Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
M ati X RAAE P m re n Este clar cá filmele, ase I meni tuturor faptelor de artă INCIT) NU se produc, nu se creează, in sine și pentru sine. F! mele, ca si cărţile, ca + statuile, ca si cintecele se tac de oameni si pentru oameni. Cont: nind tot ce este mai bun în om — lucidi- tate, vis, inteligenţă, simț justifiar, simt al frumosului, simț sarcastic. şi, desigur nu în ultimul rînd, bun simț — scopul operei cinematografice, ca si al oricărei opere de artă, este de a face pe oameni mai buni, adică mai conştienţi, mai dor nici şi mai apți de a modifica viaţa in mai bine. În nenumărate rinduri secretarul gene ral al partidului a atras atenţia creatori- lor asupra marilor lor răspunderi, asupra misiunii importante pe care aceștia o au de implinit în viața țării lor. «Noi — spune tovarășul Nicolae Ceaușescu — pornim permanent de la necesitatea realizării unui umanism nou, revolu- tionar, în care omul să se poată afir- ma plenar în strinsá legătură cu socie- tatea, cu colectivitatea din care face parte. Numai așa, fiecare personali- tate își poate pune mai bine în va- loare capacitatea, talentul, energia si forța creatoare, se poate afirma in viața colectivitátii, a întregii noastre națiuni». In aceasta perspectiva este clar că maturitatea unei cinematografii inseam ná si un șir de împliniri estetice, dar s: o virstă a gindirii cinematografice si dev potrivă — o anumită calitate a climatului de creație. Adică un mod de a fi al une: bresle de creatori. Un mod de a gind: viața si de a o recrea în profunzime, in multele și complexele ei implicaţii, in perspectiva ei luminoasă, dar luminos nu înseamnă desigur, nici facil, nici idilic Maturitatea unei cinematogratii se re- filmul românesc în dezbatere văsește în mod firesc în sentimentul res- ponsabilităţii, o responsabilitate care face parte din sentimentul unei răspunderi mai cuprinzătoare, o răspundere la scara linţei noastre colective, o răspundere la nivelul istoriei, Fiinţa umană a izbutit să depășească lizic granițele planetei ei. Nimic mai fi- resc decit dorința de a ne depăși grani- tele propriei noastre ființe. Nimic mai liresc decit dorința de a sincroniza vi- teza creării unor noi realităţi exterioare cu viteza creării unei noi spiritualitáti. Pentru societatea noastră socialistă ne- voia de a instaura un echilibru stabil intre civilizaţie si cultură este un impe- 'ativ categoric. Este o probă esenţială de maturitate pe care o dă o lume nouă Pentru că maturitatea este virsta ech librului. Ea este virsta la care înțeleg profund că progresul unei societăți se măsoară nu numai în consumul de kilo wafi, ci şi In consumul de seriozitate. Nu numai în cantitatea mărfurilor, ci si in calitatea substanţei umane. Maturitatea este virsta la care ne sim- tim responsabili pentru tot. Pentru blo- cul nostru și pentru planeta noastră, pentru iradiatiile exploziilor nucleare, dar și pentru lipsa de iradiatie a celor care sint pustiíti de lipsa unui ideal. Pentru că aerul se infectează nu numai cu fu- mul ţevilor de eșapament, ci şi cu fumu- rile impostorilor, cu mirosul stătut al birocrafilor, cu toxinele hoţiei, ale sme- cherilor, ale incompetentilor. Am fi putut să trăim în alte milenii sau in alte lumi. Am fi putut să trăim în epoci patriarhale, cind omenirea își veghea tur mele, cu bărbia proptitá în toiag. Am îi putut să trăim in vremea postalioanelor sau a velocipedelor. Dar noi trăim acum sı aici. Trebuie să ne asumăm epoca 1 Józsa László este lăcătuș mecanic. Locul său de muncă se poate indica prin două sau chiar trei serii de iniţiale, pe care le reproducem Inema așa cum le-a scris el însuşi pe o carte de vizită ad-hoc, lăsindu-ne oarecum confuzi şi dindu-ne abia ulterior traducerea, tot în scrii pentru că altminteri ea este imemorabilă: A.R.U.C. —I,C.S.M.A.— A.T., adică Atelierul de reparat utilaje comerciale din cadrul între- prinderii comerciale de stat pentru mărturi alimentare si alimentaţie publică, cu sediul în orașul de reședință al județului Sălaj—Zalău. loan Moldovan este procuror, Locul său de muncă se poate indica mult mai succint și fără pitorescul inițialelor. Procuratura locală din Zalău. Vom reproduce din dezbatere o parte din dialogul dintre acești cinefili, dialog care a avut loc în cadrul colocviului organizat de ACIN și de revista «Cinema» a Zalău. Încă o dată se dovedeşte in suita intilnirilor noastre cu spectatorii că pe lingă acuitatea problemelor puse în discuţie, apar ca un factor deosebit de interesant personalitatea, universul moral al cinefilului... Așa cum, dincolo de filmele discutate, cu minunatele lor idei, mai mult sau mai puțin zburătoare, ceea ce ne frapase nu 1 Botoşani era personalitatea unei cinetile in polemică, iar la Tg. Mureş voca- ţia de filmolog a unei profesoare, In acest ținut dintre Maramureș şi Apuseni, am ascultat, nu fără o secretă uimire, dialogul a doi critici de film în timpul liber: Józsa László, altminteri de profesie muncitor si loan Moldovan, procuror, ambii încă în prima tinerețe. lată, în cursivitatea sa autentică, partea din colocviu marcată de intervenţiile lor, între care s-au Inserat doar citeva replici ajutătoare, ale celor care am venit de la Bucureşti, într-o acțiune conjugată a Aso- ciației cineastilor și revistei «Cinema», cu concursul Centralei Románia-film. Decorul colocviului: lapidarium-ul cu re- licve romane de la Muzeul din Zalău — ne aflăm doar la vechiul hotar dintre Dacia romană si Dacii liberi. Prima replică se referă la o afirmaţie făcută anterior in discuție, de un alt cinefil sălăjan, Eugen Teglaș, redactor la ziarul local «Názuinta». Există virfuri în cinematografia românească. Dar există si genul plicticos Józsa László: Eu nu cred că nu există virfuri în cinematogratia românească. Poate că nu am văzut, unii dintre noi, toate fiimele. 2 A+ vrea de aceea să amintesc clteva titiur: si citeva nume: Nunta de piatră, de pilui sau Duhul aurului, ale lui Dan Pita și https: biblioteca 0 cinematografie matură nu poate izvori decit dintr-o gindire matură Trebuie să ne asumăm destinele. Desi nul mic al fiecăruia și destinul mare a! acelei ființe colective care este fara. Răspunderea e globală și permanentá Căci nu se poate imagina o răspundere cu eclipse, o răspundere cu paranteze Sentimentul responsabilități este un sen tment fundamental al virstei mature. In wind în maturitate, sporindu-și numărul! «e filme într-un mod spectaculos, lup lind pentru ridicarea calităţii peliculelor noastre cu rezultate nu tot atit de spec- taculoase, dar luptind; luptind Impotriva falsului, a falselor probleme, luptind adică pentru a-și forma un univers clădit pe adevăruri mari și durabile, care stau la baza adevărurilor mici, mici în sensul de «otidiene; luptind pentru a crea nu nu- mai o producţie, ci și un climat, cinema tografia noastră intră — trebuie să in ire! — cu pași apăsați în virsta maturi- taţii. Minusurile sau stingăciile care i se teceau cu vederea în epoca în care era «tinăra noastră cinematografie» nu mai pot trece neobservate. Ele se observă și pe bună dreptate, se impută. În această lumină trebuie analizat s aprofundat raportul pe care filmul ca artă, deci ca «mijloc de cunoaștere», il are cu celelalte zone ale spiritualitátu umane. În această lumină trebuie înțeles taptul că o cinematografie matură tre buie să dorească să prelungească pe o altă treaptă misiunea pedagogilor, dar niciodată nu poate năzui să-i înlocuiască pe aceştia. Căci opera de artă — evi dent — nu reproduce si nici nu dublează activitatea dascălilor. Nu are voie să spu ná tot timpul: asa-i frumos! Aşa nua trumos. Adevărurile artei sint mult ma: tremurătoare. Lecţiile artei sint mai pulin hrecte. Împărţirea făpturilor care popu vază un film în personaje negative și personaje pozitive a fost — se știe — “intre cele mai dăunătoare pentru dez Mircea Veroiu. Şi n-aş putea spune că acestea nu sint filme semnificative pentru actualitate. Dincolo de adevărul social pe care-l implică și de apartenența imediată a personajelor la o anumită epocă, aceste filme conțin ceva în plus, adevăruri pri- vind psihologia individualităților umane, drame personale și, prin aceasta, cred că ele au o mai mare artisticitate si o valoare durabilă, S-a vorbit aici despre problema- tica filmelor noastre. Dar, după mine, ar fi greșit să înțelegem prin aceasta numai filmele care tratează probleme sociale gene- rale, în speță problema productiei, ca si cum dramele personale ar fi oarecum mi- nore. De fapt, problemele sociale se re- flectă tocmai în destinele oamenilor, mult mai adinc decit vedem noi în unele filme. lar dacă multe dintre filmele care ni se oferă aparțin genului plicticos, nu trebuie să ne mire că însăși cultura noastră cinema- tografică e în suferință. Înţeleg, am făcut multe filme care şi-au propus ca deviză teme sociale, am făcut de asemenea des- tule filme muzicale sau polițiste. Dar multe voltarea celei de a 7-a arte. Viaţa ca şi arta, arta ca şi viața, nu suportă despi- carea aceea radicală: de o parte heruvi- mii cu chip argintiu, cu sentimente inál- lătoare, cu conştiinţe imaculate — de cealaltă parte chipul smolit al demonilor, cu toată uriciunea lumii. Bineînțeles, cinematografia nu trebuie confundată cu pedagogia. În același timp trebuie să ne pară la fel de evident că un film fără un puternic simţ etic este un non-sens. Arta este lumina unei con- ştiinţe neliniştite, nelinistite pentru că vede, că știe, că suferă văzind că lumea nu-i neprihănită. Pentru că se simte res- ponsabilă de soarta lumii. Pentru că vrea să facă lumea mai bună. Rizind, plingind, glumind, interogind, polemizind, surizind, filmul nu ne învață cum să procedăm ca să fim mai buni. El ne face mai buni. Mai buni insemnind mai sensibili în fața binelui și a răului. Mai lucizi în fața adevărului și neadevă- rului. Dind glas a ceea ce milioane de oameni așteaptă de la făuritorii de bunuri spiri- tuale, tovarășul Nicolae Ceaușescu a arătat cu deosebită claritate ceea ce parti- dul așteaptă de la orice creator: «Dorim— a spus secretarul general al partidului — ca operele de artă și literare, ca acti- vitatea cultural-artistică să se inspire continuu din viața tumultuoasă și mi- nunată a poporului nostru, să-și aducă contribuția la ridicarea conştiinţei ma- selor, a nivelului de înțelegere a tu- turor fenomenelor ce au loc pe pla- neta noastră, să contribuie, totodată, la îmbogățirea tezaurului universal, să ducă și să afirme peste hotare ca- pacitatea creatoare și geniul poporu- lui nostru». «CINEMA» O legătură indisolubilá: calitatea dintre ele nu prea sint vizionate, iar daca sint vizionate, produc o impresie mai degrabă epidermică,n zona facilităţi, avind tinalurile invariabil roz. Prin aceasta cred că ajungem la problema scenariului, a regizorului și implicit a producătorului. Este evident că filmul, ca si televiziunea si celelalte mijloace de expresie, are un rol important în educarea maselor. Însă prin educaţie nu Inteleg didacticism. Nu înțeleg acel didacticism care se manifestă în ela- borarea unor personaje cu pretenție de model ideal, străine de fapt de modul nos- tru de a fi, pentru că sînt artificiale. In schimb, n-aş putea spune, de exemplu, că filmul Dincolo de pod nu tratează probleme actuale și apropiate nouă, cu toate că e un film de epocă, ca și Nunta de piatră. Florian Potra: Este foarte important ce spuneţi și tocmai de aceea v-am ruga să arătaţi mai pe larg în ce constă, din punctul dumneavoastră de vedere, actuali- tatea acestor filme. Józsa László: Sint filme de epocă prin decor și ambiantě, dar sînt în acelaşi timp filme de actualitate, prin psihologia si com- portarea personajelor, tinind de acel mod de a trăi și a privi viața, în care fațadei exterioare li corespunde goliciunea spiri- tuală. Andrei Cătălin Băleanu: Ceea ce spu- neţi dumneavoastră mă face să-mi amin- tesc că, în momentul cind se realiza Nunta de piatră si imediat după aceea, unii vor- beau cu suspiciune despre calofilia filmu- lui, despre ciuděteniile peisajului lui, in ital Filme de epocă prin decor. Filme de actualitate prin substanță sensul că nu ar avea nimic comun cu noi. Erau afirmaţii făcute de oameni care nu cunoşteau locurile țării. Filmele noastre se realizau, pină atunci, cam în aceleași locuri, cultivind o frumusețe cunoscută, de tip mai mult turistic — litoralul, Bucegii cu Babele... Dar există și alte locuri, ale noastre din vechime și azi cu atit mai mult, locuri în care au trăit si au suferit multe generaţii, și găsesc foarte interesant că dumneavoastră v-a plăcut tematica general — umană a filmelor citate, reținind sensul lor contemporan, corespondenţa cu gustul nostru de astăzi. «Să facem totul pentru a asigura, în cadrul Festivalului național «Cintarea României», o participare largă, de masă, a tineretului, a tuturor oamenilor muncii, pentru afirmarea cu putere a forței creatoare a națiunii noastre». Nicolae CEAUȘESCU citeva exemple. Din păcate însă, un anumit Józsa László: Acestea au fost doar | mod de difuzare face ca, după părerea mea, Nu modele loan Moldovan: Spre completarea a ceea ce a spus colegul, referitor la actuali- tatea unui film (chiar atunci cind autorul nu înfățișează evenimente contemporane), mă gindesc la Tănase Scatiu al lui Dan Pita. Dacă ecranizarea s-ar fi făcut în 1955, pornind de la aceleași romane, ar fi rezultat oare același film? Nu. Pentru că de-abia astăzi, dinamica istoriei noastre şi a clase- lor sociale o vedem cu toții în lumina ade- vărului, a unei concepții ştiinţifice. Un film este actual cind Iti aduce în fata ochilor o fărimă de umanitate, indiferent de epoca istorică şi de categoriile sociale cărora eroii le aparțin. Eu detest filmele care, in loc de această fărimă de umanitate, ne pro- pun modele sau caricaturi. Nu modele, pe care de altfel le Intllnim uneori, mult mai vii, în realitate, ci probleme trebuie să aducă filmele In fata noastră. Să ne facă să gindim, să ne sensibilizeze la un nivel superior, să si nici caricaturi să fie prea puțin cunoscute tocmai ase menea filme într-adevăr artistice, coples+ toare. artificiale ne incite nu numai printr-un mod aparte de a povesti sau de a compune coloana sonoră, ci şi prin adevărul Infátigat. Noi, cei tineri, dorim ca filmele noastre să se pre- zinte nu numai cu mijloace tehnice si de expresie bine puse la punct, dar mai ales să vină cu o mare sinceritate, cu acea sinceritate care şi-a făcut loc în literatură, pentru că numai astfel pot filmele să pă- trundă în conştiinţa noastră. Nu cred că se poate spune despre public că n-ar fi destul de cultivat ca să înțeleagă marile valori. Adevărata problemă este ca, în cinematografie, să nu se pornească de la premiza că filmele n-ar putea aspira la ceea ce alte arte au dobindit. În legătură cu asta, am observat nu fără un anumit interes, că în ultimul timp există la cineaștii nostri o tendință de a cultiva filmul cu problematică socială. Filme actuale prin subiect şi inactuale prin săli goale loan Moldovan: Dar cele mai multe dintre aceste producţii, care au meritul de a aborda problematica socială, sint in același timp filme cu un happy-end de un tip destul de vechi şi mai ales compromis. Or, eu văd condiţia esenţială a cinemato- grafului ca artă și totodată misiunea sa cea mai importantă, fiind aceea de a veni cu foarte mare sinceritate In fata spectatori- lor. Noi vorbim Insă despre trăirea autentică a personajelor, pretindem a ne interesa de viaţa lor, şi ne mulțumim de fapt pur și sim- i À VN) inses, plu să filmăm în decorul unei fabrici. Vin tinerii de aici, de aproape, din satul Orte- lec, de pildă, cu o mie de probleme ale adaptării la viata urbană, incepind cu cele specifice virstei de 18 sau 19 ani si terminind cu problemele transtormării lor în muncitori calificați şi conştienţi, deci în exponenti ai clasei conducătoare. Unii trá- iesc o dramă si o rezolvă plně la urmă, alții trăiesc o tragedie. Numai filmele noastre sint toate roz în finalurile lor. Cel care tr- ieşte realitățile de acest fel și merge apoi la cinematograf, la un film de acest tip, nu poate să fie interesat de ceea ce vede. Pentru că între imaginea de pe ecran și omul respectiv, Intre realizator și erou nu se produce o comuniune de ginduri și sentimente. Spectatorul se plictisește — sint filme care rulează cu săli goale. Noi avem de aceea pretenția să vedem pe ecrane filme adevărate, să vedem artă, nu sub produse, nu plese-rebut. Sint și filme bune recunosc, si sint multe fragmente intere- sante în unele filme, Insă în general pro- ductiile noastre trenează, chiar cele de aventuri: o scenă bună, apoi umplutură, iar o scenă bună, apoi iar balast... Józsa László: Eu cred că tema receptării filmelor de către public e ceva mai com- plicată. Dacă lucrurile ar sta cum aţi spus dumneavoastră, ar fi foarte simplu: piesa- rebut s-ar recunoaște după reacția publicu- lui, Or, tocmai filmele cu pistoale și bătăi, într-un cuvint filmul comercial, recrutează uneori mai multi spectatori și înregistrează de obicei cele mai mari incasări. Ar trebui deci reconsiderat modul cum se ţine ew:- denfa publicului, în așa fel încit nu numai numărul intrărilor la cinematografe să ilus- treze participarea spectatorilor. Valerian Sava: Sugerati, cu alte cuvinte, Centralei «Románia-film» să se preocupe nu doar de statistici cantitative, ci și de un mod de cercetare a publicului bazat pe indici calitativi, receptind opinia spectatori- lor după vizionare. Józsa László: Dacă ar exista asemenea indici, ar fi foarte bine. Deocamdată, în revista «Cinema», am citit uneori liste ale premiilor “Asociației cineaştilor din țara noastră, acordate anual, ceea ce e foarte bine, fiindcă aceste premii se atribuie de obicei nu filmelor comerciale, realizate, ca mal aa așa, pe bandă rulantă, ci filmelor de artă. Intrerupem aici textul colocviului nos- tru de la Zalău, la care au fost de faţă, cu toată solicitudinea, loan Chiorean, preşedintele Comitetului județean de cultură şi educaţie socialistă, lon Pintea, directorul Întreprinderii cine- matografice, alți factori de răspundere, cinefili de diferite virste si profesii, români şi maghiari, într-o exemplară comuniune — iar din partea Asociaţiei cineastilor actrița Monica Ghiuţă. regi- zorul Andrei Cătălin Băleanu, scena- ristul Dumitru Caraběf, criticul Florian Potra, care au răspuns la întrebările cinefililor, atit în cadrul colocviului, cit şi la un simpozion care l-a precedat. https://biblioteca-digitala.ro Deși partial și succint, textul de mai sus, conţinind atitea disocieri acute si nuantate, de care critica profesională însăşi se ocupă prea puţin, credem a fi un argument elocvent în favoarea cere- rii pe care Întreprinderea cinematogra- fică a judeţului Sălaj ne-a rugat să o transmitem Asociaţiei cineaștilor și re- dacţiei noastre, de a contribui la Indru- marea cinecluburilor din Zalău, delegind în acest scop un regizor sau un scena- rist sau un operator sau un critic (iar din cînd în cind, am adăuga noi, şi un distribuitor), care să ajute în munca loc pe cinefilii din oraș și din judet. Ar îi un ajutor reciproc avantajos. Valerian SAVA 3 — Andrei Blaier, in ce moment al creaţiei dum- neavoastrá vě atlati acum, cind pun întrebarea ce des- chide interviul nostru? ntr-un moment In care inchei un film si sper să incep un altul. intr-un moment in care incep să privesc inapoi. Lucrez la montajul filmu- lui căruia i-am Incheiat de curind filmările şi postsincroanele, şi această restructu- rare la care obligă montajul mă determină să reevaluez fiecare metru de peliculă tras. În general insă, dacă vă referiti la un mo- ment anume al muncii mele în film, nu am timp, din fericire, să privesc inapoi la tot ce am lucrat, pentru că imi pregătesc un nou film. — Să căutăm timp în acest interviu. Sau nu e încă timpul... — Poate că nu e nici timpul să privesc mult în urmă... Cu toate că o fac mereu indemnat de o nevoie firească ce depă- seste calculele mele, intenţiile mele uneori lașe. — Bă nu mai vorbim de lașitate. Si ca să fim siguri că ne ținem de cuvint, eu am să vă intreb imediat dacă sinteti mulțumit de ceea ce ati tăcut (realizat) pină acum? — E o întrebare ce pretinde un anume răspuns. E cunoscută si apreciată sfinta nemulțumire față de lucrările anterioare. Cu toate acestea, nu pot să evit o mărtu- risire asemănătoare şi sinceră, pentru că m-a urmărit tot timpul și mi-a prins si bine. Dacă vă amintiţi cumva (n-ar fi nici- un păcat dacă nu v-aţi aminti), Casa neter- minată și filmul următor, Diminetile unui băiat cuminte par două filme de doi autori complet diferiţi. — Mi-amintesc și nu vă voi contra- zice. Cum a fost, totuși, în continuare? — M-am străduit teribil să depășesc pra- gul dintre aceste filme, să-mi inteleg dificul- tăţile, căutările lăuntrice, spoiala, li- vrescul, poeticoidul, stătoșenia cu pseudo- tilcuri, și să-mi resping aceste, să le zic, moravuri neartistice, să scormonesc in mine sinceritatea, adevărul. Mă suspectez după fiecare film si incerc să-l lucrez mai bine pe următorul. Aș fi nesincer insă dacă n-aș recunoaşte că există unele filme sau fragmente din ele de care mă leagă niște bucurii conjugate cu o anume mindrie. Situaţie jenantă, dar n-are rost să ne as- cundem după degete. — Nu ne vom ascunde. Acest inter- viu se lucrează cu reflectoarele aprinse. E și motivul pentru care încerc o între- bare cu, să zic așa, «lumina pusă»: Un regizor de film este chinuit de ideile sale? Fie-ne îngăduit să vedem cum arată lucrul ăsta la dumneavoastră. — Desigur, vorbesc de nelinistile mele, pe care le cunosc mai bine, ca să zic așa. Nu le-aș spune chinuri, chiar dacă sint chinuitoare, grele, pentru că am impresia că vorbele mari tind să amăgească orgoli- ile. În general, nu-mi plac regizorii care vor- besc despre «creatia mea». «opera mea», țilmul «realizat» de mine... Asta-i o treabă pe care se cuvine s-o hotărască alții des- pre munca ta. Un lucru făcut nu e neapărat şi o realizare. Desigur, ideile filmelor mele, cele făcute sau nefăcute încă, ideile pe care mi le decid citeodată eu insumi, pe care, alteori, incerc numai să le dezvălui, simţindu-mi-le apropiate, ideile acestea, spun — care intr-un fel m-au marcat si fac filmele mele să semene pe undeva, oricit aș fi dorit eu să mă modific — sper să mă neliniştească In continuare, cit timp voi face filme. Pentru că ele sint nişte incăpă- finári ale mele, nişte obsesii. Mă preocupă nevoia de autodepăşire, inerția, blazarea, simțul moral, valorile morale printre care Simpiu! Să spunem „munca mea!“ un loc predilect, în lucrările mele, ca şi in viața mea, il ocupă prietenia, simţul de dreptate, onestitatea. Incerc să revin me- reu asupra acestor întrebări (pentru că for- ma sub care incerc să le afirm e «intreba- rea»), mereu cu o sporită sinceritate, cu o stráduintá sporită spre profunzime. Eu po- vestesc întimplări care conțin, într-o formă sau alta, întrebările mele și morala mea. — Despre Andrei Blaier se spune că este un protesionist si «un om de bine». Cum se traduc aceste două calități și cum se admit în reciprocitatea lor? — Răspunzindu-vă (direct) inseamnă să accept aprecierea dumneavoastră, si a- tunci n-ar fi prea modest pentru felul meu de a fi. În principiu, cred că cele două apre- cieri, desigur neantagonice, si într-o re- latie de reciprocitate fără obligativităţi si fără vreo determinare, pot foarte bine con- vietui. Cu toate că ştiu vreo citiva profesio- nişti, care n-ar sufla o vorbă despre cisti- gurile meseriei lor, dobindite, e drept, de- seori cu dificultăţi. Eu nu pot face asta, pentru că profesia pe care am deprins-o (cit am deprins-o) nu-mi aparţine, numai mie, am invětat-o şi eu de la alţii și m-aş bucura teribil, dacă, dăruind din ea, ar prinde bine și altora. Cred cu toată convin- gerea că oamenii de talent care iubesc fil- mul trebuie sprijiniți. Încerc să fac din a- ceastă credință nu numai o declaraţie ver- bală (sau scrisă)... — Ce este talentul la un regizor de tilm? — Încerc şi eu să aflu ori de cite ori imi place un film. Există o serie de calităţi pe care trebuie să le aibă un bun regizor, pe lingă talent. Uneori regizorii care au nu- mai aceste calități fac filme care seamănă grozav cu filmele bune, fără să fie însă bune. Cum seamănă un chip de ceară perfect cu un om adevărat. Numai că acestuia li lipseşte «duhul stint». Poate că talentul e ca acel foc al lui Prometeu care insufleteste materia, altfel perfect modelată. — Ati semnat articole in presă, ati vorbit despre arta dumneavoastră la televizor si, bineinteles, ati continuat să «faceti» filme. Sinteţi un om al ce- tátii. Cind despre un cineast se va spune că nu înțelege mersul vremii lui? — Cred că atunci cind gindurile sale n-au ecou in rindurile celor cărora le-au fost adresate. Pentru aceasta nu există nici o scuză, Lipsa de talent si practicarea, prin fraudă, a unei profesii care cere așa ceva e o treabă asocială. Poţi să și greșeşti, cu sinceritate. Dar înțelegerea presupune ne- apărat căutarea, întrebarea uneori dispe- rată. Nu neapărat verdictele au insemnă- tate, cit observarea, dezbaterea, neliniştea. Un cineast nu înțelege mersul vremii lui cind nu încearcă să-l înțeleagă. Sau cind nu poate. Dar atunci el nu pricepe nici vremea, n neintelegerea lui. — Ce reprezintă mișcarea cineclubis- tă în contextul artei noastre? Care sint problemele la zi ale cinecluburilor bucu- restene, cu citva timp inainte de ediția a Vl-a a uPeliculei de aur»? — Mă bucur că mă întrebaţi de cineama- tori. li iubesc de multă vreme si am incercat, după puterile mele, să-i sprijin. Astăzi ches- tiunea cineamatorilor se pune cu totul altfel decit la inceputurile ei, cind era mai degrabă o mișcare «culturistă», de expe- rimente fade, gratuite. integrată firesc artei in general, ea nu poate ocoli comandamen tele sociale ale acesteia. Legătura cit mu strinsă cu viața colectivelor pe care le re- prezintă, obligă filmele cineamatorilor la o sporită originalitate, la autonomie de expre- sie. Pregătind ediţia a Vl-a a «Peliculei de aur», concurs integrat ediției a doua a Fes- tivalului naţional «Cintarea României», do- rim să dovedim implicarea pe care au cis- Un cineast care nu infelege mersul vremii lui poate să existe, dar nu poate să creeze tigat-o cinecluburile bucureștene in viata colectivelor care le-au format, creșterea va- lorii lor artistice, funcţia lor educativă. — Andrei Blaier, care este după dv. problema «cea mai» spinoasă a cine- matogratiei noastre? — Printre cele citeva «cele mai spinoase probleme», cred că una este cea a criteri- ilor. Criteriile după care se acceptă sau nu se acceptă un scenariu, după care este considerat bun sau nu un film (și după care e dituzat într-un fel sau altul, trimis la fes- tivaluri, sau e apreciat un autor sau altul etc.), criteriile pe baza cărora judecăţile proaspete sint înlocuite repede cu altele, dar fără ca între timp să se fi tăcut vreo a- naliză, criteriile după care pot unii să ne judece filmele, «specialişti» fără să aibă cea mai mică pricepere, si multe alte cr- tern Dar problema criteriilor este, repet, doar una din «cele mai». Poate cea mai spinoasă problemă rămine însă alianța in- drăznelii cu a talentului, alianță în care curajul să nu pară apanajul bravadei ca la paradă, ci o condiţie de existenţă, o formă firească In care trăiește sinceritatea. A- tunci filmul românesc n-ar mai privi pe lingă realitatea fierbinte a actualitátii noas- tre, ci ar privi-o în ochi, ar vorbi mai deslusit, mai răspicat, nu cu ocolisuri sau cu fun- dulite, nici cu culori grele, la fel de lase. Desigur, pentru asta e necesar ca climatul de lucru în cinematogratie să continue a se îmbunătăţi, și asta e iar o chestiune dintre «cele mai»... — Unele condeie critice vă situează la confluenta a două generații. Sinteti in același timp considerat — eu insumi împărtășesc ideea, și o spun aici cu tot riscul, tocmai spre a evita diploma- tia (posibilă) a răspunsului dvs., un tel de mentor. lată, e aceasta o vocație? (La noi numai despre Victor luliu s-a mai spus lucrul ăsta). — Nu mi-am dat seama nici o clipă, to! lucrind, care sint generaţiile care se deli- mitau atit de limpede pentru alţii, și poate că aşa m-am trezit între ele. Adevărul este că foarte multi băieţi din promoţiile. mai noi mi-erau de mult buni prieteni, netiind despáriiti, ca virstă, decit de vreo ciliva ani. N-am văzut niciodată in ei, și nici in alţii niște adversari, nişte competitori, ci in continuare nişte prieteni, ale căror film bune m-au bucurat, tăcindu-mă să mă sim: mindru cu prietenia autorilor lor. Cu muiu dintre ei, ca intre buni colegi, ne sfătuim ne vedem materialele filmate, si in curs di montaj, le discutăm. Anul trecut se inițias+ o excelentă acţiune de a ne discuta intr- noi (după premieră si la o altă temperatu: decit cea de imediat după premieră, ma: rece, mai chibzuită) filmele. Era toarte m structiv, merita să fi asistat ia citeva astie! de dezbateri... Ele conţineau multă ex- genţă, care disimula o autentică prietenie şi consideraţie. Veneau la aceste intilniri cineasti din toate generaţiile si treaba asta nu ne încurca de fel. Pentru că, desigur, https://biblioteca-digitala.ro «nu generaţiile»... cunoaşteţi povestea. Tot ce lac și tot ce am tăcut mi s-a părut câ nu poate fi altfel. Cum mă consideră cole- gii mei probabil că o veţi afla de la dinsii. Oricum, nu mă consider un mentor, ci un coleg, iar comparatia de care ali po- menit e o minunată povară, prea grea pen- tru mine. — Ce anume trebuie intreprins pentru ca ideea descătușătoare de energii a celor 60 de filme pe an să se împlinească in răstimpul ce i-a tost prescris? — Trebuie asigurate scenariile viitoare- lor 60 de filme. Dar asta nu e numai o ches- tiune de intensificare a muncii de selecție, de cu..ivare a scenaristilor, de scolire. E vorba, in primul rind, de asigurarea condi- wilor reale acestora, de eliberarea noastră de niște scheme, de putinţa noastră de a pricepe si alttel de propuneri decit cele cu care ne-am obișnuit, din păcate. O serie întreagă de dogme impáminte- nite in dramaturgia filmului de actualitate (am să numesc citeva: finalul fericit; ma rele film al unui domeniu «atotcuprinzător» personajul cu tunctia sa administrativă, dozajul, echilibrul, «ca-n viaţă»: adică echi- librul dintre elementele criticate si starou jeneral-pozitivá, ponderea elementelor cri- ticabile fată de cele ce se afirmă; didac- beismul; problematizarea lăturalnică de producție, dar omitimu metehnele oame- nilor; indulcirea), toate astea și alte- i trebuie reasezate ca să zic asa. Ma trebue s multe altele încă. Cres- terea mai intensivă a cadrelor medii, o poriodicizare a lucrului mai Inteleaptě, lotosirea la maxim a Bultei si altele. Dar eu cred în cele 60 de filme și le doresc cit mai grabnic realizate. Ele oteră mai multe speranțe celor citeva filme bune. — Ca regizor, dv. aveţi stil? Nu o luati ca un lucru imposibil dacă vă cer să il... descrieti. — Incerc desigur să-mi formez un stii. Poate că el se reteră in primul rind la moda- tatea de a povesti. Pornesc de la ideea că nu există genuri și că povestirile mele tre- buie să tie credibile. Incerc să alternez cit mai răspicat momentele de film neterin- du-mă de alternări şocante. Amestec frag- mentele amuzante cu altele mai dramatice, fără teamă că nu s-ar implini într-o unitate. Mă preocupă emoția, aproape pentru fiecare bucată de material pe care o trag. (Aceasta innd modalitatea prin care incerc să «trá- lesc» și să traduc ideea). Construiesc niste semne in film pe care le dezvălui de la in- ceput, apoi le eludez. Evit spectacolul facil, am un tel de jenă pentru lucrurile care se presupun. Filmele mele sint uneori elip- tice, pentru multi. Mă interesează autenii- citatea ca formě de transmitere a adevá- rului. Şi trăsăturile de limbaj propriu-zis. Poate cu o preocupare mai puţin elaborată pentru plastică, tárá să fac o glorie din asta. Mai multă preocupare pentru deta- liu, ca semn al poeticului, si pentru chipu! omului tot ca formě de detaliu a emoliei. in Himele mele, incárcátura de detalii nu e subliniată. Las spectatorului libertatea să-şi aleagă semnele. Creez senzaţia unei detașări, cu toate că elementele pe care şi le va extrage sint acolo, în film. Nu încerc să i le vir sub ochi. Probabil că și din repu- dierea unui