Revista Cinema/1990 — 1998/011-CINEMA-anul-XI-nr-4-1973

nr. 4 
Anul XI (124) 


revistă lunara 


de cultură 


inematografica 
Bucuresti-aprilie 1973 


- 
- 
- 
~ 
B 
- 
- 
- 


CAN 


În acest număr: 


Cinefilii « 


S 


CINEMA 


nt 
Anul XL nr.4 (124) aprilie 1973 
—— n —H— Ü(À— 
Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


Coperta | Coperta IV 
Amza PELLEA, actorul unor mari Maria ROTARU: actriță la Teatrul 
creaţii: Decebal, Mihai Viteazul, Ipu, din Ploieşti, cunoscută de specta- 
Petrescu (din «Puterea si Adevá- torii nostri din «Canarul si viscolul», 
rul»), creatorul unui personaj inedit: O vom revedea în curînd în filmele 
Nea Mărin. În viaţa civilă, directorul «Ceața» de Al. Şiperco şi VI. Po- 
Teatrului Naţional din Craiova pescu Doreanu si «Departe de Tip- 
perary» de Titus Popovici, Petre 
foto: A. Mihailopol — Sálcudeanu și Manole Marcus. 


foto: A. Mihailopol Din sumar: 


ÎN DEZBATERE, FILMUL ROMÂNESC: 


Anchetă 


3 e Cinefilii de la Uzinele Vulcan despre personajele filmelor noastre — Valerian Sava. 
28 e 7 actori în căutarea personajului: Mircea Albulescu, lon Besoiu, Octavian Cotescu, 
Gina Patrichi, Amza Pellea, Irina Pet , Silvi E n E 
in richi, Am e rina Petrescu, Silvia Popovici Cal mai jrügi 


Personajele filmelor noastre... personaj al cinefililor 
de la Vulcan 


26 e ..intre autenticitate si confectie — Dan Comşa 
26 e Despre lucruri care nu sint dar ar merita să fie — /u/ian Mihu 
27 e Un personaj se naşte ca un om: în dureri — Malvina Ursianu 


S.O.S. Cronica de film! 


Păsăreşte, despre filme — Valentin Silvestru 
În căutarea unui cinematograf — Radu Georgescu 


Dezbaterea continuă nu SE des dum 


24 e ..petema scenografiei. Ráspund: //eana Oroveanu, Miruna Boruzescu si regizorul lulian Mihu filme grave 
Tribuna creatorilor 


46 e Regia, o profesiune suspectä? — Lucian Bratu 
47 e Scenaristul, incorigibilul nemulțumit? — Constantin Stoiciu 


«Fericii cei bogat» 
Artistul tot mai cetățean — Aurel Bădescu : 
Fárá titlu — Ge/u lonescu 
A avea sau a nu avea o școală cinematografică — Ecaterina Oproiu 
B.B. contestată de Bardot si Olivier își supravieţuieşte — Mircea Alexandrescu 
Parodia = un cinema la puterea a doua — D.I. Suchianu 
Cartea de film: «Fascinatia cinematografului» de Victor Iliu 
Cum arătau ochii lui Hamlet? — Teodor Mazilu 


128882 
ecoc0000 


A refuzat Oscarul 


ACTORUL ca un 
protest politic 


42 e Victor Rebengiuc: Eu sint actor. Atit — interviu de Eva Sirbu 
44 e Ingrid Bergman si dulcea ei seriozitate — D./. Suchianu 


12 e «Veronica» — Dan Comsa 
13 è Elisabeta Bostan; «Nu am orgolii, am doar ambiţii» — interviu de Alice Mănoiu 

= i 
15 e «Atentatul» — Mircea Alexandrescu Mitul B.B. 
16 e «lakov Bogomolov» — Viore/ Bindea $ 
17 e «Cowboy» — Gelu lonescu — de 
18 e «Alfred cel Mare» — Octavian Macavei Teantate 
19 e «Ucideti oaia neagrá» — Dan Comsa 
20 e «Ce se întîmplă, doctore?» — Florica Ichim 


TELEVIZIUNE 


48 e Privind o privire: Comentatorul-animator — A/. Mirodan 
49 e Telesfirsit de săptămînă: Gala iunilor — Călin Căliman 
50 e Telereporter: Stark de la radio la tv. — N.C. Munteanu 
51 e După Monte Carlo: Pledoarie pentru vedetă — interviu cu Dinu Săraru Seriozitatea ei 


de mare 


CINEMATECA actriță 


52 e Dezbaterea continuă: Soluţiile depind de noi — Dumitru Fernoagă 


PANORAMIC ROMÂNESC 73 


57 e «Veronica»: Voci în beznă — Eva Havaş 
58 e «Despre o anume fericire» — fişa filmului 


EE ii. MĂ, A Primul musical românesc 


jucat şi cîntat 
de copii 


41 e Varsovia: Ecranizări, ecranizări, ecranizări... — Wieslawa Cziepinsks 
56 e Hollywood: «Momente» ale Oscarului '73 — Mike Kess 


(Trebuie să actionäm pentru a fäuri un om cu 
cunostinte multilaterale, capabil să înţeleagă, să 
interpreteze si să folosească just legile obiective ale 
dezvoltării sociale în fiecare etapă a evoluţiei socie- 
tätii, să acţioneze cu fermitate pentru transformarea 
revoluţionară a lumi». 


Nicolae CEAUȘESCU 


Cinefilii 
de la Uzinele ' Vulc: an 


Ay 


f Diese 
T. ee E "TE bcd 


despre 


P" d 


personajele filmelor noastre 


1. Ce personaje 
2. Ce personaje 


ferat, dimpotrivá, maxima mo- 
bilitate a cercetárii apelind 
la «subiecți din toate «colțurile uzinei 
— membri ai Cineclubului «Cine-Vul- 


În sondajul de față, nu ne-am - 
impus o lege a unităţii de loc, 
Nema de timp si de spațiu. Am pre- 


ati reţinut? 


credeţi că lipsesc din filmele românești? 


cam, strungari ai Secţiei «mecanicul șef, 
elevi ai Grupului școlar, ingineri de la 
Serviciul tehnic, cadre de conducere, 
administrative s.a.m.d. 

Datá fiind natura mai limitatá a temei, 
conlocutorii au fost mai putini la numár, 
dar si de data aceasta într-o compoziție 


— credem — cuprinzátoare si echili- 
bratá. Cei 54, care au binevoit sá rás- 
pundá la intrebári, sá completeze si sá 
restituie chestionarele primite, sint dupá 
cum urmeazá: 


9 


3 


in dezbatere, filmul românesc 


Cinefilii 
de la Uzinele Vulcan 
despre personajele 


filmelor 


noastre 


22 — muncitori 

17 — tehnicieni 

4 — ingineri 

6 — personal tehnico-administrativ 


40 — bărbați 
12 — femei 


9 — sub 20 de ani 

16 — între 21 si 30 ani 
13 — între 31 si 40 ani 
12 — între 41 si 50 ani 
1 — peste 50 ani 


Un număr de 2—5 «subiecţi» n-au men- 
tionat virsta, sexul, ocupația sau numele. 


in «Pădurea spinzuratilor» și în celelalte 
filme». Actorul este astfel substituit per- 
sonajului și văzut ca erou al tuturor filme- 
lor în care a apărut. Nu este vorba doar 
de faptul — explicabil — că numele unui 
personaj sau altul a fost uitat. În aseme- 
nea cazuri, e firesc ca eroul să fie indicat 
prin numele interpretului. Mai multe ches- 
tionare nu conţin însă decit nume de 
actori. Deși nu asemenea răspunsuri sînt 
cele mai caracteristice, ele nu pot fi igno- 
rate. Implicatiile psiho-sociologice ale a- 
cestor suprapuneri de planuri în constiin- 
fa unor spectatori de film merită atenţie, 
ca un semnal folositor în ordinea preocu- 
părilor culturii cinematografice și educa- 
tiei prin film. Cineva își aminteşte numele 
unui singur actor si, rugat să facă preci- 
zări, nu poate cita nici titlul filmului în 


Marin Stan (strungar): «Eu văd în Mihai un simbol al luptei pentru 
independență» («Mihai Viteazul») 


Loam ERREURS IES ID 
Dificultăţi 
CR PT ERIS SM NE a DEE UI 


Primul obstacol de care ne-am izbit a 
fost dificultatea pe care unii dintre inter- 
locutori au resimtit-o în a face distincţia 
între personaj și actor. Chiar un membru 
al Cineclubului răspunde la întrebarea «Ce 
personaje ati retinut?» astfel: «Rebengiuc 


1. 


1. Mihai Viteazul. 16 din cele 54 de 
răspunsuri conțin formulări ca: «Persona- 
jul Mihai Viteazul — Amza Pellea» sau 
«Amza Pellea din Mihai Viteazul». La par- 
tea a doua a întrebării — prin ce v-a intere- 
sat personajul? — se răspunde astfel: 
«Mihai Viteazul, simbo! al luptei pentru 
independență» (Martin Stan, strungar, 24 
ani); «Mihai Viteazul este un personaj 
foarte iubit de popor si consider că acto- 
rul Amza Pellea a reuşit să contureze foar- 
te bine trăsăturile luptătorului legendar al 
neamului nostru» (Petru Florea, tehno- 
log, 30 ani); «Mihai Viteazul (Amza Pellea) 


4 


care l-a văzut: — De ce l-ați reținut? — 
Joacă în aşa fel incit omul se distrează. 

În ordinea preferințelor — fiindcă există 
totuși o ordine! — se vor amesteca deci 
personaje istorice cu alte «personaje», ca 
Florin Piersic sau Jean Constantin. Vom 
începe, totuși, prin a extrage din chestio- 
nare numele personajelor propriu-zise, în 
ordinea frecvenţei cu care sint citate, lă- 
sind personajele-actori la sfirşitul listei. 


Ce personaje aţi reținut din filmele româneşti 


si prin ce v-au interesat ele? 


— adevăr istoric, caracterizare complets 
jocul, în întregime» (Constantin Onic 
inginer, 28 ani); «Mihai Viteazul — măreț 
patriotism» (anonim). 

2. Monica din «Drum in penumbră». 
10 din chestionare, cele mai multe de pro- 
venienté feminină, consemnează opțiunile 
în felul următor: «Personajul feminin din 
«Drum in penumbră» pentru autenticitate 
şi actualitate» (Elena Nicorescu, inginer); 
«Margareta Pogonat in «Drum în penum- 
brá» — am avut impresia câ am trât si eu 
ceva de felul acesta» (Ileana Chirică. de- 
senator tehnic); «Monica — Margareta 


[41] 


"m 


Pogonat din filmul «Drum in penumbrá» 
— mi-a plácut zbuciumul personajului im- 
binat cu dorinta de romantism, felul in care 
gáseste de cuviintà sá rezolve impasul pe 
care viața i l-a creat» (Elena Popa, tehni- 
cian proiectant) Se remarcă însă si opinia 
unui bărbat: «Am reținut în mod absolut 
aparte personajul feminin din «Drum în 
penumbră». Rolul Margaretei Pogonat ca- 
pătă dimensiuni enorme de stări sufle- 
testi reale, trăite in epoca noastră, fără să 
fie condamnat că e sortit demodării» 
(lulius Preda, muncitor, 43 ani). 

3. Decebal. Personajul principal din 
filmul realizat cu mai multi ani în urmă nu 
a fost uitat si e menționat, în fruntea listei, 
de 6 ori: «Decebal din filmul «Dacii»; 
«Eroul principal din filmul «Dacii» (rolul 
lui Decebal). Caracterizările sint lapidare 
«Decebal, primul personaj din istoria de 
glorie a neamului» (Stefan Petrulian, in- 
giner, 35 ani); «Decebal, din «Dacii», a 
fost primul nostru conducător şi e bine 
jucat» (Marin Stefan , lácátus, 26 ani). E 
singurul caz in care disocierea dintre per- 
sonaj si actor se află într-un stadiu avan- 
sat. Interpretul e aproape uitat. Un singur 
răspuns indică: «Amza Pellea din «Dacii» 

4. «Personajul principal» din «Pu- 
terea si Adevărul» persistă in prim plan 
in memoria a 5 din cei 54 de conlocutor 
«Autorii au analizat personajul principal 
într-un spirit de înaltă echitate şi adevărat 
dramatism» (Aurelia Mihalache, dactilo- 


tine menţiunea: «Rolurile lor au fost inter- 
pretate foarte bine, drept care m-au im- 
presionat» (Radu Nicolae, activist, 45 ani). 

6. Petrescu din «Puterea si Adevä- 
rul», remarcat de 4 ori, este singurul din- 
tre personajele filmului căruia i se reține 
numele: «Petrescu din «Puterea şi Ade- 
vărul», pentu că prin personalitatea, prin 
spiritul de gindire al acestui Petrescu se 
realizau multe lucruri adevărate» (Victo- 
ria Păun, elevă, strungárità). 

«Puterea si Adevărul» este astfel sin- 
gurul film din care sint citate, mai insis- 
tent si la loc de frunte, mai multe perso- 
naje, aflate într-o relaţie dramatică. 

7. Dem Rădulescu devine el însuşi 
«personaj» pentru 8 din cei 54 de partici- 
panti la anchetă. Cei mai multi dau numele 
actorului fără să-l insoteascä de nici o 
explicaţie. Doar unul din cei 8 precizează: 
«Dem Rădulescu — m-a impresionat si 
mi-a plăcut cum şi-a jucat rolul în filme 
româneşti ca «Astă seară dansăm în fa- 
milies, felul lui de exprimare foarte hazliu» 
(Grigore Daraban, elev, 17 ani). Ciţiva a- 
Gaugă titlurile filmelor «Explozia» si 
«BD». Apropo de ultimul film citat, 
cineva face o caracterizare a cuplului Dem 
R&dulescu— Jean Constantin, în urmäto- 
rii termeni: «Asta ii caracterizeazá pe ro- 
mâni — umorul fin. Ei (actorii — n.n.) ştiu să 
scoată anumite lucruri în relief și să nu se 
prindă toti. Bat apropouri. E un film la care 
te relaxezi» (Ileana Chiric, desenator teh- 
nic) 


Elena Nicorescu (inginer): «M-a cucerit autenticitatea personajului 
feminin» («Drum în penumbră») 


grafá); de două ori e citat trioul din cen- 
trul filmului, de fiecare dată in aceeas 
ordine, o dată cu incercarea de a-l defin 
«Cele trei personaje principale din «Pu- 
terea şi Adevărul», interpretate de Mircea 
Albulescu, lon Besoiu şi Amza Pellea 
prin tipurile caracteristice şi abnegatia lor 
pentru realizarea unor planuri prea indr&z- 
nete pentru vremea respectivă» (Come 
Radu, inginer, 24 ani). În fine, eroul este 
separat si detaşat din context astiek sin 
«Puterea şi Adevărul» — Mircea Albu- 


lescu, pentru veridicitates redéra unei pe- 
rioade istorice, realismul personajului, 
complexitatea caracterulu său demitifi- 
cat, dar fără a f totus foarte comun» 
(Constantin Onica, inginer, 28 ani). 


5. «Personajul comuniste din «Pu- 
terea si Adevărul» este cenumirea gene- 
nică pe care o capătă rolul lui lon Besoiu 

nul din răspunsurile care il mentio- 
nează: «Am retinut in mod deosebit per- 
onaju! comunist din filmul «Puterea si 
Adevéruls în interpretarea actorului lon 

oiu, inegalabil, cu treceri dramatice de 
a o stare sufletească la alta» (lon Vintilă, 
trungar, 35 ani). Altădată e pomenit în 
cuplu: «lon Besoiu si Amza Pellea în fil- 
mul «Puterea si Adevărul», al treilea per- 
sonaj fiind lăsat de-o parte. Unul dintre 
chestionarele care îi citează pe toti cei 
trei interpreti ai rolurilor principale con- 


3 


8. Jean Constantin. 7 spectatori citea- 
ză ca «personaj» memorabil pe companio- 
nul lui Dem Rădulescu din «Explozia» si 
«B. D_x «Cei doi actori au fost foarte co- 
mici în «Explozia» (Livia Popescu, proiec- 
tant) Cim totuşi si separat: «Jean Con- 
stantin în «Explozia», pentru curajul de 
care a dat dovadă» (Virgil C. lloiu, elev, 17 
ani); «Jean Constantin, pentru stilul sáu 
caracteristic si forma sa comică» (Vasile 
Cristescu, strungar, 20 ani); «Jean Con- 
stantin — «B.D.» si «Explozia» — e un om 
popular si se exprimá popular» (Dumitru 
Chiru, strungar, 25 ani). 

9. Ilarion Ciobanu este pomenit de 
6 ori:-«llarion Ciobanu, din «Cu miinile 
curate», are un spirit revolutionar care l-a 
ajutat sá rezolve problemele» (Marin Ste- 
fan, lácátus mecanic, 26 ani); o datä, este 
citat in cuplu cu Sergiu Nicolaescu, din 
acelasi film, fácindu-li-se o caracterizare 
comuná: «Au jucat foarte tragic, cu mult 
talent» (lon D. Petrache, strungar, 18 ani). 
«În «Asediul», Ilarion Ciobanu evocă fi- 
gura unui comunist care luptă pentru bi- 
nele poporului» (Stan Martin, strungar, 
24 de ani). In sfirsit, fără alte precizări: 
«llarion Ciobanu e un personaj cu mult 
gust în interpretare» (Gheorghe Vlădă- 
reanu, vopsitor, 42 ani). 

10. Florin Piersic. Deși sondajul nos- 
tru nu are ca obiect actorul, ci personajele, 


lon Vintilă (strungar): «M-a impresionat dramatismul stărilor 


sufleteşti («Puterea şi Adevărul») 


Florin Piersic apare si el de 4 ori pe lista 
personajelor memorabile: «Florin Piersic 
este o vedetă a cinematografului româ- 
nesc. El și-a dovedit curajul în filme ca 
«Haiducii lui Şaptecai», «Zestrea dom- 
nitei Ralu» si «Explozia» (Grigore Dara- 
ban, elev, 17 ani); «La Florin Piersic, în 
«Haiducii», mă impresionează curajul ris- 
cului, priceperea lui aproape de cascador» 
(Gheorghe Grigore, strungar, 23 ani). E 
remarcat alături de Amza Pellea, în «Mihai 
Viteazul»: «Amindoi artiștii au jucat rolu- 
rile foarte bine, au redat personajele în- 
tocmai imaginaţiei pe care o are spectato- 
rul» (lon Laurian, tehnician, 39 ani). Ci- 
neva își aduce aminte de un film mai vechi: 
«Florin Piersic în filmul «De-aș fi Harap 
Alb». Nu am numărat alte două chestio- 
nare în care sint pomeniti Harap Alb și 
haiducul Saptecai, fără indicarea inter- 
pretului, întrucit aici am înregistrat numai 
mentiunile speciale pentru «personajul» 
Florin Piersic. 


x 
Sint de asemenea citati, de 3—4 ori: 


Stefan Ciobotárasu («Personajul prin- 
cipal din filmul «Asteptarea».. Ceea ce 
m-a interesat mult la acest muncitor cefe- 
rist pensionar a fost felul lui de a munci, 
de a gindi, de a se purta cu cei din jur, dar 
mai ales m-a impresionat puterea lui de 


intelegere si de asemenea romantismul 
său»); 

Margareta Pogonat (de data aceasta 
ea însăși, «originală și expresivă» sau ca 
interpretă în filmul «Zestrea»); 

Sergiu Nicolaescu («Excelent inter- 
pret pentru rolurile de gen, el trăiește rolul 
şi nu uită că este un bun regizor şi deci 
și un bun actor»); 

Ştefan Mihăilescu-Brăila (în serialul 
«Urmărirea» tavind un stil propriu pe care 
și-l păstrează»); 

Amza Pellea (ca atare, «prin origina- 
litatea și stilul lui personal, interpretînd 
cu multă pricepere artistică rolul»). 


Dar iată pînă la capăt întreaga listă de 
«personaje» citate: lon Besoiu, Cornel 
Coman, Liviu Ciulei, Haricleea, Darclee, 
Emanoil Petrut, Colea Răutu, Victor Re- 
bengiuc, Tudor Vladimirescu — citați de 
cite două ori — și Vitoria Lipan, Emil 
Botta, Stela Popescu, lrina Gărdescu, 
Judecătorul din «Pentru că se iubesc», 
Personajul feminin din «Pentru că se 
iubesc», Tinărul din «Canarul și viscolul», 
Caporalul din «Secretul cifrului», Unchiul 
lui Felix din «Felix şi Otilia», Jandarmul 
din «Moara cu noroc», Klapka din «Pădu- 
rea spinzuratilor», Nea Vitu din «Bariera», 
«Fratele Mihaelei Mihai» din «Bariera», 
Mihaela Mihai, Gyórgy Kovacs, Räspo- 
pitul din «Haiducii», Anita din «Haiducii», 


Victoria Păun (elevă): «Puterea binefăcătoare a gîndirii» 
(«Puterea şi Adevărul») 


Aurelia Mihalache (dactilografä): «Ne place să găsim în filmele 
noastre un spirit de înaltă echitate» («Puterea şi Adevărul») 


Dana Comnea, Irina Petrescu, Olga Tudo- 
rache, George Vraca, lon Dichiseanu, 
Sanda Toma, Sebastian Papaiani, Gheor- 
ghe Dinică, Căpitanul Panait din «B.D.», 


Margareta Pislaru, Bátrinul din, «Neamul 
Soimárestilor», Dan Spátaru, H. Nicolaide 
— citati cite o datä. 


2 Ce personaje lipsesc din filmele románesti 
e Sicum ati dori ca să apară ele? 


După cum spunea Marx, «abia muzica 
trezește simțul muzical al omului», iar 
«producţia nu numai că furnizează tre- 
buintei materialul, dar furnizează și mate- 
rialului trebuinta». Asa ne putem explica 
o coincidenţă. Personajele de care spec- 
tatorii isi aduc aminte cel mai bine sint 
tocmai acelea pe care ei le cer în conti- 
nuare, cu prioritate. Sau, pentru a cita 
din aceeași sursă: «problema însăși se 
naște numai acolo unde condiţiile... rezol- 
vării ei există deja sau, cel puțin, sint în 
proces de devenire». 


1. Domnitorii țărilor românești. După 
apariția și succesul filmului «Mihai Vi- 
teazul», sint aşteptate filme, în primul rînd, 
cu Stefan cel Mare și Mircea cel Bätrin’ 
Apoi: Alexandru cel Bun, Vlad Țepeș, 
loan Vodă cel Cumplit, Alexandru loan 
Cuza: «Nu susţin că personaje din trecu- 


tul istoric lipsesc total din filmele noastre. 
Dar eu, de exemplu, aș dori să vizionez și 
alte filme cu asemenea personaje care au 
avut un rol important în consolidarea Ţării 
Românești» (Elena Popa, tehnician pro- 
iectant); «Domnitorii și relaţiile lor cu 
vecinii... Au avut peripeții suficiente» (Ti- 
beriu Anghel, tehnolog principal, 42 ani); 
«Îmi plac paginile din istoria de glorie a 
neamului» (Ştefan Petrulian, inginer, 35 
ani) «Realizarea in continuare a filmelor 
cu domnitori şi conducători ai ţării noas- 
tre care au adus contribuţii importante la 
realizarea naţiunii române» (Radu Cercel 
(1), inginer, 24 ani). 


2. Femeia în diverse ipostaze urmea- 
ză, în ordinea frecvenţei solicitărilor, după 


»— 


Grigore Daraban (elev): «Îmi place actorul cu haz» 
(«Astă seară dansăm în familie») 


in dezbatere. filmul românese 


Cinefilii 
de la Uzinele Vulcan 
despre personajele 
filmelor noastre 


domnitorii țărilor românești. Încurajati de 
sugestiile filmului «Drum în penumbrä» 
conlocutorii noştri scriu: «Aș vrea să văd 
femeia în rol major, nu numai ca decor» 
(Romeo lliescu, tehnician principal, 47 
ani); «Femei in posturi-cheie, puse in fata 
unor dileme pentru care rezolvarea in- 
seamná probleme de viatá si moarte» 
(losif lonescu, tehnician, 36 ani); «Con- 
sider cá nu s-a scris nimic, ca scenariu, 
cu rol principal feminin» (lon Vintilä, strun- 
gar, 35 ani); «Ca in «Love Story», viata 
fetei, ceva real, un caz banal, dar frumos, 
de dragoste» (lleana Chiricá, desenator 
tehnic); «Personaj de film muzical femi- 
nin» (Licá Duda, grafician, 45 ani). 


3. Tinerii romantici. De la punctul 3, 
iesim din determinismul si similitudinile 
mai sus semnalate si consemnám exi- 
gente noi. «Cred cá ne lipsesc persona- 
jele romantice. Stiu cá asta stirneste zim- 
bete, dar este un lucru important. Si iatá 
de ce: tinerii nostri sint foarte realisti, 
chiar prea mult. Este bine sá fii realist, 
dar majoritatea confundá realismul cu ci- 
nismul si asta este urit. Cred cá trebuie sá 
le arátám tinerilor nostri niste personaje 
romantice foarte complexe, sá impletim 
armonios realitatea cu visul şi felul frumos 
şi cinstit de a transforma visele în reali- 
tate» (Aurelia Mihalache, dactilogrată, 23 
ani); «Cu toate realizările de pînă acum 
(«Gaudeamus igitur». «Duminică la ora 
6», «Diminetile unui băiat cuminte», «Strá- 
inul» etc.), tineretul de azi este prea putin 
reprezentat. Trebuie realizate filme făcute 
de tineri, interpretate de tineri şi care să 
reflecte aspiraţiile, munca si distractiile 
tineretului de azi. Realizarea de filme mu- 
zicale, cu soliști și formaţii de muzică 
uşoară, cu tematică bine aleasă — nu ca 
la «impuscäturi pe portativ» (Radu Cercel 
inginer, 24 ani); «Tineri în filme de dra- 
goste care să cinte, să danseze» (Gheor- 
ghe Grigore, strungar, 23 ani). Nota bene: 
sîntem un popor muzical și tinăra genera- 
tie e la fel, prin excelenţă! «Să apară chiar 
și eleve de școală, tineri muncitori ca 
aceia din Uzina Vulcan. Majoritatea per- 
sonajelor să fie tineri, pentru că astfel 
ne putem da seama mai bine de unele 
lucruri reale» (Victoria Păun, elevă strun- 
gäritä); «Ar trebui să se interpreteze s: 
roluri negative ale unor tineri ai timpurilor 
noastre» (Maria Stanciu, tehniciană) 


4. Luptătorul cu sine însuși. «Figura 
comunistului, ca luptător pentru dezvol- 
tarea societății si pentru propria sa desă- 
vîrşire» (Florea Petru, tehnolog, 30 ani); 
«Figura comunistului în etapa actuală, cu 
viața lui și rolul pe care trebuie să-l aibă, 
însă într-un mod plăcut, atractiv, artistic» 
(Ştefan Petrulian, inginer, 35 ani); «perso- 
naje care trăiesc drame de pe urma cărora 
nu-și mai pot reface moralul» (Marin 
Raicu, controlor tehnic, 50 ani); «perso- 
naje pentru care viitorul este încă opac si 
nesigur și de aceea le cere eforturi supli- 
mentare pentru limpezire» (losif lonescu, 
tehnician, 36 ani). 


5. Un om din mulțime. «Personajele 
reale din viață lipsesc aproape total, pen- 
tru că sînt umplute totdeauna cu alte stări, 
care se vede că nu le aparţin» (lulius Preda, 
muncitor, 43 ani); «un personaj care să nu 
fie neapărat un Om mare sau un Mare om. 
Să fie un personaj comun, un om din mul- 


-.. fimea care ne inconjoará, dar investigat 
Şi redat complet, cu tot ce are, bun sau 


6 


Stefan Ciobätärasu in filmul «Asteptarea» 
(lon Vintilá, strungar, 35 ani); «un veritabil 
muncitor, cu eforturile si realizárile lui, 
dar si cu greutätile si durerile nerealizärii 
complete» (Victoria lonescu, geofizician); 
«ar trebui sá apará personaje negative, 
prin care sá se combatä cazurile de abu 

zuri, delapidäri, viata de huzur, cazuri care 
sint date aproape zilnic in presă (Vasile 
Ghiserel, funcționar, 47 ani). 


7. Jean Constantin. E actorul cel mai 
des citat printre «personajele» care lip- 
sesc: «personaj de film de comedie, ro! 


Papaiani este un actor bun și nu a apărut 
în prea multe filme»; «să apară în filmele 
de dragoste, nu numai in filmele polițiste». 


10. Irina Gárdescu. «Cred că Irina Găr- 
descu ar fi în stare să joace rolul unui 
personaj ca Scarlett O'Hara» (lulius Preda, 
muncitor, 43 ani). 


Urmează în ordinea solicitărilor: 


Eroi indrágiti de copii («personaje pe 
care să le îndrăgească copiii, cum au fost 
în filmul «Prieteni fără grai»); 


Stefan Petrulian (inginer): «Urmăresc personajele din istoria de glorie a neamului» 


rău, dar absolut complet. Se pot intilni 
însușiri şi ginduri unice, caractere com- 
plexe și tocmai acestea ni se par intere- 
sante, nu numai pentru realizarea unor 
roluri de performanţă» (Constantin Onica, 
inginer, 28 ani); «omul de pe stradă, cu 
ticurile şi moravurile lui» (Aurel Stoicov, 
rabotor, 20 ani). 


6. Muncitorul veritabil. «Nu apar în 
filmele românești personaje de muncitori 
— cu excepția personajului interpretat de 


(«Dacii») 


principal Jean Constantin» «să i se re- 
partizeze actorului Jean Constantin rolu- 
rile principale din filmele comice; Jean 
Constantin — în roiuri principale!» 


8. Ştefan Bănică e solicitat pentru 
viitor ca «personaj de film» de către Radu 
Nicolae, activist sindical, 45 ani, Alexan- 
dru Lisandru, elev, 17 ani, si lon Ştefă. 
nescu, cazangiu, 32 ani. 


9. Sebastian Papaiani: «Sebastian 


Eroi de comedie («aș vrea să văd eroi 
ca în filmul «Astă seară dansăm în familie» 
— mai multe comedii muzicale»); 


Eroi de serial polițist («doresc să fie 
creat un personaj de polițist care să alcă- 
tuiască eventual o suită de filme»); 


Eroi de filme de aventuri («filme de 
aventuri, în care personajele să fie eroi ai 
zilelor de tristă aducere aminte sau din 
zilele noastre»); 


«Mihai Viteazul» se află în stadiul 
distribuţiei mondiale. Casa «Colum- 
bia» a investit pentru reclama sa un 
milion de dolari, anticipind un număr 
de 300-500 milioane spectatori. Fil- 
mul a rulat in 16 ţări si a fost dublat în 
engleză, rusă, franceză, germană, ita- 
liană, spaniolă, polonă, cehă, arabă 
japoneză 


În India şi în Alger au avut loc re- 
cent «Zile ale filmului românesc» în- 
trunind bogate selecţii de filme artis- 
tice şi de scurt-metraje. 


La Helsinki a avut loc o gală a 
filmului românesc cu «Puterea și Ade- 
vărul». 


Recent la Klagenturt, în Austria, 
au avut loc zilele filmului românesc, 
prezentind un larg evantai al producţiei 
noastre din ultimii ani («Răscoala», 
«Harap Alb», «Neamul Şoimăreştilor», 
«Darclée», «Zodia fecioarei», «Balul de 
simbătă seara», «Virstele omului», 
«Golgota», «Pădurea spinzuratilor»), 
program completat de o serie de scurt- 
metraje reprezentative («Soarele ne- 


Filmul românesc în lume 


gru», «izvoare», «Eternul feminin», 
«Clepsidra», «Carnaval», «Întoarcere 
în viitor»). 


Recent, la Haga, filmele «Mihai 
Viteazul», «Puterea si Adevărul», «Fe- 
lix si Otilia», «Amintiri bucureștene», 
„Amintiri din copilărie», «Cu mîinile 
curate» au reprezentat cinematografia 
noastră împreună cu șase scurt me- 
traje. 

e 


«Zilele filmului románesc» in Marea 
Britanie» Din program fac parte: 
«Mihai Viteazul», «Puterea si Ade- 
várul», «Felix si Otilia», Nunta de 
piatrá», «Amintiri bucurestene», «Cu 
miinile curate, «Amintiri din copilä- 
rie». 

e 


Va urma o säptäminä a filmului 
románesc la Bochum (R.F. a Germa- 
niei). 

e 


«Veronica», ultimul film al Elisa- 
betei Bostan, a fost cumpárat de so- 
cietatea englezá «Robert Melin Limi- 
ted» incá inainte de a intra pe platou, 
doar pe baza prestigiului international 
al peliculelor realizate de autoare pinä 
acum. 


Afisal australian pentru 
«Mihai Viteazul» 


in dezbatere. filmul românes 


Cintáreti de seamă («viaţa romantatä 
a lui George Enescu și a lui Ciprian Po- 
rumbescu» — «Cinta la Stupca o vioară»), 


Se mai simte lipsa următoarelor «per- 
sonaje»: Vasilica Tastaman, Stela Po- 
pescu, «trebuie scris un scenariu special 
pentru Margareta Pogonat», «personaje 
de acum 300 de ani, portul dinainte, felul 
lor de viață», «țărani din secolele XVI— 
XVIII, härtuiti de asuprirea nobilimii şi de 
cotropitori, căpetenii de haiduci şi revo- 
lutionari ca Gheorghe Doja, Avram lancu, 
Horia, Cloşca, Crișan și alții», lancu Jianu, 
haiducul Tunsu, Nicolae Bălcescu. Gheor- 
ghe Marinescu, George Coșbuc, Traian 
Vuia, «oameni din trecut care locuiesc în 
case sărăcăcioase», Anton Lupan din ro- 
manul, «Toate pinzele sus», «intoarcerea 
fiului risipitor», «Moartea lebedei» de lon 
Grecea, «Andy Herescu şi chiar Amza 
Pellea din filmul Dacii», Dan Spătaru, 


Marin Stefan (lăcătuș): «Admir întruchiparea spiritului revoluționar» 
(«Cu mîinile curate») 


Livia Popescu (proiectant): «Avem actori comici de talent» 
(«B.D. la munte si la mare») 


Post-scriptum: Multumim si pe aceastá 
cale tovarásilor Radu Nicolae, director 


Sintem constienti cá sonda- 

jul nostru s-a desfásurat din 

inema punct de vedere numeric pe 

o arie restrinsá. Ín pregáti- 

rea unor anchete de pro- 

portii mai mari, avem totusi 

impresia cá unele date la care am ajuns 

prin consultarea cinefililor de la Uzinele 

Vulcan merită a fi reținute, nu numa: 

pentru a cunoaște teoretic preferințele 

publicului nostru cinematografic, ci şi 

pentru a determina 'ca în fapt producția 

noastră de filme să țină seama de dorin- 

ele spectatorilor, de ceea ce așteaptă 
publicul de la cineast. 

Ajungind la încheierea convorbirii 
noastre, trebuie să constatăm că există 
în mod evident în rindurile spectatorilor 
noștri de film, nu numai «interes» pentru 
filmul istoric, ci și 

e bucuria filmului istoric. Această 
bucurie nu se confundă — așa cum se 
întîmplă pe alte meleaguri — cu fascina- 
ţia superproductiei, cu plăcerea unei largi 
categorii de spectatori de a vedea filme 
cu montări fastuoase. Fără să dispre- 
tuiascä avantajele spectacolului de mari 
proporţii, filmul nostru istoric n-a încetat 
aproape niciodată să fie o operă de idei, 
un tip de film care a pus întotdeauna 
meditaţia înaintea spectaculosului. 

Rezultă clar că publicul nostru apre- 
ciază filmul istoric nu numai cu mintea, 
ci şi cu inima; că există chiar o familia- 
ritate afectuoasă pe care cinematogra- 
fia a creat-o între spectator si marile 
personalități ale istoriei Patriei noastre. 

Poate fi un stimulent mai nobil pentru 
a continua ceea ce am început? Pentru 
a spera că nu-i prea departe ziua cind 
cinematografia noastră va da viață unui 


al Clubului Uzinelor Vulcan, inginer Şte- 
fan Petrulian, activist de partid, losif 


Nicu Constantin şi Alexandru Lulescu, 
un pescar din Deltă. 


Epilog 
CSC IPEE ERE SER E E SPERE PESE 


Foarte caracteristică în orice sondaj 
este apariția neașteptată a unor opinii 
paradoxale în context şi chiar fără legă- 
tură aparentă cu chestiunea în discuţie. 
Aceste «accidente», peste care statistica 
trece, merită uneori să fie reţinute. La în- 
trebarea: «Ce personaje lipsesc din fil- 
mele noastre?» tehnicianul loan Laurian. 
răspunde: «Subiectele, Scenariile, Regia, 
Aceste elemente de bază lipsesc filmului 
nostru. Să se organizeze concursuri și să 
fie acceptate cele mai bune». 


Valerian SAVA 


loan Laurian (tehnolog): «Actorul stimulează curajul şi fantezia» 
(«De-as fi Harap Alb») 


lonescu si Romeo Iliescu, membri ai 


electromecanic, pentru bunăvoința și Spri 


Cineclubului uzinei şi Nicolae Setran, jinul acordat în realizarea acestui sondaj, 


Concluzii 


Ştetan cel Mare sau Dimitrie Cantemir 
sau Avram lancu? 


Constatăm de asemeni cu obiectivitate, 
dar si cu o satisfacție pe care nu avem 
de ce s-o ascundem, că spectatorul nostru 
nu numai că nu este refractar la filmele 
de idei, ci dimpotrivă arată 

e un interes grav pentru filmele care 
pun probleme. Într-o producţie ca a 
noastrá in care, firesc, au existat filme 
de genuri diferite, un numár important 
de spectatori au ţinut să se refere in 
primul rind la acele filme care «le-au dat 
de gindit» cum a fost «Puterea şi Adevă- 
rul». Nu aceasta este, bineinteles, singura 
ocazie cînd putem face o astfel de reflec- 
tie, dar aceasta este o ocazie in plus ca 
să constatăm cit de tare greşesc acei 
care susțin că spectatorul «mediu» merge 
la cinema doar ca «să se destindă» și că 
numai o categorie relativ restrinsă vede 
în film un mod de a gindi lumea. Dacă 
uneori unele aparente sau unele fapte — 
cum au fost succesele de casă ale unor 
filme discutabile — au alimentat o ase- 
menea opinie, poate că astfel de fapte au 
existat și pentru că noi — cineasti si 
critici — nu am făcut tot ce ne-a stat în 
putință ca să sădim în spectator credința 
că filmul poate si trebuie să fie terenul 
unor meditații grave, esenţiale. 

Ar fi deci regretabil să nu recunoaștem 
că filmul politic are mari şanse de a inte- 
resa publicul nostru, dar ar fi la fel de re- 


gretabil să confundăm pasiunea revolu- 
tionará, spiritul pătrunzător, viu şi înse- 
tat de înnoire care trebuie să stea la baza 
filmului politic, cu o mentalitate lozin- 
cardă, născătoare de personaje-schemă, 
confecționate pe bază de retetar. 


Bineinteles că un asemenea interes 
viu şi superior pentru film se leagă 
strins şi de 

e setea de actualitate. Ea a reiesit si 
din prima parte a sondajului, din interesul 
pe care spectatorii l-au arătat filmului 
«Drum în penumbră», unul din prea 
puținele noastre filme care vorbesc despre 
oamenii de azi, dar mai ales a reieşit din 
acea parte a discuţiei care se referă la 
«personajele care ne lipsesc». Există — 
se vede bine — o nostalgie generală față 
de tot ce ar putea fi, dar încă nu e. Spec- 
tatoarele se visează «eroine» de film, nu 
pentru a eclipsa sexul tare prin preroga- 
tive tradiționale: frumuseţe, feminitate, 
gratie şi, bineînţeles, iubire, ci pentru 
a fi, în sfirşit, privite, nu ca obiecte de- 
corative, sau doar ca «partenere» de 
amor ci ca ființe umane integrale. Tinerii 
visează să se regăsească pe ecran cu 
tot ce are mai particular virsta întrebări- 
lor, dar mai ales — subliniere aproape 
generală! — cu elanurile lor romantice. 
Aproape toti intervievatii visează să re- 
găsească eroi tipici vremii noastre, «fi- 
gura comunistului», constiinta lui înaltă, 
înaltă nu la altitudini în care semenii se 


văd mici ca furnicile, înaltă la nivelul 
unei simtiri care înglobează pe om si ca 
ființă colectivă, ca popor și ca personali- 
tate care trebuie să infloreascä în armo- 
nie cu interesul general. 

Sintem convinşi că cineastii şi produ- 
cătorii noştri înregistrează, trebuie să în- 
registreze, această foame de actualitate. 


In sfirsit, sondajul nostru mărturisește 
cu argumente întinse, uneori chiar co- 
mice, 

e simpatia pentru actor, pentru acto- 
rul de toate tipurile, dar mai ales pentru 
actorul care a reprezentat de-a lungul 
anilor, tipul de personaj pozitiv, mai ales 
erou de istorie. Rezultă de asemeni o 
mare, o foarte mare simpatie pentru acto- 
rul comic. s 

Constatarea nu ne uimeste pentru că 
inláuntrul hotarelor si, din ce în ce mai 
mult peste hotare, devine evident că tara 
noastră are una dintre cele mai dotate 
şcoli de actori din lume. 

Acești actori de mare talent am vrea 
să-i vedem cît mai des pe ecran, nu numai 
în «apariții», nu numai în roluri umplute 
cu farmecul de-acasă al interpretului. 

Priza, imensa priză a actorului român 
la publicul român trebuie s-o folosim la 
un nivel superior. Trebuie să dăm acto- 
rului nostru şi şansa să ne facă să ridem 
(căci e mare nevoie şi de ris), dar şi şansa 
să devină erou. Adică să intre în con- 
ştiinţa marelui public, ca un personaj 
care l-a obligat să se gindească intens, 
să discute in contradictoriu o noapte în- 
treagă cu un prieten, un personaj care 
l-a făcut să-şi schimbe o idée sau poate 
să și-o întărească. Pe scurt, un personaj 
«care nu se poate uita». 


epoca 
noastra 


«Sînt o actriţă 
de succes, 
dar și 
un cetăţean 
care încearcă 
să înţeleagă 
problemele 
țării sale 
și să intervină 
pentru 
a schimba 
ceva...) 


Jane Fonda 


“Mai multe scene 
din «Clasa 
muncitoare...) 
au fost turnate 
în uzine. 
Peste 
30 de industriasi 
italieni 
au refuzat 
să împrumute» 
atelierele lor 
pentru turnare... 
Le era frică 
să intre acolo 
«străini... 

O cameră 
de filmat 
într-o uzină 
e ceva periculos» 


Gian Maria Volonté 


artistul tot 


maicetätean 


„Da. am văzut cu ochii mei diguri bombardate, în sectore 
4 unde nu se afla nici un obiectiv militar. Cînd bombele cad 
NANA direct pe diguri, spărtura poate fi astupată, limitindu-se 
astfel, într-o oarecare măsură, dezastrul. Mai periculoase 
sînt bombele care cad lîngă diguri: ele provoacă alunecări 


de teren şi fisuri care nu sînt întodeauna imediat detectabiie si pot 
deci avea, mai devreme sau mai tîrziu, efecte catastrofale(...) Se ur- 
măreşte uciderea oamenilor şi subminarea moralului supravietuitorilor. 

Pot spune, după cele văzute si auzite, că acest al doilea obiectiv 
nu este atins“, 


Cine vorbeşte aşa despre Vietnam? 
,Decupaj" sec, precis, tehnic, de zia- 
rist, de om care a fost la fața locului: 
unele bombe cad pe diguri, altele 
lîngă diguri, 

„Alunecări de teren“, „fisuri, „detec- 
tabile", „subminarea moralului". 
Limbaj de specialitate si, într-ade- 
văr, s-ar putea spune că, într-un fel, 
persoana e „de specialitate“. Rîndu- 
rile reproduse fac parte dintr-una din 
numeroasele declaraţii făcute pre- 


sei de Jane Fonda. Începînd din 1969, 
actrița s-a „lansat“ într-o susţinută 
activitate publică, cu precis caracter 
social-politic, activitate cunoscută 
azi pretutindeni, care a culminat cu 
o călătorie făcută anul trecut în 
Vietnam, urmată, la întoarcere, de 
două conferințe de presă (azi fai- 
moase) ţinute la Paris și la New York, 
precum si de numeroase alte dezvă- 
luiri orale sau scrise. 


‘de Jane Fonda? 


/ 


Ce face, deci, Jane Fonda, de aproa- 
pe patru ani? Participă la demons- 
tratii (la 9 mai 1970 se află în fruntea 
ı 50.000 de manifestanți in marş 
spre Casa Albă, pentru a protesta îm- 
potriva războiului. din Vietnam), 
protestează, strînge fonduri, partici- 
pă la procese, organizează mitinguri, 
sciie 150 de scrisori politice pe säp- 
cáminá, lansează petiţii, călătorește 
in toate colțurile luinii, Anul trecut, 
cum spuneam, a întreprins un turneu 
în Vietnam, unde a organizat şi a 
prezentat, în feta soldaților ameri- 
cani dizlocati în Asia de sud-est, spec- 
tacolul - agitatoric-politie intitulat; 
„Free The Army Show". Pentru 
prima oară în ultimii 30 de ani, sol- 
datilor americani din Vietnam le-au 
fost prezentate, în locul lui Bob Ho- 
pe, discursuri împotriva războiului, 
Ce este „Free The Army Show? Este 
— spune Jane Fonda: 

„un spectacol plăcut şi amuzant, 
un fel de vodevil politic, alcătuit din 
scenete comice, cintece, numere de 
balet”, 


RER | 
Presa: 
CUT 


„O aşteptam pa Barbarella şi am 
intilnit o fată în bluejeans care 
rosteşte discursuri politice”. 

De ce toate acestea? Pentru că: 

„prea multă lume vrea să mă vadă 
numai ca vedetă”, 

Dai) 
Pentru că: 
Îi 

„Sînt o actriță care are succes, dar 
şi un cetățean american care încear- 
că să înțeleagă problemele țării sale 
şi să intervină, cum poate si cum 
crede de cuviință, pentru a schimba 
o direcție politică pe care o consideră 
greşită”, 

a] 
Pentru că: 
PRES: 

„mă aflam. la Paris, în plin succes, 

fericită, căsătorită, în stare să obțin 


lan Maria Volonté este 
gura rului italian cel mai an- 
gajat. Ciştigător al premiului de in- 
terpretare la Cannes, anul trecut, 
Voionté nu s-a prezentat la festivi- 
tate, fiind reținut in Italia de alege- 
rile organizate de Partidul Comunist. 
„Refuză să gîndească — după cum a 
declarat — că un actor nu ar avea 
dreptul să-şi exprime convingerile 


Volonté nu merge numai: in Paradis 


orice lucru, în stare să-mi inde- 
plinesc orice dorinţă... Nu-mi dă- 
deam seama că, de fapt, nu prä- 
lesc... Într-o seară, am ascultat întîm- 
plător, la radio, o emisiune despre 
războiul din Vietnam. A fost o 
revelație. Am înțeles într-o clipă 
că nu ştiam nimic, Am înțeles cá 
gresisem totul si că viața pe care 
o trálam era inutilă. Mai mult decit 
inutilă: vinovată. (...) M-am întors 
acasă si am început să înconjur 
Statele Unite”, : 


Presa: 


„Spectacolul Dv. „Free 


my Show" concurează pe cel 
lui Bob Hope? Sinteti anti-Bob Hope? 
Conte RA, 

Jane Fonda: 

PRIZEE, 


Nu Bob Hope e adversarul (..) 
Noi vrem să vorbim acelor soldati 
care, transportind bombe, încep 
să se întrebe: De ce? Pentru cine? 
Asta e important. Spectacolul nu e 
decît un instrument (...) pentru 
a deschide o discuție cu soldaţii. Lu- 
crurile astea sînt mult mai importan- 
te decit Bob Hope". 

Tot anul trecut, Jane Fonda era 
încununată cu laurii Oscar-ului. Se 
spunea atunci la Hollywood că De- 
partamentul de stat şi Pentagonul 
n-ar fi privit cu ochi buni această 
premiere, menită să facă și mai popu- 
lará o personalitate atit de inco- 
modá politiceste. 

Pentagonul îngrijorat de soarta 
Oscar-ului, iată aproape un gag. 
Și totuși: cui îi e frică de Jane Fon- 
da? Şi de ce? 

Realitatea este că actrița america- 
nä, mai mult decit un „caz”, repre- 
zintă o categorie: cea a omului, de 
cinema” (actor sau regizor) angajat. 
Jane “Fonda este exemplul cel mai 
cunoscut, dar nu singurul. 


filozofice. Refuză compromisurile sl 
nu acceptăsă joace decit în filme care, 
prin conținut, corespund ideilor sale 
despre viață şi societate, despre ra- 
porturile dintre indivizi. Dovada: de 
la „Sacco si Vanzetti" si „Anchetarea 
unui cetățean mai presus de orice 
bănuială”, nu a mai turnat decit 
în filme care se reclamă de la o ideo- 
logie progresistă, conformă liniei de 


„Timp de 200 de ani noi am cerut 
indienilor, care luptau pentru pămîntul 
lor, pentru viaţa lor, pentru familiile lor 
si pentru dreptul lor la libertate: lásati 


jos mîinile, prieteni, si vom trái împreună... 
Şi cînd ei au coborit braţele, noi i-am ucis... 
Cinematograful a participat într-o mare 
măsură la decăderea indienilor, şi-a bătut 


joe de caracteristicile lor, ia deseris ca 


pe sălbatici, 


ostili 


si demoni... 


Ca membru al acestei profesiuni şi ca 
cetăţean al Statelor Unite, nu cred că aş 
putea accepta o recompensă aici, astă 


x 66 
seara. 


Marlon Brando 


(Din declaraţia adresată. juriului Premiilor OSCAR 1973) 


- conduită pe care şi-o impune. A mai 
fost văzut deci, de atunci, în „Clasa 
muncitoare merge în paradis”, „Ca- 
zul Mattei" şi, în ultima sa creaţie, 
„Atentatul“, inspirat din afacerea 
Ben Barka. i 

„Tot cinematograful e politic — 
spune Gian Maria Volonté, Gîndi- 
ti-vä la „Love Story“: rolul lui e 
limpede, A apărut pentru a furniza 


publicului un antidot față de „Easy 

Rider“, Unei imagini nelinistitoare 

a Americii, trebuia să i se substituie 
una linistitoare“, à 
is 

„Am făcut, acum o lună, un docu- 

mentar de o oră despre uzinele ocu- 


pate de grevisti". : 


* 


Si: 

„Am început cu teatrul la 18 ani, 
pentru ca să pot dormi dimineaţa... 
Am făcut trei ani de teatru în pro- 
vincie, apoi trei ani de conservator 
și şase ani am jucat la Piccolo Teatro, 
unde am învăţat multe. Am asimilat 
toată aceastáexperientáin funct'e de 
o problematică politică. După aceea 
am început să fac film, Și n-am mai 
putut dormi diminețile...“ - 

Si: 

„Cînd subiectul e „jenant“, produ- 
cătorii nu se angajează. Elio Petri, de 
pildă, a găsit foarte greu baniipentru 
“Anchetarea unui cetățean...“ E 
Mai multe scene din „Clasa muncitoa- 
re..." au fost turnate în uzine. Peste 
30 de industriași italieni au refuzat 
— fără măcar să fi citit scena- 
riul — să „împrumute“ atelierele lor 
pentru turnare (,..) Le era frică să 
Intre acolo „străini“, Mai ales cu o 
cameră, O cameră de filmat într-o 
uzină e ceva periculos“, 

Elio Petri, despre care vorbește 
Volonté, este azi unul dintre tinerii 
regizori italieni cei mai bine cotati pe 
plan international. Cel care a reali- 
zat ,Anchetarea unui cetățean...“ 
și „Clasa muncitoare...“ se consideră 
un cineast eminamente angajat. 


Lcd 
Presa: 


— „Ați ajuns în cinema pe calea 
politicii 2 
teren 
Petri: 
ace 

— Da. După război, am mi- 
litat în rîndurile Partidului Comu- 
nist (...) Am participat atunci la fon- 
darea unei reviste intitulată „Oraș 
deschis“, în care făceam critică cine- 
matografică (...). Am fost întotdeauna 
condus în activitatea mea cinemato. 
grafică de raporturile cu realitatea și, 


pe măsură ce înaintez în această ac- 
tivitate, sînt tot mai convins că le- 


găturile între realitate şi artă tre- 
buie să fie si mai strînse“, 


O întoarcete triumfală: Marlon Brando 


Din nou în America. Monstruosul 
succes înregistrat anul trecut de 
„Nașul“ relansează, după ani buni 
de cvasi-absentá, pe Marlon Brando. 
Omul considerat dé mult terminat, 


cel despre careniciun producător nu < 


tolera să-i fie măcar pronunțat nu- 
mele în fata lui, a devenit în acest mo- 
ment actorul nr.1alAmericii. Un „co- 
me-back“triumfal—— ascris presa. Pre- 
sa a scris de altfel enorm despre 
Brando în ultimele luni. S-a stat de 
vorbă cu el, în interviuri sau confe- 
rinte de presă interminabile, aproa- 
pe numai despre „Nașul“, e drept, 
dar au existat şi cîteva „secvențe“ 
dovedind că nimeni nu a uitat că în 
ultimii 10 ani, dacă Brando a fost 
aproape obscur ca actor, a fost în 
schimb foarte cunoscut pentru luă- 
rile sale de poziție în favoarea păcii 
în Vietnam, pentru drepturile indie- 
nilor și ale negrilor americani. „Sîn- 
tem fiinţe sociale şi nu putem nega 
realitatea“, afirma actorul în primul 
interviu acordat anul trecut, după 
cîţiva ani de tăcere. 


—,Ce proiecte 
„Naşul“ — n.n.) 


aveți?“ (după 


»As vrea să fac filme în- care 


să ne vedem, în care să ne ve- 
dem cutotii de aproape. Filme despre 
violență, despre agresivitate, despre 
suprapopulare, Nu filme de ficțiune, 
ci documentare, Là toamnă voi lu- 
cră, ca actor, un documentar despre 
indienii din America, Priviţi ce am 
făcut noi cu indienii din America, 
în numele democraţiei. l-am exclus, 
pur şi simplu, din rîndul oamenilor. 
Avem 400 de tratate cu indienii si 
n-âm respectat nici unul(...) E foarte 
important, Să se facă filme politice“, 

În sfîrşit, lapidara informație 
difuzată de agenţiile de presă în 
ziua de 28 martie, la cîteva ore 
după încheierea ceremoniei decer- 
nării premiilor “Oscar“ peanul 1972; 

„Marlon Brando,  ciștigătorul 
“Oscar“-ului de interpretare mas- 
culină pentru rolul din “Nasul“, a 
refuzat distincția, în semn de 
protest față de tratamentul aplicat 
indienilor în industria cinemato- 
grafică şi la televiziune.“ 

Sigur, acestea sînt numai două- 
trei cazuri de angajare. Sigur, apoi, 
că există angajare şi angajare, iar 
„cazurile“ amintite pînă acum le-am 
ales intenționat din zona angajamen- 
tului de cea mai accentuată natură 
politică. Referirea la „cazurile“ de 
angajament mai curînd 'pur social, 
referirea deci la renașterea în Italia, 
de pildă, a cinematografului de cea 


mai socială factură, practicat de o se- 
rie de eminente personalităţi ce con- 
stitule o adevărată școală, ar duce, în 
ultimă instanță, tot fa o discuție 
pe tema angăfamentuluii politic, 
apropierea, azi, de oficare formă a 
socialului, insemnind, de fapt, în 
Italia şi aiurea, apropierea de poli- 


tica. 

te sesizabil, prin urmare, fn 
occident, un accentuat proces de 
polilizare a vedetei si a creatorulul 
de film. Sensul atestui proces tre- 
buie “căutat în întelegerea dublei na- 
turi a oricărui creator: cea de artist 
şi cea de cetățean. Există,se pare, o 
insatisfactie vis-à-vis de politica fă- 
cută numai prin artă, prin interme- 
diul filmului. Vedeta — actor sau 
regizor — simte insuficiența acestul 
»jGc secund“ si consideră necesar să 
facă politică nu numai prin filme, ci: 
şi în realițate, Este tulburătoare a- 
ceastă curioasă ipostază în care 
creatorul nu îşi mai este sufic'ent 
sie-însuşi, resimtind acut nevoia ccn- 
ditiei de cetățean, revoia de real, 


în genere. 


