost să-l jucăm şi noi, 
din moment ce il joacă cu succes 
Olivier, la. Londra... Nu am jucat 
„Richard a! ili-lea", pentru că s-a 
spus că este inutil să ne chinuim, 
din moment ce tocmai se face un 
foarte bun film englez.. Nu am 
jucat „Hamlet”, pentru că mi s-a 
spus că toate actrițele care ar fi 
putut juca rolul reginei sint prea 
tinere. Au trecut ani, şi am fost 
refuzat cu motivul că toate Ofeliile 
posibile sint prea bătrine,.. Nu am 
țucat „Henric al IV-lea” de Piran- 
dello, pentru că cei trei regizori 
din teatrul nostru au considerat că 
nu àu ce comunica cu această piesă... 
Sint convins că acum ar avea, pen- 
tru că între timp s-a pus in scenă la 


între vis 
realitate 


Cyrano (1960) 


Helsinki, de către un regizor bucu- 
restean și faptul i-a inspirat, proba- 
bil... Cind am pregătit şi aproape 
ştiam rolul titular din „Romulus 
cel mare" de Dürrenmatt, regizorul 
David Esrig, care trebuia să-l pună 
in scenă, a venit la teatru şi după ce 
a văzut citeva spectacole, a declarat 
foarte sincer că nu are o mare 
parte din distribuţie. Am infeles 
si prețuit exigenta lui. Numai dile- 
tanţii nu simt riscul unei distribuții 
greșite... „În amurg” de Hauptmann 
semăna prea mult cu „Moartea unui 
artist"... „Incident la Vichy" — pe 
care am vrut să-l pun în scemü. — 
semăna prea mult cu „Profesorul 
Mamlock", iar la rolul principal din 
„După cádere" de Miller, jucat -~la 
teatrul din Cluj, a trebuit să renunţ 
din cauza unei obligații de film (care 
pină la urmă nici el nu s-a realizat). 
Vedeţi, cred că n-am greşit, spunind 
că neimplinirile sint partea impor- 
tantă a vieţii unui actor. Despre 
rolurile jucate n-aș fi putut vorbi 
atit.. Ce n-ai jucat rămine singura 
retrospectivă posibilă pentru un 
actor al cărui material este însuși 
trupul lui. Nervii. Inima. Creierul, 
Sufletul. 

— De ce v-aţi ales tocmai această 
meserie, György Kovács? 

— Cind mi-am ales-o, incă nu 
ştiam că această profesiune poate să 
devină, o dată, meșteșug. Am consi= 


derat-o bucuria jocului. Așa o simt 
şi astăzi. Tocmai pentru aceasta 
cred că e o nedreptate cind, fie pe 
scenă, fie pe ecran, ţi se refuză 
această șansă de a juca. Nici nu în 
teleg cum se poate răpi posibilitatea 
de a crea unor actori care o viață 
intreagă s-au străduit să înveţe ceva 
din această meserie pe care niciodată 
mo poti cunoaşte la perfectie. Ştiu 
că teatrele noastre sint pline de 
talente tinere excepţionale, în stare 
să reprezinte in lumea întreagă 
teatrul românesc contemporan. Dar 
pentru asta e nevoie oare ca gene» 
rațiile mai puţin tinere să dispară 
de pe scenă, să moară, in viaţă fiind? 
Sint convins că în toate domeniile 
vieţii, şi în teatru şi pe ecran, vom 
avea totdeauna noi și noi talente 
tinere. Cred insă că pe adevăratul 
artist, indiferent de virsta lui, tree 
buie să-l cultivi neintrerupt, cu 


Astrov (1963) 


orice pret, şi să nu-l impiedici să 
creeze; fiindcă, pentru el, nu e 
niciodată prea tirziu, el este, poate, 
capabil să” dea ceva extraordinar 
atita timp cit trăiește. Nu sint con= 
vins de faptul că măsura cea mai 
bună, pentru creaţiile la o virstă 
înaintată, ar fi de a-l revoca pe actor, 
de a-l alunga de pe scenă, numai 
pentru motivul că părinții săi s-au 
iubit cu 20—30 de ani mai devreme 
decit se cere, Miine se va spune oare 
că numai artiştii născuți foarte 
aproape de timpul nostru au voie să 
picteze, să sculpteze, să compună 
muzică, să scrie? Sper că nu. 

— Ce v-a atras către film, atunci, 
in 1956, cind ași primit să jucaţi 
rolul lui Matei Dragomirescu in 
„Citadela sfărimată”? 

— la primul film te  gindesti 
intotdeauna cá de acum inainte vei 
cuceri toate premiile si cu tine va 
incepe renașterea cinematografiei. 
De la amatori, pină la profesionişti, 
toţi începem cu acest gind, Pentru că 
în ,modestia" noastră binecunoscută 
nu dorim mai putin decit să cucerim 
lumea și să devenim, incă în viaţă, 
nemuritori.. Trebuie să treacă foarte 
multă vreme, pină cind afli că spre a 
sluji această artă mult blestemată, ai 
nevoie de multă dragoste și putere 
de dăruire, Mai ales dacă ne gindim 
că apartinem unui domeniu in care 
toată lumea se pricepe. 

— ŞÎ totuși ati rămas în cinemato- 
grafie. Asta inseamnă că iubiţi 
filmul? 

— Nu l-aș face dacă nu l-aș iubi. 
Nimic nu se poate face fără dragoste. 
Numai că puterea de a iubi are și ea 
limitele ei. 

— Îmi aduc aminte, la „Serata”, 
eram pe platou în ziua cind se 
turna discursul dumneavoastră în 
faga invitaţilor. E o scenă lungă, 
pe care o jucaţi in fata aparatului de 
filmat, ca in fata unei mulțimi. 
M-am gindit atunci încă o dată, la 
singurătatea actorului de film... 

— Această singurătate o trăieşti 
și pe scenă. Prezenţa unuia sau mai 
multor parteneri nu înseamnă și că 
s-a creat acel gen de legătură care 


Doctorul (1968) 


să-ți suprime singurătatea, Atita 
doar că, pe cind la film trebuie să 
te supui total concepției regizorului, 
pe scenă, tu ești acela care, peste 
intenția regizorului si a gindirii 
scriitorului, timp de 2—3 ore, 
trebuie să fascinezi publicul prin 
însăși prezența ta. Dar singur esti 
intotdeauna. 

— Ce consideraţi a fi foarte 
important pentru cariera unui actor? 

— Norocul. 

— Si talentul? 

— Íl ai sau nu-l ai. (Au spus-o 
alții), 

— Şi dacă-l ai, ştii, simţi că-l ai? 

— Sigur, Dar aici lucrurile sint 
mai complicate, pentru cá şi dile- 
tanții cred că au talent. Ei însă — şi 
ei alcătuiesc majoritatea — s-au 
strecurat pe cărări nevăzute în 
mijlotul profesioniştilor, şi puterea 
lor este nebănuit de mare. Sint 


foarte legaţi între ei, au intotdeauna 
aplauze la momentul potrivit sau 
cerut și, la fel ca morfinomanii, dacă 
cel mai apropiat se află la sute de 
kilometri, se găsesc si se ajută, gata 
oricind să fabrice şi să răspindească 
teorii așa-zis artistice, gata in orice 
clipă să nege tot ce s-a făcut inainte. 
Sint ca un flagel si este absolut impo- 
sibil să te feresti de ei. 

— Dumneavoastră, care ati intil- 
nit atit de des succesul, și pe scenă, 
şi în film, ce părere aveți despre el? 

— Succesul e un lucru important 
în cariera unui actor — ca și în viața 
oricărui om. Ar fi o minciună să 
spunem că nu ne interesează, Dar 
— drept să vă spun — nu mai ştiu 
ce inseamnă ,succes" in domeniul 
nostru, Dacă un spectacol prost, 
cu o presă corespunzătoare, se 
joacă de 150 de ori, cu săli arhipline 
şi cu aplauze, asta inseamnă succes 
sau cădere? Dacă un film prost, cu 
o presă bună, are zilnic numai o 
sută de spectatori, inseamnă cădere 
sau succes? Din păcate, aplauzele, 
unul dintre semnele succesului, și-au 
pierdut creditul, deoarece, de cele 
mai multe ori, cind actorul se apro- 
pie de ușa prin care va părăsi scena, 
publicul bate din palme. Deși .noi, 
actorii, indrágim această muzică, 
totuși, poate că o tăcere de citeva 
clipe ar însemna mai rnult decit 
acest zgomot, obișnuit in secolul 
aplauzelor. 

— Vi s-a intimplat vreodată să và 
fie frică de un rol, de fapt de o 
intilnire cu publicul? 

— Da. De fiecare rol şi în fiecare 
săară. 

— Şi care e leacul? 

— După citeva minute frica dis- 
pare singură. Mai ales dacă ai norocul 
ca partenerul principal, care e publi- 
cul, să joace bine in seara ac 
Atunci eşti salvat. 

— Şi dacă nu? E 

— Astepti partenerul din - seara 
următoare. Dar asta nu e specific 
numai pentru. noi, actorii. Si in viața 
de toate zilele se intimplá ca partene- 
rul să nu răspundă. Și atunci astepti..e 


drám 
„copia 
standard 
4 
vieții 
noastre... 


«< 


— Ştigi că ne place să spunem 
adesea: „acum știu ce trebuia să 
fac". Ce-ai face, dacă s-ar putea 
s-o luaţi de la capăt? 

— , Viața noastră nu e făcută din 
mai multe „duble”. Nu ai din ce să 
alegi... Dar chiar dacă ar fi așa, nu 
cred că aș face altceva sau altfel, 
Poate că „muzica” filmului ar fi alta, 
Poate că ceea ce a ieșit prea violent 
alb-negru ar fi Eastmancolor. Poate 
că după atitea prospecţii, unele 
episoade s-ar juca în alt peisaj şi alte 
decoruri. Și poate chiar genericul 
ar fi altfel. Dar ceea ce rámine, 
ar [i fotogramă cu fotogramă la fel. 
Acceptind succese și căderi, tot aşa 
ar fi, pentru că nu există ,refacere", 
Nei trăim „copia standard" a vieţii 
noastre, Cum spune Arghezi? „Puii 
mei, bobocii mei, copiii meill Așa 
e jocul İl joci în doi, în trei! În joci 
in cite citi vreil Arde-l-ar. focul”, 


E. S. 


9 


ir 


t 
A 


„Avem, desigur, si. filme bune... Dar, din păcate, fil- 
mele cu adevărat bune nu sînt prea numeroase gi ar 
trebui să obținem în acest domeniu o îmbunătățire mai 
radicală. Consider cá va trebui să ne gíndim şi la 
îmbunătățirea formei de conducere a cinematografiei 
pe baze mai democratice." 

Nicolae CEAUSESCU 


filmul 
romanesc 
poate fi 
mai bun? 


Asa reiese din masa rotundá 
de la 16 februarie a.c. 
la care revista „Cinema“ 
a avut cinstea să aducă 


față în față 
SCRIITORII: 
Eugen Barbu, Nicolae Breban, Al. Ivasiuc, Titus Popovici 
REGIZORII: 


Liviu Ciulei, Andrei Blaier, lulian Mihu, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis 
PRODUCĂTORII: 


lon Brad, prim vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, 
Mircea Sintimbreanu, director general al Centrului Naţional al Cinematografiei, 
Dumitru Carabăţ, director artistic la studioul „Bucureşti“ 


CRITICII: 
Ov. S. Crohmălniceanu, Ecaterina Oproiu, Valerian Sava, D.I. Suchianu 


40 


۹ 


Ecaterina — OPROIU: 
Momentul e cu totul 
deosebit. Discutám în 
ajunul “semicentenaru- 

| lui Partidului Comunist 
Român. Şi noi considerăm că anali- 
zele de muncă foarte temeinice și 
foarte lucide, preocuparea pentru 
problemele mari si actuale, antrena- 
rea la discuție a tuturor factorilor 
Care răspund de destinul artei noas- 
tre și de eficiența ei socială, repre- 
zință modul cel mai profund de săr- 
bătoare. 

Aceste mese rotunde au intrat în 
tradiţia revistei noastre, o tradiție 
pe care încercăm să o cultivăm cu 
stăruință. Revista „Cinema“ începe 
să se considere nu numai o oglindă a 
fenomenului cinematografic, ci si, în 
mai mare măsură, o pirghie a cine- 
matografiei, a creării unei școli na- 
*tionale de film. Pînă nu demult, noi 
ne-am impus o tinutà, din unele punc- 
te de vedere, restrictivă: să nu fim 
subiectivi, să nu ignorăm greutăţile 
începutului și bunele intenţii, să nu 
dăm apă la moară negativismului, să 
nu facem opinie separată, să nu cum- 


حسمىوکیسے-۔سکےں ہے سے ف 


ORICE FILM ESTE POLITIC... 
DAR NU ORICE FILM 
E FILM-POLITIC 


٦‏ ہی ےر نع ہش دج ہے تر 


D. SUCHIANU: Într-una din 
cronicile mele, vorbeam despre fil- 
mul sută la sută politic, Este acela 
care descrie o răscruce, un viraj im- 
portant, Dar, deosebit de acesta, 
există un alt film politie — indirect, 
vizînd aspecte ale eticei generale, ale 
atmosferei morale a societății, aspec- 
te pe care cinematograful, mai mult 
decit literatura, chiar si uneori înain= 
tea ei, are sarcina să le precizeze, să 
le scoată în relief, să le claseze în 
dezirabile sau indezirabile. Si subiec= 
tele de acest gen sînt politice, De 
pildă, filmul lui Gheorghe Vitanidis, 
„Gaudeamus igitur“ care, cu mulţi 
ani înainte ca învățămîntul și mișca- 
rea studențească să fi devenit o pro- 


Valerian SAVA: Care este însă 
peisajul oferit spre contemplare, în 
acest context, de cinematografia 
noastră? Nu vorbesc de speranțe, 
nu vorbesc de filmele aflate în pro- 
ductie, dintre care unele încearcă să 
capteze fluxul vieții noastre sociale 
și spirituale. Dacă ne-am referi însă 
la unele premiere recente, s-ar părea 
că dimpotrivă, umli dintre cei mai 
reprezentativi regizori ai noștri tind 
— şi desigur că aici o explicaţie ar 
putea să ne dea și conducerea cine- 
matografiel, pentru cá ei tind nu 
singular, ci-aproape ca un curent — 
spre genuri destul de depărtate de 
ceea ce s-ar numi film-politic, Şi mai 
ales depărtate de partea valoroasă a 
propriei lor experiențe, Aș cita pe 
Mircea Drăgan, autorul unui film 
riguros si angajat, ca ,Setea", cu vir- 
tuti probate in epicul dramatic, dar 
care face filme de revistá in serie, 
As cita, pentru că sîntem între scrii- 
tori, pe Francisc Munteanu, autor cu 
o experiență de viață apreciabilă, 
ilustrată și în cinematografie prin- 


Va să nedreptátim şi noi talentul, 
Crederi că momentul acesta de actiu- 
ne sub semnul lui „să nu..." este 
depășit — este depășit și de eveni- 
mente si de propria noastră con- 
știință. E nevoie de mai mult. 

Problema cea mai importantă în 
momentul de faţă este, într-adevăr, 
așa cum s-a mai spus, dea crea acel 
climat de responsabilitate stimula- 
toare și de exigenti calificată, despre 
care s-a vorbit și la ultima întîlnire 
a oamenilor de artă cu -secretarul 
general al partidului, tovarășul Nico- 
lae Ceaușescu, 

Ne--propunem, prin însăși parti- 
ciparea cu care ne onorati, o discuţie 
dacă se poate exemplară, deci de o 
mare franchete si de totală solida- 
ritate, pentru că niciunul dintre noi 
— scriitori, regizori; critici — nu se 
poate considera în afara cinemato- 
grafiei românești, 

Tema pe care v-o propunem este 
aceea a filmului nostru de actualitate 
şi în primul rînd filmul politic. Reali- 
151116 sociale și spirituale -pe-care le 
trăim, în tara noastră si în lume, au 
impus impun filmul politic ca o 
formulă prin care cinematograful 
angajează dialogul cel mai direct cu 
publicul şi obţine cea mai largă au- 
dientà populară. Care este condiţia 
proprie a cinematografiei românești 
în fata unor astfel de exigente? 


blemă de care se interesează multe 
guverne, a pus, cu o precizie şi cu o 
luciditate problema; ce învăţăm cu 
precădere? Este o problemă politică, 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU: Eu 
vredu să arunc o piatră în baltă 
de la început și să spun că dacă 
pornim aşa discuţia, vom înmor- 
minta sigur filmul-politic. Teoretic 
vorbind, se poate demonstra că tot 
ce facem este politic şi chiar cînd 
fugim de politică facem politică, 
Dar asta este un lucru și altceva 
înseamnă  filmul-politic propriu zis, 
Film-politic este „Z“, este „Bătălia 
pentru Alger", sînt „Dumnezeul 
negru si diavolul blond" al lui Glau- 
ber Rocha, ,Zabriskie Point" al lui 
Antonioni si alte filme care s-au 
impus atenţiei publice nu numai ca 
opere izolate, dar si ca un gen de 
filme cu preocupări speciale, cu o 
intenţie de a-l pune pe spectator 
nemijlocit in fata anumitor reali- 
tăţi contemporane. E vorba de a 
ráspunde prin asemenea filme unei 
nevoi a publicului si a urma o orien- 
tare importantă a cinematografiei 
actuale care tinde către o radica» 
lizare ideologică pronunţată, 


tr-un film ca „La patru pași de inti- 
nit", dar care recurge, paradoxal,la 
comedia muzicală nu de cea mai 
bună condiție. lată deci mai mult 
decit un fapt, E un simptom — e o 
întîmplare? 


lon BRAD: Cred că e limpede 
că filmul politic nu este însă o ches- 
tiune de gen: tragedie, dramă, come- 
die, Nu e nici o chestiune de timp: 
actualitate sau film istoric. Am văzut 
zilele trecute pe ecrane — şi cu nol, 
o dată, foarte multi oameni. spre 
bucuria noastră — filmul „Mihai Vi- 
teazul", E un film istoric. Cinsva-ar 
putea spune: e o evaziune în epoci 
îndepărtate. Mie mi te pare însă că 
un film ca acesta este un film politic. 
Să ne gindim ce înseamnă pentru 
tara noastră, ca să nu mai iau situaţia 
internaţională, -problema formării 
unei naţiuni, a afirmării ei într-un 
context istoric foarte specific, pro- 
blema luptei pentru neatirnare, îm- 
potriva cotropitorilor străini, păs- 
trarea și afirmarea virtuților natio- 
nale. Sint probleme la ordinea zilei 
şi vor mai fi, după învățătura leni- 
nistă, încă foarte multă vreme. Este 
Oare o evaziune a trata, printr-un 
personai, printr-un moment istorie, 


asemenea probleme? Mie mi se pare 
că avem de-a face cu un film politic, 
Deci chestiunea actualităţii sau inac- 
tualităţii este o chestiune de viziune, 
de Conceptie, Ba chiar pot spune că, 
dacă aș găsi o calitate cinematografiei 
românești, tocmai filmul pe teme 
istorice a avut meritul că a adus în 
dezbatere nişte probleme foarte 
actuale. Sigur că asta e numai o latură 
a chestiunii pusă în discuție. Evident, 
trebuie să discutăm și alte genuri de 
film, care atacă frontal probleme 
mult mai apropiate de noi, mult mai 
complicate, al căror sens, uneori, 
nu-l putem descifra imediat. Dar e 
şi problema aceasta a actualitátii 
înțeleasă uneori ca actualitate de 
jurnal, de ultimă oră, 


T DDR PUII: UD ae PENSIO Troes 
TOTUL ESTE ACTUAL? 
CHIAR. ŞI 


INACTUALITATEA? 
ISP E MESI BREL IK NL PEEL uec 


Valerian SAVA: Dacă-mi permi- 
teti, eu am impresia totuşi că riscám 
să eludám problema filmului-politic 
ca val sau curent, ca fenomen cine- 
matografic nou. Realism în cinema a 
existat dintotdeauna, Însă neo-rea- 
lismul a fost un fenomen estetic 
caracteristic unui anumit moment, 
cu multe implicații sociale si pe de 
altă parte şi în tehnica scrierii scena- 
riilor si a realizării filmelor, Percepe: 
rea acestui fenomen, reverberatiile 
lui au avut o mare importanță în 
însăşi evoluţia artei cinematografice, 
Acum, în sensul celor spuse de tova- 
rășul Crohmălniceanu, trebuie să 
facem o distincție calitativă între 
filmul-politic ca val, ca formulă cine- 
matografică — cu tot ce implică 
aceasta în structura sau modul de 
elaborare a filmelor — si conţinutul 
sau semnificația politică generală a 
multor alte opere de artă, 


lon BRAD: În cinematografia 
noastră s-au realizat și filme propriu 
zis politice. lar în prezent, dacă ne 
referim și la platouri şi nu numai la 
ce rulează pe ecrane într-un sezon 
sau altul, putem spune că filmul 
politic se află în centrul atenției 
noastre. „Puterea“ si „Adevărul“, 
după scenariile lui Titus Popovici 
sau „Facerea lumii“, după Eugen 
Barbu — filme care, împreună cu 
realizează în anul celei de-a 


zintă rodul unui mare efort desfășu- 
rat tocmai în acest s 


Titus POPOVICI: -Vorba unui 
cunoscut si mare teoratician, ca să 
ne înțelegem, trebuie mai întîi să 
delimităm exact lucrurile. Crohmăl- 
niceanu a pus foarte clar problema, 
Filmul-politic, în sensul în care cred 
eu că avem datoria fundamentală 
să-l facem, înseamnă a exprima, în 
forme care nu pot fi stabilite dinas 
inte, evoluția politică a ţării romā- 
nest care generează astăzi, pretutin- 
deni, un mare interes, Este, mai 
întîi, momentul 23 August, pe care 
H n departe de a-l fi epuizat sau 
chiar de a-l fi atins în esența și semni- 
ficatia lui întreagă. Este apoi dialec- 
tica dramatică a definirii socialismu- 
lui în țara noastră, a înfățișării pe 
care el o capătă, a răspunsurilor pe 
care partidul le caută în continuare, 
aplictad marxismul la condiţiile de 
loc și de timp în care trâim astăzi, 
Este inutil, după părerea mea — 
sau în orice caz aceasta este o discuție 
mult prea lungă — să pornim zicînd 
că totul este actual, că şi inactualita- 
tea este actuală, -> 


11 


POATE FI 
MAI BUN? 


Eugen Barbu: Tre 
foarte “multe. filme, ca in 
toate. cinematografiile. Noi 


facem put n'frica de-a 
nu. greși. 


Al. IVASIUC: Evident, este destul 
de greu să discut o specie — 
mul-politic, fárá a discuta genul, 
fără să pornim adică de la situaţia 
reală a unei cinematografii care tot 
timpul își măsoară și-şi numără puti- 
nele filme bune pe care le are. Dar 


۱ 
it- 


nu e mai puțin ádevă că o posi 
bilitate a pătrunderii filmului nostru 
în lume, a realizării unei „explozii 
a cinematografiei românești stă toc 
mai în filmul politic direct, Fiindcă 
aceasta ar coincide cu două împre 
jurări favorabile, Mai întîi, există 


astăzi în lume un interes general 
pentru filmul-politic, pentru cartea 
politică, pentru problemele politice, 
A doua împrejurare avantajoasă 
este că, mai mult poate decît în altă 
societate, existentele noastre con 
crete au fost determinate de politică 
pînă la amănunt. Deci noi avem un 
suport de experiență care poate să 
dea unui film cu o problemati 
strict politică acea coloratură emo 
tionalá fără de care orice lucrare nu 
e decît o înșiruire de teze, 


Ecaterina OPROIU: Eu sint de 
acord cu dumneavoastră, și cu tova 
rășul Crohmălniceanu, dar acordul 
meu este puțin retoric, Pentru că 
nu putem porni de lao formulă ab- 
stractá. Filmul-politic, care repre- 
zintă o experienţă de o maximă 
acuitate, nu poate să apară printr-un 
salt, într-o cinematografie care nu 
are suficient exercițiu în filmul de 
actualitate, nu are încă deplina luci- 
ditate a analizei raporturilor sociale 
şi umane, nu a reușit încă să sondeze 


12 


„Este necesar să luăm măsuri ca într-o perioadă 


scurtă—aş fixa ca termen anul 1972—să ajungem la 
folosirea integrală a capacităţilor de producţie pe care 
le avem şi să producem cel puţin 25 de filme pe an“. 


Nicolae CEAUŞESCU 


Andrei Blaier: . Pentru -că 
jicitd lucruri cu- 
tot: vorbind 


Ov. S. CROHMÁLNICEANU: f 
foarte puneţi. Dar tocmai 
chesti sta ne-ati invitat 
o dis premizele 
más 5 
astfel de filme 


Ecaterina OPROIU: Foarte bine 
Și eu voi lansa trei întrebări limita- 
tive: 

1, Cinematografia românească are 
un film-politic? 

2. Dacá da — sintem multumiti de 
filmul-politic pe care-l avem? 

3. Dacă nu ce trebuie să facem 
ca să devenim, într-adevăr, multu- 


miti? 


Eugen BARBU: Nu stiu ce cred 
alţii. dar eu spun cá n-avem încă un 
film-politic, Mă gîndesc în primul 
rînd la filmul politic al zilelor noas- 
tre. Eu am scris piná acum două 
filme de actualitate „Procesul alb 
$i „Facerea lumii" — dar și asta este 
aproximativ, fiindcă în ele e vorba 
de un trecut nu prea îndepărtat, dar 
totuși un trecut. Si am făcut si un 
serial cu haiduci — pentru că era 
mai Ușor, pentru cá, mà rog, a mers 
la public și cred cá era necesar. Dar 
trebuie să vă mărturisesc că l-am 
făcut şi pentru că persistă părerea 
tă în filme nu se poate spune despre 


concluziile 5 prind 
din această trebuie 
tradi 
practice 


Gheorghe VITANIDIS: Eu consi- 
der şi „Desfăşurarea“ ın film 
politic si „Valurile Du " e un 


film politic si „Setea“ si „Lupeni 29" 
„Străinul“ şi „Pro- 
filme politice, fără 
din 
sau 
ai pot da alte 
te politice, 


zona medio- 


inspirate 


ADUCEM O CONTRIBUȚIEI! 
۱ DAR NU ACOLO UNDE 
TOTUL E. LĂMURIT. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU: Eu 
preiau ceea ce a spus tovarásul 
Vitanidis si consider cá discutia 
concretă a si început. S-au citit 
titluri, unele de filme izbutite. 


Observ însă că el a spus între 
altele că e vorba de „filme numite 


politice”, $i! recunosc că aceste 
filme. în principiu, puteau fi filme 
politice. Cred însă că nu au reușit 


Nicolae Breban: Este prema- 
tur să vorbim despre filmul 
politic, atita timp. cit nu 
avem încă un film de actua- 
litate -structurat ca școală. 


să fie cu adevărat filme-politice, nu 
numai pentru că erau debile si 
raport artistic, ci şi pentru că simţul 
politic al celor care le-au făcut a 
fost slab. Înţeleg prin simt politic 
interesul ascuţit pe care-l are un 
artist pentru problemele politice 
şi sentimentul său că vrea şi poate 
să participe în mod nemijlocit la 
soluționarea problemelor politice. 
Ce înseamnă om apolitic? Si acela 
face, fără să stie, politică. Dar la 
el simţul politic este adormit. Mie 
mi se pare că acest simț politic nu 
poate să se trezească atita vreme 
cît filmele noastre cu subiecte poli- 
tice vor fi simple ilustrări de teme. 
Ca să facem filme politice intere 
sante, trebuie ca ele să aibă o pro- 
blematică reală, Atita vreme cit ne 
vom mulțumi să ilustrăm niște teze 
foarte juste, cu care toţi sîntem de 
acord, nu vom face un serviciu artei 
noastre și politicii partidului, Parti- 
dul vrea de la noi un ajutor, tocmai 
prin zugrăvirea plină de responsa- 
bilitate a acelor aspecte din viața de 
toate zilele care, în particularitatea, 
în dilematica lor, nu pot fi cuprinse 
și te cu ușurință prin teze 
El vrea să schitám ras 
punsuri şi acolo unde lucrurile nu 
sînt limpezi. E nevoie să aducem 
o contribuţie nu acolo unde... nu 
e nevoie, unde totul e lămurit, ci 
în problemele care sînt de dezbă- 
tut... 


D.|. SUCHIANU: Care comportă 
două păreri, 


„În acest sector al cinematografiei am trecut de- 
mult pragul tinereţii, am ajuns, ca să spunem aja, 
la o anumită maturitate — deci putem avea pretenţii 
mai mari decît în trecut si.  - 


Dumitru: Carabát:. Este f 
tr-adevăr. prima: discuţie de 

s acest fel. la. care. particip 
în 'cei:17 ani de cínd. sint în 

j;cinemátografie. ii 


CROHMĂLNICEANU: 
„care comportă o înfruntare de 
opinii, Si artistul bun știe să prezinte 
astfel lucrurile, cu obiectivitate, încît 
să reiasă această dilemă și totodată 
fără să vină cu soluții deus ex 
machina — să degaje un sens, să 
manifeste o opțiune. 


Ov. S. 


Sergiu NICOLAESCU:  Dati-ne 
un exemplu din literatura noastră. 


Ov. S. CROHMÁLNICEANU: 
Cartea lui Alexandru lvasiuc, „Păsă- 
rile”. 


Sergiu NICOLAESCU: Şi pot să 

întreb conducerea cinematografiei 
- de ce scenariul „Păsările“ nu 
există? 


lon BRAD: Pentru că nu l-a scris 
încă tovarășul lvasiuc, dar a promis 
că-l seria în săptămiînile următoare. 
Cred că avem obligația morală să 
facem un film după această carte. 


Sergiu NICOLAESCU: Este pre- 
văzut în planul studioului un aseme- 
nea film? 


lon BRAD: Este prevăzut, 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU: $i 
acum ajung la ceea ce spunea Ecaterina 
Oproiu. Ar fi prematur din partea 
moastră și prezumtios să ne închi- 
puim că, dintr-o dată, fără nici un 


Liviu: Ciulei; Cred. cà. în 
„cinematografia: noastră nu 
există actuglmente climatul 


propice: pentru. ceea ce: fe 
propunem. 


fel de pregătire, vom avea niște 
filme politice foarte bune şi foarte 
uțite. Aici apare, într-adevăr, 
obligația de a pregăti o asemenea 
prin multe și diverse filme 
e actu i eu cred că nu facem 
Li 

4 


j 


d 
filme bune de actualitate nu pentru 
cå nu avem destul profesionalism, 
nu pentru că nu sîntem destul de 
artiști, ci pentru că nu spunem, după 
părerea mea, adevărul despre reali- 
tate, în aspectul lui concret,și viu, 
așa cum îl cunoaște omul de pe stradă 
şi cum” vin să-l arate tot mai 
des documentele de partid. Cre- 
üm' uneori o realitate, în mare măsură, 
ficțională. Mai precis: un film, ca să 
dea imaginea adevărată a realităţii, 
trebuie să beneficieze de un dezvol- 
tat spirit critic, Înţeleg, cum intele- 
gem cu totii, un spirit critic parti- 
nic, patriotic, constructiv, Pentru cá 
atita vreme cit realitatea inconjurá- 
toare va fi prezentatá ca un meca- 
nism fn care toate lucrurile se rezol- 
vă de la sine, fără obstacole și fără 
riscuri, n-are de unde să apară 
simţul politic. Si noi știm că parti- 
dul nostru ne învață si ne cere să 
antrenăm mase cit mai mari de 
cetățeni să participe la dezbaterea 
activităţii politice şi sociale de zi de 
zi. Asa se si formează omul nou. 
Omul nou este omul care se simte 
direct angrenat si răspunzător- de 
linia politică generală a partidului, 
a statului nostru. Omul nou nu este 
un catalog de virtuți morale abs- 
tracte, ci pur și simplu făuritorul 
și produsul în același timp al demo- 


Nicolae CEAUŞESCU 


Ov. S... Crohmălniceanu:: Sj 
eu; cred, că" nu "facem 
filme: bune de actualitate:;; 
pentru’ că nu spunem. ade- 

"vărul despre. realitate. 


cratiei socialiste. Ciîtă democraţie 
socialistă efectivă există în viața 
publică, atîta prefacere lăuntrică 
există si în el. 


FILMELE ROMÂNEȘTI 
DIN CITE SINT — PUȚINE, 
MULTE SINT SLABE 


Al. IVASIUC: Mie mi se pare cá 
filmele románesti — si nu sint multe, 
dar din cite sint — puține, multe 
sint slabe — suferá nu atit de rezol- 
varea automată a unor situaţii, Cit 
de un defect şi mai grav. Mi-au venit 
în minte două filme — nu vorbesc 
de cele muzicale, pe care le-a pome- 
nit tovarășul Sava, ci de filmele care 
voiau să creeze o problematică, ra- 
porturi de clasă, de filme care au avut 
chiar o presá bun&, De ce sînt, totuși, 
aceste filme foarte slabe? Pentru că 
sintteribil de indirecte. Ele nu mai sînt 
ilustrative, ca acelea din perioada 
trecută, sînt însă niște filme foarte 
rușinate. Pentru a spune multe lu- 
cruri foarte simple, pe. care toată 
lumea le stie — că, în genere, nu e 
bine să te ridici pe spinarea altuia, că 
nu e bine să-ți dobori aproapele ca 
să faci tu carieră, idei de „Urzica” — 
puneau în mişcare o recuzită extra- 
ordinară, plimbări prin castele sau 
pe malul mării, momente de contem- 
platie abisală, ca să umple spaţiul de 
2 ore pe peliculă, Fără a mai vorbi 


|; Ivasiuc: Dacă scriu: acum 
un scenariu, ca să. am o 
certitudine. trebuie să-l dis- 
cut cu “primul. adjunct. al 
ministrului, 3 


de faptul că în filmele noastre nu se 
vorbește româneşte. De aceea discu- 
tam cu altă ocazie despre meritul 
unui film care a fost foarte mult co- 
mentat — eu nu sînt un detractor 
al lui — e vorba de „Reconstituirea”, 
unde oamenii glăsuiau româneşte, 
încît chiar prin acest fapt filmul 
începea să fie serios. Și de aceea 
cred că filmul-politic care se ocupă 
cu relațiile de putere, dintre grupu- 
rile de oameni care competitioneazá 
pentru putere, în vederea organi- 
zării unei colectivităţi umane (cu 
asta se ocupă filmul politic, deci el 
nu lărgește, ci îngustează sfera fil- 
mului de actualitate, dar arta în 
genere nu contribuie la evazarea, 
ci la focalizarea problemelor) poate 
să ajute cinematografiei noastre în 
cistigarea unei directități de care 
are nevoie. 

Pentru cá eu n-aș spune că filmele 
noastre de actualitate nu pornesc 
de la idei critice. Toate pornesc de 
la idei critice, dar sînt niște idei 
foarte putintele, foarte inofensive. 
Ce nu pricep autorii acestor filme? 
Aş invoca, pentru clarificare, două 
şcoli cinematografice fundamentale. 
Există o şcoală care mie îmi place cu 
totul și cu totul deosebit = si 
anume școala luf Buñuel, care face 
filme politice directe sau indirecte, 
de o violență și o vigoare extraor- 
dinară, fiindcă se ocupă cu realități 
social-istorice concrete. Și există o 
altă școală foarte importantă, ilus- 
trată în special prin Antonioni, care 
se ocupă cu lucrurile vagi, cu valorile 
care nu sînt stabilite, cu o stare 


dà 


POATE FI 


MAL BUN? 


plasmatică a ființei umane. Gresala 
unora dintre regizorii. noştri, ale 
căror filme le-am pomenit, este că 
vor să combine aceste două şcoli. 
Pornesc de la o observație socială 
directă, dar în loc să o desvolte cu 
vigoarea lui Buñuel, introduc. în 
tratare, din motive nu tocmai nepo- 
litice, tot caracterul de halo al unui 
film de Antonioni. 


BOLILE COPILĂRIEI, DACĂ 
SINT INTIRZIATE, NU MAI 
SÎNT ALE COPILĂRIEI 


Nicolae BREBAN: Este foarte 
tentant sí discuti despre filmul-po- 
l E cel mai tentant. Eu însă n-am 
s-o fac, E bine că tema a fost lan- 
satá, e bine că s-au schițat unele 
observaţii preliminare. Dar eu cred 
că e prematur să vorbim, în sensul 
strict al noţiunii, despre filmul-poli- 
tic atita timp cît nu avem încă un 
film de actualitate structurat, ca 
şcoală. Nu mă voi lăsa antrenat 
nici în discutarea regiei de film, cu 
toate că regizorul este autorul fil- 
mului. Pentru că, după mine, insa- 
tisfactiile noastre nu ţin de regizori, 
Sînt încă unii regizori care primesc 
în lucru, cu anticipație, cite trei serii 
de film, în timp ce regizori ca 
Blaier, Savel Stiopul, Pintilie, lulian 
Mihu şi alții stau și așteaptă, Dar... 


lulian “Mihu: Cind mi 
«xspuns-cá scenariul meu nu e 
bing — eu inteles 
Junteleg Însă este-de-ce se dă 
drumül-aítora proaste. 


»- Trebuie să punem în fata creatorilor de scenarii 
sarcina de a gîndi şi lucra într-un tempo mai mo- 


dern, de a produce mai multe scenarii, uşurind cine- 
matografiei posibilitatea de a alege ceea ce este mai 
« : 


bun“. 


cauza insatisfacțiilor noastre fine 
în primul rînd de organizarea ina- 
decvată a cinematografiei. O soluţie, 
pe care am susținut-oşi într-un articol 
din „România Literară“, este aceea 
ca grupele de creaţie de la studio să 
primească mai multă independenţă, 
mai multe responsabilități. 


Al. IVASIUC: Eu, dacă scriu 
acum un scenariu, ştiu foarte bine că, 
pentru a avea ocertitudine, trebuie să 
discut cu primul adjunct al minis- 
trului culturii. Altfel nu sînt şanse 
prea mari de realizare a filmului, 
fiindcă în studio nu- există un nivel 
suficient de responsabilitate. 


Nicolae BREBAN: E deci problema 
organizării. Faptul că ne-am intilnit 
aici este un simptom și o felicit pe 
Ecaterina Oproiu pentru că a adu- 
nat un colocviu atit de plenar şi 
reprezentativ. Este, cred eu, și o 
consecință a intilnirii oamenilor de 
artă cu conducerea de partid, Artele 
fiinteazà — şi mai ales la noi în ţară 
trebuie să fiinteze — pe principiul 
vaselor comunicante, Dar în cinema- 
tografie — şi în teatru, partial, în 
legătură cu dramaturgia originală— 
nivelul este mai coborit față de lite- 
ratură, faţă de componistică sau de 
artele plastice. 


Mircea SINTIMBREANU: E o di- 
ferentá de dată a naşterii, 


Nicolae BREBAN: Nu, alte școli 
de film sînt tot atit de tinere ca 
cinematografia noastră Şi eu am 


Sergiu Nicolaescü: Ne tre- 
buie um sistem de lucru de- 
mocratic... să ne sfătuim id- 
tre noi-asupra planului anual; 
asupra politicii de“ cadre 


spus, într-un interviu dat revistei 
„Cinema”, că bolile copilăriei, dacă 
sint foarte întîrziate, nu mai sînt 
boli ale copilăriei, Nu avem scuze, 
să nu mai venim niciodată cu scuze. 
Atunci cînd mergem în străinătate 
şi chiar pe propriile noastre ecrane, 
fiindcă vedem şi filme străine, inter- 
vine legea foarte dură a concurenţei 
valorilor care nu ţine seama nici de 
vîrstă, nici de punct geografic. În 
cinematografia noastră există însă 
o altă situație. În literatură, de pildă, 
protagoniștii proletcultului nu mai 
sint azi dominanti, sint la locul lor 
și scriu ceea ce pot să scrie. În cine- 
matografie însă, mişcarea valorilor 
nu a fost nici reală si nici firească, 
n-au apărut tineri care să creeze 
opere noi, substanţiale, în con- 
cordanță cu ceea ce se întimplă 
azi la noi în ţară, De aceea nu există 
un climat autentic de artă. Acum 
cinci ani, l-am întîlnit pe un regizor 
care venea de la festivalul de la 
Moscova şi l-am întrebat dacă a 
văzut „8 1/,* al lui Fellini, Şi mi-a 
spus, plictisit: — „Da, e uh fel 
de experiment, nu e un film", 
Nu avea deci nici cea mai elemen- 
tară intuiţie profesională, nu ştia 
cine e un maestru şi cine e un regizor 
de mîna a patra. El nu stia ce este 
mare în Antonioni, Fellini, Buñuel, 
Kavalerowicz, Bergman. Şi de aceea 
şi mișcarea actorilor este în filmele 
noastre înghețată, înțepenită, nu s-a 
învăţat nimic de la marii italieni, de 
la marii polonezi, 


Ecaterina Oproiu: Din păcate, 
pină.În' această seară. acest 
dialog nu a - avut- loc «fn 
cinematografia noastră.(n.r. 
16-februarie) 


Nicolae CEAUŞESCU 


CE TE ÎMPIEDICĂ, LIVIU 
CIULEI, SĂ FACI FILM DE 
ACTUALITATE? 


Ecaterina OPROIU: Deci, scris 
itorii au aruncat mănușa. Eu vreau 
să merg mai departe, cu o întrebare 
foarte concretă. Fiindcă realizarea 
acestei dorințe a noastre se leagă 
neapărat de detașamentul talente- 
lor, al talentelor reale, care există 
in cinematografie, Dacă vom face 
film-politie cu oameni mediocri, 
autori dispuși să se apuce de absolut 
orice, deci și de cele mai searbăde 
scenarii, atunci, chiar dacă vom avea 
multe filme-politice, vom fi totuşi 
la fel de departe de ceea ce dorim, 
ca şi acum. Ne interesează care vor 
fj aceste filme. politice, cum vor fi 
aceste filme și, mai ales, cine le va 
face. Întotdeauna am pus această 
întrebare, am strigat-o în toate 
punctele cardinale şi am strigat-o şi 
lui Liviu Ciulei. Ce te împiedică, 
dragă Liviu Ciulei — iartá-má, între- 
barea e atît de directă, încît devine 
brutală — ce te împiedică să vii în 
cinematografie; să faci iarăşi film, 
și chiar să faci un film de actualitate, 
și chiar så faci un film— politic? 


Liviu CIULEI. E foarte simplu 
de răspuns. De fapt. răspunsul meu a 
fost conţinut în cele spuse pînă acum. 
Ca să fim cu toții în stilul unei discuții 
dintr-un film-politic autentic, cred 


Titus. Popovici: Bleştemul 
acestei cinemoatografii. a fost 
«d: regizorii, scriitorii; cri- 
ticii-nu. au. realizat: acea 
unitate: dialectică, = 


وا ىی یھ ORI‏ بجویہ ہپ مجر ےم ٭ ض خ جس سی tT foo‏ جوا ہے رجہ ہو خر جو ودوں 


eci, scri 
Eu vreau 

trebare 
E 
| se leagă 
Î talente- 
gre există 
vom face 
"mediocri, 
& absolut 
"searbáde 
vom avea 
f totuşi 
E Em 


E « vor - fi 
le va 
aceastá 

În toate 
to si 
E 

SE intre- 
devine 

să vii în 

i film, 


1 
lei discuții 


mic, cred ` 


„Considerăm că este necesar să fie create filme 


cît mai diferite ca formă, conţinutul de idei să fie 
exprimat cu mijloace artistice cît mai variate şi— dacă 
se poate — desăvirşite“. 


că nu există ctualmente, în. ci- 
nematografie, climatul necesar pen- 
tru ceea ce ne propunem. Si cred cá 
vina principală a avut-o- producăto- 
rul. Producătorut, în cadrul cinema- 
tografiei noastre, este Studioul „Bu- 
curesti", Dacă a existat posibilitatea 
să apară gele Lear” la National, 
aceas i datore. regizorului 
Penciulescu, dar se "E torează și pro- 
torului lui Radu Beligan, 
să fü vrut acest lucru, 


fără să ut o mai mare indepen- 
dentá decit o are studioul „Bucu- 
resti" ڈ5‎ de producătorul sáu supe- 
rior, m Lear" nu s-ar fi realizat, 


Cam aici începe problema. Fiecare 
noi a vrut să facă mai multe 
e, pe care le credea foarte con- 
temporane și foarte reprezentative, 
şi spera că vor aduce un serviciu, 
în primul rînd cinematografiei ro- 
găsit, decît cîteodată, 
eptare indiferentă, — 
i, mi s-a spus după cinci 
nopți de vară“? 
de vară“ se epui- 
în Versiunea mea, 
multe ori, din 
ui, să fac „un film 
icip activ“ ş.a.m.d, 
să se nască un mariaj 
ism perfect între inten- 
tia creatorului şi cea a producátoru- 
lui, trebuie să existe o ambianță 
spirituală şi tentatia artistică, pentru 
ca un subiect. să devină element tul- 
burător pentru artist, să-l seches- 
treze ti de un an sau doi. 

la 
bue 


Valerian - SaYA- "Specificul d- 
cestei gorte stă. în miracolul 
pe-caresnuma: tegizoiul 11 
poate.spraduce-de “la Titera 
scenariülui--Ta- imagine. 


intim al realizatorului. Si asta nu o 
poate face o persoană oficială, 
Nici nu e cazul, nici nu intră în 
atribuțiile sale — și nici n-ar putea 
cineva să fie complice intim a 25 de 
filme. Vorbeam de tentatia artis- 
tică, Aceasta înseamnă fie să-l inte- 
resezi activ pe regizorul filmului 
în exprimarea plenară a gindurilor 
sale, fie să. ştii să-l încălzești cu 
proiecte de producţie care să îns 
semne într-adevăr pentru el un 
interes major si o posibilitate de 
depășire, măcar cu o treaptă, a 
activităţii de pînă atunci. Lucrul 
acesta este posibil în teatrele qoas- 
tre — de ce n-ar fi posibil în cine- 
matografie ? 

Mie mi s-au propus de către 
studio teme care, realizate, au 
demonstrat lipsa lor de  valabi- 
litate: ,De trei ori Bucuresti" sl 
„O fată fermecătoare”, 

Cea mai bună temă pe care am 
acceptat-o, dar apoi am refuzat să 
fac filmul, a fost „Reconstituirea“, 
Si am făcut acest lucru fiindcă nu 
găsisem în mine soluţia de a prezen: 
ta foarte pozitiv acest film. Pre. 
simțind tot calvarul prin care a 
trecut Pintilie după ce a făcut 
filmul, nu am avut, în magazia mea 
morală, acea rezisteatá inițială ca 
să duc în spinare această sarcină, 


Nicolae BREBAN: N-a fost un 
calvar așa de mare, 


Dumitru CARABÁT: fu an se» 
t — lucrind ca redactor cu toti 


Mircea . 5116106586688 - Vă 
asigur că în momentul: de 
față: luptăm pentru: deschi- 
derea- organizatorică de 
care 's-a- vorbit. dici. 


Nicolae CEAUŞESCU 


regizorii — că, dintr-un anumit punct 
de vedere, ei se pot împărți în două 
Evident, sînt excepţii, în special 
în ultima vreme, Sînt oameni foarte 
talentați şi cu un grad de voință 
mai mic şi oameni netalentati, cu 
foarte multă voinţă, Dar nu e mai 
puţin adevărat că, în ceea ce privește 
„Visul unei nopți de vară” — prin 
care Ci.lei nu propunea pur și 
simplu ilustrarea elementară a pie- 
sei, ci o transpunere într-o viziune 
personală, cu o ideologie nouá = 
am apreciat ca o gravă greșeală că 
nu i s-a dat să facă un asemenea film 
şi că s-a socotit că ar fi fost vorba de 
un fe! de tichie de mărgăritar a 
cinematografiei noastre, in acel mo- 
ment, 


Nicolae BREBAN: E foarte sim- 
plu: Liviu Ciulei, cred eu, are drepa 
tul să facă orice film vrea. Acesta 
este dreptul pe care el l-a cîştigat, 
după filmele pe care le-a realizat, 


TRECEM PRIN CINEMATOGRA= 
FIE CA SCRISORILE. PRINTR-O 
CÁSUTÁ POŞTALĂ 


Sergiu NICOLAESCU: Cazul lul 
Ciulei este un caz particular, Există 
însă o situaţie mai gencrală şi prin 
aceasta mai gravă. Sint regizori de 
film care nu vor să facă alice a ٤ 


Suchianu: Cinematogra- 
ful, “mai mult decit litera 
tura, are sarcina Sci 
în relief ospecte- ale eticii, 
ale. atmosferei - morale. 


DA! 
POATE! 


acsastá meserie, cu pasiune —si care, 
deşi de mai mulți ani propun subiecte 
bune, nu reușesc să fie introdusi în 
plan: lulian Mihu, Save! Stiopul şi 
alții. 

