Revista Cinema/1963 — 1979/1973/Cinema_1973-1666897506__pages201-250

pe ecrane 


e ap م چت فی‎ ma a em سس‎ oaie 


jerzy Passendorfer este 


un încercat artizan, cu 
experienţă in cele ma 
diferite problematici 
genuri cinematogral'ce 
De astă dată, elincearcă 
să se apropie de un „tinăr furios“ 
(nu delincvent, nu huligan, dar 1 
gurat și agresiv într-un mod auto 
distructiv), motivind și  explicind 
prezentul printr-o retrospecție psi- 
hologică a vieţii copilului, apoi a 
adolescentului. 
Părinţi  divorţaţi, un cof De 
care nimeni nu-l vrea şi care ajungi 
la un soi de cămin-orfelinat; ma 


se remărită, işi amintește de el, il 
ia acasă. Dar răul s-a comis. Copilul 
este un fel de sălbăticiune, tăcut și 
închis, consumînd interior vibr açi ile 
unei sensibilităţi exacerbate, a unui 
soi de susceptibilitate acută: orice 
il poate răni, un nimic poate da 
peste cap un echilibru precar şi 
fragil. Mama e rece și distantă $ 
prietenia puştiului cu tatăl vitreg 
periclitată de neințelegerea şi bru 
talitatea ei. De aici încolo panta e 
abruptă: şantierele pe care se for- 


lumea lor H 5 


mează tinărul, cu 


Un tînăr furios 
(Marek Frackovialk) 


aspră, singurătatea unei camere de 
inchiriat, vagi scinteieri ale unor 
aspirații spre fericre. Tinărul nu 
face nici un moment ceva rău. Dim 
potrivă. Dar tăcerile lui, lipsa lui 
de participare, singurătatea lu 
fietească ilindepărtează de ceilalți. 
Această  autoeliminare lentă, cu 
toate incercările celor din jur de 
2۰1 coopta, de al reintegra, dincolo 
de motivarea socio psihologică pe 
care o face cineastul, ține mai de 
grabă de un fel de criză existențială, 
personajul conturindu-se pină la 
۱۳05 pe cerul filozofiei lui Sartre 
sau Camus. Această deplasare de la 
cauză la efect singularizează poves 
tea, structura inițială a filmului se 
3 niţiale ale 


surează. De la datele 


cideţi oaia neagră 


personajului pină la drama criîncenă 
şi aridă care îl torturează şi îl mi- 
nează, există un hiatus pe care 
cineastul, nu-l poate umple și a 
cărei explicaţie nu poate fi căutată 
decit în zona lividă a psihopatologiei. 
Căci figura impietrită, privirea rece, 
de departe a personajului principal, 
lipsa oricărui zimbet sau expresii 
intermediare, un fel de mască a 
unei calme şi senine disperări fac să 
pălească explicaţiile filmului, Am 
spus că în felul acesta se fisurează 
structura filmului, dar poate că 
Passendorfer a trecut voit peste 
aceste lucruri, atras de acest por 
tret, dincolo de tinereţea căruia se 
agită umbrele morții... 


D. ۰ 


ind IEI PI START 7 7 DEST a TAE EO اا ر ا ا‎ IAEE و‎ Soto 
TR e e e e e m e > E a a n ae ea 


Producţie a studiourilor 
Ryszard KIys. 
Ewa Adamska, 


poloneze. 


Anna Seniuk, 


gia: Jerzy Passendorfer. 
Edward ۰ 
Tadeusz 


Marek Frackowiak, 


Janczar, Boleslaw Idziak, 


Ireneusz Karamon, 


Omul nu e singur 


Producție a studiourilor din 
Barrandow (Cehoslovacia). 
Regia: josef Mach. noriul: 
Ivan Garis, Josef Picek, Josef 
Mach. Imaginea : Josef Strecha. 
Cu: Jirina Svorocovă, Zdenek 
Kampf, Jiri Sovâk, Vladimir 
Smeral, Jan Libicek, Jan 
Schrânilec, Oldrich Lukes, 
Vladimir Hlavaty, Marie Dra- 
hokoupilová, 
سا‎ IE 


Un inginer; Un, om în alcărui 
trecut existau nişte greșeli ne- 
dorite, e îndepărtat din aceas- 
tă pricină din colectivul de 
conducere şi pus să lucreze 
într-un post marionetă - la 
arhiva întreprinderii. La Izofa- 
re el răspunde cu izolare. 
Totuşi, în ascuns, el continuă 
să lucreze la elaborarea și de- 
finitivarea planurilor unei 
foarte importante invenţii teh- 
nice, lucrare pe.care, oficial, o 
intrerupsese.  Curind, pen- 
tru această invenţie îşi manl- 
festă intereşul agenţii unei 
firme străine. Cinstea eroului 
va fi pusă la încercare. Va 
avea el puterea să reziste? 

Un film polițist modest, 
conformist ca modalitate de 
tratare cinematografică, ce 
încearcă totuşi să aducă în 
discuție citeva probleme so- 
ciale contemporane, Judecind 
după titlu, „Omulnue singur”, 
ne-am fi așteptat la o analiză 
mai profundă a ۲ 
însingurării, a împrejurărilor 
în care omul are nevoie să 
nu se simtă singur. Autorii 
filmului au ales însă calea 


cea mai simplistă. 


Dan PITA 


Tecumseh 


Producție a studiourilor 
DEFA-Berlin Hans Krat- 
zert. Rolf Römer, 
Wolfgang Ebeling. č 1 
Wolfgang ۰ : 
Gojko Mitić, Annekathrih 
Bürger, Rolf Römer, Leon 
Niemczyk, Mieczyslaw 
lenik, Milan Beli, 
Greese, Gerry Wolf 
CAISE AN EE NEL 
Istoria formării Statelor 
Unite ale Americii reţine la 
începutul secolului al XIX-lea 
numele lui Tecumseh con- 
ducătorul indian care a 
înţeles să pună agerimea bra- 
tului său, istețimea minţii 
sale și cinstea sa în slujba noil 
sale patrii. Dar. acestui spirit 
de cooperare avant la lettre, 
yankeii i-au răspuns cu o 
inşelătorie. Tecumseh trece 
atunci să lupte, alături de 
vethii  colonizatori, de en- 
glezi. Dar și noii săi prieteni 
alpi îl vor trăda la rindul lor 
şi Tecumseh moare într-o 
luptă în 1813. Tecumseh —per- 
sonaj care a. trecut din 
istorie în legendă— a inspirat 
această producţie a studiou- 
rilor Defa. Ca în mai toate 
poveştile cu indieni filmate 
pe bărrînul continent, decorul, 
costumele, machiajul, tup- 
tele chiar, au un 26 trucat. 
lar eroismul acestei pagini din 
istoria indienilor americani 
pare şi el un episod contra- 
făcut. 


A.D 


19 


ne 


pe 2۹2۲ 


Dacă Barbra Strel- 

sand, cu tot năstruş= 

nicu-i și inepuizabilu-i 

talent ar fi fost din nou 

o „funny-giri” ori o 

încîntătoare „Dolly“, 
filmul lui Peter Bogdanovich nu m-ar 
fi interesat de fel, dar de fel. A treia 
reluare a unui personaj de aceeași 
factură, chiar cu savoare şi noi 
nuanţe tot n-ar fi fost satisfăcătoare. 
Dar acestui Bogdanovich, încă ne 
cunoscut publicului nostru, nu-i ۰ 
vin drumurile prea bătătorite, fie 
ele deschise de un Wyler. Fără să-l 
chinuie însă dorința originalității 
neapărate, va recurge la o soluţie 
pe cit de ingenioasă, pe atit de ușor 
de fructificat cu un dram de fan- 
tezie, În slujba „fostului“ actor melo 
Ryan O'Neal și a Barbrei sînt puse 
mecanisme ale mai tuturor catego- 
riilor de film comic american şi de 
mai-înainte din arte contingente, 
Şi inspirîndu-se din tot ce avea la 
îndemină în materie de umor, 
filmul îi oferă publicului prilejul 
unor bune porţii de rîs, Străvechiul 
qui-pro-quo, declanşat aici de patru 
obiecte identice (confuzia obiectelor 
generează confundarea personajelor) 
atrage după sine, în cascadă, soluţii 
de la Mack Sennett citire, de la 
frații Marx învăţate, de la Stan şi 
Bran rămase în memorie. Şi eroina, 
în chip de factor distructiv într-o 
lume de obiecte, reprezentind o 
ordine infatuată, răstoarnă şi sfă- 
rîmă cu protestul nonconformistului 
față de plicticosul echilibru din jur: 
prilej să descoperim o altă Barbra 
Streisand. Chipul și personajul erau 
demult în război cu natura, acum 
ea Însăși protestează prin toate 
fibrele la prea rigidele ordini şi 
simetrii ale lumii, 


Florica ICHIM 
e a E PI A a 


Producție a studiourilor ameri- 


cane, Regia: Peter Bogdanovich. 
Scenoriul: Buck Henry, David New- 
man, Robert Benton. Imaginea: 


Laszlo Kovacs: Cu: Barbra Streisand, 
Ryan Q'Neal, Kenneth Mars, Austin 
Pandleton, Sorrel. Brooke, Stefan 
Gierach, Mabel Albertson, Michael 
Murphy, Graham Jarvis, Madelin 
Kahn, Liam Dunn, Phil Roth. 


9 


ت 


Cleopatra comediei 


Barbra (Streisand), aşa se numeste bomba care a explodat în 
musicalul american. Vocea ei s-a auzit deodată pe Broadway şi off 
Broadway; de pe discurile cu turație 33 sau de pe micul ecran; 
în concertele de la Casa Albă — ca oaspete a! președintelui Ken- 
nedy şi preşedintelui Johnson, sau în show-urile cluburilor de 
noapte; în sfîrşit, ea a fost Funny Girl — fata cea nostimă, par- 
tenera tui Omar Sharif. Primul film, primul Oscar. Urmează în 
doi ani, alte trei filme: „Helo Dolly“, „Pe o zi senină...', „Ce se 
întîmplă, doctore?" 

Un profil de Cleopatră. Un fel de a fi deschis, lipsit de prejude- 
câţi. O extraordinară perseverenţă. O unică voință de a ajunge. 
Ce? „Cea mai mare cîntărcață, cea mai strălucitoare stea de pe 
Broadway, cea mai aplaudată vedetă de cinema” — aşa cum sin- 
gură-şi propunea cînd încerca primii paşi în ogl.ndă, acasă la'Green- 
wich-Villaze, cartierul unde s-a născut, Saint-Germain-des-Pres-ul 
newyorkez. 


După cit se pare, avem de a face cu un program dus la bun 
sfirsit 


Străvechiul qui-pro-quo (Ryan O0’ Neal şi Barbra Streisand) 


Moda 
Bogdanovich 


În filmul american, Peter 
Bogdanovich, critic de film 
pînă acum cîţiva ani, este acum 
regizorul zilei, deşi pînă la 
40 de ani a semnat doar trei 
filme: „Tinta“ (în 1968), “Ul: 
timul spectacol“ (1971) şi 
„Ce se întîmplă, doctore?“ 
(1972). 

Moda-Bogdanovich nu se da- 
torează însă vreunor inovaţii 
regizorale ci, dimpotrivă, fle- 
rului regizorului de a se in- 
spira şi reactualiza stiluri şi 
trucuri din filmul american 
din anii '30—'40. De altfel 
singur declară: „Poate că 

ii au descoperit lucruri 
viitorul 

și prezen- 

neplăcut. Şi 

atunci încotro să privesc dacă 
nu spre trecut? El mă- intere- 
sează, de la el poți învăța ۵ 
mulțime de lucruri. El mă 
inspiră. Niciunul dintre tine- 
rii regizori nu mi-au dat ceea 
dat regizorii din ve- 

"۵۱/6, Desigur este 

0315 și nu vreau 

spun neapărat că filmele 

zi nu sînt tot atît de bune 
dar mie aşa 


Bogdanovich 


dintr-un filr 

ward Hawks din 1938 
Catharine Hepburn, cu Car 
Grant, cu un leopard, cu 
din ur şi un cătel („B 


Armand Duval-ul anilor '70 


Ryan O'Neal este încă și probabil varămine multă vreme, pentru 
milioane de spectatori, eroul celui mai aplaudat love story, Ar- 
mand Duval-ul anilor '70. Abia după ce l-au cunoscut pe Oliver 
Barrett IV, iubitorii de film au aflat că interpretul acestuia este 
fiul scriitorului Charles O'Neal şi al actriţei Patrice Callaghan ; 
că joacă cu pasiune handbal, că aintrat în lumea spectacolului pe 
post de figurant şi cascador; că s-a lansat într-un serial TV, Peyton 
Place” ; că după ce a fost cinci ani Rodney Barrington-a sfirşit prin 
a se căsători cu partenera sa, Leigh Taylor Young; că tot cu eaa 
filmat „Marea săritură“; că după „Love Story” a fost un alergător 
olimpic, inspirat de un scenariu semnat tot de Eric Segal; că în acest 
ultim film, „Ce se întîmplă, doctore î“, interpretează un ro! jucat 


de Cary Grant în 1938. 


Dar orice au aflat iubitorii de film, nimic nu poate șterge ima- 
ginea lui Oliver Barrett IV, eroul celui mai aplaudat love story, 
Armand Duval-u! anilor '70, 


pe scurt 


Adio, Petersburg 


Producţie a studioului ۰ 
Regla: lan Frid. Cu: Girt ۱۵۳۵۷۱6۷, 
Tatiana Bedova, Tatiana Pilețkaia, 
Vasili Merkuriev, Pavel Kadocinikov. 
O ET am 

Johann Strauss a fost în Rusia, a 
dirijat concerte, s-a îndrăgostit de o 
tînără principesă, a compus inspirat 
de ea polci şi valsuri nemuritoare.. 
Frama (drama) filmului este dec 

ii tă rămîne capaci- 
tatea realizatorilor de a reînvia o 
epocă şi un personaj. Personajul 
este din belşug pudrat şi are o figură 
simpatică și oacheșă, Epoca este un 
fundal de scenă pe care se preumblă 
figuranți cu jobene şi crinoline, 
Secvenţele se desfăşoară în planuri 
fixe, luate de la oarecare depărtare 
și legătura dintre cadre funcţionează 
astfel: un personaj iese prin dreapta 
dintr-un palat și intră, continuînd 
mișcarea începută, din stînga, într-o 
pădure 

in ceea ce privește va 
ele par să ne spună că a 
' se compune o dată în ۰ 
lui Johann Strauss, 


D. C. 
BUES PURT DA IP PESE BED DE ACEL PUT CRET ER 


Tara sălbatică 


Producţie a studiourilor Walt 
Disney, 1970. Regia: Robert Totten. 
Scenariul: Calvin Clements jr., Paul 
Savage, după cartea „Little Brit- 
ches“ de Ralph Moody. Imaginea: 
Frank Phillips. Cu: Steve Forrest, 
Jack Elam, Ronny Howard, Vera 
Miles. 

SENENI S TE TAE TOE EIG ELS TE GSE 


Nu o nuvelă, un roman-fluviu 
credeam că are la bază acest film 
care povestește și iar povestește cu 


e migală artizanală de rapsod corect, 
dar prea puţin inspirat, toate peri- 
pețiile adaptării unei familii irlan- 
deze la. condiţiile unui ţinut sălbatic 
din lumea nouă. 

e calamitate naturală: secetă, 
atie, taifun, incendiu, ca y 


Pionieri în lumea nouă 
(Tara sălbatică) 


nu se abată peste cap 
pionieri ai vestului s 
calamitateomene 


tativă de viol, de ucidere, care să nu 


fie înfruntată cu demnitate, cu stoi- 
cism, cu eleganţă chiar, cum șade 
bine unor robinsoni protestanți. Nu 
lipseşte nici Vineri, în persoana 
unui bătrîn indian, de data aceasta 
nu discipol, ci profesor în ştiinţele 
naturii. Treptat, copiii învaţă lecţia 
aspră a ținutului, obiceiurile lui 
dure (frumoasă nașterea minzului 
sub ochii îngroziţi ai băiatului de 
şase ani, frumos ace! rodeo al frate- 
lui mai mare, ori deschiderea stăvi- 
larului sub ploaia de gloanţe a fer- 
mierului vecin). O lecţie lentă de 
bărbăție, de curaj prin rezistenţă,dar, 
doamne, destul de greu de înfruntat 
aceste două ore de minuțioasă „dă- 
dăceală” cinematografică! 


å. M. 


Soarta unui 
membru din corpul 
de autoapărare 


„Soarta unui membru din corpul 


de autoapărare“ este ecranizarea unui 
roman clasic coreean și deschide o 
perspectivă spre realitățile anilor 
30, propuniînd, în centrul acțiunii, 
un caz de conștiință. Eroul titular, 
muncitor forestier (scenele de muncă 
de la debutul filmului — tăierea co- 
pacilor în pădure — au un remarcabil 
ritm cinematografic, sînt deosebit de 
spectaculoase, prefigurează desfășu- 
rarea agitată a conflictului), trece 
printr-o dură experiență de viaţă, 
Soarta face ca el (luat, cum se zice 
la noi, „cu arcanul”, la armată) să 
fie inclus în aşa-numitul corp de auto- 
apărare menit să mențină ordinea 
stăpînirii. Mai mult, eroul nostru 
ajunge să participe direct la repri- 
marea unei greve tocmai printre 
foştii săi camarazi de muncă. Se 
află din nou fața în faţă cu aceştia, dar 
acum, de pe altă poziţie, cu arma 


în mînă او‎ cu ordin de acțiune, Acesta 
este „cazul de conştiinţă” pe care-l 
propune, şi pe care îl desfăşoară, 
pînă la ultimele consecinţe, filmul, 

Tonul dominant al peliculei este 
dat de ele „de acțiune“, ceea 


ce nu înseamnă că prospectarea psi- 
hologiei în cumpănă a eroului nu 
prilejuiește cineaștilor cîteva pagini 
analitice reuşite, Prea lung totuşi, 
cu multe episoade statice şi cu unele 
rezolvări simpliste, filmul „explo- 
06226 concluziv în final: singura 
soluție (nu numai a eroului, dar a 
tuturor împilaţilor) este revolta or- 
ganizată. Mesajul este limpede şi 
fără echivoc, în el stă forţa morală 


a filmului, 
Cc. Cl. 


Colier 
pentru iubita mea 


Producţie a studiourilor sovietice. 
Regia: Tenghiz Abuladze, Scenariul: 
Tamaz Meliava, Tenghiz Abuladze, 
Ahmedhan  Abu-Bakar. Imaginea: 
Lome Ahvlediani. Cu: Ramaz Ghior- 
gobiani, Nani Bregvadze, Erosi Mon 
digaladze. 

E o Sa E ll ID DR Si tact 


Dragostea tînărului  Mahomedo 


Din mitologia basmului 
(Colier pentru iubita mea) 


pentru frumoasa Serminaz rămîne 
doar un pretext izolat în scenariul 
ce pare compus mai mult pentru a 
pune în valoare cîteva fragmente fol- 
clorico-etnografico-umoristice, care 
constituie, ele, adevărata substanță a 
filmului. Un șirag (titlul denumind 
cadoul de nuntă nu este altceva 
decît un album cu desene și definește 
foarte exact compoziția acestei pe- 
icule), de secvențe rînd pe rînd 
pedagogice, descriptive, comice, co- 
mentînd tradiții, obiceiuri, fabule ce 
defilează în faţa ochilor noștri în- 
tr-un joc caleidoscopic. Am 5 
cu imaginea unui peisaj, ireal, solar, 
şia unui straniu personaj, un fel de 
cavaler rătăcitor, deconspirat abia 
în final, cînd după ce decimase pe 
toți cei ce purtau numele duşmanu- 
lui său, îmbătrîneşte într-o-singură 
zi printr-o ciudată comprimare a 
timpului, personaj care ne duce în 
mitologia basmului popular şi dă 
filmului o dimensiune filozofică. 
Sergiu SELIAN 


Nici un moment 
de plictiseală 


Producţie a studiourilor americane, 
Regia: Jerry Paris. Scenariul: A.J. 
Carothers, bazat pe cartea lui John 
Godey. Imaginea: William Snyder. 
Cu: Dick Van Dyke, Edward G. 
Robinson, Dorothy Provine, Henry 
Silva, Joana Moore, Tony Bill, Slim 
Pickens, Jack Elam. 


Filmul începe cu o excelentă 
poantă — evident nu e cazul să o 
deconspirăm — dar ea este aceea 
care dă cheia în care se desfășoară, 
fără momente de plictiseală, această 
comedie polițistă, parodie la adresa 
filmului de gangsteri. În New York-ul 
anilor '60, un şef de bandă ajuns 
la virsta pensionării, îşi propune 
să se retragă din afaceri cu o ultimă 
și măreață lovitură. Măreaţă pentru 
că scopul nu este de astă dată cel 
al înavuţirii, ci consacrarea prea 
distinsului gangster în istoria arte- 
lor frumoase. Cum? Foarte simplu. 
Obiectul faptului este o pinză ce- 


lebră, recent achiziționată de cel 
mai important muzeu de artă mo- 
dernă al orașului. ۳۱۵2۵ urmează 
să fie păstrată de gangster pînă la 
moartea acestuia, cînd prin testa- 
ment o va dona muzeului, apărînd 
astfel ca apărător al tezaurului aces- 
tuia. Șarada polițistă e prilej de a 
rememora citeva gaguri vechi şi 
cîteva clasice qui-pro-quo-uri, cu o 
vervă proprie, dar mai ales prilej 
de a ne întilni cu Edward G. Robin- 
son a cărui carieră a primit cu o 
lună în urmă, din păcate post- 
mortem, consacrarea Oscar-ului. 


A.D. 


O șaradă polițistă (Nici 
un moment de plictiseală) 


21 


3.0.5. Cronica 


Păsăreşie, despre filme 


rig êra RS 
EE 


citesc d cînd îr 
cind cu piacer pe 
colegi oștri, Cror 
ari cine itografic 


orașe ale ţării, g 

de recunoscători tre 
fie realizatorii de filme 
nobilă muncă de 
ine a ideilor lor. Nu-i vorba ca 
uneori, în unele ziare, unii gazetari 
au se arată prea dumiriţi cu privire 
132 ceea ce văd dar de ce n-am pune 
aceasta pe seama relelor condiţii de 
vizibilitate din sălile respectivele 

Orașe, sau în spinarea 0۷ 
defectuoase, ori- în -circa st 
degradare a peliculelor cu pricina! 
Îmi închipui, de pildă, că la T 
a rulat 6 copie piouată a fili 
„Zestrea”, de vreme'ce în 
ca! Delta". colegul nostru H. 
åre impresia că regizoa 
zează mijloacele fără a eșua în stu 


fozitate argumentativă' dar „int 


ziarul io- 


cît s-au făcut concesii declarati, 
acesta 


a Păscut situații limită”. C 


naştere grea, 


dacă sa ajuns într-c 
atare situaţie, despre cart nu ma 


ştii de e rea sau bună, fiindcă 5 دم‎ 


uta 
Pern în, 
e ui 


Mult e dulce şi frumoasă 
limba ce-o vorbim... 
(eu condiţia 


s-o şi ştim) 


matismul se vădește- nu prin pre- 
zentărea acestei situaţii, ci prin ape- 
ابا‎ la discurs (deci ar fi bună) vezi 
însă” că „„în. final, fondul cinstit al 
eroului triumfă dar e prea tirziu, 
viaţa nu iartă” (deci e rău). Pe urmă 
se mai ivește și împrejurarea pendula- 
„Eroul, în ultimă 
tanta omul”; e! este „media ter- 
la un pol. se află Lola, om 
perficia!, cu rafinamente de felină 
crescută în buduaruri somptuoase, 
۲۱5 Livia, femeia care 
luînd viaţa pe cont propriu a învăţat 
să-i deosebească pe cei buni de cei 
Făcînd media între polul cu 


felina din 


torie cu 


nenilor 


a celălait se a 


polul persoanei 
propriu, eroul ar putea ieși 


budoaf și 


ulțumitor la socoteală, dar uite că 
lucrul nu e cu totul clar, fiindcă unul 
i: nu e chiar veritabil: „Lola 
e masca fără convingere“, 
prin urmare 


artiştii trebuie să ia 
aminte altădată că „forța care pro 
۵156025 tineretul nostru în viitor 
f DC fi 


copleşită de ۰ 


În ace 11111 ce ne mai rămine 
d! m singură scenă într-ade 
vår toart : cea în care Gavri- 


vototolește scrisoarea ven 
noasă şi o aruncă decis î 
hîrtii”. Cam puţir 


Ceva se 1 


coşul cu 


tiotarțt lucru, timplă în 
cinematografele din Tulcea, deoarece 
același ziar nu 1011۳216 a observa, 
prin pana Ulise Vinograschi, că 


sodnica frumosului dragon, 
este introdusă în acțiune o crimă” 
iar pe deasupra, ca și cum atîtea n-ar 
fi fost de ajuns, acţiunea se dilată 
și mai mult, pentru ca „supoziţiile 
să-și facă și ele loc“, Dacă 258 au apă- 
rut evenimentele pe ecran, apoi 
cronicarul are dreptate să afirme 
dezamăgit: „Ne-am fi așteptat de la 
cunoscutul regizar ceh la o introspec- 
ție caracterologică mai 8 
— cu alte cutiite el ar fi trebuit 
să privească mai 2010 în propriul să. 
caracter — ce să-i faci însă, unde nı 
e, nici dumnezeu nu: cere și-appi ce! 
mai frumos dragon nu poate da ma: 
mult decît ceea ce are, cum se zicea 
într-o frumoasă şi de demult operetă. 
În schimb, regizorul Wyler i-a oferit 
Jiaşi cronicar deplină satisfac- 
ție cu „Vacanţă la Roma”, deoarece: 
„cu toate că filmul este lipsit de 
orice problematică, nu-i putem re- 
proșa aceasta fiindcă nu şi-a pro- 
pus-o“. Apoi dacă nu și-a propus-o, 
de ce s-o mai luăm în discuție? Păi 
tocmai aici „e marele merit al lui 
Wyler: nu încearcă să mintă nici o 
clipă spectatorul, nu caută să facă 
tipizări sau să creeze probleme, 


ace 


În căutarea 
unui cinematograf 


În Capitală 
există un singur cinematograf de artă: 
Capitol. 


Oare nu-i putin ? 


saxe pr 


۳3 


M-am gîndit că ar f 
bine să initiem un con- 
cùrs sau o anchetă 
care să se desfăşoare 
în juru! chestiunii: 
56۱۲1 cumva dacă există 

în Capitală un cinematograf de artă? 

۱۰۱ puteţi indica? 

Am încercat în prealabil un test, 
să vedem cam care ar fi șansele con- 
cursului. Din zece (10) persoane 
chestionate, zece (10) au răspuns ca 
nu cunosc. Am încercat atunci o 
rezolvare statistică! cercetarea re- 
pertoriuiu; cinematografelor bucu- 
reștene în ultimele şase luni. Acolg 
unde rulase numărul cel mai mare de 
filme „de artă”, era desigur şi sala 
destinată acestui scop. O, voi zei 
nemuritori! Că numai mîna voastră 
divină a prezidat cu atita imparţia- 
litate împărțireafilmelor pe ecranele 
Capitalei: peste tot, un număr 


ت3۳ - 


aproximativ egal din asemenea filme 
„de artă”! 

Nu mi-a rămas decit să trişez, ape- 
lnd la memoria unui calculator 
electronic: avem un cinematograf 
de artă şi încă de multă vreme, 
Capitol! Calculatorul, se înşală, 
mi-am zis, şi am recurs şi la memoria 
forurilor competente: — Da, œe 
„Capitol! mi s-a răspuns, 

Într-o ultimă zvicnire de lucidi- 
tate, înainte de a poposi în împără- 
tia umbrelor, Mi-aduc aminte că 
m-am- mai întrebat: — „ Capitol"? 
De ce! 

După lungi, stăruitoare şi drăgăs- 
toase îngrijiri, parcă am început să-mi: 
revin, Imediat, am preluat lectura 
repertoriului sălii „Capitol“ în aceste 
ultime șase luni. Spiriduşul meu 
personal, așezat în colivia urechi: 
stingi, în imediata apropiere a tromi- 
pei lui Eustache, spiriduş pe care-! 


Joacă deschis și de aceea cîştigă.“ 
Rămîne de văzut ce cîştigă şi la 
cine, fiindcă a pune probleme nu 
înseamnă a minţi, iar pe de altă parte 
a juca deschis nu înseamnă încă a nu 
umbla cu cărţi măsluite, iar a nu 
face țipizări, nu presupune a nu face 
şi cacialmale, 

Cîteodată, filme altfel mărunte 
cînd apar pe pinză, rostogolesc în 
pagina de ziar avalanşe de bolovani 
grandioși. Lui George Ruman i se 
pare, în ziarul „Dimboviţa“, că în 
„Micul om mare“ se dispută „cu e 
acerbă ardoare, dreptul la existenţă, 
fără a căuta semnul beneficiar (!) 
al păcii, al conviețuirii, în numele 
imanenței umane.“, După iman enţa 
aceasta buclucașă, articolul iz și 
improaşcă e lavă verbală grozavă 
fiindcă dacă nu s-au căutat semne 
beneficiare şi imanenţe, iată ce s-a 
întîmplat: „aceasta a făcut să curgă 
un fluviu de sînge şi de ură neimpă- 


cata. azvirlind una împotriva celei- 
falte două civilizaţii“. 
Într-un alt film, George Coandă 


vede cum un ins, „prins în mreaja 
de marasm burghez al unei femei 
pentru care viața este și trebuie să 
fie un festin continuu (adică mănîncă 
tot timpul, pur şi simplu pe crăpate) 
— scrupulete fiindu-i totalmente ne- 
cunoscute — supus din orgoliu unei 
pseudoonorabilități familiale și con- 
veniențelor unui cerc de -parveniţi 
scăpaţi pe căi ilicite (apoi cum erau 
să scape altfel ?) de sub rigorile opro- 


biului opiniei publice încearcă să 
salveze “aparențele și eludează răs- 
punderea sa de conştiinţă” nü- 
mai că-pină afli ce anume îl apucă pe 
personaj, ţi se taie răsuflarea 

Te mai liniştești oarecum citind 
cotidianul orădean „Crişana“, unde 
stilul confratelui nostru Jón lerentia e 


mai reiaxat şi pigmentat cu metafore 


de o cutotul altă dulceaţă, E! vede, de 


exemplu „Mesagerul“, ca „o 

optică“. (ce-o fi aia?) care „păstrează 
gramajul. aproape  imperceptibil al 
romantismului posibil! azi“. Chestia 
cu gramajular fi chiar nostimă dacă nu 
s-ar deteriora cintarul Ta sfîrşit, unde 
plătesc ca să-mi cenzureze elanurile, 
mi-a 5۵0۱۴ atotiștiutor: —— Vezi că, 
în ukimul timp, Capitol” a devenit 


şi sală de premiere, şi sală pentru 
galele filmelor străine! 

Întrucît nimeni nu vede că-mi port 

îngerașul cenzor în ureche, am dat 
din umeri şi am citit. Am citit că în 
ultimele șase luni la „Capitol -au 
tulat cu totul cam 30 (treizeci) de 
„filme. 
å Dintre acestea, vreo 20 (douăzeci) 
de filme oscilează între penibil şi 
mediocru, cu rare tresăltări peste. 
Două (2) filme erau parcă de la 
început predestinate unei „săli de 
cinematecă; „Vacanţă la Roma” şi 
„Maria Stuart”, interpreţii, prin crea- 
țiile lor, meritiîndu-şi locurile în 
tr-un muzeu etern al idolilor de ce- 
luloid, ۱ 

Deci, din circa 30 de filmé, putem 
numi filme „de artă” doar citeva: 


` 


talgerele încep să joace tontoroiul: 


„Spectacolul, profund antifeudal. şi 
antiburghez nu-şi propune o critică 
socială, deși este şi încă foarte con- 
vingătoare”. Era fără să fie și vrînd 
să nu fie a fost... Nu altceva i se 
întîmplă și copilului din film, care 
torturat de oribila „Viaţă de lux 
compusă din picnicuri, ceaiuri, şi 
jocuri de crichet pe iarbă“, descoperă 
totuși aici „farmecul ciudat al femini- 
tății” însă „fără a reuși să le pătrundă 
sensul“ (le, adică cui?) ceea ce-l face 
„a parcurge clipe de paroxism pla- 
tonic“ aşa că „astfel dezechilibrată, 
opera capătă “echilibrul necesar“. 
Pe semne că orgiile de ceai cu éri- 
chet pot duce la paroxism nu numai 
un copil de doisprezece ani, dar 
chiar şi un cronicar, oricît ar fi el de 
platonic, 

Recunosc însă că același confrate ne 

oferă o absolut delectabilă descriere 
a modului uman și natural! al „Fermei 
din Arizona": „Filmul este o mică 
cartă despre felul în care un om venit 
în pustiu îl rodeşte”, Cum face el 
oare aceasta? „Fără lege, fără apă, 
cu soarele în creștet“. În atari con- 
diții tulburătoare, „oamenii de pe 
aici își cresc animalele semănind cu 
ele". S-ar putea înţelege că semă- 
nind pămîntul cu animalele, așa „ro- 
deşte" omul solul; ei bine, nu: e 
vorba de procesul de sălbăticire, căci 
nefiind apă nici lege, „stropite doar 
cu alcool, mințile şi așa încinse, cad 
în 065/۳10 zănatic“ — desfrîu în care, 
evident, animalele nu au niciun rol. 
În acest mediu încins şi cu mintea 
desfrinată, eroul Jim „la glonțul 
adversarului trage cu ina păcii”. 
ideea de a trage dintr-o eschivă, ului- 
toare într- un fel, tivine în momentul 
cînd în deșertul eroului Jim apare o 


femeie frumoasă. Atunci își dă seama 
toată lumea că: „Păstorul de vite, 
abrutizat. structură primitivă n-a 
eușit niciodată să separe nevoia de 
۱-51 adăpavitele de aceea de a-şi adăpa 
chii şi sufletul în apa din ochii fe- 
neii“. Aproape că-ți vine să te uzi 


zu lacrimi, de fericire, aflind că 
robinsonul dezumanizat se ea poa e 
بیج‎ pe cale lacustră, Ja civilizație, 
iar păcat că ţi se tale n cu 
ybservația rece 


că „unele "lungimi 
divagă-acţiunea“ ceea ce te îndeamnă 
1 scurta și tu; cu marea părere derău 
că atîta pitorească lectură rămine 
nai departe de un uz relativ res- 
trins. 


Valentin SILVESTRU 


„Nunta de piatră“, „Clovnii“, „Anca 


nimu! venețian”, „Andrei “Rubliov” 
şi „Joe Hill” (ca să nu fie prea pu- 
tine.. J 

Aripioarele îngeraşului domiciliat 
colț cu str. trompa lui Eustache, 


încep a se zbate: -- Sînt mai multe. 
Judecă-le şi în comparaţie cu filmele 
de pe acelaşi bulevard. Am căpătat 
curaj: Hai, mi-am zis, dar divinul 
cenzoraş propriu avea dreptate, 
Prin comparaţie, numărul filmelor 
de artă de la „Capitoi” crește:au mai 
rulat prin vecini și în aceeaşi pe- 
rioadă, „O floare şi doi grădinari“, 
„Articolul 420”, „Fata care’ vinde 
flori”, „Săgeata nu-știu-cui” ۰ 

Naiba mai știe: totuși „Capitol” 
e. poate un cinematograf de artă, 

Şi sîntem noi de vină că h-am ob- 
servat, 


Radu 


۰ 


GEORGESCU 


ید 
ecranizări‏ 


În această stagiune, 
filmul polonez 


stă sub 


semnul 


ecranizării 


Ecranizarea pare să 

se- afle din nou în 

atenţia  cinemato- 

grafiei poloneze, 

Oricum, ea este una 

din direcţiile prin- 
cipale de activitate din ultima 
vreme. Ar fi deajuns să amintim 
citeva nume de răsunet din li- 
teratura polonă — Sienkiewicz, 
Maria Dabrowska sau Bruno 
Schulz, pentrua înţelege amploa- 
rea pe care a căpătat-o investi- 
garea surselor oferite de bele- 
tristică. 

Dacă Wajda şi-a anunţat deo- 
camdată ruptura de cinemato- 
graf — după ce a oferit un film 
mult apreciat, „Nunta“, ecrani- 
zare după Wyspianski (Wajda se 
consacră pentru o vreme regiei 
de teatru), o altă ecranizare, 


întreaga distribuţie în Egipt او‎ 
Sudan. $i încă un amânunt: 
regizorul filmului se află la prima 
lui operă de ficțiune, intrucit 
pină acum a fost documentarist, 
și încă un documentarist valoros. 

Romanul Mariei Dabrowska, 
„Zile şi nopți” (un fel de Forsyte 
Saga polonez), a inspirat un و‎ 
rial de -televiziune și un film îh 
două serii pentru cinema. Rea- 
lizarorul său nu este alu! decit 
Jerzy Antczak, autorul filmului 
de reputaţie internaţională, „Con- 
tesa Cosel". 

jn sfîrşit, regizorul janusz Ma- 
jewski, autorul acelui memora- 
bil fiim „Lokis“, ۰3 invitat-o acum 
pe Ewa Krzyzewska să interpre- 
teze rolul principal într-o ecra- 
nizare după un roman antebelic 
al lui  Choromanski, „Gelozia 


La apogeul میم‎ 
(Beata Tyszkiewicz) 


„Potopul“, după romanul lui Sien- 
kiewicz, vine să consacre ecrani- 
zările ca prezenţe cinematogra- 
fice de valoare. Trebuie spus că 
exterioarele acestui film au fost 
realizate în jurul Kievulu' și de 
asemenea trebuie remarcat că 
rolut principal în acest film este 
deținut de un actor. considerat 
acum . drept urmaşul marelui 
Cybulski: Numele lui este An- 
drzej Kmicic. 

Literatura lui Sienkiewicz este 
de bună seamă în fruntea pre- 
ferinţelor manifestate de cine- 
aşti, căci într-un singur an, un 
alt roman al scriitorului, de astă 
dată invocat pentru un film des- 
tinat copiilor, „În pustiu şi în 
codru”, a fost ales de regizorul 
Wladislav  Slesicki. Pentru a-și 
realiza filmul el s-a deplasat cu 


şi medicina”. Și un alt nume so- 
nor al cinematografiei poloneze, 
Wojciech Has, s-a adresat la rin- 
dul său literaturii pentru filmul 
la care lucrează. Has s-a adresat 
acestui scriitor atit de ciudat şi 
de singular în literatura ncastră, 
Bruno Schulz, considerat un 
Kafka polonez. Filmul lui Has 
se va numi „Sanatoriul sub clep- 
510۳3۳ și scenariul a fost 5 
din două romane ale cuneoscutu- 
lui scriitor. 

Se poate spune deci că cine- 
matograful polonez este im această 
stagiune sub semnul ecranizării, 
iar filmele rezultate sînt, cel 
puțin deocamdată, pe loc de 
frunte, în preferințele atit ale 
realizatorilor cit şi ale publicului. 


Wieslawa ۸ 


În continuarea dezbaterii despre scenografia de film, începută în nr. 2 al revistei noastre, cu articolul „Decor împotriva 


Nema decorului“, publicăm intervenţia polemică a pictoriţei de costume Ileana Oroveanu, Întrucit observaţiile domniei sale se 


referă şi la munca unor colegi, scenografi şi regizori, i-am invitat şi pe cei vizaţi să-și spună cuvîntul. 


ILEANA ۸۸۰ 


Nu frumoase, 
ci autentice 


| 


tanului lon" este, spre -deosebire de „Răz- 
boiul domniţelor“, un basm, o legendă, pentru 
tineret și copii. Pentru crearea costumelor din 
primul film, m-am documentat din volumul: 
„Mode și veşminte din trecut“ al lui Al. Alexianu 
(paz. 180—193); de asemeni din fresca Doamnei 
lui Neagos Basarab, aflată la Muzeul Republicii. 
Este o epocă încă neabordată în filmele româ- 
neşti, o epocă influențată de renaşterea italiană, 
necoruptă încă de influența turcească, ce apare 
abia după Vlad Țepeș. Pentru costumele armatei 
române şi turcilor, am luat ca document frescele 


Siiiizare în decor şi costume? 


De acord! 


La basme, la musicaluri, 
Pentru filmul istorie cu rol de document, 
siilizarea mi se pare o gresală . 


La-articâlul — binevenit — al tovarășei Alice 
Mănoiu, „Decorul împotriva decorului”, „am de 
făcut următoarele obiecţii: p 

1) Referitor la formularea „stilizarea capabilă 
să dea unitate viziunii artistice generale”, Stili- 
zarea, fiind un procedeu în artă, nu are nici o 
legătură cu unitatea de stil. Există diferite stiluri 
în exprimarea decorurilor şi a costumelor: stil 
realist, documentar, stil pictural, stif cubist, stil 
morbido-surrealist,. foarte la modă actualmente. 
Unitatea stilului @te strict impusă tuturor opere- 
lor, ca ele să devină creație valabilă. Stilizarea 
costumelor sau a. decorurilor se impune cu predi- 
lecție in filme ca basme, ~ operete („My ۳ 
Lady”), filme de varietăţi, filme muzicale (Hello, 
Dolly”) etc. Folosirea stilizarii în decor și costume 
la filmele istorice ca „Dacii” sau „Mihai Viteazul” 
mi se pare complet greșită, aceste filme avind un 
rol de document educativ şi de instruire, unde 
amănuntul scenografic are o mare importanţă, 
iar adevărul istoric se impune cu stricteţe, Exem- 
ple bune avem în filme ca „Elisabeth R", „Hamlet” 
şi „Romeo şi Julieta“, ultima versiune. (E drept 
că acel veşmint a răpit ceva din supleţea Julietei, 
în schimb a respectat veridicitatea epocii în care 
se desfăşura drama de la Verona.) Nu pot fi de 
acord cu costumele create de Hortensia Geor- 
gescu filmului: „Mihai Viteazul” sau la „Dacii”, 
costume fantezisto-vikingiene, sau cu costumul de 
piele al fiicei lui Decebal, asemănător costumului 
din filmul „Barbarella“, 

Această stilizare rău înțeleasă a fost cultivată 
de vechile filme hollywoodiene care. o dată cu 
prostul gust, frizau și lipsa de documentare a sce- 
nografilor de atunci. 3 

Consider că în filmul „Columna“ am căutat, pe 
cît posibil, să remediez greșelile „Dacilor” prin- 
tr-o documentare serioasă și o adaptare a costu 
mului dac la situația dezastruoasă (sfîrşitul unui 
război fără învinși și fără învingători). 

La costumul țărănesc am respectat linia costu 
mului de pe columnă, îmbinat cu specificul ţesă 
turilor românești şi al bijuteriilor dacice. 