Secolul îsi-spune cuvîntul 


Douä fntrebäri se pun: 

— Íntii: cîtă efic'entá are acesță 
»luare de pozitie" a vedetei, care 
sînt rezultatele „intervenţiei“ sale 
politice? Neîndoios, ea stîrneşte un 
larg ecou, pentru că atitudinea apar- 
tine unei vedete, Unei personalităţi 
din cele mai populare, asupra căreia 
sînt atintite în permanentă toate pri- 
virile, Secolul isi spune cuvîntul în- 
tr-o vreme cînd publicul, păturile 
cele mai largi si mai diverse ale soc e- 
tăţii sînt supuse bombardamentului ~ 
informational efectuat prin cele mzi 
populare și mai răspîndite mijloace 
cinema, radio, TY —într-o vre- 
me, cînd, în occident, „defulările“ 
sociale şi — ale acestui public 
larg iau forma nevoii si creării de 
mituri încarnate, de idoli într-un 
cuvînt, este mai mult ca normal (dar 
si dramatic) ca „luările de poziție” 
cu cel mai sigur ecou, intervențiile 
cu cea mai ridicată cotă de influen- 
tare a opiniei publice să fie cele ale 
vedetei, Nu cele ale cutărui atomist, 


Unde ne sint visátorii ? lată-i! 
Los PERII NE ZE 


Încă o cinematecă: la Baia Mare 


diului “artei filmului în şcoală, am 
încercat în cursul anului $c 

cut, în mod experimental, să aplic 
acest deziderat mai vechi la Liceul 
„Gh. Şincai“ din Baia Mare, Selectio- 
nind.un număr de 15—20 de elevi 
dintre cei mai buni din clasa a IX-a, 
am reușit să tin lecții de istoria 
cinematografiei — epoca filmului 
mut — materialul prezentat fiind 
ilustrat cu fotografii din cărțile apă- 
rute la noi sau uneori cu filme pre- 
zentate la televizor. Aș aminti aici 
cîteva dintre temele predate! Louis 
Lumière si Georges Méli&s, Griffith, 
Eisenstein, Max Linder, Charlie 
Chaplin, Momente din trecutul fil- 
mului rom , Buster Keaton. 
Aceastá ini , din motive 
indepe a mea, a fost 


Initiind această rubrică, în- 
cercám sá ne facem purtätorii 
de cuvint ai acelor - oameni 
minunati cu ideile lor anima- 
toare de visuri realizabile. 

Numai de dumneavoastră, 
stimati cinefili entuziaști, de- 
pinde ca acest colt din revista 
„Cinema“ să se transforme 
într-o rubrică permanentă in- 
titulată: „Unde ne sînt visă- 
torii? latá-il" 


Ce au izbutit pasionatii filmului 
din Baia-Mare: 

© să obtinä înființarea unei Cinemateci 
e să redacteze : 

un „Program cinematografic“ lunar 
6 să introducă, experimental, 

un curs de cinematografie 

la liceul „Gheorghe Șincai“. 


ă este apreciat de pu 
dornic să cunoască cît 
din tezaurul cinematog 
sale; Avînd o periodicit 
asemănătoare cu program 
„Arta filmului“, credem că tre contribuţii 
for.de cultură vine să contri ic cu o înaltă 
educarea spectatorilor, care v f : E Cultură 
să deosebească. astfel mai bir í n nu . a 4 ae dy 
film merituos de unele melodram ( D fterilor, filmului 
jropoase sau superprodüctii si vo! special necesară 

ala justa lor valoare veritabilele 
doperealecelei de-a „șapteaarte“. 


‘informative din 'umea filmului, por- 
trete de actori, știri de pe platouri 
etc., care s-a bucurat de un rea 
succes în rîndul publicului ș 

cunos 


Tot ca un aspect al preocupärilor 
stre pentru cultura cinematogra- 
aş dori, să relev faptul că, în” 

ada august 1971 — martie 1972, 


ZUM, S Sas naisus sînt cîteva 
cinefili pasionaţi, din 


Dr. Felix MARIAN 


ci acelea ale Janei Fonda. Pentru că 
nu prezumtivul atomist, aproape 
recunoscut maselor, corstituie. un 
model, în sensul sociologic al terme- 
nului, nu el reprezintă expresia con- 
centrată, uneori la nivelul unei na- 
tiuni, a unor aspirații, ci Jane Fon- 
da. 

Nu poate fi tăgăduită deci, din- 
colo de semnificaţia de conştiinţă 
inclusă în gestul vedetei de a lua ati- 


tudine vis-à-vis de problemele so- 
cial-politice majore ale epocii, efi- 
cienta acestui gest, ‘adesea modela- 
tor de conştiinţe. la rîndul său, de- 
clanşator de reacţii analoage. Dar: 


— recunoscînd calitatea evidentă 
a luării de atitudine a vedetei, se 
pune în continuare întrebarea: care 
sînt limitele obiective ale acestei 
luări de atitudine? În ce punct în- 
cetează obiectiv eficiența ei? 


Pentru că, jucînd cu toate cărțile pe masă, punînd pe două coloane, 
ce observăm? Că: 


Q jane Fonda merge în Vietnam, 
unde pronunță în fata soldaţilor 
discursuri antirázboinice.... 


Q ... dar faima de actriță nu a cís- 
tigat-o datoritä cine stie căror fil- 
me acuzat politice. 


Q Gian Maria Volonté nu mai 
joacă — după propriile mărturisiri 
— decît în filme care corespund i- 
deilor sale politice.... 


@ ... dar Volonté a jucat în filmele 
lui Sergia Leone, „Pentru un pumn 
de dolari“ şi „Pentru cîțiva dolari 
în plus“, refuzind, e drept, ca numele 
să-i apară pe generice. În loc de 
Gian Maria Volonté, pe generice a 
apărut numele John Wells, j 


Q Bernardo Bertolucci, ca si Elio 
Petri, alt nume de rezonanţă in rîn- 
dul tinerilor regizori italieni,cineast 
angajat, a debutat la 23 de ani cu 


9... dar anul trecut, filmul său 
cel mai recent, „Ultimul tango la 
Paris“, a fost interzis si considerat 
cel mai obscen film din istoria ci- 


un film de accentuat caracter peli- 
tic („Înainte de revoluție“)... 


nematografului. 


@ Marlon Brando declară cie abso- 
lut necesar să se facă filme politice, 
că intenţionează chiar elsă realizeze 
cîteva despre indienii și negri ame- 
ricani... 


Q .. dar şi-a cumpărat o insulă, 
la tropice, © insulă de 13 km?, 
unde are de gindsá trăiască — la mo- 
dul fizic — pe baza unor tecrii 
proprii despre posibilităţile de a 
obține energie, teorii pe care le ex- 
pune pe lafg şi cu convingere ori- 
“cul e dispus să-l asculte. 


Ar însemna să fim ipocriti sau 
de-a dreptul opaci, dacă am trage 
de aici încheierea, că „luările de pozi- 
fle", militantismul politic chiar al 
unora din vedetele amintite (si ne- 
amintite) conțin o bună doză de 
fals sau de „poză“. Ce bună credință 
ar putea să taxeze drept poză, ati- 
tudinea de gravă renunțare la pre- 
rogativele de vedetă, poziţia de 
abnegatie militantă, care îl carac- 
terizează pe comunistul Gian Ma- 
ria Volonte? 

În realitate, situația e mult mai 
complexă şi nu trebuie uitat nici 
o clipă cadrul de desfășurare a 
acestor „luări de poziție“ : o societate 
de consum dezvoltată, în care este fa- 
tal, în asemenea cazuri, săse produ- 
că, la diverse niveluri si în diverse 
circumstanţe, o ruptură sau un deza- 
cord între intenţii şi posibilităţi, între 
cuvînt şi faptă. Angajarea e un fapt 
de conştiinţă, dar, se stie, constiin- 


ţa e un reflex al realității materiale 
şi sociale obiective. 

Aceşti actori nu există într-un 
mediu pur, fără legături cu lumea 
înconjurătoare. Ca să. trăiască, ca 
să supravieţui scá, ei sint obligati 
să ţină seama de datele unei socie- 
täti pline ce contradicții, violen- 
te si, de foarte multe cri, atit de 
complexe, încît la prima vedere 
aceste contradicții au chiar o a- 
parentä absurdă. (Filmele anti-sistem 
nu sînt oare finanțate de sistem?) 

Fenomenul însuși, af vedetei occi- 
dentale angajate, are laturile sale 
contradictorii, care n-au rost să fe 
detaliate acum, dar trebuie neapărat 
amintite. Important si de retinuteste 
însă faptul că acest fenomen există, că 
are amploare. Important mi se pare 
faptul că alarmarea Pentagonului 
la decernarea  Oscar-ului actriţei 
Jane Fonda nue un gag, ci orealitate. 


Aurel BĂDESCU 


Încă un actor italian care nu mai vrea să joace decît în filme politice: 
Enrico Maria Salerno 


film şi literatură 


În panarama de-i zice La pinza al- 
bă a fost de curînd adus cu mari sa- 
crificii şi expus spre vederea genera- 
lă cu ochiul liber Alifantu unic pe 
lume şi orfan la numele lui de fată 
zis si „Pe aripile vîntului“ — film cu- 
rat istoric și fără reparaţii capitale, 
tare a strîns atîtea parale cît ai putea 
să umpli o moară de vint si atitea 
lacrimi, cît dacă ai stoarce fiecare 
pozişoară în parte mai câ m-aș teme 
de o „inundație, cu prestație si con- 
signatie" (citat din R.C. — un clasic 
al genului). L-am revázut, m-am mirat 
pe ici si pe colo, mi-am zis ca tot ro- 
mânul cá Vivien si Gable sînt formi- 
dabili, cá Leslie Howard nu ţine la 
concurentá si cá Sudul äla bleste- 
mat era formidabil, cu toate betesu- 
gurile lui. Una peste alta, nu poti 
să ràmii „indiferent“ la asemenea 
moment de vitalitate şi, la urma ur- 
melor, ... mai bine mai tîrziu decît 
niciodată (stranie, de fapt inadmisi- 
bilă consolare....). În fine. 

M-am dus acasă si mi-am” pus, nu 
ştiu de ce, un disc împrumutat de 


Dacă-i vorba de Sud, 


să pronuntäm numele lui Faulkner 


la un prieten nordist, disc pe care 
cînta pe ambele fete,Louis Armstrong. 
L-am iubit mult pe Louis, vă spun 
drept că am plins cînd a murit — 
îmi aduceam aminte de batista lui 
albă pe care o flutura la un concert 
de la Sala Palatului, de ciorapii lui 
albi, de trompeta aia pe care am 
auzit-o de mii de ori si de vocea — 
oare voce să fi fost? — de zimbetul 
său bun; drăguţ, cald, voce de înger 
negru. Am vrut să scriu la moartea 
lui — nu am.avut unde — si la urma 
urmelor ce säscrii, ce sácinti si tu 
un cîntec fără trompetă, fără Hello 


Dolly, fără Go marching in, fără 
Cheesecake. Am tăcut si-am läcri- 
mat. 

Veţi zice că nu e nicio legătură 
între Aripile vintului si Louis Arm- 
strong. Ba da, este: sudul, adică New 
Orleans, adică jazz-ul negrilor — 
adică una fără alta nu se poate, cum 
nu se poate Mai am un singur dor 
fără cîmpurile de la Dumbrăveni, pe 
lîngă Botoşani, undeva unde Moldova 
e frumoasă ca Provența şi cerul al- 
bastru ca în impresionişti. Şi dulce. 
Aveam 13 sau 14 ani cînd mi-a dat 
mama să citesc Aripile; le-am citit, 


nu am zis nu, dar eu eram cu gîndul 
la Muşchetari şi Medeleni căci pe ele 
le-am citit pînă cînd, fără „evoluţie“, 
mi-a plăcut Madame Bovary si Un- 
chiul Vania, dintr-odată şi de atunci 
n-a mai fost nimic de făcut — Scar- 
lett O'Hara a rămas prea triumfătoa- 
re pentru mine —iar dacă e vorba 
de sud atunci, hai să pronuntäm nu- 
mele sacru al lui Faulkner, continent 
unde trăiește si azi colonelul Sar- 
toris, clanurile- acelea de monomani 
în care disimularea a devenit o reli- 
gie mai puternică decit sîngele. 
Tempi passati frate, epoci de 
aur ale memoriei romantioase, nos- 
talgii de fată bătrînă ce-a cîntat la 
trompetă in armata salvării pînă la 
virsta imemorabilă a unei subite 
convertiri la clasicismul avangardei. 
Cînd a murit Louis Armstrong 
am vrut să-mi trimit o telegramă de 
condoleanţe — și dacă vreodată voi 
ajunge la mormintul lui de pe ari- 

pile vîntului,., 
Gelu IONESCU 


Întotdeauna expe- 

rienta adultului — si 

iere tot ceea ce implică 
ea — setopeste, de- 

vine inutilizabilă, o 

dată: confruntată cu 

spațiul neconstrins al copilului (al 
copilăriei), unde nebănuite di- 
mensiuni coexistă, unde cele mai 
absurde si stufoase vise au lu- 
mina fragedă a unui început de 
dimineaţă. Căci inocenta se du- 
blează cu o apartenenţă la fire, 
la secreta comuniune a formelor 
$i vieții, unde pietrele zboară (pot 
zbura), copacii își murmură Vor- 
be, iepurii dansează. și timpul 
este docil și elastic, se poate 
opri sau poate face cale întoarsă. 

Parafrazîndu-l pe Einstein, care 
demonstra, prin jocul matema- 
ticii, că timpul se modifică în 
funcție de viteză, Lewis Carroll 
o lăsa pe Alice să intre în oglin- 
dă ca într-o altă încăpere in- 
Versá, și să, bea dintr-o sticlutá 
o licoare, ce-o schimbă din mare 
-în mică. 

Regizoarea Elisabeta Bostan în- 
cearcă o astfel de incursiune în 
oglindă, lăsînd lumea să-și des- 
fásoare caruselul așa cum o vede, 
cum o viseazá (notiunil 
pătrund pînă la 
fetiță de 5 ani. În 
dioasă și ri 
O clipă de n 
o nuant 


şi în Special u 
patiná a obisn 
ceste. 

Regizoarea nu 
care de a 
lume a copi 
si numero. 
nale au con 
care a reușit 
mina poveștii 
»Náicá", „Amint 
rie", „Tinerețe fără t 

» Veronica" este o 
departe a acestui ori 
la limitele copiláriei, în acea zo- 


:ná unde realitatea si imaginärul 


se amestecă într-o continuă zo- 
nă de poveste. lar povestea în- 
săși nu are construcția riguro 
a unei acţiuni (fie ea miraculoa 
ci se desfășoară imprevizibil, 
cuprinzînd sau lăsîndu-se cuprin 
să de elemente multiple ale vieții 


reale a fetiţei, de reminiscente 
_Vizualizate din povești pe care 
fetița le-a auzit altădată, din 
acea reinterpretare — privire no- 
uă — a obiectelor si miscäri- 
lor. 

Ne äfläm la munte, într-o vilă 
(cămin, colonie sau un fel de 
orfelinat), unde copiii ascultă 
cîntecele vesele ale femeii de 
serviciu (Angela Moldovan). A- 
fară e viscol, dar un cîntec va 
readuce primăvara.  Învățătoa- 
rea (Margareta Pislaru) e se- 
verá, dar iat-o apărînd în fața 
copiilor sub forma unei zîne care 
dăruiește Veronicăi pentru ani- 
versarea ei o traistă fermecată a 
dorințelor împlinite. E intere- 
sant că aparițiile zînei, dansul 
traistei fermecate, zborul Vero- 
nicăi se petrec în faţa tuturor 


| 


eliminînd distanța 
lui, salvînd inocenta și prospe- 
timea povestirii. 

Elisabeta Bostan și-a construit 
cu simplitate filmul fără a re- 
curge la vechiul arsenal de tru- 
caje și efecte; cele cîteva schim- 

ări de dimensiune ale fetiţei, 
şoriceii dansînd pe un scaun sau 
pe o sită ur apariţiile ticu- 
riciului sînt făcute fără ostenta- 


povestitoru- stirnitá în primul rînd prin socul 
vizual. 


Trebuie, cred, amintite si cos- 


la— libere fantezii, libere si- 
luete viu colorate, imbrácámin- 
tea personajelor avînd aici a- 
proape funcțiune de gag. 

Am încercat să vorbegc despre 
film şi povestea lui, lăsînd la o 
parte faptul că „Veronica“ este 
un „musical“, tocmai pentru că 
mi se pare că muzica este ele- 
mentul care s-a integrat mai greu 
în textura filmului, ca și cum ar 
fi fost adăugată, o dată filmul con- 
ceput. 


tie, fără specularea trucului. Căci 
însăși fetiţa le trăieşte fără nici 
un fel de mirare, ca pe niște lu- 
cruri absolut firești. Motanul are 


coadă, blană, urechi ascuțite, 
dar e în același timp bucătarul 
de la vilă, deghizarea e doar su- Compozitorul Temistocle Po- 
gerată, ca într-un joc de copii. pa a creatciteva cîntece, care 

Decorurile® [ui Giulio Tincu, | pot deveni șlagăre (,, Veronica“, 
masive si încărcate, acumulează | „Cîntecul licuriciului“), dar adese- 
multiple caracteristici ale zonei |f ori- s-a pierdut într-un spi de 
frazare ritmată, vorbă obișnuită 


Mulţumim Elisabetei Bostan 
pentru că stie, 

pentru că se incäpätineazä să aducă 

aniversul copilăriei în filmul nostru 


spusă sincopat, ici-colo cu cîte un 
vagsaspect melodic, care, pe par- 
cursul unui film întreg, devine 
obositoare, si în special, imposi- 
bil de d tiat î 


2n 


Urmeazá pere- 
ăi in căutarea 


ile unei pă- 


plini de curaj, și. 
e din nou printre copiii de 
ilă, zîna îi înapoiază traista, 


e-abia spuse, ghicite prin- 
ea minunätii. 

desfășoară într-un 
poveste, 
basmului 
filmului 
ul ca atare, 


Q subtilă nuanță melodică gen 
western, cîteva momente de dans 
ale şoriceilor), ace! fond ritmic 
| continuu este fastidios și în 


is întunecos, unde 
pot apărea duhurile păd 
te aceste locuri există doar in | 
imaginația fetiţei; densa lor ma- | plus, 
terialitate le face prea reale în 
sensul ilustrativ. Ceea ce con- 
trabalansează această caracteris- 
tică a decorului este culoarea. 
Multe linii şi suprafețe se topesc 
în mari ansambluri cromatice 
si regizoarea Elisabeta Bostan a i 
intuit foarte bine importanța | 
petei de culoare într-o astfel de 
poveste — pușca motanului se 


răpește ceva -din plă- 
cerea ascultării melodiilor. © 
problemă de dozaj care, rezol- 
vatá (eventual în următoarea 
serie a poveștilor cu Veronica), 
ar aduce bună notă în plus aces- 
tei certe reușite a regizoarei Eli- 
sabeta Bostan. 

Film de copii și 
destinat copiilor (deși plăcerea 
: dM. ; poate fi și a celor mari), ,, Veroni- 
descarcá cu nori violeti de fum, ca" ridică și problema alegerii mi- 
dinamita menită să ucidă sori- cilor interpreţi. Elisabeta Bostan 
ceii explodează în focuri benga- E 
le — imaginația. copilului fiind (Continuare în pag, 14) 


O producţie a Casei de filme nr. 3, Regia: Elisabeta Bostan. Scenariul: 

Vasilica Istrate şi Elisabeta Bostan. Imaginea: lulius Druckman. Mu- 

zica: Temistocle Popa. Decoruri: Giulio Tincu. Costume : Nelly Grigoriu- 

Merola. Sunetul: ing. Oscar Coman si A. Salamanian. Montajul: Dan 

Naum. Cu: Lulu Mihăescu, Margareta Pislaru, Dem Rădulescu, Vasilica 
Tastaman, Angela-Moldovan, George Mihăiţă, 

Film realizat în studiourile Centru 


de pfoducție cinematografică 


tumele realizate de Nelly Mero- 


în special : 


| 
$ 
f 


copii 
față în fată cu Elisabeta Bostan: 
Nu am orgolii. 


am doar ambitii... 


— Sinteti singurul regizor român, 
Elisabeta Bostan, căruia un distri- 
inema buitèr străin i-a cumpărat filmul 

~ înainte chiar de a citi scenariul. 


LJ Li 
Cum ati reusit sá và impuneti atit Nu cred In cariere 
de spectaculos? j 
SAE SESSE ASETTA TES spectaculoase, 
— Nu prea cred în cariere spectaculoase, în a 
boom-uri miraculoase; cred doar în muncă și per- cred doar in 


severentá diabolică, în profesionalism cucerit metru 


cu metru de peliculă. E o meserie în care trebuie profesionalism 


lucrat mult şi fără întreru e, fără orgolii. Tre- 
buie să treci prin toată filie licată a produc- H à 

tiei pentru a stăpîni, o dat tica cinema- cucerit metru cu metru 
tografică și ritmul industrial n n. Dealtmin- 


L] {w 
teri, nimeni n-a semnat o poliţă în alb pentru mi- de peliculă 


ne. Producătorul la care vă riti văzuse toate 


1 


filmele ; la „Veronica“ a fost atras si de nou- 

tatea g i: musical cu copii si măști mobile. A (J 
e ? ? 

riscat, ca să zic așa, cu anume acoperire. 


— Vorbeati de orgolii, la ce vă refereati? 
v LEA w 
alungă trufiile mărunte, 
cäti: am făcut timp de.10 ani asistență de regie, 
e € 
cer interpretului. Am avut și șansa unor străluciți ucenicie 
tru mine o lecţie de înaltă clasă cu actorii „Naţio- 


[rr | H i 
Dragostea pentru regie 
EG RECETE TERT E NEA ORE SEA D ER NRA 
— La faptul că am intrat în studio fără prejude- 
LA d wá f Li 
dupá ce in institut urmasem, paralel, patru ani teama ca daca iaci 
cursuri de actorie, ca^sá învăţ bine ce anume să 
pedagogi ca Victor lliu, Jean Geo u, Marietta . = ie M 
Sadova. Filmarea ,Scrisorii pierdute" a fost pen- nu te mai poti afirma 
, 
nalului“ și totodată o şcoală de rigoare, metodă, à 
constiinciozitate, care mi-a folosit enorm pentru independent 
lucrat ca asistentă 


Filmul de familie 
e un spectacol-sărbătoare 
la care merg părinții 
împreună cu copiii 


— Ca regizor-femeie ati avut de învins anumite 
prejudecăţi, mai mult sau mai puţin mărturisite? 
NET ELA TE AE SN DRAP NE 


— Nu. N-am impresia că pentru mine ar fi mai 
greu pe platou decît pentru colegul meu. De 
aceea nici nu cer vreun privilegiu și vreun r 
Meseria e dură, într-adevăr. Dar depinde de fo 


„Veronica“ a fost 
cumpărat 
înainte ca distribuitorul 
să fi citit scenariul. 


— Sinteti într-adevăr, asa cum päreti, calmă, 
sigură de dys. întotdeauna? 


După „Tinerete 
fără bătrînețe“ 
s-a realizat un dise 
povestit și cîntat 
de Tom Jones 


^ Sînt unul dintre regizorii 


— Premiile internaţionale v-au dat posibilita- 


s 2 f F tea să vă confruntati, v-au ambitionat să ridicați 
EM care cred că filmul a V o E d 


€ 
BAPE TT PP DE DSL EEE ROMA ES LR TE 


— Din päcate, la primele festivaluri la care au 
participat filmele mele, eu n-am fost de faţă, Am 
primit doar vestile premiilor luate. Și ce nevoie 


nu se poate face 


LA 
de unul singur : as fi avut, pe atunci, să știu exact dela ce pornesc, 
| pecetreaptä mă situez, care sînt valorile competi- 
tivel 


(Continuare în pog. 14) 


Veronica 


(Urmare din pegina 12) 


este obisnuitá a munci cu aseme- 
nea minusculi actori, pe care fi 
face sä uite de inhibantele masi- 
nării ale studioului, reuşind să 
ne restituie pe ecran chipuri, 
zîmbete. și lacrimi fireşti, ca și 
cum ar fi surprinse din întîmpla- 
re. Meritul regizoarei este cu 
totul deosebit: ne putem imagina 


enormele dificultăți pe care le 
ridică munca cu un grup de in- 
terpreti între 4 și 7 ani. Numai o 
mare pricepere şi, sigur, o mare 
pasiune. pot duce la această a- 
propiere de copii, la integrarea 
lof în complicatul proces de rea- 
lizare a unui film. Aparatul sone 
dează de aproape aceste pri- 
viri, în limpezimea cărora se 
petrece, de fapt, toată povestea. 
Lulu Mihăescu (Veronica), frt pra- 
gul plînsului sáu minunată de ceea 
ce vede, zburdá prin-aceste me- 
leaguri jumătate reale, -jumă- 


tate visate, şi “trebuie remar- 
cată intuiţia cineastei în alegerea 
acestei talentate fetițe, care reu- 
seste să cînte în play-back ca o 
adevărată profesionistă. 
Actorii „mari“ devin complici 
în această fugă spre copilărie: 
Dem Rădulescu, masiv, naiv-vi- 
clean, cu mersul caraghibs, fie 
că-și poartă coada de cotoi sau 
linguroiul de: bucătar; Vásilica 
Taştaman, vulpe cu tresărifi de 
cochetărie şi cu sclipiri lacome în 
ochi; Angela Moldovan; sugu- 
beatá si veselä;. Margareta Pis- 


laru, poate putin prea ca pe sce^ 
na estradei, dar reuşită cu grație 
şi personalitate, 

Dincolo de imperfectiunile (le- 
gate de-muzică sau de lungimea 
unor secvențe -—cea cu soricei, 
de pildă) inerente acestui prim 
musical pomâhetc, trebuie să salu- - 
tăm încă o dată profesionalismul, 


pasiunea, rigoarea Elisabetei 
Bostan, siguranța cu care-și 
croieste drum spre acele me- 
leaguri. ale copilăriei, părăsite 


de noi toti; de atîta vreme. 
Dan COMSA 


faţă în față cu Elisabeta Bostan 


JUrmare din pagina 13) 


Abia mai tîrziu m-am plasat în context, am 
ştiut ce cale am de urmat. f 


— Şi, după părerea dvs, ca autoare si ca membră 
în diversele jurii internaționale, în ce context 
mondial ne situăm noi cu filmul de copii, în ce 
curent ne încadrăm, la ora actuală? 


Nas zice că există în genul filmului de copii 
curente, mode schimbătoare, ci mai degrabă o 
foame permanentă de acest tip de film pe care oc- 
cidentalii 1] numesc astăzi „film de familie". Spec- 
tacol la cafe pot merge părinţii împreună cu co- 
piii, un fel: de sărbătoare de familie de care se bu- 
cură, deopotrivă, cei mari şi cei mici. E un fel de 
reacție sănătoasă fa filmul de violenţă si la filmul 
sexy. Asta și explică succesul imens înregistrat de 
retrospectivele Disney, Trnka... 


~. $i Elisabeta Bostan. 


=- Într-adevăr, au fost vreo 5—6 retrospective 
cu filmele mele în Spania, în Iran, în Canada; în 
toamnă se pregătește o retrospectivă în Franţa. 
După cum ştiţi a fost cumpărată toată seria „Năi 
ci"»lor, „Tinerețe fără bätrinéte" și „Nuntă în 
ţara Oașului“. La , Veronica" au fost investiti bani 
înainte ca filmul să intre în producţie, ef va fi du- 
blat în engleză la B.B.C. Discul povestit și cîntat 
de Tom Jones după „Tinerețe fără bătrînețe“ s-a 
vîndut excelent. Ce păcat că nu se fac şi la noi 
asemenea discuri, foarte atrăgătoare pentru copii. 


— Nu aţi constatat totodată si o anume ten- 
dintá la acest gen — foarte confortabil din punct 
de vedere moral — al filmului de familie către un 
anume conservatorism, traditionalism didactic? 


— Nu. Pentru că, în clipa în care copilul. simt 
te caracterul didactic al unui film, îl respinge cu 
înverșunare. Pe el trebuie să-l cîştigi, atrágindu-! 
prin modalități cît mai variate. De aici voga de 
azi a musicalului și a filmului dansat. La vremea lui, 
„Năică” s-a bucurat de succes pentru că 
torii-copii simțeau nevoia unui personaj 
un erou pe care să-l creadă si să-l i 
aventură de descoperire a un 
diat îndeaproape la vizionări, e 
şotiile lui Năică; 
interpretul, B 
tat pe braţe, s 
mulțumiri din r 
ică o vedetă şi m 
a avut átita suc 


fot 


De ani si ani, de a- 


rome dm. îi  Pseudo-kino-ghetikos 


ma m-a trimis la 
cinema cu o mä- 
tusá, cu biletul de 
intrare în- dreapta si cu ve- 
rişoara mea, Mioara, în stînga, 


Îi ştiţi! 
Dar tot de atunci, de cînd cu veri- 
şoara — sprintará — n-am intilnit 


— Credeţi că si pe plan international e valabilă 
explicaţia acestui succes? 


— Acolo se adaugă, cred eu, si interesul pentru 
spiritualitatea românească, pentru ambianța satului 
nostru care l-a creat pe Năică, care a inspirat 
basmul „Tinerețe fără bátrinste" și „Amintirile 
din copilărie“, 


— Într-adevăr,există ovalorificare cinematogra- 
fică a sursei literare şi plastice culte sau populare 
în aceste filme, valorificare care aminteşte de o 
pasiune, după cît știu, mai veche. 


— Dacă nu studiam regia, aș fi urmat cu siguran- 
tá istoria artelor sau arheologia. M-au pasionat în- 
totdeauna culegerile folclorice, obiceiurile! popu- 
lare (am și concretizat cîte ceva în „Nunta din 
Oas" şi „Cloşca cu puii de aur"). Port în mine acest 
filon plastic şi poetic si sper să-l fructific din ce în 
ce mai bine, pentru că, ştiut este, afirmarea noas 
tră pe plan mondial se poate face nu atît prin for- 
ma sau prin genul filmelor, cît prin țesătura 
lor intimă de gînduri şi sensibilitate specifică, prin 
miezul lor national. În acest sens, „Tinerețe fără 
bátrinete" a fost pentru mine o experiență folo- 
sitoare. Critica a recunoscut, la vreme, acest pei- 
saj uman și natural, care reconstituia lumea bas- 
mului popular şi în costumele inspirate din fresca 
Voronetului şi în detalii scenografice sau în meta- 
fore vizuale, 


— Tot o reușită socotiți si experienta „Amin- 
tirilor din copilărie”? 


— Acolo am fost intimidâtă de carte. Aveam de 
„luptat cu. Creangă, cu umorul lui colosal. Dar 
mie fiecare film mi-e drag ca un uniccopil, chiar 
de-as avea o sută. 


— ,, Veronica", după cit ştiu, e cel mai dificil 
dintre toti.,copiii". > 


un musical cu c 
, cu vedete 


„ vedetele m 


totodată realitatea cotidiană. ( 
al morii în care obiectele casnice de- 


apoi te apucă ferm de încheietura 
mîinii de parcă ar fi cätuse şi încet, 
perfid, ti se ridică în suflet, cätä- 


vin cadrul revistei dansate) Au intervenit apoi 
problemele de echilibrare a culorilor foarte vii, 
diverse. Ați observat, desigur, mai ales în-scena 
morii, influența puternică a coloritului exotic a! 
lui Van .Gogh., 


— Pentru că am ajuns aici, nu vi se pare cà ^ 
filmul de copii impune si el o stilizare a liniilor, 
a culorilor, a compoziţiei cadrului? 


— La filmul de copii, teoria stilizării mi se pare 
falsă. Aici se cere o fantezie mai încinsă, mai sti- 
mulativă. Copilul e deprins, desigur, să simplifice,\ 
să facă o pisică din două linii, dar aceasta nu e 
stilizare prin reducere, prin selectare,ca la adult, 
ci prin cunoaștere parțială a realităţii. Noi trebuie + 
să-i îmbogățim substantial copilului perceperea: 
lumii, să stîrnim, să-i biciuim chiar imaginaţia 
şi spiritul de observație. Să-i sensibilizăm percep- 
tia. Dacă ati observat, toate-basmele, de la Creangă 
la Andersen, au un fe! de saturație a sugestiei. o 
bogăţie de detalii, o abundență de notații de pei- 
saj, de ambiante. Pădurea prin care trece Făt Fru- 
mos e ca Oo- perie deasă, descrisă minuţios, cu 
amănunte ce-l pot plictisi pe adult, dar îl farmecă 
pe copil. Filmele care încearcă o stilizare, o absyrac- 
tizare a formelor, satisfac — poate — gustul. ci- 
torva rafinati, dar ete nu ajung la inima şi fantezia 
copilului. 


— „Veronica“ v-a pus nenumărate probleme de 
acest gen. Cum le-aţi rezolvat? 


— Beneficiind de o admirabilă echipă care a 
lucrat cu o pasiune si un profesionalism irepro- 
sabil. Nu uitaţi că tot filmul e realizat în play-back, 
că © fetiţă de 5 ani a avut de înfruntat vedete 
consacrate, că ritmul la montaj trebuia obținut 
după o bandă ce fusese înregistrată înainte, că - 
filmul trăia prin muzică și muzica printr-o bandă 
sonoră de mare vibrație, ca dantelă. N-as fi pu- 
tut realiza nimic din aceste ambiţii fără concursul 
unor profesioniști pasionaţi, ca operatorii de su- 
net Oscar Coman şi Salamanian, monteurul Dan 
Naum, operatorul de imagine lulius Druckman, di- 
rectorul de f olae Codrescu și o strălucită 
ie regie: lorgu Ghinghidis, Edith Mandel, 
. Ca să nu mai vorbesc de colaborarea 
eatoare cu pictorii Giulio Tincu şi Nelly. Merola, 
mpozitorul Temistocie Popa şi cu scenaristul 
ca Istrate. Sint unul dintre regizorii care au 
ea mai îndelungă conlucrare cu aceeași echi- 
pă. Sînt unul dintre regizorii care nu cred că fil- 
mul se poate face de unul singur. 


— Vă mulțumesc, 


impungindu-se a repros cu degetu-n 
obraz că el ştie ce ştii şi să nu crezi 
că te crede că-l crezi... = 

O temporal... 

Aşa nu se mai poate! Nu se mai 
'poate | 

Da, dar se poate altfel! Deci: 

Pseudo-kino-ghetikos n 


de atunci, ehei, de atunci am ştiut, 
x să ştiţi, am ştiut totul, dar absolut 
totul despre cinema. 

Şi tot de atunci, fireşte, tot caut 
să spun, sá-nvát, sä-mpärtäsesc si 
altora ce am ín cap zidit solid, 
granitic, precis si infailibil despre 
cinema. Si nu agal... Ci, si așa si asa! 
Adicá si cum se vede El si cum se 
face EL (cinematograful) de cätre 
ei, băieţii aceia, multi, drăguţi... 


un om, oameni buni, om-om, bărbat, 
copil, femeie sau bunic să nu ştie 
şi el tot ce se poate şti despre arta 
cinematografică. Şi să nu credeţi 
că n-am căutat. Dar nenorocirea 
este că si ei caută. Caută cu fnver- 
şunare, cu tenacitate, cum să vă 
spun, aşa cum am citit eu undeva, 
caută cu „sfinta neliniște a căutării“... 

Asta el Şi cind te găseşte îţi 
barează calea cu braţele deschise, 


rîndu-se pe reverul hainei. 

Si ştii ce ştie, si stie ce ştii!... 
Degeaba! Nu se lasă, nu se lasă că 
doar îl lucrează... „sfinta neliniște“... 
Nu! Şi te albeste cu argumente. Si 
te albesti de furie, de foame, de somn. 
Şi nu ai altă scăpare decit să fii de 
acord... să zici ca el... că poate scapi. 

Dar nul El ştie că si tu ai părerea 
ta si te agaţă de pe scara autobuzului 
să-ţi spună verde, de 


la obraz, 


Stimaţi cititori, inaugurám astăzi 
modesta noastră expunere (doar 
34 de capitole, grupate în 6 părți 
distincte) despre arta cinematogra- 
fică. 

Arta cinematografică este fără 
putință de tăgadă... (din lipsă de 
spatiuvá invitămsă studiati urmarea 
în numărul viitor). 

: Mircea ALBULESCU 


Spectatorul contri- 

die: buie pe jumătate, după 
Nema Părerea mea, la înche- 
garea naraţiunii cine- 
matografice a „Atenta- 

tului“, Aceasta în cazul 

cînd este la curent cu întîmplarea 
reală la care se referă (dar pe care 
realizatorii susţin că n-au căutat 
s-o reconstituie): cunoscutul, atît 
de comentatul şi încă destul de 
misteriosul caz Ben Barka. Dacă 
însă spectatorul nu stie mare lucru 
sau nimic despre această întîmplare 
petrecută acum. vreo şapte ani, 
poate părăsi sala cu sentimentul că 
n-a asistat decît la o jumătate de 
film, că nu îi sesizează apropourile 
şi că a urmărit doar o intrigă poli- 
tistä. Acesta ar fi, după noi, para-' 
doxul filmului lui Yves Boisset. Dar 
pentru ca nicicititorul s& nu rămînă 
cu sentimentul că citeşte doar pe 
Jumătate discuția despre acest film, 
ar fi poate preferabil să reamintim, 
în linii mari, cazul real, cazul Ben 
Barka: acum șapte ani, deci, popu- 
larul om politic, socotit unul dintre 
conducătorii de frunte ai luptei 
pentru eliberare de pe continentul 
african, se lasă convins de un prieten 
al său, un ziarist francez, să vină 
la Paris. Aici, cade în cursa întinsă 
de serviciile speciale ale colonelului 
marocan Oufkir (cu colaborarea 
altor servicii de acelaşi gen). Dispa- 
ritia lui Barka stîrneşte mare vilvä. 
O parte a presei porneşte o cam- 


panie de protest si de demascare a 


acestui asasinat politic, Se instituie 
chiar o instanță de anchetare a 


cazului. Dar, deși „se fac cercetări”, 


nu se ajunge la nici o indicație cit 
de cît precisă, la nicio descoperire. 
Ben Barka este socotit dispărut si 
o dată cuel se șterge orice urmă, 
deşi în realitate gazetarii (trei au 
fost implicaţi în acest caz) trăiesc, 
deşi explicaţiile date oficial au trezit 
reacții si mai intense. Cam atît se 
stie. 


Yves Boisset si romancierul Sem- 
prun, care a scris scenariul, declară 
că nu au intenționat să deschidă 
un dosar (care, de altfel, bánuim, 
nici nu le-ar fi fost prea la îndemînă). 
Ei afirmă că au reținut datele lui 
conflictuale, au imaginat apoi o 
serie de întîmplări menire să dea 
coerență narațiunii si au privit filmul 
lor ca pe o povestire în parte realis- 
tă, în parte fictivă, a cărei temă ar 
fi: „răpirea, ca armă în lupta politică 
si suprimarea unui adversar inco- 
mod“. 

Şi totuşi, vorbind în general si 
la timpul prezent, estompind datele 
certe (atîtea cîte sînt) si evitind 
anumite concretizäri spre a lăsa 
astfel cîmp deschis meditatiei asupra 
unei asemenea metode, filmul reali- 
zează paradoxul de a readuce şi 


(Volonté 


mai viu în atenţie adevărata intim- 
plare: cazul Barka. Hiperbola n-a 
făcut, se pare, decît să proiecteze 
şi mai detașat acest caz. Personajele 
poartă alte nume, dar spectatorii se 
străduiesc să le identifice pe cele 
reale; conflictul însuși, cricit de 
amplificat prin pomenitele desfäsu- 


“Un fals romantic 
(Trintignant şi Jean Seberg) 


0 vizitá care l-a costat viața | 
si Trintignant) 


räri imaginate, este supus aceleiasi 
operaţii de paralelizare. Şi, astfel, 
se revine la întîmplarea asupra căreia 
planează încă misterul si mari semne 
de întrebare, 

Filmul nu răspunde de fapt la o 
intrebare-cheie: de ce a fost nevoie 
ca un astfel de om politic să fie 
lichidat? Autorii lui se străduiesc, 
dimpotrivă, să demonstreze cum 
s-ar fi putut desfășura o asemenea 
înscenare la capătul căreia Barka 
a căzut victimă. Răspunsul la „de ce“ 
ar fi făcut, probabil,din „Atentatul“, 
un film politic: În vreme ce ilustrarea 
modului cum s-a produs atentatul, 
îl situează în zona filmului politist. 
Onorabil, foarte onorabil ca factură. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Michel Piccoli 


s-a cerut să mă duc la 
a ort ca să asist la coborîrea 
din avion a lui Oufkir care venea 
la Paris-incognito să-și îngrijească 
ochii. Ar fi fost fotografia anului. 

— Şi v-aţi dus? 

— Cum vă închipuiţi! 

Aş fi-putut să împing și mai 
departe asemănarea cu persona- 
jul real, aș fi putut să-mi confec- 
tionez un obraz mai marcat, 
să-mi fac o mutră de canalie. 


Regizorul 


despre film 


„Am proiectat filmul în fata 
unui public foarte: putin in- 
format ăsupra acestei titim- 
plări. Spéctatórii au avut im- 
presia că văd un film politist 
şi s-au arătat -scandalizați de 
răpirea lul Sadiel (numele pe 
care-l poartă în film personajul 
inspirat de Ben Barka). Si 
apoi.au cerut lămuriri asupra 
adevăratei afaceri... 

Prima noastră intenţie a 
fost să realizăm pe "această 
temă un film documentar 
jucat de, actori necunoscuți, 
un film ca ün reportaj de tele- 
viziune, care ar fi fost oricum 
mult mai apropiat de Afacerea 
Mattei, Dar din punct de ve- 
dere juridic și financiar a f 
cu neputinţă. Si apoi 
pus întrebarea: care ar fi n 
dalitatea cea mai eficace de 2 
emotiona spectatorul şi 
numai pe spectatorul care e 
la curent cu cazul Barka. A; 
încît am hotărît să facem un 
film cu vedete, un fim-spec- 
tacol.... 

În ciuda anumitor „menaja- 
mente" pe care le-am luat in 
ce priveşte faptele reale, am 
avut destule plictiseli cu diversi 
oameni. De pildă, cu Bernier, 
care socotește că se poate 
recunoaște în personajul Da- 
rien (numele ziaristului inter- 
pretat în film de Trintignant). 
E curios să vezi că cineva face 
o criză  paranoică, pentru cá 
se pare că se recunoaşte în- 
tr-un trădător, într-un turná- 
tor, într-un complice la un 
asasinat, într-un individ care-și 
reneagă prietenia. Numai că 
Bernier a găsit cu cale că 
această ,asemánare" trebuie 
să-i aducă și lui un profit: și 
pînă la urmă producătorul a 
trebuit să-i dea o sumă de 
bani ca să ne lase în pace. 
Ceea ce de altfel vorbește 
de la sine despre moralitatea 
persoanei“. 


despre Oufkir 


Dar găsesc că ar fi fost prea 
convenţional. În definitiv, nu a 
existat un singur Oufkir pe 
fata pămîntului. El era doar un 
prototip excelent. Mai sînt şi 
alții. Am jucat de pildă în „Mont- 
serrat" — o piesă despre tortură 
care s-a prezentat “la televiziune 
în timpul războiului din Algeria. 
jucam acolo rolul lui Isquinado. 

sta era. marele unchi al lui 
Oufkir." 


Producţie 4 studiourilor franceze. Regia: Yves Boisset. Scenariul: Ben Barz- 
man si Basilio Franchina. Adaptare şi dialog: Jorge Semprun. Imaginea: 
Ricardo Aronovitch, Cu: Jean-Louis Trintignant, Michel Piccoli, Gian Ma- 
ria Volonté, Jean Seberg, Français Pârier, Philippe Noiret, Michel Bouquet, 

Bruno Cremer, Daniel Ivernel, Roy Scheider. 


Sub un soare epuizat 
de -vară tírzie, pe la 
început de secol, unde- 
Ya în ţinutul Crimeei, 
între marea liniştită şi 
stepa pustie,un bărbat, 
a cărui strălucire păleşte şi ea ase- 
meni razelor în amurg, încearcă o 
mare și tainică iubire pentru soția 
tînărului inginer lakov Bogomolov. 
Din dowinta de a şi-o apropia pe 
Olga, el invită pe soțul acesteia să 
întreprindă cercetări pentru a des- 
coperi apă pe întinsele sale moșii. 
Filmul se anunță, deci, ca o drama- 
tică poveste de dragoste, ceea ce, de 
fapt, nu este. Dragostea rămîne doar 


colegului sáu mai tînăr, 


6 martie 1900, lalta 


decît harababura de la repetiţii“. 


7 iulie 1900, laita 


Din bogata corespondenţă dintre 
Cehov şi Gorki, am reţinut cîteva 
pasaje în care autorul celor „Trei 

„surori“ dădea sfaturi prietenești 


m: lubite Alexei Maximovici, Tea- 
trul de Artă va da reprezentații la 
Sevastopol între 10 şi 15 aprilie, iar 
la lalta între 16 şi 21 aprilie, Va juca 
„Unchiul Vanea", ,,Pescárugul", „Sin- 
guraticii“ de Hauptmann și „Hedda 
Gabler“ de Ibsen. Vino negre- 
sit. Ar trebui să cunoşti mai bine 
teatrul acesta, să-l cercetezi mai de 
aproape și să scrii ó piesă. Dar 
dacă ai asista la repetiţii, ai prinde 
și mai multe. Nimic nu te ajută 
să cunoşti mai bine „condiţiile scenei 


m. Ai scris piesa? Scrie, scrie si 


pretextul, calea prin care autorul 
ne introduce în lumea mosierulu; 
Bukeev, o lume izolată de lume. 

Om instruit, mistuit de pätimasa 
vocație a marilor idealuri si a apli- 
cării lor în viaţă, lakov Bogomolov 
întruchipează într-o epocă de impas 
speranța în viitorul poporului. În 
fiecare dimineaţă, _Bogomolov isi 
începe neobosit forajele în solul 
pietros, calcinat de soare, al Crimeei. 

El e singurul dintre cei prezenți 
care crede în muncă și trăiește 
pentru a dărui oamenilor rodul ei 
În afara cercetărilor pe care.el le 
face, zilele la moșie se desfășoară 
leneș, într-o liniște nefirească. Cei- 


Er ré 


alii — mosierul Bukeev, personaj 
descins mal derabä din galeria 
portretelor cehoviene, unchiul Jean, 
perfidul codos, iubitor de vin si ‘de 
femei, Ladighin, infatuatul amo. 
rez, frumoasa doamná care-si plimb& 
gratia tăcută și absentă — toti trec 
cu greutate peste zilele prea lungi, 
plictisitoare, ca si peste noptile 


IEEE SORT 0 RD SE AE ER 


prea scurte, scăldate în »sampanie. 
Toţi trálesc parcă într-o [ume sus- 
pendată în afara timpului, într-o 
lume ce ignorärealitätile tumultuoase 
ale epocii, Pentru ași mai trece 
urîtul, cei prezenţi pălăvrăgesc între 
două băi în mare despre sensurile 
vieţii, punindu-si întrebări abisale 
si hamletiene, ce rămîn desigur fără 
răspuns, Femeile sînt cu grijă îmbră- 
cate, se plimbă pe mare, cálüresc 
Bărbaţii fac exerciţii de tir sau 
filozofează în fața unui pahar, cu 
privirile pierdute în zare, cäutiré 
zadarnic un sens vieţii lor. În această 
atmosferă încremenită, în care parcă 
nimic nu se întîmplă si viața pare 
să curgă așa de cînd e lumea, Bukeev 
se sinucide. lar neasteptata apariție 
a morţii are darul de a dezvălui 
inutilitatea existenţei lui de pînă 
atunci, ca de altfel a intregii lum! 
din care făcea parte, o lume a 
vidului spiritual, Un semn, un aver- 
tismene. O întreagă clasă sociălă 
va trebui să moară și va muri, Ca 
si moartea lui Egor Buliciov, sfirşi= 
tul luf Bukeev anunță zorile unet 
alte lumi. 

În filmul său, Abram Room recrea- 
ză cu un. remarcabil simţ artistic 
tensiunea emoțională a personajelor 
gorkiene, ambianța epocii, surprinsă 
în special în detalii — de costum, 
de mobilier — şi realizează un 
singular poem al singurătăţii, al 
neputinței, dar și al speranţei, Fără 
nicio ostentatie, necesitatea rásture 
năril unei lumi e sugerată numai şi 


numai prin atmosfera aceste! poves- 
tiri, filmată sub un soare epulzant 
de vară tirzie, între marea liniștită 
şi stepa pustie, cindva, la început 


D 


de secol, 


Viorel EINDEA 


Producție a studiourilor „Mosfilm“ 
Gorki. Regia şi scenariul: Abram Room. Imaginea: L. Krainenkov. Cut 


1971 — după piesa lui Maxim 


igor Kvaşa, Anastasia Vertinskaia, Aleksandr Kaliaghin, Boris Ivanov, 


Nina Saskaia. 2 


, 8$a cum se 
unat cu lauri! 


i p 
promis. Eu V 
párerea mea 
lar cuvint 
ná ti le voi subli 
face tot ce tre 
rog, nu-ti irosi vremea s 
de lucru." 


8 septembrie 1900, laita 


. Mai adineauri am citit in ziar 
* 


cá scrii o piesä. Scrie, scrie, sc 
Asa trebuie. Dacă v 
fi nici o nen r 
uită repede, 
neînsemnat, a 
lui un. folos colos 


24 septembrie 1901, Moscova 


„Termină piesa, dragul meu. Ti 
se pare că nu-ţi reușește, însă nu 
te lua după impresii, că te înşală... 
De obicei, piesa nu-ţi place cînd o 
scrii, nu-ți place nici pe urmă, dar 
lasă-i pe alţii să judece si să hotă- 
Numai vezi să n-o dai nimá- 
s-o citească, nimänul, Trimite-o 
dreptul la Moscova, lui Nemi- 
sau trimite-mi-o s-o dau 
eatrului de Artă. Chiar dacă ar mai 


22 octombrie 1991, Moscova 


,..Dragul meu Alexei Maximovici 
sînt vreo cinci zile de cînd am citit 


piesa dumitale și nu ţi-am răspuns | 
pînă acum numai pentru că n-am | 
izbutit să-mi fac rost de actul al 
patrulea. Am aşteptat, am așteptat, 
dar mi-am pierdut răbdarea. Prin | 
urmare, am citit numai trei acte, dar À 
cred că e de-ajuns ca să-mi pot spune | 
părerea. După cum mă aşteptam, À 
piesa e foarte bună, scrisă în spirit | 


gorkian, originală și foarte intere- À 


santa.“ („Micii burghezi“, n.n.) 


29 iulie 1902, Liubimovka | 
ETAT GE ON PERRET 
„Dragul meu Alexei Maximovici, | 
am citit piesa dumitale („Azilul de À 
noapte“ n.n.) e originală $i, fără în- 
doială, bună. Actul al doilea e foarte 
bun, e cel maibun şi cel mai puternic. 


În timp ce îl citeam, mai ales sfirçi- B 


tul, aproape că-mi venea să sar în 


sus de încîntare. Atmosfera piesei | 
e mohorîtä, sumbră si publicul, neo- 8. 


bignuit cu astfel de piese, va părăsi 
sala. În orice caz, poti să-ți iei adio 
de la reputaţia de optimist.“ 


Nimeni, adicä nici un 
spectator fidel al pinzei 
minunate, nu poate ră- 
mîne indiferent aflînd 
că acest film a fost 
NER jucat de John Wayne, 
“după ce cavalerul neînfricat al wes- 
ternului își pierduse un pulmon în 
urma unei operaţii de cancer. Wayne 
a jucat, pare-se, în aproape 250 de 
filme, şi fiecare din noi îşi aminteşte 
de cel puțin 4—5 dintre ele. Îşi va 
aminti, probabil, şi de acesta, unde 
bătrînul vultur, atît de vizibil bátrin, 
mai plutește. în scurte si nesigure 
ocoluri asupra preeriei unde şi-a 
petrecut cea mai mare parte din 
viață; o viaţă glorioasă, plină de 
pericole și de eroisme. Penele sale 
mai poartă ceva din strălucirea de 
altădată, aripile lui sînt la fel de 
mari şi de impresionante — dar 
privirea i-a obosit, gitul golaș își 
arată vîrsta, reflexele s-au tocit — 
şi dacă în acest film Wayne își îngă- 
duie să moară (ca erou), este pentru 
că biografia personajului său s-a 
sfîrşit. * 

Fără pläcere, sînt dintre acei care 
cred că si westernul a murit, a 
murit încet, puterea sa, unică în 
film, s-a consumat cu încetul, fie 
în acte glorioase (capodopere), fie 
în acte mărunte — meschinele prc- 
ductii de serie asezonate pe toată 
suprafața lumii după reţete uşor 
de copiat, dar imposibil de repetat. 

John Wayne e unul din puţinii, 
ultimii supraviețuitori, dar viaţa sa 
acoperă o bună parte din istoria 
westernului, Tînărul din ,Diligenta" 
e azi bätrinul din „Cowboy“. Îmi 
trec prin minte bäsmälutele sale 
transpirate, totdeauna întoarse ne- 


glijent, fluturînd asupra atitorscene; 


pălăriile sale niciodată impecabile, 


economia sa de gesturi, glasul acela 
răguşit „spus“ cu un zîmbet ce nu 
mai seamănă, nici el,,cu cel care a 
fost. John Wayne ştie că a îmbă- 
trînit, ospune — ne-o spune direct— 
şi este imposibil.sä nu fi sentimental 
la un astfel de adio, o despărțire 
este întotdeauna tristă — şi cine va 
plînge va fi iertat. Îngerii artei fil- 
mului vor lăcrima şi ei, câiise vor a- 
linia cu seile lor goale si vor necheza, 
diligentele se vor opri, clienţii sa- 
loon-urilor se vor ridica în picioare, 
pianistii (nu trageţi în pianiști!) vor 
cînta marșul gloriei, si John Wayne, 
cu statura sa de zeu, singur, va defila 
dinaintea! noastră, urmat de lunga 
suită a figurantilor care vor purta 
stelele sale de şerif puse pe pernute 
de catifea, seile cailor săi, pistoalele 
sale de argint, pălăriile acoperite 
de „praf, paharele în care a băut 
whisky — film după film, an după an. 

Ultimii vor defila aceşti copii, 
ceilalți eroi ai filmului, scoliti la 
şcoala sa, unul cîte unul, aleși din 
toate genurile (de la timid la îndrăz- 
net) cu poreclele lor şi cu amintirea 
acestei istorii frumoase, povestite 
de filmul „Cowboy-ii”. 


Care-a fost oare — mă întreb 
acum, vrînd să-i găsesc perechea — 
cea mai potrivită partereră a lui 
John Wayne?. Poate alţii vor fi de 
altă părere — dar eu cred că ea se 
numește Marlene Dietrich, cea din 
„7 păcate“. ? 


eA E 
Copilăria si adolescența mea nu-i 


vor uita niciodată. Niciodată? Ciudat 
cuvînt, mai scurt decît Oo viaţă... 


Gelu IONESCU 


John Wayne despre cowboy... 


„Am avut norocul să joc întotdeauna bărbatul în luptă 
continuă împotriva greutăţii vieții sălbatice, şi în acelaşi timp 
exista totdeauna cineva prin apropiere care să-mi aducă o oran- 
jadă sau un whisky dacă aveam chef. Este probabil adevărat 
că am sfîrşit prin a mă identifica cu personajele mele. Era 
o necesitate. Nu pot să joc dacă nu sînt sincer, Bărbatul puternic 
de partea binelui sînt eu. Fără echivoc. Mă aflu acolo pentru a 
fi sincer şi drept si, credeti-mä, am fost sincer si drept." 


John Wayne, cowboy candid și dur, 
mereu apărător al dreptății. Dreptatea cui? 


..Si Jane Fonda 
despre cowboy-ul Wayne 


„Vestul sălbatic, mai mult decît 
orice alt mit american, a devenit 
Mitul. Şi o mare parte dintre 
americani, mai ales în anii la care 
má refer ('30—'40 n.n.) -s-au 
recunoscut în acela care a expri- 

mai bine acest mit: 
-ul, adicá John Wayne. 

Wayne era America. Și pentru 
Wayne era înalt, puternic, sim- 
patic, viguros, dur și generos, cu 
pumnii! mari, capabil să stäpineas- 
că un taur, cu Colt-ul 45 sau cu 

Winchester-ul 43, întotdeauna gata 

să fie descărcate în duşman — 

întreaga Americă era înaltă, pu- 
ternică, simpatică, viguroasă, ge- 
neroasă si dură, cu pumnii mari, 
capabilă să zdrobească orice dus- 
man. Şi pentru cá John Wayne, in- 
édiferent dacă trăgea. din dreapta 
sau din stînga, se afla întotdeauna 
de partea binelui şi a dreptăţii — 


PO d 


şi America era de partea binelui 
şi a dreptăţii. Si ceilalţi? Restul 
lumii? Oh! Restul lumii erau 
indienii şi bandiții împotriva că- 
rora Wayne combätea. Ei erau de 
partea răului din moment ce 
Wayne era împotriva lor, Astfel 
-mitul creat în cinema (deși reali- 
tatea era cu totul alta) a devenit 
capcana, imensul fals, periculoasa 
înşelătorie în care americanii au 
căzut, În fond, orice american se 
simțea mai mult sau mai putin 
un cowboy, un John Wayne. În 
fond, orice american,,orice-ar fi 
făcut, se simţea de partea binelui. 
Vestul a dat americanilor o ima- 
gine falsă despre ei înșiși, despre 
actele lor în istorie, Vietnamul 
este ultimul și cel mai trist exem- 
plu. 

