Revista Cinema/1963 — 1979/1973/Cinema_1973-1666897506__pages401-450

Un personaj care are curajul renunțării 
(Vladimir Găitan) 
EEE TITI AI ZE EA 


lor oprite nu înțeleg nimic și clacsonează 
cu o neîntreruptă stupoare, privind cei 
treizeci de ani de istorie și de civilizație, 
ce se suprapun și se contopesc atit de 
firesc pe un spațiu nu mai mare de 100 de 
metri. 

De fapt nu s-a petrecut nimic extra- 
ordinar: s-a filmat doar un plan general 
de exterior din «Întoarcerea lui Magellan», 
film ce se petrece în anii '40, în perioada 
luptei din ilegalitate a Partidului Comunist 


Român. Dar citeva ore am avut parte, 
alături de echipa filmului, de o neobișnu 
ită existenţă, între timpuri, între anotimpuri 
între epoci. De parcă — absurdă senzaţie 
— ne-am ti inalțat prin intermediul acestui 
tascinant proces care se cheamă «a face 
film», deasupra istoriei și am fi privit de 
acolo de sus, sau poate de acolo de jos, 
marile treceri ale timpului. 

Eva HAVAȘ 


foto: V. BIRCĂ 


O fată care răspunde la numele de Magellan 
(Mihaela Marinescu) 


panoramic românesc 


intoarcerea lui Magellan 


din of în off 
TIBI EET VIEI 


Sisif era cinefil? 


Podul Grozăvești— pe malul 
Dimboviţei. Filmare cu fi 
gurație şi cu tramvai de epo 
că la «intoarcerea lui Ma 
gellan». Legănindu-se zgo- 
motos și purtindu-și cu min- 
drie într-un echilibru precar reclama «Ga 
leriilor Lafayette», tramvaiul intră în stația 
improvizată şi se oprește. Se repetă cadrul. 
Regizoarea Cristiana Nicolae îi explică 
lui Vladimir Găitan ce are de făcut. Asis 
tentul de regie Sorin Stratilat plasează fi 
guraţia. Operatorul Dinu Tănase parcurge 
traseul cu aparatul în mină. Totul descom 
pus, totul încet, ca toată lumea să înțeleagă 
și să țină minte. O dată, de două ori, de 
patru ori. Gata. Se trage. Tramvaiul pleacă 
spre cap să întoarcă, ca să intre în stație 
din direcția necesară cadrului. Durează 
40 de minute. Peste 30 de minute se opre: 


cum vedeți. Şi incă asta nu e nici pe depar- 
te singura problemă de care ne izbim. In- 
tr-o zi de exemplu, am cerut pentru o fil- 
mare de noapte, o macara. Mi s-a raspuns 
că studioul are în total două, că una e stri- 
cată și cealaltă e plecată la «Păcală». 
Ne-am descurcat suind într-un camion o 
masă, peste masă două practicabile, iar 
peste ele aparatul, pe Dinu Tănase și pe 
mecanicul de cameră Paul Misirgic, care 
se clâtinau in virful acestei improvizat 
de-ţi era și frică să respiri. Asta era situația 
si nu s-a plins nimeni. Dar după citeva zile, 
intr-o altă ocazie asemanatoare, cineva 
de la producție mi-a reproșat că sint prea 
exigentă. Mi s-a spus cu revoltă că într-o 
bună zi o să le cer un ciine negru și la fil- 
mare o să am și pretenția să fie chiar ne- 
gru. Ceea ce, trebuie să recunosc, cam 
așa și era. 


Maestrul de pictură şi de farmec: Radu Beligan 
(împreună cu George Motoi) 


te circulația, peste încă 5 intră soarele în 
nori și începe să picure. Tramvaiul so 
sește. Degeaba. Se dă drumul la circulaţie 
lese soarele. Tramvaiul pleacă din nou, din 
nou se opreşte circulația. De două ori. 
De patru ori. În sfirșit, tramvaiul vine, 
soarele stă. «Motor! Toată lumea urcă în 
tramvai!» În aproximativ un minut trebuiau 
să urce, impreună cu Vladimir Găitan,cam 
zece persoane. Au urcat, cu chiu cu vai, 
două. «Prea încet! Încă o dată vă rog!» 
Tramvaiul pleacă, tramvaiul vine și de data 
asta reușesc să se urce în tramvai, în timp 
util, cu mare efort, vreo patru persoane. 
La dubla următoare au urcat șase și Cris- 
tiana Nicolae s-a declarat mulțumită. S-au 
filmat în acea zi cu forțele reunite ale na- 
turii și ale oamenilor împotrivă, două 
cadre. 

— De ce? 

— Problema figurației o să devină în 
curind o adevărată tragedie— imi răspunde 
regizoarea. Singurii oameni dispuşi să 
vină la o filmare sint pensionarii între 60 
și 80 de ani, care, pe lingă faptul că se mis- 
ca cam de trei ori mai încet decit e nevoie, 
aud cam greu, acţionează cam greu. 
Orice altă figuraţie necesită o alergătură 
și o muncă de convingere inimaginabilă 
pentru că studioul nu posedă un catalog 
de figuraţie experimentată și specializată. 
Așa că nu ne rămine decit să ne 
descurcăm cu ce avem. Şi ne descurcăm, 


Un personaj care nu crede în încredere 


(Cornelia Gheorghiu) 


foto: MARY CATARGIU 


stop-cadru 


La Nevada 
în Dobrogea 


La Crucea, lîngă Munţii 
Măcinului, o priveliște a 
la Nevada (autentic) cu 
piatră chinuită artistic. 
Aici și-a fixat Gheorghe 
Constantinescu platoul de filmare, 
cu cai şi tot dichisul de rigoare al 
Apașilor din Far-West. De altfel, filmul 
chiar așa se și numește — «Apașii» — 


şi este o colaborare a studiourilor 
«București» şi DEFA-Berlin. Regizorul 
din partea română, Gheorghe Constan- 
tinescu, lucrînd la numeroase astfel de 
colaborări ale cinematografiei române 
cu alte cinematografii, s-a specializat, 
pur şi simplu, în filme cu pistolari 
americani din secolul trecut. 

În ziua în care am poposit la Crucea, 
cow-boy-ii principali, Colea Răutu și 
Amza Pellea, «aveau liber». Amza Pellea 
chiar profitase de ocazie ca să se 
«răpeadă» pină la Băilești unde era naș 
la nepot-su, Sucă. 

Regizorul tocmai explica «teoria miş- 
cării» celor doi cascadori: Fister Paul 
şi Popa Vasile. Din poziția de repaus 
a fost apoi filmată o scenă bătăioasă din 
care am extras două fotograme. 


A. MIHAILOPOL 


Scopul scuză mijloacele 


prezenţe româneşti peste hotare 


panoramic românesc 


pi 


Regizorul Gh. Constantinescu şi cascadorii Paul Fister şi Vasile Popa: 
teoria ca teoria... 


Unde nu-i cal, vai de picioare 


„Tradiţii“ la Tarbes 


Între 13 şi 22 iunie,în stațiunea Tarbes 
din Franţa, s-a desfășurat cea de-a 
şaptea ediție a Festivalului internațio- 
nal al filmului turistic. Ministerul de 
resort din ţara noastră, prin agenţia 
de publicitate «Publiturism», a fost prezent în 
competiție pentru a cincea oară consecutiv. De data 
aceasta, au concurat filmele «Tradiţii» de Jean 
Petrovici, «Bucureşti» de Eugenia Gutu și «Poiana 
soarelui» de Octavian Ioniţă. Ca și la ediţiile prece- 
dente ale acestui festival, unul dintre filmele noastre 
figurează în palmares. Este vorba de filmul lui Jean 
Petrovici care a obţinut mențiunea specială a juriului 
«pentru exprimarea autentică a unei tradiții». 


In Cehoslovacia a avut loc, între 13 și 30 iunie a 
XX V-a ediţie a «Festivalului cinematografic al mun- 
citorilor», manifestare culturală de prestigiu, trecere 
în revistă a producţiei naționale, dar și selecție din 
producția mondială. Timp de patru săptămîni, 14 
filme selecționate în cadrul Festivalului sînt pre- 
zentate în toate marile orașe din ţară. Anul acesta, 
Festivalul a fost competitiv. Premiile au fost acor- 
date de către un juriu internațional de specialitate 
și de către un juriu al publicului. Din producția 
românească a fost selectat filmul «Aventuri la 
Marea Neagră», care s-a bucurat de un remarcabil 
succes de public. La încheierea Festivalului,regizorul 
Savel Stiopul a primit pentru filmul «Aventuri la 


Marea Neagră», Menţiunea de onoare. 


La Cracovia, filmul de desen animat «Puiul» de 
Laurenţiu Sîrbu (muzica H. Maiorovici) a fost distins 
cu Premiul CIDALC. 


La «Festivalul internaţional al filmului de Cruce 
roşie şi sănătate» de la Varna, filmul «Inimă, dulce 
inimă», realizat pentru «Oficiul Mondial al Sănătății» 
de regizorul Boris Stepanțev sub supervizarea lui 
lon Popescu Gopo, a fost distins cu «Premiul de aur». 
Acesta este al doilea premiu de aur pe care lon 
Popescu Gopo îl aduce Oficiului Mondial al Sănătății. 
Pe cînd un nou premiu de aur, adus de lon Popescu 
Gopo animației românești? 


pseudo-kino-gheticos 
DEI OI a 7 EN GREU E E EU At 


“Dumnealui 


Într-o filmare propriu-zisă, 


totul se gindește, se judecă, 
se instalează, se finisează... 
se joacă, nu? în funcţie de 
aparat! Monstrul acela ne- 
gru de felurite dimensiuni, 
de la minusculul și zgomotosul Arritlex cu 
aspect de jucărie, la impozantul Mitchell 
sau Came 300 Reflex, toate aceste aparate 
de filmat cărora în practica curentă li se 
spune pur și simplu «aparatul», dar care 
poartă de multe ori denumiri hazlii de alint, 
cum ar fi «scula», tinicheua», «țeava», 
«şpionul» sau aşa cum îl denumesc cei 


care îl cunoasc foarte-foarte bine, «dum- 
nealui». La urma urmei fiecare il botează 
după umorul, inventivitatea și dispoziția 
fiecăruia. Mă rog, o dată instalat, inditerent 
cum s-ar numi spațiul, lumea, totul se 
imparte imuabil, tranşant ca printr-o bari- 
eră nevâzută dar de netrecut în dincolo 


și dincoace de aparat. Ba chiar și timpul. 


— S-a instalat aparatul? 

— După ce se instalează aparatul! 

— Nu-i adevărat! Abia după ce s-a in- 
stalat aparatul, abia atunci... 

Replici curente pe platou care trădează 
prezența «dumnealui». Planul acesta care 
delimitează spațiul «unde vede aparatul» 
are darul de a schimba, evident, comporta- 
mentul membrilor echipei de filmare. Toţi 
se opresc brusc, odată ajunși pe această 
linie și privesc cu precauție în stinga și 
în dreapta. Dacă nu este o nevoie expresă, 
nimeni nu trece de ea. 

Şi totuşi, în echipa de filmare este un om 
care pășește frecvent peste această linie, 
el fiind singurul cu drepturi egale dincolo 
și dincoace, atit acolo, la «ei», cit şi «aici 


la noi», în tot timpul ce precede momentul 
filmării. Curent, i se spune operatorul sau, 
dacă vreţi, o nomenclatură mai aleasă, 
«directorul de fotografie». Oricum s-ar 
numi, el este acela care poartă răspunde- 
rea tehnică a filmării. Măsoară, cintăreşte, 
reglează, orientează, căutind să împace 
ideile regizorului și ale decoratorului cu 
fizica şi chimia, cu optica și cite altele ce 
guvernează arta lui. Deoarece acolo unde 
vede aparatul, totul capătă alte dimensi- 
uni, alte semnificaţii decit cele pe care 
le poartă în sine fiecare detaliu, lucru sau 
ființă aiurea sau altă dată, atunci cind sint 
«civile». 

Cum să te mişti, ştii tu sau iţi spune re- 
gizorul. Dar cum să stai în raport cu apara- 
tul și sursele de lumină, asta nu se poate 
spune decit atunci şi acolo, pe platoul de 
filmare și numai de către operator. De 
multe ori cind vrem să definim ceva ete- 
rogen, imaterial sau mai știu eu cum, folo- 
sim comparația «ca o rază»... Ei bine, în 
miinile și privirile operatorului, aceste raze 
capătă un caracter profund material, real, 


palpabil. Urmăriţi la o tilmare cu cîtă gin- 
gășie mingiie lumina de pe fața unui actor, 
compariînd cu intensități de lumină, cău- 
tind unghiuri de iluminare cit mai favora- 
bile. De multe ori puteți auzi regizorul 
intrebind: 

— Camera e gata? 

— O clipă... 

Şi operatorul mai trece o dată prin fața 
aparatului, mingiindu-ţi a nu știu cita 
oară, cu umbra palmei, luminile de pe 
faţă. O indicație, încă una și apoi se in- 
toarce să vadă ce vede «dumnealui». 
Perdeaua aceasta de lumină delimitează 
acel loc miraculos, unde, zi de zi, sau 
noapte de noapte, se naşte ceea ce a fost 
să fie in fiecare cadru, în fiecare film. 

Abia atunci se poate filma, cind omul 
ascuns acolo undeva sub aparat, fie el 
Arriflex, Mitchell sau Came 300 Retiex, 
răspunde la intrebarea seacă și scurtă a 
regizorului: 

— Camera, gata? 

— Gata. 

Mircea ALBULESCU 


panoramic 


-Salopeta - 


Un atelier de strungărie la uzinele 
«Independența» din Sibiu. Strungurile 

uruie, piesele alunecă cu surprinzătoare 

viteză din mașini, prin mîini pline de 

— ulei spre coșuri. Salopete albastre și 
portocalii, pătate de negru se alătură și se despart 
într-un continuu dute-vino, mai spectaculos și mai 
viu ca orice punere în scenă. Nu e nici o deosebire 
între obișnuiții ocupanți ai atelierului şi «invadatorii» 
din echipa filmului «Despre o anume fericire». Apa- 
riții rătăcite parcă în această ambianță de metal și de 
zgomot sînt doar două femei — pictorița de costume 
Ina Iliescu și secretara de platou Lili Gavrilescu. 
Poate şi magnetofonul inginerului de sunet Nicolae 
Ciolcă. Altminteri electricienii maistrului de lumini 
lon Olteanu instalează proiectoarele și cablurile 
necesare cadrului, mișcîndu-se printre strunguri 
și muncitori cu familiaritate de gazde. Singurii 
rămași în haine civile şi înzestrați doar cu nişte 


halate sînt regizorul Mihai Constantinescu și actorii 
lon Caramitru, Mircea Constantinescu-Govora şi lon 
Pascu. În rest, toți: actorii, operatorii Grigore 
lonescu și Ştefan Horvath, mașiniștii,se confundă 
într-atit cu lumea filmului lor, se încadrează atit de 
firesc în viața uzinei, încît cred că nu s-ar mira absolut 
nimeni dacă Boris Ciornei sau Andrei Codarcea, de 
exemplu, ar părăsi pentru o clipă cadrul, ca să ajus- 
teze repede o piesă la strung. Dovadă: în aceeași zi, 
regizorul Mihai Constantinescu a filmat, cu aparatul 
ascuns, ieșirea muncitorilor din fabrică, amestecin- 
du-și printre ei interpreții. Nu i-a observat nimeni, 
nimeni nu a întors capul. Dovadă: cu o zi înainte 
se filma în curtea uzinei un cadru cu Ovidiu luliu 
Moldovan, George Oancea și Ernest Maftei. Primii 
doi erau în cadru de la început, Ernest Maftei urma 


românesc. 


să intre pe o replică și aștepta alături. Evident, în 
jur curioși ocazionali. Unul dintre ei, după ce s-a 
întins cît s-a întins, încercînd să vadă ce se petrece, 
l-a repezit pe Maftei: «Dă-te tovarășe mai încolo, 
să văd și eu ceva, că doar nu ești singur pe lume!». 
După filmarea unei ședințe, secvență-cheie în 
scenariu, am auzit întimplător pe unul dintre munci 
torii care participaseră la filmare, discutînd cu echipa 
de regie — Mihai Constantinescu, Gică Gheorghe, 
Aurel Damian — şi cu directorul de producție 
Adrian Caracaș. Încerca să afle de la ei dacă chiar 
așa va fi și în film, pentru că «așa e la noi la ședință, 
și vorbele sînt aproape aceleași. Se poate oare să fie 
chiar așa și la cinema?» 
S-ar părea că da, că se poate. 
Eva HAVAS 
foto: A. MIHAILOPOL 


Regizorul Mihai Constantinescu şi actorul Ovidiu Juliu Moldovan 
sau... cum s-ar ajunge la o «anume fericire»? 


Echipa filmului 
«Despre o anume fericire» 


a filmat timp de o lună 
la uzinele «Independența». 
Timp de o lună, 
muncitorii şi-au făcut 
piesele iar cineaştii 
şi-au făcut filmul alături, 
în aceleaşi ateliere, 


în aceleaşi salopete. 


Privind înapoi cu minic: 
Tamara Creţulescu 


æ. După o prea lungă absență: 
Ion Caramitru 


Bilant pro tineret 


Conform ultimelor statistici e- 
fectuate în R.S. Cehoslovacă, re- 
iese că peste 85%, din spectatorii de 
cinema sînt tineri sub 26 de-ani. 
O astfel de concentrare a tinerilor 
la cinematograf implică şi o pro- 
ducție cinematografică adecvată. De 
aceea, nu e de mirare că o duzină 
de filme — adică o treime din to- 
talul producției cehe pe 1972 — au 
fost despre tineret și adresate tine- 
retului. lar Festivalul cinematogra- 
fic al tineretului, care se ţine anual 
la Trutnov, va ajunge, în 1973, la 
a 12-a ediție. 


Desenată și mută 


Guillermo Mordillo, un argenti- 
nian la 40 de ani, a inventat «banda 
desenată fără cuvinte». «Crazy Cow- 
boy» — cartea sa — s-a smuls din 
mînă la Paris; primul tiraj de 38 000 
de exemplare e epuizat. «Cind am 
ajuns la Paris în '63, habar n-aveam 
de franceză. Așa că am ales un lim- 
baj universal: imaginea fără cu- 
vinte. Fiecare îşi povestește poves- 
tea sa...» Editorul său susține că 
Mordillo a ajuns la invenţia sa, con- 
strîns de concurența cinematogra- 
fului și a audio-vizualului. Copilul 
trebuie captat și activizat vizual, de 
unde ideea unei benzi desenate 
mute în care fiecare vede ceea ce 
vrea... «Crazy-Cowboy» e un mic 

ebun care face praf tradiția caba- 
lină a westernului, diligenţele, avio- 
nul, trenul și mașina! El urcă pe 
lună cu balonul. Singurele cuvinte 
ale cărții sînt numele marilor co- 
mici ai filmului mut, scrise pe fron- 
tispiciul caselor dintr-un oraş-fan- 
tomă. E marele omagiu adus de 
Mordillo — cinematografului... 


SIA IDC cm PR SE ENE IE ATESTE, 


Unde a ajuns statueta 


DZ EP Da a ESTIA 


Se ştie foarte bine că celebra sta- 
tuetă Oscar a fost refuzată anul 
acesta de către favoritul cursei, 
Marlon Brando. Se cunosc și moti- 
vele refuzului. Unde a ajuns însă 
statueta aurită, destinată lui Bran- 
do? Neștiind ce să facă cu premiul 
pe care el era însărcinat să-l înmi- 
neze lui Brando, Roger Moore — 
celebrul «Sfint» — a luat statueta 
acasă. Dar fiica sa, Deborah, în 
vîrstă de 9 ani, a decis să confere 
ea premiul, dîndu-i-l «unchiului» 
Michael, actorul ei preferat. Așa 
că statueta destinată lui Brando se 
găseşte pe biroul lui Michael Caine, 
aflat de altfel și el, anul acesta, pe 
lista candidaţilor la Oscar. 


52 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


e STR Ri n PR ITS: ASEDIEZE 
«Laurii mediocrității» 
„SC LAB, SIE AI TAT R T 


Costa Gavras, regizorul filmelor 
«Z» şi «Stare de asediu», a făcut 
următoarele declarații presei în ca- 
litatea sa de președinte al asociației 
realizatorilor de film francezi: «Se 
face prea mult caz despre realiza- 
torii «angajați». Cu alte cuvinte, 
vreau să spun cå e imposibil să nu 
fii angajat. Chiar cei care pretind 
a nu fi angajaţi, sînt fără să-și dea 
seama. Am crezut într-o explozie 
a filmului francez după evenimente- 
le din mai '68. N-a avut loc. Dar pen- 
tru faptul că nu culegem de cîțiva 
ani încoace decit laurii mediocri- 
tății, nu cred că sîntem de vină noi, 
cineaștii francezi, ci -mecanismele 
de frinare. Văd parcă fizionomia 
unui producător francez care ar 
avea în față scenariul «Romei» (fil- 
mul lui Fellini). N-ar găsi banii ne- 
cesari pentru producerea filmului. 
Dimpotrivă, dacă ar avea în față 
un scenariu cu gangsteri de mare 
sau de mică anvergură, ar găsi banii 
pe loc. Nu pricep cum se ecranizea- 
ză la noi pe bandă rulantă romane 
de «serie neagră», lipsite de interes, 
cînd există atitea romane mari... 


Omul maşinilor nebune 


În «Bullit», nu Steve McQueen 
conducea mașina-bolid, în goana 
aceea nebună, prin San Francisco; 
gata-gata să cadă în ocean, mașina nu 
cădea. Nici în «Filiera...» mașina 
care urmărește metroul în acea 
secvenţă memorabilă nu era con- 
dusă de Gene Hackman... Ci de 
Bill Hickman! Ambele mașini zbu- 
rătoare, ca și multe alte mașini 
«ca-n filme», au avut la volan pe 
acest domn în virstă de 52 de ani, 
fost șofer de încercare, devenit 
glorios cascador al frînii și virajului. 

Intre el şi Hackman nu e... decit 
o diferenţă de literă! 


De ce... de ce... de ce... 


Cum se transmite o emisiune de 
pe lună, cum află meteorologii tim- 
pul probabil, cum vor arăta școlile 
viitorului, cum se extrag pietrele 
prețioase, de ce plantele au culori 
diferite, de ce unele păsări au ciocul 
roșu, iar altele îl au galben, de ce... 
cum... La toate întrebările și nedu- 
meririle copiilor, cît mai pe înțele- 
sul lor, răspund pilulele cinemato- 
grafice de 2—3 minute pe care le 
realizează de 15 ani încoace studioul 
sovietic  «Ţentranaucifilm». Pînă 
acum au fost realizate 350 de mini- 
răspunsuri sub titlul generic «Vreau 
să știu tot». 


IE. DAR AI a să Da SEDII a a DC PIPER sI 
Regele 
cîntăreţ 


Dă ie CEE SEC PET 6 GER PIE 
Distribuţie senzaţională la studiourile 
cehoslovace  «Barrandow»: Zdenek 


Podșkalsky realizează «un musical» — «O 


Reîntilnire 
cu Kloss 


Chipul lui Stanislaw Mikulski ne 
este foarte familiar. El ne vizita săptă- 
miînal acum doi ani, pe micile noastre 
ecrane, sub identitatea căpitanului 
Kloss. Mikulski joacă acum într-o dramă 
psihologică care se desfăşoară pe funda- 
lul Poloniei contemporane. Intitulat 
«Obsesie» şi realizat de Stanislaw Le- 
nartowicz (cunoscut ca autor al filmelor 
«Întîlnire» şi «Poveste de iarnă»), fil- 
mul — realizat în 1973 — ne prile- 
juiește o reîntilnire cu Mikulski, de 
astă dată, pe marele ecran. 


O stea 
cu nume 


„„A fost odată ca niciodată, a fost o 
vreme cînd Marthe Keller era o fată 


noapte la Karlstein» — un film despre 
altădată, cu regi, regine, prințese și 
prinţişori, în care va ride, va cînta şi va 
dansa celebrul cîntăreț de muzică uşoară 
Waldemar Matuşka! El va fi chiar regele, 
regele Petr care, ca în orice poveste, 
va avea de luptat cu o regină, regina 
Elisabeta, adică nu mai puţin celebra 
Jana Brejchova... 


Căpitanul Kloss, devenit mecanic 
(Mikulski şi Alicia Jachiewicz) 
BPI să ES REED 


timidă, o actriţă obscură care avea de 
spus: «Oui, monsieur! Non, mon- 
sieur!» După care a «nimerit-o», deo- 
dată, în «Fata bătrină», devenind ci- 
neva... Gata cu rolurile episodice! 
Anul acesta — două roluri principale în 
filmele lui Gilles Grangier şi Gerard 
Pirăs. 


ACUE TEMA SPIRE EDS ET: 
Marthe Keller: «Oui, monsieur! Non, monsieur !» 


> 


Omul din Rio 
scriitor 


Philippe de Broca și-a luat bătrînul 
său «Om din Rio» și l-a aşezat la o 
masă de scris: «Vei juca rolul unui 
scriitor». Scriitorul compune romane 
polițiste, romane cu suspense, romane 
cu spioni, cu secrete, cu cai vezi pe 
pereți. Ca orice scriitor însă, are ve- 
cini. Vecine. O vecină. Ca orice scriitor, 
Bébél visează. Ca orice vecin, el vi- 
sează la vecina sa, mirobolanta Jacque- 
line Bisset care naște în mintea lui 
aventuri, desigur, mirobolante. În acest 
sens filmului i se zice: «Cum să distrugi 
reputația celui mai formidabil agent 
secret al lumii...» 


Un nou Korceaghin: 
Vladimir Konkin 


in memoriam 


De vreme 


toare. 


Atleticul Don Juan experimentează 
apoi, fără voie, cîțiva ani la rind, rolul 
de șomer, fapt ce il determină să-şi 


îndelungată 

nici ziarele, nici publicați 

ile specializate de cine- 

ma nu mai amintiseră 

numele lui Lex Barker, 

decit pentru a consemna 
că o vedetă, apoi altă vedetă, o starletă, 
apoi altă starletă deveniseră doamna 
Barker. Mitul celui care a fost succe- 
sorul lui Johnny Weissmüller, mitul 
lui Tarzan ||, se stinsese deci demult. 
Se stinsese după ce o quintă de filme 
dedicate junglei și sălbaticului ei erou 
romantic, epuizase pentru a doua oară 
interesul pentru aventurile nou lansa- 
satului Tarzan. «Tarzan şi fintina ma- 
gică», «... și frumoasa sclavă», «...și 
grădina junglei», «... şi drăcoaica», în 
fine «Tarzan apărătorul iunglei»— cinci 
filme în numai 3 ani (1949—1952) asigu- 
raseră cascadorului de ieri o glorie 
pe cit de imbătătoare pe atit de trecă- 


Romancierul Belmondo 
şi muza sa 


. {Yv 


A treia şarjă 
a oțelului 


Nikolai Mașcenko lucrează în stu- 
diourile «Dovjenko» la a treia ecra- 
nizare sovietică a celebrului roman 
«Aşa s-a călit oţelul». Scenarişti sînt 
aceiași Alov și Naumov, regizorii 
versiunii din 1957. Ce-ar aduce nou 
realizarea din 1973? Mașcenko înțelege 
să transpună pe ecran toate evenimen- 
tele cărții, apelind de asemenea la no- 
tele de lucru și corespondența făurito- 
rului lui Pavel Korceaghin — nu mai 
puțin celebrul scriitor Nikolai Ostrov- 
ski — al cărui destin dramatic este atit 
de strîns legat de soarta eroului său 
Mașcenko marturiseşte că pentru el 
sînt esențiale cuvintele criticului revo- 
luționar Bielinski, pe care ar îndrăzni 
să le pună ca motto la filmul său. 

«Vremea noastră nu va îngenunchia 
decit în faţa artistului a cărui viață e cel 
mai bun comentariu la opera sa, iar 
opera, cea mai bună justificare a vieţii 
sale»... 


Tarzan al X-lea 


Tribuna Ludu: «Jane Fonda ne apare ca o mare actriță» 


„Nora“, 
un film misogin? 


Le Monde: «Jane Fonda este o Noră 
încîntătoare, dar cam fără mister.» 

Literaturnaia gazeta: «Filmul este 
o interpretare profundă și originală a 
temei demnității umane şi a emanci- 
pării feminine.» 

Le point: «Losey dirijează cu sensi- 
bilitate pe Jane Fonda... dar simpatia 


incerce norocul și în Europa, și anume 
pe platourile Cinecittei. Şansa îi suri- 
de pentru a doua oară cind Fellini însuși 
il distribuie în «La dolce vita» (1960) 
in rolul soțului Anitei Eckberg. Lui 
Barker îi este destinat atunci aproape 
propriul său personaj: un actor ameri- 
can cu steaua apusă. făcind din amin 

tiri depănate la un pahar de whisky 
singura lui atracție. Un rol mic con 

semna intr-un mare film poate chiar 
trista sa biografie actoricească. Pres- 
tigiul de a fi dirijat de Fellini îl relansea- 
ză însă pe orbita cinematografului eu- 
ropean, dar în filme de serie B. Fizicul 
său atletic și practica sa sportivă vor 
fi din nou primul său atu, dar şi un ar- 
gument în favoarea rolurilor în care în- 
fățișarea valora mai mult decit orice. 
Tarzanul de ieri apare acum travestit 
în pionier american, în westernuri ger- 
mane («Winnetou»), în majestuos sol- 
dat roman și luptător cartaginez, în 
povestiri istorico-polițiste din super- 
producții de butaforie sau travestit în- 
tr-un Robin Hood à l'italienne, într-un 


lui se îndreaptă, evident, spre bărbați. 
În filmul său bărbaţii au complexitatea 
ființelor vulnerabile...» 

Avanti: «li datorăm lui Losey prima 
decepție a Cannes-ului din acest an» 

Corriere della sera: «Nora» este 
o paranteză somnolentă». 

Feuille d'avis de Lausanne: «Fil- 
mul n-are panașul lui Losey.» 

Tribuna Ludu: «Jane Fonda ne 
apare ca o mare actriță...» 

La Nation: «E regretabil că această 
operă n-a fost transpusă în termenii 
actualității.» 


serial de televiziune. 

Nici ziarele, nici publicaţiile de cine- 
ma nu-i mai acordaseră însă atenţie. A 
trebuit ca într-o zi, în luna mai, pe cind 
mergea de-a lungul străzilor din Man- 
hattan, ex-Tarzanul, azi anonim, să se 
prăbușească răpus de o criză cardiacă 
printre trecători nepăsători, pentru ca 
presa din Europa şi America să-și amin- 
tească de el. «Regele junglei a murit pe 
asfalt» au scris ziarele, remarcind că 
actorul american fusese fan-ul tine- 
retului la începutul deceniului 6. Cei 
ce scriu astăzi despre cinematogra- 
ful de ieri au început să-și amintească 
că actorul care s-a prăbușit neinsufle- 
tit, la numai 54 de ani (s-a născut la 
8 mai 1919 în statul New York), slujise 
cu fidelitate, pasiune și perseverență 
ecranul, chiar împotriva norocului, în 
peste 60 de filne. 

Lex Barker, regele junglei, a murit 
pe asfalt. A fost ultimul actal vieţii sale, 


Adina DARIAN 


Cronica gagului 


E asupra interiorității și subiectivității 


Stana si Brana care constituie raporturile dintre un 
xX y Z individ și lumea, inclusiv societatea, 
°.. s39 care-l înconjoară». 
CI SIRE RI SRR Italienii lansează «Pinocchia» — fe- Titlul filmului e ceva mai clar: «Moi 
meninul lui Pinocchio. S-ar putea să fie je». 
Candice BERGEN a anunţat acum cîtva timp că se retrage din o idee, această inversiune de gen. 
cinematografie. Spre deosebire de alți actori, ea și-a pus planul în apli- In curînd pe afișele lumii: SES Pe DIE i PARE AR 
care. Fosta actriţă se află în Africa, de unde transmite corespondențe — «Albul ca zăpada și cele șapte pi- Gabin fără text 
pentru o serie de reviste. tice». a E E IEEE PAL EVEI 
a — «Scufiţul roșu și lupoaica»! 
A ia id : ` aa 
„Sita CARDINALE y Bekim fehmi («Am vizur a gani ter: 2 ere Ati Ri peripe y pee 
ciţi») vor fi protagoniștii filmului lui Mauro Bolognini, «Liberă». Tema 


— «Stana și Brana»!... Gabin în America, la începutul războ- 


filmului: emanciparea femeii, o temă la ordinea zilei. 


Bing CROSBY și Bob Hope din nou în tandem. Ei au fost solicitati 
să apară în «Băieții soarelui» — ecranizarea unei piese de succes de 


Cu puțină imaginaţie, oricine poate 
vedea că în «Scufițul roșu și lupoaica», 
lucrurile se vor petrece altfel decit 
invers. lar Stana și Brana — cu permi- 


iului: 

«E uimitor ce poate să spună un ac- 
tor cînd emoția lui nu e controlată de 
un dialoghist!» 


Neil Simon («Desculț în parc» — pe ecrane. «Prizonierul din Manhattan» siunea ligilor feministe! — ar fi un 
la Studioul Naţionalului) cuplu comic fără precedent. EEE e ISRA SPEED IPEE A 
8 Globulele dv.... 
CEEA ANRE SOSIRII 3 IRC SI SPERIE OGC AS EEE ES CRETEI ET 
Faye DUNAWAY este vedeta unui nou film semnat Stanley «Moi je» 
Kramer. Partener: George C. Scott (Kilvinski din «Rond de noapte»). SEDERE E EA CL SE CEZ Comedia «Marele blond cu un pan- 
Acţiunea filmului «Petrolul din Oklahoma» este situată în 1913; tema: tof negru» a francezului Yves Robert 
rivalitatea dintre om și maşină. Ultimul scenariu la care lucrează are parte la Roma de următorul anunţ 
L Jean-Luc Godard este rezumat astfel: publicitar: «Globulele dumneavoastră 
- - i À «O explorare în formă introspectivă roşii se vor coagula de rîs!» 
Annie GIRARDOT va fi vedeta «Marelui Serre», un film de Jean j i y g 


Delannoy — tablou de moravuri, analiză de caractere și suspense toto- 
dată din lumea alergătorilor de raliu automobilistic. 


Karel KACHYNA, care și-a cîştigat un renume mondial cu filmele 
«O căruță spre Viena» şi «Voi sări din nou peste băltoace», lucrează la 
filmul «Dragoste» — o meditaţie cinematografică despre sentimentele 


bibliorama 
SEAT UE I IA SAE 


tineretului contemporan. 


luri OZEROV plănuiește să-și completeze serialul «Eliberarea» 


cu încă două episoade intitulate «Europa asediată». Concomitent, a 
început să lucreze la serialul de lung-metraj «Comuniştii». 


Anthony QUINN a declarat: «Aș da un an din viață ca să joc rolul 
lui Pablo Picasso». Şi ca să-și susţină candidatura, Quinn adaugă: «Am 
trei tablouri de Picasso. Am jucat rolul lui Gauguin în «Van Gogh». Şi, 
la nevoie, ca să joc acest rol, voi finanța eu filmul!» 


Alain RESNAIS revine după o lungă absenţă cu un film din lumea 
«misterioasă» a aventurierilor moderni. Colaborarea cu scenaristul 
Jorge Semprun («Z», «Atentatul», «Stare de asediu»), ca și distribuirea 
lui Belmondo în rolul Staviski, pun premizele unei reintoarceri de cert 


interes. 


Dominique SANDA va fi o nouă «damă cu camelii» în versiunea 
englezului Peter Duffill. Simultan, italianul Franco Zeffirelli pregătește 
aceeași ecranizare. Cele două «Nore» (Jane Fonda și Claire Bloom) sînt 


urmate de două «dame cu camelii». 


jean-LouisTRINTIGNANT aterminat turnările la filmul «Interzis 
să se ştie» (titlul definitiv al filmului realizat de soția sa, Nadine Trintig- 
nant). În viitorul apropiat va juca într-un film ştiințifico-fantastic realizat 
de scriitorul Alain Robbe-Grillet. Rolul său: un vampir... seducător şi 


simpatic! 


Liv ULLMAN — actrița favorită a lui Bergman și revelația anilor 
'72—'73 — va fi regina Cristina în filmul «Abdicarea». Acea regină 
suedeză, etern legată de creația Gretei Garbo. Va fi oare egalată Garbo? 


Monica VITTI va fi — ceea ce spune și titlul — în filmul «Tereza, 
hoaţa» de Carlo Di Palma. Di Palma a fost pînă acum operatorul tuturor 
filmelor lui Antonioni. Acum debutează ca regizor. 


Lucyna WINNICKA («Maica loana a îngerilor») lucrează pe pla- 
tourile maghiare. Ea va fi protagonista filmului «Strada Tulzoltto 254» 


de István Szâbo. 


Q „0 voce din off“ 


N 


de Florian Potra 


OGE 
DI 
gae OF Ferag EDITURA MERIDIANE 


Atit titlul cit și subtitlul cărții publica 
te de Florian Potra la Editura «Meridi- 
ane»— «O voce din off. Teme cinema- 
tografice» — sint forme de manifestare 
ale modestiei programatice și, aş zice, 
excesive,de care autorul nu se desparte 
nici pe parcursul celor 260 de pagini 
substanțiale şi demne de interes. 

În aceeaşi ordine a conduitei trebuie 
să înțelegem și repetatele referiri la 
alți autori, la opinii deja enunțate. La 
curent cu ceea ce s-a scris în literatura 
cinematografică și în literaturile tan- 
gente sau chiar mai îndepărtate, stă- 
pinit ca atare de o firească pudoare 
a enunțurilor, repudiind implicit ca- 
botinismul seninilor compilatori, Flo- 
rian Potra introduce adesea, imperso- 
nal, propriile sale idei prin: «s-a obser- 
vat, de altminteri» sau «s-a remarcat, 
de asemenea», ș.a.m.d. 

Nefiind vorba de niște însemnări 
atemporale sau fără adresă, fiecare ci- 
titor are prilejul să-și delimiteze, în 
context, propria sa opinie. Este ceea 
ce autorul a și urmărit, de asemenea 
programatic; «am încercat mai curind 
să stirnesc discuţii şi luări de poziţie». 
Tonul este acela al unei conversații în 
care argumentele contrare ale conlo- 
cutorului ar fi intotdeauna ascultate 
cu atenție. 

În cazul unor filme, e poate pentru 
prima dată cind urmărim, în publicisti- 
ca noastră cinematografică, disocieri 
calitative conduse de deviza cu care 
criticul își începe una dintre cronici: 
«Ni cet exces d'honneur, ni cette 
indignité». Filme, autori, curente 
—de aiurea sau «de la noi» — 
sint judecate și comentate cu 
acest simț al măsurii, sub patronajul 
permanent, declarat, al autorilor pre- 
feraţi, în «lumina ideilor creatoare» 


sugerate de experiențe similare. Auto- 
rul convinge prin stringenţa argumen- 
telor şi echilibrul aprecierilor, dar şi 
prin plasticitatea frazei, prin insolitul 
unui epitet bine lucrat, prin elocvența 
uneori violentă a metaforei—alteori 
prin ironia pe cit de lapidară și loială 
pe atit de imparabilă. Criticul nostru de 
film e definit a fi, uneori, un «giuvaer- 
giu în saciz», un anumit film nu e decit 
o «mască lemnoasă fără viață», în 
timp ce un alt film «menţine treaz in- 
teresul publicului, așa cum se întimplă 
într-o partidă de cărți, în care autorul 
ațită curiozitatea și emoția, dezvălu- 
indu-și pe rind, ca un jucător abil, com- 
binațiile și atu-urile ținute în mină 
(sau în minecă)». 

