Similare: (înapoi la toate)
Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
Cumpără: caută cartea la librării
nr.4 ANUL VII (76) revistă lunară de cultură eano mato g t سم هک۴ ره BUCUREŞTI — APRILIE 1969 CINEMA ANUL VII NR. 4, APRILIE 1969 © Redactor şef: Ecaterina Oproiu م LA (t Ancheta revistei Cinema FAME M 주 Filmul lunii RĂUTĂCIOSUL ADOLESCENT Coperta ۷ ۲ Dean Martin cintaret si actor de cinema, i «La patru pași de infinit», «Cerul începe la excelent în ambele ipostaze în filmul lui etajul Ill», «Ultima noapte a copilăriei», etc. a x X d Howard Hawks, «Rio Bravo» vázut de cu- | being Anei Szeles in filmul maghiar ' rind de spectatorii noștri. «Vadul ladului». : Foto M. Miháiescu (C.P.C.S.) Foto: Columbia Pictures M 4 de Valerian Sava 4 mitologie Cronica | Masa rotundă Din off Actualitate LIZA GASTONI Snak posibil | cineast | Dacă JURNALUL | AS Fi CONDITIILE CEL DE TOATE | REGIZOR | UMANE ULISSE O BÁNUIE PE PENELOPA ALAIN DELON 1 $ STAR-SISTEMUL Sugestii pentru scenarişti ACCIDENTUL de Marin Sorescu 10 Mihai Stoian ۱۲۲۲ 1 49 pe platouri | کي 3 Ci ANTIREPORTAJ Cintecul francez Mitologia risului LA PRIMUL TUR DE | intr-o singurá vir LE EDIE! | fot fi EXISTA MANIVELA 2 ^ o me ie UN SNOBISM AFECTIV? ۳ | DAN NUŢU de Ana Maria Narti de Rodica Lipatti 16 17 15 18 19 20 21 2 = “Miss aprilie = ت : Memoria CATHERINE ALLEGRET Pe ecrane peliculei M Sofia TINERETEA NOASTRÁ AMINTIRILE, CICATRICELE cd ی de Lucia dan ECLIPSA : INTERPRET! وړم - TATA de D.I. Suchianu 시 LUI GP کو *| APELE PRIMÁVERII LENIN | LA EST DE EDEN T.V. PE ECRANE | | CRIMÁ | ÎN STIL PERSONAL OAMENI New York DINCOLO LA ŞI DINCOACE TELEVIZIUNE da Mirca. Mohar DE STRADA 42 1 Pu de Valentin Silvestru 27|28 de Silviu Brucan 31 | ~ A 33 35 | 36 37 d à io | Martor FLORIN PIERSIC Cinerama : g Ultimul film al lui Lelouch... MARELE r, VIAŢA, DRAGOSTEA, MOARTEA; PUBLIC „..în focul criticii AL CELOR MICI SIR LAURENCE: Churchill, Shakespeare, Sheridan, Wellington de Adina. Darian ME 'UTKEVICI: Cehov, «ceva de Don Quijotte, ceva de Don Juan» LIV ULLMAN: Ingmar Bergman un diavol? کې LUDMILA SAVELIEVA:. «Primesc scrisori cu un singur cuvint © pe plic: «Natasa». UN SEMN ENRICO LUCHERINI: «Eu am creat mitul: Sophia Loren-mamă» DE ÎNTREBARE JEAN GABIN: «Nu m-a entuziasmat niciodată meseria de actor 42 45 CINEMA Redacţia si administrația: Piata Scinteii nr.1—Bucuresti سس Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — Bucuresti د مسبت Cititorii din străinătate se pot abona la această publicaţie adresind comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucuresti, România. Ancheta revistei Cinema va rugam sa ne raspundeti: Mergem la cinema. Din curiozitate sau din interes, din obisnuinta sau de plăcere,dar mergem. 51 pe măsură ce filmul pătrunde tot mai adînc în sfera noastră de interes, pretenţiile noastre fata de el cresc. Vrem să ne dea mai mult, si dacă se poate, dintr-odată. Să ne cutremure, dar să ne şi bucure. Să ne induioseze, dar să ne si încînte ochii. Să ne dea de gîndit, dar să ne și relaxeze. Mai ales — si mai ales în ultimul timp — vrem să ne relaxeze. Să fie carbaxinul nostru spiritual. LA CE FILME VĂ RELAXAŢI? (Trei exemple) Din dorinţa de a afla ce răspunde mai bine nevoii de relaxare a publicului, lansăm cititorilor noştri următoarea întrebare: «LA CE FILME TOCMAI LA ELE?» Și pentru ca răspunsurile dumneavoastră să se poată M AMEN : x iei constitui intr-o statisticá, và propunem sá completati formu- Asteptám ráspunsurile dumneavoastrá pe adresa redactiei larul următor: cu mentiunea «Pentru Sondaj» — piná la data de 15 mai a.c. 3 ME RAUTAGIUSUL nouă, necunoscută in fil- mele noastre de actualita- te care ne obligau să ne mişcăm printre fantose ideale, principii animate şi pasiuni profesionale pure si absolute. «Fals!» îi repetă mereu răută- ciosul adolescent, care e medicul salvator, conlo- cutorului său ocazional, Acest personaj, excelent interpretat de Virgil Ogă- sanu, isi invită colegul și într-un fel invită însuși filmul românesc, să facă efortul, pe cit de greu pe atît de firesc, de a coborî, dacă nu altfel, cel putin din treaptă in treap- tă, pe continentul propriu- lui său eu. Nicola dorește să afle cum şi-a petrecut Palaloga cele «cinci bles- temate săptămîni», sin- gurele pe care voise să le smulgă morții. Definitiv este, in dezvoltarea sa, mărturia unui impresio- nant si rar efort de auto- depăşire, susținut cu evi- denta de calitatea litera- turii scenaristice a unui scriitor autentic care ma- nifestà un interes estetic pentru cinema. Pe parcurs regizorul s-a lăsat sedus de sugestiile scenariulu: lui Nicolae Breban si in aceas- ta receptivitate, in insasi decizia sa initialà de a alege alta cale decit aceea a ilustrárii unor naratiuni improvizate in cumin- tenie, 1-2 suris o mare sansa. În ciuda interpretării regizoral-actoricesti care incomodează adesea, a- vem de la început sen- zatia certă că ne cufundăm în materia densă, fluidă, a unei gindiri artistice au- tentice. Este o senzaţie O undă de instrainare şi luciditate. "4 „Falsificaţi adevărul, domnule doctor!” gindu-se inutil cu peisaje senine şi multicolore, de ilustrată poștală, poetizan- te, fără nerv. O eroare care periclitează din nou sensurile voite de scena- riu se produce si în distri- butie: Irina Petrescu în rolul asistentei Ana Pa- triciu — fata de care se îndrăgosteşte ۰ ۰ Pentru ca drama să se poată insinua — căci infa- tuatul medic va prefera pînă la urmă ۰ 5 distinsă şi frumoasă —, Ana era presupusă, cum precizează şi dialogul, a nu fi fost frumoasă, a fi trădat o condiţie socială modestă, cu oarecari ac- cente de vulgaritate, dez- valuindu-si doar unui ochi atent şi răbdător resursele de fascinatie. Postură in- grată însă pentru actriță, care a trebuit să simuleze tot timpul o polemică gra- tuită şi neconvingatoare cu intelectualele distinse şi gratioase, cind e ea însăși, cu evidenţă, un ase- menea exemplar. De aici şi falseturile frecvente ale vocii sale, forţată a suna — ca unic suport al inten- ] dramatice şi explicaţie a deznodămintului — stri- dent şi atitator. Si totusi filmul acesta gil Ogásanu — interpre- tul medicului salvator — lui Vitanidis nu-i reuseste, aici, ilustrarea condiției intelectuale a eroilor, a vervei lor uneori gratuite, a mișcării speculative a gindului, care apar, prin sărăcia interpretării, ca pretiozitati ale dialogului. lar cînd Palaloga începe să depene amintirea dra- gostei trăite în răgazul smuls morții, regizorul în- groasá din nou si apasă grábit, cu anticipatie ino- portuná, pe remuscarea eroului, care intrá intr-un fel de transá a rememorá- rii, retráindu-si amintirile fárá simtul proportiilor, al nuantelor sau al umoru- lui, ca o tiintá care nu are practica «jocului secund, mai pur» si e redusá la reactiile rectilinii, directe, elementare. Eliberarea de inertie se produce lent, la inceput cu efecte contrare. Citeva secvente de trecere dega- ja o frenezie factice, exte- rior-decorativá, cum e plimbarea doctorului in- sánátosit, prin parc, cu cele 0043 femei — Irina Petrescu si loana Bulcă. Re- gizorul nu intuieste dimen- siunea stárilor tranzitorii ambigue, cadrele prelun- sonajului si a ambiantei. Întîlnirea si primele scene dintre medicul Palaloga si un alt medic, Nicola, care i-a salvat viata cu doi ani in urmá, n-au fluiditatea si tonul cerut de scenariu. Lipseste detașarea spiri- tualá, lipseste fantezia in jocul rostirii replicilor si al gesturilor. Palaloga afi- 56323 o gravitate exagera- tă si rigiditatea sa, dusă pînă în decorul propriului său apartament, nu mai tine de caracterul perso- naiului, de infatuarea sa funciară, explicabile literar ci apare, în interpretarea care i se dă, ca o expresie nedorită a suficientei. Ele- mentul pe care se sprijină întregul film — o frază rostită de Palaloga in timpul bolii— pierde in același mod din, proprie- tate. lurie Darie declama cu atita patos facut ruga- mintea muribundului de a i se acorda măcar inca o lună de viată, încît ideea acestui răgaz — în care se va desfășura retrospec- tiv acţiunea propriu-zisă a filmului — ne apare la început ca un pretext lite- rar inabil. Deşi e de sub- liniat din capul locului o diferenţiere, la care vom reveni, în privinţa lui Vir- ărturisesc că am fost Mi Politie uimit de a- precierile, uneori super- lative, cu care D.I. Su- chianu a întîmpinat filmele precedente ale lui Gheor- ghe Vitanidis. Acum însă, deși aș rămîne la vechile păreri despre valoarea efectivă a încercărilor an- terioare ale regizorului, mă întreb dacă D. |. Su- chianu nu a fost singurul dintre noi care a reușit să intuiască la G. Vitanidis virtualitati reale, acordin- du-i cu indreptatire un credit momentan acope- rit mai mult prin promi- siuni. Căci iată-l pe Gheor- ghe Vitanidis — autorul unei «comedii sportive» care se intitula «Băieții noştri», al unui «film de tineret» a cărui acțiune se petrecea printre stu- dentii clujeni şi al altor producţii care n-au lăsat urme deosebite în me- moria noastră cinefilă — iată-l oferindu-ne, prin «Ráutáciosul adolescent» o peliculá care se situeazá, mi se pare, in fruntea palmaresului, deocamdatá ce-i drept modest, al fil- mului nostru de actuali- tate. Fără a uita eforturile meritorii și chiar virtuozi- tatea unor regizori care au încercat, uneori după propriile lor scrieri, să spună cîte ceva despre oamenii de azi, pornind de la subiecte citeodata trunchiate, alteori 7 late amatoristic, cred că «Răutăciosul adolescent» este primul nostru film care își propune să se susțină nu ca exercițiu regizoral sau imagistic, ci ca film adult, contind nu pe ambitii tematice ilus- trative sau idei «curajoa- se», ci pe substanta umana şi intelectuală pe care o conţine, etalind-o coerent si complet, fara false pu- dori, intr-o structura na- rativă evoluată, eliberată de schemele dramaturgice moralizatoare. Filmul începe stingaci, frînat de o mare încărcă- tură de amintiri din prac- tica anterioară a regizoru- lui. Prima secvenţă, înfă- tisind un concert la Ate- neu si voind a sugera apar- tenenta eroului la o lume de trăiri şi de preocupări elevate, respiră, din con- tra,un anume snobism de provincie, prin rigiditatea ostentativă cu care e pre- zentată «distincția» per- 4 0 본 2 : vu - ra 더 = 8 8 a în cel, imediat, al reali- zării. Prima secvență în care filmul se smulge din iner- tia vechii modalităţi este tocmai una care se reven- dică, vizibil şi cu oarecare aplicație, de la sugestiile unui teatru modern — scena din farmacie, cînd Ana se decide să-l caute pe Palaloga la telefon. A- bordind această scenă cu simplitate, Vitanidis reu- seste să-i anime valenţele, umorul puțin straniu, fa- miliaritatea paradoxală dintre cele trei personaje singulare, care se întîlnesc aici întîmplător, care nu s-au mai văzut şi nu se vor mai vedea. Intram pe o altă orbită — aici este momentul seducţiei de- spre care vorbeam — si în ceea ce urmează regizorul devine efectiv autor al filmului, încetînd a fi ilus- trator al unei partituri neintelese. Valerian SAVA (urmare in pag. 16) 5 cu deosebire, a filmului contemporan evoluat, care încearcă să surprindă mis- carea inefabilă a spiritului în formele fluente ale unor noi structuri. Eroarea lui Vitanidis a fost și ea una de nuanţe si de loc suprin- zătoare, spațiul care-l se- pară de intenţiile scena- ristului nefiind mai mare si nici de altă natură decit acela care distanțează une: le din interpretările noa- stre teatrale de spiritul, ritmul și alura teatrului modern. Eroarea pare sim- plă și la prima vedere cori- jabilă, pentru aceasta tre- buind doar a înțelege că absurdul este mult mai acut şi mai revelant atunci cînd e prezentat cu aerul unei perfecte si nedes- mintite normalitati, re- nuntind la vechiul arsenal de mijloace, la sublinierile si efectele de interpretare sau decor care ne intorc cu multe decenii în urmă şi dau spectacolelor un aer vetust, un ritm desuet, mutînd absurdul din pla- nul secund al sensurilor Un sentiment care încearcă să-și deschidă aripile. cat-o aproape ca un sport de cameră amical, fără să se alarmeze excesiv de rezultate, decît prin rico- şeu, cînd Palaloga s-ar fi descoperit în secret în situaţia absurdă de a-și vedea altminteri propriile amintiri, de a se vedea tulburat de fapte pe care le socotise neînsemnate. În acest sens este compusă partitura celor doi medici, ca'un dialog cînd insinuant, cînd sclipitor, redus la semne mute de întrebare uneori, spectaculos alte- ori prin durități, inter- calindu-se cu retrospectiva istoriei de amor a lui Pa- laloga, intrerupind-o ca în stop-cadru, pentru a oO cere apoi reluată, amen- dindu-i eschivele şi con- fuziile, ca şi cum am putea să facem să ne ezite paşii din amintire și să ne în- dreptăm privirile nedu- merite de atunci spre con- ştiinţa zilei de azi. Filmul s-ar fi plasat astfel în ordi- nea de preocupări a nou- lui roman, a teatrului mo- dern şi, în ultimă instanţă, cvasi-politistáà amintind documentarul ciné-vérité, pentru că aproape tot ce vedem pe ecran ar fi putut fi obținut de un răutăcios adolescent, pornit cu apa- ratul de filmat ca să obţină mărturia autentică a unui om real, căruia îi smulge, treptat, adevărul, detaliu cu detaliu, în ordinea ca- pricioasă şi cu sensurile la- bile ale mişcării retros- pective a gindului. Filmul s-a vrut o confe- siune imprimată pe pelicu- 13, o confesiune masculină, solicitată dintr-o sete de cunoaștere colorată cu răutate inocentă și ironie, acceptată cu greutate, lă- sînd la urmă un gust amar de ciudă, amintind de ana- lizele pe care Juan Anto- nio Bardem le-a făcut ego- ismului masculin în trip- ticul său. Intenţia scena- ristului a fost una de nu- anta si el nu pare a fi vrut să dramatizeze, să facă din film «un proces de con- ştiinţă răscolitor». Eroii săi ar fi avut gustul auto- analizei şi ei ar fi practi- priului său caracter, dez- văluit pas cu pas, gest cu gest, în reacţiile, impulsu- rile, ezitările, elanurile şi lasitatile care compun o traiectorie umană. cu as- piratiile pe care şi le afir- mă sau si le reprimă, cu prejudecățile, snobismele, cu iluziile şi spaimele care îi traversează gindurile sau care-i conduc paşii, ges- turile și expresiile în ra- porturile intime cu celă- lalt om. În ciuda aparentelor, a- ceastă materie are o fac- tură eminamente cinema- tografică, prin simplul fapt că ea este detaliere, mis- care vitală suprinsă în plin proces de definire. Mai mult, cu toată abundența dialogului, de aici lipsește orice urmă de «literatură» în sensul opoziției cu «ci- nematograful», pentru că totul este descoperire și nu relatare a unei poveşti stiute. În acest sens, Bre- ban s-a apropiat chiar de formacea mai pură astruc- turii cinematografice, in- vestigatia sa psihologică salvat, Palaloga ar fi tre- buit sá tráiascá in acel prim rástimp dupa boala, fapte capitale, care săi dea insusi sensul existen- tei sale. — Am încercat sá lucrez la o comunicare a mea despre o nouá meto- dá operatorie la rupturile de meninsc (....) — Si alt- ceva? — Am citit cárti de aventuri si cárti sentimen- tale (....) — Nu asa, vá rog, altfel, altceva (....) — O simplá aventurá pe care am uitat-o din nou, dacá nu din alt motiv, din sim- pla pudoare )....( — De ce? Poate fi semnificativă! (....) — O astfel de femeie nici nu intră în sfera mea erotică, domnule doctor )...( — Nu, nu, e mult prea uşor, prea comod, astfel. Nu este adevărat. Expediind astfel totul, fal- sificati adevărul! Tot filmul înfăţişează a- ceastă investigaţie sui-ge- neris, această coborire spre adevăr, din replică în replică, la capătul căreia Palaloga reuşeşte să aibă o imagine sesizantă a pro- Europei occidentale pina si in America: are sau nu Delon un aer de ingrijorare, alaturi de fosta lui logodnică Romy Schneider, parteneră în «Pis- cina»? Are sau nu are un suris crispat? De fapt, fárá sá ne pronun- tám si fárá mácar 53 lansám ipoteze in aceastá afacere care nu ne priveste in mod funda- mental, nu e greu sá desprinzi douá feluri de concluzii. Alain Delon a fost atins de douá ori, la douá nivele: la nivelul mitologiei personale pe care a dorit să și-o creeze prin el însuși, și la nivelul mitolo- giei sociale care constituie esenţa star-sistemului. Și asta interesează cinematograful. Mă voi explica. Mitologiile Individual, Delon a plecat de la zero. Fără îndoială, marcat, condiţionat de mito- logiile secretate de imagina- tia literară, jurnalistică, cine- matografică comercializată ; a vrut să-și dovedească sie în- 5451 că «este un bărbat», a Nathalie Delon cu Milos Milosevici De mai multe luni rubrica judiciară a presei mondiale are ca vedetă un actor de film. Ziarele dau tot felul de interpretări unei afaceri penale pline de - suspense». Toată lumea vorbește despre «Cazul Delon». riştilor, de «consacrați», de vedete, de oameni de stat, notabilitati de orice gen care populează stațiunea şi impre- jurimile în sezonul de vîrf (mai ales în iulie și august) — a fost părăsit de asemenea și de acei gură-cască care vin, în cursul unei jumătăţi de zi, pentru ca să întîlnească in port sau pe terasa unei cafe- nele celebre, un «anume» mare personaj al acestei lumi. Ne găsim, doi critici si De- ray, la masa unei mici cafe- nele, pe terasă. În depărtare, trece Delon. Deray, cu toată nevinovăția. cu toată bună- voința, il strigă: «Alain, sînt cu nişte ziariști». Delon, care în ajun chiar. fusese pentru prima oară chemat să apară în fata magistraţilor care cer- cetează cazul Marcovici, nu răspunde invitatiei. Deray, denumindu-ne «ziarişti», nu se gindise sá-i lámureascá ac- torului cá era vorba de «cri- tici» veniti pentru film si nu pentru arecoltaecouri despre rolul individului Alain Delon intr-o afacere care in curind avea sa debordeze in toate ziarele. Deray este omul cel mai integru cu putinţă. Un regizor plin de talent, un autor demn, exigent. Filmul său, în care chiar dacă Delon apare în mai multe rînduri ca pradă a unor anchetatori interesaţi într-o afacere criminală, nu este întru nimic un film de «circumstantá» si nu exploa- teazá citusi de putin faptele care privesc principala sa ve- deta masculină. Scenariul fu- sese terminat cu mult îna- intea afacerii Markovici. To- tusi, astăzi, mulţimea — sti- mulată de articolele din presa de senzaţie — se îngrămă- deste in fata cinematografe- lor unde rulează «Piscina», convinsă că nu există foc fără fum, că scenariul — de pură invenţie — reflectă totuşi faptele de cart vorbesc toate gazetele. La premiera filmu- lui «Piscina», toți fotografii presei sint prezenţi, chiar si acei care în mod obișnuit nu s-au interesat niciodată de actualitatea cinematografică. Vor apare clișee în presa întreținea de asemenea cele mai bune relaţii cu Nathalie Delon, soția lui Alain, era si organizatorul si furnizorul unor distracţii de un soi foarte precis, la care participau — într-un mare eclectism sexual — potentati, actori şi lite- rati cu nume celebre. Ime- diat se lansează o campanie de intoxicare discretă, bine condusă. Dosar nu se des- chide pe fata. Nu se divulgă numele în pieţele publice. Dar presa, pusă la curent prin «scăpările» bine conduse în mod oficial, publică aluzii. Acestea tintesc în mod spe- cial pe fostul prim-ministru, pe soția acestuia; dar si alte personaje notorii din mediul parlamentar sau artistic sînt pe rînd vizate şi compromise prin aluzii. Am relatat toate acestea ca sá.explic că afacerea nu interesează lumea cinemato- grafică decît intimplator. Ra- mine adevărat că un actor cunoscut a fost folosit ca vehi- cul, ca mijloc de popularizare (de altfel cu anumite măsuri de prudenţă), într-un scan- dal manipulat în scopuri po- litice, scandal care eschivează o dezbatere publică în jurul opţiunilor fundamentale din domeniul diplomatic si social. Cum si pentru ce lucrul acesta a fost posibil? Cum — pástrind acest joc demagogic care seamana mai mult cu gangsterismul politic decit cu informarea liberă — cum să încerci să afli adevărul in această afacere care pune în lumină însăși structura cine- matografiei capitaliste, con- cepută ca o marfă, bazată pe o condiție publicitară — în același fel ca și vînzarea unui produs alimentar, ca marca unui săpun sau a unui nou «gadget»? Sfirşit de septembrie... Sfirşit de septembrie 1968. Mă găsesc la Saint Tropez, invitat de prietenul meu Jacques Deray, care-şi ter- mină turnările filmului său «Piscina». Saint Tropez s-a golit de mulțimea vilegiatu- În Franța, cotiturile poli- tice merg adesea mina în mînă cu scandalurile cele mai suculente. În 1958, a patra Republică se prăbușește. Se descoperă atunci, dintr-odată, la mo- mentul oportun, că fostul președinte al Camerei De- putatilor era amestecat într-un scandal de moravuri. Era vorba de un conducător politic, de un conducător «so- cialist», mai exact, pe care noile autorități venite din dreapta tradițională, simtin- du-se cu vintul la pupă, îl luau drept ţintă. O anumită «stingă», apropiată de foştii şefi ai poliției, dă replica, scotind din dosare îngropate o dramă familială care ames- tecă și persoane din cercul noului guvern: pentru o mi- zerabilă poveste de moste- nire, un tînăr «de familie bună» era să fie omorit. De fiecare dată, și din ambele parti, jocul se axează pe efec- tul emoțional, pe efectul mo- ralizator, fără însă să se mear- gă pină la capăt cu ceea ce ar fi de spus; de fiecare dată, adevărurile se rostesc pe ju- mătate, se ajunge chiar la un anumit şantaj, fara însă să se clarifice afacerea în cauză. În 1968, Georges Pompi- dou a fost «trimis în conce- diu de Republică» — cu mul- tumiri — şi înlocuit cu fostul ministru al Afacerilor Stră- ine, care la rîndul lui fusese odinioară înlocuit de un alt „«premier», Michel Debre, de- venit acum titularul ministru- lui de externe. Baletul este ciudat, coregrafia subtilă și chiar complicată. În mai-iunie 1968, în timpul «contesta- ţiilor» studențești si al gre- velor pentru mărirea sala- riilor, Pompidou a jucat un rol important în supravie- tuirea regimului. Dar apoi a comis greşeala de a-și subli- nia prea mult contribuția. În septembrie 1968 izbucnește afacerea Markovici si Alain Delon se gaseste amestecat. Markovici, un sirb emigrat al cărui trup a fost găsit într-un şanţ, era omul de în- credere al actorului, «păzi- torul» lui. El —se sopteste — exclusivitate «in depărtare trece Delon...» corespondență din Paris Sei See sei americane evocat si de- nuntat de Welles in «Ceta- teanul Kane» — repoftajele ziarelor ni-l arătau pe Dou- glas Fairbanks jr, dacă nu má insel, lăfăindu-se în patul... cardinalului de Richelieu. Marlene Dietrich, Greta Gar- bo nu ne apăreau ca simple muritoare, ci mai degraba ca nişte zeite aureolate ae mister, de o glorie aproape sfinta. Dupa 1945, dupa neo-rea- lism, dupa o anumita demo- cratizare (relativă) a vieții imaginative, mitul vedetei a fost silit să ia forme mai fa- miliale. E mult mai uşor să-i semeni lui Brigitte Bardot decit Marlenei Dietrich sau Gretei Garbo. Fotografiile ni-l arată pe Jean Marais, acasă, curatind cartofi. Starul — cu alte cuvinte — a fost apropiat de public pentru a-l face să împartă cu mai multă verosi- militate aventurile imaginare care rămîn, în ceea ce pri- veste substratul lor, la fel de imaginare şi de îndepărtate de oamenii obișnuiți. Nici Delon n-a scăpat acestei logici. Publicitatea i-a pus în evidență aventurile amoroase succesive, atitudi- nile lui fata de femei si ati- tudinile lui fata de familie. În același timp el devenise «Samuraiul» sau purtătorul de «doulos» (în argot, pălă- rie), adică denuntatorul, u- nealta poliţiei, «bietul bă- iat» sau «răul» —,care va făceau să uitati oboseala mun- cii din uzină sau de la birou. Frumos, dar așa cum mai sînt si atitia alti băieți tineri, fru- mos însă într-un fel care te făcea să speri că-i poti se- mana, amabil, simplu, obis- nuit, el trăia într-o viata lu- xuoasă şi romantică, înconju- rat de femei superbe — şi- multan toate acestea deve- nind apropiate ( în mod fic- tiv, bineînțeles) si spectato- rului. Fragil, sensibil, cu sigu- rantá naiv, el a devenit o pradă uşoară, supusă lovitu- rilor cerute de un sistem pe care-l servise si de care fusese servit. Afacerea de azi con- tinuă un film pentru amatorii de cinema, un film distractiv, diversionist, Delon, benefi- ciarul sistemului, beneficia- rul star-sistemului, i-a căzut victimă. Spectacolul continuă prin alte mijloace. Filmul s-a întors, în aparență cel putin, la viață. Dar dacă filmul, dacă cinematograful nu este decît reflectarea vieții, nu e mai puţin adevărat că el este o reflectare activă și că ima- ginatia devine,la un moment dat, un aspect efectiv, ope- rînd în real. Albert CERVONI perficial. . Înainte de război, publici- tatea fácutá in jurul starurilor era zgomotoasá, ea prezenta vedetele ca pe nişte fiinţe «altfel» decit celelalte, ca pe nişte supraoameni. Actorul francez Henri Garat punea de pildă un capac de aur la radia- torul maşinii sale. Propaganda era luxuriantă și în castelul lui Hearst — magnatul pre- Spectacolul continuă: «Samuraiul», partener al celebrei Zizi Jeanmaire nu mai este prezentată ca un actor, ci ca un alt «el-insusi», trăind aventuri ameţitoare, drame, amoruri — care nu sînt ale voastre, într-un uni- vers care nu este al vostru. Firesc, de la ultimul război mondial, aceste forme ale ci- nematografului de evadare, au fost mai bine disimulate, fiind îmbrăcate într-un anu- mit «realism» exterior, su- prins în cursă, scandalul a devenit senzațional, eficace. O existenţă fictivă Asemenea fenomene ar tre- bui examinate îndeaproape. Actorul, într-o anumită con- ceptie a cinematografiei, nu mai este privit drept ceea ce este, interpretul unei re- prezentări a realității, ci in- carnarea inselatoare — şi ci- teodatá 10561268 — a unei reprezentdri data drept reali- tate. Daca teatrul lui Brecht sau cinematograful lui Losey refuza sistematic identificarea spectatorului cu personajele de pe scenă, dacă Planchon la Villeurbane subliniază con- ventia teatrală si Rivette în «Dragoste nebună» convenția cinematografică, star-sistemul este în mod esenţial un me- canism de evaziune, şi simul- tan de identificare. Oameni- lor îngropați în cenușiul me- diocritatii cotidiene, li se des- chid ușile unei existente de schimb, unei existente fictive care serveşte de diversiune existenţei lor reale. Vedeta vrut «să joace pe omul dat dracului», în filme şi în viata. Deunde predilecţia lui pentru rolurile din filmele polițiste, vanitatea aproape copilá- rească a relaţiilor lui notorii cu lumea interlopă (în special cu unul din şefii marseiezi ai acestei lumi) şi tocmirea în serviciul lui a unui decla- sat cunoscut ca Markovici. De unde, pe alt plan, şi anga- jarea lui la ieşirea din ado- lescenta în corpul expeditio- nar francez din Vietnam. Integrat într-un sistem so- cial special, lumea cinema-u- lui, Delon a devenit şi el o marfă, o marfă pe care siste- mul publicitar a lansat-o, a intretinut-o, cu convingerea că-i va folosi sistemului la rîn- dul ei. Delon a fost detonato- rul carea permis să se lanseze la un anumit grad de audiență PUBLICITATEA unui scandal ale căror sfori sînt manipulate din culise. Fără Delon, marele public n-ar fi fost interesat de afacerea Markovici şi s-ar fi mulțumit, probabil, cu o ridicare din umeri, conştient că adevăratele probleme sînt în altă parte. Cu Alain Delon RRNA, :0304 1 #۷ fy | MITOLOGIE Trei bătăi sinistre in usa. ULISE PENELOPA MOTTO: — Cine e? — întreabă o voce dinăuntru, — Nimeni — răspunde cineva din afară. După cîteva minute groaznice se aud trei bătăi sinistre în uşă — de data aceasta venind dinspre partea dinăuntru a uşii. — Cine e? întreabă cineva din afară. — Nimeni — i se răspunde dinăuntru. (Fapt de viață) vrea să se întoarcă la VI. Sau să coboare de la VI. De fapt, ar trebui să urce pe jos toată lumea. Si numai la ultimul să ti se dea voie cu liftul. Cit despre coborit, asta s-ar putea face foarte lesne, folosindu-se golul dintre scări. Să se umple golul dintre scări cu apă, şi lumea să coboare pe-acolo, cei mai slabi luînd și cîte un pietroi în brate sau cîte un birou. Ca să răzbească, Atunci n-am mai avea liftiere surmenate, si și-ar ter- mina si ele odată lucrul ăla de mînă. Ce voiam să spun cu toate astea? Nu mă mai duc la filme polițiste. Nu vă puteam declara chestia dintr-o- dată. Nu-mi plac. Sînt prea simple pentru mine. Chiar din momentul cînd mi se rupe biletul la intrare știu cine e criminalul, parcă mi-ar șopti funcţionarul de la ușă, am asa o iluminare — si gata! Crime 1058 ar mai fi, dacă stai să te gîndești. Deși nu trebuie să stai să te gîndești prea mult. Ca să nu treci în partea cealaltă. Filmul lui Pier Paolo Pasolini, „Oedip rege”, muta politismul pe un plan