Intelegeti acum de ce urăsc 
Vestul?" 


Producţie a studiourilor | din S.U.A. 


Regia: Mark Rydell. Scenariul: 


irving Ravetch, Harriet Frank jra W. Dale jennings—după romanul 


lui W. Dale jennings. Imaginea: 


Robert Surtees. Cu: John Wayne, 


Roscoe Lee Browne, Colleen Dewhurst, Slim Pickens. 


= 


Se spune că Shake 
speare a făcut o a doua 
istorie a Angliei; dar 
el a făcut si o nouă 
cinematografie. Poate 
de aceea un film isto 
ric englez nu poate fi prost, chiar 
dacă nu e semnat de „cel mai mare 
scenarist al tuturor timpurilor“, ci 
de un scenarist mai putin mare, ca 
James R. Webb; chiar dacă regizor 
este Clive Donner, unul din meste 
sugarii englezi care s-au încercat în 
toate genurile, de la subiectele pen 
tru copii la cele polițiste 

Dar” nici: prea nou nu poate fi 
un asemenea film, care nu 'se hotă 
răşte să fie nici dramă psihologică» 
nici superproductie, nici reconsti 
tuire realistă a unei legende, nici 
fegendä propriu-zisă. Recipientul în 
care sînt amestecate toate aceste 
lucruri are pereţi fragili și transpa 
renti, si atunci, în plină desfăşurare, 
cite o componentă se poate pune în 


evidență prea tare, anulindu-le pe 
toate celelalte sau dindu-le chiar 
un sens nedorit. Un răcnet de luptă 
realist poate deveni ilar cînd se 
nimegeste să acopere o discuţie filo- 
zofică, un cal adinc insingerat cu 
cernealà se poate íntimpla sá nu 
mai fie credibil cînd se suprapune 
unui adevăr prea istoric. Din această 
nehotărire a mijloacelor, nu isteria 
este cea cate pierde ci, în orice caz, 
arta; aceasta este răstignită (si nu 
numai artei lui Clive Donner i s-a 
întîmplat așa ceva) pe o cruce de 
mari dimensiuni, unde fiecare mă- 
dular al ei este. în suferinţă. 
Discursul filozofic.despre sensibi- 
litate şi forță; despre iubire și bru- 
talitate, despre „ura față de propria 
pasiune“ este frumos, dar face parte 
din cu totul alt film decit acela în 
care regizorul, suit pe un deal 
execută frumoase demonstraţii plas 
tice despre desfăşurarea unei falange 
spartane. Întiiul film era sortit să 


fie înţelept şi egal cu sine, al doilea 
să ia ochii şi minţile; întiiul era 
filmul scenaristului, al doilea era 
filmul cineastului. Dar ele încearcă 
mereu şi zadarnic să fuzioneze, 
lăsînd nemulțumiți si pe spect- 
tatorii unuia, şi pe ai celuilalt. 

David Hemmings este prințul 
saxon al unei Anglii încă nenăscute; 
frámintat şi neînțeles, tolerant dar 
cládindu-si din pierderi o victôrie a 
binelui si dreptätii. Michael York, 
adversarul său, este prințul danez 
al unei religii à forţei şi distrugerii, 
care-l va duce la pieire, dar în care 
crede, cu o convingere absolvitoare. 
Înfruntarea lor, în secolul 1X, sub 
flamura ,Metro-Goldwyn-Maysr ", 
este cu atit mai plină de înțelesuri, 
cu cît simțul nostru istoric ne sop 
teste mereu că peste citeva veacuri 
danezii li vo da insularilor pe 
Hamlet 


Octavian MACAVEI 


Suveran-soldat-savant 


Religia fortei Dragostea ca ostatic 
(Michael York) (Pruneila Ransome) (David Hemmings) 
* 
Producţie a studiourilor engleze. Recic- Cl ve Donner. Scena Ken Taylor si James R. Webb. Imaginea: Alex 


Thompson. Muzica: Raymond Leppard. 


Cu: Dayid Hemmings, Michael York, Prunella Ransome, Colin Blakeley, 
Julian Gover, Jan McKellen, Alan Dobie, Peter Vaughan, Julian Chagrin, Barry Jackson, Vivien Marchand 


Churchill despre 
Alfred cel Mare: 


r 


a fost regele întregii Anglii. 
A fost soldat, savant, conducător 
devotat si, conştient, pe care 
toate popoarele Angliei îl pre- 
t drept cáláuza si apárátorul 
) Toate privirile&erau în- 

se spre Wessex unde exista 
dinastie de la 

) Al- 

;ol împlinirilor 

roul, neamului (e) 

nglie unde pacea, 

za și dreptatea să domneas- 
unde științele să înflorească, 
literatura să fie iubită, 


| „său realitate, el a făcut 
atul său i-a dat securi- 
zboaiele sale i-au adus 
legile sale l-au asigurat 

așii săi au dat Angliei 


Maurois despre 
Alfred cel Mare: 


un suveran legendar 

zendá e adevărată, 

implu și înțelept 

și soldat şi marinar și 

tere și legislator a salvat 

a creştină. El are toate vir- 

tutile regilor credincioși fără însă 
să aibă. slăbiciunile lor și nici 
indiferența acestora faţă de lu- 
crurile vieții. Aventura lui fine 
de poveştile cu zîne şi de romanul 
cavaleresc. Ca multi eroi de roman, 
el este cel mai tînăr fecior al 
unui rege: Aethelwulf, EI crește 
pe timp de invazii, în zgomotul 
luptelor și trei dintre frații săi 
sînt omorîti de dușman. Bolnä- 
vicios și inteligent, el are energia 
nfirmitor care se vor puternicl. 
Excelent cavaler, mare vinátor, 


| are încă din copilărie o.arz4- " 


dorință de a se instrui. 
avea să spună că 
vîrsta şi timpul 
, în ţară nu exis- 
; in vremea cînd 
n jurul sáu savanţi, 
ocupat cu ráz- 
e administrative şi 
mai putea să citească 
ut." 


0 legendă 


adevărată 
UEMTLDESINICHERITLADSNDHTUSIVUMIOR MORTALE 


Cronicile povestesc despre in- 
lui Guthrum, regele dane- 
zilor păgîni. Cînd Wessex-ul a 
fost complet ocupat, panica a 
fost. cumplită si Alfred însuși 
s-a refugiat în insula Athelney, 
in mijlocul mlaștinilor, unde cu 
ni îşi construi o for- 
a stat ascuns aproa- 
aceste meleaguri, 
i eco XVH-lea, s-a găsit 
într-o bună zi un splendid giu- 
vaer emailat, aurit, cu pietre 
preţioase, purtind inscripţia „Al- 
fred a cizelat". Acest celebru 
à pierdut de rege, aducea 
ole márturia. adevárului 
vechi ronici. Astázi el poate 
fi văzut într-unul din muzeele 
universitare de la Oxford 


ba Mr te 


Jerzy Passendorfer este 
un încercat artizan, cu 
experiență în cele mai 
diferite problematici şi 
genuri cinematografice. 
De astă dată, el încearcă 
să se apropie de un „tînăr: furios“ 
(nu delincvent, nu huligan, dar însin- 
gurat si agresiv într-un mod auto- 
distructiv), motivind si explicind 
prezentul printr-o retrospectie psi- 
hologicá a vietii copilului, apoi a 


Pour 
Părinţi divortati, un copil pe 
care nimeni nu-l vrea şi care ajunge 
la un soi de cämin-orfelinat; mama 
se remărită, îşi amintește de el, îl 
ia acasă. Dar răul s-a comis. Copilul 
este un fel de sălbăticiune, tăcut si 
închis, consumînd interior vibraţiile 
unei sensibilitáti exacerbate, a unui 
soi de susceptibilitate acută: orice 
îl poate răni, un nimic poare da 
peste cap un echilibru precar si 
fragil. Mama e rece si distantă si 
prietenia pustiului cu tatăl vitreg e 
periclitată de neîntelegerea si bru- 
talitatea ei. De aici incolo panta € 
abruptă: santierele pe care se for- 
mează tînărul, cu lumea lor dură si 


Un tînăr furios, 
(Marek Frackoviak) 


aspră, singurătatea unei camere de 
închiriat, vagi scinteieri ale unor 
aspirații spre fericire. Tînărul nu 
face nici un moment ceva rău. Dim- 
potrivà. Dar tăcerile lui, lipsa lui 
de participare, singurătatea lui 
sufletească îl îndepărtează de ceilalți. 
Această  autoeliminare lentă, cu 
toate încercările celor din jur de 
a-l coopta, de a-l reintegra, dincolo 
de motivarea sacia-psihologicä pe 
care o face cineastul, tine mar de- 
grabă de un fel de criză existențială, 
personajul conturindu-se pină la 
urmă pe cerul filozofiei lui Sartre 
sau Camus. Această deplasare de la 
cauză la efect singularizează poves 
tea, structura inițială a filmului se 
fisurează. De la datele iniţiale ale 


Urn nstit Ren 
afic din a t 
itm a Academie 


SV regiel 
studiile 


personajului pînă la drama crîncenă 
şi aridă care îl torturează si îl mi- 
nează, există un hiatus pe care 
cineastul, nu-l poate umple si a 
cărei explicaţie nu poate fi, căutată 
decit în zona lividă a psihopatologiei. 
Căci figura împietrită, privirea rece, 


"de departe a personajului principal, 


lipsa oricărui zimbet sau expresii 
intermediare, un fel de mască a 
unei calme și senine disperări fac să 
pălească explicaţiile filmului. Am 
spus că în felul acesta se fisurează 
structura filmului, dar poate că 
Passendorfer a trecut voit peste 
aceste luceuri, atras de acest por- 
tret, dincolo de tinerețea căruia se 


agită umbrele'mortii... 
D. C. 


De la mimică la regie 


gra zistentä polonez, 
de „Atentatul“, 

+, „Ultimele zile”, 

ntului“, „Culorile 

nea Brutus" si 


dedicate luptei anti- 
eliberare. @ Passen- 
își împărțea odată: opera 
ilme care vorbesc de prezent" 
ca si acest „Ucideţi oaia neagră”) 
si „filme care aparțin trecutului”, 
El a rămas întotdeauna i 
egat de acestea din urmă, 
sînt filmele tinereţii sale, a 
neratiei ces-a identifi 
dical examen de consti 
gul marilor rá: 


ale 


Producţie a studiourilor poloneze. Regio:. Jerzy Passendorfer. Scenariul: 


imaginea: 
Anna Seniuk, 


Ryszard Klys. 
Ewa  Adamska, 


Edward Klosienski. 
Tadeusz 


Cu: 
Janczar, 


Marek Frackowiak, 
Boleslaw Idziak, 


Ireneusz Karamon. 


Omul nu e singur 


Productie a studiourilor din 
Barrandow (Cehoslovacia). 
Regia: Josef Mach. Scenariul: 
Ivan Garis, Josef Picek, Josef 
Mäth. Imaginea: Josef Strecha. 
Cu: Jirina Svorocová, Zdenek 
Kampf, Jiri Sovâk, Vladimir 
Smeral, jan *.Libicek, - Jan 
Schránilec; Oldrich Lukes, 
Viadimir Hlavaty, Marie Dra- 
hokoupilová. 


Un inginer,un om în al cărui 
trecut existau nişte greșeli ne- 
dorite, e ifdepärtat din aceas- 
tă pricină din colectivul de 
conducere si pus să lucreze 
într-un post marionetă la 
arhiva întreprinderii. La izola- 
re el răspunde cu izolare. 
Totuşi, în astuns, el continuă 
să lucreze la elaborarea și de- 
finjtivarea planurilor unei 
foaf te importante invenţii teh- 
nice, lucráre pe care, oficial, o 
intrerufsese.  Curind, pen- 
tru această invenţie îşi manis. 
festă interesul agenţii unei 
firme străine. Cinstea eroului 
va fi pusă la încercare, Va 
avea el puterea să reziste? 

Un film poliţist modest, 
conformist ca- modalitate de 
tratare cinematograficä, ce 
încearcă totuşi să aducă în 
discuţie cîteva probleme so- 
ciale contemporane. .Judecind 
după titlu, „Omulnu e singur”, 
ne-am fi așteptat la o analiză 
maj profundă a motivelor 
îmsingurării, a împrejurărilor 
în care omul are nevoie să 
nu se simtă singur. Autorii 
filmului au ales însă cálea 


cea mai simplistă. 
, Dan PITA 


DARURI ce jh |) 


Tecumseh 


Productie a studiourilor 
DEFA-Berlin.Regia: Hans Krat- 
zert. Scenariul: Rolf Römer, 
Wolfgang Ebeling. Imaginea: 
Wolfgang Braumann, Cu: 
Gojko Mitić, Annekathrin 
Bürger, Rolf Römer, Leon 
Niemczyk, Mieczyslaw Kā- 
lenik, Milan Beli, Wolfgang 
Greese, Gerry Wolf. 


Istoria formării Statelor 
Unite ale Americii reține la 
începutul secolului al XIX-lea 
numele lui Tecumseh —— con- 
ducătorul indian care a 
înțeles să pună agerimea bra- 
tului său, istetimea minţii 
sale și cinstea sa în slujba noii 
sale patrii. Dar acestui spirit 
de cooperare avant la lettre, 
yankeii i-au -răspuns cu o 
inselätorie, Tecumseh trece , 
atunci să lupte, alături de 
vechii colonizatori, de en- 
glezi. Dar si noii săi prieteni 
albi îl vor tráda la rîndul l'or 
şi Tecumseh moare într-o 
luptă in 1813. Tecymseh- per- 
sonaj care a trecut din 
istorie în legendă— a inspirat 
această producţie a. studiou- 
rilor Defa. Ca: în mai toate 
poveştile cu indieni filmate 
pe bătrînul continent, decorul, 
costumele, machiajul, lup- 
tele chiar, au un aer trucat. 
lar eroismul acestei pagini din 
istoria indienilor americani 
pare işi el un episod contra- 
făcut. 


AD 


ZE EN T NANN N d 


Dacă Barbra Strei- 
sand, cu tot nástrus- 
nicu-i și inepuizabilu-l 
- talent ar fi fost din nou 
Oo ,funny-girl" ori o 
; incintátoare „Dolly“, 
filmul lui Peter Bogdanovich nu m-ar 
fi interesat de fel, dar de fel. A treia 
reluare a unui personaj de aceeași 
factură, chiar cu savoare si noi 
nuanţe tot n-ar fi fost satisfăcătoare. 
Dar acestui Bogdanovich, încă ne- 
cunoscut publicului nostru, nu-i con- 
vin drumurile prea bătătorite, fie 
ele deschise de un Wyler. Fără să-l 
chinuie însă. dorința originalității 
neapărate, va recurge la-o soluţie 
pe cît de ingenioasă, pe atit de ușor 
de fructificat cu un dram de fan- 
tezie. În slujba „fostului“ actor melo 
Ryan O'Neal și a Barbrei sînt puse 
mecanisme ale mai tuturor catego- 
riilor de film comic american si de 
mai-înainte din arte contingente. 
Şi inspirîndu-se din tot ce avea la 
îndemînă în materie de umor, 
filmul îi oferă publicului. prilejul 
unor- bune porții de ris, Străvechiul 
qui-pro-quo, declanşat aici de patru 
obiecte identice (confuzia obiectelor 
generează confundarea personajelor) 
atrage după sine, în cascadă, soluţii 
de la Mack Sennett citire, de la 
frații Marx învăţate, de la Stan şi 
Bran rămase în memorie. Si eroina, 
în chip de factor distructiv într-o 
lume de obiecte, reprezentind o 
ordine infatuată, răstoarnă si sfă- 
rimá cu protestul nonconformistului 
față de plicticosul echilibru din jur: 
prilej.sä descoperim o altă Barbra 
Streisand, Chipul si personajul erau 
demult în război cu natura, acum 
ea însăși protestează prin toate 
fibrele la prea rigidele ordini și 
simetrii ale lumii. 


Florica ICHIM 


Producţie a studiourilor ameri- 
cane. Regia: Peter Bogdanovich. 
Scenariul: Buck Henry, David New. 
man, Robert Benton. Imaginea; 
Laszlo Kovacs. Cu: Barbra Streisand, 
Ryan O'Neal, Kenneth Mars, Austin 
Pandleton, Sorrel Brooke, Stefan 
Gierach, Mabel Albertson, Michael 
Murphy, Graham Jarvis, Madelin 
Kahn, Liam Dunn, Phil Roth. 


Cleopatra comediei 


Barbra (Streisand), asa se numeşte bomba care a explodat in 
musicalul american. Vocea ei s-a auzit deodată pe Broadway si off 
Broadway; de pe discurile cu turație 33 sau de pe micul ecran; 
în concertele de la Casa Albă — ca oaspete al președintelui Ken- 
nedy şi preşedintelui Johnson, sau în show-urile cluburilor de 
noapte ; în sfirsit, ea a fost Funny Girl — fata cea nostimă, par- 
tenera lui Omar Sharif. Primul film, primul Oscar. Urmează în 
doi ani, alte trei filme: „Helo Dolly“, „Pe o zi senină... , „Ce se 
întîmplă, doctore?" 3 X 

Un profil de Cleopatră. Un fe! de a fi deschis, lipsit de prejude- 
cäti. O extraordinară perseverenţă. O unică voință de a ajunge. 
Ce? „Cea mai mare cintáreatá, cea mai strălucitoare stea de pe 
Broadway, cea mai aplaudată vedetă de cinema" — asa cum sin- 
gurá-si propunea cînd încerca primii paşi în oglindá, acasă la Green- 
wich-Village, cartierul unde s-a născut, Saint-Germain-des-Prés-ul 
newyorkez. . 

După cît se pare, avem de a face cu un program dus la bun 
sfirsit. 


Moda 
Bogdanovich 


În filmul american, Peter 
Bogdanovich, critic de film 
pînă acum cîţiva ani, este acum 
regizorul zilei, deși pînă la 
40 de ani a semnat doar trei 


timul spectacol“ (1971) și 
„Ce se întîmplă, doctore?" 
(1972). 

Moda-Bogdanovich nu se da- 
torează însă vreunor inovaţii 


rului regizorului de a se in- 
spira și reactualixa stiluri şi 
trucuri din filmul american 
din anii ?30—40. De altfel 
singur declară: „Poate că 
oamenii au descoperit lucruri 
noi, dar mie-mi pare viitorul 
mai curînd mohorit și prezen- 
tul grozav de neplăcut. Și 
atunci încotro să privesc dacă 
nu spre trecut? El mă intere- 
sează, de la el poti învăța o 
mulțime de lucruri, El mă 
inspiră, Niciunul. dintre tine- 
rii regizori nu mi-au dat ceea 
ce mi-au dat regizorii din ve- 
chea generaţie. Desigur este 
o opinie personală şi nu vreau 
să spun neapărat că filmele 
de azi nu sînt tot atît de bune 
ca cele de ieri, dar mie așa 
mi se pare. Desigur, mă refer 
la filmul american”, 

Această ultimă comedie a lui 
“Bogdanovich este inspirată 


ward Hawks din 1938 -cu 
Catharine Hepburn, .cu- Cary 
Grant, cu un leopard, cu un 
dinosaur şi cu un căţel (Br in- 
ging Up Baby"). 


Armand Duval-ul anilor '70 


Ryan O'Neal este încă si probabil varámine multă vreme, pentru 
milioane de spectatori, eroul celui mai aplaudat love story, Ar- 


mand Duval-ul anilor '70. Abia după ce l-au cunoscut pe Oliver 


Barrett „IV, iubitorii, de film au aflat că interpretul acestuia este 
fiul scriitorului Charles O'Neal si al actriței Patrice Callagham'; 
că joacă cu pasiune handbal, că a intrat în lumea spectacolului pe 
post de figurant si cascador ; că s-a lansat într-un serial TV, „Peyton 
Place" ; că după ce a fost cinci ani Rodney Barrington a sfîrșit prin 
a se căsători cu partenera sa, Leigh Taylor Young; că tot cu ea a 
filmat „Marea săritură“+că după „Love Story" a fost un alergător 
olimpic, inspirat de un scenariu semnat tot de Eric Segal ; că în acest 
ultim film, „Ce se întîmplă, doctore ?", interpretează un rol jucat 
de Cary Grant în 1938. 

Dar orice au aflat iubitorii de film, nimicnu poate sterge ima- 
ginea lui Oliver Barrett IV, eroul celui mai aplaudat love story, 
Armand Duval-ul anilor '70. 


filme: ,Tinta" (în 1968), "Ul- 


regizorale-ci, dimpotrivă, fle- ^ 


dintr-un film semnat de Ho-* 


—— 


Ne MR RS 
CS A i eee da ui 


Adio, Petersburg 


Producţie a studioului Lenfilm. 
Regia: lan Frid. Cu: Girt lakovlev, 
Tatiana Bedova, Tatiana Piletkaia, 
Vasili Merkuriev, Pavel Kadocinikov. 
ee nn ae en de À 


Johann Strauss a fost în Rusia, a 
dirijat concerte, s-a îndrăgostit de o 
tînără principesă, a compus -inspirat 
de ea polei și vălsuri nemuritoare... 
Trama (drama) filmului este deci 
ca și inexistentă. Ar rămîne capaci- 
tatea realizatorilor de a reînvia o 
‘epocă si un personaj. Personajul 
este din belşug pudrat şi are o figură 
simpatică și oachesä. Epoca este un 
funda! de scenă pe care se preumblă 
figuranti cu jobene si crinoline. 
Secventele se desfăşoară în planuri 
fixe, luate de la oarecare depărtare 
şi legătura dintre cadre funcţionează 
astfel: un personaj iese prin dreapta 
dintr-un palat. şi intră, continuînd 
> mişcarea începută, din stînga, într-o 
pădure, 

În ceea. ce priveşte valsurile alese, 
ele par să ne spună că „Dunărea 
albastră“ se compune odată în viaţă. 
În viața lui Johann Strauss. 


D. C. 
EET E POE EUR ARES TETE 


Tara sălbatică 


Producţie a studiourilor Walt 
Disney, 1970. Regia: Robert Totten. 
Scenariul: Calvin Clements jr., Paul 
Savage, dupá cartea ,Little Brit- 
ches" de Ralph Moody. Imaginea: 
Frank Phillips. Cu: Steve' Forrest, 
Jack Elam, Ronny Howard, Vera 
Miles. i 
ER CPR AEO EPS RECS TSRYALOKCRTLCURIN TEE 

Nu o nuvelă, un roman-fluviu 
credeam că are la bază acest film 
care. povestește și iar povesteşte cu 
jo migală artizanală de rapsod corect, 
dar prea putin inspirat, toate peri- 
petiile adaptării unei familii irlan- 
deze la condiţiile unui ţinut sălbatic 
din lumea nouă, 

Nu e calamitate naturală: secetă, 
inundație, taifun, incendiu, care să 


Pionieri în lumea nouă 
ara sălbatică) 


nu se abată peste capetele acestor 
pionieri ai vestului sălbatic; nu e 
calamitate omenească: încăierare,ten- 
tativă de viol, de ucidere, care să nu 


pe scurt despre: 


fie înfruntată cu demnitate, cu stoi- 
cism, cu eleganţă chiar, cum şade 
bine unor robinsoni protestanți. Nu 
lipsește nici Vineri, în persoana 
unui bátrin indian, de data aceasta 
nu discipol, ci profesor în ştiinţele 
naturii. Treptat, copiii învaţă lecţia 
aspră a ținutului, obiceiurile lui 
dure (frumoasă nașterea minzului 
sub ochii- ingroziti ai băiatului de 
şase ani, frumos acel rodeo al frate- 
lui mai mare, ori deschiderea stăvi- 
larului sub ploaia de gloanţe a fer- 
mierului vecin). O lecţie lentă de 
bärbätie, de curaj prin rezistenţă, dar, 
doamne, ' destul de greu de înfruntat 


aceste ă ore de minuțioasă „dă- 
dácealà" cinematografică! 
A.M. 


Soarta unui 
membru din corpul 
de autoapărare 


MC NET IMPARE ARE PETE EESTI 
„Soarta unui membru din corpul 
de autoapărare“ este ecranizarea unui 
roman clasic coreean și deschide o 
perspectivă spre realitățile anilor 
30, propunind, în centrul acțiunii, 
un caz de conştiinţă. Eroul titular, 
müncitor forestier (scenele de muncă 
de la debutul filmului — tăierea co- 
pacilor în pădure — au un rerfarcabil 
ritm cinematografic, sint deosebit de 
spectaculoase; prefigureazá desfășu- 
rarea agitată a conflictului), trece 
“printr-o dură experiență de viaţă, 
Soarta face ca el (luat, cum se zice 
la noi, „cu arcanul", la armată) să 
fie inclus în așa-numitul corp de auto- 
apărare menit să menţină ordinea 
stäpinirii. Mai mult, eroul nostru 
ajunge să participe direct la repri- 
marea unei greve tocmai printre 
foștii săi camarazi de muncă. Se 
află din nou faţa în faţă cu aceștia, dar 
acum, de pe altă poziţie, cu arma 
în mînă şicu ordin de acțiune. Acesta 
este „cazul de conștiință“ pe care-l 
propune, și pe care il desfășoară, 
pînă la ultimele consecințe, filmul, 
Tonul dominant al peliculei este 
dat de elementele „de acțiune“, ceea 
ce nu înseamnă că prospectarea psi- 
hologiei în cumpănă a eroului nu 
prilejuieste cineastilor cîteva pagini 
analitice reușite. Prea lung totuşi 
cu multe episoade statice si cu u 
rezolvări simpliste, fi 


- Colier 
pentru iubita mea 


Producţie a studiourilor sovietice. 
Regia: Tenghiz Abuladze. Scenariul: 
Tamaz Meliava, Tenghiz Abuladzé, 
Ahmedhan  Abu-Bakar. Imaginea: 
Lomer Ahvlediani. Cu: Ramaz Ghior- 
gobiani, Nani Bregvadze, Erosi Mon- 
digaladze. 

PRE PIE IEI ISS LII 

Dragostea  tinárului Mahomedo 


Din mitologia basmului 
(Colier pentru iubita- mea) 


pentru' frumoasa Serminaz rămîne 
doar un pretext izolat în scenariul 
ce pare compus mai mult pentru a 
pune în valoare cîteva fragmente fol- 
clorico-etnografico-umoristice, care 
constituie, ele, adevărata substanţă a 
filmului. Un sirag (titlul denumind 
cadoul de nuntă nu este altceva 
decît un album cu desene si definește 
foarte exact compoziţia acestei pe- 
licule), de secvenţe rînd pe rînd 
pedagogice, descriptive, comice, CO- 
mentînd tradiţii, obiceiuri, fabule ce 
defilează în fata ochilor nostri în- 
tr-un joc caleidoscopic. Am rămas 
cu imaginea unui peisaj, ireal, solar, 
şi a unui straniu personaj, un fel de 
cavaler rătăcitor, deconspirat abia 
în final, cînd după ce decimase pe 
toti cei ce purtau numele dusmanu- 
lui său, fmbätrineste într-o singură 
zi printr-o ciudată comprimare a` 
timpului, personaj! care ne duce în 
mitologia basmului popular si dă 
filmului o dimensiune filozofică. 
Sergiu 'SELIAN 


 GMBESREDE ACTE ATI MERE VERTE PTE ETS 
Nici un moment 


de plictiseală 
——— cce 


Productie a studiourilor americane, 
Regia: Jerry Paris. Scenariul: A.J. 
Carothers, bazat pe cartea lui John 
Godey. Imaginea: William Snyder. 
Cu: Dick Van Dyke, Edward G. 
Robinson, Dorothy Provine, Henry 
Silva, Joana Moore, Tony Bill, Slim 
Pickens, Jack Elam. ` ` 


AAE O ASRIEL TIE Ci | 


Filmul începe cu o excelentă 
poantä — evident nu e cazul să o 
deconspirám — dar ea este “aceea 
care dă cheia în care se desfăşoară, 
fără momente de plictiseală, această 
comedie polițistă, parodie-la adresa 
filmului de gangsteri. În New Yôrk-ul 
anilor '60, un șef de bandă ajuns 
la vîrsta pensionării, își propune 
să se retragă din afaceri cu o ultimă 
şi măreață lovitură. Märeatä pentru 
că scopul nu este de astă dată cel 
al înavuţirii, ci consacrarea prea 
distinsului” gangster în istoria arte- 
lor frumoase. Cum? Foarte simplu. 
Obiectul faptului este o pinză ce- 


lebră, recent achiziționată de cel 
mai important muzeu de artă mo- 
dernă al orașului, Pînza urmează 
să fie păstrată de gangster pînă la 
moartea acestuia, cînd prin testa- 
ment o va dona muzeului, apărînd 
astfel ca apărător al tezaurului aces- 
tuia. "Sarada polițistă e prilej de a 
rememora cíteva gaguri vechi si 
citeva clasice qui-pro-quo-uri, cu o 
vervä proprie, dar mai ales prilej 
de a ne intilni cu Edward G. Robin- 
son a cărui carieră a primit cu o 
luná in urmă, din păcate post- 
mortem, consacrarea Oscar-ului. 


A.D. 


O saradá polițistă (Nici 
un moment de plictiseală) 


Îi citesc din, cînd în 
cînd ~ cu plăcere c 
colegii nostri, 
cari.cinematog 
ziarelor din 
orașe ale țarii, 
dindu-mă cît de recunoscător 
buie să le fie realizatorii de 
Pentru această nobilă muncă 
difuziune a ideilor lor. Nu-i vorbă că 
uneori, în uneie ziare, unii gazetari 
nu se arată prea dumiriti cu privire 
la ceea ce văd — dar de ce n-am pune 
aceasta pe seama relelor condiţii de 
vizibilitate din sălile respectivelor 
Orașe, sau în spinarea Proiectiilor 
defectuoase, ori în círca stării de 
degradare a peliculelor cu. pricina? 
Imi închipui, de pildă, că la Tulcea 
a rulat o copie plouată a filmulu 
»&estrea", de vreme ce în ziarut lo- 


caf „Delta“, colegul nostru H. Măzilu 
are impresia că regizoarea „îşi dc 
zează mijloacele fără a eșua în stu 
fozitate argumentativi" dar „i 

cit s-au făcut concesii deciarațivulu 


acesta a născut situaţii limiti 

naștere grea, dacă -s-a ajuns într- 

atare situație 

știi de e rea sau bună, fiindcă „sche 
` 


În Capitală 
există un singur cinematograf de artă: 
Capitol. . 
Oare nu-i putin ? 


Mult e dulee si frumoasá 
limba ce-o vorbim... 


(cu condiţia 
s-o şi ştim) - 


matismul se vădește nu prin pre- 
zentarea acestei situaţii, ci prin ape- 
lul la discurs (deci ar fi bună) vezi 
însă că „în final, fondul cinstit a! 
triumfă dar e prea.&irziu, 
viata.Ru iartă” (deci e rău). Pe urmă 
se mai ivește şi împrejurarea pendula- 
torie cu Șerban ,eroul, în ultimă 
instanță omu el este „media 
menilor: la un pol.se află Lola, om 
superficial, cu rafinamente de felină 
crescută în buduaruri somptuoase, 
la alitse află Livia, femei 
luînd viaţa pe cont propriu a învăţa 

j ească pe cei buni de cei 
nd media 


eroulu 


intre 
polui persoanei 
iu, eroul ar putea iesi 


polul cu 


budoar si 


—— [n căutarea. 
. Umui cinematograf 


_S.0.8. Croni 


è " "rd t 


vs Po o Alea 
58 poutre le aia, 


iaten de pai Dinaha e. 
DC TN Tel pdt 


multumitor la socoteală, dar uite că 
lucrul nu e cu totul clar, fiindcă unul 
din poli nu e chiar veritabil: „Lola 
își sinulge masca fără convingere“, 
prin “urmare artiștii trebuie să ia 
aminte altădată că. „forța care pro- 
Puisează tineretul nostru în viitor 
nu poate fi copleșită de sofistica". 
În aceste condiții ce ne mai rămîne 
din film? xO singură scenă într-ade- 
te mare: cea în care Gavri- 
otolește scrisoarea 


i şi Q aruncă 


veni- 


$ ar nu jntirz 
prin pana lii ‘Ulise Vinograschi, cá 


M-am gîndit că ar fi 

bine să initiem un con- 

curs sau o anchetă 

care să se desfășoare 

în jurul chestiunii: 

Stiti cumva dacă există 
în Capitală un cinematograf de artă! 
Ni puteți indica? 

Am încercat în prealabil un test, 
să vedem cam care ar fi șansele con- 
cursului. “Din zece (10) persoane 
chestionate, zece (10) au răspuns că 
nu cunosc. Am încercat atunci o 
rezolvare statisti cercetarea re- 
Pertoriului cinematografelor bucu- 
restene în ultimele șase luni. Acolo 

nde rulase numărul! cel mai mare de 
filme ,de artà", era desigur și. sala 
destinată acestui scop. O, voi zei 
nemuritori! Că numai mîna voastră 
divină a prezidat cu atîta impartia- 
litate împărţirea filmelof pe ecranele 
Capitalei: peste iot,: un număr 


in „Logodnica frumosului ‘dragon, 
este introdusă în acţiune o crimă“ 
iar pe deasupra, ca și cum atitea n-ar 
fi fost de ajuns, acțiunea se dilată 
si mai mult, pentru ca nSUpozitiile 
să-şi facă şi ele loc“, Dacă așa au âpă- 
rut evenimentele pe ecran, apoi 
cronicarul are dreptate să afirme 
dezamăgit: „Ne-am. fi aşteptat de la 
cunoscutul regizor ceh la o introspec- 
tie caracterologicä mai profunda" 
~— cu alte cuvinte el ar fi trebuit 
să privească mai'adinc în propriul sáu 
caracter — ce să-i faci. însă, unde nu 
e, nici dumnezeu nu cere şi-apoi cel 
mai frumos dragon nu: poate da mai 
mult decît ceea ce are, cum se zicea . 
într-o frumoasă și de demult operetă. 
+ În schimb, regizorul Wyler i-a oferit 
aceluiași cronicar deplină satisfac- | 
tie cu „Vacanţă la Roma", deoarece: 
„cu toate că filmul este lipsit de 
orice problematică, nu-i putem re- 
proșa aceasta fiindcă nu şi-a pro- 
pus-o". Apoi dacă nu şi-a propus-o, 
de ce:s-o mai luăm în discuţie? Păi 
tocmai aici „e marele merit al lui 
Wyler: nu încearcă să mintă nici o 
clipă spectatorul, nu caută să facă 
tipizări sau să creeze probleme,- 
LÀ 


aproximativ ega! din asemenea filme 
„de artă“! s 

Nu mi-a rămas decît să trisez, ape- 
lind la me ia unui calculator 
electronic: “avem un cinematograf 
de artă și încă de multă vreme, 
Capitol! Calculatorul „se înșală, 
mi-am. zis, şi am recurs si la memoria 
forurilor competente: — Da, e, 
„Capitol“! mi să răspuns. 

fitr-o ultimă zvicnire de lucidi- 
tate, înainte de a poposi în împără- 
tia umbrelor, fii-ăduc aminte că 
m-am mai întrebat: — „Capitol“? 
De ce! is 

Dupä lungi, stáruitoare si drägäs- 
toase îngrijiri, parcă am început să-mi 
revin. Imediat, am preluat lectura 
répertoriului sălii „Capitol“ în aceste 
ultime şase luni. Spiridusul. meu 
personal, așezat în colivia urechii 
stîngi, în imediata apropiere a trom- 
pei lui Eustache, spiriduș pe amy 


„cotidianul orădean 


joacă deschis si de aceea cîștigă.“ 


Rämine de văzut ce cîştigă gi la - 


cine, fiindcă a pune probleme nu' 
înseamnă a minţi, iar pe de altă parte 
a juca deschis nu înseamnă încă a nu 
umbla cu cărți măsluite, iar a nu 
-face tipizări, nu presupune a nu face 
şi cacialmale, 

Citeodatá, filme altfel -mărunte 
cind^apar pe pinzä, rostogolesc în 
paginà:de ziar avalañse de bolovani 
grandiosi, Lui George Ruman i se 
pare,. în ziarul „Dimboviţa”, că în 
„Micul om mare’ se disputá.,cu.o 
acerbă ardoare; dreptul la existenţă, 
fără a căuta semnul beneficiar (!) 
al păcii, „al conviețuiriie în numele 
Imanéntei umane.“ După imanenta 
aceastabuclucasä, articolul erupe si 
fmproastá o lavă verbală grozavă 
fiindcă dacă nu s-au căutat semne 
beneficiare şi imanente, iată ce s-a 
întîmplat: „aceasta'a făcut să curgă 
un fluviu de-sînge si de ură netmpá- 
catä azvirlind una împotriva celei- 
lalte două civilizații“, 

Într-un alt film, George Coandă 
vede cum un ins, „prins în mreaja 
de marasm burghez al unei femei 
pentru care viața este si trebuie să 
fie un festin continuu (adică mănîncă 
tot timpul, pur şi simplu pe crăpate) 
— scrupulele fiindu-i totalmente ne- 
cunoscute — supus din orgoliu unei 
pseudoonorabilitáti familiale și con- 
venientelor unui cerc de parveniti 
scápati pe căi ilicite (apoi cum erau 
să scape altfel?) de sub rigorile opro- 
biului opiniei publice încearcă să 
salveze aparențele și eludează răs- 
punderea sa de conștiință" — nu- 
mai că'pînă afli ce anume 1l apucă pe 
personaj, ti se taie răsuflarea. 

Te” mai linistesti oarecum citind 
„Crişana“, unde 
stilul confratelui nostru Jon lerem'a e 
mai relaxat și pigmentat cu metafore 
deo cu totul altă dulceaţă, El vede, de 
exemplu „Mesagerul“, ca „o. operă 


optică" (ce-o fi aja?) care „păstrează e / 


gramajul aproape imperceptibil al 
romantismului posibil azi“. Chestia 
cu gramajular fi chiar nostimă dacă nu 
s-ar deteriora cîntarul la sfîrşit, unde 


plătesc ca să-mi cenzureze elanurile, 
mi-a soptit atotstiutor: -— Vezi că, 
în ultimul timp, „Capitol“ a devenit 
si sală de premiere, si sală pentru 
galele filmelor străine! 

Întrucît nimeni nu vede că-mi port 
îngerașul cenzor în ureche, am dat 
din umeri și am citit, Am citit că în 
ultimele șase luni la ,Capitol" au 
sulat cu totul cam 30 (treizeci) de 
filme. 

Dintre acestea, vreo 20 (douăzeci) 
de filme oscilează între penibil şi 
mediocru, cu rare. tresăltări peste. 
Două (2) filme erau parcă de la 
început predestinate unei 'săli de 
cinematecä: „Vacanţă la Roma“ si 
„Maria Stuart", interpreţii, prin crea- 
tiile lor, meritindu-si locurile 1n 
tr-un muzeu etern al. idolilor de ce- 
luloid, 

Deci, din circa 30 de filme, putem 
numi filme „de artă” doar cîteva: 


talgerele încep să joace tontoroiul: 
„Spectacolul, profund antifeudal,, si 
antiburghez nu-şi propune o critică 
socială, deși este si încă foarte: con- 
vingátoare". Era fără să fie şi vrind 
să nu fie a fost... Nu altceva i se 
întîmplă $i copilului din film, care 
torturat de oribila „Viaţă de lux 
compusă din picnicuri,. ceaiurt» si 
jocuri de crichet pe iarbă“, descoperă 
totuși aici „farmecul ciudat al femini- 
tátii" însă „fără a reuși să le pătrundă 
seal (le, adică cui?) ceea ce-l face 
a. parcurge clipe de. paroxism#pla- 
tonic“ aga:cá „astfel dezechilibraţă, 
opera capătă echilibrul necésaf". 
„Pe semne că orgiile de ceai curéri- 
chet pot duce la paroxism nu nüfftai 
un copil de doisprezece ani, dar 
chiar'si un cronicar, oricît ar fi el de 
platonic. 

Recunosc însă că același confrate ne 
oferă o absolut delectabilä descrlare 
a modului uman si natural al „Fermei 
din Arizona“: „Filmul este o-mică 
cartă despre felul în care un om venit 
în pustiu îl rodeşte“. Cum: face el 

are aceasta? „Fără lege, fărăxapă, 
cu soarele în crestet". În atari-con- 
ditii tulburătoare, „oamenii de pe 
aici își cresc animalele 'semántnd*cu 
ele“. S-ar putea înțelege că semă- 
nind pămîntul cu animalele, aşa ;ro- 
deste" omul solul; ei bine, nixe 
vorba de procesul de sálbáticireyráci 
nefiind apă nici lege, „stropite: dăar 
cu alcool, minţile si așa încittşe„cad 
în desfrîu zănatic“ — desfriu în care, 
evident, animalele nu au nici umrol. 
În acest mediu încins si. cu mintea 
desfrinatá, eroul Jim „la glontül 
adversarului trage cu eschiva păcii“. 
ideea de a trage dintr-o eschivä, ului- 
toare într-un fel, îi vine în momentul 
cînd în deșertul eroului Jim apare o 
femeie frumoasă. Atunci îşi dă seama 
toată lumea: că: „Păstorul de vite, 
abrutizat, Struéturä primitivă n-a 
reușit niciodată să separe nevoia de 
a-şi adăpa vitele de aceea de a-și adápa 
ochii si sufletul în apa din ochii fe- 
meii"! Aproape cá-ti vine să te uzi 
"cu lacrimi, de fericire, aflind că 
robinsonul dezumanizat se reîntoarce 
astfel, pe cale lacustră, !a civilizație, 
dar păcat cá ti se taie bucuria, cu 
observația rece că- „unele lungimi 
divagă acțiunea“ ceea ce te îndeamnă 
a a scurta şi tu, cu marea părere de rău 

atîta pitorească iectură rămîne 
ré de un uz relativ res- 


` Valentin SILVESTRU 


„Nunta de p 
nimul -venetian", „ 
şi „Joe Hill" (ca să 
pines). 

Aripioarele fngerasu 
colț cu str. Komp lui 
încep a se zbate: — Sînt mai multe. 
Judecä-le si în comparație cu filmele 
de pe acelaşi bulevard. 
curaj: Hai, 
cenzoraş propriu 
Prin comparaţie, nu 
de artă de la „Capito! 


mi-am zi 


rulat prin vecini si în 

rioadă, „O floare si doi z ari“, 
„Articolul 420", „Fata care vinde 
flori“, „Săgeata nu-ştiu-cui“ s.a.m.d. 
Naiba mai ştie: totuși „Capitol" 


e poate un cinematograf de artă. 
Și sîntem noi de vină că n-am ob- 
servat. 


Radu GEORGESCU 


`a 


Ecranizarea pare să 
se afle din nou în 
atenția — cinemato- 
grafiei poloneze. 
Oricum,eaeste una 
din directiile prin- 
cipale de activitate din ultima 
vreme. Ar fi deajuns să amintim 
cîteva nume de răsunet din li- 
teratura polonă — Sienkiewicz, 
Maria Dabrowska sau Bruno 
Schulz; pentru a înțelege amploa- 
rea pe care a căpătat-o investi- 
garea surselor oferite de bele- 
tristică. 

Dacă Wajdă şi-a anunţat deo- 
camdată ruptura de cinemato- 
graf — după ce a oferit un film 
mult apreciat, „Nunta“, ecrani- 
zare după Wyspianski (Wajda se 
consacră pentru o vreme regiei 
de -teatru), o altă ecranizare, 


nema 


În această stagiune, 
filmul polonez 
. stă sub semnul. 
| ecranizării 


Ecranizări, 
ecranizări, 
ecranizări 


întreaga distribuţie în Egipt şi 
Sudan. Si încă un amănunt: 
regizorul filmului se află la prima 
lui operă de ficţiune, întrucît 
pînă acum a fost documentarist, . 


şi încă un documentarist vatoros. E 


Romanul Mariei Dabrowska, : 
„Zile si nopți” (un fel de Forsyte 
Saga polonez), a inspirat un se- 
rial de televiziune si un film în 
două serii pentru cinema, '&ea- 
lizatorul său nu este altul decit 
jerzy Antczak, autorul filmului 
dereputatieinternationalà, „Con- 
tesa Cosel”. i 

În sfîrşit, regizorul Janusz Ma- 
jewski, autorul acelui memora- 
bil film „Lokis“, a invitat-o acum 
pe Ewa Krzyzewska să interpre- 
teze rolul principal într-o ecra- 
nizare după un roman antebelic 
al lui Choromanski, „Gelozia 


La apogeul carierei 
Beata Tyszkiewicz) 


Potopul“, după romanul lui Sjen- 
kiewicz, vine să consacre ecrani- 
zările ca prezenţe cinematogra- 
fice de valoare. Trebuie spus că 
exterioarele acestui film au fost 
realizate în jurul Kievului si de 
asemenea trebuie remarcat că 
rolul principal în -acest film este 
deținut de un actor considerat 
acum drept urmașul marelui 
Cybulski. Numele lui este An- 
drzej Kmicic: -. x 

Literatura lui Sienkiewicz este 
de bună seamă în fruntea pre- 
ferinţelor manifestate de cine- 
asti, căci într-un singur an, un 
alt roman al scriitorului, de astă 
dată invocat pentru un film des- 
tinat copiilor, „În pustiu si în 


codru“, a fost ales de regizorul 


Wladislav Slesicki. Pentru a-şi 
realiza filmul el s-a deplasat cu 


si medicina”. Si un alt nume so- 
nor al cinematografiei poloneze, 
Wojciech Has, s-a adresat la rîn- 
dul său literaturii pentru filmul 
la care lucrează. Has s-a adresat 
acestui scriitor atit de ciudat si 
de singular în literatura noastră, 
Bruno. Schulz, 
Kafka polonez. Filmul lui Has 
se va numi. „Sanatoriul sub clep- 
*sidrà" si scenariul a fost extras 
din două romane ale cunoscutu- 
lui scriitor. > 

Se poate spune deci că cine- 
matograful polonezeste în această 
stagiune sub semnul ecranizării, 
iar filmele rezultate sint, cel 
putin deccamdatä, pe loc de 
frunte, în preferințele atit ale 
realizatorilor cît şi ale publicului. 


" Mieslawa CZEPINSKA 


considerat um 


În continuarea dezbaterii despre scenografia de film, începută în nr. 2 al revistei noastre, cu articolul „Decor împotriva 


Nema decorului", publicăm intervenția polemică a pictoriţei de costume /leana Oroveanu. Întrucît observaţiile domniei sale se 


referă și la munca unor colegi, scenografi şi regizori, i-am invitat si pe cei vizati să-și spună cuvîntul. 


ILEANA | OROVEANU - 


Nu frumoase, 
ci autentice 


tanuiui lon" este, spre deosebire de „Răz- 
boiul domnitelor"; un basm, o legendă, pentru 
tineret și copii. Pentru crearea costumelor din 
primul fim, m-am. documentat din volumul: 
„Mode şi veșminte din trecut“ al lui Al. Alexianu 
(pag. 180—193); de asemeni din fresca Doamnei 
lui Nsagoe Basarab, aflată la Muzeul Republicii. 
Este o. epocă încă neabordată în filmele româ: 
nesti, o epocă influențată de renașterea italidnă, 


-necoruptă încă de influenţa turcească, ce apare 


abia după Vlad Țepeș. Pentru costumele armatei 
române şi turcilor, am luat ca document frescele 


Stilizare in decor si costume? 


De acord! 


“La basme, la musicaluri, 
Pentru filmul istoric cu rol de document, 
sülizarea mi se pare o gresalá 


La articolul — binevenit — al tovară 
Mănoiu, „Decorul împotriva decorulu 
făcut următoarele obiecţii: 

1) Referitor la formularea „stilizarea capabilă 
să dea unitate viziunii artistice generale”, Stili- 
zarea, fiind un procedeu in artă, nu are nici o 
legătură cu unitatea de stil. Există diferite stiluri 
în exprimarea decorurilor şi a costumelor: stil 
realist, documentar, stil pictural, stil cubist, stil 
morbido-surrealist, foarte la modă actualmente. 
Unitatea stilului este strict impusă tuturor opere- 
lor, ca ele să devină creaţie valabilă. Stilizarea 
costumelor sau a decorurilor se impune cu predi- 
lecţie in filme ca basme, operete („My Fair 
Lady"), filme de varietăţi, filme muzicale („Hello, 
Dolly") etc. Folosirea stilizării în decor și costume 
la filmele istorice ca „Dacii” sau „Mihai Viteazul” 
mi se pare complet greșită, aceste filme avînd un 
rol de document educativ şi de instruire, unde 
amănuntul. scenografic are o mare importanţă, 
iar adevărul istoric se impune cu stricteţe, Exem- 
ple bune avem în filme ca „Elisabeth R”, ,, Hàmlet" 
şi „Romeo și Julieta", ultima Versiune. (E drept 
că acel veşmînt a răpit ceva din supletea Julietei, 


i Alice 
am de 


„în schimb a respectat'veridicitatea epocii,în care 


se desfășura drama de la Verona.) Nu pot fi de 
acord cu costumele create de Hortensia Geor- 
gescu filmului „Mihai Viteazul“ sau la .„„Dacii”, 
costume fantezisto-vikingiene, sau cu costumul de 
piele al fiicei lui Decebal, asemănător costumului 
din filmul „Barbarella“. 

Această stilizare rău înţeleasă a fost cultivată 
de vechile filme hollywoodiene care, o dată cu 
prostul gust, frizau și lipsa de documentare a sce- 
nografilor de atunci. z 

Consider că în filmul „Columna“ am căutat, pe 
cît posibil, să remediez greşelile „Dacilor“ prin- 
tr-o documentare serioasă $1.0 adaptare a costu- 
mului dac la situaţia dezastruoasă (sfîrșitul unui 
război fără învinși şi fără învingători). 

La costumul țărănesc am respectat linia costu- 
mului de pe columnă, îmbinat cu specificul tesä- 
urilor românești si al bijuteriilor dacice. 

. 2) Despre aprecierea: „frumoasele costume 
realizate la „Dacii“, aș preciza că: în scenografie 
se înfățișează personaje din diferite epoci şi cate- 
gorii sociale “cu diferite caractere. Costumul 
„personajului“, dacă dramaturgia cere, tr i 
fie frumos, urît, macabru, morbid, st 
etc. Cuvîntul „frumos“ să se fntrebuinte 
concurs de modă, de frumuseţe, etc. Nu 
căuta în critica scenografiei de film sau d 

3) Cu privire la afirmaţia că în filmele „R 
domnitelor" si „Săgeata căpitanului lo 
a mers împotriva istoriei“: „Săgeata căpi- 


24 


lăudat al lui Radu Boruzescu — decor conceput 
într-up stil morbid, atît de modern azi în artă, 
stil îndrăgit de scenograf: un labirint supratncár- 
cat de mobile, cu lucruri vechi, toată recuzita de 
20 de ani de la Buftea -— a redat atmosfera epocii 
si cît anume a fost meritul culorii sepia, în genul 
vechilor “fotografii din anii 1900, Cred că tocmai 
culoarea a fost factorul care a contribuit la- uni- 
tatea stilului acestui film, legînd decorul haotic 
de interioarele supraelegante și de parcurile îngri- 
jite de la Peleș. Această unitate de culoare se 
datorează operatorului care a inventat un. pro- 
cedeu de prelucrare a peliculei în laborator, Spre 
deosebire de filmul „Cu mfinile curate“, unde nu 
a existat această prelucrare a culorii si unde Radu 
Boruzescu a creat doar două decoruri: încăperea 
eu cosciuge și hala pustie a fabricii, ambele în stilul 
său preferat morbido-fantastic, Aceste decoruri 
sînt rupte de restul filmului, -de acțiunea lui şi 
de timp, apărînd pur și simplu neveridice pentru 
România anilor 1944, Scopul nu a fost de a reda 
prin el „prostul gust al hotului deghizat“, cum se 
susținea în articol, ci pur și simplu plăcerea deco- 
ratorului de a se afirma cu ceva straniu și deose- 
bit, dar cu totul gratuit. Dacă acest gen morbid de 
a reda decorurile a servit filmului „Felix și Otili 
și nu romanului „Enigma Otiliei“, în schimb -a 
deservit filmul „Cu mîinile curate". 


Filmografie 


După ce absolvă Institutul de Arte Plastice, Ileana Oroveanu debutează in film, în 1954, 
cu „Alarmă în munți”, la care a semnat decorul sicostumele, Dintre cele 24 de filme realizare 


de ea, citám: „Soldaţi fără uniformă" de Francise Munteanu, „Codin“ de 

„Pădurea spinzuratilor" de Liviu Ciulei, „Harap Alb“ de lon Popescu Gopo, 

„Columna“ de Mircea Drăgan. Decorul si costumele pentru „Harap Alb" 
la Festivalul de la Mamaia din 1965. 


BENTL E SED OR NE EE ASE DOME 
Trebuie respectat costumul origina 
(„Păcală“, Scenograf: Ileana Orovean: 


‘de la Voroneţ. Am mers la o stilizare a amánunte- 
lor, nu a costumelor, respectind linia epocii, 
lucru permis la un film-basm, legendă. Nu s-a 
dat frtu fiber fanteziei pentru că acţiunea a fost 
legată de un personaj real, în persoana lui Vlad 
Ţepeş, spre deosebire de scene a „Harap 
Alb" -unde fantezia à ju 


Henri Colpi, 
„Golgota“ și 
au fost premiate 


„Intervenţie 
la intervenţie 


Nu respectarea scolastică 
a epocii, 
ei cunoașterea ei 
. este 
importantă peniru artist 


——H o à 


EIBATEREA CONTINUA 


MIRUNA BORUZESCU 


Documentare 
pe stradă 


jung să fiu un bun psiholog. Toată povestea cu bă- 
trînul de pe stradă înseamnă pentru mine documen- 
tare. Rolul în film (Costache) l-a jucat un om de 
aceeaşi categorie cu personajul de ‘pe stradă, pe 
care l-am îmbrăcat tot pe sistem de colaj. 

Mai toate costumele din «Felix si Otilia» au fost 
confecționate, dacä vreți «colate» din draperii, 
perdele, fete de masă, asternuturi a căror broderie 
si finețe a culorii nu o mai găseşti azi. De aceea mă 
surprinde cînd se reproşează acestor costume că 
nu au fost patinate; lupta noastră a fost, dimpotrivă, 


Eu cred că respectarea scolastică 
a documentării e o gresalä. 


Dacä actorii s-ar imbräca in costume 


asa-zis „autentice“, 
ar fi ridicoli. 


Am întîlnit un bătrîn pe stradă îmbră- 

cat într-o haină uluitor de expresivă. 

Nema un fel de colaj de fustă cu blană, cu 

nasturi mulți, așezați inutil, o pălărie 

bizară, dar bine gîndită pentru a-l pro- 

teja de frig, totul de o eleganţă jalnică. L-am urmărit 

străzi întregi, ca să văd unde merge. În sacosá avea 

sufertașe cu care aducea mîncare de la «Gospodina». 

Haina lui plină de pete îmi părea acum explicabilă. 

Începusem să-l cunosc, un bátrin singur care îşi 

ducea viața cu el si pe care spectacolul străzii 

nu-l impresiona cu nimic. Atunci cînd am citit 

scenariul la «Felix si Otilia» m-am gindit la el. 

Dacă l-aș fi găsit, l-aș fi propus lui Mihu pentru 
rolul lui Costache. 

Pentru meseria mea, cred că important e să cu- 

nosti oameni de toate categoriile. Mi-aș dori să a- 


Cînd criticul a denumit un decor sau un 
costum «frumos», a subinteles că i-a 
plăcut acest decor sau costum, l-a 
găsit adecvat. Nu cred, tovarășă Ileana 
Oroveanu,cá este greșit acest mod de 
exprimare. In legáturá cu stilizarea, nu 
inteleg de ce unitatea de stil si stilizarea se exclud. 
Cind stilizarea e defectuoasá, atunci e normal cá 
opera de artá nu va avea unitate de stil, dar dacá reu- 
seste, cele douá notiuni pot fi comparabile, nu se 
exclud. 

Apoi dacá este sá judecám impresia pe care 
ne-o face, din punct de vedere estetic, respectarea 
abuzivá a epocii, dati-mi voie sá cred cá nu respec- 
tarea, ci cunoasterea este importantá pentru ar- 
tist. El trebuie sá stie de unde pleacá si piná unde 
are voie să transforme. În acest sens, Miruna si 
Radu Boruzescu sint doi artiști exceptionali. Se 
poate cá Ileana Oroveanu a copiat mai exact datele 
epocii în filmele pe care le-a realizat, dar mie mi 
s-au părut mai «frumoase» costumele din «Mihai 
Viteazul» sau «Cu mîinile curate». 