Elogiile sint făcute cu parcimonie 
și chiar superlativele nu scapă unui 
contrapunct critic. Un articol se inti- 
tulează «Sublimele defecte ale lui Vit- 
torio De Sica», iar lauda filmului 
«| vitelloni» se axează pe ideea pro- 
vincialismului lui Fellini, considerat 
de altfel de cineastul însuși drept «cea 
mai sublimă dintre laude». Implicaţia 
socială, intim psihologică și valoarea 
larg culturală a lucrărilor sint totdea- 
una avute în vedere — uneori în sens 
limitativ, mai mult sau mai puțin 
explicit. Discriminarea dintre artist şi 
tehnician, dintre valoarea estetică și 
utilitatea culturală, devine însă vulne- 
rabilă cind e absolutizată, aplicată 
«la o întreagă filmografie» și finalizată 
normativ: «Regizorii noștri să-şi per- 
fecționeze continuu, dacă se poate 
spune aşa, conștiința de tehnicieni 
superior înzestrați, străduindu-se să 
obțină produse de valoare culturală 
din ce în ce mai consistente, din ce 
in ce mai importante». 


Valerian SAVA 


Unitatea «VE- 
NUS vă stă la 
dispoziţie zilnic 
între orele 6,30 
— 21,30, iar în 
zilele de sărbă- 
toare de la 7 — 
13. 


Prezentarea artistică! _ 
ANAMARIA SMIGELSCHI 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 
«ROMPRESFILATELI AX — Serviciul import-export presă — 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 6266, P.O.B. — Box 2001. 


Cel mai modern procedeu 
de a hidrata și hrăni pielea 
în profunzime. Cu ajutorul 


aparatului Nemectroderm, se 
pot introduce în piele sucuri 
de fructe și alte substanțe, 
care constituie stimulatori 
biologici. Cu același aparat se 
poate realiza și curățirea pro- 
fundă a pielii, dînd rezultate 
excepţionale în seboreea pie- 


lii. 


«Air Blow, apa- 
rat de presoterapie, 
asigură o circulație 
periferică normală, 
ameliorează afec- 
țiunile musculare 
şi cutanate de toate 
felurile și îndepăr- 


tează efectele ines- 
tetice ale celulitei. 


Cadrele din filmele românești au fost 


Unitatea VENUS», situată în incin- 
ta Casei de Modă din calea Victoriei 
nr. 21 — 23, vă asigură servicii irepro- 
șabile de cosmetică, coafură, îngrijire 
corporală, manechiură și pedichiură. 


Un păr îngrijit, o coafu= 
ră potrivită contribuie la 
înfrumusețarea dv. Vop- 
sirea părului în orice nuan- 
tă corespunzătoare tenu- 
lui dv., permanente de 
cea mai bună calitate, tun- 
sori moderne,suple și ele- 
gante vă asigură unitatea 
«VENUS». 


realizate de: BĂNICĂ Raru, BÎLU 


Alexandru, CATARGIU Mary, CIUREA Ştefan, DABIJA Constantin Prezentarea grafică 
GHEORGHIU Eugen, DUMITRU Gheorghe, HANCEAREK Mihai, MATEI Paul -CORNEL DANELIUC 


CINEMA | Piaţa Scinteii nr.1—Bucureși: 


Tiparul executat la 
Exemplarul 5 lei 41 017 Combinatul poligrafic E 
«Casa Scînteii» — București 


F A 
nr.8 
Anul XI (128) 
fevistă iunara 
de cultură Ne 


Aa T O af i ca 
Bucuresti-august 1973 


In acest număr: 


Li no filme 
românesti 
171 dezbate re 


5: 

Coperta | 

«Păcală», o nouă comedie sem- 
nată de Geo Saizescu. Păcală 
un nou personaj in interpre- 
tarea — sperăm memorabilă — 
a lui Sebastian Papaiani. Păcă- 
lita: Mariella Petrescu. 


Foto: A. Mihailopol 


Coperta IV 
Gheorghe Dinică, actorul tutu- 
ror rolurilor, actorul tuturor 
posibilităților (din fericire, pen- 
tru el și pentru noi, intotdeauna 
majore). 


Foto: A. Mihailopol 


cinema 


Anul XI 


nrg (128) aug, 1973 


Redactor șef: Ecaterina OPROIU 


Din sumar: 


EDITORIAL 
3e AnulXXX 


Trei filme în premieră 


4 e Conspirația» — Mircea Alexandrescu 
5 @ «Dragostea începe vineri» — Eva Sirbu 
710 «Departe de Tipperary» — Răzvan Popovici 


14 Q | Estetica,dar și etica | Aplooomb! — Mircea Mureşan : > 
Trei premiere româneşti 


A deosebi impostura de talent — Constantin Stoiciu într-o singură 


Decorul împotriva decorului | Contra virtuozității formale — Giulio Tincu lună 


FESTIVALURI 


8 e |Festivalul unei devize f Moscova?73 — Alice Mănoiu și Mircea Alexandrescu 


12 e | Annecy '73| De la Kindergarten la universitate — Rodica Lipatti 


16 e Epoca noastră Filmul e o lume, lumea e un film — Radu Cosașu 


26 e i i a Ar 
«Departe de Tipperary» 
37 e | Documentarul | «Porumbeii și fanfara» — Valerian Sava 


38 e Vara,cind măninci comici pe piine — Radu Cosaşu 
39 © Moscova '73: 


4 e festivalul 
unei devize s s 
55 e |Travelling-avanti ... și dacă se aprobă? — Radu Georgescu Juriul 


ati 


MARI DISPĂRUȚI 


“e Sică Alexandrescu: un mare animator — Radu Beligan 
4109 Omenia şi căldura maestrului — Florin Piersic 


ACTORUL 


32 e un personaj al epocii sale: Marlene Dietrich — D./.Suchianu 
50 © George Constantin: «Nu cred în spontaneitate» T 
36 ® O româncă pe mapamond: Narahita — Mihai Bădescu al epocii 

sale 


Un personaj 
h 
ANIVERSĂRI 
lon Popescu-Gopo la 50 de anı Scurtă istorie autobiografică 
48 © | Maria Voluntaru la 70 de ani Mi-am făcut datoria... 


ÎN DIRECT DIN... 
28 9 Roma: Clownii viitorului — Magda Mihăilescu 


«Mi-am făcut un nume 
care de la 8 ani și 5 
mi-a fost porecla» f EEN 


Ion Popescu-Gopo 


«Eglantine» — Ecaterina Oproiu 
«Polițistul» — Adina Darian 

«Fantoma lui Barbă Neagră» — M.Mihail 
«Distratul» — S.Evian 

«Aventura lui Poseidon» — Dan Comşa 


TELEVIZIUNE 


44 @ Istoria filmului sonor... — Belphégor 

44 e «Ca la Tănase» — Călin Căliman 

45@ «Noi în lume» — Nicolae Holban 

45 @ Emanuel Valeriu: «Trăim pentru şi prin telespectatorii noştri » — interviu de N.C. Munteanu 
410 Mai mult — A/.Mirodan 


n Succesul unei 
PANORAMIC ROMANESC '73 românce 
56 Q «Păcală» — din jurnalul producătorului delegat Vasi/ica Istrate pe mapamond Ş e 


58 9 «De unul ay ici 3 Era ziua «celor răi» —Șarban Stincă Narghita 
58 9 Telex Buftea: Între noi, artiştii — Constantin Piyniceru 


Poporul nostru realizează lucruri de admirat 


— care pot egala orice operă de artă — și care, 


într-adevăr cer mult talent, multă sensibilitate. 
Același lucru cerem de la creatorii din domeniul 


cinematografiei și, în general, de la creatorii de 
artă» 


Intrăm în anul XXX. 
Peste 12 luni se vor 
împlini trei decenii de 
la insurecția naţională 
antifascistă armată din August 1944. 

În acest an se împlinește, de ase- 
menea, un sfert de veac de lá 
organizarea pe baze socialiste a 
producției de filme și de la intrarea 
în lucru a primului film realizat 
în anii Republicii. 

În cuvîntarea rostită la ultima 
sa întîlnire cu creatorii din cinema- 
tografie, secretarul general alParti- 
dului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, 
sublinia, cu cea mai profundă căl- 
dură: «putem spune că în acești 
ani s-au realizat o serie de filme 
cu caracter istoric, social, de 
înaltă valoare artistică, că s-au 
creat filme care au redat pre- 
ocupările și viața de astăzi a 
poporului nostru și care s-au 
bucurat de un mare prestigiu 
în ţară». «În acest sector al 
cinematografiei — aprecia cu 
același prilej conducătorul Partidu- 
lui şi Statului — am trecut de 
mult pragul tinereții, am ajuns, 
ca să spunem așa, la o anumită 
maturitate — deci putem avea 
pretenții mai mari decit în 
trecut». 

Experienţa acumulată în această 
perioadă de artiștii și tehnicienii 
filmului românesc, ca și de producă- 
torii şi teoreticienii săi, reprezintă 
un capital prețios, un început de 
tradiție care se cere estimat la 
justa sa valoare. 

Pe o bogată gamă tematică, cine- 


matografia noastră a încercat — 
uneori cu rezultate bune şi foarte 
bune — un mare număr de specii 
şi formule. Întotdeauna cu emoție, 
adeseori cu măiestrie, filmele noas- 
tre au adus pe ecran medii sociale, 
tipologii şi ambianţe caracteristice 
actualităţii socialiste, marile şan- 
tiere, lumea industriei, viaţa satu- 
lui nostru și transformarea lui pro- 
fundă, problematica morală și civi- 
că a noilor generaţii, condiţia unei 
intelectualităţi care a încetat să fie 
«o elită» izolată. Filmul nostru s-a 
inspirat adeseori din anii luptei 
ilegale conduse de Partidul Comu- 
nist Român, pentru eliberarea ţării, 
scriitori de marcă și regizori de 
talent au refăcut momentele vibran- 
te din timpul insurecției naţionale 
şi revoluţiei populare. Episoade 
istorice de cea mai înaltă semnifi- 
caţie și figuri exemplare din istoria 
patriei au devenit bunuri spirituale 
ale publicului nostru spectator. 

Cineaștii au cultivat cu pasiune 
și uneori cu un ascuțit simţ al 
noului, filmul epic, în structuri 
moderne sau inspirate de eposul 
popular, drama,comedia, eseul de 
meditaţie filozofică, filmul de mare 
montare şi filmul! de aventuri, peli- 
cule adresate tuturor vîrstelor sau 
solicitind cu precădereatenţia copii- 
lor și tineretului. 

Cinematografia noastră oferă 
astăzi un tablou larg de reuşite, 
de tentative ambiţioase care merită 
încurajate în continuare, dar și 
de fapte care ne-au îmbogățit expe- 
riența și ne-au dus pe o treaptă 


Nicolae CEAUȘESCU 


(din cuvintarea la întîlnirea cu creatori 
din domeniul cinematografiei) 


Anul XXX 


de maturitate. Pe această treaptă 
nu ne mai este îngăduit să repetăm 
o serie de greșeli, de stîngăcii, de 
bijbiieli. Acum avem talente care 
şi-au probat vocaţia, personalități 
formate, cu o gindire politică res- 
ponsabilă, cu o gîndire artistică 
adultă. Ca la un adevărat prag al 
maturității, nu ne mai putem per- 
mite luxul soluţiilor facile, al mi- 
metismului, al improvizaţiei con- 
fuze, al eșecurilor previzibile pre- 
zentate ca surprize de ultim mo- 
ment. Am intrat în etapa opţiunilor 
competente și ferme, capabile să 
pună în valoare, în ritmul caracte- 
ristic al unei arte dinamice, exi- 
genţeie societatii noastre. 

Toate talentele reale ale filmului 
românesc au şi 'trebuie să aibă în 
vedere condiţia primă a reuşitei 
lor, pe care tovarășul Nicolae 
Ceauşescu o formula cu o excepţio- 
nală claritate: «de a înțelege bine 
sensul activității depuse de 
poporul român, aspirațiile de 
viitor ale naţiunii noastre și de 
a le reda prin mijloacele artei 
cinematografice într-o formă 
cît mai atrăgătoare, mai di- 
versă, dar cu un conținut de 
idei cît mai bogat si original». 

Pentru ca, intrind în al doilea 
sfert de veac al noii sale existențe, 
cinematografia noastră să poată 
întîmpina cu cinste și cu opere de 
valoare, durabile, cea de a 30-a 
aniversare a eliberării, creatorii, 
producătorii, criticii şi distribui- 
tori! filmului românesc, adică noi 
toți, trebuie — înainte de toate 


— să ne fixăm ca sarcină de onoare 
realizarea integrală şi la toate punc- 
tele a programului cuprins în indi- 
caţiile şi concluziile care s-au des- 
prins la memorabila întîlnire cu 
acela care exprimă astăzi, într-un 
mod strălucit, voinţa întregii noas- 
tre naţiuni, înţelepciunea şi dem- 
nitatea noastră, la întîlnirea cu 
tovarășul Nicolae Ceaușescu. 

Atingind nivelul unei producţii 
de 25—30 de filme anual, casele 
de filme vor avea, fără îndoială, 
în vedere perfecționarea formelor 
de lucru în toate sectoarele produc- 
ţiei de filme și în primul rînd în 
domeniul alegerii subiectelor, al 
punerii în evidenţă a semnificației 
faptelor, al limpezirii mesajului. 
«Trebuie să punem în fața crea- 
torilor de scenarii — spunea 
tovarășul Nicolae Ceaușescu la întîl- 
nirea de lucru din martie 1971 — 
sarcina de a gîndi și lucra într-un 
tempo mai modern, de a pro- 
duce mai multe scenarii, uşu- 
rînd cinematografiei posibili- 
tatea de a alege ceea ce este 
mai bun ». 

«A alege ceea ce este mai bun», 
«a gîndi şi lucra într-un tempo mai 
modern», a face totul pentru ca 
filmele intrate în producţie să ofere 
toate premizele de spiritualitate 
înaltă, iată un program de lucru 
care nu poate să nu ne trezească 
dorinţa de a face totul pentru a-l 
aduce la îndeplinire. 


cinema 


E L G E E E, DE BE CI ERE E EA E E RE OC DEEE SEUL 
3 
T—T i 


Trei noi filme românesti. in dezbatere 


Conspirația 


Un film despre o epocă 
de o covirşitoare semnificaţie istorică. 
Cum apare această epocă 


pe ecran? 


O epocă de răscruce pentru 
istoria noastră contempora 
nă se află, tot mai stăruitor, 
sub lumina reflectoarelor ci- 
nematografiei. Film după 
film vine să scrie capitolul 
anilor instaurării puterii populare în țara 
noastră. Sfirşitul războiului a fost marcat 
de inceputul unei lupte pentru înlăturarea 
vechii orinduiri şi instaurarea socialismu- 
lui. Este o perioadă de mare vibrație, de 
mari convulsii sociale, în care terenul 
puterii populare a fost cîştigat pas cu pas 
prin luptă, sacrificii şi o imensă dăruire. 
Apare un erou care ocupă întreaga noas- 
tră scenă socială — clasa muncitoare; 
se simte vibrația marilor momente ce pre- 
figurează evenimentele istoriei. Structurile 
aşezării de pină atunci devin mobile, gli- 
sante, se produce o falie ce va separa două 
lumi; lupta pentru instaurarea noii orin- 
duiri a socialismului se dă nu pe o linie 
de front a operațiunilor, ci pe teri 
toriul unei întregi ţări. Armamentul 
este vast şi neconvențional. Noţiunea de 
conștiință civică își afirmă un nou conţinut, 
iar încleștarea aceasta are un nume nou: 
lupta de clasă. Ea zguduie o întreagă alcă- 
tuire socială veche, pentru a pune în loc 
noua societate. Aceste momente au intrat 
acum în istorie, dar trimiterile lor le aflăm 
în prezent. S-au folosit pentru impiedica- 
rea instaurării socialismului toate loviturile 
imaginabile și inimaginabile. Se invoca 
legea, dar se practica nelegiuirea; se invo 
cau principiile «sfintei Constituţiuni» spre 
a se ascunde o vastă conspirație şi a se 
specula «coniuncturile», cum spune sena- 
torul Varga, pe care-l portretizează cu atita 
cunoaștere și aplomb, Titus Popovici, în 
această «Conspiraţie», ca pe un iezuit 
care-şi învăluie pumnul în vata vorbelor 
sforăitoare. S-a recurs, pentru a se crea 
derută, la acte de sabotaj, la acțiuni de 
dezorganizare, la borfași, speculanți și 
criminali. S-a conspirat prin spelunci şi 
bordeluri, prin mahalale sordide, prin 
somptuoase vile, tripouri și saloane. S-au 
folosit bani, ameninţări, violenţe și şantaje, 
acțiuni criminale pe scară mai largă în 
încercarea de a impiedica fluxul conştiin- 
tei populare să-și spună cuvintul. Şi deși 
s-a conspirat și prin saloane, lupta n-a 
fost totuşi «salon», deși s-a uzat pină la 
epuizare de retorică, lupta nu s-a mărginit 
la vorbe. 
lată, așadar, o epocă deloc banală, deloc 
placidă pe care cinematograful nostru o 
investighează, astăzi, nu fără șovăială în 
fața complexității ei, nu fără teamă că 
spune prea puțin despre un moment-colos 
al istoriei noastre moderne. 
De la bun început, ar fi nevoie de făcut 
o precizare legată de unele interpretări, 
potrivit cărora filme inspirate de aceşti 
ani, tratate într-o anume modalitate în 
care prelevă acțiunea, dinamica povestirii 
cinematografice, ar fi doar filme polițiste 
în vreme ce altele, care cultivă o anume 
stăruință şi poate chiar o pasiune descrip- 
tivă atit pe planul personajelor, cît şi al 
faptelor, ar fi politice. În general, noțiunea 
de film politic se află astăzi în centrul 
preocupării teoreticienilor de film și nu 
numai a lor. În ce ne priveşte, am fi, mai de- 
arabă, înclinați să credem că orice film 


4 


dar ca întotdeauna cei pe care istoria îi con- 
damna nu primesc osinda fără reactie, 
iar cei care preiau cirma lumii o fac nu fără 
dificultatea unei anume inexperiențe, fără 
sacrificiu și luptă). Coloritul acestei epoci 
este agitat și pestrit, pentru că forfotesc 
tot felul de specimene ce-și caută un loc 
sau o folosință, care acționează în virtutea 
unui instinct de conservare, primar si 
gregar. 

«Puterea și Adevărul» de Manole Mar- 
cus,după scenariul lui Titus Popovici, in- 
spirat de o altă perioadă mai apropiată de 
noi, a fost, pe de altă parte, filmul unei 
meditații asupra lucidității, de analiză şi 
responsabilitate față de noi înșine, față de 
viitor, privit ca o proiectare a prezentului 
El marcheaza o alta etapa. 


căutat o transferare, o expresie foarte 
elaborat cinematografică, ci este aproape 
evident că a optat pentru un curs epic 
fără prea multe impulsionări dramatice și 
cinematografice. Există, desigur, o expli 
catie a acestei opțiuni, o justificare: regi- 
zorul, vădit stăpinit de importanța 
temei, a argumentului, poartă pecetea ex- 
perienţei făcută cu «Puterea și Adevărul», 
unde aveau prioritate ideea de dezbatere și 
infruntarea de idei. De aceea el a lăsat 
filmului de față aceeași cale deschisă de 
a se impune publicului prin înseși faptele 
pe care le invocă. lar aceste fapte sin! 
capabile să sugereze și o atmosferă și o 
anume încordare, deşi o prezenţă mai pu 
lernică a regizorului ar fi izbutit, probabil. 
să asigure o gradație, un ritm și chiar 


Personaje de album istoric? Nu. Personaje vii care narează o istorie adevărată 
(Ilarion Ciobanu, Dumitru Chesa) 


este politic și că singura deosebire între 
un film şi altul o dă orientarea ideatică, 
tendinţa pe care o avansează el și modali- 
tatea la care se recurge pe plan estetic. 

Evidenta diferență de tonalitate, struc- 
tură şi modalitate este dată de dramatur- 
gia ce stă la baza unui film, de faptele ce o 
inspiră, de expresia în care realizatorul își 
îmbracă naraţiunea respectivă. Evenimen- 
tele de după 23 August 1944, din tara 
noastră, s-au bucurat în ultimii 2—3 ani 
de oanume atenţie cinematografică: «A se- 
diul» lui Mircea Mureșan se constituie ca 
filă scrisă în spiritul unei cronici a vremii, 
din însăși viltoarea evenimentelor, la căl- 
dura lor, într-o perspectivă mai curind 
de document de epocă. Tot file de cronică 
ne apar și secvențele serialului «Urmări- 
rea» al lui Radu Gabrea după scenariul lui 
Eugen Barbu. «Cu miinile curate» și «Ulti- 
mul cartuş» (scenariul lui Titus Popovici şi 
Petre Sălcudeanu) realizate de Sergiu 
Nicolaescu par a fi, dimpotrivă, o privire 
de astăzi asupra unor ani aduși dintr-o 
amintire foarte prezentă, în care există și 
zbuciumul și tensiunea vremii, dar și o 
anumită prelucrare a faptelor trecute prin- 
tr-o conştiinţă matură a noastră, o anumită 
detaşare față de faptele mărunte. Tonul 
alert, observaţia rapidă, coloritul viu si 
chiar pestriț, sint sugerate desigur de vi- 
braţia acelei vremi (în care vechi structuri 
se prăbușeau, goale, in vanitatea lor statu- 
ară, o altă lume irumpea in arena istorică, 


«Conspirația», realizat tot de Ma- 
nole Marcus (scenariul Titus Popovici și 
Petre Sălcudeanu) procedează la un fel 
de racursi dincolo de anii «Puterii și 
Adevărului», spre aceeași perioadă a în- 
ceputului, dar acest film ne apare ca 
dominat de un anume convenționalism 
în nararea istoriei noastre. Filmul pare că 
nu intră pe făgașul evenimentelor de atunci 
camera de luat vederi pare, la rindul ei, 
că deslușește de departe, dintr-o frescă 
încă umedă, cu un plan doi mai mult sim- 
bolic decit explicit — unele figuri. Identi- 
tățile pot fi aproximative, dar conflictul 
trasează un singur profil indubitabil, acela 
al epocii, cu semnificaţiile, destinul și 
trimiterile ei. Există în acest film un eve 
niment în jurul căruia pivotează totul 
alegerile din 1946, cu corolarul lor: înfrin- 
gerea partidelor istorice și victoria forțe- 
lor democrate, convocarea primei Adunări 
Naţionale cuprinzind pe reprezentanții ce- 
lor ce muncesc. Este, de fapt, mai mult 
decit de un eveniment, este vorba de o 
cotitură istorică, pe care reacţiunea s-a 
străduit din răsputeri s-o evite, iar forțele 
democratice s-o afirme. Acesta este ca- 
drul în care se înscrie acțiunea filmului 
«Conspirația». În fața conflictului propus 
de scenarişti, regizorul Manole Marcus 
a adoptat un punct de vedere modest, 
propunindu-și să nareze astăzi «Conspi 
rația» ca pe o pagină de istorie a cărei 
evocare ar fi emoţionantă în sine. El n-a 


un element de spectaculozitate mai preg- 
nantă. 

Lumea filmului pare a se mişca, la rindul 
ei, în două planuri diferite, care nu se 
întilnesc, de fapt, niciodată. O lume ce 
ține de trecut are în ea ceva aproape fan- 
tomatic, ni se oferă ca o succesiune de 
spectre sonore sau de malefice reveniri, 
care rostesc discursuri sau pun la cale 
nelegiuiri. Galeria aceasta de personaje, 
însă, evoluează sub forma unor apariții 
solistice care-și depun argumentul dra- 
maturgic fără să existe un raport prea 
temeinic nici între ele, nici cu cei cărora 
ar vrea să li se opună. Unidimensionate 
astfel, personajele par mai degrabă nişte 
funcții dramatice, motivind evoluţia altor 
personaje, dintr-un alt plan conflictual. 
Se întimplă, însă, paradoxal, un fapt evi- 
dent necontestat: increaințind rolul sena 
torului Varga lui Fory Etterle, actor cu o 
profundă ştiinţă a compoziției şi a nuan- 
țării, privindu-l cu o anume distanţare, cu 
ironie (şi cit de utilă și de eficientă este 
ironia ca armă artistică şi politică!) inter 
pretul realizează o asemenea prezen- 
tă dramatică incit personajul lui ocu- 
pă un loc proeminent în narațiunea 
cinematografică. Portretul senatoru- 
lui ni se desenează nu atit din fapte 


(Continuare în pag. 52) 
Mircea ALEXANDRESCU 


Trei noi filme românești, in dezbatere 


Dragostea incepe vineri 


După cite ştiu, «Incorro», 

romanul care stă la baza 

filmului «Dragostea începe 

vineri», era puțin altfel. Exis- 

tau şi reacții violente, nu 

intotdeauna scuzabile, dar 
drepte, pentru că erau la nedreptate și urit, 
existau şi revolte prost înțelese si, si mai 
prost alese, exista şi dragoste fireşte, dar 
totul era grav și neliniştitor și lăsa un legi- 
tim şi deloc nefolositor sentiment de vino- 
văţie. Avea, acea carte a lui Francisc Mun- 
teanu, forța de a te lua cu sine, de a te 
face părtaş la tot ce se întimplă. 

Acelaşi Francisc Munteanu devenit sce- 
narist şi ecranizindu-și povestea, şi-a 
schimbat (cum se spune în pictură) paleta 
şi a pictat aproape același tablou dar cu 
mai mult alb, cu mai mult roz, cu mai mult 
azuriu. Din vechea poveste, de fapt, s-a 
păstrat numai conflictul iniţial (o tinără 
fată cade la examene pentru că a fost, 
vorba lui Germi, sedusă şi abandonată; 
sedusă frumos și abandonată oribil) si 
mediul în care urmează ca tinura «să-și 
trăiasca», cum se spune, viața mai de- 
parte. Ce urmări va avea — urmări imediate 
şi urmări cu efect intirziat — această in 
timplare? Cum va rezista acea tinără fată 
primei lovituri, primită cam devreme? 
Sint întrebări simple şi la locul lor, la care 
filmul începe să răspundă pe capitole, 
nefixate școlărește de regizor, dar evidente 
pe măsură ce se desfășoară acțiunea 
După primul capitol care s-ar putea numi: 
minciuna, urmează firesc: criza, apoi pier 
derea echilibrului moral, apoi încercare, 
de a ieși din criză și, finalmente, regăsirea 
acelui echilibru moral în mijlocul unei 
colectivități, printr-o viață nouă şi cu o 
dragoste nouă. Virgil Calotescu desfă- 
șoară inteligent aceste capitole, le leagă 
sigur și cu simţul măsurii, uneori le face 
să se regăsească (deși, acele flash-back- 
uri la început cu adevărat emoționante 
devin, prin repetare, declanșatori mecanici 
şi cam ostentativi de emoție), apoi le des- 
parte definitiv în final, într-un final opti- 
mist, poate prea optimist... Dar despre 


Da. —._———— 


BIRD e: 


O lecție de viață la locul de muncă 


áa 328883 338438 


msama: ns 


EE 
ET 


(Toma Caragiu, Margareta Pogonat, Adina Popescu) 


Un film din zilele noastre 
cu oameni din zilele noastre; 


cu probleme, mari sau mici, 
dar din zilele noastre 


Dialog despre încredere. În ceilalți şi în tine însuți 
(Sergiu Nicolaescu şi Adina Popescu) 


asta mai tirziu. 

Adina Popescu (la debut), interpreta 
aleasă pentru rolul fetei numită în film 
Sanda Dobrescu, are toate datele cerute 
de personaj: graţie şi candoare, gravitate 
şi insolență, nepăsare copilărească și 
tristețe dar, mai ales, lucru foarte impor- 
tant, inteligenţa de a le nuanța și de a le 
folosi exact cind și cum trebuie. Calitate 
nespus de utilă pentru că, practic, Adina 
Popescu are de dus tot filmul în spate 


şi de priceperea sau nepriceperea ei de 
a-şi modela personajul depindea gradul 
de adevăr necesar creditului pe care 
spectatorul îl acordă sau nu filmului. E un 
debut nu promiţător cum se spune, ci 
reușit cu brio. Un dublu brio: pentru 
Adina Popescu și pentru Virgil Calotescu 
care a crezut în forțele ei. 

De altfel Virgil Calotescu şi-a alcătuit 
toată distribuția pe acest crez în forțele 
actorilor. Şi nu întimplător. Asemenea 


poveste cu schemă tixă și fără mari sur- 
prize avea nevoie de actori în stare s-o 
îmbogăţească cu acele mărunțişuri de 
viaţă (de viață pentru film, de viaţă pentru 
viață), în stare s-o complice cu biografii 
vecine cu cele ale fetei, în alt fel vecine, 
pe alte căi vecine, în stare, de fapt, să 
creeze în jurul acestei fete la răscruce un 
micro-univers de existențe perfect credi 
bile și deci convingătoare. Astfel: un 
maistru numit Panait și interpretat de 


Toma Caragiu, altfel, cu totul altfel decit 
îl ştim, cu umorul fără zîmbet și sprin- 
ceana încruntată fără umor; o Marietă, 
muncitoare dirză, iute la minie (cu viața 
ei, cu necazurile ei) interpretată de Mar- 
gareta Pogonat, inutil să mai spun cit de 
convingător, cît de «pe rol», o verișoară 
interpretată de Marga Barbu, cred că in 
cea mai bună dintre variantele ei de fri- 
volă; un conferenţiar tăcut și închis în 
sine interpretat de Sergiu Nicolaescu 
(mă întreb cite fațete, sau fețe, mai are 
acest Sergiu Nicolaescu); colege de ca- 
meră — Reka Naghy — Ana, liniștită şi 
înțeleaptă, Vasilica Tastaman — Clara, 
volubilă şi ușor circotașă; trei şmecheri 
ai fabricii (mai curind veseli decit smecheri) 
dar interpretați de Virgil Ogășanu, Sebas- 
tian Papaiani și Cornel Coman; un tată 
numai dragoste şi neputinţă interpretat 
de Liviu Ciulei și, în sfirşit, «seducătorul» 
mincinos interpretat de Andy Herescu 
convingător cum nu l-am văzut încă, 
numai candoare și dragoste (și era foarte 
important să fie așa, foarte important 
pentru tot restul filmului) și Peter Paul- 
hoffer, în rolul îndrăgostitului cinstit, cu- 
minte și frumos. lată cum numai citind 
nume de actori atit de diferiţi ca tipologie, 
și acel micro-univers, acea viață din jurul 
poveștii cu o fată «sedusă și abandonată», 
se creează parcă de la sine. De la sine dar 
cu premeditare, și acea premeditare ii 
aparține lui Virgil Calotescu și merită 
toată lauda. 

Sigur că atit nu ajungea, dar pentru că 
în totul-lui-tot «Dragostea începe vineri 
este un film implinit (împlinit în genul şi în 
felul lui), trebuie vorbit despre dialogurile 
fireşti şi rostite firesc (n-ar trebui să ne 
bucurăm de atita, dar la cite dialoguri 
făcute şi la cite rostiri chinuite ne-au auzit 
urechile, eu zic să ne bucurăm); ar mai 
trebui spus că decorurile şi costumele 
poartă amprenta bunului gust cu care ne-a 
obișnuit semnătura lui Nicolae Drăgan 
(bun gust însemnind aici autenticitate şi 
acel bun simț artistic care te impiedică, de 


D> 
5 


exemplu, să mobilezi o casă de periferie 
ca pe o vilă la Miami şi viceversa); că 
imaginea semnată de Nicolae Girardi este 
în sensul cel mai bun al cuvintului frumoa- 
să (sensul cel mai bun fiind: valorificarea 
a tot ce se adună sub ochiul aparatului 
de filmat, de la prim-planul actorului și 
pină la ultimul element de decor, încăr- 
carea lor cu ceea ce se cheamă atmosferă, 
într-un film); că muzica scrisă de Te- 
mistocle Popa contribuie din plin la men- 
ținerea acelei atmosfere (uneori prea din 
plin, cu prea mari şi grave accente dra- 
matice, prea dramatice pentru o poveste 
care se dorea simplă și realistă). 

«Dragostea incepe vineri» este, spu- 
neam, un film împlinit. În sine, şi pentru 
regizorul său, Virgil Calotescu. Pentru 
Virgil Calotescu este o altfel de implinire, 
(după singura memorabilă care se chema 
«Subteranul»), o împlinire pe căldură, pe 
tandrețe, pe umor, pe un anume fel de 
înțelepciune care l-a sfătuit parcă să nu 
apuce, avind un asemenea subiect în 
mină, pe calea melodramei, ci pe aceea a 
unui realism, uşor «indulcit» e drept, dar 
realism totuşi, să nu dorească să facă un 
tilm cutremurător despre cutremurătoarea 
poveste a unei fete care... ci un film simplu, 
din adevăruri simple, din «mărunțișurile» 
acelea care alcătuiesc de fapt viața mul- 
tora dintre noi: o cădere, o ridicare, o 
spaimă, o speranţă, o tristețe, o bucurie 
şi iar o cădere,o speranţă de ridicare, etc. 

Cum însă se vede că nici implinirile nu 
pot fi pînă la capăt împliniri, «Dragostea 
începe vineri» are şi el căderea sau scă- 
derea sa. Ea incepe cu cea de a doua 
poveste de dragoste (nu știu de ce dum- 
nezeu cind ajungem la dragostea adevă- 
rată ne impotmolim) și se sfirşeşte în 
final. Izbucnită în «coup de foudre», cea 
de a doua dragoste se pierde copilăreşte 
în răfuieli copilărești, se regăsește tot 
copilărește, se limpezește pe neașteptate 
și fără nici o justiticare, grăbită parcă să 
ajungă la acel happy-ena clasic cu imbră- 
țişarea — și ea clasică — în stop-cadru. 
E un final care parcă nu se potrivește 
acestei povești. E un final pripit şi optimist 
cu tot dinadinsul şi care, pentru singura 
dată, pune sub semnul neincrederii ade- 
vărul personajului numit Sanda Dobrescu. 
Pentru că devine greu de crezut că o fată 
atit de greu lovită încă de la începutul 
existenţei ei, ar putea reuși (cu tot spriji- 
nul din lume) să uite atit de repede, să-și 
recapete chiar toată increderea dintr-o 
dată, să-şi piardă chiar toată suspiciunea 
dintr-o dată. 


Și exista chiar, în acest final, un moment 
la care filmul s-ar fi putut opri mai fericit, 
cred. «E o crimă să spui cuiva pe care-l 


iubeşti: ai cancer», spune Radu Panciu, 
indrăgostitul cinstit și de-adevăratelea, 
și replica fetei vine scurt. vine din trecutul 


O neputincioasă iubire paternă 
(Liviu Ciulei şi Adina Popescu) 


Nu oricine îți sare în ajutor, îți vrea binele... 
(Marga Barbu şi Adina Popescu) 


prezenţe româneşti peste hotare 


Aur la Versailles, 


@ Între 18 și 27 iunie, la Festivalul 
filmului de Cruce Roşie de la Varna, 
documentarul românesc «Algeria» 
de Ladislau Karda a obținut o Me- 
dalie de argint. 


© Cea dea 6-a ediţie a Festivalu- 
lui internaţional al filmului militar 
de cinema și televiziune, găzduit 
de Franţa, între 9 și 13 iulie, la Pala- 
tul Congreselor din Versailles, s-a 
bucurat de participarea a 25 de țări. 

Filmele militare, de cinema și 
televiziune prezentate de reprezen- 
tanții armatei Republicii Socialiste 
România au avut un deosebit suc- 
ces. Este semnificativ faptul că la 
categoria filme didactice de in- 
strucție, marele premiu al Festiva- 


lului, «Soarele de aura fost acordat 
filmului românesc «Tehnica condu- 
cerii tancului, în teren frămintat», 
realizat de Studioul cinematogratic 
al armatei, în colaborare cu Coman- 
damentul infanteriei și tancurilor. 
E un succes de prestigiu, cîştigat 
într-o confruntare internaţională 
desfășurată sub semnul unei mai 
bune înțelegeri între popoare. 


9 La Festivalul internaţional al 
filmului de educaţie de la Teheran 
care a avut loc în luna iulie, țara 
noastră a tost prezenta cu două 
scurt-metraje realizate de studioul 
«Alexandru Sahia» (Secţia Știință): 
«Catalizatorii» de Doru Cheșu și 
«Convergenţțe» de Dona Barta. 


ei nu foarte îndepărtat și nu de tot uitat: 
«Dar să spui cuiva că-l iubești şi să minți, 
nu-i tot cancer?» 

Oprit la acea replică, filmul ar fi ciștigat 
nu numai în adevăr ci și in gravitate. Aceea 
era o întrebare cu care s-ar fi plecat din 
sala de cinema, cu care s-ar fi mers pe 
stradă, acasă, oriunde. Şi ce fericit este 
acela care (film sau om) te face să pleci 
de la el sau de lingă el cu o întrebare în 
Suflet... Nu știu de ce «Dragostea incepe 
vineri» nu a avut această ambiţie. Știu 
doar că nu tot ce e zburdălnicie și voioșie 
înseamnă optimism, la fel de bine cum ştiu 
că gravitatea nu înseamnă pesimism. 

Și totuși, un film'ca «Dragostea incepe 
vineri» ne bucură. Ne bucură prin el şi 
prin ceea ce inseamnă el. Pentru că el mai 
înseamnă printre altele și intoarcerea — 
după ciți ani? — a unui regizor care venise 
pe platourile Buftei cu dragul de adevăr 
și cunoașterea vieţii ciștigate la școala 
documentarului. Credeam că le-a uitat. 
Credeam că i-a trecut. Dar nu. Și acest: 
nu, ne bucură, cum să nu ne bucure! 
tocmai acum cînd sintem (incă mai sin- 
tem) în situaţia de a striga Ura! ori de cite 
ori apare un film din zilele noastre. Un 
film cu oameni din zilele noastre. Cu pro- 
bleme — mari sau mici — dar din zilele 
noastre. Sigur, am dori ca toate, și filmele, 
și problemele să fie mari, importante, 
arzătoare, şi cit mai de actualitate, și cit 
mai la ordinea zilei. Acesta nu este însă 
un motiv, cred, să nu recunoaştem că 
acest «Dragostea începe vineri» este un 
film de care aveam nevoie. Măcar pentru 
a ne mai simți legaţi — fie și cu un tir de 
poveste de dragoste—de prezent. Că 
mai avem şi prezent. 


Eva SÎRBU 


| 


O producţie a Casei de filme 5. 
Scenariul: Francisc munteanu. Regia: Vir- 
gil Calotescu. Imaginea: Nicolae Girardi. 
Muzica: Temistocle Popa. Decoruri și 
costume: arh. Nicolae Drăgan. 

Cu: Adina Popescu, Toma Caragiu, 
Margareta Pogonat, Sergiu Nicolaescu, 
Vasilica Tastaman, Peter Paulhoffer, 
Marga Barbu, Andy Herescu, Reka 
Naghy, Liviu Ciulei, Virgil Ogășanu, 
Sebastian Papaiani, Cornel Coman. 

Producător delegat: Dumitru Fernoagă. 


argint la Varna 


O Pentru Festivalul internațional 
al filmului ştiinţific de la Rio de 
Janeiro (16—26 iulie) au fost selec- 
ționate trei filme din producția Stu- 
dioului Sahia (Secţia Ştiinţă):«Ca- 
talizatorii» și «Holografia» de Doru 
Cheșu, «Lumină în întuneric» de 
Paul Cojocaru. 


9 La Festivalul internaţional al 
filmului de informație și educație 
de la Montevideo, în luna iulie, țara 
noastră a fost prezentă cu următoa- 
rele filme: «Arhitectura feudală» 
de Chiril Petre și «vulcanii noro- 
iosi» de Doru Chesu. 


9 La Festivalul internaţional al 
filmului de la Auckland, 6—20 lulie, 
tara noastră a fost prezentă cu o 


selecție de filme cuprinzînd lung- 
metrajul artistic «Felix și Otilia» de 
lulian Mihu, documentarul «În pà- 


durea cea stufoasă» de Titus Me- 


saros și filmul de animaţie «În pă- 


durea lui lon», realizat de Adrian 


Petringenaru. 


