Revista Cinema/1963 — 1979/1969/Cinema_1969-1666897506__pages351-400

Foto: A. Mihailopo 


Lume a 
filmului 


Și totuşi... 
Michèle 
Morgan 

pledează 

pentru 

o marcă 
de săpun, 
iar 
Charles 
Boyer 
pentru 

0 marcă 
de coniac. 
Această 
pledoarie 

e de rău 

augur? 


} 


corespondență 
din 


Paris 


„Pentru CINEMA cu simpatie”. Claudine Au 


e 


. 


O AMBASADOARE 


ITINERANTĂ 


exit actualmente în Franţa două cate- 
gorii de tinere staruri: aceea a actrițe- 
lor — detipul Catherinei Deneuve — care 
turnează, fără răgaz, film după film și 
cea — reprezentată prin excelență de 
Claudine: Auger — a vedetelor care, deși 
îndrăgite de public, sînt destul de rar 
distribuite, fiind folosite mai ales în 
scopuri propagandistice, ca „ambasadoare 
itinerante” pentru gale, premiere şi alte 
manifestări cinematografice organizate 
în străinătate. Oare acestor frumoase 
„ambasadoare” ce îşi poartă surîsul fer- 
mecător pe toate meridianele lumii, de la 
Accapulco la Tokio și de la Moscova la 
Sidney, li s-a rezervat cu precădere un ase- 
menea rol monden pentru că le-ar lipsi 
cumva harul actoricesc? Cituşi de puţin, 


Tifania „cotei“ și a business-ului 


D 

Există însă în lumea spectacolului o 
lege nescrisă, tacită, potrivit căreia, 
atita vremecît nu ai o carieră bine conso- 
lidată,- nu ai voie să faci reclamă, nici 
chiar: propriei... cinematografii naţionale, 
pentru că, a face publicitate, înseamnă în 
principiu a te afla într-o situaţie dispe- 
rată, la limita resurselor artistice și deci 
materiale. Explicaţia constă desigur în 
faptul că o adevărată comediană nu ac- 
ceptă să-şi găsească disponibilităţi decît 
pentru adevărata artă a actorului, în 
film, teatru sau televiziune, de unde şi 


+ 


ger. 
condescendența cu care e privită ocupa- 
ţia de cover-girl sau manechin. Se întîm- 
plă, ce-i drept, ca uneori mari actori, 
suficient de bine ancoraţi în Cîmpiile 
Elysée ale celebrităţii, să conceadă să-și 
dea girul pentru reclama unor articole 
de larg consum: Michele Morgan pentru 
o cunoscută marcă de săpun sau Charles 
Boyer pentru o vestită marcă de coniac. 
Acestea însă: nu sînt decît rare excepţii 


ce nu fac decît să confirme regula: o 
adevărată vedetă nu face publicitate decit 
cu riscul de a vedea scăzîndu-i „cota“. 

Or, astăzi, cînd printr-o absurdă răs- 
turnare de valori, numele interpreţilor 
este mai important decît cel al realiza- 
torilor — Pygmalion ignorat de marea 
masă a spectatorilor — o distribuţie se 
face în primul rînd în funcţie de box-of- 
fice-ul, de „cota unui actor, adică de ono- 
rariul pe care îl încasează pentru fiecare 
film. În general, această „cotă“ este direct 
proporțională cu talentul şi: personalita- 
tea actorului respectiv. Uneori însă cri- 
teriul „cotei“ se dovedește artificial și 
fals, rezultatele lui fiind aberante: de pil- 
dă, o actriţă de talie medie, cum trebuie 
să recunoaștem că este Virna Lisi, are o 
cotă de două, trei ori mari mare decît 
cea a admirabilei Annie Girardot... 

Dar să revenim la modul în care, dea 
venind „ambasadoare"”, o vedetă își pierde 
„cota“ şi să vedem în ce anume constă 
mecanismul acestui bizar fenomen, cu 
efecte paradoxale Din clipa în care 
acceptă să fie, chiar numai temporar, o 
mesageră, o actriță nu va mai fi angajată 
de nici un regizor, conform următorului 
raționament logic: „Dacă are timp să se 
plimbe prin lume, înseamnă că nu are 
contracte, iar dacă nu are contracte în- 
seamnă că ceva nu e în regulă — sau n-are 
talent, sau nu prinde la public...“ Pe de 
altă parte însă, ecoul „ambasadelor“ ei 
sosește sub formă de reportaje ilustrate 
în revistele de mare tiraj şi astfel actriţa 
continuă să rămînă în permanenta aten- 
ţie a publicului. Dar regizorii și producă- 
torii nu au încredere în ea. S-a format un 
cere vicios, din care este extrem de greu 
de ieșit, Printre puţinele cazuri de eva- 
dare reușită se numără și cel al Claudinei 
Auger. 


De la Yo-Yo la James Bond 


Vă mai aduceți aminte de acel film atît 
de poetic al lui Pierre Etaix — „Yo-Yo"? 
Dar de grațioasa şi misterioasa balerină 
de care se îndrăgostea eroul lui? Era ea, 
Claudine Auger, pe atunci doar o debu- 
tantă. Au trecut numai cinci ani şi Claua 
dine este astăzi o vedetă consacrată, deși 
filmele în care a turnat se pot număra 
pe degete. După „Yo-Yo“, unde fusese 
remarcată doar ca o prezență gingașă și 
agreabilă, gloria fulgerătoare i-a fost adusă 
de „Operația Trăznet”, film din fabuloasa 
serie a James Bond-urilor. Dacă în „James 
Bond contra Doctor No" regizorul Te- 
rence Young o descoperise spectatorilor 


„pe -exploziva Ursula Andress, alegînd-o 


'de astă dată drept parteneră a lui james 
Bond-alias Sean Connery — pe Claudine 
Auger, Terence Young acorda din nou 
credit unei debutante, Și din nou reacția 
publicului avea să confirme că instinctul 
său nu dăduse greș: ochii negri. prelung 
migdalaţi ai Claudinei Auger, chipul ei de 
o frumuseţe blindă și totodată enigmatică 
a cucerit pe dată inima spectatorilor. Se 
născuse o nouă stea a cinematografiei 
franceze. 

Reporterii s-au precipitat, copertele 
magazinelor ilustrate i-au difuzat portre- 
tul în milioane de exemplare, televiziu- 
nea a început să o solicite pentru diverse 
emisiuni, iar Unifrance Film (agenţia pu- 
blicitară de stat) a înscris-o în lista „am- 
basadoarelor“ sale, Claudine Auger a fá- 


O adevărată 
vedetă 
nu face publicitate 


decit cu riscul de a vedea 


scăzindu-i „cota“. 


cut greșeala de a accepta. Și după cîteva 
călătorii „de reprezentare”, s-au ivit pri- 
mele semne ale crizei, ofertele de con- 
tracte în Franța au început să scadă. Dar 
Claudine nu s-a dat bătută. Sigură pe ca- 
pacitățile ei de comediană s-a hotărît 
să demonstreze tuturor că poate să se 


„impună și singură, nu numai în Franţa, 


şi că talentul său are mai multe fațete, 


—— 


O nouă carieră în Italia 


Din nou Terence Young i-a venit în 
ajutor, distribuind-o într-un rol complex 
şi nu tocmai ușor în „Eddie Chapmann, 
agent secret”. Scurt timp după aceea, pe 
neașteptate, au început să sosească pro- 
punerile, care mai de care mai atrăgă- 
toare, din partea cinematografiei italiene. 
După o serie de filme, dintre care men- 
ţionăm „Scusi, facciamo l'amore" — o 
satiră grotescă a erotomaniei, realizată 
de regizorul Caprioli — Claudine Augera 
optat în c din urmă pentru proiectele 
unor tineri regizori avangardiști. 

— Am o adevărată pasiune pentru tină- 
rul cinematograf al lumii, care Încearcă 
să schimbe vechile” dogme economice și 
estetice. lată de ce am acceptat să joc rolul 
principal în „Escaladare“, filmul de debut 
al lui Roberto Faenza — regizor conside- 
rat drept una din speranţele majore ale 
cinematografiei italiene. Operă violent 
contestatară a societății moderne tehno- 
crate, „Escaladare" mi-a oferit, în rolul 
principal pe care l-am interpretat, o par- 
titură cu totul nouă, a cărei descifrare, de-a 
lungul turnării, a fost de-a dreptul capti- 
vantă. 


În inima Cartierului Latin 


De obicei sînt puţine șanse să o găsești 
pe Claudine la Paris. Mai toată vremea 
şi-o petrece în studiourile din Roma sau în 
„misiunile diplomatice“ de reprezentare a 
Unifrance-ului, la care nu a renunţat 
din ambiția de a demonstra că acest lucru 
nu împietează neapărat asupra carierei 
actoricești, 

— Tocmai m-am Întors dintr-o călătorie 
în Egipt, unde am participat la o gală de 
filme franceze. A fost absolut extraordinar 
pentru mine să pot vedea piramidele, 
templele și : Nilul... mai ales că am fost 
dintotdeauna atrasă de istorie și arheologie. 
De altfel, unul dintre hobby-urile mele 
este să colind anticarii și „buchinistii” de 
pe malurile Senei, ca să descopăr cărți 
de călătorii, de la Marco Polo lo Thor He- 
yerdohi. Acum însă o să am ceva mai pu- 
țin timp pentru asemenea lecturi, fiindcă 
trebuie să mă ocup de decorarea acestui 
apartament în care de-abia m-am mutat, 

Ne aflăm la etajul 8 al unui imobil de 
pe Rue Monsieur Le Prince, una din cele 
mai vechi străzi ale Parisului. Ferestrele 
salonului spaţios, mobilat deocamdată 
numai pe jumătate, dau în Place Danton, 
care în zilele fierbinţi ale acelui „mai 
1968", au cunoscut momente de paroxism. 

— Aş sta ore întregi să privesc de aici 
forfota colorată a studenților și beatnicilor 
fără de care Cartierul Latin ar fi mort şi de- 
primant. Îmi doream să locuiesc cîndva 
într-o casă așezată chiar în inima Cartie- 
rului Latin, încă de pe vremea cind eram 
elevă la şcoala de balet, Sint fericită că 
acum am putut în sfirşit să-mi realizez 
visul, 


Manuela GHEORGHIU 


33 


Pa 


{9 1 


TRUFFAUT: 


; „Cinematogra- 


Ya ful lui 


-Hitchcock nu 
e întotdeauna 
exaltant, 

5 - dare fertil, 
á fie şi numai 

i: prin luciditatea 
cu care denunţă 
umilinţele 

la care 

oamenii supun 
puritatea.“ 


CI IP PI PARA IPP D n a 


TREI GAGURI 
EXEMPLARE DESPRE 


MR. HITCHCOCK 


pomul Alfred Hitchcock împlinește la 
13 august, 70 de ani. Nu ştiu dacă 
această situație e hitchcockiană, Mai de- 
grabă cred că, pentru cel interesat, cei 
70 de anisînt un gag. Un gag rotund. Bă- 
trînul are cultul gag-ului —al aceluiefect 
surprinzător, care în două secunde îţi 
spune ceea ce alţii ţi-ar explica în 70 
de ani de vorbărie. A.H. a mers cu gag-ul 
pînă la a face din propria apariție în 
filmele sale — un gag. Mai întîi a 
avut nevoie de chipul și persoana sa 
pentru”,„a mobila ecranul“, Apoi apariţia 
a devenit un tic. După aceea „am de- 
venit eu însumi un gag“, cam împo- 
vărător, ce-i drept, „și ca să las oamenii 
să vadă liniștiți filmul, am grijă să 
apar, ostentativ, în primele cinci mi- 
nute...“ La o aniversare a soției sale, 
regizorul a invitat o distinsă doamnă 
din aristocrație, a așezat-o în fruntea 
mesei și a lăsat-o acolo, ignorînd-o cu 
desăvirşire. Toţi invitaţii întrebau amfi- 
trionul: „cine-i doamna" ?"— Hitchcock 
răspundea invariabil: „nu știu, nu 
ştiu..." S-a lăsat spaima, nimeni. nu 
îndrăznea să dezlege misterul pînă 
cînd — *n plin dineu — un invitat a 


În fiecare i e ada — misterioasa tensiune a vitolităţii umane, 


titei 


bătut cu pumnul în masă strigînd: 
„e un gag!“ Toţi l-au privit uimiţi, 
Tînărului din dreapta sa care-l privea 
îngrozit, invitatul i-a aruncat în față 
același adevăr: „şi dumneata eşti un 
gag!” Aceasta — după cum îi mărtu- 
risește A.H. lui Truffaut — s-a întîmplat 
la o aniversare a soţiei sale. De ce aș 
crede că la propria aniversare ar fi 
altfel și amfitrionul ar dori să încerce 
alte plăceri, mai elevate, mai nobile, 
mai „filozofice“? De ziua lui, bănuiesc 
că l-ar enerva cumplit să audă filozofii, 
teorii, speculații abisale, să urmărească 
analize complicate, Le-ar desființa cu un 
„mot“, cu un gag,-cu o poveste de-a 
lui — abominală, îngrozitoare,  păcă- 
toasă, rea, dar în care adevărul de viață 
ar palpita mai intens decît în orice abs- 
tracție metafizică. Cultul gag-ului la 
Hitchcock coboară din cultul powgștii 
şi al povestirii în care gîndul, atitudi- 
nea „teoretică“, filozofică, se ascund 
mai adînc decît asasinul sau misterul. 
Sau nu se ascund de loc. Căci lui Hit- 
chcock — după propria-i confesiune, 
îi e teamă de poliție, Căci lui Hitchcock 
îi e teamă să nu fie lovit. 

De ziua lui aş povesti cîteva gag-uri 
exemplare despre el şi după aceea aș 
cînta, cu familia, în cor, cum spune 
tradiția britanică: „Mulţi ani trăiască! 
La mulți ani!“ 


ME i EA — 


Ziua și noaptea 


A.H. îi povestește lui Truffaut că a 
fost odată un scenarist care avea noaptea 
idei extraordinare de care dimineața 
nu-și mai aducea aminte. Situaţie îngro- 
zitoare nu numai pentru scenariști, dar 
pentru orice om conștient că viața lui e 
un scenariu pe idei proprii, visate 
noaptea şi uitate ziua. Atunci scenaris- 
tul se hotărăşte să pună pe noptieră 
creion şi hîrtie, ca în clipa cînd vine 
pisica să se trezească și să-și noteze 
ideea extraordinară, Așa se și întîmplă. 
Dimineaţa cînd intră în baie să se radă, 
omul constată cu groază că a uitat 
ideea formidabilă avută în timpul nopții. 
„Ah, nu — îşi zice el —am notat-o și 
am uitat că n-am uitat s-o notez!“ 
Frenetic, scenaristul aleargă la noptie- 
ră și acolo găseşte hîrtia pe care scri- 
sese următoarele cuvinte: „Tînăr-îndră- 
gostit de o fată..." „E aici un mare ade- 
văr“ — conchide A.H. şi noi am fi datori 
să vedem cum această claritate în sim- 
plitate străjuiește toate misterele hit- 
chcockiene (limitîndu-le chiar profun- 
zimea!), noi am fi datori să vedem cum 
această poveste cu „un băiat iubea o 
fată“ e în esență chiar ecuația elemen- 
tară din care răsar basmele lui, după ce 
am fost derutați, abil, pe pistele cele 
mai îndepărtate — „e un mare adevăr: 


"ideile formidabile de la miezul nopții 


se dovedesc lamentabile, dimineaţa“. 


Sărutul în plină zi 


În „Notorious“ (film văzut la teleci- 
nemateca noastră), Ingrid Bergman și 
Cary Grant joacă — după expresia pu- 
blicitară — „cel mai lung sărut din 
istoria cinematografului...“ Ei se îmbră- 
țişează într-un vast apartament de hotel, 
în dormitor, dar deodată în hol, chiar 
lîngă ușa de intrare, sună telefonul. 
Cei doi — îmbrăţişați — se îndreaptă 
încet spre telefon, ajung lîngă aparat 
şi acolo, continuînd să se sărute, îl lasă 
să sune mai departe, neavînd cum ridica 
receptorul. Scena e superbă, pură, in- 
comparabilă cu'un milion de scene 


—7 pr 


Iată 
un gag rotund; 
Alfred Hitchco 


împlineşte 
70 de ani. 


„în pat” sau erotomane. De unde i-a 
venit lui A.H, ideea unui asemenea sărut 
infinit ?* O dată, cu mult timp înainte de 
a filma „Notorious“, „bătrînul“ mergea 
cu trenul de la Boulogne la Paris. Era 
duminică după amiază. La trecerea 
printr-o localitate oarecare — Etaples — 
trenula încetinit viteza și aapăruto mică 
uzină cu un zid de cărămidă roșie. De 
zid se sprijineau îmbrăţișați un tînăr 
și o tînără. Deodată tînărul se întoarse 
şi începu să urineze pe zid, Fata continua 
să-l îmbrăţișeze, privind cînd trenul, 
cînd faţa lui, Trenul trecea lent, lumina 
zilei era mare, fata nu era înspăimîntată, 
ea ținea strîns lîngă ea pe cel ales și 


nu vedea (probabil) de ce nevoile lui 
intime ar fi împiedicat, măcar pentru 
o clipă, desfășurarea dragostei lor 
sub soare. „Acesta mi s-a părut amorul 
perfect, veritabil, funcționînd „fără 
moarte"... mărturisește A.H., cel care 
poate să jure că nu are niciodată vise 
erotice. Truffaut îl crede și elogiază 
scena din Etaples: 

— Ne iubim, deci nu ne părăsim. 

A.H.: „Perfect adevărat. Mi-amamintit 
întotdeauna de cei doi tineri şi iată 
de ce am știut foarte exact ce vroiam 
să obțin cu sărutul din „Notorious“.. 

Nici eu ca spectator nu văd cum aş 
putea uita gag-ul de la Etaples, cînd 
în toate îmbrățișările din filmele lui — 
de la cele amoroase pînă lacele mai ve- 
nale, de la cele mai curate pînă la cele 
mai impure — găsesc atît de obsedant 
misterioasa tensiune a vitalității umane. 


Crima fără sînge 


A.H. avea alt sfîrșit la „Suspiciune“, 
dar șabloanele producătorului sînt ca 
orice şabloane — sfinte. Filmul se în- 
cheie clar: Cary Grant nu e asasin. El 
n-a vrut să-și ucidă nevasta, n-a chinuit-o 
deliberat, nu e rău, nu e păcătos, nue 
imoral, nu e e pușlama... Şi așa, cu 
happy-end, se înţelege cea vrut regi- 
zorul: un suspens moral la fel_de inte- 
resant ca suspensul unei crime, un sus- 
pens al încrederii care cînd o ucizi e !a 
fel de mîrșav ca © crimă a unui ticălos. 
Rareori un film fără-sînge a atins 
intensitatea unui „thriller“ ca aici, în 
„Suspiciune“, Numai că A.H., vroia alt- 
fel: el vroia ca în final Cary Grant să-i 
aducă lui Joan Fontaine un pahar cu 
lapte într-adevăr otrăvit; ea-să știe că 
el o va otrăvi şi în timp ce el urcă pe 
celebra scară, ea să-i scrie mamei ei: 
„Scumpa mea, sînt îndrăgostită de el 
pînă la disperare: dar nu mai vreau să 
trăiesc, El mă va ucide și prefer să mor. 
Dar cred că societatea trebuie să se 
ferească de el...“ Cary Grant urma să-i 
dea paharul cu otravă, iar ea să-i spună: 
„lubitule, vrei să-i expediezi mamei 

mele această scrisoare?“ Da, ar fi trebuit 
să răspundă asasinul, Ea ar fi băut laptele 
şi ar fi murit. Fondu, scenă de două 
secunde: Cary Grant merge pe stradă 
fluierînd, ăruncă scrisoarea într-o cutie 
poștală și trece mai departe, vesel. 
Dar producătorul n-a acceptat ca Cary 
Grant să fie asasin, Așa se „produce“ 
de multe ori și în viaţă: ai scenariul şi 
finalul tău, dar vine un producător şi nu 
acceptă ca cel pe care-l știi asasin să fie 
asasin, ci doar un om simpatic, 

Dacă aceasta ar fi singura suspiciune 
trezită în noi de Alfred Hitchcock 
— suspiciunea faţă de asasinul neasasin 
din final — şi încă, zic eu, am avea de 
ce-i cînta în cor, la acești 70 de ani, cu 
tot umorul cuvenit: „happy birthdăy 
to you"! N 


Radu COSAȘU 


ilmele alese sînt tot unu și unu. 

„Salvatore Giuliano" este o recon- 
stituire istorică a luptei unui șef 
de bandiți, susținuți de celebra 
Maffie. Scopul era ca imediat după 
terminarea războiului (în 1945) să 
obțină deslipirea Siciliei de Italia, 
Planul eşuînd, cei ce-l sprijineau pe 
Giuliano îl abandonează și el moare 
executat, Reconstituirea este toto- 
dată uscată și înflăcărată. Numai 
fapte brute, fără nici o înfloritură 
dramaturgică. Totuși spectatcolul nu 
e o fotografie, ci un poem. Cum 
foarte frumos spune Mitry: ochii 
nu numai că privesc, dar şi văd; 
„à la précision impersonnelle du 
constat il s'ajoute le lyrisme du 
regard", Totul e minuțios exact, 
şi totul e totuși magnificat, trans- 
figurat. 

„Senso“ de Visconti, unde găsim 
o uimitoare, patetică Alida Vali 
tînără, e o poveste de amor total, 
adică cuprinzind totul, în acelaşi 
timp sublim şi abject, generos şi 
murdar, Sintem pe vremea stăpi- 
nirii austriece asupra Veneţiei. Fără 
a mai ţine seama de cotropitori, 
contesa Livia se dă locotenentului 
austriac atotputernic, Dar acest act 
se transformă repede în amor 
adevărat, pasionat și uitător de 
toate, de toate, afară de-un singur 
lucru mai tare ca orice: gelozia. 
Aflind că amantul ei o înșală, ea se 
va răzbuna punîndu-și pe italienii 
ei să-l omoare. 

„Obișnuiţii necunoscuţi“ de Mo- 
nicelli este un fel de „Asphalt 
Jungle“ în -stil comic, fiindcă, la 
fel ca în celebrul film american 
„de serie neagră”, ni se descrie 
amănunțit, științific, tehnica unei 
operații de spargere numai că în 
loc ca spărgătorii să fie niște gang- 
steri fioroși, sînt niște pîrliți joviali 
şi caraghioși. Ba chiar și sentimen- 
tali. Ceea ce îi readuce, fără voie, 
pe drumul onestităţii. 

„Dama fără camelii“ este unul 
din primele filme ale lui Antonioni. 
Între „Amiche“ și „Grido“. Mulţi 
cineaști s-au gîndit să filmeze dra- 
mele intime ale stelelor de cinema. 
Dar e prima (şi pînă azi ultima) 
oară că se face un film din tragedia 
Garbo, sau, dacă vreţi, din tragedia 
Marlène; tragedia actriței care vrea 
să fie actriță şi patronii o condamnă 
la situația mediocră de stea, de stea 
fixă, de funcționară dramatică, Gar- 
bo a părăsit scena, Marlène a păcălit 
pe dușmani; eroina lui Antonioni 
(splendida Lucia Bosé) face altceva: 
înghite resemnată hapul și continuă 
să joace roluri stupide ascunzîndu-și 
în tainele minţii rolurile cele fru- 
moase pe care știe ea sigur că le-ar 
fi putut juca aşa de bine! 

„Parmigiana“ “e cea mai tristă 
poveste a crimelor pe care le poate 
face indiferența. O fată drăguță și 
pură este înșelată de toţi. Din 
simplă răceală, indiferenţă, egoism 
senin, nepăsător. Ca și în „Vizita 
bătrînei doamne“, dar în cu totul alte 


DEI IE PR TI EREI TAJR E IT 
iz Pa re e T: aa arcu a 


GIULIETA Si SPIRITELE  Cirteca din Roma 


şi Cinemateca din 


Bucureşti au organizat 


o antologie de film italiană. 


O Alida Vali patetică într-o poveste de amor total: „Senso" 


împrejurări, rezultatul, soluția, săr- 
mana soluţie este prostituţia. Înainte 
de asta, apare uncavaler foarte dornic 
de a o lua pe eroină de soție. Dar 
acest cavaler era astfel construit 
(trupește și sufletește) încît nu 
pe» fată, ci chiar și pe noi, cei din 
sală, ne face să tremurăm de oroare, 
de scîrbă, de groază. 


Mai aproape de poezie 


În revista „New Yorker“ găsim 
următoarele cuvinte ale lui Fellini 
despre filmul său „Giulietta și spiri- 
tele” : „Filmele au depășit azi 
faza prozei narative și se apropie 
tot mai mult de poezie. Încerc 
să-mi liberez -operele de oarecari 
constringeri (poveștile cu început, 
dezvoltare şi sfirşit), filmul trebuie 
să fie mai degrabă asemănător unui 
poem, cu a sa metrică și cu a lui 
cadență“. E limpede că Fellini 
confundă poezie și autobiografie, 
probabil pentru că amîndouă sînt 
nişte subiective solilocuri. În această 
privință, „Giulietta“ este simetrica 
replică a lui „8 1/2", Numai că 
pacientul aici e o femeie, fu un 
bărbat; sau mai degrabă femeia în 
sine; sau mai precis soția reală a 
lui Fellini; şi încă mai precis, o 
fiinţă ajunsă la vîrsta critică în 
cariera ei de femeie, așa cum eroul 
din „8 1/2“ ajunsese la virsta critică 
în cariera sa de artist, regizor, 
autor; de creator care simte că 
parcă nu mai poate crea. Giulietta 
din film este o nevastă care simte 
(și graţie unui detectiv, se asigură) 
că soțul ei are o aventură. Reacţia 
e o fugă în trecut și mai ales în 
copilărie, iar soluția (dacă se poate 
numi asta soluție) este resemnarea: 
regizorul din „81/2“, nemulțumit 
de tot ce vrea să bage în filmulsău, 
bagă totuși toate aceste lucruri; le 
bagă așa cum sînt. Giulietta și ea 


acceptă lucrurile așa cum sînt. 
Înghite minciunile soțului, Probabil 
la fel cu Anouk Aimée din “8 1/2", 
adică chiar știind că ea știe că el 
știe că ea ştie că el minte. Paralelis- 
mul este constant între cele două 
filme; școlarului maltratat de popii 
liceului îi corespunde școlăriţa care 
joacă o piesă de teatru la serba- 
rea de fine de an, unde este arsă 
de vie pentru păcatele ei; haremului 
lui Mastroianni îi corespund budoare- 
le Masineişi Sandrei Millo; în „8 1/2“ 
aveam o tirfă obeză și o mamă tan- 
dră, în „Giulietta“ avem un bunic 
libertin și libidinos. 

Spuneam că Fellini crede că subiec- 
tivism este sută la sută sinonim 
cu poezie. În consecinţă lunecă de 
la poezie la onirism (adică la vis). 
Un onirism just și valabil, căci real- 
mente spectatorul se întreabă dacă 
fantasticele imagini sînt vis sau ade- 
văr, pentru a înțelege repede că 
sînt și una și alta, -„8 1/2" (scrie 
un mare critic american — şi 
asta se aplică și „Giuliettei") „eo 
cascadă de amare, comice, sclipi- 
toare (deși nu prea adînc dovedi- 
toare) jocuri ale lui Fellini cu el 
însuși, jocuri și batjocuri; pentru 
stupiditatea situației sale, pentru 
stupiditatea secolului său, pentru 
stupiditatea condiţiei artei, pentru 
stupiditatea de a te fi născut”, 


Mai aproape de puritate 


Alberto Lattuada este autorul 
filmului „Crima lui Giovanni Epis- 
copo", care şi el face parte din pal- 
maresul retrospectivei italiene (după 
un roman de D'Annunzio). Este 
sfișietoarea poveste a unui om timid, 
de treabă, conștiincios, bun, care 
comite o crimă: ucide pe amantul 
soției sale. O faptă banală, în sensul 
de arhiuzată. Aici însă intervin 
cîteva aspecte originale. Este starea 
lui sufletească după ce a omorit, 


Le mulțumim! 


Nu se căiește și nici nu crede că 
ar fi putut face altfel. Dar îi pare 
teribil de rău că a trebuit s-o facă. 
Desigur, ticălosul acela merita. Fap- 
tul că a murit e un cîştig pentru 
societate. Dacă blindului Episcopo 
îi pare rău, este dintr-un fel de 
onestitate foarte particulară. Fapta 
aceea nu se potrivea de loc cu firea 
lui, cu concepţiile lui morale. Fusese 
o infidelitate de neiertat faţă de el 


“însuși. O trădare faţă de propria sa 


persoană.... În sfîrșit, din cîteva 
vorbe, din cîteva tăceri, aflăm 


un lucru senzațional: acea femeie, , 


monstru de vulgaritate, ticăloșie, 
aviditate, e zguduită de această 
dramă și, fără nici o  sforţare, 
devine o femeie curată, o mamă 
bună, o soţie care își va aștepta cu 
tandreţe soțul să iasă de la închisoa- 
re. De unde știm asta? Căci toate 
aceste sentimente nu se traduc în 
fapt pe ecran. Renaşterea e postumă 
şi viitoare, Spectatorulo află numaiși 
numai din întimplările anterioare. 
Un lung viitor el îl deduce numai 
din trecut. Aldo Fabrizi are aci o 
performanță de mare clasă, iar par- 
tenera, Yvonne Sanson, face exact 
atît cît trebuie: adică nu are nici o 
notă falsă. 

Un alt aspect de puritate morală 
îl găsim în filmul lui Zurlini: „Fata 
cu- valiza“, interpretat de Claudia 
Cardinale și Jacques Perrin. Ea este 
o femeie decăzută, dar decăzută nu 
din viciu, sau lene, sau aviditate 
pentru bunuri pe care nu le are, ci 
pur şi simplu din- slăbiciune, din 
lipsă de energie pentru .a putea 
refuza un bărbat. Juridicește, ea 
face prostituție. Sufletește, nu are 
nimic din psihologia prostituţiei. 

Excelent este şi filmul lui Germi, 
„Ucigaș cu plată“, întrealtele pentru 
finalul: său. Este un final, cum se 
zice, „deschis“, adică se poate întim- 
pla totiatit de bine ceva, precum și 
contrariul. Dar ce e original în acest 
deznodămint dublu nu este că satis- 
face atît pe spectatorii care ar dori 
ca eroii să fie pedepsiţi, cît pe 
spectatorii care ar dori să nu fie — 
căci povestea e de așa natură, încît 
spectatorii nu sînt împărţiţi în două 
tabere —ci toţi. spectatorii doresc 
deopotrivă şi simultan ambele sfir- 
şituri. Împărţirea se face în sufle- 
tul fiecărui spectator, A lăsa astfel 
„urmarea“ în suspensie este o 
curioasă, originală, plăcută și in- 
genioasă... adaptare a autorului la 
spectator, la dorinţele acestuia. 

Reprezentarea „Cabiriei”, a mes 
lodramelor mute, dar elocvente din 
epoca Francesca Bertini precum şi 
a comediilor burlești de tip Keys- 
tone (și anterioare acestora) — 
această dezgropare de uimitori stri- 
goi, este poate cea mai bună dovadă 
a geniului cinematografic italian. 


Îi mulțumim colegului nostru Cons __ 


stantin Popescu care, din colecţiile 
lui particulare, a aranjat în holul Ci- 
nematecii o expoziţie de fotografii 
originale cu toată pleiada de înte= 
meietori italieni. 


D. |. SUCHIANU 


35 


Un comenta- 
tor sportiv 
de carat înalt. 


Un reporter. 


interlocutor 
la cel mai 
înalt nivel., 
Dialogul 


şi eficace” 


telespectatorii 


„De la un scriitor ultat 


Cine-l! mai citește azi pescri- 
itorul -și — să-i zicem cu -un 
termen mai modern'— esteti- 
cianul Pierre Delaudun d'Aiga- 
liers? Dar dacă dintr-o întim- 
plare scoți'din raft „Arta poe- 
tică”, tipărită în 1597 şi răs- 
foiești filele pergamentoase, 
cu flori de rugină, găsești unele 
observații sesizante asupra con- 
venţiilor ce se stabilesc între 
spectacol şi public, Există o 
înțelegere tacită — zice ui- 
tatul teoretician — între ac- 
tori şi spectatori, în sensul că 
nutrebuiesă ţi se aducă pesce- 
nă omul despre care se spune 
că a fost decapitat: cineva trîn- 
tește în fața noastră o desagă 
plină șine obligă să credem că 
actul a fost săvîrşit, iar trupul 


P ALLEA, SAAT 4 
EKER, az Sas T 


HINN 


vocarn îi 
DEE PTUNGHIUL 
CRISTAL 


„imagini 


i 


a rămas undeva 'în „alt spaţiu. 
Jumătate din 'acţiunile repre- 
zentației “se petrec în afara 
teatrului, dar noi cădem de 
acord cu ceea ce 'ne comunică 
artiştii “că s-a petrecut și nu 
avem „nevoie să cercetăm... 

Nu altminteri stau lucrurile 


„în celelalte arte interpreta- 


tive, “de pildă, în “cinemato- 
graf; cu atît mai 'operantă e 
azi această convenţie în tele- 
‘viziune unde, pe„lîngă multe 
imagini care ne arată,sînt multe 
cuvinte care ne relatează, fă- 
„cînd apel la capacitatea noas- 
tră de reprezentare și la uri- 
aşele "posibilități ; asociative 
ale minţii. 

În această sferă de conven- 


“tie intră și recomandarea ta- 


lentelor, de teleaști, în sensul 
căori de cîte ori ni se prezintă 
pe micul ecran oameni inves- 
„tiți “cu “sarcini telespecifice, 
noi îi considerăm chemați să-şi 


:asume -atari sarcini. . Cînd_se 


face proba contrarie tîrziu 
„şi rar,fciteodată, înțelegem că 
aici, dată fiind și tinereţea do- 
meniului și noutatea atribu- 
ţiilor,' vocaţia nu a fost, nu a 
putut fi “consolidată înainte, 
ci se constituie și se declară 
în “exercițiu, în faţa noastră, 
a juriului de milioane. Căci 
nimeni nu poate să-și constate 
vocaţia pentru -televiziune 
(ci cel mult atracția către ea) 
anterior cunoașterii și străba- 
terii acestui domeniu și vali- 
dării aptitudinilor speciale în 
fața camerei. 

Uneori şi noi, și cei ce sînt 
investiţi acolo cu verificarea 
acestei vocaţii, avem parte de 
dezamăgiri.  Crainicul, tele- 
purtătorul de cuvint, s-a do- 
vedit cîteodată inert, zimbetul 
factice, aplicarea la ceea ce se 
spune defectuoasă și a trecut 
destulă vreme ca să se obser- 
ve, ba chiar a fost nevoie şi de 
o împrejurare care i-a scos, 
ca să zic așa, din cutie pentru 
ca să se seziseze mai cert ina- 
decvarea. larăși, nu s-a"putut 
constata pină la ora aceasta 
chemarea, înclinația verita- 
bilă a vreunui regizor al emi- 
siunilor pentru copii; aici 
domină semiprofesionalismul 
și, uneori, impostura cea mai 
evidentă, în teritoriul gingaș 
al privirii copilului năvălind 
:amalgamate haotic, 
fără compoziție şi fără stil, 
încropeli de duzină, care n-au 
nici un ecou în sensibilitatea 
micului şi atît de tenacelui te- 
lespectator; un recent film 
de păpuși în producţie pro- 
prie deșerta pe ecran grozăvii 
(sub raport estetic) care-i 
speriau și pe însoțitorii adulți. 


Comentatorul sportiv 


` Dar din ce în ce mai frec- 
vent sîntem puși în contact 
cu vocații adevărate şi atunci 


are loc acel scurt-circuit al 
satisfacţiei ce lasă impresii du- 
rabile “și luminează din nou 


„sensul adînc al relaţiei televi- 


zor-spectator. 

E, de exemplu, vocaţia lui 
Cristian Ţopescu, care s-a for- 
mat 'ca un comentator spor- 
tiv de carat înalt. L-aţi văzut — 
și mai ales ascultat, “căci cel 
mai adesea e nevăzut — la fe- 
lurite  întîlniri, * concursuri, 
ocazii sportive. A fost un ad- 
mirabil crainic al, campiona- 
telor europene de box de la 
Bucureşti. 

Ce-i este caracteristic? 

Modul „inteligent de a-și 
măsura propria prezență. Mo- 
dul subtil de a se insinua în- 
tre imagine şi percepţia noas- 
tră directă cu precizări, in- 
formaţii inedite, care sporesc 
virtuțile de penetrație a ace- 
lei imagini. Modul competent 
de a comenta, cîntări forțele 
şi avantajele adversarilor, de 
a pronostica (covirșitoarea 
majoritate a acestor pronos- 
ticuri confirmîndu-se). Modul 
spiritual, lipsit de orice osten- 
tație egolatră, de a face legă- 
turi între sporturi şi alte ac- 
tivități umane, în special'cele 
din 'domeniul intelectului. 

Şi apoi, el socotește, în subs 
text, fiecare comentariu mai 
larg, ori prezentare de filme 
din istoria vreunui sport, o 
posibilitate de a-l introduce pe 
teles pectator în disciplina res- 
pectivă şi de a-l pasiona oare- 
cum pentru cultura fizică, de 
a-l modela ca spectator spor- 
tiv sau chiar ca sportiv pur 
şi simplu. El îşi îndeplinește 


) atribuţiile ca pe o magistra- 


tură surizătoare şi nu putem 
să nu recunoaștem aici o vo- 
cație pe care televiziunea are 
meritul de a fi creat-o şi care 
ămîne, deocamdată, exempla- 
ră, 


——— 


Reporterul 


La fel se întîmplă cu repor- 
terul Catinca Ralea, ale cărei 
succese din ultima vreme n-au 
trecut neobservate. 