psihologic foarte înalt: toti sîntem vinovaţi si ar treui, să ne dám cu pumnii în cap. Planează asupra omenirii o vină capitală şi —ce să mai vorbim! Nu intru în amănuntele acestei opere cinematografice, contestată sau ridicată în slavi, alter- nativ, deși pentru că tot am văzut-o aș aduce laude ideii de-a folosi folclorul vechi și străvechi românesc — colinde, strigături, bocete, călușari — drept final întu- necat și abisal pentru drama lui Sofocle. Deci sforăria polițistă acaparează tot mai mult teren şi, într-un fel, totul e poliţist — fie că ne place ori nu. Originile filmului polițist se pierd în negura veacu- rilor — si-ar-trebui un film special ca să le descopere, deși nu prea mai sînt fonduri. Motorul lui — în afara vinei capitale care, trecînd prin tragicii greci urcă . spre Adam și Eva, spre nemaipomenita lor neghiobie, desi in epoca respectiva nici ei nu banuiau consecin- tele — ar mai consta (e vorba de motor) şi într-un dezechilibru perpetuu care se produce in constiinta omului. Sintem in unele momente mai receptivi la ce gindesc altii despre noi, decit la ce gindim noi despre altii. În fond, noi ar trebui să avem niște gin- duri așa de tari la adresa celorlalți, încît orice ar gîndi ei despre noi să pară, comparativ, un fleac. De multe ori însă în momentele de slăbiciune omenească sîntem inclinati spre poleirea realității; Poleiesti un fapt, poleiesti o femeie, sau pentru că am vorbit de Eva, poleiesti un măr. Dezechilibrul e gata, potlogăria, dubiul, duba. Si trebuie“să intervină filmul polițist să restabilească adevărul integral. Dar la urma urmei mai ducă-se și el în pustii — sau pe pustii — cum s-o mai fi zicînd. Marin SORESCU u alte cuvinte misterul fuzionase. Se petrecuse un fel de osmoză între nimeni din afară cu nimeni care locuia în acea casă pustie. Dacă vom considera ecranul ca ținînd loc de ușă — de-o parte noi, dealta ei — ne vom putea explica mai bine mecanismul fil- mului polițist. Pentru cá — sper că v-aţi dat seama că despre filmul poliţist e vorba. De filmul polițist ne pasă nouă acum, cînd lumea arde în foc. Am doi spioni la o masă. Sorb amîndoi dintr-un co- niac mic. La masa vecină 12 insi beau cite un coniac mare. Spionii vorbesc între ei, de una, de alta. (Sînt industriali. Industria sîrmei.) Băieţii ascultă între ei de una, de alta. Nu înțeleg bine limba respectivă, - adică n-o înțeleg de loc. Ca să nu aibă semne particu- lare. Dar au memorie bună: mnemotehnică. Plus pofta de mîncare. Au cerut și un berbec întreg la frigare. Haiduceste. Spionil mai cer și ei cîte o apă minerală. Cred c-au observat că sînt filati — întrucît schimbă subiectul (ceva în care predomină consoanele v, z, 5, 2... Biz poate brînză?!) Băieții iau notă în gînd — si trag din berbec. Apoi, ca să nu le dea de bănuit, cheamă fata, lasă o chitanta și pleacă. În locul lor vin alti doisprezece (se merge pe principiul apostoli- lor) care cer din capul locului cîte un coniac mare, Și un berbec mic. Apoi un coniac mic și un berbec mare. Spionii între timp și-au băut apa minerală — cheamă si ei fata, lasă o chitanta și pleacă. Nenorocitii! Nu puteau să vorbească limba pe care i-a-nvátat mă-sa? Cosmopolitismul s-a extins peste tot. Asa scade venitul national. Ala plătește c-o chitantá, ălălalt tot c-o chitantá. Plus cá nu se găsesc nici locuri la masă prin restaurante la orele de vîrf ale activității de spionaj: dimineața, la prînz și seara. Alt film. Tot strain. Un hot intră într-o casă de oameni. La usa dormitorului vede papucii celor care dormeau. Stă el și-i numără, erau vreo trei perechi. Ti omor pe toti — se hotărăște. Intră, dă să-i omoare, însă indivizii se aruncaseră de cu seară de la etaj, uitînd să-și ia si papucii la aruncare. Hoţul se aruncă după ei de la același etaj. Etajul IX. Gata. Asta s-ar numi film poli- tist de caracter. Pentru a ni se demonstra că azi carac- terul s-a extins si la borfasi. Si așa sîntem -duși cu presul de la un film la altul. Toată măiestria aici — dacă ţi-ai pune în cap să faci un astfel de film — e să știi cum să amfi finalul. Tehnica nu e cu mult dife- rita de tehnica ciorapului împletit prin lifturi de lif- tiere. Aţi observat și dumneavoastră, iar dacă nu, ‘am observat eu pentru toti — sînt mai liber — cá liftierele veșnic au ceva de lucru. Lucru de mînă. Dar niciodată nu apucă să termine fiind într-un fel şi ele niște Penelope. N-au apucat bine să prindă două fire — doi cocleti — cà tir! Vreun tont de Ulisse care crónica unui posibil cineast „Să se umple golul dintre scări cu apă și lumeu să “coboare” pe-acolo". Sas losif: într-o dilemd... Sintem dorintele noastre de schimbaa re, lucrurile se mișcă foarte greu. ; Cunoastem cu toții subieca tele noastre despre 00116 con- structii din Bucuresti si din tara. Ati văzut că aceste con- structii sint astfel prezentate, de parcă n-am sti pentru cine — sînt făcute, fiindcă oamenii nu se văd. Ati văzut strada, . ati văzut Bucureștiul în '66, în '68? Stiti, din jurnalele de actualități, cum arăta Capitala acum 10 ani? Nu știți, - Sau. subiectele industriale. Avem cîţiva operatori care sînt reporteri, care ştiu să scoată din faptul-nud un fapt de viață, Dar restul? Vin cu nişte fotografii foarte frumoa- se, pe care se poate spune ori- ce. Portretele de muncitori ? - Exact niște fotografii. Unde sînt oamenii care lucrează în aceste uzine? Sînt muncitor care au lucrat la hidrocentrale= le de pe Argeș, apoi la Lotru, la Porţile de Fier, aceiași 08= meni, oameni-eroi. li avem în jurnal? Nu-i avem, Pasari Nimeni nu va ۰ dacă s-ar limita lajurnalul مهم( matografic, că echipa beto- nistului cutare a lucrat la cele trei hidrocentrale, că aceşti oameni, fiecare din ei şi toți la un loc reprezintă nişte. valori, nişte constante de frumuseţe, de vitalitate şi măreție ale acestor ani. Toate acestea se leagă însă de o racilă mai 201068. În pri- mul rînd, faptul inedit este DE TOATE SĂPTĂMÎNILE CEL lon Bîrsan: Am îmbătrinit si noi... Dileme și dorințe Noi sîntem acum într-o dis lemă: am renunța la vechiul tip de varietate și am trece la o nouă structură a jurnalului, Și aici s-au formulat cîteva idei în această direcţie, Dar, deocamdată, sîntem în stadiul discuțiilor, al încercărilor.. lon Birsan: Aceste încercări au fost si sînt însă foarte ti- mide si nu au fost făcute cu intenţia de “a fi generalizate, Eu consider că e necesar să avem în redacţie și în studio reporteri, oameni cu nerv publicistic, care să simtă, să vrea si să fie chemaţi să prac- tice meseria de reporter și nu meseria de exponator de peli- culă, Această dorință e veche şi e momentul să ne dăm sea- ma de ceea ce e depăşit în munca noastră, de ceea ce a imbátrinit fără ca noi să دوم servăm, fiindcă am tmbatrinit si noi o dată cu munca pe care am depus-o şi care ne-a satis- făcut la vremea respectivă... C.: Credeţi cd, puse cap la cap, cele 52 de jurnale produse de dumneavoastră într-un an dau portretul României socia- liste de astăzi? Nu cumva, puse cap la cap, ele subliniază conventionalismul și o anumită mecanizare a structurii jur- nalului? Nadia ۲۱۳2۱۷: E adevărat că, desi în redacţie se duc dis- cutii serioase în legătură cu Care ar fi cfstigurile acestei competiţii? Sau: nu putem oare vorbi — în ordinea de preocupări a culturii şi istoriei cinemato- grafului — de un gen al jurnalului? Nu există oare o experiență comună 10 care să ne putem raporta, pornind de 10 0660 ce au creat si creează reprezentativ în acest ran di- feritele case de filmer sa rie oare chiar așa fatale granițele geografice cum spuneţi dum- neavoastră? Cum am putea noi fructifica, în- mod specific, virtualitátile acestui gen? lon Visu: Bineînţeles că există o competiţie între jur- nalul televiziunii și jurnalul cinematografic. lar televiziu- nea are toate șansele să cis- tige această competiţie prin viteza de reflectare a eve- nimentelor, care ajunge pina la viteza luminii, înemisiunile în direct. C.: Ce oferiţi atunci inedit, spectatorilor cînd sínteti de- vansati prin ,explozia infor- maţională“ a televiziunii? Adevărata problemă pare să fie însă aceea a specificu- Jui dumneavoastră ca publi- catie săptăminală. Căci există în publicistica românească cons temporană, care cunoaşte o dezvoltare. cu totul remarcabi- lá, o diferență netă între „România literară“ sau ,Con- temporanul,“ ca hebdomadare, ŞI „Scînteia“ saw „România iiberă“, ca ziare. În ce constă specificul rubricilor dumnea- voastră față de rubricile jur- nalului televiziunii? Aveţi, de pildă, o rubrică „Din industrie". Dar imediat urmea- ză în jurnal o rubrică intitulată „Reportaje“. Dar „reportaj“ ce Nu poate fi un reportaj din industrie? Sau aveți rubrica „De peste hotare“, în care, cel mai adesea, cînd nu sînt incendii sau inundaţii, se prezintă imagini de caleido- scop — modă si curiozitáti. De ce nu comentaţi, din unghiul nostru de vedere, fenomenele sociale, politice și umane de interes major, aşa cum face, de pildă, un Eugen Preda la televiziune sau un Cristian Popişteanu fn „Lumea“? Sas losif: Da, jurnalele noastre au cîștigat la un mo- ment dat în varietate și acest cîştig a fost bine apreciat de spectatori. Am rămas însă la acest nivel, al unei varietăți tratate uneori superficial. Re- gizorii caută ca jurnalele lor să aibă cît mai multe subiecte, ca să le sporească astfel varie- tatea. Acum ar trebui însă să privim lucrurile din alt punct de vedere, asa cum s-a sugerat aici, cáutind să redám varie- tatea prin inedit, printr-o electie mai elevată a temelor. „înseamnă? Cinema: Piăcerea de a găz- dui această * întîlnire e in același timp pentru noi un prilej de a ne face autocritica pentru faptul că ne-am ocupat așa de putin de singura noastră gazetă scrisă pe peliculă pe care, ca spectatori, o urmărim cu interes și ai cărui comenta- riu îl ascultdm uneori cu plăcere; Ceea ce ne-ar interesa ar fi să dega jăm cîteva din adevărurile care guvernează arta reporte- rului cinematografic, structura şi viitorul acestui sáptáminal în imagini, ca și experiențele și încercările dumneavoastră de a determina o înnoire a genului, “într-un moment care ni se pare caracteristic pentru evoluţia sau — rămîne de văzut — pentru involutia sa. Nu există o competiţie... Vasile Răchită: Noi ne bucu- rim că ati organizat aceas- tă masă rotundă, pentru a vorbi despre jurnalul de ci- nema, despre soarta și vii- torul lui. Nu pentru că s-ar fi ivit cumva o criză, ci din contra, tocmai pentru faptul că nivelul calitativ al acestui jurnal, aprecierea lui, dupa cite cunoaștem, de către ma- sele de spectatori, ne permit să facem un pas înainte. De aceea, fiind departe de a con- sidera că am făcut totul și că ne găsim în stadiul perfecțiunii — mai ales dacă discutăm în contextul pe care ni-l creează televiziunea — socotim că pu- tem face acest pas înainte; că jurnalul poate să devină mai eficient decît este la ora actuală, nu concurînd televi- ziunea, ci completind-o. Pen- tru că, consider eu, probiema concurenţei dintre cine-jurnal și tele-jurnal e o falsă proble- mă, pentru că această concu- renta nu există. Mai degrabă, consider eu, statornicindu-și fiecare specificul său, profi- lul său, personalitatea sa, ele nu se exclud, ci se ajută, se completează, C.: Introducerea dumnea- voastră a fost foarte binevenită, dar, neputind să satisfacem aici cerințele unei ședințe de producție, am vrea să ne oprim doar la citeva aspecte. De pildă, dumneavoastră sín- teti optimist și spuneţi că nu există o concurență între jur- nalul televiziunii si sdptdmf- nalul cinematografic, ci doar o completare fericită. În fapt, se pare însă că s-a ajuns la o suprapunere, săptăminalul repetind. sîmbăta cite ceva din ceea ce televiziunea a spus deja de cîte două ori pe zi în cele şa pte zile ale săptăminii. Se pore că există totuși o competiție... sau ar trebui să existe, sau ar trebui să luăm act de ea. 2 Apariţia unul concurent redutabil, jurnalul $ televiziunii, nuda oare ۱ “nimic oy de E. gindit »Săptăminii SIIA imagini“? lon Visu: - Eu sînt 'de 00070, dar... deplin, nu va fi nicio nenoro cire, Putem să-l decontám avem spaţiu în buget si pentru un experiment. Dar a lipsit curajul regizorilor, întîi şi întîi — si al operatorilor — și a lipsit nu numai curajul, darul si fantezia unor oameni, Pentru a se adopta o nouă structură ajurnalului, o nouă formulă, trebuia realizat ceva initial, trebuia demonstrată o potentá. Or tocmai acea- sta nu s-a făcut pînă la ora actuală, C.: Am fi fericiți dacă am asista într-un viitor apropiat la momentul, la ora în care aceste dorințe şi proiecte 016 dumneavoastră ar ajunge pe terenul realității, ۱ Şansa dumneavoastră e că publicul are în filmul artistic un termen de comparație, prin filmele care rulează pe ecran, în timp ce jurnalul de actuali- táti e luat osa cum e, Presa scrisă si noi înşine ne facem vinovaţi de faptul că n-em încercat să judecám implica- tiile pe care le au noile dezvol- tări ale tehnicii informație! şi apariţia televiziunii pentru ziarul scris pe peliculă. Acum simţim cu toţii nevoia ca săp- táminalul cinematografic să in- tre în acordcu nivelul actual al publicisticii româneşti şi cu practica mondială a genului. Pentru că, deşi nu vede jur- nale de actualități de alt tip, publicul nostru spectator vede actualitate. Si e firesc ca exl gentele sale să ۰ Discuţie înregistrată pe bandă de magnetofon. Fotografii de A. MIHAILOPOL “Comentariul „jurnalului“ este, deseori, excelent. Subiectele sînt, uneori, atractive. Și totuşi.. sar مره ره رز Radu Ursachi: Cind ideile noastre... ceea ce ne priveşte, noi trebu- ei să ţinem seama de tradiţiile presei românești, de experi- enta si cerinţele actuale ale publicisticii noastresocialiste si sá ne gásim o formula pro- rie. Párerea mea e cá de la 5—18 subiecte cite apar 0 momentul de fatá, am putea ajunge la 5—6, tratate în adin- cime, convingătoare. Din păcate însă, noi nici nu sîntem consideraţi, așa cum ar fi normal, ca presă. Asociaţia internaţională a pre- sei filmate, din care facem par- te și noi, este presă prin exce- 16086, Nouă, în schimb, ni se aplică criteriile interne ale departamentului cinema- tografisi artistice, Dar „arta” noastră este arta presei, eo gazetárie care se face folosind un stilou spăcific. LV.: În legătură cu aceasta s-ar pune si problema atra- gerii unor condeie mature, pentru o serie de rubrici permanente. Să spunem, Ana Blandiana sau Constantin 7014, sau Victor Vintu... C.: Sau un reportaj pe peliculă al lui Nicuţă Tănase. KRV.: Să ştiţi că jinduim să-i insotim pe Nicuta Tănase, pe George Radu Chirovici sau pe- Mihai Stoian în an- chetele lor. V.R.: Noi am avut multe dis- cutii în colectivul jurnalului în legătură cu experimentarea unor noi formule. Ne-am propus: să reali- zim acest jurnal experimen- tal. Dacă nu vom reuși pe Nadia Tirziu: Dacă reporterul... se pune chiar problema! de a se face un experimenti LV. La ora actuală noi nu avem material suficient casă putem faceo selecţie, să putem 53 combinám, sá facem analo- gii. Nu avem decit exact ceea ce vedeti in jurnal. Radu Ursachi: $i eu cred însă cá adoptarea unor formule sau structuri noi ar putea sá cistige teren pe másurá ce noi insine am oferi solutii in acest sens, in momentul 0100 ideile noastre s-ar fi precizat, cind conceptia noastrá s-ar fi con- stituit in jurnale inchegate, convingătoare. În legătură cu profilarea jurnalului nostru, se pot cita diferite variante de profil care funcționează în momentul ‘de fata. De pildă, ,Defa" are două jurnale pe săptămînă, probabil cu intenția de a ține pasul cu operativitatea televiziunii, 0651 tentativa mi se pare fără șanse, jurnalul cinematografic din Madrid si unele jurnale franceze publică subiecte color, mai ample, Tovarágii de la Budapesta au trecut la profilul de jurnal- revistă, eliberîndu-se complet de informaţia scurtă. ,UFA" din Hamburg a făcut un sondaj şi a ajuns la concluzia că 69% din spectatorii de cinema ger- mani au o vîrstă sub 29 de ani si atunci s-au oprit la for- mula unui magazin pentru tine- ret. Jurnalul.,Fox" din Mün- chen public’ aproape numai ştiri externe, în timp ce jur- nalele elvețiene reflectă nu- mai evenimentele interne. În Paula Segal: Noi am pus problema... E menea selecţie, dacă în fiecare jurnal se ilustrează toate te- mele posibile, în subiecte egale între ele, simetria aceasta pers fectă face ca toate jurnalele să se suprapună si să se con- funde între ele. De pildă, oprin- ^ du-se într-un jurnal la tema războiului din Vietnam, rea- lizatorul francez făcea un fel de recapitulare, un memento al acestui război, folosind imagini mai vechi, vechi si mai. nci, montindu-le, inter- pretíndu-le, in asa fel încît spectatorul nu pleca doar cu trei imagini in minte (imagini în care se trage de două ori cu pușca și apoi se vede o targă). Spectatorul putea sd sesizeze că în jurnalul respec- tiv exista un anume accent pe care îl retinea. În acel nu- măr, accentul era pus pepagi- na externă. In alt număr, pe un eveniment sportiv sau cultu- ral. Evident că pe lingă aceste subiecte. principale existau și alte citeva, două-trei, nu mai multe, ierarhizate. V.R.: Dar în Franţa sînt trei jurnale. C.: Toate procedează fa fei. le-am văzut pe toate. Am stat de vorbă cu redac- torii şefi ai acestor jurnale — Pathé, Eclair, Gaumont. Toti ne-au vorbit exact despre oce- easi problemă. De concurența cu televiziunea şi de faptul că ei și-au transformat 26 lor într-o revistă săptăminală. - Paula Segal: Ceea ce spuneţi dumneavoastră acum, e aga de ştiut la noi, încît... în discu- 41112 purtate s-a pus problema unui jurnal experimental. C.: Deci e asa de știut, încit Vasile Rachitar A lipsit fantezia... surprins de noi foarte rar, Eu sînt singurul redactor al jurnalelor de actualități, Nu știu dacă există vreo revistă cu un singur redactor. lar eu aflu lucrurile exact după ce s-a scris în ziare despre ele. În primul rind, deci, organiza- toric trebuie să se producă o schimbare. . LV.: Noi ne numim ,Sáp- tamina în imagini”, dar nu sîntem de fapt „Săptămîna în imagini". Sîntem cel mult „7 zile în imagini", Ceea ce pre- ' sa publică în fiecare zi, ceea ce televiziunea transmite de două ori pe seară, noi trebuie să comprimăm încă odată în 800 de metri de peliculă. C.: Dumneavoastră sinteti creatori, publiciști, Întrebarea este: în ce măsură se ridică jur- nalul cinematografic la nive- ful presei artistice si informa: tive din tara noastră, la nives tul publicisticii cinematogra- fice cu traditie? Jurnolele altor țări, de pildă cele din Fronta, eu redus de mult numărul de subiecte si au operat o serie întreagă de modificări de struc- tură, în urma concurenței tes leviziunii, aprofundind şi dind o anumită strălucire fiecărui subiect în parte, transformind fiecare subiect dintr-o. infor- mafie într-un articol de presă filmată, mai complet, mai do- cumentat, cu trecut si viitor; în care intervine gindirea si inspiraţia realizatorului, Co- mentarjul său personal. Pentru ro dacd nu intervine o ases Preparat VN NOU Fi ۵۸ RED | BE ㅣ Regizor Citat din Eminescu: „Criticilor mel" Autor: lon Popescu GOPO * 나 캐드 구우 Er m متا știam si asta dar, tot ca la joaca ala cu fără fir, una s-a spus la inceput si altá s-a inteles laa nu stiu cita ureche... De-aș fi regizor de film m-aș întreba mereu de ce Liviu Ciulei și Lucian Pintilie, deși regi- zori de teatru, au dat filme foarte bune. .M-as întreba mereu și mereu dacă prietenul meu spectatorul, nu mi-ar aminti cu un anume cinism împins pînă la sinceritate, sau invers, că profesiunea de regizor de teatru i-a obis- nuit, i-a învățat pe sus-numitii cu rigorile unei dramaturgii care nu poate fi transpusă mecanic de ochiul neutru al aparatului de filmat, de pe scenă pe ecran. Ei știu de la bun început ce nu trebuie să fie filmul. Si ăsta e primul și principalul, dacă nu chiar singurul pas în cinematografie, Si ce nu este, de fapt, filmul? Să începem cu o noțiune care face ravagii în discuțiile din oricare ciné-soirée ce se respectă: limbajul. Vizionînd cîteva din filmele actualei generații de studenţi de la IATC, am rămas impresionat de ostentatia imaginilor. Mai știam si de încercările de lung metraj ale unor meseriași ai filmului, care se ascund sub acest alibiu al mișcărilor de aparat și m-am gîndit totuși că asta nu poate trezi doar mirarea repede înțeleasă din expresia: „a, e si asta o altă smecherie nemteasca", Misterul, dacă e mister, si asta pornește tot de la faptul că trebuie să știm ce nu e limbajul cinematografic. 51 așa mal departe. Altfel, ajungem la canosele din jurul versului clasic și alb. E important sl cum spunem, dar și ce spunem. Pentru asta nu-i nevoie decît să ne întoarcem tot cu 12 ani în urmă și să vedem discuțiile găz- duite atunci de o revistă intitulată „Film“, De reținut, și mai ales de pus în practică, cele sugerate de Ciulei atunci: „avem de impus mijloace profesionale de lucru“ (în „O pro- blemă-cheie“. Film nr. 11, 12/1956) și de Paul Anghel care-și făcea publică teama fata de „viitorul unor oameni care fac din pro- blema transpunerii unor scenarii de film o chestiune rusinoasá de ghișeu“, Că sîntem de acord, pe deplin deacord, cu aceste lucruri e de la sine înțeles. Ce facem și cum facem să se transpună în practică sdoleanta" lui Ciulei și să-i facem uitată tea- ma lui Paul Anghel. Și pentru că oricum am început și noi să știm, pe rînd, ce nu este filmul, ce nu este limbajul, ce nu e asta, ce nu e aia, nefăcînd mai nimic, rămînem tot la „decupaje“. Unii — idei, de ici de colo, alții — sec- vente, de ici de colo; tot felul de ispite care ne tin calea. Uşor, ușor ne „clasicizăm“, lipsa de spairnă — care spaimă o stim cu toții — ne îmbătrîneşte prematur si vom lua din nou foarfecele, revistele ilustrate care nu ne lipsesc, cu un „tipar din zi în zi îmbunătățit“, si vom decupa, vom ۰ Există un singur remediu: moartea foar- fecelor pentru decupat. Si indírjirea de a lua totul de la început. Tudor STĂNESCU be ص 으으 ome cmo eec تټبتصسحو PET. O REGIZOR DACĂ AS FI ... în general nu aș fl decît un nume înca- drat într-o schemă administrativă și într-o confrerie (breaslă e un cuvînt terestru pentru © asemenea profesiune) despre care toată lumea a vorbit, vorbește și va vorbi foarte mult. Desigur, și cu respect. Totul ar fi bine, ar fi omenesc, şi as face un film la doi-trei ani, mi-as lăsa sau nu barbă, aș da și cîte o declarație în presă, mesele rotunde cu cinematografistii fiind în mare vogă. Plus alte atîtea și atîtea lucruri de care precis nu-mi aduc aminte acum. Dar fericirea tot mi-ar fi străină. Vinovat fiind doar clasicul meu prieten, spectatorul. Nu-i spun numele dintr-o lașitate pe care mi-o înțelege toată lumea, o mică răzbunare pentru eticheta pe care el mi-o aplică mie: »Sinteti dintre cunoștințele domnului Bog- dáneanu?" Cine sînt ele, aceste cunoștințe, ne-a spus-o T. Mazilu într-un roman al său. E vorba despre — ca să fie clară răutatea prietenului meu.— un grup de resemnati în toate cele, care „își procurau, prin felurite combinații, reviste ilustrate străine, si.cu o bucurie copilărească si o palidă sclipire de excitație erotică, decupau din pagini tru- puri de femei tinere, frumoase, celebreși ispititoare... Decupind fotografiile si exami- nîndu-le după aceea cu luare-aminte, cîntă- rindu-le îndelung cu o privire vicleană de cunoscător, constintele domnului Bogda- neanu căpătau o senzație de mișcare și aven- tură, convingerea că tin pasul cu viata cea clocotitoare..." Sinistră, întrebarea care ne-ar putea fl aruncată: „la spune, tu ce-ai mai decupat?“ nu poate avea decît un răspuns în dodii. Gloria „decupajului“ plutește deasupra noastră și a ciclicelor noastre discuţii des- pre ce e și cum devine cinematograful, Am ştiut dintotdeauna atîtea despre film încît n-am mai avut timp să trecem și la treabă. Stiam chiar si unele cuvinte celebre şi înfricoșătoare precum: „cea mai mare imoralitate este să te apuci de un lucru la care nu te pricepi“ (cuvinte spuse nu de un cineast — persoană de obicei controversată — ci de primul monstru sacru al Europei deghizat pe rînd în general, prim-consul și în împărat). Ne-am învățat să pricepem cît de cît ceva despre lucrurile de care să ne „apucăm“. La ce mai știam, am adăugat și ce ne învățaseră alții. Uite, tin minte, cá în urmă cu vreo 12 ani ne-a vizitat un clasic a! neorealismului — neorealism despre care nici n-am apucat să vedem bine despre ce e vorba și am și trecut la altceva — Cezare Zavattini, L-am primit cu un entuziasm si cu o imensă curiozitate. Și ce ne-a spus el cu drept de' lege? „Forța cinematografiei se bazează în primul rînd pe contemporanei- tate“. Ah, dar și noi știam asta... y: Pe urmă, umblau de la om la om, ca íncopi- lărie 18 telefonul fără fir, cuvintele lui Mar- cel Martin: „Filmul este totodată etic și estetic, ca un sinonim pentru realitate și în același timp pentru adevăr“... Se pare că 12 ^ | Alain Delon si Romy Sehneider-— o întoarcere la clasicism? (aPiscina“ hei Deray) ; sfîrşit. Aceasta e condiția ecranizării — umană sau nu, bună sau rea, nu ştiu: suprimarea lui Gisors, a omului care gindeste prea mult în detrimen- tul lui, faire". O ecranizare — mai ales dacă e excelentă, cum cred că va fi cea a lui Zinnemann — 6 8 lui Gisors. Omul care gîndeşte prea mult n-are ee face în film. De aici va veni, dacă va veni vreodată, moar- tea ecranizării. Din această tumoare, Faulkner cred că o intelesese înain- tea lui Malraux: el nu mergea nicio- dată să vadă filmele create după cărțile sale. Nu-l interesau. 57 tea condiția umană a ecranizarii, „Mai departe — scrie în carte... cum spune poetul. t e Clasicism. Din nou se poartă la Paris — rigoarea, precizia, povestea clară. Ultimele filme ale lui Claude Chabrol, Lelouch si Jacques Deray (mai ales filmul acestuia, „Piscina”) au adus în prim-plan noţiunea atît de umilită : clasicism. Se caută din nou echilibrul, realismul, jocul pasiunilor coerente, montajul logic şi eficace, „ne întoarcem la clasicism" — anunță critica, rásuflind mulţumită, ca un detașament de pedestrași după un mars forțat sub comanda generalu- lui Godard. „Godard? E necesar, spune Deray cu generozitate dispre- tuitoare, dar nu am complexul Go- dard, eu lucrez la alt capăt al lumii"; si de pe altarul succesului, omul înal- tà un imd clasicilor săi: „Sînt atit de demodat încît nu pot renega ido- 111 cinematografului american si cred cu toată tăria în Howard Hawks, John Ford, John Huston. 