Revista Cinema/1977 — 1989/023-CINEMA-anul-XXIII-nr-9-1985

Revistă a Consiliului 7 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, septembrie. 1985 


Păi 


https://biblioteca-digitala.ro / / 


Ç. poate fi artă — s-ar putea spune 

întf-un documentar de 10 minute realizat pe 
un șantier cu hidroenergeticieni ce-și pre- 
zintă calm, fără nici o căutare în vorbe şi 
gesturi, activitatea obișnuită? Arta incepe de 
la selecţie, se știe. Şansa de a găsi ce cauţi, 
alegerea, dar și incadrarea portretului. Ecce 
homo! Toate luminile pe el! Felicia Cernăianu 
şi-a găsit modelul pe Valea Frumoasei, e 
drept câutind nu păstrăvii lui Sadoveanu ci 
semnele timpului prezent al verbului „a con- 
strui“. A izvodi lumină din riuri de munte 
Oașa nu e o mare hidrocentrală, e un „pui de 
lac“ ce imbogățește Sebeșul și odată cu el 
salba de aur alb a ţării. Încercind — pe cit îi 
stă în putere — să nu tulbure frumusețea le- 
gendară a văii pe care Sadoveanu, pe care 
Blaga, pe care lonel Pop... Omul nostru (nu-i 
aflăm incă numele abia în finalul filmului) 
cunoaşte și dimensiunea estetică a locului 
și perspectiva lui în dimensiunea istorica 
ziua de miine a ţării. De aici o cumpana 
dreaptă între necesar și uman, între imperati- 
vele societății și concretele, atit de acutele 
nevoi ale individului. Se lucrează greu pe virf 
de munte, la 1200 m înălţime, acolo unde 
iarna ține şase luni si „vara trecută a căzut 
într-o joi”. ingheaţă mina pe cabluri, la minus 
20 de grade. Dar dacă trebuie, se face. Și se 
face bine. Doar pentru noi se face. E mindria 
constructorilor la mijloc. Locuiesc in barăci 
Barâci'construite ca pentru un an. Între timp 
au trecut șapte, familiile au sporit, copiii au 
nevoie de camera lor. Şi aparatul ii aduce in 


2 


Arta portretului realist 


Un om „care ne trebuie“ 
pe fiecare şantier al ţării 


prim plan imbujoraţi de ger, frumoși, veseli 
toarte, cind își mută jucăriile în casă noua 
De atiţia ani muncind impreună, colectivul a 
devenit o familie. „Șetul“ se interesează de 
greutăţile fiecăruia, de sânătate. Dar cind tre- 
buie, H ia peste picior: „Cum. Radule, la 
șapte cind trebuie să fii la lucru ești bolnav, 
şi la opt jumătate ești mai sănătos?" 


Timpul presează. „Dacă pierdem o 
săptămină în iarnă, decalăm construcţia cu 
un an“. Eforturile se întețesc. Qra de intrare 
la lucru e sfintă. Ca și pauza de masă. Gos 
podarul știe că prinzul bun asigură munca 
bună. Nici o derogare de la legea pămîntului. 
Oamenii „trag“ cu nădejde. Ciștigă, isi cum- 
pără mașini. Dar n-au unde le ţine. Sint aju- 
taţi să-şi construiască magazii. „Doar n-au 
tras atita ca să le spulbere viscolul, economi- 
ile“ 


„ Tact. Căldură. Înţelegere. Fermitate. Mo- 
destie. Umor. Cite personaje din filmele ju- 
cate se dezvăluie cu atita precizie si bogăție 
in numai citeva minute? 


Ceva din această baladă a „nou meşteri 
mari, calfe si zidari/ Cu Manole zece care-i si 
intrece“ prefigura balada Mariei. Mariei lu' 
Pascu, descoperită de Felicia Cernăianu tot 
pe un virt de plai, gură de rai. Mioritic și de- 
loc idilic. Ca viața insăși pe acest påmint ro- 
ditor, rodind și o mare artă. 


Alice MĂNOIU 


M à numesc aşa cum semnez, sint un ti- 
in ziua de azi. am văzut documentarul 
Ah, tinerii din ziua de azi! și mi-a plăcut. Ca 
să arăt de ce, trebuie mai întii să fac un ocol 
şi să enunț, simplu și curajos, dilema veche 
— şi mereu nouă — a documentaristului: cit 
din ceea ce vede și intelege se poate prinde 
si păstra pe peliculă? Aparatul de filmat te 
fură, unghiulaţiile înșeala, intervin și filtrele 
de culoare, montajul, coloana sonoră si cite 


"şi mai cite... Dilemă a documentaristului? A 


artistului, vezi bine, în general! Raminind la 
fiim — adică la filmul românesc — gindul 
fuge inapoi câtre două secvențe nu prea in- 
depărtate. Prima: pasiunea febrilă a operato- 
rului din Proba de microton a lui Mircea Da- 
neliuc (interpretat, deloc intimplator, de Da- 
neliuc însuși) în clipele cind filmează pe ne 
pregătite goana superbă a ciinelui pe plajă — 
și apoi imaginile ajunse pe ecranul televizo- 
tului, edulcorate, derulate cu incetinitorui pe 
tond muzical „adecvat“. A doua: tăcerea re- 
porteriței la masa de montaj din Ciné-vérité 
(filmul de diplomă al mai tinărului Laurenţiu 
Damian), gindurile doar bânuite ale reporteri- 
tei în timp ce vizionează „materialul” filmat 
micile interviuri, cadre disparate. frinturi de 
„adevâr” al existenţei. Filmul se leagă de 
acestea două prin felul cum meditează asu- 
pra condiţiei sale, prin faptul că se privește 
— direct ori pe furiș — în oglinda. dimen- 
siune intelectuală astfel cistigată Dintr-un 
film de lung metraj. un documentar şi un film 


https://biblioteca-digitala.ro 


A şti să captezi viața 


Un film-confesiune -a unor tineri proiectanți. 
Un film-confesiune 
despre arta documentarului 


„Avem nevoie 
de filme bune, 
revoluţionare, 
care 
să prezinte 
măreţele 
realizări 


ale poporului nostru, 


să mobilizeze 
şi să înfăţişeze 
` eroi 
care 
sà constituie 
un model 
de muncă 
şi de viaţă“. 


Nicolae CEAUȘESCU 


je institut, dintr-o secvenţa de ici, una de 
olo şi altele de aiurea. arhiva filmelor roma- 
veşti de toate metrajele si de toate gradele 
ar putea antologa momentele de inteli- 
genta şi responsabilă conştientizare si ana- 
ma a statutului şi mijloacelor sale. O antolo- 
jie ch o artă poetică 

Dar sa descriu: Ah, tinerii din ziua de azi! e 
in film despre un colectiv de ingineri. Tineri, 
vezi bine. Lucrează intr-un institut de proiec- 
tare si visează roboţi. Adică proiectează ro- 
industriali. Autoarea documentarului, Te- 
Barta. i-a văzut la lucru, a văzut ce-a ie 
şit pină acum din proiectele lor și a facut din 
toate acestea un film. Cum? Aducindu-i în 
cadru, bineințeles, pe junii proiectanți si pe 
'rumoşii lor roboţi industriali, inregistrind de- 
daraţiile oticialitaţilor instituţiei despre suc- 
cesele obținute de aceia şi... — foarte impor- 
tant — adâugind o serie de lucruri care, pa- 
ralel cu subiectul filmului, adaugă tema fires- 
cului, a regindirii mijloacelor de expresie, de 
captare a „vieţii” pe peliculă. Filmul dezvolta 
subtil acest din urmă plan. Apar mai întii, 
rind pe rind. obiecte simbolice care au „codi- 
ticat“ realitatea: niște prospecte „viu“ (deh!) 
colorate, fraze şi chiar și grafică de calcula- 
tor. o frumoasă poză de calendar... Apoi fil- 
mul începe să fie presărat de insolite „confe- 
siuni” ale membrilor echipei de proiectare: 
fiecare i se adresează direct, privind inspre 
camera de filmat şi povestind destins, natu- 
ral, liber ceea ce au făcut si fac. intre timp, 
oticialii instituţiei ni se adresează mediat, ei 


misiune a filmului nostru 


discutind cu un reporter (cineva pretera sa 
citească ce-și pregătise dinainte). Tinerii cu 
care „stăm de vorbă” noi, spectatorii, privesc 
firesc câtre o cameră „cinstitâ”, care a lasat 
la o parte subtilităţile (s-ar putea spune și 
„falsul”) mizanscenei. „Mă supară cind cineva 
vorbeşte stereotip, calm dintr-un birou”, zice 
unul dintre inginerii tineri. lar camera îi va 
mai privi o dată la sfirșit, cind ni se vor pre- 
zenta pe rind, simplu, ca la școala. Dacă „ci- 
tesc" filmul corect, atunci ma gindesc că iro 
nia calculatorului, care „rostește“ prin ecran 
„Las-o baltă!” si „Lasâ-te de meserie!” s-ar 
putea adresa nu numai celui ce-i apasa pe 


clape. ci și regizoarei noastre. Insă Tereza 
Barta, vezi bine, n-a abandonat: dimpotriva. a 
incercat să gindească in afara schemelor (a 
meseriei”) şi să curețe filmul de convenţio- 
nalism. Imi place sa cred că pentru conștiinta 
de sine a acestui documentar, valoare simbo- 
lică are și faptul că unul dintre proiectanţii de 
roboţi e Laurenţiu Geambașu, „cineamator 
pasionat. autor al citorva mici filme despre 
care s-a vorbit și s-a scris (inclusiv în Cine- 
ma). Prin urmare: dintr-o secvenţă de ici, una 
de colo... 


lon Bogdan LEFTER 


Legenda adevărată a unui oraş 


Un film născut din fascinația 
ideii de înnoire 


R. seara premierei: tinărul — pe 
atunci — regizor Constantin Vaeni iși dedica, 
emoționat, filmul, unul dintre cele mai fru- 
moase documentare realizate la „Sahia” in 
anii '70, mentorului său, lui Andrei Blaier, au- 
tor, să ne amintim, al lui ...Apol s-a născut le- 
genda. 

Si unul, și altul — fascinaţi de ideea deve- 
nirii. A locurilor, a oamenilor. Destinul, cur- 
gerea lucrurilor, dobindirea unui rost, „lungul 
drum” al așezării aveau să fie constante ale 
preocupărilor lui Vaeni, tie că este vorba de 
miracolul zămislirii piinii din griul crescut in 
fosta baltă a Brăilei (Lungul drum al piinii 
către casă), fie de ivirea unui oraș nou. A 
unui oraș care, precum Orşova, a trebuit, mai 
intii, să accepte sacrificiul pieirii, al retragerii 


din calea Dunării. Oamenii au plecat după ce 
au asistat la moartea consimţită a vechii Or- 
şove, luind cu ei tot ceea ce se poate lua in 
brațe, în suflete, avutul de o viaţă şi umbrele 
strămoşilor neuitaţi. Un film tulburător, în ale 
cărui imagini se duce un trecut şi răsare o 
demnă întimpinare a viitorului. Numiţi-o cer- 
titudine, numiţi-o conştiinţă a reintrării vieţii 
pe tăgașul ei, dar atunci, la început, inainte 
de acel „...apoi s-a născut...” nu au lipsit 
omeneasca stringere de inimă, dificultatea 
fringerii rădăcinilor. 

Ape acoperind matca umană de odinioară, 
în drumul hotărit de legile prefacerii ţării, 
străzi și case pe care poștașul va trebui să le 
înveţe de la capăt, ferestre ce iși așteaptă flo- 
rile, copii care abia așteaptă să ia în posesie 


alte colţuri — toate aceste documente, eloc- 
vente prin forţa imaginii și a cuvintului stre- 
curat cu zgircenie dar cu nădejde („a fost 
frumos și inainte, dar va fi și mai frumos") ra- 


min mărturii ale unui timp aflat, definitiv, sub 
semnul înnoirii 


Magda MIHĂILESCU 


Ca o respiraţie muzicală 


a marilor construcţii urbane 


S. spune că dacă zidurile ar avea grai 
oamenii ar afla de la ele multe... În documen- 
tarul lui Adrian Sârbu Acorduri zidurile nu 
vorbesc dar... cintă! Tema e foarte simpla 
prezentarea unor succese ale arhitecturii ur- 
banistice românești actuale prin noile centre 
«ivice- care au dăruit vechilor orașe Craiova, 
Ta. Mureș, Vaslui şi Bistriţa-Năsăud o nouă 
tinereţe. Simplitatea temei putea inscrie fil- 
mul sub zodia unui loc comun ca formulă 
documentaristică, dacă regizorul n-ar fi găsit 
soluţia artistică pentru a face din el un poem 
cinematografic. Această soluție constă în 
asocierea imaginii cu muzica, într-o schemă 
de montaj surprinzătoare. Ingmar Bergman 
afirma undeva că „(...) filmul este, in special, 
ritm, o neincetată alternare de inspiraţii şi ex- 
iraţii“, Într-adevăr, în filmul lui Adrian Sârbu 
maginea pare să „respire“, dar nu singură, ci 
într-un sincron de simbioză cu măsurile, tem- 
poul și accentele dominante ale părţii a 2-a 


din „Simfonia de școală“ a lui George ' 


Enescu. Ceea ce rezultă din acest mariaj este 
o stare, traductibilă prin metafora care defi- 
nea cindva arhitectura ca fiind „muzică soli- 
diticată”. 

Dar gindul artistic nu se oprește aici. Tri- 
mițind la unitatea de ioc și de timp a antici- 


https://biblioteca-digitala.ro 


lor, fiecare din cele patru orașe este filmat în- 
tre coperţile răsăritului şi amurgului unei zile, 
sub veghea de bronz a ctitorilor de istorie 
Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul Al.I. Cuza, re- 
verberată și ea in amplele „acorduri” muzi- 
cale. 

Unghiuri compuse inspirat; mișcarea insu- 
flețită dar lucidă a aparatului; procedee teh- 
nice subordonate viziunii artistice unice; lu- 
mina si umbra „desenind"”, în mișcare, profi- 
lurile clădirilor, perspectiva străzilor (imagi- 
nea: Cristian Perianu), toate sint încorporate 
deliberat temei mizicale, astfel incit simfonia 
pare să construiască, să clădească ea însăși, 
sub ochii noştri. 

Dacă adăugăm la cele subliniate mai sus 
racordurile de filmare și de tăietură (monta- 
jul: Elisabeta Dragomir), calchiate și ele pe 
aceleași „acorduri“ enesciene, precum și po- 
etica retrospectivă, cu stampe și fotografii, 
din istoria arhitecturii românești, care coper- 
tează — poate ușor intelectualist, dar vibrant 
— filmul, vom încerca, desigur, senzaţia că 
„Citim în forme și cintăm deodată/ Acordurile 
lungi, reverberate...“, cum glăsuiește concisul 
și originalul comentariu în versuri. 


Lidia POPIȚA 
3 


= 


T, A 
— 


4 w as 


O „stea de aur“ pentru delicatetea și poezia unei priviri regizorale (Ro- 


Mandache, Dan Condurache și 
inca, de 


Cristiana 


Alexandra Duca în Di 
Nicolae) 


Copilăria, un examen nu numai pentru copii (Maia Morgenstern și Sil- 


viu Stănculescu în Prea 


ı mai de Maria Callas Dinescu) 


Festivalul naţional „Cintarea României“ 
matcă a entuziasmului, a angajării, 
a talentelor 


F... cineamatorilor, din cea de a 
cincea ediție a Festivalului național 
„Cîntarea României“, s-a desfășurat 
anul acesta în cinci centre zonale: la 
București, Alba lulia, Herculane, Galaţi 
si Vatra Dornei. Acum, cind cunoaștem 
laureaţii Festivalului, putem afirma cu 
hotărire, încă o dată și încă o dată, că 
mișcarea cineclubistă și-a dobindit, în 
acești ani, o solidă platformă civică și 
artistică, reprezentind astăzi o forță de 
gind si de acţiune cu ample și profunde 
ramificații în foarte multe localităţi ale 
țării, urbane și rurale. Relatările din 
cele cinci gale republicane au dovedit-o 
și o dovedesc. Q dovedește cu priso- 
sință și palmaresul celei de a cincea 
ediții a Festivalului, filmele premiate 
adică, la care vrem să ne referim în 
continuare, reținind în această fugară 
trecere în revistă cele mai bune din cele 
mai bune pelicule care și-au ciștigat 
dreptul de a figura în finală, grupate pe 
(nici. mai multe, nici mai. puţine) zece 
categorii tematice sau de gen. 

Întii și-ntii despre cele mai bune re- 
portaje-anchetă. Au fost multe. lată-le 
pe acelea distinse cu premiul l: de la 
Sinnicolaul Mare (un cineclub cu fru- 
moase tradiţii, animat de mereu tinărul 
Ludovic Dama) au fost doua, Călăreţi, 
cai, căruțe — un reportaj cu virtuţi poe- 
matice despre o frumoasă sărbătoare a 
plaiurilor bănățene — şi Portretul unei 
vizite, emoționante mărturii filmate des- 
pre ultimele zile din viața marelui poet 
naţional Nichita Stănescu, secvenţe în- 
registrate la Teremia; un reportaj de 
profundă vibrație patriotică este Întiini- 
rea veteranilor (realizat la „Atelier 16" 
din Arad, un cineclub exemplar, condus 
de priceputul. și pasionatul cineast și 
pedagog George Sabău), o peliculă 
consacrată intilnirii de la Sebiș, din 
toamna anului trecut, a unor foști com- 
batanți pe frontul antifascist, eroii lup- 
telor de pe valea Crișului alb, care re- 
fac din amintiri un pilduitor itinerar 
eroic; în Asediul, film al cineclubului 
„Navrom“ din Galaţi (printre autori, Ma- 
ximilian Popescu) este înfățișată în 
imagini-document lupta îndirjită a oa- 
menilor Dunării cu apele înghețate ale 
bătrinului fluviu din primăvara acestui 
an, asa cum un alt film, Încieștare cu 
minia albă (al cineclubului „Petrolul 
din Zemeș), surprinde episoade drama- 
tice din bătălia pentru repunerea în 
drepturi a unor utilaje dezafectate, pen- 
tru repunerea în drepturi a vieţii, în 
condițiile unei ierni cu viscole și nămeţi 
ieşite din comun; cineclubiștii băcăuani 


Finala cineamatorilor la a cincea ediţie: 
confirmarea că mişcarea cinecluburilor 
a dobindit 
o solidă platformă civică şi artistică 


de la „Siretul“, conduși de un vajnic 
animator, Vladimir Lucaveţchi, au reţi- 
nut atenția cu un remarcabil „reportaj 
de muncă“, Acolo unde Siretul isi 
adună apele. Ca un „fapt divers” (dar 
deloc întimplător!), să ne notăm că 
acest din urmă film, ca și cele două pe- 
licule ale cineamatorilor din Sinnicolaul 
Mare au fost distinse anul trecut și — 
respectiv — anul acesta cu principalele 
premii destinate cineamatorilor la Con- 
cursul filmelor cu tematică pentru tine- 
ret de la Costinești. Printre celelalte 
filme valoroase ale acestei categorii te- 
matice și de gen figurează Orele presei 
(„Constructorul” Timișoara), Hullă — 
Cimpul lui Neag („Amafiim“ Lupeni), 
Pentru creșterea mai accentuată a pro- 
ductivităţii muncii („Electroputere” 
Craiova), Să medităm, să hotărim 
(„Romlux“ Tîrgovişte) și altele, si altele 

Categoria filmelor documentare a 
fost deasemenea amplu reprezentată in 
festival. Printre peiiculele distinse cu 
premiul + s-au aflat citeva realizări care 
ar merita, desigur (ca multe alte filme 
ale amatorilor) o popularizare mai 
largă. Ar fi de amintit, întii, cele doua 
documentare ale lui Gheorghe Huiban 
(cel mai prolific autor al momentului) 
realizate de cineclubul „Constructorul 
din Timișoara: Unirea cea Mare — în 
colaborare cu Constantin Lăzureanu —, 
un film ai cărui eroi sint foști partici- 
panti la marea adunare naţională de la 
Alba lulia din 1 Decembrie 1918, şi 
Restituiri, un inteligent și pasionant do- 
cumentar consacrat unor importante 
restaurări arhitectonice timișorene (în 
paranteză fie spus, și aceste două 
scurt-metraje au fost distinse anu! 
acesta la Costinești). Cel puţin la fel de 
convingător este si documentarul ară- 
denilor (de la „Atelier 16') Experimen- 
tul montan Văsoaia-Pălușeni: imagini 
de mare forță expresivă despre cultiva- 
torii de cereale la mare altitudine. Prin- 
tre ceilalți laureați ai celui mai impor- 
tant premiu sint cineclubiştii de la Casa 
de cultură din Vatra Donei (Ferdinand 


Michitovici si Radu Rey) cu Carpaţi 
2000, cineamatorii din Gura Barza cu 
Aurarii, Casa Armatei din Piteşti cu Go- 
leștii — în lupta pentru independenţă. 
tar dintre filmele distinse cu alte premii 
ale festivalului să mai notăm Oamenii 
Griviței (cineciubul — debutant! — bu- 
cureștean de la „Griviţa Roşie”). Un mi- 
lion de tractoare („Tractorul Brașov), 
Salt in abis („Speo-club” Poreşti). La 
timpul prezent (Consiliul județean al 
sindicatelor Galaţi), Enigmele istoriei 
(Suceava): simpla enumerare a titlurilor 
vorbește despre aria largă de cuprin- 
dere a filmelor documentare zate 
de cineamatori 


Peste 20 de filme au fost 
categoria poemelor-eseu 
acestea s-au impus cu pr 
teva, variate ca gen și ca m 
expresie cinematogratica 
sate cu premiul | al -„secțiun 
lie de pămint, cineamatorii d 
Crăciunel pun mult suflet în 
pe ecran a trudei pentru pii 
lui Lacrimi peste satul meu 
Margu (cineclubul,, Cozia” Rimn 


Baladă de Nicolae Negruţiu de 
Roșu este un multi-semnific 
inspirat de miinile copiilor. Rem 
virtuţi poematice are și scurt-met 
Echinox, semnat de Vasile Mihai (C 
de cultură Ploiești). Turnul de Gheor 
ghe Huiban din Timişoara este, în 
un film-experiment, ca un strigat 
triva pericolelor: poluării. Ar mai 
reținut, la această categorie, poemul 
ilonel Bordeianu din comuna Biv 
(lași), Miini nemuritoare, precum s e 
citeva filme prezente şi ele in palmares 
(nu neapărat pe prima treapta): Guerni- 
ca („Hermes" Bucureşti), Geneză („Ate- 
iier 16" Sfintu Gheorghe), Arii vechi, 
cintece noi (Oţelul Roșu), Chemările 
toamnei („1 Mai" Ploiești). 

Fiimele de animaţie au constituit 
placută surpriză in festival, dată fiind 
diversitatea stilistică, tematică şi „de 


https://biblioteca-digitala.ro 


sorginte“ a peliculeior valoroase (dis- 
tinse, de altfel, cu premiul l), realizate ` 
deopotriva la Hunedoara (Un ciine, o 
pușcă, un vinător), Oţelul Roșu (Cinci 
tablete cu piper), Focşani (Evrika), Ga- 
ti (Piramida), Bacău (Petrică și lupul, 
Baby put: de reţinut numele autorului, 
san Florea), Huşi (Pilule 2). Dar unul 
dintre cele mai valoroase filme de ani- 
matie ale Festivalului a fost distins, pe 
bună dreptate, cu premiul | al unei alte 
ategorii tematice: este vorba de Soa- 
rele, acest arhitect semnat de Norbert 
Taugner (tatăl şi fiul) de la Oţelul Roșu, 
care s-a dovedit a fi una dintre cele mai 
inspirate pelicule tehnico-ştiințifice, in- 
fațișind pe ecran, în modalităţi inge- 
nioase, feluritele posibilități de captare 
ale energiei solare. Şi celelalte filme 
tehnico-știinţifice premiate (realizate cu 
mijloacele de expresie ale filmului do- 
umentar) şi-au vădit prezenta în actua- 
itate: Un pod plutește in aer (Ministeru! 
Transporturilor şi Telecomunicațiilor), 
Microhidrocentrale (Tg. Mureș), Imbu- 
nătățirea terenurilor de fundare („Con- 
structorul” Timișoara), Aurul pulberilor 
tine („Ergocineclub“ Craiova), Turnarea 
statică a cuzineţilor (Reșița), Utilizarea 
dispozitivului cu sertar (Galaţi), Implan- 
tul de cristalin artificial (Buzau). 

La toate celelalte categorii tematice şi 
de gen s-au situat în fruntea palmare- 
ului filme de înaltă ținută etica şi este 
"că sau de reală eficiență “socială 
Exemplificăm, fără a mai avea răgazul 
ntrării în amănunte. Filme etnografice 
Pottili la noi in Bucovina (Gura Humo- 
ilui), Dogarul (Ploiesti) Noaptea din- 
tre ani (Vatra -Dornei).Filme de ficțiune 
(Ploieşti), De la vis la realitate (Manga- 
ia), Dublu sens (Botoșani)... Portrete 
cinematografice: O viață pentru o idee 
C.F.R. Timișoara), Familia inginerului 
Livescu (Focșani), Retrospectivă (lași), 
Trezirea orologiului (Tg. Mureş)... Filme 
je protecția muncii: Călciiul lui Prome- 
teu (Oţelul Roșu), Vigilenţa macaragiu- 
lui (Comănești), Adevărul adevărat 
Craiova), Acasă aveţi tot timpul să vi- 
sati (Galaţi)... Şi, în sfirșit, filme didacti- 
ce: Geneza artei (Galaţi), Craiul munți- 
lor (Cugir), Efectul cimpului electro- 
magnetic asupra eritrocitelor (Ciuj-Na- 
poca), Prin mine vă imbrăţișează in- 
treaga suflare românească (Liceul de 
artă „George Enescu“ din Bucureşti)... 
filme, filme... Paimaresu! Festiva- 
Mui national „Cintarea "României" a 
consăcrât, de fapt, pasiunea si pricepe- 
rea, talentul şi dăruirea cineamatorilor 
ontemporani 


Filme 


Călin CĂLIMAN 


Timisoara: 


oment festiv la Antrepriza de construc- 

i montaj din Timişoara. Pentru a doua 
oară consecutiv colectivul este distins cu Or- 
dinul Muncii clasa |. Pe lingă emoția premie- 
rei şi o premieră — surpriză. În locul darii de 
seamă obișnuite constructorilor li se oferă... 
un film. Darul-omagiu adus de cineamatorii 
cineclubului „Constructorul“ celor care în ul- 
timii 20 de ani au inălțat adevărate minuni 
edilitare. perle de arhitectura modernă, ca 
noul oraş Orșova, modernele ansambluri ar- 
hitecturale din Bistriţa-Năsăud, din Lugoj ori 
Buziaș sau — iată — elegantul orăşel al con- 
structorilor din propria cetate, cartier munci- 
toresc care. alături de alte mindrii ale trusty- 
lui: câmine, restaurante — cantină, locuri de 
agrement, stadioane și bazine de inot, -— 
gazduieşte si un cinematograf („Constructo- 
rul“) preluat de rețeaua locală și profilat pe 
filme de tineret. Aici s-au organizat gale si în- 
tilniri cu realizatorii unor filme românești ca 
Lișca și Țapinarii semnate de regizorul de 
origine bânățeană lon Cârmăzan, retrospec- 
tive Dan Pita, Mircea Veroiu, Mircea Dane- 
liuc. „Concurâm serios activitatea cultural-ci- 
nematografică a „Casei tineretului” și a „Clu- 
bului ziariştilor” din. localitate” — giumește 
Gheorghe Huiban —, animatorul cineclubului 
— continuindu-mi prezentarea ambiţiosului 
program de cultură si creaţie filmică a „Con- 
structorului” timișorean. Sediul cineamatori- 
lor e la etajul cinematografului. Pină la co- 
cheta sală cu ecran pentru filmele pe 16 mm, 
pină la miniaturalele cabine de montaj și mi- 
xaj te întimpină pe culoare, inspirate afișe ale 
filmelor „casei“, fotografii şi diplome, mul- 
time de diplome, frumos înrămate amintind 
succesele celor opt ani de fructuoasă activi- 
tate. Premiul intii pe țară la competiţiile anu- 
ale ale cineciuburiior din construcții, premiul 
| la festivalul filmului de amatori de la Burgas 
— Bulgaria, locul | la unul din festivalurile pe 
tema „omul şi producţia“ (bogata „breveto- 
tecă“ a trustului e o sursă permanentă de in- 
spirație pentru cineamatori); patru distincţii 
la Secvența temișană din primăvară, laurii 
mai multor faze republicane în marea intre- 
cere națională „Cintarea României” și multe, 
multe altele Dar era prea cald in dupâ-a- 
miaza aceea in orașul florilor pentru a mai 


Galați: 


C. cinematorii, într-adevăr, viața este o 
permanentă surpriză. Fiecare centru încearcă 
să fie el insuși, să aducă ceva, să stabilească 
alte repere, alte ierarhii, alte coordonate ale 
vieţii lor de cineamatori mereu în goană după 

— nu, nu atit după premii — cit după afir- 
mare. Afirmarea dreptului lor de a fi într-un 
punct al ţării altfel decit în altul. La Galaţi, lu- 
crurile s-au așezat pe două moduri de viețu- 
ire: cel al centrelor de experienţă și activitate 
veche, care tind, firesc, spre consolidarea 
statutului lor și cel al cinecluburilor tinere 
sau în „Cură de reintinerire“, care, prin forta 
împrejurărilor, trebuie să se impună prin 
filme de excepție. Galaţiul a avut, ca să zic 
așa, două canale. Pe canalul unu au intrat 
puternic, masiv şi cu spor chiar gazdele. Gă- 
làtenii sint în formă și-au perfecționat mijloa- 
cele, s-au rodat colectivele, au ciștigat în ex- 
perienţă,, solitarii”. Selecţia lor extrem de di- 
versă — de la film de protecţia muncii (cei 
mai reușit în gen a fost Acasă aveţi tot drep- 
tul să visați, de Dima Dogaru de la cineclubul 
IACMRSG) la film documentar clasic — La 
timpul prezent de Stefan Opincă de ia tine- 
clubul Consiliului județean al sindicatelor — 
la film de desen animat — excelentă Pirami- 
da lui Nicu Constantin — la film didactic — 
Geneza artei, o lecţie încintătoare de psiholo- 
gie pe desenele copiilor — la film de produc- 
ție — Utilizarea dispozitivelor cu sertar la tur- 
nares oțelului (titlul nu strălucește prin atrac- 
țiozitate, filmul in schimb strălucește prin 
exactitate) și pină la reportaj — un reportaj 
senzaţional făcut în iarna trecută pe Dunărea 
înghețată de fraţii Cristian și Maximilian Fo- 
pescu de la cineciubul INF. Asediul se nu- 
meste filmul și este un document nu doar al 
felului în care oamenii au salvat oameni și 
nave, dar și a ceea ce pot face cineamatorii 
cu mijloacele lor uneori mai mult decit mo- 
deste. 

„Canalul doi al etapei gălățene: cei ce vin 
din urmă — si vin tare. Pe acest canal 
aproape fiecare județ din cele opt aflate în 
concurs a avut reprezentantul lui. Din Con- 
stanţa, de la cineclubul „Turist-film“ — Man- 


Rostul unei 


estivalul naţional „Cîntarea Românei“ 


o pu festivalul național, Cintatea Române! ne 


Constructori și f 


putea înregistra atiţia lauri. Un „Borsec de la 
gheaţa şi piersici-producţie proprie (aflu ca 
trustul are și o livadă a lui, nu numai o fermă 
ce alimentează cantina muncitorilor), muzica 
electronică a lui Vangheiis, discret cernuta 
din pereţii circulari (podul a fost ingenios 
transformat într-o sală de dezbateri, o ro- 
tondă din lemn proaspăt lăcuit în stil cabană 
dar cu o înaltă destinație) creează ambianța 
propice discuţiei: „În toamnă reincep proiec- 
țiile şi dezbaterile cineclubului pe marginea 
filmelor noastre şi a unor mari opere. De obi- 
cei se iscă discuţii aprinse, pină spre miez de 
noapte după proiecția filmelor lui Nikita Mi- 


In 


lata co 


min în cutii, ele circulă si sint discutate nu 
numai in cadrul festivalurilor, ci săptâminal 
invităm spectatori care să ne comunice păre- 
rile lor. As putea să vă vorbesc de asemenea 
despre buna colaborare cu intreprinderea ci- 
nematogratică județeană şi cu Oficiul cine- 
matogratic cu concursul cărora obținem 
filme pentru „micro-cinemateca” noastra Dar 
mai să bine vă prezentăm citeva dintre reali- 
zările cineclubului 

Şi in mica sală cu aer condiţionat și cu fe- 
restre ce glisează cochet, cele citeva filme 
proiectate mărturisesc nu numai o pasiune și 
o vocaţie demne de laudă dar şi o impecabilă 
profesionalitate cinematografică. Sint abor- 
date cu aceeași siguranţă mai toate genurile. 
Reportajul de pildă Orele presei e conceput 
ca o construcție muzical-plastică: generoasă 
revărsare de lumină în străvechea tipografie 
bânățeană, un halou aproape poetic în care 
operatorul învăluie cu tandrete, cu admiraţie 


tructorilor 


filmul e un prieten 
de toate zilele şi de toate sărbătorile 


halkov, Antonioni, Pita, Daneliuc. Sala de jos 
devine neincăpâtoare pentru tinerii — și nu 
numai tinerii — muncitori. tehnicieni, stu- 
denţi arhitecţi, artiști plastici.“ 

— Participă și plasticienii 
dumneavoastră? 