9 La Bruxelles, în cadrul Reuniu- 


nii de specialitate «Revista filmu- 
lui de animaţie», desfășurată în luna 
iulie, din partea studioului «Anima- 
film» a fost prezentat filmul «Pros- 
tia omenească» de George Sibianu. 


0 La «Vienala» de la Viena, in 
luna iulie, filmul de metraj mediu 
«Anotimpul mireselor» de Alecu 
Croitoru a obținut «Premiul de o- 
noare» al juriului. 


Trei noi filme rom 


nesti. in dezbatere 


Noul film al lui Manole Mar- 

cus (scenariul Titus Po- 

povici) este, tematic vor- 

bind, o continuare logică a 

«Conspiraţiei». Cum planul 

aruncării în aer a Adunării 
Naţionale, întrunită în prima sa sesiune 
şi găzduind primii aleși ai poporului, nu a 
izbutit, conspiratorilor nu le rămine decit 
să dea, cum se spune în popor, bir cu fu- 
giţii. Ceea ce își propun și ceea ce consti- 
tuie și tema noii transpuneri cinemato- 
grafice, intitulată dezinvolt «Departe de 
Tipperary». Faptul în sine, autentic isto- 
riceşte, prilejuiește realizatorilor un ultim 
rechizitoriu, o ultimă portretizare în care 
s-a găsit cu cale ca făptasii să fie surprinsi, 
urmărindu-se la fiecare personaj o fată 
ascunsă pina atunci si adusă la lumină 
sub imperiul lașităţii, al fricii de pedeapsă, 
in condiţia in care partida a fost pierdută 
Cuvintelor mari, frazelor gongorice, li 
s-ar opune acum faptele, fapte în totală 
contradicție cu vorbele. «Nu poți duce 
patria pe virful pantofilor» — solemnă 
mărturisire de patriotism și ataşament 


Un personaj insolit 
(Maria Rotaru) 


față de ţară, pare astfel a fi, tot tematic 
vorbind, punctul de reper al acțiunilor 
concentrate şi concrete pe care le-ar 
intreprinde senatorul Varga şi conclavul 
său de politicieni de meserie, gata acum 
să-și asume ranguri într-un guvern de 
transfugi, gata totuși «să ducă patria pe 
virful pantofului», gata să răspundă «pier 
derii elecțiunilor» printr-o conspirație în 
afara granițelor țării. 

Se pune, deci, la cale,fuga în străinătate. 
Se pun, deci, la cale,acțiuni organizate cu 
bani străini, cu ajutorul seducţiei şi co- 
rupției, cu uneltiri care implică toată gama 
de mijloace și în care toți protagoniştii — 
sub amenințarea care planează asupra 
lor — încep o cursă împotriva timpului 
care le-a devenit ostil, a mediului care le 
este așișderea, împotriva propriilor prin- 
cipii în care acum se vede cit de mult au 
crezut. Încep o cursă, în ultimă instanţă, 
cu ei înșiși, cu ai lor. 

Dramaturgic vorbind, se pune la cale o 
evadare și se organizează spontan urmă- 
rirea celor care o încearcă. Nu ar mai fi 
deci loc de vorbe, ci de acțiune, nu ar mai 
fi loc de lungi autodivulgări prin nesfirșite 
peroraţii la capătul cărora să faci portretul 
unui personaj politic burghez, prin reto- 
rismul demagogic și beţia de cuvinte pe 
care o practică; n-ar mai fi locul să con- 
struiești atmosfera unei așteptări a eveni- 
mentelor — o atmosferă țesută din um- 
plerea fiecărei secunde cu un torent de 
vorbe. În noua ipostază pe care o sur- 
prindem sau ar trebui s-o surprindă acest 
film, ne aflăm de fapt după evenimente: 
un eveniment este cel istoric, concretizat 
prin ciștigarea alegerilor de către forțele 
populare (eveniment care presupune deci 
schimbarea întregului raport de forțe); 


Filmul descoperă adevărații eroi 
(Ernest Maftei, Ilarion Ciobanu) 


O fază a luptei 
Ce sentimente 
ne lasă 
evocarea acestui sfîrşit? 


Ce se ascunde dincolo de retorism? 
(Fory Etterle, Peter Paulhoffer) 


al doilea eveniment este de ordin crimi- 
nal-politic și este reprezentat de atentatul 
neizbutit impotriva noii Adunări Naţio- 
nale. Logic vorbind n-ar mai fi fost acum 
timpul divulgării ideilor, intenţiilor şi fal- 
selor principii. Timpul presează, societatea 
reacționează, faptele sint cunoscute. Făp- 
tașilor nu le rămine altceva de făcut decit 
să pună la cale o altă conspirație și să în- 
cerce să fugă dintr-un cadru social impo- 
triva căruia uneltesc. Dar realizatorii, se- 


Departe de Tipperary 


duşi parcă de incantaţia logvoreei desfă- 
şurată de Varga, insistă asupra lecturii 
partiturii dramatice, se face o adevărată 
lecție de frazare; se oprește timpul acțiu- 
nii în favoarea parcurgerii partiturilor ver- 
bale, se impune un contra-ritm celui pe 
care l-ar fi solicitat conflictul dezvoltat pe 
alți parametri dramaturgici, singurul con- 
flict pe care l-ar fi avansat această temă 
şi care aci nu capătă nici o angajare dra- 
matică, nu beneficiază de nici o surpriză, 
nu folosește aproape nici un suspens, 
de parcă n-am urmări un film de luptă, ci 
doar relatarea în paginile unor cărți de 
istorie a evenimentelor acelor ani. Ne 
aflăm, aşadar, mai curind în fața unei 
lecturi dramatizate, reținută pe o peliculă 
color, decit în faţa unei transpuneri cine- 
matografice a unei scenariu inspirat de o 
pagină a istoriei noastre nu prea depăr- 
tate. Această scăpare a filmului din mina 
cineastului are ca urmare o lipsă de 
eșafodaj dramatic, o scurgere lentă şi 
egală'a unor episoade filmate parcă piesă 
cu piesă și unite doar de vointa realizato- 
rului într-o peliculă destul de amorfă încă. 
De aici ceea ce este calitate în «Conspira- 
ţia» (portretizarea prin evidenţierea ticu- 
rilor verbale, a tiparglor de gindire și ex- 
primare) se transformă în defect, prin 
nepotrivirea la noua situație (care ar fi 
cerut contrapunerea unor fapte, «ideilor» 
şi «principiilor» ce saturaseră spatiul ! 
mului anterior). 

Desigur interpreții — în această concep- 
ție pe care a păstrat-o regizorul și în noul 
film — şi-au dat măsura talentului lor în 
realizarea unor personaje: Fory Etterle 
își continuă cu aceeași virtuozitate evo- 
luția în senatorul Varga; Maria Rotaru, 
într-un personaj insolit,ferit de şabloane, 
ne oferă un chip credibil; Maria-Clara 
~- Sebök transformă în noul film un personaj 
cam schematic în «Conspirația» intr-un 
personaj mai viu aici; Victor Rebengiuc 
accentuează latura malefică a brutei ame- 
nințate, în timp ce Ilarion Ciobanu impune, 
prin comisarul Roman, un om nou, care 
nu are nimic din schemele și șabloanele 
atit de des folosite în conturarea unor 
asemenea personaje. Dar alte personaje 
din acest film rămin totuşi simple treceri 
prin fața obiectivului, fără o motivaţie mai 
amplă, fără o corelare a lor la ceea ce se 
intimplă sau ar trebui să se întimple. 

Dacă la cele de mai sus adăugăm nai- 
vitatea unor momente (luăm la întimplare, 
de pildă, racolarea unui pilot în vederea 
fugii peste graniță, o dată la o partidă de 
poker, a doua oară la nelipsitul bar de 
viziune cinematografică, în care s-ar pe- 
trece toate fărădelegile, viziune la fel de 
șablonardă ca insăși existența unor per- 
sonaje sută la sută negative sau sută la 
sută pozitive), dacă la toate acestea (şi 
încă altele) adăugăm și mai flagrant de 
neinspirata muzică a lui G. Grigoriu care 
«comentează» într-un fel de psihologism 
estradistic eventualele stări pe care le-ar 
parcurge personajele, ne vedem siliți 
să constatăm că «Departe de Tipperary» 
este destul de departe de ceea ce ne-am 
fi aşteptat de la Manole Marcus. 


Răzvan POPOVICI 


s-a încheiat. 


O producție a Casei de filme 4. 


3 Scenariul: Titus Popovici, Petre Sălcudeanu. Regia: Manole Marcus. Imaginea: 
P Stan. Muzica: George Grigoriu. Decoruri: arh. Aureliu lonescu. Costume: Lidia 
uludis. 


Cu: Fory Eterle, Ilarion Ciobanu, Maria Clara-Sebok, Victor Rebengiuc, Maria 
Rotaru, Ernest Maftei, Peter Paulhoffer, Vasile Pupeza, Zephi Alșec, Manu Nede- 
ianu, Constantin Dinulescu, Virgil Mogoş. 


A T EEEE SEEE 
7 


Ambiţia Festivalului de la 
Moscova este de a-și ex- 
tinde, cu fiecare ediție a sa, 
interesul asupra unei noi 
cinematografii naţionale. 
Fiecare ediție completează 
harta rămasă cu tot mai puţine pete albe, 
nedefrișate încă de pasiunea explorării 
cinefile. Tinere republici şi-au afirmat aici 
pentru prima oară începuturile cinemato 

grafice (Cuba, Vietnam, Coreea sau Mon- 
golia), state recent ori mai puţin recent 
eliberate de sub colonialism sint prezente 
cu cele dintii pelicule înregistrind clocotul 
luptelor revoluționare. Unor filme-docu- 
ment din Chile sau Senegal li se adaugă 
anul acesta realizări din Zair sau Ban 

gladesh. Acestea sint numai citeva din 
descoperirile Festivalului de la Moscova, 
descoperiri senzaţionale prin freamătul, 
sinceritatea imaginilor, evocind tablouri 
dinamice ale Americii sau Africii în flăcări. 
Sint imagini vibrante de care luăm cunoș- 
tință prin intermediul ecranului acestui 
festival desfășurat sub lozinca nobilă: 
«Pentru o artă cinematografică umanistă, 
pentru pace şi prietenie între popoare». 
Sint multe, enorm de multe mărturii fil- 
mate, nu întotdeauna, e drept, şi suficient 
de variate ca limbaj filmic, dar pasionante 
prin adevărul și ineditul zonelor umane, 
geografic-istorice, explorate. 

Selecția riguroasă din punct de vedere 
tematic-orientativ asigură celui care ur- 
mărește competiția un fel de liniște anti- 
cipată, certitudinea că nu va fi expus la 
socuri antiumaniste, degradind spiritul, 
în genul «Marea crăpelniță» a Cannes- 
ului. 


Trei festivaluri 

intr-unul singur 
MAMA PESE URS ORAR Pa 
A opta ediţie de la Moscova a reușit 
să întrunească, în competiție ori in afara 
ei, sute de pelicule, 86 de ţări invitate ori 
participante direct în Festival. Mai exact 
in festivaluri, întrucit Moscova găzduieşte, 
o dată la 2 ani, cu recunoscuta-i ospitali- 
tate, 3 festivaluri. Festivalul filmului artistic 
(destăşurat anul acesta în moderna sală 


8 


FÀ n n taci 


de concerte a hotelului «Rossia») adunind 
zilnic 1 200 de invitați, oameni de film din 
toate domeniile; competitia scurt-metraje- 
lor (filme documentare ori de știință popu- 
larizată), și festivalul filmului pentru copii. 
Aceasta din urmă admiţind în concurs, 
indiferent de gen: filme de ficțiune, lung 
ori scurt-metraj, desen animat sau com- 
binat cu actori, orice peliculă adresată 
celor mici 


Ficţiunea sub semnul 
documentului 


N-am văzut pină acum, la un festival 
cinematografic, triumfind atit de consec- 
vent şi pe toate fronturile (film documentar 
propriu-zis, dar și de evocare istorică, 
film biografic ori dramă social-politică) 


«Veronica» noastră, vedeta-copil, 
a cîştigat simpatia întregului festival 


festivalul 
„unei devize 


Sub lozinca 
«Pentru o artă 
cinematografică 
umanistă, 
pentru pace 
şi prietenie 


între popoare», 
un festival 
triplu: 

295 
lung-metraje ; 
213 
scurt-metraje; 
70 filme 
pentru copii. 
(1200 de invitaţi) 


ofensiva documentului. Timp de două 
săptămini, ecranele moscovite s-au trans 
format într-o vastă cronică a zilei de ieri 
ori de azi, «rostită» în toate limbile pămin- 
tului. Un fel de simfonie a realului, pe 
multiple voci, dar intonind același imn 
închinat faptului brut, evenimentului. În- 
timplări cu nume și date exacte, petrecute 
pe coordonate geografic-istorice precise, 
«inspiră» filmul, sint puncte de pornire, 
de referință, de meditație. Termenul de 
ficțiune devine parcă impropriu. Fantezia 
se pune în slujba realității, a veridicului, 
ficțiunea în sine incepe să fie suspectată, 
orgoliul creatorului este de a fi riguros în 
urmărirea adevărului. Faptul de viață nu 
este aluziv, ci concret. «Atentatul», de 
pildă (film văzut şi pe ecranele noastre, 
chiar în această stagiune), se referă la 
faimoasa răpire și asasinare a unui lider 
al mişcării de eliberare, Ben Barka; autorul 
acestui film, Yves Boisset, nu se mai as- 
cunde în spatele prudentei formule «orice 
asemănare cu fapte și oameni cunoscuți 
este pur întimplătoare». Totul în filmul 
lui e trimitere directă, minioasă, uneori 
brutal-polemică, scontat didactică. 
Același lucru poate fi constatat şi în alt 
film referitor la perioada premergătoare 
războiului, o perioadă de mașinațiuni poli- 
tice dureroasă pentru micul dar demnul 
popor cehoslovac, perioada pactului de 
la Munchen din 1935, care a însemnat 
inceputul dramei Cehoslovaciei (filmul 
«Anii trădării» de Otakar Vavra — distins 
cu diploma juriului); sau la acea faimoasă 
răpire de către fasciști a deputatului co- 
munist din «Asasinarea lui Mateotti» de 
Florestano Vancini (unul dintre cei mai 
proeminenți regizori ai noului val cine- 
matografic italian — alt premiu special al 
juriului festivalului de la Moscova 1973). 
În «Anii trădării», Vavra deschide «do- 
sarul premiselor celui de al doilea război 
mondial», aduce în scenă protagoniștii 
politici din arena internațională, reface 
itinerariul unei mari vinzări a drepturilor 
şi destinului poporului cehoslovac, arată 
cine i-au fost într-adevăr prietenii şi apă- 
rătorii şi cine i-au fost falşii prieteni, cine 
şi-a plătit tihna cu soarta Cehoslovaciei 


Un film care a provocat o explozie de aplauze 
(„Explozia“ de Mircea Drăgan) 
IDILA DEI ESD Ade ETA 


sacrificată naziștilor. Este, de fapt, 
un film — rechizitoriu. 

Florestano Vancini în „Asasinarea 
lui Mateotti“ nu se sfiește să invoce, 
în dialoguri interminabile, pătima- 
sele discuții polemice din parlamentul 
italian, filmate în cadre nesfîrșite 
şi renunțind la clasica „emoţționare 
prin imagini dinamice“. Consultantul 
științific al filmului iugoslav „Sut- 
jeska“, vechi luptător în rezistență, 
vorbește la o conferință de presă 


despre exactitatea și rigoarea recon- 
stituirii pe peliculă a luptelor din 
Muntenegru, dar și de exactitatea 
unor biografii din film identice cu 
cele reale (un personaj profund 
dramatic ca acel tată care îşi pierde 
în război.toți trei băieţii). Organiza- 
torul rezistenței eroice, mareșalul 
losip Broz Tito, a făcut el însuși 
primele observații asupra secvenţelor 
turnate și a discutat amănunt de 
amănunt cu interpretul filmului, 


Richărd Burton. Distanţa artă-reali- 
tate se micșorează vertiginos. Ceea 
ce filmul“document pierde în emoție, 
cîștigă în rigoare, eficiență imediată, 
angajîndu-se într-o bătălie ce trebuie 
neapărat cîștigată la ora aceasta cu 
orice preţ. Dar poate că e vorba de 
un alt tip de emoție, „emoția procesu- 
lui verbal“ cum o numea cineva, 
referindu-se la finalul filmului pre- 
zentat de. Carlo Ponti horsconcours, 
„Represaliile“ în care alunecarea 
aparatului pe piatra funerară a cî- 
torva sute de nume reale ale victi- 
melor represaliilor fasciste devine mai 
zguduitoare decît înseși secvențele 
de reconstituire a crimelor. Acest 
adevăr, această nouă estetică foarte 
angajată pe panta filmului-militant, 
o recunosc şi o declară cu convingere 
critici şi regizori în cadrul dezbaterii 
teoretice ţinută în timpul festiva- 
lului. 

Suflul acesta polemic cu realități 
nu numai transferate pe ecran, dar 
şi comentate pătimaș (uneori; e 
adevărat, într-un stil cam schematic), 
a dat nota multor filme prezentate 
în festival (cum a fost argentinianul 
„Dacă îți vine să plingi, nu plinge”, 
sau acel pamflet de o mare forță 
cinematografică, matur debut ar- 
tistic al unui tînăr regizor senegalez, 
filmul „Tuki-Buki“ — premiul. spe- 
cial al juriului.) Toate filme cura- 
joase și necesare, care își au explicația 
premiului lor prin eficiența imediată, 
prin imperativul social-istoric că- 
ruja îi corespuid. Dar arta se judecă 
şi într-o perspectivă mai îndepăr- 
tată. De aceea mă voi opri și asupra 
cîtorva filme mai „clasice“, pentru că 
refac o realitate socială imediată, 
dar transfigurată artistic, într-un 
proces de gestație mai îndelung, 
atingînd un grad de generalizare 
umană și estetică mai mare decît 
chiar documentul brut arătat pe 
ecran. Un exemplu: filmul artistic 
„Libertate, acest dulce cuvint”. 

Alt exemplu: „Acasă, dulce casă“ 


— film belgian de B. Lamy, cu care ` 


„Explozia“ noastră a împărţit o 
diplomă a juriului (deşi ambele -meri- 
tau mult mai mult) a fost, de pildă, 
unul din punctele maxime ale festiva- 
lului. O  mizanscenă precisă, sar- 
castică, în tratarea unor dureroase 
aspecte sociale ale Belgiei de azi 
(„ţară a bătrînilor“ — cum o numea 
regizorul într-un interviu). Un azil 
de sexagenari scoși în afara familiei, 
dar nu și în afara societăţii, dorința 
lor cumplită de viaţă socială expri- 
mată într-un soi de solidarizare copi- 
lărească țișnită din apărarea față de 
despotismul şi birocratismul unei 
directoare afurisite, iată tema fil- 


Orice asemănare cu fapte și oameni cunoscuți nu este întimplătoare 


(„Atentatul de Yves Boisset) 


Palmares 


Premiul de aur filmului 
„Libertate acest dulce 
cuvint” (URSS). > 

Premiul de aur — realizato- 
rului Stanley Kramer (SUA) 
pentru filmul „Oklahoma“, 
pentru transpunerea. con- 
secventă a temei de umani- 
tate pe ecran, 

Premiul de -aur filmului 
„Afecțiune" (R.P. Bulgaria). 

Premiul special al juriului 
— filmului „Asasinarea lui 
Mateotti“ (italia) pentru 
strălucita transpunere a 
unei teme politice. 

Premiul special al -juriului 
— filmului „Sutjeska“ (R.F.S. 
lugoslavia) pentru transpu- 
nerea unei teme de luptă 
antifascistă. 

Premiul special al juriului 
— filmului „Aceşti ani“ (Me- 
xic) pentru transpunerea 
unei teme de luptă pentru 
eliberarea națională. 

Premiul de argint — filmului 
„Fotografia“ (R.P. Ungaria). 

Premiul de argint — filmului 
„Copernic“ (Polonia). 

Premiul de argint — filmului 
„Atentatul" (Franța), 

Premiul de interpretare fe- 
minină — interpretei fil- 
mului „A 17-a paralelă“ 
(Vietnam). 

Premiul de interpretare fe- 
minină — actriței Ingrid 
Varlund, din filmul „Căsă- 
toria Linei“ (Norvegia). 

Premiul de interpretare mas- 
culină — actorului Serjio 
Corrieri, interpretul fil- 
mului „Omul din Maisi- 
nicu“ (Cuba). 

Premiul de interpretare mas- 
culină — actorului Ramaz 
Tchikvadzé pentru filmul 
„Răsadurile” (URSS). 

Diploma juriului — filmului 
„Zilele trădării“ (R.S. Ce- 
hoslovacia). 

Diploma juriului — filmului 
„Acasă, dulce casă” (Bel- 
gia) 

Diploma juriului — filmului 
„Tuki-Buki” (Senegal). 

Diploma juriului — filmului 
„Explozia” (R.S. România). 

„Veronica“, distins cu „Me- 
dalia de bronz“ ‘pentru cel 
mai bun. basm muzical, în 
Palmaresul fil 
tru-copii. 


mului. Secvenţe ca „revolta pensio- 
narilor“ și baricadarea pensionarilor 
în podul azilului, înconjurați de lo- 
zinci amuzante, sau escapada a trei 
bătrînei la mare, au fost însoțite de 
aplauze la scenă deschisă în timpul 
proiecției. 

Și „Explozia“noastră a stîrnit aplau- 
ze, reacţii spontane de solidaritate 
cu actul eroic de pe ecran. Secvenţele 
alerte, bine conduse, cu o precizie 
a creării tensiunii de către regizorul 
Mircea Drăgan, l-au făcut pe marele 
regizor japonez Kurosawa să declare 
că a asistat la unul din cele mai bune 
filme ale festivalului. Nu uitaţi că 
aprecierea venea, nici mai mult 
nici mai puţin decit de la Akira 
Kurosawa. Samuraiul cinematogra- 
fului, Bergman-ul Japoniei. 


Pic-nic-uri neoficiale 
Dc a mure te-ai 
Australianul „„Pic-nic oficial” n-a 
fost inclus în palmaresul festivalului, 
dar el a reușit să țină cu sufletul la 
gură (fără a fi ceea ce se cheamă un 


D> 


[de] 


id 


one aa 


film de acțiune, de suspens) o sală 
de 3 000 de oameni. Prin ce? Prin 
realismul cu care sugera atmosfera, 
relaţiile dintre niște tineri cam bla- 
zaţi, cam plictisiţi, ce se risipesc în 
gesturi mărunte, caraghioase. Prin 
ştiinţa regizorului de a construi mis- 
ter din tipuri ultrabanale, fără nici o 
„ieşire"” spirituală şi tocmai de aceea 
capabili să pună pe fugă, prin ob- 
tuzitatea sau glumele lor grosolane, 
un cuplu de îndrăgostiți. Doi dintre 
aceștia, doi tineri, vor să trăiască 
altfel, mai frumos, şi stabilesc o punte 
de comunicare autentică, omenească, 


„+ Oaspeți ai festivalului. 


Regizorul premiat. Stanley Kramer: 


peste o prăpastie de indolență și 
desensibilizare din jurul lor. Este 
un film mozaic de gesturi și tăceri 
semnificative, ca un Cehov trecut 
printr-un filtru satiric-grotesc à la 
Forman. 


Scurt-metrajul 
e = e Pe S carne | 


Imaginea epocii noastre dezbătută 
în unele aspecte ale ei — acute, dra- 
matice, semnificative, dureroase sau 
exemplare — de la un meridian la 
altul al globului, a fost pilduitor pre- 


PR: => 


5 „Pentru mine nu există actori dificili“ 


festivalului 


ingma 


Kramer: 


„Aparțin categoriei de regzori 
care-şi realizează proiectele lor 
prin intermediul actorului. Pen- 
tru mine actorul e principalul in- 
strument de lucru. Spencer Tracy 
era recunoscut în toată lumea ca 
actorul cel mai dificil. Nici un 
realizator nu ajungea să se pună 
de acord cu el, era teribil de încă- 
păținat pe platou. Eu am turnat 
patru filme cu marele Tracy, 
și a fost cea mai admirabilă co- 
muniune cu un.actor din toată 
cariera mea. Mă pregăteam di- 
nainte pentru fiecare scenă cu 
Tracy, ca un școlar, Pe platou 
îi ziceam doar: „Arată-mi, Spen- 
cer, cum “vei juca scena asta“. 
Dar apoi, treptat, treptat, îl 
aduceam să facă ceea ce vroiam 
eu. 

Un alt exemplu, marele George 
Scott. Toţi cineaștii spun că-i un 
actor foarte dificil. Dar noi am 
ajuns să ne înțelegem foarte bine. 

Am turnat două filme și cu 
Burt Lancaster, fără prea mari 
dificultăți. 

De asemenea cu Sidney Poitier, 
care este aproape tot atit de 
încăpăţinat ca Marlon Brando. 
Şi cu Brando, care e foarte im- 
pulsiv și se înflăcărează repede, 
am reuşit să ajung la un limbaj 
„comun. 

Cînd am început să lucrez cu 
Vivien Leigh, era foarte bolnavă, 
urma un tratament de electro- 
şoc. Dar calitățile ei profesionale 
nu se dimifuaseră cu nimic, 
chiar în acest stadiu avansat al 


Am avut prilejul să mă întrețin cu cei doi „K“ ai 
moscovit '73: 
Kurosawa. Reproduc cuvintele lor: 


regizorii Kramer şi 


bolii. Ea și Katharine Hepburn 
aveau o trăsătură comună. Ac- 
torii recurg de obicei la trucuri 
diferite pentru a putea să plingă 
în fafa camerei: or, aceste două 
mari tragediene sînt singurele 
pe care le-am cunoscut capabile 
să plingă spontan. de cinci sau 
chiar de șase ori, la rînd, în timpul 
dublajului, exact la același cuvînt 
și în același moment ca prima 
dată.” 


aptă 
Io Aura A RI . 
Gf nt Mpa auet 


atat E 
aj: SA 


LA] 
Kurosawa: 


„Nimic mai frumos decît deviza 
festivalului de la Moscova. Omul 
trebuie să trăiască în armonie 
cu natura. Distrugerea acesteia 
duce și umanitatea la dispariție. 
La noi, mările şi florile Japoniei 
sînt otrăvite. Aceasta, consider 
eu, e una din problemele grave 
pe care cinematograful merită 
să le dezbată. Pregătesc în pre- 
zent un film în Uniunea Sovie- 
tică intitulat „Dersou Ousala”. 
Cred că cinematograful poate să 
contribuie mult la atitudinea 
omului faţă de natură. Cinema- 
tograful “trebuie să lupte pentru ` 
a sălva natura şi, o dată cu ea, | 
umanitatea." k 

A.M. 


D. 


Două ambasadoare și o ofensivă a farmecului 


J 


SOSA one ii an iii ma anii 


(Regizoarea Elisabeta Bostan și Lulu Mihăescu — Veronica) 
PIB NOE MIRO A DE PIE LIRICA RIN 


zentă -prin filmul de mică întindere 
din competiţia scurt-metrajului, des- 
fășurată într-o altă sală a festivalului 
de la Moscova. E 
Scurt-metrajele nu mai conțin 
largi dezbateri dar sînt, la rîndul lor, 
argumente în colocviul despre timpul 
modern, despre lumea de astăzi. 


Este suficient, cred, să amintim că. 


cel mai bun dintre documentare, 
“aşa cum l-a ales juriul (în componența 
căruia țara noastră a avut ca repre- 
zentant pe realizatorul Titus Meza- 
ros de la Studioul „Al. Sahia”)nu este 
altul decît filmul italian, el însuși 
o anchetă sau o ‘privire critică și 
acuzatoare, numit „Moartea în uzină“. 
Un alt film, columbianul „Aurul 


Deschiderea fes- 

tivă a ediţiei '73 

în Sala Congreselor. 
Juriul şi vedetele apar pe 
podiumul -de onoare. În ul- 
tima clipă soseşte direct de la 
aeroport, într-o fustă sport și 
un jerseu colant, Gina Lollobri- 
gida. Batalov privește absent 
peste audienţă, cu aerul lui calm, 
detașat. Toshiro Mifune apare 
aferat, însoţit de secretarul lui 
permanent,  Bondarciuk, serios 
încărunțit, își întîmpină cu multă 
căldură oaspeţii. Aşa arată, deci, 
Kurosawa? Nu mi-l închipuisem 
atît de înalt, de taciturn. În pauza 
spectacolului lumea se strînge 
în jurul unei fetiţe în alb, „Vero- 


trist“, este tot o anchetă socială, iar 
filmul vietnamez „Drumul spre 
Ciung-Son“ este o mărturie atît a 
realităţii dureroase, cît și un act de 
incomparabilă temeritate a realiza- 
torilor ce însoțeau formaţiile eroi- 
cilor luptători vietnamezi. 
Desigur, n-au lipsit nici filme ştiin- 
țifice sau de o valoare informaţio- 
nală incontestabilă, dar, în. ultimă 
instanţă, nu aduc ele noi fațete ale 
aceleiași realități a lumii care ne 
preocupă sub toate aspectele ei? 


ENPI DER SI ACIDE RI ZEI IEI SEL 
Fiimul cu şi pentru cei mici 
DIE Fi RE PEG SI IP TAR XE 


Din pricina unui criteriu de pre- 
selecție cam labil, un reușit muzical 


nica” noastră — Lulu Mihăescu. Ea 
cucerește toate meridianele. Zim- 
beşte mereu, intră în vorbă cu 
toată lumea, stabilește un limbaj 
al gesturilor foarte repede însu- 
şit de toți. Acum se duce la un 
negru de 7 ani şi-l atrage într-un 
joc de-a baba oarba, un joc ce 
amuză și reţine în jurul lor o 
asistență de zeci de oameni. Se 
împrietenește repede și cu Ilo- 
siko—o vedetă japoneză în 
vîrstă de 6 ani — de la care Lulu, 
primeşte în dar un kimono-mi- 
nune. Dă interviuri la televi- 
ziune, învață după ureche, într-un 
sfert de ceas, uimind orchestra, 
un cîntec rusesc pe care-l cîntă 
la spectacolul vedetelor de la 
Sala Sporturilor. O delegaţie 
întreagă — cea românească — 


e 


cu copii cum este „Veronica“ noas- 
tră, a fost prezentat la Palatul pio- 
nierilor, în timp ceo poveste mai 
puerilă în esenţă, cu o protagonistă 
de 6 ani, filmul brazilian „Tati“, a 
intrat în competiţia „adultă“, Pen- 
tru cei care au urmărit zi de zi festi- 
valul filmelor pentru copii, prezidat 
de cunoscutul scriitor Serghei Mi- 
halkov, satisfacţiile artistice au fost 
mai multe pentru cei mici decît pen- 
tru spectatorii filmelor „mari“ (mari 
Ja propriu, pentru că în acest an a 
cam fost moda filmelor-mamut, de 
cîte 5 serii). Competiția filmelor 
de copii a reușit să prezinte pelicule 
excelente, ca ecranizarea modernă a 
lui Tom Sawyer — versiune modernă 
americană a aventurilor celebrului 
erou al lui Mark Twain; ca „Veroni- 
ca“ Elisabetei Bostan — „feerie mu- 
zicală de o mare fantezie și acuratețe 
profesională“, cum o apreciază zia- 
rul festivalului, „Sputnik“, în timp ce 
Juriul o socotește „cel mai bun-muzi- 
cal al contursului”, oferindu-i unul 
in marile premii; sau ca „Pinocchio“ 
premiu de aur înmînat interpretei 
ilmului, Gina Lollobrigida, totodată 
membră à „Juriului cel mare"... 
dar noi nu numai pentru asta o iubim), 
sau ca dramatica relatare poloneză 
a unei copilării triste, înșelate în 
aspiraţiile ei spre prietenie și căl- 
dură familială: „Această brută bună 
la nimic“ de Neifeter (film distins 
cu premiul de argint). 


Epilog 


Premiile sînt împărțite, bucuriile 
exprimate în mici discursuri rostite 


din loja somptuosului Palat al Krem- 
linului unde are loc recepţia de în- 
chidere. Unele insatisfacții sînt mas- 
cate elegant, într-un zîmbet conven- 
tional sau o acceptare resemnată. 
Nu e cazul delegaţiei române care a 
plecat de la Moscova cu două premii 
importante. Dar n-au figurat în 
palmares foarte multe filme care 
meritau, desigur. Cum ar fi încîn- 
tătorul poem japonez „Restaurantul 
Shinagwa“ (aceeași vibraţie sinceră ca 
a cărții cunoscută la noi sub titlul 
„Îndrăgostiţii din Kyoto“). N-au apă- 
rut nici australienii cu „Pic-nic“-ul 
lor original, nici un film bun iranian 
ca „Însetaţii“ sau povestea geor- 
giană „Răsadurile“ — film generos 
peste care sufla un vînt de poezie, 
vitalitatea legăturii omului cu pămîn- 
tul, amintindu-ne de lirismul lui 
Dovjenko. Dar  insatisfacţiile sînt 
inerente fiecărui festival. Sintem 
în seara în care toată lumea petrece. 
Regizoarea „Veronicăi” își face apa- 
riția în sala de la Kremlin într-un cos- 
tum de domniță de pe motivele Vo- 
ronețului, însoțită de fermecătorul 
ei paj, Lulu Mihăescu. Stanley Kra- 
mer ciocnește cu Bondarciuk; regi- 
zorul american şi-a împărțit cu so- 
vieticii marele premiu de aur, nu 
atît pentru „Oklahoma“ prezentată 
în concurs, cît pentru întreaga sa 
activitate cinematografică pusă în 
slujba umanităţii. 

Serbarea s-a sfîrșit, invitații se 
precipită spre casele lor. Peste Pa- 
latul marelui festival se întinde, 
reconfortantă, tăcerea. 


Alice MĂNOIU 


COIP TE SOSEA IC UITI, IASI LII 
Un film dedicat partizanilor iugoslavi și mareșalului Titu 


(Richard Burton în „Sutjeska“) 


care s-a prezentat pentru prima 
oară la un mare festival fără ve- 
dete (adulte), își atrage prin Lulu 
Mihăescu, excelent diplomat, 
simpatii nelimitate. 

PI IN EDS TI IESE NI LORE 


in hol 

CETE I CL DESE ESI Ai DEE 

Pe scara. ce pornește din holul 
hotelului Rossia din Moscova, 
urcă. lent, abordind treaptă cu 
treaptă doar cu vîrful pantofului, 
aproape să rateze de fiecare dată, 
urcă „şovăielnic şi parcă absent, 
Richărd Burton. E îmbrăcat în 
negru, festiv, tocurile pantofilor 
parcă prea înalte pentru sobrie- 
tatea pe care ar cere-o vesti- 
mentaţia de gală, părul prea ră- 
vășit, prea „angry“ pentru un 
domn în smoking. Mersul este 
clătinat, atît de clătinat încît să 
atragă toți ochii spre el, dar nu 
atit de amenințător de clătinat 
încît să-i urmeze prăbuşirea (un 


cuvînt care de altfel nu intră în 
vocabularul unei vedete), Privi- 
rea albastră, adîncă şi violentă 
ca un semnal de circulaţie, pri- 
virea aceasta se simte la rîndul ei 
privită și încearcă să scape, să 
fugă, purtîndu-se peste cei ieşiţi 
în cale. Pentru că există o poză 
pe care o vedetă o adoptă atunci 
cînd iese din cameră ca să stră- 
bată, de exemplu, holul unui hotel, 
o poză pe care scăpărarea pri- 
virilor ar pulveriza-o sau poate 
ar umaniza-o pentru a face loc 
unei comunicări directe, Numai 
că o asemenea comunicare di- 
rectă este prea adesea desa- 
cralizatoare. Ea ar distruge mitul 
şi ar scoate la iveală adevărul. 
Și cît adevăr o fi Existind oare 
într-o vedetă dincolo de mitul 
ei? Așa l-ar fi surprins, poate, 
fotograful lui Zolnay, pe Richard 
Burton, într-o seară, în timpul 
festivalului de la Moscova, 


pr 


Filme din festival 


Doi fotografi caută realitatea 


E bine să arăţi oamenilor adevăratul lor chip? 
(„Fotografii“ de Pal Zolnay) 


S-a văzut, în ca- 
drul festivalului de 
la Moscova, un film 
ieșit din comun, atit 
prin temă cît mai 
ales prin originali- 

tatea realizării lui. Filmul se nu- 

mește „Fotografii”, pe regizor 
îl cheamă Pal Zolnay, iar eroii 
lui sînt doi fotografi în căutarea 
realității — reale. Întregul film 
este deci axat pe experiențele 
a doi tineri fotografi ce por- 
nesc să cunoască lumea în care 
trăiesc și s-o vadă dincolo de ex- 
presia ei convențională. (S-ar pă- 
rea că „Blow-up“ al lui An- 
tonioni a prefigurat unul din 
tipurile eroului modern: omul 
cu aparatul de gît care trans- 
formă clipa în document, con- 
fruntîndu-și subiectul cu propria 
sa imagine, convins că instanta- 
neul conţine adevărul, iar o poză 

elaborată nu este altceva decit o 

convenţie.) - 

Fotografii lui Zolnay străbat 
aşezări mai mici sau mai mari, 
oferind oamenilor propriul lor 
chip. Unii dintre „clienţi“ se 
arată binevoitori în speranţa 
că se vor descoperi pe fotografie 
aşa cum își închipuie ei că sînt: 
adică mai frumoși decît în rea- 
litate. Alţii fug. de “privirea apa- 
ratului tocmai de teama de a se 
descoperi aşa cum. probabil bă- 
nuiesc că sînt. 


Problema celor două iscoade 
ale destinului devine: ce atitu- 
dine“ să ia în fața oamenilor pe 
care-i întilnesc —să le arate 
adevăratul lor chip sau să-l în- 
frumuseţeze ? 


aratul e dus la ochi, tac, 
că o dată, fără ca subiectul să 
ie. Se leagă o discuție, se dea- 
pănă amintiri, ochii încep să se 
reaprindă, în ei se citesc nostal- 
gii, speranțe, amărăciune, tris- 
tețe, disperare, resemnare și 
iarăși se sting în privirea aceea 
fără expresie pe care fotograful 
n-ar trebui s-o surprindă. Foto- 
graful aleargă după fiecare nou 
mesaj al privirilor şi uneori acest 
mesaj este deosebit de cel adus 
de cuvintele rostite. El divulgă 
tocmai  convenționalismul aces- 
tora sau poate incapacitatea vor- 
belor de a spune tot ceea ce omul 
simte. 

Dar în acest timp se schimbă, 
evoluează înseși raporturile din- 
tre fotografi și „clienţii“ lor. 
Din martori pasivi la început, 
oamenii cu aparatul devin părtași 
la portret prin însuşi raportul 
pe care-l dezvoltă cu personajul. 
Revelația pe care o oferă filmul 
lui Zolnay stă tocmai în faptul 
că, deș icei doi fotografi sînt inter- 
pretați de nişte. tineri actori, 
filmul nu pare jucat, ci capătă 
structura şi tonul unei anchete 
sociale în care obiectivul apara- 
tului de fotografiat pătrunde 
dincolo de convenţționalismul po- 
zelor obiective, realizind foto- 
grafii subiective, fotografiile unor 
oameni autentici, ale unor oa- 
meni care numai atunci cînd 
pozează la fotograf zîmbesc, fără 
să exprime prin aceasta ceea ce 
simt ei în realitate. 


Mircea ALEXANDRESCU 


d 


= festivaluri: 


de la hi 
la universitate 


Nu se întimplă prea 
des ca un singur film 
inema să fie atit de bun, încît 
să justifice, doar prin 
el, raţiunea de a fia 

unui festival. 


