Revista Cinema/1977 — 1989/021-CINEMA-anul-XXI-nr-3-1983

Culturii si Educaţiei Socialiste 
Bucureşti. martie 1983 


| 
| Revistă a Consiliului 


Actualitatea filmului românesc 
faţă în față cu actualitatea țării 


„Cîntarea României“-sărbătoarea spiritului creator 


S-a dat startul în cea de-a patra ediție a Festivalului national „Cîntarea Româ- 
niei“. Ne aflăm, deci, în etapa județeană. Pentru capitală, „județeana“ echiva- 
lează cu întrecerea între sectoare și ea s-a suprapus, anul acesta, Peliculei de 
aur, concursul cinecluburilor bucureștene, ediția a opta. Deci, două competiţii 


: Comitetul de cultură și educaţie socialistă al municipiului Bucu- 


în una. 


resti; Consiliul municipal al sindicatelor București; Comitetul munici 
pri al U.T.C.; Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării 


I Bucu- 
artistice 


pr ARĂ la sediul Centrului de îndrumare, în zilele de 24, 25 februarie, 


© Gara de Nord — cineclubul de la M.T.Tc. 
e Filatoarea de Corneliu Dimitriu — Studioul 
municipal al cineastului de la „Centrul de 


Pr a t Ginoo — I 
zei dorana sE — opch ul 
Po ze de artă „ 
e Urme — Cineclubul pară util“ 
Premiul |! 
Lacrima pămintului străbun — s uuu 
Liceului de > artë rap. prop scu” 
e Stop Cineclubul „Faur“ de la În- 
trepri a a „23 A 
° rea ada nitrurare ec — Cineclubul 
„Nucleus film“ de la Centrul national de 
fizică 
Premiul Iii 


e Secţia imprimare-expediţie — Cineclubul 

e Metamorfoze — Cineclubul „Ecran u, 

a meu, bucureștean — Cine- 
rca ae al Clubului sindicatelor 


comerţ 
© Generaţii — Checiubui: „Faur“ de la Între- 


rinderea „23 ust“ 
s EL SAD akar cm — cineclubul 
Poem eroului — Cineclubul Casei Centrale 
a Armatei. 
Menţiuni 
° Homo ludens — Cineclubul „Ecran util" 


— Cineclubul de la I.O.R. 
° Pai == kq a preveni — ve pal de la În- 
treprinderea „Semănă! 


Premiul | 


° pr d primăvară de Cornel Roșioru, 
la populară de artă și diaclubul În- 
treprinderii „Electrocentrale“ 
. Puya Emil Stefàrtà, „Şcoala populară de 
artă” 


Premiul _|!i 
x Tempera de amenda Dinu- Şerban, 


oala populară de 
ie de drum Cornel Roșioru, 
Paoa populară tip aras 


oo icl, de colo da Dan rinite Cineclubul 
` sindicatelor sanitare ` 


° Campionul, de. 

` „Şcoala populară - dee artă" @ 

Filmele premiate la Pelicula de aur săi 
ciștigat arepe ai. să meargă mai departe în 
faza interiudețeană a i EH RN aone 
„Cintarea- României". 