As porni de la o constatare, Este 
foarte curios că ne întîlnim într-o 
astfel de grupare, astăzi — scriitori, 
regizori, critici — la o masă rotundă 
organizată de revista noastră de spe- 
cialitate — şi o asemenea întîlnire 
nu a avut loc, la conducerea cinemato- 
grafiei, atunci cînd s-au întocmit, 
să zicem, planurile de producţie 
pentru 1970, 1971 sau 1972. Păre- 
rile noastre nu au preocupat condus 
cerea cinematografiei. Şi nu e vorba 
de persoane. Acest mod de lucru 
nu s-a schimbat în cinematografie de 
20 de ani, desi aparent sistemele de 
Organizare. se schimbă la fiecare 
2 ani sau două luni. Pur şi simplu, 
„planul se face într-o cameră închisă, 
Ne trebuie deci, nu o schimbare 
de persoane, ci un nou sistem 
organizatoric. Nu un sistem pe 
hirtie, atit de des fluturat. Ci un 
sistem de lucru democratic în care, 
aşa cum sîntem şi cum procedám acum. 
— scriitori, regizori, critici — să. ne 
sfátuim între noi asupra planului 
anual, asupra politicii de cadre, un 
sistem profesional şi obstesc de apro- 
bare a scenariilor, de apreciere a 
operelor de artă, de apreciere a re- 
gizorilor, de cooptare a scriitorilor 
şi de adoptare a unor modalităţi 
calificate de lucru. Un sistem de cola- 
b-rare si de manifestare a încrederii 
Nu se poate să trecem prin cinema= 

—- 


Gheorghe  Vitanidis! 
formeze un consiliu dl.s; 
cialiştilor. -Specialisti 
cinematografie, sint in pr 
mul rind regizorii 


POATE FI 
MAI BUN? 


tografie — cum spunea un coleg — 
precum scrisorile printr-o căsuță 
poștală, pentru că la aceasta se 
reduce sistemul prin care un regizor 
pune pe hîrtie — pe două pagini! - 

o idee la care el se gîndeşte de ani de 
zile şi aceste două pagini sint jude- 
cate de alții, în absența profesionis- 
tilor, Acest „sistem“ explică îndepăr- 
tarea scriitorilor de la colaborarea 
cu autorul principa! al filmului, 
numit regizor, explică faptul că 
regizorii înșiși nu şi-au definit încă 
un limbaj propriu și nu şi-au revelat 
personalitatea. lar un sistem nou 
pu poate să apară decit în momentul 
în care ne vom organiza în mai multe 
colective de creație, în componența 
cărora trebuie să intre, în primul 
rînd, regizorii. Acum există un singur 
studio, ca și cu 20 de ani în urmă, 
fără nici o forță, există un Centru 
Naţional al Cinematografiei, care 
totdeauna s-a suprapus și a anulat 
studioul sau invers, Comitetul de 
Stat pentru Cultură și Artă trebuind 
de fiecare dată să joace rol de arbi- 
tru. Din acest arbitraj, din acest 
consum-de energie, nu a ieșit, tova- 
rási, cinematografia naţională pe care 
o dorim; 


Ecaterina OPROIU: Sergiu Nico- 
laescu și cei dinainte au lansat nişte 
întrebări si au formulat unele pro- 
puneri foarte precisa, cărora trebuie 
neapărat să le vedem şi reversul or- 
ganizatoric și finalitatea ideologică, 
Am dori de aceea să vedem cum e 
observată si apreciată realitatea 
aceasta și din direcția producătorilor. 


lon. BRAD: Eu ascult cu foarte 
mare interes, fiindcă e vorba de lu- 
cruri vitale pentru cultura noastră 
şi cinematografia trebuie să devină, 
din ce în ce mai mult, un element 
esenţial al culturii româneşti. De 
aceea pe mine m-ar interesa foarte 
mult dacă toate problemele se reduc 
numai la oscilaţii de organizare şi de 
“mentalitate din partea producători- 
lor sau e vorba și de pregătirea și de 
modul de a gîndi al unora dintre cei 
care fac film, Pentru că — ăsta e a 
vărul —chiar oameni foarte înzestrați, 
vin uneori. şi vor să realizeze lucruri 
foarte banale, 1 
Noi sintem în momentul în care 
trebuie să prezentăm conducerii de 
partid un sistem într-adevăr mai 
democratic de lucru. Problema aces 
tor grupe de creație ne-a preocupat 
de asemenea continuu, dar cind astep- 
tam ca fostele grupe să dea rezultate 
mai bune; s-a văzut că unele din ele 
coboară foarte mult la relații perso- 
nale, care nu totdeauna se traduceau 
în opere de artă. 


Gheorghe VITANIDIS: Pentru 
ca să se adopte o bază organizatorică 
mai sănătoasă, la o discuţie prile- 
juită de instalarea actualei direcții a 


16 


„Nu روہ‎ deloc să micşorez prin aceasta importanţa 
criticii de specialitate, dar, se ştie, critica opiniei publice 
este aceea care trebuie avută în vedere cu prioritate. 


studioului „București“, eu — făcînd 
parte din comitetul de direcție — 
am prezentat următoarea propunere: 
să se formeze pe lîngă comitetul 
de direcţie un consiliu al specialisti- 
lor. Și am spus că acești specialiști 
sint, în primul rînd, regizorii. Mi s-a 

puns că propunerea mea are o 
tendință corporatistă, în sensul în 
care a fost folosită noţiunea între 
cele două războaie mondiale. Nu s-a 
format un consiliu al specialiştilor, 
s-a promis că se vor face alte consilii, 
nu s-a făcut nimic, din sistemul orga- 
nizatoric al Buftei regizorii au dis- 
părut, fiind angajaţi pe contracte, 
de unde o libertate totală a condu- 
cerii restrinse a studioului în a hotări 
totul, Acesta este climatul în care 
fiinteazá instituția producătoare de 
filme artistice, Să vorbim în conti- 
nuare despre intenţii şi despre con- 
diţii preliminare ideale sau să înce- 
pem cu crearea unui climat şi a unei 
baze organizatorice care pot duce 
la realizarea interțiilor sj a idealu- 
rilor? 


cd 
MÁ TEM SÁ NU DEVIN EU 
FAŢĂ DE MINE ÎNSUMI 
„O PROBLEMĂ" 
area raz aT 


lulian MIHU: Tovaráse Brad, buna 
intenție, pe care ați manifestat-o 
adesea, este opusă relei intenții, 
Reaua intenție o descoperi şi ești 
atent, Dar nici buna” intenție nu 
e întotdeauna o garantie, Eu recu- 
nosc,-cind vin la dumneavoastră cu 
o idee, îmi spuneţi totul pe față: 
nu, nu e bun, nu e frumos, nu se 
poate face, Si vă înțeleg si vă cred 
şi má duc acasă şi mă gîndesccă 
aveti dreptate. Nu înţeleg un singur 
lucru însă: eu nu fac filmul, sau 
Ciulei nu-l face, sau Marcus nu-l face, 
iar dumneavoastră dati drumul în- 
tre timp unor alte filme proaste, 
Unele dintre ele nu sînt numai 
proaste, sînt şi nocive, chiar dacă 
nu vă dati seama imediat, Fle trag 
pe nesimţite cinematografia pe o 
cale nereprezentativà, Un scenariu 
poate mai puţin elocvent, dat unui 
regizor. bun, eu laş lăsa să treacă, 
fiindcă va ieşi bine, decit să dau 
un scenariu interesant unui slab 
regizor. Din această ultimă soco- 
teală, nu va ieşi nimic, De ce trebuie 
oare să repetăm, de atitea ori, 
ceea ce istoria cinematografiei ne-a 
demonstrat în atitea cazuri. 


Nicolae BREBAN: Sigur, tre- 
buie să discutăm nu atit pe texte, 
cît pe idei, pe talentul oamenilor, 
p2 filmele realizate, 


lulian MIHU: Vi s-au prezentat 
propuneri, ca regizorii să fie intro- 
duși în noile grupe ale studioului și 
n-ăți acceptat, Aveţi poate o idee 
preconceputá, Dar, în trecut, au 
existat trei grupe de creaţie, dintre 
care una condusă de oameni care 
ştiau ce înseamnă această profesiune 
şi care au făcut filme foarte bune — 
şi „Valurile Dunării” şi „Pădurea 
spînzuraţilor” și altele. 


Nicolae CEAUŞESCU 


Andrei BLAIER: Personal, nu pot 
să mă pling că nu mi se acordă aten- 
tie, ca regizor. Dar mi-e teamă ca, 
pe măsură ce mi se resping scena- 
riile, eu, față de mine însumi, să nu 
devin o problemă, iar scenariile pe 
care le propun să nu devină din ce 
în ce mai proaste. Pentru că mi se 
solicită lucruri curajoase, dram 
tice si cînd le prezint, Se cer a fi 
atenuate. Si tot vorbindu-se despre 
curaj, mi s-a făcut frică, 

lată, de pildă, în ordinea unor 
máruntisuri, problema sinopsisurilor 
— o idee de ultimă oră prin care s-a 
crezut că se va revoluţiona situaţia 
scenariilor, luîndu-se doar fragmente 
disparate si impropriu aplicate din 
experiența altora:  „desfășurător”, 
rezumat s.a,m,d. Este ca și cum unui 
regizor i s-ar cere să cînte filmul la 
vioară, Si nici nu-l cîntă el... 

lar acest sinopsisnueo bază defini- 
tivà de aprobare a unui scenariu, ci 
doar o fază. intermediară, de fapt, 
formală, birocratică. El nu reprezin- 
tă nimic cert, nici necesar, pentru 
că ţi se cere uneori să-l faci după 
ce scenariul e gata. Vin apoi discu- 
tile la scenariu, unde participă 
6—7 oameni care vorbesc in ordine 
ierarhică, E convenabil pentru toti 
să aibă obiecții deseori divergente. 
Formula de lucru îi obligă pe cei 
ce discută la o falsă exigentá, la 
obiecţii „obligatorii“, Cînd ai obiec- 
tii, e si mai convenabil; dacă al 
șaptelea la cuvint le are si el, esti 
considerat destept, dacánu le are, 
esti exigent, tot iesi la vopsea con- 
venabil, Si chiar dacă ultimul vorbi- 
tor nu le repetă pe toate, tu, regi- 
zor, trebuie să satisfaci toate obiec- 
tiile, pentru că Urmează să reiei 
discuția cu noua variantă de la 
capătul filierei? 


Ecaterina OPROIU: În mijlocul 
nostru se află unul dintre cei mai 
bătăioși, dacă nu cel mai bătăios 
scriitor al literaturii noastre de actu- 
alitate. Aş vrea să-l întreb pe tova- 
rásul Eugen Barbu cum trebuie să 
interpretăm tăcerea sa de trei ore. 


شۃےجج ہیی یج شر شر جح 

DE CINEMATOGRAFIE, CA SI 

DE FOTBAL, SE OCUPĂ PREA 
MULTE PERSOANE 


pr ہے‎ AR PESTI Ea 


Eugen BARBU: În sfirșit, dacă 
vine revista „Cine şi vrea să 
punem punctul pe „i“, nu e cazul să 
facem multă teorie. E bine să vorbim 
despre greutăţile reale care există 
în cinematografia noastră $i care 
sînt foarte numeroase. 

Părerea mea este că de cinema- 
tografie, ca si de fotbal, se ocupă 
prea multe persoane. Asta este o 
mare gresalá, $i mai ales se ocupă 
multi oameni care nu inteleg cá cine- 
matografia este o artă și o industrie 
în același timp $i că trebuie ținut 
seama de acești doi factori, luaţi 
împreună. Ani de zile am avut ambi- 
iia operei totale — să epuizăm o 
temă într-un film. Dimpotrivă, tre- 


buie făcute foarte multe filme, cum 
se fac în toate cinematografiile. Noi 
facem foarte puține, din frica de a 
„cum spunea Titus Popovici 

Inirea cu tovarășul Ceaușescu. 
Oricine își poate da seama că nu 
există la nimeni ambiția de a gresi cu 
orice pret, de a demonstra că tre- 
buie si greșit. Dar trebuie prevăzut 


şi procentul de risc într-o cinemato- 
* 


grafie. 

Evident, este justificat (dacá n-ar 
fi decit pentru milioanele care se 
investesc) sá existe un control. Si 
aici trebuie un discernemint. Liviu 
Ciulei spunea cá a vrut să facă 
„Visul unei nopţi de vará''. Foarte 
bine, Trbuia să i se dea să-l facă. 
Am văzut spectacolul său cu aceas- 
tă piesă, care era extraordinar. 
Dar nu văd, în același timp, la regi- 
zorii de talia dumnealui, plăcerea de 
a se ocupa de nişte cărţi, de nişte 
piese româneşti contemporane, Și 
asta este o durere, a producătorului, 
să spunem, 

Pe urmă, persoanele puse să rás- 
pundă de cinematografie trebuie să 
aibă personalitate. Nu vorbesc de 
actuala conducere, pentru că n-o 
cunosc, Dar trebuie să fie cineva 
care să spună: — Eu, care răspund 
de aceste filme, răspund pînă la 
capăt. Si să fie solidar, să nu existe 
un sistem care favorizează pe unul 
şi-i dezavantajează pe alţii, uneori 
pornind de la calculele unor conta- 
bili care vor să facă economii tocmai 
acolo unde nu e cazul. Nu se poate 
face artă cu contabilii care nu pricep 
arta, 


Nicolae BREBAN: La Buftea, din 
1600 salariați, numai 3-400 sînt 
angajaţi direct în producţie. 


Eugen BARBU: Revin acum la 
problema esențială, care este aceea a 
curajului ideologic. Trebuie să existe 
un curaj al celor care aprobă scena- 
riile. o pricepere -foarte sigură în 
susținerea filmelor noastre. E greu, 
pentru că sînt foarte puţini oameni 
care au $i pricepere și curaj în ace- 
lași timp. A propos de asta, aduc în 
discuţie, din nou si-pe scurt, filmul 
,Reconstituirea", Mi s-a părut un 
film bun, foarte bun — nu o capodo- 
peră cum s-a spus. El putea fi discu- 
tat critic, dar nu trebuia făcută cam- 
pania care s-a făcut împotriva aces- 
tui film, pentru că în ceea ce privește 
anumite speculaţii la care s-au dedat 
alţii, ele nu au nici un temei. De 
libertatea de creaţie de care ne bucu- 
rám noi astăzi şi o spun ca un om 
care am studiat trecutul şi cunosc și 
alte realități contemporane —  pu- 
tem fi invidiati, Dar, în momentul 
cînd ai aprobat un scenariu, trebuie 
să mergi cu el pînă la capăt. 


ped 
ROMÂNUL NU S-A NĂSCUT 
POET. LA ORA ACTUALĂ 
E NĂSCUT CINEAST 
naa E E NP E ایج کے‎ 


Titus POPOVICI: in primul rind 
vreau să-i mulţumesc Ecate: 


|| رو ا جوم 82 2 SERE‏ 


"nim 


^ 


prrmcureTetnu 


11] 


"CNN eX 


یف0( 


e 


„Să nu mai fim din nou în situația de a constata 
peste 2 sau 3 ani că ceea ce am discutat aici nu s-a 
. . H o pe 
materializat în viaţă! 


Nicolae CEAUŞESCU 


DA! 


POATE! 


Oproiu pentru foarte interesanta şi 
necesara discuţie pe care a organizat-o 
despre cinematografia noastră. In 
acest spirit, privindu-ne în ochi şi 
spunindu-ne lucruri plăcute şi neplă- 
cute, putem ajunge la cinematogra- 
fia despre care am discutat, Fiindcă 
blestemul din naştere al acestei cine- 
matografii a fost că regizorii, scrii- 
torii, criticii nu au realizat între ei 
acea unitate dialectică, critică, pozi- 
tivă, pe care o ilustrează în chip 
fericit întîlnirea noastră de astăzi. 
Intentiile bune si cea mai mică critică 
au fost uneori denaturate, fals inter- 
pretate. 

Eugen Barbu a pus degetul şi pe o 
altă rană. Adevărul e că Pomânul 
nu s-a născut poet. La ora actuală e 
păscut cineast și fotbalist. Or, şi în 
acest domeniu e necesară profesiona- 
lizarea si a celui care îndrumă. Indru- 
marea de partid in acest domeniu, ca 
şi în toate celelalte, este o necesitate 
obiectivă. Dar pe parcurs, pînă la 
nivelul studioului, lucrurile se mă- 
runtesc și lucrurile mărunte capătă 
proporţii pe care ele, virtual, nu le 
au. 

S-a formulat aici o idee fundamen- 
tală: cînd un regizor — care este 
autorul filmului — a dat dovadă că 
poate face o operă de valoare, în 
cazul acesta coeficientul de risc tre- 
buie acceptat, 


Sergiu NICOLAESCU: Chiar la un 
subiect aparent banal. 


Valerian SAVA: Toată istoria cine- 
matografului e plină de subiecte 
„banale“. Faptul așa-zis banal şi-a 
cîştigat un titlu de glorie în estetica 
cinematografică, S-ar putea spune 
că însuși specificul acestei arte, ratiu- 
nea sa de a exista, diferită de a lite- 
raturii sau a teatrului, stă în mare 
măsură în capacitatea ecranului de a 
vedea sublimul în banal, stă în acel 
miracol pe care numai regizorul îl 
poate produce de la litera scenariu- 
lui la imagine. 


Dumitru CARABÁT: Este într- 
adevăr prima discutie de acest fel la 
care particip în cei 17 ani de cînd 
sînt în cinematografie. 


TREH PERSONAJE: 
1) NEDEFINIT 2) NEREZOLVAT 
3) NEDREPTÁTIT 


Trei personaje sintabsolut indispen- 
sabile producerii filmelor: scenaris- 
tul, regizorul ṣi. producătorul. 

Dintre ei, producătorul este la noi 
cel mai slab definit. Aceasta este şi 
veriga cea mai slabă din sistemul 
nostru cinematografic. În aceasta 
zonă, după părerea mea, se fac cele 
mai hazardate experiențe, aici clima- 
tul este mai putin fericit, aici sînt 
foarte multe confuzii, aici există 
foarte multă incoherentá a punctelor 
de vedere, a judecăților de valoare, 


a susținerii pînă la capăt a unui 
punct de vedere. 

De asemenea, scenariul este în con- 
tinuare o problemă fundamentală 
nerezolvată. Am respirat de pe o 
zi pe alta, am sperat că poimiine 
va fi mai bine decît miine, s.a.m.d., 
fără să luăm acele măsuri concrete 
care să ne justifice optimismul, fără 
să punem în practică propunerile 
pe care noi înşine si critica le-am 
repetat adesea, pentru introducerea 
unor sisteme specializate și specifice 
de lucru, practicate în cinematogra- 
fiile cu tradiţie. Cînd făceam trei- 


patru filme, era mai simplu. Dars 


cînd trecem la o producție cinema- 
tografică reală, cu valoare culturală, 
ideologică, competitivă pe plan in- 
ternational, această producţie de 
scenarii trebuie organizată. La noi, 
din acest punct de vedere nu s-a 
făcut nimic. Noi, cei din studio, 
lucrăm cu tot ceea ce înseamnă voca- 
ție în materie de scris literar, înce- 
pind cu cei mai consacraţi scriitori, 
pînă la publicişti şi la regizorii cu 
imaginație în compoziţia cinemato- 
grafică. Deci premize există. Dar nu 
s-a ajuns, din motive organizatorice, 
ca profesia de scenarist să existe 
cu adevărat. 

A treia categorie, cea a regizorilor, 
dispune şi ea de oameni cu reală 
vocație, S-au făcut însă şi greșeli 
considerabile față de ei, Nu discut 
faptul că regizorii au fost trecuţi pe 
contract, Discut însă faptul cá aceas- 
tă trecere s-a tradus într-o înstrăi- 
nare a lor față de cinematografie — 
parțială pentru unii, dramatică pen- 
tru alții. Pentru că Asociaţia cineaş- 
tilor, deocamdată, nu e decit o 
instituție care organizează proiecții 
de două ori pe săptămînă, Pentru 
că s-a procedat cu oarecare precipi- 
tare, înainte de a se asigura un cadru 
și un climat, cu criterii şi metode 
limpezi de colaborare. Grupele de 
creaţie, atelierele de care am vorbit 
adesea, au rămas în diferite inter- 
viuri sau mese rotunde publicate în 
revista „Cinema“. Fără acest cadru 
specific de lucru, scenariștii, regizorii, 
criticii, gamenii de specialitate exi- 
genti cu ei înșiși și situaţi cu fermi- 
tate pe" pozițiile noastre ideologice, 
partinice, nu au ajuns să colaboreze, 
să promoveze, pe criteriile cele mai 
sănătoase, mai științifice, mai efi- 
ciente, 


Mircea SÎNTIMBREANU: Eu vă 
asigur — aş vrea să credeţi — că în 
momentul de față luptăm pentru 
deschiderea organizatorică despre 
care s-a vorbit aici, pentru crearea 
unui climat în care să se topească 
imobilitatea de ordin legislativ, foarte 
gravă, tinind de un spirit contabil 
care împiedică uneori miniştrii plini 
să acţioneze, Ne propunem să reali- 
zăm premizele solicitate. Ceea ce 
determină o operă de artă este însă, 
în primul rînd, personalitatea creato- 
rului. lar birocraţia nu e doar o 
formă instituţională. Există şi o 
birocratie mult mai perfidá, mult 
mai elastică, mai proteică. Este biro- 
cratia care s-a strecurat în nui — 
micul. contabil, micul cenzor care 
este în noi înşine, teama de a nu greşi 
— şi nu teama de a greşi în esență, 
ci de a greşi faţă de adevărul altuia. 
Aici intervine valoarea mobilizatoare 
a acestui dialog care, după mine, 


a fost un model de film-politic, 
Probabil că aici s-au spus şi zece sau 
douăzeci de păreri discutabile, dar 
în esenţă acest dialog a fost în între 
gime corect şi pozitiv şi constructiv, 
Pînă acum n-am iniţiat un aseme- 
nea dialog, Am greşit că nu l-am 
folosit, de exemplu, în adoptarea 
unor formule organizatorice la care 
ne-am gîndit, cum ar fi, de pildă, 
suprimarea paralelismelor și-a diluă- 
rii responsabilitátilor, crearea unor 
grupe de creaţie care, cel. putin în 
perspectivă; să funcţioneze ca stu- 
diouri autonome, cu o răspundere a 
lor, ideologică, artistică, economică, 
Discuţia noastră nu s-a încheiat. S-au 
exprimat aici gînduri foarte precise, 
cu o forță de radium în adevărul lor, 
Le-am reținut pe toate. Dar discuţia, 
mereu dusă spre concret, va trebui 
s-o continuăm — în această forma- 
tie si în una mai largă — pînă la 
finalizarea practică a. propunerilor 
care s-au făcut si care se vor mai 
face, Aceasta presupune însă, mai 
ales, dincolo de discuţii, lansarea 
unui flux de opere dacă nu funda- 
mentale, măcar reprezentative, şi în 
acelaşi timp grijă dea feri fiecare 
metru filmat de cabotinaj şi de 
trivialitate, Eu sînt absolut convins 
— şi mă gîndesc chiar la unele 
filme aflate în lucru, citate aici — că 
dispunem de suficiente forțe cu 
experiență si de altele noi, capabile 
să se unească, să se autodepășească, 


AVEM OAMENI SERIOȘI. SĂ-I 
CUNOAȘTEM ŞI SĂ NE 
CUNOASCĂ ŞI El PĂRERILE, 


lon BRAD: Mă bucur că am putut 
intui valoarea propunerii tovarásei 
Ecaterina Oproiu de a organiza 
această întîlnire, Este un lucru salu- 
tar, care ne poate îndrepta spre o 
activitate mai realistă, adică spre 
acel climat democratic despre -care 
tovarășul Ceaușescu a vorbit cu 
privire la cinematografie și cu privire 
la întreaga noastră viață socială. 
N-am ajuns încă la acel punct în 
care să ne putem declara cît de cît 
mulțumiți de activitatea noastră din 
cinematografie. O asemenea discuție 
cum e cea de astăzi este importantă, 
capitală și e bine că ea vine, fie şi cu 
intirziere, chiar dacă locul ei era, 
mai demult, la Buftea. De altfel 
multe discuții ar fi trebuit noi să le 
organizăm şi nu le-am organizat, 
ceea ce este un defect serios al Co- 
mitetului de Stat pentru Cultură şi 
Artă. A existat o anumită tendință 
de a fugi de confruntarea cu oamenii, 
cu creatorii.. Avem oameni foarte 
serioşi pe care, chiar cînd auzim 
părerile cele mai ascuţite, uneori 
nedrepte sau exagerate, e bine să-i 
cunoaştem, după cum e bine să 
cunoască şi ei direct părerile noastre. 
Trebuie să devenim și noi, ca produ- 
cători — profesionişti, oameni care 
ştiu ce vor, cu idei formate, clare, 
Multă vreme am tatonat, n-am avut o 
claritate a telurilor şi a mijloacelor 
— nu în planul general, ci în ceea ce 
însemnează o politică concretă în 


cinematografie. La elaborarea acestei 
politid a planurilor tematice si de 
gen, a metodologiei de lucru, la de- 
finitivarea structurii cinematografiei 
— care nu poate să mai întîrzie — va 
trebui neapărat să procedám în alt 
spirit decit pînă acum, Din noul 
Consiliu al cinematografiei, care va 
lua ființă pe baza indicatiilor condu- 
cerii de partid, vor trebui să facă 
parte — în afara reprezentanţilor 
opiniei publice și instituţiilor intere- 
sate — specialiştii reprezentind 
echitabil direcțiile stilistice şi în 
deosebi breslele cu profil ideologic 
din cinematografie: regizorii, scrii- 
torii, criticii, Prin însăși această 
trinitate indisolubilá — care din 
discuția de astăzi se vede că poate 
funcționa, foarte bine, cînd breslele 
sînt reprezentate efectiv şi numeric 
şi valoric — vom obține garantia 
de echilibru, de principialitate şi 
eficiență, imperative de prim ordin 
pentru orientarea activității în cine- 
matografie. În acelaşi spirit cred că 
va trebui să se pregătească şi confe- 
rinta de constituire a Uniunii Cineas- 
tilor, Astfel vom putea să dezvoltăm 
spiritul de colaborare care a lipsit 
uneori și eu mi-o imput şi personal, 
foarte sincer, Sînt foarte îndatorat 
colegilor care au participat la această 
masă rotundă și în primul rînd 
revistei „Cinema“, pentru această 
iniţiativă, care de altfel vine în 
continuarea unei preocupări mereu 
atente a revistei față de fenomenul 
cinematografic românesc, Eu consi- 
der cá de miine dimineaţă concluziile 
care se desprind din această discuţie 
trebuie să se traducă în eforturile 
noastre practice, 


Ecaterina OPROIU: Stimaţi to- 
varăși, vă sîntem recunoscători pen- 
tru participarea dumneavoastră. Ci- 
neva dintre dumneavoastră spunea 
că e prima discuţie de acest fel 
la care participă în cei 17 ani de 
cînd lucrează în cinematografie. Sîn- 
tem fericiţi că am putut să-i dăm 
un asemenea prilej. De fapt, totul 
se datorează dumneavoastră, pre- 
zentei dumneavoastră aici, încăpă- 
iinárii dumneavoastră de a nu uita 
ceea ce ne doare (si nu numai pe 
noi, şi nu numai pe dumneavoastră, 
dar pe toti acei care sînt cuprinși 
într-un fel sau altul, la un nivel 
sau altul, în acea noţiune globală, 
de multe ori prea hulită, de multe 
ori prea superficial analizată, care 
se numește cinematografia romă- 

— neascá). De fapt, totul se datorează 
optimismului dumneavoastră, al ce- 
lor care faceţi filme și al nostru. 
al celor care vorbim despre filmele 
dumneavoastră. E un optimism care 
nu mai are nimic naiv, E un optimism 
aproape dureros, Nici un eșec 
(şi am avut destule), nici o greșeală 
(şi am avut destule), nu ne clintesc 
din credința că „se poate mai bine”, 
că se pot face filme şi mai multe 
și mai bune, că se poate pretui 
şi la noi talentul, că se poate forma 
și în cinematografia noastră climatul 
acela după care tinjim cu toții. 

Încă o dată vă mulțumesc. 


Text redactat de 
Valerian SAVA 


Fotografii de A. MIHAILOPOL* 


17 


pe ecrane 


DEGI, I TIT API I EUR: E TRIS 
Romeo 
Și Julieta 


* * i 2 

Producţie anglo-italiani. Regia: 
Franco Zeffirelli. Scenariul: Feb 
Brusati,  Masolino D'Amico. Ima- 
ginea: Pasquale Oe Santis. Cu: 
Olivia Hussey, Leonard Whiting, 
Michae! York, John Me Enery, Pat 
Heywood, Natasha Parry, Robert 
Stephens. 


Din nou, iată, tragedia Amantilor 
Tineri, din nou, adică, într-adevăr, 
mereu nou magnificul text sha- 
kespearian, în versiunea intensă a 


bustă, sinceră si strălucitoare si 
un Romeo pentru care Lawrence 

sa dovedit prea anemic si 
exterior, 

Oricite interpretări ar urma, cu- 
plul propus de Zeffirelli va rămine 
deplin convingător in naturalefea 
(nu naturalismul) lui, în capacitatea 
lui de a fiinţa simultan în realitatea 
concretă şi în legendă; fiecare gest, 
fiecare cuvint poartă o aureolă — 
iar prin transparența simbolului 
circulă, vital, flacăra singelui tinár, 

Şi in conturarea altor roluri, 
regizorul italian s-a dovedit un ,se- 
lectioner" indrüznet si un analist 
cu personalitate. Doica p pierde 
unele atribute dulcege si ciştigă 
o enormă sănătate ,rabelaisianá" 
"4 zice, dacă epitetul ,shakespea- 
rian” n-ar fi suficient în toate sensu= 


Lo vîrsta eroilor din Verona („Romeo și Julieta") 


lui Zeffirelli. Atit de intensă, incit 
îţi vine să-l previi pe Mercutio: 
„Nu intinde coarda prea mult, 
lasă sclifoselile, Nu-i provoca pe 
Thybald"; incit îţi vine să strigi: 
„Frate Lorenzo, găsește o altă cale, 
mai puţin riscantă, pentru a-i reuni 
pe indr: i"; Incit îţi vine să 
urli: „i stai o clipă, Romeo, încă 
o clipă și Julieta se va ۳ 

Julieta are íntr-adevár 15 ani si 
detaliu! n-ar interesa, dacă Olivia 
Hussey nu şi-ar juca și trăi exact 
virsta, cu toată patima, candoarea, 
impulsivitatea si dezarmarea ado- 
lescentei „blestemate“ (binecuvinta- 
1e?) să fie electrocutată de cel mai 
înalt voltaj a! iubirii, Romeo e si 
el (in interpretarea lui Leonard 
Whiting) -le granița dintre bàiat 
și bărbat, păstrind chiar resturile 
unei feminitáti încă neabolite, mai 
puțin puternic, mai puțin curajos 
decit perechea lui, dar tota! in fie- 
care reacție, în violență, in exube- 
ranță şi în slăbiciune, 

Mi se pare evident că principalul 
merit al lui Zeffirelii rezidă în 
descoperirea acestui cuplu, si in 
viziunea pe care a avut-o despre 
ei, viziune integral exprimată de 
partitura lui Shakespeare, dar nici- 
odată piná acum revelată cu atita 
pătrundere, 

Versiunea în care au jucat Norma 
Shearer si Leslie Howard ne-a rā- 
mas in memorie prin feeria cize- 
lată a Julietei şi rostirea pură, de 
intelectuală nuanţă, a lui Romeo. 
Versiunea engleză a lui Renato 
Castellánt nea oferit o Julieră ro- 


18 


rile. lesind din convenție si figu- 
ratie, mama Julietei capătă o stranie 
pregnantà, ca și cind ar fi eroina 
unei drame paralele, nedezvăluite. 

Mai puţin izbutit mi s-a părut 
Mercutio, a cărui complexitate tra- 
gică Zeffirelli o intelege perfect, 
dar pe care i! incarcá inutil cu vul- 
garitate şî cu o seamă de accente 
degradante. Nu e vorba, firește, 
de adaosuri de text, ci de subli- 
nieri ale regiei agravate de subli- 
nierile actorului. 

În sfirşit, o ființă proteică, alcă- 
tuită din sunet, culoare, atitudine 
şi dinamică, insoteste filmul: strada, 
piața, oaspeţii, prietenii, taberele, 
curtea, toate participă (uneori, chiar 
prin indiferență) la actul exploziv 
al iubirii şî al urii. Scenografia, 
costumele, gradatia si ritmul mone 
tajului au excelat aici in a anima 
o realitate care nu mai poate fi 
numită decor și o prezență umană 
care şterge orice urmă de tablou 
vivant sau de ornamentatie core 
grafică. Un puls uriaș bate de-a lune 
gul acestei splendide narajii-poem, 
interzicind orice incremenire ۹ 
„pozā“ si orice acalmie artistică, 

Am remarcat totuși o anumită 
scădere a intensității in partea a 
doua, aceea a declanșării și consue 
mării tragediei. Ciudat! — dar de 
fapt, nu e ciudat că, o dată cu cres- 
terea copleșitoare a ponderii tra- 
gice in genialul text, regizorul, 
intimidat parcă, desfăşoară mai pu- 
țină inventivitate, aportul lui creator 
transformindu-se mai degrabă in 
supunere ilusirativă. Astfel imi ex- 


lic, Intr«o măsură, şi absența mono- 
idu Julietei, aflatá singurà si 
infricosatá, în fața licorii care-i 
va pricinui moartea aparentă. Zef- 
firelli ar fi ştiut cu siguranță să 
înlăture eventualul ,teatralism" al 
scenei, ar fi știut cu siguranţă să-i 
dea ,firescul" filmic, dar se pare 
cà, in anumite momente, anvergura 
tutelará a lui Shakespeare l-a depásit, 
ia creat zone de oboseală, 
Acestea sint doar observații po- 
sibile la un film despre o poveste 
cunoscută şi răscunoscută și ine- 
puizabilă, film excepţional căruia nu-i 
lipsea foarte mult ca să devină o 
capodoperă, 
Nina CASSIAN 


ro sau. Contra? 


Un singur punct pe care l-am 
interceptat, în ocest rafinat si sincer 
spectacol Shakespeare-Zeffirelli, din 
alt unghi decit cel al Ninel Cassian. 
Mercuţid nu mi-a părut deloc „încăr- 
cot cu vulgaritate“, Personajul mi 
s-a părut, dimpotrivă, investit dibaci 
cu caracteristicile preluate dintr-o 
acută actualitate, Un Mercutio ase- 
menea unui student contestatar de 
la californiana Berkley University, 
căutînd în eterne adevăruri, prezente 
dezlegări. Scena intilnlrii din piață 
urmată de încălerarea dintre Thybald 
şi Mercutio aduc în această poveste 
de dragoste, accentul sociol. Frag- 
ment Surprins parcă —  păstrind 
distonta convenției — în Piazza di 
Spanie sau in Piccadilly Circus, azi, 
Un tineret în căutarea mereu a altei 
renosterl, chiar atunci cînd căile 
către ea nu-i sînt limpezi, 

A.D. 


* 


Din orice unghi ai discuta ecest 
film și oricite preferințe sau, evene 
tucl, rezerve oi formula, fie în pri- 
vinto unui personaj, fie a unei intere 
pretări dote unei scene, „Romeo 
și Julieta" cl lul Zeffirelli rămîne 
un Shakespeare viu. Droma celor 
doi tineri este atit de puternică si 
atit de descătușată în exprimarea 
ei de orice formulă estetică, ۰۷ 
văzind filmul oi sentimentul unei 
întîmplări dramatice inedite. Aceasta 
este principala lui calitate, care face 


$ 


din transpunerea lui Zeffirelli ua 
film puţin obişnuit, un film pe care-l 
vom lua ca termen de comparație 
de-acum inainte, ori de cite ori 
Shakespeare va pătrunde pe platourile 
cinemotografice. Pentru că nu este 
varba numol despre o` concepție 
asupra tragediei „Romeo si Julieta", 
ci despre modul cum trebula adusă 
în film o capodoperă veche de acum 
citeva veacuri, in privinta cărgia 
lumea afirmă, in genere, cà e „otit 
de cunoscută“, 

M. AL. 


ZRT CZ RE بی‎ EE C IEEE E 
Clanul 
sicilienilor 


* *o* 


Productie a studiourilor franceze. 
Regio: Henri Verneuil. Scenariul: 
Henri Verneuil, José Giovanni, 
Pierre Pellegri, după romanul lui 
Auguste Le Breton. Imaginea: Henri 
Decae. Cu: Jean Gabin, Alain Delon, 
Lino Ventura, Irina Demick, Ame- 
deo Nazzari, Elisa Cegani, Yves 
Lefebvre, Plippe Baronnet, Marc 
Porel, 


Fiecare film oferă regizorului po- 
sibilitatea unei demonstrații artis- 
tice. O posibilitate ce poate fi 
fructificată sau nu. Pentru Henri 
Verneuil „Clanul sicilienilor" este 
posibilitatea posibilităților, Adică fil- 
mul pentru care s-a pregătit înde- 
lung, filmul din care ne-a picurat 
mereu cite un strop (in filmele 
„Melodie la subsol“, „100,000 dolari 
la soare" si în altele) şi, credem 
noi, filmul pe care îi va fi greu să-l 
intreacá, Sigur că Verneuil n-a fost 
şi nu este nici pe departe un Hitch- 
cock. Dar de ce să-t comparăm 
neapărat cu Hitchcock şi să nu he 
mulțumim cu Verneuil profesionis- 
tul corect, care de data asta a reușit? 

»Clanul sicilienilor" este — de la 
un capăt la altul — un film poliţist 
bine construit dramatic, bine pus 
in cadru $i bine ritmat regizoral, 
„Clanul sicilienilor" este un film 
cu situatil-suspens, un film care 
dozează cu mestesug previzibilul şi 
imprevizibilul, 

ără a deveni nici o clipă mono- 
ton, filmul are respirația necesară 
pentru a dezvolta personaje, pentru 


Un duel ol durilor („Clanul sicilienilor") 


٭ یع د بی وو وقحہ ہے جر وو +وجی ج و ضے دیو وو وہ ویو ویعگوجچ ویو وو ہو ووے grecas‏ 


] |.  gummEXIWD UM - uuo» arfiuecmmeegx 


irelli un 
be care-l 
mporoatie 
cite orl 
Hatourile 
nu este 
concepție 
Julieta”, 
ia adusă 
de acum 
| cárpia 
j| e „atit 


M. AL. 
Pare prea: 
ranceze, 
cenariul: 
iovanni, 
anul lui 
7: Henri 
n Delon, 
k, Ame- 


Yves 
Marc 


ului po- 
artis- 
oate fi 
1 Henri 
f" este 
dica fil- 
it inde- 
picurat 
filmele 
0 dolari 
credem 
reu să-l 
n-a fost 


im care 
ibilul si 


i mono» 
necesará 
, pentru 


a sugera curbele sorții. De ia eva- 
darea iniţială pină la infroriarea 
din apropierea finalului, în „CI 


lanut 
sicilienilor” se duce un adevărat 
„duel al durilor”. Şi poate tocmai 
această ciocnire de raractere pu- 
ternice dà dimensiunea umană a 
filmului, îl face să fie una din acele 
pelicule usde revolyerele minuiesc 
oamenii si nu invers. Trei sint duri 
cestui film: Roger Sartet (Alain 
Delon), Vittorio Manalese (jean 
Gabin) şi inspectoru! Le Goif (Lino 
Ventura). Primii doi din tabăra 
celor aflați „în umbră”, ultimul 
apărătorul dreptății. Verneuil a 
ştiut să găsească fiecăruia din aceste 
personaje trăsături distincte, acel 
„dat anume care să-i individual E 
pregnant. Sartet e un dur hăituit, 
cu o anume tinereţe obosită, cu o 
față care ascunde in penumbrele 
ei crima făptuită, cu tradiționalii 
ochelari negri care nu pot masca 
decit pentru o clipă chipul omului 
care și-a pierdut liniştea sufletească; 
Vittorio  Manalese este seful de 
clan, durul la putere, are siguranţă 
în gesturi, sclipiri de oţel în priviri. 
El e creierul, el e dirijorul, el e 
voința supremă a clanului. Acest 
sicilian de la Paris ştie să stăpinească 
g vorbă răspicată (vezi „masa de 

milie"); in fine, inspectorul Le 
Goff sau durul profesiei, fárà zim- 
betul decorativ al politistului-stie- 
tot, fără replici voit spirituale, 
dimpotrivă, háitas mereu la pindă, 
cu o faţă pe care cei „din umbră”, 
anti-legea, au făcut să se stringă 
ridurile. Personajele acestea nu pot 
şi n-au cum să poată fi despărțite 
de actorii-interpreţi. Este victoria 
lui Verneuii că i-a avut în acest 
duel al durilor pe Delon, Gabin 
şi Ventura şi e meritul acestora 
din urmă că au ştiut să topcascá 
o părticică din ei, acel ceva at/t de 
personal, in~ viața eroilor, Ceva 
din neliniştea cu care Delon se 
apropie de graniţele unei frumoase 
virste, ceva din „bătrineţea de aur", 
aici tăioasă nu bonomă, a lui Gabin, 
ceva din forța cumpătată a lui Vene 
tura. 

„Clanul sicilienilor" este un film 
In care fiecare secvență are atmos- 
fera sa, tensiunea sa interioară, in 
care fiecare episod pregăteşte şi 
alimentează explozia dramatică. Ver- 
neuil pune un accent deosebit pe 
dinamica faptelor; o spectaculoasă 


evadare din duba poliţiei, o „oră 
de dragoste” terminată cu impuş- 
cături şi salturi peste balcon, un 
avion deturnat şi pus să aterizeze 
pe o șosea, toate acestea sint ace 
fiuni-soc care îi bombardează pe 
spettator, -La fizionomile intere- 
sante, la ritmul susținut al nara 
fiunii, regizorul adaugă o potrivită 
doză de senzualitate — mai puțin 
gratuită ca de obicei, mai adinc in- 
cadrată in conflict. 

Ultimul, dar nu şi cel mai puţin 
important lucru: „Clanul sicilieni- 
lor" e un film pe deplin moral. 
Chiar dacă ne-a lăsat să privim in 
sufletul celor aflați „în umbră“, 
Verneuil stie să facă să cadă fără 
crutare bariera legii. 


Al. Rî 


O duminică 
în familie 


* * 


Productie a studiourilor din Bar- 
randov. Regic: Jaroslav Papousek. 
Scenariul: Jaroslav Papousek, Václav 
Sasek. Imoginec: Jozef Ort-Snep. 
Cu: Josef Sebânek, Marie Motlová, 
Frantisek Husák, Helena Ruzicková, 
Peter şi Mate| Forman, 


RIHSKOINDERTGUE A E KE ENSIS DEAD 


Jaroslav Papousek cunoaşte natu- 
ra eroilor săi, a mediului în care 
trăiesc si sensurile pe care incon- 
ştient ei le poartă, Ştie să observe 
lumea care-i inconjoará si mai ales 
ştie s-o descrie. lar lumea lui, şi 
măiestria sa disimulatà, (îl alătură 
prin sensuri,- prin limbaj, univer- 
sului cinemetografic creat de Evald 
Schorm, de Milos Forman, de lvan 
Passer, al cărui exceptional „Lumină 
intimă“ probabil la influențat. 

O familie și-a găsit locul de re 
creere, demn de un popas dumini- 
cal: un petec de iarbă la umbra 
copacilor, aproape de apa unui 
piriu, Au venit asemenea altora 
să-și petreacă ziua de sărbătoare la 
aer liber, în pădure. Caută burefi, 
au pus vinul la rece, tata şi copiii 
se scaldă, mama și-a adus aminte c-a 
făcut cîndva balet și acum, deşi teribil 
de grasă, zburdă cu mişcări gra- 
ficase. Bunicul şi bunica dorm în 


Departe de evenimente („O duminică în familie") 


ze xx P 


tihnă pe pături, Totul pare frumos 
și mai ales nevinovat. Dar pacea 
familială e spartă de un strigăt: 
Ajutor! Ajutor! Undeva în pădure 
cineva este in primejdie. Nimeni 
insă din cei aflaţi m mijlocul naturii 
nu încearcă să afle ce s-a intimplat. 
Nimeni mu vrea să aibă de-a face 
cu lucruri neobişnuite, periculoase, 
Acel „strigăt“ mu face parte din 
familie, nu face parte din nici o 
familie. Aşa că, rind pe rind, găsesc 
că-i mai sănătos să părăsească locul. 
Fug cu toţii, fuge şi familia. 

Din ambianța deschisă a pădurii, 
uitind, de parcă nici n-ar fi existat, 
Strigătul, evenimentul tragic ce s-a 
petrecut ate în preajmă, locul 
acţiunii "Se mută într-un spaţiu 
închis: apartamentul familiei, loc cu 
pregnante urme de matriarhat mo- 
dern, dominat de gospodine. Aici, 
regizorul reuşeşte să se mişte, 
neobservat, printre mărunte ges- 
turi cotidiene, într-un anonimat ce 
nu are nimic spectaculos. E! a creat 
doar atmosfera izbutind să dea 
spectatorului senzaţia că este acolo, 
martor neştiut in. sinul familiei, 
Ca şi cum o mină nevăzută ar fi 
îndepărtat pereții și acoperişul casei, 
dindu-ti priejul. să pătrunzi direct 
10: intimitatea ei. Un film făcut de 
la sine, fără mişcări spectaculoase 
şi efecte căutate, fără. să se simtă 
prezența decoratorului sau impresia 
de lucru elaborat, condus cu migală 
de regizor. Totul pare filmat plat, 
fără relief, fără profunzimi, . ca 
însăși povestea acestei familii, Apa- 
ratul stă imobil, nu intervine, ci 
relatează: este asemeni unui martor 
ce nu se amestecă în povestire. 
Şi nici n-ar fi avut nevoie, pentru 
că personajele se descoperă singure, 
actorii sint desăvirșiţi, iar regizorul 
a ştiut să-i facă să se comporte ca 
în „viață“, ca .acasá". Tot ce se 
petrece — și se petrec destule lu- 
cruri:- se discută despre televizor, 
se aranjează mereu o icoană ce stă 
strimb pe perete, se incropesc 
comentarii despre fotbal, se iscă 
certuri şi se alină împăcări — totul, 
pină la scena finală în care întreaga 
familie dansează ca s-o imbuneze 
pe mama care a vrut cindva să fie 
dansatoare, dezvăluie o mentalitate 
adinc cuibăfită şi aproape justifi- 
cabilă a unei lumi, mentalitate care-i 
iine departe de evenimente, ii 
face să nu participe la nimic din 
ceea ce se petrece dincolo de cei 
patru pereţi familiari. 

Faptele dovedesc că acolo, în 
pădure, nu puteau să se comporte 
altfel, nu puteau să sară nimănui 
în ajutor, pentru că, invàluifi în 
propriile ior probleme, mici dar 
corozive, ei sint angrenaţi într-o 
rutină zilnică din care nu vor putea 
ieși niciodată, 

Dan PITA 


Pro sau Contra? 


Regizorul Don Pita, în ipostaza 
sa de cronicar, a redescompus ima- 
ginile acestei ,Duminici- în familie“ 
la o virtuală masă de montaj,co- 
mentindu-le atent semnificaţia. Sint 
pentru cronică si pentru filmul lui 
Papousek, al cărui război-în-fomilie 
marchează, ironic si îndurerat, lipsa 
de  combativitate o semenilor săi 
pentru olte idealuri. 

A.D. 


Începutul 
* * 


Producție a stu ioului Lenfilm. 
Scenariul: E. Gavrilovici, G. Panfilov. 
Regia: Gleb Panfilov. Imaginea: D. 
Dolinin Cu: Inna Ciurikova, V.Te- 
lecikina, T. Stepanova, L. Kuravlev, 
M. Kononov 
جد ا‎ 

O cunoaştem cu toţii. Ea e ghi- 
nionista, păguboasa. E cea care tine 
de urit fraților mai mici, în timp 
ce colegele ei جح‎ frecventează iubi- 
ţii. Ea pare menită, din capul locu- 
lui, să ţină la baluri, evantaiele, şi 
la reuniuni tovărășeşti, gentile prie- 
tenelor. Cind, după o seară întreagă 
de așteptare, e invitată în sfirgit la 
dans, orchestra se opreşte si muzi- 
cantii pleacă acasă.: Se îndrăgos- 
teste de primul bărbat care-i va 
acorda un minimum de atenţie, 
care-i va băga în seamă fupitiv 
existența. Si el, bineinteles, e insu- 
rat. Eroina filmului se numără 
printre acele fete stingace si neatrá- 
gătoare, „năpăstuitele“ sortii. 

Tiparul Pasei este alcătuit doar 
din citeva linii, incit se apropie pe 
alocuri de caricatură, lar silueta ei 
jalnică pare atit de adaptată vieții 
mediocre pe care o duce, incit 
nimeni nu o crede cind işi mărtu- 
riseste alte aspirații: visul ei să de- 
vină actriță, vedetă de filmi 

Nimeni nu o crede, nici măcar 
spectatorii, deși noi sintem preve- 
niti. Am 'văzut-o, in secvențele de 
început, turnind în loana d'Arc. 
Din banalitatea dezclantá ea plon- 
jează. direct im extraordinar, dar 
extraordinarul nu o marchează cu 
nimic. lese din aventură exact aşa 
cum a intrat, cu aceleaşi sentimente 
netr cu aceleaşi ginduri neve- 
rificate, cu același pufuleţ de breton 
pe frunte. 3 

Aşa o vede regizorul -Panfilov 
pe loana d'Arc a zilelor noastre, 
o fată de o candoare pietrificată, 
tragic insensibilă la „ridicol cind 
participă la conversații de" felul: 

- Pașa, ai citit opera lui Byron? 

- Da. 
Opere complete? 

— Nu. Opere alese. 

Umorul, inspirat de cea, mai bună 
tradiţie a şcolii cehe, nu- stirnește 
risul deplin, ci unul amar, pe undeva 
învecinat cu lacrámile. 

E drept, noi nu spunem: - „Pașa, 
ai citit opera lui Byron?” Sau -spue 
nem? 


Arina CORNEA 


Pro -sau Contra? 


Acea sinceritate nbmiloosă care 
nu se sfieste să despice pină în stră- 
fundul său adevărul, sublim sau 
meschin, este primul magnet al 
acestei trogi-comedii a zilelor noastre, 
Regizorul lasă impresi s-a temut 
însă să se scufunde p la capăt 
doar în banalitatea şi plictisul zilelor 
mărunte, ale eamenllor mărunți. El 
introduce ralelismul între viațo 
reală și filmul=din-film, creind o 
metaforă ce rupe pe alocuri, nedorit, 
fluxul sincerităţii, In finol, cele două 
feţe ale filmului se reechilibrează, 
conturind definitiv ocele personaje, 
esa cum spune și cronica, sortite 
eșecului, old în interpretarea cu 
totul priginală a  Innei “Ciurikova, 


A.D. 


19 


Vă recomandăm să vizionafi: 


capodopera 
neapărat 


pe răspunderea noastră 


pe răspunderea dvs. 


