Revista Cinema/1963 — 1979/1970/008-CINEMA-anul-VIII-nr-7-1970

ANUL Viit (91) 
revistă lunara 
de cultură 


inemato gr git 
Bucureşti — lulie 1970 


În acest număr 


CINEMA 
ANUL Vii! NR (91) IULIE 1970 
Redoctor șef. Ecaterina Oproiu 


COPERTA ! COPERTA IV 

Marlène Jobert, antivedeta cu lon Besoiu revine pe ecranele 
pistrui, cunoscutá la noi din: noastre, in filmul lui Sergiu Nico- 
«Operaţiunea Leontine» și «Prea- laescu, «Mihai Viteazul». 


fericitul Alexandre». 
Foto: UNIFRANCE Foto: A. MIHAILOPOL 


Dumitru Carabóát 


Radu Cosașu 
Alice Mănoiu 


Gheorghe Vitanidis 
A. Săgeată 


Ecaterina Oproiu 
Zsugân Istvèn 
Moscova: Cine eşti d-ta, Oleg Efremov? Elena Azernikova 


Londra: Talentul nu curge, tot, în 
Dilys Powell 


Pe ecrane: «În arsita nopții», «Dincolo Ee, EC 
de mulțimea dezläntuitä», «Omul care nu formistul». 

poate fi acuzat», «Salariul groazei» etc. 

TV: File rázlete dintr-un notes pästrat 

Cinemateca: Un regal cinematografic 


CINEMA 
Prezentarea artistică: Radu Georgescu h eegen Prezentoreo grafică: lon Făgărășanu 
Piata Scinteii nr.1—Bucereși: 
Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București 
Cititorii din străinătate se pot abona la această publicaţie adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România 


| 41 017 d Exemplarul 5 lei 


| Principala Principala Principalul Principala 
irectie: cerinţă: erou: Se? 
FILMUL GAJAREA OMUL SPIRITUL 
CONTEMPO- |PARTINICA|CARE | DE RASPUN- 
A CREATO- | CREEAZA . |DERE 
COLECTIV 


discuţie cu Dumitru Carabät, 


directorul artistic al studioului „Bucureşti“. 


(pag. 9-12) p " 


PS 


id 
$ Jurámintul 


2 (Emmeric Schäffer si lon Besoiu) 


à M 


«Statul major» al platoului condus de Sergiu Nicolaescu. 


© LA POJ 


panoramic 
"70 


6 000 de ostași, 


o echipă 
Cardinalul (Gyórgy Kovacs) de filmare 
in deplasare două zile pentru această secvență si o singură 


secvenţă : 
bătălia 
de la Kerestes. 


La poalele Făgărașului s-a înălțat o cruce înaltă de 
15 m. 

Zece oameni dau foc crucii. MOTOR!!! Caii se string 
in zăbale, spuma lor alunecă sub sei, amestecindu-se cu 
transpiratia oamenilor, freamătul creşte, sulițe cresc din 
pămînt, drepte, macaraua înscrie o buclă de jos în sus, 
cuprinzind desfăşurarea unei armate uluitoare, cu flamu- 3 
rile in vint, imprimindu-se strigátul «Pater noster qui E 
es in caeli», imprimindu-se pe peliculá o singurá sec- 
ventá: bátália de la Kerestes. 

Un podium enorm in care se desfășoară orchestratia 
de valori, culoare, compozitie, respectul adevárului istoric, 
atmosferá, ritm, grandoare, frumusete, o viziune a iadului 
pe pämint, intr-o coplesitoare emotie. 

Eroul principal: MIHAI VODÀ VITEAZUL 
Dirijor: Sergiu Nicolaescu. 


Un 


s Ak + he” z. Sa Meci. fă 
e ba ËÉ ual Le. “A e En pei 


` +; d á - iia MU o 
aw + " ^ ` ep A >! ^ ` di "az "E S a 


aimo A 
"a 2 


Am parcurs de nenumárate 

ori drumul de la Brașov la Si- 

ghișoara. Cu sau fără treabă. 

Cu sau fără o echipă de filmare. 
. Pe zäpadä, pe ploaie, sau pe 
o zi insorită ca cea de azi. Sint tot cu o echipă 
de filmare — regizorul Mihai lacob, operato- 
rul Ovidiu Gologan, asistentul sáu, Marcel 
Reinstein, electricianul Călin Gheorghe si 
şoferul Gheorghe Dumitru. Inghesuiti toți 
într-un microbuz printre cutii cu aparate și 
peliculă. Undeva, în fața sau în spatele nos- 
tru, mai sînt două maşini. În una se află Marin 
Preda si Lucian Pintilie, în cealaltă Radu Ga- 
brea. De filmat, filmează numai Mihai lacob. 
Ceilalți au venit să vadă, să se documenteze, 
să scrie. 

Parcurgem același peisaj verde de primä- 
vară, proaspăt spălat de ploile care au tre- 
cut, peisaj care a slujit de fundal, mai mult 
sau mai puțin turistic, mai multor filme. 
Dar azi e 26 mai (frumosul mai!) 1970 si la 
capătul drumului nu ne așteaptă nici un 
decor construit, nici figuratie, nici actori 
machiati. La capätul drumului de azi ne 
așteaptă Sighișoara după «al doilea val». Cu 
toții am citit ziarele și am văzut pe micul 
ecran ce era de văzut. Şi totuși, cind pri- 
mele case isi arată acoperișurile smulse, 
pereţii prábusiti sau însemnați de un briu 
întunecat de apă, amutim în aceeași nedu- 
merire indureratä: chiar asa? Pe urmă, 
oprim si,in cel mai veridic decor cu putinţă, 
Ovidiu Gologan începe să filmeze: strada 
Clujului. 6 Martie. Ştefan cel Mare. Liber- 
tátii. Case prăbușite de tot sau pe jumătate, 
Case din care apele s-au retras lăsind în 
urma lor milul cenușiu. Dărimăturile de 
sub care iese un pian sau un cărucior de 
copil, o mașină de scris, un aragaz, cárti, 
haine, sticle, aparate de radio, lămpi. Tot 
ce se găseşte de obicei intr-o casă, acum e 
afară, strivit, răsucit, acoperit de mil. 

Oamenii povestesc. Sint aceleași poveşti 
cu iz de basm popular: «Întii mi-a ajuns pină 
la glezne, apoi pină la genunchi, apoi pină la 
briu». «Inti m-am suit pe sopronul acela, pe 
urmă in pom, pe urmă pe acoperiș». «Uitaţi, 
în părul ăsta a stat o bătrină numai in cămașă 
de noapte obtusprezece ore». «Dincolo, un om 
cu fiul său». «Acolo a fost casa lui Otto Lurtz» 
(un gard verde cu marginile vopsite in roșu). 
Fotografiez o biserică de piatră cu o canapea 
pusă drept în față la uscat. «Biserica asta 
are vreo 600 de ani». Informaţia, aproape 
turistică, pe care mi-o dă un bătrin, mă 
loveşte în moalele capului. «La mata n-a 
intrat apa?» «Dară...!» Şi-mi arată o dări- 
mătură. Pe strada Libertăţii pompele scot 
milul din canalele infundate. Peste drum. 
pe un geam, cineva și-a pus la uscat foto- 
grafiile de familie. La colţul celălalt, vinză- 
toarele de la un magazin de máruntisuri, 
spală papiote de aţă si nasturi mărunți si 
colorati, unul cite unul. Un bárbat in salo- 
petă si în cizme de cauciuc se uită la Ovidiu 
Gologan care filmează si spune zimbind: 
«Diseară o să vedem ceva la televizor». Peste 
drum, unde e un salon de frizerie deabia 
scos de sub mil, frizerul stă în prag și își 
așteaptă clienții. Prin fața lui trece o pe- 
reche de îndrăgostiți. De mină. Pe strada 
principală, în școala cu pereții uzi pină la 
jumătate, se tin cursuri, iar alături, între 
o legătorie de cărți (cărțile spălate au 
fost puse la uscat și arată ca niște manu- 
scrise vechi)și o magazie în fata căreia niște 
femei spală cizme, un grătar cu floricele. 
Mă uit fascinată la porumbul care începe 
să înflorească alb, pufos şi mirosind dulce 
şi dintr-o dată am o senzație copleșitoare 
că tot ce văd nu e adevărat. Că mă aflu pe 
un platou de filmare. Aproape că-mi vine 
să-l întreb pe Mihai lacob cine i-a făcut 
decorul ăsta nemaipomenit. Pentru că iată: 
o spărtură într-un zid, ca o arcadă, prin 
care se vede agäçatä pe peretele opus o 
fotografie. Un perete căzut cu totul, aco- 
perisul de asemenea; în unghiul celor trei 


ra 


6 


pereți rămași în picioare, o scară care duce 
la cer si într-un colt o cuvetă albă de fa- 
iantá. În ce film de război am văzut imaginile 
astea? Sau: în mijlocul unei camere udă 
pină la tavan, o mașină de spălat rufe, o 
maşină de cusut, o mașină de gătit, un raft 
de bucătărie pe care stau de-avalma o răză- 
toare ruginită, o oală cu sare, citeva farfurii, 
o oală de noapte. Alături, un balot cu haine 
acoperit cu nylon şi peste el fotografia de 
nuntă. În ce film pe care l-am categorisit 
drept melodramatic, am văzut imaginea 
asta, cu fotografia de nuntă scăpată ca prin 
minune din dezastru? Oare va trebui să-mi 
revizuiesc chiar tot ce am apucat să gindesc 
despre film si viață, despre adevărat si 
făcut? 


Toate filmele posibile 


Pe urmă intrăm din ce în ce mai adinc 
într-un univers burdușit cu subiecte, cu 
eroi, cu imagini de film. Fiecare dintre 
oamenii intilniti poartă in sine, în creier, 
pe retină, in priviri,tiimul său, care a inceput 
intr-o noapte sau într-o zi de mai. Íntilnesc 
filmele astea pe strázile dárimate, pe casele 
dárimate, pe obiectele strivite. ÎI intilnesc 
în ochii animalelor. În ochii unui ciine care 
păzeşte o casă pe jumătate cufundată in apă. 
In ochii unei pisici (galben cu alb cu negru) 
care nu-și mai găseşte locul și miaună la o 
margine de drum spre oricine trece pe-acolo. 
În ochii unui minz priponit într-o curte 
fără casă. Filmul ăsta începe să se întipă- 
rească încetul cu încetul pe chipurile oame- 
nilor din echipa de filmare, iar noaptea 
dnd ajung in camera de hotel, il găsesc 
si pe figura mea rásfrintà în oglindă. Pentru 
noi el rulează o singură dată. Pentru oamenii 
de aici s-a reluat după zece zile, după ce 
deabia apucaseră să scoată milul din du- 
lapuri şi din paturi, după ce spălaseră pa- 
piotele şi nasturii, după ce spălaseră casele 
şi străzile cu furtunul. 

Pe urmă nu mai contează. Locurile incep 
să-și piardă numele si identitatea. Dărimă- 
turile sint la fel peste tot, briul acela negru 
înseamnă la fel casele rămase în picioare, 
oamenii povestesc același lucru (pină la 
glezne, pină la genunchi, pină la briu), zim- 
besc cind aparatul de filmat se oprește 
asupra lor si pling cind incep să poves- 
tească. Nu vreau să mă supun acestui «la 
fel» și-mi însemn numele orașelor, ale sa- 
telor cu o încăpăținare probabil inutilă. Si 
totuşi...: la Tirnăveni, dispecerul de servi- 
ciu care ne însoțește printre ruinele sec- 
fiei de carbid si povestește cum a fost 
explozia, are o privire foarte calmă. O pri- 
vire albastră și calmă. Mă uit la el, mă uit 
la grinzile solide de beton frinte ca nişte 
bete de chibrituri şi ascult cum spune că 
n-a lipsit mult să sară în aer cuptoarele 
încinse la 3000 de grade. «Ar fi fost o 
explozie de puterea unei bombe atomice». 
E prototipul eroului pozitiv, plin de calm 
si stăpinire de sine. Ne spune că o echipă 
specială încearcă să salveze butoaiele de 
carbid care n-au explodat. Dar pot exploda 
în orice clipă... Filmul eroic... 

La ieșirea din Tirnăveni străzile sint încă 
sub apă. În casele cu ferestrele si ușile 
smulse, arde o flacără de gaz metan. În fata 
uneia, două femei în cizme de cauciuc si un 
bărbat (in sort, dar cu cizme) cu un căţel 
legat de sfoară să nu se piardă. Pilote roz 
de nanghin, rufe și covoare întinse pe frin- 
ghie. Femei care spală în mijlocul curților 
inundate. La o răscruce, o femeie în doliu 
cu o plapumă galbenă în brațe. Imagini de 
film neorealist... Echipa se opreşte să fil- 
meze o coloană de camioane trecind prin 
apă. Două sint cu ajutoare pentru sinistraţi. 
Drapelele flutură in aer. Mi-aduc aminte că 
am văzut drapele multe, undeva, nu mai 
știu unde, întinse la uscat pe un gard. Un 
şofer. vine la mașina noastră, se interesează 
ce facem. După ce află ne spune: «Do' să 
vedeţi ce e la Satu-Mare !» «Dumneata de unde 


Toate acestea... 


ești?» «De aici, casa mea e colo!» Casa lui 
e pe jumătate în apă. «Da' să vedeţi ce e la 
Satu-Mare !» Ce falsă mi s-ar fi părut replica 
asta într-un film. 

În satul Oarda de Jos, lingă Alba-lulia, 
dăm peste un cimitir inecat. Doi pași mai 
incolo, o alimentară. Vinzătoarele spală 
nasturi $i papiote. Unde am mai văzut 
filmul ăsta? Dar nu era film! Se intimpla 
la Sighişoara, pe strada Libertăţii... Printre 
cutii, sticle si baloturi care aşteaptă să fie 


. spălate, o cutie cu märtisoare. Ciupercute, 


cosari, flori, gärgärite. Fetele au sà le poarte 
la primävarä. Dar asta nu mai e film, asta 
e viață. 


Ea, întinsă, lucitoare şi calmă 


La Ilia sosim într-un final de film docu- 
mentar: se golește ultimul camion cu piatră 
în calea Mureşului. Oamenii stau pe străzi 
si ascultă zgomotul pietrelor care se pră- 
vălesc în apă. Fotografiez o casă desfăcută 
spre stradă ca un dulap cu uşile date de 
perete. Pe un rest de acoperiș, antena tele- 
vizorului. Mă întorc de partea cealaltă a 
drumului şi dau cu ochii de o fată în pulover 
albastru şi pantaloni maro. E foarte fru- 
moasă. Îndrept aparatul spre ea. Nu ştiu 
ce-mi vine s-o întreb unde sint stăpinii 
casei pe care tocmai am fotografiat-o. «A 
noastră a fost». Aici totul e la timpul trecut. 
Totul «a fost». Pină și întrebarea noastră 
e mereu aceeași: ««Cum a fost?» «Cum să 
fie? M-am dus in grădină, am văzut ceva 
lucind, acolo. Cind mă uit mai bine, eo era. 
Pind să strig la om, ea imi şi ajunsese pină le 


genunchi...» Pină la briu, pină la git... Toti 
spun aceeași poveste și vorbesc despre apă 
ca despre o ființă vie: «Am văzut-o cum vine». 
«Am văzut-o cum imi ia hainele». «Măcar 
butelia să mi-o fi lăsat». «Am văzut-o cum 
ia cu ea dulapul». «Aveam o bundă, că eu sint 
friguroasă, măcar bunda să mi-o fi lăsat». 
«Am văzut-o cum vine...» 

Plecăm spre Arad pe drumul acela incre- 
dibil de frumos, mărginit de salcimi uriași 
în floare. Pe partea stingă a drumului, cit 
vezi cu ochii, apă. Nu mai e Mureşul. Este 
EA. Plouă. Oprim pentru o clipă si în li- 
nistea locurilor ne acoperá pe toti un 
concert de broaște. EA stă întinsă si luci- 
toare si calmä in fata ochilor nostri. Din 
loc în loc o cumpănă de fintină, un acoperiş, 
coroanele copacilor iesite ca niste moturi, 
stilpii de telegraf (pinà la git). EA... Aș 
cobori in adincuri sá vád unde e butelia 
femeii din Ilia... Depășim niște camioane cu 
ajutoare pentru sinistraţi. Trecem prin co- 
mune frumoase scăpate de furia Ei. Pe un 
cimp, la intrarea în comuna Petrești, nişte 
copii joacă fotbal. Unul dintre ei iese din 
joc în fugă, caută un loc mai ferit si se des- 
cheie candid la pantaloni. Doi pași mai încolo, 
o bătrină în negru, cu buchet de bujori albi 
în mină, se catárá pe postamentul unei 
cruci imense de piatră. În ce film am văzut 
asta? 

La Arad e linişte si pace. EA n-a apucat 
să intre decit pină în parcul de pe malul 
Mureşului. Oamenii au oprit-o cu un dig 
din pietre şi saci de nisip. Oamenii vin, vin 
în pelerinaj să vadă ce face digul. Să vadă 
ce are de gind EA. Plecăm spre Satu-Mare. 


vor deveni filmul.. 


»Cum a fost PT 
»Cum să fie ? 
Am văzut ceva lucind în grădină. 


«pe ecran lat... 


Cînd mă uit, era EA...“ 


„Şi În eastman color... 


. Toţi — stivulesc de-o parte. Se uită la noi fără ăsta) si nu ştiu de ce imi aduc aminte deo- drum, lucrind là terasamentul de la Teiu: 
E. i O stradă, două, cinci, șapte... peii re Ss echipe in ammo) o D la cinematograful n. Dumbrăveni sau la Iprofil, sau într-un sat, oriunde; d 
m vine». n "em pe-acolo — și-și mai departe de treabă. rula «Vremuri minunate la Spessart», iar cum, de fintină e cumpăna din mijlocul 
die e MN = dete Mihai ee Dar ajunge să întrebi «cum a fost?»... printre afişele mici: «Cetăţeni, nu consu- accea nişte saci a pe cimp sint 
ba cum i moi Get YE Te T —— dr Ovidiu Gologan a filmat ceasuri întregi — mati decit apă fiartă si răcită» era un afiş digul de la Arad, toate pisicile sint galben 
tă eu sint ils ou ed P Sege Gi in "mU! Străzile acelea. Cind ne-am întilnit in mi- mare care anunța Opereta din Brașov cu cu alb și cu negru și miaună a pustiu si a 
f lăsat». p ca ir nes Som ee Că  crobuzul nostru burduşit cu aparate, n-a «Secretul lui Marco-Polo». disperare, iar o troiță cu un Crist ruginit 
cette săi SE FR ES spus decit atit: «Nici pe front n-am văzut Dintr-o dată ochii nu mai înghit nici o pe ea, e troița care străjuia o ruină de casă. 
Bia incre- Te ulei uză Fit i -= aga ceva». imágine. Încerc să mă gindesc la altceva, Nu, nu se termină nici cînd ajungi acasă. 
| i MU ED Ca OR şi nu d ; dar tot ce-mi vine in minte e cum vor arăta Nici cind intri în cameră si te intilnesti cu 
mi uriași ştiu de ce ne amintim cu toții în acelaşi Mergem în comunele din jurul oraşului. lat si în E " le. T. f 
pului, cit timp de șoferul de la Tirnăveni: «Să vedeți — Auzim același: «Aici a fost (aici a fost cámi- Gem pq ee NA "ud uc m mn EE or. patul, cu mats, cu cărțile. Toate Mu fost sub 
sul. Este ce e la Satu-Mare!» nul cultural, aparatul de filmat l-au găsit, `" ^t^" EUROS MA SE apă — la trei metri, la doi, metri, totul a 
şi in li- La început nu e nimic decit un fel de colo la colt in apă); ne-am suit pe acoperiș, fost plin de mil, totul a fost strivit, rásucit, 
toti un agitaţie mută, ca o neliniște, ca o spaimă pe urmă în copac; am stat 18 ore, 24 de feint. și te cuprinde o uimire Că semin 
à și luci- adunată in aer. Un convoi cu ajutoare. O ore; aici au pierit 14 mii de păsări; din- În termeni cinematografici cînd vezi antenele de televizor stind drepte 
gri. Din stație de purificare a apei pe care cineva a coace am dus vitele la sediu si le-am băgat pe casa de vis-à-vis. $i pentru Sd e aas 
acoperiş, pus un borcan cu flori. Pe străzile orașului, — in birouri; aici a fost copilul acela cu bunicii un nume, în film asta se uns ee "back. 
| moturi, mașinile pompierilor circulă purtind inscrip- (venise tocmai de la Turnu-Severin); aici a Pe urmă se întîmplă așa: ai ieșit din zonele Filmul enge termină apa: e uni s 
EA... Aş fia «Apă de băut». Înainte să ajungem la fost, a fost, a fost...» O bătrină stă pe ruinele «acelea». Cimpul e verde, un verde tandru ME miercuri. Au d două-trei zile 
è butelia străzile «acelea», trecem printr-o colonie Unei case. Stă ca într-o gară, pe valiză... În de început de lume. Soarele — soarele din Ou cind al veni du aco » Mari pe serie 
Noane cu de corturi. Bleu cu ciucurasi albi. Sint cor- comuna Berindan, întreb niste oameni unde frumoasa lună mai — bate peste el si undeva, d descoperi E "ei S Zenger n 
prin co turi de vacanță, făcute pentru malul mării, au să-și ridice, acum, casele: «Apoi tot aici, foarte departe, luceste ceva, poate un ciob, "tea pacii. încape o. Soe E turi 
à Pe un făcute pentru răsărituri de soare văzute că doar asta nu se-ntimplă în tot timpul!»... poate un ochi de apă si stomacul ti se stringe mari we dată cu ea, un miros T s P" 
sti. nişte prin deschizitura fermoarului. Se stă pe și pe urmă: «Încă am avut noroc că a venit dureros («Am văzut ceva lucind în grădină. dëng flori, de E Ar bicis 
ese din scaune pliante in fata lor ca-n fata caselor. Primăvara şi nu toamna»... Cind mă uit era EA»). SC seh are e ebd 
şi se des- Cu ciini si-cu pisici în jur. Pe un cort, două Mergem la profil, la Solidaritatea, la Pe urmă se intimplä aga: treci prin zap "^ plămini, simţi un ren de gg = 
ai incolo, colivii cu păsări. (Dumnezeule mare, cineva  Competrolul cu rezervoarele golite de ben- intregi, și undeva la o margine de drum e zimbetul reflex, zimbetul tău de primă- 
sjori albi s-a gindit la canarul din colivie cind EA  zină. Mergem în nestire peste tot, ascultăm ` o casă fără acoperiș și te îneacă o panică "34 — fi in secunda Pac urmitonre, 
gu unei venea asupra lui într-un val de doi metri). în nestire aceleaşi poveşti. La Iprofil, mo- imensă: si aici? be cu ue mees ze in 
am văzut Pe urmă intrăm pe străzile cu nume fru- bilele inecate de mil au fost spălate cu furtu- Pe urmă se întîmplă aga: briiele caselor MIl/Ocul drumu ui cu faţa schimonositä într-o 
moase: Trandafirilor, Margaretelor, Frater. nul și stau suite pe acoperiş, dreptunghiuri sînt briiele acelea întunecate de umezeală; ouens + A Fe care ai ss orice 
a apucat nitägil, o stradă, două, trei, cinci... Strada multicolore, ca într-o pictură abstractă.  pilotele de nanghin roz puse la aerisit pe Să”! retragi de pe faţă, dar nu se mai E 
pe malul Chendi. Grigore Ureche. Panait Istrati, Soldați care încarcă si descarcă materiale, garduri sint pilotele «acelea»; ferestrele Şi pentru că totul poartă un nume, în film 
s un dig Scinteii. Fabricii. lon Ghica. Oamenii umblă femei care spală ceva, ceva al lor, sau nas- date de perete sint ferestrele caselor rj. 2512 3€ numește stop-cadru. 
I vin, vin printre dărimături si scot de acolo un rest turi, sau cutii de conserve sau stofă de mo- mase în picioare și aștepți să vezi flacăra de 
| Să vadă de televizor, de masă, de radio, o gheată, bilă, oameni care stivuiesc cărămizi, bărbați, gaz metan arzind în mijlocul camerei; sol- Fotoreportaj de 
share, o furculiță. Adună cărămizile întregi şi le femei (ce puțini copii am văzut în drumul  datii dintr-o gară, sint soldații intilniti pe Eva SÎRBU 


-«XOAMENI, APE, OAMENI». 


ka Nagy, actriță la Teatrul din Tirgu 
res in rol destudentă cu ochelari si 
ambiţii artistice in filmul lui Francisc 
nteanu, «Cintecele Mării». 


Gandeamus igitur 


Producătorul 


delegat 


í 


Dezvoltarea artei si industriei cinerkato- 
grafice a determinat, în ultima jumătate 
de veac, conturarea și specializarea unor 
funcţii bine distincte, devenite uzuale in 
practica mondială de film. O astfel de func- 
tie este si aceea a producătorului delegat. 

Filmul este o antrepriză costisitoare și 
complexă, a cărei necunoastere a grăbit, 
de multe ori, falimentul celor nechemati si 
nepregat à ceior care n-au cunoscut 
bine normele si legile organizärii productie 
cinematografice. 

De aceea. marii producători, conduci- 
torii caselor de filme, cărora timpul fizic 
nu le ingăduie să se ocupe, direct, de ma 
multe filme aflate in producţie simultan, 
au, pentru fiecare film, un conducător si 
organizator al activității echipei de filmare 
și care, impreună cu regizorul, alcătuiesc 
conducerea echipei 

Producătorul delegat este in general un 
bun cunoscätor al artei, tehnicii si economiei 
filmului, capabil sà organizeze in modul cel 
mai eficient munca echipei de filmare. să 
coordoneze activitatea echipei cu sectoa- 
rele de deservire ale studioului, cu colabo- 
ratori externi, în așa fel incit să poată reuni 
pentru locuri distincte de filmare, în zile 
bine delimitate calendaristic, la ore fixe, 
toate elementele necesare filmării: decor, 
recuzită, costume, actori si figuratie, apara- 
turá de filmare, sunet si iluminare, masini 
speciale, atelaje, care, animale, etc., pază si 
securitatea lór, cazarea si masa intregii 
echipe, transportul tuturor in locuri uneor 
inaccesibile. Și e suficient ca un singur «de- 
taliu» să lipsească, o pușcă să nu tragă, un 
actor să fi «pierdut» avionul, o mașină să fi 
rămas in pană, să se fi uitat un accesoriu 
al aparatului de filmat (ca să vorbim de 
pericole zilnice, normale) pentru a fi ratată 
o zi de filmare care costă zeci sau sute de 
mii de lei 


—————————————?S 


Să eliminăm improvizatia... 


lată deci o primă calitate, cea de excelent 
organizator, pe care trebuie să o aibă pro- 
ducătorul delegat. Dar pentru a organiza, 
a coordona, a conduce această complexă 
muncă, trebuie să ai, în afara unor calități 
native, o pregătire temeinică, de speciali- 
tate, care nu se poate căpăta de la o zi la 
alta, el avind în subordine directă creatoare 
si tehnicieni, operatori, scenografi, mon- 
teuri, masinisti, electricieni, şoferi, etc.,ale 
căror unelte și necesități trebuie să le cu- 
noască pentru a le putea planifica și asigura. 

In sistemul nostru de producție, s-au 
specializat în decursul anilor «la locul de 
muncă» oameni destoinici, care au putut 
lucra la norme și coeficienţi comparabili cu 
cinematografiile cele mai dezvoltate. Tot 
atit de,adevárat este insă că uneori şi-a 
făcut loc improvizatia. Nu de puţine ori în- 
timplarea sau necesitatea de a găsi utilitatea 
unor oameni eliberaţi din alte munci, au 
dus la mărirea numărului de posturi de 
directori de film, de administratori sau șefi 
de producţie. La noi, nici astăzi nu se stie 
cum sá fie numit producátorul delegat. Sef 


de producție? Administrator... Ce studii 
să aibă? De unde să-i selectăm? 

Este timpul — așa cum pentru toate 
celelalte funcții de răspundere ale echipei 
de filmare s-a găsit modalitatea organizării 
in sistemul învățămintului nostru superior 
specializarea corespunzătoare — să se orga- 
nizeze in cadrul LA.T.C. — I.L. Caragiale 
specializarea superioară si pentru funcția 
de producător delegat. Majoritatea școlilor 
superioare de film pregătesc alături de re- 
gizori, operatori, filmologi sau scenariști și 
producători sau administratori de film. 

Există toate condițiile pentru ca în cadrul 
Institutului nostru de teatru și film să se 
poată organiza o specializare suprauniversi- 
tară de 2—3 ani pentru această profesie 
Poate este util și un curs universitar, fără 
frecvenţă sau seral, pentru cei care vor să 
se dăruiască producției de film. 

Fiinteazá deja in cadrul LA.T.C.-ului o 
serie de cursuri menite sà asigure acestei 
noi specialități cultura cinematografică ne- 
cesară privind estetica filmului, tehnica fil- 
mului, măiestria regizorului, măiestria ope- 
ratorului, sunetul si muzica de film, istoria 
creaţiei si producției de film, montaj si 
scenografie de film, etc. Se impune atra- 
gerea celor mai buni specialiști pentru dez- 
voltarea cursului de organizarea produc- 
tiei, care să devină specialitatea de bază 
in care să fie aprofundate elementele orga- 
nizării si economiei filmului, pentru a asi- 
gura celor interesați toate condițiile pentru 
o pregătire universitară, care să dea pro- 
ductiei noastre de film si televiziune pe ace! 
specialist care se numeşte producător de- 
legat. 


———————————————— 


$i intimplarea 


—————————————— 


Tinind seama de cresterea numärului de 
filme destinate marelui si micului ecran, 
aceasta devine o necesitate majorá. Si dach 
alte exemple nu ne stau la indeminà pentru 
a introduce si la noi această denumire. 
pentru a defini această funcţie de bază 
dintr-o echipă de filmare, să urmărim un 
timp pe cei care reprezintă casele de film 
«Gaumont» sau «Franco-London» şi care 
se află printre noi 

Fiecare film este un fel de intreprindere 
independentă, cu o finanțare proprie. un 
deviz propriu. care uneori se cifrează la 
zeci de milioane, fonduri ce se minuiesc 
direct de către producătorul delegat, cu 
semnătura lui, el reprezentind curent pe 
producătorul principal, pe directorul casei 
de film. Avem așadar datoria să onorăm 
această funcție la valoarea ei reală, să spo- 
rim exigenţele, să eliminăm improvizatia și 
intimplarea. 

Standardizarea tehnicii cinematografice, 
alinierea unor norme de productie pe plan 
mondial, reclamá producätori specializati, 
care să cunoască de asemeni tarife, moduri 
de organizare și legi economice internatio- 
nale, pentru a face filmele, prestațiile si 
coproductiile noastre rentabile si eficiente. 


Gheorghe VITANIDIS 


— ———— — — ——O — 


SCENARIUL! 


— Vă propun să începem dialogul 
nostru — maraton despre nevralgica 
problemă a scenariilor, văzînd 


|. Cine 
sînt 
autorii? 


— Este evident, în ultima vreme 
un spor de interes din partea 
unor scriitori, care s-au apropiat de 
cinematografie si de o meserie — 
dificilä si specificá, Uneori aceastá 
meserie se poate numai arta de.a 
scrie scenarii. Si acei colaboratori; 
care socoteau altădată cinematogra= 
fia o artă inferioară, perisabilă; 
neinteresantá, un soi de bilci foto: 
grafiat, realizează în momentul de 
față necesitatea filmului, ca o prezen- 


tă de prim rang în viaţa şi arta con- 


temporaná. 

— Probabil cá unele reziduuri cle 
vechilor concepţii mai există. 

— Slavă domnului! E interesant 
totuşi că anumiţi scriitori mari; 
consacrați — cum e Marin Preda; 
s-au apropiat de cinematografie cu 
o ușurință şi cu 


O noblețe exemplară. 


Mă refer, de pildă, la „Desfășurarea“, 
care a provocat un film excelent, 
turnat de Paul Călinescu, film care 
poate fi vizionat, ştiţi doar, cu 
multă plăcere si azi. Ceea ce înseam- 
nă că 


acolo unde talentul este ve- 
ritabil şi se conjugă cu inteli- 
genta, cu receptivitatea, cu 
Spiritul de ráspundere, exis- 
td toate sansele ca scriitorul 
să devină si un scenarist de 
bună calitate, 


— Marin Preda, cu „Desfășurarea", 
or fi un caz simbolic? 

— Dacă ar fi vorba doar de „un 
caz simbolic“ — indiferent de no- 
bletea pe care o conţine acest caz — 
situaţia scenaristicii ar fi tristă. Ma; 
sînt si alti scriitori care au-contri- 
buit in mod direct la dezvoltarea 
dramaturgiei cinematografice ro- 
mânești. Nu poate fi ignorată con- 
tributia importantă pe care a avut-o 
Titus Popovici, unul dintre cei mai 
buni și mai consacraţi scenariști 
români. De asemenea, Eugen Barbu. 
Sint cunoscute filmele lui. Noi sîn- 
tem în continuare în tratative cu 
el și sperăm să obținem de la el si 
un scenariu de actualitate, Este unul 
dintre scriitorii care cunosc dramele 
omului de la oras, ale muncitorilor, 
ale oamenilor simpli din cartiere. 


Eo experienţă estetic-umană extrem 
de utilă cinematografiei. Un oz 
foarte interesant mi se pare a fi 
Nicolae Breban. Cu cîţiva ani în 
urmă, cînd Breban nu era afirmat 
ca prozator, redacţia a avut capacis 
tatea de a sesiza virtuțile certe ale 
scriitorului pe atunci încă neafirmat 
public. Din această coläborare, por: 
nită în acel moment, a ieșit un sce: 
nariu, după părerea mea, ds fcarte 
bună calitate, care a fost ,Räutä: 
ciosul adolescent“, 

— Ce-i drept, după mai multi ani, 


— Într-adevăr, prezenţa scria 
itorilor este uneori în mod 
artificial. 

— intfrziatá... 

— ntírziatà, de lipsa de 
reflexe a cinematografiei. 


Cazul la care vă referiti, al lul 
Breban, este concludent. Scenariul 
„Răutăciosul adolescent"-a stat vreo 
trei ani, înainte de a intra în pro- 
ductie. A stat fără nici un motiv 
temeinic. j 

— Să continuăm. 

— Lista poate fi continuată cu 
scriitori de seamă, ca Fănuş Neagu, 
lon Băieşu, D.R. Popescu, Nicolae Tic 
şi alţii. 

Mai sînt apoi o serie de scriitori 
care, cel puţin. deocamdată, s-au 
afirmat mai puţin ca prozatori, dar 
în activitatea cărora primează, este- 
ticeste vorbind, necesitatea de a 
scrie şcenarii. Acesta e un fenomen 
nou, incurajator. De pildă, așnumi pe 
Horia Pătroșcu sau pe Constantin 
Stoiciu, a căror activitate scenaris= 
tică, mi se pare —sub raportul 
preponderentei şi al captării aten= 
tiei — superioară activităţii lor de 
„prozatori“ pur şi simplu. 

— Un Zavattini nu e moi putin scrii- 
tor de seomó, prin faptul că n-a 
strălucit în romane. 

— Simplul fapt că faceți această 
precizare înseamnă ci... 


mai persistă o prejudecată: 
că activitatea de scenarist 
ar fi, artistic vorbind, peri- 
ferică. E o prejudecată care 
trebuie combătută cu toată 
violența. 


Există oameni croiti pentru cinema: 
tograf. De pildă, Dumitru Honciu, 
care a publicat unele schițe în „Lu- 
ceafárul", poate si în alte reviste; 
dar care este el însuşi conştient că 
prima sa vocaţie e cinematograful. 
Honciu este autorul mai multor 
scenarii, aflate în momente diferite 
de elaborare, unele neavînd încă un 
titlu definitivat, scenarii în care se 
poate realmente descoperi o viziune 
originală asupra realităţii, o viziune 
de o factură cinematografică certă. 
Nu e de ignorat faptul că Honciu, de 
pildă, a terminat secţia de opera- 
torie la IATC după ce terminase 
filologia, Si... 


mai sint si alţi tineri prozatori 
sau autori dramatici înclia 
nati spre cinema. Ei trebuie 
cultivați, aduși, puși să lus 
creze. 


— Subscrilnd întru totul la ultima 
idee, v-cş propune să vedem ocum 


II. Care 
sint | 
scenariile? 


Care este recolta momentului? Care 
ar fi, să zicem, ultimele 20 de scenarii 
pe care redacția dumneavoastră ar 


` fi gata să le ofere producţiei? 


— Întrebarea pe care 
má trimite 


o puneţi 


Într-un Eden cinematografic 


M 


pe care-| visez. O cinematografie 
sau un studio, care să aibă la un mo? 
ment dat 20 de scenarii, citabile 
într-un interviu pe care îl ia un 
critic pretentios, ar fi o situaţie de 
mare fericire, de mare prosperitate. 
E ca şi cînd am visa ca o editură, de 
la noi sau din altă parte, să aibă în 
portofolii 20 de romane remarcabile. 

Da, totuşi, cînd vă referiti astfel 
la 20 de scenarii, ele , într-o formă 
sau alta, există. Aş vrea să fac însă 


EE LE EE <a E SL 
Un ocol necesar. 
————M———— 


Am vorbit despre interesul progre- 
siv pentru cinematografie, din partea 
celor care scriu scenarii. Dar, fjnals 
mente, 


alături de prozatorii care 
scriu cărți și scenarii în 
paralel, va trebui ajuns în 
situația ca o serie de au- 
tori, fie că sint fn mod 
exclusiv scenariști, fie că nu, 
să devină scenariști de pro- 
fesie. 


Această categorie de scenariști pro: 
fesionisti, al căror program să fie, 
aproape în exclusivitate, crearea de 
scenarii, este la noi extrem de rară, 
extrem de restrinsä. Or, într-o cine- 
matografie care se respectă, această 
categorie este obligatorie. 


Tot atit de obligatorie este 
şi formarea acelor specialisti 
care să fie capabili să facă 
față fiecărei etape metodo- 
logice si tehnologice din 
scrierea unui scenariu. 


D 


Oameni care, avind intuiţia . unei 
idei, a unui subiect, să aibă darul 
renunțării, să nu se lase tentaţi de 
a duce de unul singur scenariul pînă 
la capăt, să devină conştienţi că nu 
pot, să-și dea seama că specialitatea 
lor este o anumită invenţie funda men: 
tală, temelia pe care de-abia urmează 
să se înalțe scenariul. Să avem apoi 
acei oameni capabilisă ofere, pornind 
de la invenţia fundamentală a altora; 
conflicte, situaţii... 


O invenţie secundă 


în ordine cronologică. O invenţie care 
să împlinească, sub raportul faptelor 
dramatice şi epice, un subiect ci- 
nematografic. Deci specialişti în su- 
biect. Ne lipsesc de asemenea, desi 
virtuțile nu ne lipsesc, dialoghistii. 


— Să vedem totuși care sînt cele 20 
de scenarii existente. 


— Am impresia că revista Cinema 
a scris deja despre filmele aflate în 
producție. [Voi cita deci, într-o, 
ordine de loc calculată, scenarii noi 
aflate încă în lucru. 


20 + 2 scenarii 


|. „Pasarela“ e un scenariu de actua- 
litate, scris de Constantin Stoiciu 
şi adaptat de Andrei Blaier. El 
se află în pragul intrării în pro« 
ductie, fiind dedicat temelor tra- 
ditionale ale celor doi autori: 
tineretul contemporan, rapor- 
turile lui cu maturii, în cadrul 
specific al societăţii noastre. 

2 „Vin-apele“ este titlul provizoriu 
al scenariului pe care-l scrie 
Eugen Mandric pentru Mihai 
lacob, după un larg sinopsis, deja 
prezentat studioului. E o încer- 
care de reflecţie asupra resoarte- 
lor de natură umană, socială, filo- 
zofică, pe care recentele catas- 
trofe tragice din tara noastră 
le-au pus în evidenţă. 

3. Avem un scenariu de foarte bună 
calitate, de Titus Popovici — 
„Puterea“, care are ambiția, după 
părerea mea acoperită de virtu- 
tile sale artistice, de a oferi o 
imagine de sinteză asupra unui 
capitol important al istoriei noas- 
tre contemporane, din momen- 
tul preluării puterii de către clasa 
muncitoare, pînă în anii recenti. 

4, Scenariul „Porţile“ de Dan Desliu 
si Gh. Vitanidis (film contem- 
poran). 

5, Alt scenariu aflat intr-un stadiu 
avansat, chiar în producţie, este 
o comedie polițistă, mai precis 
seria a doua a acestei comedii — 

— 


9 


Scenarist autentic 
înseamnă: 
talent, specializare, 


răspundere. 


eegend 


„Brigada märuntisuri se afirmă”, 
scrisă de Nicolae Tic şi Mircea 
Drăgan si turnată sub regia lui 
Mircea Drăgan. 

6. În momentul de faţă, D.R. Popescu 
și Geo Saizescu (îl trec în paran- 
teză pe „Păcală“, care va intra 
în producţie anul viitor) lu- 
crează la un film contemporan — 
„Un punct” — in care se preia 
tipologic cazul lui Papá din „Ba- 
lul de sîmbătă seara“, pus în 
noi ipostaze, într-o povestire 
unitară, mai putin picarescä 
decît cea din filmul anterior. 

7. De la D.R. Popescu aşteptăm și un 
alt scenariu — „Medicii”. Este 
vorba” despre examinarea, pri- 
lejuită de o întîlnire la 10—15 
ani de la absolvire, a destinului 
unei promoţii. 

8. „De miercuri pînă vineri“ sau 
„Hanul piraţilor" —stiti cum e cu 
titlurile în cinematografie — va 
fi un film polițist după un sce- 
nariu de Tudor Popescu. 

9, O comedie de actualitate a lui 
Horia Pătrașcu, scrisă împreună 
cu Șerban și Mihai Creangă, se 
intitulează „Ăştia sintem”. 

10. „Singuri împotriva morţii” e un 
scenariu al insurecției, de Savel 
Stiopul si Nicolae Radu Cocea, 
Va fi un film de tip eroic. 

H. Un scenariu intitulat „Fabule” de 
Elisabeta Bostan e un muzical 
pentru copii. Sper să fie un 
film de mare succes. 

I2. „Pitotul'de pe Dunăre“, o copro= 
ductie cu cineaştii bulgari — un 
film de aventuri după Jules 
Verne ; scenariul — Petre Sălcu- 
deanu si Luben Stanev; regia — 
Ivan Terziev (Bulgaria). , 

D. „Cine nu iubește moare“ — un film 
de scheciuri, film de atitudine 
estetică, ca să nu spun parodie, 
care-și propune să preia într-un 
mod critic, distanțat, acele ele- 
mente şi exagerări de limbaj ale 
tipului de film negru-politist, ale 
westernului si ale filmului lacri- 
mogen de capá și spadă. Un 
tînăr regizor — Andrei Băleanu 
a decupat deja două din cele trei 
părţi ale scenariului, într-un mod 
rafinat şi inteligent. 