— Cu mult interes. Unii sint chiar membrii 
toarte activi ai cineclubului. Sculptorul 
Adrian loniță, de pildă, e un fel de teoretician 
al colectivului, iar pictorul Mihăi Olteanu e 
un cineamator pasionat cu care ne consul- 
tām în toate problemele de grafică, de ilus- 
trație, etc. La laborator ne ajută instructoarea 
cercului de coregrafie al clubului, balerina 
Cristina Tinesz, montajul filmelor ni-l asigură 
Constantin Moraru; un alt cinefil de bază al 
cineclubului e muncitorul Pancze! Zoltan, 
student la cursurile serale ale Facultăţii de 
construcţii. Aș putea să vă vorbesc de pasiu- 
nea fiecăruia pentru film sau de faptul că fil- 
mul cineclubului nostru a pâtruns adinc în 
viaţa constructorilor; peliculele noastre nu rå- 


la dezbaterile 


întreceri 


galia un excelent documentar (documentar? 
jucat? documentar jucat?) realizai de Con- 
stantin Mihalache și Sergiu Petre Boiţă, De la 
vis la realitate. De la visul unui copil care iu- 
beşte caii și doreşte să ajungă jocheu. pină la 
implinirea-realitatea deci — acelui vis. Exce- 
lent, pentru că filmat cu un simi deosebit al 
cadrului;-al ritmului în cadru și cu o cumoaș- 
tere rară a minuirii aparatului. Tot Constanţa, 
de astădată cineciubul! Institutuiui de marină 
„Mircea cel Bătrin“ a adus un film tan- 
dru-induioșător, un dublu portret, al unei for- 
maţii artistice și al dirijorului său, Aripile al- 
batrosului. Autori, căpitan Constantin Mihala- 
che și Sergiu Petre Boiţă. Din Brăila — cine- 
clubul „Petrolistul“ — un reportaj sobru Oa- 
meni și sonde'in. Bărăgan de Gheorghe Gro- 
zea filmat exact și comentat viu, reporteri- 
ceste. Din ialomita Căruța cu amintiri H (e 
drept, n-am văzut Căruţa cu amintiri |) un 
poem care se sprijină cu nădejde, și nu gre- 
şaște, pe puterea imaginii. Autor, Alex. Bu- 
leandră de la cineclubul „Actualitatea“. De la 
Buzâu, cineciubul „Orizont”, un foarte intere- 
sant film științific, implantul de cristalin artifi- 
cial, care începe pașnic pe desene, impeca- 
bile și sfirșește cu imagini surprinse în timpul 
unei operaţii, tipul de imagini la care ființele 
sensibile își acoperă... ochii. Autori: doctor 
Petre Vlad şi Valerian Şerban. Tot Buzăul, tot 
„Orizont“, și tot Valerian Şerban: două eseuri 
— Poemele iernii şi Intermezzo, cinema pur 
în sensul forţei si eficienţei imaginii. De reti- 
nut, deasemenea, de astâdată mai aproape, 
de ia Ploiești, trei filme — demonstrație de ce 

te cineamatorul cind poate foarte mult. 

arul — autor lon Moise de la cineclubul 1 
Mai — un documentar care urmărește râbda- 
tor, expresiv și explicit, dar fără urmă de a'l- 
dacticism plicticos, procesul de devenire al 
unui... butoi; Echinox și „H“ de Mihai Vasile 
de la cineclubu! Casei municipale de cultură, 
două eseuri foarte interesante — primul pe 
ideea spaţiului mioritic, cel de-ai doilea pe o 
idee de la Eugen Jebeleanu citire. Şi, în fine, 
Fierăria, de Şerban Dumitru si Cornel Brătu- 
lescu, cineclubul „Muntenia”, o replică, 
poate, la Dogarul lui lon Moise. s 


pentru nobila profesie, chipurile colegilor de 
la ziarele locale: redactori, personal tehnic 
tipografi, pină la cei care în zori distribuie 
ziarul cu miros de cerneală proaspătă. Evo- 
carea istorică a unui mare eveniment, Unirea 
cea mare, e făcută în termeni de expresivă 
imagine (filmări tip ciné-vérité cu portrete ale 
veteranilor momentului istoric surprinşi la ei 
acasă, ori plimbindu-se in timp ce se confe- 
sează aparatului), cu inregistrarea vocilor lor 
obosite dar improspătate de emoția evocării 
evenimentului care le-a innobilat existenţa 
participarea la Marea Adunare de la Alba lu- 
lia din 1918 unde o sută de mii de români din 
Banat si Transilvania au cerut Unirea cu țara 
Sugestive. Emoţionante. Dinamice alternari 
de confidențe și documente oficiale. Em- 
blema cineclubului amator poate concura 
aici emblema unui studiou profesionist. 
Eseul e ilustrat și e! de un foarte frumos 
studiu în mișcare urmărind inspirate proiecte 
arhitecturale ale trustului timișorean de res- 


De reținut deci: la Galaţi, pe canalul unu, 
gălățenii veterani din ce în ce mai siguri pe 
meseria lor; pe canalul doi: cei care-și în- 
cearcă puterile și încearcă din toate puterile 


Vatra Dornei 


C. peste 60 de filme în proiecţie, din ju- 


dețele Moldovei și ale Maramureşului, Gala 
republicană de la Vatra Dornei a Festivalului 
naţional „Cintarea României” a pus în evi- 
denţă — ca și celelalte manifestări similare 
din această vară — o realitate de mult ates- 
tată, dar încă prea puţin cunoscută: cineclu- 
burile noastre nu mai sint niste minuscule 
ateliere, în care ciiva anonimi s-ar dedica, 
din simplă curiozitate sau din raţiuni de ser- 
viciu, unor jocuri minore ori unor prestații 
formale pe peliculă. E 

Cinecluburile susţin si oferă astăzi o pro- 
ducție amplă și constantă care, fără a avea 
veleitățile creației profesioniste, nu încearcă 
totuşi, în. plan valoric, complexe față de 
aceasta, atunci cind e vorba de realizările re- 
prezentative. Dealtfel, simptomatic, una din- 
tre dificultăţile juriului a fost aceea de a dis- 
cerne între virtuozitatea autentică la care au 
ajuns unii cineamatori de excepție și ambiţi- 
ile profesioniste imitative ale altora, susținute 
eventua! prin conlucrări tehnice prea strinse 
cu studiourile specializate. 

Cite un județ cum e Bacâul, prezent în 
Gala republicană cu aproximativ 20 de peli- 
cule, a devenit un adevărat centru de produc- 
ție cinematografică si un documentar realizat 
acolo, precum Unde Siretul iși adună apele 
(Cineciubul Trustului antrepriză pentru con- 
strucții, autor: Vladimir Lucasevţchi) sur- 
prinde ca orice lucrare de artă matură. De 
unde o nouă dificultate a juriului: în care 
anume din cele zece genuri și specii, pe care 
festivalul „Cintarea României” le are în ve- 
dere, să-l incadreze: documentar sau poem 
sau reportaj... R 

Unor mărturii cum e aceasta, despre zăgă- 
zuirea apelor Siretului, pentru construcția 
unui sistem hidroenergetic (fără a mai vorbi 
de citeva excelente filme utilitare) i se 


https://biblioteca-digitala.ro 


taurare a valorilor urbanistice ale vechiului 
oraș, Piaţa Unirii, asa cum apărea ea in stam- 
pele de acum citeva secole. Restituiri se 
cheamă acest film recent distins la Costinești 
(regia şi imaginea Gheorghe Huiban, scena- 
riul Vasile Pop, consultant arhitect loan Stur- 
za.) Restituiri impreună cu recentul omagiu 
dedicat constructorilor — 40 de minute în 
compania celor de la planșetă sau macara, 
de la îndrăzneţul proiect la -minuţioasa destă- 
şurare a gindului in spaţiu — ne apar ca fru- 
moase poeme cinematografice dedicate celor 
care „înaltă punți durabile spre viitor”. Copiii 
silabisesc primele cuvinte, propoziția se în- 
cheagă triumfătoare: „Tatăl meu e construc- 
tor“. Copii filmaţi in luminoase cămine, la 
școală, in generoase spaţii de joacă amena- 
jate cu fantezie pentru ei, pentru toţi copiii 
țării. „Tatăl meu zidește case“... Un alt portret 
în imagini cu care se mindrește cineclubul e 
Cota 47 („cel mai bun film al festivalului de la 
Burgas 1983") — portret al unui meşter ma- 
caragiu care lucrează la 47 de metri înălțime. 
Cota ambițiilor constructoare. Cota ambițiilor 
cine-creatoare. Mi se proiectează și un studiu 
plastic realizat cu pricepere și înțelegere pen- 
tru arta peisagistului timişorean Mihai Theo- 
dor Olteanu. Aparatul descoperă cu admira- 
ție forme şi ritmuri moderne, eclatanța. culo- 
rii, căutarea perpetuă, neliniştea creatoare. 
Unghiuri energice, transfocări, o alternanță 
rafinată 'de umbre și lumini. Montaj plastic 
muzical de ținută, aranjament de orgă elec- 
tronică, pe muzică de Vanghelis. Și un expe- 
riment original: Turnul (premiat și el la Sec- 
venta temisana” din primăvară) Căutari! de 
înnoire a limbajului, filmări insolite, pictură 
sub aparat, „animaţie pe geam, cu mina — . 
ne mărturisește autorul. O sugestivă metaforă 
a autodistrugerii prin poluare, o explozie-de 
inventivitate, de ambiţie a cercetării expresi- 
vitâții aparatului, a posibilităţilor peliculei, ale 
montajului dar și citeva stingăcii inevitabile, 
toate sub aceiaşi semnătură a neobositului 
Gheorghe Huiban. Poate cu timpul va atrage 
și el spre cineclub noi entuziaști cu care să 
colaboreze. Pe care să-i formeze așa cum 
l-au format si pe el, alții, Iosif Costinaș, de 
pildă care acum este instructorul cineclubu- 
lui studențesc. Dar despre activitatea „clasi- 
cului” cineast amator losit Costinaş aproape 
profesionist ca rezultate, despre succesele de 
ultimă oră ale lui și ale cineclubului pe care îl 
îndrumă, descoperind și cultivind noi genera- 
ţii de fanatici ai artei a șaptea — cu altă oca- 
zie. „Cota“ creativităţii cineamatorilor timişo- 
reni e ridicată. Merită să fie atent studiată 
Alice MANOIU 


să-ţi ajungă din urmă. În fond, nu ăsta este 
rostul unei întreceri? 


Eva SIRBU 


leşirea din anonimat 


adaugă, din același judeţ recordmen, un in- 
treg set de desene animate. După studioul 
„A! Sahia”, care se vede asistat și completat 
în efortul de a surprinde profilul tematic, vi- 
braţia emotivă si nu în ultimul rind exigenţele 
estetice ale timpului prezent, ar fi rindul celor 
de la „Animafilm“ să se mire si să se bucure 
fratern. Ce probă mai dificilă în planul prote- 
sionalității (nu protesionismului) se poate im- 
pune unor amatori, decit aceea de a face 
faţă, cu brio, incomparabilelor dificultăți teh- 
nice ale desenului animat? (Ştiaţi că la Bacâu 
se organizează anual, primăvara, un concurs 
naţional de desene animate ale cineamatori- 
lor, cu cite aproximativ 50 de titluri în pro- 
gram? Am aflat și noi cu această ocazie). 
Adevărata surpriză este insă că același autor 
— loan Florea (cineclubul „Unirea”) trece cu 
dezinvoltură de la un desen animat oarecum 
didatic și linear (Petrică și lupul) la un desen 
animat eseistic, cu o subtilitate, un joc ambi- 
guu și un umor al desenării și animării obiec- 
telor inefabile, admirabil comentate și muzi- 
cal (Baby Put), incit citeva minute uităm că 
ne aflăm la Vatra Dornei și ni se pare că ur- 
mărim o proiecţie la un festival experimental 
de scurt metraje, să zicem I& Oberhausen. 

Dar stiati că o producţie de desene ani- 
mate în regulă există și la Huşi? Să le cerem 
scuze lui: Emil Pascal și Cristian Marcu 
(aceasta din urmă promovat, cum aflăm, ia 
„Animatilm”) că deocamdată ne limităm a le 
cita numele. Căci aceeași scuză pentru enun- 
tul telegrafic trebuie să le-o adresâm și al- 
tora, fără a mai vorbi de cei care nu vor in- 
cape în pagină nici așa: Paul Zeida (Boto- 
sani), pentru „fiimul jucat” (zice categorisirea 
juriului) Dublu sens, care e un eseu antiráz- 
boinic, în registru suprarealist, lon Matei 
Agapi (laşi) pentru filmul-portret Retroepec- 
ti 


2 Valerian SAVA 


Orice personaj de film, dar mai ales „personajul tînăr“, 
trebuie să cucerească reduta numită Publicul. 

Prin el se transmit ideile, el trebuie să apropie 
spectatorul de film, să-i facă înţelese sensurile. 

El trebuie să fie, deci, convingător. 

El trebuie să fie, deci, seducător. 

Dar este? Cum? Si prin ce? 

Trei întrebări pentru creatorii noştri de film, cei care 
poartă sarcina nobilă, dar deloc uşoară, de acord, de a 
face din personajul contemporan, din personajul tînăr, un 


adevărat purtător de cuvint al timpului său. 


Întotdeauna m-au impresionat 
oamenii loiali, cinstiţi și modești 


S. un scriitor si un scenarist (amindoua 
la un loc) care poate declara despre sine ca 
n-a avut niciodată, in opera sa, un erou ma: 
in virstă decit el însuși. Că n-a scris nimic is 
toric, nimic despre alte timpuri, decit cel a 
său 


E acesta un merit sau un defect? Râmine 
de văzut. S-ar putea să nu fie la mijloc decit 
o lipsă de îndrăzneală, o timiditate vecină c 
bunul simț exacerbat în fața unor oameni, fe 
luri de exprimare și comportamente pe care 
nu le poti nici măcar bănui. Ce-aș putea eu 
de pildă, să povestesc despre sentimentul d: 
dragoste sau onoare la omul primitiv, făra a 
câdea in comicul cel mai bulevardier cu pu 
tință? Sau, cum aș scrie, la modul tragic, o 
carte despre Burebista, povestită la persoana 
întiia? Există, în toate privinţele, o limită, nu” 
Aşa și cu eroul contemporan. Scriu despre ei 
pentru că pe el il cunosc, îl pot verifica, îl pot 
cerceta și pipâi. Probabil, că, la mijloc, e şi o 
chestie de comoditate: de ce sà umblu dupa 
subiecte şi tipuri prin hirțoage, cheltuindu-m; 
zilele in -penumbrg nesânătoase, cînd pot ieș 
afară, la aer proaspăt, alegind ce-mi trebuie 
ca dintr-un pom încărcat de roade? Cu ma 
mulţi ani in urmă, cineva mi-a povestit despre 
un medic tinàr si talentat, care face minun: 
intr-un oraș de provincie. Cum pe-atunci 
eram fascinat de caracterele trâznite, ieșite 
din comun, m-am dus acolo și m-am interna! 
în spitalul unde lucra respectivul doctor 
M-am ales cu personajul Mitică din Mere ro 
şili și Balanța și cu ami lele scoase. totul ir 
mai puţin de o sâptămină. Altădată, person: 
jul principal al unui film (e vorba de Omul 
care ne trebuie) mi-a venit direct acasă, ir 
apartamentul meu neproprietate personala 
sub înfățișarea unui vâr de-al doilea care do 


Un cuplu verificat printr-un mare succes de 
public (Catrinel Dumitrescu și Mircea Diaconu) 


rea un sfat si o intervenție. Tot așa si cu per 
sonajele principale din comedia „Freșul”, Fi- 
lofteia și Famfil, pe care le aveam la inde- 
mină pentru studiu si zugrăvire în cadrul blo 
ului, ea ca femeie de serviciu, el ca preşe- 
dinte al comitetului de locatari. Atunci cind 
intram în criză de subiecte, caractere şi com- 
plicaţii sufleteşti, cotrobâiam fără rușine in re- 
zervele familiale, adică în biografia nevestei, 
a rudelor apropiate și chiar a mea personala 
Mă veţi întreba. probabil, ce calităţi și defecte 
ale omului contemporan m-au interesat mai 
mult. În primul rind, loialitatea. cinstea, mo- 
destia. M-au impresionat oamenii care fac lu- 
crurile cu seriozitate şi bună credință. In 
schimb, nu-i iert pe cei care urmăresc, în pri- 
mul rînd, interesul personal, meschinii, carie- 
riştii, cei care, cind e vorba de postul pe care 
il au, adică de binele lor, calcă orice în pi- 
cioare, inclusiv părinţii şi fraţii. Recent, un 
cuplu care a refuzat să le scrie părinţilor, fra- 
ților şi surorilor vreme de cincisprezece ani, 
s-a reintors plin de remușcări, cerind iertare 
şi oferind, în schimb, brelocuri, gumă de 
mestecat și sâpunuri „Lux”. Abia aştept să 
mā arunc cu pixul asupra lor 

Dar uitam să vorbesc despre unul dintre 
cele mai frumoase gesturi ale semenului meu 
contemporan: acela de a face bine celor din 
jurul sáu, cu total dezinteres, fără vorbe, din 
pură patimă omenească. Adică despre ace: 
oameni care nu ştiu să facă râu. Sau nu pot 
Un asemenea erou are viitorul film pe care 
l-am scris. 

Ràmine de văzut; filmul și ce-a ieșit din el 


lon BĂIEȘU 


Anchetă realizată de Eva SIRBU 
Foto: Victor STROE 


Doi 
(Heana 


tineri 
Harsa-Negru si 


Tinerilor le place comedia... 


dar sá luám comedia in serio 


C uvintul acesta: seducàtor, după părerea 
ea. este, ca sa spun astfel, foarte multilate 
ral. În el incape sensul frumuseţii, al ginga 
şei, Simplitaţii, sincesitaţi, într-un cuvint tot 
«ea ce inseamna un om adevarat, cu calita 
ție si defectele lui. Pentru că omul are și ca 
iitaţi și defecte, nu? Prin defecte poli să inte 
legi nervozitate, neatenţie, neglijenţă, în nic: 
un caz vulgaritate și nepricopseală astea nu 
mai sint defecte, astea sint cu totul altceva 

Prin calităţi, in primul rind, înțeleg felul de a 
te comporta, tonul frumos si inteligent în re- 
laţiile cu semenii tài, dorința de a face bine 
nu pentru că trebuie. ci pentru că așa este 
normal, respectul față de alţii, intransigenţa 
etc. Pentru ca să „compună” un asemenea 
om, scenariștii și regizorii ar trebui sa se 
pună de acord intre ei. dar și cu actorul,pen 
tru ca sà iasă un personaj adevărat si nu 
confecționat. Pentru cà sint actrița, mă gin 


desc, fireşte, la personajele feminine. Am ma. ` 


spus-o, şi cred, e nevoje ca personajul fem: 
nin să apară mai des si sa fie mai bine scri: 


pentru că există femei cu totul remarcabile in 
Wate domenule 
moase. Pentru ca temeia noastră este munci 
toare, este mamă bună, gospodină, isi res 
pectă soţul si trebuie să fie respectata. Este 
perseverență, talentată, capabila de cel mai 
inalt sacrificiu și de aceea cred, cà ea merită 


Personaje interesante Şi fru 


într-un film rolul principal. Merită sà se vor- 
bească şi de Ea nu numai de El... Acum, în 
Primăvara bobocilor, mi s-a oferit ocazia să 
joc si eu un rol normal. Un om normal,adeva- 
rat, aşa cum am spus, cu defecte și calităţi. 
$i doresc, și vreau så cred, ca prin simplita- 
tea cu care l-am tratat să ajunga la public și 
să fie crezut. Este o comedie pe care noi toţi 
am luat-o foarte în serios. Şi cred că o să fie 
) comedie... seducătoare. Şi mai cred că lu- 
mea ar trebui să înțeleagă că, într-o comedie 
u e nevoie numai de ris, mai e nevoie si de 
jindit. Este poziţia mea faţă de comedie — o 

ziţie exigentă — pe care imi propun să rà- 
min. 


Tamara BUCIUCEANU-BOTEZ 


«Și filmele 
au nevoie de coloană vertebrală 


C. să fie seduca! personajul contem 


poran trebuie să debordeze de tumult inte- 
rior, actorul trebuie să fie viu, să ardă, tran 
smiţind întreaga văpaie a personajului cu 
care se identifica. iar aceasta identificare tre- 


buie coroborată cu conceptul regizorului, cu 
cerințele arhitecturi: opere: de arta 
Puterea de seducţie, de tascinație a perso- 


najelor dintr-un film, rezida in imbinarea cali- 
taţii de creator cu cea de interpret, in veridi- 
citatea reflectării realității — refiectare care 
trebuie făcută mereu creator, in concordanţă 
cu pretacerile spiritualităţii. ale esteticii aces- 
tui ev 

Fără această „coloana vertebrală“ filmele 
se nasc moarte, actorii sint statui, vorbele 
n-au grai, iar muzica nu cintă!... Dar am lun- 


git vorba şi cum ăsta nu-i un semn de artă 
conchid cu citeva cuvinte despre cele doua 
roluri de „mirese contemporane” interpretate 


de mine în acest cincinal. Nu știu dacă „mire 
sele“ mele au fascinat prin candoare, prin 
farmec (cuvintele sint mari), cert este ca am- 
bele filme au fost premiate la festivalurile de 
la Costineşti şi poartă semnătura unor crea 
loa de arta prestigioși! 
Despre mine Ştiu doar cà intr-o mină Sin- 

Qura de meşter cu gust ratinăt, cu ochi exer 

at şi călăuzit de precepte temeinice de arta 
sint docila pina la umilinţa și muncesc cu la 
natism. 

Pentru a intâri concluzia care se poate 
trage cu ușurință și pentru a nu se rastăl- 
màci, închei cu o paralelă a marelui Cara- 
giaie.:... „Amatorul lucrează de plăcere morala 
și ce produce ii face plăcere, artistul lucreaza 
je nevoie intelectuală şi foarte rar ii place 
ceea ce face. Şi e natural sa tie asa"! 


Aurora LEONTE 


Să dai spectatorului senzația 


că ești sufletul său 


C. că ştiu de ce simt nevoia să vorbesc 
acum despre „personajele tinere și pute 
rea lor de seducţie”, nu din unghiul acto 
tuku, Ci al spectatorului. N-am sa exemplific, 
ar povestea mea s-ar putea sa tie subiectiva 


actori la debut 


Valentin Mihali) 


prea optimistă, uşor desuetă, neinteresanta 
3 totuși 

Intr-o seară, veneam de la Buftea unde în 
cheiasem etapa de lucru la un film. Cu triste 
ea inerentă oricărui sfirșit, cu dorința actoru 


hui ce vine „pe scurt” în capitală și vrea sa 
prindă” cit mai mult, m-am dorit, pur și sim 


Din 


Vasilescu si 


nou impreună 


(Tora Serban 


Ionescu) 


plu, spectator. Fendulind între un film la 
cerc” şi o premieră româneasca, am ales 

pe cea din urmă. Mai aveam un ceas răgaz 
pină la inceperea spectacolului, drept care 
am aşteptat în faţa cinematografului sa curga 
timpul şi am privit oamenii ce treceau, ma 
ales pe cei tineri. Mi s-au pârut prea grâbi| 

tacuţi, preocupaţi. M-am gindit atunci cit d: 
mult uitam sà ne privim unii pe alţii, uitan 
uneori sà ne bucurăm, să ne minunâm, să vi 
såm, considerăm desuet un gest de tandre: 
sau un cuvint de dragoste. Incercam sà-m 
găsesc locul la răspintia dintre doua generaţ: 
și mi se părea ca cea pe care o descopar ve 
nind e mai puţin romantica, mai practica, ma 
grăbită. Ceasul a trecut şi pină sa-mi gasesc 
locul la răspintii, mi l-am găsit pe cel din sala 
pe care l-am ocupat ca un spectator cuminte 
și în timpul proiecției m-am surprins că am 
uitat să privesc filmul cu ochi critic. M-am la 
sat furată de povestea simplă, făra mari pre 
tenţii și, datorită tinerilor de pe ecran, i-ar 
indrăgit pe toţi tinerii care ştiu si ce sint gri 
jile, dar care mai au curajul să fie romantici 
sa spună ce gindesc (deci să si gindească) și 


„A priv 


hiar să iubeasca. M-am gindit atunci cà nu 
intimplător filmul a mărit chipul omului și arn 
realizat înca o dată responsabilitatea ce ne 
revine nouă, actorilor, regizorilor, scenariști 
lor de a dărui spectatorilor personaje viabile 
„devărate, nu eroi confecționaţi şi artificiali 
Fentru ca spectatorul este mai exigent şi ma: 
sensibil decit îl bânuim şi el aşteaptă de la 
noi mai mult decit gaca s-ar uita pe fereastra 

în ce ma priveşte, ca actor lină, am con 
vingerea că atunci cind nu Simulezi că ai mai 
mult de dăruit decit ai de fapt, cind vrei si 
crezi şi iubești oamenii (care sint mai sens! 
bili cind nimerești pe convingerile lor intime 
pe realizările lor autentice), cind încerci sa 
dai fiecărui om din sală senzaţia că sufietu! 
sàu nu a fost uitat, cind ești pe un drum des 
chis de alții şi nu vrei să preiei din torță doa' 
toarta, ci şi focul, cind îţi asumi, cu respon 
sabilitate şi convingere, nobila sarcină «de 
transforma prin creație materialul in socia! 
personajele tale vor percuta in sufletul Mari 
Sale Publicul 


Catrinel DUMITRESCU 


' e insuficient. 


Trebuie să știi şi să ar 


M a îngrozeşte gratuitatea demersului ar 
tstic... E impotriva simţirii mele atit confor 
mismul înjositor, cit şi înveninarea perfida 
distrugătoare. Dinafară e mai simplu, mai co 
mod... vreau să fiu om si nu.vreau să înțeleg 
decit în termeni umani... A fi om..! E oare un 
ideal, o tentaţie, o necesitate, o realitate 
Poate fi şi o iluzie. 

Nu trebuie să cred că a fi om e o imposibi 
litate. Nu trebuie. nu pot. Nu. Un artist nu 
poate fi decit uman, iar opera sa trebuie sa 
seducă prin umanitate si sà stimuleze uman: 
tatea. Trâim uneori intr-o confuzie a înțelesur: 
lor si a eficiemelor artistice. Un timp ca al nos 
tru solicită din plin adevărul umanului etern 
Deci, seducția eroului contemporan... O fraza 
) sansa pentru spovedanii, o posibilitate de 
analiza, sau o prostie. Depinde... O cinemate 
gratie ca a noastră, avida de valori. capabilă 
şı responsabilă să le creeze, trebuie sa-și 
permită o multitudine de raspunsuri. Nu ştiu 
unde începe mistuirea vieţii in arta, dar sigur 
nu în ignorarea ei. Viaţa e fluxul întimplărilor 
arta e şansa eternizării lor. Arta, ca templu 
sau tribună, arta solitudinii sau arta solidar: 
zării... 

Cine este eroul contemporan? Zeci şi sute 
de răspunsuri posibile. Fentru ca mărturia 
mea artistică să aibă cel mai plătit pret uman 
atunci eroul meu contemporan sint eu. Eu și 
timpul pe care-l străbat, eu și viața care ma 
trăiește, conexiunile cu oamenii pe care-i iu 
besc, pe care caut să nu-i las pradă nimicni 
ciel. 

Nu poti seduce in coordonate profunde de- 
cit atunci cind implici, cînd arzi... Cuvinte! 
Viața mea, arta mea. Arta mea. viața mea 
Mult. puţin, nu ştiu. Totul. De cind mà cu 
minteste bătrinețea, gindurile mi se cural 
de iritabilitate şi momentan, Eroii mei sint 
ipostazele traiilor mele.. Eroii artei sin! vii 
ca sufletul şi la fel de materiali ca el... Eroii 
timpului nostru sint giasuri ale timpului in 


Fi, tinerii de lingă noi 


(Valeria Sitaru si Mihai Calriţa) 


noi. ecouri ale acestor semnale. Pentru a fi 
reali şi penetrabili, ei trebuie investiţi cu 
structuri complexe. reverberante, prin umani 
tate şi nu prin categorisirea formală. Ei sin- 
tem noi. Seducţia lor nu este o dimensiune 
conjucturală, ci o stare vitală. Rezistenţa la 
vaļā, gradul de aprofundare a marilor dimen- 
siuni. nonstopul gindului şi tragica demnitate 
a înțelegerii rostului final — iata ce poate se 
duce într-o viaţă, viața altor ființe. Adevărul 
este o tentaţie subtilă a seducţiei. Umanitatea 
eroilor meu nu poate fi decit a mea cea ta! 
nuită sau exploziva, cea duruta sau nădajdu 
ita. Ei au pecetea interogațiilor, şi orgoliul in- 
cluderii în universal. Fragilitatea lor le cre- 
eaza o stare de veghe, iar veghea — uneori o 
demnă disperare. Ei, eroii mei, sint puterea 
mea de a mă şti, de a mă deslusi, dea ma 
cauta, apăra, incerca... de a trái. Ei imi 
trăiesc viața şi numai astfel putem exista. E 
minunat cind reușesc acest iucru. Numa: 
atunci, citeva frinturi de timp ei seduc, în rest 
nimic. Dar nimic—egal—nimic este diferit de 
zero-egal-zero. Teama încercării este o tema 
În ultimul timp, din ce în ce mai mult lumea 
creaţiei a devenit o imbrinceală de orgolioş: 
Timpul în care trâim nu are nevoie de re- 
semnale, de compromis, de imbecilizare 
Verbul „a privi” e insuficient. Trebuie să fim 
seduși de oameni şi să-i seducem la rindul 
nostru prin valoare. Invâț să trâiesc si să mor 
continuu. Nu mai 'am timp, și refuz orice dia- 
log cu partenerii imbolnaviți de prostie, ta- 
tuati cu lașitate, cangrenaţi de oportunism. 
Greaţa față de neoameni må stâpineşte. Dra- 
gostea față de oameni mă obligă. Fiinţele 
umane nu sint funigeii risipiţi de colo-colo, 
sezoniere apariţii, ci rod și rost al pămintului, 
luminați de inteligenţă si vibrind de torţă. 

Seducţia eroului, inclusiv contemporan, 
trebuie să vină din gestaţia artistului, din sim 
bioza sufletului, gindului şi visului sâu fecun 
iat de Prometeu și Manole, de Hamlet și Oe 
jip.. de soare. Drumul seducţiei este Adeva 


Sansa de a debuta alături de un actor 


(Camelia Maxim si Ovidiu Iuliu 


rul. Adevărul din mine simţit. trait și plătit de 
conştiinţa mea. Conştiinţă — un anarhism? 

Nu . Un stimul necesar revigorarii spirituale 
A seduce prin eroul tàu. a fi sedus de erou 


S... Staţie de troleibuz la Foişorul de 
foc. Un grup de temei, eu, un tinăr cu rucsac 
in spate, sosim la fix,... pentru a pierde trolei- 
buzul. Cuvintele... cuvintele de toate felurite 
ot, of" oboseala”; „obidă”.. (dacă le-am 
lua doar pe cele cu .o") mă-nvaluie pe di- 
nauntru, pe dinafară... Necazurile fiintei 
mele ţipă, se fac simţite, mi-aduc aminte ca 
exista. Şi doar uitasem de ele in timpul zilei 
La cadrul!” „Fii atent'!... concentrarea asu- 
pra ceea ce trebuie făcut, clacheta, blendele 
ce-mi luau mințile, arifiexul cu piuitul lui, în 
demnurile dinlauntru, sudoarea ce nu ține 
cont de pudră, etc. etc. Ce zi! Trudnică! Dar 
a trecut. Şi uite cum gindurile m-au turtit 
aşa, deodată 

De ce? De ce trebuie ca omul să se odih 
neasca? De ce să n-o ducă așa... de-apururi 
în muncă, incontinuu, fara somn, scâldat de 
baia sărată a muncii binefăcatoare? La ce-mi 
mai trebuie muzică, somn, o carte? Ca sa-mi 
aduc aminte de mine însumi! de mine cel 
bolnav. cel cu pofte. de celălat din mine 
ce-ar vrea să mai facă si altceva?! Aiure; 
Uite cum tremur... Și ce uscat mi-e gitu!! 
Masinile care trec... Miine, trebuie sa fiu la 
sase sus, să ştiu textul, sa fiu bun, să fiu c" 
mai bun! 


Un personaj care are curajul riscului 


Soo -oare, seducatori,-oare, adj 
subst 
1 Adj. s.m. si f. (persoană) care seduce 
încintată, captivează prin aspect, fel dea! 
etc.; (persoană) fermecătoare, încintătoare 
Sensul nr. 2 în Dicţionarul explicativ al lim 
bii române, Ed. academiei RSR, 1975, p.846 


Am recurs la definiţie, pentru ca am simțit 
nevoia de a porni în discuţia noastră de i: 
ceva admis drept riguros şi pentru ca acun 
sintem mai toți loviți, mai mult sau mai puţin 
de mania exactităţii (mai mult în teorie decit 
în practica). 

Deci: un personaj care seduce publicul tre 
buie să aiba cel puţin caracterele enumerate 
mai sus, cel puţin în teorie. 

Ca orice definiţie și aceasta păcătuieșt: 
prin faptul cà urmărind regula, generalu 
pierde din vedere aspectele particulare, Mai 
bine zis amănuntele, care, in ceea ce priveşte 
un personaj de film, fac „sarea și piperul! 

Deci, concluzia este cà un personaj a: 
film, în general, trebuie să capete mult ma 
multe valori decit cele prezentate mai sus 
pentru a seduce. Cu atit mai mult un perso 
naj contemporan. De ce? Pentru ca atunc 
cind întruchipezi un personaj contemporan 


consacrat Tineri 


Moldovan) 


Da, există o fascinaţie a omeniei 


părinţi 
(Maria 


tau, a trăi seducţia. Dar pentru ce? Şi de ce? 
Totul pentru un sens—8ens al vieţii Patetic, 


nu? 
Alexa VISARION 


Un personaj care se invinge pe sine insusi 
mereu, care luptă cu greutăţile, care se 
zbate, care nu oboseşte niciodată ci cîntă tot 
timpul, care ride optimist pină-n pinzele alh-: 
care munceşte. muncește, muncește... 
„Nu-i nimic, o luăm de la capăt! Hei, rup! Hei 
rup! Asta viaţa!” 

in ce masura este seducator un astfel at 
om? 

Un astfel de personaj nu are nimic seduca- 
tor şi nu mă atrage (chiar daca este contem- 
poran cu mine) cu nimic. M-ar atrage şi ar fi 
intr-adevar seducâtor, daca pe lingă toate 
cele enumerate mai sus, respectivul ar mai 
avea timp sa-și mingiie iubita, soţia. sà ci- 
tească o carte, så asculte o muzica, să fie ca- 
pabil de a preţui o mincare gătită cu dichis, 
sa aiba gust in a se îmbrăca etc. etc 

Un om care işi depaşește boala, care se în- 
vinge pe sine mereu, care are timp să admire 
un fluture, så ofere o floare, să se incinte în 
tata unui tablou, care poate gindi și opta si 
din nou, care munceşte continuu si se zbate 
pentru a se instrui. a se afirma, un om ra 
asta, care duce pină la capăt cele patruzeci şi 
fouă de razboaie, chiar de le pierde pe 
unele, are în el ceva fascinant 


Valentin URITESCU 


intruchipezi omul de pe stradă“. Şi acest om 
ştie cum este, nu-l poti păcăli furnizindu-i un 
model” pe care tu îl prezinţi, cu candoare 
incintător, fermecator, frumos, bine îmbrăcat 
deştept foc etc. 

Fublicul este sedus de personaje nu nea- 
părat placute la infăţişare, ci de personaje 
care să reprezinte, în primul rind, întreaga 
gamă de probleme a unei cit mai largi mase 
de oameni (clasă, patură sau categorie so- 
cială). Dacă el nu se adresează unui tip uman 
(generic vorbind) este născut mort. Spectato- 
rul vrea să vadă in omul de pe ecran pe 
omul din sală, cu problemele sale, cu defec- 
tele și calităţile sale sau ale societăţii care 
i-au format. Spectatorul urmăreşte (de cele 
mai multe ori conștient) valența educativa, 
critică a personajului și nu zahărul din sirop. 
de care oricum. ești sâtul 

Seducem, atita vreme „cit sintem vii. cit 
nu trăim (în film) după șabloane, cind 
situaţiile nu sint clare și pozitive cu orice 
preț pentru a ieși filmul mai repede. in 

eea ce privește personajul contemoiran 
cred că definiția data ar trebui să cuprinda 
şi. (persoană) care are curajul riscului 


Anda ONESA 


viaţă 
Diaconu) 


pe ecran, și in 
Mircea 


Ploae si 


tn e 


í 
| 
i 


Raportul dintre 


realitate 


Realitat 


Filmul „ca-n viață“ 


și artă: 


reocuparea primordială 


a unui 


cineast 


cut la pupitrul regizoral 


D.. ce a semnat vreo patru-cinci filme 
in care a schimbat arcușul de „vioară intii” al 
operatorului cu bagheta regizorală, losif De- 
mian demonstrează cu brio (aş zice chiar: cu 
prisosinţă!) atit virtuțile fostului operator, ci! 
şi ambițiile actualului regizor. Pentru regizo 
rul de acum, de pilda, imaginea devine, fi 
rește. un instrument, un mijloc subordona! 
unor scopuri precis urmărite. Asa se explica 
pesemne, de ce in ultimele sale filme imagi 
nea este mai curind austeră, distantă, fara 
nuanțe si tonuri violente, ci. dimpotrivă, de < 
sobrietate ce merge pină la monotonie. Para 
doxal şi totuşi nu prea, pe regizor s-ar părea 
că nu-l mai interesează in chip special imagi 
nea. O mai şi semnează inca, uneori (ca în O 
lacrimă de fată), dar in realitate o admiră cu 
detaşare, ca: pe o dragoste din tinereţe. Ceea 
ce il interesează pe regizor acum este cu 
totul altceva. lar acest altceva este, nici mai 
mult nici mai puțin, decit insuși raportul din 
tre artă şi realitate. 


Zicem adeseori despre cite o intimplare 
reală, din dorința de a o surprinde cit mai 
convingător. că este „ca-n filme”. Poate de 
aceea și filmul, la rindul lui, cu intenţia de a 
da sau nu replica. vrea tot atit de des sa 
arate „ca-n viaţă”. Este ceea ce urmărește i: 
mod deliberat, consecvent, gos-po-dă-reș-te 
losif Demian, nu în unul sau altul, ci în toate 
filmele sale. Si, din nou paradoxal, dar incă c 
dată nu prea, regizorul pare uneori så- re 
cheme și pe vechiul său prieten, operatorul! 
iar alteori pare să-l uite cu desâvirșire. Pentru 
cel care a semnat, în urma cu vreo 15 an: 
imaginea unui film precum Apa ca un bivol 


regizorii no 


în cifre şi date 


Francisc 


M| unteanu 


š recerea scriitorului Francisc Munteanu 
in tabăra celei de-a șaptea arte — caz intilnit 
şi în cinematogratiile altor țări — dovedește 
printre altele, că de la literatură la cinemato- 
grat calea nu este chiar atit de lungă. 