2) Despre aprecierea: „frumoasele costume 
realizate la „Dacii“, aş preciza că: în scenografie 
se înfăţişează personaje din diferite epoci şi cate 
gorii sociale cu diferite caractere. Costumul 
„personajului“, dacă dramaturgia cere, trebuie să 
fie frumos, urît, macabru, morbid, strălucitor 
etc. Cuvîntul „frumos" să se întrebuinţeze la uri 
concurs de modă, de frumuseţe, etc. Nu are ce 
căuta în critica scenografiei de film sau de teatru 

3) Cu privire la afirmaţia că în filmele „Războiul 
domniţelor“ și „Săgeata căpitanului lon“ „fantezia 
a mers împotriva istoriei”: „Săgeata căpi- 


24 


lăudat al lui Radu Boruzescu — decor conceput 
într-un stil morbid, atit de modern azi în artă, 
stil îndrăgit de scenograf: un labirint supraîncăr- 
cat de mobile, cu lucruri vechi, toată recuzita de 
20 de ani de la Buftea — a redat atmosfera epocii 
şi cît anume a fost meritul culorii sepia, în genul 
vechilor fotografii din anii 1900. Cred că tocmai 
culoarea a fost factorul care a contribuit la uni- 
tatea stilului acestui film, legînd decorul haotic 
de interioarele supraelegante și de parcurile îngri- 
jite de la Peleș, Această unitate de culoare se 
datorează operatorului care a inventat un pro- 
cedeu de prelucrare a peliculei în labcrator, Spre 
deosebire de filmul „Cu mîinile curate“, unde nu 
à existat această prelucrare a culorii şi unde Radu 
Boruzescu a creat doar două decoruri: încăperea 
cu cosciuge și hala pustie a fabricii, ambele în stilul 
său preferat morbido-fantastic. Aceste decoruri 
sînt rupte de restul filmului, de acţiunea lui şi 
de timp, apărînd pur și simplu neveridice pentru 
România anilor 1944. Scopul nu a fost de a reda 
prin el „prostul gust al hoțului deghizat“, cum se 
susținea în articol, ci pur şi simplu plăcerea deco- 
ratorului de a se afirma cu ceva straniu şi decse- 
bit, dar cu totul gratuit. Dacă acest pen morbid de 
a reda decorurilea servit filmului „Felix şi Otilia“ 
şi nu romanului „Enigma Otiliei“, 
deservit filmul „Cu mîinile curate“. 


în schimb a 


Filmografie 


După ce absolvă 


Institutul de Arte Plastice, Ileana Oroveanu debutează în film, în 1954, 


cu „Alarmă în munţi“, la care a semnat decorul şicostumele. Dintre cele 24 de filme realizate 


de ea, cităm: „Soldaţi fără uniformă" de Francisc Munteanu, 
„Pădurea spiînzuraţilor“ de Liviu Ciulei, „Harap Alb“ de lon Popescu Gopo, „Golgota“ 


„Codin” de Henri Colpi, 


۱ , şi 
„Columna"” de Mircea Drăgan. Decorul și costumele pentru „Harap Alb" au fost premiate 


la Festivalul 


3 


Trebuie respectat costumul origina 
(„Păcală“, Scenograf: ۱۱6۵0۸ ۰ 


de ia Voroneţ. Am mers la o stilizare a amânunte 
lor, nu a costumelor, respectind linia epocii, 
lucru permis la un fi'm-basm, legendă. Nu s-a 
dat frîu liber fanteziei pentru că acţiunea a fost 
legată de un personaj rea', în persoana lui Vlad 
Țepeș, spre deosebire de scenografia la „Harap 
Alb", unde fantezia a jucat un roi preponderent 
Cînd criticul afirmă cele de mai sus, ar fi recornan- 
dabil să se documenteze înainte. 

4) Un lucru de care nu se pomenește în artico! 
este contribuția culorii în redarea epoci! şi dacă a 
existat e preocupare a scenografiior români fr 
sensul acesta. N: 


ştiu cît anume, decorui Atit de, 


de la Mamaia din 1965. 


E Intervenţie 
la intervenție 


Nu respectarea scolastică 
a epocii, 
ci cunoaşterea ei 
este 
importantă pentru artist 


EIBATEREA CONTINUA 


MIRUNA BORUZESCU 


` Documentare 
pe stradă 


jung să fiu un bun psiholog. Toată povestea cu bă- 
trînul de pe stradă înseamnă pentru mine documen- 
tare. Rolul în film (Costache) l-a jucat un om de 
aceeași categorie cu personajul de pe stradă, pe 
care l-am îmbrăcat tot pe sistem de colaj. 

Mai toate costumele din «Felix şi Otilia» au fost 
confecționate, dacă vreţi «colate» din draperii. 
perdele, fete de masă, așternuturi a căror broderie 
şi fineţe a culorii nu o mai găsești azi. De aceea mă 
surprinde cind se reproșează acestor costume că 
nu au fost patinate; lupta noastră a fost, dimpotrivă, 


Eu cred că respectarea scolastică 
a documentării e o gresală. 


Dacă actorii s-ar îmbrăca în costume 


asa-zis „autentice“, 
ar fi ridicoli. 


Am întîlnit un bătrin pe stradă îmbră- 

cat într-o haină uluitor de expresivă, 

un fel de colaj de fustă cu blană, cu 

d nasturi mulți, așezați inutil, o pălărie 

bizară, dar bine gîndită pentru a-l pro- 

teja de frig, totul de o eleganță jalnică. L-am urmărit 

străzi întregi, ca să văd unde merge. În sacoșă avea 

sufertașe cu care aducea mincare de la «Gospodina». 

Haina lui plină de pete îmi părea acum explicabilă. 

incepusem să-l cunosc, un bătrin singur care își 

ducea viața cu el și pe care spectacolul străzii 

nu-l impresiona cu nimic. Atunci cînd am citit 

scenariul la «Felix şi Otilia» m-am gindit la el. 

Dacă l-aș fi găsit, l-aș fi propus lui Mihu pentru 
rolul lui Costache 

Pentru meseria mea, cred că important e să cu- 

noști oameni de toate categoriile. Mi-aș dori să a- 


gor Cind criticul a denumit un decor sau un 
costum «frumos», a subințeles că i-a 
plăcut acest decor sau costum, l-a 
găsit adecvat. Nu cred, tovarășă lleana 
Oroveanu,că este greșit acest mod de 
exprimare. In legătură cu stilizarea, nu 
inteleg de ce unitatea de stil şi stilizarea se exclud. 
Cind stilizarea e defectuoasă, atunci e normal că 
opera de artă nu va avea unitate de stil, dar dacă reu- 
șește, cele două notiuni pot fi comparabile, nu se 
exclud 

Apoi dacă este să judecăm impresia pe care 
ne-o face, din punct de vedere estetic, respectarea 
abuzivă a epocii, dați-mi voie să cred că nu respec- 
tarea, ci cunoașterea este importantă pentru ar- 
tist. El trebuie să ştie de unde pleacă și pină unde 
are voie să transforme. In acest sens, Miruna și 
Radu Boruzescu sint doi artiști excepționali. Se 
poate că Ileana Oroveanu a copiat mai exact datele 
epocii în filmele pe care le-a realizat, dar mie mi 
s-au părut mai «frumoase» costumele din «Mihai 
Viteazul» sau «Cu miinile curate». 

Tonul invectiv aproape cu privire la decorurile 
din «Felix şi Otilia» nu face decit să arunce o umbră 
asupra sincerității punctului dumneavoastră de ve- 
aere. Că decorul i-a lăsat o impresie de morbidi- 
tate, se poate, aceasta a fost intenția noastră; 0 
cazul casei lui Costache, toată lauda pentru sceno- 
grafi. Căutaţi mai exact sensul noțiunii de «mor 
bid» în dictionar şi ne veti da dreptate. Sau recitiți 
romanele lui Călinescu. Poţi să le contești orice fil- 
melor «Felix şi Otilia» sau «Cu miinile curate», dar 
să te legi de decoruri sau costume, aici înseamnă 
chiar să cauti cu orice pret nod în papură 

«Columna» şi «Săgeata căpitanului lon» sint, 
după părerea domniei sale, exemple chiar optime 
ale sectoarelor despre care vorbim? 


Ei 


~ 


۹ 


+ 


actor e adevărată. Nimic din punct de vedere vi- 
zual nu are voie să-l supere. Cel mai important 
pentru noi e ca el, spectator, să fie mulțumit, și 
nu ochiul supracunoscător, în numele unei «au- 
tenticități» supărătoare. 

Autenticul adevărat înseamnă o anume indepen- 
dență de adevărul pur geografic sau temporal; el 
presupune condiția în care povestirea ne este va- 
labilă şi nouă, celor din secolul XX. «Epoca» ne-o 
recreăm astăzi. Fellini vă place? De ce? El «res- 
pectă» timpul? El respectă «plastica» vremii apuse? 

In legătură cu polemica platou-decor natural 
Radu Boruzescu, de exemplu, are acel simt de in- 
vidiat de a depista locurile de filmare cu maximă 
precizie. Amenajarea, a doua fază a procesului în 
care se recreează cadrul perfectat pentru filmare, 
are rolul de a face din locul descoperit, pină la 
urmă, o creație scenografică cel puțin la fel de im- 
portantă ca şi construirea unui decor pe platou 

Fellini toloseşte mult platoul pentru construcția 
decorului, dar el își pregătește un film în doi ani! 

Platoul, pînă în momentul în care nu se va re- 
zolva complet la Buftea problema meseriașilor (mã 
refer la numărul lor), a timpului de pregătire, a 
banilor ce se pot cheltui pentru scenografie, ră- 
mîne pentru noi un vis mai greu realizabil 


. 
x 
JT 


Fantastica putere a scenografului este să-l convingă pe spectator că povestea pe care o vede 
este adevărată («Felix şi Otilia») 


să le dăm o uzură maximă... Sarcina celui care creeaza 
costumele personajelor pentru ecranizarea unei 
cunoscute lucrări de literatură e dintre cele ma: 
ingrate, pentru că literatura lasă (din fericire) fie- 
căruia posibilitatea de a-și imagina personajele. 

In cazul lui «Felix şi Otilia», împreună cu regi- 
zorul şi actorii, ar trebui poate să mă simt vinovată 
că nu am satisfăcut imaginaţia fiecăruia, dar nu o 
fac, deoarece sint fericită că cei mai mulţi s-au de- 
clarat mulțumiți. 

Eu cred că respectarea scolastică a documentării 
este o greșeală. 

Pictorii de costume nu trebuie să uite în general 
un lucru foarte important, și anume că moda s-a 
schimbat și s-au schimbat și oamenii. Astăzi cel 
puţin, fizic, oamenii, actorii, interpreții nu mai co- 
respund acelor epoci. Dacă actorii s-ar îmbrăca în 
costume, aşa zis «autentice», ar fi ridicoli! Fantas- 
tica putere a scenografului este de a-l convinge pe 
om că povestea pe care el o «consumă» alături de 


Filmografie 


Miruna Boruzescu a absolvit Institutul 
de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» — 
secția scenografie. După ce a lucrat o 
serie de costume de teatru, a debutat în 
1972 în film cu «Felix și Otilia» de lulian 
Mihu. A urmat «Cu miinile curate» de 
Sergiu Nicolaescu. În prezent, lucrează 
la serialul de televiziune «Un august în 
flăcări» (Dan Pita și Radu Gabrea). 


ال 


25 


in dezbatere. filmul ۰ 


Personajul intre aute 


Paradoxal, această artă 
esențialmente populară care 
este filmul ascunde o na- 
tură dificilă, un echilibru fra- 
gil şi complex, care suportă 
greu orice deviere de la un 
sistem relational multiplu. Este ameti- 
toare inșiruirea calităților ce i se cer 
autorului de filme, ca și a primejdiilor 
ce-l pindesc pas cu pas. 

Nu e de imaginat un scenariu în afara 
unei idei de demonstrat și, de asemenea 
nu e de imaginat ideea, în afara unei 
concepții de viață, care la rindul ei vine 
dintr-o experiență (timp trăit). Nu e de 
imaginat o idee în afara unei poveşti în 
care ea să se topească, a unei povești 
care să reinvente firesc ideea ce-i stă la 
bază. Povestea, la rindul ei, presupune 
destine umane, deci o epocă istorică în 
care şi prin care ele se desfășoară. Desti- 
nele înseamnă oameni, cu tot imprevi- 
zibilul acțiunilor şi reacțiilor lor — con- 
cepții, contraziceri, greşeli, intuiții, etc. — 
o infinitate de mişcări, în cimpul ideilor 
şi al acțiunilor lor, deci neapărat o selecție 
Prin puterea de imaginaţie și sensibilitatea 
creatorului, selecția devine o esenţă, unde 
gestul anodin stă alături de marile hotăriri 
ca și cum eroul și-ar aminti într-o clipă 
de mare cumpănă tot ceea ce l-a făcut să 
fie omul de acum, fără determinări inutile 
(el ştie), ci comprimind rapid timpul. 

Cineastul vizualizează acest racursi 
prin timp şi prin cele două spații: cel exte- 
rior (peisajul fizic al filmului) نو‎ cel inte- 
rior (peisajul moral al filmului). La con 
fluența acestor trei reprezentări. prin care 


O cinematografie există 
în primul rînd prin eroii ei. 
Cine sînt eroii filmelor noastre? 


Ce cauză apără? 


Diminețile unui bătrin cuminte... 
(«Aşteptarea») 


ideea generind poveste se redescoperă 
pe sine, apare personajul 


Autenticitatea, condiţie primordială 


Marea luptă a cinematografului româ- 


Zestrea filmului a fost teatrul 
(«Zestrea») 


Despre lucruri care nu sînt, dar ar merita să fie 


Personajul in film? indife 

rent cum e scris, spectatorul 

vrea să-l vadă interpretat de 

actorul îndrăgit. Cam ca la 

teatru, dar şi mai rău. Dacă 

Bette Davis are gripă, o să-l 
joace Ingrid Bergman. De Sica și Zavattini 
luptau pentru neprofesioniști, dar s-au 
lăsat și ei păgubași. La noi sint scena- 
rişti și regizori care spun cam așa: Pentru 
acest rol ne-ar trebui un Jean Gabin, 
dar mai tinăr cu 30 de ani... Sint scenarii 
care se bazează atit de mult pe o teh- 
nică interpretativă, pe care o cunosc nu- 
mai actorii, cu un dialog atit de greu de 
rostit, încît desigur că problema «perso- 
najului» devine o problemă. 

Ideal ar fi ca rolurile să fie astfel scrise, 
încît să le poată interpreta cit mai mulți. 
Dar în cazuri speciale ele să fie scrise 
pentru anumiţi actori. Dar şi în aceste 
cazuri, scenaristul trebuie să cadă de 
acord în prealabil cu regizorul. 

Cred în general că disecarea cinemato- 
grafului pe o masă de operaţie este peri- 
culoasă. Revista dumneavoastră o cam 
face de la o vreme. Sigur că așa e mai 
diplomatic, dacă nu te laudă pentru film, 
îți găsește ceva bun la decorul pe care 
l-ai ales, sau la fotografie,sau la un inter- 
pret bine condus. Cinematograful este 
compus insă din filme și numai un film 
poate ti analizat aşa, dar nu poți destace, 
fără mari riscuri de a greși, așa cum am 
spus, cinematograful de decor, de costum, 
de personajul de film, de imaginea de film, 
de culoarea de film, etc... 

«Regula jocului» al lui Jean Renoir 
este o capodoperă şi dacă stai să judeci 
bine, nici decorul, nici interpretarea, nici 
imaginea nu sint mai sus de normal. 

Timpul şi spațiul în cinematografie, 
mişcarea, sensul imaginii, sensul filozofic 
sint probleme mult mai importante decit 
dialogul, sau interpretarea, sau chiar per- 


26 


Sînt scenarii care se bazează 
atît de mult pe tehnica actorului. 
cu un dialog atît de greu de rostit, 

încît, desigur, 
problema «personajului» 
devine o problemă 


sonajul. Mai importante pentru că prin 
ele poți descoperi dacă se trădează sau 
nu arta cinematografică. 

Dacă un film poate trăi fără personaje? 
Depinde ce vreți să înțelegem prin per- 
sonaje. Dacă luați sensul literar al acestei 
noțiuni, atunci, da, filmul poate exista şi 
fără personaje. Ce fel de personaje lite- 
rare ați descoperit în «Cuirasatul Potem- 
kin» sau în «Intoleranță»? 

Atit timp cit o colectivitate poate consti- 
tui personajul principal al unui film, cînd 
un copil poate interpreta, inconştient a- 
proape, rolul său, cind în filmul minunat 
al lui Bresson «La întimplare, Balthazar» 
cel mai important, fără ironie, este un 
măgar filmat excepțional, înseamnă că 
cinematograful are posibilitatea tehnică 
de a confecționa un tipaj de laborator: 
figura cuiva, amorsa altuia, vocea unei 
terțe persoane, plus un cascador şi iată 
un erou! Personajele din «Cabinetul doc- 
torului Caligari» sau «Anul trecut la Ma- 
rienbad» sint, luate separat, nişte scheme, 
nu valorează mai mult decit decorul, poate 
nici atit şi iată, primul cel puțin, este o 


capodoperă incontestabilă. 
_ Vă supără punctul meu de vedere? 
Il expun doar în dorința de a teoretiza 
lucrurile, în favoarea filmului, ca artă 
total independentă. 

lubesc foarte mult actorii. Pentru mine 
Geraldine Page, Stan și Bran, Rod Steiger, 
Peter O'Toole, Joan Fontaine, sau la noi 
Toma Caragiu, Gina Patrichi, Clody Ber- 
tola, Dem Rădulescu, Eliza Petrăchescu, 
Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Marga 
Barbu, loana Bulcă, George Constantin, 
lon Besoiu, Mircea Albulescu, etc., etc. 
sint mari actori pe care i-am adorat sau 
ii ador. Chiar şi pe Jean Constantin. Am 
colaborat excepțional cu lurie Darie, Sil- 
via Popovici, Violeta Andrei, Elena Dacian, 
Ovidiu Schumacher, Florin Scărlătescu, 
Aristide Teică. Ei merită sau au meritat 
să-i studiezi și să le creezi personaje pe 
măsura talentului lor, nu numai să-i iei 
ca să-ți salveze un rol sau altul, prost 
scrise. 

În definitiv, avem mult mai mulți actori 
buni, decit personaje bine realizate. 

N-aş fi vrut însă să discut despre per- 


sonaj la modul general, deoarece nu a- 
ceasta este acum principala lacună a cine- 
matografiei noastre. 

Continui să citesc scenarii a căror ri- 
goare lasă mult de dorit. Nici literatură nu 
sint şi în același timp sint departe de a 
constitui o bază serioasă pentru filme; 
ca să nu mai vorbim despre personajele 
acestor scenarii. 

Tin minte cit de dificil a fost să găsesc 
un cuplu ideal pentru Felix și Otilia. Ce 
alesesem eu nu plăcea producătorului, 
așa că a trebuit să accept o interpretă care 
nu corespundea eroinei cărții lui George 
Călinescu. Să nu tiu incă o dată inteles 
greșit, interpreta pe care am ales-o are 
foarte mult talent, o sensibilitate specială. 
Nu putea însă să redea ingenuitatea, 
superfluul, chiar superticialitatea aparentă 
a eroinei din prima parte a acţiunii. Acest 
lucru nu-l putea face nici Greta Garbo la 
18 ani. Prea marea ortodoxie a mea față 
de roman m-a împiedicat să creez o altă 
eroină, poate diferită, în deosebi tempera- 
mental de Otilia literară și să creez o alta 
cu ajutorul datelor pe care le are Julieta 
Szânnyi. De-abia în partea a doua a filmu- 
lui am realizat acest lucru și a fost bine. 
Un caz excepțional de adaptare la cerin- 
tele filmului este acela al actriței Leopol- 
dina Bălănuţă. E minunat cum a reușit să 
se dăruiască personajului său din «Fefe- 
leaga»! Şi-a transformat aproape toate 
datele personale, mersul, gesturile, expre- 
sia, ca o mare actriță de film, cu o rară 
intuiţie şi inteligență. E și meritul regizoru- 
lui Mircea Veroiu. 

Daca am avea nai des asemenea exem- 
ple, atunci poate ar merita să dedicăm 
un număr al revistei «Cinema» unei analize 
pe această temă. Pină atunci încercăm să 
sperăm, tot discutind despre lucruri care 
nu sint,dar care ar trebui să fie... 


lulian MIHU 


Aere., 


romanesc 


ticitate si confectie 


nesc din ultimii ani a fost de a crea perso- 
naje autentice, cît mai aproape de focarul 
vieții noi pe care o clădim, și nu palide 
încarnări, rostind replici sterile şi trecînd 
prin situații de mucava, ca niște minus- 
cule trenuri-jucărie, care se tot învirt pe 
o linie închisă în cerc, prin fața unei gări 
cu uși نو‎ ferestre desenate; de a crea deci 
eroi revoluționari, oameni de azi, în care 
să se simtă fiorul tumultuos al realității, 
nu foșnetul uscat al schemelor comode. 


Duma, Stoian, Petrescu de pildă, din 
filmul «Puterea și Adevărul» de Titus 
Popovici şi Manole Marcus, sint perso- 
naje a căror densitate, al căror adevăr, 
cu alternanţele lui de lumină şi întuneric. 
a căror vibrantă și în același timp simbo- 
lică trăire, fac să se spulbere în tăria vin- 
tului acele clișee de muncitori, comuniști, 
secretari de partid prea senini, prea linear 
construiți, fără frămintări, îndoieli, fără 
probleme, reprezentind nu oameni cu 
convingeri şi pasiuni, ci categorii gene 
rice — muncitorul, secretarul, etc. Con 
fruntarea Duma-Stoian, pornind tocmai 
de la date caracterologice şi tempera- 
mentale deosebite, de la același crez, di- 
ferit interpretat, se ridică la nivelul unei 
dezbateri politice (nedeclarativă, neintro- 
dusă în film ca atare), ale cărei vibrații fac 
din «Puterea și Adevărul» un film politic 
ce poate fi văzut și înțeles pe orice meri- 
dian al globului — tocmai pentru că din- 
colo de epoca, locul şi particularitățile 
istorice evocate, prin forța definirii perso- 
najelor sale, se detașează sensurile ace- 
lei dificile ecuaţii: putere plus adevăr 
egal singura cale spre demnitate. Titus 
Popovici şi Manole Marcus au creat per- 
sonaje care au dat prilejul unor compo- 
ziții actoricești de mare clasă, și mențio- 
năm acest lucru pentru că, cu greu ne 
vom putea imagina un personaj schema- 
tic, nu îndeajuns de bine definit și motivat 


Un personaj se naşte ca un om: 


Crearea unui tip umar 
este lucrul cel mai fasci- 
nant în munca de realiza- 
tor de film. Toate celelalte 
- demonstraţii stilistice ră- 
mîn simple demonstrații, dacă ele 
nu servesc un erou. 

O bătălie nu poate fi grandioasă decît 
dacă o dă un erou grandios, altfel ră- 
mîne o exhibiție de gimnastică. O plas- 
tică oricît de frumoasă, dacă nu e legată 
intim de starea unui personaj. rămîne 
o înşiruire de fotografii în mișcare, 
mișcările de aparat oricît de dificile şi 
spectaculoase rămîn simple piruete. 

În film ca şi aiurea, problema este 
omul. Importante sînt respirația lui, 
vibrația gîndului, temperatura senti- 
mentului. În funcţie de aceste minus- 
cule date, bătăliile pot fi şi dramatice, 
plastica poate fi emoţionantă, iar miş- 
cările de aparat trec neobservate, așa 
cum e firesc, și multe, multe altele. 

Realizarea tipului uman în artă ca și 
în Geneză, de altfel, rămîne victoria 
supremă. Aceasta chiar şi într-o artă a 
spectacolului cum este filmul. (Specta- 
col în sine rămîne numai demonstrația 
sportivă, cea de circ și de music-hall). 

Îmi este foarte greu să delimitez 
unde se opresc atributele scenaristului 
şi unde încep cele ale regizorului. În 
munca mea, neavînd experiența aces- 
tor delimitări, pot doar intui ce se pe- 


nema 


Drumul nesigur al iubirilor 
(«Drum în penumbră») 


în toate acțiunile sale, capabil să ducă la 
o interpretare actoricească măcar onora- 
bilă. Un actor, cît de mare, dispare ca o 
umbră în faliile unui personaj prost con- 
struit. 

Au trebuit să apară filme ca «Puterea 
şi Adevărul», «Felix şi Otilia», «Mihai Vi- 
teazul», «Atunci i-am condamnat pe toți 
la moarte», și încă altele, pentru a desco- 
peri că avem actori de film demni de 
orice comparație. 

Datorită lui Titus Popovici și Sergiu 
Nicolaescu, conturarea personajului lui 
Mihai Viteazul trebuie de asemenea reti- 
nută. Realizatorii au înțeles că figura 


unui asemenea mit național nu trebuie 
zugrăvită în culori festive și rigide, domni- 
torul trebuie să fie mai întii om și apoi 
purtător de cuvint al unei stări generale 
de spirit a poporului din care face parte. 
Nu ilustrarea unor evenimente din cartea 
de istorie ne interesează, ci în primul 
rînd cum s-a ajuns la aceste evenimente, 
cum s-au format personajul și persona- 
litatea domnitorului, care i-au tost direc- 
tiile de forță și care slăbiciunile. Ca şi în 
cazul lui Duma din «Puterea și Adevărul», 
Mihai Viteazul este văzut din interior, 
nu apariția și aparența contează, ci pro- 
cesul complicat de conștiință, de asimi- 


Un rol se scrie 
pentru un anume actor? 
Eu cred că nu. 

Eu sper că un rol se scrie 
pentru ideile pe care vrei 
să le transmiți 


trece în cazurile în care autorii sînt 
diferiți. 

Ştiu însă că un personaj se creează 
ca şi un om, adică în dureri, astfel că 
nu pot fi de acord cu cei care socotesc 
drept unic autor al filmului pe regizor. 
Faptul că un scenarist poate fi mai 
puțin talentat — lucrul se poate în- 
timpla şi cu regizorul — nu schimbă 
datele de principiu ale problemei. 

O altă dilemă care bintuie. lumea 
noastră cinematografică este dacă un rol 
se scrie pentru un anume actor sau nu. 

Ca dramaturg, am crezut şi continui 
să sper că un rol se scrie pentru ideile 
pe care vrei să le transmiți. Rămin con- 
vinsă că actorul este acela care trebuie 


să îmbrace datele personajului și nu 
invers. Un rol, chiar și într-o creație 
cinematografică originală, poate fi fără 
nici o îndoială interpretat de mai multi 
actori. Regizorul îl alege pe cel pe care îl 
socoteşte cel mai potrivit. Potrivit nu 
numai cu rolul, dar și cu firea sa per- 
sonală. Este o alegere pur subiectivă, 
dar deloc lipsită de importanță. De 


“aceea cred că amestecul exagerat al 


altor persoane în distribuirea rolurilor 
este neindicat. Distribuţia este o pro- 
blemă care îl priveşte aproape exclusiv 
pe regizor. Aceasta nu numai ca repre- 
zentare a personajului, dar și ca afini- 
tate artistică. Intre un regizor foarte 
bun și un actor tot atît de bun pot 


lare şi înțelegere a realității, aşa cum se 
petrece el în mintea și sufletul eroului. 

Lumea de anticariat pe care o evocă, 
pe de altă parte, filmul «Felix și Otilia» 
de loan Grigorescu și lulian Mihu, tră- 
iește printr-o serie de personaje (Stănică 
Raţiu, bătrinii) ale căror portrete în culori 


O privire nouă asupra 
unei lumi vechi („Nunta...”) 


acide se detaşează singular, dind filmu- 
lui atmosfera unui panopticum haluci- 
nant. Aceste specimene umane se zbat 


D> 


în dureri 


exista incompatibilităţi de ordin artis- 
tic, temperamental, de umoare, de 
mod de a fi. care pot face ca, practic, 
doi artiști să nu se poată întilni, fiecare 
avînd dreptatea lui. Care scenarist are 
dreptul să impună o astfel de colabo- 
rare, cine poate instaura armonia între 
două universuri umane făcute să se 
respingă și să se contemple doar de la 
distanță? Ca să nu mai vorbim de capa- 
citatea (obligatorie la un regizor)de a 
vedea într-un actor datele viitorului 
personaj,capacitate care nu este obliga- 
torie deloc şi pentru alții care acti- 
vează deopotrivă în cinematografie, 
dar pe care nu-i împiedică nimeni să 
aibă păreri. 

Putem conchide cu argumentul pe 
care un realizator îl poate foarte bine 
folosi în ultimă instanță: că un actor te 
poate inspira și altul nu, după cum şi un 
actor poate fi mai inspirat în prezența 
unui regizor decit a altuia. Problema 
nu e deloc minoră, e chiar foarte serioa- 
să. 

În fine, sînt atitea de spus, ca de 
altfel ori de cite ori ne propunem să 
discutăm o problemă a artei noastre. 
Revista «Cinema» nu are cum să le 
epuizeze pe toate. Ea ne invită doar să 
gîndim uneori la aceste probleme, ur- 
mind ca după aceea, noi, cineaştii, să ne 
certăm între noi. 


Malvina URȘIAN u 


27 


Epopeea cotid 
(«Explozia») 


intr-un virtej încremenit, într-o senilă şi 
sterilă goană după bani, pecetluind difor- 
mitatea unei lumi. E curios că, deși perso- 
najele principale (Felix, Otilia) apar în 
siluete firave, coborite parcă din ilustra- 
tiile vremii, filmul rămine un adevărat 
document social-psihologic despre Ro- 
mânia primilor ani ai veacului nostru, 
tocmai pentru că a reușit, dincolo de po- 
vestea propriu-zisă, să creeze personaje 
de un adevăr cutremurător. 

Am vorbit despre citeva reusite ale til- 
nului românesc din ultima vreme, fixin- 
du-le ca niste repere pe un drum ale cărui 
perspective demult le căutam. Căci numai 
n zona profesionalismului înalt, dublat 
le maturitatea gindirii (cunoaștere și inte 
egere) au putut să apară opere cinemato 
Jrafice de autentică valoare, după destul 
ie multe recolte sărace și speranţe de ne 
ntrint 


Personajul există, nu se explică 
E تسس سح نت رت‎ 


Filmul de actualitate are ca personaj 
un om obişnuit de azi, un om de pe stradă, 
u aceleaşi probleme şi aspirații ca noi. 
A-I prinde în capcana cu mii de oglinzi 
1 filmului, pare o operație nesfirșit de 
Jrea. 


O serie de personaje reuşite, cele din 
filmele amintite mai inainte, apoi Ipu din 
«Atunci i-am condamnat...», Vitu din «Ba- 
riera», Roman și Miclovan din «Cu mii- 
nile curate», Fefeleaga din «Nunta de 
piatră», ar putea fi o lecție de arhitectură 
a eroului de film. Şi totuși in această 
zonă, a construcției caracterelor, a defi- 
nirii complexe și autentice a personaje- 
lor, se constată incă destule stingăcii. 
De pildă: «Zestrea» de Letitia Popa reia 
tormula unei piese de televiziune la rindul 
ei adaptată după un scenariu radiofonic, 
unde dramele și stările protagoniștilor 
se consumă mai ales în replici şi în expli- 
caţii teatrale. Acest joc al transpuneri- 
lor — dintr-o modalitate artistică în alta — 
este plin de pericole; măiestria şi abili- 
tatea construirii unui conflict pe scenă nu 
se mostenesc automat de câtre film 
Cuvintul care era acolo rege, trebuie să 
ase locul aici imaginii. Personajul tre- 
buie conceput mai mult trăind decit vor- 
bind şi explicindu-se. Dialogul, fie el 
sclipitor pe scenă, se pierde într-un spa 
tiu prea larg, se risipește, nu suplinește 
setea de imagine a filmului. Personajul 
riscă astfel să rămînă doar o voce. De la 
teatru la film, deci, textul trebuie să se 
modifice structural; să devină imagine. Nu 
prin eliminarea cuvintului, ci prin include- 
rea lui într-o lume de imagini. In esență, 


actori 
iN 
căutarea 
personajului 


Actorul — starea civilă a Personajului. Lui 
ne-am adresat pentru a lua împreună pulsul 
pe care-l măsoară în acest moment oamenii 
de lumină și umbră de pe ecran. L-am întîlnit 
în viața agitată a cabinelor, sub decorurile te- 
leviziunii, pe străzile agitate unde îl urmăreau 
reflectoarele studioului «București». L-am scos 
din această muncă grea, pentru a-l ruga să 
se cufunde în altă muncă, aceea de diagnosti- 
cian. Nu i-am pus o întrebare anume, i-am 
întins o listă cu zeci de întrebări, acoperind, 
practic, întreaga arie a filmului românesc. 
Din discuţiile cu el, au rezultat următoarele 


cinematograful nu transmite spectatorului 
uvint, ci imagine care exprimă cuvintul 
in «Decolarea» de Timotei Ursu, perso- 
najele evoluează neutru, neconvingător, 
prin meandrele acțiunii filmului, oarecum 
străine şi indiferente fată de ceea ce ni 
se întimplă, şi nu reușim să le găsim un 
profil de sine stătător. Ne aflăm într-o 
zonă primejdioasă: aici, personajul nu 
este un determinant, ci un determinat 
(nu în sensul fixării datelor personajului 
n interiorul ficţiunii, unde eroul poate fi 
foarte bine un determinat, ci din punct de 
vedere al construcției scenariului, prin 
care personajul și destinul său sint moto 
rul filmului). El suportă acțiunea, ideea si 
concluzia filmului (nu le generează); este 
programat pentru o anume poveste, cu un 
anume scop. Este doar un chip și o siluetă, 
nu o atitudine şi un caracter. Filmul la care 
ne referim (chiar dacă e interesant ca po- 
veste), suferă de pe urma acestei carente 
fundamentale, devine searbăd și interesul 


«Dacă vorbiți 


de oameni, 
cunoașteți-i 


mai bine» 


La Fontaine 


pe care ni-l provoacă este cel mult acela 
pentru relatarea unui fapt divers, ai cărui 
protagonişti nu-i cunoaştem şi nu ajun- 
gem să-i cunoaştem decit vag 

Țăranul şi satul românesc de azi au 
avut mult de suferit în filmele noastre, 
de pe urma unei concepții prea idilice 
(«Lumină de iulie») al cărei alfabet consta 
in atmosfera de snoavă cu frumoase fete 


Gina  Patrichi: 


Se spune că în România 


există o pleiadă de mari 


actori. Ce-ar fi să li se 

scrie niște roluri înainte 

ca vîrsta lor cinematogra- 
fică să apună! 


Există, într-adevăr, nişte mar! 
actori care ar putea interpreta 
orice personaj, de la pescarul din 


Deltă și pină la academicianul atomist. 
Mă gindesc la George Constantin, la 
Toma Caragiu, la Gilda Marinescu... 
Dar timpul trece peste apogeul lor și 
filmul românesc rămîne tot sărac. 

Se mai spune, de asemenea, că un 
mare actor poate face un personaj din 
orice rol. că poate învia partitura 
oricărui scenariu. De ce să ne facem 
iluzii? Filmul e o artă care depinde de 
ititea...! Nu stiu ce se întimplă, dar un 
rol care din punctul de vedere al actoru- 
lui părea izbutit, ajunge pe ecran cu 
totul altfel. 

Există o mare dorință de a exprima 
pe omul de peste drum de tine, pe 
contemporanul tău, de a arăta artistic, 


Personajul intre aut 


costumate în ii, cu brigadieri puși pe şotii 
și cu drăgăstoase nopți cu lună plină. 

Trebuie semnalat aici un film ca «Fratii», 
unde Mircea Moldovan ne introduce în- 
tr-un sat adevărat, unde oamenii seamănă 
bine cu orășenii, deși au păstrat acea in- 
telepciune legată poate şi de viaţa lor 
aproape de marile cicluri ale naturii, în- 
tr-un sat cu oameni pe care îi înțelegem, 
cu duritățile și simțămintele lor. Este un 
drum în bună măsură pozitiv, deschis de 
acest film oferind tentatia unui portret 
complex; oameni surprinşi într-o epocă 
de mari mutații, cind agricultura devine 
industrie și microcosmul satului se află 
n calea unor mari fluxuri înnoitoare. Dar 
lumea satului nostru, aflat în plină prefa- 
cere, rămine incă departe de spectatori, 
prin raritatea abordării ei și, deopotrivă, 
prin atit de convenționalele personaje cu 
care sint populate sporadicele incercări 
de aducere pe ecran a satului contem- 
poran. 

Cind, pe de altă parte, incercăm o pri- 
vire asupra lumii adusă în filmul nostru 
schimbind unghiul de observaţie și anga- 
jindu-ne pe terenul comediei, revelațiile și 
din acest capitol confirmă constatările 
de ansamblu. 

Dincolo de certa reușită a unor episoa- 
de, de hazul sănătos al unor situaţii, Geo 
Saizescu a realizat o comedie de actua- 
litate («Astă seară dansăm în familie») 
care ar fi putut fi o satiră usturătoare 
despre parazitism şi prostie, dacă ar fi 
avut (măcar sugerată) și o altă dimensiune, 
acel stigmat al răului, umbră a josniciei 
înflorind ca mucegaiul, fie și sub cea mai 
simpatică mască. Personajul de comedie 
trebuie să ne facă, ce-i drept, să ridem. 
Risul insă este, o știm prea bine, sancțiune 
și distanță. Ridem nu de grimasele unui 
personaj, ci de ceea ce ele ascund sau 
lasă să se vadă. Geo Saizescu și lon Bă- 
ieșu au urmărit, ce-i drept, personaje in- 
rudite cu o serie de specimene sociale, dar 

aracterizarea este făcută sumar, in trăsă- 
turi groase. Se mizează pe actor și numai 
pe el. Ridem de Bibanu, nu ca personaj, ci 
ca actor. Personajul işi pierde astfel con- 
sistența, gagul funcționează la suprafată. 
Obiectul satirei dispare sub pretextul glu- 
mei. 

«Aventuri la Marea Neagră» de Savel 
Stiopul este o parodie polițistă, ale cărei 
personaje nu trimit la nimeni şi la nimic, 


ceea ce ştii că simte şi crede. De ce 
acest nedezminţit farmec al actualități 
se pierde pină în sala de cinema? 

Se socotește, de asemenea, la noi, 
că ești cu atit mai mare cu cit poți face 
personaje mai diverse. Dar de ce uităm 
că un Jean Gabin sau un Edward G. Ro- 
binson au jucat întreaga lor viață un 
singur rol? De ce uităm că tăcerile lui 
Jean Gabin au determinat un stil? De ce 
ne facem că nu știm că un Jean Gabin 
român n-a apărut tocmai pentru că 
aparatul de filmat, la noi, ocolește 
personajul tăcut şi are în vedere doar 
personajul de replică? 

Imi cereți, în sfîrşit, să spun nişte 
cuvinte despre mine. Aici întrebările 
sint ale dumneavoastră, aici nu mai pot 
pune eu întrebări. Sint un actor care 
a jucat un rol în «Pădurea spînzuraţilor» 


116103216 si 0 


nu au un subtext care să le dea o anumită 
caracteristică de viață. Totul este un in 
consistent joc, iar eroii acestui joc sînt 
doar piese mutate de regizor, ici și colo, 
intr-un labirint fără iesire. Personajul co- 
mediei duce pe aceste drumuri spre un 
fel de caricatură in sine, caricatura nimă- 
nui, intr-o atmosferă care pierde orice 
contact cu realitatea 

In această zonă de căutări, unde perso- 
najele parcă cu greu pot ieși de pe ecran 
pentru a se contopi cu oameni adevăraţi, 
există şi unele certe impliniri. 

Astfel, Mircea Drăgan, părăsind fasti 
dioasa serie de comedii cu «B.D.»-uri,a 
evocat, pornind de la un scenariu al scri 
itorului loan Grigorescu, o galerie impre- 
sionantă de personaje în «Explozia», pe 
leit-motivul solidarității unui oraș intreg 
în lupta cu un mare pericol. Nu numai 
Salamandră, eroul liniștit pentru care 
eroismul e munca de fiecare zi, dar toti 
cei care participă la evenimentele filmu- 
lui, nuntașii, muncitorii de la șantierele 


navale sint conturați cu precizie, cu un 
puternic simt al adevărului pînă la detaliu, 
care ne amintește de reportajele lui Geo 
Bogza. lată din nou demonstrat, cum 
atenția deosebită acordată personajului, 
conturării sale în funcție nu de necesități 
stricte de scenariu, ci de veridicul (posi- 
bilul) existenței sale reale, dă structurii 
cinematografice acea lumină a realității 
pe care cu atita dificultate cineastul se 
străduie s-o fixeze 


ات e SEES‏ جرا 
Nu numai linii dure‏ 
E EEE:‏ س DEEA CSI‏ 


Urmind acum asa-numitul «om coti- 
dian», oamenii dimensiunilor obișnuite, ai 
gesturilor obisnuite, oameni care nu ie: 
din comun, dar care nu sint lipsiți de date 
umane, caracteristice ce se reliefează in 
gesturi mai voalate, se manifestă în semi 
tonuri, evoluează sub semnul unei deloc 
neglijabile discreții, constatarea se im- 


Frescă istorică, film politic, dezbatere etică 
(«Puterea şi Adevărul») 


EN 


și pe urmă, de-a lungul a opt ani, inca 
trei roluri mici. Niciodată nu m-am 
gindit la un rol anume, n-am avut o 
dorinţă specială, am așteptat cu volup- 
tate neprevăzutul oricărui personaj. 
Am așteptat și roluri nepotrivite mie. 
Nu pot spune că sînt un actor nesăţios, 
însă vine o clipă cind ajungi la virsta 
artistică la care îți simţi personalitatea 
împlinită, și atunci primești orice, pen- 
tru că refuzind mereu ai sfirși prin a 
dispare. Şi așa, cu răbdare, am ajuns 
în sfirşit să joc și al cincilea rol al meu 
un rol principal. O femeie contempo- 
rană, care, pe ecran, va fi, sper, la fel ca 
mine, la fel ca gindurile și înfăţişarea 


Octavian Cotescu: 


Ce cer rolului meu? 


Să facă parte dintr-o 
lume cunoscută și, în ace- 
lași timp, străină, ca să 
mă poată stimula în des- 
coperirea ei. 