2 


ru eu ptr ata 


oniar 9i iară prii „pe hapas pai se vec 
ci ntr-o privire palma- 
iul. Ce nu se vada: deci = tri DOUS 
or cum stă filmul de cineclub la ora stu. 
ală, „mișcarea de trupe“, tactica și strategia 
Ardea anor in chiga e eee ta 
se — ce s-a u! 
u hem a s-a avansat — dacă... 
t, și Pai ag Aro arene de în pa; - 
paoe loc. TO Emha minus spie 
prea la „pasul pe loc“, 
dragii importantă, 
n ă subiectul. 
care nici un film nu merită luat nici în dis- 
cutie, darămite în serios. N-am spus: tema- 
tica, ci subiect dana Ga au nu este să 
te îi norii într-o” tematică, greul este să-i gă- 
sești acel subiect, care s-o mute de pe hirtie 
pe peliculă, nu cu furca ci cu instrumente 
ceva mai delicate. Cu inteligenţa și talentul, 
de exemplu. Acolo unde există talent și inte- 
ligență, nu există tematică ingrată, nici ge- 
nuri dificile —, filmele premiate stau mărtu- 
rie. lată, se te face un film cum se 
trăiește în câminele muncitorești, el să nu 
fie un proces verbal de constatare ci o ana- 
liză serioasă, cinstită, a condiţiilor obiective 
şi subiective, o privire lucidă care caută să 
vadă cauza si efectul în relaţia lor Pret 
Căminele ti de loan Flechtenma- 
chet lată, se poate un film despre Gara 
de Nord, dar el să nu fie o înșiruire de ima- 
pini pitorești (ce capcană pentru asemenea 
ST oferă ra!) atomii ar de observație 
de Lucian Petcu, 
Vag. Pelin, Victor Popa, Cristian Sencovici, 
he Tri poate face un film 
ce devin copacii atunci cind mina 
omului lucreazá asupra lor, dar el së nu fie 
doar o „sărbătoare pentru privire“, — dantelă 
în lemnul porţilor maramureșene, în stilpii ca- 
selor, în forma obiectelor — ci un spațiu de 
gind, asupra legăturilor intime între artă și 
necesitate, un loc de meditaţie asupra noțiu- 
nii de tradiţie și continuitate: Urme pe copaci 
de Neculai Cioltaș. lată, se poate face film 
despre o filatoare, dar el să nu fie o schiță de 
portret ci portretul unei relații, aceea dintre 
om și munca lui, relație uneori dură, de „care 
pe care", meci palpitant între materia vie și 
materia moartă, în care învingător la puncte 
este, trebuie să fie, materia vie, omul: Btatoa- 
rea de Corneliu Dimitriu. lată, se poate face 
un film-eveniment (60 de ani de la înființarea 
uzinelor „23 August", de exemplu), dar el să 
nu aibă nimic festivist, ci să fie un document, 
un act de identitate al acelui loc de muncă și 
viață pentru mii de oameni care este uzina 
de Victor Colonelu. Exemplele ar fi 
cam tot atitea cite filme premiate. piele 
bune. cazu! in care „despre ce"-ul filmului 


cit, 
sul 
nad 
i 
de 


cu multumirea de acum 


Sint de puţină vreme directorul Centrului de indrumare și a Şcolii 


prezentarea celor 44 de filme realizate în 20 de cinecluburi în cele cinci sec- 
toare ale capitalei; 26 februarie, proiecţii de diapozitive, diasonuri si diaporame; 
28 februarie, festivitatea de premiere, urmată de discuţii cu realizatorii filmelor 


— nu neapărat premiate. 
Juriul: 


președinte Dumitru Fernoagă, directorul casei de filme cinci. Membri: 


regizorii Wiqi! O Calotescu, Bob Călinescu, Alecu Croitoru, Nicolae Cabel, Stere 


Gulea, ing 
Eva Sirbu, Mariana 


că, operatorul Vivi Drăgan Vasile, criticii Călin Căliman şi- 
rgine, directoarea „Centrului de îndrumare“ și a „Școlii 


populare de artă“, reprezentanţi ai forurilor tutelare si ai sectoarelor — Cornel 
Codiţă, Dumitru Dumitrescu, George lonescu, Traian Marin, lon Petcu. 


este bine găsit și inspirat pe în stare de 
funcţionare. ul invers — cel despre care 


ie, 
amorțeală a inspiraţiei, de sărăcie. Cauza 
principală a monotoniei mi se pare a fi nepu- 
tima de a despărți noțiunile: temă și subiect. 