După ce a scris scenariul la filmul Mingea, 
in colaborare cu Andrei Blaier, apoi Valurile 
Dunării și Furtuna, impreună cu Titus Fopo- 
vici, Francisc Munteanu a inceput să fie regi- 
zorul propriilor sale scenarii, rescriindu-și 
astfel! o parte din producțiile literare în limba- 
jul specific ecranului. 


negru, un documentar mai dramatic decht 
multe filme artistice, evoluţia nu-i surprinză- 
toare. E firească. E firesc, așadar, sà regasim, 
constantă, o preocupare de căpetenie nu a 
unuia sau citorva filme, ci a filmului insusi, 
tot așa cum firesc ar fi ca regizorul de astazi 
sa apeleze mai des la operatorul de altădată 


Ce! mai solid exemplu se dovedește şi 
acum, după cele cinci filme realizate, tot O 
lacrimă de tată. Pe de o parte fiindcă râmim 
in continuare cel mai bun film al său, iar pe 
de altă parte si pentru cá se aliniază in modu 

el mai acut, demonstrativ aș zice, la formula 
Himului „ca-n viaţă”. Titlul. ușor derutant 
:nunță o melodrama, o poveste duioasă şi 
trista, pentru ca, dupa primele minute, sa 
intri într-o zguduitoare poveste de viaţă. O is 
torie care, cel puţin așa sintem asiguraţi, are 
la bază un fapt real, dar în plus face tot ce-i 
sta în putinţă să ne convingă pe deplin de ve- 
ridicitatea ei. Aici se ascund de altfel — sau 
se dezvaluie! — atit virtuțile, cit si cusurunle 
formulei. Firesc, filmul apelează la intreg ar- 
senalul menit să accentueze senzația de viață 
adevarată — numai că, la un moment dat, in- 
cepe să abuzeze de el. Fotogralii, fotogra- 
lieri, dialoguri voit poticnite, cu pauze lungi 
tocmai pentru a se sugera „naturalețea” lor 
prim-planuri de țărani „autentici”, nemachiaţi 
culeși adică chiar de pe străzile comunei 
toate astea isi află fară indoială locul lor bine 
stabilit intr-un film de factură polițistă, suge- 
rind, între altele, ideea reconstituirii fidele, a 
respectării neabâtute a adevărului. Ar fi fos! 
destul, prea destul atit, iar filmul n-ar mai ! 
wut nevoie de alte accesorii 


Nu ştiu, de pildă, cit ar fi fost de necesar 


Ca realizator de filme, Francisc Munteanu 
s-a remarcat printr-o productivitate de per- 
tormanţă, atit prin volumul filmogratiei — 15 
titluri în 25 de ani — cit și prin timpul de tur 
nare al fiecărui film în parte: Dincolo de ba- 
rieră a fost filmat în 28 de zile, ceea ce a in- 
semnat pentru mulţi ani un record în produc- 
tia noastră de lung metraje. Dealtfel, la fie- 
care film al lui Francisc Munteanu, s-a putut 
constata că între decupajul regizoral! și copia 
standard n-au fost diferențe notabile, n-au 
trebuit efectuate refilmări sau filmări de com- 
pletare, într-un cuvint, cineastul-scriitor a de- 
monstrat o bună stăpinire a tehnicii cinema- 
tografice, condiție esenţială pentru o artă 
care este în același timp şi: industrie. 


Pe plan artistic, Francisc Munteanu a cap- 
ta! adesea simpatia si interesul unui public 
foarte numeros. Majoritatea filmelor sale au 


aparatul de filmat ce intervine mereu, indis 
cret, în cadru,. sau sforâitul lui neadormit 
care ne răsuna mereu în urechi. O asigurare 
in plus, am înţeles, că totul ar fi autentic, ca 
nimic n-ar fi contrafâcut. Filmul însuşi, pare 
sa susţină regizorul, se face chiar acum, sub 
ochii noştri. însăși viaţa, fără nici o imixtiune 
ni se perindă pe dinainte. Efectul însă poate 
fi exact invers celui scontat. Atitea asigurări 
de veridicitate încep să pară, dimpotrivă, sus- 
pecte. Orice tentativă de a înlătura convenţi- 
ile nu duce decit la instaurarea altor conven 
ţii. Or substanţa filmului, încărcaâtura lui de 
idei. profunzimea dezbaterii morale s-ar fi 
putut susține și singure, fară atitea proce- 
dee-proptele care-l complică inutil. Operato- 
rul ar fi trebuit sa-i șoptească, din cind in 
cind, regizorului să aibă ceva mai multă in 
credere in faptele propriu-zise. în autenticita 
tea lor iniţială, pentru a-l feri de un anumit 
exces de regie care nu aduce, de obic® 
dupa sine și un exces de autenticitate 


ea ţării: nesecată sursă 


Alteori, ce-i drept, există chiar în scenariu 
o substanță mai firavă, mai puţin generoasă, 
ceea ce ar indreptati artiticiile regizorale sub 
motivul ca vor să mai acopere unele locuri 
goale. Şi de data asta, totuși, procedeul e ris- 
cant, pentru cå ceea ce era mai inainte „sim- 
pla” exagerare poate deveni abatere fla- 
granta. N-am înţeles, de pilda. cu nici un 
chip ce rost are secvența vinzării-cumpărării 
de obiecte artizanale, în Piciu, cu toată virtu- 
ozitatea depusă de regizor în filmarea ei. 
N-am înțeles, adica rostul ei în firul epic de 
ansamblu, funcţia ei dramaturgică, in film, în 
afară de piacerea cu care, se vede, a fost fil- 
mată. Tot așa, nu pot numi decit cel mult ca 
o glumă indoielnică episodul! farturiilor afu- 
mate din Baloane de curcubeu, cind o sala 
întreaga de dansatori își minjeşte fețele cu 
luningine imitind un scamator de pe scena 
În afară de faptul că așa ceva nu se mai pe- 
trece de mult nici la țară — dacă s-o fi petre- 
cut vreodată! — este de-a dreptul incredibil 


După cinci filme, cel mai solid (si mai citat) exemplu din filmografia 


de regizor: O 


inregistrat peste 2 milioane si chiar peste à 
milioane de spectatori. Filme ca Tunelul 
Roșcovanul, Melodii, melodii, Detașamentul 
Concordia sint încă cerute in difuzare s 
box-oftice-ul lor continuă să crească. Cum 
filmul muzical nu iese niciodată din moda 
Cintecele mării ar merita poate o nouă pre 
mieră pentru noile generaţii de spectatori 

Cele două filme ieșite pe ecrane în acelaşi 
an, 1984, sint încă în plină difuzare, dar re 
zultatele de pină acum indreptățesc speranţa 
că si acestea se vor apropia de succesul ce- 
lorlalte 


Filmele lui Francisc Munteanu au fost difu- 
zate și în alte ţări. ln 1964, La patru pasi de 
intinit a reprezentat cinematografia româna a 
Festivalul international de la Mar del Fiata, 
unde a obținut Premiul „Crucea Sudului 
pentru cea mai bună regie, după care a fost 
distribuit în rețeaua cinematografică din Ar- 


_https://biblioteca-digitala.ro 


(Cu Dorel Vişan si George Ne 


gentina. Tunelul a primit Premiul Asociaţiei 
cineaștilor din România la Festivalul National 
de la Mamaia — 1966. In regia lui Francisc 
Munteanu s-au realizat primele noastre co- 
producţii cu studiourile sovietice: Tunelul și 
Cintecele mării. 


In afara celor menţionate la inceput şi în 
tabelul alăturat, Francisc Munteanu a scris, în 
colaborare cu Petre Sâlcudeanu, scenariu! 
pentru Partea ta de vină (regia Mircea Mure- 
șan). După scenariile lui Francisc Munteanu, 
cinematografia noastră a produs filmele Dra- 
gostea incepe vineri, Ana și hoțul, Buletin de 
București și Adio buletin de Bucureşti (toate 
patru în regia lui Virgil Calotescu), Evadarea 
tregia T. St. Roman), Zile fierbinţi (regia Ser- 
giu Nicolaescu). Pruncul, petrolul și ardelenii 

după o idee de Titus Popovici (regia Dan 
Hiţa). El a scris de asemenea — in colaborare 
cu Titus Fopovici — scenariile pentru 7 epi- 
soade din serialul Lumini și umbre și a elabo- 
rat scenariile pentru versiunea românească la 
filmele Piraţii din Pacific și Insula comorilor. 


Fentru televiziunea română, Francisc Mun- 
teanu a realizat — după un scenariu propriu 
— serialul Pistruiatul cu 10 episoade a cite 45 
de minute fiecare şi a scris scenariul serialu- 
lui Eroii nu au virstă, cu 12 episoade a 55 mi- 
nute (regia Mihai Constantinescu și Dan Mi- 
ronescu). 


Este interesant de observat, că, la ultimele 
sale două filme (cu Vara sentimentală se 
apropie în prezent de terminarea filmărilor), 
regizorul Francisc Munteanu nu este și auto-" 
rul scenariilor, dar probabil cà e vorba doar 
de excepţia care confirmă regula, deoarece 
următorul film la care se gindește cineastul 

inspirat din viața adolescentelor zilelor 
noastre — va fi realizat tot după un scenariu 
propriu 


Mihai DUTA 


escu) 


şi resursă a filmului nostru 


ca, după aceea, invitaţii sa şi danseze ma- 
chiați cu dire de ium pe obraji. Şi din nou 
m-am intrebat sincer ce semnificație poate 
avea episodul, pentru că, dacă nu-i decit o 
„găselniță” gratuita, urmatoarea întrebare 
este tot ce rost are. 


in sfirșit, un alt instrument, adoptat de for 
mula „cine-verite”. nou și el de pe vremea 
neorealismului, dar frecvent intiinit în filmele 
lui Demian, este cel al apelului la actorui 
amator. Folosit cu masură, cu discernămint 
mai ales, procedeul iși poate atinge scopul, 
există exemple ilustre in- acest sens, însă Dè- 
mian are si aici propria sa masura. Baloane 
de curcubeu merita văzul și pentru pertor- 
manta de a fi inscris pe generic un mare nu- 
măr de interpreți neprofesioniști. in ce ma 
priveşte, fie-mi permis sa-mi declar totuș 
preferința pentru actorul profesionit, cel care 
stie mult mai bine să fie dezinvolt și convin- 
qator in fața obiectivului. El imi creeaza mult 


Comedie, dar și lirism: Un 


scenariul D.R. Popescu, cu Sebastian 


e 


d Y ° 
Si ita: 


Francisc Munteanu 


Lazăr Vrabie, Liviu Ciu 
lei, Colea Răutu 


mai complex senzaţia de autenticitate prin 
naturaletea jocului şi dialogului sau, natura 
teme cistigata și ea cu trudă, în ani de munca 
Şi acumulari. Un exemplu cules tot din fil- 
mele lui Demian este cei mai bun argument 
Dorel Vişan, un actor absolut remarcabil 
promovat de Demian insuși în trei dintre til- 
mele sale, destașoară în fiecare din ele un 
adevarat recital, de fiecare dată pe o altă cla- 
viatura a posibilitaţilor artistice. Mă indoiesc 
cå un amator ar putea realiza vreodată o par: 
titurā atît de variată și la nivel de expresivi- 
tate atit de inalt. In clipa cind ar realiza-o. de 
altfel, ar deveni practic un profesionist 


Nu cu dorința de a trage neaparat o con- 
cluzie, o oarecare formulā de incheiere se 
cuvine totuşi. După cele cinci filme semnate 
in calitate de regizor, losit Demian are vadite 
inclinaţii catre un anumit exces de regie, prin 
care lasa mereu impresia că ţine cu tot dina- 
dinsul sa uite de vechiul său colaborator. Pe 


va (regia Geo 
Papaiani şi Florina 


Anul 


Interpreţi premierei 


1,902.000 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Anda  Caropol. 
Ichim 


Ana Szeles, Stefan Ciu- 
botărașu 


Silwu Stănculescu, 
„Cella Dima 


Vasile 


2.164.000 


Francisc Munteanu după 
„Domn oara Nastasia” 
de G M. Zamhvescu 


lon Dichiseanu Mircea 
Constantinescu 


Francisc Munteanu, 
Gheorghi Vladimov 


Ceret incepe în Francist Munteanu 


etajul trei 


lon Dichiseanu, Florin 
Piersic, Leonid Loktov 


2.387.000 
3.118.000 


Siew Stancu scu., Sis | 
lan Ciubotarayu 


1.435 000 


Cintecele mării Francisc Munteanu, 


Boris Laskin 


Dan Spătaru, Natalia 
Fateeva 


2.627.000 


Sfinta Tereza şi 
diavohi 


Francisc Munteanu 


lon . Dichiseanu, Zephi 
Alşec 


2.382.000 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Un petec de cer 


Gh. Cozorici. Ovidiu lulu 
Moldovan, Jean. Con- 
stantin, Mircea Diaconu 


Sergiu Nicolaescu, Costel 
Bălomu, Gyorgy Kovacs 


1976 
Comel Constantiniu, lon 
Dichiseanu 2.176.000 


Cornel 
ghe Cozorici 


Coman, Gheor- 
1981 


1.739.000 
972.000 


1984 


Zbor periculos Miha: Vasilescu 


Vasile Băran 


Vladimir Găitan. lon Di- 
chiseanu. Gh 
Enikă Szilagy 


Dinică. 


"Emil Hosu, Rodica Mu- 
reşan, Gheorghe Dinică 


de altă parte, dacă stăm strimb şi iudecăm 
dept. sa deplingem acum Px-cesul, în vreme 
ce in atitea alte filme am putea deplinge 
decesul de regie? lata o dilema pe care as 


Chiar dacă nu scrie 
regizorul trebuie să 


Raportul cu scenaristul? 
0 cooperare amicală 


lasa-o la puterea de cintărire a fiecărui spec- 
tator 


Dumitru MATALĂ 


sc ul filmului, 
inventeze 


scene, dialoguri, poante... 


|, ceea ce mă privește, nu am așteptat ni- 

odată să mă trezesc cu un text pus în faţa 
de o casă de filme, în ideea că „acum n-am 
ce lucra si hai să fac filmul ăsta“. S-a intim- 
plat ca ani de zile să stau fără să filmez si sa 
mi se ofere spre lectură unele scenarii, cu 
propunerea de a face film după ele, dar nu 
m-am putut decide vreodată pentru o astfel 
de soluţie. 

indiferent dacă am pus sau nu eu însumi 
mina pe condei, din faza iniţială a scenariu- 
lui, m-am implicat de fiecare dată în elabora- 
rea lui, avind, ce-i drept, privilegiul de a cola- 
bora cu scriitori care conced ceea ce critica 
afirmă de mult şi publicul însuși prinde să 
realizeze: că filmul e, totuși, în ultimă in- 
stanţă, al regizorului. Asta incepind cu Tudor 
Arghezi, după a cărui schiță am scris eu in- 
sumi scenariul și am făcut filmul de mediu 
metraj Doi vecini. Așa s-a intimplat si așa 
mi-a plăcut, să fiu „de faţă” incă de la ivirea 
gindului viitorului film, de la nașterea ideii și 
chiar a titlului — ca la Un suris în plină vară. 
debutul meu în lung metraj în compania lu: 
D.R. Popescu. 

: chiar dacă n-am scris eu insumi, 
dacă scriitorul și-a compus textul de la cap la 
coadă și ca atare e unicul scenarist al filmu- 
lui, m-am considerat părtaș la această intre- 
prindere şi am constatat cu plăcere că nu nu- 
mai eu doresc, ca regizor, acest lucru, dar si 
un scriitor care se află în fruntea ierarhiei 
scrisului cinematografic, precum Titus Fopo- 
vici, urmărește ca regizorul să fie astfel impli- 
cat. 

Nu pot să concep relația cu scenaristul de- 
cit ca o cooperare de mare intimitate prote- 
sională și amicală, in așa fel incit personalita- 
tea regizorului să devină un dat de care se 
ține seama, așa cum adesea se iau in consi- 
deraţie datele personale ale actorilor pentru 
care se scriu rolurile. Mi-aduc aminte cum 
discutam cu D.R. Popescu, ajungind la 


muzica de film 


...sau un compozitor 
cu 100 de filme 


e ştie despre H. Maiorovici că deține in- 
tiietatea in utilizarea sintetizorului pentru mu- 
zica românească de film. Iniţierea la noi a 
acestei practici — curentă, astăzi — a stirnit 
desigur, la vremea respectivă. un viu interes 
prin noutatea sonorităţilor care comunicau 
imaginii cinematografice sensuri insolite. Ca 
de obicei în astfel de situaţii însă, aceasta 
calitate a muzicii lui H. Maiorovici a estompat 
prin efectul ei șocant alte virtuţi, la fel de im- 
portante, ale demersului componistic — re- 
simţite fără indoială de câtre spectator, dar 
neconştientizate ca atare. Cu toate că autorul 
isi pregătise publicul, folosind înaintea sinte- 
tizorului orga — instrument nu numai apro- 
piat ca timbru de această miraculoasă inven- 
ție a electronicii și acusticii moderne, dar şi 
întrucitva familiar. totuşi, chiar acelora care 
nu sint ceea ce numim, cu un termen cam 
prăfuit, „melomani“... Dealtfel, nici mai 
tirziu compozitorul n-a renunţat cu desăâvir- 
şire la arsenalul surselor sonore tradiţionale 
— de la vocea umană pină la orchestra sim- 
fonică —, adesea alternind inspirat, în parti- 
tura aceluiași film, sonorităţile electronice cu 
acelea naturale. lar meritul său cel mai in- 
semnat, sub acest raport, mi se pare a fi 
acela de a nu cădea niciodată în capcana șa- 
bloanelor, a acelui tip de reflexe ce condiţio- 
nează — intotdeauna sau în zdrobitoarea ma- 
joritate a cazurilor — asocierea unui anume 
gen de problematică a imaginii filmice cu un 
tip „standard“ de caracter al muzicii care o 
intovărășește. Și apoi, H. Maiorovici știe sa 
nu arunce niciodată de la inceput în luptă 
toate forțele cu care și-a propus să poarte 
bătălia, păstrind în rezervă vreme îndelungată 
cel puţin cîte un element-surpriză, prin care 


https://biblioteca-digitala.ro 


amintiri din copilărie şi cum detalii din evo- 
carile mele intrau în scenarii și în filme, de la 
elementele care definesc personajele sau 
poantele esenţiale ale unor secvenţe, pină la 
recuzita care, într-o comedie, trebuie să fie 
totdeauna funcţională. E adevărat că un per- 
sonaj ca Fâniţă din Un suris în plină vară 
pre-exista într-o schiţă cu alt titlu și alte co- 
ordonate, iar Balul de simbătă seara pleca și 
el de la două-trei scene care mi-au plăcut cel 
mai mult, în altă schiță a aceluiași scriitor. 
Tot ce a urmat, pină la copiile standard, a 
fost însă rezultatul unei cooperări, departe de 
a fi reductibilă la numitorul comun al translă- 
rii unui text pe pinză. 

Asta în privința elaborării scenariilor, deci 
inainte de a ajunge la intrebarea „ce aduce ` 
regizorul în plus“? Cu atit mai mult ulterior 
— eu făcind cu precădere comedie — locul 
de filmare, terenul, scena de joc în care inter- 
vin actorul, costumul, decorul, natura în- 
conjurătare, imprevizibilele climatice ș.a.m.d. 
nu pot să nu-l determine pe regizor să-și 
asume calitatea de autor al filmului. Fără să 
mă îndepărtez de la ceea ce am convenit cu 
autorul textului, fără să uit fundamentul de 
idei și curentul subteran al scenariului, am 
inventat și scene, și dialoguri, si situaţii, sí 
gaguri, şi formule de interpretare care nu fu- 
seseră nici măcar sugerate în textul iniţial și 
nici în discuţiile marginale. Nemaivorbind de 
faptul că foarte rar un scenarist se gindește, 
de pildă, la muzica viitorului film. Or, regizo- 
rul nu poate să n-o facă. Așa a apărut, bună- 
oară, în Sosesc , șlagărul 
foarte inspirat scris de Temistocle Fopa, làu- 
dat pentru acest cintec poate mai mult decit 
pentru comediile sale muzicale. A fost, alături 
de alte intervenții, una dintre soluţiile nece- 
sare pentru a contigura convingător un per- 
sonaj, o stare emoțională, un fluid liric de 
care comedia are adesea nevoie pe ecran, în 
drumul ei spre publicul din sală. 


Geo SAIZESCU 


marchează astfel punctele cuiminante ale ar- 
cului tensional. 

in Moartea căprioarei, de pildă, unde orga 
'ezvoltă o muzică stranie, în acord cu imagi- 
nea labişiană (de „altă planetă, imensă. 
străină și grea“) a cimpului pirjolit de seceta. 
ciusterele amenințătoare ale pianului mar- 
chează, într-un tirziu, pinda și năruirea vietā- 
tú; în schimb, în filmul de animaţie Pulul, 
aceeași orgă potențează fabulos basmul în 
care desenul (mai bine zis pictura, ce inchi- 
puie parcă decoruri și personaje de pe un alt 
tărim) a prefăcut povestirea lui Brătescu-Voi- 
nești, în timp ce pianul va sugera, cu rafina- 
ment, falsa siguranță ce determină mica pa- 
sare să à adăposul cuibului. lar 
dacă în primul film muzica intregea emoția 
artistică produsă de. recitarea versurilor lui 
Labiş (de către acest maestru care este acto- 
tul ton Caramitru), in cel de al doilea ea su- 
plinește admirabil cuvintul. Aceeași funcție 
muzica lui H. Maiorovici o îndeplinește 
intr-un  film-pamilet împotriva violenței cum 
este Principiul lanului, sintetizorul fiind aici 
exploatat — la fel — cu subtil simţ pentru va- 
lențele expresive ale coloristicii sonore. 

Cit privește filmul de lung-metraj, acesta ii 
prilejuieşte compozitorului reunirea mai mul- 
tor mijloace și procedee. În Falansterul, or- 
chestra simfonică (tratată simfonic) subli- 
niază şi momentele de tragism, dar și pe ace- 
lea de exultare naţională şi socială; scriitura 
pentru orgă amintește cu abilitate cind sono- 
ritátile instumentelor populare românești, 
cind pe acelea ale muzicii turcești; nu lipsesc 
nici ecourile orchestrale ale dansurilor de 
epocă, în stil vienez, dar este prezent și 
tolk-ul (în interpretarea lui Liviu Tudan); însă 
momentul cel mai impresionant râmine acela 
realizat prin suprapunerea unui cor inspirat 
din străvechiul folclor aromân, peste fondul 
creat de sintetizor. 

Saltul acesta în timp, derutant la o analiză 
obiectivă, își dovedește autenticitatea artis- 
tică printr-un puternic efect emoţional ime- 
diat. În această cuceritoare forță poetică re- 
zidă, de fapt, virtuțile fundamentale ale muzi- 
cii pe care H. Maiorovici o compune pentru 
tiim. 


Luminña VARTOLOMEI 


| 


că 


aO 


0 şansă nesperată: noi lumini peste destinul un 


D: celebra reconstituire istorică pe 
care ne-a lăsat-o Grigore Brezeanu s-a scris 
mult, așa cum și merita, dealtfel. Din fericire, 


spre deosebire de majoritatea covirșitoare a- 


filmelor realizate in ajunul primului război 
mondial, această peliculă a ajuns pină la noi 
și e păstrată cu grijă în tezaurul Arhivei Na- 
tionale de Filme. In decursul anilor, numeroși 
cercetători s-au aplecat, cu pasiune și admi- 
rație, asupra realizării ei. În fruntea lor ră- 
mine neuitatul animator și investigator al is- 
toriei cinematografiei românești, dr. lon Can- 


tacuzino. În faţa tuturor s-a ridicat însă me- ` 


reu, ca un obstacol! de nedepăşit, puținătatea 
mărturiilor materiale conservate referitoare la 
istoria acestei producţii de început. Se știa că 
filmul a fost regizat de Grigore Brezeanu si 
finanțat de Leon Popescu, că a fost rodul co- 
laborării unei asociaţii a fruntașilor Teatrului 
Naţional, se păstraseră un afiş si programe 
de sală, fotografii de lucru albume cu imagini 
din film, memorii contuze și vagi ecouri din 
presa vremii. 

Dar scenariul? Începutul „facerii“ filmului, 
cui îi aparținuse? w gus mărturie materiala 
descoperită de cercetători era o reproducere 
din ziarul „Cuvintul“ (25 decembrie 1933) a 
unei pagini sacrise de mină care cuprindea 


După 72 de ani, 
se deschid sertarele unui masiv birou de 
stejar. 

Un stoc de valoroase documente uitate 
ies la lumină, ajutîndu-ne să avansăm 
in înţelegerea unui film fundamental 
pentru istoria cinematografiei românești: 
filmul „Independenţa României“. 

O descoperire pe care o supunem opiniei 
publice 
spre discutare şi eventuale completări 


următorul text: VII, Stinţirea drapelelor/ VIII, 
Intrarea regelui în biserica./ V Cobuz, cioban 
la Calafat./ HI Plecatau (sic!) nouă din Vas- 
lui./ | Satul în sărbătoare./ XIX Prezentarea 
steagului XXVII/ Peneș pe drumul de cos 
tișe./ XXIII Atacul convoiului. 

Suspectă ne-ar fi putut fi chiar legenda 
acestui facsimil: „O filă din manuscrisul sce- 
nariului făcut de Grigore Brezeanu, după 
care s-a realizat filmul Războiul Independen- 
țel“. Deși era evident că ceea ce publicase 
„Cuvintul“ în 1933 nu era decit un plan de fil- 
mare în ordinea în care și-l propuseseră rea- 
lizatorii, eroarea s-a perpetuat decenii de-a 
rindul, pină și în excelenta „Filmografie ad- 
notată a producţiei cinematografice din Ro- 
mânia” (A.N.F. 1970) care nota și ea că „o 
pagină din scenariul filmului” ar fi fost repro- 
dusă în facsimii în „Cuvintul“. 

Pe marginea acestei unice pagini s-au și 
continuat speculaţiile cu privire la autorul 
scenariului României. intii s-a 
acordat credit legendei ziarului cum că sce- 
nariul ar fi fost „făcut” de Grigore Brezeanu, 
apoi dr. lon Cantacuzino a remarcat că scri- 
sul de pe filă nu-i aparţinea regizorului, ci 
poetului Corneliu Moldovanu, pe vremea 
aceea secretar al lui Leon Popescu ipoteza 
unei colaborări între Brezeanu şi Moldovanu 
a fost pusă însă sub semnul intrebarii pr 


descoperirea, de către loan Massot, a unei 
scrisori aflate în patrimoniul Bibliotecii Aca- 
demiei R.S.R. în care, în aprilie 1912, Aristide 
Demetriade îi comunica, supărat, de la locul 
filmărilor, lui C. Nottara cà „nu se ţine în 
seamă scenariul așa cum a fost alcătuit de 
noi, cu bietul Liciu” (Petre Liciu murise cu ci- 
teva zile înainte de data expedierii scrisorii) 
Din acest moment, s-a considerat că docu- 
mentul atesta colaborarea celor trei mari ac- 
tori la elaborarea scenariului. 


Dar dacă existase un adevărat scenariu și 
nu o simplă listă de tablouri cum se crezuse 
pină atunci, documentul dispăruse fără urmă, 
ca şi fila buciucașă reprodusă în „Cuvintul“, 
Petele albe de pe harta realizării filmului In- 

României favorizau natura nesi- 
gură si provizorie a ipotezelor specialiştilor. 


Şi iată că, după 72 de ani, o şansă nespe- 
rată ne pune pe urmele unui nepreţuit tezaur 
de mărturii. Pictoriţa Constanţa Demetriade, 
fiică adoptivă a lui Aristide Demetriade, con- 
strinsă fiind prin schimbarea domiciliului, să 
renunţe la o parte din mobilierul moștenit, 
forțează sertarele unui masiv birou din stejar 
din care tisnesc la lumină, ca dintr-un corn al 
abundenței, un întreg stoc de documente ui- 
tate de decenii: scrisori, acte, fotografii. Che- 
mat să contribue la identificarea acestora, is- 
toricul de teatru lonuţ Niculescu dă, printre 
alte inedite, de ceea ce familia luase drept 
„un rol jucat în filmul Independenţei“. Con- 
vins că are în mină scenariul, îl solicită „în 
consult“ pe istoricul de film Tudor Caranfil, 
care identifică, de fapt, mai mult decit atit, cì- 
teva variante succesive ale textului câutat de 
istorici atita amar de vreme.. 


Liciu, autor inițial al scenariului? 


Prima piesă care atrage atenţia cercetăto- 
rului este un elegant caiet vişiniu, legat în 
imitație de piele, cu cotorul impodobit cu 
nervuri policrome. Versiunea aceasta, scrisă 
intii în cerneală, apoi continuată de aceeași 
mină cu creionul, cea mai îndepărtată de ori- 
ginalul filmat, este și neterminată, ultimul ei 
tablou (XXVI) descriind moartea soţiei lui Pe- 
neș, lovită de un glonte în vreme ce îl caută 
printre răniţi, după luarea Plevnei. 


prezenţe româneşti peste hotare 


Steaua de aur 


La Festivalul internaţional al fimului de 
la Giffoni Valle Piana, Televiziunea ita- 
liană a acordat Premiul „Steaua de aur“ 
filmului De dragul tău Anca (regia Cris- 
tiana Nicolae; scenariul Nicolae Crista- . 
che) pentru „a fi abordat cu delicateţe în ` 

„ imagini poetice dificila temă a trecerii de 
la copilărie la adolescenţă, într-o realitate 
socială descrisă cu intensă participare“. 
Cu aceiași ocazie a fost deosebit apre- 
ciată şi „extraordinara prezenţă a tinerei 

protagoniste Alexandra Duca.“ 


La sărbătoarea 
unei sărbători 


Z filmului românesc au marcat si in 
această vară, pe diferite meridiane, sărbători- 
rea Revoluţiei de eliberare socială si naţio- 
nală, antifascistă și antiimperialistă. Au fost 
astfel prezentate în: 

e RP Bulgaria: Să mori rănit din dragoste 
de viață de Mir ea Veroiu, Zbor periculos de 
Francisc Munteanu, Mitică Popescu de Ma- 
nole Marcus. à ° 
e RS. Cehoslovacă: Ringul de Sergiu Ni- 


Filmul nostru, o fereastră deschisă spre lume 


colaescu, Singur de cart de Tudor Mărăscu, 
Zbor periculos de Francisc Munteanu. 

è R.P. Chineză: Ziua Z de Sergiu Nicola- 
escu. 

e R.P.D. Coreeană: Emisia tinuă de 
Dinu Tânase, Surorile de lulian Mihu, Buletin 
de București de Virgil Calotescu, Să mori ră- 
nit din de viaţă de Mircea Veroiu. 

e Cuba: Ringul de Sergiu Nicolaescu. 

e R.S.F. iugoslavia: Luchian de Nicolae 
Mărgineanu. 

e R.P. Mongolă: Trandafirul galben de 
Doru Năstase. 

è R.P. Polonă: Emisia continuă de Dinu 
Tănase, Lovind o pasăre de pradă de losit 
Demian, Ringul de Sergiu Nicolaescu. 

e U.R.S.S.: Ringul de Sergiu Nicolaescu, 
Prea cald pentru luna mai Maria Callas 
Dinescu, Amurgul fintinilor de Virgil Calo- 
tescu, Moara lui Călitar de Șerban Mari- 
nescu, Zbor de Francisc Munteanu, 
Raliul de Mircea Drăgan, Rămășagul de lon 
Popescu Gopo. 

e Canada: Atunci i-am condamnat pe toți 
la moarte de Sergiu Nicolaescu, Buletin de 
București de Virgil Calotescu, Tănase Scatiu 
de Dan Piţa, Croaziera și Proba de microfon 
de Mircea Daneliuc, Să mori rănit din dra- 
goste de viață de Mircea Veroiu. 


Itinerar american 


fon de Mircea Daneliuc; și de scurt-metrajele 
de animaţie: Cale lungă de Adrian Petringe- 
naru, Galaxia de Sabin Bălașa, Nodul gor- 
dian si Arena de Zoltan Szilagy, Farse de 
“Olimp Vărășteanu, Teoria de Nell 
Cobar, Furtuna de lon Truică, Banchetul ar- 
melor de Adrian Petringenaru și Clemansa 
Sion. 
În cursul lunilor iulie și august filmele ci- 
neaștilor noștri au fost prezentate în pro- 
rame speciale și în Centre ale filmului de la 
(California), Houston (Texas), Cam- 
bridge (Massachusetts), ducind mesajul artei 
şi culturii noastre pe continentul nord ameri- 
can. 


° V.. (Grecia) — Săptămina filmului 
balcanic a inclus în competiţie filmul lui 
Nicolae Corjos Pădurea nebună. 


https://biblioteca-digitala.ro 


Sub rezerva unui viitor examen grafologic 
calificat, în urma unei comparații cu o scri- 
soare autograf a lui Petre Liciu, inclinam să-i 
atribuim acestuia textul caetului. Om de 
aleasă cultură (urmase nu numai Conservato- 
rul, ci și cursuri de drept la Sorbona), Liciu 
împlinea 41 de ani cind, la începutul anului 
1912, se stingea mistuit de o necruțătoare 
boală de rinichi. Ultimele luni le trăise frene- 
tic, cu disperare, presimţindu-şi, parcă, apro- 
piatul deznodămint. După întoarcerea 
dintr-un epuizant turneu în Bucovina, direcţia 
teatrului se cam ferise să-l mai distribuie în 
vreo piesă nouă. „Cu o furie nestăpinită, tre- 
murind din tot corpul — povestește loan 
Massoi în monografia pe care i-a dedicat-o 
— înfrunta pe medicii sau colegii ce-l sfă- 
tuiau să nu joace, măcar în zilele de criză: 
„Să nu joc? De ce vreţi să mă omoriți?.." 

Nu credem că, in asemenea condiţii, Liciu 
ar fi dispus de resurse fizice pentru a ela- 
bora, în 1911, scenariul. Este totuși de notat 
că, deși grav bolnav, la 29 decembrie se afla, 
alături de colegii săi Vasile Toneanu, lon și 
Grigore Brezeanu, în „comisiunea” care se 
prezenta generalului Aslan la Ministerul de 
război, pentru a-i cere sprijinul in vederea 
„realizării unui film cinematografic care să 
reprezinte Războiul Independenţei noastre 
din 1877" — așa cum anunța cotidianul 
„Seara” la 30 decembrie 1911. 