Filmul e o artă de echipă și greșeala 
unuia poate să se repercuteze asupra 


celuilalt şi asupra întregii opere. Aici 


mea. Mă bucur că am cunoscut în 
Malvina Urșianu — autoarea acestui 
film — o regizoare de la care am învăţat 
multe, un creator ale cărui personaje 
se comportă, indiferent de dramele și 
prăbușirile prin care trec, cu o mare 
demnitate omenească. Și, în sfirșit, 
un al șaselea rol: Vetina din «Dincolo 
de nisipuri» al lui Radu Gabrea. Îmi 
place să sper că am participat la geneza 
unui film de la care spectatorii vor 
avea ce să învețe. Un film care poartă 
marca realizatorului său, așa cum au 
purtat-o «Pădurea spinzuraţilor», «Pu- 
terea și Adevărul», filmele lui lulian 
Mihu... 


e marele rol al regizorului: el va trebui 
să știe să închege ambianța în care 
personajele să fie create încă înainte 


“ 


MARAT Cta 

n Ru Li) 

Pe tonul molcom al amintirii, un film despre eroism 
(«Bariera») 


pune de la sine: pare mai ușoară descrie 
rea unor personaje de excepție decit a 
celor de regulă, pare adică mai greu de 
surprins o evidentă prezență umană care 
nu se exprimă insă in mod violent, ieșit 
din comun. 

«Drum în penumbră» filmul lui Lucian 
Bratu şi Petru Popescu încearcă (dar 
filmul acesta se înscrie ca o excepție e 
însuşi) să zugrăvească adevărul oame- 
nilor surprinşi în cotidian, definind por- 
trete în mişcare, un bărbat și o femeie, 
care aduc în film un întreg trecut subin- 
teles, oboseala anilor care trec, neopri- 
tele sperante. 

Pentru o primă încercare de scenariu, 
scriitorul Petru Popescu împreună cu 
experimentatul regizor Lucian Bratu au 
realizat un film discret, a cărui reuşită 
principală constă tocmai în conturarea 
personajelor, a oamenilor adică, căci ce 
poate fi mai pasionant, mai copleşitor, 
decit să-i putem surprinde aşa cum sint, 
trăindu-și viața? Fără mari vorbe, fără 
mari evenimente, în lupta cu tracasările 
fiecărei zile, vorbindu-și simplu, existind 
fără ostentație, aceste personaje surprin- 
se în simplitatea (deloc simplă) a existen- 
telor lor constituie, cred, o lecție de dra- 
maturgie de film, așa cum e ea făcută, 
intr-o gamă de culori estompate 

Motor al complicatului mecanism al 


de a urca pe platou. Nu vreau să spun 
că e obligatoriu să ne iubim, dar vreau 
să cer o atmosferă de lucru în care 
fiecare să ne putem concentra asupra 
rolului nostru, în care fiecare să fim 
noi înșine. Trec peste impedimentele 
organizatorice, mă voi opri la cele 
artistice. Se întîmplă adesea ca, în 
virtutea hazardului, roluri pe care le-ai 
simţit la filmare foarte reușite să ajungă, 
după purgatoriul montajului, șterse, 
de nerecunoscut, după cum, invers, 
se poate întîmpla ca filmări de care îţi 
aduci aminte că au părut pe platou 
nesemnificative — simple fotografii — 
să ajungă pe ecran foarte bine puse în 
valoare. lată de ce, cred eu, regizorul 
este, în ultimă instanță, părintele de 


Silvia Popovici: 


Cinematograful a trecut 
lui 


demult de copilăria 
(fericită, ce-i drept!), cînd 


mersul 
ghetele 
neau 


unui actor și 
lui scîlciate ti- 
loc de scenariu. 


Cred că — în mod paradoxai — 
întrebările dumneavoastră privind ge- 


filmului, personajul este în tond marea 
fereastră a ficţiunii şi imaginației in afară, 
spre adevărul vieții. In diversitatea nara 
țiunilor cinematografice, el rămine, tre- 
buie să rămină, de fapt, neatins de vreun 
artificiu: Om de excepție sau om oare- 
care, dar om, cu toate datele umani- 
tății sale. Înțelegerea faptului că nu există 
om-mesaj, om-teorie, om-mască, ci nu 
mai oameni în viltoarea vieții, constitui 
singura mare garanție de adevăr și dura 
bilitate a cinematogratului nostru. lar ma 
rea dificultate a surprinderii datelor pro 
filului, universului spiritual al omului epo 
cii noastre, ca și înțelegerea nouă a figu- 
rilor exemplare ale trecutului nostru, pro- 
vine din faptul că mutațiile petrecute în 
societatea și gindirea noastră sint mai 
profunde și mai rapide decit puterea de 
percepție și de reprezentare a lor de către 
unii creatori. lar această situație nu pare 
a avea decit o cale de schimbare: cunoaş- 
terea, înțelegerea, insușirea deplină a 
acestei imense prefaceri sociale căreia 
i se supun atit oamenii cit şi cadrul vietii 
lor — societatea. Personajul de film, pri- 
vit în această lumină, este tocmai expre- 
sia acestui vast și complicat proces de 
devenire a omului în funcție de condiţiile 
noi ale vieții. 


Dan ۸ 


drept al personajelor. Răspunderea lui 
începe din 'momentul alegerii inter- 
preților. Avem, e o realitate, actori 
excelenți, dar viaţa lor, ca personaje 
nu poate începe doar printr-un tele- 
fon prin care sînt chemați la Buftea să 
filmeze. 

Ce le cer rolurilor care mi se propun? 
Ca ele să facă parte dintr-o lume cu- 
noscută (care să mi se potrivească) 
și în același timp străină, ca să mă poată 
stimula spre descoperirea ei. Mă feresc 
de rolurile care nu-mi spun nimic. 
Dorinţa cea mai mare este să mă aflu 
în faţa unui personaj cu care m-am ۱ 
întîlnit pe stradă și care, chiar fără 
să ne fi dat «bună ziua», să-mi pară 
cunoscut. 


neza complicată şi viata miraculoasă 
a personajelor ar trebui puse în pri- 
(CONTINUARE ÎN PAG. 34) 


29 


Anul trecut am văzut penultimul său 

film: Ancheta s-a terminat Uită!. 

Era acolo un arhitect (Franco Nero) 

care nimerea la închisoare dintr-un 

stupid accident de mașină, făcea cu- 

noștință stupefiat cu lumea de dincolo 
de lege, urla, amenința că o să reclame mai sus, 
bătea cu pumnu-n masă să-i vină avocatul, căci el 
nu admite o astfel de încălcare a drepturilor celor 
mai sfinte ale omului și, pe măsură ce treceau zilele, 
acolo, în celulă, înconjurat de ۳۱۵1۵ ۲ 
combinată cu mafia polițiștilor, se potolea încet, nu 
mai zicea că o să reclame, ci încerca să intre-n 
tratative, nu mai vorbea de drepturile omului, ci de 
faptul că e bogat, că poate plăti oricît și într-adevăr 
plătea și ieșea din penitenciar și se întorcea la 
yacht-ul lui, la nevasta lui scumpă în toate privin- 
tele, la amicii lui bronzați, la paharele cu whisky 
and soda. Ancheta s-a terminat. Uită! Era clar că 
acest bărbat de succes, care cucerea prosperitatea 
cu atita şarm, va face tot ce-i va sta în putință să 
uite coșmarul acelei provizorii coboriri în infern. 

Cineva mi-a spus că acest film nu s-a cumpărat 
pentru că este plictisitor. Dar eu sper că nu-i ade- 
vărat, că mai devreme sau mai tirziu îl vom vedea, 
nu pentru că Damiano Damiani este un geniu care 
trebuie urmărit pas cu pas. El nu este geniu. El nu 
e nici măcar o stea de primă mărime. El nu este 
decit un foarte interesant regizor italian, care poate 
servi de eșantion pentru o cinematografie, cu toate 
că dacă cineva caută numele regizorului în dicțio- 
narul de cinema Larousse, în enciclopedia lui Boussi- 
not sau în alte lucrări de referință, caută zadarnic. 
Pe paginile în care se descriu rolurile de copii ale 
lui Bébé Daniels, între Lil zisă și Marta Maria Lilitts 
Daghofer şi celebrissimul Georges Dancigers de 
profesiune producător-exportator, nu-i spațiu pen- 
tru Damiano Damiani. 

Deși ultimele sale filme n-au fost scutite de inci- 
dente cu cenzura, deși Mărturisirile unui comisar 
de poliție făcute procurorului Republicii au în- 
registrat un foarte mare succes, Damiani n-a pro- 
vocat niciodată o senzație de tipul celei provocate 
de Bertolucci. El nu are geniul polemic al lui Bel- 
locchio, nici stilul cerebral, cvasi-științific, de emo- 


30 


u ۰ ۸۲8 ۲/۸۱ YF UU 


școală cine 


=>: 
NI CAL 


و ENSP‏ رم 


Teme mari, nu numai pentru filme grave. O 

comedie ca aceasta, «Fericiţi cei bogați», 

poate demasca forța banului într-o lume în 

care totul începe şi se sfirşeşte cu bani, bani, 
bani. 


tie electronică al lui Rosi. El e un reprezentant nu 
atit al spiritului excepțional al cinematografiei 
italiene, cit al spiritului ei general, care a avansat 


în întelegere din treaptă în treaptă, uneori chiar cu 
ocolișuri şi cu multe experiențe amare. 


Evoluția lui Damiani este aproape neverosimil de 
«tipică». În perioada în care Italia se transforma în 
Far West, el lucra western: «El Chuncho». (să fie 
adevărat că folosea codul obișnuit al westernului 
într-un sens subversiv? Să fie adevărat că făcea 
apel la limbajul cinematografic standard tocmai ca 
printr-o folosire abilă «să-l ducă la criză»?); cind 
studiourile încep să ceară mari producții, Damiani 
se decide să ecranizeze «La Noia» («era o situaţie 
dinainte pierdută»); cînd filmul italian începe să-și 
îndrepte atenția spre analiza tabuurilor morale și 
religioase, Damiani pleacă în Sicilia pentru «Mafia 
face legea». (Mafia, avea să spună el mai tirziu, 
nu este așa cum se crede, o simplă organizatie 
secretă cu șef și adjunct de șef. Mafia e o anumită 
mentalitate comună sicilianului. Țara lui, Sicilia, 
n-a avut niciodată o expresie națională. Ea a fost 
întotdeauna dominată de un guvern exterior, arab, 
grec, roman sau peninsular. Pentru sicilian, guver- 
nul este întotdeauna inamicul. Această neincre- 
dere în guvern a permis formarea unei mentalități 
de Mafie. Omul începe să aibă sentimentul că tre- 
buie să-și facă dreptate singur, nu să aștepte drep- 
tatea acelui îndepărtat şi «ocult» guvern) Radica- 
lizarea și politizarea filmului italian din ultimii ani 
caracterizează și filmografia lui din ultimul timp: 
1971 — Mărturisirile unui comisar...; 1972 — An- 
cheta s-a terminat. Uită! (cel de al doilea titlu pe 
care îl poartă filmul este mult mai sugestiv: Sintem 
cu toţii în libertate provizorie!). În sfîrşit, în 
1973 — Girolimoni. 

Filmul se petrece in 1927. Girolimoni este 
un nume necunoscut generațiilor care zic «Hitler? 
connais pas!», dar de foarte tristă celebritate pentru 
italienii de virstă mai coaptă, căci Girolimoni repre- 
zintă monstrul care a terorizat Roma, vampirul care 
a băgat panica în poliția fascistă, Spintecătorul 
care l-a înfuriat pe Mussolini. Ca și Francesco Rosi, 
în «Cazul Mattei», Damiano Damiani n-a urmărit 
numai reconstituirea unui fapt istoric. El a intenţio- 
nat să redeschidă un proces pe care autoritățile 


timpului l-au închis prudent și pe tăcute. Filmul 
este şi operă de artă şi operă de justiție, fiindcă 
dezvăluie, e drept, tirziu, mult prea tirziu, pentru 
ca victima să mai poată beneficia de reabilitare, dar 
nu atit de tirziu încit opinia publică să nu mai tragă 
vreun folos, că «Girolimoni, monstrul Romei», n-a 
fost un monstru, că el a fost un vesel fotograf în- 
curcat în tot soiul de aventuri sentimentale, spre 
ghinionul lui, cu doamne din lumea bună, care 
țineau la reputație, iar el, gentleman, ca orice latin- 
lover, nu le putea pronunţa numele la poliție și prin 
urmare nu putea să-și folosească alibiul. Adevăra- 
tul sadic, asasin de fetițe, a rămas necunoscut pină 
în ziua de azi. Mergind pe firul unor mărturisiri, 
Damiani bănuiește un băiat puțin la minte, ocrotit 
de o mamă negustoreasă de zarzavaturi, care îl 
apăra din instinct animalic, firește, dar și pentru 
că se temea ca dezvăluirea grozăviei să nu-i alunge 
clienții. Interesul regizorului nu stă însă doar în 
dovedirea nevinovăţiei lui Girolimoni şi e firesc,căci, 
dacă filmul s-ar fi preocupat doar de reabilitarea 
unui don Juan zurbagiu şi îngrozitor de ghinionist 
(un Nino Manfredi zăpăcit, muieratic, panglicar și 
elegant ca un gigolo!), oricît de mare ar fi fost abi- 
litatea autorului, povestea ar fi rămas în zona unui 
interes restrins, doar un anti-scandal, doar o reabi- 
litare postumă. Dar Monstrul roman aproape nu-l 
interesează pe Damiani, așa cum monstrul milanez 
din Băgaţi monstrul în prima pagină! aproape 
nu-l interesează pe Bellocchio. Acest dezinteres 
față de un caz atit de potrivit pentru un cinema de 
senzație, ne arată clar în ce mediu ne aflăm. Ne 
aflăm în interiorul unei cinematografii preocupată 
de a judeca sistemul, nu oamenii. În consecinţă, 
analiza nu e captată de caz, ci de semnificații so- 
ciale: presa vremii participă la această 0818 
înscenare, deci ce fel de instituție e acea presă și 
ce înseamnă în fond «libertatea presei»? Poliția, 
exasperată de neputința de a prinde vinovatul, 
procură fascismului un monstru ad-hoc, deci ce 
garanție poate să dea o politie într-un sistem în care 
cetățeanul e în «libertate provizorie»? instinctul 
gregar al unor oameni necăjiţi începe să fie mane- 
vrat de autoritate, monstrul, falsul monstru este 


mele sale? N-am învăţat noi oare din abecedarul 
esteticii că o idee în sine nu înseamnă nimic dacă 
nu-și găsește expresia artistică cea mai... etc.? 

Aşa să fie? 

Parcă fără nici o legătură, mă gindesc la discu- 
tiile noastre de la asociația cineaștilor, în special 
de una în care ne încăieraserăm, o dată în plus, 
cineva susținind că trebuie să avem şi noi o școală 
cinematografică proprie, iar altcineva spunind că 
nouă nu la școală trebuie să ne stea acum capul, 
acum altceva ne interesează pe noi, noi trebuie să 
ne gindim la cutare și la cutare. Mă gindesc de cit 
de mult spirit utopic este nevoie ca să-ți închipui 
că o școală națională sau un curent artistic poate 
să apară (sau să nu apară) printr-un act de voință 
individuală, iar nu printr-o stare de ardoare colec- 
tivă; mă gindesc de cită seninătate este nevoie 
pentru a recunoaște că o școală reprezintă nu numai 
un anumit număr de talente, ci un anumit număr 
de talente, deci de creatori, uniți, uniți prin ardoa- 
rea de care vorbeam mai sus, dar nu numai prin 
ardoare. Uniti prin spirit, uniți prin afinități senti- 
mentale (antagonismul, sciziunea şi zizania apar 
mai tirziu, cînd se trece pe versantul coborișului 
şi al destrămării), uniți prin interes și nu printr-un 
interes mărunt şi personal, ci printr-un interes 
inalt, care-și are centrul de greutate în conştiinţă, o 
conştiinţă dornică să determine un progres in 
destinul unei arte. Cum o să cred că neorealismul 
de care nu putem să nu pomenim în nici o ocazie, 
cum o să cred că această masivă coborire a filmu- 
lui în stradă a fost doar o consecinţă a lipsurilor 
materiale şi a dorinței cinefililor de a lucra în decor 
natural şi nu, mai întîi și-ntii, o imposibilitate de a 
mai creia în limitele conflictelor tradiționale, o ne- 
voie vitală de a aprofunda analiza psihologică prin 
luminarea determinanților ei sociali, o expresie a 
unei democratizări generale, care a trezit interesul 
artistului pentru destinul omului mărunt? 

Strada neorealiştilor a fost simbolul unei noi pro- 
blematici, furia englezilor a fost simbolul unei noi 
problematici, aşa cum cinematograful-ochi al lui 
Vertov și cinematograful-șoc al lui Eisenstein au 
fost, la timpul lor, simbolul unei noi problematici. 


Damiano Damiani nu este un autor «de excep- 
ţie. Dar tocmai această «lipsă de excepţie» ne 


interesează. Tocmai această «lipsă de excepţie» 
ne pune întrebări care depășesc o filmografie 
sau chiar o şcoală națională 


amenințat cu lapidarea, un nevinovat se sinucide 
ca să protesteze impotriva oprobiului care a fost 
aruncat asupra lui, deci atenție! atenție mare! — 
tipă Damiani, atenție la sentimentalismul inocen- 
tei, la furia justițiarilor ignoranți, atenție la spiritul 
de decizie al celor în necunoștință de cauză, atenție 
la complicitatea sumbră a ignoranței! 


Caracterul tipic, sincron cu o stare de spirit gene- 
rală, al personalității lui Damiano Damiani iși spune 
cuvintul şi aici pentru că dacă cineva este obsedat 
de această sumbră temă, dacă există un autor în 
care ideea de complicitate (magistrații complici 
cu poliția, poliția complice cu oamenii politici, 
oamenii politici complici cu oamenii de afaceri, 
oamenii de afaceri complici cu toate injustițiile 
unei lumi în care banul, banul, banul decide totul), 
deci dacă există un autor în care ideea de compli- 
citate să reprezinte nu o preocupare, ci o cheie 
a operei sale, atunci, atunci el este autorul Mărtu- 
risirilor..., al acestui Girolimoni, al Anchetei, care 
s-a terminat, filmul cu care am deschis aceste rîn- 
duri. Cum ziceam, mai devreme sau mai tirziu, tre- 
buie să vedem acest film, nu pentru că nevederea 
lui ar fi o lacună cinefilă de neiertat, ci pentru că 
acest film întregeşte tabloul vastelor complicități 
ale puterii și neadevărului, adică imaginea unei 
teme esenţiale pentru filmul italian de azi. 

Temă, zic? O artă poate interesa doar prin te- 


Cum o să-mi fie indiferentă tema? Cum o să soco- 
tesc că temele sint doar un zăcămint de materie 
primă exterior artei? O cinematografie se afirmă 
prin problemele pe care le pune şi nu printr-o 
disponibilitate inifinită față de absolut toate pro- 
blemele lumii. O cinematografie se afirmă prin in- 
teresul pe care îl acordă la un moment dat unor 
anume probleme, prin patima cu care se dedică 
lor, prin caracterul obsesiv al acelei «noi proble- 
matici», şi chiar, aș îndrăzni să spun, printr-o anu- 
mită indiferență cu care e privit tot ceea ce nu tine 
de obsesie, căci patima nu permite dispersarea. 
Francesco Rosi, de pildă, in pofida oricăror reguli 
despre complexitatea eroului, declară ritos că nici 
nu vrea să aibă habar de viața particulară a perso- 
najelor sale, că nu-l interesează ce a fost între 
Mattei şi nevasta sa, de ce a părăsit-o, cine a fost 
vinovat de acest eșec conjugal. Există un voluminos 
cazier cu viața amoroasă a lui Mattei, dar acest 
cazier pe regizor l-a lăsat rece. Răceala e simpto- 
matică. E limpede că o cinematografie atit de intens 
preocupată de analiza sistemului nu poate fi tot 
atit de intens preocupată și 41۶ ۵ 
alcovurilor. E limpede că o cinematografie atit de 
decisă să intervină în realitatea prezentă şi să mo- 
difice prezentul nu mai are dorința, mai bine spus 
energia, să apuce şi pe calea ocolită a filmului 
istoric. 

Într-o singură săptămină, o săptămină de maximă 
concentrare cinefilă am avut ocazia să văd în bloc 


42 de filme italiene din producția 1972. Semnificativ, 
dintre ele doar trei, numai trei, nu se petreceau azi; 
unul era Girolimoni, despre care am vorbit mai 
sus, al doilea era Tosca (Monica Vitti cîntă zadar- 
nic cu voce răgușită și se aruncă zadarnic de pe 
meterezele castelului San' Angelo); cel de al trei- 
lea se numea Era în anul 1870 și, deși Anna Mag- 
nani plingea despletită, în costum de epocă, peli- 
cula nu tresălta nici o clipită, filmul părea o obli- 
gatie de serviciu în care nimeni nu investea nici o 
picătură de emoție, fiindcă emoțiile, marile emoții 
se investeau în cu totul altă direcție. 

lată de ce nu cred că Damiani este doar un nume 
pentru ediția revizuită a Larousse-ului cinemato- 
grafic. 

lată de ce nu cred, nu pot să cred, că experiența 
filmului militant italian este doar o lecție de estetică. 


Ecaterina OPROIU 
i: 

Ultimul film al actorului A 
Vittorio De Sica: 7 
un avocat flecar, 
maestru al 
şantajelor 
sentimentale, 
implicat 
din întîmplare 
în combinațiile 
Mafiei 
(«Cose di 
Cosa nostra») 


INGRID 
BERGMAN 


ر 


re i/i 
سس سس‎ 
C&S سا‎ 
۳ e 
aa ات‎ 
TE Oa 


ca: 


telecinemate 


La 


4 Li 
j 
| 
۳ 
٤ 
4 
i 
۳ 
۱ 
7 
4 
دیزی‎ 
1 
Ay 
x l 
. ری‎ l 
A 
4 
۷ 
4 
Și 
N 
3 a 
ا‎ 
3 A 
9 / 


سر 


pe vremea cind 
„le placea Brahms” 


d actori in căutarea. 


(URMARE DIN PAG 29) 

mul rînd regizorilor, deși noi, actorii, 
sîntem cei ce apărem pe ecrăn investiţi 
cu înfăţişarea, cu numele lor. Cine- 
matograful a trecut demult de virsta 
cînd era determinat aproape total de 
actor. El şi-a depășit virsta romantică, 
vîrsta belcanto-ului, a vedetei aclamată 
de galerie pentru simplul fapt că se 
arăta la față. Cinematograful a trecut 
demult de copilăria sa (fericită, ce-i 
drept!), cînd mersul unui actor și 
ghetele sale scilciate țineau loc de 
scenariu și de regie, şi schimbau în 
acelaşi timp fața artei. Cinematograful 
a trecut şi de adolsecența sa înfrigu- 
rată cînd o eroină dramatică de tipul 
Greta Garbo, Bette Davis sau Ingrid 
Bergman susținea partitura de la un 
capăt la altul. Cinematograful a ajuns 
la vîrsta maturității, cînd deținătorul 
suprem al cheilor este regizorul. Este 
o vîrstă științifică în care distribuția 
muncii apare foarte exact delimitată: 
scenaristul aduce povestea, ideile, în 
ultimă instanță, mesajul filmului; ac- 
torul (vedeta, dacă vreți!) serveşte azi 
o cauză (şi în primul rînd nu una indi- 
viduală!); regizorul este demiurgul ce 
sintetizează răspunderile tuturor. A 
spune că le unifică este puţin: el le 
determină, le ia pe cont propriu și le 
duce la îndeplinire ca pe o operă in- 
dividuală. Actorul este colaboratorul 
său indispensabil. 

Sigur că ideal este să fii autor com- 
plet. Adică să preiei filmul din faza ideii 
şi să-l duci din treaptă în treaptă pînă 
în aceea a înfăptuirii. 

Sigur că și mai ideal este să devii 
tu capul unei astfel de familii artistice, 
formată din individualități puternice, 
care să meargă tot timpul cu tine 
înainte, într-un climat unitar și fără 
fisuri. Singurătatea în film este un 
nonsens; nu poţi face nimic de unul 


singur. 
Ştiu din propria mea experienţă. 
După «Darclee» — dacă în acea pe- 


tribuna spectatorului 


rioadă ar fi fost coapte condiţiile unei 
colaborări de acest gen — ar fi fost 
firesc să fiu utilizată, «exploatată», 
secătuită, pînă cînd aș fi putut da tot 
ce aveam de dat, pe linia acelui rol 
sau pe a altuia, în cadrul acelei familii 
artistice. N-a fost să fie așa. A trebuit 
să vină, după mulți ani de zile, Malvina 
Urșianu cu spiritul ei precis, științific, 
aplecat asupra intențiilor sale, ştiind 
exact ce dorește să facă, pentru ca, 
în trei filme consecutive, să mă utili- 
zeze în trei roluri care nu seamănă 
cituși de putin între ele, dar în care am 
rămas eu însumi, aparținînd în același 
timp familiei ei de idei, familiei artis- 
tice în care m-am integrat cu atita 
bucurie. 

Este foarte bine că exemplul Mal- 
vinei Urşianu nu este singular. Eu 


Felul cum scenaristul ne prezintă 
personajul e o problemă — poate cea 
mai spinoasă — a filmului românesc. 
Cazul cînd i se propune actorului un 
personaj excelent construit e ideal, 
pentru că îl stimulează să creeze rolul 
aşa cum a fost gîndit, să-l aducă la 
amănunt sau să-l facă să semene cu 
prototipul literar, dacă e vorba de o 
ecranizare. Nu e rău, însă, nici cînd i sc 


privesc cu foarte multă speranță acest 
climat de bine şi, cu multă nostalgie 
şi tristețe, trecutul irosit. În peisajul 
nostru cinematografic, au apărut, ală- 
turi de al ei, nume noi de regizori — 
mai tineri sau mai putin tineri — 
de la care, de acum încolo, ştim la 
ce ne putem aștepta. Aşteptind un 
film al lor, ştii că el va ieși marcat 
de personalitatea lor și nu a altora. 
Că eu voi fi cea chemată să interpre- 
tez un personaj din ele, asta nu mai 
contează: știu că dacă nu voi fi eu, vor 
fi ۰ 

Este bine că au apărut aceste familii 
de actori, de personaje, de gînduri, 
Este bine că, în sfîrşit, au apărut 
criteriile de comparație, a căror ab- 
5605 a făcut din trecutul nostru cine- 
matografic un teritoriu al întîmplării. 


Amza Pellea: 


Lipsește din galerie — ţă- 
ranul. Nu ţăranul arti- 
ficial care apare atît de 
des pe ecran, ci un co- 
respondent filmic al lui 
Moromete. 


dau actorului liniile directoare ale per- 
sonajului, iar el are libertatea să le 
umple cu personalitatea sa, «să pună 
carne pe rol». Important este, însă, în 
ambele cazuri, ca structura să nu fie 
schematică, iar omul ce urmează să fie 
întruchipat să nu fie pus în cazuri 
neverosimile, contrarii mecanismului 
lui sufletesc. 

Există la noi, încă, o falsă înțelegere 


a mesajului unui personaj. Sint consi- 
derate, adesea, majore,probleme într- 
adevăr majore, dar care, nesublimate 
artistic, se întorc — prin precaritatea 
formei pe care o capătă — împotriva 
mesajului însuși. Sau se întîmplă, alte- 
ori, ca foarte multe amănunte sufletești 
să fie socotite minore. Mă uitam cu 
invidie şi tristețe la recenta retro- 
spectivă Jean Gabin, de la televiziune. 
Găseam acolo subiecte care multora 
din noi le-ar fi părut minore. Şi totuși, 
ce nevoie am avea de filme (ca ۵ 
ingrată», de pildă) în care să fie tratată 
gingașa problemă a relațiilor dintre 
generaţii și a eticii familiale. Explorăm 
prea sumar universul intim al oameni- 
lor între care trăim și ne ۰ 
în același timp, să spunem în filmele 
noastre prea multe probleme, toate 
foarte importante şi toate deodată. Să ne 
gindim bine: dacă noi vom face o pro- 
ducție anuală de 25 filme și fiecare va 
rezolva o problemă, am putea avea 
25 probleme rezolvate. Dacă vrem ca 
în fiecare film să rezolvăm 25 de pro- 
bleme, nu vom avea la urmă decit 25 
probleme rezolvate sisific, adică nimic! 

În ce priveşte rolul, una din piedi- 
cile imense — pentru actor şi specta- 
tor — este lipsa de atmosferă, preca- 
ritatea cadrului în care personajele 
evoluează. Şi tristețea este și mai 
pregnantă cînd un actor realizează un 
rol bun, dar este pus într-o sumă de 
situaţii incredibile Şi, atunci — actor şi 
spectator — încearcă o jenă la vederea 
filmului, ca şi cum ar avea în față pe 
cineva care ar intra în costum de gală la 
autoservire. 

Dacă actorul are ghinionul să nu 
interpreteze rolul principal, ci unul 
dintre rolurile așa-zise secundare, pen- 
tru menţinerea echilibrului regizorul 
se va crede obligat să-l țină în friu şi 
— dacă nu — să-l ajusteze din foarfecă 
la montaj. Şi iată cum un personaj, care 
trebuia să fie o stachetă peste care 
puteau să treacă toate celelalte per- 
sonaje ale filmului, este pus — pentru a 
nu primejdui, chipurile, echilibrul ope- 
rei — în situaţia neloială în care un cal 
de curse ar fi obligat să alerge cu plumb 
legat de picioare pentru a ieși victo- 
rioasă gloaba preferată. 


Ce filme vedem la Cimpulung Moldovenesc? 


«Mă adresez dv. cu speranţa 
că veţi găsi o soluţie la mo- 
dul deplorabil în care se 
face programarea filmelor în 
oraşul nostru, Cimpulung 
Moldovenesc. În acest oraş, 
unde distanța intre două reprezentații 
teatrale se măsoară în luni, unde casa de 
cultură nu-și îndeplinește incă menirea, 
filmul rămîne principalul mijloc de edu- 
catie artistică și de distracţie. Din păcate, 
iubitorii de cinema din orașul nostru nu 
se pot bucura de acest lucru din cauza 
unei programări sub orice critică. Me- 
reu cinefilii din Cimpulung sint bombar- 
daţi cu superproducţii de slab nivel şi 
de un gust îndoielnic. Acest lucru poate 
că ar fi suportat de mult prea răbdătorii 
noştri iubitori de cinema, dacă n-ar inter- 
veni o situație și mai gravă. Stimaţii noștri 
organizatori care au un foarte dezvoltat și 
necesar simț comercial, dar care probabil 
sint lipsiți de alte repere în judecarea ar- 
tei, apreciază calitatea unui film numai şi 
numai după numărul de spectatori. Dacă 
constată că la un anumit film incasările 
sînt ridicate, el îl reprogramează şi îl re-re- 
programează pină la exasperare. Astfel, 
«Robin Hood» rulează a șasea oară într-un 
interval de timp foarte scurt, «Evadarea din 
planeta maimutelor» a fost programată de 
trei ori pe parcursul a două luni, iar «O 
floare şi doi grădinari» a rulat de patru ori. 
Toate acestea se întimplă în timp ce o 


inema 


mulțime de premiere care au loc în capita- 
lă se pierd pe drum spre Cimpulung sau 
ajung cu mare intirziere. Astfel, filme ca 
«My Fair Lady», «Eliberarea» și altele nu 
au ajuns la noi, în timp ce într-un oraș mai 
mic, cu o populație mai redusă, cum ar fi 


Vatra Dornei, aceste filme au rulat sau 
premierele altora au avut loc cu o lună mai 
devreme decit în Cimpulung. Adesea 
filmele bune și apreciate ca atare de critica 
de specialitate rulează numai o zi sau două, 
deși sint programate să ruleze trei zile. 


3 + 7 spectatori la «Mesagerul» 


De multe ori spectatori, care din anumite 
motive nu pot viziona filmele bune în pri- 
mele zile, constată cu o neplăcută surpriză, 
în a treia zi cind se prezintă la casa de 
bilete, că filmul bun pe care doreau să-l 
vadă a fost înlocuit cu altul în genul lui 
«Robin Hood» sau «O floare și doi grădi- 
nari». Şi cum nu o dată spleen-ul (N.R.: 
spleen la Cimpulung?) îşi spune cuvintul, 
îl revăd, spre satisfacția celor care răspund 
de programarea filmelor şi care işi zic că 
filmul are același succes ca și la premieră. 

În afară de aceasta, condiţiile tehnice de 
prezentare a filmelor sint foarte slabe. 
Există o mulțime de întreruperi, imaginea 
tremură mereu, dindu-ți o stare de nesi- 
guranță care nu-ți permite să te concen- 
trezi asupra acțiunii filmului, în timp ce 
sonorul apare și dispare. (N.R.: Așa, 
parcă-parcă înțelegem cum de apare 
spleen-ul la Cimpulung!) De aceea nu a 
fost lucru de mirare că la filmul «Mesa- 
gerul», astfel prezentat la unul din specta- 
cole, cei trei spectatori prezenți în sală, au 
fost rugați să plece să mai corupă cel 
puțin 7 oameni, pentru a-i transforma în 
spectatori la un film atît de bun şi atit de 
prost proiectat. Cei trei n-au reușit să 
realizeze ce li s-a cerut, şi filmul nu a mai 
rulat... Îmi exprim încrederea că, etc., etc.» 


Aurei MARICARI 
str. Tudor Vladimirescu nr. 7 
Cimpulung Moldovenesc 


Mai e o problemă mult discutată, 
dar căreia filmul românesc nu i-a găsit 
încă rezolvarea: aceea a partiturilor 
scrise pe personalitatea interpreților. 
Din acest motiv, actorii sînt distribuiți 
în roluri foarte diverse — ceea cenue 
un lucru rău! — dar sînt distribuiţi 
fără discernămiînt, rolurile neînscriindu- 
se totdeauna în sfera posibilităților lor 
de creaţie. Sint convins că un actor 
bun poate interpreta convingător o 
gamă variată de personaje, dar tot atit 
de convins sînt că e imposibil să le 
interpreteze pe toate la acelaşi nivel 
artistic. 

Ar mai fi o durere: dorința actorilor 
— ce ni se pare, nu știu de ce, utopică 
— de a se încerca în regie. Nu văd de ce 
nu s-ar face și această experiență, 
dîndu-li-se unora, nu neapărat un film 
«mare», dar poate cîte un scurt-metraj 
experimental. De ce n-ar fi realizabil 
un film de scheciuri în care cîțiva actori 
să se încerce și ca autori? 

În sfîrşit, o problemă nu mai putin 


Mircea Albulescu: 


Regizorilor cu care lucrez 
le spun: «Vă rog, filma- 
ți-mă cu dragoste! 
Nu prim-planuri aștept 
de la ei. Vreau dragoste. 


Personajul este — sumar vorbind — 
ceva care se ridică peste medie. Dar, 
pentru a se întîmpla așa ceva, este 
nevoie, indispensabilă nevoie, ca a- 
ceastă medie să existe, ca ea să fie 
creată dintr-o sumă de relații omeneşti, 
de situaţii interdependente. Autorul 
acestui plex vital al operei este regizo- 
rul. El e responsabilul întregii ambianţe 
în care mă mişc eu, actorul. El îmi dă 
plasma vitală a acțiunii, el mă așează 
între personajul cutare și cutare, el 
mă face să depind de replica de cîteva 
vorbe a unui interpret din planul doi. 
El, regizorul, îmi dă libertatea de a fi eu 
însumi, de a reacționa cu gesturile 
mele. Dacă regizorul creează situațiile 
foarte bine, eu, actorul, nu mai am 
nimic de făcut. Dacă m-a plasat într-un 
cadru puternic, eu pot să nu fac nimic, 
se va zice: «N-a făcut nimic, dar ce 
forță avea!» Înseamnă, pur și simplu, 
că personajul meu a fost bine pus în 
valoare, că spectatorul va pleca din 
sală cu el, că întregul, subtilul meca- 
nism al filmului a funcționat cum tre- 


Irina Petrescu: 


Niciunul din criticii noș- 
tri n-ar fi tentat să alcă- 
tuiască un dicționar de 
personaje ale filmului ro- 
mânesc? 


Dacă ar fi să iau ca punct de repero 
definiţie simplă a personajului — cum 


că ar fi o ființă ce îndeplineşte un rol 
într-o acțiune — ar trebui să mă opresc 


importantă: mi se pare că personajele 
noastre nu oglindesc nici pe departe 
specificul național. Lipsesc în filmo- 
teca noastră nişte trăsături esenţiale, 
ca — de pildă — acest mare dar al 
naturii pe care l-a primit românul, de a 
face haz de necaz, de a privi cu optimism 
chiar o dramă. 

Lipsește în sfîrșit din galeria persona- 
jului românesc, țăranul, și nu mă gîn- 
desc la țăranul artificial care apare în 
citeva filme, ci la un corespondent 
filmic de pregnanța şi forța «Morome- 
tilor». 

Existã un mare gol în cinematografia 
noastrã: acea fantasticã mutatie, care se 
întîmplã poate o datã la o mie de ani: 
ridicarea tãranului la o treaptã nouã 
de existentã. Prin intrarea lui în univer- 
sul urban, prin trecerea dincolo de 
pragul uzinei, apare un nou contem- 
poran al nostru, care nu mai e nici 
ţăran, dar nu e încă nici muncitor, şi 
care n-a fost cercetat încă, vai, de nici 
un autor de filme. 


buie. Unde se greșește adesea la noi 
este acolo unde se consideră că rolu- 
rile mici pot fi mai puțin importante 
decît cele principale. Există o categorie 
de mici personaje al căror rost este 
să ducă firul dramatic mai departe, 
să dea coloratura filmului, dar care, 
în procesul de montaj, se întîmplă să 
cadă, să fie nedreptăţite, ciuntite, pără- 
site. Ziua în care aceste roluri vitregite 
vor fi repuse în drepturile lor va fi 
pentru filmul nostru o zi mare. 

Personajul — zicea cîndva René Clair 
— trebuie creat înainte de primul tur 
de manivelă. Eu, ca actor, nu voi mai 
avea atunci de făcut decit să-l apăr; 
după felul cum l-am apărat se va vedea 
cit am ţinut la el. Regizorilor cu care 
lucrez îmi place să le spun: «Vă rog, 
filmați-mă cu dragoste!» Nu prim- 
planuri aştept de la ei. Vreau dragoste, 
vreau să nu lase să «treacă» nimic, să 
nu admită nici o suficiență. În această 
lacrimă de atenţie pe care le-o cer 
regizorilor, stă, cred eu, distanța lungă 
ce desparte rolul de personaj. 


aici şi să remarc încă o dată — nu mai 
ştiu în folosul cui — că femeile din 
filmul românesc nu sînt personaje. A- 


ceastă afirmaţie se referă mai ales — 


„personajului 


dacă nu chiar numai — la scenariile 
originale (cu cîteva excepţii), pentru că 
ecranizările, cînd nu plătesc tribut 
prea mare livrescului, beneficiază de 
existențe închegate, verificate de ac- 
țiune şi aproape întotdeauna necesare 
desfășurării ei. «Fefeleaga» este exem- 
plul cel mai exact care îmi vine în 
minte şi care — chiar singurul dac-ar 
fi — tot ar justifica atenția acordată 
de dumneavoastră în acest număr perso- 
najului. Fefeleaga este cel mai autentic 
personaj din filmul românesc, iar că 
asta se datorește în primul rînd regizo- 
rului și actriței, și abia după aceea 
textului literar, pe mine, departe de 
a mă îngrijora, mă umple de încredere 
şi de mindrie. 

Demult n-am mai avut o asemenea 
bucurie deplină. 

In privinţa filmelor după scenarii 
originale, am avut norocul să mă întîl- 


Ion Besoiu: 


Cred că personajul îndră- 
git de public nu poate fi 
creat în afara specificu- 
lui național. 


Poate nu sînt cel mai fericit inter- 
locutor cînd e vorba de filmul româ- 
nesc, şi sînt pe această temă teribil 
de subiectiv, ca orice îndrăgostit. In- 
cerc de multe ori o detașare, o dis- 
tanțare — cînd sînt invitat la asemenea 
discuții — dar cred că distanța pe care 
o obțin este minimă. Cu această mică, 
dar esenţială precizare — esențială 
în ceea ce priveşte modul dvs. de a-mi 
judeca răspunsul — să începem: Ce 
cred despre personajul din filmul ro- 
mânesc? Dacă m-am întîlnit cu per- 
sonajul dorit şi cînd? 

Cred că prezentul nu poate exista 
fără istorie, și istoria filmului româ- 
nesc înseamnă — dacă vreţi — «Moara 
cu noroc», «Setea», «Pădurea spin- 
zuraţilor», «O noapte furtunoasă», 
«Cind se ridică ceața», «Răscoala», 
«Doi vecini», «Căldura», «Cartierul 
veseliei», «Tudor», «Duminică la ora 
6» şi multe altele. Ele au însemnat 
trepte, succese, pentru că trăiau prin 
personaje reale, credibile, apropiate 
de spectator. 

Sigur că istoria este plină de rezi- 
duri, de lucruri care trebuie uitate, 
sau cel mult exemplificate în manuale 
pentru evitarea repetării. Nu vreau 
să mă refer la ele. Pe mine mă intere- 
sează, mă pasionează credința în pre- 
zentul care nu trebuie să repete ciclic, 
decit pe un cerc superior al spiralei 
istorice, aceste exemple şi — subiec- 
tiv poate — cred în acest prezent al 
filmului românesc. Vorbind de el, nu 
mă pot detaşa de «Puterea și Adevărul», 
«Felix și Otilia», de «Cu mîinile cu- 
rate», «Nunta de piatră», «Bariera». 
«Serata», «Mihai Viteazul», «Explo- 
zia», «Facerea lumii», etc., etc. 

De multe ori m-am întîlnit cu per- 
sonajul dorit de mine ca interpret. 


nesc cu una din excepţii: Anca din 
«Duminică la ora 6»; ca spectator, cu 
încă una: «Puterea şi Adevărul». 

Dar cred că în privinţa personajului, 
opinia și gustul actorilor trebuie cu- 
plate — cel puțin pentru o argumenta- 
tie serioasă — cu părerea scenariștilor, 
sau, mai ales, a regizorilor, care ştiu 
mai bine decit noi dacă au urmărit să 
facă un film de actori sau un altfel de 
film. - 

Și, pentru a reveni la oile noastre, mă 
gîndesc dacă unul din criticii noştri de 
cinema n-ar fi tentat să alcătuiască un 
dicționar de personaje ale filmului ro- 
mânesc, înainte de a aștepta ca numărul 
de pagini să depășească suta. 

...Aş revedea cu plăcere nişte filme 
românești mai vechi; o retrospectivă 
Ștefan Ciobotărașu, de pildă, miercu- 
rea, la telecinematecă. 