+ În primul rînd, ca reflexe 
în actualitate; acele reflexe 
care îl definesc pe gazetarul 
de profesie și-l configurează. 
În preziua vizitei la Bucu- 
reşti a ministrului tehnologiei 
din Marea Britanie, am avut 
pe micul ecran un interviu 
excelent luat acestei perso- 
nalități, la Londra, de Catinca 
Ralea. În zilele cînd presa 
informa pe larg despre unele 
mutații interesante ce aveau 
loc în orientarea politică a 
Canadei, televiziunea română 
ne-a oferit un substanțial do- 
cumentar canadian întocmit 
de Catinca Ralea, o convor- 
bire cu un parlamentar al 


Vocația nu se c 
dează înainte ci s 

stituie în exerciţii. 
Aşa s-a întîmplat şi cu 
vocaţia de telereporter... 


e DE 


acelei ţări, realizat la Ottawa, 
un interviu luat ilustrului rea- 
lizator al filmelor de anima- 


ție Norman MclLarren, înso- 
tit de fermecătoarea peliculă 
„Pas de deux“, creată pe mo- 
tive muzicale din „Doina Ol- 
tului”, 

Reporterul își alege interlo- 
cutorii la cel mai înalt nivel de 
interes public, În discuţia direc- 
tă se retranșează cu discreție şi, 
aș cuteza să spun, cu persona- 
litate, în faţa interlocutorului, 
căci întrebările nu sînt nicio- 
dată oarecare, iar punctările 
sînt făcute mai totdeauna cu 
distincție, Catinca Ralea ştie 
— în fața acelui necunoscut, 
care se destăinuie — fie să-și 
tempereze volubilitatea-i ria- 
turală, fie s-o pună la bătaie 
cu farmec, pentru a închega 
o ambianţă relaxantă de dis- 


'cuție, un mediu comunicativ, 


în care treptat se integrează 
şi telespectatorul, 

Cînd e nevăzută, în spatele 
filmului, comentariul ei e bo- 
gat, exact, critic, caracterizat 
de gust personal, întotdeauna 
edificator și evocator, 

Vocaţia de telereporter e 
foarte rară şi nu avem încă 
suficiente date și nici destulă 
experienţă ca s-o putem 
diferenția foarte clar de cea 
a reporterului din presa scri- 
să, Dar această vocaţie există 
şi chiar dacă, deocamdată, 
argumentul principal în cón- 
statarea ei sînt cei cîţiva tele- 
reporteri excelenți pe care-i 
avem, tot avem îndreptăţirea 
s-o atestăm. 

Şi s-o salutăm, 


Profesiunea de teleast 


Am mai întîlnit, în ultima 
vreme — sau poate, mai bine 
zis, s-a sensibilizat pentru 
noi — vocaţia lui Tudor Vor- 
nicu pentru dialogul direct 
şi eficace cu telespectatorii, 


vocația lui Radnev pentru 
portretele din „prim-plan“, 
vocația lui Boris Ciobanu 


pentru filmul de televiziune — 
şi nu numai acestea. 

Astfel, treptat, dar uneori 
şi în salturi, se ivește în peisa- 
jul profesiunilor din ţara noas- 
tră teleastul, personalitate dis- 
tinctă şi profesionist original, 
lezat de cea mai nouă și mai 
inventivă modalitate audio- 
vizuală de comunicare și de 
creaţie. 

lar cu el, şi pe urma lui, 
se creează pe nesimţite și 


încă vag  indentificabilă o 
vocație de telespectator. 

Vi S; 

x ayt 


dingsta 
de micul 
ecran 


Orictt de micii ar fi 
un om, în fata televizorului. ebie 

să-și aleagă emisiunile. 
— Cine mă. POR ajuta 


să alege... Cine? 


Reporterii se interesează de pregă- 

tirea emisiunii, cřonicarii (în 
sfîrşit, au început să fie mult mai 
consecvenţi şi competenți în păreri) 
emit judecăți de valoare despre ceea 
ce s-a întîmplat în timpul emisiunii, 
iar autorii acestor minute de eter 
sînt prinşi de gînduri despre emisi- 
une și după ce totul s-a terminat. 
Din: difuzor auzi în studio „mulțu- 
mesc la toată lumea“ (chiar dacă emi- 
siunea a fost proastă, lumea tot a 
muncit), operatorii îşi scot căștile, 
microfoniştii își strîng cablul și mută 
„girafa“ într-un colț, mașiniștii adună 
repede flancurile într-un alt colț. 
Se face linişte. / 


Autorul, cu un sentiment de în- 
tristare, pentru că se desparte de 
o idee care l-a ţinut în mrejele ei 
o zi, o săptămînă sau o lună, pleacă 
cu gîndurile sale. 

Și sînt multe... 

Şi sînt contradictorii.. 

Și-sînt dulci... 

Şi sînt amare... 


Oamenii s-au dezvățat să vora 
bească frumos, din inimă, Nu toți. 
Dar destul de mulţi. Celor care vor- 
besc emoţionîhdu-te, le-a trebuit o 
mare forță: pentru a-și păstra tine- 
rețea verbului. Trebuie să recunoaș- 
tem că şi noi sîntem de vină. Mult 
timp i-am ţinut în sabloane, mult 
timp ne-am ascuns în spatele unei 
linişti pe care ne-o dădea textul pus 
pe masă. Nu poate exista o bucurie 
ma! mare decît cea pe care o ai cînd 

“întilneşti un interlocutor care vor- 
bește cu buzele, cu ochii, cu întreaga 
sa fiinţă. 

Multora le e frică ca nu cumva să 
ezite, neînțelegînd că ezitarea în 
vorbă este cel mai frumos și cel mai 
uñan filon pe care-l poți des- 
coperi, este expresia exterioară cea 
mai firească a gîndirii. Ce frumoși 
sînt (și pe. micul ecran) oamenii care 
gindesc! 

Pornind uneori să realizezi o emi- 
siune, știi dinainte că va interesa un 
număr mult mai mic de telespecta- 
tori decît cel obișnuit. Citeodată e 
vorba chiar de lupta pe care trebuie 
s-o duci cu anumite gusturi (e dre 
existente în proporţii de masă) RU 
de cea mai bună calitate, 


Şi ce satisfacție atunci cînd după 
o asemenea emisiune primeşti o scri- 
soare (una măcar) în care citeşti: 

„Stimate autor al emisiunii X. 
Nu m-a interesat în viaţa mea te- 
ma pe care aţi dezbătut-o dumnea- 
voastră. Dar urmărind întîmplător 
cele arătate în 20 de minute, m-am 
gîndit că mai sînt'multe pe care ar 
trebui să le înţeleg. Vreţisă fiți ama- 
bil să-mi spuneţi cînd va mai fi o 
emisiune pe această temă, sau cel 
puţin să-mi indicaţi şi mie una din 
cărţile pe care le-aţi citit, dacă aţi 
citit (sic!)? Să nu fie însă prea grea 
că sînt de-abia la inceput“. 

O singură scrisoare care, mi se 
pare mie, îţi demonstrează că ai făcut 
ceva, cît de infim, pentru seme- 
nii tăi. 

* 


Cu forța televiziunii trebuie să ştii 
cum să umbli. Gîndiţi-vă la diferența 
de rezultat dintre un anunţ înserat 


la mica publicitate a unui ziar cu 
cel mai mare tiraj posibil („Se caută 
cascadori“, de pildă) şi același anunţ 
făcut de o crainică a posturilor de 
televiziune. 

În primul caz vor răspunde în ma- 
joritatea covirşitoare cei care au 
avut afinități cu această meserie, care 
îi cunosc riscurile și greutățile, cei 
care caută la mica publicitate un ase- 
menea anunţ; în al doilea caz anunțul 
este recepționat de sute de mii de 
oameni simultan. Și la el nu vor răs- 
punde numai cei în cauză: anunţul 
acesta va crea la mulţi unele gînduri 
de perspective și chiar speranţe. 

Tot ceea ce am scris e perfect con- 
trolabil. În străinătate, în urma unui 
anunț lansat în timpul unui concurs 
(precizez că nu se referea la casca- 
dori), în jurul respectivului studio s-a 
întrerupt circulaţia pentru mai multe 
ore, iar centrala telefonică a orașului 
s-a blocat. 

Vă daţi desigur seama că nu des- 
pre anunţuri voiam să vorbesc, ci 
despre.altceva care se numește forţa 
televiziunii. 

+ 

Se spune că televiziunea e nouă- 
zeci și nouă la sută imagine în miş- 
care. Ei bine, mi se pare că atunci cînd 
faptul este plin de semnificație ajunge 
doar să-l spui de pe micul ecran. 

Artificiile sînt de prisos. În film 
(cel documentar, bineînțeles) situația 
nu este valabilă. Dimpotrivă! Să 
încercăm deci să găsim faptele sen- 
zaționalului cotidian pe care să le 
cOmunicăm direct şi sînt sigur că 
telespectatorii nu vor fi nemulțu- 
miţi că ilustrația o vor vedea cu o 
zi sau couă mai tîrziu. 


Există foarte mulţi oameni uitaţi 
de cronicarii de speciolitate. lată doar 
trei exemple: scenografii, de loc pesi- 
miști, cu toate că lucrează aproape 
totul în gri şi în multiplele lui nuan- 
te; regizorii de montaj, adevăraţi vră- 
jitori ai butoanelor și ai efectelor 
speciale (electronică ++ artă), care 
țin în mîinile lor — mai precis în 
degete — toată emisiunea; operatorii, 
care au uneori o muncă neînchipuit 
de complicată şi nu au la dispoziţie 
secunzi, asistenți sau cameramani. 

Lista e lungă. Pe. genericele filme- 
lor- sînt trecuţi toţi colaboratorii, 
asistenții lor şi asistenții asistenţilor 
lor. La televiziune pomelnicele aces- 
tea supără pe telespectatori, 

Ce e de făcut, dragi tovarăși cro- 
nicari? 


Convorbire ascultată, personal, 
într-un compartiment de tren, cînd, 
epuizînd alte subiecte de conversa- 
ţie, pasagerii au trecut la ceva la 
care se pricepe toată lumea: tele- 
viziunea. 

— Ce dau ăştia, 
muzică simfonică? 

— Lasă tovarășe, n-oi fi vrînd să 
dez numai muzică ușoară... 

— De ce crezi dumneata că toți 
spectatorii au gustul dumitale? 

— Dar dumneata ce crezi, că toți 
vor numai zdrăngâneala la ghitară? 

Ce le poate răspunde cel care 
lucrează la televiziune? Aveţi 


dom'le, atîta 


cumva dumneavoastră o soluţie 
ideală? 
* 


Culmea ironiei. Cu cît se descoperă 
mai multe mijloace tehnice de înre- 
gistrarea imaginii și sunetului(rapide, 
ieftine şi uşor de minuit) cu atît 
se simte mai mult nevoia de transmis 
sii în direct, pe viu. 

Omul nu va putea renunța nicio- 
dată la emoția retrăirii momentului. 
Nu e o sentinţă personală, ci o con- 
cluzie a unei anchete întreprinsă de 
specialişti ai UNESCO-ului. 


Oamenii de cultură aveau într-o 
vreme (un an sau doi par istorie 


îndepărtată în timpurile noastre) 
reticențe față de televiziune. 

Unul dintre ei îmi mărturisea:" 

— Sînt socotit oarecum un cunos- 
cător în domeniul meu de activitate. 
Dacă o să greşesc acolo la voi, în 
emoția pe care mi-o dau reflecă 
toarele? 

Peste doi ani: 

— Știi ceva? Am o idee pe care 
cred că ar fi interesant s-o comunic, 
Am nevoie de niște confirmări, simt 
necesitatea unor eventuale contrazi- 
ceri şi nu am timp prea mult de aș- 
teptat. Crezi că aș putea face o emi- 
siune? 

* 


Extras dintr-o scrisoare: 

„Dragă tovarășe redactor. Stă- 
team toată ziua la televizor și nu 
înțelegeam nimic. Oricît de multila- 
teral e un om, nu poate fi'intere- 
sat în egală măsură și de emisiuni 
despre tehnologie, şi despre arta 
fotografului amator sau despre călă- 
torii geografice, teatru, film, artă 
plastică, muzică simfonică, de cameră 
şi ușoară, de filme vechi sau ultra- 


noi. Am găsit soluţia: trebuie să alegi. 
Numai așa poţi fi telespectator exi- 
gent, modern. Dar vreau să vă pun 
o întrebare: cine mă poate ajuta 
să aleg?" 

Aceeași intrebare v-o adresez și eu 
dumneavoastră: cine? 


* 


Cronicarii scriu curent, telespec- 
tatorii scriu și ei cronicarilor sau 
televiziunii, sociologii fac anchete în 
patru colțuri de ţară. Dar ce e de 
făcut pentru viitor? N-ar fi cazul 
să se adune toţi cei din afara televi- 
ziunii — pe care îi preocupă soarta 
micului ecran, într-un for anual, 


Desen de V. Timoc 


bienal sau cincinal, pentru a genera- 
liza, studia și a da niște soluţii teore- 
tice ori practice? Există ACIN-ul, 
Uniunea Ziariştilor, Centrul de so- 
ciologie și cîte alte foruri. Credeţică 
e posibil? 


* 


Gindurile vin, trec, lăsînd în urma 
lor bucuriile sau necazurile-nereuşitei 
(totale ori parțiale). 

Te așteaptă din nou o emisiune. 

Simţi că se nasc idei noi, că te cu- 
prind îndoieli (ah, ce frumoase 
sînt aceste momente) și vine clipa 
cînd becul roșu al camerei se aprinde, 
cînd spui din toată inima „bună seara 
stimaţi teiespectatori”, cu nădejdea 
că cineva totuşi îţi răspunde, și apoi 
iar te cuprind gîndurile cele de după 
emisiune. 

Şi sînt multe... 

Și sînt contradictorii.. 

Şi sint. dulci... 

Şi sînt amare... 


Alexandru STARK 


37 


sd 
"i 


A 


> 
Li 


pp: 
E SES AN 


pe 


ph 
hp 
e S y 


4 ae 


YI 


Aa 24 


Ha 


z4 


5 


pr 


TA 


Eroi ue Ir o aa 


G 


$ N CU 
t Lă 


[i 


sînt ca şi ciocanele respinse de nicovală.“ 


Helvetius 


Cronica 
spectatorului 


A trăi pentru a trăi 


„lată că am reuşit să vizionăm în timp record, 
faţă de alte filme pe care le vedem abia la un 
deceniu după turnare, „A trăi pentru a trăi”, 
Sint nedumerită citind că a primit două premii 
de prestigiu. Cred că nu filmul, ci autorul său, 
cu numele-i sonor, în urma lui „Un bărbat şi 
o femeie“, a primit aceste premii. Filmul pre- 
cedent m-a impresionat foarte mult. Văzindu-l 
a doua oară— mult mai puţin. „A trăi pentru a 
trăi“ îmi dă însă de la prima vizonare impresia 
pe care mi-a dat-o celălalt film la a doua. Mi se 
pare că undeva, „A trăi pentru a trăi”, savant 
construit, e totuși o apă, călduță de ploaie, 
Latura profesională a eroului e bine surprinsă, 
secvențele documentare mi se par foarte bune 
— aici autorul se prezintă pe sine, În rest... E 
ceva care nu merge. Dragostea din „Un băr- 
bat şi o femeie” e perfect credibilă, ca şi toate 
situațiile, ca şi tot filmul. Aici, în „A trăi pentru 
a trăi”, totul e mai puțin credibil şi de multe ori 
prea ieftin.“ 

MARIA ZORNIG 
Str. 13 Decembrie 22 
Timişoara 


Western-urile Italiene 


” „Sint uimit de invazia „dolarilor”. pe ecrane» 
le europene. Au devenit o manie, o idee fixă, 
Iniţial, s-a remarcat un mare interes, sperin- 
du-se că filmele acestea vor aduce ceva nou. 
Apoi interesul a slăbit și cu fiecare „dolar“, în 
locul interesului inițial, se așeza indiferența: 
„Fie. Decit nimic, mai bine...“ Recunoscut este 
că filmele cu „dolari” au succes de casă. Publi- 
cul, marele public, îşi spune cuvintul: „Ne tre- 
buie şi astfel de filme, ce-am face simbăta după 
amiază?” Şi aceste western-uri își fac datoria: 
adună spectatori, îi amuză o oră şi jumătate 
şi apoi le dau drumul; după o jumătate de ceas, 
nu ne mai aducem aminte decit de fenta gro- 
zavă a unuia, ori de fizicul, nu mai puţin grozav, 
al altuia. Şi gata. Asta săfie menirea unui film? 
Ba mai mult. Se spune că istoria se repetă. Nu 
ştiu cît de adevărată este afirmaţia aceasta, dar 
cert este că, Într-un fel sau altul, westernul 
italian Îşi repetă acțiunea; se ajunge astfel la 
şablon, la -platitudine. Fără a se da greş, se 
poate alcătui o rețetă prin care în locul unei 
producţii culinare se prepară o producţie ci- 
nematogralică, uneori mai puțin savuroasă 
decit cea gastronomică... leșind din sală, 
puștoaicele exclamă: „Vai ce bărbat! Și ce 
ochi avea, tu!“ lar adolescenții comentează cu 
siguranţă: „A fost brava omul! Și.ce caft veded, 
domnule!“ De fapt, dacă mă gindesc bine, nici 
eu n-am mai mult de 18 ani, dar prea se e- 
xagerează cu importarea unor asemenea filme. 
Distribuitorii ne judecă cu prea multă uşu- 
rinta, pe foi spectatorii. Vă rog să mă cre- 
deţi, nu sînt snob..." 
VLAD GHEORGHE 
Elev'cl. Xl-a 
com. Scutelnici, 
Judeţul Buzău. 


Angelica 


„Am impresia că viitoarele filme, din al căror 
titlu nu va lipsi magicul cuvint Angelica, vor 
deveni ceva a la filmele cu Gerard Barray la 
care sălile sint totdeauna pline cu şcolari şi la 
care se aplaudă, ca în sălile de teatru, uitindu-sa 
de existența peliculei. Cred că dacă voi povesti 
cuiva acţiunea ultimei Angelici, omul va fi mai 
ciştigat, deoarece voi termina mai repede decit 
timpul care i-a fost necesar regizorului Borde- 
rie pentru a ne înfățișa aventurile unui film 
cu totul mediocru. Poate că mă înșel eu, dar 
aflu că urmează „Angelica şi sultanul..“ 


DAN IANDA 
Str. Drumul Taberei 46 
București 


Contracronica 
spectatorului 


Un film subapreciat 


„Obișnuiesc înainte de a merge la film să ci- 
tesc cite ceva despre acea realizare. Astfel 
înainte de a vedea „Un bărbat și o femeie” sau 
„Hiroshima, mon amour” am parcurs citeva 
cronici şi am fost încredinţat că voi vedea nişte 
filme excelente, ceca ce s-a și întîmplat. Alta 
a fost situaţia cu „Cind voi fi mort şi livid” 


38 


despre care am citit două cronici nu prea mā- 
gulitoare în „Contemporanul" și revista dvs. 
Am vizionat acest film zilele trecute din întim- 
plare, fiind unul dintre puţinii norocoşi care 
l-au mai apucat (mă exprim astfel deoarece aici, 
la Rădăuţi, filmele bune şi foarte bune — „Oco- 
lul", „La Strada”, etc — nu rulează decit 2—3 
zile, fiind repede înlocuite cu „Angelici” şi 
„Pardaillani”). Filmul a produs asupra mea o 
impresie foarte puternică, asemănătoare ace- 
leia avută după vizionarea lui „Rocco“, Ac- 
catone“, „Sciuscia”, Şcoala iugoslavă a ajuns, 
neîndoielnic, la maturitate, De ce atunci cro- 
nicara „Contemporanului“ întimpină cu atita 
rezervă filmul? De ce este atit de îngrozită de 
marea mizerie exterioară, şi interioară din 
film? Adevărul ctud şi gol este chiar atit de 
îngrozitor încit trebuie să-l înfofolim în dan- 
tele şi fraze pline de erudiție? Şi cronicara 
revistei dvs. este de asemenea revoltată de vul- 
garitatea mediului pe care o aseamănă cu aceea 
din „Tiganii fericiţi“ al lui Petrovici. „Ţiganii* 
însă se deosebesc radical, după părerea mea, 
de drojdia societății din fiimul în dispută. Ei 
sint prea romantici pentru ca să fie murdari 
sufleteşta, Jimmy Barcă este o victimă a mediu- 
lui înconjurător, totuși el lasă o lumină în urma 
sa, fie ea şi palidă. Jimmy Barcă nu trebuie ca- 
talogat pur şi simplu un borfaș, el este un 
inadaptat, nu lipsit de viziune. Eroul nu tre- 
buie să ne dezguste, viața şi sfîrşitul lui trebuie 
să ne îngrijoreze, deoarece specimene ca el se 
mai găsesc şi pe la noi. La Rădăuţi asemenea tipi 
au părăsit sala revoltați, cei care au rămas însă, 
au ieşit, după terminarea filmului, profund 


zguduiţi.” 
Prof. MIHAI SPATARIU 
Rădăuţi 


Pro-Lelouch 


„Citesc într-o cronică la „A trăi pentru a trăi 
că unii critici din occident au afirmat despre 
Lelouch că a redeşteptat „rinereţeacinematogra- 
fului”, Cronicara comentează: „Tinereţea aine- 
matografului, ca orice tinereţe, s-a dus şi dusă 
e..."Eu nu pricep la ce tinereţe se face referirea, 
Aşa cum oamenii bătrîni procedează mai tine 
reşte decit tinerii, eu cred că cinematograful 
nu poate îmbătrini niciodată şi În special cine» 
matograful practicat de Lelouch. Se mai afir- 
mă că Lelouch își alege ca personaje numai un 
fel de Feţi-frumoși, care prin funcțiile lor au 
prilejul să călătorească mult şi să-i inlesnească 
regizorului etalarea talentului său de îndră- 
gostit al imaginii. Prefer acest „defect” decit 
să văd niște imagini fade, ireale, construita de 
decoratori, Se mai afirmă: „Filmele lui sint 
frumoase pentru căadevărul e colorat în nuan- 
te de roz și bleu, pentru că dau nu imaginea 
reală, ci pe cea ideală a dragostei, a vieţii, a 
morţii...” Cred că și aici e o eroare, Tinerii, în 
special, au idealuri frumoase, iubesc frumosul 
şi cred că nu mai este nevoie să continui. Ce 
este idea! în dragostea şi viaţa prezentate în 
filmul lui Lelouch? Faptul că a învins raţiunea? 
Faptul că Lelouch se opune direct filmelor lui 
Antonioni preferate de critic? Aş mai adăuga 
că toţi cei care au văzut filmul, dintre colegii 
mei, nu au decit cuvinte de laudă la adresa 
lui Lelouch și nu am auzit despre acest regizor 
aprecieri privitoare la „alienarea" sa..." 


A. VASILE 

Student — Inst. Politehnic 

București 

N. R: Ultimul argument — cel cu alienarea 

— nu ni se pare prea convingător. Înţelegeţi prin 

salienare” — zminteală? În acest sens — nici 

Antonioni nu e „olienat“! Altfel, şi Lelouch se 

ocupă de „alienarea“ omului în societatea oc- 
cidentală. Nu e nici o ruşine, nici un păcat. 


DTZ PARTIE DE RE DI ARI DEE 
Cititorii și criticii 
E 7 RES E E 


@ ....Critica de specialitate îşi tocește pana 
birt ind filme străine care înregistrează afluență 
mare la cinematografele din Capitală. Sau pur 
şi simplu recunoaşte meritele deja recunoscute 
ale filmelor muzicale de televiziune ale lui 
Lazarov! lar cînd se încumetă să pună un film 
sub microscop, rămine surprinsă de succesul 
filmului la un festival important de prin Ame- 
rica sau aiurea! Să lăsăm filmele proaste străi- 
ne! Pentru că un Kirk Douglas, un Peter O'To- 
ole, un Belmondo, un Burt Lancaster, o Mo- 
reau sau o Loren, după unul din filmele lor în 
care le admirăm personalitatea sau inteligen- 
ţa, își pot permite, în alt film, 90 de minute de 
relaxare, Dar noi, ce ne permitem după un 
„K.0.”, „Dragoste la O grade“ sau „Împuşcă- 
turi pe portativ”? 


ADRIAN IRIMESCU 

Str. 1 Mai — BI. F. 21 

Tr. Măgurele 

N.R: Sinteţi de părere să ne lăsăm şantajaţi de 

lipsurile noastre pentru a nu vedea lipsurile 
altora? + TTE, 

@ .... În ultima vreme printre critici s-a 
răspindit ideia că toate filmele care plac pu- 
blicului sînt comerciale iar celelalte, care nu 
fac succes de casă, sînt cel puţin geniale. (Este 
cazul lui Lelouch, defăimat pentru că a avut 
curajul să placă publicului). Jur că cea mai mare 


zi din viaţa mea va fi ziua în care voi putea 
viziona un film făcut de un critici 


PAULA ALEXANDRESCU 
elevă 
București 


N.R.: Să vă ajute dumnezeu. De altfel, Cel de 
Sus i-a ajutat şi pe Truffaut, şi pe Godard, şi 
pe Anderson, critici de mare talent, să facă filme 
bune. Poate că ne binecuvintează şi pe noi! 


Dialog între cititori 


Am primit o bogată corespondență olarmotă 
de elogiile aduse „bătrinului val" și filmelor tra- 
diționale, de câtre M, Rădulescu din Roșiorii 
de Vede (Cinema 4169). lată cele mai semnifica- 
tive păreri: 

9 Prof. FLORIN ROBESCU, Str. O. Co- 
cărescu 56— București: Am fost surprins de 
modul în care M. Rădulescu îşi expune ideile 
cu privire la noul val, etichetind cu epitete 
discutabile, filme care reprezintă pentru mii 
de spectatori acte de cultură incontestabile, 
Domnia sa afirmă că „Hiroshima, mon amour“ 
este o succesiune de incoerențe, de goluri 
anoste şi inepții incilcite”. l-aş recomanda să-și 
cultive răbdarea necesară pentru a urmări 
cum se desfășoară pe ecran reconstituirea ar- 
tistică a unei fapt de viaţă, cu toate implicaţiile 
lui psihologice. „Realizarea contorsionată şi 
sofisticată din cale afară“ care ar fi dus— după 
cum se exprimă autorul — „la un fiasco iremedia- 
bil” al filmului „Un bărbat și o femeie“, este 
de fapt o modalitate de expresie coerentă 
(simboluri, comparații, hiperbole) cu -ajutorul 
căreia regizorul transmite o atmosferă, con- 
tradicţiile inerente vieţii interioare, poezia 
naturii, influenţa ei asupra noastră, Sint sigur 
că M. Rădulescu va ajunge treptat să înțeleagă 
faptul că filmul de idei aparţine timpului nos- 
tru, în măsură mai mare decit melodrama şi 
superproducțiile care-i procură acea „încîn- 
tare vizuală“... Bunicii noștri au crezut la în- 
ceput că în aparatul de radio se ascunde vreun 
duh necurat, Dar cu timpul şi-au schimbat 
părerea. Primele filme au fost întimpinata cu 
ostilitate, dar treptat numele lor au intrat în 
istoria culturii o dată cu cele ale realizatorilor 
lor, 

@ Sold. ASAVEI NICUȘOR, UM 01239: 
După părerea corespondentului dumneavoas- 
tră, „noul val denoță lipsă de gust, inversare 
de valori, ignorarea gustului spectatorului 
obișnuit“, Se înşală. Ar putea să-mi dea un 
singur exemplu de spectator cărula să nu-i 
fi plăcut „Un bărbat,.."? Într-adevăr „noul 
val“ își impune să trăieşti, să pindeşti mai mult 
ca la un deconectant film din „vechiul val” 
unde ştii da la început că el vine cu maşina, cu 
calul, ca s-o salveze pe ea din miinile bandiți- 
lor. Pînă cînd să ne hrănim cu poveşti vaporoa- 
sa din filme cu „un EL" solid și frumos şi cu 
„Ele“ naive și minunate? La astfel de filme mulţi 
titeri îşi permit într-adevăr să fluiere. Dar, 
pus faţă în faţă cu contemporaneitatea, tine- 
retul încetează de a mai fi gălăgios. Gindește 
mai mult la dragostea „ca-n viață” decit la cea 
„ca-n filme,“ Cind vom merge la film receptivi 
la răscolitoarele adevăruri contemporane şi nu 
pentru mulţimea morţilor din Vest? 

MAGDALENA GASPAR, Str. Dumbrava 
Roșie 12 — Bucureşti: „Să afirmi că „Un bår- 
bat şi o femeie” e o realizare contorsionată și 
sofisticată din cale-afară mi se pare prea de 
tot, M. Rădulescu ne vorbește de ignorarea 
totală a gustului spectatorului obișnuit. Obiş- 
nuit cu ce? Cu montări fastuoase care nu 
pot ascunde imensul gol de idei? Sau cu 
„Neînţelesul“ (citat de autor) unde o idee 
inteligentă e transformată în gaze lacrimo- 


ene? 

EP MIHAI PREDETEANU, Str. Le. med. 
Zlătescu 33 — București: Avind o părere bună 
despre revista dumneavoastră, sint totuși 
indignat cind în paginile ei îşi fac loc și unele 
opinii lipsita de obiectivitate, Este cazul scri- 
sorii tov. Culcear din Reșița care, nefiind de 
acord cu clasamentul întocmit de critici, ar dori 
să vizioneze numai filme cu mare succes de 


* public, în acest fel cîştigind şi statul şi publicul. 


Nu ştiu în ce măsură îl intereseăză pe dinsul 
pierderile sau cistigurile D.D.F-ului, dar sint 
convins că în privința publicului se înşală. Ar 
trebui să se țină seama că nu toate filmele sint 
făcute pentru destindere, unele meritind mai 
mult decit simpla încercare de a petrece două 
ore din timpul liber, Din acest motiv cred că 
nici unul din criticii cărora le place „Nopaptea” 
nu poate fi învinuit. De ce să nu ne gindim că 
meseria de critic impune vizionarea tuturor 
genurilor de filme şi aprecierea acestora, in- 
dependent de numărul spectatorilor? Cred 
că pentru filmele aparţinind cu adevărat celei 
de a 7-a Arte e preferabil să învăţăm de la An- 
tonioni şi nu de la Borderie (Angelica). 

© N. DUMITRESCU, Bd, Păcii168 — Bucu- 
reşti. „Un „electron“ din Arad ne vorbeşte în 
"Cinema" (nr. 4/1969) despre filme de capă şi 
spadă, dar se vede că el înțelege prin asta şi 
western-urile, şi filmele polițiste şi tot. Ci- 
tez: „Să se facă filme de idei unde la ieșirea 
din sală să nu mai poți auzi: „Măi, ce cafteală 
a încasat”. Şi dacă mai sint oameni de acest 
fel, dornici de senzațional și aventură, să deschi- 
dă publicațiile la fapte diverse unde se găsesc 
hoţi şi criminali şi alte întimplări, care mai 


au și calitatea de a fi strict autentice. Eu cred 
că multe păcate ale tineretului se datoresc 
influenței nefaste a unor filme așa-zise tari şi 
de „casă“ ...Nu, nenorocirea este altundeva. 
Difuzarea filmelor face tot posibilul pentru a 
sătura aceste capete cu cafteală, cu gangsteri 
(pronunțaţi pa alocuri, gangesteri), cu pirați 
șicu mai ştiu eu ce. Grija e desigur la cantitate 
şi nu la calitate, Sergio Leone, considerat drept 
regele neincoronat al westernului italian, a 
produs și alte filme decit cele două care ne-au 
fost prezentate. Dar să lăsăm acest subiect, 
sint unii oameni care fac alergie la cuvintul 
western. Să revenim: spectatorul este îndopat 
cu subproducţii în doze masive. În acelaşi timp 
difuzarea filmelor achiziţionează filme bune, 
dar vechi de peste zece ani?pe care le amestecă 
in mod flagrant cu eșecuri pretențioase ă la 
„Calugărița şi Comisarul” parcă pentru a crea 
o aversiune instinctivă pentru filmul de artă 
dat la Central. Soluția este bineînțeles acel 
cinematograf de încercare, patronat de ACIN. 
@ Asist. med. KLOESS ANNE, Str. L. G. 
Paneth 23 — Sibiu: „Sint perfect de acord 
cu părerile lui M. Liviu — Timişoara, Robert 
Nicolaescu, Al. Marcovici, C. A Bădan-Bucu- 
reşti şi Gill Harison din Cluj." 


— 


Relaxarea cea de toate zilele 


„Cinematografia este singura artă practicată 
de profesionişti, care poate fi consumată de 
oricine, orișiunde; cu acelaşi preț foarte acce- 
sibil — diferențiat de calitătea sălilor şi nu a 
filmelor! — se poate viziona un film istaric, 
o ecranizare, o comedie, un film muzical sau 
unul sportiv. Și dacă au acelaşi preț se şi pot 
viziona în aceeaşi sală, Marea majoritate a spec- 
tatorilor amestecă toate filmele în aceeaşi 
oală. Ce-aţi zice dacă în revista „Urzica” s-ar 
fi publicat „Metamorfoza” lui Kafka? În sînul 
cetăţenilor către care se adresează artele exis- 
tăodublăsituaţie, Se merge la „Naţional” pentru 
Botta şi pentru a face un act de cultură şi sex 
merge la „Savoi” pentru Puiu Călinescu şi „a 
te distra.“ Secitește „Secolul 20" ca act de cul- 
tură, şi „Magazinul” ca divertisment. Dar cind 
este vorba de cinematograf, marea majoritate 
vor mumai relaxare. Oare cinematografia să 
nu fi ajuns la virsta matură la care să fie luată 
în serios? Mi-aş permite să mai observ cin 
toate artele sint prezente realizările făcute 
numai pentru relaxare, dar numai în cinemato- 
grafie critica se ocupă de ele. Ce-aţi zice deo 
cronică plastică, semnată de Acad. Oprescu, 
în care să se analizeze caricaturile lui Neagu 
Rádulescu ? Dar de o cronică muzicală consacra- 
tă formației maestrului X de la localul Y? Şi 
nu citim asemenea cronici nu pentru că res- 
pectivele realizări nu ar place, ci fiindcă nu sint 
reprezentative. Niciodată nu vom compara 
imaginile din oglinda retrovizoare a unui au- 
tocar ONT cu un album Aurel Mihailopol. 
Critica este chemată să analizeze formele su- 
perioare de artă — de ce este neapărat nece- 
sară o cronică amplă şi serioasă la „Gentle- 
man-ul din Cocody"? În rest, vorba Evei Sirbu: 
„Pentru mine el (Lelouch) trăiește pe o stradă 
paralelă cu a mea. Nici o şansă să ne întilnim 
vreodată”, 


SERBAN FLORIN 
Str. Cerdacului 8 — Bucureşti 


ssuteşind de la filmul „Ziua în care vin 
peştii”. am auzit un implacatii verdict dat 
de un spectator acestei remarcabile pelicule: 

— „Merită să-l vezi, E de ris!” 

Aceasta nu e însă totul. 

Înţeleg să se plictisească cineva la „Noap- 
tea“, dar să spui că „Alegere de asasini” e pro- 
stie sau să fluieri la „Prinţesa“... Ca să nu 
mai vorbesc de faptul că am văzut cetățeni 
ieșind înjurind de la „Planeta maimuţelor”, 

Şi de ce toate astea? 

De ce lumea nu apreciază la justa valoare 
un film? 

Eu cel puțin am rămas dezamăgit de publi- 
cul spectator de la noi și asta nu numai în micul 
orășel în care locuiesc; „Noaptea" l-am văzut 
la Timişoara, „Ziua în care vin peștii” la Cluj, 
a- părerile care au „fost aruncate“ erau spuse 

e oameni care se vor, se pare, respectaţi pen- 
tru cultura Jor generală, unii fiind chiar stu- 
denţi. 

Dar să facem abstracţie de aceştia, Marele 
public, prezent în sălile de cinema, apreciază, 
în majoritate, la fel filmele. Filme bune 
se proiectează cu sălile aproape goale, pe 
cînd la filme de o valoare incertă sălile sînt 
luate cu asalt. 


„Sfaturile date cu asprime n-au nici o înrturire; 


„Cel mai important 


Magi e E m 
Te 


la un 


este să fie potrivit cu împrejurările.“ 


` 


Seneca 


Vă întreb pe dumneavoastră: 

— Se poate face ceva pentru a arăta publi- 
cului adevărul? Pentru a-l face să judece fil- 
mele la valoarea pe care în fond o merită? 
Sabina Tacu (şi alţii) e pentru o cultură cine- 
matografică în liceu. De acord! Ce te faci însă 
cu ceilalţi spectatori care nu fac liceul şi totuşi 
merg la film? 

Vedeţi dar că problema asta a culturii cines 
matografice e mult mai „problematică”, 

Am să vă mai arăt un caz: 

Stind de vorbă cu un student la Politehnică, 
mi s-a plins că, mergind la un film, nu i-a plăcut, 
nu l-a putut „gusta“, deşi filmul era bun. 

— „Eram obosit, mi-a spus el — și nu vro- 
am să mai judec, vroiam să mă relaxez, să mă 
distrez”, 

Eu sînt de acord cu filmele „ușoare“, recre- 
ative şi le vizionez cu plăcere chiar. 

Nu trebuie însă ca aceste filme să facă pu- 
blicul să blameze creaţii de o valoare certă şi 
care au mesaje de transmis umanităţii, 

Or o problemă cît de cît gravă nu poate fi 
îmbrăcată întotdeauna într-o haină amuzantă 
şi nu poate fi încadrată între cascade de ris 
ca la „Ziua în care vin peştii”. 


LIVIU CORNEANU COBIÎRZAN 
str. Gării nr.7 Huedin — Jud.Cluj 


Scurte întîlniri 


N.DEMETRIADE — Am. Vilcea: Revista 
Cinema nu se ocupă şi nu face loc în paginile 
ei unor cronici despre activitatea Cinematecii, 
(N.R.: De cit timp ne citiți?) GABRIEL 
STOIAN,  elev-Timişoara: Aş mai dori, 
prin intermediul dvs., să întreb D.D.F-ul 
din Timişoara de ce nu mai revin pe ecrane 
filme ca „Aventura“ sau „Noaptea” care au 
dispărut foarte repede, NICOLAE MEALHA, 
com.Certeju de Sus-Hunedoara: M-am hotărît 
să citesc cărți de film. Am citit „A șaptea artă“ 
„Arta filmului“, „Reflexii despre film", „Cines 
matografia ca artă", „Film şi creaţie” şi vă asi- 
gur că. după lectura acestor cărţi,văd cu alţi 
ochi „Becket“, „Noaptea“, „Cenușă și diamant“, 
O lectură despre arta filmului ar veni foarte 
mult în ajutorul celor care, ieşind de la „Insula“ 
sau „Nanu cataloghează plictisiţi: „porcărie" 
eamnă totuşi că nuse poate înțelege 
un, film decit avind la bază o cultură cinema- 
tografică.,." (N.R.:; Ce 
CODRUȚA — /ud. Hunedoara:Am citit cì- 
teva bune cărți ştiinţifico-fantastice scrise 
de autori români. De ce nu se fac filme după 

V.R. Y lată ce ne într r a şi 


ne e cind o ai, totuşi!), 


A place = a fi bun? 