vechi sentimentalism, disimu- larea emotiei nu e totdeauna abilă. Efortul acesta de sublimarea emotiei cred că face parte din preocupările mele. Ele apar, pro- babil, ca evidente și pentru alții. — Cind consideraţi dv. că regizorul, creatorul, omul este un sincer? (Desi- gu urarea celor două cuvinte o puteți respinge). — Presupun că regizorul e un om care creează o lume vrind-nevrind, oricit mi-ar li de jenă de această calitate demiurgică. El este sincer din acest punct de vedere doar cind e consecvent cu lumea lui in- timă, cind nu caută să o dilueze, să o as- cundă, cind întrebările sint «strigate», cind dilemele ii aparțin cu adevărat și nu sint niște stratageme conilictuale. Cind gă- seste adevăr si dreptate fiecărui personaj pe care-l are de infátisat. Cind există ceva din universul lui intim. ceva din viata lui. N-am tăcut distinctie intre regizor si om, considerind regizorul nu un echivalator al unor idei care“ aparţin, ci un inierpret de vocaţie al unor idei care sint si ale lui. — Ce regizori români intrunesc sutra- giile dumneavoastră? — Sint mai multi aceştia. O enumerare a lor mi se pare de prisos. Vă asigur că sint destul de multi. — Mai auzim citeodată că filmele re- gizorilor afirmati în ultimii ani şi-ar datora succesul talentului operatori- tort... — Nu cred că are vreo importanţă cit datorează regizorii operatorilor, nici cit operatorii colegilor lor, regizorii. Mai impor- tante mi se par datoriile noastre comune pentru destinul filmului românesc. — E un răspuns strategic... — Nu mě consider un strateg. Caut să fiu pur si simplu așa cum sint. Am gindit cu voce tare şi dacă asta pare unora stra- tegie, nu e din vina mea loan LAZĂR " «Nada florilor» si alte povestiri sadoveniene repovestite cinematografic de Constantin Mitru si Constantin Vaeni Poate că şi pe aceste plaiuri a popoa marele nostru pro- zator Mihail Sadoveanu, in nema dragostea lui deosebită pen- Iru natură, să-și încerce no- rocul la un lin sau la o plătică ruginită, să slobozească un loc de pușcă in zborul unei lisite sau rate sălbatice. Poate că și din această împărăție sălbatică a apelor prin care scotoceste acum ochiul camerei de luat vederi, s-au inspirat imagini de slovă sadoveniană. Regizorul Constantin Vaeni a tăcut o bună prospectie, descoperind spaţii putin umblate de picior omenesc, spații utile intenţiilor sale artistice. Filmarea la caie asistăm — o secvenţă din filmul Vacanta tragică — are loc în Comana — lifov, la o jumătate de fugă de cal între Capitală si Giurgiu. Punctul «Fintina cu nucul» — pic- turalitate de lacustră bacoviană — e locul care i-a interesat pe realizatori. Vreme de trei săptămini. privirea aparatului de filmat (operator: Anghel Deca) a inregistrat aici oameni si fapte, «balta foind formidabil sub luciu» («Nada Florilor»). Nu-i greu să țilmezi o baltă, dar să plimbi o întreagă echipă peste plavie și pe plauri, cu slalo- muri prin mlaștină si foltane, numai pe micutele luntre pescărești, constituie într- adevăr o problemă. Filmul se mestereste însă nu numai cu profesionalitate, dar si cu dragoste, voință, dăruire şi uneori chiar cu Incrincenare. Incrincenare și pentru că trebuie să filmezi în milul bălții ore în su în țiuitul fintarilor, printre lipitori si serpi care pindesc la tot pasul. Actorii Remus Mărgineanu (de la Teatrul National din Craiova) şi Mitică Popescu (Teatru Mic) au simţit asta pe pielea lor. Primele cadre ale zilei Cu o echipă bună de filmare, bine sudată (director de film lon Grigore Ştefănescu) fiecare membru al ei considerind că nu se cuvine să stai niciodată cu «mlinile-n sin» mergi la treabă oricind şi oriunde. Regizorul Constantin Vaeni, atent pină la cele mai mici «fleacuri», acoperă cu sfoară o parte din coada unui topor pentru a masca urme- le unei impletituri de sirmă, odată, de două ori, pină cind rămin atirnate de nod două crimpee: «Trebuie să arate bine, adevărat în prim-plan, cînd Mircea Diaconu va lovi crucea cu muchia toporului». În cadru: Mircea Diaconu, Anda Onesa și Cră- ciun Panait (țăran din Comana, «cap limpede» în desfășurarea filmărilor de pe baltă, care a învățat de-acum să-și pună semn cit trebuie să Inainteze In cadru) După ce se sfirșesc de «tras» cele troi poziţii, îl opresc pe Mircea Diaconu înaint: de a ajunge la microbuzul ce-l aşteaptă, cu motorul în mers, să-mi vorbească de perso- najul său Sandu Tipografu: «Nu este un personaj special, diferit de altele, ca dificul- tate. Poate că cere mai multe nuanţe! De ce să mint, e ușor de interpretat. Inedit rămine spațiul în care se întimplă... Cu Vaeni, mă simt ca făcînd parte din aceeas generaţie. Discutăm, ne dăm sugestii, cola borăm... Nu-mi place să văd materialek filmate... Minuni nu se mai pot întimpla după ce ai filmat... Ajut colegii cu mare plăcere, atunci cind pot fi ajutați, dar Anda Onesa este o parteneră care ştie ce are de făcut». Mă adresez și Andei: «Cu Zamfirita Incerc a doua mea definire în viaţa filmului. E un rol care mi se potrivește. Deși de mică Intin- dere, cred că poate fi îmbogățit dinlăuntru, ceea ce si încerc.» Aurel Grușevschi impreună-cu alți cas cadori, Imbrácati în costume de jandarmi specifice celui de-al nouălea deceniu ai secolului trecut, mărșăluiesc: «Un, doi! Un, doi! La stinga, La dreapta! Fugitil Hai, băieții Vă rugăm tăcere! Înregistrămi» spune regizorul Vaeni. ŞI Papp Andrei, cu casca la ureche, atent, ca și cum ar înregistra un fragment de concert, trăiește vibraţiile pași- lor jandarmilor după care «sunetul» porne- ste cu barca după vinarea de «clipocit» de visle, «unduiri» de trestie, «zgomot» de prostovol, etc. Coloana sonoră nu va fio ilustrare ci, alături de imagine, va contribui la compunerea acelui univers sadovenian despre care Tudor Vianu spunea: «nu este notare a vreunui sentiment uman care să nu însoțească arpegiile răsunind din orga colosală a naturii» univers pe care regizorul Vaeni, împreună cu monteusa Margareta Anescu vor incerca să-l alcătuiască, mai tirziu, în liniştea cabinei de montaj. Între timp se pregătește incendiul, astfel că truda arhitectului Nicolae Drăgan — «Coliba» de la marginea bălții, cu tot di- chisul ei — peste citeva ore va dispare într-un maldăr de cenușă. Plná la incendiu insă se mai filmează alte scene. Radu Ionescu, elev în clasa X-D, la Liceul I.L. Caragiale, selecționat din peste 400 de candidaţi, ştie că rolul pe care-l interpretea- za, Ilie$. nu e deloc ușor. «Aș putea spune că e chiar «inima» copilăriei lui Mihail Sadoveanu». Prin apariția pe platou a lui Mircea Albulescu (Comisarul Vacamar), Un șarpe de baltă pretext pentru un dialog al sentimentelor (Anda Onesa și Mircea Diaconu) Constantin Vaeni cizelindu-si «rolul» de regizor pentru ca actrița Cornelia Pavlovici-Oseciuc să-și interpreteze cît mai bine personajul constatăm din nou rigoarea costumelar (semnatară Ileana Mirea) si a machiajului (Florica Ionescu). Cind totul se pre In scrum Ca să dai foc la o casă pare o faptă uşoară Aprinzi un somolog de la focul de sub ceaunul care stă pe pirostrii, cu melesteul sáu deasupra, apoi îl pui în contact cu ostre- tele, stufărişul, palele de pe casă, cu părțile mai sensibile de lemnărie și fugi ca în cazul celor doi trepăduși, adjuneti civili ai comi- sarului. Dar plně să ajungi la această clipă trebuie să te glndesti bine: mai ai ceva de filmat în acest decor? Eşti mulțumit de peli- cula trasă? Laboratorul nu ţi-a jucat vreo lestă? Regizorul Constantin Vaeni și-a tăcut bine socotelile. Operatorul de imagine Anghel Deca filmează la un apara! postat pe malul bălții, la al doilea de pe suprafata "pei, secundul Bebe Cojocaru si Nelu Udrescu. În curind «coliba» lui Dumitrache Mutu se va învălui în colane de foc. În zadar acesta adică Remus Mărgineanu, va Incer- ca prin eforturi disperate să ajungă cu lun- trea de pe apele liniștite ca să-l stingă. Pe acest fond de de cor va interveni insa un al doilea moment dramatic: Impuscarea lui Mutu de către Vacamar. Astfel că gura celui ce și la propriu și la figurat a fost totdeauna seacă de glas, se va încleșta de moarte. Sticiul din mina sa nu-i va mai acorda nici un fel de sprijin, iar trupul său va cădea In spasmele mlaştinii. Repetitia aceasta, ultima, desfășurată cu scrupulozi- iata are loc însă fără «participarea» incen- diului. — Constantin Vaeni, după «Zidul» si E greu de ținut pasul cu proiectele regizorului Sergiu Nicolaescu si mai ales cu concretizarea lor. O dată cu ultimele operațiuni de finisare la filmul Nea Mărin miliardar, se apropie de sfirsit filmările la Mihail, cîine de circ, ecranizarea romanului lui Jack London — scenariul Dumitru Carabět —o coproducție a Casei 5 cu Tele-München, În distribuție: Carl Michael Vogel (din R.F. Germa- nia), Amza Pellea, Ernest Maftei, lon Besoiu, Valeria Seciu, Valerica Gagialov, lleana Popovici, Stefan Mihăilescu-Brăila, Sergiu Nicolaescu, Colea Răutu. Detalii in panoramicul viitor. :Buzduganul cu trei peceți», filmogra- tiei personale îi vei adăuga și «Vacantă tragică»... — Se afirmă câ a te angaja să traduci pro- za sadoveniană în film, este o experiență riscantă. Cred că afirmaţia e o prejudecată. Dealtfel, e prejudecata care definește atitu- dinea față de ecranizări, în general. După părerea mea, chiar termenul de «ecranizare» exprimă eronat o situație... Consider că a porni de la o operă literară ca să realizezi un film, presupune «transcrierea» acelei opere de sine stătătoare, un produs artistic independent care-l definește pe realizator, nu pe autorul literaturii de la care s-a pornit, definire ce ține de cu totul alte mijloace artistice, de exprimare, noi, de stil, de sen- bilitate şi fantezie, de talentul celui care realizează filmul. Obligatoriu este să păs- trezi spiritul literaturii de la care pornesti. in acest sens, față de autori nu sint deloc un regizor cuminte... Fireşte, In opera sado- veniană (în cazul filmului Vacanţă tragică, tronsonul literar îl constituie «Nada flori- lor» şi alte citeva povestiri), cuvintul te provoacă la o dramatizare, pentru care imaginaţia este stirnită să alerge cu oame- nii şi faptele în mijlocul unor foarte diverse peisaje. De aceea, nu cred că este indicat a se filma cu indigoul, căci linia ritmică a filmului ar deveni plictisitoare. În ce privește zona limbajului, a parfumului regionalisme- lor sadoveniene, cred că nu poate fi urmată cu fidelitate în dialogul filmului, deoarece în acest caz ar suferi, prin anacronism, Însăși poezia filmului. Atmosfera, spiritul sadove- nian trebuie păstrate, cinematografic, cu gustul şi culoarea specifică. Dar atit. Toc- mai de aceea am inventat, la filmare, multe scene si situaţii noi, restructurind in dife- rite locuri, nu doar dramaturgia, ci și mate- rialul faptic al scenariului de la care am por- nit, îmbogățind relaţiile dintre personaje, pentru a putea defini mai cert, mai clar, mai percutant în viitorul film linia politico- deologică și socială, mai emoționant fiorul ramatic al întimplărilor. Sper că tratarea realistă a cadrului social, gestia romantică acordată părții de aven- ură a acțiunii, lirismul si dramatismul din contextul peisajului vor contribui la reali- zarea unui film de o factură mai specială, obligindu-mă la definirea unui stil diferit de celelalte filme pe care le-am realizat. — Constantin Mitru, ca un profund cunoscător al universului sadovenian si autor al scenariului, ne puteți oferi un scurt reper social din care s-a inspirat Ceahlăul» literelor românești» și pe care îl tratează acum filmul? — Frămintările premergătoare răscoale- lor ţărăneşti din anul 1888, activitatea cercurilor muncitorești în strinsă colabo- rare cu intelectualitatea progresistă a vre- mii, momentele de început ale mișcării socialiste din România, constituie toate materialul faptic de fundal, planul social în care se desfășoară acțiunea propriu-zisă a filmului, care-și propune totodată și o contribuție la educarea tinerelor generații in spiritul acelor nobile idealuri de libertate sı dreptate socială, Ora 17,45. Clipa de foc începe să alerge, să urce și să coboare peste ostrete, stufě- riş, lemnărie, peste şirurile de pesti atirnați la vedere, să Imbrětiseze cu ceremonia morții, coliba. Spectacolul are o gradatie vizuală magnifică, casa de pe marginea lacului devenind un rug al unor suferințe omenești. Momentele acestea de vibrație fllmicá ne îndreaptă însă gindurile spre realitățile trecutului, spre pilduitoare înțelesuri. Cu Vacanţă tragică, vastului buchet al operei sadoveniene — puţin descoperită de cineasti nostri — i se adaugă un nou film. Sperăm, apropiat de valoarea artei marelui nostru scriitor, Stefan GEORGESCU Fotografii de |. BÁNICÁ Suspiciunea — ca si minciuna — nu are picioare lungi (dar poate fine suspensul) Se povesteste — poveste a- devărată! — că la inceputuri- le televiziunii, intr-o țară de peste ocean, existau două canale rivale. Şi cum legea concurenței e neiertătoare, in momentul în care unul din “posturi a anunțat programarea unui film polițist, crainicul canalului rival a anunțat Si el imediat: «Vă putem spune deja cine e asasinul din filmul poliţist care va ti difuzat pe celălalt post». Şi... l-a spus. E şi acesta unul din motivele pentru care Alfred Hitchcock, clasic al suspensului pe ecran, nu a recurs la romanele Agathei Christie (alt clasic al genului), evitind mis- terul pe care o simplă informaţie îl poate decapita, evitind categoria numită de ei, specialiştii, «whodunit». Filmul polițist al Casei Unu nu este un «whodunit», adică nu ne invită să participăm la o anchetă la- borioasă, pentru a afia la sfirsitul ei cine e autorul crimei din pregeneric. Şi cu toate acestea, ne-am propus să nu dezvăluim nimic din ceea ce ar putea diminua suspen- sul viitorului film. «La baza creaţiei suspensului — spune Hitchcock — stă participarea completă a publicului. Spectatorul nu trebuie să aibă lucruri pe care nu le infelege, sau care-i rămin confuze, ci doar lucruri pe care nu le știe incă. Nu confuzia, ci claritatea sporește suspensul.» FA kd cu «buni» si «răi», „e greu de spus din care tabără face parte o femeie frumoasă (Florina Luican) Informatii cu Aşadar iatá premizele, expuse clar, dar... vu elipse. Scenariul este scris de Haralamb Zincă si Nicolae Márgineanu, după un roman a lui Haralamb Zincă (Prima omi- siune: titlul cărții, care a avut cu siguranță nu puțini cititori). Scriitorul Haralamb Zinc care a semnat peste 15 romane polițiste si de spionaj («sint două categorii diferite. vă rog să nu le incurcaţi») este unul dintre pionierii genului în literatura noastră. Ger pentru care orice pledoarie ar îi de prisos Cărţile din colecţiile «Enigma», «Clepsidra» sau «Scorpion» se epuizează de obicei într-o dimineaţă. Şi nu o dată la intilnirite cu spectatorii am fost Intrebati de ce se fac atit de rar filme polițiste si de aventuri. De la Secretul citrului, Maiorul şi moar- tea, Şah la rege si Simpaticul domn R au trecut cam multi ani. Cercul magic, Aventuri la Marea Neagră sau Şapte zile, ceva mai apropiate In timp, au consti- tuit fiecare in felul său cite o tentativă (de- parte de periormanţă), dar n-au reușit să fixeze atenţia, nici a spectatorilor, nici a criticilor. Ba chiar au sporit neincrederea şi scepticismul de ambele părți. În perspectiva inmulţirii numărului de filme, nu conside- rám inutilă repunerea in discuție a genului. Şi mai ales a prizei sale la public. Priză care nu rămine la nivelul simplei distracţii, atita timp cit astiel de filme sint și prilejul unor dezbateri (conţinute sí nu explicite) despre wgilenţă, despre valoarea adevărului și consecințele minciunii, despre taptul că nu trebuie să abdici niciodată de la demni- tatea de om si de cetățean al țării tale, și mai ales, despre faptul că în orice situaţie te-ai afla, nu ești niciodată singur. S-ar putea obiecta — obiecţie cu caracter mai general la casele de filme — că unu există scenarii.» Se poate. Dar există cărți, si aici mai mult decit în oricare alt caz, se pot prelua lara riscul unor pierderi meslimabile, intriga, personajele, cu alte cuvinte trama. in ultimii ani a apărut un adevărat val de autori de romane polițiste. Leonida Neamţu, Rodica Ojoc-Brasoveanu, Horia Tecucea- nu, Florin-Andrei lonescu, Nicolae Măr- yeanu, lon Ochinciuc sint numai citiva din- tre autorii care ar putea pleca in căutarea personajelor lor... în film. Dar să revenim la Haralamb Zincă si Nicolae Mărgineanu. Scenariul lor se numeşte, deocamdata, Banda de magnetofon. Nicolae Mărg- neanu, ca regizor, semnează al doilea film. (in co-regie cu Dan Piţa a lucrat la Mai presus de orice, film care n-a apărut incă pe ecran). Ca operator, în ultimii ani, a creat imaginea filmelor Muntele ascuns, Tănase Scatiu şi Protetul, aurul și arde- lenii. În ordinea informaţiilor exacte, dar incomplete, vom spune distribuția fără a mentiona rolurile: Victor Rebengiuc, Geor- ge Constantin, Ovidiu-luliu Moldovan, Draga Olteanu-Matei, Mircea Albules- cu, Šanda Toma, Florina Luican, Elena Sereda, Tânase Cazimir, Dumitru Fur- dui, Gheorghe Visu. “ Filměrile s-au făcut în Bucureşti: Cigmi- giu, Grădina Icoanei, Herăstrău, O.N.T.-ul de la magazinul «Eva», o casă de pe strada Galaţi, un etaj ai magazinului «Cocor»... Ambianţă reală (decor si costume: arh. Aureliu lonescu). Una din condiţiile genu- lui este plauzibilitatea. Și pentru aceasta, numai aventura, Intimplăriie, trebuie să fie extraordinare. Eroii, cei care, cu sau fără voia lor, se văd implicaţi în ele, trebuie să fie oameni obișnuiți, lesne confundabili cu orice trecător de pe stradă. Hitchcock care şi-a făcut filmele numai cu ochii la public, spune că «tema omului urmărit și ameninţat — poate pe nedrept — procură spectatorului o emoție mai mare şi li dă un mai acut sentiment al pericolului, pentru că el se imaginează mai uşor In situația acestui om decit în aceea a unul vinovat, pe cale de a evada»... Filmările au imprumutat și ele din calmul si liniştea toamnei din jur. La întrebarea cum merge echipa, Nicolae Mărgineanu spune: «Uns! Ceasornici», răspuns pe care i-am notat pentru că nu- auzi la tot pasu! în Buftea. E drept că lucrează cu una din O discuție amicală mult prea «pașnică» “ tru pen un film polițist? (George Constantin si Tănase Cazimir) cele mai bune şi mai experimentate echipe, condusă de directorul Sideriu Aurian. Şeti de producție: Constanta Mauriciu și Emanuel Chivici. Regizor secund: lon P. lon. Asistentă de regie: Rada Prej- beanu: Secretară de platou: Albert Vilma; Echipa de imagine: Gabor Tarko (operator attat la debut), Pătruț lom (mecanic de ca- meră), Creţeanu Constantin (maistru de "umini), Helga Preatcu (montaj). Zi de toamnă în Herăstrău. Ora prinzului. Soare, mult galben, culori de miere. Un grup de tineri veseli cu ghitară, deloc dis- puși să ia în seamă melancolia parcului, se instalează pe terasa unui restaurant, pe malul lacului. La alte mese, citiva consuma- tori răzieți. Unul dintre ei mănincă liniștit. Privindu-i pe tineri, pare că le invidiază evidenta lor lipsă de griji. Cheinerul se a- propie de masa lui: — Tovarășul inginer Stamatiad? — Da, răspunde mirat consumatorul. — Sinteţi chemat la telefon... Ceva ur- gent! telex Buftea Anul cinematografic 1978 pe ultimii (kilo)metri Anul cinematografic 1978 e pe sfirsite. Pe ultima sută de metri, inainte de a vorbi de proiectele anului viitor, o întrebare adresată caselor de filme: «Care a fost pentru pro- ducători, surpriza — bună sau rea — a acestui an cinematografic ?» lon Bucheru, directorul Casei 1: «Trei filme ale anului 1979, Ciocolată cu alune (scenariul: Vintilă Ornaru, Gh. Naghi; regia: Gheorghe Naghi); Banda de magnetofon https://biblioteca-digitala.ro Inginerul Stamatiad işi ascunde cu greu ia e ridică şi merge la telefon: — Da . — Poftă mare, domnule Stamatiad — se aude bine dispusă vocea necunoscutului. Sint aici, lingă tine! Te şi văd! Stamatiad e consternat. involuntar se vită în jur, caută cu privirea. Un hohot stra- niu de ris în receptor. Stamatiad vrea să protesteze, dar celălalt a închis telefonul. Tinerii beau bere, cîntă la ghitară. Sint la masa din capătul opus telefonului. De pe terasă se vede o punte arcultă pe malul lacului. Acolo se zărește silueta unui băr- bat care stă parcă pitit. Dar, nul O fetiță trece în goană pe sub punte şi bărbatul care o aștepta, pleacă cu ea de mină. Lingă punte nici un telefon. Există unul, public, ceva mai departe, dar cabina e goală. | se pare lui Stamatiad sau ușile batante mai tremură incă de parcă cineva le-ar fi trintit în goa- ně?... Tot ceea ce părea înainte calmul și liniștea unei amieze de toamnă, s-a spul berat. Orice detaliu devine nelinigtitor. Ingi- nerul Stamatiad e urmărit și amenințat. De multă vreme. ŞI nici măcar nu știe pen- tru ce. — 0 veste proastă? — Intreabě chelnerul care-l vede tulburat. — Nu... Plata, te rog — cere Stamatiad. Secvența a lost filmată printre vrejurile unei iedere ruginii, cățărate pe una din extremele terasei. Nu, nu este un efect de culoare sau de Incadraturá. «Nu e vorba să plasezi camera într-un unghi care ar provoca entuziasmul operatorului-sef — spune aceeași voce autorizată a lui Hitch- cock. pe Intrebare pe care mi-o pun, este d sau în altul, va da scenei forța sa maximă. Frumusețea imaginilor, a mişcărilor, ritmul, efectul, totul trebuie supus și sacrificat ac- tiunii». Regizorul Nicolae Mărgineanu şi o- peratorul Gabor Tarko știu acest lucru. Ca- mera plasată de ei între frunzele de iederă, dă senzaţia unui unghi subiectiv, se sub- stitule parcă acelui răufăcător ascuns în umbră, creează ambiguitatea și neliniștea pe care ţi-o dă cel care te vede, dar tu nu-l pot vedea. instalarea camerei în acel loc O clipă de suspens din viitorul film a fost creată și Inregistrată pe peliculă. Tot Hitch- cock ne spune insă că mai greu decit să creezi emoția, este s-o menlii. Roxana PANĂ Fotografii de Mary CATARGI (scenariul: Haralamb Zincă si Nicolae Măr- gineanu; regia: Nicolae Mărgineanu); si Al patrulea stol (scenariul şi regia: Timo- tei Ursu) vor fi terminate pină la 30 decem- brie. E o surpriză plăcută şi pentru noi si pentru Hulica Sperăm și pentru specta- tori. În cele mai multe cazuri am obținut de la filmele anului 1978 cam tot ce ne-am propus. Nici despre controversatul Înainte tăcere (scenariul şi regia Alexa Visa- rion) nu pot spune că a fost o surpriză. Ne aşteptam la un film serios, profund, de cali- tatea artistică pe care sintem convinși că filmul o are. Peste așteptările noastre a ieşit poate, Ecaterina Teodoroiu (scenariul: Mihai Opriș și Vasile Chiriţă; regia: Dinu Cocea). La avanpremiera care a avut loc cu o lună în urmă la Tg. Jiu, ne-am convins cå nu e vorba numai de emoția gorienilor pentru un erou de-al lor, ci de caracterul cald, deschis, emotionant, cu care filmul se adresează tuturor spectatorilor. Sint sigur că e cel mai bun film al regizorului Dinu «Jocul de-a vacanța» de Mihail Sebastian în versiunea cinematografică a lui Timotei Ursu Pină să apară reportajul, fil- mul e gata. În 25 de zile și-o realizat exterioarele la mare, și cele citeva interioare, ritm- record, cam suta de metri utili zilnic, pe un septembrie capricios, exploatind razele palide, zgircite în căldură, bogate în regrete că vara s-a dus înainte ca ultimul stol... Nu, nu așa trebuia să incep; aici se potrivea ceva mai nostalgic, sfirgit de sezon în tonul «docului de-a vacanța» pe care Timotei Ursu ni-l oferă într-o versiune a sa. Se potri- vea, dar nu se mai potrivește, pentru că între timp secvențele gata montate își aṣ- teaptă culesul — adică vizionări de lucru, poate mici retușuri, dar faptul artistic e săvirşit. Împlinirea face să se uite neliniştea nopţilor de căutări, de discuţii pină-n zori la vila Andaluzia din Costineşti, unde reg: zorul împreună cu interpreții întorceau pe toate fețele sensurile noului «Joc...» — nou. pentru că piesa lui Mihail Sebastian e libo: adaptată de Timotei Ursu. - Un Joc al aparentelor şi al esentelor — iubesc pe Mihail Sebastian — -e mărturiseşte regizorul — am jucat în toat: piesele lui minus «insula», mi-am făcu! lucrarea de diplomă la filologie despre ac- tualitatea teatrului său, îl consider un mare dramaturg, cu cea mai mare cotă de public la noi, dar nu mă sfiesc să spun că «do- cul...» e o piesă neterminată. N-am preten- ţia absurdă că am terminat-o eu, scriind o versiune în care am inserat motive din alte piese, dar cred că am declanșat, ca la biliard, mişcări noi. Corina, de exemplu, nu mai e fetița sprintarě, ci o tinără femeie pentru care jocul de-a vacanţa nu mai e joc, ci momentul unei opțiuni. Ea împrumută caracterul dinamic, voluntar al eroinei din «Ultima oră». Știind să se hotărască, va sti să determine hotărirea celuilalt. M-;: preocupat Stefan — omul enigmă, cel ca: decianşe jocul şi nu-l mai poate opr: Un resemnat sau înfrint, atras în acest auto exil, de imaginea simbol a navei eșuate lingă țărm. «Cui fi mai pasă pe ce mări s. oceane a plutit? Acum e aici și numai prin asta există pentru noi» — încearcă să-și justifice fuga de adevărata identi- tate, jocul absurd al izolării, pe care Corina va ști să-l înțeleagă și să-l refuze finalmente. Filmul e un joc continuu al aparenfelor si esentelor. Vaporul pe care Bogoiu se visea- ză comandant, e o epavă. Căpitanul are rău de mare. Madame Vintilă din piesă, aici Cleopatra, a cintat o singură dată la televizor, într-o seară de romanțe («Crizan- tema de aur») și de-atunci se crede artistă. Pleacă plně la urmă cu maiorul de pom- pieri, care nici el nu e ce vrea să pară. Prin sosirea echipei de topografi, jocul se mută din exterior în interior. La Sebastian există un suspens al faptelor ce grăbesc sfirgitul vacanței; la noi, suspensul se naște din apropierea personajelor de adevărata lor identitate. Sensurile sint ușor modificate, semnificaţiile jocului sint mai aproape de mentalitatea noastră. Limbajul! tăcerii Discuţia cu regizorul se purtase sea pe malul mării, în apropierea misterioas: nave eşuate, devenită personaj simbolic al tilmului Al patrulea stol. Dimineaţa era soare, un soare cam obosit pe care opera- torul Marian Stanciu se străduia să-l prin- dă in imagine, cum minglie trist valurile albe, ca giturile de lebede. Pe malul plin de năvoade de ta cherhana, Violeta Andrei (Corina) si Nicolae Iliescu (Ste- fan) işi construiesc cu grijă o scenă deli- cată, din cuvinte ce disimulează sentimen- te, din pauze ce ascund gověleli. — De ce taci? — Privesc. («Stefane, te rog, mai alb rostită replica» — îi şopteşte regizorul, as- cuns după o blendě). — Te faci că priveşti ca să poti tăcea. (uCorina, spul constatativ, tara vreo intentie ironică, cu o căldură abia perceptibil»). Corina. cu vechea fragilitate, dar cu o nouă forță (Violeta Andrei) Ai tot felul de tăceri: vorbárete, răstite, ca! , somnoroase. De la tine am Invátat să tac. Cu migală de bijutier le orchestrează re- gizorui partiturile, ca pentru o sonatě de cameră. Un machiaj foarte discret oferă luminii naturale ovalul lrumos al actrițe: zimbetul ei uşor îndepărtat — zimbetul Cor: nei, atit de aproape de Stefan si totuși într-o lume a incertitudinii sentimentelor. Violeta Andrei: Mi-e greu să vorbesc despre Corina,pentru că lumea are o pre- judecată legată de personajul din piesă. Or, în film, el va fi puțin altceva. Păstrează poezia eroinelor lui Sebastian, dar e o fe- meie mal energică, cu o viață interioară mult mai bogată, care-și ascunde discret sentimentele. Plně la un punct. În singură- tatea ei întilneşte o altă singurătate. Sub masca lui Stefan intuleste, cu flerul ei femi- nin, o mare sensibilitate, capabilă încă de dragoste, de frumusețe interioară. Vedeţi ce dureros e să spui «incă». Întreg filmul e lucrat pe asemenea nuanţe delicate, suges- tii poetice, semnificaţii de subtext. Deloc ușor jocul alb pe care-i cere de la noi, regizorul, Nicolae iliescu: Aţi luat vreodată un interviu unui dansator în timpul dansului? Cocea, care — după cum se știe —nue lipsit de filme cu succes la public.. ». Corneliu Leu, directorul Casei 4: «Se realizează ceea ce am dorit şi chiar cu pri- sosință. Trei titluri de comedii nu sint de ici de colo. Totul despre fotbal (scenariul: Mircea Radu lacoban; regia Andrei Blaier), Nea Mărin miliardar (scenariul Vintila Corbul, Eugen Burada, Amza Pellea, regia: Sergiu Nicolaescu) și Expresui de Buftea (scenariul: Matty Aslan, regia: Haralambie Boroș). Dacă am sta bine și din punct de vedere tehnic... atunci dezideratele noastre s-ar implini şi mai bine...» Dumitru Fernoagă, directorul Casei 5: «Pot spune că a fost un an fără surprize. Ultimele două filme ale anului 1978 vor fi terminate plná la sfirgitul lunii noiembrie: intre oglinzi paralele (scenariul şi regia: Mircea Veroiu) și Braţele Afroditei (sce- nariul: loan Grigorescu; regia: Mircea Dră- pan, coproducție cu cinematografia din Maroc). Urmează ca în luna decembrie casa noastră să mal termine (în mod suplimentar, peste plan), încă două filme: Clipa (scena- riuk: Dinu Săraru, regia: Gheorghe Vitani- dis) și Vis de ianuarie (scenariul: Anda Boldur, regia: Nicolae Oprifescu). Sperăm ca tot plně la sfirgitul anului să avem in- cheiate filmările la Blestemul pămintului și Blestemul iubirii (scenariul: Titus Po- povici; regia: Mircea Mureșan) şi la copro- ductia cu Tele-Můnchen Mihail, ciine de circ (scenariul: Dumitru Carabět; regia: Sergiu Nicolaescu). Sperăm deci, să in- chelem un an fără surprize, un an care dacă a fost bine pregătit va da și roade. Despre calitatea acestor filme... să lăsăm critica să-şi lacě meseria... Din motive obiective, directorul Casei de filme 3, Eugen Mandric nefiind în țară la ora acestei întrebări, aminăm răspunsul pentru telexul viitor. R. PANAIT N-a cintat decit o seară y (la «Crizantema de aur»): Cleopatra în viziunea agi Ienei Stana Ionescu Cam asta e senzaţia unui actor intrebat despre rol în timp ce filmează. Stefan e un rol greu de făcut, poate pentru că perso- najul nu trebuie să facă mai nimic, doar să reacționeze la stimulii din afară. Nu e un înrăit, e mai degrabă un contemplativ, obse- dat de nava eșuată, ca de un avertisment a! morţii, al inutilităţii efortului. «Te agiti. colinzi lumea şi ajungi aici». Pentru el Cor- na e o posibilă ancoră pe care întirzie s-o arunce, din prudenţă, din teamă... Invitatia regizorului ia simplitate, la jocul alb, nu mă înspăimintă. Albul are și el mil de nuanțe Eu joc nemachiat, fără fard la propriu şi la ligurat. Şi aceasta sper să meargă în Intim- pinarea esenței personajului. Meana-Stana ionescu: Un rol frumos. dintr-un foarte frumos scenariu, după o foarte frumoasă piesă Nădăjduiesc di toată inima să-mi reușească această Cleo patră, a cărei «gălăgie vestimentară» (şi nu numai) maschează o dureroasă singurătate Personajul aparent comic poartă în el o tristețe ce seamănă cu tristețea și singura tatea berzelor. Se îndrăgostește de Stefan, dar pleacă cu maiorul. E foarte plăcut pen- tru mine să lucrez cu o echipă de oamen: care ştiu atit de bine ce au de făcut, se in teleg doar din priviri, se adaptează rapid situațiilor și depăşesc condiţiile ingrate cu zimbetul pe buze. Salvator zimbet! Constantin Guriţă: Eu sint maiorul. ++! maior de pompieri care are un hobby: pr: cuitul (aşa cum Udrea din «Steaua iaia nume» avea cornul englezesc). Sint bono mul echipei, dar mă tachinez toată ziua cu Bogoiu. N-am prins în viața mea un peste şi chefalul pe care-i vedeţi... Dar vă las dumneavoastră plăcerea să descoperiți se cretul maiorului. Boris Ciornei: Ce să vă spun despie Bogoiu inainte de a mă lămuri și eu cum Imi iese? Părinţii și doresc un copii, li vor cit mai frumos și mai deștept, dar cum va f el, cu cine va semăna, rămine de vázul Ca să tie complet «jocul», lipsesc do: pioni: tuşa Maria interpretată de Nina Fii: mon şi tînărul Nelu (Stefan Maitec), «i de «in roi» ambii încit pescarii îi confunda uneori cu ai lor cind trebăluiesc pe lingə cherhana. Asist a doua zi la venirea echipe: de topografi şi la cheful pescăresc care da emoții directorului filmului, Constantin Po https://biblioteca-digitala.ro pescu. El are prevăzute în devizul filmului “numai citeva mese pescărești cu «recuzită consumabilă». Noroc că marea e aproape, liguratia strict autentică, ea ştie să arunce návodu! şi să obțină o altă «recuzită con- sumabilă». — Un film care putea fi uşor dacă nu aveam încurcături cu deschiderea stagiunii teatrale și cu vremea. Dacă pentru vreme