Lokis 
** 


Regia și scenariul: Janusz Ma- 
jewski. Cu: Edmund Fetting, 
Malgorzata Braunek, Zofia Mro- 
zowska. 


„Lokis" înseamnă în lituaniană 
„urs, Așa afirmă Prosper Mé- 
rimee, autorul nuvelei apărute 
în anul 1869 cu acest titlu, „Lo- 
kis" este o poveste extraordi- 
nară, care se situează la jumă- 
tatea drumului între gluma lite- 
rară si romanul de groază. 
Filmul este o ecranizare exem- 
plară, care traduce cu fideli- 
tate, in limbaj filmic, romantis- 
mul scriitorului, 

Povestea romantică, nu lipsită 
de nota de ironie proprie lui 
Mérimée, devine in adaptarea 
cinematografică a lui Janusz Ma- 
jewski un film imbibat de sus- 
pense, un autentic „horror“. 
Dar nu ne aflăm în fața unui 
film de groază tip. Janusz Ma- 
jewski este un specialist al genu- 
lui știinţifico-fantastic si filmo- 
grafia sa cuprinde alte două 
ecranizări după Mérimée, „Venus 
din insulă“ şi „Avatar“, 

„Frica este în om, spune regi- 
zorul, e inutil să faci să apară 
pe ecran elemente fantastice, 
cind este suficient să le sugerezi“, 
Consecvent cu sine, Majewski 
prezintă fantasticul în mod rea- 
list, iar realitatea în mod fantastic 
și scrie astfel o poveste despre 
metamorfoze spectaculoase, apari- 
tii stranii, vrăjitoare, obsesii, crize 
dementiale, morti misterioase. 

Turnat in decorul real al 
palatelor Wilanow si Lazienki 
din Varsovia, la ruinele pito- 
resti ale castelului Czorsztyn, 
filmu! este remarcabil prin efec- 
tele sale de culoare si frumusetea 
costumelor, 


Los Tarantos 
* 


S. Rovira-Beleta. Sceno- 

Rovira-Beleta. Cu: Sarita 
Lezana, Daniel Martin, Marga- 
rita Lozano. 


Cinematografia spaniolă. tră- 
ieste prin cazuri singulare şi 
apariţii de excepţie. „Los Taran- 
tos" este una dintre ele. Adap- 

liberă după povestea lui 
Romeo si a Julietei sale (desi 
acest litru nu este înscris pe 
generic), subiectul devine pre- 
text pentru o dramă pasională 
de temperament spaniol, consu- 
mată între familiile Zorongo 
şi Tarantos. 


عو XXX‏ 
ا مس 
*ck‏ 

* 


Un Romeo spaniol 


Acțiunea repovestitá și remo- 
delatá transformă fabula tragică 
a duelului de dragoste si urà 
într-un film insolit despre lumea 
singulară, pitorească a ţiganilor, 
Costumele, dansul, ritmul elec- 
trizant al flamengo-ului, arta unor 
dansatori de renume (Carmen 
Amaya şi Antonio Gades) com- 
pun imaginea unei Spanii exotice 
$i romantice, Chiar dacă tonusul 
tragic e mascat de unele accente 
artificiale, de pateticul situaţiilor, 
de stridenja gesturilor, chiar 
dacă pitorescul se substituie poe- 
ticului, autenticitatea dansurilor 
şi a cintecelor, de o mare bogă- 
tie sí frumuseţe, atinge o per- 
fectá expresivitate in exprimarea 
stárilor sufletesti, dind filmului 
o plăcută originalitate, 


Monica STANCIU 


Ultima relicvă 
* x 


Regia: Ghiorghi Kromanov. 
Scenariul: Arvo. Valton. Cu: 
Aleksandr Goloborodko, Ingrid 
Andrin, Elsa Radzinia, Rolan 
Bikov, Eve Kivi, Uldis Vazdik. 


lată că filmul istorie de aven- 
turi — atunci cind porneşte de 
la eposul propriu, respectindu-i 
formula şi tonalitatea, fără 
se lase teror de. modele 
străine — poate produce peli- 
cule de calitate si de real rafi- 
nament, cum este această exce- 
lentă producție de gen a studio- 
urilor lituaniene, in care totul 
— de la naraţiunea tensionată 
cu măsură si innodatá cu graţie 
pină la muzica modernă prel 
ibil | melosul- nation: 
peisajul etalat functional 
şi decorurile r stilizate 
pină la farm ctritelor 
impune atenţiei o dă bal 
din Evul Mediu. 
Val. S. 


Rubrica pe ecrane a fost intocmità conform programării 
comunicate de D.R.C.D.F. la data încheierii numărului. 


și difuzarea e o artă 


Cea mai scurtă zi 
a războiului din Pacific 


Raidul de la Pearl Harbour 


„Tora! Toral Toral" — codul, compus din aceste trei cuvinte — care 
în limba japoneză inseamnă: Tigrul! Tigrul! Tigrul! — a decis, după apre- 
cierea unor istorici, soarta celui de-al ll-lea război mondial. 

Cu aceste cuvinte căpitanul de covertă Mitzuo Fushida anunţa, în Ziua 
de 7 decembrie 1941, înaltul comandament nipon, de reușita perfectă a 
raidului asupra bazei americane de la Pearl Harbour din Oceanul Pacific. 

Despre acest eveniment, Winston Churchill va scrie mai tirziu in 
memoriile sale: ,Cind am aflat vestea bombardamentului de la Pearl Har- 
bour, am știut că Statele Unite au intrat definitiv in război şi că vor lupta 
piná la capát". 

Regizorul, Richard Fleischer (, Vikingii") a reconstituit cu mult realism 
şi cu o mare grijă faţă de adevărul istoric atit celebrul raid de la Pearl 
Harbour, cit şi preparativele militare și conjunctura diplomatică care l-au 
precedat. 

Fapt neintilnit in istoria producţiei mondiale de filme, „Tora! Toral 
Toral" este o reușită cinematografică tocmai datorită eforturilor comune 
ale celor două naţiuni care, după ce s-au bătut pe viață si pe moarte, s-au 
asociat astăzi ca să reconstituie pe ecran actul intii al dramaticului lor 
conflict militar. . 

Pentru maximum de autenticitate, secvențele din al doilea război 
mondial care-i arată pe americani au fost realizate de americani cu actori 
americani, iar secvențele care-i arată pe japonezi au fost realizate de japo- 
nezi cu actori japonezi—totalizindu-se peste 200 de actori. 

Recuzita filmului este impresionantă: zeci de avioane si diverse vehi- 
cole militare japoneze si americane din timpul războiului au fost inchi- 
riate și, mai ales, reconstruite. Citeva vase de război au fost reconstituite 
in mărime naturală, dintre care faimosul port-avion „Agaki”, refăcut aidoma 
celui adevărat, dar din beton armat. 

Iniţiativa întreprinderii acestei reconstituiri de proporții uriașe 
aparține celebrului producător american Darryl F. Zanuk — președintele 
societăţii ,20-th Century Fox", căruia i se datorează de asemenea filmul 
„Ziua cea mai lungă“. Cu ocazia recentelor Zile internaţionale ale filmului 
american de la Sorrento, Darryl F. Zanuk a fost decorat cu medalia „Sirena 
de aur" pentru ce! mai crector producător al cinematografiei americane, 

Tora! Tora! Tora!” a'avut premiera mondială la New York și Tokyo, 
sfirsitul anului 1970, iar pe ecranele noastre va rula chiar în cursul acestui 


Mihai DUTA 


Operaţiunea. „Tigrul“ 


EN 


PE ECRANE 


Producție a studioului cinematografic «București». Regia: Dinu Cocea. Scenariu! 
Eugen Barbu și Mihai Opris. Imaginea: George Voicu. Muzica: Mircea Istrate. Montajul 
Adina Codrescu. Costume: Hortensia Georgescu. Decoruri: Stefan Maritan. Sunetul 
Ing. Silviu Camil. Cu: Florin Piersic, Marga Barbu, Colea Răutu, Toma Caragiu, 
Florin Scărlătescu, Aimée lacobescu, Nucu Păunescu, Ileana Buhoci-Gurgulescu, 
Constantin Codrescu, Nicolae Gărdescu, Carmen-Maria Strujac, Constantin 
Guriţă, Jean Constantin, Mariella Petrescu. 


Reinviati dintr-o istorie jumătate reală 
jumătate fictivă, din fapte în egală măsură 
autentice şi «imaginate», căutind a se 
menţine la granița dintre documentul de 
epocă şi verosimilitatea artistică, haiducii 
trio-ului Dinu Cocea, Eugen Barbu, Mihai 
Opris, proliferează într-un serial ce se 
anunță de durată si, nu mai puțin, de 
succes 

Că asemenea filme işi au utilitatea lor 
este un adevăr pe care nu il contest:, in 
principiu, nimeni. Eroarea se produce 
atunci cind ceea ce numim atit de echivoc 
«mestesug», adică profesionalizare ones 
tá, disimuleazà superficialitate si gust in- 
doielnic, cum din păcate se mai intimplà, 
la noi ca si aiurea. Nu este cazul ciclului 
«haiducesc». 

De ce totusi acest preambul? Pentru 
a preciza cà nemultumiri mai vechi sau 
mai noi nu acuză prezenţa ciclului haidu- 
cesc, ci absenţa unor filme cu adevărat 
reprezentative pentru noi. 

n ce privește serialul lui Dinu Cocea, 
trebuie spus că se ridică la un nivel mul- 
tumitor, cu nimic inferior, ba chiar supe- 
rior unei bune părţi din producțiile simi- 
lare oferite nouă cu mult prea mare gene- 
rozitata de o difuzare îngăduitoare. În 
genul filmului de aventuri pe fundal isto- 
ric, «haiducii» nu au a se teme de concu- 
renta mongolilor anglo-saxoni, a cow- 
boy-lor napolitani sau a indienilor ger- 
mano-iugoslavo-belgieni. 

De vom cádea de acord in a nu-i pretinde 
lui Dinu Cocea ce nu și-a propus să facă. 
să nu-i imputăm, inutil, faptul de a-și fi 
găsit un gen în care se mișcă cu îndemi- 
nare, corect, fără mari străluciri, dar și 
fără compromisuri estetice grave. 

«Haiducii lui Şaptecai» aduc în dezvol- 
tarea ciclului un fapt inedit: apariția lui 
Anghel la şefia trupei si, nu mai putin, la 
grațiile Anitei. Pentru Florin Piersic, rolul 
este cum nu se poate mai potrivit, acto- 
rului îi place, ne place și nouă, inițiativă 
profitabilă deci. O a doua modificare este 
de menţionat în economia subiectului: nu 
mai asistăm la răfuiala haiducilor cu etern 
dușmanii lor din afară, ci la un conflict 


de natură strict internă, sporit de o cam 
convențională «dramă» paternă. Seria- 
lul se modernizează în tratarea spectaco- 
lului, în sensul că «tehnicile de luptă» 
includ acum numeroase elemente din 
arsenalul unor sporturi foarte la modă: 
judo şi karate. Dinu Cocea caută imaginile 
pitoreşti, încearcă să recompună, nu fără 
succes. o atmosferă pestriță si colorată. 
în care mina lui Eugen Barbu din «Princi- 
pele» se resimte, uneori, cu pregnantà 

Vom reintilni deci isprăvile eroilor jus- 
titiari, cavalcadele spectaculoase, intrigile 
de curte, umorul picant şi fotografia fru- 
moasă într-un episod fidel celor prece 
dente. Vom regăsi savoarea «ráspopitului» 
Toma Caragiu, grațiile Margăi Barbu, in 
cruntarea taciturnă a lui Colea Răutu 
perfidia mieroasá a lui Constantin Co 
drescu. Riscul stereotipiei este evitat de 
realizatori in buná másurà, lucru de loc 
neglijabil atunci cind e vorba de a relua 
de fiecare dată aceleaşi personaje in si- 
tuatii aproape invariabile, după o schemă 
prestabilită 

Ce se pierde de astă dată pare a fi ritmul 
susținut al narațiunii, element de primă 
importanță în genul pe care «Haiducii lui 
Saptecai» îl ilustrează. Avem uneori im- 
presia de a asista la montajul oarecum 
fortat al unor episoade disparate care se 
incheagă greu intr-o povestire coerentă. 
Dacă, în ansamblu, verosimilitatea perso- 
najelor istorice este păstrată și făcută 
convingătoare, avem o rezervă în privința 
domnitei Ralu, care apare aici drept un 
copil rásfátat si crud, pretentios si super 
ficial, cam prea superficială, credem, pen- 
tru a justifica locul «culturai» pe care per- 
sonajul real îl deține in istoria teatrului 
românesc, acela de a fi inițiat activitatea 
teatrului de la «Cigmeaua Roșie». 

Realizat cu indeminare de profesionist 
corect, dupá canoanele unui gen popular, 
«Haiducii lui Saptecai», întregul serial, 
se bucură de un succes de public, pe care, 
spre deosebire de alte producţii interne 
sau de import, îl merită. 


Petre RADO 


PE ECRANE 


IEBPICOIUDESSBEVZYSIIUPISE 


pro sau contra? 


Reinvierea «Haiducilor» vine sá umpk 
golul ce — din fericire, pentru scurtă vreme 
— se crease intre filmul istoric de mare mon 
lare si cel polițist sau de parodie politista 
intre comedia muzicalà si filmul de montaj 

Fără inventivitate de subiect si cu o arti- 
culare abia coherentă a intrigii, fără ele- 
mente de fabulă inedite si fără elemente de 
atmosferă care să anime ambianța istoric- 
exotică (oh, filmul nu are nimic din opu- 
lenta fantezie a altui Eugen Barbu, cel din 
«Principele»!) reducind spectaculosul pei- 
sajului la reluarea Babelor si Sfinxului din 
Bucegi si arhitectura «de epocă» la rásfoto 
grafiatul palat Mogoşoaia, bizuindu-se poa 
te prea mult pe prezența fizică a lui Piersu 
(mai putin țăran decit oriunde), pe vocea 
Mariei Tănase, peste care e greu să suprapui 
pantomima altcuiva fără a friza impietatea, 
pe citeva rinduri de decolteuri şi pe un nud, 
fără prea multă ştiinţă in materie, ci doar 
cu ostentație, pe multe bătăi care rămin 
exerciţii cind nu sint ridicole scheme de 
spectacol (vezi secvențele de pe muntosul 
drum al Giurgiului — sic!), filmul acesta 
ni se pare o întristătoare antrepriză Între el 
si «Haiducii» de acum şase ani e drumul 
de la un film promitátor (şi care pulea să 
insemne un punct de plecare peri 
filmul istoric de aventuri românesc) la o 


epigonică injghebare, care într-adevăr nu 
are a se teme de concurenţa (ipotetică!) a 
productiilor de foarte mare serie mentionate 
de P. Rado, doar pentru că li se incadreaza 
prin realizare 


B.T. RIPEANU 


De acord cu cele spuse de cronică, Pito- 
resc, cu un gust evident spre zugrăvirea 
ambianţei epocii, a figurilor de la curtea 
domnească ori a lumii pestrile de la petre- 
cerile boiereşti, «Haiducii lui Șaplecai» 
confirmă profesionalizarea regizorului in- 
tr-un gen efectiv de succes la public. Noul 
episod nu reprezintă un salt calitativ — un 
film de exceptie In seria respectivă. Dar in 
acelaşi timp — și lucrul mi se pare demn de 
consemnat -- nu dă dovadă de rutină, de 
plafonare, de epuizare a surselor de inspi- 
ralie. În plus, unul din personajele pe care 
le aruncă în luptă autorii — haiducul Anghel 
— aduce o anumită doză de prospețime se- 
rialului. Acest Saptecai cu chip mindru si 
minte isteață. îi prilejuieşte lui Florin Piersic 
un rol insolit: exploziv, descátusat de con- 
venienfe, respirind setea de libertate. E un 
rol care te face să fii mai ingàáduitor cu o 
anume deslinare a povestirii, cu lipsa de 
tensiune dramatică din unele cadre, cu 
lăsarea la jumătatea drumului a unor per- 
sonaje. Florin Piersic e un erou care face el 
singur cit un episod de serial. 


«Haiducii, 


un gen popular, 


un succes 
de public. 


Aventură şi dragoste (Marga Barbu şi Florin Piersic) 


ECRANE 


E) OEI IUTE INTE UI IEI 


un 


clasament 
ȘI cîteva 


pansamente 


Avem distanța de timp necesară pentru 
a privi, în ansamblul ei, producţia de filme 
a studioului «Al Sahia» pe anul trecut 
Important este să incercăm a vedea nu 
atit ceea ce s-a făcut cit ceea ce ră- 
mine. Studioul și-a consolidat progresiv 
capacitatea de producţie si iată că anul 
împlinirii a două decenii de existență a 
coincis cu o filmografie amplă, capabilă 
să exprime efortul creator substanțial 
depus de cineasti. În condiţiile «misiunii 
de campanie» pe frontul apelor revărsate 
din primăvara anului trecut, documenta- 
riștii şi-au verificat in corpore, aproape 
fără excepție, forta de soc, și nu intimplă- 
tor palmaresul anului conține pe primele 
trepte filme din epopeea luptei oamenilor 
țării cu forțele dezlántuite ale naturii. Din- 
colo de calitatea in sine a acestor pelicule, 
poate că un rol important în stabilirea ierar- 
hiei valorice a anului l-a avut şi ieşirea 
fortuitá a filmelor din matca unor planuri 
«de birou», De reflectat. Nu vrem să spu- 
nem de loc prin aceasta că producția unui 
an trebuie lăsată cumva «la voia întimplă- 
rii». Nu, în nici un caz nu; studioul are 
chiar indatorirea să-şi stabilească ferm 
traiectoriile producţiei, în funcție de cerin- 
tele vieții sociale. Dar la fel de importantă 
pentru filmul documentar este prezența 
operativă, activă, în miezul unor eveni- 
mente «la ordinea zilei». Pentru că planu- 
rile prealabile ale studioului nu pot pre- 
vedea chiar totul, se mai intimplá ca im- 
portante fapte, materiale si spirituale, spe- 
Cifice unui prezent imediat, si semnifica- 


tive pentru acest moment dat, să nu mai. 


incapá — desi ar merita să incapă — in 
planurile studioului. 


lerarhie valoricá '70? 


Este — dacă nu mă insel — pentru a 
patra oară cind studioul «Sahia», cu spri- 
jinul unui juriu «din afară» (pe care îl 
dorim cit mai reprezentativ) a premiat cele 
mai bune realizări ale unui an. Inițiativa, 
intrată în tradiție, a stirnit interes, deşi în 
acest an am remarcat, mai mult decit in 
alte dáti, absenţa din juriu a unor critici 
reprezentind unele din cele mai impor- 
tante publicaţii pe care le avem. Ca orice 
palmares colectiv, «Clasamentul» anului 
1970 poate fi amendat. Dincolo de orice 
discuţie este insă faptul că peliculele dis- 
tinse au multe calități. Prezenţa lor pe 
«podium» nu a fost un joc al intimplàrii. 
Pentru uzul discuţiei (ca si pentru infor- 
marea cititorilor), consemnăm filmele pre- 
miate. 1 

Cel mai bun film documentar al anului 
— rezultat din votul celor citorva membri ai 
juriului este «Acoperişul»: un fapt de 
viață semnificativ (nouă muncitori grivi- 
feni şi-au petrecut zilele concediului nu 
la munte, nu la mare, ci într-un sat pe 
unde au trecut apele, construind o casă 
unei familii de sinistraţi), fapt consemnat 
pe peliculă cu emoție si tact de regizorul 
Jean Petrovici. 

Premiul al doilea a revenit reportajului 
«Barajul voinţei», de Virgil Calotescu, un 
document febril și dinamic despre zilele 


22 


încercării dramatice din primăvara anului 
trecut. 

Premiul al treilea a fost împărțit între 
două filme de Mirel lliesiu: «Patru zile 
dintr-un an» (de fapt, patru zile din isto- 
ria Lipovei, in aceleași zile eroice) si «Vir- 
tuosii» (consacrat marilor interpreti pre- 
zenti la Bucuresti in timpul Festivalului 
«George Enescu»). 

La «sectiunea» filmelor stiinfifice, au 
fost distinse scurt-metrajele «A doua 
premieră» de Al. Gaspar (premiul |), «Vul- 
canii noroioși» de Doru Chesu (premiul 
Il), «Geometrie dură» — acelaşi Doru 
Chesu şi «Ziduri străbune» de Paul 
Cojocaru (premiul III). 

Alte doua premii, acordate de Asocia- 
fia cineastilor, au revenit filmelor «Spre 
soare zburám» de Octav lonità si «Pică- 
tura de ulei» de Zoltan Teiner; premiul 
sindical! al studioului «Sahia» a recom- 
pensat scurt-metrajul «Eroii nu mor nici- 
odată» de Virgil Calotescu. 

În sfirşit, un premiu insolit în tradiția 


nat el materialul de viață (foarte intere- 
sant, mai ales pentru că filmul beneficiază 
nu numai de imagini surprinse «pe viu», 
dar şi de un comentariu al lipovenilor, in- 
registrat în direct), într-un pasionant mon- 
taj de idei. «Patru zile dintr-un an» are 
amplitudini şi orchestrație de simfonie. 
«Acoperişul», în comparaţie directă, pare 
doar un cintec pe o singură voce. 
Rămin, apoi, nereprezentate in palma- 
res, o serie de filme care demonstrează 
tendinţe pozitive in creaţia de anul trecut 
a documentariştilor. N-au mai «incăput» 
in palmares? Putem fi, in cele din urmă, 
de acord cu această explicaţie (cam sim- 
plistá), dar nu inainte de a insista asupra 
noutăţii pe care anumite filme o propun. 
«Calul nostru de bătaie», al criticii, în anii 
trecuţi, era filmul-anchetă. Se pot face si 
acum observaţii pe marginea acestui gen 
— sau «sub-gen» sau «specie», cum vreti 
să-i spuneţi — dar acum reprosurile au 
un alt punct de plecare si un alt punct de 
sosire. Reprosam, insistent, in alți ani, 
penuria filmelor-anchetă. În 1970, ponde- 
rea anchetelor a crescut considerabil. 
Vechiul reproș și-a pierdut obiectivul. Se 
pot face, acum, observaţii de altă natură. 
Se poate spune că anumite anchete sint 
haotice, că nu izbutesc să se axeze pe o 
idee unitară («Virsta opțiunilor» de Octav 
lonitá); că întrebările reporterului nu de- 
pásesc condiţia locului comun (ce film 
frumos ar fi putut fi altminteri «După 
patruzeci de ani» de Mircea D. Popescu, 
autorul avind privilegiul de a putea pune 
fatã in față un sat de acum cu imaginile 
aceluiaşi sat surprins cu 40 de ani în urmă); 
că, in ciuda unei depline autenticitáti a 
răspunsurilor, cineastui nu urmareșie o 
idee clară în filmul său («Marmura» de 
Titus Mesaros); că, în ciuda unor intre- 
bări interesante și a unor răspunsuri sin- 


Documentarul 
nu înseamnă un plan de producție, 


ci, mai ales, 


evenimente sociale. 
a —— 


acestui palmares, premiul publicului (ob 
ținut prin voturile acordate de spectatorii 
«Săptăminii de filme documentare romă 
nesti») a revenit documentarelor «Ore tra- 
gice, ore eroice» (de lon Visu) si «Com- 
ponenta Gamma» (incă o dată Doru 
Chesu). Cum spuneam, toate filmele pre- 
zentate in acest palmares au calități in- 
discutabile și. totuşi «Clasamentul» re- 
flectă destul de palid anul 1970 al docu- 
mentarului românesc. Afirmația poate pă- 
rea paradoxală. 


În ce constă paradoxul? 


Să ne explicám, punind față în faţă ci- 
teva pelicule, dintre cele prezentate pe 
diferite trepte ale palmaresului sau dintre 
cele absente din această ierarhie valorică. 
Avem, de pildă, toată consideratia pentru 
stilul regizoral al lui Jean Petrovici, ilus- 
trat de «Un om obișnuit» sau «Pretutin- 
deni muncesc oameni», de «Şcoala de la 
Meri» sau «Pasiuni», de «Zidul» sau... 
Filmul «Acoperișul» transpune cu mult 
bun simt, fără note emfatice, gestul pil- 
duitor de solidaritate umaná al muncito- 
rilor griviteni care au ináltat un «acoperiș» 
in Sendreni. Nimic de zis: filmul, de acu- 
ratete exemplară, recomandă citeva pro- 
filuri umane reprezentative, are inflexiuni 
poetice; dar rămine dominat (condus, de- 
terminat) de faptul de viață adus pe ecran. 
Mirel lliesiu, în schimb, scriind pe peli- 
culă patru zile din istoria Lipovei a domi- 


cere, unei anchete precum «Marinari de 
cursă lungă» îi lipsește concizia ideii; că 
uneori procedeele anchetei sint intrefe- 
sute inabil cu diferite «secvenţe aranjate» 
(«Mi-a spus o vecină»)... Si aşa mai de- 
parte... Important este insă faptul că 
Studioul «Al Sahia» produce azi (chiar 
dacă perimetrul tematic rămine restrins 
şi, uneori, periteric) destul de multe an- 
chete. Or, acest lucru nu se vede nicicum 
în palmares... Este, cred, o eroare. 


Ac, aţă, tifon si vată 


Mai mult chiar, anumite filme-anchetă 
reprezentative au fost rănite în presă cu 
«argumente» destul de contondente. Sint 
râni pe care simțim nevoia să le pansám. 
În mod special, «Student la laşi», filmul 
lui lon Moscu, a fost acuzat de artificiali- 
tate. De ce oare? Pentru că părăsește 
obisnuinfele idiliste, consacrate cu pri- 
lejul unor investigaţii similare? Pentru cà 
nu intră doar într-un local de dans, ci și 
intr-o sală de disecfie? Pentru că oamenii 
se destăinuie sincer, fără «fraze frumoase», 
deschis? Mi se pare că «Student la laşi» 
izbutește să surprindă, nealterată, at- 
mosfera studențească din dulcele tirg moi- 
dovean şi, astfel privit, absenţa lui din 
palmares devine si ea eroare. 

Sint şi alte absente nu numai din«cia- 
sament». Dar despre ele, poate, vom 


orbi cu alt prilej. 
n iss Călin CÁLIMAN 


esa 
ta 


A 
p v 
Primul film dintr-un an 


Ne-am adresat cronicarilor care au ur- 
+ mărit constant producția de documentare 

românești din ultimul an, rugindu-i să in- 
dice, din listă de p 
filmele pe care le soco 
prezentative 

Pentru a nu proclama 
ticii» fictiv si a 
una cu efecte negative, am tinut — C 
unele excepții incidentale, am reuşit — 
ca de la acest sondaj sà nu lipseascá 
semnatarii rubricilor de sp litate: D I 


(«Informația Bucureștiului»), Eva Havaş 
Al. Racoviceanu, Valerian Sava («Cine 
ma»). Au răspuns de asemenea alți critici 
atenți la acest gen: George Littera, Mihai 
Lupu, B.T. Ripeanu 


le dintr-un an» 
104 puncte 


«Pe c mpul alb» — AI Sirbu — 
3 Z Terner — 28 


pelicani» — | Bostan 


Br us 

lae Adam 

zbu deO 

de FI, Holban si altele. 


1 
SE 


TY 


PE ECRANE 


2ئ 


۷ 


poveştile 
piticului 


Prin esenta formulei sale constitutive, 
íabula se intilneste cu «animatia anima- 
lierá» practicată cu precădere in unele 
studiouri. În aceste cazuri, transpunerea 
fabulelor pe peliculă beneficiază de unele 
înlesniri, mai ales cind există garanția 
unui efect educativ, cu concursul anima- 
lelor antropomorfizate. 

La Fontaine adresa fabula adulţilor, din 
convingeri melioriste, probabil. Pornind 
de la morala (si mai puţin de la fabulatia) 
textelor sale, realizatorii suitei de trans- 
puneri reunite de piticul comentator Bim- 
bo, sub titulatura de «povestiri» (!) doresc 
să se adreseze, mai direct, copiilor. Ei nu 
par, în consecinţă, a fi chinuiti de dorința 
inovatiilor stilistice. În buna, vechea si 
sănătoasa tradiție a animației animalier- 
caricaturale, în limitele (strimtate insă) ale 
canoanelor riguroase, sint povestite șase 
fabule pe limba copiilor, adresate candoa- 
rei lor, tinind seama de reprezentările si 
cunoştinţele lor. S-a intentionat. deci, un 
La Fontaine accesibil, mai la indemina 
receptorului de artă căruia îi este desti- 
nat, 

Gravitatea moralistului, ascunsă în spa- 
tele glumei jucáuse, între micile si marile 
necazuri din pădure, se va dizolva aşadar 


Tăria unei fabule 
stă în morală; 
a uneia animate, 

în fantezie. _ 


şi va deveni veselă ameninţare din deget. 
Micul public trebuie, gindit-au realizatorii, 
hrănit cu optimism și atunci tristețea fina- 
lului se spulberă sub bagheta bunului 
Bimbo. Cum copiii generaţiei actuale sint, 


indiscutabil, precoci si aparţin spiritual- 


mente acestui secol al științei, animalele 
fabulelor cinematografice vor trăi şi ele 
pentru a fi pe gustul publicului lor, în 


Micile şi marile necazuri din pădure 


TASSE 


context obiectual modern. Si asa, caste 
lanii iepurasi sint înconjurați de ultra-au 
tomate, imbutonate mecanisme, serviti la 
masă de broasca festoasá-robot, împinși 
din ascunzătorile fricii de prompte re 
sorturi. 

Din cind in cind, se uită totuși de cei 
mici și sint trimise săgeți ironice in direcții 
ce-i uluiesc, cel puțin (vezi momentul 
«night-club» din «Acvila și bufnița»). 

Şi astfel, din aproape în aproape, a ră- 
mas din La Fontaine inspirația și morala 
Ce au pus totuşi în loc creatorii filmule- 
telor reunite? Judecind global, în fabula- 
tie apar fisuri. Alături de secvențe atrăgă- 
toare si spirituale («lepurele și broasca») 
abundă suite de platitudini (precum in 
«Pisica, nevăstuica si iepuraşul»). Alături 
de inspirate compoziții peisagistice («Ac- 
vila şi bufnița»), întilnim decolorate şi tă- 
cute desene («Dreptatea leului»). Intenţia 
de prietenoasă educaţie s-ar fi implinit 
dacă umorul ar ti străbătut mai des uni 
versul vietuitoarelor noastre. Lásat doar 
in seama lui Bimbo (de fapt, sint mai multi 
Bimbo, nu stim care din ei poate fi soco- 
tit personajul titular) si al citorva gag-uri 
ráspindite la distantá (bánuiesc, pentru 
a fi mai indelung savurate), umorul apare 
cam sárman. În plus, adăugările fabu- 
lative si umoristice nu fuzioneazá tot- 
deauna cu canavaua oferită de La Fon- 
taine. Cind este vorba numai de slăbi- 
ciuni dramaturgice si hazul așază o punte 
peste ele, mica narațiune poate fi accep- 
tată chiar integral («Broasca și șobola- 
nul»). Principala deficiență rămine însă 
inegalitatea dintre realizările contopite in- 
tr-un singur film. Se simte existența mai 
multor creatori. Probabil copiii nu observă. 
Dar nu este bine să ne bazám prea mult 
pe prea buna lor voință. 

Studioul «Animafilm» dovedește cu a- 
cest prilej cá are resursele necesare pen- 
tru a produce si filme de lung metraj cu 
succes de public, în ţară si în străinătate. 
Deocamdatà sintem intr-un stadiu inter- 
mediar (lungul metraj fiind compus din 
mai multe schițe juxtapuse, inegale cali- 
tativ), dar n-avem motive să nu sperăm 
în rezultate mai edificatoare. 


Florica ICHIM 


Producţie de lung metraj a 
studioului «Animafilm» compu- 
să din fabulele: «Acvila şi bufnița» 
— regia si scenariul: Badea Artin; 
imaginea: Rad Codrean; «Drep- 
tatea leului» — regia și scenariul: 
Horia Ştefănescu; imaginea: Anca 
Barbu; «lepurele și broaștele» 
— regia: şi scenariul: Victor Anto- 
nescu; imaginea: Anca Barbu; «Pi- 
sica, lepurele și nevástuica» — 
regia şi scenariul: Horia Stefánes- 
cu; imaginea: Anca Barbu. «lepu- 
rele și broasca ţestoasă» — regia 
şi scenariul: Eduard Sasu; imaginea: 
Anca Barbu; «Broasca si sobola- 
nul» — regia si scenariul: Eduard 
Sasu; imaginea: Anca Barbu. Legă- 
turile dintre fabule: regia: Horia 
Ştefănescu; imaginea: Olga Piri- 
ianu. 


scuzati, vă rog!... 


amoor! 


În vremea noastră de sentimente pure, toată lumea iubește filmul, inutil se 
pune cu atita incápátinare întrebarea: stimate tovaráge (un mume propriu schim- 
bat de la număr la număr. — n.a. — în revista «Cinema»), iubiți filmul? E de la 
sine înțeles, ca o axiomă plicticoasă, că cel parcimonios întrebat iubeşte filmul 


Dacă ar fi răspuns sincerxNu, nu iubesc filmul!» interviul s-ar fi terminat brusc și, 
evident, nu s-ar fi publicat, astfel că niciodată n-am fi ajuns să aflăm niște senti- 
mente reale ale unui mare intelectual. E de la sine înțeles că o revistă de speciali- 
tate, să spunem «P.S.I.», nu are de ce să fie interesată de descoperirea adevărului 
unor sentimente, ci e interesată de înfăţişarea acelor sentimente convenabile 
profilului, tematicii, spiritului în general, ale respectivei reviste. În această pri- 
vintá, nu există nimic de reproșat nici revistei noastre. Merge la sigur. Ştie cine 
iubește filmul şi se rezumă numai la implinirea plăcutei formalitáti: pune intre- 
barea. Cu aerul cuvenit, adică cel grav, responsabil; cu aerul că primește răspun- 
suri fundamentale; cu nădejdea că scoate din submersie îndelungată spre linia 
de plutire, nave nebune, rătăcite iremediabil, înclinate spre pieire; că ceea ce s-ar 
putea numi, teoretic, «filmul românesc», s-ar putea reanima cu vreun nesperat 
balon de oxigen din neantul în care a tost găsit de o revistă de specialitate, din 
obligație de profil, fireşte, prin însăși judecata unora care iubesc filmul, în alte 
reviste de specialitate. Dar pe lume mai sint și dezamăgiri: se fac și filme proaste 
Un film, dacă e prost, e detestat. Dar dacă nu există, de ce să fie hulit? Tocmai 
pentru că ar trebui să existe, ar răspunde cel care iubește filmul. În acest caz, 
intrebarea ar fi putut suna mai nuantat: ce fel de film iubiți? ... Poate iubiți noul 
vag... (la nouvelle vague — t.a.). Poate filmul istoric, poate ecranizările, poate 
filmul suedez, poate... etc. etc. Poate iubiți, ca să nu se spună că sinteti lipsit 
de sentimente... Pentru că numai un original cu orice preț ar putea declara sub 
semnătură şi cu fotografie că detestă filmul în general 

Cu filmul românesc, ca produs indigen, în general, problema se pune diferit 


coloor! 


Un prieten al meu, cáutind filmul, a descoperit culoarea. Alti prieteni ai mei 

s-au revoltat. Și unul şi ceilalți au dreptate. Nimeni nu poate împiedica pe ni 
meni să descopere ceva, ce vrea, sau ce i se pare că merită să fie descoperit. Pe 
de altă parte, altcineva ar putea fi de părere cà n-ar avea rost să i se reproșeze 
lui Columb astăzi că n-a apucat-o pe drumul cel mai scurt spre America. 


În minus ar mai fi un aspect. Toată povestea asta cu Eastman-color în film 
e mai degrabă falsă. Cam tot atit de falsă, pe cit a fost povestea cu sonorul cind 
s-a atașat pe pistă la imaginea alb-negru. Mariiartisti intelectuali dacă n-au pro- 
testat, s-au arătat sceptici, unii prin mijloace sonore, adică prin viu grai, alții 
prin literă moartă. Sonorul distruge arta, se striga. Arta filmului, se înțelege, şi 
nimeni nu băga de seamă că filmul se născuse infirm, cu două mari infirmitáti: 
fără limbă, mut ca un pește rasol, şi decolorat ca un specimen de albinos. Că 
filmul şi-a transformat ambele mutilări în artă, este o altă conversație si o lăsăm 
la o parte, dar dacă, in 1895, Lumière și-ar fi prezentat invenția isprăvită, să admi- 
tem că n-ar fi fost exclus, cu sunete si culori, așa «ca-n viață», cum de altfel a si 
dorit s-o facă, n-ar fi apărut niciodată o problemă a sunetului şi una a culorii; 
sau ar fi imbrácat alte aspecte. Nu s-ar fi trezit nici un mare artist să spună cà 
admite sunetul, dar numai ca un contrapunct, nu pur şi simplu așa, «ca-n viață» , 
Dar dacă a spus-o, trebuie să recunoaştem că a avut dreptate și nu prea. Sunetul 
poate fi în film contrapunct, dar poate fi şi asa «ca în viață», pentru că, de cele 
mai multe ori asa si este, chiar cind apar cine stie ce subtilitáti contrapunctice 
sau de altă natură in banda sonoră Cu Eastman-colorul e cam la fel, zic eu. Cu 
loarea poate fi valorificată superior, cum se spune, în dramaturgie, în atmosferă 
în caracterizarea personajelor, etc., cum a si încercat cineva acum vreo 35 de ani, 
și să nu vă mirati dacă am să dezvălui că a fost etichetat drept formalist Pot fi zu- 
gráviti pomii, barăcile pot deveni violete, apa mării galbenă, fețele ca plumbul, 
se pot face si alte experiențe şi mai bizare — aga și trebuie — și 3000 de unicate 
experimentale anual sint relativ greu de conceput. În mod practic, marea majori- 
tate a filmelor color rămine să fie realizată tot «ca în viață», originalitatea căutin- 
du-se în istorie, idei, personaje, etc. Culmea e că povestea asta coloristică «ca 
in viață» nu e din cale afară de simplă. Cu picourile roșii se scoate mai ușor la 
capăt, dar dacă fețele actorilor, de pildă, apar ca unse cu o materie maro, e destul 
de neplăcut. Un bătrin critic de cinema, notabil prin ciudáfeniile lui, a scris o dată 
că pelicula vine colorată direct de la fabrică, de ce mai e nevoie de operator? 
Aceasta în legătură cu o imagine remarcabilă a unui foarte talentat operator 
român. N-am înțeles ce a vrut să spună si nici nu mi-am bătut capul. Totuși, per- 
formanta culorii începe de la a fi «ca în viață». N-ar fi neapărat nevoie de inimă 
albastră. Lumina albăstruie-viojacee a inserárilor pe Bărăgan, lumina aurie a 
toamnei tirzii, etc., ar fi nişte reale performanțe cînd vor fi atinse cu prezentul 
Eastman-color, care e departe de a fi pertectionarea de la fabrică a culorii. După 
aceea, să vină si fauvistii; sau să vină de pe acum, sint invitaţii nostri 


Mircea MUREŞAN 


Belgrad 
'71 


Se vorbeşte 

despre o criză 

a filmului ; 

cînd vezi filmele 
acestui festival 
începi să crezi 

că aceasta este criza 
omenirii. 


C Festivalul international al festivalurilor — Belgrad '71 — a 
fost mai mult decit își poate închipui cineva, reprezentindu-si-l 
dinafară, poate doar ca pe o manifestare festivă (de unde si 
numele institutiei). Au venit multi actori, de pretutindeni, 

măi d $i critici. S-au dat receptii si chiar un bal de inchidere. 

Dar toate astea au fost destinate oarecum timpului liber al invitatilor, 

cáci marea parte a existentei lor festivaliere avea un caracter de lucru: 

vizionári, discutii, dezbateri in cadrul simpozionului de douá zile pe 
tema: «Filmul si lumea de astázi». 
Programele celor trei săli afectate Festivalului au rînduit prezentarea 

a peste 35 de filme artistice de lung metraj, cărora li s-au adăugat vizionări, 

numite de informare, cu filme apartinind unor realizatori care n-au intrat 

în rețelele de difuzare, filme experimentale, filme hippy, etc. plasate după 
ultima reprezentatie a zilei, adică de fapt după miezul noptii. O adevărată 
academie de film condensată la maximum spre a se obține cea mai mare 


densitate de spectacol cinematografic în cel mai scurt timp: o săptămină. 


Dar o săptămină în care trebuia să se pornească de la primele începuturi, 
adică de acum 75 de ani, pentru că acesta a fost evenimentul anului. Seducă- 
toarea si astăzi peliculă a lui Lumiere, «Sosirea trenului în gara La Ciotat», 
(una dintre cele dintii concretizări ale ideii că imaginea fotografică poate 
deveni mișcătoare) a deschis și la Belgrad în 1971 momentul cinematografic, 
un moment comemorativ, dar exemplar, căci a pus față in faţă citeva 
fragmente ale creatorilor pionieri — Lumière, Griffith, Sennett, Chaplin, 
Keaton, Eisenstein — cu principalii modelatori ai filmului modern: 


24 


Jane Fonda. 
marea actriță a anului | 
lin «Barbarella») 


Catherine Deneuve. 
preferata lui Buñuel 


in «Tristana» * 
"d y , 


ime Fonca. 
actriță a anului 
Barbarella») 


Antonioni, Fellini, Buñuel, Visconti, Yutkevici, Wyller, De Sica, Bergman. 
impreuná cu mai tinerii lor combatanti: Andrzej Wajda, Stanley Kubrick 
Francesco Rosi, Bo Widerberg, Boorman, Denis Hopper, Bondarciuk, 
Agnès Varda, Ettore Scola, John Schlesinger, Roy Andersson, Robert 
Altman, Karel Zeman, Eric Róhmer, Istvan Gaál, Carol Reed, Sidney 
Pollack, Elio Petri, Lindsay Anderson, Roy Hill, Karel Reisz, etc., etc. 


Primele filme 


Desi n-au avut la dispoziţie decit o seară «de aducere aminte» cînd un 
reprezentant al UNESCO a adus omagiul acestei instituții mondiale a 
culturii închinat artei cinematografice — «Sosirea trenului» lui Lumiăre, 
scurtele dar suculentele comedii ale lui Sennett si Chaplin, momentul 
Keaton și apoi momentul «Crucisátorului» lui Eisenstein au avut darul 
să stirneascá mai mult decit duiosia amintirilor față de început. La una din 
intilnirile criticilor s-a vorbit chiar despre o necesară confruntare a artei 
realizatorului de ieri, privită din punctul de vedere al gîndirii cinematogra- 
fice in sine, față de arta realizatorului de astăzi, ajunsă prea adesea la 
misiunea de organizare cvasi-industrioasă a unei cantități de materie 
prefabricată de alții. 

Credeam că doar inventivitatea comică din «marele mut» este greu de 
egalat. Dar imediat a apărut cutremurătorul exemplu al «Crucisátorului 
Potemkin», cu tragismul său ce se exprima deplin si cuceritor doar prin 
imaginea în care alternarea planului prim cu panoramicele dau dimensiunea 
reală a dramei. 

Un film de 7 minute al lui Chaplin — un happening comic cum s-ar 
numi astăzi, mai intelectual, povestioara în care proprietarul unui auto- 
mobil vrea să pornească la plimbare cu întreaga sa familie încărcată în 
vehiculul decapotat — nu este nimic altceva decit exploatarea, într-o 
viziune comică. a observaţiei cotidiene asupra comportamentului uman 
şi în acelati timp a celui, să-i zicem, vehicular. Pentru că toată comedia 
nu este în prima ei parte decit un raport între capriciul motorului și încă- 
păținarea omului de a-l disciplina şi supune voinței lui. Aici comedia se 
naște doar din neconcordanta dintre cele două voințe — a motorului si a 
stăpinului său: cînd pornește motorul,stápinul isi trage tacticos mánusile 
pe degete; apoi cind se decide să-și pună în mișcare maşina, motorul se 
îneacă. Alternanta aceasta între funcționarea motorului si reacțiile condu- 


Catherine Rouvel 
preferata lui Delon 


în «Borsalino» 
Li 


cátorului său, făcută de fiecare dată cu o ușoară schimbare de vibratie din 
partea motorului și de mimică din partea şoferului, devine o adevărată 
demonstrație de imaginație comică a lui Chaplin. (Ca să nu mai stăruim 
asupra obsedantei preocupări si gradări a ritmului comic la Sennett.) 
Ne aflăm in epoca in care tehnica este privită încă prin analogie cu ființa, 
mașina avind comportamente, trăsături de caracter, similare celor ale 
omului. Trei sferturi de veac mai tirziu filmul va surprinde un alt raport 
şi nu în tonalitate comică, ci într-una foarte dramatică (Odiseea spațiului 
2001» al lui Stanley Kubrick, film de asemenea prezentat la Belgrad) în 


care se acreditează ideea unei superioritáti, a unui ascendent al invenţiei 
(creierul electronic) asupra inventatorului. 

Filmele primelor începuturi conţin, desigur, în stare pură,geniul noii 
arte. Ele sint nemuritoare. Şi nimic nu ne convinge că ele trebuie arătate 
doar în momente solemne si că nu ar trebui văzute de fiecare generație, 
așa cum anumite cărți se citesc cu sfinţenie de toată lumea, la anume virste. 
Am rămas cu nostalgia unei Cinemateci de aur care să aibă frecvenţa de 
public a oricărui cinematograf ce prezintă filme în premieră. 


Filmele de astăzi 


În imensa selecție — imensa din punct de vedere calitativ, desigur, 
și nu atit din punct de vedere cantitativ — se oglindește întreaga omenire 
a vremii noastre. Căci filmul este acum oglinda lumii. Dincolo de datele 
obiective, dincolo de concret, creatorul caută să deslușească rolul și 
raportul nou stabilit sau restabilit între ceea ce este abstract, între spirit 
şi materie. Aici echilibrul pare a fi cel mai fragil, cel mai dramatic. în vremea 
noastră. Şi din multitudinea de priviri subiective asupra dramei existenței, 
se naște o imagine — obiectivă aceasta — asupra epocii in care trăim. 

Filmul de astăzi se dovedește un fidel seismograf — ca în «Caii sint 
ucişi, nu-i aşa ?»,dar si un precursor ca in «Fragi si singe» si «Odiseea spa- 
tiului 2001»; cineastul este un analist ca Rostotki în «Trăim pină luni», 
Istvan Gáal cu «Șoimii» sau Purisa Georgevic în «Biciclistii», sau un tálmaci 
al trecutului cu ajutorul luminilor noi (pe care fiecare epocă le atașează 
istoriei și operelor relevindu-le sensuri indescifrabile la vremea lor) — aşa 
este «Waterloo» al lui Bondarciuk ; filmul este si martor, dar si cronicarul 
unei lumi care nu iese prin nimic din comun, dar trăiește intens și incan- 
descent, ca «Drama geloziei» al lui Ettore Scola ; filmul este si eseu, îmbră- 
cat in metafore, ca «Satyricon» al lui Fellini,sau proiectind cotidianul spre 
sfera marilor intrebári, ca «Zabriskie Point» al lui Antonioni. 

Filmul are, in acest amplu contact prilejuit de selectia ultimilor doi 
ani — o multitudine de fatete care se cer privite indeaproape, care solicità 
o cercetare mai atentă si particulară si nu o simplă trecere în revistă. 
Filmele de astăzi, puse laolaltă, dau imaginea unei lumi proiectată în oglin- 
da ecranului. Ne vom opri asupra lor așa cum le-a înmănunchiat manifes- 
tarea exemplară de la Belgrad. 

Mircea ALEXANDRESCU 


«Zabriskie Point» 


sau drama marilor 


întrebări 


2 ari P EA اک‎ «Waterloo» + 


4 într-o nouă lumină 


(Rod Steiger) 


«Fragi si singe», 
„ film revoluționar 
fără emfază. 


e Vreau să scap nu de poezie, 
ci de sentimentalismul 


liricoid. 


e M-am surprins 


inventínd 


«adeváruri inexistente. 


Serban CREANGÁ: Ai realizat cons- 
tant filme de actualitate. Imi doresc si eu 
aceeași constanță. Dă-mi voie mie, care 
vreau să merg pe același drum, să te 
întreb: de ce e greu să faci un film con- 
temporan? 


Andrei BLAIER: E dificil de răspuns lu 
asta, astăzi, cind toată lumea are păreri 
despre film. Adevărul este insă cá crite 
riile de apreciere nu se impun aici cu 
prea mare claritate. Se vorbește, de exem- 
plu, cinci ani despre un film de actualitate, 
ca despre un film bun, iar apoi cineva 
spune «acest film păcătuia prin...» şi, 
dintr-odată, filmul devine prost. Reproșul 
este preluat şi incepe să se vorbească cu 
totul altfel despre acel film. După un 
timp, iar îl descoperă cineva și, din nou, 
filmul este lăudat. Dar dacă lipsa de cri- 
terii pentru lucrurile de perspectivă este 
mai uşor explicabilă, măcar pentru lu- 
crurile stiute, din ele măcar, să extragem 
niște criterii, să decantăm, să încercăm 
o sedimentare mai precisă. 


S.C.: Criterii, totuși, par să existe și 
uneori ele sint si recunoscute. Citeodată 
se invocă adevărul, altădată frumuseţea 
formală, uneori curajul, alteori noutatea 
mediului, dar aceste criterii, absolutizate 
la un monent dat, s-au intocuit de obicei 
unui pe altul tárá a se uni intr-o sinteză. 


A.B.: Cred că se discută prea mult com- 
parativ, iar cel care judecă încearcă prea 
adeseori să lege totul doar de ceea ce 
ştie și a văzut el însuşi. Într-o vreme, de 
pildă, Gramsci și Aristarco erau etaloanele 
cu care eram toți judecaţi, confruntati in 
studio: 

Sau se intimplà să participi la o discuţie 
cu sase insi: toti sint de acord cu filmul 
sau cu scenariul respectiv si, in acelasi 
timp, tacit, nu sint de acord intre ei; 
fiecare il acceptă din alt punct de vedere. 
Drept care soarta acestui film, cu care 
fiecare e de acord, se dovedeste pinà la 
urmă, a fi ingrată. 