M.T.C.-Braşov: Nu-mi place că se disc 

prea mult de sm şi alte păcate ale 

orilor. Hai, să fim cinstiţi: prezintă 
nță ce fel de s imene de oameni 


> cinema? Cred că e important 


acel sn 


a place, şi dacă pla 
bună te scoli la patru dimin 


turi să vezi „O f 
Cleopatra”, n 
acestora. Nu e 
Sigur că nu!) 

MARILENA-Fe; 


ută , „ïs 
alte lucruri 
Sigur că da. (N.R.; 


g: Vi se serile că Elvis 
it, dar ce parcă Litte Tony 
dat dovadă în filmele lor 
plăcut! 

i prea repede şi echi- 
lace cu ceea ce esta 


au 


bun. Nu-e bine. 


Sintem de acord cu 


NELU RĂDOIU — Muncelul Mic, judeţul Hu- 
nedoara 

MOLNAR SANDOR — Str. Madach Imre 36 
— Ciui 

ELISABETA DAMIAN — Bucureşti 

L. i. — Giurgiu 

DAN NICOLAU-CRISTIAN — Str, Glădiçei 7 
— Bucureşti. 


Nu sîntem de acord cu 


părerea lui ADI ICHIM Str. Democraţiei 
Bioc 5 — Ploiești, Preferăm un actor prea 
conştient de sine unui ipocrit convenţional 
în. modestia sa. 


ADRIAN IRIMESCU din Tr. Măgurele ne conjură să lăsăm marii artişti să se 
relaxeze. Cine — ce are împotrivă? (Jeanette Scott, Kirk Douglas, Burt Lancaster 
şi Laurence Olivier într-o „relaxare“ la „Discipolul diavolului'.) 


[ae i ti mt a ui 
TELEGRAME 
ERIN RODOS ADA ERA ZRT 


SERGIU ANDREESCU — CIMPULUNG 
MOLDOVA: Nu sintem revistă de muzică uşo- 


ară. 

R.PETROȘENEANU — HUNEDOARA: La 
a doua întrebare privitoare la trimiterea unor 
caricaturi (dar bune!) răspunsul nostru este da, 

ION SORIN — COM.VALUL LUI TRA- 
IAN, CONSTANȚA; Cele sesizate de dvs., 
au fost luate în discuție. 

GICĂ MUNTEANU — STR. ZORELELOR 
NR.88 — TULCEA: De ce vi se pare impor- 
tantă întrebarea pe care ne-ati adresat-o? Proc- 
tica dublării orale Într-un film nu mai e de mult 
un mister, 


CRISTIANA GEORGESCU ZOLLER — 
STR. CĂLUŞEI 44 BUCUREŞTI şi yn grup 


de studenţi de la “Facultatea de filologie-Bucu- 


terpretului dumneavoastră 
Ing. GRIGORE DUMITRIU — Str. REMUS 
NR. 17-BUCURESTI: Am transmis părerile 
dur oastră judicioase criticilor respectivi. 
Vă ași 

GILL PITIS — STR. CAZĂRMII NR.47 
— BUCUREȘTI: Am folosit părerile dumnea- 
voastră în discuţia avută cu regizorul Vitanidis. 
Aţi fost mulțumit? Nu? Vă rugâm să ne mai 
scrieți, dar luaţi în considerare — cu puțintică 
răbdare — inerentele întirzieri în răspunsurile 
noastre, Aceste Întirzieri n-au nimic comun cu 


tăm cu noi opinii la fel de ineresante. 


lipsa de obiectivitate. O asemenea suspiciune 
ne-ar mîhni. 

IOAN B. DAMIAN — Ser. ARIEȘULUI Nr. 33 
CLUJ: Sinteţi foarte spiritual, prietenul dum- 
neavoastră este Într-adevăr expresiv, dar nu 
vedem, sincer vorbind, cu ce vă putem ajuta. 
Poate că ar trebui să vă adresaţi unui regizor 
al studioului Bucureşti, 

PETRE GĂINĂ — AZUGA ȘI VIOREL 
PETRU MIHEŢ — HUNEDOARA: În proble- 
mele care vă interesează, adresaţi-vă studioului 
Bucureşti: -Bd. Gheorghiu-Dej 65, Bucureşti, 

F.TEODOR — CALEA DUMBRĂVII 15 — 
SIBIU: Cronica dumneovoastră e, din păcate, 
prea sumară. Filmul cerea o tratare mai amplă 
şi mai argumentată, Vă aşteptăm totuşi cu nol 
opinii. 


39 


sfat 


det 


sugestii 
pentru 
scetiariști 


IN SENS 
DEPLIN 


epocă poate fi reconstituită pe plan artistic, pornindu-se de la fapte au- 

tentice trăite de autor, care nu calchează realitatea, transfigurate într-o 
lume a imaginaţiei; tot atît de bine ea poate fi înţeleasă, deslușită și retrăită 
intens, lucid şi emoţional, de acei care n-au fost contemporanii ei în sensul 
fizic al cuvîntului. 

O perioadă istorică atît de pasionantă în complexitatea sa, lupta Partidului 
Comunist Român pentru eliberarea naţională şi socială, este deschisă spre a 
ficercetată în filmszu în literatură, în teatru sau în artele plastice, tuturor celor 
interesați să descifreze condiția umană pe meleagurile României 
în acest secol eroic. 

De la asemenea intenţii am pornit atunci cînd amscris scenariul filmului 
„Duminică la ora 6”. N-am fost atras nici de senzationalul unor înfruntări care 
ating limita paroxişmului, nici de aparențele exterioare, faptice, ale existenţei 
ilegale. M-a interesat semnificația psihologică a condiţieiacelora cărora viața 
obișnuită, cotidiană, fiindu-le refuzată, izbutesc totuși s-o trăiască din plin, 
păstrînd intacte valorile umane. „Duminică la ora 6" a reprezentat o modali- 
tate de a investiga teritoriul de sentimente al celor ce-au înfruntat fascismul, 
nici singura şi põáte nici cea mai fertilă. c 

Pentru că, față de dramatismul istoriei Partidului Comunist Român, față 
de acele momente istorice de hotar care au marcat destinele comuniștilor din 
România, puţinele filme realizate pînă acum despre lupta ilegală a partidului, 
reprezintă doar un început de drum. 

Mi se pare căo experiență comună generează cîteva concluzii şi orientări 
pentru viitor. Nu aglomerarea unor detalii, însumînd un fel de manual școlar 
despre o răspîndire de manifeste sau o demonstrație de mase sau un act de 
sabotaj înfăptuite de nişte oameni lipsiţi de individualitate, fără un univers 
lăuntric, va duce la crearea unor opere valabile. 

Actele de conştiinţă, estarea plenară a gîndurilor şi sentimentelor 
umane, eroismul diurn, modest, lipsit.de emfază, absenţa oricăror accente de 
festivism, de vorbe de paradă, emfatice, mi se par a fi cîteva din trăsăturile 
veritabilului luptător comunist din ilegalitate. Şi într-o serie de momente car- 
dinale din istoria partidului, fie că a fost vorba de grevele din 1933, de pregă- 
tirea insurecției armate care a dus la actul de la 23 August, fie că în dispută a 
fost definirea liniei juste a partidului împotriva acelora care încercau s-o de- 
natureze, au apărut mari drame de conştiinţă, comunistul s-a definit ca un om 
multilateral, trăind intens destinul poporului său; fără a-și pierde prin aceasta 
individualitatea sa proprie, temperamentul și caracterul său. 

Orice act colectiv sau individual poartă cu sine pecetea semnificației sale 
umane. Cu atit mai mult momentele nodale din viața unui popor, într-un com- 
plex de împrejurări încărcat în natura sa intimă de dramatismul optiunii, sînt 
răscolitoare prin semnificația lor majoră, politică, istorică, psihologică. 

Tezele Congresului al X-lea, documentele plenarelor C.C, al P.C.R. repre- 
zintă un îndemn pentru a defrișa-cu cutezanţă pe-plan artistic zone noi, teri- 
torii neexplorate din atît de pasionanta istorie a luptei ilegale a partidului, 
din care să se configureze portretele durabile ale comuniștilor — Oameni 
în sensul deplin al cuvîntului. 


manifi 


lon MIHĂILEANU 


Cei cărora viața obișnuită le este refuzată (Irina Petrescu în, „Duminică la ora6" ) 


i 


i 


aps . 7 F r n De nae jodad y aa en T 


OAM DDE n 


>> Tr = e ep Tare 


- D f <$ PETITIE r IPEE EI O T 


DA 


REZULTATUL CONCURSULUI 


DE SCENARII INIŢIAT DE 
CASA DE FILME — 
„BUC URES TI" 


In urma selecționării celor' 745 de scenarii, subiecte 
i idei cinematografice prezentate în cadrul concursului 


organizat de Casa "de filme „București“ pe tema 


Viaţa oamenilor muncii din fabrici, uzine şi de pe 
marile şantiere ale construcţiei socialiste, 


juriul, alcătuit din scriitori și critici de specialitate 


a acordat următoarele premii și menţiuni: 


PREMIUL Il (în valoare de 10.000 lei) scenariului: 
FIERARUL - 


autor; Ernest Cembra-Polcovnicu din “București; 
PREMIUL III (în valoare de 3.000 E) lucrărilor: 
FĂRĂ IDOLI 


autor neidentificat, semnat Asklepios 


(pentru identificare, rugăm semnatarul lucrării să 
ne trimită un nou exemplar însoțit de numele şi 
adresa sa) 

— DOI ÎN TELEGUȚĂ, DOUĂ-N MAȘINUȚĂ 


autor Constantin Sîrbu din Bucureşti; 
— MIOPUL sau OMUL CU UMBRELĂ 
autor Mircea Ovidiu Savu, din București; 


MENȚIUNI (în văloare de 3.000 lei fiecare), lucrărilor: 


— ŞASE TINERI 


autor Ada Pistiner din Bucureşti; 


— VÎRFUL CU DOR (CUCEREAVIN) 


autor lon Marina din București; 


— CRIZA 


autor Livia Moldovan din Cluj; 


— ECHIPAJUL VASULUI SUCEAVA 


autor Radu Klein din București. 


per PN y | EN ; NS 
A / Pai 


cineglob 


Fellini 
merge rar 
la cinema. 

Nu-i place. 


Pe Bergman 
însă 

îl consideră 
tot atit 

de genial 

ca el. 


Bergman 

: adoră 
cinematograful. 
Cunoaște 
filmele 

lui Fellini 

mai bine 

decit 

pe ale sale. 


42 


N 


Bergman: «În a 20-a zi de filmare, ajung mai intotdeauna la concluzia că am greşit»... 


— Partea cea mai dificilă în turnarea 
unui film, după părerea mea, este pre- 
gătirea lui. 


A douăzecea zi 


Federico Fellini discută cu Ingmar 
Bergman, in tața unei terestre, intr-un 
hotel din Roma; vorbesc cu voce scă- 
zută ca doi tovarăși de muncă, aproa- 
pe ca doi complici, legaţi printr-o re- 
tea de zimbete, de aluzii, ca şi cum ar 
avea un misterios trecut comun. 

— Pregătirea filmului imi dă o stare 
de neliniște, de tensiune,de care scap 
numai cind mă arunc în viltoarea aven- 
turii sau, cu alte cuvinte, în turnarea 
propriu-zisă a filmului. 

Bergman mărturisește la rindul său: 
unui reporter de la Espresso: 

— Pentru mine, cel mai greu moment 
este în jurul celei de-a douăzecea zı. 


El işi realizează filmele, de obicei, 
în 54 de zile; dar numai în jurul celei 
de a 20-a zile filmul se conturează, tră- 
iește, vibrează o dată cu autorul său; 
atunci se teme că a greșit în tot ceea 
ce a făcut pină in momentul respectiv 
și ar vrea să o ia de la capăt, dar acest 
lucru nu este posibil. Şi astfel trece 


printr-o criză dureroasă, chiar de or- 
din fizic; suferă de dureri de git şi de 
ceafă. 

Sint secretele meseriei; sint măr- 
turisirile a doi regizori foarte asemă- 
nători între ei, în ciuda faptului că tră- 


iesc în ţări diferite. Există o asemăna- | 


re şi în aspectul exterior: un fel de 
gingăsie. un fel amabil de a fi, care 
imi amiteşte de filmul «Tenera & la 
notte» (Blindă este noaptea), și re- 
plica: «Vocea sa făcea curte lumii în- 
tregi». Sint concentrați, atenţi, au o 
ironie degajată. Au apoi izbucniri ne- 
prevăzute, anumite ticuri nervoase: 
Fellini fredonează din cind în cind o 
melodie; Bergman ridică un braț pe 
neașteptate, degetele sale parcă bat 
toba pe masă, din cind în cind ride 
strident. Bergman are un buzunar rupt 
şi-şi pierde o monedă de 5 centime 
suedeză, pe care o ridică de jos, calm. 
Cu degetele sale lungi face gesturi 
asemănătoare acelora ale unui preot 
ce oficiază, sau ale unui chirurg; 
ar putea da impărtăşania sau trans- 
planta inimi. Are pielea de culoare 
deschisă, obrajii trandafirii, părul tuns 
pe ceafă într-un fel ciudat, aproape 
milităreşte sau chiar puțin metistofe- 
lic, terminindu-se cu un virf ascuţit, 
în triunghi. 


O muză a lui Bergman: Bibi Anderson. 


Martin Poll 


Cum s-au cunoscut cei doi regizori 
legaţi prin aceeași vocaţie de a trans- 
pune în artă nevroza fiecăruia? Fellini 
se duce rar la cinematograf. Pur şi 
simplu nu-i place. Dar dintre artiştii 
pe care ii consideră tot atit de geniali 
ca şi el, Bergman se află pe primul loc, 
cu imaginile sale clare, cu incandes- 
cenţa vizuală care îl caracterizează, îi 
apreciază «heraldica de adevărat rap- 
sod popular». lar Bergman care, dim- 
potrivă, adoră cinematograful, are în 
cinemateca sa multe filme de Fellini, 
reduse la dimensiunea de 16 mili- 
metri și le vede deseori; işi notează 
unele amănunte de ordin tehnic, anu- 
mite mişcări pe care Fellini nici nu şi 
le mai aminteşte. Întii și-au scris, 
apoi şi-au transmis, direct, saluturi 
timide. Doreau să se întilnească dar 
se temeau de relaţiile directe: totdea- 
una există pericolul de a deziluziona 
sau de a ti deziluzionat de ceilalți. 
Apoi, cu citeva luni în urmă, s-au în- 
tilnit la Roma şi au cinat împreună. 
A fost o cină «lungă» în timpul căreia 
s-a născut prietenia lor şi dorința de 
a lucra împreună. 

Ideea s-a concretizat datorită unui 


producător. Martin Poll, născut la 
New-York, un om cu părul cărunt și 
hirsut (ce se zbirlește foarte repede 
la cea mai mică emoție), cu ochelari 
rotunzi şi groși, care dau ochilor. in- 
tensitatea fixă a exaltaţilor. A călăto- 
rit mult, de la Hollywood la Stockholm 
şi Roma, incheind contracte şi achi- 
tind avansuri. Pasionat, devorat de 
marea sa idee, Poll a dus o bătălie 
în care era învingător dela bun început, 
pentru că este ușor să apropii doi 
artişti legaţi dinainte prin aceeaşi bucu- 
rie de a povesti, prin deziluzia scepti- 
că a religiilor respective, prin dorința 
de a se transpune pe ei înşişi în spec- 
tacolul realizat. Aceeași expresie, 
«sintem doi clowni», este repetată cu 
diferite ocazii și de Bergman şi de 
Fellini. 

Din camera sa de hotel, Poll ve- 
ghează cu neliniștea protectoare a 
unui diplomat care a pus la cale un 
acord între două țări. Asistă la con- 
vorbiri cu teamă, ca nu cumva să le 
scadă entuzismul sau ca relațiile intre 
cei doi să se inăsprească. 


O sonată la patru miini 


Se pare însă că s-a ajuns la o înţe- 
legere. Filmul ar trebui să se intitu- 
leze «Love Duet», tema fiind dragos- 
tea (dragostea firească, cea nefirească 
sau dragostea ca sens filozofic ?). Dar 
deocamdată este un titlu provizoriu, 
un punct de plecare pentru exprima- 
rea unor idei. Ar fi uşor de organizat 
turnarea unui film în două episoade. 
Fiecare şi-ar face partea sa — dar 
aceasta este o metodă prea conven- 
țională. E preferabil o sonată la patru 
miini, un spectacol mare, comun, «ca- 
re te expune mai mult, care te anga- 
jează și ca om; o plimbare nocturnă 
a doi prieteni care iși povestesc în- 
timplări şi amintiri » după cum a pro- 
pus Fellini, propunere pe care Berg- 
man a acceptat-o imediat. 

O zi întreagă, de la 11 dimineața 
pină la miezul nopții, Bergman și 
Fellini au stat de vorbă, s-au plimbat 
prin hotel, au luat prinzul și cina îm- 
preună într-o atmosferă de vacanță 
sau, mai bine zis, de sfirșit de vacan- 
tă, cînd colegii de școală,ntilnindu-se, 
își povestesc tot ce-au făcut. 


Ateii 


La ora 10, Bergman a plecat să vizi- 
teze San Pietro . (Vizita era prevă- 
zută: el are un orar bine stabilit, un 
program rigid). Ca ateu, a prins totuși 
farmecul marii biserici, plină de ima- 
gini şi de vechi prezenţe care se mai 
fac incă simţite. Ne vorbeşte despre 
insula din Marea Baltică, unde tră- 
ieşte o mare parte a anului. Este o insu- 
lă cu foarte puţini locuitori şi multe 
biserici — 94, în care bineînțeles acum 
nu se mai slujește — toate construite 
inainte de anul 1395 (precizează data 
cu grijă). Insula se numeşte Gotland. 
Bergman are un suris aproape dure- 
ros, deşi nu exprimă nostalgie; şi el, 
ca şi Fellini, simte încă puternic ră- 
nile provocate de religie. Bisericile 
goale, care te împing parcă la dispe- 
rarea din filmele sale («Lumini de 
iarnă») provoacă același spasm de 
scepticism baroc şi catolic ca şi la 


Senzaţie! 
Bergman şi Fellini 
vor realiza 
împreună un film 


Fellini. Cei doi atei suferă de aceeaşi 
dezolare; nevroza dumnezeului mort, 
care se află la baza diverselor lor in- 
spirații. 

«Cind eram copil, drept pedeapsă 
mă închideau într-un dulap, unde mi 
se spunea că o să-mi mănince pi- 
cioarele un spiriduș: rămineam aco- 
lo pină cînd ceream iertare». De atunci 
a rămas Bergman cu frica de întune- 
ric; ne amintim filmul său «Vremea lu- 
pului»: frica de noapte, așteptarea în- 
spăimintătoare a zorilor. Vorbește cu 
precizie, cu o concizie socratică; se 
simte obișnuința exactităţii, a amă- 
nuntului clar. Pe figura sa asimetrică 
observi că are un ochi mai mic, care 
pare să te privească pe dinăuntru. Şi 
spune: «Cu trecerea anilor, fiecare om 
sfirșește prin a semăna cu tatăl său». 
Sint traze inteligente, spuse cu dis- 
creție și calm, cu gingășia marilor 
oameni nevropați. Cind este asediat 
sau tirit de fotografi, se resemnează 
în fața atacului, îi face un semn com- 
plice lui Fellini amintindu-i de finalul 
filmului «Opt și jumătate»: regizorul 
tirit spre masacru de cei doi paznici. 


Cina cea de taină 


Reflectoarele ard; aparatele de fo- 
togratiat și de filmat țăcăne ca mitra- 
lierele. In acest timp Fellini explică, 
cu fraze scurte, motivele întovărăşirii 
sale cu Bergman și problemele puse 
de film: 

— Tema este dragostea... Filmul ar 
trebui să oglindească schimbul reci- 
proc de opinii... Totul s-a întimplat 
spontan, datorită unei increderi reci- 
proce, aproape puerile; rolurile vor fi 
definitivate în urma unor întilniri repe- 
tate, a unui schimb de scrisori... 


Există un scenariu? îi întreabă ci- 
neva. Alţii cer informaţii despre in- 
terpreţi, despre locurile unde se va 
turna filmul. Bergman continuă să 
zimbească, puțin răutăcios, aristo- 
cratic; Fellini şi-a asumat misiunea de 
a lupta și pentru el. 

Este ca o gazdă care-şi ocroteşte 
prietenul, invitat în casa părinteasca; 
după ce se «termină» această zi, Fel- 
lini îl invită pe Bergman «la el acasă», 
respectiv în restaurantul bolognez un- 
de cinează deseori. Stăpina restau- 
rantului se poartă cu clienţii caomamă, 
autoritară şi plină de grijă. Convor- 
birea ascunde melancolia caracteristi- 
că despărțirilor apropiate; și se simte, 
în același timp, graba. «Nu cred în 
supranatural», spune Bergman, «dar 
cred că fiecare om are în el ceva sa- 
cru, ceva din sfera mitului». Şi adaugă: 
«În ce mă privește, ceea ce va rămine 
după mine este fiul meu». Fellini vor- 
beşte insă despre unele experienţe în 
lumea iraționalului, exprimindu-şi în- 
crederea in ceea ce este vag și posi- 
bil. Pentru o clipă Bergman devine 
iar rigid, şi anume cind patroana res- 
taurantului îi cere să mănince tot din 
farfurie, ca unui copil care are nevoie 
să se hrănească. Dar Bergman nu 
vrea să mănince: s-a hotărit. Zimbeşte 
mereu, un zimbet intransigent; doar 
el este cel care cunoaşte limitele, mă- 
sura exactă, echilibrul. Din fericire, 
intervine Martin Poll dindila o parte 
tăieţeii cu un gest de prestidigitator. 


a? 


ciner ama 


A căzut 
o stea 


O lume este filmul, 
iar filmul e o lume 


Cum să devii vedetă Ă. 
fără să furi un milion 


Primind de la cei intere 
saţi cite 600 de tranci,plus 
o cotizație anuală de incă 
100 fr., noua agenţie artis- 
tică pariziană «William Me- 
yer» se angajează a realiza 
dosarul personal al unei e- 


O primire triumfală: «Bine ai venit in Anglia, Judyt» 


Cea care a fost imaginea 
vitalității, a dinamismului pi 
nă la frenezie — Judy Gar 
land — s-a stins subit, sin 
gură într-un apartament lon 
donez. Avea 46 de ani și ca- 
riera ei de 43 de ani nua în 
cetat să uluiască o lume atit 
de blazata în fața salturilor 
intre glorie şi eşec. Dar nor- 
mele obişnuite de prevedere 
nu se potrivesc unui ase- 
menea fenomen artistic ca- 
re trăieşte pe scenă şi prin 
scenă de la 3 ani. Părinții ei, 
proprietarii unui cinemato- 
grat, au descoperit că ea 
poate susține spectacolul 
de music-hall! obligatoriu 
pe vremea filmului mut, Şi 
astfel la virsta cind începi 
să te joci cu păpușile.ea stia 
să stăpinească o sală de 
teatru. La anii abecedarului, 
era o profesionistă atestată 
a music-hall-ului. Pe atunci 
o chema Francis Gumm șia 
imprumutat numele de Judy 
de la cintecul cu acelaşi tit- 
lu, un mare succes alei. 

A debutat in film în anii 30, 
cind la Hollywood prospe- 
rau copiii minune. Judy n-a 
avut frumusețea de bebe 
cu gropițe și zulufi blonzi 
a lui Shirley Temple, pe 
atunci la modă, în schimb 
avea un ritm, o mobilitate 
a mimicii şi o voce de un 
asemenea registru încit lu- 
mea a uitat că nu indeplinea 
canoanele frumuseţii co- 
pilului ideal. Cu dezinvol- 
tura care o caracteriza, ea a 
susținut la 12 ani filme de 
intinderea «Vrăjitorului din 
Oz» — un exemplar clasic 
de feerie muzicală. 

Cind virsta copilăriei a 
trecut, au apus și multe glo- 
rii de vedete-copii: nu insă 
şi aceea a lui Judy Garland. 
După o scurtă eclipsă, ea 
k; juca excelent comedie 
alături de Mickey Rooney 
în serialele de filme pentru 
adolescenți, «Copiii jude- 
cătorului Hardy». Va cinta 
alături de Deanna Durbin. 
Şi mai tirziu, cind pe Dean- 
na Durbin nu o mai puteai 
vedea decit în filmele de ci- 


44 


nematecă, Judy Garland va 
erupe din nou pe ecran de- 
venind partenera lui Fred 
Astaire și Gene Kelly în mu- 
sicalurile care au făcut glo- 
ria Hollywood-ului anilor '40. 
De loc ftrumoasà, scundă, 
predispusă spre obezitate, 
ea electriza prin voltaju! ne 
obişnuit ai temperamentu 
lui, prin nervul dansurilor şi 
gravitatea care a făcut să fie 
denumită «Piaf a Americii». 
Într-adevăr in ea s-au polari 
zatincandescenţa și puterea 
de fascinatie a unui adevărat 
star — dar şi multe din de 
fectele sale: capriciul, su 
perticialitatea. Regizorii tre- 
murau că va lăsa filmele ne- 
terminate. Producătorii 
ştiau că turnările cu ea vor 
costa de două ori mai scump 
şi vor dura de două ori mai 
mult decit era prevăzut. Ori- 
cum, Judy Garland rămine 
multă vreme printre primele 
zece vedete money-makers 
— actorii care aduc cele mai 
mari venituri. Pină la urmă 
reuseste să excedeze o lu- 
me si să i se rezilieze con 
tractele — așa cum i se va 
intimpla şi lui Marilyn Mon- 
roe. Şi, ca şi Marilyn mai 
tirziu, ea va încerca să se 
sinucidă. Urmează — iarăşi 
— o lungă perioadă de ob- 
scuritate. Dar în 1955 rede 
vine vedeta anului odată cu 
filmul «S-a născut o stea» 
Toată lumea asistă la re- 
naşterea unei vedete, la naș- 
terea unei mari tragediene. 
Judy Garland era încă ti- 
nără dar foarte uzată. Se pă- 
rea totuși că va incepe o pe- 
rioadă de muncă echilibra- 
tă: o pregătește pentru sce- 
nă pe fiica ei, Liza Minelli 
(Vincente Minelli a fost unul 
din ce! 5 soți ai ei) şi Liza va 
debuta într-un show alături 
de celebra ei mamă. O cură 
de slăbire violentă va dez- 
echilibra insă iremediabi! a- 
cest straniu mecanism de 
artistă-cu-şapte-vieţi. acest 
prototip de «monstru sacru». 


Maria ALDEA 


ventuale vedete de cinema. 


Agenţia realizează un film 
de 3 minute pentru fiecare 
aspirant la glorie; «produc- 


ţia» este la alegerea candi- 


datului: singur sau cu parte- 
neri recrutaţi de dinsul. În 
caz de depresiune nervoa- 
să, încercările vor fi trans- 
mise psihiatrilor. 


y Mai scump decît 
adevărul 


Noi veşti financiare des- 
pre «Tora, tora» — super- 
producția americană care 
reconstituie celebra bătălie 
de la Pearl Harbour. Produ- 
cătorul Zanuk prevede că 
bugetul reconstituirii va de- 
păşi costul real al bătăliei 
din 1942. Unii ziarişti vintură 
ideea ca actualele bugete de 
război să se consume în 
reconstituiri ale fostelor bă- 
tălii militare. 


Catastrofă 
la comandă __ 


Georgio Albertazzi — par- 
tenerul Delphinei Seyrig in 
«Anul trecut la Marienbad» 
— filmează primul său lung 
metraj în calitate de regizor 
Acţiunea tilmului se desfă- 
şoară în timpul marilor inun- 
dații din Florenţa, în anul 
1966. Noul regizor a coman- 
dat producătorului «o mică 
inundatie reală intr-un colț 
al Florenței» pentru a regăs 
cite ceva din atmosfera ca 
tastrofei. 

Ingmar Bergman 
la tribunal 


Un tribunal din Stockholm 
l-a condamnat pe celebrul 
regizor la o amendă de 5 000 
de coroane pentru lovirea 
unui critic teatral de la un 
mare cotidian suedez. Berg- 
man s-a apărat susținind că 
acest Bengt Jansson «con- 


stituie un pericol pentru 


teatrul suedez». 


Cînd ploaia 
cîntă cu noi 


Pentru după-amiezile plo- 
ioase de vară, televiziunea 
franceză a prevăzut din timp 
o serie de filme speciale 
adecvate acestui fenomen 
meteorologic. Citeva titluri 
a căror sugestie sperăm să 
vă fie clară: «Amiralul con- 
duce dansul», «Casa de pe 
fundul mării», «Pași spre 
lună» (filmul lui Gopo!), 
«Cocoșatul», «Don Juan al 
Atlanticului», «Balul de pri- 
măvară», «Necunoscuta nr 
13». «Simfonia neterminată» 
Şi „pour la bonne bouche“. 
«lúbitule, sperie-mă!». 

Satyricon-ul 
şi justiția 


Producătorul Alfredo Bini, 
regizorul Gianni Polidoro, 
scenaristul Rodolfo Soneco, 
actorii Franco Fabrizzi, Aldo 
Capone și Ugo Tognazzi, 
precum şi actrița franceză 
Valérie Lagrange au fost 
inculpați — la cererea pro- 
curorului Republicii Italiene 
— pentru corupere de minori 
în timpul filmărilor «Saty- 
ricon»-ului regizat de Fellini. 
Cei numiţi sint pasibili de 
pedepse de la 6 luni la 3 ani 
inchisoare. 


27 T premiu 
deosebit 


Premiul «Fraternităţii», 
decernat de Mişcarea impo- 
triva rasismului, antisemi- 
tismului şi pentru pace a 
fost atribuit în anul 1969 
filmului «Calcutta», regizat 
ie Louis Malle 
Priveşte înainte, 

cu speranță! 


Celebrul dramaturg John 
Osborne, cel care a lansat 
cunoscuta şi minioasa pri- 
vire-inapoi, îşi face debutul 
de actor în film; el va fi 
poetul Maidenov în filmul 
«Prima dragoste», regiza! 
de Maximillian Schell, după 
cunoscuta nuvelă a lui Tur- 
gheniev. 


Donyale Luna, fostul manechin, vrăjitoarea lui Fellini 


Geraldine 


Chaplin 


răspunde: 


— Care este cel mai im- 
portant regizor actual? 

— Bufuel. E genial. 

— Filmul cei mai remar- 
cabil? 


— «Monsieur Verdoux» 
al tatălui meu. Este ce! 
mai frumos film pe care 


l-am văzut vreodata. 

— Vă place Godard ? 
_ — Da, mult. Şi Fellini 
Imi place cinematografu! 
de calitate, indiferent da 
că e de avangardă, poe- 
tic, tradiționa! sau vérité. 


«Cel mai frumos film e cel făcut de tatăl meu...» 


E 


Ingrid Bergman: «Toată lumea ştie că am 52 de ani...» 


Indrid Bergman: 
Singurul meu viciu este munca 


În filmul «O plimbare 
într-o ploaie de primaâva 
ră», Ingrid Bergman joacă 
rolu! unei bunici. Actriţa 
explică de ce nu a evitat 
acest ro! «ingrat»: «As- 
tăzi tinerii se căsătoresc 
la o vîrstă care te tace 
bunică chiar la 40 de ani, 
Femeia este atunci în pli 


nă întiorire, cu mult mai 
atrăgătoare decit cu 10 
ani înainte. Desigur e 
xistă un moment grav în 
viaţa fiecărei femei,atunci 
cind își dă seama de apa- 
riția ridurilor. Dar nu tre- 
buie să fii cuprinsă de 
panică. Adevărata frumu 
seţe vine din suflet. Dacă 


viaţa îți impune griji, im 
portant e să nu capitulezi 
in fața lor. Eu nu urmez 
nici un regim, beau, mă 
nînc,fumez moderat. Sin- 
gurul meu viciu e munca. 
Virsta mea, 52 de ani, 
e cunoscută de toată lu- 
mea. Vedeţi, n-am ne- 
voie să port nici o mască». 


Caterina cea mare 


O «bombă»: Jeanne Mo- 
reau pleacă la Hollywood 
pentru a filma un western! 
Caterina cea Mare declară: 

— E vorba de un we- 
stern a cărui acţiune se 
petrece la sfirșitul cuce- 
ririi vestului sălbatec. Prin- 
tre pionieri, unii au reușit 
să izbindească în viață și 
au trecut la o viață bur- 
gheză. Alții regretă vre- 


în saloon 


mea bătăliilor şi nu ajung 
să se integreze în noua 
societate. E cazul «femeii 
ușoare» interpretată de 
mine. 


— Jeanne Moreau într-un 
decor de saloon! E nemai- 
văzut! 


— Vreau să vă mărtu- 
risesc ceva: nu cunosc we- 
stern-urile decît din cărți 


şi din cele citeva secvenţe 
transmise la televiziune. 
N-am văzut niciodată nici 
un western pînă la capăt. 


— Cine va fi regizorul 
dumneavoastră ? 


— Bill Fraker, operato- 
rul șef al lui Polanski la 
filmul «Copilul lui Rose- 
mary». Partener îl voi a- 
vea pe Lee Marvin. 


Jeanne Moreau: «N-am văzut niciodata un western pină la capăt». 


cinerama 


ABC... 
A, A 74 


e Merle Oberon — 
după ce și-a anunţat de 
citeva ori retragerea din 
cinema — va reapare în 
filmul englez «Războiul 
particular al doamnei 
Darling». 


e Johnny Weissmul- 
ler nu duce deloc o viață 
de pensionar. După foile- 
tonul «Jungle Jim», el a 
semnat un contract pen- 
tru un alt foileton desfă- 
şurat tot în iunglă, prin 
tre fiare. Între timp, Tar- 
zan a început iucru! la un 
film pentru marele ecran 
— «The Phynx», titlu care 
nu vrea să spună nimic. 


e Serghei Bondar- 
ciuk filmează sub condu 
cerea regizorului iugoslav 
Velko Bulajić în «Bătălia 
de pe Neretva». (Muzica 
filmului aparţine lui Via- 
ceslav Ovcinikov, compo- 
zitorul filmului «Război şi 
pace».) 


e Charlton Heston 
n-a rezistat ofertei cineas- 
tului englez Stewart Bur- 
ge — deși actorul a anun- 
tat de citeva ori că nu va 
mai juca rolurile unor per- 
sonaje istorice. Într-o re- 
editare a lui «luliu Cesar» 
(în rolul titular: Richard 
Harris), Heston va inter- 
preta rolul lui Antonius. 


e Fiu! lui Rex Harrison 
— Nel! Harrison — debu- 
tează într-un film umoris- 
tic semnat de un regizor 
din Cambridge, Jonathan 
Miller. Titlul: «O fată ca 
tine». Fata e o şpicheriță 
a televiziunii engleze — 
Amy MacDonald. 


Thalie este singura vedetă reală 


e Shirley Mc Laine a 
fost întrebată ce părere 
are despre remarcabilu! 
succes cinematografic a! 
fratelui ei Warren Beatty 
în «Bonnie şi Clyde». 

— Nu m-am aşteptat la 
un asemenea succes, dar 
sint mulțumită. Deşi nu 
aprob caracteru! simpatic 
atribuit celor două perso- 
naje care în realitate, nu 
trebuie să uităm, au fost 
nişte criminali demni de 
dispreț. 


e Charlie Chaplin va 
începe în curind turnarea 
unui nou film avind în dis 
tribuție două din fiicele 
sale: Josephine şi Victo 
ria. Fratele lor, Michae!, 
va fi asistent de produc 
tie. 


In editura «Press-po- 
cket» a apărut un volum 
cuprinzind 1000 (o mie) 
din replicile care au făcut 
din Miche! Audiard, dia 
loghistu! nr. 1 al fimului 
francez «uşor». lată ci 
teva «mostre»: 


e Mireille Darc (în 
«Les  Barbouzes»): «E 
soarta familiilor dezbinate 
să se adune doar la în- 
mormintări». 


e Maurice Biraud (in 
«Un taxi pentru To- 
brouk»): «În război, oa- 
menii ar trebui uciși îna- 
inte de a-i cunoaște». 


e Jean Gabin (în 
«Preşedintele»): «Gindu 
rile negre nu sînt permise 
decit oamenilor sănătoşi». 


Pisicile 
miliardare 


Pisicile sint, intr-adevăr, cele mai țotogenice ? 


Trei pisici au moştenit 
averea unei ducese ex 
centrice. Această întim- 
plare reală petrecută în 
Statele Unite a fost pre- 
textul filmului la care lu- 
cra Walt Disney inainte 
de a deceda. După trei 
ani de muncă, acest lung 
metraj animat a fost ter. 
minat. Walt Disney spu 
nea: 


— Ciinii sint, incontes- 
tabi!, animalele preferate 
de spectatori. Dar pisi- 
cile sint mai fotogenice; 
în orice caz le datorez o 
revanşă după «Frumoasa 
și vagabondul» în care 
pisicile au fost trădătoa- 
rele fabulei mele. 

Felina — fatală va avea 
ca dublură vocală pe Zaza 
Gabor. 


Din pădurea 
adormită 


Fosta cover-giri, Thalie 
Fruges, a lost aleasă de 
Yves Ciampi printre 600 de 
candidate pentru a fi eroina 
unui film turnat la Praga. 
«Citeva zile mai tirziu». 