am mai găsit soluţii — în zilele inno- rate filměm interioarele în cherhana — ac- torii rămin același. Ar trebui să rămină, dacă nu i-ar chema teatrele la repetiții. Vedeţi dar că «jocul» e strins. Foarte strins, Trebuie să ne supunem lui cum putem mai repede și mai bine. Scenogratul Dumitru Georgescu: După Cursa, sint la a doua mea colaborare sce- nografică cu cinematogratia. Cu Timi Ursu am mai lucrat spectacole pentru televiziune. Mă bucură «colaborarea» lui cu Sebastian armonizată ca poezie, tristețe a despărțirii de vacanţă, îmbogăţită de regizor cu nol semnificaţii ce dau filmului un caracter mai tonic decit piesa. Decorurile le vedeți şi dumneavoastră, multe sint amenajări la cherhanaua existentă. Am urmărit ca prin unele construcţii noi și completări coloristice să aduc la monocromia toam- nei: galben-auriu, generos şi trist — an- sambiul atit de heterociit. În interioare con- tez mult pe detalii: o cană de lut, o lampă veche, o tărtăcuță, porumbi Ingirati pe perete sau coșuri de papură. În dormitoare cite un eșantion al gustului tatei Maria: o lebădă de plastic, o păpuşă veche, o tapi- terie cu răpirea din Serai, dar si o oală si un stergar dobrogean infrumuselint în cănerea sau un tablou vechi do famde ce creează intimitate. Foarte importante ase- menea amănunte pentru un film de atmos- teră ca acesta. În ceea ce privește atmosfera acestei echipe, pentru incheiere, citeva amănunte: rapiditate, productivitatě, inteligenţă teh- nico-organizatorică au compus ceea ce cu toţii numesc o excelentă colaborare. Pe generic, vom mal întlini numele lui Do- rian Urišteanu, regizor secund, Sergiu Roman (operator secund imagine) și Re- mus Marcu — operator de sunet, Mitiana Mitrov şi Felicia Raţiu — costume, ini- mosul mecanic de cameră Dumitru Gaiţă şi doi electricieni care — cum spunea cine- va din echipă — «işi lasă sudoarea po fiare»: Constantin Păduraru (maestru de lumină) si Stan Zuveică. Virsta medie a echipei: 26 de ani. Stol tinăr, succes! Alice MĂNOIU Fotografii de Cálin CRETU Jocul izolării, al fricii de viaţă (Stefan, alias Nicolae Iliescu) filmul románesc-si acto Minunatil nostri actori Gheorghe Dinică, [| Ernest Maftei, Cornel Coman cenuşa imperiului. săi -în dezbatere 0 mască ride, o mască plinge Maniheismul nu-i descoperi- rea recentă a filmului romă- nesc. E o formă a stingăciei, a incapacității unei arte de a se ridica la imaginea com- pletă, ades antinomică a rea- lității. Doar că produsele ne- implinite nu prea depășesc hotarele spa- tului și timpului lor, de aceea exemplele clasice sint mai rare; un Schiller cu acele personaje «trimbite ale vremii» — criticate NEMA de Marx, un Klopstock cu «Ulciorul sfărt- mat», dacă mai sint citate ici-colo în istorii pentru simplismul cu care despărțeau pe două coloane albii de negri, eroii de ne- eroi, spre a sluji de învățătură. Prejudecata insă, teoria mai modern numită dihotomică e perseverentă. Ea ține morțiș să justifice cu argumente sociologice iar uneori socio- logist-vulgare, cumulul de calități la un pol moral si de vicii la celălalt. Şi dacă ea, pre- concepția mai cade și pe un teren, cume Sansa. Dar nu numai şansa... De la o vreme m-a apuca! un fel de pasiune pentru cuvinte. Si pentru că acolo unde e dragoste e şi urá, unele imi plac, iar altele nu. Deși, dacă mă gindesc ema bine, ele n-au nici o vină și, de fap! pe mine mă supără sensul lor, care, se ştie, este într-o continuă deplasare. Mă gindesc azi la cuvintul «şansă» (popu- lar, baftă) care are o sumedenie de in- telesuri si întrebuinţări: de la table, unde înseamnă cam totul si pină la viaţă, unde înseamnă cam de toate. Sigur că, de la greci incoace, destinul este ceva cu care ne luptăm și pe care nu-l putem învinge. Deși, dintr-o mulţime de exemple clasice, a lupta inseamn: deja o victorie. Şi din această luptă, chi; și învinşii sint eroi. Pe parcurs, termenii s-au deplasa! s destinul a devenit o biată șansă iə lupta cu dinsul. o catea 50%, Despre viata noastra a actorilor, despre mărirea si decaderea noastra, umbla multe povesi in care cuvintul «șansă» are o pondere esențială. Privit din afară, e firesc, poate chiar igienic. Dar se intimplá foarte de- ca si soldaţii artei noastre să facă abuz de «şansă», ba chiar s-o ia în serios, 5: din, păcate, nici pe ei nu-i pot contrazice. Ce altceva poate câlăuzi un proaspàt absolvent scăpat din facultate cu o lipsă de criterii, temeinic construită, pe care am încercat s-o schițez intr-un articol anterior. Mai ales, cind vise se găsesc la orice chioșc? Şi atunci «şansa» devine scuză, motiv, așteptare, pretenţie, ba chiar cauză. A devenit o modăa ne plinge de condiții precare, de conjuncturi, de persoane in- fluente, de bariere, de bisericuțe, de gene- ratii, cred că și de steaua polară. Adică, din cauzele astea nu ne putem noi realiza și nu putem contribui la tezaurul cultural al omenirii măcar cu o mărgică. Plingerile au loc la o cafea, unde fiecare iși așteaptă «şansa», care uneori chiar vine. Şi atunci condițiile, precare, barierele, bisericutele și steaua polară ne devin cei mar buni prieteni. «Şansa» apare in persoana cite unui regizor care se plimbă prin medii culturale, căutind o anumită tipologie, absolut nece- sară în acel moment, cinematografiei noastre. Şi a doua zi, un nou actor iși poartă visele pe linoleumul studioului Din păcate, «şansa» cam oarbă prin definiție, deține din această pricină doar marunte criterii tizionomice, care sin! Ideea e sufletul filmului filmul de stiicta actualitate, așa cum e înțeles el citeodată, atunci apare seria prea bine cunoscută, de personaje-městi, per- sonaje-pioni, personaje-argumente într-o retorică didactică, demonstrativă. Dar des- pre toate astea s-a mai vorbit; aş vrea să completez imaginea bine stiutá cu riscul pe care-l implică maniheismul dramaturgic, dar şi cu cel al maniheismului post-scena- riu, practicat de cei ce dau — chipurile — viaţă acestui tip de manechine: regizo' si interpreţii. Unii dintre ei, să ne înțelegem. Dacă pe un scenariu de un anume gust şi culoare stridente în materie de caracte:© se mai suprapune și o anume concepţie a omului de film ce-și alege argumentele plastic-vorbitoare din același regn tipolo- gic, după formula comodă a facies-ului stas care vorbește de la sine (citește: strigă) prin rudimentară raportare, atunci se ob- ține cu minimum de efort, maximum de expresie caricaturală. Apare automat, cu o forță de caracterizare copleșitoare — nici nu mai e nevoie de alte ingrediente regi- zorale, e deajuns chipul unui anume inter- pret că se și formează pe ecran, prin reflex, o anume imagine — imaginea inginerului běrbětos-coltos ce acționează cu ireprosa- bil fanatism tehnic la orice oră din zi si din noapte; apare profilul apăsat al directorului abuziv, cu ton arogant-directorial (aici nu există abatere de la regula estetică), cu un subaltern onctuos, voce miere cu unt snu numai unt simplu (aici variațiile sint ma: ingăduite), cu o secretară timidă sau ins tentă (si aici se mai admit citeva improvizi- ţii), si o tinără sindicalistă principială, etc.. etc, Dar nu prea multe «etc.»-uri, pentru ců In noua commedie del'arte, tipologiile sint limitate. lar contribuția actorilor si mai si O dată tixati de natură într-un anume tipa caracterologic, înzestrați fie cu acea duri tate, fie cu acea onctuozitate strict recta mată de text, încadraţi de regizor în para metrii exacti ai calculului probabilitálto: admise de producător, accesul la subtilital: de joc pare uneori că se interzice. Imo ginea unei priměrite model nu poate îi tul- burată cu prea multe detalii biogratice, cu leacuri psihologice, actrița, oricit de per- sonală și experimentată, e chemată să exemplifice o funcţie, nu un caracter. De aceea orice contribuție adiacentă a inter- insuficiente pentru o manifestare cinema- tograficá de lungă durată. Şi atunci se petrece întoarcerea la cafea şi iarăşi e de vină steaua polară. În asemenea peisaj nu e de mirare că-mi folosesc verbul pre- ferat impotriva întimplării care se joacă de-a actorul de film. Pentru că «șansa» asta seamănă a intimplare si dacă, așa cum se spune adesea, șansă trebuie la admitere, şansă la terminare, şansă la film, șansă la teatru, atunci intimplári sint toate şi asta e foarte trist. Că trist e să n-ai sigurantá-n miine și mulțumire n ieri, că nimeni n-are vreun merit in ceea ce i se intimplă. De aceea apar actori ce nu-și pot purta numele pe umeri și stau alţii care ar merita o «şansă» mai bună. Că «şansa» n-are unde veni să-și aleagă actorii de film și de aceea se plimbă pe ici, pe colo, ba chiar te mai întreabă: nu ştii o actriță tinără, frumoasă si talentată? Prin natura mea şi mai ales prin virstă, nu pot decit să mă mir că o cinematogratie care se vrea tot mai serioasă, doarme iniştită, asteptind să i se mai intimple cite un actor de film Mircea DIACONU pretului e neavenită si comisă pe cont pro- priu. La viitorul rol de acelaşi gen s-ar putea ca actrița să nu mai fie trecută pe lista de candidate, dacă atitudinea ei pe ecran nu a fost conformă cu imaginea-stas pe care dramaturgul, cu imaginea-stas pe care re- gizorul, pe care producătorul (doar specta- torul e omis din completul de judecată) și-a făurit-o despre funcția în cauză. In asemenea situatii dramat(urg)ice, interpre tul invitat la ilustrare si nu la tráirea partituri tie că se retrage întristat, fie că accepte m continuare, resemnat. Acceptarea lui lormalá se záreste de la o posla, «cionw nu sartá, apare concluzia. Și iată-l pe talen- talul X sau originalul (cindva) Y, schimbin- du-si de la un film la altul doar haina de piele neagră cu jacheta de căprioară natur, sacoul de interior cu mantaua de ploaie (să nu fim nedrepti, apar în ultimele filme de șantier inovații cu totul impresionante, cum ar îi geaca și blugii, probabil din garde- roba personală a actorului) oricum concep- tia non-contormistă în materie vestimenta- ră coincide şi cu o substanțială lovitură dali şablonului inginerului-model. Ca să i se complice puţin fişa personală, aleanul pere grinului pe șantiere e Indulcit ocazional cu rom (Jamaica ?). Interesant cum tinere ta- lente ce abia pășesc în schema rigidă, nu pot să Infringá cu nimic inerția tiparului Ele nu fac decit să preia, conștient ori nu prea, fixurile înaintaşilor, ticurile lor — iată devenite clasice în materie de personai contemporan (aşa cum îl văd acei construc- tori de prefabricate umane). Ereditatea a- ceasta ar putea să dea de gindit celor direct interesați, dar și nouă, tuturor, cărora nu ne e deloc indiferentă soarta de ieri şi de azi a filmului românesc. Nu veţi lua — sper — tonul detașat drept o desolidarizare. Să fim complecși, vorba cintecului: «O mască ride, o mască plinge... Dar de ce nu concomitent? Alice MĂNOIU P.S. Filmografie obligatorie (si oarecum la zi): «Ultimele zile ale verii», «Trei scrisori secrete», «Orașul văzut de sus», «Muntele ascuns». «E atit de aproape fericirea», «Avaria» şi — the last but not least — «Gustul și culoarea fericirii». Numele oricărui actor cunoscut, aflat pe ge- neric, este în principiu, o fágáduintá. Cind prin fata ochilor ni se flutură însă și «adaosul» cu par- ticiparea extraordinară a... , se în- telege că promisiunea se dublează. Nu discutăm acum dedesubturile ori oportunitatea formulei care, în unele cazuri are, pur și simplu, un caracter de rutină (vezi peliculele italiene, in- deosebi), alteori se vrea o omagiere a respectivilor interpreți și un fel de impăcare a tuturor orgoliilor (producă- torii americani utilizind, pe acelaşi wneric, si cite 4—6 modalităţi de de- iere a distributiei: «filmó! Y prezintă pe...», este «cu», are «guest star», stele de onoare, și «introducing» debutanţi. Din cind în cind — prilejurile sint foarte arbitrar stabilite — apelăm și noi la serviciile «participării extra- ordinare», spectatorul fiind invitat, din momentul aflării distribuţiei, să tră- iască aşteptările întilnirii cu actorul care, dincolo de supunerea la rol, oferă spectacolul-měcar sub formě de rezumat al propriei personalităţi, O experienţă recentă —Draga Olteanu si Ilarion Ciobanu în Gustul şi cu- loarea fericirii. Spuneam, fără nici o intenţie revendicativă ori de acuzare, că «prilejurile sint foarte arbitrar sta- bilite», pentru că, la urma urmei, nu «extraordinare» sint scurtele apariții ale lui Marin Moraru în Cianura și... picătura de ploaie, ale Gildei Mari- nescu În Regăsire, ale Emiliei Dobrin in Rătăcire, ale Margaretei Pogonat in Gloria nu cîntă ori, intorcindu-ne in ema roluri secur Cu part extraoi personaje si biografii Filmul are nevoie „de actori. Actorii au nevoie defilm... Amza Pellea venea de la o filmare la «Mihail, cii- ne de circ», trecuse prin- tr-un post-sincron la «Nea Mărin miliardar», îl aștep- ta o filmare de noapte la «Preţul», înainte de care avea şi două ore de curs la Institut O zi mai grea? Dimpotrivă. O zi ușoară, din moment ce, uite, putem sta de vorbă iar filmarea de noapte nu este la Su- ceava, ci la București Așa arată o zi ușoară? Așa arată ziua ușoară a unui actor care a jucat anul acesta în șapte tiime. Ce-gi mai poate dori un actor care a făcut șapte roluri intr-un an? — Mi-ag mai dori. Mi-aș dori, de exem- plu, ca fiecare film să fie o problemă com- plexă, grea şi interesantă din punct de vedere artistic. Mi-ag dori ca fiecare rol să nu facă apel la experiența mea profesio- nală, ci să mă solicite pe linie de creaţie. Mi-as dori ca fiecare rol să vină cu probleme noi, în așa fel incit, în timp, ele să se așeze în trepte ascendente. Din păcate, lucrul acesta nu prea e cu putință... E greu pen- tru un actor după ce joacă un rol impor- tant să fie solicitat pentru un rol străveziu din punct de vedere dramatic. Ai să mă intrebi: de ce acceptaţi? Accept — accep- tăm, pentru că nu sint singurul în situaţia asta — pentru că un actor este ca un boxer care aspiră la titlul mondial. El nu ştie cind va fi programat pentru meciul final, dar trebuie să fie antrenat și nu se poate antre- na intotdeauna cu cei mai buni adversari dare de prim plan ciparea dinară a... timp, ale Ilenei Stana lonescu in Drum în penumbră, Cornel Coman in Pă- durea pierdută, deși numele actorilor se pierdea în masa distribuției? În cronicile momentului cinematografic respectiv s-a găsit un nume — sau mai multe — acelor secvențe pecet- luite de talentul celor care știu să scapere scinteile adevărului din două replici și un gest. Există însă și apariții mai puţin spectaculoase, modeste și nelămurite, care decid insă soarta unei scene. Este greu să treci cu vederea peste «durerile de cap» ale Acceptăm pentru că, pentru un actora ju inseamnă a respira. — Ìn viitor vom face 60 de filme pe an. Nu este o șansă in plus și pentru actori? Nu crezi că în cifra asta și-ar găsi loc și personajele acelea cu care un actor «să respire» în voie? — Sigur că mărirea producţiei de filme este pentru nol o speranţă. Sigur, procen- tul posibilităților crește. Dar eu, ca unui prins adinc în procesul producției cinema- tografice, care incearcă să rezolve «din mers» această creștere, nu pot să nu-mi pun niște întrebări. Mă întreb, de pildă, dacă la producția de plně acum, cinstiţi fiind, trebuie să recunoaștem că s-au stre- curat destule scenarii slábute, ce s-ar putea face să nu mărim o dată cu numărul filme- lor și procentul acestor «accidente»? Teo- retic, răspunsul ar fi simplu: să fim atenți, foarte atenţi, să ne focalizăm atenția pe scenarii. Aș pleda pentru filme simple — nu simpliste, ci simple — cu personaje pu- tine, filme care să nu-și mai propună să re- zolve o sută de probleme ale societăţii noastre în cadrul a două ore de proiecţie, ci numai una, două, dar profund, veridic. Pentru că, majoritatea filmelor noastre pă- cătuiesc exact prin această, cum să-i zic eu, lăcomie în a atinge cit mai multe pro- bleme cu putință într-un singur film. Asta duce la fragmentare, la fárimitare, la di- luarea acelor probleme, plná nu mai rá- mine din ele decit schema. Mereu aceeași — De ce crezi că «păcătuim», cum zici, profesoarei mereu In căutare de anti- nevralgice, interpretate de Rodica Man dache în farba verde de acasă, peste plictiseala stimulată de o vagă curiozi- tate a Ruxandrei Sireteanu in Sep- tembrie. lar uneori, de loc putine, «stelele fárá nume» (pentru unii) isi cer dreptul la întiietate trimițind de acolo, din planul doi, semnalele lumi- noase necesare deslușirii afective a unui mic traseu al peliculei. Sint sigură că, într-un viitor film, o întîlnire cu Rodica Negrea va reaminti spectatori- lor prezenţa «fetei cu sandviciul» din Gustul și culoarea fericirii, toată numai candoare şi obedientě, o mică «cuminfenie a pămintului», gata să se ducă pină la capătul lumii după un şurub. Datorită unor astfel de roluri intrate în mina unor astfel de interpreti, filmul se încarcă cu o nouă rezervă de energie care, dincolo de calitatea lui în sine, fac mai plăcută viața spec- tatorului. Magda MIHĂILESCU cu consecvență, în același fel, de atita vreme? — Pentru că ne-am obișnuit să tratăm in filmele noastre probleme, și nu oameni. In loc să ne privim problemele prin desti- nele oamenilor, noi privim problemele si le cirpim cu niște destine omeneşti. Poate pentru că e mai uşor, mai la Indemině, să abordezi o problemă — pentru că asta se face din punct de vedere strict teoretic si aici toți sintem specialişti — dar este infi- nit mai greu să rezolvi o problemă prin des- fágurare dramatică, lucru care fine clar de artă. De aici și aerul uşor didactic al fil- melor noastre. Ele explică viața și nu o arată. — De unde nevoia asta de explicații, tocmai într-o artă tăcută să se vadă, și în stare să facă vizibilă viața? — Poate nu avem destulă încredere in participarea şi în inteligența spectatorului. Dar aici se deschide un cerc vicios. Pen- tru că, dacă la o operă de artă spectatorul nu este luat drept partener creator cu a- portul lui de imaginaţie, de educaţie, acea operă îl lasă indiferent. Nu-i tulbură. lar dacă nu-l tulbură, unde-i arta? Şi mai e ceva: spectatorul se cunoaște foarte bine, isi cunoaște calităţile, dar şi defectele și dorința lui este să se regăsească în film, intreg. lar noi nu-i arătăm decit partea lu- minoasă. Calitățile. Scenariile noastre sint amputate de un lucru esențial: miracolul transformării unui personaj cu multe tare într-un om cu calităţi superioare. În viaţă muncim din greu, fiecare cu sine, la trans- formarea asta, ea este esența existenţei noastre; în film însă, arătăm oameni a- proape perfecţi dacă nu chiar perfecţi, care au și ei acolo citeva mici defecte In- dreptate la repezeală de cineva din jur. Dar una este un film care-și propune ca din- tr-un personaj care a apucat-o pe căi gre- şite, datorită unor Intimplări ale vieţii, să scoată un personaj conştient de greșeala lui, şi alta este un film în care personaiul acela se Indreaptě datorită faptului c un fost coleg de școală îi explică ce e bine si ce e rău. Păcatul ăsta, al explicatiilor, vine, cred eu, de acolo de unde noi uităm că filmul se vede. Deci, creatorul de film trebuie să arate stări sufleteşti existente nu să le înlocuiască cu vorbe. — Sint obligată să mai lansez un: «de ce». De ce inlocuim stările cu vorbele, imaginea cu explicația? — În primul rind, din teama că «nu e clar». ŞI ca să fie clar, o și spunem. lar de clar poate că nu e clar, tocmai din lipsa acelor stări necesare, dramaturgic, filmu- lui. Din lipsa unor situații si acţiuni expre- siv cinematografice. Filmul este arta ac- țiunii. Nu întimplător el s-a născut mut. lar cuvintul i-a fost dat ca ajutor, nu ca înlocuitor. Ca să-i sporească veridicitatea, să-l apropie de viaţă, nu să-l despoaie de viața lui, care rămine totuși acțiunea.. Vezi, la toate astea trebuie să ne gindim foarte bine acum, cind vom trece la o pro- ductie mai mare de filme, pentru ca pro- ductia să nu fie numai mai mare, dar si mai bună. În general, creşterea asta ar tre- bui să insemne o creștere pe mai multe planuri, un cistig din mai multe puncte de vedere ale profesiei noastre. Mă gindesc, de pildă, la regizorii tineri. Şansa diversifi- cării subiectelor — firească la o asemenea cifră de filme — le-ar da posibilitatea să-şi precizeze şi nuanteze stilul. Pentru că si la capitolul acesta există o stagnare. După citeva debuturi promițătoare, a urmat o aliniere, o intrare In tipare, care a dus la ştergerea profilului artistic promis. Eu mă aşteptam de la tineri să se menţină pe linia lor, nu să «imprumute» linia bătrinilor. De asta mă gindesc că poate diversitatea de scenarii le va da şi lor posibilitatea să se regăsească, să se exprime mai exact ca stil. Pe urmă, ar mai fi un bine în această creştere a producţiei de filme, un bine care atinge breasla noastră, a actorilor. Ştii că din pricina statutului pe care-l are, ac- torul de film este obligat să facă o fantas- tică echilibristică între teatru și film, ceea ce duce la o scădere vizibilă a calității muncii lui și în teatru, şi în film. Pentru că, o bună parte a energiei lui care ar putea fi eca-digitala.ro folosită creator, se iroseste pe drumuri care, de foarte multe ori, însumează sute de kilometri. Nemaivorbind de aspectul psihologic al problemei. Actorul se simte la film într-un fel de provizorat, senzaţie care vrei-nu-vrei, se simte în creația sa. Si cum să nu se simtă cind el trebuie să filmeze repede, ca să prindă trenul repede, ca să ajungă repede unde trebuie, la teatru, să între In scenă repede. Situaţia asta nu cred că va putea continua în condiţiile unel pro- ductii de 60 de filme pe an. — Există o soluție? — Există. Să se creeze posibilitatea ca atunci cind un actor este solicitat la film in mod permanent, să poată face contract cu cinematografia pe un an, doi sau mai multi, perioadă în care el s-ar ocupa exclu- siv de film. Pe perioada acestor contracte, actorul să nu-și piardă continuitatea în pro- ductie, aşa cum în mod paradoxal se in- timplă în condițiile de faţă. Si uite care ar fi avantajele: 1. ridicarea profesiei noas- tre pe o treaptă net superioară prin specializare; 2. economii deloc de ne glijat în producția de filme, care ar avea astfel la dispozitie nucleul ei de ac- tori; 3. realizarea visului vechi — care este și o necesitate artistică — să se poată scrie roluri pentru un actor anume. Pen- tru că acum, chiar dacă un scenarist scrie pentru un actor, de jucat joacă cine poate, adică cine e liber. Să nu-mi spui că asta este o problemă administrativă, pentru că nu este. După părerea mea, este condiția sine qua non a unei forme artistice care să determine un climat de creație, o atmoste- ră de lucru, fără de care este greu de pre- supus creșterea calitativă a filmelor noas- tre. Sper că ești de acord că nu pot exista filme bune fără interpreţi buni, în perfectă stare de funcţionare artistică. — Dar există destui actori dispuși să renunţe la teatru pentru film? — Chiar foarte mulți. $i semnificativ, si îmbucurător este faptul că ei sint exact cei îndrăgostiți de cinema, cei care fac film de o viață și n-au renunţat să-l facă in nici un fel de condiţii. Unii au si Imbětrinit fácindu-l, dar tot nu se lasă și asta mi se pare normal într-o profesie ca a noastră, care înseamnă în primul rind acumulare de experienţă, dar si Intr-o artă care are ne- voie de o tipologie bogată, variată, care să acopere toate virstele. Orice-al spune, e greu să mi-l închipui pe lurie Darie, la virsta pe care o are acum, jucindu-l pe bunicul meu... Serios vorbind, lucrurile sint foarte simple: filmul are nevole de actori, şi actorii au nevoie de film. — Între atitea probleme ale obștei actoricești și ale filmului românesc iti mai rămine loc și de probleme cinti- me» de creație? — Bineinţeles că-mi rămine. De asta má si frămint atit. Pentru că eu Îmi consider profesia ca pe o datorie — lasă-mă să-i zic «sfintă» — fată de poporul meu. Este felul meu de a mă simți solidar cu toti cei care muncesc pentru ridicarea țării pe o treaptă superioară. Este, cum se spune, aportul meu la munca asta. Eu cred puter- nic în progresul țării noastre, deci gl al ar- telor ei, deci şi al cinematografiei, şi sint convins că va veni ziua aceea în care filmul românesc va deveni un concurent la pre- miul «Oscar». — Pe ce-ţi sprijini convingerea? — Pe dorinţa sinceră a celor care lu- crează în cinematografie, de a face filme mai bune, din ce în ce mai bune. — Ştii bine că numai dorința nu ajun- ge niciodată nimănui... — Ştiu. Aşa că mă mai bazez şi pe ro- bustețea, pe forța, pe talentul neamului nostru. — Începe să fie o bază.. — Stai că n-am spus tot. Mă mai bazez — si poate că în primul rind — pe curăţenia sufletului românesc. Atita doar, să reu- sim noi să- oglindim in filme. Că atunci.. Eva SÍRBU repere si modele Faptul că, în proporţie de peste trei sferturi, producția mondială de filme e alcătuită din ecranizări, adică din adap tări sau reductii cinemato- gratice ale unor scrieri lite- rare (romane, piese de tea tru sau, mai rar, poeme epice si lirice), este dicţionar cinematografic Formulată în anii '20, aflindu-si punctul de pornire, ca si teoria modelului, în polemica antiteatrală, teoria pudovkinianě a tipajului se articu- lează dintr-o strinsă succesiune de refuzuri. Pudovkin Își începe demonstraţia ridicin- du-se împotriva actorului de teatru manie- rist, atit de des întiinit în vechiul cinemato- graf rus şi în primele Incercări ale filmului sovietic; cu gesturile lui convetionale, cu mimica lui acuzată, cu «pozele» grandiloc- vente pe care le adoptă, artificlalul «Aktior Aktiorov» — cum ll numeşte, cu o savuroasă ironie, cineastul — rămine unul dintre prin- cipalii agenti ai teatralizării filmului. Opoziția justificată faţă de tot ceea ce constituie patologia unui stil de joc, opoziția nu mai puţin firească fatě de transplantarea meca- nică a tehnicii actorului de teatru pe ecran (operaţie respinsă de însăși natura realistă a cinematografului) se convertesc, însă, în refuzul actorului în general, în negarea capacităţii lui de a restitui esenta umană a personajului pe care îl are de întruchipat: «Caracterul uman nu poate fi creat În cine- matograt, el trebuie găsit». In consecință, locul actorului va fi luat de omul de pe stradă ales în funcţie de expresivitatea lui fizică: «În cinematograf nu poți «juca un rol», tre- buie să ai o serie de date reale care să transpară în infăţişarea fizică, pentru ca spectatorul să fie într-adevăr impresionat». Această exigentě a expresivitětil fizice este înțeleasă de regizorul sovietic într-un sens precis: prevalindu-se de pregnanta datelor lui exterioare (fizionomie, «prezentě»), in- terpretul trebuie să constituie o expresie sublimată, energic tipizată, uşor de recu- Ecranizăm ! Ecranizám! A O ecranizare pe cît de dificilă, pe atit de așteptată: Ioanide, după George Călinescu, Scenariul: Eugen Barbu, Regia: Dan Pita, În rolurile principale: Ion Pacea si Marga Barbu semnificativ. La fel de semnificativ e faptul că — dincolo de producția cantitativă — cele mai importante filme ale producţiei natio- nale sint ecranizări: de la Moara cu noroc la Pădurea spinzuratilor, de la Destásu- rarea la Felix și Otilia şi Tănase Scatiu. Este o realitate care confirmě, aproape la tot pasul, vechea observaţie a lui Arnheim re- noscut, a unei anumite categorii umane, morale, sociale. Altfel spus, tipajul pudov- hinian are valoarea unei embleme tipo- logice. Strins legată de citeva dintre demersurile stilistice fundamentale ale școlii clasice sovietice (centrarea pe eroul colectiv, trans- formarea figurilor individuale în figurări simbolice ale unor concepte filozofice si politice), practica tipajului se regăsește masiv In opera de inceput a lui Eisenstein (Greva, Crucișătorul Potemkin, Octom- „ Vechi si nou), Pudovkin (anumite secvenţe din Mama si din Stirsitul Sankt- Petersburgului), Dovjenko (Zvenigora, Arsenal), pentru a fi abandonată treptat în cursul anilor '30, moment în care poetica școlii clasice Inregistreazá o profundă me- tamortoză. Insuficienţele tipajului, ca de altfel şi caracterul exclusivist, dogmatic al teoretizării lui, fuseseră semnalate, însă, chiar de experienţele si de intervențiile teoretice din anii '20. Referindu-se la alege- rea non-profesionistului Nikandrov pentru rolul lui Lenin în Octombrie, Maiakovski scrie: «În toată această asemănare exte- rioară se simte o goliciune, o lipsă de idei. Foarte just a spus un tovarăș că Nikandrov nu seamănă cu Lenin, ci cu o statuie a lui Lenin». Aceste limite ale practicii tipajului nu trebuie să ne facă să uităm grăuntele prețios pe care îl conține experienţa între- prinsă de Eisenstein, Pudovkin si Dovjenko; ea aduce în istoria cinematografului prima incercare substanţială, coerentă de a re- duce distanța dintre personajul fictiv si omul real. George LITTERA teritor la necesitatea aprovizionării cineasti- lor (regizorilor) cu idei și cu materiale din biblioteci, deoarece ei «nu aveau nici voinţa și nici talentul necesar pentru o misiune creatoare în sens aristotelic», prin sens aristotelic înțelegindu-se aici capacitatea de a crea viaţă filmică, personaje si situații expresive în verosimilitatea lor organică. Tocmai viața, personajele si situațiile pe care cineastul le găsește gata selectate prelucrate si «tilcuite» de autorul literar si le «împrumută» de la acesta, atraducindu-le» nematografic în opere inevitabil «repe Ulivo». Două Ce adaptăm cum adaptám? La întrebarea: ce lucrări literare adap pentru ecran? răspund producătorii. La intrebarea cum adaptăm? răspund teore ticienii si istoricii artei filmului, stabilind iată o propunere posibilă, printre altele patru categorii: a) ecranizarea ca jal s: prăpăd, ca mutilare nepermisá a opere: literare; b) ecranizarea ca vehicul de popu larizare (ilustrate) a literaturii; c) ecraniza rea ca «dijměsie în părți egale» între litera tură si film; d) ecranizarea in care textu! literar nu reprezintă decit un punct de por nire, un pretext pentru o operă cinemato- grafică de sine stătătoare, creatoare, cu demersuri si semnificații noi, proprii. Faţă de această legitimă clasificare (in- ternationalá), ecranizările noastre nu ating extreme, nici In jos, nici în sus: oricit de exigenti ne-am arăta. Dincolo de barieră şi Marele singuratic, de pilda, sint ratări, dar nu mutilări, destigurări,după cum Moara cu noroc și Pădurea spinzuratilor stator- nicesc un prețios echilibru între contri- butia (specifică) literară si cea filmică, dar nu sint opere autonome, creații originale, cu totul «alte» opere decit cele literare de origine. Ne situăm astfei în comoda, dar solida (sau dacă preferám: în solida, dar comoda) zonă a producției medii, de o anu- mită valoare culturală, cuprinzind si tresă- riri, pasaje, momente de artă autentică. Fenomenul pare a nu-i mulțumi pe criticii operativi, la zi, sătui de laude si de podișuri intermediare, insetati de tării, fără să uite, poate. că acolo unde munţii sint mai înalţi si prăpăstiile sint mai adinci. Mai exact, criticii se arată iritaţi de nivelul pur ilustra- tiv al unor ecranizări, care «traduc» cărţile mai mult în literă decit în spirit, mai mult prir însăilarea de acțiuni exterioare şi mai puțin prin investigarea si dezvăluirea migcěrilo: interioare. Vrind-nevrind, ajunși la acest punct, sı impune să ne intoarcem la întrebarea ce ecranizám, ataşindu-i imediat o alta, sub sidiară: orice carte poate să fie si mai alves trebuie să fie ecranizată (aşa cum voii filmele poetului odinioară Boris Eichenbaum)? Sau: există texte literare mai cinematografice si texte mai puțin cinematografice? Povestitorul Mihail Sadoveanu, bunăoară, se pretează tot atit de bine si de ușor la reductia filmică, pe cit se pretează romancierul Liviu Re- breanu? Fireşte că nu: e mult mai greu să restitui, filmic, farmecul lui Sadoveanu (sau «farmecul» lui Mateiu Caragiale), în raport cu eficacitatea cinematografică a prozei lui Rebreanu (sau a celei lui Pavel Dan). Dar dacă producătorul e interesat cu tot dina- dinsul să-l «popularizeze» prin film pe Sa- doveanu, ideile, propunerile «confinutiste» ale acestuia? Se împiedică el, oare, de cioturile «specificului filmic» sau ale indi- cilor scázuti de «cinematografibilitate»” Nu se împiedică și atunci obține ecranizăii de lactura unui Neamul Şoimăreştilor, a Baltagului sau a unui Vaslui, 1475. La lui s-a intimplat, ceva mai demult, în «cazul» Caragiale, ilustrat prin