8 prin clasicism o manierá de a filma care nu tolerează înfloriturile, oso- brietate necesará pentru a atinge spiritul si sensibilitatea spectatoru- lui prea supus în acești ultimi ani unor electro-șocuri în serie...” Ne întoarcem deci la clasici. Camus o spunea demult. El spunea că ne vom întoarce la clasici, din modestie. Radu COSASU 13 .cancanurile, Jocurile vanitátii scri- Itoricesti, poveştile cu miliardele lui Ponti și scenariști trasi pe sfoară ca jean Cau. Să reducem totul laesen- 15. Fata în faţă stau doi artisti, Mal- raux şi regizorul american Zinne- mann, cel care ne-a dat „Un om pen- tru eternitate“, Nu sîntem printre mediocritati, nici printre afaceristi insensibili la artă; nu se pune la cale un business; amîndoi știu ce-i aceea cinema, amindoi, sînt sigur, ţin la această carte care, pentru'cîteva vieţi de oameni, mai e încă, fără cuvinte mari, cartea vieții. Zinnemann — si „omul sáu pentru eternitate!” dove- deste chiar unui Malraux că regizorul acesta stie ce înseamnă. a transpune untext pe ecran—tiexplica scriitoru- lui ce vreasa facă din „Condiţia uma- na“: un film de acţiune. Pentru asta trebüie extirpate toate discutiile filozofice, tot ce e gind exprimat prea abundent („tot ce e eseu“, cum se mai spune la noi, pe Dimbo- vita). Trebuie însă lăsate toate sce- nele în care oamenii fac, adicăucid, lovesc, pun la cale atentate, mor îm- puscati, se otrăvesc în locomotive — şi scriitorul care a putut intitula „Etre ou faire" (A fi sau a face) un capitol esenţial al acelei cărţi esen- tiale („Speranța“), scriitorul carea văzut omul prins tot timpul la răs- crucea dintre a fi și a face, acceptă ca filmul să fie al verbului „faire“. Fil- mul nu e arta lui „être ou faire", în film esti in másura in care faci. Deo- camdată. Ca atare, un personaj prin- cipal, dacă nu principalul, batrinul Gisors, care „în roman filozofează prea mult" — trebuie suprimat. Ni- .meni nu va înţelege vreodată „Con- ditia umană“ fără Gisors. Filmul — probabil că poate fi înţeles fără Gi- sors. Malraux acceptă. „Să mă che- mati o dată la turnare si altă dată la montaj. Tin foarte mult la aceasta” — spune ministrul si discuţia ia deloc absurd, Cumva aveau dreptate: schemele westernului au devenit plicticos de eterne. Sfidarea civili- 221161 noastre e dusă prea departe: fe lipsește romanul poliţist bun, se feresc prea dispretuitor de „Paris Match", ignoră prea arogant sches mele noastre de sîmbătă seara, Ses rios vorbind, dacă salvarea wester= nului nu e în Templar, un Faulkner — ace! Faulkner definit de Malraux ca geniul care a adus în romanul po- litist tragedia greacă — un asemenea geniu devine din ce în ce mai ne- cesar în poveștile preeriei, Waterloo. În timp ce Bondarciuk se pregătea să filmeze din helicop- ter , Waterloo-ul" său, coprodus cu Laurentiis, Lev Kulidjanov anunţa că vrea să facă din „Crimă și pedeapsă“ un film antifascist, consacrat demiti- zării supra-omului. Reconstituirea bătăliei de la Waterloo necesită vreo 13 mii de figuranti dintre care 12 mii infanterie si 1000 călăreţi, Distribu- tie — mina întîi, cu Rod Steiger în rolul lui Napoleon. Costul: 25 de mi- lioane de dolari. Nu mă îndoiesc că Bondarciuk a ştiut ce alege — de la decor pînă la actor. Kulidjanov nu va avea însă nevoie pentru filmul său nici de'helicopter, nici de consilieri militari, nici de călărime. În „Crimă și pedeapsá"— după cum se stie—e vorba doar de un om care, fascinat de energia napoleoniană, ucide o bátriná pentru cîteva ruble, intrind astfel în infernul remuscárii și al spaimei. Asta se filmează ieftin, cu cîțiva oameni, dar infinit mai greu de- cît un „Waterloo“. Și nu ştiu de ce — fără să anticipez judecatile de va- loare — nu ştiu de ce, deocamdată, „Crimă şi pedeapsă“ mi se pare mult, mult mai presant pentru cinefilii lumii decît orice „Waterloo“, Malraux. Cei care — în pofida atitor teoretizări plicticoase sau al sutelor de eșecuri edificatoare, sau -chiar în ciuda celor cîteva reușite Ne întoarcem la clasici. Camus o spunea demult. El spunea că ne vom întoarce la clasici din modestie ela Patria:. Eu personal nu mai pot face nici o diferenţă între wes= ternuri. Îmi plac la nebunie, dar n-aș putea să spun care e „El Dorado“, dacă ce e „El Dorado" nu e „Profe- zionistii" si nu știu dacă ceea ce tin minte din „Vera Cruz" nue din „Rio Bravo", Prin capul meu nu șuieră decît un singur glonţ si nu galopeazá decît un singur cal. Tin minte însă precis cá în „Rio Bravo" sera ceva Care ru se găsea în „Vera Cruz": femeia (crinul din mocirlă) care se îndrăgostește de John Wayne — timi- -dul care împușcă fără greș, Femeia se înamorează de la prima privire, ea „atacă“ prima, ea conduce ostilitá- tile, ea spune fără echivoc „te iu- besc", „rămîn cu tine", etc., etc, Femeia e aici cavalerul curajos și pu- ternic care galopeazá în fruntea ca- valcadei prin preeria nesfîrșită a dra- gostei, párásind.acea tará cu frontie- re infinite — cum numea La Rochefou- cauld tara amorului-propriu. Nu era rău deloc, Era chiar frumos și memo- rabil. Dar în fata mea, la „Patria“, trei liceeni nu o credeau, Ei sedeau la pîn- dă să prindă poanta, secretul aces- tui joc feminin, Ceva-ceva trebuia să se ascundă în ferneia care juca prea cu cărțile pe fata. Si deodată, spre sfîrşit, cind tui Wayne și Dean Mar- „tin li se întinde cursa din hotel, cînd Wayne se întoarce în camera unde fe- : meia 6 liberă şi el îi răspunde cam în „doi peri — unul din cei trei băieţi „are revelaţia misterului si anunţă tare: „S-a prins!” Am înţeles: Wayne s-a prins că femeia înamorată e com- plice cu dușmanul, că e spioana acelui ticâlos și amorul ei nu era decît o "lungă ambuscadă în care urma să cadă „eroul pozitiv, Așa se explica pentru ei de ce ea jucase cu cărţile pe fata, ide ce se înamorase din prima clipă, petc., etc. Așa devenea verosimil în „ochii lor jocul.ei neverosimil. Ea - vroia pieirea luiWayne. Era complica- : pa naivă și „dulce“ educată săptămi- ¿nal prin oSfintul", ,Rázbunátorii" „și „Baronul”. Ei resimteau nevoia ca iwesternul să intre in schemele lui ‘Templar. Cá n-a fost asa — nu con- 1eazá, Ce gindeau puștii nu-era însă ۱ pastie, cu o fractură. de. craniu, în- ghetat. Se afla într-ur punct destul de îndepărtat de cel în cara fusese găsit rucsacul... De fapt, intimplarea aceasta o. isa toriseste — absolut subiectiv — tatăl victimei, El, ca o modernă Vitoria Lipan, a cutreierat munții, cabană, cu cabană, i-a căutat pe toţi acei care, în vreun fel, au fost martorii dramei care l-a pierdut pe tînărul său fiu, aadunat tot felul de probeși ipoteze, doar-doar adevărul va ieși la lumină, O neînțelegere oarecare să fi fost; " simplu conflict de călătarie, care să fi degenerat stupid? O rivalitate — de neînțeles — între bărbaţi? Un act de lasitate, cum s-ar cuveni poate catalogată părăsirea, la greu, a unui - tovarăș de drum, $i încă pe munte, unde legile nescrise te obligă la colas borare?... EA — Nu urmăresc să fac rău nimáa nui, să nedreptátesc pe careva — spune bătrînul timplar, impártásins du-și durerea. Dar nenorocirea care m-a izbit îmi dă dreptul să știu ce s-a întîmplat. Adevărul rămîne însă ascuns. Voit? Fără voie? Tragica dilemă nu se rezolvă, Mihai STOIAN + Faptul mi-a fost relatat într-o scrisoare, care-a rămas prea mult pe masa mea de lucru, pentru a mal putea încerca o investigație. Oricum, „story“-ul mi se pare interesant. Fie si cu precizarea: ,Asemünarea cu personaje sau situaţii reale este o sims plá coincidenţă", or : Te REZOLVATĂ continue urcuşul, Stau totuşi locului putin, drumul continuă în trei doar un scurt interval, apoi tînărul dă jos din spinare si rucsacul său, se așază si nu mai zice nimic, Sprince- nele lui stufoase, genele, parc-ar fi ramuri prinse de chiciurá, Ceilalţi doi încearcă să-l ridice, să-l sprijine, dar omul e cuprins de o apatie dulce, ca o beţie a albului, a nepásárii, N-au încotro, sau aşa li se pare în clipa aceea, îl acoperă cu o mantie trans- parentă, de plastic, şi pornesc mai departe, anevoie, abia reuşind să descopere indicatoarele. Abia pe seară ajung la cabana „Omul“. Cu greu izbutesc să poves- tească unui grup vesel, de tineri,că undeva, mai jos, au părăsit un om care nu mai putea să-şi continue dru- nul. Citiva băieți se îmbracă la iutealá şi pornesc în căutarea tînărului. E o vreme afurisită, dar experiența îi ajută — pe cei porniţi să-l salveze pe tînăr — să descopere cu chiu, cu vai, rucsacul lui R.B., însă — ciudat — nu în locul indicat de perechea ajunsă la cabană, ci mai departe. Tî- nărul — nicăieri. Întorşi la cabană, unde sperau ca dispărutul să fi ajuns, află că nimic nou nu a intervenit. Peste noapte — o noapte agitată în care aproape nimeni n-a închis ochii, iar afară viscolul se intetise — bär- batul care: se salvase, împreună cu soția sa, a vorbit în somn, repetînd obsesiv: ,Lasá-má, lasá-mál", iar femeia de lingá el, fárá sá doarmá, ofta și plingea încet. Spre prînz, în ziua următoare; l-au găsit pe R.B. mort, într-o pra- vie, deplină. Împrietenirea. celor trei se produce spontan, „ca la mun- ^ A. doua zi, de dimineaţă, urcusul continuă. Tînărul duce rucsacul prea plin all femeii, bărbatul acesteia e primul din grup, iar tînărul, ultimul. Vremea: începe să se strice, bate un vînt. ascuţit, rece, prevestitor de ne- cazuri. În putin timp, desi în plină vară, se pornește viscolul, ninsoarea. Cei doi soți sînt pregătiţi pentru orice eventualitate: se: opresc, desfac rucsacurile: 원 se îmbracă mai gros. Tin&rul face același lucru, desi n-are decit — lipsă de prevedere, re- cunoaște prea tîrziu — un. hanorac. Urcușul a devenit aproape impo- sibil. Cărarea e acoperită de zăpadă, nu se mai deosebeşte drumul de rest — prăpastia pindeşte! — şi al- buli orbitor te. zápáceste total. La um moment dat, tînărul! se cpreste si; dindu-si: jos dim spinare cel de-al doilea: rucsac, al femeii, declară că i s-a tăiat răsuflarea, că trebuie să se odihnească putin, altminteri nu va putea: ajunge la cabana următoare, Cei doi soți schimbă o privire, nici lor nu le este uşor, însă doresc să Cum se face un film de casă? de Ştefan MUNTEANU „UNDE REGASESTE PE Vay س INTERMEZO ACCI- DENTUL:' lină vara. Un tînăr de 23—24 de ani, destul de simplu tmbrácat, cu un trening și tenigi, începe urcusul pe munte. Nu e pentru: prima dată în Bucegi. Acum însă are un 7 special ca să încerce un urcuș cit de cît temerar: a absolvit, extrem de multumitor, facultatea. În urmă cu doar o zi şi-a luat rămas bun de la ai săi — familia unui muncitor tim- plar, din provincie — spunindu-le: „Dau œ raită. pe sus și mă întorc. în cîteva zile“. Acum urcă de unul sin- gur, ca într-un fel de confruntare cu: sine, cu propria lui ambiţie si putere. 1 Popas fa o cabană. Atmosferă obişnuită: grupuri-grupuri, un acor- deon, doi turiști care-au băut prea mult, nelipsitele cupluri de îndră- gostiti.., R.B. se așază la œ masă cu -alți călători, un. sot si soția lui, oa- meni în jur de 35—40 de ani: el voi- nic, taciturn, aspru chiar; ea — volu- minoasă, împăcată cu soarta, desi, cîteodată, un gest sau o privire lasă să se înțeleagă limpede că femeia din ea n-a renunţat total la viata, că-i este dor și sete de-o existență de temperament si de atitu- dine sociala, filmul cunoaste, totuși, mai putin decît lite- ratura, adevărul iubirii, Ti- parele de frumos pe care şi le-a creat, impun granite, constringeri, si aici se ascunde întotdeauna ameninţarea fal- sului și a minciunii, Aproape că nu mai este nevoie să spu- nem că, la nivelul producției mediocre si sub-mediocre, toată această sărbătorească explozie de mari pasiuni, se transformă în poză vulgară. lubirea asa cum este ea De aceea excepţiiile sînt atît de importante :pentru că ele încearcă să spargă tiparele şi constrîngerile. Dar aceste excepţii sînt puţine: pot numi „Se cutremurá pămîntul", »Tandrete", ,lubirile unei blonde". si, poate, ,Despre altceva'^ al Verei Chytilova... Aici intervine reactia negativá a unui public monoton, sub- jugat de canoanele iubirilor ideale. (Sá ne înţelegem, a- ceastá idealizare nu presupune invenţia pură; „Un bărbat și o femeie“ era un film-tip pen- tru această atitudine, în ciu- da nenumăratelor elemente de reportaj pe care le includea.) În fata deschiderilor spre o nouă poezie .a dragostei, aceşti spectatori ridică bari- era dispretului şi-a grimasei batjocoritoare. Despotismul cu care ei refuză tot ceea ce se îndepărtează de idoli, poate să îngrijoreze, si chiar să revolte. Pentru că, fără îndo- ială, sub aceste reacţii de res- pingere se întrevede un adînc strat de snobism afectiv: demne de privit sînt — în această perspectivă — numai iubirile frumos îmbrăcate, numai îndrăgostiţii specta- culoși merită atenţie, numai marile imbrátisári -compuse ca nişte savante -figuri de balet, pot stirni “admiraţie. Ciudat este că oamenii care reacționează aga în faţa ecra- nului, „nu-şi dau seama că, de fapt, ei rid chiar ۶ ei în- sisi. Cîţi dintre noi, oamenii obişnuiţi, ne putem asemui ceasurile de iubire cu marile spectacole erotice îmbrăcate în curcubee de lumini, chipuri uimitoare şi gesturi studiate de pe ecran? De ce renunțăm atît de greu la iluzii? De ce avem nevoie de atîta timp şi de atîta înțelegere pentru a ne accepta așa cum sîntem? Ana Maria NARTI tre zdrente, dragostea fru. moasă a tndragostitilor care trăiesc în mizerie, Realismul cinematografului modern, no- ua receptivitate a filmului în fata realităţii, a asimilat ido- lul ‘care domină cinematogra- fia de la începuturile sale, găsindu-i alte chipuri, insela- tor de firești, - amagitor de asemănătoare cu viata de fie- care zi, Sub ameninţarea minciunii Visul feeric al îndrăgosti- tilor exceptionali și al dragos- tei fără seaman continuă să se depene pe toate ecranele tumii. Godard l-a slujit cin- tind-o. pe Anna Karina și Anto- reu pe Mon nate au fost numai iubirile languroase, coborite din cer: Marilyn Monroe gi Brigitte Bardot au venit anume pentru a impune noua zeitate a pa- timilor pamintesti. Sigur că este firesc să se întîmple aşa. Filmul éste oartá a vederii, o artă de extremă senzorialitate şi de aceea el se dăruie normaliubirilor fru- moase. Făcînd atît de mult pentru descoperirea dragos- tei, ca fapt complex omenesc, - ca oglindă a mentalitatii, obi- "ceiurilor, miscárilor- noastre 제 iubirile "cinematografice Rădăcina unor asemenea re- actii nu este greu de găsit: ea este prezentă tot în ima- ginile pe care le vedem pe ecran, în acele imagini pe care le vedem mult mai des şi care au construit, fără să ne dăm seama, o lege nescrisă: legea” iubirilor cinematogra- fice :frumoase. Chiar și cele mai realiste, chiar și cele mai te“ filme de dragos- te se supun, cu sau fără știin- tá, acestei legi. „Noaptea“ lui Antonioni? Dar acolo Jean- ne Moreau si Marcello Mas- troianni vin incárcati cu pres- tigiul de legendá al marii lor prezente de cinema si toatá istoria destrámárii si a sfir- şitului de pasiune este încon- jurată de minuni plastice și de neprevăzutul jocurilor de relații, din care Antonioni isi cladeste chiar si cele mai crude scene. Godard face din gestul erotic autentic un mic capriciu, pretext de nesfirsite invenţii gratioase, un arabesc în 0201618712 im- provizatiilor. Pînă si neorea- listii au simţit nevoia să se sprijine pe fragilitatea specta- culoasă a Luciei Bose, sau pe statuara armonie a Silvanei Mangano; numai astfel şi-au îngăduit ei să privească, prin: EXISTĂ UN SNOBISM AFECTIV? u fost, cred, cele mai urîte minute pe care le-am petrecut într-o sală de cine- matograf. Faptul se leagă de vizionarea unor filme deloc asemănătoare: „Se cutremură pămîntul“ si -„Tandreţe“ — dar care, -in ciuda tuturor deosebirilor, au un punct de atingere: descriu dragostea umilă a indragostitilor umili, înfăţişează ۱0۱۱6۱۵ sărăcăcioase ale oamenilor sărmani. 10 5813, la amîndouă aceste vizionări, reacția a fost ace- easi: se ridea. Risul acesta mulțumit de sine își îngăduia tot soiul de cuvinte dispretui- toare pe seama pescarilor lui Visconti și a táráncii din fil- mul Tatianei Lioznova. Prin hohotele neplăcute și comen- tariile grosolane se citea lim- Dragostea ca-n filme... pede: cei din sală erau uimiti, chiar indignati, de imaginile - propuse de cineasti. Ei refu- zau demonstrativ să primeas- că această dragoste despuiată de podoabe, respingeau po- veștile cu femei lipsite de fru- musete și bărbaţi ۰ Și de aceea își băteau joc de rochia de stambă, fără formă a Doroninei si de sărutărite stingace ale adolescentilor si- cilieni. Momentele de adevár clădite incredibil în filmările cu pescari adevăraţi, sau tran- scrise cu virtuozitate în jocu] actorilor ruși, rămîneau în- chise pentru acești spectatori, dai x 227 سب سک e Numai iubirile frumoase sînt demne de privit? e Numa: ndrăgostiţii spectaculogi merita atenție? ~ ~. PL. 1 | RAUTACIOSUL _ ADOLESCENT ( Urmare din pag. 4) Reporterul: „Ie consideri un actor ۴ Dan Nutu: ۱ „Nu. Sint doar un actor bun.“ Primul film, „Duminică la ora 6%, turnat cînd era încă student (acum a împlinit 25 de ani, a terminat insti- tutul de un an, a făcut patru filme în trei ani — ultimul, „Legenda“, a avut premiera la sfîrșitul lunii fee bruarie — plus unul pe șantier, și este angajat la Teatru Mic din Bucu- rești) a fost și prilejul unei duble întîlniri, de două ori prețioasă: cu mîna de fier a regizorului Lucian Pintilie și cu prezenţa, ca parteneră, a lrinei Petrescu, actriță cu o mare experienţă a platourilor. Mă con- trazice: „De la partener n-ai ce în- vata, dacă e mai slab ca tine, îl ignori, uiti de el, si-ti dai friu liber (s-ar pu- tea ca spectacolul să sufere, dar asta-i altceva), dacă e mai bun, te sperie şi te complexeazá. Adică, ori te ajuţi singur... Vasile Niţulescu, de pildă, un excelent actor de teatru, mă „scoa= te din mînă“, rămîn cu gura căscată privindu-l si uit de mine. Să mai a- daug cá prefer să uit eu de el?" Ajută-te singur sau fiecare pentru sine par a fi devizele care stau la baza filozofiei ,nutiene". Preferă să joace cu actori mai slabi pînă se perfec- tioneaza si apei să dea de unul mare cu care să-și măsoare puterile. În realitate este un egoism al názuintel spre mai bine, iar acest mai bine و dată atins, dorința lui este să-l pună în slujba unui foarte bine general: „Îmi doresc să joc într-un colectiv mic dar închegat, condus de un re- gizor bun, de vîrsta noastră (Andrel Serban, evident), să alcátuim un tea- tru de grup în care talentul indivi- dual să contribuie la materializarea talentului tuturor“, Vorbeam cu el. şi îm! transmitea un sentiment al grabei, al nerăbdării, poate la fel de puternic ca cel al îndoielii. Presupun'cá este frica ۳ cercată de toate generaţiile atunci cînd trec pragul celor 20 de ani și-l privesc pe cel de la 40 cu هو 8 cosmică. Este dorinţa firească de „a trăi intens“, de pa trăi adevărat“, de a „nu trece pe lîngă“, de a „nu scăpa din mînă“. Miine e foarte tîrziu, mîine este atunci cînd începi să capeti burtă și să pierzi din chica. „Acum o ju- mătate de an vroiam sa ajung repede, imediat, cît mai am vreme, un Hum- phrey Bogart, singurul, unicul, marele meu idol“. Spune o jumătate de an ca și cînd ar- spune o jumătate de veac, pentru că, între timp, adică în vreo şase luni, a devenit mai inte- lept, a înţeles că trebuie să adune ca să aibă ce dărui. lronia cu care se gratifică cînd își analizează graba de acum o jumătate de an ca şi resem- narea de astăzi este doar semiasi- milatá, de fapt ea înfățișează o gen- tilete la adresa mea care consider anul ca avînd cu adevărat 12 luni, 52 de săptămîni şi 365 de zile. | Ce și-ar dori: să joace teatru, să fie celebru, să aibă bani, și să joace iar teatru, Si film, evident. Ca să fie - celebru, să aibă bani, și să. joace în teatru numai rolurile care îi plac, care i se potrivesc. | Cum ar vrea să fie? Ca Peter O'Toole, adică un actor de geniu, ea Paul Scofield, adică de o mare noble- 16 sufletească și ca Antonioni, adică | O mare personalitate. Deocamdată.. însă se apropie poate mai degrabă, de Tom Courtenay, așa cum l-a văzut. în „Pentru tara si rege": un actor „ tînăr, talentat, cu mari resurse care; avînd şansa unui rol bun, ar putea: eventual să-l ajungă cîndva pe Peter - Rodica LIPATTI” „O'Toole. L-am văzut prima dată în „Dumle nică la ora 6“: un tînăr timid, dar hotărît, curajos si foarte îndrăgostit de partenera sa; așa cum trebuia să fie eroul principal al scenariului, L-am revăzut la teatru, juca Odoacru din „Romulus cel Mare“, pe scena studenţilor: un tînăr vînjos, aprig, original, cu totul deosebit ca joc de restul distribuţiei; asa cum judecase el personajul lui DGrenmatt. L-am reintilnit în „Dimineţile unui băiat cuminte“ și în „Meandre“: un tînăr plăcut la înfățișare, inteligent, cu o privire caldă și pătrunzătoare, cu gesturi firești și vorbe simple: așa cum fuseseră scrise cele două perso- naje din filmele regizorilor Andrel Blaier și Mircea Săucan, dar și așa cum știu, azi, că este în realitate Dan Nuţu, — „Te consideri un actor modern 1^ Mărturisesc că întrebarea nu-mi era chiar la îndemînă, dar auzisem nu odată despre el că ar fi ,reprezen- tantul tipic al tinerei generaţii“ și actorul prin excelență modern, dese fiintátor de mituri vechi si creator de mituri noi, ca să-mi pot stápinl o curiozitate, de fapt împrumutată de la alții. Răspunsul a venit însă neașteptat, sincer, aproape agresiv — „Nu. Sînt doar un actor bun!* L-am privit. Zîmbea sfios, dar nu glumea, încerca probabil doar să îndulcească bruschetea replicil. Nu mai era nevoie însă, pentru că mă eliberasem brusc şi de tracul pe care mi-l dă de obicei obligația profesios nală de a discuta cu unom aproape necunoscut ici mai mult nici mal puţin decît despre marile probleme ale vieții, meseria si idealurile sale, și de spaima de a nu înţelege, de a nu înţelege dinăuntru, felul de a gin» di al unei alte generaţii, o generație a exigențelor fără îndurare si, lucru firesc deocamdată, a lipsei de 106۰ lepciune. Îmi trecuse stînjeneala și l-am rugat un singur lucru, să nu-mi vorbească monosilabic, da si nu fiind” cele mai imprecise răspunsuri. A acceptat și am discutat despre neincredere și despre îndoială. Am aflat că îi place să lucreze în teatru ca și în film, cu regizori — mînă de fier, care să-i spună ce are de făcut, să nu-l lase la voia întîmplării, să-l conducă pas cu pas: „Altfel má cu- prinde teama, mă macină neîncre= derea“, O neîncredere cu totul deo- sebitá, izvorîtă din orgoliu (reușise să mă împingă pe panta paradoxuri- lor si mă cistigase de partea lui) şi poate putin din comoditate: „Mai bine să gregeascá ei, pina la urmă nu se poate să nu învăţ și din asta“, în ,,Meandre Mircea Săucan i-a dat frtu liber, l-a lásat să fie el însuși: „De aceea nu știam dacă ce fac e bine sau nu“. A fost foarte bine, s-a spus și s-a scris despre el, dar tot nu s-a liniştit, dimpotrivă: „Pe vremea aceea îmi închipuiam tot timpul că sînt alături de ce trebuie. În'cine să cred acum, cînd mi se spune că eram pe drumul bun? În mine sau în 6176 La teatru, repetiție de repetiție, neîncrederea se încheagă, se rotun- jeste, ca apoi să se fărămiteze şi „ge- nerala" să iasă bine: „Îmi place să acumulez şi răul şi binele, să pierd cîte putin din ce este rău, să cistig în bine si... să ţişnesc la premieră. Niciodată însă o experienţă parcursă nu înseamnă o experiență depășită, pentru că 6 iau mereu de la capăt, este o dialectică ce-mi aparţine. Cred că de fapt îmi place să joc și atît“, marea de octombrie este stis cloasă si cerul tulbure, iar a- propierea abstractă a ceremo- niilor mînăstireşti, rezumate de sunetul sec al toacei, de siluetele negre ale călugăs rilor și de chipurile opace ale "maicilor, răpesc prin contra- punct dragostei senzuale a eroilor orice sugestie de in- cantatie mistică, aducind din contra unda unei senzaţii păgîne de înstrăinare și de luciditate, Deși nici aici nu lipsesc amintirile unui dramatism de suprafață (vezi „furtuna“ ca- re se dezlántuie cu fulgere cînd eroina pare a fi dispărut) iar un plus de fantezie în decupa- rea replicilor ar fi făcut dia- logulmai natural, filmulnu mai coboară sub un anumit nivel, Poate soluţiile de final sînt totuși de o factură mai mo- desta. La ultima întîlnire a eroilor, aparatul corectează ușor, pentru a lăsa să intre în cadru o fotografie din copi- lárie- a Anei și, între cele două imagini ale aceluiaşi per- sonaj, Ana de astăzi și Ana de atunci, se interpune el, vino- vatul, incriminatul, cel care trădează, fugind şi întreru- ind astfel cursul unei vieţi, n fine, după o formulă care pare proprie literaturii [ui Nicolae Breban, dar e poate mai puţin fericită în cinema, în ultima secvenţă toate lucru- rile sînt elucidate și calificate explicit de -către răutăciosul adolescent, care s-ar fi putut rezuma la o întrebare: — Uns de fugi, de cine fugi? Valerian SAVA P Interpretarea actorilor ca- pata si ea tonalitatile astepta- te (Irina Petrescu şi lurie Darie se vadesc a fi, asa cum s-a spus, un cuplu posibil al cinematografiei noastre) și — ceea ce saltă poemul de dra- goste care urmează deasupra comunului și pitorescului — sînt consensurile care încep să funcţioneze și acordurile de nuanță pe care scenariul, regia, imaginea si actorii le realizează. Tonul vocii lui lurie Darie, ,,flagranta insta- bilă“ a privirilor şi zimbetului Irinei Petrescu, imaginea lui Andrei Kostrakievici, pe li- nia noului decorativism cro- matic de mare pregnanta, se circumscriu cu precizie unui sentiment care încearcă să-și deschidă aripile, într-un „zbor jos“, ca o tînguire infinită, e- cou interior al unui vis, re- luat de versurile lui Nichita Stănescu, rostite ca niște li- tanii atee, de cei doi protago- nişti „Mai lasá-miso clipă...“ Vitanidis are cu certitudine 20616012 unui cinematograf afirmativ, cu vibrații sentimen- tale de mare lungime de undă, fără a-i lipsi nici. intuiţia / dramaticului, fiindcă eroii'săi trăiesc continuu un sentiment secret de neaderenta la feri- cirea comună, casnică şi sînt minati interior de neliniştea unei chemări absolute, care îi va duce pe alte drumuri, 0657 partindu-i, făctădu-i“să fuga din fata propriilor paşi, Nici cadrele cele mai pitoresti de pe malul mării si din peisajul mînăstirilor bucovinene nu sînt lipsite de vibrația surdă, ascunsă, a acestei neliniști; | Pro sau Contra Cu toate retinerile critice, cronica dovedeste prin însăși amplitudinea, nuantarea argu- mentatiei si grija de a nu omite nici un detaliu semnificativ, cd avem, în sfirsit, un film de care merită să ne ocupăm cu răbdare, cu admirație. Un film despre ale cărui deficien= 16 se poate scrie fără teama ' de a-i anula calităţile. Dacă personal nu împărtă= șesc părerea cronicarului că pe giocuri „sărăcia interpretării“ dă ,pretiozitate dialogului,“ sl cred, dimpotrivă, că relația cauză-efect se stabileşte fn sens contrar: sau dacă nu am observat acele secvențe ,lip- site de orice urmă de litera- turd", si cred, dimpotrivă, cd fiimul nu scapă deloc din zona de gravitație a literaturii — aceste controverse de opinie mi. se par nefundamentale. Fundamental mi se pa re — desi- gur nefdcind “abstracție de treapta valorică, 650 cum este ea, la care se află acum fiimu! românesc — có „Răută- ciosul adolescent" este un film despre cere se. poate scrie adevérat, core suportă bine Critica. Ceca ce nu e ۰ A D, Valerian Sava are dreptate. „Răutăciosul adolescent" începe stîngaci, chiar foarte stíngaci. Și totuși într-o rapidă și pro- gresivă mișcare dialectică, tn- tr-o 'intimă mişcare interioară care se face simțită cadru cu cadru, filmul lasă de-o parte balestul, patina „made in Buf- tea" si coboară fn noi, în spectatori, cu ceva deosebit, adevărat, omenesc. Scenaristul Nicolae Breban, regizorul Gheorghe Vitanidis, actorul Vira gil Ogdsanu topesc într-o os- moză nemaifnttinita în filmele românești de pînă acum viața. Victa care înseamnă dragoste scu drogoste ratată sau dragos- tea de mîine, viața care în- sea:nnd orgoliu şi Încercarea de a te clibera de orgoliu, vota care înseamnă depășire şi autodepdsire. Pind lo 7۳ tăciosul adolescent" nu ştiam sd iubim în filmul ۰ Acum ştim, chiar dacă iubirea dintre Ana şi doctorul Poialcga 0-0 fost „pentru tcate enotim- purile". Dacă aceste cr fi sin- gurui cîştig cl f'imului semnat de Breton si Vitanidis şi tot ar fi destul. Al. R 16 NASOEUIW ‘N 1192 비 36 est) 70305 7 TAM 8 FEM PRE دبیم md TG 169 ANTI- REPORTAJ Sion LA PRIMUL TUR DE MANIVELA Filmul «Singur», realizat după un scenariu de loan Grigorescu, primul «fur de manivelă» dimineaţă de tebruarie. Un soare ۲ vinát, rece, neprietenos isi arun- că razele palide asupra pămîntului inghetat. Bate un vint aspru care nu are nimic comun cu primăvara. Mașina înaintează greu. De la 50- seaua naţională pina la locul unde se filmeazá e o porţiune năclăită de apă şi mizgă. Şoferul face eforturi să tina volanul ۰ drept, iar noi, reporterul si foto-reporterul, ne clatinam dupa coti- turile drumului. Si iaté sonda, nemaivazuta sonda din cimpia comunei Straulesti, sonda pe care oamenii locurilor au privit-o la inceput nedumeriti, crezind ca se găsise petrol şi apoi dezamágiti, aflind ca e doar un decor al cinematografiei. Am ajuns la marginea brazdelor. Mașina nu mai poate înainta. O luăm pe jos, prin noroi. «inotăm» este ex- presia obişnuită în astfel de impreju- rări. Dar noi nici măcar nu înotăm, ci sărim ca nişte cocostirci, dintr-un sant în altul. 