În ianuarie următor era la Craiova jucînd — 
după mărturia lui Emil Girleanu: „in prada 
unor dureri cumplite, cu o temperatură de 40 
de grade...” Catre sfirșitul lunii definitiv do- 
borit de boală, se interna la sanatoriul Ol- 
covsky din Calea Călărașilor, supunindu-se, 
la 28 ianuarie, unei intervenţii chirurgicale. În 
urma ei, ne comunică Massof, „durerile îl lā- 
saseră, iar Liciu, deşi obligat să stea tot tim- 
pul pe spate, se arăta vesel.“ Ziariştilor le de- 
clara plin de încredere că în puţine zile va fi 
din nou pe scenă, primea mereu vizite ale co- 
legilor și prietenilor pină ce, după opt săptă- 
mini de linişte, la 18 martie, suferinţele îl nã- 
pădiră din nou. E de presupus că, în interva- 
lu! acesta de acalmie, mai ales în luna febru- 
arie, avindu-i alături pe Nottara și pe Deme- 
triade, pe lon și Grigore Brezeanu, poate și 
pe alți membrii ai „asociaţiei cinematogra- 
fice" alcătuite de fruntașii Teatrului Naţional, 
sà fi elaborat caetul initial fără a-l putea, to- 
tuși, duce pînă la capăt. O adnotare a lui Li- 
ciu pare să întărească ipoteza caracterului 
colectiv al textului: „Scena XV: Grivița con- 
form povestirii Războiului și înțelegerii...” In- 


© Giffoni Valle Piana (italia) — Cel de-al 
XV-lea Festival international al filmului pen- 
tru copii și tineret (27 iulie—4 august) a in- 
clus în programul său Rămășagul de lon Po- 
pescu Gopo, De dragul tău Anca de Cristiana 
Nicolae; și filmele de animație: Tara mea de 
Tatiana Apahideanu, Anotimpurile de Florin 
Anghelescu, SOS de Mircea Toia și Călin 
Cazan. Festivitate de premiere de Dinu Ser- 
bescu. A participat operatorul Alexandru 
Popescu. 

e Odense (Danemarca) — Al Vi-lea Festi- 
val al filmului (4—10 august) a invitat filmul 
Fotografii de familie de Radu Igaszag. 

e Nitra (R.S. Cehoslovacă) — Al II-lea Fes- 
tival internațional al filmului cu tematică 
agrară (25—30 august). În concurs Andrei 
Gabură și zootehnia de Dumitru Done și 
Doctoranzii de la Dăbuleni de Eugen Gheor- 
ghiu. 

e Montreai (Canada) — Festivalul! filmelor 
din lume (21 august—1 septembrie) a inscris 
în secția necompetitivă filmele Adela de Mir- 
cea Veroiu și Saltimbancii de Elisabeta Bos- 
tan. Regizoarea va reprezenta cinematografia 
noastră la zilele festivalului. În secția compe- 
titivă a participat Festivitate de premiere de 
Dinu Şerbescu. 

e Veneţia (italia) — Cea de-a XXII-a ediţie 
a Festivalului internațional a! filmului (28 au- 
gust—6 septembrie) a selecționat în concurs 
Glissando. Regizorul Mircea Daneliuc a fost 
invitat să participe la festival. 

è Rio de Janeiro (Brazilia) — Festivalul fil- 
mului științific (26 august—5 septembrie), 
ajuns la cea de-a XVI-a ediție, a inscris în 
competiție: Apa, această necunoscută de Li- 
liana Petringenaru, Muguri de Mircea Po- 
pescu, Singele, pecetea vieții de Florica Ful- 

u 


geanu. 

e Quito (Ecuador) — Al IV-lea Festival in- 
ternational a! filmului pentru copii a reținut 
pe agenda sa filmul Dumbrava minunată de 
Gheorghe gu 

© La Ro (Franta) — Festivalul inter- 
national al filmului a invitat filmul lui Mircea 
Veroiu, Adela. 


semnarea cripticà se referă, probabil, la inte- 
legerea dintre membrii asociaţiei 

De ia prima sa pagină, versiunea lui Liciu 
este sever adnotată cu numeroase intervenţii, 
de câtre mina lui Aristide Demetriade. Liciu 
scrie: „Scena l-a: Un sat, țărani, ţărance la 
șezătoare, un bátrin le povestește despre ràz- 
boiul ce s-a ivit între ruși şi turci, flăcăii fac 
haz, moșu le spune: Luaţi seama cà o sa ne 
vină şi nouă rindul. Toată lumea face haz: Să 
poltească dacă le dă mina. În moffentul 
acesta apare vâtalul care-i cheamă să vie la 
primarie” 

Deasupra paginei, Demetriade a precizat 
„Grădiștea duminică”. In contrapagină a 
adăugat o descriere a tabloului ceva mai 
apropiată de cea care avea sà fie filmata 
„Intr-o parte e hora, in altă parte sfatul de 
bătrîni. Se desface hora și flăcăi cu fete vin 
în jurul mesei de bâtrini. Peneș (iată-l apà- 
rind aici, pentru prima oară, spre deosebire 
de versiunea Liciu n.a.) roagă pe Toader sa 
le povestească ceva... Prin fața balconului 
trece cortegiul. Arenele Romane. Povestea 
neamului. Peneș rămine pe ginduri. România 
biciuită de turci. (Ideea va prinde contur mai 
precis în următoarea versiune n.a.). Sosește 
primarul care le anunţă decretarea mobiliză- 
ru 

De notat că pe aceeași pagină, Petre Liciu 
a schiţat si o primă distribuţie posibilă; Penes 
— Tony Bulandra; Catrina — Tina Barbu (ac 
tritā a Naţionalului bucureștean); Moşul 
lancu Petrescu (tot de la Naţional, specializa! 
in compoziţii de bătrini). Nici una dintre cele 
trei propuneri n-a rezistat. Putem regreta ca 
nu ne-a rămas posibilitatea de a-l vedea pe 
Bulandra la virsta de 31 de ani în rolul lui Pe- 
neş (interpretat pină la-urmă de A. Athana- 
sescu). Că realizatorii filmului au iinsistat sa-l 
aibe pe Buiandra printre interpreţi mărturi 
seste și o altă variantă a distribuţiei care 
atribuia rolul colonelului Cerchez. S-ar părea 
totuși că, dezgustat de experiențele cu Amor 
fatal şi — probabil — de filmările pentru Dra- 
goste la mănăstire (peliculă pe care o va de 
zavua public în 1914) marele actor a refuza! 
oferta. Singura imagine cinematografiată a 
lui Bulandra care ne-a parvenit avea să fie în 
registrată 22 de ani mai tirziu, cea din Trenul 
fantomă. 


Aristide Demetriade 


— dramaturg 


Prezenţa lui Demetriade pe caietul Liciu 
este permanentă. De pildă, pentru scena 
Consiliului de miniștri de la Palat, el notează 
„Decor: teatru în curte — Heidelberg“. Aflăm, 
astfel, că filmarea secventei respective în 
curtea Teatrului Liric s-a desfășurat în deco- 
rul scenei Palatului din Hei | de altă 
dată. În scena Ill-a Liciu scrie: „Plecarea din 
sat, tot satu-i conduce cu rindul”. Următoa- 
rea frază („Despărțirea dramatică dintre Pe- 
neș, nevastă și copil”) este ștearsă de Deme- 
triade care adaugă în contrapagină: „Aceștia 
formează cei 9—10... Tot satu-i conduce 
după alte drumuri vin alţii cari se intilnesc 
Voioșie mare. S-a dus, nu se mai vede Ca 
trina râmine pe ginduri...” O asemenea sec 
vență, a piraielor care formează fluviul oaste 
nu s-a filmat; deși ideea era cit se poate de 
cinematogratică 


Alte două caiete, obişnuite, cu lineatură 
dictando sint scrise în întregime de mina lui 
Demetriade. Cea de a doua versiune dezvolta 
ideea sugerată a „României biciuite” în doua 
tablouri alegorice care ar urma să deschida 


Grigore Brezeanu alături de 
prietenul, colaboratorul si pro- 
tectorul său, Aristide Demetriade 


Turcii sint în redută (luaţi cu aparatul din 
pate)“. Apar şi noi momente reţinute în ver 
siunea definitivă: „Scena XV: — Soldatul Gri 
gore loan ia drapelul turc.“ — titlu alături de 
are Demetriade a adăugat, cu creionul: „Fă- 
ut”. In aceste versiuni e introdus, pentru 
prima oară, şi personajul Osman Pașa care 
va fi însufiețit de Nottara. Deși tot aici Ti- 
gurează și momente care vor fi înlăturate la 
filmare ca cel istorisit, probabil, de faimosul 
Candiano-Popescu, animatorul „revoluţiei 
antidinastice de la Ploiești, devenit ulterior 
aghiotant al regelui. „Un paşe turc se predă 
lui Candiano-Popescu și-i prezintă cartea de 
vizită. Candino i-o dă pe-a sa. Pe film — no- 
tează Demetriade — se văd cele două miini 
cu cărțile respective 


Sar Bei — comandant de divizie 
Candiano-Popescu — avocat. 

La citirea profesiei, turcul rămine increme 
e: 


Incremeniţi răminem și „noi în fața unor 
+semenea „moravuri“ pe cimp de bătaie, adu 
ind mai curind cu saloanele în care-şi făcea 
veacul aghiotantul regal 


Petre Liciu în celebra sa « 
ție din „Viforul”: Ștefăniță 


o noua revela} 


ne-o aduce un exemplar dactilografiat al 
textelor inserate in film din care se constata 
ca versiunea Independenței României, a; 
cum ne-a parvenit, este flagrant incompleta 
intr-adevăr, în copia aflată in colecţia A.N F 
momentul trecerii Dunării este epuizat prin 
traversarea unor bărci izolate si siluetele 
unor soldaţi constituind podul de vase. Dupa 
care imaginea ne transportă direct în toiu 
bătăliei pentru luarea redutei Griviţa 1. Din 
lista dactilografiată a inserturilor titrate ies 
insă la iveală numeroase alte momente pe 
care nu le atlâm in copie ca: „Ordinul de zi 
Face-ţi (sic!) să filfiie din nou steagul vitejiei 
trămoşești si să anunţaţi timpurile de glorie 
ale lui Mihai Viteazul si Ştefan cel Mare”; de 
barcarea generală, o ambuscadă română, ur 
“mărirea turcilor, şarja, Osman Paşa coman 
dindu-şi armata la Plevna, cartierul genera! a! 
domnitorului de la Poradim, maiorul Candia 
"o-Pupescu luind comanda batalionului 2 du 
Vinători („Să nu vă sfiiți de moarte, soldat 
căci ursitoarea a scris pe fiecare glonte : 
nume, oriunde te vei ascunde, dacă-ți est 
hotărit sà mori de glonț, el te gasește 


i mare film românesc, „Independenţa României“ 


moartea căpitanului Mărăcineanu, Peneș rā- 
mt în timp ce salvează drapelul. Măcar și 
lipsa acestuia din urmă moment ar fi trebuit 
să ne fie semnalată de incoerenţa firului epi 
al lui Peneș: e urmărită, in prolog, plecarea 
lui, apoi il revedem în spitalul de campanie 
îngrijit de Rodica (alias Catrina) și în cele din 
urmă sprijinit de aceeași credincioasa cama- 
radă, „pe drumul de costișe'. Absența fla- 
grantă a momentului „Sus, sus pe parapete" 
nu ne-a dat de gindit! 


Nici faptul că Jean Mihail. în volumul sáu 
memorialistic, îşi amintea cu zimbet induiosat 
ve şarja roșiorilor, în faţa iureşului cărora, de 
teamă să nu fie loviți de copite, cei ce căzu- 
seră glorios se ridicau mutindu-se la loc mai 
ferit, pentru a muri din nou. Absenţele pu- 
teau fi deduse, insă, pină și din studiul mai 
atent al prggramuluii de sala în care erau tre- 
cute titluri de tablouri inexistente în copia 
păstrată. O listă amănunțită în limba franceză 


care cuprindea in dreptul fiecărui tablou si 
metrajul său ne dă posibilitatea acum să stabi- 
lim cu precizie că din copia existenta la 


A.N.F., cu o lungime de 1295 metri lipsesc 
400 de metri, adică aproape două bobine 


În alte carnete de lucru lăsate de Aristide 
Demetriade mai descoperim indicaţii biblio- 
grafice cu privire la documentarea autorilor 
necesități de recuzită, propuneri de distribu- 
ție. alteori — chiar — preocupări pentru 
montaj: „Se leagă cu întilnirea lui Osman.“ — 
notează Demetriade, in paranteză, după o 
scenă în care suitele prințului Carol si duce- 
lui Nicolae pornesc spre Plevna. 

Volumul şi varietatea acestor documente, 
suita formelor intermediare ale scenariului, 
notele cu privire la cele mai diverse capitole 
ale realizării filmului ne fac să reevaluăm lo- 
cul marelui actor Aristide Demetriade in rea- 
lizarea | României. Faptul este 

u atit mai surprinzător, cu cit, din vara lui 
911, după cum reiese din corespondența sa, 
ictorul părea absorbit de ambiția creerii unui 
1amiet. Cum direcţia Teatrului Naţional îi 
punea rezistență, Demetriade n-a ezitat ca, 
pre sfirşitul anului 1911, să-și înainteze dè 
msia, obținind numai după acest gest-limită, 
rolul rivnit. Deși premiera în care învestise 
atita studiu, energie, incordare și ambiţie a 
avut loc în decembrie 1912. actorul a gasit 


resurse nu numai pentru roalizarea protec- 
țiunilor electrice“ la spectacolul cu „Înșiră-te 
margărite” din noiembrie 1911 (secvenţe pe 


we le coregizase alături de Grigore Bre- 
zeanu), ci și pentru marea reconstituire cine- 
matogralică în care — cum o atestă, acum, 
documentele — a depus o muncă directă și 
multilaterală. După cum se știe, dealtfel, tot 
Demetriade se afla, în vara anului 1912, şi la 
Paris, supraveghind îndeaproape montajul fil- 
mului și făcînd chiar unele tentative de distri- 
buire a acestuia pe piețe internaţionale. 

Dar asupra acestor momente ulterioare din 
istoricul realizării filmului ne propunem să re- 
venim într-o comunicare viitoare, fiindcă lotul 
de documente descoperit recent conține, și 
in această direcţie, revelații care impun ree- 
valuări în ceea ce cunoșteam despre teme 
rara tentativă aflată la izvoarele cinematogra- 


tiei românești. 
Tudor CARANFIL 
lonu| NICULESCU 


Un experiment grafològic: 

scenariu (Versiunea l) ṣi scri- 

soare adresată de Liciu lui Aristide 
metriade 


și să închidă filmul: „România legată de miini pagină 
cu lanţuri de un stilp în virful căruia stă semi- d. 
luna. Mai josul stilpului, acvila privind in jos 
România e zdrentuit imbrăcată, face slortàri 
să se elibereze, din ochi ii fulgeră scintei de 
viaţă”. Intitulat „Apoteoza”, tabloul final este 
însoțit de un semn mare de intrebare. Insusi 
autorul pare a se indoi de utilitatea lui: „O 
estradă înclinată. Sus, în picioare, pe un tun 
România în haine de sărbătoare. Stilpul cu 
acvilă în locul semilunii, lanţurile grămadă la 
picioarele ei; cu miinile intinse deasupra 


ină de scenariu (versiunea Li= 
ciu) cu adnotări aparținind lui De- 
metriade 


Altă pagină din scenariu 


prinţului, generalilor, miniștrilor... şi ostașilor 4 k > i i š 
din fiecare armă cite unul". Caracterul static ( I T i NQ atata kiq Dot: daudi de Sk 
teatral, emfatic al alegoriiilor propuse au fa- Valul saitin _, W hujlsc mai aj (E SFR 109 a Ë y Sye F 
cut, neindoielnic, så se renunțe la ele in faza A A CÙ "w. Py E Sia vt e da? EE va: YA 972 | ii 1 k I ja 
tilmārii. zi A an, ` să Aqua aha A hotia lusa t < ° $ 5 
a ñ ” i Puki | À paz , Mu A dana, larane la Jealeae , w 

- phei Pa N a Doa, Ve ela ea 2 iC Ar, Ac: 

În coa de a troia versiune, care rezumă “Mo cor pa, Troi hg PORS OSR Susa 22 e; Saad T cara! kala (e kerckdç des alaiul. ee da ie 
conţinutul caietului îl, finalul „Apoteoza” e | < y ec < di wwe da e a i $ > ep i 
abandonat unui simplu semn de intrebare nt: le s: ise a A acd: în Q stu kes aci, SA APA Tan, Ra, etaj A 
mărturie a faptului că realizatorii incă nu Yaz: E vitet. - t de T -4y Maw dua ea o dàl he vu di heua hân 
ştiau cum să-și încheie filmul. Abia o a patra t / da a Can că Apa L 4 


versiune va propune, intii, „intrarea triumfală 
a armatei române in București”, apoi Deme 
triade şterge și înlocuiește: „După 35 de ani”! 
Realizatorii găsiseră soluția mult căutată 
apoteoza" urmind să fie parada militară a ju- 
bileului adică recurgerea la „vederea“ docu- 
mentară. 


Taki Juta da 
Ku pe În K: La Q 


incepind cu cel de-al doilea caiet isi fac i +. k sus 
apariţia și indicaţii de imagine: „Scena XIV Scapi < s 
RaT 
, - 
<$, es 7 
AEE a 
Sia pu Sia 


Un artist care te făcea fericit 


Vigoarea 
marilor creaţii 


Ç. un actor de seama pleaca de pe 
ptăhetă, un şir de umbre ilustre îl urmează in 
cortegiu. Nu-l vom mai vedea niciodată pe 
Octavian Cotescu pe scenă; și, odată cu el, 
piere Tartuffe, cel mai interesant personaj 
molieresc realizat de teatrul nostru in ultima 
jumâtate de veac. Gogu, erou mazilian, în in- 
terpretarea princeps. ediţie de lux. din dece- 
niul şapte. Caţavencu, incarnat cu atita origi- 
halitate, uimitorul Nae Girimea, Bărbatul din 
“„interviu“ de Ecaterina Oproiu, bătrinul his- 
irion Minetti, grotescul Edek din „Tango“; rá- 
mine váduvá, pentru totdeauna Tanta lui 
Baiesu. neuitata iubire a lui Costel. Sigur, 
mereu alți interpreți isi vor pune sufletul in 


aceste tipare, filmul ne va restitui mereu ci- ` 


teva din mâștile artistului — printre ele 
aceea, puternic reliefată din Puterea și ade- 
vărul — iar televiziunea ne va reaminti, pro- 
babil, din cind în cind. chipul blind și zimbi- 
tor al omului. Dar el duce cu sine in neant 
ființele pe care le-a nascut si nutrit cu imbel- 
şugatul sâu talent. 

ctavian Cotescu era dintre cei hăraziți 
„născut să fie actor. Un actor modern, de la 
începuturi, de cind profesorii sái ieșeni au 
observat că tinărul botoșănean retuză cu ele- 
ganţă trucurile, fioriturile verbale, gesturile 
prea largi, emfaza, izolarea de parteneri. Si 
de cind Lucia Sturdza Bulandra l-a prețuit, 
angajindu-l fără rezerve in echipa ei, văzin- 
du-se apoi confirmată de juriul Concursului 
tinerilor actori (1959) ce i-a decernat junelui 
interpret din „Piine şi trandafiri” un premiu. 
Ne uitam, cu mirare și încintare, cit de mla- 
dios era acel tinár subțirel și voios, cit de si- 
gur părea pe scena ca fiu al lui Tache şi pro- 
tejat al lui Cadir, cit de puternic desena bru- 
talitatea unuia din incendiatorii din casa 
domnului Biederman şi cu cită fineţe il con- 
tura pe unul din stupizii ce-l înconjurau pe 
Mitica Blajinu. Pe urmă au venit marile creații 
din capodoperele caragialene, gogoliene. 
gorkiene, shakespeaeriene, intilnirea, funda- 
mentala, cu Teodor Mazilu. Statura actorului 
s-a implinit, obrazul a căpătat linii certe. ges- 
-tul — o măsură precisă, rostirea — accente 
noi; structural insă, el a continuat să fie un 
actor contemporan ca atitudine şi expresie. 
focalizind tot ceea ce gindea și intreprindea 
personajul la o idee clară, afirmată, interiori- 
zind cu vibraţie. exteriorizind laconic, dind 
substanţială plurivalență fiecărei apariţii. 
abordind cu cea mai adincă seriozitate pe 
Cristofor ca și pe Chiţimia. pe generalul Mac- 
beth ca și pe Pilat din Pant, aducind o liniște 
tragica impunătoare in Horia, un fràmint inte- 
ligent distilat in El din „Nu sint Turnul Eiffel”, 
un umor grotesc intens și bogat în personajul 
cu multe ipostaze din „Tandreţe și abiecţie”. 
L-am vazut, timp de cam treizeci de ani. in 
tot ce a jucat; nu i-am surprins niciodată vreo 
pornire cabotină. Respectul său pentru profe- 
Sie era pe măsura excepţionalei sale inzes- 
trari. 

Din 1962 incoace a fost protesorul de 
marcă, indrumátorul inspirat, cult, temeinic, 
al citorva generații de actori. Își iubea stu- 
denţii ca pe fiii sai. Era. totodată, exigent și 
scrupulos ca un părinte lucid. Ne poftea — 
critici, artiști, literați — sa-i vedem elevii încă 
de la examenul din primul an, ca să le putem 
urmări drumul şi să-i judecăm mai tirziu în 
cunoștință de cauză. Din ziua cind a devenit 
rector al Institutul de artă teatrală și cinema- 
togratică. și-a expus programul cu limpezime 
şi certitudine. A obţinut un local demn — cea 
mai mare și mai conformă din toate clădirile 
“pe care le-a avut vreodată școala noastră su- 
perioară de artă; a îmbunătăţit simţitor corpu! 
didactic, aducind ca protesori actori repre- 
zentativi, regizori importanţi, asistenţi tineri s: 
foarte tineri; a determinat ameliorâri și mo- 
dernizări, întru totul potrivite . ale programe- 
lor. de studii, relaţiilor institutului cu instituți- 
ile de artă; a organizat admirabile manifestari 
de cultură, multiplicind conexiunile școlii cu 
viaţa intelectuală și atrăgind în jurul pe: 
sonalități ale vieții artistice. A creat mult, a 
lucrat cu rivnă, a fost serios și aplicat în 
toate, a ars mult, a ars continuu — mai ales 
pentru alții — dăruindu-și inima teatrului, 
pină la ultima, tragica-i pulsaţie. 

Scriu aceste rinduri cernite privind fotogra- 
fii și desene de-ale lui Octavian Cotestu. 


Unul dintre cele mai izbutite portrete mi se - 


pare acela, ‘în peniță, făcut de Horaţiu Măă- 
ele: caricaturistul a hiperbolizat surisul acto- 
rului, care domină intreaga figură. În acest 
suris era multă bunătate și cumsecădenie, 
maliţie inteligentă, cunoaștere adincă și com- 
prehensivă a oamenilor, superioritate intelec- 
tuală lipsită de ostentaţie, o meditaţie poe- 
tică, îndelungă asupra lumii. A fost prețuit, 
iubit, şi admirat unanim. Rămine — prin ceea 
ce a creat şi prin ceea ce înseamnă — un ar- 
tist configurativ al artei româneşti din veacul 
nostru. 


Valentin SILVESTRU 


Neuitatul 
Nea Viţu al lui 
Octavian Cotescu 


Ducînd cu el o lume 
de personaje 


U. destin crud, mult prea crud, a răpit 
dintre noi incă o data şi incă o dată prea de- 
vreme, mult prea devreme, un mare artist al 
timpului nostru. Marele artist Octavian Co- 
tescu a înnobilat ecranul românesc, ca şi 
scena teatrului românesc, cu luminoasa per- 
sonalitate așezată acum în Pantheonul celor 
care şi-au slujit cu devotament, cu credinţă 
cu dăruire, absolute. cultura țării lor. Acum, 
după plecarea sa pe lungul drum al zilei cà- 
tre noapte, deși nu ne putem exprima decit în 
puţine şi sărace vorbe, vorbe. vorbe,... pier- 
derea o simțim înzecită, insutită, pentru că 
un mare actor duce cu el peste Styx, odată 
cu ființa fragilă, odata cu singurul SA0 sufiet, 
cohorte de ființe puternice si de suflete tari, 
ale personajelor de film și de teatru, cârora 
le-a dat viață din propria sa viaţă, spirit din 
propriul său spirit, energii vitale din propria 
sa putere de a munci fară nici o cruțare de 
sine. Simţim infinit pierderea, pentru că ma- 
rele artist Octavian Cotescu a dus cu sine, 
cîte personaje încă, pe care ar fi trebuit sà le 
însufilețească, pentru că aceasta era chema- 
rea sa pe lume, dacă inima, biata sa inimă, 
l-ar mai fi îngăduit, cum ar fi fost în firea lu- 
crurilor, dacă destinul său, incredibilul său 
destin, într-o orbire absurdă, nu l-ar fi pindit 
fără milă. 

Ca o mingiiere. totuși, Octavian ne lasă 
moştenire, in afara memoriei noastre, ele 
meră și ea pe acest pâmint, prodigioasa sa 
creație cinematografică memorată pe peli- 
culă. O întreagă galerie de personaje, chipuri 
şi caractere umane, de o ne-comună diversi- 
tate, de o tulburătoare protunzime, de o cu- 
ceritoare naturalețe, a încintat milioane și mi- 
lioane de spectatori, din țară și din lume. in 
viitor, spectatorii se vor bucura de reintilnirea 
peste arcul ireversibil al timpului cu Octavian 
Cotescu intr-o seară la cinema; alte generații 
de spectatori îi vor face abia cunoștința, in- 
călzindu-se la câldura mesajului său, intele- 
gind ceva din spiritualitatea vremii sale, răs- 
punzind zimbetului său dintr-o altă vreme 
pentru mai tirziu. 

Desigur, fiecare spectator-cinefii, la aminti- 
rea momentului despărțirii de Octavian Co- 
tescu, îşi evocă, în minte şi în suflet, chipul 
său iluminat din filmele văzute dintr-o viaţă 
de actor. Era încă student cind și-a început 
strălucita carieră de slujitor al scenei și al 
ecranului, al televiziunii și al radioului, ca 


j apoi, an de an, să înscrie roluri de tot mai 
subtilă vibraţie artistică în fiimoteca de aur a - 


cinematografiei românești si în amintirea 
noastră, imposibil de șters. lar din creaţiile 
sale cinematografice vor rămine vii ca şi la 
premieră, ie aere din: Dragoste lungă 
de-o seară, Dimineţile unui cuminte, 
Balul de simbătă seara, Puterea și Adevărul, 
Asediul, Împuşcături sub clar de lună, larba 
verde de acasă, Buletin de București, Saitim- 
bancii, Se întorc păsările călătoare si multe 
altele. Pentru mine, icoana adevărată a unui 
mare prieten se va asocia pentru restul zilelor 
mele, cu chipul şăgalnic al lui nea Viţu din 
filmul Bariera după romanul lui Teodor Mê- 
zilu, cu imaginea bietului Vasile Mirea din O 
lebădă iama, cu portretul plin de culoare al 
învățătorului Herdelea din filmele lon după 
Liviu Rebreanu... Dar din icoana adevărată a 
lui Octavian Cotescu nu pot lipsi trăsăturile 


expresive ale omului de toate zilele. ale omu- | 


lui plin de bucuria vieţii, plin de umor subtil, 


de o generozitate rara, altruist pină la des- ` 


considerare de sine, activ, vital, unic — pe 


scenă sau pe platou, ca si la catedră sau în | 
acte cetățenești. Octavian Cotescu, omul de | 
fiecare zi, la lucru, la filmare, pentru cei care | 


au avut șansa să colaboreze cu el, ca mine, 
- era exemplul cel mai molipsitor de gingăşie 


sutietească, dar şi de asprime a disciplinei 
creaţiei, de inaltă competenţă profesională 


imbinată cu viziunea de profunzime a perso- 
najelor, cu savoarea mi 
fiecărei replici, cu aparența usurintei şi a de 


zinvolturii spadasinilor de pertormanță, ex- 


presie a inteligentei si a culturii in profesia 
de actor. 

Un mare actor duce cu el o lume si lasă in 
urma sa o lume care îl plinge pe locul unde 
el nu mai poate fi inlocuit şi unde nu mai 
poate fi intors. , 


Mircea MUREŞAN | 


Profesorul 


E... momente in profesia asta de actor, 
după unii absurdă. dupa alţii extrem de inte- 
resantă, cind te pomeneşti suspendat la cițiva 
centimetri deasupra pămintului, mergi. printre 
oameni, pietre, case, flori, spini, dar nu reu- 
sesti mâcar o dată să simţi adevărul pămintu- 
lui. 

Există de asemenea oameni care cu rab- 
dare, inteligență, umor, foarte mult umor, de 
fapt din nou inteligenţă, cu duritate părin- 
tească şi deloc gratuită, cu multă bucurie și 
dureros sacrificiu de sine, te învaţă să desco- 
peri fascinanta aventura a pasului cinstit și 
curat pe pâmintul extrem de dur al unei pro- 
fesii devoratoare, Actoria. 

Unul din ei era Profesorul. + 


Nu doresc să conving pe nimeni. dar: acum, 3 


cind n-a mai avut răbdare sa-şi vadā; puii” 
mari, pentru că știa ca i-a crescut cinstit 
cred că era Unic. N-am stiut niciodată câ 
ne-a iubit, poate n-am ştiut și n-am reușit sa-i 
arătăm cu evlavie cit i- -am iubit noi, veşnicii 
lui elevi. 

Acum, ne-a oferit o lecție durà a acestei 
superbe profesii. Ca drumul nostru, al veşni- 
cilor lui elevi va trebui să-l tacem singuri. cu 
tot ce avem mai bun in noi. 

Nu-i vom mai putea atinge zimbetul linisti- 
tor niciodata, doar el, Profesorul, cel mai pu- 
lernic şi mai adevărat dintre noi, in imensa 
lui dragoste de oameni și de „pui de ac- 
tori” ne va atinge < mina-i magică ori de 
cite ori ne va fi grei 

Hi multumesc, Qctavian Cotescu, pentru 
tot ce-ai fàcut pentru noi. 


Dan CONDURACHE 


Cu fiecare clipă, 
s-a dăruit 


| renul in care călătoresc înaintează 
-adine în Moldova. Îm an Coteseu mine, Rodica 
Motto se coat 


dova... 


lirii fiecarui gest, a 


„EI, Tavi. cu cei ai lui din Botoșani, care 
vinează orice ocazie de a-l vedea şi revede- 
rea pe el, pe indragitul şi mindrul fiu al plaiu- 
rilor moldovene, au pus la cale o gală cu fil- 
mul Sosesc păsările călătoare. 

E dimineaţă. Dimineaţa de iunie. Vară 
phină. 

O bătaie în ușa. Mă trezesc. Nu răspund. 
Alta bătaie în uşă. 

— Cine e? 

` Altă bataie în uşă si un răspuns, cu un glas 
plin de culoare personală. 

— Nea Geo, haide domnule să-ţi arât Mol- 

Mă imbrac la repezeală şi ies. Í 

— Vino, dom'le sâ-ţi arât pe unde am copi- ` 
larit, sá-i arāt o Wara frumoasă si oameni 
adevăraţi... 

lese şi Rodica pe culoarul vagonului de 
dormit. 

„Şi nepreluitu! Tavi, facind pe ghidul pro- 
tesionist, ne prezintă Țara de Sus, cunoscind 
fiecare colină, fiecare cale şi mai ales fiecare 
staţie, ba chiar cea mai neinsemnata halta. 

La uimirea noastră, ne spune că este fiu de 
ceferist, că a umblat mult cu draga lui familie 
prin locurile astea și ca n-a fost tocmai 
usor... 

„Trenul se infige decis spre tinta cálàto- 
riei, culoarul vagonului s-a animat, ies si alţi 
calàtori din cuşete, il recunosc pe actor, îl 
salută cu căldură și se bucură ca-l våd. Este 
de-al lor... 

„lar el, încălzit de intilnirea cu copilăria, 
ne "povesteşte despre şcoala primară. despre 
liceu, despre studiile superioare de teatru fā- ` 
cute la lași, își amintește și se mindreşte cu 
colegii juí Sa, s-au realizat, are un cult pen- 
tru minunaţii lui profesori care l-au tormat. 

„Poate că de aceea, după numai ciţiva ani 
de București, foarte tinărul actor al Teatrului 
„Municipal Bulandra s-a dedicat cu atita dra- 

- goste, pasiune şi pricepere dăscaliei actori- 
cești... 

„Asistent la Beate Fredanov, el însuși pro- 
fesor indrumator, a apoi şelul catedrei de acto- 
rie si, in sfirsit, rectorul Institutului de artā 
teatralā si ‘cinematografică , „I.L. Caragiale”. 

„In vervă mare, colorind fiecare” propoziție 
cu “umor, cu.nelipsitu-i zimbet, nici nu simţim 
cind „ajungem la Botoşani, unde-i primit ca 
acasă... 

“Actorul este intimplat c cu de toate, ne sim- 
tim bine. ajungem sub stejarul lui Cuza, unde 
vine și Caramitru, interpretul lui Luchian și 
peste tot Tavi nu uită de nimeni si de nimic, 
face planuri de creaţie — în teatru, film, tv — 
se gindește deja cum să- lanseze pe viitorii 
lui absolvenţi (se bucură de succesul filmic al 
Teodorei Mareş), cu care vrea să vină aici, in 
Moldova. ca si cu alte serii de studenţi, şi de 
la Vorona, într-o ultimă intilnire dascàl-inva- 
tacei,- sá le dea zborul în viaţă... 

„„Se gindește să joace ceva din Băieșu, i-ar 
place să facă un film turnat aici, pe meleagu- 
rile natale; se bucură că o să joace în scena- 
riul nou pe care l-a scris Titus Popovici pen- 
tru mine. ar dori o piesă scrisa de D.R. Fo- 
pescu pentru el și Vali... Se gindește la viito- 
rul lui Alexandru... 

„Şi a venit seal întilnirii cu publicul botoșe- 
nean: emoție imensă, imensa, în fața unei 
mulţimi nerabdatoare să-l vadă, să-l auda pe 
actor la el acasa, ` 

A fost prezentat. el și au fost evocate cu 
acest prilej si numele ilustre care au pornit 
alta dată din aceste locuri, nume care au fā- 
cut și tac cinste culturii româneşti: Eminescu, 
Enescu, Luchian, lorga... 

«A luat cuvintul cald, zimbitor... Le-a spus 
celor prezenți cà-i fericit câ-s impreună, ca 
n-o sá-i uite niciodată, fiind dintotdeauna le- 
gat de ei si că tot ce va face în artă, va face 
numai pentru ei... 

„De atunci au trecut abia două luni... 

— Tată, mă întreabă băiatul meu, Cătălin, 
auzind trista veste a dispariţiei Artistului, care 
„nu era numai al moldovenilor, ci al întregului 
popor, nu-i o glumă de-a lui? 

— Cum, o gluma? 

— Cind era la filmare la Soveja, „făcea tot 
timpul glume: imi punea bani sub. pietroaie si 
mă indemna să caut sub ele. Eu gàseam ba- 
nii, și el mi-i lăsa: este norocul tàu, zicea el. 
Nu-i tot o glumă de-a lui și asta? 

— Nu, asta nu mai este o glumă. El Tavi, şi 
cind glumea era serios, se dăruia... 

„Şi se dăruia, s-a daruit. nu s-ar mai fi dà- 


ruit! ç i 
Geo SAIZESCU 


Unul dintre cei 
citiva... 


et în el, in joc, pe chip, un fundamen- 
tal refuz al solemnităților crispate și rele, o 
forță nesecată de a respinge prea multul — 
așa încit putem spune, măcar acum, cu acea 
- gravitate care-i apărea la capătul fiecărui su- 
ris: Cotescu este unul dintre cei ciţiva actori 
români care te făceau fericit că-i ești specta- 
tor: numai Toma Caragiu — dintre cei duși — 
îi mai dădea această senzaţie de plin al bu- 
curiei de a fi; şi tot ca și Toma Caragiu — 
pentru a-l fixa lingă cel de nedespărțit, 
într-un înalt greu accesibil muritorilor — Co- 
tescu este dintr-acei ciţiva care au mărit pu- . 
terea noastră de „rezistență, în meteorologia 
excesivă a continentelor, prin felul cum ne-a 
men sà conta A să pungen: 
Radu COSAȘU a 


În acest an in care cinematograful devine nonagenar (dacă socotim ca 


dată a nașterii proiecţiile 


Lumiere din 1895), filmul românesc participă la 


sărbătorire avind in fruntea convivilor un intreg pluton de tineri octogenari 
sau septuagenari — regizori si operatori emeriţi, de imagine şi de sunet — 
contemporani atit cu primii pași ai acestei arte la noi, cit si cu cele mai re- 


cente evoluţii ale sale. 


li celebrăm in coloanele alăturate pe cei din prima linie a cronologiei — 
Jean Georgescu, Paul Călinescu, lon Cosma — dar îi salutăm și le rezervăm 


aceleași ginduri bune și celorlalți. 


Bucuroşi că pionierii ne intimpină astăzi salutul cu firea și spiritul în plină 
vigoare și strălucire, le urăm tuturor La mulți ani! 


G u adevărat unică, stràlucitoare figura à 
filmului românesc! A lucrat toarte puţin pina 
acum şi e atit de tinar la virsta sa, incit nici 

. nu o mai spunem. Stacheta peste care s-a ri- 
dicat în arta filmului este-atit de sus, încît 
sintem încă umbre față de acest maestru in- 
contestabii al peliculei 


Pe urmele lui Caragial 
Jean Georgescu 


Provine dintr-o școală solidă și este pro- 
motorul alteia noi, pe care puţini au urmat-o 
- (de imitat era imposibil). Jean Georgescu are 

un stil, prin semnătura sa de autor, de o pre- 
` cizie extraordinară. 