Creierul 
EDEA TIMP AUH TE PUII E IEI 


Și totuși, în acest an, la Annecy, 
acest film aexistat și s-a chemat, Frank 
film”. Autor: Frank Mouris. Mouris 
îşi povestește, în 8 minute și 40 de 
secunde, viața sa de tînăr american 
al secolului XX. Cît poate cuprinde 
creierul unui om normal? Cît poate 
suporta creierul - unui om normal? 
Într-un ritm d&lirant, plasînd ochii 
în palmă, reclamele în ochi, picsurile 
în creier, creierul în timpan, supra- 
punînd: colaje, montînd afişe și afi- 
şînd sloganuri, pe muzică de dans, 
pe muzică de jazz, pe zgomot de clac- 
soane, Mouris se ocupă de soarta 
„bietei șcăfirlii“, care. nu are altă 
vină decit aceea de a se fi rotunjit 
în secolul vitezei, a! informaţiilor, 


12 


filmul de animaţie: 


ergarten 


j 


v 


al stress-ului, al poluării, să al 
civilizaţiei ajunsă la apogeu. Mă în- 
treb cîte filme a 90 minute fiecare, 
cu mare desfășurare de forțe artis- 
tice şi tehnice, ar fi trebuit să se 
facă pentru a povesti o mică parte 
din viața „omului nou din Lumea 
Nouă“, pe care ne-o înfățișează, 
la cea mai autobiografică. tensiune, 
Frank Mouris? 

Cinematograful de animaţie nu 
cunoaște imposibilul, spunea într-un 
interviu realizatorul francez René 
Laloux. Într-adevăr, stimate . Frank 
Mouris, filmul dumitale ne poveieri 
te că totul este cu putință. E cu pu- 


Nu credeți că ar fi timpul 
să ne întrebăm: 
unde sînt gînditorii animației noastre ? 
| 


tință chiar să trăieşti. Cu condiţia 
însă ca imensul hohot de rîs care 
învăluie cele 8 minute și 40 secunde 
de cronică a unui secol să fie destul 
de amar ca să nu uităm „cît de grea 
e viața”, și destul de tonic ca să ne 
amintim că „soarta se află în propri- 
ile noastre mfini”, 


„Frank film“ a luat Marele pre- 
miu. 


Moara 
EOSO OR EINE OAE 


Pămînt galben, uscat, crăpat, ars 
de „soare şi nebătut de vînt, O moa- 


pp 


neputinței. O ultimă zvicnire a 
instinctului de conservare și omul 
se apucă să sape, ca să dea de urma 
apei, ca să dea drumul morii. Apa 
țișnește, curge, năvăleşte, inundă 
totul și apoi intră iar în pămîntul 
galben, uscat, crăpat, ars de soare 
şi nebătut de vînt. Morarul renunţă. 
Morarul se urcă în vîrful morii şi se 
aruncă în spițele roții. Sîngele țîşneşte 
roșu, lichid, curgător, năvalnic. Moara 
începe să se învîrtească, 

Acest desen animat se numește 
„Eliberarea personajului principal“ şi 
a fost făcut de iugoslavul Borislav 
Sajtina€. Nu a luat nici un premiu la 
Annecy, pentru că a existat un alt 
film, mai bun, dar și poate pentru 
că personajul principal și-a găsit o 
eliberare prea lașă. De ce să dăm 


drumul morii așa? 


Podul 


Oamenii construiesc un pod. Oa- 
menii bat nituri, întind lanţuri, ri- 
dică traverse. Activitate intensă, 


“agitație mare. Dar podul se rupe la 


mijloc. Şi oameiii încearcă să se 
salveze. Cum? Bătînd nituri în sis 
criul aproapelui, strîngînd lanţuri 
în-jurul semenului, sfărîmînd cu cio+ 
canul capul vecinului. Cînd, puntea 
se rupe, lumea'se prăbușește. Dar 
de ce nu construim un pod mai sos 
lid? 

Filmul polonezului Bronislaw Ze- 
man, „Oh! Oh!', a luat Premiul spe- 
cial al juriului. 


Pancarda 


Un oraș este pustiit de flăcări. Un 
singur om scapă. Ajunge într-o ţa 
ră a făgăduinței: pajiști înfloritea 
arbori umbroși, ape limpezi. Omul e 
uimit. Omul se bucură. Omul e nea 
liniştit. Omul vrea să schimbe, Oa 


mul vrea să domine. Omul introa -~ 


duce ordinea: ‘smulge florile, taie 


arborii, seacă apele. Şi înfize' o pana 
cardă: Țara făgăduinţei. Dar vine 
focul, pîrjoleşte totul și omul fuge. 
Nu ştim dacă mai scapă, nu ştim das 
că mai pune o altă pancargă. Aflăm 
ni că omul îşi face totul cu mîna 
ul. 

Filmul de desen animat se numește 
„O ţară minunată“ și a fost făcut de 


. francezul Michel Boschet. 


Floarea . 
[e a] 


Un om singur adună în pumni, pi- 
cătură cu picătură, apa care va 
da viaţă florii. O floare, singură şi 
ea, într-un deşert torid. Udată cu iu- 
bire, floarea crește, se înalţă, se dez- 
voltă, ajunge imensă, ajunge puter- 
nică şi omul, ostenit, se aşterne pe 
catifeaua ei' să se odihnească. În 
zori, floarea minunată îşi desface, 
leneșă, petalele care dau la iveală 
un schelet. Scheletul omului singur, 
care a iubit o floare. 
` Încă un film polonez. Realizator: 


Zdislaw Kudla, 


fiece Vi i * PE K PR T 
ră încremenită și un morar, stană a 


Locomotiva 


Flippo are o locomotivă și locomo- 
tiva are un stăpîn. Dar tata îi tri- 
mite lui Flippo un avion. Modern, 
frumos, rapid. Părăsită, locomotiva 
se îmbolnăvește. Doctorul nu-i află 
leacul și nici remușcările lui Flippo 
n-o pot alina. Ce-i de făcut? Tot 
ea, locomotiva, știe: din dragoste se 
va face avion. Să ne crească aripi, 
dacă trebuie! 

Un film. pentru copii, intitulat 
„Flippo şi trenul de Hong Kong", 
realizat de belgienii Pierre Levie și 
Zarin Kelk. 


Calul 


Fierarul e bătrîn, nicovala e roa- 


Pa 


-L 


Fierareł prinde muște. Caii de azi 
nu mai au nevoie de potcoave. Tră- 
iască tehnica, 

Filmul „Pegasus“ a fost făcut de 
belgianul Raul Servais. 
IDEI: EEE TERO 28 DETRI P 2 E E ETE 


Gravitatea 
ELORRONDO TIAE DEGI 90 IEI FA EI IES 


S-a spus că acest festival, spre 
deosebire de cel de acum doi ani 
(n-am văzut selecția de la Zagreb, 
din 1972), ar fi mai puţin profund, 
mai puțin grav, mai tehnic și mai dis- 
tractiv. Cred, mai degrabă, că a 
existat o altfel de gravitate. Reali- 
zatorii s-au refugiat mai puţin în 
trecut, ca să încerce a situa omul şi 
problemele sale strict în zilele noas- 
tre sau chiar în viitor, În viitorul pla- 
sat sub semnul tehnicii celei mai a- 
vansate, fie. că va fi dură și necru- 


Un cal prea puternic? 
(„Pegasus“ de Servais) 


să, barosul e tocit. Într-un colț, 
o bucată de fier. Ultima. Potcovarul 
O ia, o pune în foc, o modelează și 
din mîinile lui prinde formă un că- 
luț. Fierarul îl adapă, căluţul creş- 
te, se face armăsar. Armăsarul creș- 
te, apar alţi armăsari, mari, imenși, 
giganţi, armăsari de fier. Se adună 
în jurul fierarului. Fierarul îi privește, 
fierarul se minunează: cai de fier, 
cai de oțel, cai puternici, cai putere. 
Dar fierarul nu mai ştie potcovi. 


O țeastă prea 
(„Frank film“ 


țătoare, fie că va păstra cîte ceva 
din romantismul celui care a desă- 
vîrșit-o, omul. 

Sigur că nu toate cele 97 de filme 
din concurs au-cîntat în game majo- 
re, dar, la drept vorbind, cred că 
majoritatea s-a străduit s-o facă. 
Chiar și filmele. destinate exclusiv 
copiilor au păstrat o anumită gravi- 
tate, seriozitatea aceea a puștilor ce 
se maturizează prea repede în fața 


televizorului. 


d Moaris 


O eliberare prea lașă? 
(„Personajul principal...“ de Sajtinac 


Umc ul 

INN PCI ZORII TRAI 70 ERAI ETER 

S-a spus că acest festival a fost mai 
puțin profund. Eu însă cred că a 
fost profund, dar gravitatea lui a 
fost dublată de umor, de umorul oa- 
menilor inteligenţi. A plutit un zîm= 
bet peste Annecy, zîmbetul acela al 
înţelegerii lucide. Sigur că au fost 
și glume uriașe, hohote de ris ho- 
merice, ca acel „Opera“ (Premiul ti- 
nereţii), în care Bruno Bozzetto își 
permite cîteva scheciuri 
țioase, cu participarea amabilă au 
Bach, Beethoven, Wagner, Pagani- 
ni, Rossini sau Puccini. Dar să 
oare o simplă glumă apariţia Statuii 
Libertăţii din New York, cîntînd cu 
patos, imediat după război, „Madame 


jreveren- 


a fost și membru în juriu, a pre- 
zentat un astfel de film în afara con- 
lui. Dar cu o singură „Gala- 
xie". nu se poate alcătui universul 
animației românești. Am avut un 
festival internațional de animaţie, 
a Mamaia. Nu ne-a fost indiferent 
că l-am pierdut pe drum. Poate că 
dacă am fi venit și noi, nu cu-capo- 
dopere, dar cu opere de o valoare 
că certă, la nivelul producţiei 
diale de animație, acest festival 

r fi fost încă al nostru. Poate căo 
să-| recîştigăm, dar cu ce filme vom 
intra atunci în competiţie, ca ţară 
? Cu filme ca „Puiul ? Foarte 
ne, sînt necesare. Cu un film ca 
„Galaxie"? Foarte bine, sînt obliga- 
torii! Dar mai depatte? Cu pilule 
„țepoase“, dar fără ţepi sau cu ţepi 
doar pentru acarii-păuni? Cu pisi- 


Un om prea încrezător? 
(„Floarea“ de Kudla) 


Butterfly", cu o mască de gaze pe 
față? 


Noi 

EAE E EERTE e i 

Am lăsat special la urmă participa- 
rea noastră la festival. Filmul lui La 
rențiu Sîrbu, „Puiul” (sugestiva co 
loană sonoră e semnată' de H. Ma- 
iorovici), a fost admirabil primit 
de un public alcătuit mai ales din 
tineri, un public lacom de anima- 
ție şi foarte exigent, care nu 
dădea înlături să-și manifeste, { 
tiş şi zgomotos, nemulțumirea, ori 
de cîte ori avea prilejul. Ei bine, sala 
cazinoului din Annecy a privit în 
tăcere, emoționată, „Puiul” româ- 
nesc și a aplaudat îndelung. Un film 
de un romantism sobru şi de o s 
sibilitate dozată cu migală, luc 
o mare finețe grafică. Un film care, 
în genul lui, este fără cusur. Am fi 
dorit însă (și o dorim de atita vre- 
me!) să venim la aceste întilniri in- 
ternaţionale şi cu alte filme, filme 
majore, adulte, grave. Sabin Bălașa, 


> și iepuraşi care spun foarte fru 
„noapte bună, copii"? De ce s 
nu dăm. drumul zăgazului? ş 
Ne întrebam, nu demult, unde 
ne sînt păpușarii! Da, într-adevăr, 
nde ne sînt? Dar de ce nu credeţi 
ar trebui să ne întrebăm și unde 
sînt gînditorii — aș îndrăzni să 
spun chiar — filozofii animației? 


Rodica LIPATTI 


Un pod prea subred? 
(0h! Oh!“ de Zeman) 


13 


4 


MIRCEA MUREŞAN: 


a ia 


CA. DAR SI ETICA 


aplooomb? 


Motivele pot fi diverse; n-ai făcut 

tocmai cariera prevestită la leagîn 

nema de ursitoarele vremii; n-ai ajuns 

vicepreședinte la Asociația „Amicii 

păsărelelor insectivore“; n-ai tele- 

vizor în culori, nici vilă pe malul 

lacului Tincăbeşti; garderoba îți cam stă sub 

semnul îndoielii față de jurnal; ce mai, nu prea 

ai nici cine știe ce monedă lichidă sau depusă, 

şi prea iubita consoartă, sau prea sensibila soră 

mai mică, sau o prea stimabilă mătuşșă din provin- 

cie care urmăreşte la televizor fenomenul cinema- 

tografic, sau. soacra pur și simplu, din exasperare, 
din mîndrie rănită, din ambiţie altruistă, sau din 

cine ştie ce alt sentiment nobil, într-o bună zi 
prinde ocazia şi îţi spune răspicat: : 

— Prea eşti la locul tău! 

Luat prin surprindere, dar numai parțial, 
pentru că ţi s-a mai întîmplat să meditezi în se- 
cret asupra locului tău în arta umbrelor efemere, 
ai senzaţia difuză că n-ai înţeles. 

— Cum, adică?... La ce te referi? 

— Lasă că ştii tu... 

Nu vrei să dai importanţă, dar te trezești pe 
ginduri. A fi sau a nu fi la locul tău, în artă... 
Cum se pune poblema? Locul tău, cum şi cine îl 
stabileşte? Critica, publicul, colegii... Dar dacă se 
înşală unii sau alții? Intervine istoria care sta- 
bilește sau răstoarnă valori. Bine, te interesează 
istoria, pentru că au existat cazul Stendhal și 
bătălia de la Midway şi alte evenimente con- 
troversate, dar propria ta istorie nu te preocupă, 
te lasă rece absolut, fiind prin formaţie filozofică 
sceptic cu privire la reîncarnare, viață viitoare 
şi toate celelalte. 


Și așa, din mai nimica, ţi se instalează pe undeva, 
în cutia cu periferie de culoarea cenușii, o mică 
obsesie. Ce e cu centimetrul tău pătrat din geo- 
grafia marelui ecran? Ce semnificație existenția- 
lă are? Ce valoare socială? Cît de întinse sînt ariile 
peste care bat instalaţiile tale de influențare a 
publicului? f 


Cum se definesc și cum se exprimă just toate as” 
tea? Astfel încît să nu ai nici o neliniște? Neliniş- 
te, iată ceva așezat cu certitudine în jurul locului 
tău. Foarte bine, te liniştești didactic, e tonic, re- 
confortant, în fine, normal, să fii neliniștit în arta 


În sfîrşit, unul fără aplomb... 


— Aplombul 
se alimentează 
cu suficiență, 

— Nu ered 


în aplomb, 


Are picioarele scurte 


Are aplomb! Nu-i pasă! 


Totul e să ai apiooonib! 


ta, nu numai în legătură cu imposibila ierarhie, cu 
destinul tău ci, în general, cu sensul şi adincimea 
a ceea ce te urmărește să spui, dacă popi, dacă ai 
capacitatea, încît lumea — mă rog, bună parte — 
să te înțeleagă, chiar dacă nu este de acord cu tine 
parțial sau integral... E normal, în fine, tonic, re- 
confortant, să te afli în polemică cu lumea. iți 
zice politicos cineva:— Greșeşti! li răspunzi, la fel: 
— Scuzaţi, vă rog, dumneavoastră sînteți în gre- 
şală!... Intră şi soarele în eclipse, din cînd în cind, 
parţiale sau totale, și lumea a început să înțeleagă 
abia de citeva sute de ani. 


apropiate nu dau exemple personale, ci se ridică 
la generalizări, îţi prezintă fenomene, ştiu cum 
să fie convingătoare. 

— De exemplu, regizorul ăla, de nu mai «este, 
care vorbea cu asistentul prin megafoane, deşi 
stătea lingă el... 

— Poate că instrucțiunile date asistentului vi- 
zau pe toată lumea... Poate era distrat... Sau prost. 

— Aplooomb! Sau regizorul ăla mare, de face 
și pe actorul. L-a întrebat odată un ziarist — de ce 
joacă în filme proaste? Şi el: pentru bani! 

— Ăsta e Orson Welles, poate să-și permită... 

— Aploomb! Altul ar fi găsit alteexplicații mai 
puțin plauzibile, dar morale. Sau ăla de nu suportă 
să se rîdă decit la ce scrie el... 

— M 

— „Și trăiește, că nu mai are mult, cu siguran- 
ţa că numai el compune bine, numai el poate fi 
exemplu, numai el e îndreptățit să judece fără 
apel... 

— Ei, subiectivism de artist.... 

— Aploomb! Nu are nici o îndoială asupra sa. 
Nu își dă seama că nu are în societate poziția pe 
care și-o presupune, că nu-l iubește nimeni, că 
n-o să meargă nimeni la înmormintarea lui. Are 
aplomb! Nu-i pasă! 

— Poate ia carbaxin, dacă nu-i pasă... 

— Noi ridem la toate prostiile, dar nu la glumele 
tale. Sau ăla de lasă impresia că ar avea cine știe 
ce relaţii, cu persoane ale căror nume nu se ros- 
tesc.... 

— Poate are acele relații... 

— Aşa şoptesc toţi și el profită, face carieră! 

— Nu face! Organismul nostru social respinge 
astfel de grefe false, mai devreme sau... nicio- 
dată prea tirziu. 

— Aploombul e o grefă rezistentă! Se alimentea- 
ză cu suficienţă. 

— Mai degrabă invers, dacă e să fim metodici, ! 

— Îmi pare bine că ai acceptat discuția, 

— Nu! Nu cred în aplomb. Are picioarele scur- 


(caricaturi după „LA POLOGNE") 


— dubito, (sau surioară, sau tanti) intrebi —ce 


găseşti că-mi lipseşte? 
— Aploombul! 
Va să zică, începusem de la o confuzie. 
— Fii şi tu mai înfipt! Cum e cutare! 
— Cine? 


Deşi urmăresc fenomenul cinematografic de la 
oarecare distanţă, adică prin tévé, persoanele 


Memoria mea vicleană 

păstrează neştirbită a- 

mintirea unor nu toc- 

mai vechi întrebări des- 

pre profesionalismul 

principalilor realizatori 
al filmului nostru artistic, întrebări 
rămase în bună măsură fără răspuns, 
` fiindcă, așa cum bine cunoaştem sau 
ar trebui să cunoaștem, anii s-au 
adunat liniștiți și odată cu ei şi fil- 
mele noastre artistice, atitea cîte 
au fost şi cum au fost, chestiunea 
cîştigînd o aparentă profunzime, 
dar risipindu- -se cu o frecvență obo- 
sitoare în produse cinematografice 
care nu au atins nivelul exigenţelor. 
Nu sînt eu cel în măsură să fac or- 
dine în această privință, am, ca fie» 
care, preferinţele, nedumeririle și 
încăpăținările mele, mi-e greu însă 
să şovăi prea mult în ipocrizie și, 
astfel, legat adinc de cam tot ceea 
ce este și înseamnă filmul românesc, 
lată-mă obligat să observ că, din 
motive obscure, starea profesiona- 
lismului multora din cei care au 
ajuns să guste mai mult sau mai 
puțin din gloria grea de farmec, dar 
trecătoare, a cinematografului, a 
nceput să nu mai preocupe așa cum, 


Şi acum... motor! 


în mod firesc şi cinstit, s-ar cuveni, 
atîta timp cît așteptările şi speran- 
ţele pentru filmul autohton n-au 
slăbit, ba, dimpotrivă, se revendică 
azi dintr-o realitate și dintr-un 
climat moral superior. De înțeles 
şi de iertat și de sprijinit acolo unde 
se vădeau nişte semne de talent auten- 
tic, perfectibilîn timp, amatorismul 
anilor copilăroşi ai filmului nostru 
„a rezistat destul de surprinzător 
şi atunci cînd, cu bunăvoință, 
filmului românesc i s-au descoperit 
calități categorice de maturitate. 
Nimic de zis, n-au fost chiar atît 
de puține, să le numeri pe degete, 
acele filme ce-ar fi putut duce la 
această concluzie optimistă, dar 
este totuși nedrept ca profitind de 


Umanizare? 


a 3 a Ss T 


“al continuatorilor 


T 


Ce ne supără în filmele noastre: 
metaforele vizibile, dezbaterile scortoase, 
personajele de operetă, 
decorurile fastuoase, 


costumele neşifonate... 


talentul și truda cîtorva oameni de 
inimă și de pasiune să închidem ochii 
şi să ne ținem gura în faţa unor do- 
vezi de încropeală meşteșugărească, 
fie acestea şi prezentate cu sfiiciune 
suspectă sau cu orgoliul primitiv 
de fericite în- 
demnuri. Succesul de casă şi emoția 
unor spectatori imberbi pe care se 
bate monedă în lunile din urmă, nu 
este bine să lase pe nimeni indife- 
rent, dar asta nu schimbă cu nimic 
situația, nu aci aflîndu-se încurcătura, 
ci în măsura onestității şi talentului 
celor care, strînşi întimplător cu 
ușa, zîmbesc cu drăgălașă superiori- 
tate agitind febril cotoarele bile- 
telor vindute. Acum să nu se creadă 
cumva că oamenii aceștia, în parti- 
cular stimabili sau distinși, n-au mai 
învățat cite ceva de cînd s-au găsit 


prima oară în apropierea aparatului. 
de filmat şi au rostit cu deplină îns- 


credere și vioiciune „motor“. Au 
învățat, desigur, unii cu rîvnă, alții 
pe sponci, cum se întimplă în orice 
meserie de circulație fără secrete și 
fără mari surprize. Cine nu ştie, 
deci, azi, că puţină vopsea roşie sau 
o plesnitură de revolver sau o sabie 
care spintecă brutal ridică un nod 
în gitul băieţilor de la balcon, cine 
nu ştie azi că un umăr dezgolit cu 
pricepere şi o declarație de amor 
linişteşte predispozițiile fetişcanelor 


singure şi visătoare, cine nu ştie azi 
că rîsul gilgiit, de învingător, al unui 
june prim limpezește . nostalgiile 
domnilor așezați, cine nu ştie azi 
că o propozițiune simțită, rostită 
la momentul oportun, mulțumește 
rigorile moraliste ale părinților gri- 
jatii, cine nu ştie azi că puțin mister 
şi un personaj cu haz echilibrează 
povestea și o salvează uneori de mo- 
notonie, cine nu ştie azi că un film 
fără „story“, fără confruntări ros- 
tite pătimaș și fără principii cu- 
rente de viață e un film mort? Că 
ştiinţa de bine și de rău a atitor lu- 
cruri nu înseamnă nici măcar o 
firavă posibilitate pentru concepția 
artistică a unei opere cinematogra- 
fice, este, cum s-ar zice, o altă că- 
ciulă. Că, uneori, rivna învățăcelului 
n-are odihnă pină nu ajunge să facă 
şi să gindească întocmai sau aproape 
întocmai, după împrejurări, ca Fel- 
lini sau Buñuel sau ca alții mai 
modeşti, e o fericire mai mică, 
dar tot aceeași nefericire secretată 
de un profesionalism deprins fără 
har și fără adevărată pasiune. 
După cum se vede, n-am discutat 
aici talentul celor chemați și rămaşi 
să realizeze filme artistice, deşi l-am 
presupus, fiindcă numai talentul și 
stăpinirea profesiunii pînă la desă- 
vîrșire pot duce, și duc, cum avem 
mereu prilejul să ne convingem, la 
opere cinematografice autentice. Este 


Deus ex machina 


o iluzie plină de vinovății convingerea 
că puțin talent și puțină profesiune 
ajung ca să ridice un film din medio- 
critate. Este o nădejde fără nici o 
şansă de împlinire încrederea că o 
idee bună şi folositoare poate ajun- 
ge la spectator dacă cel care a pornit 
la demonstrația ei artistică are mij- 
loace sărace și primitive de expresie 
şi-și caută salvarea în poncife și 
împrumuturi deghizate sau în viziuni 
de o puerilă fantezie. Este o naivita- 
te stingheritoare încercarea de a 
ieși din anonimat și de a cuceri pu- 
blicul lăsînd totul pe seama unor 
deprinderi stîngace, înfășurate în 
ifose şi ambiții ridicole de ins atent 
şi înţelegător cu gustul celor mulți. 
Nu este niciodată prea tirziu să ob- : 
servăm că dacă unele din filmele 
noastre n-au autenticitate şi ade- 
văr, n-au „viață”, n-au personaje 
verosimile, n-au oameni întregi, n-au 
situaţii semnificative, n-au idei cuce- 
ritoare, în schimb au năstrușnicii, au 
străzi pustii, au metafore rizibile, au 
dezbateri scorțoase, au personaje de 
operetă, au decoruri fastuoase, au 
costume neșifonate etc., asta se 


întîmplă mai ales datorită lipsei de 
profesionalism. Nu este niciodată 


Schimb de idei 


prea tîrziu să observăm că dacă multe 
din filmele noastre n-au limpezime, 
n-au logică, n-au poveste, n-au ritm, 
n-au tensiune, în schimb au false 
demonstraţii de virtuozitate, lînce- 
zeli psihologizante, reverberații,evo- 
care, figurație adormită, năvăliri de 
mașini, etc., asta se întimplă mai 
ales datorită aceluiaşi binecuvintat 
profesionalism. Dar probabil că şi 
azi, ca și atunci, a distinge impostura 
de talent și meșteșugul de profesiu- 
ne nu este un lucru chiar atît de greu, 
cît mai ales o încercare; o încercare 
pe care doar maturitatea unei preo- 
cupări o poate suporta, Cred că fil- 
mul românesc,prin tot ceea ceela 
dat mai bun şi valoros, trebuie să 
treacă, în sfirşit, ẹṣ? prin această 
necesară încercare. A spune lucrurilor 
pe nume e un semn al puterii și 
al încrederii, e un semn al timpului 
în care trăim. 


Sg e 


Happy end 


(Desene de ZBIGNIEW ZIOMEGKI) 


e 


Invinşii inocen;i 
OI ITI SIE 00 ia IEEE 


Jerry Schatzberg — laureatul fes- 
tivalului de la Cannes, autorul 


A J r > i ETA: > 


wficonk 
D ERG canine 
i HAFF TIME 


„Sperietoarea“: 


„Sperietorii de ciori” unanim elo- 
giață — declară: 

—„Ceea ce mă interesează în 
filmele mele este să arăt oamenii ca 
victime ale inocenţei lor... De la 
naștere, sîntem supuși unei morale, 
unei educaţii, unei filozofii, unor 
raporturi cu oamenii și lucrurile. 
Privesc holul unui hotel, să zicem 
la Cannes: văd oamenii prizonieri 
ai meschinăriei, ai ideilor de premiu, 
de glorie și de bani. Inocența se 
pierde din clipa cînd cineva se ocupă 
de tine. Idealul ar fi ca oamenii să 
fie avertizați dinainte de ceea ce 
este viaţa. Atunci ei n-ar mai avea 
decît să supraviețuiască. În măsura 
în care sîntem protejați de mici, cînd 
ni se ascunde viața — nu mai sîntem 
inocenți. În Statele Unite, filmul (cu 
Garry Cooper, James Stewart, John 
Wayne) a exprimat - nevinovăția 
americană triumfătoare. Eu vreau 


IEI SEFI TI "i TIS! r: 


pe ae aer e Ne 


povestea a doi oameni care caută adevărul 


INTL PYATIOSAL 


Herald este Tribune 


Puböshed with The New York T'e, and The Washbrgtan Post 


Art Buchwald, celebru! umorist, 
comentează ironic „tangoul la Paris“: 


„Este un film simplu, emoţionant, 
despre doi: oameni care încearcă 
să închirieze același apartament la 
Paris... Orkine a fost vreodată 
în situația de a-căuta un apartament 
în acest oraș, îl vå înțelege. Nu știu 
dacă este un film mare, dar cred că 
Bertolucci a luat atitudine într-o 
problemă importantă și anume criza 
de locuințe în Franţa, o adevărată 
năpastă a vremurilor noastre“. 


Început de reportaj în „Paris- 
Match“, nr. 1257: „Cannon este un 
nou personaj al foiletonului poli- 


să arăt azi că, dimpotrivă, inocența 
produce învinși. Prea puțini ameri- 
cani au conștiința acestui adevăr... 
Oricum, se petrece ceva interesant. 
Prin televiziune, informația sosește 
foarte repede și nu mai poţi îm- 
piedica realitatea să te ajungă. lată 
de ce atitea filme azi sînt în contact 
direct cu cotidianul, cu viața...“ 


Ea 
Invingătorul 

Generalul de brigadă Alexandru 
Ceapaev, fiul legendarului erou din 
războiul civil, Vasili Ceapaev, a 
ieșit cu ochii în lacrimi de la filmul 
„Noi sîntem oameni sovietici“ — 
documentar al cîtorvavieţi exemplare 
desfășurate în anii Puterii Sovietice. 

— „Am “aflat azi ceva minunat 
despre un tovarăș de luptă, nu m-aș 
putea exprima în vorbe, iertați-mă. 
Cîtă forţă e în acest om ca să răs- 


Generalul V. Petrov: 


pundă cu atita demnitate la încercă- 
rile prin care a trecut...” 

Omul este Vasili Petrov — general 
de brigadă, de două ori Erou al Uniu- 
nii Sovietice: în război și-a pierdut 
ambele mîini, ceea ce nu l-a împiedicat 
să lupte pe front pînă la victoria 
finală. După 26 de ani de pace, doc- 
torii constată însă apariția unei boli 
îngrozitoare: miopatia, atrofierea 
mușchilor; chiar dacă l-ar opera, 
generalul ar fi sortit pînă la sfîrșitul 
vieții să nu părăsească patul. Impo- 
sibil! Petrov socotește că atrofierea 
nu poate fi stopată decît prin mişcare, 
prin  activizarea la maximum a 
mușchilor, Doctorii îl previn că-și 
riscă viaţa. Petrov ajunge de la.400 
la 1035 de mișcări într-o oră și jumă- 
tate. „În fața acestei forțe sufletești, 
boala dă înapoi“... (Film soviétique, 
6/73) 


povestea unui om adevărat 


tist american, un tip mic, gras, de- 
parte de James Bond, care învinge 
totdeauna. Cannon nu există, nu e 
real. Dar.la Bobigny, la bariera nor- 
dică a Parisului, există un Cannon, 
mai adevărat decît ficțiunea televi- 
zorului. Se numește Aubry, e in- 
spector de poliție, supranumit Mai- 
gret-ul _bandițiior, pacificind în 2 
ani cartierul peste care domneau 
cîteva bande de tineri delincvenţi...” 


„Raquel Welch, visul a milioane de 
bărbaţi? Pentru mine a fost un coș- 
mar! Imediat ce teapropii de ea, ai 
chef să fugi, aşa de bine îți dă de 
înțeles că n-o interesează decît per- 
soana ei, felul ei de a fi, de a se îm- 
brăca, de a se coafa, de a se machia. 
În fond, cred în întregime ce se spune 


„ despre ea: fata asta nu e deloc fe- 


ricită...” (declaraţiile lui Yan Mac 
Shane, june-prim englez, 30 de ani, 
după . șase săptămîni de filmare 
alături de Raquel! Welch). 


i 
S vc A E 


R ie cata tute (DD inna toi D Poke 
? 
interview — Claudia Cardinale: 


„Cinematograful trăiește, plez- 
pește de sănătate, chiar dacă unele 
manifestări ar dovedi contrariul. 
Valul de pornografie? Asta nu e 
cinema. De altfel, va dispare. Dispa- 
riția cultului vedetelor? Probabil, 
dar asta ne ajută să vedem mai clar. 
Oameni ca Elio Petri, Francesco 
Rosi,  Bertolucci, Dustin Hoffman, 
Jane Fonda, Glenda Jackson ne ajută 
să sperăm în viitorul filmului"... 


e i 
„Ceea ce regretă Buñuel în faptul 
că Dumnezeu nu există, e că El nu 
poate vedea filmele lu?:Bufiuel“ (de- 
clarație a specialistului în gaguri, 
Jean-Claude-Carritre). 


N ONORA CEE AT a CA da Ph ATI ERIE E NR ASA IP pn = 


16 


Marcello Mastroianni este gra- 
vid în luna a 8-a și simte primele du- 
reri la un spectacol cu Mireille Ma- 
thieu. Cazul lui face subiectul unei 
dezbateri în Adunarea Năţională pe 
tema nașterii la bărbaţi. O firmă 
specializată îl lansează ca manechin 
pentru  „salopeta-bărbatului-gravid“ 
şi „smokingul-în-caz-de-sarcină“, Toa- 
te acestea în filmul lui Jacques 
Demy, denumit „Evenimentul cel 
mai PRADA de cînd omul a pășit 


pe Lună 


În „mila“ față de condiţia bărba- 
tului — căci de ea, dece am uita? — 
polonezii nu se lasă nici ei mai pre- 
jos: „Urmăritul“ e comedia unui tî- 
năr istorician al artei, conservator 
la un muzeu, care caută înfrigurat un 
tablou de mare valoare dispărut în 
chip misterios. Bărbatul are ideea de 
a se deghiza în bonă, bună la toate, 
sperînd că, așa, ancheta sa va izbîndi 
mai uşor. „Bona"” sa —trecînd prin 
casele unor oameni foarte diferiţi — 
se va vedea silită să facă mîncare, să 
spele, să măture, să facă piața, să 
păzească copiii, să plimbe cîinii... 
Poanta finală: tabloul e găsit, 
dar meseria feminină a bărbatului se 
dovedește mai lucrativă decît es- 
tetica! 

TRM TERRE 
Bomba secolului: 


bărbatul în luna 8-a! 


Cronica 


judiciară 


i 


Acesta e Woody Allen, socotit de 
marele Groucho Marx drept unul 
din cei mai buni comici actuali. 
Omul are 37 de ani, un chip trist, 
bătut de soartă, conform vechii idei: 
„Comicii sînt întotdeauna oameni 
trişti“. Filmele sale— trei pînă acum 
— se bazează pe un umor gen frații 
Marx, pe acele slăbiciuni şi stîngăcii 
venite din Chaplin, tratate cu o se- 
cretă tandrețe à la Malec. Aceste 
„trimiteri“ nu fac decît să circum- 
scrie originalitatea lui Allen, om care 
„poate să se ţină în echilibru pe un 


Ciudată e lumea, ciudate sînt pro- 


gramările filmelor ei, ciudate sînt 
ş.a.m.d. 

Într-o ţară, aflată exact la gra- 
niţa altei țări, în care pacea 
abia a venit după un carnagiu 


îngrozitor, cinematografele capita- 
lei rulau în iunie '73 următoarele 
filme, prezentate după cum se 
aude şi se citește: 

La Secma — studio, în şedinţa de 


Cronica 


obiectelor 


Prima cameră civilă a tribunalulu, 
din Paris a respins, la 13 iunie 1973, 
plîngerea doctorului ginecolog Ro- 
bert Giraud care cerea 300.000 franci 
despăgubiri şi tăierea tuturor ima- 
ginilor dintr-un film de ficţiune, ce-i 
drept foarte controversat, care ară- 
ta ferestrele apartamentului său 
din imobilul situat pe strada Alboni 
1, colţ cu bulevardul Kennedy din Paris. 


Doctorul, neplăcîndu-i filmul de 
ficțiune, socotea că are dreptul să-i 
interzică și imaginile. Doctorul so- 
cotea că realitatea filmului compro- 
mite realitatea apartamentului său. 
Doctorul contesta dreptul ficţiunii 


ochi, strănutînd invers“, cetățean care 
„În armată ar avea gradul de ostatec, 
în caz de război“, tip de „gangster“, 
căci „purtam asupra mea un glonț, 
s-a aruncat în mine cu Biblia, glonțul 
mi-a salvat viața” sau invers — tip 
de „polițist“, “căci înconjoară casa 
unui cititor şi-l anunță grav: „Aici 
biblioteca municipală. Sînteți în- 
conjurat. Aveţi 5 minute pentru a 
da cartea pe care ați împrumutat-o!“ 

Vi-l oferim în patru gesturi inti- 
tulate: „Woody Allen la trecerea 
unei femei frumoase prin fața sa“... 


Woody Allen: 


„Pot sta pe un ochi și strănuta invers“ 


la orele 18: „Să moară fiara...“ 

La Secma-Vox, al doilea film 
(după „Jandarmul se însoară”): „Tra- 
ge dacă mai poţi!“ 

La Camacico-Rex: „Un carnagiu, 
dacă numeri cadavrele. O comedie 
dacă numeri gagurile. O comedie 
polițistă în care violența este întot- 
deauna un pretext pentru a amuza: 
„Lasă-mă să te las, e un vals“... 


Ceara. Doamna Thomas, redac- 
torul-şef al celebrului muzeu Gré- 
vin, muzeul nemuritorilor modelaţi 
în ceară, caută de 12 ori pe an „omul 
lunii”; printre ultimii admiși la muzeu 
— Belmondo, cu un pistol în mînă... 
Alături de primul ministru francez, 
Messmer. 

Fordul 1934 din „Bonnie și Clyde" 
va fi vîndut la licitație, după ce a 
adus vreo 49.000.000 franci prin ex- 
punerea sa la diverse expoziții. 

Inelul. Ultima mică nebunie ameri- 
cană: inelul negru purtatostentativ,nu 


la o realitate a eł, care — după cum se 
ştie din primele lecții de estetică — 
nu se confundă niciodată cu realitatea 
vieții neartistice. Doctorul interzi- 
cea cineastului să treacă cu aparatul 
pe lîngă ferestrele cabinetului său, 
în condiţiile unui film care miine, 
la cinema, nu-i va place lui, locataru- 


lui. Doctorul confunda abuziv rea- 
jul cu irealul. 
Tribunalul i-a respins cererea 


de ignorant în ale esteticii. 
Tribunalul nu a văzut nimic com- 
promiţător în dreptul ficţiunii de 
a fi ficţiune cu materiale (ferestre, 
scări, străzi, maşini, marchize, sufra- 


Un comic 
al 


sina 
său. 


Cronica 
stranie 


de văduve nemîngtiate cum s-ar crede, 
ci de femeile care caută un soț... 

Bronzul. Minunată idee barcelo- 
neză: statuia lui Charlie Chaplin 
în centrul orașului. Minunată idee 
napoletană: un monument în cinstea 
lui Totó, Ce-ar fi ca în toate marile 
orașe ale lumii să apară statui ri- 
dicate în onoarea comicilor nemuri- 
tori? N-ar fi la fel de îndreptăţite 
ca acelea înălțate în memoria mari- 
lor războinici? 


gerii, mobile) luate din realitate. 
Tribunalul a făcut operă estetică, 

luînd apărarea ficţiunii și a artistului, 
Sincere felicitări! 


e 

Al IX-lea Meeting internațional 
pentru arta filmului, de ia Alghero 
(Sardinia), organizează un proces al 
filmului pornografic, un proces în 
toată regula, cu participarea unor ju- 
decători adevărați și a unui magis- 
trat de la Curtea de Apel. 


Rubrica „Filmul e o lume, lumea e un 
film“ este realizată 


de Radu COSAŞU 


17 


E uimitor cum acest 
film suav a izbutit să-și 
facă loc într-un con- 
text cinematografic ca- 
re cultivă din ce în ce 


L 
Un film 
d êj» © 
mai rar suavitatea, de- espre copilărie, 
viza zilei fiind culoarea tare, ritmul x . 
trepidant, parfumul violent al poveș- un dor de puritate 


tilor în care nimeni nu moare de 
moarte bună. E uimitor. 

Prima surpriză ar fi deci această 
blindă candoare. Pe ecran 
nici o picătură de sînge 
nici un membru al Mafiei, nu 
pește nici un copil, nu se fu 
diamant, nici o doamnă 
este descoperită 
La adăpost de orice spirit 
puştii din filmul aces 
O pajiș 


entura ațiţătoare a unei 
curse de 40] de kilometri pe oră. 