Destul de des ele rămin lipite, ca siamezii, 
dar efectul emotional nu „Crește, ca în cazul 
„unde-s doi puterea etc." ci, Doo, = 
imputineazà. geo — go defectul aom 
mului. Tema è, jectul 
este și el pacea. an: și al subiectului şi 
al temei este folosit cu zel, dar rezultatul nu 
„sună“, rezultatul cade în goi, în golul de in- 
Spiratio, în inerție. S-ar părea că peste imagi- 
de dezastru alăturate celor de one. 
pei fiori, c 


gerat. În ¿ys setat: i în prea puter- 
nica prezență a unor aa puternice șa- 
bloane apar, în serie, filme care s-ar putea 
monta între ele, fără să se bage de seamă şi, 
evident, fără să reușească să altceva 
Ele și-ar putea împrumuta si na sonoră, 
în special muzica, dar uneori chiar și comen- 
tariul cu aceeași lipsă de ciștig sau pagubă. 


Există cazuri, le-aș numi fericite și poate 
chiar într-un fel sint, cind autorul simte de- 
fectul și încearcă să-l dreagă. i 

iasă din sabi in, să-l costumeze 
altfel. Apar atunci în plină banalitate „sănâ- 
toasă" imagini minunate, jenate parcă de fru- 
musețea lor și perfect conștiente de starea de 
nucă în perete în care se află în raport cu în- 
tregui, apar fraze de comentariu brusc poe- 
tice, fragmente de muzică picate din alte 
filme, încercări — de fapt, încercări di 

— de a rupe odată pisica monotoniei. 

pare că nu astfel se rupe ea, așa încit rezulta- 
tul acestor încercări este un hibrid între ba- 
nalitate și teribilism. Cu bună ştiinţă nu dau 
exemple. Starea dublă, de concurs în sine și 
sită pentru festivalul național „Cintarea Ro- 
mâniei" a actualei Pelicule, onon pentru 
moment, critica „la obiect 


Ce s-a mai pierdut? Filmul de animaţie, 
rezent în concurs prin una peliculă realizată 
Cineclubul „Faur“, Ă 2 noțiunea timpului. 
Multe filme promit, cui i, în ram o du- 


rată de 10 minute, după care ţin cit dă dum- 
nezeu. Cine, cui fură căciula mă întreb, intru- 
cit știut este că asemenea filme se elimină 
p ure din concurs și nu atit prin lipsă de 
nt, cit prin plictiseală. ge, s-a 
pierdut. Dar ce s-a cistigat? 


Să nu ne mulțumim 


pierdut, s-a 


0 competiție care _ 
dă dreptul la speranță 


Ediția 1983 a prestigioasei intreceri a cineamatorilor bucureșteni, 


Primul cistig este, de fapt, o continuare. 
Încă din ediția trecută a de aur s-a 
tacut „simțită“, cum se spune, o creștere a 
mediei filmului cu valoare medie. Creșterea e 
in creștere, ca să zic așa, ceea ce automat 


| aduce o scădere a filmelor submedii şi 


aproape dispariția filmelor cu _desăvirșire 
proaste. Creșterea calității — că despre ea e 
vorba — se înregistrează în toate comparti- 
mentele: imagine, comentariu, coloană so- 
notă, muzică. Rădăcina acestui ciștig trebuie 
căutată, cred, la „masa de lucru” a cineastu- 
lui. O rafinare a gustului cinematografic pare 
să fie zina bună care operează în 
sfiit, înțelegere, a faptului, dealtminteri sim- 
plu, că filmul este un tot, nu o alăturare de 
părti. Ceva s-a schimbat în gindirea cinema- 
tografică a cineamatorilor bucureșteni. Rela- 
tia lor cu materia filmicë a devenit mai caldă, 
mai tandră, mai intimă. rea de om nu 
se intimplă doar la nivelul unei tematici și a 
unui subiect ci şi în stratul subteran al trată- 
rii. Există aproape o fascinaţie a prim-planu- 
lui, a detaliului, a scormonirii cu aparatul de 
filmat pină în sutietul subiectului, nu numai 
atunci cind subiectul este omul, deși, cel mai 
adesea, el este. Chiar și peliculele modeste, 
modeste pină la cie, s-au molipsit de 
boala detaliului şi chiar dacă el, detaliul, nu 
reușește să fie intotdeauna și semnificativ, 
boala e bună, ea vorbește depre o însănăto- 
$ire a simțului cinematografic 
Simţul cinematografic care, iată, își întinde 
aripa binetăcătoare, și asupra sectorului dia- 
son — diaporame. Nu asupra tuturor „produ- 
selor' acestui sector care a devenit extrem 
de activ în ultima vreme, dar asupra unui nu- 
măr însemnat. Vis de primăvară, realizat de 
Cornel Roșioru în cadrul Școlii populare de 
artă a sectorului 1, diason conceput și „mon- 
tat' ca un film, este un exemplu de ce se 
te obține, ca efect emoțional, atunci cind 
in mintea celui care atinge, într-un fel sau al- 
tul arta imaginii, există o genă de cineast iar 
in preajma acelor minţi se află altele, bune 
conducătoare de bun gust, de fantezie, minți 
çare tac parte din partea de har ce 
Îi s-a dat. În limbaj curent aceste „minţi“ 
numesc metodiști, profesori, indrumători. 
momentul de față, la „Școala populară de 
artă” a sectorului 1, pentru munca cineclubu- 
lui răspunde regizorul Stere Gulea, pentru 
secția diason-diaporame Paul Agarici, Impre- 
ună cu ei şi, de fapt, pentru toți, tovarâșa Ma- 
riana Margine, noua directoare a „Centrului 
de îndrumare” şi a „Şcolii populare de artă“. 