Tonul invectiv aproape cu privire la decorurile 
din «Felix şi Otilia» nu face decît să arunce o umbră 
asupra sinceritätii punctului dumneavoastră de ve- 
dere. Că decorul i-a lăsat o impresie de morbidi- 
tate, se poate, aceasta a fost intenţia noastră; în 
cazul casei lui Costache, toată lauda pentru sceno- 
grafi. Căutaţi mai exact sensul noțiunii de «mor- 
bid» în dictionar şi ne veți da dreptate. Sau recititi 
romanele lui Călinescu. Poţi să le contești orice fil- 
melor «Felix si Otilia» sau «Cu mîinile curate», dar 
să te legi de decoruri sau costume, aici înseamnă 
chiar să cauti cu orice pret nod în papură. 

«Columna» şi «Săgeata căpitanului lon» sint, 
după părerea domniei sale, exemple chiar optime 
ale sectoarelor despre care vorbim? 


Inema 


actor e adevărată. Nimic din punct de vedere vi- 
zual nu are voie să-l supere. Cel mai important 
pentru noi e ca el, spectator, să fie mulțumit, și 
nu :ochiul supracunoscátor, în numele unei «au- 
tenticitäti» supărătoare. 

Autenticul adevărat înseamnă o anume indepen- 
dentä de adevărul pur geografic sau temporal; el 
presupune condiția în care povestirea ne este va- 
labilă si nouă, celor din secolul XX. «Epoca» ne-o 
recreăm astăzi. Fellini vă place? De ce? El «res- 
pectä» timpul? El respectă «plastica» vremii apuse? 

În legătură cu polemica platou-decor natural, 
Radu Boruzescu, de exemplu, are acel simt de in- 
vidiat de a depista locurile de filmare cu maximă 
precizie. Amenajarea, a doua fază a procesului în 
care se recreează cadrul perfectat pentru filmare, 
are rolul de a face din locul descoperit, pînă la 
urmă, o creație scenografică cel puţin la fel de im- 
portantă ca și construirea unui decor pe platou. 

Fellini folosește mult platoul pentru construcția 
decorului, dar el îşi pregătește un film în doi ani! 

Platoul, pînă în momentul în care nu se va re- 
zolva complet la Buftea problema meseriașilor (mă 
refer la numărul lor), a timpului de pregătire, al 
banilor ce se pot cheltui pentru scenografie, ră- 
mîne pentru noi un vis mai greu realizabil. 


stica putere a scenografului este să-l convingă pe spectator că povestea pe care o vede 
este adevărată («Felix şi Otilia») 


să le dăm o uzură maximă... Sarcina celui care creează 
costumele personajelor pentru ecranizarea unei 
cunoscute lucrări de literatură e dintre cele mai 
ingrate, pentru că literatura lasă (din fericire) fie- 
căruia posibilitatea de a-și imagina personajele. 

În cazul lui «Felix şi Otilia», împreună cu regi- 
zorul şi actorii, ar trebui poate să mă simt vinovată 
că nu am satisfăcut imaginația fiecăruia, dar nu o 
fac, deoarece sint fericită cá cei mai multi s-au de- 
clarat mulțumiți. 

Eu cred că respectarea scolastică a documentării 
este o greșeală. 

Pictorii de costume nu trebuie să uite în general 
un lucru foarte important, si anume că moda s-a 
schimbat și s-au schimbat și oamenii. Astăzi cel 
putin, fizic, oamenii, actorii, interpreții nu mai co- 
respund acelor epoci. Dacă actorii s-ar îmbrăca în 
costume, așa zis «autentice», ar fi ridicoli! Fantas- 
tica putere a scenografului este de a-l convinge pe 
om că povestea pe care ei o «consumă» alături de 


Filmografie 


Miruna Boruzescu a absolvit Institutul 
de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» — 
secția scenografie. După ce a lucrat o 
serie de costume de teatru, a debutat în 
1972 în film cu «Felix și Otilia» de lulian 
Mihu. A. urmat «Cu mîinile curate» de 
Sergiu Nicolaescu. În prezent, lucrează 
la serialul de televiziune «Un august în 
flăcări» (Dan Pita și Radu Gabrea). 


Paradoxal, această artă 
esentialmente populará care 
este filmul ascunde o na- 
tură dificilă, un echilibru fra- 
gil și complex, care suportă 
greu orice deviere de la un 
sistem relational multiplu. Este ameti- 
toare insiruirea calităților ce i se cer 
autorului de filme, ca si a primejdiilor 
ce-l pindesc pas cu pas. ; 
Nu e de imaginat un scenariu in afara 
unei idei de demonstrat si, de asemenea 
nu e de imaginat ideea, in afara unei 
conceptii de viatá, care la rindul ei vine 
dintr-o experientá (timp tráit). Nu e de 
imaginat o idee in afara unei povesti iri 
care ea să se topească, a unei povești 
care să reinvente firesc ideea ce-i stă la 
bază. Povestea, la rîndul ei, presupune 
destine umane, deci o epocă istorică în 
care şi prin care ele se desfășoară. Desti- 
nele înseamnă oameni, cu tot imprevi- 
zibilul acțiunilor şi reacţiilor lor — con- 
ceptii, contraziceri, greșeli, intuitii, etc. — 
o infinitate de miscári, in. cimpul ideilor 
si al acțiunilor lor, deci neapărat o selecţie. 
Prin puterea de imaginaţie si sensibilitatea 
creatorului, selecţia devine o esenţă, unde 
gestul anodin stă alături de marile hotăriri 
ca si cum eroul și-ar aminti într-o clipă 
de mare cumpănă tot ceea ce l-a făcut să 
fie omul de acum, fără determinări inutile 
(el știe), ci comprimind rapid timpul. 
Cineastul vizualizează acest racursi 
prin timp si prin cele două spatii: cel exte- 
rior (peisajul fizic al filmului) și cel inte- 
rior (peisajul moral al filmului). La con- 
fluenta acestor trei reprezentări. prin care 


Inema 


Personajul în film? Indife 
| rent cume scris, spectatorul 

vrea să-l vadă interpretat de 

actorul îndrăgit. Cam ca la 
teatru, dar și mai rău. Dacă 

Bette Davis are gripă, o să-l 
joace Ingrid Bergman. De Sica și Zavattini 
luptau pentru neprofesioniști, dar s-au 
lăsat și ei păgubași. La noi sînt scena- 
risti si regizori care spun cam așa: Pentru 
acest rol ne-ar trebui un Jean Gabin, 
dar mai tinär cu 30 de ani... Sint scenarii 
care se bazează atit de mult pe o teh- 
nică interpretativă, pe care o cunosc nu- 
mai actorii, cu un dialog atit de greu de 
rostit, încît desigur că problema «perso- 
najului» devine o problemă. 

Ideal ar fi ca rolurile să fie astfel scrise, 
încît să le poată interpreta cît mai mulți. 
Dar în cazuri speciale ele să fie scrise 
pentru anumiţi actori. Dar si în aceste 
cazuri, scenaristul trebuie să cadă de 
acord în prealabil cu regizorul. 

Cred în general că disecarea cinemato- 
grafului pe o masă de operaţie este peri- 
culoasă. Revista dumneavoastră o cam 
face de la o vreme. Sigur că așa e mai 
diplomatic, dacă nu te laudă pentru film, 
Tti găsește ceva bun la decorul pe care 
l-ai ales, sau la fotografie,sau la un inter- 
pret bine condus. Cinematograful este 
compus însă din filme și numai un film 
poate ti analizat asa, dar nu poti destace, 
fárá mari riscuri de a gresi, asa cum am 
spus, cinematograful de decor, de costum, 
de personajul de film, de imaginea de film, 
de culoarea de film, etc... 

«Regula jocului» al lui Jean Renoir 
este o capodoperä si dacá stai sá judeci 
bine, nici decorul, nici interpretarea, nici 
imaginea nu sînt mai sus de normal. 

Timpul si spatiul in cinematografie, 
mișcarea, sensul imaginii, sensul filozofic; 
sînt probleme mult mai importante decit 
dialogul, sau interpretarea, sau chiar per- 


nema 


26 


in dezbatere. filmul romànesc 


Personajul intre aut 


O cinematografie există 
în primul rînd prin eroii ei. 
Cine sînt eroii filmelor noastre? 


Ce cauză apără? 


Diminetile unui bătrîn cuminte... 
(«Asteptarea») 


Despre lucruri care nu sînt, dar ar merita sä fie 


Sînt scenarii care se bazează 
atît de mult pe tehnica actorului, 
cu un dialog atît de greu de rostit, 


încît, desigur, 
problema «personajului» 
devine o problemă 


capodoperă incontestabilă. 
. Vă supără punctul meu de vedere? 
ÎI expun doar în dorința de a teoretiza 
lucrurile, în favoarea filmului, ca artă 
total independentă. 

lubesc foarte mult actorii. Pentru mine 
Geraldine Page, Stan şi Bran, Rod Steiger, 
Peter O'Toole, Joan Fontaine, sau la noi 
Toma Caragiu, Gina Patrichi, Clody Ber- 
tola, Dem Rădulescu, Eliza Petrăchescu, 
Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Marga 
Barbu, loana Bulcă, George Constantin, 
lon Besoiu, Mircea Albulescu, etc., etc. 
sint mari actori pe care i-am adorat sau 
îi ador. Chiar şi pe Jean Constantin. Am 
colaborat excepțional cu lurie Darie, Sil- 
via Popovici, Violeta Andrei, Elena Dacian, 
Ovidiu Schumacher, Florin Scărlătescu, 
Aristide Teică. Ei merită sau au meritat 
să-i studiezi si să le creezi personaje pe 
măsura talentului lor, nu numai să-i iei 
ca să-ţi salveze un rol sau altul, prost 
scrise. 

În definitiv, avem mult mai multi actori 
buni, decit personaje bine realizate. 

N-aş fi vrut însă să discut despre per- 


sonajul. Mai importante pentru că prin 
ele. poti descoperi dacă se trădează sau 
nu arta cinematografică. 

Dacă un film poate trăi fără personaje? 
Depinde ce vreți să înțelegem prin per- 
sonaje. Dacă luaţi sensul literar al acestei 
noțiuni, atunci, da, filmul poate exista și 
fără personaje. Ce fel de personaje lite- 
rare ati descoperit în «Cuirasatul Potem- 
kin» sau în «Intolerantá»? 

Atit timp cit o colectivitate poate consti- 
tui personajul principal al unui film, cind 
un copil poate interpreta, inconstient a- 
proape, rolul sáu, cind in filmul minunat 
al lui Bresson «La intimplare, Balthazar» 
cel mai important, fárá ironie, este un 
măgar filmat exceptional, înseamnă că 
cinematograful are posibilitatea tehnică 
de a confectiona un tipaj de laborator: 
figura cuiva, amorsa altuia, vocea unei 
terțe persoane, plus un cascador şi iată 
un erou! Personajele din «Cabinetul doc- 
torului Caligari» sau «Anul trecut la Ma- 
rienbad» sint, luate separat, nişte scheme, 
nu valorează mai mult decît decorul, poate 
nici atit şi iată, primul cel putin, este o 


ideea generind poveste se redescoperă 
pe sine, apare personajul. 


Autenticitatea, condiție primordială 


Marea luptă a cinematografului romä- 


Zestrea filmului a fost teatrul 
(«Zestrea») 


sonaj la modul general, deoarece nu a- 
ceasta este acum principala lacună a cine- 
matografiei noastre. 

Continui să citesc scenarii a căror ri- 
goare lasă mult de dorit. Nici literatură nu 
sint si în același timp sînt departe de a 
constitui o bază serioasă pentru filme; 
ca să nu mai vorbim despre personajele 
acestor scenarii. 

Tin minte cit de dificil a fost să găsesc 
un cuplu ideal pentru Felix și Otilia. Ce 
alesesem eu nu plăcea producătorului, 
aşa că a trebuit să accept o interpretă care 
nu corespundea eroinei cărții lui George 
Călinescu. Sá nu tiu încă o dată inteles 
greșit, interpreta pe care am ales-o are 
foarte mult talent, o sensibilitate specială. 
Nu putea însă să redea ingenuitatea, 
superfluul, chiar superficialitatea aparentă 
a eroinei din prima parte a acțiunii. Acest 
lucru nu-l putea face nici Greta Garbo la 
18 ani. Prea marea ortodoxie a mea față 
de roman m-a împiedicat să creez o altă 
eroină, poate diferită, în deosebi tempera- 
mental de Otilia literară și să creez o alta 
cu ajutorul datelor pe care le are Julieta 
Szónnyi. De-abia în partea a doua a filmu- 
lui am realizat acest lucru si a fost bine. 
Un caz excepțional de adaptare la cerin- 
tele filmului este acela al actriței Leopol- 
dina Bälänutä. E minunat cum a reușit să 
se dăruiască personajului său din «Fefe- 
leaga»! Şi-a transformat aproape toate 
datele personale, mersul, gesturile, expre- 
sia, ca o mare actriță de film, cu o rară 
intuiţie şi inteligenţă. E si meritul regizoru- 
lui Mircea Veroiu. 

Daca am avea inai des asemenea exem- 
ple, atunci poate ar merita să dedicăm 
un număr al revistei «Cinema» unei analize 
pe această temă. Pînă atunci încercăm să 
sperăm, tot discutind despre lucruri care 
nu sint,dar care ar trebui să fie... 


lulian MIHU 


in dezbatere. filmul romanesc 


nesc din ultimii ani a fost de a crea perso- 
naje autentice, cît mai aproape de focarul 
vieţii noi pe care o clădim, şi nu palide 
încarnări, rostind replici sterile şi trecînd 
prin situații de mucava, ca niște minus- 
cule trenuri-jucărie, care se tot învîrt pe 
o linie închisă în cerc, prin fața unei gări 
cu uşi şi ferestre desenate; de a crea deci 
eroi revoluționari, oameni de azi, în care 
să se simtă fiorul tumultuos al realității, 
nu fosnetul uscat al schemelor comode. 


Duma, Stoian, Petrescu de pildă, din 
filmul «Puterea și Adevărul» de Titus 
Popovici şi Manole Marcus, sint perso- 
naje a căror densitate, al căror adevăr, 
cu alternantele lui de lumină şi. întuneric, 
a cäror vibrantă si în același timp simbo- 
lică trăire, fac să se spulbere în tăria vin- 
tului acele clisee de muncitori, comunişti, 
secretari de partid prea senini, prea linear 
construiți, fără frămintări, îndoieli, fără 
probleme, reprezentind nu oameni cu 
convingeri si pasiuni, ci categorii gene- 
rice — muncitorul, secretarul, etc. Con- 
fruntarea Duma-Stoian, pornind tocmai 
de la date caracterologice și tempera- 
mentale deosebite, de la același crez, di- 
ferit interpretat, se ridică. la nivelul unei 
dezbateri politice (nedeclarativă, neintro- 
dusă în film ca atare), ale cărei vibrații fac 
din «Puterea şi Adevărul» un film politic 
ce poate fi văzut şi înțeles pe orice meri- 
dian al globului — tocmai pentru că din- 
colo de epoca, locul şi particularitätile 
istorice evocate, prin forța definirii perso- 
najelor sale, se detaşează sensurile ace- 
lei dificile ecuaţii: putere plus adevăr 
egal singura cale spre demnitate. Titus 
Popovici si Manole Marcus au creat per- 
sonaje care au dat prilejul unor compo- 
zitii actoricești de mare clasă, si mentio- 
năm acest lucru pentru că, cu greu ne 
vom putea imagina un personaj schema- 
tic, nu îndeajuns de bine definit şi motivat 


Un personaj se naște ca un om: 


Crearea unui tip umar 
este lucrul cel mai fasci- 
nant în munca de realiza- 
tor de film. Toate celelalte 
demonstraţii stilistice ră- 
mîn simple demonstraţii, dacă ele 
nu servesc un erou. 

O bătălie nu poate fi grandioasă decit 
dacă o dă un erou grandios, altfel ră- 
mine o exhibitie de gimnastică. O plas- 
tică oricît de frumoasă,dacă nu e legată 
intim de starea unui personaj. rămîne 
o insiruire de fotografii în mişcare, 
mişcările de aparat oricît de dificile şi 
spectaculoase rămîn simple piruete. 

În film ca şi aiurea, problema este 
omul. Importante sînt respirația lui, 
vibrația gindului, temperatura senti- 
mentului. În funcţie de aceste minus- 
cule date, bătăliile pot fi și dramatice, 
plastica poate fi emoţionantă, iar mis- 
cările de aparat trec neobservate, aşa 
cum e firesc, și multe, multe altele. 


nema 


Realizarea tipului uman în artă ca si 


în Geneză, de altfel, rămîne victoria 
supremă. Aceasta chiar si într-o artă a 
spectacolului cum este filmul. (Specta- 
col în sine rămîne numai demonstrația 
sportivă, cea de circ si de music-hall). 

mi este foarte greu să delimitez 
unde se opresc atributele scenaristului 


si unde încep cele ale regizorului. În, 


munca mea, neavînd experiența aces- 
tor delimitări, pot doar intui ce se pe- 


ticitate si con 


Y4 
ui 


eS 


V 
x 


ams 


AC: 


I 
à 


ww 


i 


Drumul nesigur al iubirilor 
(«Drum în penumbrä») 


in toate actiunile sale, capabil sá ducá la 
o interpretare actoricească măcar onora- 
bilă. Un actor, cît de mare, dispare ca o 
umbră în faliile unui personaj prost con- 
struit. 

Au trebuit sá apará filme ca «Puterea 
si Adevárul», «Felix si Otilia», «Mihai Vi- 
teazul», «Atunci i-am condamnat pe toti 
la moarte», si incá altele, pentru a desco- 
peri cá avem actori de film demni de 
orice comparatie. 

Datorită lui Titus Popovici si Sergiu 
Nicolaescu, conturarea personajului lui 
Mihai Viteazul trebuie de asemenea reti- 
nutä Realizatorii au înțeles că figura 


unui asemenea mit national nu trebuie 
zugrávitá in culori festive si rigide, domni- 
torul trebuie sá fie mai intii om si apoi 
purtátor de cuvint al unei stári generale 
de spirit a poporului din care face parte. 
Nu ilustrarea unor evenimente din cartea 
de istorie ne intereseazá, ci in primul 
rînd cum s-a aiuns la aceste evenimente, 
cum s-au format personajul si persona- 
litatea domnitorului, care i-au fost direc- 
tiile de forţă și care slăbiciunile. Ca si în 
cazul lui Duma din «Puterea şi Adevărul», 
Mihai Viteazul este văzut din interior, 
nu apariția și aparenţa contează, ci pro- 
cesul complicat de conştiinţă, de asimi- 


Un rol se scrie 
pentru un anume actor? 


Eu cred că nu. 
Eu sper că un rol se scrie 


pentru ideile pe care vrei 
să le transmiti 


trece în cazurile în care autorii sînt 
diferiţi. 

Ştiu însă că un personaj se creează 
ca şi un om, adică în dureri, astfel că 
nu pot fi de acord cu cei care socotesc 
drept unic autor al filmului pe regizor. 
Faptul că un scenarist poate fi mai 
putin talentat — lucrul se poate în- 
tîmpla și cu regizorul — nu schimbă 
datele de principiu ale problemei. 

O altă dilemă care bîntuie . lumea 
noastră cinematografică este dacă un rol 
se scrie pentru un anume actor sau nu. 

Ca dramaturg, am crezut si continui 
să sper că un rol se scrie pentru ideile 
pe care vrei să le transmiti. Rámin con- 
vinsă că actorul este acela care trebuie 


să îmbrace datele personajului și nu 
invers. Un rol, chiar şi într-o creație 
cinematografică originală, poate fi fără 
nici o îndoială interpretat de mai mulți 
actori. Regizorul îl alege pe cel pe care îl 
socotește cel mai potrivit. Potrivit nu 
numai cu rolul, dar si cu firea sa per- 
sonală. Este o alegere pur subiectivă, 
dar deloc lipsită de importanţă. De 
aceea cred că amestecul exagerat al 
altor persoane în distribuirea rolurilor 
este neindicat. Distribuţia este o pro- 
blemă care îl priveşte aproape exclusiv 
pe regizor. Aceasta nu numai ca repre- 
zentare a personajului, dar şi ca afini- 
tate artistică. Între un regizor foarte 
bun şi un actor tot atit de bun pot 


fectie 


lare si înțelegere a realității, așa cum se 
petrece el în mintea si sufletul eroului. 

Lumea de anticariat pe care o evocă, 
pe de altă parte, filmul «Felix și Otilia» 
de loan Grigorescu şi lulian Mihu, tră- 
ieşte printr-o serie de personaje (Stănică 
Raţiu, bătrînii) ale căror portrete în culori 


O privire nouă asupra 
unei lumi -vechi (..Nunta...") 


acide se detașează singular, dînd filmu- 
lui atmosfera unui panopticum haluci- 
nant. Aceste specimene umane se zbat 


D> 


în dureri 


exista incompatibilitäti de ordin artis- 
tic, temperamental, de umoare, de 
mod de a fi, care pot face ca, practic, 
doi artişti să nu se poată intilni, fiecare 
avînd dreptatea lui. Care scenarist are 
dreptul să impună o astfel de colabo- 
rare, cine poate instaura armonia între 
două universuri umane făcute să se 
respingă si să se contemple doar de la 
distanță? Ca să nu mai vorbim de capa- 
citatea (obligatorie la un regizor)de a 
vedea într-un actor. datele viitorului 
personaj,capacitate care nu este obliga- 
torie deloc si pentru alții care acti- 
vează deopotrivă în cinematografie, 
dar pe care ‘nu-i împiedică nimeni să 
aibă păreri. 

Putem conchide cu argumentul pe 
care un realizator îl poate fọarte bine 
folosi în ultimă instantä: că un actor te 
poate inspira si altul nu, după cum si un 
actor poate fi mai inspirat în prezența 
unui regizor decît a altuia. Problema 
nu e deloc minoră, e chiar foarte serioa- 
să. 

În fine, sînt atîtea de spus, ca de 
altfel ori de cîte ori ne propunem să 
discutăm o problemă a artei noastre. 
Revista «Cinema» nu are cum să le 
epuizeze pe toate. Ea'ne invită doar să 
gîndim uneori la aceste probleme, ur- 
mind ca după aceea, noi, cineastii, să ne 
certăm între noi. 


Malvina URŞIANUŲ 


Epopeea cotidianului 
(«Explozia») 


într-un virtej incremenit, într-o senilă si 
sterilă goană după bani, pecetluind difor- 
mitatea unei lumi. E curios că, deși perso- 
najele principale (Felix, Otilia) apar în 
siluete firave, coborite parcă din ilustra- 
tiile vremii, filmul rămîne un adevărat 
document social-psihologic despre Ro- 
mânia primilor ani ai veacului nostru, 
tocmai pentru că a reușit, dincolo de po- 
vestea propriu-zisă, să creeze personaje 
de un adevăr cutremurător. 

Am vorbit despre citeva reușite ale fil- 
mului românesc din ultima vreme, fixin- 
du-le ca niște repere pe un drum ale cărui 
perspective demult le căutam. Căci numai 
în zona profesionalismului înalt, dublat 
de maturitatea gîndirii (cunoaștere și inte- 
legere) au putut să apară opere cinemato- 
grafice de autentică valoare, după destul 
de multe recolte sărace și speranţe de ne- 
infrint. 


Personajul există, nu se explică 
Émis eee nee | 


Filmul de actualitate are ca personaj 
un om obișnuit de azi, un om de pe stradă, 
cu aceleaşi probleme și aspirații ca noi. 
A-| prinde în capcana cu mii de oglinzi 
a filmului, pare o operație nesfirsit de 
grea. 


O serie de personaje reușite, cele din 
filmele amintite mai înainte, apoi Ipu din 
«Atunci i-am condamnat...», Vitu din «Ba- 
riera», Roman şi Miclovan din «Cu mii- 
nile curate», Fefeleaga din «Nunta de 
piatră», ar putea fi o lectie de arhitectură 
a eroului de film. Si totuşi în această 
zonă, a construcţiei caracterelor, a defi- 
nirii complexe şi autentice a personaje- 
lor, se constată încă destule stingăcii. 
De pildă: «Zestrea» de Letiţia Popa reia 
formula unei piese de televiziune la rîndul 
ei adaptată după un scenariu radiofonic, 
unde dramele și stările protagoniștilor 
se consumă mai ales în replici și în expli- 
catii teatrale. Acest joc al transpuneri- 
lor — dintr-o modalitate artistică în alta — 
este plin de pericole; măiestria si abili- 
tatea construirii unui conflict pe scenă nu 
se mostenesc automat de către film. 
Cuvîntul care era acolo rege, trebuie să 
lase locul aici imaginii. Personajul tre- 
buie conceput mai mult trăind decît vor- 
bind şi explicîndu-se. Dialogul, fie el 
sclipitor pe scenă, se pierde într-un spa- 
tiu prea larg, se risipeste, nu suplineste 
setea de imagine a filmului. Personajul 
riscă astfel să rămînă doar o voce. De la 
teatru la film, deci, textul trebuie să se 
modifice structural; să devină imagine. Nu 
prin eliminarea cuvintului, ci prin include- 
rea lui într-o lume de imagini. In esenţă, 


actori 
in 
cautarea 
personajului 


Actorul — starea civilă a Personajului. Lui 
ne-am adresat pentru a lua împreună pulsul 
pe care-l măsoară în acest moment oamenii 
de lumină si umbră de pe ecran. L-am întîlnit 
în viața agitată a cabinelor, sub decorurile te- 
leviziunii, pe străzile agitate unde îl urmăreau 
reflectoarele studioului «București». L-am scos 
din această muncă grea, pentru a-l ruga să 
se cufunde în altă muncă, aceea de diagnosti- 
cian. Nu i-am pus o întrebare anume, i-am 
întins o listă cu zeci de întrebări, acoperind, 
practic, întreaga arie a filmului românesc. 
Din discuțiile cu el, au rezultat următoarele 


gînduri: 


28 


cinematograful nu transmite spectatorului 
cuvint, ci imagine care exprimă cuvintul. 
În «Decolarea» de Timotei Ursu, perso- 
najele evoluează neutru, neconvingător, 
prin meandrele acţiunii filmului, oarecum 
străine si indiferente față de ceea ce ni 
se întîmplă, si nu reuşim să le găsim un 
profil de sine stătător. Ne aflăm într-o 
zonă primejdioasă: aici, personajul nu 
este un determinant, ci un determinat 
(nu în sensul fixării datelor personajului 
in interiorul ficţiunii, unde eroul poate fi 
foarte bine un determinat, ci din punct de 
vedere al construcției scenariului, prin 
care personajul si destinul său sint moto 
rul filmului). El suportă acțiunea, ideea si 
concluzia filmului (nu le generează); este 
programat pentru o anume poveste, cu un 
anume scop. Este doar un chip şi o siluetă, 
nu o atitudine și un caracter. Filmul la care 
ne referim (chiar dacă e interesant ca po- 
veste), suferă de pe urma acestei carente 
fundamentale, devine searbád si interesul 


Dacă vorbiti 


de oameni, 


cunoasteti-i 


mai bine» 


La Fontaine 


pe care ni-l provoacă este cel mult acela 
pentru relatarea unui fapt divers, ai cărui 
protagoniști nu-i cunoaştem şi nu ajun- 
gem să-i cunoaştem decit vag 

Țăranul si satul românesc de azi au 
avut mult de suferit în filmele noastre, 
de pe urma unei concepții prea idilice 
(«Lumină de iulie») al cărei alfabet consta 
în atmosfera de snoavă cu frumoase fete 


Gina Patrichi: 


Se spune că în România 

există o pleiadă de mari 

actori. Ce-ar fi să li se 

scrie nişte roluri înainte 

ca vîrsta lor cinematogra- 
fică să apună! 


într-adevăr, niște mari 
actori care ar putea interpreta 
orice personaj, de la pescarul din 
Deltă și pină la academicianul atomist. 
Mă gindesc la George Constantin, la 
Toma Caragiu, la Gilda Marinescu... 
Dar timpul trece peste apogeul lor si 
filmul românesc rămîne tot sărac. 

Se mai spune, de asemenea, că un 
mare actor poate face un personaj din 
orice rol, că poate învia partitura 
oricărui scenariu. De ce să ne facem 
iluzii? Filmul e o artă care depinde de 
atítea...! Nu ştiu ce se întîmplă, dar un 
rol care din punctul de vedere al actoru- 
lui părea izbutit, ajunge pe ecran cu 
totul altfel. 

Există o mare dorinţă de a exprima 
pe omul de peste drum de tine, pe 
contemporanul tău, de a arăta artistic, 


Există, 


ORE EEEE 


costumate în ii, cu brigadieri puși pe şotii 
si cu drägästoase nopti cu lună plină. 

Trebuie semnalat aici un film ca «Fraţii», 
unde Mircea Moldovan ne introduce în- 
tr-un sat adevărat, unde oamenii seamănă 
bine cu orășenii, deși au păstrat acea în- 
telepciune legată poate si de viaţa lor 
aproape de marile cicluri ale naturii, în- 
tr-un sat cu oameni pe care îi înțelegem, 
cu duritätile şi simtämintele lor. Este un 
drum în bună măsură pozitiv, deschis de 
acest film oferind tentatia unui portret 
complex; oameni surprinşi într-o epocă 
de mari mutații, cînd agricultura devine 
industrie și microcosmul satului se află 
in calea unor mari fluxuri innoitoare. Dar 
lumea satului nostru, aflat în plină prefa- 
cere, rămîne încă departe de spectatori, 
prin raritatea abordării ei și, deopotrivă, 
prin atit de conventionalele personaje cu 
care sint populate sporadicele încercări 
de aducere pe ecran a satului contem- 
poran. 

Cînd, pe de altă parte, încercăm o pri- 
vire asupra lumii adusă în filmul nostru 
schimbind unghiul de observaţie si anga- 
jindu-ne pe terenul comediei, revelatiile si 
din acest capitol confirmă constatările 
de ansamblu. 

Dincolo de certa reuşită a unor episoa- 
de, de hazul sănătos al unor situaţii, Geo 
Saizescu a realizat o comedie de actua- 
litate («Astă seară dansăm în familie») 
care ar fi putut fi o satiră usturătoare 
despre parazitism și prostie, dacă ar fi 
avut (măcar sugerată) si o altă dimensiune, 
acel stigmat al răului, umbră a josniciei 
inflorind ca mucegaiul, fie și sub cea mai 
simpatică mască. Personajul de comedie 
trebuie să ne facă, ce-i drept, să ridem. 
Risul însă este, o știm prea bine, sancţiune 
și distanță. Ridem nu de grimasele unui 
personaj, ci de ceea ce ele ascund sau 
lasă să se vadă. Geo Saizescu și lon Bă- 
ieșu au urmărit, ce-i drept, personaje în- 
rudite cu o serie de specimene sociale, dar 
caracterizarea este făcută sumar, în trăsă- 
turi groase. Se mizează pe actor și numai 
pe el. Ridem de Bibanu, nu ca personaj, ci 
ca actor. Personajul își pierde astfel con- 
sistenta, gagul funcționează la suprafață. 
Obiectul satirei dispare sub pretextul glu- 
mei. 

«Aventuri la Marea Neagră» de Savel 
Stiopul este o parodie polițistă, ale cărei 
personaje nu trimit la nimeni şi la nimic, 


ceea ce știi că simte şi crede. De ce 
acest nedezmintit farmec al actualitätii 
se pierde pînă în sala de cinema? 

Se socotește, de asemenea, la noi, 
că esti cu atit mai mare cu cit poti face 
personaje mai diverse. Dar de ce uitám 
cá un Jean Gabin sau un Edward G. Ro- 
binson au jucat întreaga lor viață un 
singur rol? De ce uitám cá tácerile lui 
Jean Gabin au determinat un stil? De ce 
ne facem cá nu stim cá un Jean Gabin 
román n-a apárut tocmai pentru cá 
aparatul de filmat, la noi, ocoleste 
personajul tácut si are in vedere doar 
personajul de replicá? 

Îmi cereti, in sfîrșit, să spun nişte 
cuvinte despre mine. Aici întrebările 
sînt ale dumneavoastră, aici nu mai pot 
pune eu întrebări. Sînt un actor care 
a jucat un rol în «Pădurea spinzuratilor» 


miicitate si confectie 


nu au un subtext care să le dea o anumită 
caracteristicá de viatá. Totul este un in- 
consistent joc, iar eroii acestui joc sint 
doar piese mutate de regizor, ici si colo, 
într-un labirint fără ieșire. Personajul co- 
mediei duce pe aceste drumuri spre un 
fel de caricatură în sine, caricatura nimă- 
nui, într-o atmosferă care pierde orice 
contact cu realitatea. 

În această zonă de căutări, unde perso- 
najele parcă cu greu pot ieși de pe ecran 
pentru a se contopi cu oameni adevărați, 
există și unele certe împliniri. 

Astfel, Mircea Drăgan, părăsind fasti- 
dioasa serie de comedii cu «B.D.»-uri, a 
evocat, pornind de la un scenariu al scri- 
itorului loan Grigorescu, o galerie impre- 
sionantă de personaje în «Explozia», pe 
leit-motivul solidarității unui oraș întreg 
în lupta cu un mare pericol. Nu numai 
Salamandră, eroul liniștit pentru care 
eroismul e munca de fiecare zi, dar toti 
cei care participă la evenimentele filmu- 
lui, nuntașii, muncitorii de la șantierele 


navale sint conturati cu precizie, cu un 
puternic simt al adevărului pînă la detaliu, 
care ne aminteşte de reportajele lui Geo 
Bogza. lată din nou demonstrat, cum 
atenția deosebită acordată personajului, 
conturării sale în funcție nu de necesități 
stricte de scenariu, ci de veridicul (posi- 
bilul) existenței sale reale, dă structurii 
cinematografice acea lumină a realității 
pe care cu atita dificultate cineastul se 
străduie s-o fixeze. 


PRES ERNEST 
Nu numai linii dure 
RSA RER T UE ESP ENST d 


Urmind acum asa-numitul «om coti- 
dian», oamenii dimensiunilor obişnuite, ai 
gesturilor obișnuite, oameni care nu ies 
din comun, dar care nu sint lipsiți de date 
umane, caracteristice ce se reliefeazá in 
gesturi mai voalate, se manifestá in semi- 
tonuri, evolueazá sub semnul unei deloc 
neglijabile discretii, constatarea se im- 


Frescă istorică, film politic, dezbatere etică 
(«Puterea şi Adevărul») 


Pe tonul molcom al amintirii, un film despre eroism 
(«Bariera») 


pune de la sine: pare mai ușoară descrie- 
rea unor personaje de excepție decit a 
celor de regulă, pare adică mai greu de 
surprins o evidentă prezență umană care 
nu se exprimă însă în mod violent, ieșit 
din comun. 

«Drum în penumbră» filmul lui Lucian 
Bratu și Petru Popescu încearcă (dar 
filmul acesta se înscrie ca o excepţie el 
însuşi) să zugrăvească adevărul oame- 
nilor surprinşi în cotidian, definind por- 
trete în mişcare, un bărbat și o femeie, 
care aduc în film un întreg trecut subin- 
teles, oboseala anilor care trec, neopri- 
tele speranţe. 

Pentru o primă încercare de scenariu, 
scriitorul Petru Popescu împreună cu 
experimentatul regizor Lucian Bratu au 
realizat un film discret, a cărui reuşită 
principală constă tocmai în conturarea 
personajelor, a oamenilor adică, căci ce 
poate fi mai pasionant, mai copleșitor, 
decit să-i putem surprinde așa cum sint, 
träindu-si viața? Fără mari vorbe, fără 
mari evenimente, în lupta cu tracasările 
fiecărei zile, vorbindu-si simplu, existind 
fără ostentatie, aceste personaje surprin- 
se în simplitatea (deloc simplă) a existen- 
telor lor constituie, cred, o lecţie de dra- 
maturgie de film, aga cum e ea făcută, 
într-o gamă de culori estompate. 

Motor al complicatului mecanism al 


filmului, personajul este în fond marea 
fereastră a ficţiunii si imaginaţiei în afară, 
spre adevărul vieții. În diversitatea nara- 
tiunilor cinematografice, el rămine, tre- 
buie să rămînă, de fapt, neatins de vreun 
artificiu: Om de excepţie sau om oare- 
care, dar om, cu toate datele umani- 
tátii sale. Înțelegerea faptului cá nu există 
om-mesaj, om-teorie, om-mască, ci nu- 
mai oameni în viltoarea vieții, constituie 
singura mare garanție de adevăr şi dura- 
bilitate a cinematografului nostru. lar ma- 
rea dificultate a surprinderii datelor pro- 
filului, universului spiritual al omului epo- 
cii noastre, ca şi înțelegerea nouă a figu- 
rilor exemplare ale trecutului nostru, pro- 
vine din faptul cá mutatiile petrecute în 
societatea şi gîndirea noastră sint mai 
profunde și mai rapide decit puterea de 
percepție și de reprezentare a lor de către 
unii creatori. lar această situație nu pare 
a avea decit o cale de schimbare: cunoaş- 
terea, înțelegerea, însușirea deplină a 
acestei imense prefaceri sociale căreia 
i se supun atit oamenii cit si cadrul vieții 
lor — societatea. Personajul de film, pri- 
vit în această lumină, este tocmai expre- 
sia acestui vast și complicat proces de 
devenire a omului în funcție de condiţiile 
noi ale vieții. 


Dan COMŞA 


și pe urmă, de-a lungul a opt ani, incă 
trei roluri mici. Niciodată nu m-am 
gîndit la un rol anume, n-am avut o 
dorință specială, am așteptat cu volup- 
tate neprevăzutul oricărui personaj. 
Am așteptat si roluri nepotrivite mie. 
Nu pot spune că sînt un actor nesätios, 
însă vine o clipă cînd ajungi la virsta 
artistică la care iti simţi personalitatea 
împlinită, şi atunci primeşti orice, pen- 
tru că refuzind mereu ai sfirsi prin a 
dispare. Și așa, cu răbdare, am ajuns 
în sfîrșit să joc si al cincilea rol al meu: 
un rol principal. O femeie contempo- 
rană, care, pe ecran, va fi, sper, la fel ca 
mine, la fel ca gîndurile și înfățișarea 


Octavian Cotesc 


Ce cer rolului meu? 


Să facă parte dintr-o 
lume cunoscută și, în ace- 
lași timp, străină, ca să 
mă poată stimula în des- 
coperirea ei. 


Filmul e o artă de echipă şi greșeala 
unuia poate să se repercuteze asupra 
celuilalt si asupra întregii opere. Aici 


mea. Mă bucur că am cunoscut în 
Malvina Ursianu — autoarea acestui 
film — o regizoare de la care am învăţat 
multe, un creator ale cărui personaje 
se comportă, indiferent de dramele și 
prăbușirile prin care trec, cu o mare 
demnitate omenească. Şi, în sfîrşit, 
un al șaselea rol: Vetina din «Dincolo 
de nisipuri» al lui Radu Gabrea. Îmi 
place să sper că am participat la geneza 
unui film de la care spectatorii vor 
avea ce să învețe. Un film care poartă 
marca realizatorului său, asa cum au 
purtat-o «Pădurea spinzuratilor», «Pu- 
terea si Adevărul», filmele lui lulian 
Mihu... 


e marele rol al regizorului: el va trebui 
să ştie să închege ambianța în care 
personajele să fie create încă înainte 


de a urca pe platou. Nu vreau să spun 
că e obligatoriu să ne iubim, dar vreau 
să cer o atmosferă de lucru în care 
fiecare să ne putem concentra asupra 
rolului nostru, în care fiecare să fim 
noi înșine. Trec peste impedimentele 
organizatorice, mă voi opri la cele 
artistice. Se întîmplă adesea câ, în 
virtutea hazardului, roluri pe care le-ai 
simţit la filmare foarte reușite să ajungă, 
după purgatoriul montajului, şterse, 
de nerecunoscut, după cum, invers, 
se poate întîmpla ca filmări de care îţi 
aduci aminte că au părut pe platou 
nesemnificative — simple fotografii — 
să ajungă pe ecran foarte bine puse în 
valoare. lată de ce, cred eu, regizorul 
este, în ultimă instanță, părintele de 


Silvia Popovici: 


Cinematograful a trecut 


demult de copilăria lui 
(fericită, ce-i drept!), cînd 
mersul unui actor și 
ghetele lui scílciate ti- 
neau loc de scenariu. 


Cred cá — în mod paradoxal — 
intrebárile dumneavoastrá privind ge- 


drept al personajelor. Ráspunderea lui 
începe din *>momentul alegerii inter- 
pretilor. Avem, e o realitate, actori 
excelenți, dar viața lor, ca personaje, 
nu poate începe doar printr-un tele- 
fon prin care sînt chemați la Buftea să 
filmeze. 

Ce le cer rolurilor care mi se propun? 
Ca ele să facă parte dintr-o lume cu- 
noscută (care să mi se potrivească) 
si în acelaşi timp străină, ca să mă poată 
stimula spre descoperirea ei. Mă feresc 
de rolurile care nu-mi spun nimic. 
Dorința cea mai mare este să mă aflu 
în fata unui personaj cu care m-am mai 
întîlnit pe stradă și care, chiar fără 
să ne fi dat «bună ziua» să-mi pară 
cunoscut. 


neza complicată și viaţa miraculoasă 
a personajelor ar trebui puse în pri- 
(CONTINUARE ÎN PAG. 34) 


D 
29 


actualitatea ca imperativ 
„RS e SERRE SRE AE PES PRE RE 


Anul trecut am väzut penultimul säu 
film: Ancheta s-a terminat. Uită!. 
Era acolo un arhitect (Franco Nero) 
care nimerea la închisoare dintr-un 


stupid accident de maşină, făcea cu- 

nostintä stupefiat cu lumea de dincolo 
de lege, urla, ameninţa că o să reclame mai sus, 
bătea cu pumnu-n masă să-i vină avocatul, căci el 
nu admite o astfel de încălcare a drepturilor celor 
mai sfinte ale omului și, pe măsură ce treceau zilele, 
acolo, în celulă, înconjurat de mafia delincventilor 
combinată cu mafia polițiștilor, se potolea încet, nu 
mai zicea că o să reclame, ci încerca să intre-n 
tratative, nu mai vorbea de drepturile omului, ci de 
faptul că e bogat, că poate plăti oricît si într-adevăr 
plătea și ieşea din penitenciar și se întorcea la 
yacht-ul lui, la nevasta lui scumpă în toate privin- 
tele, la amicii lui bronzati, la paharele cu whisky 
and soda. Ancheta s-a terminat. Uită! Era clar că 
acest bărbat de succes, care cucerea prosperitatea 
cu atita șarm, va face tot ce-i va sta în putință să 
uite cosmarul acelei provizorii coboriri în infern. 

Cineva mi-a spus că acest film nu s-a cumpărat 
pentru că este plictisitor. Dar eu sper că nu-i ade- 
vărat, că mai devreme sau mai tirziu îl vom vedea, 
nu pentru că Damiano Damiani este un geniu care 
trebuie urmărit pas cu pas. El nu este geniu. El nu 
e nici măcar o stea de primă mărime. El nu este 
decît un foarte interesant regizor italian, care poate 
servi de eşantion pentru o cinematografie, cu toate 
că dacă cineva caută numele regizorului în dictio- 
narul de cinema Larousse, în enciclopedia lui Boussi- 
not sau în alte lucrări de referință, caută zadarnic. 
Pe paginile in care se descriu rolurile de copii ale 
lui Bébé Daniels, între Lil zisă si Marta Maria Lilitts 
Daghofer si celebrissimul Georges Dancigers de 
profesiune producätor-exportator, nu-i spatiu pen- 
tru Damiano Damiani. 

Desi ultimele sale filme n-au fost scutite de inci- 
dente cu cenzura, desi Märturisirile unui comisar 
de politie fácute procurorului Republicii au in- 
registrat un foarte mare succes, Damiani n-a pro- 
vocat niciodatá o senzatie de tipul celei provocate 
de Bertolucci. El nu are geniul polemic al lui Bel- 
locchio, nici stilul cerebral, cvasi-stiintific, de emo- 


30 


à avea sau 


şcoală cine: 


Teme mari, nu numai pentru filme grave. O 

comedie ca aceasta, «Fericifi cei bogaţi», 

poate demasca forța banului într-o lume în 

care totul începe si se sfirseste cu bani, bani, 
bani. 


tie electronică al lui Rosi. El e un reprezentant nu 
atit al spiritului excepțional al cinematografiei 
italiene, cit al spiritului ei general, care a avansat 


în înțelegere din treaptă în treaptă, uneori chiar cu 
ocolisuri și cu multe experiențe amare. 


+ 


Evoluția lui Damiani este aproape neverosimil de 
«tipică». În perioada în care Italia se transforma în 
Far West, el lucra western: «El Chuncho». (să fie 
adevărat că folosea codul obişnuit al westernului 
într-un sens subversiv? Să fie adevărat că făcea 
apel la limbajul cinematografic standard tocmai ca 
printr-o folosire abilă «să-l ducă la crizä»?); cînd 
studiourile încep să ceară mari producții, Damiani 
se decide să ecranizeze «La Noia» («era o situație 
dinainte pierdută»); cînd filmul italian începe sä-si 
îndrepte atenția spre analiza tabuurilor morale si 
religioase, Damiani pleacă în Sicilia pentru «Mafia 
face legea». (Mafia, avea să spună el mai tîrziu, 
nu este aşa cum se crede, o simplă organizatie 
secretă cu sef si adjunct de șef. Mafia e o anumită 
mentalitate comună sicilianului. Țara lui, Sicilia, 
n-a avut niciodată o expresie națională. Ea a fost 
întotdeauna dominatä de un guvern exterior, arab, 
grec, roman sau peninsular. Pentru sicilian, guver- 
nul este întotdeauna inamicul. Această neîncre- 
dere în guvern a permis formarea unei mentalități 
de Mafie. Omul începe să aibă sentimentul că tre- 
buie sä-si facă dreptate singur, nu să aştepte drep- 
tatea acelui îndepărtat si «ocult» guvern). Radica- 
lizarea si politizarea filmului italian din ultimii ani 
caracterizează şi filmografia lui din ultimul timp: 
1971 — Mărturisirile unui comisar...; 1972 — An- 
cheta s-a terminat. Uită! (cel de al doilea titlu pe 
care îl poartă filmul este mult mai sugestiv: Sîntem 
cu toții în libertate provizorie!). În sfirsit, în 
1973 — Girolimoni. 

Filmul se petrece in 1927. Girolimoni este 
un nume necunoscut generațiilor care zic «Hitler? 
connais pas!», dar de foarte tristă celebritate pentru 
italienii de virstă mai coaptă, căci Girolimoni repre- 
zintă monstrul care a terorizat Roma, vampirul care 
a băgat panica în poliția fascistă, Spintecătorul 
care l-a înfuriat pe Mussolini. Ca si Francesco Rosi, 
în «Cazul Mattei», Damiano Damiani n-a urmărit 
numai reconstituirea unui fapt istoric. El a intentio- 
nat să redeschidă un proces pe care autoritățile 


timpului l-au închis prudent si pe tăcute. Filmul 
este şi operă de artă și operă de justiție, fiindcă 
dezvăluie, e drept, tirziu, mult prea tîrziu, pentru 
ca victima să mai poată beneficia de reabilitare, dar 
nu atit de tîrziu încît opinia publică să nu mai tragă 
vreun folos, că «Girolimoni, monstrul Romei», n-a 
fost un monstru, că el a fost un vesel fotograf în- 
curcat în tot soiul de aventuri sentimentale, spre 
ghinionul lui, cu doamne din lumea bună, care 
țineau la reputație, iar el, gentleman, ca orice latin- 
lover, nu le putea pronunța numele la poliție și prin 
urmare nu putea să-și folosească alibiul. Adevăra- 
tul sadic, asasin de fetițe, a rămas necunoscut pînă 
în ziua de azi. Mergind pe firul unor mărturisiri, 
Damiani bănuiește un băiat putin la minte, ocrotit 
de o mamă negustoreasă de zarzavaturi, care îl 
apăra din instinct animalic, fireşte, dar si pentru 
că se temea ca dezvăluirea grozăviei să nu-i alunge 
clienţii. Interesul regizorului nu stă însă doar în 
dovedirea nevinovátiei lui Girolimoni şi e firesc, căci, 
dacă filmul s-ar fi preocupat doar de reabiitarea 
unui don Juan zurbagiu și îngrozitor de ghinionist 
(un Nino Manfredi zăpăcit, muieratic, panglicar şi 
elegant ca un gigolo!), oricît de mare ar fi fost abi- 
litatea autorului, povestea ar fi rămas în zona unui 
interes restrîns, doar un anti-scandal, doar o reabi- 
litare postumă. Dar Monstrul roman aproape nu-l 
interesează pe Damiani, așa cum monstrul milanez 
din Bägati monstrul în prima pagină! aproape 
nu-l interesează pe Bellocchio. Acest dezinteres 
față de un caz atit de potrivit pentru un cinema de 
senzație, ne arată clar în ce mediu ne aflăm. Ne 
aflăm în interiorul unei cinematografii preocupată 
de a judeca sistemul, nu oamenii. În consecinţă, 
analiza nu e captată de caz, ci de semnificaţii so- 
ciale: presa vremii participă la această senzationalä 
înscenare, deci ce fel de instituție e acea presă și 
ce înseamnă în fond «libertatea presei»? Poliția, 
exasperată de neputinta de a prinde vinovatul, 
procură fascismului un monstru ad-hoc, deci ce 
garanţie poate să dea o poliție într-un sistem în care 
cetățeanul e în «libertate provizorie»? Instinctul 
gregar al unor oameni necăjiţi începe să fie mane- 
vrat de autoritate, monstrul, falsul monstru este 


a nu avea 


mele sale? N-am învățat noi oare din abecedarul 
esteticii că o idee în sine nu înseamnă nimic dacă 
nu-şi găseşte expresia artistică cea mai... etc.? 

Așa să fie? 

Parcă fără nici o legătură, mă gindesc la discu- 
tile noastre de la asociația cineastilor, în special 
de una în care ne încăieraserăm, o dată în plus, 
cineva sustinind că trebuie să avem si noi o şcoală 
cinematografică proprie, iar altcineva spunînd că 
nouă nu la școală trebuie să ne stea acum capul, 
acum altceva ne interesează pe noi, noi trebuie să 
ne gindim la cutare si la cutare. Mă gîndesc de cît 
de mult spirit utopic este nevoie ca să-ți închipui 
că o școală națională sau un curent artistic poate 
să apară (sau să nu apară) printr-un act de voinţă 
individuală, iar nu printr-o stare de ardoare colec- 
tivă; mă gindesc de cîtă seninătate este nevoie 
pentru a recunoaște că o şcoală reprezintă nu numai 
un anumit număr de talente, ci un anumit număr 
de talente, deci de creatori, uniti, uniti prin ardoa- 
rea de care vorbeam mai sus, dar nu numai prin 
ardoare. Uniti prin spirit, uniti prin afinități senti- 
mentale (antagonismul, sciziunea si zizania apar 
mai tîrziu, cînd se trece pe versantul coborísului 
si al destrămării), uniți prin interes si nu printr-un 
interes mărunt şi personal, ci printr-un interes 
înalt, care-și are centrul de greutate în conştiinţă, o 
conştiinţă dornică să determine un progres in 
destinul unei arte. Cum o sá cred cá neorealismul 
de care nu putem sá nu pomenim in nici o ocazie, 
cum o. sá cred cá aceastá masivá coborire a filmu- 
lui in stradá a fost doar o consecintä a lipsurilor 
materiale si a dorintei cinefililor de a lucra in decor 
natural si nu, mai întîi si-ntii, o imposibilitate de a 
mai creia in limitele conflictelor traditionale, o ne- 
voie vitalä de a aprofunda analiza psihologicá prin 
luminarea determinantilor ei sociali, o expresie a 
unei democratizári generale, care a trezit interesul 
artistului pentru destinul omului márunt? 

Strada neorealistilor a fost simbolul unei noi pro- 
blematici, furia englezilor a fost simbolul unei noi 
problematici, asa cum cinematograful-ochi al lui 
Vertov si cinematograful-soc al lui Eisenstein au 
fost, la timpul lor, simbolul unei noi problematici. 


Damiano Damiani nu este un autor «de excep- 
tie. Dar tocmai această «lipsă de excepție» ne 
intereseazä. Tocmai aceastá dipsä de exceptie 


ne pune întrebări care depășesc o filmografie 
sau chiar o şcoală națională 


amenințat cu lapidarea, un nevinovat se sinucide 
ca să protesteze împotriva oprobiului care a fost 
aruncat asupra lui, deci atenție! atenție mare! — 
tipä Damiani, atenţie la sentimentalismul inocen- 
tei, la furia justitiarilor ignoranti, atenţie la spiritul 
de decizie al celor în necunostintä de cauză, atenție 
la complicitatea sumbră a ignoranței! 


Caracterul tipic, sincron cu o stare de spirit gene- 
rală, al personalității lui Damiano Damiani își spune 
cuvintul şi aici pentru că dacă cineva este obsedat 
de această sumbră temă, dacă există un autor în 
care ideea de complicitate (magistraţii complici 
cu poliția, poliția complice cu oamenii politici, 
oamenii politici complici cu oamenii de afaceri, 
oamenii de afaceri complici cu toate injustitiile 
unei lumi în care banul, banul, banul decide totul), 
deci dacă există un autor în care ideea de compli- 
citate să reprezinte nu o preocupare, ci o cheie 
a operei sale, atunci, atunci el este autorul Mărtu- 
risirilor..., al acestui Girolimoni, al Anchetei, care 
s-a terminat, filmul cu care am deschis aceste rîn- 
duri. Cum ziceam, mai devreme sau mai tirziu, tre- 
buie să vedem acest film, nu pentru că nevederea 
lui ar fi.o lacună cinefilä de neiertat, ci pentru că 
acest film intregeste tabloul vastelor complicitäti 
ale puterii și neadevărului, adică imaginea unei 
teme esențiale pentru filmul italian de azi. 

Temă, zic? O artă poate interesa doar prin te- 


Cum o să-mi fie indiferentă tema? Cum o să soco- 
tesc că temele sint doar un zăcămint de materie 
primă exterior artei? O cinematografie se afirmă 
prin problemele pe care le pune si nu printr-o 
disponibilitate inifinită față de absolut toate pro- 
blemele lumii. O cinematografie se afirmă prin in- 
teresul pe care îl acordă la un moment dat unor 
anume probleme, prin patima cu care se dedică 
lor, prin caracterul obsesiv al acelei «noi proble- 
matici», şi chiar, aş îndrăzni să spun, printr-o anu- 
mită indiferență cu care e privit tot ceea ce nu ține 
de obsesie, căci patima nu permite dispersarea. 
Francesco Rosi, de pildă, în pofida oricăror reguli 
despre complexitatea eroului, declară ritos că nici 
nu vrea să aibă habar de viața particulară a perso- 
najelor sale, că nu-l interesează ce a fost între 
Mattei şi nevasta sa, de ce a părăsit-o, cine a fost 
vinovat de acest eșec conjugal. Există un voluminos 
cazier cu viața amoroasă a lui Mattei, dar acest 
cazier pe regizor l-a lăsat rece. Răceala e simpto- 
matică. E limpede că o cinematografie atit de intens 
preocupată de analiza sistemului nu poate fi tot 
atit de intens preocupată si de perchezitionarea 
alcovurilor. E limpede cá o cinematografie atit de 
decisă să intervină în realitatea prezentă şi să mo- 
difice prezentul, nu mai are dorința, mai bine spus 
energia, să apuce şi pe calea ocolită a filmului 
istoric. 

Într-o singură săptămînă, o săptămînă de maximă 
concentrare cinefilă am avut ocazia să văd în bloc 


42 de filme italiene din producția 1972. Semnificativ, 
dintre ele doar trei, numai trei, nu se petreceau azi; 
unul era Girolimoni, despre care am vorbit mai 
sus, al doilea era Tosca (Monica Vitti cîntă zadar- 
nic cu voce rägusitä şi se aruncă zadarnic de pe 
meterezele castelului San' Angelo); cel de al trei- 
lea se numea Era în anul 1870 și, deşi Anna Mag- 
nani plingea despletită, în costum de epocă, peli- 
cula nu tresălta nici o clipită, filmul părea o obli- 
gatie de serviciu in care nimeni nu investea nici o 
picătură de emoție, fiindcă emoțiile, marile emoții 
se investeau în cu totul altă direcție. 

lată de ce nu cred că Damiani este doar un nume 
pentru ediția revizuită a Larousse-ului cinemato- 
grafic. 

lată de ce nu cred, nu pot să cred, că experiența 
filmului militant italian este doar o lecţie de estetică. 