- filmul! are ca pro- 
care nu este 
suavă, nici 


a 
ea ce extra 


i la Moulin Rou 


la] 


entru cå r 


modernă, care vrea cu în actiune.) 


t i a vki ni automobi A treia surpriză: filmul este opera 
adică pe o mașinărie extrem de ne- de debut a unui frumos şi monden 
sigură, teribil de zgomoto adu- actor, un debutant celebru, un play- 


boy de anvergură pe care l-am fi 
bănuit de orice, dar nu că -o să aducă 


cătoare de primejdii, dar un bărbat 
modern al, anului 1900 nu se poate 


18 


Ea ul 
De ce a devenit regizor? 
EST DE TR CREZ: ESAN ESSYD 


Întrebat de ce-a schimbat locul, 
de ce-a trecut adică din faţa camerei, 
în spatele ei, Jean-Claude Brialy 
spune: 

— După ce-ai jucat în vreo cinci- 
zeci de filme, dintre care foarte 
multe proaste, ai şi tu puţină nevoie 
de libertate. M-am făcut cineast ca 

a 


stăpîn pe mine î 
multe ori cinematogra 
ca pe o manta de vreme re 
de asta, știți și du mneavoa 
x 


e actor dormitează 


E un film autobiografic? 


EET RE 


Jean Claude. Bri 
ul e „o afic. 
-Cînd te la n crea parcă 
e mai bine să te inspiri dintr-un epi- 
sod din propria-ți viaţă. Aşa a făcut 
şi Truffaut cu cele 400 de lovituri. 
În ceea ce mă privește, am vrut să 
spun o poveste simplă... Eram elev 
de liceu la Anjou. Cele mai mari bu- 


tie 


pe ecran, nu ca interpret, ci ca 
regizor, atîta graţie sufletească. 

De la un cap la altul „Eglantine“ 
e o demonstraţie de bun gust și 
de echilibru și se știe ce nemaipo: 
menit de greu este să ţii echilia 
brul nu în filmele tari, cu suspens, 
ci în aceste filme delicate; în care 
totul atîrnă de un fir de păr, un 
semiton mai sus sau mai jos putînd 
să prăbușească cu cea mai mare ușu= 
rință delicatul edificiu. „E uimitor 
— exclamă și criticul de la Positif 
— e uimitor să poți să nu faci 
un film rău cu atîtea sentimente 
bune!“ 

Aceste rînduri ar vrea să fie un 
modest omagiu adus curajului de 
a face filme „cu sentimente bune", 
curaj care nu prea este azi în occi- 
dent la mare preț. Brialy l-a avut. 
El a decupat într-o lume,, supusă 
legilor concurenţei agresive, o mică 
zonă de puritate. El a avut curajul 
de a se îndrepta spre valori umane 
curate, primordiale. Nu e un refugiu 
în natură à la !.]. Rousseau. Este © 
reîntoarcere la copilărie care echi- 
valează cu o cură de dezintoxicare, 
o cură de poezie și de sentimente 
frumoase: o vacanță 1900 în casa 
bunicii, un sat în miez de vară, văzut 
în goana șaretei; și leagănul de sub 
stejari, și mătuşiie cu lornioane, și 
camerele cu perne brodate, şi um- 
bra aceea tremurată a copacilor, 
din Renoir, firește, şi chipul de pier- 
sică al copiilor tot din Renoir, şi 
pantalonașii da dantelă ai micuţelor 
verișoare — tot din Renoir, toată 
lumina vine din Renoir, toate mi- 
resmele vin din Proust, toată ghi- 
duşia vine din Colette, cînd Colette 
era încă foarte tînără. 

Nu vreau săvorbesc de „Eglantine” 
numai ca despre un film bun, opera 
unui actor inteligent, ci mai ales ca 
despre un antidot. 

Valorile morale la care ținem au 
nevoie nu numai de atașamentul 
nostru abstract. Ele trebuie culti- 
vate. Filme ca „Eglantine“ nu repre- 
zintă o unică modalitate, dar intro- 
ducerea în repertoriul nostru ci- 
nematografic a astfel de filme care 
pun la mare preţ curăţenia sufletu- 
lui omenesc şi nevoia omului de gin- 
gășie, astfel de filme, zic, demenstrea- 
ză că luciditatea, de care avem ne- 
voie pentru a calcula cifrele de 
încasări, poate să aibă uneori și 
criterii poetice. Contabili: pot să 
fie şi puţin poeți. Nu numai că 
pot. Eu cred, eu sper, că este strict 
necesar să fie. 


Ecaterina OPROIU 


Un debutant 


curii ale acestei virste mi le-au dat 
bunicii. Ei aveau o căsuță înconjura- 
tă de grădină. În timpul vacanței o- 
dăile se umpleau de copii de vîrsta 
mea, veri și verişoare. Bunicul creștea 
gîşte și iepuri și cultiva chiar “cîțiva 
butuci de vie. La toţi ne plăcea vinul 
bunicului... 

CAEN PRE E BE E N TEAT 
Nostalgia unei epoci 
ecunoaşte că s-a lăsat se- 
wai de nostalgia copilă- 


tiunea se desfășoară în 1895. 

à așini!e nu ticseau 
rășenii nu plecau la mare 
iriau o casă în zece minute. 


n vremea aceea şi chiar acum trei- 
zeci de ani, oamenii ştiau ce înseamnă 
să faci turul grădinii, ştiau cum mi- 
roase o floare sau un borcan de 
dulceaţă. Din cauza asta am vrut să 
dau rolul principal — bunicii. 


Interpreta Valentine Tessier are 79 de ani, 


dar a fost cu greu convinsă să-și pună o perucă albă 


Cunoașteți ceva mai emoționant 


decit un copil cîntind la violoncel? 


Producţie a studiourilor franceze. Regia: Jean-Claude Brialy. Scenariul: Jean- 

Claude Brialy, Eric Ollivier. Imaginea: Alain Derobe. Cu: Valentine Tessier, 

Claude Dauphin, Jacques François, Odile Versois, Roger Carel, Micheline 
Luccioni, Darling Legitimus 


Film distins cu premiul „Concha de Plata” la San Sebastian, 1972 


celebru 

EDITII ASE 

IEN CE CERTI A PPE NET IPA PPE IEEE) 
Bunica nu vrea părul alb 

SR TROPICE SIE 


Regizorul vorbește despre cola- 
borarea lui cu protagonista, cunos- 
cuta actriță Valentine Tessier. 

— Valentine Tessier are o mare ex- 
periență teatrală — 50 de ani! — 
dar nu și de film. La 79 de ani 
am convins-o — ca să zic așa — 
să redebuteze pe ecran. Mi-a as- 
cultat sugestiile care urmăreau să 
nu-i frînez temperamentul și, oricît 
ar părea de curios, cea mai mare difi- 
cultate a fost ca s-o conving să se 
lase îmbătrînită, adică să accepte o 
perucă albă. Pentru prima oară în 
viața ei a acceptat așa ceva. Prezen- 
ţa ei este de altfel miraculoasă. Ea 
este în același timp Katharine Hep- 
burn și Marguerite Moreno. 


13 ani? — Prea bătrîni 


— E greu sau e ușor de lucrat cu 
copii în film? 


Brialy nu răspunde prin da sau 
nu. El zice că se poate lucra şi greu 
şi ușor, dar: 

— Trucul este să le vorbeşti ca 
adulţilor. Trucul este să-i surprinzi. 
Copiii sînt ca păsările. Nici pe pă- 
sări, nici pe copii nu-i poţi prinde 
decît în zbor. 

Pentru filmul acesta îmi trebuia 
un copil muzician căci, după păre- 
rea mea, nimic nu e mai înduioșător 
decît un puști cîntînd la vioară sau 
la violoncel. Interpretul meu inițial 
cînta la vioară." L-am descoperit la 
Londra. Era acolo într-un stagiu, la 
o școală a lui lehudi Menuhin. Era 
grozav, dar avea 13 ani și asta în- 
semna că e prea bătrîn pentru rol. 
Din cauza asta l-am preferat pe 
fratele lui, care cînta la violoncel.... 
În primul rînd tandreţea 
IS ot alea A at aaan na a a e 

Pus să-și rezume filmul, actorul- 
regizor scrie: 

— Cineva l-a întrebat pe JeanCocteau 
ce ar salva într-un incendiu. Cocteau 
a răspuns: „Fără îndoială, focul...“ 

Ce' aș salva eu din dragoste? 


— Fără îndoială, tandrețea. 


Gala filmului din R.P. Mongolă 


Documentarul de lung metraj prezentat în cadrul Galei, 
„Să slăvim fericirea“, îşi respectă întru totul titlul. Autorii 


au conceput filmul ca un imn închinat pămîntului 


natal, 


oamenilor de azi și obiceiurilor străvechi. Imaginile formează 
un album animat de sentimentul profund al dragostei de ţară. 
Mesajul afectiv al filmului ne este transmis prin intermediul 
dansului, muzicii şi versului în interpretarea artiștilor Teatru- 
lui de stat de operă și balet, ai Ansamblului de stat de cîntece 
şi dansuri şi ai Orchestrei simfonice de stat a Republicii Popu- 


lare Mongole. Ascultăm 


cu plăcere melodii interpretate 


la instrumente muzicale specifice şi. privim cu ‘admirație 
costume de o mare frumuseţe, care ilustrează tradiţii centenare. 

Prezentat ca un spectacol coregrafico-etnografico-muzical, 
filmul semnat de regizorii lcinnoreb și Urtnasam aduce un 
vibrant omagiu celei de a 52-a aniversări a creării Republicii 


Populare Mongole. 


x 


Cutezanţa 


Producţie a studiourilor sovietice; 
Regia:  Ghiorghi  lungvald- Hil- 
kevici. Scenariul: Vasili Zemliak. 
Imaginea: Aleksandr  Plînnikov. 
Cu: Nikolai Olialin, Vladimir 
Gluiaev, Valentina Grişokina, B. 
Zaidenberg, V. Balon, T. Cer- 
nova, l. Dubrovin 
GOPI ESA P EEES 


Rămase ca o cicatrice în memo- 
ria oamenilor, ruinele din beton 
armat vorbesc despre trecutul 
Vinniţei, orașul ucrainean, vře- 
meinic ocupat de naziști, unde, 
în 1945, fiihrerul de tristă amin- 
tire își instâlase statul major 
răsăritean. Cu prețul vieţii a 
45000 de prizonieri a fost con- 
struit aici, în secret, un uriaș la- 
birint subteran rămas în isto- 
rie sub denumirea de „birlogul 
lupilor“. Printre cutezătorii care 
s-au jertfit pentru a descoperi 
vizuina hitleristă, era și loco- 
tenetul colonel! Andrei Klimenko, 
ale cărei fapte de curaj constituie 
trama filmului. Evadat dintr-un 
lagăr, deghizat sub diferite în- 
fățișări (de la simplul negustor 
Macheden, la maioru! german 
Vincent), Klimenko ajunge să fie 
decorat de însuși Hitler. În ciuda 
premizelor adevărate, faptele se 
petrec ca-n filme şi eroul orga- 


„nizează o suită de atentate, ac-: 


ţiuni de spionaj și sabotaj, unele 
dintre ele aproape neverosimile. 
Spectatorii sînt deci din nou 
invitaţi la un film de război, a 
cărui temă se dovedește încă 
o dată a fi inepuizabilă. 

V: B. 


Valter apără 
Sarajevo 
Producție a studiourilor iugo- 
slave. Regia: Hajrudin Kravava€. 
Scenariul: Dorde Lebovi€. Imagi- 
nea: Miroljub Dikosavlejevic. Cu: 
Bata Zivojinovic€, Ljubisa Samar- 
dzić, Rade Marković, Hanjo Hasse, 
Slobodan Dimitriejević, Drago- 

mir Bojanić. Role Römer 


Viorel BINDEA 


În acest august, pe ecranele 
noastre, un alt film de partizani 
rememorează vară fierbinte a 
lui 144. Pentru a contracara ac- 
ţiunile grupului Valter din Sa- 
rajevo, fasciștii introduc prin: 
tre partizani un fals Valter, în 
realitate agent- SS-ist. Partizanii 
din film şi spectatorii din sală sînt 
derutați deopotrivă, neștiind cine 
cu cine ţine, cine pe cine trădează. 
Din surpriză în surpriză, de- 
ducem însă destul -de repede 


Preţul victoriei 
(Valter apără Sarajevo) 
CALL PA ERP ISEDU 


schema jocului condus în așa fel 
încît aparențele să fie mereu 
înșelătoare și bănuielile să cadă 
mereu pe cine nu trebuie. O 
scenă emoţionantă — uciderea ti- 
nerilor partizani în piața orașu- 
lui — așa cum am mai văzut în 
zeci de alte filme,- cum au 
existat sute în vremea războiului, 
ne obligă să cîntărim din nou 
preţul victoriei, să vibrăm în fața 
solidarității în tragedie şi reîn- 
vie sentimente de spaimă şi re- 
pulsie pentru trădare 'și trădă- 
tori. Falsul tren sanitar, transpor- 
tînd petrolul destinat tancurilor 
fasciste, nu va ajunge însă la 
destinaţie. Sarajevo a fost apărat. 


A, D, 


Li 


+ 


O localitate pe malu? 
oceanului. Ostradă pus- 
tie. O ploaie torențială, 
Ziua se îngină cu seara 
răspîndind o lumină ce- 
nușiu-albăstruie. Cei 
cîțiva funcționari de la o sucursală a 
Băncii naţionale franceze se pregă- 
tesc de închidere, cînd, o mașină cu 
patru bărbaţi, purtînd pălăriile bine 
trase pe ochi, oprește și... 
„Singurele sentimente pe care un 
polițist le inspiră sînt aviditatea și 
batjocura“, spune motto-ul filmului. 
Credeam că autotul pune acest motto 
cao ironie, dar Melville nu ia apărarea 
nimănui. E! nu este nici de partea 
poliţiştilor, nici de partea nepoliţiș- 
tilor, nici de partea uliilor, nici de 
partea porumbeilor.E!| oreferă un 
joc al incertitudinilor în care hota- 
rul dintre nelegiuit și drept se estom- 
pează, binele şi răul intră în niște 
relații echivoce. Așa e și firesc — 


În aceași 
lună 
premiera filmului 
| și 
dispariţia regizorului 


pare să spună regizorul — pentru 
o societate în care un director de 
bancă, rămas fără slujbă, trece peste 
noapte în rîndurile gangsterilor, devi- 
ne adică din paznic al banilor — spăr- 


gător, din păstrător al ordinii — 
învățăcel la școala crimei. 

Alain Delon, cel ce a fost de atîtea 
ori hoț, acum e poliţist. Trecerea 
sa dintr-o tabără în alta nu este un 
capriciu de distribuţie al regizorului. 
Este şi ea un argument pentru felul 
în care cele două lumi rămîn deschise 
una față de cealaltă, se întrepătrund, 
Samuraiul de ieri devine deci anche- 
tator, fără să-și schimbe nici stilul 
jocului, nici duritatea privirii sale 


metalice, nici mersul său de felină 


mereu la pîndă, Gesturile sale rămîn 
la fel de imprevizibile şi nu poţi şti 
dacă încordarea sa va sfirşi cu o 


descărcare de pistol sau cu:o îmbră= 


ţișare. b 


„  Gangsterii nu sînt nici ei eminas 


mente gangsteri. Nu sînt nici ei niște 
„profesioniști“. Șeful bandei,patronul 


unui bar de noapte, comite cîteva im- 


„cu lopata, undeva 


prudenţe nepermise sau organizează 
o spargere în stil american, ca apoi 
să se mulțumească să îngroape banii 
la margine de 
drum. 

Prin urmare, niciunul dintre per- 
sonajele lui Melville nu se plasează 
exclusiv de partea binelui sau a rău- 
lui și sîntem departe de filmul poli- 
tist justițiar. Cele cîteva replici, ros- 
tite de-a lungul filmului, nu sînt nici 
ele menite să limpezească prea bine 
raportul în care se află personajele. 
Catherine Deneuve, cu surîsul şi 
privirile ei enigmatice, cu frumuse- 
tea ei impenetrabilă, pe care o bănu- 
im împărțită de ambele părți ale 
jocului, apare și dispare straniu ca 
o ființă ireală şi pînă în cele din urmă 
rămîne nepedepsită pentru faptele ei. 

Pentru a realiza atmosfera aceas- 
ta de enigmă și ambiguitate, Melville 
are nevoie de liniște mai mult decit 
de cuvînt, Are nevoie de ploaie, 
de ceață, de penumbră, de zgomotul 
valurilor, de o frază muzicală in- 
tonată stingher la clapele unui 
pian — și în faţa acestui vocabular 
al semnelor, povestea contează mai 
puţin. Din acest punct de vedere, 
adică din punctul de vedere al atmo- 
sferei, filmul pare făcut de un adevă- 
rat magician. Dar lui Melville se 
pare că nu-i convine numai acest tit- 
lu. În pofida echivocului, sau toc- 
mai creînd acest echivoc, el vrea să 
se constitue și ca un moralist al socie- 
tăţii sale. Al unei societăţi în care 
un director de bancă poate deveni 
peste noapte și fără nici o problemă 
de conștiință un spărgător de bancă 
şi chiar un ucigaș. Dar morala lui 
Melville rămîne inaccesibilă şi se 
pierde în atmosfera-ambiguă declan- 
şată de un ucenic vrăjitor. 

În: Adina DARIAN 


4 
P.S. În urma, unei crize cardiace, regizorul 
Meb/ al a. cedat la Paris, la incêpu- 
acestei luni. 


Producţie a studiourilor franceze. 
Regia şi scenariul; Jean Pierre Mel- 
ville.  Imaginec: Walter  Wottitz. 
Cu: Alain Deicn, Catherine D2- 
neuve, Richard Crenna, Riccardo 
Cuciolla, Michael Conrad, Simone 
Valère, jenn De ailly 


5 comisari față în faţă cu „Polițistul“ 


Cinci comisari din Paris au accep- 
tat să confrunte realitatea profesiu- 


nii lor cu ficțiunea propusă de Mel- 
ville în „Polițistul“, într-un dialog 
cu regizorul. lată un fragment din 


rag 
discuţia lor: 

Comisarii: —  Gangsterii sînt 
mai fideli față de realitate, deși sînt 


cam eleganţi și fac 
tativ din categoria frumoşilor. În 
schimb, în privinţa poliţistului, e 
simplu, dacă ar ti după noi l-am aresta 
Regizorul: — De ce? întreabă 
Melville. Pentru că la sfîrşit omoară 
pe unii dintre gangsteri, poate cuo 
clipă prea devreme? 
Comisarii: — Nu, atunci af 
în legitimă apărare. Dar pentru că, 
dumneavoastră, ca toţi creatorii, i- 
dealizînd eroii, le permiteţi să scape 
unei îndatoriri care, în meseria noas 
tră, se pedepseşte cu grave sancţiuni 
Astfel, 10 minute înainte de sfirși 
tul filmului, Delon a descoperit vino- 
vaţii; dar asta nu-l împiedică să facă 
o vizită șefului də bandă și să bea 
cu el un pahar de rămas bun: În rea- 
litate lucrurile s-ar fi petrecut alt- 
fel. Vinovatul ar fi întins-o, sau dacă 


parte 


se afla 


pa 


nu, noi am fi 


fost obligați să-l arestăm 
pe loc. De asemeni, polițistul, dis- 
trus că a trebuit să-l omoare, nu mai 
răspunde în mașină la apelurile comi- 
sariatului care-i semnalează alte ac- 
țiuni unde trebuie să fie imediat 
prezent. E un lucru nemaipomenit, 
la noi echivalează cu abandonarea 


în faţa mașinii de scris și n-ar mai 


vorba de un scenariu, ci de o 


Melville și cei 5 comisari parizieni (nu actori, ci veritabili) 
PIETII IARTA DI 


postului și pedeapsa este foarte as- 
pră. Ca să nu mai vorbim de maşina 
luxuoasă, cum nu există în toată poli- 
ţia franceză. 

Regizorul: — Dacă polițistul în 
cinema ar fi exact ca-n viață, ar în- 
semna ca tot filmul să se petreacă 
exclusiv în camera de interogatoriu, 


suită de ședințe. 

Comisarul: — Cinermatogretul dum- 
neavoastră face din noi nişte vedete, 
interpretate de niște vedete, uitind 
că în viața cotidiană fiecare dintre 
noi trebuie să facă faţă unor cazuri 
banale, searbăde și că printre altele 
fiecăruia dintre noi ne revine să 
ne ocupăm de. aproximativ 300 de 
dezechilibraţi mintal, cîţi-sint într-un 
arondisment. 

Regizorul: —Deși lucrurile nu sepe- 
trec ca-n filme, și e normal așa, recu- 
noaşteţi că vi se întîmplă și dumnsa- 
voastră să simțiţi o anume simpatie 
pentru un' vinovat, care într-o zi vă 
spune: Da, eu sînt cel pe care-l căutați. 
Comisarul: — Toţi sîntem jucători. 
Cînd o partidă se încheie de ce să 
nu ne salutăm adversarii? 

După cum se vede, punctul dè ve- 
dere al politiștilor nu coincide întot- 
deauna cu cel al cineastului. Fiecare 
cu meseria lui. Norocul nostru. Ce 
ne-am face dacă polițiștii ar face fil- 
me, iar cineaștii s-ar ocupa de detec- 
tarea hoților? 


| 


i 


Melville 
despre 
Melville 


Pentru mine un film este 
© poveste, o aventură. Azi 
în Franța, pentru a spune ce 
vreau să spun, calea cea mai 
comodă mi se pare a fi intri- 
ga polițistă. În înfruntarea 
dintre jandarmi şi hoți este 
uşor să strecori tragedia și 
numai asta mă interesează. Nu 
sînt un documentarist. Incerc 
mai de grabă să fiu un moralist. 


Filmele mele nu sînt nicioda- 
tă un fapt divers. Realitatea 
o inventez. 


leri samurai. Azi comisar 
(Alain Delon) 


Enigmatică, intangibilă, 
ireală 
(Catherine Deneuve) 


Nu urmăresc să fiu la modă. 
De altfel îţi trebule mult mai 
mult curaj să faci un film 
clasic decit unul aşa zis mo- 
dern. 


Un creator, un artist nu 
lucrează niciodată pentru el. 
El lucrează ca să placă publi- 
cului său. 


Cîteva minute bune 
stăm cu teama în suflet 


inema (este vorba de sufletul 


de cinefil, se înțelege) 

că această comedioară 

a lui Robert Stevenson 
ne va propune o distracţie jalnică, 
şi anume —să facem haz de niște 
biete bătrîne, stră-strănepoate ale 
unui faimos pirat; ce-i drept, per- 
soanele se arătau descurcăreţe şi 
guralive, dar oricum, tot ființe cu 
un picior în groapă se cheamă că 
erau. Pe urmă ne intră în funcțiune 
ticul spectatorului dresat, care cu- 
noaşte regula jocului și știe că dacă 
pe generic se află numele unui mare 
actor, ceva, ceva tot trebuie să se 
întîmple. În cazul de faţă, speranța 
se numește Peter Ustinov, multita- 
lentatul om de teatru şi cinema 
englez, autor dramatic, regizor, ac- 
tor cunoscut spectatorilor noștri 
din filmele „Topkapi“ şi „Comedian- 
ţii”, uriașul] pus pe șotii, un Bau-Bau 
tandru, care în loc să sperie copiii, 
le cîntă „dormi cu mama“. Rolul 
fantomei de treabă, care se piicti- 
sește în împărăția umbrelor şi 
se întoarce pe pămînt, la chemarea 
imprudentă a unui suav antrenor de 
atletism, fi: convine de minune lui 
Ustinov. De altfel, filmul se sprijină 


9 „Trăiesc ca un englez, gîn- 
desc ca un francez şi scriu ca un 
rus“ spune despre el Peter Us- 
tinov. Să adăugăm că îşi împarte 
timpul între activităţile de scri- 
itor, dramaturg, actor, animator 
de spectacol, desenator, regi- 
zor de teatru, operă şi film, 
cîntăreţ şi... întotdeauna umorist, 
@ În realitate Ustinov e jumătate 
rus, jumătate german pe filiație 
paternă, şi jumătate rus, un sfert 
francez şi un sfert italian pe fi- 
liație maternă @ S-a născut la 
Londra în 1921 @ Tatăl său, zia- 
rist, îi cere să urmeze dreptul, 
dar mama sa, pictorița Nadia 


Un uriaş 
care cintă 
„dormi 
cu mama“... 


pe umerii săi masivi, protagonistul 
încurcă și descurcă totul, conform 
unor reţete ale comicului de situa- 
ție bine dozate de către onorabilul 
meşteșugar care este Stevenson. 
Convenţia propusă de autori (sce- 
narist-Bill Walsh, care este şi co- 
producător) funcționează fără greș, 
fantoma fostului pirat devine repede 
„omul spectatorului”, iar dezastrele 
provocate de Barbă Neagră, cel 


ZI 
agra 


care ia automobilul drept vapor, 
sînt sursa unui haz savuros. Ne-am 
fi așteptat ca în unele scene să întil- 
nim ecouri din fantezia elegantă a 
musicalului „Mary Poppins", punct 
de vîrf în filmografia lui Robert 
Stevenson. Din păcate, prilejurile 
au fost ratate sau, pur și simplu, ig- 
norate, Intervenţia fantomei pe sta- 
dion, în chip de înger păzitor al 
unei echipe sportive cam fanatice, 
conține în sine posibilitatea unor 
invenţii comice care să evite locu- 
rile comune, previzibilul. Regizo- 
rul a preferat poanta care dă satis+ 
facții de scurtă durată. Oricum, 
„Fantoma lui Barbă Neagră” ne face 
să uităm de căldura din sală preț 
de o oră; ceea ce nu e puţin. Să 
mai notăm și știința actoricească, 
farmecul discret cu care Dean Jones 
face pereche cu Peter -Ustinov și 
zimbetul grațios al Suzannei Plechet- 
te, à la Peggy, secretara lui Mannix. 


M. MIHAIL 


Producție a studiourilor Walt Disney, Regia: Robert Stovenson, Scenariul: 
Bill Walsh, Don Dagradi, după romanul lui Ben Stahl. Imagineo;: Edward 


Colman. Cu: Peter Ustinov, Dean Jones, 


Suzanne  Plechette, Elsa  Lan- 


chester, joby Baker, Elliott Reid 


Întotdeauna umorist 


Benois, îl încurajează să se dedice 
scenei @ La 16 ani părăseşte 
Westminster College și se înscrie 
la Studioului teatrului londonez @ 
Scrie cîteva scheciuri şi mai multe 
piese Războiul îl face ca simplu 
soldat În 1946 semnează pri- 
mul său film: „Şcoala secretelor“ 
@ Trei ani mai tirziu în „Pri- 
vate Angelo" e realizator, sce- 
narist, interpet @ Ca actor sus- 
ține tipuri diferite de roluri: 
comice, dramatice, caricaturale 
@ „Din fericire, spune el, fi- 
zionomia şi talia îmi interzic 
rolurile de june prim“ Două 
Oscar-uri pentru interpretarea 


din „Spartacus” — 1960 și „Top- 
kapi“ — 1963. A mai jucat în: 
„Nu sîntem îngeri” cu Humphrey 
Bogart — 1954; „Lola Montez“ 
cu Martine Carol — 1955; 
„Spionii“ cu Vera Clouzot — 
1957, „Billy Budd” -(regizor şi 
scenarist) — 1961; „Comedianții" 
cu Richard Burton și Liz Taylor — 
1967 @ Ambiçia sa declarată: să 
facă într-o zi ceva de care să fie pe 
deplin mulțumit —o dorințăcare 
ar putea săinspire mulți dintre 
colegii săi de breaslă certaţi cu 
modestia În schimb, ceilalți 
spun despre el: „Ustinov? E 
genial în tot ce face!" 


Pionul este acela car 


Nu. Acela e amvon. Pard 


este o piesă de pe tabla de ș 
Acela e creion. Pardon reionul es- 
te acela care se pune în picioare cînd 


o bucată 
de piftie,,, 
Pardon, 
de pirtie,,, 
Vreau să spun... 


cobori o piftie. Vreau să spun o 
hîrtie. O pirtie. Pardon. Daţi-mi vă 
rog o bucată de hirtie..." 
Este limpede că unui aseme 
distrat nu i se pot întîmpla decît hi 
cruri pe măsura lir i e 


Ac 
o 


p 
gîndire din momentele lui de mare 
concentrare. Cum ar fi: să se aşeze 
în braţele cuiva atunci cînd e pof- 


tit să stea pe scaun; să spună unei 
cucoane mai coapte că a confundat-o 
cu tînăra care tocmai a coborit din 
lift; să îmbrăţişeze poliţaiul — logic, 
foarte logic, din moment ce acela stă 
cu brațele deschise 'spre el; să 


A 

oprească un taxi în care să se urce 
lăsîndu-și bagajele pe trotuar, apoi 
să se întoarcă, să încarce bagajele și 
să rămînă el pe trotuar, apoi să 
oprească, convins că e taxi, o mașină 
a poliţiei și să comunice senin adresa 
la care vrea să ajungă etc. etc, etc. 

Că tînărul acesta distrat — (blond 
ca Pierre Etaix și subțire ca Jacques 
Tati, pardon, adică invers, subțire ca 
Jacques Tati și blond ca Pierre Etaix, 
mă rog... invers) că acest Pierre Ri- 
chard—Malaquet lucrează, în acest 
film, pentru o agenție publicitară şi 
întilnește acolo o jună blondă, este 
mai puțin important. Agenţia pu- 
tea fi de pompe funebre şi tînăra 
nu era musai să fie blondă. Important 
pentru Pierre Richard—Malaquet es- 
te un lucru pe care ni-l comunică dis- 
trat (vreau să spun chiar distrat) în 
trei secvențe mititele semănate în 
film cu eleganţă şi discreție: nu el, 
Malaquet, e distrat, ci noi toți sîn- 
tem, și sîntem nu că asta ar fi o boa- 
lă ca gripa sau tifoida, ci pentru că 
nu mai avem timp de nici unele pe 
lume. Umblăm cu capul în nori nu de 
fericire, ci de cite avem de făcut 
și ne luăm prostește după cai verz: 
pe pereți desenați, de exemplu, sub 
formă de săgeată, e ne cere cu 


strășnicie s-o urmăm,și noi o urmăm 
Distrați fiind deci, nici nu ne mai ve 
dem unii pe alţii. Și dacă nu ne vedem 


că nu ne au- 
zim, cum o să ne înțelegem? Așa 
stau lucrurile în lumea modernă, în 
acea societate de consum cum ne-am 
obişnuit să-i spunem. Jacques Tati și 
Pierre Etaix ne-au mai spus cite 
ceva, în felul lor, despre această 
stare de lucruri. Deosebirea dintre 
ei și Pierre Richard este aceea fi- 
rească dintre două generații: mai 
mult umor și mai puțin amar, mai 
multă bătăioșenie și mai puţină tris- 
tețe, mai mult acid și mai puţină re- 
semnare. ; 

E bine. E bine, pentru că resem- 
narea azi nu e de nici un folos: 


S. EVIAN 


Producție a studiourilor franceze. 
Regia: Pierre Richard. Scenariul: 
Pierre Richard, André Ruellan. 
Imaginea: Daniel Vogel. Cu: Pierre 
Richard, Bernard Blier, Catherine 
Samie, Marie Pacâme, Jacques Mo- 
nod, Marie-Christine Barrault 


Preafericitul Distrat 


@ Destinat de către părinţii săi 
unei cariere „serioase, Pierre Ri- 
chard hotărăște să se facă actor 
9 Venit ia Paris, se inscrie la cursul 
Charles Dullin şi face împreună cu 
un coleg un duo comic la cabarete- 
le pariziene de pe Rive Gauche. 
@ Un spectacol comic de avangar- 
dă îl lansează ca pe o vedetă în lu- 
mea business-show-ului francez. @ 
Prima apariţie pe ecran o face în 
„Prea fericitul Alexandru“ și acest 
titlu îl va urmări de-a lungul carierei 
de pînă acum @ Într-o zi, cu un 
prieten doctor, prea-fericitul Pierre 
Richard scrie un scenariu umoris- 
tic inspirat oarecum după unul din 
„caracterele” lui La Bruyère @ Aşa 
s-a născut „Distratul' @ Filmul-a 
cunoscut un succes enorm de public 
în Franţa şi în lume, la Montreal a 
rulat 20 de luni în exclusivitate Ș 
Scenarist, regizor, actor, Plerre 
Richard se prezintă singur astfel: 

@ „Am învățat meseria în caba- 
rete și în music-hall-uri. Sînt cela mal 


bune şcoli din lume. Nici Danny 
Kaye, nici Jerry Lewis nu m-ar 
contrazice. 

@ Sint sensibil la toate formele de 
comedie şi la orice stil de umor. De 
la comicul de observație al lui Mi 
los Forman la comicul de comportă 
ment al lui Tati sau Etaix, plină la 
gagurile lui Laurel și Hardy. 

@ Nu aș putea să vorbesc de pro- 
fesorii mei. Aş putea vorbi mal de- 
grabă de influenţe, de asociaţii de 
idei. Azi fiecare idee se asociază cu 
o alta. Am descoperit foarte des în 
filmele lui Jerry Lew `s gaguri identice 
cu cele ale lui Laurel și Hardy 
Mack Sennett a influențat pe ati 
ţia. Vedeţi, gagurile sînt ca marile 
sentimente: nu sînt multe feluri în 
care să poți spune „te iubesc”. 

@ Nu m-aş putea autodefini pen- 
tru că nu-mi plac autodefiniţiile. 
Las asta în seama criticilor. Totuşi 
cred că sint mal aproape de Jerry 
Lewis decit de Etaix sau Tati, pe 
care de altfel îl apreciez foarte mult.“ 


"eua 


yow POI tvu Ue Ervui 
pozitiv şi, respectiv, de cel negativ, 
în confruntarea finală şi decisivă, 
Dar nu obiectul cursei reține 
atenţia, ci spectacolul acrobatic 
palpitant de cascadorie acvatică 
de-alungul golfului (Zuyder Zee) 
și al canalelor ce traversează Am- 


sterdamul. Imaginile acestei Ve- 
neții a nordului, reţinute din 
elicopter, deci dintr-un unghi 
inaccesibil vizitatorului obişnuit, 
dau filmului și poezia, şi suspen- 
sul, şi chiar umorul de care pînă 
acum fusese în întregime lipsit. 


Eva şi Adam 


eee SS Im eee e a az 
Producție a studiourilor DEFA 
— Berlin. Regia: Horst E. 
Brandt, Scenariul: Ottomar Lang. 
Cu: Ursula Karusseit, Dietmar 
Richter-Reinick, Horst Drinda, 
Joachim Zschocke, Angelica 
Domrâse, 
AOT a A SO ZANE EZRA DOE 28 ATN 
Hans și Helga lucrează într-o 
mare uzină est-germană. Căsăto-* 
riți de numai cinci ani, cei doi 
soţi traversează o perioadă de 
criză. Helga, mai perseverență 
decît soțul ei, absolvă paralel cu 
munca ei din fabrică cursurile 
serale politehnice și obţine titlul 
de ingineră. Promovată în muncă 
pentru capacităţile ei profesio- 
nale și organizatorice, Helga ajun- 
ge în consiliul de conducere al 
uzinei și deci şefa soţului ei ră- 
mas simplu sudor. Așa încep o 
serie de conflicte familiale, ge- 
nerate de complexele bărbatului 
ce se crede umilit, vitregit de 
autoritatea sa de șef al familiei. 
Dragostea va ști sau nu să rezolve 
aceste neînțelegeri, va ști să 
anihileze orgoliile? Este întreba- 
rea la care răspunde această po- 
veste de dragoste petrecută în- 
tr-un decor de fiecare zi. 


Simona DARIE 


Corespondenţă din Oradea 


Seri de cultură cinematografică 


Filme, 
dar și prelegeri 


Pentru prima dată în 

orașul Oradea s-au or- 

ganizat în acest an mult așteptatele 
Seri de cultură cinematografică. 

Programind 12 filme din fondul 

de aur al cinematografiei naţi- 

onale și mondiale — printre care 

amintim „O noapte furtunoasă“, 

„Războiul independenței“  (româ- 

neşti), „Dama cu camelii“, „Gervaise“, 


„La răscruce de vînturi“, „Rigoletto“,, 


„Ditte, fiica omului“, „Rio-Bravo“, 
„Clochemerle“ ş.a. — Arhiva Naţio- 
nală de Filme și Intreprinderea ci- 
nematografică județeană 
umplut un gol de mult resimţit în 
orașul de pe Criș 

Deși programul Serilor de cultură 
cinematografică a funcţionat bilunar 
cu filmul prezentat într-un 
spectacol, „peste 5000 de iubitori 
celei de a șaptea arte au vizionat 
filmele programate. 

Cinematograful („Transilvania”) î 
care au fost prezentate filmele a 
fost bine ales, fiind în centrul ora- 
șşului și cel mai cochet dintre cinema- 


Bihor, au, 


singur. 


tografele existente la ora actuală. 

Ce se poate imputa organizato- 
rilor, este că din lipsă de material 
documentar-informativ (care con- 
siderăm că trebuie asigurat de că- 
tre Arhiva Națională de Filme), 
nu s-au putut ține și cîteva prelegeri 
inainte de începerea rulării propriu- 
zise, pentru ca spectatorul neavizat să 
poată fi pus în temă. Aceasta se 
cuvenea cu atît mai „vîrtos” pentru 
filma( românesc „Războiul indepen- 
denței“, pe care toți cei prezenţi 
în. sală l-au vizionat pentru pria 
dată, filmul fiind realizat în epoca 
filmului. mut (1912). 

Sperăm ca pentru „actul H" al 
Serilor de cultură, cinematografică 
(care se pare că va începe în octom- 
brie a.c.) să se înlăture şi acest nea- 
juns, care constituie o lacună serioa 
să a acestui gen de acțiuni de masă, 
tocmai fiindcă este vorba de Cultura 
cinematografică. 


Filmul „Sâgeata căpitonului lon“ 
în județul Bihor 

ISI ATI; AIE TE SERBIEI DEGI, PE APETIT 
Intrat pe ecrane la sfirșitul lunii 

martie (in premieră), la cinemato- 


Ordonanţa 
Seimenko 


Producție a studiourilor so- 
vietice, Regia: Andrei  Tutiş- 
kin. Muzica: Vassili Soloviov- 
Sedoi. Cu: Mihail Pudovkin, Zoia 
Fedorova, Vladimir Dalski, Igor 
Ozerov, Liudmila Sentoina. 


ž 


Vocevil satiric 
(Ordonanța Selmenko) 


Andrei Tutîșkin transpune pe 
ecran piesa lui Grigori Kvitko 
Osovianenko cu intenția de a 
realiza un film de succes la public. 
Ne aflăm în fața unei comedii 
muzicale alcătuită din numere 
de vodevil, momente folclorice 
și secvențe de dans pe muzică de 
Soloviov-Sedoi. Filmul ar vrea să 
fie o parodie petrecută în cadrul 
vieţii la țară, dar intenţiile auto- 
rilor rămîn la jumătatea drumului, 
Ideea din final a regizorului, de a 
prezenta „la rampă" trupa de 
actori în civil, sugerează teatrul 
filmat. Mihail  Pudovkin, în 
rolul ordonanţei, ne oferă cî- 
teva momente de haz real, ca de 
pildă în scena urmăririi curcanului 
rebel. Frumuseţea “pădurilor ucrai- 
niene contrastează însă cu 
decoru! cam operetistic. 


Hortensia MIHALAS 


grafu! „Transilvania” din Oradea, 
filmul a trecut de atunci prin toate 
cinematografele cu bandă normală 
din judeţ și prin peste 20 localități, 
cu cinematografe pe bandă îngustă, 
din mediul sătesc. 