14. „Legenda pragului albastru“ — 
scenariul lui LD. Sirbu, în regia 
lui Horea Popescu — e deja 
aprobat si va putea intra în pro- 
ductie, probabil în primăvara 
anului viitor. 

15. Un scenariu care poate provoca 
un film remarcabil şi un debut 
remarcabil este „De ce?" al lui 
David Esrig, care folosește într- 
un mod inspirat, după opinia 
noastră, o suită de nuvele de 
Caragiale, într-o viziune nouă 
și în același timp profund fi- 
rească, 

16. Pentru filmele închinate luptei 
ilegale a partidului nostru comu- 
nist, Alecu Ivan Ghilia este gata 
cu un scenariu — ,Procesul", ur- 
mărind evoluția unui 
tual, un avocat după sine neutru, 
care, în timpul procesului unor 
comuniști, trăiește un proces de 
radicalizare. 


10 


intelec- 


17. Continuind aceastá suitá de ti- 
tluri, într-o ordine voit liberá, 
aş cita „Treptele“, scris de Alexan- 
dru Siperco și Dorel Dorian, 
scenariu dedicat rezistenței împo- 
triva ocupaţiei germane. 

I8. Un prozator foarte interesant, 

Mihai Tunoru, ne-a propus un 

subiect cu titlul „Cout omiozo" 

care „înfăţişează“ — cum se spu- 
ne în cronicile de film — lupta 
unor comunişti români in bri- 
gäzile internationale din Spania. 

Precizez că acest prozator expe- 

rimentat e deosebit de înzestrat, 

după părerea mea, pentru cines 
matografie. 

I9, „Focul“, scris de Florian Avra- 
mescu, căruia chiar astăzi Radu 
Gabrea îi capsa decupajul, 

20, Un scenariu incă fără titlu a fost 
scris de Dumitru Honciu, împreu- 
nä cu tînărul regizor Dan Pita. 

21, Marin Preda — ca să facem ra- 

» cordul cu începutul discuţiei și 
coutinufnd în aceeași ordine li- 
beră — ne-a oferit spre ecra4 
nizare una din schițele sale — 
„Despărțirea“, publicată nu de 
mult în „Scînteia”, 

22, Şi, să trecem neapărat, „Mușchei 
tarul moldovean", un scenariu 
scris de Mihnea Gheorghiu, in 
regia lui Gheorghe Vitanidis, 
film pe care-l vom realiza în 
coproducție cu studioul Moss 
film — un film de epocă, un film 
de aventuri, 

— Aceste scenarii — dintre care 


unele sint deocamdată „proiecte — 


cînd ar urma să devină filme? Ele 
contează pentru anii 1971—1972? 
— Evident, 

— Care ar (i structura acestui lot 
de viitoare filme? 


Ill. Structura 
peisajului 
scenaristic 


— Dac-ar fi să analizăm în mod 
lucid și cinstit titlurile propuse — 
din care, evident, lipsesc multe, unele 
din ele scenarii existente; n-am vrut 
să dau decit 22, ca să nu întrec decit cu 
2 cifra propusă de redacție — trebuie 
mai întîi să fac o constatare de 
ordin general, 


Ce este un portofoliu? 


— În primul rînd, nu toate aceste 
scenarii sînt finisate, nu toate sînt 
în faza de a intra mîine în producţie. 
În mod cinstit spus, nu toate pot 
alcătui ceea ce înseamnă un portos 
foliu, pentru că 


un portofoliu nu înseamnă 
o sumă de scenarii probabile, 
ci un număr de scenarii 
sigure. 


Ele nu sînt toate sigure, Ele nu pot fi 


toate sigure, 
ceca ce priveşte direcția pe 
care o numim a filmului contemporan, 


— deși unele scenarii sînt extrem de 
încurajatoare — mie personal nu mi 
se pare à cuprinde scenarii nici sufi- 
ciente si nici concludente. 

Dacă sub raportul genurilor — filme 
polițiste, comedii, filme cu caracter 
spectacular, filme de epocă, ete — 
am putea să ne declarám relativ 
mulţumiţi (mulţumire si ea cu un 

' caracter limitat, pentru că diversi- 
tatea în cele 15—16 filme pe care 
le producem anual poate sá insemne 
la un moment dat si lipsă de echie 
libru) 


personal og prefera o pro- 
ductie masiv unitară, pe pro- 
blemele actuolității, per- 
spectiva filmului serios, a 
filmului meditativ, a filmu- 
lui care să priveoscá cu gra- 
vitate si räspundere proble- 
mele omului contemporan, 
din perspectiva societății so- 
cialiste, a idealurilor noas- 
tre, i 


— Totusi... 


Ce direcții promovează cu deose- 
bire si cu continuitate redactia 
în creația scenaristica? 


Aţi vorbit despre filmul de actuoli- 
tate, Dar am impresia că nici filmul 
istoric nu este mai limpede situat 
şi urmărit. Văd un singur titlu: ,Mus- 
chetarul moldovean“. 

— În anul viitor — asta nu depinde 
numai de scenarii — există posibili- 
tatea realizării acestui film, deci 
posibilitatea unei continuitäti a aces- 
tei direcții, Trebuie avut însă în 
vedere şi posibilităţile materiale ale 
producţiei studioului, care pot de- 
termina, nu aminarea filmului, dar 
neterminarea lui cu certitudine in 
1971. J 

— Pe deasupra ocestor impondes 
rabile ale productiei, se are însă în 
vedere o continuitate, o suită orgonicá 
de filme, în cutare sou cutare specie — 
fie că e vorba de filmul psihologie 
de actualitate, de drama intelectuală, 
de filmul adolescenței, fie că e vorba 
de aventura de serial sou de marea 
montare istorică? Cum se are În vedere, 
să zicem, o anumită dezvoltare a 
experienței acumulate în filmul istoric, 
maturizarea formulelor încercate, un 
cistig de calitate, de stil? 


IV. Speciile 
filmului 
istoric 


— Filmele cu caracter istoric sînt 
bogat ilustrate, după părerea mea, în 
producția noastră, chiar dacă nutoate 
ating o împlinire artistică catego- 
rică şi o unitate stilistică remarca- 
bilă. Sper din toată inima ca „Mihai 
Viteazul" — am un nat grad de 
certitudine în privinţa asta — să fie 
un film foarte bun.După mine, filmele 
cu haiduci care sînt în momentul de 


față în producţie vor depăşi, sub 
raportul interesului de public şi al 
celui estetic, producţiile anterioare, 

Mai avem un proiect,alunui foarte 
talentat regizor, Dan Pita, pentru 
un film de aventuri, dintr-o epocă 
mai apropiată istoriceste de zilele 
pe care le trăim, Autorul”a pre- 
luat istorisirile lui Mihai Stoian 
despre haiducul Pantelimon. Într-un 
moment pe care prefer să-l proiectez 
într-un viitor nu prea îndepărtat 
dar nici imediat, s-ar putea ca Pita — 
regizor care nu s-a produs încă decit 
în Institut — dar cu cîteva filme 
remarcabile — să completeze prin 
această lucrare contribuţia noastră 
la dezvoltarea acestei specii cinemas 
tografice, 

— Care sint actualmente exigenţele 
dumneavoastră de principiu faţă de 
scenariile genului vistoric? 

— Socotesc că în privinţa filmului 
istoric, în care avem o experiență 
substanțială, trebuie făcută o pauză 
— nu seacă, nu goală, ci meditativă, 


M 


O pauză... din mers 


— Dacă s-ar putea, o pauză... din 
mers... 
— Oricum, se impune o media 


tatie, eficace sl productivă, asupra 
experienţei acumulate,- asupra Ch: 
tigurilor şi minusurilor, asupra vas 
lorilor de stil cîștigate sau de ti 
gat, valori dintre care aș sublinia 
îndeosebi caracterul popular al aces- 
tor filme. 


S-ar putea ca acest moment 
al meditatiei să descopere 
necesitatea realizării unor 
filme istorice de o mai mare 
simplitate, mai putin baroce, 
mai ieftine, mai „stilizate“. 


Dar ar fi, cred, o mare eroare, dacă 
filmul de acest gen ar fi împins spre 
experimentalism si dacă s-ar dimi- 
nua, pe ansamblu, caracterul său 


popular, 


V. Dar filmul 
de 
actualitate? 


— Citeva filme de actualitate 
interesante, meritorii sau chiar 
cu calități de excepție s-au 
. realizat în ultima vreme, dar 
lacune serioase de ordin ides 
ologic, artistic si de construc- 
tie, s-ġu semnalat tocmai 
în unele filme de actualitate, 
~ 
Pe de altă porte, noi filme cu teme 
contemporane întirzie să apară. 

— Ar fi într-adevăr nedrept să 
ignorăm (şi critica, după părerea 
mea — nu vreau s-o judec în ansam- 
blu, dar n-avem acum timp pentru 
a face nuantäri — a ignorat) unele 


Scenariu autentic 
înseamnă: 

o mărturie 
asupra epocii 


beem 


filme contemporane cu virtuti im- 
portante, Dar asta nu modifică cu 
nimic realitatea cá filmul contem- 
poran este deocamdată, dacă nu într- 
Un impas continuu, în orice caz 
într-o inertie care pe cei care lucrează 
în studio îi oboseste si care, desigur, 
pe spectatori îi îngrijorează. Nu 
spun nici un fel de noutate dacă 
afirm că originalitatea unei cinema- 
tografii, fiintaei particulară ca școală 
națională, sint determinate de valoa= 
rea filmelor care devin martore ale 
propriei lor epoci. Martore nu ba: 
zate, ci active, ele însele trebuind să 
fie 


Obiecte și factori al istoriei 


Problemele sint foarte complicate și, 
dacă am încerca totuși să punem o 
ordine în ele, vom vedea că ele 
pornesc de la scenarii. 


În domeniul observării fes 
menelor umane, socia'e, po- 
litice, ideologice există, după 
părerea mea, în cinemato- 
rafie, importante cusururi. 
in privința problematicii fil- 
melor noastre, se observă un 
anumit periferism ideologic, 
politic, intelectual. Nişte no- 
Hun! fundamentale, cum sint 
cunoașterea vieţii, mărturia 
pe care o oferă artistului în 
mod direct realitatea, lu- 
crul, nu de birou, nu de 
cafenea, participarea într-o 
formă sau alta la procesul 
concret al construcției so- 
ciale se reclamă cu o deose- 
bitá stringentä. 


+ 


z 
Ceea ce s-a numit o dată „docu- 
mentare", exersarea măcar a privirii 
regizorilor, a operatorilor; a scena- 
ristilor, în peisajul tárii— nu o 
exersare de tip turistic, ci o întele- 
gere a atmosferii societății noastre, o 
atmosferă pe care imaginea cinema- 
tografică ar trebui să o surprindă şi 
să o impună, făcînd spectatorul con- 
ştient de propriul climat în care 
trăieşte — după părerea mea, o ase- 
menea documentare. lipsește din 
cinematografie. E un defect de obser- 
vatie care provin» dintr-un minus de 
participare, dintr-un tip periferic de 
existenţă, poate dintr-o lipsă de me- 
todă în apropierea de fenomenele 
contemporane, în așa fel încît nici 
bagajul informational existent nu 
se transformă, pe ecran, decit rare- 
ori, în structuri emotionale şi drama- 
tice semnificative și reprezentative. 

E sigur că lipsa de experienţă 
în cazul acesta, a scenariști or $i a 
regizorilor, se manifestă în modul 
cel mai violent. Pentru că, dacă 
într-un film istoric schema *destine- 
lor, schema dinamicii faptelor, sînt 
oferite de istorie, în cazul filmului 
contemporan, creatorul este complet 
liber. El nu stie încă să-și utilizeze 
această libertate. 


Totul începe în acest domeniu 
cu metodo. Sint absolut con- 
vins că vocatia există. Am 
fi într-a situație descurajantà 
— dar nu sintem într-o ase- 
menea situație — dacă m-ar 
exista vocație, dacă n-ar exis- 
ta talente, în regie, in sce- 
nariu, Ceea ce ne lipsește cu 
adzvărat este metoda de lu- 
cru. lar prima componentă 
a metodei este ongajarea par- 
tinică, ortisticà a creotoruiui, 
existența unui climat colecs 
tiv de răspundere, 


nu numai a celor care au ráspunde ri 
şi funcţii pe statele de serviciu; 
Ci sia tuturor colaboratorilor cinema 
tografiei, a scenaristilor si regizo- 
rilor în primul rînd, Deocamdată — 
n-aş vrea să ilustrez cu cazuri cone 
crete — 


mulți scenariști se declară 
nemulțumiți poate din lipsă de 
experiență sau de [amiliari- 
zare cu tehnica specifică 
cinematografiei, pentru neac- 
ceptarea unor mărunte biza- 
rerii, pentru neacceptarea 
unor facile imitații, dar de- 
vin dezarmati în Toto pro~ 
blemelor cu adevărat origi- 
nale si patetice pe care le sue 
gereozó realitatea noastră, 


Ce poate face studioul? Totul! 


— Ce ar putea face studiou! pentru 
coo metodă de lucru, în acest domeniu, 
să se impună? 

— Totul. Totul trebuie luat de 
la capăt. nu în sensul că ceea ce 
s-a făcut pînă acum ar fi atit de 
descurajant, atît de mediocru, încît 
ar putea fi complet ignorat. Dar, 
după părerea mea, 


munca de atelier, munca de 
specialitate pe fiecare direc- 
fie necesară productiei, în 
primul ` rînd munca osupra 
scenarillor, de-abia trebuie 
organizată. 4 


— Cu ce să incepem? 

— Înainte de toate, pentru a se 
ajunge la o metodă fertilă de reali- 
zare a scenariilor de actualitate, este 
necesar ca studioul şi creatorii săi 
să-şi aprofundeze o atitudine ideo- 
logică și estetică fermă si limpede: 
Foarte important este ca studioul 
să ştie ce vrea și pe această bază să 
alcătuiască ceea ce se cheamă un 
program. Potrivit acestui program 
studioul să ştie ce să ceară și cui să 
ceară. Mă refer la scenariști si re- 
gizori, Pentru că, sub raportul nece- 
sitätilor sociale, al obiectivelor de 
natură politică, ideologică, cinema- 
tografia stă in prima linie a oricărei 
culturi moderne. 

Am să încerc să definesc una 
dintre direcţiile noastre de lucru, 
unde, după părerea mea, cinema. 
tografia noastră este deficitară : 


Filmul politic, 


filmul care să surprindă modul spe- 
cific de gindire al tipului de om, 
cu un termen impropriu numit, 
activist — nu neapărat în sens orga- 
nizatoric. N 

— Activist, luat ca adjectiv. 

— Omul care creează, omul care 
pășește lăsind urme, omul care deter- 
mină. Cred că dacă particularitatea, 
în sens estetic, a epocii noastre este 
aceea de construcție — mă refer la 
construcția sub raport uman, a 
pătrunderii ideilor socialiste, comu- 
niste, în sufletul cmului, în conştiinţa 
lui, în ceea ce are el! particular, în 
reacţiile lui, în morala lui — apoi 
cinematografia trebuie să- resimtă 
ca o necesitate de prim ordin reflec- 
tarea acestui proces, În tara noastră 
au loc fenomene de o spectaculoasă 
valoare umană, mutații pe care le 
determină procesele sociale — mu- 
taţii chiar în sensul cel mai propriu, 
absorbția enormă pe care o exercită 
industria, oraşul, civilizația — au 
loc confruntări între civilizația mo- 
dernă, de tip socialist șicea traditio- 
nală, schimbarea mentalitätii în legă- 
tură cu noţiunile fundamentale de 
dragoste, de moarte, de muncă, de 
răspundere, Toate acestea 'alcă- 
tuiesc ceea ce numim îndeobște 
climatul ideologic al țării. 

— Există promisiuni in acest sens 
în cele 22 de filme pe care le-aţi 
citat? 

— Voi da un exemplu. Citasem; 
printre altele, un scenariu pe care 
fl scrie Eugen Mandric pentru Mihai 
lacob. Este vorba de un film coman- 
dă. Sper ca într-un timp scut să 
avem de-a face cu un film bun. EI 
räspunde unei necesitáti care la un 
moment dat a devenit extrem de 
evidentá, cea legatä de solidaritatea 
pe care oamenii cei mai diferiţi au 
resimtit-o ca pe o vocaţie, într-un 
moment grav care amenința colec- 
tivitatea — mă refer la inundațiile 
tragice care au avut loc în tara 
noastră. Un regizor a cerut permisiu- 
nea studioului, pentru a filma pe 
viu cadre care să se înscrie pe linia 
unor ginduri pe care i le-a impus 
realitatea însăși. imediat s-a găsit 
şi un scenarist, foarte dotat, dar 
altminteri cam inactiv, care a răspuns 
cu un reflex impresionant acestei 
necesități și care ne-a dat în citeva 
zile un subiect excelent. Și nu este 
singurul exemplu de acest fel, 

— Dar subiectele care  imbracà 
expresia realității curente? 

— La nivelul producției studioului 


nostru, 
+ 


o™primă direcție de preo- 
cupări este in prezent aceea 
a cantității. Se poate trece 
acum, dacă nu la o sporire 
spectaculoasă, în orice caz 
la o sporire considerabilă a 
producției, 


în primul rînd in favoarea filmului 
contemporan, a filmului contempo- 
ran ieftin; simplu — din punctul de 
vedere al producției — în favoarea 
filmului la care spectatorii, intrînd 
cu preocugärile si problemele lor 
proprii, să se poată regăsi si eventual 
să poată descoperi si răspunsuri sau 
propuneri de răspunsuri. 

Avem nevoie de un tip de 


Film contemporan tandru, 


de filme legate de problemele specifi- 
ce, particulare, ale diferitelor cate- 
gorii de cameni sau colectivități 
restrinse, care evident să reflecte 
într-un grad cit mai înalt problemele 
omenești si sociale. Pentru aceasta 
trebuie neapărat mai multe unghiuri 
de vedere, deci mai multe filme. 
Altminteri, fiecare film de actualitate 
are de suferit în articulațiile lui 
intime, se extinde prea mult, devine 
prolix, încârcat* ș.a.m.d. Deci, 


cerința cantității nu răspunde 
doar adevărului după care 
cantitatea determină cali- 
tatea — deşi si acesta este 
un aspect — ci e legată de 
posibilitatea artei cinemato- 
grafice, în totalitatea ei, de 
a privi realitatea atent, intr- 
un mod concentrat. și pene- 
trant si nu printr-o fotogra- 
fiere sumară, globală, de la 
distanță, 


VI. Studioul 
ca instituţie 
ideologică 


— Ar fi, poate, util să precizaţi 
docă studiou! ca instituție și-a manifes- 
tot, dacă el isi manifestă opinia, con- 
cretü şi colectivă, față de filmele de 
actualitate ^e care le produce? Ne 
putem întreba, de pildă: Andrei Blaier 
şi Serbon C'ecngá cu prezentat anul 
trecut două filme de actualitate — 
respectiv „Apoi a “fost legenda" si 
„Că:dura” — pline de interes, dar si 
de „problame”, cu multe elemente de e 
distinsă și rară colitate, der cu tot 
atitea aspecte lăsate în suspensie sau 
cu trimiteri polemice nefinalizate. Ca 
responsabil al scenariilor, ce garanții 
aveți si ne puteti da, că unele defi- 
ciente nu se vor perpetuo în scenariile 
pe core le-aţi citat? 

— Cei doi regizori, făcînd parte 
totusi din promotii diferite ale insti- 
tutului, sînt: cu deosebire destinati 
filmului cu probleme contemporane. 

— 


Portofoliu autentic 
înseamnă: 
scenarii sigure, 


nu probabile. 


a aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaeIaaIlMlMlMlMlMlM 


De pildă, Andrei Blaier, deşi are 
vreo 37 de ani, a făcut destule filme 
si e un regizor cu experiență. Mai 
mult decît atît, în ultimele filme, el 
a făcut un anumit progres în ceea 
ce privește limbajul și limpezirea 
ideilor. 


c mau T AC E 
Un progres remarcabil 


L—————————————— 


Într-adevăr, Mai mult, el a 
obținut un cîştig în ordinea naturas 
letii reacției, a povestirii, a surprin- 
derii cu o mai mare elasticitate, cu 
un ochi mai fluent, a întîmplărilor 
prin care-și trece eroii. Cu toate 
acestea, într-adevăr, am avut de 
înfruntat, la discutarea noului sce+ 
nariu, „Pasarela“, dacă nu opoziţia 
programatică a cuplului scenarist 
regizor, opoziţia stadiului în care, el 
înşişi, ca artisti, încă se află, În mod 
normal, noul lor film nu trebuia 
să suporte atîtea dezbateri în redac- 
tie — dacă la astfel de dezbateri, vă 
referiti, ele se fac, slavă domnului! — 
dezbateri la urma urmelor cu valoare 
de logaritm pentru intreaga noastrá 
producție. Ultimele filme ale lul 
Blaier și Stoiciu, pe care le pot 
defini ca bune, au suferit totuşi de 


Oarecare moliciune si aritmie, 


care în esență nu tin doar de tehnica 
montajului ci, după părerea mea, 
de gradul de sincronizare a propriilor 
reacții cu reacțiile sociale, cu dina= 
mismul social. Dezbaterea concretă 
a acestor chestiuni, a necesităţii apro- 
fundării subiectului, a cazurilor de 
viață expuse, a problematicii vizate, 
au preocupat redacția si o preocupă 
în continuare şi — dacă acestea 
sînt dezbaterile reclamate, chiar da- 
că ele au un caracter particular — 
asemenea dezbateri consumă în esen- 
13 activitatea directiei artistice, la 
nivelul realizării scenariului și a de- 
cupajului. 

— Dar dincolo de acest efort de 
cabinet? 


— Trebuie gásite acele forme 
de organizare, acele forme 
de viaţă cinematografică, 
care să ducă la dezbateri 
fundamentale, eficiente, cu 
efecte operative, asupra to- 
talitátii problemelor care al- 
cătuiesc pină la urmă su- 
marul existenţei noostre pro- 
fesionale. 


— În ce măsură sint, în genere, 
angajați regizorii 'g rea'izarea sce- 


nariilor? Sau ce scenarii au fost 


12 


oferite fn ultimii ami — pentru a lua 
un criteriu obiectiv —  regizorilor 
premiaţi la festivalurile de la Mamaia: 


Liviu Ciulei, lon Popescu Gopo, 
lulian Mihu, Mircea Drăgan, Mihai 
lacob, Mircea Mureşan, lucian 
Pintilie, Lucian Bratu, Geo Sai- 
zescu, Manole Marcus și alţii 


De ce fac acești regizori doar un film 
la 3—4 ani odată? 

— Întrebarea are o latură obiec- 
tivă, deci profund adevărată. Dar, 
în același timp, nu că întrebarea ar 
fi ea formulată naiv, dar ea constată 


află colectivitatea regizorilor 


o stare naivă în care se 
noştri — starea de aşteptare. 


Dacă am muta cumva întrebarea 
într-o sferă mai largă, să zicem în 


aceea a noțiunii de artist, dacă am^ 


racorda această noțiune la condiţia 
particulară de poet, ar fi cam așa: 
Poetului X, ce temă de poezie i s-a 
pus la dispoziție? 

— Dar studioul nu e o editură: 
lar... 

— Într-adevăr, o anumită inactivi- 
tate sau activitatea în spatii de timp 
prea. largi a regizorilor se datorează, 
e drept, nu numai lipsei de profesio- 
nalism scenaristic şi pasivitátii unor 
regizori, ci si studioului, faptului cá 


în raport cu proprii'e sale 
necesități, studioul nu a soli- 
citat întotdeauna pe regizorii 
cei mai talentati, chiar atunci 
cind avea posibilitatea să ó 
facă. 


— Cum se explică acest fapt? 

— Prin confuzia de valori. Apc! 
sint foarte putini oameni, in general, 
nu numai la noi, capabili ca, singuri, 
să-și ducă inspirația originală, din 
momentul cînd au intuiţia unei idei, 
îndeosebi în filmul de actualitate, 
pînă la forma finală a scenariului. 


| Acestei munci singulare, tre- 
buie să-i opunem o muncă 
colectivă, de atelier. 

Această muncă de atelier, de migală, 
care trebuie efectuată cu răbdare, 
cu credinţă nestrămutată, fermă, în 
şansa fiecărei idei, în ambiția fiecărui 
film, acest efort colectiv, specializat 
şi de durată, este singurul care poate 
deschide o perspectivă fertilă fil- 
mului contemporan. Depäsirea pre- 
judecății unicitätii, a autorului com- 
plet și ultim, care este o prejudecată 
de tip filologic, acordarea tuturor 
energiilor pe direcţiile importante 
ale creaţiei, este ceea ce are de făcut 
în prezent studioul și ceea ce aș zice 
că trebuie să impună însăşi legislația 
cinematografică, în urma discutării 


şi aprobării proiectelor pe care 
juristii studioului și ai Centrului na- 
tional al cinematografiei le-au întoc- 
mit. 

— Cum vedeţi dumneavoostră 


Constituireaatelierelor de creație! 


————————— 


— Există mai întîi . posibilitatea 
creării unui portofoliu de idei 
compusin primul rînd din ceea ce 
oferă în mod spontan librăria, gaze- 
ta, revistele. Trebuie „organizaţi“ în 
interiorul studioului o sumă de ochi 
atenți, care să colecteze aceste idei, 
apte să sensibilizeze pasiunea regi- 
zorilor. Această formă de lucru poate 
acoperi o parte «din necesități. Dar 
esența problemei rămîne aceea a 
atelierelor, înlăuntrul cărora regizorii 
să fie puşi în situaţia de a avea răs- 
punderea nu numai a filmelor pe care 
le fac în mod individual, ci şi a fil- 
melor pe care le fac în mod colec- 
tiv. 

— Ce garanţii vedeţi, prin consti- 
tuirea acestor ateliere, pentru sporirea 
spiritului de iniţiativă, a productivi- 
tății, pentru evitarea repetării vechilor 
confuzii de valori? 


— La nivelul unui atelier vor fi 
obligatorii 


contactul si colaborarea di- 
rectă a regizorilor cu scriito- 
rii — ca dimensiune esen- 
tialá, productivăa întregii ac- 
tivitäti — raporturile cu 
criticii cei mai competenti, 
raporturi de lucru, perma- 
nente, ca si consultarea unor 
specialişti ai producţiei, ai 
tehnicii, ai difuzării filme- 
lor în rîndurile spectatorilor, 


— Formula vechilor grupe se pare 
a fi eșuat, tocmai din cauza caracte- 
rului lor îngust, strict intern, limitat 
la regizori şi redactori. 

— E, poate, un adevăr. Esenţial 
mi se pare ca în componenţa acestor 
ateliere să existe oameni suficienți 
ca număr, dar neapărat nişte spirite 
ascuţite sub raportul necesităților 
estetice si materiale ale producţiei, 
al finalizării lor ideologice, al exi- 
gentelor de maturitate ale unei 
şcoli nationale de film, în cadrele 
bine definite ale culturii noastre 
socialiste, 


Convorbire realizată 
de Valerian SAVA 


CONCURS 


În dorința de a extinde și de a adinci problematica de actua- 


litate a filmului românesc, de a aduce pe ecrane cele mai semni- 


ficative și mai emotionante aspecte din realitatea contemporană 


a patriei, Studioul , Bucuresti" inițiază un concurs de subiecte si^ 


idei cinematografice. 


Se recomandă participanţilor la concurs să se orienteze spre 


intimplárile caracteristice ale vieții de fiecare zi, oglindind uni- 


versul spiritual al omului de azi, eforturile sale creatoare, pro- 


blemele vieții de familie etc. 


Concursul se adresează scriitorilor, publicistilor, oamenilor 


de cultură și artă, tuturor iubitorilor filmului românesc. 


Ideile vor fi expuse sub forma unui subiect (5—10 pagini dac- 
tilografiate) și trimise pe adresa: STUDIOUL CINEMATOGRA- 
FIC , BUCURESTI", Bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej nr. 65, sector 
VI, cu specificarea — PENTRU CONCURS — pinä la data de 
15 septembrie a.c. (data oficiului postal). 


Pentru cele mai bune idei de film, Studioul va acorda 10 premii 


in valoare de 10.000 lei fiecare. 


De asemenea, ideile interesante, apte de a constitui baza unor 


scenarii de film — chiar dacá nu au fost premiate — vor fi achizi- 


tionate. 


Manuscrisele vor fi nesemnate si însoțite de un motto. Într-un 


plic închis, pe care va figura același motto, vor fi scrise numele 


şi adresa autorului. 


«Poate că acești doi bărbați nici 
n-au fost vreodată prieteni, Poate 
că s-au urit dintotdeauna, deși unul 
dintre ei îl socotea pe celălalt genial 
şi, în naivitatea mea, socotesc că un 
om care recunoaște că altul e genial 


nu-l poate, simultan, uri. Eu, cel 
puţin, nu voi înțelege niciodată de 
ce — în lumea talentelor — cei ge- 
niali trebuie să fie neapărat priviţi 
cu ură, Geniile să fie — precum 
zice generalul de Gaulle despre sta- 
tele mari — oameni fără prieteni? 
Accept mai de grabă că din prietenie 
poti numi un mare talent-geniu! 
Prietenia ne poate aburi gîndirea, 
poate dilata calitățile, poate împinge 
exagerarea pînă la extaz. Ca și invidia, 
la urma urmei. De ce n-aş admite, 
deci, că Truffaut îl socotea pe Go- 
dard — genial, şi-i invidia filmele 
nu din ură, ci din amicitie abuzivă? 

Inutil a specula. 

Ce ştiu este că acești doi bărbați 
mi-au fost si-mi sînt prieteni, prin 
tot ce au făcut pentru mine („400 
de lovituri”, „Pierrot-nebunul”, idei- 
le critice, anii de la „Cahiers"...), 
Prieteni desávirsiti — fiindcă nu-i 
cunosc si sper să.nu-i cunosc vreo- 
dată, Am rămas prieten cu cel mai 
mare prozator român, fiindcă nu ne 
mai vedem, nu mă mai cheamă la 
suetä, nu mă mai întreabă la ce lú- 
crez, Îl citesc, lubesc fiecare rînd al 
sáu, Mi-e deajuns. Nu sufăr de 
loc, de departe. Am suferit cînd l-am 
văzut de-aproape. Nu orice priete- 
nie suportă” prim-planul. Prietenia 
care rezistă la prim-plan (între băr- 
bati, între femei, si mai ales între 
bărbaţi şi femei) se numește altfel. 

Si iată-mă, de cîteva luni, în fata 
unui prim-plan apartinind acestei 
prietenii Truffaut-Godard. E o sec- 
ventá care má obsedeazä mai mult 
decit un film întreg — din filmele 
actualității nu mă obsedează mai 
nimic, doar italianca de cîteva secun- 
de din „Splendoare în iarbă", aceea 
care apleacă ușor capul spre umăr 
privind un bărbat înfometat și care 
descrie, deodată, dintr-un gest, o 
curbă spre fericire, Dar prim-planul 
Truffaut-Godard nu mă lasă în pace 
de mult mai multă vreme, fiindcă el 
intră în filmul vieţii mele, al actuali- 
tátilor mele sufletești si al atîtor sce- 
narii scrise zilnic şi ratate noapte de 


Truffant... 


noapte. Eram departe de București 
gînd am citit interviul lui Truffaut 
acordat revistei „Nouvel Observa- 
Sur“, la începutul lui martie, Eram la 
'rankfurt, și ajungînd la această sec- 
HAS am sim t imediat că vreau să 
văd bulevardul Bălcescu, că vreau să 
? iau la dreapta, pe sträduta dintrè 
osta Aplcolă si Institutul de gaze, 
unde e Instalat telefonul public pre: 
ferat, că vreau să dau un telefon lui 
R., lui M., bărbaţi cu care am împăr- 
tit zile de foame, de panică, de Go- 
gol, de „Război în pace" — si un auto- 
buz 3! să-mi bruieze glasul cu care-i 
întrebam dacă pot veni pînă la Uni- 
on, la o bere... Vroiam la Bucureşti; 
acasă, la ai mei — din cauza a douá 
vorbe schimbate de doi bărbaţi la Paris 
care n-aveau nici o legătură cu rea: 
litatea mea. Era ciudat — ciudat 
pînă la prostie, dar asta era și am 
suportat: 

— Ati rămas -în termeni buni cu 
Godard? 

Truffaut: Nu l-am mai văzut pe 
Godard de un an si jumătate. E nor- 
mal. Nu cred că vrea sd mă mai vadă, 
Ultima conversație am avut-o la tele- 
fon. Mi-a cerut bani pentru o poveste 
cam aventuroasă în care vroia să se 
lanseze: un film de 12 ore pe 16 mm., 
realizat de muncitori, pe care el i-ar 
fi supervizat. El credea că eu voi mar- 
$0; n-am marşat. M-a întrebat: „Nu 
poți?“ l-am răspuns: „Nu, nu vreau“... 
Asa, cel puțin, nu exista nici o ambi- 
guitate. Am simţit că nu o să ne mai 
revedem. El face un altfel de cinema, 
el consideră că după Mai nu se mai 
poate face acelaşi cinema şi are pică 
pe toti cei care continuă. Dar eu am 
ales, am mintea foarte limpede, vreau să 
fac filme normale, asta e viața meo"... 

Scena însăşi, e fără ambiguitäti; e 
o scenă clară, nu din Godard, poate 
din Truffaut, precis dintr-un film 
american, eficace, strîns, direct, la 
obiect. Obiectul páre a fi banul. 
Subiectul e însă în altă parte. Su- 
biectul e aşa: E 

Doi tineri hotărăsc, în tinereţe, să 
răstoarne lumea. Ei pun mîna pe 
stilou, ei cer un nou cinema, o nouă 
viaţă pe pînză, alti cai verzi pe pē- 
reti, alte certitudini, alte speranţe, 
alte iluzii, Ei creează un nou val, 
dárimind parapetii, máturind obis- 
nuintele vechi, proiectind o albie 


… Cine spunea că „Romeo şi Julieta“ 
e o poveste eternă a lumii? 


Cei doi regizori 


au ajuns la un subiect la fel de „etern“... 


proaspătă, cu alte maluri, cu altă 
faună, cu altă floră. Cei doi tineri 
sînt săraci, tenaci și văd pe lună vir- 
colaci, Ei lasă stiloul şi pun mîna pe 
aparate de filmat ca să=și filmeze vir- 
colacii. Ei dau 400 de lovituri, una 
mai dură decît cealaltă, una mai fru- 
moasă ca cealaltă. Aruncă bănci în 
aer, distrug statui și monumente 
care păreau nemuritoare, compro- 
mit prestigii, au succes, infricoseazá 
public; criticá si populatie, cuceresc 
producätori, cinefili, inteligente, ad- 
jective, își creează armate de fideli, 
feude, vasali, sclavi, grupuri de guer- 
rilleros pe alte teritorii ale filmului. 
Cei doi devin nu numai eroi, nu nu- 
mai bonapartisti, nu numai revolu- 
tionari — ci si bogaţi, și dacă nu 
bogati, oricum printre degete le 
curg aurul, dolarit, francii. Din aceas- 
tă clipă, cei doi prieteni se diferen- 
tiazá, devin alţii, gîndesc altfel, lu- 
crează altfel... Îşi despart armatele, 
credincioșii, rup contracte, fac alte 
pacte, alte alianţe, în numele unor 
interese divergente. Fiecare vrea să 
rămînă integru, demn, consecvent 
— fără să se atingă de talent. Inutil. 
Sint prinși în angrenaj, în sistem. 
Fiecare vrea să-şi apere ideile, pielea, 
viziunea sau vizonul — se sacrifică, 
de la sine, fără filozofie, prietenia. 
A-ti apăra pielea înseamnă a-ţi ucide 
sentimentele ? A-ti cîştiga bungalow-ul 
duce Ía a-ţi pierde sufletul, chiar dacă 
ai iluzia că nu ţi-ai pierdut talentul? 
Se ajunge, ca în matematică, mate- 
matic, la acea inegalitate acceptată: 
suflet nu e egal talent, talent nu e 
egal caracter, caracter nu e egal sce- 
nariu bun 

„E ncrmil“, cum spune Truffaut, 
E normal să nu ne mai vedem de un 
an și jumătate. E normal să nu mai 
vrei să ne vedem. Totul devine anor- 
mal. Eu vreau să fac filme normale, 
după ce am distrus filmele normale 
ale altor ani. Eu vreau să fac filme 
anormale — zici tu — dar eu știu că 
filmele mele „anormale“ sînt pentru 
mine cele normale. Era o vreme 
cînd ne intelegeam, ştiam ce e nor- 
mal si ce nu e normal. Acum nu mai 
ştim, Cînd doi prieteni nu se mai 
inteleg asupra normalului si anorma- 
lului, lucrurile devin într-adevăr 
fără ambiguitate: 


— Dă-mi bani... 

— N-am... 

— Nu ai sau nu vrei? 

— Nu vreau să-ți dau. 

— (Adio! 

— Adio!) 

Cine spunea că doar „Romeo si 
Julietta" e povestea eternă si actuală 
a lumii? Subiectul de mai sus e la fel 
de „etern“ — de tern si actual, A 
nu-l vedea la capătul fiecărui film 
care rulează azi pe ecranele lumii 
— avînd ca mobil fie banul, fie pur 
și simplu puterea — înseamnă a trăi 
pe altă lume decît a noastră. Filmele 
nu se fac cu prietenie ci cu bani, cu 
putere; înainte de a avea caracter 
trebuie să ai bani. Drama nu e aici, 
drama nu e cine are dreptate — 
Truffaut sau Godard, Newman sau 
Oldman — drama nu constă în a 
desemna martirul, niciunul nu e 
martir, înger, fiecare are dreptate, 
de aceea avem o dramă și nu o melo- 
dramă — drama mea (si a lor) nu 
constă în a alege de partea cui sînt, 
cu cine ţin (deşi de mic copil — ca 
Don Quijotte vorbind despre co- 
medieni.— tin cu cei care n-au bani 
cînd àu nevoie de bani...) ci în alt- 
ceva; desi inegalitatea e stabilită: 
arta nu e egală cu caracterul, talentul 


nu se măsoară în fidelitatea faţă de 


rieten, lasitatea nu duce. la non-ta- 
ent, mica si marea ticálosie a vieţii 
fiecăruia nu e obligatoriu să inter- 
vină în ecuația pură a operei de artă 
— totuși, pe undeva, cumva, apare 
în adîncul creaţiei umbra enormă a 
unei suspiciuni care încearcă-să rás- 
toarne toate aceste formule „linişti- 
toare": nu e ciudat că de cînd acești 
doi bărbaţi de talent s-au despărțit 
în aprecierea ,normalului" şi a „anor- 
malului“, de cînd banii i-au interesat 
mai mult decît caracterele, de cînd 
succesul a devenit mai obsedant decît 
adevărul prieteniei lor, de cînd pro- 
pria persoană si ,persoanele" au 
căpătat mai multă importanţă decit 
etc., etc. — nu e ciudat, oare, cá de 
atunci operele lor ,normale" sau 
,anormale" n-au mal zguduit lumea, 
inspirația lor n-a mai ajuns la „Jules 
et Jim" şi nici la „Pierrot-nebunul”, 
iar lumea a ajuns să-i privească şi 
să-i consume „normal“, ca pe doi 
artişti normali, care azi o nimeresc, 
mîine plictisesc, poimfine nu mai au 
niciun haz, iar la sfîrşitul vieţii nu mai 
au nimic „de spus"? Nu vine o vreme 
cînd ceea ce sacrifici omeneşte — 
vremelnice iubiri, trecătoare devota- 
mente, provizorii elanuri, fără im- 
portanță în planul artei eterne — 
se plătește tocmai în planul artei? 
Nu vine o vreme cînd o lasitate — 
rapidă cit cauterizarea unui neg — 
se transformă într-o tumoare a ope- 
rei? Dacă mica ticàlosie de azi, dacă 
porcärioara de miine, dacă simpla 
lasitate de la sfirsitul săptămînii — 
sávirsité, desigur, cu conştiinţa îm- 
pácatà că n-au nici o legătură cu 
arta, asa cum viaţa nu contează în 
fata ,Ooooperei" — se acumulează 
lent, imperceptibil, fárá analize si, 
deodată, în cîțiva ani buni de creaţie, 
cancerizează opera, îi rup echilibrul 
celular și — ca și-n oncologie — ni- 
meni nu-ţi va putea spune cînd și de 
la ce ti s-a tras? Dacă trăim într-un 
secol cînd — revoluționară noutate! — 
viața artistului e la fel de impor- 
tantă ca opera, sau mai mult: o in- 
fluenteazä decisiv? Dacă stringenta 
cu care viața îmi cere să-mi apăr 
demnitatea si fidelitätile este chiar 
mai importantă decît o nuvelă sau 
un film? Dacă o ticăloşie — mare 
sau mică — în planul vieţii, poate 
ticăloși o operă? Dacă — în sfirsit — 
e mai bine să nu te ticälosesti 
decit sá creezi? 

Mi se poate replica: tot ce. gîn= 
desti e ,cinema", cum spun francezii 
cind ideile devin prea patetice. Eu 
ráspund: Foarte bine. E ,cinema", 
dacă așa spun francezii, dar cine 
încearcă să facă acest film, filmul 
morţii unei prietenii între doi băr- 
bati, fără apariţia nici unei femei? 


Radu COSASU 


13 


— Sinteti primul cineast membru 
al Academiei de științe sociale si 
politice, Aveţi o circulație amplă în 
cimpul culturii contemporone, atit. pe 
planul creaţiei, al preocupărilor gene- 
rale de cultură, cit si pe cel al cu- 
noașterii unui peisaj foarte concret, 
de la noi d pe alte meridiane. Cum 
se situează, cum se orientează, în 
acest peisaj, filmul românesc? 