Încă ne mai întrebăm: ce inseamnă 
film adevărat? Înseamnă fapt de viață 
adevărat? Nu. Un fapt de viaţă adevărat 
poate să nu fie reprezentativ. Sau filmul 
adevărat este acela in care există o miză 
importantă? Nu tocmai, pentru cá, de o- 
bicei, în timpul lucrului asupra scenariului 
si a filmului, miza se modifică. Un om 
moare — asta e o miză importantă. Dar se 
intimplá ca pe parcurs moartea din scena- 
riu să fie inlocuită cu o vagă boală, apoi 
boala trebuie să fie tratată, iar în final se 
taie doar la un deget. 


S.C.: Într-adevăr, moartea se acceptă 
greu. Nu crezi însă că şi moartea a devenit 
în filmele noastre o schemă? De exemplu: 
moartea unui personaj secundar dă un 
soc eroului principal care ințelege cà 
poate dispărea fără să se stie că a trăit. Si 
eroul, atunci, se trezește si realizează şi.. 


A.B.: Se moare şi in alte filme, nu numa: 
în ale noastre. Eroii mor in filmele din toată 
umea. 


S.C.: Dar la noi mor in scheme. Sint trei- 
patru scheme la care, in general, poti 
reduce multe din filmele noastre de actua- 
litate. 


A.B.: Poate pentru cá se cautá ca fie- 
care film sà ráspundá tuturor intrebárilor 
care ne intereseazá. Dar asta nu e posibil 
Eu nu pot cuprinde toată realitatea; sut 
prind doar adevărul dintr-un fapt. Eu vreau 
să respect adevărul meu, adevărul timpu- 
lui meu si al experienţei mele. Nu vreau să 
fac o povestire in care să cuprind si pio- 
nierii și TAPL-ul şi exportul de mașini. 


S.C.: Pentru a-ţi respecta adevărul, iti 
trebuie curaj. 


A.B.: Se vorbește atita despre curaj, 
incit mie a început să-mi fie frică. 


S.C.: Totuși curajul și adevărul se in- 
trepătrund. Mai dificilă pentru filmele noas- 
tre mi se pare relația dintre adevăr și 
frumos. Unii par să considere mai necesar 
un «adevăr frumos» decit un «adevăr ade; 
vărat». Dar eu, fără să fac confuzie intre 
ce e frumos in viaţă și ce e frumos in artă, 
imi doresc să fiu in primul rind adevárat 
Din adevărul, poate uneori urit, din adevă- 
rul nemachiat, să extrag o cantitate de 
frumos, chiar dacă ea e mai mică, şi să o 
pun in filmele mele. Drumul tău, ca regizor, 
de exemplu, dacă-mi permiţi, a fost punct- 
tat mereu de ciștiguri in sensul adevăru- 
lui de viață. Lumea din «Apoi s-a născut 
legenda» era mai autentică decit lumea din 
«Dimineţile unui băiat cuminte». 


A.B. În «Dimineţile», unghiul era 
subiectiv. Tratarea mediului era făcută 
în funcție de starea personajului. În «Le- 
genda» în schimb, ambianța era mai 
autentică. Dar am simțit că mediul adevă- 
rat nu poate duce singur la succes. 
«Legenda» nu a avut aceeași bună primire 
ca «Dimineţile», unde povestea eroului 
principal era mai contorsionată, mai com- 
plexă. Lumea aplaudă mediul, dar se 
interesează de poveste. 


S.C.: Doza de adevăr dintr-un mediu in 
mișcare rămine însă un bun cistigat pen- 
tru orice poveste. Dar în filmul de actua- 
litate nu pofi niciodată să spui că ai fácut 
o operă definitivă, ci doar că ai parcurs 
un fragment dintr-un drum. Şi, mergind 
zi de zi, păstrezi ceea ce ai cistigat din 
adevăr. Eşti mereu pregătit pentru ceva 
«și mai autentic». lar, in momentul in care 
reușeşti să creezi un mediu veridic, nu 
vei putea să te reintorci, în următorul film, 
la ceva «mai mincinos». Ci vei merge ina- 
inte, mereu mai aproape de adevăr. Si me- 
diul îl vei avea in tine si el te va forţa la 
adevărul poveștii. Uneori, însă, se întim- 
plă să tratăm planul doi fugar, în timp ce 
povestea de prim plan e mai bine construi- 
tà. Şi invers, cind nu există o poveste 
generoasă, Încercăm să salvăm totul prin 
mediu. Asta tine si de scenariu, dar si de 
regie. Eu am fácut, in acest sens o gre- 
salá in «Cáldura». Aveam un scenariu cu 
un personaj aflat intr-un frumos crescendo 
al dezvoltării sale, si am pornit prea spre 
inăuntrul lui, pierzind din vedere mediul. 


«Ora H» (1956) — în colaborare cu 
Sinisa Ivetici, «Mingea» si «Prima melo- 
die» (1958) — în colaborare cu Sinisa 
Ivetici, «Furtuna» (1960) în colaborare 
cu Sinisa lvetici «A fost prietenul meu» 
(1962) «Casa neterminată» (1964), «Di- 
minetile unui băiat cuminte» (1966) 
— distins cu Condurul de aur pentru 
cel mai bun scenariu la Festivalul de 


la Gotdwaldov din 1967. 
născut legenda» — (1968) 


«Apoi s-a 


Bier E 


ecriterii e cri 


A.B.: Mi se pare cà est! prea aspru. 
«Căldura» avea o lume ambiantă bine 
creionată, prin personajele de plan doi. 


S.C.: Nu simți, uneori, nevoia unei 
poveşti foarte simple, foarte clare? 


A.B.: Nu am nimic impotriva unei po- 
veşti foarte clare. Dar, atunci cind am 
oferit un astfel de scenariu, am avut sur- 
priza să constat cá se simţea nevoia ca 
povestea să se desfăşoare mai stufos. 


S.C.: Poate există cu adevărat in filme- 


le noastre un decalaj intre atenția acorda- 
tă eroului principal şi cea acordată celor- 
lalte personaje şi mediului. Într-o poveste 
foarte simplă, eu aş vrea ca mediul să 
parcurgă același drum cu personajul. Dar, 
uneori, în filmele de actualitate, mediul 
rămine mort, nemișcat. Personajele se- 
cundare nu cunosc nici un salt. Le pre- 
luăm și le lăsăm în aceeasi fază. Un per- 
sonaj principal ar trebui, trecind printr-o 
fapticá bogată, să treacă si printr-un 
mediu care să participe la povestea lui, 
Si toate ramificaţiile să se intrepátrundà. 
Planul doi are de obicei mai mult sau mai 


. &ERSSTS,. BE 


g 
a 


ntia acorda- 
rdatá celor- 
tr-o poveste 
mediul să 
onajul. Dar, 
ate, mediul 
onajele se- 
ialt. Le pre- 
izá. Un per- 
ind printr-o 
și printr-un 
ovestea lui, 
Irepátrundà. 
nult sau mai 


puţin adevăr, dar el trebuie să aibă si o 
mişcare. 


A.B.: Mie, dimpotrivă, o poveste simplă, 
o poveste clară mi-ar sugera o renunțare 
si mai mare decit pină acum la aceste figuri 
de plan doi. O poveste poate fi în felul în 
care sugerezi, cu o interacțiune între 
mediu si erou, dar poate fi redusă si la 
interacţiunea dintre citeva personaje prin- 
cipale. 


S.C.: Concluzia e că avem multe su- 
biecte de discuție. Din păcate, se anali- 


Scurt metraje: 
«Bita» (1965) 
«Stilpul» (1966) 
«Ságetile» (1967) 
«Hidrocarburi» (1968) 


Lung-metraje: 
«Căldura» (1969) 
«Asteptarea» (1970) 


zează încă prea puțin filmul de actualitate. 


A.B.: Eu aș spune altceva. Se discută 
prea mult filmul de actualitate și prea puţin 
cel istoric. Se spune: «Dacă filmul de 
actualitate ar ajunge din urmă filmul is- 
toric, ar fi bine pentru cinematografia 
noastră » Dar, dacă s-ar cintări acci- 
dentele de avion (la preţ) ale filmului 
istoric şi s-ar compara cu accidentele 
normale, terestre (tot la pref) ale filmului 
contemporan, ar exista cel puțin un echi- 
libru. Nu acordăm atenţie decit în mare 
schemelor de subiect ale filmelor istorice, 


e De ce e greu 
să faci un film 
contemporan? 


e Ce vrem: 
adevăr frumos sau 
adevăr adevărat? 


apreciem protesionalismul, e drept. din ce 
in ce mai bun, dar nu ne gindim suficien! 
asupra diferenfierii omenești a eroilor, 
atit de necesară pentru a atinge acel 
obiectiv care se cheamă artă (fie ea și 
cinematografică). În consecinţă, trăsă- 
turile sufletești la doi eroi, de filme isto- 
rice diferite, sint cam aceleaşi. Ei au 
vigoare, duritate, justete, dar atit. În 
schimb, se spune despre un regizor care 
face incontinuu filme de actualitate că 
execută variajiuni pe aceeaşi temă. lar 
despre altul, care sare de la un film istoric 
la o comedie muzicală, se zice că are idei 
şi că se innoieste. Dar indiferența faţă de 
temă se poate acuza tocmai in acest ultim 
caz şi nu în cazul celui care rămine fidel 
unor criterii în care crede, «repictind 
primul tablou». 


S.C.: In plus, cred, că filmele de actua- 
litate, bune sau rele, au avut o mare, mare 
calitate: aceea de a nu semána intre ele. 
Fiecare contine cel putin un simbure, o 
dominantă: nevoia de depășire, de per- 
fectionare, o dorință continuă de a se 
apropia de adevăratele probleme ale ac- 
tualității. Drumul nostru, in acești 25 de 
ani, a mişcat din loc idei, chiar dacă aceste 
idei, pline de gravitate, nu sint atinse, 
decit uneori si in treacăt. 


A.B.: Facem insă concesii pe planul 
povestirii, al autenticităţii, ca și în planul 
intim al eroilor. M-am surprins pe mine 
insumi căutind să inventez un «adevăr» 
inexistent. Alteori teama de o introspec 
tie mai adincă (să nu se creadă cà am făcu! 
concesii pe planul ideilor) mă face să 
renunţ. Acceptám deci uneori să repe- 
tám greşeli stiute. 


S.C.: Probabil cà existá o teamá: teama 
ca nu cumva ceva să fie inlefes altfel decit 
vrem, 


A.B.: Dar spectatorul nu spune nicio 
dată: «Vorbeste-mi ca să înțeleg», ci 
«Du-mă, du-mă cu tine». Spectatorul care 
intră a treia oară intr-o sală de vizionare 
ca să explice altuia... 


S.C.: A treia oară intră cam greu, la un 
film de-al nostru. 


A.B.: La un film bun intră! lubesc 
spectatorul care vine la film ca să-și 
insușească o înțelepciune care nu-i a- 
partine incă. Acest spectator nu pretinde 
să te cobori piná la el, ci să-l atragi spre 
tine. E dealtfel greu să devii mai prost decit 
esti pentru că nu ştii cit de prost esti. Nu pot 
tace decit filme atit de bune cit pot face la 
ora actuală; nu mă pot cobori. Dacă nu 
sint înțeles, asta este totuşi o gresalà a 
mea. 


S.C.: Cred insă că o mare problemă 
pentru filmul de actualitate este aceea de 
a reciștiga publicul, de a-l readuce in 
sala de spectacol şi de a-l face să te 
asculte. Trebuie să-i reciştigăm increde- 
rea prin picătura esenţială de adevăr 


A.B.: Publicul trebuie ciștigat de cine- 


matografie, dar şi filmul trebuie cistigat 
de public. Trebuie să ciștigi evoluind si 
nu involuind. Drumul să fie deci reciproc: 
creatorul spre public si publicul spre 
creator. Adică fără concesii. 
٦ 
S.C.: Nu crezi că poetizarea realității 
este una din concesiile pe care le facem 
mai des? Eu inventez uneori nişte acțiuni 
«extrem de poetice» şi-mi închipui că 
oamenii vor crede in ele doar pentru că 
sint poetice. La un momen! dat, eu insumi 
mă emofionez de ceea ce inventez si cred 
că spectatorul va páfi la fel. Dar aceste 
acțiuni, inventate in faza de lucru la sce 
nariu, nu rezistă la filmare, par false in 
contact cu mediul concret; totuşi mă 
incápátinez să le filmez. Am urmat un 
drum greu pină ce am descoperit că pot 
extrage poezia din mediu, din relaţia 
personajului cu spațiul si că nu trebuie 
s-o inventez dinainte, 


A.B.: Si eu am luptat continuu să scap— 
nu de poezie, ci de sentimentalismul 
liricoid. Începind cu «A fost prietenul 
meu» am fost asaltat de sentimentalism 
şi am incercat cu furie să scap de el. 
Acum am o adevărată spaimă de emoția 
care nu contine idei. Am înţeles tirziu 
că poezia nu e numai zbor, ci că ea poate 
insemna şi asprime, de exemplu. Un om 
poate bate un par trei ore și asta poate fi 
nemaipomenit de poetic. 


S.C.: O intrebare, fără nici o legătură: 
ce-ţi place mai mult alb-negru sau colorul? 


A.B.: Alb-negrul. Cind filmez color, 
vreau să reintilnesc alb-negrul. Colorul 
nu se poate lucra decit interpretindu-l. 
Dacă alb-negrul s-ar fi inventat după color, 
ar fi fost o mult mai mare invenție decit 
colorul. 


S.C.: Cred că aș fi vrut să văd «Dimine- 
tile» color şi «Legenda» alb-negru. As fi 
vrut ca primul meu film, «Cáldura», sà fie 
color si acesta de acum, «Asteptarea» — 
alb-negru. Dar lucrezi pe pelicula care 
ți se oferă. Si atunci, de fiecare dată, cu 
fiecare film, trebuie să-ţi redescoperi me- 
as să te adaptezi condiţiilor, subiec- 
tului. 


A.B.: Trebuie sá ne adaptán, dar la un 
moment dat va trebui să și uităm meseria, 
ca să putem să ne exprimăm din ce în ce 
mai bine pe noi înșine. Trebuie să ne 
cunoaștem şi să aflăm ce anume intere- 
sează din noi înșine. Sá extragem esen- 
fialul din ce am cistigat. Ínveti meseria ca 
să te exprimi, dar trebuie să înveți intii 
să te cunoşti pe tine și lumea ce te în- 
conjoară. 


S.C.: Asta e foarte greu. 
A.B.: Greu e si să faci film de actualitate 


Convorbire consemnată 
de Șerban CREANGĂ 


Foto: E. .HOFFER si A. MIHAILOPOL 
27 


mit oiogie 


XX 


V- 
gind 


e 

Dovă podoabe strălucesc 
astázicel mai puternic pe creș- 
tetu! filmului: contestaţia cu 
producțiile ei avangardiste și 
pelicula-confetti, lansată de 
moda musical-ului, Căci de 
citiva ani musicalul este in 
puternică revenire: sparge ba- 
rierele prejudecâților de gen, 
is; alege ca autor de libret 
glorii universale — pe Sha- 
kespeare sau pe Shaw de 
exemplu. Există credința cà 
orice idee ajunge mai bine la 
public ajutată de o melodie 
Musical-ul părăseşte tot ma! 
des scena cu paiete și sticle 
colorate și ocupă strada. Toa- 
tà lumea cintă si toată lumea 
produce musicaluri, Din cind 
în cînd cinematografia noas- 
trà îşi aduce sí ea contribuția 
Recent am fost chiar martori 
al Ulei asemenea incercári 

Muzical-ul costă mult şi 
uneori rentează. Fenomenul 
reveniri! lui este analizat pe 
toate feţele — de sceptici şi de 
entuziaşti. Unii spun tă e o 
speranţă pentru cinematograf, 
alții (ca să se exprime în ton) 
că e un cintec de lebădă. Dar 
deocamdalà cintecul acesta 
i! fredonează o lume intreagă 
Vedeta muzicii uşoare e foar- 
te populară s: contribuția ei la 
succesul filmiilui este consi- 
derabilà. S-a gindit oare ci- 
neva, la noi, să aducá aceste 
personaje ale muzicii în lus 
mea filmului? 

V-aţi gindit la e? 


28 


0 
personalitate: 


Originalitate 


Cind la intrebarea: «Care este cea mai 
indrăgită cintăreață româncă de muzică 
ușoară?», la concursul anual organizat de 
revista «Flacăra», răspunsul este: Marga 
reta Pislaru», clasată pe primul loc cu o 
diferentà atit de mare de voturi incit locul 
doi rámine liber, scrutinul înseamnă mai 
mult decit un succes de conjunctură, el 
certifică o adeziune de durată, cu atit mai 
mult cu cit Margareta Pisiaru nu s-a nu- 
márat anul trecut printre rásfátatele te- 
leviziunii, ocupată asiduu cu tot felul de 
debuturi, mai mult sau mai putin promi- 
6 

Să nu credem în steaua norocului. Suc- 
cesul Margaretei Pislaru are o retetă mult 
mai terestră, el este rodul întilnirii pe care 
talentul si munca și le-au dat in această 
fată cu ochii zglobii 

Anul trecut, tot pe vremea asta, Marga 
reta Pislaru se intorcea din Canada unde 
sustinuse citeva one-woman-show دا‎ 
Morocco-Club din Winnipeg si apăruse 
la televiziunea nord-americană. În cele 
12 luni care au trecut, Margareta Pislaru 
a dus cintecul românesc pe alte nenumă- 
rate meridiane, culminind cu popasul fă 
cut in Țara-de-la-soare-răsare Obține un 
premiu pentru melodia lui Radu Şerban 
interpretată chiar în limba țării-gazdă, de 
această Ciociosan venită din România 
Cu același prilej, Margareta Pislaru a avu! 
si o altă confirmare de prestigiu atunci cind 
i s-a cerut să imprime melodiile premiate 
pentru marea casă de discuri americană 
RCA 

12 ani de meserie, încercări de a com 
pune propriile-i melodii şi texte, două filme 
ce au însemnat un succes personal, un 
rol în teatru în regia lui Ciulei în «Opera 
de trei parale», la virsta la care mulți pro- 
bează incertitudinile începutului, au făcut 
din Margareta Pislaru ceea ce se numește 
un profesionist al scenei Cind muzica 
uşoară este pentru multi un teren al posi 
bilului dilentantism, cind sumedenie de 
cintáreti improvizati nu au harul så depå 
şească o condiție medie, a fi cu adevărat 
un om de protesie este recompensa gla- 
sului, farmecului şi muncii celei care avind 
un talent, născut nu făcut, s-a străduii 
enorm să ráminà ea. Să aducă aportul 
unei autentice originalitáti retuzind calea 
imitatiilor facile si fácindu-ne, cu devota- 
ment si modestie pentru meseria pe care 
şi-a ales-o, darul unei adevărate perso- 
nalități 


Adina DARIAN 


mereu alta 
mereu nouă: 


zi 
1 


HU 
a 
1 
: 

i 


ri 
li 
i 
T 


verticală și orizontală, căzind, ridicindu-se, 
pornind iar vitejeste in sus, si izbutind — 
lucru rar — să se depășească într-una 
Cu nervul si temperamentul ei, cu vocea 
care se simte la fel de bine in repertoriul 
nostalgic al lui Adamo si printre nazurile 
sclipitoare ale lui Bocánet, Anda Călugă- 
ranu isi aşteaptă filmul. Poate fi şi muzi- 
cal 


steaua 
CU renume: 


Couma 
o 


În ipostază de Stea farê nume — ività 
intr-o tele-seară pe cerul vedetelor, Co- 
rina Chiriac a despărțit, de la bun început, 
apele de pàminturi si a rupt ființele muzi- 
cale în două: o tabără pro, cealaltă contra 
ei. Pentru Corina Chiriac s-au făcut coup- 
de foudre-uri definitive sau alergii violente, 
unii i-au gustat dezinvoltura și zimbetul ma- 
litios, alții i-au detestat impertinenta. 
Dar vocea şi apariția ei nu au trecut ne- 
observate și n-au lăsat pe nimeni indi- 
ferent. Corina Chiriac, studentă la Insti- 
tutul de teatru, aducea in muzica noastră 
ușoară ce n-avea poate nimeni pină la ea: 
siguranța actoricească. Aduce ceea ce 
intilnim arareori în lumea stelelor cintá- 
toare: cultura muzicală. Si mai ales, isi 
ingăduia să ironizeze, cu o detaşare ușor 
plictisită — si atit de «modernā»! — totul, 
si cintecul sentimental pe care il cinta, şi 
pe noi, bietii, care ne lásam furati de joc 


Temeritate 


si îl ascultam cu induiosare,si chiar pe ea 
insási, care se amestecase in jocul de-a 
sunetele impănate cu ofuri. Dar asta a 
tost o mică boală de creștere. Corina 
Chiriac a înțeles cá nu poti să te cerți 
într-una cu zeii, a înțeles că rugăciunile 
celor tineri sint spuse in acompaniamente 
de chitară electrică, s-a intors cu fata 
spre muzica ce-i sade bine, şi aici, pe 
teritoriul sansonetei, a invins. Și-a cuce- 
rit piná la urmă si adversarii, i-a convins 
că malitia e uneori semnul timidității, 
că ironia ascunde citeodată teama de 
sentimente si a cintat, legánind toate ini- 
mile — chiar şi cele sensibilizate cu precă 
dere de shake — în «Valurile Dunării»... 

Pe cind un rol de film pentru Corina 
Chiriac? 


J 


ume — ivită 
:detelor, Co- 
bun inceput, 
ființele muzi- 
alaltă contra 
i făcut coup- 
rgli violente, 
zimbetul ma- 
mpertinenfa. 
iu trecut ne- 
nimeni indi- 
ntà la Insti- 
zica noastră 
hi pinà la ea; 
ce ceea ce 
elelor cintă- 
nai ales, iși 
etasare ușor 
vä»! — totul 
e il cinta, si 
furati de joc 


chiar pe ea 
jocul de-a 
asta a 
. Corina 
să te certi 
rugăciunile 
iamente 
rs cu fata 
$i aici, pe 
Şi-a cuce- 
i-a convins 
timiditátii, 
teama de 
toate ini- 
cu precà 
Dunării». 
tru Corina 


0 actriță 
de musical: 


Stela. 
Popes 


Daţi-mi un punct de sprijin şi pun pă- 
mintul în mişcare... Dafi-mi o Stelă Po- 
pescu — aş zice — si pun o comedie mu- 
zicală pe picioare. E adevărat că noi ur 
masii ne propunem indeobste țeluri mai 
ambitioase ca strămoşii, e adevărat cå 
ilustrul Arhimede n-a obținut rivnitul punct, 
pâmintul continuind astfel să se rosto- 
golească în van, dar nici filmul muzical 
românesc nu şi-a apropiat stelele aflate 
pe un cer la indeminà. Stela Popescu şi-a 


Talent 


urcat temperamentul drăcesc, ochii alu- 
necoși și hazul picant pe scena revistei, 
și a dat revistei un punct solid de sprijin, 
pe acest pămint zvicnind într-una sub 
cutremure, Stela Popescu s-a îndreptat 
spre Brecht, cu haru-i dramatic de-a dreap- 
ta, cu notele songurilor de-a stinga, şi a 
dovedit nu numai că «Un om = un om», 
ci şi că «o actriță = o mare actriță» atunci 
cind le scapără regizorilor fantezia si au 
curajul unor distribuții insolite. Stela Po- 
pescu și-a luat și ochii alunecosi, si fru- 
musețea-i ispititoare, și experiența acto- 
ricească, si vocea-i agreabilă, si a făcut din 
«Steaua fără nume» a lui Sebastian o 
Mona de musical cu un nume regăsit în 
plină strălucire... 

Drama, revista, musical-ul au ştiut toate 
să se hrănească din farmecele şi virtu- 
tile Stelei Popescu. Numai filmul nostru 
muzical, modest, excentric sí miop s-a 
ținut de-o parte. Cindva, Gopo a simțit 
clocotul acesta binecuvintat de muze, 
A pus cite ceva din el pe peliculă, l-a foto- 
grafiat cam prost, ce-i drept, şi unii au 
rămas poate cu impresia că harul Stelei 
Popescu nu e cine stie ce fotogenic 
Dar de cind ne descurajăm atit de repede? 
Noi, care perseverăm atit de frumos si 
facem curajoşi, înainte, filme polițiste, 
unele chiar si în serial, ba chiar și pelicule 
cintátoare, noi să ne simțim demobilizati 
tocmai in fata stelelor adevărate? Nu-i 
'"bárbáteste, tovarăşi! 


un personaj 
numit: 


قمنذہة مل 


Umor 


Cind a ciocănit la poarta muzicii ușoare, 
Bânică și-a adus cu sine toată vechea şı 
buna lui recuzită actoricească, şi-a luat 
personajul după e! (căci Bănică e el însuşi 
un personaj!), tot hazul și toate poantele 
si, presárindu-le pe note, a mărturisit cins. 
tit că nu se vrea altul. Eu cred că aici sta 
unul din secretele reusitei lui Bănică: în 
consecventa cu sine însuși. Cu microfonul 
în mină, el n-a incercat nici o clipă să cinte 
a la Tom Jones si nici măcar à la Dan 
Spátaru, nu s-a lăsat furat de șlagărele 
la modă si a fost tot el, același băiat cum- 
secade dar cu ceva lipsuri (chiar şi în 
voce...), același băiat vesel de pe la noi, 
din Giulești sau Vitan, care știe ca nimeni 
altul să istorisească pe note despre nunta 
Giocondei din cartier, să cinte, cu of si 
acompaniament tremurat de tambal, un 
cintec de petrecere și să dea chefului de 
mahala aura sa de poezie, incetosatá de 
aburii vinului 

Bănică ştie să fie vesel si «popular» 
fără vulgaritate, umorul lui s-a mutat de 
pe scenă și ecran în tabăra cupletului 
cintat cu toate armele și bagajele sale, 
izbutind să aducă în muzică acel aer fa- 
miliar, destins, de «acasă», care te fac 
să te simți la indeminà lingă el, să-ți des- 
faci niţel cravata şi să fredonezi împreună 
cu el «cine umblă noaptea prin vecini», 
chiar dacă n-ai pic de ureche muzicală. 

Pe Bănică l-a tăcut celebru «Omul care 
a văzut moartea» și «Gioconda se mărită», 
pe Bănică Il adoră telespectatorii show-u 
rilor duminicale și îl plac, poate, unii si 
în «Cintecele mării». Dar eu tot îl prefer 
pe Bănică din «Victimele datoriei» ale 
lui Eugen lonescu. Poate pentru că acolo 
ne demonstra cit de strălucit poate fi si 
atunci cind nu mai e consecvent cu sine 
însuşi... 


fostul 
Othello 


Lui Dichiseanu nu-i e teamà de nimic 
in lumea asta, nici de geloziile viscerale 
ale marelui maur, nici de misterul infan 
til al unor personaje ce bat kilometri de 
peliculă cu mintea si valiza goale, nu-i 
e frică, pot să jur, nici de Virginia Woolf 
şi nici măcar, ei bine, da, nici de muzica 
ușoară. Rar bărbat mai curajos! Toate 
obstacolele vieții le intimpinà senin şi 
sigur de el, scoțind de fiecare dată in 
luptă arma sa cea mai prețioasă, cea mai 
bine câlită: şarmul, Ochii lui se prefac 
imediat în două primejdioase linii de foc, 
zimbetul îi urcă soarele amiezii pe față, 
glasul îi pornește — glasul acela cu tandre 
și virile tonalități baritonale — si opera de 
seducţie este săvirşită. Uneori, chiar de- 
săvirșită. Ceva mă face să cred că ipoteza 
aceasta — de canţonetist care vrájeste 
profesionist inimile slabe, conducind gon- 
dola prin canalele vag poluate ale Vene- 
tiei — ii convine de minune. Un asemenea 
rol nu i s-a incredintat încă in film, poate 
pentru că noi nu avem gondole în recuzita 
națională, dar mai curind pentru că sce 
naristii nostri, zic eu în mod critic, sint 
comozi si lipsiţi de fantezie. Şi doar a- 
vem la dispoziție pentru asta — cum bine 
ne-a demonstrat Francisc Munteanu! — 
Marea Neagră, cintecele ei, iar dacă pri- 
vim cu atenție descoperim că si Delta 
are canale de toată frumusețea, ba chiar 
încă neconsumate, total, turistic. Pe scurt 
cîntecele mării au trecut, toate, indife 
rente pe lingă harul muzical al lui Dichi 
seanu, l-au invadat în exclusivitate pe Dan 
Spătaru (era și greu să rezigti chemării 
vocii lui), şi i-au lăsat fostului Othello 
doar umbrela, ochelarii de soare si gea- 
mantanul. Păcat. Am fi preferat, în loc să-l 
vedem legat în lanțuri de calorifer, să-l 
ascultăm cintind, cum ni s-a intimplat 
in «Strada». Atunci ne-a plăcut. Nouă ca 
nouă, dar ce s-au Induiosat cohortele de 
suporterite, mai mult sau mai putin mi 


Farmec 


nore, cind din micul ecran picurau susp: 
nale dulci ale lui Dichiseanu: «Capri, c'est 
fini...» Credeti-ne, ar fi avut si «Cintecele 
mării» un ce profit dacă farmecul lui Di- 
chiseanu ar fi fost pus si pe note. Asa, 
a rámas doar abscons, incifrat, transcen- 
dent şi incomunicabil.. 


Dan Spătaru a venit la film cu umerii 
girbovi de gloria cucerità pe note si cu o 
diplomă de fotbalist in portofel, cu buzuna 
rele doldora de scrisorile ranilor, plus 
discul anului și vocea in plină formă 
Dar, frumos lucru, a păşit pe peliculă 
stios și modest, ca un învățăcel care ştie 
că abia trebuie să se aștearnă pe buchiile 
alfabetului cifiematogratic. Dan Spătaru 
a ştiut că misiunea lui pe pămint si in 
film e să cinte, să cinte pe macara sau 
sub umbrelă, pe punte sau sub punte, 
privind pierdut în ochii unei fete sau fu- 
gind după ei, și-a acceptat destinul mu- 
zical, și-a suportat si fotogenia. Nu sint 
de lepădat nici unul, nici cealaltă, dar a 
vrut mai mult. A vrut să joace. A vrut să 
construiască un personaj. A vrut să facă 
— cum se spune — film. Dar la asta n-a 
ținut, pare-se, la fel de mult şi regizorul 
«Cintecele mării» trebuiau să fie cintecele 


Popularitate 


lui Dan Spătaru puse cap la cap, mutate 
din troică (splendidă imagine de iarnă 
rusească!) pe schiuri nautice, de pe vapor 
în tren, Dan Spătaru trebuia să fie nada, 
cap de afiş, inceputul și sfirsitul filmului 
Şi asta a fost. Personaj adevărat n-a mai 
apucat să fie, de «jucat» n-a prea mai 
avut ce, de invátat film n-a mai avut cînd 
Dan Spătaru a cintat, a mai dansat un 
pic, şi s-a lăsat fotografiat din față, din 
profil, din trei sferturi (uneori în avantaj, 
alteori nu). Pentru un pretext de show 
filmat, suficient, pentru un film şi pentru 
nobilele ambiţii actoricești ale lui Spătaru, 
nu. Dar nu-i nimic, nu dezarmám. Cre- 
dem mai departe în ziua de miine si în 
rolul viitor. Cine ştie ce surpriză ne mai 
rezervă filmul românesc şi chipul acesta 
râvășit şi enigmatic de «James Dean 
«utohton» — cum il vedea pe Spătaru 
o admiratoare absolut convinsă de far- 
mecele domniei sale 


Șase microportrete de Sanda FAUR 


Foto: A. MIHAILOPOL si S. STEINER 


Demy 
face din stradă 
un spectacol feeric 


ÎI crezusem francez, parodiind cu 
fantezie malignă romantele pentru Mar- 
got. Dar m-am înşelat. Era american 
prin simplitate, frenezie, optimism. Un 
american la Paris. Dar de bun gust, 
cultură. «Umbrelele» explodaseră la 
noi ca un foc de artificii pe un cer incár- 
cat de snobismul cinetic. Demy spár- 
sese cerul, imprástiase norii; puteam 
să ne lăsăm voluptátii de a privi, dea 
ride, de a suspina nostalgic, fără să 
căpătăm complexele spectatorului de 
galerie. Reveneam la copilărie după ce 
cochetasem cu maturitatea artei rătă- 
cite prin labirinte, Marienbad-uri ale 
gîndirii, droguri sau șocuri de un 
realism acerb. 

Se spune că Demy a adus noului val 
neorealismul poetic. lubeste străzile, 
logica orașelor, dialectica porturilor, 
amărăciunea provinciilor; pasajele pi- 
toresti din Cherbourg, dughenele care-l 
atrăgeau de copil la Nantes și care apar 
cu poezia lor în «Lola», în «Umbre- 
lele...» Îi place viața invadind ecranele. 
«Mă simt în elementul meu nu pe pla- 
touri, ci cind filmez pe străzi cunoscute, 
in magazine, stații de benzină reale». 
Neorealist? Da, prin duiosia față de 
vietile banale, prin tristetea neimpli- 
nirilor si încă nu, har domnului, prin 
cea, mai desirantá, a iubirilor ce s-au 
implinit. Mai sperá in fericirea cuplu- 
lui, nu i-a măsurat încă vidul, mai 
crede în roze, în spini ce dor, în vise. 
Prima lui întîlnire de dragoste cu filmul 
e «Lola». O fată de cabaret ce-și între- 
tine cu grijă, ani de-a rîndul, un amor 
călător ca Ulise pe mările pămintului. 
Dar visele Lolei ii dau puterea să 
trăiască. E un bovarism lucid, această 
încăpăținare de a-ți păstra forța de a 
crede într-o lume care şi-a pierdut-o 
de mult. Optimism? Mai degrabă su- 
papa sensibilităţii într-un univers pe 
cale de impietrire. «Mulţi dintre prie- 
tenii mei americani sint plini de speranță. 
Ceea ce europenii numesc «copilăria» 
americanilor. Eu i-ag zice însă o atitu- 
dine de viaţă care seamănă foarte tare 
cu a mea». 

li place să-și reia, peste ani, persona- 
jele. Lola-Anouk Aimée revine peste 
zece ani in «Model-shop», cáutindu-si 
iubirea rătăcită într-un oraș ca Los 
Angeles. Dar marinarul ei american o 
părăseşte definitiv si fata e nevoită să 
pozeze ca să-și cistige banii de inapo- 
iere. Deceptia o face prudentă. $i 
totuși... O nouă întilnire, evident pa- 
sageră, pentru că nimic frumos pe lume 
nu poate dura, dar miracolul se pro- 
duce. Sufletul e regenerat, poate din 
nou înfrunta viața, reincárcat cu scinteia 
aceea divină. 


Între Perrault şi Cocteau 


Ca schemă, ultimul lui film e cuminte, 
«clasic» cum îl numeşte cronicarul de la 
«Caiete» si i-a uimit pe americani toc- 
mai prin lipsa de artiticii a decupajului, 
prin precizia tăieturii de montaj obti- 
nută cu atita trudă la Hollywood (unde 
a lucrat ultimii doi ani cápátind dreptul 
de «last-cut» pe care nu-l are aici decit 
Richard Brooks). Dar ca să ajungă la 
favoarea asta, existaseră «Umbrelele 
din Cherbourg» care, ca si «Un bărbat 


30 


$i o femeie»,spărseseră recordurile de 
încasări și inimile americanilor sensibili. 
Sensibili la musicalul liric, la grefa de 
rafinament european pe care francezul 
o realiza pe trupul clasicului gen. «Co- 
medie muzicală» — o numise Sadoul — 
care o văzuse, probabil, cu ochiul 
francezului malitios si ironic. Dar po- 
vestea lui Demy e cu atit mai tristă cu 
cît e mai banală, cu cit e mai naivă. 
Visele de dragoste se topesc, fragile, 
ninge deasupra Cherbourg-ului ca în 
cartea cu poveşti de Andersen. 

— V-au plăcut întotdeauna poveştile, 
domnule Demy? 

— Le adoram. De la 5 la 12 ani, la 
Nantes, mergeam de două ori pe săp- 
tămină la Guignol. Graţie guignol-ului 
am descoperit toate basmele lui An- 
dersen, Grimm şi Perrault. Acasă îmi 
turnam propriile mele guignoluri. La 
10 ani aveam deja desenate peste 150. 

Copilul a devenit cineast si a conti- 
nuat poveştile pe ecran: «Domnişoarele 
din Rochefort», «Golful ingerilor». Ul- 
timul lui basm, «Piele de mágar», e o, 
feerie ușor parodică după Perrault, cu 
citeva note omagiale pentru poezia lui 
Cocteau. Debutul în cinematograful 
artistic, Demy şi-l făcuse cu un scurt 
metraj după schița lui Cocteau, «Fru- 
mosul indiferent». «A fost un exercițiu 
in care am folosit ceva ce simțeam că e 
foarte important: culoarea. lubesc pic- 
tura şi consider că esențial este să ai ce 
privi într-un film». Privirii. (desfătare 
de culoare, datorită scenografiei lui 
Bernard Evein și operatorilor Coutard 
— «Lola»; Decae — «Desfriul» ; Rabier 
— «Golful ingerilor» si «Umbrelele...»; 
Ghislain Cloquet — «Domnișoarele 
din Rochefort») i se adaugá voluptatea 
sonoră. Încîntătoarea muzică a lui Le- 
grand si — singurul film in care n-a mai 
colaborat cu el,  «Model-shop» — 
improvizațiile de jazz ale formaţiei 
moderne «Spirits». Pentru că în edu- 
catia îngrijită pe care a primit-o Demy 
la Nantes, muzica a ocupat un loc im- 
portant. Între 9 si 14 ani a studiat 
vioara. Cînd a trebuit să-și aleagă o ca- 
rieră a oscilat multă vreme între muzică 
pictură și teatru. A ales-o pe cea care 
le împacă pe toate: Cinematograful 
Şi a scos din el armonii mozartiene 


Alice MĂNOIU 


UN AMERI 
LA PARIS 


۸ح 


CAN 


JACQUES DEMY eBIOFILMOGRAFIEe 


e Născut la Pont-Château în 1931. 
Şcoala de Arte Frumoase la Nantes 
şi cea de fotografie şi cinema la 
E.T.P.C. — Paris. 

€ 1952 — un film de animatie cu 
Paul Grimault. 

€ 1954 — asistentul lui Rouquier 
pentru scurt-metrajul inchinat lui 
Honneger. 

e 1955 — «Sabotierul din valea 
Loarei» (primul film in calitate de 
regizor). 

e 1957 — «Frumosul indiferent» 
— scurt-metraj după Cocteau. 

e 1958 — «Ars» — portretul unui 
preot din Ars. 


e 1960 — «Lola» — film-omagiu lui 
Max Ophüls, coperá de o sfișietoare 
si pudică tandrete, de originalitate si 
farmec, de erotism pur» (Boussinot) 

e 1962 — «Golful ingerilor», care 
dezamăgește, în ciuda personalitătii 
interpretei: Jeanne Moreau 

e 1963 — «Umbrelele din Cher- 
bourg» — farmecul primei iubiri 
nerealizate, o feerie reală cintată si 
dansată în ambianta seducătoare a 
poeticului Cherbourg. Film foarte 
controversat și astăzi. 

e 1966 — «Domnişoarele din 
Rochefort» — Demy revine la co- 
media poetică, dansată şi cintatá, 


în culori dar de factură hollywood- 
iană, datorită — poate — şi prezen- 
tei în distribuție a unui Gene Kelly 
obosit. 

e 1968 — «Model-shop» — realizat 
la Hollywood, dar mai ales in ambi- 
antele naturale ale Los-Angeles-ului. 
Regizorul reia personajul care l-a 
făcut celebru, sentimentala Lola, 
în noile condiţii ale Americii. 

e 1970 — «Piele de măgar» — fee- 
rie muzicală după povestirea lui 
Perrault, cu referințe omagiale la 
fantasticul poetic al lui Cocteau. 
În distribuție: Catherine Deneuve, 
Jean Marais, Delphyne Seyrig: 


DANSULUI 


Gene Kelly, artist capabil să joace în 
piese sută la sută nemuzicale, în filme 
de psihologie gravă si adîncă, cum a fost 
rolul său de gazetar din «Procesul mai- 
mutelor», acest Gene Kelly (care are 
astázi 49 de ani) este unul din luceferii 
cinematografului muzical. Este si dan- 
sator, si creator de coregrafie, si regizor 
(adesea împreună cu Stanley Donen). 
Toate acestea, dupá ce, la inceputul 
carierei sale a mai fost fintinar, zidar, 
chelner, maestru de gimnasticá si uce- 
nic gazetar. 


GENE KELLY 


e Născut la Pittsburg in 1912. 
Ucenic-zidar, chelner, profesor de 
gimnastică, ucenic-ziarist si, în sfir- 
sit, profesor de dans. 


e 1942 — Debut cinematografic 
în filmul lui Bubsy Berkeley «Pentru 
mine si fata mea». 

e 1943 — «Doamna Dubarry» de 
Roy del Ruth — unde se impune ca 
dansator. 

e 1944 — «Cover girl» in regia lui 
Charles Vidor. 

e 1946 — «Ziegfield Follies» — 
regia lui Vincente Minnelli — un 


Versurile 


«Drama si dansul (spunea el lui Jean 
Charles Tacchella) sint frati. Ca să 
creezi dansuri la cinema trebuie să pleci 
de la intriga piesei dacă vrei să exprimi 
ceva care să aibă vreo legătură cu viața 
de astăzi». Această intenţie se vede în 
operele sale; se vede mai bine decit 
reuşita acelor intenții. Căci, meșteșugar 
strălucit,de o egală iscusintá cu aceea a 
lui Fred Astaire, nu are nici pe departe 


e B Oah 


omagiu retrospectiv al musical-ului 
dinainte de război. 

e 1948 — «Piratul» — creație oni- 
ricá, fantezie de culori si miscári 
datorate aceluiasi Minnelli. 

e 1950 — «O zi la New York» cu 
Frank Sinatra, unde aláturi de Stan- 
ley Donen semnează si regia O 
intrigă în întregime cintatá si dan- 
sată care se desfășoară în timp de 
24 de ore. 

e 1951 — «Un american la Paris» 
— evocare prin celebrul balet final 
sustinut de Kelly — a coresponden- 
telor poetice obtinute prin dans, 


Kelly 


aduce feeria ín 
spectacolul strázu 


eleganta acestuia. Gene Kelly foarte 
adesea ne dă impresia că zboară. Dar 
Fred Astaire ne dă impresia că nu are 
nevoie să zboare, căci şi-a pierdut orice 
greutate terestră. 

El devine, brusc, celebru la 30 de ani, 
în filmul «Pentru mine si fata mea» 
de Busby Berkeley. Totdeauna a evitat 
acel siretlic ieftin: pretextul unei bio- 
grafii de cintáret si dansator și a căutat 
drame adevărate. O dată importantă a 
fost pentru el (la 37 de ani) filmul 
făcut împreună cu Stanley Donen: 0 
zi la New York. Un altul, Fancy Free,era 
o comedie muzicală de Bitty Comden 
și Adolf Green, bazată pe o idee de 
Jerome Robins. E vorba de trei mari- 
nari care se întîlnesc la New York, pe 
stradă. Acolo, pe stradă, se petrece 
totul. Fără decoruri monumentale, fără 
armate enorme de fete frumoase și, 
goale, fără sute de dansatori profesio- 
nisti. El, Sinatra, Michael Kidd, Vera 
Ellen, Ann Miller vor fi deajuns. Doi 
ani mai tirziu, alt film marcant pentru 
dinsul: Cintind în ploaie. Sintem la 
Hollywood, la începutul anilor '30, al 
căror climat este redat cu o agreabilă 
exactitate (scenaristi: Comden, Green). 
Respectarea istoricității mergea pinà 
acolo, încît unul din rolurile principale 
l-a încredințat unui cintáret din acea 
vreme, lui Nacio Herb Brown. lar 
cîntecele, aproape toate, fuseseră alese 
din acelea de mare succes din acea 
epocă; «Eşti steaua mea norocoasă» si 
«Visez la tine». Ba chiar, într-un mon- 
taj accelerat, ni se dădeau toate succese- 
le coregrafice ale anilor '30, fără ca asta 
să pară nenatural. Spectatorii români 
îşi aduc aminte numărul în care Gene 
Kelly dansa sub o ploaie care turna 
cu găleata. Debby Reynolds, Donald 
O'Connor, Cyd Charisse executau nu- 
mere de dans senzaţionale. Cyd si cu 
Kelly aveau un număr culminant, într-o 
imensă sală pustie, avînd drept singu' 
mobilier o scară dublă și un imens vă! 
care filfiia. 


Silabele 


În «O zt la New York» preocupările 
de estetică realistă si de simplitate 
se văd din scenariu. Trei demobilizati 
se întîlnesc la New York după zece 
ani. Au devenit complet străini unul 
față de altul. Si fiecare caută să se 


LS R AE 


muzică și pictură. Regia: Vincente 
Minnelli. 

e 1952 — «Cintind in ploaie» — 
surizÁtoare satirá a cinematogra- 
fului sonor de la inceputurile sale, 
agrementată de numerele clownesti 
de un «expresionism naiv» (cum le 
numește not) ale lui Kelly. 

e 1954 — «Brigaddon» — un ade- 
vărat triumf al lui Gene Kelly si 
Vincente Minnelli. 

e 1956 — «invitație la dans», in 
regia lui Kelly, socotit mult sub 
posibilitățile dansatorului Kelly. 

e 1959 — «Tunelul dragostei» — 


descurce cum poate. O puternică dra- 
mă cehoviană se poate face din asta 

Dar nu o comedie muzicală. Sigur nu. 
De aceea filmul acesta nu e din cele mai 
reuşite. Dar puţin importă. Muzica lui 
Andre Previn e încîntătoare și numerele 
lui Kelly, ca totdeauna, uimitoare. 

În «Un american la Paris» povesteşte 
ceva. Fără cuvinte. Numai cu picioarele. 
Numai cu step de clachete. Ca nişte 
silabe, aceste bătăi in pămint istori- 
sesc toate peripetiile, toate schimbările 
de stare sufletească. Avem sentimentul 
miracolului. Acest sentiment telespec- 
tatorii români l-au avut cînd l-au văzut 
pe Kelly dansind si avînd ca parteneri 
desene animate. Același dor de origi- 
nalitate îl făcea (in «Regina Broad- 
way-ului») să-și ia drept partener de 
dans pe el însuşi, pe propriul său alter- 
ego. Vedem doi Gene Kelly unindu-se, 
despărțindu-se „sărind unul peste altul, 
într-un ritm îndrăcit. În «Cover Girl» 
o are parteneră pe Rita Hayworth. 

Se pare (așa socoate o parte din presa 
cinematografică) că filmul său «Invitaţie 
la dans» (1956) este «net inferior» şi că 
— citez din Boussinot: «în ultimii ani 
el s-a rătăcit în nişte comedii de tip 
american care sint lipsite de ritm din 
vina lui, ca de exemplu «Drumul feri- 
cit» — 1956, «Tunelul dragostei» — 
1954, căzind într-un fel de infantilism 
à la Montmartre. Asa a fost și filmul 
«Jigou» — din 1962. Lucru cu atît mai 
regretabil, cu cit el, vulcanicul și since- 
rul interpret din «Trei muschetari» de 
George Sidney (1948), din «Vesela 
premieră» de Charles Walters (1951), 
din «Fetele» de Cukor (1957)si din 
«Ce mai drum!» de J. Lee Thomson 
(1964), se arată la înălțimea reputației 
sale». 

Telespectatorii románi au putut vi- 
ziona un film aranjat și comentat de el, 
film de montai, «Anii de aur ai Holly- 
wood-ului», A participat (ceea ce nu 
mai socot a fi un merit) la filmul lui 
Demy (1966), «Domnişoarele din 
Rochefort». 

Despre ultimul sáu musical «Hello 
Dolly», presa francezá scrie: «Gene 
Kelly regáseste subtilul echilibru din- 
tre secvențele dansate, cîntate și come- 
dia pură care făcea farmecul vechilor 
capodopere.». 


D.I. SUCHÍ ANU 


E e 


film inferior in care, se spune, cade 
in «infantilism gen Montmartre». 

e 1948—1960 interpretează si 
roluri mai dificile in filme ca «Cei 
trei muschetari», «Vesela fermieră», 
«Fetele» (regia Cukor) sau intr-un 
film de Stanley Kramer, «Inherit 
the Wind»(«Mostenind vint»)in 1960. 

e 1964 — «Ce mai drum!» regizat 
de Lee Thomson. 

e 1966 «Domnișoarele 
Rochefort». 

e 1969 — «Hello Dolly»; semnea- 
ză regia acestui fermecător musical 
clasic. 


publicul 


1 
muz 
| 
| 


ست 


Poate nu e prea avantajoasă constatarea, poate 
am prefera să n-o facem, dar adevărul e adevăr 
Pentru publicul cu media de virstă de 25 de ani, ini- 
tierea în filmul muzical nu s-a făcut cu stele de prima 
mărime. Nu, publicul acesta nu i-a avut drept idoli 
pe Fred Astaire si Ginger Rogers. De ei au auzit 
mai tirziu, foarte tirziu, din reviste. De văzut i-au 4 
văzut si mai tirziu, la TV sau Cinematecă. Sălile bucu 
reştene s-au umplut la «Primăvara pe gheaţă», o 
revistă cinematografică austriacă farà un reliet aparte, 
si nu la «Broadway Melody». Așadar publicul tinàr 
aducea primele sale ofrande filmului muzical ca 
spectacol. Publicul venea fascinat de puterea iluzio- 
nistă a cinematografului. Revista pe gheață avea 
străluciri de paiete, splendori de culoare si dans. 
Revista pe gheață era frumos poleită. Publicul a făcut 
mai intii și mai întîi cunoștință cu filmul muzical 
imbrácat în staniol. Asta după ce trecuse cu o anu- 
mită indiferență pe lingă comediile muzicale ale lui 


e La început a fost 
«Primăvara pe gheață  * 


e Gustul s-a «desvoltab) 
cu Vico Torriani 


T‏ و اہی .کھج جو وہ و اچچ 


Aleksandrov, «Toată lumea cîntă, ride și dansează» 9 | 
si «Volga, Volga» — filme care aveau un stil, o idee mu 
muzicală, o interpretă cu farmec: Liubov Orlova. a^ 
Filmele lui Aleksandrov au fost o intilnire muzicală E 
ratatá de publicul spectator. N- 

De la idolatrizarea spectacolului (au mai fost o8 
douã-trei reviste austriece pe acelaşi calapod) pu- se 
blicul a trecut — asta pe măsură ce piața cinemato ux 


grafică i-a oferit materie completă — la cintáretu. 
idol. La inceput a ocupat acest loc, pentru putin 
timp si fără să lase urme in sufletul spectatorilor, 
Vico Torriani (cu filme de categoria «Serenadei 


Intílnirile noastre 
muzical-cinematografice 


n idol aşteptat: 
Nathali, 


au fost ratate. 
Fie ca mácar 


Un idol nedreptăţit: de acum încolo... 
Shirley Mac Laine 


i 


străzii»). Genul acesta de filme speculează pe lingă 
voce si preferința pentru peisaje exotice, pentru 
cintecul în decor natural. La fastul cu paiete — un 
clişeu — publicul adaugă fastul cu valuri naturale — 
alt clișeu. 