Deoarece interpreta principală a 
acestui film este tiînăra arădeancă 
Carmen Ghiman, Intreprinderea cine- 
matografică județeană Bihor a so- 
licitat-o pentru organizarea lansării 
filmului prin intermediul unor spec- 
tacole de gală. Astfel, a:fost posibil 
ca pentru prima oară în județul 
nostru să se organizeze spectacole 
de gală şi în mediul sătesc sau în 
unele localităţi cu cinematografe. pe 
bandă normală. 

În decursul celor 3 luni de la intra- 
rea pe ecran (în judeţul Bihor) au 
fost organizate 27 de premiere de 
gală în 27 de localități, premiere care 
s-au bucurat de un succes nemai- 
întîlnit. Numai la aceste spectacole 
de gală au participat peste 10.000 de 
oameni ai muncii, ceea ce este o 
cifră record. Sălile cinematografe- 
lor sau căminelor culturale din 
localităţile Beiuș, Valea lui Mihai, 
Salonta, Marghita, Diosig, Sălard, 
Popești, Simian, Curtuiuseni, Să- 


Autostop 


Producție a studiourilor bul- 
gare. Regia: Nikola Petkov. 
Scenariul: lvan  Radoev. Ima- 
ginea; Miaden Kolev. Cu: Ţvetana 
Maneva, Nikolai Uzunov. 

DTZ EDC PAGINE 70 PPCD 

Pe o șosea aglomerată trec în 
şir neîntrerupt mașini, Var nici 
una nu oprește la semnele tine- 
rei care face autostop, Toţi sînt 
grăbiţi, preocupaţi de ale lor și 
pînă pe înserate nimeni nu are 
timp să-i vadă zîmbetul copilă- 
resc, de voiaj și semnul 
ei făcut cu mîna în direcţia în 
care ar vrea să călătorească, 
Noaptea o surprinde pe tînăra 
eroină a filmului la stația de ben- 
zină, pe marginea șoselei. Acolo 
va rămîne pînă în zori în tovărășia 
tînărului de la pompa de ben- 
zină. Filmul: se desfășoară ca o 
abia schițată poveste de iubire, 
cu relații mai mult sugerate, Cei 
doi, deși abia se cunosc, reușesc 
să comunice atît în planul real, 
împărtășind aceleași păreri des- 
pre oamenii conformişti și pro- 
zaici, dar şi într-un plan imaginar, 
în care ei poartă cu umor dia- 
loguri cu obiecte, cu persona- 
je ireale. Între cele două maniere 
de a vedea lumea nu se stabilește 
însă o legătură organică și ele 
rămîn două universuri străine, 
lipite doar prin voinţa regizorului. 
Am reţinut în rolul tinerei pe 
frumoasa ` actriță Tvetana Ma- 
neva, farmecul și  naturaleţea 
jocului éi. 


Marina CONSTANTINESCU 


sacul 


lacea, Sîntion, Suncuiuș, Ineu de Criş, 
Supiacul de Barcău, Meziad, Re- 
metea, Pietroasa, Cadea șa. 
au fost totdeauna arhipline, indi- 
ferent unde a avut loc spectacolul 
de gală, la cinematografele pe 75 
mm sau pe 16 mm. În localități în 
care, de mulți ani, nu au venit mai 
mult de 70-100 spectatori din me- 
diul sătesc la un spectacol (oricît 
de „mare“ ar fi fost filmul), la 
spectacolele de gală organizate 
cu „Săgeata: căpitanului lon“ au 
fost- prezenți în sălile căminelor 
culturale sute de oameni ai muncii, 
de virstele cele mai diferite. 

Am sugera și pe această cale râali- 
zatorilor filmelor noastre (şi res- 
pectiv Centralei România- film) ideea 
ca pe viitor munca lor să nu se opreas- 
că odată cu terminarea filmărilor şi 
să fie organizate spectacole de gală, 
nu numai în orașul București, Bra- 
şov ori Constanţa, ci realizatorii să 
fie dirijați și spre acele județe mai 
periferice, față de capitala țării. 
Ar face o plăcere deosebită miilor de 
spectatori şi ar constitui.un mijloc 
eficient de propagandă pentru. fil- 
mele pe care le-au realizat. 

Alex. MAGEREANU 


| Fotografia a implinit m 
demult 150 de ani. O 
dată cu ea civilizaţia 

| noastră vizuală a împli- 
nit şi ea frageda virstă 

de un secol şi jumătate. Pentru că 
acea primă imagine fixată de Joseph 

Nicéphore Niépce pe o placă de sticlă 

imbibată în prealabil cu bitum, imagi- 

nea «Mesei servite», a provocat o 

răsturnare aproape de aceleași pro- 

porții cu cea provocată de descoperi- 
rea tiparului. Niépce lucrase 9 ani 

pentru a defini modalitatea prin care o 

imagine rămine imprimată, asemenea 

literei tipărite de exemplu, pentru a 

descoperi foto-grafia. impreună cu 

Louis Daguerre a mai lucrat apoi încă 


8 ani pentru a construi dagherotipul, 


aparatul de «tipărit» imagini. Din acel 
moment fotografia n-a mai fost o 
curiozitate științifică ci, cu adevărat 
imaginea la îndemina tuturor. Lumea 
desigur, la inceput cu sfială, apoi cu 
furie, a început să foto-grafieze. Dacă 
inițial senzația unei iluzii de nemurire 


Vincent Van Gogh. 
La virsta de 13 ani 


Frederic Chopin. 
Portret din 1847, 
doi ani înainte de moarte 


aniversare 
EREI PRE E. 


de ani de foto-grafie 


Louis Daguerre. 
Fotografiat de Nadar 


Joseph Niépce 
Portret din 1854, 


Niépce a descoperit fotografia. 
Daguerre a pus-o la îndemîna tuturor. 
Nadar a transformat-o în artă. 
Fraţii Lumière 
au colorat-o şi au animat-o. 
Ce a urmat ştim, 
căci fotografiem cu toţii 


Fotografie color realizată 
de frații Lumière în 1912 


pe care o dădeau acele imagini fixe 
numite fotografii era exploatată aproa 
pe exclusiv pentru a portretiza, foarte 
curind, datorită lui Nadar, celebrul 
portretist al lui Hugo și Baudelaire, 
fotografia a devenit o artă. Tot Nadar 
insă a fost cel care a văzut primul 


dincolo de senzaționalul noutății, să- 
minta viciului. Incă la sfirșitul seco- 
lului trecut el spunea: «Întreaga socie- 


tate s-a năpustit asemeni unui unic 
Narcis să-şi contemple triviala ima- 
gine». Constatare ce trimite destul de 
direct la nemăsurata foame de imagini 
a secolului nostru. Dar, oricum, vor- 
bele lui nu au mai impresionat pe ni- 
meni. Frații Lumiere reușiseră miraco- 
lul animării imaginilor fotografiate. Ciţi- 
va ani mai tirziu, tot ei oferă lumii încă 
un miracol — fotografia în culori 
Ce a urmat, știm cu toţii. Cinematogra- 
ful. Ce va mai urma, rămine de văzut. 
Dar indiferent ce se va mai ivi, vino- 
vații, marii vinovaţi, vor rămîne Niépce, 
Daguerre și fraţii Lumiere. 


Richard Wagner. 
În 1868, în plină glorie 


Tolstoi,la Iasnaia Poliana, 
înainte de a da țăranilor 
drepturile sale de autor 


cinematografiile 
țărilor socialiste 


Krzysztof 
Zanussi 


35 de ani, 5 scurt-metraje, 3 filme 
pentru televiziune, debut în filmul 
artistic cu «Structura cristalului». 
Urmează «Viaţă de familie» şi «llu- 
minaţie». 


Cei patru . 


Edward 
Zebrowski 


36 de ani, co-scenarist al lui Za- 
nussi la filmele «Faţă în fată», «Exa- 
menul», «Muntele în amurg», «Casa 
de alături». «Salvarea» este filmul 
său de debut. Scenariul îi aparține. 


Desigur, nu este meritul 

unei cinematografii aceas- 

nema tă năvală a unor nume 
care încep cu una și a- 

ceeași literă din coada al- 

fabetului. Patru, zece sau chiar o ar- 
mată întreagă de Z (ori A) — simpla 
lor existență nu poate determina în 
sine destinul unei arte. Este pur și 
simplu o coincidență căreia nu i s-ar 
cuveni mai mult de citeva rînduri de 
speculație reportericească dacă la mij- 
loc nu s-ar afla și altceva, un fel de 
mamă a coincidenţelor: toţi cei patru 
Z ai cazului de față aparțin — cu deo- 
sebirile de rigoare, impuse de perso- 
nalitatea - fiecăruia — aceleiași familii 
spirituale, mai mult decit atit, fire 
subterane leagă o carieră de alta, o 
pasiune de altă pasiune, unui motiv 
din opera lui Zanussi îi răspunde, cînd 
nu te aştepyi, o ideea lui Zaluski. «Apar- 
ţinem aceleiași generaţii, iată numito- 
rul nostru comun — spune Zanussi — 
dar asta nu înseamnă, neapărat că vrem 
să ne îndepărtăm de generaţia lui Wajda. 
Arta lui Wajda, a lui Munk și Has este 
deosebit de apropiată inimii noastre, 
epoca ei de înflorire a însemnat exact 
acel timp în care noi descopeream 
cinematograful. Dar, atita timp cit 
aparținem aceleiași generații iar prin 


Pentru aceşti purtători de cuvînt 
ai generaţiei tinere, 
un «nou val» nu este posibil 
în afara ataşamentului 
față de ziua de azi 


ea contemporaneității, ne simţim im- 
plicați în realitățile vremii în care 
trăim și vrem să facem filme pentru 
oamenii de virsta noastră» 

Pentru acești purtători de cuvint ai 
generaţiei eliberate de obsesiile răz- 
boiului, un «nou val» polonez nu este 
posibil în afara atașamentului pentru 
ziua de azi. 


Zanussi — cel mai cunoscut dintre 
cei patru, faima lui a trecut de granițele 
țării — Zebrowski, Zaluski, mai puţin 
Zulawski, sînt preocupați de găsirea 
acelor termeni capabili să ducă la o 
definire a condiției umane a contem- 


Cu calm despre luciditate 
(«Structura cristalului» de Zanussi) 


poranului. Nu întîmplător eroii lor 
sînt oameni de știință, fizicieni, biologi, 
medici, indivizi a căror existență este 
supusă unui sever autocontrol. Viaţa 
acestor personaje întruchipează la pri- 
ma vedere un anumit tip de libertate, 
libertatea de a-ți ajunge ţie însuți. 
Dar oare poate fi vorba, într-adevăr, 
de libertate? Krzysztof Zanussi a lan- 
sat primul, pe un ton pregnant, o în- 
trebare neliniştitoare pe care avem 
datoria morală de a nu o ocoli: valoarea 
unui om contemporan se poate defini, 
exclusiv prin împlinirea sa pe plan 
social sau — pentru a nu da înapoi 
din fața cuvintelor — prin cariera sa? 


Primul său lung metraj, «Structura 
cristalului» (realizat după cîteva filme 
pentru TV), propune confruntarea a 
două atitudini în aparență contradic- 
torii dar care solicită deopotrivă o 
deplină participare umană. Un pozi- 
tivist, student strălucit, renunţă la o 
ascensiune pe treptele ierarhiei pro- 
fesionale în schimbul unei munci lipsite 
de spectaculozitate, dedicată fără în- 
doială semenilor, şi, nu mai puţin de 
dragul unui trai pașnic, departe de agi- 
tația marilor orașe. Aici redescoperă 
căldura unor gesturi esenţiale ale vieţii, 
curajul de a se elibera de complexele 
individului modern, torturat că mereu 
îi scapă cite ceva (eroul nu cunoaște 
tipurile de automobile. nu stie ce actori 
sînt la modă, pe Olbrychski îl confundă 
cu Lomnicki). Vizita unui fost coleg, 
cu diplome de specializare în străină- 
tate, cu post înalt și prestigiu, nu-l 
tulbură, căci la întrebările nedumerite 
ale acestuia, claustratul de bună voie 
are răspunsuri ferme: «Cit ai de gind 
să stai aici, nu crezi că ţi-ai acordat un 
răgaz prea lung?». «Nu, nu este un 
răgaz. Este vorba de un mod de viață». 

De partea cui se află dreptatea? 
De partea omului care își construiește 
propria poziție socială cu o migală de 
artizan, sau de partea aceluia care re- 


Împotriva înstrăinării de sine 
(«Salvarea» de Zebrowski) 


i filmului polonez 


Roman 


Zaluski 


d 


35 de ani, debut pe micul ecran cu 


filmul «Casa». Pe marele ecran de- 

butează cu «Cardiograma». Urmea- 

ză «Epidemia» şi, recent, «Anato- 
mia dragostei». 


Andrzej 
Zulawski 


32 de ani, fost asistent al lui Andrzej 
Wajda la filmele «Samson», «Dra- 
gostea la 20 de ani» şi «Cenușa». 
Autor a mai multor scenarii, debu- 
tează în filmul artistic cu «A treia 
parte a nopţii». «Diavolul» este al 


nunță, pentru a avea sentimentul unui 
acord cu sine însuși și al deplinei res- 
ponsabilități a destinului său? Cine 
este înțeleptul? 


Întrebarea este reluată, nu întimplă- 
tor, de către Edward Zebrowski în 
«Salvarea». Spun nu întimplător. pen- 
tru că cei doi Z au colaborat un timp, 
Zebrowski fiind  coscenaristul lui 
Zanussi la elaborarea unor scurt me- 
traje. În afară de asta, amîndoi au o 
experiență de scientişti, Zanussi fiind 
(şi) absolvent al facultății de fizică, iar 
colegul său — al celei de biologie. Mai 
puţin dilematic, «Salvarea» anunţă încă 
din titlu încrederea în existența unui 
leac la îndemina tuturor împotriva 
înstrăinării de tine însuți. 

lizolarea în carapacea unor preocu- 
pări urmărite cu încrîncenare poate 
crea o imagine strimbă a raporturilor 
dintre individ şi ceilalţi membri ai 
unei comunități umane sau, și mai pri- 
mejdios, poate genera iluzia unei sfi- 
dări a ordinii fireşti a lucrurilor. Bio- 
log de renume, convins că destinul 
său se pune la cale numai și numai 
între pereții laboratorului, protago- 
nistul filmului își acordă tihna de a-și 
reconsidera sensul unei etape parcurse 
doar în momentul în care va avea de 


înfruntat o experiență decisivă: boa- 
la. La 35 de ani, într-o clinică, lîngă un 
bătrîn muncitor și un fost luptător pe 
front, dobindeşte înțelesurile unui u- 
manism fără de care lumea ar fi hi- 
doasă: ar fi greu de trăit printre sa- 
vanți emeriţi care refuză să joace șah 
cu un vatman, printre oameni de știin- 
tă care aruncă florile aduse de o mo- 
destă funcţionară. 

Salvarea înseamnă, în primul rînd, 
puterea de a te smulge dintr-un țarc, 
oricit de confortabil ar fi el, dacă de 
undeva începe să pindească primejdia 
pierderii autenticităţii. Acesta este și 
îndemnul unui alt film al lui Zanussi 
«Viaţă de familie», al cărui erou o ia 
din loc înspăimîntat de perspectiva unei 
refugieri orgolioase, cinice şi neputin- 
cioase într-o existenţă anacronică, risi- 
pită cu extravaganţă disperată de către 
nobila sa familie. Uneori, prețul aflării 
unui rost real este însăși durerea de a 
te rupe din propriile rădăcini. 

Fără a avea intensitatea pledoariilor 
lui Zanussi, un alt cineast, Roman 
Zaluski, aruncă în dezbatere aceeași 
idee a exigențelor morale pe care le 
implică însăși condiția de copii ai seco- 
lului. 

Oameni ai datoriei, în cel mai bun 
înțeles al cuvîntului, eroii lui Zaluski 


Împotriva necunoaşterii de sine 
(«Anatomia dragostei» de Zaluski) 


din «Cardiograma» și «Anatomia dra- 
gostei», unul medic de țară, altul — 
arhitect, încearcă o evadare din rutina 
vieții obișnuite. Limanul lor — dragos- 
tea. Dar abia în fața acestei confruntări 
își vor da seama că de fapt au uitat să 
trăiască, mai mult decit atit, penthu ao 
lua de la capăt trebuie să se lepede, 
mai ales, de toate vălurile disimulării, 
ale nesincerității. Zaluski și-a ales aces- 
te titluri cu rezonanță medicală, «Car- 
diograma», «Anatomia dragostei» și 
pentru a semnifica acea complicată dar 
atit de umană dialectică a autocunoas- 
terii curajoase. Cei care nu ştiu să 
trăiască pentru ei nu știu să trăiască de 
fapt, cu adevărat, nici pentru colectivi- 
tate, pare să spună un alt film al lui 
Zaluski, «Epidemia», o anatomie a 
egoismului și a indiferenţei. Finalmen- 
te, individul este unul și același în 
orice împrejurare. A fi meschin lingă 
o femeie iubită și măreț printre subal- 
terni nu înseamnă a-ţi sacrifica viața 
personală, ci a caricaturiza ideea de 
dăruire. 

Există o obsesie a purității morale 
la toți aceşti autori, a loialității, ca oma- 
giu fundamental adus semenului. 


Ultimul dintre cineaștii de care ne 
ocupăm în rîndurile de față, Andrzej 


doilea film al sau. 


Zulawski, dezvoltă această obsesie la 
adăpostul unei metafore uriașe, întor- 
tocheate şi misterioase, Diavolul; cu 
trimiteri livreşti, ambiţii filozofice dar 
și cu unele corespondențe deplin ac- 
tuale. De altfel, Zulawski este cel mai 
ciudat, mai năbădăios şi mai contro- 
versat dintre toți tinerii cineaști polo- 
nezi. Fost asistent al lui Wajda, s-a 
desprins cu greu de universul maestru- 
lui. Debutul său, «A treia parte a nop- 
ţii», a declanşat aprigi controverse 
datorită amploarei cu care face loc 
imaginației într-un univers al întîmplă- 
rilor cotidiene. Sancţiunile unor esteți 
nu l-au speriat, cel de al doilea film, 
«Diavolul», se distinge prin aceeaşi 
patimă a contrastelor violente, a. răs- 
turnărilor de planuri, a vehemenței 
cu care cere drept de conviețuire rea- 
lului și fantasticului. Stilul exploziv al 
lui Zulawski este la antipodul caligra- 
fiei elaborate, riguroase, uşor ascetice, 
a lui Zanussi. 

Intre ei, între calm și furtună — 
Zebrowski și Zaluski. Se pare că şi 
din punctul de vedere al esteticii cine- 
matografice, cei patru Z ai filmului 
polonez au procedat la o justă împărțire 
a teritoriilor. 


Magda MIHĂILESCU 


Cu patimă despre real şi fantastic 
(«Diavolul» de Zulawski) 


| «După Fellini cred că ne 
inen A aşteaptă Zeffirelli» — se des 

tăāinuia un «mai mare» de 
a Cinecittà, lăsind să se 
ințeleagă că nicăieri în lu 


corespondență f me «greul» nu vine singur. 
d In “E arrivato 
Roma Fellini» 


In Italia se fac aproximativ 90 de tilme 
anual, dar este de ajuns ca unul dintre 
coloși să se aștearnă pe lucru, pentru ca 
momentul cinematografic, cel puţin pe 
planul publicității, să capete numele lui. 
Efectul este acelaşi și în cazul în care se 
agită ideea unui proiect dintr-acelea în 
stare să-ți ia răsuflarea. Drept care, ora 
de față a filmului italian, a celui care stă 
să se nască, aparţine lui Fellini. La orizont 
e profilează ca o ameninţare ambiția lui 
Zettirelli de a ecraniza «internul» {ultima 
barieră era obținerea acordului definitiv 
al lui Richard Burton pentru rolul lui Dan- 
te). Cred că nu va fi viață ușoară nici pen- 
tru cei de la Cinecittă, nici pentru cei de 
la Unitalia, să treci de la Fellini la «Infer- 
nul», adică de la o nebunie la alta. Nu este 
lesne, printre altele, să ţii piept armatei 
de curioși, de pisălogi, de incăpăținaţi, de 
ziarişti, şi televizioniști care dau buzna 
la Cinecittà, uitînd că pe ici, pe colo, mai 
filmează un Carlo di Palma (fost operator 
| lui Antonioni) cu Monica Vitti, o Li- 
liana Cavani cu Dirk Bogarde, Gabriele 
Ferzetti și Isa Miranda, un Luciano Sal 
cu Lando Buzzanca sau Brusatti cu Nin 
Mantredi, un Festa Campanile cu Adriano 


Celentano. Între noi fie vorba, uiti al naibii, 
atita timp cit știi că «magul» este acolo, 
peste tot, că a cărat intreg Rimini-ul său 
natal la Cinecittà. 


Amârcord» a-ti aminti 
despre anul 2000 
HEDER O OET AEP TIE PIE PL 


Povestea cu Rimini nu trebuie s-o spui 
cu glas tare. Toată lumea știe că fintina 
și Baptisteriul, și Corso-ul, şi Grand Ho- 
tel-ul construite pe platou (cu ce cheltu 
ieli, să nu mai vorbim), seamănă cu cele 
din orășelul ce revine mereu in filmele 
sale, de data aceasta insă maestrul vrea 
să spulbere ideea unei localizări anume: 
este un ținut în care fiecare dintre noi 
ar vrea să creadă că a mai fost cindva 
dar, în același timp, referințele trebuie 
să rămînă aluzive, imprecise» — măr- 
turiseste Fellini Dacă asa doreste el 
așa trebuie să rămină. Cu atit mai mult 
cu cit la mijloc nu este vorba doar de 
vreun capriciu, de vreunul din multele 
sale capricii pentru care oricine din ala- 
iul său s-ar arunca în foc; întreaga des- 
fășurare a noului său film «Amârcord» 
(atenție: cu accentul pe al doilea a), 
conduce către sentimentul imposibilității 
de a-ți aminti, de a te intoarce în propriul 
tău trecut. Fellini iși simte primejduită 
însăși materia primă a creaţiilor sale — 
amintirile — într-o societate care, expu- 
nind individul unui «bombardament intor- 
mațional», îi distruge capacitatea de asi- 
milare a experienţelor, ii dizolvă perso- 
nalitatea. Ca niciodată, Fellini — a cărui 
oroare de a vorbi despre filmele la care 
lucrează a devenit demun subiect de 
legendă — s-a arătat dispus să tacă tot 
felul de piruete în jurul lui «Amârcord» 
care va stringe tot năduful său impotriva 
«ideii de om total inautentic pe care o 
avansează societatea anului 2000 (n.n. 
— atunci este situată acțiunea), un om 
în totală și sfișietoare contradicţie cu 
însăși biologia și fiziologia sa». Vi- 
ziunea catastrofală a autorului merge a- 
tit de departe, încit își imaginează o ființă 
deposedată de toate simțurile, lăsată să 


í = ioe Ai 
. e 3 bijbiie într-o magmă de impresii haotice 
«Chipurile din filmul meu ce nu pot prinde un contur exact. Desigur, 
| ` X ca iubitori ai lui Fellini, trebuie să ne 
trebuie sa lase luăm cit de cit o măsurii de prevedere şi să 

LI - . pe . asteptam momentul cind vom vedea cu 
impresia cotidianului... ) ochii noștri ce a pus la cale, cu adevarat, 
F Ili = în spatele acestui titlu ciudat: «Amărcord» 

eini (dacă,pină la urmă, va fi multumit de el) 


PI se T E ET ae ERA RER PPR PPR 
Desertul» 


de la Ostia 
IDEE as Te a IT Răi LA Dita SIZE TA 


Un fellini care nu duce de nas pe ni- 


meni, mai ales pe gazetari, este greu de 
închipuit. Oricum, am reținut din discuţia 
cu el că protagonistul, un adolescem din 
tr-un oraş de provincie, se trezeşte într-o 
bună zi ca pe o planetă pustie și nu-și 
mai recunoaște părinţii, prietenii, stră- 


«carbonară» 


zile, nimic. Amintirile refuză să se inchege, 
copacul de lingă biserică este și nu este 
cel ştiut, iarna este și nu este cea de altă 
dată, marea este și nu este ca în copilărie. 
Bineînțeles, această cufundare într-un 
«ocean incoerent de imagini» va deveni 


a anului '800 


(«Rugantino») 


Chipuri obișnuite 


o realitate a ecranului doar printr-una din 
vrăjitoriile felliniene, numai el ştie cum 
se poate ca marea de la Ostia să apară ca 
o apă placidă dintr-un ținut straniu și 
ostil. Văzindu-l cum își instala platoul pe 
plajă, ca un circar cortul, căutind apoi în- 
frigurat un spațiu pentru fantasmele lui, 
înjurind, miniindu-se, senin în cele din 
urmă, ca un tiran care și-a văzut supușii 
la pămint, dar niște supuşi pe care îi 
iubește din momentul in care au reusit 
să-și asume condiția supremă, cea a 
artistului de circ, am crezut orbește că 
marea aceea trebuie să aducă la mal o 
minune. Vom vedea. Pină una alta, să 
notăm, tot în sprijinul ideii generale pe 
care, cu oarecare bunăvoință, ne-o pu 
tem face despre acest film, că distribu- 
ţia cuprinde doar două nume de răsunet 
Magali Noël și Nando Orfei. 

Explicația ne-o dă insuși Fellini, din 
nou, cu o surprinzătoare pedanterie: «De 
data aceasta, chipurile din filmul meu 
trebuie să lase impresia cotidianului, 
nu vreau să stabilesc nici o complici- 
tate cu publicul, vreau să mă folosesc 
de acel grăunte de nebunie, de devo- 
tament, de fanatism, pe care îl au, 
de obicei, diletanții... Acel aer contor- 
sionat, nediferențiat, nereprezentativ. 
Nu vreau decit «fete», nimic altceva 
decît măşti. Este o distribuție greu de 


alcătuit, chiar și pentru unul ca mine, 
care, cred că mă cunoști, am o ten- 
dință sclerozată de a mă exprima 
exact, cu ajutorul chipurilor omenesti». 
După ce a dat sfoară in țară, după ce 
colaboratorii săi au bătut nenumārate 
oraşe şi piețe, timp de aproape un an, 
«fețele» Amârcordului au tost găsite 


= cab a i E e gi ice e ui 
De ce nu 
si Pasquale Festa Campanile 


S-ar putea ca trecerea de la Fellini la 
Pasquale Festa Campanile, autorul spe 
cializat în pelicule comerciale de capă si 
spadă, să pară unora o blasfemie dar, 
la urma urmelor, acesta este cinemato 
graful, sub acoperișul lui se încălzesc și 
zeii și muritorii de rind. A fost apoi o 
realitate obiectivă a unor zile de mai la 
Roma: în timp ce Fellini asediase studiou- 
rile de la Cinecittă, Pasquale Festa Cam- 
panile pusese stăpinire pe colina Aven- 
tino, transformată într-un teatru al unor 
mișcări de mase de la inceputul secolului 
al IX-lea, conduse de un erou popular pe 
nume Rugantino, care dà și titlul filmului 
Inteleg ambiția autorului de a realiza un 
soi de epopee eroică, din care să nu lip- 


«Sînt un actor onorabil» 
(Adriano Celentano) 


pentru un film neobişnuit: «Amărcord» 


ească unele accente de tandrețe și 
umor, dar mi-e teamă că pină la urmă va 
ieşi ceva în genul «Anul Carbonarilor» 
Oricum, spectacolul cel mai interesant 
nu-l oferă platoul ca atare, ideile — nici- 
decum, ci prezența lui Adriano Celen- 
tano, cîntăreţul convertit la film. Auzisem 
multe despre orgoliile și insolența sa. 
N-aş putea să spun că modestia face 
casă bună cu el, dar, în același timpsnu 
pot tăgădui că nu-i lipseşte un anumit 
bun simț. Sau, poate, curajul de a privi 
viața aşa cum i se înfățișează. La între- 
barea «de ce credeţi că regizorii de film 
continuă să-i transtorme pe cintăreți 
in actori? Nici pe distinsul şi timidul 
Endrigo nu l-au lăsat în pace» — n-a vrut 
să-mi răspundă. In schimb, a ţinut să-mi 
atragă atenția: «Nu le-a reușit, să ştiţi. 
Nici cu Morandi, nici cu Ranieri, nici cu 
distinsul dumneavoastră Endrigo». —Dar 
în ceea ce vă privește? — «Eu i-am con- 
vins pe cineaști ca pot fi şi un actor ono- 
rabil».— Vi se pare că aveţi o chemare 
specială pentru film, vă veți consacra lui? 
— «Totul este trecător, nu? Şi apoi eu 
sint un țip care nu-mi fac iluzii și căruia 
nu-i este frică de insuccese. Din fericire. 
Dacă într-o zi va trebui să pun capăt și 
activității de cintăreț, și aceleia de actor, 
nu-i nimic, mă voi retrage în casa mea, 
cu familia mea, cu copiii, cu prietenii. Voi 
duce o viaţă liniștită». 
Greu de crezut, dar, mă rog... 


Magda MIHĂILESCU 
29 


contra 
virtuozitàtii 
formale 


Asistăm, după o eclipsă de exact şase 

ani, la o dezbatere profesională pe tema 

NeMA jecorului şi costumului de film. Discu- 
ţie care are meritul principal de a 

introduce pe cititor în culisele compli- 

catului proces de gîndire și realizare a filmelor şi, 
poate — judecînd după caracterul polemic al unor 
intervenții — pentru a clarifica unele probleme de 
strictă specialitate. Parcelată cu mai puțină zgîrcenie 
gazetărească, discuția despre creația decorului şi 
costumului destinate filmelor cu actori are de astă 
dată la start delicata strădanie a unui critic (Alice 
Mănoiu) care încearcă, în articolul său, să cuprindă, 
ori să surprindă, principalele aspecte pozitive sau 
negative din activitatea scenografilor noştri. O 
consider strădanie, fără a-mi inhiba elogiile, deoarece 
observ tot mai des că elaborarea unor judecăți de 
valoare, fie ele și apriorice, privind scenografia de 
film, continuă să rămînă o antrepriză cel puțin 
dificilă, dacă nu imposibilă, pe care o ocolesc con- 
ştient chiar și cei mai venerați și experimentați 
critici. Afirm aceasta cu gindul la cei 30 scenariști, 
redactori și critici de specialitate invitați să com- 
pleteze chestionarul unei anchete inițiate de ACIN 
cu tema «Decorul și costumul în filmele românești», 
dar mă gindesc mai cu seamă la cei 29 scenariști, 
redactori şi critici de specialitate care s-au abținut. 


PG EEG PP IDR ERE DEEE II Ce TITI TURE 
Decorul, univers pluridimensional 
e e mi i ruj 


Deși în limbaj curent noţiunea de «cadru plastic» 
pare a avea exact semnificația dorită de Teodor 
Mazilu în articolul său apărut în revista «Cinema», 
totuși termenul folosit excesiv în ditirambica sa 
expunere. se apropie mai mult de funcția ilustrativ- 
decorativă a scenografiei, dacă s-ar putea numi 
astfel, și nu de cea structurantă, la care face, desigur, 
aluzie,autorul. Or, tocmai această mutație materia- 
lizează evoluția scenografiei ca artă capabilă să 
înlocuiască, atit în concepţie cit și în realizare, vechile 
canoane. Decorul, implicat adînc în dimensiunea 
dramatică a conflictului, refuză să fie judecat în 
continuare ca un fundal sau un suport vizual pentru 
recitare. El este, astăzi, în măsura în care noi reuşim 
s-o facem, un element activ al povestirii, un «univers 
pluridimensional» încărcat cu fiorul dramatic al 
ambianţei specifice, în care descoperim pregnant, 
lizibil și dens, viața. Pentru că oricît de strălucitoare 
ar fi fantezia unui artist sub raportul formelor, al 
proporțiilor, sub cel al culorii sau al contrastelor, 
oricît de savant ar putea fi ritmat jocul de linii, 


DEZBATEREA CONTINUA 


volume și suprafețe, sau oricît de inspirată ar putea 
fi alternanţa de goluri și plinuri dintr-un decor, dacă 
acestea rămîn doar în sfera virtuozităților formale, 
ele nu pot depăși accepţia noțiunii de «cadru plastic» 
(termen categoric impropriu pentru o adevărată 
scenografie). 


Falsul rezultă din nepricepere, nu din metodă 
EA PR E N 0 a PI N ZEU 


Ca o reacţie împotriva caracterului fals, nefiresc 
al multora din punerile în scenă «clasice» au apărut, 
pare-se o dată cu ciné-vérité-ul, și partizanii filmă- 
rilor în spaţii reale, în case, apartamente, localuri 
existente. In urma acestui reviriment, exploatat 
mai ales sub aspect economic, așa numitele «filmări 
pe viu» au ajuns să se practice astăzi aproape în egală 
măsură cu filmările de studio, care nu și-au pierdut 
nici pe departe adepţii. Ar fi însă riscant să se rețină 
observația făcută de autoarea articolului-gazdă, des- 
pre malignitatea procedeului de a construi. după o 
minuțigasă elaborare a ideii artistice cuprinse în text, 
exact universul cerut de desfășurarea dramatică a 
acţiunii. Procedeul decorului construit și-a dovedit 
din plin, și nu o dată, eficienţa. Senzaţia de fals 
prezentă în decorurile construite pe platouri si 
invocată ca argument de către novatori, rezultă fie 
din incapacitatea scenografului, mai puțin pregătit 
profesional, de a realiza o atmosferă veridică, fie 
din pricina caracterului artificios al iluminării care 
poate dăuna chiar și celui mai autentic decor filmat 
pe viu. Unul din exemplele grăitoare îl constituie 
decorul «Pompe funebre» din filmul «Cu mîinile 
curate», amenajat într-o încăpere existentă și nu 
construit pe platou, cum se susține eronat în articol. 
Nefirescul și falsul acestui decor este alimentat de 
scenograf și de suprasolicitarea tonului de mali- 
țioasă ironie. La noi, filmarea în spații improprii, 
în apartamentele strimte ale unor clădiri existente, 
cu «atmosfera» sau «personalitatea» închiriate cu 
ziua, găsesc că este o formulă de compromis, discu- 
tabilă sub raport artistic-creator, în spatele căreia — 
dacă nu apar raţiuni inevitabile de producție — 
nu se ascunde atit «respectul pentru autentic», cît 
dulcea comoditate de gindire și acțiune sau lipsa de 
profesionalism a acelor «scenografi» care, para- 
doxal, nu știu să construiască. 


O Pe SSE DESC e UI ICR PRE DEI PTC SSE A 2 
O experienţă fericită dar unică 
E DRE 0 RIC CA NE PRE PSR "O RTR 


Fără a fi un film de largă audiență la public, «Nunta 


Autorul susține 
că decorul din 
«Nunta de piatră» 
a preluat, din 
«Zodia Fecioarei», 
«o manieră 
formală şi rece» 


Autorul spune 
că decorul din 
«Felix şi Otilia» 
are «grave fisuri» 


Autorul se întreabă: 
«De ce din 30 de critici, 
29 se dezinteresează 


de decor?» 


Filmografie 


Giulio Tincu își termină studiile de arhitectură 
în 1949, la Bucureşti. Debutează ca asistent sce- 
nograf în 1951, la filmul «Arendașul român». 
Realizează ca scenograf 30 de filme printre care: 
«Scrisoarea pierdută», «Directorul nostru», 
«Pe răspunderea mea», «Două lozuri», «Va- 
lurile Dunării», «Porto-Franco», «Pădurea 
spinzurațilon, «La patru pași de infinit», 
«Această fată fermecătoare», «Aventuri la 
Marea Neagră». Cea mai recentă realizare: 
scenografia feeriei muzicale în două serii «Ve- 
ronica». 


Asociaţia cineaștilor 
Oo A SI CETATE Era SER 


Întîlniri 
prieteneșt 


PPE, [i ED DER 2 EEE 
Colegialitate 
DEMA m 


În cadrul acordului de colaborare 
dintre Asociaţia cineaștilor din Româ- 
nia și Uniunea cineaștilor din Uniunea 
Sovietică, recent ne-a vizitat ţara o 
delegație de cineaști sovietici. Dele- 
gația a fost condusă de artistul poporu- 
lui al U.R.S.S., Vsevolod Sanaev. Din 


delegație au mai făcut parte Leonid 
Gaidai, regizor, maestru emerit al 
artei, Innes Selezneva, regizor, Arif 
Narimanbekov, operator, maestru e- 
merit al artei din R.S.S. Azerbaidjan, 
Kadir Kidirlaiev, operator, maestru 
emerit al artei din RSS Chirghiză, 
Vasili Vornoskov, membru în comisia 
de relații externe a Uniunii cineaști- 
lor, Nikolai Sumenov, redactor șef 
adjunct al revistei «Iskusstvo kino», 
Nataşa Selezneva,, actriță. Cu prilejul 


vizitei, la Asociaţia cineaștilor au avut 
loc vizionări de filme românești și 
sovietice. Oaspeţii au vizitat studiou- 
rile «Bucureşti» şi «Alexandru Sa- 
hia». Au avut loc, de asemenea, con- 
vorbiri la conducerea Asociaţiei ci- 
neaștilor, precum şi o întîlnire cu 
cineaști și critici de film din ţara noas- 
tră. Discuţiile prietenești, ca și în- 
treaga vizită, au prilejuit un schimb 
colegial de experiență între cineașştii 
din cele două țări. 


impotriva decorului 


de piatră» rămîne o peliculă de ținută şi acuratețe 
stilistică deosebită. Tinerii scenografi Helmut Stür- 
mer și Radu Boruzescu au preluat, la alt registru, 
o experiență deja consumată în «Zodia Fecioarei», 
de așezare riguros ritmată, aproape geometrică a 
mobilierului și recuzitei, obţinînd astfel un univers 
sui generis, dur, hieratic şi încremenit, care, în con- 
trast cu gestul uman zgircit nuanţat, oferă episodu- 
lui «Fefeleaga» un adaus de noblețe și expresivitate. 
Deși extinderea aceleiași maniere plastice nu mai 
servea rosturile episodului următor («Nunta»), 
scenografii au legat totuși stilistic și geografic 
ambele filme, reușind astfel să arunce o punte de 
legătură între cei doi regizori (Mircea Veroiu și Dan 
Piţa) cu temperamente, pare-se, diferite. Ar fi intere- 
sant de discutat, cred, în ce măsură această experiență 
plastică va prolitera și dacă maniera ușor abstractă, 
formală și rece, de cadenţare ritmică a obiectelor 
într-o compoziție vădit «căutată», va mai putea 
servi curînd un alt scenariu, fără riscul de a banaliza 
experiența. Pentru că în alt context, determinat 
de prezența unei alte teme, procedeul folosit mai sus 
cu succes, ar putea marca, după părerea mea, un 
eșec. Contribuţia esențială a scenografiei de film 
este aceea de a imprima viitoarei opere, în deplină 
concordanță cu firul dramatic al acțiunii și cu inten- 
ţiile regizorului-realizator, unitatea de stil. Oricit 
ar părea de hazardată această afirmaţie, care ar putea 


Seară Alecu Croitoru nale — şi 


tins cu mai multe premii internaţio- 
«Lumea se distrează» - 


genera unele proteste în sînul celorlalte comparti- 
mente responsabile de realizarea filmelor cu actori, 
ea rămîne un adevăr incontestabil, aproape o lege. 
Unitatea de stil a filmului «Pe aripile vintului», de 
exemplu, la care au lucrat, succesiv sau în paralel, 
trei regizori și doi operatori de imagine, a fost 
asigurată prin substanțiala contribuție a aceluiași 
scenograf. 


e e e i 
Inconsecvențele «Otiliei» 
a] 


La «Felix și Otilia», situaţia este diametral opusă, 
filmul avînd un singur regizor și doi scenografi care 
n-au colaborat, lucrînd, deci, succesiv, fiecare apro- 
ximativ cîte 50% din decorurile respective. Filmul 
cu scenografia cea mai elogiată din ultima vreme 
are însă unele grave fisuri de ordin stilistic datorate 
interferențelor de montaj a două gindiri, experiențe 
şi temperamente scenografice complet diferite. Așa 
se explică flagrantul dezacord între «camera Otiliei», 
de pildă, realizată de Liviu Popa într-una din ele- 
gantele camere ale castelului Peleș, și «complexul 
Costache», realizat mai tîrziu de Radu Boruzescu, 
în spațiul sordid al unei clădiri antideluviene din 
Capitală, ambele decoruri urmînd să apară pe ecran 
drept încăperi ale aceluiașiimobil. În acest film supără 


orașul Pucioasa. În cadrul discuţiilor 
care au avut loc după vizionarea fil- 


apoi incredibila supradimensionare (la figurat) a 
unor interioare de relație dramatică cu universul 
irespirabil, asfixiant al «complexului Costache», 
complex care depășește mult prea evident, nu nu- 
mai cadrul social descris de Călinescu, dar nu se 
corelează nici cu averea, nici cu veniturile, nici cu 
gusturile și nici măcar cu replicile personajelor 
(«camera Aurica», «camera Georgeta», «aparta- 
mentul Stănică» şi altele) ci, dimpotrivă, le dezmint. 
Dar cea mai «lipită», nu numai din punct de ve- 
dere dramatic, ci şi stilistic, mi se pare a fi sec- 
venţa de final: «trenul» (Radu Boruzescu) care 
se destășoară desuet într-un tren convențional, alb, 
serafic, adus parcă din alt film de factură simbolistă, 
pentru a încheia astfel un lung șir de inconsecvenţe. 