— Eu cred că problema de bază 
a fiecărui stat în domeniul culturii 
nu este îndrumarea unilaterală, pe 
discipline sau pe ramuri, ci este po- 
litica lui culturală conjugată, de an- 
samblu. În cazul țării noastre, poli- 
tica culturală, așa cum este ea gin- 
ditá de forurile conducátoare ale 
natiunii noastre socialiste, de parti- 
dul nostru comunist, este o politicá 
de mare deschidere spre viitor și 
de o mare luare aminte faţă de datele 
fundamentale ale spiritualității noas- 
tre si față de gindirea contemporană, 
Instituțiile de stat și persoanele în- 
sărcinate cu traducerea în fapt a 
acestei concepţii despre cultură, au 
înfăptuit această politică, după cum 
se spune, de la caz la caz. Și aici s-au 
înregistrat succese, dar şi erori, și- 
ruri de erori, care s-au corijat pe 
parcurs sau nu s-au corijat încă, dar 
care puteau fi evitate dacă. principi- 
ile, dacă concepția de la care s-a 
pornit erau respectate. Prin urma- 
re, în privinţa politicii culturale de 
stat aplicate filmului şi: televiziunii 
— și leg aceste sectoare, fiindcă le- 
gătura lor, pînă la urmă, trebuie să 
se facă într-un fel sau altul si în tara 
noastră, sau cu atit mai mult în tara 
noastră — cred că este necesar ca 
gindirea noastră să se aplice mai mult 
la practica socială a acestei zonei ideo- 
logice, decit la „cazurile“ ce survin 
din ea; 

— În ce sens? 

— Eu cred cà trebuie sá ne gindim 
la cinematografie — atit la producția 
cit si la difuzarea filmelor — sub 
toate formele si aspectele pe care 
arta și știința lor le include. Ele nu 
pot fi considerate decit ca un tot 
inseparabil în contextul comunicării 
cu publicul, Cultura cinematografică 
şi pe ansamblu politica culturală a 
statului trebuie să aibă în vedere lu- 
crul acesta. lar dacă pe-alocuri ac- 
cesibilitatoa înregistrează un gol in 
raportul emisie-receptie, este vina 
unei politici culturale care n-a urmă- 
rit ca educatia, cultura artisticá — 
în speţă cultura cinematografică a 
spectatorului — să poată să se dez- 
volte la nivelul culturii generale a 
populaţiei. Departe de mine gindul 
de a spune că orice fel de mesaj este 
„Prins de orice fel de receptor. 
Aceasta este una din categoriile ade- 
vărului relativ definit de Marx — 
nu e vorba de o neputinţă a cunoas- 
terii, ci de o necunoastere -tempo- 
rară. Prin mijloacele educaţiei, acest 
moment poate fi depășit, Va exista 
însă totdeauna un grup social mai 
mic sau mai mare care va accede la 
acest mesaj — cind el este autentic 
omenesc — va vibra la el și-l va pune 
într-un fel sau altul în acțiune. (Aten- 
tie însă la imposturá!). Deci proble- 
ma accesibilitátii, în cinema ca și în 
literatură, este o problemă de edu- 
catie şi pînă la urmă ea tine de mis- 
tere, de Ministerele educaţiei. 

— Pentru a încerca unele raportări 
mai precise, cum vedeţi .dumneavoas- 
tră cinematografia românească ra- 
portată, de pildă, la literatura con- 
temporonă, la valorile, la direcţiile 
sale. Există o convergență de preocu- 
pări sau poate, dimpotrivă, există 
0 prea mare distanță între ele? 


14 


— Nu există nici o pură conver- 
gentá şi nici o infransisabilá distan- 
tà. Sint două preocupări culturale a 
cáror deosebire este evidentä $i a 
cáror cooperare trebuie sá fie nu 
mai putin evidentă. Nu vreau să for- 
mulez remarci cu caracter critic sau 
istoric la adresa literaturii noastre 
contemporane. Eu cred că nivelurile 
de expresie, că varietatea stilurilor, 
cum se spune în limbaj curent și 
vulgar — eu aș zice diversitatea per- 
sonalitätilor — şi mai ales multitu- 
dinea nuantelor în care viaţa spi- 
rituală a acestor personalități este 
transmisă în poezie, în proză, sînt 
remarcabile. N-aș putea spune ace- 
lași lucru despre alte însuşiri pe care 
o cultură naţională le solicită de la 
literatura ei într-o anumită perioa- 
dă. Anume, despre exprimarea uma- 
nitätii secrete a societății noastre, a 
umanității ei specifice, în termeni 
de relații de producție, de relații 
sentimentale, de relații politice, 
în_termenii civilizaţiei veacului nos- 
tru. 

— Credeţi că această limită e de 
natură să îngreuneze dialogul, cola- 
borarea de core vorbeati? 

— Exact. Arta cinematografică, 
prin toate structurile pe care ea 
se fundeazä, este o artá inseparabilä 
de prezenţă efectivă în toate stra- 
turile ei, a specificului civilizaţiei unei 
naţiuni, la un moment dat, Ea este 
o exprimare imediată — şi dacă nu 
este o astfel de exprimare imediată, 
nuanțată, modulată, cum vrem să-i 
spunem, ea dispare ca film. Pentru 
că spectatorul cu cartenu o acceptă 
altminteri, O acceptă ca literatură 
filmată, o poate accepta ca psiholo- 
gie filmată, o poate accepta ca poe- 
zie filmată, dar el de la film asteap- 
tă altceva, Asteaptá ca filmul să ex- 
prime specificul activ al civilizaţiei 
sale, al personalității sale, de la in- 
divid la marile straturi sociale. Or, 
filmul nostru, chiar atunci cînd nu 
este un film de bună calitate, dacă 
e cinstit, el a conţinut și va conţine 
în continuare asemenea elemente. 
Deci diferenţa între cele două arte 
sau forme de cultură constă în mo- 
mentul acesta, în tara noastră, in 
aceea că pe cînd mijloacele artis- 
tico-culturale de comunicare ale 
filmului s-au ameliorat mai puţin, 
lar profundele lui intenții de a ră- 
mine fidel specificului cinematogra- 
fic existä, sint evidente, de cealaltá 
parte, in literaturá, expresia acestei 
spiritualitáti specifice a epocii, a 
timpului, a societátii noastre, nu este 
foarte evidentă, cu toate că însușirile 
ei specific „literare“ sint mult mai 
evoluate. 

— Ar insemna atunci că cinemoto- 
grafia trebuie să astepte cit moment 
în dezvoltarea literaturii, pentru a 
realiza o conlucrare? 

— Nu, nu trebuie. Pentru că vom 
face gresala în care critica noastră 
cinematografică a căzut prea adeseori. 
Aceea de a transforma paralelismul 
de țeluri generale între arte într-o 
cooperare inseparabilă, împinsă Ginz 
la identitate. E problema „libertăţii 
reciproce". Caracterizarea mai adin- 
că în literatură, a fiecărui creator în 
parte, prin opera lui, a fost un lucru 
foarte bun pentru noi si continuă să 
fie, Personalitatea este un datum de 
extremă importanță în orice cul. 
tură, dar ea poate implica, la un mo- 
ment dat, unele primejdii — pri- 
mejdia de a nu înțelege cá în conexiu- 
nea personalităţilor se naște stmbu- 
rele conexiunii nationale a unei culi 
turi, se nasc noile ei structuri, 


J 


— Filmul nu trebuie să treacă si el 
prin acest moment de definire a per- 
sonalitätilor ? 

— Filmul, prin esenţa lui, este oartă 
socială, de o mare anvergură cultu- 
ralá În esenţa lui, el cuprinde toate 
aceste atribute de „personal“, ;natio- 
nal", international", Analiza omului 
elementar nu interesează decît 
prin perspectiva omului evoluat. 
Fără să exclud, deci, citusi de 
putin, posibilitatea investigației so- 
litare, presupun că aceasta nu este 
specifică artei Cinematografice asa 
cum vrea s-o facă orice cineast se- 
rios şi cum O așteaptă orice public 
serios. Si prin serios" înțeleg avi- 
zat, nu supus nu știu căror dogme 
despre esteticá,eticá s.a.m.d, lar cînd 
zic că filmul este o artă socială, nu 
înţeleg citusi de putin că el este o 
artă de sociologie statistică, Este 
doar vorba de a nu separa omul, 
prin chipul fui, prin mișcarea lui, 
prin comportamentul lui fizic şi 
social, de toată această lume care îl 
caracterizează și îl determină, ca om 
evoluat. 

— Mi se pare că dumneavoastră 
insistoti asupra necesității ca filmul 
să aibă propria lui experienţă de crea- 
tie si propria sa orientare si înclinați 
mai putin să descoperiți filiaţii intre 
mișcarea literară și cea cinematogre- 
ficä. 

— Legäturile dintre arte si reuni- 
rea lor in film, deci teoria filmului 
ca artă de sinteză... 

— Este falsă. 

— Nu este falsă, dar este insufi- 
cientă în clipa în care vrem s-o 
luăm ad literam. Eu nu vreau să se- 
par filmul da celelalte arte, dar nu 
vreau să reunesc filmul cu celelalte 
arte în mod exclusiv, Eu zic că un 
cineast se uită la un serlitor sau la un 
muzician cu aceeași luare-aminte, 
sau invidie colegială, cu care se uită 
un scriitor la alt scriitor sau un mu- 
zician la alt muzican, Nu neapărat 
ca să-i urmărească si să-i imite te- 
lurile sau metodele. Aş numi-o com- 
petiție, dacă... 

— Dar dumneavoastră, vorbind des- 
pre calitatea filmului ca o artă socială 
— care trăiește în cimpul unei culturi 
după principiul vaselor comunicante — 
nu credeți că o parte componentă a 
acestei calități ar fi si o anumită con- 
sonantd mai precisă, tematică și de 
formule, cu literatura ţării? Se vor- 
beste foarte mult, să spunem, despre 
precedentele literare ale neorealismu- 
lui, în verismul deceniilor anterioare, 
sau despre paralelismele literare ale 
free cinema-ulul, în special cu tea- 
trul englez contemporan, După cum 
noul val francez nu se poate separa 
nici de spiritul și nici de formula struc- 
turalà a noului roman, Sau poate sin- 
tem un caz diferit, pentru că totuși, 
colaborarea scriitorilar cu cinemato- 
grofia română este destul de sporadică 
şi se desfășoară In forme foarte simple, 
fără specializarea şi diferenţierea 
practicată în alte cinematografii? Nu 
s-a ajuns la stadiul unei coniucrări, 
al unei convergente. 

— Pentru cá nu toatá lumea se 
poate exprima la fel de bine in mai 
multe arte, Eu cred cá in cinemato- 
grafie nu se poate exprima bine pe 
sine fnsusi decit scriitorul care s-a 
găsit pe sine însuși pe deplin, în 
literatură, Asemenea cazuri, noi avem 
foarte puține, 

— În genere însă marile experiențe 
cinematografice — mă refer la curen- 
te, la şcoli — nu se bozează pe trece- 
rea directă a scriitorului în cinema — 
sînt doar citeva cozuri. De obicei sin 


mihnea 
ce facem pentru 


^ 


Accesibilitatea 4 
în cinema 
ca şi 
în literatură 
e o problemă 


de 


educaţie. 


Arta 
cinematografică 
este 
inseparabilă 
de specificul 
civilizației 
unei națiuni. 


Colaborarea 
filmului cu I 
celelalte arte 
nu trebuie 
impusă 
pînă la 
identitate. 


gheorghiu: 
scoala nationala de film? 


Să ne oferim șansa succesului... 


militudinile se fixează prin persona- 
lităţi proprii ale filmului, care. intră 
in consonantă cu alte zone ale cul- 
turii nationale, 

— Aici e o problemä mult mai se- 
rioasä, mult mai profundá. E o pro- 
blemä de politicä culturalá si revin 
la asta, Vreau să spun că nivelul 
general al expresiei noastre „litera- 
re" nu este suficient de apropiat de 
necesităţile tehnicilor actuale de co- 
municare din lume şi chiar din tara 
noastră, în raport cu circulația idei- 
lor care reprezintă în gindirea mon- 
dială, astăzi, o rațiune impresionantă 
— vezi futurologia — zone faţă de 
care literatii nostri, din motive de pu- 
tinä informare, de prea putine con- 
tacte cu radio-televiziunea $.a.m.d., 
sint putin devansati. Încercarea de a 
fi un mic Dostoievski în secolul 20, 
sau de a imita nişte formule din anii 
trecuţi ale unor scriitori la care ac- 
cedem prin versiuni românești, deci 
cam pe ocolite, sînt demne de luat 
în seamă, dar uneori întristătoare, 
În acest caz este greu să te transpui 
în climatul de tehnicitate vie pe care 
îl reprezintă cinematografia și te- 
leviziunea. Aceasta în primul rînd. 

Cealaltă problemă este că regizorii 
noștri n-au reușit, la rîndul lor, să-şi 
facă un antrenament filozofic şi cul- 
tural deajuns de bun ca să găsească 
puncte de contact cu cei mai avizaţi 
si talentati scriitori sau ginditori 
contemporani pe care-i avem. În 
ceea ce privește „tehnicile“ lor, ale 
regizorilor, eu fără îndoială am pu- 
tine lucruri de spus, însă subtilitatea 
transpunerilor lor, în nuantäri ome- 
nesti, n-a cîștigat prea mult în ulti- 
ma vreme. Ei suferă de pe urma unei 
tinereti greu de recuperat, tinereţea 
în care acumulezi o mare cantitate 
de experienţă intelectuală si de via- 
+4, datorată unor contacte directe, 
dese, multiple, de lungă durată sau 
fulgurante, cu alte medii decit ale 
tale, Si reuşita lor în aceste con- 
tacte mi se pare cá n-a fost în- 
totdeauna optimă. Poate cá nu s-a 
protejat deajuns clipa deliberärii 
și a meditatiei, Şi eu m-am ciocnit 
deseori de această opacitate nedorită 
față de sensibilitatea lumii înconjură- 
toare, Ei n-au reușit decit prea pu- 
tin un „transfert al eului” în persona- 
litätile ambiante, pentru că s-au ocu- 
pat prea mult sau prea puţin de 
ei înșiși, reduși la „ce mai lu- 
crám", adică la propria lor „tehnicita- 
te“. 

— Mi se pare că, așa cum e firesc 
In cazul unei arte care traversează 
momentele dramatice cle genezei, 
confruntindu-se cu probleme grave, 
ati definit cu precizie unele stări de 
lucruri, atit într-un cîmp, cit si în 
celălalt, oducind discuția pe un teren 
foarte real. Cum se pot mișca atunci 
lucrurile: mai departe ? 

— Lucrurile sînt mai complicate 
decit par la prima vedere. Pentru 
că de o parte şi de alta nu avem de- 
aface cu grupuri compacte, consti- 


tuite, care ar trebui doar să fie puse 
în contact; cineaștii, regizorii, lu- 
crătorii din televiziune — și pe de 
altă parte scriitorii. Nu. Preocupă- 
rile lor se adună, se întretaie, se in- 
terferează, există vizibile confluenţe, 
relaţii “de la om la om". Atitudinea 


fiecărui autor față de opera lui tre- 


buie să semene cu atitudinea celuilalt 
autor față de opera lui, chiar dacă 
operele in sine (literare, cinematogras 
fice, etc.) nu seamănă. În clipa în 
care aceste atitudini coincid, pun- 
tea, poarta s-a constituit și ei vor 
putea conclucra asupra unui subiect 
pe care-l vor hotărî împreună. A 
avea atitudini similare, afinități — 
cum se zice — aici este problema cea 
mai grea, Aceasta înseamnă aptitu- 
dini similare, însemnează o vocaţie 
culturală, socială, similară, însem- 
nează nişte idealuri de comportament 
şi de civilizaţie similare, înseamnă o 
viziune istorică similară, Deci este 
o problemă de formaţie, mai puţin 
decit una de exprimare. În clipa în 
care formația social-culturală este co- 
muná, conlucrarea se va produce, 
cu diferentele de temperament pe 
care fiecare te va aduce, in mod obli- 
gatoriu, în această cooperare, Or, 
în momentul de faţă, eu cred că ra- 
portul dințre literatură și cinemato- 
grafie, pe de o parte, si științele so- 
cial-politice pe de altă parte, nu este 
suficient de strîns şi de bine valori- 
ficat, lar, în al doilea rînd, ceea ce se 
petrece azi în tara noastră şi peste 
hotare,prin prizma politicii. interne 
şi externe a țării noastre, nu bate 
suficient de tare la porţile atenție; 
şi ale unora şi ale altora, pentru ca 
aceste confluenţe să se producă sub 
augurii cei mai buni pentru „O $coa- 
là națională”. 


— Dor pentru viitorul apropiat? 

— Să reunim anumiți scriitori cu 
anumiţi regizori între care există 
o anumită afinitate, iar cooperarea 
spiritelor avizate din cinematogra- 
fie, din literatură, din critică, să se 
producă de aga natură incit această 
coeziune, odată realizată, să-și asi- 
gure audiența și să nu facă din două 
personalități o singură personali- 
tate inexpresivă. Momentul acesta 
trebuie dobindit printr-o cooperare 
îndelungată, nu neapărat prin numá- 
rul de filme, ci prin conversațiile si 
relațiile colegiale între cei care 
vor să creeze această operă care se 
cheamă filmul, ca unitate şi cinema- 
tografia, ca parte a culturii unei na- 
tiuni, Asta intră ai în'raza de acțiune 


a Asociaţiei cineastilor. 

— Poate că multe virtualitüti exis- 
tă şi ele nu sint stimulate, să zicem de 
câtre producător, 

— Aici este, de asemenea, o pro- 
blemă de politică culturală, 

— Producătorul de film este destul 
de vag definit la noi. 


— E o chestiune asupra căreia eu 
nu am nici un dubiu, În clipa de față, 
producătorul reprezintă în cinemas 
tografia mondială un element de pon- 
dere absolută, Într-o cinematografie 
socialistă, dată fiind diferența cri- 
teriologică, chestiunea se pune în 
cadrul politicii culturale generale 
a statului, 

Se constată că din acest punct 
de vedere noi stăm încă destul de 
precar, Si să nu uităm că nu se poate 
crea in cinematografie, ca și în poes 
zie, suficient de bine dacă nu se 
creeazá suficient de mult. 

În momentul de față, în poezie 
şi in plastică se creează enorm, 
față de cantitatea reală de lu- 
cruri bune. În cinema se creează 
foarte putin, dintr-o viziune . din 
trecutul apropiat, profund eronată 
după părerea mea, că „mai bine 
puţin și bine", Niciodată — si cineva 
a spus-o foarte clar — dacă nu există 
cantitate, saltul calitativ nu se pro- 
duce, iar pe de altă parte, este vor- 
ba de a scoate la iveală toate forţele 
creatoare posibile, pentru ca aceast 
cantitate să producă nu doar o șans 
pentru un talent potențial, izolat, 
ci si o școală permanentă de afinități 
colective. 

Am început să patronăm Festivaluri 
Internationale, Atenţie, la nivelul lor, 
Producătorul național este un „inter- 
național" fără voie; echipa lui din 
studio si de pe piață trebuie sá 
cunoască bine conjunctura mondială 
a produselor respective. Mulţi 
coechipieri ai producătorului nati- 
onal nu mai corespund competiţiei. 
Desi ies mereu la aplauze cu reali- 
zările lor din off-side, galeria a 
început să-i fluiere. Respectul față 
de munca și talentul fiecăruia ex- 
clud în primul rînd suficiența și 
include în primul rînd modestia, 
dimensiunea exactă a oricăruia care 
intră în circuitul producţiei. E nevoie 
de o informare mai bună și de o par- 
ticipare mai calificată. Dar aceste 
imperative (morale) nu pot intra în 
t»oria producătorului national, decît 
după ce contactul său cu ce a fost 
filmul nostru ieri si cu ce este 
filmul altora azi, îl va putea împie- 
dica să zică un da sau un nu con- 
traindicat, despre filmul nostru de 
miine. 

Cum zicea un personaj din, Mo- 
rometij": „Este o problemă...” De 
fapt, nu e niciuna, fiindcă tara 
aceasta n-a dus niciodată lipsă de 
oameni practici si inteligenți și tot- 
deauna nici de caractere. Să le cău- 
tám si să le oferim şansa succesului, 
Talentul nu va întîrzia să li se ală- 
ture; e o lege străveche asta, a me- 
cenatului. Sau poate că mă insel. 


Val. S, DELEANU 


15 


7 lázi de 
frucola 


Mama natură glumește. Fägärasul 
zimtuit îşi oferă poala darnică 
plină de minunátii si clorofilă sánás 
toasă. Mama natură se tine de sotii, 
înscriind, în contratimp, raze de soare 
de care astăzi nu este nevoie. Cons 
form ,planificärii" era necesar: ca 
la polalele munţilor să fie piclä, 
creasta lor abia să se întrezărească, 
iar deasupra crestelor să fie negură, 
E soare și nori deși, Cumulus, de-ti 
vine să-i tai în calupuri päträtoase 
și să-i dai la rate. Peste 500 de cai 
au insolatie dind cu coada, moale, 
în dreapta lor. Se filmează și pe 
cîmpul de luptă și-a făcut apariţia un 
cărucior pricăjit cu șapte lăzi 
de Frucola, fiert să-ți frigi limba, 
Adaug acest „amănunt“ pentru că în 
atmosfera de iad a filmării este de 
neconceput ca cele şapte lăzi cu 
sticle să fie împărţite la 5 000 de 
luptători. Atft deocamdată despre 
acest ,mic" capitol ignorat de atîta 
vreme, pînă la exasperare. În ge- 
neral, se observă, fără a fi un ob- 
servator de specialitate, că acest ser- 
viciu, căruia ise spune de producţie, 
suferă cumplit de dureri de dinţi. 
$i nimeni nu se dumireste de ce 
dumnezeu nu-și tratează, sau nu i 
se trateazä odatä pentru totdeauna, 
cariile, 


A. Mih. 


Un cazan pentru fiecare... 


IC CZ AP EEE PETER al 
Igiena morală 
a sălii 


săli în București unde te ne- 

umesc scirtiitul scaunelor, pro- 

de proastă calitate, lipsa de 
aerisire. Dar sînt şi altele (din feri- 
i ine la număr) unde te de- 
profund ambianța în care se 


desfăşoară spectacolul, , Dacia” este 
una din ele (a doua, despre care am 
scris cu alt prilej, este „Timpuri 
Noi"). În această sală cu „vad“, prin- 
cipalul „spectacol“ îl oferă publicul, 
Din păcate, un spectacol cu totul 
dezagreabil. O mulţime de , fete" bu- 
levatdiste, o  multime de pierde- 
vară se înghesuie, vocifereazá, chi- 
itáie pe toate tonurile. Un du-te- 
vino perpetuu însoţit de usi trin- 
tite din minut in minut completeazä 
vacarmul. Ideea cu spectacolul în 
continuare o fi ea rentabilă, dar este 
sigur opusă unei reprezentații de 
cinema desfășurată în condiţii civi- 
lizate. La „Dacia“ e nevoie urgentă 
de curățenie. Dar pentru asta nu de 
mătură e nevoie, ci de altceva. 


Al. R. 


Cum difuzăm 
filmele 
noastre 


Este vorba de premierele obis- 
nuite ale productiilor noastre, premi- 
ere care au loc la cinematograful 
„Republica”. A devenit îngrijoră- 
toare osirdia cu care, de fiecare 
datá, nu stim sà oferim filmelor 
noastre climatul necesar lansării. Gea- 
bași reclama, adică trei panouri mari 
si urîte expuse în cîteva locuri cît 
nai ascunse privirii, geaba și flutu- 
rașii lipiti pe geamurile troleibu- 
zelor între viu coloratele prospecte 
„Cumpăraţi mobila de bucătărie 
Modul” sau „Evitaţi abuzul de me- 
dicamente". Geaba tot, pentru că 
spre exemplu, în timp ce la „Repu- 
blica" avea loc premiera filmului 
„Legenda“, alături, la „Patria“, în cea 
mai mare sală de cinematograf din 
țară avea loc în aceeași zi premiera 
filmului „Rolis-Royce-ul galben“, un 
film oarecare, dar cu o distribuţie 
care include cîțiva monstri sacri, cì- 
teva vedete, plus nume de cert 
viitor,, Exemplele pot continua: 
„Boladă pentru Máriuco" era la con- 
curentä cu violenta melodramă „Pă- 
cotul dragost „Prea mic f 
un război atit de mare" cu ,Stäpin 
pe situație”; „Căldura“ cu tandemul 
Taylor-Burton din „Femeia îndă- 
rătnică"”, iar „Războiul domnitelor" cu 
„locul care ucide“, Valea x 
i,Winettou In Valea Mort 


veste sala: la, Patria", ,,Baltagul" era 
strategic înconjurat de „Mai peri- 
ilocse decit bárbatii",. film găzduit 

„* Sala Palatului și 


coincidente care nu au nici 

siune. În alte párti, pro- 

tectia filmului autohton e legiferatä 
oi ceremun climat favorabil pentr 

ca spectatorul bucureştean să $ 


„să simtă" că evenimentul săptămînii 
e un film românesc. Slavă domnului, 
în decursul unui an e destul timp 
și pentru filmele străine, fie ele, 
chiar şi — toate — filme bune. 
Destul timp și destule săli... 

Tudor STĂNESCU 


Splendoare 
fără 
splendoare 


Nu dintr-un prea la-ndemînă joc 
de cuvinte am pus acest titlu, ci 
pentru cá el este sugerat de o si- 
tuatie reală. Filmul se chema „Splen- 
doare în iarbă“; el a fost văzut și 
apreciat de un mare număr de spec- 
tatori care, probabil, că nu s-au 
lăsat convinși să intre în sală de 
afişul care ar fi trebuit să DJ re- 
comande, Pentru că cele două miini 
cenușii, impietrite parcă într-o rugă 
şi încremenite astfel de o lovitură 
nemiloasă ori de vreo explozie ato- 
mică a cărei ciupercă ar sugera-o 
mai degrabă, „ar fi fost poate mai 
nimerite să dea glas ororilor Hi- 
roșimei și nimicirii decît zbuciumului 
și totuși profundei vitalitäti a pre= 
sonajelor filmului lui Elia Kazan, 


Jplendoare 


T į 
tarpa .- 


e 


Afisul n-are într-adevăr nici o le- 
gătură nici cu adevărul filmului, nici 
cu splendoarea. În naterie de 
afis nu sintem la prima ccnsemnare, 
deși promitem să ne schimbăm o- 
pinia atunci cînd ni se va oferi 
prilejul, 

Aşteptăm, sperăm, dar nu ne vom 
abtine si comentăm afișul de film, 
pozitiv sau negativ, după caz, 


„Vechi edificii“ 
Atenţie! 


tradiție, e un bun al nostru? Faţă de 
acest bun care se cere îngrijit și 
ocrotit nimeni nu se simte obligat? 
Toroipanul ignoranței vatămă noti- 
unea tradiţiilor sub masca „noului“ 
și confundă noțiunea de a gîndi 
hi cu clădirile vechi dar fru- 
e, care trebuiesc ocrotite, res- 
te în culorile vii de cdinioară, 
ti ,,factori' care într-un orzș al 
nostru au topit un pod făcut de 
elebrul inginer Eiffel, tind la 
Baia-Mare să lase localul de lîngă 
hotelul „Minerul“, în care se află un 
t cinematograf, într-o continuă 
rare atim pului. Trăim din exem- 
p pentru că altfel văd că nu se 
înțelege nimic. O vastă sală cu firide 
și staluri, cu colonade pline de tran- 
dafiri din gips, se topește într-o mi- 
zerie urit mirositoare, Simti acest 
lucru imediat,deoareceBaia-Mare,orag 
plasat lingă munţi, are un aer grozav 
de bun. De altfel așa se și explică de 
ce simțul rentabilitátii la acest cine- 
matograf zace pe undeva, lipsit to- 
tal de chef. 


Nimeni nu  restaur nimic! 
Doar miros de muce, plasa- 
toare care bijbiie într-un hol în- 
necos și un pogon de sală cu 
zeci si doi de spectatori într-însa. 


spre celălalt cinematograf, nou, 


i cei de pe Broadway i-ar invidia pe 
cei din Baia-Mare cá au o asemenea 
clădire. 


A. M 


panoramic 
"10 


Se 
filmează 
la 
Constanța . > 


Expresia uşor încruntată a lui Stefan Sileanu (centru, pe scară) nu trebuie să inducă 
în eroare pe nimeni. E menită doar să accentueze, prin contrast,veselia debordantă și conta- 
gioasă a grupului de tineri ce-l înconjoară. Pentru că veselia si entuziasmul domină, în reali- 
tate, fără umbră de încruntare, atmosfera echipei de la coproducția româno-sovietică în 
regia lui Francisc Munteanu,«Cíntecele mári». Cîntecul si voia bună îi însoțesc pe cineasti, 
pretutindeni. Prin Moscova și Bucureşti, la Constanța și la Soci, muzica și dansul îi antre- 
nează în egală măsură pe cei ce lucrează ca și pe spectatorul de ocazie. Pe vapor sau în troică, 
prin vuietul valurilor sau în tropotul cailor, melodiile te fură, te invită să le regii, să le fredo- 
nezi. Tinerețe si energie, ris și mai ales muzică, multă muzică va oferi spre destindere publi- 
cului «Cíntecele mári». Regretăm că unul din nenumăraţii pescăruşi ce se roteau în raza 
portului Constanța și-a luat zborul cu o clipă înainte de a fi imortalizat alături de o parte 
din interpreții filmului. adc 


panoramic 
"70 


Curiozitatea 
marinarilor 

si a docherilor 
din portul 
Constanța 
oferă 

zilnic filmului 
un prim lot 

de spectatori 
în 


avanpremieră 


Cealaltă față a zimbitorului 
Dan Spătaru 


Între două cadre. 
Francisc Munteanu, Anca Pandrea, Dan Spătaru 


Într-acolo... Suerte, Siba, 
Brescia, Caransebeş..., Izu- 
mi Maru... 


©: Vapoare pretutindeni... Ori- 
zont sufocat de port !a 
mare... Constanta. 

Poteci cotite, ocolite, printre masini si 
baloturi. Pe aici — spun toti — scurtám 
drumul. Trecem printre sine, peste sine, 
din nou legám si dezlegám poteci. — «A- 
tentie, mai uitati-vá și-n sus, să nu vă 
loveascä ceval» exclamá, gazdä grijulie 


si ghid providential. directorul filmului, 


Beioglu. Mă-neacă praful — firesc, undeva 
deasupra se incarcá griu. Mă surprinde 
mirosul — era de așteptat, vasul din stin- 
ga e un petrolier. «Panoramez» cu privirea 
ca să găsesc ceea ce caut. Aproape imi 


18 


pierdusem nădejdea să găsesc ceea ce 
căutam de vreo două ceasuri — echipa 
de filmare — cind, în vacarmul de sunete 
străine, disting unul cunoscut, uruitul, 
atit de dulce in această clipă, al grupului 
electrogen. În sfirsit. Pe vasul «Tulcea» 
se filmează în plin. 


Întii a fost muzica 


lui Temistocle Popa şi a lui Mark Fratkin, 
a mărturisit într-un moment de răgaz Fran- 
cisc Munteanu. De fapt, intii a fost Dan 
Spătaru, pentru care s-a scris muzica. 
Toată povestea e doar un pretext, pe cit 
se poate original și amuzant, pentru a-l 
filma pe Dan Spătaru cintind cele 14 exce- 
lente melodii, în compania fermecătoarei 


E plăcut să faci o comedie muzicală? 
Valea Marianova 


Un suris ușor de recunoscut 
Natalia Fateeva 


Hossu, Paulhoffer şi Sileanu, 


«Noi, laicii, nu ne batem capul cu dificultățile» & 
colegi, prieteni, parteneri 


Mirela Ghitescu, studentă la I.S.E. 


si Sileanu, 
parteneri 


Natasa Fateeva. Si pentru a ne dispune, dä 
drumul la banda cu muzica despre care 
Temistocle Popa bombäne cu näduf si 
mindrie totodatä: «M-am chinuit ingrozitor 
pinä am izbutit sá tac in asa tel, incit se 
poate täia de oriunde, dupá cum e nevoie 
la montaj». Ceea ce pe noi, laicii, nu ne 
frămintă citusi de putin. Noi reținem doar 
temele, leit-motivele. Nu ne batem capul 
cu dificultățile de compoziție, orchestra- 
tie, durată si sincronizare. Așa că plec 
fredonind uşor «Eu, tu, și-o um-bre-lă...», 
pentru ca, peste un ceas, întilnindu-l pe 
Cornel Patrichi, maestrul de balet al fi!- 
mului, să-l aud fredonind aceeași melodie; 
«Scrie formidabil de simplu, dar după ce 
ai ascultat o bucată, te urmărește, ti se 
întipărește în auz. Cred că o să impart 
dansatorii în patru grupuri — efectul e mai 
puternic. Şi aș vrea ca ritmul să fie marcat 
si de aparat, prin cit mai multe miscări 
de aparat». 


Play-back 


Încă nu e locul potrivit pentru anticipa 
tii, aga că să ne întoarcem la pentru un 
moment abandonatul vas «Tulcea», ac- 
tualul platou de filmare. Izbitoare — atmo- 
sfera entuziastă si vitalizantă. Soare, apă, 
cald, muzică. Se dansează, se filmează. 
Jur-imprejur numai tineret îmbrăcat în 
culori vii, vesele. Se pare că e o plăcere să 
lucrezi la o comedie muzicală. «Stop»! 
Muzica se opreşte. Zumzăitul aparatului 
de filmat de asemeni. «Toată lumea ina- 
poi! Gata! Motor! Cadrul 54 dubla 3. Play- 
back! Porniţi!... Stop! Încă una!» Se trag 
multe duble, pentru că e nevoie nu de 
unul, ci de două negative, unul pentru 
sovietici, celălalt pentru români. Se vor 
face două montaje independente. Este o 
vreme superbă. «Ştiţi că pînă ieri, în fiecare 
zi se lăsa pe la ora 14 o ceaţă că nu mai 
vedeai nici la 3 metri? Nici vorbă de fil- 
mări după amiază». Nu, nu ştiam. Totul se 
desfăşoară atit de firesc, de legat. Totusi 
se simte o nuanţă de încordare, de cris- 
pare. Orice s-ar intimpla,astăzi trebuie ter- 
minate cadrele de pe «Tulcea». Vasul 
pleacă miine. De altfel, trei dintre actori 
pleacă astăzi. Anca Pandrea are repetiție 
la Craiova, Ştefan Sileanu are spectacol 
la Sibiu, iar Emil Hossu la București. Miine 
o să aibă de filmat numai Reka Nagy cu 
Peter Paulhoffer. Aşa că cei trei foști 
colegi de facultate, Ştefan, Emil şi Peter, 
pentru care «Cintecele mării» este o de 
mult rivnită ocazie de a fi din nou împreună, 
vor fi pentru citeva zile risipiti 

Dar deocamdată, astăzi, sint încă ală- 
turi și se filmează. Se filmează cit se poate 
de repede. «Încă o blendă, sus, în stinga! 
Gata!» — dau plecarea operatorii A. Se- 
lenkov şi lolanda Cen-Fen-lu. «Motor! 
Stop!» O figurantá a venit cu un pulover 
de altá culoare decit i s-a cerut. Ecaterina 
Iliescu — asistenta pictoritei de costume 
Nelly Merola — se enervează fără putință 


TV 


Am așteptat să vedem, pus la 
locul ce i se cuvine, am aşteptat 
apoi — dezamágiti că încă nu văzu- 
sem o consemnare pe măsura me- 
ritului — am aşteptat așadar să 
vedem, fie si cu întirziere, reținut 
ca un moment de virtuozitate cine- 
matografică, filmul de montaj rea- 
lizat pentru televiziune de Eugen 
Mandric: filmul despre cel de-al 
doilea război mondial. Televiziu- 
nea a avut un mare merit — al ini- 
tiativei — şi o mare vină, de a nu 
fi ştiut să-l exploateze cum s-ar fi 
cuvenit. (Prima parte a fost pre- 
zentată la o oră mai convenabilă, 


MBRELA 


de-ndreptare. Altá figurantá a schimbat 
ordinea intrării. O a treia a făcut plajă si 
s-a bronzat. «Nu e racord! Atenţie la ra- 
cord! Aveţi grijă de racord!». Rodica Con- 
stantinescu — asistentă — se incruntá — 
pentru a cita oară? lon P. lon — asistent — 
se agită. Mihai Constantinescu — secun 

dul — comandă autoritar pentru a cincea 
oară: «Toată lumea inapoil» Oscar Co- 
man — inginerul de sunet — scăpat de 
comanda «Play-back!» înregistrează in 
schimb pentru a cincea oară aceeași 
bandă-ghid. «Motor... Stop!» Singurii care 
se gindesc la ziua de miine sint direc- 
toarea de producție Sidonia Caracaș, care 
trebuie să asigure cele necesare filmării şi 
scenograful Giulio Tincu — care trebuie 
să aibă decorul gata la vreme. Mereu 
calm, Francisc Munteanu isi folosește din 
plin ziua: «Motor... Stop!» E plăcut să 
faci o comedie muzicală, dar nu chiar în 
felul în care ne imaginăm noi din afară. 
Se părăsește portul. Miine «Tulcea» nu 
va mai fi aici. Rămin Izumi Maru, Caran- 
sebes, Siba, Brescia, Suerte... Citeva zile 


Un mare film 


cea de-a doua în liniștea miezului 
nopții ceea ce, într-o zi de lucru, 
imbie mai mult la odihnă decit la 
meditație). 

Filmul acesta ar trebui, după mo- 
desta noastră opinie, reluat de tele- 
viziune și, poate, dat si în rețea 
într-una din săli. Pentru că din 
frinturile de jurnale și documente 
cinematografice ale prăpădului ca- 
re a zguduit timp de patru ani lumea 
şi s-a întins pe aproape toate meri- 
dianele, autorul filmului de față a 
ştiut să releve imaginea unei lumi 
aşa cum nu poate fi ea desprinsă 
numai din jurnale, totografii ori do- 


«Sper să iasă cit mai prost» 


DA, oricit ar părea de ciudat, aceasta 
este suprema dorință manifestată de Fran- 
cisc Munteanu in legătură cu materialul 
filmat pină acum si de-acum incolo, Să 
iasă prost, adică nefiresc, artificial, sarjat 
şi naiv. Pentru că filmul său vrea să fie nu 
0 comedie muzicală, ci o parodie a sablo- 
nului de comedie muzicală. 

Hazul nu va izvori atit din gag-uri, cit 
din comentariul lor. Momentele grave vor 
fi subliniate grav, iar cele melodramatice 
— profund melodramatic prin inserturi ce 
vor funcționa pe post de contrapunct 
comic. Vrind-nevrind, spectatorii vor fi 
obligaţi să refuze apa de roze. «Cintecele 
Mării» tinde să se inchege, pe măsură ce 
se adună materialul, ca o farsă pe care 
actorii o joacă mai degrabă între ei înșiși, 
spre propria lor derută şi spre propriul 
lor amuzament. Cu seriozitate, deși nu 
fără voie bună, e tratată numai muzica, 
tot muzica. 


Soare, apă, muzică. 


Se dansează, se filmează 


pentru «Cíntecele mării, 


coproducție româno-sovietică. 


Încotro? 


Şi pentru că iar ne-am lăsat atrași pe 
panta anticipatiilor, să mai adăugăm cite 
ceva. După terminarea filmărilor de la 
Constanţa, echipa se va îndrepta din nou 
către Moscova, Leningrad si Soci. Pentru 
autenticitatea atmosterei, secvențele dru- 
mului spre Soci vor fi filmate pe un vas 
ce se va afla chiar în drum spre Soci. 
Să le urăm ca ploaia să nu le tulbure 
peregrinările, norii să nu le-ntunece se- 
ninul si, considerind sfirsitul (care in 
acest film — n.n. — este un obiect) deja 
găsit, să dăm glas ultimei curiozitáti față 
de Francisc Munteanu: 

— După «Cintecele mării», vă veţi in- 
drepta spre ce anume? 

— Sper că spre «Încotro?», un scena- 
riu mai putin vesel, la care tin foarte mult 
şi-mi doresc de multă vreme să-l văd ajuns 
pe platou. 

Eva HAVAS 
Foto A. MIHAILOPOL 


«Cu sau fără transfocator, cadrul trebuie tras astfel», 


hotărăşte regizorul Francisc Munteanu 


vt |. 1l 
— 


pe micul ecran 


cumente si nici din literatura, fie 
ea si cea mai lucidá si mai pers- 
picace, a vremii sau despre vremea 
respectivă. Evenimente, oameni, in- 
timplări se prezintă în acest film 
in obișnuitul ritm şi succesiune de 
imagini, dar peste toate este pre- 
zent şi pregnant comentatorul. Spi- 
ritul viu al gazetarului, conștiință 
vie a epocii sale, extrage din ceea 
ce este caracterizant, culege si 
leagă între ele firele ascunse si 
absconse ale unor întimplări mili- 
tare ori civile disparate, care au că- 
pátat apoi sensul unui curs istoric 
devenind evenimente, simboluri ale 


unei epoci. Arta unui film care nu 
este de fictiune stá in emotia umaná 
si spiritualá pe care o poate trezi 
un fapt obișnuit, un fapt real privit 
în ceea ce are el nevizibil, conside- 
rat în semnificația pe care a căpă- 
tat-o în raport cu ceea ce la vremea 
lui nu se putea bănui sau presu- 
pune. Această introspectare a epo- 
cii războiului mondial — cu ceea ce 
s-a stins odată cu ea sau a rămas 
îmbrăcind alte veşminte — este 
opera comentatorului unor imagini 
autentice. Şi această operă este o 
adevărată artă a gazetarului cine- 
matografic. M. Al. 


V4 Nu, festivalul din Berlinul occi- 
dental nu beneficiazä nici de 

ispite exotice, nici de prea deo- 

A sebite atractii turistice, El nu are 


de partea sa nici reputatia Coastei 
de Azur, nici miturile lagunei venetiene. El se 
desfäsoarä in fragmentul unui oras zbirniitor, 
dezodorízat, corect, disciplinat. Presa ii dá o 
atenție destul de mare. Organizarea este ire- 
prosabilá. Competiţia nu are intimitate, dar 
are rigoare si impune prin cadru (Europa Cen- 
tre, sediul festivalului, e un complex arhitecto- 
nic de 22 etaje, cu 60 de prăvălii, galerii, baruri, 
restaurante, cabarete, planetarium, douä cine- 
matografe, pisciná, patinoar, sauna etc.). 