SEDEQE | 


Între staniol si bomba latină 


Momentul următor — care, ca și cele de pină ~ 
acum, are o legătură destul de mică cu istoria fil- lee 
mului muzical, în general, care este tot aplicarea la imt 
situatia, de fapt, de la noi — ar fi acela al transformá- ph 


rii cintáretului-idol in personaj. Primul personaj de 
film muzical pe care il impune, la noi, ecranul, este 
Raj vagabondul. Tinerii de acum 15 ani — si o anchetă 
sociologică dacă s-ar fi făcut atunci, ar fi demonstrat 
A ch cà ei apartin celor mai diferite profesiuni — s-au 
ales cu acest personaj. O dată cu Raj si melopeea lui, | 
spectatorul face cunoştinţă cu 6 nouă schemă pe 

care avea s-o suporte de-a lungul anilor, o schemă ] 

care avea să-i placă si pe care avea s-o caute mereu — ] 
muzică plus melodramă. Publicul capătă gust pentru 
cintáretul-personaj, pentru cintáretul ce se mișcă 

în limitele unei biografii tip, publicul dorește cintece 

şi lacrimi de glicerină, Si distribuitorii de film s-au 

grăbit să-l satisfacă. In loc să-i propună ridicarea - 
privirii in sus, în loc să-l conducă spre un spectacol - 
cinematografic mai elevat, l-au îndemnat să mai co- 
boare o treaptă, i-au dat un nou idol de consum — 
de data asta cu chip de femeie — Sarita. Lásindu-l 
pe Raj undeva, în lumea îndepărtatului orient, dar [ U"- 
revenind la el ori de cite ori reapărea pe ecran, 


e (Samba a lansat-o 
pe regina muzicii 


e «My fair lady» 
„a căzut 


e Trăiască 


«Sunetul muzicii ! 


-E 
LE ZICUO LE E eus 
کی ے ہے سے کچ ہے سے‎ 


poate‏ ہے 
adevăr‏ 
ani, ini-‏ 
le prima‏ 
pt idoli‏ 
du auzit‏ 
zut i-au‏ 
le bucu‏ 
aţă», o‏ 
taparte,‏ 
ul tinàr‏ 
zical ca‏ 
a iluzio-‏ 
tà avea‏ 
şi dans.‏ 
a fácut‏ | 
muzical‏ 
o anu-‏ | 
ale lui‏ * 
nseazi»‏ 
„o idee‏ 
Orlova.‏ 
nuzicalà‏ 


^ai fost 
od) pu- 
Yémato 
tărețu, 
u puțin 
torilor, 
'renadei 


de pină 
oria fil- 
carea la 
sformă- 
onaj de 
iul, este 
anchetă 
ionstrat 
— s-au 
»eea lui, 
emă pe 
schemă 
ereu — 
pentru 
e mişcă 
cintece 
lm s-au 
idicarea 
»ectacol 
mai co- 
isum — 
ásindu-l 
"nt, dar 
ı ecran, 


spectatorul s-a dus sá freamáte aláturi de «bomba 
latină». Sara Montiel cu sprinceana-i ridicată, cu 
mirările-i provocatoare, cu accentele patetice in 
glas, a fost văzută si a învins. Publicul isi căuta o 
«regină a muzicii». Ei bine, acum o avea. Standard-ul 
Sarita confirmat film de film, de la «Samba» la «A- 
ceastá femeie», a fost poate cel mai dăunător lucru 
inoculat spectatorului. Un standard de melo-mar- 
meladă, un standard de femeie (cind focoasă, cind 
pocăită), un standard al cintecului (singurul de o 
valoare medie, dar şi el repetindu-se, abuzind de 
aceleași ritmuri). Spectacolul Sarita oterit cu dărnicie, 
de la sala «Patria» la sălile de pe bulevard si de aici 
în cele de cartier, era o supremă victorie a standar- 
dului. 

Paralel cu atracţia manifestată față de cintăretul 
de muzică ușoară devenit personaj, publicul — nu 
tot, dar o mare parte a sa, parte care merită, poate, 
o gradatie in plus — se delectează cu biografiile 
muzicale celebre. E plácerea de a vedea, in imagini, 
un disc, de a gusta, in forme romantate, vieti cu- 
noscute (Carusso, Verdi, Melba, Joseph Schmidt). 
N-am vrea să negăm faptul că in această direcţie 
cinematograful, trezind curiozitatea publicului față 
de aceste filme, și-a indeplinit o valentă culturală 


Idol pentru un sezon 


Nepregătit de fapt — am văzut cam de ce iniţiere 
avusese parte, publicul nostru rezistă șocului fil- 
mului muzical american, care i se oferă prin «Cin- 
tind in ploaie». Rezistă si se adaptează. Dacă ne 
gindim bine, și de data asta publicul românesc era 
cu un pas în urma genului: «Cintind în ploaie» fu- 
sese turnat în 1951, iar spectatorii noștri luau cu- 
nostintá de el in anii '60 și ceva... Filmul lui Stanley 
Donen impune publicului o simbioză nouă actor- 
spectacol, are accente muzical-coregrafice deose- 
bite si îl aduce în prim plan pe Gene Kelly. «Cintind 
in ploaie» a fost un succes, dar stacheta ridicată n-a 
fost ținută sus nici de repertoriul muzical care a 
urmat si nici de public, care, cu imprevizibilele sal- 
turi, s-a întors, de îndată ce a avut ocazia, la Sarita. 
Citiva ani mai tirziu, publicul ne pune din nou semne 
de intrebare. A umplut sălile operetei să vadă «My 
fair Lady», dar atunci cînd ecranul l-a invitat la in- 
tilnirea cu muzicalul lui George Cukor, nici piesa 
lui Shaw, nici mirajul spectacolului, nici starurile 
Audrey Hepburn și Rex Harrison nu-l fac să vină 
în valuri. Dimpotrivă, rămîne rezervat si rece. «My 
fair Lady», fără să fie o cădere de public, n-a fost nici 
un succes răsunător. In schimb, ce n-a putut Cukor 
a reușit Robert Wise. «Sunetul muzicii» bate re- 
cordul box-office-ului muzical. Nu mai e Shaw, e 
iar melo-marmeladă. Spectacolul are mai puțină 
inteligență, mai puţin stil, mai puţin rafinament 
plastic. Dar are o istorie dulceagá cu multi, multi 


copii. $i aduce un personaj total, care umple ecranul 
— Julie Andrews. Timp de trei luni, ea, guvernanta 
năstrușnică, ea, personaj de film burlesc si de ope- 
retă, cintáreata si dansatoarea, este idolul. 

Publicul a uitat-o din nou pe Sarita. Publicul aduce 
ofranda biletului de intrare noii regine a cintecului. 
Publicul fredoneazá cu Julie Andrews melodia leit- 
motiv «The sound of Music» (dacá ne gindim bine, 
tot la Patria si tot in panoramic, Shirley Mac Laine — 
in filmul «Cancan» — dáduse o mare probá de vir- 
tuozitate, de interpretă si de dansatoare, dăduse 
proba actorului complet și fusese, la rîndul ei, idol 
pentru un sezon. 


Demy si Patricia 


La inovația muzicală, la filmul cintat, publicul a 
dat din nou înapoi. «Umbrelele din Chebourg» n-a 
fost înțeles, n-a fost receptat, a stirnit aluzii ironice 
in sală. Demy a căzut la publicul larg (chiar dacă 
filmul a avut totuși spectatorii săi). Mai atrăgător, 
mai în genul muzicalului american, mai rotund, dar 
mai aproape de opera de imitație decit de cea de 
creație (cum fuseseră «Umbrelele...») «Domnişoa- 
rele din Rochefort» au tentat mai mult publicul. 
Atracția nu a mers însă pină acolo, încit să poată 
menţine mai mult filmul pe ecrane. 

Nu credeam că se putea cobori cu filmul muzica! 
sub nivelul peliculelor cu Sarita Montiel. Dar iată 
că s-a putut. Si Difuzarea ne-a dovedit-o. Ne-a do- 
vedit-o și publicul, manifestindu-și încă o dată pre- 
ferintele, obisnuintele si deliciile pe care i le refuză 
critica. S-a dus să-l vadă si să-l asculte pe modestul 
Perret (care pe scena Cerbului de Aur fusese o to- 
tală dezamăgire) ; s-a dus s-o audă pe Rocio Dursal 
(«Patricia şi muzica»), deși nici cîntecele şi nici 
muzica ei nu erau cine stie ce. Pentru cá tot asa se 
dusese cu ani în urmă şi la filmele cu Little Tony. 

Celor care vor spune că televiziunea si show-urile 
€i din ultimii trei ani au impus altă imagine asupra 
muzicii ușoare, alt repertoriu, alt gust, le vom răs- 
punde că publicul, desi mai nuantat in ultima vreme, 
și-a păstrat pentru marele ecran preferințele sale, 
obisnuintele de altădată. Că publicul își vrea idolii 
de consum pe care i-a făurit cinematograful. Cind 
insă același public se duce în număr mare s-o vadă 
pe Shirley Mac Laine, Julie Andrews și Rita Pavone, 
cinematograful a obținut o dublă victorie, una din 
micile victorii care să ducă spre publicul de miine. 
Dar pentru a o consolida, să-i dám o altă față a reper- 
toriului, să ne grăbim să-i prezentăm «Hello Dolly» 
şi «West Side Story». Să facem uitat filmul muzical 
de mina a doua. $i să așteptăm cu răbdare, cu inte- 
legere, mutatiile. Si mai ales, să nu ne mirám de 
surprize, să nu facem prea mult caz, atunci cind 
publicul se mai întoarce din cînd în cind la operele- 


standard. 
Al. RACOVICEANU 


-7 


| INTERLUDIU 


Cum ar zice D.I. Suchianu, sint multe feluri 
de muzică in film. Sau, altfel spus, muzica poate 
îi auzită în diverse scopuri într-un film, 

A existat mai ntii o muzică din sală: filmul 
mut, si sub el pianistul cintind melodii care să 
imite «starea» de pe ecran pentru a amplifica 
«starea» din sală. Aceasta era ca un fel de 
alfabet pentru muti. 

Apoi s-au scris filme muzicale. Declinul sonor 
a mutat opereta si music-hall-ul pe ecran. Apoi 
| opera, apoi baletul. N-o să știm niciodată dacă 
în aceste cazuri filmul se făcuse pentru muzică 
sau muzica pentru film. Cinematograful, această 
hidră cu 7 capete, mai găsise o soluție de a 
anexa cite ceva din bătrinele arte. Acest soi de 
filme se fac si azi — ele au avut intotdeauna suc- 
ces, fără să ajungă să se apropie sau să se de- 
părteze prea mult de nivelul decent al divertis- 
mentului. În fine muzica a pătruns în filme și 
pentru alt scop. Așa-numita «muzică de film» 
se reintorcea la ideea pianiștilor de sub ecran. 
Actorii vorbesc, acțiunea curge și muzica cîntă, 
mai tare, mai încet, după caz — fie pentru a umple 
golurile din acţiune, fie pentru a acoperi prostiile 
spuse de dialog, fie pentru a întări frumoase sau 
furtunoase sentimente. În această situație am 
putea spune că filmele se împart in două cate- 
gorii: filme in care muzica se aude, se lansează, 
se remarcă — adică un fel de filme pentru orbi — 
şi filme în' care, deşi ea există, nu se aude — 
pentru că se supune imaginii pe care doar o mai 
nuanțează subtil, insinuant, fără ca spectatorul 
să o înregistreze ca pe un element de sine stătă- 
tor, violent și «personal». Cred că aceasta este 
forma superioară a folosirii muzicii în film. 
Muzica sub formă de catalizator. 


Hidra 
cu 7 capete 
muzicale 


Mai există si alte categorii: 

Filme în care muzica joacă un rol indirect, 
fácind parte din firescul acțiunii.un actor aprinde 
radioul, din plictiseală, si se aude leit motivul 
de pe generic, sau deschide ușa şi descoperă 
că fiica sa exersează la pian. Sau merge într-un 
magazin de discuri şi vrea să audă ce cumpără 
(cumpără întotdeauna un disc pentru care casa 
de discuri a plătit reclama). Sau mergem la con- 
cert, etc. etc. 

Aceasta este muzica de pe coloana sonoră, 
muzica unei ambiante, muzica noastră de toate 
zilele, de acasă. 

Sint însă şi pelicule la care nu ai parte de mu- 
zică, bineinteles afară de cea din ambiantá. Rare 
sau foarte rare. Ele trec aproape neobservate, 
desi sint adevărate performante — uneori, capo- 
dopere. 

Am mai uitat ceva în aceste scurte istorii: 
| muzica transpusă grafic pe peliculă, in forme si 
| linii şi contururi, un joc plastic fermecător — 
| cazul lui Disney sau Mac Laren. 
| Poate cá am mai uitat si altele; nu sint un fanatic 
al muzicii de pe ecran. Dar n-aş putea să nu recu- 
nosc că mi-au plăcut foarte mult filmele lui 
Demy («Umbrelele..» si «Domnisoarele...»). 
Mi-au plácut, pentru cá autorul se juca cu o 
muzică scrisă pentru joc — pentru că era sincer, 
convențional sincer, și că pe lingă convenție 
exista și parodia ei. 

Această viață cintatà era fermecătoare si pro- 
punea o altă dozare a comunicării convenţionale. 
Cuvintele erau poate mai sincere, pentru că-și 
recunoşteau slăbiciunea, suplinindu-si banali- 
tatea prin tonurile unei melodii al căror cod era 
înțeles, mai mult simţit, de oricine. 

Ceea ce nu mă face să cred că va trebui să ne 
cintám sau să ne punem pe note articolele, pen- 
tru ca ele să fie înțelese de oricine... 


2 


Gelu IONESCU 


ری تر کا 


-m 


actualitatea 


~~ 


Stan si Bran 
impostori 


Cinefil superstitios, aş putea spune 
că anul a început cu bine — dacă din 
prima zi am avut parte de Stan și Bran. 
La orele 16,30, chiar de 1 ianuarie, imi 
amintesc şi azi — la o oră cind toată 
lumea dormea obosită, poate și copiii, 
desi «nu era pentru copii » — Stan si 
Bran au apárut in Far West. Mi s-a 
spus cá ar fi o premierá pe tará. Dar eu 
stiam, demult, cum aprinde focul, Stan, 
cu o flacără răsărită din degetul drept, 
ceea ce îl enervează groaznic pe Bran... 

În Far-West ca şi la Oxford, ca și de 
crăciun cind au de vindut un brad, ca 
si în zilele obişnuite cînd au de cárat 
un pian pe o scară — ca ori de cite ori 
geniul lor se manifestă inspirat şi vo- 
ios — Unies literală e sumară, mi- 
nimă. În Far West, ei au de predat 
un act de moștenire fabuloasă unei 
fiice rămase de pe urma unui căutător 
de aur. Un «el» rău si o «ea» rea 
vor încerca să-i tragă pe sfoară si nu 
vor reuşi. Actul va ajunge la destinaţie. 
Asta-i toată povestea, toată literatura. 
Restul e cinema. Adică gest, mișcare, 
chip, privire, relație obiect-om. 


Măsluitorii 


La prima vedere, Laurel si Hardy se 
inscriu, firesc, in familia inocentilor. E 
familia fundamentală a comicilor — atit 
pe ecran, cit şi în cărți. Nu există erou 
comic al cărui prim discurs să fie altceva 
decit o probă cit mai elocventă de 
nevinovăție in fata lumii. În Far West, 
cei doi coboară din diligentá și încep 
să danseze — e una din cele mai fru- 
moase scene din viaţa lor — un dans 
în care, greoi, ei visează să devină 


bilitatea sa e disperarea unui pustiu de 
gheaţă în soare. Fraţii Marx sint sálba- 
tici, voluptuoși în catastrofe — de aici 
noua lor vogă printre contestatarii de 
azi. Harry Langdon e crud, lunatic 
superior, care chinuie oamenii precum 
copiii mici, pisicile. Fără a ajunge la 
aceste culmi ale comicului — Stan si 
Bran au dreptul la celula lor, dreptul 
lor de a fi aduși în boxă ca bravi măslui- 
tori ai nevinovátiei. Ei sint primul cuplu 
cinematografic care dă o expresie so- 
canta — deci comică — acele! pedepse 
complicate la care sînt supuse enorm de 
multe bipede: vieţuirea perpetuă in 
doi. În relaţiile lor cu lumea — esen- 
tiale la un Malec sau Charlot — ei nu 
depásesc boroboata, pátania. Cu excep- 
tia acelui scheci formidabil (vinzarea 
unui brad care se termină prin distru- 
gerea unei case!) — rázboiul lor cu 
semenii nu are nimic enorm. Dar tot ce 
descoperă in micul univers al convie- 
tuirii lor de tiritoare, in fraternitates 
lor veşnic necăjită, în nenorocoasa lor 
fericire de a fi căzut unul lingă altul si 
de a fi rămas pe veci legati — totul e 
major si exact. «Modernul» Polanski 
de la ei a pornit, sint sigur, in scheciu- 
rile sale de debut, azi clasice, «Mami- 
ferele», «Doi si un dulap». 


Micul rázboi 


Coexistenta lor are la bază un război 
rece, hránit zilnic din meschinárii, la- 
sitáti si viclenii márunte. Niciunul nu 
admite să fie sclavul celuilalt. Micul lor 
război are ca tel măreț dreptul unuia 
de a-l domina și de a-l diminua pe celă- 
lalt asa cum e si natural. Dreptul acesta 


Marii comici nu-s inocenți. 
Laurelhardy 
e un mare comic. 
Stan şi Bran nu-s inocenți. 


îngeri. Dar nici un erou comic nu e 
viabil dacă rămine aici, dacă nu aduce 
contra-probe pentru demascarea ino- 
centei sale, dacă nu dovedește că ino- 
centa sa e un alibi într-un proces de 
delagiune a speciei. Si numai după ce 
contra-proba a devenit convingătoare, 
după ce alibiul a căzut — numai după 
aceea comicul e grațiat, trecut din nou 
în rîndurile inocenților și condamnat 
să rămină pe mina copiilor, în matinee 
de duminică si sărbători, însoțiți de 
părinți. Comicii nevinovaţi sint con- 
damnati la moarte şi uitare — cum e 
cazul unor Pat si Patason, Macario sau, 
dati-mi voie, Harold Lloyd. În schimb, 
toți cei nemuritori sint impostori ai 
inocentei. Chaplin e un revansard, 
veșnic vinovat de iluzionare umanistă 
dusă chiar prea departe, dubios de 
departe. Buster Keaton e aristocratul 
egolatru, culpabil de crima grea a mi- 
zantropiei, pesimist incurabil; impasi- 


e veșnic pus în discuție, adică ori de 
cite ori nu e nici necesar, nici indicat. 
Dispretul dinlăuntru e întotdeauna mai 
puternic decit necazurile venite din 
afară. De obicei, Stan e cel destinat să 
înfăptuiască treburile ordinare, munca 
la zi. Bran boiereste, trindáveste — 
in Far West e intins frumos pe o sanie, 
Stan e cel care merge lîngă asinul de 
tracţiune. Bran are inițiativa relațiilor 
diplomatice, el abordează femeile, el e 
cu propaganda, cu externele, cu arta — 
recte frumosul — Stan e ICAB-ul, 
ITB-ul, IAL-ul, Aprozar-ul si Alimen- 
tara. În fond, orice asemenea cuplu e un 
stat cu instituțiile sale majore şi minore 
în veşnică contrazicere. Resortul mai 
tuturor situaţiilor e răsturnarea acestei 
ordini. Tiptil, perfid, păcătos, Stan pre 
găteşte de fiecare dată o răzbunare cu 
care să răstoarne domnia lui Bran 
De cele mai multe ori reuşeşte, dar 
domniile sale sint scurte si se sfirgesc 


deplorabil, fiindcă Stan nu are vocaţia 
stápinului. Atunci, in clipa cind Stan 
nu mai poate domina situația, răzbună- 
rile lui Bran sint şi mai cumplite, dar 
şi mai zadarnice, incapabile să stingă 
conflictul ancestral. 


Feutru cu sare 


Asa e celebra secvență a pălăriei 
miîncate. Stan s-a jurat că-și mănîncă 
pălăria dacă nu smulge de la hoţi actul 
de proprietate. Ei bine, Stan nu izbu- 
teşte — si scena rateului său e uluitoa- 
re: el intră în luptă directă cu o divă 
de șantan, femeia se bate cu el, e mai 
puternică decit el, se bat pe pat, sub 
pat, sălbatic (indecent pentru copii! ) 
— rareori pe ecran a avut loc un ase- 
menea «viol» invers și enorm. Or, 
Stan începe să ridă. Ride pentru că 
femeia il gidilă! E un ris nemaipomenit, 
dezarmant — dar Stan nu scapă și va 
trebui să plătească infringerea sa. Bran 
ii cere să-și respecte jurámintul si 


File de basm: omul nu vrea să cumpere bradul. Stan şi Bran îi distrug casa! 


să-și mánince pălăria. $i Stan — supus, 
fair-play — mușcă virtos din borul 
pălăriei. Mai intii îi e greață. Dar după 
aceea, întrevede posibilitatea unui nou 
atac revanșard. Şi începe să înghită cu 
poftă. li place. Cere sare. Pune sare pe 
pălărie, își aranjează un şervet la git 
și mănincă tacticos feutru cu sare, 
știind prea bine că asta răstoarnă supe- 
rioritatea lui Bran, așa cum aprinderea 
flăcării la capătul degetului gros îi dă 
tiranului an . Încit Bran îi va smulge 
pălăria din mină, invidios, lovit în or- 
goliu, si va încerca să infulece si el cu 
apetit, din pălărie. Eşec. Bran e învins. 

Numărate — violențele, răutățile, 
loviturile sub centură sint mai nume- 
roase decit actele de solidaritate virilă, 
politetile și tandretile. Laurelhardy nu 
e un cuplu idilic, nu-s doi oameni de 
treabă, buni ca piinea caldă, exemplari 
pentru copii. Stan si Bran, prieteni ai 
copiilor, ai speciei umane, e un basm 
inventat de oameni mari care n-au 
stiut nici ce inseamná copiii si cu atit 
mai putin, adulti. Mila, duiosia, ajutorul 
frătesc si dezinteresat, altruismul, «Cuo- 
re», «Fără familie» şi alte lecturi obli- 
gatorii pentru a creşte copii model, 
sint străine de Stan si Bran într-o mă- 


sură mult mai mare decit ar crede cei 
mai intelegátori pedagogi. De aici viabi- 
litatea lor artistică, vitalitatea lor prin 
supunerea la un adevăr existențial — 
fiindcă filmul, ca si literatura, se supune 
aceleiași legi greu explicabile a respin- 
gerii «bunelor sentimente». Laurel- 
hardy e un personaj de basm — bas- 
mele a căror cruzime a fost, odată, 
magistral dezvăluită de Călinescu. 


Castor si Pollux 


Dar, la urma urmei, ce dracu, îi 
tine legati? De ce nu divorțează? 
De ce doar moartea îi va despărţi pe 
aceşti exemplari prieteni, demni de 
mitul lui Castor si Pollux? Din cauza 
celui mai exaltant și celui mai abject 
instinct — şi poate că această sugestie 
e cea mai patetică lumină din filmele lor, 
atit de departe de orice patetism. 
instinctul de conservare. Singurele lor 
momente de acord, de armistițiu, de 
încetare a focului, de interzicere mu- 
tuală a folosirii forţei între ei, cu tot 


4 


cortegiul de rázbunári, malitii si surde 
comploturi — sint clipele foarte dese 
in care viata le e in pericol, in care sint 
urmăriţi de o forță înfricoșătoare — 
tisnitá fie din obiecte, fie din oamenii 
enervati de boroboatele lor. Atunci, 
ameninţaţi, speriați, exasperati, instinc- 
tul lor de conservare îi îndeamnă la 
solidaritate și extrage din ei unul, două. 
trei acte sublime de devotament pină 
la lacrimi. Atunci, împreună, frați, 
complici, ei devin unul singur întru la- 
sitate și curaj, frică și mindră nebunie, 
candoare și mizerie, ingeniozitate, sfi- 
dare și binecuvintată viclenie. Atunci 
instinctul de conservare, monstruos 
dezvoltat prin victorie, îi aduce în 
pragul marii inocente si noi îi iertăm, 
trași pe sfoară — ca sergentul care apare 
la sfîrșitul catastrofei din «Vinzători 
de brad». După ce au distrus casa omu- 
lui cu o furie demnă de epoca noastră 
— in fata forței publice ei încep să 
plingă spásiti, omul legii se induioseazà 
şi e gata să-i ierte. Abia s-a îndepărtat 
jandarmul — si plinsul lor se transformă 
într-un epocal hohot de rîs, demn si el, 
desigur, de epoca noastrá. 


Radu COSASU 


8 B358332111222381 


وہ٭دورع »922558 


n 
e 


noastra 


Cu fasoane, cu iniţiale, comedia moare («Fantasme») 


însemnările unui spectator 
temperat 


Bispar 
comediei 


A dispărut comedia. Sigur, din cînd în cînd mai 
apare un «Divorţ italian», sigur, din cind în cind 
mai apare cite o comedie mai acătării, dar — in 
general — toată lumea recunoaşte... Rar se mai ride 
în fata ecranului... S-au dus vremurile copilăriei 
cind ne tăvăleam de ris numai cînd îi vedeam pe 
Stan și Bran. Comedia cinematografică a dispărut — 
o scenă de haz a devenit un eveniment istoric. E in- 
teresant de remarcat că cinematograful — arta cea 
mai populară — a reușit să înmorminteze tocmai 
comedia. Sumbră performanță! Avem filme poli- 
tiste, avem drame psihologice cind doamne foarte 
citite cedează cu chiu cu vai, avem filme de groază, 
avem superproductii, avem de toate dar comedie 
nu mai avem. Genii capabile să realizeze filme dra- 
matice, filme tragice si filme de avangardă avem des- 
tule, slavă Domnului. Sint multi, si-or să fie si mai 
mulți, n-am nici o îndoială în această privinţă. Se 
poate vorbi chiar şi de-o invazie a geniilor. O să 
umblăm cu limba scoasă, după un cineast de talent 
mediocru. Există riscul ca talentul să se găsească 
mai rar ca geniul. 

Atunci cum de a dispărut comedia? Unde s-a dus 
comedia? Parcă cineva, vrind să se răzbune pe cea 
de-a șaptea artă, că prea îi mergea totul în plin, 
a lipsit-o de posibilitatea de a face omul să ridă. 
Regizorii nu sint singurii vinovați. Nu mai apar nici 
actori cu haz. Sigur, mai sînt actori care ne fac să 
zimbim, dar hazul lor e greoi, un comic de laborator 
Ai impresia cá cineastii în disperare de cauză, in- 
cearcă să obțină hazul prin combinaţii de laborator, 
să-l realizeze pe cale sintetică. Sigur, multe lucruri 
se pot realiza pe cale sintetică, dar, oricit ar progresa 


ştiinţa, oricît de modern vor fi înzestrate laboratoarele, 


nu văd pe nimeni rizind în hohote la o glumă obținută 
cu atita chin. Poţi să fabrici filme polițiste cite vrei — 
comediile nu se pot fabrica — ele pot să se nască 
doar. 

Cinematografului i-a fost furată comedia. Nu 
cunosc pedeapsă mai cumplită. Asa-i trebuie.. 


Teodor MAZILU 


Cinematografului 
i-a fost furată 
comedia. 
Asa-i trebuie! 


sondaj în cine-univers 


unde poti vedea 


un film ? 


In evoluția fiecărui domeniu al gindirii si acțiunii 
omenesti a existat, probabil, o virstă de aur, o pe- 
rioadà in care sociologii, psihologii, esteticienii si 
alti despicátori de fire-n patru o duceau tare greu 
Da, a existat o vreme în care la întrebarea «unde poti 
vedea un film», chiar si un prescolar fără înclinații 
intelectuale deosebite (există — rar, ce-i drept — și 
dintre acestia) stia ce să rásound& «la cinema!» 

Dar astăzi. trăind intr-o lume eminamente compli 
cată, răspunsul a devenit si el mai puțin simplu 
Statisticile mondiale arată că majoritatea vizionări- 
lor de filme (peste 60 la sută) se desfăşoară actual- 
mente nu în sălile de cinema, ci in locuinţele noastre 
cele de toate zilele, în fața televizorului. Că mai toate 
filmele — cu foarte rare excepții — sint gindite și 
construite pentru a fi proiectate în beznă pe ecrane 
mari, e altă poveste. Nu e singura contradicție din 
viața culturală contemporană si spiritele insetate de 
echilibru și compensaţii se pot consola cu consta 
tarea că filmele făcute special pentru televiziune 
(cum ar fi, de pildă, «Preluarea puterii de către 
Ludovic al XIV-lea» de Rossellini sau «Clovnii» de 
Fellini) s-au bucurat de un mai răsunător succes 
tocmai pe marile ecrane. 

Fapt este că lumea merge din ce in ce mai puțin 
la cinema. Am citat într-unul din numerele trecute 
citeva cifre concludente cu privire la scăderea 
(masivă) a numărului de săli si la reducerea (de ase- 
meni considerabilă) a trecventării cinematogratelor, 
așa că nu vom mai reveni. 

Un institut sociologic din R.F.G. a efectuat o cerce- 
tare amplă si amănunțită asupra dezertării sălilor de 
cinema, cercetare ale cărei concluzii au fost publi- 
cate nu de mult într-o revistă de specialitate. Cerce- 
tările sociologilor vest-germani, coroborate cu cele 
efectuate in atte țări occidentale, ne arată că dacă 
dezvoltarea televiziunii este una dintre cauzele prin- 
cipale ale fenomenului consemnat mai sus, ea nu 
este în nici un caz singura cauză. 

Pentru majoritatea specialiştilor, dar si pentru 
majoritatea publicului (chiar dacă nu în mod con- 
stient) a devenit evident cá sala clasică de cinema, 
conceputá, la rindul ei, dupá modelul sálii clasice 
(de «tip italian») de teatru, nu mai corespunde 
condițiilor, necesităților, cerințelor, gusturilor con 
sumatorului contemporan de spectacole. Sint bine 
cunoscute eforturile oamenilor de teatru si ale arhi- 
tectilor de a imagina și construi alte tipuri noi de 
săli de teatru; cu atit mai mult o asemenea tendință 
inovatoare apare necesară în ce privește sala de 
cinema. 

Ce li se impută actualelor cinematografe (si nu 
mă refer aici la niscaiva «bombe» subterane, ci la 
sălile considerate «bune» şi «foarte bune», cum 
avem, de fapt, foarte puține chiar în București)? 
În primul rînd, deci, caracterul vetust (sălile acestea 
au fost concepute ca un fel de refugii intunecoase in 
fata agresivitátii zgomotoase a orașului si in fata 
saharei culturale a micii şi incomodei locuințe 
personale); or, intre timp, condiţiile de locuit s-au 
ameliorat, în case a apărut un dispensator multila- 


Fellini 
ne aduce «baletul» 
în sufragerie 


teral de cultură de masa — televizorul — iar creşte- 
rea considerabilă a parcului de automobile a creat 
condiții pentru o mai eficace emigrare din infernul 
urban. În al doilea rînd, lipsa de confort, incomodita- 
tea vizionării filmelor în săli (tot mai greu suporta- 
bilă pentru cei deprinsi să urmărească, comod si 
nestinjenit. emisiunile de televiziune). În al treilea 
rîna, s-a observat că sala de cinematograf, preluind 
multe din inconvenientele sălii de teatru. e lipsită 
totuşi de aerul oarecum solemn al acesteia din urmă, 
de caracterul de «templu al artei», care obligă la o 
anumită ținută, la o anumită mişcare și, în esenţă, 
la o anumită stare de spirit. Deci, sala de cinema a 
rămas undeva la mijloc: nici «catedrală spirituală», 
nici unitate modernă, funcțională, a culturii de masă 
Dacă la aceasta mai adăugăm (e vorba de țările occi- 
dentale) relativa scumpete a biletelor de cinema, 
precum și agresiunea tot mai greu suportabilă a 
publicităţii (peste o treime din timpul aferent progra 


Lumea merge tot mai puțin 
la cinema. 
60% din filme se văd 
la domiciliu. 


mului este consumat de reclame si filme publici- 
tare), avem un tablou (incomplet) al inconveniente 
lor legate de forma tradițională de vizionare cinema- 
tografică. 

E greu de definit o perspectivă convingătoare a 
viitorului, chiar imediat. Discuţiile sint încă în toi; 
procesul la care ne referim este în plină desfășurare 
şi opțiunile publicului nu s-au cristalizat încă. Ni se 
pare, totuși, că o previziune se poate face: vremea 
monopolului unui singur tip de vizionare (în săli de 
model tradițional) a apus pentru totdeauna. Viziona- 
rea la domiciliu se va extinde o dată cu intrarea în 
circuitul comercial a video-casetelor și cu imbună- 
tátirea habitatului. Sălile înseși vor trebui să se di- 
versifice, nu numai ca repertoriu ci, în funcție de 
repertoriu, şi ca arhitectonică şi organizare. Cine- 
matografele de artă vor putea fi, de pildă, concepute 
ca elemente componente a unor centre de cultură 
cu funcţii diverse, după cum unele cinematografe 
vor trebui să-și adauge, poate, și alte activități le- 
gate de conceptul de «unitate destinată spectacole- 
lor de masă». Poate, despre aceste aspecte și altele 
ne vom ocupa într-un număr viitor. În ipoteza, opti- 
mistă, că revista noastră nu va mai trebui să-și 
consacre coloane acelor săli de cinematograf pen- 
tru care modelul prospectiv se mai reduce la coordo- 
nate care se numesc: încălzire, aerisire, deratizare 


H. DONA 


سے ——MÀ——‏ .ےس 


whei 194. S 


le 


mitologi 
XX 


Foto: Ünitaliafilm 


cronica 


cine- 
ideilor 


cinematograjul 
de ariergardă e 


váz a iteva sáp 
at de George Seaton și intitulat 
E o producţie pentru care s-au 
it multi bani; interpreţii sint aproape toți 
act de mina întiia, s-a obținut ca rolul principal 
să-l joace una din vedetele cele ma scump plătite, 
E numeroase scene spectaculoase, 
il, au presupus iarăși nu puţine 
avem ocazia să urmărim pe 
plină de peripeții si „probleme” 
ice și morale. Burt Lancaster 
cţionare a unui uriaș aerodrom 
uncă, în ciuda faptului că ea 
ă, ba ib creează, pe lingă 
serioase frictiuni conjugale, 
ntă precipită evenimentel 


, un film ame- 


rás- 


ercul 
de det 
o serată importantă sofia, aceasta, excedată, عقاو‎ 
۲8۶16 să rupă căsnicia; colaboratoarea lui, care-l 
iubește fără speranţă, e silită să fie martora neaș- 
teptatei drame familiale; paralel, pilotul avionului 
spre Roma întreţine o legătură adulteră 
cu o tinără stewardessăși află, la pornire, că a lä- 
i i; un pasager duce cu el în valiza 
infernalá; pe aeroport se des- 
cru și comandantul avionului e 
cearcă impiedicareaa actului crimi- 
ul unei bătrinici sirete, recidivistă 


de voiajuri clandestin 
printre călători 


dentului și să salveze pasagerii. Apoi asist 


ctiunile conjugate prin care avionul in pană 
e ajutat să poată ateriza. 


Bunicuţa infractoare 
م‎ 


Ji mic în filmul acesta nu se abate de la oanun 
reţetă. Ni se serveşte o poveste si duioasă, și eroică, 
şi nelipsită de suspense, Totul e ,aranjat" ca să 
satisfacă cele mai diverse gusturi și să dea o iluzie 
de ,realism". Sintem introdusi in angrenajul vas- 
tei maşinării pe care o presupune viaţa marilor 
aeroporturi moderne, Se schiţează pină si vagi 
conflicte de muncá; activitatea manager-ialá e 
dispretuitá, desi ea asigură complicata functio- 
nare a acestui imens organism; președinții socie- 
tátilor de transport se gindesc exclusiv la venituri, 
amină construirea unui nou aeroport mai bine 
utilat, sint gata să dispună inchiderea pistelor cită 
vreme asprimea anotimpului face zborurile neren- 
tabile. Piloții se complac în rolul de copii răsfă- 
tati; ştiu numai să emită pretenții si să redacteze 
rapoarte prin care să-și decline orice responsabi- 
litate, dacă nu li se satisfac cererile, intervin si 
alte greutăţi curente ale muncii: depistarea celor 
dispuși să se sustragă plății biletului sau obliga- 
ţiilor vamale, identificarea persoanelor bănuite 
putea periciita siguranța zborului prin cine 
e planuri necurate. Nu lipsesc, după cum 
zut, nici complicațiile vieţii intime, prezer 
arentá de adevăr psihologic. Re- 
indată aspectul iluzo- 


Nebunia de pe această corabie (V. Leigh) 


e Scenaristul complică 
intrigi. 

e Regizorul exploa- 
tează „scene“. 

e Ambii concură la 
fabricarea filmului | 


de ariergardá. 


ui director al aeropor- 
sivă şi ca eroul să nu 
cá iubeste 
devotatá isi 
adulter, la 
rificiului pe | 
tewardes 


ii név 


scapă; ne putem duce acasă liniștiți. Ca moralul 
nostru să atingă maxima elevaţie, filmul se incheie 
numai atunci cind ne-a arătat că ne mişcăm nu- 
mai printre oameni de treabă, Bunicuţa infrac- 
toare dă dovadă de mult altruism şi curaj, drept 
care primeşte gratuit un bilet din partea compa- 
niei ca recompensă şi va călători acum legal în 
clasa l-a: pilotul flecar si fustangiu se relevă a fi 
un bărbat serios, iar gîndul că va deveni tată ii 
trezește simţul răspunderii. Pină şi atentatorul a 
fost minat de o idee 103115 ; se asigurase și voia prin 
gestul său să lase, pierind, familiei, banii pe care 
din pricina stării lui nu-i mai putea cîştiga mune 
cind. E curios cum cu toată sforăria aceasta inno- 
dată cam gros pentru obţinerea a tot felul de efecte 
(tensiune, melodramă, surpriză, spectaculos, haz, 
etc), filmul nu plictiseste, ba chiar place publicului 
şi sint sigur cã ar face o excelentă rețetă. Demonul 
profesiei mi-a şoptit insă, cum stăteam cu ochii 
țintă la ecran: „iată un exemplu al cinematogro- 
fului de oriergardă!” 


—————————————————D 


Rosturile „Corăbiilor“... 


س 


Formula are să vă pară, poate, derutantà. Eu 
o găsesc totuşi potrivită și cred că veţi înţelege 
îndată de ce. N-am intenţia să dau termenului 
un sens pejorativ. Oricearmatà are ariergarda ei și 
nu € ih stare să Inainteze cu succes dacă nu-și 
ştie apărat spatele. Analogia rămine valabilă și 
în cinematograf. Există filme destinate să indepli- 
nească sarcinile ariergardei, Nu reprezintă pozi- 
tiile cele mai inaintate, ca expresie, în mişcarea 
cinematografică, nu vin cu cine știe ce subtili- 
tăţi, nu se sfiesc să folosească mijloacele traditio- 
nale de captare a spectatorului, dar sint făcute — 
cum se spune — cinstit-lautáregte, Cinematograful 
de ariergardá nu se confundă pur şi simplu cu 
producția comercială. El se fereşte să coboare sub 
o anumită ţinută. Rostul lui e să furnizeze marelui 
public filme „serioase” care nu. sint neapărat si 
de avangardă. Am avut prilejul să vedem citeva 
asemenea mostre în ultima vreme pe ecranele 
noastre; „Splendoare in iarbă”, „Departe de lumea 
dezlántuità", „Roata vieţii”, Cel mai reușit cred 
că a fost „Corabia nebunilor”. Cu exemple în faţă, 
pot indrázni să dezvolt puţin analogia de la care 
am pornit. Cinematograful de avangardă străpunge 
stratul conservator al psihologiei publicului in 
adincime prin initiative neaşteptate şi temerare, 
Nu-mi plac comparaţiile luate din sfera acțiunilor 
militare, dar aici n-am încotro. Înaintind rapid ca 
unităţile motorizate, zvirlind parașutiști îndărătul 
poziţiilor fortificate, cinematograful de avangardă 
lasă in urmă teritorii vaste, practic necucerite. 
Aceasta înseamnă cá se lipsește de foarte multi 
spectatori care il ignoră. Interesant e că şi 
producţia de serie, comercială, ajunge fără să 
vrea la rezultate asemănătoare. Pe cit se lărgeşte 
şi capălă o ritmicitate industrială, ea se „speciali- 


nuează paradoxal azi la rindul ei numărul specta- 
torilor virtuali ai- cinematografului. E ca la un 
restaurant luxos cu ,menu" fix; poti să-ţi alegi 
ce-ţi place dar numai din citeva categorii de feluri 
riguros precizate. Multă lume preferă insă un local 
mai modest, unde poate să mănince „ă la carte”. 
Trebuie să-i recunoaștem cinematografului dearier- 
gardă măcar o virtute, El recuperează o bună 
parte din publicul pe care ecranul il pierde treptat 
de la o vreme, Filme ca „Departe de lumea dezlár- 
țuită”, „Roata vieții” seamănă cu magazinele ilus- 
trate de familie. În -ele găsește ce să citească și 
gospodina casei și soțul ei, și copiii, şi bunicul, 


— 


^. şi o tentativă de caracterizare 


———————————————————— 


Dar care e, propriu zis, reteta unor astfel de 
filme? Dati-mi voie să incerc a deduce, apelind 
iarăşi la psihologia cea mai răspindită a spectatc- 
rului cinematografic, Să observăm din capul locu- 
lui că ele sînt „filme” cu „subiect“, Aproape toate 
şi-au extras scenariul din best-seller-uri literare: 
„Pe aripile vintului”, „La est de Eden”, „Corabia 
nebunilor”. Ele sint filme-roman, adică bazate în 
primul rind pe o stufoasă și amplă desfășurare e- 
pică (succesul acestul gen de ,seriale" la televiziune 
vă poate dovedi indată că așa stau lucrurile). Mai 
toate sint apoi „filme cu actori”, Nu viziunea regi- 
zorală deosebită contează în cazul lor, ci interpre- 
ţii cItorva ,roluri" generoase. Cinematograful de 
ariergardá e singurul care mai păstrează această 
tradiţie hollywood-iană; spectatorul, neimpácat 
nici eu îndrăznelile avangardiste, nici cu „ftivoli- 
tatea” producţiei de serie oftează satisfăcut; în 
sfirșit un film „serios”, ca pe timpuri! Se cuvine 
să adăugăm că şi epitetul acesta contine preţioas= 
indicaţii, dacă-l supunem la o fie și superficială 
analiză semantică, Subiectele filmelor, de care vor- 
bim, au neapărat si o idee umanitară, Ea e foarte 
frecvent vagă, sentimentală, citeodată chiar pro- 
fund conformistă în esența ei, dar permite perso- 
najelor să-și pună „probleme de conştiinţă” şi să 
adăpte atitudini „nobile”. Cum oamenii cei mai 
comuni apar în astfel de ipostaze, spectatorul se 
simte măgulit şi pleacă din sală remontat sufle- 
teste. ,Serios" este pentru el sinogim cu ,psiholo- 
gic"; acțiunile, problemele urmărite pe ecran i 
se impun fiindcă-i dau iluzia unor complicate si 
totadată des întilnite dileme ,morale". Literatura 
populistăa operat mereu cu sentimente, frumoase” 
şi cinematograful de ariergardă preia aceste tra- 
ditü. Aș mai preciza că dozajul stărilor psihice 
prin care trebuie să treacă spectatorul urmărind 


Spatele 
frontului 
cinema- 
tografic 
trebuie 

si el 

bine 
asigurat. 


Idila din această dramă („La Est de Eden") 


zeazà" şi se „profitează” pe genuri, Dar sint spec- 
tatori care nu se duc, să-i tai, la. western-uri sau la 
thriller-uri. Unii nu suferă focurile de pistol; alţii 
au nervi slabi. Există numeroase firi senzitive obis- 
nuite să evite sistematic filmele „care nu se termină 
frumos”, Amatorii de violențe nu gustă enigmele 
polițiste, atitea raționamente si subtilităţi acolo 
unde un pumn zdraván ar rezolva totul dintr-odată, 
li se pare curată idioţie. Lucrindaproape exclusiv, 
cu specii strict tipizate, producţia comercială dimis 


asemenea filme se inspiră dintr-o veche reţetă 
culinară, a ghiveciului. E recomandabil ca să i se 
dea de toate: suferință, veselie, amor, frămintări 
morale, critică socială, suspense, acţiune, replici, 
memorabile momente spectaculoase s. a. m, d. 
Să nu uit: imaginea cit mai perfect prelucrată 
din punct de vedere tehnic. Am omis ceva din 
formula cinematografului de ariergardă? Aştept 
eventualele completări, 


Ov, S, CROHMÁLNICEANU 


de ce? 


TAUTOLOGIE 


Nu știu dacă filmul românesc trece sau nu, 

în momentul de faţă, printr-o criză, dar in 

ultima vreme am avut impresia, pe care n-a$ 

p tea s-o traduc in cifre, că producțiile studiou- 

tui București sint mai rare ca oricind pe afişele 

sălilor de cinema, si faptul nu mă bucură deloc. 

Cinematografia e incă, în toată lumea, o artă 

„tinără” și, ca atare, filmele mai puţin izbutite 

abundă pretutindeni, Totuși, în țările in care 

se poate vorbi de atingerea unui nivel artistic 

pi cae in domeniul acestei arte, se poate 
observa si o efervescenţă a producţiei de filme. 

| N-am să cred niciodată că apariția unor filme || 
foarte bune, excepționale, va putea fi rodul || 

unei producţii anemice, in care „grija” exage- 

rată pentru calitate să devină, la un moment | 

| dat, paralizantă. Capodoperele nu pot tigni 
| dintr-un fel de laborator construit ca atare, | 
Sint mult mai inclinat să cred că ele apar in | 

cadrul unei producţii bogate, ritmice. Este || 

foarte necesar, desigur, să se aibă în vedere 

toate condiţiile pentru crearea unor filme 


izbutite, cu o singură condiție: ca rezultatul 
| 


Ye‏ — = سس 


De ce apar 
atit de rar filmele | 
románegti bune? | 
„Pentru că 
filmele noastre 


apar mult prea rar.) 


acestui proces să nu fie micșorarea cantitativă | 
a producţiei. Asigurarea producerii a cit mai 
multor filme bune va avea drept rezultat 
firesc, organic, apariţia unor filme excepţio- 
| nale. Si dimpotrivă. Să nu uităm că într-o 
vreme cind literatura noastră cultă era la 
| inceputurile ei, ton Heliade Rădulescu, ca 
| toti marii nostri cârturari, indemna scriitorii, | 
in primul rind, să scrie. Era o atitudine cit 
|se poate de matură si de inteleaptá a acestor | 
mari oameni de cultură, cărora le fe 
atit de mult. 
| Dacă e vorba de modestie, sau de o grijă | 
| gospodărească, firește, necesară, atunci s-ar 
| putea altfel manifesta. De pildă, nu e absolut 
| necesar ca toate filmele să fie gindite ca supers] 
producţii foarte costisitoare şi — uneori — 
prea puţin productive, Se pot face si filme | 
| mai puțin pretentioase şi mai puţin costisi- | 
| toare, în care accentul să cadă pe talentul 
|scenaristului, pe ingeniczitatea regizorului, 
| pe valoarea interpretilor. De ce să nu profitám | 
lin mod real de faptul că la noi vedetele (fie! 
ele regizori sau actori) costà mult mai puţin 
| decit aiurea? | 
Si in sfirsit, dacă e să ne gindim la principalul | 
hg al filmului, la regizor. ar fi cazul să 
ne întrebăm, pe baze statistice, cam la citi 
| ani 1i vine unui regizor orân rindul să facà| 
| un film? Cu un film o dată la cițiva ani nu se | 
| poate dobindi experienţă $i măiestrie, oricit | 
| de talentat ar fi regizorul respectiv, Care | 
dintre regizorii nostri are la activul său zeci | 
| şi zeci de filme, ca atiţia regizori străini? | 
La noi există mari personalități cinematogra- | 
fice cu două, trei filme la activul lor. E mult 
prea puţin! Mi se pare absolut necesar <a | 
studioul de filme „București” să caute $i săj 
| găsească mijloacele pentru îmbogățirea şi | 
| diversificarea producţiei cinematografice, con- | 
vins fiind că primul rezultat al acestei acțiuni | 
| va fi apariţia unor filme româneşti din ce în | 
| ce mai bune. Să-mi fie iertat, dar răspunsul la | 
l intrebarea: de ce apar atit de rar filmele| 
| românești bune, mi se pare deocamdată a fi 
| tocmai acesta: fiindcă filmele noastre apar j 
| mult prea rar. În Jogică aşa ceva se cheamă || 
| tautologie. Într-un limbaj mai puţin doct, 
aga ceva se cheamă că sare-n ochi! 


| 
| 
| 


| 
| Radu BELIGAN 


rand 


"o os — eS 


Ea‏ --۔ 


M. n.n my = 


filmele dv 
preferate 


care sint 


7427 
DE SPECTATORI RĂSPUND: 


1. DREPTUL DE A TE NAȘTE 11) LUNGA VARĂ FIERBINTE 

2. ROCCO ȘI FRAŢII SĂI 12) RĂZBUNĂTORII 

3. PĂCATUL DRAGOSTEI 13) GHICI CINE VINE LA CINĂ? 
4. CEI TREI MUSCHETARI 14) ÎN ARSITA NOPŢII 

5. ACEASTĂ FEMEIE 15) JANDARMUL SE ÎNSOARĂ 


6. SUNETUL MUZICII 16) ADIO, TEXAS! 

7. DACH 17) BALTAGUL 

8. INCORUPTIBILII 18) PĂSĂRILE 

9. MAYERLING 19) ÎNTÎLNIREA 

10. SPLENDOARE ÎN IARBĂ 20) FEMEIA NECUNOSCUTĂ 


Prin urmare: 


Publicului îi place melodrama 

„Dreptul de a te naşte“ e preferat 

şi de pensionare şi de elevi 

„Femeia necunoscută , preferată de agricultori 
„Blow-Up“, citat pe locul 67 

„Anul trecut la Marienbad“, pe locul 1402-27 
„America, Americal“, pe alind loc, 

citat de o singură persoană 


FAPTELE SÎNT FAPTE. 
CE CONCLUZII 
SE IMPUN? 