Cu O noapte furtunoasă, atinge un maxim 
de rigurozitate. E cel mai strălucit exempiu 
de liberă și fidelă- în acelaşi timp adaptare a 
unui text clasic. Jocul actorilor perfect con- 
dus, povestirea limpede, prin cadre ingenios 
construite şi însăilate, rece. lucid si în același 
timp degajind o inșelătoare senzaţie de im- 
provizație, ca la mulţi alţi mari artişti. 

O noapte furtunoasă nu are doar meritul 
de a fi cea mai perfectă transpunere după 
Caragiale, ci este sigur ecranizarea cea mai 
desăvirșită făcută pina azi în cinematografia 
noastră, lăsind foarte mult în urmă Moara cu 
noroc sau Pădurea spinzuraților, ca să dau 
doar două exemple atit de des citate de cri- 
tica noastră. 

De la Maiorul Mura ia peliculele realizate în 
Franţa, apoi la Directorul nostru, găsim ace- 
eaşi marcă de înaltă clasă. 

Directorul nostru, satiră memorabilă a unor 
noi moravuri, fixează o serie de portrete-tip, 
demne de un nou Caragiale, de un nou pro- 
fund cugetător și eminent moralist. 

Las criticilor să analizeze cum se cuvine şi 
în termenii pe care le cere această capodo- 
pera; e de datoria lor să reintormeze publicul 
asupra fiecăreia din operele maestrului nos- 
tru. . 4 

Vizita, Lanţul slăbiciunilor, Pantotul Cenu- 
şăresei, Motturi 1900, Lanterna cu amintiri 
sint filme care trebuie să aibă o permanență 
pe ecrane. Ceea ce nu se întirhplă. Sint chiar 
regizori tineri. absolvenţi de institut. care nici 
măcar nu le-au văzut, mi-te să le fi studiat și 
memorizat! 

Opera inimitabilă a lui Jean Georgescu de- 
vine prin aceasta și prin alte fapte caz de 
analiză si repunere in valoare. Aceasta intre- 


prindere ar fi cu mult mai dreaptă şi mai ne- 


cesară decit zl festive. 
5 lulian MIHU 


A. şi in cinematogratie octogenari 
emeriţi. incepem să ne luăm in consideraţie 
propriile tradiţii, ne referim la o istorie a til- 
mului românesc. Dacă am fi preluat una din 
cati nescrise ale acestui pămint, probabil că 
fi creat un „sfat al bătrinilor”. Dar cine 
a asocia noțiunea de bâtrin cu Jean Ge- 
orgescu sau cu Paul Calinescu? l-am fi putut 
da o altă denumire, poate „sfatul ințelepților”. 
Voi stărui, o clipa. cale de două pagini 
doar, asupra personalității cineastului Paul 


Tincreţea timpului revoluționar: 
Irina Răchiţeanu în Pica muny 


Calinescu, de care ma leaga prifhii pași in 
domeniul filmului de ficțiune din anii 
1953—1954, cind eram asistent la Destășura- 
rea, după ce îi fusesem student. 

Depânind firul romanticei noastre cinema- 
tografii, aș spune că Paul Călinescu a fost un 
ales al Zeiţei celei de-a şaptea arte. Şi iată de 
ce: 

è El obține, pentru noi, primul premiu de 
prestigiu la Bienala de la Veneţia, din 1939, 
cu documentarul Tara Moților. 

e Primul film de ficţiune al cinematografiei 
noastre socialiste poartă semnătura sa: Rš- 
sună valea. 

e Primul film color din tara noastră, docu- 
mentarul Delta Dunării, îi aparține, de aseme- 
nea. 


Sigur, un cercetător pasionat s-ar putea 


i apleca asupra multor documentare ale ince- 


puturilor cineastului: Atenţie, fragil, Zi de pri- 
măvară, Munţii Făgărașului, Mindra noastră 
țară şi asupra multor subiecte de jurnal, inca 
din anii '30. De menţionat ca Paul Călinescu 


„a debutat ca cineast amator, 


fascinat de frumuseţile ţării, el vrea să o 
străbata în lung şi in lat, închinind locurilor și 
oamenilor adevărate poeme cinematografice, 
fiind, de cele mai multe ori, propriul său ope- 
rator. 

Nici în domeniul filmului de ficțiune nimic 
nu este pentru el accidental sau intimplator. 
Fascinat de marile prefacer=ale țării și de ro- 
mantismul tineretului nostru revoluţionar, a 
poposit cu echipa si aparatul de filmat în „va- 


“lea” care „răsuna”, vestind începuturile lumii 
` noi şi primii pași ai unei noi cinematogratii. 


Destășurarea se realizează în plin proces de 


- socializare a agriculturii noastre, cind cineas- 


tul, mereu în pas cu vremea, s-a implicat cu 
aparatul de filmat acolo unde se preligurau 
mutații fundamentale. şi s-a implicat ca un 


ñ se: iubitor de adevăr, în ciuda unor practici 


e de dogmatism și idilism apologetic. 
Au urmat cautári semnificative ale regizo- 


'rului în domeniul valorificării unor opere ale 
“ literaturii noastre, devenite clasice, cum sint 


* 
„Europolis“ de Jean Bart (Porto Franco) sau 
Titanic Vals de Tudor Mușatescu. A visat sa 
realizeze comedie, chiar a început (Pe răs- 
punderea mea...), dar de peste un deceniu și 


jumătate nu a mai apărut pe platourile de tih- , 


mare. 

Mai apoi, Paul Calinescu a avut tihna și vo- 
caţia de a aşterne pe hirtie o bună parte din 
experiența sa 'cinematogartică, într-un volum 
care poate constitui o contribuţie importanta 
la o viitoare istorie a filmului românesc; 
„Proiecţii în timp — Amintirile unui cineast” 
apărut la Editura Sport-Turism. 

lar acum un an, Paui Călinescu a prezentat 
la forul suprem al tehnicii cinematogratice 
mondiale o intervenţie privind un nou ecran 
cinematografic, adaptat la cimpul! vizual al 
ochiului uman, precum și un film experimen- 
tal cu aceasta invenţie, pentru care a primit o 
distincţie de onoare UNIATEC, 


Din aceasta se vede câ talentul, spiritul şi . 


potenţialul creator nu cunosc noţiunea de 
„pensie”. Artistul arde ca o torţa, el se daru- 
ieşte şi se integrează continuu in spiritualita- 
tea unei epoci, în cultura neamului său. 

Din păcate, noi cineaştii, nu avem dreptui 
la postume. Creaţia noastra se masoară ex- 
clusiv în fotograme filmate. 

În casa oamenilor de artă și cultură din 
Fălticeni — un muzeu demn de toată lauda 
— există un colț închinat lui Paul Călinescu. 
Ce pacat că nici un cinematograf sau o ca- 
bină de montaj nu se numesc Victor lliu, Ovi- 
diu Gologan... 


Gheorghe VITANIDIS 


Filmul ca şansă a nemuririi: 
Cella Dima si Grigore Vasiliu- 
Birlic Vafruri 1900 


A... cind lon Cosma a implinit 80 de 
ani, ne amintim că, în 1951, odată cu pre- 
miera filmului Viaţa invinge, cronicarii con- 
semnau cu majuscule numele său ca opera- 
tor de imagine, lar după 25 de ani, în volumul 
„Cinematograful românesc contemporan” 
Eva Sirbu scria in capitolul „Imaginea imagi- 
nii": „In Viaţa învinge, lon Cosma nu lasă de- 
cor neexploatat, nevalorat, nu lasă milimetru 
de față omenească lără umbrele și luminile 
ei. Viaţa învinge este primul film care prac- 
ticà cu voluptate nedisimuiată imaginea fru- 
moasă“. 

Văzusem filmul în toamna precedentă pre- 
mierei. cind candidaţii la facultatea de opera- 
torie a Institutului aveau de analizat, la exa- 
menul de admitere, imaginea lui ion Cosma. 
Atunci nu bănuiam că, iuindu-mi notițe pe în- 
tuneric, consemnam de fapt elementele parti- 
culare care definesc structura unui artist. că 
infinita gamă de griuri de pe ecran este lu- 
mea interioară a unui om, că vigoarea, obo- 
seala, tragismul, bucuria stau ascunse în 
aparatul de filmat şi doar talentul le face vizi- 
bile. După citeva luni, lon Cosma stătea în 


` fața noastra la catedră. Mi se părea că-l cu- 


nosc, deși nu-l văzusem niciodată. Cu vo- 
cea-i domoală, calm, modest se scuza: „Dra- 
gii mei, eu nu sint profesor. Dar vă voi spune 
tot ce știu”. Şi s-a ţinut de cuvint! 

La inceputurile sale actor, apoi scenarist şi 


https://biblioteca-digitala „rO 


Un mare profesionist 
provenit dintre amatori: 
Paul Călinescu 


regizor de tiime documentare — capitole 
despre care va trebui scris -cu alta ocazie — 
lon Cosma este mai ales un îndrăgostit de 
aparatul de filmat şi isi va da întreaga măsură 
a talentului în arta imaginii. Astfel, între anii 
'27—'49, filmează subiecte de jurnale, docu- 
mentare artistice, este reporter de front, ti- 


xeaza în memoria peliculei „imaginea Romà- 


niei” ieșită dintr-un râzboi cumplit şi care, 
printr-un efort sublim de voinţă, iși vindecă 
ranile. La numai citeva luni de la semnarea 
actului de naștere al cinematografiei noastre 
noi, tocmai acest vinător de imagini adevă- 
rate, reporterul de front lon Cosma isi începe 
cariera de operator în filme de ficţiune. cu 


„actori, devenind pionierul imaginii cu funcţie 


artistică, meticulos elaborate. Incepe cu Bu- 
tevardul fluieră vintu, continua cu Viaţa in- 
vinge, iar în 1952 șietuiește cu migală de bi- 
jutier trei schițe de Caragiale, în regia lui 
Jean Georgescu: Arendașul român, Vizita si 
Lanţut slăbiciunilor. Rind pe rind, marii actori 
ai scenelor noastre zăbovesc în fața aparatu- 
lui sau de liimat, creind „personaje memora- 
bile in Directorul nostru, in Mofturi 1908, am- 
hele de Jean Georgescu, precum si în Aface- 
rea Protar, Ripa dracului, Telegrame, Porto 
Franco și altele. Prin „frumusețea imaginilor” 
lui, portretele de tinereţe ale actrițelor Cella 
Dima, Eugenia Bânulescu, Irina Răchiţeanu, 
Carmen Stânescu intră în antologia filmului 
românesc. Mereu îndrăgostit de natură, de 
oameni, de viaţă, lon Cosma are structura ar- 
ustului autentic, ° 
perfectiona continuu, de la film la film. cu o 
rara disponibilitate pentru plastica de nuante. 
Fin analist al artelor frümoase, pictează in 
Motturi 1900, cu umbră, lumină și un evantai 
infinit de nuanţe cromatice, rafinate în armo- 
nii. Este o adevărată performanţă în manieră 
clasică a imaginii filmului color, prin care 
operatorul se depășește pe sine, cel care cu- 


noscuse consacrarea deplină pină la acea. 


dată. 

Pentru ion Cosma, munca, actul de creaţie ` 
sint o religie. Cind intra pe platou, echipa se 
ridica în picioare și se facea liniște. incepea 
sa „lucreze“! Nu mai vedea nimic în jur, nu 
auzea nimic, nu vorbea cu nimeni. Luminile 
se aprindeau cerute de lumina sufletului său 
şi nimeni nu-l tultura. Atunci, trăia un mo- 
ment unic, sfint, poate chinuitor: „Se spove- 
dea!" 

Ca tinâr operator, intram pe atunci în virful 
picioarelor pe platou și-l urmăream ore în șir 
la lucru. Învățam cum se face film! Cind dă- 
dea 'cu-ochii de mine, îmi- întindea prietenos 
mina si mă trăgea mai aproape de aparat, Nu 
ascundea nimic. Într-o zi. mi-a spus că sin- 
tem colegi. Formal, am acceptat, dar pentru 
mine, lon Cosma răminea şi râmine un „se- 
nior“ al imaginii. Mi-au trebuit mulţi ani pină 
să accept cå pot fi coleg cu „nea Ionică“, asa 
cum îi zic eu sărbătoritului de astăzi, odată 
cu „La mulţi ani!" 


Nicu STAN 


Alături de prietenul său 
de-o viaţă, aparatul de filmat: 
lon Cosma 


înzestrat cu forta de-a se 


E SPRS 


PNRA 


14 


ticà internaţională, un festival al filmului tu 
ristic. De fapt, festivalul este o fostă realitate 
o realitate transformată în timp într-o mani 


redeveni ceea ce a fost. Frin eforturile orga 
nizatorilor (Comitetul de cultură și educați: 
socialistă al judeţului Caraș Severin, Intre 
prinderea cinematogratică a județului, Stu 


tul. Adică ediţia a 7-a. 


Cheile Nerei, Despre 


experienţa. intre 


de întrebări. 

Cum au fost filmele acestei ediţii? Depinde 
de cine răspundea — acolo la Heculane — la 
întrebare. Publicul era unanim: „Un film inte- 
resant și foarte frumos; un film drăguţ!” Dacă 
intrebarea era adresată difuzorilor, răspunsul 


Q. (Céhoslovacia) este anua! 
9 uneia din cele mai importante intilniri 
internaţionale consacrate filmului pentru co- 
pii. Ediţia l agaaa a acestui an (a 25-a) a do- 
vedit-o atit prin selecția filmelor de lung si 
scurt metraj (animație si film jucat) producţie 
a studiourilor cehoslovace (Barrandow, Bra- 
tislava, Gottwaldow) cit şi prin participarea 
delegaţiilor din paisprezece țări printre care 
delegaţia română în frunte cu Vasilica Istrate, 
scenarist consacrat al genului. 
s-au desfășurat în fața unui public de peste o 
mie de copii de virsta adecvată subiectelor si 


parcursul a cinci zile. între 13—17 mai. Preg 
nanta expresiei filmului de animaţie cehoslo 


„Ciuta“, după 
aproape șapte decenii 


S.. aproape șase decenii şi jumătate de 
cind vedea lumina rampei piesa lui Victor lon 
Popa Ciuta. De atunci a fost reprezentată pe 
foarte multe scene, dreptul „primului venit“ 
răminind Teatrului Naţional din București, 
prin montarea datorată lui Vasile Enescu, 
printre primii interpreţi fiind Ana Luca şi N. 
Soreanu și, puţin mai tirziu, Sonia Cluceru si 
George Vraca. Cariera prodigioasă a piesei 
constituie, probabil, principalul argument în 
favoarea unui al doilea spectacol TV cu 
această piesă de tinerețe a dramaturgului, 
după o montare mai veche — în colaborare 
cu Teatrul Giulești — care s-a bucurat de 
succes (existentă, încă, bănuim, în „telecine- 
matecă”) cu o interpretare actoricească efec- 
tiv de neuitat, aceea a Marianei Mihuţ în rolul 


L. Bàile Herculane, într-o staţiune turis- 


testare denumită „Zilele filmului turistic“ şi 
care — avem multe motive să sperăm — va 


dioul cinematografic Alexandru Sahia și, mai 
ales, prin eforturile concrete ale Întreprinderii 
baineare și de turism Băile Herculane) se do- 
rește, se incearcă transformarea manifestării 
intr-un festival de importanță pentru filmul 
documentar românesc, cu o prestanţă și o 
autoritate crescute. Dar pină atunci, prezen- 


Prezentul a insemnat 3 zile de vizionări de 
filme turistice (Casa cea mare, Vatra Dor- 
nei-România, Tirguri, Pe Bistrița la vale, 
țesături si ceva in plus, 
Acorduri, Noul teatru vechi, Cind infioresc 
nuferii, Cucuteni — un mileniu de artă preis- 
torică, Se intorc pelicanii, Băile Herculane — 
saluti et laetitiae) şi mai multe schimburi de 
realizatori şi public, între 
realizatori şi lucrători in domeniul turismului, 
între realizatori și cei prin grija cărora filmul 
documentar. este difuzat spre spectatori. O 
confruntare binevenită și necesară în care 
tema unică — filmul turistic. — a suscitat in- 
terpretări şi reacţii diferite, deseori contradic- 
torii, uneori in mod real valoroase. Oricum, 
ele au dus spre un ciștig important, ciștigul 


devenea — spre lauda lor, desigur — „Toate 
filmele trebuie cit mai bine difuzate și penlru 
o cit mai bună difuzare sint necesare cit mai 


Proiecţiile 


s-au desfașurat de dimineaţa pină seara pe 


Înainte de 2 
trebuie 


filmul 


Pădurea, o invitaţie la 


1600 de copii au aplaudat 
filmele acestui festival, 
care de 25 ani 

„lucreaz 
pentru cei 


numai mici 


vac s-a făcut simțită prin originalele, creaţii 


ale lui Viktor Kubala (Janko Hrasko la școala 


de muzică), Boris Baromykin (Omolavânky), 


titular. Desigur, din moment ce multe piese 
de bază din fondul principal al dramaturgiei 
originale n-au avut parte, incă, de montări la 
televiziune, poate fi considerat un „lux 
această a doua tele-variantă spectaculară a 
Ciutei. Dar să luăm lucrurile așa cum sint, şi 
să luăm și Cluta așa cum este, ca o piesă pe 
care Victor lon Popa o scria sub zodia „celor 
două orfeline”, pe la 26—27 de ani, cu o „fu- 
goasă atitudine noncontormistă” (cum s-a 
spus), încercind — de tapt — un rechizitoriu 
împotriva căsătoriei ca „tirg de interese", 
propunindu-şi să pună în două talgere senti- 
mentul și convenienţa, cinstea şi ipocrizia, 
curajul și lașitatea, pentru a impune forța 
adevăratelor valori morale. Recenta adaptare 
pentru televiziune (datorată loanei Prodan și 
Olimpiei Arghir) centrează textul pe datele lui 
esenţiale, propunind, astiel, spectatorilor, o 
lectură mai apropiată de receptivitatea con- 
temporană. Să luam şi această variantă de 
text așa cum este și să desprindem citeva 
dintre trăsăturile specifice ale montării 
semnate de Olimpia Arghir. o montare care 
n-a scos piesa dintre pereţii decorurilor (prin 
obișnuite filmări „în stradă“ introduse din ce 
în ce mai des între actele unor piese de tea- 
tru), dar care utilizează prim-planul, de pilda 
cu sigure rosturi cinematografice. Spectaco- 
lul Olimpiei Arghir nu aduce noutăţi esenţiale 
în tălmăcirea tele-scenică a piesei. Și totuși 
incearcă ceva: să confere fiecărui personaj în 
parte rațiunea psihologică şi morală a acțiu- 
nilor întreprinse. La Victor ion Fopa, piesa 
era cu „buni” şi cu „râi”, puși, deasemenea. 
ca si sentimentele lor,. ca şi particularitățile 
lor morale, în două talgere. Spectacolul în- 


A stimula întrebarea inteligentă 


fi „turistic“, 
să 


fie „artă“ 


rism, dar si la meditaţie 
(Răzvan Vasilescu, Diana Lupescu şi Victor Rebengiuc 
în Piciu de Iosif Demian) 


losef Krofta (Povestea lui Vladislav și a cre- 
dincioasei Elisabeta), Zdenek Ostacil (Cucoș 
de poveste), Radek Pilar (Cum se desenează 
un automobil?), reprezentative pentru școala 
animației cehoslovace care au fost omagiate 
cu numeroase premii. Filmul jucat a dovedi! 
încă o dată că bogăţia oferită de lumea copii- 
lor, cu inefabilul, specilicul inconfundabil 
poezia si spontaneitatea dezlânţuită ce o ca- 
racterizează e extrem de benefică artei filmu- 
lui oferindu-i şansa unor modalități expresive 
noi, libere si surprinzătoare, ce devin conta- 
minatoare și pentru celelalte genuri. Am re- 
marcat astfel un admirabil fiim Casa cu po- 
rumbei a! regizoarei Vera Simkova-Plivova, 
care manevrind cu deosebit talent si indemi- 
nare atit mişcarea liberă aparent dezordonată 
a copiilor, fermecători, spontani, cit și o mo- 
bilitate atasantá a camerei a creat prin con- 
juncţia celor două fluxuri de mişcare expresi- 
vități pur filmice ce transmit despre lumea 
copiilor mult mai mult decit subiectul simplu 
aparent linear. Filmul a fost dealtfel! omagiat 
cu Premiul cooperativelor agricole ale regiu 
nii si un premiu de interpretare. O analiza 
fină şi poetică, de o discreţie și umor delica! 
specifice şcolii de film cehoslovace, aplicata 


cearcă să nuanţeze drama, să evite premisele 
ostentative, să pâtrundă treptat prin cruste de 
aparențe. Doar melodrama râmine ia locul ei, 
şi e normal să fie așa, pentru că altfel Car- 
men Anta n-ar mai fi o „ciută“, şi Ciuta n-ar 
mai fi o piesă de Victor lon Fopa. Noutâţiie 
spectacolului tin, așadar, în primul rind, de 
natura distribuției. Mariana Buruiană, în rolul 
titular, nu este o Mariană Mihut. nu are, 
adică, infinitatea aceea de reacţii sufletești 
prin care era marcată permanenta stare de 
veghe, de incordare si de spaimă a „ciutei”, 
dar jocul tinerei actrițe are, la rindul lui, un 
fior de sensibilitate aparte, iar personajul nu 
are deloc vocaţia de victimă care plana asu- 
pra personajului originar. interpretari dintre 
acelea care „rămin” realizează Margareta Fo- 
gonat și Fetre Gheorghiu, în rolurile soţilor 
Micu, oameni de suflet si „de bine”, cu o ge 
nerozitate sufletească nețărmurită, izvorită 
din adincul ființei, tradusă prin gesturi si pri- 
viri mingiietoare. Mai este in spectacol Vale- 
ria Seciu, niemorabila și ea in rolul Anei 
Anta, definindu-și personajul fâră umbră de 
ostentaţie critică, dar dezvâluindu-i prin zim- 
bet și poză nocivitatea și erorile de caracter 
Cit despre Mitică Popescu, în rolul lui Mo- 
ceanu, ajunge să spună „astea-s din romane” 
şi portretul ignobitului sáu personaj e perfect 
Mai sint în spectacol Dan Condurache, Corne- 
ha Favlovici, bun: actori, aşa cum ne-au obiş- 
nuit, doar distribuirea altui bun actor, Dragoș 
Pislaru, în rolul lui Octav, mi se pare discuta- 
bilă. Pe scurt, deci, am revăzut la Televiziune 
Ciuta, într-un spectacol „de actori”. E bine și 


Călin CĂLIMAN 


https://biblioteca-digitala.ro 


multe intilniri cu realizatorii”. Alteori, in dis- 
cuţiile cu lucratorii din turism, lucrurile erau 
mai nuanțate: „Un film bun, dar cu prea pu- 
țină balneologie“, „filmele turistice am obser- 
vat că fac propagandă ofertei noastre turis- 
tice". Această fraternitate incintătoare si în- 
curajatoare pentru toți s-a încheiat odată cu 
discuţiile serioase purtate cu conducerea In- 
treprinderii balneare si de turism unde păre- 
rile exprimate au fost și profesioniste şi cit se 
poate de concrete vizind, pe de o parte, feno- 
menul turistic și, pe de altă parte, actul de 
creație. Nemulțumiţi au fost totuşi realizatorii 
inșişi, dar nemulțumirea lor viza rodul pro- 
priei munci. Vizionind, grupat, filmele genului 
nu se poate să nu observi că formulele sint 
învechite, că locurile comune abondă, că fil- 
mele, vorbind despre lucruri diferite, se asea- 
mână intre ele pina la imposibilitatea de a le 
identifica. Dacă e s-o luâm mecanic, sigur, 
fiimele „ilustrează" colțul de țară despre care 
vorbesc: informaţii turistice (abuzive!), spaţii 
pitoreşti (ca niște cârți poştale ilustrate!), o 
bază materială fastuoasă şi incintătoare, dar 
care nu poate fi scop pentru turism, ci doar 
mijloc, deci nu poate să atragă în sine!) o 
frumuseţe vizuală monocordă și atotstăpini- 
toare (atit de atotstăpinitoare incit genera- 
toare de suspiciuni în cea ce privește adevă- 
rul). Foarte puţin din ineditul acela ce face 
unicitatea unui loc, din specificul, particula- 
rul unui spaţiu, singurele elemente — după 
mine — capabile sa cheme într-adevăr efi- 
cient virtualul turist, să-l transforme într-un 
real turist, Foarte mult turism și foarte puţină 
artă cinematografică cind, înainte de a fi „tu 
ristic", filmul este „artă“ și ca artă, (pentru a 
putea fi eficient din punct de vedere turistic) 
el trebuie să influențeze pe căile proprii, spe- 
cilice, emoţionante ale artei. 


latà de ce spuneam că, poate, cel mai im- 
portant ciștig al acestei a 7-a ediţii a fost cei 
de întrebări. Din moment ce întrebările sint 
conștientizate și necesitatea noului evidenta 
există premise pentru ca răspunsurile sa 
apară curind. Poate la viitoarea ediţie a - 
speratului — festival 


$ 


copilului in prag de adolescenţă, reuşește fil- 
mul Încearcă să mingii urechile pisicii al regi- 
zorului losef Pinkava. Filmul — expresiv prin 
notaţiile discrete cit si prin încadraturi preg- 
nante ca sens, prin aceeaşi anatomie și liber- 
tate în mişcare a copilului — a primit Marele 
premiu și un premiu jubiliar. 

Remarcind valorile acestor filme la discuţia 
de analiză premergătoare palmaresului, 
mi-am permis să subliniez exceptionala fru- 
musețe a scriiturii filmice a filmului Comoara 
contelui Chormare realizat de Zdenek 
Troska, un tinâr regizor caruia îi prevad o 
frumoasă evoluţie creatoare. 

Gottwaldow orașul „dragostelor unei 
blonde“ intrat în legendă prin filmul lui For- 
man, se dovedește — prin faptul cà e leagă- 
nul unei statornice si celebre producții de 
filme de animaţie consacrate copiilor, în 
frunte cu operele unei Karel Zeman, de acum 
clasic şi Hermina Tyrlova, sau mai nou, al 
unor lung metraje cu copii, cit şi prin acest 
nu mai puţin statornic festival — că e si ora- 
sul unei dragoste pentru cinema care ne-a 
rămas la inimă. 


Savel ȘTIOPUL 


Un spectacol „de actori“: 


nouă versiune telescenică de Ioana 
(Mureareta Pogonat, Dragoş Pislaru) 


Cine sinteti dumneavoastră, Nikita Mihalkov? 


C. Nikita Mihalkov a jucat in filmul lui 
G. Danelia Pășesc prin Moscova (1963) avea 


18 ani si era student la Facultatea de teatru , 


„Sciukin”. Desi mai jucase in citeva filme 
înainte, pentru Mihalkov colaborarea cu Da- 
nelia a fost „primul contact adevărat cu cine- 
matograția”. 

Cariera actoricească a lui Mihalkov a înce- 
put sub semnul succesului. A jucat în roluri 
diverse, pină cind, cum zice el, a fost exclus 
din facultate pentru „participare la filmări, 
fără permisiune”, iar el, în loc să se zbată să 
fie reprimit a trecut la Facultatea de regie, în 
clasa lui Mihail Romm. Debutul lui regizoral a 
avut loc în 1974 cu filmul Singur printre străi- 
ni. În acest film a interpretat și personajul 
central, deși in principiu, în filmele sale nu 
joacă în roluri mari. Dar acest rol a fost scris 
pentru el anume și, cum mărturisește Mihal- 
kov, „am vrut să arât ce pot. Dar un actor fie 
chiar foarte bun, are neapărat nevoie de un 
regizor, Pentru mine să joc în filmele mele 
este o adevărată Golgota”. 

Toate acestea Mihalkov le-a povestit cu 
prilejul unei intilniri cu spectatorii în micul 
oraș rusesc Kostroma, în pauza între filmări 
pentru Romanţă cumplită, ecranizarea piesei 
lui Ostrovski, „Fata fără zestre“, in regia lui 
Eldar Riazanov, Mihalkov interpretează în 
film pe Faratov, o simpatică și fermecătoare 
lichea. La întilnire, spectatorii l-au întrebat: 
„Oare un film despre zilele noastre, ca de 
pildă, Rubedeniile sau Fără martori, nu spune 
mai mult omului contemporan decit ecrani- 
zări ale unor opere clasice?" Mihalkov care a 
tăcut Poveste neterminată pentru pianină me- 
canică după Cehov și Citeva zile din viața lui 
Oblomov după Goncearov și-a permis să nu 
fie de acord cu o asemenea opinie: „într-un 
film pot fi oameni în blană de urs și într-altul 
contemporani de-ai noștri, mecanizaţi si to- 
tuși primul film să fie de o arzătoare actuali- 
tate, iar al doilea anacronic și fals. Nu mediul 
înconjurător trebuie să-l recunoască omul, ci 
pe sine însuşi. Dacă in comportarea persona- 
jului de pe ecran, fie el şi Oblomov, spectato- 
rul recunoaște atitudini din zilele noastre și 
descifrează ginduri care i-au trecut și lui prin 
cap, chiar cu o zi în urmă, cind venea cu tro- 
leibuzul de la lucru, asta înseamnă că filmul 
a avut ecou. Mă străduiesc în filmele mele, 
indiferent de epoca in care se petrece acţiu- 
nea, să ridic problemele care mă frămintă în 
speranța că ele îl frămintă și pe spectator”. 

— Dar cînd e vorba de spectatorul tinâr — 
oare pe el soarta contemporanului sâu nu-l 
preocupă mai mult decit investigaţiile isto- 
rice? 

— Tocmai aceasta-i problema, că genera- 
tia tînără trebuie educată în spiritul culturii 
autentice. Din păcate, ea este cam ruptă de 
rădăcinile adinci naţionale și estetice. Este 
cazul să-i facem pe tineri să gindească că nu 
taptul că s-au născut în anii '60 sau '70, cum 
scrie în actul lor de naştere, e important, ci 
faptul că apariţia lor pe lume e condiționată 
de un șir nesfirșit de generaţii. Pentru a te în- 
telege pe tine este absolut necesar să pleci 
urechea la glasul depărtat al trecutului. Vite- 
zele se schimbă, tehnica evoluează, dar pro- 
blemele eterne rămin și dreptatea și dragos- 
tea rămin. De ce trăiești așa și nu altfel și 
cum au fost cei care au pâșit sub același cer, 
înainte să fi fost tu? Într-un cuvint este vorba 
despre memoria istoriei 


de Victor lon Popa într-o 
Prodan şi Olimpia Arghir 
si Mariana Buruiană) 


Autoportretul unuia dintre 
cei mai importanţi regizori contemporani. 
Slăbiciunea sa? 
Să joace în propriile filme roluri... 
minuscule 


rr. 


š Sr, i 
k. A TEE 


„Un film după o operă clasică poate fi uneori mai actual decit un 


film care se petrece az 


opinia regizorului 
aici în calitate de interpret în ecranizarea realizat 


ita Mihalkov, 
de Eldar Riaza- 


nov după piesa lui Ostrowski Fata fără zestre 


De la duios 
la malefic 


e Ah, familia! 


Am gustul casei. Gustul familiei. Mă așez 
în fața televizorului dispusă la culme să 
mâ-nduioșez din pricina te-miri-cărui amà- 
nunt care ține de acest mister paradoxal si 
fermecat. lată-i pe genericul unui film niţel 
trist, niţel tandru pe Jean Gabin, Claude 
Brasseur, Roger Dumas şi Marie Jose Nat 
Văduv, cu un băiat ciclist de performanţă, o 
dulce Odette pradă ușoară dorinței de-a de- 
veni madame Fendrell (adică bani! bani! 
bani!) cu un mezin ciudat, aparent recalci- 

- trant, copil din flori, cu susceptibilităţi, atit de 
ușor de rănit, Neuveux simte că meseria de 
tatā nu e chiar ușoară. Atita delicateţe și-atita 
iubire în fiecare gest, prevenitor și bun, mai 
ales ușor îndurerat, și-atita humor fin în fiece 
frintură de dialog, într-un decor ușor voalat 
de însingurare, întocmai cum sade bine unui 
film franțuzesc din anii cincizeci și... (Copiii 
lui Neuveux). Gustul casei îl avea și nostima 
eroină din O casă colonială, o comedie cuba- 
neză simpatică și ușor digerabilă, teatru în 
conservă. El şi ea, tineri și imberbi, n-au casă 
dar se iubesc, n-au bani dar au dezinvoltură 

“ intii toleraţi, apoi ocupanţi în casa simpaticei 


https://biblio 


bătrine, doldora de tabieturi care mai de 
care, matroană respectabilă care adună fla- 
conaşe goale și-și ține-n sertar cerceluși sut 
formā de palomitas cu briliante! Tinerii ca 
pâtă pînă la urmă apartament la bloc, pàrá 
-sesc „casa colonială“, dar bătrina a ajuns sā- 
chiar iubească, în plus, faptul că e pe drum 
un copil o emoționează la culme. Deci mo- 
rala e simplă, oamenii, chiar cei ofiliţi si sas- 
tisiți, chiar oamenii-tortărețe inexpugnabile 
mai și ies din singurătate uneori. Tot come- 
die și tot dulce a fost și Socrul (producţie a 
studiourilor cehoslovace — regia Zdenek 
Mika). Un tată care-și iubește fetița și pe care 
o vrea studentă cu orice chip. O fetiță care 
se-ndrăgostește, întimplări amuzante, căsăto- 
rii, mese in familie, escaladări de ziduri, exa 
mene la facultate, replici cu haz, leit-motive 
amuzante. Final fericit. Stepanka Varinkova și 
Thomas Stertuleţ sint bine merci, căsătoriți 
şi-n mijlocul familiei. Totul e bine cind se ter- 
mină cu bine iar în rolul titular, excelentul 
actor Josef Blanka. 
Filme cu familie. Adică tonice. 


e Principiul dominoului 


Ți-am povestit de băcănia tatălui meu? 
Toată ziua îmi povestești de ea.” „Şi-acum 
imi amintesc mirosul”. Decupaj din dialogu! 
celor doi camarazi de celulă: Tucker și Spi 
venta. Un film cu un subiect dur. un film des- 
pre manipulare. Despre maleficul unei epoci 
şi-a unei lumi corupte. Despre viaţă și vin- 
dere și despre moarte, mărunte monede de 


eca-digitala.ro 


— Ce caracterizează după dumneavoastr 
profesia de regizor? 

— Este o întrebare foarte cuprinzătoare. 
Voi încerca să enumăr citeva trăsături, după 
părerea mea, principale. Pentru mine este 
limpede: regia este... o trăsătură de caracter. 
Regizorul este un om obligat să trăiască cu 
un sentiment (permanent sub control) de 
considerație pentru o viață străină, cea a 
spectatorului, cea a partenerului de film sau 
de spectacol. Nivelul profesional și uman al 
artistului și regizorului este determinat de ati- 
tudinea lui față de parteneri. Spiritul de 
echipă este o calitate de importanţă vitală, ca 
dealtfel si în viață. În meseria noastră aș 
pune pe locul întii profesionalitatea. Absența 
acestei calități pe platoul de filmare o consi- 
der principala problemă a cinematografiei 
noastre. Anvergura și frumuseţea gindului în 
artă nu au nici o valoare dacă nu sint susţi- 
nute de o superioară stăpinire a meșteșugu- 
lui. Mai sint multe alte calităţi pe care trebuie 
să le aibă un regizor. De pildă să fie în stare 
să facă totul cu miinile lui, să ştie exact cu ce 
obiectiv trebuie filmat un apus de soare, să 
filmeze un episod indiferent de starea timpu- 
lui, de calitatea peliculei si chiar de prezența 
sau absența unui actor, s-o convingă pe Sop- 
hia Loren aflată la Moscova pentru o jumă- 
tate de zi să fie filmată într-o scenă de masă, 
să asigure la timp ceai fierbinte și dejunul pe 
platoul de filmare... 

— Care sint planurile dumneavoastră de 
viitor? 