10 jurul sondei care nu este sondă, mișună oameni. Oameni inghetati de M. Marcus: trăiesc atmosfera filmului». e Fotografie de debut: Florin Gabrea protagonistul filmului „Singur. vint, cu nasul scos afară din căciulă si fular. E primul nostru contact cu echipa lui Manole Marcus. li caut din ochi pe regizor, pe opera- tor, pe actori. Caut din priviri şi obis- nuita atmosferă festivă care punctea- ză, pentru toti si peste toate, primul «tur de manivelă». La minus nu știu cite grade în plină cîmpie, nu e nici o atmosferă festivă. Nu sint nici cupe, nici șampanie, nici secretară de pla- tou cu mini-jupă. Manole Marcus e tot ascuns într-o subá polară. E nervos, n-are timp de interviuri, de gazetari, de foto-repor- teri. În timp ce Mihailopol ia de zor imagini, izbutesc să-l trag pe regizor într-un colt al sondei improvizate si să-i smulg citeva cuvinte (interviul l-am lăsat pe altădată, pentru o came- ră caldă. cu miros de cafea proaspătă). Ciudat, prima impresie se schimbă. Manole Marcus nu e un nervos (cit de înșelătoare pot fi aparentele!). E, paradoxal, mulțumit de vrema de afară. : — De citeva 2116, timpul imi joaca Cameramanul Kricler la minus nu ştiu cite grade. festá 0403 festá. Trebuia 53 am pri- 18 Ana Szeles si Irina Gărdescu, în filmul maghiar «Vadul iadului» Două ingenue prin excelență în roluri «tari» (Cadru din «Vadul ladului») Ana Szeles — llona din «Pădurea spinzuratilor», Dita din «Zodia Fecioarei» — si o altă ingenuă a filmului românesc, lrina Gărdescu — remarcată încă de la filmul ei de debut «La patru pași de infinit» — şi-au dat recent concursul la realizarea unui film maghiar. Regizorul Markos Miklos a ales-o pe Ana Szeles pentru rolul principal din primul său film realizat independent, «Vadul iadului», o evocare patetică a revoluţiei maghiare din 1919. Spun a ales-o (şi nu a distribuit-o) deoarece, asa cum mi-a relatat Ana Szeles la înapoierea ei din R.P. Ungară, rolul a fost scris anume pentru ea, adaptat personalităţii ei, posibilităților ei, după ce scriitorul Galambos Emerik şi Markos Miklos, autorii scenariului, au văzut-o în cîteva filme românești. (Este o modalitate adesea folosită în cinematografia mondială pentru care pledau şi actorii participanți la discuţia publicată în nr. 2/1969.) ..Si aşa a apărut Ana Szeles — pe care o cunoaştem din apariţiile ei pe ecran de pînă acum ca o intruchipare a purității adolescentine, o apariţie fermecătoare chiar si în roluri mai putin generoase — pe genericul filmului «Vadul ladului». Am întrebat-o, banal, dacă i-a plăcut rolul, dacă a intimpinat greutăți. — Da! Nu! De fapt, cum să vă spun, rolul m-a încîntat. Rolurile mele de pină acum au fost mai ales lirice. Mă refer la filmele in care am jucat şi în care am intru- chipat fete gingase, naive, într-un fel dezarmate. În «Vadul ladului», rolul meu cu- prinde şi culori mai tari. Sint dirză, hotărită, trec prin încercări grele, înainte de a ajunge la idealul pentru care lupt. Rolul n-a fost uşor, m-am aflat aproape tot timpul în cadru, dar colaborarea cu regizorul, cu întreaga echipă, a decurs excelent şi — deşi n-am văzut încă filmul — cred şi sper că am izbutit să înving dificultățile. A fost o experienţă interesantă. Am fost nevoită să invat şi călăria. Antrenamentele le-am continuat în satul Tyssanana, unde s-au turnat exterioarele. — Ce parteneri ati avut? — Replica mi-a dat-o Kozak Andrasz, un actor tínár si apreciat, căruia Miklos lancso i-a încredinţat roluri importante în citeva din filmele sale. Distribuţia e nu- meroasă. Am jucat alături de actori maghiari cunoscuţi ca Pager Antal sau Bulla Emma şi m-am bucurat să o am ca parteneră pe compatrioata mea, Irina Gardescu. lrina Gărdescu, actriță cu reale însușiri cinematografice, a fost distribuită în «Vadul ladului»dupá ce regizorul maghiar a vizionat la Bucuresti o serie de fil- me româneşti. 1008 Gărdescu interpretează în filmul lui Markos Miklos un rol episodic. Desi a filmat putin în studiourile budapestane, a fost impresionată olăcut de organizarea filmărilor — niciodată n-a trebuit sa aștepte începerea lucrului, turnările se desfășurau repede, fără poticniri, totul era prevăzut. Fapt concludent: «Vadul ladului», film de lungmetraj, a fost turnat în 45 de zile. — A fost o experiență în plus. Am turnat în două filme cu Francisc Munteanu, am lucrat şi cu Gheorghe Vitanidis şi cu Savel Stiopul. De fiecare dată mă familiari- zam mai bine cu platoul de filmare, pătrundeam tainele meseriei de actor de film. De data asta, desi am fost oarecum handicapată de faptul că nu cunoşteam limba si nu ştiam bine ce se filmează in ziua respectivă, am cîştigat destulă experiență, de- oarece contactele internaţionale contribuie, cred, la lărgirea orizontului artistic. Laura COSTIN 19 mele tilmări într-un cimitir din Strău- lești. 51 cînd nu aveam nevoie de soa- re, apărea soarele... — Termometrul şi cerul vá mulțu- mesc atunci astăzi? — Bineinteles. Am inceput să tra- iesc filmul, pe care pina una alta il ştiam numai din decupajul regizoral. Primul meu tur de manivelă nu are, cum vedeţi, nimic spectaculos. E o filmare de lucru, o filmare obişnuită. Nu am decit un singur actor, pe Florin Gabrea, interpretul principal care-şi face debutul pe platou. (Reflectez: Gabrea nr. 1, cu prenumele Şerban, e pictor, Gabrea nr. 2, cu prenumele Radu, e regizor de film, iată-l pe pla- tou pe cel de-al treilea Gabrea, Florin de data asta; iată - «fişa artistică» a unei familii). «Timpul liber» al regizorului s-a scurs. Operatorul Al. Intorsureanu şi cameramanul Kricler îl cheamă «la cadru». Şi atunci între aparat și scin- durile laterale ale pereţilor sondei îl descopár pe tînărul Florin Gabrea. Nu-mi dau seama dacă e talentat sau nu, dacă e expresiv sau nu, dacă va ajunge sau nu o mare vedetă a filmului românesc. Îmi dau seama doar că debutantul în ale actoriei de film este inghetat, vinát la faţă, grăbit să-şi tamponeze nasul! Mihailopol e nemulțumit. În înghe- suiala aceea nu poate să-! «pozeze» pe Gabrea. Cind se termina cadrul, toto- reporterul revistei roagă să nu se stingă luminile reflectoarelor si face cîteva fotografii made în «Cinema» debutantului din filmul lui Manole Marcus şi loan Grigorescu. R. Foto A. MIHAILOPOL Sonda din cimpia Straulestilor, decorul «primului tur de manivelă». VIRSTELE COMEDIEI | “oe n. er m A doua vîrstă: Harold Lloyd sau epoca supremației gag-ului nului Laurel. Și am găsit una din filmul antologic «Cînd comedia era rege». În imagine erau ei, celebrii și iubiții noştri comici ai celei de-a treia vîrste — Stan si Bran. Îi despartea un brad (cadrul era din vestita lor comedie «Po- mul de crăciun»). Pat şi Patachon au murit o dată cu filmele lor. Virsta lor, epoca lor a fost scurtă. Gloria lor, dacáafost vreo- dată adevărată, a fost efe- meră. Fraţii Marx de mai tîrziu vor avea gag-uri mai subtile, ne vor face poate să ridem 10—15 minute, dar la ieșirea din sală îi părăsim în lumea umbre- * lor. Pe Stan şi Bran însă i-am luat şi îi luăm cu noi, cu ticurile lor, cu gesturile lor, cu gag-urile și strim- băturile lor. Stan si Bran nu sint un simplu cuplu comic, ci o intreaga lume, ㅇ lume cind vesela, cind tristă, o lume cu necazuri şi cu bucurii, o lume cu succese și cu ghinioane. Stan și Bran au reabili- tat la pătrat personajul de comedie. Printre fete în costume de baie, printre clovni, uneori buni, alte- ori lamentabili, printre a- nonimii poliţişti — figu- ranti care alergau pina a- proape să-şi piardă sufla- rea — Stan și Bran isi fac loc cu coatele, ies la lumina reflectoarelor si rid, rid cu gura plina, rid in fel si chip. Ar merita, poate, sa se facă un studiu mai larg despre nuantele risului lui Laurel si Hardy. Ar merita 53 se scrie carti despre a- in costume de baie cit mai atractioase, ne aduc amin- te, pe alt plan si la un alt grad de cultura, mai rudi- mentar, de aparitiile femi- nine mai mult sau mai puțin fantastice din filme- le lui Méliès. «Fetele de la Keystone» constituiau punctul de atracţie, pican- teria americană dată unor gaguri care începuseră, prin repetare și monoto- nie, să-i obosească pe spec- tatori. La rîndul lor, fai- moșii poliţişti alergind în interminabile goane 'pen- tru a pune mina pe hotii de comedie,au dat come- diei ritmul pe care gag- man-ii cam obositi ai casei Keystone incepuserá sá-l piardă. Gag, ritm, sexy — iată pe scurt cele trei atribute ale comediilor de la Keys- tone, atribute valabile cel putin în prima perioadă la care ne-am referit pînă acum. Laurel si Hardy sau | explozia personajului Am descoperit în foto- teca revistei un portret tirziu al domnului Stan Laurel. Din fotografie mă priveaun venerabil domn cu părul alb care zimbea blajin. Am aruncat foto- grafia şi am răscolit peste tot pînă am găsit alta, pe aceea care fixase adevă- ratul chip, adevărata virs- tă; am căutat fotografia care 52-۳۱ 6 în memorie imaginea lui Stan şi nu pe aceea a dom- din urmă). Goana, aler- garea care aveau să atingă culmea în comediile casei Keystone din Statele U- nite nu lipsesc din filmele lui. Dar o punctuație cine- matografică aparte, un ritm de montaj mai puţin folosit de regizorii ameri- cani de mai tîrziu, o inter- calare de gag-uri în lanţul dealergari,dau notă aparte imprimînd marca «Lin- der» unei comedii. Keystone girls și Keystone cops Dincolo de Atlantic 6 Mack Sennett sau un Hall Roach, ignorindu-l sau cu- noscindu-l foarte putin pe Max Linder, fac sá se nas- cá pentru a doua oará co- media. Dar de data aceasta o comedie spumoasá (la propriu si la figurat), o comedie in care reginá devine tarta cu friscá, iar rege este gag-ul-bum, gag- ul exploziv, cu o dinamicá interioará si cu un meca- nism precis de declansare si de finalizare a poantei comice. Comediile de la Keystone ne-au fácut sá ridem in hohote. Come- diile de la Keystone ne-au bucurat copilária si ne a- duc clipe senine si in anii maturitátii. Comediile de la Keystone au renuntat la suprematia eroului, a personajului de tip Linder si au dus la suprematia gag-ului si a situatiilor co- mice. 10 fine, comediile de la Keystone au lansat citiva anonimi care aveau să devină la rîndul lor celebri, să readucă, alături de supremaţia gag-ului, su- prematia eroului comic. Ei, aceste viitoare stele ale ecranului, s-au numit Harry Langdon, Stan Lau- rel, Oliver Hardy, Fatty, Harold Lloyd. Ei s-au mai numit Malec ori Charlot, oamenii unor ne ale comediei asupra căro- ra merită să revenim. Filmele de cîteva minu- te sau de o durată mai lungă realizate la Keysto- ne, pilulele comice sau lanţul de pilule, aduc două categorii de personaje ca- re aveau să devină anto- logice în istoriile cinema- tografului: «fetele de la Keystone» si «polițiștii de la Keystone». Delicioasele girls-uri din filmele lui Mack Sennett,, îmbrăcate comediei de altădată tar din «Cei trei muşche- tari» a facut să străluceas- că în luminile «Orașului lumină» flacăra comediei. Între 1911 si 1913,comicul Linder lansează un gen, un tip, un stil de interpre- tare. Revazind, cu ani în urmă, antologia cinema- tografică semnată de Maud Linder şi comentată de René Clair,am înţeles «se- cretul» domnului Linder. „Spre deosebire de comicii care l-au urmat, Max Lin- der a rămas, de la un film la altul, același personaj pătruns de spiritul galic. Linder se tine mereu de glume, de «plaisanterii», de complimente. Surisul lui Linder are farmec. Per- sonajele sale nu-l fac nici- odată ridicol, chiar dacă — prin natura lor — ele sînt ridicole. Linder a fost cavalerul comediei de altă- dată. A ştiut să zimbească cît trebuie, să alerge cit trebuie, să dueleze cit tre- buie. Lecţia lui Max Linder este o lecție de bune ma- niere, de bune maniere tratate după legile comi- cului, firește. Dar nici o dată cavalerul de pe malu- rile Senei nu alunecă în grotesc sau într-un umor buf gratuit. Max Linder a folosit gaguri şi trucuri clasice. Nu era străin de music-hall, dar nici de tea- trul lui Molière (chiar dacă n-a jucat vreodată un per- sonaj din piesele acestuia es Prima virsta: Linder. cavalerul Virstele naturii, virste- le oamenilor si, de ce nu?, vîrstele comediei. Fiind- că, contrar acelora care susțin că genul comediei a avut în cea de-a şaptea artă doar o «vîrstă de aur», subsemnatul va în- cerca să demonstreze în cele ce urmează că pe ecranele lumii s-au perin- dat mai multe virste ale comediei. Şi fie că ele se numeau «de aur», «de argint» sau «de bronz», fie că purtau alte califica- tive, fie că îi împărțeau pe marii comici ai ecra- nului în pionieri şi epi- goni, în virtuosi şi în imi- tatori ai virtuosilor, co- media a trait, a fost si a ramas regele de ieri si de azi al publicului. Linder, un cav un suris, un joben Comedia cinematografi- că s-a născut în Europa. Unui semen de pe conti- nentul nostru, Max Lin- der, îi datorăm prima vîrstă a comicului. Ne gă- seam în deceniul al ۱۱2 al secolului al XX-lea. Ci- nematograful, dupa Lu- mière si Méliès, murea si renastea cam odata la 2— 3 ani din propria-i cenusa. Max Linder, domnul cu joben si baston din «7 ani de căsnicie», Max Linder, celebrul, vajnicul musche- mitologia risului La Paris, un film cu Buster Keaton («Croaziera navigatorului» ) La Cinemateca din Bucureşti, acelaşi Malec culege aplauze pentru filmul «Keazon- boxerul». La Hollywood, | Jerry Lewis retrdieste fericiti ani de glorie ai comediilor Keystone. E Trăim oare 0 epocă de reviriment al comediei ? 22 Comedia a fost şi a rămas regele de ieri si de azi al publicului A cincea virstă: Malec — cel mai trist dintre clovn! 33 Y A patra virsta: Charlot: gambetă, mustăcioară, doi ochi melancolici 10203 singur o adevarata piesa, marea piesa a vietii, marea piesă a dragostei, marea piesă a singurătăţii, marea piesă a ۰ Spuneam că Keaton este «marele clovn». Poate ar trebui adăugat «cel mai trist și cel mai uman din- tre clovni». Charlot a adus în come- die melodrama, Keaton a înnobilat comedia, a puri- ficat-o, i-a redat esentele tari ale risului. «N-a ris niciodată» spun istoricii de cinema. Si eu văzînd comediile lui Keaton am rămas în sala de cinema fixat în scaun şi am partici- pat la spectacol ca la un rit religios — ritul Buster Keaton. * Ce se mai poate spune dupá virsta virstelor, du- pá virsta lui Malec? Des- tul de putin. Din galagia de la Keystone vine spre noi un Jerry Lewis, din melodrama lui Chaplin s-a nascut Norman Wisdom, pe Keaton încearcă să și-l apropie Pierre Etaix. Degeaba. Comedia tu- turor virstelor de aur, de argint, de bronz,a murit o dată cu Buster Keaton. Răzvan POPOVICI Malec sau chipul de piatră Omul care ne-a făcut să uităm că un film comic rămîne un film comic, că gag-ul rămîne gag, că aler- garea tot alergare rămîne. se numește Buster Kea- ton, pe limba populară, Malec. «N-a ris niciodată» — consemnează toate studi- ile despre Keaton. Malec este marele clovn-filozot al comediei cinematogra- fice. Si dacă vreți să-l a- sezám undeva în ierarhia valorilor. să-i căutăm şi lui epoca si locul potrivit, atunci am spune, fără nici o ezitare, că Buster Kea- ton aduce cu el virsta vîrstelor comediei. Nu Chaplin, ci Malec este regele neincoronat al comediei. Nu Chaplin, ci Malec a reușit să treacă dintr-o vîrstă într-alta, să îmbătrînească frumos, să cucerească publicul de la debut şi pină la ultima sa apariție pe ecran. Vi-l reamintiti în «Ge- neralul» ori în recentul film prezentat la Cinema- tecă «Keaton boxerul»? Malec nu dă recitaluri așa cum face Charlot, Malec A treia vîrstă: Stan si Bran regii neincoronati ai burlescului dacă Stan şi Bran reabilita- seră personajul comic, Cha- plin dă o nouă funcţie obiectului comic si re- creeazá relatia personaj- obiect. Vi-l reamintiti pe Charlot? O gambeta, doua ghete scílciate, un baston, © mustácioará, un 5 cînd crispat, cînd plingaret, cînd încîntat de sine. Vă reamintiti mersul lui Char- lot, solticáiala sa, mersul ușor lábártat al omului dezamăgit de viaţă? Vă reamintiti ochii lui Char- lot, care rid, desi vor să plinga? Din toate astea si din multe alte amănunte în aparență nesemnifica- tive şi-a compus Charles Spencer Chaplin «virsta Charlot», unica vîrstă la care ne-a plăcut ca perso- naj (bineînţeles, atunci cînd nu s-a repetat, cînd nu şi-a mecanizat surisul şi sentimentele). E virsta filmelor «Piciul», a «Goa- nei după aur», a «Lumini- lor orașului», e vîrsta «Dic: tatorului», capodopera sa din 1940, film care adaugă la schița de portret pe care am încercat s-o facem o linie nouă — Charlot per- sonaj de satiră politică. Domnul Chaplin cu fi- gura austeră dfn «Un rege la New York» nu ne-a mai cîştigat adeziunea. Chaplin şi-a părăsit «virs- ta sa de aur» fără să izbu- tească să ne convingă că avea pregătite cele mai bu- ne arme artistice ca să o facă. Si cred că n-a izbutit. «Charlot a murit. Tră- iască Charlot!» cesti regi neincoronati ai burlescului. Ar merita... Noi îi părăsim în negura filmotecilor luînd de la ei o portie bună de ris. Vom avea nevoie de ea. Ne aşteaptă intilnirea cu virs- tele supreme ale come- diei, virsta Chaplin şi vîrsta Buster Keaton. Charlot sau Omul cu floarea Tot din lumea de stră- lucire şi iluzii a comediilor Keystone s-a desprins si marele Charlot. Dar a ştiut să-și facă repede dru- mul său, să-și impună sti- lul şi, am mai spus-o, a știut să ajungă repede la «vîrsta Charlot». Din fa- milie de actori, obişnuit de mic cu lumea circului, aşa cum Max Linder fuse- se obișnuit cu lumea music-hall-ului, Charles Spencer Chaplin a sărit cîteva etape, a ştiut să parcurgă «din mers» ex- perienta comediei mute americane si sa ajunga la un personaj-prototip: Charlot. Nu avem spațiu să facem o periodizare a creaţiei lui Cnaplin (Pier- re Leprohon în monogra- fia sa o face, de altfel, ex- celent). În rîndurile ce urmează ne vom strădui doar să fixăm, ca şi la Max Linder ori la Stan şi Bran, repe- rele principale ale «vîrstei Charlot». Dacă la Key- stone explodase gag-ul, ge E d s uu ” ca el te-a cunoscut si te-a inteles mai bine decit ai izbutit s-o faci tu si ai re- lua mereu imaginea, din alte unghiuri, din alte ipostaze, încercînd să-l cunosti si să-l înţelegi la fel de bine, la rîndul tău, pentru a te achita astfel de o sacră datorie umană. Aşa se explică poate de ce dintre toate personalitățile care au stat cîndva la cîrma istoriei, Lenin este acela căruia i s-au dedicat cele mai multe filme. Încă în timpul vieții, 71556, operatorul lui Eisenstein, l-a fil- mat în anul 1919 cu prilejul plecării pe front a unor detașamente din armata rosie. Lenin, care ca orice personalitate adevărată avea oroare de cultul perso- nalitatii, s-a apropiat de cineast şi i-a spus: «Nu pe mine trebuie să mă filmezi. Filmează-i pe cei care pleacă pe front». Lui 11556 îi datorăm însă si un alt docu- ment cinematografic realizat un an mai tîrziu în care Vladimir llici Lenin apare așezind prima cărămidă la monumentul lui Karl Marx. Louis Forestier, alt cine- ast care l-a filmat într-o frumoasă zi însorită pe cînd tinea o cuvintare a fost stingherit de faptul că Lenin părea ener- vat de tacanitul aparatului său. Cînd la sfîrşitul discursului Forestier s-a apro- piat si și-a cerut scuze pentru deranjul pricinuit, Lenin i-a raspuns politicos si resemnat: «Nu-i nimic, fiecare tre- buie sá-si facá meseria». Sint exemple edificatoare, apte sá sugereze un uni- vers láuntric. Mai amplu, intr-o formá care depá- seste accidentul, apare chipul lui Lenin in filmele lui Dziga Vertov «Adevárul despre Lenin pe ecrane» si «Trei cintece despre Lenin». Dar marele efort de a cuprinde si reda in multiplele si varia- tele ei aspecte personalitatea fáuritoru- lui revolutiei din octombrie apartine filmului artistic, pleiadei de actori care l-au interpretat de-a lungul anilor, in- cercind să-l reconstituie din tomuri si a- mintiri. Primii interpreti ai lui llici s-au apropiat cu timiditate de chipul devenit legendar, au cáutat sá-i copieze cit mai exact masca si gestica. Era ín perioada in care filmul nu invatase inca să vorbească. Asa au procedat mecanicul Nikandrov,primul interpret al lui Lenin în filmul «Octombrie» (Eisenstein) şi Boris Şciukin, actorul folosit de Romm în filmele «Lenin în Octombrie» 위 «Lenin în 1918». Omul, gînditorul, tovarășul de luptă, trei atribute distincte ale uneia și aceleiași per- sonalitati au fost analizate pe rînd în «Omul cu arma», «lakov Sverdlov» si «Cartierul Viborg» de Maxim Strauh, care fusese instructorul lui Nikandrov pentru rolul lui Lenin. Minutios pina la pedanterie, Strauh a căutat să se apropie de Lenin, să se identifice cu acesta. A investigat necontenit în direc- tia machiajului, a vestimentatiei, a mi- micii si a gesticii, imbogatindu-le tot timpul. A studiat operele lui Lenin, cău- tînd în ritmul frazei succesiunea stări- lor interioare, modul specific de îmbi- nare a ideilor, tonul, reacțiile. Bazat pe o cunoaștere profundă a psihologiei lui Ilici, Strauh a realizat în «Lenin în Polonia» un pas înainte. Filmul este În zorii acestui început de secol bizar în care «Odiseea 2001 » avea să coexiste cu «Mondo cane», parizienii priveau cu uimire primele automobile zgomotoase și şubrede, minunindu-se de obrăznicia cu care cutezau ele să se ia la întrecere cu sprintenii cai de curse. Ei mai pri- veau cu răsuflarea întretăiată temerare- le zboruri ale lui Bicriot, precum și o năstrușnicie tehnică, aptă să reproducă topáit, sacadat, asemeni unui copil care de-abia invata sa umble, pe albe drep- tunghiuri de pinza, imagini din viata de toate zilele. Citi bănuiau oare vazind aceste imagini că în faţa lor se află embrionul artei celei mai viguroase, mai populare, din cîte au existat cîndva? Şi 디티 dintre parizienii aceia cumsecade ar fi putut bănui atunci, în anul 1908, că omul acela modest, studios, cu ochi vii şi pătrunzători, pe care îl intilneau deseori pe pașni- cul Avenue d'Orléans sau în biblio- teca Sainte Genevieve, va zgudui, zece ani mai tîrziu, temeliile lumii? Omul acela, domiciliat într-o clădire modestă şi plină de cărţi pe o strádutá din apro- pierea parcului Montsouris și pe care Revoluția din Octombrie urma să-l pre- facă din Ulianov în Lenin, intelesese ce uriașă forță este capabilă să degaje 11512 de celuloid perforat care se complăcea, cu seninătatea propriei sale virste fra- gede, în urmăriri spectaculoase şi în aprige bătăi cu frişcă. Încă din primul an de existență al statului sovietic Lenin a acordat cine- matografului toată atenţia sa. Condus de ideea că «Dintre toate artele pentru noi cea mai importantă este cinemato- graful», Vladimir llici a naționalizat studiourile și rețeaua de săli existentă si a creat acel climat material si spiri- tual care a permis apariţia unor titani de tipul lui Eisenstein, Pudovkin, Dov- jenko, Dziga Vertov şi alții, a unor capo- dopere cinematografice de mare răsu- net: «Potiomkin», «Mama», «Omul cu aparatul de filmat», «Sfirsitul St. Pe- tersburgului», «Dura lex», «Furtună asupra Asiei», «Arsenalul» etc. Modului amplu, profund, generos în care a înțeles Lenin esența artei cine- matografice, viitorul ei strălucit, i se datorează această perioadă de luxurian- tă înflorire a cinematografiei revolu- tionare pe care multi dintre istoricii 위 teoreticienii celei de a 7-a arte o de- numesc «explozia sovietică». Aşa apare, schiţat în linii mari, con- textul în care trebuie înţelese și a- preciate relațiile dintre Lenin 위 arta filmului. Asta, pentru că în afara fasci- natiei pe care marile personalități au exercitat-o întotdeauna asupra came- rei de luat vederi, între Lenin si cine- matografia sovietică mai există o re- latie, o relatie profunda, subtilă, impresionantă, care poartă în ea ceva din trăinicia legăturilor de sînge. E ca si cum ţi-ai aminti mereu un părinte si ai constata, de fiecare dată, memoria peliculei INTERPRET! Se împlinesc 0 sută de ani de la naşterea Părintelui Revolutiei din Octombrie Lenin asa cum s-a păstrat în amintirea cinematografului. Lenin privind cu Sverdlov zborul primului'avion sovietic. Lenin-omul (Boris Sciukin — «Lenin in 1918») E ٣7 26 Lenin-ginditoru! (Maxim Strauh — «Lenin in Polonia») suflul, extraordinarul suflu al lui Lenin, marile contraste ale caracterului sau, a surprins in una si aceeasi reactie luptatorul malitios si ironic, severita- tea uneori seacă a șefului de stat. neaba- tut, diplomatul de geniu, politicianul pătruns de realism, tovarășul plin de înţelegere pentru tot ce este omenesc, conducătorul unei lumi, el însuși parte din lumea aceasta. Inegal în interpre- tare, dar inegalabil prin puterea sa de dăruire, Smoktunovski indică noi direc- tii de investigare a personalității lui Lenin, direcții care tin de un alt mod de a sintetiza, de spiritul si de esența unei noi școli interpretative. Lenin este o temă a cinematografiei sovietice. O temă care va rămîne veșnic deschisă pentru că fiecare artist inte- lege istoria si fauritorii ei în felul său propriu, în viziunea sa deosebită și pentru că amintirea lui Lenin va dăinui veșnic. Mircea MOHOR un amplu monolog interior: acţiunea se desfășoară în ultimele zile petrecute de Lenin în patria lui Chopin,dar arestarea, întem- nitarea şi expluzarea de pe aceste pă- mînturi ocupă un loc minim în econo- mia întregului. Obiectul filmului este constituit de evenimentele epocii, așa cum sînt ele rememorate și comentate de Lenin. Logica gîndirii lui Ilici, dia- lectica specifică emoțiilor sale, dictează astfel compoziția filmului. Strauh şi-a încununat aceste creaţii și în același timp studii despre Vladimir lici Lenin, care au durat o viata, în filmul «Povestiri despre Lenin», creație în care a îmbinat toată experiența sa de pina atunci, sintetizind portretul, marelui conducător. Pe Strauh l-a pre- ocupat aici in special caracterul lui Lenin, caracter in care se îmbină ar- monios, vibrant, omenesc si dramatic, toate rarele sale calitáti. Este pentru prima oară cînd cinematograful pă- trunde în viața interioară a lui Lenin un Lenin bolnav, inconjurat de prie- teni, fara radio, fără ziare, fara stiri din lumea exterioară. Un Lenin surprins într-un moment de inactivitate într-o liniște desăvîrşită,cu gîndurile, senti- mentele si emoțiile sale. Strauh a creat cu acest prilei ample structuri emoti- ve, a sugerat cu profunzime si forță de expresie o vastă gamă de mutații in- terioare. Rolul acesta din schița «Ultima toamnă» reprezintă cea mai bună crea- tie a sa, o strălucită încununare a unei bogate şi laborioase cariere de actor. Imensa cantitate de documente care s-au păstrat în arhive cu privire la pacea de la Brest-Litovsk și a eveni- mentelor legate de aceasta au permis lui luri Kaiurov, în «6 lulie», film care a rulat anul trecut pe ecranele noastre, o impresionantă interpretare a lui Le- nin-conducătorul. În faţa cumplitei a- menintári prusace, a cizmelor care călcau în cadență peste pămîntul ru- sesc, cu spectrul contrarevolutiei pre- tutindeni în preajmă, în fruntea unui stat bintuit de moarte, de foamete și epidemii, Lenin asa cum l-a înţeles si redat Kaiurov, apare ca un conducător fara ezitări, fara sovăiri, un conducător deo uluitoare intransigenta,pentru care, nici un sacrificiu nu este prea mic atunci cînd are drept scop apărarea re- volutiei. Este un Lenin care se con- funda cu istoria, un Lenin din persona- litatea căruia strălucesc numai acele trăsături care erau necesare istoriei... Cu totul altfel apare chipul lui Lenin în interpretarea, în viziunea lui Inno- kenti Smoktunovski, actor pe care fizicul părea să-l excludă, din capul lo- cului, din competiția acelora care aspi- rau la realizarea unui astfel de rol. Beneficiind însă de un machiaj magistral, Smoktunovski aduce pe ecrane în «Pe aceeași planetă» un Lenin în conturarea căruia n-a urmărit exactitatea natura- listă a portretului caracterizată deseori prin mecanica gesticii si mimicii. El şi-a permis chiar serioase licențe în a- ceastă privință. A explorat în schimb „TINERETEA NOASTRA, AMINTIRILE, CICATRICELE ...." complexe; incercám sa dezvoltam unele realizári din domeniul expresiei filmice pe coordonate estetice supe- rioare, experimentám altele, pornind, bineinteles, de la convingerea cá este absolut necesará, ín primul rind, o cit mai mare diversitate tematicá si evident o densitate ideaticá corespun- zátoare». În studiourile de la Boiana se reali- zeazá 14 filme artistice de lung metraj si tot atitea filme de animatie. Cei 34 regizori si 18 operatori lucreazá pe baza unor contracte bienale, pe care le onoreazá nu numai prin crearea unor filme cuprinse in planul studioului, ci نو prin realizarea unor seriale pen- ricá si in special cele consacrate acti- vitátii ilegale a comunistilor sau rezis- tentei antifasciste. Dacá ne-ati vizitat tara si mai ales locurile unde trecutul eroic a lásat urme adinci, cred ca ati inteles de ce abordarea exemplará a unei asemenea tematici inseamna pentru noi o problemá de inimá si de conştiinţă. Am dobindit — mă refer la cinematografia noastrá in ansam- blul ei — o bogată experienţă artistică, o tradiţie chiar, în această privinţă, pe care o vom valorifica și de aici înainte. Dar preferinţele, sfera de interes a pu- blicului, se diversifică permanent și, implicit, preocupările noastre crea- toare. Filmul bulgar se află, în mo- mentul de fata, într-o etapă de căutări m străbătut drumurile Bulgariei de la Dunăre si pina pe culmile munţilor Rodope,am zăbovit îndelung in fata măiestrelor plasmuiri din har si culoare asternute pe zidurile mă- năstirii ctitorite de Ivan Rilski sau lingă briiele de granit care mai incing si astăzi străvechea cetate de la Tir- novo şi am poposit, după un istovitor suis pe cărări serpuite de munte, în preajma colibelor pe jumătate îngro- pate in pámint ale taberei de unde au plecat, pentru a pieri pînă la unul, partizanii eroicului detașament «An- ton Ivanov»; m-am oprit în cele din ur- mă, în semn de rămas bun, în pragul a- partamentului din Sofia al celui ce a fost Nikola Vaptarov, acolo unde totul, de la maşina de scris si pînă la ceașca de ceai, a rămas ca atunci cînd au răsunat în uşă pumnii celor veniți să-l conducă spre moarte. Am străbătut peste 2000 de kilo- metri, avînd în permanenţă impresia că revedeam locuri de mult cunoscute şi că auzeam lucruri de mult stiute. Dar nu le aflasem din cărți și nici nu-mi povestise cineva despre ele. Totuși le ştiam bine. Si acolo am înțeles, mai bine decît atunci cînd încercam să astern pe hirtie impresiile acumulate în sălile de proiecţie, în ce rezidă acel «ceva» care a impus atenţiei filmul bulgar, într-un răgaz relativ scurt în comparaţie cu deceniile de experiență ale altor cinematografii nationale. Am descifrat in aceasta particularitate dis- tinctă expresia investigării atente, mi- nutioase a unui trecut istoric zbuciu- mat, a unor realităţi create de pro- fundele transformări generate de so- cialism, a spiritualităţii poporului lor, întreprinsă cu modestie şi perseve- rentá de cineastii buigari. La Boiana, aflată în împrejurimile Sofiei, chiar în primele ore ale vizitei făcute la Centrul cinematografic, l-am cunoscut pe Borislav Saraliev, regi- zorul acelui emotionant «Cintec pen- tru om» închinat lui Vaptarov. Opinia lui Şaraliev Pornind de la acest prim film al său, convorbirea noastră a alunecat lesne spre definirea preocupărilor esenţiale ale colegilor lui și a modalităţii de concretizare a unor căutări creatoare, menite să asigure o evoluţie complexă filmului bulgar. «Se apreciază, pe bună dreptate, spunea la un moment dat Saraliev, că principalele valori ale cinematografiei noastre sint filmele de evocare isto- In studiourile din Boiana se realizează anual 14 filme artistice i 14 filme de animatie. 