Dansatoare, cîntăreață, ea 
a devenit şi eroina unei co- 
medii muzicale filmate pen- 
tru TV. «Perrault'70». Thalie 
Fruges e singura vedetă rea- 
lă în acest film, sti! Mary 
Poppins; alături de ea evo- 
luează personaje animate 
ca Scufita roşie, Motanu! 
încălțat sau Tom Degetelu!. 


Bibliorama 


JOHN HOWARD LAWSON 
«Film şi creație» 


jonn n 
lamion 


FILM 
CREAȚIE 


Cunoscute fiind deficiențele (mai mult sau mai puțin 
obiective) în aria cărții de film, nu putem decit să ne expri- 
măm satisfacția la apariția unui volum precum «Film şi 
creație», datorat americanului John Howard Lawson. 
Avem de a face cu un volum relativ recent! tradus de pe 
acum în cîteva țări ale lumii, care încearcă o analiză de- 
tailată și aplicată a structurii filmului. Din capul locului 
să precizăm, însă, că nu avem de a face cu o «carte de 
căpătii» a genului, limitele lucrării fiind de altfel eviden- 
ţiare pertinent de către prefațatorul ediției românești, 
Dorian Costin (care, împreună cu Laura Costin, semnează 
şi traducerea). Utilă și binevenită, cartea lui Lawson pre- 
cede în peisajul editorial românesc cărți de ținută teoretică 
mai elocventă; remarca noastră se adresează, firesc, 
editurii. 

Înseşi finalitățile volumului de față sint compozite. 
Lawson, binecunoscut pe «piața mondială» a filmului — 
ca scenarist, critic şi teoretician — a urmărit în lucrarea 
sa mai multe obiective, convergente şi divergente. Deși 
îşi refuză intenția unei istorii a filmului, primele două 
capitole ale volumului constituie, de fapt. incursiuni cu 
caracter istoric în universul filmic. Nu este vorba de istorii 
exhaustive. Dar metoda de cercetare este, hotărit lucru, 
proprie investigaţiilor istorice. Consacrindu-și primul ca- 
pitol filmului mut, Lawson parcurge cronologic citeva din 
experiențele perioadei respective, cu accent principal pe 
aportul «pionierilor», şi delimitind creaţia unor persona- 
lități ale epocii: Griffith (față de care se dovedeşte uneori... 
intolerant), Chaplin,etc.,personalități certe, care deschid 
perspectivele filmului modern. În ciuda aparenţelor, și 
capitolul consacrat sonorului este conceput după criteriile 
cercetării istorice. Lawson este, în aceste secțiuni ale vo- 
lumului, preponderent descriptiv, privind filmele dintr-o 
perspectivă anecdotică. 

Cartea lui Lawson este însă remarcabilă prin ampla 
informaţie, prin aparatul critic utilizat indeosebi în capito- 
lele consacrate limbajului, teoriei și structurii filmului. 
Recunoscut, prin multiplele sale manifestări publicistice, 
drept un critic marxist, Lawson conferă investigaţiilor sale 
analitice rigoare ştiinţifică. Aproape niciodată autorul 
nu-și propune să analizeze opere și personalități în sfera 
«temelor», a condiţiilor istorico-sociale și culturale în care 
s-au născut. Nu eludează istoria teoriei. Astfel gindit, vo- 
lumul său desprinde citeva caracteristici definitorii ale 
acestei naturi complexe şi contradictorii care este filmul. 
Destul de vulnerabil prin alegerea exemplelor (nu sint 
deloc citate unele capodopere, se utilizează abuziv aceleași 
titluri de filme sau titluri de filme prea puţin reprezenta- 
tive), studiul lui Lawson, în care este incorporată şi o 
prețioasă experiență personală de creaţie, oferă totuși o 
bază serioasă pentru studiul cinematografului modern. 

Este şi ceea ce ne interesează în primul rind. Și tocmai 
acest motiv ne determină să apreciem pozitiv traducerea 
şi publicarea sa integrală. Cum se sublinia şi în prefață, 
«pină la întronarea educaţiei cinematografice în drepturile 
sale, orice pas în această direcție este binevenita. 


Călin CĂLIMAN 


«Film: The Creative Process», The Search for an Audio- 
Vizual Language and Structure, by John Howard Lawson, 
Hill and Wang, New York, 1964. 


| 4 E 2 
P X 
RA 
AN 
RN 


PENTRU VACANȚĂ 
LA MARE, 


DA SIN > 
CUMPARATI: 


— rochii de vară, 
pentru femei și 
adolescente; 

— articole de plajă 
(rochii, halate, 
costume din MALIPOL); 
— costume de baie 
din ţesături, 
pantaloni lungi, 
șorturi, fuste 

— sandale diferite pentru 
toate categoriile 

de cumpărători; 

— articole pentru sport, 
turism, vacanţă 

— tricotaje Melana 


I 


AT ) 


La 


numărul viitor; 


La ce file Vă relaxati Si 
de-ce-tocmat la ele? 


nr.9 
ANUL VII (81) 


revistă lunara 


de cultură 


cinematografică 
BUCURESTI -- SEPTEMBRIE 1969 


COPERTA l-a 
Pe Viorica Farcaș — actrița de teatru și 
film — am văzut-o în «Cartierul veseliei» şi 
«Subteranul». 


Foto: A. Mihailopol 


Cronica cineideilor 


DIN MISTERELE 
DIFUZĂRII 


„de Ov. Crohmălniceanu 
18 


Festivaluri 


Corespondenţă 
din Pola 


PENTRU EI 
DUMNEZEU 
N-A MURIT 
ÎN ZADAR 


de Rodica Lipatti | 
26 


Tribuna cinefilului | 


| DIN NOU DESPRE 
| «ADOLESCENTUL...» 


Prezentarea grafică: 
lon 


27128 
128 


COPERTA IV-a 
Myléne Demongeot este la ora actuală una 
din cele mai solicitate actrițe franceze. 


Foto: Unifrance-Film 


N 


Cronica | Faţă în față 
unui posibil p 

cineast ț 

| SERGIU 
NICOLAESCU: 

UN PAS SCENARIUL 

PE LUNĂ O SOLUȚIE 
ȘI DOI PAŞI A EXPERIENŢEI 
PE PĂMÎNT 


Convorbire realizată 


de Marin Sorescu de Valerian Sava 
10 


+—- 


|i 
y 
MAS 


Panoramic '69 


PREA MIC 
ATIT DE MARE 


de Eva Sirbu 


Exclusivitate: Animaţie 


Corespondenţe din Moscova 


O IOANA | PARATRĂZNET 
D'ARC MODERNĂ ȘI PARATRĂZNETE 


de Elena Azernikova 


de Serghei Asenin 
2 


Pe ecrane: 


«FRAŢII KARAMAZOV»; 

«LA NORD PRIN NORD-VEST»; 
«ULTIMA LUNĂ DE TOAMNĂ»; 
«UN GLONTE PENTRU GENERAL»; 
«CAVALERII AERULUI»; 
«ICONOSTAS»; 
«MEMENTO»; 

«OMUL ORGOLIULUI ŞI VENDETTA» 
«SHERLOCK HOLMES»; 
«DISCUȚIE BĂRBĂTEASCĂ»; 
«ANGELICA ŞI SULTANUL» 


PENTRU UN RĂZBOI 


35 13% 


CINEMA 


ANUL VII NR. 9;SEPTEMBRIE 1969 
Redactor şef: Ecaterina Oproiu 


Ancheta revistei Imagine și stil 


LA CE FILME 
VĂ RELAXAŢI 
| ŞI DE CE 

TOCMAI LA ELE? 


316 


Miss Septembrie 


Publicul 
DIFICULTĂŢILE 
ARTEI SIMPLE 

de Ana Maria Narti 


Actualitate 
SUSPENSUL 
HUSTON — APOLLO 
de Radu Cosașu 


Actorii nostri 
MEDALION 

ÎN ALB 

de Mihai lacob 
12 16 


Festivaluri pontes 
MICHELE MERCIER 
ÎN ARENA CU LEI | i | 
LA «ZOO PALAST» | $ 


de Manuela Gheorghiu E i AOR 


SCOICILE DE AUR 
DIN GOLFUL 
BISCAIA 


| de Antonio Morales 
| 22 


Corespondenţă din 
Paris 


DOUĂ FILME 
REMARCABILE 
DOI REGIZORI 
REMARCABILI 


de Albert Cervoni 


Oasnetii nostri Cineglob 


ANA SENIUK 
A ONORA. | s 
TITLURILE | 
| ANTONIONI: 
Telefilie: | CE 
| | ÎMI SPUNE 
SONDAJE ŞI OPINII AMERICA“ 


!__de Valentin Silvestru 
„RER Ma E 


CINEMA 


Redacţia şi administraţia: 
Piaţa Scînteii nr.1—București 


Tiparul executat la Combinatul poligrafic «Casa Scinteii» — București 


Cititorii din străinătate se pot abona la această publicație adresind 


maree cert comenzile la Cartimex, P.O.B. 134—135, Bucureşti, România. 


ancheta 
revistei 


cinema 


LA GE FILME 
VA RELAXATI 
òl DE GE TOCMAI 
LA ELE? 


/ În numărul 4al revistei noastre, am lansat un apel tuturor cititori- 
| lor rugîndu-i să participe la sondajul pe tema: «La ce filme vă 
`A relaxaţi și de ce tocmai la ele?» În acest număr publicăm rezul- 
tatul sondajului. Ne-au răspuns oameni de știință, de artă, de cultură, 
intelectuali, muncitori, funcţionari, studenți, elevi, oameni de toate pro- 
fesiunile și de toate virstele. Din lipsă de spațiu nu am putut publica chiar 
toate răspunsurile. Parte din ele vor intra la rubrica «curier» iar altele 
vor ajuta la alcătuirea unei statistici asupra gustului publicului. 
Mulţumim tuturor celor care ne-au răspuns, celor care ne-au ajutat 
de fapt să răspundem la întrebarea «La ce filme vă relaxaţi?» 


Aurel Baranga — dramaturg: O între- 
bare cu răspuns plătit. Nu mă relaxez 
exclusiv la comedii cum s-ar părea că 
insinuați. Termenul «relaxare» implică din 
fericire sensuri multiple. ÎI exclud de 
primo pe acela al unei satisfacţii visce- 
rale prompte. Reiese cu necesitate că 
mă relaxez — că sint deci fericit — atunci 
cind văd un film bun. Chiar dacă e vorba 
de o tragedie cum a fost cazul recent cu 
filmul «Z». Decurge de aici încă o conclu- 
zie: că filmul bun prezintă o infinită arie 
de modalități de expresie. Cu alte cuvinte, 
există atitea posibilități să faci filme bune, 
încit mă întreb stupefiat, ce perversiune 
intelectuală funcționează că se fac atitea 
proaste. 


Zoe Dumitrescu-Bușulenga — confe- 
rențiar universitar: Mă relaxam in copi- 
lărie la orice film vesel. Acum, orice film 
care constituie o realizare artistică de va- 
loare după o operă literară consacrată, 
constituie pentru mine o adevărată re- 
laxare. Mă refer la «Hamlet», la «Richard 
al Ill-lea», la «Becket», la «Un om pentru 
eternitate». Şi nu e vorba numai de 
filmele respective, ci şi de marii inter- 
preți din aceste filme: Laurence Olivier, 
Inokenti Smoktunovski, Paul Scofield, 
Peter O'Toole, de acei actori a căror 
simplă prezență pe ecran constituie un 
recital în sine și, in consecinţă, un prilej 
de relaxare. 


Nina Cassian — poetă: La a) filme de 
groază. Pare paradoxal, dar cind mă in- 
fior de lucruri născocite şi neverosimile, 
cheltuiesc o parte din energia pe care ar 
urma s-o consum în spaime plauzibile 
și curente; b) filme de desen animat. Din 
pricina încintării pe care mi-o produc 
aceste creații exclusiv datorate omului 
(nu există nici o fotografie, nu apare nici 
un peisaj, nici o ființă in starea lor natu- 
rală) pentru splendida lor dezinvoltură, 
fantezie şi virtuozitate; c) filme detective 
Adică la acele filme problematice in care 
unica intrebare e: «cine e criminalul»?, 
pentru că mă introduc într-un univers 
inchis, ca atunci cind joc o partidă de şah. 
Cu această ocazie țin să precizez că nu 
mă relaxez, ci mă plictisesc sau mă 
enervez, la majoritatea superproducțiilor, 
a westernurilor de serie, a filmelor de 
aventuri sau a comediilor (muzicale sau 
nu) facile. 


Nicolae Ceaușu — desenator tehnic 
«Cum să furi un milion», «Becket», «Rău- 
tăciosul adolescent». Primul pentru umor 
de cea mai bună calitate, scenariu bine 
construit, actori inteligenți. Al doilea, 
pentru verva lui spirituală și dialogul 
scinteietor și pentru că mi se pare că e 
unul din puţinele filme istorice bune. Al 
treilea, pentru că e un film frumos — (in 
sfirşit un film frumos) — ca «Un bărbat 
şi o femeie», dar atit; în rest nu seamănă 
deloc sau aproape deloc. Dar fiindcă e 
un film românesc, m-am relaxat. Să nu 
vă mire că nu mă relaxez neapărat numai 
la comedioare muzicale sau ne. Mă re- 
laxează orice film care-mi place («Noap- 
tea», «Hiroşima, dragostea mea», «Dumi- 
nică la ora 6» — văzut de trei ori), orice 
film care reușește ca pentru cel puțin 
trei-patru zile, să mă facă să nu pot, să 
nu vreau să văd alt film. 


Maria Ciortea — funcționară (Săcu- 
ieni): Merg la film din plăcere sau poate 
a devenit o obișnuință. Îmi plac filmele 
istorice, muzicale și cele inspirate din 
viața de toate zilele, cu condiţia să fie 
bune. Mi-au plăcut foarte mult filmele 
«Dacii», «Neamul Şoimăreştilor», «Co- 
lumna», «Elena din Troia». Mi-a plăcut 
filmul regizorului francez Lelouch, «Un 
bărbat si o femeie», pentru că e un film 


4 


care se adresează mai mult inimii decit 
minţii. M-a impresionat în mod deosebit, 
cum de altfel cred pe toate femeile 
filmul suedez «Prinţesa». Am lăsat la 


urmă filmele muzicale pentru că ele răs- 
pund cel mai bine adevăratului înțeles 


al cuvintului relaxare: «Veselie la Aca 
pulco», «Tinerii», «Virsta dragostei» etc 
Sint tiime uşoare, distractive, poți să stai 
in sală chiar și cu ochii inchiși, să auzi 
numai muzica. Şi după mine aceasta este 
adevărata relaxare. 


Mihai Cociu — biolog: «Viva Maria» 
«Rio Bravo», «Fanfan la tulipe». a) Sint 
filme stenice, luminoase, echilibrate, ca- 
re-ți oferă un sprijin în noianul de spaime 
şi neliniști adus de filmul modern. Ceva 
ca muzica preclasică faţă de muzica mo- 
dernă. Sint filme agreabile dar inteligente, 
aparent ușoare, dar făcute cu mină de 
maestru, pline de vervă dar nu de vulga- 
ritate, lirice uneori, dar nu siropoase. 
b) Mă fac să uit de toate marile și micile 
probleme ale existenței cotidiene, unde 
nu întotdeauna totul se termină cu bine, 
unde nu totdeauna dreptatea și adevărul 
triumfă, unde nu toți bărbații sint eroi şi 
toate temeile zeițe. c) Nu tratează proble- 
me grave care să-mi tulbure echilibrul 
sufletesc — destul de fragil și așa — nu 


mă fac să-mi pun întrebări la care cel mai 
adesea nu pot găsi răspunsul. 


Octavian Cotescu — actor: Ca orice 
spectator, in momentul în care mă aşez 
în fotoliu, nu mă pol despărți de prote 
siunea mea. Starea de relaxare nu poale 
deci să apară la mine, decit atunci cind 
pe ecran nu mai este vizibil ceea ce noi 
numim: meșteșugul. N-am nimic împo- 
triva westernurilor — şi de fapt ar trebui 
să mă relaxeze — dar, ce să-i faci? văd 
cartonul... lubesc o categorie de filme cu 
Fernandel, Sordi, de Funès, pentru că 
fiecare dintre aceştia imprimă pe ecran 
intr-o asemenea măsură personalitatea 
lor, incit, ori cite cartoane ar exista în jur, 
eu nu mă mai uit la ele. Acești actori, în 
orice regie, umplu ecranul cu o cascadă 
de umanitate și vin spre mine firesc, 
fără să mă solicite. 


Silvia Cucozel — dacti/ografă (Vaslui): 
Îmi plac filmele de dragoste. Consider că 
un film de dragoste te relaxează intot- 
deauna și la orice virstă. Aș cita drept 
exemple filmele: «Prinţesa», «Ana Kare- 
nina», «Evgheni Oneghin». Precizez că 
deşi imi plac toate filmele de dragoste, 
mă opresc intotdeauna la acelea la care 
am de învățat cite ceva 


Alexandru M. Ilie — cooperator (com. 
Dorobanțu): Niciodată un film, fie el oricit 
de slab sau «tare» după părerea unora, 
nu reușește să mă plictisească. Dar să 
mă încadrez in limitele temei și să recu- 
nosc filmele care mi-au servit drept «Car- 
baxin»: «La est de Eden», «Becket», 
«Noaptea». Pentru că sint tipice pentru un 
anumit gen de spectacol, pentru că din pă- 
cate noi oamenii le vedem foarte rar — asta 
din vina altor oameni care nu pot face flori 
mereu... Şi dacă ar face ne-am obişnui 
cu frumosul și-i păcat... Scuzaţi-mi vor- 
bele în plus, dar fără ele terminam foarte 
repede zicind: 1) toate westernurile; 2) 
toate filmele muzicale; 3) toate filmele cu 
Jean Gabin, Sara Montiel, Burt Lancaster, 
Dean Martin, Peter O'Toole, Michele Mor- 
gan și alți actori zeificați. 


lon Jalea — scu/ptor: Trebuie să con- 
sumi o cantitate uriașă de filme ca sa 
găsești ceva bun sau măcar acceptabil 
In general, sint teribil de proaste și re- 
greţi orele pierdute. Cred că filmele care 


mi-au plăcut intotdeauna mai bine decit 
toate erau în vremea «marelui mut». Fil- 
mele lui Charlot erau opere de artă in- 
discutabilă, pline de fineţe, de sentimente, 
de frumuseţe și in care conta gestul, nu 
gălăgia, nu declamaţia, nu setea de a 
impresiona. Ca «gen» desigur că mă atrag 
filmele despre artă,deși foarte puține sint 
verosimile. Excelent a fost «Van Gogh». 
La asemenea filme ca și la cărţile scrise 
lespre marii artisti. esentialul este ca 
scriitorul, ca regizorul să fie mari gindi- 
tori — oameni de rasă. Dacă nu le scad, 
le reduc la nivelul lor de oameni nein- 
semnaţi... Şi mai mărturisesc interes pen- 
tru documentarele istorice pe bază de 
documente. 


Eugen Mandric — ziarist: Mă simt 
complet deconectat la westernurile ita- 
liene de tipul «in umbra Colt-ului», deoa- 
rece mă amuză prostia lor desăvirşită la 
care se adaugă diferite complexe euro- 
pene. Desigur că mă relaxează o comedie 
bună de tipul «Unchiul meu» de Tati, dar 
asta o dată la cinci ani. 


Mihail Mayo — avocat: Prefer filmele 
cu teză, care ilustrează o idee. Anecdo- 
tica unui film nu constituie un prilej de 
meditație, deci nu mă relaxează filmele 
pur narative ci acelea care militează pen- 


LA GE FILME VA RELAXAT 


tru o idee, fie ea socială, psihologică, filo- 
zofică. Mă refer la filme ca «Procesul 
maimuțelor» sau «Magazinul de pe strada 
mare». Desigur, mă relaxez și la o come- 
die, dar nu la o comedie burlescă cu de 
Funés sau cu Norman Wisdom, ci la o 
comedie in care comicul de situații du- 
blat de un dialog inteligent oferă un prilej 
de relaxare cum a fost cazul cu «Un 
enoriaş ciudat». 


Silviu Micle — tehnician normare (Si- 
ghet): 1) «Lustragiul», 2) «Ziua în care 
vin peştii», 3) «Femeia necunoscută», 
De ce? Simplu: imi plac filmele de la 
care se poate învăța ceva, filmele care 
propovăduiesc omenia, dragostea, sin- 
ceritatea, dreptatea și adevărul. Îmi plac 
filmele care nu exclud verosimilul. Nu-mi 
plac acele filme în care verosimilul e dis- 
cutabil: împușcă unul și mor zece, etc. 


Valentin Niţelea — inginer: Aş incepe 
cu «Rapacitate» intrucit este o uimitoare 
demonstraţie că un film poate rămine un 
permanent miracol în pofida pantomime: 
învechite și a foartecelui producătorului. 
Şi pentru că visez să-l mai revăd. Pe de 
altă parte, mă relaxez la filmele care mă 
fac să reflectez și la cele care mă fac să 
rid. Şi cum Pietro Germi reușește să 
reunească magistral aceste două însușiri, 
am să citez filmul «Sedusă si abandonată». 


ȘI DE GE TOCMAI LA ELE? 


> relaxe0za wes 


Ş dia “Adina 
audia Cardinale 


ternui ca ice 


«Profesioniştii 


Aş fi putut să adaug: «Placido», «Dicta- 
torul» lui Charlie Chaplin, «Magazinul de 
pe strada mare» sau «Căruţă pentru Vie- 
na»... Însă care film îmbină mai strălucit 
zimbetul cu lacrima şi simbolul cu ideea 
decit «La strada», și ce chip al ecranului 
poate fi mai neuitat, decit Gelsomina 
Giuliettei Masina? 


lon Pacea — pictor: Pe mine nu mă 
interesează — deci nu mă relaxează — 
nici subiectul, nici regia unui film. Subiect 
și regie fac și eu în pinzele mele și sint 
sătul. Relaxarea la mine se datorește în 
exclusivitate jocului actorilor. Aş çita in 
acest sens «Becket», cu acel formidabil 
actor de dramă și comedie in același 
timp care e Peter O'Toole, «Rolls-Royce- 
ul galben» — bineînțeles pentru episodul 
în care joacă Shirley Mac Laine — şi 
«Noaptea e făcută pentru a visa» la care 
amindoi protagoniștii mi-au prilejuit clipe 
de reală relaxare. 

Zenaida Palli — mezzosoprană: Mă 
simt relaxată la cinematograf in măsura 
în care filmul mă emoţionează. Nu-mi plac 
filmele violente, nici cele cu orice preț 
insolite. M-a impresionat în ultima vreme 
«Becket», m-am destins cu adevărat la 
filme ca «Un bărbat și o femeie» şi «Oco- 
lul», multe secvenţe din «Cleopatra» și 
«Spartacus» m-au impresionat din punc- 
tul de vedere al realizării, al spectacolului. 
Logodna dintre artă şi idee — atunci cind 
se infăptuiește — conferă spectacolului 
cinematografic, ca oricărui alt spectacol, 
putinţa de a relaxa. 


Elena Patraulea — inginer: Mă re- 
laxez in general la filmele care imi oferă 


un mic coâcediu al creierului, adică la co- 
mediile de tipul «Vacanţă la castel». Cel 
mai bine mă relaxează filmele care-mi 
solicită imaginaţia, cum ar fi anumite do- 
cumentare despre obiceiurile altor po- 
poare sau filmele de călătorie. Nu neapărat 
aspectele insolite din «Mondo Cane» sau 
exotice cu tot dinadinsul ca în «Plajele 
lumii». Dar sint avidă să cunosc locuri 
interesante, oameni, obiceiuri, comori de 
cultură. 


Radu Penciulescu — regizor: Ca toată 
lumea, la unele westernuri, la unele filme 
polițiste. De ce? Poate pentru contactul 
nemijlocit cu gestul viu, direct, bărbătesc, 
care e cu atita încăpăținare expulzat din 
viața noastră angoasată şi astenizată. Îmi 
vine în minte un pasaj din Camus, din 
«Străinul», care explică, cred, multe (cel 
puțin pentru mine). Mersualt privește şi 
inregistrează din balconul casei sale, eve- 
nimentele străzii într-o zi de duminică. 
Spre seară... «cinematografele din cartier 


au revărsat în stradă un val de spectatori. 
Printre aceştia tinerii aveau gesturi mai 
hotărite ca de obicei și m-am gindit că 
văzuseră un film de aventuri...» Mă feresc 
insă cit pot de westernurile italiene, 
germane, etc. Aş putea mereu să revăd 
cu aceeași plăcere și cu același rezultat 
reconfortant, «Diligența» sau «Cei şapte 
magnifici». Cit despre tilmele polițiste le 
prefer pe cele franțuzești. Îmi place Mai- 
gret — Gabin, dar mai cu seamă îmi place, 
cum spune un prieten al meu, să revăd 
mereu Parisul, chiar şi la cinematograf. 
Și un «polițist» are întotdeauna multe 
exterioare... Nu mă relaxez niciodată la 
filme comice italo-hispano-anglo-france- 
ze. Mă plictisesc îngrozitor la filmele 
banale şi ieftine ca «A trăi pentru a trăi» 
care se străduiesc să machieze ieftină- 
tatea ideilor cu sosuri zise de «actualitate». 


(Continuare în pag. 14) 
5 


[2] 


cd a Nes 
ah a WE ypu 


— ANT 


i 
= 


prea ia 


.n...paoso.. 
n .dotoored 


parage earra 


ue A 


imagine 
Şi 
stil 


L£ Cu o mişcare bruscă, un personaj 
din «Viridiana» scoate dintr-un 
crucifix lama scînteietoare a unui 
` S cuţit. Îmi vine în minte, îndată, 
«Crucișătorul Potemkin», crucea 
pe care preotul o bate de podul palmei 
aşteptind execuţia, crucea care cade pe 
puntea vasului înfigindu-se ca un cuțit, 
crucea — unealtă a crimei aidoma puștilor 
îndreptate spre răsculați. Și îmi amintesc, 
apoi, de morţile tragice ale obiectelor, de 
cărțile care ard ale lui Pabst, de agonia 
acordeonului lui Dovjenko, de balonul roșu 
al lui Lamorisse. Nici una dintre artele cu 
vechi tradiţii nu a simţit mai acut decit 
cinematograful corporalitatea lumii şi nici 
una nu a conferit obiectului dimensiuni ideo- 
logice aşa cum a făcut-o filmul. Patima 
obiectului, vitală pentru o artă atașată de 
concretețe, în care vizualitatea e un carac- 
ter esențial, nu e decit aprehendarea uma- 
nului. 


Nasterea unei arte 
Godard spunea undeva că de la Griffith 
încoace întreg cinematograful nu este decit 


J Reg 
Ti 
gina 
” 


= pa, 
r ii [e - 


SIMBOLISMUL 


o lungă meditație mai mult sau mai puţin 
bogată asupra operei celui care a dat «Naș- 
terea unei națiuni». Griffith a inaugurat 
regia dramatică a obiectului, și în «Intole- 
ranță» există o pagină pe care ar rivni-o 
orice cineast: pantofii copilului căzind din 
mîna mamei, părăsiți pe podea — simbol 
puternic şi tragic al fericirii familiale dis- 
truse. Învățămintele griffithiene vor fi con- 
tinuate de Kammerspiel. Preconizind o 
acţiune unică, un fir dramatic simplu, filmul 
de cameră se interesa de analiza psihologică 
sinuozitățile intrigii, diversitatea de medii, 
multitudinea planurilor temporare fiind pă- 
răsite în favoarea unei concentrări maxime, 
pe care o asigură unitatea de timp şi cea de 
loc. Accesoriile sînt simbolice — ceasul 
deşteptător din «Scara de serviciu», pendula 
care bate ora fatidică în «Noaptea Sfintului 
Silvestru», cizmele şi lanterna impiegatului 
de căi ferate din «Cioburi», scara și ușa 
turnantă — maşinărie a destinului — din 
«Ultimul om» al lui Murnau. 

Metafora ironică sau satirică a obiectului 
și-a găsit în cinematograful lui Eisenstein 
și Clair o întruchipare desăvirșită. În «Vechiul 
şi noul» obiectivele devin insemnele unei 


birocraţii monstruoase: mașina de scris, 
registrul enorm, tamponul, foaia pe care 
se caligrafiază cu o minuție leneşă o semnă- 
tură complicată. E o secvență a golirii 
universului de viață, grotesc hiperbolizată 
prin cadraje. Existenţa mic-burghezilor din 
«Pălăria de pai italian» al lui Clair e tero- 
rizată de pălărie, ac de cravată, ghete, mă- 
nuși, ochelari, cornet acustic, cravată. Ele 
intră într-un dans malefic ṣi fantastic 


Simbolurile lumii 


Se poate face distincţia între un simbolism, 
am spune, cu o adresă dramaturgică, care 
face trimiteri la situaţiile, la evenimentele 
din film (găinuşa din carton presat din 
recuzita spectacolului cu care se joacă con- 
tele prefigurează existența ademenitoare 
dar searbădă pe care i-o promite lui Garance 
bogăția — «Copiii paradisului» al lui Carné) 
şi cel care apare ca rodul unei profunde 
reflecții filozofice. Păpuşile mecanice ale 
bancherului din «Regula jocului» al lui 
Renoir reprezintă mai mult decit obiectele 
unei manii, mai mult decit un detaliu de 
scenografie, sînt simbolurile unei lumi. Re- 


noir gravează în finalul filmului o metaforă 
rezumativă. Cu mișcarea de aparat de pe 
amorașul idilic pe noroiul din preajma 
statuii se demistifică aparențele incluse obli- 
gatoriu în «Regula jocului», turpitudinea mo- 
rală a lumii în care se mișcă Jurieux. Un 
asemenea simbol reprezintă o receptare 
mai cuprinzătoare și mai bogată a conţinu- 
tului de viaţă sub raportul fundamentalu- 
lui, exprimă densificarea la un grad mai ridi- 
cat a sensurilor realității, stringe într-o 
mare concentraţie întreaga urzeală ideolo- 
pică a operei 


Obiecte grăitoare 


Metafora obiectului înregistreaza citeva 
forme mai complexe. «Rapsodie ucraineană» 
al lui Serghei Paradjanov se bizuie pe dez- 
voltarea unui lung şir de variații şi într-o 
secvență o suită de imagini ne arată căștile 
de război devenind glastră pentru flori, 
cuib pentru păsări, recipient pentru mor- 
tarul viitoarelor construcții. David Lean 
personifică obiectele. Prima cunoştinţă cu 
eroul din «Scurtă întîlnire» o facem prin 
intermediul melonului şi bastonului agățate 


Fellini, cinematograful est 


ntolerantăæ ale 


în cuier, în timp ce vocea personajului se 
aude din off. Obiectele «vorbesc» despre o 
întreagă atmosferă şi mentalitate, trasează 
cu exactitate tipul conformist, mediocru, 
burghez, tihnit, soț care iartă, englez cu 
tabieturi. La un nivel superior, obiectul 
deține o consistență de personaj. «Ultimul 
om» e construit în întregime pe alegoria 
uniformei, a fetişizării, a mitizării aparentei. 


Jocul cu obiectele 


Metaforizarea constă adesea în impunerea 
unui lanţ de asociații extrem de depărtate 
de natura sau utilizările obiectului pe care 
le generează. Mantaua din filmul lui Batalov, 
e, întîi, cu pinza croitorului pe ea, ca un 
monument care se va dezveli în faţa ochilor 
fericiți ai lui Akaki Akakievici, apoi eroul 
va manifesta faţă de ea — tragicomic — o 
adorație pioasă ca pentru un obiect de cult 
sau o tandrețe de îndrăgostit. In slapstick 
metaforizarea se deturnează in sensul buton, 
devenind o inepuizabilă sursă de efect 
Monty Banks mușcă din mingea de tenis 
ca dintr-un ou, cărţile de joc înmuiate de 


lungă meditație. 


hu Griffitk pine 


OBIECT 


apă se prefac într-un tel de aluat pe care 
Malec (Buster Keaton) îl frămintă, ocheanul 
poate deveni cornet acustic, o găină friptă 
se transformă în pilnie și apoi în minge de 
rugby, un ştiulete de porumb devine cuțit 
de strung. Charlot, tratează un ceas ca pc 
o cutie de conserve sau ca pe un pacient, 
exemplul e ilustru. Jocul cu lucrurile atinge 
în cinematograful lui Chaplin o dexteritate 
greu de imaginat şi o eleganță coreografică 
a mișcării, deschide drum liber lirismului. 
Mitry a intuit cu pătrundere în «Charlot şi 
fabulația  chaplinescă» sensul ideologic. 
Printr-o folosire diferită sau contrară utili- 
zării naturale a obiectului Charlot modifică 


aspectul lumii în mediul în care evoluează, 


substituind realității de care se ciocneşte c 
ficţiune al cărei stăpîn rămîne întotdeauna 


Costumul simbolic 


Valoarea definitorie a costumului e. 
pare-se, o cucerire a romantismului. Dacă 
personajul clasic tinde la prototip. eroul 
romantic e un unic, spune Călinescu. Vest 
mintele clasicului nu reprezentau decit un 


„In capodoperele ecranului 


j 


pe lingă actori 


(joacă şi obiectele, 


mijloc decent de prezentare în societate, 
imbrăcămintea romanticului devine simbo 
lul originalității. Costumul e «liric». Sau 
simbolic. Fellini a înţeles acest lucru ca 
puțini alții în «La strada», «Nopțile Cabiri- 
ei», «la dolce vita», «8,1/2» şi mai ales 
«Giulietta spiritelor». lon Barna scrie un- 
deva: «Costumul Giuliettei Masina din 
«Nopțile Cabiriei» e o capodoperă a genului 
rochia îngustă, veche, aflată după multiple 
modificări, pantofii uzați de atita mers 
și mai ales blana cu pretenții de eleganță pe 
care o poartă după git şi care stirneşte, 
dimpotrivă, compasiune». Nu e vorba nu 
mai de atit. În costumul Cabiriei se poate 
descifra o nostalgie chaplinească a demni- 
tății și mica prostituată își apără într-o lume 
ostilă dreptul de a fi om. Lupta e pentru 
legitimarea demnităţii umane. Condiţia mi- 
zeră nu i-a alterat însă puritatea. Impermea- 
bilul alb pe care-l poartă în două momente 
cheie ale filmului, rugăciunea la altar și 
reprezentația de iluzionism exprimă tocmai 
această candoare funciară. Halatul de casă 
cu broderiile care au atît umor mărturi- 
sește nevoia de dragoste adevărată şi ro- 
manțiozitatea personajului. Cind pleacă, Ca- 


PI92î 809030 0ttpiaai0? g gr 
4 A 


AWI 


biria nu vrea să-şi ia în noua viată blana, 
costumul obișnuit al ieșirilor profesionale 
este metarora lepădării de un trecut imund 
Marcello petrece în finalul filmului «La 
dolce vita» cu un fel de furie disperată 
strigînd adevăruri usturătoare cu o violență 
obosită. Gesturile lui sînt revanșa neputinței 
Beat, prezidează dezmățul și — ca un regret 
tragic al irosirii, cu o cruzime superbă — 
Marcello e îmbrăcat în alb. 


Aş fi vrut să dau citeva exemple și din 
filmele noastre dar am găsit prea puține. 
În «Meandre» de pildă al lui Mircea Săucan 
putem găsi regia obiectului simbolic. Trom- 
peta lui Petru, care sună disperată în momen- 
tele de zbucium, care în final răsună ca o sire- 
nă de vas, machetele de vechi mănăstiri — ima- 
gini ale eternității — lingă care eroii vorbesc 
despre sensul existenţei, patul de copil al 
adolescentului, mulajul enorm al unor miini, 
sugerind forța agresivă a unei mentalităț 
nocive, toate acestea incifrează sensurile 
filmului cu putere și exactitate. 


George LITTERA 


MITOLOGIE 


ANNIE , 
DIIDEDPY 


cronic 
unui 
posibil 


cineast * 


Se pocte păși pe 
påmint... 