Ecaterina OPROIU 


Ultimul film al actorului 
Vittorio De Sica: 
un avocat flecar, 


telecinematecà: PERKINS BERGMAN 


NES NE 


e vremea cin 
„le placea Brahms” 


(URMARE DIN PAG 29) 
mul rînd regizorilor, deși noi, actorii, 
sîntem cei ce apárem pe ecrân investiţi 
cu înfățișarea, cu numele lor. Cine- 
matograful a trecut demult de vîrsta 
cînd era determinat aproape total de 
actor. El şi-a depășit vîrsta romantică, 
vîrsta belcanto-ului, a vedetei aclamată 
de galerie pentru simplul fapt că se 
arăta la față. Cinematograful a trecut 
demult de copilăria sa (fericită, ce-i 
drept!), cînd mersul unui actor și 
ghetele sale scîlciate țineau loc de 
scenariu si de regie, si schimbau în 
același timp fata artei. Cinematograful 
a-trecut și de adolsecenta sa înfrigu- 
rată cînd o eroină dramatică de tipul 
Greta Garbo, Bette Davis sau Ingrid 
Bergman susținea partitura de, la un 
capăt la altul. Cinematograful a ajuns 
la vîrsta maturității, cînd deținătorul 
suprem al cheilor este regizorul. Este 
o vîrstă ştiinţifică în care distribuția 
muncii apare foarte exact delimitată: 
scenaristul aduce povestea, ideile, în 
ultimă instanță, mesajul filmului; ac- 
torul (vedeta, dacă vreți!) servește azi 
o cauză (şi în primul rînd nu una indi- 
viduală!); regizorul este demiurgul ce 
sintetizează räspunderile tuturor. A 
spune că le unifică este puţin: el le 
determină, le ia pe cont propriu și le 
duce la îndeplinire ca pe o operă in- 
dividuală. Actorul este colaboratorul 
său indispensabil. 

Sigur că ideal este să fii autor com- 
plet. Adică să preiei filmul din faza ideii 
şi să-l duci din treaptă în treaptă pînă 
în aceea a înfăptuirii. 

Sigur că şi mai ideal este să devii 
tu capul unei astfel de familii artistice, 
formată din individualitäti puternice, 
care să meargă tot timpul cu tine 
înainte, într-un climat unitar si fără 
fisuri. Singurătatea în film este un 
nonsens; nu poti face nimic de unul 
singur. 

Ştiu din propria mea experiență. 
După «Darclée» — dacă în acea pe- 


tribuna spectatorului 
PRE PER CR ER RASE 


4 actori in câutarea 


rioadă ar fi fost coapte condițiile unei 
colaborări de acest gen — ar fi fost 
firesc să fiu utilizată, «exploatată», 
secătuită, pînă cînd aș fi putut da tot 
ce aveam de dat, pe linia acelui rol 
sau pe a altuia, în cadrul acelei familii 
artistice. N-a fost să fie așa. A trebuit 
să vină, după mulţi ani de zile, Malvina 
Urşianu cu spiritul ei precis, ştiinţific, 
aplecat asupra intentiilor sale, ştiind 
exact ce doreşte să facă, pentru ca, 
în trei filme consecutive, să mă utili- 
zeze în trei roluri care nu seamănă 
citusi de putin între ele, dar în care am 
rămas-eu însumi, apartinind în același 
timp familiei ei de idei, familiei artis- 
tice în care m-am integrat cu atítà 
bucurie. 

Este foarte bine că exemplul Mal- 
vinei Urşianu nu este singular. Eu 


privesc cu foarte multă speranță acest 
climat de bine și, cu multă nostalgie 
şi tristețe, trecutul irosit. În peisajul 
nostru cinematografic, au apărut, ală- 
turi de al ei, nume noi de regizori — 
mai tineri sau mai puțin tineri — 
de la care, de acum încolo, ştim la 
ce ne putem aștepta. Asteptind un 
film al lor, ştii că el va ieși marcat 
de personalitatea lor și nu a altora. 
Că eu voi fi cea chemată să interpre- 
tez un personaj din ele, asta nu mai 
contează: știu că dacă nu voi fi eu, vor 
fi alţii. 

Este bine-că au apărut aceste familii 
de actori, de personaje, de gînduri, 
Este bine că, în sfirsit, au apărut 
criteriile de comparaţie, a căror ab- 
sentä a făcut din trecutul nostru cine- 
matografic un teritoriu al întîmplării. 


Felul cum scenaristul ne prezintă 
personajul e o problemă — poate cea 
mai spinoasă — a filmului românesc. 
Cazul cînd i se propune actorului un 
personaj excelent construit e ideal, 
pentru că îl stimulează să creeze rolul 
aşa cum a fost gîndit, să-l aducă la 
amănunt sau să-l facă să semene cu 
prototipul literar, dacă e vorba de o 
ecranizare. Nu e rău, însă, nici cînd i se 


Amza Pellea: 
[Ea cr n ET RER aie EE 


Lipsește din galerie — tá- 


ranul. Nu ţăranul arti- 
ficial care apare atît de 
des pe ecran, ci un co- 
respondent filmic al lui 
Moromete. 


dau actorului liniile directoare ale per- 
sonajului, iar el are libertatea să le 
umple cu personalitatea sa, «să pună 
carne pe rol». Important este, însă, în 
ambele cazuri, ca structura să nu fie 
schematică, iar omul ce urmează să fie 
întruchipat să nu fie pus în cazuri 
neverosimile, contrarii mecanismului 
lui sufletesc. 

Există la noi, încă, o falsă înțelegere 


a mesajului unui personaj. Sint consi- 
derate, adesea, majore,probleme într- 
adevăr majore, dar care, nesublimate 
artistic, se întorc — prin precaritatea 
formei pe care o capătă — împotriva 
mesajului însuși. Sau se întîmplă, alte- 
ori, ca foarte multe amănunte sufleteşti 
să fie socotite minore. Mă uitam cu 
invidie si tristețe la recenta retro- 
spectivă Jean Gabin, de la televiziune. 
Gáseam acolo subiecte care multora 
din noi le-ar fi părut minore. Si totuşi, 
ce nevoie am avea de filme (ca «Vîrsta 
ingrată», de pildă) în care să fie tratată 
gingașa problemă a relaţiilor dintre 
generații şi a eticii familiale. Explorăm 
prea sumar universul intim al oameni- 
lor între care trăim și ne ambitionäm, 
în acelaşi timp, să spunem în filmele 
noastre prea multe probleme, toate 
foarte importante si toate deodată. Să ne 
gîndim bine: dacă noi vom face o pro- 
ductie anuală de 25 filme si fiecare va 
rezolva o problemă, am putea avea 
25 probleme rezolvate. Dacă vrem ca 
în fiecare film să rezolvăm 25 de pro- 
bleme, nu vom avea la urmă decît 25 
probleme rezolvate sisific, adică nimic! 

În ce priveşte rolul, una din piedi- 
cile imense — pentru actor si specta- 
tor — este lipsa de atmosferă, preca- 
ritatea cadrului în care personajele 
evoluează. Şi tristețea este şi mai 
pregnantă cînd un actor realizează un 
rol bun, dar este pus într-o sumă de 
situaţii incredibile Şi, atunci — actor şi 
spectator — încearcă o jenă la vederea 
filmului, ca si cum ar avea în față pe 
cineva care ar intra în costum de gală la 
autoservire. 

Dacă actorul are ghinionul să nu 
interpreteze rolul principal, ci unul 
dintre rolurile așa-zise secundare, pen- 
tru menținerea echilibrului regizorul 
se va crede obligat să-l țină în frîu si 
— dacă nu — să-l ajusteze din foarfecă 
la montaj. Şi iată cum un personaj, care 
trebuia să fie o stachetă peste care 
puteau să treacă toate celelalte per- 
sonaje ale filmului, este pus — pentru a 
nu primejdui, chipurile, echilibrul ope- 
rei — în situaţia neloială în care un cal 
de curse ar fi obligat să alerge cu plumb 
legat de picioare pentru a ieși victo- 
rioasă gloaba preferată. 


Ce filme vedem la Cîmpulung Moldovenesc? 


«Mă adresez dv. cu speranța 
că veți găsi o soluție la mo- 
dul deplorabil în care se 
face programarea filmelor în 
orașul nostru, Cîmpulung 
Moldovenesc. În acest oraș, 
unde distanța între două reprezentații 
teatrale se măsoară în luni, unde casa de 
cultură nu-şi îndeplinește încă menirea, 
filmul rămîne principalul mijloc de edu- 
catie artistică si de distracţie. Din păcate, 
iubitorii de cinema din oraşul nostru nu 
se pot bucura de acest lucru din cauza 
unei programări sub orice critică. Me- 
reu cinefili din Cîmpulung sint bombar- 
dati cu superproductii de slab nivel si 
de un gust indoielnic. Acest lucru poate 
că ar fi suportat de mult prea răbdătorii 
nostri iubitori de cinema, dacá n-ar inter- 
veni o situatie si mai gravä. Stimatii nostri 
organizatori care au un foarte dezvoltat si 
necesar simt comercial, dar care probabil 
sint lipsiti de alte repere in judecarea ar- 
tei, apreciază calitatea unui film numai si 
numai după numărul de spectatori. Dacă 
constată că la un anumit film incasările 
sint ridicate, el îl reprogramează si il re-re- 
programează pină la exasperare. Astfel, 
«Robin Hood» rulează a șasea oară într-un 
interval de timp foarte scurt, «Evadarea din 
planeta. maimutelor» a fost programată de 
trei ori pe parcursul a două luni, iar «O 
Hoare și doi grădinari» a rulat de patru ori. 
Toate acestea se întîmplă în timp ce o 


inema 


34 


mulțime de premiere care au loc în capita- 
lá se pierd pe drum spre Cimpulung sau 
ajung cu mare intirziere. Astfel, filme ca 
«My Fair Lady», «Eliberarea» si altele. nu 
au ajuns la noi, in timp ce intr-un oras mai 
mic, cu o populatie mai redusá, cum ar fi 


Vatra Dornei, aceste filme au rulat sau 
premierele altora au avut loc cu o lunä mai 
devreme decit in Cimpulung. Adesea 
filmele bune si apreciate ca atare de critica 
de specialitate rulează numai o zi sau două, 
desi sint programate să ruleze trei zile. 


EA E NERO EEE NIU 
3 + 7 spectatori la «Mesagerul» 


De multe ori spectatori, care din anumite 
motive nu pot viziona filmele bune în pri- 
mele zile, constată cu o neplăcută surpriză, 
în a treia zi cînd se prezintă la casa de 
bilete, că filmul bun pe care doreau să-l 
vadă a fost înlocuit cu altul în genul lui 
«Robin Hood» sau «O floare si doi grädi- 
nari». Şi cum nu o dată spleen-ul (N.R.: 
spleen la Cimpulung?) îşi spune cuvintul, 
il revăd, spre satisfacția celor care răspund 
de programarea filmelor si care isi zic că 
filmul are acelaşi succes ca si la premieră. 

În afară de aceasta, conditiile tehnice de 
prezentare a filmelor sint foarte slabe. 
Există o mulțime de întreruperi, imaginea 
tremură mereu, dindu-ti o stare de nesi- 
gurantä care nu-ţi permite să te concen- 
trezi asupra acțiunii filmului, în timp ce 
sonorul apare şi dispare. (N.R.: Așa, 
parcă-parcă înțelegem cum de apare 
spleen-ul la Cimpulung!) De aceea nu a 
fost lucru de mirare că la filmul «Mesa- 
gerul», astfel prezentat la unul din specta- 
cole, cei trei spectatori prezenţi în sală, au 
fost rugaţi să plece să mai corupă cel 
putin 7 oameni, pentru a-i transforma în 
spectatori la un film atît de bun şi atît de 
prost proiectat. Cei trei n-au reuşit să 
realizeze ce li s-a cerut, şi filmul nu a mai 
rulat... Îmi exprim încrederea că, etc., etc.» 


Aurel MARICARI 
str. Tudor Vladimirescu nr. 7 
Cimpulung Moldovenesc 


Mai e o problemä mult discutatä, 
dar căreia filmul românesc nu i-a găsit 
încă rezolvarea: aceea a partiturilor 
scrise pe personalitatea interpretilor. 
Din acest motiv, actorii sînt distribuiți 
în roluri foarte diverse — ceea ce nu e 
un lucru rău! — dar sînt distribuiți 
fără discernámint, rolurile neinscriindu- 
se totdeauna în sfera posibilităților lor 
de creație. Sînt convins că un actor 
bun poate interpreta convingător o 
gamă variată de personaje, dar tot atit 
de convins sînt că e imposibil să le 
interpreteze pe toate la același nivel 
artistic. 

Ar mai fi o durere: dorinţa actorilor 
— ce ni se pare, nu ştiu de ce, utopică 
— de a se încerca în regie. Nu văd de ce 
nu s-ar face si această experiență, 
dindu-li-se unora, nu neapărat un film 
«mare», dar poate cîte un scurt-metraj 
experimental. De ce n-ar fi realizabil 
un film de scheciuri în care cîțiva actori 
să se încerce și ca autori? 

În sfîrşit, o problemă nu mai putin 


Mircea Albulescu: 


Regizorilor cu care lucrez 
le spun: (Vă rog, filma- 
ti-má cu dragoste! 
Nu prim-planuri aştept 
de la ei. Vreau dragoste. 


Personajul este — sumar vorbind — 
ceva. care se ridică peste medie. Dar, 
pentru a se întîmpla așa ceva, este 
nevoie, indispensabilă nevoie, ca a- 
ceastă medie să existe, ca ea să fie 
creată dintr-o sumă de relații omeneşti, 
de situaţii interdependente. Autorul 
acestui plex vital al operei este regizo- 
rul. El e responsabilul întregii ambiante 
în care mă misc eu, actorul. El îmi dă 
plasma vitală a acţiunii, el mă așează 
între personajul cutare și cutare, el 
mă face să depind de replica de citeva 
vorbe a unui interpret din planul doi. 
EI, regizorul, îmi dă libertatea de a fi eu 
însumi, de a reacționa cu gesturile 
mele. Dacă regizorul creează situațiile 
foarte bine, eu, actorul, nu mai am 
nimic de făcut. Dacă m-a plasat într-un 
cadru puternic, eu pot să nu fac nimic, 
se va zice: «N-a făcut nimic, dar ce 
forță avea!» Înseamnă, pur şi simplu, 
că personajul meu a fost bine pus în 
valoare, că spectatorul va pleca din 
sală cu el, că întregul, subtilul meca- 
nism al filmului a funcţionat cum tre- 


Niciunul din criticii nos- 
tri n-ar fi tentat să alcă- 
tuiască un dicţionar de 
personaje ale filmului ro- 
mânesc? 


Dacă ar fi să iau ca punct de reper o 
definiție simplă a personajului — cum 
că ar fi o fiinţă ce îndeplineşte un rol 
într-o acțiune — ar trebui să mă opresc 


importantă: mi se pare că personajele 
noastre nu oglindesc nici pe departe 
specificul naţional. Lipsesc în filmo- 
teca noastră nişte trăsături esențiale, 
ca — de pildă — acest mare dar al 
naturii pe care l-a primit românul, de a 
face haz de necaz, de a privi cu optimism 
chiar o dramă. 

Lipseste în sfîrşit din galeria persona- 
jului românesc, țăranul, si nu má gîn- 
desc la țăranul artificial care apare în 
cîteva filme, ci la un corespondent 
filmic de pregnanta și forța «Morome- 
tilor». 

Existä un mare gol în cinematografia 
noastră: acea fantastică mutatie, care se 
întîmplă poate o dată la o mie de ani: 
ridicarea ţăranului la o treaptă nouă 
de existență. Prin intrarea lui în univer- 
sul urban, prin trecerea dincolo de 
pragul uzinei, apare un nou contem- 
poran al nostru, care nu mai e nici 
ţăran, dar nu e încă nici muncitor, si 
care n-a fost cercetat încă, vai, de nici 
un autor de filme. 


buie. Unde se greseste adesea la noi 
este acolo unde se consideră că rolu- 
rile mici pot fi mai puțin importante 
decît cele principale. Există o categorie 
de mici personaje al căror rost este 
să ducă firul dramatic mai departe, 
să dea coloratura filmului, dar care, 
în procesul de montaj, se întîmplă să 
cadă, să fie nedreptätite, ciuntite, pără- 
site. Ziua în care aceste roluri vitregite 
vor fi repuse în drepturile lor va fi 
pentru filmul nostru o zi mare. 

Personajul — zicea cîndva René Clair 
— trebuie creat înainte de primul tur 
de manivelă. Eu, ca actor, nu voi mai 
avea atunci de făcut decît să-l apăr; 
după felul cum l-am apărat se va vedea 
cît am ţinut la el. Regizorilor cu care 
lucrez îmi place să le spun: «Vă rog, 
filmati-mä cu dragoste!» Nu prim- 
planuri astept de la ei. Vreau dragoste, 
vreau să nu lase să «treacă» nimic, să 
nu admită nici o suficientä. În această 
lacrimă de atenţie pe care le-o cer 
regizorilor, stă, cred eu, distanţa lungă 
ce desparte rolul de personaj. 


aici şi să remarc încă o dată — nu mai 
ştiu în folosul cui — că femeile din 
filmul românesc nu sînt personaje. A- 


ceastă afirmaţie se referă mai ales — 


sonajului 


dacă nu chiar numai — la scenariile 
originale (cu cîteva excepţii), pentru cá 
ecranizările, cînd nu plătesc 'tribut 
prea mare livrescului, beneficiază de 
existente închegate, verificate de ac- 
tiune și aproape întotdeauna necesare 
desfășurării ei. «Fefeleaga» este exem- 
plul cel mai exact care îmi vine în 
minte și care — chiar singurul dac-ar 
fi — tot ar justifica atenţia acordată 
de dumneavoastră în acest număr perso- 
najului. Fefeleaga este cel mai autentic 
personaj din filmul românesc, iar că 
asta se datoreşte în primul rînd regizo- 
rului și actriței, și abia după aceea 
textului literar, pe mine, departe de 
a mă îngrijora, mă umple de încredere 
şi de mindrie. E 

Demult n-am mai avut o asemenea 
bucurie deplină. 

În privinţa filmelor după scenarii 
originale, am avut norocul să mă întil- 


Ion Besoiu: 


Cred că personajul îndră- 
git de public nu poate fi 
creat în afara specificu- 
lui national. 


Poate nu sînt cel mai fericit inter- 
locutor cînd e vorba de filmul româ- 
nesc, si sînt pe această temă teribil 
de subiectiv, ca orice îndrăgostit. În- 
cerc de multe ori o detaşare, o dis- 
tantare — cînd sînt invitat la asemenea 
discuții — dar cred că distanța pe care 
o obţin este minimă. Cu această mică, 
dar esențială precizare — esenţială 
în ceea ce privește modul dvs. de a-mi 
judeca răspunsul — să începem: Ce 
cred despre personajul din filmul ro- 
mânesc? Dacă m-am întîlnit cu per- 
sonajul dorit si cînd? 

Cred că prezentul nu poate exista 
fără istorie, si istoria filmului româ- 
nesc înseamnă — dacă vreți — «Moara 
cu noroc», «Setea», «Pădurea spin- 
'zuratilor» «O noapte furtunoasă», 
«Cînd se ridică ceața», «Răscoala», 
«Doi vecini», «Căldura», «Cartierul 
veseliei», «Tudor», «Duminică la ora 
6» şi multe altele. Ele au însemnat 
trepte, succese, pentru că trăiau prin 
personaje reale, credibile, apropiate 
de spectator. 

Sigur că istoria este plină de rezi- 
duri, de lucruri care trebuie uitate, 
sau cel mult exemplificate în manuale 
pentru evitarea repetării. Nu vreau 
să mă refer la ele. Pe mine mă intere- 
sează, mă pasionează credinţa în pre- 
zentul care nu trebuie să repete ciclic, 
decît pe un cerc superior al spiralei 
istorice, aceste exemple si — subiec- 
tiv poate — cred în acest prezent al 
filmului românesc. Vorbind de el, nu 
mă pot detașa de «Puterea și Adevărul», 
«Felix şi Otilia», de «Cu miinile cu- 
rate», «Nunta de piatră», «Bariera», 
«Serata», «Mihai Viteazul», «Explo- 
zia», «Facerea lumii», etc., etc. 

De multe ori m-am întîlnit cu per- 
sonajul dorit de mine ca interpret. 


nesc cu una din excepții: Anca din 
«Duminică la ora 6»; ca spectator, cu 
încă una: «Puterea si Adevărul». 
Dar'cred cá în privinţa personajului, 
opinia si gustul actorilor trebuie cu- 
plate — cel puţin pentru o argumenta- 
tie serioasă — cu părerea scenaristilor, 
sau, mai ales, a regizorilor, care ştiu 
mai bine decît noi dacă au urmărit să 


“facă un film de actori sau un altfel de 


film. 

Şi, pentru a reveni la oile noastre, mă 
gîndesc dacă unul din criticii noştri de 
cinema n-ar fi tentat să alcătuiască un 
dicţionar de personaje ale filmului ro- 
mânesc, înainte de a aştepta ca numărul 
de pagini să depășească suta. 

..As revedea cu plăcere nişte filme 
româneşti mai vechi; o retrospectivă 
Stefan Ciobotärasu, de pildă, miercu- 
rea, la telecinematecä. 


In «Setea», în «Răscoala», în «Bariera», 
în «Neamul Şoimăreştilor», în «Car- 
tierul veseliei», în «Mihai Viteazul», 
ori în «Atunci i-am condamnat pe 
toti la moarte», în «Puterea si 
Adevărul». Cred că meritul acestor 
intilniri revine în primul rînd regi- 
zorilor si scenaristilor, sau poate invers. 

Unui actor, vorbesc de mine, îi 
este aproape imposibil să umple hai- 
nele unui personaj dacă este schema- 
tic conceput, Efortul meu devine în 
acest caz doar de ordin tehnic, cu în- 
cercäri de hibridizare şi, drept re- 
zultat, cu un gust fad, ca al oricărui 
fruct hibrid sau de seră. 

Mai cred cu tărie că personajul creat 
de actor! îndrăgit de public, nu poate 
fi creat în afara unui specific naţional. 
Proiectat într-o geografie neutră, în- 
tr-un mediu social străin, într-o am- 
biantä istorică detașată de frámintárile 
unei naţiuni, personajul încarnat de 
actor este departe, foarte departe de 
publicul care umple sala. Acest per- 
sonaj moare, în cel mai fericit caz, 
după o oră de la terminarea proiecției. 

Doresc şi cred în eroii care să poată 
exista ca exemple vii în memoria co- 
lectivă. De la Icar pînă la Hamlet si 
Meşterul Manole, de la Pavel Korcea- 
ghin la Che Guevara, de la Tudor, 
Bălcescu și Mihai Viteazul, de-a lungul 
mileniilor, cultura umană a impus a- 
cest deziderat. El ar trebui să ne con- 
ducă permanent. Din păcate, aici, con- 
tributia actorilor — prin poziția pe care 
o ocupă în procesul de realizare a unui 
film — nu poate fi decît mai mică decît 
a scenaristilor si regizorilor şi (de ce 
să n-o spunem?) a producătorului. 


Anchetă realizată de Romulus RUSAN 


35 


De două decenii fotogra- 
fiile si numele ei revin în 
ema paginile publicaţiilor de 
tot felul cu acea frecvență 
> pe care o cere hränirea 
unui mit, impunerea unui monstru 
sacru. De două decenii, fixată în două 
iniţiale, ca un fluture în ace, B.B. îşi 
poartă celebritatea parcă spre a întări 
credinţa că în ziua în care Vadim a pus 
reflectoarele și camera de luat vederi 
asupra ei, «dumnezeu a creat (într- 
adevăr) femeia». Dar asta se întîmpla 
acum aproape două decenii. 

Recent a avut loc premiera ultimului 
ei film, «Don Juan '73», realizat de un 
Vadim '73, mai lucid și mai ales mai 
cinic decît atunci cînd «a creat femeia». 
Pygmalion pare acum pornit să-și dis- 
trugă opera. În locul laudelor si formu- 
lelor de recunoştinţă reciprocă, atit de 
obișnuite cu ocazia premierei unui 
film, el se oferă acum unui față în faţă 
cu propria lui creaţie. (În paginile re- 
vistei l'Express și nu numai ale ei) 

În ce o privește pe Bardot, după 20 
de ani de cinema si după premiera unui 
film cu o atit de răsunătoare lansare pu- 


blicitară, tonul ei este surprinzător, 


dezvăluirile neașteptate. Precizările lui 
Vadim, pe de altă parte, para fi neiertă- 
toare. S-ar zice că niciunul şi nici celă- 
lalt nu mai face jocul «de-a fericirea și 
de-a gloria». Ca și cum Bardot repu- 
diază publicitatea. Sau, poate, se sacri- 
fică pe altarul unui nou și ultim succes. 
«N-am simţit niciodată o imensă plăcere 
să joc — spune ea — și de fapt asta n-a 
stat niciodată în centrul existenței 
mele. Filmul este pentru mine doar o 
meserie. Cînd mă duc pe platou spun 
de obicei «merg la birou». N-as spune 


viata d 


vorà miturile 


“Vreau să devin fermieră. 


Îmi plac oamenii de la țară. 


Numai în mijlocul naturii, 
sper să-mi regăsesc 
echilibrul » 


cá mi s-a făcut lehamite de cinema, dar 
s-ar putea ca cinematografului să i se fi 
făcut lehamite de mine. Am 38 de ani 
si în urma mea 20 de ani de cinema. 
Sînt încă o «celebritate», dar încep să 
simt ceva... Sînt mult mai lăsată în 
pace decît acum 10 ani. De altfel am și 
înregistrat citeva eşecuri îngrozitoare... 

Oricum, meseria pe care o fac nu 
este totul pentru mine și mă gîndesc 
că dacă acest «Don Juan» nu va fi 
ultimul meu film, va fi cu siguranță 
penultimul. După aceea aș vrea să 
devin fermieră. Vreau să-mi pregătesc 
o altă existență. Numai în mijlocul 
naturii şi înconjurată de animale sper 
să-mi regăsesc echilibrul. Imi plac oa- 
menii simpli, oamenii de la ţară. Ei sint 
dintr-o bucată, veseli si adevărați si mai 
ales nu sînt ipocriti. Şi apoi n-am deloc 
chef să îmbătrînesc urít, n-am chef să 


mă intristez că mi-a apărut un rid sau 
un fir de păr alb. Așa că la 40 de ani mă 
voi retrage la fermă...» 

«Niciodată nu i-a plăcut si n-a iubit 
cinematograful — afirmă fără ocol Va- 
dim în contra-interviul pe care îl oferă 
în aceleași pagini. l-au plăcut unele 
aspecte ale meseriei și atita tot. l-a 
plăcut să fie mereu anturată si mereu 
în centrul atenţiei, i-a plăcut că cinema- 
tograful îi oferă posibilitatea să-și pre- 
lungească după plac copilăria. De aici, de 
altfel. şi criza ei o dată cu apropierea 
celor 40 de ani, criza la gîndul că pro- 
babil nu-i vor mai fi acceptate toate 
capriciile. Pentru că doar la asta se mai 
gîndeşte din cînd în cînd. Si spun din 
cînd în cînd pentru că, altfel, ea este 
atinsă de maladia fericirii. Ea vrea 
fericirea tot timpul si cu orice pret. 
În ziua în care ceilalţi nu îi vor mai face 


jocul va urma... disperarea...» 

«Există clipe — pare să-l confirme 
Bardot — există clipe în care nu mai 
vrei să-ți vezi nici măcar prietenii, în 
care nu mai ai nici o plăcere de viaţă... 
Pentru că la drept vorbind ce fac eu de 
dimineaţă pînă seara? Nimic pasionant, 
nimic care să mă capteze așa cum îi 
capta, de exemplu, pe doctorul 
Schweitzer, sau pe doctorul Barnard. 
Mă întreb . ce naiba fac toată ziua? Mă 
învîrt în loc. Vin apoi clipe în care 
parcă esti tentat să-ți strîngi catrafu- 
sele şi să-ți schimbi existența...» 

Fan-ii au ajuns s-o devore pe Bardot, 
celebritatea ei de neon s-a transformat 
în nevroză, zimbetul fotogenic pare 
a-și abandona mizanscena. A apărut pri- 
ma cutä a tristetii, primul gest de revol- 
tă împotriva condiţiei proprii. Să fie 
luciditate? Să fie disperare? «Nu mai 
vezi astăzi, spune ea indignată, nici 
femei adevărate si nici bărbați adevă- 
rati. Uitaţi-vă la tinerii ăștia de 20 de 
ani. Din spate nici n-ai putea spune ce 
sex au. Şi apoi cîtă nepăsare! Bărbații 
sînt nişte păpuși, iar femeile încearcă 
să pară bărbați... Şi apoi ce e toată 
fericirea asta de dimineață pînă seara? 
Să zîmbeşti de dimineață pînă seara nu 
poate fi decît o plictiseală... Mai degrabă 
un rictus. Mă gîndesc că nu «Don 
Juan» ar fi trebuit să joc, ci «Mizantro- 
pul». 

«Don Juan '73» — o contrazice 
Vadim — încheie ciclul început cu 
«Dumnezeu a creat femeia». Să nu 
uităm — mai spune el «profetic» — că 
sîntem întotdeauna victime ale imagi- 
nei pe care ne-o facem despre noi». 

Bardot despre B.B. iar Vadim despre 
Pygmalion, desigur. 


RR 


36 


Laurence Olivier a intrat 
în cel de-al 51-lea an de 


Nema actorie, a trecut printr-un 
cancer si un infarct, joacă 
pe scena Teatrului din 

Londra piesa autobiografică a lui 


O'Neill, «Lungul drum al zilei spre 
noapte» și, între timp, a deținut și 
rolul principal în filmul care a candidat 
là premiile Oscar:«Copoiul»(«Sleuth»). 

În fiecare zi se află în teatrul căruia 
i-a închinat existenţa, lupta și pasiunea 
sa, Teatrul National din Londra. In fie- 
care zi, dacă e să-și facă un repros, 
este acela că-şi petrece prea puţin timp 
printre actori şi prea mult pentru tot 
felul de convorbiri unde, cu siguranță, 
isi repetă în gînd replica shakespeariană 
«vorbe, vorbe, vorbe!» Si probabil 
se mîngiie tot cu un gînd shakespearian: 
«întreaga lume e o scenă, iar noi toti 
slujitorii ei». 

Se pare că Olivier nu a căzut în mala- 
dia gloriei, nu-l interesează, nu o cul- 
tivă si nu suferă din cauza celebritätii. 
N-are decit un singur gînd care închide 
în el toată credinţa lui: să fie actor. 
«Cred că dacă n-as fi fost actor as fi 
înnebunit — îi mărturiseşte unui inter- 
locutor de la «Observer». Gloria este 
un fel de instituţie si nu pot să suport 
să vorbesc despre asemenea instituţie. 
O instituţie a fost Isus sau Henric al 
Il-lea. E ca si cînd ar fi o stafie, un spectru. 
Acum cîțiva ani, cînd am pus piatra de 
temelie a unui nou teatru la Coventry 
şi cînd am citit acolo inscripţia «A- 
ceastă piatră a fost pusă la temelie de 
însuşi Laurence Olivier, primul direc- 
tor al Teatrului National», m-am simţit 
pe loc un om mort, un om terminat» 

Olivier nu acceptă să fie un edificiu, 


viala devoră 


miturile 


Olivier 
«Mai presus de orice 


simt nevoia 
vitală 


de a munci» 


nu acceptă proporțiile statuare, ci nu- 
mai pe cele umane. Dar si aici se simte 
călăuza sigură a unui mare cunoscător 
de oameni, adică tot a lui Shakespeare. 


«Caracterele — îi mărturiseşte el ne- 
despärtitului său colaborator, criticul 
Kenneth Tynan — adevăratele carac- 


tere sînt acelea care vor să conducă, să 
domine, iar drama lor provine din 
faptul cá sint împiedicate s-o facă». 
Este uluitor cit de mult timp şi-a petre- 
cut studiind asemenea caractere pu- 
ternice de soldați, războinici sau regi. 
Dar deasupra tuturor acestora rămîne 
Hamlet cu neliniştea lui nobilă, cu acel 
dram de ciudätenie care e luat drept 
nebunie și care, după părerea lui Olivier, 
nu este aitceva decit o vibrație mai 
intensă, o privire mai înaltă asupra 
vremii, o privire cu o bătaie mai lungă. 


«Pentru asemenea roluri, spune el, tré- 


buie să ai un voltaj special, o imensă 
energie, un temperament aparte. Numai 
asa poti atinge anumite înălțimi. Căci 


arta este putin mai mare decit viaţa, 
este de fapt o exaltare a ei și bănuiesc 
că ai nevoie si de o undă de nebunie 
ca s-o înţelegi». 

Pe platoul de filmare la «Copoiul» 
îl avea ca partener pe un alt mare actor 
al Angliei, Michael Caine. Olivier părea 
foarte emoţionat de duelul actoricesc 
ce se anunţa. Cei care-l cunosc bine, 
afirmă că se simţea acea presiune 
ajunsă la punctul exploziei. Dar era 
cordial şi modest cu toată lumea si se 
pregătea intens pentru orice scenă. La 
repetiții îşi studia nu rolul, ci mai întîi 
partenerul, apoi, acasă, lucra la finisa- 
rea rolului înainte ca reflectoarele să se 
aprindă şi să se dea comanda «motor». 
Pentru că tocmai migala asupra rolului 
este unul din secretele carierei sale. 
Si faptul ăsta l-a sesizat si Caine care 
declară: «Olivier e ca un Leonardo 
Da Vinci gata să-ţi spună: «Uite, ţi-o 
mai fac odată pe Mona Lisa, dacă n-ai 
văzut-o de prima oară». 


Laurence Olivier are o mare vocație 
pentru propria sa familie. În rest este 
rezervat, dar nu distant. «Are însă 
— spune colaboratorul lui, Tynan — și 
momentele sale sumbre. E capabil să 
stea ceasuri întregi fără să scoată o 
vorbă. Ai impresia chiar că elaborează 
îndelung ceea ce vrea să spună și numai 
după aceea vorbește. Dintotdeauna a 
fost un om cu o hotárire dirzá. Nimic 
nu-l poate clinti. Ceva i se părea fals, 
nu-i suna bine la rolul pe care-l avea 
de interpretat în «Sleuth». A stat o 
duminică întreagă să lucreze de unul 
singur în fata oglinzii cercetîndu-se si 
suspectindu-si interpretarea și, tîrziu, 
fără să dea semne de oboseală, a simţit 
că rolul apare, pune stăpînire pe actor, 
si, din acea clipă, totul s-a schimbat în 
expresia sa, în tonurile sale, în compor- 
tarea sa. Pentru că Olivier nu acceptă 
ca vreun mușchi al fetii să nu fie în 
acord cu sentimentul, psihologia și 
tensiunea momentului dramatic res- 
pectiv.» 

Odată, într-o seară stătea de vorbă 
cu Ingmar Bergman și se întrebau ce-ar 
fi făcut, si unul si altul, dacă n-ar fi fost 
de obirsie modestă, ci copii ai unor 
oameni foarte bogați și foarte sus puși. 
Ce efect ar fi avut, se întrebau ei, 
asupra întregii lor evoluții. «Eu aș fi 
avut un imens sentiment de vinovăție 
— mărturisește Olivier — pentru că 
probabil n-aș fi putut face ceea ce am 
făcut. Mai presus de orice simt nevoia 
vitală de a munci. Nevoia de muncă 
îmi condiționează întreaga existență. 
Este sentimentul că numai așa îi pot 
sluji pe ceilalți». 


Mircea ALEXANDRESCU 


PD CEE DEEE EEE E IEI SEE ITU Ea PE IC SE SS PESE IS OUR SERE SEES ZE SEP Pe IESIRE IESE SIE PERETII 


37 


Parodia 
nu acuză, 


nu pedepsește, 


ia în glumă 
lucrurile. 
De ce? 


Pentru 
a le 
contra-face, 


a le reface. 
Adică a le face 
` mai bine. 

Românii au 
simțul parodiei. 

Articolul lui 
D.I. Suchianu 
vrea 
să demonstreze 
acest adevăr 
și să invite 
pe cineaști 
să-l cultive 
cu mai mare 
consecvență 
si cu mai mare 
strălucire 
și chiar cu ceva. 
_mai mult curaj 


Parodia e singurul gen de 

comic unde victima n-are 

voie să se supere. Toate 

celelalte soiuri de comic au 

ceva ostil, ceva de satiră, 

de pamflet, de rechizitoriu. 
Chiar si veselele piese de Labiche. Chiar 
şi burleştile aventuri ale lui Charlot. Pa- 
rodia nu acuză, nu pedepseşte, nu «casti- 
gat ridendo mores», ci doar ia în glumă 
lucrurile serioase. 


Glumă. Limba românească ne spune 
multe prin expresia «a bate joc». Un 
verb cu totul deosebit de verbul «a batjo- 
cori»,care înseamnă a insulta, a necinsti, 
a ataca cu răutate, cu seriozitate. Departe 
de atitudinea indulgentă a glumei. 


A bate joc. Joc, in románeste,inseam- 
nă si dans. A bate joc înseamnă, la ori- 
gine,a bate pas de dans, a sälta glumet. 
Dar în româneşte joc mai înseamnă și 
joacă, jucărie. În parodie se întîlnesc 
ambele operaţii: a te juca și a juca. 
Ambele exprimă o uşurare a lucrurilor, 
o plutire, o pierdere de gravitate (și de 
gravitație). 


„Dar parodia mai cuprinde şi alte con- 
duite. A parodia pe cineva înseamnă a-l 
imita, a-l maimutäri în chip amuzant, a 
deveni el, a-i face portretul, a-l mima, 
a-l «contra-face», cum se mai spune. 


s Cum ridem? 


O imitare care nu este o copie, ci o 
creație. Poemul Tiganii de Topîrceanu 
e una din cele mai frumoase poezii de 
Coşbuc; iar Tristeti provinciale, de ace- 
laşi Topîrceanu, e o poezie (bună) de 
Demostene Botez. Aceste «à la manière», 
cum le zic francezii, aceste «Parodii ori- 
ginale» cum le numește Topîrceanu, sînt 
opere într-o privință mai originale decît 
modelul. În ce le stă originalitatea? 

În două procedee: omisiunea intentio- 
nală a trăsăturilor neimportante sau fără 
haz si ingrosarea altora. Ce fusese putin, 
dispare de tot. Ce fusese consistent, de- 
vine enorm. Este ceea ce se numeşte 
caricatură (caricare = a încărca; a «şar- 
ja»). Si este bine stabilit că cel caricaturi- 
zat n-are voie să se plîngă, ci are datoria 
să rîdă el cel dintii, de această inocentă 


bătaie de joc, de această amicală malitie. 

Patru, deci, sînt elementele parodiei: 
luarea în glumă a lucrurilor serioase 
(joacă); o eterizare, o usurare a tot ce se 
întîmplă, un ritm de dans, de plutire în- 
locuind ritmul obişnuit (a bate joc; a bate 
pas de joc); apoi imitație, atît corporală, 
cît si sufletească, pictură fizică și psiho- 
logică, portretistică morală; în fine, cari- 
catură, şarjă, exagerare, fără răutate, în 
chip amical, mucalit, totodată afurisit şi 
tandru. 

Dar a lua în glumă lucrurile serioase 
presupune că parodia se exercită numai 
pe lucruri serioase. Care sint ele? Sînt 
foarte diverse. 


RES PE PS 
De ce ridem? 
RE PSE ER ETES TE 


Sint 7 categorii de lucruri serioase, pe 
care parodia le va «lua peste picior»: 

1. Instituţii: tron, parlament (vezi «Clo- 
chemerle»), conformismul (vezi «Mary 
Poppins»), armata (vezi «Locotenentul 
Kije»), educaţia copiilor («Sunetul mu- 
zicii»). 


2. Alteori se parodiazä un anumit gen 
literar. De pildä, romanul politist de serie 
neagră: «Arsenic şi dantelă veche» de 
Capra, «Pisica si canarul» de Eliot Nu- 
gent, cu Bob Hope şi Paulette Godard, 
«Ultimul avertisment» de Paul Leni, «Cu- 
rioasă dramă» de Carné (film care a de- 
terminat colaborarea Gabin-Carn6). Alte- 
ori se parodiază basmul («Bufonul rege- 
lui», «De-aș fi Harap Alb»); sau se paro- 
diază filmul mut (vezi «Cinematograful 
de altădată» de Steno); sau reprezentatia 
de operă, spectacolul de «grand opéra» 
(«Milionul», «Frumoasele nopții»). Alteori 
se parodiază super-revistele de tipul fast- 
lux (vezi «Vint de primăvară» de Ludwig 
Berger, cu Willy Fritsch); alteori westernul 
(vezi «Hellzapoppin» de H. C. Potter); 
alteori romanul sau filmul de aventuri 
(«Fiica braconierului» de cehul Mac Fric); 
alteori poveștile cu eroi supranaturali 
(«Sotia mea e o vrájitoare» ori «S-a in- 
timplat miine» de René Clair si «Minunea 
Sfintului lorgen» de Protazanov, cu llin- 


ski). 


3. Alteori se parodiazä mitologia, fie 
antică («Amphytrion», versiune germană 
şi franceză, fie mai modernă (vezi multele 


Parodia «märuntisurilon («B.D. la munte) 


parodii ale lui Faust si ale pactului cu 
diavolul). 

4. Alteori se demitizeazä un personaj 
legendar («Don Juan» — cu Douglas 
Fairbanks si Merle Oberon, sau vräjito- 
rul (..«din Oz») sau vampirul («Balul 
vampirilor» al lui Polanski) sau muşche- 
tarii lui Dumas (vezi «L'étroit Mousque- 
taire» de Max Linder). 

5. Alteori se zeflemisește o idee, un 
sentiment (de ex.: amorul și «demagogia» 
lui (vezi «Dragostea în oraş» sau «Băieții 
veseli» de Aleksandrov sau «Noaptea de 
carnaval» cu llinski). 

6. Alteori se ridiculizeazä (färä mali- 
tie) o operă celebră («Carmen» parodiată 
de Chaplin, «Comedia erorilor» de Sha- 
kespeare devenită «Băieţii veseli din Syra- 
cuza»). 

7. În sfirsit, deosebit de savuroasă e 
parodia unei epoci (vezi «Nini Tirbuson» 
cu Monica VittiY 


NSE UE ec Se EN CE 
Faust XX 
EE EEE ES ER 


Multe parodii s-au fäcut cu personajul 


Faust. Începînd cu opereta «Le petit 
Faust» care a regalat bulevardele pari- 
ziene din «la belle époque». René Clair 
a incercat si el un fel de parodie în «Fru- 
musetea diavolului». Dar parodia cea mai 
originală se datorește unui român: Po- 
pescu Gopo. Desigur (ca așa de des la 
noi) ideea a fost pierdură pe drum, ine- 
cată în fapte inutile, decedată într-un 
neant progresiv. Dar ideea rămine origi- 
nală. lată, Satan, în dubla sa calitate de 
bätrin si de şef, s-a ramolit. Subalternul 
său, conform principiului că ideile şefilor 
aparțin subalternilor, are o idee grozavă. 
Explică Patronului că e o afacere de fraier 
să cumperi conştiinţe pentru popularea 
iadului, de vreme ce muritorii se aran- 
jează ei si singuri să comită destule pă- 
cate pentru a-și merita locul în cazanul 
cu smoală. Gratis. Dar iată un plan mult 
mai inteligent. Zice Mefisto: Scopul nostru 
(al ladului) este să stirpim din lumea 
terestră tot ce e progres moral și ştiin- 
tific. Dusmanul nostru nr. 1 e savantul, 
înțeleptul. Să-l împiedicăm să lucreze. 
Vom oferi acelui bătrîn (căci marele Învă- 
tat este prin definiție Mecena), ii vom 
oferi tinerețe, frumusețe, haz, talent spor- 


ENE RI EEE SE SE ZI 
Parodia imposturii («După vulpe) 


tiv, seducţie masculină. Dar în schimb? 
ne va întreba el — Nimic, vom răspunde 
noi. Este un cadou din partea filantro- 
picei, umanistei noastre mişcări. Vă în- 
chipuiti atunci că, deși eruditia savantului 
a rămas intactă, nu-i mai arde să-și pră- 
pădească vremea prin biblioteci şi labora- 
toare, cînd poate chefui, face amor, în- 
cînta societatea cu nostimada spiritului 
său. Şi astfel, Progresul se va protopeni, 
ca să zicem așa, «liber şi nesilit». 

Este o homerică vastă glumă această 
delicioasă şi pierdută pe drum parodie. 
Cinematograful nostru are o înclinație 
anume, temperamentală poate, spre pa- 
rodie. 
pm 

Gopo et Comp. 
pc 


În «Harap Alb» ideea n-a mai fost «pier- 
dută pe drum». Adică nu ideea, ci ideile, 
căci avem aici patru savuroase teme de 
parodie. Mai întîi, o zeflemisire a basmu- 
lui; apoi a inocentei manii de a ne visa 
eroi de aventură; apoi o malitioasä com- 
pătimire pentru acei bieti nenorociti care 
sint zeii (cunoscind viitorul, viața pentru 
ei nu mai are nici un haz); apoi ideea că 
a fi năzdrăvan, departe de a fi un privi- 
legiu, e o belea; în sfirşit, sub o formă 
nouă. o idee a lui René Clair (din «Ne- 
vastă-mea vrăjitoarea»), aceea că puterile 
omenești sint incomparabil mai mari decit 
cele vrăjitorești. 

Feciorul mai mic al împăratului, pe ce 
punea mina, dádea chics! «A!, dac-as fi 
eu...» Si se inchipuia in pielea a fel de 
fel de Hercule. Într-o zi, aude basmul lui 
Creangá. «Harap Alb» si are norocul (sau 
nenorocul) sá poatá incheia un pact cu 
Puterile Întunericului, care îi vor permite 
sá deviná Harap Alb. Am zis: «nenoro- 
cul». Într-adevăr, de-acum s-a terminai 
cu libertatea, cu inițiativele personale. 
Nefericitul şi-a trasat o sarcină. Nu mai 
poate ieși din obligaţiile basmului. E pri- 
zonierul unui program dinainte ştiut. Ce 
plictiseală! Ce corvoadă! Ce anosteală! 

Zeii mai au un cusur. Oamenii cînd fac 
o prostie, uneori o mai dreg. În lumea 
supranaturalului însă, panele nu se pot 
depana. O dată călcată leaea. dezastrul e 
ireparabil. Adică ireparabil cu mijloacele 
vrăjitoriei; dar, poate, reparabil cu bunele, 
bătrînele, scumpele mijloace ale deştep- 
tăciunii omeneşti. Aşa va face Harap 


Alb, la un moment dat, cînd e gata s-o 
päteascä. Va recurge la meningele sale 
de simplu muritor. De muritor şi bine- 
înțeles şi trisor. Zeii, sărmanii, nu pot 
trişa. Dar omul este pitecantropus pehli- 
vanus. O jună din apropiere. îi suflä (ca 
la școală) soluţia. Şi Harap Alb repară 
situația... 


Parodia westernului 
(«Toe Limonadó») 


Filmul lui Gopo (interpretat de Florin 
Piersic) este o incintare. Si poate unul 
din filmele cele mai bogate in cuprins de 
parodie. Si nici un moment pierdut pe 
drum. 
ES eu er Sd 

Parodia parodiilor 
PRE SEPT EE iaa APTE 


Dar iată că același admirabil Gopo face 
(cum să zic?) o parodie a tuturor paro- 
diilor. Este seria sa de «Scurte istorii» 
animate. Că, din punct de vedere estetic, 
acestea au marcat «era nouă» a anima- 
tiei, pe plan international, asta am expli- 
cat-o amănunţit (şi asta au cam confir- 
mat-o şi criticii străini, îndeosebi Marcel 
Martin). Aici vreau doar să amintesc ce 
nostim a parodiat Gopo două genuri: 
fabula lafontaine-ianä şi mitologia păgină, 
două discipline oarecum înrudite. Căci 


95 
39 


parodia. 


zeii, aşijderea dobitoacelor, au psiholo- 
gia fixă, fisá animalometrică imuabilă. 
Jupiter, Junona, Mercur, Marte au un 
palmares de calități și cusururi pe care 
nu le pot nici călca, nici inmulti, nici împu- 
tina. Dobitoacele la fel. Porcul, Măgarul 
sînt Porcul în sine, Măgarul ca atare. Nu 
există la ei variații de psihologie, ca la 
om, care poate deveni cînd porc, cînd 
măgar, după cum îi vine mai bine. 
Gopo a pus ordine în această lume a 
fabulei si a mitologiei: de mult fabula 
aștepta un ultim locatar: omul. Gopo va 
repara această lipsă. Va construi pe acel 
omulet al său ventrocefal, căpos şi bor- 
tos, care va fi Omul în sine, Omul ca 
atare, cu o zestre mitologică fixă, ca zeii, 
ca dobitoacele. Fişa antropometrică, iat-o: 
este un animal 1) plápind; 2) fudul; 3) poet; 
4) caraghios, maniac de vaste explorări 
spațiale; 5) mare amator de flori şi 6) bine- 
înțeles, specialist în artele gîndirii. Toate 
aceste trăsături obligatorii, omuletul lui 
Gopo le va practica în delicioase, inge- 
nioase, fascinante desene animate, care 
au uimit animația internaţională și i-au 
deschis o nouă eră. lar în ordinea paro- 
diei au fost cea mai enormă zeflemea 
la adresa a două respectabile discipline 
fabula cu animale si mitologia cu şei 


Eu + eu — Eu 


Am zis: «cea mai enormä»? Nu, Este 
una incă mai enormă. Obiectul bäscäliei 
va fi o veche și importantă disciplină stiin- 
tificä si filozofică: Psihologia. După efor- 
turi milenare, gindirea nu mai e un secret. 
| se cunoaște mecanismul. Cînd perce- 
pem ceva, sau cind ne închipuim în 
minte ceva, se produc in corpul nostru 
o seamă de incárcári si descărcări neuro- 


'musculare. Anumiti muschi sint actio- 


nati, altii sint inhibati. Aceastá combina- 
tie de dinamogenie si relaxare e ca dia- 
grama, ca portretul neuro-muscular al 
acțiunii pe care ne pregătim să o facem 
sau pe care ne-o inchipuim. O datä con- 
duita terminată, dárimám acea figură di- 
namicá: descárcám ce incárcasem, rein- 
cárcám ce descárcasem, si revenim la 
zero, la starea-prag, la starea neutrá de 
disponibilitate pentru orice altă conduită 
viitoare. De fiecare dată, devenim alt- 
cineva, care, după executarea acţiunii, 
se retrage în anonimat, permitind corpu- 
lui să devină oricît de multi alții, altcineva, 
exact citi îi va cere mediul exterior. 

Acţiunile doar gindite sînt identice cu 
cele consumate, adică folosesc aceeași 
culminatie neuro-musculară, aceeași fi- 
gură dinamică. Doar că acțiunea cind e 
numai gîndită, este mai mică decit cea 
exterior executată. Această idee a actiu- 
nilor mici aparține doctorului Pierre Ja- 
net şi a fost verificată prin experienţe de 
laborator. 

Desigur Gopo nu cunoaște toate aceste 
cuceriri ale psihologiei. Dar... poetae 
vates — artiștii ghicesc. Şi astfel, Gopo 
a compus o parodie a procesului de 
gîndire în 10 minute de desen animat: 
Binecunoscutul omule, ventro-cefalicul 
erou, va fi arătat gîndind, socotind, cuge- 
tind, reflectind. Va face el oare ca acel 
cabotinesc «Penseur» al lui Rodin care 
duce pumnul sub bărbie si lasă pe spec 
tator să facă el restul? Nu. Se va vedea 
cum capacul cutiei craniene se ridică şi 
un homunculus mititel iese din teasta lui 
Homunculus mare. Un sub-omulet mult 
mai mic decît titularul scäfirliei de unde 
a ieșit. [si va face treaba, apoi se va in- 
toarce în creierul natal. După care alti 
mini-omuleti vor ieşi afară si se vor în- 
toarce la loc. E ca un «show», ca o paradă 
a gindurilor care intră în scenă si ies din 
scenă. Şi este ca o nostimă, glumeatà 
prezentare sub microscop a procesului 
însuși al gîndirii. 

Titlul filmului? Să vedeți. 

Spuneam că, cu ocazia fiecărui gind, 
iesim din starea de neutralitate fiziologică 
și construim o combinaţie ad-hoc de di- 
namogenie și inhibitie, figură adecvată 
acțiunii sau gîndurilor. În momentul acela 
avem o personalitate neuro-musculará 
nouă. Pe care o vom dárima după ce am 


40 


OILS it Lei) A 


terminat, pentru a putea, cu aceleasi ma- 
teriale (căci nu dispunem decît de un 
singur trup) să nastem din noi alte si alte 
asemenea individualitäti: 

«Cu fiecare act murim 

Si alt actor se naşte. 

O clipă, altul devenim, 

Clipa spre a cunoaşte». 


Parodia istoriei («Scurtă istorie») 
Da. 


Cu fiecare gînd, Eul nostru de bază se 
îmbogățește cu un Eu nou și minuscul. 
Cînd acesta și-a sfirsit treaba, revenim 


la Eul cel mare, sporit însă cu o expe- 
rientá nouă. Impresionant fenomen, care 
s-ar putea, ciberneticeste, exprima asa: 
Eu + eu = Eu 

Mă veți crede sau nu mă veți crede, 
dar acesta e tocmai titlul ales (ghicit) de 
Gopo pentru extraordinarul său portret 
al «Trestiei ginditoare». 


SERRE EEE EE EIRE RHENUS 


Tandemul Tic-Drägan 


re nr te | 


De data asta, obiectul parodiat este 
povestirea politistä, tratatä la modul co- 
mic. Ba mai mult, romanul politist umo- 
ristic este la rîndul său tratat umoristic. 
Parodie de gradul doi. 

Titlurile episoadelor sînt ele însele suc- 
cese de zeflemea. De pildă: «Femeia fără 
semnalmente» sau «Văduva cu termen 
redus». Obiectele furate? Normal e să 
furi lucruri de valoare mare pe volum mic. 
De pildă bijuterii. Hoţii noștri însă vor 
fura somiere de două persoane, mese de 
24 de tacîmuri, dulapuri cu 4 uşi (în cu- 
rînd, probabil, obeliscul din Piaţa Con- 
corde sau Statuia Libertăţii de la New 
York). Obiectele furate vor fi vindute la 
Consignatia, desi pe acolo politia mi- 
roase în fiecare zi. De ce? De ce această 
tactică la prima vedere idioată, și în rea- 
litate foarte smecherá? Hoţii contează că 
poliţiştii îşi vor spune că un hot nu poate 
fi chiar aşa de timpit, si că deci tocmai 
caracterul foarte vizibil al obiectelor furate 
dovedește că ele nu se ascund, că deci 
nu sint furate... 

Astfel, romanul politist, odinioará ade- 
värat meci de inteligentá, devine acum o 
intrecere de imbecilitate, unde cel mai 


cretin cîștigă. În materie de parodie a 
nuvelei polițiste, este o adevărată culme. 

Cu suspens. Căci parodia are si ea 
pene de functionare. La un moment dat, 
gafele polițiștilor vor fi așa de mari, încit 
riscă să producă dezastre. Poliţiştii nostri 
sint ameninţaţi să fie destituiti. Dar vor 
fi salvati. Domnii hoți vor avea amabili 
tatea să comită tfmpenii atit de mari, 
incít timpenia adversá nu va mai opera. 
Si pungasii vor fi prinsi. 


nn er ns es» | 


Păcală 
BEE ETP II ARE IE ESI DEEE 


D.R. Popescu şi Geo Saizescu turnează 
acum un film cu legendarul erou româ- 
nesc Păcală (interpret: Papaiani). Numele 
lui îi indică bine conduita personajului, 
care va «păcăli» pe ceilalți, îi va «prosti» 
pe ei, fácind, el, pe prostul. Este o paro- 
die dublă, unde se zeflemiseste si prostia 
și inteligența. Căci e o foarte inteligentă 
operație aceea de a face pe prostul. 
Gogomăniile voite, dobitocii deliberat com- 
puse, ca să întrețină în ochii altora legenda 
de idiot garantat. 

Spuneam că parodia înseamnă a lua în 
glumă lucrurile serioase. Dar operaţia 
inversă tot parodie este. lată o scenă 
din filmul lui Saizescu. | se spune lui 
Păcală, care părăsește casa, «să închidă 
usa»: «Trage usa după tinel». Ceea ce 
Păcală face. Scoate usa din titini si o 
cară cu el. A luat în serios un simplu 
joc de cuvinte, o figură de stil. Aşteptăm 
cu încredere această lucrare a doi umo- 
risti care demult şi-au făcut probele. 


D.I. SUCHIANU 


DEE SAPE E SETE PSE RE PE SEE SE RE 


Parodia naivitätii («Păcală ) 


/—————— 


m the — M hte e 


== 


eveniment 
editorial 


fascinația cinematografului 


de Victor Iliu 


+ 


Apariţia volumului ,Fascinatia ci- 
nematografului" de Victor iliu este 

Nema mai mult decît un eveniment edito- 

rial. Este unul din acele fapte rare 

prin care speranța noastră de a 

vedea afirmîndu-se o cinematografie 
românească își găseşte justificarea. Si este a doua 
oară, după „Moara cu noroc“, cînd autorul unui 
astfel de eveniment este Victor lliu — de data 
aceasta post-mortem. Si întîia dată cînd deplină- 
tatea sentimentului o datorăm unei cărţi. 