34 regizori si 20 operatori lucrează filme pentru cinema- tografie, televiziune şi Publicitate. corespondență din Sofia 28 bativ, uneori necruţător, al pledoariei pentru responsabilitate, adevăr, se- riozitate, sinceritate, în raporturile din- tre părinţi şi copii, dintre tineri mai ales, îşi află izvorul in excelentul scenariu scris de Pavel Vejinov, unu! din scriitorii bulgari cei mai pasionați de cinematogratie. Dar nu e mai putin adevărat că regi- zorul lakim lakimov manifesta o ati- tudine transanta, fără ocolisuri sau echivoc, fata de dezbaterea inițiată de scenarist, găsind mijloacele de expre- sie filmică capabile să solicite în per- manenta atenţia spectatorului si nu numai atit, obligindu-l, prin acuitatea conflictului redat pe ecran, să-și con- frunte mentalitatea și atitudinile pro- prii cu cele ale personajelor filmului si să mediteze îndelung asupra conclu- ziilor unei asemenea confruntări. Incredintata unei excelente echipe de actori — din rîndul cărora se impun îndeosebi artistul emerit Ivan Kondov (tată!) şi tinerii Dino Lolov si Branimira Antonova — partitura dramatică a fil- mului cîștigă în profunzime si în forță emoțională. Din «paleta» preocupărilor creatoare ale cineaștilor bulgari nu puteau lipsi — judecind după unele remarcabile creații anterioare apartinind genului — nici ecranizările unor lucrări din patri- moniul clasic al literaturii lor natio- nale. «iconostas», realizat de regizorii Kristo Kristov și Todor Dinov, în co- laborare cu excelentul operator Ata- nas Tassev, după trilogia lui Dmitr Talev, prezintă un interes deosebit prin multiplele sale calităţi artistice, dintre care ar merita o detailată ana- liză pregnanta, diversitatea si veridi- citatea frescei sociale, contruntarea de o rară forță dramatică a caractere- lor și expresivitatea picturală a ima- ginii. Febrilitate La Boiana domneste in aceste zile ale primelor luni din noul an o atmo- sferă febrilá. Platourile sînt ocupate de decorurile unor filme aflate într-o etapă mai avansată de lucru, sălile de montaj şi mixai de asemenea. Citeva echipe tilmează în exterior, în impună- torul cadru natural al mănăstirii Rila, in orașul minerilor Pernic 51 în multe alte locuri. Ranghel Vilceanov e la Praga unde desăvirșește, in colabo- rare cu cineastii cehi, «Esop», alti regizorisi scenaristi sint plecati pen- tru perfectarea altor coproductii. Am parasit «citadela» cineastilor din tara prietená cu certitudinea cá filmul bulgar se află pe fagasul unei evolutii complexe, interesante, si in acelasi timp cu dorinta de a-mi con- firma, cit mai curind, convingerea si in fata ecranelor, aláturi de publicul nostru. : Lucia BOGDAN 29 utilizată de lancev, nu bagatelizează tema ci, dimpotrivă, îi descoperă va- lente artistice nebănuite. «Primul cu- tier» a devenit astfel un film pe care-l urmărești cu sufletul la gură, cucerit în cea mai mare măsură 51 de farmecul personal al interpretului rolului titular, actorul Stepan Danailov, o mare spe- ranta a filmului bulgar. «Neinduplecatii» Întimpinîndu-mă la vizionarea tilmu- lui său, «Neinduplecatii», regizorul lanko lankov s-a grăbit, înainte de toate, să-mi ceară vești despre Mircea Săucan și Gheorghe Turcu, foști co- legi-de institut de care-l leagă o trainică prietenie. — As dori să-i întîlnesc ca să reluăm furtunoasele noastre discuţii din anii studenţiei. Acum putem folosi 51 ar- gumentele propriilor noastre creații... — Socotind «Neinduplecatii» un a- semenea argument, în ce dezbatere l-ați încadra? — În primul rînd, într-o discuţie des- pre filmul de autor. Mie mi se pare că noţiunea are o acceptiune mult mai largă decît aceea utilizată curent în critica de specialitate. Pe deplin autor al unui film este, după părerea mea, acel cineast care încredințează peli- culei evenimente pe care le-a trăit, oameni bine cunoscuţi, idei temeinic însușite, despre care are o viziune proprie, concretă, sinceră, adevărată. Am realizat «Neinduplecatii» pentru că am străbătut împreună cu eroii filmului, lungile, obositoarele, primej- dioasele drumuri ale războiului şi mă simțeam obligat, moralmente vorbind, să relev celor ce nu le-au cunoscut, adincile lor semnificaţii, rezonanţa lor etern umană. Într-adevăr, filmul lui lanko lankov este o mărturie patetică, de o emotio- nantă simplitate, despre oameni obis- nuiti, cu preocupări si caractere dife- rite, legati pe viata și moarte prin ne- induplecarea lor 1218 de fascism. Ne staruie si acum in minte leit-moti- vul, tulburătoarea întrebare cu care începe şi stirşește acest film profund adevărat şi impresionant, lipsit de orice artificii, care-ţi pătrunde în gind și în suflet prin vibrantul său umanism: «Drumuri ale războiului... ce ne în- toarce mereu către voi? Tinereţea noastră, amintirile, eroismul, durerile reumatice, cicatricele urite... de ce oare?» «Procesul» bulgar În filmul «Procesul», pe care l-am văzut cu prilejul premierei sale de gală la Sofia, cineaștii bulgari abordează frontal o problematică de stringentă actualitate: profilul moral derutant a! tinerei generaţii. Precizia observaţiei sociale și psihologice, caracterul com- democrat, de la începutul secolului, desemnat să transporte ilegal, de la Varna la Odesa, «Iskra» leninistă. Ur- măriri, interogatorii, arestări, deten- tiune, conflict între dragoste și dato- rie, trădare cu consecinţe tragice, în- tr-un cuvînt elemente cunoscute, des- tul de des folosite in tilmele consa- crate pregătirii si înfăptuirii revoluţiei. Dar filmul lui lancev ne-a apărut ca o inspirată şi inedită variatiune pe o temă arhicunoscută. Frumos, distins, îndrăzneţ, avind un dezvoltat simt a! umorului, lvan Zagubanski, «primul curier» al «Iskrei», traversează actiu- nea, plină de întîmplări palpitante, cu o cuceritoare. nonşalanţă, din care transpare insá fanatica dáruire pentru 0 cauzá inalta, indeplinindu-si primej- dioasa misiune gratie unui «aliaj» su- fletesc nobil: temeritate, inteligentà scăpărătoare, spontaneitate si mult spirit. Modalitatea constructiei filmice, ma- niera degajată, eliberată de canoane, tru televiziune sau a altor filme co- mandate. «Primul curier» Timpul petrecut în mijlocul cineas- tilor bulgari mi-a îngăduit să văd doar citeva din ultimele lor creaţii, selec- tionate dintre acelea capabile să-mi certifice afirmaţiile lui Saraliev privi- toare la strádania de a imbina ceea ce ei numesc, pe scurt, traditia temelor revolutionare, cu aflarea unor cores- pondente cinematografice in acord cu imperativele prezentului si viitorului. În «Primul curier», regizorul Vladi- mir lancev ne-a făcut surpriza de a descoperi potenţialul de originalitate pe care-l poate declansa o atitudine nonconformista față de o temă, sor- tită aproape prin definiţie să genereze rezolvări cvasi-didactice, sobre, reti- nute, exclusiv dramatice si, de cele mai multe ori, rigide. Un episod din viata unui revolutionar bulgar social- TRADA 42 «Sinteti cea mai atrăgătoare...» (Anne Bancroft) infrigurarea disperata cu care se agata de acesta — toate dau valoare chiar si vieţii monotone a unui mic orășel american, lo- cuitorilor sai atit de des- personalizati si de aplati- zati de presiunea confor- mismului incit par treziti la viata numai atunci cind comit o crimă sau moste- nesc o avere. Folies Bergere la cub Recurgind în ultimul său film «Barbarella» la un scenariu din cosmosul anu- lui 40 000, Roger Vadim s-a gîndit desigur că pe pămînt confrații săi au reu- gizor, este o performanță ceva mai modestă, dar mai serioasă. Dacă actriţa Joan- ne Woodward n-ar fi făcut o mare creație din rolul unei fete bătrîne, turmen- tate la 35 de ani de visuri tulburătoare și de o exis- tentá melancolică în jurul unei mame nu mai putin nevrotice, totul ar fi mi- rosit a Freud în livre de poche. Asa, însă, ochii de căprioară speriată cu care Rachel priveşte lumea, mersul incert de femeie care simte că este în con- tratimp cu moda și cu silueta, vocea care în școa- lă sună autoritar, dar se fringe în fata primului băr- bat pe care-l intilneste, care actorul Dustin Hoff- man şi-a cucerit-o în sînul tineretului american ob- sedat de «decalajul dintre generații». Bineinteles,nu putea lip- si o complicatie sexuala de care se achită cu dexte- ritate cunoscuta vampa Anne Bancroft — soția partenerului de afaceri al tatălui lui Benjamin. Con- fruntat, pare-se, pentru prima dată cu o asemenea situație, laureatul rămîne înmărmurit si abia ingina un teribil compliment: «Cred că ești cea mai atrăgătoare dintre toti prietenii părinţilor mei». Pînă la urmă, inocenta ce- dează in fata rutinii şi laureatul învață cu destulă sirguinta noua materie ve- che de cînd lumea. De aci încolo satira devine melodramă. Cei doi par- teneri de afaceri — tatăl lui Benjamin si tatăl stu- dentei Katharine — com- plotează să-i căsătorească pe cei doi tineri spre bi- nele firmei. Pusi în con- tact, cei doi se îndrăgo- stesc însă de-adevăratelea, iar Benjamin trebuie să-și mărturisească păcatul. Ka- tharine, furioasă pe mama ei, fuge la universitate, în New York şi începe o goană de la Pacific la Atlantic si invers. Benja- min fuge după ea într-un Alfa-Romeo roşu,tip sport. Urmeazã tatal Katharinei care, aflind de toata te- vatura, intentează di- vort si pune la cale căsă- toria în secret a fiicei cu un coleg de facultate pen- tru a evita scandalul. Ben- jamin nu se lasă, încalecă din nou pe Alfa-Romeo si ajunge la Santa Barbara exact la timp pentru a fura mireasa înainte de a apuca să spună preotului «Da». Păcat. O temă pro- mitátoare sacrificată pe al- tarul serialelor TV și al «succesului de. casă». Freud în «livre de poche»? «Rachel, Rachel», filmul în care Paul Newman şi-a încercat norocul ca re- DINCOLO Se DINCOACE DE pe pereţi. Cinefilii pasio- nati si snobii, nu mai putin numerosi, platesc pentru acest privilegiu 3 dolari (un «calup» cu zece pa- chete Camel). De altfel, in ultimii ani de inflatie, si pretul la cinematogra- fele obisnuite a sarit la 2,50 dolari si numai pe strada 42 mai poti viziona filme mai vechi cu un dolar jumatate de caciula. Acolo ruleaza pina la 4 dimineata, fara pauze lu- minate, ceea ce a si atras acestor săli denumirea de «bums bedroom» (dor- mitor pentru vagabonzi). «in doua cuvinte: materiale plastice» Dintre filmele văzute. cel mai interesant, ca dile- tant în materie şi laic, mi s-a părut «The Gra- duate» (Laureatul). Este povestea unui strálucit ab- solvent universitar, Ben- jamin, care se întoarce acasá, la Los Angeles, si picá din primul moment într-un mediu tipic de nouveaux riches californi- eni acaror petrecereapare cao manifestare colectiva, stridentă şi agresivă, a ceea ce Veblen numea «consum ostentativ». Toţi aceşti îm- bogatiti de război rece îl asaltează pe proaspătul 12- ureat cu oferte de afaceri. «Am două cuvinte pentru tine — îi spune un busi- nessman grăsun tip Babitt — materiale plastice». Ur- mează o scenă de familie în piscina albastră de fa- 13063 din grădina casei: părinții discută 606 capul din apă și apoi se întind pe sezlonguri spe- cial construite după con- vexitatea corpului şi beau șampanie. Satira pe care regizorul Mike Nichols o îndreaptă împotriva aces- tui detestabil mediu so- cial este devastatoare și de un haz irezistibil. lar contrastul pe care-l face tînărul laureat, încărcat cu iluzii pe care, chipurile, i le-a hrănit universitatea şi arborînd un vădit aer de inocentá, explică popu- laritatea extraordinară pe În mod normal nu zbori peste 4 000 km pentru ca odată ajuns în orașul de beton, asfalt, aluminiu şi sticlă să începi să umbli după filme, mai ales cînd ştii sigur că multe dintre ele le vei putea viziona acasă după 5—10 ani. Ci- nematografele newyorke- ze constituie însă, în sine, ceea ce se numește un obiectiv turistic. O iluzie în plus: patru dolari Asa si este trecut in tururile «New York by night» celebrul Radio City cinematograful gigantic cu 5 000 de locuri din Rocke- feller Center. Are nume- roase balcoane construite in amfiteatru, astfel incit oriunde te asezi, esti atit de aproape de imensul ecran incit ai impresia ca daca intinzi mina poti să-i atingi pe Sophia Loren sau pe Richard Burton. lar_in America o iluzie in plus se taxeaza in plus: 4 dolari. Pe 11083 o «pre- miera», este singura sala care ofera si un «show» cu numere de cabaret. Nici nu ţi-ai şters încă lacrimile după happy-end, nici n-ai început să respiri normal după o intrigă cu «suspense» si iată răsare ca din pămînt pe un pla- tou din fața scenei o mare orchestră de jazz; lumi- nile se sting treptat, pe neobservate,și începe pro- gramul din care nu lipsesc niciodată faimoasele Radio City Rockettes — 36 de dansatoare cu exact ace- easi înălțime, greutate, ta- lie, bust și lipsă de șolduri, care execută un step per- fect sincronizat. Există apoi în fiecare cartier cîte un Art Thea- tre, care pe lingă faptul că rulează cele mai bune filme din toată lumea, în condiţii de tehnică si con- fort excepţionale, oferă spectatorilor care asteap- tă,cafea neagră,într-o am- bianta artistică voit sofis- ticată cu infioratoare sche- 1666 sculptate din fier for- jat si imense pete colorate De la Radio City la \cinematografele dormitor pentru vagabonzi @ Influenta filozofiei hippy: «ei sînt îm potriva violentei si pentru dragoste, dar nu 1 in stare de niciuna» corespondență din New York 30 ۲۵۲۱6 decît un kilometru de expozitii pop, op, psi- chedelic si alte curente la moda, din care de altfel se inspira copios. Textul beneficiază de calamburu- rile si satira subtila care fac tăria faimosului cvar- tet și care scapă micro- bistilor deprinși să le în- vete cîntecele manipulind inainte si inapoi magneto- fonul. Muzica marcheazá revenirea puternicá a rock-ului in versiunea im- bogátitá cu folclor si pro- test social alui Bob Dylan, cu ghitará electrica si ele- mente de jazz. Silviu BRUCAN «Barbarella» intre aselenizare, caverne si pubertate lac consumat, da nastere la situații atît de comice încît nu rezistă nici cei care se recunosc în perso- naje. Într-un cuvînt, o co- medie fără pretenții, dar plină de haz. Ah, dacă n-ar starui cineastii nostri 53 aplice formula invers! Beatles-ii mai tari decit pop și op În sfirsit, cîteva cuvinte meritate despre «The Yel- low Submarine» un film animat cu figuri si muzică Beatles, care însumează în 90 de minute mai multă fantezie în desen și colo- pentru pilule (un muritor de rînd picat într-o con- junctura unică cu Jane Fon- da nu găsește altceva mai bun de făcut decit să-i ofere niște pilule de er- satz erotic ). Totul este influenţat de filozofia hippy, despre care cea mai bună definiţie intilnitá spu- ne că ei sînt împotriva violenței si pentru dra- goste, dar nu sînt în stare de niciuna. «Filmul femeilor răzbunate» Scăpat de această supra- licitaţie sexuală care nu anunță nimic bun pentru cei care au nevoie de ea, am ris cu hohote la filmul «The odd couple» (Pere- chea nepotrivită), o co- medie cu Jack Lemmon si Walter Matthau. Tema este pe cit de simpla pe atit de disperata: cind doi barbati de virsta mijlocie, unul divortat de mult si altul recent despartit, im- part un apartament, ei creează un mariaj tot atît de nefericit ca cel de care au fugit. Un critic observa că «filmul este gustat în special de femei care se văd răzbunate». În reali- tate, conflictul dintre Mat- thau, dezordonat, incori- jibil, născut a trăi singur cu tabieturile lui, a fuma trabuc care duhneste și a mînca în pat, pe fotolii, pe unde se întîmplă, și Jack Lemmon, un ipohon- dru pedant, excesiv de harnic, care se apucă să facă ordine în casă, să curețe parchetul și să im- pună reguli absolut insu- portabile pentru un bur- Beatles-ii într-un «submarin galben», animat si aiurit şit să abuzeze și să epui- zeze tema «sex». Pentru societatea utopică pe care o construiește cu fante- zie, el se ferește cu grijă de problematica socială și elaborează un model pe măsura visurilor puber- cátii, în care utopia apare sub forma unei paduri de nuduri feminine, un fel de «Folies Bergère» la patrat sau la cub. Ca sa ajunga acolo, eroina fil- mului (Jane Fonda) este făcută astronaut si trimisă in misiune pentru a rea- duce pe pamint pe un renegat care inventase ar- ma supremă pe o altă planetă. Pretextul destul de stupid îi permite lui Vadim să debuteze cu un striptease în cabina spa- tiala, în condiţii de im- ponderabilitate (o adevă- rată «gaselnita» pentru Ja- ne Fonda). Mai tare ca Brigitte Bardot, Jane Fon- da este răpită dupa «ase- lenizare» de un om al cavernelor (care rămîne păros pînă în anul 40 000 pentru ca sugestia să fie mai lubrică), după care se înduioșează de un înger frumos, dar orb (ceea ce nu pare a constitui un impediment) urmat cu- rînd de un soi de conspi- rator a cărui lovitură de stat eșuează din cauza de- fectării echipamentului e- lectronic. Filmul are şi nişte săgeți la adresa super- automatizării (savantul re- negat și oarecum tomna- tec minuieste un fel de pian electric in care Bar- barella pare a se simti mai bine chiar decit în compania bărbaților) si la adresa maniei americane $ M 는 o 2 2 o Z | = o 8 o È »Eclipsa" — și că în acest caz el este o ipostază a meditatiei antonionl- ene despre existență ce amintește per- manent și cere să fie amintite în judecarea sa celelalte două flancuri, adică „Noaptea“ și „Aventura“. Mircea ALEXANDRESCU TATA پد پد 총 Producţie a studiourilor din R.P. Ungaria Regia şi scenariul: Szabo Istvan. Imaginea: Sara Sandor, Cu: Balint Andras, Gabor ۳۲ kios, Erdélyi Daniel, Tolnay Klári, Ratonyl Zsuzsa, Petényi llona, Békés Rita, Kati Sólyom, Film distins cu Marele Premiu — Moscova 1967. „Tata“ nu e numai unul din cele mai bune filme produse de cinema- tografia maghiară — asezindu-! pe Istvan Szabo la dreapta geniului aus« ter al lui Miklos lancso —.ci, după părerea mea, un film esențial pentru întreaga artă a ţărilor socialiste; într-un festival al filmelor socialiste, „Tata“ n-ar putea lipsi de lîngă! „Cenușă si diamant“, „Balada sol- datului“, „Dragostea unei blonde" „Lumină intimă“, „Săramanii flăcăi“, „Ocolul“, „Duminică la ora 6"... „Tata“se — aga cum se subintitu- leazá — legenda unei credințe. Un copil crede orbeste în tatăl său, militant de seamă al mişcării anti« fasciste, mort eroic în război. A crede orbește înseamnă a-l vedea în visuri fastuoase în care tată! luptă fastuos cu fascistii si iese învingător ca tn basmele cu zmei, feti frumosi, detectivi si criminali. Tatăl e un fat-frumos politic care se bate zi si noapte conform schemelor litera- turii detectiviste devorate de copil. Tatăl e un mit, cu care copilul se plimbă pe stradă şi iese mindru la manifestatia de | Mai. Tatăl e o icoană cu care copilul — după manifestaţie — urcă într-o limuzină şi pleacă acasă unde, la fiecare năz- bitie a sa, mama îl va amenda cu veş» nica întrebare: „Ce-ar fi spus tata dacă te-ar fi văzut?“... Mai mult de jumătate din film, Szabo lucrează — într-un montaj de o supleie extraordinară — în preaplinul unei credințe, amestecînd vis si real, po- litică și viaţă, ca în copilărie, adică inocent şi egolatru. Rareori s-a descris mai exact interferența dintre copilărie şi. politică. Și niciodată — după părerea mea —un regizor nu a descoperit mai subtil acest pămînt virgin al epocii noastre, copilăria politizată. A doua jumătate e a vi- dului, a demitizării (nu a credinţei pierdute). Trecerea se face prin ace- eași minune a montajului: copilul e mare, adică se duce deodată la croitor să-și facă un costum dintr-un alt. costum, al tatălui veșnic: „O, se bucură croitorul, ce stofă! Stofă englezească, fără moarte! De cînd o aveţi?” Intrám, prin stofa veche, în epoca abolirii miturilor. Tatăl dis- pare, nu se mai visează, se trage cu tunul, cu mitraliera, băiatul ajunge la propria răsuflare, își aude spaima de moarte, fugind pe străzi cu un steag la subtioará. Halucinăm, acică Dragostea, pierdut ritual, anacronic fetis („Eclipsa“) Pro sau Contra Sansa de a scrie despre Antonioni e destul de rară. Apreciez mult în cronica titulară faptul că 8 n-a încercat să spună totul. Mi se pare că ceea ce spune e lucru esențial, dinduntrul filmului: „Eclipsa“ e o „stare“ prin care am trecut cu toţii, cel putin înjacea zi cu două răsărituri şi cu două apusuri... Sintem poate prea legati de amintire pentru a judeca cu limpezime. A fost, poate, prea mult pentru un film. Si pentru că acest „pro” e mai mult liric decît critic, mărturisesc cd după fiecare film al lui Antonioni m-a interesat cum va fi următorul — cum anume va tenta acest mare obosit, sublim supraviețuitor al lui însuși, să filmeze imposibilul. Antonioni exis- tă pentru mine în primul rînd prin această tensiune pe care n-o am decit pentru el; indiferent de ce declară sau se sileste să declare insistențelor ga- zetáresti. Poate cd uşorul exces de livresc al cronicii mi-a tulburat -reíntílnirea. Am slăbiciunea de a crede că această cută n-are nici o legătură cu cărțile, Sînt alte lumi, necompensabile, pe care le iubesc deopotrivă. Gelu IONESCU „Eclipsa“ îmi pare a fi un lung răgaz meditativ pe care si l-a luat Antonioni spre a-şi putea situa propria sa pozi- tie, de artist si gínditor față de lume şi existență. Apoi va căuta — înce- pînd-să combată —sd descopere sensu- rile existenţiale sau să surprindă non- sensul, dar nu extras ca o mostră, cl în mișcarea lui cotidiană, Astăzi după „Deşertul roșu“ sl „Blow-up” Antonioni scrutează o altă eclipsă (cu ultimul său ۶ » Zabriskie Point“) dar de pe alt meri- dian artistic și poate chiar filozofic, Dar tn ce privește „Eclipsa“ ۶ de bine analizată mai sus, _tre- bula, cred, săse mai spună și chiar să se accentueze că acest film este o componentă, flancul ultim cl unul triptic — „Noaptea“, „Aventura“, Antonioni se supune, în desavirsirea împlinirii sale, imaginii. Ritmul ei in- terior generează tema filmului, muzi- calitatea ei armonizează tăcerile în- cărcate si lungi din banda sonoră. O constantă dialectică unește perso- najele cu locurile în. care evoluează, Spațiile imaginii funcționează ca intermediari, purtători ai stărilor de spirit și totodată ca protago- nişti: tsi așteaptă eroii, îi conditio- nează și îi exprimă, îi cuprind sau îi resping. Se produce un lent proces de asimilare a tnsufletitului de către neinsufletitul care prinde ۰ În apartamentul lui Riccardo, pe măsură ce discuţia înaintează, spaţiile se înmulţesc, proliferează parcă; cei doi sînt filmati în nemiscare, inte- grati suprafeţelor, sau în detalii, reduși la forme, asemeni obiectelor. Dimpotrivă, butoiul cu apă de la locul primului sărut capătă viaţă si moarte, devine aproape personaj. Esența însăși a filmului se întrevede, în rigoarea acestor alienări şi regă- siri ale formelor, ale spiritului, în frumuseţea lui de antică impasibili- tate. Timpul e totodată „elementul! care determină personajele şi principiul care le consumă si le destramă“ (An- tonioni). Finalul, neasemuitá tndraz- neată cinematografică, este imaginea senzatiei de așteptare, a timpului ei, Privim întîi locuri- cunoscute, legate de clipe senine; așteptarea eliniştită, încă bucuroasă, Imaginile devine dată, de două ori... calme, tot mai pustiite, mai minerale. 56 întunecă. Dezorien- tati, dorim irezistibil un indiciu, unul singur, care să fndreptáteascá spe- ranta, așteptarea. Imaginile se ur- mează. la fel de calme, apăsătoare. Feţele: trecătorilor se- fárfmiteazá în detalii monstruoase — riduri, ochelari... Atmosfera. apocaliptică transforma: așteptarea. în angoasă, angoasa în teamă. Şi explozia orbi- “toare de lumină, deși sfisie întune- ricul, desi depășește eclipsa, e amenințătoare. Eva ۸۷۸۶ decît — poate—alegilor. Nici ۰ se. insinuează treptat nu e premisa ci ` ECLIPSA * 를 ox Coproductie franco-italiană Regia: Michelan gelo Antonioni, Scenariul; Michelangelo Ante» nioni, Tonino Guerra, F. Bartolini, A. Ot tieri, Imaginea: Gianni di. Venanze, Cus Monica Vitti, Alain Delon, Francesco Rabal, Louis Seigner, Lilla Brignone. Film distin$ cu Premiul Special al Juriului — Cannes | În apuse vremi naive, eclipsa unul astru era semn că oamenii s-au făcut vinovaţi, semn că lumea 58 1 şi oamenii se temeau. „Eclipsa“ în- cepe cu un sfîrşit si se termină cu o așteptare, Între ele e căutarea, hoi- năreala existenţială, comună tuturor protagonistilor lui Antonioni. Din amănuntele şi „timpii ei morţi” se alcătuieşte simplu și dens „nu povestea unor personaje, ci povestea unui sentiment sau a unui non= sentiment" (Antonioni). Într-o di- mineatá Vittoria se surprinde sin- gură în doi si încheie o iubire demult uscată — variatiune optimistă pe te- ma „Nopţii“. Filmul dă contur plas- tic, aproape sculptural „realităţii ei interioare non-carteziene", preia b si transmite starea ei de senină pus- tietate, de vid existential. Timpul ` „lumii înconjurătoare s-a şters sau poate s-a oprit; viața se desfăşoară în spațiu, frustrată de dimensiunea care-i conferă sens. O iubire a fost, altă iubire va fi. Dragostea — pierdut ritual, anacronic fetis — își urmează prin pasiune drumul ciclicspre destrá- mare, ca un secătuitor joc „de-a avea și a nu avea“, Iluzie şi coșmar, universală dumnezeire — stapines- te banul. Moartea, ca și viata, nu preocupă pe nimeni. Frumusețea e o facultate atrofiată. Oamenii ve- getează surzi, și muţi, şi orbi, la periferiile trăirii; si deşi fortám intenţiile autorului, bursa sălbatică şi absurdă, grotescul minut de tăcere, par o cinică metaforă. a existenţei. În schimb, în privirea. Vittoriei ui- mită şi goală, inocentă, prind ființă vie obiectele, primesc personalitate spaţiile. Copacii vibrează, atmosfera fosnegte, stilpii de metal cîntă în noapte. Fericirea trece prin apro- piere — i se aude răsuflarea — trece mai departe. „Cred în fericire, spunea Antonioni, nu cred în persis- tenta ei". Dar Vittoria se incápá- fineazá s-o- înduplece, caută cu ob- stinență ceva de pierdut, ceva de apărat, absolutul. Caută: petutindeni: în aparența de puritate primară a. negrilor (la prietena din Kenia) în- dragostea. instinctuală, animalică (Piero), chiar în viața altora (bătrînul milionar care la disperare desenează flori). Plenitudinea însă nu se arată de dramă a singurătăţii. Angoasa care rezultanta lipsei de sens, a-rătăcirii de sine. - Ostil dramatismului ca falsă esena ţializare, cinematograful epic a! lui aici, al relaţiei tată-fiu), demistificîna . d-o. Cal Trask caută, pînă la epuizare, să comunice cu tatăl său pe care-l idolatrizează, dar nu poate, pentru că îi este preferat Aron, fratele geamăn. Respins de toti, socotit oaia rfioasá a familiei şi a societății cuminţi din , Salinas, Cal nu găseşte afecțiune si înțelegere decît la Abra, logodnica lui Aron (care în scenariu este împli= nită și cu atributele de” raisonneur ale servitorului chinez Lee). Cal Trask, îngerul prăbușit, erou caracteristic pentru tineretul epacii sale, „rău“: pentru cá nu este iubit, violent pentru că nu este fn- feles, chinuit pentru cá fiind lipsit de încrederea celor din jur îi bănuie pe toti, este salvat în ochii nostri tocmai de nedreptatea care-l urmă- reste. De fapt, cel rău este cel bun, și Cain a fost reabilitat, dar cum să-și dea seama? „Vreau să știu cine sînt“ — strigă Cal deznădăjduit, și neaflînd răspuns ajunge să plece capul învins de neînțelegere: „Nici eu nu má în- teleg şi mă înspăimînt de mine însumi.