UN PAS PE LUNĂ, 
DO! PASI 


PE PÂMINY 


proba de documentare 


paun pîndesc clipa. Se- 


colele se screm să nască o 
clipă. Ea a sosit. M-am băr- 
bierit pentru a doua oară 
azi, așa, în gol, ocazie pentru 
a mă uita în oglindă înaintea 
evenimentului: eu sînt acel 
care se pregăteşte să-l tră- 
iască sau altul care m-a în- 
locuit pe furiș, peste noap- 
te, Nici o schimbare. Tot 
eu în pielea mea, slavă dom- 
nului. Poate că puțin mai 


palid decît de obicei., Emo- ` 


ția..: Am ieșit în curte și am 
căutat luna. La locul ei, luna. 
Pămîntul la fel. Că înțepenit 
mai e şi sistemul ăsta plane- 
tar! Nimic nu se prăbușește 
peste noapte, să-ți facă o 
surpriză. Las'că e bine! Mi- 
nutele trec, numărătoarea in- 
versă îmi dă fiori de gheaţă. 
Cunosc numărătoarea inver- 
să de cînd m-a făcut mama. 
Dar tot nu m-am obişnuit. 
Modulul lunar pe astru și pri- 
mul om va ieși, va face pri- 
mii pași pe lună: poc-poc! 
E încălțat cu aur sau cu ce-o 
fi, și pașii răsună: poc-poc! 
Ecoul, neîntîlnind alte obsta- 
cole, se va lovi de racheta care 
dă raite pe sus: clic! clic! 
Încă vreo cîteva momente. 
Am emoţii dacă îmi va reuși 
experiența. Și'eu m-am pre- 
gătit pentru zbor. Nu atît 
pentru zbor — n-am mijloa- 
ce — cît pentru mers pe pă- 


Am ieşit în curte şi am căutat luna. 
La locul ei, luna. Pămîntul la fel. 
Că înțepenit mai e şi sistemul 


mînt. În sincron cu cel de pe 
lună. La primul pas pe lună 
voi face doi pași pe pămînt. 
Dă, doamne, să-mi reușească! 
Vă spuneam că m-am pregă- 
tit. Am trăit, am alergat, am 
făcut, am dres, am executat 
încercări de respirație. lar 
astăzi... Astăzi, pînă și spin- 
zuraţii, cu un suprem efort, 
își vor tăia singuri ştreangul 
în ultimul moment apărînd 
gătiți cu cravată. E o sărbă- 
toare. Aud un vuiet slab ve- 
nind de sus: poc-poc! Îmi 
adun puterile și încerc, aș 
zice, imposibilul: piîș, piș! 
Nu știu precis ce-o fi simţit 
în acest moment Armstrong. 
Vă voi spune ce-am simțit 
eù: se poate merge. M-am 
izbit de un_par și am văzut 
un șir de furnici. Furnicile 
dădeau fuga pe scări, spre 
aparatul de radio să nu piardă 
buletinul de știri. Încă un 
pas acdlo sus — încă doi pași 
aici. Întîmplător e curtea mea 
şi mi-e cu atît mai dragă. În 
acest colț de pămint se pare 
că există un răgaz pentru fap- 
te mari. Zboare alții oriun- 
de-or zbura. Noi nu putem să 
părăsim acest petec de pă- 
mînt fie ce-o fi! Nu putem şi 
pace. Dumnezeu să ne ierte. 
Există totuși condiții de via- 
ță aici. Diferenţa de presiu- 
ne dintre zi și noapte e mi- 
nimă, ca diferenţa dintre două 


„ăsta planetar: 


palme pe obrazul lui Cristos. 
Cel din lună s-a aplecat şi a 
cules doi pumni de praf ste- 
lar, cît a umple un sutien. 
Mă aplec și strîng un pumn de 
moloz. Totul se sincronizea- 
ză perfect. Experiența mi-a 
reușit. Nu știu dacă am mers 
la deal sau la vale, la dreapta 
sau la stînga. Nu am încă, nu 
am coordonateleDar am fă- 
cut exact ca el. Fiecare am 
avut în acest moment omul 
nostru pe lună. Un dublu, 
cu o umbră de zece metri. 
Oamenii din lună se învață 
că se poate lua totul de la în- 
ceput. La 39 de ani. La 50 de 
ani. La o mie, la zece mii de 
ani. Mi-e drag lunatecul de 
parc-aș fi eu în momentele 
mele cele mai bune de împă- 
care cu sine. Lui îi e jenă t-o 
să fie văzut umblînd bezmetic 
pe lună plină, prin lună năuc, 
prin lună. Să nu-l spuneți. 
Acum va ieși din modul și 
tovarășul lui de infinit. fi 
face semne să îndrăznească; 
se poate merge. Deci pe pă- 
mînt e nevoie de un altul 
care să-l sincronizeze. Un pas 
pe lună, doi paşi pe pămînt. 
Cine va îndrăzni să iasă din 
casă? Nu vă fie teamă: se 
poate” păși pe pămînt. În- 
curajați-vă unii pe alții, ţi- 
neți-vă de mînă. Aşa — unul, 
doi. Piş-pîș... 

Marin SORESCU 


scoenen SDENARIUL 


Despre asta se vorbește în fie- practică nematografiile evol 

an la toate valurile. Tot- Și anume, Facem şi noi filme de două SE AREA 

a S-c bit despre criza subiec- categorii. Trebuie s-o recunoaștem, si $ 

E o criză creatoare -pe care o să fim realiști în fața acestei situații. . j 
simte tot a cel care coută | ție de asta trebuie să definim ® Filmul de 

la rea ET era Ha > 

Totu mult- decît idh orci a pt "actualitate 

oricînd, despre acea- iri Ei: adela] fă cine AAR $ 


aratia evoluate. 7 III TDP RAZA 
nivei” 

i Ari A că la sută, < 'corespun=: 

Ho: : x; dental” Dă 3 EEE ERA i EAE Atore 


B da, « t În s răinăe & Filmul ; 
ate A gi ca da-i istoric sê 


categoria a doua, adică mai puţin 


bucură. de 


importar ori ma! puțin 
— lartă-mă, am impr € j faci renumiți, rul vine, îți pre- 7 WA 
o distincție foorte netă între filmul dā un scenariu și tu, regizor, trebuie < Succes fti 
tnt mul | -I ful 4 s sta 
De ce E e „apreciere. 
A mız À ; Ci 
| A montajul : 3 
bir =; w 
vezi mai 4 © Ín. toată 
— Nu, dar or m, filmel a ctato > ! 
s-au bucurat de- succes la critica BOES Ge AE lumea € 


un renume mondial sau care sînt pro ERY 

priii lor producători. Aceştia își fac : Q criza de 
enariile și filmează aşa cum doresc. Nouă ne lipsește acest inter- ii 

n-au avut o critică bună. In timp ce Şi de obicei acestea sînt filmele bune. mediar sau lipsesc acei scriitoricare SCeENATIL; 

Rimele de actualitata. n-au avut o 3 i cunosc limbajul cinematografic. Pen- 

prezenţă peste graniţă. — La noi cum se procedează; tru că trebuie să recunoaştem că în 

cinematograf 


4 
raniță. Lu- 


românească și chiar peste g 
înd media'lor, nu putem spune că 


fiile evoluate există o 
— La noi există un așa-zis scenariu 


9 Ja noreo 
criză de 
concepții 


= Cum så nu? Și apoi anul" A A specialitate a unor scriitori care sînt 
= : că do glad Aa literar, pe care scriitorul îl pred: p y 2 
să zicem, sau „Dimineţile + băiat z P storu predă autori de scenarii de*film. 


tudioului. Studioul îl predă la rindul 
cuminte" sînt realizate, cred, cel ău unui regizor sau îl propune mai — O “specialitate care. s-a format 
la nivelul filmelor noastre ist multor regizori și unul din ei spune: în timp. Cum s-a format 
Adică nu mi se pare că aceosta este „.„. Imi place. De obicei, ar fi mulți 3 
problema — a ne preocupa de această care ar. spune: Imi place. Pentru — S-a format, într-adevăr, într-ur asupra 


3 


diferenţiere. Cred că, deocamdată, că stau ani de zile și nu facfilme. Ast- timp mai îndelungat j 7 j 
în afara unor rare și partiale excep ii un i Papp Fa neki E scenariului 
Ca rezervelor da > N j DA 


care confirmă regula, stăm la fe 
în ambele sectoare 


e, treat 
t SON Nu puter 
f 
` și NOI, totuși, niște 
care sînt la al cin 


al șaptelea film. 


— Am spus-o și eu la început. Dar, 
în același timp, avem nişte ccese 
mari. Că acestea sînt, unele, ma 
mult de public, decît de tică, sînt 


e că nu avem "9 Amorul 
3, al șaselea sau propriu al 
scenaristu- 


“ l e 
regizoral 
cinematogratic 
| s-a oferit, 
mănă mai mult Dar nu te 

u scenariul literar, în complet a 


de acord. Dar totuși un succes mare sau mai puţin 


i e a 3 C 
de public nu poate fi negat... de dispoziția scriitorului, ilor crea lui E asa 
Li . că, de data asta, la noi, sau reali b 1? 
E un teren pe care definițiile nu vor r scriitori: cei de contribuții 0 staco x 


putea coin pre DO area cu regizo- biect dramotlizorea  ciner notogra- 
eptă nici măcar fică, dialogurile ș.0.m.d.? g 

Mai departe, fiind vorba, prin forta schimbarea unui cuvînt, ntre sce” 

împrejurărilor, despre scriit SE ( ) f A | louă — La noi, autorul unui scenariu îns . . 
j f ur ămin însă cele ou nna C - reze Cu reoci?nri anpe ç 

giu Nicolaescu îndreaptă tirul sbre EGA j 3 PA Sa a cepe sd colaboreze cu regizorul încă narist $? 
4è F | , H cateac € 0 vegi chiar înainte ca scenariul să fie scris. Din La 
situatia scenc | I ne ] i ] € r sou d | 

Li j ajia € ec oria in u c sta colaborare se naște un sce- regizor e 
romoneosc n e, ir f a- egoria a « La noi, dacă am riu rar V sc în general pă 
togrofia moderr Dinco e DING cenarii nevoie d 
tarea vinovăţiilo de p 7 în | i 4 

ge INL A NICIUT 
Qostroct a unor dezidera o ihiate h un arbitru. 


incercâm si é im substanta ală xis y 
și eventuoi c oiuție Q ace t punct NDune UNU! reg j lijerac:și. cel Sie” 
ct na s ` au ajuns reped n nu- 
nevralgic. Ze exaci cum e scris In sceng „dacă gi ! jä elaun yy & Lucrez 


aṣa vrea producătorul, și nu există 
nici cealaltă situaţie, cînd nu s-ar ţine 
< 


nternaț 


Cu per 
patru filme f 
ne. Deci r 


> pi mă instanța, ră „Mi al 


Viteazul“, 


ă,. Am cont de păgprea unui autor de 


se- 
n care producătorul 


te pentru firme st 


jj- narii, in chpa 


mondială există o 
De unde, î 
chiar și la f 


care producat t convinsi se lucrează “mai dar filmul 
angaja ena LU 1 colec- E - 
(panta filn ga mitor, istoric nu e 
şi d Ona sau chiar dacă e -~ -sedă 
enne 3 — Care ar fi soluția? totuși la á un autor şi la încă un genul men. 


autor, pînă cînd el prinde o formă 
t, — Nu există decit o soluţie a ex- în care producătorul are încredere. 
de perienței. Adică să aplicăm acelaşi Această formă, această estructi 


n 
e 


ri, se vorbește 
O criză a 


dCi at e > i E R = >: 
grafiei. procedeu care de 50—60 de ani se folosește limbajul cinematografic 


10 


FI Pe T J [ PESI AVIISI 


O SOLUTIE 
A 
EXPERIENTEI 


— Deci am pornit-pe o linie greși- 


tă. 
— Da. 


—-De ce? 


— N-aş putea să dau date exacte 
pentru că n-am lucrat în redacția de 
scenarii. Cred însă că s-a încercatca 
un scenariu să treacă prin mîna a 
unuia sau doi scriitori. 

— Există un amor propriu foarte 
„preţios“ şi peste care e foarte greu 
de trecut, în cazul unor scenariști 
care nu acceptă 'o asemenea colabo- 
rare, care preferă să-şi retragă nume- 
le de pe un scenariu, decît să aibă 
o colaborare la o singură frază. 

E sigur că nu vom ajunge, în 
condiţiile acestea, la scenarii care să 
satisfacă, În acest sens, eu aș avea o 
propunere. La noi se vorbește de 
organizări, de reorganizări. Sînt cî- 
teva propuneri foarte interesante. 
Eu aș propune un studiou experimen- 
tal care să introducă această nouă 
metodă de lucru la scenarii. Să facă, 
să spunem, patru filme pe an. 


— Mă rog, deşi nu văd ce ar fi aici 
deexperimentat, fiind vorba pur şi sim- 
plu de introducerea unui sistem nor- 
mal de lucru care, fiind nou la noi, 


pentru a reuşi, pentru a-și putea even- 
tual permite riscul unor eşecuri izo- 
late ar trebui tocmai aplicat și spriji- 
nit, concomitent, pe scară largă. Mai 
ales că nu-l văd aplicat doar la formula 
scenariului fix, dat regizorilor execu- 
tonţi. El e valobil şi pentru cealaltă 
variantă, în care regizorul poate fi 
unul din coautorii scenariului. Unul 


dintr-o listă de șapte, ca Fellini, 


— În această variantă trebuie să i 
se acorde regizorului o libertate 


foarte mare. 


— Sistemul trebuie să fie insă foar- 


te elastic. 


— lar eu personal sînt'de părere 
că, totdeauna, într-un scenariu la care 
lucrezi de multă vreme, e necesar 
să intervină la un moment dat o 
minte clară, care să-ți transmită ob- 
servaţiile sale. Şi de multe ori să mai 


întrebi încă pe alții cum e mai bine. 


— Ajunşi aici, aş vrea să te întreb 


ce fel de cinema oi vrea să practici 


în genere? Pentru că filmul pe care 
l-ai făcut, „Dacii“, a fost nu numai 
debutul, dar într-un fel și ucenicia 
dumitale în filmul de lung metraj. 
Acum, continuindu-ţi filmografia, ar 
fi de așteptat să-ți probezi nu numai 
profesionalitatea, dar și stilul și o 
concepție personală despre cinema. 


z După cele patru filme pe care 
le-am lucrat în cadrul coproducțiilor, 
treć la al doilea film românesc, care 
este tot un film istoric. — „Mihai 
Viteazul". Deşi trebuie să mărturisesc 
că nu filmul 
meu. Dar despre asta, poate, cu altă 
ocazie. Va fi un film adresat unui 
public foarte larg. Acesta este seopul 
lui. Filmul, Dacii” a avut opt milioane 
de spectatori. Cred că „Mihai Vis 
teazul“, dacă voi reuşi să-mi ţin pro- 
misiunea, va depăși acest record. 
Deci trebuie să ţin cont de acest 
lucru. 


istoric este genul 


— Și ce consecințe decurg de aici? 
Mă gîndesc, totuși, că „Mihai Vitea- 
zul“ ar trebui să fie un film care să 
accentueze mai mult latura psihologi- 
că, dramatică, pentru că și epoca isto- 
rică este alta decit cea a dacilor, iar 
filmele despre evul mediu au, în ge- 
nere, altă factură 'decit evocările din 
antichitate. 5 


— De acord. Dar aș vrea să reamin- 
tesc un lucru. În scenariul filmului 
care a fost publicat, se începe cu Că- 
lugărenii, urmează apoi toate luptele 
la rînd, sfîrşindu-se cu moartea lul 
Mihai, la Turda, Și cred că, pentru 
filmul „Mihai Viteazul”, pentru sco- 
pul pe care şi l-au propus atît pro- 
ducătorul cît şi autorul, cît și eu, 
regizorul, scenariul, aşa cum este el 
acum, este aproape de cel mai po- 
trivit. Nu spun că este cel mai po- 
trivit. Nu va fi un film de analiză 


psihologică. 


L Nici „Aleksandr Nevski“ nu e 
film de onaliză psihologică. 


Lj 
— Nu, nu este deloc. 


— Nici westernurile nu sînt. Dar 


e vorba de o viziune, de un stil. 


— De un stil pe care-l dă totdeau= 


na scenariul și nu regizorul, 


(Continuare în pag. 40) 


14 


DIFICU LTATILE Publicul nostru a văzut 
sa 


puține filme că. 


ARTEI „Salvatore Giuliano“ şi 


le-a văzut prost şi stingaci 


E g an PEL pe susținute de critică 


n starea in caream fi fost, dacă 


- 


r i Sa re ( față, i | 
n.realitate, la evenimen- 
d 
| ta | tituit, dacă am fi trăit întîmpla- 
„dd: r ; Or, tocmai cu asta nu este 
i 3 E ;pectatorul. (Publicul nostru a văzut 
i ie asemenea filme, ṣi le-a văzut, 
ef ttaspiritelo t: măgîndesc la S 
- A | onti, la „Paisa“ s 
n mt ăi | llini, la, Ssrman 
Ecl ) i" sau „Blowup Un şoc aparte și „Roşii şi albii“ de Miklos Jancso, 
ma l2 prima realizare de Francesco 
i dificil e > 4 Er tectată la noi, „Cu mîinile pè o 
tog ) >mplexă, | Ce face Francesco f } atore filme programate la noi nefericit 
pf e Giuliano"? £ i nute « 5). Privitorul 
4 y + ( [i . : s ? ai 
( ( J cit i Í | > filme cu filmele, ha 
A ' í T. Í € 


e se clade 


narativă tradițională, spectatorul se plimbă 
prin acțiune caun turist coñdus de un ghid 
foarte priceput regizorul — care îi arată 
lucrurile într-o înlănțuire logică, explica- 
„Salvatore Giuliano" «el 
se află dint azvîrlit în vîrtejul fap- 
telor, singur, lip de orice însoțitor; iar 
faptele dansează în jurul lui acea sarabandă 
ciudată, încîlcită și parcă fără sens, prin care 
se leagă în realitate desfășurările vieţii, 


tivă, Intr-un f 


e ———————————— 
Altfel de bucurie 
= a 


Nu că Francesco Rossi n-ar construi, 
n-ar elabora dintr-un anumeunghi descope- 
rirea faptului: dar ceea ce construieşte şi 
elaborează el, are drept scop regăsirea ne- 
construitului, neelaboratului. De aceea el 
îşi îngăduie asemenea sărituri în timp „~ 
în toate trecuturile şi prezenturile diferite; 
dezordonat alăturate, ale morţii eroului, 
şi chiar într-un viitor nebănuit, în final, 
El folosește toate mijloacele subtile, înalt 
estetice, ale mișcării și ale imaginii, nu pen“ 
tru a ne explica întîmplarea, ci pentru a ne 
pune faţă în faţă cu ea, pentru a ne dezvălui 
vibraţiile de neînchipuit care însoțesc naș- 
terea și dezvoltarea mișcării reale. Sigur 
că şi în acest mod cinematografic există 
o convenție opusă convențiilor obiș- 
nuite ale povestirii; spectatorul devine 
deschis pentru filme ca „Salvatore Giuliano“, 
atunci cînd ajunge să se deprindă cu con- 
venţia lor. Şi ce cîştigă el astfel? O fărimă 
din acea emoție unică, de mare puritate, 
pe 
explorăm viaţa, o descoperim, o vedem din- 
tr-o dată în întregul neașteptatelor ei de- 
veniri. Este altfel de emoție estetică, altfel 
de bucurie artistică decit aceea creată de 


e ne-o dau momentele rare în care 


povestire: aceasta este înaintare, întelege- 
re treptată, pe cînd filmele d de con 
venția autenticului sînt clipă 
coperire brutală. Ele nu înaintează ci :duc 
alături încordări egale; iar înțelesurile ul- 
time nu se adună încet din faptele legate, ci 
izbucnesc violent atunci cînd lanţul desco- 
peririlor egale între ele s-au încheiat. Sim- 
plitatea nu este o condiţie de formă, în artă 
(dealtfel, ca formă „Salvatore Giuliano” este 
un film „complicat“), ci o stare de spirit, o 
atitudine spirituală, lar aceasta nu se dăru- 
iește lesne nici creatorului, nici publicului, 


Ana Maria NART 


pă dges- 


i actualitate 


Orice 
- cinefil 
trebuie 


să 

ştie 

cînd 

vede 
„Angelica“ 
sau 

„Albă 

ca 
Zăpada“ 
că 
Armstrong 
şi 

Aldrin 
n-aveau 
asupra 

lor 
cianură 


de 


potasit. 


SUSPEN 


"RE 


"> FEPER. sosi al ca vha e VETERE EEE A "iute, e OEE E FET 


SUL; = = 


La 


HOUSTON - APOLLO 


| Doais și domnilor, stimaţi spe- 
şi tele-spectatori, prieteni şi prietene, 
vă vorbesc de pe pămint, în calitate de 
trimis special al revistei „Cinema” la 
București, str. Calotești 6. unde insta- 
lat într-un fotoliu moștenit de la o 
mătuşă, fotoliu Louis XV, am asistat la 
proiecția celor mai fantastice super- 
producții (24 miliarde dolari) : „1969 — 
Odiseea spațiului nelocativ”. E 24 iulie, 
ora 20, cîteva minute și secunde secun- 
dare — nu ştiu dacă mă recepționațţi 
în condiţii bune, nu ştiu dacă corespon- 
dența mea va ajunge la timp, nu știu 
dacă mai contează timpul. Singele apă 
nu se face, ca cronicar (nu-mi iertaţi 
cacofonia!) care am văzut la timp toate 
superproducțiile desfăşurate în festi- 
valuri și nefestivaluri, toate westernurile, 
toate comediile bufe și ne, toate dra- 
mele, melodramele, tragi-dramele, pseu- 
dodramele — şi cu asta cred că am 
numit tot ce se poate numi în materie 
de fiim — mă simt dator să vă transmit 
fie ce-o fi, mort-copt, luntre-punte, o 
analiză presurizată a acestui cap de 
operă. Prima particularitate constă în 
aceea că „1969“... nu poate fi analizat 
de minţile cronicarilor cinematografici 

- adică de 95—96% din cele trei mi- 
liarde de spectatori. O a doua trăsătură 
este amestecul scandalos de genuri, 
probleme, teme, idei şi vorbe: 2vem.o 
superproducţie care cade cînd în trage- 
die greacă (şi zeii și oamenii “avind 
dreptate), cînd în dramă existenţialistă 
(singurătate, neant, . incomunicabilitate, 
Sisif, etc.), avem un western (decorul, 
pustiul, călătoria, psihologia eroilor 
pozitivi) care se balansează între clasi- 
cism (unitate de loc, acţiune și timp) 
şi suprarealism, trecînd prin romantism 
fără să evite simbolismul, avem o tăcere 
(cosmică) repede convertită în retorică 
și dialog, poroelist, avem elemente cik 
rate de basm spulberate citai clipi de 
gag-uri ale comediei grotești, îl avem 
pe Buster Keaton întruchipat deodată 
în Faust, plutim în sublim pentru ca să 
sfîrşim în happy-end de „musical“, 
avem, dar cîte nu avem? Capul ni se 
face calendar, 

Ca atare, avînd în vedere aceste două 
trăsături, fireşte fundamentale — cum 
pot fi altfel trăsăturile? — mă voi măr- 
gini să analizez singurul element cine- 
matografic care poate fi analizat de capul 
nostru prost și specializat în această 
direcţie; suspensul. Aici nu ne taie 
nimeni, toată viața noastră e un studiu 
al acestei noțiuni, Să facem deci — ca 
în orice film. de groază — autopsia, 
autopsia suspensului. Au, fost mai 
multe suspensuri și apoi unul, singur, 
mare, ca dumnezeu pe vremuri: pe 


ultima treaptă a scării, Armstrong 
întinde piciorul stîng spre solul lunar, nu 
atinge solul, retrage piciorul, iar îl 
întinde, iar îl retrage... — ceea ce în- 
semna, conform lecţiilor de chirurgie 
ale lui Hitchcock, că aveam o concor- 
danțä dramatică de așteptări, informaţii 
şi paroxisme succesive. lată-le, în 
ordine arbitrară, precum în car așa şi 
pe pămint și aşa cum ţișnesc din capul 
meu făcut calendar: 

pe pămînt — sondaj la New York, 
20 iulie: 38%, din cei sondaţi sînt de 
acord cu ălunizarea, 39%, sînt împotrivă, 
23%, nu se pronunţă: 


în cer — discuţie Houston — Apollo — 


„20 iulie dimineața: 


Houston: Presa vă cere să căutaţi 
pe lună o fată frumoasă cu un iepure 
mare, Se numește Chango care, după 
cum spune legenda, a fost exilată pe 
iună acum 4 000 de ani, pentru că ar fi 
furat soțului ei pilula nemuririi: în ce 
privește iepurele, va fi uşor să-l găsiția 
căci stă pe patru lăbuțe în umbra... 


Apollo: O.K., vom face ochii mari.” 


pe pămînt, la O.N.U., Zambia de- 
pune o .plingere împotriva Portugaliei: 
tla Houston — trei. copii — Michael (3 
ani), Melanie (4 ani) Susan (5 ani) — 
răspund “la întrebarea: „Aţi vrea să 
plecați pe lună?”: < 


Melanie: Cu mamal 


Susan: Nul Mă tem că vasul va lua 
foch 


Michael: Proasto, focul e sub ei. 


La R.T.C.C. (Complexul de ordina- 
toare care lucrează în timp real) media 
de virstă a funcţionarilor ştiinţifici esub 
30 de ani; 


în cer, discuție Huston-Apollo:? 


Houston: Probabil că vă interesează 
să ştiţi că Miss Filipine a „fost aleasă 
Miss Univers. lată măsurile ei, după care 
cîteva știri din base-ball... 


Apollo: Foarte mulțumesc. . (Viteza 
navei în acea clipă — 1610 metri/se- 
cundă.)' 


pe pămînt: — Vă simţiţi altfel de 
cînd lucraţi la proiectul Apollo? 


Joseph Hart (unul: din` directorii 
R.T.C.C.-ului): Mă simt participant la 
progresul istoriei omenești. Acestea 
fiind spuse, dorm foarte bine noaptea, 
dar sînt citeva mici probleme. Soţia 
mea „nu înţelege întotdeauna “această 
tensiune. Încerc să i-o explic, dar hu mă 
urmează în tot ce-i' spun. 


Credeţi că ceea ce faceţi e justi- 
ficat? 


joseph Hart: omenirea - permite 
rareori răspunsuri precise. - Matemati- 
cienii şi fizicienii: încearcă să simplifice 
problemele” omeneşti. lată pentru ce 
cred că angajarea economică și umană 
în jurul lui Apollo e cea mai bună soluţie 
posibită. Mă gîndesc îndeosebi la dimi- 
nuarea” riscului de război... i 


Orgðliu! declară marele- filozof 
existențialist Gabriel Marcel, 


la Houston: — Ce seva întîmpla 
dacă unul din cei doi astronauți se găse- 
şte în dificultate, pe lună? 


Christophor Columbus Kraft (45 de 
ani, unul dip conducătorii zborului): 
Aceasta va depinde -de condiţii. Dacă 
va fio ruptură a combinezonului spațial,- 
astronautul moare în cîteva secunde. 


Dacă e inconștient sau în incapacitate 
de a se mișca, salvarea e imposibilă. E 
foarte dificil să pătrunzi în LEM. Un 
om incapabil să se miște nu poate fi pur- 
tat de celălalt, 


pe lună — Apollo: „Allo Houston, 
allo Houston, aci baza de pe Marea 
Liniștii. Vulturul a aterizat!” 


pe pămint, la Houston: Kraft: E 
prea tirziu pentru'a mai fi îngrijoraţi. 
intr-un motel, lîngă Houston, un spe- 
cialist în romane polițiste bata la mașină 
cîte 25 de pagini pe zi. Soţia stringe şi 
colaționează paginile căzute din mașină. 
(15 iulie — conferinţă de presă. Arm- 
strong e întrebat ce înțelege prin relații 
publice? Răspuns: „Pentru mine relaţii 
publice nu înseamnă absolut nimic") 


pe lună — Vulturui: „A fost a! dra- 
cului de dur, Mike, deasupra punctului 
de aterisaj prevăzut, Plin de cratere şi 
stînci dintre care unele aveau probabil 
mai mult de trei metri..." 


pe pămint, la Houston: „— Dacă 
va trebui să întrerupeţi misiunea lui 
Apollo 11, cui o să vă ădresați? 


Kraft: Aceasta va depinde de timpu 
disponibil... Dacă e o problemă de cî- 
teva secunde, hotărîrea poate fi luată 
de-un conducător al zborului. 4 

— Preşedintele Nixon ar fi informat: 
sau consultat? ` >. 


Kraft: Nu, dacă este vorba de ó 
problemă -pur tehnică, În schimb, dacă 
se ivește uncaz de urgenţă care implică 
o pierdere totală a controlului, preșe- 
dintele va fi cu siguranţă prevenit îna= 
intea tuturor. i ; 

— În ipoteza unui eşec, va avea lòc o 
anchetă a Congresului? 

Kraft: (Depinde de tipul de eșec. 
S-ar putea să nu ştim motivele. Inchi- 
puiţi-vă că antenele LEM-ului se defec- 
tează și că aparatul se zdrobeşte pe lună. 
De unde så ştim ce s-a petrecut?” 


pe lună: Armstrong întinde și retrage 
piciorul. Armstrong, întinde şi retrage 
piciorul. Tăcere cosmică. 


pe pămiînt,.la Houston: „— În cazul 
cînd Armstrong şi Aldrin ar rămîne 
blocaţi pe lună, motorul refuzind să se 
aprindă, fără speranţă de salvare, v-aţi 
gîndit să- le daţi o> pilulă ce cianură? 

pe lună, orele 9,56'20*, ora. Houston 
Armstrong. pășeşte pe lună: „E 
fantastic!” t, 

pe pămînt — doctorul Charles Berry 
(medicul oficial al atronauţilor): „— AM 
discutat problema împreună, au 'refu- 
zať.. Ei au înțeles să-şi ducă misiunea 
pină ta limita extremă. De altfel cred, 
că o asemenea pilulă- i-ar fi incitat, 
poate inconştient, :să nu- facă totul, să 
nu-și “mobilizeze pînă la- capăt toate 
resursele, care sint excepţionale... 


Acesta a fost suspensul (cum se 
spune în „Paiaţe” — acesta a fost pro- 
logul): cei doi n-aveau cianură. de po- 
tasiu asupra lor.. Cînd vedeţi „Angelica 
sau „Albă ca zăpada...” 

Doamnelor şi domnilor, am analizat . 
ceea ce efa de analizat, ră cuc să cum, 
păr antinevtalgice şi s-o caut pe Chango, 
iepurele ei şi cu ceva. noroc, pilula 
nemuririi. Aiti trimisul specia! al revi- 
stei.... București, str. Caloteşti... Emi- 
siunea continuă, urmează muzică de 
estiadăl 

Radu COSAŞU 


5 13 


Bed TP ALTO T TD aT ARA 2 AEF 2” dJa- 


as Li 9 mev > É d 


ıncheta 


noastră 


(Continuare din pog. 5) 


Maria Petersberg — monteur 
Tiéfdruck (Casa Scînteii); M-am re- 
laxat la filmele lui Lelouch, la filmele 
istorice gen „Becket“ şi „Spartacus", 
la filmele cu Louis de Funès și Bours 
vil. Pentru că sint filme bune din 
toate punctele. de vedere, scenariu, 


regie, joc actoricesc. Dar mă relaxez, 


fi la filme care se văd ușor dar nu 
sînt „trase de păr“, fie ele comedii 
sau drame. 


Margareta Pislaru — cintăreaţă: 
Nu prea am timp de mers la cinema- 
tograf deși îmi place mult să văd fil- 
me. Cind reușesc să mă duc, mă rela- 
xează orice film, fie el comic sau dra- 
matic, cu condiţia să fie bine realizat: 
N-aș putea să aleg între filmele lu; 
Walt Disney sau „Un bărbat și o fe- 
meie" sau „Zorba grecul" şi nici nu 
vreau să aleg. Cine știe, poate toc- 
mai varietatea mă relaxează... 


Cornel Popa — muncitor (com. 
Dan=ș): Merg cu plăcere la filmele 
muzicale despre tineret, pentru că 
plec din sală cu o melodie în gînd 
şi cu mai mult optimism în suflet. 
Merg cu plăcere la comedii, pentru 
că, după mine, ele realizează în cea 
mai mare măsură acea deconectare 
de a cărei utilitate cred că nu se mai 
îndoiește nici un om al secolului 20, 
Mă relaxează filmele animate gen 
pilulă, prin candoarea aducerii amin- 
te a copilăriei. Cred că un asemenea 


- = 


i 


LA CE FILME VĂ RELAXAŢI 
ȘI DE CE TOCMAI LA ELE? 


„Un film frumos (Irina Petrescu și loana Bulcă în „Răutăciosul adolescent") 
I 
e 


permite o interpretare a expresiei de „e 


relaxare și voi cita ca filme preferate: 
„Un condamnat la moarte a evadat", 
„Pick-pocket", „La întîmplare, Balt- 
hazar". Pentru că sînt izbăvite în ace- 
eași măsură de teatru în cinemato- 


Zaharia Stancu — scriitor: „Nici 
filmele și nici vreun alt fel de spec- 
tacol nu mă relaxează. Sint un om 
care, în afara orelor de somn, tră- 
iește într-o permanentă încordare. 


triva relelor timpului nostru, Mi-au 
plăcut, așadar, în ultima vreme: 
„Becket“, „Un om pentru eterni- 
tate", „Comedianţii“, „Pianele meca- 
nice“. 


film n-ar trebui să lipsească din nici graf ca și de orice platitudine paleo Ştefan N. Ştefan — electromeca- | La ce se 
un jurnal al marelui ecran. 3 r: Grealiătă : oentra:că'sînt.:0 do- nic (Cimpina): Am să mă opresc à 
ha aere PETAN numai asupra cîtorva filme la care relaxeaz 


Ileana Predescu — actriță: Eu 
int teribil de subiectivă și n-aş putea 
niciodată să spun de ce îmi place un 
lucru din domeniul artei, Sint unii 
care pot s-o facă, eu nu, Din âceastă 
cauză mi-e greu si spun ceva „șoc“ 
sau măcar original. Nu am un anumit 
gen preferat. Nu țin în mod deose- 
bit la unul sau «două filme. Îmi 
plac mai multe, de diverse genuri, 
Cunosc pe unii care preferă filmele 
cu cow-boy, cunosc alții care preferă 
filmele de tip „intelectual“. Mie mi-e 
foarte greu să mă profilez, pentru 
că îmi plac absolut toate. Cu o sin- 
gură condiție: să fie bune, 


Dan Raicu — cercetător Principal 
la Institutul de fizică al Academiei: 
Cea mai perfectă senzație de des- 


tindere mi-o dă umorul cu surdină 


vadă că realitatea privită prin lupa 
magică 4 lui Rpbert Bresson este mai 
puternică, mai vie, mai captivantă 
decit orice ficțiune cinematografică. 


George Sbircea — muzicolog: 
Aspectul relaxării variază de la om 
fà om şi, firește, de la o categorie 
temperamentală la alta. Dacă-mi 
îngădui uneori să citesc excelentele 
romane polițiste din seria „Maigret“ 
de Georges Simenon, care au pentru 
mine o valoare de „vacanță“, de eva- 
dare din preocupările cotidiene, ace- 
lași lucru îl fac vizionînd uneori filme 
polițiste, În această categorie m-au 
satisfăcut îndeosebi ,„Compartimen- 
tul ucigaşilor“ pentru tensiunea anec- 
dotei”"și pentru remarcabila creație 
a lui Yves Montand sau „Pașa“ cu 
marele Jean Gabin, acest „gentil- 
homme sans peur et sans reproche" 


m-am relaxat cu adevărat, care 
mi-au dat mult de gîndit, care m-au 
emoționat și care (de ce nu?) m-au 
învățat cîte ceva. Ce-aţi spune să 
pun pe locul întîi filmul suedez 
„Prinţesa“? Pentru autenticitatea su- 
biectului şi firescul actorilor. Pe 
locul doi sînt tentat să pun filmul 
„La Gst de Eden”. Avem uneori 
atit de multă nevoie de dragoste 
şi înțelegere, de mîngiieri care se lasă 
așteptate... Alte filme ca „Becket“. 
„Apoi s-a născut legenda”, „Răută- 
ciosul adolescent“, „Columna“, „Lus- 
tragiul”. „Oscar“și altele m-au relaxat 
poate la fel de mult, fiindcă din fie- 
care se poate învăţa cîte ceva şi fie- 
care are ceva de spus şi o spune în 
felul lui. 


Petre Vancea — membru cores- 
pondent al Academiei: Mă relaxează 
în general filmele polițiste și cele de 
aventuri de tipul western. Ca exem- 


"tineretul studios? 


Dan Mazilu — anul Iil Arhitec- 
tură: „Hiroşima, dragostea mea”, 
„Cuţitul în apă”, „Noaptea“, „Am 
întîlnit ţigani fericiţi“. Sint filme 
cu problematică foarte complexă, 
vitală, crucială chiar (fără frică de 
superlative), sînt filme ce deschid 
posibilități de: discuţie, schimburi 
de opinii și de întrebări fundamen- 
tale. Sau: „Un bărbat și o femeie:" 
„Cei şapte magnifici”, „Mecanicul ge- 
neralei", pentru că se adresează în 
primul rînd sufletului, Sînt filme cu 
o mare respiraţie poetică care se 
deosebesc puţin de prima categorie 
nu prin problematică ci prin mij- 
loacele de expresie „îndulcite“ cu 
muzică, culoare, peisaje, etc. Bine- 
înțeles nu există limite și nici clasi- 
ficări riguroase, Am încercat să ex- 
prim doar, omenește, crezul estetic 


de genul folosit de Tati în „Unchiul al filmului francez. La polul opus, al ple, citez filmele cu comisarul Mai- al studentului care consumă (sau, în 

meu" sau de Jiri Menzel în „Vară capri- peliculelor cu „problematică“, mi-a gret sau „Ultimul tren din Gunhill orice caz, ar trebui să consume) cea 
al z ` z . 5 Í s į | 4 i $ . + . 

cioasă", Mă relaxează și filmele care plăcut „Comedianţii“ după Graham şi „Diligenţa”. Deşi au mai puţine mai mare cantitate din oxigenul nu- 


conţin elemente fantastice, dar nu 
mai cînd au convenţie ingenioasă 
Citez în acest sens un film mai vechi 
pe care l-am revăzut recent S-a 
întîmplat mîine“ şi un film mai nou 
„Planeta maimu pr” fat 
es să a muţelor „ Care n-a atins 

aloarea arțistică a filmului lui 
René Clair. 


Anca Rădulescu — medic: Nu mă 
relaxez decit la filme foarte bune 
chiar dacă sînt mai greu etichetabile 
drept „Carbaxin spiritual“, Îmi voi 


14 


Greene sau „A trăi pentru a trăi”, 
la care m-au captivat ineditul şi cău- 
tările cinematografice ale lui Le- 
louch. Îmi lipsesc, uneori, filmele mu- 
zicale de bună calitate, chiar cu po- 
veşti banale dar cu textul “muzical 
de nivel și într-o bună interpretare. 
Mă gîndesc la ceea ce am văzut mai 
demult, la filme cu Fred Astaire și 
Ginger Rogers, la filmele vieneze cu 
muzică de Robert Stolz sau seria 
anuală „Broadway Melody” cu muzi- 
că de Irving Berlin şi Harry Warren. 


implicaţii psihologice, urmăresc cu 
interes cuplul Diana Rigg și Patrik 
Me Neil. În general mă simt relaxat 
la filmele cu happy-end. 


Henri Wald — doctor în filozo- 
fie: Nu mă „relaxez" decit la filmele 
care exprimă propriile mele aver- 
siuni şi speranţe, La celelalte, plic- 
tisindu-mă, rămîn cu grijile cu care am 
venit. Am închis însă cuvintul „re- 
laxare“ între ghilimele, deoarece 
frămiîntările mele îmi “fac atita plă- 
cere, încît n-am niciodată nevoie de 
deconectante ci de proteste împo- 


mit „cultură cinematografică”. 


Viorel Pintea — anul Ill Chimie 
industrială: Mă relaxez la wester- 
nuri şi la comedii pentru că la ele reu- 
şesc săuit cîte ceva din problemele 
zilnice. in plus îmi place să rîd, să 
mă distrez şi acest gen de filme, mai 
ales comediile, îmi oferă ocazia s-o 
fac, Ţin însă să spun că nu orice wes- 
ternuri sint pe gustul meu. Unele — 
deși ştii ce se întîmplă în secvența 
imediat următoare — te atrag prin 
adevărul lor, Altele însă... 