— Sint multe! Visez să fac un film despre 
Dimitri Donskoi, marele cneaz al Moscovei, 
care i-a invins în anul 1380 pe tătarii mongoli 
în bătălia de la Kulikovo, să ecranizez un ca- 
pitol din cartea lui Astatiev, Peștele-țar, care 
pentru mine conţine cea mai profundă medi- 


` tatie filozofică a zilelor noastre, din proza 


rusă. Dar, în fapt, am început un film despre 
un om neobișnuit, cu un destin neobișnuit: e 
vorba despre Alexandr Griboedov. În viaţa lui 
Griboedov totul a fost încordare și mister. lar 
talentul lui de o forţă incredibilă a produs 
doar o piesă și două valsuri, dar ce valsuri! 
După aceea a primit o misiune diplomatică 
oficială și a murit, pentru că a căzut sub 
roata Istoriei si în momentul decisiv a acţio- 
nat ca un poet și nu ca un om politic. 

— Ce a stat la baza scenariului? 

— Începem de la zero: Griboedov în amin- 
tirile contemporanilor sài. Ne bazăm.pe me- 
morii, scrisori, documente; am cercetat ar- 
hiva de politică externă a Rusiei țariste și am 
găsit în jurnalul de audienţe al ţarului Nicolai 
1, consemnată ` intilnirea sa. cu~ Griboedov, 
despre care nu s-a scris niciodată nimic pre- 
cum și o scrisoare nepublicată a lui Griboe- 
dov. Am strins pină acum în jur de 500 de 
documente și tot atitea fotografii reconstitu- 
ind epoca și momente din viaţa lui Griboe- 
dov. lubind eroul ne străduim să fim obiec- 
tivi. 

— Cărui 
fiim? 

— As vrea sà fac un film pe care sà-I vadă 
tineri de 15 ani și oameni care nu au citit 
„Frea multă minte strică” și nici nu ştiu cine 
e Griboedov. Aș vrea să fac un film pentru 
toată lumea, un film democratic, care să tre- 
zească interesul pentru cultura patriei noas- 
tre, prin intermediul unui personaj inzestrat 
cu o minte și un talent dintre cele mai remar- 
cabile din cite le-a avut Rusia. 


Elena AZERNIKOVA 


spectator vă adresați cu acest 


schimb. Fostul trăgător de elită din unitatea 
„Caută și distruge” (vezi Vietnam, obsesie, 
rana nu se cicatrizează și pace!), Tucker, e 
închis pentru crimă. Obiectul crimei: amantul 
soţiei. Mai are 15 ani de pedeapsă și ei îl scot 
din închisoare. Ei îi construiesc o nouă viață. 
li dau bani, îi dau cătușe invizibile, îi dau so- 
tia înapoi (devenită obiect de șantaj) ü dau o 
vacanță de vis la Puntarenas, o armă şi-o 
țintă. 

Fiecare drink cu gheaţă, fiecare metru aler- 
gat pe plajă lingă femeia iubită, fiecare pălă- 
rie purtată șmechereşte, vai, cu falsă, cu tru- 
cată liniște, totul se plătește pînă la urmă cu 
virt si îndesat. Chiar cu viața. Tucker are o 
nouă identitate: se numește Harry Waldron și 
este un pion manipulat, o biată piesă într-un 
domino malefic. Cine sint ei? Nu se ştie. 
„Vorbesc mult la telefon. Manipulează oa- 
meni și bani...“ spune un personaj. 

latăA pe Gene Hilackman într-un rol de 
mare forţă. Un personaj care amintește prin 
constringere și neputinţă, exasperarea din fi- 
nalul unui alt film despre manipulare, spaimă 
şi odios. E vorba despre celebra Conversaţie. 

Tensionat și dramatic, filmul isi găseşte un 
parapet de geniu într-o idee de Frantz Kafka. 
Spre finalul acestei pelicule de mare densita- 
te (Combinația) unul din „el demantelează 
principiul organizator și explică; „Nici unul să 
nu știe tot. Doar bucățele”. Va plăti pentru 
această explicaţie pentru chiar curajul (sau 
libertatea?) de-a gindi, bineinţeles; cu viața. 

Un film despre neputinţă îmi răscolește in 
adincul sufletului un plins surd. 


Cleopatra LORINȚIU 


1 


Filmul, clocument al epocii 


Sorbona càreia 
Sophie Duez 


O studentă la 
se cer autografe: 


Y agenda cu 
gaguri, oameni 


k si replici / 


e Nemaipomenitul gag al verii sportive 
ciștigătorul turneului de tenis de la Wimble- 
don, Boris Beker, categoria seniori, e mai ti- 
nar decit cel care a triumfat în competiţia re- 
zervată juniorilor: „Nu discutaţi despre virsta 
mea, ci despre cum joc!“ 

e Sophie Duez, pregătea anul trecut, la 
Sorbona, ca studentă, o lucrare despre arta 
lui Benjamin Constant. Un singur film, Marş 
in umbră, a proiectat-o în actualitatea noilor 
stele ale filmului francez. Critica rapidă a ca- 
talogat-o deja la rubrica „actorilor intelec- 
tuali", producătorii cu simțul pieţei i-au găsit 
imediat un rol principal lingă Anthony Delon, 
fiul prea binecunoscut, care, se știe, nu ar in- 
tra mai deloc in această categorie... De aici 
conflictul, nu? Filmul se va numi Un spin in 
inimă. 

e În 1982: 48 de ore, in 1983: Un fotoliu 
pentru doi, in 1984: Polițistul din Beverly 
Hills — după trei comedii care au rupt gura 
tirgului, Eddie Murphy, actor de culoare, in 
virstă de 24 de ani, e cotat drept cea mai 
bine plătită vedetă din istoria cinema-ului 
mondial. Eddie ride, imită și dansează, cu o 
eficacitate comică rar întilnită care i-a adus 
renumele de „prinţ al comediei”: „Ca și Cha- 
plin, vreau ca pină la 30 de ani să scriu un 
film, să joc, sâl produc, sã- conduc, să-l 
cint și să fiu mindru de el! Ca si Chaplin, am 
decis să fac o revoluţie prin humort 

e Maruschka Detmers, o olandeză zbură- 
toare din film în film, acum la Hollywood 
pentru un teleserial, miine așteptată la Roma, 
de Bellocchio, pentru o nouă ecranizare a 
celebrului roman Le diable au corps al lui 
Radiguet, profesează micile provocări teribi- 
liste („— Ce citiți acum? — Dostoievski, 
după cum m-a sfătuit mama... Îmi plac bărba- 
ţii. inteligenți care nu se iau în serios, de 
aceea fug de americani fiindcă toţi au flori- 
cele in cap!”) dar are convingerea nesmintită 
cà „într-o zi voi face un film grandios; dacă 
n-aş fi sigură de asta aș înceta să mai lu- 
crez“. 


Rubrica „Filmul document al epocii. 
„Documentul sursă a filmului“ este 
realizată de Radu COSAŞU 


SIE 
m 


Lungul drum 
al regizorului 
după actorii săi 


Om la 60 de ani. cu o filmografie care in- 
cepe din anul 1950, mai fiecare an fiind mar- 
cat de cite o realizare, Youssef Chahine, unu! 
din cei mai fertili regizori de pe malurile Nilu 
lui se găsește — după propria și calma lui 
expresie — la acea cotitură a vieţii cind „ci 
neastul trebuie să aibă din nou curajul de a 


face faţă lui însuși; încerc, cu fiecare film, sa . 


merg mai departe și să nu mă repet; la origi- 
nea unui film este intotdeauna un sentiment 
intim, dorința — pentru a nu spune datoria — 
de a exprima o idee precisa. Nu ne dâm 
seama dacă ultimul sãu Adio, Bonaparte — o 
coproducție franco-egipteană — răspunde 
acestor maxime exigenţe ale cineastului, dar 
ceea ce ne-a atras in declarațiile lui, a fost 
povestea genericului, a distribuţiei, felul cum 
şi-a găsit regizorul interpreții unui film istoric 
care se intoarce spre Napoleon și ofițerii lui 
Nu ni seva pune, sperâm, la îndoială, gustul 
de cinefil, dacă vom recunoaște că subiectele 
cu Napoleon încă ne mai interesează. Impa 
inu! acela a rămas un personaj, cu părțile 
UI... 

Dupa ce a renunțat la a face din Champol- 
lion eroul filmului său, Chahine s-a gindit la 
campania din Egipt a tinărului general Bona- 
parte şi a descoperit „un anume Caffarelli . 
Un ofițer. Șchiopăta. În filmele mele, am arā- 
tat deseori personaje care șchiopătau, dar 
numai în... gindurile lor. Acest Caffarelli s-a 
opus lui Bonaparte. El prefera să contruiască 
mori de vint pentru măcinatul griului decit să 
se ocupe de tunuri. Înaintea tuturor, acest 
ofițer spusese că pămintul trebuie să aparțină 
celor care muncesc. Deţineam astfel un per- 
sonaj interesant și un context atrăgător care 


cronica 
timpului 
care trece 


0 zi de septembrie, 
în 1955, 


Sint deja, chiar în acest septembrie, 30 de 
ani de cind într-o bună dimineaţă, James 
Byron Dean a plecat în mare viteză, cu o ma- 
şină de curse Porsche, nou-nouţă, spre Sali- 
nas, unde urma să aibă loc o competiţie au- 
tomobilistică la care actorul cu cea mai ra- 
pidă celebritate din cite cunoscuse star-siste- 
mul, voia mortis să participe. Avea 24 de ani. 
ÎI luase lingă el pe mecanicul Rolf Wutherich 
prietenul cel mai bun în tot ce ținea de pasiu- 
nea bolindă pentru bolizi. Cu citeva zile 
înainte, Dean înregistrase un scurt metraj de 
circulaţie rutieră, unde avusese un lapsus; in 
loc să zică: „Atenţie, viața pe care o salvaţi 
poate fi chiar a dumneavoastră“, spusese 
„a mea!“ Aiurea! La volan, nu știa de sem 
nele cabalistice ale soartei, altele decit pa- 
nourile de limitare a vitezei pe şosele. Un po- 
litist îl opreşte și-i cere să ruleze mai încet 
„Dacă o ţineţi aşa, n-o să mai vedeţi nicio- 
dată Salinas..." Fe naiba! Dean încetinește 
citva timp, tocmai bine ca să ne lase — nouă, 
celor care știm de la prinţul Mișkin că înain- 
tea morţii omul are cinci minute in care își 
vede toată viaţa — posibilitatea de a-i urmari 
traiectoria nebună, într-adevăr de bolid, a as- 
censiunii sale artistice. 

Ca și in fraza noastră de inceput a poveștii, 
viteza și rapiditatea îi legânaseră viața de 
cum pusese piciorul pe pămint și o șa de 
motocicletă sub fund. Elev de şcoală, primele 
experiențe majore sint apariţia sa la un con- 
curs teatral unde interpretează un text de 
Dickens, „Nebunul“, într-un stil noncontor- 
mist care nu-i aduce desigur nici un premiu 
— şi cursele desfrinate pe o motocicletă 
cehă, străbătind drumurile indianei; unchiul 
la care locuia — după moartea fulgerătoare a 
mamei sale — va spune: „Dacă măcar odată 
ar fi căzut într-o groapă si și-ar fi spart capul 
poate că ar fi invățat ce inseamnă o frinā 
N-a știut niciodată că-ți poţi face rău din vi- 


imi înlesneau să spun ce vroiam”. Societatea 
americană Columbia a ciulit urechea la 
proiectul lui Chahine și John Voight („cow- 
boy-ul de la miezul nopţii”) s-a arâtat intere- 
sat de rolul lui Caffarelli. Chahine, văzind un 
portret al ofițerului la biblioteca naţională din 
Paris, s-a gindit la Vittorio Gassman. N-a fost 
nici Gassman, nici Voight, — regizorul se ni- 
mereşte într-un restaurant cu Michel Ficcoli 
şi intr-un sfert de oră, actorul acceptă să ci- 
tească scenariul ca a doua zi să dea un râs- 
puns întrutotul pozitiv. 

Firește cá pentru Napoleon alegerea s-a 
desfășurat mai anevoios: „Doream o privire, 
explică Chahine. Nu aveam intenţia să-l ridi- 
culizez pe Bonaparte; e! a făcut lucruri ingro- 
zitoare, dar n-a fost niciodată ridicol. Era ex- 
trem de viclean si doream să găsesc o privire 


` de o îngrijorătoare inteligență. Mi s-au pro- 


teză”. Ba, dimpotrivă: totul s-a bazat la el pe 
repeziciune. În doi ani cucerește Broad- 
way-ul, remarcat de un agent teatral, Jane 
Deacy, o femeie care pricepe imediat ce as- 
cunde acest tip „nici juvenil, wog copt", 
inclasabil in scenariile de atunci, dar intrind 
cu toată forta în viața socială a Americii, prea 
liniştită între cowboy-i ei duri si copiii ei puri 
teenager-ul, omul de 20 de ani, „vag, violent, 
romantic, revoltat“, obsedat de responsabili- 
tatea celor mari și nehotărit în a-şi defini-o și 
a-şi asuma-o pe a sa. Pe culoarele studiouri- 
lor de televiziune apar asemenea tineri ciu- 
daţi, nu prea cunoscuţi, unul pe care il 
cheamă Paul Newman, altul Steve McQueen 
acest James Dean, absolut necesari însă, fie 
și ca figuranţi, dacă un serial vrea să aiba 
ceva realitate. Ultimul dintre ei e și cel mai 
tare: el pășește ca nimeni altul, cu umeri: 
aduși înainte, parcă strivit, parcă subversiv 
cind umil, cind conspirativ, mereu hâitu'! 
mereu la pindă, un sufiet cald cu frigul in 
oase, gata să explodeze, gata să pună la cale 
comploturi morale în numele unei întrebari 
pe care toți o simt decisivă: doamnelor și 
domnilor, dragi părinţi, vă place cum trăiţi? 
„Lovitura“ pe Broadway se va numi „Friviţi 
jaguarul!" — o piesă mediocră, cu o mamă 
care îşi închide fiul într-o casă de gheaţă 
(gheaţa va rămine mediul lui Dean!) — dar 
care entuziasmează critica. Într-un singur an, 
va cuceri și Hollywood-ul, intrind ca un minz 

căci era nebun după animale și mai ales 
după ponney — în „antrenamentul“ lui Ka- 
zan, pentru acel La Est de Eden. „Filmările — 
susținea Kazan, cel care l-a lansat și pe 
Brando, idolul lui Dean — au fost o expe- 
riență zguduitoare a carierei mele. Toată lu- 
mea, pe platou, simțea că se naște o nouă 
stea. Dean era extraordinar, fiindcă nici o ru- 
țină, nici un tic nu-l marcau și astfel a putut 
da tot ce acumulase din copilărie. La fiecare 
scenă, echipa noastră se márea, tehnicienii 
de pe alte platouri veneau să-l vadă filmind“. 
Eroul celor de 20 de ani căpăta chip, apariţia 
lui pe ecran fiind primită cu nesfirşite tipete 
de entuziasm, de fetele de la balcon: „N-am 
văzut niciodată așa ceva“, declară Kazan. Cu 
citiva ani înainte de Presley şi Beatles, fetele 
au chiuit și s-au topit în faţa lui James Dean. 
Nimeni nu le va înțelege dacă le va trata doar 
de „nebune“... Un actor nou pentru un public 
nou s-a impus cu forța unui Valentino sau 
Garbo pe vremea părinţilor lor, dar decisiv 
despărțit de aceștia. Frin pasul, umerii, telul 
de a contempla și de a intreba al lui Dean, ci- 
nema-ul a suferit o modificare profundă de 
relief, de curent, care a ajuns pină in Europa 
noului val francez și a lui Cybulski din Ce- 


https://biblioteca-digitala.ro 


pus sosii pentiu acest rol, însă nu mă inte- 
resa să mizez pe asemânare. intr-o zi am 
asistat la o repetiție teatrală, condusă de Fa- 
trice Chereau (n.r.: prestigios regizor și di- 
rector de teatru, la Nanterre, unde a pus in 
scenă, „Richard al li-lea”, „Peer Gynt", etc., 
avind la activ și trei filme, dar ca actor de ci- 
nema apărind doar în Danton al lui Wajda, 
nterpretindu-l pe Camille Desmoulins). Am 
intilnit privirea lui de vultur si mi-am spus: 
El îmi trebuie“. l-am vorbit. La inceput m-a 
refuzat, pretextind că nu e actor și că nu se 
simte bine în fața aparatelor. Am fost mai 
tare decit el. l-am spus că mă bizui pe el, că 
nu pot pierde timp, să citească scenariul și 
sa-mi dea rapid un răspuns... În timpul turna- 
elor, în ziua cind trebuia să filmeze ultima 
scenă, mi-a cerut un plan suplimentar, într-o 
montgolfieră pe care n-o prevăzusem!' 


re 


Sfirsit de 
pe malurile 


veac 


şi Michel 


18, 


Nilului: 
Patrice Chéreau (Napoleon) 
Piccoli 


in Adio, Bonapart 


nușă și diamant. Fenomenele acestea de ge- 
ografie si meteorologie artistică nu pot ti 
despărțite. E adevărat insă cà pe şoseaua 
spre Salinas, la intersecţia drumurilor 466 și 
41, Dean, mărind din nou viteza mașinii sale, 
va observa, departe, la stinga, un Ford venind 
dintr-un sens contrar, dar el ii va spune liniş- 
tit lui Rolf: „Cred că tipul va vedea câ am 
prioritate...“ Prioritatea lui Dean rămine in- 
contestabilă doar pe lumea cealaltă, a artei 
Acolo. pe şosea, el a murit pe loc, cu gitul 
frint şi fața neatinsă. Rolf a scăpat intreg. Do- 
nald Turnupseed, cel din Ford, un „teenager' 
și el, a fost primul om care l-a plins pe Dean 
stind pe marginea drumului şi murmurind 
Nu l-am vâzut, vă jur că nu l-am văzut! 
Ca-n destinul oricărei stele, noi îl vedem și 
nu e 


1955. Pe șoseaua 
Porsche, la volanul c 
James Byron Dean 


'mbrie 
Salinas. 
era 


` 


spre 


areia 


1985:90 de ani 
de cinema 
pam —. a ze re 


Știri de la Austerlitz 


Ne va ţine cineva de râu fiindcă ne 
luam libertatea să incálcám cronologiile 
severe, trecînd cei 86 de ani de viață ai 
lui Fred Astaire, la rubrica noastră „90 
de ani de cinema"? Patru ani doar des 
part nașterea lor, dar cine are rigoarea 
sa mai țină seamă de această diferența 
fără importanță? De cind există cinema 
parcă de tot atunci există Fred Astaire 
Pașii lor se confundă. Filmul avea 12 
ani cind Frederic Austerlitz, un puştan 
de 8 ani, a apărut la Omaha, pe scenă 
alături de sora lui, mai mare decit el cu 
un an şi jumătate. Jucau un fel de 
Cyrano de Bergerac în care ea, fiind 
mult mai înaltă, era Cyrano iar el Ro 
xana. Zece ani de zile au bătut Statele 
Unite cu vodevilurile lor. La 18 ani 


4 


Secolul nostru a ajuns 
la 85 de ani. 
Fred Astaire la 86... 


Austerlitz jr. a făcut primii paşi de dans 
pe un platou de filmare. A fost un Wa- 
terloo. Producătorul a decis clar 
„Joacă prost, ştie foarte vag să dan- 
seze... Ultima lui apariţie pe ecran'a 
avut loc în 1981 — Fantoma din Mil- 
burn. Producătorii continuă să-i trimita 
scenarii. El le citeşte de la prima la ul- 
tima pagină. Răspunsul se știe: „Nu, nu 
voi mai filma niciodată“. Altfel, bătrinul 
Austerlitz se simte bine, mai bine ca ni- 
ciodată, se îmbracă impecabil — Fred 
Astaire numărindu-se și azi printre bār- 
baţii cei mai eleganţi din Statele Unite 
şi continuă să mânince puţin, cit mai 
puțin, de trei ori pe zi: „Oamenii mä- 
nincă prea mult. Eu am fost 
intotdeauna slab. Aşa vreau să râm 


Documentul, 


Pentru iubitorii filmelor 
indiene: arta 
ornamentaţiei capilare 


cronica 
meseriilor 


Cea care știe, în India 
să pună iasomie în păr 


Sà tacem o plăcere unui public privit cu 
deajunsa ironie și superioritate de unii cinefil: 
ce se cred mai buni doar fiindca nu se inghe 
suie la filmele indiene — și acestui public le 
gat de Lanţul amintirilor să-i anuntám ca la 
Paris a făcut vilvă o expoziţie deschisă de o 
celebră coafeză, Veena Purohit, care a apâru! 
pe genericul a 250 de filme indiene, între anı 
1953—1956. Fostă dansatoare in trupele tai 
moase le lui Shankar și Bardhan, in baletul 
„Descoperirea Indiei“ adaptat după lucrarea 
lui Jawaharlal Nehru, Veena s-a consacrat o 
vreme si etnograției, strabátind satele și ora- 
sele. studiind în templele și muzeele | 

ate tipurile de ornamente florale cupri 
in arta fără de pereche numită Keshprasad 
nam, arta indiană a impodobirii părului. Din 
1962, personajul nostru deschizind o mare 
yalerie la Delhi, se poate spune că a devenit 

savantă in keshprasadanam — disciplina 
care are in vedere 5000 (cinci mii) de coaturi 
toate gásindu-si un sens in obiceiurile si tra- 
ditule comunitaților indiene 

La Paris, Veena — tolosind citeva zeci de 
ornamente capilare din colecţia ei care nu- 
mară peste 700 de piese — a coafat, „pe viu“, 
parul multor spectatoare, improvizind în tim- 
pul lucrului pe tema florilor și a anotimpuri- 
lor, fără de care nu există inspiraţie in 
această artă. Există iasomia pentru coaturile 
de vară, există gardenia sau parfumul „miti- 
karta”, de pămint inmuiat, bun de pus în par 
pe vremea lunilor fără ploaie, după cum, pen- 
tru toate anotimpurile, se folosește parfumul 
de trandafir, iar în Sud, un anume parfum, 
special pentru întilnirile cu iubiții, care se 
pune la jumătate de oră după un şampon, în 
părul încă ud, urmind ca stăruința lui să n 
se risipească nici intr-o săptămină... „in India 
— explică artista — ceea ce te inspiră este că 
trâiești cu arborii, cu florile, cu peisajul... 

E aici viața mai mult decit a unui 


https://biblio 


sursă a filmului 


cinefilia 
ca omenie 


„Publicul- 
supremul critic: 
Dar spectatorul? 


Atenție la aceste „prudente ghilimele” pe 
care le propune scrisoarea de mai jos... Sin- 
teţi de acord — semn de intrebare. Nu? — va 
aşteptăm semnele de exclamaţie: 

„Majoritatea specta or declară că iubesc 


Toată lumea ride, 


Un „clasic“ care a făcut săli pline, la Bucureşti, în această vară: 
cintă şi dansează (cu Liubov Orlova, în regia lui 


poti învăța puțin și in puţine locuri. Unul din- 
tre acestea este cinemateca bucureșteană 
Dar si aici se intimplă un fenomen ciudat 
Grâitor in acest sens mi se pare acest exem- 
plu care m-a determinat să vă scriu: un dis- 
tins şi erudit profesor vorbea întregii săli d 
pre film. despre locul pe care il ocupă cins 
matografia in cultura unei țări, despre rapot- 
tul filmului cu celelalte arte. Spre stupefacţia 
multor spectatori, dinsul a fost intrerupt cu 
insolenţă de citeva voci din public care argu- 
mentau că „ştim și noi să vedem un film...“ 
Deci și atunci cind există prilejul de a învăța 
ceva despre film, sint totuși spectatori care 
refuză, probabil dintr-un orgoliu stupid. și 
asta se intimpla într-un lăcaș de cultură 
unde se presupune că se adună adevărații iu- 
bițori ai filmului 

incă un lucru este inexplicabil. La cinema- 
tecă vin adevărații pasionaţi pentru arta fil- 
mului, nu? Cum se explică atunci că la filme 
ca Nunta de piatră, Bietul loanide, Pădurea 
spinzura sau, ca sa nu dau numai exem- 
ple de filme românești. la Jurnalul unui preot 


G. Alexandrov) 


tilmul. Dar. din păcate, nu știu cum să o facă 
Poate ca publicul a fost prea mult răsfâţat 
Prea mult s-a tot spus: „Publicul este supre 
mul critic“ şi, ca de obicei, cind un lucru este 
prea des repetat, ajunge să fie greşit înțeles 
Publicul este într-adevăr supremul critic, dar 
se pare că unii spectatori judecă astfel: daca 
publicul este supremul critic inseamnă că 
sint şi eu, că doar fac parte din public. Filmul 
este o artă care, ca toate celelalte, își are lim- 
bajul ei propriu. Nu este de ajuns doar sa 
vezi un film pentru ca apoi să emiti păreri 
mai mult sau mai puţin critice la fiecare cinci 
minute. Din păcate, deocamdată, despre film 


Hronicul virstelor: 


Charles Aznavour, 


la 6l de ani — 
tată 
a patru copii 
(aici, 
cu trei dintre ei 
şi o nepoţică, 
de 7 ani...) 
e de părere 
că nimic 
nu e mai important 
decit viaţa de familie. 
Zgomotul copiilor 
îi este indispensabil! 
Fireşte, 
din cind în cînd, 
le promite 
„0 mardeală”, 
dar niciodată 


nu-i „atinge“... 
E intratabil 
intr-o singură 


direcție: 

lipsa de respect. 

„Copiii nu trebuie 
să se urce 

în capul părinţilor”, 
susține cel 


care ne-a spus 
odată 
„il faut savoir“... 
ce trebuie să știm... 


de țară sau Scrisoare neexpediată, sala este 
aproape goală, iar la filme ca Texas sau Con- 
fidențe pe pernă sala geme de „cinefili”? 

In majoritatea discuţiilor sau anchetelor. 
atunci cind se pune întrebarea: „de ce unele 
tiime nu au succes la public?”, vina se pune 
exclusiv pe seama realizatorilor. O mare 
parte din vină, după părerea mea, o poartă 
totuşi publicul, acei cinefili pentru care tre- 
buie să folosim prudente ghilimele“. 


lonu} TEIANU 
Aleea Valea Prahovei 1 A, 
bloc 825, sc. |, ap 19 București 


Natalia Gundareva este considerată 
o actriță cu un registru interpretativ vast 


S-a desfășurat la San Sebastian, 
n a doua jumătate a lunii septem- 
brie, ediția a 33-a a Festivalului in- 
ternațional spaniol. În organizarea 
din acest an au intervenit unele ino- 
vaţii: a existat o secţiune competi- 
tivă dar şi una nouă, numită „Open 
Zone“. adică „Zona deschisă” în ca- 
drul căreia au fost proiectate filme 
care din diferite motive nu au putut 
lua parte la secţiunea oficiala: şi 
anume au primit distincții la alte 
festivaluri sau, pur și simplu, sint 
filme considerate importante ale 
unor noi regizori dar nu au trecut 
printr-o preselecție. 

O secţiune specială a fost intitu- 


Filmul car 

pe Gret 

se numea ( j 
De atunci ca a devenit 


impus-o 


marea speranță a filmului englez 


cinerama 


lata „Razboiul din Vietnam”. „Zece 
ani dupa terminarea ostilitaţilor — 
se spune în argumentul organizării 
unei astfel de secțiuni a festivalului 
— este timpul să se tragă unele in- 
vățţăminte iar documentele cinema- 
tografice constituie o importaptă 
mărturie pentru aceasta“. 

Au fost proiectate filme produse 
de mari studiouri şi cinematografii, 
filme vietnameze, ca și filme mexi- 
cane, engleze, spaniole, cubaneze, 
franceze, sau din R.F.G. — cele mai 
multe fiind inedite şi ilustrind fapte 
și întimplări ale acestui război care 
a marcat omenirea. S-a organizat 
de asemenea, o confruntare, o masa 
rotundă, la care au participat mulți 
reporteri de război si care au fost 
angajaţi în discuții aprinse legate de 
această conflagrație și de consecin- 
tele ei 

La Festivalul de la San Sebastian 
s-a putut urmări și un portret regi- 
zoral al cineastului venezuelian 
(aproape necunoscut in Europa) 
Roman Chalbaud. l-au fost proiec- 
tate 12 filme de lung metraj precum 
și un scurt metraj. Astfel întreaga 
creație a realizatorului venezuelian 
a început cu primul film al aces 
tuia intitulat- Cain adolescente 
(1959) și s-a incheiat cu Raton en 
Ferreteria (din 1985). Regizorul 
venezuelian descrie societatea in 
care traiește folosind un umor acid 
ce alterneaza cu o privire calda 


și dramatică. Cinematograful. lui 
Chalbaud a constituit, după cum se 
spune, o reală surpriză. 

Şi pentru că dupa 33 de ediţii un 
festival internaţional nu scapă tenta- 
tiei de a deveni un fel de academie 
de film, organizatorii au prevăzut și 
o secțiune (ale cărei gigantice pro- 
porții puteau alimenta ele singure 
citeva alte festivaluri mai modeste în 
pretenţii și, eventual, mai aplicate în 
urmărirea obiectivelor) purtind un 
titlu de inspiraţie cinefila: „Cenușa 
și diamant”. Pentru justificarea 
acestei titulaturi s-a avansat ideea 


ca „diamantele cinematogratice au 
salvat această arta de la cenușa tim- 
pului“. Printre autorii de diamante 
cinematografice au figurat: Alberto 
Isaac, Louis Malle, Godard, Arthur 
Fenn, Gutierez Alea, Teshigara, An- 
drei Munk, Bellocchio, Cassavetes, 
Elia Kazan, Menzel, Forman, Anto- 
nioni, Satyajit Ray, Folanski, Saura, 
Jancso, Rocha, Losey, Huston. Dar 
tocmai Wajda nu figurează. Şi ul- 
tima inițiativă dar nu si cea mai im- 
portantă a fost organizarea unei 
secțiuni intitulată „Cinema si televi- 
ziune“ care şi-a propus sà prezinte 
ultime realizări cu caracter cinema- 
tografic, atit ale televiziunii spaniole 
cit si ale unor televiziuni europene 
Oricum un program mamut pentru 
cele zece zile de festival. 


După ediția din acest an a marii 
intilniri de la Cannes, presa interna- 
tionalà revine cu insistență asupra 
unor descoperiri actoricești. In spe- 
cial preocupa evoluția celor doi in- 
terpreti tineri din filmul lui Alan Far- 
ker, Birdy. Rolul titular in acest film 
il deţine actorul în virsta de 23 de 
ani Matthew Modine secundat de 
Nicolas Cage care are 21 de ani 
Saptâmina! englez „Observer“ spune 
despre ambii cá sint într-o ascen- 
siune fulgurantă și le face o prezen- 
tare ampla. 


Așchia nu sare 
departe 

de trunchi: 

Et Tahnce Welch 


à 


Astfel, Matthew Modine s-a nascut 
in California dar a trâit mare parte 
din copilărie si adolescenţă în Utah, 
unde tatăl său conducea un „dri- 
ve-in cinema“ adică unde vezi filmul 
stind în propriul automobil și unde, 
din cind în cind, eşti vizitat de tot 
felul de vinzători și vinzâtoare de 
detoate, de la crenvurști pina la în- 
ghețată și „pop corn“ adică floricele 
„Filmele au fost un babysitter pentru 
mine — spune Modine. Unul de care 
imi amintesc mereu este despre 
cum se face un film. Am simţit ne- 
voia să pătrund în această lume și 


https://biblioteca-digitala.ro 


Zimbetul „de vacanță“ al lui 

Alain Delon este de fapt tot 

dintr-un film pe care-l realiza 

în vara asta pe coasta franceză. 
Alt „policier“. 


sa fac şi eu ceva. Am inceput sa 
scriu piese de teatru de cind eram la 
universitate. Nu vroiam să mă ocup 
de actorie așa că am plecat la New 
York ca să fac pe bucătarul. Dar am 
constatat că toți cheinerii aspira sa 
devină actori. Şi așa a inceput to- 
tul”. 

Nicolas Cage este tot californian 
şi adevăratul său nume, din „civilie“, 
este unul pe care nu-l pot purta mai 
mulți în cinema: Coppola. Este ne- 
potul atit de cunoscutului realizator. 
„Cu numele meu de Coppola am 
avut de intimpinat mari dificultăţi ca 
să-mi găsesc o slujbă — spune 
Cage. Multă lume nu-l poate înghiţi 
pe Francis Ford. Numele ăsta plana 
asupra mea ca o umbră ori de cite 
ori aveam de dat o probă.“ 

Extrem de interesantă este și edu- 
cația lui actoricească pornită de 
fapt de la imboldul de a scrie piese 
de teatru. Tatăl său este profesor de 
literatură comparată si i-a pus la 
dispoziţie o bibliografie foarte utilă. 
„Mă plimbam prin curtea școlii — 
spune Cage — și încercam să profi- 
lez personajele pe care le întilneam 
în lecturile mele. Cind am citit „Me- 
tamortoza” lui Kafka n-am putut ieși 
din atmosfera cărții o intreagă sâp- 
tamina”. 


Tony Curtis are acun: 60 de ani și 
dupa o destul de lunga perioada 
foarte fecundă în cinema a cunoscut 
si zona de întuneric, căderea in ui- 
tare. O curbă descendentă vertigi- 
noasă îl făcuse pe Tony Curtis — 
cindva unul din marii favoriţi ai pu- 
blicului de peste ocean ca și din 
lume — să iasă din circulaţie, să fie 
considerat cel mult o amintire. 

Cu o mare ambiţie de revenire 
Tony Curtis şi-a pregătit reintrarea 
pe platou și a ținut să declare ziariș- 
tilor că desi el a fost unul dintre 
candidaţii la Oscar, în cariera lui, 
deși s-a bucurat de mari succese și 
a gustat din cupa gloriei, cu critica 
nu s-a prea înțeles, criticii arâtin- 
du-se întotdeauna circumspecţi în 
aprecierile la adresa lui. „Chiar cind 
făceam ceva indiscutabil bun — 
spune Curtis — criticii nu găseau să 
spună altceva decit că „Tony Curtis 
ne-a suprins în...“ 

Noul film în care apare el acum 
este o adaptare pentru cinema a 
unui eseu dramatic de Terry 
Johnson — (eseu care a fost tran- 
spus la noi pe scenă de lon Carami- 
tru la teatrul „Lucia Sturdza Bulan- 
dra“). Titlul englez este Insignilfi- 


cance, titlu la care a ţinut foarte 
mult regizorul filmului Nicolas Roeg 
Acţiunea filmului este situata>prin 
anii '50. O rezumám ca să poată fi 
mai ușor reamintită de spectatorii 
de teatru: o actriță blondă si foarte 
la modă, câsătorită cu un mare ju- 
cător de base ball, un fel de erou 
național al americanilor, are ocazia 
să întilnească un mare profesor cu 
care angajează o discuţie despre te- 
oria relativității. Este un protesor 
care a cunoscut senzația convocării 
în fața așa numitei „comisii pentru 
cercetarea activității antiamericane“ 
condusă de un senator (pe care-l in- 
terpretează Curtis). „Aceste perso- 
naje — precizează Curtis — sint și 
nu sint, Marilyn Monroe, Joe Di 
Maggio, Albert Einstein și McCarty. 
Fantezia aceasta devine o reflecţie 
adesea comică despre glorie, timp, 
spaţiu și in care actrița (Theresa 
Russell) incearcă sa explice profe- 
sorului teoria relativităţii iar el îi 
arată picioarele." 

Cu astfel de interpretare sigur ca 
Tony Curtis „ii va surprinde iarași 
pe unii critici cu care nu se în 
paca“ 


Alt actor, altă experiență 


Anul acesta Gérard Depardieu s-a 
atlat mereu în atenţia atit a publicu- 
lui cît si a presei dar și a producăto- 
rilor, ba mai mult a făcut el însuși 
film ca realizator (o ecranizare dupa 
„Tartuffe”). 