“ Veșnic pe picior de război — „Ce, e interzis de lege?" — ca să-și ascundă defensiva, nevoia de dragoste și de adevăr și prea-plinul din el, Cal Trask a făcut ca milioane - de adolescenti să se recunoască în el, lar imaginea lui, dansînd între straturile de fasole plantată ca să cumpere dragostea tatălui său, $ fi- | xează în memoria noastră şi cea de-a doua legendă a acestui film, legenda James Dean, 1 Intens personal, în tratarea orică- rei teme fi cade în mfini, fie ea chiar şi luată de la Steinbeck, dar si genial minuitor de plastilină umană, Kazan după ce l-a format pe Dean la Ac- tor's Studio, l-a impus definitiv în «La Est de Eden", „De ce l-am ales? Pentru că era Ca! Trask", Nu exista altul mai nimerit, nu exista altul mai bun, pentru că felul de a fi al lui Dean, felul său de a gîndi și de a se răzvrăti era acela al tineretului - din epoca sa, era acela al lui Cal. R. L. CRIMA ÍN STIL PERSONAL * * t 1 i Producţie a studiourilor din R.S. Cehoslovacă Regia: Jiri Weiss. Scenariul: Jan Ot jiri Weiss. Imaginea: Jan Nemecek. Cu: Ru- golf Hrusinky, Kvata Fialová, Václav Voska, Vladimir Mensik, Libuse Sı , Vera Uzelakcvá, Viaceslav Irmanov. film distins cu „Scoica de Argint“ — San Sebastian 1967 Înainte de a fi oricum, filmul lui Jiri Weiss este derutant, Derutant mai întîi pentru că porneşte ca o comedie pașnică, apoi pare a fi tris- ta poveste de dragoste a unui trist și gras funcționar, apoi devine putin parodie polițistă si la urma urmelor te trezești în fata unei satire de toată frumuseţea, în fata unui film la care numai coaja poate fi haz- lie, nu și miezul. Miezul e amar,e seri- os, e grav. Miezul e tot în acel strigăt AIP TE! و ج) — haina, dacă vreți — a rămas tra- ditionala iar esenţa, sufletul uman bîntuit de pasiuni, a găsit tangente cu sensibilitatea omului modern Îşi, bineînțeles, a spectatorului de azi), La senzația de spectacol total, şi de totală dăruire din partea cnez- torilor săi, îşi aduc contribuția cine- matografică încă două elemente, a- mîndouă foarte „de public": culoa- rea și jocul actoritor. Numai la Visconti, în ,Ghepardul", de pildă, am mai văzut o asemenea culoare în costume -ṣi în ambianță, care să fixeze exact pe peliculă 'starea, momentul de emoție sau de satisfac- iie prin care trece un personaj. Dar ochii, ochii actorilor, ochii ibarbati- lor si ai femeilor din acest film no- mantic? Privitichipul tui Vit Olmer — eroul principal, Senin si veţi 1۳96 lege sensul istoric, etic şi filozofic al acestui film de dragoste mávalnicá, mai bine decît din orice cuvânt serisi AL R. LA EST DE EDEN * * * Productie a studiourilor americane Regia: Elia Kazan. Scenoriul: Paul Osborn — după romanul lui John Steinbeck. Imaginea: Ted Mc Cord. Cu: James Dean, Julie Harris, Ray- mond Massey, Richard Davalos, Jo Van Fleet, Burl Ives, Albert Dekker, L ois Smith, Harlod Gordon, Timothy Carey. Premiul pentru fil. mele dramatice — Cannes 5 „Răzvrătirea mea stă pe propriile-i picioare şi nu are nevoie de Cirje, nici chiar de cele ale lui Bran- do“. (James Dean) = : „Am depus în acest sipet tot ce am, sau aproape, și încă nu este plin. Durerea si pasiunea însă se află aciuite aici, zilele frumoase ca si cele urîte, gîndurile rele ca și cele bune, plăcerea; de a modela, puțină deznă- 06106 și bucuria de nedescris de a crea... lar sipetul încă nu-i ۰ Din acest sipet al durerii și pasiunii pribeagului Steinbeck, Elia Kazan a extras ceea ce i s-a părut hui esen- tial atunci cînd la numai doi ani (1954) după apariția romanului, s-a apucat să-l facă film. A decorticat povestea pástrind-(mai putin) conflictul din- tre frati și (intens) cel dintre tată şi fiu, iar din această simplificare a tras toate foloasele, condensind cu făcut-o, poate, uneori, cuvîntul al lui Steinbeck, Asupra fiecărui moment din film se poate medita ca pe marginea unui eseu, Kazan a scos la iveală raul care roade la rădăcină tineretii, nemulțumirea surdă si de multe ori neinteleasá chiar si de cel atins de morb, ce se înfiltrează pe sub rocile friabile ale adolescenţei, conflictul etern — din fericire pentru mersul înainte al omenirii — dintre generaţii. Filmul ca şi romanul, dar mai apăsat decît el, parafrazează tema bibtică a lui Cain si Abel (si.se dezvoltă de fapt pe terenul destul de insalubru, APELE PRIMĂVERII بک * به Producţie a studiourilor din Barrandov Regia: Vaclav Krska. Scenariul: Vaclav Krska, după o povestire de Ivan Turgheniev. Imaginea Josef llik, Cu: Vit Olmer, Alzbeta Strkulovă, Lo Filatova, Marie Glazrova, Josef emr. Márturisesc cá am privit imaginile genericului acestui film (productie 1968 a studiourilor cehoslovace) cu destulă rezervă. De ce? Filmul se anunța greoi, se anunța o ecranizare oarecare, o ecranizare déjà vu, în tot ceea ce avea ea mai esențial, Dar. genericul, ca orice generic, se terminá repede. Si de la sfirsitul acestui început cam anonim si pînă la ultimul cadru, tot cam anonim, am rămas cuminte în scaunul sălii de vizionare, Motivul? Se petrecuse și în mine miracolul (nu ştiu dacă e cuvintul cel mai potrivit, dar nu‘tmi vine altul, mai pregnant, la îndemînă). Același” miracol, aceeași răscolire interioară pe care au provocat-o în noi, spec- tatori si critici, filmele, azi celebre, ale şcolii cehe (,,Dragostele unei blon- de", „Acuzatul“, „Vară capricioasă“, „Magazinul de pe Strada Mare”), Ceva 'rupsese echilibrul, ceva mă făcuse să simt că trebuie, măcar în cazul acestor „ape primăvăratice“ ale cinematografului, să renunţ la prejudecățile, spuse și nespuse, des- pre ecranizări, despre raportul tite- ratură-cinema, despre specific نو nespecific. Într-o clipă de luciditate — am încercat să dau și o explicație logică miracolului de care vorbeam la în- ceputul acestor rînduri. Şi am dat-o astfel: „Apele primăverii“ a izbutit să rămînă un film proaspăt și pur, 13 fel de pur ca și dragostea pe care © povesteşte, fiindcă ecranizatorii cehoslovaci au vrut să nareze evo- lutia unor sentimente etern-umane, sentimente care sînt, firește, influ- enţate și de istoria epocii evocate pe peliculă. „Apele primăverii“ păstrează neal- terat spiritul literaturii lui Turghe- niev, din proza căruia se inspiră, Dar nu se mulțumește cu atît. Dacă s-ar fi mulțumit numai cu asta am fi rămas, pînă la capăt, cu impresia de insatisfactie pe care ne-o dăduse genericul. Nu cumintenia, nu excesul de respect faţă de litera scrisă în cartea turgheniană au produs în noi $i, sperăm, în spectatori, „miracolul“, Ecoul, rezonantele profund umane şi profund contemporane ale filmu- lui regizorului Krsca, chiar dacă vin de departe, chiar dacă au parfumul tulburatei 60001 a celui de-al 7-lea deceniu al-secolului trecut, vin din densitatea sentimentelor, din zecile de detalii mărunte care dau culoa- re cotidiană vieţii. Si astfel „Apele primăverii“, justificindu-si din plin metafora titlului, nu este doar un film contemporaneizat în costume şi decoruri, dar gol, sărac la capitolul sentiment, ci un film în care aparența 기 AES Zada اه jucăm în figuratia unui film antifas- cist, pe strãzile Budapestei; nu știm. să jucăm nici rolul victimelor, nici rolul călăilor. Tatăl a dispărut, trebuie să ne cîştigăm existenţa, să ne îndrăgostim de o fată care și ea mai bijbiie prin istorie. Si cu ea ală- turi, băiatul ajunge la rîndul lui — tată, Un ultim zvicnet spre mit — o încercare de a regăsi umbra celui ce a fost, dar nimeni nu-şi mai aduce a- minte, și ce rost ar avea? Nu mai rămine decît să înveţi singur, cău- tindu-ti propria forță, propria rásu- fiare, propria ráspundere. Tatál e mort, trăiască fiul! Filmul are o densitate neobisnui- tă a ideii plastice şi politice. Tot ce se vede atrage magnetic sensuri si cere vehement autobiografia spec- tatorului. Observi montajul si „mon- tezi“ în tine, povestea ta. Fiecare obiect e cald, al tău, încălzit la sînul tău. Ochiul e sentimentalizat la maximum. E un cinema al adoles- centului cu sufletul în palmă, care vorbește numai cu „eu“, de o sin- ceritate care sfidează „mijloacele de expresie", Nu se fac de două ori în viaţă asemenea filme, așa cum nu poti să scrii de două ori „Le grand Meaulnes“, „Tata“ e filmul unei inspiratii to- tale — de la gestică la viziune — hră- nite cu pîinea si vinul timpului nos- tru. Cei care vor pierde „Tata“ lui Szabo au degeaba buletin de iden- titate. R.C. * "O. sau 76 „Tata“ e un film ,esential" — este de părere Radu Cosasu. Și are per- fectă dreptate. Noua şcoală cinemato- grafică maghiară — fiindcă există o asemenea şcoală — consemna pind mei ieri în primul rînd numele lui Miklos lancso. După ce am\vdzut „Ta- ta“ 11 00008, fără nici o ezitare, pe cel al regizorului Istvan Szabo. „Tata“ e un film esenţial nu numai pentru că impune un nume. Mai sînt și multe alte motive: pentru sinceritatea si sponta- neitatea sa (nimic contrafacut tn amintirile copilului, nimic echivoc în biografia adolescentului de mai tirziu), pentru amestecul de real şi de fabulos, de imagine şi de imaginaţie, de sentimente si de răvăşire a senti- mentelor. ,Tata" este un basm con- temporan, un mit demitizat, o poveste în care istoria funcționează nu numai la timpu! trecut ci mai ales la cel prezent. Al. R. Cronica lui Radu Cosasu este atit de viu completă, este atît de tare „Însuși filmul“, încît un „pro“ sau „contra“ mi se bar ia fel de prisos. Dacă spun totuși că sînt „pentru“, este doar ca să dovedesc că „nu am degeaba buletin de identitate“: am - văzut „Toto“. Și cred că om să-l revăd ori de cite ori o să mi se facă dor de acea dublă senzație — de or- goliu înfrînt şi de usurare — pe care am avut-o cînd am descoperit că nu traversez singură Dunărea... E.S. 34 ۰ y ° TOE TTI ۲ TS مب Wm FT 1 1 ۱ | | 1 ۱ | ۱ | | Vă recomandăm să vizionati: tapodopera neapărat > pe răspunderea noastră pe răspunderea dvs. pe răspunderea D.R.C.D.F. RISCURILE MESERIEI * k Regia: André Cayatte Cu: Emmanuelle Riva, Jacques Brel, Jacques Hardem, Nathalie- Nell, Christinne Fabréza. rámine, fidel propriei sale traditii, re- gizorul justitiar. Mecanismul dreptății și al nedreptátii e desfăcut piesă cu piesă si examinat în fata spectatorului, Un film-anchetă despre o posibilă eroare judiciară în cazul unui profesor pe nedrept acuzat de libertinaj. Emanuelle Riva, pentru care meseria de actriță nu mai prezintă nici un risc și unul din veteranii cîntecului francez, Jacques Brell, debutant în film, într-un bun tipic melo. PENTRU ÎNCĂ PUȚINI DOLARI * i: Kelvin J. Pager Cu: Giuliano Gema, Dan Vadis, José Calvo Angel del Pozo, Sophie Daumier, > Am mai văzut undeva pumnii aceștia. Si bătăile, și caii, şi surîsul dinţilor albi ai bărbaţilor incinsi pe sold cu curele late, port-pistol. Am mai văzut undeva fete cu bucle blon- de, ce-chipul frumos şi inima curajoasă. Am mai văzut italieni făcînd pe texanii, licitîndu-și talentul sau doar priceperea pentru cîțiva dolari, sau pentru încă cîțiva dolari... sau numai pentru unul singur, găurit. Dolarii sporesc, inven- tivitatea este mereu- aceeași, CALUGARITA $1 COMISARUL SI DIE DT CA E Regia: Gojko Sipovac 3 T x Cus Dina Rutic, Misa janketic, Stevo Zigon., Radmila Duricin, Janez - Vrhovec. یساس سر اس După aproape zece ani, încă un film în sfera de gravitație a acelui „Maica loana a îngerilor“ a lui Kawalerowiez, Tot ce e calitate în filmele regizorului iugoslav Gojko 6 mi se pare a veni drept de-acolo. Tot ce e afectare, supra- saturație de simbol, mi se pare că aparține regizorului. E poate nedrept, dar după acea Maică loana, pe care o ținem minte și astăzi, această maică Maria — de altfel exce- lent interpretată de Dina Rutic, soră de caritate a rănilor trupesti si sufletești ale partizanilor adápostiti într-un spital improvizat forțat în mănăstire, maica Maria cu dragostea interzisă tot de semnul crucii, ne apare intens imitativá, Meditatia vizează tihna si inclestarea din sufletul oame- nilor, răgazul și lupta din vieţile lor. Pacea şi războiul dină- untru, de afară. Frumuseti plastice de necontestat, pe care le-am mai întîlnit însă pe undeva. Reluare, NUMAI O SINGURĂ VIAȚĂ * Regia: Serghei Mikaelian Cu: Knut Vigert, V. Hasliund, F, Sand, |. Kalmeer Film biografic către care spectatorul e atras de celebritatea numelui lui Fridtjof Nanssen. Autorii, stin- gheriti de covirsitoarea sa personalitate, de gîndul de a nu ştirbi nimic din activitatea savantului, exploratorului si a luptătorului pentru pace, nu-și permit,nici una din frivo- litatile tipice filmului biografic comercial, dar nici nu au mijloacele de a realiza un documentar autentic, Această „singură viață” e sufocată de date, referințe, Instructiv şi pedant, CEASUL CAPITANULUI ENRICO Regia: Janis Streici, Eric Latis Cu: Aivar Galvinis, Agnia Infantieva, Egon Maisek, „Ceasul căpitanului Enrico" este corpul delict al acestui film detectiv. si didactic, cu şi pentru copii. Riga, un oraș minunat, A. D. Această rubrică a fost întocmită pe baza programării comu- nicate de D.R.C.D.F. la data încheierii numărului, Hazlie e coaja, miezul e amar („Crimă în stil personal") din „Bravul soldat. Svejk“ un biet funcţionar, cu nostalgia, cu. spaima, cu durerea dragostei ingelate. Spuse în cuvinte puține şi im priviri multe, în gesturi precise de funcționar tipi- car, și în mișcări stîngace de automat dereglat. Rudolf Hrusinky are cali- tátile si defectele din care se alcă= tuiesc eroii de toate zilele: un pic de cinste si un pic de bunătate (de obi- cei neluate în seamă), un pic de umi- lintá şi un pic de orgoliu (de obicei luate in rís sau criticate), un pic de tandrete si un pic de cruzime, de împotrivire si de cedare. El era, asta e sigur, cel chemat sá joace rolul omului oarecare, pus într-o situație specială, a ne-eroului obligat să fie erou. Am încercat o inutilă părere de rău, citind într-o revistă de -specia- litate străină care prezenta pe multe pagini cinematografia cehă, toate numele creatorilor de seamă dintre care lipsea unul singur: Jiri Weiss. Deși, toată lumea știe asta, cinema- iografis cehă a început putin si de a el... Eva SÎRBU al-omului cu latul de git: ,De ce eu? De ce pe mine? Ei sint vinovatii!" ; „Crimă în stil personal“ mai e derutant şi pentru că nu seamănă, la prima vedere, cu nimic din ce-am văzut noi „de Jiri: Weiss". Nici cu acel coșmaresc „Capcana lupilor“, pici cu suavul — dureros suavul „Romeo, Julieta şi întunericul”. Sea- mănă pînă la un punct cu Tati. Povestea de amor dintre un domn Bras și o femeie frumoasă într-o sta- tiune de odihnă, are ceva din comicul duios al ,,Vacantei- domnului Hu- lot"... Ceea ce rámine totuși, dacă te uiti mai bine, foarte categoric Jiri” Weiss, este ochiul acela exasperant lucid, care vede monstruezitatea sub gesturile, sub acțiunile aparent inofensive. Ceea ce rămîne încă Jiri Weiss, este tandretea si dragostea pentru „cel în stare să iubească în- cá", N-am văzut de mult mai frumoase şi mai adevărate gesturi tandre. ca acelea. pe care eroul, gras și stingaci, cu ochelari și cu rotunjimi inestetice, le are faţă de frumoasa lui soţie. N-am văzut de mult atîta umilință a dra- gostei si atîta “recunoștință ca în ochii aceia. ascunși după ochelari, .. Filmul, de altfel, stă tot pe umerii masivi ai lui Rudolf Hrusinky, devenit Mulți găsesc demodate filmele anilor de aur 1930— 1950. Deseori n-au dreptate. De pildă... da. E vorba de-un tînăr de bani-gata care, ajuns la un grad înaintat de alcoolism, face o lungă cură de dezinto xicare. Dar odată dezintoxis- cat, se teme să reintre în viata adevărată. Traiul artificial și bine păzit de la sánatoriu fî * convenea. Întors la existența normală se simte străin și fără apărare. Veţi spune poate că de ce nu se apucă de o activitate oarecare. Ei bine, aici se află drama, aici se află tema. Tînărul nostru, ghiftuit cu darurile ursitoarelor, nu poate munci. Pur si simplu nu poate. Exact asa cum nu poti ruri critice, dar că de ce au ele totuși aer de glumă, de vis 2 Oricăruia din noi i s-a întîmplat să descopere că o aventură trăită foarte serios nu fusese decît un vis din care tocmai ne-am deșteptat. Po- vestea aceasta cu fata care nu oate să doarmă nu e un vis. te altceva, care nu e nici vis, nici viață reală. O aflăm la sfîrșit, cînd vedem cu mi- rare cum toată lumea pleacă acasă. Personajele erau actori care igi făceau meseria pe pla- toul Povestea e trăită, nu vi- sată; dar nu trăită personal, ci profesional, adică, în fond, simulat. Întreaga poveste ca- pătă atunci un sens nou, mai care dă năvală la „Winetu“ si la „Rubinul negru“) de ce publicul e agasat cînd vede un film cu subiect prea bine ticluit? V-aţi întrebat de ce 201112 teoreticieni cer astăzi subiecte mai vagi, mai desli- nate? Ei spun că subiectele niţel incoerente seamănă mai bine cu viața adevărată. Dar nu acesta e motivul pentru ca- re azi găsim demodate subiec- tele de fier, poveștile cu articulații impecabile. Alt- ceva ne deranjează. Subiectul prea bine făcut este adesea o trădare față de temă, este o păcălire a spectatorului, că- ruia prin perfectia anecdotei FILME DE MONTAJ într-un film documentar pre- zentat de cinemateca noastră: „Omul şi aparatul de filmat“. Demodat? Sînt mulți care au tendința să găsească demodate unele fil- me care în anii de aur 1930— 1950 s-au bucurat de un mare succes pe lîngă public. Această epiniune uneori este, alteori nu este Indreptátitá. lată de pildă filmul lul Renoir „Casa maltezului"^. Regizor ilus- tru si distribuție egal de ilustră: Dalio, Viviane Ro- Maurice Ronet) să calci pe suprafața unui lac sau să vorbeşti limba dacă, Este o infirmitate. Care duce la moarte. Dacă moartea prin alcool a fost înlăturată, rămîne cealaltă, sigură: sinuciderea. Ultima scenă a filmului ni-l arată pe erou. Maurice Ronet, trágindu-si un glonț în inimă cu o plictiseală, silă, oboseală infinită;fără pic de dramatism, sau de frică, sau de poză, Este „o temă sflgietoare, pe care, tot acum gi tot pe ecranele noastre, am văzut-o tratată de un regizor polonez, după un roman suedez. Rulează la noi sub titlul „Viaţa lui Matei”, E interesant cum exact aceeași temă se poate materializa în ambiante atît de diferite, Filmul lui Malle se petrece printre bogátasi decadenti, în- tr-o metropolă ultramodernă și ultragic, Viaţa lui Matei se petrece într-un sátulet din Europa răsăriteană. Totuşi drama e aceeași. Există oameni care rămîn copii. Şi copilul, capabil să se joace, detestă să muncească. Infirmitate, ca- re, implacabil, duce la moar- te, cel mai adesea la sinu- cidere. Dec 6. I. SUCHIANU r M - 7 E aX PET CNE سخ ال اوه Inactivitatea, o infirmitate care duce la moarte. (Alexandra Stewart și complicat, fiindcă se amestecă două categorii de adevăr, si totuși mai simplificat, căci împachetarea aparatelor şi plecarea oamenilor acasă sim- plifică situația. Un asemenea film, prin factura lui originală, nu se va demoda, afară de cazul cînd formula va fi re- petată de treizeci și şase de ori, cum se întîmplas€ uneori în epoca de aur a Hollywoo- dului. Muncă şi sinucidere Cunoscutul regizor Malle a făcut un nou film, de astă dâtă mai original decît alte opere de-ale sale. Se numește „Feu follet“. Acest cuvînt compus francez nu-și are un echivalent exact în limba noas- tră. E vorba de niște flăcări ușoare, subţiri, care se văd uneori noaptea pe pămîntul din cimitire sau din locurile mlăştinoase, adică acolo. unde materia animală încă în pu- trefactie emite gaze de fosfură de hidrogen. Cititorul va jude- ca dacă titlul se potrivește: (chiar metaforic). cu tema filmului. Personal. cred -că fi ascundem neantul sau falsita- teatemei. Nu stîngăciile de re- alizare dramaticá fac ca unele din filmele epocii 1930—1950 sá pará demodate, ci absenta unei teme serioase, adinci, tulburátoare. Fílme care au asemenea tema originală si adincá, astfel de filme, sint multe. Din ele trebuie să se înfrupte spectacolele de cine- matecá. Eva vrea să 5 „este un film polonez de Chmielewski și este încă un caz care confirmă talentul și fantezia care s-au găsit la noul val polonez. E vorba de o fată care urmează să se interneze ca studentă la un institut universitar, dar sosește noap- tea tîrziu și portarul nu o lasă să doarmă acolo. De aici o seamă de hoinăreli si peripeții care merg paralel cu o savu- roasă satiră a poliţiei și biro- cratiei si, tot paralel, cuo născîndă între fata şi un. ofițer de miliție. In cursul desfăşurării acţiunii avem mereu impresia că se cam exagerează, că așa, sim- bolic, toate lucrurile astea ex- primă ele niște solide adevă- i dragoste mance, Frehel, Alerme, Pierre Renoir, Jouvet, Jany Holt, tot vedete de mîna ۰ impecabilă de asemenea si dra- maturgia, adică intriga. Un Subiect bine articulat, cu pal- pitatie, cu suspens, cu senti- mente nobile în contrast cu altele abjecte. Totuşi acest film a párut multora demodat. De ce? Probabil din pricina banalitátii temei, tn ciuda má- iestriei subiectului. O damă de santan pescuită de un om bogat și de treabă, apoi un șantaj, apoi melodrama mamei căreia i se ia copilul, apoi sinu- ciderea amantului părăsit pen- tru a nu sta în calea fericirii femeii care iubea pe altul, tot lucruri de foileton ieftin, văzute și răzvăzute, pe care iscusinta regizorală şi actori- cească nu le poate salva. În schimb, filme foarte vechi ca „Regina Christina", „Dac-aș aveaunmilion“, „Intermezzo“, „Mr. Deeds", «care, au teme originale, nu se vor demoda niciodată. $i spectatorul nu le va uita la zece minute după “ce a ieșit din sala. V-aţi întrebat vreodată de. ce publicul de azi (vorbesc de publicul adevărat, nu de acela , E sther Schub, una din plo- nlerele artei cinematogra- fice, este poate prima care a fácut din jurnalul de actuali- táti o piesă dramatică. Dato- rită ei ne-a rămas un document fără egal: descrierea amă- nuntitá a lumii ruseşti din Pee marii revoluții, O ume unică în lume, unde pute- rea împăratului avea ceva nu numai feroce și absurd, dar avea și ceva naiv, aș puteazicet imbecil. În lucrarea magistrală a lui Constantin Stere des- pre această perioadă de pre- 14014 al mareiui cutremur so- cial, se amintește o întrevede- re între tar si ambasadorul englez. Acesta 11 spunea că ar fi avantajos ca suveranul să facă mai multe eforturi pentru a cîştiga încrederea poporului. La care suvera- nul, imperturbabil, răspundea: „cred că poporul ar trebui el să facă mai multe eforturi pentru a cîştiga încrederea ㆍ mea“. O astfel de lume ne- dreaptă și absurdă descrie montajul de jurnale cinema- tografice lucrat de Esther Schub. O lume pe care istori- cul Werner Gombart o defi- ` nea ,un regim fundat pe asa- sinat si temperat de negli- jenta". Un alt film sovietic de mons taj al unor actualități mai re- cente stringe laolalta si alege momentele importante din marele razboi (1941 —1945) dus de eroica armată rosie. Fil- mul poartă un titlu emotio- fant: „Dacă ţi-e dragă casa ta". A fost o bună idee dea arăta publicului bucureștean aceste lucruri, căci atunci cînd ele se petreceau, adultul care ` are acum 30 de ani, era doar un copil de 6 ani. Bunicul lui Cine—adevar Toate avangardele cinema- tografice (și har domnului există destule) se invirtesc în jurul ideii de cine-adevăr, Chiar curentele suprarealis- te, care cultivă cele mai trăz- nite imagini, tot pe cine-ade- văr pretind să" călărească, Avem, zic aceştia, dreptul să filmám și lucrurile absurde, care, ne-o place sau nu, umplu această lume a oameni- lor. Timpii morţi, banalita- tea vieţii cotidiene, accesele 'de nebunie, toate acestea au dreptul să fie filmate, filmate pe viu, fără trucaje, fără „multăregie preconcepută, fără actori profesioniști, Dacă ei sînt profesionişti să-i prin- dem cu aparatul atunci cînd ei nu ştiu cá sint. filmati, Şcoala din New York, neorea- lismul- italian, şcoala lui Lea- cock, toti acestia nu fac decit Vertov, teoria „cine-ochiu- lui“ (Kinoglaz). Aceste prin- ciDii au fost elocvent expuse 36 “să aplice ideea marélui Dziga* orice cusururi : fis Valentin. SILVESTRU ` ) Rafuielile cu criticii. fac parte din perioada de copilărie a televiziunii. Vor trece ca pojarul. Spectatorii şcolari, pentru careteleviziunea are și o funcţie formativă, uneori capitală, nu merită întru nimic a fi astfel trataţi. Constatăm cu’ neplăcere. -@ Cum va ieși, teoretic, actorul din malaxorul studioului Radu Beligan observă cu subtilitate (în cartea „Pretexte si subpretexte", Editura Meridiane, 1968) că televiziunea poate determina anumite mutații în jocul actorului, în sensul accentuării laconismului, a intimismului; el prevede chiar unele primejdii care s-ar ivi de aici, în defavoarea expresivităţii. Nu sînt însă posibile și mutații fericite? O ipoteză în această direcţie ar fi descongestionarea retorismului, adaosul de comunicativitate. 0 Care e destinul unei actrițe pe care „a crescut-o" — cum se zice — televiziunea (e vorba de Daniela Anencov)? A aparut in fata camerei ca un copil inzestrat, crainic al emisi- unilor pentru cei mici, A figurat apoi in emisiunile scolare. Mai tirziu a studiat la Institut si, absolvindu-l, s-a urcat pe scenă (acum e în colectivul teatrului „lon Creangă“) relutn- du-si si locul în ,Studio-ul pionierilor“, Aici e prezenţa cea mai degajată, de o comunicativitate contaminantă (care fi si eliberează, dealtfel, de trac, pe multi participanţi inediti), cucerind prin dezinvolturá și prezenţă de spirit şi animînd cu vervă toate programele la care ia parte. Ea s-a dezvoltat deci în sensul unui interpret de improvizație liberă, culti- vindu-si naturaletea si spontaneitatea, haruri prin excelenţă actoricești. În aceeași sferă de discuţie se pot face observări pozitive şi asupraaltor comperi cărora le-am putea spune cumva او actori de televiziune, şi care sînt şi actori foarte dotati de teatru si film — ca Mariana ۵۶ si lon Besoiu. E drept însă că irump tn dreptunghiul convex al miracu- loasei, dragei noastre cutii cu imagini mişcătoare şi oameni dintr-aceia care „reduc pînă la desființare aproape gestul sugestiv, arborind o mimică încremenită, folosind o voce neexpresivă, monotonă, 0 voce ale cărei posibilităţi n-au fost studiate“ — cum prea îndreptăţit notează Radu Beligan. Dificultatea principală constă 0 faptul că toţi aceştia vin din... teatru, Cinematograful, televiziunea pot exercita într-adevăr unele presiuni simplificatoare asupra artei intere pretative într-un moment istoric dat, dar cred că atit prin natura mijloacelor sale, cît datorităunor circumstanțe ale procesului de creaţie, adică prin minusul de selectivitate al distributiilor, prin precaritatea elaborării personajelor și a, relaţiilor lor cu mediul şi mai cu seamă prin paupertatea ori unilateralitátile literaturii abordate. Despre care vom mai vorbi. S-ar putea ca și reciproca să fie valabilă هت Alain Resnais și-a expus cîteva păreri cu privire la percep- ia modernă a filmului şi televiziunii („Synthăses” nr. 267/1968), considerînd că e nevoie azi de o inteligență a percepţiei unită, evident, cu cultura. Totodată el constată că televiziunea â debarasat cinematograful de anumite cate- gorii de filme, cam cum a făcut altădată fotografia în ceea ce priveşte pictura. Poate că şi propozitiunea reciprocă e validă, în sensul că extensia ariei culturii cinematografice eliberează televiziunea de unele servituti ale facilitátii si gustului mediocru. Datorám, de pildá, telecinemateca existentei continue او remarcabile, timp de mai multi ani a cinematecii, după cum datorăm, se pare, sporul simţitor de premiere pe ţară în teles patil, cerinţelor stăruitoare ale opiniei publice — rar (si ráu) ono- rate de forul de achizitie si difuzare a producției cinemato- grafice pe ecrane — pentru împrospătarea mai alert& şi înnobilarea afişului sAptaminal al orașelor. Dintr-o altă perspectivă asupra relaţiilor cinematogras fie-televiziune: desi au o experienţă încă adolescentă, oa- menilor care fac la noi filme de televiziune, li se pot reproşa, unul niciodată: n-au reiterat drumurile minore ale filmului nostru artistic, nu-i impresionează deloc nici abundența actuală de pelicule facile. Poate că în acest sens şi urmindu-si calea pro prie, teleastti vor ajuta şi ei intructtva şi cîndva — prin ce 58۷1۳9696 sau prin'ce aleg — la debarasarea cinematografiei de acele sferto- creaţii ce i-au încărunţit de vreo doi-trei ani încoacetinereţea veșnică. $ : E şi de dorit. ADM ویرد فا eT DA P uo >… POATE ME TET INFE Lo pt و Le m Se OAMENI LA TELEVIZIUNE În sfîrșit, se discută cu noi în mod serios Incredintind res ponsabilitatea dialogului cutelespectatorii unui membru al colectivului de conducere, Televiziunea intră în normal și în acest compartiment sufletesc al ei. : Căci Tudor Vornicu — unul din cei mai vechi, mai ageri şi mai talentaţi oameni ai studiourilor — concepe dialogul de la ,,Casuta poștală 111" nu numai ca un răspuns la scri- sori, ci și ca un comentariu asupra zbuciumului lăuntric al celor ce gîndesc și creează programele. El alcătuieşte rubrica într-un chip- televizual, punctind cu ilustrări specifice relatările asupra preocupărilor din redacţii şi de pe platouri. . Răfuielile cu criticii fac parte din perioada copilăriei tele- viziunii, Vor trece ca pojarul, Esenţial e că s-au găsit formula şi omul, Urmărim cu interes. Privim cu luare-aminte această imagine globală Fără să avem la îndemînă un instrument adecvat de mă- sură, putem afirma totuşi că a sporit coeficientul de oameni interesanti ce se perindă pe micul ecran. Impresia e cá se produce o sensibilă modificare de concepţie, recurgîndu-se mai puţin la persoane care știu să vorbească și ceva mai insis- tent la personalităţi care au ce spune si arăta ca fructe ale muncii lor. Sculptorul Vida Geza, pictorul Octav Grigorescu, scriitorul Eugen Barbu, omul de ştiinţă Imre Toth, ziaris- tul Victor Vîntu, regizorul Sică Alexandrescu — iată cîteva argumente în susținerea asertiunii de mai sus. Fiecare săptămînă ne convinge că se urmăreşte o deschi- dere mereu mai largă a acestui evantai de personalităţi dintoate cim purile creaţiei si din toata tara; e si firesc, tele- viziunea avind, printre altele, si rolul, admirabil, de a infa- tisa o imagine a umanităţii româneşti contemporane. Somit Luám act cu satisfacție, د که : » s س Probabil cà e un minus inerent debutului —————————— Profesori de înaltă calificare și-au asumat frumoasa misiune de a oferi consultaţii elevilor pe miculecran şi cine a privit şi ascultat aceste consultaţii şi-a dat seama că ele sînt întocmite cu chibzuită metodă, Deocamdată însă mijloacele vizuale sînt aici foarte sărace dacă nu se reduc adesea la simpla și amor fa trensmisie a lectiei, De ce nu s-ar utiliza o tehnică mai modernă — gi deci mai personală — de ce adică hu ar fi alcătuite aceste emisiuni împreună de omul-pedagog și omul-teleast? Se ştie, de pildă, ce importanţă se acordă în alte tari, în atari împrejurări, mijloacelor de animaţie sau graficii; în unele state atractivitatea deosebitá a programelor şcolare le situează pe primele locuri ale scării indicilor de privire. Asemenea posibilități avem şi noi (unele relevate de felul în care au fost gindite cursurile de limbi străine). E de presu pus că vor fi explorate mai tenace, Aşteptăm cu nădejde. E ی groapă în mijlocul drumului Dealtminteri, o oarecare vitregire a şcolarilor se observă ول $i în unele emisiuni artistice. ce le sînt destinate. Am mai semnalat aspectul deplorabil, sub raport spectacular, al majorității dramatizărilor şi adaptărilor încropite pe gifiite, cu recuzite aiuritoare, sub semnături incredibile 위 într-o factură a montárii ce nu mai poate fi întîlnită în nici un-alt moment de teleexistentá. ۱ O „Fîntînă a lui ton-Voda" a făcut să. defileze prin fata ‘camerei cîţiva figuranti necăjiţi si uluiti, cugăciuti fie prea strimte, fie tuflite pe ochi, minuind halebardele de mucava “precum măturile de curăţat plafoanele. Mişcarea- haotică, -modul emfatic de rostire, inexistența unei compoziţii în cadru vădeau o improvizație de duzină. Cei ce au semnat tristul spectacol (Dinu Iliescu — regizor, Dan Petrescu- Mogoş — scenograf) nu numai că n-au lucrat, pesemne, la emisiunile normale detele-teatru, dar nici nu le-au privit, pînă acum — ceea ce, pentru un angajat alteleviziunii, oricît de ocupat ar fi, e un semn măcar de inaderentá, in contradicţie cu publicul.