E E gi: „Mă relaxează orice film 


care reuşeşte | ca peniru cel puţin 3-4 zile 


să mă facă să nu pot, 


să nu vreau să văd alt film“. 


Sorin Lucian-Puia, anul V Medi- 
cină: Cînd sînt obosit mă relaxează 
filmele ușoare — muzicale sau cele 
de acțiune. Filmele acelea pe care le 
uiţi la ieșirea din sală sau în următoa- 
rele 24 ore. Adevărata relaxare însă, 
relaxarea pe care o simţi după spec- 
tacotca o mulțumire interioară, vine 
după ce ai văzut un film care-ţi ridică 
probleme de etică contemporană, 
filme la care te poţi contopi cu per- 
sonajele. 


Rodica Mioara Ștefăneseu — Fi- 
!ologie, secţia de literatura şi limba 
engleză: Pentru mine arta cinemato- 
grafică nu este o artă de divertis- 
ment și nu accept decit peliculele 
cu adevărat bune. Numai ele mă pot 
relaxa într-adevăr, fie datorită uhui 
subiect inteligent, fie datorită jocu- 
lui unui mare actor. Drept urmare vă 
voi indica trei filme la care m-am 
simţit (nu este nici o exagerare) fe- 
ricită: „Hamlet“, cu şi de Laurence 
Olivier, „Un bărbat şi o femeie“, 
„Un om pentru eternitate“. 


loana Voiculescu — anul IV Mate- 
matică-mecanică: Mă relaxez la wes- 
ternuri și la filmele de aventuri. De 
ce? Pentru că îmbină aventura cu 
dorința de dreptate, pentru că bine- 
le învinge pînă la urmă răul, și pen- 
tru că unele “dintre ele (nu toate) 
mă fac să particip la acțiunea lor. De 
fapt, cred că totul se datorește vîrs- 
tei, dorinței mele şi a tuturor celor 
de virsta mea, de a fi mereu „în 
mijlocul bătăliei“, în mijlocul luptei 
pentru mai bine. Evident că uneori 
le mai încurc, nu mai ţin minte exact 
dacă o anumită secvenţă este din 
„anumiţi dolari“ sau din „alţi dolari“, 
dar știu exact că după ce le-am vi- 
zionat pe amîndouă, m-am simțit 
bine şi am continuat cu mai mult spor 
să-mi rezolv ecuaţiile. 


Răspunsuri 
telegrafice 


e Albu Mihai-— frizer (Cimpina): 
„Dacii”, „Planeta maimuţelor“, Pro- 
fesioniştii”. Din 1001 motive înca- 
drate în ADEVĂR. 


e Petre Alexa — student (Ti- 
mișoara): „Becket“ (pentru că sînt 
acolo doi zei ai ecranului); „lubirea 
lor" (e la TV, dar e film!) pentru 
magistrala interpretare a acelor două 
„monumente ale naturii”, Bette Da- 
vis și Charles Boyer;„Laleaua nea- 
gră” pentru că e cu Alain Delon. 


e Anton Avramescu — inginer: 


„Compartimentul ucigașilor”, „Bec- . 


ket",  „Samuraiul“, Scenarii bune, 
actori buni, regie bună. 


e Silvia Bozdog — învățătoare: 
Muzicale, comedii şi cele care tra- 
tează probleme de viață („Un băr- 
bat și o femeie“). Distrează, odihnesc 
şi te regăseşti pe undeva în ele. 


e Evgen Vladimir Bratanov — 
elev: Tinerii“, „Vară capricioasă“, 
„Astă seară mă distrez“. Sînt adept 
al muzicii uşoare încă din copilărie. 


O Marcel Huluba — funcţionar. 
„În fiecare zi e sărbătoare“, „O 
fată fericită“, „Băieţii de la tonomat“, 
Sînt în exclusivitate pentru tineret; 


e Zoe lacob — decoratoare: „Un 
bărbat şi o femeie“, „Fericirea“, 
„Război şi pace“ (versiunea sovie- 
tică). Imaginile excepțional de fru- 
moase și muzica mă ajută să mă tran- 
spun într-o altă lume. 


e Vasile Cioban — mozaicar- 
faianţar: Westernuri, comedii, fil- 
me muzicale. Nu necesită o prea mare 
concentrare și creează bună dis- 
poziţie. 


e Constantin Ciocioiu — tehni- 
cian „Electrotehnica“: „Noaptea“, 
„A trăi pentru a trăi“, „Un bărbat 
şi o femeie“. Te smulg pentru o oră 
umătate din sală și, așezindu-te prin- 
tre eroii lor, te fac să participi la 
actiune. 


e Bălașa Comănescu — chimis- 
tă: „Tata”, „Răutăciosul adolescent", 
„Tandrețe“ — pentru că sînt ade- 
vărate. lar setea de adevăr e atit 
de mare încît e tot unacu relaxarea. 


e Elena Censtantinescu — pen- 
sionară din învățămînt: „Un om 
pentru eternitate”, „Pentru cîțiva 
dolari în plus“, „Roata vieţii”. Pen- 
tru că își dau osteneala să exprime 


ceea ce e frumos şi demn de admirat 
în om. 


e N. Du -itrescu — student Fi- 
lologie: „Strada liniștită” de Cha- 
plin, „Croaziera navigatorului” cu 
Buster Keaton, „Fantomele din Spes- 
sart": Pentru că rîd serios, 


e Nicolae Enuţă — tehnician: 
istorice, westernuri, documentare 
de expediții. Din interes, 


e Anton Gabor— miner (Mun- 
celul Mic): „Astă seară mă distrez“, 
„Veselie la Acapulco“, „Împuşcături 
pe portativ". Pentru că sînt filme 
de tineret și pentru că mi-a plăcut 
muzica lor. 


e Cristina Ghimișan — elevă: 
Westernuri, de aventuri, de spio- 
naj. Pentru că totul se termină cu 


bine și mai ales pentru că au subiecte 
accesibile vîrstei mele. 


e Thomas Hermel — inginer: 
„Cum să furi un milion” (scenariu 
spiritual), „Decorații, pentru copiii 
minune“ (demascarea prostiei), „Bra- 
tul nedrept al legii“ (actori buni). 


e Marcel Olteanu — cercetător 
ştiinţific: „Călătorie fantastică“, „Pla- 
neta maimutelor“, comediile de aur 
cu Buster Keaton sau Charlie Cha- 
plin. Pentru că visul e absolut! Pentru 
că umorul e purl 


e Elana Prodanof — laborantă: 
„Bună ziua contesă“, „Astă seară mă 
distrez”, „Profesioniştii“. Pentru că 


au subiecte plăcute şi muzică, şi . 


pentru că ador filmele cu actori re- 
numiţi, cînd sînt şi bune. 


e Codin Ralea — student: „Made 


in Italy“, „Ultimul tren din Gunhill, 
„Tom şi Jerry“. Pentru viața așa cum 
este ea (1), pentru ca să prind curaj 
(2), pentru culoare și muzică (2 şi 3), 


e Vasile Valagiurgi — miner: 
„Jurnalul unei femei în alb“, „Cap- 
cana“, „Cerul începe la etajul trei”, 
M-au relaxat pentru că în ele am în- 


tilnit oameni așa cum sînt ei, 


În loc de concluzii 


Sondajul nostru cuprinde un număr prea mic de păreri, prea mic pentru a permite stabl- 
lirea unei ierarhii a genurilor de film relaxant. Fără voia noastră însă, el a devenit un fel de mostră 
a ceea ce numim gustul publicului. lar acest gust se dovedeşte a fi deosebit de variat şi foarte generos 
cu toate genurile celei de-a șaptea arte. Aproape că nu există gen, care să nu-şi găsească spectatori. Cu 
o singură condiție care este pomenită foarte des: CALITATEA. 

Cît despre dorința de relaxare, de la respingerea ei totală şi pînă la căutarea el cu tot dinadinsul, 
lată că totul este posibil: să ne relaxăm la comedii, la westernuri, 
Chaplin sau Buster Keaton, la filme documentare, la filme de animaţie. La „lubirile unei blonde“ sau 
la „Noaptea“, la „Hiroşima, dragostea mea“ sau la, Becket", la „Un bărbat și o femeie” sau la „Dacii“, 
la „Răutăciosul adolescent“ sau la „Veselie la Acapulco”. 

Rezultatul acestui sondaj ne permite să sperăm într-un public din ce în ce mai exigent — exigent 
în primul rînd cu sine însuşi — şi ne obligă să ne gîndim la un repertoriu- cinematografic, cit maj 
variat cu putinţă în stare să acopere toate gusturile, în stare să împlinească toate cerințele acestui public, 
care, iată, nu este cineva anume, nu este o singură sensibilitate, nici o singură inteligenţă, nici o singură 
voce, ci o mare de sensibilități, inteligenţe, voci şi fiecare are ceva de pretins, de așteptat de la cea 
de-a șaptea artă. Poate ar fi fost mai comod un public unitar. Pe noi ne bucură tocmai diversitatea lui. 

În același timp nu ne îndoim că'exigenţa calităţii va influența mai eficient şi mai evident simțul 
de răspundere atit al celor care fac filme, cît şi al celor care le achiziționează. Pentru că, dacă este 
greu de precizat opţiunea în privinţa genurilor, pentru că unele preferinţe indică gusturi spectaculos 


deosebite, există totuși un numitor comun pentru păreri atit de variate manifestate de public, Acest 


numitor comun se numeşte: CALITATE. 


nchetă realizată de Eva SÎRBU, Laura COSTIN, A 
Maria ALCEA, Ştefan GEORGESCU, Mircea MOHOR 


[ooa miti Sane ok 


la filme polițiste, la comediile lui 


15 


E 
a 
3 

i 
Pi 
Gai 
FY 


e 


1 
+ 


îi 
~” 


* | 


actorii 


noștri 


IN ALB 


Portretul trebuia să fie foarte exact: data 
nașterii, înălțimea, greutatea, preferinţele 
pentru regizprii străini, preferințe pen- 
tru regizorii români, iubiți mai mult tea- 
trul sau“ filmul — amîndouă — o întîm- 
plare hazlie de pe platou — mi-am uitat pălăria în ca- 
bină, etc. 

Demonul teoretizării m-a urmărit însă și de astă dată 
(el! e capabil de orice!) luînd înfățișarea unui nevinovat 
concediu estival. Dintr-o listă lungă — și largă! — în- 
tocmită cu grijă, ba încă mai păstrînd și proporțiile, 
nici unul din cei solicitați nu se afla în București. 

În consecință, nu mi-a rămas decît iluzia unui interla- 
cutor, iluzie care, fireşte, va avea toate calitățile iluziei 
şi se va numi actorul ideal de filme. Conversaţia se va 
desfășura fără dialoguri propriu-zise, fiindcă niciunul 
dintre parteneri nu va îndrăzni să se substituie idealului. 


inema 


CECOT DO e n eo n i n 


A privi, a gindi și chiar a mînca semințe 


Ceea ce ne va izbi din primul moment va fi persona- 
litatea actorului (de film), personalitate care trebuie 
să se manifeste nu numai atunci cînd e privită — prin 
obiectiv, sau de vecinul de la etaj —ci și atunci cînd 
ea privește în afară și mai ales înăuntru. Această perso- 
nalitate e o sumă de însușiri naturale — curajul indivi- 
dului de a fi el însuși, o mare capacitate de voință, de 
concentrare, de autostăpînire, dar e în același timp re- 
zultatul unei titanice activități de acumulare (observa- 
ție, investigație, informație culturală) care vizează de 
fiecare dată zona limitată a unui rol și în permanență 
generalul. Dacă vom fi de acord cu Jean Mitry că în film 
(mai mult decît în teatru) actorul se aduce pe sine însuși 
în personaj, că eroul se naşte din datele imaginate de 
scenarist, grefat pe trăsăturile umane ale actorului, 
vom înțelege importanța excepțională pe care oare 
personalitatea acestuia din urmă în sinteza creaţiei. 

Se spune despre Jean-Gabin că stă în cadru, nu face 
nimic şi cu toate astea umple ecranul. Dar Jean Gabin 
priveşte tot timpul. Simte și gîndește tot timpul. Or 
spectatorii se comportă ca niște îndrăgostiți, îi ghicesc 
(uneori fără să vrea) privirile. Cîteodată concentrarea 
puternică a unei adevărate personalități se transmite 
şi fără priviri. L-am văzut pe Laurence Olivier aștep- 
tîndu-și rîndul la o filmare. Stătea pe scaun și aștepta, 
nu făcea nici o mişcare. Dar toată atenția se polariza 
în jurul lui, pentru că toți simțeau că actorul se concen- 
trează, erau atrași de forța interioară care se manifesta 
în interiorul acestui om excepţional, voiau să o intuiască, 
să o perceapă. Bernard Shaw îl punea pe lulius Caesar 
să mănînce seminţe, dar își imagina că gestul lui nu va 
semăna cu cel a! muritorilor de rînd, că personajul îl va 
înnobila, va mînca semințe cu personalitatea lui lulius 
Caesar. 

Dar revenind la actorul de film, vom constata că cea 
mai puternică emanație a personalității sale sînt privi- 
rile. Ele trădează goliciunea interioară sau autentifică 
cele mai subtile sentimente. Nici gesturile, nici vorbele 
nu prizează cu sala, ci privirile. Degeaba va ofta o mamă 
îndoliată, dacă privirile ei vor fi goale, inutil își va arăta 
dintii un june prim, dacă ochii lui nu spun nimic, și nu 
cunosc nici o metodă prin care s-ar putea truca o privire 
inteligentă. 

Firește, personalitatea nu e un drept exclusiv al acto- 
rului nostru, dar rămîne pentru el o foarte gravă nece- 
sitate. 


16 


MEDALION 


Mihai lacob 
văzut = 
de 
Neagu RĂDULESCU 


orz d v TIPS L ra Π


\ i 
= - . 


„> 


“Regizorul Mihai Iacob 
- a acceptat să «tind» 
rubrica actorului de film. 
Primul portret este «în alb». 
Veţi vedea de ce! 


o 


Sinceritata e o capacitate a copiilor. De aceea mfi- 
nile multor actori păstrează delicateţea și elasticitatea 
mîinilor de copil. Și pictorii o păstrează, de scriitori 
ce să mai scriem! Fără această sinceritate permanentă 
nu se poate face decît un soi, rău famat, dè teatru. Fil- 
mul însă reclamă o sinceritate absolută. O” marchează 
diferența dintre a arăta că plingi și a plinge cu adevărat, 
In cinematografie plînsul e întotdeauna real și se con- 
sumă pe bucăți: o bucată acum, o bucată peste două ore 
(pînă se schimbă lumina) iar actorul va trebui să-și regă- 
sească exact plinsul de la ora zece. Cum va face? Dacă 
se va gîndi la aceleași lucruri nu va mai plînge de loc. 
Va trebui să-și zgîndărească altfel memoria emoțională 
şi să încerce să sudeze cele două intensități ale suferin- 
4ei. Asta se cheâmă racord de sentiment și e un lucru 
foarte greu de realizat. De aceea nu toți sîntem actori 
de film. Dar eu profit -de cel care lucrează permanent 
cu sine însuşi, de cel care ar putea adormi la comandă 
ca și selenauții, pentru că la fel cu ei a ajuns să-și stă- 
pînească perfect voința și afectele. Eu urmăresc tipul 
care se poate concentra în hărmălaia platoului, actorul 
care știe unde trebuie să-şi dirijeze atenţia și este în 
stare s-o și facă. Povestea cu atenție e ceva mai lungă și 
ar merita undeva partea ei de teorie (după părerea mea, 
dirijarea atenţiei e marele secret al actorului în general 
și al celui de film în special). 

Pînă una alta să terminăm ce am început. Firește, un 
asemenea actor — profund în disecarea detaliului — 
va analiza și va cunoaște în amănunt ansamblul. Fiecare 
moment îl va înscrie în partitura generală a rolului, va 
şti în ce secvență-se înscrie încadratura 348, ce urmează 
după ieșirea din decorul „complex Ilie“ și își va explica 
exact de ce trebuie să fie cu hainele ude în filmările de 
pe litora! (Toate filmele au o scenă pe litoral!). 


a IPP T T Ty „A oa a 200 AN i PTD a 0 
Jocul de a fi altceva 


Fi 


Bineînțeles că nu va avea prea mult timp liber. De 
altfel în așa-zisul timp liber se va autoobserva, va studia 
reacțiile lui și ale altora la-un accident de circulație, la 
moartea mătușii din Brăila, etc. Își va imagina cum ar 
arăta toate astea pe peliculă și va înmagazina neobosit 
gesturile, privirile, întoarcerile de cap, mersul, încli- 
narea trupului, tusea, bîlbfiala — toate manifestările 
exterioare, prin care el și ceilalți își trădează sentimen- 
tele. Nu e foarte comod, dar interlocutorul meu nu poate 


„avea o viață ușoară. De altfel nici nu și-o dorește. Pentru 


k 


el suprema satisfacție o reprezintă autodepășirea, reve- 
nirea, reluarea, satisfacerea obsesiei lui, pe care ceilalți 
au numit-o paradoxal „jocul“ lui. 

Şi ceea ce e cel mai ciudat, e că nu „joacă” pentru cei- 
alţi. Dictonul potrivit căruia actorii nu trăiesc în pielea 
lor, ci în opinia publică, îi e la fel de străin ca și lingu- 
șirea (n-a dat în viaţa lui nici un telefon vreunui regizor 
ca să-i mărturisească — o dată cu intrarea acestuia în 
producție — că îl apreciază enorm și că ceilalți i se par 
nişte simpli meseriași). 

Dacă n-ar avea talent, aș zice că e prea cerebral, dacă 
n-ar fi emotiv, aș zice că e prea punctual, dacă n-ar fi 
atît de vesel, aș zice că e prea bătrîn. Dar așa, ce să zic? 

Îmi pare bine că în sfîrşit l-am întîlnit, Teribil de bine. 


Mihai IACOB 


miss 
septembrie 


Tinăra actriță 
a Naţionalului 
din Cluj 

a cunoscut 
pină acum 
doar emoțiile 
scenei. 
Pelicula i-ar da 
dreptul 

să le aştepte 

şi pe cele 

ale ecranului... 


Foto: A. Mihailopol 


Cronica 
ine-ideilor 


Dacă 

e vorba 
să uităm 
de 
căldură 
atunci 

nu 
Norman 
Wisdom 
ci 
Hitchcock 
este 
«omul 
momentului 


De ce ne «răcorim» cu Tarzan, omul-maimuţiă ... 


Cinematograful este o artă 
căreia îi place indiscreția. Ca 
să scrie, poetul se retrage 
în locuri singuratice, picto- 
rul acoperă șevaletul cu pinza 
neterminată, în ultima vreme chiar şi 
romancierii pleacă să-și compună ope- 
rele la... Sinaia. Un film se lucrează în 
văzul lumii; o grămadă de cască-gură 
se adună în jurul operatorului; cînd 
filmările se desfăşoară la Buftea, revista 
«Cinema» are grijă să ne informeze 
cum avansează ele printr-un periodic 
«panoramic peste platouri». Cea de 
a şaptea artă trăiește sub regimul 
publicităţii; ni se aduc la cunoștință 
tratativele regizorului cu interpreţii pe 
care ar vrea să-i folosească, îl vedem 
plecat în «prospecție», aflăm cîte crize 
de nervi a avut «diva» filmului în 
timpul turnării, cu cine s-a încurcat 
«star»-ul principal, ce schimbări a su- 
ferit scenariul ș.a.m.d. Pînă să ajungă 
pe ecran, producţia cinematografică 
stă sub bătaia necruțătoare a reflec- 
toarelor. Există totuşi un moment cînd 
acestei întregi activități exhibiţioniste, 
îi ia locul o operație care se învăluie în 
mistere de nepătruns şi ea se cheamă 
«distribuirea pe rețea». Unde, cum, 
şi în funcţie de ce raţiuni se alcătuiește 
programul cinematografelor, nimeni nu 
mai știe. Spectatorului i se serveşte 
«marfa» printr-o hotărire ocultă de 
care urmează doar să ia act ca de un 
oracol şi atît. Pentru ce sintem bom- 
bardaţi, o vreme, numai cu comedii 
muzicale de duzină? Mister! Pentru 
ce alteori nu putem scăpa de mulțimea 
dramelor psihologice? Același mister! 
Pentru ce luni de-a rindul nu e progra- 
mat nici un film polițist şi deodată 


unde întorci capul te urmăresc cu 
priviri scrutătoare și Maigret și «Sfin- 
tul» şi «Inspectorul X» laolaltă? Mister. 
iarăși mister absolut! Sentimentul a- 
acestei taine adinci s-a infiltrat pînă şi în 
limbaj. Spectatorul întreabă nu ce «ru- 
lează», ci ce se dă la «Patria» sau la 
«Republica». Formula traduce o re- 
semnare totală, ca în fața fatalității. 
«Se dă», aşa cum printr-o decizie 
insondabilă și capricioasă a divinității, 
se revarsă asupra noastră bucurii și 
calamități, ani de viață și boli, ploi 
şi zile senine. 

Nimic nu se poate şti dinainte, 
nimic nu e probabil sau măcar logic, 
de înţeles. Totul purcede dintr-o ordine 
transcendentală, care depășește posibili- 
tățile sărmanei noastre minţi. Nu insist, 
poate că în «România literară», unde 
face atit de pătrunzătoare reflecții asu- 
pra limbajului, C. Noica se va opri și 
la acest exemplu, luminindu-i mai bine 
toate implicațiile. 


O logică ciudată: atractiv = ușor 


Mă aştept să fiu repede contrazis 
de persoanele care se ocupă, la noi, 
cu distribuirea“ filmelor: «D-ta născo- 
ceşti probleme inexistente și ești și 
de rea credință. Să examinăm situația 
în momentul de față: te faci a nu ști ce 
înseamnă un program «estival»? Vara, 
publicul nu prea are chef să se bage 
într-o sală de cinematograf. E cald, 
ţi se lipesc pantalonii de scaun și că- 
maşa de spate. Creierul însuși se cam 
lichefiază în aceste luni şi nimănui nu-i 
arde să-l supună la eforturi prea mari. 
Prin urmare, programul cinematogra- 
felor trebuie să cuprindă cît mai multe 


filme atractive, «Dragoste la Las Vegas», 
«Comisarul X şi banda trei cîini 
verzi», «Neimblinzita Angelicã», «Pi- 
pele», «Aruncaţi banca în aer» etc. 
Genul care «merge» e cel «uşor», 
puţin comic, puţin aventuros, puțin 
«sexy», dar în orice caz destul de 
tembel ca să corespundă psihologiei 
«estivale». La o asemenea argumenta- 
ţie sînt împins să exclam, parafrazin- 
du-l pe Eminescu, «de e sens în asta, 
e întors şi ateu». Ce logică stranie 
trage semnul de identitate între «a- 
tractiv» şi «uşor»? Ca să uite că panta- 
lonii i s-au lipit de scaun şi cămașa i s-a 
făcut leoarcă, spectatorul trebuie să 
fie captivat, fascinat, scos, măcar pen- 
tru două ore, din condiţia sa imediată, 
absorbit în universul ficțional al ecra- 
nului. Genul «ușor» tocmai aceasta nu 
reuşeşte, el lasă publicul vag indiferent, 
superficial interesat, cu atenția 
împrăștiată. Nici cu o sută de cîini 
portocalii, darmite cu trei bieți cîini 
verzi, nu pot fi combătute reflexele 
anticinefile pe care le provoacă sezonul 
canicular. Dacă centrul nostru de difu- 
zarea filmelor şi-ar urma cu consecvență 
raţionamentul, ar trebui să ajungă la 
complet alte concluzii. E necesar să-l 


De ce sîntem bombardaţi o vreme numai 
cu comedii muzicale de duzină? 


Mister! 


Alteori, numai cu drame psihologice? 


„$Í nu cu «Submarinul galben»? 


facem pe spectator să uite baia de 
aburi din sală? Atunci să-i dăm cît mai 
multe filme cu «suspense». Nu vocea 
lui Elvis Presley,ci scenele de groază îi 
vor stîrni fiori reci! Nu Norman Wis- 
dom,ci Hitchcock e «omul momentului». 
În exercițiul logicii acesteia a psiholo- 
giei «estivale» s-a orientat mai bine 
televiziunea, dar, din păcate, s-a și 
descurajat repede. 

Că ne mişcăm în plin absurd ne-o 
dovedesc şi alte amănunte ale progra- 
mului cinematografic. Exact în lunile 
de vară s-a găsit momentul cel mai 
nimerit să fie prezentat la noi «Deşertul 
roşu». lată un titlu menit a atrage 
spectatorul topit de căldură! Şi ca să 
nu credem că la mijloc e o simplă 
întîmplare, se dau tot acum alte două 
filme cu sugestii răcoritoare: «Tarzan 
omul-maimuţă» și «Tarzan, omul jun- 
glei». 


O logică simplă: ușor = prost 


Dar să lăsăm gluma la o parte şi să 
privim lucrurile mai serios. Practic, 


pentru difuzarea noastră, «program 
estival» înseamnă azvirlirea de filme 
proaste pe piață. E momentul, se soco- 
tește, cînd spectatorului i se poate 
vîrî pe git orice. Sîntem în perioada 
vacanţelor, omul se arată oricum mai 
bine dispus, mai îngăduitor şi atunci 
«înghite». Tot ce s-a achiziționat pe 
prețuri derizorii, se serveşte sub amba- 
laj de «sezon». Fiindcă filme de calitate 
foarte distractive există, dar ele nu se 
aduc. Am să dau un singur exemplu: 
la ora aceasta, în întreaga Europă 
rulează, cu săli arhipline, o comedie 
muzicală formidabilă, de o imaginație 
delirantă şi o vervă îndrăcită, «Subma- 
rinul galben» al «Beatles»-ilor. Dacă 
însă pe același preț al biletului i se 
poate servi spectatorului bucureștean 
o peliculă amărită, ca «Feldmareşala», 
care se vinde probabil cu suprarabat 
cui are milă să o cumpere, de ce difu- 
zarea să nu o programeze și să-și 
bată capul căutînd lucruri mai bune? 
De ce să ne dea un «suspense» strălucit, 
«Aşteaptă pină se face întuneric» cu 
Audrey Hepburn, cînd poate să plaseze 
o neoghiobie ca «Vremuri minunate la 
Spessart» și spectatorul neavînd înco- 
tro, pînă la urmă tot intră să o vadă? 


Mister! 


Să mă ierte forurile în cauză, dar 
aceasta nu este nici măcar o onestă 
desfacere comercială de «solduri». Ele 
se cumpără cu preț redus şi nu în 
magazine de lux. Să amesteci produsele 
care se caută cu altele rebutate, poate 
dă dumnezeu și clientul se «pirleşte», 
nu e forma celei mai civilizate politici 
comerciale. 


Cam așa ceva se dovedeste a fi 
«programul estival». O dată cu citeva 
lucruri bune (nimic de zis) ni se prezintă 
cele mai jalnice produse ale pieţei 
cinematografice. Toate rămășițele,toate 
«soldurile», toate filmele rămase ne- 
cumpărate își găsesc un trist debuşeu la 
noi în sălile de premieră. Sint sigur 
că orice funcţionar al «difuzării filme- 
lor»s-ar face foc dacă, intrînd la «Romar- 
ta» să-şi cumpere o pereche de ciorapi, 
să zicem, ar fi victima unui tratament 
similar. Am elogiat în cronica anterioară 
răbdarea publicului nostru cinemato- 
grafic. Nu e însă «fair» a abuza de ea! 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


„n 


panoramic 
'69 2 


MIC PENTRU UN RĀZBOI 


Mihai Filip: altceva decit 


Un film cu soldați, cu război și cu 
un copil. Un film care se desfășoară 
pe drumuri, pe străzi, în camioane, 
în tranșee. Un film fără spectaculozi- 
tăți exterioare. Nici măcar cele cu- 
noscute a fi ale filmului «de război», 
pentru că regizorul Radu Gabrea îmi 
spunea că «Prea mic pentru un război 
atit de mare» sau «Prea mic...» cum 
i se spune dintr-o comoditate justifi- 
cată, nu va fi un film de război, ci 
povestea unui copil care «face răz- 
boiul», care descoperă cum se tră- 
ieşte dar mai ales cum se moare 
intr-un război și care iese din e! 
sfîrşit, maturizat înainte de vreme. De 
fapt, cred că «poveste» este puțin im- 
propriu spus, pentru că citind scena- 
riul (scris de Dumitru Radu Popescu) 
și asistind la filmări.am înţeles că mai 
de grabă e vorba de o înşiruire de în- 
timplări, de senzaţii, de descoperiri 
cărora prezența copilului le permite o 
înlănţuire uneori în afara logicii celor 
maturi. Nimic nu e aranjat, studiat du- 
pă legile filmului de război. Din ceea 
ce-mi povestea regizorul am înțeles 
că preocuparea lui de căpetenie se în- 
dreaptă către realismul situaţiilor, că- 
tre adevărul reacţiilor omenești. Îmi 
spunea că pentru el momentul cel mai 
important este acela în care actorii in- 
tră pe platou şi începe să-i observe: ce 
fac, cum se mișcă, ce spun. Pentru că 
acolo încep de fapt să se nască per- 
sonajele şi o data cu ele filmul. Chiar 
înainte să filmeze, actorii se comportă 
ca personajele lor. Încep să vorbească 
ca ele, să întrebuinţeze frinturi de 
dialog, să-și găsească mișcările, ges- 
turile. E ca un fel de antrenament, 
nu știu în ce măsură conștient, dar 
pe care îl fac toţi, fără nici o excepție. 
Şi dacă acolo se află și ochiul atent 
a! unui regizor care știe să oprească 
din tot acest antrenament exact ceea 
ce le trebuie personajelor, atunci se 
ajunge cu siguranță la un maximum 
de adevăr şi sinceritate. 


Pe aceeași lungime de undă 


Se filmează într-un camion, o scenă 
în care copilul este instruit înainte 
de a fi trimis într-o misiune. Se află 
acolo Gheorghe Cozorici, Ovidiu 
Schumacher, copilul Mihai Filip şi doi 
actori neprofesioniști. Dialogul este 
bineînțeles cel din scenariu. Dar în 
timpul repetiţiilor ies la iveală şi cali- 
tățile şi defectele lui. Cuvintul scris 
e una, rostit devine altceva. Ciştigă 
sau pierde din sens. Actorii şi-l re- 
petă întîi «alb», apoi încep să-și caute 
tonul. Gabrea îi urmăreşte atent. Re- 
nunţă la un cuvînt. Găseşte altul. În- 
locuiește un al treilea cu o privire şi 
un zîmbet pe care în timpul repeti- 
țiilor Cozorici le adresase întimplător 
copilului. Actorii se pliază perfect. 
Sint receptivi, mobili, gata să pri- 
mească orice sugestie, gata în 
orice clipă să schimbe din mers 
tonul, mimica, interpretarea. Aceeaşi 
mobilitate în ceea ce privește ima- 
ginea. Sigur că în decupaj un 
cadru e stabilit să se filmeze într-un 
anumit unghi și într-o anumită miş- 
care. Dar de fapt mișcarea se stabi- 
lește, se găsește pe loc, în funcție de 
actori, de replici, de condiţiile locului. 
Radu Gabrea și operatorul său Dinu 
Tănase alcătuiesc o echipă foarte 
bună, ideală aș spune. Între ei există 
acea comunicare pe aceeași lungime 
de undă, fără de care e şi foarte greu 
să lucrezi cu cineva. 


Războiul e război 


Între Sibiu și Ocna Sibiului mașinile 
de turiști circulă cu viteză redusă: o 
coloană de ostași și un camion de 


Undeva, la sfirşitul războiului 


război le barează drumul. Ar trebui 
filmate fețele celor de la volanul ma- 
şinilor înainte să înțeleagă despre ce 
e vorba... Citeva sute de metri mai 
încolo, pe un drum lăturalnic, sîrmă 
ghimpată, teren minat, soldaţi și cei 
trei eroi ai secvenței care tocmai se fil- 
mează; secvența imediat următoare ce- 
lei din camion: plecarea copilului în 
misiune. Locotenentul Gh. Cozorici 
trebuie să prindă camionul din mers şi 
să plece, Ovidiu Schumacher — care 
în scenariu se numește «soldatul cel 
vesel» va rămîne să aștepte întoarcerea 
copilului. Secvența n-are nimic senza- 
tional. Cozorici e neras, prăfuit, obo- 
sit. Mă uit cum îşi joacă rolul, 
cum se mișcă, cum priveşte, și mă 
întreb de ce o fi jucat atit de puţin 
în film și mai ales, de ce oare,tot ce 
e gravitate, omenie și căldură în pri- 
virile lui, de foarte multe ori nu mai 
ajunge pe peliculă... Ovidiu Schuma- 
cher — pe care nimeni nu l-a văzut 
încă în film — este exact opusul tipu- 
lui lui Cozorici. O naivitate veselă și 
binevoitoare, un aer natural-mucalit 
deloc jucat. Între ei, copilul, Mihai 
Filip, cu expresia lui de maturitate, 
de precocitate tristă care se topește 
uneori într-un zîmbet copilăros. El e 
«între» cei doi actori și ca tip. Are 
ceva din Cozorici și Schumacher în 
același timp. În general distribuția 
lui Gabrea este foarte bine alcătuită. 
Soldaţii lui sînt oameni nu actori, 
aşa cum războiul pe care-l fac nu e 
paradă, ci război. Greu, înfricoșător, 
dureros. 


Cit poate ține o primăvară? 


«Prea mic...» nu e de loc un film 
uşor de făcut. 49 de obiective de fil- 
mare şi fiecare trebuie să fie altceva 
decit e în realitate. Peleşul a fost la 
un moment dat «un castel în Boemia». 


| 


La Sibiu, două colțuri au fost amena- 
jate în chip de străzi în Slovacia şi 
Moravia. Drumul dintre Sibiu şi Ocna 
Sibiului unde se filma, a devenit o 
șosea în Ungaria. Unul din lacurile 
de la Ocna Sibiului era tot «undeva, 
în Boemia, la sfîrșitul! războiului»... Mă 
gindesc și la dificultatea de a face 
un film al cărui interpret principal e un 
copil. Cu copiii se lucrează splendid, 
se știe, dar numai atunci cînd nu au 
altceva de făcut decit să fie copii. 
Eroul din «Prea mic...» trebuie să 
joace cu totul altceva decit cere virsta 
aceea: trebuie să facă războiul. Mihai 
Filip este foarte bine ales din acest 
punct de vedere. Dar e totuși copil. 
Uneori, ceea ce are de făcut i se po- 
trivește, alteori nu și atunci trebuie 
repetat odată, şi încă odată, sau dim- 
potrivă, luat prin surprindere, furat 
de aparatul lui Dinu Tănase, înainte 
să apuce «să joace»... Mă gindesc și 
la dificultatea — de altfel destul de 
curentă în analele studioului Bucu- 
reşti — de a filma vară la începutul 
iernii sau primăvară în luna august, 
dificultate de care nici «Prea mic...» 
n-a fost scutit. Tot ce se întimpla la 
acea filmare trebuia să fie la sfirșitul 
războiului, deci în primăvară. Primă- 
vară în august și în septembrie... 
Drept care echipa lucra la orele cele 
mai ciudate cu putință: între 4 jumă- 
tate și 9 dimineaţa, între 4 și 8 seara, 
oricînd numai atunci cînd toată lumea 
îşi închipuie că se filmează, nu. Se 
căutau stincile albite de sare de la 
Ocna Sibiului, ca să se creeze iluzia 
unei rămășițe de iarnă, se căutau 
văile albite de sare în același scop, 
se vina lumina puțină în care frunzele 
să nu se vadă în toată splendoarea 
lor de vară... «Prea mic...» n-are timp 
de pierdut. 


Eva SÎRBU 
foto: Sanda BAŞA 


rtantă e rea 


a | 


Să fii copil 
şi să faci 
războiul 


ca un soldat 


ÎN ARENA 
CU LEI ` 
LA, ZOO PALAST 


e 


Carlo Cecchi şi Maria Carrilho sărbătoresc «Ziua ta de glorie» de Eduardo Bruno. 


N, Dacă pînă acum Festivalul 
| era rezervat numai specialiş- 
tilor şi unei caste de privile- 


hN giați, de astă dată barierele 
au fost desființate. Zilnic, du- 


pă prezentarea la Zoo-Palast a filmelor 
din competiție, realizatorii acestora 
«coborau în arena cu lei», întilnin- 
du-se cu spectatorii în cadrul unor 
discuţii publice adesea furtunoase și 
nu întotdeauna prea plăcute pentru ei. 
Pe de altă parte, toate peliculele din 
concurs au fost reluate concomitent 
într-o serie de cinematografe de cartier, 
fiind puse astfel și la dispoziția marelui 
public. Presupun însă că acesta a fost 
dezamăgit. Și pe drept cuvint. Cu citeva 
rare excepții, aproape fiecare film a 
însemnat o decepție şi o întristare în 
același timp, întristare pentru energia 
şi sumele risipite inutil de autori, dar 
mai ales întristare pentru timpul pier- 
dut, pentru a vedea operele, mai bine 
zis elucubraţiile. Îndeobşte critica 


acuză publicul de nereceptivitate față 
de «noul cinema», de noile modalități 
de expresie ale acestuia. Dar dacă 
oferim spectatorului producții de tipul 
ultimei realizări a lui Godard, «Vesela 
cunoaștere», nu e de mirare că indicele 
de frecvență al sălilor scade vertiginos. 
Plecînd de la «evenimentele din mai 
1968», Godard a intenţionat să-și ma- 
nifeste ostilitatea faţă de civilizaţia 
occidentală și de structurile sistemului 
capitalist, dar împingind la extrem 
dezarticularea naraţiunii, el a ajuns la 
un fel de anti-film, la care mi-am impus 
să rămîn pînă la sfirșit numai pentru a 
vedea pină unde se poate împinge abera- 
ţia cinematografică. Valorile cinemato- 


grafice ale imaginii sînt deliberat anu- 
late, după cum în mod voit numai un 
sfert din dialogul filmului e inteligibil. 
Or, cînd «Vesela cunoaștere» constă 
exclusiv din dialogul a două personaje, 
rezultatul e lesne de ghicit. Ca să nu 
fiu acuzată de spirit pătimaş, țin să 
precizez că Godard era pină nu de 
mult unul dintre regizorii mei preferați. 