Volumul, întocmit şi ordonat de Bianca Sofia 
lliu si George Littera, nu este o suită de prelegeri 
sau de cronici, nici un tratat de istorie sau de 
teorie. Este altceva decît ceea ce numim „o carte 
de cinema": este romanul documentar si sistema- 
tic al unei gîndiri, al unei sensibilitäti, al unei vo- 
catii, o culegere concentrată si organică de confe- 
siuni intime, uneori patetice, „edite şi inedite 
nedestinate tiparului de către autor, avînd ca- 
racterul unor note de lucru și însemnări de jur- 
nal", după cum relevă explicit Nota asupra edi- 
fiei. Structural, proxima lucrare prin care am pu- 
tea sugera specia în care se situează „Fascinaţia 
cinematografului“ ar fi volumul pe care Ren€ Clair 
a reușit să și-l! „monteze“ el însuși, realizind sem- 
nificative racorduri de idei, din propriile texte 
scrise de-a lungul anilor: ,Réflexion faite". Adu- 
cem astfel, implicit, un omagiu autorilor antolo- 
giei și Editurii „Meridiane“ care, prin iniţiat 
competenţa și fidelitatea lor, au încercat a com 
pensa ceea ce Victor lliu n-a avut timp să impli- 
nească, 

Pentru Iliu, intelectual autentic, categoriile fi- 
lozofiei și ale artei, ca și noţiunile curente si cu- 
vintele uzuale nu reprezintă niște date care pot 
fi preluate si repetate ca atare. Gestul său carac- 
teristic, ca scriitor, este refuzul hainei străine pe 
care o reprezintă formulările epuizate sau degra- 
date, El îşi suspectează și îşi amendează frecvent 
propriile fraze, în paranteze exclamative: ,... at- 
mosfera povestirii filmice (ce cuvint barbar si 
pretentios!)" sau: n... original și prin asta expre- 
siv și definitorfu (ah, ce cuvint!)". Operația de 
cercetare a proprietăţii expresiei vizează însă de- 
„parte, extinzindu-se asupra modului de a concepe 
arta, 

Integralitatea formaţiei și a preocupărilor sale 
îl conduce pe Iliu spre „adevărurile mari cu chip 
proteic" — care sînt „valurile marelui ocean al 
nestiutului, mereu identice, mereu altele, modifi- 
cînd etern chipul apei care le poartă“. Ceea ce îi 


Victor Iliu: autoportret 


»» Victor Iliu 
a ars ca o flacără, 
pe care istoria 
cinematografiei noastre 
trebuie s-o alimenteze 
cu stima 


si dragostea ei“ 
Mihnea Gheorghiu 


tiu FASCNAT 
|. UfiEmRTOGROFUL 


intristeazá mai mult, int 
1959, este cá „noi ráminem pe loc 
fectionäm e tehnica imitärii, 


anui acela, 1965, plouase 
e Italia. Fragila insulă Lido p 


azDise u 
© lovitură. Ràmjneau 
doar filmele, singure. 

— „Să le vedem acum făra pompă — fini spune 

imbicsit de vaporii si 

a. Acum se vede filmu! 

ineas care e cineast.” 
ptate lliu. Vizionärile pentru presă 
nor rînduri rarefiate. Spectator 
Pe o vreme ca ast 


-ar fi sechestrat cir 
— „N-a venit el d 
sine Victor Hiu. Ori ne 
să vorbească aici pentr 
Am avut parte. de amindouá 
un film si a vorbit şi d 
am avut o foarte lungă 


mizerabilul spirit epigonic". Este o idee care nu sa 
inspiră din conjunctură şi nu se traduce prin lipsa 
de receptivitate. Polemica cineastului împotriva 
epigonismului are o ţintă precisă: „Nu tehnica 
rezolvă totul (...) Am deveni cel mult niște arti- 
zani, niște meseriaşi cuminţi, niște înregistratori 
sau, în cel mai bun caz, niște virtuozi ai instrumen- 
tului. Noi trebuie să ştim să creăm, să vedem adînc 
în realitate sau dincolo de ea, să anticipäm, cu alte 
cuvinte, să facem să vorbească puternic sau dulce 
imaginile noastre, cu violență sau blindete, cu bru- 
talitate sau persuasiune”, 

Unii par inclinati să reţină imaginea unui Iliu tra- 
ditionalist. lată-l însă extinzindu-si şi precizindu-si 
opţiunile: „Lumea modernă, în formele ei citadine 
si industriale, rebarbative, multiple, derutante, 
în fata căreia sufletele ,delicate" ale contemplati- 
vilor, ale liricilor desüeti sau ale santimentalilor 
mărunți, se refuză simpatiei sau înţelegerii, a fost 


umanizatá de fotografie care, ca un martor febrii“ 


și curios, a interpretat-o cu sinceritate si cruzime, 
dindu-i valoare Tirică si plastică (...) Această poe- 
zie tulburătoare a vieţii de toate zilele, a mașini- 
lor, a rulmentilor, a turbinelor, a conductelor de 
înaltă tensiune, a străzii miriapode și ermetice, 
constituie „mărturia lirică simeticuloasä a pitores- 
“cului social", adevărata şi marea frumuseţe a lumii 
moderne și a omului...” 

Revelatiile si punctele de interes ale volumului 
sînt numeroase: de la consideratiile mai mult sau 
mai puţin tehnice, dar totdeauna personale şi dea- 
supra seriei, despre realizarea sau perceperea fil- 
mului — pînă la scrutarea condiţiei artistului, a 
artei și a omului dintotdeauna și mai ales de azi, 
de la expunerea pasionată și plină de culoare a 
unei noi concepţii despre muzica de film — pînă la 
consideratiile proprii, uneori de o neobişnuită 
acuitate, despre cineasti străini si mai ales români, 
de la fragmentele revelatoare din decupajele fil- 
melor realizate sau însemnările despre cele pe 
care le visa — pînă la mărturiile despre Victor 
Iliu ale lui Tudor Arghezi, Liviu Ciulei, Ecaterina 
Oproiu si Lucian Pintilie, ; 

Toate justifică ceea ce Mihnea Gheorghiu scrie 
în introducerea volumului: ,.... Victor Iliu a ars 
ca o flacără, pe care istoria cinematografiei noastre 
uie s-o alimenteze cu stima și dragostea ei, cîtă 
vreme oamenii vor crede în izbinzile spiritului 
asupra celor trecătoare". 


Valerian SAVA 


pre filmul pe care Keaton îl prezentase și care, 
parcă simbolic, se chema , Film". 

— „Adică sinteză, remarcă Iliu. Demonstraţie 
de conciziune și expresivitate: în 22 de minute, 
Keaton a exprimat un text de Beckett, fără-să se 
fi folosit de vreun singur cuvînt, E un Beckett al 
ecranului. Vezi, demült mă gîndesc eu, cu tot res- 
pectul pe care-l am pentru replica rostită, că un 
film trebuie văzut măcar o dată fără bandă sonoră. 
Ca să-l întelegi din imagine. Să spună tot, fără 
vorbe." i 

- Dar citi actori sînt în stare să spună atit de 
mult fără vorbe? 
„Păi, asta e problema; cu filmul mut, zic eu, 


ctiune ca acest film, Cred că l-aș recomanda 
dentilor, profesorilor, regizorilor de toa- 
mărimile şi mai ales spectatorilor. Aici, la Ve- 
netia, ai văzut ce examen prost dau spectatorii... 
Vorbea greu si se lupta să nu arate cît de mult 
/ferea de pe urma brumelor sufocante ale lagu- 
- Vorbea Iliu și visa periecţiunea... 


Mircea ALEXANDRESCU 


interviuri 
pentru ca 
n-am nimic 


— Am notat așa: ziua, luna, anul, 
locul naşterii: 10 februarie 1933, 
Bucureşti. Şcoala primară in 
Bucureşti, liceul militar în Predeal, 
şcoala medie electrotehnică din nou 
în Bucureşti. Pînă aici e clar. Dar 
cum aţi ajuns de la electro-tehnică 
la teatru? 

— Simplu: întîi am 
de chiabur — aveam 17 
la şcoala electrotehnică 
piesă pentru amatori 
„Ce i s-a întîmplat Gherg 
Pe urmă un ateneu popu 
cerut pentru alt rol de chiabur, 
pînă la urmă mi s-a dat să joc 
vraci bătrîn în piesa „Hirbul cu 
leacuri“. Am rămas la ateneul acela 


42 


Fişă aproape personală 


m dat examen 


matografică. 

Debutul? 

În '56, la 
thing în „Ce înseamnă să fii onest“. 

Cînd şi cum ati ajuns la teatrul 
Municipal? 

În 1957, prin concurs 

Ce roluri vreți să menționăm 
printre cele mai importante din 
cariera dumneavoastră? 

nportante? Toate rolurile s 
mportante... Am 

e aduce ploaia”, 

din Chaillot"... 


lor, 
Jimmy în „On 
Pierre ! 


u 


báiatul, 


E prima oará cind mi se intim- 
acorde 


plä ca 


ce ati 


cineva 


interviu numai 


ce nu dă 


interviuri... 


Vă ascult. 


- Toţi descoperim aceleași lucruri 
„gata . descoperite, 


dar fiecare 


felul“ 


entuziasmat 
acestui interviu, Victor 
Rebengiuc. 


să-mi 


N-ati 


acceptat 


fost 
de 


deloc 
ideea 


De ce? 


totusi 


ca sá-mi spunä 


in félul 


dumneavoastrá ar 


comunicat... 


Orlando 
Kowalski 


dorință", 


ena 


Te 


Jerry în 
', Richard al 
acelaşi nume și Arthur în 


Municipal, Kurt în 
„Pamfil în „Zia 


Ajunge pentru teatro. În film? 


Sá 


pe u 


Bun si 


oi pe Dal 
Il-Jea, în piesa cu 


cum ‘spuneți, 
sáu. Poate cà 
merita 


Stanley 


asteptan 


Cam asta 
ie. În 
care 
sa, obiectul 
e amestecul 
actor, 


punct de v 


spun îmi 
normál, viața 
je asemenea 
extravagaht, 
spune 
i, nu vád 
resul sèc- 
de altfel, 
interesati 


o 
um ar 
tatorilor 


Viața dumneavoastră este pu- 
blică, ca sil meseria de altfel, nu? 


Dar 


mea, da, e publică 


i meni là 
atilor", „Cea 
filmul acela 
tul condamnați- 

ia“, ,, Fuga" 
i sînt? 

cu „7 zile”. 

a u în atitea 


filme?! 


Se vede cà da. Spuneti-mi; 


premii de interpretare? 


-Nuuu! Nu sint eu c 
premii! 

De unde ideea asta? 
format-o. f 


Mi-am 


mat-o part 
cursurt.. 


eu ny joc pentru public, joc pehtru 
că mi-am ales meseria asta. Si nu 
cred deloc că lumea vine la teatru 
sau la film pentru mine: Vine pentru 
piesă sau pentru film. Nu cred că 
cineva poate să prindă dragoste de 
teatru sau de film numai pentru.că 
cunoaște un actor cu viața lui cu tot, 
și; eventual, îl simpatizează, Si dac-ar 
fi-asa, nici n-ar fi bine. Relaţiile 
mele cu publicul sînt clare: publicul 
în ae eu pe scenă. Sau pe ecran. 
Asta nu înseamnă deloc că ignor 
importanța publicului ca partener, 
dar nu cunosc și nu accept alte 
relații cu el, decît cele pomenite 
mai sus. Nu pot să fac concesii ca 
Sá-i cîştig simpatia, de exemplu. 
Tot ce pot face: este să-mi susțin cu 
constiinciozitatesi corectitudine par- 
titura, convins fiind cá, cu cît sint 
mai conştiincios si mai corect şi mai 
zgîrcit cu concesiile, cu atît misiunea 


meă va fi mai bine îndeplinită și 
mesajul purtat de personajul pe 
care-l joc va fi mai bine interceptat 
Mă consider un meserias onest și-mi 
place jocul cinstit. Și la propriu şi 
la figurat. Nu cersesc aplauze cu 
orice pret, Tot ce doresc este ca 
munca mea să fie apreciată și pentru 
asta nu fac altceva decît să muncesc. 
Obisnuiesc -mi iau meseria foarte 
în serios. Sint convins că merg aşa, 
pe un drum, a! cărui capăt se află 
undeva foarte, foarte departe. Un 
capăt la cáre eu vreau să ajung 
neapărat, îmi doresc din tot sufietut 

` să ajung. Să vedem dacă m-or tine 
puterile. 


— Ce credeţi cà se află, acolo, 
la capătul drumului? . 


.— Acolo, cred eu, ar trebui să 
fie „marele actor“... 


— Ce  înţelegeți dumneavoastră 
prin „marele actor"? 


Credeţi că există un timp al 
marilor actori? 


Încercați să 
cursa unui interviu adevărat 
PESTE RME AE SID ADMET END PER: PE 


Încerc, sigur că încert 


actorilor există i 
carea continuă 


impului, a 
cietátilor c cred, com 
bustibilul marilor p nante artis- 
tice. 9i nu numai artistice... Pe 


— Nu vá pun, dar acum spüneti-mi 
cu ce umplu eu spatiul acesta rezer 


vat „actorilor nostri"; 4 

ES 
— Scrieți = acolo - despre- Luci 
Sturdza Bulandra. Spuneţi ce mare 


artistă a fost 


— Toată lumea ştie asta. Dumnea 
voastră însă, ca actor, presupun 
cá aveţi alte unităţi de măsură... 


— A fost mare, A fost foarte mare, 
pentru că n-a trăit decit pentru și 
printeatru. A fost mare, pentrucă 
avea O ştiinţă nemaiîntiinită a orga- 
nizárii şi conducerii unei instituţii 

fost mare, pentru că a 
și selectioneze colectivul de 
actori și de regizori. A fost mare, 
peniru că a instaurat aici, în teatru, 6 


atmosferă” de creație de un înalt, 
foarte înalt nivel *etic-profesional. 
A fost mare, pentru cá noi o iubeam. 
Sau o iubeam pentru că era mare, 
știu eu? 


De ce vá e atit de uşor să vor- 
biți despre altcineva dar despre 
dumneavoastră spuneţi numai ce 
nu aveți de spus? 


. Mai pot să vá spun și despre 
ea actriță Aura Buzescu, care 
mi-a fost profesoară la institut, Tot 
ce am realizat bun în meseria mea 
pînă acum — că mi s-a întîmplat si 
asta — îi datorez în exclusivitate, 
iar lucrurile proaste îmi revin, cert, 
tot în exclusivitate... Şi azi, ca acum 
20 de ani, îmi spune ce are de spus 
— bine sau rău — în legătură cu un 
rol scos în premieră și eu o ascult 
la fel de cuminte si receptiv si 


vins că are dreptate — în bine 
în rău — ca pe vremea cînd 1i 
student... 


— Totuşi, de ce vá e atit de ușor 
să vorbiti despre alţii, iar despre 


dumneavoastră... ' 


— Eu v-am explicat niște principii 
de viață, exact ca să intelegeti de 
ce mi-e greu să vorbesc despre 
mine. Despre alţii însă, mai ales 
despre cei pentru care am o mare 
stimă, îmi e foarte uşor să vorbesc. 
E normal, nu? 


— Atunci poate îmi spuneți pentru 
ce sau cine mai aveți stimă? 


— Am stimă pentru cinste. Pentru 
adevăr. Am o stimă deosebită pentru 
relațiile dintre oameni lipsite de... 
Cum se numeşte asta? Da, de gînduri 
ascunse, Am stimă pentru paftenerii 
buni, pentru artiștii constiinciosi 
şi probi şi printre aceştia i-as numi 


pe Leopoldina  Bálinufá, Ileana 
Predescu, George Constantin, Liviu 
Ciulei, Petre Gheorghiu... Am stimă 
pentru publicul care se interesează 
de activitatea mea profesională, fără 
ca eu să-i solicit în vreun fel acest 
lucru... Am stimă pentru lucrurile 
demne de stimă. 

„IE CNE CE 


— Spuneati că nu aveţi ce vorbi, 


şi iată de fapt, ce multe, si bune st 


frumdase aveati de spus. 
RS ue 
— Știu eu? Mă cunosc îndeajuns 
ca să am destule motive de îndoială 
că ceea ce am spus este plăcut și 
frumos, N-am tact. N-am abilități 
diplomatice; Nu știu să refuz frumos, 
Chiar si o întrebare, de exemplu. 
Sînt brutal și în refuzuri si în accep+ 
tări. Eu zic că asta e franchete. Dar 
chiar dacă-i zic eu aşa frumos, ea 


...la „Conspirația“ 


în primul rînd pe Clody Berthola, 
tot brutalitate#ämîne si se întîmplă 
să supere uneori. N-aș vrea să cred 
că şi jigneste, că mi-ar părea rău... 


— Si dacă ati sti că jigneste? 


— Mi-ar părea rău în continuare, 


dar nu cred că aș putea face altfel. à 


— Si cum numiți această neputinţă 
de ,a face altfel"? 


— Un fel dea fi. Un fel de om. 
De fapt, nu stiu. Cá nici definitii nu 
ştiu să dau. V-am spus: eu sînt 
actor. Atit. 


— Ca si cum ar fi putin.” 


— Mult, putin, asta sînt, 


Eva SÎRBU 


“mari 
actori 


Primul succes: 
„Întermezzo“ (1936) 


Vorbind (în chiar 

/ această revistă): de in- 

(ema srid Bergman, spuneam 

cá, atunci cind e vorba 

de un mare actor ca 

dinsa, „portretul ei se 
zugräveste nu atît din chipul său 
fizic sau din biografia sa particulară, 
cît mai ales, şi foarte, foarte mult 
din faptele ei de artă, adică din 
rolurie jucate. Aşa cum actrița 
a zugrăvit personajele interpretate, 
aceste roluri o vor zugrăvi pe ea'. 

Și n-am, făcut-o atunci. O voi face 
acum. 

Personajul zugrăvit de Ingrid Berg- 
man nu este nici cel al amantei 
vulcanice, Rici cel al vampei pustii- 
toare, nici cel al domnisoarei suave. 
Ea aduce pe lume, pe scená si pe 
ecran, portretul Seriozitátii. Calma, 
regeasca sa frumuseţe este aceea a 
seriozitátil, adică a adevărului si 
autenticităţii. De obicei, seriozitatea 
e socotită o virtute cenuşie, ștearsă, 
plicticoasá,  Gînditu-s-a cineva. cá 
seriozilatea poate fi un lucru foarte 
romantic? Personajul Ingridei a de- 
monstrat “această curioasă teoremă. 
În „Casablânca”, ,Intermezzo", „Vi- 
zita“, „Rolls Royce-ul galben”, „Fas- 
cinatie", .,Notorious", „Adam av 
patru feciori“, „tumina de ‘gaz 
dar maiales în „Vă place Brahms?" — 
în toate aceste poveşti si în fiecare 
altfel, subiectul, tema este Seriozi- 
tatea.n. 

În ;Casablanca"s ea şi Humphrey 
Bogart se iubesc. lubitii adevăraţi 
își spun tot. Ei însă, amîndoi, vor 
tăcea despre un lucru cît se poate 
de important: faptulică amîndoi sînt 
maquisarzi, partizani în rezistenţă, 
De ce tac? Pentru că adevărații 
iubiţi nu-şi spun niciodată minciuni, 
Codul conspirației revoluţionare pre- 
scrie secretul, A divulga acest secret, 
chiar unui co-partizan, înseamnă că 
nu esti un rezistent adevărat. Or, 
ei erau, efectiv, rezistenți adevăraţi. 
De aceëa tac. Din fidelitate, din 
onestitate, din. seriozitate. 

În „Rolls Royce-ul galben“, seriozi- 
tatea e înfăţişată într-un chip tot 
asa de original. Ingrid este o cuco- 
nitá new-yorkezá din elitá, multi- 
milionará, snoabä, cu relatii sic 
lumea diplomaticá, aferatà si ingrozi- 
tor de aflätoare în treabă. Întîmpla- 
rea face să cunoască un tînăr şef de 
rezistenţă i ugoslavă (în timpul războ- 
iului hitlerist) care, fără voia ei, o 
va antrena într-o romantică aventură 
maquisardă, unde va face cunoştinţă 
cu oameni total diferiţi de fantoșele 
frecventate de ea în cÉrcurile fando- 
sitilor şi - scrobiților din „lumea 


44 


Un film pentru eternitate 
„Casablanca“ (1942) 


buná"! E fascinatá de imensa ei 
descoperire. A descoperit Seriozi- 
tatea, comoará a cärei existentä 
nici n-o  bánuise. Se îndrăgosteşte 
si de seriozitate şi de omul care i-o 
dezvăluise. La sfîrșitul scurtei aven- 
turi, el şi ea trebuie să se despartă. 
Poate pentru totdeauna. Pentru fosta 
milionară snoabă, pentru proaspăta 
îndrăgostită, asta va fi o deceptie. 
Dar pentru ființa nou-născută în 
tara totodată aspră şi fascinantă a 
Seriozitätii va fi o lecţie de seriozi- 


tate în plus. Pe tînărul conspirator 
poate nu-l va mai intilni. Dar intflni- 
rea cu el îi va fi schimbat-viata, îi 
va fi deschis alt unghi de privire 
asupra lumii. 


„Fascinaţie“ și „Lumina de gaz“ 


In ,Fascinatie", Ingrid e o doctoritá 
psihanalistă renumită pentru gla- 
ciala ei seriozitate, în ciuda unei 
frumuseți fizice foarte feminine. Se 
îndrăgosteşte de un medic amenințat 
cu scaunul electric, pentru că, per- 
fect nevinovat, dar suferind de un 
complex freudian de vinovăţie, făcu- 
se nişte fapte extravagante, din pri- 
cina cărora devenise suspect. Ea 
ştie, simte că e nevinovat. Vrea să-l 


Refuzul nebuniei 
„Lumină de gaz“ (1944) 


Încă un Hemingway ratat 
„Cui îi bate ceasul“ (1943) 


Rolul-exceptie 
„loana d'Arc“ (1948) 


Calma, regeasea sa frumusete 
este aceea a seriozitätil. 
Adică 


a adevărului și autenticității 


Imposibila fericire 


„Vă place Brahms?“ (1961) 


salveze, Nu atît ca detectiv, cît ca 
medic. psihiatru. Cu o „seriozitate 
ştiinţifică remarcabilă, studiază ca- 
zul, deşi în tot acest timp inima ei 
sîngerează. Pentru că, încă o dată 
şi din nou altfel, personajul Ingridei 
ne arată ce.romantic lucru poate fi 
seriozitatea. 

În „Intermezzo” iubește si este 
pasionat iubită de un mareviolonist, 
însurat, tatăl unei fetiţe. Acesta își 
părăsește căminul și cutreieră lumea 
dînd concerte, acompaniat la pian 
de iubita lui. Dar la un moment 
dat sosește „minutul adevărului“, 
un dublu minut de seriozitate. Pe 
de o parte îşi dă seama ce dor fi 
este lui] de fetiţa de acasă. Pe de altă 
parte, profesorul ei o conjură să-şi 
reia cariera de mare pianistă, să 


"nu-și îngroape un mare viitor și 


un imens talent, Seriozitatea învinge. 
Fără 6 vorbă, ea pleacă. Pleacă 
într-un fel straniu. Pleacă stînd pe 
loc, Îl convinge pe iubit să se ducă 
într-o excursie împreună cu o fetiță 
din vecini care i-o amintea pe a lui. 
Ei-pleacă, ea îi petrece în fata casei, 
şi ei se depărtează încet, în timp 
ce ea rămîne locului, împietrită. 
Dar nu el, ci ea este aceea care 
pleacă, în numele seriozitätii care 
dezaprobă stricările „de carieră si 
distrugerile de cămin şi care, mai 
ales, dezaprobă goana după imposibil. 

În „Lumina de gaz“, seriozitatea 
se înfățișează sub forma șantajului. 
Un aventurier și escroc prepară o 
mare lovitură exploatînd la femeia 
care îl iubeşte intensul eicsimt al 


Întilnirea cu Italia 
„Stromboli“ (1952) 


Àt doilea Oscar 
„Anastasia“ (1956) 


Sub bagheta lui Renoir 
„Elena și bărbații“ (1957) 


ei seriozitate 


seriozităţii. Pentru ca afacerea lui 
să reușească, are nevoie Sá o con- 
vingă pe iubită că e nebună. Filmul 
e o serie succesivă de lecţii de nebu- 
nie, inoculări succesive de demenţă, 
de credință crescîndă, la ea, că e 
nebună, Oribila experienţă reușește, 
fiindcă are un aliat: seriozitatea cu 
care ea se judecă pe sine, seriozitatea 
de judecător de, instrucţie şi de 
medic psihanalist, deși ea nu este 
decît o simplă femeie cinstită. 
Cinetită cu ea însăși, Interesantă 
aventură, ufide seriozitatea altuia 
este folosită „ca armă de către 
răufăcător E s 


*" „Adam are patru feciori“ 
SATA OPA STE RIRE ETERA 

În „Adam are patru feciori”, 
seriozitatea este de o specie mai 
curentä: indrágostita este dublatä 
de © pedagoga. Angajată menajeră 
de un văduv cvadragenar, va fi ado- 
rătă- de: cei patru fii, inclusiv de 
tată), căruia if va-spune, mereu ca 
unui stäpin, „yes, monsieur". După 
cîteva , foarte dramatice peripeții, 
in-care ea, cu lucidă seriozitate se 
va sacrifica luînd totul asupra ei, 
adevărul izbucnește si domnul "Adam 
îi cere, simplu, să se căsătorească 
cu e! La care ea răspunde, ca de 
obicei: „Yes, monsieur"; după care, 
cu voce  emotionata, adaugá... 
Adam"... Pînă în acea clipă, cuvîntul 
Adam n-avusese voie, nu ar fi fost 
„Serios“ din partea ei să-l! pronunţe. 
Acuma se poate.. 

În „Notorious“ (Inlántuitii) serio- 
zitatea ia din nou forţă nouă. Ingrid 
e spioană. Pentru cauza cea bună. O 
spioană acceptă orice mijloace, Chiar 
de a se căsători cu-un șef nazist 
odios. Care îi ghicește jocul, $i o va 
otrăvi. Lent. Ca să nu se observe. 
Ea își dă seama de asta și, cu o serio- 
zitate care îi dă puteri supraome- 

-nesti, învinge dezastrul fiziologic al 
trupului si cîştigă partida. 

Bineînţeles, în personaje ca loana 
d'Arc sau ca proletară răsculată în 


. Cui îi bate ceasul“, seriozitatea este 


earecum temă obligatorie, implicită, 
ceva de la sine înţeles: Înfăţişarea 
însă uimitor de originală o găsim 
Mn filmul „Vă place Brahms?", rolul 


ei poate cel mai, interesant, Aici 
ea este nu numai Seriozitatea per- 
sonificată, dar si involuntară pro- 
fesoară de seriozitate faţă de cel 
mai surprinzător, heasteptat elev. 


„Vă place Brahms?“ 


Femeie” de peste patruzeci de ani, 
iubește pe un bărbat de aceeași 
vîrstă (Yves Montand), care la rîndu-i 
o iubește foarte „serios“, adică cu 
convingerea cá^e singura feme 


Un Diirrenmatt umanizat 


tru seriozitate (Anthony Perkins). 
Avea o profundă greață pentru 
bogătașii fátarnici și pentru parazilii 


fandositi „high life" de sacali și» 


snobi pe care îi vedea în casa maică-si. 
Nici un om veritabil. Toti se 
prefáceau, toti oluri, inclusiv 
i icea el, 


| nostru zápácit, 
se va îndrăgosti de  seriozitate. 


„Vizita“ (1963) 
D eme RS = RA 


care hu se va despărţi nicio 
Deși avea. O mică manie: îi p! 
scurtele aventuri de 24 de ore cu 
fetişcane. Dispretui i 
marfă si o co 
reștij cu un ș 
acestea, şti 
neserioase și 
seamnă în prin 
serios ceea ce nu-i serios 
lucrurile neserioa 
din toate e gelozia 
fiindcă e infinită; fiin 
ei poate fi orice. De 
nu era geloasă. 

Dar iată că această practi 
seriozitätii devine dascá! de s 
tate. Junele elev este un pui de 
milionará care, în ciuda lumii în 
care trăia, a vocaţie ascunsă pen- 


e 


ră ezitare îi va cere acestei femei 
să se căsătorească cu el, Dar ca nu 
vrea. Căci iubea „serios“ pe celälait 
bărbat care, cu toate incartadele lui, 
era om „serios“ si o iubea, de fapt, 
„serios“. 
ILES AEE EET B EEA TA 
. . »Mizita" 
ARS RER C2 Do DE LEE TIUS IESUS 
lată, pentru a încheia, un rol al 
idei unde, t ca oriunde, 
lenc icatie pentru o 
i seriozitate, Este rolul 
din „Vizita“, în care ea și regizorul 
Bernard Vicki transformă o piesă 
de teatru stupidă într-un film de 
mare adincime, „Bătrîna doamnă” 
din piesă se vă întoarce în oraşul ei 
natal ca să pedepsească pe orășenii 
care o alungaserá și pe amantul care 


A n 


mari 
actori 


Íntermezzo între 
Renoir si Litvak 


o vinduse. Va cumpăra toate fabri 
cile, le va închide, va sărăci întreaga 
populaţie. și îi va oferi nu știu cite 
miliarde în schimbul condamnării la 
spînzurătoare a iubitului care © 
nenorocise, După oarecari ezitări. 
populaţia acceptă și ticălosul va fi 
omorît. Aceasta e piesa lui Dürren- 
matt, care este falsă din nenumărate 
motive. Mai îniîi nu e serioasă. E 
neserioasă fiindcă bătrîna doamnă e © 
babă cu un picior de lemn, ochi de 
sticlă, brat de cauciuc și soți legitimi 
pe care îi schimbă din lună în lună. 
Unul din ei e cîştigător de premii 
Nobel, ceea ce comportă și o recom- 
pensă în bani foarte mare, și face să 
devină cu totul neserioasă ideea de 
a-l face pe acest bărbat  întreţinutul 
unei băbătii cu brat, ochi, dinţi şi 
picioare false. \ : 
lată acum rolul din filmul Ingridei. 
Mai întîi ea va fi o femeie frumoasă, 
nu œ cázáturá care se răzbună pe 
oameni, de ciudă cá ei sint întregi 
si ea nu. Al-doilea, pelerinajele ei 
la locuriMe unde s-a iubit cu ticálosul 
acela sînt sericase, grave, nu sînt 
bășcălii de parodie nesărată ca în 
piesa elvetianului. Ea a rămas fidelă 
pînă azi, nu lui, ci dragostei ei Ginti, 
de pe vremuri, Căci — va spune ea, 
cu. o tristeţe mare cît pămîntul: 
„Am fost ucisă, am murit la 17 ani"... 
Apoi, după ce cbfine condamnarea 
lui la moarte, tot ea cere gri ierea. 
U moment vedem în asta c Încă si 
mai teribilă răzbunare. Căci ce iad 
mai mare decît viaţa unui om trăind 
printre - aceia care i-au hotárit, {a 
vot, moartea? Pelerinajul, aşa cum 
îl prezintă filmul, este o faptă 
justitiarä, dar nu räzbunätoare. 
Gíndul care o adusese acolo pe nefe- 
ricita doamnă nu era dorinţa de 
revanșă, ci o gravă, serioasă curiozi- 
tate de a experimenta, ştiinţific, 
comportamentul unui oras întreg 
de ricälosi, ce asasini care uciseseră o 
fată de 17 ani. Voia să vadă cu ochii 
pînă unde le merge murdăria, infa- 
mia. Dintr-o „neserioasă“ anecdotă 
a lui Dürrenmatt, Ingrid Bergman 
I-a ajutat pe regizor să facă una din 
cele mai grave poveşti, unde onesti- 
tatea, dreptatea si frumusețea se 


împreună în seriorizate. 


Voitermina totuşi cu cîteva vorbe 
despre. fizicul. acestei actrițe. fn 
diversele lexicoane si enciclopedii, 
autorii vorbesc de ochi şi alte pärti 
anatomice, dar omit esenţialul: zīm- 
betul ei de o dulceatá, gravitate; 
bunătate si delicatetá infinite 


D. 1. SUCHIANU 


= 


` Se pare că natura inti- 

mă a profesiunii regi- 

inema zorului de film este 
putin - cunoscută. Din 

afară, această profe- 

siuhe poate să „apară 

chiar dubioasă; operatorul creează 
imaginea, scenograful — decorul, 
actorul — personajul, sunetistul — 
coloana sonoră. Dar regizorul?! 

Pe acest fond de nedumerire... 

laică apar însă, din cînd în cînd, si 
încercări de teoretizare, cu un carac- 
ter . absolutizant, generatoare de 
confuzii şi de opinii eronate. De aceea 
îmi voi permite să folosesc această 
nouă rubrică a'revistei „Cinema“, 
pentru a mă referi, din unghiul celor 
„care fac filme, la una din aceste în- 
cercări, concretizate în ärticolul 
„Evenimentul optic", apărut sub 
semnătura lui Marin Tarangul, în ,Ro- 
mânia literară” din 8 februarie 1973, 
ut DRM EPA CI AC CR NE tU 
Eram noi atit de naivi? 
RD RTT COPI PR EP LE EC 

„De la început, semnatarul artico- 
lului ne propune ipoteza unui film 
„comercial“, din care nici actorii, nici 
regizorul n-ar putéa scoate prea 
mult. Singurul care s-ar putea salva, 
ar fi, în acest caz, operatorul: „Fie 
că are de filmat fuga unui cal, fie o 
urmărire, fie un 'peisaj sau o luptă, 
operatorul va manevra aparatul in 
asa fel incit fiecare cadru va purta 
în sine sarcina unei imagini artistice, 
lar în ansamblu, operatorul va pro- 
portiona raportul de succesiune al 
imaginilor, ca să obţină o tensiune 
mai accentuată, o sugestie mai con- 
vingătoare pentru fiecare scenă“. 
(subf. n.) 

Să lăsăm deoparte filmele mediocre, 
care chiar prin prestația unui mare 
Operator, tot mediocre au ieșit 
pînă la urmă (Ovidiu Gologan al 
nostru vă poate confirma acest lu- 
eru). Ce ne facem însă cu o frază 
de mentaj, în care cinci cadre exce- 
lent filmate de operator sînt tăiate 
prost sau lipire anacronic de un regi- 
zor mediocru? Cum. poate, atunci, 
operatorul să mai ,proportioneze 
raportul de succesiune al cadrelor“, 
pentru'a obține o „tensiune mai accen- 
tuată“? Eram noi atit de naivi, cei 
care pînă acum credeam că această 
.tensionare" se poate obține la 
masa de montaj? 


În continuare, articolul citat ne 
afirmă că unghiul de filmare este 
„procedeul prig care operatorul stie 
să creeze probleme, chiar atynci 
cînd story-ul este lipsit de interéi”. 
S-ar părea că, dezinteresat de sub- 
stanta filmului, operatorul găsește 
o compensație prin acel „unghi óp- 
tic“, din care va obține cît mai multe 
valenţe plastice. Dar oare aceste va- 
lente plastice sînt ale acelui film? 
Ce valoare poate avea 9 fncadratur ä 
expresivă, o lumină excepţionălă, 
cînd, la un loc, ele nu pot structura 
un film? d 

De altfel, as dori să-l conving pe au-^ 
torul articolului că „unghiul optic“ 
— pe care bine îl defineşte ca pe 
„locul din care privitorul este cons- 
trins să receptioneze relatarea po- 
trivit unei atitudini“  (subl.n.) — 
nu este de fel apanajul operatorului. 
Dacă regizorul nu este un diletant 
sau un: impostor, el are.pe lingă vo- 
catie si o viziune (să vorbim despre 
acești regizori, după cum preopinen- 
tul nostru are în vedere operatorul 
de tip creator), Nu alergatul pe pla- 
tou sau disperarea de a striga la fi- 
guratie, ci tocmai capacitatea de a 
transpune'pe ecran o'ipoteză inte- 


.resantá ,vizionatá" pe ecranul inte- 


rior, îi conferă regizorului calitatea 
de autor-creator. 

Cete T TAROT ARA DES PRAES ESERE 
De cine depinde „specificul“? 
ELETI SEE GOT ES 177 TEER 

Cu atît mai puțin poate fi accep- 
tată ideea că „tot ceea ce revine la 
modul propriu şi ceea ce exprimă mai 
intim specificul cinematografic de- 
pinde în primul rînd de operator“. 
Nimeni nu poate contesta, într-o ana- 


'lizá serioasă, ponderea pe care o 


are un mare operator în vizualitatea 
unuifilm. Dupá cum nimeni nu poate 
nega lipsa de pondere în cazul unui 
operator mediocru. Da, aşa e: un 
realizator, oricît de mare ar fi el, 
nu se poate exprima printr-un sis- 
tem de imagini ratate. Dar mai poa- 
te sta în picioare af rmatia de mai 
sus a lui Marin Tarangul, dacă ne-am 
gîndi, să zicem, la asemenea cupluri 
ca Eisenstein —Tissé sau Ciulei — 
Gologan? Qare numai pentru că 
Eisenstein si Ciulei nu au minuit 
direct mijloacele de concretizare 
vizuală, pot fi situați în urma ilus- 
trilor lor colaboratori în a „exprima 


Dacă regizorul nu este diletant, el are pe lîngă vocație 


şi o viziune („Drum...“ Regizor: Lucian. Bratu) 


Regia, o profesiune Suspectă? 


isi exprimă 
obiecțiile 
la adresa 
articolului 
„Evenimentul optie**. 


Ideea principală : 


val 


de acel film 
in care 
evenimemtul optic 
nu a fost 
determinat 
de 
realizatorul 
principal. 
Adică 
de regizor. 


mai intim specificul cinem atografic“] 
Se ştie că nici un cadru din filmele lui 
Eisenstein nu a fost filmat în afara 
schițelor plastice, savant elaborate 
“chiar de către marele cineast, după, 
cum tonalitatea imaginii si climatul 
plastic din „Pădurea spinzuratilor", 
acea fotografie „zgîriată“ de album 
tip 1916, a fost ideea plastică a lul 
Ciulei, care a determinat „exprima- 

: rea cea mai intimă a specificului ci» 
nematografic" în acel film. După cum 
se ştie, există regizori (citez la în- 
tîmplare, s-ar mai putea apela si la 
alte exemple), ca Antonioni, Fellini 

sau Forman, care, schimbind uneori 

operatorii de la un film la altul, reus 

şesc totuși să se facă recunoscuți 

prin „scriitura“ lor cinematogra- 

fică. Există, pe de altă parte, opera- 

tori buni care, lucrindla un sir de 

„filme, de fiecare dată cu alt regizor, 

se exprimă diferit de la un film la al- 

„tul. Fără a mai vorbi de faptul că 

„Specificul cinematografic“ nu poate 

fi redus la imponderabilele unei i- 

magini captate în cadru, aşa cum 

presupune autorul articolului cif 

tat. Sistemul de legătură al cadre- 

lor, plastica cadrului care include 

şi mediul ambiant — decorul, com- 

portamentul interpretilor, prezența 

planului secund, precum și celelalte 

elemente ale sintezei, ca muzica, su« 

netele, etc., toate acestea nu sint 

exterioare „specificului  cinemato= 

grafic“. 4 

Cîtä confuzie poate provoca, apol, 
o altă observație prin care se susține 
că „atitudinea vizuală a imaginii 
cinematografice începe prin a fi 
creată de actor“! Evident, actorul 
nu este un scaun pe care-l apuci ca 
să-l așezi acolo unde s-ar armoniza 
în compoziţia cadrului. ‘Personal, 
fac parte dintre acei care cred că 
este important ca actorul să fie nu 
numai informat, ci chiar implicat 
și convins de ce ar trebui să fie fil- 
mat printr-un prim plan, să zicem, 
şi nu altfel. În acest scop, eu solicit 
actorul, inlocuit de dublura sa în 
cadru, să se uite prin vizorul apaf'à- . 
tului, pentru a repera cîmpul vizual 
în care va acționa. Dar există cine- 
aşti care nu doresc să-şi avizeze ac- 
torul asupra cimpului vizual, care 
folosesc aşa-numitul procedeu de 
filmare „prin suprindere". Si in pri- 
mul caz, și în cel de-al doilea, atitu- 
dipea vizuală (a actorului si nu aima- 
ginii, cum se susţine în mod eronat) 
se va însuma necesității de expresie 
a cadrului, iar autorul filmului, pri- 
mul care decide „atitudinea vizuală 
a imaginii”, va folosi şi într-un caz 
şi în altul, atita din atitudinea vizua- 
lá a actorului, cit este necesàr pen- 
tru a se exprima pe sine. 

Dacă mi-am permis să ridic aceste 
citeva observaţii, este pentru că 
asemenea opinii ca acelea formulate 
în sus-mentionatul articol, departe 
de a fi singulare (ele au, din păcate, 
coiere de circulatie), continuä 
sá vadà in regizor nu mai mult decit 
un fel de coordonator al elementelor 
din care se compune un film. Si de 
aici pînă la posibilitatea ca el să 
determine tocmai ceea ce este esen- 
tial pentru film, este o cale lungă... 

Dar dacă-mi este permisă şi mie 
O asertiune, atunci aș spune asa: 
„Vai de acel film în care vizualitatea, 
„evenimentul optic" nu au fost de- 
terminate de realizatorul lui princi- 
pal. Acolo a fost prezent un pseudo- 
regizor”. 


Lucian BRATU 


TRIBUNA CREATORILOR 


Ceea ce se ignorä 
Á de obicei in interventi- 
Mema. ile specialiştilor si ne- 
specialistilor pe margi- 
nea scenariului cine- 
matografic — a stärii 
scenariului cinematografic, fiindcă 
tentatia ultimatumurilor este o ten- 
tatie reală, cu beneficii imediate — 
ceea ce se ignoră, deci, este nivelul ge- 
neral al cinematografului în numele 
căruia se poartă căutarea, De aici, ca 
cea mai firească consecinţă, si convin- 
gerile greu de zdruncinat care alătură 
scenariului cinematografic, cel putin 
în cazul cinematografului românesc, 
un permanent semn de întrebare si o 
indiferentă nădejde că, poate, o dată 
$i o dată, lucrurile vor intra pe fäga- 
sul lor normal și vor poposi acolo 
unde minunile Sînt simple întîmplări 
de creştere agitată. Dar dacă accep- 
tám că nici cinematografia noastră — 
ca nici o altă cinematografie de-a 
lungul unei întregi istorii justificată 
de opere in fata cărora si cel mai 
ipocrit comentator se vede. obligat 
la recunoasteri definitive — nu poa- 
te exista in absenta hulitului si igno- 
ratului. scenariu cinematografic, 
atunci. următorul gest este — sau 
s-ar cuveni să fie — așezarea scena- 
riului cinematografic la locul ce-l 
merită pe deplin. Neliniştit de împre- 
jurări, recunosc şi eu, dar nu spășit 
şi nici umil sau speriat, că filmul este 
opera" fericitilor regizori si că po- 
zele lor de bărbaţi senini dau un plus 
de farmec holurilor din preajma să- 
lilor de cinema; dar astea toate sînt 
nişte amănunte aproape picante în 
discriminarea trăită de generosii 
scriitori de scenarii. 


Totul pare normal. Dar... 

RS | 

Discutia este însă mult prea ve- 
che si mult prea stingheritoare de 
ambele pärti pentru a continua în 
aceastä directie. Retin totusi cä, cel 
putin în stadiul premergător ieșirii 
pe platoul de filmare, regizorul (autor 
încă a nimic) şi scriitorul de scenarii 
(autor dovedit) se găseau pe aceeaşi 
linie, dacă nu chiar umăr lîngă umăr, 
cotropiti de aceleași incertitudini 
şi subjugati de același gest eliberator 
care aparţine desigur distinsului 
producător, persoană sau instituție 
deschisă colaborării, îndrumării, fi- 
pantärii, difuzării operei propuse, 
“Aşa, la o privire superficială, totul 
pare normal. Cinematografia noas- 
tră este făcută, în partea sa literară, 
de scriitori cu mai mult sau mai pu- 
fin talent — dar care scriitor ro- 
mân in viaţă n-a încercat să se apro- 
pie de cinematografie? — şi cam de 
mici un scriitor de scenarii profesio- 
mist, trăind omeneste din munca, 
priceperea şi talentul său. Lipsesc 
apoi profesioniștii dialogurilor, al 
ideilor cinematografice, ai subiecte» 
lor cinematografice, lipsesc „drama: 
zargii“ filmului. Fiindcă s-a spus 
şi se va mai spune, bunăvoința şi ta- 
Bentul sînt total insuficiente — lip- 


Recunosc si eu, 


dar nu späsit 


si niei umil 
Sau 
speriat, 

“că filmul | 

este „opera“ 


ferieitilor 


că pozele lor 
dau 
un plus 
de farmec 
holurilor 
de 
cinematograf, 
Si totuși... 


sind profesionalismul — pentru scrie- 
rea unui scenariu cinematografic: 
Orice scriitor cît de cit cunoscător 
şi iubitor al cinematografului va fi 
în stare să astearnä pe hirtie o poves- 
te cu cap si coadă, dar nu la acest 
nivel încep încurcăturile, ci doar 
atunci cînd, normal, foarte normal, 
se caută în acea poveste cinemato- 
graful. Se pot filma, mai bine sau 
mai rău, numeroase şi ifeligente 
schimburi de cuvinte, se pot afirma 
răspicat adevărurile cele mai pro- 
funde şi ideile cele mai nobile, dar 
aşa ceva nu este şi nu va fi niciodată 
cinematograf, fiindcă așa ceva se 
poate face, citeodatá şi mai bine 
si mai eficient, şi într-un ziar, şi la 
radio şi la televizor. Cinematograful 


cenaristul,  incorigibilul nemultumit? 


gram si pelicula la metru, eu, cel pts 
tin, voi porni bătălia de la capăt 


Un nepoftit cu idei 


Dar pînă atunci, cum trăiește modes 
tul scriitor de scenarii român semla 
profesion alizat? El nu este decl 
întîmplător “membru. al ACIN-uluf 
si cu nici un chip nu-este chemat să 
participe la viaţa acestei asociaţii: 
profesionale. El nu pleacă în delegaţii 
si nu este chemat la întîlnirile cu cla 
neastii străini. Chipul lui zimbitor 
nu apare pe coperţile revistei „Cla 
nema“. El nu este trimis la specialis 
zare si nimeni nu-l întreabă dacă do+ 
reste să se specializeze sau nu. Exis- 
tămo asochtie internațională a sce-* 


începe de la viaţă si se intoafce la 
viață, cinematograful trăiește în cel 
mai adinc concret, in cea mai fasci- 
nantă intimitate a omului. Sigur 
că da, acesta e un principiu cam gene- 
ral, pe care-l admiti sau nu, dar re- 
cunoasterea lui nu te face scriitor 
de scenarii, dialoghist, dramaturg 
etc, cum nerecunoaşterea lui nu te 
impiedică să scrii scenarii, dialoguri, 
subiecte etc. Ambele situaţii se intil- 
nesc, cred, cam în aceeaşi proporție, 
în cinematografia noastră. Parado- 
xal este că multi scriitori — după 
părerea mea scenariștii autentici se 
aleg numai dintre scriitorii care au 
făcur dovada talentului lor — atrași 
fiind de cinematograf, deşi îi recunosc 
specificul şi par să se supună conditii- 
lor lui, se simt frustrati în vocaţia lor 
literară şi pentru a doua încercare 
devin extrem de éircumspecti. Sint 
multi insà si cei care träiesc din glo- 
ria trecătoare a cinematografului. 
E o bätälie pierdutä de mult si pen- 
tru totdeauna de scriitori, si primul 
pas spre probabila profesionalizare 
mi se pare a fi suportarea demná a 
acestei înfrîngeri de care nu preane 
stim vinovati; in ziua in care apara- 
tele de filmat se vor vinde la kilo- 


Filmul începe de la viață si se întoarce la viață 
(,Diminetile...^. Scenarist: Constantin  Stoiciu) 


nariştilor despre care el, scenaristul 
român care nu a avut încă şansa ma- 
rilor subiecte cinematografice, nu 
prea are habar. El nu participă la 
festivaluri din motivé deocamdatä 
necunoscute. El este calul de bătaie 
al‘regizorilor cu desävirsire medio- 
cri ce-şi semnează „opera“: „un film 
de...", și al criticilor care şi-au adus 
aminte de existenţa lui supărătoare 
sau exemplară (depinde!) abia după 
premieră. El este nepofțitul care-i 
pisează pe: producător idei, si- 
nopsisuri şi scenarii si dintà cum îi 
joacă regizorul gata în orice clipă 
să-i dea peste nas cu propriile lul 
proiecte — (irealizabfle, desigur). El. 
este mereu naivul care speră că se 
va aprinde si steaua lui norocoasă... 
Recunosc că am exagerat în unele 
privințe portretul infbrigibilului ne- 
mulțumit care se arată a rämine 
scriitorul de scenarii. Dar cum, în 
cele din urmă, sau în cele de început, 
cinematografia românească depinde : 
şi de el, cred că a venit în sfirşit tim- 
pul ca scenariul cinematografic şi 
scriitorul lui să beneficieze integral 


` de climatul în care se poate măcar 


bănui că vor prospera. 
Constantin STOICIU 


privind.o privire 


Comentatorul- 
animator, 


cel mai nou 


personaj din lume 


X 


El trebuie să fie un eminent purtător 
de creier 


(Desen după revista ,Aurorg) 
a e e să 


Unul dintre cele mai impor- 
tante rezultate ale televiziunii 
îl constituie aducerea pe lume 
a unui personaj nou: comenta- 

y torul (sau animatorul) TV. Ne- 

— existent pînă acum vreo două 

decenii, comentatorulTV s-a instalat temeinic 
în universul nostru, devenind un numitor co- 
mun al existentelor, asemenea unui medic de 
sat uriașsau unui factor postal, pentru două- 
zeci de milioane de oameni pe care sintem bu- 
curoşi (sau condamnaţi) să-l întîlnim cam toa- 
tá viaţa, zilmic sau de trei ori pe săptămînă, 

Lipsit de tradiţie, de comparaţie (unde este 

Nottara despre care să spui, oftind, că 

prezenta de-o mie de ori.mai bine „Promenada 

duminicală“, decit...?), de — măcar! — o car- 
te cu îndrumări întru meserie, comentatorul 
este, la ora de față, un profesionist care-şi 
caută profesiunea. Sub ochii nostri. Și, ade- 
sea, sub nervii noştri. Pentru că el ne este in- 

'jectat asemenea unui medicament in fază de 
- experimentare, iar noi — telecobaii — tre- 

buie să răspundem la întrebarea: cum vă sim- 

titi după....? Trebuie... Ar trebui, adică. In 
ipoteza că cineva dintre responsabilii cu ima- 
ginile ne-ar pune amintita întrebare. 


rîndifrumos (frumoasă). Perfect conştient că 
vor Ba sună revoltător, mă grábesc sá o traduc 
prin neo-frumos, prin tip interesant, prin 
expresivitate, etc. (Belmondo e frumos, Annie 
Girardot e frumoasă.) Altfel spus, dacă zia- 
ristul poate fi infirm, iar crainicul de la radio 
plin de furuncule pe obraji — comentatorului 
la care ne referim i se cere un minimum (e- 
gal cu maximum) de ,prezentabilitate". Dacă 
problema e rezolvabilă, în schimb, altă cerin- 
tä, aceea de a fi simpatic (ă) prezintă dificul- 
täti mai mari: a trece ecranul tine, ca şi la 
„trecerea rampei“, de ceea ce se cheamă far- 
mec. Chestiune foarte complicată, deoarece 
persoanele (ba chiar personalităţile) posace, 
super-severe, rigide, sumbre sau pur şi sim- 
plu acrite de. viață sînt respinse instinctiv de 
către spectator, acesta dorind „în casa lui" — 
așa cum se întîmplă cu tablourile de pe pereți, 
preferabil luminoase — făpturi ce emană bi- 
nele. ^ 

Comentatorul trebuie să fie inteligent, ca 
un gazetar (am în vedere, fireşte, gazetarii 


d irumas Ur TV trebuie să fie în primul 


El trebuie să posede 
simtul replici, 
ca o stea a baroului 


adevärati, adică o specie destul de rar intilni- 
tă), el (ea) fiind reprezentantul (a) societății 
pe ecran şi avind obligaţia de a reacționa la 
evenimente așa cum ne închipuim noi că am 
reacţiona. De aici, faptul că în ultimii ani şi 
printr-un fel de selecție naturală s-au impus 
printre comentatori, animatori, reporteri, 
oameni precum Carmen Dumitrescu, Catinca 
Ralea, Tudor Vornicu, Emanoil Valeriu, To- 
pescu, Stark, etc., sau dintre invitaţi, pro- 
fesorul Moisil, Irina Petrescu, Ecaterina 
Oproiu, adică eminenti purtători de creier. 

Telecomentatorul trebuie să posede spiri- 
tul replicii, ca un avocat stea a baroului, ca 
un mare orator parlamentar sau, în sfîrşit, 
ca membrii titulari (calitate greu de cucerit, 
pe vremuri) ai cafenelelor. literare. Un Efti- 
miu, un Ştefan Antim, un Lemnaru, un Şerban 
Cioculescu, un lancovescu, un Carandino mai 
demult, un Paul Georgescu, un Alecu Paleolo- 
gu astăzi—ar figura custrălucire în, palmare- 
sul vorbelor memorabile de pe ecran, În schimb, 
inteligentele nu mai putin profunde (ba peste 
chiar) însă de tip tăcut sau acelea cu explozie 
întîrziată („mi-a venit replica, dar după trei 
minute“) se exclud de la exercitarea profesiu- 
nit. 

"Telecomentatorul trebuie sá aibá, bineinte- 
les, voce, dar ciudat, glasurile unice care fac 
farmecul actorilor ieşiţi din comun sînt 
la TV handicapuri de netrecut, limitind mult 


«terenul de joc. Beligan n-ar putea rosti comu- 


nicate grave; Bibanu' e oarecum nepotrivit 
pentru apeluri la lupta contra inundaţiilor. 
Pe de altă parte, un Calboreanu comentind 
meciuri de ping-pong constituie o formulă ha- 
zardată. Drept care comentatorul perfect va 
avea o voce medie, aparent banală, ca un passe- 
partout. 

Aşadar, spre deosebire de personajele cla- 
sice (din realitate sau irealitate) ce pot fi 
axate pe o dimensiune hipertrofiată (compo- 
zivorul genial şi monoman, avarul, jucătorul 
la cursele de cai, soarecele de bibliotecă, etc.), 
comentatorul TV este un personaj pluridimen- 
sional. El trebuie să fie o sinteză. El este, dacă 
nu greşesc, cel dintii personaj care trebuie „să 
le aibă pe toate“. El este, dacă nu greşesc, cel 
dintii personaj care nu-şi poate îngădui să se 
prevaleze de legea compensatiei şi, în consecin- 
tá, să posede ca si noi ceilalți, dreptul la um- 
bre si schilodiri. El este blestemat.sá fie. ideal 
sj pe bună dreptate... Deoarece el (ea) este 
destinat (ä) a fi partenerul (a) nostru (ă) de 
viață. De aceea un anunţ, eventual la mica pu- 
blicitate pentru recrutare de tele-comenta- 
tori, va suna inevitabil precum anunţurile de 
căsătorie de odinioară (sau din ale locuri): 

— Domn singur, inginer, caută doamnă 
(domnişoară) tînără, frumoasă, cultă, distin- 
să, veselă, caracter, bună gospodină, dornică 
de copii, situație corespunzătoare. Adresa- 
ti-và Studioului de Televiziune Bucureşti. 


* AL. MIRODAN 


teleteatru 


După concurs 


Un concurs bine lansat 
si televiziunea s-a — 
îmbogăţit cu un repertoriu 
_de piese originale 


" 


Concursul de scenarii pentru 
teatru TV, organizat în cinstea 
aniversării Republicii, a adus 
Televiziunii româre o îmbogă- 
tire substanţială a repertoriului 
său teatral cu valori originale, 

După spectacolul „Accidentul“ (lucrare drama- 

tică a lui Cristian Munteanu, deţinătorul 
premiului | al concursului, în regia lui Tudor 

Mărăscu, cu interpreţi de prestigiu ca Victor 

Rebengiuc, Silviu Stănculescu, Mihai Mereutä, 
Petre Gheorghiu), luna martie ne-a oferit 
lucrarea distinsă cu premiul II-„lubirea mea 
cu zurgălăi“. Piesa reprezintă debutulin drama: 
turgie al unui tînăr fizician de la Săvineşti: 
Constantin Munteanu. Eroismul simplu al unor 
oameni din zilele noastre, preocupările celor 
ce lucrează într-o mare uzină chimică din 
tara noastră, sînt datele culese pe viu, la fata: 
locului, în chiar procesul producției, de către 
autor. Acest debut dramaturgic a avut marea 
șansă să se întîlnească cu o excelentă echipă 
de realizatori în frunte cu Letiţia Popa. 
Plăcerea, nu numai priceperea, cu care regi- 
zoarea mînuiește un text de actualitate, se 
vädeste şi aici, de la redarea vieţii (nu numai 
a muncii) din uzină și pînă la cea mai neînsem- 
nată replică.. Faptele au adevăr, cuvintele au 
adresă. lar alegerea actorului Vistrian Roman, 
pentru rolul inginerului, dovedeşte fler artis- 
tic, Rar personaj care să fi fost înzestrat cu 
*atita firesc, inteligenţă si farmec, Înzestrat de 


inema 


- autor, dar mai cu seamá-de interpret, Un 


spectacol, (pe cáre l-am putea numi al Letitiei 
Popa si al lui Vistrian Roman), spectacol care 
stá sub semnulnu uneisingure, dar sigur unei 
esentiale calitáti: firescul. 