“ lon Constanfeanu str. Botoşani nr. 115 laşi acest germene de simt artistic nu se întreză- reste nicăieri, ce mai aşteptăm? Ce mai astep- tăm de la acei realizatori care nu au nici în clin nici în mînecă cu arta?,.. lar cînd se desco- ps un amator dospind de talent, de ce nu fe dă un aparaţ în mînă să facă un film în con- diţi! ca lumea? li ecuiva teamă? De ce?" = GILL HARYSON Cluj P.S. Sint convins că nu vel primi nici un edspuns, Ba mai mult: sint convins că rîndurile de faţă nu vor ajunge acolo unde trebuie. Ca două pagini. „Cred că dacă în „Cinema“ nu s-ar . cetățean, ca spectator, îmi fac însă datoria mai publica mari portrete ale actorilor sau mea de om, N.R.: „ṣi noi ne facem datoria de a vă Inlesnt وک emi dv. $i Ee putea să primiţi răspuns, dacă aceste rii i i citi ecolo unde trebuie, و d di = Cititorii și revista @ „În majoritatea numerelor, apar prea multe actri e şi prea puţini actori. Dv., ce eredeti? E ine? Artistii trebuie uitati? Nu cred că ۵ just“, & Un cititor indescifrabli al revistei, = N.R.t Nu credem că e Just. : € „Aş dori ca toate numerele revistei Cine- scene din filme, ea ar deveni e revistă fadă, ANGELICA D, Bucureşti N.R.: Am primit şi păreri inverse, Ce facem? € „Aţi făcut foarte binecă ati publicat sce- nariul filmului „Toby Dammit* Vă rog să mai publicați din scenariile marilor regizori,“ „ VIORICA DELEANU Caransebeş e În ar. 12/1968, tovarășul Marin Tudo- să fie ce! putin tot atit de bune ca nr, 12/ تسم tache cere suprimarea fotografiilor mari pe lipsită de atracție“, EUGEN POPESCU Bucureşti e „Am urmărit cu atenţie curierul revistei i pe lîngă opinii interesante demne de luat n seamă, am constatat cu amărăciune că în paginile unei reviste de înaltă ținută, apar şi unele opinii nesincere, altele umflate de-a dreptul, exagerări peste limita admisă, cum ir fi afirmația unui cititor că la un film ca „An- elica" n-a rezistat nici măcar pînă la jumătate, | aiton opinii, cred că vin din plăcerea dubioasă de a-ţi vedea numele într-o revistă de o popu- faritate incontestabilă sau pentru a arăta „cit de deștept eşti”, 7 BĂDAN COSTINEL ANTONIU Cal, Moşilor 38 București N.R.: Nu sfnteti prea tngadultor. În ce ne riveşte, noi am căutat să publicăm tot ce cre- m cde sincer formulat şi gindit. Sinceritatea Gre uneori cusurul exagerării. Dar mai are şi calităţi... Un mare număr de cititori printre care LIVIU VOINESCU, MARINELA BELLU, A- LEXANDRU MARCOVICI, BEBE ALBU, ŞTEFAN CULCEAR — ne-au criticat pentru faptul că în nr. 12 al revistei noastre a lipsit „+ cronica filmelor lunare, lată o critică care ne-a facut plăcere. E inutii a spune că n-o dorim repetată, Cititorii şi criticii e „Oare clas-mentul celor mai bune 0 filme ale anului fntocmit în „ Cinema" nr, 12/ 1968, în urma unei anchete printre 20 de critici nu reflectă o stare îngrijorătoare de rami- nere în urmă a criticii noastre de film şi a pro- gramări i filmelor pe ecrane? Pe primele trei . locuri sînt trei filme (foarte bune, nu zic nu) care au întrunit însă sufragiile criticii şi publi cului mondial prin anii 55— 60, AL. MARCOVICI Bd. tlie Pintilie nr. 37 1 Bucuresti N.R.: în ce ne priveşte, am faclina spre a doua parte alternativei Dvs. Dacă filme foarte 6 vin atit de tiiziu, ce vind au criticii? „Cronicarii de film nu-mi sint simpatici pentru cá vin prea des sacrificii, nu e simțită prin toti porii, dacă 3 : Cititorii si filmele | romanesti @..... Am văzut si mi-au plăcut deosebit „Răscoala“, „Pădurea spinzuratitor“ (cartea 6 totuși ceva mai bună, ce părere aveti), „Hai- ducii“, „Dacii“ si recent „Columna“, Dar de ce ne pricepem numai la filme istorice? Aratati-mi un singur film pur istoric făcut de Antonioni, Godard, Melville sau Agnés 7 MARIA-MAGDALENA DINESCU str. Verşeni 15 Bucuresti N, Ru: Nu e primul argument care ne vine m gind, dar credem că merită să ne gindim si la el: e „Ciţi dintre scenariștii și regizorii nostri, pun in ceea ce creează o experienţă personală, un adevăr trăit? Cîţi dintre ei pot spune că au iubit pînă-aproape de moarte, sau o singură dată? Citi dintre cei care lucrează cu camera de luat vederi au circulat noaptea în vagoanele de navetisti, citi au stat de vorbă cu cei care trăiesc toate tainele naturii, respirînd aerul unui horn de cer? Cîţi dintre ei cunosc cu adevărat și nu din auzite, provincia de azi, cu milioanele ei de oameni cu dramele ei încă cehoviene, sadoveniene, cu frumuseţea ei? Cu ,golanii" ei, cu directorii de spitale, cu mentalitátile de acum 20—40 de ani, care 3 n-au murit? Citi au trăit o bucată de viata printre tinerii caselor de tineret din marile centre industriale]... Cine ar putea face un film cao scrisoare de dragoste? Puteţi să-mi spunegi un singur nume al vreunui regizor care a pus „la bătaie“ măcar'o bucată din viata sa, pentru a cunoaşte bine un mediu, o atmo- sferă, o clasă, nişte oameni? Atunci cum ٠ drăznești să-i descrii? De ce să te miri că nu se regăsesc în filmele tale? (Cind Fellini nu greşeşte nici măcar la alegerea unei cravate])“ M, „LIVIU str. Palanca nr. | Timişoara N.R,; Vă mulțumim pentru întreaga scrisoare ~ cu totul exceptionald — din care, din păcate, mu am putut publica decit acest fragment. Va @spteptdm cu noii opinii, la fel de fierbinţi, @ „Credeţi că ne mulţumeşte cu ceva faptul că avem încredere că la Buftea se vor putea produca 20 de filme de lung metraj anual? Vrem nu 20, ci 10 filme pe an, dar toate zece bune. Cu riscul absurdităţii, vrem numai 10 filme bune, Cit sîntem de modestil Vrem 10 filme bune, dar nu bani aruncaţi în vînt! Nu vrem nici „Spartacus“, nici măcar „Cleopatra“, Vrem ceva bun şi actual". ~ ROBERT NICOLAESCU Bucuresti multor filme româneşti (si nu nu- r) le lipseşte hazul, Aceasta e 6 « ADRIAN PATILINET str. Lenin 45 Sebes-Alba e „Imi plac filmele româneşti, în special în tare joacă Olga Tudorache rolul prin- cipal; o simpatizez foarte mult pentru felul cum interpretează rolurile ei," ANGHEL ELENA str, Dorobanţi 9 Sebes-Alba e „Am făcut o mulțime de filme, Bune? Hm... Proaste? Nu tocmai. Atunci? Răspunsul este categoric: Mediocre! Si tocmai aici a neno- rocirea," = ALINA NANU Muscel € „Coboriţi în stradă cu camera de luat vederi şi deschideţi larg ochii. Priviţi în jur, mai ales ascultați. Comparati rezultatul obser- vatiilor voastre cu felul cum 'se vorbeşte $i cu ce se spune în filmele voastre. Nu e destul să vrei să fii Antonioni sau Resnais. Numai fa cadouri contează intenţia si nici acolo întot- deauna. Să se termine cu scenariștii care văd viaja prin. geamul camarei de lucru." e ANASTASIA Bucureşti € ;...Sigur că ati putea “să-mi răspundeţi că de fapt căutăm şi noi. Ce? Ce caută unele (şi din păcate cam multe) filme româneşti? Caută măcar o explicaţie a eșecului lor? Pro- babi! cá nici pe aceea, „Va trebui să învăţăm să facem artă" — iată o frază care e mai mult decît un non-sens, Să înveţi să faci artă? Dacă această artă, în numele căreia se fac atîtea Un electron se adresează altor atomi „Adresez aceste rînduri unor oameni de la sfirsitul secolului XX. Mă vor înţelege? Unii consideră nivelul actual al civilizaţiei pînă la înălțimea capului lor, neştiind sau meindráz- nind să gîndească mai sus, ceea ce mă face să cred (vă rog să mă scuzati) că au sub podoabă capilară o cavitate asemănătoare vidului cos- mic. Ce greu e să te faci înțeles în mediul în- conjurător, acasă, la şcoală, pe stradă, de nişte ' roboţi cu creierul programat ca acum cîteva milenii! Ce! putin dacă ar avea aceeași progra- mare, dar acum fiecare gîndeşte si lucrează : dupăcum îi dictează circuitele sale bio-electrices Acest mediu înconjurător, suprasaturat de filme „gen capă si spadă“, sentimentale sau de reclamă, unde lumea merge numai ca să semneze condica de prezenţă, pentru a avea a doua zi subiect de discutie,,, Nu înțeleg ce idei pot genera aceste filme, Să se facă filme de idei, unde la ieșirea din sală să nu mai auzi: nmãi, te caftealá a încasat"... sau „ce pantaloni a avut“, etc. Şi dacă mai sînt oameni de acest fel, dornici de senzaţional şi aventură, să des- chidă publicaţiile la „Faptele diverse” unde se găsesc hoți او criminali şi alte întîmplări care mai au și calitatea de a fi strict autentice. Eu cred că multe păcate ale tiheretului se datoresc influenţei nefaste a unor filme a$a- zise „tari“ și „de casă", ELECTRON Arad Martin sau Nelson? Ne aflam in secolul XX, supranumit şi „se- ` colul vitezii“, un secol în care de la mic la mare ştim să deosebim un Buick de un Trabant, un Concorde de un helicopter, poate chiar să facem deosebirea dintre un actor și un altul, Pind acum 'cîteva zile credeam că nu există cinéva care să nu ştie să facă deosebirea dintre un actor cunoscut şi altul, Si totuși existil & Mai deunăzi treceam prin fata unui fotograf iei, În vişrină erau expuse cîteva fotografii tu artiști, printre care se aflau $i citeva fotografii din filmul „Rio Bravo", Una din ele reprezenta o “secvență din film inter- pretată de John Weyne şi Ricky Nelson} în dreptul fotografiei care-l reprezintă pe Nelson era trecut Dean "Martin. (?) Mă uitam isi nu-mi venea să cred; tocmal ACINuul, “sub egida căruia se scot aceste foto- grafii, să facă o asemenea confuzie? Nu! Ttndrul din stînga nu e Dean Mar- ¿a tin, ci Ricky Nelson De necrezut şi totuşi asa este, ~ RAVAKIS ELENA Piața Foigor nr, | Bucureşti 3, N.R. Pe coperta IV a revistei noastre, chiar în acest număr, fl puteţi admira pe ade- văratul Dean Martin, spectatorului | Cronica “Made în Italy“... S-a bucurat de o primire surprinzător de - bună din partea cititorilor noştri.Remarcăm scrisorile cititorilor: PETRONELA PĂRĂLESCU, str. Cremenea 28 — Bacay ALEXANDRU NĂSTASE, str. Română 54 = Galaţi: ANDREI GANZ, str. Republicii 57 — Si- ghetul Marmaţiei, ps din urmă merită o menţiune spe cială: „Punctul pe care-l acordă Radu Cosasu lul „Made in Italy" mi se pare mult prea puţin, Chiar şi calitățile filmului înşirate de cronicar contrazic ,zgircenia" acestuia, lar defectele cu care contrabalansează calitățile nu mi se par justificat găsite, Mai întfi n-am găsit că filmul ar fi superficial, calitatea umorului său nu-l face să fie aşa. Acest umor nu e „de estra- dà", cel puțin în majoritatea scheciurilor nu e. Subtilitatea nu-i lipsește filmului, dimpotrivă, N-am văzut încă nici un film care să spună attt de multe şi atit«de bine despre Italia. Construc- tia filmului, scheciurile concentrate cáre se succed rapid, mitalianitatea“ şi universalitatea aspectelor de viata, toate acestea fac din „Made In Italy“ un film original şi consistent, Deci, ~cgi puţin 3 puncte pentru acest film", N.R,: Bine, dacă vreți 3 puncte, lată 3 puncte, Dar, chiar „n-aţi văzut încă nici un film care să spună atit de multe si atit de bine:despre Italia", cum o spune „Made ín Italy"? Asa de repede uităm capodoperele neoreclismului? Sau nu le-aţi văzut? “Acuzatul“ * 9 „Am văzut de curind „Acuzatul“ şi pot spune fără teamă de gresalá că acest film Ind. plineste cu prisosință menirea celei mal capti- vante dintre arte — aceea de a ridica specta- torului probleme acute, de viata. „Acuzatul“ reprezintă, după :modesta mea opinie, un model de cim poate fi realizat un film bun fn societatea socialistă”, BĂDAN COSTINEL ANTONIUS Bucureşti După o muncă intelectuală sau fizică de و citeva ore vii acasă, vrei să te odihnesti putin, Site destinzi, lei o revistă „cu profil cinema- tografic" şi te „uiţi peste ea. Cltesti diferite dezbateri despre: „Filmul pus în pericol,,, de film", „Contra-festivalurila şi. contestaţiile la modă“, „Lupta dintre TV şi marele ecran“, „Tragedii în viata particulară 2 unor mari ve- dete" si multe altele, Te cam plictisesti si_o pui deo parte. Vrei să vizionezi un film ade- Vărat, Atunci trebuie să te duci la „Acuzatul”,,, ALINA MARIA NĂSTASE -str. Banu Antonache nr. 52-0 București “Hombre“ € Hombre" moere pentru faptul că el nu era un tip reprezentativ. Nu era tipul-repre- zentativ. nici al celor buni, nici al celor răi, Era un om perisct? Şi:dacă cuvîntul perfect e prea pretentios, voi spune că era un om cum ar trebui să fie toți oamenii, Dar cum ام există oameni care să se apropia de perfecțiune, Hombre" trebuia să moară... ANGELICA DOHOTARIU Bd, Nicolae Bălcescu 33 Bucuresti | Posta i cronicii | spectatorului MIRCEA ICHIM, str. Războieni 44-Buz&iu:" m păreri neapárute în alte UN» CINE, apă” e foarte bună, i vrea să ne spuneţi cum s-o 7 -ar face Multă plăcere, O păstrăm pina và veţi desconspira. Cronica merită aceasta, tichia de mãrgãritar..." — VIRGINIA UTA — Oraşul Gh, Gheorghiu Dej. (N.R.; Vă aştebtăm k = Ín- continuare: scrisorile — odse"). 1 e „Aventura“ şi „Nozp sînt două filme pe care; împreună cu „Uh bărbat“ şi o femeie” şi „Jurnalul unei femei în alb", nu le-ag da pene . tru zeci de Cleopatre sau căderi ale i mperiulull roman," — MARIA ZORNIG Timişoara, Pina cînd vom fi trataţi cu filme în care ,, و Alain. Delon moare?" — LIANA — Timisoara ۳ (N.R.: Nu ştim.) 3 e lată cîteva întrebări al căror ráspuns 3 nu ne este prea clar: „Ce este cu acea stea care a strălucit pe ecrane, numită Sara Mone tiel? Care este cel mai bun regizor din tara ie noastră ?"— PETRIC A CODREA —Sighetul Mar- = maţiei. (N.Ri: Nici noi nu avem ۸ "ER prea clare.) Sates 3 Sintem de 0 cu opiniile cititorilor ٤: ISUF MOISE — Cluj; DAMIAN DUMITRU 1 — Piatra Neamt; KRETSCH VICTOR — Oradea; Ing, TOPCIU MIHAI — Bucureştii D. ȘTEFĂNESCU — Bucuresti; STAN GHEORGHE — Ploieşti; POPESCU IOAN — Azuga; E. SOOS — Cluj (cu unele rezerve), Îi rugăm să ne mai scrie, Telegrame GH, TACU — Com, Perişor, Dolj: Adre- sati-va secției de scenarii a Studioului Bucu- resti, bd. Gh. Gheorghiu Dej 65, سل Y 1 DUMITRU NICULESCU — lagi: Acelaşi rás- puns ca mai sus, NICOLAE NEALHA — Com. Certeju de Sus: Reveniti cu o scrisoare mai insistent’ A | adresată aceluiaşi secretariat. = „Cîţi dintre scenariștii şi regizorii noştri cunosc cu adevărat şi nu din auzite provincia EN de azi, cu milioanele ei de oameni, cu dramele. ۱ ei încă cehoviene, sadoveniene, cu frumusețea 757 l M. Liviu, Str. Palanca nr. 1, Timisoara ee Anastasia“ în care corespondenta noastră îl »deprecia" pe Elvis Priesley. Argumentele nu-s lipsite de interes, dar socotim cá o pole- mică im jurul acestui cintáret de muzică uşoară nu este de cel: mai mare interes, azi, în coloa- nele revistei:noastre. (Considerăm de asemenea închisă polemica în jurul! lui Jean: Marais. Să-i vedem. noile filme — e mai bine asa.) Msi interesantă ni se pare reacţia cititorului N, DUMITRESCU - Bd. Păcii nr. 168, Bucu- rest — la criticile formulate i mpotriva. opi- s defavorabile fata de „Domnişoarele fart" (là care s-a adăugat şi o scri- scare la: fel. de vehementă a studentei MARIA- VA TRANCĂ — sos. Mihai Bravu nr, 207, ti), N. DUMITRESCU ne e: „Eu: nur i-am adresat nici un ul Demy; ci doar am afirmat cá p „Umbre ..." nu-mai poate fi atinsă, Şi da face nici un film mare, loc gurat, Sint că Demy a avut ideea dea ne os — cum scrie un cititor — ۱ ar fi fi 15, la fel de valabilă ca şi ideea de-a nega uritul prin urit (Fritz Lang) sau fru- ti), Însă un film nu se e regizorului, ci după Scurte întîiniri e „De ce nuse face şi la noi, la Galat o sală de cinematecă? Avem suficiente săli în oraș pentru a se găsi una ca să fie afectată unui asemenea act de cultură“ — GRIGORE JITA- RU-Galati. Mă bucură faptul că se lucrează „Enigma Otiliei“ dar din nou mă întristează faptul că aşteptăm — după cum am citit — o enigma feminină de prima mărime de la Franco-Lon- don-Film," — C, DUMITRU — Braşov, N-R.: La ora cînd vătipărim rîndurile, pro- blema nu a căpătat o soluţie definitivă, e „In noianul de întrebări şi complicaţii, de dureri înnăbuşite ale cinematografiei noastre, ideea „cuplului ideal“ mi se pare povestea cu 'Citorva cititori interesați de activitatea Agnés-ei Varda. lat-o lucrînd cu Catherige Deneuve și Michel Piccoli la filmul „Creaturile“ . < 7 …… 2 curiozitafii lor copilăreşti. E o scuză destul de şubredă, dar asta e,“ Eu consider că nu-i chiar asa. După cite ştiu, copiii, tocmai: pentru că nu-nteleg filmele, desprind dim ele ce-i mai rău. Am: discutat: cu cîţiva elevi despre „Eddie Chapman, agent secret", Unul îmi povestea: „agentul alas د fugit din: închisoare: ciad paz- nicul se juca:cu: pisica şi nu l-a văzut, şi s-a dus la una-fâtr-o: altă cameră, dar l-au. prins dimi- neaţa;.." Sau: ,...grozav mai era, pe unde mer- gea, da: peste fete: frumoase..." ete, Dacă din acest film le-au: rămas asemenea imagini, ce să mai vorbim de altele?! Si iată răspunsul la întrebările-lui lacab-Cornea din Huedin: Copiii sub: 16. ani se plictisesc la filme ca: „Noaptea“ sau: „Hiroșima,..." pentru că nw le înțeleg, iar cînd pe ecran apare o scenă ,idilicá", atunci încep» să fluiere, avind impresia că acel sărut fine-mai mult decit ar fi normal, Culmea: este alta, La: „Noaptea“ am vázuttineri în sală, între 20 'și 25 de ani, care fltierau, vorbeau, rideau, în timpul proiecției. Pe la mijlocul filmului a fost necesară intervenţia altor spectatori pen- tru ca mahalagiii să fie dati afară. Dar filmul mi-a: plăcut atit de mult, incit l-am mai văzut îneă œ dată, (Cronica lui George Littera din „Cinema” nr. || —1968 mi s-a părut excelentă) Eu aș propune să se facă nişte 5 pe tema reacției tinerilor în sală, tanee care să surprindă pe cei care ma numai ca să facă scandal — şi aceste mentare” să fie proiectate între jurnal şi MARINELA BELLU Comuna Vişina Jud. Olt, N.R.: Vosăzică, ceva fn genulfilmelor pe care canadienii le fac pentru reprimarea betiei, Ideea nu e rea, * FLORIN RĂDULESCU Ploieşti. GEORGETA TANASE, str, Stefan: Furtună nr.. 29, Bucuresti. D. OANCEA, str. Gruiul Argeșului nr. ما București, „precum şi alți cîțiva cititori ne-au scris. în termeni mai mult sau: mai puţin acizi, mani- festindu-si dezacordul cu scrisoarea ,abonatei str, Mindra nr. |, p—— E E! S. AL E——— ——————ÓÓÁ———— Àá—— Á—— u——— Á———————— áÀ—— € „N-aş zice că accept cu mina pe inimă tabelul celor mai bune filme هله anului, sta- bilit de critici în revista dv. „Becket” şi „El Dorado“ clasificate la urmă? Şi de ce „Hiro- gima,.."7 Acest film nu e nimic altceva decit o succesiune de incoerente, de goluri anoste şi ineptii încticite de-a lungul unei prea răbdă- toare pelicule, Admit că tema e admirabilă, dar — ca şi în „Un bărbat și o femeie” — rea- lizárea contorsionată şi. sofisticată din cale afară, au dus — după părerea mea — la un fiasco iremediabil. Şi îmi permit să susțin că în anul '68 au rulat destule filme bune, chiar foarte bune (tulburătoarea „Capcană“, „Eddie Chapman, agent secret", „Hombre“, „Vera Cruz", ,Aventurierii", „Neînțelesul”),. „Cul prodest" filmele-pisălogeală,. așa-zisele filme de idei, acele anti sau non-filme care-ţi trezesc pofta de a suci gitul realizatorului? Ştiu că ela sînt slăbiciunea unor critici cinematografici. La asemenea filme cronicarul e gata să scoată din orice adevăruri cutremurátoare. Bunăoară, dacă interpretul s-a urnit de la stînga la dreap- ta, sau dacă eroina a închis uşa pe dinafară. Dintr-o banală frază se face o apologie, ۶ despre „intenţiile“ regizorului — ăsta-i calul de bătaie. Nou! val nu denotă decît ostentatie, lipsă de gust si inversare de valori, plus o totală ignorare a gustului spectatorului obişnuit. Prefer super-productiile care oferă cel puţin o. incintare vizuală, prefer chiar mult hulitele melodrame“... M RĂDULESCU Bd. 23 August 24 Roșiori de Vede, N.R.: Nici-noi n-am băga mina fn foc că fil- mele alese de dv. au fost cele mai bune, În ce priveşte „noul val“, ne-am permite să vă atragem atenţia că şi bătrinul val — la care ţineţi atit de mult — a avut şi el, sdracu’, greutăţile lul pind a ajuns batrin, Dar stilul dv. incisiv, nouă nu fea displace. Să vedem ca yor spune alţi citi- tori, e „În numărul 12 al revistei, criticul Gelu Ionescu, scrie despre scoala cehă: ,,... e un fel de neorealism întors pe dos", De ce pe dos? Şcoala cehă a fost desigur influențată de neo- realismul italian, dar l-a filtrat prin tempera» mentul, simtirea şi concepţia de viaţă a popo- rului cehi.. „Sînt curios dacă si această şcoală va degenera 10 spectacol“ — se întreabă Gelu lonescu, Sint de părere că realizatorii şcolii cehe s-au străduit întotdeauna să creeze filme care să placă unui public cît mai larg. Să fie această afirmaţie un simplu acces de snobism din partea criticului?,.. Răsuflu totuşi ușurat că în acelaşi număr al revistei, Rodica Lipatti afirmă: „Adevărul este că vrem de toate... Vrem şi aşa şi asa, iar cinematograful se stră- duieşte să ne împace pe toţi“, Este ceea ce "dorim şi noi spectatorii“, LIVIU VOINESCU Bd, Gh. Gheorghiu Dej 42 J Bucuresti N.R.: Sperăm că, în curind, colaboratorul nostru vă va răspunde mai detailat, risipindu-vă nedumeririle. Asta nu Înseamnă cá pind atunci să nu'ne mai scrieţi. e „Cronicarii de film nu-mi sînt simpatici deloc fiindcă vin prea des în contradicție cu publicul, criticînd sever unele filme pe care noi, pînă levom face la aceeaşi valoare, va mai trece apă pe Dimbovits. Cred, de pildă, că „Becket“ merita ce! putin locul 3 în clasamen- tul lor, fiind un film incomparabil mai bun decit ,Hirosima,.." ION CONSTANTEANU str. Botanica 5 lași N.R.: Dacă closamentele de sfirşit de an s-ar stabili ca premiile la sfirşit de an in liceu, ar fi foarte bine, Sau foarte ráu.— e „Deşi „ Noaptea" criticilor aiesit pe locu! 1 în clasament, la noi, la Reşiţa, sălile au fost goale. Ştiu că şi la Bucureşti, filmul acesta a rulat la un singur cinematograf, tot cu sălile goale, pe cînd mult criticata Angelică a făcut săli arhipline, Aproape în toate cazurile cri- ticii „dau în bară“. Lasati-i pe ei să-şi patroneze sala lor — aşa cum s-a propus — si aduceți filmele cerute de public. Nu ar pierde nimeni, nici statul, nici publicul,” ŞTEFAN CULCEAR Reşiţa N.R.: Dy, ași face cu inima liniştită această „afacere“? Noi ştim că la Bucureşti, „Noaptea“ nu a rulat cu sălile 80016, Dar chiar dacă ar fi rulat? Ruşinea şi regretul nu sint întotdeauna -de partea filmului cu sală goalá?.,, 5 ۲ Dialog între cititori e ,Amcitit scrisoarea publicată în nr, 12/ 1968 a lui [ii Dan din Cluj. Domnia-sa este nemulțumită de faptul că apar la unele filma afişe ca „Interzis tinerilor sub 16 ani" şi argue menteazá: „tot ce-i va atrage se va datora „Nu s-ar putea relua pentru copii „Albă ca zăpada“, sau „Pinocchio“, - sau filme cu Shirley Temple? lată două cauze, pe cît de admit- nistrative, pe atît de greu de ignorat, Dar ar mai fi şi o a treia: filmele, Exemplul „Dalmaţienilor“ sau al dui „Tom şi Jerry“ ne-a arătat că există filme care pot tine si cîte 3—4 repre» zentatii pe zl, cu sala plină, Să lansăm discret o întrebare: nu s-ar putea reînnoi vechi licenţe? Nu s-ar putea să apară din rafturile de arhivă Albă ca zăpadă, Cei şapte pitici, minci= nosul Pinocchio, meșterul Giuseppe, Felix cotoiul sau, de ce nu, chiar Shirley Temple? E Cu acelasi prilej am aflat 08 soarta acestui cinematograf e din cînd Jn cînd prospectată și de critici. Dar pumai de acei cu copli mici. Cum ajung la vîrsta şcolară, copii abando- neazá desenele animate pentru 사토 mele cu pumni si bătăi, si o dată cU. ei și părinţii, criticii. ٣ ٢ Publicui de cartier لسن تسه state Ep o Scurtă oprire la cinematograful „Fărentari“, unde timp de cîteva žile.. cădea Imperiul roman. Pro- blemele cinematografelor de cartier sint însă, mai mult dectt-unele de repertoriu sau chiăr de sală, cele €reate de însuși publicul. Mult prea impulsiv, zgomotos, nedisciplinat pentru a crea sau menține atmosfera adecvată unui spectacol. Si MEE SSB a o Publicul pe alte meridiane و ea e s. Cele mal importante succese de casă în stagiunea august ‘68 — fe- bruarie "69 la Paris indică pe primele locuri filmele: s „Cartea junglei“ (S.U.A.); „Jandarmul se însoară“ (francés Italian); „La revedere, prietene“ ۰ Italian); „Tatuatul“ (franco-italian) ; 2 „Nu trebuie să iei copiii lui dum- nezeu drept rate sălbatice” (Franţa) „Săruturi furate“ (Franța); „2001 — Odiseea spaţiului” (Ans glia); „Ho!