In «Setea», în «Răscoala», in «Bariera», 
în «Neamul Şoimăreştilor», în «Car- 
tierul veseliei», în «Mihai Viteazul», 
ori în «Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte», în «Puterea şi 
Adevărul». Cred că meritul acestor 
întîlniri revine în primul rînd regi- 
zorilor şi scenariştilor, sau poate invers. 

Unui actor, vorbesc de mine, îi 
este aproape imposibil să umple hai- 
nele unui personaj dacă este schema- 
tic conceput. Efortul meu devine în 
acest caz doar de ordin tehnic, cu în- 
cercări de hibridizare și, drept re- 
zultat, cu un gust fad, ca al oricărui 
fruct hibrid sau de seră. 

Mai cred cu tărie că personajul creat 
de aclor îndrăgit de public, nu poate 
fi creat în afara unui specific național. 
Proiectat într-o geografie neutră, în- 
tr-un mediu social străin, într-o am- 
bianță istorică detașată 5 ۷ 
unei națiuni, personajul încarnat de 
actor este departe, foarte departe de 
publicul care umple sala. Acest per- 
sonaj moare, în cel mai fericit caz, 
după o oră de la terminarea proiecției. 

Doresc și cred în eroii care să poată 
exista ca exemple vii în memoria co- 
lectivă. De la Icar pînă la Hamlet şi 
Meșterul Manole, de la Pavel Korcea- 
ghin la Che Guevara, de la Tudor, 
Bălcescu și Mihai Viteazul, de-a lungul 
mileniilor, cultura umană a impus a- 
cest deziderat. El ar trebui să ne con- 
ducă permanent. Din păcate, aici, con- 
tribuţia actorilor — prin poziția pe care 
o ocupă în procesul de realizare a unui 
film — nu poate fi decît mai mică decît 
a scenariştilor şi regizorilor şi (de ce 
să n-o spunem?) a producătorului. 


Anchetă realizată de Romulus RUSAN 


35 


De două decenii fotogra- 
| fiile şi numele ei revin în 

Nema paginile publicațiilor de 

| tot felul cu acea frecvență 
4 pe care o cere hrănirea 
unui mit, impunerea unui monstru 
sacru. De două decenii, fixată în două 
inițiale, ca un fluture în ace, B.B. își 
poartă celebritatea parcă spre a întări 
credinţa că în ziua în care Vadim a pus 
reflectoarele şi camera de luat vederi 
asupra ei, «dumnezeu a creat (într- 
adevăr) femeia». Dar asta se întimpla 
acum aproape două decenii. 

Recent a avut loc premiera ultimului 
ei film, «Don Juan '73», realizat de un 
Vadim '73, mai lucid şi mai ales mai 
cinic decit atunci cînd «a creat femeia». 
Pygmalion pare acum pornit să-și dis- 
trugă opera. وا‎ locul laudelor și formu- 
lelor de recunoştinţă reciprocă, atit de 
obişnuite cu ocazia premierei unui 
film, el se oferă acum unui față în față 
cu propria lui creaţie. (In paginile re- 
vistei l'Express şi nu numai ale ei) 

În ce o priveşte pe Bardot, după 20 
de ani de cinema şi după premiera unui 
film cu o atit de răsunătoare lansare pu- 
blicitară, tonul ei este surprinzător, 
dezvăluirile neașteptate. Precizările lui 
Vadim, pe de altă parte, para fi neiertă- 
toare. S-ar zice că niciunul şi nici celă- 
lalt nu mai face jocul «de-a fericirea şi 
de-a gloria». Ca şi cum Bardot repu- 
diază publicitatea. Sau, poate, se sacri- 
fică pe altarul unui nou și ultim succes. 
«N-am simţit niciodată o imensă plăcere 
să joc — spune ea — și de fapt asta n-a 
stat niciodată în centrul existenţei 
mele. Filmul este pentru mine doar o 
meserie. Cind mă duc pe platou spun 
de obicei «merg la birou». N-aș spune 


via(a devoră 


Pra ci 
Do n 


miturile 


Bardot: 
«Vreau să devin fermieră. 


Îmi plac oamenii de la țară. 


Numai în mijlocul naturii, 
sper să-mi regăsesc 
echilibrul » 


că mi s-a făcut lehamite de cinema, dar 
s-ar putea ca cinematografului să i se fi 
făcut lehamite de mine. Am 38 de ani 
şi în urma mea 20 de ani de cinema. 
Sînt încă o «celebritate», dar încep să 
simt ceva... Sint mult mai lăsată în 
pace decit acum 10 ani. De altfel am și 
înregistrat citeva eșecuri îngrozitoare... 

Oricum, meseria pe care o fac nu 
este totul pentru mine şi mă gindesc 
că dacă acest «Don Juan» nu va fi 
ultimul meu film, va fi cu siguranţă 
penultimul. După aceea aș vrea să 
devin fermieră. Vreau să-mi pregătesc 
o altă existenţă. Numai în mijlocul 
naturii şi înconjurată de animale sper 
să-mi regăsesc echilibrul. Imi plac oa- 
menii simpli, oamenii de la ţară. Ei sint 
dintr-o bucată, veseli şi adevărați şi mai 
ales nu sînt ipocriţi. Şi apoi n-am deloc 
chef să îmbătrinesc urit, n-am chef să 


mă întristez că mi-a apărut un rid sau 
un fir de păr alb. Așa că la 40 de ani mă 
voi retrage la fermă...» 

«Niciodată nu i-a plăcut şi n-a iubit 
cinematograful — afirmă fără ocol Va- 
dim în contra-interviul pe care îl oferă 
în aceleași pagini. l-au plăcut unele 
aspecte ale meseriei și atita tot. l-a 
plăcut să fie mereu anturată și mereu 
în centrul atenţiei, i-a plăcut că cinema- 
tograful îi oferă posibilitatea să-și pre- 
lungească după plac copilăria. De aici, de 
altfel. şi criza ei o dată cu apropierea 
celor 40 de ani, criza la gîndul că pro- 
babil nu-i vor mai fi acceptate toate 
capriciile. Pentru că doar la asta se mai 
gîndeşte din cînd în cînd. Și spun din 
cind în cînd pentru că, altfel, ea este 
atinsă de maladia fericirii. Ea vrea 
fericirea tot timpul şi cu orice preţ. 
in ziua în care ceilalți nu îi vor mai face 


jocul va urma... disperarea...» 

«Există clipe — pare să-l confirme 
Bardot — există clipe în care nu mai 
vrei să-ți vezi nici măcar prietenii, în 
care nu mai ai nici o plăcere de viaţă. 
Pentru că la drept vorbind ce fac eu de 
dimineață pînă seara? Nimic pasionant, 
nimic care să mă capteze așa cum îi 
capta, de exemplu, pe doctorul 
Schweitzer, sau pe doctorul Barnard. 
Mă întreb ce naiba fac toată ziua? Mă 
10۳۷1۱۳۲ în loc. Vin apoi clipe în care 
parcă ești tentat să-ți stringi catrafu- 
sele și să-ţi schimbi existenţa...» 

Fan-ii au ajuns s-o devore pe Bardot, 
celebritatea ei de neon s-a transformat 
în nevroză, zimbetul fotogenic pare 
a-și abandona mizanscena. A apărut pri- 
ma cută a tristeții, primul gest de revol- 
tă împotriva condiţiei proprii. Să fie 
luciditate? Să fie disperare? «Nu mai 
vezi astăzi, spune ea indignată, nici 
femei adevărate şi nici bărbați adevă- 
rați. Uitaţi-vă la tinerii ăștia de 20 de 
ani. Din spate nici n-ai putea spune ce 
sex au. Şi apoi cîtă nepăsare! Bărbații 
sînt nişte păpuși, iar femeile încearcă 
să pară bărbaţi... Și apoi ce e toată 
fericirea asta de dimineață pină seara? 
Să zimbești de dimineaţă pînă seara nu 
poate fi decit o plictiseală... Mai degrabă 
un rictus. Mă gindesc că nu «Don 
Juan» ar fi trebuit să joc, ci «Mizantro- 
pul». 

«Don Juan '73» — o contrazice 
Vadim — încheie ciclul inceput cu 
«Dumnezeu a creat femeia». Să nu 
uităm — mai spune el «profetic» — că 
sintem întotdeauna victime ale imagi- 
nei pe care ne-o facem despre noi». 

Bardot despre B.B. iar Vadim despre 
Pygmalion, desigur. 


36 


| Laurence Olivier a intrat 
în cel de-al 51-lea an de 


Nema actorie, a trecut printr-un 
cancer și un infarct, joacă 
pe scena Teatrului din 

Londra piesa autobiografică a lui 


O'Neill, «Lungul drum al zilei spre 
noapte» și, între timp, a deținut și 
rolul principal în filmul care a candidat 
a premiile Oscar:«Copoiul»(«Sleuth»). 

In fiecare zi se află în teatrul căruia 

a inchinat existenţa, lupta şi pasiunea 
sa, Teatrul Naţional din Londra. In fie- 
care zi, dacă e să-şi facă un reproș, 
este acela că-şi petrece prea puţin timp 
printre actori şi prea mult pentru tot 
felul de convorbiri unde, cu siguranţă, 
îşi repetă în gind replica shakespeariană 
«vorbe, vorbe, vorbe!» Şi probabil 
se mingiie tot cu un gind shakespearian: 
«întreaga lume e o scenă, iar noi toți 
slujitorii ei». 

Se pare că Olivier nu a căzut în mala- 
dia gloriei, nu-l interesează, nu o cul- 
۲۱۷5 şi nu suferă din cauza celebrităţii. 
N-are decit un singur gînd care închide 
în el toată credinţa lui: să fie actor. 
«Cred că dacă n-aş fi fost actor aş fi 
înnebunit — îi mărturisește unui inter- 
locutor de la «Observer». Gloria este 
un fel de instituţie şi nu pot să suport 
să vorbesc despre asemenea instituţie. 
O instituţie a fost Isus sau Henric al 
II-lea. E ca şi cînd ar fi o stafie, un spectru. 
Acum cîțiva ani, cînd am pus piatra de 
temelie a unui nou teatru la Coventry 
şi cînd am citit acolo inscripţia «A- 
ceastă piatră a fost pusă la temelie de 
însuşi Laurence Olivier, primul direc- 
tor al Teatrului National», m-am ۲ 
pe loc un om mort, un om terminat» 

Olivier nu acceptă să fie un edificiu, 


Olivier: 
«Mai presus de orice 


simt nevoia 
vitală 
de a munci» 


nu acceptă proporţiile statuare, ci nu- 
mai pe cele umane. Dar şi aici se simte 
călăuza sigură a unui mare cunoscător 
de oameni, adică tot a lui Shakespeare. 


«Caracterele — îi mărturiseşte el ne- 
despărțitului său colaborator, criticul 
Kenneth Tynan — adevăratele carac- 


tere sînt acelea care vor să conducă, să 
domine, iar drama lor provine din 
faptul că sînt împiedicate s-o facă». 
Este uluitor cir de mult timp şi-a petre- 
cut studiind asemenea caractere pu- 
ternice de soldaţi, războinici sau regi. 
Dar deasupra tuturor acestora rămine 
Hamlet cu neliniştea lui nobilă, cu acel 
dram de ciudăţenie care e luat drept 
nebunie și care, după părerea lui Olivier, 
nu este aitceva decit o vibrație mai 
intensă, o privire mai înaltă asupra 
vremii, o privire cu o bătaie mai lungă. 
«Pentru asemenea roluri, spune el, tre 
buie să ai un voltaj special, o imensă 
energie, un temperament aparte. Numai 
așa poți atinge anumite înălțimi. Căci 


arta este puțin mai mare decit viata, 
este de fapt o exaltare a ei și bănuiesc 
că ai nevoie și de o undă de nebunie 
ca s-o înţelegi». 

Pe platoul de filmare la «Copoiul» 
îl avea ca partener pe un alt mare actor 
al Angliei, Michael Caine. Olivier părea 
foarte emoționat de duelul actoricesc 
ce se anunţa. Cei care-l cunosc bine, 
afirmă că se simţea acea presiune 
ajunsă la punctul exploziei. Dar era 
cordial şi modest cu toată lumea şi se 
pregătea intens pentru orice scenă. La 
repetiţii își studia nu rolul, ci mai întîi 
partenerul, apoi, acasă, lucra la finisa- 
rea rolului înainte ca reflectoarele să se 
aprindă și să se dea comanda «motor». 
Pentru că tocmai migala asupra rolului 
este unul din secretele carierei sale. 
Si faptul ăsta l-a sesizat şi Caine care 
declară: «Olivier e ca un Leonardo 
Da Vinci gata să-ți spună: «Uite, ţi-o 
mai fac odată pe Mona Lisa, dacă n-ai 
văzut-o de prima oară». 


a‏ روء 


Laurence Olivier are o mare vocație 
pentru propria sa familie. În rest este 
rezervat. dar nu distant. «Are însă 
— spune colaboratorul lui, Tynan — şi 
momentele sale sumbre. E capabil să 
stea ceasuri întregi fără să scoată o 
vorbă. Ai impresia chiar că elaborează 
îndelung ceea ce vrea să spună și numai 
după aceea vorbește. Dintotdeauna a 
fost un om cu o hotărire dirză. Nimic 
nu-l poate clinti. Ceva i se părea fals, 
nu-i suna bine la rolul pe care-l avea 
de interpretat în «Sleuth». A stat o 
duminică întreagă să lucreze de unul 
singur în fata oglinzii cercetîndu-se şi 
suspectîndu-și interpretarea și, tirziu, 
fără să dea semne de oboseală, a simţit 
că rolul apare, pune stăpinire pe actor, 
si, din acea clipă, totul s-a schimbat în 
expresia sa, în tonurile sale, în compor- 
tarea sa. Pentru că Olivier nu acceptă 
ca vreun mușchi al feţii să nu fie în 
acord cu sentimentul, psihologia şi 
tensiunea momentului dramatic res- 
pectiv.» 

Odată, într-o seară stătea de vorbă 
cu Ingmar Bergman și se întrebau ce-ar 
fi făcut, și unul și altul, dacă n-ar fi fost 
de obirşie modestă, ci copii ai unor 
oameni foarte bogați și foarte sus puși. 
Ce efect ar fi avut, se întrebau ei, 
asupra întregii lor evoluţii. «Eu aș fi 
avut un imens sentiment de vinovăţie 
— mărturisește Olivier — pentru că 
probabil n-aș fi putut face ceea ce am 
făcut. Mai presus de orice simt nevoia 
vitală de a munci. Nevoia de muncă 
îmi condiționează întreaga existență. 
Este sentimentul că numai așa îi pot 
sluji pe ceilalți». 


Mircea ALEXANDRESCU 


37 


nu acuză, 
nu pedepsește, 
ia în glumă 
lucrurile. 
De ce? 
Pentru 


a le 
contra-face, 


a le reface. 
Adică a le face 
mai bine. 
Românii au 
simţul parodiei. 
Articolul lui 


D.I. Suchianu 


vrea 
să demonstreze 
acest adevăr 
și să invite 
pe cineaști 
să-l cultive 
cu mai mare 
consecvență 
și cu mai mare 
strălucire 
și chiar cu ceva 
mai mult curaj 


TE 


Parodia e singurul gen de 
comic unde victima n-are 
voie să se supere. Toate 
celelalte soiuri de comic au 
ceva ostil, ceva de satiră, 
de pamflet, de rechizitoriu. 
Chiar şi veselele piese de Labiche. Chiar 
şi burleştile aventuri ale lui Charlot. Pa- 
rodia nu acuză, nu pedepseşte, nu «casti- 
gat ridendo mores», ci doar ia în glumă 
lucrurile serioase. 


Glumă. Limba românească ne spune 
multe prin expresia «a bate joc». Un 
verb cu totul deosebit de verbul «a batjo- 
cori», care înseamnă a insulta, a necinsti, 
a ataca cu răutate, cu seriozitate. Departe 
de atitudinea indulgentă a glumei. 


A bate joc. Joc, în românește,inseam- 
nă și dans. A bate joc înseamnă, la ori- 
gine,a bate pas de dans, a sălta glumet. 
Dar în românește joc mai inseamnă și 
joacă, jucărie. În parodie se ۰ 
ambele operații: a te juca și a juca. 
Ambele exprimă o ușurare a lucrurilor, 
o plutire, o pierdere de gravitate (și de 
gravitație). 


Dar parodia mai cuprinde și alte con- 
duite. A parodia pe cineva înseamnă a-l 
imita, a-l maimuţări în chip amuzant, a 
deveni el, a-i face portretul, a-l mima, 
a-l «contra-face», cum se mai spune. 


zii‏ یت 
Cum ridem?‏ 
تست هس تحت 


O imitare care nu este o copie, ci o 
creație. Poemul Ţiganii de Topirceanu 
e una din cele mai frumoase poezii de 
Coşbuc; iar Tristeţi provinciale, de ace- 
lași Topirceanu, e o poezie (bună) de 
Demostene Botez. Aceste «å la maniere», 
cum le zic francezii, aceste «Parodii ori- 
ginale», cum le numește Topirceanu, sint 
opere într-o privință mai originale decit 
modelul. in ce le stă originalitatea? 

În două procedee: omisiunea intenţio- 
nală a trăsăturilor neimportante sau fără 
haz și îngroșarea altora. Ce fusese putin, 
dispare de tot. Ce fusese consistent, de- 
vine enorm. Este ceea ce se numește 
caricatură (caricare = a încărca; a «șar- 
ja»). Şi este bine stabilit că cel caricaturi- 
zat n-are voie să se plingă, ci are datoria 
să ridă el cel dintii, de această inocentă 


t 
4 
A 


۳ 


۳ 


i 7 


bătaie de joc, de această 2۳0۱۱68186 ۰ 

Patru, deci, sint elementele parodiei: 
luarea în glumă a lucrurilor serioase 
(joacă); o eterizare, o ușurare a tot ce se 
întimplă, un ritm de dans, de plutire în- 
locuind ritmul obișnuit (a bate joc; a bate 
pas de joc); apoi imitație, atit corporală, 
cît şi sufletească, pictură fizică şi psiho- 
logică, portretistică morală; în fine, cari- 
catură, șarjă, exagerare, fără răutate, în 
chip amical, mucalit, totodată afurisit și 
tandru. 

Dar a lua în glumă lucrurile serioase 
presupune că parodia se exercită numai 
pe lucruri serioase. Care sint ele? Sint 
foarte diverse. 


ات سح سس تست 
De ce ridem?‏ 
فت سس جع هس سح 


Sint 7 categorii de lucruri serioase, pe 
care parodia le va «lua peste picior»: 

1. Instituții: tron, parlament (vezi «Clo- 
chemerle»), conformismul (vezi «Mary 
Poppins»), armata (vezi «Locotenentul 
Kije»), educația copiilor («Sunetul mu- 
zicii»). 


2. Alteori se parodiază un anumit gen 
literar. De pildă, romanul polițist de serie 
neagră: «Arsenic şi dantelă veche» de 
Capra, «Pisica نو‎ canarul» de Eliot Nu- 
gent, cu Bob Hope și Paulette Godard, 
«Ultimul avertisment» de Paul Leni, «Cu- 
rioasă dramă» de Carné (film care a de- 
terminat colaborarea Gabin-Carn6). Alte- 
ori se parodiază basmul («Bufonul rege- 
lui», «De-aș fi Harap Alb»); sau se paro- 
diază filmul mut (vezi «Cinematograful 
de altădată» de Steno); sau reprezentația 
de operă, spectacolul de «grand opera» 
(«Milionul», «Frumoasele nopții»). Alteori 
se parodiază super-revistele de tipul fast- 
lux (vezi «Vint de primăvară» de Ludwig 
Berger, cu Willy Fritsch); alteori westernul 
(vezi «Hellzapoppin» de H.C. Potter); 
alteori romanul sau filmul de aventuri 
(«Fiica braconierului» de cehul Mac Fric); 
alteori poveştile cu eroi supranaturali 
(«Soţia mea e o vrăjitoare» ori «S-a în- 
timplat miine» de René Clair și «Minunea 
Sfintului lorgen» de Protazanov, cu llin- 
ski). 

3. Alteori se parodiază mitologia, fie 
antică («Amphytrion», versiune germană 
şi franceză, fie mai modernă (vezi multele 


Parodia «mărunțişurilon («B.D. la munte) 


parodii ale lui Faust și ale pactului cu 
diavolul). 

4. Alteori se demitizează un personaj 
legendar («Don Juan» — cu Douglas 
Fairbanks şi Merle Oberon, sau vrăjito- 
rul (...«din Oz») sau vampirul («Balul 
vampirilor» al lui Polanski) sau muşche- 
tarii lui Dumas (vezi «L'âtroit Mousque- 
taire» de Max Linder). 

5. Alteori se zeflemisește o idee, un 
sentiment (de ex.: amorul și «demagogia» 
lui (vezi «Dragostea în oraş» sau «Băieţii 
veseli» de Aleksandrov sau «Noaptea de 
carnaval» cu ۱۱۵ (۰ 

6. Alteori se ridiculizează (fără mali- 
tie) o operă celebră («Carmen» parodiată 
de Chaplin, «Comedia erorilor» de Sha- 
kespeare devenită «Băieții veseli din Syra- 
cuza»). 

7. In sfirşit, deosebit de savuroasă e 
parodia unei epoci (vezi «Nini Tirbușon» 
cu Monica Vitti) 


زد سس تحت 
Faust XX‏ 
ات وس تسس 


Multe parodii s-au făcut cu personajul 


ter 


Faust. Incepind cu opereta «Le petit 
Faust» care a regalat bulevardele pari- 
ziene din «la belle époque». René ۴ 
a incercat și el un fel de parodie în «Fru- 
musețea diavolului». Dar parodia cea mai 
originală se datorește unui român: Po- 
pescu Gopo. Desigur (ca așa de des la 
noi) ideea a fost pierdură pe drum, ine- 
cată in fapte inutile, decedată într-un 
neant progresiv. Dar ideea rămine origi- 
nală. lată, Satan, în dubla sa calitate de 
bătrin şi de şef, s-a ramolit. Subalternul 
său, conform principiului că ideile şefilor 
aparțin subalternilor, are o idee grozavă. 
Explică Patronului că e o afacere de fraier 
să cumperi conștiințe pentru popularea 
iadului, de vreme ce muritorii se aran- 
jează ei şi singuri să comită destule pă- 
cate pentru a-și merita locul în cazanul 
cu smoală. Gratis. Dar iată un plan mult 
mai inteligent. Zice Mefisto: Scopul nostru 
(al ladului) este să stirpim din lumea 
terestră tot ce e progres moral și știin- 
tific. Dușmanul nostru nr. 1 e savantul, 
înțeleptul. Să-l împiedicăm să lucreze. 
Vom oferi acelui bătrin (căci marele Învă 
tat este prin definiție Mecena), ii vom 
oferi tinerețe, frumusețe, haz, talent spor- 


Parodia imposturii («După vulpe) 


aA 1910 1 h 


1 


tiv, seducţie masculină. Dar în schimb? 
ne va întreba el — Nimic, vom răspunde 
noi. Este un cadou din partea filantro- 
picei, umanistei noastre mișcări. Vă în- 
chipuiți atunci că, deși erudiția savantului 
a rămas intactă, nu-i mai arde să-și pră- 
pădească vremea prin biblioteci şi labora- 
toare, cind poate chefui, face amor, în- 
cinta societatea cu nostimada spiritului 
său. Şi astfel, Progresul se va ۵, 
ca să zicem aşa, «liber și nesilit». 

Este o homerică vastă glumă această 
delicioasă şi pierdută pe drum parodie. 
Cinematograful nostru are o înclinaţie 
anume, temperamentală poate, spre pa- 
rodie. 


a ii‏ س ڪڪ ڪڪ ڪڪ ڪڪ 
Gopo et Comp.‏ 
E‏ سس ۳ 


În «Harap Alb» ideea n-a mai fost «pier- 
dută pe drum». Adică nu ideea, ci ideile, 
căci avem aici patru savuroase teme de 
parodie. Mai întîi, o zeflemisire a basmu- 
lui; apoi a inocentei manii de a ne visa 
eroi de aventură; apoi o malițioasă com- 
pătimire pentru acei bieți nenorociți care 
sînt zeii (cunoscind viitorul, viața pentru 
ei nu mai are nici un haz); apoi ideea că 
a fi năzdrăvan, departe de a fi un privi- 
legiu, e o belea; în sfirșit, sub o formă 
nouă. o idee a lui René Clair (din «Ne- 
vastă-mea vrăjitoarea»), aceea că puterile 
omenești sint incomparabil mai mari decit 
cele vrăjitorești. 

Feciorul mai mic al impăratului, pe ce 
punea mina, dădea chics! «A!, dac-aș fi 
eu...» Şi se închipuia în pielea a fel de 
fel de Hercule. Într-o zi, aude basmul lui 
Creangă. «Harap Alb» și are norocul (sau 
nenorocul) să poată încheia un pact cu 
Puterile Întunericului, care îi vor permite 
să devină Harap Alb. Am zis: «nenoro- 
cul». Într-adevăr, de-acum s-a terminat 
cu libertatea, cu inițiativele personale 
Nefericitul și-a trasat o sarcină. Nu mai 
poate ieși din obligațiile basmului. E pri- 
zonierul unui program dinainte ştiut. Ce 
plictiseală! Ce corvoadă! Ce anosteală! 

Zeii mai au un cusur. Oamenii cind fac 
o prostie, uneori o mai dreg. În lumea 
supranaturalului însă, panele nu se pot 
depana. O dată călcată leaea. dezastrul e 
ireparabil. Adică ireparabil cu mijloacele 
vrăjitoriei; dar, poate, reparabil cu bunele, 
bătrinele, scumpele mijloace ale deştep- 
tăciunii omenești. Aşa va face Harap 


Alb, la un moment dat, cind e gata s-o 
pățească. Va recurge la meningele sale 
de simplu muritor. De muritor și bine- 
înțeles şi ۱۳۱90۲, Zeii, sărmanii, nu pot 


trișa. Dar omul este pitecantropus pehli- 
vanus. O jună din apropiere îi suflă (ca 
la şcoală) soluția. Şi Harap Alb repară 
situația... 


Parodia westernului 
(«Foe Limonad ) 


Filmul lui Gopo (interpretat de Florin 
Piersic) este o înciîntare. Şi poate unul 
din filmele cele mai bogate în cuprins de 
parodie. Şi nici un moment pierdut pe 
drum. 

O E RR E EEE 
Parodia parodiilor 


Dar iată că acelaşi admirabil Gopo face 
(cum să zic?) o parodie a tuturor paro- 
diilor. Este seria sa de «Scurte istorii» 
animate. Că, din punct de vedere estetic, 
acestea au marcat «era nouă» a anima 
tiei, pe plan internațional, asta am expli- 
cat-o amănunțit (și asta au cam confir- 
mat-o și criticii străini, îndeosebi Marcel 
Martin). Aici vreau doar să amintesc ce 
nostim a parodiat Gopo două genuri: 
fabula lafontaine-iană și mitologia păgină, 
două discipline oarecum înrudite. Căci 


»— 
39 


zeii, aşijderea dobitoacelor, au psiholo 
gia fixă, fişă animalometrică imuabilă 
Jupiter, Junona, Mercur, Marte au un 
palmares de calități şi cusururi pe care 
nu le pot nici călca, nici inmulti, nici impu 
tina. Dobitoacele la fel. Porcul, Măgaru 
sint Porcul în sine, Măgarul ca atare. Nu 
există la ei variatii de psihologie, ca la 
om, care poate deveni cind porc, cind 
măgar, după cum îi vine mai bine 

Gopo a pus ordine în această lume a 
fabulei şi a mitologiei: de mult fabula 
aștepta un ultim locatar: omul. Gopo va 
repara această lipsă. Va construi pe acel 
omulet al său ventrocefal, căpos şi bor- 
tos, care va fi Omul în sine, Omul ca 
atare, cu o zestre mitologică fixă, ca zeii, 
ca dobitoacele. Fişa antropometrică, iat-o 
este un animal 1) plăpind; 2) tudul; 3) poet; 
4) caraghios, maniac de vaste explorăr 
spațiale; 5) mare amator de flori şi 6) bine- 
înțeles, specialist în artele gîndirii. Toate 
aceste trăsături obligatorii, omulețul lui 
Gopo le va practica în delicioase, inge- 
nioase, fascinante desene animate, care 
au uimit animația internațională și i-au 
deschis o nouă eră. lar în ordinea paro- 
diei au fost cea mai enormă zeflemea 
la adresa a două respectabile disciplin: 
fabula cu animale si mitologia cu 
تخت ح‎ RE E EEE تست‎ aE 

Eu + eu = Eu 
لح ج‎ 

Am zis: «cea ma! enorma»? Nu. Est 
una incă mai enormă. Obiectul bășcăliei 
va fi o veche și importantă disciplină ştiin- 
țifică şi filozotică: Psihologia. După etor 
turi milenare, gindirea nu mai e un secret 
| se cunoaşte mecanismul. Cind perce 
pem ceva, sau cind ne inchipuim in 
minte ceva, se produc în corpul nostru 
o seamă de încărcări și descărcări neuro- 
musculare. Anumiți mușchi sint actio- 
nati, alții sint inhibaţi. Această combina- 
ție de dinamogenie și relaxare e ca dia- 
grama, ca portretul neuro-muscular al 
actiunii pe care ne pregătim să o facem 
sau pe care ne-o inchipuim. O dată con- 
duita terminată, dărimăm acea figură di- 
namică: descărcăm ce incărcasem, rein- 
cărcăm ce descărcasem, şi revenim la 
zero, la starea-prag, la starea neutră de 
disponibilitate pentru orice altă conduită 
viitoare. De fiecare dată, devenim alt- 
cineva, care, după executarea acțiunii, 
se retrage in anonimat, permițind corpu- 
lui să devină oricît de multi alții, altcineva, 
exact cîti îi va cere mediul exterior 

Acţiunile doar gindite sint identice cu 
cele consumate, adică folosesc aceeași 
culminaţție neuro-musculară, aceeaşi fi- 
gură dinamică. Doar că acțiunea cind e 
numai gindită, este mai mică decit cea 
exterior executată. Această idee a acțiu- 
nilor mici aparține doctorului Pierre Ja- 
net şi a fost verificată prin experiențe de 
laborator 

Desigur Gopo nu cunoaşte toate aceste 
cuceriri ale psihologiei. Dar... poetae 
vates — artiștii ghicesc. Şi astfel, Gopo 
a compus o parodie a procesului de 
gindire in 10 minute de desen animat: 
Binecunoscutul omuleț, ventro-cefalicul 
erou, va fi arătat gindind, socotind, cuge 
tind, reflectind. Va face el oare ca acel 
cabotinesc «Penseur» al lui Rodin care 
duce pumnul sub bărbie și lasă pe spec 
tator să facă el restul? Nu. Se va vedea 
cum capacul cutiei craniene se ridică şi 
un homunculus mititel iese din țeasta lui 
Homunculus mare. Un sub-omuleț mult 
mai mic decit titularul scăfirliei de unde 
a ieșit. نوا‎ va face treaba, apoi se va în- 
toarce în creierul natal. După care alti 
mini-omuleți vor ieși afară şi se vor în- 
toarce la loc. E ca un «show», ca o paradă 
a gipdurilor care intră în scenă şi ies din 
scenă. Şi este ca o nostimă, ۵۵ 
prezentare sub microscop a procesului 
însuşi al gindirii. 

Titlul filmului? Să vedeți. 

Spuneam că, cu ocazia fiecărui gind, 
ieșim din starea de neutralitate fiziologică 
şi construim o combinație ad-hoc de di- 
namogenie și inhibiție, figură adecvată 
acțiunii sau gindurilor. In momentul acela 
avem 0 personalitate neuro-musculară 
nouă. Pe care o vom dărima după ce am 


40 


terminat, pentru a putea, cu aceleași ma 
teriale (căci nu dispunem decit de un 
singur trup) să naştem din noi alte și alte 
asemenea individualități 

«Cu fiecare act murim 

Și alt actor se naște. 

O clipă, altul devenim, 

Clipa spre a cunoaşte». 


Parodia istoriei («Scurtă istorie» ) 


Cu fiecare gind, Eul nostru de bază se 
imbogățeşte cu un Eu nou și minuscul 
Cind acesta și-a sfirșit treaba, revenim 


la Eul cel mare, sporit însă cu o expe 
۲۱۵016 nouă. Impresionant fenomen, care 
s-ar putea, ciberneticește, exprima aşa 
Eu + eu = Eu 

Mă veți crede sau nu mă veti crede, 
dar acesta e tocmai titlul ales (ghicit) de 
Gopo pentru extraordinarul sãu portret 
al «Trestiei gînditoare» 


Tandemul Tic-Drăgan 


De data asta, obiectul parodiat este 
povestirea polițistă, tratată la modul co- 
mic. Ba mai mult, romanul politist umo 
ristic este la rîndul sãu tratat umoristic 
Parodie de gradul doi 

Titlurile episoadelor sint ele însele suc 
cese de zeflemea. De pildă: «Femeia fără 
semnalmente» sau «Văduva cu termen 
redus». Obiectele furate? Normal e să 
furi lucruri de valoare mare pe volum mic. 
De pildă bijuterii. Hoţii noștri însă vor 
tura somiere de două persoane, mese de 
24 de tacimuri, dulapuri cu 4 uși (în cu- 
rînd, probabil, obeliscul din Piata Con- 
corde sau Statuia Libertăţii de la New 
York). Obiectele furate vor fi vindute la 
Consignaţia, deși pe acolo poliția mi- 
roase în fiecare zi. De ce? De ce această 
tactică la prima vedere idioată, și în rea- 
litate foarte șmecheră? Hoţii contează că 
poliţiştii îşi vor spune că un hot nu poate 
fi chiar aşa de timpit, și că deci tocmai 
caracterul foarte vizibil al obiectelor furate 
dovedeşte că ele nu se ascund, că deci 
nu sint furate. 

Astfel, romanul polițist, odinioară ade 
vărat meci de inteligență, devine acum c 
intrecere de imbecilitate, unde cel mai 


cretin cîştigă. In materie de parodie a 
nuvelei polițiste, este o adevărată culme 

Cu suspens. Căci parodia are şi ea 
pene de funcționare. La un moment dat 
gafele polițiștilor vor fi aşa de mari, înci! 
riscă să producă dezastre. Poliţiştii nost 
sint amenințați să fie destituiți. Dar vo 
fi salvați. Domnii hoti vor avea amabil 
tatea să comită timpenii atit de mari 
încit timpenia adversă nu va mai opera 
Şi pungaşii vor fi prinși 


Păcală 
۲ سس‎ IEI SEE ا ا ا‎ 


D.R. Popescu şi Geo Saizescu ۸۵ 
acum un film cu legendarul erou rom: 
nesc Păcală (interpret: Papaiani). Numele 
lui îi indică bine conduita personajulu 
care va «păcăli» pe ceilalți, îi va «prosti» 
pe ei, făcind, el, pe prostul. Este o paro- 
die dublă, unde se zeflemiseşte și prostia 
şi inteligența. Căci e o foarte inteligentă 
operație aceea de a face pe prostul 
Gogomăniile voite, dobitocii deliberat com 
puse, ca să întrețină în ochii altora legenda 
de idiot garantat 

Spuneam că parodia inseamnă a lua în 
glumă lucrurile serioase. Dar operația 
inversă tot parodie este. lată o scenă 
din filmul lui Saizescu. | se spune lui 
Păcală, care părăsește casa, «să 8 
ușa»: «Trage uşa după tinel». Ceea ce 
Păcală face. Scoate ușa din ftîtîni și o 
cară cu el. A luat în serios un simplu 
joc de cuvinte, o figură de stil. Așteptâm 
cu încredere această lucrare a doi umo 
rişti care demult şi-au făcut probele 


D.I. SUCHIANU 


Parodia narvitățu («Păcalà» 


eveniment. 
editorial 


de Victor Iliu 


fascinația cinematografului 


Romanul unei vocații 


Apariția volumului „Fascinația ci- 

nematografului“ de Victor Iliu este 

mai mult decît un eveniment edito- 

rial. Este unul din acele fapte rare 

prin care speranța noastră de a 

vedea afirmîndu-se o cinematografie 
românească își găseşte justificarea. Şi este a doua 
oară, după „Moara cu noroc“, cînd autorul unui 
astfel de eveniment este Victor [liu — de data 
aceasta post-mortem. Şi 101112 dată cînd deplină- 
tatea sentimentului o datorăm unei cărţi, 

Volumul, întocmit şi ordonat de Bianca Sofia 
iliu şi George Littera, nu este o suită de prelegeri 
sau de cronici, nici un tratat de istorie sau de 
teorie, Este altceva decît ceea ce numim „o carte 
de cinema“: este romanul documentar și sistema- 
tic al unei gîndiri, al unei sensibilități, al unei vo- 
caţii, o culegere concentrată şi organică de confe- 
siuni intime, uneori patetice; „edite şi inedite 
nedestinate tiparului de către autor, avînd ca- 
racterul unor note de lucru și însemnări de jur- 
nal“, după cum relevă explicit Nota asupra edi- 
ţiei. Structural, proxima lucrare prin care am pu- 
tea sugera specia în care se situează „fascinația 
cinematografului“ ar fi volumul pe care René Clair 
a reușit să și-l „monteze“ el însuși, realizind sem- 
nificative racorduri de idei, din propriile texte 
scrise de-a lungu! anilor: „Réflexion faite“, Adu- 
cem astfel, implicit, un omagiu autorilor antolo- 
giei și Editurii „Meridiane“ care, prin inițiativa, 
competenţa și fidelitatea lor, au încercat a com- 
pensa ceea ce, Victor Iliu n-a avut timp să împli- 
nească. 

Pentru Iliu, intelectual autentic, categoriile fi- 
lozofiei și ale artei, ca şi noţiunile curente şi cu- 
vintele uzuale nu reprezintă nişte date care pot 
fi preluate şi repetate ca atare. Gestul său carac- 
teristic, ca scriitor, este refuzul hainei străine pe 
care o reprezintă formulările epuizate sau degra- 
date, E| își suspectează și își amendează frecvent 
propriile fraze, în paranteze exclamative: „... at- 
mosfera povestirii filmice (ce cuvint barbar şi 
pretențios!)" sau: „;.. original și prin asta expre- 
siv şi definitoriu (ah, ce cuvint!)”. Operația de 
cercetare a proprietăţii expresiei vizează însă de- 
Parte, extinzindu-se asupra modului de a concepe 
arta, 

integralitatea formaţiei și a preocupărilor sale 
îl conduce pe iliu spre „adevărurile mari cu chip 
proteic" — care sînt „valurile marelui ocean al 
neștiutului, mereu identice, mereu altele, modifi- 
cînd etern chipul apei care le poartă“, Ceea ce îi 


ses Victor Iliu 
a ars ca o flacără, 


pe care istoria 

cinematografiei noastre 

trebuie s-o alimenteze 
cu stima 


۰ ۳ + 
și dragostea ei“ 
Mihnea Gheorghiu 


11۳ 


întristează cel mai mult, într-o însemnare din 
1959, este că „noi răminem pe loc, iar ceea ce per- 


fecționăm e tehnica imitării, a contrafaceri 


11 


mizerabilul spirit epigonic“. Este o idee care nu se 
inspiră din conjunctură şi nu se traduce prin lipsa 
de receptivitate. Polemica cineastului împotriva 
epigonismului are o ţintă precisă: „Nu tehnica 
rezolvă totul (...) Am deveni cel mult niște arti- 
zani, nişte meseriaşi cuminţi, niște înregistratori 
sau, în cel mai bun caz, nişte virtuozi ai instrumen- 
tului. Noi trebuie să știm să creăm, să vedem adînc 
în realitate sau dincolo de ea, să anticipăm, cu alte 
cuvinte, să facem să vorbească puternic sau dulce 
imaginile noastre,.cu violenţă sau ۵۱160616, cu bru- 
talitate sau persuasiune“, 

Unii par înclinați să rețină imaginea unui liu tra- 
diționalist. lată-l însă extinzîndu-şi şi precizindu-și 
opțiunile: „Lumea modernă, în formele ei citadine 
și industriale, rebarbative, multiple, derutante, 
în fața căreia sufletele „delicate“ ale contemplati- 
vilor, ale liricilor desueţi sau ale sentimentalilor 
mărunți, se refuză simpatiei sau înţelegerii, a fost 
umanizată de fotografie care, ca un martor febril 
şi curios, a interpretat-o cu sinceritate şi cruzime, 
diîndu-i valoare lirică şi plastică (..,) Această poe- 
zie tulburătoare a vieţii de toate zilele, a maşini- 
lor, a rulmenţilor, a turbinelor, a conductelor de 
înaltă tensiune, a.străzii miriapode și ermetice, 
constituie „mărturia lirică şi meticuloasă a pitores- 
cului social", adevărata și marea frumuseţe a lumii 
moderne și a omului...” 

Revelaţiile și punctele de interes ale volumulul 
sînt numeroase: de la consideraţiile mai mult sau 
mai puţin tehnice, dar totdeauna personale și dea- 
supra seriei, despre realizarea sau perceperea fil- 
mului — pînă la scrutarea condiției artistului, a 
artei și a omului dintotdeauna şi mai ales de azi, 
de la expunerea pasionată şi plină de culoare a 


unei noi concepții despre muzica de film — pînă la 


consideraţiile proprii, uneori de o neobișnuită 
acuitate, despre cineaști străini și mai ales români, 
de la fragmentele revelatoare din decupajele fil- 
melor realizate sau însemnările despre cele pe 
care le visa — pînă la mărturiile despre Victor 
Iliu ale lui Tudor Arghezi, Liviu Ciulei, Ecaterina 
Oproiu și Lucian Pintilie. 