De la Lilian Harvey la Fred Astaire 


Amator de vedete (anul acesta Mireille Ma- 
thieu a fost invitatá sá cinte pentru balul tradi- 
tional, iar Udo Jürgens a dat un show pentru 
animarea atmosferei) vizitat de viitoare, pre- 
zente sau foste vedete (Myléne Demongeot. 
Eddie Constantine, Sylva Koscina), festivalul 
nu mizeazä totusi pe numele de afis decit pentru 
reuniunile mondene sau pentru a alimenta 
nostalgiile unui anumit public (de pildä se des- 
chide o expozitie de fotografii comparative. 
«Ei» cu 30 de ani în urmă si azi. Kristina Sóder- 
baum, ingräsatä și îngroșată, nu e o fermieră 
care-și aduce produsele la piață — așa cum s-ar 
bănui după pozele expoziţiei. E fotografă la 
München. Lilian Harvey, geniul blond al come- 
diei vieneze, blond si poliglot — turna de douä 
sau de trei ori acelasi film schimbind partenerul, 
pentru ediția engleză și franceză — Lilian Har- 
vey se stinge pe Riviera. Asta Nielsen isi revine 
dupá pierderea copilului ei — copilul a murit a- 
cum trei ani in virstá de 67 de ani — si se recá- 
sátoreste la 88 de ani. Gustav Frohlich tráieste in 
Elveţia. Ziaristii spun «din gloria unei palme pe 
care i-ar fi dat-o cindva lui Goebbels» etc.) Cine- 
mateca organizează paralel cu festivalul o retros- 
pectivá Fred Astaire — Ginger Rogers (o, ce 
tonicá aceastä curá de naivitáti voioase ; o, cit de 
dulce simplicitatea in acele comedii «sofisticate» 
cu băi în spumă, — ce îndrăzneală să-ți aráti 
umărul! — cu alcovuri matlasate cu satin, cu 
lift-boy-ul care aduce un buchet mai înalt ca el, 
cu cátelusi Brosi și bărbații în smoking, cu 
transatlantice super-lux si impresari gălăgioși. 
o, cit de reconfortantă inconstienta acelor 
vremuri patriarhale cind negri nu ajungeau pe 
pinzá decit ca servitori tandrii si melomani. 


Succesul insuccesului 


—————————————D 


Toate acestea nu alcátuiesc decit un invelis mai 
mult sau mai putin pitoresc. Publicul sensibil 
la cultul vedetei si la romanturile istoriei cine- 
matografiei se restringe si e in mod vizibil căzut 
in dizgrație. E clar: festivalurile încetează să mai 
fie festivități. Ele sint pe cale să se transforme 
în forum. Ele sînt din ce în ce mai dezinteresate 
de dans, din ce în ce mai interesate de dezbateri. 

Festivalul din Berlinul occidental a eșuat anul 
acesta. Polemicile provocate de filmul «O.K.» au 
dus competiția într-o stare de criză (demisia ju- 
riului si pe urmáa direcţiei, protestele ziaristilor, 
retragerea ostentativă din concurs a o serie de 
regizori, toate ca semn de desolidarizare cu 
președintele juriului, care depășindu-și atribu- 
tiile, a criticat faptul că a fost acceptat în concurs 
«un asemenea film», adică un film de demascare 
a unor orori sávirsite de soldatii americani in 
Vietnam). Neïntelegerile au făcut ca festivalul 
să-şi închidă porțile înainte de termenul fixat 
şi — paradoxal — acest prim insucces a fost 
socotit ca primul succes istoric al unui festival 
care de douăzeci de ani nu izbutește să acapareze 
o atenție specială. Eșecul ediției din acest an 
a făcut să se discute despre Berlinadă mai mult 
decit oricare succes din edițiile precedente. 
Contestat, festivalul este azi infinit mai stimat, 
pentru că toată lumea a avut sentimentul că 
«ceva fierbe» acolo. 


20 


Filmul care a provocat scandalul: «O.K.» 


Filmul surprizelor: «O poveste de dragoste suedeză» 


Ce anume? 


Din mulțimea reacțiilor — unele anarhice, 
nihiliste, contradictorii — este destul de greu să 

distingi poziţii bine conturate, dar se poate 
surprinde direcția unor porniri, se poate înte- 
lege întrucitva încotro bate vintul. 

Asa cum s-a întîmplat la Cannes, așa cum se va 
întîmpla fără îndoială și la Veneţia, festivalul din 
Berlinul occidental a demonstrat si el (cu 
zgomot si furie) că vintul bate cu toată tăria in 
pinzele filmului politic. Îmi vine să adaog numai 
si numai în pinzele filmului politic. Această 
preferință face parte dintr-un proces mai larg 
pe care festivalul nu face decit să-l pună mai bine 
în evidență; conştiinţa cinematografică a lumii 
occidentale se radicalizează, se indignează, se 
lasă cuprinsă de o minie din ce în ce mai violentă. 
Relativa prosperitate a unor medii nu mai 
este un argument de calmare, ci unul de încrîn- 
cenare suplimentară, pentru că acești oameni 
care-și contestă societatea natală, văd în confor- 
tul înconjurător un anesteziant al constiintelor. 
Plecăm în week-end — spun ei — ca să scăpăm 
nu numai de aerul poluat, ci si de remuscarea 
Biafrei. Alergăm cu automobilul ca să fugim 
nu numai de oras, ci si de noi înşine. Casa de la 
țară ne linişteşte si nervii, dar și conștiința. 
Udăm florile de pe terasă, ca să uităm că udăm 
pămîntul cu singe. Tinem cură de slăbire ca să 
uităm că sînt oameni care mor de foame. Facem 
filme sofisticate ca să uităm că locuim o planetă 
în care atitea viețuitoare nu ştiu să citească. 


Eden cu coca-cola 


Această stare de spirit a creat aversiune 
față de cei trei «l»: intelectualism, indi- 
vidualism, intimism. Alain Robbe-Grillet a fost 
fluierat cu o patimá poate disproportionatä si 
criticii care altădată îi țineau isonul s-au asvir- 
lit cu sete peste ultimul lui film: «Edenul și după 
aceea» — nu numai pentru că acest film este 
dezlinat și voit exotic, ci pentru că «Robbe- 
Grillet nu înțelege», pentru că a încremenit in 
vechiile-i obsesii, pentru că spune «poate da, 
poate nu» într-un timp care cere «un da defini- 
tiv», «un nu înfocat». Cum spuneam in altă 
parte, filmul sáu e un joc in imaginatie, un joc 
pe care il joacä un grup de studenti intr-o cafe- 
nea, «Edenul». În acest Eden cu coca-cola, farfurii 
de plastic și oglinzi deformante, se prefac că 
iubesc, că suferă, că sint fericiţi; aici scornesc 
poveşti afifätoare cu amoruri imposibile, răpiri 
misterioase, torturi sadice, sechestrări absurde. 

Acum cîțiva ani, un film ca «Edenul» (explo- 
rări în memorie, incursiuni în subconștient, 
aventuri kafkaiano-freudiste la capătul pămîntu- 
lui, adică printre nisipurile deșertului și printre 
cămilele berberilor) acum citiva ani un aseme- 
nea film ar fi făcut deliciul, criticii intelectua- 
lizante. Dar în ultimul timp critica și-a schimbat 
preferințele si nu poate să-i ierte lui Robbe- 
Grillet că el a rămas neschimbat; că e și azi tot 
așa cum La lăsat atunci, atunci cînd ea, critica, 
nu spunea despre el că «e minor», dimpotrivă 
îl ridica în slava cerului, 

Vintul șterge cu dispreţ din cale subiectul 
derizoriu, furtuna de cameră, tarcul filozofic, 
delicatetea excesivă, poezia prea diafană. Vintul 
bate in direcția temelor mari si aspre. Vintul 
celei mai luminate părți din filmul occidental 
răspindește cu patimă si deseori cu brutalitate 
nu puf de păpădie, ci semne de întrebare 
pentru ce atita absurd într-o epocă predestinată 
a fi elogiul rațiunii? Pentru ce atitea cátuse si 
atitea cálusuri? Pentru ce omenirea se apropie 
de anul 2000 atitind rugurile Evului Mediu? 


——————————— 
Ati discutat destul! 


Vintul mai bate si în directia unui tip de film 
care nu se mai mulțumește să mai răspindească 


Vintul bate spre teme mari 


Ls 
si aspre. 
Vintul bate spre filmul 
maximei angajări 
e Vintul vuieste: aşa nu 
mai merge. 


sáminta nelinistii, un film nu numai al între- | "m 
bärilor, ci şi al răspunsurilor, al răspunsurilor 
ráspicate si simple. Spre uimirea multora,din ce 
in ce mai evident cistigá teren filmul demonstra- 


T 


tiilor clarissime. Un anumit schematism peda- 

gogic usucä deseori seva acestor filme, dar — 

` iarăși uimire — acest schematism nu supără in 

E anarhice, clipa in care porneste din patima contestatiei nici 

fde greu să pe cei mai subtili critici. Dimpotrivă, o foarte 

ge Pose mare parte a criticii manifestà in momentul de 

pee me față o pronunțată afecțiune pentru filmul di- 

dactic. Acesta face parte tot din spiritul momen- 

pem seva tului. Nuantele estetice, caracterele complexe 
Btivalul din 


conflictele alambicate, interesează din ce în ce 
# el (cu mai putin. Așa se explică relativa răceală 


tă tăria în cu care a fost primit filmul lui Bertolucci, 
[Boz numai «Conformistul» (cu Trintignant). Bertolucci, 
IE Această incontestabil unul dintre cei mai talentaţi, 
P mai larg mai interesanti si mai angajați regizori ai Italiei 
gms ne a dat in acest film o impresionantă analiză a 
Bei a lumii unui proces de importanță istorică, un proces 
nech, se care închide una dintre cele mai tragice meta- 
E violentă. morfoze umane: omul trecînd din starea de ani- 
- na mal ginditor în starea de fascist. Estetica filmu- 
[9e Incrin- lui este admirabilă. Descrierea Italiei lui Musso- 
g oameni lini și a Françei,care se pregătește pentru 
Bin confor- Vichy, sint scäldate in adeväruri de fin cunoscä- 
istiintelor. tor. Totul poartá o marcá de respingätoare 
gps scipám autenticitate: psihologia și mecanismele apara- 
— mew: tului fascist; arhitectura fascismului: sälile de 
B så fugim marmoră, imense, despuiate, înghețate, veghea- 
casa dels te de vulturi singuratici ; confortul mic burghez 
gestum, cu fotolii cubiste, patefoane cu fox-trot-uri si 
B udăm fete tunse à la garconne, care pleacă în călătorie 
pere ca să de nuntă și doar acolo, în vagon-lit, izbucnesc în 
gne. Facem lacrimi si mărturisesc soțului gata să stingă 
go planetă lumina, că «nu sint demne de el». Scirba regi- 
ns zorului nu lasá nici un dubiu. Nici minia sa anti- 
fascistá. La festival, «Conformistul» lui Bertoluc- 
ci a fost însă primit cu o indiferență ostentativă 
Meritele artistice ale filmului au fost ignorate sau 
O S i enumerate pripit si chiar cu oarecare iritare. 
Majoritatea criticilor s-au declarat deceptio- 
B aversiüne nati. De ce? De ce! — se poate întreba buimăcit 
Bm. indi un ins din afara contextului. — «Pentru că — 
Fillet a fost răspund criticii contestatari — noi nu așteptăm Filmul cel mare: «Conformistul» 
rționată si de la Bertolucci «un film mare». Un film mare 


[s-au asvir- este relativ uşor de făcut cînd ai cîştigat încre- 


pul si d derea unor producători generosi. Noi n-asteptám Filmul cel mai ironizat: «Edenul si apoi». 
seul și după à M à 3 
de la Bertolucci o frescă istorică. E relativ 


E nee uşor azi să pulverizezi fascismul lui 1940. Pe noi 

bemenit în nu ne intereseazá Bertolucci in anul '40, ci in 
anul '70». 

APS Vintul suflà, suflà fierbinte si ultima lui palà 


se cam depárteazá, nu numai de ratiunile artei 
pure, dar si de ratiunile realismului critic, ale 
impresionismului critic, ale expresionismului 
critic. Contestanta strigá: am vorbit destul. 
Acum treceti la fapte. Ati discutat destul. Acum 
treceti la concluzii. Ati stat destul printre 
stele. Acum coboriti pe pámint. 


bla. farfurii 
E prefac că 
C scornesc 


bile, răpiri 

iri absurde. à 

ui» (explo- D 
bconstient, Spre pámint 

#1 pămintu- 

8 şi printre Stelele cinematografului suedez se numesc 
un aseme- erotismul igienic si o parte din cineastii suedezi 
ntelectua- , renuntá azi la obsesia sexului, coboarä pe 

a schimbat pămintul dramelor sociale și nu mai aduc la 
ks Robbe- festival specialitatea casei (variante ginecologice 
e si azi tot pe motive freudiste) ci povestea tandră a doi 
ea, critica, copii, un Romeo cu motocicletă și o Julietà cu 

Simpotrivá Volvo. Verona acestui film e prosperá. Tomba 

di Giulietta e plină de frigidere. Viaţa e plină 

t subiectul de gadget-uri, iar vidul sufletesc e plin de pustiu. 

lozofic, | Ca pe vremea Capuletilor. 

2cà Vintul Stelele cinematografului sud-american se nu- 

pre. Vintul mesc exotismul fastuos. Dar cea mai mare parte 
occidental a cineastilor sud-americani au coborit pe pă- 
brutalitate mintul cruzimii. Jungla s-a mutat in orase. Lotusii 
întrebare: oträviti cresc în structurile sociale. Cinema 

edestinatà nuovo scoate tipete de deznádejde. Se transfor- 

a cătuşe si mă în port drapel. lar pe drapel scrise: «așa nu 
se apropie mai merge!» 

w Mediu? Stelele filmuiui mondial se numesc: Iluzia 


Alinarea, Deconectarea. Cei mai lucizi si mai 

aprigi cineasti ai lumii strigă: filmul nu e iluzie, 

filmul nu e alinare, filmul nu e deconectare. 
Încotro bate vintul? 


— Vintul bate spre ora de trezire. 
Şi bate cu furie si cu fierbintealá 
pA Ecaterina OPROIU 


spindească 


filmul 
românesc 
și ideile 


lui fixe 
NI Există în fiecare din noi 

M (sau e de dorit sá mai 
existe) copilul care ascultă 

A uimit peripetiile Alicei in 
tara minunilor. Virsta a- 

dultá a artei, realismul, distruge mi- 
turile, dar mentine — pentru a se 
pástra in zona emotiilor creatoare — 
simbolurile, sensurile figurate, gene- 
ralizatoare de idei si idealuri. Realis- 
mul psihologic, oricit de riguros, al 
lui Forman sau Antonioni, cel vehe- 
ment critic social al lui Nemec sau 
lancso, pun în ecuaţie date istorice ori 
curente arhi-cunoscute, care-si dez- 
väluie abia cu re-demonstratia auto- 
rului sensuri poetice surprinzátoare. 
La noi bătălia cea mare se dă încă 
in directia apropierii de realitate, a eli- 
berárii de conventii si artificii de calcul 
(dramaturgic), pentru cistigarea acelui 
adevàr pe metru pátrat cu care ne-a in- 
vátat neorealismul. Citiva dintre re- 
gizorii noștri depășesc acest stadiu 
tinzind la o încifrare poetică a realită- 
tilor descrise, o metaforizare a lor 
cátre un sens etic si filozofic superior 
Ceea ce cistigä in detaliu de psihologie 
Pintilie, Savel Stiopul, ca realism al 


..uneori ciudátenia unor chipuri pare o nevoie de pitoresc in sin 


..uneori eroinele noastre par prea schematice... 


FOST ...:..N 


ambiantelor Mircea Drăgan, Radu Ga- 
brea, reuşesc în plan meditativ-liric, 
Blaier, Săucan sau Şerban Creangă 
transformind în esențe poetice intim- 
plări anodine. Dar ca să ajungi aci 
trebuie să fii stápin absolut pe «teh- 
nica realului», as numi-o, tot asa cum 
spre a face artà nonfigurativä trebuie 
sá fi invátat mult, foarte mult desen, 
cindva. 

Realismul nostru de dată relativ 
recentá ne joacá uneori feste. La mai 
toate genurile. O «Desfásurare» sau 
o «Moará cu noroc» erau accidente de 
realism adult. Raportul se schimbă, 
din fericire; devin accidente farsele 
«feerice» cu fete la scaldă pe o noapte 
cu lună în Bărăgan, de unde nu lipsește 
decit Titania îndrăgostită și un Oberon- 
şofer. Dar în cadrul filmelor de atmos- 
feră și de adevăr psihologic, cu atit 
mai stridente apar întimplările nefi- 
resti, situațiile absurde, cusute cu aţă 
albă sau topite în apă de roze. 


Fantómas se răzbună 


Domeniul cel mai propice rămine, 
cum s-a mai scris, filmul de aventuri. 


Aici — se crede — convenția trebuie să 
fie în floare, jocul de-a v-aţi ascunselea 
admis, stimulat chiar pinä la o atrofie- 
re a simtului logic. Gadget-urile se 
inmultesc vertiginos, simpaticul domn 
R foloseste lentile developante si lasere 
cu ságeti fulgerätor-mortale, ca sä nu 
mai vorbim de pistoalele silentioase 
si brichetele de mult descoperite, ca 
aducátoare de somn temporar sau e- 
tern. Existä chiar in ultimele noastre 
«policier»-uri o tatonare, încă timidă, 
dar plină de promisiuni, a terenului 
misterios al hipnozei pe care o practică 
din apropiere sau de la distanță, James 
Bond-zii moderni, Fantómas cu jocul, 
lui de porumbel, prestidigitator ele- 
gant şi naiv, rămine un dulce copil pe 
lingă contribuţiile noastre locale. De- 
sigur, nu ne putem păstra la retetele 
spionajului de pe vremea lui Mata- 
Hari. Dar ce cistigám in modernizarea 
exterioará a genului (la care se inscrie 
si un mod de a povesti mai alert, mai 
spectaculos) nu trebuie să neglijám 
în conținut: în nuantarea caracterelor 
evitind dihotomia supărătoare (se in- 
cearcă la «Amprenta», la «Simpaticul 
domn R» o tipologie mai variată); 


logica acțiunilor — aparent absurde, 
dar care trebuie să se justifice neapărat 
piná la urmă. Pentru că altfel, în loc 
de saradele pe care trebuie să ti le 
ofere genul specific, avem de-a face 
cu saradele involuntare ce creeazá in 
salá un cu totul altfel de suspens de- 
cit cel scontat. De ce trebuie sá moará 
ucis chiar de iubita lui si nu de cátre 
ceilalti spioni care-1 au in miná, una 
din victimele simpaticului domn R? 
De ce cade frumoasa spioaná sägetatä 
ca pieile-rosii ori ca sfintul Sebastian, 
in loc să fie lichidatä discret și elegant 
cu pistolul silentios? De ce se imaginea- 
ză o acțiune atit de complicată, absurdă, 
care ia atita timp (într-un moment 
cînd secundele sînt importante) pen- 
tru a-l inlántui pe detectiv, ca pe Pro- 
meteu, într-o rețea de sirme gata să 
declanșeze, la cel mai mic gest, explo- 
zia? Neverosimilul tinde sá deviná — 
involuntar — categorie esteticá. Absurd 
-absurd, dar să ştim si noi de ce. 


Asteptindu-l pe Godot 


Voit sau nu, absurdul se naste nu 
numai din actiuni nejustificate, cu o 


..uneori spionii filmelor noastre sint scandalos de neabili 


T 


absurde, 
2 neapărat 
lel, in loc 
t să ti le 
de-a face 
reearà in 
spens de- 
să moară 
de către 
mină, una 
domn R? 
à săgetată 
Sebastian, 
şi elegant 
imaginea- 
L absurdă, 

moment 
pte) pen- 
a pe Pro- 
je gata să 
st, explo- 
Bevinä — 
& Absurd 
le ce 


fot 


maste nu 
Ke, cu oO 


s de neabili 


..uneori sex-appeal-ul pare căutat cu luminarea... 


logică secretă pe care in ultimă ins- 
tantá autorii acestui gen nici n-au 
nevoie să ţi-l explice prea mult. Sintem 
doar în plin domeniu al misterului! 
in definitiv, ce, Kafka sau lonesco, 
Becket sau Jarry nu cultivà din plin 
absurdul si nimeni nu-i mai trage la 
ráspundere? 

Să revenim la noi. Un tînăr care nu 
iubeste o fatá vrea sá se despartá de 
ea si atunci îşi scoate de pe Cec toti 
banii şi-i cumpără, de toti, flori. Absurd 
da, dar tînărul asa e el, nästrusnic. 
Gestul lui mirá pe cei din jur, dar nu 
pe noi spectatorii, care il intelegem pe 
Vive din «Diminetile unui báiat cu- 
minte» ca si pe celálalt Dan Nutu din 
«Meandre», cind umblä noaptea pe 
schele, perorind despre viatá cu un 
pix in mînă in loc de craniul hamletian. 
Dar nu acest gest extravagant ce carac- 
terizeazá un tip ne irită, ci un moment 
psihologic pe cit de nefiresc pe atit 
de ridicol, obtinut fárá voia autorilor. 
Sá zicem (desi exemplele se intilnesc 
la tot pasul) intr-o incercare de analizà 
nu lipsită de interes psihologic care 
era filmul lui Ghilea și al lui Lucian 
Bratu, «Sărutul». Expediat la vremea 


lui prea repede de critică pentru ne- 
verosimilitatea conflictului psihologic, 
considerat mult prea complicat pentru 
cadrul in care se desfășoară: satul. $i 
totuși filmul sonda un caz destul de 
frecvent in medicină, de traumatism 
psihologic: o femeie terorizată de un 
complex de culpabilitate — evident 
nejustificat — pentru moartea sotului 
ei. Vindecarea trebuia să fie lentă sau 
printr-un alt şoc puternic — iată dile- 
ma autorilor și suspensia dramatică. 
Încercarea de a o aduce brutal în fata 
unui bărbat care o iubește si vrea s-o 
trezească printr-un gest energic, pro- 
mitea o scenă de tensiune maximă. 
Dar ce a ieșit din confruntarea Savetei 
cu Petre? O parodie de mărturisire 
de dragoste cu temeri si violență, 
stingaci regizată si cu un dialog pe cit 
de neverosimil pe atit de rizibil în 
acel context psihologic: — «Uite stau 
şi beau... Dar eu nu beau. Îmi place... 
dar nu beau, n-am voie și nu-mi pare 
rău» (el e șofer N.A.), Sau: — «Uite, 
vezi, asta-i şapca mea. O pun pe cap! 
Fac ce vreau cu ea... Tu ce faci cu viața 
ta? Ai o singură viaţă si te joci cu ea?»... 

Repet, chiar în această scenă drama- 


uneori (deseori) comicii noştri n-au roluri pe măsura lo 


tică la care s-a ris în sală ca la o come- 
die, existau intenții de caracterizare 
subtilă a momentului de stinghereală, 
a complexităţii de senzaţii cuprinse în- 
tre furia bărbatului și tandretea lui, în- 
tre nepriceperea de a defini un simtä- 
mint și teama femeii. Dar ecranul — lu- 

pă afurisită — dejoacă intențiile noastre 
intr-atit încît le transformă in parodie, 
dacă un singur cuvînt ori gest nefiresc 
scapă dramaturgului, regizorului sau 
interpretului. Mai ales cînd avem de-a 
face cu o dramă psihologică la care cel 
mai mic detaliu poate răsturna o si- 
tuatie-beton armat. Cu cit mai realist 
ca sondaj interior si exterior apare 
filmul, cu atit mai supárátoare sint 
accidentele. În domeniul confruntării 
cu viața (la genul de rigoare realistă) 
nu mai există licențe poetice. Sensurile 
metaforice reies din strictetea cadrului, 
a relațiilor umane concrete. Poate de 
aceea au existat mai multe reprosuri 
la filme de subtilitate si adevár de 
viatä ca «Ultima noapte a copiláriei» 
sau «La patru pasi de infinit» (in legà- 
turá cu acele momente false in relatiile 
pärinti-copii la primul film — sau cu 
inabila cursá in care e atrasá fata in la 


. uneori prea multá intelectualitate imputineazá adevárul unui personaj.. 


NICIODATA... 


«4 pași...») decit la alte filme de la 
un capăt la celălalt convenționale. În a- 
cest sens trebuie înțelese si unele din 
rezervele noastre la adresa scenariilor 
unor filme de autentică respirație re- 
alistă ca «Prea mic pentru un război 
atit de mare sau «Castelul condam- 
natilor» — care apărea cu atit mai 
livresc cu cit era mai bine jucat si 
filmat. Atit de bine încît o replică 
patetică suna foarte hazliu în gura unuia 
dintre ostașii aleşi, din punct de vedere 
al autenticității şi diversității tipologice, 
«pe sprínceaná», cum se spune. Besoiu 
rostește stins și melancolic la întreba- 
rea ofițerului: «Şi ea, ea ce va face? 
(dacă vei muri tu? n.a): «Ea va fi 
tristä. O vreme...» 

O vreme vom fi si noi trişti. Pină 
cind adevärul se va instala definitiv 
si in filmele noastre. 


Alice MÁNOIU 


-ui 1943 |!qeiaeAu: und iur 
ajatu aja3apaa uip %96 
1y 
-*48030j je naes |n3usu 
-ow uj sunfe we eet i$ 
"un| guid 
?3I0AU| 9359 2191q019p4e8 
vopurnj "weu gI 113$ gs 
əuəğ aep WIZ es — 
ipMmwjy 3nzga ie eog 
"j eaw eBeup ‘no ‘ed — 
e3apaa Əpundsga iu 
“opusa zisa! We i$ uəqje3 
uj snds je-1u 3n2943 |np 
-ula 2 “păeup 'ese] — 
"n43seqje Lad uj Oe 
-E4qUui EA gs 801 £A — 


-npn8z 'o4*03in|n o1zi»94d 
O n2 113904 || et ap o8v43 
es gə |n3dej 2352 3Iqosoop 
pow uj aiu) jd iu-25 
2992 15 ejuouioq9A M 93eq 
-UJOO Uu EAdUD sep ‘nu ei 
DIZ HUM "eoop!i 3naede e 
uiuos up ***opaduuij pew 
93*od os nu uino 3359 |n303 
€2 o4ed os ju pup ieu203 
15 gue au 'weuoij 
-29j49d ou 'uuesueAe» "A1 
15 gwiu əd 2je2 mu-g5 
gye: aeg '939pa^ nu nes 
g3sıxə PD waye gs 3123 


*«LIZ3» 


énvis Ds 

un) 

é 2D4qut PU DS 
22 ND 
cuvidaid Dui ps 
n7) 

Ss 21uppasqo 
14Dqo41ui 104 


i AUNNIIS 
PL "NI 


HƏP 


zozod vs 
2193 tou 
VISI 


7TOdOlIVHINW v 


‘SUIANI-1931434 

Ininindosav 

ae (ua ayeugAape gISIXƏ 
nu g waye es 1173 
«Liza» 

i20} ep © 

eAoUI>3je Je! *14031u20d ap 

au O !u224n ui eis e-op 

n3 gA Iti Badu WN 

puwis ‘pino əd ejeo»|np 

e> əßuəad əs ‘oinieu əs 

vou erjesidsu! g3eo3 pup 
*9340j |n3uswow 2353 
ineas es uin) (£ 
sugadoid gui gs wno (Z 
i>eaquui gui gs uin) (} 

"EIER 

918291} ap EqeoJ43uj gw 
əə 9[939pa3^ uip 7596 

*93149)1p urew, g, spun 

-ƏS p| ui «osed$nduu nu 

94e» Bungu ue» je43030J 

un 3inpns e ?usn4a3A 303 

*3epo Eat jew Əş ‘jeu 

-01s29j04d [n4qij1u29 ezeoa3 

-suowap ou pup pune 

‘ane ap u je 40s9jo4d 

32140 3359UAI4 9182 EI En 

-siuoduio2 E3|OA LIDL pzea 

-349 9jIUIILU ae! 'ajauseopid 

n» vjuepaoouoo guijdap 

uj euneopjojui 9352 1 poa 

Arad yut ‘spaad ap AE 

2jl4R2$ILU — ezvoziuoa2uis 

154 esuig 1828013 up nes 

Siet up 'jiyoad uip ‘eseouwu 

-naj eq "Steet eq 'epuiq 

eq :pun3sod eyje ejuinpes 

-ug 9uis ej ap n» puinj “inj 

| -nzeaede je ziugjugj aue> 

1} ednp e3eqz os"pxeieuă 

-030) 9352 pu fexusnaaA 
g gueopunq 3izne wy 


1IZNVY Wwy 32 


wese i$ 28490» gI 94 
-e03eA|?s eP! 1$ ANIL ap 
jnosgu e-s e$y "3143299 
-030) RIN i$ gepro 
pula; n auiudez-ujoour] 
un e ojese gs jode 24e» 
*epeassnjeq O vije43030j 
93eod 3?e3u9|e3 3eleq un 
gə pa4ooe op wəyzuıs 1303 
“auopaA ap Pund zs uig 
i93nn$ 10/92 juəpunqe 
|nu402 uIp eatunj 2522 
-149) nu gs 22 ap i$ aureou 


(eyusnaaA) aitalp 1uiGeuu Zi ` 


Ya 


B { rt ei) 


-e> up 934ed o5?j PY DA 
-uad *eajse 93e03 unds EA 
"9| 9p 66 93s59d v3uo2sp 
?3eod as ps 2122 uoq e3sixe 
nu ‘pu eaj!op je uj ‘pura 
jnunad uj ee 21u493nd 
9p |n3sap 403*|13u93A £351X9 
nu j4o1u02 uj g> nu3uad 
‘pnppxs j-gs 9inqa43 [n3uj^ 
‘ze> 3sade uj "e3naldsap 
1) de esuip uejd wpd ur 
se! “op jnuejd uj gepid 
RALO O VIAL $L PI [NZE2 ul 
‘Jula 9inqa43 £2ep esu! 9359 
ewajqoid  'wuisjqoud o 
9 nu e3se 82 ese 'oâno. n5 
nep nu ‘jesouss uj Jepu 
-0> gpuiadsap as es 1932p 
-9^ ?i204 UIP 1Z19A 9jou 
-nq e najuod ‘prjed uoa 
Eu PA3> pUO} ap ?3iIzn»34 
ut >npoaqui ‘epuojq 9352 
?3opaA 'njduioaxo ap 'e»eg 
"Raeosnoop ƏM}  9Joj 
-1y>s 93e03 du 35992 ui 
puiojseJ a3je»-ssou neəg 
“2291 912q O n5 Z9401AU! piu 
‘nape ui 832p9A O n2 10/02 
11j£48030J Loun ea4e3n»axo 
op a3uleuj puq ejeou 
“Up o ane ‘Jesus ul 


3#INNIY1S3Q 


‘sure jeiedeou a:nq 
-943 sns ew 93e4ouinua 
əjəpund uip [nun g jn3dej 
op puege ut *ai3u9394d gye 
v9Ae 93eod nu IUSWIN "jeu 
-0jusAuo2 3njosqe nupe> 
un-43u; edojs woa jou 32 
2993 — 403Pq343U! 310A nes 
“3snqou nagos nes ‘31$ nes 
'jueso493u| j3eaedeou sep 
*souinaj ap injnjeap! e zeas 
-edeou nu 'e3edseoad eat 
~ed o-43uj ‘sepese ‘o112suI 
əs tunj inpinj4 3d 
-02 jun ejo>nq ui ‘jueA 
ses 303 ‘əƏsəsuesz oueip 
“oui 3sIX9 ‘Jojon? ae 
əsezuəwjdwo> ajajuenu 
nə nAnIzod eigu, e 
ap injnânsa3satu eseje uj 
‘esidsu, ap guid 
j9|nojjod e aueuay> rave 
pze3942 vjoqo4 vjiAn$ o 
*uisou pie; un ‘o1e2$iuu 
uj wangis jew "Inijnduum 
22192943 n2 v3ep o voseo4 
-3u!3uj gS p3apaa O a3tas 
-n34 WN? 3ueso493u! 9353 
"Vi3i433 aunu ad nojqez 
3eunuiu 3522 94vO|PA ui 
puiund 3ueAes zajnpow o 
2402 ad a3uauedsuea3 uru 
mt wijouusa ‘jiqeioaez in| 
-niugun e g3ujjs gaave ej 
-owg *12491U194d eijoul3 
"'2s9inp 
As UJ 'oso9inpga3s gw 
‘2sainpe135 vu) gaang ap 
1$ nan] 3s93* |n39jjns 303 
up 25910 'e3opaa «əsəd 
-uim» gs apun>as op 09 
ajawiad ur 4031312 ad ap» 
-9p Laien 403e3g4j*e gaan 
|92* 9359 939p24 (oun eije48 
-0304 j939p9^ UN vije43 
-030j '3dej ap ‘guweəsur 
92 Sue eo1ew uip Lad 
331» 2so$gjaeduu gA gs o 
“peuo'sajoad in[n334295 ea 
-inure3sop najuod iijeajuo» 
nowo 4OA Eu nu peg 


YNIVL V3uvi 


jine3s gs wno (t 
ideaquui gui gs 22 n5 (z 
i ue3deid eui gs uin) (1 
:uede> ap 118q943 


*403n* e> 9uiui Əd 4e! 
niadoad əwnu nə g3epa^ 
ad *i91je438030j |n3qnsapap 
ezeau24eui 84931] 93$9uunu 
as 22 2992 VY opujwe ap 
2010N "eSUIP 303 "puii e» 
esuip ‘seon 15 js e> n3 
*D04di234 wazseoun>a.u au 
gs uig4ads e3apaa 1$ NƏ 1$ 
‘gyep 3242291 9p JFL AA 
se 9410} 93edseo4d 
4oun 2[9480AZ! AUP 
3e2es ne posed ap 'o3op 
-2A 1$810/92e na4auu e "unt 
ases uj ases VIP ‘AUJA 
e 3uepesqo nj 3e3unaj 
-ui 9p o1e 49340d34-|nje43 
7030) *«u2493 Əd uig43u! 12 
n3 *i140322nÍ s-e13$e» nidi 
-ui4d ad *ijaedoo jou ioun 
Hnaiiqe3s jn3usuou uig 
“nynau 
-e3ugjsuropnoasd  ejuiaud 
uj gxi} 939p! O LUE YI An 
-otu [njduuis na3uad reuinu 
*3s? 15 ‘yeflaip 40$n "ua 
uj inagd na3uod 3uis jeuos 
-aad g na3uad *3equio2 ai 
gS Ld |eI493eUJ 3592? NS 
94e» najuod Aow *'g3ej 
-202 3u/q 23480} sery? *ouiq 
91nq94) €39paA O e» 29194 
-gd ut əwjueun 350} ny 
¿aae o1o1ed 93 — 
*«eugid|» vAI3e4 
-9doo» e| ap »1803812n] ap 
dnaă mun 3esoape we-w 
sawuniinwy — 
j2403u1! 
Eu! 00'9| 240 ej £2 'eAea> 
-ng ei guid jeuinu** — 
i939p9^ NI 40J02 9J3seou 
ejjaodo> ed vA— 
"eBun| esan5 ap 3ojid 
INUN 3es21PE LUE-W "Ap 894 
-e3gipa nazuad 15 394204 
-9q LJSIX2 PUSO ap Loi 
-ej ‘zoweiSoid at wn> 
ap saaAu! pexa aedi? qns 
ap 93|11j€48030J sa! jul aiuu 
> gsu; 9359 3495 3ue3uod 
-w und pew 3359 “p3sixa 
nu £2 ‘232p9A gISİXƏ E 
"849^ 
-ui-329)49d in|ninjosqe əje 
11uo8 o3e4gAope e3sixo jou 
SI 2 ?A9UID jL 3ezisos 
e euig jaod o[oaeq pur 


""epunoes p, uj 


Prin 
nastere : 
conte 
9 
Prin 
profesie : 
regizor 
e 
Prin 
convingere : 
revolutionar 


in direct 
din 
Roma 


L£ RW Cáutindu-llatelefon pedom- 
nul regizor, o voce plácutá de 
femeie imi aduce la cunos- 
A. p d Kaz cu delicatete, dar cu 
un accent hotárit mustrátor, 

cà «domnul conte n-a venit incá acasá». 
Resimt deodată caracterul contradic- 
toriu al acelui fenomen aparte pe 
care-l reprezintă in cinematografia ita- 
liană şi cea universală personalitatea 
şi arta lui Luchino Visconti: vlástar 
al unei familii istorice din cea mai inal- 
tá aristocratie, cáruia cei din jur ii 
conferá si azi titlul de conte, Visconti 
face filme progresiste, filme angajate, 
iar prin declaraţiile sale sprijină activ 
politica culturală a Partidului comunist 
italian. De la filmul său «Obsesia» 
turnat în 1942, socotesc istoricii filmu- 


istoria unei familii de mari 
industriași 


m In ce măsură se adaptează acțiunea 
din «Amurgul zeilor» evenimentelor au- 
tentice ale istoriei ? 


— În centrul acțiunii filmului stă o 
familie de mari industriasi germani, in 
perioada formärii fascismului si venirii 
sale la putere. Nu e vorba de istoria 
tamiliei Krupp sau Thiessen— asa cum 
presupuneau o serie de ziaristi cu 
fantezie excesivá — ci de o familie 
inventatá, care n-a existat, deci, ni- 
ciodatä: cei din neamul Essenbach. 
Filmul redă povestea intimă a familiei, 
lupta pentru putere între membrii aces- 
teia. — iar evenimentele istorice reale 


Visconti «explică» actorilor (cu Helmut Berger şi Ingrid Thulin) 


lui naşterea neorealismului, iar crea- 
tiile sale de mai tirziu, «Senso» (1953), 
«Nopti albe» (1947) si mai ales «Rocco 
si frații săi» (1960) sint capodopere de 
o însemnătate indiscutabilă ale isto- 
riei filmului. Intr-un cuvint, un partener 
de interviu de zile mari. 

La început sint cu totul fisticit in 
vila cu atmosferă istorică de pe Via 
Salaria, unde un lacheu în uniformă — 
sau poate valet? majordom? nu mă pri- 
cep la gradatiile acestui gen de unifor- 
má — má pofteste reverentios in salo- 
nul de primire. Visconti in schimb 
n-are nimic din ráceala aristocraticá: el 
eregizorul de film care vorbeste cu dra- 
gä inimá, degajat si captivant, despre 
lucrarea sa recentá. 


ale epocii fascismului se prezintä asa 
cum se oglindesc ele in istoria inte- 
rioará a familiei. Am căutat deci să 
infätisez, prin prisma acestui micro- 
cosmos, marile evenimente istorice, 
procesul îngrozitor prin care fascis- 
mul a ciștigat teren și a ajuns la putere 
în Germania. Acţiunea filmului începe 
cu incendierea Reichstag-ului, la 22 fe- 
bruarie 1933, aduce in fata spectato- 
rului episodul sinistru al nopții cuti- 
telor lungi și se termină trei ani mai 
tirziu, în epoca puterii totalitare a 
naziştilor. Toate episoadele evoluției 
acestei familii sint rodul fanteziei 
În evocarea evenimentelor istorice în- 
să m-am străduit să păstrez o rigoare 
ştiinţifică. 


— Ce v-a indemnat să alegeți o astfel 
de temă? Ce scop urmăriţi cu filmul 
Dvs.? 


— «Amurgul zeilor) este un film 
profund antifascist, dar nu-i nicidecum 
antigerman. Azi, cind diferite miscári 
neofasciste ies la iveală, cind in Germa- 
nia Federalá a renáscut un partid 
nazist, má simt obligat sá arát adevára- 
ta fatá a miscárilor de acest soi, mai 
ales pentru cei care n-au tráit epoca 
fascismului. Mà intrigá, mà pasionea- 
ză întrebarea: cum s-a putut naște o 
oroare de dimensiunile nazismului în 
sinul unei națiuni de o erudiție politică 
atit de elevată, cum a fost națiunea 
germană în anii "802 Sint convins cá e 
deosebit de necesar să arătăm genera- 
tiei noi istoricul acestei boli social- 
politice, ca astfel de greșeli fatale, 
astfel de păcate capitale, să nu se mai 
repete. 


— Am aflat că anumite cercuri politice 
vest-germane n-au văzut cu ochi buni 
inițiativa Dvs. Unii ziariști au scris 
chiar că un grup de neofascisti au 
atacat odată echipa de filmare în RF. a 
Germaniei. 


— Povestea asta tine de balivernele 
presei de senzatie. Nici un fel de 
«obiectii» concrete nu ne-au deranjat 
in decursul filmárilor. Este neindoiel- 
nic insá cá anumite cercuri vest-ger- 
mane ne-au făcut să simțim antipatia 
lor, deloc ambiguă, față de filmul 
nostru. S-au găsit destui ziarişti, de 
pildă, care să-și manifeste dezapro- 
barea, sub pretext că eu «aduc injurii» 
germanilor. Criticii au primit filmul cu 
multă căldură. În ultimă instanță însă 
marele public din diferitele țări euro- 
pene este acela care hotărăște soarta 
filmului. 


Arta filmului și exigenţele 
publicului 


— Dvs. sinteți unul din puţinii regi- 
zori care fac filme de artă cu mare succes 
de public. Ce părere aveţi despre antago- 
nismul, atit de discutat, dintre filmul 
comercial și filmul de artă? 


— Sint convins că trebuie să căutăm 
contactul cu publicul, altfel cineastul 
se va trezi vorbind in deșert. Filmele cu 
un limbaj ermetic, adresat celor pu- 
tini, nu-s pe înțelesul si pe placul meu. 
Sint pentru experiențe artistice de 
orice fel, dar cel ce se incuie în turnul 
de fildeș al acestor căutări și nu este 
dispus să ofere puncte de sprijin 
spectatorilor, acela va ajunge în situa- 
tia sacerdotilor sectelor persecutate, 
care isi ceremoniazá ritualul tainic 
in catacombe intunecate. Nu acesta 
este scopul si sensul artei cinema- 
tografice. 


— Realizatorii filmelor artistice mai 
putin acceptate de marele public sustin 
insă că satisfacerea cerințelor marelui 
public ar duce inevitabil la compromis... 