Ce e a ae a e m cui 
Mozart printre harnașamente 


Deşi se folosește tot mai des formula filmului de 
autor, nimeni n-a încercat încă să conteste «carac- 
terul colectiv» al creației cinematografice care în- 
globează pe peliculă efortul, mai mult sau mai puțin 
prevalent, al diferitelor compartimente artistice 
chemate să realizeze, într-un climat de deplină 
interdependență, filmul. În pofida acestei realități, 
confirmată nu numai teoretic, se practică astăzi, pe 
scară din ce în ce mai largă, metoda «izolării» regi- 
zorului, obligat să intre în legătură cu viitorii săi 
colaboratori abia după ce toate detaliile filmului 
său au fost stabilite, însușite, parafate și aprobate de 
forurile de resort. Decupajul, cel mai important 
act de creație, în baza căruia se organizează întreg 
procesul artistic și de producție al filmului, continuă 
astfel — datorită unor carențe de ordin adminis- 
trativ — să fie elaborat de către regizor fără partici- 
parea principalelor compartimente artistice şi, în 
consecință, fără a include contribuția elementului 
scenografic. Și, în vreme ce noi discutăm despre 
nefirescul unor decoruri sau ambianţe, pe care le 
incriminăm, noile Case de filme acordă nestingherite 
girul intrării în producție scenariilor regizorale 
elaborate în fuga condeiului, aprobă decupaje în care 
dialogul dintre ambianţă și personaje apare deficitar, 
atit sub raport dramatic cit şi tuncţional, referirile 
la datele biografice și caracterele eroilor, la peisaje, 
la atmosferă sau la punerea în scenă, rămînînd, în 
majoritatea cazurilor, simple înflorituri «de stil» 
gratuite şi formale. Pentru că în procesul de transfor- 
mare a scenariului literar în decupaj — în condiţiile 
unei colaborări colective timpurii, tructuoase — a- 
par în mod obligatoriu unele perfecționări, sau unele 
modificări. Dialogul Bologa-Miller, de pildă, din 
«Pădurea  spinzuraţilor», care se consuma în 
scenariul literar sub coviltirul unei căruțe, a fost 
mutat — la cererea mea — într-o caleașcă, strivită 
sub mormîntul uriaș de bocanci cazoni și harna- 
șamente, în interiorul căreia, cuprinși de neliniște, 
eroii filozofau şi cîntau Mozart. Este unul din ne- 
număratele exemple de colaborare cu rezultate 
fericite, care demonstrează rolul activ al sceno- 
grafiei în descifrarea sensurilor majore ale conflic- 
tului. Sensuri fără de care filmul continuă să rămînă 
neconvingător, artificios și incredibil. 


Giulio TINCU 


cineaștilor, a adus în mijlocul pio- 
nierilor piteșteni pe cîțiva dintre cei 


Asociaţia cineaştilor, Casa universi- 
tarilor, împreună cu Institutul de me- 
dicină și farmacie din București, au 
organizat o reuniune la care regizorul 
Alecu Croitoru a vorbit despre succe- 
sele filmului românesc peste hotare. 
Cu această ocazie, au fost vizionate fil- 
mele «Anotimpul mireselor» — dis- 


de curînd prezentat în premieră. 


Pe e D a 
«Ceața» la Pucioasa 


NN E NE SAE 


Regizorul filmului «Ceaţa», Vladimir 
Popescu-Doreanu și două dintre inter- 
pretele filmului, Maria Rotaru și Lidia 
Vilceanov, s-au întîlnit cu cinefilii din 


mului, gazdele și-au exprimat dorința 
ca astfel de întilniri între cineaști și 
spectatori să aibă loc mai des. 


[e mac a ii ci i 
«Veronica» si pionierii 


Întreprinderea cinematografică a ju- 
dețului Argeș, cu concursul Asociaţiei 


care semnează pe genericul filmului 
«Veronica»: Angela Moldovan, Te 
mistocle Popa, Mircea Blok și «vedeta» 
filmului — fetița Lulu Mihăescu. Oas- 
peţii au încercat să reediteze perfor 
manţele din film, încîntîndu-i pe micii 
spectatori prin răspunsurile date in- 
trebărilor. 


Pe scenele europene, 
la sfirşit de stagiune, 
singură, temerară, lucidă, 
la 70 de ani, 
Marlene Dietrich 
îşi destăinuie, în 18 cîntece, 
ideile, speranţele, sentimentele. 
Spectacolul ei 
este 
un eveniment. 


La virsta de 70 de ani, Marlene Dietrich 
dă un recital unde, înainte de începe- 
rea spectacolului, a fost aplaudată zece 
minute. Am zis zece minute, Gindi- 
ți-vă numai la enormitatea ăproape 
monstruoasă a acestei reacțiuni. Cum poată cineva, 
de bună voie, să bată din paime un timpțatit de 
lung? Dacă într-adevăr publicul iubeşte fatit de 
mult tot ce face, tot ce spune, tot ce cintă ME rlene, 
natural ar fi fost ca el să fie, din contra, nefbdător 
ca ea să înceapă. De ce a vrut, dimpotrivă, $% o ţina 
monstruos de mult în stare fixă, în poziţie de$nactiu- 
ne absolută? De ce? Ca să se uite pur și simplu 
la ea? Poate că da. i 
Şi asta nu dintr-o curiozitate de spectator de pano- 
vamă. Nu pentru a contempla miracolul biQlogic al 
unei așa-zise eterne tinereți. Desigur, această minu- 
nare a marelui public există. Dar nu poate dura decit 
cit clipa însăși a revederii. Cele zece enorme minute 
de aplauze au altă origine, altă explicație, pe care 
ne-o dă Marlene însăși: «Citeodată, la unele re 


Femeia «fatală», 
creată de Sternberg 


«Marlene Dietrich! 
Numele dumneavoastră 
începe ca o promisiune 


şi sfirşeşte ca o lovitură 


de cravaşă» 
Jean Cocteau 


Femeia cu 
«cele mai celebre picioare din 


prezentații sînt mai puțin în formă. Dar pen- 
tru public asta nu contează, căci el nu vine să 
vadă o vedetă, ci să-și revadă o veche prietenă». 
Cind cineva. orișicine, revede, după multă vreme, un 
vechi prieten, nu-i vine să-i spună nimic, nu-i cere 
nici lui să-i spună ceva, ci se tot minunează de cit 
de bine ii pare, de cit de bine se simte, pur și simplu, 
uitindu-se la celălalt. «Good to see you!», adică ce 
lucru bun este să mă uit la dumneata Această vorbă 
(as zice chiar interjecţie) englezească,exprimă bine 
sentimentul de fascinație și recunoștință al publicului 
ori de cite ori o «revede» pe Marlene. Jean Cocteau, 
la un recital dat de ea cind avea 55 de ani, o prezenta 
cu aceste cuvinte: «Privirile dumneavoastră, 
vocea dumneavoastră sint cele ale frunfbasei 
Lorelei. Dar Lorelei era primejdioasă: Dum- 
neavoastră nu sinteți primejdioasă. Pentru că 
secretul frumuseții dumneavoastră este se- 
cretul bunătății dumneavoastră >. 


»— 


Un personaj al e 


Această bunătate nu e din acelea de ieftină calitate, 
care consistă din a ierta. Desigur «toleranța (zice 
Marlene) este ceea ce orice părinte de copii are da- 
toria să-l înveţe pe copil. E mult mai important decit 
așa zisa mîntuire a sufletului». Totuși există și un 
aspect al bunătăţii, de o mai bună calitate. Un gen 


de bunătate pe care Marlene l-a practicat toată comuniune directă, nu a unui personaj de film, ci prost, că nimerise prost, că alesese prosteşte ca : 
viața și care, într-o privință, este tocmai contrariul a doamnei, a septuagenarei doamne Maria Magda- actriță o femeie cu personalitate, cînd, în realitate, > 
iertării. Foarte adesea iertăm din comoditate, fiindcă lena von Losch care, sub numele de Marlene, re- definiția actriței, principala ei calitate, e tocmai să 1 
ne e lene să pedepsim, să ne răzbunăm, să înfierăm vede și se lasă încă o dată revăzută, de prietenul ei nu aibă personalitate, astfel ca regizorul să și-o 3 d 
pe altul, operațiuni care cer osteneală, oboseală, cel mare, de marele public, căruia ii datorează nu poată plasa pe a lui. Cu naivitatea proprie impulsi- 

bătaie de cap, plus inconfortabila idee că ne creăm numai succesele, dar însuşi sufletul ei. Vorbeam de vilor cusurgii, el hotărăște ca pe viitor. să nu mai i 
prin asta duşmani. Ca să nu ne deranjăm, ca să nu ne iertare? Aci avem, din contra, anti-iertare. Obsesia lucreze decît cu niște frumoase de o docilitate de 3 
legăm la cap cînd nu ne doare—iertăm. Este aspectul Marlenei este o neiertătoare vigilență ori de cite cauciuc (sau, în tot cazul, care credea el că au per- 4 
nesimțitor al bunătății, este bunătatea nesimțitului, ori Marlene riscă să nu-și facă datoria de prietenă sonalitate de gumilastic). Astfel lucră rînd pe rînd 2 


a apaticului, a lașului. Bunătatea Marlenei nu înseam- 
nă a ierta, ci a da. Acele recitaluri de două ceasuri, 
acele «gastspiele» (adică reprezentații de gazdă, 
conversație spectaculară cu oaspeții) exprimă do- 
rinţa Marlenei de a da, de a se dărui pe ea altora, 
tuturor. Şi mai înseamnă ceva. Ceva foarte curios 
pe care cei ce au studiat-o pe Marlene l-au descoperit 
„CEE a RE RE E Ea DRE ECE 
Vinovăţie și puritate 
i 


În celebrul dicționar de personaje al lui Bompiani, 
un strălucit esseist, Ugo Dettore, scrie că sufletul 
ei este o «mescolanza di colpa e purezza», un ames- 
tec de vinovăție și puritate. De-a lungul cariere! sale, 
de-a lungul vieții ei publice şi private, Marlene are 
obsesia unei culpabilități. Se simte vinovată de tră- 
dare, de neindeplinire a unei sacre datorii, aceea de 
a da oamenilor rodul calităţilor ei, al talentelor ei, al 
frumuseţilor cu care întimplarea o împodobise odată 
cu nașterea. Aceste însușiri sînt ale ei numai în mă- 
sura în care le restituie miliardelor de oameni, adică 
întregii omeniri, care au făcut ca acele calități să fie 
posibile. Acele «daruri»—cum foarte inteligent le 
spune limba—sînt obsesia Marlenei, împreună cu 
frica, temerea că nu le «dă» înapoi, că păstrează ceea 
ce trebuie distribuit altora, că e mereu vinovată de 
această călcare de elementară datorie. lată explicația 
luptei sale contra nazismului, angajarea sa ca soldat in 


martiriul expatrierii, activitatea neobosită pe front 
pentru a «face plăcere» nenumăraților combatanți ; 
aceasta explică şi natura rolurilor sale în film, lupta 
ei cu Sternberg pentru a fi lăsată să-și spună sufle- 
tul întreg, fără amputări regizorale; aceasta explică, 
în sfîrșit, recitalurile ei «de-unu-singur», care-s o 


a genului uman. Datoria de onoare pentru care 
Republica franceză a decorat-o cu Crucea Legiunii 
de Onoare. 


Galateea de ceară 

e a GE a 0 A E E SP RE E AIE E EEE 

S-a întîmplat ceva curios cu Marlene. Ceva care 
nu i s-a întîmplat decit ei. S-au găsit cîțiva scriitori 
cineaști care să spună despre dinsa că este altceva 
decit crede lumea și presa. Unul din aceștia, cu- 
noscutul critic francez Benayoun, zice: «Personajul 
fatal eterat (?) pe care îl construise Von Sternberg 
fusese o pistă falsă. Învelişul său fabulos (învelișul 
pistei?) ascundea o umanitate mai mult extra- 
vagantă decit misterioasă. Adevărata Marlene, gene- 
rozitatea ei, simțul umorului, atracția ei pentru 
aspectele mai terestre ale vieții, toate acestea 
aveau să atingă după 1935 (anul despărțirii de 
Sternberg) un nivel minunat, care îl mai chinuiește 
şi astăzi pe falsul Pygmalion recalcitrant. În strania 
tragedie care îi desparte, relativa lui mirlănie 
(«muflerie») este pentru el o tortură rafirată pe 
care şi-o explică singur. Evident, Marlene a consim- 
çit, şi a reușit, să fie tot ceea ce el voise ca ea să 
fie. Dar, în intolerabiiu! său orgoliu, el nu văzuse 
(adică avea să vadă mai tirziu) că în acel tot, era 
mult mai mult decit ceea ce putea scoate dintr-însa. 
Sternberg suferă de celelalte douăzeci si patru de 


cii sale 


voltat! «în afara» stăpinirii lui. Această dramă de 
orgoliu provocată de Marlene în sufletul marelui, 
genialului (realmente genialului) ei învăţător, avea 
să ia o formă ciudată, demnă de a figura ca piesă 
de antologie în istoria psihiatriei. În secretul forului 
său interior, von Sternberg s-a acuzat că fusese un 


cu: Gene Tierney, Heddy Lamar, Jane Leigh, Jane 
Russel. Să nu credeți însă că nu era semi-conştient 
că raţionamentele lui erau caraghioase. El însuși își 
va bate joc de el însuși, scriind și publicînd o nuvelă 


Femeia spectacol regizată de Marlene 


“ A 


armata aliata din timpul războiului: antihitierist, imagini, pe care Marlene, prin ea insâşi, le-a dez- 


10 de ani în 37 de rînduri 


Marlene Dietrich s-a născut la Berlin, în 1904. A urmat cursurile 
de artă dramatică ale lui Max Reinhardt, dar apariția pe ecran şi-a 
făcut-o într-o serie de filme neinteresante, unde interpreta roluri 
episodice, reluind de fapt măruntele partituri cu care-si făcuse loc 
pe scenele music-hall-ului și operetei. În 1929, era pe cale de a 
renunţa definitiv la film — se căsătorise, avea şi o fetiță — cind 
Joseph von Sternberg a descoperit-o într-un mediocru spectacol 
de varieteu, Și așa a apărut «Îngerul albastru», unde necunoscuta 
Marlene Dietrich l-a eclipsat pe marele Emil Jannings. În special 
vocea răgușită și stinsă cu care cinta în film, a făcut-o celebră în 
lumea întreagă. 

Genul baroc al cineastului a creat din Marlene Dietrich un per- 
sonaj fascinant, transformind actrița într-un adevărat simbol al 
unei feminități agresive, oarecum stranii, într-un adevărat mit al 
femeii fatale pe măsura universului excesiv al filmelor sale. Ani 
de zile Marlene Dietrich a turnat exclusiv pentru Sternberg. Din 
1935, actrița iși continuă independent cariera, sub semnul unui 
nume de vedetă totală. 

După «Îngerul albastru» (în 1929) Joseph von Sternberg a mai 
«dirijat-o» în filme rămase date ale istoriei filmului: «X-27 Agent 
secret» (1931), «Shanghai-Express» (1932), «Blonda Venus» 
(1933), «Împărăteasa roșie» (1934), «Femeia și paiața» (1935). Au 
urmat «Dorința» (1936), de Frank Borzage, «Grădina lui Alah» 
(1936) de Richard Boleslawski, «Cavaler fără armură» (1937) de 
Jacques Feyder, «Şapte păcate» (1940) de Tay Garnett (unde Die- 
trich provoca încăierarea homerică a lui John Wayne cu marinarii), 
«Frumoasa din New Orleans» (1942)de René Clair, «Pittsburgh» 
(1943) de Lewis Seyler, «Kismet» (1944) de' William Dieterle, 
«Martin Roumagnac» (1945) de Georges Lacombe, «O afacere 
externă (1948), de Billy Wilder, «Marele alibi» (1950) de Hitchcock 
«Rancho Notorious» (1952) de Fritz Lang (western crepuscular, 
unde actrița străjuia un saloon al răzbunărilor), «Martorul acuză- 
rii» (1957) de Billy Wilder, «Stigmatul răului» (1958) de Orson 
Welles, «Procesul de la Nürnberg» (1961) de Stanley Kramer. 

Marlene Dietrich — lungă călătorie pe tărimul filmului, în tovă- 
răşia marilor maeștri. O călătorie ale cărei etape au lăsat urme 
nu numai în istoria filmului, dar și în legenda sa. 


Cu Emil Jannings 
în «Îngerul albastru» (1930) 


Cu Garry Cooper 


în «Morocco» (1931) 


Cu Harry Piel 
în «Marea păcăleală» (1927) 


unde pînă şi titlul era o auto-zeflemea. Se numea: 
«The waxen Galateea», adică «Galateea de ceară». 
lată subiectul: Un conţopist sfios se îndrăgostise 
nebunește de un manechin de ceară așezat în vi 
trina unei prăvălii. «Zi și noapte — scrie autorul — 
venea să adore acea inertă siluetă de ceară, să 
admire grația neobositelor ei atitudini și să se 
minuneze de rochiile care îi ascundeau nuditatea». 
Din păcate, exista în acel oraș o femeie vie, care 
semăna leit cu idolul bietului funcționar. O acostează 
pe stradă, îi vorbește, dar este repezit și înjurat 
de un alt bărbat, cu care ea avea întîlnire acolo. 
Paraponist, eroul nostru ia o hotărire vitează. Se 
jură că, de aici încolo, n-o să mai iubească femei 
din astea, adică adevărate, ci numai manechine din 
materie plastică. 

Marlene reușise să determine la pacientul ei o 
tipică reacție de catharsis literar, de cenzură freu- 
diană, lucidă şi batjocoritoare. 

Marlene pe unde trecea lăsa urme de emoție, 
de sentiment. Regizorul german Barnowsky spu- 
nea: «Cînd am cunoscut-o era foarte tinără, de o 
prospețime uluitoare, și parcă pe fața ei plutea 
umbra unei vinovății, unei osinde. O văd parcă și 
acuma, rezemată de peretele din biroul meu, reci- 
tind replicile unei comedii sentimentale. Era un 


Vedeta absolută, 


) 


Cu Clive Brook 
în «Shanghai-Express» (1932) 


ED III ED ES Esi 
Cu Charles Boyer 


în «Dorinţa» (1936) 


tablou impresionant». Pe acel perete ar trebui să 

se scrie aceleași cuvinte pe care şi azi le găsim scrise 

pe o coloană de la Café de Paris din Londra: «Mar- 

lene Dietrich s-a rezemat aici». 

EEE RAE E N CR ENE OMOR ERE 
Avocata Marlene 


Fi Fi t y + ` 
Dar pagina cea mai glorioasă a Marlenei o 


găsim într-o întîmplare într-adevăr unică. De- 
sigur, au fost mulți actori şi actrite care au făcut 
politică primejdioasă: Marie Bell, Zarah Leander, 
Suzy Solidor, Christine Söderbaum au riscat, în 
timpul războiului, întîlnirea cu plutonul de execu- 
ție. Marlene a fost soldat în armata americană, a 
fost decorată de francezi cu Legiunea de onoare, a 
fost decorată de marinarii englezi cu cel mai fru- 
mos compliment: «Nemţii n-au făcut decît trei 
lucruri bune: cîrnaţii, muzica și pe Marlene». Dar 
toate astea sînt nimica pe lingă ce avea ea să facă 
în ceasul răfuielilor și socotelilor. Aliaţii avuseseră 
ideea ca vinovații naziști să «dea seamă». Un 
răsunător tribunal avea să judece la Nürnberg. 
Procesul a avut loc, fără ca, din el, să sefi 
putut afla ce concluzie trebuie să tragem din 
dezbaterile și verdictele sale. Un mare domn, 
regizorul Kramer. s-a gindit să ne sugereze o 


impusă de public 


Cu John Wayne 
«7 păcate» (1940) 


PESE ai EI Sa IE a 
Cu Jean Gabin 
în «Martin Roumagnac» (1945) 


încheiere, reconstituind aspectele esenţiale ale isto 
ricelor ședințe. Și soluția finală, răspunsul-cheie i-a 
fost dat de Marlene. Cînd a aflat că regizorul Kramer 
intenționează să facă un asemenea film, şi mai ales 
că acest regizor voia să-i găsească și ei un rol acolo, 
Marlene a compus, ea, acel rol. Personajul ei 
va fi o distinsă doamnă din buna societate germană, 
soție de general, condamnat şi executat de naziști 
pentru a fi complotat contra Fihrer-ului. Cei trei 
stîlpi ai procesului erau: Maximilian Schell, dispus 
să-i absolve pe toți pe motiv că lucraseră «din 
ordin», Spencer Tracy, președintele tribunalului, 
magistrat de o înaltă moralitate profesională dar, 
bineînţeles, cam formalist; în sfîrșit, colonelul ame- 
rican (interpretat de Richard Widmark), yankeu 
practic, care vedea și înțelegea toate manevrele de 
cocoloșire a vinovaţilor și care, la urmă, exasperat, 
indignat și niţel amețit de un pahar mai mult, 
băut la supărare, declară, în plin restaurant: «Vreți 
să ştiţi cine sînt vinovaţii în războiul lui Hitler? 
Singurii vinovaţi? Ei bine, singurii vinovaţi sînt 
ESCHIMOSII !!!» 

Distinsa doamnă pe care o reprezenta Marlene, 
în fața absenței de concluzie, va găsi, ea, această 
concluzie. Desigur, stimează pe președinte (Spencer 
Tracy). Ba chiar se împrietenește cu el. Dar îl va 
socoti dușman cînd îl va vedea că nu pricepe adevă- 
rul si că se lasă la vale pe rutina procedurilor judecă- 
toreşti. Mai tare chiar decit indignatul colonel 
american, ea va socoti că «a lucra din ordin» nu este 
o scuză; că «făceam și noi ce făceau toți» nu este 
o scuză; că toți cei ce nu au luptat contra nazismu- 
lui, chiar doar tăcind, sînt la fel de criminali ca 
Goebbels sau Gőring. Toti. Toti sînt vinovati. Dar... 
Căci este aici un mare «dar». Dar nu se poate con- 
damna la moarte ur popor întreg; nu poți băga la 
pușcărie zeci de milioane de oameni. Verdictul să 
fie de o severitate maximă și să dea pedeapsa cea 
mai mare. Dar executarea sentinţei este pur și 
simplu imposibilă. Crima fusese așa de mare, așa 
de unanimă, încît pedepsirea nu era posibilă, și 
nici iertarea, ci o imensă dezolare, unită cu spe- 
ranta unor vremi mai umane. => 

Marlene este o femeie trumoasă. Foarte frumoasă. 
Şi foarte cultivată. Şi foarte talentată. Dar pe dea- 
supra acestor calități, ea este un om. Un om deo 
adîncă seriozitate. Un luptător pe toate fronturile. 
Al gîndirii și al acțiunii. Toate acestea, animate, 
pornite de la o nesfirșită bunătate, cum bine spusese, 
odată, în public, Jean Cocteau. 


D.I. SUCHIANU 


Cu Orson Welles 
în «Stigmatul răului» (1946) 


o asemuiesc 
cu 


Ima Sumak 


şi 
Maria Callas 


Indienii 
o consideră 
unica străină 
capabilă 
să interpreteze 
muzica 
indiană veche 


Egiptenii 


o socotesc 
un 
adevărat 


fenomen 
muzical 


După doi ani și jumătate 
de la a doua plecare în 

Nema india, acum binecunoscu- 

ta artistă româncă, Nar- 
ghita, a revenit acasă pe 
un drum ocolit, prin Egipt, 
Siria, Liban, lordania, Kuweit, Emi- 
ratele arabe, Irak, Turcia, Grecia, An- 
glia, Italia, fiind invitata televiziunilor 
respective. În toate aceste țări succe- 
sul ei a fost tot atît de răsunător ca 
cel din India. ` K; 

Narghita a devenit juvaerul muzical 
al televiziunilor orientale și occiden- 
tale, Cetatea Eternă socotind-o, în 
ierarhia cîntărețelor, a două după Tom 
Jones. În India și Egipt se cîntă un 
cîntec dedicat Narghitei: «Valurile o- 
rientului» (grupul vocal de fete imită 
valurile şi întreabă: «Ce cauţi tu pe 
aceste valuri? printre lotuşi şi ele- 
fanți, printre cămile şi piramide — 
inima? inima?» — «Da, inima! — 
răspunde cîntăreața. Sînt purtată de 
aceste valuri ale sufletului oriental»... 
etc). În cîțiva ani, românca a căpătat 
în orient o aureolă de legendă. 
PENET e ui aa eee i 

Puțin pămînt românesc... 
DONEER Fe E DEEE E 

S-ar putea umple pagini întregi nu- 
mai cu titlurile articolelor scrise des- 
pre Narghita, în presa străină, aproape 
toate începînd cu «Românca...» Toţi 
subliniază că este un uimitor talent 
românesc, o voce de aur, o artistă excep- 
țională, entuziasmată de ideea de a 
cuceri noi culmi în muzica antică a 
Indiei, ceea ce părea cu totul inacce- 
sibil, pînă acum, pentru o europeană. 

Pentru edificare, vom spicui citeva 
aprecieri: 

«Nu numai noutatea unei cîntă- 
rețe europene interpretind cîntece in- 
diene, dar mai ales perfecțiunea cu 
care le redă, o face pe Narghita unică». 
(Evening News — The Hindustan Ti- 
mes, 1973), 

«O frumusețe românească, în vîrstă 
de 5000 de ani, care cîntă cîntece in- 
diene în toată lumea, a venit în Turcia 
pentru a îmbogăți programul nostru de 
televiziune. Da, 5000 de ani de cul- 
tură indiană sînt încrustați în vocea 
acestui fenomen numit Narghita...» 
(Daily News — Ankara, 1973) 

«Spre deosebire de europeni, cîn- 
tărețul indian trebuie să facă varia- 
țiuni circubane în vocea sa, încît este 
aproape imposibil pentru un străin 
să dobiîndească această dexteritate, iar 
Narghita este unică şi în această pri- 
vință». (The Daily News — Kuweit, 
1973) 

«Chiar și celor familiarizați cu 
muzica indiană, le vine greu să creadă 
că nu ascultă una din cîntărețele in- 
diene de frunte. Narghita este un fe- 
nomen în lumea muzicii». (The Egyp- 
thyan gazette — Cairo, 1972) 

n Corriere della sera — Milano 
1973, muzicologul italian Ettore Mo 
o compară cu Ima Sumak şi Maria 
Callas, elogiind-o într-un lung articol 
intitulat: «Românaa cu voce în spirale, 
ambasadoare a cîntului Indian». 

Fata aceasta timidă, care pe scenă 
se transfigurează, căpătind o forță im- 
presionantă, confundîndu-se cu mu- 
zica, răsplătită cu ovaţii și aplauze 
furtunoase, în India ca și în lumea în- 
treagă, poartă cu ea, permanent, un 
pumn de pămînt românesc și stegu- 
lețul țării. 
n i 

Film după film 
OORA EEE AIP SEES MESEI 

După primul ei film în India, în care 

a avut ca partener pe Shashi Kapoor 


(fratele cunoscutului Raj), Narghita a 
fost aleasă imediat de valorosul ci- 
neast Hrishikesh Mukherjee (regizor, 
scenarist, producător), pentru prin- 
cipalul rol feminin din filmul «Cea 
mai mare fericire». Partener: super- 
starul Vijay Arora (dublura vocii: cîn- 
tărețul Nitim Mukej). 

În acest film, Narghita cîntă şi dan- 
sează. Cîntecul «Inimă cu inimă s-au 
întîlnit» de Salil Chowdhury, cîntat 
în duet de Narghita cu Nitim Mukej, 
a devenit șlagăr în India. De curînd, 
a fost lansat și la postul de radio Bucu- 
rești. 

E octombrie 1973, Narghita va ple- 
ca din nou în India. A semnat un con- 
tract cu studiourile cinematografice 
«Lakshmy» pentru a începe realizarea 
unui documentar-artistic, dedicat prie- 
teniei şi schimburilor cultural-artistice 
româno-indiene. În acest film vor apare 
personalităţile cele mai proeminente 
ale vieții indiene, lideri politici și so- 
ciali, renumiți artiști, etc., ca: J.R.D. 
Tata (conducătorul companiilor de 
transporturi aeriene, căi ferate, auto- 
buze și tramvaie, susținător al progresu- 
lui Indiei și al multor acţiuni cultural- 
artistice, devotat prieteniei indieno- 
române); Raj Kapoor (cineastul cu- 
noscut pe tot globul); Narghis (in- 
terpreta principală din filmul «Va- 
gabondul»); Dilip Kumar (unul din 
cei mai mari. actori); Rajesh Khanna; 


«5000de ani 
de cultură 
indiană 
răzbat 
din vocea ei» 


Sharnila Tagore; H. Mukherjee; Lata 
Mangeshkar (cea mai vestită cîntă- 
reață indiană, dublura vocală a aproape 
tuturor filmelor indiene, avînd la vîrsta 
de 48 de ani peste 20 000 înregistrări); 
Kishore Kuman (un cîntăreț cu o 
imensă popularitate); Shankar (com- 
- pozitor şi dirijor care la virsta de 14 
ani a compus muzica filmului «Va- 
gabondul»). În film, Narghita va cînta 
şi va dansa după melodii tradiționale 
şi moderne indiene. 


sep EA 9 5 E RO RI EC ci SE DE ET SPER 
Carpetul roșu 
DNS ETE Di EEE DR EE 


Presa indiană recunoaşte: «Narghi- 
ta a făcut mult mai mult pentru arta 
noastră peste hotare, decit toate ve- 
detele noastre la un loc». India are 
cea mai mare producție cinemato- 
grafică din lume: 450 de filme anual, 
la o populație de o jumătate de mi- 
liard de locuitori. Indira Gandhi, pre- 
mierul Indiei, a acordat Narghitei un 
privilegiu unic, o derogare de la lege, 
consacrîndu-o ca pe singura cîntăreață 
străină cu drept de a lucra în cinema- 
tografia indiană. Mai mult decit atit, 
invitînd-o la Președenţia Consiliului 
de Miniştri, Doamna Gandhi i-a de- 
cernat Narghitei «carpetul roșu», care 
în India înseamnă a «primi pe cineva 
cu toate onorurile». Carpetul roșu, 
adică covorul ce se întinde în fața scării 
avionului din care coboară marile per- 
sonalități. 


Mihai BĂDESCU 


documentarul 


„Porumbeii şi fanfara“ 


Pitici cu chipie şi fireturi 
defilează 
în Iaşul contemporan 
sub sceptrul lui Ştefan cel Mare 


De mai multă vreme, 
regizorul Jean Petro- 
Nema vicia devenit un griju- 
iu cultivator al unei 
plante delicate care se 
numeşte filmul pentru copii. 
Recent, in urma unei răbdătoare 
aşteptări— firești şi mai ales frec- 
vente în acest domeniu—el a dat la 
iveală un nou exemplar care face 
parte din specia inițiată cu docu- 
mentarul «Copiii de la Vulturești». 
Noua floare de celuloid are ca titlu 
«Porumbeii și fanfara». Este însă 
vorba, trebuie să spunem de la înce- 
put, nu de o confecție, ci de o floare 
naturală, crescută din pasiune și 
talent. Ea se deosebeşte de prece- 
denta prin mai multe date: eroii 
nu mai sînt copii care desenează, ci 
copii care cîntă la trompetă și alte 
alămuri, acțiunea nu se mai petrece 
într-un sat muntenesc, ci în dulcele 
tîrg al leșilor, dascălul care patro- 
nează manifestările extraşcolare ale 
copiilor nu mai e un învăţător cva- 
dragenar, ci un profesor sexage- 
nar, pensionar plin de vivacitate 
Mai frapante decit deosebirile sint 
însă înrudirile, chiar cu producții mai 
vechi ale regizorului. Regăsim aici, 


în travesti, un gust special pentru 
situaţiile inedite, pentru faptele ieşi- 
te din comun. În loc să se ocupe, ca 
tă dată, de omul singuratic care 
scrutează depărtările manevriînd fa- 
rul de pe malul mării sau de mete- 
orologii izolați sub nămeți pe mun- 
tele Omul («Pretutindeni muncesc 
oameni»), Jean Petrovici urmăreşte 
acum un grup de pionieri retrași 
într-o mansardă alături de o hulu- 
bărie. Ambiţia lor rară este ca 
«printre fanfarele vechi cu expe- 
riență şi faimă recunoscută în pre- 
mii» să creeze și ei o fanfară care 
deocamdată e «mică la propriu și 
la figurat», dar care— dacă preluăm 
formula din comentariul ca totdea- 
una sensibil și alert al Evei Sirbu— 
ar putea și ea să devină mare «la 
figurat». 

Pe străzile lașului, pe sub statuile 
ecvestre sau pedestre ale marilor 
înaintași, mica fanfară trece solemn 
executind marșuri de actualitate 
sau valsuri și romanțe vechi, admi- 
rabil înregistrate, în toate ambian- 
tele, de operatorul de sunet, ingi 
nerul Jean Lăzăroiu. Regizorul, cu 
concursul operatorului Jean Michel 
care forțează posibilitățile peliculei 


Mici la statură şi mari în sentimente 


Orwo-Color, caută racursiurile cele 
mai expresive, în așa fel încît s-ar 
părea că defilarea piticilor cu chipie 
si fireturi de la 1800 o primește,din 
alt secol, chiar Ştefan cel Mare. La 
trecerea prin fața Teatrului Naţional 
regizorului nu-i scapă, desigur, ra- 
cordul plastic dintre lira metalică 
ținută în mîinile fragede ale instru- 
mentistului și lira de piatră de pe 
frontispiciul clădirii de o prestigi- 
oasă tradiție. 

Mai rare și mai timide sînt reacţiile 
insolite, surprinse pe viu,ale micilor 
interpreţi sau ale spectatorilor de 
diferite virste și dispoziții, care-i 
contemplă de pe trotoare, la repeti- 
ţii sau de după garduri, cînd inimoa- 
sa, și temerara fanfară e în turneu 
prin sate. Cite o vagă și fugară su- 
gestie umoristică—un interpret este 
prea mic pentru un trombon atît 
de mare—e binevenită, dar se pier- 
de în suita de imagini sensibile, de- 
licate și totuşi mereu sobre pe care 
regizorul ni le prezintă. Acest minus 
în planul reportajului, al mobili- 
tății observației, al umorului, face 
ca floarea naturală, plină de farmec, 
pe care regizorul ne-o oferă, să 
pară uneori o floare de seră. 


i] 


Valerian SAVA 


ie o a ee si 


«Porumbeii și fantara» — productie 

a Studioului cinematografic 

«Al. Sahia». Regia și scenariul: Jean 

Petrovici. /maginea: Jean Michel. 

Sunetul: Ing. Jean Lăzăroiu. Comen- 
tariul: Eva Sirbu 


cind mincâm 
comici pe piine... 


Vara, visez la o năvală 

navală, terestră și ae- 

nema riană a marilor și mici- 
lor comici pe micile și 

marile ecrane; vara, ca 

orice cinefil normal, mă gîndesc 
la o vastă ofensivă comică sub 
lozincile grozave ale deconectării, 
ale antipoluării nervoase, ale anti- 
deprimului și anti-anti-aerienei; 
nu-mi dau seama de ce tocmai în 
august vin poftele astea cînd și în 
noiembrie, în luna preparatelor de 
pește, ar fi la fel de binevenite; 
dar n-are rost să căutăm febril ca- 
ria explicației unui cal de dar; cert 
este că doar gindul la un mare 
festival estival al risului naște în 
mine o reacție stranie și mai ales 
patetică: mă simt nu o corabie 
beată, ci o bătrînă sală de cinema. 


38 


ii 


Vara, 
cînd mă renovez... 


Cutia mea craniană devine, deodată, o 
bătrină sală de cinema de cartier, cu 
podele de lemn date cu terebentină, cu 
scaune recent vinilizate, și deteriorate, 
cu straturi dense de seminţe, căzute rin- 


Vara, 
ca orice cinefil 
normal, 
omul tînjeşte 
după o mare 


ofensivă comică 
în numele 
deconectării 
și al 
poftei de 


duri-rinduri de la balcon la parter și de 
la parter spre balcon, cu sonorul perfect 
stricat, cu becurile roșii, care indică în 
cele patru colțuri minunatele cuvinte «lE 
ȘIRE», arse și deci stinse. O contemplu, 


mă contemplu, în timp ce unul din cen- 
trii nervoşi — şi anume acela al: mişcării 
muzicale — emite, firește, o melodie in 
consecință, pentru acest peisaj, muzica 
lui Chaplin din «Limelight», ce aitceva, 
imnul internațional al telecinematecilor 
și al melancoliilor. 

— Trebuie să renovez. Trebuie să mă 
renovez — imi spun deslușit, trecind cu 
dulce fişiit pe cărările de semințe. Tre- 
buie să închid. Trebuie să mă închid. Sint 
o bătrină sală de cinema, Chagall are 
dreptate: orice buchet de flori e făcut din 
literatură, căci în el sint mii de povești. 
Eu sint o sală de cinema făcută din filme, 
sint om, deci sint un buchet de flori. Si 
sint un idiot... — concluzionez cu mare 
plăcere. 

Sint un idiot în sensul minunat dat de 
Truffaut tuturor celor care intră şi ies din 
sălile de cinema, încă și azi, pentru a-și 
mai povesti o poveste, în acest secol 
dezgustat de epică: «Am nostalgia fil- 
melor cărora nu le e frică să povestească 
o poveste, cărora nu le e teamă de melo- 
dramă și care acceptă să înfrunte inte- 
ligența. Pentru mine un povestitor tre- 
buie să accepte eventualitatea de a trece 
drept un idiot în ochii discipolilor lui 
Valéry...» — Valéry, autoritară inteligență 
care ura poveștile, romanele, amintirile 
din copilărie, sentimentele, ziarele, ci- 
nema-ul, socotindu-le poveşti ingrozitoa- 
re ce-i aburesc luciditatea și-l îndepăr- 
tează de el însuşi... 


Vara, 
cînd se bea lapte... 