filme ca Două lo- zuri, D-ale carnavalului, Telegrama vi hiar Mofturi 1900, turnate cu vădita sw tenție de a răspindi cit mai larg, prin cinemo opera marelui comediograf si ironist. A treia intrebare: cu cine adaptăm? Scuză, insă, ideea de popularizare sí divulgare — lipsa de calitate? Se înţelege de la sine că nu. Așa se face că la ce și cum, sintem nevoiți să adăugăm și cu cine ecranizează (regizor si scenarist sau re- gizor scenarist) ?! Răspunsul la această din urmă chestiune a fost destul de net formu- lat de practica noastră cinematografică: în afară de regretatul Victor Iliu, — Liviu Ciulei, lulian Mihu (cu oscilaţii), Mircea Muresan, lon Popescu Gopo, Lucian Pin- tilie, Dan Pita, Mircea Veroiu. Toti acestia au oferit probe pozitive. chiar dacă niciunul, poate cu exceptia lui Pintilie sau a lui Gopo — nu a demonstrat pe de-a-ntregul capaci- tatea de a crea in proprio, de a se inscrie în categoria superioară a ecranizărilor- operă creatoare autonomă. Oricind, insă, pe texte adecvate înțelegerii și sensibilită- ţii lor, acești cineasti vor putea să execute ecranizări excelente, la jumătatea drumului dintre literatură si cinema. Ba chiar ar trebui încurajați si stimulati în acest sens. Litera- tura noastră clasică si în special cea con- temporană, de la «Bietul loanide» și de la «Moromeţii» si «Groapa», autentice capo- dopere ale literaturii noi, la nuvelele «Duios Anastasia trecea», «Eclipsa de soare», «Acasă», «Noaptea», «Dropia, «Tiganca albă» si multe altele încă, sint tot atitea ispite întru ecranizare, atit din unghiul conținuturilor, cit si din acela al expresivi- tátii estetice. Mi-as permite să insist: pro- ducătorii au datoria să promoveze cu pre- cădere ecranizarea literaturii contempo rane şi, a doua oară cu precădere: a litera- Prea multă «fericire» strică Din cind în cînd sint ispitit să apelez la ajutorul personaje- lor mele, e un drept pe care NEMA si creatorul lui Pinocchio şi-l luase fără sověire; mi se pare absolut legitim ca eroii pláměditi din imaginația ta să-ţi dea la nevoie o mină de ajutor. Priete- nul la nevoie se cunoaște. Un personaj dintr-o piesă de-a mea măr- turisea, bătind cu pumnul In masă: — Nu vreau să flu fericit. Am și așa des- tule necazuri... Cam aceasta e și senzaţia pe care o lasă ultimele noastre filme care se catěrá Incă- pětinate ca iedera pe zidul abrupt al unei teme atit de gingașe: fericirea. Sigur că vrem să fim fericiţi, sau cel puțin credem ců vrem să fim fericiți; dar eu prefer cele mai cumplite dezastre, cele mai dezolante pus- tiuri, fericirii vegetariene, habotnice, aero- modeliste, preconizate de ultimele noastre producţii. Decit o fidelitate posacă, diete- tică, acatistoasă, decit o cultură de castitate devitalizată și meschină ca cea făgăduită de ultimele eșecuri pe ecran lat, prefer de o mie de ori o suferință atroce. E mai impor- tant un țăran viu decit un Impěrat mort, e mai importantă o tristeţe vie decit o fericire tunsă şi bicisnică. Tema fericirii e o temă gingaşă, nici măcar Shakespeare nu s-a incumetat să ne dea «rețeta fericirii» El avea. ca toţi titanii, o oarecare modestie și rela- tivitate. Spre deosebire de ceea ce se crede în mod comun, tocmai artiştii mediocri cred că toate temele le sint la îndemină. Artiști dintre cei mai puțin dotați nu se sfiesc să ne arate metode dintre cele mai eficace in materie de fericire personală. Dindu-i un sens meschin fericirii, binelnteles că li se pare posibilă, cu ajutorul rudelor si alunor foruri locale. Am fost întotdeauna intimidat de trufia impostorilor și de modestia tita- nilor. Cu cît cunoşti mai puţin un lucru, cu atit ești ispitit să dai soluții etern valabile. Sfiala, nobila fragilitate umană, modestia îl temperau pe Shakespeare, In schimb igno- ranta făcea să crească aripile tuturor im- postorilor, care au ziua și noaptea asupra lor antinevralgice și reţete în materie de feri- cire. Ce imagine vulgară despre fericire găsim, de pildă, în filmul Premiera Cită trufie, cită falsitate, cit întuneric... Soţul neglijat, dar nu înşelat, se plinge că n-are murături, n-are linişte și butelie şi autorul e convins că aceste observaţii sint foarte subtile, drept pentru care Anatole France il invidiază post-mortem. la te uită, domnule, fără murături universul e absurd! Nu tre- buie să credem în femeile care nu ne aduc, pe altarul devotamentului conjugal, gogo- nele și conopidă murată. Departe de mine ideea de a subaprecia rolul acriturilor în viața bărbaţilor sensibili, dornici de sublim si de Bach, însă ne putem permite luxul de a atrage atenţia atit autorilor cit și personaje- tor filmului că fericirea, ca si frumusețea, e o intimplare mult mai complicată. Dacă feri- cirea se confundă cu vesela elegantă și aprovizionările de iarnă, noi ne retragem din fata acestei fericiri şi-i spunem liniștiți: turii contemporane avind subiecte si teme «imprumutate» din actualitatea imediată. In timp ce producătorii şi cineastii vor medita si vor alege scrierile cele mai demne de a fi adaptate cinematografic, criticii ar face bine să se dezbare de unele prejudecăţi şi aprehensiuni provinciale. De exemplu, de «demonul asemănării» sau al «analogiei» dacă nu al «identităţii» (fie și în spirit) dintre film si carte. După cum ar fi oportun să renunțe si la falsul regret — invitaţia e adre- sată sl criticilor literari, indeosebi lor — că filmul nu este în stare să exprime ceea ce exprimă literatura, adică raționamente filo- zofice, fraze ipotetice, silogisme, adverbe de mod şi de timp etc., etc., care fac osatura şi deliciul sintaxei și morfologiei verbale. (La drept vorbind, filmul poate să exprime toate acestea, direct, prin cuvint, căci, să nu uităm, filmul este o bi-unitate audio- vizuală, în care, de la caz la caz, atunci cind este cazul, componenta dialogului sonor este în măsură să dobindească o meritată preponderență, inclusiv una puternic «con ceptualizantă»). Un laborator colectiv la care criticul nu are acces decit in halat de reporter Estetica si critica de film nu pot «norma» ecranizările, după cum nu pot «norma» nici o operă cinematografică. Pot, pină la un punct, så se pronunțe asupra listei adap- tărilor de realizat, asupra oportunității și urgentel «tematice» a unor ecranizări tatě de altele. Nu pot, din păcate (sau din feri- cire?), să planifice calitatea. Nu faceți ecranizări ilustrativel Nu faceți, în general, filme ilustrativistel ar fi necesar să se supra- liciteze. lată un strigăt de luptă merituos, dar la fel de ineficace, precum risul (sau plinsul) nu se cintáreste cu kilogramul, Ecranizarea de valoare — ca și tiimul «ori- ginal» de valoare — se obțin prin intiinirea fastă a mai multor factori; voința producă- torului, priceperea scenaristului (adapta- torului), talentul regizorului (și al operato- rului). Un veritabil laborator colectiv la care criticul nu are acces decit în halat de repor- ter. Dimpotrivă, după ce filmul a apărut pe ecrane, criticul are toată libertatea de a judeca sl evalua, de a clasifica și chiar de a certa. Filmul însă s-a făcut, bine ori rău, de bine-de rău, ocazia a fost consumată Si, ca să incheiem cu «specificul» ecrani- zărilor, cinematograiui autohton a inregi- strat cele mal frecvente puncte de virt cali- tativ, tocmai în acest domeniu. Aşadar, o atractivitate pe care producătorii și cineastii sint chemaţi să o fortifice în extensiune și in profunzime. Cine ştie, poate că, speriat, din tufele (de Veneţia) ale ilustrativismului si din boschetele parfumate ale «dijměsiei în părti egale» dintre literatură și cinema. are să sară într-o bună zi ienurele vioi al capodoperei! Florian POTRA ducă-se pe pustiil Personajele n-au decit să mănince acrituri pînă la sfirgitul vieţii, si chiar şi-n viețile viitoare, n-au decit să con funde pivnita cu zorii dimineții si cu misteru! existenței umane. Am revăzut filmul Pre- miera cu care, recunosc, la «premieră» m-am purtat destul de blind și m-a Ingrozit atrocitatea nefirească a dialogului, grando mania lui iresponsabilă, vesela transformată în flori de cimp. M-a îngrozit atit de rău, înci! l-am rugat pe un prieten să mă ajute in acest ceas de cumpănă, m-am dus la el A vě i-am bătut la ușă, i-am cerut aju- torul: — Ce-i cu tine? Ce s-a Intimplat, m-a In- ei vechiul meu prieten. l-am spus ade- vărul: — Am văzut cu alți ochi filmul Premiera. Şi-a dat sí el seama că se întimpiase ceva cumplit: — Ala cu actorii, cu fericirea? — Ala. — Bine. Stai cu mine, bea ceva să-ti treacă, Îmi dau seama că e îngrozitor. Nu trebuia să faci asta... E toarte bine că cinematografia noastră a atacat problema gingașă a fericirii, perso- nal prefer un film naiv, didactic, închinat fericirii modeste, în schimbul unei capodo- pere care vrea să mă iniţieze în labirintul violenței, Dar simplitatea nu trebuie confun- dată cu tabieturile, nu trebuie să devenim apologetii birocraţiei fericirii individuale. bericirea implică o stare de maximă ten- siune, o stare de creație, ea nu se poate confunda prea vehement cu grija pentru papuci și ceaiuri de musetel. Sigur că impa- surile vieţii pot să facă și din ceaiurile de musetel o expresie a iubirii şi fără îndoială că și este, dar a o reduce la atit inseamnă ao calomnia, a o desfigura. ŞI apol nu există fericire In afara moralei. Personal, n-am înțeles niciodată emoția cu care poate fi așteptată o femeie de o frumusețe implaca- bilă si lipsită de caracter. Numai proştii si asasinii dau moralei şi inteligenței un sens abstract, uită că aceste atribute sint expre- sia cea mai înaltă şi mai directă a vieții. Mulţi dintre regizorii și scenariștii nostri au * crezut că tema fericirii e o temă uşoară, la indemina oricui. Mă Intristeazá în aceste filma imaainea meschină asupra fericirii, sondaj în cineunivers Dependentă de adeziunea publicului mai mult decit ori- ce altă artă, cinematografia a făcut din succes un criteriu fundamental de ierarhizare a valorilor. S-a spus şi s-a re petat de nenumărate ori (ma rile adevăruri au totdeauna aparența bana lității) că nu există, că nu poate să existe film «pentru sertar», film neconfruntat cu publicul si păstrat (cum? conservarea fil- melor este ea insași o problemă) pentru nu ştiu ce revelații viitoare. Dincolo de trå- săturile estetice specifice, caracterul indus- trial, implicaţiile economice ale creaţiei cinematografice exclud o asemenea posi bilitate. O carte, un tablou, o compoziţie muzicali pot să rămină decenii de-a rindul, ba chia secole, departe de interesul public, cunos cute doar, eventual, de un cerc de inițiat sau de prieteni, așteptind miraculoasa con NEMA Best-seller-ul literar al lui Erich Segal, best-seller-ul cinematogr realizat de Arthur Hiller, dar succesul Love storv-ului se datorește si altor factori. Printre care naturaletea si farmecul interpretilor: Ali Mac Graw si Ryan O'Neal ai impresia uneori că fericirea e un fel de ajutor de boală, că prea uşor se confundă absolutul, împlinirea totală a ființei umane, cu vesela și apa caldă. A crede că fericirea se poate găsi numai în realizarea sentimen- tală este o inexactitate, pe care o simte orice om loial. Fericirea. — cu riscul de a ti schematic — trebuie să fie totală şi tocmai de acest schematism încărcat de aromele vieții, s-au ferit, dintr-o inexplicabilă prudenţă, multi dintre regizorii şi scenariștii nostri. Cineva care s-a realizat în amor, a iubit cu patimă de moarte și iubește cu patimă de moarte, dar în schimb, nu s-a realizat, hai să risc cuvintul, profesional, n-a dăruit nimic oame- nilor, merită toată compasiunea noastră Nici o iubire veșnică nu ne poate absolvi de obligaţiile pe care le avem față de ceilalți oameni. Am toate defectele din lume. dar unul sint Sigur ců nu-l am: nu am înclinații mistice Ín virtutea unor puncte de vedere, pot să-mi permit să atrag respectuos atenția priete- nilor mei regizori şi scenariști că poate e un miracol și nu un proces verbal că există fericire, dar nu rețete care ne Inghiontesc înspre ea; că puterea de a înțelege trumu- sefea unul suris e o aventură extraordinară, capabilă să acumuleze energia tuturor wes- ternurilor. Sigur, nu toţi absolvenţii ne pot oferi ime- diat capodopere. Dar cu minimum de serio- _ În câutarea. succesului juncţie cu gusturile unei epoci sau perioade anume pentru a se inscrie pe traiectoriile operelor perene. Ce-i drept, în ultima vreme, tipul de artist «blestemat», ignorat și refu- zat de contemporanii săi, de felul unui Van Gogh sau Kafka, devine tot mai rar întiinit, căci mecanismele de recuperare si pre- vedere ale societății funcționează tot mai bine, dar oricum, recursul la posteritate rămine mereu posibil. Această situație per- mite unor artiști (cu excepţia cineastilor desigur) să atigeze (cu mai multă sau mar puțină sinceritate) o anume detaşare fată de succesul imediat, să cultive cultul opeře: dificile (citeşte profunde) pe care numa: puțini o pot recepționa. Chiar în occident unde goana după reușita evidentă e aproape un imperativ moral şi nu numai social, a figura cu o carte pe lista best-seller-urilor generează o anume jenă (ca să nu ma vorbim de poezie unde o situație asemănă toare e de-a dreptul iitantă). Mozart si comanda socială Nu trebuie să uităm că, în definitiv, preo- cuparea pentru succes e de natură relativ recentă. Vechii maeştri nu-și puneau ase- menea probleme, ci lucrau la comanda unei comunităţi sau a unui mecena, cu singura grijă, de «a face» cit mai bine, de a-l mulțumi pe comanditar si, desigur, de a-şi exprima cit mai «frumos» si mai deplin gindurile si simțămintele. S-a spus că plná şi divinul Mozart nu aşternea pe portativ o frază muzicală înainte de a fi primit avansul cores- punzător, ceea ce n-a împiedicat ca opera să fie mai pură decit a multor degustători de esențe inefabile. Abia o dată cu trecerea pe primul plan a valorilor burgheze, cu apariția romantismului — şi să facem și puțin sociologism vulgar — cu erupția in artă a unui număr de conți, viconti, ba- roni, etc. (vezi coriferii romantismului ger- man sau francez) s-a constituit, în bună parte prin reacția față de prozaismul socie- tății înconjurătoare, imaginea artistului aga- sat şi indiferent la reacțiile vulgului. În aceste condiții, s-a pus In fața creatorilor problema căutării sau disprețuirii succesu- lui. Ca să-l parafrazám pe Saint-Just, pu- tem spune că succesul este o idee modernă Pare firesc, deci, că cea mai modernă dintre arte, cinematografia, să trăiască sub obsesia succesului. După cum era de astep- tat, o întreagă literatură de specialitate, an- chete, statistici, analize de tot felul, au fost consacrate acestei drăcești probleme. Cri- zitate ar putea să se apropie cu mai multă emoție, cu mai multă modestie, de gingasa temă a fericirii. Să recitească versurile lui Eminescu, să asculte cintecele Mariei Tă- nase, să înțeleagă, ceea ce poate stim din experiență personală, că fericirea nu-i tot una cu casa de ajutor reciproc și cu două salarii înfrățite. Criticii au şi ei dreptate cind spun că multi producători au întrecut mě- sura prin promptitudinea cu care, neclintiti, aproape eroic, oferă spectatorilor filme proaste, unul după altul. Oarecare pauză se impune. Că aceste filme ratate, tunse și confuze au ca temă eternul, omenescul nostru vis de fericire, de împlinire totală, teriile, indicii, implicaţiile sociale, psihice, economice, toate au fost lămurite perfect. Ce nu s-a putut stabili plná acum e doar de ce un film are succes si altul nu. Se pare că situația e asemănătoare cu cea a pre- viziunilor meteorologice unde abundența de factori, dificil de integrat, Impiedică găsirea soluţiei juste. Succesul trebuie pregătit Ne gindeam la toate aceste dificultăți, urmărind acum citeva săptămini necazurile unui responsabil de sală de la un cinema tograf situat în zona de nord-vest aCapitalei n-are cum să ne consoleze și să ne îmbuneze. Teodor MAZILU Citeva zile la rind, reprezentațiile cu filmu! programat pentru săptămina respectiva n-au putut avea loc, pentru că nu se aduna nici măcar minimul de spectatori necesari https://biblioteca-digitala.ro pentru a se porni proiecția. Era un film nici mai bun şi nici mai rău ca altele (mai degrabă mai bun), destul de solid construit, bine interpretat (dar fără nici o vedetă cu- noscută de public), străbătut de umanitate si de o anume poezie a cotidianului, Insă lipsit de «cafturi» şi alt fel de scene-șoc. Din enumerarea acestor calități si defecte, inii vor conchide că au si descoperit cauza «secului. Dar nu e aşa. Publicul nostru, chiar de cartier, nu e atit de nepretentios cum vor să-l vadă unii. Pentru o temă și o realizare ca aceea despre care vorbim, s-ar ți găsit oricind sute si sute de spectatori. Dar, din păcate, ceea ce ştiam noi despre tilm nu ştiau şi clienţii potenţiali. Succesul (chiar modest) al unui film nu apare nici- odată ca o revelaţie instantanee, ca rezul- tatul loviturii de baghetă a unei zine bine- voitoare. Succesul trebuie pregătit. Or, nici o pregătire nu exista pentru filmul în cauză (şi pentru altele asemănătoare). Cu excepția unui sub-modest afiş etalat in vitrina subluminată a cinematografului, afiş pe care erau trecute doar numele filmului și cel al interpretilor principali, nici o informa- tie, nici un pic de zarvă care să stirnească curiozitatea spectatorilor, doar două scurte recenzii de presă (dintre care una, bine- înțeles, din revista «Cinema»). E clar că nu avem nici fondurile necesare, nici gustul pentru reclame în «stil americă- nesc». Dar, un minimum de informaţii, dibaci distilate, citeva elemente — inainte de premieră — care să fixeze atenţia publi- cului, pot fi, cu puțină imaginaţie, oricind folosite. Cheltuielile intime necesitate de asemenea acțiuni sint intotdeauna mai mici decit pagubele provocate de absenţa pu- blicului, ca să nu mai vorbim de faptul că astfel s-ar evita ca spectatorii să treacă indiferenți nu numai pe lingă asemenea fil- me mediocre-bunişoare, ci şi pe lingă filme de certă valoare (cum s-a mai Intimplat). Dacă nu există metode pentru a asigura succesul unui film, există metode pentru a-i asigura cel puţin o şansă. Facilitatea nu rentează Tot pe această linie, a acţiunilor pentru asigurarea unei șanse, trebuie combătut i un alt duşman care se cheamă inerție. n lumea întreagă există metoda că, dacă un anume film, cu o anume tematică, cu un anume stil, cu anumiţi interpreți a avut suc- ces, să se producă repede 5—8—10 alte filme de acelaşi fel, care să fie de îndată lansate în difuzare. Procedeul merge cit merge, pină ce publicul se plictisește. Fiind- că, la un moment dat, se plictiseste indis- cutabil. Ca să nu luăm exemplu de pe alte continente, e deajuns să amintim că melo- dramele indiene (vezi Vagabondul, O floare și doi grădinari, Vandana, etc., etc.) care într-o vreme cunoșteau un succes de casă fenomenal, au început să realizeze încasări mai modeste. Au fost prea multe, prea dese, prea de acelaşi fel. În locul bucuriei de a regăsi o temă cindva îndră- gită (criteriu indiscutabil al succesului) își face loc iritarea de a regăsi mereu a- ceeași temă (criteriu tot atit de sigur al insuccesului, Am vrea să fim profeti mincinosi, dar tare ne e teamă că folosirea fără măsură de 5—10 ori pe an, în tot felul de filme, a aceloraşi comici, extrem de talentaţi şi extrem de Indrágiti de public va duce, pînă la urmă, la o oarecare oboseală şi deza- buzare a publicului. Un lucru mi se pare indiscutabil după toate aceste exemple (și altele asemănă- toare); toate — sau aproape toate — falsele idei cu privire la cheia succesului cinema- tografic provin din subaprecierea inteli- gentei si gustului publicului. Caracteristică e în această privință Incápětinarea cu care unii se cramponează de o teorie veche și proastă: facilitatea e totdeauna mai renta- bilă, un film facil «merge» — oricind mai bine decit un film greoi. Chiar statisticile dovedesc inepția unei asemenea teorii. Cine nu cunoaște succesul mondial de public al filmelor lui Bergman sau ale lui Kubrick care, slavă domnului, nu mai ușu- rele nu sint? lată, recent, un succes excep- tional a înregistrat filmul (încununat ulte- rior cu multe Oscar-uri) lui Woody Allen, Annie Hall (peste 15 milioane dolari in- casări numai în S.U.A.), film fără acțiune spectaculară, fără actori frumoși, în care se vorbește enorm. Unii critici au afirmat că americanul mijlociu, de rind, s-ar fi re- cunoscut în acest film. Nu credem. Dacă americanii de rînd ar fi toţi nişte intelectuali complexati, angoasati de problemele exis- tentiale, Statele Unite n-ar fi ajuns ceea ce sînt astăzi. De fapt, spectatorii au recunos- cut întii altceva: arta autentică. Există, pare-se, un fenomen la care nu s-au prea gindit cei ce au analizat meca- nismele reuşitei: valoarea artistică e şi ea un factor al succesului. De aceea, pină vom dezlega misterele psihologice și sociolo- gice ale succesului, să ne mulțumim să facem (si să difuzăm) filme bune. Si, după asta, vom vedea ce se va Intimpla. H. DONA © > oo Citeva filmu „Xercifiu mimetic | st-hitchcockian i argumente pro si contra comercial O reclamă omniprezentă si acaparatoare preceda toam- na trecută, la Paris, premiera filmului lui Claude Zidi. Afise imense pe culoarele metrou- lui, cu Belmondo în postură de cascador în travesti zoolo- gic, aláturi de Raquel Welch mal provoca- toare ca oricind, ambii zburind parcă pe tobogane montagne-russe, gata să ateri- zeze pe acoperișul vagonului. Pe ziduri, deasupra clădirilor, o singură strigare: «L' Animal cu Belmondo și Raquel Welch, filmul noii stagiuni». Ştiam ce este reclama pentru comerț. Nu știam Insă ce este pro- dusul. Şi ce este? Animalul e un film tipic de rețete. Prima rețetă: capete de afiş, Belmondo-Welch. A doua rețetă: subiect-afig — mizeria cine- matograficě. El cascador, veşnică dublură si pe deasupra, ghinionist. Ea, figurantă in căutare de situaţie mai bună (nu neapărat în cinema). A treia rețetă: ton de comedie burlescě şi ca să citez dintr-o altă reclamă a filmului, «totul stropit cu «Bébel» și cu buchet de Raguel Welch. A se degusta in toate sălile cu începere de la...» Am de- gustat: vată de zahăr. Pe băț, ghemul cit toate zilele de nec Bay gură un strop de ceva indefinisabil. fata «capetelor de afiş», cu un Belmondo dezlántult care se substituie ideii (atita chtă e), situațiilor ema Western si pseudo-western Aurul lui MacKenna «Aurul lui Mackenna» sau 11 oameni furioși. Oameni bintuiţi de patima atotmistui- toare a aurului, Pină aici ni- mic nou. Ceea ce scoate însă acest fiim din tiparul obișnuit — cei buni contra cei răi — este că nu există acei buni». În aceste con- dili, cind lipseşte opoziţia clasică buni-răi enma pAg f + https://bibli = care constituie în cele mai multe westernuri scheletul pe care se clădeşte tensiunea dramatică, regizorul J.L. Thompson a ştiut să facă din setea de aur — înfățișată nuan- tat, de la lăcomia bolnăvicioasă și ucigașă la reveria melancolică — un factor motor eficace pentru derularea acţiunii, precum si un instrument subtil pentru construirea personajelor, de o mare varietate. Într-un film bazat în mare parte pe personaje, regi- zorul trebuie să-şi strunească actorii, lucru nu întotdeauna ușor cînd e vorba de o ase- menea distribuție: Telly Savalas, Gregory -digitala.ro (foarte debile), chiar și partenerei (nu numai cap, dar cu siguranță numai afiș), regia pare să fi devenit gi ea o figuratie. Citeva situaţii Ingiraté ca mărgelele pe o aţă cu noduri, un ritm de care rar igi aduce cineva aminte si atunci mai 2vicnește o clipă, gaguri pe-ncercate — zece eşecuri pentru o supraviețuire și, clou-ul formulei, Bel- mondo-actorul, vedeta, se identifică cu cascadorul-personaj şi execută o casca- dorie aeriană de au vuit rubricile de senzaţie la vremea filmărilor. În rest, filmul trezește poate curiozitate si cu ea rămii. Mircea ALEXANDRESCU Producţie a studiourilor tranceze. Un his laude Zidi. Cu: Jean-Paul Beimondo, Ram! Welch, Charles Gerard, Dany Saval, Aldo Mace nor binele sálbatice Cea de a Vl-a ediție a filmu- ui fantastic de la Avoriaz din cest an a Inscris în concurs, ru şi printre premiaţi, Albi- nele sălbatice. Filmul regi- orului Bruce Geller (cam neşștiut, dar festivalul pe an- samblu arbora nume în premieră), cu actori cam necunoscuti (cu excepția lui Horst Bucholz) în competiție cu actori ca Julie Christie sau Mia Farrow, nu a făcut o im- presie prea puternică, prezentindu-se ca un exercițiu mimetic post-hitchcockian Cind în 1963, maestrul suprem al suspen- sului psihologic lansa neuitatele sale Pă- sări, cinematogratul nu incepuse să exploa- teze metodic mina de idei şi incasări a genului catastrofic cu iz fantastic. Creator In afara modelor şi retetelor, Hitchcock nu avusese nevoie de platforma ivalurilor disputate astăzi de epigonii săi. În Păsările, el pornea de la o realitate posibilă dar neas- teptată (atit de inotensivele păsări turbează) şi o trecea prin complicata alchimie a fante- ziei sale purtindu-ne prin căi şi prin reacţii din cele mai sofisticate, pentru a ajunge în cele din urmă la încercări fizice dintre cele mai fireşti si atit de tipice pentru eroul ame- rican de film; intriga, pe cit de gravă, era însă cenzurată în fiecare clipă de privirea ironică a maestrului. Necesitatea de a rea- duce în discuţie Păsărite este dictată chiar de regizorul Bruce Geller, care ne oferă un tipar calchiat după el, fără invenţia artistică şi fără tuşă hitchcockiană. Pentru cine nu cunoaște filmul-model, Albinele.. iși va atinge scopul, acela de a declanșa o an- goasă impinsă plně la teroare. Dar atit. Cu excepția secventei finale în care «o idee» este transpusă cinegenic, ne aflăm într-o cunoscută atmosteră de western, într-o co- munitate pierdută la marginea unei şosele, cu fermieri pașnici şi un şerif atotputernic, o comunitate care, în loc să fie atacată de indieni, sau de niște simbriaşi ai morţii, este asediată într-o bună zi de roiuri de albine turbate. Succesul de casă se poate obține şi așa. Dar nu și unul de prestigiu. Adina DARIAN KTK Producţie a studiourilor americane. Un tiim de: Bruce Geller. Cu: Ben Johnson, Michael Parks, Paul Hecht, Horst Bucholz, Gretchen Corbett Peck, Omar Sharif. Spre delectarea noas- tră, Thompson reuşeşte și aici. Alexandru BRUMARU Productie a studiourilor americane. Un tiim de: JL. Thompson. Cu: 'egory Pech, Omar Sharif, Telly Savalas, Camila Sparv, Raymond Massey, Burgess Neredilh, Edward G. Robinson Orasul fantomá 7 O Americă brutală și primi- tivă, populată parcă de oa- mení care nu ştiu decit să bea și să se bată, ne apare in acest oraș fantomă. Un © | Texas-City, condus după răul plac al unui judecător impărțitor de nedreptate, șters plně în cele din urmă de pe fata pămintului tot printr-o tornadă a violenţei, deşi de astă dată pusă în slujba justițiarului care nu izbutise să-şi salveze fratele cu forța pumnilor proprii. În sală,ropotul unor spectatori zeloși în a arbitra luptele acompaniau fiecare lovitură bine plasată a eroului. Dar dincolo de dialogul pumnilor montat pe canavaua unei scheme de pseudo-western «pe patru roți» (doar în final un cal singuratic îşi flutură nervos coama într-un nostalgic memento), nimic nu vibrează in constiinta acestui film-tantomă. Simona DARIE Producţie a studiourilor americane. Un film de: Don Hulelle. Cu: Chuck Norris, George Mur- dock, Terry O'econor, Don Gentry, John Difusco Un film «de proble Principiul dominoului In 1976, la doi ani după «Conversatia», excelentul nemá film al lui Francis Coppola, Stanley Kramer reia — oa- recum — ideea si face Principiul dominoului, du- pă best-seller-ul lui Adam Kennedy. care semnează și scena- nul. Şi il tace cum se pricepe el şi se pri- cepe bine, a mai dovedit-o: cu o temě-$oc și la «ordinea zilei», ca toate cele alese de acest regizor, pe care o tratează cu se- riozitate (pentru secvențele de la incepu- tul filmului, şi-a instalat echipa chiar în incinta închisorii Saint-Quentin, pentru a-i familiariza pe actori cu «atmosfera» de puşcărie, dar și pentru a folosi o figuratie autentică), o tratează cu meșteșug si — de ce să ocolim cu grijă cuvintele mari? — cu talent, la adăpostul a doi mari, foarte mari actori, Gene Hackman (protagonist şi al «Conversaţiei») şi Mickey Rooney, la care am putea adăuga, cu conștiința im- păcată, şi pe cel de al treilea în persoana lui Richard Widmarck. Ca de obicei, deci, Kramer işi asigură cit mai multe atu-uri şi ct mai puţine riscuri, Totul este precis şi cu migală pus la punct în acest film, nu de groază, ci despre groază, nu cu fran- kensteini hidosi si oligotreni, ci cu tineri spilcuiți si inteligenti, a căror privire al- bastră îti preling fiori pe sira spinării. Din capul locului, regizorul joacă cu cărţile pe faţă, într-un pregeneric-avertis- ment: «Este aproape imposibil să mai ac- fionezi singur. Sintem — zice regizorul — manipulati, programati. ŞI sintem aşa, chiar din ziua în care ne naștem. Sintem ma- nipulati de tamilie, de presă, de radio, de televiziune. Ştim din ce în ce mai puţin cine sint ei, cine ar putea să fie. Este cumva patronul pentru care lucrăm? Se poate. Dar lui cine îi dă ordine? Cineva se as- cunde în spate. S-a ajuns plně acolo, incit un om obişnuit, manipulat de ei, să-i omoare pe unul dintre cei mai importanţi oameni din lume. Ca și eroul unei cărți de Franz Katka, ne simțim neputincioşi în fața a ceea ce ni se întimplă. Poate că sín- tem victimele unei conspirații înfiorătoare. Dar ce autoritate o tutelează? Să vedeţi ce i s-a întimplat acestui om, un om obiş- nuit. Trăia într-o țară în care exista o con- stituție, existau niște legi. Fusese trimis să lupte în Vietnam. A supraviețuit, s-a îndrăgostit, a ajuns la închisoare, după care au început să-l stringă cu ușa. Si pină la urmă, a căzut victimă așa-numitu- lui principiu al dominoului, adică forței irezistibile a reacției în lanț». Principlul dominoului se anunţă, deci, a fi povestea singulară a unei lupte singu- lare, pe care un individ incearcă să o ducă Împotriva unei gigantice și anonime orga- nizații, ai cărei membri sint desemnați doar prin pronumele, e drept, personal, de «ei». Ispășind, plně în momentul în care incepe filmul, cinci ani din cel două- zeci la care fusese condamnat pentru un omor pe care înțelegem că nici nu l-a să- virsit. Tucker — Hackman se trezeşte ini: o bună dimineaţă în fața unei propuneri pe cit de ademenitoare, pe atit de ciudate: i se oferă libertatea în schimbul unui nespe- cificat «serviciu» pe care l-ar avea de in- deplinit, serviciu încă nenumit. Tucker îşi va da seama, curind, că această omnipo- tentă, atoateștiutoare și atoatevăzătoare organizație l-a manipulat în așa fel, Incit să-l aducă în situația, fără ieşire şi fără întoarcere, de a asasina o personalitate proeminentă, a cărei identitate nici măcar nu i se dezvăluie. In ciuda aparentelor, nu numai că nu se mizează în acest film pe suspens, dar este evitat cu grijă în formă spre a căpăta mai multă forță in conţinut. Secventele care taie respirația sint puţine si nu ele contează. importantă rămine starea gene- Un «copil-minune» de rală de neliniște, de angoasă ce se insta- lează în spectator, care se simte, treptat, cuprins şi el, ca şi Tucker-Hackman, in menghina fricii. Frică de ce? Frică de cine? Suspens de fond, clădit, cu simțul dozării şi cu intuiţia măsurii, pe o adincă pětrun- dere a psihologiei umane ne temem de ceea ce nu cunoaștem, ne este frică de ceea ce nu ştim, ne sperie ceea ce scapă înțelegerii noastre. „Aceşti «ei» atoateștiutori, atoatevăzători şi omnipotenti, aceşti aelx-organizatie, a- cesti aein-sistem şi-au făcut treaba bine, meticulos și după ordinator: Tucker e spe- riat și, deci, la cheremul lor. Oarecum. De ce oarecum? Pentru că «lor» le-a scă- pat un mic amănunt şi anume acela că tot pe Tucker şi tot «ei» (sau alții, n-are im- portanță!) mai întii l-au «adaptat». Adică l-au trimis în Vietnam, unde a tăcut parte din batalionul «caută şi distruge» (altfel eşti găsit tu şi distrus), l-au trimis în jude- cată pentru o crimă pe care n-a comis-o şi apoi l-au trimis în pușcărie pentru 20 de ani. Tot atitea ocazii minunate ca un sobi- ect manipulabil» ca Tucker să se călească. Să se călească atit de bine, incit să nu mal dorească nici libertatea (mai cu seamă 58 de ani (Mickey Rooney) că abia acum, liber fiind, îi atirnă lanțuri de miini şi de picioare), nici nevasta (care i-a fost «lmprumutatě» ca