— Publicul este in general mai inte- 
ligent si mai rafinat decit ne inchi- 
puim. E binecunoscut cà retetele bucà- 
tarilor industriei filmului american 
identifică capacităţile mentale ale pu- 
blicului cu cele ale copiilor de 14 ani, 
iar produsele de confectie din Holly- 
wood sint croite pe másura asta. Dupá 


ce-l framintà pe signor V IN 


TISCON 


[o astfel 
b filmul 


en film 
Bdecum 
miscári 
IGerma- 
k partid 
idevára- 
Bot, mai 
KR epoca 
gsionea- 
naste o 
imului in 
ipolitică 
Batiunea 
Fns căe 
Igenera- 
| social- 
| fatale, 
Bse mai 


f politice 
ich buni 
Bu scris 
Best au 
in RF.a 


Bwernele 
» fel de 
geranjat 
eindoiel- 
rest-ger- 
antipatia 
e filmul 
sn, de 
dezapro- 
c injurii) 
fimul cu 
rä insă 
Šri euro- 
le soarta 


tele 


be regi- 
re succes 
antago- 
re filmul 


ă căutăm 
cmeastul 
Amele cu 
lor pu- 
cul meu. 
stice de 
in turnul 
i nu este 
> sprijin 
in situa- 
secutate, 
ul tainic 
u acesta 
cinema- 


Mice mai 
hc susțin 
r marelui 
promis. 


mai inte- 
se inchi- 
eie bucà- 
american 
e ale pu- 
le 14 ani, 
in Holly- 
ta. Dupá 


j£ 


Cei din neamul Essenbach (Dirk Bogarde, Ingrid Thulin, Helmut Berger) 


mine, cea mai mare parte a publicului 
e majoră, vaccinată, capabilă să inte- 
leagăfilmele inteligente. Eu n-am ajuns 

niciodată piná acum la compromi- 
suri, niciodată n-am făcut concesii 

acestui soi de cerințe, gen Holly- 
wood; dar scopul meu de fiecare dată 
era, evident, ca filmul să fie văzut de 
cît mai mulți. Cred că aici nu e vorba 
decit de o problemă de fantezie. Filmul 
redus de creatorul său la ideea pură, 
înfăţişată fără fantezie in formă, in 
imagini, nu va atrage desigur, nicio- 
dată, pe nimeni. O condiţie sine qua 
non a cinematografiei este fantezia 
vizuală, inventivitatea imagistică. Fil- 
mele făcute cu o fantezie bogată sint 
in general văzute cu plăcere de către 
public. Sint si persoane lenese care 
considerá cinematograful doar un mij- 
loc de deconectare dupá munca de 
toate zilele si nu sint dispuse sá facä 
nici un efort de gindire. Acestora le 
convine televiziunea cu programul 
sáu stupid de filme-narcotic. Dar 
numárul acelor spectatori care sint 
destul de inteligenți si sensibili să 
accepte, să înțeleagă soluțiile artistice 
neconvenţionale, e pe zi ce trece tot 
mai mare. Priviţi cinematografele Ro- 


Siluete poloneze 


Brigitte Bardot a ecranului polonez 


mei: cele mai ieftine filme comerciale, 
fie ele polițiste, sexy sau westernuri, 
confecționate după rețeta hollywoodi- 
ană, rulează în fața sălilor goale. În 
schimb, nu se găsesc bilete la «Sa- 
tyricon»-ul lui Fellini... 


Criza 
filmului italian 


— Ce părere aveți despre situația ge- 
nerală, despre tendințele principale ale 
filmului italian de azi? 

— Cinematogratul italian de azi e 
grav bolnav: suferă de neputinţă, de 
diletantism, de lipsă de idei. Majorită- 
tii filmelor le lipseşte chiar minimul 
cunoştinţelor profesionale. Cauzele 
sint în mare parte economice. Marile 
case producătoare au ajuns la criză 
materială; financiarii americani nu mai 
investesc atita capital în industria 
cinematografică italiană ca inainte. 
Este binecunoscut faptul că în spatele 
majorității absolute a marilor produ- 
cători italieni stau, de zeci de ani, 
americanii. Azi, capitalul american e 
in retragere; se impune reducerea 
cheltuielilor acordate unui film. Acest 


? 


lucru ar putea avea efecte foarte salu- 
lare, dacă ar duce la soluții — nicide- 
cum formale, mai degrabă ideologice— 
cum au fost ale noastre, pe vremea 
neorealismului. Sint din principiu im- 
potriva oricărui gen de coproducție, 
pentru că în marea majoritate a cazuri- 
lor, falsitica filmul, il frustreazá de 
caracterul său specific, șterge fiziono- 
mia naţională a creațiilor. Filmul italian 
era mare atunci cind era cu adevărat 
autentic, italian. Dacă retragerea de 
acum a capitalului american i-ar în- 
demna pe cei tineri să facă filme na- 
tionale despre problemele sociale spe- 
cific italienesti ale zilelor noastre, 
poate că filmul italian s-ar regăsi pe 
sine. Eu însă nu văd destulă vigoare la 
acești tineri lansați după cite un film, 
două. Pe mine nu mă interesează nici 
Samperi, nici Faenza, pentru că ei 
nu vorbesc în filmele lor despre 
ceea ce este important și actual 
în viața societății italiene. Elanu! 
de start le ajunge tinerilor pen- 


Visconti : «Cinematograful italian 


este azi grav bolnav : 
suferă de neputinţă, 


de diletantism, de lipsă de ide». 


tru cite o operă primă mai abilă, 
dar li se taie răsuflarea prea repede, 
pentru că n-au ţinută artistică. În loc 
să privească în față problemele arzá- 
toare ale societății italiene de astăzi, 
ei fac filme despre trebusoare perso- 
nale, neinsemnate. Viata ltaliei de 
astăzi e incărcată de probleme de o 
uriașă insemnătate, probleme deose- 
bit de pasionante (pline de «suspen- 
se»). Pentru ecranizarea acestor pro- 
bleme, tinerilor le lipseşte curajul si 
forța. În schimb, ei confecționează 
variante filmice despre secretele de 
alcov ale unei pături înguste de bur- 
ghezi mijlocii. Unde este filmul docu- 
mentar italian care să oglindească, 
sincer şi profund, ceea ce se petrece 
azi în Italia? Nu este deloc întimplător, 
poate, că realizările cu adevărat bune 
ale genului, văzute de mine în ultimii 
ani, au fost făcute de cineaști din răsă- 
ritul Europei... 


Zsugân ISTVÂN 


O berärie din München in 1933 sau un «chef al cufitelor lungi». 


Beata Tyszkiewicz: numai filmul ! 


Beata Tyszkiewicz — una dintre actritele din linära generație, 
cea mai cunoscută in Polonia si in străinătate... A debutat acum 
aproape 15 ani într-o comedie inspirată din lucrarea clasicului 
polonez Alexandr Fredro, «Răzbunarea». Pe atunci, Beata era 
încă studentă. Apoi au urmat roluri în vreo treizeci de filme, din- 
tre care cele mai cunoscute sint: «Camera comună», «Memoriile 
găsite la Saragossa» (regia Wojciech Has), «Prima zi de libertate» 
(regia Alexander Ford), «Maria şi Napoleon» (regia Leonard 
Buczkowski), «Cenușa» şi «Totui de vinzare» (regia Andrzei 
Wajda) si «Pápusa» (regia Wojciech Has), pelicule vizionate 
s! pe ecranele românești. 

Frumusețea ei strălucitoare si taientui incontestabil au făcut 
ca Beata Tyszkiewicz să fie solicitată si de realizatori străini. A 
fost interpreta rolului principal din filmul lui Koczalowski- Mi- 
haikov, «Un cuib de nobili», ecranizare după Turgheniev. Apoi a 
turnat la Budapesta «Frumoasa comedie», film color cu subiect 
din Renaștere, în stilul iui «Tom Jones». De altfel această reati- 
zare a reprezentat cei de-al treilea fiim făcut de Beata in Ungaria. 
A fost şi una din interpretele principale din «Omul cu craniul ras», 
filmul de debut al lui André Delvaux (Belgia). Acum, Deivaux i-a 
propus din nou Beatei un rol în filmul pe care-i va realiza, probabil, 
in Franta. 


Aproape toate rolurile mari ale actriței se situează în filme isto- 
rice. În rochii somptuoase de epocă, cu găteli si bijuterii, Beata 
Tyszkiewicz se află la largul ei. Recunoaste si ea acest lucru, 
dar adaugă cá visul ei este să joace într-o comedie foarte modernă, 
în genul acelor povești incintátoare și comice pe care le inter- 
preta atit de bine Marilyn Monroe — actriţa preferată a Beatei 
Tyszkiewicz. 

Ce gen de filme si ce personalitáti actoricești îi plac ? 

l-a iubit foarte mult pe Rita Hayworth si Humphrey Bogart. 
Gáseste cá Paul Newman este un actor formidabil. Filmele ei 
preferate sint «8, 1/2» si «Cetáteanul Kane». Pe Hitchcock il con- 
sideră genial. Dintre actorii polonezi, preferatii ei erau Zbigniew 
Cybulski și Bogumil Kobiela — din păcate ambii nu mai există 
— iar ca regizori, Andrzej Wajda (fostul ei sot) si Roman Polanski 

La întrebarea: «ce preferați, teatrul, televiziunea sau filmul?» 
Beata Tyszkiewicz răspunde fără ezitare: «Filmul! Am jucat pe 
scenă o singură dată în viaţă, atunci cind mi-am luat diploma (mi-am 
întrerupt studiile la Şcoala de Teatru după primul an). Am jucat 
în mai multe filme realizate pentru televiziune, dar nu particip 
niciodată la spectacole televizate. Consider că filmul este o artă 
minunată si numai pe platouri mă simt cu adevărat fericită!» 


Krystyna WYHOWSKA 


in direct 
din 
je ew 


oleg 


Impertinent si certáret («Război si pace») 


Nu s-ar putea spune cá Oleg Efremov se bucu- 
rá de reputatia unui actor de cinema cu renume 
Se poate însă afirma cu certitudine că reputația 
lui artistică e notorie. Cind Efremov şi-a dublat 
activitatea regizorală cu cea de actor de film, 
cinematografia sovietică s-a îmbogăţit de îndată 
cu o personalitate marcantă. Proaspătul actor nu 
s-a manifestat nici o clipă ca un debutant timid ci 
a fost, de la bun început, un artist matur, cu un 
bagaj personal de idei, de îndrăzneală si consti- 
intá. Efremov n-a abandonat teatrul: e directorul 
artistic al teatrului «Sovremennik» a cărui activi- 
tate exclude vedetismul si se bazează doar pe 
creația colectivă. 

«Teatrul inseamnă pentru mine conlucrarea 
dintre oameni care respiră la unison, care urmă 
resc același tel — spune Oleg Efremov. inseamnă 
citeva zeci de inimi care bat la fel, citeva zeci de 
minţi care caută răspunsul la întrebările ce și le 
pune fiecare în parte. lar toate acestea înseam- 
nă, într-un cuvint, «Sovremennik». 

În acest teatru i s-au format convingerile care 
mai apoi s-au oglindit şi în cinematografie 
Teatrul a conferit activității cinematografice a lui 
Efremov un plus de seriozitate și prestigiu, fără să 
ştirbească însă cu nimic importanţa pe care cea 
de-a șaptea artă o are în creaţia lui. 


Un actor național 


Efremov este un singur tot cu două chipuri. 
Efremov-actorul si Efremov-regizorul nu sint 
insá notiuni ce se suprapun. Pentru el regia nu-i 
altceva decit o continuare a creatiei actoricesti 
Stilul regizoral al lui Efremov izvoräste din perso- 
nalitatea lui artisticá. Calitätile actoricesti proprii 
lui Efremov se infiltreazá in filmele si spectacole- 
le regizate de el si, mai mult, le conferá unitate de 
stil si originalitate. 

Ce fel de actor e Oleg Efremov? Înainte de toa- 
te, un actor analist. Nu stie sá joace cu aproxi- 
matie. Claritatea ideii este pentru el o cerință 
principalá. Mai mult, despre Efremov se poate 
spune cá e un model de actor contemporan 
care isi joacă si, în același timp, isi analizează 
rolurile. Le joacă şi le analizează sub ochii noștri 
Cind îl vezi pe ecran ai impresia că ascultă ce-i 
spune personajul şi ne comunică nouă, specta- 
torilor, ceea ce a auzit el, Oleg Efremov, omul cu o 
gindire interesantă și originală. 

Efremov e un actor national. El nu se simte la 
largul lui în «costumatie occidentală», în schimb 
e neintrecut în redarea celor mai originale nuanțe 
ale caracterului rus. Eroii lirici ai lui Efremov sint 
dotati cu o forță si o înțelepciune specifice care 
îl fac să poată înfrunta toate urgiile. 


Un Don Quijote al secolului nostru 


Eroii lui se aseamănă întrucitva între ei: perso- 
nalitatea actoricească a lui Efremov se răsfringe 
asupra fiecăruia. latá-i pe citiva: comunistul 
H intransigent Jur, seful militiei judiciare dintr-un 


28 


cine esti d-ta, 


efremov? 


"uw 


| 
4 


^w 


Bun si generos («Doctorul Au-mä-doare») 


Efremov — actorul si 
Efremov — regizorul. 
Două noțiuni care nu se 
suprapun? 


neinsemnat oräsel rusesc de la inceputul anilor 
‘20 («Termenul de încercare»), un corespondent 
care într-un moment de criză sufletească vine pe 
un şantier pentru a-şi găsi un loc în viaţă (filmul 
«Se construieşte un pod», în care Efremov 
semnează şi regia), impertinentul si certáretul 
Dolohov din «Rázboi si pace», gata sá izbucneas- 
cà in plins cind isi aminteste de mama, ancheta- 
torul din «Feriti-vá de automobil», care crede in 
oameni şi iubeşte arta pînă la fanatism, şoferul 
de taxi, un lungan stingaci, dar de o cinste şi o 
bunătate cuceritoare (filmul «Tandrete») şi, în 
sfirsit, doctorul Au-mă-doare, bun si generos cu 
oamenii, cu animalele, cu toatá natura. 

Ín ultimele sale roluri, Efremov a devenit mai 
blind, mai liric, mai înțelept. Avusese pină atunci 
o anumită duritate. Eroii lui de azi sint idealisti, 
Tantaști, aducind a Don Quijote. Nişte Don Quijo- 
te ai secolului nostru. Aşa l-a conceput pe Fedia, 
zugrav de profesie si pictor prin vocaţie, în noul 
film al lui A. Mitta intitulat «Comedie despre 
Iskremas». Eroul lui Efremov nu pronunţă nici un 
cuvint de-a lungul întregii acţiuni. El trăiește in 
anii grei ai războiului civil şi consolidării puterii 
sovietice, desenează afişe revoluționare, pictează 
pe pereții casei, ciopleste în lemn. Talentul lui 
operează transformări miraculoase, preschimbă 
totul in opere de artă. Moare asa cum a trăit, în 
tăcere, doborit de un glonte al albgardiștilor. Din 
pomul sădit de el, merele aurii, grele, se scutură 
peste mormint într-un ultim rămas bun. 

În jocul lui Efremov se remarcă o anumită 
nepăsare față de strălucirea exterioară, de efec- 
tele fără conținut. El înțelege valoarea atitudinii 
firești, oarecum stingace, în aparenţă nestudiată 

În viață se comportă la fel. E foarte putin «actor», 
mai degrabă colturos decit svelt, laconic, stin- 
gaci, modest. Dar toate acestea nu numai că 
nu-l împiedică să fie un excelent actor ci, dimpo- 
trivă, îi conferă un farmec aparte. 

Dacă l-ați vedea însă în timpul repetitiilor, v-aţi 
cutremura. Cu nervii incordati la maximum, 
Efremov reacționează dureros la toate cite se 
petrec în jur. 


Un om grăbit 


Nu mi-a fost dat să-l văd pe Oleg Efremov altfel! 
decit grăbit, asaltat de o cantitate fantastică de 
treburi și griji ce-i revin mai ales în calitate de 
conducător al unui teatru. Dar nu numai atit: el 
citește piesele, învaţă rolurile, frunzăreşte scena- 
riile de film. 

Efremov a pășit în frumoasa epocă a maturității. 
Pentru creația lui cinematografică i-a fost con- 
ferit recent înaltul titlu de «Artist al poporului», 
iar pentru creația regizorală a fost distins cu 
Premiul de Stat. Întocmai ca eroii lui, Efremov 
trăieşte intens bucuria creaţiei, conştient de 
propriile-i posibilități actoricești, dar și de po- 
sibilitátile artei, de nelimitatele ei resurse interne. 


Elena AZERNIKOVA 


in dir 
din 


Londra 


TAL] 


Cinema- in ultimul an două dintre filmele engle- 
zesti care au avut cel mai mare succes la 
tograful Joe 
indică KEE Sosa con 
d —L rcr 
tele față de război si invazii, ale publicului 
evoluează britanic, au evoluat. 
spiritul Două războaie — două stiluri 
unui 


Ultimul apărut, «Bătălia Angliei» — re- 
gizor Guy Hamilton, apartinind generației 
de mijloc — se ocupă de ultimul război. 
Fácind apel din cînd în cind la ficţiune, dar 
în ansamblu mentinindu-se în perimetrul 
reconstituirilor documentaristice, filmul re- 
latează bătălia aerului dată deasupra ceru- 
lui Angliei, după ocuparea Franţei și a 
salvării armatei britanice la Dunkerque, 
în momentul în care forțele aviaţiei lui 
Goering încercau să croiască drum invaziei 
care, datorită Forţelor regale ale aerului 
(R.A.F.) nu a avut loc. O mulțime de mari 
actori ai scenei si ecranului sint pe generic 
— Olivier, Redgrave, Richardson, Trevor 
Howard, Harry Andrews; nu spun că este 
cel mai bun film din lume, dar este un film 
cinstit, bine intenţionat și pentru cine 
a fost în Anglia,în acele zile periculoase, este 
profund emotionant. Interesant este însă 
că publicul care face coadă să-l vadă este 
în majoritate compus din tineri — băieți 
si fete de şcoală — care nu cunosc nimic des- 
pre război. Pentru ei bătălia nu este reală, 


popor. 


Două figuri familiare ecranului englez: Fiona Lewis și James Bolam 


— 


LENTUL 


He engle- 
Succes la 
Să spun 
propagä, 
Bpotrivä. 
i sensul 
Bpor, iar 
fime de 
jentimen- 
peblicului 


luri 


B>» — re- 
penerației 
M război 
Bune, dar 
Brimetrul 
Simul re- 
pra ceru- 
iei si a 
inkerque, 
Pației lui 
p invaziei 
l aerului 
E de mari 
je generic 
È Trevor 
B că este 
te un film 
ru cine 
Base, este 

te însă 
vadă este 
— băieţi 
Bimic des- 
mte reală, 


ses Bolam 


— 


ea aparține altei epoci, altei lumi. Această 
reacție este comună atit pentru tinära gene- 
ratie din Est cit și pentru cea din Vest, dacă 
judec dupä astfel de filme, ca de pildä «Barie- 
ra» lui Skolimowski, care arată distanța din- 
tre generatii din Polonia, unde tinerii, pe ju- 
mătate nu înțeleg, pe jumătate invidiazà 
eroicul sacrificiu de sine si romantismul idea- 
lizant al generatiei de rázboi. 

Cel de-al doilea dintre filmele engleze se 
ocupä, intr-un fel original, de cel de-al doi- 
lea rázboi mondial. Cu citiva ani in urmá, 
unul dintre cei mai întreprinzători pro- 
ducer-i de teatru londonezi, doamna Joan 
Littlewood, a creat intr-un sector märginas 
al Londrei un teatru neconvetional ca 
vederi si metode — care foarte curind 
a obtinut succes si popularitate. Printre 
piesele puse in scenä, «Ah! Ce rázboi incin- 
tätorh era un atac adresat «nebuniilor» 
internationale care s-au ascuns in spatele 
tragicului rázboi din 1914-1918. A fost pre- 
zentatá intr-un stil «arlechin» — de tip 
englezesc, in spiritul unui spectacol popular 
in care sint aglomerate de-a valma melodii 
si scheciuri, nu întotdeauna executate cu 
mult talent $i cel mai adesea avind loc pe o 
scená improvizatá pe un mal de mare, de 
cátre animatori voluntari. O datä cu räs- 
pindirea televiziunii si a cinematografului, 
o dată cu formarea unui public de un gust 
mai pretentios, genul a dispărut. Dar utili- 
zind cîntecele patriotice, triste sau chiar ama- 
re, populare în acea perioadă printre sol- 
dati si populația civilă, modificind treptat 
distracţia comună scenelor improvizate pe 
un mal de mare într-o reflectare ironică 
a bătăliei purtate mult după ce toti nu mai 
doreau să o dea, Joan Littlewood a creat o 
imagine brutală a zădărniciei războiului. 
Stilul fragmentar, aproape fără suită nara- 
tivă, putea părea departe de cerinţele fil- 
mului. Dar Richard Attenborough, un dis- 
tms actor care a lucrat mult în film, a fost 
printre acei care au văzut posibilitățile 
ecranizării. Nu regizase niciodată un film, 
dar isi făcuse debutul cu un scenariu am- 
plificat după piesa originală. De data aceasta 
reacția publicului a fost direct opusă cu 
cea față de «Bătălia Angliei». Tinerii nu 
puteau înțelege filmul. Nici o bătălie, doar 
tragedia teribilă a oamenilor murind in- 
tr-un război ale cărui idealuri fuseseră de- 
mult uitate ; nici o logică în naraţiune, iar cin- 
tecele — numai cei în virstă puteau recunoas- 
te apropo-urile sau melodiile. Tinerii nu au 
înţeles emoția exprimată ironic de către 
oameni care luptau cu o putere de stăpi- 
nire si cu un eroism de necrezut si, totuși, 
într-un mod sălbatic, bätindu-si joc de 
propria lor tragedie. Tinerii nu au putut, 
de exemplu, înţelege, cintecul faimos «Dacă 
vrei să te înrolezi în bátrinul batalion» — 
care explica cum «bătrinul batalion» se 
afla «mort sau muribund»... «printre rugini- 
te sirme ghimpate». Dar pentru cei virst- 
nici,care isi aminteau cîntecele si inçelegeau 
înțelesul lor, tristețea de care era pătruns 
filmul, spectacolul era deadreptul dureros. 
În fața cinematografului erau cozi. 


Succesul anticonventiei 

——— 

Am dat aceste douá exemple, nu numai 
pentru a sublinia diferenta de reactie a 
publicului din generaţii deosebite — dife- 
rentá pe care Anglia o are in comun cu 
restul Europei — dar si pentru a aráta schim- 
barea care a survenit in stilul de lucru al 
creatorilor de film din Anglia. «Bătălia 
Angliei» este un film bine făcut, în stil tra- 
ditional — $i acesta este incà, pe drept 
cuvint, un stil popular. Cu citiva ani in 
urmă, «Ah! Ce război incintätorl) ar fi 
frapat publicul britanic prin libertätile care 
si le-a luat. Dar astázi, cum spuneam, s-au 
grăbit să-l aplaude. Această extindere a 
hotarelor tradiționale a stilului narativ se 
reflectă în cele mai bune filme turnate 
aici. Desigur că filmele noi, venite în Anglia 
din Europa, sau cele ale altor cinematografii 
— de pildă cea cubaneză, recent prezentată 
la Londra — au modificat viziunea noastră. 
Nu aș vrea să se înțeleagă că există urmele 
unei influențe directe a maghiarilor, polo- 


Isadora 

(Vanessa Redgrave) 
o viață 

$i o moarte 

ieşite din comun. 


nezilor, italienilor, scandinavilor sau fran- 
cezilor. Regizorii englezi nu au încercat să-l 
imite pe lancso sau Wajda; studiile enig 
matice, psihologice si sociale ale lui Pasolini 
din «Teorema», «Oedipus Rex» sau «Cocina 
de porci» sînt admirate, dar nu copiate ; ace- 
lași lucru se poate spune şi despre talentatul 
regizor tinăr suedez, Bo Widerberg. Din 
cind în cind poate se pot detecta influențele 
lui Godard — dar el a devenit un fel de modă 
într-o mulțime de ţări. Ceea ce trebuie re- 
ţinut este faptul că cinematograful britanic 
ia parte la reacția generală împotriva con- 
venţiilor uzate care s-au făcut simțite în 


filmele majorităţii ţărilor, Statele Unite 
nefäcind nici ele excepție. 


Fiinte imperfecte 


Citeodatä, un regizor venit din afară a 
importat cu sine idei noi si un stil nou. De 
exemplu, Joseph Losey, venit din America, 
a atacat prejudecățile sociale incetätenite, 
cu filme ca «Servitorul», «Accidentul», În 
1969, cele două premiere ale sale, «Boom» 
— adaptare liberă după Tennessee Willi- 
ams, îmbibată de simboluri frumoase dar 
răscolitoare — surprinde apropierea de 


nu curge, tot, 
in aceeaşi albie 


moarte a unei femei bogate; «Ceremonia 
secretă» era o curioasă reflectare a relației 
dintre o orfană dezechilibrată și o femeie de 
stradă, pe care ea o crede mama ei. Nimeni 
nu poate vorbi astăzi despre filmul britanic, 
fără să se refere la Losey. Cind vorbeam 
de schimbarea care a avut loc — si chiar 
cuvintul revoluţie nu mi se pare prea 
tare — în cinema, nu mă gindesc la perso- 
najele stranii, depărtate de noi ale lui Losey, 
mă refer în special la pleiada personajelor 
întruchipind ființe imperfecte, care au fost 
admirate în filmele ultimului an. Mă gin- 
desc la «lsadora» (filmul lui Reisz), Isadora 
Duncan, marea dansatoare a cărei faimă a 
emoționat întreaga Europă, dar al cărei con- 
flict cu societatea din zilele ei a dus-o la 
sărăcie și uitare. Mă gindesc la idealista cu 
idealuri greşite, profesoară, femeia pericu- 
loasă prin exacerbare romantică a vederilor 
ei pe jumătate fasciste, cu care își influența 
elevele, din filmul lui Ronald Neame, «Tine- 
rețea domnisoarei Joan Brodie»; sau la 
sora distrugátoare, devoratoare, din ver- 
siunea lui Ken Russell dupá faimosul roman 
al lui D.H. Lawrence, «Femei in dragoste». 
Nu se poate inchipui filmul britanic de azi 
concentrindu-se asupra acestor personaje 
stranii, damnate, citeodată chiar departe de 
a fi atractioase, cu stilul fragmentat, citeo- 
dată misterios aluziv, întotdeauna direct 
în referintele sexuale — decit făcînd parte 
dintr-o nouă eră. 

Desigur, în paralel cu aceste noi tendinţe, 
stilul narațiunii tradiționale persistă. Sînt 
versiuni ecranizate direct, ca de pildă «Dan- 
sul morții» după Strindberg, cu o superbă 
interpretare a lui Laurence Olivier. Sint 
exerciţiile familiare ale filmelor violente — 
seria James Bond continuă cu «In serviciul 
secret al Majestății Sale». Dar pînă si thriller- 
ul, întotdeauna popular in ţările de limbă 
engleză, a suferit o ușoară modificare. Mă 
gindesc la două exemple: «O treabă italie- 
neascá», în care se face o încercare temerară 
de a se fura un imens lingou de aur, sau 
«Otley» în care un tînăr cam las este impli- 
cat, fárá voia lui, intr-o poveste de spionaj. 
În amindouá asistăm la palpitante urmáriri in 
automobil, amindouä tratează acţiunea cu un 
soi de detasare sardonicá. Publicului nu i se 
cere sá se identifice cu victoria detectivu- 
lui sau a politiei, neexistind sfirsitul fericit. 
Mai ales Tom Courtenay, in rolul nedume- 
ritului Otley, îşi bate joc de tot sindromul 
spionajului. Poate că spectatorii de azi au 
asistat la prea multe absurditáti pe tema 
spionajului international. 


Surprize 


Contributia pe care americanul Joseph 
Losey a adus-o cinematografului englez mà 
face să cred că talentul nu curge tot în a- 
ceeasi albie. În trecut Anglia a aprovizionat 
America cu mulți dintre cei mai faimoși 
actori ai ei; în 1969, un regizor englez, 
Peter Yates,a turnat în America două din- 
tre cele mai de succes filme ale anului. Unul, 
«John şi Mary» — o versiune modernă a 
temei tradiționale un băiat întilneşte o 
fată, un băiat iubește o fată. Celălalt, «Bul- 
litt» — un film strălucitor, un thriller tre- 
pidant, tare şi cu care un regizor englez 
bate pe americani pe propriul lor teren. 
Şi succesul acestui, pină ieri necunoscut 
regizor, îmi aminteşte de altceva. În Anglia 
a fost întotdeauna greu pentru începători 
să-şi croiască drum în cinema; sistemul 
nostru găsește de cuviință ca ei să-și facă 
mai întii ucenicia de băieţi care aduc un 
pahar cu apă! In ultima vreme, totuși, citeva 
instituții au înlesnit tinerilor nu numai să 
învețe cinema, dar chiar să-și pună ideile 
in practică, să facă filme — după cum știu 
obiceiul este uzitat de multe dintre ţările 
de pe continentul european — în timp ce 
sînt încă studenţi. Am văzut citeva filme 
produse în acest fel — filme abstracte, 
filme experimentale, sau chiar filme nara- 
tive; am fost surprinsă de talentul pe care 
îl dovedeau. De aceea cred că generația 
următoare de regizori din Anglia va rezerva 
citeva surprize agreabile ecranului. 


Dilys POWELL 
29 


| 
| 
| 


E PL 


O 
licențiată 
în 
filozofie 
devine 
actriță. 

e 


Sfideazá 
publicitatea, 
dar 
munceste 

ca o 
spartană. 


«La Hollywood 
m-au acceptat 
pentru 

ceea ce fac, 

nu pentru 


felul 
cum arăb,. 


F4 In povestea Cenusäresei, 
Zina e protectoarea i «Cen- 
drillon» protejata. În bas- 
A. mele insá unde se amestecá 
si Kate, persoana sucitä 
a Katharinei Hepburn, toate se-ntorc pe 
partea cealaltá si zina va fi protejatä de 
mica Cinderella. Numele acesteia e Ka- 
tharine Hepburn Il. Ati văzut-o debutind 
in «Ghici cine vine la ciná?». Katharine cea 
Mare este mätusa ei, sora maicá-si. A 
incercat din rásputeri s-o convingá pe 
Katharine cea micá sä renunte la teatru 
si a fost incintatá cà nepotica, ca o adevà 
rată Hepburn, nu s-a lăsat convinsă 
Atunci, «tanti Katy» a răscolit cerul şi 
pămintul ca să-i procure un contract. 
Stanley Kramer tocmai căuta o fetiță 
ntru rolul din «Ghici cine vine la cină». 
ncercase peste o sută de tinere, fără re- 
zultat. Katharine Il, sub numele de Katha- 
rine Houghton, se prezintă și ea la probă. 
Kramer o pune să recite un pasaj din sce- 
nariu (pe care ea il cunoștea, constiin- 
cioasă fiind ca o adevărată Hepburn). 
Kramer e incintat, dar ea incă nu. Recită 
şi bucăţi din celelalte roluri, chiar din 
acelea ale negrului. Kramer o găsește 
«formidabilă» (cuvintul ii aparţine) şi asta 
îi dă ideea să pună în rolul mamei pe Ka- 
tharine cea Mare. Astfel, ilustra Divă, care 
de vreo zece ani se retrăsese din teatru 
și din film, este acum «lansată», ea, de 
mica Cenușăreasă. 

Asta avea să aibă consecinţe remarca- 
bile. Căci Kramer, amintindu-și cá Spencer 
Tracy fusese si era incă marele amor, 
amorul de o viață întreagă al Katharinei, 
o roagă să-l roage să facă el partitura 
tatălui. Şi astfel, această veche dar in- 
tactă iubire care implinea atunci 25 de ani, 
această «căsătorie fără verighetà» cum o 
numește un ziarist francez, devine o 
alianţă de soț si soție. Ce-i drept, numai pe 
ecran. Adică poate că nu tocmai aşa de 
«drept». Căci în ultimul moment, dialo- 
ghistul introdusese dinadins, în ultima 
scenă, cuvintele următoare în gura septua 
genarului: «Te-am iubit mai presus de 
orice inchipuire. Te iubesc, la fel, şi acum 
Poate că nu mai am mult de trăit. Dar 
pină la sfirsit de asta am să-mi aduc 
aminte...» 


Katharine — prietenul (cu Spencer Tracy, 
studiind scenariul la «Ghici cine vine la ciná?») 


Şi toată America a plins cu hohote la 
aceste cuvinte. Şi, două luni după aceea, 
Spencer Tracy a murit. Îngrijit pină in 
ultima clipă de bătrina lui iubită... Fusese 
un amor nelegitim aşa de pur incit nimeni, 
nici un gazetar din cancanierul şi ipocrit 
puritanul Hollywood nu indrăznise vreo- 
dată să-l atace cu vorbe de scandal. 
Şi doară reporterii aveau ciudă pe această 
insuportabilă, impertinentă vedetă care 
nu putea să sufere publicitatea și-şi făcea 
o plăcută, sadică datorie să-şi bată joc 
de jurnaliști. Dar să-i dăm chiar ei cu- 
vintul: 

«La inceputul carierei mele, am suferit 
multe interviuri. M-am hotărit să-i iau pe 
gazetari peste picior. Poate nu era frumos, 
dar era foarte nostim. Astfel, cu cea mai 


negri ... toți... 

Partea bună a fost că gazetarii o luau 
de bună şi publicau toate extravagantele, 
toate trăznitele mele confidente: a fost un 
scandal de pomină. Tinuta mea vestimen- 
tară de asemenea scandaliza. Într-o zi am 
venit la lucru cu un pui de urs viu în lesă 
și cu o maimuţă pe umăr. Altădată m-am 
apucat să fumez pipă între două filmări. Şi 
toti igi inchipuiau că viața mea privată era 
ca si cea profesională, tot aga de bazacoa- 
nă. Se inselau. Întoarsă acasă, deveneam 
femeia cea mai oarecare» 

Dar ceea ce exaspera mai ales era obi- 
ceiul ei de a da sfaturi tuturor şi în toate. 
Alte vedete, după intensa tensiune a unei 
scene filmate, fug în lojă, se refugiază în 
singurătate si relaxare. Ea, intre două 
filmări, rămine tot pe platou, unde inspec- 
tează şi critică tot ce fac electricienii, 
masinistii, costumierii. Dezaprobă cutare 
fragment de dialog şi propune altul. Am 
în fata mea o fotografie a ei bind cafea, 
în picioare, şi privind incordat cum joacă 0 
colegă filmată în acel moment. Căci Katha- 
rine aparține ilustrei falange de adevărați 
actori care nu-şi pot trăi rolul dacă nu 
l-au trăit şi pe acela al fiecăruia din cele- 
lalte personaje ale poveștii. Numai așa 
teatrul seamănă cu viața. Căci faptele 
noastre sint în mare parte refluxul reac- 
țiilor celorlalți. Prin alții ne cunoaștem 
pe noi înşine. Mica studentă de la Oxford 
și Bryn Mawr, strălucita licenţiată în fi- 
lozofie, fiică de intelectuali (taicá-sáu 
era un ilustru medic specialist în bolile 
de rinichi), face cunoștință cu o mică trupă 
ambulantă. Rupe cu viaţa ei de pină atunci 
şi (spune Lucienne Escoube în Pour 
vous) «pentru ea o aprigă învăţătură in- 
cepe. Se dă cu trup și suflet acestei arte 
pasionante. Muncește ca un osindit, ca 
un spartan; mereu, din oraş în oraş». 
După un an se angajează în altă trupă, 
dirijată de Edwyn Knoff. Acolo se va 
întilni cu o actriță talentată și inteligentă, 
Laura Harding, prietena ei, profesorul ei, 
tovaräsa ei de casă și masă. De la dinsaa 
învăţat obiceiul de a întrerupe o repetiţie, 
declarind, ca un regizor: «Fals!» apoi 
arătind cum trebuia debitat pasajul. Peter 
O'Toole zicea că dumnezeu La pedepsit 
pentru multele lui păcate punindu-l să 
joace alături de blestemata Hepburn4Data 
viitoare — adăuga el — am să pun in 
contract să am voie ca, în scenele cu 
Katharine, să port mánusi de box, ca să 
mă pot apăra». 

Foarte impresionantă a fost fulgerătoa- 
rea și durabila prietenie dintre aceşti doi 
geniali actori. Cum am mai spus, două luni 
după «Ghici cine vine la cină», marele ei 
iubit, Spencer Tracy, moare. Asta o zdro- 
beşte. Nu e în stare să mai facă nimic. 
Nici în viață, nici în artă. În această stare 
de marasm, întemniţată voluntar într-o 
casă goală, primește un telefon de la un 
coleg foarte admirat dar de-abia cunoscut 
de ea: de la Peter O'Toole. lată dialogul, 
reprodus de criticul John Malcolm: 

— Hello, Katharine, am nevoie de tine... 

— Dar... 

El nu o lăsă să răspundă. Ştia că trebuie 
s-o ia prin surprindere, fără să-i dea timp 
de gindire: 


«Flacăra sfintä» — 1942 


Li 


ZUM 
«Stäpinul preeriei» — 1947 


«Domnisoara Cistigä-Tot» — 1952 


«Creierul electronic» — 1957 


Náscutá in 1909 la Hartford. Debuteazá pe ecran in 1932, 
ca partenerá a lui John Barrymore (in «Ereditat Ín anul 


urmátor obține Oscar-ul (pentru interpretarea din filmul 
«Gloria dimineţii»: partener Adolphe Menjou). Urmează peste 


30 de filme din care cităm lice Adams», «Silvia Scarlett» 
și «Inimi zdrobite» — 1935; «Maria, regina Scoției» — 1936; 
«Usa din față» — 1937; «Vacanța» — 1938; «Povestiri din Fila- 
delfia» — 1940; «Femeia zilei» — 1942; «Fără dragoste» — 1945; 
«Curentul de jos» —1946; «Marea ierburilor, cintecul dragostei» 
— 1947; «Statele Uniunii» — 1948; «Regina Africanä» — 1951; 
«Anotimpul verii» — 1955; «Omul care aduce ploaie» — 1956; 
Pe neasteptate, vara trecutá» — 1959; «Lungä cálátorie in 
noapte» — 1961 (premiu de interpretare la Cannes-1962); «Ghici 
cine vine la ciná?» — 1967; «Leul in iarná» — 1968 (al treilea 
Oscar); «Nebuna din Chaillot» — 1969. Dintre parteneri: Robert 
Young, Fred Mac Murray, Cary Grant, Fredric March, Fran- 
chot Tone, Robert Taylor, Humphrey Boaart, Bob Hope, 
Burt Lancaster, Montgomery Clift, Peter O'Toole si în 
deosebi Spencer Tracy, actorul preferat al actritei in ultimii 


25 de ani. 


— Katharine, am oprit o odaie pentru 
tine la Hotel Conaught din Londra. Acolo 
vin toti stabii de pe lume. O sà vorbim de 
filmul nostru, dar dacä o fi un nu din partea 
ta, o să trebuiască să mi-l spui in carne 
si oase, acolo, la Londra. Te aştept 

Şi tranc, închide telefonul. Ca o som- 
nambulă, ea se duce glonț la intilnire, unde 
noul său camarad ii va vorbi aşa: «Doar 
munca iti poate readuce puterea de a trăi. 
Şi dacă-i așa, dacă trebuie musai să trăim, 
apoi s-o facem cit mai decent, mai curajos 
şi mai plăcut. Asta e ceea ce Spencer 
voia de la tine. Să te-ntorci pe platou. 
O să fie niţel ca si cind te-ai regăsi iarăși 
alături de el». Răspunsul ei a fost de o 
delicateţe infinită. l-a spus numai atit: 
«Ştii, lui Spencer ii plăcea foarte mult 
cum joci dumneata...» 

Ca şi cariera altor mari actori, ca si 
aceea a lui Bogart, Garbo, Bette Davis, 
cariera Marei Katharine a avut inceputuri 
lente si penibile. Ani de zile a fácut sim- 
plá figuratie. Si, apoi, mai avea si un handi- 
cap; ca si Bette Davis ii plăcea să spună: 
«sint cea mai slută femeie din Hollywood». 
Dar tot ca Bette Davis spunea: «m-au 
aceptat pentru ce fac, nu pentru cum 
arăt. Nu regret această hotărire. Si, 
cum vedeți, amindouă mai stăm încă în 
picioare, în timp ce altele, cu frumoase 
chipuri standard, au fost de mult uitate.» 
O altă mare artistă hollywoodiană, Billie 
Burke o descria așa: «o fată stranie, cu 
părul adunat într-un cirnat firav, imbrá- 
cată în haine de institutoare. Pină ce, 
într-o bună zi, o văzui jucind. Ochii ei 
luaseră foc. A fost o adevărată splendoare 
De atunci mi-am dat seama cit era de 
frumoasă». lar Castello o definește: «un 
eveniment cu totul singular: un refuz de 
glamour in beneficiul calităților interioare». 

Un moment hotăritor a fost succesul ei, 
pe Broadway, în piesa «The Warrior's 
Husband» (Soţul amazoanei). Într-o seară 
(povestește Lucienne Escoube) pe cind 
Katharine, sub sclipitoarea ei armură de 
amazoană, joacă cu avintul ei obișnuit, 
cineva în sală o examinează cu o atenţie 
particulară. Este nevasta celui mai tinăr 
dintre fiii presedintelui Roosevelt. A doua 
zi, la un dineu intre prieteni, ea vorbește 
cu entuziasm despre noua artistă. Printre 
musafiri se găsea și George Cukor. De 
mai multe săptămini era neliniștit. Nu 
găsea o actriță pentru «A Bill of Divor- 
cement» (Un caz de divorţ Dim tras după 
admirabila piesă a scriitoarei engleze 
Clemence Dane). Cukor o crede pe tinăra 
doamnă Roosevelt şi se duce să vadă 
piesa. Este fascinat. Dar ea, Katharine, 
terorizată de ce ştia despre Hollywood 
refuză să-l asculte pe Cukor, incearcă 
să-l convingă că-i urită ca dracu. Cukor 
nu se lasă intimidat nici de vorbe, nici de 


frinturile de probe care erau, ce-i drept, 


dezastruoase. | se face Katharinei, pe 
loc, o probă. Şi toată lumea știu de atunci 
la ce să se aștepte. Noua venită avea să 
revolutioneze Hollywood-ul. Acolo, la Ho- 
Ilywood, produse o mare deceptie datorită 
mutrei sale. Jumătate băiat, jumătate in- 
stitutoare. Dar cind, in sala de probe, fata 
acestei femei apăru pe ecran, cind, pe 
întuneric, i se auzi vocea, directorii se 
aplecară spre Cukor şi-i strinseră mina 
îndelung. Cukor o lansase. De aici inainte 
toți regizorii mari se vor bate pentru ea: 
George Stevens, John Ford, Howard 
Hawks, Vincente Minnelli, Elia Kazan, 
Capra, Huston, David Lean. 
Remarcabilà la această actriță este pu- 
tinta de a străluci atit în tragic cit si in 
comic. Aspra energie a reginei Maria 
Stuart; dublul rol din «Strada amintirilor», 
unde aceeași femeie isi leapădă infátisa- 
rea austerá de profesoará si se deghi- 
zează in fată zvăpăiată si cochetă; fata 
bătrină din «African Queen», care desco- 
perá amorul si lupta socială; luptátoarea 
pentru cauza femeii din «Răzvrătita»; du- 


reroasa regină Eleonora din «Leul în 
iarnă», şi tot ea, pe neașteptate, eroina 
din «Leopardul Suzanei», cea mai ilariantă 
comedie. lată citeva citate extrase din 
presa vremii. «Paris Soir»: «Sala era in 
delir. Nu-mi amintesc să fi auzit vreodată 
asemenea risete». «L'intransigent»: «Am 
ris mult. Publicul a ris fără intrerupere. O 
vervă si o degajare care sint în același timp 
şi calitățile Katharinei Hepburn». «Ce 
Soir»: «Conţine substanță comică cit două 
sau trei tilme).uLe Jour»: «Un uragan de 
situații comice prezentate de această ui 
mitoare Katharine Hepburn care stie să 
tacă totul şi să spună totul». 

lar acum, recent, a interpretat rolul creat 
de Moreno, in «La folle de Chaillot» 
(Nebuna din Chaillot), celebra piesä a lui 
Giraudoux; in sfirsit, a abordat si genul 
muzical pe Broadway in «Coco», unde va 
personifica pe celebra maestrá Coco Cha- 
nel, marea croitoreasá parizianá. A fácut 
exercitii de canto (are astázi 64 de ani). De 
altfel noul sáu mare tinăr prieten,O'Toole, 
a făcut la fel: cintä in «Good Bye Mister 
Chips». 