Toate justifică ceea ce Mihnea Gheorghiu scrie 
în introducerea volumului: ,„,.,. Victor Iliu a ars 
ca o flacără, pe care istoria cinematografiei noastre 
trebuie s-o alimenteze cu stima şi dragostea ei, cită 
vreme oamenii vor crede în izbînzile spiritului 
asupra celor trecătoare”, 


Valerian SAVA 


~ 


pre filmul-pe care Keaton îl 
parcă simbolic, se chema „Film“, 

- „Adică sinteză, remarcă Iliu. Demonstraţie 
de conciziune şi expresivitate: în 22 de minute, 
Keaton a exprimat un text de Beckett, fără să se 
fi folosit de vreun singur cuvînt. E un Beckett al 
ecranului. Vezi, demult mă gîndesc eu, cu tot res- 
pectul pe care-l am pentru replica rostită, că un 


În anut acela, 1965, plouase mult şi cu năduf 
peste Italia. Fragila insulă Lido părea asediată de 
ape; vinturi şi neguri. Într-un colt al sălii Palatului 
Festivalului cinematografic, răzbise umezeala. Ri film trebuie văzut măcar o dată fără bandă sonoră. 
tualul festivalier primise o lovitură. Rămincau Ca să-l înţelegi din imagine. Să spună tot, fără 
doar filmele, singure. ای‎ ý ۱ 

— „Să le vedem acum-fără pompă — îmi spune Dar 61۲ actori sînt în stare să spună atît de 
Victor Iliu, pe care aerul îmbiesit de vaporii şi muit fără vorbe? 
exalările lagunei îl înăbuşea. Acum se vede filmul — „Păi, asta e problema: cu filmul mut,zic eu, 

urit ad a şcoală a actorului de film. Ne-a 
orasi n t teatrul, care a deviat evoluția imaginii 
; sare. O să se revină. Oricum, eu n-am prea 
văzut ceva care să se apropie atît de mult de per- 
fecţiune ca acest film. Cred că l-aş recomanda 
studenţilor, profesorilor, ۳۵۵۱2۵۳۱۱۵۴ de toa- 
te mărimile şi mai ales spectatorilor. Aici, la Ve- 
r i í 3 3 ی که‎ 0612, ai văzut ce examen prost dau spectatorii..." 
sine Victor Iliu. Ori ne arată un film mare, o Vorbea greu şi se lupta să nu arate cît de mult 
să vorbească aici pentru prima oară în viaţa lui”. suferea de pe urma brumelor sufocante ale lagu- 

Am avut parte de amîndouă — Keaton a arătat nei- Vorbea'lliu şi visa perfecțiunea... 
un film şi a vorbit şi despre cinema. După aceea 
am avut o foarte lungă discuţie cu Victor Iliu des- 


care é film şi cineastul care e cineast. 
Avea dreptate lliu. Vizionările pentri 

se ţineau în fața unor rînduri rarefiate. Speciaztori 

unu şi unu, cum s-ar 2166, Pe o vreme ca asta, ye- 


nise și Buster Keaton; dar nu s 
l-ar fi sechestrat cineva. 


— „N-a venit el degeaba — constată ca 


arăta, de parcă 


Mircea ALEXANDRESCU 


interviuri 


4 


pentru ca 
HAN 0 0 


— Am notat aşa: ziua, ۱ 
locul nașterii: 10 februarie 1933, 
Bucureşti. Şcoala primară în 
Bucureşti, liceul militar în Predeal, 
şcoala medie electrotehnică din nou 
în Bucureşti. Pină aici e clar. Da 
cum aţi ajuns de la electro-rehnică 
la teatru? 

Simplu 


tuna, ant 


piesă pent 
Ce 1 S-a 
Pe urmă, un 


۰ 


Fisă 


3 


Debutul? 
5 à Jack Wor- 
thing IN e 1: 33 2 
Cind şi cum aţi ajuns la teatrul 
Municipal 


roluri să mention im 
cele importante din 


cariera dumneavoastră? 


Ce vreți 


printre mai 


jimmy în, 


Pierre 


băiatul, 


N-ati fost eloc 
entuziasmat de ideea 
acestui interviu, Victor 


Rebengiuc. De ce 


t | 


aţi acceptat totuşi 


1 oine 3 r 


0» 
> 


w 
O تھ‎ 


mw 
اش‎ 
0 
P 


E prima oară cind mi se întin 
plă ca cineva să-mi acorde n 
interviu numai ca să-mi spună de 
ce nu dă interviuri... Bun şi așa 
Vă ascult 


drept să vă 0 2 
p A 

tie. gata c p t 2 

d 2 p ۲ 


Toti descoperim aceleași lucruri 


gata descoperite”, cum spuneți, 
dar fiecare în felul său. Poate că 
„felul“ dumneavoastră ar merita 
comunicat... 
Pa es ii و ا ا‎ e i 
Nu m Í sp í 
ta. A ۹ 


2ctofii 


nostr 


G De sespre 
e 01+ 
۳۵ 3 e ama 
în gă 3 espect 
pus omer 
à D ji; t 
¢ D itea 
> ca 21-0 acelui 
i ۳ are n rost 
T e ră nu e 


D 


۱ = _ = % 3 3 1 5 t 
O = 8 - ۱ i : 4 > 


Viaţa dumneavoastră este pu 
blică, ca şi! meseria de altfel, nu! 


` i me Dar 


Rebengiuc 


aproape personală 


Bipp în 02a 
Orlando în 
Kowalski 
Jerry în 51 D 

‘Richard al II-lea, în 
acelaşi nume Arthur 
tunicipal; Kurt în 
Pamfil în şt 


Ajunge pentru teatru 


Se vede că da 


Spunet 


premii de interpretare? 


tat-0 


N ! Nu 


orem;j 
۹ i 


De unde ideea asta? 
Mi-am f 


parti 


actor. Atit? 


à pe r € ت‎ = 
pe f c 
inc poate să prindă d 
i, 1 
را‎ a fi bine. f at 
€ ubiicul 5 clara: p 
in st 4 pe scenă. Sau pe ecrar 
Asta nu inse deioc ign 
pa e ا‎ a S 
1 D a 
e cele pomer 
r N fac concesii ca 
4 ișt:g atia, de exe 
۱6 ) e este sa-mi; susțin ct 
co 7 tesi corectitudine 
tit nd că, cu cît sînt 
mi 14 OS și mai corect și ma 
gîrcit cu concesiile, cu atît misiunea 


y e 
la 3 
ori € 
۳۳ 3 
16 Ce 
aş 
pe 1 ga afta 
unc Ur 
capa ۱ 3 ajung 
Neapa dores 19610۱ 


Ce credeți că se află, acolo, 
la capătul drumului 


Acolo, cred eu, ar trebui > 
fie „marete actor“ 
SORDS PREIA PIE TT SBDT I.C OEE 2 


Ce  înțelegeți dumneavoastră 


prin „marele actor’ 


CT Gespre 


Credet 
3۳110۲۳ actori 


roit a 
۱ rca Så 4 a 7 1 
ui inte u- 6 i 


incerc, sigur că încerc 


Nu st ce să vi cpun. FU f 
۱ eî ۰ 
160۳110۳ există 2 


re 4 țin a 


) tatit const 


> = 
) 


ae‏ نت نی یم 


mas nivei 


3 
"O 
© 


De ce vă e atit de uşor să vor- 
biți despre altcineva dar despre 
dumneavoastră spuneţi numai ce 
nu aveți de spus? 


„Mai pot să vă spun și d 
ma ea actriță Aura Buze: 
mi-a fost pr ofes nst 
ce am realizat 


oaste îmi revin, cert, 
usivitate.. Și azi, ca acum 
i spune ce are de spus 
rău — în legătură cu un 


cuminte şi receptiv și 


De la „Zestrea“... 


Nu vă pun, dar acum spuneţi-m: 
cu ce umplu eu spațiul acesta rezer 
vat „actorilor noștri 


Srriet tesp i r 
G 5 
a 


Toată lumea știe asta. Dumnea 
voastră însă, ca actor, presupun 
că aveţi alte unităţi de măsură. 


ț1oneze colectivul de 


A fost mare, 


per ca ata ta în teatru, © 


actori şi de regizo ۱ 


Totuşi, de ce vă e atit de uşor 
să vorbiţi despre alții, iar despra 
dumneavoastră... 


DIE SD‏ ات 
Eu v-am explica ۱1516 principi‏ 
exact ca‏ ,1 
e greu s‏ 


Despre alții ai 
> cei pentru care am o mare 
îmi e fo 


"mn > 
mai, ۱ 6 


Atunci poate îmi spuneți pentru 
ce sau cine mai aveţi stimă? 


Am stimă pentru cinste. Pentr 
adevăr, Am o stimă deoset 
relaţiile dintre oameni lipsite 
Cum se numeşte asta? Da, de g? 
ascunse. Am stimă pentru partenerii 
buni, pentru artiștii conștiincioși 


şi probi şi printre aceștia i-aș numi 


pe Leopoldina  Bălănuţă, ۵ 

Predescu, George Constantin, 
Ciulei, Petre Gheorghiu... Am 
pe ۱ publicul care se în tere 
de activitatea mea اس‎ ; 
ca eu să-i solicit în vreun fel 


Spuneaţi că nu aveţi ce vorbi, 
şi iată de fapt, ce multe, şi bune şi 
frumoase aveați de spus. 
سس سس‎ IR EEE لش‎ 
ns 
tule motive de îndoială 
am spus este plăcut și 
N-am tact, N-am abilități 
Nu știu să refuz frumos. 
întrebare, de exemplu 
bruta! și în refuzuri și în accep+ 
că asta e francheţe. Da? 
acă-i zic eu aşa frumos, ea 


-Ştiu eu? Mă cunosc îndeaju 


S 
m = 
N 
D 


na pe Li 


utalitate rămîne 


- Şi cum numiţi această neputinţă 
de „a face 1 


-Un fe! de a fi. Un fe! de om 


De fapt, n u știu, Că nici definiţii nu 
i să dau. V-am spus: eu sint 
r. Atît 


a BELEE PETENS TOT E AE aT 
Ca şi cum ar fi puțin.. 
ME Tae NE CE IP LINE TRASA E REEL ME Dea 


Mult, puțin, asta sînt 


Eya SÎRBU 


43 


mari 
actori 


Primul succes: 
„intermezzo“ (1936) 


Vorbind (în hiar 
această revistă) de | 
ma grid Bergman, spuneam 
că, atunci cînd e vorba 
de un mare actor c 
dînså, „portretul ei se 

zugrăvește nu atit din chipul său 
fizic sau din biografia sa particulară, 
cît mai ales, şi foarte, foarte mult 
din faptele ei de artă, adică din 
rolurie jucate. - Aşa cum actriţa 
a zugrăvit personajele interpretate, 
aceste roluri o vor zugrăvi pe ca. 


Si n-am ut-o atunci. O voi face 
acu 
Person zugrăvit de Ingrid Berg- 
Man nu este Nici cel al amantei 
vulcanice, nici cel al vampei pustii- 
toare, n e! al domnișoarei suave. 
Ea adu pe lume, pe scer şi pe 
ecran, portretul 4 Calma, 
1 sa frumusețe este aceea a 
seriozității, adică a adevărului şi 
autenticității. De obicei, seriozitatea 
e socotită o virtute cenuşie, ștearsă, 
pli tico Gînditü-s-a c că 


sSeriozitat poate fi un 

romantic? Personajul Ingridei a de- 
monstrat această curioasă teoremă. 
În „Lasă ca”, „intermezzo Vi- 
zita ۱ Royce-ul galben“, „Fas- 
cinaţi j " „Adam avea 
031 


۱51۳21161 revoluționare pre- 

etul. A divulga acest secret, 
chiar unui co-partizan, amnă că 
nu ti rezistent ads or, 
6۱ 6 ۱1 ati 
D 8 tc din 
onesti ۱ iti 

În 5 

tate -un chif t 
aşa da o este O 6 
nit 2Zd it nulti- 
m 1 0 ۱ ۱ i şi ۱ 
lun iplomatică zi- 
tor flătoare 1 pla- 
rea unoască un tînãr sef de 
rezistenţă iugoslavă (în timpul războ- 
tulu ۱ t) care, 13۳8 voia el, O 
va an tica aventură 
maq ۱۳ a jnoştință 
CU 3 1 € nti 5 3 
tre i j | tana 
siților i 21 1 3 


Un film pentru eternitate 
„Casablanca“ (1942) 


bună"! E  fascinată -de imensa ei 
descoperire. A descoperit Seriozi- 
tatea, comoară a cărei existenţă 
nici. n-o bănuise, Se îndrăgosteşte 
şi de seriozitate şi de omul care i-o 
dezvăluise, La sfîrșitul scurtei aven- 
turi, el şi ea trebuie să se despartă. 
Poate pentru totdeauna. Pentru fosta 
milionară snoabă, pentru proaspăta 
îndrăgostită, asta va fi o decepţie. 


Dar pentru ființa nou-născută în 


țara totodată aspră şi fascinantă a 
Seriozităţii va fi o lecţie de seriozi- 


ab 


Încă un Hemingway ratat 
„Cui îi bate ceasul“ (1943) 


Rolul-excepție 
„loana d'Arc“ (1948) 


Calma, regeasea sa frumuseţe 
este aceea a 2۵ 


Adică 


a adevărului și autenticității 


Refuzul nebuniei 


„Lumină de gaz“ (1944) 


Pe tînărul conspirator 
poate nu-l va mai întîlni. Dar întîlni- 
rea cu el îi va fi schimbat viaţa, îi 
va fi deschis alt unghi de privire 
asupra lumii. 

AT SEXINI OTER AE a o لت‎ 

„Fascinație” şi „Lumina de gaz“ 

یی ات سس کاواس ESI‏ 


tă 


În „Fascinaţie“, Ingrid e o doctor 
psihanalistă renumită pentru g 
i ۱ iozitate, în ciuda unei 
7 foarte feminine. Se 
de un medic amenințat 
tric, pentru că, per- 
dar suferind de un 
complex freudian de vinovăţie, făcu- 


fect nevinovat, 


salveze, 
medic p 
științifică re 
zul, de imp inima ei 
510826۳6625, Per încă o dată 
şi din nou altfel, personajul Ingridei 
ne arată ce ror 
seriozitatea. 

În „Inter > e și este 
pasionat iubită de un mare violonist, 
însurat, tatăl unei fetițe. Acesta își 
părăsește căminul și cutreieră lumea 
dînd concerte, acompaniat la pian 
de iubita lui. Dar la un moment 
dat sosește „minutul adevărului“, 
un dublu minut de seriozitate. Pe 
de o parte îşi dă seama ce dor îi 
este lui] de fetiţa de acasă. Pe de altă 
parte, profesorul ei o conjură să-și 
reia cariera de mare 


ectiv, cît ca 
seriozitate 


studiază ca- 


antic lucru poate fi 


pianistă, să 


Împosibila fericire 


„Vă place Brahms?“ (1961) 


nu-și îngroape un mare viitor şi 
un imens talent, Seriozitatea învinge. 
Fără o vorbă, ea pleacă. Pleacă 
într-un fel straniu, Pleacă stind pe 
loc. Îl convinge pe iubit să se ducă 
într-o excursie împreună cuo fetiță 
din vecini care i-o amintea pe a lui. 
ă, ea îi petrece în fața casei, 
şi ei se ază încet, în timp 
ce ea rămîne locului, împietrită 
Dar nu el, ci ea este aceea care 
pleacă, în numele seriozităţii care 
dezaprobă stricările carieră şi 
distrugerile de cămin și care, mai 
ales, dezaprobă goana după imposibil. 

În „Lumina d az", seriozitatea 
se, înfăţişează s 
Un aventurier 
mare lovitură e 


Ei ple 


care I1 ۹ 


Întilnirea cu Italia 
„Stromboli“ (1952) 


sei (ati entru ca afacerea lui 
Să A east. Are evole ă O cor 

vingă pe iut că e nebună, Filmul 
e o serie succesivă de lecții de nebu- 


nie, inoculări succesive de demență, 
de credință crescîndă, la ea, că e 
nebună. Oribila experienţă reușește, 
fiindcă are un aliat: seriozitatea cu 


care ea se judecă pe sine, seriozitatea 
de judecător de instrucţie și de 
medic psihanalist, ea nu este 
lecit o و‎ femeie -cinstită. 
Cinstită ca iși. Interesantă 
aventură, nd tea altuia 
este ۱01 i ca ۲ de către 


răulăcălo 
POETE STIRE رس ی‎ 
„Adam are patru feciori“ 


patru Fi, 
seriozitatea este de O specie mail 
curență: indrăpostita este dublată 
de ۵ pedagog A si 
de un d ۲ gr 
ra 0 pat 
tatai 
uni tap e5; 
cîtev foart dramatice peripeții, 
în care ea. cu | idă seriozitate se 
v crifica luînd totul asupra ei, 
adevărul i >mnul Ad m 
îi cere, “simpli căsătorească 
€ i care ca răspunde, ca de 
obicei: „Y cur”: după care, 
CU voce emoţionată, adaugă... 


„Adam“... Pînă 
Adam ۲۳۲-۷ ese 


„serios“ din partea ei să- 


1108, cuvîntul 
nu ar fi fost 
i-l pronunţe 


erio- 

1 Ingrid 

bună. O 

spioană acceptă orici ijloace. Chiar 


de a se căsători n șef nazist 
te jocul. Şi o va 
otrăvi. ã nu se observe 
Ea îşi dă se asta şi, cu O serio 
zitate care îi dă puteri supraome- 
nești, învinge dezastrul f 
trupului și cis 

Bineînțeles, 
d'Arc sau 


u ligatorie, implicită 
ceva de ine înțeles., Infáțişarea 
însă originală o găsim 
î filmul „Va place Brahms?“, rolul 


۸۱ doilea Oscar 
„Anastasia“ (1956) 


neașteptat 
EREI PEPIN i La N ul SES ATI 
„Vă place ۳ 


oase, cel mai ne 


ia, Fiindcă e 


i devine dască! de se 


Sub bagheta lui Renoir 
„Elena și bărbaţii“ (1957) 


tru seriozitate (Anthony Perkins). 
Avea o profundă greață pentru 


bogătaşii fățarnici şi pentru paraziti 
fandosiţi „high life“ de șacali şi 


snobi pe care îi vedea în casa maică-si 


Nici un om veritabil. Toţi se 


prefăceau, toți jucau roluri, inclusiv 
maică-sa, „she's acting“ — zicea el, 
adică „joacă tealru“. Cînd Perkins o 
va întîlni pe Ingrid, asta va fi o 
fulgerătoare, fascinantă revelaţie. 
Nostimul, fistichiul nostru zăpăcit, 
se va îndrăgosti de seriozitate. 


Un Durrenmatt umanizat 
izita“ (1963) 
DEST d A n STITI si E, TATICI DIE TEASER 


Fără ezitare îi va cere acestei femei 
să se căsătorească cu el, Dar 6 
vrea. Câci iubea „serios" pe ce 


f 


Lidia 
bărbat care, cu toate incartadele lui, 
era om „scrios“ și o iubea, de fapt, 
„serios“, 
BP AIE ACE AR ART E TD IPN IFR ORCE: A BE zu 
„Vizita“ 
„RPR Poe See ی‎ RRT A n 
lată, pentru a încheia, un rol a! 
ingridei unde, mai mult ca oriunde, 
apare splendida ei vocație pentru o 
calmă, repală seriozitate. Este rolu! 
din „Vizita“, în care ea și regizorul 
Bernard Vicki transformă o piesă 
de teatru pidă într-un film de 
mare adincime. „Bătrina doamnă“ 
din piesă se va întoarce în oraşul ei 
natal ca să pedepsească pe orășenii 
care o alungaseră și pe amantul care 


d 8 
Marı 


Intermezzo între 
Renoir și Litvak 


o vînduse. Va cumpă 
cile, le va închide, va 
populație şi îi 
miliarde în schimbul condamnării la 
spinzurătoare a iub i 
nenorocise. După 
populația f 
omorît. Aceasta e piesa ! 
matt. care este falsă din nenumărate 
mctive. Mai întîi nu e serioasă. t 
neserioasă fiindcă bătrîna doamnă €< 
tată cu un ۱ i 
sticlă, braţ 
pe care îi 
Unul din e 
Nobâ!, ceea ce 


va Oferi nu ştiu ciie 


51 ٩۱6۵10511 va 


mare 


picioare false 
lată a Ir dei 
Mai întîi ea va fern > j ă, 
Nu © căzătur care se răzbună pe 
oameni, de ciudă că ei sînt întregi 
1 / - 
A 
؟‎ 6 U 
۱۲ S 
de 
etia 
nu h ci dragoste! 


remuri, Căci 
cu oO tristețe mar 
Am fost ucisă, 0 
Apoi, după 
lui la ۲ € 
Un moment 
mai teribilă răzbunare. C 


mai mare decît viaţa | 
printre aceia care i-au 
vot, moartea? Pelerinajul, așa cum 
îl prezintă filmul, este o faptă 
[05611 2۳8, nu răzbunătoare. 
Gîndul care o adusese acolo pe nefe- 
ricita doamnă nu era dorința de 
revanșă, ci o gravă, serioasă curiozi- 
tate de a experimenta, științific, 
comportamentul unui oraş 8 
de ricăloşi, de asasini care uciseserăo 
fată de 17 ani. Vcia să vadă cu ochii 
pînă unde le merge murdăria. inta 
mia. Dintr-o „neserioasă“ anecdota 
a lui Dürrenmatt, In mah 
۱-۵ ajutat pe regizor s 
cele mai grave povești, unde onesti 
tatea, dreptatea și frumusețea se 
împreună în ۰ 
Voi termina totuşi cu ۷ 
despre fizicul acestei 
diversele lexicoane și encir 
autorii vorbesc de ochi şi: 
anatomice, dar omit esenţial 
betul ei de o dulceaţă, gravitate, 


bunătate și delicateţă infinite 


D. |. SUCHIANU 


45 


Se pare că natura inti- 
mă a profesiunii regi- 
inema zorului de film este 
puțin cunoscută. Din 
afară, această profe- 

۰ siune poate să apară 
chiar dubioasă: operatorul creează 
imaginea, scenograful — decorul, 
actorul — personajul, sunetistul — 
coloana sonoră. Dar regizorul?! 

Pe acest fond de nedumerire... 
laică apar însă, din cind în cînd, şi 
încercări de teoretizare, cu un carac- 
ter  absolutizant, generatoare de 
confuzii şi de opinii eronate. De aceea 
îmi voi permite să folosesc această 
nouă rubrică a revistei „Cinema, 
pentru a mă referi, din unghiul celor 
care fac filme, la una din aceste in- 
cercări, concretizate în articolul 
„Evenimentul optic", apărut sub 
semnătura lui Marin Tarangul, în „Rc- 
mânia literară“ din 8 februarie1973. 
سس و دا‎ i 

Eram noi atit de naivi? 
OSISTA SETE TRE E E SP, 

De fa început, semnatarul artico- 
jutui ne propune ipoteza unui film 
„comercial",din care nici actorii, nici 
regizorul n-ar putea scoate prea 
mult. Singurul care s-ar putea salva, 
ar fi, în acest caz, operatorul! „Fie 
că are de filmat fuga unui cal, fieo 
urmărire, fie un peisaj sau o luptă, 
operatorul va manevra aparatul în 
asa fel încît fiecare cadru va purta 
în sine satcina unei imagini artistice, 
iar în ansamblu, operatorul va pro- 
۳۵۲۱۱۵8۵ raportul: de succesiune al 
imaginilor, ca să obțină o tensiune 
mai accentuată, O sugestie mai con- 
vingătoare pentru fiecare scenă”. 
(subh. n.) 

Să lăsăm deopartefilmele mediocre, 
care chiar prin prestația unui mare 
Operator, tot mediocre ; au “ieşit 
pînă la urmă (Ovidiu Gologan al 
nostru vă poate confirma. acest. lu- 
cru}. Ce ne facem insă cu o frază 
de mcenraj, în care cinci cadre exce 
lent f:lmate de oper ator sint tăiate 
prost sau lipite anacronic de un regi- 
zor mediocru? Cum poate, atunci, 
operatorul- să mai „.proporţioneze 
raportul de succestune al cadrelor“, 
pentru a obține o „tensiune mai accen- 
tuată”? Eram noi atit de naivi, cei 
care pină acum credeam că această 
„tensiohare”' se poate obține fa 
masa de montaj? 


În continuare, articolul citat ne 
afirmă că unghiul de filmare este 
„procedeul prin care operatorul ştie 
să creeze probleme, chiar atunci 
cînd story-ul este lipsit de interés“. 
S-ar părea că, dezinteresat de sub- 
stanța filmului, operatorul găseşte 
o compensație prin acel „unghi op- 
tic“, din care va obține cît mai multe 
valenţe plastice. Dar oare aceste va- 
lente plastice sint ale acelui film? 
Ce valoare poate avea © încadratură 
expresivă, o lumină excepţională, 
cînd; la un loc, ele nu pot structura 
un film? 

De altfel, aş dori să-lconving pe au- 
torul articolului că „unghiul optic” 
— pe care bine îl defineşte ca pe 
„locul din care privitorul este cons- 
trins să recepționeze relatarea po- 
trivit unei atitudini“ - (subl.n.)— 
nu este de fel apanajul operatorului. 
Dacă regizorul nu este un diletant 
sau un impostor, el are pe lingă vo- 
cație şi o viziune (să vorbim despre 
aceşti regizori, după cum preopinen- 
tul nostru are în vedere operatorul 
de tip creator), Nu alergatul pe pla- 
tou sau disperarea de a striga la fi- 
gur atie, ci tocmai capacitatea de a 
transpune pe ecran o ipoteză inte- 
resantă „vizionată” pe ecranul inte- 
rior, îi conferă regizorului calitatea 
de autor-creator. 

RETER AA ANNETTE ات‎ ZORII PAL 
De cine depinde „specificul”!? 
RAE TET PERIE STEEL ina EDITII E 
Cu atit mai puţin poate fi accep- 
tată ideea că „tot ceea ce revine la 
modul propriu şi ceea ce exprimă mai 
intim specificul cinematografic de- 
pinde în primul rînd de operator”. 
Nimeni nu poate contesta, într-o ana- 
liză serioasă, ponderea pe care o 
are un mare operator în vizualitatea 
unui film. După cum nimeni nu poate 
nega lipsa de pondere în cazul unui 
operator mediocru. Da, aşa e: un 
realizator, oricit de: mare „ar fi el, 
nu se poate exprima printr un sis- 
tem fe imagini ratate. Dar mai poa- 
te sta 18 picioare af rmatia de mai 
sus a lui Marin Tarangul, dacă ne-am 
gindi, să zicem, la asemenea cupluri 
ca Eisenstein Tisse sau Ciulei — 
Gologan? Oare numai pentru că 
Eisenstein şi Ciulei nu au minuit 
direct mijloacele de concretizare 
vizuală, por fi situați în urma iluş- 
trilor lor colaborarori în a „exprima 


Dacă regizorul nu este diletant, el are pe lingă vocație 
şi o viziune („Drum...* Regizor: Lucian Bratu) 


Lucian Bratu 
își exprimă 
obiecțiile 
la adresa 
articolului 
„Evenimentul optic“, 


Ideea principală : 


vai 
de acel film 
in care 
evenimemtul optic 
„nu a fost 
determinat 
de 
realizatorul 
principal. 
Adică 


mai intim specificul cinematogr atic"? 
Se ştie că nici un cadru din filmele lui 
Eisenstein nu a fost filmat în afara 
schițelor plastice, savant elaborate 
chiar de către marele cineast, după 
cum tonalitatea imaginii şi climatul 
plastic din „Pădurea spînzuratilor“, 
acea fotografie „zgirlată” de album 
tip 1916, a fost ideea plastică a lui 
Ciulei, care a determinat „exprima- 
rea cea mai intimă a specificului ci- 
nematografic“ în acel film. După cum 
se ştie, există regizori (citez la în- 
timplare, s-ar mai putea apela şi la 
alte exemple), ca Antonioni, Feilin! 
sau Forman, care, schimbind uneori 
operatorii de la un film la altul, reu- 
şesc totuşi să se. facă recunoscuţi 
prin „scriitura” lor cinematogra- 
fică. Există, pe de altă parte, opera- 
tori buni care, lucrînd la un şir de 
filme, de fiecare datăcu alt regizor, 
se exprimă diferit de la un film la al- 
tul. Fără a mai vorbi de faptul că 
„specificul cinematografic” nu poate 
fi redus la imponderabilele unei f- 
magini captate în cadru, asa cum 
presupune autorul- articolului ci- 
tat. Sistemul de legătură al cadre- 
lor, plastica cadrului care include 
şi mediul ambiant — decorul, com- 
portamentul interpreţilor, prezenta 
planului secund, precum si celelalte 
elemente ale sintezei, ca muzica, sue 
netele, etc., toate acestea nu sint 
exterioare „specificului  cinemato- 
grafic”. 

Cită confuzie poate provoca, apol, 
o altă observaţie prin care se sustine 
că „atitudinea vizuală مه‎ ۱۱ 
cinematografice începe prin a fi 
creată de actor“! Evident, atrorul 
nu este un scaun pe care-l apuc. ca 
să-l așezi acolo unde s-ar armoniza 
în compoziția cadrului. Personal, 
fac parte dintre acei care cred că 
este important ca actorul să fie nu 
numai informat, ci chiar implicat 
şi convins de ce ar trebui să fie fik- 
mat printr-un prim plan, să zicem, 
şi nu altfel. În acest scop, eu solicit 
actorul, înlocuit de dublura sa în 
cadru, să se uite prin vizorul apara- 
tului, pentru a repera cimpul vizual 
în care va acţiona. Dar există cine- 
aşti care nu doresc să-și avizeze ac- 
torul asupra cimpului vizual, care 
folosesc așa-numitul procedeu de 
filmare „prin suprindere”. Şi în pri- 
mui caz, și în cel de-al doilea, atitu- 
dinea vizuală (a actorului și nu aima- 
ginii, cum se susține în mod eronat) 
se va insuma necesității de expresie 
a cadrului, iar autorul filmului, pri- 
mul care decide „atitudinea vizuală 
a imaginii”, va folosi şi într-un caz 
şi în altul, atita din atitudinea vizua- 
15 a actorului, cit este necesar pen- 
tru a se exprima pe sine. 

Dacă mi-am permis să ridic aceste 
citeva observaţii, este pentru că 
asemenea opinii ca acelea formulate 
în sus-menționatul articol, departe 
de a fi singulare (ele au, din păcate, 
chiar putere de circulație), continuă 
să vadă în regizor nu mai mult decit 
un fel de coordonator al elementelor 
din care se compune un film. Şi de 
aici pină la posibilitatea ca el să 
determine tocmai ceca ce este esen- 
țial pentru film, este o cale lungă... 

Dar dacă-mi este permisă şi mie 
o aserţiune, atunci aş spune aşa: 
„Yai de acel film în care vizualitatea, 
„evenimentul optic" nu au fost de- 
terminate de realizatorul lui princi- 
pal. Acolo 2 fost prezent un pseudo- 
regizor”. 


Lucion BRATU 


40 


"TRIBUNA CREATORILOR 


۳" 


۱ 


7 TE 


Scenaristul,  incorigibilul nemultumit ? 


Ceea ce se ignoră 

de obicei în Întervenţi- 

MA ile specialiştilor şi ne- 
specialiştilor pe margi- 

nea scenariului cine- 

matografic — a stării 

scenariului cinematografic, fiindcă 
tentația ultimatumurilor este o ten- 
tație reală, cu beneficii imediate — 
ceea ce se ignoră, deci, este nivelul ge- 
neral al cinematografului în numele 
„căruia se poartă căutarea. De aici, ca 
cea mai firească consecinţă, şi convin- 
gerile greu de zdruncinat care alătură 
scenariului cinematografic, cel puțin 
in cazul cinematografului românesc, 
un permanent semn de întrebare şi o 
indiferentă nădejde că, poate, o dată 
și o dată, lucrurile vor intra pe făga- 
şul lor normal și vor poposi acolo 
unde minunile sînt simple întîmplări 
de creștere agitată, Dar dacă accep- 
tām că nici cinematografia noastră — 
ca nici ۵ altă cinematografie de-a 
ungul unei întregi istorii justificată 
de opere în faţa cărora şi cel mai 
ipocrit comentator se vede obligat 
la recunoașteri definitive — nu poa- 
te exista în absența hulitului şi igno- 
ratului scenariu cinematografic, 
atunci următorul gest este — sau 
s-ar cuveni să fie — aşezarea scena- 
riului cinematografic la locul ce-l 
merită pe deplin. Neliniştit de împre- 
jurări, recunosc şi eu, dar nu spăşit 
şi nici umil sau speriat, că filmul este 
„opera'” fariciților regizori şi că po- 
zele lor de bărbați senini dau un plus 
de farmec holurilor din preajma să- 
litor de cinema; dar astea toate sînt 
niște amănunte aproape picante în 
discriminarea trăită de generoşii 


scriitori de scenarii. 


j 
Totul pare normal. Dar... 


Discutia este însă mult prea ve- 
che şi mult prea stifgheritoare de 
ambele părţi pentru a continua în 
această direcţie. Retin totuși că, cel 
puțin în stadiul premergător ieșirii 
pe platoul de filmare, regizorul (autor 
incă a nimic) și scriitorul de scenarii 
(autor dovedit) se găseau pe aceeași 
linie, dacă nu chiar umăr lingă umăr, 
cotropiți de aceleaşi incertitudini 
şi subjugaţi de același gest eliberator 
care aparţine desigur distinsului 
producător, persoană sau instituție 
deschisă colaborării, îndrumării, fi- 
nanțării, difuzării operei propuse. 
Aşa, la o privire superficială, totul 
pare normal. Cinematografia noas- 
tră este făcută, în partea sa literară, 
de scriitori cu mai mult sau mai pu- 
ţin talent — dar care scriitor ro- 
mån în viață n-a încercat să se apro- 
pie de cinematografie? — şi cam de 
nici un scriitor de scenarii profesio- 
nist, trăind omeneşte din munca, 
priceperea şi talentul său, Lipsesc 
apo! profesioniștii dialogurilor, al 
192110۳ cinematografice, ai subiecte- 
۱۵۲ cinematografice, lipsesc „drama- 
turgii” filmului, Fiindcă s-a spus 
şi se va mai spune, bunăvoința și ta- 
lentu sînt total insuficiente — lip- 


Recunosc si eu, 


dar nu spășit 
şi nici umil 
sau 
speriat, 
că filmul 
este „opera“ 


fericiţilor 


că pozele lor 
dau 
un plus 
de farmec 


holarilor 
de 


cinematograf, 
Şi totusi. „ 


E — pentru scrie- 
rea unui scenariu cinematografic: 
Orice scriitor cir de cit cunoscător 
şi iubitor al cinematografului va fi 
în stare să aştearnă pe hirtie o poves- 
te cu cap şi coadă, dar nu la acest 
nivel încep încurcăturile, ci doar 
atunci cind, normal, foarte normal, 
se caută in acea poveste cinemato- 
graful. Se pot filma, mai bine sau 
mai rău, numeroase şi inteligente 
schimburi de cuvinte, se pot afirma 
răspicat adevărurile cele mai pro- 
funde şi ideile cele mai nobile, dar 
aşa ceva nu este şi nu va fi niciodată 
cinematograf, fiindcă așa ceva se 
poate face, citeodată şi mai bine 
şi mai eficient, şi într-un ziar, şi la 
radio şi la televizor. Cinematograful 


sind profa sr 


gram şi pelicula la metru, eu, cel pgs 
tin, voi porni bătălia de la capăt. 


Un nepoftit cu idei 


Dar pînă atunci, cum trăieşte modem 
tul scriitor de scenarii român sembe 
profesionalizat? El nu este ۷ 
întimplător membru al ACIN-ului 
şi cu nici un chip nu este chemat să 
participe la viata acestei asociaţii 
profesionale. El nu pleacă în delegații 
şi nu este chemat la întîlnirile cu cle 
neaştii străini. Chipul lui zimbitor 
nu apare pe coperţile revistei „Cl- 
nema”. El nu este trimis la speciali- 
zare şi nimeni nu-l întreabă dacă do- 


ˆ reşte să se specializeze sau nu. Exis- 


tă o asociaţie internaţională a sce* 


Filmul începe de la viață și se întoarce la viată 
(„Dimineţile...*, Scenarist; Constantin Stoiciu) 


începe de la viaţă şi se întoarce la 

i, cinematograful trăieşte în cel 
mai adinc concret, în cea mai fasci- 
nantă intimitate a omului. Sigur 
că da, acesta eun principiu cam gene- 
ral, pe care-l admiţi sau nu, dăr re- 
cuncaşterea lui-nu te face scriitor 
de scenarii, dialoghist, dramaturg 
etc., cum nerecunoaşterea lui nu te 
împiedică să scrii scenarii, dialoguri, 
subiecte etc. Ambele situaţii se Întil- 
nesc, cred, cam în aceeaşi proporţie, 
în cinematografia noastră. Parado- 
xal este că mulți scriitori — după 
părerea mea scenariștii autentici se 
aleg numai dintre scriitorii care au 
făcut dovada talentului lor — atrași 
fiind de cinematograf, deși îi recunosc 
specificul şi par să se supună condiții- 
jor lui, se simt frustrați în ۲ 
literară şi pentru a doua încercare 
devin extrem de circumspecţi. Sint 
mulți însă și cei care trăiesc din glo- 
ria trecătoare a cinematografului. 
E o bătălie pierdută de mult și pen- 
tru totdeauna de scriitori, şi primul 
pas spre probabila profesionalizare 
mi se pare a fi suportarea demnă a 
acestei înfringeri de care nu prea ne 
știm vinovaţi; în ziua în care apara- 
tele de filmat se vor vinde la kilo- 


nariştilor despre care el, scenaristul 
român care nu a avut încă şansa ma- 
rilor subiecte cinematografice, nu 
prea are habar. El nu participă la 
festivaluri din motive dcocamdată 
necunoscute: El este calul de bătaie 
al regizorilor cu desăvirşire medio- 
cri ce-și semnează „opera“: „un fiim 
de...“, şi al criticilor care și-au adus 
aminte de existența lui supărătoare 
sau exemplară (depinde!) abia după 
premieră. El este nepofritul care-i 
pisează pe producător cu idei, si- 
nopsisuri şi scenarii și cîntă cum îi 
joacă regizorul gata în orice clipă 
să-i dea peste nas cu propriile lui 
proiecte  (irealizabile, desigur). E! 
este mereu naivul care speră că se 
va aprinde şi steaua lui norocoasă... 
Recunosc că am exagerat în unele 
privințe portretul incorigibilului ne- 
mulțumit care se arată a rămine 
scriitorul de scenarii. Dar cum, în 
cele din urmă, sau în cele de început, 
cinematografia românească depirde 
şi de el, cred că a venit în sfirşit tim- 
pu! ca scenariul cinematografic şi 
scriitorul lui să beneficieze integral 
de climatul în care se poate măcar 
bănui că vor prospera. 


Constantin STOICIU 


47 


4 


48 


Comentatorul- 
animator, 
cel mai nou 


personaj din lume 


A, 


E! trebuie să fie un eminent purtător 
de creier 


(Desen după revista „Aurora“) 


Unul dintre cele mai impor- 
tante rezultate ale televiziunii 
inema i! constituie aducerea pe lume 
a unui personaj nou: comenta- 
torul (sau animatorul) TV. Ne- 
existent pînă acum vreo două 
decenii, comentatorulTV s-a instalat temeinic 
în universul nostru, devenind un numitor co- 
mun al existenţelor, asemenea unui medic de 
sat uriaș sau unui factor poştal, pentru două- 
zeci de milioane de oameni pe care sintem bu- 
curoşi (sau condamnaţi) să-l întîlnim cam toa- 
tă viaţa, zilnic sau de trei ori pe săptămînă. 
Lipsir de tradiţie, de comparaţie (unde este 
Notrara despre care să spui, oftind, că 
prezenta de-o mie de ori mai bine „Promenada 
duminicală“, decit...?), de — măcar! — o car- 
te cu îndrumări întru meserie, comentatorul 
este, la ora de faţă, un profesionist care-și 
caută profesiunea. Sub ochii noștri. Şi, ade- 
sea, sub nervii noștri. Pentru că el ne este in- 
jectat asemenea unui medicament in fază de 
experimentare, iar noi — telecobali — tre- 
buie să răspundem la întrebarea: cum vă sim- 
piçi după....? Trebuie... Ar trebui, adică, În 
ipoteza că cineva dintre responsabilii cu ima- 
ginile ne-ar pune amintita întrebare. 


Comentarorul TV trebuie să fie în primul 
rînd frumos (frumoasă). Perfect conştient că 
vorba sună revoltător, mă grăbesc să o traduc 
prin neo-frumos, prin tip interesant, prin 
expresivitate, etc. (Belmondo e frumos, Annie 
Girardot e frumoasă.) Altfel spus, dacă zia- 
ristul poate fi infirm, iar crainicul de la radio 
plin de furuncule pe obraji — comentatorului 
la care ne referim i se cere un minimum (e- 
gal cu maximum) de „prezentabilitare“. Dacă 
problema e rezolvabilă, în schimb, altă cerin- 
۲8, aceca de a fi simpatic (ă) prezintă dificul- 
tãti mai mari: a trece ecranul ţine, ca şi la 
„trecerea rampei”, de ceea ce se cheamă far- 
mec. Chestiune foarte complicată, deoarece 
persoanele (ba chiar personalitățile) posace, 
super-severe, rigide, sumbre sau pur şi sim- 
plu acrite de viață sint respinse instinctiv de 
către spectator, acesta dorind „în casa lui" — 
aşa cum se întîmplă cu tablourile de pe pereţi, 
preferabil luminoase — făpturi ce emană bi- 
nele. 

Comentatorul trebuie să fie inteligent, ca 
un gazetar (am în vedere, fireşte, gazetarii 


EI trebuie să posede = 
simțul replici, 
ca o stea a baroului 


adevăraţi, adică o specie destul de rar întilni- 
tă), el (ea) fiind reprezentantul (a) societăţii 
pe ecran şi avind obligaţia de a reacționa la 
evenimente așa cum ne închipuim noi că am 
reacționa. Da aici, faptul că în ultimii ani şi 
printr-un fel de selecție naturală s-au impus 
printre comentatori, animatori, reporteri, 
oameni precum Carmen Dumitrescu, Catinca 
Ralea, Tudor Vornicu, Emanoil Valeriu, Ţo- 
pescu, Stark, etc., sau dintre invitați, pro- 
fesorul Moisil, lrina Petrescu, Ecaterina 
Oproiu, adică eminenţi purtători de creier. 

Telecomentarorul trebuie să posede spiri- 
tul replicii, ca un avocat stea a baroului, ca 
un mare orator parlamentar sau, în sfirşit, 
ca membrii titulari (calitate greu de cucerit, 
pe vremuri) ai cafenelelor literare. Un Efti- 
miu, un Ştefan Antim, un Lemnaru, un Şerban 
Cioculescu, un lancovescu, un Carandino mai 
demult, un Paul Georgescu, un Alecu Paleolo- 
gu astăzi—ar figura custrălucire în, palmare- 
sul vorbelor memorabile de pe ecran. În schimb, 
inteligențele nu mai puţin profunde (ba peste 
chiar) însă de tip tăcut sau acelea cu explozie 
întirziată („mi-a venit replica, dar după trei 
minute") se exclud de la exercitarea profesiu- 
nii. 

Telecomentator ul trebuie să aibă, bineînte- 
les, voce, dar ciudat, glasurile unice care fac 
farmecul actorilor ieşiţi din comun sînt 
la TV handicapuri de netrecut, limitind mult 
terenul de joc, Beligan n-ar putea rosti comu- 
nicate grave, Bibanu' e oarecum nepotrivit 
pentru apeluri la lupta contra inundaţiilor. 
Pe de altă parte, un Calboreanu comentind 
meciuri de ping-pong constituie o formulă ha- 
zardată. Drept care comentatorul perfect va 
avea o voce medie, aparent banală, ca un passe- 
partout. 