şi vila, spre a-l manipula mai lesne) şi nici dolarii (de care oricum nu poate dispune). Şi așa se face că «obiectul manipulabib» le-a jucat, «lor», o festă s-a comportat ca un om. Planul «lor» s-a întors ca un bumerang: aşa cum omul obișnuit nu-și dă seama, în viața lui de toate zilele, de existența aces- tui mecanism-manipulator și trăiește, tot tără să-și dea seama, sub imperiul lui omnipotent, atoatestiutor și atoatevăzător, tot astfel și acest mecanism manipulator «uită» să introducă în algoritmul calcula- torului, omenia. Omul. O ființă neinsem- natě, evident, ur de prins în obiectivul puștii cu lunetă, desigur. Evident şi desi- gur, dar de ce? Pentru că el, omul Tucker, a areșit. Si a greșit pentru că a vrut sã se descurce singur. pentru că a ținut să ac- tioneze singur, pentru că a vrut să-şi facă dreptate singur. Scopul, pe care «ei» si l-au propus, nu l-au atins. Tucker nu a ucis pentru simbrie. În schimb, au izbutit să-şi desăvirşească opera Inceputě în Viet- nam: au făcut din Tucker, în sfirgit, un uci- gaș, chiar dacă n-a ucis decit pe doi din- tre «eis, E drept, însă, că i-a ucis fără simbrie. S-a spus — cu reproș — despre Prin- cipiul dominoului că ar fi un film comer- cial. Așa este. Dar care idee, temă, subiect alese vreodată de Kramer — si filmogratia lui, cunoscută la noi, o dovedeşte — nu au fost tratate «comercial»? Comercial, adică pe gustul publicului, comercial, adică pe înțelesul ran aa Unde ar fi «bătut», însă, altfel ideile, temele si subiectele fil- melor lui Kramer? La poarta unei «elite» (dacă cumva ea există!), a unor avizaţi? Avizaţi în ce? Nu, cu certitudine, Principiul dominou- lui nu se atrage» din «Anul trecut la Ma- rienbad», dar nici nu pare să-și fi propus acest lucru. Cred că el nu şi-a dorit să tie decit ceea ce este: un excelent film de public. Adică: pe o temă politică, cu cla- ritate expusă, o mare Indeminare regizo- rală îi asigură acestei teme impactul la spectator. Adică își atinge scopul. Rodica LIPATTI ——— Producţie a studiourilor americane. Regia: Stanley Kramer. Scenariul: Adam Kennedy, Ima- ginea: Fred Konekamp, Ernest Laszlo. Muzica: Billy Cu: Gene Hachman, Candice Bergen, Richard Widmark, Michey Rooney, Ej Wallach, Edward Albert meee Stanley Kramer, unregizor carenu se dezminte pro z ŘSD dod on vě č k ] O carieră incepută ca produ- cător în anii '40 și continuată en ca regizor din anii '50, care pe dn niciodată nu s-a dezis de , crezul artistic al «filmului cu | mesaj». «Tema a fost in- totdeauna pentru mine mai importantă decit efectul artistic sau poves- tirea în sine» — spune Kramer, care fără să se numere printre regizorii prolifici ai ecranului ameri (nu a semnat peste 30 de filme) și-a lăsat amprenta într-un fel decisiv peste ultimele trei decenii cinema- tografice și anume, amprenta creatorului profund angajat și responsabil faţă de pro- blemele țării și epocii sale. Fie că a semnat filme cu buget restrins sau superproductii. fie că a lansat actori negtiuti sau a împării! succesul cu vedete consacrate, Kramer a pus Intotdeauna accentul asupra ideii: de- nunțarea discriminării rasiale (Lanţul, Ghici cine vine la cină); increderea in triumful rațiunii (Procesul maimufelor), avertisment în fata pericolului unui război atomic (Ultimul țărm) două «documen- tare» ilariante despre condiția umană a semenilor săi (O lume nebună, nebună nebună, Corabia nebunilor); răspunde- rea individuală faţă de un context istoric dat (Procesul de la Nürnberg); spiritul gene: :- tiel tinere văzut cu intransigentě dar si cu înțelegere (Binecuvintati animalele si copii) încrederea în demnitatea umană chiar atunci cind viața o supune celor mai degradante încercări (Andersonville); forta popoarelor în lupta pentru indepen- dență naţională (Secretul de la Santa Victoria); iar acum, în ambianța unei so- cietěti «super-civilizate», manipularea indi- vidului de către un sistem ostil dezvoltării libere a personalităţii umane (Principiul dominoului). «Este foarte greu pentru făcătorul de film să țină pasul cu evenimentul curent, care nu-i poate apare întotdeauna atit de clar, întrucît politicienii se fac întotdeauna interpreţii lui în sensul dorit de ei. De aceea, dacă te hotěrásti să faci un film despre o problemă de actualitate, este neapărat ne- cesar să-ți exprimi un punct personal de vedere, chiar dacă acesta nu este în con- sens cu cel al majorității: dar ca artist-cetă- tean trebuie să-ți asumi această răspun- dere». latě o profesiune de credință pe care Stanley Kramer a onorat-o Intotdeauna, tot așa cum și-a onorat Increderea în eter- nele valori umane. má Bette Davis este un monu- nen al artei pon ce. In aproape an MEI carieră, a adunat în jurul ei pe toţi marii regizori al Sta- telor Unite, pentru a le im pune tema ei, care nu est: a ei, cı a însăși artei de dramă Este ac: amestec de înger şi diavol care locuies!: in sufletul oricărei ființe omeneşti. Ea sti să arate, deopotrivă, cum o tăptură mon struoasă se adună tot mai tare în monstruo zitate, precum si trecerea de la rău la bin a aceleeaşi creaturi. Uneori, trecerea s face cu ajutorul morții, Curios ajutor, c cel din filmul Jezebel (creaţia sa cea ma: caracteristică), unde cea mai egoistă, mu răsfăţată, mai obraznică tată de milona se închide de bună vole în spitalul de contagiosi la cápětílul omului care o iubea. Altădată acest ajutor pe care i-l dă moartea e incă mai extraordinar. În filmul lui C. Bern- hardt Viaţă furată, femeia bună şi femeia rea sint două surori gemene. Cea rea. bineinteles, li suită celeilalte iubitul. Tot ea moare. Dar lumea crede că a murit cea bună. Vă Inchipuifi succesul actriţei noas tre în acest dublu și opus ni. Succes car explică de ce povestea a tost de două or imitată: odată Intr-un remake, unde prota- gonistă e Elisabeth Bergner, apoi un altul de Cayatie Přžges pour Cendrillon (Cap- cane pentiu Cenușăreasa) admirabil in- terpret de Dany Carrel. Nimeni, în tot Hollywoodul n-a avut atitea Oscar-uri şi premii de festival ca Bette Davis: în 1935, Oscar pentru Dangerous (avea 27 de ani), apoi In 1938 pentru Jezebel, apoi în 1939 pentru Dark Victory, apoi în 1940 The Letter, apoi în 1942, pentru Now Voyager.. (Și acum călătorule...), apoi In 1944, pentru Mr. Skellington. La Festivalul de la Veneţia obține (în 1937) Marele premiu pentru Marked Women şi pentru Kid Galahad; la Cannes (1951) pentru Totul despre Eva. lar în 1964 este aleasă președintă a Academiei de artă și știință cinematografică din Statele Unite. E curios că n-a fost niciodată premiată pentru extraordinarul Of human boun- dage (Sclavie umană), cu Leslie Howard, după Somerset Maugham, despre care ea spunea așa: «viața mea se imparte în două: una, dinainte de Human Boundage, a doua, dupăsEa care știa să fie regină a Angliei sau împărăteasă a Braziliei; ea care știa să obrăznicească o lume întreagă cu mofturi de milionară sofisticată, ea, aici, in Sclavia este o chelneritá mahala- gioaică cu Inimă de viespe. În lunile cit a turnat acel film, lua lecţii de cockney (vorbirea golanilor londonezi) si nu vorbea decit cockney cu toată lumea (famile, prieteni. furnizori, colegi) intr-atit de con- ştiincioasă se voia să fie. În ordinea fiin- telor ca să zicem așa sublime Imi amintesc. printre altele. performanţa ei din The Covn stop cad ru pe: La această nouă intii- nire cu Pierre Richard, mă simt indemnată să-l situez ca tip fiz alá- turi de Harpo cel blond cret si mut, lungit prin scripefi invizibili şi dotat cu grai, de Pinocchio al lui Disney prin anumite dezarticulări şi salturi aeriene, totul însoțit de zimbetul suav al unei Gio- conde prelucrate de Dati Dar mult mai important şi de reală anvergură este tipul moral pe care actorul-autor a reușit să-l impună in suita iui de comedii dulci-acrişoare- amărui, care tip merită cu prisosintá titlul de membru de onoare ai U.1.P.A.P. Ce este U.I.P.A.P.? Uniunea inter- naţională Permanent Activá a Págu- basilor, inventată de Miron Radu Pa- raschivescu intr-o baladá memora- bilă. Págubosii, adică cei care dau, spune poetul şi, continuăm noi, cei https://biblioteca-digitala.ro is Green (S-au copt orinele), unde este o mică şi obscură profesoară într-un orășel de mineri. Acolo ea întruntă intreaga no- bilime de șacaii locali care socoteau că un miner trebuie să rămină toată viața robot, analfabet și prost. Opusă chelněritel vul- gare şi insuportabile din Sclavia Umană, ea ne va da portret chelnăriței din Pădu- rea împietrită, proletară cu fire visátoare, poetică, îndrăgostită de frumusețe; sau lemeia din Marked Women, luptătoarea wlează pentru dreptate » decentă Actriţă, ea a stiut să picteze toate variantele profe- sionale ale acestui tascinani genus irri- tabile: Eva va combate cu bravură intrigă- raia şi măgăria concurentelor; în Gentle- man după miezul nopții, ne va arăta cîtă dreptate are cind rezolvă problemele vieţii curente cu soluţii prizate din reper- toriu! teatral (cu drept cuvint, căci arta mărește ca prin lupă adevărurile simplei vieţi de toate zilele); sau în Dangerous, unde obiceiul actoricesc, profesional, de a se preface o impinsese la obiceiul de a triga, de a nu plăti miza jocului. Ceea ce o va dărima, Dar nu definitiv, căci ea va lua totul da capo și va plăti, incet-incet, toate restantele neachitate. Un univers întreg este cariera acestei extraordinare zeițe. D.I. SUCHIANU Producţie a studiourilor americane. Megi- William Wyler, Scenariul: Clements Ripl, Abel Finkel, John Huston, după o de Owne Davis. Imaginea: Ernest Haller. zica: Max Steiner. Cu: Belte Davis, Henry Fonda, George Brent, Mar- garet Lindsay, Donakl Crips, Fay Bainter, Richard Cromwell, Henry O'Neil care dau fără să aștepte răsplată, Într-un elan indestructibil, de generozi- tate și dezinteresare. Lovit sau batjo- corit, da viață sau de semeni, págu- bosul nu se inrăieşte, nu se supără pe sat, nu-şi pierde albastra naivitate a privirii, ci aleargă neistovit după pri- ma adiere de primăvară, după bánuiala unui sentiment, după cai verzi pe pe- reți, dindu-se cu capul de acei pereți, câlcat în copite de acei cai, plin de echimoze şi de cicatrici, dar alergind mai departe, propulsat irezist de speranţă şi dor de iubire cara sint însăşi torma lui de vitalitate. Păgubosul nu-şi schimbă firea nici cind i se intimplá, ca prin miracol. ceva agreabi! sau chiar ceva form dabil; el nu devine semef sau avar, autoritar sau indiferent. Pentru că —asa cum l-a gindit M.R.P sau l-a întruchipat în diferite ipostaze Pierre Richard prin insâși forța lui de a dărui şi de a se dărui, prin recunoş- tinfa care ji este asigurată, chiar dacă nu în imediat, prin simpatia şi dragos- tea pe care trecerea lui inaripatá o stirneste in noi — Págubosul este un adevărat ciștigător de cursă lungă Nina CASSIAN la Gos- kino, S.A, Solovlov — regizor si Natalia Varlei actriță, Cuvin- tul de deschidere a fost rostit de Con- președin stantin Pivniceru, dl- * rector general ad- Junct la România film Zilele filmului sovietic Totul pornește de la un nume: Minimo care in gruzină inseamnă șoim. Şoimul chipes, cu mustata focoasă pilotează un elicopter pe deasupra semețelor piscuri georgiene. Doar că elicopterul e un fel de tărtăreaţă locală ce transportă bobine de filme pentru proiecţiile săptăminale, scri- sori și găini albe — fala colhozului — luînd calea aerului odată cu věcuta stearpă de care bunica nu ştie cum să scape, si o tri- mite la oraș să devină antricoate. Picătura umple paharul umilinfelor casnice la care e supus un șoim cindva In aviația cea mare. Dec:zia lui de a se întoarce acolo e stirnită si de o vaporoasă stewardesă ce tace o scurtă escală pe micul aeroport georgian, deajuns pentru a săgeata inima șoimului și a-i dubla nostalgiile după cursele internaţionale de anvergură. Subiect amuzant, generos ca idee pe care Gheorghi Danelia, talent la maturitate, îl exploatează cu nerv, pilotind inteligent între haz și reversul lui, pentru că nu există cale mai aproape de inima noas- tră decit acest melanj banal de zimbet și lacrimă, lirism şi bună dispoziție. Citeva scene de bravură comică deschid un evan- tai de observaţii realiste, ades inconforta- bile, dar utile în planul semnalului critic Unele din ele: incidentul georgianului la Moscova — un fel de vendetă sui generis — sau răceala foștilor colegi si sentimentul acut de înstrăinare al provincialului. O concluzie pe cit de la-ndemině pe atit de sinceră și emotionant exprimată: nu poti fi șoim decit In văzduhul propriu. Nu-ti pat crește aripi decit acolo unde vezi pămint familiar sub picioare Alice MĂNOIU La noi era liniște Două tradiţii ale cinematogratului sovie tic încearcă să se Impace în filmul lui Vladi- mir Samsurin: pateticul tematicii legate de am mai văzut: Generalul Mina In fruntea unui grup de peste 150 de revo- lutionari din diferite țări, generalul de origine spaniolă Xavier Mina luptă la inceputul secolului al XIX-lea pentru eliberarea Mexi- cului de sub ocupația armatelor invadatoare spaniole. Avertizat din generic că asistăm la reconstituirea unei pagini reale din isto- ria Mexicului, incitati din acelaşi insert de aventuroasa biografie a romanticului revo. lutionar (luptător de guerilă la începutu ocupației napoleoniene, arestat, eliberat, exilat la Londra, familiarizat cu ideile lui Rousseau, prieten cu un călugăr evadat din inchisorile Inchiziției) aşteptăm să trăim odată cu eroul filmului, zbuciumul său, in- terior şi exterior. Spaniol flind, el luptă deci Impotriva compatrioților săi, apărind in- dependența unui alt popor; lucru nu tocmai obişnuit, şi care i-a pus desigur conștiința la grea incercare. Dar exact acest lucru nu-i preocupă prea mult pe autorii filmului, dor- nici de a realiza nu atit un portret al acestui erou, ci mai curind, un omagiu, o odă. Pentru că noi nu vedem cum s-a format această personalitate. Ea apare pe ecran gata formată, iar victoriile ce urmează a le repurta, ne sint anunțate dinainte. Faptele sale de vitejie (principala ambiţie a reconsti- tuirii) ne interesează însă mai puţin, atunci cind, în bătăliile filmate din avion nu dis- tingem cele două tabere, sau cind, în pian apropiat, vedem vopseaua, fumigenele si simetrica aşezare a mortilor (cintece me» 14 La ináltimea tradiţiei lui Eisenstein evocarea războlului şi firescul unor destine omenești privite cu dulosie și înțelegere. Memoria unui copil — azi regizorul — păstrează si istoriseste clteva episoade Iramatice, ai căror eroi sint în majoritate lemei: cele care știu să aștepte purtind ziua grija copiilor şi a gospodăriei, cosind noap- tea uniforme pentru front, stringind din dinţi la sosirea unei scrisori cu vestea morţii celui iubit, dar fără a uita vreo clipă nici gustul cintecului, nici gustul vieţii, nici pe cel al speranţei, luptind fie cu armele bărba- tilor, fie cu cele ale femeilor, plně în clipa victoriei. Două dintre interprete işi dese- nează cu mai multă siguranță portretele, deși în intenţia autorului ele erau menite să se şteargă în urzeala filmului — Tamara Siomina în rolul mamei și Liubov Sokolova, femeia refugiată din Leningrad. Dacă diticultatea regizorului a tost tocmai juxtapunerea unor asemenea numeroase destine sumar schifate, meritul său este cel de a sugera In final, amestecind zimbe- tele cu lacrimile, prețul victoriei — plătit dí milionul de eroine anonime care au con- struit în spatele frontului o admirabilă re- zistentá a răbdării, a dragostei si a aşteptării. Doina BOIERIU Circiuma de pe strada Piatnitkaia Circiuma de pe frumoasa și străvechea stradă moscovită pare a îi o oază de li niste; dar există oare linişte într-un film polițist a cărui acţiune se petrece în anii '20? Anı cind lupta dintre lumea nouă și cea veche se dădea pe toate fronturile si nu in ultimul rind pe cel al conștiințelor și al moralei. Jaturi şi urmáriri, travestiuri si qui-pro-quo-uri nu sint decit ingredientele polițiste ale unui film care dorește în primu' rind să reinvie atmosfera frămintată a acelo' ani, sugerind în instantanee, fragment: dintr-o vastă frescă socială. Liliana NEGREANU cane, acompaniate desigur la ghitară, accentuează aerul operetistic). Dincolo de ele, căutăm acele conflicte omenești, acele circumstanțe — din nou, interioare si exte- rioare — care au făcut posibilă apariţia — in acel loc, în acea epocă, a unui astfel de erou. Negăsindu-le nici măcar sub formă de intenţii nefinalizate, constatăm încă o dată că exactitatea istorică nu aduce auto- mat pe ecran autenticitatea și că ilustrarea simplificator-didactică, în tusá apăsată, nu face un bun serviciu nici adevărului istoric nici adevărului artistic. Lipsindu-i, în esență adevărul de viață. R.P. Coproductie cubano-mexicană Un film de Antonio Eceiza. Cu: José Alonso, Pelro Armendariz, Hector Bonilla, Sergio Corrieri, Rosaura Revueltas i Rázboiul : impotriva opiumului «Să stati unul lingă altul în fata dusmanu lui, să fiţi o inimă şi-un suflet, să aveţi curaj» — iată un îndemn care a ascuțit voința de luptă atitor ostiri avintate în apărarea pa- triei lor. Acum acest strigăt e menit să îmbărbăteze civilii într-un război mai inso lit, mai greu de așezat într-un front,dar a cărui consecinţă este tot moartea, războiul dus Împotriva opiumului. Leac sau drog depinde doar cum este folosit, opiumul devine în mina coloniștilor englezi o armă albă pentru a sărăci și ucide pe cei ce-l cultivă, pe propria lor îmbogățire. Actiunea petrecută In iumătatea secolul» trecut prilejuieşte cineastilor chinezi o somptu- oasá reconstituire a realitátu societátii chi- https://biblioteca-di Revedem pateticul poem în imagini al lui Nikolai Gubenko, închinat copiilor fără co- pilărie, victime inocente ale ororilor ráz- boiului. Un film tandru şi tulburător, un film aspru şi acuzator care impune rememorarca trecutului de dragul unui viitor mai onest = mai bun. Albul Bim Cu același prilejyo altă reluare de care e bine să profităm. Liric şi ironic, regizorul Stanislav Rostotki ne Infátiseaza semenii nostri aşa cum se reflectă ei în dialogul pri- „ilor unui Tihonov, vinător din spita lui Turghenev și al amicului său de suflet, pitrupedul cu o pata neagră pe ureche care s obligă să constatăm Incă o dată cit elocinţă există în lumea celor ce nu cuvintă. Fetito, vrei să joci în film? Marea ambitie a artistului dintotdeauna a tost aceea de a recrea viața; paradoxalul indemn adresat vieții de a «imita» arta a completat-o. Scenariul lui luri lakovlev și filmul regizorului Adolt Bergunker împing această ambiţie a creatorului mai departe, şi anume către coriiarea vietii de către artă. Pariul este cistigat prin candoarea micutei interprete atunci cind, aleasă să joace In film, ea nu acceptă finalul propus — de a rămine orfană, așa cum era în viață, impu- nind măcar în poveste un sfirșit reparator Arta trebuie să înveselească sufletul nu să-l înlăcrimeze, par să gindească autorii care cu delicată dibăcie ocolesc melo- drama știind să răscolească izvorul emo- tiilor profunde prin tăceri și sugestii, prin intimplări de fiecare zi cu rezonanțe pentru toată viaţa. v Simona DARIE Acea usá periculoasá de la balcon Nu e prima dată cind o glumă sfirseste prost. Şi nu e prima dată cind vinovatii, speriaţi de întorsătura neașteptată a farsel, nu au curajul să o recunoască. Aici, însă, lucrurile se complică, eroii filmului avind virsta la care personalitatea capătă contur, iar o greșeală tăinuită poate marca nefast conştiințele pentru tot restul vieţii. Dincolo de suspensul asigurat de intrebarea care pluteşte în aer «vor avea acești tineri cura- jul să-și asume vinovăția sau nu?» asistăm la o pasionantă dezbatere etică. Pentru că cei mal nelinistifi, cei pentru care Intreba- rea are implicaţii cel puţin tot atit de grave, sint părinţii. Aparent, ei nu au nici o vină E drept că mai demult părinții nu s-au inteles si s-au despărțit; e drept că de-a lungul timpului, niciunul n-a prea avut timp să stea de vorbă cu copilul... Roxana PANĂ neze văzută de la curtea imperială pinů ! săracele sate de pescari, cu obicei portul şi tehnicile de luptă ale acelor vrem. Simona DARIE Producţie a studiourilor din R.P. Chineza. Un fiim de: Cen Ciun-li, Tzen Fan. Cu: Kao, Ci Ciao Tan, Hsia Tien, Han Fei, Yan Hua Hop!... si apare maimuța Un cunoscut alorism spune că nu no sintem posesorii lucrurilor, ci noi le apar! nem lor. Demonstratia este făcută ac din nou, de cineasti cehoslovaci care aleo registrul comic, de un umor specific. Intr-o bună zi, dintr-o sticlă de gin se ivește un duh inevitabil numit GIN, care poate săvirs orice minune. Oamenii îi cer vile, mașini, rochii, bani, într-un cuvint bunuri. Avalansa minunilor nu mai poate fi oprită, dar ase- menea diabolicului mecanism al ucenicului vrăjitor, în loc ca bunăstarea să aducă bucurie, ea provoacă zizanie printre locui torii orașului care de care mai invidiosi, ma minioşi, mai revoltați... Cineastii impar fără menajamente lumea în două. Cea a goanei disperate după a avea (formată in majoritate din adulţi) şi o alta opusă pentru care a fi şi mai ales a fi împreună cintă- reste mai mult (lumea adolescenţei și a iubirilor romantice). O satiră-basm sau un basm-satiră, dar atenţie, cine nu-i înțelege morala va fi transformat In... maimuţă! Marina CONSTANTINESCU Productie a studiourilor cehostovace: Un de: Milan Muchna. Cu: Josef Kemr, Josef Vinklar, Vladimir Dlouhy, Monika Halová, Otakar Brousek jr itala.ro Zilele filmului mexican Exotic, dar si documentar Cele sase filme prezentate cu acest prilej relevă citeva direcții ale cinema- tografiei mexicane actuale: în primul rind tentativa de depăşire a pitorescului superficial şi evaziv în favoarea inves- tigatiei ambitioase și lucide a unei pro- blematici sociale de anvergură. Fără a reprezenta atit filmul-ca-artă, cit filmul- ca-document al-epocii, Canoa (regia Felipe Cazals), din seara galei, se ins- piră declarat din evenimente social- politice relativ recente (efectele degra- dante ale fanatismului religios, într-un sat mexican, în anii '60), abordează chiar formula reportajului, mizind pe alocuri excesiv pe o preluare naturalistă a faptului brut — ceea ce izbutesc să evite Balun Canan (regia Benito A iazraki), dar mai ales Casta Divină (regia Julian Pastor), remarcabile prin abila și sugestiva inserare a dramei psihologice individuale de la răscru- cea de vremuri, în tumultul vieții sociale a anilor '40 (perioada unor violente lupte politice între marii latifundiari si partidele progresiste). Ca nişte halu- cinante leit-motive revin — în fiecare din cele trei filme — aspecte ale evolu- tiei atit de sinuoase dinspre un străvechi şi Inrădăcinat fond mistic de superstiții, ritualuri, magii, spre noua civilizație. Sigur, multe suflete cinefile simți- toare vor fi profitat de aceste «Zile» exclusiv ca să re-savureze tradiționalul amalgam viu colorat de temperament (mexican), de muzici (mexicane), de pălării cu boruri uriaşe (evident mexi- cane) — totul solid fixat sub semnul patetismului melodramatic și al unei elocinţe sentimentale si implacabile în același timp; iată direcția abundent concretizată în Mariachi (regia Rafael Portillo) si în Moartea unui dresor de cocosi (regia Mario Hernandez). In sfirsit, direcția-comedie sau mai bine-zis direcția umorului intenționat, simbolizată de Copiii detectivi (regia Hector Ortega), film de pseudo-aven- turi pentru tinerii (dar nu numai) specta- tori, cuceritor prin lipsa crispării, fluen- tě, umor, în plus, un fel de alternanță fugitivă de naturalete și teatralism — în jocul actoricesc, de verosimil si impo- sibil — în scenariu, creează bizara senzaţie a unui film cu actori (fără să mai socotim şi clinele...), care paro- diază — «fără să o ştie»? — filmul de desene animate. In ansamblu, selecția mexicană re- improspătează In memoria noastră afec- tivă acel timbru specific mexican, si impune (prin Casta Divină și Balun Canan) o imagine şi o scenografie de prim rang. Eugenia VODĂ Ultima notă d Pe distanța de... dintre două orașe A si B, un om pleacă din A şi unul din B. Ei vin unul spre altul si merg cu o viteză de.. Cind se vor Intilní ei şi in ce punct? in timp e elevii unei clase a Vl-a calculează de zor, inul singur se gindeste: «Dar cine sint cei doi oameni? Dacă sint dușmani? E bine oare ca ei să se înțiinească ?» El este eroul lilmului, îl cheamă Misa Andreev şi sea- mănă în sinceritate, curaj și libertate de gind si acțiune cu un mal vechi erou de nuvelă, devenită clasică în literatura pentru copii, cu Vitea Maleev. Aşadar, Misa Andreev la scoală şi acasă. Ultima lui notă doi Inseam- nă, de fapt, ultimul moment de îndoială în fortele proprii. Cind colegi, profesori și chiar el însuşi sint convinşi că nu mai e nimic de făcut — nu poate învăţa și basta! — un necunoscut, un cercetător de la un insti- tut de aeronautică, face o minune (!?) și Andreev ajunge primul din clasă la Invětá- tură. Un film moralizator la adresa peda- gogilor şi a părinţilor. ŞI în care copiii sint nu doar interpreti dezinvolti, ci ei înşişi. R. PANAIT Producţie a studiourilor sovietice, Un film de: Boris Nasciokin. Cu: Sasa Ivahin, Evgheni Gherasimov, Liudmila Ivanova, Anatoli Gracev Festivalul filmului românesc desfășura! la Delhi, în luna septembrie, în cadrul acordu lui cultural dintre fara noastră si India avea să-mi prilejuiască, pe lingă fascinanta revelaţie a continentului indian, si o dubia satisfacţie de ordin cinematografic. Pe de o parte, am asistat impreună cu actrita Aimée lacobescu, la interesul trezit de filmele noastre — «Osinda», «Tănase Scatiu», «Dincolo de pod», «Cursa» — comentate cu multă acuitate și exigenţă critică, dar si foarte bine apreciate de către colegii noştri, de care, in ciuda miilor de kilometri ce ne despart, ne leagă mult mai multe puncte de vedere comune asupra artei a șaptea decit am fi bănuit; iar pe de altă parte, aveam să descopăr o altă față, poate cea mai adevărată, a filmului indian şi a creatorilor săi. În Europa anilor '50 — si tara noastră nu a făcut excepţie cinematograful indian s-a făcut cunoscut marelui public, pină aproape la identificare, prin filmele lui Raj Kapoor. Actorul, devenit producător-realizator a captat cu Vaga- bondul (1953) gustul pentru supraspectacol melodrama- tic, sentimental si languros, cintat si dansat, depánind odiseele omului călător prin viață, dar intotdeauna re- compensat în final prin victoria binelui asupra răului. Vagabondul, personaj de inspiraţie chapliniană, transpus pe meridiane indiene, avea să dea în interpretarea lui Raj Kapoor prin continut si stil, o unitate de măsură pentru multă vreme tipică cinematografului indian. Apetitul publicului o dată deschis pentru acest gen de spectacol, a tăcut ca producţiile care i-au urmat (deși majoritatea nu atingeau calitatea artistică a «Vagabondului») să fie adoptate prin analogie. Distribuitorii de film au exploatat cu rivnă această sursă de succes cu precădere financiar («O floare și doi grădinari», binecunoscut nouă, este doar unul din exemple). Deci prin aceste eșantioane, adesea selectate intimplător, am luat și noi un contact unidimen- sional, cu producția cinematografică a unei ţări care ocupă locul | în lume în privința numărului anual de filme produse: 600. Către sfirsitul anilor '50, un alt regizor, Satyajit Ray, a pătruns in conștiința oamenilor de cinema prin poarta ieschisă de festivalurile internaţionale. Filmele sale fă- ceau o tentativă, doar aparent singulară, de a arăta o altă fată a cinematogratului si respectiv a realităţii indiene. Dramele cintate şi dansate ale orfanilor, văduvelor, copiilor adoptați, pierduţi, regěsiti, drame petrecute in spectaculoase palate de mucava au fost inlocuite cu rela- tarea vieţii netrucate, cu poetica sobră a realităţii. Filmul indian apărea astfel scindat între aceste două extreme: una, supra-aglomeratě, a filmului de divertisment, si o alta, cu o pondere redusă in totalul producţiei, dar care făcea din film un mijloc artistic de prezentare a realităţii Trei metropole cinematografice Bombay-ul — asezal pe coasta vestică a ţării, la Marea Arabiei, Calcutta — de pe ţărmul nord-estic, cu deschidere spre Golful Bengal, și Madras-ul așeza! in extrema sudică prezențe româneşti peste hotare filmul pe glob a filmului indian câtre Oceanul Indian — cele trei metropole-surori despărțite prin mii de kilometri, sint angajate nu numai intr-o competiţie industrială, bancară sau comercială, ci și in una cinematogratică. Madras-ului, supranumit pe drept Hollywood-ul conti- nentului asiatic, îi revine cota maximă din producţia natio- nală: 360 de filme anual. De cum intri in oraș te intimpină reclamele supradimensionate, cu contururile desenate în paiete sclipitoare, intens colorate, iar noaptea puternic luminate, ale ultimelor premiere, rulind în cele 80 de cinematografe din oraş, multe dintre ele dotate cu multi- săli. Dintr-o populaţie de patru milioane și jumătate de iocuitori, mi s-a spus că aproape o sută de mii sint direct şi permanent implicați în industria cinematografică, le- gată de activitatea celor 13 studiouri din oraș, unde se produc filme într-un ritm de unul pe zi. Am vizitat cel mai mare dintre studiouri numit «Victoria zeiței care a incălecat leul» — «Vijagavanhini Studios». inființat în 1947 de către un membru al faimoasei caste Reddy care a dat Indiei numeroși oameni politici si mari unanciari. Construit în mijlocul unui uriaș parcyunde pal- mierii furnizează decorul natural, studioul are 12 platouri de filmare — găzduind palate, temple, sate și chiar străzi Cealaltă faţă intregi reconstituite la scara 1/1, citeva zeci de cabine di machiaj, laborator de developare, săli de post-sincron, la- borator de filmări combinate, săli de proiecţie. Studioul dispune si de o tipografie proprie pentru materialele publicitare. Gazdele ne-au informat că aici se produc 300 de filme pe an, iar selecţia vizionată ne-a convins ca studioul isi merită pe deplin numele zeite: călărind un leu tilmele dind un fel de replică orientală moge! teletoanelo! albe şi piscinelor de tip hollywoodian din anii '30—'40 Acest gen de supraspectacol muzical suprapopulat de întimplări si eroi preluaţi din nenumăratele saga indiene fac mindria producătorilor de aici. Popularitatea acestui Un cinematograf cu trei capitale şi cu două chipuri gen de cinema se explică si printr-o realitate politică pri- mul ministru al acestui stat din sudul Indiei cu capitala la Madras, este un actor cunoscut din zeci și zeci de asttei de filme: M.G. Ramachandran. Nu am avut prilejul să includem in itinerariul nostru cinematografic studiourile de la Calcutta, intrucit orasu! ca și intreaga cimpie a Gangelui, erau grav afectate de inundaţiile fără precedent în ultimul secol, dar pretutindeni ni s-a vorbit cu respect despre şcoala de la Calcutta care se mindreste a fi lansat un regizor ca Satyajit Ray si.o dată cu el, a fi deschis drum unui filon realist în ciuda nu- mărului relativ restrins de filme care îi revin (60—80 pe an). De aitlel plně astăzi este apreciată drept capodopera neo- realismului indian filmul lui Bimel Ray, Doi acri de pă- mint, trescă puternică a vieţii calcuttiene, care în acelasi an cu «Vagabondul» făcea în lumea artei filmului o impre- sie sinonimă cu «Hoţii de biciclete» al lui Vittorio De Sica Le rămine producătorilor din Bombay să realizeze restul de filme (160—180 pe an) si în special să menţină o echitabilă balanţă între superspectacolul de divertisment și filmul de artă. Acestuia din urmă | s-au creat conditii protectioniste, în special după 1960,cind Ministerul radio- difuziunii şi informaţiilor a infiintat un organism de stat — Film Finance Corporation (F.F.C.) — în vederea promo: vării lilmului non-comercial si a tinerilor absolventi, excelent pregaltiți la Institutul national de cinema de ta Poona, oraș universitar situat la 80 de kilometri de Bom- bav. Programul ambițios al F.F.C.