Ca o adevărată comediană, Katharine 
poate juca orice si se poate adapta la 
orice partener. Cind a jucat prima oară cu 
Spencer Tracy, care avea 9 centimetri mai 
putin decit ea, cusurgioaica noastră i-a 
spus: «nu știu dacă ai să poti juca cu mine. 
Sint prea mare pentru d-ta». La care el 
a răspuns: «N-avea grijă. Am să te fac eu 
să pari mai mică». Un alt răspuns celebru 
a fost cel al înfumuratului, genialului John 
Barrymore. După ce au terminat filmul, 
ea, deşi debutantă, nu s-a putut impiedica 
să-i spună insuportabilului Barrymore, 
care o siciise groaznic cu capriciile și 
hachitele lui: «Sint neinchipuit de fericită 
că am isprăvit de jucat cu d-ta»; la care el 
îi spuse: «N-am avut impresia că ai jucat 
cu mine». Ciţiva ani mai tirziu, intreaga 
familie Barrymore o compara cu pe 
Adams, idolul scenei americane la ifce- 
putul veacului. 


DL SUCHIANU 


Katharine— colaboratorul (cu Peter O'Toole în «leul în iarnă») 


filmul 
si 
moda 


Stilul 


[14 
„acum 


Tipurile de frumusețe 
feminină se schimbă oda- 
tă cu moda. Adică din 
toamnă pină în primăvară. 
Vă mai amintiţi de femeia- 
vamp a anilor '30, cu sol- 
durile copioase, párul cir- 
liontat si ochii rotunjiti a 
veșnică mirare? Sau de 
silueta aproape bäieçeas- 
cá, la care se potrivea pä- 
rul tuns Charleston si o- 
chii incercánati, pradä mis- 
terului? Tipul «ingenuá 
perversá» reprezentat de 
Brigitte Bardot, care piná 
acum cîțiva ani umplea 
strázile de false B.B.-uri, 
pare cá tine de preistorie. 

Azi se «poartá» fata mo- 
dernă pe care americanii, 
cu eterna lor înclinație 
spre definitie, o numesc 
«now-look», «stilul-a- 
cum», o derivație de la 
«new-look», «noua-privi- 
re».Adicä, o tînără dezin- 
voltă dar sensibilă, cu o 
gindire matură şi cu un 
trup de sportivă, dispre- 
tuind convențiile sociale, 
dar luind foarte in serios 
cásátoria. 

Aceste caracteristici, a- 
mericanii considerá cá cel 
mai bine le intruneste Peg- 
gy Lipton, care a devenit, 
datoritá unui foileton Tv, 
cea mai populară tînără 
fatá din Statele Unite. E- 
vident, poartá plete, dacá 
se poate blonde și neon- 
dulate: un detaliu fără de 
care toate datele de mai 
sus n-ar mai avea nici o 
valoare. 


Dar ceea ce o deose- 
beste de toate «tipurile» 
de piná acum, de o fru- 
musete mai mult vegetală, 
este o constiintä treazá si 
atentä la ceea ce se intim- 
plă in lume. Peggy Lipton 
urăște războiul, discrimi- 
narea, nedreptatea; este 
alături de cei ce-şi reven- 
dică un loc modest, dar 
onorabil sub soare. Prin- 
cipala ei pasiune nu e, în 
ciuda aparentelor, moda, 
ci epoca in care tráieste. 
«Pentru o tinärä-de-acum, 
important este să intelea- 
gă viaţa si oamenii între 
care trăieşte. E singurul 
lucru care contează. Este 
o necesitate vitală». 


R.L. 


IN ARSITA 
NOPŢII 


kkk 


Producţie a studiourilor americane. Ri 
Norman Jewison; Scenariul: Stirling Sillip- 
hant, după romanul lui John Ball; Imagin 
Haskell Wexler ; Cu: Sidney Poitier, Rod Ste 
ger, Warren Oates, Lee Grant, Larry Gates, 
James Petterson, William Schallert, Beah 
Richards. 


Film distins cu premiul Oscar 1967 pentru: 
cel mai bun film al anului 
— cel mai bun actor (Rod Steiger); 
— cel mai bun montaj (Hal Ashby); 
— cea mai bună înregistrare sonoră 
— cel mai bun scenariu (Stirling Silliphant). 


Se întîmplă cu siguranță ceva în 
cinematograful american. Hollywo- 
od-ul pare să se mulțumească de- 
acum înainte cu destinația lui ulti- 
má de muzeu al filmului. Studiourile, 
faimoasele hale cu firmele atît de 
cunoscute, vor deveni relicve ale 
unei epoci, Ele au și început, de alt- 
fel, să îmbrace vestmintul încreme= 
nirii întru trecut și să păstreze do- 
cumentele unei epoci care se întinde 
de la „marele mut" la su perproduc- 
tia de multe milioane de dolari, cu 
supravedete asisderea. Intre timp, 
ieșind din atmosfera de incubator a 
platourilor inchise, la aer liber (usile 
artei a saptea in America fiind forta- 
te de „independenţi“, „underground“ 
sau („noul cinema") se schimbă nu 
numai devizul unui film, ci și struc- 
tura sa. Filmul devine o oglindă a lu- 
mii. Ca si această ,Arsitá a nopt 
alui Jewison care a obtinut nu mai 
putin de cinci Oscar-uri, in ciuda unei 
teme si a unei tratäri nu-prea con- 
fortabile pentru o academie cine- 
matograficá de obicei foarte con- 
servatoare și foarte pro-hollywoodia- 
ná, Nu se mai pot însă fabrica su- 
biecte în studiouri, potrivind in epru- 
bete soluţii imediate și fără de gres. 
A existat un detectiv, un negru, care 
i-a inspirat unui scriitor un fel de 
roman-vérité, Și filmul n-a întîrziat 
să preia un erou din viață — poli- 
tistul de culoare — ca și pe celălalt 
erou, tot din viaţă, de care se împie- 
dică o lume întreagă, seriful fără cu- 
toare. Conflictul exista, așadar, în- 
tr-o stare endemică, Ce-au scos şi 
cum au scos autorii slui o ima- 
gine nouá a lui? 

Filmul despre. conflictul social ce 
se angajează între cei doi poli—alb 
şi negru — are structura unui poli- 
list. El devine însă o anchetă socio- 
logică si psihologică totodată, a an- 
chetatorilor ca 
în față pe cei 
voie. Spun făr 


totul vinov 
prejude: 
orice ráu 


american, 


Sub semnul 
sinceritátii 
(ln arsita 
/ noptii**) 


Este de fapt si punctul de la care por- 
neste filmul. Pe parcurs, realizarea 
lui Jewison păstrează fluenta de film 
polițist si în subsidiar adinceste pro- 
cesul de disecare a prejudecätii, pro- 
ces pe care-l stimulează, îi dă stră- 
lucire și revelații, simpla confrunta- 
re a prejudecăţii cu realitatea, cu 
evidența. Suspensul filmului se mută 
aproape im perceptibil din zona ac- 
tiunii în cea a atmosferei, de pe miza 
polițistă pe cea sociologică. Rămine 
în umbră mobilul acțiunii poliție- 
nești spre ase trece în prim-plan ana- 
liza caracterelor și a mobilurilor ce le 
împing la acțiune. Subtila țesătură 
dramatică a filmului nu-și propune 
decit această abilitate. Ea nu merge 
pînă la a contura un întreg climat, 
o întreagă structură, ci se hrănește 
dintr-o singură întîmplare, plină 
de neașteptat, de surpriză, care vine 
să rästoarne.ceea ce era așteptat, 
cunoscut ori prea ştiut. Această at- 
mosferă, în care se pot aștepta 
revelații, constituie marea calitate 
a filmului și ea a fost de bună seamă 
construită cu o teribilă migală și 
pricepere de o echipă de cinessti 
care a găsit pentru fiecare personaj 
actorul cel mai potrivit, oferindu-le 


lui Rod Steiger și lui Sidney Poitier 
prilejul să se ridice la nivelul Osca- 
rurilor primite. Ritmul, conditio- 
narea şi atmosfera socială, pregnan- 
de la 
miezul nopții" fac să apară o ima- 


ta personajelor acestei „Ai 


$ 


gine a unei Americi care s á cu 
ea însăși și nu mai aminteşte prin ni- 


mic de machiajul cu care o ob 


nematograful. 


Mircea ALEXANDRESCU 


DINCOLO 
DE MULTIMEA 
DEZLĂNŢUITĂ 


kkk 


Producție a studiourilor Metro Goldwyn 
Mayer. la: John Schlesinger: Scenariul: 
Frederick Raphael, după romanul lui Thomas 
Hardy; Imoginea: Nick Roeg; Muzica: 
Richard Rodne Bennett. Cu: Julie Christie, 
Terence Stamp, Peter Finch, Alan Bates, Pru- 
nella Ransome, Fiona Walker, 


Timpul dá mäsura filmului, ca 
aftá, dupá capodoperele sale. Dar 
acelasi timp consemneazá, la inter- 
vale mai mici sau mai mari, aparitia 
unor opere cinematografice care fără 
să fi zguduit canoanele i 
făcut vreo descoperire 
fără să fi lansat vreun r 
seamnă, ceva. 
tură cinemato 
rutină, care fac 


tou aerul proa 


tăile inin une 

adesea și mo it 

filme care, cu estie, fără trim- 
bite şi fă t 

sentime etern Umane 

cürsul vieții. Si asa, vorbindu-ne des- 


pré dragoste, datorie, fericire si 


de 


enii, şi aga, purtindu-ne 


soarta semenilor 


pasul pe pámint dar neuitind să ne 
im capul si cátre cer, 
filmele acestea bune, sincere și ade- 
vărate care încep și sfirşesc cu un 
neauzit „a fost odată..." ne redau 
încrederea în umanitatea cinemato 


grafului, în echilibrul său ca artă, 
Și așa, măcar o oră şi jumătate, mai 
credem în candoarea şi prospetimea 
filmului. 
Dincolo de mulțimea dezlántuls 
täWeste o astfel de tresärire de sin- 
ceritate și emoție adevărată, Este 
un film frumos si trist ca viața însăşi, 
Este o izbucnire clocotitoare de sen- 
timente, de adinci trăiri intime, Ne 
aflăm totuși în faţa unei ecranizări, 
Sursa de inspiraţie: romanul cu ace- 
lași titlu scris în 1874 de Thomas Har- 
dy. O carte nu atit de citată ca „Ju- 
de nestiutul", spre exemplu. Asta 
însă n-o face mai putin räscolitoare. 
O ecranizare, Nu însă o conven- 
tionalá reconstituire de epocă, în 
care să se vadă doar cusătura hainei 
de altădată și nu cel ce o poartă. 
Pentru că regizorul John Schlesin- 
ger a ştiut să regăsească tonul, at- 
osfera, climatul sufletesc al unei 
cărți. Pentru că a izbutit să reînvie 
lumea apăsătoare a lui Thomas Hat: 
dy. 

Ca si romanul, filmul lui Schle- 
singer stá sub semnul aceleiasi im- 
placabile forte: Destinul, Acesta 
ferecă si desferecă, dărîmă şi recläs 
dește, ia şi dă viață. Om şi destin. 
Omul ridicind fruntea, îndrăznind 
să cuteze si același om plecindu-se în 
táriná, retezîndu-și elanurile, renun- 
tind. 

Cine-romanul lui Schlesinger este 
incandescent. E un film de viață, de 
dragoste, de moarte. E un film al pa- 
siunii mocnite si al celei dezlántuite, 
Si toate acestea se petrec in locurile 
monotone si apásátoare ale tinutu- 
lui Wessex, intr-o poveste care apa- 
rent nu are nimic extraordinar. O 
tinárá femeie 5i trei oameni care o 
iubesc. Trei oameni cu un fel de a fi 
cu totul diferit. O femeie caută drus 
mul și la o răscruce o așteaptă Des- 


33 


tinul. Eroina cunoaște . dragostea- 
flacără a sergentu lui de cavalerie care 
o arde ca o vilvătaie; dragostea tir- 
zie, care ştie să aștepte și să rabde, a 
gentilomului de țară; dragostea pen- 
tru toate anotimpurile, simplă ș 
caldă, a păstorului, Fiecare întîlnire 
cu dragostea, fiecare moment de 
viață, fiecare speranţă şi fiecare dez- 
nădejde, e o nouă încrucișare cu Des- 
tinul, Totdeauna nemilos, totdeauna 
nein durátor. 

John Schlesinger stie sá pätrundä 
complicata dialectică a pasiunilor 
care-i mistuie peñsonajele, Așa cum 
stiuse să descrie reveriile lui Billy 
mincinosul, așa cum scrisese pe peli- 
culă portretul tinerei din Darling", 
așa cum izbutise să surprindă tris- 
tetea şi înșe lăciunea care se ascund 
sub înfăţişarea senină a cowboy-ului 
care migrase spre Nord („Cow-boy. 
ul de la miezul nopţii”). 

„Dincolo de mulțimea dezläntui- 
tă” nu a intenționat să acorde psi- 
hologicului un rol deosebit. Ca și în 
cartea lui Hardy, în film personajele 
sint stăpinite de o dominantă carac- 
terologică: sînt bune sau rele, drep- 
te sau nedrepte, violente sau pașnice, 
Investigația nu merge mai departe, 
dar atit cît este, ea justifică compor- 
tamentul personajelor. În limitele 
acestor trăsături esențiale evoluează 
şi actorii, toti foarte bine aleși, toti 
făcînd parte din marea şcoală engleză 
de interpreți. Julie Christie, cu fru- 
musetea sa aparte, parcurge virs- 
tele sentimentelor. Peter Finch, cu 
fata-i chinuită de întrebări, trăieşte 
În aşteptarea împlinirii dragostei, 


34 


Sub dictetul destinului (,,Departe de mulțimea dezlănțuită":) 


Terence Stamp este vulcanicul sera 
gent de cavalerie stápinit de patimi, 
Alan Bates, cu o fizionomie mai pu« 
tin cunoscută decît pînă acum, aduce 
cu el tăria dragostei şi puterea de a 
rezista pe care ţi-o dă pămîntul, 

O a doua dimensiune a filmului 
este peisajul, Nu-l ştiam pe Schles 
singer, din cele văzute pină acum, atit 
de sensibil la natură. În „Dincolo de 
mulțimea dezlănțuită” natura are 
o importantă funcție «dramatică, În 
mijlocul ei, şi în relaţiile cu ea, se 
dezvăluie adevăratul chip și adevă= 
ratul suflet al personajelor. Cine a 
văzut cimpul într-o dimineață pass 
telatá si ferma într-un amurg roşu 
aprins din acest film, nu de mai poate 
uita. 

„Departe de mulțimea dezlän+ 
uită” îţi lasă o mulţime de impre: 
sii, de senzaţii; de neliniști. Aminti- 
reaamintirilor ţi-o dáruie încă simbo- 
licul duel al sergentului de cavale- 
rie, Din sclipirile sabiei în soare și 
din prim planurile fetei se naște o 
imagine poetică, E un moment de 
răzvrătire, de răfuială cu destinul, e 
cea mai concentrată metaforă a file 
mului, 


AL. RACOVICEANU 


Un film frumos si tandru, o cro- 
nică fără cusur, iertată-mi fie îndrăz- 
neoia, ia fel de sensibilă ca și „Depar- 
te de mulțimeo dezlănțuită”, Pro Ra- 
coviceanu, la fel de entuziost co și 
pro Schlesinger, 


R, L. 


OMUL CARE 
NU POATE 
Fl ACUZAT 


** 


Producție a studioului Mosfilm. Regios 
Vladimir Krasnopolski, Valeri Uskov: Sce- 
noris: Konstantin [saev, după povestirea 
Wi L, luşeenko; Imoginea: Piotr Emelianov; 
Muzio: Leonid Afanssiev. Cu: Oleg Serije- 
nov, Liudmila Maksakova, Leonid Kuravliov, 
Olga Sosnikova, Piotr Glebov. 


O maratie — un story" — conss 
truită de la un cap la altul după 
principiile cele mai riguroase, după 
proporția infailibilá a regulilor pro- 
zei clasice: desfășurare, punct cul- 
minant, deznodămint, Personajele 
sint mai mult decit figuri, semne, sînt 
caractere în transformare, Eroul as 
cestui film străbate pentru spectator 
un timp imens de existență, aproape 
douăzeci de ani, ceea ce poate fi in: 
suportabil pentru un adept al ultia 
mului tip de cinematograf modern. 
Dar cum nu ne interesează opțiuni: 
le unui asemenea spectator virtual, o 
astfel de judecată nu intră în discus 
tie, Eroul străbate deci această pes 
rioadă de viaţă fiind mereu prezent 
cu vîrsta ultimă a amintirii, (Machias 
jul în ambele sensuri — intinerire; 
îmbătrinire — schimbarea de de: 
coruri, de atmosferă, dă varietate 
acţiunii, lucru pe care cinematogras 
ful modern în ciuda altor calităţi; 
a mai uitat să-l facă), Desigur că 
toată această desfășurare epică — 
permanenta rememorare a eroului, 
pilot principal conducind un avion 
TU-104 la peste 3000 de metri înăl- 
time, are o anumită justificare în 
construcția filmului, Si totuşi apa- 
renta unitate de loc si de timp este 
doar un alibi, Filmul se desfăşoară 
evident în afara avionului unde în- 
timplător se intilnesc, după douăzeci 
de ani, doi bărbaţi şi o femeie — 
fără a mai socoti și copilul. Cei trei 
sînt nefericiti sentimental, iar mos 
tivele ni se arată în amintirile fie» 
căruia și nu prin acțiunile lor petre« 
cute între cabina de pilotaj sau com» 
partimentele pasagerilor. 

Autorii 'se concentrează deci pe 
ateste destine într-un stil care im- 
plică tașitatea umană 1a dimensiunea 
de purgatoriu, unde fiecare din in- 
culpati mai are o șansă de perfecta- 
bifitate, Cine este vinovat? Ce! doi 
bărbaţi ies de la început din discuție 
căci fiecare a încercat să-și apere 
șansele — evident după propria-i mă 
sură — în fata unei femei, La rîndul 
ei, aceasta n-a reușit să discearnă 

„calitățile reale ale fiecăruia și prin 
gestul ei tandru juvenil (scuză rea- 
lă, care — de ce nu? — o absolvă 
și pe ea) gest frumos în aparenţă dar 
necugetat, distrug o fericire posibil 
perfectă, 

Cineaștii s-au ferit să tragă con- 
cluzii lăsîndu-ne dreptul de a jude- 
ca, lar cronicarul, chiar dacă a propus 
o soluţie, refuză să accepte jocul, Pen- 
tru el sint mai importante toate acele 
mici scene, "poate nesemnificative 
pentru povestire, dar cu mult mai 
multă pondere  filmicä. 


Plimbările fndrägostitilor noap: 
tea pe şosea, chermeza de la şcoala 
militară, scena de pătimașă .alurá 
cehovianä cînd tînărul, viitor pilot, 
aşezat la pian cedează muzicii rolul 
de a declara fetei iubite dragostea, 
momentele de solitudine ale eroului 
într-un cătun din stepa pustie, gesi 
tul incredibil al adolescentei îndră: 
gostite de durerea pilotului, parcur« 
gind prin ploaia torențială poste de 
drum pentru a-i aduce prima și uni: 
ca scrisoare primită în pustietatea 
unde credea că va uita febrila deza- 
măgire provocată de trădarea reală 
a celui mai bun prieten si de cea, 
atenuantá circumstantial, a femeii 
iubite; și chiar prinzul fugar luat 
în restaurantul unui aeroport de 
provincie împreună cu fostul proa 
fesor si comandant, 

Aici autorii au uitat de naraţiune, 
au uitat că aveau obligaţia de a rea: 
bilita un nevinovat si s-au lăsat furatl 
de un lirism discret, lată de ce prefer 
oricînd un asemenea film, extras din 
sfera reacțiilor omeneşti cît mal di« 
ferite, oricărui altul în care dragos- 
tea este permanent complicată şi 


„torturată prin tentativele freudiste 


ale protagonistilor, prin absurditățile 
mecanismelor sociale, 


lultan  MEREUȚĂ 


SALARIUL 
GROAZEI 


LE 


H.G, Clouzot. Imaginea! Armand Thirard 

Cu: Yves Montand, Charles i 

Clouzot, Peter Van Eyck, Folco Lulli, Dario 
reno. 


„Este un film plastic în care dia» 
logul joacă rolul unui fond sonor, Am 
făcut un montaj din șocuri permanen- 
te, Am urmărit să opun lumina uma 
brei, Am încercat o simplificare pen- 
tru a accentua contrastele”, declara 
autorul, cu 17 ani în urmă, la pre- 
miera filmului. (Reluarea unui film 
de oarecare virstă s-ar fi dovedit mai 
adecvată în cadrul Cinematecii, dis- 
tribuirea sa în circuitul curent vă- 
dește precaritatea programării la zi, 
chiar dacă valoarea filmului o jus« 
tificä; dar nu aici este locul să discus 
tăm acest punct de vedere.) 

Revizionat sau urmărit acum la o 
primă vedere, „Salariul groazei” alluit 
Clouzot rămîne și astăzi o lecţie de 
cinema. O lecţie despre cum se conss 
truieste o atmosferă, despre cum se 
angrenează o tensiune între cîţiva 
parteneri, despre cum se conduc că- 
tre rolurile lor actori talentaţi și 
tineri. Si cît de tineri îi regăsim pe 
Yves Montand, sau Charles Vanel, 
sau Peter Van Eyck! Si chiar dacă 
prin atitea alte roluri talentul lor 
ne-a apărut mai rodat de-alungulani- 
lor, $i chiar dacă atîtea alte filme au 
uzat starea de suspense născută din 
confruntarea unei comunități cu un 
pericol exterior, „Salariul groazei” 
nu ne apare îmbătrinit, decît, poate 
părea ciudat, prin cruda sa tinerețe. 

Senzationalul acestui autentic film 
social, pentru că „Salariul groazei” 
este si senzaţional și social, stă de~ 
sigur în acea situaţie extremă în 
care oamenii își riscă și îşi pierd viaţa 
pentru a cîştiga echivalentul exis- 
tentei, pentru că, desi o clipă pot 


* 


zz 


Regia: Boris Ivcenko 

Cu: Liubov Cernoval-Rumiangeva, Grigori 
Grigoriu, Konstantin Stepankov. 

Premiul special al juriului — Pnom Penh 


Încă unul dintre acele filme dedicate ulti- 
mului război mondial. Încă unul dintre acele 
filme închinate luptei de partizani dusă sub 
ocupaţia fascistă, Sintem în Ucraina anilor 
41— 42. Faptele nu sintnoi. Luptele, infringeri- 
fe, victoriile sint cele cunoscute. În Ingiruirea 
situaţiilor deslugim însă încercarea autorilor 
de a nu cădea în convenţional, Psihologiilė nu 
sînt împărțite arbitrar între alb si negru, Viaţa 
amestecă sentimente și ginduri contrare, Sacri- 
ficiuleroic al Anicikái ne urmăreşte astfelun 
timp, ca şi mica flacárs care răzbate pină la noi 
din acest film, Flacăra purității, a patosului 
şi a emoţiilor netrucate, Peste plastica filmu- 
lui (In special la petrecerea transformată de 
naziști în actde tortură asupra partizanilor, şi 
la dansul nunţii) suflă un vint dinspre Miklos 
lancso, Nu e o imitație, este doar încercarea de 
a reinterpreta unul dintre cele mai valoroase 
stiluri cinematografice născute în ultimii ani 
prin arderea proprie acestui film. 


Cei cinci din cer 


* 


Regia: Vladimir Sredel 
Cu: Gleb Selianin, Gherman lușko, Viktor 
Semenovski, Roman Gromadski. 


Acelaşi război, Tras însă în gabloane înguste, 
în sabloanele eroismului și ale fricii. Încercînd 
o evadare către genul poliţist, filmul egueazá 
însă în alte ti puri de sabloane. Cisme în noroi, 
chipuri încordate defilează prin fata ochilor 
nostri, Sint imaginile ştiute, completing un 
plan doi veridic şi dramatic, dar din care nu 
se pot naşte tensiunea şi adevărul unui film, 


A. D. 


Această femeie 


* 


Regia: Mario Camus 
Cu: Sarita Montiel, Ivan Rassimov, 
Blanco, Matilde Munoz Sampedro 


Hugo 


Admiratorii Saritei Montiel o regäsese in 
„Această femeie" mai maturizată dar $i mai 
bine servită deo regie sensibilă şi de aima- 
gine prestigioasă (Christian Matras), Putem 
chiar spune că In pofida aniio: i această 
echipă, Sarita e şi mai actriţă şi mai atracțioasă 
decit în prima tinereţe, Amatorii genului vor 
priza desigur cu această povestire melodrama- 
tici, care deși destul de bine inchegată e to- 
tuși greoi condusă de scenariști. Soarta nefe- 
ricitá a unei cintärete spaniole, celebră spre 
sfîrșitul secolului trecut, parcurge evenimente 
dintre cele mai extreme, de la întreruperea 


copile și a dragosteiideale cu, tocmai — să ve- 
gett — soțul fiicei regăsite, pină la un sfirgit 
tragic, violent și neașteptat, care toate vor face 
să tresalte inimile... simţitoare. Un fabricat 
comercial de serie, bine imprimat pe peliculă 
eastmancolor $i panoramic, Dar nimic mai 
mult, 


Marile vacante 


* 


Regia: Jean Giraule 
Cu: Louis de Funès 


Prima impresie si cea mai puternică este cea 
de stinjeneală în faţa efortului conştiincios si 
susținut. al cineastului de a provoca veselic, 
Jean Girault a mai lucrat cu De Funès și foic- 
seste aceeași schemă princare vrea să valori- 
fice: reactiile furibunde si ploaia de ticuri ale 
actorului, Acesta se agită enorm, dar muit 
căutatul haz nu apare. Se acumulează situați: 
caracteristice, văzute în toate filmele de aces: 
gen, urmărind toate să-l pună Im mișcare pe 
De Funès, Ritmul exterior d«-abia ascunde însa 
oboseala interioară a filmului care în ciuda 
eparentei de viteză cam stă pe loc. Există de 
fapt o aceeași secvență reluată pină la satura- 
tie, De Funăs urmăreşte nişte tineri în automo- 
bil, în camion, pe glep, în barca cu motor, in 


Am mai văzut... 


kam e 


va recomandăm: 


capodopera 
neapărat 


pe răspunderea noastră 


f 


** 


pe răspunderea dumneavoastră x 


nu vă deranjati 


avea iluzia că șoferii sint în situația 
de a alege sau nu cursa morții cu cis- 
ternele încărcate cu nitroglicerină, 
în realitate ei nu o pot decît accepta. 
Fiecare dintre cei angajați în jocul 
fatal va duce în al tel dialogul nervi- 
lor cu frica sau; mai rar, cu contrariul 
ei: curajul. 

Un film a cărui substanţă este însă- 
şi violenţa, dar aici violenţa se află 
la locul ei, (sind născută sub impera- 
tivul mizeriei umane, Un film. ai ca- 

` racterelor omenești, de la solidari- 
tatea desăvirșită la lașitatea crimi- 
nală sau la nebunia pe care o poate 
declanşa un salariu al groazei, Un film 
care convinge cit de costisitor este 
preţul vieții şi de asemeni că în 
efemera modalitate cinematografică 
există totuși și bucurii constante. 


Adina DARIAN 


sau. Contra 


Ne-am obişnuit ca după marea. li- 
teratiiră să se facă ecranizări mult 


tovărăția unui buldog, în avion, etc, Filmul 
nu dezvoită o acţiune ci un traseu turistic, 
Grimasele sint aceleași, se schimbă doar. peje 
sajele. Scenăriul a fast inlocuit cu o hartă. 
Clovnul se di de o mie de ari peste cap dar 
risul şi plinsul şi harul sint departe. Totul ar 
putea durs 10 minute, cit un desen animat, sau 
toată ncaptea.., Dar ce contează, avem dreptul 
la marele număr, la marea atracție, la De Fu. 
nés... Unica justificare a filmului, 


Marele semn 
albastru 


* 


Regia: Lászlo Nédassy . 
Cu: ra Käldi, Zoltán Latinovits, Iván 
Darvas, Irén 


[ 


O femeie tinără, foarte singură, neglijată 
în căsnicie de un sot obsedat deitincrarii turis= 
tice, se află în concediu la a casă de creație, 
in cars faiesc tot falul de personalităţi din lu- 
mea tuturor artelor. 

Tema £jImului nu ni s-a părut a fiaici femeia 
şi avataruri le ei(de lasimeinteles enorm decon- 
ventionale intr-a atare situaţie ea e rînd pe 
rind inhibată, reținută, refulată, uluitá de 
exuberanța și degajarea mediului in. care se 
află), nici casa de creație și plictiseala măruntă, 
meschinäria, golul care se dagaii din fiecare 
dintre locatari, Tema oscilează astfel nesigură 
consumindu-se fără a-și putea afla rațiunea de 
a fi. Ne gindim fugar la „Seicul alb" al lui Fel- 
Vini, fa marile deziluzii de dincolo de măşti, 
la frustrarexsi naivitatea provincială a eroinei 
de acolo. Zoltán Latincvits, talentatul actor, 
ne apăre stinjenit de rol, așteptind cu neráb- 
dare să se încheie fiecare cadru. lar eroina este 
distrusă printr-o bizară inițiativă regizorală 
de propriileei traduse În imagini gra- 
testi care ne fac să o bänuim de un infantilism 
primejdios, 


ma, stilul sau vreo 
e teurge Încet, greoi. 
ni le salutäm doar pentru că 


Dan COMSA 


Ultimele im 
sint ultimele, 


Petrecerea 


»* 


Regio; Lake Edwards 
Cu: Peter Sellers, Claudine Lohget, Natalia 
Borisova 


Peter Sellers nu este un mare comic. Deşi 
unii il socotesc. 


sub nivelul modelului. Ne-am obis- 
nuit, si de multe ori îi găsim si justi- 
ficări unui film care ratează cu mă- 
retie ca în , Ghepardul", sau cu mo- 
destie ca în „Anna Karenina“, ratează 
deci transpunerea unei cărţi în ima- 
gini, Și atunci încercăm să ne amăgim 
că între ecran si pagina scrisă nu 
trebuie neapórat sd existe un echili- 
bru de valoare, Cà literatura și fil- 
mul au legile lor specifice care nu 
trebuie neapărat judecate prin com- 
poratie, 

„Salariul groazei" este un exemplu 
invers: nuvela lui Georges Arnaud 
este mediocră, paradoxal, fără 
atmosferă şi cu un suspense prrpiriu, 
diluat ín -fráze apoase. Maestrul 
Clouzot ne-a dot o capodoperă. O 
magistrâlă demonstrație a ceea ce în- 
seamnă atmosferă, tensiune, emoție. ` 
Cum spune autoarea cronicii, „o lec- 
ție de cinema“, O lecție care şi-a păs- 
trat intactă puterea de convingere, 
deși au trecut peste ea [7 ani, 


Rodica LIPATTI 


Suprasaturati de strimbäturile si-giumbus- 
lucurile englezului Norman Wisdom, privim 
însă ca o revanșă un film cu Peter Sellers. 
Fiindcă trepüdusul Wisdom și gentlemanul 
Sellers nu fac. parte din-aceeasi familie de co» 
mici, Risului forțat al primului | se opune sis 
rîsul inteligent al celui de-al doilea, Peter Sel- 
lersştiesă fico prezanţă elegantă şi spirituală 
şi izbutește, de cele mai multe ori, ‘să nu 
obosească spectatorul, În „Petrecerea“ (film 
inegal, în care scene de haz autentic alternează 
cu altele destul de plicticoase), Peter Sellers 
reuşeşte să rămînă el însuși, ȘI, în acest fel, 
să ne amuze, Gag-urile mai vechi şi mai noi 
din arsenalul comediei sint folosite cu abilitate 
de actor. Sellers ştie să ne facă să ridem de 
lucruri, în aparenţă, inofensive (un buton bucu- 
lag, un pantof care nu mai escuită de stàpInul 
său, o pardoseală alunecoasă). Dar. 'ecerea" 
are și o secvență excelență de comedie care-| 
răsplăteşte pe spectator pentru scenele mai 
puţin reușite, Este faimosul episod al cinei la 
care iau parte invitaţii, Alături de Pater Sel- 
lers se impun acum o serie de interpreţi ai 
personajelor de plan doi. Actori, obiectele din 
cadru, situaţiile neprevăzute, totul și toate duc 
la o debordantă scenă de comedie, 

Acceptati, aşadar, invitația la acest „party“, 
Măcar la un episod vă veţi distra din plin. 


Argoman 
superdiabolicul 


* 


Terence Hathaway 

Cu: Roger Browne, Dominque Boschere, 
Dick Palmer, Nadia Marlowa, Edoardo Fa- 
jardo, Edward Douglas. 


e H 


Filmul de aventuri nu se împacă deloc cu 
monotonia. El caută să varieze mereu, să adau- 
ge detalii cit de cit inedite la retetele clasice 
ale genului, De data asta lucrurile stau cam agat 
© poveste de factură polițistă, plusciteva ele- 
mente ști intificosfantastice, plus puterea „dia 
bolică” a eroului — toate pentru a menţine 
trează curiozitatea spectatorului, Dar reali. 
zatorii — nu își ating țelul. Stäpinit de ne. 
vercsimil, filmul pierde orice urmă de 
suspense "adevărat, Prea multă naivitate, 
prea multă stingácie,., 


Al, R, 


Rubrica „pe ecrane“ a fost Intocmitá pe 
baza programării comunicate de D.R.C.D.F. 
la. data încheierii numárului. 


O şcoală 
aspră, 
bărbătească 
4 
reportajului 
j vin, 
făcut 
în 
viltoare. 
e 


Emisiunile 
științifice 
au devenit 
extrem 


de populare 
„e 


+ Comentariul 
colectiv 
ilustrat 

funcţional 

à făcut 

începutul 

unei 

serii noi 

= a cronicii 
teatrale. 


Am dori 

să aflăm 

mai exact, 
E mai prompt, 
cît 

= şi cum 

se lucrează 

| pe șantierul 
filmului 


românesc. 


file răzlețe 
dintr-un notes păstrat 


Jean Gabin era un tinerel cu ochi albaştri... („$e face ziud'') 


Televiziunea ne-a făcut părtași... 


„la multe din nenorocirile lumii, 
dar niciodată, pînă în acest mai cum- 
plit — cînd scriu rîndurile de faţă 
— nu ne-a răvăşit sufletește atit de 
crîncen, Pentru cá acum ne înfăţi- 
şează pustiirea săvirşită de ape în 
propria noastră casă; o forţă năucă, 
dezläntuitä, surpá si năruie fără 
noimă bunuri ridicate de un mileniu 
şi aşezări născute acum un sfert de 
veac, cară în nestire birne, arbori, 
cărți, fructe, cadavre, îneacă dru 
muri, ogoare și pajiști, păduri și vii; 
și lasă în urmă, ca un zat mizerabil 
al acestei oarbe beţii a distrugerii, un 
mi! cenușiu, viscos, strecurat perfid 
pînă în porii cărămizilor, în striatiile 
lemnului, în fibrele pînzelor, în visa 
cerele mașinilor și poate în firidele 
neștiute ale metalului; 

Seară de seară am privit muti 
acele mări murdare pe care pluteau 
acoperișuri, şi deasupra cărora se 
roteau helicopterele, În unele din 
ele erau, la datorie, cu abnegatie, ca 
şi în autoamfibii, ca și în multe locuri 
primejduite, în masa compactă a 
solidarităţii eroice, redactori, repor- 
teri, operatori, regizori, tehnicieni 
ai televiziunii române. Am primit 
seară de seară, mesajul lor îndurerat 
si am încercat, împreună cu ei, acea 
nădejde de deasupra suferinței, că 
vom clädi din nou, vom reface, 
vom birui pînă şi amintirea neagră a 
acestei nemernice primăveri, 

A fost, desigur, şi o școală aspră, 
bărbătească a reportajului viu, făcut 
în viltoare, pe apucate, în goana ne- 
voii si în im provizatia clipei, ferind 
aparatul mai mult decît propriul 
trup, fără somn, fără odihnă, fără 
răgazul meditatiei creatoare asupra 
imaginii. Dar despre aceasta se va 
putea vorbi mai tirziu, mult mai tir- 
Ziu, cînd pămîntul va fi uscat, riurile 
vor reintra în geografia lor milenară 
şi oamenii vor putea privi fără spai- 
ma. 


Faptul cà emisiunile științifice... 


au devenit extrem de populare se 
datorește, probabil: găsirii redacto- 
rilor potriviti, aflării de către aceș- 
tia a unor subiecte interesante, tra- 
tării inventive a temelor și alegerii 
competenţelor. 

Cam acestea para fi marile secrete 
ale tuturor succeselor televiziunii. 


Într-o seară am văzut la „Scena“ 


un ,Othello" (spectacol din Bacău) 
comentat de Victor Parhon în coloc- 
viu colegial cu critici din acel oraș; 
inserturile filmate erau explicate în 
discuţie, fnsotindu-se cu autoexegeza 


inteligentă a regizorului. Un atare 
comentariu colectiv, aplicat, ilustrat 
funcțional, condus cu măsură, ar 
putea fi începutul unei serii noi a 
cronicii teatrale specifice, Fireşte 
însă că planul filmărilor trebuie sub- 
ordonat planului de ansamblu al 
celui ce organizează emisiunea, nu 
invers, 


Nu e prea mare și mult juriul... 


la Concertul sperantelor? Judecä 
mulţi, în fel şi chip, şi tot ce-i prea 
mult nu-i bun, 

La urma urmei, dacă e să dám o 
speranţă, să n-o meandrăm întti 
printre prea multe furci caudine. 


Am văzut cu emoție... 


„Invitaţie la vals“, balet realizat de 
Gelu Matei. 

Nu l-a înlocuit încă nimeni pe 
acest artist, Pierderea lui e realmente 
ireparabilă pentru emisiunile core- 
grafice originale, realizate în studio, 
S-ar putea cerceta eventual și scenele 
lirice din alte oraşe pentru aflarea 
unui maestru coregraf al televiziunii. 


Într-unul din programe, în aprilie... 


pare-mi-se, din cauza cernelii şterse 
a dispărut codita virgulei de la 
punct si virgulă şi au rămas două 
puncte, după cum urmează: „Vă infor: 
măm despre activitatea pe platourile 
de la Buftea: ce filme realizează 
în prezent Federico Fellini, Maria 
Schell, Ann Margaret..." 

Si, totuși, nu s-ar putea să aflăm 
mai frecvent, mai exact, mai prompt, 
ce, cît şi cum se lucrează pe șantierul 
filmului românesc? Sub raportul 
informaţiei din ţara noastră, emisiu- 
nea cinematografică e, paradoxal, 
cea mai săracă, 


Investigarea procesului de creație 


al unui artist e o sarcină extrem de 
gingaşă, care cere o pregătire înde- 
lungată iar pentru spectator, filma- 
rea copioasă a creaţiei propriu-zise 
şi a rezultatelor ei, 

A reușit s-o facă reportajul „Cli= 
mat", închinat foarte tinerei pictorite 
Maia Damadian? Artista, tatăl ei, 


fratele ‘au fost mereu și frumos ` 


prezenți în imagine, reportera de- 
asemeni, dar desene ni s-au dăruit 
cu atîta zgîrcenie, încît parcă s-ar 
cuveni şi o a doua ediţie. 


O excelentă „Traviată“ 


italiană se înscrie printre inițiativele 
— rare dar fructuoase — de achizitio= 


nare a unor filme de operă străine, 
care ne ajută să ne facem o idee mai 
clară despre cum arată spectacolul 


de operă azi în lume, să riscăm com- 


paratii și chiar să tentăm analogii. 
pe e HI SD e Ten = Se 

Pentru o acţiune penetrantă 
Se SP a 
în cîmp cultural e necesară sistema- 
tica si de aceea vom aplauda căldu- 
ros ciclul cinematografic din istoria 
neorealismului — care putea fi si 
mai larg — cuprinzind cîteva peli- 
cule, cîţiva creatori selectați cu auto- 
rizare și gust. 