Cinematograful, o tribună 


Ca urmare a unei selecții de o orien- 
tare programatică, o bună parte din 
filmele ce-au fost văzute la această 
întîlnire cinematografică din sectorul 
occidental al Berlinului, a avut — în 
ciuda particularităţilor ţinind de per- 
sonalitatea unuia sau altuia dintre crea- 
tori — o dimensiune comună: dorinţa 
de a da glas nemulțumirii ce domnește 
în lumea mai tînără ori mai matură din 
occident față de anumite structuri ale 
societăţii, considerate nu numai ve- 
tuste dar și nocive. Astfel, multe pe- 
licule afirmau pe de o parte ne- 
cesitatea transformării lumii, iar 
pe de alta transformarea cinemato- 
grafului într-un instrument de propa- 
gandă politică. «Ziua ta de glorie» de 
Eduardo Bruno (Italia), «Salvarea» de 
Ricardo Becher (Argentina), «Brazilia 
anul 2000» de Walter Lima jr. (Brazilia) 
sau «Mai rece ca moartea» de Rainer 
Fassbinder şi «Sînt un elefant, doamnă» 
de Peter Zadek (R.F. Germană) îşi 
propuseseră să fie nişte bombe care 
să-i trezească și să-i mobilizeze pe 
spectatori. Din păcate n-au reușit decit 
să-i adoarmă. Şi nu încărcătura explozi- 
bilă lipsea acestor «bombe» — la 


Godard 
a prezentat 


anti-filmul. 


Si lumea a ieşit din sală. 


fiecare film aveam impresia că mă 
aflu la un meeting, atit de abundente 
erau discursurile şi polemicile politice 
inserate în acțiunea lor — ci focosul: 
talentul regizorului care să entuzias- 
meze şi să transmită forța pasiunii şi 
idealului său. Poate una din cele mai 
interesante pelicule ale Festivalului a 
fost «lubire şi ură», un ansamblu de 
scheciuri semnate de Lizzani («Indi- 
ferenţa»,) Pasolini («Omul cu floarea» ) 
Bertolucci («Agonia»), Godard («lubi- 
rea») şi Bellocchio («Discuţii, discuţii»), 
care ne oferă o imagine cutremurătoare 
a atrocității lumii moderne. (Zbuciu- 
mul haotic al acesteia a fost magistral 
întruchipat în scheciul lui Bertolucci 
care s-a mulțumit să filmeze un happe- 
ning al companiei avangardiste Living 
Theater). 


Ursul de aur și puii lui de argint 


În mod regretabil, «lubire şi ură» 
n-a fost inclus în Palmares, tot așa 
după cum nu se ştie de ce a fost omis 
și filmul lui Satyiajit Ray (India), «Aven- 


Walter Lima îşi imaginează astfel «Brazilia,anul 2000» cu Anny Rocha. 
| Aa iai 


ag 


- 


turile lui Goopy și Bagha». În schimb 
s-au acordat ex-aequo nu mai puțin de 
S (!!) Urși de argint merituoasei pelicu- 
le «Made in Suedia» de John Bergens- 
trahle (Suedia), mediocrelor «Brazilia 
anul 2000», «Sînt un elefant, doamnă», 
«Salutări» de Brian de Palma (S.U.A.) 
și incalificabilului film «Un colț liniștit 
de țară» de Elio Petri (Italia). l-am 
iertat totuși juriului aceste bizare a- 
precieri, pentru că a decernat Ursul 
de aur excelentului film iugoslav «Ope- 
ră timpurie» — primul lung-metraj al 
regizorului Zelimir Zilnic, care atacă 
cu curaj și obiectivitate probleme ale 
actualităţii tineretului din ţara sa. 
Pentru prima oară în istoria acestui 
Festival nu s-au distribuit distincții nici 
pentru regie, nici pentru interpretare. 
Premiul CIDALC a fost obținut de 
Richard Lester pentru «După», o para- 
bolă anti-războinică. Premiul UNICRIT 
a revenit singurei comedii în concurs: 
«Erotissimo» de Gerard Pirăs (Franţa) 
cu Annie Girardot şi Jean Yanne. În tim- 
pul proiecției sala hohotea de risul me- 
canic stirnit de gag-urile filmului, dar în 
final reacția unanimă a fost: Doamne, 
cum am putut ride la o asemenea pros- 
tie... TotJuriul UNICRIT l-a premiati pe 
regizorul iugoslav Boro Draskovic pen- 
tru «Horoscop», prezentat în cadrul 
«Săptăminii retrospective a tinărului 
cinematograf iugoslav», manifestare or- 
ganizată în paralel cu competiţia pro- 
priu-zisă. De altminteri, e locul să 
remarcăm că, în mod paradoxal, mani- 
festările adiacente au fost mult mai 
interesante decit competiţia însăși. Ast- 
fel, Premiul FIPRESCI a revenit în 
unanimitate ansamblului de producţii 
ale săptăminii filmului iugoslav, în care 
au figurat printre altele «Cind voi fi 
mort și livid» de Z. Pavlović, «Rondo» 
de Z. Berković şi extraordinarul «Dimi- 
neață sirbă» de Purisa Djordević. De o 
largă audiență s-a bucurat ciclul 
retrospectiv închinat filmului muzical 
american din perioada 1929—1949 şi 
mai ales ciclul retrospectiv omagial 
dedicat lui Abel Gance. În penultima 
seară a Festivalului, în cadrul unei cere- 
monii simple dar emoționante, preșe- 
dintele CIDALC-ului i-a înminat lui 
Abel Gance, din partea guvernului 
francez, o medalie de aur. în semn de 
recunoștință pentru aportul adus de-a 
lungul anilor de către marele artist 
la dezvoltarea limbajului cinematogra- 
fic. În continuare am avut privilegiul 
unic de a asista, în prezența regizorului, 
la proiectarea pe triplu ecran a filmului 
său de 3 ore «Napoleon», în sistemul 
«poliviziunii», realizat în 1925. Impresia 
a fost covirşitoare. La Berlin, în acest 
Festival închinat tinerilor realizatori, 
adevăratul învingător a fost bătrinul 
Abel Gance, veteranul cinematografu- 
lui mondial, care sărbătorește în acest 
an, ca și Charlie Chaplin, împlinirea 
venerabilei virste de 80 de ani. 
Manuela GHEORGHIU 


San Sebastian, festivalul cinematografic spaniol, și-a 
celebrat a XVII-a ediţie a sa, în decursul căreia am avut 
ocazia să vizionăm o serie de filme de o valoare inegală, 
care, chiar dacă reprezintă o selecție de actualitate 


©: cinematografică mondială, ne confirmă teoria că a 


saptea artă se află într-un stadiu net de decadentă. Începind cu 
ședința de deschidere la care a fost prezentat (hors concurs) filmul 
englez «Leul în iarnă» al lui Anthony Harvery, cu Peter O'Toole 
și Katharine Hepburn (film care nu izbutește totuși să se degajeze 
de o amprentă teatrală, cu toate că regia şi interpretarea sînt 
într-adevăr magistrale) sfirşind cu versiunea sovietică a «Fraţilor 


Karamazov» (de asemeni prezentat hors concurs, film care urmă- 


rind literalmente opera originală este lent și monoton) și trecind la 
selecţiile altor țări — filmele sînt de o calitate variabilă sÜmai ales, 
de un nivel artistic îndoielnic. 

S-ar putea cu toate acestea, ca nu calitatea mediocră a filmelor 
prezentate la San Sebastian să fie lucrul cel mai îngrijorător. 

Mai surprinzătoare sint deciziile juriului în momentul premieri- 
lor, pentru că fără îndoială Marele Premiu al Festivalului de la 
San Sebastian ar fi trebuit decernat filmului lui Collison, intitulat 
«O slujbă italienească» — dar filmul a fost socotit prea comercial, 
ca şi cum comercialitatea unui film contravine în mod automat 
calităților lui. 

Credem că la toate festivalurile s-a impus o discriminare, după 
părerea noastră absurdă, între filmele comerciale şi așa-numitele 
«filme de festival» adresate unui public minoritar și snob (pe cînd 
cinematograful, prin definiție, este exact contrariul). 

Premiile au fost acordate de un juriu internaţional prezidat de 
Joseph von Sternberg (regizorul care a descoperit-o și lansat-o pe 
Marlene Dietrich) următoarelor filme: «Lumea în ploaie» (S.U.A.) 
de Francis Ford Coppela — Marea Scoică de aur, «Obri» (Cehoslo- 
vacia) de Gene Dietch — Scoica de aur pentru cel mai bun scurt 
metraj; «Los Desafios» (Spania) de Claudio Guerin, Luis Egea și 
Victor Brice — și «O femeie plăcută» (Franța) de Robert Bresson 
— Scoica de Plata ex aequo. 

Premiul «San Sebastian» — pentru cea mai bună interpretare, 
«ex aequo» actrițelor Ludmila Ciursina (URSS) pentru filmul 
«Ciguenita» şi Stefania Sandrelli pentru rolul din «lubitul Gra- 
mignei» — şi celui mai bun actor,Nicol Williamson pentru filmul 

său «Laughter in the dark». 

Printre premiile neoficiale citez: Premiul Entrada de Oro — 
acordat realizatorilor filmului englez «The Italian Job», Premiul 
«Circulo de Escritores Cinematograficos» — filmului «Pierre et 
Paul» (Franţa), Premiul «OCIC» — filmului «Zert» (Cehoslo- 


vacia). 
Antonio MORALES 


ED 

„ SCOICILE DE AUR 
+ DIN 
GOLFUL BISCAIA 


Comisia 

a ales greşit; 
Juriul 

a premiat greșit. 


X 


«Une femme douce» (Franţa) al lui Bresson cu Dominique Sanda. 


PENTRU El, DUMNEZEU 


N-A 
MURIT 


ișteptarea evenimentului («Evenimentul») 


corespondență 
din 
Pola 


Te adaptezi terenului cind alergi... («Cross-country») 


Poate că dacă nu aş fi văzut în martie 
cele aproape 160 de scurt metraje, în 
mare parte documentare și ciné-vérité, 
prezentate la festivalul național de la Bel 
grad, aş ti tost mult mai surprinsă acum, 
la al 16-lea Festival de filme de lung metraj 
de la Pola. Aşa insă mi-a fost mai ușor 
să înțeleg de unde se trage filmul iugoslav 
de azi şi chiar mi-am îngăduit să merg ca 
la pomul lăudat. Cu sacul. 

Din 36 de filme cite produce Iugoslavia 
într-un an, am văzut 36. Pentru că nici la 
Pola (ca şi la Belgrad) nu s-a făcut o 
selecție prealabilă. De nici un fel. Din 36 
de filme nu au fost mai mult de 6—7 exce- 
lente, citeva bune şi restul mediocre sau 
proaste. Dar cînd ai certitudinea că peste 
20% din producţia unui an este alcătuită 
din filme-manifest, minunat realizate ar- 
tistic (unii regizori fiind la prima lucrare!) 
şi în rest, mai toate cu o problematică pro- 
fund naţională (chiar dacă de aceea nu 
odată criptică sau măcar ciudată pentru 
un străin de locuri) te încumeți să le arăţi 
fără osebire, tocmai pentru a-ți face cu- 
noscută țara și viata. 


Drogaţi cu filme 


lar noi am acceptat să fim drogaţi cu 
cite 4 și 5 filme pe zi din aceeași dorință 
de a afla ceea ce gazdele doreau să aflăm. 
Un risc și un efort din care cu toții nu am 
avut decit de ciștiaat. 

Proiecţiile s-au aestăşurat în două locuri 
total diferite, şi fac această precizare 
organizatorică pentru că ea reflectă şi 
unele tendinţe din filmul iugoslav. Dimi- 
neața și după amiaza se vizionau filmele 
de avangardă, în mare majoritate făcute 
de tineri, cu un oarecare caracter experi- 
mental și de aceea destul de dificile pen- 
tru marele public. Aceste filme se vedeau 
într-o sală de cinema obișnuită. Seara 
erau proiectate în celebrul și fascinantul 
Coloseum al Împăratului Vespasian, unde 
încăpeau peste 7000 de oameni, filmele 
mai «accesibile», să le zicem, tradiţio- 
nale. Nu dintr-o subestimare a publicului 
(pentru a obține o programare în Arene, 
producătorii iugoslavi, plăteau sume fabu- 
loase), ci dintr-o lucidă cunoaştere a lui. 


Adevărul, oricare și oricum ar fi el 


O să deschid o paranteză ca să remarc 
că, la alt nivel decit cel ce asista la Festiva- 
lul de scurt metraje de la Belgrad, și 
publicul din amfiteatrul lui Vespasian 
participa cu aceeași aprindere la tot ce se 
petrecea pe pinză, aprobind sau deza- 
probind prompt şi zgomotos. Mi-a fost 
dat să cunosc spectatorii cei mai recep- 
tivi, participanți activi la tot ce li se arată. 
Fanatici nu numai ai vedetelor dar şi ai 
personajelor, au fluierat cu indignare apa- 
riția la sfirșitul proiecției a unui actor, 
foarte cunoscut şi iubit de altfel, numai 
pentru că în filmul respectiv interpretase 
rolul unui trădător... 

La colocviul criticilor pe tema «filmul 


iugoslav, astăzi», ținut la sfîrşitul festiva- 
lului, Marcel Martin, pomenise de Godard, 
vorbind despre influențele suferite de 
tinerii cineaşti ai țării gazde, iar un gaze 
tar italian l-a citat pe Bellocchio în același 
context. 

Acest reproş ține mai mult de malfor- 
maţia noastră, gata oricind să comparăm 
ca să găsim asemănări, pentru că ei, 
tinerii cineaști iugoslavi, fac un cinemato- 
graf profund angajat, un cinematograf 
politic foarte departe de cele două modele 
citate care, dacă au fost cindva imitate, 
azi sint de mult asimilate şi depăşite. 
Ei sint departe de aceste modele chiar și 
atunci cînd fac la rindul lor filme mai difi- 
cile şi mai puțin «pe înțelesul tuturor». 
Înclin să presupun mai degrabă că ei 
se străduie — în primul rind să spună 
adevărul oricare şi oricum ar fi el, cu 
condiția să fie adevărul lor, al iugoslavilor 
— dar şi să educe publicul, să-l determine, 
silindu-l chiar să facă un efort de gindire 
și înțelegere spre binele lui. 

Cele trei mari premii, Arenele de aur, 
de argint și de bronz au fost acordate fil- 
melor... 


“Dincolo de soare” 


«Dincolo de soare» este povestea unei 
tinere învățătoare repartizată într-un sat 
de munte care nu are şcoală. Cu blindețe, 
dar neinduplecată, ea va încerca să-i 
convingă pe muntenii dezbinaţi de neinţe- 
legeri mărunte între ei și de dezacorduri 
mai puțin mărunte cu autorităţile și legea, 
să-și clădească o școală. Un prilej pen- 
tru cineaști (scenaristul a fost premiat 
şi el cu Arena de aur) de a descrie viața 
destul de grea din unele regiuni depărtate 
de centrele industriale sau comerciale, 
o ocazie de a aminti — iar și iar — cit de 
repede apare şișul în mina iugoslavului 
iute la minie. Dar și cîtă dreptate are 
alteori să se supere pe nedreptate. Înşirate 
așa, cuvintele nu spun mare lucru din ceea 
ce transmite acest film. În primul rind 
pentru că subiectul și chiar tema sint 
destul de particulare, locale chiar. Ce 
este însă universal valabil e felul în care 
se spun adevărurile: bune sau rele ele 
se spun cu gura plină şi parcă dilată 
ecranul pină la explozia sensului în urechi- 
le şi minţile noastre. Să spunem greşelilor 
pe nume, ca să le evităm, ca să nu le repe- 
tăm, ca să le omorim. Ca să nu ne omoare 
ele pe noi. Aceasta pare a fi fost deviza 
celor care au făcut «Dincolo de soare» 
şi juriul i-a acordat suprema distincţie. 
De ce să fi mințit tocmai el? 


” 
„Evenimentul 


Vatroslav Mimica este, la origine, 
un celebru realizator de desene animate 
din nu mai puțin celebra şcoală de la 
Zagreb, care de mulți ani încoace s-a 
apucat de filme artistice cu actori. Un fel 


de Gopo al iugoslavilor. Nu știu dacă 
«Evenimentul» este un imn adus frumuse- 
ţii sălbatice a naturii sau sălbăticiei omu- 
lui. De la început ni se stringe inima a 
așteptare înfrigurată și a teamă, iar ten- 
siunea crește aparent din nimic. Foşnet 
de frunze, aburi de ceaţă și o siluetă de 
lup. Ne grăbim printr-o pădure pustie şi 
tainică de sfirșit de iarnă, împreună cu 
un bătrin și un copil, să vindem un cal la 
tirg. Ne temem de lupi, dar nu lupii ne vor 
mînca ci oamenii. Doi nelegiuiţi îl vor ucide 
pe bătrin ca să-i fure banii căpătați pe cal. ÎI 
vor ucide într-una din cele mai trumoase 
scene ale filmului: bătaia dintre cei trei 
în noroi și nelipsitul șiș final. Aici un gest 
de o mare lașitate. Copilul izbutește să 
fugă prin pădure, nimereşte la o casă în 
care se află o femeie și o fetiță. Femeia 
și fetița unuia dintre bandiți. Pină la 
urmă totul se sfirșește într-un măcel 
general din care va scăpa neatins — dar 
cit de teafăr? — băiatul, martor al întregii 
tragedii. Un amestec de simplitate și 
melo, două filme într-unul singur, a cărui 


Adevărul dilată ecranul («Dincolo de soare») 


eroină principală este Așteptarea. Aștep- 
tarea evenimentului. De fapt,un film tăcut 
și supraincărcat de tensiune. Un film 
contradictoriu, foarte frumos, foarte pur 
dar și foarte violent, de o violență de 
dragul violenței. Poate că Mimica își 
caută încă drumul, acel drum azi încă 
serpuit care să-l ducă la filmul de lung 
metraj artistic pe care şi-l doreşte 
PO a i a N RAR în 
"Plouă peste satul meu” 
D 
In sfirșit, ultima Arenă importantă, cea 
de bronz, i-a revenit lui Alexandar Petro- 
vić, cunoscutul autor al «Țiganilor fericiți». 
Filmu! realizat de el, «Plouă peste satul 
meu» a fost poate cel mai sigur ca mese- 
rie — aşa cum ne-am obișnuit să o înțele- 
gem de la marii creatori de cinema — 
din toate cîte s-au prezentat în festival. 
Fără nici o pretenție de experimentare 
in nici un domeniu. Dimpotrivă. cu inten- 
ţia de a-și consolida un stil. Petrović pare 
obsedat de dragoste, de moarte și de 
nebunie. Ca și de cîntecele țigănești. 


Sub soarele incandescent 

al Adriaticei, 

filme 

$ incandescente. 


«Plouă peste satul meu» este povestea 
unui porcar-însurat-la beție-cu-o-nebună- 
îndrăgostit-de-institutoarea — din-sat-și 
linşat-de-țăranii-care-vor-să-i-răzbune-ne- 
vasta-ucisă-de-el. Nimic nu-i absurd în 
filmul lui Petrović, totul se înlănțuie clar 
şi mai cu seamă pitoresc pe fundalul unei 
irezistibile melopee țigănești. O galerie 
de figuri ciudate, uneori hilare, repede 
asimilate de spectator ca firești. Un far- 
mec difuz, stăruitor, învăluitor, care nu 
ştii de unde vine. Poate că se datorește 
zîmbetului uşor asimetric al Anniei Girar- 
dot, culorii prafului sau sunetului cobzei 
lăutarului. Sau poate frumuseţii de Crist 
a porcarului Trișa. Sau doar măiestriei 
lui Sașa Petrović, abilității sale, ochiului 
său exact și milinii sale sigure. L-am admi- 
rat însă fără tulburare, ca pe ceva frumos 
şi ştiut, cunoscut ca atare. Nu m-a înfio- 


rat, 
Cum m-au înfiorat filmele «Horoscopul» 


şi «Lucrări timpurii», ambele debuturi 
regizorale (Boro Draskovic€ și Zelimir Zil- 
nik— premii speciale ale juriului), «Corbii» 
sau  «Ambuscada», «Duminică» sau 
«Cross-Country». 

In general, festivalul filmului iugoslav — 


la care au fost prezenți o seamă de crea- 
tori, unii consacrați, alții abia pătrunși în 
circulația valorilor cinematografice — îți 
lasă sentimentul unei atitudini foarte an- 
gajate față de rostul filmului într-o alcă 
tuire socială. Una din caracteristicile aces 
tei cinematografții pare a fi o luciditate 
incandescentă. Se poate afirma că pentru 
solii ei, dumnezeu nu a murit in zadar! 


Rodica LIPATTI 4 È i, Ki 
w Cum și poate omul stăpini destinul? («Lucrări timpurii») 


>» 
a. 
à 


$ 


Pe, 192.2 
x, t 5 A 
+ 


$ 
A s$ 
$ 
s» 


Cînd lucrezi 


cu Panfilov 


incep chinurile 


creației 
e 


Filmul meu? 


O pledoarie 
pentru 
talent 


corespondență 
din 
Moscova 


În povestirea mea se intilnesc trei 
eroi: regizorul — la primul său film — 
Gleb Panfilov, tinăra actriță Ina Ciurikova 
și reputatul actor Mihail Gluţki. De ce 
numai trei? Deoarece după lucrul la 
filmul «Nu e drum printre flăcări», aceşti 
oameni au devenit un trio foarte sudat 
atît în ce privește raporturile artistice 
cît și cele omenești. De aceea şi eu an: 
simțit nevoia să povestesc despre ei 
ca despre o unită și armonioasă treime. 

Se întîmplă citeodată şi aşa: în timpul 
lucrului la un film se întilnesc oameni 
ale căror concepte despre artă coincid 
uimitor. În asemenea cazuri probabil se 
nasc acele filme bune, care par a fi făcute 
dintr-o singură respiraţie. «Nu e drum 
printre flăcări». realizat la studioul «Len- 
film» de absolventul institutului de regie 
Gleb Panfilov, este un asemenea film 
care, pentru realele sale calităţi, e soco- 
tit ca unul.din cele mai bune ale anului 
1968, iar protagonista lui, Ina Ciurikova, 
într-un sondaj cu privire la actrița prefe- 
rată a anului 1968, a fost așezată de spec- 
tatori alături de renumite «stele» ale 
cinematografiei sovietice ca Tatiana Sa- 
moilova şi Tatiana Doronina. 


Ina Ciurikova, noua revelație a filmului sovietic (intre M. Gluţki şi Gieb Panfilov). 


a Sa rm e a E Re Tea ee ea 


Am jucat, cu zel și abnegaţie, 

o E e PIE E ee e a 

— Ina, am întrebat-o, trebuie să fie 
într-adevăr fantastic ca într-o bună zi 
să te trezești o renumită actriță de film? 

— Da, dar pentru mine fantasticul a 
început cu mult înainte: atunci cind Gleb 
Panfilov mi-a propus să joc personajul 
Tatianei Tiotkina, în filmul său. Ce eram 
eu pină atunci? Ce ştiam să fac? După 
terminarea institutului am început să joc 
la teatrul Tinărului Spectator, în special... 
animale, vulpițe, purceluşi... Am jucat cu 
zel şi abnegație. Pe urmă am primit primul 
rol«omenesc»: baba laga. M-am năpustit 
asupra lui, precum un insetat în deșert 
asupra apei. Personajul mi-a ieşit destul 
de neobișnuit, deloc arțăgoasă, deloc vrăji- 
toare, pur şi simplu o bătrină oropsită, 
care nu-şi găseşte nicăieri locul. Era un 
personaj care semăna foarte mult cu mine, 
așa cum eram eu pe atunci. Am început 
să fac şi film: «Moş Gerilă», «33», «Sora 
cea mare». Și intr-o bună zi mi s-a dat 
scenariul lui Panfilov. M-am întrebat — 
pe cine aş putea eu să joc aici? La rolul 
principal nici nu mi-a trecut prin minte 
să mă gindesc. 


La acest punct a! discuţiei intervine 
Panfilov. Fost inginer, el intra în lumea 
cinematografică ca dublu debutant — 
o dată ca autor al scenariului (scris îm- 
preună cu E. Gabrilovici — un maestru 
al acestui gen) și apoi ca regizor. 


Fetişcana de la televiziune 


— Cind i-au dat Inei scenariul, nu am 
avut nici un fel de îndoială. Ba mai mult, 
eram sigur că numai ea o poate juca pe 
Tatiana Tiotkina. Nu că aş fi scris scenariul 
contind pe această actriță — nici nu 'o 
cunoşteam. Dar pe cind lucram la el am 
desenat citeva portrete de cum îmi închi- 
puiam viitoarea mea eroină. Unul din aceste 
desene reprezentind eroina principală — 
Tatiana Tiotkina — ce părea să aibă pri- 
virea de sălbătăciune hăituită a Ritei Tu- 
shingham şi plastica greoaie a feţei ei, I-am 
dat prietenilor mei, regizori şi neregizori, 
cu rugămintea să mă ajute să găsesc o 
asemenea actriță. Şi iată că fiind la Sverd- 
lovsk, În seara de Anul Nou, am văzut la 
televizor o emisiune. Nu mai țin minte 
acum despre ce era vorba in acea emisiune, 
mi-amintesc doar un episod secundar. O 


fetişcană, stingace şi zeloasă «răspundea» 
de muzică la o serată şcolară de absolvenți. 
Cu zelul ei reuşise să-i plictisească pe toți. 
Ca să se descotorosească de ea au incuiat-o 
într-o clasă. Trezindu-se singură în clasa 
goală, dintr-o dată începu să se învirte 
în ritmul muzicii, care pătrundea pină aici, 
uitind de tot, cu încintare, cu disperare. 
Aşa putea să danseze doar Tatiana Tiotkina. 
Peste citeva secunde m-a sunat la telefon, 
de la Moscova, Rolan Bikov. «Am găsit 
actrița care-ţi trebuie, a spus el, e Ina 
Ciurikova.» 

Era fetișcana din emisiunea de tele- 
viziune. 

Ina Ciurikova zimbește. 

— Aşa a început munca mea — trebuie 
să recunosc deloc ușoară, poate chiar 
chinuitoare, asupra rolului. Panfilov simte 
cu ascuțime aproape maiadivă cea mai 
mică notă falsă, orice neadevăr. E! cere 
nu să joc, ci să trăiesc viaţa personajului 
meu. Și eu, cu chinuri, uneori cu lacrimi, 
am început să compun o nouă fiinţă, care 
nu mai eram eu — actriţa, ci eu — Tania şi 
tot ce nu era Tania în mine trebuia să uit. 

Timp de aproape un an am trăit viața 
bogată a unei ființe bune, sensibile, talen- 
tate. Acum sint iar Ina Ciurikova. Tania 


trăieşte independent de mine viața ei uimi- 
toare. Eu o invidiez, uneori mă încintă, 
alteori mă sperie, dar indeobşte admir 
această fiintă care-mi este atit de aproape. 


După 59 de roluri 


lată-l pe Mihai Andreevici — Ina se 
adresează lui Gluțki — e; a fost martorul 
chinurilor mele, al amareior mele indoieli 
şi m-a ajutat cit a putut cu imensa sa ex- 
periență. 

Mihai Gluțki, pentru care rolul lui Fokici, 
omul trezit la viață de revoiuţie, înflăcărat 
de ideile ei, este a! 59-lea ìn cariera sa 
cinematografică, este întru totul de acord 
cu debutanta. 

— Rolul lui Fokici — spune el — a fost 
pentru mine seducător şi chinuitor în 
același timp. Noi, actorii, sintem obişnuiţi 
să mergem pe două drumuri bătătorite — 
unul al personajelor «pozitive» care duce 
direct în rai și celălalt, ai celor «negative» 
care duce, evident, în iad. Fokici nu poate 
fi aşezat nicicum în aceste tipare. În e! se 
amestecau într-un mod ciudat binele şi 
răul şi nu numai binele şi răul din el, dar 
şi binele şi răul acelor vremi grele şi tragi- 
ce ale războiului civil. Cind lucrezi cu 
Panfilov care nu-ți permite să te ascunzi 
în spatele unor caracteristici exterioare 
ale personajului, sau a unor șiretlicuri 
actoricești, atunci încep chinurile şi emo- 
tiile creației. Dar eu sint gata să iau totu! 
de la început, din nou, alături de Panfilov, 
alături de Ina Ciurikova — o parteneră capa- 
bilă, de o rară dăruire sufletească. 


o — 


Din nou despre talent 


memm a RI AR S e 0 E ana 


— Gleb Anatolovici, spuneţi-mi despre 
ce este vorba in nou! dumneavoastră 
film? Există vreo legătură între acest 
film şi precedentul? 

— Există, în măsura în care şi aici e 
vorba de talent. Am numit acest film (sce- 
nariul l-am scris tot impreună cu Gabrilo- 
vici) în mod convențional «Transfigurare». 
Transfigurare prin talent şi transfigurarea 
talentului. O fată simplă, foarte oarecare 
în aparență — interpretată de Ina Ciurikova, 
de data aceasta am scris rolul anume 
pentru ea — este invitată să filmeze în 
rolul loanei d'Arc. Eroina mea trăieşte 
în film două planuri — viața eroică a loanei 
şi viața ei proprie, nu prea fericită, deloc 
împlinită. Şi dintr-o dată aceste două pia- 
nuri, cu totul diferite, par a se suprapune. 
Talentul transformă fata, îi dă forță. Ea 
începe şi în viață să fie ințeieaptă şi cura- 
joasă cum este loana în fiim. În fond, pe 
ființe ca acestea se susține, din străvechi 
timpuri, Terra. Adevăratui talent îşi trage 
izvorul din popor, iar la rindul său poporui 
este acela care scoate la suprafață talentele. 

Cam aceasta ar fi tema filmului nostru. 
Şi eu sper că povestirea despre talent, 
despre sufletul şi dăruirea umană va fi 
înțeleasă de oamenii de oriunde, chiar în 
ciuda barierei de limbă. Mă refer mai ales 
în România, unde am fost cu primu! meu 
film şi unde am intilnit un public foarte 
sensibil, căruia aş dori să-i pot arăta şi 
viitoarea mea lucrare. 


Elena AZERNIKOVA 


PARATRĂZNET 
ŞE 
PARATRĀZNETE 


animație 


ON DUIADMĂ 


Ne Scrie O lume în care, brusc, animalele și chiar obiectele capătă darul vorbi- 
rii şi încep să semene cu oamenii, în care personajele fabuloase prind 
autorul grai: lumea plină de fantezie şi convenţionalism a filmului de animaţie. 
p Un gen cu posibilități limitate — şi de altminteri puțin convingătoare 
volumului — de reproducere a realității, dar cu inepuizabile resurse de a o reda 
ETEN ss prin simboluri, metafore, hiperbole. 
( Vrăzi tor Arta animației poate să rezolve, prin procedee de un laconism extrem, 
. probleme cu tîlc filozofic, înzestrîind cu gîndire și suflet obiecte cărora 
ecranulu», nici o altă artă nu le-ar încredința rolul de personaje principale. Eroii 
filmului de desene animate «Creiorul şi guma», de exemplu (regizor 
O Gyula Macskassy) devin simboluri cînd încap pe mina desenatorului: 
: creionul întruchipează principiul creator, guma, pe cel distrugător. 
monografie Prin mijloace simple, filmul reafirmă triumful inevitabil al m oa şi 
a dreptății. 
. . LŐ 
fi Imului Cum se poate pierde capul «la propriu» 


e de Dusan Vukotić remarca o dată că omulețul desenat moare cînd îl 
animație şterge guma. E o remarcă ce surprinde esenţa caracterului convenţional 
d al filmului de animaţie.Vorbind însă despre această caracteristică a filmu- 
lui de animaţie, trebuie să distingem diferite grade de convenţionalism. 
În procesul de creație al filmului în ansamblu și al fiecărui personaj în 
parte, creatorul de film se opreşte, după multe căutări, pe «treapta 
convenţională», eare corespunde în cea mai mare măsură ideii artistice. 
lar acele căutări, legate de o anumită concepție despre viață și de sfera 
temei alese, de procedeele de creație și de alegerea mijloacelor de 
expresie, generează originalitatea stilului. D. Vukotić și |. Popescu Gopo, 
de pildă, fac abstracție de spaţiul tridimensional. Dar oare nu tocmai 
un nou mod de a concepe spațiul conferă originalitate și filmelor de 
păpuși ale realizatorilor cehoslovaci? După cum în «Istoria unei crime», 
F. Hitruk nu oferă oare filmului de desene animate posibilități noi prin 
maniera lui de a înfățișa străzile, metroul, curţile unui oraș? 

De fantezia creatorului de desene animate depinde viziunea lui meta- 
forică asupra realităţii, folosirea sugestiei sau a grotescului. În filmul 
sovietic «Marile necazuri», logodnicul își «pierde capul», metaforă redată 
pe ecran «la propriu». În recentul film al lui V. Polkovnikov, intitulat 
«Pinguinii»,regizorul reușește să sugereze, într-un perimetru de eveni- 
mente exterioare foarte restrîns, ideea datoriei, devotamentului, abne- 
gaţiei omenești: un pinguin clocește cu răbdare o piatră rotundă, pe care 
o ia drept ou. 


Cum se pot pierde dungile de pe costum 


«Meciul-revanșă», un nou film al regizorului sovietic B. Dejkin, 
foarte apreciat de spectatori, conține un episod amuzant în care un 
hocheist se lansează într-o cursă atit de rapidă, încit dungile de pe costu- 
mul lui rămîn undeva în urmă și jucătorul e nevoit să se întoarcă pentru a 
reintra în posesia lor. B. Dejkin subliniază, astfel, specificul acestor pro- 
cedee convenţionale: «Ele nu pot fi întîlnite în filme de alt gen şi, evident, 
nici în viață, dar creează spectatorului impresia de viteză ameţitoare». 

Se ştie că Disney avea o deosebită predilecție pentru proporțiile 
grotești. Silueta deformată a lui Mickey Mouse, de exemplu, dar şi cele 
ale altor personaje, aveau un cap exagerat de mare, socotit de regizor 
un element principal al expresivității. Convenţionalismul siluetelor lui 
Disney se manifesta însă și într-o seamă de alte amănunte: unele per- 
sonaje aveau patru degete în loc de cinci, gura și ochii — elemente impor- 
tante ale «micimii» personajelor animate — erau de asemenea prea mici. 

Filmul satiric al regizorului bulgar Todor Dinov, «Paratrăznetul», 
e un strălucit exemplu de «convenţionalism» în domeniul animației. 
Eroul filmului e un paratrăznet, o banală tijă lipsită de orice atribut care 
i-ar conferi asemănare cu un chip uman. Așadar, o stilizare maximă. 


Expresivitatea mișcărilor, ţinuta arogantă pe vreme bună și lașitatea cu DN 
care se ascunde în horn la apropierea furtunii, sugerează însă spectatoru- C 
lui anumite trăsături ale firii omenești, surprinse cu dibăcie de regizor pag 
şi redate laconic şi precis prin mijloacele filmului de desene animate. z 


> Evident, în arta realistă a filmului de animaţie pînă și personajul cel 
mai convenţional nu poate exista în afara unor situații reale (fie ele doar 


corespondență sugerate), în afara unui scop artistic care-i determină acțiunea. Conven- 
A ţionalismul nu e un scop în sine, ci limbajul firesc și bine motivat al crea- 
din torului de filme de animație, care își propune o prezentare sintetizată 
Moscova a realității. Pentru a putea trăi, evolua și a fi utilă, arta filmului de desene 
animate sau de păpuşi are nevoie de realism întocmai ca oricare altă 
artă. Este titlul acestui film de Hitruk 


Serghei ASENIN 


document 


«Femeia 
infidel», 
o dramă 
pasională 
cu un suflu 
balzacian 
se 
«Copilăria 
goală 
un film 
demn 
de 
capodopera 
«Zero la 
purtare» 


corespon- 
dență 

din 

Paris 


REMARCABILE. 


DOI REGIZORI REMARCABILI 


Chabrol 


Realizator şi producător fran- 
cez, născut la Paris la 24 iunie 
1930, Chabrol face parte din 
promoţia de tineri critici cine- 
matografici ai revistei «Cahiers 
du Cinema» care s-au consacrat 
regiei: Truffaut, Godard, Ri- 
vette, Rohmer etc 

Primul film realizat de Chabrol, 
«Frumosul Serge» (1957), este 
considerat drept vestitorul nou- 
lui val francez. «Frumosul Serge» 
este un tablou al provinciei cu 
culorile ei cenușii şi monotone 

În «Verii» (1959), Chabrol a 
incercat o evocare a boemei in- 
telectuale. În «Pe rind» (1959),cu 
Jean-Paul Belmondo, o intrigă de 
serie neagră. «Femeile cumse- 
cade» (1960) e un comentariu a 
romantismului modern. lar «Fil- 
fizonul» (1960) cu J. Claude Bri- 
aly e un studiu al vieţii unui 


play-boy. În 1961 turnează episo- 


dul «Avariţia» din «Cele șapte 
păcate capitale» în care debutea- 
ză studentul Jacques Charrier 
«Ochiul dracului» şi «Ofelia» — o 
adaptare foarte liberă și modernă 
a lui «Hamlet» cu Alida Valli şi Ju- 
liette Mayniel — sînt celelalte fil- 
me din acelaşi an. 1962 marchează 
apariţia filmului despre celebrul 
criminal Landru (cu Michele Mor- 
gan şi Charles Denner). 1964: 
episodul «Omul care a vindut 
Turnul Eiffel» din filmul de sche- 
ciuri «Cele mai frumoase escro- 
cherii din lume», și două filme de 
comandă alimentară «Tigrului i 
place carnea proaspătă» şi «Ti- 
grul şi dinamita», ambele cu 
Roger Hanin. 1966: «Linia de 
demarcaţie», un film de război cu 
Jean Seberg și Maurice Ronet 
1967 — «Scandalul» cu Anthony 
Perkins, un joc din «lumea bu- 
nă». 1968 — «Ciutele» cu Ste- 
phane Audran şi Jean-Louis Trin- 
tignant, un subtil studiu despre 
raporturile  putere-dependenţă 
ar 1969: «Femeia infidelă». 
Foarte contestat de unii,foarte 
apreciat de alții, Chabrol este 
n orice caz unul din cel mai 
discutați autori moderni. 


pa e ph val» francez a reprezentat în esență o nouă 
concepție a producţiei, mai bine individualizată 


decit pe timpul «marilor producători» în cine- 
matografia capitalistă a țărilor avansate econo- 


At micește și cu o veche tradiţie culturală. Cu 


timpul insă griul s-a ales de neghină. Unii dintre cineaști 
au fost în totalitate recuperați de cinematograful comer- 
cial, iar alţii, ca de pildă Claude Chabrol, s-au confirmat 
a fi autori cu o de sine stătătoare personalitate. «Femeia 
infidelă» ne reaminteste cu o anume strălucire acest lucru. 