-ulu,90 de hime reali zate din 1960, țintește să ridice gustul publicului indepăr tindu- de filmul «fabricá-de-vise», spre a-l atrage către un cinematograf realist, către o artă percepută ca instrument de cunoaștere între diteritele regiuni ale ţării (în India se vorbesc 60 de limbi, dintre care 14 au statut oficial). Cele mai bune filme primesc, deci, fondurile necesare dublaju- tatiei dioului «Alexandru Sahia» au răspuns invi- osite din partea organizatorilor: Pă- lui spre a putea fi înțelese şi în alte regiuni decit în cele unde au fost realizate. Stind de vorbă cu numeroşi regizori, producători (ade- sea ei sint aici una și aceeași persoană), scenariști și actori din tinăra generaţie, am remarcat că şi ei duc aceeași otensivă a cineaştilor tineri de pretutindeni pentru filmul turnat in ambiante reale, cu sunetul înregistrat în priză directă, cu interpreții adesea recrutați dintre membrii echipei sau chiar dintre neprofesionişti. În privința te- maticii abordate, cu toţii au optat pentru filonul neorealist de esenţă socială. Personajele filmelor sint: șoferi, condu- cători de tren, meseriaşi, mici comercianți, săteni, munci- tori, lucrători în domeniul social, învăţători, etc., iar desti- nele lor deschid o fereastră către viața cotidiană. Ideile dezbătute de ei sint cele care se ridică astăzi in fața unei Indii păstrătoare a tradiţiilor, dar si reinnoită de cerințele progresului: conflictul dintre mentalitátile conformiste si nonconformiste, impactul politicii asupra vieţii personale, condiţia intelectualului, condiția femeii, divergentele de clasă, consecințele migraţiei populației de la sat la oraș etc. Filmul este, pentru acest grup de realizatori, în chip ne- condiționat, un mijloc de a comunica cu semenii lor, cu epoca lor, un mijloc de a lansa într-o dezbatere a conștiin- telor, prin limbajul artistic al imaginilor în mișcare, nenu- măratele probleme ale vieţii curente. Am să mă opresc asupra filmului de debut al unuia din- tre ei, Saeed Mirza, Ciudata soartă al lui Arvind Desai. Erou! său, fiul unui comerciant de obiecte de artă, ne- dorind să se mulțumească numai cu beneficiile materiale moştenite, iși caută un ideal de viaţă. În pelerinajul său ideatic,el parcurge diferite experienţe de ordin sentimen- tal, politic, social, fiecare lăsindu-i gustul amar al insa- tisfactiei, al incertitudinilor, ce-l imping in tinal spre sinu- cidere (secvenţă deosebit de bine realizată, intrucit regizo- rul a surprins echivocul dintre gindul sinuciderii și dorința secretă de a o rata). Saeed Mirza imi spunea că în inde- cizia personajului său se regăsesc mulți tineri proveniţi din clasa de mijloc, dar interpretul personajului adăuga că opțiunea sa finală nu îi caracterizează. Un cinema mo- dern, filmat cu aparatul în mină, montat in ritmul corespun- zător vieţii trepidante a celor șapte milioane de locuitori ai Bombay-ului, păstrind însă intact tot ce inseamnă tradiţie in artă, cultură si chiar in viața de toate zilele. Într-un context social, politic și istoric complet diferit, recunoaș- tem in Arvind Desai pe un alt Filip cel bun, iar între stilul celor doi regizori se pot face multe comparații. Ca o concluzie la discuţiile cu toti acești tineri cineaști (Krishnan Hari Haran, Nani Kaul, R.D. Garga, Saeed Mirza, Basu Bhattacharya, K.N. Rathod, Himi Hormasii) atlati după primul film, alții după cel de al zecelea, s-a impus nemulțumirea lor că filmul social realist indian este prea puţin cunoscut peste hotare ca sí la ei în tară. Le-am inte- les această Intemeiată opinie cu speranța că și noi vom vedea pe ecranele noastre, alături de filmul de diver lisment, si cealaltă fată a cinematografiei indiene. Adina DARIAN Un film zh i Feprezentativ F Me č pentru «neorealismul» ; = din filmul indian © : ‘pe ecranele Mi ă oastre (Treňul din Benares) i% ah ue programe, noi forme de dialog cu publicul spectator. © La sfirșitul sezonului În atenţie, scurt-metrajul © Cel mai mare festival internaţional de scurt-metraje, de la Leipzig, cu o tradiție ciștigată de-a lungul celor peste doua decenii ale existenţei sale, și-a ales drept motto pentru ediția din acest an: «Filmele lumii pentru pacea lumii». Mesageri ai documentarului românesc In competiţie au fost Salutări din Gearmata (regia Paul Orza), Liceeni (Paula si Doru dega!), Avem nevoie de iubire (Eugenia Gutu), Jocul cu lutul, cu apa și cu focul (Mirel Mieșiu) şi filmele de animaţie Ecce homo (lon Popescu Gopo) și După-amiezele Penelopei (Luminiţa Cazacu); în secția informativă au fost prezentate O traiec- torie uluitoare (Alexandru Boiangiu), Si... (Ada Pistiner), Un drum bun (Mirel Ilieşiu) şi Remember (lon Truică). © La Cartagina (Spania) s-au Intllnit și în această toamnă filme şi creatori de pretutindeni într-o «Săp- tămină internaţională a filmului naval». Gen de largă audiență. după cum o dovedesc experiența celor 7 ediții ale manifestării, filmul cu tematică marină s-a dovedit si de astă dată a avea noi disponibilități. Am fost prezenţi si aici cu citeva scurt-metraje: Cursă de probă (Pompiliu Gilmeanu), „ Premieră în largul mării (Jean Petrovici) și Un drum bun. © Omul şi mediul Incon jurător, văzuţi într-o indisolubilă legătură au format obiectul Festivalului de la Vi- cenza — Italia. Cinci scurt-metraje ale Stu- durea pămintului (Paula Popescu Do- reanu), Se intorc berzele (lon Bostan), Monumentul de ia Adamclisi (Dumitru Dădirlat), Paralela 45 (Mirel llieșiu) și Florile Retezatului (Maria Săpătoru). e Tot în Spania, la Bilbao, un festival rezervat scurt-metrajului, sub deviza «Prin inter- mediul imaginii spre înțelegerea intre po- înscris pe agenda sa Ecce homo nii. © Pentru festivalul de la Lille (Franța) de asemenea specializat în scurt- metraje selecția românească se compune din: Luchian (Erich Nussbaum), Culorile Bucovinei (lon Visu), Si.. (Ada Pisti- ner) si Jocul cu lutul,cu apa si cu focul (Mirel Iieșiu) © Reunlunea reprezentanti- lor Arhivelor nationale de film din țările so- cialiste (R.P. Bulgaria, R.S. Cehoslovacia, -R.P.D. Coreeană, R.D. Germană, R.P. Polo- ně, R.S. România, R.P. Ungară si Uniunea Sovietică) destășurată la Varna in paralel cu Festivalul national al filmului bulgar, a luat în discuţie elaborarea repertoriului: de cinematecă, schimburile internaţionale https://biblioteca-digitala.ro estival se semnau la Neptun cele dintii contracte pe anul 1979 privind distribuirea de către televiziunile europene a filmelor de ficţiune şi documentare românești. Tele- viziunea elveţiană a achiziționat Povestea dragostei (lon Popescu Gopo), Muntele ascuns (Andrei Cătălin Băleanu) Aventu- rile lui Babușcă (Gheorghe Naghi), Ac- torul si sălbaticii (Manole Marcus), Tá- nase Scatiu (Dan Piţa), Dincolo de pod (Mircea Veroiu), Pintea (Mircea Moldovan), Patima (George Cornea) și Cursa (Mircea Daneliuc.), scurt metrajele Histria, Hera- cleea si lebedele (lon Bostan) și Ecce Homo (lon Popescu Gopo). Televiziunea din Finlanda va înscrie in programul ei Mai sus de orice, Tănase Scatiu, intinit şi primele 10 episoade din năstrușni- cele aventuri ale lui Bálánel. Micul ecran din Norvegia va prezenta Osinda: (Sergiu Nicolaescu) iar cel din Danemarca,Expto- zia (Mircea Drăgan). Coralia POPESCU 15 7 ———————————————— Ja «Brel a fost cel mai mare dintre noi» (Serge Regianni). cronica muzicală La dispariția unui cîntec Pentru Jacques Brel, fllmul a fost cea mai ispititoare posibilitate de a scăpa de o spaimă fără de pereche în viaţa sa. Nu spai- ma de moarte, nu. Ci spaima de a deveni un funcționar al cintecului, spaima de acea obignuintě care poate transforma inspirația cea mai sinceră Într-o mecanică abilă: «i se părea că indeminarea în compoziție putea să-i inloculască pofta de lucru», scrie un biograf al său. li era frică să nu fie necinstit cu vocaţia sa, să nu-şi piardă spontaneita- tea cintului, să nu trişeze. Din 1967, în plină glorie, ia hotărirea să nu mai compună şi să părăsească scena, consacrindu-gi pute- rile filmului; lucrează cu Cayatte la Riscu- rile meseriei; Invatě această nouă meserie cu toate riscurile ei; nu mai cintă; în 1960 — in, In la lui Eduard Molina- ro; in 1972 — Barul furcii, în regia lui Alain Levent. Şi tot în 1972, Franz, în regia pro- prie — avind-o alături pe extraordinara Bar- bara, un cuplu fantastic pentru Olympia, dar aici, doi bieţi funcţionari care se iubesc într-un decor de «Jocul de-a vacanța» a lui Sebastian, intr-o casă de odihnă pentru amploaiati cvadragenari. Amor aměrit, de oameni mici, răniți în vanitěti şi sensibili- tate, ca într-un cintec de pustiu patetic a la Brel, unde banalul nu poate ascunde fero- citatea tristetii, iar tristețea se topește, timi- dă, în poezie. «Les timides» combinat cu «Ne me quitte pas». În 1973, al doilea său film, tot în regia proprie: Far West, din nou o poveste cu oameni mici care caută o feerie a zilei — cîțiva tipi ca oricare alții, se joacă de-a cowboy-li la sfirgitul săptămt- nel, pe valea Meusei. Abia peste zece ani, va da un disc nou, în noiembrie 1977, ve- nind incognito, ca o vintoasă, la Paris, din insulele Marchize unde se retrăsese «să-şi lingă rănile», rana unui cancer. Pe care-l trata astfel, cu melodii. În octombrie 1978, va muri la Paris: «El va beneficia de această grație cu totul particulară care face ca a- tunci cînd cuvintul unui poet să se risipeas- că în altă lume, vocea lui să nu se stingă... E de altfel toată diferența dintre poeți și mumii: unii sint nemuritori, ceilalți sint interminabili». (Bernard Chapuis, «Le Mon- de» din 9 octombrie 1977). cronica telegenică indrágostitii de-a lungul istoriei Filmul, document al epocii Ora iubirii s-a intitulat una dintre cele mai apreciate emisiuni venita din inspiraţia fericită a realizatoa- rei Barbara Wachowitz. Aceasta a adus în fata ochilor contem- porani, citeva cupluri celebre de îndrăgostiți din istoria Poloniei, ingăduindu-le să se exprime, în 1978, cu vorbele lor de odinioară, patetice, Inflorite, atit de anacronice în limbajul de azi,dar încă înfiorindu-i cu flacăra lor neintimidată. Barbara Radziwill îi putea trimite In dar, lui Sigismund-August, un ceas, rugindu-l «să aleagă de pe cadranul acestor 12 ore, una singură în care ea să-i rămină în amintire»... Abia coborit de pe cal, după luptă regele loan Sobieski al II-lea, vestit pentru arta sa epistolară, scria sotiei sale, «Marisienka, singura bucurie a sutietului şi inimii mele.» Kosciuszuko, viteazul general, rugind providenta «să acopere cu mantaua fericirii» obrazul iubitei sale; Maria Walewska si al ei Napoleon, Mickiewicz și angelica sa Maryla, Sienkiewicz si Maria Keller, poeta Maria Pavlikowska, cu invocarea el cristalină: «Tu, univers al meu, tu, comoara vieţii mele, soțul meu...» — toate aceste personalităţi au apărut In stralele și limba lor, fără să pară in dezacord cu cei doi adolescenţi ai zilelor noastre care au in- chis emisiunea, citind din poemele și jurnalele lor intime. Există un limbaj al inimii care, în pofida modelor, rămine inflexibil in emo- tia pe care o transmite. Ora aceea de iubire—transmisă printr-un instrument pe care atftia II depling ca o definitivă sculă de sărăcire a spiritului— pare a fi fost o lecţie fermecătoare de cuvint vechi convertit în sentiment etern, o educaţie a lirismului. ale televiziunii poloneze, si sociologie Neo-hollywood-ismul si politica productiilor sale O foarte interesantă «masă rotundă», preocupată de problemele ideologice ale Borg bora american, publicá recent revista «Cinéma '78», Cltiva specialiști se- rioşi şi bine documentati pun în evidență actualele mecanisme ale producţiei holly- woodiene, de natură să interzică orice idea- lizare naivă a «uzinei de vise». Fără a se ocupa de nivelul artistic al filmelor ameri- cane — discuţia purtindu-se în plan strict ideologic, ceea ce firește, nu-i dă maxima deschidere si o sărăcește în măsura în care ignoră valoarea estetică — argumentatia subliniază citeva adevăruri foarte acute fără de care nici o artă nu poate fi, la rindul el, înțeleasă, în lumea de azi. Pentru participanții la discuţie nu există nici o îndoială că, în actuala producţie le filme, legătura între ideologie si eco- nomic este indestructibilă și determinantă: «in materie de producţie cinematografică americană, nu cred în intimplare»... susține https://biblioteca-digitala.ro G.Al. Astre. Toate filmele răspund unei politici de producţie, unei politici de inves- tiție financiară în anumite idei (şi nu în altele), de «recuperare» a investiţiei, prin- tr-o «recuperare» ideologică a temelor in favoarea sistemului producător. Sistemul nu lucrează după o liberă inspirație, la cheremul intulțiilor necontrolate, după cum i-ar place lui X sau Y... Ce-i place lui X sau Y trebuie să răspundă unui cod de producţie care — după spusele aceluiași Astre — are «următorul mecanism: 1. a reflecta instituțiile americane; 2. a obține maximum de consens la public; 3. a rea- liza produse care golesc la maximum orice fel de contestare susceptibilă de a fringe acest consens». Așa se face că la ora actuală, înfloresc genuri ale fantasti- cului (cum ar fi filmele de groază) şi ale miraculosului (în care s-ar Inscrie şi come- dia muzicală, intr-un evident boom — «doar în perioadele de criză și ale celui de al doilea război mondial s-au mai produs atitea comedii muzicale», observă perti- nent Dominique Rabourdin). Fantasticul şi minunatul răspund cel mai bine acestui dubiu criteriu: un maximum de rentabilitate şi un maximum de consens. Se constată de asemenea o revenire în forță — în ca- drul unui neo-hollywoodism dominat de eficacitatea comercială — a scenariului cu buget mare care conduce la filmul de mare spectacol, capabil să scoată lumea din casă, de ia tele, tendinţă care se manifestă pină la scenarizarea războiului din Vietnam de Coppola, cu enorme mijloace financiare, «marcînd tentativa tratării războiului ca un spectacol»... Filmul de război — racordat POST by bo bad r, + y A > MTE $ £ Ba“ PR M FP carnet de lucru © Michelangelo Antonioni a privit la televizor — Aventura, Noaptea, Pro- fesiunea reporter. Observatia sa: «Mă simt ca un tată al cărui copii, deveniți mari, au plecat să-şi trăiască viața, care incotro: din cind in cind, ne vedem, dar asta nu ne face neapărat plăcere». © Monica Vitti socotește că Don Quijotte este cel mai frumos personaj despre care a citit vreodată. Proiectul ei — donquijotesc («e trist să credeţi că Don Ouijotte eşuează sistematic!») este să joace rolul lui Olive într-un film Popeye, conceput ca un foileton desenat (gen «bande dessinée» á la Pit); un rol burlesc, de clown, trecind de la o deghizare la alta — «intotdeauna m-am deghizat în filmele lui Antonioni, dar nimeni nu a observat»... Lee Marvin se numește, 7 în ultimul său film, i sergentul Hell, adică Iadul. Filmul în regia lui S. promite a fi «o epopee singeroasň si inumaná». Filmele Realism politic, realism cinematografic Andras Kovacs — una din personalită- tile marcante ale cinematografiei maghiare, autorul acelui film admirabil Zile inghetate: uSocotesc că cea mai importantă carac- teristică a cinematografiei maghiare, înce- pind mai ales din anii '60, este aceea a rea- lismului, un realism «cu picioarele pe pě- mint», după cum zicem noi. ŞI nu în sensul unui «reflex verist», ci într-un sens mai adinc, al unei analize structurale... Desigur că există expresii diferite, tendințe diferite (cele opuse, În aparenţă, fiind aceea «so- ciologică» și aceea stilizatoare) dar pentru mine — si adeseori pentru public — ele nu se împotrivesc deloc. Un film-interviu ca Portretul unui campion de Ferenc Kosa* a avut un succes enorm și a umplut sălile, ca o comedie. Această Intilnire cu publicul nu are loc de fiecare dată. Unele filme foarte interesante — «nu merg». Alteori, un film Imparte publicul in mai multe tabere. Nu zic că aceasta ar fi un rău, dimpotrivă: găsesc că un asemenea fenomen ne Incu- rajează să căutăm mai departe. Si, ca un corolar, se poate spune că, atunci cind un film are la noi un larg succes, el omogeni- © Claude Lelouch iși continuă opera sa de istoric al cuplurilor: Înainte de tine, cu tine, după tine —este «un alt bărbat şi o altă femeie», văzut între aceşti timpi fundamentali, «inainte» și «după», pro- iectati pe o perioadă a unei jumătăți de secol, între 1930 si 1980, de o parte si de alta a oceanului. Francis Lay, celebrul mu zician, va concepe o istorie a principale lor melodii care au străbătut vremea, odată cu indrágostitii. Lelouch ar vrea, în rolul ei. o dansatoare americană — pentru el — un cintěret francez. © Citeva titluri si sujeturi de cert interes in productia de la Barrandow si Gottwaldov: Lăsaţi-i să-i fie frică (regia Frantisec Vicek) — o comedie muzicală despre un autor de texte muzicale. De ce să nu crezi în minuni? (regia Antonin Masa) — aventurile unui băiat de 12 ani în al doilea război mondial. Nu vreau să știu de nimic (regia Ota Koval) — un alt pustan de 9 ani şi-a pier dut părinţii şi. nu mai vrea să aibă de-a face cu lumea. In sfirsit, ultimul Kachina, Asteptind ploaia. O fetiță de 12 ani iși petrece vacanța intr-un cartier nou și mare al unui oras si mai mare. la ideologia filmului catastrofá — reintro- nează mitologia americană a individutui atotcapabil, care restabileste o ordine si o morală tulburate de ciţiva răi, cum ar k fost in anii '60, acei răi care au dat vitriolan- tele filme antimilitariste, M.A.S.H., Catch '22. Se fortificá astfel acea tipică ideologie americană «care-și trage puterea din faptul că, de mic, copilul este zilnic în fata televi- zorului, în fiece oră, vede seriale (dintre care cel mai caracteristic este Misiune impo- sibilă), In care o problemă este pusă din primul minut şi rezolvată în ultimul, nu prin jocul unor forțe sociale, ci prin intervenția unui erou». Ce a rămas, în aceste condiţii, din genu- rile clasice, ca westernul? În primul rînd, filmele care au incercat să amestece genu- rile (ca Detectivul particular al lui Alt man), Încălcind conformismele publicului şi derutindu-l, au fost părăsite în favoare: celor care programează clar spectatorul dindu-i un cadru prestabilit. Totuși ultimele sondaje plasează westernul printre cele mai impopulare genuri (5—6%, indice de televizionare). Explicaţia vine din aceeași structură istorică și psihologică a publicu- lui: «Cucerirea vestului nu mai înseamnă nimic pentru oamenii aflați azi între 10 si 14 ani. Bunicii lor, cei care au cunoscut vestul dinainte de 1914, cei cărora genul 'e spunea ceva, au murit şi o dată cu ei tra- ditia orală. Westernul nu mai poate vehicu o ideologie a cuceririi de păminturi noi = nici nu mai poate servi la demolarea mito- logiilor (ca în anii '60). «Piaţa» pentru demi- tizári s-a restrins o dată cu acea «exploa- tare» a ideilor de refuz si critică a sistemu- lui de valori. Publicul acestor teme contes- tare, tinerii anilor '60, Insetati de contra- cultura sistemului, au intrat în sistem și in cultura lui. Acelaşi Astre remarcă: «Tema cuceririi vestului s-a deplasat spre cucerirea spațiului, iar science-fiction-ul a înlocuit westernul... Cind vezi cifra de afaceri a Războiului stelelor, înţelegi pe ce carte vor juca, în anul viitor, marile studiouri...» Dominique Rabourdin i-a replicat: — «Totuși, nu trebuie să generalizăm. La Războiul stelelor, Lukas a putut face 6—8 chiar 10 versiuni ale scenariului si l-a turnat cum a vrut. — Exact — a răspuns o altă interlocutoa- re — fiindcă filmele lui anterioare au adus banil» În productia americană de filme a rămas regula tacííá, după care la un succes orice regizor are dreptul la trei eșecuri Nu e cea mal nelnsemnatě dintre conclu ziile acestei discuţii care — chiar dacă nu elucidează paradoxul înaltei calități artis- tice a multor filme americane bazate pe o ideologie conservatoare și conformistă (o bună cunoaștere a marxismului ar dezlega acest paradox) — aduce un bun spor de cunoaştere a problemelor care agită lu mea unei uzine ale cărei vise demult pro duc coşmaruri pentru producătorii lor. Rubrica «Filmul, document al epocii Documentul, sursă a filmului» este realizată de Radu COSAȘU https://biblioteca-digitala.ro zeazš, Într-o direcţie sau alta, publicul» Kovacs socotește că acest tip de «con- tlic» fertil cu publicul — așa cum este el modelat de atitea clișee și imagini culturale — este o problemă a tuturor cinematogra- S-au cumintit băieţii? S-au dat pe braz- dă? S-au tras la rindea? Au Inceput să se spele și să se clarifice? Mergem spre sim- plificare si limpezire? Ce-i asta moda «clean»? Clean inseamnă curat. Adică a apărut moda «curată»? Fireşte că mai bine discutăm despre moda curată decit despre bomba curată, bomba aceea sofisticată care distruge oamenii dar lasă clădirile întregi... «Evolutia ar consta — zice un specialist — în curățarea vesmintelor de toate bibi- Cronica obiectului: la muzica perfect tehnicizată a anilor '980 — lansată de moda clean — această motocicletă pentru aceiași ani, superstilizată şi ea, prima motocicletă fără cadru, motor cu 2 cilindri și 4 timpi, cu o mică centrală electronică, proiect B.M.W. lurile, de toate încărcăturile, cum ar fi cusă- turile inutile, dublurile, etc. În acest sens, se poate vorbi despre o modă curată.» „Muzical, manifestul-u«clean» ar fi ultimul disc al lui Kraftwerk, un grup din Diisseld- ori, capitala puternicii regiuni industriale a Ruhrului. «Curăţenia» lui consistă în de- barasarea — aproape completă — de orice element uman, de orice intervenţie ome- nească. Totul — sau aproape — e sintetic. Nu mai avem ghitare, baterie, doar un com- plex de sintetizatori si de aparate care copiază vocea umană. Impresia acestei «curăţiri» e de mare răceală sufletească, de pustietate a tehnicii. Kraftwerk ridică o odă lumii industriale — autostrăzii, energiei nucleare, cetětli-gigant. În nici un caz bom- bei curate — asta nu, spre cinstea și puri- tatea lor... Fenomenul clear nu se reduce la R.F. Germania. Peste ocean, la Cleveland — capitala industrială a Middle-west-ului — grupul Devo aduce aceeași muzică roboti- zată la maximum, sub întrebarea progra- matică «Sintem noi oare ființe omenești ?». Răspunsul lor e ambiguu, dar «Talking Heads», un alt grup clean, spune lucrurilor mai pe sleau si poate că aici găsim simbu- rele raţional al mișcării: «Nici o compa- siune. Problemele celorlalți îţi stingheresc spiritul. Fii ceva mai egoist, asta ar putea să-ţi facă un mare bine...» În fata gigantis- mului tehnic si al deșertului lui înfricoșător pe care încearcă să-l exprime, clean-ul găsește soluția minimală a unui egoism měruntel care ar permite separarea de robo- tizare. Diagnosticul sociologilor: «Mișcare ambiguă, actionind attt ca o anticipare a unei lumi hiper-urbanizate şi hiper-tehnolo- gizate — aceea a anilor '80 — cit si ca o ten tativă disperată de a i se sustrage». fiilor militante. În ce privește această «tendință socio- grafică», el o pune pe seama existenţei unei perioade benefice pentru analizele profunde ale societății maghiare, pe toate planurile, lilmul aducîndu-şi astfel o contribuţie spe- cifică; tocmai între asemenea perioade rod- nice pentru meditaţia artistică «capătă o mare importanță colectarea materialului, pină la amănuntul relevant. Eu cred că, în artă, esentialul nu se exprimă prin abstrac- tizare ci prin detaliu, acela care atrage aten- ţia publicului si, simultan, Ti pune în discu- tie viziunea despre lume. Aceasta este, după părerea mea, cauza cea mai profundă a «furiei» pentru inventar (istoric, socio- logic, politic, moral) care străbate o parte a filmelor noastre... Fireşte, o asemenea tendinţă creatoare nu e posibilă decit In- tr-o politică culturală deschisă noului, osti- lă dogmelor și prejudecăţilor sterile». Şi Kovacs conchide precis și acut: «Cred că tără realism politic nu putem avea realism cinematografic căci filmul, mai mult decit orice artă, este condiționat de economic si politic». * interviu-portret cu un fost campion mon- dial de pentlaton, celebrul Balcso— lung- metraj in care refiectiile asupra sportului se intrepătrund cu acelea asupra societății şi vietii. În curind, pe ecrane? Nemaivăzut, nemaiauzit. Atlanta. S.U.A Cintă pentru dumneavoastră, pe scenă, Elvis Presley, tinăr. Elvis Presley, mai adult. Janus Josplin. Jim Croce. Jim Morrison. Cine? Exact — cel cinci regi ai Rock-ului, dacă-l socotim pe Elvis de două ori. Dar au murit! Cum să cinte morţii? Foarte bine. În urma unei operații estetice. În urma unei operații estetice, cinci băieţi vii au fost transformați în cei defuncti. Fabrica de star-uri nu se încurcă în respec- tul pentru cei duși. Fabrica a produs ceea ce doreşte. Au apărut pe scenă cinci tipi care semănau și nu semănau cu «regii» apuşi. Vocile — şi mai puţin. Cit priveşte talentul și sufletul celor care trebuiau imi- tati — se pare că «băieţii» nu au fost obse- daţi de chestiile astea, în metempsihoza lor. Întrebare de justiţie: Va trebui adăugat la legea dreptului de autor și un paragraf privitor la drepturile asupra chipului? Danny O'Day — impresarul acestui macabru spec- lacol — nu se încurcă nici el în nuanţe. El a anunţat că va continua operaţiile estetice si muzicale. Dar ce estetică! cronica surisului «Dacă n-aveţi nevoie de nimic, contati PS Bain, Merh. Ellen şi Fred Astaire în Frumoasa din New York Prezent pe ecranele noastre în filmul Principiul dominoului, Gene Hackman a fost considerat drept cel mai solicitat actor al anului 1978, © Gloria şi apusul Comelei este un him-anchetă realiza! de regizorul ceh Jaroslav Siki despre dispariția din prima categorie a hokeiului din Ceho- slovacia a echipei «Cometa» din Brno. Regizorul şi-a propus să investigheze cauzele acestui declin şi a cerut expli- catil tuturor acelora care au contribuit la faima echipei și care apoi au asistat la involutia ei. Filmul a trezit ample dis- cutii în rîndurile fanilor puck-ului. © in filmul Bătaia inimii, după ro- manul «La dium» al Iur Jack Kerouac, foarte cunoscutul actor astăzi Nick Nolte (Om bogat, om sărac...)joacă un roi cu totul legit din comun, acela al unui idol modem al volanului, pe nu- mele său Neal Cassady, care străbate America asemenea unui torent trans- continental ducind cu sine un fel de neliniște, de nesiguranţă şi universul sonor al jazz-ului. Este vorba de un erou avant-la-lettre al psihozei hippie. aLa volan, mereu la volan, străbătind țara în toate sensurile, treaba asta re- prezenta pentru Cassady — spune Nol- te — un fel de spirit al ultimei frontiere. Drept să spun, nici nu l-aș fi văzut pe Cassady folosind avionul, pentru că zborul nu înseamnă călătorie, ci doar o deplasare dintr-un loc in altul». Difi- cultatea realizării acestui film a stat mai ales în transferul limbajului și chiar verbiajului specific lui Kerouac, un fe! de nouă limbă, colorată și surprinză- toare, dacă nu chiar foarte seducătoare prin ineditul și vivacitatea ei «pe care —- spune interpretul — trebuie să ai timpul necesar ca 5-0 redai». © Unde iţi reci vacanta este un lilm satiric italian deloc tandru şi care — declară cei trei regizori (reti- neti formula: trei regizori) care I rea- Hzează Luciano Salce, Mauro Bolog- nini şi Alberto Sordi (totodată şi inter- pret alături de Ugo Tognazzi) — nu prea cultivă risul și nici efectele spec- taculoase inspirate de plecarea în va- canță şi de situațiile adesea ridicole în care se trezesc vacantieril. Filmul celor trei realizatori vrea să fie o privire lu- cidă asupra moravurilor Incetštenite în categoria destul de largă a celor care au o adevărată obsesie a vacantelor ca principală preocupare dacă nu chiar ca evenimente ale anului. © Pe platourile de la Pinewood de la Londra se lac pregătiri intense pen- tru limarile la Robin. Regia îi aparține unui realizator pentru care orice nou film înseamnă incă o br Pre John Avildsen (deţinător al unui Oscar pen- tru regie pentru Rocky si care în pre- zent cunoaşte un imens succes la New York cu filmul său Dans lent într-un mare oraș) © Doamna din Mogadorz,aga se intitulează noul serial produs de tele- viziunea franceză. Interpreta rolului prin cipal este Marie Josè Nat. © Orazul in flăcări, filmul în care apar Henry Fonda, se înscrie, aşa cum + sugerează dealtfel şi titlul, in seria Himelor-catastrotă. Film de mare mon- tare şi mai ales de o mare distribuţie (fără de care probabil că moda filme- lor cu prăpăd și spaimă n-ar mai exer- cita o atracție deosebită) Oraşul -in Wacan aduce pe generic Si pe Ava Gardner și Selley Winters. © O poveste de dragoste (titlul onginal este A romance) și-a incheiat de curind filmările la Los Angeles şi este pregătit în vederea premierei ce va avea loc la sfirgitul anului. Regia este semnată de Robert Altman. Inter- preti: Paul Dooley și Marta Heflin. e O continuare a aventurilor lui Poseidon (lilm văzul si pe ecranele noastre), avindui ca interpret pe Mi- chei Caine, apoi un film stiintifico-fan- tastic cu Paul Newman în rolul princi- pal și, in sfirşit,un film cu si despre circ intitulat Circus, circus, circus, acestea sint proiectele pe 1979 ale re- gizorului Irwin Allen, cel care și-a făcut un renume in pomenitul val al filmelor cu tot felul de catastrofe. © Cintec despre copaci şi tranda- fimi este titlul noului film cehoslovau realizat de Ladislav Rychman. Deşi de o rezonanţă baladescă, filmul cu acest nume nu are nimic fantastic, imaginar ori legendar. Acţiunea lui se petrece In plină actualitate, pe șantierele şi tu- nelele noului metrou de la Praga. Amin- tirile eroului central al filmului intervin totuși în această atmosferă de muncă intensă sl foarte spectaculoasă în sine. Inginerul venit la Praga pentru a con- tribui la lucrările de forare a subsolului incepe să-și caute prietenii. Unii nu mai sint în viaţă, alţii nu mai locuiesc in bella, tarantele si vin. Așa cum se prezintă titlul pare mai degrabă un 1- zumat a tot ceea ce se Intimplá in po- vestea pe care a transpus-o pe peliculá regizoarea italiană, dar cum ea n-a dorit un titiu comercial și în orice caz nu unul succint, filmul în cauză va avea un afiș... cuprinzător in care pe lingă cele de mai sus,se speră să Încapă si numele interpretiior: Sophia Loren, Mar- cello Mastroianni. și Giancarlo Gianni- ni. Pe lingă toate acestea încă un amă- nunt: Intimplarea se petrece în Sicilia. © Filmul-operá Don Giovanni se allà în pline lilmári. Pregatirile tacute de Joseph Losey au durat aproape doi ani pentru ca opera mozartiană să-şi afle calea spre ecranul de cinematograf. Genericul filmului va înscrie numele unor mari cintăreți de operă Ruggero. Raimondi, Teresa Berganza, Kiri Te Kanawa, Edda Moser, etc. Joseph Lo- sey refuză interviurile sau declaraţiile mai mult sau mai puţin misterioase. El nu spune decit atit: «Un asemenea film nu-l poţi incerca decit odată în viață». © Marite case producătoare din Hollywood sint in cáulare de nor ta- lente Studiourile «Columbia» au des- chis un atelier pentru pregătirea acto- rilom pe lingă studiourile de la Bur- bank. Motivul iniţiativei: actorii care pro- vin din teatru trebuie reciciati. Compa- nia «20th Century Fox» a organizat un curs de scenaristică la care sint invi- taţi scriitorii ce intenționează să se de- dice filmului. Motivul inițiativei: «nu to! ceea ce este bun pentru tipar este bun si pentru ecran». © Prima polcá — ecranizare a ro- manuta lu Horst Bienek — se află pe O etapă s-a încheiat pentru Robert Stack — Eliott Ness: aceea a serialelor de televiziune. F) tyrneazň acum în Europa cu totul altfel de filme: « Filme obișnuite» Praga, dar o fostă dragoste de-a Iu pe numele ei Vera, există iar senti- mentele ei par să fie nealterate după decenii de tăcere. Dar inginerul (rol interpretat de Viaceslav Tihonov) ştie un proverb în a cărui înțelepciune cre- de: «Să nu pui niciodată un trandafir pe un copac bětrin». e cipalete_ premii ale Fest tu de la Paris — cae s-a deslaşu- tal in octombin — şi care au lost acor- date de un juriu popular (s-a procedat de tapt la un referendum într-o sectiu- ne de 100 de spectatori luaţi la intim- plare) au fost următoarele: Premiul pen- tru cel mai bun actor a fost atribuit lui Nino Mantredi (în rolul principal din fil- mul lui Magni, În numele lui papa — regele); premiul pentru cea mai bună actriță, Geraldine Chaplin (în filmul lui Alan Rudoph, Aminteste-fi numele meu); premiul pentru cel mai bun film lui Paul Schrader pentru Gulerul al- bastru; premiul juriului internaţionali de critici filmului lui Reinhard Hauff — Briceagul in buzunar; premiul juriului de realizatori a fost atribuit filmului În- tilnirea Annei de Chantal Akerman. © Cel mai lung titlu din istoria ci- nematografuluí italian îi ofera regi- zoarea Lina Wertmůller, cu filmul re- cent incheiat, titlu care sună așa: O intimplare singeroasă in comuna Co- mitani, petrecută intre doi bărbaţi din pricina unei văduve. Se bănuie c-ar exista și implicații politice — dragoste, moarte, shimmy, lugano platourile bavarczc de la