Ar fi tot atît de interesant să ur- 
mărim, la teatru, opera integrală a 
unui autor, ori o epocă, la emisiunea 
literară un curent, o școală, la muzică 
istoria unui gen, 

Apropo de muzică: fiind Anul 
Beethoven, Televiziunea din Repu- 
blica Democrată Germană a hotărît 
să prezinte, în ordine cronologică, 
cele nouă simfonii, interpretate de 
Staats-Kapelle din Berlin, sub bagheta 
lui Kurt Mazur. Fiecare concert va 
avea un comentariu istorico-teoretic 
de un sfert de oră. În decembrie va 
fi şi premiera operei „Fidelio”, în 
montare proprie. 
edipi EI deii e — 

Louis Jouvet era farmacist... 
Ee RE PE E o, 


dar în 1907 a fost atras puternic de 
teatru si și-a părăsit fără regret mo- 
jarele, așa cum George Vraca avea 
să se lepede cîţiva ani mai tîrziu de 
agronomie, În cinematografie a fost 
o prezenţă aparte, un om de aparen- 
tă misterioasă, tăcut, foarte zgircit 
în gesturi, privire amenințătoare, ca- 
racter dur. A lucrat cu Feyder, Re- 
noir, Duvivier și în 1938 a primit 
oferta lui Maurice Tourneur — fost 
actor și regizor teatral, autorul a 
zeci de filme azi uitate, dar un om 
foarte instruit — să figureze pe ge- 
nericul lui „Volpone“ împreună cu 
Harry Baur. Este mai mult o lecţie 
de teatru, de mare teatru, străluci- 
tor, glorios, reunind talentul exor- 
bitant al elisabethanului Ben Johnson 
(piesa a fost scrisă în 1604) cu recon- 
stituirea fină a Italiei renascentiste. 
Am revăzut filmul cu interesul pe 
care-l vor stirni totdeauna geniile 
scenei, indiferent de calitatea pelicu- 
lei. Atari documente pentru arta 
unei epoci înnobilează cultura tele- 
viziunii, 

PE N e 
Cu „Le jour se lève“ 
———— A 
(„Se face ziuă! — la noi tradus 
„Noaptea amintirilor“) am avut un 
alt moment reprezentativ al anului 
cinematografic francez 1939, Jean 
Gabin era un tinerel cu ochi albaştri 
pe o figură puternic desenată, Arlet- 
ty gracilä, Jules Berry morbid si zefle- 
misitor. Istoria muncitorului metalur- 
gist care sávirgeste o crimáintr-o clipá 
de furie stirnită de o mare pasiune 
prilejuieste o subtilă secțiune în 
Parisul foburgurilor, al dramelor 
mărunte dar tari, cu iubiri fatale şi 
poezie amară, în care Marcel Carné 
a excelat ori de cite ori s-a întîlnit cu 

Jacques Prévert. 
—————————— 
,Obsesia", creat de Visconti 
———————— 


(asistent, Giuseppe de Santis, pe 
atunci, în 1942, un tînăr si bätäios 
critic) a fost interzis de cenz:ra mus- 
soliniană întîi ca scenariu, apoi ca 
film, Totuși el a rămas ca începutul 


PI — —— B 


—- 


"a 


unui curent cu o infl tá enormá 
asupra multor cinematografii si a 
revoluționat filmul italian. Actorii 
Sint destul de stingaci, dar regia e 
foarte nuanțată, construiește scene 
de o valoare unică — fără să poată 
desena la fel de net întregul. Ana- 
tomia crimei, cu tot cortegiul ei de 
musträri de conștiință și stări tul- 
buri, e întreprinsă cu patimá; spiri- 
tul italian e tulburător. Strada, con- 
cursul de cintáreti amatori dintr-un 
local, petrecerea din grădina unui 
restaurant jalonează clar tendința 
populară care a definit curentul. 


Fellini al anului 1953 


era „| vitelloni", tablou grandios al 
mediocritátii spirituale a provinciei 
italiene (acţiunea se petrece la Ri- 


mini), neorealism. pur, bogat în ca- 
racterizări cu o foarte întinsă gamă 
de atitudini și o impresie copleșitoare 
de viață adevărată. Fellini era încă 
gazetarul de odinioară, scenaristul 
lui Rossellini, nu fáause deocamdată 
„La strada“... 


Serialele se reiau 


(mai toate cîte au fost) de atitea ori 
— cînd pe un program cînd pe celă- 
lait — încît prezenţa insolită a lui 
„Rocambole“ apare ca o înviorare. 
E un telesector cam obosit. 
Într-o lună de remarcabile reali- 
zări sub raport cinematografic, ne 
putem permite, ce-i drept, și puţină 
odihnă în alte compartimente. 
Chiar toate odată, nu e posibil... 


Valentin SILVESTRU 
* 


Telecoresponden(á 


OROIU, dintr-o localitate a 
județului Mureş, a auzit pe cineva 
spunînd într-o emisiune cinemato- 
grafică a televiziunii că oamenii au 
încă destule de făcut pe Pămînt 
pentru ca să-și piardă vremea cotro- 
băind prin Lună; după aceea l-a auzit 
pe criticul D. |. Suchianu tot la te- 
levizor, spunînd că este o mare 
prostie să se afirme că n-avem ce 
căuta pe lună, cîtă vreme mai avem 
treburi pe pămînt. Corespondentul 
întreabă dacă așa s-au petrecut lu- 
crurile — adică dacă a reținut el 
bine — si cine are dreptate. 

Ati reținut bine, Așa s-au petrecut 
lucrurile. Eu aș da dreptate criti- 
cului, dar mă tem să nu fiu suspec- 
tat de părtinire din afinități profe- 
sionale. Socot că mai avem foarte 
multe de făcut pe pämint, printre 
aceste treburi numărîndu-se si regu- 
larizarea zborurilor în Cosmos, sta- 
bilirea itinerariilor prin Univers şi 
transplantarea unor forme de viaţă 
de tip terestru (nu chiar a tuturora, 
în nici un caz a tuturora) pe alte 
corpuri astrale, 

După cum ati observat, printre 
cele dintii transplanturi a fost şi 
televiziunea, 


9 . 

Într-un plic sosit din Braşov, e o 
fată brunetă, cam golașă, care tine 
delicat un cearceaf peste piept și 
despre carecinea tipărit fotografia în 
tiraj de mase (pe spate — pe spa- 
tele pozel, evident—e stampila co- 
operativei „Fotografia“ si o inscrip- 
tie enigmatică N, |, D. 5353-66) zice 
că e Anna Magnani. lacob Dan, ex- 
peditorul, pretinde că nu e Anna 
Magnani, e o confuzie. Are dreptate. 

Aceasta a fost introducerea la o 
serie de consideraţii cu privire la 
comentariul cinematografic pe micul 
ecran. Autorul scrisorii solicită mai 
multă varietate în rubrică, mai sub- 
stantiale colocvii critice, mai puţin 
„afiş”. 

Are din nou dreptate, 


Din scrisoarea lui N. DUMITRESCU, 
bucureştean: „Cred că nu vă veţi 
supăra.dacă vă voi spune că nu sînt 
de acord cu anumite aprecieri pe 
care le-aţi făcut la adresa filmului 
„Nibelungii”. Trebuie să subliniez că 
mă număr printre fanaticii marelui 
regizor Fritz Lang, dar aceasta nu 
înseamnă că aș fi gata să recomand 
tocmai acest film spre o difuzare atît 


de largă cum e cea oferită de teles 
viziune, fiind, în această problemă, 
pe acord cu Dorina Rădulescu, a 
cărei cronică e publicată în pagina 
23 a aceluiași număr din „Cinema“, 
Mentionez cá nu consider filmul în 
chestiune nul sub raportul artistic, 
Pentru istoricul arteicinematografice 
constituie un moment important”. 

Chiar de asta a și fost proiectat, 
chiar astfel a și fost luat în discuţie, 

Mai departe: „Dar trebuia oare să 
fie difuzat la televiziune acest film, 
tributar unor mode de interpretare 
actoricească ridicole azi, realizat cu 
mijloace tehnice destul de primitive 
şi a cărui plastică — într-adevăr ex- 
cepțională — nici nu se poate ob- 
serva ca lumea pe micul ecran?" 

Trebuia. Cred că trebuia, altfel 
n-am putea înţelege istoria zămislirii 
unui stil, a unui curent, chiar şia 
unei „mode“. Cum ziceti. Din ace- 
leasi motive se tipăresc astăzi vechile 
cronici — după care nimeni nu mai 
învaţă istoria — se expun picturi 
naive de demult se joacă piese din 
veacuri uitate, cu moravuri dispărute 
și personaje ce par azi de basm. 
Adică din motivul setei de cunoas- 
tere. Și de recunoaștere. 

De care, am avut impresia, sîn- 
teti bintuit şi dumneavoastră — 
dacă citesc cu atenție pledoaria legi- 
timă pe care o faceți în continuare, 
în scrisoare, în favoarea aducerii pe 
micul ecran a altor pelicule semnate 
de Lang. 

Pentru rîndurile de la început ale 
aceleiași scrisori, vă mulțumesc ami- 
calmente. 

LJ 

Ploiesteanul C. PECICI e necájit cá 
subtitlurile filmelor se citesc greu 
la televiziune, „pentru care motiv 
vizionarea devine agasantă şi trans- 
formă omul într-o stare nervoasă”. 
El propune ca revista noastră sau 
„Programul de radio şi televiziune“ 
să publice anticipat „descrierile în 
rezumat“ ale filmelor, deoarece ma- 
joritatea abonaților vor fi dornici să 
poată citi anticipat subiectul“. 

Sîntem bucuroși să vă anuntim că 
s-a găsit o soluție maibună, un nou 
mod de subtitrare a peliculei, care a 
şi dat rezultate satisfăcătoare. Vă ru- 
găm să ne scrieți dacă ati observat 
îmbunătățirea. Dacă nu, să mai in- 
sistăm și noi, dar numai în această 
direcție. 


vS: 


film si literatură 


Nevoia de. „võ urma" 


serialul- primu 
manual pentru 
anul 2000 


..locmai pentru cá „va urma“ 
s-a inventat televiziunea... 


Mentalitatea spectatorului de film diferă de cea a telespectatorului, 
E o diferenţă de „metabolism” psihic. Aş spune că omul de azi nu su- 
portă consumul unei povestiri pe zi pînă la capăt. Nici cei mai fanatici 
(dar nu şi cei mai adevărați) spectatori nu intră zilnic în sală, Oricit 
de mult s-ar plictisi oamenii — și e cert că au totuși timp să se plicti- 
sească — nu intră zilnic la un film spre a se „distra“, sau a-și pierde 
timpul. Nu e numai o problemă de comoditate, e și altceva: nevoia de 
evenimente, foamea de evenimente „fictive“, certă și caracteristică, 
nu se poate satisface cu o poveste pe zi. O poveste de la cap la coadă 
de 120 minute. Altceva e mai puternic: nevoia de „va urma“, nevoia 
de tensiune cu care viaţa zilnică ne-a obișnuit. Nu se pot încheia prea 
multe afaceri într-o singură rotire a terrei — ne-ar da sentimentul 
inutilității prea des; sau, dimpotrivă, ne-ar hipertrofia sentimentul 
utilității noastre. Fiecare zi ar semăna cu un „sfîrșit”. Contrazicerea 
e flagrantă si de aceea spectacolele noastre trebuie să semene cu viaţa 
noastră, Ritmul nostru e ritmul cu „va urma“, 


Or, în cinema totul se ia mereu de la capăt; aşa că, tocmai pentru 
asta, tocmai pentru că „va urma“ s-a inventat televiziunea. Îndrăznesc 
să fiu sigur că forma cea mai populară, cea mai caracteristică gustului 
consumatorului de spectacol, azi, este serialul: acea ficțiune cu „va 
urma“, acea tensiune, plăcere sau teroare a zilei de miine, a spectaco- 
lului de mîine; neprevăzutul limitat (sau nelimitat), plăcerea asteptärii, 
plăcerea orei fixe, Serialul e ca un tabiet. E ca un mic weekend. Fără 
el viaţa aceasta de halat si papuci n-ar avea puncte fixe, n-ar avea cere- 
monie, continuitate; n-ar avea siguranță, 


lată ce-a dat televiziunea: acest „scenariu“ fix, repetabil, veșnic 
deschis continuității. Un spectacol provocat printr-o simplă apăsare 


pe buton schimbă o mentalitate. Lumea are azi o mentalitate de serial. 


re nu se termină, care continuă, cu eroi și aventuri, 
lul, Epopeele homerice, epopeele (în genere) ce în- 


Dar povestea 
nu începe cu ser 
seamnă oare altce 
de evenimente miraculoase și eroice ? Ce altceva au fost romanele cava- 
lerești și gestele medievale, viteazul rege Arthur, cu ai săi cavaleri 
așezați la masa egalităţii, Lancelot, şi atitia alti eroi, care intirziau să 
moară pentru că lumea îi cerea nemuritori... Dar „Misterele Paristilui“ 
ale lui Eugène Sue si toată cariera romanului foileton din secolul 19, 
trecut încet, încet în seriile romanului de aventuri în fascicole care 
ne-au captivat copilăria? 


Serialul e o necesitate. Televiziunea a luat ceea ce era de luat dintr-o 
materie eternă și a vizualizat ceea ce altă dată era închipuire. Serialul 
€ azi în faza copilăriei, în vîrsta aculturală, sau preculturalá. Dar atunci 
cînd maturitatea sa va fi certă, cred că ne putem aștepta la gesturi artis- 
tice mai înalte. Pentru că însăși mentalitatea omului etern o cere. Cu 
atit mai mult omul de azi, de mîine, omul format la școala vizualitátii. 
lată o problemă de futurologiei Să vină deci domnii cu ordinatoare si 
să ne citească viitorul în seriale! E tot atît de important, cel puţin, cît 
si consumul de pantofi și glicerină din anul 2002, trimestrul patru. 


Serialul îmi pare a fi primul manual al unui alt tip de lectură. Să 
încercăm să silabisim, 


Gelu IONESCU 


va decit serializarea acestei nevoi de continuitate, 


- c 


film si literatura 


ee D ED © EE LE D D e e rt 


unui curent cu o influentá enormá 
asupra multor cinematografii si a 
revoluționat filmul italian. Actorii 
sînt destul de stingaci, dar regia e 
foarte nuanţată, construiește scene 
de o valoare unică — fără să poată 
desena la fel de net întregul. Ana- 
tomia crimei, cu tot cortegiul ei de 
mustrări de conștiință si stări tul 
buri, e întreprinsă cu patimă: spir 
tul italian e tulburător, Strada, con- 
cursul de cintáreti amatori dintr-un 
local, petrecerea din grădina unui 
restaurant jalonează clar tendinţa 
populară care a definit curentul. 


Fellini al anului 1953 


era „| vitelloni", tablou grandios al 
mediocritátii spirituale a provinciei 
italiene (acţiunea se petrece la Ri- 


mini), neorealism pur, bogat în ca- 
racterizări cu o foarte întinsă gamă 
de atitudiniși o impresie copleșitoare 
de viaţă adevărată. Fellini era încă 
gazetarul de odinioară, scenaristul 
lui Rossellini, nu făguse deocamdată 
„La strada“... 


Serialele se reiau 


(mai toate cîte au fost) de atitea ori 
— cînd pe un program cînd pe celă- 
lait — încît prezenţa insolită a lui 
„Rocambole“ apare ca o înviorare. 
E un telesector cam obosit. 
Într-o lună de remarcabile reali- 
zări sub raport cinematografic, ne 
putem permite, ce-i drept, și puţină 
odihnă în alte compartimente. 
Chiar toate odată, nu e posibil... 


Valentin SILVESTRU 
H 


T'elecorespondentá 


BL OROIU, dintr-o localitate a 
judeţului. Mureş, a auzit pe cineva 
spunînd într-o emisiune cinemato- 
grafică a televiziunii că oamenii au 
încă destule de făcut pe Pămînt 
pentru ca să-și piardă vremea cotro- 
băind prin Lună; după aceea l-a auzit 
pe criticul D. |. Suchianu tot la te- 
levizor, spunînd că este o mare 
prostie să se afirme că n-avem ce 
căuta pe lună, cîtă vreme mal avem 
treburi pe pămînt. Corespondentul 
întreabă dacă așa s-au petrecut lu- 
cerurile — adică dacă a reținut el 
bine — si cine are dreptate. 

Ati reținut bine. Asa s-au petrecut 
lucrurile; Eu aș da dreptate criti- 
eului, dar mă tem să nu fiu suspec- 
tat de părtinire din afinități profe- 
sionale. Socot că mai avem foarte 
multe de făcut pe pămînt, printre 
aceste treburi numárindu-se si regu- 
larizarea zborurilor în Cosmos, sta- 
bilirea itinerariilor prin Univers si 
transplantarea unor forme de viață 
de tip terestru (nu chiar a tuturora, 
în nici un caz a tuturora) pe alte 
corpuri astrale. 

După cum ati observat, printre 
cele dintii transplanturi a fost şi 
televiziunea, 

e. 

Într-un plic sosit din Braşov, eo 
fată brunetă, cam golașă, care tine 
delicat un cearceaf peste piept si 
despre care cinea tipărit fotografia în 
tiraj de mase (pe spate — pe spa- 
tele pozel, evident—e ştampila co- 
operativei ,Fotografia" si o inscrip- 
tie enigmatică N, |. D. 5353-66) zice 
că e Anna Magnani. lacob Dan, ex- 
peditorul, pretinde că nu e Anna 
Magnani, e o confuzie. Are dreptate. 

Aceasta a fost introducerea la o 
serie de consideraţii cu privire la 
comentariul cinematografic pe micul 
ecran. Autorul scrisorii solicită mai 
multă varietate în rubrică, mai sub- 
stantiale colocvii critice, mai putin 
nafig". 

Are din nou dreptate. 


Din scrisoarea lui N. DUMITRESCU, 
bucureştean: „Cred că nu vă veți 
supára.dacá vă voi spune cá nu sint 
de acord cu anumite aprecieri pe 
care le-ati fácut la adresa filmului 
»Nibelungii". Trebuie să subliniez cà 
mă număr printre fanaticii marelui 
regizor Fritz Lang, dar aceasta nu 
înseamnă că aș fi gata să recomand 
tocmai acest film spre o difuzare atit 


de largă cum e cea oferită de teles 
viziune, fiind, în această problemă, 
pe acord cu Dorina Rădulescu, a 
cărei cronică e publicată în pagina 
23 a aceluiași număr din „Cinema“. 
Mentionez că nu consider filmul în 
chestiune nul sub raportul artistic, 
Pentru istoricularteicinematografice 
constituie un moment important”. 

Chiar de asta a și fost proiectat, 
chiar astfel a și fost luat în discuţie, 

Mai departe: „Dar trebuia oare să 
fie difuzat la televiziune acest film, 
tributar unor mode de interpretare 
actoricească ridicole azi, realizat cu 
mijloace tehnice destul de primitive 
sia cărui plastică — într-adevăr ex- 
ceptionalá — nici nu se poate ob- 
serva ca lumea pe micul ecran?“ 

Trebuia. Cred că trebuia, altfel 
n-am putea înțelege istoria zămislirii 
unui stil, a unui curent, chiar şi a 
unei „mode“. Cum ziceti. Din ace- 
leasi motive se tipáresc astázi vechile 
cronici — dupá care nimeni nu mai 
învață istoria — se expun picturi 
naive de demult se joacă piese din 
veacuri uitate, cu moravuri dispărute 
și personaje ce par azi de basm. 
Adică din motivul setei de cunoas- 
tere. Și de recunoaștere. 

De care, am avut impresia, sin- 
teti bintuit si dumneavoastră — 
dacá citesc cu atentie pledoaria legi- 
timă pe care o faceţi în continuare, 
în scrisoare, în favoarea aducerii pe 
micul ecran a altor pelicule semnate 
de Lang. 

Pentru rîndurile de la început ale 
aceleiași scrisori, vă mulţumesc ami- 
calmente. 


e. 

Ploiesteanul C. PECICI e necäjit cá 
subtitlurile filmelor se citesc greu 
la televiziune, „pentru čare motiv 
vizionarea devine agasantă și trans- 
formă omul într-o stare nervoasă”. 
El propune ca revista noastră sau 
„Programul de radio și televiziune“ 
să publice anticipat „descrierile în 
rezumat" ale filmelor, deoarece ma- 
joritatea abonaților vor fi dornici să 
poată citi anticipat subiectul”. 

Sîntem bucuroşi să vă anuntim că 
s-a găsit o soluție mai bună, un nou 
mod de subtitrare a peliculei, care a 
și dat rezultate satisfăcătoare. Vă ru- 
găm să ne scrieţi dacă ati observat 
îmbunătățirea. Dacă nu, să mai in- 
sistăm și noi, dar numai în această 
direcție, 


NS; 


Nevoia de. „va urma" 


serialul- primul 
manual pentru 
anul 2000 


..locmai pentru că „va urma“ 
s-a „inventat televiziunea... 


Mentalitatea spectatorului de film diferă de cea a telespectatorului. 
E o diferenţă de „metabolism“ psihic. Aș spune că omul de azi nu su- 
portă consumul unei povestiri pe zi pînă la capăt, Nici cei mai fanatici 
(dar nu şi cei mai adevărați) spectatori nu intră zilnic în sală. Oricit 
de mult s-ar plictisi oamenii — si e cert că au totuși timp să se plicti- 
seascá — nu intră zilnic la un film spre a se „distra“, sau a-și pierde 
timpul. Nu e numai o problemă de comoditate, e și altceva: nevoia de 
evenimente, foamea de evenimente fictive", certă și caracteristică, 
nu se poate satisface cu o poveste pe zi. O poveste de la cap la coadă 
de 120 minute, Altceva e mai puternic: nevoia de „va urma", nevoia 
de tensiune cu care viața zilnică ne-a obișnuit. Nu se pot încheia prea 
multe -afaceri într-o' singură rotire a terrei — ne-ar da sentimentul 
inutilităţii prea des; sau, dimpotrivă, ne-ar hipertrofia sentimentul 
utilității noastre. Fiecare zi ar semăna cu un „sfîrşit“. Contrazicerea 
e flagrantă si de aceea spectacolele noastre trebuie să semene cu viaţa 
noastră. Ritmul nostru e ritmul cu „va urma”, 


Or, în cinema totul se ia mereu de la capăt: așa că, tocmai pentru 
asta, tocmai pentru că „va urma” s-a inventat televiziunea. Îndrăznesc 
să fiu sigur că forma cea mai populară, cea mai caracteristică gustului 
consumatorului de spectacol, azi, este serialul: acea ficţiune cu „va 
urma“, acea tensiune, plăcere sau teroare a zilei de miine, a spectaco- 
lului de mîine; neprevăzutul limitat (sau nelimitat), plăcerea așteptării, 
plăcerea orei fixe, Serialul e ca un tabiet. E ca un mic weekend. Fără , 
el viața aceasta de halat şi papuci n-ar avea puncte fixe, n-ar avea cere- 
monie, continuitate; n-ar avea siguranţă. 


lată ce-a dat televiziunea: acest „scenariu“ fix, repetabil, veșnic 


deschis continuității. Un sp: 


ectacol provocat printr-o simplă apăsare 


pe buton schimbă o mentalitate. Lumea are azi o mentalitate de serial, 


Dar povestea care nu se termină, care continuă, cu eroi și aventuri, 


nu începe cu seria 
seamnă oare a 
de ente miraculo. 
leresti si gestele medi 


|. Epopeele homerice, epopeele (în genere) ce în- 
decît serializarea acestei nevoi de continuitate, 


eroice? Ce altceva au fost romanele cava- 
viteazul rege Arthur, cu ai săi cavaleri 


așezați la masa egalităţii, Lancelot, si atitia alti eroi, care intirziau să 
moară pentru cá lumea îi cerea nemuritori... Dar „Misterele Paristilui“ 
ale lui Eugàne Sue şi toată cariera romanului foileton din secolul 19, 


trecut încet, încet în seriile 
ne-au captivat copilăria? 


romanului de aventuri în fascicole care 


Serialul e o necesitate. Televiziunea a luat ceea ce era de luat dintr-o 
materie eternă şi a vizualizat ceea ce altă dată era închipuire. Serialul 
e azi în faza copilăriei, în vîrsta aculturală, sau preculturală. Dar atunci 
cînd maturitatea sa va fi certă, cred că ne putem aștepta la gesturi artis- 
tice mai înalte. Pentru că însăși mentalitatea omului etern o cere. Cu 
atît mai mult omul de azi, de mîine, omul format la școala vizualitátii. 
lată o problemă de, futurologie: Să vină deci domnii cu ordinatoare și 
să ne citească viitorul în seriale! E tot atît de important, cel puţin, cît 
$i consumul de pantofi și glicerină din anul 2002, trimestrul patru. 


Serialul îmi pare a fi primul manual al unui alt tip de lectură. Să 


încercăm să silabisim. 


Gelu IONESCU 


J 


37 


Cronica 


| Spectatorului 


„Doi bărbaţi şi o moarte“ 


«De la bun început, supărător e 
titlul. Dacă aș spune că e prost găsit 
(là fel ca si „Răutăciosul adolescent") 
aș fi acuzat de exces de subiectivism. 
Să zicem că e cam umflat, nu ştiu 
cum Sá spun, Apoi realizarea. N-am 
citit nuvela lui Süto Andrâs, dar nu 
mă îndoiesc că era bună. Scenariul 
se bazează pe o idee generoasă într- 
adevăr, din care s-ar fi' putut scoate 
însă mult mai mult decît am văzut 
noi, Nu-i acuz pe realizatori că nu 
cunosc ABC-ul meseriei. Nu-i numai 
vina lor, Cu 300 m. de peliculă la doi 
ani nu se învaţă cinema, Dar măcar 
un lucru ar fi trebuit să stie: că poti 
face și film simbolic și film poetic 
(cum s-ar fi vrut și acesta) cu condiţia 
păstrării unui minim de verosimili- 
tate într-un minim de story, E © 
chestie elementară, sezisată și în 
cronica dvs. Filmul voia să aibă o 
scenă à la lonesco putintel combi: 
nată cu Miklos lancso (scena cînd De- 
meter cere, literalmente; palme) și 
ar fi avut-o (chit că nu-și prea găsea 
locul in film), dacă ea n-ar îi fost atît 
de vizibil implantată în corpul fil- 
mulut, O înfiorătoare doză de inau- 
tenticitate străbate filmul: crede 
cineva, oare, că în anul de grație 1944 
țăranii ardeleni umblau toată Ziua 
bunăziua în costum naţional? Proiec- 
taţi filmul ăsta, undeva, prin Ardeal, 
$i o să vedeți ce-o să se mai strice 
de dë țăranii auzindu-și dialectul 
„stilizat“, Înţeleg necesitatea conven- 
tiel, dar să ni se bage pegitconvenţii 
prost executate și încă sub titlul 
de autentic, pardon, e prea mult. 
Joacă totuși cîțiva actori buni şi foar- 
te buni şi unii dintre ei joacă bine 
și f. bine, În rest, filmul e plin de 
bune intenţii în care se împotmo- 
lește repede şi bine, Asta ne demon« 
strează că dacă regizorul et, comp, 
va mai face 10 filme asemănătoare, 
al 11-lea va ieși bun, sau poate, cine 
ştie, chiar foarte bun". 

D. VLASIU 
București 


NR: Mulţumim pentru bunele 
aprecieri. Aţi înțeles foarte bine spi- 
ritul „Curierului“ nostru. 


ui e EE 
Prea putin pentru un film... 
ined ii i EEN 


„Profesorul nostru de Frumos, 
cum obisnuim să-l numim pe prof. 
Suchianu, ne atrage atentia asupra 
unor momente  remarcabile din 
„Prea mic pentru un război atît de 
mare", fapt pentru care își cîștigă o 
dată în plus recudoștința noastră. 
Dar de la „citeva momente” pînă la 
un film închegat, îndrăznim să cre- 
dem că este o distanță considerabilă. 
Intimplärile relatate par discontinui, 
simpla prezenţă a copilului fiind de- 
parte de a înlocui osatura naratiei... 
Crochiul nu poate fi confundat cu 
desenul împlinit şi nici încercările de 
studiu cinematografic nu pot fi luate 
drept film artistic de lung metraj..." 


G. BRUCMAIER 
str. Calea Unirii 27 — 31 
Suceava 


N.R.: Celelalte două cronichete ni 
se par prea minore la filme si mai 
'minore. Știm că nu trebuie sd và fn- 
demnám prea mult pentru. a ne scrie 
$i pe mci departe, 


5.0.5.! 


...Stimatà redacție, S.O.S.! Cáu- 
tati un-regizor! Descoperiti unul cu 
o concepţie regizorală simplă, adică 
genială, vreau să zic... Pierdem cel 
putin pe plan european un cuplu 
comic formidabil è Sebastian Papaiani 
și George Mihăiţă. Am zis. Ajutati- 
ne!" 

LV. GABRIEL 
str. Sf. Apostoli 70 bis 
Bucuresti 


În jurul „Elvirei Madigan" 


Opinii care se bat cop în cap — de 
parcă am fi între critici şi nu între 
cititori — în jurul acestui [ilm suedez : 


sm Film. care m-a făcut să cred 
că raiul e pe pămînt, că îngerii sînt 
oameni (cei îndrăgostiţi, ceilalţi sînt 
mai putin îngeri), să cred că îngerii 
sint și blonzi şi bruni, că şi ei pot 
muri"... 


Sabina TACU 


Tecuci 
Tot în stil lirie acest frogment 


„Aparatul le descoperă lacom 
fiecare mişcare, fiecare amănunt 
pentru a nu pierde ultimele lor ne- 
linişti, simțim sfisietor planarea în- 
doliată a destinului aiurea de om. 
Aparatul e îndrăgostit de părul au+ 
riu, de soare, de ochii plini de spaimă, 
asemănători cu ochii copiilor care 
nu înţeleg lumea în care s-au născut: 
de ochii Îngerului alb, de acea ultimă 
privire și ultim suspin neputincios 
spre cel iubit (un merit enorm, în 
fata căruia mă plec, aparţine actriţei 
Pia Degermark). Devenim mai buni 
și pisim mai încet, privim maj adinc 
şi mai blind"... 

lon MANEA 


str. Movilei nr. 36 
Galaţi 


Refuzul brutol 


»...Desi sint adeptul școlii suedeze 
şi iugoslave, această „Elvira Madi- 
gan" rămine un film slab. Cu riscul 
de a indigna tinerii spectatori — 
susțin că „Elvira Madigan" nu este 
decît o speculație a tehnicii, atît şi 
nimic mai mult... Toate exterioarele 
acestui film sînt filmate cu transfoca- 
torul pentru a realiza acea atmosferă 
de basm, de puritate, Dacă „Elvira 
Madigan“ ar fi fost filmat normal, 
totul s-ar fi năruit, totul ar fi fost 
egal cu zero, Dacă n-ar fi existat 
transfocatorul, un film atit de diluat 
nu ar fi putut să stea în picioare.“ 


G.M.S. 
Bucuresti 


Refuzul îngăduitor 


»Sà spun cinstit: „Elvira Madi- 
gan" nu mi-a plăcut, deși la prima 
vedere este foarte frumos, Dar rafi- 
namentul plastic de factură impre- 
sionistă ca şi muzica lui Mozart nu 
pot ascunde carentele subiectului. 
Sfirsitul tragic al eroilor este practic 
rezultatul izolării lor de tot ceea ce 
se petrece în jurul lor, al fugii de 
lume, de societate și poate și al fricii 
de răspundere pentru fapta comi- 
SÉ e 

Ing. jean GROPPER 
str. Aurel Vlaicu: 55 
Bucuresti, 


„Elvira Madigan'* — da, 


| 
Acelosi corespondent ne scrie — 
într-o a doua scrisoare — că față de 
„Ghici cine vine la cină“, filmul lui 
Robert Mulligan „Să ucizi a pasăre 
cintátoare" i s-a părut „mult mai cin- 
stit, spunind lucrurilor pe nume, un 
film bun și onest în care relaţiile dintre 
albi si negri sînt privite în faţă”. Adău- 
găm această opinie la bogatul dosar 
al filmului lui Kramer. Încă o afir- 
mate a aceluiași corespondent: ,, Tre- 
buie să recunoaştem că la cinematecă 
si la telecinematecă lucrurile merg 

din ce în ce mai bine." 


„Splendoare în iarbă“ 


,.Pentru mine cuvintele“ „a lua 
Viața așa cum este“, rostite de cei 
doi eroi în final, îmi par un paradox. 
Atunci cînd esti tînăr, cînd iubesti. 
aşa cum se-iubeau acei doi eroi, chiar 
dacă în calea ta se pun stavile de ne- 
trecut, trebuie să ai puterea să le 
invingi. Eu nu înclin pentru pesimis- 
tul sfîrşit al filmului, chiar dacă reali- 
tatea îl poate confirma de multe ori. 
Deși filmul aduce o undă de adevăr. 
cred că noi, tinerii care l-am vizionat, 
trebuie să ne indirjim pentru a reuși 
să jucăm un renghi vieţii, pentru a-i 
impune idealurile noastre, Ce păcat 
că cei trecuți de virsta acestor ela- 
nuri nu vor să-și mai aducă aminte 
că au fost și ei tineri, că au iubit si 
au avut cîndva idealuri si fti pun 
placa: „Ce atîta dragoste, ea va fi 
foarte fericită şi cu doctorul'"... 

Livia Margareta MECHE 
Str. N. Beloianis, 8 
Bucureşti 

N.R.: Ne-a plăcut foarte mult ex- 
presia Dvs.: „Să jucăm un renghi 
vietii".,, Ne-aţi putea spune si cum? 


„Urmărirea“ 


„M-a impresionat strigătul aces- 
tui film, mulțimea brutală, neferici- 
tă, sensuală și apariția în mijlocul ei 
a elementelor de frică şi răzbunare, 
un sens pentru unii, o nouă rătăcire 
pentru ceilalți. E acolo o mamă în- 
grozitá care simte că fiul ei e în pri- 
mejdie, cind taciturnă într-o astep- 
tare încordată, cînd hidä într-un stri- 
găt disperat; e un tată care rîvneste 
zadarnic spre înțelegerea si dragostea 
fiului său şi mai e un şerif care apără 


nu, dar ce alb, dar ce negrul 


o frumusețe morală într-o lume urt- 
tá; plecarea sa din oras e singura 
salvare în fata demnității izgonite. 

Anna S. 


str, Bucșenești nr. 22 
Bucuresti 


Posta cronicii 
spectatorului 


Alex. Marcovici (Bd. !lie Pintilie 
37 — București): Nici noi n-am fi 
vrut să publicăm fragmentar arti- 
colul Dvs. despre filmul de război. 
Dar articolul e cu mult mai slab față 
de ceea ce ne-ati trimis pînă acum. 
Exemplele sint deajuns de arbitrare 
şi tratate cam în fugă. Erati mult 
mai tare în discuţia la obiect, pe 
fragmente. Vă aşteptăm cu neabătut 
interes, 

P. Marcel (Călărași): Am înţeles 
— sustineti că filmul cu pasărea 
cîntătoare e un film bun, 

Costi Negoescu (str. Take lonescu 
19 — Pitești): Ne scrieţi că n-aveţi ce 
reproșa cronicii semnată de Rodica 
Lipatti la „Ghici cine vine la cină?" 
Nici noi nu avem ce vă reproşa.. 

Adi Arion (str. Karl Marx 27 — 
Birlad): Päcat cá n-ati dezvoltat ideea 
finală din cronicheta Dvs, la „Mireasa 
era în negru": „Moartea celor cinci 
era obligatorie?" Notăm și dezacor- 
dul Dvs. cu nesfirșit controversata 
cronică la „Ghici ciupercă ce-i?“ 

Irina Măgirăscu (str. Alexandru 
cel Bun — Bacău): Am reținut că 
sinteti pro Kramer, si mai ales ideea 
prețioasă că „un film slab nu va pro- 
voca niciodatä controverse”, 

Radu Boboc (str. Videle nr. 17 
București): Ne-aţi trimis foarte tir- 
ziu opiniile dvs, despre „Blow-up“ 


“în care am găsit multe idei interesan- 


te. În deosebi ideea de „dramă a 
mindriei si a inteligenţei”, Vă astep- 
tám cu alte scrisori, firește — vorba 
dvs, — „în funcţie de posibilități“, 

Costel lonescu (student, București): 
Uluitoare scrisoarea dumneavoastră 
prin care luați apărarea criticii ro- 
mânești de film. Ne e și teamă s-o 
publicăm. S-ar crede că-i un pseudo- 
nim al vreunui critic „Nu sîntem deci 
demagogi cind vă rugăm insistent 
să reveniti cu noi opinii. 


— — 0 —— — — —À 


„Ne pierdem vremea cu „Angelica“, 
ne-am săturat de westernuri-spaghetti 

— zău că e cam bulită a şaptea artă...“ 
VICTOR BĂTĂLAN — str. Bradului 55, Arad 


în jurul articolelor 
noastre 


„De ce nu se mai ride..." 


Articolul lui Ov. S. Crohmălniceanu 
o trezit ca de obicei interesul cititori- 
lor — gdică o serie de replici vii si 
pertinente. lată citeva: 

„„.„Ridem anevoie la comediile de 
acum, deoarece clovnii care se chi- 
nüjesc să ne amuze tin cu tot dina- 
dinsul la conditia lor de clovni. Nu 
se ride astäzi usor, deoarece omu! 
anilor'70 stie despre sine mult mai 
multe lucruri decit a știut vreodată. 
Si de aceea se simte jignit cind-este 
tratat fie ca un copil (care chicoteste 
si astăzi, din păcate, cind mama sa 
alunecă pe stradă), fie ca un anormal 
care se bucură doar la vederea unor 
anormali și mai si. Sint rare filmele 
în care personajul comic să nu fie 
astăzi idiot, bflbiit sau exagerat de 
gros... Nu se ride și din câuză că rea- 
lizatorii fac un mare abuz de imagi- 
nație forțată, în dauna credibilului, 
încît viața — care poate genera ori- 
cind comic — n-o mai recunosti de loc 
văzută pe ecran, Se neglijează astfel 
lecţia de umor cinematografic oferită 
de oamenii ,, mareluijmut" de la care 
măcar acest lucru trebuia bine în- 
vátat: acela că omul nu ride decit 
de ceea ce i se poate întimpla si 
lui... Dar/omenescul este cu ostenta- 
tie îndepărtat, fiind înlocuit cu o se- 
rie de aberatii mai mult sau mai pu- 
tin plauzibile. În fine, và mărturisesc 
că concluzia la care ajunge autorul, 
justificată poate în alt context, nu 
mă convinge, Citez: „nu mai sîntem 
în stare să idem ca pe vremea lui 
Chaplin şi din motivul foarte serios 
că trăim printre uriașe depozite de 
explozii nucleare". Să fim serioşi! 
Care spectator de duminică seara se 
gindeste atunci cînd intră în sala de 

“cinema, că a doua zi, luni, pămîntul 
ar putea sări în aer?" 


loan LĂCUSTĂ 

Studenr 

Splaiul independenţei 204 
București, 


„uuExistă cam pe la mijlocul arti- 
colului amintit o afirmaţie: „Dacă 
nu găseşte alt autor care să-l facă să 
ridá homeric, cititorul apelează la 
Aristofan, la Rabelais sau la'Cara- 
giale”.., Deci respectivul consuma- 
tor de literatură ride, si încă home- 
ric, În schimb se afirmă că azi la ci- 
nematograf omul. nu mai ride din 
motive foarte grave. Omul Care mai 
înainte rídea homeric citindu-l pe 
Caragiale, de exemplu, merge la ci- 
nematograf si nt” mai ride căci aici 
în mod subit își amintește că „trăim 
printre uriașe depozite de explozive 
nucleare și umblăm pe un vulcan 
gata să eru pá"... Mi se pare o contra- 
dictie în defavoarea cinematografu- 
lui.. Eu cunosc destui oameni care 
fac si alte lucruri decît să gindească 
la un sfirsit apocaliptic al lumii. Mă 
înşel oare? Cred că nu, căci Sint oa- 
meni care muncesc, oameni care merg 
la un film, la un teatru, etc. Mă în- 
treb dacă aveți oare dreptul să-i 
acuzați de nepásare? Cred că nu". 


Nelu POP 
Suceava 


Ancheta privind filmul în școală 


wa. Păspunsul nostru la întreba- 
rea; „dacă Cinematografia trebuie 


„Prea mic pentru un război atît de mare" — film doar al „unor 


crochiuri'*? 


sau nu introdusă in şcoală?” este un 
da categoric, dar (mereu acest dar) 
ne permitem să întrebăm: Cum! Se 
va introduce poate un manual de 
cinematografie care să amintească 
în cîteva cuvinte despre personalitä- 
tile acestei arte? Să memorăm citeva 
cuvinte despre Eisenstein, Bergman, 
Godard sau Bufiuel? Vom ajunge în 


contact cu această artă tot prin mij- - 


loacele acelea cunoscute din mosi- 
strămoși? Putem să știm cu adevărat 
ceva despre marii regizorii fără a 
vedea filmele lor?" 


E.A. POE (Chiar asa?) 
Cluj 


^. Dupá cum nu poti vorbi corect 
românește dacă nu cunosti în mod 
curent gramatica, tot asa într-un 
eventual manual de cinematografie 
nu ar trebui să lipsească tehnica fil- 
mării... Şi n-ar fi oare nevoie ca și 
noi, profesorii, să ştim mai multe 
în această direcţie?” 


Prof. Marinela BELU 
Comuna Vișina 
A — Jud. Olt 


^». Viaţa școlii se împletește total 
cu filmul. Baza învățămîntului ră- 
mine studiul, opera, legile naturii, 
faptele — însă filmul ajută enorm, 
întregește studiul. Şi atunci se mai 
pute problema introducerii filmu- 
lui. în școală? El este deja pe sfert 
introdus. Rámtne numai introduce- 
rea totală si organizarea lui!" 


Prof. Aristotel CODRES 
Com. Siliştea Cruci 
lud. Dolj 


N.R. Nu vrem să întunecâm marele 
dumneavoastră optimism, dar intre- 
bôm : dacă e pe sfert introdus, ce fa- 
cem cu celelalte trei sferturi? 


aM. Mohor în articolul „Nu tra- 
geţi în publicitate” are întru totul 
dreptate. Dar mă întreb ce ne rezer- 
vă publicitatea cinematografică după 
acest izbutit articol? Vor continua 
-oare să apară afișe cinematografice 


care te vor face să treci în fugă pe 
celălalt trotuar?" 


Mihaela SERBÁNESCU 
str. Saturn 36 
Braşov 


| Dialog 
intre cititori 


Dăm în „primul rînd cuvintul ing. 


Dorina Ungur, cunoscută cititorilor 
noștri din dialogul cu Nina Cassian 
pe marginea filmului „Vă piace 
Brahms?": s 


„Mă simt obligată să fac o preci- 
zare, pentru cà în scrisoarea trimisă 
n-am reusit să fiu suficient de expli- 
cită (furată probabil de nemultumi- 
rea momentană pe care mi-o pro- 
dusese citirea articolului). M-am re- 
ferit la un anumit ton al cronicii, toc- 
mai pentru faptul că tonul zeflem itor 
era adresat problemelor puse în film 
si nu felului cum acestea au fost tran- 
spuse pe ecran. Ín cronică, toate 
argumentele contra se adresau im- 
plicit tipului de dramă personală, 
ridiculizind-o, și nu filmului în sine... 
Dacă era vorba de un film nereușit, 
atunci argumentele trebuiau căutate 
altundeva. Altfel sînt întru totul de 
acord cu ideile susținute de Nina 
Cassian." 

Ing. Dorina UNGUR 
Str. 6 Martie 117 
Oradea 


„Taina leului“ n-are nici o taina 


„Ce trebuia să facă regizorul 
pentru ca spectatorii să înțeleagă că 
„Taina leului“ este o parodie a fil- 
mului de aventuri? Nu erau suficien- 
te inserturile de pe parcursul filmu- 
lui :, acum apare descurcáretul", „pu- 
tem pleca liniștiți acasă”, etc., pentru 
ca să reiasă ironia? Regizorul pasti- 
şează unele platitudini ale acestui 
gen de filme și dacă corespondentul 
dvs. M.I.M, (vezi „Cinema“ nr. 4/70) 
ar fi sezisat acest lucru de la începu- 
tul filmului, sînt convins că ar fi avut 
mai multe momente de haz. La unele 
filme graniţa dintre direct și parodie 


este mai ștearsă. La acesta se pare 
că nu." 