© 


ÎN VIZITĂ LA 


67 


Găzdulm în paginile noastre sonda» 
jul întreprins între 5 şi 12 octom- 
brie 1970, de Oficiul de studii şi 
sondaje al Radioteleviziunil, pe tema: 


CARE SINT 


FILMELÉ DVS. 


PREFERATE? 
سیجمسن۔ عدسسے ری ہج سش‎ 

Întrebarea se referea la filmele 
vizionate pe micul şi marele écran 
în anul trecut, 

Participă: 

Dr. Pavel CIMPEANU — directo- 
rul Oficiului 

Petre BARON — statistician 

Sorin HERSCOVICI — sociolog 

Ştefana STERIADE — cercetător 
la Institutul de filozofie, 

Cinema; Din păcate, munca dum» 
neavoastră nu este destul de cunos- 
cută de marele publi. E păcat, 
Sondarea opiniei publice este un 
element de care nu se pot dispensa 
eel care se ocupă de cultură, Mai 
mult, noi am spune că este chiar fo 
obligaţie democratică. Aveţi bună 
yon să ne faceți un scurt istoric al 
activităţii dumneavoastră? 

Pavel CIMPEANU: În tara noastră 
nu există o tradiție în acest tip de 
cercetări sociologice, nici din punce 
tul de vedere al specialiștilor si nici 
din punctul de vedere a! publicului, 
deloc antrenat în asemenea dialoguri. 
Experienţa se formează treptat, de 
ambele părți, Oficiul nostru a intrat 
acum în cel de al 4-lea an de activi 
tate, Primul sondaj s-a desfășurat 
într-o așezare de agricultori de 330 
de oameni, La sfirgitul anului trecut 
am realizat cea de a treia ediție a 
anchetelor pe un eşantion naţional 
(tema: „Ce uu preferati?") cu 
aproape 8.000 de subiecti. Trebuie 
să menţionez că in 1969 același 
sondaj a cuprins 2.000 de subiecți 
și cu un an înainte doar 1.000. 

Cinema: Care este aderenţa publi- 
cului la aceste dialoguri 

P.C ; În literatura internaţională 
o anchetă se consideră reuşită atunci 
cind se primesc răspunsuri în pro- 
portie de 30%, Noi le-am primit în 
proporție de 70%, 


prin care veatiales interlocutorii? 

Petre BARON: Așa cum s-a mai 
arătat, acest ultim sondaj este cel 
mai mare întreprins de noi pină in 
prezent. El a cuprins 20 de localități, 
10 din mediul urban, 10 din mediul 
rural, din 19 judeţe. Bucureștiul a 
fost, desigur, cea mai mare unitate, 
urmat de orașele mari de peste 
100.000 locuitori (Cluj, lași, Sibiu), 
orașe mijlocii între 50.000 şi 100.000 
locuitori (Piatra Neamţ, Turnu Seve- 
rin) şi orașe mici, sub 20.000 locuitori 
(Titu, Babadag). Centrele rurale 
alese nu au fost sub 245 de locuitori, 
Ceea ce înseamnă un total de 7.424 


-de subiecți aleși din colectivitatea 


radio-ascultătorilor, luaţi din evi- 
dența abonamentelor. Am- aplicat 
metoda mecanică de extragere a 
eșantioanelor, a tabelelor aleatoare, 

— 


39 


2 
ا تا 


Publicul vrea să plingă 
(„Dreptul de ate naște” — locul 1 ) 


(„Rocco si fraţii 


„Publicul vrea. povești („Păcatul 
dragostei" — locul 3) 


„„„Publicul vrea veșminte galante 
(„Cei trei muschetari" — locul4) 


5 


پک 


Publicul o preferă pe... 
„Această femeie” — (locul 5) 


cum sint numite de către specialisti. Adică am stabilit 
un raport între numărul persoanelor investigate și 
numărul din care este alcătuit colectivul investigat. Acest 
raport indică fracțiunea de sondaj, care pentru noi a 
fost de 11a. 1.200. Mentionez că în practica internaţională 
anchetele selective folosesc o fracțiune de sondaj de 
a 1 la 10.000, 

Cinema: Cunoastem primele 20 de filme alese 
de un public atit de larg (vezi pag. 39), care sînt însă 
concluziile dumneavoastră în privinţa diferentlerii gus- 
tului spectatorilor? 


P.B.: Colaboratorul principal, calculatorul, a avut 
mult de furcă pentru a defalca cele 7,427 de răspunsuri 
după medii, ocupații, studii, virstă, sex. O dată in- 
trebarea lansată, se naște o primă dispersie, Cei ce 
răspund și cei ce nu o fac (în cazul nostru 26%). 
Unii dintrei cei întrebaţi reproduc cu greutate titlurile 
exacte, rareori numele actorilor și aproape niciodată 
pe cel al regizorului. 

P.C.: A doua dispersie se paste între răspunsurile 
propriu-zise, De pildă, am adunat 537 de titluri, iar 
de la cel de al 430-lea încolo filmele sint citate doar 
de o singură persoană. Media de opțiune fiind de 
0,2%, un coeficient destul de scăzut ca să putem spune 
că predomină o tendinţă de omogenizare, 

Cinema: Vă propunem să ne oprim asupra unora 
dintre tabelele dumneavoastră, de pildă să vedem care 
au fost 


PREFERINȚELE DUPĂ MEDII ÎN BUCUREȘTI 


(20,87) | 
(10,2%) 
(9,4%) 


|. Sunetul muzicii 
2. Dreptul de a te naște 
3. Păsările 


Stefana STERIADE: Alegerea de față, cit si clasa- 
mentul general mi se par revelatoare pentru nevoia de me- 
lodramă a publicului, Citeva anchete efectuate în anii tre- 
cuti la Institutul de filozofie situau western-ul $i, respectiv, 
filmul de aventuri printre favoriti, lată, această investi- 
gare, pe eşantion internațional, ne indică melodrama 
ca preferință detaşată, Ar urma musicalul („Sunetul 
muzicii”, „Cei trei mușchetari”), filmul poliţist, nevoia 
de violenţă justitiará („Incoruptibilii”), întoarcerea spre 
genul istoric („Dacii”). Personal, cred că este mal puțin 
vorba de un gust cinematografic, cit de o necesitate psiho- 
afectivă, de o compensație a trăirilor ce nu se pot realiza 
cotidian. În ansamblu, am putea vorbi deci de o înclinaţie 
spre divertisment. 

P. C.: Mi se pare suspect un divertisment din care 
lipsește comedia. Prima citată (doar de elevi și studenţi cu 
un procent de 5,7%) fiind abia pe locul 15 („Jandarmul 
se insoară”). Ceea ce vine-în opoziţie cu publicul de tea- 
tru, care, în chiar ancheta noastră, are o certă înclinaţie 
pentru comedie. 

Cinema: Poate că faptul se datorează diferenţei cali- 
tative intre ceea ce ne oferă scena şi ecranul. 

P. C.: Nu ştiu. Nu ne-am propus să sondăm cauzele 
acestei diferente, deci nu ştiu. 

$. $.: O altă observaţie ar fi aceea că nu există o 
mare diferenţiere intre preferințele bărbaţilor și cele ale 
femeilor, Pe locul 1 şi 2 se află aceleași filme. Un mic 
decalaj există la locul 3, pentru care bărbaţii indică „Cei 
trei mugchetari", iar femeile „Păcatul dragostei”, 


PREFERINŢE DUPĂ SEX 


l. Dreptul de a te 6 
2. Rocco si frații săi 
3. Cei trei muschetari 
4. Dacii 


|. Dreptul de a te naște 
2. Rocco si fraţii săi 

3. Pácatul dragostei 

4. Această femeie 


(12,9%) 
(7,8%) 
(7,2%) 
(62%) 


, Cinema: „Cei trei muşchetari”, în versiunea televi- 
ziunii italiene, producţie submediocrá, nu avea nimic 
eroic sau aventuros, de calitate, care să justifice cit de 
cit această preferință. Poate ar fi mai interesant să cerce- 
tăm diferenţa de gust între generaţii, dacă ea există, şi 
cum se manifestă? 

P.B.: O diferență se remarcă in 
„Dreptul dea te naşte”, indicat ca favori 
16%, pină la 24 de ani şi doar in propcr 6% după 
55 de ani. Sau „Splendoare in iarbá",film citat numai de 
cei sub 35 de ani, spre deosebire de ,Lunga vará fier- 
binte", citat numai peste 35 de ani. c 


tul filmului 
roporție de 


PREFERINŢE DUPĂ VÎRSTĂ 


la 15—24 ani: 


Dreptul de a te naște 
Rocco şi fraţii săi 
Splendoare în iarbă 
Această femeie 


la 35—44 ani: 


Dreptul de a te naşte 
Rocco și frații săi 

- Păcatul dragostei 
Cei trei muschetari 


Peste 55 de ani: 


1. Dreptul de a te naște 
2. Cei trei muschetari 
3. Rocco și frații săi 

4. Sunetul muzicii 


(4,8%) 
(42%) 
(4,1%) 


Cinema: Poate cáar fi fost i $i mai interesant, dacă 
alegerea dumneavostră ar fi diversificat.$i mai mult colec- 
tivul investigat. Poate categoria radio-ascultătorilor nu 
este în cel mai înalt grad semnificativă, Există, la extreme, 
intelectuali care au renunţat la radio sau la televizor si, 
respectiv, o parte a populaţiei care nu are radio şi tele- 
vizor, Ar fi fost poate mal elocvent un mediu mai restrins, 
de exemplu cel al studenţilor, care fără să fie amestecați 
cu elevii sint o minoritate destul de semnificativă. 

Sorin HERȘCOVICI: Studenţii apar in esantionul nos- 
tru, dar alături de alte categorii de ocupaţii, Să nu uităm 
însă că 50%, din populaţia țării este abonată la radio şi 
că sistemul anchetelor selective este international omo- 
logat. Să privim o clipă: 


PREFERINŢE DUPĂ OCUPAŢIE 


Muncitori: 


(11,8%) 
( 8,075) 
(74%) 


|. Dreptul de a te naște 
2. Rocco şi fraţii săi 
3. Păcatul dragostei 


Agricultori: 


l. Dacii 
2. Cei trei muschetari 
3. Dreptul de a te naste 


Profesii intelectuale: 


(12,595) 
(11,5%) 
(94%) 


|. Dreptul de a te naște 
2. Sunetul muzicii 
3. Rocco si fraţii săi 


S.H.: Dacă interpretám datele, observăm că printre 
primele metodrame citate, „Femeia necunoscută” (locul 
26 în clasamentul general) a fost indicat ca preferat numai 
de o singură categorie: cea a agricultorilor (locul 10). 
De asemenea agricultorii sint singurii care citează patru 
filme româneşti (intre primele 22), respectiv ,Dacii" — 
locu, „ Baltagul” — locul4, „Tudor — locul5, ,Columna" 
— locul 2. Ultimele două sint enumerate si de muncitori 
(pe locul 8), pensionari, casnici — (pe locul 10). La cele- 


talte categorii nu apar deloc. S-ar putea explica, partial, 
printr-un atașament față de filmele vorbite in limba noas- 
tră, care nu presupun nici citirea titlurilor, nici inţelegerea 
vreunei limbi străine. Sau „Dreptul de a te naşte”, pe 
locul 1 in clasamentul general, a întrunit cel mai ridicat 
procent de adeziuni la elevi, studenti — 16,5% si cel mai 
scăzut la agricultori — 6,5%. Numai primele două filme 
din clasamentul general apar la toate categoriile, in rest 
există o mare diversitate a gustului, Cum s-a spus pentru 
a întocmi acest „denominator al gustului public”, a fost 
nevoie de 537 de filme, 

Cinema: Care ar fi, in acest denominator al gustului, 
locul filmului de artă? Al filmului de idei? În contextul 
general „Rocco şi fraţii săi“ apare in mod accidental. 
Sau poate sondajul dumneavoastră a fost efectuat ime- 
diat după ce filmul fusese reluat pe micul ecran... 

P. C.: Sondajul a avut loc între 5 şi 12 octombrie 
anul trecut. 

Cinema: Deci după ce filmul lui Visconti fusese prezen- 
tat, în două seri la rind, la una din cele mai populare 
emisiunit Telecinemateca, Cum am putea explica insă 
„Dreptul de a te náste" pe primul loc și la profesii 
intelectuale? 

S. H.: Faptul s-ar putea datora impártirii subiec- 
tilor, după profesii, in 8 categorii, iar după studii numai 
in 5 categorii (deci la studii medii ar intra: tehnicieni, 
maestri, ca si funcţionari, pensionari, casnici etc.) Astfel 
cei cu studii profesionale și medii aleg „Dreptul de a te 
naște” in procent de 15, 495, in timp ce cei cu studii 
superioare numai într-o proporție de 9,8%. 


PREFERINŢE DUPĂ STUDII 


Fără studii: 


|. Cei trei muschetari 
2. Dreptul de a te naște 


3. Dacii 
4. Răzbunătorii 


Studii inferioare: 


|. Dreptul de a te naște 
2. Cei trei muschetari 


3. Rocco si fraţii săi 
4. Dacii 


Studii medii: 


|. Dreptul de a te naște 
2. Rocco si fraţii săi 

3. Pácatul dragostei 

4. Sunetul muzicii 


(15,3%) 
(10,4%) 
(9,4%) 
(77%) 


Studii superioare: 


|. Sunetul muzicii “ 13,79 

2. Dreptul de a te naște Co? 
3. Rocco și fraţii săi (9,8%) 
^. Mayerling (8,3%) 


S.H.: Constatăm că cei cu studii superioare nu pome- ! 
nesc filme ca „Cei trei muschetari", „Păcatul dragostei”, 
„Adio Texas", „Dragoste si viteză”, „Incoruptibilii” 
„Lunga vară fierbinte”, „Răzbunătorii”. În schimb citează: 
„În argita nopţii”, „Vă place Brahms?", „Ghici cine vine 
la ciná?", „Splendoare in iarbă”, filme ce nu apar (cu 
excepția ultimelor două, menţionale şi de către cei cu 


studii medii) la alte categorii. Am putea deci spune că, 
după studii, publicul se diferenţiază cel mai puternic. 

Cinema: Ati fi buni să ne citați şi alte exemple prin 
care să vedem locul pe care-l ocupă totuşi filmul de 
artă in preocupările spectatorilor? 

S.H- : „Anul trecut la Marienbad” se situează pe locul 
140— 150. Cu un procent in medie de 0,2 (adică 10 
persoane din 7.437). „Blow up" ocupă poziția 67 (in 
procente 0,5), iar pe poziţia ultimă, 430—537, este 
„America, America". Mentionez că asta se intimpla 
înainte ca filmul lui Elia Kazan să fi fost reluat pe micul 
ecran. Tot pe locul 430—537 (deci filme citate de cite o 
singură persoană) mai apar, de pildă, „Valurile Dunării”, 
„Magazinul de pe strada mare”... 

Cinema: Se pare că opţiunile publicului nu se inter- 
ferează prea des cu opiniile criticii, iar atunci cind se 
creează puncte de contact, ele par a se datora exclusiv 


* accidentului, Poate că există si alti factori de influență 


asupra rezultatelor acestei anchete, cum ar fi momentul 
în care-a avut loc premiera (moment diferit de la oraş 
la oras), timpul cit a rulat fitmul, la cite cinematografe, 
dacă a fost reluat pe reţeaua televiziunii si incă altele. 
Poate asa se explică prezența „Sunetului muzicii” pe 
locul 1 la Bucureşti (20,895) si pe locul 8 in orașele mici 
(4,194), unde filmul nu putuse rula pină la data efectuării 
sondajului. Am deduce că el a fost vizionat doar de un 
public flotant, de vizitatorii Capitalei care știau că nu 
vor putea vedea filmul (panoramic) în oraşele lor. 

Cinema: În incheiere, am vrea să vă rugăm să ne 
spuneţi care sint, după opinia Oficiului dumneavoastră, 
concluziile anchetei și dacă asemenea anchete influen- 
ţează programele televiziunii, bineinjeles in privinţa 
filmului ? 

P.C. : Indiscutabil, stocul de informaţii pe care-l deti- 
nem nu poate lămuri misterul din comportamentul 
publicului, Dar în primul rind scopul statisticilor noastre 
este să constate faptele asa cum sint ele. Citeva concluzii 
se pot totuși retine: 

1. Tendinţa de dispersie a publicului nostru este 
precumpănitoare față de o tendință de omogenizare. 
Au fost citate 537 de filme, dar numai 22 intrunesc 
procentaje demne de notat: 

2. Forţa cea mai omogenizatoare rámine melodrama, 
gen preferat de categorii foarte variate de spectatori: 

3. Nu putem afirma o înclinaţie totală către divertis- 
ment atita timp cit comedia nu se situează printre pri- 
mele locuri; 

4: Filmul românesc este preferat în genul istoric; 

5. Dintre primele 12 titluri citate, 3 aparțin tele- 
viziupii, dovada impactului micului ecran. 

Cinema: Multumindu-vá incă o dată pentru bună- 
voinţa de a comunica redacţiei noastre rezultatele muncii 
dv. complicate şi migăloase — ne permitem unele sugestii. 
Poate — de pildă — ar fi fost mai bine să li se ofere 
celor anchetați o listă completă a filmelor rulate, in 
intervalul dat, în rețea si pe micul ecran. În felul acesta 
nu ar fi fost lăsaţi la discretia unei memorii de ultim 
moment, a impresiilor din ultima săptămină. Totusi 
constatările există, ele sint așa cum sint, și chiar o listă 
ca aceea propusă de noi nu poate modifica în esență 
gusturile. Cu alte cuvinte, nu putem speră că am fi 
putut găsi pe primul loc „Blow-up”. Poate n-am găsi 
„Dreptul de a te naște”, Dar am găsi tot un film din 
această categorie. 

Constatările dv. sint insă fapte, nu deziderate, Si 
faptele trebuie privite drept in faţă, chiar dacă uneori 
— cum se intimplá acum — sint cam dure. Desi procen- 
tele sint uneori cam descurajante, noi știm că există 
realmente o din ce in ce mai largă categorie de spectatori 
care, optind pentru filmul de artá, nu fac decit să prefi- 
gureze gusturile unui public viitor. Acest public nu este 
„o minoritate”. 

Acest public este acel ceva — simburele! — care se 
naşte și se dezvoltă, Acest public este aliatul cel mai 
preţios al artei. Al artei mari — pentru marele public, 


Tuturor cititorilor noştri 
le solicităm părerea scrisă 
despre ancheta prezentată mal sus. 
Răspunsurile se primesc pînă 
la data de 1 iute a. c. 


5 
teleglob 


Kloss | | 


+ ر‎ 
4 
Desi purtàse uniforma armatelor polo- 3 
neze şi a insurgenților Varșoviei în peste = 
18 filme, Stanislav Mikulski nu fusese 3 
niciodată „căpitan“, ۹ 
— Kloss e o „avansare“, o evoluție | 


artistică? d 

- E o consecință a rolurilor de ostași | 
pe care le interpretez în cinematograf 
de 20 de ani încoace, Regizorii mă cunos- 
teau bine, spettatorii asemenea, Deci ۹ 
tot Mikulski va fi şi căpitanul Kloss la 
televiziune, La început n-a fost însă un 4 
film serial, ci un. spectacol filmat, 

— Filmul a venit ca o consecinţă? 

— Consecinta popularității serialului R 
teatral, Au sosit foarte multe scrisori 
ale telespectatorului care cereau reiua- 
rea episoadelor. Era normal să filmám 
totul şi să aşteptăm, 

— Să asteptati, ce? Succesul? 

— Să aşteptăm cu emoție desfăşurarea 
dialogului dintre public şi personaj, 
pasionant poate ca și un film de aventuri, 
S-ar putea scrie un scenariu despre felul 
cum În cîteva săptămîni de televiziune, 
un actor atinge celebritatea pe care n-a E 
obținut-o în 20 de ani de cinematograf, 3 
colaborind cu regizori de talia lui Wajda, ۲ 
Passendorf, Jan Rikobski. E normal, de- 3 
vreme ce un film bun atinge în medie 
2 milioane de spectatori pe an, in timp 
ce un singur episod e privit într-o seară 
la televizor de mai bine de 15 milioane 
de oameni. Dacă multiplicăm numărul 
cu cele 32 de episoade, cite au avut pînă 
acum „Aventurile... şi asta numai în 
Polonia, 

— Curios, cum după atitea filme de 
război, lumea nu a obosit. 

— Sînt teme ce nu mor niciodată, 

Epopeea vestului, de pildă, a furnizat í 
si va-fürniza sute de filme. Odiseea Euro- 

pei a fost cel de-al-doilea război mondial. 

Ştiţi, desigur, că în Polonia, là fiecare 

al 9-lea cetățean, a existat o victimă, 

Asta nu se va putea uita niciodată. De E 
aici dragostea şi admiraţia pentru eroii 

care s-au opus fascismului cu forță si 
dibácie. Kloss e unul dintre ei. 

— ȘI în România v-aţi bucurat de un 
mare succes. - 

— Îmi pare bine. Nu ştiam. Numai 
de la dumneavoastrá nu aveam vesti. 

Din Germania, Cehoslovacia, Bulgaria £ 
primesc sute de scrisori. Cînd am fost 
la Berlin, mai că n-am putut traversa 
strada de „fani“, * 

— Îşi are si epopeea eroică idolii ei. i 
E un semn bun, |] 

— Un semn bun pentru tinerele gene- 
raţii care se hrănesc astfel, prin inter- 1 
mediul artei, cu idealurile care ne-au 
animat pe noi în adolescenţă. 

Dialogul a avut loc la un teatru din 
Varşovia, unde Mikulski joacă în fiecare 
seară un repertoriu clasic şi modern. 

Mikulski e acum un domn de peste 40 

de ani, cu timple argintii si un suris uşor 

obosit, E grăbit. Se pregăteşte să intre 

în scenă într-un rol dificil din ,Ifigenia" | 
de O'Neill. Dar eu nu-l văd în memorie | 
decit traversind cu o privire rătăcită | 
.Canalul" lui Wajda, ori tintindu-si cu 
singe rece, de pe micul ecran, adversa- 
rul. 

— ,Migenia"^ e un succes, domnule 1 
Mikulski? 

Îmi ztmbeste trist: 

— Deloc, Critica poloneză a fost în 
unanimitate de acord că e un rol tra- E 
gic... Pentru mine însă! 

— Cum suportă căpitanul Kloss ese- 
cul? 

— Mai uşor decît succesul. Succesul 
te face să-ți pierzi capul, Infringerea 1 
te ajută să reflectezi. 

— ÎI veţi relua pe Kloss? 

— Sint prevăzute noi episoade. Pen- 
tru eüpitanul Kloss războiul nu s-a sfir- 
şit. j 

Alice MÁNOIU 


41 


tele-even ment 


După 30 de ani 


Gd : dut‏ ا 


Între noi și el—două bombe atomice 


Cum, la acest film mătușa mea, soră 
după tata, e adevărat, fată bătrină —a 
leșinat? Cum, pentru acest film, mama 
mea arestat în casă, interzicindu-mi cu 
desăvirşire accesul la cinema Milano"? 


Cum, ca replică distrugătoare si educa- 
tivă la acest film, tata s-a dus in oraș 
sá-mi cumpere poezii de Alecsandri— 
poetul sáu preferat? 

Cum, de frica acestui film, Roza — 
fata sănătoasă din Ardeal care avea grijă 
de sora mea — treceacu cáruciorul peste 
drum. de „Milano”, ca nici măcar cu 


telecinemateca 


V 


coada ochiului să nu tragă la pozele din 
vitrină? 

Cum, aceastaa fost cindva, pentru 
familii culte şi inteligente, un film de 
groază şi blestem? 

De obicei, filmele acestea de cinema- 
tecă mă trimit nu mai departe de isto- 
ria cinematografului sau, în caz fericit, 
la istoria. omenirii. Rareori, ele joacă 
rolul Madeleinei lui Proust, rareori mă 
trimit la imagini precise şi dulci ale 
copilăriei personale. N-aveam mai mult 
de 8 ani, cind rula înspăimintătorul „Fiu 
al lui Frankenstein" cu Boris Karloff. Nu 
cunosc in lumea copiilor de azi, în lumea 
mătuşilor şi a fetelor bătrine de azi, 
echivalent pentru ceea ce însemna prin- 
tre noi, copiii de atunci, Frankenstein și 
Boris Karloff. Ştiam că se urlă şi se 
lesiná în cinema, era infernul — unde 
mai sint azi filmele la care se leşină în 
sală? „Fiul lui Frankenstein”, în 1971, pe 
canalul doi, a fost o seară de amintiri 
tandre pentru mame şi taţi, o oră de 
nostalgie pentru mătușile care s-au căsă- 
torit tirziu, dar s-au căsătorit, o clipă 
de dispreț cotidian pentru celibatarii in- 
coruptibili şi uşor cinici, un fleac pentru 
adolescenţi şi o imensă uimire pentru 
cronicarii de film care au rămas, cică, 
copii, in numele meseriei care, zice-se, 
că nu se poate face decit dacă ţi-ai pás- 
trat o privire de puer: ce s-a intimplat 


cu omenirea, cu filmul, cu filmele ome- ` 


nirii şi omenirea filmului, ca dintr-o mare 
spaimă, In 30 de ani, să nu mai rămină 
nimic? Din două, una: ori nici atunci 
filmul acesta n-avea nimic  Infricosátor 
şi oamenii erau foarte proşti; ori 
oamenii de atunci erau foarte deştepţi, 
foarte sensibili, ştiau ce-i aceea groa- 
ză, şi azi e inversi nu mai sintem 
sensibili, nu mai ştim ce-i aceea groază 
și — indiferent dacă sintem sau nu mai 
inteligenţi decit precedenţii — sintem 
mai puternici, mai curajoși şi nici un 
Boris Karloff nu ne mai poate trage pe 
sfoară, răminind să ne uităm la el ca 
la o sărăcuță performanţă de machiaj, 
departe, foarte departe de ceea ce ştim 
din „Planeta maimutelor"... Cred că nu 
sintem nici mai deştepţi, nici mal proşti 


^ 


Yoknapatawpha 


V 


După Gogol, Cehov, Hemingway, 
ne-am intilnit, intr-o miercuri “seară, 
cu W illiam Faulkner. Acest Shakespeare 
contemporan al Sudului -american ne-a 
fost recomandat prin ecranizarea roma- 
nului ,Nechemat in țărină” („Intruder 
în the Dust”), publicat cu un an inainte 
de ai se fi conferit autorului sáu, Pre- 
miul Nobel (1949). Din cele aproximativ 
20 de romane scrise de Faulkner, 15 se 
petrec în impărăția mitică:  Yokna- 
patawpha. Ţinutul, ca si numele său, 
ca şi familiile ce-l populează sint rodul 
imaginaţiei, dar realitatea lor este cea a 
Bătrinului Sud — The Old South — al 
cărui trecut, confundat adesea cu legen- 
da, se impleteşte cu prezentul primelor 
decenii ale atestui veac. „Mi-am dat 
seama că bucata de pámint pe care m-am 
născut este atit de vrednică să scriu 
despre ea, incit niciodată n-aș patea 
trăi atita cit s-o epuizez”, spunea Faulk- 
fler — iar ficțiwaea sa artistică transpus 


nea astfel cele mai concrete $i acute 
realități, 

Versiunea  filmică prezintă citeva 
leit-motive faulkneriene: relaţiile din- 
tre albi şi negri; inocenta și puritatea 
oamenilor de culoare (Lucas Beau- 
champs), calități pe care omul alb le 
are doar copil (Chick) şi le mai poate 
regăsi doar in cea de-a doua copilărie: 
bátrinetea (Miss Habersham, care fiind 
femeie, este conform codului faulkne- 
rian, mai puţin receptivă dominaţiei 
Sistemului) ; iniţierea la bárbátie (Chick 
acționează pentru prima oară ca un 
bărbat, el fiind cel care declanşează 
operaţia de salvare a lui Lucas Beau- 
champs); superioritatea spirituală a 
oamenilor de culoare, gare sint de fapt 
temnicerii conștiinței celor albi — 
„Lucas Beauchamps supusese prin ati- 
tudinea sa conștiința albilor“. 

Filmul enumeră implicit, prin Insási 
povestire, aceste cauzalități ce sint 
motorul evenimentelor microcosmosului 
numit Yoknapatawpha şi reţine, din 


decit oamenii care ne-au precedat (În 
ce mă priveşte, „Fiul lui Frankenstein” 
nu mi sa părut deloc ilariant, ci de 
o poezie stingace, rudimentară, mi- 
noră, pe otemă fabuloasă. Filmul nepie- 
ritor al genului supraomenesc cred cá 
rămîne superbu! „King—Kong”...) ۰ 

Numai că între noi şi Frankenstein au 
căzut două bombe atomice. 

Între noi și elau fost lagărele de exter- 
minare si citeva fapte de o ticăloșie fără 
seamăn În istorie — dacă istoria mai 
poate cuprinde ticăloșii fără seamăn (si 
vorba unui personaj mazilian: „mai 
poate! căci altfel cum ar progresa”) 

Între noi şi omul acela oribil compus 
din alți oameni — s-au interpus direct 
foarte multi oarneni oribili, dintr-o sin- 
gură bucată! Între noi si el s-au inter- 
pus filme care inviau si reinviau spaime 
mult mai adinci decit reinvierea unui 
monstru, și nu numai filme, dar mai 
ales milioane de jurnale de actualități 
cu monștrii neinventaţi, urlete prinse in 
direct, crime netrucate, suspensuri neela- 
borate, o întreagă artă a captării adevă- 
rului si durerilor, capabilă să le aducă 
în casă, în holul dintre dormitor și sufra- 
gerie, Între cină şi somn am ajuns la 
tehnica — fiindcă nu-i altceva decit o 


Frankenstein 
e în urmă 
cu un război. 
Noi sîntem 
înainte 
cu un bobot de ris. 


problemá de tehnicá — de a ne trage 
de șireturi cu odiosul, dea suporta liniş- 
tii crima și nedreptatea, de a adormi 
legánati de extraverale pentru a mai 
tmblinzi cosmarurile nemărturisite, tra- 
tate în timpul zilei cu acel umor negru 
care ne-ar distinge, decisiv — după unii 
— de predecesorii nostri. 

Între noi si Frankestein e o diferență 
de coșmar, 

Oricum, între nol şi el e o diferență 
de medicamentatie. 

El e în urmă cu un război. 

Noi sintem înainte cu un hohot sáná- 
tos de ris. 

..Dar peste 30 de ani? Peste 30 de 
ani, nu se va ride de noi cá Frankens- 
tein nu ne-a infricogat? 

BELPHÉGOR 


dialogul romanului, acele > replici ce 
fundamentează structura — universului 
Faulkner. Pentru spectatorul mai puţin 
acomodat cu acesta din literatură, regi- 
zorul nu l-a pus în valoare prin argue 
mente cinematografice, filmul fiind o 
ecranizare in sensul lecturii cu aparatul 
de filmat, sprijinită Ade o echipă de 
actori, onesti profesionişti. 

Totuși ceva din magia inițială a romanului 
născut la umbra conflictului. om alb — 
om negru: se păstrează in scenariul 
cinematografic, semnat de fapt de 
Faulkner, tot aga cum cu un an inainte 
scrisese scripi-ul pentru „Sanctuarul”. 

De altfel Faulkner a lucrat aproape 
20 de ani pentru Hollywood o serie de 
scenarii şi relațiile lui, poate părea 
paradoxal, au fost intotdeauna excelente 
cu Cetatea filmului, a cărei lume de vis 
era, de fapt, atit de îndepărtată de ade- 
vărurile sale despre natura umană, 
Explicația este următoarea: Faulkner 
se mulțumea să primească banii Holly- 
woodului, Filmele ce se produceau aici, 
şi cele făcute după scrierile sale nu le 
vedea niciodată, 

Noi însă nu regretăm această intilnire 
cinematografică, chiar dacă nu ne-a 
adus o operă pe măsura literaturii, dar 
Care, fie şi lapidar, ne-a făcut să intre- 
zàárim o -frintură din lumea celui ce 
spunea: „omul nu “este făcut numai 
pentru suferinţă, ci şi pentru a învinge”. 


Adina DARIAN 


National Opera Institute, 
recent înființat la Washington, 
condus de regizorul de ori- 
gine austriacă Julius - Rudd, 
are în proiect un buget 
de 500 mii de dolari pentru a 
realiza filme special dedicate 
televiziunii, dupá cele mai 
celebre opere. 


Telefon cu ecran 


Japonezii au pus în func- 
tiune o retea-telefonicá do- 
tată cu aparate de televi- 
ziune în alb-negru. Acum se 
lucrează pentru a se realiza, 
pe un circuit limitat, cuplajul 
telefon — TV color, De 
îndată ce conversaţia ۹ 
fata interlocutorului apare pe 
un ecran de 30 cm. Perfor- 
manta s-a reuşit prin minia- 
turizarea imaginii şi prin sta- 
bilizarea - circuitului electric 
al procedeului color, 


O somerá celebră 


Linda Thorson, celebra „Ta- 
ra King din serialul „Răzbu- 
nătorii“, aleargă de la produ- 
cătorii europeni la cei din 
Hollywood, după un rol așa 
cum şi-ar dori (absolventă a 
Academiei de Artă Regală 
Linda ar vrea să joace Sha- 
kespeare — predecesoarea ei 
Diana Rigg, începuse prin a 
juca Shakespeare). Dar aler- 
gătura e inutilă. Maximum 
ce i se oferă — o serie de 
emisiuni TV în care să apară 
ca instructoare de judo a 
copiilor, „Regret, dar sint 
actriţă, nu luptătoare”, ri- 
postează ea, 


Cineasti-teleasti 


O mare parte a publicului 
francez ignorá.cá mini-filmele 
publicitare, nesemnate, difu- 
zate pe micul ecran sint 
executate de autori de mare 
celebritate, Jacques Tati, Clau- 
de Lelouch, Yves Robert, 
Robert Dhéry, Dirk Sanders, 
Robert Enrico, Alain Cáva- 
lier, Pierre Grimblat, Raoul 
Coutard, Georges Franju, 
jean Le Poulain, Albert Lamo- 
risse, Pierre Etalx, Nadine 
Trintignant, Jean-Pierre Mo- 
cky, Jean-Paul Rappeneau, 
Walerian Borowczyk, Eduard 
Molinaro,.. Şi încă multi alţii 
au rămas autorii anonimi “a 
nenumărate filme publicitare. 


ev 


telesport 


Valoarea 
evenimentului 


Acum. vreo. doi ani, televiziunea 
ne-a oferit, prin import, citeva din 
marile intilniri ale box-ului : Dempsey 
şi Tunney, Max Baer si Joe Louis, Roce 
ky Marciano și Grazziano. Era, dato- 
ritá filmelor pástrate de pe vremuri, 
o antologie de meciuri, cu atit mai 
pretuitá cu cit nimeni (sau aproape 
nimeni) dintre noi nu avusese, dacá 
nu greşesc, prilejul să asiste la dis- 
putele respective pentru titlul mon- 
dial la toate categoriile, Era, așadar, 
un ciclu de meciuri inedite, 


Marele înfrînt: Cossius Clay 


Aceeaşi Televiziune ne-a prezen- 
tat şi filmul- întilnirii de la Mexico 
dintre Brazilia şi talia, O intilnire, 
văzută de cel puţin toată lumea, vara 
trecută, în ziua finalei campionatului 
mondial de fotbal. Era vorba așadar, 
nu de un fapt inedit, ci de o reluare. 

Drept care, inainte de emisie ne-am 
pus o intrebare, probabil inevitabilă: 
reproducerea unui meci foarte-foarte 
cunoscut şi foarte-foarte în amin- 
tirea tuturora, are forţa de, cum se 
zice, impact, implicită spectacolului 
sportiv? 

Dac-am văzut o dată la teatru 
„Hamlet” cu, eventual, Laurence Oli- 
vier, o să-l văd şi-a doua oară, și-a 


* treia oară poate, Faptul cá acum, 


după prima intilnire cu spectacolul, 
piesa imi este cunoscută, elementul 
„surpriză” fundamental pentru ,atra- 
gere", a. dispărut, știu pe dinafară 
ce se va întimpla-pe scenă vreme de 
trei ceasuri, știu-cine-este-crimi- 
nalul, ştiu că prinţul va muri, știu 
regia și interpretarea, știu totul — 
nu împiedică mersul meu, incă o 
dată la teatru. Pentru că, vidat de 
necunostute si suspensuri, „Hamlet” 
tămine valabil prin substanţa textului 
şi spectacolului. E simplu. E clar. 
E dealtfel tragedia a 999 din 1000 de 
romane polițiste: citite o dată, ele 
se anulează din cauza transformării 
cititorului din neinformat la pagina 
5-a, in informat la sfirsitul cărţii. 
Numai arta rezistă cunoașterii, supor- 
tind repetarea contactului spectator 
(cititor) — operă, 

Dar Brazilia—ltalia?informaţia esen- 
lialá o posedam cu toţii; rezultatul 
(adică: cine-i asasinul), evoluţia sco- 
rului, autorii -golurilor, incidentele, 
accidentele. Mai mult încă, posedam 
cu- detalii și pe de rost o informatie 
suplimentară de post-meci, furnizată 
de a doua zi incepind, si neincheiată 
nici pină azi-— prin intermediul pres 
sei, a declaraţiilor, a ecourilor, a culi= 
slor, a analizelor, a bucuriilor, 


a contestărilor. Atunci răminea de 
văzut dacă, văduvit de toate necu- 
noscutele sale, un spectacol sportiv, 
adică un eveniment poate acţiona in 
momentul reproducerii,asemeni spec- 
tacolului de artă. Hamletiană — pen- 
tru că veni vorba — întrebare! Se 
poate trage o paralelă între driblin- 
gurile lui Pelé şi monologul din actul 
JÎ? Ne loveşte sutul in bara transver- 
sală, precum o replică? Este săru- 
tarea pămîntului de către Tostao 
după gol, echivalentă unei tirade? 

Este, Substanţa meciului de fotbal 
trăieşte in afara rezultatului. Binein- 
teles, condiţia noastră de spectator 
a cunoscut o anume modificare. Nu 
mai sintem suporteri ca la emisiunea 
primă, originală, ci observatori, Nu 
mai sintem angajaţi în favoarea echi- 
pei A şi nici adversarii echipei B, 
ci analişti neutri, Starea pasională din 
ziua evenimentului, a dispărut. A 
apărut, In schimb, o distantare care, 
precum se stie, favorizează intele- 


' gerea fenomenului. Dacá la ora me- 


ciului autentic ignorarea rezultatului 
era sursă de emoție, la ora reprodu- 
cerii cunoașterea adevărului e sursă 
de cerebralitate, Nimeni nu ştia, în 
duminica de vară a finalei mexicane, 
cind, cine şî cum va marca primul 
ol. Punctul a venit, aga cum se 
ntimplă de obicei (dacă nu e vorba 
de un 11 m.), cam pe neaşteptate. 
O învălmăşală, o zecime de secundă 
și... unii spectaori au urmărit poate 


n] 
Există 
o paralelă 
între 
driblingurile 
lui Pele 
şi monologul 
lui Hamlet? 
سی ص ےت ف‎ ER 


construirea in detalii a fazei, dar 
cei mai multi = atenția noastră tele 
nefiind încordată uniform — au scá- 
pat treptele spre gol ;inchiseserá ochii 
pentru o clipă sau sorbeau din cafea, 
sau răspundeau vecinului din odaie 
sau — de ce nu? — aveau o idee. 
Dar la reproducerea meciului (la al 
doilea spectacol, deci... eu ştiind că în 
minutul 37, să zicem, se va marca un 
gol, má uitla ceas, aştept minutul 35 
şi urmăresc nașterea punctului, de la 
degajarea portarului în stopul mij- 
locașului sting, de la driblingul interu- 
lui, la gresala de interceptie a fun- 
dasului advers şi de la deschiderea 
pe extremă, la şutu! spre poartă. 
Asistind la înfăptuirea originală, eu 
văd golurile istoriei, Asistind la relua- 
rea intilnirij, văd istoria golurilor. 

Să mai notăm că valabilitatea emisi- 
unilor cu pricina îngăduie (si impune) 
televiziunii o operaţie vastă de inre- 
gistrare întru memorie a evenimen- 
tului sportiv (şi nu numai sportiv)? 
Dacă nu putem reproşa Telesportului 
absenţa de pe ecran a triplei finale 
pentru Cupa României dinainte de 
război dintre Rapid și Venus — pier- 
derea deceniilor contemporane ar fi 
să fie de neiertat, i 


AL MIRODAN ` 


12.2 — 


Paradoxal, abia atunci cind file 
mele de duminică seara au incetat 
să mai fie „cu trei stele”, cind ele 
au fost alese cam la întimplare, a 
ajuns pe ecranele televizoarelor și 
western-ul clasic al lui John Ford, 
„My darling Clementine” (produc- 
ție 1946). 3 acea duminică-a fost, 
cred, o adevărată sărbătoare pentru 
iubitorii geniului. 

„My darling Clementine” e de- 
parte de a fi un film oarecare. Dime 
potrivă, e un western viguros care-l 
reprezintă pe John Ford la adevă- 
rata sa valoare, Filmul transcrie- in 
imagini concepţia, punctul de vedere 
teoretic al regizorului, „Ceea ce má 
interesează — spune Ford — sint 
consecințele unui moment tragic 
asupra unor oameni diferiţi. Vreau 
să-i văd cum se comportă, fiecare, 
în faţa unui caz crucial sau într-o 
întimplare excepţională.” 

Una din calităţile principale ale 
westernurilor lui Ford, calitate care 
se verifică şi în „My darling Clemen- 
tine", este umanitatea lor. Păstrin- 
du-se in graniţele unor scheme 
tradiţionale de subiect, Ford acordă 
mare atenţie tipologiei umane. El 
nu animă marionete, ci pune în 
mişcare. personaje bine conturate, 
Dramatismul westernului acesta se 
naşte din drama personajelor. Wyatt 
Earp, personajul principal, e un fel 
de serif de ocazie, El se pune in 
slujba legii, nu numai pentru a 
restabili ordinea într-un orăşel din 
vest, dar şi pentru a-i pedepsi pe 
asasinii fraţilor săi. Earp nu este 
un personaj echivoc, El stie să 
marcheze deosebirea intre dreptatea 
pentru toţi şi dreptatea pentru 
sine. Dar personajul la care efortul 
de analiză făcut de realizator e 
mai marcat, personajul asupra că- 
ruia plutește un aer straniu este 
Doc Hallyday. E un om care fuge 
de propria ratare, un om care-și 
ascunde sensibilitatea şi poartă mase 
ca durului, un om care încearcă 
fără a reuși, să păcălească soarta, 
un om care sfirseste tragic. 

interesant e in „My darling Cle- 
mentine” felul cum este privită 
femeia. Există In film personajul 
feminin obişnuit în gen, personaj 
de coloratură, tradiționala ispită 
de saloon. Dar, dincolo de ea, este 


2 
telesfi;sit de săptămînă 


„My darling 
Clementine 


Clementine, femeia une! atte Rem, 
femeia care aduce cu ea suavitate, 
femeia care întretaie destinele, Cle 
mentine trece prin film- privind 
în jur cu ochii mari si sinceri si 
lăsind în urma ei nostalgie, Cle- 
menţine e o rază de speranță, o 
rază de dragoste, o rază de fericire, 

„My darling Clementine” este un 
western de atmosferá, un film in 
care regizorul stie să lase faptele 
să se desfășoare, știe să acumuleze 
ecoul lor în sufletul personajelor; 
ştie să amine, atit cit trebuie, îns | 
fruntările decisive. Se trage puţin zd 
cu pistolul in acest western, De = | 
aceea secvența, explozivă, de pee 
depsire a ucigaşilor capătă o mare 
forță cinematografică. Atmosfera ae 


e Un western 1 
de atmosferă 
e Un western în 


care se trage puţin. ` | 


cestui film o compun şi momentele 
de tăcere, de linişte aparentă die 
naintea furtunii, $i ce neașteptat, 
te tulburător sună pe o estradă de 
western, monologul lui Hamlet in» 
ceput de un actor ambulant și con- 3 
tinuat de Doc Hallyday. 

Sint in film frumuseți deosebite 
de imagine, care aduc, in universul 
concentrat al acțiunii, ecouri ale 
poeziei cimpiei, ale imensităţii ce- 
rului, Şi mai sint actorii. Un Henry 
Fonda, cu o discretă mustăcioară, 2 
cu pălăria puţin trasă pe ochi, care zA 
ştie să-și prezinte personajul prin | 
gesturi scurte, calme, bărbătești — | 
şi un Victor Mature, care izbutește 
să ne facă să „vedem”, pină în adin- Ei. 
cul conștiinței lui Doc Hallyday, 1 
omul ce fuge de sine. 


Răzvan POPOVICI 


Liniştea înaintea furtunii (Henry. Fonda si Victor Mature) i 


După 
o atît de lungă 
absență, 
luna trecută 

A A 7 
ne-am reîntilnit, 
şi încă de opt ori, 
cu Fred Astaire. 


antologie 


Astaire 


Doamne, cit de proaste pot fi 
aceste filme in care se deapănă 
aceeași poveste cu ,ea" și cu ,el", 
cu „ei” şi cu „ele”, în decoruri mi- 
rosind a carton presat, sub ninsori 
trăsnind a naftalină, sub ploi de 
stropitoare, sub ceturi de fumigen, 
sub clar de lună de reflector. Cit 
de proaste pot fi aceste filme cu 
personaje secundare chinuite de un 
cretinism congenital, cu glume ră- 
suflate și gag-ul redus la un picior 
undeva, cu femei enervante pe care-ţi 
vine să le amutesti pe vecie si happy- 
end-ul previzibil încă înainte de 
facerea lumii... 

Doamne, ce proaste sint filmele 
cu Fred Astaire și ce tare le iubesc! 
Pentru că cel puţin de trei ori în 
acea oră şi jumătate — o dată pe 
la început, o dată pe la mijloc și 
o dată la sfirşit — povestea se uită 
pe sine, cretinii dispar, femeile 
guralive cu voci imposibile de scapet 
amultesc, se face linişte și în liniştea 
aceea nu se mai aude decit țăcă- 
nitul incredibil de precis, inimagi- 
nabil de perfect, al step-ului. Cineva, 
un cineva subțirel, cu bărbia neper- 
mis de lungă şi ochi nepermis de 
duioși, îl face să iasă de sub tălpile 
unor bieţi pantofi ca ai mei, ca ai 
dumneavoastră, ca ai oricui, Cineva 
cu inteligența prelungită pină in 
podeaua lucioasă, cu ritmul egal 
distribuit din degetul cel mic de 
la mină pină în degetul cel mic de 
la picior, cineva care dansează şi 
cînd stă locului, dacă nu cu picioa- 
rele, atunci cu zimbetul, dacă nu 
cu zimbetul atunci cu privirea, 
oricind si oricum, cu sufletul, 

Să nu spuneţi că step-ul, ca orice 
pe lumea asta, se învaţă. Că, uite, 
și Ginger Rogers şi Cyd Charisse 
şi Eleanor Powell si, şi Spune- 
i-mi mai degrabă cum se face că, 
aşa stind lucrurile, şi că totul invàe 
iindu-se pe lumea asta, inclusiv 
step-ul, ráminem agățaţi cu rásu- 
flarea tăiată, cu un suris — crede- 
ti-má, nu dintre cele mai inteli- 
gente! — intepenit pe faţă, hipno- 
tizaţi ca in fata şarpelui boa, in fata 
unei singure perechi de picioare: 
ale lui Fred Astaire. Cum se face 
că uităm toți pașii de dans văzuţi 


în viaţa noastră şi nu mai știm, și 
nu mai vrem decit clănţănitul acela 
miraculos al tocurilor. Cum se 
fate că în acele clipe in care un om 
măsoară timpul cu incáltárile şi-l 
face să sune a veșnicie, poate să 
plouă în film şi cu gogonele, poate 
să ningă cu cocs, noi sintem orbi 
pentru tot ce nu e picioarele lui 
Fred Astaire. Picioarele acelea 
care parcă nici nu părăsesc pardo- 
seala, care parcă nici n-o lovesc, ci o 
minglie, „care parcă nici nu sint 
picioare, ci niște fiinţe venite de 
pe altă planetă, o planetă în care 
limbajul articulat n-a fost încă in- 
ventat şi tot ce e de comunicat 
se comunică printr-un tácánit ar- 
monios şi plin de nuanțe; — taca- 
taca-tac-taca-tac (ce vreme minuna- 
tă e astăzi), tac-taca-tac-tac-tac (da, 
avem o iarnă ușoar Dar să nu 
ne lăsăm pină intr-atit fascinaţi de 
o pereche de picioare. Dar să nu 
ne pierdem simţul realităţii, Să ne 
dezlipim deci privirea de pe picioare 
şi să ne uităm la proprietarul lor, 
Să ne uităm la fata aceea de Stan 
sentimental și cumsecade, la bărbia 
prea lungă şi la ochii prea duiosi, 
la gura mereu zimbitoare, la tot 
amestecul ăsta de: ridicol si ironie, 
de bunătate şi viclenie, de stingăcie 
şi siguranță. Sá ne uităm bine la 
tot, dar mai ales la ochi. Pentru 
că ochii aceia blinzi şi sireti, tristi 
şi batjocoritori, sint, sub expresia 
lor aparent bleagá, de o nesfirsità 
inteligenţă. Privindu-i bine, înţelegi 
de ce şi de unde puterea de fas- 
cinaţie a unei biete perechi de pi- 
cioare. Intelegi chiar că nu despre 
picioare e vorba, ci despre cap. 
Sau, ca să fim drepţi, şi despre 
una şi despre alta. Pentru că, ceea 
ce e unic şi fascinant in dansul lui 
Fred Astaire este inteligenţa. Inte- 
ligenta mişcărilor, Inteligența- rit- 
mului. O inteligență subtilă care 
nuanţează în atitea feluri, posibile 
și imposibile, şi face miracol din- 
ir-un banal taca-taca-tac de tocuri 
pe podea. Si puteţi să-mi spuneţi 
orice, dar că inteligența se Învață, 
asta nu. 