Depardieu e mulțumit cum merge 
filmul francez, ceea ce, să recunoaș- 
tem, este o rara avis, caci mulţi din- 
tre cei cindva optimişti au devenit 
astăzi cam sceptici. „Cinematograful 
francez merge bine de vreo zece ani 
încoace, spune Depardieu. E însa 


Cinematograful în aer liber 
condus de tatăl său a fost 
„0 adevărată guvernantă' 
pentru Matthew Modine 


tot mai greu să discerni unde se atlă 
graniţa dintre „a face succes cu un 
film” si „a face un film frumos". 
— În ce vă priveşte ca realizator 
— l-a întrebat un gazetar pe Depar- 
dieu, — aţi fost dezamăgit de relati- 
vul insucces cu Tartuffe? 
„Dezamăgit n-aș spune, de fapt, 
n-am fost deloc dezamăgit. Am fă- 
cut filmul ca să rămină ceva. Dacă 
l-am putea vedea pe Jouvet în teatru 
jucind „Tartufte“!... Intentionasem să 
fac un film despre repetițiile la „Tar- 


tuffe", despre efortul pe care îl de- 
pun actorii. Dar cum spune și Mo- 
lière, calea de la proiect la faptă e 
lungă. N-am avut timpul să transpun 
această intenţie a mea pe peliculă. 
N-am reușit să transpun decit piesa 
şi o vagă urmă a travaliului propriu 
zis de transpunere.“ 

Şi ce crede Depardieu despre re- 
gizorii cu care n-a colaborat pină 
acum, despre Godard de exemplu? 

„Cind ia în distribuţie pe un Yves 
Montand sau pe Fonda (pe Jane 
probabil) el are o idee în cap. Nu- 
mai că Godard nu iubește cu adevă- 
rat actorii. De fapt, nici nu-i vede. 
Nu-ţi aruncă o privire. El poate filma 
un avion, o vacă, un peisaj. Asta-i 
situația cu Godard! Trebuie, cred, să 


existe orice fel de a face film' 


Fiica binecunoscutei Raquel 
Welch poartă numele unei bunici de 
origine indiană: Tahnee. Are 22 de 
ani şi se află la al doilea film al ei 
turnat în Italia. Filmul — care a avut 
de curind premiera mondială la 
Roma — se intitulează Să ne iubim 
puţin. Tahnee Welch a debutat însă 
în Cocon alături de altă progenitura 
cu nume sonor: Tyrone Fower jr 

Sfatul mamei e ţinut la mare preț 
de tinăra Tahnee. „Fă ce vrei fiica 
mea, dar să nu faci nimic fără con- 
vingere”. 


periscop 


l. 1929 cind William Fox a inauqurat sala 
construită de el la Saint Louis aceasta purta 
firma „The Fabulous Fox”. Acest, să-i spu- 
nem, monstru sacru edilitar, un fel de palat 
din „1001 de nopţi” a luat naștere in urma 
unui râzboi iscat intre producatori. „Construit 
— spune trmisul săptâminalului „Figaro Ma- 
gazine“ — de William Fox în plin crah finan- 
ciar, palatul acesta deschide, pentru suma de 
“o jumătate de dolar biletul, un decor de vis 
celor peste 5000 de spectatori avizi de senza- 
ţii exotice și încercind să uite, pentru citeva 
ceasuri, dificultățile şomajului, prin suspensul 
țiimelor făcute de studiourile 20th Century 
Fox“. 

Inaugurarea a fost, se pare. fabuloasă si 
ea, căci cronica vremii citată de sâptâminalul 
parizian spune: „Ne allâm la premiera filmu- 
lui Îngerul străzii cu starurile filmului mut — 
Jeanet Gaynor şi Charles Farell. Ninge. De-a 
lungul trotuarului, pe citeva sute de metri, se 
desfășoară o mochetă albastra care impie- 
dică pe toate doamnele astea tunse à la garc 
onne să-și ude pantofii coborind din limuzine 
negre. Această uluitoare serbare à la Gatsby 
este organizată de William Fox și de tinăra lui 
soție Eve Leo. Muza acestui loc. Ei își aş- 
teaptă invitaţii pe pragul uriașului castel 
maur care este sala cinematografului Fox 
Theatre”. 

Froducătorul, care in copilărie cintase la 
caterincă prin fața sălilor de cinema, a reușit 
să-i biruie pe „cei răi“ adica pe fraţii Skouras 
care refuzau să programeze in sălile lor fil- 
mele produse de 20th Century Fox. „N-au 
decit! pare să fi replicat William Fox. Am sà 
construiesc un palat”. Si l-a construit cu aju- 
torul unuia dintre cei mai vestiți arhitecţi ai 
vremii, Howard Crane, care a avut la dispozi- 
ție un buget nelimitat și „carte blanche“ în ce 
privește ideile pe care le-ar avea in realizarea 
construcţiei, invitat astfei să se lase prada 
unui delir imaginativ. „În timp ce sălile epocii 
seamâna a biserici din epoca victoriană, cu 
sala Fox debutează o eră nouă: aceea a unei 
nebunii a simbolurilor si a candorii care se 
revarsă peste Saint Louis. Crane isi aduce 
meșteri din Austria, Germania, iar italienii ii 
fac zidurile si coloanele care imită o mânâs- 
tire budistă, totul realizat in stilul marmurei 
false realizată prin procedeul „Scagliola” 
Marea scară de intrare dă insă imaginea hol- 
lywoodiană: este strălucitoare in revărsarea 
celor o sută șaizeci de becuri electrice. Un 
inginer englez a desenat cele trei imense orgi 
care se deplasează automat pe scenă pentru 
a acompania filmele mute ale sălii „Fox 
Theatre”. În sfirșit. ultimele invenţii tehnice 
care anunţă vorbitorul sint introduse in con- 
strucţie, ascunse însă sub podoabele maha- 
radjah-iene făcute din stuc.,jnapoia acestui 
potpuriu indian, maur, egiptean și babilonian 
există prezența unei femei care animă toată 
aventura edilitară şi care nu e alta decit soția 
lui William Fox. El i-a oferit această ocazie 
unică de a se manifesta în cinema ca decora- 
toare. Şi ea a vrut să facă mai mult decit un 
palat. A vrut să facă o construcţie unica. A 
căutat prin toată lumea mobile, sculpturi și 
podoabe cum sint aceşti elefanţi chinezești 
din palatul kaiserului Wilhelm. Acest muzeu 
insolit, care îmbină prezenţele unor animale 
teroce cu ale unor prezențe mitologice, se 
imortalizează în „stilul Eve Léo", un stil incla- 
sabil și unic.& 

Cea de-a doua perioadă din istoria acestei 
clădiri, fără egal in lumea ei, incepe în anul 
1980 cind o bogătașă specialistă in istoria ar- 
tei dă cu ochii de palatul devastat de timp și 
uitare si incearcă o repunere a lui pe linia de 
plutire. Bineinteles că dispăruseră între timp 
localurile care o inconjurau — cafenelele şi 
croitorii foarte la modă cindva. A dispărut si 
coatorul care ocupa un loc de frunte in peri- 
metrul palatului. Evenimentul de seamă al 
noii inaugurări care s-a produs în 1985 și 
aminteşte de inaugurarea din 1929 a fost insă 
o suită de programe de filme mute. După 
cum relatează presa, aceste gale de sfirşit de 
sâptămină cu filme mute au devenit un ade- 
vărat eveniment 

Acest palat — un fel de Nabucudonosor 
american — este clasat acum drept monu- 
ment istoric și face parte din trecutul ameri- 
can, un palat care, cu toate eforturile de revi- 
talizare,” s-a născut și a murit odată cu anii 
"30, 


IC 


medalion 


P... cunoscut spectatorilor noștri — pe 
ecrane au rulat doar Balada lui Cable Hogue 
şi Bonner fiul — Sam Feckinpah s-a impus în 
cinematografia americană drept unul dintre 
cei mai originali si complecși regizori. Dispă- 
rut prematur, în decembrie trecut, la numai 
58 de ani, regizorul născut în California care 
și-a trăit întreaga tinereţe intro regiune pro- 
fund marcată de istoria Vestului, s-a lansat, 
firesc, Într-unul dintre cele mai populare ge- 
nuri cinematografice. Cu western-urile sale 
din anii '60, el a impus o nouă viziune, origi- 


note de regi 


(r Ea a oferit în încheierea 
stagiunii, așa cum Filarmonica incheia 
cîndva somptuos cu „A noua“, o gală a 
unuia din cele mai populare filme de 
artă din întreaga istorie a cinematogra- 
tiei, acest unicat care e Zorba Grecul. 
Popularitatea unor anume opere de artă 
e un mister aidoma formulei de necon- 
semnat pe vreo hirtie sau vreun ordina- 
tor a unui vin Cotnar sau Xeres, e mis- 
terul surisului Giocondei care aduna 
grupuri-grupuri la Luvru, în timp ce ala- 
turi alte opere ale maestrului nu opresc 
pe nimeni, e misterul forţei care roade 
în biblioteci precum carii foile „Annei 
Karenina” sau acelui foileton de geniu 
care e „Crimă și pedeapsă“. Nu muzi- 
cienii și nu formulele armonice beetho- 
veniene au hotărit programarea simfo- 
niei „A noua“ celebrind promulgarea 
primei constituții socialiste a lumii, ci 
popularitatea deși, desigur, formulele 
armonice erau și ele la baza misterului 
acestei popularităţi. Cum, aici, acest fe- 
nomenal Anthony Quinn, care-intră în 
prima secvenţă din Zorba descălecind 
parcă din şaua. motocicletei pornită 
exact zece ani mai înainte în La Strada. 
Acceptarea este unanimă și nu mic e 
meritul lui Cacoiannis care, fin eono- 
log, a creat aromele unei distribuții atit 
de eterogene și totuși atit de armonice 
cuprinzînd un star al filmului mut, Lili 
Kedrova, un „tînăr furios“ cu mare vii- 
tor de actor de compoziție, Alan Bates, 
o tragediană, Irene Papas si populația 
insulei care-i era de fapt pămint natal 
Ca un virtuoz al sunetului inimitabil! al 


întirziat în filmul 


cu Jason 


western 


nală, asupra unei vechi lumi apuse, acordind 
o atenţie susținută atmosterei, detaliilor (s-a 
vorbit mult despre caracterul cvasi „arheolo- 
gic” al operelor sale), privind miturile genului 
cu ochi proaspeți, impunind un nou tip de 
personaj (anti-eroul). Influențat de filmele lui 
John Ford (Fort Apache, Omul care l-a ucis 
pe Liberty Valance, Toamna Cheyennilor), 
Peckinpah și-a propus să restabilească au- 
tentica istorie a Vestului, luptind împotriva 
schemelor puerile, a convenţionalismelor și 
manierismelor în care risca să eșueze genul 


vreunui instrument autohton (cobza 
unui Barbu Lăutaru, dibla unui Grigo- 
ras Dinicu, naiul unui Fănică Luca), aşa 
își cîntă la al său cinema melopeea cre- 
tană, Cacoiannis. Și oare aici e poate 
iarăşi misterul, farmecul peren al popu- 
larităţii operei... a unui film. Sau poate 
în încărcătura de apă grea și vie a scrii- 
“turii lui MKazantzachis (respectată în 
sens și imagistică) omul trăirii depline 
si confesiei depline, fratele de cruce al 
lui Istrati, al lui Zorba cel adevărat, care 
și-au amestecat singele lor mitic în sin- 


A şti să 


(Balada lui 
Robards și Stella Stevens) 


Misterul unui mare succes 


C able Hour 


„Balada“ lui Sam Peckinpah 


După debutul din 1961, cu Complicii teribil, 
se zorul se impune încă de la următorul film, 
Călare prin munţi (1962), western impregnat 
de o subtilă ironie, reiatind ultima aventură a 
unui ex-șerii și a ajutorului său. Filmul este o 
impresionantă elegie. in care mitul eroului 
vechiului Vest este reinterpretat cu amară 
melancolie şi în care studiul psihologiei per- 
sonajelor ocupă primul plan. Eroii (anti-eroi), 
îmbătriniți și descurajaţi, devin protagoniștii 
unei epopei originale, în care curajul, cruzi- 
mea și dorul de aventură au fost inlocuite de 


gele cu aromă de mister al acestui 
Zorba Grecul ce pină la urmă aici, pe 
un ecran, aidoma în filele cărții, nu mai 
e grec, nici mexican, (născut mexican e 
Quinn) ci doar acel Om, ființă contra- 
dictorie, ce-şi acceptă obligația de a 
trăi, misterul lui „a trăi”, cu un zimbet 
eliberator ce, ştim, nu poate fi mai fru- 
mos ca al lui Quinn în secvența antolo- 
gică a dansului final, ce nu poate spune 
mai mult în nici o literă din vreo carte, 
in nici o zimbire de Giocondă, ci doar 
aici, trăind-retrăind prin miracolul unei 


pierzi cu măreție, sau Zorba 


meditaţie, melancolie și amară ironie. Tema 
va fi reluată în noi variaţiuni de Feckinpah în 
1970 cu Balada lui Cable Hogue și apoi în 
1972 cu Bonner fiul. 

În 1965 Feckinpah realizează un film deci- 
siv pentru activitatea sa ulterioară: Maiorul 
Dundee. Western de mari proporţii, reînviind 
situaţii și fapte din istoria Statelor Unite în 
secolul trecut, el se impune ca o frescă im- 
presionantă, avind în centru chipul aspru al 
maiorului Dundee, militar profesionist, pentru 
care războiul reprezintă un scop în sine. În 
acest film apare o nouă trăsătură a operei lui 
Peckinpah — violența, care va face legătura 
cu următoarea lui operă: Hoarda sălbatică 
(1969). După 1970, Peckinpah nu abando- 
nează genul western, dar cu același talent de 
povestitor va ataca și o altă problematică, in- 
globind atit judecăţi de valoare asupra pseu- 
do-valorilor societăţii americane contempo- 
rane, cit şi asupra celui de al doilea război 
mondial. O nouă trăsătură se va adăuga în 
aceste filme definirii personalităţii regizorului: 
pesimismul „patetic (Cânii de pale (1971), 
Evadarea (1972), Pat Garreti si Billy the Kid 
Ucigaș de elită (1975), Convolul 
(1978). 

Baiada lui Cable Hogue reprezintă în fapt, 
o operă singulară in creaţia lui Peckinpah, 
deși regăsim in ea unele trăsături caracteris- 
tice primelor saie filme. Acţiunea se desfà- 
șoară, ca și în Hoarda sălbatică, la inceputul 
secolului nostru. Prima scenă amintește și ea 
de inceputul Hoardei: iguana pe care un foc 
de puşcă o face să sară în două bucăți singe- 
rinde, în imensitatea deșertului, ne duce fi- 
resc cu gindul la lupta înverșunată dintre 
scorpioni și furnicile roșii. Dar asemănările 
se opresc aici. Balada poate fi considerat un 
western, dar filmul păstrează puţine din da- 
tele genului: un vag decor al orășelului din 
Vest, diligenţele, citeva personaje de plan 
doi. De fapt, avem de-a face cu o poveste 
despre destinul omului și dragostea ce înlă- 
. tură setea de răzbunare, iar violenţa este în- 
locuită de accente comice sau lirice. Comicul 
direct, uneori grosolan nu este niciodată vul- 
gar, frumuseţea scenelor lirice nu o vom re- 
găsi poate în nici un alt western. Cable Ho- 
gue va rămine trei ani şi jumătate în desert, 
lingă izvorui de apă pe care l-a găsit și care 
l-a îmbogăţit, cu gindul la răzbunarea pe care 
nu o mai gustă insă cind apare dragostea. 
Dar pentru el, acești ani înseamnă de fapt 
condamnarea; spre deosebire de Hildy, pros- 
tituata si Joshua, predicatorul, care se adap- 
tează vremurilor noi, înțelegind că trebuie să 
plece oriunde, Cable Hogue se dovedește a fi 
omul care pierde, care se distruge trâind în 
deșert așa cum a trăit. „Toţi jucătorii sint oa- 
meni care pierd în fond — spunea Peckinpah 
— si personalitatea acestor oameni care 
pierd, a acestor învinşi, a acestor oameni 
care trăiesc distrugindu-se — mă fasci- 
nează”. Și într-adevăr, regizorul a reușit să 
facă din Cable Hogue un personaj fascinant 
și din scenele de dragoste cu Hildy o mică 
oază de puritate, senzualitate și melancolie, 
rar întilnită într-un film. 


Mihai TOLU 


maşinării pe un ecran, clipă surprinsă 
pe vecie, cum numai această artă o 
poate da mulțimii. Zeci de spectatori 
văzuseră filmul de mai multe ori, eu îl 
vedeam acum pentru prima oară şi cu 
mintea regizorului cea de pe urmă am 
spus: binecuvintată fie puterea ce face 
dintr-o artă o hrană sufletească a celor 
mulți, binecuvintat — misterul unor 
opere ce le face popularitatea, binecu- 
vintat acest film de bună credință, curaj 
și încredere in om si frumos, care se 
așează cu demnitate în rindul Operelor, 
Artelor, fericite excepţii ce înfruntă ui- 
tarea, plictisul, ucigătoarea indiferență. 


Savel STIOPUL 


— un grec universal 


(Anthony Quinn şi Irene Papas) 


cineunivers 


Vràjitorul din Oz 


Dezamăgiri... 


y 
M -am dus cu mari emoții så revàd Vrăji- 
torul din Oz, ca si cum mă aștepta acolo, in 
sala de cinematograf, o intilnire cu insusi co- 
pilăria mea. Filmul acesta mi-a rămas in 
minte nimbat de un farmec nespus; mă te- 
meam să nu spulber cu o luciditate matură, 
ba chiar veterană, cum se întimplă în aseme- 
nea cazuri, poezia, humorul si inventivitatea 
pe care, poate, doar memoria afectivă i le 
conferea. Ce mai încoace-incolo. eram in 
pragul unei crize de melancolie sentimentala 
printre mulțimea spectatorilor prichindei dir 
sală. 

Prima surpriză a fost cind pe ecran a apă- 
rut genericul, în culori. Parcă Vrăjitorul din 
Oz fusese un film alb-negru. cei puțin asa se 
păstrase in memoria mea, dar nu puteam 
jura. Pe urmă, cind am constatat originea ja- 
poneză a producţiei, mi-am zis: Formidabil 
Ae pomenești că âștia au colorat vechea peli- 
culă, nu-i o idee proastă deloc! 

Îndată am avut însă a doua surpriză care 
m-a adus pe pămint. Nu era Yrăjitorul din Oz, 
veritabilul, ci un desen animat cu același su 
biect. Fie şi un remake, am consimţit, să ve 
dem ce'a ieșit? 

Mai nimic, din păcate, aceasta a fost im 
pfesia mea finală, trebuie să o spun cu c 
imensă dezolare. Foate câ m-am dus la cine 


In remake, Fairuza Balk porneşte și ea A 
un om de tinichea, 
in căutarea nemuritorului vrăjitor din Oz 


alături de 


cartea de film 


Cinematograful, 
ca fiinţă 


|, prefața volumului, sub titlul; „Citeva pre- 
cizări preliminare, „Tudor Caranfil își infor- 


mează cititorii că eul filmului tăcut” 
constituie cea de-a doua parte a lucrării „Vir- 
stele peliculei“ — o istorie a filmului în capo- 
dopere și dorește, inainte de toate, să-și €x- 
prime gratitudinea faţă de căldura cu care i-a 
tost întimpinat primul volum, atit de câtre pu- 
blicul cinefil cit şi de critică. Intrucit — spune 
el — era greu de crezut că un subiect atit de 
arid precum epoca filmului mut să intru- 
nească interesul unui cerc atit de larg de citi- 
tori. Mirarea autorului este, fără îndoială, sin- 


matograf prea „montat“, dar nu cred că sint 
departe 'de o judecată exactă. 

Desenul animat beneficiază, e lucru știut 
de mijloace mult mai mari ca filmul obişnuit 
pentru a furniza îndrăznelilor fanteziei o ma- 
terie corespunzătoare. De prea vastele lui re- 
surse, în această direcţie, trebuie el să se fe- 
rească îndeosebi spre a evita facilitatea, fi- 
indcă orice se poate face aici. 

Versiunea japoneză a Vrăjitorului din Oz nu 
riscă aşa ceva, dintr-un motiv binecuvintat: 
tot timpul se mulţumeşte cu un desen plat, 
fără nerv și lipsit de invenţie plastică. Regi- 
mul e al ilustraţiilor celor mai cuminţi la câr- 
tile pentru copii. Pedagogii spun că ei pre- 
feră asemenea poze „realiste“, iar producăto- 
rii, oameni practici si preocupaţi în primul 
rînd de cucerirea piețelor străine, reproduc 
cu fidelitate gustul american-și european me- 
diu. 

Animat de o adevărată maliţie critică, am 
urmărit filmul foarte atent, ca să descopăr 
măcar o urmă de japonezărie. lată roadele 
extrem de sărace ale trudei mele 

1. Un fox scoţian, Toto de culoare mov; 2 
Niste poduri arcuite. 3. O complicare a epicii 
prin convocarea unor făpturi monstruoase 
gorile înaripate și tigrii-rinoceri uriași, a câror 
câlcâtură lasă amprenta omului zăpezilor. In- 
colo nimic. Totul, arhitectura, costumaţia 
personajelor, flora sint imitații fără cusur ale 
ilustraţiilor celor mai banale din cărţile de 
basme ; 

Dar dincolo de aceasta, dezamăgește mai 
ales evaporarea poeziei. 

Vrățitorul din Oz fermeca, după opinia 
mea, fiindcă era un fel de basm sui-generis, 
foarte american, adică fabricat din grefarea 
pe arhetipurile poveştilor cu zine a elemente- 
ior lumii moderne cotidiene. Fină la urmă 
marele magician însuşi se dovedea a fi o fāp- 
tură întilnită foarte des prin iarmaroacele tir- 
gurilor Noului Continent, descinzind nemijlo- 
ct din literatura lui Mark Twain. Era scama- 
torui care fugea cu casa atunci cind publiul 


de fetiţă ani 


eră. Tot fără îndoială ea se va repeta, mărtu- 
isită sau nu, la viitorul volum. Caranfil a ga 
sit „O linie de aur“ pentru ceea ce se nu 
meste, într-adevăr, atit de puţin seducător „o 
istorie a filmului în capodopere“: linia partici 
pării cu toată ființa și sinceritatea la aceasta 
istorie. El propune cititorului o cursă năuci- 
toare înapoi în timp, pe un drum plin de 
meandre, de accidente, de obstacole, întru 
căutarea și găsirea — împreună — a apogeu- 
lui. filmului tăcut. O carte fascinantă care se 
citește, ca un bun roman poliţist, cu sufletul 
la gură. Cantitatea de informaţie este uriașă 
Calitatea ei, incontestabilă. Ordonarea mate- 
riei pare la „mintea cocoșului“. Fare, dar nu 
aste. Ea este, în mod sigur, la mintea autoru- 
lui care, vie, neastimpărată, nesătulă propune 
şi impune cititorului conexiunile, asociaţiile 
de idei cu viteza — proprie — de prelucrare a 
iatelor, cu o plăcere a comentariului detalji- 
lor ameţitoare. Din serios spre sec subtitlu 
cărții se desfoaie, se deschide ca un evantai 
— era să zic ca o coadă de pâun. Se dove- 
deste astfel, repede şi precis, că ceea ce pro- 
pune autorul nu este doar o istorie a filmului 
tăcut, ajuns la apogeu, ci povestea unui timp 
şi a unor oameni, povestea vieţii filmului la o 
anume virstă. Cantitatea de informaţie furni- 
zată presupune o cantitate de muncă uriașă 
Comunicarea însă nu lasă sà se simtă nici un 
strop de efort, comunicarea este uşoară, din 
virful condeiului, tonul voios, lejer, ca și cum 
toate acele lucruri care ni se spun, i-ar fi pi- 
cat din cer și nu ar fi cerut ore, săptămini, 
tuni, poate ani de muncă. Datele, extrem de 
exacte, sînt mereu dublate de comentariul 
viu, de detaliu! de viață semnificativ, chiar s; 
atunci cind la prima.vdere nu pare să fie. Ci- 


Pe ecrane 


greu de păcălit, voia să-i afle neapărat secre- 
tele și dădea buzna pe scenă. 


Filmul își scoate poezia dintr-un astfel de 
fantastic. derizoriu, imblinzit și profan. Omul 
de tinichea aparţine fabulosului staţiilor pen- 
tru alimentarea automobilelor cu benzina pe 
lungile șosele ale Statelor Unite. Sperietoarea 
de ciori vine direct din universul fermelor 
vestului sălbatic, iar leul pirit între ei, amin- 
tește o biată menajerie râtăcitoare pe care a 
părăsit-o de curînd, luindu-și tălpăşița. Toate 
aceste figuri pline de haz în film nu mai pas- 
trează vai, nimic amuzant după ce au devenit 
desene animate. Ba, simpaticul Om de tini- 
chea capătă prin comisura buzelor, desenată 
prea acuzat, un aer sumbru. lar Vrăjitorul, 
prestidigitatorul inventiv și păgubos și-a pier- 
dut complet bonomia, inițială, vicleană. 


În desenul animat, cel mai greu este să 
creezi figuri umane, Care să aibă mobilitatea 
personajelor din lumea animalieră și să nu 
dea impresia de manechine. Reușitele se nu- 
mără pe degete, Foppey marinarul, Cei şapte 
pitici ai lui Disney. Chipul Vrăjitorului din Oz 
așa cum l-au conceput desenatorii japonezi 
după modelul lui viu, nu se numără sigur 
printre. ele. 


O singură scenă mi-a redat entuziasmele 
virstei pantalonilor scurţi atunci cind la apar 
Ha leului, toți fug îngroziţi care încotro și 
lasă singură pe mica eroină în faţa fiarei. Nu 
mai credinciosul Toto nu se dezminte și ies: 
curajos înaintea regelui junglei lătrind. C. 
riscul de a fi înghiţit dintr-o imbucătură, vi 
teazul căţel rămine pe teren si continuă så- 
dea tircoale înfricoșătoarei feline, apărindu-şi 
tN făcind un scandal enorm. Bravo 

oto! 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


iaşi Dorothy a ajuns și în Tara 
de la soa 


răsare, în chip 


ată (Vrăjitorul din Oz) 


testi: Sherlock Holmes junior — capitolul unu 


- şi de cum dai pagina te izbești de un sub- 
titlu: „Mătura vie a companiei Cutler Buyant” 
Capitol care începe cu o problemă foarte.im- 
portantă. Cine a fost nașul micului Joseph 
Francis Keaton. Așadar, Sherlock Holmes jr., 
capodopera, este incă departe, iar ca sà 
ajungi la ea treci prin Fatty si scandalurile 
lui, prin ce spunea Mary Fickford despre ci- 
nematograful vremii, mai traversezi puţin și 
fostul platou al lui Chaplin, aşa încit, cind, în 
fine, ajungi la capodopera cu pricina, la ana- 
liza ei, pentru că autorul aici vrea de fapt să 
ne aducă, dar cu binişorul, constaţi-cu stu- 
poare că n-ai parcurs doar drumul lui Keaton 
pină la Sherlock Holmes jr., dar si drumul ci- 
nematogratului și al destinelor celor care l-au 
tăcut într-o virstă a lui cu totul și cu totul de 
aur. După cum, capitolui XI — Maiorul Mura 
de lon Timuș şi Jean Georgescu începe la ci- 
nematograțul „Regal” — „o sală îngustă și 
urită care trăgea să moară” — alături de ca- 
teneaua „High lite“ unde își făceau veacul 
Macedonski, Minulescu, Stamatiad, Sorbul, 
etc. Transformat, de Elvira Popescu şi lon 
lancovescu în „Teatrul Mic“, fostul „Regal“ 
Fa debutat, pe scindura lui și pe Jean — pe 


atunci lon — Georgescu, care „nu avea velei- | 


tăi de tragedian, dar știa să-și debiteze rolul 


oricît de pricăjit, cu un haz bine simţit: Și mai ` 


ştia — mare şi uitat lucru! — să urmărească, 
din culise, munca marilor săi colegi. Restul, 
ca în toată cartea lui Caranfil, se leagă de la 


sine. Cum a jucat el. lon Georgescu uñ „bon-" 


jurist” în Tigšncusa de la iatac; ce răsune! a 
avut filmul; cum a replicat junele Georgescu 
unui coleg care îl cam lua peste picior pentru 
timpu! pierdut în fața oglinzii la machiaj: „Ce 


Judy Garland a rămas peste 
pentru majoritatea spectatorilor, 
adevărata Dorothy 


stop cadru 


„Sau un basm cu 
picioarele pe pământ 


D. eroina pătrunde în miezul ciudatelor 
intimplări zburînd agăţată de o ușă smulsă de 
o furioasă tornadă, se poate spune că Vrăji- 
torul din Oz este o poveste cu picioarele pe 
pâmint. Puţine basme își îngăduie să spul- 
bere iluzia atit de brusc, după ce au depânat 
cu migală peripeții cu zine bune și rele, cas- 
tele bintuite de lilieci și palate de smarald. 
Ciinele fetiţei apasă pe butonul ce deschide 
o trapă și iată dezvăluit un adevăr care îi des- 
cumpânește pe protagonişti: vrăjitoria nu e 
vrăjitorie, ci un fel de scamatorie. Nu se 
poate spune însă că este vorba de șarlatanie 
pentru că el, vrăjitorul-scamator ce minuiește 
mecanisme ingenioase reuşeşte să-i multu- 
mească pe cei care au bătut atita amar de 
drum pină la el. Fără să facă minuni, el reu- 
şeşte să dea curaj Leului cel fricos, deș- 
teptăciune Sperietoarei fără minte și inimă 
Omului de tinichea. Nici măcar metoda lui nu 
este o noutate pentru că încercările la care îi 
supune pe eroi sint un fel de terapie de grup 
în care aceştia dobindesc o prețioasă insu- 
şire: încrederea in propriile forțe. iscusit to- 
pite în peripeții cu fior fantastic și cu epi- 
soade umoristice, poveţele basmului lui 
Frank Baum sint destul de agreabil scandate 
în versiunea animată realizată de cineaștii ni- 
poni. Filmul fructifică strălucit posibilitățile 
artei a opta: culoare, ritm, metamortoze, de- 
coruri mirifice. Melodiile dinamice cu efecte 
electronice îi vor face însă pe unii privitori 
„avizaţi“ să suspine nostalgic după versiunea 
muzicală din 1939 a poveștii (regizată de Vic- 
tor Fleming) şi după dulcele tremolo din gla- 
sul copilei-minune Judy Garland. Cu toate 
dezvăluirile din „culisele basmului“ vocea ei 
te făcea să visezi la un ţinut „undeva, dincolo 
de curcubeu“, vorba faimosului refren 
Dana DUMA 


ştii tu despre viitorul meu cinematografic!" Şi 
de acolo, ca un început de demonstraţie „pe 
viu“ nu mai e decit un pas pină la Milionar 
pentru o zi, filmul cu care, într-adevăr, a în- 
zeput viitorul cinematografic al maestrului 
nostru de astăzi Jean Georgescu. Și Malorul 
Mura? — dai să te întrebi. Unde e Maiorul 
Mura, că parcă despre el era vorba în propo- 
zițiune. Bineînțeles că se ajunge și la Maiorul 
Mura, dar trecind printr-un labirint de infor- 
maţii — foarte prețioase, despre evenimen- 
tele teatrale si cinematografice ale vremii, un 
labirint populat cu personalităţi ale vremii de 
la Tudor Vianu la Liviu Rebreanu, Topir- 
ceanu, Horia Igiroşanu, Victor lon Popa, Şte- 
fan Neniţescu. Evident, nimic gratuit, nimic la 
intimplare totul în strinsă legătură cu subiec- 
tul, pentru că ceea ce îl interesează pe Ca- 
ranfil nu este numai capodopera ci naşterea 
ei, destinul ei legat de alte destine așa cum 
se leagă. destinele oamenilor în viața oameni- 
lor. Pentru că, de fapt, şi ăsta este poate se- 
cretul succesului la toate categoriile de pu- 
blic cum singur spunea, el tratează filmul ca 
pe o ființă, el vorbeşte despre film ca despre 
o fiinţă, el ii povesteşte viața și în aceeași 
mişcare ne spune povestea vieţii cinemato- 
gratului, arta despre care Abel Gance spunea 
— şi cu ce plăcere citează autorul — „E prea 
tinār. N-a suferit destul. Puţini sint încă oa- 
menii care au murit din cauza lui, pentru el, 
prin ei”. : 

Acea tinerețe nevinovată încă ni se poves- 
tește. în „Apogeul filmului tăcut“. Cu lucidi- 
tate, cu mare probitate profesională și cu 
dragoste. 


„Carte frumoasă..." 
Eva SIRBU 


Fiii deșertului in 


dragoste) 


E — după cum ştiu — aceasta Iloare 
cu doi grădinari — nu, nu ca titlu al preacu 
noscutului succes, ci doar ca figură de stil 
pentru o coproducție cinematografică ma 
puţin obişnuită — indiano-sovietică. Doua 
studiouri cu experienţe artistice diferite (Uz 


RS 


ra 
EA 


peregrinările lor feeric-orientale 


bektilm si igifilm) si, iată, cele citeva trasatur 
comune, inteligent exploatate, care fat ca 
fiecare, cu parfumul propriu să roduusca < 
omā nouă, proaspată. Legenda de la care 
se pleaca e ca un basm al Șeherezadei po 
vestit cu fantezie și tristețe de fiii deșertului 
in lungile lor peregrinari cu caravanele din 
spre Kara-Kum spre îndepârtatele sate in- 
diene. Doi copii născuţi în aceeași zi — baia 
tul, în palatul unui neguțător din Buhara, 
tata, în casa unui modest olar indian, sint 
sortii să se intilnească, să se iubească și să 
piară impreună pentru cá nu li s-a ingăduit 
sa vieţuiască impreună. Dramă străveche po- 
vestită pe toate meridianeie, care capătă, în 
ritmul acestei balade feeric-orientale, cintată 


secvența lunii 


E ind Academia de la Los Angeles a acor- 
dat 8 dintre Oscarurile 1979 filmului lui Ro- 
bert Benton, Kramer contra Kramer verdictul 
a stirnit o gamă variată de reacții de la stu- 
poare la indignare. Nu pentru cà n-ar fi fost 
un mare succes de public. ln lista filmelor cu 
ele mai mari incasári din toate timpurile, el 
>cupa un excepțional loc 20, adică după (dar 
toarte aproape de) Pe aripile vintului si 
inainte de Love Story. Stupoarea se datora 
faptului cà învinsese concurența unor forțe 
grele ca acum de Francis Ford 
Coppola și Tot acest jazz de Bob Fosse. Toc- 
mai aici poate că trebuie căutată explicația 
aceste filme, care vor râmine fără indoiala 
niște repere în istoria cinematografului, erau 
prea grele, prea „de probleme", iar in acei 
moment se dorea, se simțea nevoia unei in- 
toarceri la cotidian, la felia de viaţă, la scene 
jin... 