Si oreaparitie care ne bucură: Flavia Buref. 

Asteptám cu interes si celelalte spectacole 
realizate după piesele premiate: 

„Ca o pasăre în colivie“ de Anda Boidur, 

„Cocorii noaptea“ de Timotei Ursu, 

„Poveşti despre noi, bărbaţii“ de Alecu 
Popovici, 

„Adevărul“ de Stefan Berciu, 

„Călătorie ciudată“ de Dr. Emil Poenaru, 

„Un tînăr mai putin furios“ de I.D. Şerban, 

„Noaptea fierbinte“ de Livia Ardeleanu, 

„Vedeta“ de Dan Tărchilă. 

A.M. 


Un debut-succes: 
„lubirea mea cu zurgălăi“ 


. 


é 


îi 


În cîte una dintre 
` cele patru sîmbete 
ale lunii sîntem pri- 
vilegiati. Divertis- 
mentul häräzit nouă, 
. la ceasul. despărți- 
rilor de Mannix, poartă „marca“ 
Bocánef, si acest lucru spune de 
la sine multe. Buná ideea tele- 
viziunii de a încredința, lunar, un 
spectacol celui care domină (aș 
zice, de departe) breasla reali- 
zatorilor de gen, și care a fost 
solicitat pînă acum mult prea 
parcimonios fn programele mi- 
cului ecran, Bună iniţiativa tele- 
viziunii de a organiza, în fiecare 
telesfirgit de lună, cîte o „gală“ de 
acest gen, Despre ,marca" Bo- 
cänet am mai avut prilejul să 
scriu si am făcut-o totdeauna cu 
plăcere, regizorul fiind unul din- 
tre cei foarte puţini care izbutesc 
să extragă divertismentul din 
zodia cenusiului, conferindu-i scli- 
piri de alb și negru. Show-urile 
cu imagini esentializate au avut 
întotdeauna. garanţii de bun gust 
si calitate, si nu le-a lipsit cea mai 
importantă dintre garanţiile artis- 
tice: ideea. „Gala lunilor“ — cel 
puțin asa cum ne lasă să întreve» 
dem primele emisiuni ale ciclului 
— este, în limitele genului, fi- 
reste, un succes cert al televiziu- 
nii şi al autorilor săi (alături de 
Al. Bocünef ne-am obișnuit cu 
plăcere a intflni numele lui Ovi- 
diu Dumitru și al Doinei Levinta). 
| APERE RE PS UE AO eien 
Stele 
D es ot A 
În primul, rînd, pentru că este 
un „concentrat“ de vedete. Poa- 
te că, nici o altă emisiune n-a 
reunit, într-un spațiu de timp atit 
de limitat, atitea vedete ale ge- 
nului, Prefaţa fiecărei „gale“ este 
elocventă: „corpul de ansamblu“ 
al spectacolului este alcătuit din 
„Stele“. Repet, nici o' altă emi- 
siune n-a reușit pînă acum această 
performanţă, și e inutil să in- 
sistăm asupra efectului unei ast- 
fel de performante. Citim în 
acest gest al realizatorilor un res- 
pect de tip superior fatä de tele- 
spectator, Cum să nu ne bucure 
acest respect, cîtă vreme alte 
emisiuni de varietăţi ne răsfaţă 
încă cu atitea sub-produse ar- 
tistice si cu atîtea vedete de paie, 
în scheciuri de tipul: un director 
de întreprindere, neobişnuit cu 
mersul pe jos, cade în fund la 
prima încercare de mişcare a 
picioarelor pe pămînt, confundă 
soarele cu un bec (ce subtilitate!) 
si e ,salvat" din teribilul impas 
existenţial de mașina depanării, 
Ce să mai spunem? 
RFI ONF IE ESETECRESR) 
Constelații 
E] 
„Gala lunilor“ selectează cu 
apreciabil discernämint artistic, 
atît textele cît și melodiile, sau 
pasajele coregrafice care urmează 
să fie reprezentate. E primul și 
cel mai important cîştig al ei, si 
al nostru. (O singură „gafă“ 
regizorală am înregistrat. încă 
de la prima emisiune, dar qu mai 
insistăm, eroarea de tact a rea- 
lizatorilor a fost, pe drept, 
amendată). „Economia“ progra- 
melor lunare este bine chibzuită, 
fără reţete prestabilite, dar cu 
secvenţe „de serial“, care asigură 
ciclului continuitate și unitate de 
stil. Gala are, de fiecare dată, o 
„melodie a lunii“ și Margareta 
Pislaru (mult mai inspirată decît 
concurenţii ei conjuncturali întru 


Gala lunilor 


Într-adevăr, sfi 
trebuie să fie deconeciant, 
Deconectant, dar inteligent 


rşitul de săptămînă - 


Un stil în alb și negru, semnat Doina Levinta 
IT 1 
Împreună ia spectacolul de gală (Elena si Toma Caragiu) 


lansarea respectivului șlagăr) ne-a 
încîntat cu „Cine te-a adus în 
calea mea“, iar Mihaela Mihai, 
eterică si volubilá, ne-a adus în 
case „Primăvara“ lui. Radu Ser- 
ban încă din februarie. Umorul, 
cu surprize sau fără, interpre- 
tat de tineri actori sau de 
magistri precum Toma Cara- 
giu, de un cuplu teribil de presti- 
gios ca tandemul Giugaru — Găr- 
descu, de cuplul Dem. Rădulescu — 
Mihai: “Fotino sau de actrița 


- Anda Călugăreanu si partenerul 


ei de plăcute șarje amicale, 
Aurelian Andreescu, umorul deci 
nu este o „pasăre rară“ a-ciclului, 
ba dimpotrivă, pigmenteazä emi- 
siunile cu momente satirice de 
reală atractivitate. Fiecare gală 
a avut și un invitat de peste ho- 
tare (aplauze pentru Emilia Mar- 
kova și Radmila Mikic), fiecare 
gală a beneficiat de. surîsul tele- 
genic şi de „bătaia pe umăr“ a 
lui Florin Piersic, fiecare gală 
a conținut excelente numere core- 
grafice (principal răspunzător: 
Cornel. Patrichi), Cît despre apa- 
ritiile Aurei Urziceanu pe pla- 
toul ingenios si frumos ritmat al 
»galelor", ele au constituit clipe 
de mare desfătare, 

Vedete, aşadar, bun gust, mu- 
zică plăcută, texte cel putin 
„curate! — sînt cîteva din garan- 
tiile aristice de care vorbeam si 
la început. Dar toate aceste atri- 
bute la un loc (si altele încă) nu 
sînt în măsură să definească per- 
sonalitatea emisiunilor lui Bo- 
cänet. „Secretul“ galelor stă în 


Premiul de popularitate: 
Aura Urziceanu 
Pi a i 


stil, Poate cá în acest stil pot fi 
depistate felurite influențe (de 
la „Studio Uno" píná*la „Studio 
Centuno“, pentru că lumea a- 
ceasta a show-urilor cunoaște 
astăzi pe mapamond nenumărate 
formule care, în ultimă instanţă, 
pot fi reduse la una singură). 
Important este că Bocänet a 
asimilat toate aceste experienţe 
(cu unele întîlnindu-se probabil 
chiar fără a le cunoaşte), oferin- 
du-ne spectacole personale, si- 
gure de sine, netremurate. Pe 
care ne-am obişnuit să le vedem 
cu plăcere (este una dintre cele 
mai recente obisnuinte ale tele- 
sfîrșiturilor de săptămînă) la 
capătul fiecărei luni, la ora des- 
pártirilor de Mannix... 


Călin CĂLIMAN 


PV NET. RSS 


Stark _ 


de la radio 


la T.V. 


— Ce înseamnă tele- 
viziunea pentru dvs.? 


— Totul si nimic. To- 

tul, pentru cá nu mă 
pot concepe în afara ei. Nimic, 
pentru /cá fără ea persoana mea 
n-ar valora nimic. 


— De fapt, cînd şi cum ati desco- 
perit-o? 


— În 1958, am fost trecut de la Ra- 
dio — unde mă aflam încă de copil — 
la televiziune, asta fiind socotită 
o pedeapsă, Am refuzat mult timp, 
m-am zbătut să evit transferul-nu- 
la-cerere, Vă dati seama, eram scos 
din miezul actualităţilor $i trimis la.. 
periferie? După cîteva zile a fost ne- 
voie de cineva să facă o transmisie 
directă la o întîlnire internaţională 
de... natatie, Am fost luat de acasă, 
mi s-a arătat punctul roșu al camerei 
instalate la Floreasca. Cineva a zis 
„gata“ si eu, total inconștient, am 
început. Culmea! Se'zice că n-a fost 
prea rău. Şi de atunci am început să 
învăţ, împreună cu colegii, să facem 
televiziune. Niciunul dintre noi n-a 
fost la vreo specializare, n-am avut 
nici opere! ale clasicilor la îndemînă 
(nu s-au născut încă). Cred că nici 
azi nu ştim încă televiz 
zic asa, totală. De altfel n 
prea stie, Si de 
și simplu din fin 
cineva care a 
pe culoarele 
se apucă să 
se face televiziu 


— Diferenţele dintre radio, presă 
si televiziune sînt chiar atît de mari 
pe cît lăsaţi dv. să se înțeleagă? 
COR RETARD OCR 

— Scuzati-mä, dar nu accept în- 
trebarea ca atare. Nu se pot face 
la fel un ziar, o emisiune la radio și 
la T.V. Încercaţi să luați un bun ra- 

` 


"Capricii-culinare la ca 


-Cifra de afaceri în continuă ascen- 
siune/a unor fabrici americane de 
alimente si conserve pentru cîini si 
pisici a dat de bänuit fiscului si i-a 
nelinistit pe concurenți. O adevărată 
nebunie i-a cuprins pe americani. 
Toată lumea cumpăra numai produ- 
sele acelei fabrici și nu altele. Erau 
mai bune, mai ieftine, se bucurau 
de o reclamă mai intensă? Nici 
vorbă! Şi atunci? În cele din urmă, 
nu fără dificultate, nodul gordian 
a fost dezlegat. Spectaculoasa afacere 
se datora totuși reclamei, dar numai 


dioreportaj, să-l stenografiati, să-l 
dati la ziar. lese o aiurealäl Încerçati 
să puneţi în gura oamenilor filmati 
la tv. un dialog dintr-un bun repor- 
taj de ziar. lese o şi mai mare aiu- 
reală. Ar trebui să se înţeleagă, în 
fine, că radioul nu e ziar vorbit şi că 
televiziunea nu este un radio vizual. 
Asa că... 
CERTIS AEO S RECTOR ESSI N ETE 
— Cum vă explicati faptul că 
succesele dvs.se datorează mai ales, 
după părerea noastră, anchetelor, 
emisiunilor ofensive, vehemente? 
PCIE E SOCOR y A UDE IE cq 
Presupunind că aceste settese 
există (sper, că altfel nu v-aţi fi 
pierdut timpul să mă întrebaţi), 
ele nu sînt legate numai de anchete. 
Vehement si ofensiv trebuie să fii 
nu numai în anchete, ci în tot ceea 
ce faci. As mai adăuga şi lirismul, Sá 
ştiţi că există lirism chiar si în anche- 
tele tv, 


— Cum lucraţi dvs., cum vă ale- 
geți temele, subiectele? Vă sînt su- 
gerate, semnalate, le căutați? 
NCP OT RS SE ORNE TT TRE RC 

-— If şi Petrov aveau un avantaj: 
unul scria, altul păzea manuscrisul. 
Norocul meu e că n-am manuscrise, 
ci numai idei sau planuri de emisiuni, 

în realitatea noastră 
în scrisorile ce mi 
tradá,*in discuţii 


esitätilor 
pe care 
in ce în ce mai bună, 
DEEE ZI SUD TE PREZ ARE RES ACR 

— Vă preocupă consecințele an- 
chetelor dvs.? 


ce emisiune are ur» 
rovoacä o undă de 
dacă prezintă frumu- 


celei difuzate de televiziure, o ade- 
vărată capodoperă de inzeriozitate 
a unei agenţii de publicitate! Pe 


| 
| 
| 
L 


setea unui om, chiar si dacă descoperi 
un loc nebătut. În ceea ce mă pri- 
veste, revin totdeauna la temele mele 
de anchetă, primesc răspunsuri la 
problemele indicate și dacă nu pri- 
mesc, le solicit, Socotesc că o emi- 
siune este o misiune. Caut ca anehe- 
tele să nu aibă urmări rele asupra 
oamenilor. Unora din telespectatori 
nu le place asta și mi-du:scris. Asa, 
de pildă, am fost serios mustrat că 
am realizat în emisiunea „Direcția 
Mişcării Hîrtiilor — D.M.H.“ un in- 
terviu în care interlocutorul (scri- 
sese o hîrtie unui decedat cum că, 
nthtrucît a decedat cu 14 zile în urmă 
i-a desfăcut contractul de munc 
era filmat cu spatele. Socotésc cá 
nimeni nu mă poate obliga să aduc 


— Aveţi televizor? 


— Ca multi oameni din secolul! XX 
(se pare că din ăștia sîntem pe ma- 
pamond peste trei sute de’ milioa- 
ne) am şi mă uit. 


— Ce anume vă place în mod deo- 
sebit? 


— Îmi plac anchetele, Teleenci- 
. serialele, Revista literară 
filmele de la 19k 20, ezi- 


— Şi ce nu vă place? 


— Nu-mi plac textele spuse pe 
ocolite la anumite documentare, efu- 
ziunile liricoide din unele reportaje, 
anchetele făcute cu räutate față de 
semenii noștri, prezentările în care 
unii actori iau interviuri demonstrînd 
cum nu trebuie luat un interviu. 
Nu-mi plac emisiunile fără nerv si 


banda sonoră a filmelor de reclamă, 
în afară de banda de ilustrație 
muzicală pe care o auzea tot omul, 
au fost înregistrate şi semnale 
sonore percepute doar de animale. 
Cum se transmitea o astfel de recla- 
mă toate pisicile si toti căţeii Ameri- 
cii ciuleau urechile și dădeau din 
coadă. Stăpînii patrupedelor luau 
asta drept un semn de „inteligență“ 
şi nu puteau rezista ispitei de a 
satisface neaşteptat capriciile lor 
culinare. 

Concurenţă neloaială sau publici- 
tate clandestină? 


Socotese 
că o emisiune 
este 
o misiune 


fără ritm. De ce nu dau nume? Pen- 
tru cà, în cazul acesta, n-am dreptu! 
moral s-o fac. La urma urmei ceea 
ce nu-mi place mie nu înseamnă că 
n-ar putea fi bun și apreciat de al- 
tii, Dovada? Emisiuni care mie nu-mi 
plac și totuşi se fac! 
Dre EA SETETE OSEE 
— Dumneavoasträ nu aveţi a vă 
reproşa nimic? 
ACIR V SEST EREE SE SEEE tote 
— Foarte multe. Dar aici nu avem 
destul spaţiu ca să înşir totul, deaceca 
renunţ (sicl). Și totuși tmi reprosez 
(acum îmi dau seama) că m-am lăsat 
antrenat, de cîteva ori, pe o pantă 
periculoasă, Îmi reproșez, dar nu re- 
gret! 


PSE ER 

— Dintre emisiunile realizate de 
dv., enumerati cîteva la care ţineţi 
în mod deosebit! 


— Primu! reportaj filmat în 1958 
pe un șantier al tineretului (era lung, 
era un text slab, dar era primul, al 
meu şi al Jurnalului TV); emisiunea 
„Săptămîna“, pentru că am stat cu 
ea din leagăn și pină la dispariţia 
prematură și inexplicabilă; ciclul 
„50 de ani în 50 de evocări“ consacrat 
aniversării Partidului, pentru că am 
reușit să adun chipurile și cuvintele 
unora din cei mai interesanti oameni 
pe care i-am cunoscut în viața mea 
(am lucrat împreună cu colegul meu 
cu Constantin Voi- 
cei mai buni operatori 
Mircea Băjenaru, 
à crofonului); 
cu un singur tn- 
n 333 de se- 
cunde" (despreo expozitie internatio- 
nalá de fotografii), ,1400 de idei“ 
(despre copii talentaţi din Brăila), 
monografia  Tîrgoviștei, anchetele 
„Cazul de la Frata“, „Parada tim- 
pulii pierdut“, „Direcţia Mișcării 
Hîrtiilor“, : 


N. C. MUNTEANU 


Un 


anc::injuraturd 


De comun acord cufntreagaechipä 
de actori si tehnicieni care reali- 
zează o nouă serie de aventuri ale 
ex-ocnașului Vidocq, regizorul. Mar- 
cel Bluwal a decis ca pentru fiecare 
grosolănie sau înjurătură rostită 
pe platou să se plătească o amendă 
de un franc. Primul care a încălcat 
această regulă a fost chiar Marcel 
Bluwal. În prima zi a înjurat de zece 
franci. Cu toate astea el susţine că 


ceea ce a obținut e un cîştig extra-- 


ordinar. Atmosfera pe platou s-a 
îmbunătățit mult de tot. 


hiad 


Cea de a XIII-a edi- 
tie a Festivalului in- 
ternational de televi- 
ziune de [a Monte Carlo 
a adus în discuţie 60 
de filme din 27 de ţări. 

Despre premiile şi premiatii festiva- 
luli] s-a scris în presa noastră, am 
profitat însă că juriul, prezidat 
de ,incoruptibilul" Robert Stack (in- 
terpretul faimosului Ness), a avut ca 
vicé-presedinte un reprezentant al 
Televiziunii Române, criticul Dinu 
Săraru, pentru a afla ideile cu care 
s-a întors -acasă privind lumea 
micului ecran. Vi le îmăpărtășim: 


Mai intii vedeta TV 

| 

La Monte Carlo, oricine putezcon- 
stata, pe viu, cum idolii micului ercan 
eclipsau tradiționala vedetă de ci- 
nema. Jeanne Moreau, Nicole Cour- 
cel, Amedeo. Nazzari, prezenți la 
acest festival, actori care au rămas în 
istoria cinematografului, au fost pur 
și simplu ignorati de spectatori si 
chiar de către ziariştii prezenți. 
În schimb, vedetele festivalului au 
fost Juliette Milis și Rachel Catoud, 
care se făcuseră cunoscute numai da- 
torită unui Singur serial, recent di- 
- fuzat: „Oamenii din Mogador". Ro- 
bert Stack a fost numit „ofițer de 
onoare" al politiei (reale!) din Mon- 
te Carlo, numai pentru cá el era 
pentru toți, nu preşedintele ju- 
riului, ci Eliot Ness, incoruptibilul 
polițist. Acest nou indice de popu- 
laritate mi-a dat de gîndit. Cred că 
televiziunea noastră trebuie să-și 
lanseze și ea propriile vedete, prin 
seriale, dar în special prin emisiu- 
nile de teatru. Am “propus pentru 
viitoarele premiere originale să u- 
tilizăm mult mai mult tineri actori 
de la teatrele din toată tara, desigur 
mai putin cunoscuți, dar cărora. le 


c Aerdotd. 


„Nu încape îndoială, televizc- 
rul se numără printre cele mai 
mari invenţii ale secolului XX. 
Dar cu adevărat genial e, de 
departe, butonul care-l închide“. 
Anecdota circulă pe culoarele 
tuturor studiourilor de televiziu- 
ne din lume: 


Televiziunea norvegiană şi-a 
înscris în programele sale un ciclu 
de șase emisiuni care şi-au pro- 
pus, nici mai mult nici mai puţin, 
decît să demitizeze televiziunea 
şi să-i iniţieze pe telespectatori 
în aspecte și probleme rezervate 
pînă acum doar... initiatilcr. 
Astfel telespectatorii au văzut 
cum se niște si cum:e realizează 
o emisiune, urmată de o analiză 
critică a telejurnalului şi de o 
alta a teatrului la televiziune. 
Au fost discutate apoi relațiile 
dintre televiziure și telespecta- 
torii din provincie, precum şi cele 
dintre televiziure şi familie. Tele- 


“Pledoarie pentru vedetă 


Să ne lansăm propriile vedete: 
vedete-actor, vedete-realizator, 
vedete-echipe. 

Să le lansăm, dar după aceea 

să le și susţinem 


pă Monte Carlo 


O vedetă a muzicii noastre 
populare: Îrina Loghin 


putem da șansa 
rátoare, bineint 
justifică. 


EEE Aa ce CREDE STIRE 
Propun o bătălie si pentru vedeta- 
realizator 


chiar mai imp 
de teatru sau 
alege tema une 


spectatorii au aruncat astfel o 
privire în „bucătăria“ tv. şi au 
putut constata că e infinit mai 
greu să realizezi o emisiune de- 
cît să o priveşti. 


Marele -turneu de tenis al ma- 
eştrilor, desfășurat anul trecut 
la Barcelona şi cîştigat de Ilie 
Năstase, după cum o ştie tot 
românul, a creat probleme Te- 


tele, 
cît 


leviziunii spaniole. Între 
pertru a asigura o trans 
mai bună a meciurilor (rar 
excelertă după cum a 
şi noi) organizatorii a 
la o echipă a BBC-ulu 
tuită din 32 de cperato 
nicieni, care de ani de zile asi- 
gură televizarea meciurilor din 
turneul de la Wimbledon. „Era 
firesc“, au declarat Orgar izato- 
rii, „să apelăm la specializtii pe 
care noi nu-i avem. În schimb, 
putem oferi oricînd cele 'mai 
bune echipe din lume, speciali- 
zate în transmiterea corridelor", 


Cine e interesat? 


t 


nariul).-Alege invitaţii (deci actorii 
sau personalităţile emisiunii), diri- 


jează toate compartimentele crea- 


iei (regie, decupaj, scenografie, 
costum) şi, în fine, el este cel care 
urmăreşte concepția întregului pro- 
gram care trebuie neapărat să aibă 
o idee precisă aflată în atenţia opi- 
niei publice în acel moment. 


Un alt personaj-cheie... 


«al televiziunii, care ne cam lip- 
segte, este animatorul. La ‘Monte 
Carlo, vedeta de televiziune era 
concurată de un astfel de animator, 
pe nume Jacqueline Monsigny. Ea 
însăşi romancieră, cunoscută și cu- 
noscind oameni de cultură, politi- 
cieni, actori, oameni de ştiinţă din 


Franţa, Jacqueline -Monsigny ţinea 
zilnic o- jumătate. de oră de emi- 
siune al cărei pretext era festi- 
valul, dar pe care cu inteligentá, 
culturá, vervá $i mai ales. infor- 
matie, o transforma într-o minien- 
ciclopedie a momentului cultural 
actual al tárii ei. 

De ar ud 

Ar fi desigur nedrept... 


..Sá nu recunoaștem cá avem un nu- 
măr însemnat de teleaşti înzestrați 
cu fantezie, curiozitate, pasiune, dar 
toate aceste energii trebuie conduse 
către o mai bună profesionalizare. 
Aici am atins un alt punct nevral- 
gic al televiziunii noastre și anume 
ideea de echipă. Trebuie să creăm 
echipe stabile de colaboratori care 
să se asocieze în funcţie de afinități 
si stiluri de lucru și nu după timpul 
liber, la întîmplare. Fiecare reali- 
zator trebuie să aibă asistentul 
său, monteurul său, sunetistul său, 
scenograful său, costumierul, poate 
chiar machiorul sáu. Cu excepţia 
echipei lui Bocänet, ceva mai stabilă, 
nu cred că se pot da alte exemple. 
Televiziunea a impuso nouă profesiu- 
ne. Ea nu este nici teatru, nici 
film. Ea se cere învățată, 


A.D. 


Un juriu de prestigiu 


- si Jeanne Moreau 


0 mentiune specială Televiziunii române 
pentru „Zestrea“ 


SER 


PE 


Moise 


redivivus 


Lancaster: 
încă un film 
BRESIL 


Dupä ce de atitea ori 
şi-a tot anunţat retragerea, 
Burt Lancaster s-a dezmin- 
tit — şi anul acesta — 
dînd speranţe presei şi 
spectatorilor că va pro- 
duce, regiza şi interpreta 
un film, „Omul de la mie- 
zul nopţii“, şi că va fi 
vedeta unei noi versiuni a 
„Călătoriilor lui Gulliver”. 
Mai circulă şi zvonul unui 
serial TV consacrat viet i 
lui Moise, rol in fata cáruia 
actorul ezita — stie toatá 
lumea — de ani de zile. 


POP een dou | 
Diva si 
moartea 


Dietrich: 
„Nu mă tem de moarte“ 
Dod 


Marlene Dietrich îi face 
mortii declaratii ireveren- 
tioase. „Nu mă tem de 


ea, a spus actrita (asigu- 
ratá, de altfel cu nemuri- 
re în istoria cinematogra- 
fului...). Nu mă tem deloc, 
pentru că prietenii mei cei 
mai buni, Ernest Heming- 
way, Jean Cocteau, Erich 
Maria Remarque, Edith 
Piaf, m-au părăsit. Ideea 
de a-i reintilni îmi ridică 
moralul. O moarte care 
m-a făcut realmente feri- 
cită a fost cea a lui Judy 
Garland. A dori din toate 
puterile ca moartea să te 
ia — cum a dorit Judy — 
trebuie să fie mai mult 
decit o eliberare, o mare 
bucurie“. 

În schimb, sau poate 
tocmai de aceea, actrița 
nu ezită să-și amplifice 
„reputația“ financiară, 
pretinzînd sume uriaşe or- 
ganizatorilor ce o invită 
sä cînte în spectacol. Suma 
record — 35.000 dolari 
pentru o jumätate de orä 
— a cerut-o organizatori- 
lor unei serate vieneze ce 
urma să aibă loc în palatul 
Hofburg. Cu toată stima 
pe care i-o purtau, aceștia 
au trebuit să renunţe la 
serviciile unei atît de scum- 
pe invitate, 


[i e i iii 
Tentaţia 


scenei 
[iu pita bv SA 


actriță de teatru? 
D > >] 

Michéle Morgan, care 
s-a ferit de cînd se ştie de 
rolurile de teatru, nu a 
dezmintit că ar avea in- 
tentia să joace în versiu- 
nea franceză a unei piese 
englezeşti, „Ziua de după 
expoziţie“, în care triumfă, 
la Londra, marea actriță 
Deborah Kerr. Concuren- 
tá stimulatoare? Sau hotă- 
rîrea de a nu părăsi fil- 
mul decît pentru o şi mai 
temerară experiență! Ori- 
cum, o hotărîre a cărei 
împlinire parizienii o aş- 
teaptă cu sufletul la gură... 


investiţie 
ratată 
Întrebată de ce s-a ho- 


tărît să revină în c nemato- 
grafie, după ce declarase 


Schell 
isi ia vorba inapoi 
PREMIERE 

cä vrea sä se dedice exclu- 
siv sotului säu (realizatorul 
Viet Relin), Maria Schell 
a răspuns cu o franchete 
dezarmantă: „Pentru că 
am făcut un foarte prost 
plasament si pentru că, 
în acel moment, aveam 
nevoie urgentă de bani". 


Marais 
incorigibil 


Marais: 
iarăşi“cu perucă 
LME 9 S. 


Dupä o absentä de pe 
platouri, Jean Marais a 
optat pentru televiziune. 
Un rol de întindere în 
serialul lui André Hune- 
belle după „Joseph Bal- 
samo" de Dumas. După 
cum se vede, oricit de 
modern, micul ecran n-a 
izbutit să-l despartă de 
rolurile preferate. 


Turner... 
turnează 


Turner: un film 
numai „de plăcere“ 
BEBE RER DOI 


Lana Turner n-a mai 
urcat pe platouri din 1968, 


În viitorul apropiat va 
turna însă la Londra, în 
filmul intitulat (provizo- 
riu) „Shocking”. Va fi 
practic o călătorie de plă- 
cere, căci, se ştie, actrița 
este una din bogätasele 
Hollywoodului, gratie... 
pensiilor pe care le obține 
pentru fili ei, rezultați din 
cele șapte căsătorii, 


IENEI AARE TER PANNES IE COPA, | 


Garbo 
în librării ? 


Garbo: 
își serie memoriile? 
TOIREAR | 


După marele succes de 
librărie al biografiei lui 
Errol Flynn, cercurile edi- 
toriale britanice lasă să se 
vorbească de un eveni- 
ment care ar urma să facă, 
pur şi simplu, senzaţie, 
După ce autenticitatea ști- 
rii a fost pusă o vreme la 
îndoială, sé vorbeşte cu 
insistenţă de o Greta Gar- 
bo memorialistă, Nu se 
ştie mai -mult, dar se 
speră cu fervoare... 


EDP FCI EEST 
A trăi 
un secol 


Sărbătorirea centenaru- 
lui Adolph Zukor (supra- 
numit ,omul-secol") i-a dat 
unui Ziarist Ideea de a 
pune vedetelor — Holly. 
woodului următoarea intre- 
bare: „V-ar plăcea să 
trăiţi pînă la 100 ani?" 
Nouă din zece subiecţi au 
răspuns negativ. lată însă 
cîteva din răspunsuri; 

Michael Caine: „Da, căci 
mi-ar plăcea să văd ce 
mutră ar avea unii dintre 
amicii mei peste 50 sau 
60 de ani, 

James Stewart: „Una 
peste alta, nu, pentru că 
socotesc că am trăit mi- 
nunat pînă acum", 

Bette Davis: ,Nostimä 
întrebare! Pe de o parte, 
as răspunde mai degrabă 


nu, dar dacă aş mal re- 
flecta putin, mi-aş zice că 
nu mi-ar face plăcere deloc 
să mor, căci mi se pare 
că aş rata anumite lucruri 
ce mi s-ar, mai putea 
întîmpla!” 

Zsa-Zsa Gabor: „Nu tre- 
buie să exagerám! 90 ani 
mi se pare o limită rezo- 
nabilà", 

Groucho Marx: „Nu, de 
o mie de ori nu mi-ar 
plácea sá ajung centenar, 
Dar as adăuga cá nu-mi 
place să fiu intervievat, şi 
că-mi plac şi mai puţin 
întrebările stupide... " 


[e ti aa iei ere n | 
Surisurile 
costa... 


„Ce va îi intu" 
[HI 


Declaratia lui Dorothy 
Lamour, ,fecioara exoti 
că" a anilor interbelici, 
după o operaţie estetică 
în anul 1973: „Da, .chi- 
rurgul m-a asigurat pen- 
tru cinci ani sau pentru 
cinci mii de surisuri, căci 
nici el nu poate şii ce va 


Mou 
i 


fi mai Inti... 


CINEMATECA 


Lă 


Discutia 


! $ 


despre Cinematecă 


începută 
in numărul 1 
"s-a bucurat 
-de um  puternie ecou 
îm rindul celor 
ce tin 
la destinul bibliotecii 
moastre de filme. 
Dintre 
mumeroasele opinii 
sosite 
pe adresa redacției, 


publicăm astăzi 
pe cea a lui 
Dumitru Fernoagä, 
actual director 
al casei de filme, 
nr, 5 
și 
fost director 
al 
Arhivei Nationale 


de Filme 


Soluțiile 
depind de noi 


tanti oameni de cultură îndrăgos- 
titi de film din tara noastră. 

Toţi puneau suflet și nu cereau 
nimic. Nu aveam plan de încasări, 
dar sala era plină. Public't:tea 
era inexistentă, dar ziarele comen- 
tau evenimentul şi-l marcau cum 
se cuvine. 

Dar... N 
1. Au trecut anii, unii au vrut să 
realizeze cultură cinematografică du- 
pă un stas propriu . Toti eram foar- 
te destepti si nu mai întrebam pe 
nimeni, Cred că atunci am greșit, 
Ne-am multumit cu repertorii con- 
cepute din birou si apreciate pentru 
caracterul lor mai ales rentabil. 


Indecizia repertoriului 


Activitatea publică pe 
care o desfăşoară Ar- 


inema hiva Naţională de Fil- 
me, prin sala CINE- 

MATECII, a împlinit 

recent un deceniu. 

Despre conţinutul muncii, dar 
mai ales despre eficienţa acestui 
act de cultură, revista „Cinema“ 
publicat o serie de articole 
care au menirea să tragă un 
semnal de alarmă si, printr-un 


efort al tuturor celor care iubesc 
a 7-a artă, să revitalizeze această 
activitate care pare că a îmbătrinit 
înainte de vreme. 

După opiniile publicate, cauzele 
îmbătrînirii precoce a tinerei noas- 
tre Cinemateci sînt multiple. Unele 
sînt provocate de colaborarea defec- 
tuoasá cu Casa Filmului, administra- 
torul cinematografului, altele de 
apariția televiziunii si a lipsei tim- 
pului liber etc. etc. 

S-a vorbit despre rolul de „avan- 
gardă“ al Cinematecii, despre ro- 
lu! cultural al acestei „academii“ ci- 
nematografice și despre experienţa 
pozitivă a bátrinei, dar mereu tine- 
rei Cinemateci franceze. 

Färä a nega succesele Cinematecii 
bucureştene — si ele au existat! 


RES 
NS etre 
VAR 


Ă ip 
SW 


Ne-a preocupat din ce în ce mai 
putin punerea ccestcra în practică 
si eficiența lcr la public. Pe mă- 
sură ce încasările se obțineau, be- 
neficiul spiritual al: muncii era 
din ce în ce trecut pe planul doi, 
Cu vechii colaboratori ne întîlneam 
doar la conferinţe de presă. Unele 
succese ne dădeau „aripi“ şi „focul 
sacru“ începea să se stingă. O au- 
tomultumire punea stápinire pe multi 
dintre noi si, in loc de activisti-ani- 
matori, ne transformam în functio- 
nari încasatori. 

2. Cind am renuntat la abonati, am 
greşit a doua oară; Acum nu mai 
avem alături de noi decît un specta- 
tor neavizat, care frecventează Cine- 
mateca mai mult întîmplător. 

Dacă adăugăm la toate acestea 
cantitatea din ce în ce mai mică de 
informaţie pe care spectatorul de 
cinematecă a avut-o în ultimii ani, 
putem să descoperim destul de uşor 
cauzele nereuşitei unor acţiuni. 

Criza prin care trece Cinemateca 
bucureşteană nu este o criză care 
să nu poată fi depăşită. Sint sigur că 
prin efortul activiştilor din cadrul 
Arhivei Naţionale de Filme — unii 
cu o bogată experienţă în acest do- 
meniu — prin atragerea unui larg 


Nu prin entuziasm facil ... ci numai prin dezabateri ... vom 


fără a micşora meritele unor anima- 
tori din cadrul Arhivei, nu pot sä nu 
consemnez şi eu că în ultima pe- 
ricadă au existat si mari insuccese 
la care a contribuit și semnatarul 
acestor . rînduri. 

Am pornit la drum si am cucerit 
publicul printr-o muncă colectivă, 
la care au participat cei mai impor- 


colectiv de critici si oameni de cultu- 
ră, putem reintineri activitatea Cine- 
matecii noastre. Trebuie să reevalu- 
ăm repertoriul, să ţinem în mai 
mare măsură seama de fondul de 
filme existent în Arhiva Naţională de 
Filme și de posibilităţile de schimb 
de programe cu celelalte arhive, 
de dorinţele spectatorilor si de sar- 
cinile educative puse în fata acestui 
act de cultură. 

Din punct de vedere organizatoric 
este necesar să se stabilească sta- 
tutul acestui cinematograf — de cine 
aparține, cine răspunde de calitatea 
spectacolului, care va fi planul finan- 
ciar etc. Trebuie să organizăm pros 


Etectele sînt contradictorii 


grame într-o paletă cît mai diver- 
să, astfel încît să atragem un nu- 
măr constant de spectatori-abonati. 
Tineretului-scolar si studențesc tre- 
buiesäise asigure un repertoriu spe- 
cial, menit sä stea [a baza unui pro- 
gram de cultură cinematografică, 
Nu trebuie să excludem nici o formă 
de prezentare, de la cea actuală la 
cea evoluată sub formă de lectorat, 
în care filmele urmează să fie co- 
mentate de specialişti. Toate catego- 
riile de spectatori trebuie să aibă po- 
sibilitatea să găsească filmele pe ca- 
re le doresc. Din programe nu tre- 
buie să lipsească nici scurt-metrajul. 

Este necesar ca informarea abona- 
tilor să se facă operativ, un rolimpor- 
tant revenind în egală măsură Arhi- 
vei cit si criticii de specialitate, Edi- 
tarea unor caiete-program ar asi- 
gura materialele necesare specta- 
torului pentru a putea cunoaște con- 
ținutul filmelor, importanța lor pen- 
tru istoria cinematografului, 

Toate acestea pot fi realizate cu 
-un oarecare efort, menit să spargă 
bariera inertiei, pentru a avea cin 
nou acel cinematograf care să ofere 
satisfacţii şi celor mai exigenti iubi- 
tori ai filmului. 


Dumitru FERNOAGÀ 


ridica nivelul Cinematecii 


x 


Scrisoarea lunii 


„Ceea ce vreau să scriu mi-a 
fost sugerat - de articolul lui 
Ov. S. Crohmălniceanu: „A munci 
ca-n- filme?“. Filmul — sustine 
autorul — a aureolat, toate 
profesiunile... Eu aș afirma că 
filmul e culpabil (mi-e dragă 
această culpabilitate!) şi pentru 
imixtiunea domniei-sale în viaţa 
mea. Filmul m-a construit, m-a 
înălţat, m-a deformat. Dar nu 
numai atit, el m-a învăţat că eu 
. nu pot muri de o moarte banală, 
„neeroică, fără să fiu văzut. Aşa a 

urmat marea autosugestie. Foarte 

mare, deoarece după cîţiva ani, 
aproape credeam în ceea ce 
inventasem. Eu nu eram ci 
un actor care juca un rol într-o 
ecranizare a unei vieţi (viața 
mea!). Am devenit optimist, Cînd 

mi se întîmpla ceva trist, deve- 

neam „lucid“ şi-mi şopteam: 

„Ce-mi pasă, nu mie mi se 

întîmplă, eu interpretez doar 
rolul lui Alexandru“. Zile întregi 

nu uitam cä eu sînt filmat. Am 
devenit atent cu spectatorii mei 

Imaginari. Nu voiam să-i plicti- 
sesc,, aşa că încercam să fiu 
interesant. Uneori le ofeream 


Cronica 


spectatorului 


Să începem prin a stabili 
topul cititorilor noştri pe ulti- 
mele două luni — bazat pe numă- 
rul scrisorilor primite în legătură 
cu filmele respective; precum şi 
pe aprecierile (de bine sau de 
rău) cuprinse în corespondența 
primită: 

1) „Cu mfinile curate“; 2) „Ex- 
plozia"; 3) „Bariera“; 4) „Deco- 
larea", Ne permitem ca în acest 
număr în care dezbatem proble- 
mele personajului, să interpre- 
tám acest top extrăgînd din 
scrisorile. primite cîteva figuri 
marcante de eroi din ultimele 
filme româneşti, aga cum s-au 

/ intipirit ele pe retina şi în stilul 
netrucat al cititorilor nostri: 


„Cu mîinile curate" 
LES SEE, e ua mix) 


Miclovan 


Entuziasm puternic pentru 
eroul lui Nicolaescu si Titus 
Popovici: 

@ „Nu trageţi în Miclovan! 
Spectatori, dati totul, dati apă 
vie, puteri miraculoase lui Ilarion 
Ciobanu pentru a-și reinvia per- 


sonajul. Sergiu Nicolaescu, apă- 


ră-l pe Miclovan! Răspunzi de 
viața lui Miclovan!“ : 


Ing. Popica RADIAN 


str, Paris, 71: — Cluj 


M 


Înaintea trecerii in revistă a celor mai îndrăgite personaje de 
film de către publicul nostru, în ultima vreme — iată un perso- 
naj ceva mai ciudat, nu lipsit de interes, spectatorul-personaj: 


Personajul Alexandru J. 


muzică — începeam să-inventez 
muzică, murmurînd. 

Azi — sînt silit să renunţ cu 
tandrete la autosugestie. Si totuşi 
filmul m-a învăţat că pot fi 
privit. Trebuie să fiu privit! 
Nu e posibil să traversezi zilele 


“vieţii tale fără să fii observat. 


Trec pe stradă, e dimineaţă, nu 
sînt zăpezi, decorurile nu sînt 
din carton, bintuie gripa, dar 
mie nici nu-mi pasă, nici nu 
observ nimic, fiindcá aud vocea 
regizorului in difuzor: ,Fii mai 
sfidátor!" În imensa sală unde e 
proiectat filmul, nimeni nu vor- 
beste, nu desface bomboane, nu 
miriie. Şi spectatorii stau nemis- 
cati... tot timpul vieții mele. Ca 
să vadă creaţia unui mare actor—- 
dar ce, nici în propriul meu rol 
nu-s demn de Oscar?" 
Alexandru JURCAN 
Ciucea — Jud. Cluj 


N.R.: Din aceostă foarte lirică 
pledoarie în favoarea personajului 
care se trezește în fiecare spectator 
de cinema — noi reținem Cu lucidi- 
tate fraza-cheie: „Am  renuhţat 
la autosugestie“. -E foarte bine, 
Sînteţi pe drumul cel bun. 


@ „Sergiu Nicolaescu mi s-a 
părut dacă nu foarte bun, atunci 
cel puţin fenomenal, L-am îndră- 
git enorm de mult, va rămîne 
actorul meu preferat pa veci, 
Personajul întruchipat de Sergiu 
Nicolaescu mi se pare aşa de 
fără cusur, încît îl divinizez, 
Nici chiar cînd era pe moarte 
nu voia să lase un bandit nefmpus- 
Gt. 


Nicolae CURELIUC 
Máriteia Mică — jud, Suceava 


"Un personaj livresc 


Q „Cu mîinile curate" e primul 
thriller veritabil românesc, ca- 
re depăşeşte conventionalismul. 
Cînd lumea filmului e bîntuită 
de argomani mai mult sau mai 
putin diabolici, de comisari Y, 
X, Z, de sfinţi de toate felurile, 
cînd acţiunea trece în domeniul 
neverosimilului şi al imposibilu- 
lui, cînd personajele se banali- 
zează și sînt întinse la ultima 


limită a grotescului, Seggiu Nico- 

láesQy nea realizat film poli- 

tist echilibrat, inscffS in limitele 
r&ălului şi omenesédtui®, 

Prof. Nicolae ANDREI 

E Al Garajului 5 

ER Călărași 


Doar două scrisori „cu obiecţii“, 
dimicare nu ne putem permite — 
conform efortului nostru stator- 


nic de impartialitate — să nu: 


citám: j 
@ „Cu mîinile curate" mi s-a 
părut un pas înainte spre filmul 


„poliţist bun. Totuși filmul lui 


Nicolaescu nu părăsește un şablon 
pe care-l ştim cu toţii tare 
demult, păstrînd desigur o anu- 
mită culoare locală, ca să zic așa, 
Nu mai cred însă în detectivul 
abil şi bătăuș, nici în gangsteri 
proşti! Nu mai cred nici în vampe 
platinate, nici în localuri de lux, 
nici în Mercedes-uri sau Ford-uri 
luxuoase“, 
Mona MANU 
Bd. Gh. Gheorghiu-Dej nr 64 
Bucureşti 


@.Miciovan, care prin evoluţia 
sa de la comisar-gide la om al 
legii, trebuia să fie întruparea 
concretă a unei idei de mare 
generozitate, sfírseste -doar ca 
un performer al tirului la tinte 
vii..." 

G. BRUCMAIER 


Suceava 


„Explozia“ 
Ec i 


Personajul 


Gică Salamandră : 


Mare succes pentru Gheorghe 
Dinică și pentru acel Gică Sala- 
mandrá al sáu din „Explozia“. 
Fără exagerare, unul din eroii 
cei mai elogiati decititorii noştri: 


Un prieten al vinătorilor? 


@ „M-am gîndit să vă scriu, 
nu pentru a face cronica unui 
film, ci pentru a aduce mulţumiri 
unui actor care a creat un minunat 
rol, rolul unui om adevărat, al 
unui comunist. li mulţumesc 
pentru “gesturile simple, pentru 
privirea limpede şi zimbetul mu- 
calit, li mulţumesc pentru scenele 
sale de candoare şi farmec, care 
m-au cucerit. Îi mulțumesc lui 
Gheorghe Dinică pentru rolul 
acestui minunat Gică Salamandrä, 
Mulţumesc realizatorilor filmului 
„Explozia” pentru frumuseţea. a- 
cestui film, pentru tot ce au arătat 
despre eroismul oamenilor nostri". 


Mariana BAN 
Cămin  8/C, Timişoara 


9 Nu voi înşira toate calită- 
tile acestui film. Vreau să seriu 
doar despre personajul. Gică, 
magistral. interpretat de Dinică. 
Cinematografia românească a cîș- 
tigat CEA apariția acestui 
personaj. El, omul simplu, în- 
truchipează o trăsătură de bază 
a neamului nostru, Mă refer la 
acea bună dispoziție cu care știe 
să traverseze o primejdie, Actio- 
nează fără să-și piardă umorul, 


Ne face plăcere că nu ne lip- 
seste deloc „materia“ pentru 
asemenea rubrică. Cititorii ne 
scriu cu o sinceritate şi o exi- 
gentä care ne flatează, despre 
tot ce le place şi nu le place 
în revista noastră. Sperăm să 
ni se înțeleagă pornirea noas- 
tră foarte orgolioasă de a da 
prioritate nu laudelor ci obiec- 
tiilor si criticilor. 


“… Tinuta grafică r intă 
unui din atu-uri vistelor cu 
specificul dv. Cu atît mai mult ne 
nemultumeste calitatea inferioará 


a hirti cotipia multor 
fotografii, departe de a fi artis- 
tice. În ceea ce privește continu- 
tul - revistei, tin să subliniez că 
rubricile cele mai interesante ni 
se par a fi „Actorii noștri“, „Co- 
respondentele" de la diverse fes- 
tivaluri, , Cinerama", „Curierul“. 
Regret nes e mult că scinte- 
ietorul serial cinematografic „Cro- 
nica, unui posibil cineast“ al lui 
Marin Sorescu“ a luat sfîrșit, 
(N.R. Şi noi o regretăm!) Ru- 
brica „Actorii noştri“ ar putea 
fi mult îmbunătăţită. Discuţiile 
relatate sînt adeseori foarte ba- 


| 


Cititorii si 


nale (exceptii: lon Besoiu, Mar- 


gareta Pogonat). Reporterul ar. 


putea conduce discuția — fără a-i 
sărăci firescul — către probleme 
cu adevărat importante referi- 


toare la arta filmului şi la cariera 


actorului intervievat, Sper că 
printre viitorii „eroi“ ai acestei 
rubrici îi veți avea în vedere pe 
Dan Nuţu, Victor Rebengiuc, lon 


Caramitru, Ana Szeles, Gheorghe. 


Dinică. În „Curier“ prea multe 
răspunsuri sînt telegrafice și prea 
puţine scrisori de substanţă. Far- 
mecul ,Curier"-ului, cred eu, 
nu stă în greutatea opiniilor for- 
mulate (de cele mai multe ori 
naive și lipsite-de argumente) cit 
în=splritul de emulatie pe care-l 
trezește în rîndul spectatorilor, 
în ineditul exprimării unor autori 
cu totul străini de arta scrisului 
și (uneori) de arta filmului. Re- 
gret cá singurul (deocamdată) 
condei mínuit de un actor — 
lrina Petrescu — își pierde stră- 
lucirea . datorită pretiozitätii si 
tendinței spre celebritate. Din- 
tre cronicarii revistei, cel mai 
mult fi iubesc. pe E. Oproiu, 
D.I. Suchianu, R. Cosasu, A. Mă- 
noiu. Anchetele organizate în 
trecut, referitoare la probleme 
de creație si organizatorice, con- 
stituiau un material deosebit de 
interesant. V-aș ruga să conti- 


š r i "4 


TON mn AE RICE = 7: x SN EE ONES 


El, Gică, e în stare — după un 


E de curaj în mijlocul 
ELM — să mánince ca la 
nuntă, acola pe vasul incendiat. 
i stim precis că nu acolă se 
ey Ma actul sáu de eroism. 
Gică-Dinică e formidabil!" 

Alexandru JURCAN 
Ciucea — Jud. Cluj 


Păreri divergente tocmai des- 
pre ateste scene ale „Exploziei”, 
în care umorul încearcă a se alia 


cu situația tragică: 


e „Cum este posi 
înt?-un film debra 
un ridicoi ne ? 
la scena cu mîncarea ca | 
verde pe vasul ce ardea... Sint 
scene cînd vezi si crezi ce se 
infimplá, gar altele strică totul. 
Ridicolul nu are ce căuta în filme! 
de mare curaj, eroice“. 

Petre MATEESCU 

Cal. Dorobanţi 36 — Bucureşti 


e „Nu ar trebui criticat faptul 
căprea se face abuz de poante 
în FExplozia’, Pentru că aşa e 
firea omului român, să fie cu 
zimbetul pe buze în orice împreju- 
rare, mai ales că poantele erau 
cu adresă, făceau parte din actiu- 
nea filmului și nu erau deloc 
umplutură, Dar ce să-i faci, 
fiecare cu judecata lui, cu firea 
lui“. 

V. SANDU 
str, -Serei 65 — Galaţi 


O opinie separată despre un 
personaj dramatic al „Exploziei“ 
— secretarul de partid; Corbea: 


æ „Filmul are două furi me- 
morabile de comunişti, personaje 
de mare frumusețe morală, Gică 
Salamandră și secretarul Corbea, 
Totuşi, mă întreb: este oare 
atitudinea lui Corbea cea mai 
justă în împrejurările date, asa 
cum regizorul! si critica (în chip 
facit) au lăsat să se înțeleagă? 
Este oare asta adevărata respon- 


sabilitate? Să îți asumi răspun- 
derea primejduirii a cîtorva sute 
de mii de oameni — locuitorii 
oraşului pe care-l conduci — 
fără să aio cît de mică certitudine 
că vor fi salvaţi? Căci eu cred că 
dacă -ar fi existat numai 1% 
posibilitatea unei asemenea ca- 
tastrofe şi tot trebuia să se 
ordone evacuarea imediată, căci 
ce este mai important decît viaţa 
oamenilor? Cu atît mai mult cu 
cît în momentul la care mă refer, 
secretarul nu ştia că explozia 
ată sau 
. Deci, 
y cred 


r ı cazul în care exploz 
s-ar fi produs, Consider că nedis- 
cutînd această problemă, critica 
a omis o temă generoasă a fil- 
mului: acea a responsabilitätii, 
As tine mult să cunosc şi părerea 
altor cititori în această privință“, 


DADIANA 
str, Av, Hiescu 67 — București 


„Bariera“ 
E] 


Personajul 


Mihaelei Mihai 


19 „Dacă dorim să facem o 
remarcă specială în aprecierile 
noastre despre „Bariera“, ac 
se referă la personajul Mihaelei 


: Mihai, Putem declara sus si tare 


că, după părerea noastră, aceâstă 
artistă este de cel puţin cinci ori 
mai bună actriţă de cinema, decît 
cîntăreață de muzică uşoafă, 
Am urmărit-o de cînd s-a fansat 
în muzica ușoară, Plăcea stilul 
domniei-sale, Putin melancolic, 
duios, cu mai multä înclinație 
spre lirism decît spre ritm, În 
rolul din film este de nerécunos- 


nuati publicarea unor astfel de 
anchete, mai ales în .rîndul 
regizorilor şi scenaristilor „noş- 
tri. 

Yoko ONO 


Bucuresti, 


NR.: Cu oceeași since 
vă întrebăm. şi moi — poate, pr 
telegrafic?-— cum "v-a venit 
minte să semnaţi aceste bune si 
pătrunzătoare observaţii cu ace 
straniu pseudonim? Ele 
a fi semnate de-adevărate 
româneşte. 


Evitaţi monotonia! 


ms. Nu và voi scrie despre filme; 
anul acesta am dat examen de 
admitere și am reușit, deci n-am 
avut timp să văd prea multe, 
Ci din dragoste și admiraţie pen- 
tru revista mea preferată, mi-aș 
lua îndrăzneala de a vă da cîteva 
sugestii. Poate fiindcă o cunosc 
de mult, am impresia că s-a schim- 
bat prea putin, că riscă, cu alte 
cuvinte, să devină monotonă. Eu 
persona! nu știu ce ar trebui pri- 
menit — poate- mereu aceleași 
tipuri de fotografii pk copertă, 
poate altceva... Observ cá ati 
reluat fotografiile-gigant de la 
mijlocul revistei. Nu cred. că 


este rău, deși preferam articolele 
alb pe negru. Dar vedetele pre- 
zentate prea sînt mereu aceleaşi, 
prea le vedem în fiecare zi. 
Chiar-acei cinefili care își împodo- 
besc pereții cu aceste chipuri ar 
utea fi nemulţumiţi. Pe urmă, 
a reduc ărul foi- 


,Cenzürdm"..,) Apreciez ca deose- 
bit de reușit numărul închinat 


„condiției femeii în lumea filmu- 


lui. Cred că ati putea inaugura o 
rubrică „Filmul preferat“, pe 
baza scrisorilor cititorilor. Vă 
rog să mă  iertati- dacă v-am 

jignit, dar...“ 
Laura—Adelaide PETREANU 
lasi 


N.R.: Nu numai că nu ne con- 
siderăm jigniti, dar dacă vă veţi 
uita cu atenție la ultimele numere 
s-ar. putea să constatati că am în- 
cercat să răspundem obiectiilor 
dvs. 


cut, Cîtă naturalete în interpre- 
tarea unei fete dintr-o mahala! 
Bravo, Mihaela Mihai! Ţi-ai dez- 
minţit melancolia din muzica 


ușoară...“ 
loan ISTRATE 
str, Alexandru Vlahuţă nr., 51 
Mediaș 


Pentru adevărul istoric să con- 
semnăm o singură opinie dură la 
adresa actriţei, semnată L. TE- 
REZA, str Kosuth nr. 19 Tg, Mu- 
re$; şi o opinie separată despre 
personajul lui Octavian Cotescu ; 


Q Deși am apreciat interpre- 
tarea lui Octavian Cotescu, Mi 
e că partitura putea fi 
mult mai densă în argu- 


i 


făcut o şcoală sportivă de aviaţie. 
La fel ca si Bentu, am fost repar- 
tizată la o stație AVIASAN, 
aproape de Cluj, La fel ca si 
Bentu, aspir spre înălțimi. La 
fel. ca şi Bentu, nu am fost și nu 
sînt înţeleasă de unii. tovarăşi, 
căci vreau să zbor și pe alte 
aparate, nu numai pe táráboante, 
Acesta-i adevărul, Tineretul 
aspiră întotdeauia către ceva 
măreț, dar entuziasmul lui 
este de multe ori înăbuşit de alții, 
care au vederi scurte, mărginite, 
văzîndu-se numai pe ei. Bentu 
este un personaj grăitor pentru 
sute si sute de tineri aflați în 
situația lui, La replica sanitarului : 
„Te înțeleg“, Bentu îi răspunde: 
„Mă înţelegi, pe dracu.“ Asta-i 
adevărul, cel putin în aviaţie, 
asa e, E drept cá la lucrurile 
acestea, nu se pot gîndi decît 
piloţii." 
Elena TUDORACHE 
AVIAS AN-—Tăuţii-Magherauși 
Baia Mare 


i 
N.R.: De ce credeți asta? No 
sintem cineasti şi vă înțelegem, 


Am zimbit 


la... 