Vara, cind mă gindesc la o năvală a 
marilor circari, îl detest pe Valery și ti- 
pul său de inteligență, imi place «să fiu 
idiot» în ochii lui, îmi închid sala cranială 
de cinema cu o poveste, simt în mine 
crescind ca o ciupercă un fel de story 
nebun de tipul «Helzapoppins» — unul 
din monumentele filmului comic pe care 
trebuie odată și odată să indrăznim a-l 
da măcar la «lstoria filmului sonor» —, 
mă îmbrac în draperia prăfuită de plus 
care acoperă una din «IEȘIRI», îmi dau 
foarte bine seama că dacă m-aş duce la 
croitor el mi-ar putea face din această 
draperie o togă aidoma celor purtate de 
Stan şi Bran ca studenți la Oxford, dar 
nu vreau, nu vreau să mă abat de la cele 
ce simt, nu vreau sa caa nici in sexage- 
rări nici în neoilogisme, și-mi devine clar 
că în calitatea mea de sală de cinema și 
copil al secolului meu nu am grădină 
de vară, am doar o terasă pe care o aco- 
păr — ca ploaia să nu-mi strice pelicula 
— cu draperia de pluș vechi, transforma- 
bilă în ecran lat sau prelată pentru sta- 
dioanele de fotbal, la o simplă apăsare de 
buton. Cum zice ultimul nebun care se 
mai ocupă azi cu comicul pe ecran: 
«Ne putem acomoda cu neantul etern, 
purtind doar un costum adecvat...» Exact 
pe partea carosabilă a bulevardului meu, 
mergeam și pășeam duios ca Anastasia, 
tinind într-o mină un pantof negru. Pe 
de-asupra capului meu simțeam că plu- 
tește podeaua podului din «Lampa de 
gaz» al lui Cukor, cel mai tare film al 
telestagiunii, ciclul «Ingrid Bergman», in 
care Charles Boyer e un ticălos care vrea 
s-o ucidă pe actriță, făcind lampa mai 


Vara, cînd e bere rece... 
(Arkadi Raikin) 
Da) 


mică, la propriu și la (des)figurat. Pe 
deasupra capului meu pășea însă nu 
Charles ci parcă Peter Van Eyck, cel 
rămas sub podea, îngropat de viu, in 
«Masca de apă»; era o clasică inversare 
de roluri, cum se întimplă în multe po- 
vești moderne antideprimante. Cel rămas 
sub podea urcase în pod și mergea cu 
mine la cizmar, mulțumită unei instalații 
mai complicate decit aerostatul lui Ru- 
bliov, un fel de balansoar înalt, mai înalt 
ca mine, copie fidelă a celui inaugurat 
vara aceasta pe terasa mea. Încit dacă 
mă uitam bine, el nu mergea cu mine 
ci se balansa cu mine, conform cinte- 
cului nemuritor al lui Yves Montand: 
«Une demoiselle sur une balançoire». Dar 
dacă transfocai și mai riguros, constatai 
— chiar în dreptul policlinicii cu plată — 
că pe balansoar nu era chiar blondul 
Peter ci blonda aceea, probabil din «Man- 
nix»,a cărei «siluetă descria un ansamblu 
de parabole care ar fi transformat și un 
bou într-un cardiac», după cunoscuta 
expresie a aceluiași ultim mohican. Am 
îndepărtat viziunea și am intrat în tutun- 
geria aflată peste drum de «Cafea-dul- 
ciuri» și Spitalul de Ochi. L-am așteptat 
pe Bogart să-și ridice gulerul fulgari- 
nului și să iasă din prăvălie. Blonda de 


Pe cît de mare este popu- 

laritatea vedetei de cine- 

ma — actorul, rareori și 

regizorul — pe atit de 
: P_, 'mic este prestigiul aces- 
tei arte în lumea intelectualității uma- 
niste. Există o mefiență față de «se- 
riozitatea» acestei arte, față de tot 
ce ține de ea: teorie, cronică, eseistică. 
«Diletantismul» şi «perisabilitatea» sînt 
cuvinte des întilnite, atit în conversa- 
ţii uzuale cit şi în unele intervenții scri- 
se. 

Dreaptă sau nedreaptă, această ati- 
tudine are o justificare, chiar dacă 
a devenit numai o prejudecată, o justi- 
ficare veche și demnă de privit cu 
atenţie: umanistul, omul de carte, nu 
are încredere decit în cărți, în valoa- 
rea lor, în litera scrisă și în destinul ei 
infinit, matur, bătrîn, verificat de se- 
cole. «Vizualul» este asimilat cu di- 
vertismentul, cu instruirea acciden- 


pe balansoar a coborit după el. Am rămas 

ustiu. Nu pot face nimic în prezenţa lui 

ogey. L-am văzut intrind la «Catea: 
dulciuri», ieșind de acolo cu ceea ce să 
poate ieși de la «Cafea-dulciuri»: un pahaț 
alb, cu lapte. Croitorul — ca în «Vrăji- 
torul din Oz», să zicem — nu mai era 
croitorul care-mi comunicase kafkian prin 
femeia mea de servici, zisă și Maria, că 
nu găsește perechea pantofului negru, 
ci tipul nemaipomenit adus de Sennett 
pe platou să inventeze gaguri şi «trăsnăi», 
numit chiar așa, «trăznitul». Era un idiot 
care tăcea cit timp se turna, care din cind 
în cind mormăia, din senin, «luați...» 
toți se opreau și el putea să spună: «luați 
norul ăsta», descriind în aer un gest 
oarecare. Nu spunea mai mult, dar toată 
lumea se simţea deodată «transformată» 
şi construia ceva cu acest nor... Care nor? 
«Luaţi seama»... îmi spuse și mie. Am în- 
teles. 

M-am dus la Spitalul de Ochi unde 
de mult un doctor imi promisese că-mi 
va vedea ochiul drept — de ce dracu' 
mă durea atit de tare că nu trecea decit 
cu leacuri pentru nebuni? În sala mare 
erau — exact ca în Fellini, finalurile lui 
exhaustive în care toți şi toate se învir- 
tesc în jurul creierului genial — toți dom- 
nii, şi nici o doamnă, căci încă nu s-a 
auzit de o mare comică a ecranului; nu-i 
înşir, nu e timpul și locul să mai tim nustra- 
tivişti. Nimeni nu ne cere așa ceva. Ce 
se intimpla aici? — cum ar întreba orice 
povestitor cit de cit inteligent. 


cînd ne deconectăm 


Aici, toată omenirea comică a ecra- 
nului — într-un imens gag care sfida orice 
compromis cu calamburul — aici, la Spi- 
talul de Ochi de pe bulevardul meu, fost 
al Domniței, toți marii comici iși schim- 
bau optica, precum în fiecare vară, pre- 
cum în cer și pe pămint... Căci în fiecare 
vară — imi explicară ei balansindu-se in- 


film și literatură 


«Une demoiselle sur une 
balançoire»... (Syd Chaplin) 


delung şi calm printre miile și milioanele 
de coji de semințe ale partenerului — 
în fiecare vară, noi, marii circari, trebuie 
să ne schimbăm optica pentru a putea 
face față opticii muritorilor de rind care 
se uită la noi, în fiecare an, cu alți ochi, 
ai muritorilor de rind. E un fenomen for- 
midabil, mai important decit migraţia pă- 
sărilor și modificarea fundurilor de o- 
cean. E un fenomen de care ţin viaţa și 
moartea comică. În fiecare vară — şi noi, 
roi care mergem la croitor. nu ne dăm 
suficient seama — Stan și Bran sint pri- 
viți cu ochii ultimului actoraș la modă, 
care vine și pleacă lăsînd în urmă cite 
o crimă sau un sărut. În fiecare vară, e- 
ternitatea lui Malec este confruntată cu 
efemera divă fatală. În fiecare grădină 
de vară, liniștită dinspre partea muzicii 
ușoare și militare, lumea inventează cite 
o puștoaică sau cite un băiat mai vesel 
cu care să-l facă uitat pe Chaplin. Toată 
frenezia comică de peste vară — cel 
puțin așa ziceau acești gentlemeni şi 
circari — nu este decn o nouă încercare 
a «oamenilor serioși» de a ne devora, 
de a ne lichida, în numele opticii moderne. 
E o formă de a vedea dacă mai avem oase 
tari. E o tatonare — estivală — a comesti- 


Prejudecăţi 


tală, cu epidermicul — și dacă tea- 
trul se salvează (parțial) de această 
prejudecată, este pentru că în teatru 
există textul, literatura în plus și 
pentru că el e... vechi, verificat, bă- 
trîn. 

Televiziunea n-a făcut decit să întă- 
rească prejudecata: «lipsa de acope- 
rire» a spectacolului vizual a devenit 
și mai evidenta; se pot găsi, firește, 
motivări şi da dreptate, în parte, opo- 
nenților. Nu cred că, prin aceste note, 
voi reuși să schimb ceva. Dar, eu în- 
sămi am fost sesizat de reflexiile lui 
Tudor Vianu care, undeva în Jurnal, 
observa că se simte intimidat de ca- 


pacitatea tinerelor generații de a «ve- 
dea», de a recepta și înțelege vizual 
cu o repeziciune și cu un simț pe care 
oamenii din generația sa nu îl aveau. 
Își propunea chiar să-și cultive ochiul 
—  esteticianul sesiza, asadar, o mu- 
tație, chiar dacă nu în forma ei pro- 
fundă, dar oricum, de luat în seamă. 
Constat şi eu, îmbătriînit, uşurinţa și 
apetenţa critică a celor mai tineri de- 
cit mine, cu privire la artele vizuale, 
la cinema și televiziune (pictura și 
sculptura sînt în regres față de preo- 
cupările generației mele). Și de multe 
ori mă întreb cum va fi cultura și 
educația «umanistă» (dacă umanistă 


bilității noastre. Ei vor să ne devoreze, 
— şi pe bună dreptate, căci și noi am in- 
cercat să devorăm şi să lichidăm «oa- 
menii serioși», în căutare de deconectări... 
Care” deconectări? Orice comic bun e 
un «canibal» în conflict cu lumea. Ca 
atare trebuie să ne luăm măsuri de apă- 
rare, trebuie să' ne apărăm modificin- 
du-ne de pildă optica, dar fără panică, 
tiptil-tiptil, pentru a nu le atrage atenția, 
mai ales că n-avem de ce ne teme... Noi, 
comicii, sintem mai moderni decit toate 
fulgarinele și toate balansoarele- lumii 
la un loc. Căci noi am lucrat întotdeauna 
în lumina ideii lui Dali-nebunul-care-a 
tras-cu-tunul: «Nu te îngriji niciodată 
să fii modern, orice ai face, din păcate, 
vei fi!» După care, unul dintre ei, acoperin- 
du-se cu draperia de pluș a unei camere 
obscure specifice spitalului îmi şopti cu- 
tremurător: ~ 4 

— Sst.. Noi ne pretacem.. Noi nu 
modificăm nimic!... Nici măcar optica... 
Du-te acasă și-ți vei găsi perechea pan- 
tofului... 

Am început să-mi mătur sala craniană 
de cinema, rugindu-mă îndelung, în su- 
fletu-mi fermecat de viziuni, să nu ajung 
ziua cind marii comici vor cădea în ma- 
nia autopersecuţiei. Va fi o zi mai cum- 


plită decit aceea a morții piscicole. 
Radu COSAȘU 


[a ai 
Veşnica întrebare: care e partea 
carosabilă? (Pat şi 


Patachon) 


se va mai chema) a celor ce se nasc azi 
sau se vor naște peste 10 sau 20 de 
ani. Nu mai departe pentru că... «a- 
meţesc», ca Cetăţeanul turmentat. Se 
va scrie, cu siguranță, o «beție de 
imagini»? Vor fi lăsate cărțile și ma- 
nualele atît de departe de copii și 
tineri, încît expresia «am văzut» «Don 
Quijotte» sau «Oblomov» sau «Paul 
şi Virginia», va înlocui pe «am citit»? 
Ce se va întîmpla atunci cu Eseurile 
lui Montaigne, cu Teatrul despre su- 
blim. şi cu Corbul lui Edgar Allan Poe? 
Şi pentru ele se vor găsi subtertugii 
vizuale? Desigur, desigur se va găsi 
ceva, niciodată cultura nu s-a rătăcit, 
ci doar a căutat un drum mai ocolit, 
mai prăpăstios, mai puțin bătut (încă). 

Disprețul pentru cultura prin vi- 
zualitate poate fi (știu bine că datorez 
aproape totul cărţilor) fatal azi, cu 


siguranță miine. 
Gelu IONESCU 


biografic 


Cezar 
in istorie 


m... 


fiindcă ia ce 
Cleopatrei 


Dintr-un balcon, o doamnă strigă 


s-o audă toată 


strada: 


«Baudelaire, Baudelaire, vino pînă sus!» 


Charles Baudelaire răspunde: 
«Vin imediat!» 


pp l 


! Cu ajutorul cinematogratre 
individul a putut să capete 
nema o imagine, chiar dacă ad: 
seori superficială, despre ! 
LS E3 gurile importante ale umiu» 
nitătii, de la Cristos la Napoleon, d 
Cezar la Michelangelo Buonarotti. Chiar 
acolo unde literatura s-a arătat intin ată 
de complexitatea unor mari personalitat 
cinematografia, cu mai mult curaj și cu 
inconștienţa sublimă a copilăriei, s-a pı 
pe treabă. În această privinţă filmul s-a 
arătat mai curajos decit literatura, dar 
această îndrăzneală ascundea și destulă 
superțicialitate. Shakespeare, în ciuda ge- 
niului său, nu s-a încumetat, de pildă, să 
dea imaginea unor oameni atit de com- 
plexi cum au tost, de pildă, Cristos sau 
Socrate, filmul insă nu s-a intimidat cituși 
de puțin. Cinematografia este o artă căreia 
totul i se pare posibil, de aceea vieţile 
oamenilor iluştri au constituit, încă de la 
inceput, o sursă de inspiraţie poetică și 
de afaceri rentabile. 


40 


Această inițiativă a cinematogratiei art 
şi merite indiscutabile, are şi păcate de 
neiertat... Normal este, în cazul de față 
să începem cu păcatele, căci sint îr 
tr-adevăr foarte mari... Care a fost păcat 
capital al filmului? Eu cred că prea exag: 
rata familiaritate, intimitatea dusă pină 
vulgaritate cu oamenii de prim rang, t 
guri tragice, devorați de patimi înalte 
Prea adeseori Napoleon era un individ 
cu burticică prematură care stăpinea 
Europa și nu-și stăpinea zvăpăiata sotn 
legitimă. Foamea de amănunte picant 
de cele mai multe ori inventate, a fă 
ca multe figuri istorice să apară ca nişi 
bieţi oameni care nu ştiu pe unde iși scot 
cămaşa. A fost o eroare. Eroii nu pot fi 
discreditaţi chiar așa ușor. Publicul se 
amuza cind Napoleon era prezentat ca un 
bărbat încornorat, dar el simțea că nu 
acesta era intregul, adincul adevăr... Nu 
mi-a plăcut nici cînd Buñuel în «Cale: 
lactee» (altfel, ce film mare!) mi l-a pr: 
zentat pe Cristos într-un Mercedes, ten 


tativa de bagatelizare era prea vizibila 
să fie și convingătoare... E foarte ușor 
bagatelizezi o figură legendară și gre 
mult mai greu, s-o înţelegi. Despre ris: 
rile demitizării am scris în numărul trec 
pe larg şi nu vreau deci să mai rev 
«Vieţile celebre» au fost, și mai sint 
incă, o mană cerească pentru film, solu- 
ţia cea mai la indemină de a scăpa de 
ruină financiară... Puţine filme pe această 
temă au fost niște căderi. Chiar un Na- 
poleon deformat sau un Cezar luat peste 
picior prezintă interes pentru public. Așa 
se face că s-au ecranizat și pagini din 
Noul Testament și potopul lui Noe, şi 
viața Teodorei, frumoasa impărătească a 
Bizanțului. Din dorința de a arăta că și 
eroii sint oameni, se exagera evident 
dimensiunea sentimentală a vieții acesto- 
ra. Prea multe femei se perindau prin 
patul unor oameni care, evident, avea. 
griji mai mari. Cezar n-a rămas în istorii 
fiindcă i-a cedat Cleopatrei... sau fiind: 
obținuse din partea senatului dreptul d: 


a-şi acoperi chelia cu augusta coroană 
El a fost, în primul rind, istoric, strateg 
filozof şi om politic de geniu. Substant 
acestor mari personalități — confruntare 
lor cu timpul şi societatea lor — erau 
ignorate cu feerică energie... Nici un film 
despre teribilii dictatori ai Romei n-a 
ajuns la adincimea lui — Suetonius — 
Suetonius îi vedea din adînc — vă amintiți 
ce magistral descrie istoricul moartea lui 
Nero? Tiran absolut, stăpinul lumii în 
tregi, Nero avea obsesia realizării prir 
artă; în clipa apropiatei morţi a spus: «Ce 
mare artist moare cu mine». El avea sen- 
timentul că pierde posibilitatea de a se 
mai exprima în artă, tronul Romei avea 
pentru el mai puţină importanță. Am in 
sistat mai mult asupra acestui personaj 
ca să subliniez cit de adînc îl vedea lite- 
ratura incă acum 2000 de ani și ce super 
ficial ni l-a redat filmul în zilele noastre 
O puzderie de filme de o prostie gigantică 
feerică şi costisitoare s-au făcut despre 
Nero, nebunul împărat al Romei. Obsesia 
spectaculosului i-a fost fatală celei de a 
aptea arte. In loc să ne arate complexi 
tatea adincă a lui Nero — şi slavă domnu- 
lui, Suetonius dăduse atitea indicaţii — 
regizorii, obsedați de superproducții, se 
ocupau de incendiul Romei, de flăcări, de 
mușchii  gladiatorilor. Superproducțiile 
s-au dovedit o formă superficială de inte 
legere a măreției și tragismului istorir 
Intimitatea excesivă s-a dovedit și mai 
nefastă în filmele care incercau să reinvie 
figurile unor mari artiști ca Chopin, Michel- 
angelo, Beethoven, Berlioz. Procesul crea- 
tiei e un proces profund interior și aici 
mijloacele exterioare ale filmului s-au 
dovedit neputincioase. In zadar ne arată 
regizorul un Berlioz care se plimbă ca un 
leu în cușcă în presimţirea inspiraţiei 
publicul n-avea sentimentul că asistă la 
un act de creație... Un film despre Ber- 
lioz nu poate fi făcut decit de un artist 
de aceeași putere sau măcar apropiată. 
Marii artiști de geniu ies prost pe ecran, 
fiindcă marea lor personalitate e redusă 
de dimensiunea unor artiști minori... Și 
apoi această exagerată intimitate... Îmi 
amintesc de un film despre Chopin, văzut 
cu ani în urmă. Mi-a rămas în minte un 
dialog din acel film — atitea au trecut 
peste mine, dar nu l-am uitat. Stupidita- 
tea are puterea ei de conservare. Nu-mi 
1mintesc exact, dar cred că scena era 
am așa. Balzac o întreba pe George 
Sand «ce-ai făcut aseară ?». George Sand 
răspundea cu aerul unei amfitrioane putin 
cam obosită de zelul musafirilor: «Păi, 
ce să fac — răspundea George Sand lui 
Balzac care o asculta cu mare atenti 
am stat cu Chopin, nu se simțea prea 


bine... A venit și Baudelaire, dar n-a stat 
mult...» Balzac se mira. Apoi George 
Sand continua: «Am vrut să ieșim la 


plimbare, dar în pragul casei cu cine dau 
nas în nas?» — «Cu cine? — se arăta 
foarte interesat autorul «iluziilor pierdu- 
te». George Sand răspundea prompt 
Delacroix. Nu știu de unde venea...» Bal 
ac se mira iarăşi. «Formidabil!» Istoria 
s-ar putea să fi fost chiar aşa... Lui Balzac 
plăcea s-o ia, din cind în cind, peste 
picior pe George Sand, dar acest aer de 
nonșalanță, această vinzoleală de genii 
naşte sigur ridicolul. Dintr-un balcon, o 
loamnă striga tare, ca s-o audă toată 
trada: «Baudelaire, Baudelaire, vino te 

»g pînă sus!» Charles Baudelaire răspun 
iea: «Vin imediat!!» 

Sigur că memoria mea deformează, 
dar nu foarte mult și nu în substanță 
Cred că au fost în acest film, care colcăia 
de genii și de celebrități, dialoguri și ma 
ridicole 

Dar chiar cu acest greu tribut plătit 
superficialității, filmul a făcut foarte mult 
prin încercarea de a reinvia figurile impor- 
tante ale umanității. In «Război şi pace» 
sub protecția geniului lui Tolstoi, cineaştii 
ne-au adus o imagine complexă a lui 
Napoleon și a țarului Alexandru, a Eurc 
pei anului 1812. Dacă n-ar fi fost decit 
troducerea în pictura lui Van Gogh ş 
sculpturii lui Michelangelo, și tot film: 
biografice dedicate acestor titani merit: 
să fie văzute cel puţin de două ori... Di 
creditarea superproducţiilor, care este in 
primul rind un merit al spectatorilor, va 
ajuta filmul să ne prezinte marile persona- 
lități în adîncimea, frumusețea şi eterni- 
tatea lor. 


Teodor MAZILU 


in memoriam 
E e e o ia al 


Cu Sică Alexandrescu 

dispare unul din cei 

mai mari animatori pe 

care i-a cunoscut isto- 

ria teatrului româresc, 

A creat teatre, a larsat 
dramaturgi — el este cel care l-a 
descoperit pe Mihail Sebastian — 
a creat actori și regizori. Cel care 
scrie aceste rînduri, cu inima strîrsă 
— e unul din cei mulți care îi dato- 
rează imens, Istoriografii mişcării 
noastre dramatice vor vorbi pe larg 
despre uimitoarea activitate — de-a 
lungul a șase decenii — a acestui 
neegalabii însuflețitor. Eu nu pot 
scrie despre el decit ca fiu adoptiv, 
ca o rudă apropiată, ca-unul d'n 
familia lui teatrală care a slujit 
scena românească cu o pasiure şi o 
d'sciplină legendară. Sică Alexan- 
drescu se trezea în primele ore ale 
dimineţii și pînă noaptea tirziu nu 
mînca, nu bea și nu visa decît teatru. 
Teatrul era la el o necesitate tot 
atît de obsesivă cum e foamea sau 
setea sau dragostea, S-a născut în 
teatru, a trăit în teatru și a murit 
cu mîna pe condei, lucrînd la punerea 
în scenă a piesei cu care trebuia — de 
jure — să deschidă noua sală a 
Teatrului Naţional. 


Imaginea lui coincide în memoria. 


mea afectivă cu această niciodată 
obosită putere de muncă. El avea 
vocaţia creaţiei, neastimpărul cău- 
tării, voluptatea construcției. 

Îmi amintesc nopţile albe de iarnă 
în locuinţa lui din str. Precupeţii 
Vechi cînd lucram la pregătirea 
acelui extraordinar spectacol care 
a fost „Revizorul“, nopţile de vară 
la Eforie, cînd îl asistam ca învățăcel 
mereu uimit de magicianul-maestru 
la redactarea caietului de regie al 
„Scrisorii pierdute“, zilele de la 


Un mare animator: 


sică Alexandrescu 


Un maestru al scenei, al 


platoului, al condeiului 


Predeal, în timpul războiului, cînd 
teatrele erau închise, dar noi tradu- 
ceam de zor piese pentru proiectele 
care aglomerau agenda lui totdeauna 
încărcată. ÎI văd la arlechin, la 
Teatrul Sarah Bernhardt, urmărind 
cu inima bătînd pînă la carotidă, 
spectacolul cu capodopera lui Cara- 


giale, care a uluit un public de 
specialişti ce văzuse multe la viața 
lui. 

—Dar seara venețiană cînd „Bădă- 
ranii“ lui i-au făcut pe italieni să 
nu se ridice de pe scaune în grădina 
de la Palazzo Grassi și să asculte 
actul al 3-lea sub o ploaie toren- 


piată? 

Cum se poate măsura ceea ce a 
făcut el pentru opera lui Caragiale? 
Cu ce se poate compara triumful 
„Revizorului“ la Moscova? Doar 
timpul va așeza la locul meritat o 
operă culturală ale cărei dimensiuni 
nu ne sînt încă deajuns de limpezi. 

Dar omul? Generozitatea, duioșia, 
tandrețea lui paternă, severitatea 
lui dreaptă, sensibilitatea, umorul, 
farmecul lui fără pereche... 

Adora tinerețea, toată viața lui 
a sprijinit pe cei tineri. 

Timp de 30 de ani am asistat 
alături de acest fabulos om de 
teatru la toate succesele, triumfu- 
rile, derutele, neîmplin rile, la toate 
bătăliile pe care le-a înfruntat pe 
fasc nantul său drum. Sică Alexan- 
drescu ştia ca nimeni altul cît de 
greu este acest drum întrucît o 
victorie nu te scuteşte, nu te pure 
la adăpost de un eșec, întrucît de 
f'ecare dată o'iei de la capăt, întru- 
cît eşti condamnat mereu să învingi, 
dar tocmai această permanentă ten- 
siure a intel 'genţei, a sensibilităţii 
i-a asigurat tinereţea spirituală şi 
sufletească, 

La ultima noastră întîlnire s-a 
purtat ca un licean. Începînd repeti- 
ţiile cu „Simfonia patetică”, era 
emoționat ca un debutant, deși mai 
toţi cei adunaţi acolo eram elevii lui. 

Vom lucra acest spectacol cu 
gîndul la el, la exigenţa lui şi vom 
închina munca noastră într-un MO- 
ment de răscruce din biografia 


teatrului naţional, celui care l-a 


slujit cu strălucire unică și se aşează 
azi printre ilustrele umbre care ne 
călăuzesc şi ne obligă. 
; Radu BELIGAN 

Artist a! poporului 


Omenia și căldura maestrului 


De neinchipuit, ai în- 
chis ochii, iubite maes- 
tre Sică! Cum să ros- 
tesc eu cuvintele și 
ce săspunăele pentru 
liniştea ta? La ce-i 
folositoare durerea şi ce decizie să 
ia sufletul meu la ţărîna care te 
acoperă cu tăcere și eternitate? 
De necrezut, ai închis ochii! $i 
doar te iubea viața atît de mult, 
și doar erai acela care făceai din 
viață numai iubire, iar cei care 
trăiau sub razele tale erau plini de 
norocul rar de a deveni adevărați 
artiști prin însăși omenia şi căldura 
inimii tale, 

Ai format generaţii aurite de slu- 
jitori ai scenei, ai clădit un secol de 
teatru românesc, mare și grav ţi-a 
fost cuvîntul, cum la fel şi gîndul, 
maestre Sică. 

Ce poate face acum teatrul pentru 
tine, dar noi, actorii, dar publicul, 
dar Shakespeare, dar Caragiale? 
Cortina s-a închis, iar tu, de după 
ea, nu te auzi spunînd nimic. Și cum, 
chiar te-ai dus în neant? Să fie oare 
acesta un adevăr? Deschid cortina 
şi nu te văd, deschid și fereastra, 
nu eşti nicăieri, nici în lume, nici 
printre coloane. 

Maestre Sică, mai sînt citeva zile 
şi se deschide marele nou Teatru 
Naţional, iar tu refuzi să fii printre 
primii care vor intra în ell 

Totuşi, în aceste clipe, nu-mi pot 


nema 


refuza mîndria, norocul și șansa 
mea aproape eroică de a te fi cu- 
noscut, de a fi fost cel care încă 
de la spectacolul de absolvire al 
institutului cu „Peer Gynt“, să fiu 
tras de o parte de Sică și lovit pe 
obraz pentru ca mai tirziu, 
colegii Naţionalului să-mi spună că 
acest gest era, de fapt, ceva rar, 
dar semnificativ, însemn înd dragos- 
te, simpatie, preţuire. 


Cîţi așteptau această palmă? 

Pot uita turneul cu „Șoarecii“ 
la Brașov de acum două-trei luni, 
cînd seara am găsit în cabină, pe 
măsuţa de machiaj, o scrisorică, o 
şocolată, o cafea, lăsate de maestrul 
Sică? | 

Să mă consider numai elevul tău, 
dar de ce numai atît? De ce n-aş 
recunoaște că-s fiul și soldatul tău? 

Stau înalt, în picioare, la fruntea 


ta liniştită, stau înalt și drept, am 
pentru tine această floare albă şi-ţi 
promit să ţi-o ridic în fiecare seară, 
ca să-ţi fie lumină şi să-ţi fie somnul 
frumos | 

Te rog, maestre Sică, să mă laşi 
lîngă tine mereu, să-ţi fac răcoare, 
maestre unic și infinit ca însuşi 
timpul care te-a luat cu el. 


Florin PIERSIC 


Vocația creației, neastimpărul căutării. voluptatea construcției 
(împreună cu Horia Lovinescu, Radu Popescu, lon Dodu Bălan şi Aurel Baranga) 


Fotografii de Ileana Muncaciu) 


bi 


Eos 


"ajungi om, 


M-am născut, fără să 
fiu întrebat; m-am gă- 
sit român, în România, 
în secolul XX, cu nu- 
mele de Popescu şi lon, 
mi s-au dat de-a gata 
părinții, am fost dat la şcoală, mi-au 
fost daţi colegii, profesorii, şi toate 
acestea, bineînțeles, fără să mi se 


„ceară părerea. 


Se pare că exemplul următor poate 
fi evident pentru ignorarea opiniei 
mele. La trei ani, părinţii m-au în- 
trebat dacă vreau un frățior sau osu- 
rioară. Eu am zis: Soră! ȘI am că- 
pătat un frate. 

Incepusem să cred că totul e fă- 
cut sau se face de la sine, eu urmînd 
a face ce mi se spune că trebuie să 
fac. Pînă am întîlnit un sfetnic în- 
ţelept: 

— Vezi tu, îmi spunea un moş- 
neag, strîngîndu-mi „mînuța mea 
mică“ — uite floarea, floarea se 
naşte floare şi moare floare, ea nu 
trebuie să facă nimic ca să ajungă 
floare. Omul, omul se naște om şi 
de multe ori ajunge neom! Ca să 


„Trebuie multă muncă, băiatule 1“ 


tatălui meu: făcea cu mîinile lui 
nişte minuni, făcea din vopsele 
oameni, vapoare pe apă, flori din 
piatră, cu dalta, odată a făcut din 
plastelină, cu un chibrit, chipul 
bunicului, pentru piatra de pe mor- 
mînt. 

Mi-aduc aminte că mama a plins 
în ziua în care tata mi-a adunat 
toate mizgălelile mele şi m-a dus la 
prietenul său Steurer, ca să-i 
confirme că am talent. 

— Ştii, zicea pictorul, hal să ră- 
minem prieteni şi să nu mințim. 
Mare parte din desenele lu! flu-tău 
sînt copiate. Desenele făcute de el 
sînt astea — și le arăta cu degetul 
butucănos tocmai pe alea pe care 
întradevăr nu le copiasem. 

— Băiatul tău nu ştie să deseneze 
mîini, toate personajele lui sînt cu 
mîinile la spate, uite de -exempl 
birjarul ăsta. $ 

Cel mai mult s-a bucurat mama: 

— N-o să fie niciodată pictor, o 
să fie funcționar! Eu nu-mi iertam 
povestea cu mîinile şi-am început să 
număr degetele cînd desenam. lmi 


(cu Tudor Arghezi) 
0 IEEE EREI IAR 


trebuie să munceşti! 
Moşul mă tîra pe nişte cimpuri gal- 
bene: - 

— Asta-i pămînt căpătat de buni- 
că-tău -pentru că şi-a vărsat sîngele 
în războiul din paișpe, taică-su a 
fost farmacist cu carte la Bucureşti. 

— Cum trebuie să muncești, moș 


Nicolai? 


Mă fascina mustața lui mare şi 
îmi plăcea cum mişca gura caden- 
tat. Şi cînd nu vorbea, moş Nicolae 
mişca tăcut din buze ca un crap 
bătrîn. 

— Trebuie muncă, multă muncă, 
băiatule! 

— Moş Nicolai, vreu să ajung şi 
eu om! 

Imi plăcuse grozav de mult ideea cu 
floarea, ea aştepta totul de la Dum- 
nezeu, eu puteam să „fac“ ce voiam, 
ce puteam. 

Mi-am făcut un nume care de la 
8 ani mi-a fost poreclă: Gopo. 
Mi-am comparat părinții mei cu 
alți părinți şi i-am găsit cei mai 
scumpi din lume, am umplut casa cu 
steguleţe tricolor şi am decretat 
că deşi fratele meu nu este fetiţă, 
e cel mai bun frate. 

Ceva nu mergea totuşi bine, me- 
reu o auzeam pe mama mustrin- 
du-l pe tata cu cuvîntul funcționar! 
M-am apropiat mai mult de meseria 


42 


aduceam aminte de povestea cu floa- 
rea... Ea ajungea floare fără efort 
şi eu credeam că mă zbat fără rezul- 
tate, eram grăbit și mi se părea că 
cei 16 ani erau irosiţi în zadar. In- 
tr-o zi, un prieten al unchiului meu 
mă vede şi-mi zice direct în inimă: 

— Vrei să fii artist de cinema? 

Era pe vremea aceea un studiou 
pe locul actualului laborator Mogo- 
şoaia, se numea CIRO — Cinema- 
tografia Românească Era un 
studiou de lemn, jumătate îngropat 
în pămint. Se turna acolo un film 
românesc cu titlul „O noapte de po- 
mină“, cu Dina Cocea și Timică. 

Mi-au dat bani dinainte, ca să-mi 
cumpăr un costum cu pantaloni 
lungi. Eram lung, slab şi probabil 
foarte speriat. 

Filmul a ieșit bine, l-am văzut 
de zeci de ori, aşteptam cu nerăbdare 
secvența cu barul. Am acolo un cap 
mare pe tot ecranul şi „o scenă in- 
terpretată“: fermecat de vocea Di- 
nei Cocea, băteam ritmul melodiei 
„Păstrează-mă doar pentru tine“ 
şi atingeam cu mîna o bătrînică care 
se speria. Mi-era ruşine de scena 
asta și totuşi am adus-o pe mama la 
cinematograf. 

l-a plăcut foarte mult filmul şi a 
spus că éu eram atit de bine că ar 
fi trebuit să joc rolul lui Timică... 


opo: 


„Mi-am făcut un nume 
care de la 8 ani mi-a fost poreclă: Gopo“ 


La 16 ani se urcă repede sîngele 
la cap, umblam toată ziua pe bule- 
vard, ca să vadă lumea pe artistul 


„Vrei să fii artist de cinema?” 


de cinema — puțin exagerat pentru 
cele cîteva secunde de figurație pe 
ecran. 


(cu Walt Disney) 


Doea ae ot a i 
«Masa de filmare era un tocător de varză...” 


(cu Kirk Doug'as ș 


i Silvia Popovici) 


E: E uz 


Dar eu învățasem în cele 40 de zile 
puţină tehnică în studiou, îmi bă- 
gasem nasul peste tot şi așa se face 


arme. =- fi 


lon Popescu Gopo, 
laureat la Mamaia, Cannes 
şi pe alte coaste de azur, 
a împlinit 50 de ani. 
l-am urat mulți înainte 
şi i-am propus un interviu 
despre prima jumătate de veac | 
şi despre ceea ce îşi doreşte în următoarele, 
| Ne-a refuzat, 
| oferindu-ne, în schimb, un fel de reeditare | 
a Scurtei istorii, 
| în care eroul este el însuşi 


„Cel mai mult mi-a plăcut jocul de lumini...“ 


că, ajutat de tehnicienii şi muncito- 
rii de acolo, am făcut primii 14 metri 
de film desenat. 


ci pt in i ai 


(cu lon Iancovescu) 
ca ET A up i cani 


„Tii minte, mamă, cind am luat premiul la Cannes. Palma de aur?“ 
(cu „Sfintul“ Ro 


ger Moore) 


Desenele le pregătisem acasă, cu 
tatăl meu. Masa de filmare era 
un vechi, tocător de varză, pe care 
am bătut două cuie retezate la capăt, 
De la un doctor am căpătat vechi 
clișee de radiografie pe care le-am 
spălat cu apă caldă și săpun, le-am 
făcut cîte două găuri ca să se potri- 
vească cu cele două cuie retezate de 
pe tocător şi le-am desenatcutuşşi 
colorat cu guașe. 

Filmul l-am tras într-o noapte, cînd 
am rămas după filmare. Eram tot 
transpirat și miînjit încă pe față cu 
fardul de figurant. Filmulețul a 
ieşit bine şi lumea era încîntată: 
Lobodă, eroul — așa îl poreclisem — 
mergea, trăia, unii spuneau chiarcă 
respiră. Lobodă se ducea „la fia- 
tînă cu ulciorul, după apă vie şi 
apă moartă“... Titlu mai lung decit 
filmul! L-am văzut de sute de ori, 
îl arătam tuturor pentru a găsi pe 
cineva care să pună bani, să facem un 
film complet, cu subiect, cu sunet, 


„Am adus 9 premii, toate de aur. În total peste 40... 


că 


puneam o luminare... Cu o lupă, 
proiectam găurile pepenului pe pe: 
rete... Alecu, pentru că el e astăzi 
inginer, ţinea lupa cu mina, iar eu 
pentru că sint regizor, învîrteam 
artistic pepenele... 

— Tii minte, mamă, cînd am luat 
premiul la Cannes, Palma de aur? 

— Era noapte, ne-ai sculat din 
somn... 

— Mi-ai spus atunci două lucruri 
pe care nu le-am uitat: mi-ai spus că 
dacă am luat cu adevărat premiul, 
ca să mă crezi că nu a fost o întîm-+ 
plare, să mai aduc un premiu la 
fel. Am mai adus nouă, toate de aur, 
In total, peste 40 de premii, acuma 
crezi? 

— Cred. Acuma trebuie să spul 
şi la alții secretul tău. 

„Secretul"? Am eu un secret? 
Există ceva al meu pe care cei din 
jur să nu-l ştie? De cite ori stau de 


ne 


Acuma mă crezi?“ (cu Anthony Perkins) 
DI POLII 0 TEANTA PREIEI 


N-am găsit un ban pentru a face 
filmul. Pentru prima dată mama s-a in- 
teresat de desenele noastre și a vrut 
să-și vindă mașina de cusut, Singer, 
cu pedală de picior, pentru a ne da 
bani ca să facem film. M-am opus, na- 
fiind convins că filmul ar putea re- 
cupera valoarea mașinii de cusut. 

Mi-am amintit de maşina de cusut 
și m-am dus s-o văd. E acolo, lingă 
fereastră, în casa în care m-am näs- 
cut şi am crescut. |n curte, au 
trecut ani de atunci, se mai vede 
pé perete pictat cu var un mic 
ecran, marginile negre au devenit 
gri, peste el a crescut iarbă... Intr- 
adevăr, ecranul e pictat la o înăl- 
ţime de copil. 

— Cel mai mult mi-a plăcut jo- 
cul de lumini pe care îl făceai tu cu 
pepenele... 

Mama avea dreptate, aproape că 
uitasem. Luam un pepene verde, 
îi mîncam conţinutul și în coajă 
făceam, ca toţi copiii, găuri cu dife- 
ferite forme. In mijlocul pepenulul, 


vorbă cu maică-mea, îmi dă 
bleme. 

— Şi al doilea lucru pe care mi 
l-ai spus atunci, era să salut eu pri+ 
mul pe portar. Să ştii că nu am prea 
reușit: sînt mulți „portari“ care mă 
ţin de îngimfat. 

=- Tu eşti îngimfat, dar nu ştii 
să ascunzi... 

M-am gindit mult, mai mă gîndesc 
încă. Am citit de curind în revista 
„Cinema” rîndurile lui D.I. Suchianu 
despre parodie. Scrie acolo lacruri 
frumoase şi despre filmele mele, de 
citeva ori nu-și explică unele soluţii 
şi le zice intuiție, ba chiar repetă: 
intuiție. Poate că acesta e secres 
tul meu! 

Mai am mult de lucru. Trebuie să-mi 
dezvolt secretul, să-l multiplic, să-l 
fac cunoscut şi poate folositor 
şi altora. Cit despre îngîmfa+ 
re, cum dracu’ să nu fiu îngim= 
fat cînd portarul de la redacție nu-mi 
dă voie să intru cu acest text la res 
vista „Cinema”? 


43 


pro