Munchen. Ma ria Schell apare alături de actorul sue dez Erland Josephson. © Fumeia mării — o altă ecranizare. de ustadată dupa piesa lui Ibsen — va fi gala inainte de sfirgitul anului. li rolul principal apare Liv Ullmann. e Timpul este inexorabil este titlul recentei pelicule realizate de regizoarea cehă Vera Chytilova. Filmul ei este con- siderat «un documentar», de fapt el este o reflecţie filozofică despre bătri- nete. Cunoscind amploarea pe care a căpătat-o in lume preocuparea pentru această temă și contribuțiile remarca- bile pe care alte nume de femei bine- cunoscute au adus-o la dezbaterea ei — ar fi de amintit numele scriitoarei Si- mone de Beauvoir, acela al Simonei Veil şi ai altei Simone de astădată Signoret — reflectia pe care o adaugă Chitlova este oricum un document mai degrabă decit o peliculă de genul scurt al filmului. © Se discută insistent dar şi foarte aprins despie planurile construirii unui nou palat destinat Festivalului de la Cannes. Primarul cannez a anunţat cà lucrările urmează să inceapă in 1979 ia: clădirea ar putea fi gata în 1982. O mare sală de proiecții ar avea, potrivit planurilor deja aprobate, o capacitate de 2400 de locuri. În vederea acestor lucrări ar trebui sacrificate un mare hotel și citeva clădiri de locuințe. Dar vocea primarului este contrată de aceea a unui influent cineast, Maurice https://biblioteca-digitala.ro Una din cele mai originale preferințe mărturisite de o actriță atit de pretuitě cum este Anouk Aimée: «Cel mai mult iubesc nu filmul și nici teatrul, ci rugby-ul. Este cel mai emofionant spec- tacol pentru mine». Bessy, fostul director al festivalului, în prezent preşedinte de onoare. El se opune cu tărie nu unei noi construcții ci unei noi conceptii, în conformitate cu care, pe lingă sala propriu-zisă de proiecţii cinematografice ar trebui să mai şi un cazinou, un bar, diferite săli de recepție, etc. Discuţiile menţin un ton vehement și, după cum relatează presa, dacă proi noii clădiri nu va fine seama de tradiția cu greu Incetě- țenită pe frivola croazetă, Cannes-ul riscă să rămină cu un nou palat dar tără vechiul său festival cinematografic. © intr-un interviu acordat ziarului Evening News, Franco Zeffirelli face unele constatări nu prea măgulitoare pentru actorii de peste ocean: «De cind mă aflu în America — spune regizorul italian — am ocazia să fac nişte ciudate experienţe cu starurile de pe aici. În- tr-adevăr ele nu prea mai au mare iucru în comun cu actorii, sint mai degrabă niște instituţii inspăimintate la gindul că trebuie să incerce ceva mai Indráz- net și sint convinse că nu-şi pot per- mite vreo ratare». © Cu ocazia premierei pariziene a tilmului Crima pe Nil (dupa Agatha Christie) Peter Ustinov, care-l interpre- tează pe celebrul detectiv Hercule Poi- rot, a stat de vorbă cu un ziarist despre multiplele activităţi pe care le destă- soará — scriitor, regizor, actor, anima- tor al unor activităţi destinate copiilo: în cadrul UNICEF. În privința lature: artistice propriu zise şi In special a transpunerii scenice, Ustinov a remar- cat cu candoare: «Există în viața noas- În filmul sovietic «Șoimul» am văzut-o recent pe lelena Proklova. Actriţa tur- nează în prezent pe platourile de la Mosfilm Furtună în zori în regia lui Pavel Arsenov, 3 | ji | y O nouă producătoare Silvana Pampa- nini. În anii '50 ea era actrița noului spirit al filmului italian care înlocuia platoul cu strada si vedetele cu oamenii ei tră paradoxuri inevitabile care se in- timplă să devină chiar un factor de echilibru. În clipa în care fi se remite un Oscar (eu am primit două Oscar-uri — unul pentru «Spartacus» si altul pentru «Topkapi») trăieşti o adevărată euforie impregnată însă de melancolie pentru că îţi spui: «acum începe decli- nul». Cind am ajuns însă să fiu fluiera! la Opera din Paris pentru regia pe care am făcut-o la Don Ouljotte de Masse- net n-am făcut altceva decit să mă duc să iau o masă bună după care m-am simţit ușurat, senin şi mi-am spus în sinea mea să acum nu-mi mai rămine altceva decit să-mi reincep ascensiu- nea». © O imensă frescă a Americii susține regizorul Terence Young va fi pelicula Bloodline (adică «Dira de singe») pe care o realizează nu numai în America dar si în Sardinia, la Roma şi în alte citeva orașe din sudul Italiei. Bineinţeles, centrul acțiunii și al lumii filmului rămine New York-ul cu cercu- rile lui de bancheri si industriași, pentru care banii dacă n-au miros s-ar părea că lasă de multe ori o diră de singe In urma lor, Din Sardinia, Sicilia spre New York este oricum de bănuit un traseu mafiot. Distribuţia aleasă de Terence Young este alcătuită din nume foarte sonore Audrey Ipaa, James Mason, Maximilian Schell, Romy Sch- neider, Monica Vitti, Maurice Ronet, Gabriele Ferzetti, © Studiourile Walt Disney au Ince- put turnările unui lung-metraj de ani- matie intitulat «Cazanul negru», Se speră că noul candidat la gloria filme- lor purtind marca lui Walt Disney să fie gata să infrunte ecranele abia la sfir- situ) anului 1984. Numai pregătirile sint prevăzute să dureze un an, în care timp o armată de desenatori se va exersa la crearea personajelor noului film de desen animat. © Fraţi de singe, noul film al real- zatorulul american Robert Mulligan, descrie viața incandescentă a unei fa- mili italo-americane ce locuieste in | de la o ureche la alta Atletií cinematografiei m Margarita Wallimann părăseşte pentru moment conducerea scenei de operă si se pregăteşte să realizeze un remake al pro- priului ei film, Acolo unde mor cuvintele, regizat în 1946 si inspirat din simfonia a 7-a de Beethoven. Noul film prevede o Im- portantă distribuție, în frunte cu Sir Lau- rence Olivier și Burt Lancaster. O adevărată “apoteoză a dansului» actoricesc. I Notam în numărul trecut al rubricii că Marlon Brando joacă în Supraomul. Premiera filmului va avea loc la Hollywood în seara zilei de 14 decembrie 1978, prețul biletelor de intrare, la unison cu gajul vedetei, fiind la fel de piperat, 100—120 dolari locul. Diferența este că banii «arecoltati» iau altă destinaţie. Fondurile spectacolului de gală vor fi donate unui institut de cercetări, care Bronx. Este o poveste foarte direct ex- pusă, destul de simplă în structura ei. dar fiecare pas înainte în relatare este tăcut numai după ce s-a forat în adin- cimile sufletesti ale personajelor. Pen- tru rolurile principale, Mulligan a fo- losit actori de origine italiană tocmai pentru a obține climatul specific din această familie în care temperamentul autoritar, combinat cu prejudecăţi ce amintesc de Sicilia natală, îl determină pe capul familiei să se comporte față de copii ca un stăphn. Băieţii mai mari scapă de sub tutela paternă, în schimb cadetul suportă întregul torent de grijă exacerbată și frustrată a unui tată care vrea chiar să-l aleagă el meseria pe care fiul s-o facă în viaţă. Dacă din punct de vedere al temei, filmul este prea puțin inedit — remarcă chiar adepții lui Mulli- gan — ei este în schimb realizat cu o grijă rar întiinită pentru amănuntul vie- tii, pentru sinceritatea expunerii şi pen- tru adevărul revelat Fraţi de singe este o poveste directă și simplă și asta este principala ei calitate mai ales astăzi cind mulți realizatori cred că nu sint deajuns de mari dacă nu complică lu- crurile plně nu se mai înțelege nimic din povestire. © Dragostea despre care este vor- ba este filmul care-i permite lui Andre Cayatte (jurist de formație) să deschidă un nou dosar al unei cauze pierdute. În filmul de față, două femei — Annie Girardot şi Bibi Anderson — se In- truntă în încercarea de dezvăluire a adevărului. © Du-te si le spune Spartanilor — filmul lui Ted Post, recent intrat pe ecra- nele americane, are un trecut. Şi nu oarecare. Scenariul lui Wendel Mayes s-a plimbat din studio în studio timp de Între primii trei actori preferaţi de public în '78 şi menționat de toate sondajele de peste ocean, se află Robert Redford 7 ani plně să găsească un producător. Intre timp alte filme pe teme, dacă nu similare, oricum adiacente — cum ar îi Întoarcerea acasă — i-au luat-o Inain- te. Pentru că scenariul lui Mayes tot despre războlui din Vietnam vorbeşte, dar tără echivoc și edulcorări. E) de- monstrează stupiditatea războiului de agresiune în care un ofițer superior american (Burt Lancaster) primeşte un ordin dat parcă într-un moment de plic- tiseală, cerindu-i-se să atace un sat lipsit de orice importanță strategică Operația pare simplă, un exercițiu sau poate o joacă de-a războiul, dar pentru care unitatea lui plătește un preț de singe enorm ce stirnește aprige între- bări din partea subordonatilor și în final a ofițerului Insusi. (Mal vechiul Cărările gloriei, cu Kirk Douglas în rolul principal, este de amintit în aceeasi ordine de dezbatere). Filmul lul Ted Post s-a şi impus atenţiei generale in primul rind prin directețea pledoariei și, după cum s-a remarcat «prin lipsa de trucuri stilistice», autorul folosind convenția așa cum trebuie ea folosită — şi anume ca un mijloc foarte concludent de a dramatiza (chiar de a melo-drama- tiza) realitatea pentru a impune o idee si a-şi atinge țelul. © Fostul Mannix, adică Mike Con- nors,şi-a impus o pauză de dol ani în ce priveşte participarea lui la seriale. «Nu prea stiu de ce — mărturisește el cu candoare — dar vreau să întrerup se rialele ca să joc într-un film obișnuit » Filmul se cheamă Expresul Avalansa m care ji are ca parteneri pe Maximilian Schell, Robert Shaw, Lee Marvin, Horst Buholtz. «După opt ani de Mannix era si timpul să schimb rolul — adauga Connors. Detectivul Imi lua cite 14 ore de muncă pe zi și cu ce m-am ales? E drept că mă recunosc puștii pe stradă si că nu mă tatrá clinii, Aşa că tot m-am ales cu ceva». Connors îşi propune de acum Înainte să joace în alt fel de filme, de preferință comedii. © La casa de cultură din Grenoble (acárel construcție a lost imlialá de André Malraux) va avea loc in februarie 1979 a treia ediție a festivalului filmului ecologic. Peliculele inspirate de această temă s-au bucurat In ultimii ani de o atenţie cu totul deosebită, ele reuşind să străpungă bariera de indiferentă care cu numai cífiva ani în urmă era foarte rezistentă. Se așteaptă o prezenţă ma- sivă de filme-document inspirate de primejdiile ce privesc mediul Inconju- rător, filme-anchetă socială pe teme ecologice, si în sfirşit, sint programate citeva filme intitulate «Dramele ecolo- gice ale anului». © in februarie '79 va avea loc la Belgrad leslivalul care a ajuns de noto- netate, FEST. Noua lui ediție va cu- noaste insă o seamă de extinderi. Astfel - festivalul va găzdui şi un simpozion internaţional cu participarea unui mare număr de regizori iugoslavi și străini, critici, sociologi si scriitori. Tema aleasă va fi: cinematograf, literatură si teatru — ce le unește și ce le separă. O serie de producători, distribuitori şi critici au cerut și au obținut ca tot în cadrul acestei ediţii să se organizeze şi o secțiune intitulată «Noul cinematograt iugoslav» în cadrul căreia se vor putea vedea filmele tinerilor regizori din ţara vecină. Pentru secţia principală a FEST- ului s-au vizionat peste 300 de filme din producţia anului 1978, din care se va întocmi un calendar al vizionărilor cu cele mai bune filme ale anului — nu mai mult de 20 din filmele de pe toate continentele. © Un proces nu foarte original, dar intotdeauna generalor de ample comentarii, a început in fata unui tri- bunal din Los Angeles. Se crede că el va dura citeva luni. Reclamantul: Com- pania «20-th Century Fox.» Piritul: Stu- dioul «Universal». Mobilul acţiunii: pas- tișarea de către «Universal» a filmului caută remediul Impotriva unei boli foarte răspindite, diabetul. Cronicarii de culise se întreabă dacă este vorba tot de publici- tate sau producătorii filmului au ajuns la concluzia că şi supermanii sint nişte biet: muritori. Şi una și alta. M Ipotecate de pre- judecata unei anumite «lipse de aplicaţie», lemeile-regizor pătrund cu mare dificultate in producţia de film a Hollywoodului. Deși Louise Waber, primul regizor de sex femi- nin, a debutat cu succes în Statele Unite incă din 1913, iar Dorothy Arzner conta în jurul anilor '20 printre cei mai buni regizori americani, femeile ocupă, astăzi, un loc minor In ierarhia marilor studiouri. Joan Silver, regizoare la United Artists declară: «Cind una din noi tace un film de succes patronii de studiouri nu spun: «vedeţi că si această femeie poate reuşi», ci «ah, ah, acest regizor a reuşiti» Între «acest» si vaceasta» nu rămine decit să exclamăm si noi cu semnul mirării, ah, ah! M Jack J. Warner a încetat din viață in virstă de 85 de ani. Alături de fraţii săi Harry, Sam şi Albert, Jack a fondat în 1923 marea companie Warner Bross, devenită martie 1979 în la Los Angeles https://biblioteca-digitala.ro celebră odată cu realizarea, în 1927, a Cin- tărețului de jazz, primul film sonor care a revoluționat cea de a 7-a artă. Ziarele scriu că o dată cu dispariția lui Jack Warner, «ultimul mugchetar» de la Warner Bros, o pagină din istoria cinematografului este definitiv întoarsă. îi Renumitul cascador Alan Wyatt a suferit un grav accident, în urma căruia i-a fost amputat un picior în- tr-un spital din Santa Monica, California. O dată restabilit, el intenționează să orga- nizeze, pentru prima oară în lume, Jocurile Olimpice ale cascadorilor la șapte disci- pline. Competiţia urmează să aibă loc în recia sau RFG. O iniţiativă meritorie, izvorită din suferință, care se vrea un omagiu pentru «atleții cinemato- grafiei», adeseori umiliti, ignorati, cufundati în anonimat. M Claude Pinoteau, fostul prim-asistent al lui René Clair (cunoscut in Buftea de pe vremea filmărilor la Serbă- rile galante), lucrează la un nou film, Labirintul, cu Lino Ventura. Într-un recent interviu, el atrage atenţia asupra unui fe- nomen dăunător din cinematografia fran- ceză: lipsa de ucenicie şi, deci, de protesio- «O actriță care se respectă — susține cu toată convingerea Romy Schneider — nu trebuie să facă niciodată greșeala să accepte ceva ce nu i se potrivește, Din păcate, greşeala asta o întîlnim foarte frecvent «Războiul stelelor» produs de «20-th Century». Corpul delict este filmul care va trebui să fie vizionat de magis- trati, jurati și critici (ca experti citati In instanţă) si care se cheamă intr-ade- văr fără intenţia de a se depărta prea mult de sursa menţionată, «Bătălia ga- lactică». Avocaţi lui «Universal» au incercat o primă apărare, afirmind că «Bătălia...» e luată nu după «Războiul stelelor» ci după un film din anii '30, Buck Rogers. S-ar putea așadar, ca în cursul procesului să mai apară un reclamant, e Călătorii crepusculului este titlul țiimului în care Ugo Tognazzi se pre- zintă în dubla ipostază de regizor și interpret. În rolul feminin el a invitat-o pe Annie Girardot. © După Padre Padrone, film reali- zat în colaborare cu televiziunea ita- lană de fraţii Paolo şi Emilio Taviani, cei dol realizatori lucrează intens la pregătirea unui film inspirat de viața a doi frați (povestea se pare că are tan- gente autobiografice). Se așteaptă ca filmul, al cărui titlu n-a fost fixat, să con- ţină pe lingă date intime şi explicarea opțiunilor politice ale celor doi cineaști, astăzi atit de pretuiti în Italia. Filmul lor Padre Padrone a tost prezentat in programul televiziunii italiene în cursul lunii octombrie în cadrul unul ciclu dedicat celor doi cineasti. nalism, a multor regizori debutanţi. Si Clau- de Pinoteau zice: «Eu constat din ce In ce mai mult că, în zilele noastre, meseria de cineast este deschisă oricui. Altădată trebuia să urmezi filiera de asistent, să lu- crezi la mai multe filme ca secund şi apoi să devii prim-asistent». Cunoaştem. B O companie britanică, EMI, va deschide, în curind, la Norwick, prima sală de cinema echipată cu un ecran video de mari dimen- siuni, De capacitate mică (numai 74 fotolii) sala este avantajoasă economic datorită proiecției complet automatizate și uzurii, practic nule, a copiei Deşi calitatea imaginii este relativ bună (cu excepția planurilor generale oarecum neclare si a unei perspec- tive aplatisate), impresia spectatorului este că asistă mai degrabă la o emisiune de televiziune decit la proiecția unui film. Cu toate acestea, se speră în succes de public, intrucit sala este plasată într-un snack bar, iar costul biletului de intrare este cu 50% mai tedus decit la un cinematograf obişnuit. Distracţie dublă cu cheltuială pe jumătate. Constantin PIVNICERU 19 jaa adds T area Semnătura dramaturgului Paul Everac este demult o garantie a succesului de public si de prestigiu. L-am rcintilnit cu Serenadă pentru două virste» în adaptarea si regia lui Constantin Dicu (Gina Patrichi si Corado Negreanu) Emanoil Petrut: peste o sută de roluri in teatru. la televiziune si în film au afirmat © personalitate originală. un talent complex. un actor de prim rang in istoria spectacolului românesc Ileana ` Stana cistigată prin comedie. un talent afir- mat nu o dată în partituri de dramă si tragedie lonescu: o popularitate v dd e We Simple coincidente O simplă coincidenţă face ca, după ce am mai vorbit, relativ recent în cadrul acestei rubrici, despre te- terecitaluri, să revin, cu «argumente de necesita- te» noi. Nu de alta, dar serile de joi au cam tost oropsite, multă vreme, de realizatorii programelor; există acum un real «punct de interes al tele- serilor «fără film» şi «fără teatru». Emi- siunea periodică a telerecitalurilor şi iceastá emisiune de film si cu teatru dar mai ales cu actori au si un merit speciai pe re n-ar trebui să trecem prea repede; este una dintre acelea rea- zate cu forte proprii, o creaţie a micului ostru ecran. Actorii noştri binemeritau «mult asttel de teleportrete, si nu e uetoc © Simpla coincidență laptul cà una realizatorilor şi procedeele lor se extind mereu: telerecitalului i se acordă, ne place să credem, o atenţie mereu sporită, pe măsura atenţiei crescute pe care i-o acordă telespectatorii. În aceas- tă ordine de idei n-aş vrea să omit în cadrul însemnărilor de faţă un moment «mportant spre sfirgitul unei luni trecute, tele recitalul actriței Carmen Stanescu, Caragiale şi Wilde, Baranga si Arbuzov i-au oferit actriței prilejul unei foarte convingătoare demonstrații de talent și tantezie, de umor și spirit, de persona- litate. Nimic surprinzător de fapt: ştiam toarte bine toate acestea, dar telereci- talul (realizat de Liliana Zenne) a avut meritul de a evidenția fațetele acestui talent multilateral şi generos într-o deo- sebit de revelatoare sinteză. Şi a mai împletit rolurile de ieri şi de azi cu gindul viu şi pertinent al actriței, care a condus spre atit de frumoasa și adevărata con- cluzie, «noi actorii avem sacra misiune de a păstra limba noastră cit mai fru- mos». O «simplă coincidență» că acest gind de aur vine de la o adevărată meste- ră într-ale cuvintului cum este Carmen Stánescu? Nu demult am văzut şi teleportretul actriței Ileana Stana Ionescu. «Perso- naje-surori» din «Doctor fără vole» si «Fata fără zestre», din «Citadela sfări- mată» şi «Titanic Vals» (iată, deci, tea- trul şi filmul la locul lor, dar mai ales teatrul și filmul TV) care au contribuit mult la valorificarea apetentei pentru comedie a actriței și ambiţii mai mult sau mai puţin noi, ca personajele din «Richard al Ill-lea» și «Orfeu în intern». Un teleportret «în mers», cu mentiune aparte pentru accentele şi nuanțele de- senate cu tact si pricepere de realiza toarea emisiunii, Eva Sirbu. O «simplă coincidenţă» (?) tace apoi ca telespectacolul cu «Serenadá pen- tru doua virste», dinspre inceputul a- cestei luni să tie, de tapt, adaptarea pie- sei lui Paul Everac «Simple coincidente» o lucrare dramatică, cu clipe de viaţă, de rost si de adevăr. Pentru că tot am vorbit de actor în aceste rinduri, să no- těm că au fost citeva interpretări cu fru- mos firesc în acest spectacol și, printre ele, aceea a «virstel tinere»... Simpla coincidenţă face, de asemenea, ca acest nou spectacol remarcabil al micului ecran, să fie semnat de același Con- stantin Dicu, regizor, al cărui nume do- bindeste — în perimetrul teatrului TV — o rezonanţă artistică tot mal mare... Călin CALIMAN Ce facem dimineața? Nu mai este o noutate pentru nimeni faptul că la nol munca este organizată şi în schimburi, deci există şi o anume categorie de oameni ai muncii care di- minetile sint liberi. Aceştia, firește, devin în multe cazuri telespectatori. Con- stientă de această situație, televiziunea transmite,aşa cum este firesc, programe de dimineaţă. Foarte bine, dar... aceste transmisii sint totuși destul de terne, fără o concepție de program anume. Punctul forte al dimineţii îl constituie emisiunile «Teleșcoală» deosebit de utile pentru tineretul studios, deci doar pentru o anume categorie de public. A doua componentă a programului de https://bibliotecă-digitala.ro___ limineatá cuprinde reluările si aici in- trá în primul rind reportajele, emisiuni documentare si «Antena vă aparține». Rămine descoperit punctul transmi- siilor divertisment si culturale. Filmele nu beneficiază decit de o singură «re- luare», aceasta fiind «aTelecinemateca» Ìn rest, cei ce scapă filmele de vineri sau din altă zi, apelează la prieteni care. binevoitori, le explică: «A fost grozav! Păcat că nu ai putut să-l! vezil». Nu sus- tin că tot ce se transmite la capitolul film merită reluat, sintem departe de această situaţie, dar totuși unele pelicule ar merita această soartă. Cindva și teatrul tv. îşi avea momentul său de reluare. La o piesă In studiou se mun- ceste citeva săptămini, se cheltuiesc energii si fonduri, deci este logic să fie transmisă și în reluare pentru cei care marți seara au avut strungul drept partener si nu micul ecran. Nu mai aduc în discuţie faptul că emisiuni de varietăți nici măcar nu figurează prin sumarele dimineții. Un sondaj ar evidenția că dimineaţa, acasă,nu stau doar gospodinele In fata cratitei, copiii preșcolari si scolarii de după-amiaza şi mult pretuitii bunici. În epoca modernă, televizorul a devenit, cred eu, un lucru indispensabil oricărei case; cind se întemeiază o tamilie, trei sint obiectele «tehnice» solicitate: ara- gaz, frigider şi televizor. Este o necesi- tate, nu un element de mobilier. De aceea, dimineața, micul ecran ar trebui sa ngureze pentru toată lumea ca «un obiect» util si nu numai ca o cutie pe care o şterg de praf bunicile ca să strălucească seara. leana LUCACIU Film si emisiuni despre: Jean Georgescu se află în fata noas- trá pe micrul ecran. Jean Georgescu care trebuia să mai facă multe filme și nu a mai făcut din motive pe care numai ol le ştie, apare în fata noastră si își aminteşte de cum se făcea film , de cum făcea el filme. Jean Georgescu, unul din aceia care sint o istorie vie a filmului românesc, deapănă în fata noas- tră duminica — uneori, nu în fiecare duminică! — secvențe întregi ale unei cinemateci si personale, si nationale (ciudată alăturare, dar adevărată). As dori să mai stau, să mai vorbesc — spune Jean Georgescu, într-o clipă în care senzaţia de comemorare devine perfectă și implacabilă — dar trebuie să plec — îşi privește ceasul de la mină, pleacă peste o oră la Varșovia, are avion — și trebuie să mai pregătesc cite ceva — știți cum e cind pleci, Isi ma face omul valizele, mai verifică dacă n. a uitat ceva, dehl, ştiţi cum e. Cam așa poate să arate un moment de televiziune spontană. Camera a privi! liniștită, microfonul a înregistrat netul burat, ba mai mult chiar, foarfeca mon- teuzei nu a tăiat ceea ce putea fi un surplus inutil, împovărător pentru eco- nomia și concentrarea de idei a unei emisiuni despre film. ŞI nu a fost o excrescentě. Cu atit mai mult cu cit am aflat pe o cale directă, neașteptată, că Jean Georgescu, această istorie a fil- mului românesc, care salută curtenitor în genericul emisiunii cu o pălărie de crai de curte veche, regizorul Jean Georgescu este invitat la un colocviu internaţional de film. Chiar în toamna aceasta. Şi văzindu-l pe Jean Georgescu de pănind amintiri alături de alţii, solicitati si ei de același Cornel Cristian, într-o foarte bună emisiune, nu poți să nu te întrebi de ce nu sint mai multe aseme nea, despre film. De istorie de film, de critică de film. Emisiuni în care se emit deci judecăţi de valoare, se propun ipoteze, se pun intrebări cu sau fără răspunsuri, se deslușesc personalități, se analizează. Nu cred că mai poate fi pus la îndoială interesul publicului pentru asemenea intreprinderi. Şi nu e vorba numai de popularitatea de care se bucură filmul în genere, ci e vorba de popularitatea de care se bucura — de pildă, si e prin- tre puţinele pilde posibile — o emisiune ca «Virstele peliculei» care dacă nu se mai bucură, asta numai din cauza faptu- lui că nu mai există. Semnatarul ei, Tudor Caranfil, există, ce-i drept, in continuare, cu o emisiune asemáná- toare, dar pe programul Il. Dar nu este vorba, deśigur, in mod special nici ge un om sau de o ora sau de un program anume, ci de nevoia publicu- lui de a fi avizat, si nu oricum, ci cu competentă si cu pasiune despre film. Paul SILVESTRU Filme pe micul ecran © Cronica anilor de toc (Mohameu Lakhdar Hamina, 1975). Film Huviu, film- frescă — spuneţi-i cum vreți, în orice caz o operă de largă respiraţie epică si nu doar atit, ci şi de vigoare analitică Un cineast rememorează «anii de foc» (si ce foc!) ai țării și poporului său. O lace cu luciditate şi patetism, într-o tare fertilă în care acestea, luciditatea si patetismul, nu se exclud. Film 1spru, monogratism cinematografic, in genere de calitate (Marele premiu la Cannes — 1975). © Un petec de albastru (Guy Green, 1966). Sidney Poitier în!'-o peliculă cu subiect «gras» pentru orice iubitor de melodrame. lată însă că melodrama nu reuşeşte nici măcar «să scoată capul», iar povestea intră frumos în albia cu- prinzătoare a unul psihologism convin- gător. Sigur, nu e o capodoperă, dar un film bun şi — cum se zice — emotio- nant. © Cerul e cu noi (Valeri Lonskoi, 1975) si UIt ttá (Petr Todorovski, 1976). Pare cumva bizar sa alátur aceste două titluri în acelaşi comentariu. ŞI totuși, în ciuda facturii atit de deosebite a subiectelor şi tratării cinematografice, le apropie o aceeași si excelentă capa- citate caracterologică. Notaţii nu o dată subtile, intuitii psihologice de efect si doi actori admirabili: Larisa Lujina în Cerul e cu noi și Oleg Strijenov In Ultima jerttă (la 20 de ani după Al 41-lea. Vă amintiti?...). © Fatá-n tată (Vincente Minnelli, 1952). Un subiect în stare a face sů tresará orice cinefil care se respectě, fiindcă el duce direct la ideea «lumea filmului în film». Peliculă modestă însă — modestă față de ambițiile ce-ar fi putut să le nutrească. Oricum, e riscant de vorbit mai amănunțit despre ea, cit timp calitatea îndoielnică a copiei difu rai m a lăsat să se vadă clar (măcar; inalu! © Urmărire la Londra (Clive Donner, 1976). Un Peter O'Toole captivant ca întotdeauna. Poveste «crazy», umor cînd sec, cind «negru». Părerile au fost foar te împărţite, ceea ce mi s-a părut minu- nat, pentru că filmul merită, Intr-adevá: și «pro» şi «contra». Eu sint mai curinc «pro». Prea exact e hazul de neca: pentru a nu fi incitat sau — cu un ter- men mai putin academic — stirnit. e Călătoriile lui Gulliver (Peter Hunt, 1974). Richard Harris in carne și oase in mijlocul liliputanilor desenati si animați. Se mai Intimplá si aşa... © Operaţiunea Amsterdam (Michae McCarthy, 1965) Film de acțiune Nici mar multe, nici mai puţine pretenţii. Şi totuși, cu Peter Finch. © Lupu! alb (Jean Pierre Decourt, 1972) Ecranizare infantilă după o proză aşişderea (Paul Feval). Să fim serioşi! © Priveste dincolo de tine (Stanley Kramet 4956). Primul tilm al omului la care fin atit de mult. Distribuţia e de aur: Olivia de Havilland, Robert Mitchum, Frank Sinatra, Lee Marvin, Gloria Gra- ham... Pelicula e însă — cum să spun? — de aramă. Totuşi — un Kramer, ori- cum am lua-o. Ceea ce — măcar în acest caz e mulfumitor. © Debutanta indărătnică (Vincente Minnelli, 1960). O conidie despe care părerile au fost împărţite (ce palpitantá, ce instructivă este «presa orală», a doua zi după un film prezentat pe miculecran!) Personal, m-am amuzat — iar filmul, fără a fi reținut neapărat, mi s-a părut re- confortant în amoru-i pe cit de sec, pe atit de irezistibil uneori. © Oamenii vor să trăiască (Leonide Moguy, 1958). lată cum poate fi compro- mis un subiect de tot interesul si, din păcate (fiindcă e vorba de producerea bombei cu neutroni), de actualitate... Simplism, rezolvări artistice mai mult decit rudimentare... © Fără ieşire (Joseph L. Mankiewicz, 1950). Debutul (de nu mě Insel) al lui Sidney Poitier. Film «curat» — cum se Spune, nu lipsit de bune accente psiho- logice. Aurel BÁDESCU ciclul: Filmele anului 53 Regásirea scrisorii pierdute A trecut un sfert de veac si inițiativa conservării prin film a unor spec- lacole-regal ale teatrului românesc — importante acte de cultură — n-a mai fost continuată decit cu «Bădăranii» lui Goldoni. lar nevoia — tot atit de imperioasă — de a restitui ecranului, Intr-o versiune de data aceas- ta strict cinematografică «O scrisoare pierdută», capodopera dramaturgiei românești, a fost și ea dată uitării. Re- grete-regrete, dar ele nu pot înlocui dureroasele goluri ale unui cine-re- pertoriu lăsat la voia întimplării. Şi-a bunului plac. Se poate justifica într-un fel absența din competiţia stimulatoare teatru-film a celui ce a înzestrat cine- matograful cu nemuritoarea ecranizare a «Nopţii furtunoase», Jean Georgescu, visător şi astăzi, cu decupajul în mină, la sărbătoarea ce-ar fi putut să fie musi- calul, ori nemusicalul caragielesc «O nema stop cadru pe: Marienbad „„ pentru că la Marienbad | te poți ipiparce la i-a A așa cum te întorci în- INCA tun muzeu să revezi «Gioconda». Pentru că t tilmul acesta, asemuit de critici cu un obiect de artă ce poate fi contemplat la nesfirgit, te lasă într-adevăr, pe întreaga durată a spectacolului, să revii cu privirea pe brațul întins al unei statui, pe aleiele lineare ale unui parc, pe detaliile unei stucaturi. Te lasă ca o dată și încă o dată să îți intorci privirea, să deslusesti tilcul statuii din parc, să pătrunzi miste- rul fascinafiei lungilor coridoare întu- necoase, al saloanelor baroce, al scării monumentale — pe care le parcurgem în ritm lent de incantaţie. Ochiul nostru se poate deda în voie investigării uni- versului imagistic al filmului, stufos, sofisticat, încărcat uneori plná la sat, dar niciodată monoton, niciodată agre- siv. Să revenim si în acest an, ca si anul trecut — la Marienbad, şi să ne lăsăm din nou purtaţi prin labirintul acelor saloane, acelor culoare, acelor încăperi, acelor scări, fără a incerca să ne sustra- gem vrajei acelor obiecte, acelor mobile, acelor ornamente de piatră ce par a trăi o viaţă de sine stătătoare si totuși atit de integrată întregului. Să nu încercăm să lăsăm în urma noastră, ca în poveste, o diră de gráunte In speranța de a reconstitui drumul parcurs. Pină la anul, cind ne vom în- toarce la Marienbad, păsările din parc vor ciuguli seminţele, iar palatul, sta- tuile, tutișurile tăiate geometric ne vor primi intacte, învăluite în acelaşi mister, misterul Bibliotecii lui Borges. Aura PURAN scrisoare pierdută»? Dar n-a mai fost. Ce eroare! Revenind la spectacolul teatral filmat de un dublu de maeștri — în ale scenei Sică Alexandrescu, în ale filmului Vic- tor Iliu: aplauze și astăzi la scenă deschisă pentru firescul adaptării la parametrii cinematografici a strălucitei echipe în frunte cu Alexandru Giugaru şi Elvira Godeanu. Dar ce cusur s-ar putea găsi lui Costache Antoniu, reali- zind subtila mască filmic-caragielească a cetățeanului turmentat, ori lui Marcel Anghelescu, slujind servilismul de ge- niu al lui Pristanda, surprins în flagrant delict de ipocrizie, în prim-planuri valo- rînd cit o galerie portretistică? Radu Beligan într-o strălucită miniatură cu clopoței, lon Fintesteanu, lon Talianu, Nihy Atanasiu, toţi Intr-un decupaj cine: matografic îngrijit, evolulnd în lumea scenografic construiti de fantezia re- gretatului Giulio Tincu Alice MĂNOIU Nimeni nu iubeș pe nimeni în lumea lui Welles (în Domnul Arkad alături de Marlène Nostalgia iubirii O singură patimă esentiala devastatoare şi anihilantă trogilul — Hamlet nu are ce căuta în cursa pentru putere, după cum Romeo și