OMEN PARENT EAN ER NSQNE GOLA 
Microbul filmului in  Oltenia 
| 


„Mai întîi pot spune că fiind 
un microb al filmului, cum se 
spune pe la noi prin Oltenia, 
m-am gîndit să, scriu si eu la 
redacţia cinematografului ,Bucu- 
reşti“ pentru a cere și eu păre- 
rea dacă aș putea să devin si eu 
un artist de film, așa cum au 


Un dușman al vorbăriei 


ea neevidentiind 
lui Nea 


St. DONATH 


Braşov 


.Decolarea" 
RTE 2 


Personajul 


Bentu 


Q „Nu vas fi scris aceste 
rinduri, căci drept să vă spun, 
nu prea am timp de scris, dar 
revăzînd filmul „Decolarea“ de 
cîteva ori şi din nou azi la televi- 
zor, m-am hotărît să vă scriu. 
Poate Dv. nu mă veți înţelege, 
asa cum și unii tovarăşi, colegi 
de-ai mei de profesie, nu mă 
înțeleg, si nu pretind nici altora, 
aflați prea departe de această 
profesie, Dar eroul filmului — 
Paul Bentu — are aceeași profesie 
ca a mea. Profesia de pilot, Da. 
Sînt pilot, La: fel ca și Bentu,-am 


ajuns si alţii ca Ilarion Ciobanu, 
Florin_ Piersic, Amza Pellea și 
alții. Gindindu-má la Amza Pellea, 
cum a ajuns el artist. de film 
m-am gîndit cá poate ajung si eu 
ca el, pentru că are doar 16 km. 
depărtare de satul meu și am 
zis că poate reușesc să ajung 
alături de el în vreun film. 
As vrea si eu un răspuns de la 
Amza, dacă mă primeşte alături 
de el în filmele pe care le va 
mai realiza pe’ curînd. Eu má 
aflu la Oţelul Roșu, dar locuiesc 
în Ghidici, alături ce Băilești...“ 


Sf. ION 
e Oţelul Roșu 


N.R.: Să vorbim deci mai întîi cu 
Amza Pellea să vă caute în Ghidici? 
Nu sfñtem dispuși să trecem peste 
autoritatea lui, Cum o spune el, 
așa să fie. Dar dacă i-aţi scrie 
personal, n-ar fi.mai bine? 


„CURIERUL“ 
este selectat și redactat 
de Radu Cosasu 


ES .momente* ale 


| din 


| E OSCAR-uni 7 


Festivitatea decernării celebrelor Oscaruri — ajunsă în | grafie a trimis preşedintelui Statelor Unite o cerere prin care solicita 


1973 la a 45-a editie—s-a desfăşurat în seara de 27 martie | ca Hollywood-ul să fie declarat „Zonă de dezastru national", din 


NEMA (cu o lună mai devreme ca de obicei). In ciuda faptălui că ` 
uy à P ies ish 4; s | cauza cumplitului şomaj de care e bintuit. Cei din „zonă“ solicitau 
cerul.californian era neobişnuit de înnorat, o multim& P somaj n c no j 4 


deasă s-a adunat, totuşi, în fata Music Center-ului. Cerül “așădar — asemenea populaţiei din regiunile grav lovite de diferite 
Los Angeles-ului era însă înnorat si la propriu si la figurat. Cu două | Calamitäfi — ajutoare financiare și înlesniri. La 27 martie, Casa Albă 
săptămîni înainte de festivitate, Uniunea lucrătorilor din cinemato- | nu dăduse încă nici un răspuns. 


PD 


Momentul de „senzaţie“ 


„Spectacolul spectacolelor“ avea 
să se desfășoare totuși sub semnul 
fastului obișnuit, deși un alt mare 
semn de întrebare domina asistenţa 
din sala „Dorothy Chandler“: .sosi- 
rea lui Marlon: Brando, cîștigătorul 
masculin necontestat al competiţiei. 
Șeful protocolului anunţase cá zvo- 
nul lansat de presă despre intenţia 
lui Brando de a boicota Oscarul este 
neintémeiat, deoarece actorul—spre 
deosebire de George C. Scott în 
1971 — primise inivitatia. Dar în 
momentul în care actorul RogerMoore 
a desfăcut plicul și a citit că Osca- 
rul îi revine lui Brando pentru inter- 
pretarea sa din „Nașul“, pe scenă s-a 
prezentat o tînără indiană; ea a 
refuzat politicos statueta oferită de 
Liv Ullman şi s-a apropiat de micro- 
fon: $ 
— Mă cheamă Sacheen Littlefea- 
ther si sint apasä. Am misiunea să 
anunț că Marlon Brando regretă cá 
hu poate accepta premiul, El con- 
sideră că lumea filmului si a televi- 
ziunii poartă o vină majoră pentru 
situația actuală a indienilor din Ame- 
rica, fiindcă a oferit o imagine falsă 
a istoriei acestui popor, zugrăvin- 
du-i pe indieni sălbatici, ostili, răi, 
mistificindu-le deliberat şi consec- 
vent trăsăturile de caracter. Brando 
ar fi preferat să participe la acest 
eveniment plăcut, dar consideră că 
prezența sa la Wounded Knee (o 
rezervație indiană în care au avut 
loc recente confruntări între indieni 
Și autoritățile federale-n.r.) este mai 
utilă în momentul de față. 

Reprezentanta „Comitetului na- 
tional de afirmare a băștinașilor“, 
aleasă ca mesagerä de Brando, a 
părăsit scena în aplauzele asistenței, 


Mesagera lui Brando, Sacheen Littlefeather (între Liv Ullman si Roger Moore) 


după ce a anunțat că tine la dispozi- RELATED ST SE 
ţia presei o amplă declaraţie şi luare „Pentru atitudinea ei umanitară“ Omagiu postum lui Edward G. Robinson 
à E pos our de actorul Mar- (Premiul Rosalindei Russell, asistată aici de Sinatra) (Jane Robinson, soţia) 
n Brando. we rare - — = 


R 


Momentele de „monotonie festivă“ 
NERO EE 
Dupä acest moment senzational, 
restul festivitäfii de premiere a 
decurs într-o atmosferă de monoto- 
nie festivă. De altfel, după preselec- 
ţie, premierea celui mai bun film — 
„Naşul“ lui- Francis Ford Coppola 
şi Mario Puzo — n-a constituit o 
surpriză. După cum, oarecum neob- 
servată a trecut si acordarea premiu- 
lui pentru cea mai bună muzică de 
film lui Charlie Chaplin. E vorba de 
un Oscar pentru muzica scrisă spe- 
cial la filmul „Luminile rampei“ (pre- 
zentat pentru prima oară în Statele 
Unite la 20 de ani după premieră). 
Muzica a fost compusă de Chaplin, 
Raymond Rasch și Larry Russell.(Deci 
nu filmul lui Chaplin a fost premiat, 
aga cum s-a anunţat în unele publi- 


: 56 ; 


Dupä socul-Brando, 
ceremonia s-a desfäsurat 


într-o atmosferă 
de monotonie festivă 


catii imediat după decernarea pre- 
miilor, ci doar muzica lui — n.r.) 

Desigur, Oscarurile acordate rea- 
lizatorului filmului  „Cabaret” — 
Bob Fosse — si interpretei sale — 
Liza Minnelli — au fost considerate 
recompense binemeritate si aplau- 
date ca atare. Ca si restul premiilor 
care s-au succedat, conform tradi- 
tiei. 


decedat acum două luni. După ce a 
primit statueta înmînată de Charl- 
ton Heston, Jane Robinson a de- 
clarat cà va citi textul pe care sotul- 
nei Puternice emo- 

> t din ianuarie, in 
seara cînd a aflat că va -fi propus la 
Oscar pentru Întreaga sa activitate 
artistică 


O recompensă binemeritată pentru o fiică celebră: 
Liza Minnelli 
TARRE SEP ATERA 


Momentele „de relief” 


Trei momente de relief au mai 
punctat totuși această seară festi- 
vă: E, 

@ Absența regizorului Buñuel, ca- 
re nu s-a obosit să participe la fes- 
tivitate, deși i-a fost acordată su- 
prema distincție la capitolul film 
străin. 

@ Discursul de mulțumire citit de 
lane Robinson, văduva actorului de 
>rigine română, Edward G. Robinson, 


@ Distincția acordată actriței ve- 
terane Rosalind Russell, „care, prin 
atitudinea ei umanitară, a făcut să 
sporească prestigiul cinematografiei“. 
Premiul Jean Hersholt pentru acti- 
vitate umanitară a fost introdus 
Pentru prima oară în anul 1956 si se 
conferă doar atunci cînd Academia 
are motive speciale să-l acorde. 
Frank Sinatra i l-a înmînat anul aces- 
ta Rosalindei Russell, laureată pînă 
acum cu două Oscaruri (pentru crea- 
tia ei artistică), 

Mike KESS 


spectator temperat 


ochii lui 


Cinematograful, pe care 
il tot birfesc, si pe care, 
de fapt, il ador, ráspunde 
unei adinci nevoi a omu- 
lui, a mea, a tuturora, 

nevoia de a capta o imagine palpabilä 
in carne si oase, a unor personaje 
memorabile care ne-au tulburat prin 
intensitatea si frumusetea lor. Prin 
cea de-a șaptea artă, omul modern 
are şansa de invidiat de a vedea nu 
numai sufletul lui Hamlet, ci și ochii 
lui, statura, mersul, de a-l simți aproa- 
pe prin toată fiinţa... Dacă n-ar fi făcut 
decit acest lucru și încă cinematografia 
ar fi meritat toată recunoştinţa noas- 
trá... 

Mărturisesc că de cîte ori citeam o 
carte fundamentală, mă interesa în 
cel mai înalt grad și expresia fizică, 
concretă a unui personaj sau altul. 
Cred că fiecare cititor atent a trecut 
prin această firească dilemă. Ce ochi 
avea Hamlet? Cum era de fapt Anna 
Karenina? Sau Nataşa? Cum împăca 
Napoleon grandoarea imperială cu în- 
ceputul de burtă? Richard al Ill-lea, 
nebunul şi inteligentul, era chiar așa 
diformat de cocoasa lui? Chelia pe 
care o avea Cezar îi tăia, sau îi adăuga 
ceva grandorii si farmecului său? Be- 
ethoven era chiar atît de urît cum 
susțin istoricii? Dar uritenia lui nu 
era magnifică, nu făcea să pălească 
toate frumusețile posibile? Sau madame 
Bovary? Aráta asa cum credem noi 
că arată o femeie frumusicä, dezabu- 
zată si coaptă, trecută ceremonios 
de 30 de.ani?.. Cum arăta Othello? 
Romeo era putin grásut, cum sustinea 
Shakespeare? 

Literatura it! pune asemenea între- 
bäri, infantile dacä vreti, stupide dacä 
vreti — nu má supár — firesti oricum, 
si cinematograful isi ia sarcina de a 
ráspunde la ele. N-are importantá dacá 
răspunsurile sint exacte sau nu, cum 
se sustine dupá o expresie comuni, 
gestul contează... 

Cind am văzut Hamlet-ul lui Lau- 
rence Olivier, am avut senzația că 
așa trebuia să fi arătat în realitate 
Hamlet. Aşa mi-l închipuisem eu, înalt 
şi grav, suplu și inteligent. Prietenul 
meu Liviu Ciulei, care l-a cunoscut 
personal, îmi spunea că Laurence O- 
livier e foarte scund si putin gräsut. 
Se poate... Cu atit mai mare meritul 
actorului. Dacă un actor reușește să 
ne sugereze și o statură impozantă 
cînd nu o are de la natură, înseamnă că 
spiritul său e atît de adînc, încît poate 
compensa orice șovăire a naturii. Alt 
Hamlet decit cel al lui Laurence O- 
livier mi-e imposibil să-mi închipui... 
Cinematograful a răspuns dorinţei me- 
le adinci și dramatice, de a vedea în 
carne şi oase cel mai adînc personaj 
din istoria tuturor literaturilor, din 
toate timpurile... Sau poate exista un 


Cum arătau 


Cînd o artă 
ţi-l face apropiat pe Hamlet, 
ești gata să-i ierti 
orice 


Hamlet? 


Julien Sorel mai adevărat decit cel 
redat de Gerard Philipe? Nu cred... 
Gerard Philipe era actorul ideal pen- 
tru eroii lui Stendhal. Așa își închipuia 
Stendhal bărbatul ideal: un amestec 
de adolescență si de bärbätie încrînce- 
nată, de delicateţe feminină si o lo- 
ială necrutare... Dar, deși cititor fidel 
al lui Stendhal, mi-am dat seama de 
visul romancierului abia după ce am 
văzut filmele în care juca Gérard Phi- 
lipe. As putea să spun cá Gérard Phi- 
lipe m-a ajutat să înțeleg mai exact 
lumea complicată a lui Stendhal. Nu 


El m-a ajutat să înțeleg 
lumea lui Stendhal 


vă amintiţi ce fermecător, cu adevărat 
fermecător, nu filmic fermecător, era 
Gérard Philipe în «Minástirea din Par- 
ma»? Nimeni, pînă la strălucitul actor 
francez, n-a redat cu atîta grație și 
inteligență bărbatul necruţător care 
se naște în adolescentul încă fragil 
şi timid... Şi Gerard Philipe aduce 
poate pentru prima oară pe ecran, 
prin intermediul literaturii lui Sten- 
dhal, tipul bărbatului intelectual, al 
omului care crede că gîndirea e su- 
prema expresie a virilitátii. După 
atitia bărbați párosi si inculti, după 
atitea mustäti autodidacte, Gérard Phi- 
lipe reabiliteazä notiunea de bärbat, 
așa cum la timpul ei Greta Garbo rea- 
bilitase femeia fără ajutorul capodo- 
perelor. Puterea lui Gerard Philipe 
nu sta nici în mustäti, nici în graba 
erotică, ci în gratie si inteligență. 
El şi-a găsit în Stendhal scenaristul 
ideal care i-a dat posibilitatea de a fi 
așa cum este... După moartea lui Gé- 
rard Philipe, ecranizarea unui roman 
de Stendhal mi se pare o operaţie 
foarte riscantă... 

Desigur că în încercarea filmului de 
a ne reda în carne și oase personaje 
memorabile, au fost si eșecuri. Ade- 
seori ni s-au propus Napoleoni insu- 
portabili şi Juliete cu prea multă ex- 
perientä. Dar cînd o artă ţi-l face 
apropiat pe Hamlet, eşti gata să-i ierti 
orice. 
Teodor MAZILU 


' panoramic românesc. 


Ce nu ştie 
spectatorul 


dinaintea celui de-al doilea microfon 
şi urmăresc neclintiti imaginea. 

— Rätusca mea, rätusca mea! — 
strigă cu toată disperarea care încape 
în ea, Luminiţa Mihăescu, alias Vero- 
nica. — 

— Incă «o rätuscä» şi cîteva suspine 
— cere Elisabeta Bostan. 

Mă uit la cele șapte capete bucălate 
care nu au la un loc'mai mult de 40 de 
ani si nu-mi vine sá-mi cred ochilor. 
L-am vázut, de exemplu, o datá, pe 
Mihai Mereutä, iesind dintr-un post- 
sincron de o noapte, ín care inregistrase 
52 de bucle. Am mai vázut si alti actori 
fácind performante de profesionalitate. 
Am văzut însă si actori la care o buclă 
dura 30 de minute si chiar si o oră. 
Dar copii sub 7 ani care sá inregistreze 
o buclă in 10—15 minute, mărturisesc 
că nu am mai întîlnit şi nici nu cred că 
voi mai intilni aga curînd. 

ntre timp, s-a schimbat din nou 
bucla si a inceput, ceea ce secundul de 
regie Edith Mandel numeste, «nebunia 
cu rata». Într-adevăr, curată nebunie: 
o rață aleargă printr-un dormitor, rás- 
turnînd tot ce-i iese în cale, cu 20 de 
copii după ea, răcnind fiecare ce-i trece 
prin cap. La un microfon copiii — care 
la semnul asistentilor de regie lorgu 
Ghinghidis şi Sofia Lupu, intră la mo- 
mentul potrivit cu hărmălaia potrivită. 
La celălalt — actrițele Paula Rădulescu 
si loana Matache, care susțin ritmul si 
colorează atmosfera cu exclamatii. Ne- 
bunie — nebunie, dar totul merge ca 
pe roate. Pînă la ora 15,30. De la ora 
10 dimineața. 

Vreau s-o întreb pe Elisabeta Bostan 


— Bucla numărul 13! 
— ..Máleu... of, of, of... 
nema — Bine, dar ceva mai sus 
«of, of, of-ul». Încă o dată. 
— Bucla numárul 13! 
Stau la usa dublä si capitonatá astep- 
tind un moment de pauzá ca sá pot sá 
intru în studioul de post-sincron, unde 
tocmai se înregistrează dialogurile la 
«Veronica se întoarce». Prin fereastră, 
zăresc pe ecran o femeie îmbrăcată în 
costum national care urcă vesel nişte 
scări, în timp ce o minge roşie cu buline 
albe coboară vesel aceleași scări, lovin- 
d-o drept în frunte. Vocile din beznă 
îmi parvin prin pupitrul de comandă. 
Femeia urcă, mingea coboară, o dată 
şi încă o dată. 
— Ascultăm, vă rog. 
— Văleu... of, of, of... 
— Bine, incárcati bucla numărul 14. 
Mă reped la ușă, pătrund în bezna din 
sală, nimeresc pe un scaun și nu mă 
clintesc: nu cumva să scîrțiie, cá se 
înregistrează. Deşi în studioul de sunet 
se aleg de obicei scaune care să nu 
scirtiie si podele care să nu trozneascä, 
totuşi, ce e sigur, nu-i degeaba. Intre 
timp, încep să identific vocile: comen- 
zile aparțin regizoarei Elisabeta Bostan, 
la pupitru inginerul de sunet Oscar 
Coman. Pe ecran — bucla numărul 14, 
în care aceeași femeie freacă podelele, 
fredonînd. La microfon, o siluetă nu 
prea înaltă, blondă, fredonează și ea, 
încercînd să-și potrivească sunetele cu 
mişcările persoanei de pe ecran. Cînd 
se aprinde lumina, constat cu surprin- 
dere că bruneta veselă din imagine si 
blonda micuță de la microfon, care 
inregistreazá cu o uimitoare sigurantá cum de a făcut posibilă o asemenea 
şi promptitudine buclă după buclă, à : performanță, cînd cineva mi-o ia Înain- 
sînt una şi aceeași persoană, și anume, j ' i | T Nuit d ies te: 
nu o actritá profesionistá, ci cintáreata 7 — M-am convins că hipnotizezi 
de muzică populară Angela Moldovan. copiii. Dar acum văd că hipnotizezi 
Între timp s-a terminat și frecatul şi rațele... 
podelelor. Bucla nr. 32 — Veronica Sînt de acord, doar că aș mai adăuga 
pluteşte pe un lac într-un nufăr uriaș şi mingile. Doar așa, pentru ca lista 
şi-şi plinge rátusca pierdută. performanţelor să fie completă. 


Nu știu de ce s-or fi numind aceste Eva HAVAȘ 


Regizoarea Elisabeta Bostan 
post-sincronizează 


«Veronica, seria a I-a — 


Un cumul de performante (Elisabeta Bostan) 


Liniste, vá rog! zice Luminiţa Mihăescu, adică Veronica 


grupări de cîteva cadre, împărțite in 
functie de unitatea de replicä si 
actiune, «bucle». Existá probabil, o 
ratiune tehnică bine întemeiată; 
probabil pentru că sînt așa făcute încît 


să meargă incontinuu, mereu de la 
început, pînă se termină (înregis- 
trarea). In orice caz, copiii s-au 
obișnuit și le place. Stau îngrămă- 
diti, 7 la număr, pe trei scaune, 


telex Sahia 
Îl 


Carte de vizită 


să inițieze un concurs de scenarii. e «Lu- 
mina unui asfinţit»... Enescu a cîntat la 
vioară la patul de suferință al lui Luchian... 
Claudiu Soltescu cîntă la aparatul de filmat 
la masa de suferință (de montaj) a lui Zoltan 
Terner... Muzica lui Enescu cîntă culorile 


e Acum, după ce «A trecut 
vara», a trecut iarna, şi unii 
tineri continuă, totuşi, să as- 
tepte să treacă încă o vară 
pentru a se apuca de ceva 
serios, Florica Holban a ho- 


—— — 


tárit ca ea să nu mai aștepte deloc si să în- 
ceapă viitorul ei film dedicat celor ce se 
apleacă cu consecvență si pasiune în deprin- 
derea meseriei pe care şi-au ales-o, pentru 
cei care doresc să se poată prezenta cu o 
«Carte de vizită» (titlul filmului) care să le 
facă cinste. e Ar merita de consemnat că 
spectacolul festiv închinat aniversării a 80 de 
ani de la crearea Partidului Muncitorilor 
din România a fost realizat ca un poem lite- 
rar muzical-cinematografic. Montajul cine- 
matografic a fost realizat şi de data aceasta 
de Lupu Mihăiţă. Din ce în ce mai mult 
(peste 30 de spectacole au folosit această 
modalitate), realizarea fundalului cinemato- 
grafic la spectacolele festive se impune ca 
un gen nou în activitatea studioului. 
e Poate că se va lua hotărîrea binevenită de 
a se organiza premiere de gală comune 


(«Noaptea bărbaţilor» de Al. Boiangiu) 
[aa azeri Ig 


ale filmelor de lung şi scurt metraj, Poate... 
e «Pietre din cer» sau... aceeaşi planetă alt- 
fel coafată. lon Bostan încearcă într-un film 
de știință popularizată să demonstreze prin- 
tr-un studiu comparativ că între meteoriți, 
pietrele de pe lună şi pietrele de pe scumpa 
noastră planetă nu există, de fapt, nici o 


deosebire esenţială... sau, cum s-ar spune 
într-un limbaj ştiinţific elevat: se demon- 
strează unitatea materială a lumii. , 
e Sînt în plin proces de realizare filmele «În 
fiecare Luni si Joi» (Doru Segal!) si «Vineri 
si Duminică» (Jean Petrovici). Pentru marti, 
miercuri si sîmbătă, Studioul intenționează 


lui Luchian... Subsemnatul cîntă viitoarea 
realizare cinematografică cu titlul de mai 
sus... şi aşa mai departe sau «fiecare pasăre 
pe cintul ei piere». e În timpul realizării fil- 
mului «indiferență», regizorul Nussbaum 
şi operatorii Vasile Niţu si Nicolae Mari- 
nescu au realizat următorul test cinemato- 


grafic: au simulat pe şosea (în două puncte . 


diferite) două pene de automobil. În primul 
caz era vorba de un şofer de camion în 
vîrstă, în al doilea de o tînără care lăsa să se 
întrevadă o splendidă pereche de picioare. 
Rezultatul? Toti automobilistii (fără excep- 
tie), minati numai de pasiunea pentru fru- 
mos, s-au oprit să compenseze lipsa de ex- 
perientä a tinereții. De unde se vede că fil- 
mul n-ar trebui să se numească «Indife- 
rentä», ci din contra... 

Mirel ILIESIU 


panoramic românesc 


Fişa 
filmului 


vorbește despre viaţa unui tînăr ingi- 
ner, despre un moment important din 
viața tuturor tinerilor de astăzi — 
momentul opțiunii, al alegerii drumului. 


— Regia: Mihai Constantinescu. 
După ce a lucrat 8 ani ca regizor secund, 
participînd, printre altele, la realizarea 
tuturor filmelor semnate în acest răs- 
timp de Andrei Blaier, debutează azi 
ca regizor principal. Înainte de a deveni 
regizor, el a lucrat ca muncitor într-o 
uzină, unde a trăit şi a cunoscut faptele 
şi oamenii despre care va vorbi în 
filmul sáu. Cum spune el însuși, ferici- 
rea pomenită în titlul filmului, «este 
fericirea de a-ţi face bine meseria pe 
care ţi-ai ales-o, acolo unde este nevoie 
de tine». 


— Imaginea: Grigore lonescu. Fost 
colaborator al lui Liviu Ciulei si al lui 
lon Popescu Gopo. După o perioadă 
în care a lucrat numai scurt-metraje, 
revine, cu acest film, la lung-metrajul 
artistic. 


— Scenografia: Vasile Rotaru. De 
16 ani scenograf de televiziune, semnatar 
printre altele al decorurilor la «Urmă- 
rirea», debutează acum în filmul pen- 
tru marile ecrane. 


— Costumele: Guţă Stirbu. A lu- 
crat indeosebi cu Elisabeta Bostan. A 
terminat de curînd «Zestrea», așa că 
nu se află la primul său film de actua- 
litate. 


— Interpretii_principali: Ovidiu 
luliu Moldovan — în rolul lui lon 
Muşat, un tînăr inginer care pleacă de 
bună voie în provincie, convins că 
acolo isi poate face cel mai bine mese- 
ria. Tamara Crețulescu — în rolul Lianei 
Popa, o tînără actriţă care renunță la 
succesul ei într-un teatru de provincie, 
pentru o carieră nesigură în Capitală. 
lon Caramitru — în rolul lui Liviu Fili- 
mon, bun prieten cu lon Mușat, inginer 
și el; din comoditate, rămine în Capi- 
tală; consecinţele acestei opțiuni se 
vor vedea pe peliculă. 


Foto Gheorghe Eugen 


«Un film despre fericirea de a-ți face meseria... 
(Tamara Crețulescu si Ion Caramitru) 


..acolo unde este nevoie de tine» 
(Tamara Crefulescu si Ovidiu Iuliu Moldovan) 


— Producátor: Casa de filme nr. 5. Producätor-dele- 
gat: Cornel Cristian. Administrator. producátor: Adrian 
Caracas. Metraj preconizat: 2700 m. Peliculă Kodak 
alb-negru. 


— Scenariul: A doua colaborare, după serialul de 
televiziune «Cireșarii», între scriitorul. Constantin Chi- 
ritá şi regizorul Andrei Blaier. Subiectul este preluat 
din romanul «Pasiuni» al aceluiași Constintin Chiriţă si 


telex Buftea 
RISE ZANE IEEE IE] 


Viorele si urzici 


e Miercuri, 14 martie 1973, 
zi de viscol puternic. Bucu- 
reşti, orele 12: actorul Se- 
bastian Papaiani sosește de la 
filmare pentru spectacolul de 
seară la teatrul Giuleşti. Ore- 
le 17: actorul si directorul Amza Pellea vine 
de la Craiova să joace pe scena teatrului 
Comedia. Joi, 15 martie, ora 2: cei doi actori 
pleacă spre Mediaș, pentru a filma dis-de- 
dimineață la echipa «Ultimul cartuș», regi- 
zor Sergiu Nicolaescu. Expediția se face cu 
o mașină militară, noaptea, pe o vreme in- 
fernală. Filmul, departe de a fi numai popu- 
laritate stropită cu apă de roze, cere muncă 
stäruitoare,, devotament, sacrificiu. Spec- 
tatorule, remember! e În toiul viscolului, 
salariaţii au răzbit pînă la studiou cu trenul 
Bucuresti-Predeal, via Buftea. e 

«Glasul roților de tren, e un cIntec cu sus- 
pine»... e În deciziile juriilor care au acor- 
dat premiile ACIN pe 1972, si în special la 
filmul de scurt metraj, întîlnim destul de 
frecvent termenul «ex-aequo»; pe româ- 


inema 


neste, aceasta inseamná «la egalitate» sau 
«acelasi premiu». Politici cu delicatese. e in 
numai 4 luni de la premierá (30 oct. 1972 — 
28 febr. 1973) filmul «Cu miinile curate», 
regizor Sergiu Nicolaescu, a fost vizionat de 
2075700 spectatori, cifrá record pentru 
filmul românesc. Juriul ACIN să nu fi consul- 
tat statisticile? Sau a exagerat principiul 
cornelian «la valeur n'attend pas le nom- 
bre des»... billets? 


Aprilie, a patra lună a calenda- 
rului cu/ «Soare crud în liliac,/ Zbor 
subțire de gindac,/ Glasuri mici/ De 
rindunici,/ Viorele şi urzici...»/ (poe- 
tul). Studioul iese din iarnă cu 28 
filme în producţie: 8 în pregătire, 
12 în filmare, 4 în montaj-sonorizare 
şi 4 terminate. Primăvară fierbinte. 


e Regizoarea Elisabeta Bostan a fost 
invitată să participe în juriul Festivalului 
de la Tampera, in tara celor 1 000 de lacuri. 
Festivalul finlandez este specializat în scurt 
metraje pentru copii şi film experimental. 
O dovadă în plus a prestigiului internatio- 
nal de care se bucură autoarea filmelor 
«Veron(á)ica». e Protagonistul serialului tv 
«Pistruiatul», scenariul şi regia Francisc 
Munteanu, este Constantin Băloiu, elev de 
14 ani de la școala generală nr. 200 din car- 
tierul Titan-Bucuresti. El a fost selecționat 
din 4000 copii vizionati la Bucureşti, Cluj 
şi Oradea. Mulţi pistruiati chemaţi, unul 
singur ales. e Morris Sinclair, directorul 
Diviziei informaţiilor din O.M.S. (Organi- 
sation Mondiale de la Santé), s-a deplasat 
de la Geneva pentru a recepționa filmul 
omagial comandat studioului, cu ocazia ani- 
versării unui sfert de veac de la înființarea 
organizației mondiale. Filmul a întrunit a- 
precieri la superlativ, iar colectivul de reali- 
zatori în frunte cu Alexandru Popescu a fost 
călduros felicitat. e Filmările combinate ale 


filmului «Păcală», regizor Geo Saizescu, se 
realizează în colaborare cu studioul «A.P. 
Dovjenko» din Kiev. e Acum 2 luni a 
intrat in producţie «Vifornita», scenariul 
Petre Sălcudeanu, regia Mircea Moldovan, 
film de iarnă cu zăpadă. Bucureşti, primăvară 
timpurie; echipa se deplasează în comuna 
Gligoresti, județul Cluj, unde ninge. Peste o 
lună, la Bucuresti-soare, la Gligoresti-pri- 
măvară. Echipa cară zăpadă cu camioanele 
de pe dealul Feleacului. București-viscol; 
echipa lansează S.O.S.: lipsă de zăpadă. Se 
transportă zăpadă artificială de la Buftea 
spre locul filmării. Asta-i situaţia... e 5 ope- 
ratori de imagine si tot atitia tineri absol- 
venti ai IATC fac dovada unor talente auten- 
tice în noile filme ale studioului: losif De- 
mian secondat de Florin Mihăilescu în seria- 
lul tv. «Un august în flăcări», Dinu Tănase la 
«Dincolo de nisipuri», lon Marinescu în 
«Vifornita» şi Călin Ghibu pentru «Şapte 
zile». Bravo băieți! Sus pălăria! 


Constantin PIVNICERU 


PRIEST II EREI III PE ra 
Filmul e o lume, 


lumea e un film 


«Viaţa în cinematografie» 


In editura «Iskustvo» a apărut cule- 
gerea «Viaţa în cinematografie». Volu- 
mul conține amintiri ale veteranilor 
din cinematografia -sovietică despre 
debutul lor și despre primii creatori de 
filme. În prefata cărții, regizorul Ser- 
ghei Gherasimov remarcă: «...cititorii 
vor avea prilejul să se convingă de 
complexitatea meseriei noastre...» 


O adresă utilă; Mokotovska 48 


La Varşovia, pe strada Mokotovska 
48, se află sediul secretariatului Fede- 
ratiei poloneze de cinecluburi. Fede- 
ratia are 15 ani vechime, 340 cinecluburi 
afiliate, fiecare cu aproximativ 100 
membri. Cinecluburile au în colectivul 
de conducere (compus din 7 membri) 
şi cîte un regizor si un critic de film. 
Organul federaţiei, revista «Kultura 
Filmowa», apare lunar în 1500—2000 
exemplare bogat ilustrate, conținînd 
si articole teoretice. ; 


O antologie acidá 


Michel Audiard a realizat un film 
de montaj intitulat «Tráiascá Franta». 
Filmul e compus din desene animate, 
vechi jurnale de actualitáti, interviuri 
cu oameni politici si oameni celebri, 
avînd ca temă — conform declaraţiei 
autorului — «cretinismul, pretiozita- 
tea si lasitatea francezilor de la Vercin- 
gétorix piná la cea de a cincea re- 
publicá». Aceastá antologie sui ge- 
neris este insotitá de un acid comenta- 
riu al lui Audiard, recunoscut pină 
acum ca specialist al dialogului spu- 
mos. 


«Interviu-vérité» 


Louis Malle, autorul unor celebre 
filme de fictiune, a iesit cu aparatul 
pe strázile Parisului, unde «am filmat 
prima mea încercare de ciné-vérité, 
compusá din interviuri cu locuitorii 
orasului despre ei si despre Paris». 
Titlul eseului lui. Malle: «Calitátile vie- 
tii». 


Un fiu preia stafeta 


Primul lung metraj artistic semnat de 
Juan Buñuel (fiul celebrului regizor 
spaniol) este apreciat drept un succes. 
(Filmul a și obținut premiul Georges 
Sadoul — premiul criticii franceze). 
Juan Buñuel a fost asistentul a nume- 
roşi realizatori (între care Orson 
Welles, Louis Malle, Henri Verneuil 
şi, fireşte, al tatălui său). Filmul său, 
«Rendez-vous cu o moarte veselă», 
descrie «prietenia» ciudată dintre o 
fetiță de 13 ani şi o căsuţă izolată in 
pădure. Declaraţia regizorului: «lubesc 
fantasticul si am vrut să fac un film 
amuzant, jucîndu-mă cu simboluri. În 
film poti să realizezi tot ce în viața 
reală n-ar fi cu putinţă...» 


Omagiu pentru Welles 


Orson Welles a fost sărbătorit cu 
prilejul reluării «Procesului» pe ecra- 
nele Parisului. La spectacolul de gală, 
Asociaţia criticilor de film i-a inminat 
o plachetă comemorativă. 


Serial despre Liz 


La studiourile M.G.M. se turnează 
un serial despre viața şi activitatea 
artistică a lui Liz Taylor. Titlul între- 
gului serial: «Bravo Hollywood». Regi- 
zorul David L. Wolper va folosi mate- 
rial aflat în arhiva studioului Metro 
Goldwyn, atit pentru ilustrarea vieții 
particulare a actriței, cît şi pentru a 
oferi secvențe din primele ei filme. 
Se pare că Gene Kelly va fi comentato- 
rul întregului serial. 


Cum învață tinerii! 


La Moscova a avut loc recent al 


XVI-lea Congres al Centrului inter- 
national de legătură între Institu- 
tele de cinematografie și televiziune 
(C.I.L.E.C.T). Acest centru există de 
17 ani şi are ca scop promovarea 
cooperării și schimbului de experiențe 
pedagogice între şcolile superioare de 
film și televiziune din întreaga lume. 
Tema congresului XVI a fost: «siste- 
mul de formare a. tinerilor cineasti 
si principiile pedagogice care stau la 
baza organizării activității de invátàá- 
mint cu studenţii de la operatorie». 


«Tango»-ul.. face victime 


Revista americană «Time» a publi- 
cat o cronică ilustrată la filmul «Ulti- 
mul tango la Paris». Cititorii au fost 
scandalizati de obscenitatea fotogra- 
fiilor (cadre din film). În consecință, 
revista «Time» a pierdut 350 de abo- 
nati si, separat, 400.000 dolari la capi- 
tolul publicitate (numeroase firme au 
renunțat să mai insereze reclame în 
paginile revistei). 


Alte «victime» ale filmului sînt în- 
suşi realizatorul (Bernardo Bertolucci) 
şi interpreții (Marlon Brando și Maria 
Schneider). La Bologna (Italia), după 
o singură reprezentaţie, celor de mai 
sus le-a fost intentat un proces pe 
motivul că au contribuit la realizarea 
unui film cu conținut obscen, atentind 
la pudoarea individului printr-un para- 
sexualism exacerbat... 


În «familii» 


Dacă examinăm cu atenție genericul 
filmului «Hambarele arse», putem a- 
junge la concluzia că nici cinemato- 
grafia franceză nu dispretuieste nepo- 
tismul. Pe lingă Simone Signoret si 
Alain Delon — protagonistii filmului, 
din distributie face parte Catherine 
Allégret (fiica Simonei Signoret); asis- 
tent de regie este Jean-Francois (fra- 
tele lui Delon) iar script-girl e Florence 
Moncorgé (fiica lui Gabin). 


Audrey Hepbum se reîntoarce 
la filme «pe-ntuneric» 


Audrey Hepburn 
continuá 


Andrey Hepburn va apare din nou 
pe ecrane. Ín filmul regizorului Terence 
Young, regizorul care i-a indrumat 
creatia memorabilá din «Asteaptá piná 
se întunecă». Noul film, ale cărui 
turnári au început, se va numi «Su- 
pravietuitorul» si va fi — conform tra- 
ditiei colaborárii dintre Hepburn si 
Young — un «suspense à la Hitch». 
Deocamdată pe Terence Young îl de- 
ranjeazä titlurile cu litere de-o schioa- 
pá, din presá, care anuntá ca pe un 
element de senzatie: Audrey Hepburn 
REVINE. «Cuvintul e gresit — recti- 
ficá Young. — Ea nu revine, fiindcá 
n-a párásit niciodatá filmul. S-a odih- 
nit un timp mai lung între două fil- 
mări si atîta tot...» 


«Casablanca» 
nu la Hollywood, ci la Paris 


Bogart 
la Paris 


Din cele 75 de filme ale lui Humphrey 
Bogart, 48 au fost proiectate începînd 
din luna martie la Paris. Primul film 
al seriei: «Casablanca». Hollywoodul, 
care nu și-a descoperit singur «ac- 
torul-mit» (deoarece mitul Bogart s-a 
născut în Franţa si tot în Franța s-au 
ivit prozelitii — Belmondo, Delon, 
Trintignant), nu l-a înlocuit încă pe 


Giulietta spiritelor 
(inclusiv al spiritului Fellini) 


acest «dur, urit si fermecător». Harry 
Warner îi spunea în anii '40: «De ce 
vrei să fii asigurat? Ce poate să ti se 
întîmple ca să-ți uriteascá si mai tare 
mutra?»... lar Melville declará azi: «Mi- 
tul Bogart nu s-a născut în Statele 
Unite decît la moartea lui Bogie, în 
1957. Pentru compatrioții mei, pentru 
cineastii generației mele, el exista încă 
din timpul războiului. Pentru noi, Bo- 
gart era actorul cu voce magnifică, 
care compensa penuria textului cu un 
gest al lui, personal, de neuitat. Îşi 
pişca lobul urechii drepte, de pildă, 
sau își apăsa degetul mare pe buză. 
Avea un arsenal întreg de gesturi din 
care îşi alimenta mitul...» 


CR PER SER RE) 
Fellini 
scenarist 


Este într-adevăr întiia oară că Fel- 
lini acceptă să apară în această ipostază 
pe genericul unui serial al televiziunii 
italiene. Filmul se numește «Eleonora» 
şi urmează să-l turneze un tînăr rea- 
lizator al TV-ului din Roma. Interpreta 
principală va fi Giulietta Masina. 

Fellini nu va asista la nici o filmare, 
nu va da nici un sfat sau indicație ti- 
nărului său coleg de breaslă: «Detest 
să spun — mărturisea el gazetarilor — 
eu as face așa şi așa... El nu-și are pro- 
pria lui personalitate și concepţiile lui?» 


Între timp si după terminarea s 
prezentarea ultimului său film, «Roma», 
Fellini pregăteşte un alt film, de astă 
dată de anticipație. Cel putin asa pare 
la prima vedere. 

Ideea de scenariu, desigur. 5 apar- 
tine (cu obisnuitele colaborări pentru 
dialoguri, etc.). Dar ceea ce este sigur 
e că nu-i va face concurență lui Kubrick 
cu «Odiseea spatiului 2001», pentru 
că «din acel viitor îndepărtat, voi 
încerca să văd ce-ar putea să descopere 
un cercetător de atunci al vremurilor 
noastre». Care se va opri, probabil, 
tot la Roma. 


Dali 
actor 


Ceea ce n-a reușit să facă pe vremea 
cînd era prieten nedespärtit al lui 
Buñuel, Salvador Dali face azi: joacă 
într-un film, în regia italianului Lon- 
ganesi. 

Filmul, ale cărui turnări au început, 
se va numi «Cagliostro», iar Dali nu 
va interpreta, aşa cum s-ar aștepta 
toată lumea, rolul pictorului, ci pe 
acela al lui Voltaire. 


Cine îl va juca (şi dejuca) 
pe Voltaire? — Dali 


Barbra: 
Marx sister 


Barbra Streisand, celebra «Dolly», 
a cărei vervă avem prilejul s-o 
admirăm din nou (de data asta nu în 
registrul comediei muzicale, ci al co- 
mediei de bună tradiție hollywoodiană 
— e vorba de «Ce se întîmplă, doctore?» 


Un sărut frátesc 
(Streisand şi Groucho Marx) 
SE ERE 


programat acum pe ecranele noastre) 
turnează în prezent filmul «Așa eram 
noi» — un omagiu adus fraților Marx 
in film, Barbra va purta pălăria tare 
și lavaliera lui Harpo Marx. Replica 
i-o va da Robert Redford. lar sărutul 


Mihail Kala 


Secvența plecării pe front din 
«Zboară cocorii» — acea mulțime 
de chipuri, de gesturi, de lacrimi, 
de zimbete disperate, de frinturi de 
vorbe — totul surprins în lungi 
travelling-uri laterale, densitatea 
emotiei, senzația timpului măsurat 
în clipe, a unui noian de existente 
care basculează în necunoscut, iată 
cum concepea Kalatozov filmul. 
Nu literatură (n-a scris niciodată 
vreun scenariu), nu transpunere de 
povești, ci imagine. Viaţă recon- 
stituită în virtejul imaginilor. «Scri- 
soare neexpediată» (1960), «Aici 
Cuba» (1963) sînt mărturii ale aces- 
tei pasiuni a privirii, mai impor- 
tantă decit narațiunea însăși. 

A ajuns la cinema trecînd prin 
toate etapele posibile (asistent- 
monteur, monteur, asistent-ima- 
gine, asistent-regie) si, de la primul 
documentar pe care l-a semnat 
(«Sarea din Svanetsia» — 1930), a 
dovedit aptitudinea specială de a 
observa gestul și figura omului, 
mișcarea neîntreruptă a vieții «Tre: 
oameni pe o plută» (1954) a fost o 
comedie de succes, «Curajul» (1939) 
sau «Valeri Cikalov» (1941), filme 
care reträiau prin secvente aviatice 
compuse cu aceeasi mare pasiune 
pentru capacitatea de șoc a imaginii. 

Pentru «Zboară cocorii> a primit 
Palme d'Or la Festivalul de la 
Cannes 1958, consacrare interna- 
tionalä care n-a schimbat cu nimic 
omul, cu lungile lui tăceri, cu entu- 
ziasmul său de neoprit 

În 1968 a realizat «Cortul roşu», o 
coproducție cu Italia, film în care a 
dirijat actori de talie mondială — 
Sean Connery, Claudia Cardinale, 
Peter Finch, etc. 

S-a stins din viață la 70 de ani, 
lăsînd un gol greu de suplinit între 
cineaști. Pentru Mihail Kalatozov, 
filmul era adevărata și singura ra- 
tiune de a fi. 


(din fotografie) i-l dă un autentic frate 
Marx, Groucho, care se află pe platou 
în calitate de... consilier! 


«Cavalerul 
fără cap» 


Doi dintre actorii sovietici cei mai 
indrágiti de spectatori, Liudmila Sa- 
velieva si Oleg Vidov (ei au ieșit în 
fruntea clasamentului, într-o anchetă 
realizată recent de revista «Filmul so- 
vietic») se vor intilni pentru prima 
oará in film. Regizorul Vladimir Vla- 
dimirov i-a distribuit in «Cavalerul 
fárá cap», in rolurile Louise Pointdex- 
ter (frumoasa fiicá a unui plantator 
lipsit de scupule) si Maurice Jerald 
(un tînăr curajos, onest,imblinzitor de 
cai sălbatici). Noua producţie Len- 
film este o ecranizare a unuia din ro- 
manele de aventuri semnate Mayne- 
Reid, avînd ca temă instalarea primilor 
coloni americani în Texas, la începutul 
veacului trecut, cu toate urmările pe 
care le-a implicat: ruina țăranilor me- 
xicani autohtoni și nimicirea triburilor 
indiene. 


In memoriam 


Regizorul care a făcut 
«Zboará cocorii» (M. Kalatozov) 


Noel Coward 


S-a născut la Teddington în ce- 
turile Angliei și s-a stins din viață 
74 de ani mai tirziu în însorita Ja- 
maică. Autor, realizator, actor, a 
abordat cele mai diferite genuri, 
excelînd însă în teatru sau scenariul 
de factură bulevardieră, căruia i-a 
speculat, nu fără talent, multiplele 
capacități de divertisment elegant. 

A contribuit la seria de război 
«Pentru cine luptăm». La 10 ani a 
avut un rol într-un film de Griffith 
(«Inimile lumii»), apoi, toată viaţa 


Tricoul galben pentru simpatie 
(Ludmila Savelieva) 
Da] 


a apărut ici şi colo în filme, fără a 
tace din asta o carieră. În 1959 a 
scris, a realizat și interpretat un 
film — «Rătăcire» — care nu a avut 
însă un prea mare răsunet. 

În istoria filmului numele lui va 
rămîne legat de «Scurtă întîlnire» 
pe care David Lean l-a realizat după 
o piesă a sa. 


Carmine Gallone 


Carmine Gallone și-a început lun- 
ga carieră în 1913, călătorind apo: 
prin mai toate genurile cinematogra- 
fice — melodramä, superproductie, 
filme de război, comedii. În 1937 
«Scipio Africanul» a suferit un eșec 
tot atit de uriaș ca și mijloacele cu 
care fusese realizat. În anii '50 regi- 
zorul și-a încercat din nou puterile 
în superproductii, cum a fost «Car- 
tagina în flăcări», care a rulat și la 
not. 

În marea renaștere a neorealismu- 
lui, Carmine Gallone nu și-a găsit 
locul. Dintre ultimele filme realiza- 
te de acest prolific cineast am pu- 
tea aminti un «Mihail Strogoff», cu 
Curt Jurgens. 


Animator de păpuși, s-a ocupat 
mai întîi de trucaje cinematografice 
(«Aerograd» de Dovjenko). S-a de- 
dicat apoi filmului pentru copii, 
realizînd primul lung metraj din 
lume cu păpuși — «Noul Guliver». 
Au urmat filme cu personaje reale: 
«Floarea de piatră», «Sadko», «llia 
Muromet», în care a reușit să îm- 
bine trucajele și inovațiile tehnice 
cu prospetimea unei imaginatii des- 
chise spre lumea fără hotare a 
basmului. A murit la Moscova, în 
vîrstă de 73 de ani. 


———————— 


CL ef REM SORA RA ee rS py - 1 
* m M mnn € rÓÁ 


RSR ARS EE RENE E 
abc ... 
aL 


Roland Bikov detine unul din rolurile principale ale noii comedii sovie- 
tice, «Casa de la tará», pe care o turneazá la Mosfilm regizorul Konstantin 
Voinov. 


[5] 
Serghei BONDARCIUK lucreazá, impreuná cu luri lesov, la ecranizarea 
cártii lui John Reed: «Zece zile care au zguduit lumea». 


Charles CHAPLIN intentioneazá sá-si realizeze in Anglia, in cursul 
anului 1973, scenariul «Stersátura». El va juca aláturi de fiicele sale Joséphine 
si Victoria. 


e 
Jackie COOGAN sau «piciul» din filmul lui Chaplin, prima stea-copil, 
ajunsese comis-voiajor. Acum 14 ani a fost condamnat pentru trafic de dro- 
guri. Si iatá cá in 1973, Coogan revine pe platourile de filmare. (Intr-un western, 
intitulat «Miercuri dimineatä») 


John FINCH (protagonistul lui Hitchcock din «Frenezie») este un actor 
englez din ce in ce mai solicitat. El a terminat recent turnárile la «Lady Caroline 
Lamb» de Robert Bolt si imediat a plecat in Franta ca sá turneze, aláturi de 
Catherine Deneuve si Alain Delon, in filmul «Politistul» de Melville. 


e 
Jutta HOFFMANN este protagonista unui film realizat de regizorul 
Egon Günther («AI treilea»). Noua productia DEFA, intitulatá «Cheia», este 
o poveste de dragoste si in acelasi timp de actualitate. 


Marton KELETI, realizatorul unor filme maghiare de rásunet, a terminat 
recent «A avut 32 de nume» — un film despre lupta din ilegalitate a comunisti- 
lor. Din distribuție, pe lingă numerosi tineri, fac parte si cunoscutii actori 
Mari Tôrôcsik si Zoltan Látinovits. 


e 
György KOVACS (în rolul domnului Buzatti, un om de afaceri italian) 


este unul din eroii unei noi comedii maghiare, «Să vezi Neapole si apoi...» 
de Istvan Bacskai Lauro; comedie în care abundă qui-pro-quo-urile si situa- 
tiile hazlii. 


Steve MAC QUEEN va incarna pe ecrane figura delincventului Henri 


. Charrière, alias Papillon, ale cărui memorii vor fi ecranizate de regizorul 


Franklin Schaffner. 
e 


Paul NEWMAN va juca rolul locotenentului Dinkle în adaptarea cine- 
matografică a unui roman comic de Glendon Swarthout. Acţiunea se petrece 
la frontiera cu Mexicul, la începutul veacului, cînd trupele americane îl urmă- 
reau: pe Pancho Villa. 

LJ 


Laurence OLIVIER a terminat recent tilmul «Lungul drum al zilei cátre 
noapte», o ecranizare dupá Eugene O'Neill. 


e 
Romy SCHNEIDER, în rolul unei refugiate politice din Germania nazistă, 
va fi protagonista unei ecranizări după romanul «Trenul» de Georges Sime- 
non. Partener: Jean-Louis Trintignant. Regia: Pierre Granier-Deferre. 


[jJ 
Aleksandr STOLPER ecranizeazá piesa lui Konstantin Simonov, «AI 
patrulea». Cooperarea dintre acest cineast si scriitorul Simonov are o veche 
tradiţie si a dăruit spectatorilor filme ca «Aşteaptă-mă», «Zile si nopți», 
«Viii şi morţii», «Nu te nasti soldat». 


e 
Jean-Louis TRINTIGNANT a terminat in calitate de regizor «O zi 
aglomerată». Si a trecut imediat în fata aparatului de filmat, în rolul unui 
avocat. E vorba de filmul «Nevăzut, neprins», pe care-l realizează soția sa, 
Nadine Trihtignant. 
e 


Zoltan VARKONYI califică noul său film, «Răpire in stil maghiar», 
drept o «comedie socialistă». Şi o rezumă astfel: «răpitorii directorului foarte 
activ al unei întreprinderi cer o despăgubire serioasă de la salariați; văzind 
însă că aceştia sînt mulţumiţi că au scăpat de şeful lor, cer aceeaşi sumă ca 
să-l păstreze în continuare sub sechestru». 

LJ 

Ranghel VILCEANOV a realizat o comedie muzicalä: «Fuga spre Ropo- 
tamo». Intre noul musical bulgar si «Umbrelele din Cherbourg» poate fi 
stabilită o analogie. Fiindcă în prima parte a filmului nu se vorbeşte deloc. 
Se cîntă... 


Visul, 


ca vîrstă 
ETER AEP II POST ESB SEP 


În studiourile DEFA s-a turnat fil- 
mul «Susanne și inelul vrăjit». Mica 
Susanne izbutește, datorită unui inel 
— așa-zis vrăjit — să se împrietenească 
cu alți copii, cu mulți copii din întreaga 
lume. Întîmplări hazlii, vis şi realitate, 
se întrepătrund în acest film adresat 
scolarilor. 


bibliorama 


Mica Susanne se mărită... 
în vis 
pes 5 | 


Revista presei străine 


cinema 73 


«Cinéma '73» 
«Cinematograful politic fatá-r 
față cu publicul sáu» 


«Orice film, spune Frantz Gevaudon 
în articolul său, este vehicolul unei 
ideologii. Şi pornind de la aceasta, 
orice film este un act politic. lar apă- 
rătorii unui cinematograf pur distrac- 
tiv, îngăduind evaziunea ieftină si o 
alienare confortabilă, nu sint decit 
nişte cîini de pază, mai mult sau mai 
putin conștienți, ai ordinii stabilite... 

Paralel cu acele curente care se 
epuizează în căutări formale, cel mai 
adesea sterile, cinematograful își se- 
cretează operele care nu numai că 
sint politice, ci isi extrag însăși esența 
din studiul politicii. Aceste noi opere 
care-și îndreaptă atenţia asupra stu- 
diului structurilor puterii, surprinsă 
în toate manifestările concrete — indi- 
vid, armată, partide, sindicate sau justi- 
tie — aceste filme se pot numi astăzi 
filme politice». 


jeune, 
cinéma 


«Jeune Cinéma»: 
«Cinematograful italian 
1972—1973» 


Jean Delmas publicä in interesanta 
revistă a Federaţiei Cinematografice 
Jean Vigo o scurtă și precisă carac- 
terizare a cinematografului italian în 
1972—73. 

«Privind locul pe care-l ocupă în 
această stagiune pe ecranele noastre 
precum și calitatea filmelor pe care ni 
le înfăţişează, am fi tentaţi să credem 
că cinematograful italian se află acum 
la începutul unei noi ere de aur... 

Este drept, de asemenea, că în 1960 
cinematograful italian se anunţa ca o 
nouă speranță: era o epocă în care 
se vorbea, cu amintirea încă vie a 
neorealismului, despre o «renaştere», 
despre «un nou suflu» în care bätrinii 
cineasti isi reafirmau curajul, iar ti- 
nerii se aruncau în foc. Din 1962 s-a 
căzut într-un fel de marasm impus de 
condiţiile vieţii nationale prea putin 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


favorabile filmului de calitate... 

Cei care se aruncau în foc în 1960 
au rămas forțele vii ale cinematografu- 
lui italian din 1970: Rosi, Petri, fraţii 
Taviani, Pasolini, Bertolucci, Fererri. 

Dar bátrinii — cel putin Antonioni 
și Fellini, care-şi impuseseră cu dirze- 
nie talentul lor în perioada moartă ce 
urmase neorealismului — și-au păstrat 
intreaga lor forță si capacitate de 
reînnoire... 

Chiar dacă se remarcă încă prea 
puţini tineri care să intre în foc in 
1971—72 (ei există totuşi si ar fi su- 
ficient să pomenim de Fabio Carpi, 
Lorenzini, Russo), imaginea de an- 
samblu asupra cinematografului ita- 
lian de astăzi iti poate da de gindit 
si chiar de visat, dacă te raportezi la 
starea în care se află cinematograful 
francez. Căci, prin cinematograful ita- 
lian, circulă un singe care nouă ne 
lipsește...» 


«Film Quarterly» 
Grierson despre filmul documen- 
tar. 


Revista cinematografică, editată de 
celebra universitate californiană Ber- 
keley, publică un instructiv interviu 
acordat în exclusivitate de către cine- 
astul englez Grierson, dispărut acum 
citeva luni: 

«Întrevăd posibilitatea ca într-o zi 
să se poată realiza filme pe plan local. 
Şi cînd spun asta,mă gindesc la Za- 
vattini. El vorbea odată foarte spiri- 
tual despre un gind al său, afirmind 
că ar fi minunat ca în toate satele din 
Italia să existe aparate de filmat, pen- 
tru ca oamenii să poată face filme 
despre ei înșiși și să-şi trimită unii 
altora filme-scrisori. Toată lumea cre- 
dea că era o glumă grozavă. Numai 
eu n-am ris la gluma asta, pentru că 
mă gindesc că va fi noua etapă a cine- 
matografului documentar; nu, atit ca 
țăranii să facă filme-scrisori pe care 
să si le trimită unii altora, ci filme 
despre problemele locale în care să 
discute situația lor politică sau de 
oricare altă natură, să-și expună păsul 
în termen gazetăresc sau oricum alt- 
fel...» 


Un proverb: 


“Haina face pe om... elegant 


O sugestie: 


Dacá la festinul organizat diseará de prie- 
tenii dv. nu vreti sá vá trádeze oboseala 
din timpul zilei, incredintati-vä fata unei 
renumite cosmeticiene. 


O invitatie: 


la noua CASĂ DE MODĂ din Calea Vic- 
toriei nr. 23. 

Strábátind pe verticală cele 7 etaje ale 
impunătorului edificiu, vá veți întîlni, in 
itinerariul dv. cu: ELEGANTA și MODER- 
NISMUL — confecţii, tricotaje, lenjerie, în- 
cältäminte si marochinărie, pentru femei și 
bărbaţi; «VENUS» — salonul de coafură; 
sau cu «(AFRODITA — salonul de cosmetică. 

Atît la venire cît si la plecare, solicitudinea 
si competența celor care vă vor servi, vor 
constitui cel mai convingător argument pen- 
tru reînnoirea acestei invitații. 


: i Cadrele din filmele românești au fost realizate de: BĂNICĂ Raru, BILU 
Prezentarea artistică! Alexandru, CIUREA Ştefan, DABIJA Constantin, GHEORGHIU Eugen Prezentarea grafică: 


ANAMARIA SMIGELSCHI DUMITRU Gheorghe, HANCEAREK Mihai, MATEI Paul. CORNEL DANELIUC 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA Piaţa Scinteii nr.1—Bucurest: 
«ROMPRESFILATELIA» — Serviciul import-export presă — Tiparul executat la 


București, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001. Spur S NUR posce AM iun 
t «Casa Scinteii» — București 


mtt 


În numărul viitor: : ` 
ttt 0 


actualitatea — X “Ok 


] 


cx AMOR 


in acută actualitate, 


nr. 4 

Anul XI (124) 

revistă lunară 

de cultură ne 


CNRS