Aşadar, spre deosebire de personajele cla- 
sice (din realitate sau irealitate) ce pot fi 
axate pe o dimensiune hipertrofiată (compo- 
zirorul genial şi monoman, avarul, jucătorul 
la cursele de cai, şoarecele de bibliotecă, etc.), 
comentatorul TV este un personaj pluridimen- 
sional. El trebuie să fie o sinteză, El este, dacă 
nu greşesc, cel dintii personaj care trebuie „să 
le aibă pe toate“. El este, dacă nu greşesc, cel 
dintii personaj care nu-şi poate îngădui să se 
prevaleze de legea compensaţiei şi, în consecin- 
۲8, să posede ca şi noi ceilalți, dreptul la um- 
bre şi schilodiri. El este blestemat să fie ideal 
şi pe bună dreptate... Deoarece el (ea) este 
destinat (ă) a fi partenerul (a) nostru (ă) de 
viaţă. De aceea un anunţ, eventual la mica pu- 
blicitate pentru recrutare de tele-comenta- 
tori, va suna inevitabil precum anunţurile de 
căsătorie de odinioară (sau din alte locuri); 

— Domn singur, inginer, caută doamnă 
(domnişoară) tînără, frumoasă, cultă, distin- 
să, veselă, caracter, bună gospodină, dornică 
de copii, situație corespunzătoare. Adresa- 
ți-vă Studioului de Televiziune Bucureşti. 


AL. MIRODAN 


teleteatru 


După concurs 


Un concurs bine lansat 
și televiziunea s-a 
îmbogățit cu un repertoriu 
de piese originale 


Concursul de scenarii pentru 
teatru TV, organizat în cinstea 
aniversării Republicii, a adus 
Televiziunii româre o îmbogă- 
tire substanțială a repertoriului 
său teatral cu valori originale. 

După spectacolul „Accidentul“ (lucrare drama- 
tică a lui Cristian Munteanu, deţinătorul 
premiului | al concursului, în regia lui Tudor 
Mărăscu, cu interpreţi de prestigiu ca Victor 
Rebengiuc, Silviu Stănculescu, Mihai Mereuţă, 
Petre Gheorghiu), luna martie ne-a oferit 
lucrarea distinsă cu premiul ll-„lubirea mea 
cu zurgălăi“. Piesa reprezintă debutulîn drama- 
turgie al unui tînăr fizician de la Săvineşti: 
Constantin Munteanu. Eroismul simplu al unor 
oameni din zilele noastre, preocupările celor 
ce lucrează într-o mare uzină chimică din 
țara noastră, sînt datele culese pe viu, la fata 
locului, în chiar procesul producţiei, de către 
autor, Acest debut dramaturgic a avut marea 
şansă să se întilnească cu o excelentă echipă 
de realizatori în frunte cu Letiţia Popa. 
Plăcerea, nu numai priceperea, cu care regi- 
zoarea minuieşte un text de actualitate, se 
vădeşte şi aici, de la redarea vieţii (nu numai 
a muncii) din uzină şi pînă la cea mai neînsem- 
nată replică. Faptele au adevăr, cuvintele au 
adresă. lar alegerea actorului Vistrian Roman, 
pentru rolul inginerului, dovedește fler artis- 
tic. Rar personaj care să fi fost înzestrat cu 
atîta firesc, inteligenţă şi farmec. Înzestrat de 
autor, dar mai cu seamă de interpret. Un 
spectacol, (pe care l-am putea numi al Letiţiei 
Popa și al lui Vistrian Roman), spectacol care 
stă sub semnulnu uneisingure, dar sigur unei 
esenţiale calități: firescul. 

Şi oreapariţie care ne bucură: Flavia Buref. 

Aşteptăm cu interes şi celelalte spectacole 
realizate după piesele premiate: 

„Ca o pasăre în colivie“ de Anda Boldur, 

„Cocorii noaptea“ de Timotei Ursu, 

„Poveşti despre noi, bărbaţii“ de Alecu 
Popovici, 

„Adevărul“ de Ştefan Berciu, 

„Călătorie ciudată“ de Dr. Emil Poenaru, 

„Un tînăr mai puţin furios“ de I.D. Şerban, 

„Noaptea fierbinte“ de Livia Ardeleanu, 

„Vedeta” de Dan Tărchilă, 

A.M. 
لت تسس سس سس حت]‎ 


Un debut-succes: 
„lubirea mea cu zurgălăi“ 


În cîte una dintre 
cele patru sîmbete 
1 ale lunii sintem pri- 
inema vilegiați. Divertis- 
mentul hărăzit nouă, 
la ceasul despărți- 
rilar de Mannix, poartă ۵ 
8068064, şi acest lucru spune de 
la sine multe. Bună ideea tele- 
viziunii de a încredința, lunar, un 
spectacol celui care domină (aș 
zice, de departe) breasla reali- 
zatorilor de gen, și care a fost 
solicitat pînă acum mult prea 
parcimonios în programele mi- 
cului ecran. Bună iniţiativa tele- 
viziunii de a organiza, în fiecare 
telesfîrşit de lună, cîte o „gală“ de 
acest gen. Despre „marca“ Bo- 
căneţ am mai avut prilejul să 
scriu şi am făcut-o totdeauna cu 
plăcere, regizorul fiind unul din- 
tre cei foarte puțini care izbutesc 
să extragă: divertismentul din 
zodia cenușiului, conferindu-i scli- 
piri de alb şi negru. Show-urile 
cu imagini esențializate au avut 
întotdeauna garanții de bun gust 
şi calitate, și nu le-a lipsit cea mai 
importantă dintre garanţiile artis- 
tice: ideea. „Gala lunilor“ — cel 
puţin așa cum ne lasă să întreve> 
dem primele emisiuni ale ciclului 
— este, în limitele genului, fi- 
rește, un succes cert al televiziu- 
nii şi al autorilor săi (alături de 
Al. Bocăneț ne-am obișnuit cu 
plăcere a întîlni numele lui Ovi- 
diu Dumitru și al Doinei Levinţa). 
E ENEE IAE OA | 
Stele 


În primul rînd, pentru că este 
un „concentrat“ de vedete. Poa- 
te că, nici o altă emisiune n-a 
reunit, într-un spaţiu de timp atît 
de limitat, atîtea vedete ale ge- 
nului. Prefaţa fiecărei „gale“ este 
elocventă: „corpul de ansamblu“ 
al spectacolului este alcătuit din 
„stele“. Repet, nici o altă emi- 
siune n-a reușit pînă acum această 
performanță, şi e. inutil să in- 
sistăm asupra efectului unei ast- 
fel de performanţe. Citim în 
acest gest al realizatorilor un res- 
pect de tip superior față de tele- 
spectator. Cum să nu ne bucure 
acest respect, cîtă vreme alte 
emisiuni de varietăţi ne 5 
încă cu atitea sub-produse ar- 
tistice şi cu atitea vedete de paie, 
în scheciuri de tipul: un director 
de întreprindere, neobișnuit cu 
mersul pe jos, cade în fund la 
prima încercare de mişcare a 
picioarelor pe pămînt, confundă 
soarele cu un bec (ce subtilitate!) 
și e „salvat“ din teribilul impas 
existențial de mașina depanării. 
Ce să mai ۰ 
تست تا‎ iad n TE ات‎ 0 

Constelații 
سس‎ E ری‎ S 

„Gala lunilor” selectează cu 
apreciabil discernămînt artistic, 
atît textele cît și melodiile, sau 
pasajele coregrafice care urmează 
să fie reprezentate. E primul și 
cel mai important cîştig al ei, şi 
al nostru. (O singură „gafă“ 
regizorală am înregistrat încă 
de la pripa emisiune, dar nu mai 
insistăm, eroarea de tact a rea- 
lizatorilor a fost, pe drept, 
amendată). „Economia“ progra- 
melor lunare este bine chibzuită, 
fără “reţete prestabilite, dar cu 
secvențe „de serial", care asigură 
ciclului continuitate şi unitate de 
stil. Gala are, de fiecare dată, o 
„melodie a lunii“ şi Margareta 
Pislaru (mult mai inspirată- decît 
concurenţii ei conjuncturali întru 


A 


telesfirșit de săptămînă 


Gala lunilor 


Într-adevăr, sfirşitul de săptămînă 


trebuie să fie deconectani, 


Deconectant, dar inteligent 


RS 


Un stil în alb și negru, semnat Doina Levinţa 


Împreună la spectacolul de gală (Elena și Toma Caragiu) 


lansarea respectivului șlagăr) ne-a 
încîntat cu „Cine te-a adus în 
calea mea“, iar Mihaela Mihai, 
eterica’ și volubilă, ne-a adus în 
case „Primăvara“ lui Radu Şer- 
ban încă din februarie. Umorul, 
cu surprize sau fără, interpre- 
tat de „tineri actori sau de 
magiştri precum Toma Cara- 
giu, de un cuplu teribil de presti- 
gios ca tandemul Giugaru — Găr- 
descu, de cuplul Dem. Rădulescu— 
Mihai Fetino sau de actrița 
Anda Călugăreanu şi partenerul 
ei “de plăcute șarje amicale, 
Aurelian Andreescu, umorul deci 
nu este O „pasăre rară“ a ciclului, 
ba dimpotrivă, pigmentează emi- 
siunile cu -momente satirice de 
reală atractivitate. Fiecare gală 
a avut și un invitat de peste ho- 
tare (aplauze pentru Emilia Mar- 
kova, și Radmila Mikic), fiecare 
gală a beneficiat de surisul tele- 
genic şi de „bățaia pe umăr“ a 
lui. Florin Piersic, fiecare gală 
a conţinut excelente numere core- 
grafice. (principal răspunzător: 
Cornel Patrichi). Cît despre apa- 
۲۱۲۱۱۱۵ Aurei Urziceanu pe pla- 
toul ingenios şi frumos ritmat al 
„galelor“, ele au constituit clipe 
de mare desfătare. 

Vedete, așadar, bun gust, mu- 
zică plăcută, texte cel puţin 


„curate“ — sînt cîteva din garan- 
tiile aristice de care vorbeam și 
la început. Dar toate aceste atri- 
bute la un loc (şi altele încă) nu 
sînt în măsură să definească per- 
sonalitatea emisiunilor lui Bo- 
căneţ. „Secretul“ galelor stă în 


Premiul de popularitate: 
Aura Urziceanu 
ا‎ 


stil, Poate cã în acest stil pot fi 
depistate felurite influențe (de 
la „Studio Uno" pînă la „Studio 
Centuno“, pehtru că lumea a- 
ceasta a show-urilor cunoaște 
astăzi pe mapamond nenumărate 
formule care, în ultimă instanță, 
pot fi reduse la una singură). 
Important este că Bocăneț a 
asimilat toate aceste experiențe 
(cu unele întîlnindu-se probabil 
chiar fără ale cunoaşte), oferin- 
du-ne spectacole personale, si- 
gure de sine, netremurate. Pe 
care ne-am obișnuit să le vedem 
cu plăcere (este una dintre cele 
mai recente obişnuințe ale tele- 
sfirșiturilor de săptămînă) la 
capătul fiecărei luni, la ora des- 
۵8۳۱۳۱۱۵۲ de Mannix... 


Călin CĂLIMAN 


49 


DY dea ی ها‎ Aia > 


MICI: - 


Stark 


de la radio 


la T.V. 


— Ce înseamnă tele- 
viziunea pentru dvs.? 
Dc IEUD CGI Rona 
— Totul şi nimic. To- 
tul, pentru că nu mă 
pot concepe în afara ei. Nimic, 
pentru că fără ea persoana mea 
n-ar valora nim 


ic‏ ی تیا نتم 

— De fapt, cînd şi cum ati desco- 
perit-o? 

OROS IEO E I E: ما‎ 


— În 1958, am fost trecut de la Ra- 
dio—unde mă aflam încă de copil — 
la televiziune, asta fiind socotită 
o pedeapsă, Am refuzat Rt timp, 
m-am zbătut să evit transferul-nu- 
ja-cerere, Vă daţi seama, eram scos 
din miezul actualităţilor şi trimis ۰ 
periferie? După cîteva zile a fost ne- 
voie de cineva să facă o transmisie 
directă la o întîlnire internaţională 
de... nataţie. Am fost luat de acasă, 
mi s-a arătat punctul roșu al camerei 
instalate la Floreasca. Cineva a zis 
„gata“ și eu, total inconştient, am 
început. Culmea! Se zice că n-a fost 
prea ۳۷, Și de atunci am început să 
învăţ, împreună cu colegii, să facem 
televiziune. Niciunul dintre noi n-a 
fost la vreo specializare, n-am 
nici opere ale clasicilor 12۵ 5 
(nu s-au născut încă). Cred că nici 
azi -nu ştim încă televiziune, ça să 
zic așa, totală. De alt fel ni imeni nu 


prea ştie. Și de aceea pur 
şi simplu din fire cînd văd şi aud pe 
cinev 8 care a trecut de cîteva ori 
pe culoarele televiziunii şi imediat 
e an: că să dea lecţii despre, „cum 


se face televiziune“, 


6 = 


— Diferențele dintre radio, presă 
şi televiziune sînt chiar atît de mari 
pe cît lăsați dv. să se înţeleagă? 


— Scu i, dar nu accept în 
trebarea ca atare. Nu se pot face 
la fel un ziar, o emisiune la radio şi 
la T.V. Încercaţi să luaţi un bun ra- 


Capricii culinare la“ căţei 


Cifra de afaceri în continuă ascen- 
siune a unor fabrici americane de 
alimente şi conserve pentru cîini şi 
pisici a dat de bănuit fiscului și i-a 
neliniştit pe concurenţi. O adevărată 
nebunie i-a cuprins pe americani. 
Toată lumea cumpăra numai produ- 
sele acelei fabrici şi nu altele. Erau 
mai bune, mai ieftine, se bucurau 
de o reclamă mai intensă? Nici 
vorbă! Şi atunci? În cele din urmă, 
nu fără dificultate, nodul gordian 
afost dezlegat. Spectaculoasa afacere 
se datora totuși reclamei, dar numai 


dioreportaj, să-l stenografiaţi, să-l 
daţi la ziar, lese o aiureală! Încercaţi 
să puneţi în gura oamenilor filmaţi 
la tv, un dialog dintr-un bun repor- 
taj de ziar. lese o şi mai mare aiu- 
reală, Ar trebui să 56 înțeleagă, în 
fine, că radioul nu e ziar vorbit și că 
televiziunea nu este un radio vizual. 
Aşa 0 


7 


— Cum vă explicați faptul că 
succesele dvs.se datorează mai ales, 
după părerea noastră, anchetelor, 
emisiunilor ofensive, vehemente? 


> 
> 
o pi 


Presupunînd că aceste succes 
există (sper, că altfel nu v-aţi fi 
pierdut timpul să mă întrebaţi), 
ele nu sînt legate numai de anchete. 
Vehement și ofensiv trebuie să fii 
nu numai în anchete, ci în tot ceea 
ce faci. Aş mai adăuga și lirismul. Să 
știți că există lirism chiar şi în anche- 
tele tv, 


— Cum lucraţi dvs., cum vă ale- 
geți temele, subiectele? Vă sînt su- 
gerate, semnalate, le căutați? 


— If şi Petrov “aveau un avantaj: 
unul scria, altul păzea manuscrisul. 
Norocul meu e că n-am manuscrise, 
ci numai idei sau planuri de emisiuni, 
pe care le găsesc în realitatea noastră 
(foarte bogată), în scrisorile ce mi 
se adreşează, pe stradă, în discuţii 
sau în comenzile sociale pe care le 
primesc. Nun ee rușine săspun 
ă lucrez la c omandă pen- 
tru că i tntelep țari “bine obligația 
o am de a răspunde necesităților 
ocietăţii în care trăiesc şi pe care 
vreau s-o văd din ce în ce mai bună, 
نس سح سس‎ 
— Vă preocupă i Ra an- 
chetelor dvs.? 
OR: نیم‎ CERE 


Să ştiţi că orice emisiune are ur- 
mări chiar şi dacă provoacă o undă de 
bucurie, chiar şi dacă prezintă frumu- 


celei difuzate de televiziure, ۵ ade- 
vărată capodoperă de ۵ 
a unei agenţii de publicitate! Pe 


sețea unui om, chiar şi sir ă descoperi 
un loc nebătut, În ceea ce mă při- 
vește, revin totdeauna la temele mele 
de anchetă, primesc răspunsuri la 
problemele indicate și dacă nu pri- 
mesc, le solicit. Socotesc că o em 
siune este o misiune. Caut ca anehe- 
tele să nu aibă urmări rele asupra 
oamenilor. Unora din telespectatori 
nu le place asta și misu scris. Așa, 
de pildă 


, am fost serios mustrat că 
am realizat în emisiunea „Direcţia 
Mişcării Hirtiilor — D,M.H.” uh in- 
terviu în “care interlocutorul (scri- 
sese o hîrtie unui decedat cum că, 
„întrucît a decedateu 14 zile în urmă, 

i-a desfăcut contractul de muncă”) 
era filmat cu spatele, Socotese că 
nimeni) nu mă poate obliga să aduc 
oameni la tv. împotriva voinţei lor, 
să le trunchiez spusele în așa fel în- 
Zu: 2 iasă altceva decit au spus ei: 
Şi aici aș dori să pun punct răspun- 


— Aveţi televizor? 


— Ca mulţi oameni din secolul XX 
(se pare că din ăștia sîntem pe ma- 
pamond peste trei sute de milioa- 
nê) am şi mă uit. 


— Ce anume vă place în mod deo- 
sebit? 


— Îmi plac anchetele, Teleenci- 
clopedia, serialele, Revista literară 
Teleg!ob, filmele de la 19k 20, ezi- 
tările crainicelor, Prim-planul. 


— Şi ce nu vă place? 


— Nu-mi plac textele spuse pe 
ocolite la anumite documentare, efu- 
ziunile liricoide din unele reportaje, 
anchetele făcute cu răutate faţă de 
semenii noștri, prezentările în care 
unii actori iau interviuri demonstrînd 
cum nu trebuie luat un interviu 
Nu-mi plac emisiunile fără nerv şi 


banda sonoră a filmelor de reclamă, 
în afară de banda de ilustrație 
muzicală pe care o auzea tot omul, 
au fost înregistrate şi semnale 
sonore percepute doar de animale. 
Cum se transmitea o astfel de recla- 
mă toate pisicile şi toți căţeii Ameri- 
cii ciuleau urechile şi dădeau din 
coadă. Stăpînii patrupedelor luau 
asta drept un semn de „inteligență“ 
şi nu puteau rezista ispitei de a 
satisface neaşteptat capriciile lor 
culinare. 

Concurenţă neloaială sau publici- 
tate clandestină? 


Socotese 
că o emisiune 
este 
0 misiune 


fără ritm. De ce nu dau nume? Pen- 
tru că, în cazul acesta, n-am dreptul 
moral s-o fac. La urma urmei ceea 
ce nu-mi place mie nu înseamnă că 
n-ar putea fi bun și apreciat de al- 
ţii. Dovada? Emisiuni care mie nu-mi 
plac şi totuși se fac! 


— Dumneavoastră nu aveţi a vă 
reproşa nimic? 


— Foarte multe. Dar aici nu avem 
destul spațiu ca să înşir totul, de aceea 
renunţ (sic). Şi totuși îmi reproșez 
(acum îmi dau seama) că m-am lăsat 
antrenat, de cîteva ori, pe o pantă 
periculoasă, Imi reproșez, dar nu re- 
tl 


a 
= 
o 
e 


— Dintre emisiunile realizate de 
dv., enumerati cîteva la care ţineţi 
în mod deosebit! 


— Primul reportaj filmat în 1958 
pe un şantier al tineretului (era lung, 
era un text slab, dar era primul, al 
meu „şi al Jurnalului TV); emisiunea 
„Săptămîna“, pentru i că am stat cu 
ea din leagăn și pînă la dispariţia 
prematură și 'inexplicabilă; ciclul 
„50 de ani în 50 de evocări“ consacrat 
aniversării Partidului, pentru că am 
reuşit să adun chipurile și cuvintele 
unora din cei mai interesanți oameni 
pe care i-am cunoscut în viața mea 
(am lucrat împreună cu colegul meu 
Toma Pagal cu Constantin Voi- 


titehi, unu 0 d ei mai buni operatori 
ai telev nii, cu Mircea, Băjenaru, 
REL ate ai tru almicrofonului); 
reportajele „Școala cu un singur în- 


văţător“, „Omenirea în 333 de se- 
cunde“ (despreo expoziţie internaţio- 
nală de fotografii), „1400 de idei” 


(despre copii talentați din Brăila), 
monografia  Tirgoviştei, anchetele 
„Cazul de la frata“, „Parada tim- 


pului pierdut”, „Direcția Mișcării 
Hîrtiilor“, 


N. C. MUNTEANU 


e! înjurătura 


De comun acord cu întreagaechipă 
de actori și tehnicieni care reali- 
zează o nouă serie de aventuri ale 
ex-ocnașului Vidocq, regizorul Mar- 
cel Bluwal a decis ca pentru fiecare 
grosolănie sau înjurătură rostită 
pe platou să se plătească o amendă 
de un franc. Primul care a încălcat 
această regulă a fost chiar Marcel 
Bluwal. În prima zi a înjurat de zece 
franci. Cu toate astea el susține că 
ceea ce a obținute un ciștig extra- 
ordinar, Atmosfera pe platou s-a 
îmbunătăţit mult de tot, 


E Cea de a XIll-a > 
ţie a Festivalului in- 

inema ternational de televi- 
ziune de la Monte Carlo 
a adus în discuție 60 
de filme din 27 de țări. 
Despre premiile și premiaţii festiva- 
lului s-a scris în presa noastră, am 
profitat însă că juriul, prezidat 
de „incoruptibilul” Robert Stack (in- 
terpretul faimosului Ness), a avut ca 
vice-președinte un reprezentant al 
Televiziunii Române, criticul Dinu 
Săraru, pentru a afla ideile cu care 
s-a întors acasă privind lumea 
micului ecran. Vi le îmăpărtășim: 


Mai întîi vedeta TV 

لت تسس سس 

La Monte Carlo, oricine putea con- 
stata, pe viu, cum idolii micului ercan 
eclipsau tradiționala vedetă de ci- 
nema. Jeanne Moreau, Nicole Cour- 
cel, Amedeo Nazzari, prezenți la 
acest festival, actori care au rămas în 
istoria: cinematografului, au fost pur 
şi simplu. ignorați de spectatori şi 
chiar de către ziariştii prezenți. 
În schimb, vedetele festivalului au 
fost Juliette: Milis زو‎ Rachel Catoud, 
care se făcuseră cunoscute numai da- 
torită unui singur serial, recent di- 
fuzat: „Oamenii dim Mogador". Ro- 
bertî Stack ai fost numit „ofițer de 
onoare" al poliției (reale!) din Mon- 
te Carlo, numai pentru că el era 
pentru toți, nu președintele. ju- 
riului, ci Eliot Ness, incoruptibilul 
polițist. Acest mou: indice de popu- 
laritate mi-a dat de gîndit. Cred că 
televiziunea noastră trebuie să-și 
lanseze şi ea propritle vedete, prin 
seriale, dar în special prin emisiu- 
nile de teatru. Am propus pentru 
viitoarele premiere originale să u- 
tilizăm mult mai mult tineri actori 
de la teatrele din toată țara, desigur 
mai puțin cunoscuți, dar cărora le 


Ane 


„Nu încape îndoială, televizc- 
rul se numără printre cele mai 
mari invenții ale secolului XX. 
Dar cu adevărat. genial e, de 
departe, butonul care-l închide“. 
Anecdota circulă pe culoarele 
tuturor-studiourilar de televiziu- 
ne dim lume. 


۴ 


si “Eni iat ea: a 


Televiziunea norvegiană şia 
înscris în programele sale un ciclu 


de şase emisiuni care şi-au pro- 
pus, nici mai mult nici mai putin, 
decit să demitizeze televiziunea 
şi să-i iniţieze pe telespectatori 
în aspecte şi probleme rezervate 


pînă acum doar... inițiaţilor. 
Astfel telespectatorii au văzut 
cum se naș:e şi cum:e realizează 
a emisiune, urmată de o analiză 
critică a telejurnalului şi de o 
alta a teatrului la televiziune. 
Au fost discutate apoi relaţiile 
dintre televiziure şi telespecta- 
torii din province, precum şicele 
dintre televiziure şi familie. Tele- 


Să ne lansăm ptopriile vedete: 
vedete-actor, vedete-realizator, 
vedete-echipe. 

Să le lansăm, dar după aceea 


putem da şans 
rătoare, binei 
justifică. 


atunci cînd o 


e) 
Propun o bătălie și pentru vedeta- 
realizator 
| TROIEI: e TEETER 
În televiziune, realizatorul este 
chiar mai important decît um regizor 
de teatru sau film. El este cel care 
alege tema unei emisiuni (deci sce- 


spectatorii au aruncat astfel o 
privire în „bucătăria” tv. şi au 
putut constata că e infinit mai 
greu să realizezi o emisiune de- 
cît să o priveşti. 


Marele turneu de tenis al ma- 
eştrilor, desfășurat anul trecut 
la Barcelona și cîştigat de Ilie 
Năstase, după cum o știe tot 
românul, a creat probleme Te- 
leviziunii spaniole. Între altele, 
pentru a asigura o transmisie cît 
mai bună a meciurilor (transmisie 
excelentă după cum am văzut 
şi noi) organizatorii au apelat 
la o echipă a BBC-ului, aleã- 
tuită din 32 de operatori şi teh- 
nicieni, care de ani de zile asi- 
gură televizarea meciurilor din 
turneul de la Wimbledon. „Era 
firesc“, au declarat orgarizato= 
rii, „să apelăm la specialistii pe 
care noi nu-i avem. În schimb, 
putem oferi oricînd cele 'mai 
bune echipe din lume, speciali- 
zate în transmiterea corridelor”, 


Cine e interesat? 


să le și sustinem 


nariul). Alege invitaţii (deci actorii 
sau personalitățile emisiunii), diri- 
jează toate compartimentele crea- 
ției (regie, decupaj, scenografie, 
costum) și, în fine, el este cel care 
urmăreşte concepţia întregului pro- 
gram care trebuie neapărat să aibă 
o idee precisă aflată în atenția opi- 
niei publice în acel moment. 


و 
Un alt personaj-cheie.. O‏ 
SETS GETAFE DLE AK‏ 


„al televiziunii, care ne cam lip- 
seşte, este animatorul. La Monte 
Carlo, vedeta de televiziune era 
concurată de un astfel de animator, 
pe-nume Jacqueline Monsigny. Ea 
însăşi romancieră, cunoscută și cu- 
noscînd oameni de cultură, politi- 
cieni, actori, oameni de știință din 


PESO ARSEN ی‎ ARTES IURI 


Frahta, Jacqueline, Monsigny- ţinea 
zilnic o jumătate de oră de emi- 
siune al cărei pretext era festi- 
valul, dar pe care cu inteligenţă, 
cultură, vervă și mai. ales. infor- 
mație, o transforma într-a: minien- 
ciclopedie a momentului. cultural 
actual al ţării ei. 


Ar fi desigur nedrept... 


„„„Să nu recunoaștem că avem un nu- 
măr însemnat de teleaști înzestrați 
cu fantezie, curiozitate, pasiune, dar 
toate aceste energii trebuie.conduse 
către o mai bună profesionalizare, 
Aici am atins un alt punct nevral- 
gic al televiziunii noastre şi anume 
ideea de echipă. Trebuie să creăm 
echipe stabile de colaboratori care 
să se asocieze în funcție de afinități 
și stiluri de lucru şi nu: după timpul 
liber, la întîmplare. Fiecare reali- 
zator trebuie să aibă - asistentul 
său, monteurul său, sunetistul său, 
scenograful său, 'costumierul, 6 
chiar machiorul său. Cu excepția 
echipei lui Bocăneț, ceva mai stabilă, 
nu cred că se pot da alte exemple. 
Televiziunea a impuso nouă profesiu- 
ne. Ea nu este nici teatru, nici 
film. Ea se cere învățată. 


A.D. 


Un juriu de prestigiu 
şi Jeanne Moreau 


3 


mențiune specială Televiziunii române 
pentru „Zestrea“ 


Lancaster: 
încă un film 
BEACBD DAAR 


După ce de atitea ori 
şi-a tot anunţat retragerea, 
Burt Lancaster s-a dezmin- 
tit — şi anul acesta — 
dînd speranțe presei şi 
spectatorilor că va pro- 
duce; regiza şi interpreta 
un film, „Omul de la mie- 
zul nopţii”, şi. că va fi 
vedeta unei noi versiuni a 
„Călătorlilor lul Gulliver”. 
Mal circulă şi zvonul unui 
serial TV consacrat vieții 
lui Moise, rol în fața căruia 
actorul ezita — ştie toată 
lumea — de ani de zile. 


نا 
Diva și‏ 
moartea‏ 


Dietrich: 
„Nu mă tem de moarte“ 
Ror ات‎ 
Marlene Dietrich 1i face 
morți | declarații ireveren- 
tloase, „Nu mă tem de 


ea, a spus actrița (asigu- 
rată, de altfel cu nemuri- 
re în istoria cinematogra- 
fului...). Nu mă tem deloc, 
pentru că prietenii mel cei 
mai buni, Ernest Heming- 
way, Jean Cocteau, Erich 
Maria Remarque, Edith 
Piaf, m-au părăsit. Ideea 
de a-i reîntilni îmi ridică 
moralul. O moarte care 
m-a făcut realmente feri- 
cită a fost cea a lui Judy 
Garland. A dori din toate 
puterile ca moartea să te 
ia — cum a dorit Judy — 
trebuie să fie mai mult 
decit o eliberare, o mare 
bucurie”. 

În schimb, sau poate 
tocmai de aceea, actriţa 
nu ezită să-şi amplifice 
„reputaţia” financiară, 
pretinzind sume uriașe or- 
ganizatorilor ce o invită 
să cînte în spectacol. Suma 
record — 35.000 dolari 
pentru o jumătate de oră 
— a cerut-o organizatori- 
lor unei serate vieneze ce 
urma să aibă loc în palatul 
Hofburg. Cu toată stima 
pe care i-o purtau, aceștia 
au trebuit să renunțe la 
serviciile unei atît de scum- 
pe invitate, 


ESRC REESE EY TEE TER TET 
Tentatia 
scenei 


Morgan: 
actritã de teatru? 


Michéle Morgan, care 
s-a ferit de cînd se ştie de 
rolurile de teatru, nu a 
dezmințit că ar avea in- 
tenția să joace în versiu- 
nea franceză a unei piese 
englezeşti, „Ziua de după 
expoziție", în care triumfă, 
la Londra, marea actriță 
Deborah Kerr. Concuren- 
tă stimulatoare? Sau hotă- 
rîrea de a nu părăsi fil- 
mul decit pentru o și mai 
temerară experienţă? Ori- 
cum, © hotărîre a cărei 
împlinire parizienii o جع‎ 
teaptă cu sufletul la gură.. 


CN را‎ ETA ED 
investiţie 


ratată 


rebats de ce- s-a ho- 


tărît să revină în cinemato- 
grafie, după ce declarase 


Schell. 
A.t A ۰ 

își ia vorba înapoi 

că vrea să se dedice exclu- 
siv soțului său (realizatorul 
Viet Relin), Maria Schell 
a răspuns cu ۵ 
dezarmantă: „Pentru că 
am făcut un foarte prost 
plasament şi pentru că, 
în acel moment, aveam 
nevoie urgentă de bani“. 


Marais 
incorigibil 


بل 


Marais 
iarăși cu perucă 
E AAN 


După o absență de pe 
platouri, Jean Marais a 
optat pentru televiziune. 
Un rol de întindere în 
serialul lui André Hune- 
belle după „Joseph Bal- 
samo" de Dumas. După 
cum se vede, oricît de 
modern, micul ecran n-a 
izbutit să-l despartă de 
rolurile preferate, 


Turner... 
turnează 


Turner: un film 
numai „de plăcere“ 
سس‎ IBA DDD 


Lana Turner n-a mal 
urcat pe platouri din 1968, 


۰ 28 Ete 


ME 


zeilor 


În viitorul apropiat va 
turna însă la Londra, în 
filmul intitulat (provizo- 
riu) „Shocking“. Va fi 
practic o călătorie de plă- 
cere, căci, se ştie, actrița 
este una din bogătaşele 
Hollywoodului, grație». 
pensiilor pe care le obține 
pentru fiii ei, rezultați din 
cele șapte căsătorii. 


Garbo 
în librării ? 


Garbo: 
își serie memoriile? 
نک‎ 


După marele succes de 
librărie al biografiei lui 
Errol Fiynn, cercurile edi- 
toriale britanice lasă să se 
vorbească de un eveni- 
ment care ar urma să facă, 
pur şi simplu, senzaţie. 
După ce autenticitatea şti- 
rii a fost pusă o vreme la 
îndoială, se vorbeşte cu 
insistență de o Greta Gar- 
bo memorialistă. Nu se 
ştie mai mult, dar se 
speră cu fervoare... 


„PI 25 RAII PA SETI ره‎ 
A trăi 


un secol 
] NEG ARI Su CRATERE i 


Sărbătorirea centenaru- 
lui Adolph Zukor (supra- 
numit „omul-secol'”) i-a dat 
unui Ziarist ideea de a 
pune vedetelor Holly- 
woodului următoarea între- 
bare: „V-ar plăcea să 
trăiţi pînă la 100 ani?" 
Nouă din zece subiecți au 
răspuns negativ. lată însă 
cîteva din răspunsuri: 

Michael Caine: „Da, căci 
mi-ar plăcea să văd ce 
mutră ar avea unii dintre 
amicii mei peste 50 sau 
60 de ani. 

James Stewart: „Una 
peste alta, nu, pentru că 
socotesc că am trăit mi- 
nunat pînă acum", 

Bette Davis: „Nostimă 
întrebare! Pe de o parte, 
aş răspunde mai degrabă 


nu, dar dacă aș mal res 
flecta puțin, mi-aş zice că 
nu mi-ar face plăcere deloc 
să mor, căci mi se pare 
că aș rata anumite lucruri 
ce mi s-ar mai putea 
întîmpla!" 

Zsa-Zsa Gabor: „Nu tre- 
buie să exagerăm! 90 ani 
mi se pare o limită rezo- 
nabilă“, 

Groucho Marx: „Nu, de 
o mie de ori nu mi-ar 
plăcea să ajung centenar. 
Dar aș adăuga că nu-mi 
place să fiu intervievat, şi 
că-mi plac şi mai puțin 
întrebările stupide... “ 


CL AL AAN ATI ایا ی هس‎ 
Surîsurile 
costă.... 


Lamour: 
„Ce va îi 02 م‎ 
KLIE Sr 25 


Declarația lui Dorothy 
Lamour, „fecioara exoti- 
că" a anilor interbelici, 
după o operaţie estetică 
în anul 1973: „Da, chi- 
rurgul m-a asigurat pen- 
tru cinci ani sau pentru 
cinci mii de surîsuri, căci 
nici el nu poate ști ce va 
fi mai întîi,..'- 


IBATEREA CONTINUA 


Soluțiile 
depind de noi 


Discutia 
despre Cinematecă 
începută 
în numărul 1 
s-a bucurat 
de un puternic ecou 
în rîndul celor 
ce tin 
la destinul bibliotecii 
noastra de filme, 
Dintre 
numeroasele opinii 
sosite 
pe adresa redactiei, 
publicăm astăzi 
pe cea a lui 
Dumitru Fernoagă, 
actual director 
al casei de filme. 
nr, 5 
și 
fost director 
al 
Arhivei Nationale 
de Filme 


tanti oameni de cultură îndrăgos- 
titi de film din ţara noastră. 

Toţi puneau suflet şi nu cereau 
nimic. Nu aveam plan de încasări, 
dar sala era plină. Publict:tea 
era inexistentă, dar ziarele comen- 
tau evenimentul şi-l marcau cum 
se cuvine. 

Dar... 

1, Au trecut anii,unii au vrut să 
realizeze cultură cinematografică du- 
păun stas propriu . Toţi eram foar- 
te deştepţi şi nu mai întrebam pe 
nimeni, Cred că atunci am greșit, 
Ne-am mulțumit cu repertorii con- 
cepute din birou și apreciate pentru 


caracterul lor mai ales rentabil, 


Indecizia repertoriului 


Activitatea publică pe 

care o desfășoară Ar- 

hiva Naţională de Fil- 

me, prin sala CINE- 

MATECII, a împlinit 

recent un deceniu. 
Despre conţinutul muncii, dar 
mai ales despre eficienţa acestui 
act de cultură, revista „Cinema“ 
a publicat o serie de 
care au menirea să tragă un 
semnal de alarmă şi, printr-un 
efort al tuturor celor care iubesc 
a 7-a artă, să revitalizeze această 
activitate care pare că a îmbătrinit 
înainte de vreme. 

După opiniile publicate, cauzele 
îmbătrînirii precoce a tinerei noas- 
tre Cinemateci sînt multiple. Unele 
sint provocate de colaborarea de fec- 


_“tuoasă cu Casa Filmului, administra- 


torul cinematografului, altele de 
apariţia televiziunii și a lipsei tim- 
pului liber etc. etc. 

S-a vorbit despre rolul de „avan- 
gardă“ al Cinematecii, despre ro- 
lul cultural al acestei „academii“ ci- 
nematografice și despre experiența 
pozitivă a bătrînei, dar mereu tine- 
rei Cinemateci franceze. 

Fără a nega succesele Cinematecii 
bucureştene — și ele au existat — 


articole” 


Ne-a preocupat din ce în ce mai 
puţin punerea acestora în 8 
şi eficienţa lor la public. Pe mă- 
sură ce încasările se obțineau, be- 
neficiul spiritual al muncii era 
din ce în ce trecut pe planul doi. 
Cu vechii colaboratori ne întîlneam 
doar la conferințe de presă. Unele 
succese ne dădeau „aripi“ şi „focul 
sacru“ începea să se stingă. O au- 
tomulțumire punea stăpinire pe mulți 
dintre noi și, în loc de activişti-ani- 
matori, ne transformam în و۵‎ 
nari încasatori. 

2, Cind am renunțat la abonați, am 
greşit a doua oară, Acum nu mai 
avem alături de noi decit un specta- 
tor neavizat, care frecventează Cine- 
mateca mai mult ۵۰ 

Dacă adăugăm la toate acestea 
cantitatea din ce în ce mai mică de 
informaţie pe care spectatorul de 
cinematecă a avut-o în ultimii ani, 
putem să descoperim destul de ușor 
cauzele nereuşitei unor acțiuni. 

Criza prin care trece Cinemateca 
bucureşteană nu este o criză care 
să nu poată fi depășită. Sint sigur că 
prin efortul activiştilor din cadrul 
Arhivei Naţionale de Filme — unii 
cu o bogată experiență în acest do- 
meniu — prin atragerea unui larg 


colectiv de critici şi oameni de cultu- 
ră, putem reîntineri activitatea Cine- 
matecii noastre. Trebuie să regvalu- 
ăm repertoriul, să ținem în mal 
mare măsură seama de fondul de 
filme existent în Arhiva Naţională de 
Filme și de posibilitățile de schimb 
de programe cu celelalte arhive, 
de dorinţele spectatorilor. şi de sar- 
cinile educative puse în fata acestul 
act de cultură. 

Din punct de vedere organizatoric 
este necesar să se stabilească sta- 
tutul acestui cinematograf — de cine 
aparține, cihe răspunde de calitatea 
spectacolului, care va fi planul finan- 
ciar etc, Trebuie să organizăm pros 


Efectele sînt contradictorii 


grame într-o.paletă cît mai diver- 
să, astfel încît să atragem un nu- 
măr constant de spectatori-abonați. 
Tineretului-școlar şi studențesc tre- 
buie săi se asigure un repertoriu spe- 
cial, menit să stea la baza unui pro- 
gram de cultură cinematografică. 
Nu trebuie să excludem nici o formă 
de prezentare, de la cea actuală la 
cea evoluată sub formă de lectorat, 
în care filmele urmează să fie co- 
mentate de specialişti. Toate catego- 
riile da spectatori trebuie să aibă po- 
sibilitatea să găsească filmele pe ca- 
re le doresc. Din programe nu tre- 
buie să lipsească nici scurt-metrajul, 

Este necesar ca informarea abona- 
ţilor să se facă operativ, un rolimpor- 
tant revenind în egală măsură Arhi- 
vei cît şi criticii de specialitate, Edi- 
tarea unor caiete-program ar asi- 
gura materialele necesare specta- 
torului pentru a putea cunoaște con- 
ținutul filmelor, importanța lor pen- 
tru istoria cinematografului, 

Toate acestea pot fi realizate cu 
un oarecare efort, menit să sparcă 
bariera inerției, pentru a avea cin 
nou acel cinematograf care să ofere 
satisfacţii și celor mai exigenți iubi- 


tori ai filmului. A 
Dumitru FERNOAGA 


Nu prin entuziasm facil ... ci numai prin dezabateri ... vom ridica nivelul Cinematecil 


fără a micşora meritele unor anima- 
tori din cadrul Arhivei, nu pot să nu 
consemnez şi eu că în ultima pe- 
rioadă au existat și mari insuccese 
la care a contribuit și semnatarul 
acestor rînduri. 

Am pornit la drum şi am cucerit 
publicul printr-o muncă colectivă, 
la care au participat cei mai impor- 


الا 


53 


3۳۳۷ 


Scrisoarea lunii 


Înaintea trecerii în revistă a 


celor mai îndrăgite personaje de 


film de către publicul nostru, în ultima vreme — iată un perso- 
naj ceva mai ciudat, nu lipsit de interes, spectatorul-personaj: 


Personajul Alexandru J. 