De altfel, în unul dintre cele mai 
renumite filme cu Fred Astaire, 
„Broadway Melody 1940", existi un 
cadru nevinovat, atit de nevinovat 
încit devine parsiv: pe capacul 
pianului la care cîntă Fred Astaire 
stau alături pantofii și pălăria lui... 
Poate că totuși acel cadru e intim- 
plător.., Pentru mine el reprezintă 
însă cheia misterului — dacă miste» 
rele au vreodată şi o cheie — per- 
sonajului numit Fred Astaire. 

$i totuși, cit de proaste pot fi 
filmele cu Fred Astaire, fie că se 
cheamă ,Swing-Time" sau „Valetul 
şi contesa”, „Hanul melodiilor” sau 
„Intraţi în dans"... 


„Şi cit de tare le iubesc... 
Eva SÎRBU 


letopiset 


Nadia Gray, pe numele de familie 
Nadia Cujnir, s-a măseut la Bucu- 
resti = așa cum indică dicționarele 
străine de cinema — la 23 noiem- 
brie 1923. 


În „La Dolce vita"... 


Cunoscută in societatea bucureș- 
teană sub numele unui domn bogat 
cu care se măritase foarte tinără, 
Nadia Herescu a visat. intotdeauna 
să facă film. Şi-a încercat pentru 
prima oară norocul in preajma 
războiului, la Paris, unde plecase 
cu o recomandaţie obținută de la 
Lewis Milestone, celebrul regizor 
american, originar din România, Dar 
împrejurările nu erau deloc favora- 
bile unui asemenea debut şi Nadia 
s-a întors in țară. 

Increderea in destinul ei artistic 
era insà atit de mare incit, intr-o 
perioadă in care oprelistile legiui- 
rilor rasiale se intinseserá aproape 
în toată Europa, lovind şi viata 
artistică de la noi — Nadia se pre- 
ocupă să-şi confectioneze cu destulă 
cheltuială o „probă de film” cit 
mai bună pentru prospectările ne- 
cesare carierei la care năzuia. Ope- 
ratorul francez Gérard Perrin, cu 
care lucram filmul „O noapte fur- 
tunoasă”, mi-a cerut aprobarea de 
a utiliza aparatura de la O.N.C. 
pentru această probă, făcută în 
majoritate in exterioare si care era 
foarte reușită. Împreună cu un set 
de fotografii, ea a început să circule 
printre producătorii italieni ce ve- 


Va rămîne 
pe ecranele Cinematecilor 
datorită unui singur rol? 


Nadia Gray 


neau frecvent la Bucureşti și a 
ajuns şi la Roma. Va fi avut Nadia 
intuiţia că, peste citiva ani, va filma 
în studiourile romane? Cred că 
da, dar În acea vreme, desi foarte 
elogios apreciate, nici proba, nici 
fotografiile n-au putut avea un 
efect imediat. 

Putin mai tirziu, a reușit să-și 
satisfacă pasiunea pentru arta sp 
tacolului, debutind pe scenă. După 
ce fusese eleva Mariettei 5 
ea a jucat la teatrul „Com 
in regia ‘lui Sicá Alexandrescu 
roluri principale in citeva p 
semnate de autorí de calitate si in 
care era partenera unor mari actori 
ai scenei noastre. Voi aminti 
„Sălbatica” de Anouilh, „Maşina de 
scris" de Cocteau (in care juca cu 
Marioara Voiculescu. şı Mihai Foz 
pescu), „Auprés de ma blonde” de 
Achard (alături de Elvira Godeanu) 
etc, 

Plecind apoi din nou la Paris, 
a avut de astă dată mai mult noroc 
fiind remarcată de Noël Coward 
care o lanseazá pe scenele pariziene 
și -londoneze. Părea ajunsă la un 
sfirşit de drum, plin de zbatere, si 
totuși Nadia avea abia 25 de ani. 
işi schimbă iar numele de nd 
Nadia Gray. Cred că e a șasea sau 
a șaptea actriță care va puria pe 
ecran acest nume descins din pagi- 
nile. lui Oscar Wilde. 

În cinematografie a deb în 
1948 într-un rol secundar dintr-un 
film minor -al unui regizor mare 
(„L'inconnue d'un soir" de Max 
Neufeld). De atunci a turnat in 
Franţa, Anglia, R.F.G., dar mai ales 
în alia, unde s-a desfășurat cea 
mai mare parte a carierei 
Citeva dintre filmele sale au venit 
şi la Bucureşti: „Valea pliagerii", 
„Casa Ricordi", „Topaze”, În 20 de 
ani a jucat în peste 60 de films, cu 
regizori cunoscuţi și unii chiar re- 
putaţi: Terence Young, Carmine 
Gallone, Michel Boisrond, Henri 
Decoin, Mario Camerini etc. In cele 
mai multe dintre ele a avut rol de 
„leading lady" — parteneră a capu- 
lui de afiș si, fără a ajunge la marea 
creație, a lăsat totdeauna o impre- 
sie de agreabilă frumuseţe, de gra- 
tie ironică şi de corectitudine pro- 
fesională. 

Dar e cert că va rămine pe ecra- 
nele cinematecilor din lume pen- 
tru un singur rol, cel al proaspetei 
divorțate pentru care se aranjează 
orgiaca petrecere finală din „La 
dolce vita” de Fellini, în care — ală- 
turi de atilia monstri sacri ai ecra- 
nului — îşi avea şi ea „scena mare". 
Acest singur rol de valoare dintr-un 
film care va rămine o dată, face 
probabil mai mult decit tot restul 
unei filmografii foarte bogate. 
lon CANTACUZINO 


secvenţă 


Aţi revăzut 
»Cíntind în ploaie“ 
la Cinematecă? 


Un musical travestit 


Si acum, revăzindu-l, „Cintind în ploaie” mi 
se pare un joc fermecător travestire a musica- 
lului clasic, transpunere literală a formulei şi pa- 
rodiere a ei, eseu despre poetica genului, evocare 

lirică, impregnată de nostalgie, ori umoristică, 
de un umor tandru — a unei planete cinemato- 
grafice stinse. Alături de Minnelli, Gene Kelly si 
Stanley Donen sint astăzi singurii cineaşti care au 
regăsit spiritul fantast, focurile bengale si năzdră- 
văniile filmelor din anii *30. Tot ce aveau mai ca- 
racteristic aceste spectacole populare exislă aic! 
într-o nouă cristalizare, la fel de pură: gustul pen-- 
tru fabulos, pentru imageria feerică (iată o ade- 
váratá carte de poveşti pentru copiii de la 7 la 
70 de ani), naivitatea gratioasá a fabulei (e rescris 
mitul predilect al genului, mitul Cenuşăresei), at- 
mosfera de voiosie elegantă și dulce sentimen- 
talitate -a comediei, de salon, nebunia fantezistă a 
burlescului, poezia elementară, jovialitatea umo- 
rului, spiritul ludic. ,,Cintind în ploaie“ atinge fru- 

a vechilor musical-uri în primul rind pen- 

tru că reuşeşte să ne facă părtași la miracolul dañ- 
. Eroii lui Kelly şi Donen se prevalează de 
puterile magice ale coregrafiei, pentru Don 
Lockwood, Edmond şi Katy dansul șterge granițele 
dintre real și vis, trecut si prezent, lumea spectaco- 
ului de pe scenă și lumea cea de toate zilele, 


şi vis fără 


dansind, ei insuflà o viață fantastică spaţiului, de- 
corului, obiectelor, creind o geografie poetică. 
Duetul Don Lockwood- Katy face ca sub ochii nostri 
vechiu! platou de filmare să se trezească din incre- 
menire -- masinárii, reflectoare, fundaluri pictate 
incep să-și trăiască viața lor misterioasă şi decorul 
cuvintelor de dragoste ale eroilor vor fi norii, ste- 
lele, ceața, un intreg cosmos. Cyd Charisse plutește 
ca o pasăre albă și imaterială într-un spațiu fluid, 
remodelat necontenit, ca in vis, Ca să alunge po- 
somorirea lui Don Lockwood, Edmond improvi- 
zeazá un dans buf cu un manechin, joacá in care 
om şi obiect sfidează legile gravitaţiei, Lecţia de 
dictie se transformă treptat într-o dezlántuire fre- 
netică: Kelly şi O'Connor răscolesc încăperea, 
distrug mobilele sau cuvintele pe care le cintă, 
tocind silabele, totul cu verva explozivă și nebunia 
crescindă a personajelor din comedia burlescă. 
Secvența care a sugerat titlul filmului e o pagină 
de antologie. Fericit, fericit cum poate fi numai 
un erou de musical, Kelly trece pe străzile inundate 
de ploaie, se agaţă copiláreste de un felinar, ime: 
prăştie apa de pe pavaj ín jerbe strălucitoare, cù- 
prins de voluptatea ritmului, de bgtia nesfirsitá 
a mişcării. Aproape fiecare secvență coregraficá 
a filmului merită să fie citată, 


George LITTERA 


graniţe 


Se scrie istoria... 


e institutul de Istoria Artei şi-a inscris în planul de activitate intocmirea unei -istori a cinema- 
tografiei in România”, Redactarea primului volum, consacrat perioadei 1826— (948, este prevăzută 
pentru anii 1971— 1972, iar cea a volumului Il, consacrată perioadei de după 1949, urmează a fi 


terminată în 1974, 


Lucrarea se realizează in colaborare cu Arhiva Naţională de Filme, pe baza materialului docu- 
mentar acumulat in ultimii ani, Este de menţionat in primul rind ampla cercetare filmografică „Pro- 
ductia cinematografică in România”, din care partea consacrată filmului mut (1896—1930) a fost 
redactată in 1969, iar cea care privește perioadele 1930—1948 si 1949—1970 se află intr-un stadiu 


înaintat de redactare. " 


dezacord 


Cuvintul 
B ۰ . 76 
„incomprehensibil“ 


Dacă am putea alătura termenii ,ginditor" 
şi „viteaz“, pentru a obține formula un „gin- 
ditor-viteaz", apoi aceasta l-ar defini pe 
Julien Offroy de La Mettrie. Copilul de negu- 
tátor, trimis de severul său părinte la iezuiții 
din Caen să se facă preot, a aruncat intr-o 
zi ghiozdanul cu Scripturi si a scris familiei 
că de-acum incolo va studia natura umană. 
A plecat deci, la Reims, cu o desagă in spi- 
nare, ca să pătrundă tainele medicinei. Apoi 
la Leyda s-a perfecționat în anatomie și 
s-a iniţiat in filozofie. A negat metafizica lui 
Descartes,  continuindu-l cu strălucire, apoi 
hilozoismul lui Spinoza, completindu-l cu stră- 
lucire. S-a inversunat, cu o splendidă cu- 
tezanță, impotriva teologiei, ştiinţei oficiale, 
teoriilor consacrate privind revelaţia, substanța 
materiei, constituția psihică a ființelor. 
După publicarea „Istoriei naturale a sufle- 
tului” l-au scos din armată (era medic 
militar si luptase ca un erou la Fontenoy si 
la Dettingen), l-au judecat și au cerut să 
fie ucis. Nu l-au putut prinde si intr-o cere- 
monie sinistră, călăul din Paris i-a ars volu- 
mele pe butuc. Refugiat in Olanda, La Mettrie 
a contrariat adinc autorităţile ecleziastice 
şi scolasticii protestanți care, citind noua sa 
carte, „Omul-mașină”, şi-au exprimat părerea 
că ar trebui inchis si torturat. A fugit însă 
in Prusia, unde n-au mai avut ce-i face și 
unde, prin „Sistemul lui Epicur“, a dat o expre- 
sie admirabilă convingerii sale materialiste, 
revoluţionare, despre structura omului. Fără 
cugetarea sa, care a dominat miezul veacului 
optsprezece, ştiinţa despre om și intreaga pro- 
blematică filozofică a omului n-ar putea fi 
înţelese în evoluția lor firească si chiar 
in rezultatele lor moderne. 

Ştiam unele din cele de mai sus, citisem — 
doar puţine — pagini de-ale sale; am auzit 
însă intr-o sală de cinematograf, in grindina 
comentariului unui film documentar științific 
românesc, inflamarea zdruncinătoare a lui La 
Mettrie ca .simplist^. El a avut, așadar, 
„o concepţie simplistă”, iar „această concepție 
simplistă” — cum elegant si adjectival-demon- 
strativ se exprima crainicul — a fost „invinsă” 
ulterior, distrusă, spulberată, risipită in cele 
patru vinturi de undeva, probabil dintr-un 
birou înțelept al redacţiei studioului. 

Am inchis deci cărţile lui La Mettrie 
şi am deschis Marea Enciclopedie in ediția 
pe care marii enciclopedisti o publicaseră 
inaintea Marii Revoluții Franceze. Am des- 
chis-o la termenul „incomprehensibil”. „Incom- 
prehensibil" — scrie in pagină — este ceea ce 
nu poate fi inşeles. Ori de cite ori o pro- 
poziţiune este „incomprehensibilă”, este astfel 
din cauza obiectului, ori din cauza cuvintelor, 
În primul caz nu există nici un remediu; in 
al doilea trebuie să ne explicăm cuvintele, 
Dacă şi după ce ne-am explicat cuvintele avem 
o contradicție între idei, propoziţia nu este 
incomprehensibilă, ci falsă. 

Pretind că ascultind comentariile torențiale 
ale filmelor noastre de ştiinţă popularizată, 
nu e posibil, cite o dată, să ne explicăm 


cuvintele. 
Valentin SILVESTRU 


UPS 
Tîrgovişte 


La inceput, a fost pasiunea, Un 
om avea un aparat si de vreo doi 
ani îl minuia, filmind singur. Un 
altul l-a văzut odată si i-a fost 
suficient pentru ca din fotograf 
experimentat să devină cineast 
novice, Şi-a cumpărat și el un 
aparat, a mai făcut un tanc de 
developare și a lucrat așa vreo 4 
arii. Apoi a venit dispoziția. La 
Uzina de Utilaj Petrolier- trebuia 
înființat un cineclub. Şi astfel, lon 
lonitá şi Radu Alexandru, cei doi 
cineamatori au devenit anul 
trecut. ctitorii noului cerc de la 
uzina lor. Cerc — este un fel dea 
spune, el este de fapt un triunghi, 
căci  „fondatorilor” li s-a mai 
adăugat doar o singură persoană, 
Aurel Giurlău. Alţii, veniţi ori 
chemaţi, s-au perindat fără a 
rămîne, dintr-o infelegere gre- 
$itá sau superficială a activităţii 
de cineclub. Ceea ce nu i-a impie- 
dicat pe cei trei să lucreze 
rodnic,  realizind citeva filme 
într-un răstimp relativ scurt, Cu 
atit mai meritoriu cu cit, pe de 
altă parte, înzestrarea tehnică 
este destul de modestă, Pri- 
mind, iniţial, un aparat de filmat 
„Admira” de 16 mm., cineamatorii 
tirgovisteni au „debutat” cu el, 
într-un film corect făcut pentru 
început, „Muzeul scriitorilor 
tirgovisteni",- Lipsea exponome- 
trul, lipsea tancul de developare, 
lipsea aparatul de proiecţie, Ele 
au venit ulterior, o dată cu un 
aparat de filmat ,Kvart" de 8 mm 
şi cu două magnetofoane, fără 
ca aceasta să însemne foarte mult, 
atita timp cit nu există încă o 
masă de montaj, iar aparatul de 
filmat nu este cu vizare reflexă, 
Cit priveşte pelicula, pasionaţii 
cineamatori şi-o procură cu greu- 
tate, în condiţii insuficiente, de la 
.Consignatia" bucureșteană. Ini- 
moși şi ingeniosi, ei şi-au făcut 
singuri utilárile suplimentare, 

Reprezentativ pentru spiritul 
de. căutare al celor trei cinea- 
matori este, poate, faptul că-au 
reușit un original film de anima- 
fie color, intitulat „Numismatică”, 
in care, cu ajutorul unei colecţii 
de monezi vechi, au înscenat 
bătălii din Războiul de Indepen- 
dentá şi din cele două războaie 
mondiale. La primul Festival naz 
tional al cineastilor amatori, din 
1969, tirgovistenii au avut prile- 
jul să ia contact cu colegii lor 
mai experimentați, din alte loca- 
litáti, și să acumuleze cunoştinţe 
artistice noi din filmele vizionate 
aici. Ambitiosi, ei n-au vrut să 
se lase mai prejos și au participat 
la competiţie cu o peliculă ex- 
pozitivă despre procesul tehno- 
logic de la termocentrala Doicesti, 
„Stăpinii fulgerelor". Diversita- 
tea tematicá a filmelor realizate 
la Tirgoviste se cam termină cu 
alte două titluri: „Uzina noastră” 
(sugestiv pentru conţinut) şi „Mens 
sana in corpore sano" (de aseme- 
nea sugestiv pentru subiectul său 
complex-sportiv), 

Fireşte, considerente de ordin 
economic impun turnarea şi a 
unor fime de protecţia muncii, 
dar gresala — constatată şi la 
Tirgovişte — este de a nu inte- 
lege finalitatea în primul rind 
artistică a activităţii unui cineclub 
(determinată de modalitatea de 
expresie specifică unei arte), 
apoi de a abuza de o tutelă prin 
care cineastilor amatori li se 
refuză filmele de ficţiune, ade- 
văratele probe ale talentului 
creator original. 

Sergiu SELIAN 


Scrisoarea 
lunii 


Eu și colegii mei de servici..: 


„De la Isus incoace, multi 
profeti s-au născut, dar cei care 
etalează cu promptitudine păre- 
rile lor despre anumite filme la 
rubrica „Curier”, i-au eclipsat. 
După domniile lor, toate filmele 
au cusururi. O comedie că e 
prea comedie, o tragedie că e 
prea tragedie, un western pentru 
că e prea Western. Eu sint un 
modest constructor. Lucrez în 
Delta Dunării de aproape cinci 
ani şi exist pe lume de aproape 31, 
perioadă în care am vizionat o 
mulțime de filme, fapt ce mi-a 
prilejuit formarea unei culturi 
cinematografice. 

Cum poate Mihai Negură din 
Bucureşti să califice filmul „Pe- 
trecerea” (Cinema nr. 10/1970) 
ca un film ce nu vrea sà arate 
nimic? La Tulcea, acest film 
foarte amuzant a avut un mare 
succes de casă, Ce-a vrut să 
redea filmul? Nimic mai mult 
decit „o petrecere” din lumea 
mare, cu tot ce înseamnă aceasta 
pe plan satiric. Dacă tov, Mihai 
Negură nu-i plac „petrecerile“ 
de acest soi e mai bine să-şi 


Dosarul 
„Păsărilor* 


Sint filme importante care ne-au 
adus o bogată corespondență — de 
unde ideea de a le consacra din 
cind in cînd un dosar al ,curierului", 
menținindu-le astfel in atenţia citi- 
torilor noştri. Nu ascundem că, 
astfel, aducem și un cuvint de laudă 
celor care s-au străduit să descifreze 
ideile importante din filme impor- 
tante, si nu din „prostioarele” la zi... 
Sperăm că acest dosar la „Păsările” 
să fie urmat in 1971 si de alte ase- 
menea montaje, in care cei pro si 
cei contra să se înfrunte cit mai 


, nuanţat, permiţind un dialog uşor 


de depistat In subtext. 
Deschidem dosarul cu cei entu- 
21881: 


„Divin, desûavîrşit...“ 


Aurel Canja (Bd. Leontin Sălăjan 
31 A, București): ...,Vedem zeci 
de filme in care mor nenumărați 
oameni, in care suspens-ul este căutat 
cu luminarea, dar puţine ne mal pot 
impresiona. Şi iată că Hitchcock 
poate să se joace cu sentimentele a 
mii de oameni fără a se folosi de 
mașini infernale, de bombe teleghi- 
date, de marţieni sau de cine ştie ce 
invenție diabolică, ci numai de nişte 
păsări foarte comune: ciori, vrăbii, 
pescăruşi, Dacă n-ar exista decit 
acea scenă din restaurant după atacul 
păsărilor asupra școlii, și încă ar fi 


vadă de examene, altfel „dimine- 
file domniei sale de băiat cumin- 
te" vor fi tulburate de restante. 
Si iarăși nu pot să-l înțeleg pe 
ing. Silviu Zimel din Craiova, 
care a lansat teribila replică: 
„Va veni o zi în care toată lumea 
va înţelege „Hiroşima, mon a- 
mour", dispreşuind filmele Saritei 
Montiel". Tov, ing. se cam gră- 
beste cu anticipările. Uite, eu, 
ca $i colegii mei de serviciu, si ei 
cu studii superioare, am inreles 
perfect „Hiroşima, mon amour", 
dar nici in ruptu! capului nu 
vom detesta filmele Saritei Mon- 
tiel... Pe viitor, vă sfătuiesc din 
nou ca in cazul cind mai faceti 
„critică” cinematografică să nu 
mai băgaţi toate peliculele într-un 
borcan, amestecindu-le acolo ca 
să scoateţi, ca la loz în plic, o 
peliculă si să-i dăm după aceea 
cu ,critica", Sint convins că 
domnia sa S.Z. este singurul 
cetățean al ţării care o detestă 
pe Sarita Montiel, V-o spune, 
fără supărare, tot un S.Z., adică 


Sorin ZĂDĂRNICEANU 
Şantier 1.C.M.B.- Tulcea, 
Piața Republicii 2. 


N.R.: Noi nu sintem convinşi 
de ultima dumneavoastră ofirma- 
tle, dar vigoarea cu core v-aţi 
susținut convingerile, precum si 
codrul poetic din core ne scrieți, 
ne-au tulburat și chiar ne-au 
amuzat, 


»$] dacă aş fi dat drumul în sală cîtorva porumbei?" 
(C. LORENTZ) 


destul ca Hitchcock- să fie inscris 
printre marii maeștri ai cinematogra- 
fului, Cineva îmi spunea că se putea 
găsi filmului un alt sfirşit,. Bineinteles 
că se putea. De altfel se şi sugerează 
în cursul acțiunii mai multe finaluri 
posibile. Dar totul în film se desfă- 
şoară sub semnul imprevizibilului, 
toate canoanele clasice sint ignorate 
cu o neglijenţă de mare maestru. 
După părerea mea, filmul este o 
capodoperă”. 

Lazăr D. (Reșița): „Prin limbaj 
sonor. mai ales, filmul rămine o 
operă de o desávirsità virtuozitate. 
Culoarea (alb-negrul ar fi fost mai 
în tema metaforei, de aceea folosirea 
culorilor putea fi riscantă) sugerează 
îndeosebi- în partea H-a întreg tragis- 


mul povestirii. Drama creşte in 
intensitate prin tehnica contrastului, 
prin culorile închise care domină 
peisajul: cenusiul, griul, negrul, 
„Păsările” nu se interpretează ca un 
film de groază, ci ca un film profund 
uman ale cărui sensuri transpar 
raportate la prezent şi la ceea ce e 
în general valabil. Fără a apela la 
inovaţii sau modalităţi deosebite de 
exprimare, Hitchcock realizează un 
film sobru, un film viabil tocmai prin 
simplitatea lui. Și oare ce e mai greu 
de realizat decit o- astfel de simpli- 
tate?” 

Sorin Crovatu (Braşov): „Cu toate 
că multora le-a plăcut filmul, există 
oameni care susțin că de fapt filmul 
a fost slab și că numai completarea 
(ceva destul de drăguţ cu desene 


— [a plăcut 
„Păsările“, lon 
. Popescu Gopo? 
— Habar n-am. 
$tiu doar cá 
spre dimineaţă, 
deschizînd 
fereastra, 
am suspectat 
o vrabie. 


zx 


„Ce vor 
aceste păsări? 

Pe cine se răzbună? 
De ce distrug? 
De ce oare?“ 

Întrebările filmului 

ar fi bine 
să nu le uităm 
prea curînd...” 


animate) a făcut bani. Desigur, páre- 
rea mea este alta: povestea lui 
Hitchcock a impresionat și a ţinut 
publicul într-o continuă încordare, 
Am observat de exemplu că după 
terminarea scenei cu incendiul urmat 
de atacul păsărilor, sala a fost cu- 
prinsă de un murmur de ușurare 
binefăcător. lată deci puterea divină 
a regizorului in crearea unui film, 
Hitchcock este o divinitate!” 

Fleur (Lupeni): „Cronica apărută 
in „Cinema” la filmul „Păsările” 
este bună din toate punctele de 
vedere. Sint cu totul de acord că 
Hitchcock = cinematograf. Un film 
care m-a impresionat profund.” 

Exact de aceeaşi opinie — elev 
sergent L. Moţăţăianu (UM 01512— 
Sibiu) 


———————————— 


Anti ۔‎ 7 


G.M.S. (Bucureşti): „Hitchcock 
este un monstru, iar „Păsările” un 
film înfiorător. Sint brutal cu omul 


care-mi era atit de simpatic pină 


astăzi — poate şi din cauza fizicului 
său făcut parcă anume pentru 
gag-uri — fiindcă tocmai astăzi am 
văzut ce-i poate pielea. Atit in 
„Păsările” cit şi in serialele de tele- 
viziune, dumnealui crede că noi 
sintem nişte puști care ne speriem 
imediat ca la comandă. Cu „Păsările” 
a sărit peste cal şi nul pot ierta. 
Domnul Hitchcock are impresia că-și 
poate bate joc de noi chiar și cu 
pescárusi sau ciori, Orice lucru are 
însă o limită, Este perfect adevărat 
că ideea romanului e interesantă, dar 
tot atit de adevărat este cá Hitchcock 
se lasă prea mult obsedat de ideea 
groazei... Dacă lui Polanski, Hitch- 
cock şi altora le plac scenele de 
groază, de ţi se face părul măciucă, 
să li se servească o portie de groază 
care să le ajungă pentru o viaţă 
întreagă. Poate că așa ne vor lăsa 
să trăim si noi paşnic, fără coșmarul 
violenţei. Se pàáre că au perfectă 
dreptate cei care spun <à filmele 
violente dau “naştere și propagă 
violenţa. Oare cind se va renunța 
la violenta spectaculoasă care nu 
are nimic cu viața cotidiană?” 

loan Lăcustă (Stefan Furtună 125, 
București): „Aş fi preferat-să nu văd 
de loc acest film care consider că 
nu justifică prin nimic discuţiile 
iscate in jurul său. E dacă vreţi un 
film de divertisment în sensul cel 
mai propriu al cuvintului, film- pe 
care nu ezit o clipă ina-l așeza alături 
de „Dragoste la Las Vegas”. sau 
„Femeia necunoscută”. E vorba de 
acel gen de filme căutate de public, 
nu pentru ceea ce spun ele, ci doar 
pentru faptul că se adresează unor 
resorturi din ființa umană care in 
mod obișnuit nu sint puse In acţiu- 
ne... Nu sufletul se inspáimintá în 
fata acestui film, ci e vizată doar 
puterea noastră de a suporta oroarea 
Singura remarcă originală, în legătură 
cu „Păsările” a fost exclamatia cuiva 
care se întreba nedumerit: „Bine, 
domnule, dar americanii nu puteau 
să tragă cu mitralierele în păsările 
acelea?" Remarca desigur e la fel de 
stupidă ca si afirmaţia că filmul doms 
nului Hitchcock atinge nu știu ce 
acută problemă a umanităţii. Filmul 
se putea totuși salva prin altceva si 
mă gindesc la puterea de sugestie 
(apropiată de cea a unui magnific 
poem) din finalul filmului. cel 
mai frumos final: de film pe care 
l-am văzut vreodată şi regretul meu 


Un corespondent ne cere să punem capăt 
opiniilor. contradictorii exprimate in „curier“. 
Nu vom face asta niciodată... 

Ca atare îl publicăm! 


€ enorm cind imi amintesc în ce 
context l-am intilnit.” 

lon Manea (Str. Movilei 36, Galaţi): 
„Păsările” — in ciuda unei construcţii 
solide, în ciuda unui montaj elastic, 
în ciuda „perfecțiunii formale" pe 
care o afirmă Gabrea în cronica sa — 
lasă un gust sălciu, al mesajelor ce 
nu pătrund în inimă. Rămine o idee 
trăznită, spinzurată undeva sus, din 
care poate ,ciuguli" oricine şi poate 
că aceasta e ceea cea vrut Hitch- 
cock. O idee trăznită e si în „Rino- 
cerii” dar se cintáreste pe altă 
balanţă. E timpul să nu-l mai credem 
întru totul pe Hitchcock”, 


„şi alte citeva întrebări 


Maria Magdalena-Dinescu 
Verșeni nr. 15, București): „| 
personaj al filmului afirmă: „lată 
sfirsitul lumiil" Să-l credem oare? 
Nu ştiu prea bine dar vorbele lui au 
în ele ceva profetic şi ar fi bine să 
nu le uităm prea curind. Orbiti de 
groază, singurele noastre resurse 
se concentrează în citeva întrebări: 
Ce vor aceste păsări? Pe cine se 
răzbună? De ce distrug? De ce oare? 
Răspunsul îl bánuim dar ne e enorm 
de frică de el" 

Lorentz Cornel (Sibiu): „Închi- 
puiți-vă ce s-ar fi intimplat dacă 
după terminarea filmului, aș fi dat 
drumul în sală citorva porumbei, 
Ştiţi ce s-ar fi intimplat?" 

* C. Ardeleanu (Complexul Studen- 
tesc, laşi): „Cind aceste păsări ţi-au 
arătat că nu ştiu numai a cinta ci si 
a mușcă, te-a cuprins disperarea, 
Măcar in clipele acelea de panică, 


i-ai dat seama cit de rău esti, omule?” 


Horia lonezcu (Str. Liviu Rebreanu 
18, Bucureşti): „Cind am să merg la 
mare, am să omor toţi pescárugii 
Ai văzut ce răi sint?!“ lată ce mi-a 
fost»dat să aud ieşind într-o seară 
de là vizionarea „Păsărilor”, Am 
fost uimit. Ar fi crezut domnul 
Hitchcock că se vor găsi unii care 
atit vor înţelege din ideile si din 
munca lui?" 

A.P. (Galaţi): „Citind cronica lui 
Radu Gabrea mi-am pus intrebarea: 
pentru care motiv acest film „nu 
intră în nici un clasament al capodope- 
relor“? Pentru cá — explică auto- 
tul — o capodoperă este „unică, 
individuală şi irepetabilà". Dar ce 
nu este unic si irepetabil în acest 
film? În ce şi cu ce s-o fi măsurind 
baré distanța ce-l desparte de cuvin- 
tul care e interzis? Zău că as vrea să 
știu!” 


Dialog 
între cititori 


Un contestar 


„Ca şi cum marea diversitate de 
opinii exprimată In revista „Cinema” 
ar fi insuficientă, aceasta-si oferă cu 
generozitate paginile tuturor celor 
dornici să-și publice impresia. (N.R.: 
Nu chiar tuturor, fiindcă redacția 
are in inventarul ei și citeva coşuri 


Caricaturile sînt extrase din 
catalogul obiectelor de negăsit 
al lui Jacques Carelman. 


care trebuie folosite.) Știu, românul 
s-a născut poet. Dar nu vreau să 
cred că plătind 4 lei, intrind și ieşind 
din sala obscură, românul s-a născut 
pentru a doua oară cronicar de film. 
O fi foarte democratică şi foarte 
comercială ideea dumneavoastră, dar 
eu m-am săturat (N.R.: Sincer, noi 
nu ne-am săturat...) să ascult tingui- 
rile acelor spectatori cărora li se 
străpezesc dinții de capodopere; 
nu mai pot să citesc lamentările lui 
Ana S. căreia „Truffaut în „Mireasa 
era in negru” i-a lăsat senzația unui 
fals”, ale lui Denis Popovici care 


„Am. înţeles perfect 
„Hiroshima mon amour“ 


probabil se mai întreabă şi azi ce a 
vrut Elia Kazan cu a sa „Splendoare 
în iarbă”, ale lui lon Manea care 
tonsideră tema războiului (azi, cind 
mii”de oameni suferă de pe urma 
dezastrelor belice) „ca o temă care 
a adunat cam multe muște” — dau 
toate aceste exemple din ar. 911970, 
dar ele ar putea continua... Lipsa de 
cultură cinematografică a multor 
spectatori joacă feste neplăcute de 
genul celor de mai sus, (N.R.: Si 
cum ar putea fi aceste „feste” corec- 
tate, cum s-ar puteacrea o adevărată 
cultură cinematografică fără o liberă 
confruntare a opiniilor între cei 


„O idee foarte 
comercială“ 


aflaţi în greșeală și cei care dețin 
adevărul, ŞÎ cine deține adevărul?) 
Se crecazăastiel in„spectatorul-publi- 
cist” convingerea că punctul său de 
vedere este esenţial în stabilirea 
valorii (N.R.: Şi de ce nu ar fi 
esenţial T) ceea ce e un lucru teribil 
de fals şi extrem de periculos, căruia 
trebuie să | se pună capăt.” 
Constantin PRICOP 
Str. lzbindei 38 
Bucureşti 


N.R.: Am pus capăt multor feno- 
mene pernicioase, uneori ne-am și 
săturat tot „punind capăt”, dar 


„Drama crește în intensitate prin 
tehnica contrastului“ 


niciodată nu vom fi de acord să 
ucidem schimbul viu și implicit 
contradictoriu între ideile cinefililor. 
Chiar cu riscul că unele din ele nu 
ne sint pe plac. Dovadă, publicarea 
scrisorii dvs. Vă rugăm să ne scrieţi 
şi în viitor, la fel de ,indignat" — 
dacă e cazul. N-ar fi fost oare „extrem 
de periculos” să nu vă publicăm 
opinia? Şi n-ar fi „teribil de fals”, 
dacă nu se vor găsi cititori care să 
vă replice? 

نے 


Încă o scrisoare în sprijinul cores- 
pondentei din Cimpulung care a 
demascat atit de tăios snobismul: 

„Da, acesta e cuvintul, Snobismul. 
Mona Manu din Cimpulung Muscel 
are dreptate şi nu pot decit s-o 
felicit şi să mă alătur ei, chiar dacă 
pe dumneavoastră, din motive bine- 
cuvintate, adevărul vă înspăimintă”, 

Vasile LĂZĂRESCU 
Str. Spătarului -nr, 26 
Galati 

N.R.: Brrr! Cum o să ne inspăi- 

minte adevárul? 


„Dal Acesta e cuvintul: 
snobismul" 


Sintem 
dé acord cu: 


loan Bodea (Deva): ...Crearea 
unui dispozitiv pentru evidenţa vin- 
zării biletelor pe schema cinemato- 
grafelor"... (deși nu ştim cum arată 
așa ceval); Andrei Calef (Str. Sire- 
nelor nr. 90, București): „„..Cea mai 
mare parte din spectatori ar dori 
un film în care să trăiască viaţa cea 
nouă din plin” ; Violeta Niţescu (Bucu- 
resti): ,...Dacá susțin că Dil. Suchia- 
nu este o vedetă a filmului, este 
greșit? Nu cred," lacob Ciortea 
(Str. Horia nr. 11, Cluj): „Cui îi 
vine să creadă că Alain Delon, Sophia 
Loren, Mastroianni, Irina Petrescu 
au. fost la început neprofesionişti?” 
Victor Bătălan (Sighişoara): „..: Banda 
sonoră” a “publicului în sălile de 
cinematograf poate şi trebuie să 
sufere îmbunătăţiri”. Petre Táranu 
(Str. Racovitei —Caransebeș): „Să 
se facă ceva ca în sălile de cinema, 
în viitor, -s domnească. aceeași 
linişte ca la filmul „Mayerling”,.. 


4j 


1 
' 
| 


meranap tapete: 


documentar 


Regizorul, laureat 
cu Premiul de aur 
de la Cannes, 
relateazá 

o experiență 

unică 


la cald 


° De 19 ani, de cind fac film 
documentar, am întilnit și am fil- 
mat o mulțime de oameni. Incerc 
acum să regăsesc pe citiva dintre 
ei, pentru a-i întreba dacă se 
mai regăsesc ei  insisi in 
filmele mele. Un fel de lan al 
căutărilor: eu îi caut pe ei 
pentru a le cere să se caute pe 
ei înşişi, astăzi, in imaginea lor 
de ieri. Am reintilnit astfel o 
groază de vechi cunoștințe, încă 
prieteni. 

Acum vreo 15 ani, am făcut 
un film despre o învățătoare 
din satul Stănești. Astăzi tră- 
ieşte tot acolo şi continuă să-i 
înveţe carte pe copiii satului, 
Dacă atunci i-am conturat por- 
tretul din punctul meu de vedere, 
aş încerca acum — deși nu 
ştiu dacă voi reuşi — să recompun 
acest portret, din amintirile fos- 
tilor săi elevi, 

Surprize plăcute — dacă sint 
surprize — am avut, nu una: 
puştiul care cu IO ani în urmă 
colinda stadioanele cu două piini 
sub braç in „Drumuri”, a ajuns 
între timp campion naţional de 
înot la delfin; inginerii pe care 
i-am filmat cu 9 ani in urmă, 
cind au construit prima turbină 
românescă, au construit de cu- 
rind turbinele gigant de la Porţile 
de Fier, iar un ţăran, mecanic 
inovator, care acum zece ani 
uimea satul Pláiesi cu ideile lui, 


continuă și azi să-l uimească, 
dar între timp a avut şi ideea 
nástrusnicá, de necrezut, de a-și 
alcătui un muzeu personal, un 
muzeu al omului în care găsești 
tot ce e legat de activitatea 
omenească, de la paleolitic pină 
azi, ۱ 
O să încerc să-i pun pe toţi 
acești oameni față-n faţă cu 
propriile lor portrete de odinioa- 
ră, O să le proiectez fiecăruia 
în parte, filmele. Imediat după 
aceea le voi înregistra pe viu, 
la cald, impresiile. Relatările lor 
vor fi montate în contrapunct 
cu imaginea lor de astăzi, 
Filmul se intitulează, deocam- 
dată, „Întilnire cu vechi prieteni” 
şi va fi prezentat cu prilejul 
celei de a 50-a aniversări a Parti- 
dului. 
Mirel ILIESIU 


48 


^ 


márturii de platou 


Una din cele mai mari actrițe ale scenei româneşti, 


din nou în fata aparatului de filmat 


Clody Bertbola: mă bucur doar 


„Film am făcut prea putin“ 


O voce parcă gata să se fringă 
în fiece clipă, o siluetă fragilă, 
nişte gesturi de pasăre căreia i s-a 
răpit zborul şi o putere dramatică 
aproape nefirească in această apa- 
rentà vulnerabilă: Clody Bertholo, 
una dintre cele mai mari actrițe 
ale actualei scene românești. A sce- 
nei, pentru că — remarca li apar- 
tine:, Film am făcut foarte puțin, 
ba chiar, as putea spune — de loc", 
Multi ani ne despart si deopotrivă, 
o despart de „Ciulinii Bărăganului”. 
Anul acesta, Clody Berthola, alias 
Clara din „Facerea lumii", se află 
din nou în obiectivul aparatului de 
filmat. După cum se stie, scenariul 
lui Eugen Barbu este turnat in 
imagini de către regizorul Gheor- 
ghe Vitanidis și operatorul Ovidiu 


Gologan. 
„Ce probleme imi ridică rolul? 
Nici o problemă deosebită — ne 


spunea ea. Clara este o soţie inse- 
lată, luptind să-și apere, cu orice 
preţ, căsnicia și așa distrusă. Evo- 
luînd intre Manicatide — soţul meu 
din film — si Eva — rivala mea 
— am de redat in citeva secvențe 
această luptă disperată, oricum lip- 
sită de șanse, Nici nu văd ce ar 
putea să-mi fie greu, Mă bucur 
doar că am ocazia să fac din nou 
, film", 


miniaturi subiective 


„Istoria contemporană Imi dă emoţii“ 


H. Georgescu: o poetă 


Scrie versuri. Ea le spune ,stári". 
„Tăcerea din jur nu mi-e prietenă/ 
Se apără de ochii meij Purtaţi prea 
îndelung pe tot ce mă-nconjoară/ 
Peste pete de culoare, pete de 
lumină”. Din „stările” astea ٤۴ 
viziunile plastice ale Hortensiei Geor- 
gescu. Costumele ei coborind din 
frescá au culoarea timpului si a 
pămintului românesc. Urmáresc cone 
difia de spiritualitate, de perma- 
nență a personajelor. 

— Hortensia Georgescu, aţi in- 
trodus costumul folcloric în filmul 
istoric, 

— Pentru ,Dacii" nu existau decit 
indicii foarte vagi pe Columnă, 
A trebuit să-creez prin costum o 
lume care să vină in intimpinarea 


a ceea ce ştim despre strămoșii 
noștri. Am vrut să demonstrez 
că aici exista o veche civilizaţie 
cu caracter rustic, Trebuia să caut 
permanenta, însemnele acestei civi- 
lizaţii, pe statuetele de la Cirna, 
in grafia ceramicii populare, În 
film, fata lui Decebal poartă iie cu 
altiță. Coiful dacic era anterior 
lui Decebal, dar l-am introdus ca 
element specific intrat în conștiința 
noastră. Pe rege l-am. legat de 
pámint. Are coif de aur, dar opinci, 
mantie de culoarea piinii coapte, cu 
motive stilizate, pe o țesătură de 
casă. La încoronare, Mihai Viteazul 
nu poartă caftanul tradiţional de 
pe fresca de la Călui, ci mantia cu 


vultur — simbol al unirii — cu 
care a intrat in Alba. 


—  Licente admise de istorici? 

— Eu nu consider documentația 
o constringere, ci un punct de 
sprijin in artă. Mă interesează acel 
element care rezistă timpului, căpă- 
tind valoare de simbol. Mihai re- 
prezintă eroul care şi-a depă- 
sit epoca, i-a spart tiparele, 
de aceea și veșmintul lui e altfel 
decit cel din documentaţia strictă. 
Doamna Stanca, dimpotrivă, păs- 
treazá tradiția. De aceea, costumului 
ei. de la incoronare i-am forțat 
rigiditatea, hieratismul propriu fres- 
cei voievodale. Cind ornamentul 
şi amănuntul istoric coplesesc esen- 
tialul, adică psihologia personajului, 
costumele mor în film. 


— Ale dumneavoastră trăiesc, 
pentru că transmit stări, idei,... 

Sinteti printre puținii critici‏ ہہ 
care au scris despre valoarea psiho-‏ 
logică a costumului. Aţi remarcat,‏ 
de pildă, costumele la „Telegrame”,‏ 
film în care melodia de caterincă,‏ 
frivolă, îmi inspirase acele toalete‏ 
somptuos-parodice.‏ 


— Era, îmi pare, debutul dum- 
neavoastră în cinema. 


— Jean Gergescu mă invitase să 
colaborez cu el, mă cunoştea din 
teatru. Pe atunci, făceam asistență 
scenografică la „Don Carlos" si la 
„Cei trei muschetari". 


— Deci costumul istoric e o 
veche pasiune, 


— O specialitate. La Cluj, imi 
pregătisem teza de doctorat în isto- 
ria artelor cu „Sensul social al cos- 
tumului cretan”, Dar si o veche 
pasiune. 

Alexandra BOGDAN 


We fringă 
| fragilă, 
IA i s-a 
8833 
stă apa- 
Bertholo, 


pese află 
sitului de 
Scenariul 


vala mea 
secvențe 
ium lip- 
Ed ce ar 
Să bucur 
mn nou 


3 


e 


istorici? 
limentatia 
Nunc de 


priu f 
namentul 
esc esen- 
sonajului, 


trăiesc, 
idei, 
M critici 
ea psiho- 
pemarcat, 
grame", 
3161665 
٢ toalete 


tul dum- 


să‏ :3ا۳ 
Stea din‏ 
asistență‏ 
DV şi la‏ 


Fic e o 


Cluj, imi 
Lin isto- 
i al cos- 
© veche 


IOGDAN 


avanpremieră 


serata 


Înaintea confruntării 
cu publicul si critica, 
un ultim cuvînt 
regizorilor 


Un film bun sau un film prost, se face în genere la fel de greu Realizarea cere 
o desfășurare de energie fizică şi nervoasă imensă, După acest maraton, realizatorul 
filmului, aruncat ca de o forță centrifugă la marginea acelui univers creat de el, tră- 
iește un timp de tristeti dureroase, în care sentimentul golului sufletesc, al abando- 
nului, al despărțirii irevocabile de o lume asupra căreia actionase pînă atunci demur- 
gic, se împletește cu insatisfacțiile pe care nici un artist nu le poate ocoli — cine- 
astul mai mult decit oricare altul pentru atitea motive că nici nu aş şti cu care så incep. 

Te simți vuind a gol ca o cochilie şi nici nu mai crezi că vreodată, alte ginduri, sen- 
timente, ființe, universuri vor mai popula acest imens vid 

Nu am avut neşansa de a face coadă la bilete la «Gioconda ..», dar în timp ce-mi 
aşteptam restul la casă, străbătea pină la mine strigătul din gară al Irinei, a cărei 
dragoste nestinsă pentru Caius eu o blestemasem 

Şi acum nu mai puteam face nimic pentru ea. Şi nici pentru Caius care apunea 
impecabil sub un orizont care, ciudat, era de zori de ziuă 

Şi cit i-am iubit! 

Mi-am creat apoi un univers mai populat cu oameni de tot felul şi pe cei pe care 
i-am iubit mai mult, i-am ucis. Poate ca să nu mai trăiesc durerea, cu mult mai mare, 

2 01 de a mă părăsi ei pe mine. (Să fie oare acest mobil meschin geneza «sentimentului 
, ^ tragediei»?!) 

Două ch pur 1 no Dar ziua în care mă voi despărți definitiv de ei va fi numai aceea în care primul 
în filmul critic va pătrunde în taina acestui univers, despicindu-l cu barda unei logici severe, 


Foto: A. MIHAILOPOL 


luminindu-i ungherele și chipurile cu neon brutal, reverberindu-i sonurile haotic, 
zdruncinind din temelii ordinea acestei lumi la a cărei arhitectură interioară şi exte- 
române SC rioară am visat si vegheat doi ani din viață. Obisnuit mai mult decit oricare alt artist 
2v. cu indiscretia atitor prezențe la care in mod fatal te obligă această artă practicată 
v یھ‎ într-o uzină, (ce poet şi-ar instala masa de lucru într-o vitrină pe Calea Victoriei, ce 
Două post bi le sculptor atelierul sub cerul liber în piata publică?) — confruntarea cu opinia publică 
îl găseşte pe cineast la fel de nepregătit ca pe toti ceilalți artisti. Si la fel de vulnerabil. 
Bex d » 2 Dar încetul cu încetul procesul de obiectivizare se produce. Dintr-o nebuloasă de 
ve ete: senzații şi sentimente, se desprind contururi mai clare. Este timpul şi depărtarea 
care creează un unghi mai prielnic contemplării lucide 

Artist şi operă se depărtează incet unul de altul; opera navigind pe valurile care 
poate o vor cruța, poate nu, artistul păşind pe țărm inapoi către casă, aruncind din 

cind în cind o privire spre catargul care alunecă sub orizont 
Si peste liniştea aceasta de sfirsit de lume, izbucnesc deodată. sunetele unei 
dcin Malvina URSIANU 


Ambianta unei 
(«Serai 


Frumuseţe fragilă si sen 
Julieta Szonyi 


Ultimul tur de manivelă 


printre 
colinele verzi 


În lumea de azi 
filmul alb-negru 
nu are 

multe şanse 


Ultimul tur de manivelă este al opera- 
torului şi al cameramanului. Regizorul mai 
are de lucru la montaj, la postsincronizări 
şi la mixaj. Cuvintul său va mai putea deci 
să fie înregistrat pină la predarea copiei 
standard. 

De aceea ne-am adresat pentru o ultimă 
mărturie operatorului șet și cameramanu- 
lui filmului «Printre colinele verzi». 


Aurel KOSTRAKIEWICZ: Alb-ne- 
grul nu mai are șanse. 