Gh. GAIDUCOV 

Str. Fraţii Golești 25 A 

Piteşti 


Din nou despre literatură 


^. Mà întreb citi cititori n-au ră- 
mas mai mult decit uimiti aflind din 
articolul lui N. Dumitrescu („Cărţile 
pe înţelesul tuturor”, „Cinema“ nr. 
2/70) că „Roşu și negru“, „Ana 
Karenina”, „Becket“ sînt filme lip- 
site de valoare artistică și că nu te-ai 
ales cu nimic vizionindu-le, Nu fa- 
cem act de cultură la ,ldiotul", ne 
pierdem vremea cu „Angelica“, ne-am 
săturat de western-uri-spaghetti, ne 
vine _ greață la superproductii — 
zàu că e cam hulită a șaptea artă... 
E prea devreme să vulgarizăm filme 
ca „Roşu și negru, „Război si pace“ 
— atunci cînd n-am reușit încă să 
oprim succesul altora ce mustesc de 
vulgaritate. („Omul, orgoliul, vende- 
ta" are toate motivele să-l răsucească 
în mormint pe Mérimée), Sint inte- 
resante analizele critice, dar'sá nu 
tăiem totuşi cu barda! Dacă nici 
„Becket” n-are valoare artistică, nu 
știu dacă voi măi merge la un film cu 
convingerea că ceea ce văd nu vafi 
reprobat miine-poimline..." 


Victor BĂTĂLAN 
Str. Bradului 55 
Arad 


De acord cu 
opiniile cititorilor 


MIL MINDREANU — Bucureşti; 
DAN NĂSTASE — Str. Bujoreni nr, 
9, București (,....Dati-mi un western a- 
devärat, domnilor, numai unul sin- 
gur!^);; GEORGE VLAD — Com. Scu- 
telnici, Buzău (cronica la filmul „Sim- 
paticul domn R"); P. DRĂGAN — Bd. 
Republicii 88, Caracal (care susține 
majoritatea celor scrise de Ov. S. 
Crohămălniceanu în articolul „Omul 
intoxicat de cinema"); COSEITÀ AL- 
RALUCAI — Str. Florilor, Petro- 
sani; VLADA CĂLIN — Str. Mihai 
Viteazu 23, Satu Mare (apropo de 
„Deşertul roşu": „Eu nu găsesc deloc 
că a gîndi, a te fráminta, a fi- mai 
altfel decît ceilalți oameni „cu scaun 
la cap“, poartă pecetea unei decăde- 
ri, morale"); NICOLAE LAUS — str. 
Petru Rares 45, Arad (Imbunätätirea 
repertoriului  D.R.C.D.F-ului ca si 
dăinuirea unor păcate ale sale) ; DUMI- 
TRU ILIESCU Constanţa („Trebuie 
desființată vorbăria despre „film de 
artă” si „film comercial" — marile 
filme au fost și artă și au făcut și 
rețetă. Trebuie spus film bun sau 
film rău”); VALLI MACRIC — Cim- 
pina (Am transmis celor in drept 
felicitările dvs., am reţinut si arti- 
colele care v-au plăcut din revista 
noastră); MARIA MAGDALENA-DI- 
NESCU — str. Vergeni 15, Bucureşti 
(Pentru întreaga pledoarie pro- 
Melville). 


Tuturor acestor cititori le adresăm 
rugămintea expresă de a ne scrie şi 
în viitor, iertindu-ne răspunsul foarte 
succint pe care-l dăm în acest număr 
prin simplul nostru „de acord“, Dar 
viitura valului de scrisori la revista 
noastră e foarte mare... 


39 


Vedeta a murit! Tráiascá vedeta! (Antonioni intre Monica Vitti si Vanessa Redgrave) 


latá-ne, asadar, ajunsi in fata paradoxu- 
lui. Paradoxul se înalță, se întinde ca o 
piclă deasă. Destepti cu duiumul. E 
A. deajuns să mă răsucesc un singur grad, 
și gata deșteptul a şi apărut. ÎI recunosc 
foarte repede. Aparent retras, e deajuns să-i dau 
bună-ziua, ca tonomatul din el să declanșeze două 
sute de păreri personale. În acest caz, de proști nici 
nu mai poate fi vorba. Personal caut, aş putea spune 
cu luminarea, un prost cu care să mai schimb o vorbă. 
Să-mi tihnească la o cafelutä, să-i pot spune liniștit 
ce tare plouă, iar el să-mi răspundă prosteste: «Da, 
domnule, plouă...» Simplu, fără conjugarea la toți 
timpii din lume si fără adaosul părerilor sale despre 
situația creşterii rădăcinii pătrate. De cite ori mă 
duc pe platouri găsesc de regulă doi-trei deştepţi 
grupați în jurul unei mese de lingă perete, retrași, 
pasä-mi-te, de această lume rea. Pästrind distanța, 
susotesc păreri albastre. Pentru ei nici nu exist. 
Lupta se dă acolo pentru triumful părerii personale. 
Cei slabi părăsesc terenul cu demnitate strigind: 
«hello baby, cit mă costă mustarul?» Categoric, nu 
pledez pentru desființarea bufetului, din contra să-l 
ridicăm la o treaptă superioară, adică un fel de ring 
al ideilor, ring în care protagoniștii să-și incruciseze, 
gentlemeneste, minuşile lor cauciucate. Din păcate, 
risipa de vorbe este descurajatoare, iar trei pachetele 
de piscoturi și un borcan cu murături nu prea inspiră 
pe nimeni la nimic. 
Observati si dumneavoastră, cum încet-încet tind 
spre o anomalie certă din care nu mai intelegeti 
nici o iotă. Dar în momentul in care nu mai inre- 
legeti nimic, va trebui să mă credeți că merg pe 
drumul bătătorit al unora care în strălucite apariții 
creează mitul paradoxului. Este momentul, aş putea 
spune crucial, în munca de creaţie a părerilor. Vege- 
tativ — un regizor se culcă pe o idee (și cine nu ştie 
că de fapt regizorul este adevărata vedetă a zilelor 
noastre?), după aceea părerile curg siroaie. Cel 
care nici n-a visat vreodată să aibă șansa unei păreri 
îşi găseşte aici locul. Este deajuns, doar să fie tare 
în coate si gata... Lătăreaţă, anormală, transhelicoi- 
dală — nu contează, părere să fie. Din acel moment, 
individul se poate considera «chemat» să salveze de la 
înec «muza», iar cele trei ursitoare își pot freca 
multumite mîinile că nu degeaba l-au legänat din 
fragedă pruncie în leagănul cu peliculă. Astfel, indi- 
vidul își va celebra, din trei în trei luni, onomastica, 
strigind «eu, eu, eu», cînd mamele gituite de emoție 
vor telefona zeilor pentru harul anomaliei paradoxale 
care, după părerea lor, a picat la tanc. A fost deajuns 
să apară o singură idee pe firmament ca să răsară o 
sută de păreri mai dihai decit sobolanii. Părerea 
asta este ca pecinginea, creşte, se umflă, se înmul- 
teste si apoi se imprästie ca sporii de ciupercă... si 
roade. Roade ideile pină la os. In urma unei singure 
păreri, pot muri liniştite circa 99 de idei. 

Spre exemplificare vă propun următorul test: 
luați o singură suliță si supuneti-o părerilor celor 
chemați, dacă ostașul din filmul respectiv va trebui 
să țină sulița mai sus sau aplecată, si vă asigur că in 
mai putin de un ceas sulița va ajunge un băț nenorocit 
de turcá, De aceea, cind citesc o cronică la un film 
românesc, rămîn «interzis», intrebindu-má prin ce 
minune scot dumnealor atitea rinduri pro si contra. 
Intre slalomul uriaș, care este considerat sport, si cei 
care practică cronici, ar fi inuman să nu le recunosc 
acestora din urmă meritele cit şi performanţele în 
fata cărora îndoindu-mi ușor genunchiul, strig: 


«Sinteti formidabili! Să ne trăiţi!» Pentru că tre- 
buie să recunoasteti şi dumneavoastră, cu atiti des- 
tepți care nu mai încap pe podiumul succeselor, ar 
trebui măcar, printr-o minune oarbă, trei din ei să 
scape din corset spunind simplu: 

— Ospătar, adu-mi te rog solnita. 

$i tot simplu, sä toarne peste toatá tocana sare 
$i piper. Si dacá as fi cit de cit categoric, pun chezásie 
pe o sticlă de bere, că secretul secrerelor, adică ceea 
ce lipseşte filmelor noastre, este sarea si piperul. 
Spun film, gindindu-mă la vedete. Răsucim vedeta 
in toate cele patru puncte cardinale, o pozám rizind, 
o filmăm tristă, semi-tristá, lirică, în prim-plan, flu 
şi super-flu. Seara, alerg s-o văd supradimensionată. 
Mă priveşte de acolo, de sus, de pe soclul zeilor, 
drept in ochi, de parcă nu l-ar fi citit nici pe Ispi- 
rescu. Regizorul, să vină regizorul! 

— Domnule, pe această vedetă o cunosc personal. 
Răspund pentru ea. Am fotografiat-o de sute de ori. 
Jur cá este un om spiritual. Cum reusiti dumnea- 
voasträ sá aduceti vedetele noastre la acelasi numitor 
comun, asta nu pricep eu de loc. 

„„„Că de cînd cu pupatul pe față între marile 
vedete am impresia că blestematii iepurasi rontáie 
în culise, cu mare savoare, foitele subțiri de varză ale 
sinceritátilor. Fiecare vedetă avind un buchetel de 
doi-trei prieteni cărora cu dragă inimă le-ar turna 
sare de bucătărie la rădăcină. 

Ca să-i linistesc pe toti ii asigur că la developare, 
ca gen, fiecare este altceva. Da, doamnelor, voi sinteti 
genuri diferite, fiecare în parte avind calupul său de 
şarm. Totul este să ne menţinem sarmul personal 
pentru că Draga Olteanu va rămine Draga, iar Moni- 
ca Ghiutá tot ea este fără doar și poate, noi avind 
film îndeajuns pentru o mie si una de nopți. Totul 
depinde însă de burdihanul cu bile al distributiilor 
geniale căruia şi eu, ca și voi, îi aștept rotația cu 
sufletul la gură. Toate astea pentru simplul motiv 
că faceți parte din glia mea, si nu văd (sau cel putin 
sînt eu chior) de ce barca celebrităților circulă pe 
Amazoane avind-o pe Lozzano pe bord în schimbul 
Margaretei Pogonat. 

Nu-i o párere, e o idee fixä. 

«Vedeta a murit!» «Tráiascá vedeta!» 

Nu de multă vreme n-aveam loc de proști. Acum, 
párerea mea este cá s-au inmultit prea de tot des- 
teptii. Destepti in dreapta, deştepţi in stinga, de 
nu mai poti să-ți sufleci minecile. Fenomenul este 
ingrijorátor pentru cá saltul a fost fácut cu prea 
mare repeziciune — ca sá zic aga, dintr-o datä. Si 
dach Richard oferea un regat pentru un cal, cred 
că cineva a întors istoria pe dos. De fapt, Richard 
cerçea o idee: cum să scape. Ce-ar fi strigat Richard 
acum? Desigur, «o idee» — «dati-mi o idee pentru 
un film!» Se va gäsi totusi un viteaz pe meleagurile 
noastre, care să prindă această idee de coadă, s-o 
trinteascä la pámint, să-i bage mina in grumaz $i să-i 
strige: «Predá-te!». O singură condiție însă, lăsaţi 
ideea așa cum e. Suavă si pură. Să treierám neghina 
nimicitoare a părerilor, a super-părerilor. Este ade- 
vărat că o idee se poate sinucide în mina unui amorez 
timpit, o idee își va pune capăt zilelor încă înainte 
de maturizare, dar va rămîne o idee pe care o vom 
inmorminta, în alb, ca pe fecioare. Sá ne pregătim 
deci să ne încolonăm lingă Arcul de Triumf si să 
privim pios cum trece pe sub bolta sa un regiment 
de idei cinematografice. 

«Vedeta a murit! Trăiască vedeta!» 


A. SĂGEATĂ 
41 


micro- 
mono- 
grafie 


teatrale (1932—1937). 


loasä. 


rea activităţii antiamericane. 


Să-i spunem Losey — virtuo- 
F4 zul. Nu numai in acea accep- 

tiune a cuvintului care in- 
A seamnă măiestrie, ci si in 

aceea legatä de virtute. Vir- 
tuozitate, virtute; o dualitate care exprimä 
particularitatea operei sale. 

Intilnirea cu Losey (am văzut in «Zilele 
filmului britanic» — «Pentru patrie si rege»; 
am väzut altädatä «Accidentul», premiat 
la Cannes) e prilej de meditatie asupra 
acelora dintre virtuțile artistului care-l 
singularizează: densitatea ideilor, farme- 
cul simplităţii, adevărul artistic, precizia 
execuției, siguranța tonului, subtilitatea 
ritmului, armonia construcției, fermitatea 
stilului... 

Din ce în ce atributele se apropie de cele 
ale unei execuții muzicale, vizionarea fil- 
melor sale îți dă senzația unei audiții con- 
certistice prestigioase. Cu toate că un 
film de Losey e în același timp tot ce poate 
fi mai spectacol; acel gen de cinemato- 
graf în care chiar elementul teatral, scenic, 
evident și de o calitate aleasă, se simte 
ca la el acasă. 

Desigur formaţia realizatorului e aceea 
care se exprimă: regizor de teatru saturat 
de cultura europeană, cronicar, eseist, 
după consacrare. Acasă, pe Broadway, isi 
oterise satisfacția unei îndelungate uce- 
nicii care trecuse prin scoala brechtiană 
(Berliner Ensemble-Berlin), stanislavski- 
ană (Moscova, Leningrad), aspirind aerul 
Parisului (Montmartre, Dullin, Jouvet), 
descifrind misterul nordic (Suedia, Dane- 
marca). Nu este vorba aici de drumurile 
la Canossa ale vreunui american comple- 
xat în fata culturii si rafinamentului vechiu- 
lui continent. Losey, intelectual multilate- 
ral, cind a decis să devină realizator a ales 
drumul greu al iniţierii, tinta sa fiind legată 
de o mare ambiţie. El și-a asumat acea 
sublimă obligație a respectării ideii ca 
factor generator al expresivitätii artistice. 
Intreaga lui biografie artisticá este de fapt 
expresia unei lupte acerbe pentru reali- 
zarea acelui tip de artă superioară care 
servește ideea fără a trăda expresia. Pină 
la «Țiganca» («The Gypsy and the Gentle- 
man» — 1957) toată opera sa a fost pusă 
sub semnul întrebării, deoarece efortul 
novator de a-şi făuri un stil propriu care 


42 


BIOGRAFIE 


€ S-a născut la 14 ianuarie 1909 în statul Wisconsin, S. U.A., orașul 
La Crosse, intr-o familie de intelectuali. 
e Studii de medicină, de literatură; activează in teatrul de amatori. 
e Din 1930 abandonează toate studiile pentru a se consacra exclusiv 
criticii teatrale, colaborind la gazete de prim rang. 
€ Pasiunea pentru regie e mai puternică si încă o dată părăsește o 
carieră formată pentru a deveni producător $i realizator de spectacole 


e 1937—1942 Losey face filme de comandă («Petroleum and his Cou- 
sins» si altele); isi continuă activitatea teatrală. 

e 1948. Primul lung metrai artistic, «Băiatul cu părul verde». 

o Renuntà aproape definitiv la teatru (in 15 ani montează numai 
două piese). În schimb semnează peste douăzeci de filme dintre care 
ultimele, adevărate capodopere. Are o evoluţie lentă, deloc spectacu- 


În 1952, atitudinea sa progresistă, de simpatizant al partidului comu- 
nist, îi atrage oersecutia comisiei McCarthy a timpului, pentru cerceta- 


Exclus din studiourile americane, se stabilește și lucrează la Londra. 


să satisfacă o etică personală şi să fie în 
același timp expresia farmecului unei 
personalități cu totul originale, a fost 
confundat cu neputinta sau cu amatoris- 
mul. Cu «Pentru patrie si rege» — 1964, 
Losey incheie ciclul cáutárilor sale intru- 
chipind o operá de o rigoare clasicä origi- 
nală, o expresivitate modernă subtilă, o 
rigoare a demonstrației, impecabilă. 
«Accidentul» (1966) devine o demonstra- 
tie de înalt rafinament a ceea ce insemna 
măiestria unui realizator care are ceva de 
spus. În fine, «Boom» — 1967 sugerează 
criticului de la «Nouvel Observateur» re- 
marca: «cea mai riguroasá transpunere in 
stil clasic a unei povestiri», Consacrarea 
realá a personalitátii sale s-a datorat de- 
sigur acelui efort obstinat, indelungat, de 
formare a unui limbaj propriu corespunzá- 
tor unei etici personale, exprimatà de alt- 
fel in nenumärate interviuri, eseuri. Auto- 
rul progresist prin inovatia artisticá devine 
firesc «de stinga»,intilnindu-se pe aceleași 
poziții cu spiritele alese ale societăţii 
americane din epoca formaţiei sale.. Fapt 
care i-a adus de altfel, la timpul său, per- 
secutia elementelor retrograde, ancheta- 


rea de către comisia McCarthy şi, în cele 
din urmă, exilul autorului în Europa (1952), 
unde lucrează pină în prezent. «lubesc 
într-atit viața încît mă ridic violent impo- 
triva acelora care o distrug, o împiedică, 
o corup...» lată cam îşi exprimă Losey 
credo-ul său. 

Opera îi pare într-adevăr axată pe aceas- 
tă denuntare explicită psiho-socială. Ori- 
zontul său moral ar putea fi definit prin 
aceste puncte cardinale: culpabilitatea, 
inocenfa, responsabilitatea. 


Un aruncător de «bombe»? 


Cineast din convingere, Losey e azi 
autorul unei opere singulare, un aruncă- 
tor de «bombe», fără a fi excentric, virtute 
a celor aleși, operă care înseamnă o di- 
rectie în cultura si evoluția cinematogra- 
Dei contemporane, operă seducătoare, 
persistentă, fermecătoare. 

Farmecul lui Losey — acest farmec in- 
văluitor si tenace — nu e acela inrobitor al 
unui aruncător de bombe ci al unui subtil 
distilator de esențe, al unui alchimist al 
täriilor si suavitätilor. Pentru Losey se 
pare cá nimic din spectrul comportärii 
umane nu este stráin. De aici acea sigu- 
rant si detaşare conținută în dirijarea 
actorilor și aparatului, a obiectelor și su- 
netelor, de aci acea putere magică de 
stăpinitor şi înțelept. 

Dacă am încerca să definim acel «ceva» 
care caracterizează atitudinea creatoare 
losey-ană ar trebui să recurgem la formula 
aforistică a lui Gide, spunind că e «stra- 
niul lucrurilor naturale si naturalefa lucru- 
rilor stranii». De această obsesie a cău- 
tării unei simplicitáti, a unei impletiri per- 
petue între fantasticul imaginaţiei şi con- 
cretetea lucrurilor şi a ideilor, pare că-i 
impregnat fiecare fragment din peisaj, 
fiecare raport dintre personaje (cu men- 
tiunea specială pentru tensiunea cuplului 
masculin-feminin, atit de specială operei, 
sale), fiecare obiect (niciodată «recuzită», 
transformat parcă de mina realizatorului), 
fiecare subtilitate («Accidentulse o nein- 
treruptá armonie de nuante), fiecare vio- 


«Pentru patrie si rege» sau rafinamentul cruzimii 


LOSEY / un american 


FILMOGRAFIE 


1948 — «The Boy With Green 
Hair» (Băiatul cu părul verde) — 
căruia critica îi acordă titlul de 
«cel mai nobil film din istoria 
cinematografului. » 

1949 — «The Lawless» (Cei fără 
de lege) — înfruntarea plină de 
ură a unor tineri de rase deose- 
bite într-un mic orășel american. 

1950 — «The Prowler» (Cel care 
dă tircoale) — film care marchea- 
ză începutul unui limbaj tehnic 
foarte personal. 

1950 — «M» — versiune moder- 
nizatá a celebrului «M» de Fritz 
Lang. 

1951 — «The Big Night» (Noap- 
tea cea mare) — transpunere a 
unei«Série noire». 

1951 — «Stranger On The 
Prowl» (Stráin pe furis) — turnat 
in Europa, vádeste ruptura din- 
tre estetica losey-ianä evoluatä 
si etica sa maniheist-americană. 

1954 — «The Sleeping Tiger» 
(Tigrul somnoros) — incepind 
cu acest film arta lui Losey de- 
vine «in egalá mäsurä stiinta 
unui specialist si privirea unui 
cineast-clinician». 

1955 — «A Man On The Beach» 
(Un om pe plajä). 

1955 — «The intimate Stran- 
ger» (Stráinul unui santaj apro- 
piat). 

1956 — «Time Without Pity» 
(Timp fárá milá) — socotit de 
critică un regres al artei lo- 
sey-iene. 

1957 — «The Gipsy And The 
Gentleman» (Tiganca si gentle- 
man-ul) — «Am acceptat acest 
subiect istoric pentru a putea 
face serioase referiri la actuali- 
tate» — declará regizorul. 

1959 — «Blind Date» (Întilnire 
pe nevázute) — scurtá intilnire 
actoriceascá: Micheline Presle — 
Hardy Krüger. 

1960 — «The Criminal» (Crimi- 
nalul) — despre film s-a spus: 
«victimä si asasin, gardian si de- 
tinut, judecätor si judecat sint 
vázuti de Losey in ambivalenta 
lor unitate». 

1961 — «The Damned» (Bles- 
tematul)— «fabulá care vrea sá 
puná in gardá omenirea asupra 
pericolelor iradiatiilor atomice», 
după cum o anunță autorul. 

1962 — «Eva» — «o dramă psi- 
hologică amintind de Dosto- 
ievski, doar că e văzută din exte- 
rior». 

1963 — «The Servant» (Sluji- 
torul) — ecranizare originală a 
piesei lui Harold Pinter. 

1964 — «King And Country» 
(Pentru țară si rege) — operă 
de rigoare clasică și expresivi- 
tate modernă. 

1965 — «Modesty Blaise» —«o 
poveste cu zine politistá», cum 
o defineste autorul, e o nouá 
märturie a influentei benzilor 
desenate asupra cinematografu- 
lui (cu Monica Vitti). 

1966 — «The Accident» (Acci- 
dentul) — psiho-radiografie pre- 
cisă si crudă. 

1967 — «Boom» — regizorul 
încredinţează cu succes un su- 
biect clasic dificil cuplului la 
modă Richard Burton-Liz Taylor. 

1969 — «Secret Ceremony» 
(Ceremonia secretă) — o în- 
drázneatá investigație într-o lu- 
me «tabu» cu Elizabeth Taylor 
si Mia Farrow. 


ican 


h Green 
Werde) — 
Bitiul de 
h istoria 


[Cei fără 
plină de 
ie deose- 
merican. 
[Cel care 
narchea- 
M tehnic 


e moder- 
de Fritz 


»(Noap- 
punere a 


On The 
— turnat 
mra din- 
evoluatá 
bericanä. 
g Tiger» 
începind 
sey de- 
b știința 
rea unui 


e Beach» 


m Stran- 
taj apro- 


mt Pity» 
cotit de 
artei lo- 


And The 
i gentle- 
tat acest 
a putea 
| actuali- 
mul 

fintiinire 
intilnire 
Presie — 


> (Crimi- 
s-a spus: 
lan si de- 
secat sint 
bivalenta 


d» (Bles- 
= vrea să 
a asupra 


din exte- 


t» (Sluji- 
Nginalá a 
1 
Country» 
— operá 
expresivi- 
se» —to 
tā», cum 
Ro nouă 
benzilor 
atografu- 


i» (Acci- 
rafie pre- 


regizorul 
IS un su- 
plului la 
iz Taylor. 
mony» 

— o in- 
într-o lu- 
$ Taylor 


nelinistit 


lentá (finalul tragic din «Pentru patrie si 
rege» e de un paroxism care sugereazá 
tensiunea shakespearianá). Cadrul cel 
mai adesea descriptiv la Losey, niciodatä 
gratuit, este totdeauna si persuasiv, insi- 
dios chiar, cu o adresá obstinat prezentä, 
pinä la satietate, la obsesie, dar niciodatä 
pinä la exasperare sau demagogie. Ele- 
mentele cadrului sint totdeauna incárcate 
de semnificatii: gestul, decorul, tipurile, 
dialogurile, sunetele... Un fel de univers 
alcátuit din obiecte, carne, singe si idei 

care trebuie la fiecare plan să se reconsti- 

tuie, dupä legile unei morale, a unei poe- 

tici, a gustului paroxismului cit si a unei 

lentori savant calculate. Această forță 

expresivă conținută in densitatea emotio- 

nală a cadrului convinge şi prin remanen- 

tä A trecut mult timp după vizionarea 

celor două filme şi nenumărate scene 

persistă în memorie. Acele scurte sen- 
zatii de comunicare între personaje fără 

cuvinte, doar prin priviri încărcate de ceva 

fundamental și unic, acele iluminări de 
peisaje incheiate toate prin apogiatura 
unui portret violent, delicat și subtil revol- 
tător, acele duete pe teme armonizate sau 
contrastante, în care tăcerile se contra- 
punctează cu comunicări uneori disimu- 
late, totul are aerul de natural, de adevărat; 
recunoaștem viața aşa cum o vedem și 
totuși alta, aceea care aparține numai cre- 


«Blind Date» sau scurtă intilnire 


atiei lui Losey. Nicăieri acel împrumut de 
imagini «deja văzute», atit de frecvent in 
cinematograf, nicăieri banalul cotidian. Re- 
iese o poetică stranie, crudă, fantastică, 
niciodată mincinoasă, niciodată banală. 


Un sihastru al artei? 


Brechtian ca formaţie ideatică, Losey 
aplică în sensul artei aforismul maestrului 
care il comenta pe Hegel: «Adevărul e 
concret» cu: «Realism nu înseamnă cum 
sint lucrurile adevărate, ci cum sint cu 
adevărat lucrurile». 

Poate pentru că Losey trăieşte cu ade- 
vărat cinematograful pe care-l face. Poate 
pentru că nu ştie să mintă. Oare aceasta 


e o calitate sau o lipsă? Si în ce măsură 
devine o calitate si in ce măsură o lipsă? 
Dar, rationind astfel în privinţa lui Losey 
am fi nerecunoscátori; i-am nesocoti vir- 
tutea. Şi, să recunoaștem, virtutea aceasta 
nu e a unui sihastru al artei ci a unui pu- 
ternic bintuit de toate furtunile. A face 
film înseamnă pentru el a comunica ceva 
foarte important despre semenii săi. A- 
ceasta conferă o nobleţe. artei sale, ferin- 
d-o de josnicia conventionalismului sau 
a stridentei. Povestirile lui sint totdeauna 
tragice: sint acelea ale unui esec sau ale 
unei distrugeri umane; sensul e totdeauna 
elevat, umanist. 

Nobletea sa e nu numai a filozofului, a 
omului de opinie socială angajată, a unui 


După două decenii 
de carieră glorioasă, 


Joseph Losey e pentru publicul românesc 


«Accidentul» sau cruzimea rafinamentului 


intelectual şi artist distins, dar și a unui 
artizan. Are virtuțile unui slefuitor de dia- 
mante. Într-adevăr igi dirijează singur 
toate elementele cadrului (care are în- 
tr-adevăr vibrația unui diamant savant 
slefuit) încit isi exasperează adesea pro- 
ducătorii cu pedanteria execuției. 


Un tinăr de 58 de ani 


Virtutile acestea ale travaliului tenace, 
aducător de rezonanțe seducătoare, ne 
fac să ne gindim la acei realizatori mae- 
stri artizani care au adus cinematografului 
denumirea de cea de-a 7-a artă. 

Dură și acaparatoare trebuie să fie 
munca unui asemenea artist! Atit pentru 
el cit și pentru colaboratorii săi. Dar 
opera, odată născută, are acel nimb de 
frumusețe misterioasă care subjugä. Chiar 
dacă scenariile nu sint intotdeauna la 
înălțimea realizatorului (Losey nu-și scrie 
scenariile, le supervizează doar, adesea 
a realizat si lucrări literare mai slabe; 
chiar «Accidentul», ca scenariu, nu mi se 
pare nici original, aşa cum s-a spus, nici 
deosebit de valoros), realizarea e mult 
deasupra. Chiar dacă condiţiile realizării 
au fost vitrege și ingerintele și-au lăsat 
amprenta murdăriei, meschinăriei și jos- 
niciei cenzorilor. Cit de recunoscători 
trebuie să-i fim lui Losey că ne aminteşte 
aceasta printr-un triumf al perseverentei. 

Cind am văzut primul său film am crezut 
că mă aflu in fata lucrării unui tînăr reali- 
zator, inovator prin densitatea mesajului, 
prin rigoarea expresiei, prin simplitatea 
directă și cuceritoare. Am aflat apoi că 
tinărul are 58 de ani și e autorul a peste 
22 de filme. Mi-am amintit atunci că arta 
adevărată nu înnobilează numai ci și inti- 
nereşte. Cu condiţia să nu-i negi virtutea 


Savel STIOPUL 


«0 revelaţie). 


«Slujitorul» sau servitutea puterii 


filmul e o lume 


iar lumea e un film 


Academicienii 


La a 190 a aniversare a Academiei 
Americane de Arte si Stiinte au fost 
alesi ca noi membri Charles Chaplin, 
Orson Welles si Duke Ellington. A 
trebuit cam mult timp tärii filmului si 
jazz-ului ca sá-si cinsteascá marii 
artisti; in Franta René Clair e acade- 
mician de o viatá iar in Anglia Beat- 
les-ii au fost innobilati nu mult timp 
dupá ce au implinit majoratul. 


Moliére contesteazá 


Peste 150 de actori belgieni de teatru 
si film au manifestat in fata Ministeru- 
lui Culturii din Bruxelles pentru a cere 
condiții de lucru mai civilizate. Pe 
pancartele demonstrantilor se putea 
citi: «Nimic nu s-a schimbat de la 
Moliére încoace». «Nu există cultură 
fără scene și filme». 


O cifră halucinantă 


Revenind în Franţa, de la Hollywood 
şi Oregon, unde a turnat «Kermeza 
Vestului», Jean Seberg a făcut această 
declarație care dă de gindit: «Dacă tin 
ca fiul meu Diego, care are șapte ani, 
să-și facă studiile în Franţa, e pentru 
că în Statele Unite 50%, dintre elevi se 
droghează». 


Papa Doc a cîștigat procesul 


Preşedintele Republicii Haiti, doc- 
torul Francois Duvalier, s-a conside- 
rat grav ofensat de filmul «Comedian- 
tii» după piesa lui TennesseeWilliams. 
Scenariul, susține Duvalier, (supra- 
numit și «Papa Doc») este o satiră 
odioasă la adresa regimului politic 
haitian. El i-a dat în judecată pe inter- 
pretii Richard Burton, Liz Taylor, Peter 
Ustinov, Alec Guiness si pe regizorul 
Peter Glenville. Președintele a obținut 
1 franc despăgubire — daune interese. 


Hobby-ul lui Fernandel 


Fernandel și-a amenajat un muzeu 
personal la proprietatea sa din Carry- 
le-Rouet. Exponatele păstrate cu pio- 
șenie de regele risului sint costumele 
pe care le-a purtat în toate rolurile 
prestigioasei sale cariere. Fernandel se 
poate reintilni dintr-odatá cu toate 
personajele cărora le-a dat viață, desi 
încă nu e timpul ca să trăiască din 
amintiri: Christian Jaque i-a propus 
lui Fernandel să joace alături de Gino 
Cervi în a șasea ediție a serialului «Don 
Camillo». 


——— 
O sutá de milioane 
— 


Cinematografele si teatrele bulgare 
sint vizitate anual de peste 100 milioane 
de spectatori. În anul 1944 numărul 
spectatorilor era de 13 milioane. 78 de 
filme bulgare au primit 125 premii 
internaționale. 


44 


balada 
unui marinar 


«Balada despre Behring» se intitulează 
noul film sovietic la care lucrează în mo- 
mentul de față tînărul regizor G. Frolov la 
Studioul «Maxim Gorki». Filmul reinvie 
vremurile depărtate si eroice ale expedi- 
tiilor lui Vitus Behring, ofițer al flotei ruse, 
care între anii 1725—1743 s-a aventurat 
printre gheturile nordului spre Alaska, des- 
coperind strimtoarea ce îi va imortaliza 
numele. În rolul lui Behring — actorul li- 
tuanian Karl Sebris. 


Matadorul picturii: Goya-Banionis 


balada 
unui pictor 


Revista «Sovietski Ekran» a publicat re- 
zultatele anchetei ei menite să desemneze 
pe cei mai populari actori sovietici ai anu- 
lui 1969. 

Pe locul întii figurează Ludmila Ciursina, 
cunoscută la noi din «Primăvara pe Oder» 
si din serialul TV «Riul întunecat». Dintre 
actori, favoritul numărul unu e Oleg Stru- 
jenov, iar pe locul doi a fost desemnat 
Donatos Banionis. Ludmila Ciursina si Do- 
natos Banionis — cununa de aur şi cununa 
de argint — sint parteneri în «Goya», co- 
producție sovieto-germană. Regia acestei 
ecranizări după romanul lui Feuchtwanger 
aparține lui Konrad Wolf (R.D.G.). 


Pepa în versiune rusá—Ciursina 


Sandie Shaw s-a incálfat! 


o recunoasteti 
sau nu? 


Dacă n-o retunoasteti dintr-o ochire este 
pentru că s-a incälçat. Pe vremea cind se 
lansa cu «Păpușa» ei la festivalurile de muzică 
ușoară și pe la concerte, Sandie Shaw páset 
cu dezinvoltură și descultá pe scindura sce- 
nei. Acum, intoarsá din turneele de pe 
continent, a inceput sá «se imbrace»: au 
apărut ciorapii si pantofii. A mai apărut și 
interesul pentru cinema: măcar un scurt 
metraj cu citeva melodii ce-i stau la inimă. 
Filmuletul este in curs de realizare la 
Londra. 


cu toate pinzele 
spre sofisticare 


La Florenţa, în fastuosul palat din seco- 
lul XV al familiei Pitti,conceput ca o sfidare 
față de palatul Medici, într-o sală învecinată 
cu colecţiile de picturi ale lui Rafael Sanzio, 
a avut loc o manifestare tipică secolului XX: 
o prezentare de colecții de modă. Unicul 
manechin al rochiilor de voal asimetrice și 
al mantourilor cu blană și lac este o vedetă 
de film, Monica Vitti. Intelectuala cinema- 
tografului italian, cu degetul în gură, po- 
zează cuminte în rolul unui «trup» de ma- 
nechin. Dacă așa e moda, dacă si Raquel 
Welch a prezentat colecţii frantuzesti... 


La dolce Vitti 


o dragoste 
de sezon 


Scurta intilnire = «Scurt anotimp». 


Renatto Castellani «inova» acum 17 ani 
în materie de film shakespearian turnind 
«Romeo și Julietta» în aer liber, în decor 


natural, la Verona. Filmul pe care l-am gäz- 
duit si pe ecranele noastre avea ca inter- 
preti pe un tinär actor, pe atunci abia de- 
butant promițător, Laurence Harvey, si pe 
Susan Shantal. 

Castellani este obsedat de atit de dure- 
roasa poveste de dragoste a celor doi tineri, 
proiectată pe fundalul unei lumi învrăjbite 
$i intolerante. Versiunea 1970 a lui «Romeo 
şi Julietta» se petrece însă la Roma,unde 
doi tineri, străini, îndrăgostiți si puri, au 
de înfruntat o lume ostilă, multă neïnçele- 
gere și persecuții din partea celor din jur 
Ei sint astăzi la Roma victime,nu ale unor 
prejudecăți de familie sau de castă, ci ale 
unei situații tulburi dominată de deztin- 
tuiri, patimi si viciu. 

Pia Degermark (interpreta Elvirei Madi- 
gan) va fi Julietta zilelor noastre,iar Romeo 
il va avea ca interpret pe actorul englez 
Christopher Jones. Filmul se va chema «Scurt 
anotimp» și singura declarație pe care rea- 
lizatorul lui a făcut-o pină acum presei a 
fost următoarea: «Zeffirelli poate fi linis- 
tit pentru julietta lui. El mai păstra din 
epocă întregul cadru, precum şi ceva din 
legendă. Eu am luat de la Shakespeare doar 
o sugestie dramatică». 


Sofia 
sofisticată 


Plebeiana Sophia, napoletana guralivă și 
plină de naturalete, in postura sofisticată a 
Seherazadei din «O mie si una de nopți». 
Această nouă Sophie Loren nu va apare în 
nici un film: este Sophia Ponti din realitate 
cu un turban-perucă pentru seară, semnat 
de vestitul coafor Alexandre. În ultimul film 
pe care îl turnează — «Soţia preotului» — ea 
continuă să aibă un rol pe măsura tipului 
care i-a adus popularitatea: e o femeie plină 
de temperament, îndrăgostită de un preot 
(Marcello Mastroianni) cu care vrea neapă- 
rat să se mărite. Şi cind Sofia vrea ceva 


Cine-verite 


Solidaritate cu Pieile Roșii 


Marisa Hell este o actriță în plină ascen- 
siune, mult solicitată dar — mărturisește 
ea — suferă de luciditate și autocontrolul 
o face să se intristeze după fiecare film 
prost în care este chemată să joace. «Eu 
sint prea normală, în timp ce multe filme 


de azi mizează excesiv pe anomalii. De 


aceea, cum termin un film, mă retrag undeva, 
într-o mică localitate uitată de lume, de 
preferință si fără sală de cinema, ca să mă 
dezintoxic». 


Marisa Mell: alergicá si alergizantà 


Între Seherezada celor 1001 nopti... 


Sanvisuri cu diamante 


Actorii, mimi ai atitor personaje, sint la rindul lor mimati, ba uneori dau nastere 
unei adevärate furii de mimetism: capetele fani-lor devin pletoase sau rase dupä chipul 
si ásemănarea «idolilor», picioarele se descoperă sau se acoperă cu pantaloni de catifea 
ca ai beatles-ilor, prilejuind îmbogățirea negustorilor de textile. De aici si pină la ideea 
de a face din vedete oameni-sanvis pentru publicitate — e adevărat, sanvisuri cu diamante 
— nu era decit un pas. Joan Crawford și-a închiriat frumosii ei dinți albi pastei «X». Dali 
— suprarealistul devenit hiperrealist — și-a inchiriat mustätile în formă de coarne si 
figura uluită fabricii de ciocolată «Lanvin»: cel care spunea «trebuie să dăm societății 
un teribil șut în piciorul drept» apare în reclame lăsînd să-i scape din gură nu un cuvint 
ce va deveni celebru, ci un baton de ciocolată ce se vrea celebră. Averty, însuși Averty 
şi-a pus geniul in slujba pantofilor: pe ecranele decupate în pătrăţele o mică zînă, Dandie, 
atinge cu bagheta ei magică pantofii ce încep să strălucească. 

Vedetele pot să facă vinzare la orice, chiar și la idei, ele pot lansa nu numai moda 
imbrácámintii, dar si stilul gindirii. În S.U.A. exista printre elevi un puternic curent 
de a părăsi școlile, pină cind cintáretul Lou Rowls a început o cruciadă personală pentru 
a-și convinge fan-ii să continue studiile. Rezultatul: Congresul american l-a citat iar 
statul California a proclamat «O zi Lou Rowls» în semn de recunoștință. Ba chiar cinti- 
retul a fost importat in Marea Britanie, care a inițiat un program TV «Rămii la şcoală». 

Apropo de televiziune, O.R.T.F. -ul francez a dat cea mai strălucită probă de forta 
de propagandă a ecranului. Într-o seară s-a lansat un apel: cine vrea să contribuie cu 
cinci franci în folosul cercetării medicale, să stingă pentru cinci secunde televizorul. 
Răspunsul: curentul electric a scăzut în clipa următoare cu 900 000 kw iar 3 600 000 
francezi obosiţi și-au legat sireturile, și-au pus hainele, au pornit la primăriile de cartier 
si au stat la coadă ca să depună 15 milioane de franci. La Nisa, Mireille Mathieu încasa 
banii; Mireille Mathieu,care a demonstrat că nu e numai o voce, ci că are ceva de spus, 
a făcut un turneu în toate orașele Franţei vorbind, militind, făcînd propagandă pentru 
această nobilă cauză medico-socială. Shirley Mac Laine, fantezista, trăznita Shirley, a 
mers mai departe, tinind discursuri pentru drepturile politice, iar Jane Fonda a mers 
chiar mai departe — la închisoare; pentru că alături de Pieile Roșii a luat parte la ocuparea 
unui fort. 

Într-un recent film american,un cintäret era folosit in campania electorală ca momeală. 
Mai tirziu, «idolui»,conştient de fota sa, va dirija alegátoriijn favoarea sa,devenind Prese- 
dinte al Statelor Unite. E adevărat, în realitate vedetele nu au ajuns la Casa Albă: ele 
sint doar — așa cum spune cinic John Lennon — «mai populare decit Isus Hristos». 


Maria ALDEA 


un vînt 
proaspăt 


Katharine Ross: contraofensiva tinereții 


«Cind am văzut-o prima oară, scrie un 
jurnalist american, nu am identificat-o cu 
o actriță. Purta mocasini şi bluză bleu. 
Puteai crede că e o studentă care se duce 
la tenis si surisul ei spunea, nu fără umor, 
cit i se pare de caraghios ca atitia reporteri 
şi fotografi să se deplaseze pentru ea. Altă 
dată, cînd i s-a oferit o orhidee verde, — 
foarte rară — a avut același aer simpatic 
si putin amuzat. Am înțeles că eram in fata 
unei noi rase de vedete hollywoodiene». 

Şi iată că prototipul acestei noi generaţii 
de actori a impus în contractul ei o clauză 
neașteptată: nu va juca în scene erotice. 
Studiourile au acceptat condițiile «stranii» 
ale Katharinei Ross. Prezenţa ei tînără si 
tonică, atit de apropiată de tipul ei real, 
din «jocuri», «Laureatul», «Butch Cassidy», 
«Willie Boy» a adus prea multe venituri 


O voce si o conștiință 


bărbatul 
elegant 
poartă 


Cämäsi din țesături tip TERCOT: 67% Terom 33%, Bumbac 


RECOM 


e Stabilitate dimensională e Sifonabilitate redusă e Durabilitate mărită e Întreţinere usoară 


nr.7 
ANUL VIII (91) 


revistë lunara 


de cultură 


cinematografică