„Ceea ce vreau să. scriu mi-a 
fost sugerat de articolul lui 
Ov. S. Crohmălniceanu: „A munci 
ca-n filme?“. Filmul — susţine 
autorul — a aureolat toate 
profesiunile... Eu aș afirma că 
filmul e culpabil (mi-e dragă 
această culpabilitate!) şi pentru 
imixtiunea domniei-sale în viata 
mea. Filmul m-a construit, m-a 
înălțat, m-a deformat. Dar nu 
numai atît, el m-a învăţat că eu 
nu pot muri de o moarte banală, 
neerojcă, fără să fiu văzut. Aşa a 
urmat marea autosugestie. Foarte 
mare, deoarece după ciţiva ani, 
aproape credeam în ceea ce 
inventasem. Eu nu eram eu, ci 
un actor care juca un rol într-o 
ecranizare a unei vieţi (viaţa 
mea!). Am devenit optimist. Cînd 
mi se întîmpla ceva trist, deve- 
neam „lucid“ şi-mi - şopteam: 
„Ce-mi pasă, nu mie mi se 
întîmplă, eu interpretez doar 
rolul lui Alexandru“. Zile întregi 
nu uitam că eu sînt filmat. Am 
devenit atent cu spectatorii mei 
imaginari. Nu voiam să-i plicti- 
sesc, aşa că încercam să fiu 
Interesant. Uneori le ofeream 


Cronica 


spectatorului 


Să începem prin a stabili 
topul cititorilor noștri pe uiti- 
mele două luni — bazat pe numă- 
rul scrisorilor primite în legătură 
cu filmele respective, precum și 
pe aprecierile (de bine sau de 
rău) cuprinse în corespondenţa 
primită: 

1) „Cu miinile curate“; 2) „Ex- 
plozia”; 3) „Bariera“; 4) „Deco- 
tarea". Ne permitem ca în acest 
număr în care dezbatem proble- 
mele personajului, să interpre- 
tăm acest top extrăgind din 
scrisorile primite cîteva figuri 
marcante de eroi din ultimele 
filme românești, așa cum s-au 
întipărit ele pe retina şi în stilul 
netrucat al cititorilor noștri: 


„Cu mîinile curate“ 
۲ CPR ZII ei ra 


Personajul 


Miclovan 


Entuziasm puternic pentru 
eroul lui Nicolaescu şi Titus 
Popovici: 

@ Nu trageţi în Miclovan! 
Spectatori, daţi totul, daţi apă 
vie; puteri miraculoase lui Ilarion 
Ciobanu pentru a-și reînvia per- 
sonajul. Sergiu Nicolaescu, apă- 
ră-l pe Miclovan! Răspunzi de 
viața lui Miclovan!“ 

Ing. Popica RADIAN 


> S # 


j 


ہم 


muzică — începeam să inventez 
muzică, murmurind. 

Azi — sint silit să renunţ cu 
tandrețe la autosugestie. Şi totuși 
filmul m-a învăţat că pot fi 
privit. Trebuie să fiu privit! 
Nu e posibil să traversezi zilele 
vieții tale fără să fii observat, 
Trec pe stradă, e dimineaţă, nu 
sînt zăpezi, decorurile nu sînt 
din carton, bintuie gripa, dar 
mie nici nu-mi pasă, nici nu 
observ nimic, fiindcă aud vocea 
regizorului în difuzor: „Fii mai 
sfidător!“ În imensa sală unde e 
proiectat filmul, nimeni nu vor- 
beşte, nu desface bomboane, nu 
mîrîje. Şi spectatorii stau nemiş- 
cati... tot timpul vieții mele. Ca 
să vadă creaţia unui mare actor— 
dar ce, nici în propriul meu rol 
nu-s demn de Oscar?" 


Alexandru JURCAN 
Ciucea —-Jud, Cluj 


N.R.: Din această foarte lirică 
pledoarie în favoarea persohăjului 
care se trezeşte în fiecare spectator 
de cinema — noi reținem cu lucidi- 
tate fraza-cheie: „Am renunțat 
la autosugestie“. E foarte bine. 
Sinteţi pe drumul cel- bun. 


@ „Sergiu Nicolaescu mi s-a 
părut dacă nu foarte bun, atunci 
cel puţin fenomenal, L-am îndră- 
git enorm de mult, va rămîne 
actorul meu preferat pe veci, 
Personajul întruchipat de Sergiu 
Nicolaescu mi se pare aşa de 
fără cusur, încît îl divinizez, 
Nici chiar cînd era pe moarte 
nu voia să lase un bandit neîmpuş- 
Adia: 


Nicolae CURELIUC 
Măriţeia Mică — jud, Suceava 


= 


Un personaj livresc 


@ „Cu miinile curate“ e primul 
hriller veritabil românesc, ca- 
re depășește convenţionalismul. 
Cînd lumea filmului e bîntuită 
de. argomani mai mult sau mai 
puțin diabolici, de comisari Y, 
X, Z, de sfinţi de toate felurile, 
cînd acțiunea trece în domeniul 
everosimilului şi al imposibilu- 
rsonajele se banali- 


şi sînt întinse la ultima 


۰ب 


limită á gtotescului, Sergiu Nico- 

laescu ne-a realizat un film poli- 

tist echilibrat, înscris în limitele 
realului şi omenescului“, 

Prof. Nicolae ANDREI 

Al  Garajului 5 

Călăraşi 


Doar două scrisori „cu obiecţii“, 
din.care nu ne putem permite — 
conform efortului nostru stator- 
nic de imparţialitate — să nu 
cităm: 

9 „Cu mîinile curate“ mi s-a 
părut un pas înainte spre filmul 
polițist bun, Totuși filmul lui 
Nicolaescu nu părăsește un şablon 
pe care-l -știm cu toţii tare 
demult, păstrînd desigur o anu- 
mită culoare locală, ca să zic așa, 
Nu mai cred însă în detectivul 
abil şi bătăuș, nici în gangsteri 
proşti! Nu mai cred nici în vampe 
platinate, nici în localuri de iux, 
nici în Mercedes-uri sau Ford-uri 
luxuoase“, 

Mona MANU 

Bd, Gh. Gheorghiu-Dej nr 4 

București 


9 Miclovan, care prin evoluția 
sa de la comisar-gide la om al 
legii, trebuia să fie întruparea 
concretă a unei idei de mare 
generozitate, sfirşeşte doar ca 
un performer al tirului la ţinte 
Vii 

G. BR UCMAIER 


Suceava 


„Explozia“ 
TE 


Personajul 


Gică ۵ 


Mare succes pentru Gheorghe 
Dinică și pentru acel Gică Sala- 
mandră al său din „Explozia“. 
Fără exagerare, unul din eroii 
cei mai elogiaţi de cititorii noștri: 


Un prieten ۸ 72 


۵ „M-am gîndit să vă scriu, 
nu pentru a face cronica unui 
film, ci pentru a aduce mulţumiri 
unui actor care a creat un minunat 
rol, rolul unui om adevărat, a! 
unui comunist. Îi mulțumesc 
pentru gesturile simple, pentru 
privirea limpede şi zîmbetul mu- 
calit. Îi mulţumesc pentru scenele 
sale de candoare şi farmec, care 
m-au cucerit. Îi mulțumesc lui 
Gheorghe Dinică pentru rolul 
acestui minunat Gică Salamandră, 
Mulţumesc realizatorilor filmului 
„Explozia” pentru frumuseţea a- 
cestui film, pentru tot ce au arătat 
despre eroismul oamenilor noştri“. 


Mariana BAN 
Cămin 8/C, Timişoara 


@ Nu voi înşira toate calită- 
tile acestui film. Vreau să scriu 
doar despre personajul Gică, 
magistral interpretat de Dinică. 
Cinematografia românească a cîș- 
tigat ‘mult prin apariţia. acestui 
personaj. El, omul simplu, în- 
truchipează o trăsătură de bază 
a neamului nostru, Mă refer la 
acea bună dispoziție cu care ştie 
să traverseze o primejdie. Acţio- 
nează fără să-și piardă umorul, 


Ne face plăcere că nu ne lip- 
seşte deloc „materia“ pentru 
asemenea rubrică. Cititorii ne 
scriu cu o sinceritate şi o exi- 
gentã care ne flatează, despre 
tot ce le place şi nu le place 
în revista noastră. Sperăm să 
ni se înțeleagă pornirea noas- 
tră foarte orgolioasă de a da 
prioritate nu laudelor ci obiec- 
۲۱۱۱۵۲ şi criticilor. 


Reluaţi anchetele 


Ținuta grafică reprezintă 
unul din atu-urile revistelor €u 
specificul dv. Cu atît mai mult ne 
nemulțumește calitatea inferioară 
a hiîrtiei şi stereotipia multor 
fotografii, departe de a fi artis- 
tice. În ceea ce privește conținu- 
tul revistei, tin să subliniez că 
rubricile cele mai interesante ni 
se par a fi „Actorii noștri“, „Co- 
respondenţele“” de la diverse fes- 
tivaluri, „Cinerama“, „Curierul“. 
Regret nespus de mult că scînte- 
ietorulserial cinematografic „Cro- 
nica unui posibil cineast“ al lui 
Marin Sorescu a luat ۰ 
(N.R. Și noi o regretăm!) Ru- 
brica „Actorii noștri” ar putea 
fi mult îmbunătăţită, Discuţiile 
relatate sînt adeseori. foarte ba- 


nale (excepţii; lon Besoiu, Mar- 
gareta Pogonat). Reporterul ar 
putea conduce discuția — fără a-i 
sărăci firescul — către probleme 
cu adevărat importante referi- 
toare la arta filmului şi la cariera 
actorului intervievat. Sper că 
printre viitorii „eroi“ ai acestei 
rubrici îi veţi avea în vedere pe 
Dan Nuţu, Victor Rebengiuc, lon 
Caramitru, Ana Szeles, Gheorghe 


` Dinică. În „Curier“ prea multe 


răspunsuri sînt telegrafice şi prea 
puţine scrisori de substanță. Far- 
mecul  „Curier“-ului, cred eu, 
nu stă în greutatea opiniilor for- 
mulate. (de cele mai multe ori 
naive şi lipsite de argumente) cît 
în spiritul de emulaţie pe care-l 
trezește în rîndul spectatorilor, 
în ineditul exprimării unor autori 
cu totul străini de arta scrisului 
și (uneori) de arta filmului, Re- 
gret că singurul (deocamdată) 
condei mînuit de un actor — 
Irina Petrescu — își pierde stră- 
lucirea datorită preţiozităţii او‎ 
tendinței spre celebritate. Din- 
tre cronicarii revistei, cel mai 
mult îi iubesc pe E. Oproiu, 
D.I, Suchianu, R. Cosașu, A. Mă- 
noiu, Anchetele organizate în 
trecut, referitoare la probleme 
de creaţie și organizatorice, con- 
stituiau un material deosebit de 
interesant. V-aş ruga să conti- 


۳ PI EEE AC TT EI ROTI E و و سس‎ ROE EC EREI SS 


El, Gică, e în stare după un 
examen de curaj în mijlocul 
flăcărilor — să mănince ca -la 
nuntă, acolo pe văsul incendiat. 
Şi ştim precis că nu acolo se 
termină actul său de eroism. 
Gică-Dinică e formidabil!“ 
Alexandru JURCAN 
Ciucea — Jud. Cluj 


Păreri divergente tocmai. des- 
pre aceste scene ale „Exploziei“, 
în care umorul încearcă a se alia 
cu situaţia tragică: 


e „Cum este posibil să bagi 
într-un film de bravură, scene de 
un ridicol neverosimil? Mă refer 
la scena cu mîncarea ca la iarbă 
verde. pe vasul ce ardea... Sînt 
scene cînd vezi și crezi ce se 
întîmplă, dar altele strică totul. 
Ridicolul nu are ce căuta în filmele 
de mare curaj, eroice”, 

Petre MATEESCU 

Cal, Dorobanţi 36 — Bucureşti 


e „Nu ar trebui criticat faptul 
că prea se face abuz de poante 
în „Explozia”, pentru că așa e 
firea omului român, să fie cu 
zîmbetul pe buze în orice împreju- 
rare, mai ales că poantele erau 
cu adresă, făceau parte din acțiu- 
nea filmului şi nu erau deloc 
umplutură. Dar ce să-i faci, 
fiecare cu judecata lui, cu firea 


lui“, 
V. SANDU 
str, Serei 65 — Galaţi 


O opinie separată despre un 
personaj dramatic al „Exploziei“ 
— secretarul de partid, Corbea: 


e „Filmul are două figuri me- 
morabile de comunişti, personaje 
de mare frumusețe morală, Gică 
Salamandră şi secretarul Corbea, 
Totuşi, mă întreb: este oare 
atitudinea lui Corbea cea mai 
justă în împrejurările date, așa 
cum regizorul şi critica (în chip 
tacit) au lăsat să se înțeleagă? 
Este oare asta adevărata respon- 


uați publicarea unor astfel de 


sabilitate? Să îţi asumi răspun- 
derea primejduirii a cîtorva sute 
de mii de oameni — locuitorii 
oraşului pe care-l conduci — 
fără să 210 cît de mică certitudine 
că vor fi salvați? Căci eu cred că 
dacă ar fi existat numai 1% 
posibilitatea unei asemenea ca- 
tastrofe şi tot trebuia să se 
ordone evacuarea imediată, căci 
ce este mai important decît viața 
oamenilor? Cu atît mai mult cu 
cît în momentul la care mă refer, 
secretarul nu ştia că explozia 
catastrofică poate fi evitată sau 
măcar întîrziată într-un fel. Deci, 
el nu se bizuia pe nimic. Eu cred 
că responsabilitatea pe care tre- 
buia să şi-o asume era aceea de a 
răspunde de consecinţele evacuă- 
rii, în cazul în care explozia nu 
s-ar fi produs, Consider că nedis- 
cutînd această problemă, critica 
a omis o temă generoasă a fil- 
mului: aceea a responsabilității. 
Aș ţine mult să cunosc şi părerea 
altor cititori în această privinţă”, 
DADIANA 

str, Av, Iliescu 67 — Bucureşti 


„Bariera” 
CICEU 


Personajul 


Mihaelei Mihai 


© „Dacă dorim să facem o 
rematcă specială în aprecierile 
noastre despre „Bariera“, aceasta 
se referă la personajul Mihaelei 
Mihai, Putem declara sus şi tare 
că, după părerea noastră, această 
artistă este de cel puţin cinci ori 
mai bună actriţă de cinema, decît 
cîntăreață de muzică uşoară, 
Am următit-o de cînd s-a lansat 
în muzica uşoară, Plăcea stilul 
domniei-sale, Putin melancolic, 
duios, cu mai multă înclinație 
spre lirism decît spre ritm. În 
rolul din film este de ۵۰ 


este rău, deşi preferam articolele 
alb pe negru. Dar vedetele pre- 


anchete, - mai ales în rîndul 

regizorilor și scenariştilor „noş- 
tri“, 

Yoko ONO 

Bucureşti, 


N.R.: Cu aceeași sinceritate 
vă întrebăm și. noi — poate, prea 
telegrafic? — cum v-a. venit în 
minte să semnaţi aceste bune și 
pătrunzătoare observații cu acest 
straniu pseudonim? -Ele meritau 
a fi semnate de-adevăratelea, pe 


m ânest 
românește 


PAn a 


Evitaţi monotonial 


RJ ۳ [ 


admitere și am reușit, deci N-am 
avut timp. să văd-prea multe. 
Ci din dragoste şi admiraţie pen- 
tru revista mea preferată, mi-aș 
lua îndrăzneala de a vă da cîteva 
sugestii. Poate fiindcă o cunosc 
de mult, am impresia a schim- 
bat prea puţin, că riscă, cu alte 
cuvinte, să devină monotonă. Eu 
personal nu ştiu ce ar trebui pri- 
menit— poate mereu aceleași 
tipuri de fotografii pe copertă, 
poate altceva... Observ că aţi 
reluat  fotografiile-gigant de la 
mijlocul revistei. Nu cred că 


zentate prea sînt mereu aceleași, 
prea le vedem în fiecare zi. 
Chiar acei cinefili care își împodo- 
besc pereții cu aceste- chipuri ar 
putea fi nemulţumiţi. Pe urmă, 
nu s-ar putea reduce numărul foi- 
lor neveline? Fotografiile pe 
aceste foi sînt uneori nereușite, 
iar literele de pe cealaltă față se 
imprimă pe ele. Sugestiile mele 
au fost mai mult de ordin grafic 
şi susțin în continuare că fondul 
este.... (N.R.: Cuvintul e mult 
prea elogios, ne-am permis să-l 
„Cenzurăm",..) Apreciez ca deose- 
bit de reușit numărul închinat 
condiției femeii în lumea filmu- 
lui. Cred că ați putea inaugura o 
rubrică „Filmul preferat“, pe 
baza scrisorilor cititorilor. Vă 
rog să mă iertați dacă v-am 

jignit, dar..." 
Laura Adelaide PETREANU 
lași 


N.R.: Nu numai că nu ne con- 
siderăm jigniţi, dar dacă vă veti 
uita cu atenție la ultimele numere 
s-ar putea să constatați că am în- 
cercat să 
dvs 


răspundem ۲۴ 


cut, Cîtă naturalete în interpre- 
tarea unei fete dintr-o mahala! 
Bravo, Mihaela Mihail! Ţi-ai dez- 
minţit melancolia din muzica 
uşoară,“ ۳ 
loan ISTRATE 

str. Alexandru Vlahuţă nr. 51 
Mediaș 


Pentru adevărul istoric să con- 
semnăm o singură opinie dură la 
adresa actriței, semnată L. TE- 
REZA, str Kosuth nr, 19 Tg. Mu- 
reş; şi o opinie separată despre 
personajul lui Octavian Cotescu: 


9 „Deși am apreciat interpre- 
tarea lui Octavian Cotescu, mi 
se pare că partitura putea fi 
totuşi mult mai densă în argu- 


curier 


făcut o școală sportivă de aviaţie. 
La fel ca şi Bentu, am fost repar- 
tizată la o stație  AVIASAN, 
aproape de Cluj, La fel ca și 
Bentu, aspir spre/înălțimi. La 
fel ca şi Bentu, nu am fost şi nu 
sînt înțeleasă de unii tovarăși, 
căci vreau să zbor și pe alte 
aparate, nu numai pe tărăboanţe. 
Acesta-i adevărul, Tineretul 
aspiră întotdeauna către ceva 
măreț, dar entuziasmul lui 
este de multe ori înăbuşit de alţii, 
care au vederi scurte, mărginite, 
văzîndu-se numai pe ei. Bentu 
este un personaj grăitor pentru 
sute şi sute de tineri aflați în 
situația lui, La replica sanitarului : 
„Te înțeleg", Bentu-îi răspunde: 
„Mă înţelegi, pe dracu." Asta-i 
adevărul, - cel puţin în aviaţie, 
aşa e, E drept că la lucrurile 
acestea, nu se pot gîndi decit 
Piloții." DA 


Elena TUDORACHE 
AVI AS AN-— Tăuţii-Magherauși 
Baia Mare 


1 
N.R.: De ce credeţi asta? No 
sintem  cineaști și vă. înțelegem. 


Am zîmbit 


la... 


e 
Microbul filmului în Oltenia 
| مت‎ E ROLA 


„Mai întîi pot spune că fiind 
un microb al filmului, cum se 
spune pe la noi prin Oltenia, 
m-am gîndit să scriu și eu la 
redacția cinematografului „Bucu- 
reşti“ pentru a cere și eu păre- 
rea dacă aș putea să devin și eu 
un artist de film, așa cum au 


Un dușman al vorbăriei 


mente artistice, ۶5 ۵ 
suficient caracterul lui Nea 
Vițu,..” 


$ St. DONATH 
Bd, Steagul Roşu nr 21 
Braşov 


„Decolarea“ 
BRUNEI 


Personalul 


Bentu 


O „Nu v-aş fi scris aceste 
rînduri, căci drept să vă spun, 
nu préa am timp de scris; dar 
revăzînd filmul „Decolarea“, de 
16802 êri şi din nou azi la televi- 
26۳, m-am hotărît să vă scriu. 
Poăte, Dv. nu mă veti înțelege, 
așa cum şi unii tovarăși, colegi 
de-ai mei de profesie, nu mă 
înțeleg, şi nu pretind nici altora, 
aflați prea departe de această 
profesie. Dar eroul filmului — 
Paul Bentu — are aceeași profesie 
ca a mea, Profesia de pilot. Da. 
Sînt pilot. La fel ca şi Bentu, am 


ajuns şi alții ca Ilarion Ciobanu, 
Florin Piersic, Amza Pellea şi 
alții. Gîndindu-mă la Amza Pellea, 
cum a ajuns el artist de film 
m-am gîndit că poate ajung și eu 
„ca el, pentru că are doar 16 km. 
depărtare de satul meu și am 
zis că poate reușesc să ajung 
alături de el în vreun film. 
Aş vrea şi eu un răspuns de la 
Amza, dacă mă primește alături 
de el în filmele pe care „le va 
mai realiza pe curînd. Eu mă 
aflu la Oţelul Roșu, dar locuiesc 
în Ghidici, alături ce Băilești..." 


Sf. ION 
Oţelul Roşu 


N.R.: Să vorbim deci mai întîi cu 
Amza Pellea să vă caute în Ghidici? 
Nu, sintem dispuşi să trecem peste 
autoritatea lui. Cum o spune el, 
050-56 fie. Dor dacă i-aji scrie 
personal, n-ar fi mai bine 


„CURIERUL" 
este selectat și redactat 
de Radu Cosaşu 
سس‎ IE. APERE RAT SER GE Ta 


În direct 


din 


Hollywood 


„momente“ ale 


O a C A R.-ului "13 


Festivitatea decernării celebrelor Oscaruri — ajunsă în 
1973 la a 45-a ediție—s-a desfăşurat în seara de 27 martie 
(cu o lună mai devreme ca de obicei). In ciuda faptului că 
cerul californian era neobişnuit de înnorat, o mulțime 


grafie a trimis președintelui Statelor Unite o cerere prin care solicita 
ca Hollywood-ul să fie declarat „zonă de dezastru național“, din 
cauza cumplitului şomaj de care e biîntuit. Cei din „zonă' solicitau, 


۱ deasă s-a adunat, totuşi, în fata Music Center-ului. Cerul | așadar — asemenea populației din regiunile grav lovite de diferite 
Los Angeles-ului era însă înnorat او‎ la propriu şi la figurat. Cu două calamități — ajutoare financiare şi înlesniri. La 27 martie, Casa Albă 
săptămîni înainte de festivitate, Uniunea lucrătorilor din cinemato- | nu dăduse încă nici un răspuns. 


TONI IERTE CREZI‏ ا 
Momentul de „senzaţie“‏ 


din sala „Doro 
rea lui Marlon 8 
mas n necontesta 
Șeful protocolu 
nul lansat de presă inten 
lui Brando de a boicota Oscarul este 
neîntemeiat, deoarece actorul—spre 
deosebire de George C. Scott în 
1971 — primise  inivitația., Dar în 
momentul în care actorul RogerMoor 
a desfăcut plicul şi a citit că 
rul îi revine lui Brando pentru i 


pretarea sa din „Nașul“, pe si 
prezentat o tînără indiană 
refuzat politicos statueta oferită de 


e 
Liv Uiiman şi s-a apropiat de micro- 
fon: 

— Mă cheamă. Sacheen Littlefea- 
ther și sînt apașă. Am misiunea să 
anunț că Marlon Brando regretă că 
au poate accepta premiul. El con- 
sideră că lumea (ilmulbi şi a televi- 
ziunii poartă o vină majoră pentru 
situaţia actuală a indienilor din Ame» 
rica, fiindcă a oferit o imagine fi 


a istoriei acestui popor, zugră 
du-i pe indieni sălbatici, ostili, răi, 
mistificîndu-le erat și 

vent trăsături! racier 


ar îi preferat să participe | 
eveniment plăcut, dar consideră că 
prezența sa la Wounded Knee (o 
rezervaţie indiană în care au avut 
loc recente confruntări între indieni 
Și aut ritățile federale-n.r ) ester jai 
utilă în momentul de față 
Reprezentanta „Comitetului na- 
țional de afirmare a băștinașilor”, 
aleasă ca m de Brando, a 


părăsit scena în aplauzele asistenței, 
după ce a anunţat că tine la dispozi- 
112 presei o amplă declaraţie şi luare 
de poziție redactată de actorul Mar- 


lon Brand 

UDE ور سر‎ 
Momentele de „monotonie festivă” 
IESTI سح‎ ESES 


După aces 
restul fe 


De altfel, după preselec- 

1 ار‎ mai bun film — 
cis Ford Coppola 
nstituit o 


lui pentru cea mai! 
film tui Charlie C! 
un Oscar pentru 1 
cial la filmul „Luminile rampei" 
zentat pentru prima oară în Statele 
Unite la 20 de ani după premieră), 
Muzica a fost compusă de Chaplin, 
Raymond Rasch și Larry Russeil.(Deci 
nu filmul lui Chaplin a fost premiat, 


aşa cum s-a anunțat în unele publi 


56 


Mesagera lui Brando, Sacheen Liitiefeather (între Liv Ullman și Roger Moore) 


TIE ESI DIR OI PRE E PONT و را‎ ARDEAL RI, ETP 
„Pentru atitudinea ei umanitară“ Omagiu postum lui Edward G. Robinson 
Rosalindei Russell, asistată aici de Sinatra) (Jane Robinson, soția 


După șocul-Brando, 
ceremonia s-a desfășurat 


într-o atmosferă 
de monotonie festivă 


cații imediat după decernarea pre- 
miilor, ci doar muzica lui —n.r.) 

Desigur, Oscarurile acordate rea- 
lizatorului filmului  „Cabaret” — 
Bob Fosse — și interpretei sale — 
Liza Minnelli — au fost considerate 
recompense binemeritate și aplau- 
date ca atare. Ca și restul premiilor 
care s-au succedat, conform tradi- 
tiei. 


decedat acum două luni. După cea 
primit statueta înmînată de Charl- 
ton Heston, Jane Robinson a de- 
clarat că va citi textul pe care soțul- 
ei, sub impulsul unei puternice emo- 
tii, îl redactase încă din ianuarie, în 
seara cînd a aflat că va fi propus la 
Oscar pentru întreaga sa activitate 
artistică 


: 
۱ 
| 
l 
۱ 
f 
1 


0 recompensă binemeritată pentru o fiică celebră: 
Liza Minnelli 
i 


Momentele „de relief" 
E فعی سس سس مت‎ 

Trei momente de relief au mai 
punctat totuși această seară festi- 
vă: 

@ Absența regizorului Buñuel, ca- 
re nu s-a obosit să participe la fes- 
tivitate, deși i-a fost acordată su- 
prema distincție la capitolul film 
străin. 

@ Discursul! de mulțumire citit de 
Jane Robinson, văduva actorului de 
origine română, Edward G. Robinson, 


@ Distincția acordată actriței ve- 
terane Rosalind Russell, „care, prin 
atitudinea ei umanitară, a făcut să 
sporească prestigiul cinematografiei". 
Premiul Jean Hersholt pentru acti- 
vitate umanitară a fost introdus 
pentru prima oară în anul 1956 şi se 
conferă doar atunci cînd Academia 
are motive speciale să-l acorde. 
Frank Sinatra i l-a înmînat anul aces- 
ta Rosalindei Russell, laureată pînă 
acum cu două Oscaruri (pentru crea- 
tia ei artistică). 

Mike KESS 


spectator temperat 


Cum arătau 


ochii lui 


Hamlet? 


Cînd o artă 
ţi-l face apropiat pe Hamlet, 
ești gata să-i ierți 
orice 


Cinematograful, pe care 
îl tot birfesc, şi pe care, 

۱۲۲۵۲۲۲ de fapt, îl ador, răspunde 

unei 20186 nevoi a omu- 

lui, a mea, a tuturora, 
nevoia de a capta o imagine palpabilă 
în carne şi oase, a unor personaje 
memorabile care ne-au tulburat prin 
intensitatea și frumusețea lor. Prin 
cea de-a șaptea artă, omul modern 
are şansa de invidiat de a vedea nu 
numai sufletul lui Hamlet, ci şi ochii 
lui, statura, mersul, de a-l simți aproa- 
pe prin toată ființa... Dacă n-ar fi făcut 
decit acest lucru și încă cinematografia 
ar fi meritat toată recunoştinţa noas- 
tră... 

Mărturisesc că de cite ori citeam o 
carte fundamentală, mă interesa în 
cel mai înalt grad şi expresia fizică, 
concretă a unui personaj sau altul. 
Cred că fiecare cititor atent a trecut 
prin această firească dilemă. Ce ochi 
avea Hamlet? Cum era de fapt Anna 
Karenina? Sau Nataşa? Cum împăca 
Napoleon grandoarea imperială cu în- 
ceputul de burtă? Richard al ۱۱۱-۱۵۵, 
nebunul și inteligentul, era chiar așa 
diformat de cocoașa lui? Chelia pe 
care o avea Cezar îi tăia, sau îi adăuga 
ceva grandorii și farmecului său? Be- 
ethoven era chiar atit de urit cum 
susțin istoricii? Dar urițenia lui nu 
era magnifică, nu făcea să pălească 
toate frumusețile posibile? Sau madame 
Bovary? Arăta așa cum credem noi 
că arată o femeie frumușică, dezabu- 
zată şi coaptă, trecută  ceremonios 
de 30 de -ani?... Cum arăta Othello? 
Romeo era puțin grăsuț, cum susținea 
Shakespeare? 

Literatura iți pune asemenea între- 
bări, infantile dacă vreți, stupide dacă 
vreți — nu mă supăr — fireşti oricum, 
şi cinematograful își ia sarcina de a 
răspunde la ele. N-are importanță dacă 
răspunsurile sint exacte sau nu, cum 
se susține după o expresie comună, 
gestul contează... 

Cind am văzut Hamlet-ul lui Lau- 
rence Olivier, am avut senzația că 
așa trebuia să fi arătat în realitate 
Hamlet. Așa mi-l închipuisem eu, înalt 
şi grav, suplu şi inteligent. Prietenul 
meu Liviu Ciulei, care l-a cunoscut 
personal, îmi spunea că Laurence O- 
livier e foarte scund şi puțin grăsuț. 
Se poate... Cu atît mai mare meritul 
actorului. Dacă un actor reușește să 
ne sugereze și o statură impozantă 
cînd nu o are de la natură, înseamnă că 
spiritul său e atit de adînc, încît poate 
compensa orice șovăire a naturii. Alt 
Hamlet decit cel al lui Laurence O- 
livier mi-e imposibil să-mi închipui... 
Cinematograful a răspuns dorinței me- 
le adinci şi dramatice, de a vedea în 
carne şi oase cel mai adînc personaj 
din istoria tuturor literaturilor, din 
toate timpurile... Sau poate exista un 


Julien Sorel mai adevărat decit cel 
redat de Gerard Philipe? Nu cred... 
Gerard Philipe era actorul ideal pen- 
tru eroii lui Stendhal. Aşa își închipuia 
Stendhal bărbatul ideal: un amestec 
de adolescență și de bărbăție încrînce- 
nată, de delicateţe feminină și o lo- 
ială necruţare... Dar, deși cititor fidel 
al lui Stendhal, mi-am dat seama de 
visul romancierului abia după ce am 
văzut filmele în care juca Gérard Phi- 
lipe. Aș putea să spun că Gérard Phi- 
lipe m-a ajutat să înțeleg mai exact 
lumea complicată a lui Stendhal. Nu 


4 


1 


۷ 


El m-a ajutat să înțeleg 
lumea lui Stendhal 


vă amintiți ce fermecător, cu adevărat 
fermecător, nu filmic fermecător, era 
Gerard Philipe în «Minăstirea din Par- 
ma»? Nimeni, pînă la strălucitul actor 
francez, n-a redat cu atita grație și 
inteligență bărbatul necruţător care 
se naște în adolescentul încă fragil 
şi timid... Şi Gerard Philipe aduce 
poate pentru prima oară pe ecran, 
prin intermediul literaturii lui Sten- 
dhal, tipul bărbatului intelectual, al 
omului care crede că gindirea e su- 
prema expresie a virilității. După 
20112 bărbați păroşi și inculți, după 
atitea mustăți autodidacte, Gerard Phi- 
lipe reabilitează noțiunea de bărbat, 
așa cum la timpul ei Greta Garbo rea- 
bilitase femeia fără ajutorul capodo- 
perelor. Puterea lui Gerard Philipe 
nu sta nici în mustăţi, nici în graba 
erotică, ci în grație și inteligență. 
El și-a găsit în Stendhal scenaristul 
ideal care i-a dat posibilitatea de a fi 
așa cum este... După moartea lui Gé- 
rard Philipe, ecranizarea unui roman 
de Stendhal mi se pare o operație 
foarte riscantă... 
Desigur că în încercarea filmului de 
a ne reda în carne și oase personaje 
memorabile, au fost şi eșecuri. Ade- 
seori ni s-au propus Napoleoni insu- 
portabili şi Juliete cu prea multă ex- 
periență. Dar cind o artă ţi-l face 
apropiat pe Hamlet, eşti gata să-i ierti 
orice. 
Teodor MAZILU 


panoramic românesc 


Ce nu ştie 3 
spectatorul 


Voci in beznă 


— Bucla numărul 13! 
سب‎ ...۷ |60... of, of, of... 
— Bine, dar ceva mai sus 
«of, of, of-ul». Încă o dată. 
— Bucla numărul 13! 
Stau la ușa dublă şi capitonată aștep- 
tînd un moment de pauză ca să pot să 
intru în studioul de post-sincron, unde 
tocmai se înregistrează dialogurile la 
«Veronica se întoarce». Prin fereastră, 
zăresc pe ecran o femeie îmbrăcată în 
costum naţional care urcă vesel nişte 
scări, în timp ce o minge roșie cu buline 
albe coboară vesel aceleași scări, lovin- 
d-o drept în frunte. Vocile din beznă 
îmi parvin prin pupitrul de comandă. 
Femeia urcă, mingea coboară, o dată 
şi încă o dată. 
سب‎ Ascultăm, vă rog. 
— Văleu... of, of, of... 
— Bine, încărcați bucla numărul 14. 
Mă reped la ușă, pătrund în bezna din 
sală, nimeresc pe un scaun și nu mă 
clintesc: nu cumva să 50۳۱۱6, că se 
înregistrează. Deși în studioul de sunet 
se aleg de obicei scaune care să nu 
scîrțiie și podele care să nu troznească, 
totuși, ce e sigur, nu-i degeaba. Între 
timp, încep să identific vocile: comen- 
zile aparțin regizoarei Elisabeta Bostan, 
la pupitru inginerul de sunet Oscar 
Coman. Pe ecran — bucla numărul 14, 
în care aceeași femeie freacă podelele, 
fredonind. La microfon, o siluetă nu 
prea înaltă, blondă, fredonează și ea, 
încercînd să-și potrivească sunetele cu 
mișcările persoanei de pe ecran. Cind 
se aprinde lumina, constat cu surprin- 
dere că bruneta veselă din imagine şi 
blonda micuță de la microfon, care 
înregistrează cu o uimitoare siguranţă cum de a făcut posibilă o asemenea 
şi promptitudine buclă după buclă, Dire. performanță, cînd cineva mi-o ia înain- 
sint una şi aceeași persoană, și anume, - x ۱ i اب‎ 
nu o actriță profesionistă, ci cîntăreața — M-am convins că hipnotizezi 
de muzică populară Angela Moldovan. copiii. Dar acum văd că hipnotizezi 
Între timp s-a terminat şi frecatul şi rațele... 
podelelor. Bucla nr. 32 — Veronica Sint de acord, doar că aş mai adăuga 
pluteşte pe un lac într-un nufăr uriaș și mingile. Doar așa, pentru ca lista 
și-și plinge rățuşca pierdută. performanțelor să fie completă. 
Nu ştiu de ce s-or fi numind aceste Eva HAVAȘ 


dinaintea celui de-al doilea microfon 
şi urmăresc neclintiți imaginea. 

— Răţuşca mea, rățuşca mea! — 
strigă cu toată disperarea care încape 
în ea, Luminiţa Mihăescu, alias Vero- 
nica. 

— Încă «o rățușcă» și citeva suspine 
— cere Elisabeta Bostan. 

Mă uit la cele șapte capete bucălate 
care nu au la un loc mai mult de 40 de 
ani şi nu-mi vine să-mi cred ochilor. 
L-am văzut, de exemplu, o dată, pe 
Mihai Mereuță, ieșind dintr-un post- 
sincron de o noapte, în care înregistrase 
52 de bucle. Am mai văzut și alți actori 
făcînd performanţe de profesionalitate. 
Am văzut însă şi actori la care o buclă 
dura 30 de minute şi chiar şi o oră. 
Dar copii sub 7 ani care să înregistreze 
o buclă în 10—15 minute, mărturisesc 
că nu am mai întilnit şi nici nu cred că 
voi mai întîlni aşa ۰ 

Între timp, s-a schimbat din nou 
bucla şi a început, ceea ce secundul de 
regie Edith Mandel numeşte, «nebunia 
cu rata». Într-adevăr, curată nebunie: 
o rață aleargă printr-un dormitor, răs- 
turnînd tot ce-i iese în cale, cu 20 de 
copii după ea, răcnind fiecare ce-i trece 
prin cap. La un microfon copiii — care 
la semnul asistenţilor de regie lorgu 
Ghinghidis şi Sofia Lupu, intră la mo- 
mentul potrivit cu hărmălaia potrivită. 
La celălalt — actrițele Paula Rădulescu 
şi loana Matache, care susțin ritmul şi 
colorează atmosfera cu exclamații. Ne- 
bunie — nebunie, dar totul merge ca 
pe roate. Pină la ora 15,30. De la ora 
10 dimineaţa. 

Vreau s-o întreb pe Elisabeta Bostan 


Regizoarea Elisabeta Bostan 
post-sincronizează 
«Veronica, seria a Il-a 


Un cumul de performanțe (Elisabeta Bostan) 


Linişte, vă rog! zice Luminiţa Mihăescu, adică Veronica 


grupări de cîteva cadre, împărțite în 
funcție de unitatea de replică și 
acţiune, «bucle». Există probabil, o 
rațiune tehnică bine întemeiată; 
probabil pentru că sînt așa făcute încît 


să meargă incontinuu, mereu de la 
început, pînă se termină (înregis- 
trarea). În orice caz, copiii s-au 
obişnuit şi le place. Stau îngrămă- 
diti, 7 la număr, pe trei scaune, 


telex Sahia 
م۳‎ DSB و‎ ar 


Carte de vizită 


e Acum, după ce «A trecut 
vara», a trecut iarna, şi unii 
tineri continuă, totuşi, să aş- 
tepte să treacă încă o vară 
pentru a se apuca de ceva 
serios, Florica Holban a ho- 


să inițieze un concurs de scenarii. e «Lu- 
mina unui asfinţit»... Enescu a cîntat la 
vioară la patul de suferință al lui Luchian... 
Claudiu Soltescu cîntă la aparatul de filmat 
دا‎ masa de suferință (de montaj) a lui Zoltan 
Terner... Muzica lui Enescu cîntă culorile 


tărit ca ea să nu mai aștepte deloc şi să în- 
ceapă viitorul ei film dedicat celor ce se 
apleacă cu consecvență şi pasiune în deprin- 
derea meseriei pe care şi-au ales-o, pentru 
cei care doresc să se poată prezenta cu o 
«Carte de vizită» (titlul filmului) care să le 
facă cinste. e Ar merita de consemnat că 
spectacolul festiv închinat aniversării a 80 de 
ani de la crearea Partidului Muncitorilor 
din România a fost realizat ca un poem lite- 
rar muzical-cinematografic. Montajul cine- 
matografic a fost realizat și de data aceasta 
de Lupu Mihăiţă. Din ce în ce mai mult 
(peste 30 de spectacole au folosit această 
modalitate), realizarea fundalului cinemato- 
grafic la spectacolele festive se impune ca 
un gen nou în activitatea studioului. 
e Poate că se va lua hotărirea binevenită de 
a se organiza premiere de gală comune 


2۰ 


Realism زو‎ 6 
(«Noaptea bărbaţilor» de Al. Boiangiu) 
IPOD ا ی رک ییک و ہے‎ 


ale filmelor de lung şi scurt metraj, Poate... 
e «Pietre din cer» sau... aceeași planetă alt- 
fel coafată. lon Bostan încearcă într-un film 
de știință popularizată să demonstreze prin- 
tr-un studiu comparativ că între meteoriți, 
pietrele de pe lună și pietrele de pe scumpa 
noastră planetă nu există, de fapt, nici o 


deosebire esențială... sau, cum s-ar spune 
într-un limbaj ştiinţific elevat: se demon- 
strează unitatea materială a lumii. 

e Sint în plin proces de realizare filmele «În 
fiecare Luni şi Joi» (Doru Segall) şi «Vineri 
şi Duminică» (Jean Petrovici). Pentru marti, 
miercuri și simbătă, Studioul intenționează 


lui Luchian... Subsemnatul cîntă viitoarea 
realizare cinematografică cu titlul de mai 
sus... şi aşa mai departe sau «fiecare pasăre 
pe cîntul ei piere». e În timpul realizării fil- 
mului «indiferenţă», regizorul Nussbaum 
şi operatorii Vasile Niţu și Nicolae Mari- 
nescu au realizat următorul test cinemato- 
grafic: au simulat pe şosea (în două puncte 
diferite) două pene de automobil. În primul 
caz era vorba de un șofer de camion în 
vîrstă, în al doilea de o tînără care lăsa să se 
întrevadă o splendidă pereche de picioare. 
Rezultatul? Toţi automobiliştii (fără excep- 
ţie), minaţi numai de pasiunea pentru fru- 
mos, s-au oprit să compenseze lipsa de ex- 
periență a tinereţii. De unde se vede că fil- 
mul n-ar trebui să se numească «Indife- 
rență», ci din contra... 


Mirel ILIEȘIU 


panoramic românesc 


Fişa 
filmului 


vorbește despre viața unui tînăr ingi- 
ner, despre un moment important din 
viața tuturor tinerilor de astăzi — 
momentul opțiunii, al alegerii drumului. 

— Regia: Mihai Constantinescu. 
După ce a lucrat 8 ani ca regizor secund, 
participînd, printre altele, la realizarea 
tuturor filmelor semnate în acest răs- 
timp de Andrei Blaier, debutează azi 
ca regizor principal. Înainte de a deveni 
regizor, el a lucrat ca muncitor într-o 
uzină, unde a trăit şi a cunoscut faptele 
şi oamenii despre care va vorbi în 
filmul său. Cum spune el însuşi, ferici- 
rea pomenită în titlul filmului, «este 
fericirea de a-ți face bine meseria pe 
care ţi-ai ales-o, acolo unde este nevoie 
de tine». 


— Imaginea; Grigore lonescu. Fost 
colaborator al lui Liviu Ciulei şi al lui 
lon Popescu Gopo. După o perioadă 
în care a lucrat numai scurt-metraje, 
revine, cu acest film, la lung-metrajul 
artistic. 


— Scenografia; Vasile Rotaru. De 
16 ani scenograf de televiziune, semnatar 
printre altele al decorurilor la «Urmă- 
rirea», debutează acum în filmul pen- 
tru marile ecrane. 


— Costumele; Guţă Ştirbu. A lu- 
crat îndeosebi cu Elisabeta Bostan. A 
terminat de curînd «Zestrea», așa că 
nu se află la primul său film de actua- 
litate. 


— Interpretii_ principali: Ovidiu 
luliu Moldovan — în rolul lui lon 
Mușat, un tînăr inginer care pleacă de 
bună voie în provincie, convins că 
acolo își poate face cel mai bine mese- 
ria. Tamara Crețulescu — în rolul Lianei 
Popa, o tînără actriță care renunță la 
succesul ei într-un teatru de provincie, 
pentru o carieră nesigură în Capitală. 
lon Caramitru — în rolul lui Liviu Fili- 
mon, bun prieten cu lon Mușat, inginer 
şi el; din comoditate, rămîne în Capi- 
tală; consecinţele acestei opțiuni se 
vor vedea pe peliculă. 