Julieta La fel de tînără | străbate lumea violentă a per- ca acum 25 de ani NEMA sonajelor lui Orson Welles, Scrisoarea... minate frenetic de un ires- : ponsabil morb al autodis- lui Sică Alexandrescu irugerii: patima puterii, atot- nu par a-l fi interesat niciodată pe Welles, desăvirşit exeget și tálměcitor al lui Shakes- peare. Prin structură si vocaţie, Orson Welles e stăpinitoare, inlăturind orice sentiment com plementar, stinjenitor şi inutil într-un uni- vers guvernat de legea forței. Omul welle- sian e unidimensional, steril si refulat senti- mental, asemeni lui Kane, personajul-fortě ce îşi reprimă pudic copilăria pierdută, In- scrisă enigmatic în cunoscutul «Rosebud» al săniuței mistuite de flăcări. De aici, de la sentimentalismul refulat, evident în orice film al său, trecind prin Freud şi psihanaliză, nu e aşa de greu de înțeles — cum a părut multor exegeti ai operei sale — calea di- rectă, deşi subterană, care duce de la Cetă- feanu! Kane la Procesul. Într-o lume a puterii nu există decit stăpini și victime. Miliardarul Kane si umilul funcţionar Joseph K. sint exponentii cei mai autori- zaţi, prin urmare, ai «mesajului» operei wellesiene, personajele polare între care circulă atit familia Amberson ori domnul Arkadin, cit si Macbeth, Othello, prințul Hall si desěntatul său prieten, sir John Falstaff. E limpede de ce ei si numai ei — aceștia din urmă — au loc în muzeul imagi- nar al figurilor shakespeariene adoptate de Welles. Dubitativul — și prin aceasta un anti-liric, în filmele sale iubirea e întot- deauna un raport de forță și dominație. Kane nu își iubește soțiile, el le «achiziţio- nează» şi le «modelează» după imaginea de el dorită, Othello nu e un îndrăgostit orbit de prea multă iubire, ci un «stăpin» terori- zat de ideea trădării, între lady Macbeth si Macbeth raporturile de dominație se inver- sează, dar numai ele par să-l intereseze pe cineast, aceste raporturi, mai puţin singero- sul lor rezultat. Nimeni nu iubeşte pe ni- meni în lumea lui Welles, amputată parcă de orice sentiment, altul decit cel al puterii. Cineast baroc, de factură pronunţat expre- sionistă, Welles ascunde, precum Kane, un secret pe care II poartă in sine, ferecat, disimulat în pateticul cult al forței. E nostal- gia iubirii, probabil, aceea care creează imaginea — falsă orrealá? — a unui titan solitar, cineast Insingurat în opera sa pre- cum cetățeanul Kane în fabulosul castel Xanadu. Admirat ori contestat, Welles im- pěrtěseste benevol destinul personajelor sale, prețuite şi disprețuite — iubite niciodată, Petre RADO a s decorul în fi Im de acuitate sporit, aceasta avind drept consecință un fapt neașteptat: plecind de pe poziţii opuse, de negare, ele nu desfiin- teazá rolul actorului sau decorului, ci îi oferă noi dimensiuni ale căror urmări se vor dovedi deosebit de importante. Mediul natural cu toată nemijlocirea si concretetea apariției sale devine totuşi decor cu efect si tunctionalitate crescute în mod direct pro- portional. Cine nu îşi amintește de impresia plastică zguduitoare lăsată de satul si tărmul pescarilor din Pămintul se cutre- mură (Visconti), de prospetimea plină de malitie a filmelor lui Godard ori Truffaut, de atmosfera halucinantá cu grave rezo- nante, deşi construită cu obiecte de perfectă banalitate din Aventura sau Eclipsa lui Antonioni? În sens contrar, au existat si continuă să existe mari personalități care au rămas le- gate de platou. Mişcarea lor preferată a rămas în lumea reconstituită centimetru cu centimetru, gen Welles, Wyler, Fellini ori Visconti (de la Ghepardul incoace). Între aceste două moduri de expresie opuse rămine un cimp larg în care filmele si creatorii se pot mişca în voie. Între spa- tiul real şi cel artificial, imaginea filmică are de ales, şi nu de puține ori această alegere se dovedește extrem de delicată şi riscantă. Dan STOICA De la carton la clorofilă se truchează cu fervoare. Epocile istoriei, teritoriale cele mai exotice ale planetei se succed cu rapiditate, pentru fiecare din ele inventindu-se povești, motivații care devin mai apoi filme. Prin decorul de platou și actorul-vedetă, cinematograful înfăţişează o realitate secundă, întruchipare mai mult sau mai puţin fidelă a lumii reale. Aceasta a încetat să mai fie reprezentată în mod ne- mijlocit, cedind locul pe ecran imaginii contrafăcute. Neorealismul si după el toate curentele artistice mai importante readuc filmul în mijlocul realității imediate, săvir- sind un gest asemănător lui Anteu care, pentru a recistiga puterea, revenea pe Pě- * mintul de obirşie. Se neagă primordialitatea platoului și a actorului-vedetă. «Uzina de vise» stil hollywoodian este denuntatě ca o iluzie stearpă si dăunătoare. Noul val fran- cez, școala cehă şi poloneză, neo-și post- neorealiștii italieni, avangarda de mai peste tot, readuc filmului strada și lumina zilei Ciné-vérité-ul revine In centrul ideii cinema- tografice. Paradoxal, relația personajelor cu obiectele înconjurătoare cîștigă un grad S-a spus despre cinemato- graf, şi cu deplin temei, că ar fi o artă a realităţii. Accesul însă către acest obiect esen- je nu a fost din cele ușoare. ntre elementele contradic- torii, constituindu-se uneori în obstacol, alteorl în cale salvatoare, sce- nografia rămine un jalon principal, de neo- colit. Relaţia film-decor, pe cit de pasio- nantă în consecințele sale practice, devine cu atit mai interesantă de urmărit de-a lun- gul unei evoluții marcate de furtuni și răstur- nări spectaculoase. lată de ce prezentarea unui ciclu de Cinematecă cu această temă este o acţiune dintre cele mai meritorii. Gus- tul și concepțiile creatorilor ori publicului din deceniile trecute ni se înfățișează cu o candoare și naivitate cuceritoare. Venit di- rect din teatru, asemeni actorului, de a cărui soartă se află strins legat, decorul intră în istoria filmului ca într-o aventură cu con- secinte imposibil de prevăzut. Cei cărora imaginea nudă a filmului li se părea prea simplă, de o banalitate periculoasă, folo sesc decorul pentru a Infrumuseta, pentru a crea un spectaculos suplimentar. De la Méliěs la expresionisti (Wiener, Lang, Mur nau) trecind prin evocările grandilocvente și pompoase ale italienilor, decorul este structura esenţială căreia toate celelalte date, indirect sau pe față, i se supun. A- Notes pentru că imaginea artificială este hipul unei lumi imaginare, a unui univers nouă care întimplările si personajele tre- buie să se comporte conform termenilor de referință nou oferiţi. Invenția, ca orice lucru care dă roade, devine repede metodă şi ia o amploare cvasigenerală. Totul se constru- ieste pe platoul de filmare. Vreme de peste două decenii construcţiile de carton şi lemn domnesc nestingherite. Se filmează în in- terior plná și strada aflată la intrarea stu- dioului. Se reconstruieste, se imaginează, Ema Fluxul memoriei, desigur, dar si o cinematografică demonstrație e i a relativității = entimentelor 1 Anul trecut la Márieňbáď * de Alain Resnais) u eca] https://biblio 22 Prezenţa acestei recenzii in iei «Cinema» se justifică exclusiv prin pri men ma mare secvenţă a cărtu lui Vasile Rebreanu, in- utulată «Un caz de iubire la Hollywood» și prin co perta «psihedelică» pe care se pol descifra, printre surisuri, ochelari sı virtejuri de stele, citeva litere ale firme: «Paramount». Ceea ce nu inseamnă că valoarea do cumentară și artistică a acestui original grupaj privind o călătorie în America tăcută de autor, cu ochil şi porii deschisi nu ar avea dreptul la oricite recenzii s: cronici în revistele de specialitate și mai ales, dreptul la lectura unui public larg si diferențiat totodată. Voi lăsa de o parte deci nuvelele, schi- tele, scenetele, piesele scurte cu titlu- rile lor, nu mai puţin atrăgătoare (Fala nevăzută; Misterul d-nei Morgan; In- timplare stranie în Alabama în stil oti- off-Broadway; Luna de pe cer; Oracolul. Unsprezece japonezi; În Hyde-Park; Do: şi al treilea; Diagnostic; La un serif din Nevada; Ceremonii bancare; Cristotor Columb; Rugăciune pentru păsări s: avioane; Love Story) și mă voi opri la «Un caz de iubire la Hollywood» care la rindul lui, e și nuvelă şi scenetă si reportaj şi jurnal intim și raport de călă- torie şi poem și... şi... și... Pentru că forța percutantă a proze: lui Vasile Rebreanu stă tocmai în refuzul oricărei prejudecăţi, fie ea ideatică sau stilistică, în libertatea sănătoasă cu care iși expune experienţele, asociind obiec tivitatea cu fantezia şi subiectivitatea cu argumentele. Se deduce lesne că «Un caz de iu bire...» nu are «subiect», în sensul cla sic al cuvintului, ci o multitudine de subiecte unificate tutelar de orga de lumini, de muzica de scenă, de atmosfe- ra unei Americi tumultuoase și com- plexe, cu textul ei viu şi cu cel conven- tional, cu țesutul el candid si cu cel corupl, cu dimensiunile ei firești sau monstruoase. Cheia cinematografului In cadrul multiplelor ma nitestări organizate de In treprinderea cinematogra METY čá a judeţului Harghita in colaborare cu alți fac tori culturali și organiza ţii de masă, concursul județean «Cheia cinematografului» re- prezintă o formă deosebit de atractivă si eficace a educaţiei patriotice, etice si estetice a tineretului, a oamenilor munci: români și maghiari de pe meleagurile harghitene. Ajuns In acest an la a Vlil-a ediție concursul s-a desfășurat In fiecare oras al județului, sub genericul «Trecutul glorios si prezentul luminos al poporu lui român în oglinda filmului» și a tosi dedicat aniversării a 60 de ani de la formarea statului national unitar román ion popescu gOpo(20) linii ce nu se întîlnesc niciodată, deocamdată... PALMA (de aur) de cineasti... PAT şi PATASON cuplu celebru La finala concursului, care a avut loc la Miercurea Ciuc, concurenţii (echipaje din oraşul gazdă, Odorheiu Secuiesc. Gheorghieni, Topliţa, Cristuru Secu- +esc și Bălan) au trebuit să apeleze la un complex de cunoştinţe legate de o seamă de creaţii ale producţiei cinema- tografice naţionale. intrebările, corelate cu răspunsurile date de concurenţii bine pregătiți, au constituit,pentru spectatorii prezenţi in sala cinematografului «Transilvania»,o trecere în revistă a válentelor educative și artistice ale filmelor româneşti din ultimii ani. În același timp, filmogratia concursului (Buzduganul cu pe ceti, Pentru patrie, Doctorul Poena- tu, Marele singuratic, Trepte pe cer si altele) a asigurat posibilitatea de « prezentă principalele perioade ale isto- PAM, onomatopee care PATHE, exprimă un zgomot. Charles. Napoleonul cinematografului In afara autorului care participă ne- mijlocit şi nedisimulat la spectacol, per- sonajul principal este Neyra Dorothy Vetusi, combinaţie extravagantă dintre eroinele lui Metaforel (cum i se mai zicea lui lonel Teodoreanu) si adoles- centii lui Salinger. Scrisorile pe care Neyra i le adresează lui Basil sint im- primate pe bandă de magnetofon si cuprind amintiri din copilărie, conside- ratií privind aspecte contemporane, con- diția femeii, Hollywood-ul de ieri si de azi (splendoarea apusá comparată cu un «Pompei pe malul Pacificului»), so- cietatea de consum, drogurile, tineretul, descrierea computerelor, notații despre şomaj, dragoste și căsnicie, despre obiectele care se aruncă la gunoi («Noi avem rochii de mireasă din hirtie pe care le arunci la gunoi, potrivite cu căsă- toriile noastre aruncate şi ele repede la gunoi») şi cite și mai cite, semnate «Neyra, regina albinelor, sau «regina păsărilor care știu să danseze» sau «regina planetei Terry» sau «regina dezechilibratěn. Şi așa, peste lista coincidentelor din- tre asasinatele lui Lincoln și Kennedy si alte evenimente senzationale, peste destinul Neyrei cu aventura sa extra- ordinară şi, mai ales, cu cea interioară, peste secvențe cotidiene, conversații, descrieri culinare, obiceiuri, ticuri, firme si reclame — plutește imaginaţia auto- rului, verva lui fabuloasă, sentimentală, lucidă, tandră şi sarcastică (aceste epi- tete supranumerare indicind si o ușoară, paradoxală tuşă fastidioasă iscată de exces și de aglomerare) care face aceas- tă povestire să fie necontundabilă, surt- zătoare și familiară, cu toate sfaturile ei divergente. Nina CASSIAN tei României, lupta seculară a poporu- ui nostru pentru independenţă, unitate națională şi progres social, munca lui eroică in anii construcţiei socialiste Dovedind o pregătire foarte bună, membrii echipajului din orașul Topliţa au cucerit cheia simbolică. De o bună pregătire au dat dovadă şi membrii echipajelor din Odorheiu Secuiesc şi Cristuru Secuiesc, care s-au situat pe locurile următoare. Potrivit tradiţiei, fi- nala concursului se organizează in lo- calitatea care deține «Cheia cinemato- grafului», deci în anul viitor echipajele care vor cistiga fazele preliminare se vor confrunta în oraşul Topliţa. Ar fi lăudabil ca Centrala România film să ia iniţiativa unor concursuri de cultură cinematografică interjudeţene. in ansamblul manifestărilor cultural- educative organizate In cadrul Festiva- lului naţional «Cintarea României». Josif HAJDU Şeful biroului rețelei al eprinderii cinematografice a județului Harghita răsucire orizontală. PANTOMIMA arta de a exorima idei şi sentimente. alte fenoaene. https://biblioteca-digitala.ro PACALA (film) nouă milioane, spectatori. telex Sahia Marea răspundere La Cisnădioara. La început de drum, film tează vic > cla mu c e în fa Marea răspundere, olde am semănat ndre h c P unde ner Hemoragii si Hemostaze P l PARADOX enunt fi m l demonstràbil Je dar 4 contradictoriu. vergea de fier ce se foloseşte împotriva tršznetului. telex animafilm Spectatori, nu fiti numai spectatori! Test Este deajuns să privesti lucrarea Pri- mávara aparținind pictorului Sever Fren- tiu, să urměresti cu ochii fanteziei revăr- sarea, continuarea ei dincolo de patru- laterul îngust al tabloului, ca să testezi cu precizie vocația autorului pentru animație și anume pentru cinepictură. Un simplu pas (sau un telefon) ar aduce, și va aduce, sperăm, artistul spre filmui de animaţie pentru care e apt fără s-o ştie. Solidaritate Cain Valentin și Bujor Ştefănescu, dol tineri animatori — care au probat virtuți si în regia de film — au lăsat de o parte toate proiectele personale si timp de şase luni s-au consacrat reali- zării animației complexe, cu totul spe- ciale, pentru filmul Nodul gordian, film de debut al unul coleg și prieten în care ei cred, Szilaghy Zoltan. Gestul lor se constituie ca o nouă dovadă că animatorii, cei care Insufletesc ideile, liniile şi desenul, dispun de multă com- bustle sufletească. lar prietenia, soli- daritatea ce-l leagă pe membrii echipei de filmare, se evidenţiază ca un capitol decisiv pentru reușita oricărui film, deşi nu figurează nici în deviz și în nici un alt document al filmului. Animatorul Regizorul Olimp Vărășteanu a făcut din regia de animaţie o profesiune de credință. Unde s-a solicitat un efort de creație mai intens, de cite ori s-a proiectat ceva nou In acest atelier de creație ce se numește studioul «Ani- mafilm», Olimp Věrásteanu, pe tăcute, a fost în cap de coloană. ȘI precum în zborurile cosmice, unde cunoscute și aplaudate sint numele cosmonautilor și nu şi cele ale constructorilor de nave, adeseori au strălucit în animatie nu- mele unor zreatori tineri dar, In spatele lor zimbea, satisfăcut, acest alergátor de fond, creator de concepție, artist în stare să imprime un stil si, mai ales, să formeze artişti. În prezent, stlind cit de mult gustă spectatorii adulți filmul de animatie, caută linia cea mai simplă In acord cu ținuta simplă, dar de forță, a omului așa-zis «de rind» (In sensul de coloană, de front), pentru a da viață unul personaj a cărui voce, al cărui suflet, ale cărui opinii să ajungă la public, Odată crelat si testat episodul pilot al noului film, Olimp Věrásteanu va încredința continuarea serialului echi- pel sale foarte tinere. Succes! Lucia OLTEANU posibilități posibile Să nu uităm Mocánita ! Despre Mocěnita trebuie neapărat realizat un film, pentru că trenulețul acesta, coborit parcă din legendă și devenit simbol, este pe cale de dispa- ritie. Linia îngustă va fi înlocuită cu una normală, iar de la Alba lulia la Zlatna, în loc de două ore şi ceva se va călători preț de vreo douăzeci-treizeci de minute. Şi pentru că Mocăniţa nu-i doar un tren şi pentru că Mocěnita a dus vieţi de moti, şi pentru că Mocěnita își caută un nume pentru viltor (simpaticul zlátnean Felix Treger care stă chiar lingă capătul ei şi o tot vede venind si ducindu-se de şase decenii, are chiar citeva propuneri, unele lirice, altele cu zimbet, altele fes- tive și altele «ceferiste»), ei bine, pentru toate astea trebuie tăcut un film despre ultimele zile ale Mocăniței de care motii se despart cu emoție, dar nu cu regrete. Alexandru STARK scrisoarea lunii increderea în actori «...Avem actori foarte buni, asta o stim demult şi-o stim prea bine: de ce nu sint folosiți întotdeauna la justa lor valoare? Si in același timp, de ce nu sint menajati acești actori? Cred că ar trebui să dăm multor actori necunoscuţi posibilitatea să se afirme, actori aflați prin toate teatrele ţării, care ar putea insemna mari descoperiri. Pină mai ieri, mult apreciatul de astăzi Ştefan lordache fusese complet dat uitării, după realizarea din Străinul. Şi nu e singurul caz. Atitia şi atiția actori sint uitaţi şi, pentru a ne imbărbăta conştiinţa, ne spunem că încă nu-i tirziu, că mai este timp şi pentru ei. Cind? Cind nu vor mai avea de ales decit roluri de bunici si bunicuţe, ingádultori și capabili de iertare? Pentru ce Mariana Mihut, actrița care e in stare să ridice în transă o întreagă sală de teatru e aproape ignorată, oferindu-i-se doar cite un rolisor ca cel din Protetul, aurul si ardelenii? A trebuit să fie descoperită o valoare numită Anda Onesa care alături de o altă valoare numită Geo Costiniu, să dea un film care e acum pe buzele tuturor. Numai regizori ca Timotei Ursu, Mircea Daneliuc, Stere Gulea și alţi citiva curajoşi, există la noi? Am urmărit inter- viurile luate de Eva Sirbu actorilor noștri cei mai talentaţi și in special actrițelor. Toate speră că poate va veni si pentru ele rolul cel mare, sint convinse și vor să-i convingă si pe ceilalți că pot face şi altceva decit am văzut și sintem obișnuiți să tacă. De ce nu am avea încredere în ele? Proiectati-le pe Gilda Marinescu și Vasilica Tastaman în cite un rol serios, adevărat, mare si sint gata să-mi asum răspunderea succesului lor categoric.» (N.R. Nu s-ar putea spune că nu sinleți foarte curajoasa’) Filmul românesc © «...Mi-a plăcut așa cum este, şi mai slab şi mai serios, şi mai deinimă și poate uneor dur, cu si fără lipsuri, pentru că este un film la care, se vede teribil de bine, s-a muncit Este un film bun și cind spun bun, vreau så se înțeleagă atit: bun. (Nu bunişo' sau foarte bun). Avaria te doare si te bucuri ca film. Dacă şti să-l urmărești, dacă vre: s-o faci de la început plně la sfirsit, nu se poate să nu te influențeze într-un anume tel. Eu m-am bucurat si am suferit... Am auzit undeva, sau am citit, nu-mi amintesc, că cineva cerea «să învăţăm să facem filme bune!» După Avaria, m-am gindit la o altă alternativă care mie mi se pare de mai mare importanță. Ce-ar fi să Invětěm si sů- învăţăm si pe alţii să fie spectatori, să-i învăţăm cum se vizionează un film.» (Corina Ghiorghiescu, Sir. Covasna nr. 23 — Bucu- reşti) © «...Oamení exceptionali, în situaţii excepţionale. Totul perfect încadrat în coti- dian, în fluxul continuu al muncii de con- structor. Chiar dacă mai avem unele lipsuri, (ca la orice sedintá),prefer astfel de subiecte pentru filmele noastre celor In care ne pre facem că ne amuzăm de isprávile (pe ci! de false, pe atit de ridicole) unor bisnitari, găinari sau susanisti care beneficiază de șarmul interpretativ al celor mai buni artiști de comedie.» (Florin Octavian Molnar, str. Baba Novac nr. 3 — Bucureşti) © «...Avaria e o peliculă plină de bune intenţii ratate. Regizorul tratează multe posibilități, cu mină şcolărească si modestă Un fel de «hai să fie» inadmisibil la un al patrulea film, mai ales cind ştim că cele- lalte trei se distingeau prin ambiţii serioase. Avaria, din păcate, are aerul unui debut de la sfirșitul anilor '60, Ca să nu mai vorbim de erori puerile ca prim planul Torei Vasi- lescu, călcată de tren însă surlzind mirific şi Imbujorat, sau cliseele siderante ale unor personaje şi ale cadrului final. Sin- gurele calităţi ale filmului subsistă, cred, în portretele a vreo doi ingineri (Ovidiu luliu Moldovan, Emil Hossu, eventual și Ilarion Ciobanu), în genericul alert și destul de original. Momentul avariei propriu-zise. care debutează șocant și antrenant, se dezumílá imediat ce spectatorul s-a in- tegrat în atmosferă. Întreg filmul e neres- Stela BĂRBULESCU Bd. Dacia nr. 26—Bucuresti pectarea unei promisiuni pe care o credeam subinţeleasă clar, din realizările precedente ale lui Ştefan Traian Roman». (Mihnea Sergiu Columbeanu, Bd. Păcii 116—126, Bl. 21; sc. 2; et. 5; ap. 64 — București) Ecce homo Același corespondent ne trimite in acelaș plic si o cronichetă la Ecee homo: «Am privit cu un zimbet admirativ Scurtă istorie şi 7 Arte. Am tremětat de emoție de fiecare dată cind am văzut Intermezzo pentru o dragoste e- ternă. Dar Ecce homo m-a lăsat, efectiv, cu gura căscată. Odată sfirgit filmul, am rămas cu ochii larg deschişi, Incintat, ne- putind să cred că ceea ce am văzut e, în- tr-adevăr, un adevărat film românesc. Şi deşi știu că sugestiile spectatorilor sint la început lăudate și apoi ignorate — nu vă supăraţi! — propun modificarea titlului, după ideea din revista «Cinema»: «Ecce Gopo». Cred că marele nostru artist, merită această «modificare» Filmul străin E «...sau cum se transformă nelnfricatul tigru în motan fără gheare? Tigrul se trans- formě In motan pe două căi: 1) Se ia un pui de tigru din junglă şi se duce la circ, unde sub biciul unei blonde și răpitoare dresoare, acesta va uita încetul cu încetul cine este, care-i e menirea și plná la urmă va face tumbe de dragul publicului. 2) Se ia un sce- nariu în care se află de toate pentru toți: un cadru exotic, un guvernator britanic crud şi nemilos, un sărman popor asuprit, şi un tigru nelnfricat, frumosul malaez, numit Sandokan. Aflăm că feericul cadru exotic contrastează cu viața poporului malaez, asuprit pe vremea aceea de bri- tanici. Dar nimic nu este veşnic. Nici cotro- pirea britanică. Tigrul malaez este speranța tuturor malaezilor. Noi, spectatorii, aş- teptăm cu sufletul la gură ca Sandokan să găsească ac de cojocul guvernatorului. Dar nu găsește. Ce face în schim. ? Se Intilneste cu frumoasa dresoare blondă, suavě, cu minunatii ei ochi albaștri. Şi tigrul nostru, malaezul Sandokan, asemeni tigru- lui dela circ, se lasă ImblInzit. Cu mina pe inimă — cine ar rezista unei blonde de- săvirşite? Nu ştiu. Poate un alt erou roman lie, dar Sandokan al nostru, nu. Dece să reziste? El vrea să ardă «pină la mistuire» (vorbe rostite de el însuși). Si tot așa, arzind, uite că uită de scopul său sfint — eliberarea ţării sale — şi devine un motan care visează un paradis de-al lui, lingă pisica sa. Visează un paradis fără societate şi mai ales fără grelele şi realele probleme ale oricărei societăți.» (Maria Victoria Török, str. 23 August nr. 23/8, Vişeul de Sus Jud. Maramureș). B «...Tot mai mult, Pierre Richard «riscă» să devină un comic vestit, original, căutin- du-şi propriul drum, fără infatuare, adică recunoscindu-se din cind în cind — cu drăgălășenie si zîmbet de şoricel din dese- nele animate — epigon în umbra lui Chaplin, Tati, Etaix. Pierre Richard a învăţat ce în- seamnă comedia: Inlántuire de gaguri, ris stenic bine direcționat, vizind fără incetare, cu precizie.» (Alexandru Jurcan, Loc. Ciucea — jud. Cluj) Dialog între cititori «in nr. 9/78, Accun Curti se ocupă foarte pe scurt de importanta fleacului în filmele noastre cele de toate zilele, deși subiectul ar cere pagini bune si nici atunci n-ar fi epuizat. «Fleacul» nu merită zimbetul dis- pretuitor al celor ce fac filme si nici indife- renta noastră de oameni grăbiţi ca să mai băgăm în seamă «toate nimicurile»,. Eu nu intru în sala de cinematograf pen- tru a-i vina lui, regizorului, şi lui, operatoru- lui, şi lui, actorului, greşelile, ci pentru a petrece în altă lume o oră și ceva, pentru a-mi potoli setea de nou, de frumos și de adevăr. Dar eu, spectatorul, simt că sint considerat un biet naiv cînd mi se servesc atitea inadvertente, atitea replici şi cadre care mă fac să zimbesc și să inchid ochii. Pină si In Rătăcire (cel mai bun film de actualitate românesc) l-am găsit pe Tatos «rătăcit» de citeva ori în «fleacurilem de care vorbea si Accun Curti. Cred cà uneori se spune: «mulţi văd, puțini orsă vadă»! Dar pentru cine sint făcute filmele? De unde acea indiferență a multora față de spec- tatori? Dece îndrăznesc unii să ne ia de fraieri?» (Mircea Radu Zágrean, Sir. Tei- lor nr. 30 — Dej) © Erica Schauerman (str. 1 Decembrie 14 Timişoara), Inghe Schuld (sir. Văliuc nr. 4 — Timișoara), Cornelia Bakesi (car! Craiovila Nouă — Craiova) Rodica Fătu (Tiglina 3. Galaţi), precum şi un alt grup de cititoare din Timișoara: Veţi găsi în Alma- nahul nostru de la sfirşitul anului citeva din fotografiile, pe care ni le cereti cu ati- ta insistenţă, din serialul Om sărac, om bogat. © G. Camelia (str. Republicii 49 — Con- stanta): V-am înţeles mesajul foarte clar formulat împotriva unor snobi din sălile de cinema. Aveţi dreptate. Aşteptăm să ne mai scrieţi la fel de pătimaș și de în- dreptětit. © Colea Rusu (str. Avintului, bl. 84 — Vaslui): Ce plăcere să descoperim în co- respondenta noastră cinefilá, observaţiile dvs. asupra minunatului roman, «Lotte la Weimer» al lui Goethe. Ce să facem cu ace: text care nu ni se prea potriveşte «specilicu- lui»? Vedem totuşi în el un semn al preluiii pe care ne-o purtați. Vă mulțumim. © Victor Postaru (cartier Craiovița Noua, bloc. 29 — Craiova): Regizorului preterat Sergiu Nicolaescu li puteţi scrie pe adresa ACIN, Bd. Gh. Gh. Dej 65 — Bucuresti Anul XVI (191) Bucureşti noiembrie 1978 Redactor şef Ecaterina Oproiu Coperta | Marion Ciobanu și Gheorghe Dinică, doi mari actori pe care-i vom revedea, în curind, pe ecrane: pe primul în filmul lui George Cornea «Din nou împreună», pe celălalt în filmul lui Eugen Barbu și Dan Pita, «loanide». Deocamdată, amindoi, pentru revista «Cinema», sint (din nou) împreună. Folografie de Emanuel TÁNJALÁ https://biblioteca-digitala.ro CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 Exemplarul 5 lei Cititorii din străinătate se pot abona adre- sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 Prezentarea grafică: loana Moise Prezentarea artistică: Anamaria Smigelschi Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — Bucureşti vě in curind va apare ` Un om in cumpăna vieţii, un om pe care-l cunoaștem din «Ultima noapte a singurătăţii», gospodar de frunte, cu răspundere în obștea satului, un om care și-a crescut singur copiii și i-a văzut rostuiti pe la casele lor, se gin- deste, în sfirgit, să-şi pună ordine în propria-i viaţă. Deși tilmul Drumuri în cumpănă se ocupă în principal de drama lăuntrică a acestui om, nu se poate spune că este filmul unui personaj și al pri sale familiale, ci filmul unei intregi colectivităţi, prinsă într-unul din cele mai semnificative momente: efortul de perfectionare a relaţiilor individ-color ivitate. Scenariul: lon Brad, Alexandru Brad. Regia: Virgil Calotescu. Din distribuţie: Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, Dorina Lazăr, Sergiu Nicolaescu, Stela Popescu, Costel Constantin, loana Ciomirtan, lon Dichiseanu, Dorina Done, Mariana Calotescu, Dorel Vişan. Casa de filme 4 Ce a determinat o fată din Vădenii Gorjului (unul din numeroșii copii ai unei familii de țărani săraci) să plece voluntară în primul război mondial? De unde atita fortă lăuntrică cu care a Invins prejudecățile celor din iur, propriile slăbiciuni și contruntarea dură cu tranșeele? Au incercat să răspundă la această întrebare şi la multe altele, pe care le suscită portretul eroinei, care a intrat în istorie şi în legendă ca un fel de Jeanne d'Arc a românilor, realizatorii filmului Ecaterina Teodoroiu. Casa 1. Regia: Dinu Cocea. Scenariul: Mihai Opriș și Vasile Chiriţă. În rolurile principale: Stela Furcovici, lon Lupu, Mihai Me- reutě, lon Caramitru, Cornel Coman, Niţă Anastase-Fifi, Elena Sereda, Alexandru Lungu, Teodor Pică, Ariton Petrescu, Olga Bucătaru, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu si Ruxandra Macovescu Cine a spus că sint tineri care se sperie de greutăți? Care-gi caută un loc cšidut, după absolvirea facultății? lată un tînăr inginer agronom, care auzind de un președinte de cooperativă «imposibil», sever şi de neinduplecat, cere să fie repartizat exact în comuna cu pricina. Orgoliu? Dorinţă de afirmare rapidă? Sau, mai curind, ambiția celui care-și propune cel mai inalt prag? Poate și dorinta de a polemiza cu cei care spun că sint unii tineri, pe care greul i sperie... Un film despre tineri ai zilelor noastre este, desigur, și un film de dragoste... Din nou împreună, un film de George Cornea Casa 5. Scenariul: Dumitru Buznea. În distributie: Vladimir Găitan, Micaela Caracas, Ilarion Ciobanu, Draga Olteanu-Matei, Octavian Cotescu, Silviu Stănculescu, Geo Saizescu, Mircea Diaconu, lulian Voicu, Dumitru Chesa, lon Albu, Aurel Grugevschi şi Rodica Negrea. Vladimir Găitan Hollywoodului a interesează despre è de 30 de an din Onedin combinat nahul «Cinema»! rubrica unui regizor Ne intorceam de la Buftea cu echipa cu care sint în pregătirea unui decupaj şi șoferul care a asistat și el la vizionar filmului Aurora, a exclamat, plin de ne- dumerire, că actorii de azi nu mai joacă atit de bine ca atunci. În filmele noastre? l-am întrebat. «Nu, în toate!...» Era prima dată cind vedea un film mut. E adevărat că era vorba de o capodoperă, dar ce descoperea el era un lucru înfricoșător. Dece nu mai joacă interpreții ca în lil mele mute? Nu i-am dat decit un rás puns foarte simplu: fiindcă scenariile nu mai sint atit de bune, nici regizorii supusi la un efort atit de extraordinar de a exprima o dramaturgie doar prin mijloacele specitic cinematografice: u nul, două, trei inserturi scrise și în rest witatea interioară a eroilor, ca montai si lumină... Nu putem și nici nu se mai poate să ne intoarcem la mijloacele restrinse, din punct de ve dere tehnic, ale filmului nevorbitor, in tr-o lume aproape poluată de zgomote si verbiaj excesiv, dar va trebui să Inte- legem că economia în fabulă, dialog si în «farmecul» interpreţilor este nece- sară, adică ozonizarea acestui aer poluat pe care îl inspiră și expiră majoritatea fil- melor contemporane! Avem mai multă nevoie de «tăcerea, vorba lui Alexa Visa- rion... Desigur, că și mie mi-e mai uşor să revăd O lume nebună, nebună, ne- bună decit Potemkin; imi place mai mult să fiu destins după un film, decit incrincenat, ingindurat, copleșit... Dar oare vom exista cu adevărat fără Dos toievski, Salom Alechem sau Thomas Mann, numai cu Maupassant sau Mark Twain? Aşa cum aș compara de exem- plu in cinematografie pe Dreyer cu Truffauti... Şi ce putem face ca să micsorám ih calajul atit de mare între gustul publicu- lui pentru un film ca Săgeata căpita- -digitala.ro nului lon în raport cu Nunta de pia- tră? O singură soluţie: să nu Il facem, să nu le dăm, să nu îl arătăm pe primul! Mă gindeam la ce spunea Eugen Barbu, despre faptul că magazinele Bucurestiu- lui sint invadate de flori artificiale de plastic. N-ar trebui făcute și atunci cine ar vrea flori, ar fi nevoit să-și întoarcă ochii spre fiorării. Oare nu e de datoria noastră să curmăm avalansa producţiilor de gust dubios? Chiar eu mă intreb, de ce să fac in continuare lucrurile pe jumătate sau pe sfert bune, cind am în fața mea o carte minunată ca acea «Eternitate locală» de Eugen Seceleanu, pe care citi dintre nol o cunoastem? Si de ce să-l canonim pe Marcel Půrus să ne scrie scenarii, cind Vasile Voiculescu ne-a adunat cu migală, în volumele lui, atitea bijuterii? Dar liindcă omul nu poate să se simtă bine numai sugrumat intr-o cravată și mincind exclusiv icre negre și asta l-ar face să respire ma lulian MIHU Anul XVI (191) M EE F eee em 4 D Revistă a Consiliului Culturii și Educaţiei Socialiste Bucureşti — noiembrie 1978