— Nu sint un minuitor al vorbei sau al 
scrisului, aga că mă simt într-un interviu 
la fel de lipsit de apărare ca lrina din fil- 
mul nostru in fata ciinelui. Ce-as putea 
să spun... Filmul nostru e în culori, deşi 
s-ar părea, la prima vedere, că subiectul 
nu se pretează. Impresia este falsă: cele 
mai mari drame şi cele mai puternice 
senzaţii din viață le vedem în culori, iar 
scenariul lui Nicolae Breban conţine acute 
ciocniri de caractere si introspectii psiho- 


“Printre colinele verzi» — Nicolae Breban, incadrat de operator şi cameraman 


logice. De alttel eu cred că, in genere, 
în lumea de azi, filmul alb-negru nu mai 
are multe șanse. Civilizaţia modernă mer- 
ge integral pe culoare. Ofensiva culorii 
îi este la fel de caracteristică precum cea 
a sunetelor. Amindouă s-au generalizat 
în viața omului contemporan. Ceea ce 
s-a schimbat însă foarte mult, în ultimii 
zece ani, este concepția despre culoare 
în film; colorul nu mai e doar o haină fes- 
tivă, o valoare independentă, ci una sub- 
secventă organic filmului. E drept că, pe 
peliculă, culoarea este incă agresivă. Ur- 
mează insă să atingem etapa in care ea 
va fi doar strecurată în film, ca element 
neobservat din spectacol. 


Alexandru DAVID: Cît mai multă 
mișcare! 


— E greu să vorbeşti despre munca 
de cameraman cind marea majoritate a 
publicului nici n-a auzit de acest cuvint 
sau nu prea știe ce înseamnă. Ar trebui 
deci să încep prin a-l explica. 


Munca la imaginea unui film se imparte 
în două părți distincte: punerea luminilor 
și pregătirea cadrului. Prima aparţine ope- 
ratorului șef, cea de a doua — camerama- 
nului. Din ce în ce mai mult, aceste două 
ocupații tind să devină două profesiuni 
independente, iar în cinematografiile de 
mare producție eie sint tratate ca atare. Așa 
am lucrat la «Colinele» și asta n-a fost o 
noutate pentru cá la «Pădurea spinzurati- 
lor» si la «Mihai Viteazul» lucrasem la fel. 
Avantajul sistemului este un consistent 
cigtig de timp. În ceea ce mă privește, 
cred că în viitor, sporind sensibilitatea 
peliculei, va scădea importanța luminii 
artificiale și va creşte cea a cadrajului. Cit 
despre «Colinele...» am incercat să dăm 
planurilor foarte multă mișcare, fără insă 
să ingrádim libertatea, de la dublă la du- 
blă, a actorilor. Combinind mişcarea ac- 
torilor cu cea a aparatului și cu utilizarea 
transfocatorului, cred că am reușit să 
creăm, într-un fel, un spațiu nou. Avem 
multe cadre lungi, multe cadre filmate din 
mină. Aproape nu e cadru fără mişcare 


oaspeții noștri 


e GJ. Van der Molen 
e Jan Wiegel 

e Jef Vassenstein 

e B.T. Schimmel: 


pro si contra, 
dar de acord 


Discutia care urmeazá despre cinema- 
tograful olandez, atit de putin cunoscut 
nouá, am purtat-o cu patru colegi din 
Olanda care ne-au vizitat tara in cadrul 
unor schimburi culturale. Ei sint: G.J. Van 
der Molen, presedintele Departamentului 
cinematografic olandez, Jan Wiegel, regi- 
zor, preşedintele N.B.F. (Asociaţia cineas- 
tilor), Jef Nassenstein, profesor la Acade- 
mia de filme și B.T. Schimmel, produ- 
cător. 

G.J.V. der M.: Nu e de mirare că avem 
o cinematografie atit de putin cunoscută. 
După un oarecare reviriment prin anii '65, 
concretizat cu precădere de filmele lui 
Fons Rodemarkers, acum sintem din nou 
într-un impas. Cinematografia noastră, 
bună-rea cum este, produce doar 3 pină 
la 6 lung-metraje pe an. În plus, obligate 
să intre în concurență directă cu filmele 
străine, cele citeva pelicule olandeze nu 
rezistă lar puţinele succese de presă, 


cum au fost «Paranoia» sau «Mr. Hawar- 
den» nu au schimbat situația. 

— Cum se explică totuși că renumele 
cinematografiei olandeze s-a limitat 
de ani de zile prin Joris Ivens si Bert 
Haanstra, la documentar? 

— J.W.: Nu se explică Cred însă că 
un simbure de explicație s-ar putea da. 
Probabil că dintr-o tradiţie artistică înră- 
dăcinată în noi, avem o înclinație oarecum 
exclusivistă către lirism, o teamă de ten- 
siune, de şoc, de conflict. Teamă care e 
insă pe cale să dispară. Atmosfera se 
schimbă văzînd cu ochii. Soluția însăşi a 
cinematografului olandez stă, după păre- 
rea mea, în conflict, conflictul real care 
să-l lege de societate, să-i dea o functio- 
nalitate. Şi am credința că spre această 
soluție se şi îndreaptă. 

— J.M.: În ce mă privește, sint convins 
că singura cale de viitor este să renun- 
tàm la obisnuinftele și ticurile vechi și s-o 
luăm de la început. Pentru că, plecind de 
la nimic, poti face orice, în orice caz esti 
obligat să faci ceva. 

— Nu știu dacă observați că părerile 
d-voastră sint departe de a coincide. 

— J.N.: Asta n-are nici o importanţă. 
Ba e chiar foarte bine. 

— B.T.S.: De acord sau nu, amindoi 
páreti să fi uitat de public, singurul care 
contează, în ultimă instanță. Dacă el nu 
vă acceptă ideile, filmele voastre au prea 
puține șanse de existență. Pentru că ori- 
cum, bună sau rea, o cinematografie 
trăieşte totuși prin publicul său. 

— G.J.V. der M.: — Publicul e cel mai 
periculos argument, cel mai periculos cri- 
teriu față de o cinematografie. Dar e un 
criteriu ce nu se poate neglija. lar princi- 
pala noastră problemă, în acest moment, 
este să rezolvăm relaţia dintre regizori si 
public. 


«Mr. Hawarden» — de Harry Kümel 


«Paranoia» de Adriaan Ditvoorst 


— 


x 
ul 
[4 
E: 
to 
z 
E: 
t: 
Br 
z 
o 
2 


ce filme ati face 


dacă ati fi producător? 


pe teme 
actuale 


Cadenţa... 


De mult se ştie că românul se naște 
poet, iar în ultimul timp fotbalist şi (de ce 
n-am recunoaste?).:; cineast. Dacă în 
poezie i-am avut pe Eminescu sau Arghezi, 
dacă în fotbal am zvicnit pe Wembley sau 
la Guadalajara, în cinematografie ne mai 
trebuie putinticá răbdare. Multi incearcă 
si aproape toti credem că am putea să 
facem mai bine decit s-a făcut. 

De pe postura imaginară de producător, 
aş intra în acest rol cu citeva premise 
Aş face filme care să corespundă tempe- 
ramentului și experienței mele de viață 
Pecetea genetică si cea a biografiei nu 
pot fi măsluite. Nu poate fi Lelouch oricine 
ar vrea să fie! Aș face un film în care 
omul întruchipat în personaje să fie abor 
dat pluridimensional, cu tăriile și slăbiciu- 
nile sale, cu certitudinile si îndoielile lui, 
un film in care cit mai multi spectatori sà 
se găsească pe ei insisi sau să afle răs- 
punsuri la marile lor preocupări. Aș vrea 
să incit spectatorul la participare, cu dis- 
cretie si inváluitor, fără ostentatie, bruta- 
litate sau didacticism; sá-i dau vreme de 
un ceas si jumătate prilejul unei trăiri 
intense, unei confruntári cu viața, expri- 
mată concentrat în imagini şi dialog. 

Cadenta filmului mi se pare un element 
hotăritor. Aș încerca să impun în linii mari 
filmului timpii simfoniei din muzică: după 
un alegro enuntiativ, un andante apro- 
fundat, apoi un scherzo in care conflictul 
se amplifică si culminează, si un final 
concluziv. 

Tema filmului aș extrage-o din actuali- 
tate. Dintre cele sapte arte, cea cinemato- 
grafică dă operele cele mai perisabile 
Din marile filme ale trecutului au rămas 
doar secvenţe de antologie. Un film este 
oglindirea fugară a unui moment al exis- 
tentei. Așadar, prioritate actualitátii. Fil- 
mul istoric tot probleme ale actualitátii 
trebuie să reliefeze. Evocarea istorică este 
complimentară şi nu esențială. Fie că aș 
face un film cu Cesare Borgia sau cu lon 
Vodà cel Cumplit, din cadrul istoric res- 
pectiv as releva dominanta problematicii 
lui Miticá Popescu din al optulea deceniu 
al secolului nostru. 


Prof. dr. doc. C. GH. DIMITRIU 


-"-2*"vsgauatctüOBFEUFA»TOUS» 


se naște 
si (de ce 
Dacá in 
i Arghezi, 
nbley sau 
ie ne mai 
încearcă 
putea să 
t. 
oducátor, 
premise 
dă tempe- 
de viață 
grafiei nu 
ch oricine 
n în care 
à fie abor 
i slábiciu- 
oielile lui t 
ictatori să 
i afle răs- 
i. Ag vrea 
re, cu dis- 
tie, bruta- 
vreme de |F 
unei trăiri 
ata, expri- 
jialog. 
n element 
n linii mari 
zică: după 
inte apro- 
“conflictul 
i un final 


in actuali- 
cinemato- 
perisabile. 
au rămas 
! film este 
nt al exis- 
lității. Fil- 
actualității 
torică este 
Fie că aș 
sau cu lon 
storic res- 
)blematicii 
ja deceniu 


DIMITRIU t 


confesiuni 


postsincron 


Pregátind o convorbire televizatá despre «arta cu- 
vintului» cu profesor dr. Sorin Stati, care conduce o 
instructivá rubrică TV, am redescoperit cu tristețe un 
amănunt de semnificație pe care, din bunăvoință si 
nepăsare, il trecem aproape totdeauna in inventarul 
capitolului încheiat. 

Domnia sa remarca discret că limbajul filmelor noas- 
tre este uimitor de naiv — omul de litere nu discuta 
limbajul ca metodă de creaţie specifică (relația: situație- 
imagine-cuvint), ci limbajul vorbit — banda de dialog a 
filmului, lipsa de modulație a timbrelor și a inteligente- 
lor vorbitoare de pe pinză. 

Nu am autorizația partenerului de a transcrie acea 
convorbire, dar am amintit-o pentru că ideea de a nu 
fi putut explica decit defensiv această situație dureros 
de reală, m-a preocupat 

Este adevărat că în film cuvintul se subordonează 
imaginii, că un film cu vorbe puține care te lasă să 
ajungi la ideea de bază fără clopoțel, este in general 
preferat exploziilor, cu efect intirziat, de sunete articu- 
late care spun urechilor ceea ce privirea a înregistrat 


şi transmis cu citeva fracțiuni de secundă înainte. Dar... 

Am deprins un obicei urit ne plingem că n-avem 
scenarii, că scriitorii noștri de valoare ocolesc filmul, 
că maeștrii cuvintului scris preferă să publice o carte 
cu poze decit că inventeze subiecte pentru poze filmate. 
(V-a căzut în mină ultimul volum de versuri al lui Marin 
Sorescu — ilustrat de autor? E un scurt metraj genial.) 

Acest obicei urit pe care il au regizorii, actorii si criti- 
cii — ori de cite ori se așază la o masă rotundă, este 
cred mai degrabă un defect de educaţie, dacă nu chiar 
o infirmitate. Uităm în fața unui film nou ce ar fi trebuit 
să deprindem de mici: — disciplina de a avea «măcar» 
o idee, de a vorbi numai atunci cind ai neapărat ceva 
de spus, uităm să facem efortul de a găsi alte tălmăciri. 
Uităm să fim noi înşine — uităm o sumedenie de fleacuri, 

Dar important este că niciodată nu ne scapă din 
vedere să punem în priză mecanismul acela complicat 
care declanşează automat platitudinea şi vulgaritatea. 


Irina PETRESCU 


DAN [ microprofiluri | MIRCEA 
PITA VEROIU 


Trei noi promoții 
de tineri regizori au intrat 
în studiourile noastre 
Iată doi dintre ei: 


ceva 
obisnuit 


«Aş inventa oricind — ne 
spune el — filme care se 
petrec într-o pădure, la un 
colț de stradă, undeva în- 
tr-un cimp... Simt nevoia de 
a determina actorul să evolu- 
eze într-o ambiantà proprie 
lui. De aceea în filmul de 
institut «Viaţa în roz», i-am 
luat pe cei doi interpreți și 
m-am dus cu ei pe locurile 
de filmare, unde am impro- 
vizat subiectul respectin- 
du-le în mare măsură carac- 
terele. Şoferul (șofer au- 
tentic) nu stia nici ce-i un 
aparat de filmat. Le-am bro- 
dat o poveste în care se 
spune că în viață există me- 


Există doar o atmosferă și un personaj (Dan Pifa) 


cainii em 


reu nişte obstacole, niște 
bariere; trebuie mereu să 
aștepți să se ridice. Cel care 
n-are răbdare si se strecoa- 
rá — biciclistul — sfirseste 
prost in filmul meu» 
Într-adevăr, în scurt- 
metrajele lui Dan Pita, nu 
se întimplă nimic deosebit 
Totul ține de cotidianul cel 
mai anonim şi se petrece 
firesc, atit de firesc și au- 
tentic, încit o vreme nici 
nu-ți dai seama bine cà se 
petrece ceva. Există doar o 
atmosferă și un personaj 
care, nu ştii de ce, iti retine 
privirea: în «Paradisul» — 
un muncitor, în «După- 
amiază banală» — un cefe- 
rist, in «Viaţa în roz» — un 
şofer. Toate faptele sint vå- 
zute parcă estompat, înre- 


gistrate parcă în treacăt lar 
finalul intervine asemeni 
unei lovituri de teatru, ca 
să arate că desfășurarea 
calmă a gesturilor, a deta- 
liilor, era de fapt un ghem 
dramatic ce se închega. Pen- 
tru că dramatismul nu cere 
situații excepționale: el e- 
xistă sau se poate naște din 
orice, din viața zilnică a fie- 
căruia O dată filmul des- 
fășurat către culmea dra- 
matică, uneori chiar tragică 
— o dată ajuns la ea, o ză- 
rim numai; nu ni se dă răga- 
zul să suferim din pricina 
ei. Este doar ceva obișnuit. 


. e. v 
o disimulată 
. P 
migalá 
Scurt-metrajele din insti 
tut ale lui Mircea Veroiu ui 
mesc constant printr-o con 
structie dramaticà foarte e- 
chilibrată, fără lipsuri și fără 
surplusuri, rotundă, aş spu- 
ne. Pornind de la o situatie 
plastică — formula îi apar- 
ține — el construieşte cadru 
după cadru, treptat, cu disi- 
mulată migală, un sentiment 
Personajele — o fată si un 
băiat în «Dimineaţa» si «Pre- 
ludiu», citiva bărbaţi in «Cer 
cul» — au mai degrabá va 
loare de gest, detaliile (un 
zid, o patà de culoare pe o 
haină, un afiş într-un inte- 
rior) — de tuse care dau rit- 
mul si tonul ambiantei ce va 


Gesturi si tuşe (M. Veroiu) 


produce sensul. Ambianta 
aceasta de tuse si gesturi 
tinde spre un ritm vizual 
plastic, iar sensul ei nu este 
o idee, ci o stare, traducti- 
bilă ulterior în idee. Şi pro- 
babil că il va surprinde afir- 
matia, ideile lui au ceva de 
romantic modern. În orice 
caz asemeni filmelor lui Dan 
Pita, filmele lui Mircea Ve- 
roiu există în scenariu doar 
in formă embrionară, cisti- 
gindu-si spectatorul numai 
o dată puse in cadru, in 
ritm, în imagine 

«Cercul — ne spune Mir- 
cea Veroiu — era un scena- 
riu de aparență polițistă, 
spectaculos si poate super- 
ficial Nu ştiu cit de bine e 
pus în imagine, dar cred că 
a Cistigat in gravitate, in 
profunzime» 


Rubrica 

«Panoramic românesc» 
redactată de 

Eva HAVAS 


GB FOTOPRAMEG 


reclama in actiune 


Nu vreau sá recurg la generalizári, la teorii 
si cu atit mai putin la acuzatii, asa cá má voi 
limita sá relatez citeva fapte, fárá introducere. 

Am realizat filmul «Amintiri bucurestene» 
— film de montaj despre orasul Bucuresti, 
P ul de acest gen — cu sentimentul cá intre- 
prindem o lucrare cáreia i se va recunoaste 
cel putin importanta de ordin documentar 
si cultural. Ulterior, critica si publicul ne-au 
dat chiar certificate mai generoase. 

Dar cum a fost lansat filmul nostru, cum a 
fost el sprijinit sá ajungá la public? 

Premiera fusese programatá pentru 6 
decembrie. Programată, dar nu si anunțată, 
dar nu si popularizat& Deci o programare 
tacită, fără pu te. In orice caz, sistemul 
s-a dovedit, dintr-un punct de vedere, judicios, 
fiindcă data premierei a putut fi schimbată 
în ultimul moment, tot atit de tacit: premiera 
a fost devansată cu șapte zile si a avut loc la 
30 noiembrie. Nimeni nu mi-a putut răspunde 
care a fost rațiunea acestei grabe. 

Oricum, efectul de surpriză a fost realizat, 
fiindcă filmul nu beneficia de afișe (in mod 
teoretic, filmelor româneşti li se tipăresc cite 
două afişe, dar am spus că aici nu vreau să fac 
teorie). Doar în seara premierei s-a expus 
un carton scris cu tuș în holul cinematografu- 
lui «Capitol» (forspanul rulase discret numai 
3—4 zile înainte). 

incontestabil, acest sistem de lansare a 
unui film din producţia naţională a vădit o doză 
de miste: ceea ce dealtminteri face bine 
unei publicitáti care se respectă: imediat după 
spectacolul de gală, filmul meu a dispărut de 
pe ecranul sălii de premieră! incitati, specta- 
torii il puteau descoperi a doua zi — nu la 
«Capitol», ci la «Central», tot fără afiș si la un 
singur spectacol din zi, celelalte proiecții 
fiind rezervate frumoasei comedii cu titlul 
semnificativ: «Ai grijă de Suzi!» 

Şi jocul acesta palpitant a continuat: la o 
săptămină, «Amint bucureștene» a fost 
scos de la «Central» — unde tocmai începuse 

i facă vad si mutat (tot incognito) la un 
cinematograf, el cu un titlu semnificativ: 
«Drumul sării» — două spectacole pe zi, evi- 
dent, fără afiş. 

La aproape o lună de zile după premieră 
au apărut și afişele, producind o nouă și 
supremă poantă: nu prea mai era nevoie de 
ele. Între timp, chiar si în cartierul meu, Tita 
puteam vedea pe stradă o furgonetă purtind 
două panouri mari cu inscripția: «Vizionaţi 
filmul B.D. intră in acţiune». 

Renunt la concluzii. 


Radu GABREA 


mplător 


ce presa făcea cunoscut pr 
ioriu cinematografic pentru a 
i-a căzut in mină absolut intim; 
ură dintr-un ziar de acum doi ani în 
anunța repertoriul probabil al an 
duh al curiozitátii m-a făcut să com- 
i în fugă, cele două proiecte. Care nu 
si uimirea cind am descoperit cà nu 
in de patru titluri importante coincid: 
Side Story», «Le grand Prix», «Ro- 
Julieta» de Zeffirelli, «Bătălia pentru 
jltimele două au apărut, în fine, pe 
Alte 10—12 titluri anunţate pentru 
juns sub ochii spectatorilor abia în 
ut. Printre ele «Omul ras în cap», 
adigan», «In arsita nopții», «Ghici, 
cină», «Păsările», «Jurnalul unei 
Departe de lumea dezlántuità 


e din proiectul pe 1969 n-au mai 
nici pe ecrane, nici în proiectul pen- 


înseamnă oare cá, in afara filmelor 

apar cu adevărat pe ecrane, mai există 

care zac doar cu numele în dosare şi 

c rostul doar sà facà parte din declara- 

tiile inceput de an, pentru a ne face ma: 

fericiți? Direcția difuzării filmelor ne asigură 

că de data asta nu se va intimpla acest lucru, 
că toate filmele anunţate... 

Vom fi atenți... 


Nicolae RÂNCEANU 
51 


iar lumea 


Discuri audio-vizuale 


Societatea AEG-Telefunken a 
demonstrat recent un nou sistem 
de difuzare a filmelor. Nu mai este 
vorba de mult discutatele casete, 
ci de discuri audio-vizuale. Sunetul 
înregistrat pe disc este transmis 
printr-un difuzor, iar imaginea apare 
simultan pe ecranul receptorului 
TV. Este oare aceasta metoda ideală 
prin care va fi distribuit pe viitor 
cinematograful la domiciliu? 


Cifre, cifre 


În perioada 1955—1969, in in- 
treaga lume s-a inregistrat: 

e Numár de cinematografe 
— o creștere generală de 22%, (in 
ciuda unei reduceri de 2075 in Euro- 
pa de vest). America — stationar 
Cresterea e inregistratá in U.R.S.S. 
tárile socialiste, Africa si Australia. 

e Frecvența in săli — o cres- 
tere generalá de 1075 (in ciuda unei 
reduceri de 50% in Europa vestică). 
Maximum de crestere: Africa (70%) 

şi Asia (54%). 

e Rețelele — au crescut în aceşti 
15 ani cu 66%, (deşi creșterea frec- 
ventei, după cum am văzut, e doar 
de 10%). Diferenţa se explică prin 
creșterea medie a prețului biletelor 
cu 58%. 

€ Producţia — o creștere gene- 
rală de numai 1% la lung-metraje. 
În Europa de vest o creștere uşoară, 
în Europa de est 33%, în America 
20%, stabilitate în Africa şi Aus- 
tralia. 


Pateu de ficat 


Pe pașaportul regizorului Alfred 
Hitchcock, la rubrica ocupaţie, 
este notat: producător. După cum 
relatează publicaţia britanică «Rea- 
der's Digest», în ultimul său voiaj 
în Franţa, Hitchcock a fost întrebat 
de vames: 

— Producător? Ce produse fabri- 
cati? 

Maestrul filmelor de groază a 
replicat prompt: 

— Pateu din ficat de giscă... 


Saturatie 


Din bilanturile anului 1970, 
reiese, după cum ne informează 
buletinul bilunar de informaţii al 
filmului francez, că spectatorii pari- 
zieni s-au săturat de filme erotice 
şi au început să le prefere pe cele 
romantice. Asa se explică succesul 
şi afluenta de spectatori la filmele 
sentimental-romantice ca «Domi- 
ciliul conjugal» de Truffaut, «Casa 
familiei Borie» de Daniol-Valcroze, 
«Genunchiul lui Claire» de Eric 
Rohmer si «Pielea de măgar» allui 
Demy 


Suprasaturatie 


Sir John Trevelyan, şeful cen- 
zurii de film britanice, a demisio- 


filmul e o lume 


e un film 


nat. El a mărturisit că e sătul să 
vizioneze producții erotice și că 
preferă să lase locul unuia mai tînăr 
şi mai apt să înțeleagă asemenea 
filme. «Ecranele au devenit o junglă 
sexuală, a declarat el. Am impresia 
că oamenii se transformă în obsedati 
sexuali...» 


Succes din gresalá 


O asociatie pentru protectia na- 
turii locale dintr-o regiune a Angliei 
a produs un film intitulat: «Ulti- 
mele sálbáticiunf». Spre uimirea 
membrilor asociatiei, casa de bilete 
a fost luată cu asalt in seara premie- 
rei. Dar nu fiindcă locuitorii regiunii 
s-ar fi lăsat convinşi să apere fauna lo- 
cală, ci fiindcă dintr-o gresalá deti- 
par titlul filmului suna: «Plăcerile 
sălbăticiei» (în limba engleză, lust 
în loc de last)! 


Cluburi Greta Garbo 


In America si in Anglia exista in 
prezent nici mai mult nici mai 
putin decit 250 de cluburi «Greta 
Garbo». Membrii lor nu sint nu- 
mai foştii «fan»-i ai divinei (genera- 
tia dintre cele două războaie), ci si 
numerosi tineri, dintre care tot atit 
de numerosi hippies. 


ہہ 
Cinematograful la 75 de ani‏ 


a fost aniversat şî de revista 
franceză «Cinéma’71» in numărul 
din ianuarie, prin cinci studii asupra 
pionierilor artei a 7-a, deveniti cele- 
bri sau căzuți pradă uitării. Două 
dintre articole nu sint inedite. Ele 
sint publicate drept omagiu adus 
autorilor acestor articole, fostii zia- 
risti Henri Langlois si Georges Fran- 
ju, deveniți azi celebri, unul ca 
excelent şi apreciat director de 
cinematecă, celălalt ca un remarca- 
bil regizor. 


Săli gonflabile 


În U.R.S.S., a fost experimentat 
un sistem de amenajare a unei săli 
de cinema gonflabile, cu ecran 
lat si cu 100 de locuri. Fiind lesne 
de transportat, sălile gonflabile vor 
fi produse în 1971 în producţie de 
masă, pentru difuzarea filmului la 
sate 


Necazuri cu fiscul 


In momentul de față, autorul si 
actorul de comedie Jacques Tati 
ar putea fi în măsură -3-si ecranizeze 
o experiență personală. Ea s-ar pu- 
tea intitula: «Domnul Hulot si soco- 
telile» sau «incurcáturile domnului 
Hulot cu fiscul» sau «Am dat de 
bucluc»... Fapt este că Tati a avut 
mult de furcă cu organele financiare 
în urma încîlcirii registrelor de 
socoteli la două filme: «Vacantele 
d-lui Hulot» si «Playtime». Dar 
Tati este prea poet ca să descurce 
registrele sau să se arate preocupat 
de aspectele financiare ale filmelor 
sale. 


dragoste 
și pedagogie 


Încintătoarea 
profesoară 
Imediat dupa ce a terminat turnările la 
filmul lui André Cayatte, «A muri de dra- 
goste», în care era profesoara de literatură 


Gabrielle Russier, un personaj real de- ' 


venit legendar, Annie Girardot s-a apucat 
din nou de lucru. În «Micutul Nicolas» (o 
adaptare realizată de debutanta Jacqueline 
Manzano, autoarea unor scurt-metraje pre- 
miate la Venetia și la Mar del Plata) 
actrița va întruchipa din nou rolul unei 
profesoare. Toti elevii ei, fără exceptie. 
în virstă de 8—12 ani, sint îndrăgostiți de 
incintátoarea lor profesoară. 


replică 
Lewis 


i 7 — 


O nouă satiră la adresa nazismului 
(«Care e drumul spre front ?») ٭‎ 


În 1940, Chaplin realiza «Dictatorul» — 
o capodoperă si în acelaşi timp o dovadă 
că un «clown» poate jigni de moarte un 
dictator. După 30 de ani, Jerry Lewis 
(producător, distribuitor şi mare actor de 
comedie) s-a simțit tentat să reediteze 
tema. Rezultatul: un film satiric de reală 
valoare, antinazist, antimilitarist, dedicat 
lui Chaplin, «idolul si rivalul meu», dupà 
cum i| numeste Jerry Lewis. Filmul e 
intitulat «Care e drumul spre front?» 
Prin mijloace diferite decit cele ale «Dic- 
tatorului» dar, fireşte, prin intermediul co- 
mediei se ajunge tot la o parodiere necru- 
tátoare a fenomenului nazist 


numai o poveste 
de dragoste 


Pe tundalul răscoalei irlandeze din 1916, 
filmul intitulat «Fiica lui Ryan» aduce pe 
ecran o serie de actori britanici cunoscuti 


Rosy (Sarah Miles) măcinată 
de o pasiune bovarică ? 


ca Robert Mitchum, Christopher Jones, 
Trevor Howard — şi o poveste de dragoste 
cea a Rosy-ei Ryan (interpretă: Sarah 
Miles, fermecătoarea actriță pe care am 
cunoscut-o in «Acei oameni minunati si 
maşinile lor zburătoare»). Regia este sem- 
nată de David Lean («Scurtă intilnire». 
«Podul de pe riul Kwai», «Lawrence al 
Arabiei», etc.). 


in cáutarea 
lui Adam 


Este titlul unui film polonez cu un sce- 
nariu scris de Jerzy Stefan Stawinski 
(scenarist al unor filme de Wajda, Munk, 
Passendorfer). Regizorul, Jerzy Zarzycki, 
este un veteran (minuieste aparatul de fil- 
mat din anii '30, iar în 1944 a condus echi- 
pele documentaristilor care filmau ráscoa- 
la din Varşovia). Poate că de aceea e 
vizibil caracterul documentar al incursiu- 
nilor retrospective, al secventelor care 
evocă luptele de baricadă din Varșovia, 
secvenţe care conferă o autenticitate deo- 
sebită filmului psihologic de actualitate 
«in căutarea lui Adam». 


Protagonisii: Margareta Zawadska 
si Jan Machulski 


resa despre 
: آگوواء‎ 


16, 
pe 1 Recent a avut loc la Paris pre- 
suti miera filmului «Haimanaua». Des- 
pre ultimul film al regizorului care 
a realizat «Un bărbat şi o femeie» 
(film discutat si rásdiscutat in con- 
tradictoriu in ultimii ani), presa 
franceză scrie: 
o «Cu «Haimanaua» Claude Le- 
louch a dat lovitura. Acest film poli- 
i list care renunță la violență in favoa- 
rea umorului, care imbinà satira cu 
duioșia... va obține un succes ne- 
obişnuit» 
(J. de Baroncelli — 
«Le Monde») 
^ e «Publicul va beneficia de efec- 
tele unei maturizări, manifestate in- 
tr-o manieră dintre cele mai subtile: 
prin zimbet. Se va decreta succesul 
deplin al acestui film polițist din care 
nu răzbate nici cea mai vagă umbră 
de prost gust». 
(Frangois Nourissier — 
«PExpress») 
nes, o «Celmai bun film al lui Lelouch, 
ste amuzant, emofionant, puternic, O- 
arah pera unui autor aflat în deplină formă 
am $i care ne provoacă o adevărată eu- 
li și forie». 
em- (Gilles Jacob — 
ire», «Les Nouvlles littéraires») 
e al 
o «Palpitantă, dar in același timp 
pateticá, povestirea este mai mult 
»" decit un suspense obișnuit... Pentru 
— Lelouch, «Haimanaua» marcheazà 
momentul hotáritor...» 
(Henri Chapier — 
«Combat») 
P.S. Noi așteptăm, asteptàm cu 
— răbdare «Haimanaua». 
sce- 
inski 
unk, 
ycki, 
e fil- 
èchi- 
coa- 
ea e 
rsiu- 
care 
ovia, 
deo- - 
litate - ۔‎ 
؟ سے‎ 
3 
Claude Lelouch 
«a dat iar lovitura» 


confidentele lui 
Angelo Frontoni 


Asa se intitulează suita de articole sem 
nate de «vedeta» fotoreporterilor, Angelo 
Frontoni. El a fotografiat zeci de vedete 
ale ecranului, din toate unghiurile posi- 
bile. «Cu Natalie Wood — relatează Fron- 
toni — m-am imprietenit. Dar ia primul 
reportaj cu ea m-am temut, fiindcă lucrez 
întotdeauna în plină lumină de zi și i se 
vedeau toti pistruii. Aşa că mă gindeam 
că n-o să-i placă. Ea însă era atit de mul- 
fumitá că îşi vede in fine chipul redat în- 
tr-o manieră nesofisticată, încit mi-a cerut 
să las fotografiile neretuşate, așa cum 
sint». Nathalie spunea: «O femeie se dă- 
ruieşte total aparatului de fotografiat. Este 


Cinernama 


unul din puţinele momente din viața ei 
cind se poate dărui si ei înşişi». 


Pasi 


¢ 


ل 


Fotograful şi vedeta 
(Frontoni si Natalie Wood) 


caruselul 
preferințelor 


Cistigà teren: 
Piros lidikó 


De ani de zile Ruttkai Eva si Töröcsik 
Mari se menţin în favorurile spectatorilor 
maghiari. Un exemplu de constanță a atit 
de capriciosului și atotputernicului Pu- 
blic. De curînd, una dintre figurile, pină 
nu demult încă, de plan doi, Piros ١:۵۹, 
a început să cistige teren. Din ce in ce 
mai multi regizori si din ce in ce mai mulți 
spectatori o caută și o preferă. Actual- 
mente, Piros Ildiko filmează în rolul prin- 
cipal din filmul regizorului Palàsthy 
György, intitulat «Hei, băieți!» 


întîlnire 
pe platou 


Delonii: soți în film, 
ex-soți in vială 


Alain Delon poartă pentru prima oară 
pe ecran sutana preoțească: în filmul lui 
Jacques Deray, «Uşor cu tonurile joase». 
Este povestea unui organist care, după 
presupusa moarte a soție! sale, Rita, de- 
vine preot. Personajul Rita este interpre- 
tat de Nathalie Delon, fosta sa soție. Așa 
că platoul de filmare le-a oferit prilejul 
soților Delon să se reintilneascá. 


o mică 
capodoperă 


«Prințesa» si fiul ei 
la premieră 


La Paris a avut loc premiera filmului 
«Piele de măgar», feerie color (după 
basmul lui Charles Perrault). Presa apre- 
ciază filmul lui Demy ca «reuşit din toate 
punctele de vedere, o mică capodoperă 
de bun gust, farmec si poezie». Pentru 
prima oară, Catherine Deneuve, prințesa 
din «Piele de mágar»,a fost văzută in 
public cu fiul ei, pe care l-a adus la pre- 
mierá, 

De la această poveste cu zine care se 
adreseazá copiilor, Catherine Deneuve va 
trece la o dramă psihologică modernă de 
mare tensiune, viitorul film al Nadinei 
Trintignant: «Nu li se întimplă decit al- 
tora». E 


o nouă 
performanţă? 


În antepenultimul ei film, «Apucă tigrul 
de coadă», l-a avut ca partener pe Yves 
Montand. În penultimul — pe Jean Marais 
(«Provocatorui»). În ultimul film pe care 
l-a terminat, «Ucigaşul de vrăjitoare de la 
Blackmoor», Maria Schell este partenera 
lui Christopher Lee. Filmul reinvie o le- 
gendă din istoria veche a Angliei. Maria 
Schell joacă rolul unei fete oarbe. După 
performanta Audrey-ei Hepburn, sintem 
indreptátifi s-o aşteptăm cu nerăbdare pe 
cea a Mariei Schell 


si încă 
una? 


De la naşterea gemenilor ei,Mia Farrow 
n-a mai apărut pe platou. Acum, în «Buff», 
filmul cu care revine după o întrerupere 
de 2 ani, încarnează o tinără englezoaică 
oarbă (tot oarbă!) care trebuie să umble 
pe un drum de țară destundat, să se im- 


Oarbă și... plină de noroi 
(Mia Farrow) 


pleticească în noroi, să cadă şi să se 
umple toată de noroi. Actrifá adevărată, 
Mia Farrow a turnat scena în noroi ade- 
vărat, pină la glezne, a ieșit minjită de sus 
pînă jos și... s-a declarat satisfăcută. 


premii ... 


acordate de revista engleză. de cinema 
«Films and Filming» filmelor, realizatori- 
lor si actorilor anului 1970: 

e «Aranjamentul» — de Elia Kazan 
«Cel mai bun film al anului» 

e Michelangelo Antonioni — pentru 
regia la «Zabriskie Point» 

e Faye Dunaway — pentru interpre- 
tarea din «Aranjamentul» 

€ George C. Scott — pentru interpre- 
tarea din «Patton» 

e William Goldman — pentru scena- 


Faye Dunaway: 
pentru interpretare 


riile filmelor «Butch Cassidy» si «Copilul 
care danseazá in soare». 
e Ring Lardner Jr. — pentru adapta- 


rea nuvelei lui Richard Hooker («M.A.S.H») 

e Jean Jacques Tarbes — pentru cel 
mai bun film color («Borsalino») 

e Danilo Donati — pentru cea mai 
bună scenografie («Satyricon») 

e Jack Bear — pentru cele mai fru- 
moase costume («Dragă Lili») 

e Joshua Logan — pentru cel mai bun 
film muzical («Picteazá-ti vagonul») 

e George Roy Hill — pentru cele mai 
bune westernuri («Butch Cassidy» şi «Co- 
pilul care dansează in soare») 

e Robert Altman — pentru cea mai 
bună comedie («M.A.S.H.»)" 

e Serghei Bondarciuk — pentru cel 
mai bun film de război («Waterloo») 

e Michael Wadleigh — pentru cel 
mai bun documentar («Woodstock») 


* Oare «M.A.S.H.» e o comedie? (n.n.) 
53 


in memoriam 


inimitabilul Fernandel 


«Cu mutra mea, declara Fernandel in 
1969, n-as fi putut niciodată să joc roluri 
de june prim fermecător». 

Dar citi june-primi autentici au izbu- 
tit să se facă atit de iubiţi si citi dintre 
ei au reușit să menţină — de-a lungul 
unei cariere de peste 40 de ani — simpa- 
tia unui public atit de larg și de nume- 
ros, cum este publicul care l-a aplaudat 
statornic pe Fernandel? Nu a fost june 
prim. Dar cit farmec si cită bonomie, 
cită frumusețe chiar, o frumuseţe tan- 
dră, venită din interior, lumina chipul 
acestui inegalabil interpret al scenei si 
ecranului francez! 

Născut în 1903, la Marsilia, în Midi-ul 
insorit al Franţei, Fernandel — pe ade- 
váratul sáu nume Fernand Constandin 
— și-a păstrat și temperamentul, şi 
accentul meridional, sonorizat de vo- 
calele pronunțate prelung; tot atit de 
nealterat şi-a păstrat si specificul cor- 
dialitátii și jovialitátii sale sudice, ce 
sporeau hazul comicului înnăscut. Fer- 
nandel-comicul — așa cum îl știm si ne 
obișnuisem să-l numim cu toții — era 
un actor cu un registru foarte larg. Tre- 
cea de la comedia burlescá la dramă 
pe nesimtite si fiecare aparitie a lui pe 
ecran era, In acest sens, o demonstratie 
de aptitudini si har, un fenomen artistic. 
Dar spectatorii nu voiau sá ia act, decit 
anevoie, de harul lui dramatic. Pentru 
că voiau ca Fernandel să rămină «un 
comic». În fiecare peliculă se putea 
descifra pe de o parte un Fernandel plin 
de haz, un comic jucind cu vervă, spon- 
tan, cu o înfățișare care stirnea risul, 
mai ales cind își arăta zimbetul — un 
zimbet care a căpătat un nume: fer- 
nandelian; iar pe de altă parte, un Fer- 
nandel cu un joc simplu, direct, ome- 
nesc, emotionant, un personaj dramatic 
prin simplitatea si adevárul pe care il 
disimula — un personaj care pe specta- 
tor îl făcea să zimbească ori să ridă, în 
timp ce el isi consuma drama. 

A debutat la Nisa ca actor ambulant 
în spectacole de varietăți. A ajuns la 
Paris în 1928, a jucat în reviste, în ope- 
rete, în diferite piese de teatru. Tot în 
1928, datorită lui Jean Renoir, ajunge 
pentru prima oară In fata camerei de 
luat vederi («Tire au flanc»). De atunci 
si pină în 1971 a jucat în aproximativ 
150 de filme. Ritmul lui de lucru era de 
ceas elvețian: 3 filme pe an, pe puțin. 
Nu întotdeauna, bineințeles, roluri 
mari, interesante. Uneori chiar şi de 
un gust mai indoielnic. Dar importantă 
a fost prezența lui unică, zimbetul lui 
fără seamăn, talentul lui unic care imbi- 
na — aș zice că doza cu subtilitate — 


Un suris fernandelian 


comicul şi omenescul. El nu a devenit 
un personaj comic fix, mereu acelasi, 
stirnind hazul prin situații insolite, 
fabricate anume, n-a fost actorul de 
gag-uri, ca o serie de maestri, de altfel 
mari, ai comicului (de-ar fi să pomenim 
dintre francezi numai pe Max Linder, 
Etaix, Tati) ci a fost un erou cu reacții 
comice, un erou plauzibil, un om obis- 
nuit, pus în situaţii mai mult sau mai 
puțin obișnuite. De aceea chipul lui nu 
ne apare poate mai pregnant în memo- 
rie din «Oaia cu cinci picioare» decit 
din «inamicul public nr. 1». Disociem 
poate apariția lui din «Ali Baba și cei 
40 de hoți» de cea din «Vaca si prizo- 
nierul». Poate, doar, fiindcá povestirile 
difereau fundamental. Poate, doar, fiind- 
cá si la fel de regretatul Bourvil trágea 
un animal de funie in «Traversind Pa- 
risul»... 

Fapt este că oricite filme ar fi să 
cităm, nu ele, filmele, ne-au rămas ne- 
şterse în memorie; nu amănuntul că 
isi semnează singur regia la filmul 
«Monsieur Simplet», nu activitatea de 
producător asociat al lui Gabin, nu 
Oscar-ul și numeroasele premii care 
i-au încununat lunga si prestigioasa 
carieră, ne impresionează. Ci PRE- 
ZENTA LUI. UNICĂ. INIMITABILÁ. 
O prezentá care a rámas acum doar 
pe peliculă. Pentru că Fernandel, mult 
regretatul mare actor care a fost Fer- 
nandel, este acum doar o duioasă amin- 
tire. 


Laura COSTIN 


77:58 de' alii de Carieră 


54 


MOARTEA NU ARE TACT 


Fernand Gravey a murit. În plină activi- 
tate teatralá si cinematograficá. La 65 de 
ani. A debutat în cinema la 7 ani. În timpul 
celor 60 de ani consacrati meseriei sale, 
Gravey a turnat in regia lui Gance, I'Her- 
bier, Ophüls, Duvivier, Mervyn le Roy, 
Fleming, Joseph von Sternberg, William 
Wyller, Jules Dassin, etc. 

«Calitatea cea mai de preț a unui regizor 

—considera Fernand Gravey — este ca- 
pacitatea sa de a stabili contacte umane 
cu actorii. Îmi place mult ca oamenii să 
dea dovadă de tact. Este, după mine, sum- 
mum-ul condiţiei umane şi înlesnește 
viața în societate». 


OMAGIU POSTUM 


Municipalitatea din Tourlaville a decis, 
după moartea regretatului actor Bourvil, 
să dea numele lui unei străzi. Poate că 
aceeași idee le va veni şi celor de la Vaslui, 
județul natal al lui Ştefan Ciobotárasu? 


206 Y. 2 


o Margarit Nikolov este un nume 
nou pe genericele din Bulgaria. Pri- 
mul sáu film, «Versuri» (dupà sce- 
nariul scriitorului Pavel Vehzonov), 
este o poveste amară despre război. 
Protagoniștii, copii, se maturizează 
prin suferință. 

e Marcello Mastroianni va apare 
— pástrindu-si stilul sáu neorealist 
pur italian — intr-un film produs 
in Statele Unite si vorbit in limba 
englezá. Partenerii lui Mastroianni 
sint actori americani. Filmul e totusi 
finanțat de capital italian si se va 
intitula: «Pot să mă recomand? 
Rocco Papaleo». 

e Akira Kurosawa realizează, după 
un interval de cinci ani, un nou 
film, «Dodeska-Den». Este primul 
film color al atît de cunoscutului 
realizator japonez. După propria 
sa apreciere, pelicula «zugrăvește 
măreția, frumusețea, căldura sufle- 
tească a oamenilor, dar şi amărăciu- 
nile lor». : 

e Nikolai Burliaev (cunoscut din 
filmul «Copilăria lui Ivan») va fi 


iblioram 


A amonia UTE e LIVE منج‎ BM raime 


PRODUCT 
70 
"DIN ROMÂNIA 


1897-1970 
FILMOGRAFIE ADNOTATÀ 


یتنب 


Dincolo de spectaculosul publicis- 
ticii de film curente, dincolo de satis- 
factia unui volum elegant tipărit de 
o editură, există la noi si o activitate 
fără aparenfe strălucitoare, o activi- 
tate care cere efort, tenacitate, o acti- 
vitate ce implică criteriul ştiinţific: 
cercetarea cinematografică. Această 
activitate o duce de ani şi ani Arhiva 
Naţională de Filme. Prin tot ce a ti- 
părit ea, de la scenarii la Caietul de 
documentare cinematografică (din 
ce in ce mai interesant, mai bine 
organizat), de la acesta la cataloguri, 
Arhiva Naţională a dat mereu mate- 
riale de lucru, de informare, de siste- 
matizare. E o a doua cale, alături de 
film (pe care-l oferă totdeauna, cu 
solicitudine, celor interesați) prin 
care Arhiva noastră (animată de un 
pasionat conducător care este Du- 
mitru Fernoagă) oficiază cultură ci- 
nematografică. 

Colaborarea rodnică şi permanen- 
tă a Arhivei cu Institutul de istorie a 
artei a dat la iveală al doilea volum 
din lucrarea amplă «Producţia cine- 
matografică din România» (1897 — 
1970). Volumul îşi propune să fie o 
«filmografie adnotată». Și işi duce 
la capăt, cu deplină probitate profe- 


unul din interpreții principali ai 
noii coproductii sovieto-polone inti- 
tulatá «Legenda». Scenariul aparti- 
ne polonezului Zbigniew Zaluski 
şi sovieticului Valentin Ejov. Intenţia 
celor doi autori, după cum declară 
ei înșiși, a fost să scrie o baladă 
cinematografică despre «copiii răz- 
boiului», 

e Senta Berger va apare în come- 
dia lui Giuliano Gemma, «Cind fe- 
meile mai aveau coadă»,o poveste 
de dragoste care se desfășoară în 
epoca de piatră. 

e Stéphane Audran a obţinut pre- 
miul pentru cea mai bună inter- 
pretare feminină la Festivalul de la 
San Sebastian (cu rolul din 
«Rugul» de Claude Chabrol). 

e Michael Cacoyannis turnează fil- 
mul «Femeile Troiei», avind în dis- 
tributie stelele ecranului: Katha- 
rine Hepburn, Irene Papas, Genevie- 
ve Bujold si Vanessa Redgrave. 

e Claudia Cardinale a înregistrat 
un disc. Se spune cá stie sá cinte, 
şi cá are o voce caldă si generoasă. 


sională, promisiunea. Consacrată fil- 
mului de ficţiune din perioada mută, 
cartea se impune prin sistemul, struc- 
tura şi rigoarea cu care a fost alcă- 
tuită. Autorii ei, lon Cantacuzino și 
B.T. Ripeanu (şi colaboratorii la do- 
cumentare şi redactare pe secțiunea 
volumului: Ludovic Jordaky, Olteea 
Vasilescu, Aurora Pancaldi, Emilia 
Enache) s-au lăsat conduși, cum şi 
se cere într-o lucrare cu un aseme- 
nea caracter, de fapte, nu de impre- 
sii. Mărturiile (puţine) păstrate pe 
peliculă, documentele (mai multe) 
despre filme, informaţiile din presa 
vremii, în fine, amintirile unor vete- 
rani ai cinematografului românesc, 
au dus încetul cu încetul, printr-o 
muncă migăloasă, la alcătuirea unor 
fişe ştiinţifice ale filmelor mute ro- 
mánesti, fişe din care autorii nu as- 
cund, atunci cind nu au certitudinea 
absolută, petele albe, semnele de 
întrebare care mai există. Priviţi cu 
atenție fişa fiecărui film (care inclu- 
de genericul, atit cit a putut fi re- 
constituit, metrajul, date asupra con- 
ținutului filmului, asupra producţiei 
şi asupra distribuirii sale, sursele 
documentare, bibliografice, memo- 
rialistice) şi veți putea remarca tim- 
pul şi truda consumate de autori in 
această modest intitulată «filmogra- 
fie adnotată». 

Fisele acestea, temeinic aparat de 
lucru, susțin întru totul structura 
pe care autorii au dat-o volumului: 
1) filmul de ficţiune jucat («filmul 
cu actori»), în vechea Românie şi în 
Transilvania, Între 1896—1918 şi după 
Unire — 1918—1930; 2) filmul de 
animaţie; 3) anexele. 

Redactarea sobră, cursivă, concisă 
a materialului este o altă calitate a 
volumului lui |. Cantacuzino şi B.T. 
Ripeanu. 

Cei care sint preocupați de istoria 
filmului în România, criticii şi cine- 
fili; pot consulta acest foarte util 
volum la biblioteca Arhivei Nafio- 
nale de filme din Bucuresti. 


MINISTERUL INDUSTRIEI LEMNULUI 
vă oferă 


«DACIA‏ کم 
DACIA ADALIA. 3‏ 


pali ai 
pne inti- 
٢ aparti- 

Zaluski 
„Intenţia 
۱ declară 
b baladă 
olii răz- 


lh come- 
Cind fe- 


el A 
۱ aid ۱ | CAMERĂ DE Zi 6& 


HOL e 


BIBLIOTECĂ @ 


موب 
să cinte,‏ !¦ 


jeneroasă. 


icrată fil- 
da mută, 
wl, struc 
fost alcă- 
tuzino şi 
wä la do- 
secțiunea 


y. Olteea 
4, Emilia 
Š cum si 
n aseme- 
se impre- 
strate pe 
s multe) 


din presa 
mor vete- 
ománesc, 
L printr-o 
rea unor 
mate ro- 
i nu as- 


Priviţi cu 
are inclu- 
Mut fi re- 
supra con- 


۰ 


producţiei 
٠ sursele 
e, memo- 
marca tim- 
۲ autori în 
ufilmogra- 


aparat de 

structura 
rolumului: 
g («filmul 
nánie si in 
918 şi după 

fimu! de 


MAXIMUM DE CONFORT 


pm 


ră, concisă 
estate a MAXIMUM DE UTILITATE 
de istoria 
Cs şi cine- 
foarte util 
mei Naţio- 
est; 


Prezentarea artistică: ANAMARIA SMIGELSCHI CINEMA 
Redacţia şi administraţia: 
Piata Scinteii nr.1—Bucurest: 


Prezentarea graficà: CORNEL DANELIUC 


i Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București 
Cititorii din străinătate se pot abona la această publicație adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România. 


Exemplarul 5 lei 


nr. 3| 


ANUL IX (97