Foto (Gheorghe Eugen 


«Un film despre fericirea de a-ți face meseria... 
(Tamara Creţulescu şi Ion Caramitru) 


...26010 unde este nevoie de tine» 
(Tamara Creţulescu şi Ovidiu Iuliu Moldovan) 


— Producător: Casa de filme nr. 5. Producător-dele- 
gat: Cornel Cristian. Administrator producător: Adrian 
Caracaș. Metraj preconizat: 2700 m. Peliculă Kodak 
alb-negru. 


— Scenariul: A doua colaborare, după serialul de 
televiziune «Cireșarii», între scriitorul Constantin Chi- 
riță și regizorul Andrei Blaier. Subiectul este preluat 
din romanul «Pasiuni» al aceluiași Constintin Chiriţă şi 


telex Buftea 
| تروص نج‎ 


Viorele și urzici 


e Miercuri, 14 martie 1973, 
zi de viscol puternic. Bucu- 
reşti, orele 12: actorul Se- 
bastian Papaiani sosește de la 
filmare pentru spectacolul de 
seară la teatrul Giuleşti. Ore- 
le 17: actorul și directorul Amza Pellea vine 
de la Craiova să joace pe scena teatrului 
Comedia. Joi, 15 martie, ora 2: cei doi actori 
pleacă spre Mediaș, pentru a filma dis-de- 
dimineaţă la echipa «Ultimul cartuș», regi- 
zor Sergiu Nicolaescu. Expediția se face cu 
o mașină militară, noaptea, pe o vreme in- 
fernală. Filmul, departe de a fi numai popu- 
laritate stropită cu apă de roze, cere muncă 
stăruitoare,. devotament, sacrificiu. Spec- 
tatorule, remember! e În toiul viscolului, 
salariaţii au răzbit pînă la studiou cu trenul 
București-Predeal, via Buftea. ® 
«Glasul roților de tren, e un cîntec cu sus- 
pine»... e În deciziile juriilor care au acor- 


dat premiile ACIN pe 1972, şi în special la 


filmul de scurt metraj, întîlnim destul de 
frecvent termenul «ex-aequo»; pe romi- 


neşte, aceasta înseamnă «la egalitate» sau 
«același premiu». Politică cu delicatese. e În 
numai 4 luni de la premieră (30 oct. 1972 — 
28 febr. 1973) filmul «Cu mîinile curate», 
regizor Sergiu Nicolaescu, a fost vizionat de 
2 075 700 spectatori, cifră record pentru 
filmul românesc. Juriul ACIN să nu fi consul- 
tat statisticile? Sau a exagerat principiul 
cornelian «la valeur n'attend pas le nom- 
bre des»... billets? 


Aprilie, a patra lună a calenda- 
rului cu/ «Soare crud în liliac,/ Zbor 
subțire de gindac,/ Glasuri mici/ De 
rîndunici,/ Viorele și urzici...»/ (poe- 
tul). Studioul iese din iarnă cu 28 
filme în producţie: 8 în pregătire, 
12 în filmare, 4 în montaj-sonorizare 
și 4 terminate. Primăvară fierbinte. 


e Regizoarea Elisabeta Bostan a fost 
invitată să participe în juriul Festivalului 
de la Tampera, în ţara celor 1 000 de lacuri. 
Festivalul finlandez este specializat în scurt 
metraje pentru copii și film experimental. 
O dovadă în plus a prestigiului internațio- 
nal de care se bucură autoarea filmelor 
«Veron(ă)ica». e Protagonistul serialului tv 
«Pistruiatul», scenariul şi regia Francisc 
Munteanu, este Constantin Băloiu, elev de 
14 ani de la școala generală nr. 200 din car- 
tierul Titan-Bucureşti. El a fost selecționat 
din 4 000 copii vizionați la București, Cluj 
şi Oradea. Multi pistruiați chemaţi, unul 
singur ales. e Morris Sinclair, directorul 
Diviziei informaţiilor din O.M.S. (Organi- 
sation Mondiale de. la Santé), s-a deplasat 
de la Geneva pentru a recepționa filmul 
omagial comandat studioului, cu ocazia ani- 


„` versãrii unui sfert de veac de la înființarea 


organizației mondiale. Filmul a întrunit a- 
prâcieri la superlativ, iar colectivul de reali- 
zatori în frunte cu Alexandru Popescu a fost 
călduros felicitat. e Filmările combinate ale 


filmului «Păcală», regizor Geo Saizescu, se 
realizează în colaborare cu studioul «A.P. 
Dovjenko» din Kiev. e Acum 2 luni a 
intrat în producție «Vifornița», scenariul 
Petre Sălcudeanu, regia Mircea Moldovan, 
film de iarnă cu zăpadă. București, primăvară 
timpurie; echipa se deplasează în comuna 
Gligorești, județul Cluj, unde ninge. Peste o 
lună, la Bucureşti-soare, la Gligoreşti-pri- 
măvară. Echipa cară zăpadă cu camioanele 
de pe dealul Feleacului. București-viscol; 
echipa lansează S.O.S.: lipsă de zăpadă. Se 
transportă zăpadă artificială de la Buftea 
spre locul filmării. Asta-i situaţia... e 5 ope- 
ratori de imagine şi tot atiția tineri absol- 
venti ai IATC fac dovada unor talente auten- 
tice în noile filme ale studioului: losif De- 
mian secondat de Florin Mihăilescu în seria- 
lul tv. «Un august în flăcări», Dinu Tănase la 
«Dincolo de nisipuri», lon Marinescu în 
«Vifornița» şi Călin Ghibu pentru «Șapte 
zile». Bravo băieți! Sus pălăria! 


Constantin PIYNICERU 


«Viața în cinematografie» 


În editura «Iskustvo» a apărut cule- 
gerea «Viaţa în cinematografie». Volu- 
mul conține amintiri ale veteranilor 
din cinematografia sovietică despre 
debutul lor și despre primii creatori de 
filme. În prefața cărții, regizorul Ser- 
ghei Gherasimov remarcă: «...cititorii 
vor avea prilejul să se convingă de 
complexitatea meseriei noastre...» 


O adresă utilă: Mokotovska 48 


La Varșovia, pe strada Mokotovska 
48, se află sediul secretariatului Fede- 
rației poloneze de cinecluburi. Fede- 
ratia are 15 ani vechime, 340 cinecluburi 
afiliate, fiecare cu aproximativ 100 
membri. Cinecluburile au în colectivul 
de conducere (compus din 7 membri) 
şi cîte un regizor şi un critic de film. 
Organul federației, revista «Kultura 
Filmowa», apare lunar în 1500—2000 
exemplare bogat ilustrate, conținînd 
şi articole teoretice. 


O antologie acidă 


Michel Audiard a realizat un film 
de montaj intitulat «Trăiască Franţa». 
Filmul e compus din desene animate, 
vechi jurnale de actualități, interviuri 
cu oameni politici şi oameni celebri, 
avind ca temă — conform declarației 
autorului — «cretinismul, prețiozita- 
tea şi laşitatea francezilor de la Vercin- 
0600۲1 pînă la cea de a cincea re- 
publică». Această antologie sui ge- 
neris este insoțită de un acid comenta- 
riu al lui Audiard, recunoscut pină 
acum ca specialist al dialogului spu- 
mos. 


«Interviu-verite» 


Louis Malle, autorul unor celebre 
filme de ficțiune, a ieşit cu aparatul 
pe străzile Parisului, unde «am filmat 
prima mea încercare de 6106-۷6۵۲116, 
compusă din interviuri cu locuitorii 
orașului despre ei şi despre Paris». 
Titlul eseului lui Malle: «Calitățile vie- 
tii». 


Un fiu ۵۲۵۱۵ ۵ 


Primul lung metraj artistic semnat de 
Juan Buñuel (fiul celebrului regizor 
spaniol) este apreciat drept un succes. 
(Filmul a şi obținut premiul Georges 
Sadoul — premiul criticii franceze). 
Juan Buñuel a fost asistentul a nume- 
roşi realizatori (intre care Orson 
Welles, Louis Malle, Henri Verneuil 
şi, fireşte, al tatălui său). Filmul său, 
«Rendez-vous cu o moarte veselă», 
descrie «prietenia» ciudată dintre o 
fetiță de 13 ani şi o căsuţă izolată în 
pădurg. Declaraţia regizorului: «lubesc 
fantasticul şi am vrut să fac un film 
amuzant, jucîndu-mă cu simboluri. În 
film poți să realizezi tot ce în ۵ 
reală n-ar fi cu putinţă...» 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


Omagiu pentru Welles 


Orson Welles a fost sărbătorit cu 
prilejul reluării «Procesului» pe ecra- 
nele Parisului. La spectacolul de gală, 
Asociaţia criticilor de film i-a ۵۲ 
o plachetă comemorativă. 


Serial despre Liz 


La studiourile M.G.M. se turnează 
un serial despre viața și activitatea 
artistică a lui Liz Taylor. Titlul între- 
gului serial: «Bravo Hollywood». Regi- 
zorul David L. Wolper va folosi mate- 
rial aflat în arhiva studioului Metro 
Goldwyn, atit pentru ilustrarea vieții 
particulare a actriței, cît şi pentru a 
oferi secvențe din primele ei filme. 
Se pare că Gene Kelly va fi comentato- 
rul întregului serial. 


Cum învaţă tinerii! 


La Moscova a avut loc recent al 
XVI-lea Congres al Centrului inter- 
naţional de legătură între Institu- 
tele de cinematografie și televiziune 
(C.I.L.E.C.T). Acest centru există de 
17 ani şi are ca scop promovarea 
cooperării şi schimbului de experiențe 
pedagogice între şcolile superioare de 
film şi televiziune din întreaga lume. 
Tema congresului XVI a fost: «siste- 
mul de formare a tinerilor cineaşti 
și principiile pedagogice care stau la 
baza organizării activității de învăță- 
mint cu studenții de la operatorie». 


“Tango»-ul... face victime 


Revista americană «Time» a publi- 
cat o cronică ilustrată la filmul «Ulti- 
mul tango la Paris». Cititorii au fost 
scandalizați de obscenitatea fotogra- 
fiilor (cadre din film). În consecinţă, 
revista «Time» a pierdut 350 de abo- 
nati şi, separat, 400.000 dolari la capi- 
tolul publicitate (numeroase firme au 
renunțat să mai insereze reclame în 
paginile revistei). 


Alte «victime» ale filmului sînt în- 
suşi realizatorul (Bernardo Bertolucci) 
şi interpreții (Marlon Brando și Maria 
Schneider). La Bologna (Italia), după 
o singură reprezentație, celor de mai 
sus le-a fost intentat un proces pe 
motivul că au contribuit la realizarea 
unui film cu conținut obscen, atentind 
la pudoarea individului printr-un para- 
sexualism ۰ 


În «familii» 


Dacă examinăm cu atenție genericul 
filmului «Hambarele arse», putem a- 
junge la concluzia că nici cinemato- 
grafia franceză nu disprețuiește nepo- 
tismul. Pe lingă Simone Signoret și 
Alain Delon — protagoniștii filmului, 
din distribuție face parte Catherine 
Allégret (fiica Simonei Signoret); asis- 
tent de regie este Jean-François (fra- 
tele lui Delon) iar script-girl e Florence 
Moncorgé (fiica lui Gabin). 


Audrey Hepbum se reîntoarce 
la filme «pe-ntuneric» 


Audrey Hepburn 
continuă 


Andrey Hepburn va apare din nou 
pe ecrane. În filmul regizorului Terence 
Young, regizorul care i-a îndrumat 
creația memorabilă din «Aşteaptă pînă 
se întunecă». Noul film, ale cărui 
turnări au început, se va numi «Su- 
pravietuitorul» și va fi — conform tra- 
diției colaborării dintre Hepburn și 
Young — un «suspense à la Hitch». 
Deocamdată pe Terence Young îl de- 
ranjează titlurile cu litere de-o şchioa- 
pă, din presă, care anunță ca pe un 
element de senzație: Audrey Hepburn 
REVINE. «Cuvintul e greşit — recti- 
fică Young. — Ea nu revine, fiindcă 
n-a părăsit niciodată filmul. S-a odih- 
nit un timp mai lung între două fil- 
mări şi atita tot...» 


«Casablanca» 
nu la Hollywood, ci la Paris 


Bogart 
la Paris 


Din cele 75 de filme ale lui Humphrey 
Bogart, 48 au fost proiectate începînd 
din luna martie la Paris. Primul film 


al seriei: «Casablanca». Hollywoodul, 


care nu şi-a descoperit singur «ac- 
torul-mit» (deoarece mitul Bogart s-a 
născut în Franţa și tot în Franța s-au 
ivit prozeliții — Belmondo, Delon, 
Trintignant), nu l-a înlocuit încă pe 


Giulietta spiritelor 
(inclusiv al spiritului Fellini) 


acest «dur, urit și fermecător». Harry 
Warner îi spunea în anii '40: «De ce 
vrei să fii asigurat? Ce poate să ti se 
întîmple ca să-ți urițească și mai tare 
mutra?»... lar Melville declară azi: «Mi- 
tul Bogart nu s-a născut în Statele 
Unite decit la moartea lui Bogie, în 
1957. Pentru compatrioții mei, pentru 
cineaștii generației mele, el exista încă 
din timpul războiului. Pentru noi, Bo- 
gart era actorul cu voce magnifică, 
care compensa penuria textului cu un 
gest al lui, personal, de neuitat. Își 
pişca lobul urechii drepte, de pildă, 
sau își apăsa degetul mare pe buză. 
Avea un arsenal întreg de gesturi din 
care își alimenta mitul...» 


Fellini 
scenarist 


Este într-adevăr 106115 oară că Fel- 
lini acceptă să apară în această ipostază 
pe genericul unui serial al televiziunii 
italiene. Filmul se numește «Eleonora» 
şi urmează să-l turneze un tînăr rea- 
lizator al TV-ului din Roma. Interpreta 
principală va fi Giulietta Masina. 

Fellini nu va asista la nici o filmare, 
nu va da nici un sfat sau indicație tî- 
nărului său coleg de breaslă: «Detest 
să spun — mărturisea el gazetarilor — 
eu aș face așa și așa... El nu-și are pro- 
pria lui personalitate și concepțiile lui?» 


Între timp și după terminarea și 
prezentarea ultimului său film, «Roma», 
Fellini pregăteşte un alt film, de astă 
dată de anticipație. Cel puțin așa pare 
la prima vedere. 

Ideea de scenariu, desigur, îi apar- 
ţine (cu obișnuitele colaborări pentru 
dialoguri, etc.). Dar ceea ce este sigur 
e că nu-i va face concurență lui Kubrick 
cu «Odiseea spațiului 2001», pentru 
că «din acel viitor îndepărtat, voi 
încerca să văd ce-ar putea să descopere 
un cercetător de atunci al vremurilor 
noastre». Care se va opri, probabil, 
tot la Roma. 


Dali 
actor 


Ceea ce n-a reușit să facă pe vremea 
cînd era prieten nedespărțit al lui 
Buñuel, Salvador Dali face azi: joacă 
într-un film, în regia italianului Lon- 
ganesi. 

Filmul, ale cărui turnări au început, 
se va numi «Cagliostro», iar Dali nu 
va interpreta, așa cum s-ar aștepta 
toată lumea, rolul pictorului, ci pe 
acela al lui Voltaire. 


Cine îl va juca (şi dejuca) 
pe Voltaire? — Dali 


Barbra: 
Marx sister 


Barbra Streisand, celebra «Dolly», 
a cărei vervă avem prilejul s-o 
admirăm din nou (de data asta nu în 
registrul comediei muzicale, ci al co- 
mediei de bună tradiţie hollywoodiană 
— e vorba de «Ce se întîmplă, doctore?) 


Un sărut frățesc 
(Streisand şi Groucho Marx) 
ERE E PE e a ai 


programat acum pe ecranele noastre) 
turnează în prezent filmul «Așa eram 
noi» — un omagiu adus fraților Marx. 
În film, Barbra va purta pălăria tare 
și lavaliera lui Harpo Marx. Replica 
i-o va da Robert Redford. lar sărutul 


Mihail Kalatozov 


Secvența plecării pe front din 
«Zboară cocorii» — acea mulțime 
de chipuri, de gesturi, de lacrimi, 
de zîmbete disperate, de frinturi de 
vorbe — totul surprins în lungi 
travelling-uri laterale, densitatea 
emoției, senzația timpului măsurat 
în clipe, a unui noian 1۵ ۰ 
care basculează în necunoscut, iată 
cum concepea Kalatozov filmul. 
Nu literatură (n-a scris niciodată 
vreun scenariu), nu transpunere de 
povești, ci imagine. Viaţă recon- 
stituită în virtejul imaginilor. «Scri- 
soare neexpediată» (1960), «Aici 
Cuba» (1963) sînt mărturii ale aces- 
tei pasiuni a privirii, mai impor- 
tantă decit narațiunea însăși. 

A ajuns la cinema trecînd prin 
toate etapele posibile  (asistent- 
monteur, monteur, asistent-ima- 
gine, asistent-regie) și, de la primul 
documentar pe care l-a semnat 
(«Sarea din Svanetsia» — 1930), a 
dovedit aptitudinea specială de a 
observa gestul și figura omului, 
mișcarea neîntreruptă a vieții. «Trei 
oameni pe o plută» (1954) a fost o 
comedie de succes, «Curajul» (1939) 
sau «Valeri Cikalov» (1941), filme 
care retrăiau prin secvențe aviatice 
compuse cu aceeași mare pasiune 
pentru capacitatea de șoc a imaginii. 

Pentru «Zboară cocorii» a primit 
Palme d'Or la Festivalul de la 
Cannes 1958, consacrare interna- 
țională care n-a schimbat cu nimic 
omul, cu lungile lui tăceri, cu entu- 
ziasmul său de neoprit. 

În 1968 a realizat «Cortul roşu», o 
coproducție cu Italia, film în care a 
dirijat actori de talie mondială — 
Sean Connery, Claudia Cardinale, 
Peter Finch, etc. 

S-a stins din viață la 70 de ani, 
lăsînd un gol greu de suplinit între 
cineaști. Pentru Mihail Kalatozov, 
filmul era adevărata și singura ra- 
țiune de a fi. 


(din fotografie) i-l dă un autentic frate 
Marx, Groucho, care se află pe platou 
în calitate de... consilier! 


«Cavalerul 
fără cap» 


Doi dintre actorii sovietici cei mai 
îndrăgiţi de spectatori, Liudmila Sa- 
velieva și Oleg Vidov (ei au ieșit în 
fruntea clasamentului, într-o anchetă 
realizată recent de revista «Filmul so- 
vietic») se vor întiîlni pentru prima 
oară în film. Regizorul Vladimir Vla- 
dimirov i-a distribuit în «Cavalerul 
fără cap», în rolurile Louise Pointdex- 
ter (frumoasa fiică a unui plantator 
lipsit de scupule) și Maurice Jerald 
(un tînăr curajos, onest, îmbliînzitor de 
cai sălbatici). Noua producţie Len- 
film este o ecranizare a unuia din ro- 
manele de aventuri semnate Mayne- 
Reid, avind ca temă instalarea primilor 
coloni americani în Texas, la începutul 
veacului trecut, cu toate urmările pe 
care le-a implicat: ruina ţăranilor me- 
xicani autohtoni şi nimicirea triburilor 
indiene. 


In memoriam 


Regizorul care a făcut 
«Zboară cocorii» (M. Kalatozov) 


Noel Coward 


S-a născut la Teddington în ce- 
turile Angliei și s-a stins din viață 
74 de ani mai tirziu în însorita Ja- 
maică. Autor, realizator, actor, a 
abordat cele mai diferite genuri, 
excelînd însă în teatru sau scenariul 
de factură bulevardieră, căruia i-a 
speculat, nu fără talent, multiplele 
capacități de divertisment elegant. 

A contribuit la seria de război 
«Pentru cine luptăm». La 10 ani a 
avut un rol într-un film de Griffith 
(«Inimile lumii»), apoi, toată viața 


Tricoul galben pentru simpatie 
(Ludmila Savelieva) 
Da] 


a apărut ici și colo în filme, fără a 
face din asta o carieră. În 1959 a 
scris, a realizat și interpretat un 
film — «Rătăcire» — care nu a avut 
însă un prea mare răsunet. 

În istoria filmului numele lui va 
rămîne legat de «Scurtă întîlnire» 
pe care David Lean l-a realizat după 
o piesă a sa. 


Carmine Gallone 


Carmine Gallone și-a început lun- 
ga carieră în 1913, călătorind apoi 
prin mai toate genurile cinematogra- 
fice — melodrama, superproducție, 
filme de război, comedii. În 1937 
«Scipio Africanul» a suferit un eșec 
tot atit de uriaș ca și mijloacele cu 
care fusese realizat. În anii '50 regi- 
zorul și-a încercat din nou puterile 
în superproducții, cum a fost «Car- 
tagina în flăcări», care a rulat și la 
noi. 

În marea renaştere a neorealismu- 
lui, Carmine Gallone nu și-a găsit 
locul. Dintre ultimele filme realiza- 
te de acest prolific cineast am pu- 
tea aminti un «Mihail Strogoff», cu 
Curt Jurgens. 


Animator de păpuși, s-a ocupat 
mai întîi de trucaje cinematografice 
(«Aerograd» de Dovjenko). S-a de- 
dicat apoi filmului pentru copii, 
realizîind primul lung metraj din 
lume cu păpuși — «Noul Guliver». 
Au urmat filme cu personaje reale: 
«Floarea de piatră», «Sadko», «llia 
Muromeţ», în care a reușit să îm- 
bine trucajele şi inovațiile tehnice 
cu prospețimea unei imaginații des- 
chise spre lumea fără hotare a 
basmului. A murit la Moscova, în 
vîrstă de 73 de ani. 


Visul, 


ca vîrstă 


be i 
În studiourile DEFA s-a turnat fil- 
o... X,Y Z mul «Susanne şi inelul vrăjit». Mica 
ai Susanne izbutește, datorită unui inel 


— aşa-zis vrăjit — să se împrietenească 
cu alți copii, cu mulţi copii din întreaga 
lume. Întîmplări hazlii, vis și realitate, 
se întrepătrund în acest film adresat 
şcolarilor. 


Mica Susanne se mărită... 
în vis 
ERA NL TTS ERT a RE 


Roland BÎKOV deține unul din rolurile principale ale noii comedii sovie- 
tice, «Casa de la țară», pe care o turnează la Mosfilm regizorul Konstantin 


62 


Voinov. 


e 
Serghei BONDARCIUK lucrează, impreună cu luri ۱980۷, la ecranizarea 
cărții lui John Reed: «Zece zile care au zguduit lumea». 


Charles CHAPLIN intenționează să-şi realizeze în Anglia, în cursul 
anului 1973, scenariul «Ştersătura». El va juca alături de fiicele sale Josephine 
şi Victoria. 


& 

Jackie COOGAN sau «piciul» din filmul lui Chaplin, prima stea-copil, 
ajunsese comis-voiajor. Acum 14 ani a fost condamnat pentru trafic de dro- 
guri. Şi iată că în 1973, Coogan revine pe platourile de filmare. (Într-un western, 
intitulat «Miercuri dimineatăx) 

S 


John FINCH (protagonistul lui Hitchcock din «Frenezie») este un actor 
englez din ce în ce mai solicitat. El a terminat recent turnările la «Lady Caroline 
Lamb» de Robert Bolt și imediat a plecat în Franța ca să turneze, alături de 
Catherine Deneuve şi Alain Delon, în filmul «Polițistul» de Melville. 


e 
Jutta HOFFMANN este protagonista unui film realizat de regizorul 
Egon Günther («Al treilea»). Noua producția DEFA, intitulată «Cheia», este 
o poveste de dragoste și în același timp de actualitate. 


3 
Marton KELETI, realizatorul unor filme maghiare de răsunet, a terminat 
recent «A avut 32 de nume» — un film despre lupta din ilegalitate a comunişti- 
lor. Din distribuţie, pe lingă numeroși tineri, fac parte şi cunoscuții actori 
Mari Töröcsik şi Zoltan Lâtinovits. 


® 
György KOVACS (în rolul domnului Buzatti, un om de afaceri italian) 
este unul din eroii unei noi comedii maghiare, «Să vezi Neapole şi apoi...» 
de Istvan Bacskai Lauro; comedie în care abundă qui-pro-quo-urile şi situa- 
tiile hazlii. 


Steve MAC QUEEN va incarna pe ecrane figura delincventului Henri 
Charridre, alias Papillon, ale cărui memorii vor fi ecranizate de regizorul 
Franklin Schaffner. 

e 


Paul NEWMAN va juca rolul locotenentului Dinkle în adaptarea cine- 
matografică a unui roman comic de Glendon Swarthout. Acţiunea se petrece 
la frontiera cu Mexicul, la începutul veacului, cînd trupele americane îl urmă- 
reau-pe Pancho Villa. 

۵ 


Laurence OLIVIER a terminat recent tiimul «Lungul drum al zilei către 
noapte», o ecranizare după Eugene O'Neill. 


© 
Romy SCHNEIDER, în rolul unei refugiate politice din Germania nazistă, 
va fi protagonista unei ecranizări după romanul «Trenul» de Georges Sime- 
non. Partener: Jean-Louis Trintignant. Regia: Pierre Granier-Deferre. 


Aleksandr STOLPER ecranizează piesa lui Konstantin Simonov, «Al 
patrulea». Cooperarea dintre acest cineast și scriitorul Simonov are o veche 
tradiție Şi a dăruit spectatorilor filme ca «Aşteaptă-mă», «Zile şi nopți», 
«Viii şi morții», «Nu te naști soldat». 


e 
Jean-Louis TRINTIGNANT a terminat în calitate de regizor «O zi 

aglomerată». Şi a trecut imediat în fața aparatului de filmat, în rolul unui 

avocat. E vorba de filmul «Nevăzut, neprins», pe care-l realizează soția sa, 

Nadine Trfhtignant. 

e 


Zoltan VARKONYI califică noul său film, «Răpire în stil maghiar», 
drept o «comedie socialistă». Şi o rezumă astfel: «răpitorii directorului foarte 
activ al unei intreprinderi cer o despăgubire serioasă de la salariaţi; văzind 
însă că aceştia sînt mulțumiți că au scăpat de șeful lor, cer aceeași sumă ca 
să-l păstreze în continuare sub sechestru». 

3 

R hel VILCEANOV a realizat o comedie muzicală: «Fuga spre Ropo- 
tamo». Între noul musical bulgar și «Umbrelele din Cherbourg» poate fi 
stabilită o analogie. Fiindcă în prima parte a filmului nu se vorbește deloc. 
Se cintă... 


bibliorama 


Revista presei străine 


cinema 73 


«Cinema '73» 
«Cinematograful politic 8 
față cu publicul său» 


«Orice film, spune Frantz Gevaudon 
în articolul său, este vehicolul unei 
ideologii. Şi pornind de la aceasta, 
orice film este un act politic. lar apă- 
rătorii unui cinematograf pur distrac- 
tiv, îngăduind evaziunea ieftină și o 
alienare confortabilă, nu sint decit 
niște ciini de pază, mai mult sau mai 
puțin conştienţi, ai ordinii stabilite... 

Paralel cu acele curente care se 
epuizează în căutări formale, cel mai 
adesea sterile, cinematograful iși se- 
cretează operele care nu numai că 
sint politice, ci îşi extrag însăși esența 
din studiul politicii. Aceste noi opere 
care-și îndreaptă atenția asupra stu- 
diului structurilor puterii, surprinsă 
in toate manifestările concrete — indi- 
vid, armată, partide, sindicate sau justi- 
tie — aceste filme se pot numi astăzi 
filme politice». 


jeune , 
cinema 


«Jeune Cinéma»: 
«Cinematograful italian 
1972—1973» 


Jean Delmas publică în interesanta 
revistă a Federației Cinematografice 
Jean Vigo o scurtă și precisă carac- 
terizare a cinematografului italian în 
1972—73. 

«Privind locul pe care-l ocupă in 
această stagiune pe ecranele noastre 
precum și calitatea filmelor pe care ni 
le înfățișează, am fi tentaţi să credem 
că cinematograful italian se află acum 
la inceputul unei noi ere de ۰ 

Este drept, de asemenea, că în 1960 
cinematograful italian se anunța ca o 
nouă speranţă: era o epocă în care 
se vorbea, cu amintirea încă vie a 
neorealismului, despre o «renaștere», 
despre «un nou suflu» în care bătrinii 
cineaști iși reafirmau curajul, iar ti- 
nerii se aruncau în foc. Din 1962 s-a 
căzut într-un fel de marasm impus de 
condiţiile vieții naţionale prea putin 


favorabile filmului de calitate... 

Cei care se aruncau în foc în 1960 
au rămas forţele vii ale cinematogratu- 
lui italian din 1970: Rosi, Petri, fraţii 
Taviani, Pasolini, Bertolucci, Fererri. 

Dar bătrinii — cel puțin Antonioni 
şi Fellini, care-și impuseseră cu dirze- 
nie talentul lor în perioada moartă ce 
urmase neorealismului — şi-au păstra! 
intreaga lor forță și capacitate de 
reinnoire... 

Chiar dacă se remarcă încă prea 
puțini tineri care să intre în foc în 
1971—72 (ei există totuși şi ar fi su- 
ficient să pomenim de Fabio Carpi, 
Lorenzini, Russo), imaginea de an- 
samblu asupra cinematografului ita- 
lian de astăzi iți poate da de gindit 
și chiar de visat, dacă te raportezi la 
starea în care se află cinematograful 
francez. Căci, prin cinematograful ita- 
lian, circulă un singe care nouă ne 
lipseşte...» 


«Film Quarterly» 
Grierson despre filmul documen- 
tar. 


Revista cinematografică, editată de 
celebra universitate californiană Ber- 
keley, publică un instructiv interviu 
acordat în exclusivitate de către cine- 
astul englez Grierson, dispărut acum 
citeva luni: 

«Întrevăd posibilitatea ca într-o zi 
să se poată realiza filme pe plan local. 
Şi cind spun asta, mă gindesc la Za- 
vattini. El vorbea odată foarte spiri- 
tual despre un gind al său, afirmind 
că ar îi minunat ca în toate satele din 
Italia să existe aparate de filmat, pen- 
tru ca oamenii să poată face filme 
despre ei înșiși și să-și trimită unii 
altora filme-scrisori. Toată lumea cre- 
dea că era o glumă grozavă. Numai 
eu n-am ris la gluma asta, pentru că 
mă gindesc că va fi noua etapă a cine- 
matografului documentar; nu atit ca 
țăranii să facă filme-scrisori pe care 
să și le trimită unii altora, ci filme 
despre problemele locale în care să 
discute situaţia lor politică sau de 
oricare altă natură, să-și expună păsul 
5 termen gazetăresc sau oricum alt- 
el...» 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


Un proverb: 


“Haina face pe om... elegant» 


O sugestie: a 


Dacă la festinul organizat diseară de prie- 
tenii dv. nu vreți să vă trădeze oboseala 
din timpul zilei, încredințați-vă fata unei 
renumite cosmeticiene. 


O invitatie: 


la noua CASĂ DE MODĂ din Calea Vic- 
toriei nr. 23. 

Străbătînd pe verticală cele 7 etaje ale 
impunătorului edificiu, vă veți întîlni, în 
itinerariul dv. cu: ELEGANŢA și MODER- 
NISMUL — confecţii, tricotaje, lenjerie, în- 
călțăminte și marochinărie, pentru femei și 
bărbaţi; «VENUS» — salonul de coafură; 
sau cu (AFRODITA — salonul de cosmetică. 

Atât la venire cît și la plecare, solicitudinea 
şi competența celor care vă vor servi, vor 
constitui cel mai convingător argument pen- 
tru reînnoirea acestei invitații. 


Cadrele din filmele românești au fost realizate de: BĂNICĂ Raru, BILU 
Alexandru, CIUREA Ştefan, DABIJA Constantin, GHEORGHIU Eugen Prezentarea grafică: 


DUMITRU Gheorghe, HANCEAREK Mihai, MATEI Paul. CORNEL DANELIUC 


Prezentarea artistică! 


ANAMARIA ۷ ۱ 


Cititorii din străinătate 
«ROMPRESFILATE 
Bucureşti, Calea ۷8 


pot face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA Piaţa Scinteii nr.1—Bueurest! 
A» — Serviciul import-export presă — TI E diac as i 8 
r. 64—66, P.0.B, — Box 000 semp ین‎ ata 


nr.4 


Anul XI (124) 


۲ ٩۷۱۸ lunară 


da cultură 


În numărul viitor: 
actualitatea 
in acută actualit 


nr.5 
Anul X(125) 


۴ ۷۱5 ۲۸ lunara 


de cultură 


cinematografica 
București — mai 1973 


In acest număr: 


actualitatea ۱ 
in acuta actualitate 


Coperta ۱ 

«Ciprian Porumbescu» şi emo- 
tia trezită în noi de viata unui om 
care a pus iubirea de țară mai 
presus de orice. Tamara CRE- 
۲۱۵۱۶5۵۱ și debutantul Vlad 
RĂDESCU în filmul lui Gheor- 


Coperta IV 

Dina COCEA, personalitate 
marcantă a teatrului și filmului 
românesc. O conștiință vie a 
artei angajate, Dina Cocea este 
și pe plan social o prezență 
exemplară. 


CINEMA 


Anul XI, 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


nr. 5 (125) mai 1973 


yhe Vitanidis. 
Foto: A. Mihailopol 


Din sumar: 


Foto: A. Mihailopol 


ÎN DEZBATERE, FILMUL ROMÂNESC 


| Actualitatea | 


„„în acută actualitate — Că/in Căliman 


Aventura scenariului 


Cum se vede în lac? — Dumitru Solomon Trecutul 


din perspecti 
Cum se vorbește în filmele noastre? si put tu 


prezentului = 
Răzbunarea cuvintelor — Magda Mihăilescu În curind, pe ecrane : 


| Cineclub «Ultimul cartuș 


Nu e tocmai normal — Romeo Iliescu 


Prezențe românești peste hotare] 


6 O consacrare istorică — Dr. lon Cantacuzino 


[Decorul împotriva decorului 


30 ® Nu sint sclava iconografiei — Hortensia Georgescu 
31 ® Nu numai pereți — Virgil Moise 
31 6 Polemică despre fast 


Cinematograful 
în concurență 
cu romanul 


Filmul, arta cea mai politică — Aurel Bădescu 

Cinematograful în concurență cu romanul — Ov. S. Crohmălniceanu 

Cei trei oameni furioși: Fonda-tatăl, fiica şi fiul — Dan Comşa Povestea 
Ghici cine va cădea de la etajul ۱۱۱۶ — Teodor Mazilu unei nopți 
Cineastul ca erou de film — Gelu /onescu de 26 ore 
Pictorul şi circarul — Radu Cosașu z 
O Clipã (|) — Mircea Albulescu 

Planete de cineast — Radu Georgescu 


ACTORUL 


34 6 Recital Cybulsky la telecinematecă — Alice Mănoiu 
42 6 Recital Gary Cooper la Cinematecă — Nina Casian 


۵ 5 نب‎ 2 9 6 
ocoooose 


Filmul, 
arta cea mai 
politică 
«Ciprian Porumbescu» — Dan 8 
Romantismul unui artist vizionar — Mircea Horia Simionescu 
Faţă în față cu regizorul filmului, Gheorghe Vitanidis: 
«După 20 de ani» — interviu de Eva Sirbu 
«Ceaţa» — Alice Mănoiu 
Documentarul: Jubileul clubului Rapid — Valerian Sava 


«Eliberarea» — /ulian Georgescu 

«Rond de noapte» — Dan Comşa 

«Fata bătrină» — A/exandru Bogdan 

«Grăbiţi apusul soarelui» — Florica Ichim 

«Cînd legendele mor» — Adina Darian 

«Copiii căpitanului Grant» — Petre Rado EP ERT, 

«Clasa muncitoare merge în paradis» — Alexandru lvasiuc ais E1 ITER 

artişti 0 

ai familiei Fonda 


TELEVIZIUNE 


Scriitorii şi filmul: laurtul și cunoaşterea lumii — Că/in Căliman 

Mătușa din Hirlău — Belphégor 

Teleserial 

Telereporterii noștri: Cu Florin Brătescu despre Reflector — N.C. Mumteanu 
Privind o privire: Lipsesc aplauzele! — A/. Mirodan 


CINEMATECA 


43 9 Bergman — regizorul — Romulus Rusan 


Dezbaterea continuă 


45 ® Cinemateca nu e o sală de «elită» — Petre Rado 
44 9 Amurgul zeilor 


PANORAMIC ROMÂNESC '73 


«Vitornița» — reportaj de Șerban Stincă ۳۳ a: 
«Despre o anume fericire» — reportaj de Eva Havaș aru actori 
Telex Buftea: Tinereţea are cuvintul — Constantin ۲۵ nu mor 
«Pistruiatul» — filmul filmului niciodată 
«Un August în flăcări» — fotoreportaj de Aurel Mihailopol 

Curier — Cinerama — Bibliorama 


Gary Cooper 


«Din totalul filmelor pe care le-am realizat, un 
număr prea mic abordează cu profunzime și curaj 
problemele contemporane. 


mai 


O cinematografie națională 
nu se poate afirma decît promovînd 


în primul rînd 
(în al doilea rînd şi în ultimul rînd) 
filmul de actualitate 


Nicolae CEAUSESCU 


Discuţiile privitoare la 

prezentul şi destinele 
ema filmului românesc con- 
temporan evidențiază tot 

mai insistent, în ultima 

vreme, «factorul motor» pe care îl re- 
prezintă și-l poate reprezenta mult 
mai eticient pe viitor în creația cinema- 
tografică, actualitatea. Se vorbește 
mult, și s-a vorbit de fapt mereu în anii 
cinematografiei socialiste, despre ne- 
cesitatea unei mai substanțiale și mai 
organice relații dintre film şi viață. Re- 
gizori, scenariști, actori și critici, scru- 
tind perspectiva cinematografică, și-au 


11 0 


mãrturisit adesea încrederea în orien- 
tarea frontală a filmului românesc spre 
realitățile contemporane. Casele de 
filme, trecute de «ora primelor decizii», 
aflate în momentul confruntării cu 
publicul a primelor creații elaborate 
sub noile auspicii organizatorice, și-au 
făcut cunoscute, în repetate rînduri, 
intenția de a-și axa programele de 
perspectivă imediată și îndepărtată pe 
filonul dominant al filmelor de actuali- 
tate. În paginile revistei Cinema și ale 
altor publicații culturale, în dezbate- 


D> 
3 


in dezbatere, filmul românesc 


rile de lucru ale Asociaţiei Cineaștilor, 
cuvîntul actualitate a răsunat în ulti- 
ma vreme din ce în ce mai apăsat, ca o 
condiție decisivă în cîștigarea bătăliei 
calitative pe care au pornit-o cel puțin 
teoretic, în front comun, toți cei chemați 
să contribuie, într-un fel sau altul, la 
afirmarea școlii naționale de film. 

Şi este foarte firesc să fie așa. Istoria 


Puterea adevărului politic («Puterea şi Adevărul») 


cinematografului mondial conţine nu- 
meroase argumente capitale menite să 
evidenţieze rolul major și determinant 
al actualității în impunerea celor mai 
prestigioase tendinţe şi curente care au 
jalonat evoluția artei a șaptea. Explozia 
neorealismului italian din anii postbe- 
lici a fost generată, practic, de «ieșirea 
în stradă» a cineaștilor, printre oamenii 
timpului și printre problemele lor reale 
de viată și moarte. Recrudescenţa neo- 
neo-neorealistă, a aceluiași cinemato- 
graf italian, are la bază analiza perti- 
nentă a realităților social-politice ale 
timpului prezent, evidențierea con- 
tradicţiilor vizibile sau invizibile ale 
societății contemporane. Filmul politic 
produs astăzi pe toate meridianele 
globului — cu însemnate virtuți con- 
۲65۲202۳6 în continentul fierbinte al A- 
mericii Latine sau cu însemnate virtuți 
afirmative în perimetrul cinematogra- 
fiilor socialiste — filmul politic deci, 
tendința cea mai reprezentativă din pre- 
zentul artei a șaptea, îşi trage seva ex- 
clusiv din realitate, din evenimentele 
politice și sociale dominante ale vremii 
pe care o trăim. Nici o şcoală cinemato- 
grafică a anilor noștri nu s-a afirmat ca 
atare şi nu s-a impus în conştiinţa con- 
temporanilor, fără a beneficia de avan- 
tajele inestimabile ale adevărurilor des- 
prinse din cotidian. Filmul de actuali- 
tate — de cite ori s-a spus? — este defi- 


4 


nitoriu pentru valoarea de ansamblu a 
oricărei cinematografii. 

Producția națională nu poate face 
abstracție de aceste evidențe. S-a vorbit 
în ultima vreme, şi pe bună dreptate, 
de un adevărat imperativ al actuali- 
tății impus cinematografiei noastre de 
viața însăși, de permanentele deveniri 
și mutații de conştiinţă care se petrec 


> 


A 


E P 


Pentru filmul românesc 

actualitatea reprezintă 
azi 

«o stare de necesitate» 


în perimetrul realității socialiste. Ac- 
tualitatea reprezintă azi, pentru filmul 
românesc, o «stare de necesitate». 
Realitatea cinematografică a ultimului 
timp (pînă acum am făcut apel exclusiv 
la realitatea «de spirit» a cineaştilor) 
ne îndreptățește, cred, să extragem 
cel puțin două premize (sau concluzii?) 
cu capacități generalizatoare. Prima: 
cele mai valoroase creații ale ultimului 
timp (şi ne gîndim în special la filmele 
anului trecut şi prezent) au girul actua- 
lității tematice sau artistice. A doua: 
ponderea calitativă a filmelor de verita- 
bilă actualitate în ansamblul producției 
curente este încă insuficientă pentru 
afirmarea unei şcoli cinematografice 
cu contururi de personalitate ferme — 
deziderat unanim şi primordial. Dar 
să procedăm sistematic... 


Putere 
şi adevăr artistic 


Despre «Puterea și Adevărul» s-a 
scris în repetate rînduri ca despre un 
eveniment al cinematografiei naţionale. 
Acest film politic cu caracter de frescă, 
în care sînt evocați — fără a se escamota 
dificultățile creșterii — anii devenirilor 
socialiste ale României, a atras încă de 
la premieră atenția asupra actualității 
sale de gind creator și drumul spre 
spectatori al filmului a fost marcat, 


Răsturnările sociale, eroii, victimele şi martorii lor («Dincolo de nisipuri»)