“ (franco-italian). Adina DARIAN dezinteresul grosolan al unor specta- tori aflaţi în acea seară de viscol la Patria, fata în față cu filmul despre Madrigal. Desigur, faptul că unii oa- meni îşi cumpără în plină vară flori de plastic pe care apoi le șterg cu grijă de praf, că unii visează cu tran- zistorul sub cap în luminisuri cu pri- vighetori, faptul că privind un astfel de film unii își îngăduie să rida sau să fluiere a nerăbdare — toate aces- - tea pot constitui simptomele unei stări de anticultură, care trebuie să preocupe pe toti acei care au meni- rea să se ocupe de educarea „omului de pe stradă”. . Ín aceste citeva rinduri noi ne-am propus doar sa repetám dorinta de a ne ocupa de public, nu numai prin- tr-o măgulire perpetuă şi ineficace. Silvia KERIM MARELE PUBLIC AL CELOR MICI Gusturile au evoluat și totuși nici ...Albă ca zăpada... «Și nici Shirley Temple de cînd nu mai au mașini. Dacă cine- matograful ar avea la dispoziție prin întreprinderea cinematografică, sau în alt fel, un mijloc de transport, ar putea, prin contracte prestabilite, să aibă asigurat zilnic un public pen- tru 4—5 spectacole pentru copii. din sală așteptau năvala soarelui din Vestul sălbatic. Dar iată că, între mereu bine-ve- nitul Jurnal de actualități şi giganți cu nume de copil (Dude și Stampy din filmul lui Hawks) — Direcţia difuzării filmelor ne-a oferit un docu- mentar de mare frumuseţe, un film- poem despre acești colindători peste mări si tari care se cheamă corul „Madrigal“. Imaginea filmului, con- densînd parcă toată poezia pamin- tului românesc, puritatea aerului și a luminii, ca şi cîntecele — aceste ele- vate exprimări ale stărilor de suflet — au alcătuit un dar pentru care nu putem fi decît recunoscători celor ce l-au făcut în cap cu regizorul Mirel lliesu și celor ce l-au inspirat. De aceea cu atît mai inexplicabilă şi dureroasă apare primirea ostilă, „Tom şi Jerry", la „101 dalmaţieni”, Comentariile sînt de prisos. Am aflat cu același prilej că unicul cinematograf specializat pentru co- pii are, cu excepţia duminicilor, doar două spectacole pentru copii pe zi. În rest, timpul pentru deseneani- mate este împărțit cu un „Becket“ sau cu un „Ce noapte băieţi“, sau cu ce se nimerește, Necesitati de plan obligă cinematograful să res- trîngă spaţiul acordat filmului pen- tru copii, altfel ar da faliment. Ne-am întrebat cu nedumerire, de ce? Nu sînt oare destui de multi copii dor- nici să fie spectatori? Am descoperit două cauze. Mai întîi numărul de filme nu poate susține ritmul de 6—8 premiere pe săptămînă, ceea ce face ca același film să se repete mult prea des. (Deşi ni s-a spus că în ultimul an s-a înregistrat un binevenit pro- gres. Dacă înainte aceleaşi filme se repetau de 2—3 ori pe lună, acum ele se repetă la două sau la trei luni). În al doilea rînd, grădinițele, publi- cul constant al acestui cinematograf nu-și mai pot respecta angajamentele na din vocile de aur ale Americii de azi, Dean Martin, cîntînd în stilul lui Bing Crosby si al lui Frank Sinatra, ocupá — se stie — un loc de prim rang pe lista cintaretilor de mare popularitate ai Statelor Unite, Poate cá aceastá justificatá popu- laritate a lui Dean Martin care se aláturá fascinatiei exercitatá de apa- ritia pe orice generic a numelui lui John Wayne, ca și exotismul conţinut într-un titlu ca „Rio Bravo“, au sporit pînă la irascibilitate starea de interes cu care publicul aflat într-o seară de sfîrşit de săptămînă în sala cinema- tografului Patria, întîmpina filmul lui Howard Hawks. Era sîmbătă, ultimul spectacol, lu- mea renuntase — pentru „Rio Bravo" la „Sfîntul“, la Teleenciclopedie și la „Forsyte Saga" — afară viscolea, cei Ou sfințește locul. Locul este sala îngustă, prea lungă, putin cotită, fără pantă, în fine, sala, asa cum o stim, a cinematografului „Doi- na". De sfinţit, cit şi cum se poate, se ocupă tovarășa res ponsabilă Maria Cîcu. Mai cu un căţel, mai cu o rata de carton, mai cu cîteva măşti impor- tate de la studioul Animafilm, deco- rează antreul pentru ca micuţii pen- sionari ai cinematografului să se simtă spectatori încă din foaier. IDEO ME SE E تا تیاس اسر Cei mai sinceri spectatori Un public de copii mici cu preten- tii mari. Un public, care nu aplaudă din politeţe. Stim cu toţii că există o mulţime de feluri prin care se poate manifesta dezaprobarea fata de un film, Se poate fluiera în timpul proiecției, în cazuri limită sau la fes- tivaluri; se poate protesta vehement după proiecție, mai adesea și ine- ficace. Se poate pleca, pur și simplu. Dacă profesiunea de critic te obligă să rámii, atunci dezaprobarea se manifestă ulterior, negru pe alb, prin argumente obiective sau indignări subiective. Cea mai concisă și eficace atitudine critică am întâlnit-o însă la cinematograful „Doina“. Ştiţi ce face un spectator de 5 ani cînd vede un film prost? li întoarce spatele. La propriu. Se rasuceste pe scaun si privește in întuneric pînă cînd ochii lui curiosi deslușesc forme sau culori care-l pot interesa mai mult decît povestea de pe ecran. Un film prost nu merită nici privit, darămite să mai scrii sau să vorbeşti despre el. Stiti la ce filme au întors spatele în ultima vreme? La , Heidi", la „Mi- nunata călătorie a lui Nils Holger- son". Adică filme pe care critica le-a notat ca foarte slabe, dar apoi con- cludea indulgentă: „...poate însă pentru copii". Ei bine, nu. Copiii au spus un NU mai ferm, mai sincer, mai răspicat. Vestea s-a dus de la unul la altul și cinematograful era ocolit cît timp au ţinut aceste pro- grame. Ştiţi însă la ce filme au făcut coadă copiii, au venit de mai multe ori, pînă cînd, invatind povestea pe dinafară, anunțau poantele cu voce tare prie- tenilor lor veniţi în premieră? La UN SEMN DE ÎNTRE- BARE «Shakespeare... ochiul lui Dumnezeu» SIR LAURENCE: Churchill, Shakespeare, Sheridan, Wellington. Criticul Kenneth Harris de la «The Ob- server Review» s-a întreținut într-o amplă discuție cu Sir Laurence Olivier despre film, teatru și oameni. Am reținut una din în- trebári: — 0 mare parte din viața dumneavoas- tra afi petrecut-o interpretind celebrități... Care sint acei oameni de seamă, morți sau In viață, pentru care aveţi cea mai mare admiraţie ? Churchill. Sint foarte mindru că l-am cunoscut personal. Dacă l-ag fi cu- noscut numai prin ceea ce intuiesc despre oamenii mari ai trecutului, combinat cu ceea ce am citit despre el, si tot aş fi putut spune: acesta e un om mare. O mare fiinţă omenească, un conducător, un creator, un om din rasa supremă și durabilă, a acelora care știu să sufere. Shakespeare. Cea mai apropiată in- carnare a ochiului lui dumnezeu. Cehov. Un specialist în tristeţe, în subtilitatea tristeţii. Un specialist al tuturor absurditatilor care se intilnesc în relațiile de fiecare zi dintre oameni. Sheridan. Din prejudecăți personale, recunosc. Îmi plac spiritul şi eleganța, și versalitatea, şi realismul său — îmi plac lucrurile petrecute în epoca în care s-a năs- cut și felul în care el le-a comentat. ° Wellington. Vă miră? Am citit cartea lui Guedalla, «Ducele», în anii 30. Am fost foarte impresionat. Ducele de fier. Știţi ce era cel mai de fier în personalitatea sa? Re- fuzul de a se lăsa dus. Nimeni, cu nimic, nu-l putea induce în eroare. Și mai putin decit orice, laudele. în nici un chip să te lase indiferent; interpretarea este impecabilă»... Cele 9 filme ale lui Lelouch * «Specificul omului» — carieră de o după-amiază, trei bilete vindute la in- trare. * «Viaţa de castel» — filmările intre- rupte după o săptămină, din lipsă de bani. * «Femeia-spectacol» — film realizat toriul este trucat... Rámine adevárat (dar astea sint detalii) ca filmul are momente bune, mai ales drumul final cátre supliciu. Rámine, e adevárat, cá Amidou in rolul principal se dove- deste un actor uimitor»... JEAN DE BARONCELLI («Le Monde): «...Acest film, ca si precedentele, dovedeste cá autorul este un cineast innáscut. Povestea este condusá cu o موو «... o reconstituire de un adevăr halucinant»(?) (Samuel Lachize) prin economiile şi cheta prietenilor, primul film de care Lelouch se simte mulțumit. Tema: femeile care nu gă- sesc soţi. Cenzura cere suprimarea a 65 de minute din cele 90. Redus la proporții de scurt-metraj, filmul nu va ieşi pe piaţă. * «Marile momente» — film răscum- părat de Lelouch de la producător, pentru a nu mai fi proiectat în nici 0 sală. * «Dragostea cu dacă»... — succes mic în Franța, succes mare în Ţările Scandinave. ۱ * «O fată si arme» — Medalia de Aur la Festivalul dela Hyères, ceeace convinge producătorii de a-l finanța. * «Un bărbat şi o femeie» — succes absolut. * «A trăi pentru a trăi» — Lelouch devine propriul său producător. * «Viața, dragostea, moartea» — «E filmul pentru care am făcut toate fil- mele mele»... (Lelouch) În săptămina 31 ianuarie — 7 februa- rie 1969 — «omagiu Lelouch» la cine- mateca franceză, proiectarea întregii sale opere timp de 8 zile, așa cum s-a facut cu opera lui René Clair şi Charlie Chaplin. . ..in focul criticii siguranţă infailibilă. Nu poti rezista impetuozitatii lui Lelouch... Dar filmul este construit de o asemenea manieră că personajul — încarnat de Amidou cu o sinceritate emoţionantă — sus- cită simpatia noastră. Abilitate de scenarist care. din păcate, aduce a concesie... Claude Letouch — alegind ca victima a unui sistem represiv un bolnav mintal, căruia spectatorii îi a- cordă în forul lor interior circumstanțe atenuante — excită prea mult compa- siunea. El creează în același timp un echivoc, compasiunea neavînd ce cău- ta aici. Altfel spus, filmul ne-ar fi apărut mult mai «curajos» și mult mai eficace dacă Lelouch ar fi exclus orice sentimentalism în argumente și ne-ar fi prezentat un asasin într-adevăr demn 06 SAMUEL LACHIZE («L'Humanitén): «...Ín filmul lui Lelouch întîlnim de toate, si bune si rele. Eroul lui nu este nici simpatic, nici total antipatic. Prima parte a filmului este in mod deosebit lelouch-ianá. Este vinarea unui om filmatá cu camera in mina, návodul care se stringe in jurul prazii, aresta- rea unui om linistit. In a doua parte, realizatorul a facut cam prea multe. Crimele sint descrise greoi, cu un sadism care n-adaugă nimic valorii filmului. În sfîrşit, procesul, lenta ago- nie a condamnatului la moarte şi mai ales scena macabră finală, reconsti- tuie un document halucinant... Film mai mult sentimental decit social, «Viafa, dragostea, moartea» nu poate ultimul film al lui Lelouch... VATA GOSTEA MOARTEA Cu o lună înainte de premieră, tele- fonul nevăzut al Parisului socotea noul film al lui Lelouch — «Viaţa, dragostea, moartea» — drept o capodoperă. Sa ve- dem ce spune presa franceză: MARCEL MARTIN («Les lettres fran- caíses): «Se poate presupune cá noui film al lui Lelouch va avea acelasi succes ca precedentele: acest prolific reali- zator (9 filme in 9 ani) a gásit si a pus la punct un stil care conferá si produc- tiei recente prestigiul de care se bu- curá in ochii marelui public acele ma- gazine ilustrate de mare tiraj, care servesc de pășune vizuală mulțimilor avide de imagini... Filmele lui Lelouch, mi-e teamă, pun in joc un proces mental de acelaşi ordin. «Un bărbat şi o femeie» era, într-un anume fel, curierul sentimental; «A trăi pentru a trăi» — secția de mari reportaje; cit priveşte «Viaţa, dragostea, moartea» e «crima nu e eficace» în benzi dese- nate. Cineastul lansează un pamflet împotriva pedepsei cu moartea. Pen- tru demonstrația sa, el ia cazul unui muncitor care comite crime sexuale; lovit de neputinţă momentană cînd merge cu prostituatele, el sugrumă aceşti martori ai umilintei lui mascu- line. Pentru ce această demonstrație e atit de putin convingătoare? Pentru că toată lumea va admite lesne că acest om e înainte de toate un bolnav, şi că psihiatria i-ar fi mult mai necesară decit ghilotina; pentru că cineastul ni-l arată atit de simpatic, în afara crizelor lui de nebunie singeroasă, încît convingerile spectatorului riscă să se bazeze pe o reacţie de ordin sentimental, mai degrabă decit ratio- nal. Atacul lui Lelouch împotriva pe- depsei cu moartea seamănă foarte mult cu o campanie inițiată de Socie- tatea pentru protecția animalelor... Cred, fără echivoc, că Lelouch este un om de bună credinţă si un cineast cinstit. Din păcate, filmul lui, ca şi precedentele, suferă de această sub- tilă înclinaţie către facilitate si naivi- tate, care mi se pare a fi păcatul origi- nar al expresiei sale plastice şi dra- matice... «Viaţa, dragostea si moar- tea e un perfect obiect de consum; filmul nu deranjează somnul «con- ştiinţelor curate». Problema pusă de film fiind formulată în termeni de psihologie نو morală, ea nu poate fi rezolvată decit în termeni sentimen- tali si patetici. lată pentru ce, rechizi- 42 OW اد fost criticat pentru că nu s-ar interesa de omul modern, pentru că publicul se plic- tiseste vázindu-i filmele si nu se distrează la ele. Din punctul meu de vedere, filmele lui Bergman sînt mult mai importante pen- tru cá el a reuşit să exprime psihologia cea mai secretă a condiției umane: semnifi- catia unei ființe omenești, sentimentele, senzațiile, gîndurile, tot ce este imuabil în viața unui om, ieri, azi, întotdeauna... Filmele lui Ingmar sînt mari astăzi, dar în 20 sau 30 de ani ele vor fi dintre cele puţine pe care oamenii vor voi să le mai vadă, pentru că ele le vor arăta ce a în- semnat viata în anii '50 si “60. Si o sper — în anii ^70 şi °80... „Bergman... un om care cunoaște perfect natura omenească.” «Cînd s-a întors spre mine si mi-a propus să filmez într-unul din filmele sale, mi-a venit să urlu de bucurie, în plină stradă, Credeam că visez, că mă aflu într-o țară a poveştilor. Eu sînt norvegiancă și mă simţeam foarte onorată, căci Bergman lucrase totdeauna numai cu vedete sue- deze. Primul film pe care l-am interpre- tat pentru el a fost «Persona», în care detineam rolul unei femei care nu vorbeşte si asta m-a liniştit imediat, fiindcá-mi era foarte frică. Incercam acea stranie senza- tie că mă găsesc în fata unui diavol — dar, cu cit l-am cunoscut mai mult, cu atit i-am apreciat mai mult calităţile și geniul. E un om care iubeşte enorm arta lui si care cunoaşte pertect natura omenească. A LIV ULLMAN: «Ingmar Bergman un diavol?» LUDMILA SAVELIEVA «Primesc scrisori cu un singur cuvînt pe plic: «Natasa». — În tara Dv. mai sinteti recunoscută ca «Natasa» din «Război şi pace»? — Da, încă şi astăzi mai primesc scri- sori care pe plic nu au decit o singură adresă: «Natasa». Nenumărate fete vor să semene cu eroina lui Tolstoi si maiden 11103 cu ea. Natasa este personajul nr. 1 al literaturii noastre clasice şı moderne — V-a plăcut Audrey Hepburn, Natasa ei in versiunea lui King Vidor? — Da, mi-a plăcut enorm jocul ei. Numa că, oricit de bună actriță ar fi, Audrey — ca anglo-saxonă — nu va putea transmite niciodată vibrația unui caracter autentic rusesc. Natasa lui Tolstoi este un simbo şi o realitate pentru toate sufletele slave — Cunoaşteţi cinematograful francez? — La noi sint foarte apreciați Jean Gabin, Jean Marais, Jeanne Moreau, Bri- gitte Bardot, Michele Morgan. Dar «Un bărbat și o femeie» este filmul care mi-a lăsat cea mai profundă impresie din toate realizările noului Dv. cinema. La Moscova a avut un succes nebun. — Ce-aţi lucrat după «Război si pace»? — Am primit numeroase propuneri, după cum vă inchipuiti. Dar am refuzat toate rolurile oferite. După Natasa, n-am mai vrut un personaj banal: era felul meu de a onora eroina lui Tolstoi. IUTKEVICI: Cehov. «ceva de Don Quijotte, ceva de Don Juan». —...De multă vreme mă gindesc la Cehov Vroiam să fac «Pescárusul», dar Sidney Lumet l-a realizat cu Simone Signoret, Vanessa Redgrave 51 James Mason, tur- nind în Suedia pentru a găsi acolo piesaje «rusești». Dar noi, totuşi, am găsit un subiect bun, pentru că povestea creării «Pescăruşului» este mai interesantă pen- tru spectatori decît piesa propriu-zisă. E singura piesă a lui Cehov în parte auto- biografică, cea a cărei inspiraţie a fost cel putin condiționată de episoadele tra- gicei sale dragoste pentru Lika Mizinova: e o piesă bazată pe fapte reale. Un detaliu interesant: Lika în realitate nu avea nici un talent; or, în piesă, Cehov o prezintă pe Nina Zarecinaia ca o actriță de talent. Aici a intervenit, desigur, procesul de creaţie artistică: e tragedia unui artist care a mers în avans fata de timpul lui — piesa, după cum se știe, fiind un eșec total după prima reprezentare. Cred că unul din prin- cipalele puncte de interes ale filmului este descrierea caracterului lui Cehov, fata de care trebuie să distrugem multe legende, chiar نو la noi. Îl vedem îndeobște scund, timid. Deloc. El era înalt, subțire, elegant, ceva de Don Quijotte și de Don Juan. Actorul meu seamănă cu artistul meu preferat, Henri Fonda. Un alt lucru im- portant: «Pescărușul» este piesa cea mai shakespeariană a lui Cehov, așa cred, cea în care domnește o stranie asemănare cu situaţia și personajele din «Hamlet»... Eroina principală a filmului va fi Marina Vlady; în 1954, la Cannes, cînd avea 15 ani, ne-am cunoscut si am fost impresionat de această fetiță cu ochi albaştri, foarte slavi, aflată la primul ei mare film — «Ína- intea potopului». Am dansat împreună şi ea mi-a spus că visa să facă un film rusesc... «Pescárusul»... o piesă shakespeareana» ENRICO LUCHERINI: «Eu am creat mitul: Sophia Loren- mama». Sophia Loren dorea fierbinte un copil. «Priviti-o cum îi vine sa plingá» p e ame lată ce spune Enrico Lucherini omul care, ca «press-agent» al marilor vedete, a creat inventiv multe din scandalurile si miturile lumii cinematografice: «Stiu ceea ce se poate gindi despre mi- ne, dar trebuie sá-mi fac meseria mea ca- re constá in a face sá se vorbeascá despre oameni si filme care, fárá ajutorul meu, n-ar merita nici cea mai scurta privire. Eu am creat mituri in lumea spectacolului. Am creat, de exemplu, mitul lui Anouk Aimée. Am fácut din ea o femeie sofisti- catá cu un limbaj extrem de «sic», dar Anouk nu este deloc aga. Acest mit i-a servit foarte mult pentru «Dolce vita». Cu- nosc perfect toate celelalte actrite. Le-am vazut trucate, dezbrácate, am asistat la certurile lor, la crizele lor nervoase pro- vocate de o vinátaie sau de o cádere. Sint pentru ele un confesor, chiar dacá nu am temperament pentru asta. In cei 10 ani de meserie am receptionat nu stiu cite con- fidente... Cá Sophia Loren dorea fierbinte un copil, e fara indoiala adevárat. Totusi, sint primul care-am prezentat-o pe So- phia sub acest aspect de mamá deceptio- natá in sperantele ei. Se intorcea din Ame- rica pentru a filma «Ciociara» in Italia. Am pregátit o receptie la aeroport. Am adus un batalion de copii si cind a apárut So- phia, toti au alergat la ea. Ea a luat unul in brate si l-a strins la piept. Am strigat zia- ristilor: «Priviti-o cum îi vine sa plinga»! Astí8l, presa a uitat imediat de bigamia ei, pentru a se apleca asupra unei noi teme, foarte italienesti, tema: «Sophia-cea-de- ceptionata-in-sperantele-de-mama». Era foarte necesar s-o reabilitez in ochii unei anumite opinii publice italiene, in fata ca- reia ea devenise antipatica din pricina ace- lei bigamii... 44 . JEAN GABIN: «Nu m-a entuziasmat niciodata meseria de actor». — Cred 65 am multe defecte. Sint foarte minios si de-ajuns de ranchiunos. Nu atac niciodata, dar nici nu uit. Sint foarte violent. Egoist? Ca toata lumea... Dar împrejurările vieţii m-au făcut al dracului. Dacă-mi place cinemato- graful? Oamenii nu o ştiu, dar întotdeauna am făcut această meserie așa cum as fi făcut o alta. N-a fost o vocație. N-a fost deloc o vocație. Niciodată nu m-a entuziasmat meseria de actor. Am făcut-o în- întotdeauna conştiincios, doar pentru a-mi cîştiga viata. Vă voi spune că am jucat în filme care m-au plictisit al naibii... Nu merg la cinema niciodată. Nici măcar să-mi văd fil- mele. Le văd între noi, la vizionări, pe bucăți, dar niciodată cînd ies pe ecran. Filmul o dată terminat, n-am să mai schimb mare lucru dacă merg la pre- mieră. Dimpotrivă, mi-aș face sînge rău. — Să discutăm despre fe- mei... — Batrine, la vîrsta mea, femeile... — Ati fost un seducător ai ecranului, ati ținut multe femei frumoase în ۰ — În film, eşti obligat. Găsesc asta o prostie, dar trebuie s-o faci. — Aveţi simțul umoru- lui? — În mult mai mare mă- sură decit se crede. Oa- menii nu mă cunosc. Sînt un băiat foarte vesel. Dar în afara meseriei. — Dormiti bine? — Foarte bine, multu- mesc. imi trebuie ce! putin 8 ore de somn pe noapte. n orice caz sint primul care ma trezesc in casa. Vara, la cinci dimineaţa sînt în picioare. Toată lu- mea doarme. Cobor să-mi fac cafeaua, mă duc să văd caii şi vitele. Tăcerea aceea e minunată. Asa mi-ar pla- ce să-mi sfirsesc zilele. La mine, la tară. „Nu merg niciodată la cinema» Uniunea Sovietică în 1966. e Bourvil va juca (în regia lui Alex Joffe) rolul unui șofer de taxi care întreprinde o călătorie pină la Moscova. @ Gregory Peck, David Janssen (celebrul Richard Kimble) si Richard Crenna vor fi cei trei cosmonauti din «Maro- oned», film inspirat de zborul lui Apollo 8. Epilogul e ţinut in mare secret, nici unul din interpreţi nu-l cunoaște. e Magicienii din toate ţările şi-au formulat prezi- cerile pentru 1969: unul din-ei, un englez, a anunțat că Barbra Streisand va cîştiga Oscarul pen- tru «Funny Girl» si un mare star se va sinucide în acest an. (E acelaşi magician care a prezis că în 1968 Jacqueline Kennedy se va recăsători; un mag italian afirmă însă că doamna Onassis va divorța in 1969.) După cum se vede magia e o chestiune mai mult de meridian decît de astri. ETERNA LUPTĂ CU TV @ În Italia, statisticile constată o scădere a numărului de specta- tori în cinematografe. În 1968 s-au vîndut cu patru milioane de bilete mai putin decit in '67.e lată palmaresul integral al festi- valului de televiziune de la Mon- te-Carlo februarie 1969: es € Cea mai bund productie: «Ba- lada celor sapte spinzurati» (te- leviziunea cehoslovacă) e Pro- gramul care a contribuit cel mai bine la idealul acțiunilor pașnice: «Nu e deajuns» (Organizația pen- tru cooperare şi dezvoltare eco- nomică) e Cel mai bun document istoric: «Ultima călătorie a dis- trugătorului H.M.S. Campbell Town» (R.F. a Germaniei) @ Cei mai bun scenariu original: «Irreal Madrid» (Spania) scenariu apar- tinind regizorului român Valeriu Lazarov e Cea mai bună re- gie: «Jurnalul unui nebun» (te- leviziunea sovietică) e Cei ma! bun program pentru copii: «Blake History» (SUA) e Cea mai bună interpretare masculină: Freddy Jo- nes pentru rolul din «Claudius» (Marea Britanie) @ Cea mai bună producţie în culori: «Dubla in- constanta» (televiziunea france- ză). În sfirşit, Premiul Criticii in- ternationale a fost decernat «Ba- ladei celor șapte spinzurati». Deneuve. Ursula Andress urmă- reste nelinistita filmarea. @ Greta Garbo — 0403 ce re- fuză timp de 25 de ani toti pro- ducătorii — nu spune NU ofertei de a juca în filmul «The Phynx». e Albert Gertner, industria; francez, fabricant de compara- toare ale amprentelor digitale pentru Interpol, cumpárá toate copiile filmelor lui Buster Kea- ton. 1661 @ La vizionarea filmului polițist «Adorabilul trup al Deborei», — cu 5 minute înaintea sfirsitu- lui, luminile se aprind în sală și spectatorii sînt rugați să dea so- lutia enigmei. În sală se găsesc avocaţi celebri şi cei mai cunos- cuti autori de romane polițiste. Soluția justă aparține unui faimos «detectiv» al televiziunii franceze, Raymond Souplex. ۵ Karel Ka- chyna, unul din cei mai cunoscuți regizori cehi («O căruță pentru Viena») turnează la Praga «O- mul străzii», un film al cărui erou e un operat de inimă, un soi de Blaiberg ceh; «un film asupra indiferentei» sustine regizorul. (Se remarcá in realizárile cineasti- lor cehi o mare recrudescentá 2 filmelor «angajate» in «detrimen- tul» filmelor polițiste, € Fellini va ecraniza ce- lebrul roman al scriitorului so- vietic Mihai Bulgakov, «Diavolul si’ Margareta», redescoperit in PERSONAJE EL. a chei iese iata crat oale e Anouk Aimée renunţa a mai filma in America pentru fil- mul «Mandarinii» (după romanul lui Simone de Beauvoir). Actriţa are nostalgia Europei. e Biogra- fia lui Mike Todd, marele reali- zator american, va face subiectul unui «musical». e Roger Moore apare în cel de-al doilea film al său pe marele ecran: «Vanishing Point». «Sfintul» se căsătorește cu Luisa Mattioli, mamă a doi copii. (Ce părere aveţi, tinere și mai virstnice telespectatoare?) e Richard Burton: «În casa mea eu sînt cel care am ultimul cuvînt: Se întîmplă ca soția mea să-fie agresivă, dar asta este fără importanță: lacrimile ei mă lasă rece.» Precaută, din raţiuni de sănătate. Liz Taylor și-a făcut testamentul. Se pare că averea ei, evaluată la o sută de milioane de, franci, va fi împărțită egal de Ri- chard Burton si copii (inclusiv fetița adoptivă, Maria). @ Ginger Rogers la 57 de ani e vedeta comediei muzicale «Ma- me» la Londra. «Dinamismul ei e năucitor» (ziarele). Actriţa isi dezvăluie fără nici o teamă virsta. @ Pentru «Sirena din Mississippi» Jean Paul Belmondo filmea- 28 fara dublura escaladarea unui imobil la Nissa, pentru a ajunge — conform scenariului — in ca- mera de la etajul trei a Catherinei tatile unui individ de a se orienta în epocile istorice complexe. Visconti termină «Condam- natii» — ascensiunea si căderea unei mari familii germane, în 1933. «Nue istoria familiei Krupp deși subiectul ar putea să vă ducă cu gindul acolo»...Incen- diul Reichstag-ului a fost recon- stituit în Austria, figurantii «na- zişti» au jucat cu o forță tulbu- rătoare. Hitler nu va apare însă în film. Alături de Dirk Bogarde şi Ingrid Thulin, va apare o = actriță engleză, în vîrstă de 22 de ani, Charlotte Rampling, despre care Visconti susține sus și tare, peste tot, că va ajunge una din marile staruri ale ecranului. SPORT e Charles Aznavour joaci rolul unui alergător de cursă lun- gă cehoslovac în filmul «jocurile» realizat la Londra de Michael Winner. Exterioarele în Anglia, Australia, Austria, Italia, Japonia, cuiminind cu «jocurile Olimpice» de la Tokio — proba ue maraton. e Filmul oficial al jocurilor olim- pice de la Mexico va fi probabil prezentat la Festivalui de la Cannes. @ Campionul mondial de box Nino Benvenutti nu va face film. Societatea «Ultrafilm» care l-a angajat pentru un western îi reziliază contractul pentru că nu a apărut pe platou la data convenită. e Martin Ritt consa- cră filmul «Marea speranţă albă» carierei campionului de box, ca- tegoria grea, Jack Johnson. MEDICINĂ @ Alphonso Brescia realizeaza primul documentar consacrat schimbării de sex în filmul «În labirintul sexului». Consilierii — sociologi și psihanalisti eminenti. € După «Helga», primul film consacrat unei nașteri în stil de documentar (5 400 000 spectatori în Franţa) se realizează «Helga si Michael» — al cărui scop ambi- tios este «educarea sexuală a cuplului». La Paris, filmul este prezentat în fata unei săli de călu- garite, de către Oficiul catolic francez al cinematografului. E- ducatorii susțin că filmul are me- ritul de a exista. Critica are o părere si mai proastă. e Jolin Wayne îşi rupe două coaste că- 2100 pe parchetul unui restaurant din Durango (Mexic) în timp ce juca în filmul ۰ — چېا PREMII e La primui Festivai internatio- nal al filmului de la :Pnom-Penh (Cambodgia), «Ultima noapte a copilăriei» a regizorului român Savel Stiopul obține «Statueta de aur a zeiţei Apsara» (Premiul Spe- cial pentru regie). O diplomă de onoare cu mențiunea specială a juriului capătă documentarul lui Mirel lliesu — «pentru valoarea documentară şi fotografică a fil- mului». @ Asociaţia Presei Cine- matografice elvețiene premiază pentru anul 1968 filmul lui Buñuel — «Frumoasa zilei». e 3 000 de membri ai «Academiei americane pentru cinema și arte» asistă la proiecția filmelor propuse pen- tru premiile Oscar. Cel mai bun film ar urma să fie ales dintre: «Leul în iarnă», «Romeo si Julie- ta», «Funny Girl», «Rachel, Ra- chel», «Olivier» — filme despre care am scris la timpul potrivit. ISTORIE @ Omar Sharif interpreteaza rolul principal în «Cristofor Co- lumb». Ava Gardner va fi Isabela a Spaniei; Jose Ferrer, regele Ferdinand. (Omar Sharif nu va mai interpreta rolul lui Rudolf Valentino, producătorii afirmînd că «tema, prea exploatată, e deja perimată».) e Richard Harris — actor de origine irlandeză — va fi Oliver Cromwell, omul cel mai urit în Irlanda: «După acest film nu voi mai îndrăzni să pun piciorul în tara mea». e Yul Brynner va juca rolul lui Mussol- lini, în filmul lui Carlo Lizzani, «Moartea la Dongo». e Două fil- me cehoslovace — «Cavalerii: cerului» — regizor J. Polak si «in- cineratorul de cadavre» — rea- lizator J. Herz — au ca temă ulti- mul război mondial, încercînd să demonstreze pînă la ce punct individul poate fi dezumanizat cînd slujeşte orb un ideal. e Franklin Schaffner — regizo- rul «Planetei Maimutelor» — rea- lizează un film consacrat vieţii generalului american Patton. e Producție americană («Toraj! Toraj! Toraj!») încercînd re- constituirea bătăliei de la Pearl Harbour. Regia: Richard Fleisher (realizatorul «Cálátoriei tantas- tice»). Filmári din toate unghiuri- le a «bombardamentului» din 1942. 500 de tehnicieni muncesc la reconstructia port-avionului «Arizona» si a unor baze aeriene si navale din timpul rázboiului. و «Sirocco», primul film franco- maghiar în regia lui Miklos lancsó, cu Marina Vlady, pe scenariul lui Gyula Fernadi: pregátirea asasi- nării în 1934, la Marsilia,a regelui Alexanaru ai Iugoslaviei e «Nun- tile lui Socrate» al regizorului iugoslav Fadil Hadjic, inspirat de căsătoria lui Jacqueline Kennedy cu Aristot Onassis. Actori iugo- slavi. e Alt film «istoric» ceh — «Onoarea și gloria» realizat de H. Bocan — are ca «tezăndificul- 46 ۱ = Lei 25 2 PRODUS ^ „MACUL ٧ ROȘU: ~ ۲0 NT le recunosc si pe-ntuneric... „Bucuresti“ BUA s | ۰ مه —- 7 3 Am, ه . Mah. ما ۳ ‘Aaa 내. A e Atractia femeii 4 = ۰ ㆍ Cl revistă lunar da cultură | Ci 0 ۳ ۵ ۱ 0 9 ۲ ۵۲ ۱ 8 In numărul viitor 1 -€€ „Musical-ul fl ofensivă