«Femeia infidelă» este la un prim contact doar reluarea 
celebrului «triunghi», a faimosului «menaj în trei» drag 
teatrului burghez bulevardier. Un cuplu: un bărbat, o 
femeie (cu copil) și amantul. Dar e absurd să definești 


atunci cînd Bouquet îl vizitează pe neașteptate pe Ronet. 
amantul soției sale, și joacă sinceritatea, brutalitatea 
aproape amicală, înainte de furia homicidă). În afara în- 
trigii se conturează tabloul luxos — drag prin vocație 
burgheziei — al «civilizaţiei» clasei medii burgheze din 
Franța, al cărei mod de viață s-ar putea identifica modului 
de viaţă al păturii americane echivalente. Cu alte cuvinte 
în «Femeia infidelă» străbate un suflu balzacian. Persona- 
jele filmului sint oameni care au de toate, fără a fi nişte 
pierde-vară, dimpotrivă ei îşi cîştigă singuri existența 
(lucrează de exemplu în asigurări), satisfăcindu-și nevoi 
destul de artificial fabricate de lumea burgheză; oameni 
care sint, bineînțeles, politicește conservatori. Asupra 
acestei lumi pe care o cunoaște bine, Chabrol îşi plimbă 


Dramă pasională într-un mediu confortabil (Stephane Audran şi Michel Bouquet) 


un film prin povestirea însăși, prin rezumatul acțiunii 
Un film, în faza scenariului este o idee — şi prin forța 
lucrurilor devine altceva în forma lui definitivă, după 
intervenţia regiei, după realizarea operei. lar carnea 
vie care este filmul terminat e cu totul altceva decit con- 
turul vag anunţat din synopsis! De aici decurge, poate, 
şi una din dramele criticii cinematografice. Ca şi scena- 
ristul — dar numai după ce filmul s-a terminat — critica 
nu întrebuințează decit cuvinte, decit definiţii verbale, ca 
să evoce ce aduce un film ca material viu, concret, activ. 

Ceea ce ar trebui să se reușească este descrierea con- 
cretă, precisă a ceea ce ne arată și face să trăiască Chabrol: 
drama afectivă, pasională dintr-un anumit mediu, din 
acel mediu al burgheziei mijlocii, care se bucură mai mult 
de confort decit de bogăţie, avind la dispoziţia sa mij- 
loacele financiare, dar fără a poseda o avere stabilă. Prin 
aceste trăsături proprii, «Femeia infidelă» ne duce cu 
gindul la un alt film francez interesant din ultima vreme: 
«Piscina» de Jacques Deray. În realismul coloristic, în o 
anumită insistență a jocului impus actorilor regăsim 
scriitura obișnuită a lui Chabrol; dar prin sublinieri, prin 
agravări, epurind convenţia conștientă, mărturisită şi 
proclamată, Chabrol sprijină și mai mult accentuarea tră- 
săturilor. 

Michel Bouquet și Stephane Audran (soția lui Chabrol 
în viață) împart cu Maurice Ronet responsabilitatea unei 
remarcabile interpretări. Şi ciudat, Bouquet — soțul 
gelos şi asasin — îi seamănă lui Chabrol, a cărui soţie (în 
viața de toate zilele) întruchipează rolul femeii necredin- 
cioase. 


Un suflu balzacian 


Unul din momentele cele mai puternice ale filmului este 
în mare măsură improvizat de actori. (De exemplu, 


lupa lui de entomolog și de etnolog. El observă. Și deoarece 
este vorba de însăși mediul lui de origină, Chabrol nu se 
mărginește numai la simpla observație. El participă emo- 
ţional la chinurile geloziei, la crimă, la dragostea nebună, 
delirantă, absolută — pînă la sacrificarea altora şi a lui 
însuşi. 


Cinema - regizat și cinema - direct 


Toate laudele pe care le-am aduce «Femeii infidele» nu 
ne-ar putea face să uităm un alt film dintre cele mai impor- 
tante din recolta franceză '69. Filmul unui prieten al lui 
Chabrol, pină acum necunoscut de public, al unui om care 
a avut răbdarea să aștepte pină la 40 de ani ca să realizeze 
primul său lung-metraj: Maurice Pialat. Filmul se numeşte 
«L'enfance nue» și este o remarcabilă sinteză dintre cine- 
matograful de regie şi cinematograful direct. Pialat, de altfel, 
a făcut multă vreme cinema «uşor» — lucrind ca reporter 
de televiziune. 

Filmul ne arată soarta unui copil încredinţat de Asistenţa 
Publică unor «părinți adoptivi» din mediul popular, în 
nordul Franţei, într-o regiune minieră de lingă frontiera 
belgiană. Acest copil abandonat este dat la început în 
grija unui cuplu care-și au propriul lor copil. Sudura cu 
noua familie nu se poate face. Copilul încredinţat are 
mereu sentimentul de a fi privit altfel decit «surioara». 
Şi atunci pleacă din acest cămin și intervine noua sa expe- 
rienţă în familia de minieri virstnici. Aici, coeziunea, deși 
relativă, pare posibilă. Băieţelul însă va comite un delict 
destul de grav (provoacă un accident de mașină și este 
el însuși la un pas de moarte) și va fi reluat de Asistenţă 
care-l va pune «sub supraveghere». Şi acum asistăm la 
unul din momentele cele mai frumoase ale filmului: dele- 
gatul Asistenţei discută cu «părinţii adoptivi». Femeia — 
în etate — își declară afecțiunea față de băiat și nu poate 


«Inteligența are limitele ei, 
în timp ce prostia 
nu are hotar. 


Chabrol 


înţelege cum de acesta a greşit... Copilul e bun, să fi fost 
poate tulburat de moartea mamei ei? În acest moment 
interpreta este ea însăși vizibil tulburată — și tot secretul 
fabricării acestui film se află aici: actorii nu sînt actori, ci 
personaje reale, retrăind pentru film situaţii din propria 
lor existență. Bătrinul minier comunist din nordul Fran- 
ţei, atunci cînd povestește copilului despre rezistența din 
timpul ocupației naziste, vorbește efectiv despre lucruri 
trăite, trăite cu adevărat. Soţia sa avusese și ea altă dată 
în grijă un copil care fusese foarte impresionat de moartea 
bătrînei ei mame. Dacă vocea ei tremură atunci cind evocă 
o emoție fictivă, este pentru că emoția fictivă corespunde 
unei emoții trăite cindva în realitate, simțită și mărturi- 
sită de «actriță» lui Pialat, mărturisire pe care acesta o 


integrase în dialogurile în întregime scrise ale filmului 


Demn de Jean Vigo 


Întreg filmul «Copilărie goală» evoluează astfel de 
la ficțiune la realitate, ficțiunea fiind îmbogăţită, înre- 
gistrată, retrăită prin realitate. Miracolul este că filmul, 
uimitor de bogat în realitate sensibilă,e şi din punct de 
vedere plastic foarte frumos. Pialat, în tinereţe pictor, 
şi-a interzis să schimbe ceva din decorurile reale în care 
a turnat, dar ochiul său de artist i-a impus să acorde o 
atenție extremă ființelor și chiar lucrurilor şi cînd ase- 
menea atenţie afectuoasă se manifestă într-un asemenea 
grad, ea nu poate ajunge decit la frumusețe. Descoperim 
frumuseţea în defilarea muncitorilor cu drapele roșii şi 
fanfară, în decorul trist al căsuțelor de cărămidă, în inte- 
rioarele sărăcăcioase și curate. Frumusețea există și în 
prezența obiectelor, fie chiar urite, privite însă cu un ochi 
indulgent — şi mai ales există o frumuseţe a privirilor, 
a atitudinilor, a expresiilor. Rareori cinematograful a 
cunoscut o asemenea intimitate a contactului cu pulsa- 
ţiile, cu ritmul vieții însăși. 

«L'enfance nue», un film mai mult decit exemplar, e 
demn de capodopera «Zero la purtare» a lui Jean Vigo, 
acel geniu generos al cinematografiei franceze, mort la 
30 de ani, acum mai bine de 30 de ani, omorît de sărăcie, 
omorit de însuşi geniul său pe care lumea burgheză n-a 
vrut să-l accepte și de care se temea. 

Dar şi «L'enfance nue» n-a cunoscut decit o difuzare 
foarte restrinsă pe piața comercială franceză. Să sperăm 
că ţările străine, şi în special ţările socialiste, vor repara, 
măcar în parte, această nedreptate. 


Albert CERVONI 


i 


Cea mai la modă infidelă a ecranului francez (Stephane Audran) 


A avut răbdare să aștepte pînă la 40 de ani (Maurice Pialat filmind «Copilărie goală») 


văutăciosub 

continuă 

să 

provoace 

discuții 

pro-contra. 
@ 

E 

un semn 

că 

a trecut 

«rampa 


Mi s-a spus și am citit că «Adolescentul» 
este primul mare act de răscumpărare al 
mult hulitei noastre cinematografii. N-aș 
vrea să supăr pe nimeni, dar mie nu mi s-a 
părut nici de o izbitoare, evidentă actualitate, 
nici din cale afară de românesc și nici euforic 
de bun. 

S-ar părea că autorii, hipnotizați de perso- 
najul lor central, n-au mai acordat decit oaten- 
tie foarte relativă celorlalte roluri. Ogăşanu 
este folosit într-o ciudată postură de duhovnic 
metisat cu procuror modern, cu vagi apetențe 
freudiene, exclusiv în scopul de a-şi impie- 
deca partenerul să se abată de la şleaul 
trasat de autor. loana Bulcă nu are nici un 
relief, dar nici nu se poate pretinde că ar fi 
fost necesar. În schimb, rolul Irinei are di 
mensiuni mai certe şi se cerea lucrat cu ma 
multă îngrijire. 

Din întimplare, acest al doilea personaj 
poate tocmai pentru că e tratat cu oarecare 
neglijenţă, constituie o plăcută surpriză. Fără 
să vreau, mi-am amintit de Vercors, care încre- 
dințează undeva unui magistrat britanic rolul 
atit de greu de a defini omul. Bunul «justice 
of the peace» se descurcă onorabil, elimi- 
nînd pe rind zece definiții posibile şi adoptînd 
în cele din urmă pe a unsprezecea, mai mult 
pentru a pune capăt dezbaterilor (şi Vercors 
cărții) decit pentru alte motive mai evidente. 
Sub acoperirea unui atit de ilustru precedent, 
ar fi greu de reproșat autorilor «Adolescentu- 
lui» că au ales pentru Ana, dintr-o sută de 
semnificaţii posibile, pe cea de a o sută una, 
și nu cea mai convingătoare. Din fericire, 
personajul a fost salvat de Irina. 

Dacă «Adolescentul» deschide într-adevăr 
drumuri noi în cinematograful român, o 
face deocamdată foarte modest și timorat. 
Are tehnicieni competenți, distilează un li- 
rism puțin desuet, dar care rezistă uneori 
confruntării cu veacul tuturor brutalităților 
— şi — chiar dacă nu demască decît unele 
realități care nu mai înşelau de mult pe 
nimeni — promite cel puţin să lovească altă 
dată mai aproape de ţintă. 


Radu C. STĂNCESCU 


Cart. Brazda lui Novac 
Craiova 


Nimeni nu a dat pină acum o definiţie 
riguroasă și inatacabilă: «ce înseamnă un 
film bun». Ar fi temerar ca eu, o nespecia 
listă, să încerc să fac acest lucru într-o revistă 
de specialitate. Dacă aș fi însă întrebată ce 
cred eu că trebuie să aibă un film ca să fie 
bun, aș avea curajul să afirm sus şi tare, că 
indiferent de genul căruia îi aparţine, indife- 
rent de sezonul în care e prezentat, indiferent 
dacă e jucat de staruri sau de anonimi, un 
film este bun, numai atunci cînd izbutește să 
te arunce într-o stare de neliniște, de iritare, 
dacă vreți. leșind de la un film bun, specta- 
torul poate fi voios, înlăcrimat, bine dispus 
sau chiar furios. 

Sigur că şi «Răutăciosului adolescent» i se 
pot aduce multe și îndreptățite critici. Aş 
putea să notez în aceste pagini multe repro- 
șuri făcute unui anumit stil «frumos», prea 
frumos, prea fotogenic, care face ca existența 
noastră să semene de prea puţine ori cu viaţa 
pe care ne-o reconstituie scenografii pe pla- 
touri. Dar acest film are, după părerea mea, 
meritul extrem de prețios, de a ne arunca 
în acea stare de neliniște, de rodnică nemul- 
țumire de sine, de care vorbeam mai înainte. 
Intr-un context cinematografic în care, multe, 
prea multe filme încearcă să ne dea soluţii 
gata mestecate și universal valabile, «Răută- 
ciosul» are meritul de a ne cere să ne scrutăm 
conștiințele. S-ar putea obiecta caracterul 
oarecum minor, chiar desuet al conflictului 
care îl reprezintă Palaloga. S-ar putea reproșa 
unui intelectual fin, aşa cum vrea să fie doc- 
torul nostru, că nu e cazul în secolul nostru 
să mai sufere la ideea mezalianței. Repet 
ceea ce mi se pare însă mai important este 
faptul că în jurul acestui film s-a iscat o discu- 
ţie, o controversă rodnică, că filmul a provo- 
cat o animare a ideilor noastre, nu numai 
despre film, ci și despre viață. Nu spun că 
formula Adolescentului e singura posibilă. 
Dar am curajul să afirm că singura șansă a 
cinematografiei noastre de a-şi cîştiga un 
prestigiu — este aceea de a ne da filme care 
să ne oblige să gindim și chiar să controversăm. 


Dr. D. DUMITRESCU 
str. Cucu Starostescu 5 
București 


După părerea mea, nici un alt film din acest 
an n-a fost discutat și nu continuă să fie 
discutat atit. Şi pe bună dreptate, pentru că 
in destul de puţine realizări ale cinematogra- 
fiei noastre ai sentimentul că un anumit 
prag a fost trecut și că filmul nostru începe 
să semene a film: cu calități, chiar şi cu 
defecte, cu surprize, cu tot ceea ce te incită 
să-l păstrezi în memorie, în preocupări și 
chiar în discuție. Aşa că daţi-mi voie să măr- 
turisesc în continuare — deși s-ar putea să 
vi se pară paradoxal, — «Răutăciosul adoles- 
cent» înainte de orice altceva m-a surprins 
plăcut pentru că m-a făcut să mă simt în 
fața unui film care-mi aducea un univers 
familiar, dar în acelaşi timp felurit de cel 
privit de ochiul nostru prozaic de spectatori. 
Dar — şi aici începe de fapt paradoxul — 
trebuie să spun imediat că mi s-a părut mai 
viu şi mai autentic un personaj care are mai 
mult o funcție metaforică (personajul lui 
Ogășanu) decit doctorul Palaloga, eroul, în 
care ar trebui să ne regăsim, eventual, fiecare, 
măcar sub anumite aspecte. Faptul ăsta mă 
conduce la o constatare pe care chiar și un 
film de calitatea celui realizat de Vitanidis, 
ţi-o reamintește: problema eroului, a per- 
sonajului mai bine-zis din filmul nostru. 
Dezbaterea, problematica «Răutăciosului...» 
este — după opinia mea de nespecialist — 
cu mult mai vastă decit trăsăturile de caracter 
ale personajelor (și aș include aici și pe cel 
al loanei Bulcă și într-o măsură chiar și pe cel 
al Irinei Petrescu) care printr-o destul de 
pronunțată unilateralizare nu ajung să fie 
tangente cu întreaga problematică a filmului 
şi, în definitiv, a lor. 


Mă interesează ce se pune în discuţie în 
acest film ca şi atmosfera lui; mă aşteptam 
ca eroii s-o simtă așa cum o simțim noi spec- 
tatorii. Este o latură a filmului nostru care 
ar merita o mai mare atenție căci, zic eu, 
debilitatea personajelor frustează realizările 
şi umbreşte chiar și un film de talia «Rău- 
tăciosului...» 


Pascu POPOVICI 
profesor 
Bucuresti 


- 


Fraţii Kara- 
mazov 


kk 


Producție a studioului Mosfilm: Regia şi scenas 
riul: Ivan Piriev; Imaginea: Serghei Vronski; 
Cu: Mark Prudkin, Mihail Ulianov, Kiril 
Lavrov, Andrei Miagkov, Lionela Pirieva, 
Svetlana Korkoșko. 


Parcă - presimțindu-și sfîrşitul, ul- 
timul film pe care a început să-l 
lucreze regizorul lvan Piriev era, 
totodată, și proiectul său cel maiambi- 
ţios; ecranizarea romanului lui Dos- 
toievski, „Fraţii Karamazov“. S-ar 
fi cuvenit deci să notăm, cu omagial 
respect, acel clasic „finit coronat 
apus“. Respect întru totul binemeri- 
tat de celcarea fi fost, timp deatiți 
ani, unul din pionierii cinematogra- 
fiei sovietice, 

Din păcate, opera a rămas neter- 
minată, încheierea ei — în forma 
care este supusă astăzi judecății 
noastre — fiind săvirşită de foștii 
săi colaboratori, Dar pentru că bă- 
nuim același respect și din partea 
colaboratorilor pentru ideile mae- 
strului lor, probabil că rezultatul 
nu poate fi prea diferit de cel care 
ar fi fost semnat, în întregime, de 
Pîriev însuși. 

N-aș vrea să reîncep aici discuţia, 
interminabilă de fapt, despre utili- 
tatea ecranizărilor (sau dramatiză- 
rilor) după opere literare celebre, 
sau despre şansa lor virtuală de a 
egala valoric modelul pe care îlur- 
mează. Consemnez doar evidența 
obiectivă, care este — deocamdată 

în, defavoarea acestor încercări. 
„Ghepardul“, chiar lucrat de Viscon- 


. z J 
ti, nu a fost pe măsura romanului 


lui Lampedusa, „Război și pace“ 
nu a întrunit aceleași elogii ca şi 
romanul lui Tolstoi (şi acestea sînt 
exemple dintre cele mai avantajoase 
pentru film). Nici ecranizările de 
pînă acum după Dostoievski („Nopți 
albe”, „ldiotul” etc) nu au avut 
o soartă mai bună. Tentativa lui 
Pîriev era deci cu atît mai ambiţi- 
oasă, nu numai că urma unor eșe- 
curi, dar viza și unul din cele mai 
copleșitoare romane de Dostoievski. 

Înainte de începerea filmului, Pir- 
iev declara că va urmări mai ales 
filonul epic al romanului, detaliile 
spectaculoase, „de aventură” (care 
există cu prisosință, în special în 
primele părți ale  Karamazovilor) 
aparent mai apropiate de specificul 
cinetic al cinematografului. Teza 
este discutabilă dintr-un bun înce- 
put, căci procedind astfel — roma- 
nul este văduvit de una din esenția- 
lele lui virtuţi — introspecţia, ana- 
liza psihologică. Şi este discutabilă 
pentru că destule capodopere mo- 
derne ale filmului au demonstrat 
capacitatea analitică a aparatului 
de filmat, „Hiroşima, dragostea mea“ 


Traducerea “pe ecran a partiturilor dostoievskiene 
(Svetlana -Korkoșko și Andrei Miagkov în „Fraţii Karamazov”) 


sau „Marienbad“, nu sînt cîtuşi de 
puţin filme de acţiune. 

Dificultatea cea mai evidentă a 
unei ecranizări după „Fraţii Karama- 
zov“ o constituie monumentalitatea 
romanului. Soluţia adoptată de Pir- 
iev în fața acestei realități a fost 
tranșarea filmului în trei serii (o 
cantitate de peliculă foarte greu de 
suportat de spectatorul modern) 
dintre care primele două, și o parte 
din a treia, se referă la conflictul din- 
tre Dmitri Karamazov și tatălsău, abia 
finalul acestui film fiindu-i consacrat 
lui Aleksei Karamazov (eroul prin- 
cipal, de fapt, în cea mai însemnată 
porțiune din roman), Calitățile aces- 
tui film, cîte există, trebuie - cău- 
tate în alt sector, care exclude orice 
raportare la prestigiosul model. În 
teatru, am fi vorbit de virtuozitatea 
actorilor, de abilitatea regizorului. 
În film, vom vorbi de acuratețea 
unor detalii, care nu pot conferi 
însă valoare deosebită ansamblu- 
lui. Unul din aceste detalii, poate cel 
mai pregnant, este portretul eroi- 
lor. În cîteva cazuri, Piriev reușește 
să recompună fizionomii de o ului- 
toare asemănare cu cele descrise de 
Dostoievski. Fedor Pavlovici Kara- 
mazov, capul clanului Karamazovilor 
(în interpretarea lui Mihail Ulianov) 
este unul din aceștia, Citiţi paginile 
de început din „Fraţii Karamazov“, 
în care este făcut portretul acestui 
erou, și vă veţi convinge de fideli- 
tatea extraordinară cu care a fost 
reluată masca lui. Spun masca, pen- 
tru că — dincolo de ea — persona- 
litatea lui Feodor Pavlovici nu mai 
este cea imaginată de Dostoievski. 
Cel de pe ecran este un personaj 
caricat în tușe din cele mai groase, 
un personaj doar grotesc, nemai- 


avînd nimic din complexitatea carac- 
terologică a celui din roman. Un 
alt portret izbutit, de data aceasta 
şi cu mai multe tangenţe în spiritua- 
litatea modelului este cel al Gruşen- 
kăi; într-o măsură mai mică și cel 
al lui Aleksei şi al starețului Zosima. 
La celelalte personaje, și similitu- 
dinile fizionomice sînt tot mai dilu- 
ate; tendința de a apăsa pe trăsăturile 
negrăitoare, de a colora excesiv, le 
face aproape de nerecunoscut. 

Atmosfera pe care o reconstituie 
Pîriev are aceleaşi calități și defecte; 
este o atmosferă exterioară, a locu- 
rilor (aici fidelitatea reapare) nu 
una implicită, de subtext, reflexul 
universului interior al Karamazo- 
vilor, 


Dinu KIVU 


Pro-'sau -Contra 


Dinu Kivu e mult prea sever. Faţă 
de Piriev, faţă de ecranizări în gene- 
ral, „Fraţii Karamazov" — cîntecul 
de lebădă al lui Piriev, este totuși cel 
moi dostoievskian film pe care l-am 
văzut. Atmosfera exterioară — chiar 
dacă este a locurilor — difuzează cu 
sau fără voia regizorului sau a actori- 
lor, în universul interior al eroilor — 
fapt care, după opinia mea s-a întîm- 
plat în acest film. Intenţia lui Pîriev 
de a opta pentru epic și detalii specta- 
culoase mi se: pare firească față de 
unul din puţinele romane ale lui Dos- 
toievski în care aceste elemente sînt 
atit de pregnante. În ceea ce priveşte 
introspecția analitică a aparatului de 


' 


filmat demonstrată de Alain Resnais, 
să nu uităm că filmele acestuia rămîn 
încă în peisajul cinematografic con- 
temporan, rarități și nu. metodă unică. 
Sint de acord că filmului îi trebuia o 
foarfecă severă. Aş adăuga că filmul 
demarează greoi, regizorul și actorii 
fiind stăpîniţi de o spaimă religioasă 
față de "literatura unui titan. 


Atanasie TOMA 


De ori și cite genii cinematografice 
am fi înconjurați, nu mi se pare să se 
fi făcut cunoscut, pină astăzi, un Dos- 
toievski al ecranului. De altfel nici 
literatura nu a mai dat un al doilea. 
lar ori cît de profundă sau inspirată 
ar fi proza Margueritei Duras tot se 
lasă mai uşor introspectată de curio- 
zitatea aparatului de filmat. Este 
greu de presupus că Piriev nu a cu- 
noscut sau nu a înțeles filozofia ma- 
relui rus, dar, pe drept cuvint, credem 
că nu şi-a propus să o epuizeze. O- 
prindu-se mai cu seamă la epicitatea 
povestirii, la portret şi atmosferă, 
Piriev a ales din substanța romanului 
aspectele cele mai traductibile cine- 
matografic, fără să comită prin aceas- 
ta, neapărat, o trădare a celor rămase 
în ofara obiectivului. În limitele impuse 
de la bun început de un atare, teme- 
rar, experient cinematografic — şi 
aici împărtășesc părerea lui Dinu 
Kivu asupra imposibilității egalării 
prin film a marilor scrieri universale 
— „Karamazovii“ lui Piriev sînt o 
bună ecronizare. $i ostfel de exemple 
sînt rare. Spectatorii noştri vor fi 
însă ciștigaţi dacă dintre cele două 
versiuni ale celor trei serii |i se va 
proiecta cea prescurtată, 


A.D, 


33 


La nord prin 
nord-vest 


kkk 


Producţie a studiourilor Metro Goldwyn 
Mayer. Regia: Alfred Hitchcock, Scenariul: 
Ernst Lehman. Cu: Cary Grant, Eva Marie 
Saint, James Mason, jessie Royce Landis, Leo 
E Carroll, Josephine Hutchinson, Phillip 

ber. 


Hitchcock își ajunge sie însuși, 
așa cum o mare Sau un fluviu nu au 
nevoie de țărm pentru a-și justifica 
prezenţa sau misterul. Operă— punte 
între piscurile creaţiei marelui vir- 
tuos, acest „Nord-Nord-Vest“ «e 
impregnat cadru cu cadru de profe- 
sionalismul autorului și conţine o 
secvență de geniu: tentativa de uci- 
dere a eroului, pe cîmp, cu avionul 
agricol. Abstracţie făcînd de adresa 
comercială, a subiectului, filmul ace- 
sta se vede așa cum sesoarbe o cupă 
de vin ales: pentru, a-i degusta necta- 
rul, a-i respira aroma. 

Dacă există în cinematografie o 
istorie marcată prin capodoperele 
unor personalități geniale care au dat 
cinematografului la vremea lor o 
nouă fizionomie, Hitchcock se numă- 
ră "printre acestea. El e fabricantul 
laborioscare, pe parcursul realizăriia- 
titor divertismente, ainventat pentru 
cinematograf mijloace și unelte de 
expresie filmică ce preluate și intrate 
în uz la scara largului consum, în chi- 
pul cel mai natural, domină şi dau 
fizionomie cinematografului modern. 

Să amintim: acea obsesivă, exta- 
tică, magnetică deplasăre în spațiu 
a persoanelor și a camerei; funcția 
de mister şi suspensie a portretului 
dar şi a planurilor generale, raportul 
între elementul surpriză-șoc şi bana- 
litatea obstinată a unei ritmici savant 
dozată și susținută pentru a fi diur- 
nă; încrederea nelimitată acordată 
vizibilului; încărcarea detaliului ca 
şi a ansamblului cu un magnetism po- 
tenţial; exploziv, misterios, folosind 
exclusiv virtuțile filmării şi nu pe 
cele ale literaturii sau plasticii (au- 
torul nepovestind sau neinsistînd 
scenografic asupra lor); rarefierea 
sau condensarea spațiului sau tim- 
pului, imaginînd permanent realul. 

„Acest inventator a descoperit în 
cinematograf, cel dintii poate, meto- 
dica artei moderne exprimată de 
Klee în fraza de mult consacrată: 
„a reda invizibilul cu mijloacele vizi- 
bilului”. lar invizibilul pe care-lurmă- 
rește tenace Hitchcock de-a lungul 
operei saie este eterna luptă dintre 
adevăr ȘI aparențe, este scufundarea 
îndrăzneață în oceanul faptelor pen: 
tru ca după efortul suprem al ține- 
rii respirației să culeagă perla unui 
adevăr. Și, apoi, teribila lovitură a 
înlănțuirii unor adevăruri mici, care 
constituie minciuna cea mare, deci 
misterul. Și din nou efortul suprem 
al ominării acestui vizibil, pentru 
a ajunge la acel invizibil care e 
însuşi raţiunea dea fi a misterului. 

Acţiunea la Hitchcork este numai 
aparent aventuroasă și agitată. În 
realitate este vorba de o reacție 
în lanţ. Se porneşte de la un mic 
fapt, neînsemnat, chiar, care, uneori 
din pur hazard, devine momela ce-l 
atrage pe erou într-un şir de întîm- 
plări aparent banale şi înlănțuite 


34 


într-o strictă logică a cauzalităţii, 
care duc însă la misterios și excepţi- 
onal. În „La nord prin nord-vest“ 
eroul intrat.în horă trebuie să joace 
durul joc al scăpării din lanțul morții. 
prin sesizarea adevărului din avalanșa 
de aparențe mincinoase. Suspensul 
lui Hitchcock este tensiunea luptei 
primordiale și eterne, lupta între 
aparență și adevăr. 

Poate aici se află secretul popula- 
rității absolute a unei opere căreia 
îi sînt străine orgoliul și ambiția, 
creație a unui talent animat de o 
uriaşă bună-credință, vecină cu can- 
doarea și bonomia. A unei opere 
umaniste și umanizante, vehiculind 
o morală simplă dar nu -simplifica- 
toare, nefiindu-i străin nici umorul, 
nici oroarea, nici delicateţea poetică, 
nici crisparea violenței. Sînt calități 
care asigură operei perenitatea sa. 


Savel STIOPUL 


Ultima lună 
de toamnă 


| XX 


Producţie a studiourilor sovietice. Scenariul: 
lon  Druţă, Regio: Vadim Derbenev. D. 


„ Lebedev, V. Sperantova, M. Kremneva, N. 


Timofeev, M. Bulgakova, V. Fadeev, E. Pon- 
sova, V. Smirnitski, 


Vocea lui Smoktunovski ne șopteș- 
te la gura focului un basm cinemato- 
grafic și ne conduce în ritmul molcom 
al povestirilor de demult pe drumul 
unor împlinite promisiuni. 

A fost odată un moș și o babă... 

Moşul din, poveste pleacă, atunci 
cînd simte Că sfîrșitul nu poate fi 
departe, dintr-un sat, ca atîtea altele, 
pe nume Frumușica, să-și vadă cei 
patru feciori și o fiică plecați care 
încotro să zidească alte familii. Fie- 
care regăsire, fiecare despărțire de 
copiii, azi la rîndul lor părinți, sau 
ajunși la vîrsta bărbăţiei, este o schi- 
tă cinematografică aparte. Portrete 
realiste a patru bărbați. Bărbătești 
îmbrăţișări, reţinute regrete, mă- 
runte bucurii. 

Din însăși banalitate, din situaţii de 
fiecare zi, din contrastul dintre sat 
şi oraș — nici el ptospectat în prima 
ediție, dar nuanţat cu personalitate 
— regizorul Vladimir Derbenev des- 
prinde din fuiorul aducerilor aminte 
o povestire de o simplitate emoţio- 
nantă care te prinde fără rețineri în 
vîrtejul trăirilor, ei. 

Fără vorbe de prisos, fără ca ges- 
turile să reclame patetic sentimente, 
pătrundem în atmosfera de o since- 
ritate dureroasă a acestui film. Ima- 
ginea fixează cu calm, dar numai cu 
aparerţă de neutralitate, peisajul 
natural și uman îmbinind dinamica 
prog'esului civilizației cu sugestia 
eternelor, neschimbatelor frumuse- 
ţi. Îndurerate bucurii sau pirguite 


tristeţi sînt scoase la iveală din sufle- 
tul fiecăruia, cu acel sentiment al 
înțelegerii şi al cunoașterii care te 
învață că... „ale lumii sînt toate“. 


|, FĂGĂRĂŞANU 


Un glonte 
pentru 


general 


xx 


Producţie a studiourilor italiene: Regia: Dami- 
ano Damiani; Scenariul: Salvatore Lauriani, 


ironica denumire de western-spa- 
ghetti nu mai poate reduce»azi po- 
pularitatea acestui gen şi vechi și 
nou. Nici nu poate contesta buna 
reputaţie artistico-profesională a cî- 
torva mostre. Tradiţia western-ului 
american, cu toată recuzita sa, im- 
portată pe tărim european și adap- 
tată obiceiurilor autohtone a inspi- 
rat variațiuni pe teme vechi. Primu- 
lui cod al dramaturgiei western, cu 
regulile făcute pentru a fi respectate 
parcă veșnic întocmai, i s-a adăugat 
inventivitatea scenariștilor europeni 
care, cunoscînd alte experienţe isto- 
rice, au amplificat numărul de com- 
binaţii dramatice posibile. Meciul 
dintre bine și rău se desfășoară 
altfel și altcum, păstrînd doar amba- 
lajul vestului îndepărtat, 

Tot așa și cu această revoluție 
mexicană, filmată în Spania de către 
un italian, Ambianţele sînt cele omo- 
logate drept clasice. Plein-air-urile 
stîncoase, preerii, trenuri prădate, ur- 
măriri, oameni care trăiesc pe cai şi își 
ascund faţa sub pălării cu boruri largi. 
Şi gloanțe pentru fiecare. Morţii 
nu pot fi numărați. Costumaţia far- 
westului slujeşte însă un conflict 
care nu ţine numai de specificul expe- 
rienţei acelui meridian. Scenariul — 
deosebit de generos în substanță 
pentru un film de aventuri — își 
propune să distingă chiar pe terenul 
crimei moralitatea de amoralitate. 
Prin || Chuncho, personaj al instinc- 
telor, în interpretarea lui Gian 
Maria Volonté și II Gringo în ale 
cărui priviri se prelungește cinis- 
mul descompus al lui Lou Castel din 
„Cu pumnii în buzunare“, cele două 
personaje fac din povestea unei prie- 
tenii terenul înfruntării dintre „drep- 
tatea civilizaţiei” și cea „a naturii 
umane-prime”. 

Il Gringo—domnişorul citadin, ame» 
ricanul cu sînge rece care nu se lasă 
amețit nici de băutură, nici de surîsul 
femeilor, nici de suflul revoluţiei, se 
închină unui singur idol: banul. Il 
Chuncho — omul stincilor și al pre- 
eriilor, justițiarul de la drumul mare, 
slujește revoluția dintr-un ireal ne- 
deslușt, un amestec de nemulțumire 
şi dorință de îmbogăţire. 


E 
E 


Cei doi se împrietenesc în jocul de-a 
moartea. Amîndoi ucid așa cum res- 
piră. Dar dacă primul o face din cal- 
cul, celălalt o face dintr-un fel de 
inconștiență, căreia uneori îi găsește 
și un scop nobil. După ce au împărțit 
un destin egal, II Chuncho se revoltă 
brusc în faţa detașării lucide, a men- 
talității cinice cu care prietenul său 
concepe mecanismul crimelor per- 
fecte. I! Chuncho simte nevoia unei 
slăbiciuni prin care să se restabilească 
balanța omenescului, care cere ca 
vinovații să plătească. 
_ II Gringo săvîrșeşte marea trădare. 
Il ucide pe conducătorul revoluției 
aşa cum plănuise de la început, 
atunci cînd prietenia lui II Chuncho 
i-a apărut drept singura cale pentru 
a ajunge la recompensa promisă. 
II Gringo, loaial în -codul crimei, 
împarte cîștigul cu celcare, fără să- 
și dea seama, îl ajutase. Gentleman- 
ul coltului calculase totul. Dar viaţa, 
sentimentele nu se ordonează con- 
form tacticii sale. I} depășesc. Il 
Chuncho, deși nu fusese păcălit sim- 
te nevoia să răzbune perfecțiunea 
diabolică. Hotărăște să-și omoare 
prietenul. Ameninţat de pistolul său, 
II Gringo întreabă: „De ce?“ I 
Chuncho nu poate răspunde altceva 
decît: „Cine știe“ (Quen sabe? dealt- 
fel titlul original al filmului). Sensul 
profund al echilibrului restabilit prin 
actul său scapă conștiinței sale. El 
nu e chemat să înțeleagă. Nici H 
Gringo nu poate înțelege în nu- 
mele cărei justiții trebuie să moară, 
Chuncho e chemat doar să înfăpe 
tuiască intuitiv dreptatea naturală. 
Personaje secunde, uneori forțat- 
pitorești sau efecte folclorice urmă- 
rite cu tot dinadinsul dau filmului şi 
acea coloratură proprie filmelor de 
divertisment. Dar tandemul celor 
doi interpreţi, slujindu-și cu talent 
partitura nuanţată, fac din filmul lui 
Damiano Damiani un exemplu care 
onorează westernul-spaghetti, 


Adina DARIAN 


Cavalerii 
aerului 


x 


Producţie a studiourilor din Barrandov. Regia: 
Jindrich Polák; Scenariul: Filip Jánsky, Zde- 
nek Mahler, Jindrich Polák. Cu: Jiri Bednár, 
Jiri Hrzán, Svatopluk Natyás, Elsie Randolph, 
Ivan Seton. 


Filme de război, despre luptă și 
moarte, despre frică şi curaj, despre 
sens şi non-sens, s-au făcut nenu- 
mărate. Printre ele, „Cavalerii 
aerului“ este încă un film despre ano- 
nimat, împotriva anonimatului și 
totodată resemnat în fața firescului 
şi necesității lui. Este vorba de un 
grup de aviatori cehi care au luptat şi 
au murit în Anglia alături de soldaţii 
britanici, în timpul celui de-al doilea 
război mondial. Printre ei—un 
puști, un student, un căpitan... şi 
cine mai știe cine; totdeauna se știe 
doar „cîţi”. Cea mai curentă formă 
a anonimatului sînt cifrele, bleste- 
matele de cifre care înregistrează 
deopotrivă eșecuri și reușite, naş- 
teri și morți, orice, pentru că istoria 
cere statistici, concluzii, deci cifre,