Asta si este Kramer contra Kramer: o suită 
de scene din viața publică şi privată in Ame- 
rica sfirşitului de deceniu opt, cind femeia se 
teapâdă de servituţile vieţii conjugale pentru 
a se realiza pe plan social, cind bărbatul de- 
venit brusc mamă isi învinge egoismul, cinu 
patronul se descotorosește rapid de cel ma 
bun specialist care nu mai dà randamentul 


Cînd taţii devi 


mame 
(Dustin Hoffman și Justin Henry) 


si dansata in clasicul sti! al filmului popula: 
indian şi citeva rezonanțe noi. provenite 
dintr-o cinematografie cu un-ritm narativ ma 
modern ) 

Ce e nou? In primul rind dozajul. Exista 
desigur, momente lirice exprimate in pași dí 
dans si dulce melodie, cind tinerii isi imparta 
sc dragostea și durerea de a nu putea ra 
mine mereu împreuna. Dar ele decurg fires: 
tin prea-plinul trăirilor şi numai acolo unde 
sint strict cerute de „dramaturgia sentimen 
talá“. Aparatul le decupeaza în prim planuri 
detalii de expresie şi ambianţă naturală su- 
gestive și le inlantuie într-un montaj febril 
care, făra să renunțe la o anume cadență tà- 
ragânat-orientala știe să taie energic cind 
desfaşurarea risca sa devina prea lenta pen 
tru temperamentul spectatorului europear 
Spectator dealtminteri redeprins in ultimi 
vreme cu spectacole cinematografice car 
re-descopera tona emoționala a „lirics'-uli 
(de la lejerele melodrame muzicale ale | 
Demy la recentele, grandioasele reconstitui 
de epoca ale unor opere celebre în viziunea 
unor mari cineaști ca Losey sau Francesco 
Rossi) 


Şi un alt element nou: cintecele râmin ne- 
traduse, in limba lor de baștină, in timp ce 
versurile rostite în limba rusă dau o nuanţa 
de sobru patetism ce taie efectul de melo- 
firamă. O tinără actriță de o frumuseţe calmă 
dar expresivă Punam Dhillon în rolul Saniei 
si un îndrăgostit mai monoton interpretat de 
Sanni Deol sint sustinuti de un foarte reușit 
ansamblu de interpreţi şi figuranţi (părinţii ti- 
herilor, amazoana ce-și razbuna tradarea 
frumoasa ei rivala, logodnicul Sanniei etc 
În teerice palate orientale se desfașoara exu 
berante dansuri de caracter (vezi nunta 
razbunarea Zarrinei) in execuţia unor ansan 
biuri coregrafice moderne. inregistrate c 
nerv de talentul operatorului 

O gura de aer proaspăt binevenită în can 
ula bucureşteana 


Alice MĂNOIU 


Coproducţie a studiourilor .Uzbecitiim” (U R S.S 
'gitilm (india). Scenariul: Ulmas Umarbekov, La 
t! Faiziev. Regia: Latif Faiziev, Umes Mehra. imagi- 
nea: Davron Abdulaov, Abdu Rașid Papu. Cu: Sann 
Deol, Punam Dhiilon, Nabi Rahimov, Samni Kapur 
Zikir Muħamedjanov, Zinat Aman, Tamara Ogane 
ian. 


maxim, cind trecerea de la statutul de dire: 
tor la cel de șomer este o bagatelă. 
Toate aceste teme se dezvoită paralei, fie 
care cu momentul ei de tensiune, astfel incit 
e greu de precizat care este punctul culmi- 
nant al acestui film, care vorbește despre re- 
laţiile interumane, dar si despre singurătatea 
fundamentală a individului atit la bucurie cit 
și la durere. Din acest punct de vedere sec- 
venta cheie rămine cea a ajunului de sărbă- 
toare cind Ted Kramer așteaptă tăcut pe un 
scaun răspunsul pentru o ipotetică angajare, 
in timp ce în jur lumea petrece gălăgioasă si 
agitată. Toţi trec pe lingă el fără sã- bage in 
seamă ca și cum ar fi la fel de neînsuflețit ca 
şi scaunul pe care sade. lar cind soseşte 
confirmarea angajării si cind, cuprins de eu- 
toria izbinzii, Ted o sărută pe prima fată care 
ii iese în cale, gestul său, primit cu o ușoară 
uimire amuzată, nu stabilește punți spre exte- 
rior, ci râmine doar exteriorizarea unei bucu- 
rii neimpartasite. În această mare de singura 
tate copilul constituie pentru el rațiunea de a 
exista, iar pastrarea lui — garanţia unei uşi 
jeschise spre restul lumii. Este punctul in 
are. drama se substituie melodramei 


Cristina CORCIOVESCU 


camera-stilou 


k inceput fiecare din descoperirile teh: 
zguduiau biata făptură cinematografica 


Femeia 


americană în 
preocupată în primul rind 
propria ei 


Doi sub o umbrelă 


|. s incă de la inceput un senzaţio 
al număr de jonglerie cintat și dansat, auto- 
rii ne fac să credem că avem de-a face cu un 
tiim din lumea circului, cu rivalități, gelozii și 
idile printre acrobaţi sau dresori de fiare sal 
batice. Treptat insă, spectatorul se dumireşte 
a arena — nu aceea a reflectoarelor și paie 
elor, ci aceea a trudei diurne in haine de lu 
ru, cea a chipurilor făra fard — servește 
ioar de fundal acţiunii: un fundal mai colo- 
rat, desigur, decit altele din viața cotidiană 
Asa cum se recomandă chiar prin titlu, Doi 
sub o umbrelă este un film de dragoste, mai 
exact despre irezistibila putere a dragostei 
Nehotăritului Danilo, care ar vrea să devină 
artist de circ și este obsedat de amintirea bu- 
nicului său ce fusese un mare iluzionist, îi 
ipsește increderea in forțele proprii — pină 
ind... Aţi ghicit: pină cind apare Ea. O Ea 
misterioasă și ușor mioapă, părind a fi în 
stare să ghicească și să împlinească cele mai 
ascunse dorinţi: O Ea care îi va insufla lui 
Danilo curajul necesar afirmării 

Există o analogie (de comportament şi de 
'actică, aș spune) între Olga şi Mary Poppins, 
analogie evidentă încă de la apariţia fetei — 
jar, din pacate, această idee se pierde pe 
»arcurs, ca şi cum autorii s-ar fi temut să pă- 
asească drumurile bătătorite. Pentru a spori 
sractivitatea filmului, regizorul Jungvald — 
Hilkevici a preferat sá folosească un proce- 
jeu mai sigur: includerea în distribuție a unu: 
nare actor: innokenti Smoktunovski; actorul 
roieşte din sarcasme și aparentă dezabuzare 
in original director de circ. Este suficient un 
jest al său ca sà ne dăm seama că Smoktu 
\ovski face parte din acea categorie de actori 
e pot cuprinde și exprima întreg universul 
Univers din care, filmul Doi sub o umbrelă a 
surprins o mică, foarte mică imagine 


Aura PURAN 


Producţie a studiourilor din Odesa. Scenariul: S 
Abramov. Regia: G. lungvald-Hilkovici. imaginea: A 
>sipov. Cu: ivar Kalinin, Innokenti Smoktunovsă:. E 
wenova. E Bileaner, E. lakovieva. 


provocindu-i importante mutații. 

Futem spune că apariţia sonorului în 1927 
(Cintăreţul de jazz) aproape a re-inventat arta 
timului. Primele producții sonore, cu un ci- 
nematograf rigid şi mirat în fața microfoane- 
lor încă prea puţin sensibile, se scutură a du- 
mireală după o glorioasă epocă mută, şi de- 
vin în scurt timp acel fermecător „hollywo- 
od'“-ian. 


După ce ani de zile s-a boit fotogramă cu 
totogramă prin anii '30, după apariția Tehni- 
colorului (La Cucaracha — scurt metraj în 
1933 și apoi Becky Sharp, în 1935 al lui Ma 
moulian) cinematograful a inceput o pe- 
rioadă de pace, in care a folosit din plin „mi- 
nunile tehnicii” pentru a-și crea propria limba 
modernă. 


Apariţia şi disputa cu televiziunea a pus la 
grea incercare tinăra artă, mergindu-se prir 
inii '60 pină la ipoteza funestă a dispariţiei 
sale. Azi, televiziunea este departe de a mai fi 
un concurent filmului. Concilierea s-a produs 
in momentul clarificării zonelor de influența 
şi s-a ajuns pină la a crea un anume tip de 
sinema de televiziune (serialul), perfect dis- 
unct și cu ambiții necompetitive cu ar- 
ta-mamă (de data asta). Mai mult, miracolele 
tehnicii se petrec acum în sfera televiziunii, 
iar cinematograful le preia cu seninătate și 
jiscernâmint, fără temeritatea începuturilor, 


Ultima invenţie a „copilului obraznic" — 
imaginea pe purtători magnetici — a cărei 
apariţie a creat vii emoţii mai ales în lumea 
operatorilor, a râmas în faţa porților, privind 
u insistență peste gard, și primind cu stoi- 
ism vederi viu colorate, devenind prin teh- 
nica imprimărilor pe bandă un mesager între 
marele ecran de sub cupolă și micul ecran 
privit din papuci 


Florin MIHĂILESCU 


anii '70, adică femeia 


afirmare (Meryl Streep) 


nsəaməng — “əlu!9ç esez» 
2JeByjod jnțeuiquo) 
ej Je7n38x3 ned! 


anes eueo| 
e2ijeB e3/e]uaz3id 


iy3sjəbıug eneweuy 


PII]SI]IP PƏp)]uə?zala 


„99—P9 
iu |OWAUD eag — namong asa 
91801 x99} “LOZ-ZL XOG 'O'd sed pod 
-ujţ-uodxa |n/0pas — „ajaeysadwoy“ 
uud euoqe Jod əs əlg1gu!ens up oo" 


—..—.çç——c——-s>-— -Ü.Ü—Ü—p 
12| 8 Inae|duuə::3 ° 


L101r i$əinong "| uu naujos ele!q 
'YWINID 


PAONUIJO| PXIUOJOA ‘WEYIQY JOSO; 
BAOSHOH PU0ZB9[8 'AySursniH JIP *AYSpOIg Xa 
"AusleieZ (ur WY eueg lejpuy 'wəeulBeumn yeo us 
APISIÐP? BGY 'X0/BAS YOLAPZ 'YEOWS ABIS 
07) inueuə5S BDPA0ISOUBI JOPIMOIPNS p əljənpoij 


SS -V—  — Y 
VYNVd Euexou 


13 
glue5ol1oj uud 1eOp əlsixə es uoaun PISU 
eveuiGeuu! nes geas — eawnj seau mujud 
„AWIN J0| Joltiudoid ewns reunu 18 1$ juis nu 
-Weoo æ! 'eueod aj oeo ad apuun und mop 
EJSIX9 Əəljunjoni jor 'Aoaap un nnuəd 
eD gəunds 8129 “yədeg jəaey “NNIG pe 
youyediuoo "siiouin Nia un puizeijered 

jouin jmsep i$ aizouej eje) ep 'unojqei 
AVEJBABpe ‘DLW 8+8pan ap pund uip see 
ew 'puizițeau 'eSodə 2sa/0ud ainypsuodai In; 
-ozI6ə1 'BANƏNPU! əlzəlup j VIE} ep 'Oijewajsis 
'əjgpqej no EZAN) InAnñoəlop WNI Ly 
`Iñaolpguolep gape 'ejueod (ajuanoas) jeni 
AS 18J8981) a1Sasdij || 'pyessowezep equoq o 
29 'Ininuinup eajejeuin! ej eAspun auiwei wy 
1nse9e NIWO ‘INN je jwis un (ewau 
-19 u; saje W) əundnsəjid jown wnd sec) 
1uaiţoos nes (zəpuej! no əlunougq u! wn 
-91d 'eseonəs a/eopueo o NI ueuoə ad geued 
-3p Ə eSJe Nsu aaus nu Jep ‘BAWO o 
8U!S u! Venus ased u! eijenus ap 3109 un 
UI 
-1 aiwoiduoo nu e nnuəd ‘puy insad 
“inysee eesesnjy spun 'aje, ap ewuej up 
ajeaqia aja !$ mis izawod ieeojejatui ae 
SWOJA 4V2 Je! Hy ` ininisnuəp Mjau! 
-9 u! jeuseudes use ə Inisioeuue) 'sof aep 
wis ajioniad 'ezwgəuúuun| as ewfiua sus 
u: 1$ unulu 998} 'injnopadsuj esos (jamoa 
e uere) 10904 un '(1Ojuoyedejne: esueteu 
3 Inpiezeu „8iStjiiod” u: 1989) I(miuiano je é 
aunds 15; |npuezey (Inze2 ep ƏS ! eq L! əs ! eq 
innuopeadsui) aaue PZEGIUIEUI e)ououy 
“ESEOUƏ91SIUU eueossəd O !-npui; 
ej 9 (Jjoue) Sima] ap unwsejd nes zy i$ 
89) Iñjeue[ed g3 wog ¿nu 'Jeluəusə3 jinou 
-ed ¿lay LAUWO Niu! Aan aj HES 
eand əu!O Nied gƏj915919 Nuad zawod 
Əpwnuəs jƏUN |NJOVEJUBAUI BIƏ |NISIORUUIEA 
¿AWnzeAəu DE) |-es sə191U! VAAL AUI “juej NI 
Inseə5 'umseu :əjəuuun see, ne apun ‘aeq 
Əp epes uip əsesodenə əs niduuis i$ and Nwo 
‘gseouazsiw jeJpAape No Əñuedsiq seu 
-48} inəosouno nun eljuedsip :Mueseauu! zI 
un əp gjeədouoy up yzə1} əlsə 'osnug 'Ininioo 
-əs Imndəosu! ej ap inq inun aje unzeo aja 
-nuS!qo onede ezeajeuyoue 32 Aod ap N10) 
-9ədsu! i$ a sade 'ƏHLI Bj BI An5oəlop UN 
“(eousuuBiua ep ewəaqosd 
O 82 epaud)} ialjesisuomep e '„inynoo!' eal 
Əsnuunuj əp 1Iiqiosqe "esp I$ VINIL, 'əpəA 
3| nu țuauuiu spun olooe əuun uədoosəp e ap 
Jepasqo ə Indi) 'ueziQ 3SuenpiApul („Jejuau 
-a|a 'uoseM 'Naw Nep 'sejuowaja”) unes 
EP i PUi2 U! puto UIP BIND ‘IAOU JUBISISe 
un 818 Ə jeus no ajeuzowiue ap i m 
-ouadns nə eyepioou! eee, uj -oneanGujs MA- 
-uoələp :ələ ənuip nu '10| ajiundnauie aja 
ne — 10jijinpe ajawseq — aysiliyod jawy 


PS01483Siwu 
ojijuedsig 


934823 ej g? A132593əp UN 


- YOPSIME) /00U91W 'goser | @u 
PG '8ddOH HOt '0Á8U JOYNEM '81j9% Əbu HUM 
APNI :nO 'YSIUBH ONO :wawbeun YINYYIOH Hoy ap 


GUNU I$8/0I8 no eserd ednp uupuooS ISIOH Baa și 
INH4Ru99$ E947 :$ erpons "QFY up erunopnis NI 
91P1098/09 u! 'uniag-ejaQ „opnorpnis e sdonpoid 


NYNNYd PEIA 


"SIeueD (2 'ezeauoisadu ea! 
-PUIJ2O nu |euoIjezuas ap BQJOA Ə puld Dune 
ojeded up 'E9 nuəq “eajsanod əeuljuo> 
O Əmo əd jeuoilezuas ep ujeynueo 'un6is $ 
“adiuo9 1eseoe ae. 
@ısə "i$nio) ‘apaa əs inwy goeg 'ə)jnoejenmn 
nsðaod iaun JiqID919 ap ezop 3990 |$ ayejin 
1Sə1dxə eəp ps — PMynd e i$ — Ə imnd e-o 
10} N98] E Əjg5 YISIUBH OHO iomuido un 
N2 $ (sewouL) qoer I@lueq `(eSiunq) 13119% 
Əbul '(62n3u9 eeun) sarum Apne mujas ap 
1O113O19B Iniolníe nd saje w ut ej gye0os 
LES 0109 əd49: ad pui$nəj)j U! e (isu 
-PUBOS 4$ Əlsə igəuujn2 I) In;.ozibə; ƏI 
əd wiy uN Mwjy IZəƏA jå opiu ej “298 ə5 
jew nu 1IƏA14Od pape eF '“eoiunq nu gep 
Pijejuauun9op noe; e Əud ae9 ej snposd 


un — ȚelOiue aDuis NI əiznjsuen JJV} EA as 
' 1U8pI99e un uəjns ea ‘Ny IŠSnSU! ja 10jauuuri 
gun ej g9 sajajuiauiq — ezednd ejsad 309 
uiunu 89 2839 — IS ',nipnis ap aiqo" eo 
glej ut 1838] |ni4epea NI ejepoap IÉ ISNIQ ee 
as iå eiBojoyed əzəipnis es eonde as punje 
uewe; ED ntad 13943} pejueou əp Le EA p 


la nnyo 1ajuovop ny ap Jeya nu pvep 
|nye aud ap 'eu:adodsap asa (je2 ad ap nz 


gasd, uap un M48NS B IBD PUUNOIA IROL 


O ‘iə ep LINII əjuəuədxə Ou jaun BISLƏAUJ 
-Odu ƏS es 90911) I-ñu deo uud Diu 1Š ezeəðu 
-uuəS Ə| |8 'uəpiae 'əje5 əd ajueionj PUIS 
u ewwa; Jawe; Je ap pu$əldoO `e)jqun 
up (ininisiesaua6 eijos-xa i$ dpaui INNIOMA 
ewew '10je.Oqe| ap iNjnoipaw eo 
PSPOLUDUJ I$ eeun) eqni azaA8ueuu |$-es po 
nnuəd ‘jeas poep sndnsaid unu mu 29uuej 


> 


aI `P ep eyod wy ae aunu 
p3 — ul8|qo/dans 'ejueseiaju! Əəp! o ə)sə 
-ñapuloq BƏ|Ə!d ad '89:89u; gS Inidə;p nu nes 


ae (gjde O 319-199 Joexa jew) ejeipuo 
ejums ensew 99 ul JOƏp || 12 ewejqoi 


2041$.10121A ep Ə!Je16o1o3 


an6is səoəons un nnuəd 
nidno pqisod un 
‘uope pew joq 


mosəg uoj !Š juouied eup :euədoO 
I tuado 


ele !ninisoj nu esep ina Inüuəpiooe ejunue 


eo e — ƏABJ5 ap YÈ əjuməsuod nauəd Jw 


HA BJBULL '|nsuipeulp 101 no 10jrenuod nidio 
uud ad əuedəp wW əlšəinnsuoo |njsueuaos 
Əizəlug) ap pued u: jol Saun iun ejer 
EPISOD JWIU9 !Š '01SOO ayeod eo ejuaiuedxa 


'Ganayo 


INXX inuy (£¿Z) 6 N 


ewou 


AOURIOIS OXEA ‘aoseveiy jiwobog ‘aop: 
-HN JOAR 'YODPYILHY AESOP "Ode elj 'nOyeqe! 
fiad 'AO[I0BZƏW ƏI2IOIS PAOJƏGOYIS E6IO "surd0uy 
-eid UBF 'EXZEJ/8A_pIAPO :nO UTM UBA) WAIN V, 
-3/zntg JONA :eouțBauuj Lewo OA Obay uosua 
SNOT 11804 Ini Inueuuo, ednp YÈWOJ OAJ 'JŠYISI 
uer 'AGUPO SRUBY MEUIIS EGGE '#ue6Jn8 au 
IŚ BIRAO/SOYƏJ SH UIP JOMOPMS ° sjonpo:doo 


IOIAOdOd euy 

Əujn| O sə 
e3 pun; un op ƏSƏ nu BW (UOSUBA 
IS Sin0] UƏqOH ap „eAeda” nuewos ednp 
Ve ndSul niuguəos un no) vewoj on iN) Nwy 
ui 'uun2uO '9Bueyeo peA gS ezeouiGetu! (Š nes 
DS8JEZ ioan Jopuəwəpe nojey un-nu 
"1UOZIJ0 B| ‘9010209 QNS UNWYLBW EZEGSIA UBU 
-Hew ‘unayo Ul auawe; nep ue 'ajdeou 
əsəd osaje6oqiu! əs nun '5re| u: pierd as nes 
ug] ap Əidosde ƏS IIQ8102 'JP1SOUIƏN BAW 
Əuiue3 (NNŠeJo je 19198s jew ‘INAS 1eQ 
gue əp wnqje un-nuip 22 əsg5 NI iojizens 
|nosaoud uud 8158/8210 jovas ap Inimndəou: 
PUJEA ‘Ansa wunsyu: e; nes ungana ayuebaja 


(imuojjody Jnl2452ç) 
azad w nau n) 


un 'eseaape ajsa ‘Sowy I(nisəp no Jep PIS 
NA BUINUE O p| Jeqieq HUH Injə$ ‘ael 
Muswəaja "uƏpiAƏ ‘iS 2ipaui JOWA 'jnyode 
"asifesaua6 opaui ny je jos Iniso; ‘Binnu 
} ‘101899499 jJO)@j)OqQB8| ap Jpəw 'eweu 
— Dipeui əp Əwuuse) o SAL e |3 1 əljəluəu; 
ee ajSanud 39 u! auedep eəid seu e nu inj 
-0/4EU89s e!zajuej e5 npuad 'aljensuowap jq 
-Azia gasd “nu ‘Lasd 'əueoj i$ ajse BƏ 'eseoj 
-nonəui wewNu esu, ase nu ejensuowəg 
soInonəui əpysuowəp Wis $ -Həp ‘eeoj 
as 3juNINI “ejeuțuuud juamap ƏWwod Paw 
imun ejus ui Əəlšəíieqin5 ƏS pui Dune esu: 


uud enon ew g — gpusəlqoidqns o I$ ejsixe 


í ou asnpoud i$ apojau 'jeqoo nu wo — inj 


9|9jii01500Q 


jue| ur a3uspiulo9 


u, 'i@ogjg ap iuaureo í nenpqeou ənutud 
“(Q 'pod-inin$e)jo e ejusəd Bopo u! 3319 
-Sip gQìueuun Əəlsə uəun Op 10409 BNO 
sndns un ^de; əp 'əisə mwjaH 
ninugq menu: puins 40901040 ap umu 
O əd go op Lappuwəp gIeqwi pyej 
-up 15 Dțueind gƏ;gd 39 ja) `əledə:p ap nəpi 
ie pon moede əišəpəxop əs wəsnueij 
insozesja 'puliidsuo> piidsuodap ‘amans 
Əlno9|82 u! JƏuuiOjied NWH Iniiqe 85 dwn uj 
InipAƏpe iinis e ap !$ eje es e ap epqixayui 
EJUIOA ‘epo; 'eedoosap jå, nuewos ju 
gui] '— ininseA 90} eap gs ‘puun souo 25a; 
e nauəd “guru !SeIGOp lodo LI Imursese 
aow 'in|ini6ejjneu je joumu: In.nB6urs ‘soy 
IN Iñug)ideo — Jopaeno nolgu un aeda In; 
ní ui ‘esu: 'puuedoosag `. 1OJƏSIA e əqg;oo 
O 19 'joudeo un nu ,.elUOJIOdy” u: apaa Xa 
NUBAJ '— eines !Š BOLS! ƏseIpnis LIe 
ej ‘99 pdnp — joBeu poe; ES suuo DOjop 
sogydo9 asw ap 1nso6espu: 19 'uawo? B| 
Inpui6 no nu „BIuoțody” ur nueq ajsojseau 
i$} XOSIURIJ NOSE 18 uaiaud Ininiseuo sun 
se auwe n — jeudeo u, (jəosolliu: ap u01; 
-pu:) jiQiuiaAuo2 opjenys e eseomoeads 
DIPUINISE; EBjIQIZIA81dun Nuad eaunised 
up 15 ‘Sensi nes Əusisnqə: iunile, 
uip nu unqini ajde ap sene ‘sus ap inis 
lue6ijəyui Inugun — MwaH Ini te niqnp inoor 
inəsounoəu resiəAape Ininolujə)jnd eaonia 
i$ eaeudsuooap !SeSUI up i-npuluaA jod 
ap eaap! ' — Hep IQuəusotu up edu! au 
-gzənu) — 1J99Bye ajuniansapap ep ! 
-u InjƏysSiuu ap inu; ew Ieur ,eluoljody' 
adwn gs ezeauoiliquie unsa |39 inujjəH 


pe esu! ase eseouluinj əlsəAo0d O aj 
gs eajwosd 29 e839 jol `əjiupuy nou uip 298) 
-uids eand ea „ewojody” ‘unijeeda: aew 
-NS NO `gje5Inq eiseoo ad yense Pwo 
SEA inun esgdəa sexə ej puueduind ezeas 
zue əs !$ pides pioəep əs 1uə)əud !op 180 Ini 
-49W09 :J0updsi !Š jay “NINIS je muadep 
inwnd u!) epotu e; muawop un Baje ‘njere 
Inutuəpu! up 'yəsnuesy ILIA UIP INWIJAH 
‘Baue ap I$ ejen ap Indəou; ej 'unuq 

-18 'puolq Inun ‘owns ‘waun ñeqieq jo 


IƏiu0|iodvy 
In1949əs 


əuinj|j o L EJJEW 


BAOG 
CUA 'PABDUOL 8!8)0/0Q Ape uozuy '0pupd 
Qd IBARd 'AOIEJE/D) uəqnr) :nƏ :1MIRUB2S AOWOUOY 
E) APISIDRIA Way `a;eBInq sopuinopras e IInp 


NVIHVO eupy 
wwa y9s-| 
ug ewayos :uə5 ap eimyewep u! aew uw 
$ IO913Əd un ‘pas 'e)Sixə auuguun ap dn Nou 
sade u! Jep 'AneB6eu muinu jus nu rAng6əu 
$ IAINZOG reop UiS leu NU NAZOJ `wəQuuni 
-Od i$ win e-ap Inoo[ eueod ew as nu ‘wng 
¿nosa Wloəine ]S0j e 3I no dW- 
-dws E|80e inae 89 9p Pumy 'uguwepuoo 
LI nO Iguúuuuo un gjej uU! WAL gO 'poseat 
nəs |$ ES esu: EJE) pe, es pu!6 əp ne ao 
ejunue 30) au i$ ae) Sej no ezeauoile, 3I 
n$iiod mun! ej ap 1yo wejjy ieapes uisese 
un eo ezeasijeju! es iu IS Jodo} ad puiu əund 
eq ‘pirno eq zmeasd gi; ayeoos |mueu 
AN :jnigABpe ejje e ap ejjenyis u! osruq ind 
wawis 'roni-nibeu Hiu ase nu emoew-qje 
i} e 9p əuedəp Ino;jə IEI u! VNOS BIMES 
no IPUPA: ASIİod Huyu: e ued eyseaoe 


(pj24Qiun =o qns 


mpn g|odnə qns 42035 


„d jeuanue eepo Ə Pep vows, PW I$ 
=] œw !seGund ap inja; Ol "emeojs ad gen 
— unpuy enop ej wnsoo $ auered no 
nwo &}S 1! jejule — iode po 'sə5a no yeyoo 
Ja 18 apaw Inun Bjumoo up usq asiu !Š 
I5;eAƏu wnsoo un ginooud rë “soleno yo 
t$ jasi “urgonuu “jnyeuioudua "duse: 15898 u! 
H09ipu Jo$n es-npuidej de; ap NE INS 
gijos əsə gə əunds əs — gjeuloesu! sawa}; 
O 'Vepinu UPULIdOD BANII 'NUZIEIO (PAm2SIU 
9uods es ase Dsesnai 89 JOL MLPN Inieo 
e nntuj) iesndnsed euepodsof u! poys 
-ue uəun !op 189 8420 əp iijizouoed euaos 
í$ aəunjəsd ƏS 9041498 ISeI89y- 10799 
-EJNEJ UN JE1U9 nu nes 34S LIEP WEYL ES !0U 
e2 Siuleu! ezeapena ninuliag ‘asana; ewa 
-aens ]nuijap un ajsajosu! “yeanyeje |njuauulj 
-1edu09 ui ‘asea '89,and laup ininiiqgsuod 
-sə4 efua Gesp e ap |ndoos NI eiareo 
ut əs ijeqieq iop ‘uas, ap uoBea Inun jniopiu 
O9 Əd `SQAIU99 1luəBijəlu! Inun je i$ inynsuad 
sns jnuwss qns əuim ədəou! (Jejuəzəsd e-s 
nu Imgznəv nes je əp whuiwe au esep Sı} 
-HOd Inul!) U! 1SIAIPI991) AOWOUOYEJ AOISI 

se5jynq moza əp eyelump "səjuguu 


llipuian 


OU əuteu “YAA Od 


d 


Filmul 
foarte 
Paul 

epocă o poveste contemporană (cu Jen- 


Martin 
său un recital al actriței Charo Lopez 


ilmul ca arta a implinit 90 de ani =! 
acest eveniment calendaristic a fost de 

terminant pentru noua viziune asupra 
celei mai vechi întilniri cinematografice 
internaționale a lumii: Mostra venc- 
tiana, O privire retrospectiva asupra is 
toricului Mostrei ar ilustra tot zbuciu 
mul acestei arte a filmului de a exprima 
in precipitarea ei spre viitor 


umea 


ʻa E 


prezent și 
ze al lui 
haine de 


îinăr a fost foarte 
venil. Dragos! 


Verhoeven imbracă în 


[om Burlinson) 


nifer Leigh si 


Filmul in stil clasic si fără surpriză 
å al spaniolului Basilio 
spune tot in afisul 


} 


Patino 


graba care trebuie probabili pusa pe 
seama mai muit a unei nevroze a epocii 
decît a deslusirii în viitor a unui obiec 
tiv apărut ca o cometa pe cerul infinit 
Lumea se grăbeşte și filmul odată cu 
ea. Aş crede că nici o altă artă nu ex 
primă mai fidel decit filmul metabolis 
mul lumii 

Aparuta prin șapitouri de circ, prin 
<ali de variété, improvizîndu-şi existența 
din imprumuturi imediate, filmul s-a 
"ascut mut, și-a creat mai întii un lim- 
baj al gesturilor, a inceput apoi sa vor- 
beasca ca în teatru, s-a răzvrătit impo- 
triva acestuia, a programat primatul 
imaginii, şi-a creat limbajul sau limba- 
jele sale, a experimentat și inovat conti- 
nuu ca să revină, din timp in timp, la 
sursele şi pivoturile propriului său cla- 
sicism. Filmul a devenit o artă de sine 
statătoare, dar e mitul unei epoci, este 
obsesia colectivităţilor, tentația primor- 
dială a noilor generaţii, sursa şi resursa 
unor mitaje care bintuie viața așa-zis 
modernă. Filmul este o dimensiune a 
lumii de astazi cu care se află într-un 
dialog perpetuu și uneori babilonic. 
lume pe care o investighează, o di- 
vulga, o devanseaza, o șochează şi cite- 
odată, încearcă sa o amâgeasca cu po- 
veştile lui. Mai puţin elaborate, poate, 
dar mai ușor de descifrat și de abordat 
de marile mase. 

Veneţia expoziţionala a anului 90 din 
istoria filmului a facut parcă o trecere 
in revistă a genurilor pe care acesta le 
vehiculează. A programat in secțiuftile 
care ocupau concomitent vreo şapte 
sali de proiecţie cam tot ce se poate a: 
tepta de la film: de la western la scien- 
ce-fiction, de la film de autor la ecrani- 
zare, de la film vorbit la film cintat, de 
la film bun.. 

Veneţia '85 s-a vrut o academie de 
film. deși nu de puţine ori am avut sen 
timentul unei arhive, a vrut sa abando 


neze exclusivismul rigorii de. altadata 
sau din-alte dati, ,tvoaroa unei une hpa 
ceptii dupa care ki data 


ı faci si bani cu el 


Punctul de atracţie 


Veneția 1985, Veneţia cinematogra 
fica, cu un nou director dar care in rea- 
litate a mai fost la cirma ei cu ani în 
urmă, a vrut să fie pentru doua sapta- 
mini ceea ce este Cannes pentru lumea 
de pe Croazetă: vedeta vedetelor. Şi a 
fost. Totul pe insula de la Lido gravita 
in jurul Palatului Mostrei. Parea ca nu 
există vreo altă activitate decit aceea le- 
gată de intilnirea internaţionala a ci- 
neaștilor. Zeci de care de televiziune 
sute și sute de gazetari, afişaje pe cit 
de mari pe atit de surprinzâtoare. și mai 
ales acea nesfirșită forfotă în jurul sāli- 
lor de proiecţie, in holul Excelsior-ului 
sediul festivalului, al oficiului de pres: 
şi, mai ales, al invitaţilor de marca. Aic 
locuia juriul, dar şi Jack Nicholsor 
Dustin Hoffman, Monica Vitti, Miche 
langelo Antonioni, Melina Mercour 
Jane Birkin, si cine nici prin minte nu-t 


Tot recital — al actriței Jane 

Birkin — a fost si filmul premiat 

al realizatoarei belgiene Marion 
Hänsel 


locu 
se dă 
nu numai 
între cineasti si filme 
dar si 
festivaluri 


pentru 


între 


trecea Hotul” eteelălar-ulai, era: marea 
vitrina a Veneţiei cin Ogratice 


Intr-un colț, pe un fotoliu care pârea ca 
este presărat cu cuie, Antonioni — co 
pleşit de ticuri si de trac, se caznea sa 
faca fața unei reportere de televiziune 
care-l bombarda cu întrebări t.v. Anto- 
nioni n-avea aplomb și ținea imaginea 
pe loc. A doua zi dimineața, l-am intil- 
nit la o discuţie despre „experimentul 
cinematografic şi mijloacele oferite de 
televiziune”. Nu i-am auzit vocea cu tot 
microfonul care-i stătea în faţă pentru 
de astadată emoția il sufoca l-ar 
vazut în schimb un fragment din Miste 
la Oberwald, și despre ur: trag 
men! nu pol avea nici Q părere, Am và 
zut un alt fragment dintr-un fiim i 
rat de Arlechinul lui Goldoni. Era. din 
punct de vedere tehnic. mult mai bun 
Ni s-a explicat că ar fi fost realizat cu 
alta generaţie de camere de luat vederi 
„poneze. Pe urmă am vazut si ultima 
xpresie a invenției tehnice, tot nipone 
scurt metraj de 20 minute filma! cu 
camera: de mai puțin de 2 kg greu 
tate ire oferă o imagine color de 
care n-ai mai spune că este de te 


Cine putea fi femeia-gangster 

din On lui Prizzi de John 

Huston decit ultima și răsună- 

toarea revelaţie a Hollywoodului 
—  Kathileene Turner 


ci de aparat de fotografiat de 
nare precizie şi finețe 


Dar filmele propriu 


Citeva secțiuni cu neputi 
om sa le cuprinda pe toate 
rarea lor pentru câ se suprapun 
programare — chemau catre sali 
rente de spectatori. In sala mare, din 
neata şi uneori după amiaza, retrospec- 
tiva Walt Disney era literalmente asal 
tata. Eroii de decenii ai copilăriei şi ma 
turitaţii- omenirii erau vedete la Lido, și 
lumea ii revedea cu acea placere si 
nostalgie cu care-ţi locurile de 
bastina. 

Proiectiile inscrise in competiție — 24 
de filme din 20 de lari — aveau loc 
pentru presă intr-o sala mai mica 
cursul dimineţii și în marea sală ca si 
gradina de cinema alăturată, seara 
Lume multă la toate fimele. Fiecare 
secţiune merita sa fie (și va fi, sper 
obiectul unei amanunţiri pentru că pre- 
!utindeni se ascundea cite o surpriza 
istfel de surpriză — a spus-o presa ita 
liană si nu numai cea italiană a con 
stituit-o filmul lui Mircea Daneli 
film ír sondajele efectuate de 
presa gazda printre favoriţii M 
trei. prir candidații la premii. Mostra 
venetiana. a vorbit despre filmul nostru 
cu preocupare de analiză și respect 
pentru actul de creație cinematograficā 
Marii comentatori italieni au facut de 
la proiecție si pina a doua zi la aparitia 
azetelor lor aplicate comentarii 
ieri si disocieri de opere 
nematogratlice câtre care Glissando ar 
time we S-ar desparj 
situa! in dialogul cu filme care au 
emnat ceva în această arta. A fost 
cunoastere a talentului unui cineast 

dialogul cu cinematogratiile lurr 

spiritul acestui dialog, intre expres 

ncepii si modalităţi de limbaj, a tost 
deaitiei partea cea-mai evidentă a ma 
testari cinematografice din lagună ve- 


vizitez 


scris ce 


miter x 


te in schimbare, dorința de 
prima intilnire (caci ea a in- 
stitutia festivalului cinemato- 
jumātate de secol in urma) 
tā. S-ar pārea — acum in 
ca venețienii vor sa imite pe 
dar. in mod paradoxal, fara sa 
cu ei. Ei vor'ca Mostra sa aiba 
oarea Cannes-ului, rezonanța de 
prima intilnire (unele voci au şi afirmat 
ca Veneția din acest an ar fi fost ma 
buna decit Cannes-1985 ceea ce sub- 


1985 


semnatului îi vine destul de greu sa 
creada 
Mostra din acest an — cu secţiunile 


cu abandonarea rigorii din trecut ş 
*sumarea unui eclectism de circum- 
tanta — pare mai curind o întilnire ci 
gratică ce nu se va putea dis- 
pensa de existența unui tirg de filme. Şi 
in aceasta va semana cu siguranță cu 


innes-ul. Academia de film va deveni 
probabili şi o piaţa de film. Aşa cum a 
t ea. in acest an, Mostra apare. în 


jnda venețiană care după cum se 

reda cu atita fidelitate imaginea 

mai curind un patch — work. Şi fiecare 

patreței din acest mozaic policrom m: 
ta sa fie observat în parte 


Mircea ALEXANDRESCU 


Nr. 9 (273) 


Anul XXIII 


stă a Consiliulu 


ei Socialiste 


Culturii si Fduc 


București, septembrie, 1985