populare de artă, mai exact de la începutul anului, așa că „Pelicula 
de aur“ a fost primul meu contact „interesat” cu astfel de competiţie 
$i problemele ei. Pină acum am fost o simplă spectatoare. Mi s-a 
părut totuși că, față de celelalte ediţii, actuala a adus un plus de ca- 
litate. Filme lucrate mult mai îngrijit, maturizare artistică și profesio- 
nală, mai multă atenție față de „tehnica cinematografică”. Ce ne lip- 
sește, cred, incă este o tematică mai diversificată și subiecte pe mă- 
sura ei. Se face simțită necesitatea urmăririi îndeaproape a muncii 
cineclubiștilor de către cei în drept și schimbul de experienţă cu ci- 
necluburile din țară. Aș mai semnala rezultatele bune obținute la 
secția 5 Ga a asrama — și aici trebuie recunoscut meritul profe- 

Paul Agarici care a adus.și a impus o concepție nouă asupra 
is nouă și, după mine, foarte interesantă, care poate fi pre- 
luată (și chiar a început să fie preluată) de alte cinecluburi. Deci am 
avea motive să fim mulţumiţi. Cu o condiție: să nu ne mulţumim cu 


mulțumirea de acum, Și cind spun asta, mă gindesc. mai ales la sec- vs 


torul nostru, sectorul | care a cucerit cele mai multe premii. Nu cred 
că e momentul să ne culcăm pe lauri ci, dimpotrivă, să ne așternem 
pe treabă cu toată seriozitatea, să finisăm, să imbunătățim si să per- 


ectionam ti filmele care mai au încă probleme, așa incit, la fi repu- > 
$ urania să iasă cu fruntea`sus. C ohfruntares dia in-s 
‘cepe cu. in au interjudețeană și, dumneavoastră știți, cinecluburile `. 
din țară sint bune, unele foarte bune. N-aș vrea să fim mai prejos. 


Mariana MARGINE 
directorul Centrului de îndrumare 


și al „Școlii populare de artă“ 


„Pelicula de aur“, a prilejuit nu numai o confruntare valorică a peste 
40 a de Prapen produse de cineclubistii din Capitală, rar $i consta- 
preocuparea majorității celor care și-au pus pasiunea in 
lea este legată de viața și activitatea col velor în care 
supe i de problematica majoră a realității noastre socialiste. 
Nu de ine ori cineaștii amatori au folosit cu multă măiestrie 
aparatul de filmat pentru a incerca să rezolve proble ionic, A Intră, lo- 
cului de muncă (Stop risipei, instalaţie de nitrurare 
a preveni); să prezinte omul in procesul muncii (Fllatoarea) sau 
ia atitudine împotriva unor abateri de la normele de conduită in frd 
cietate ( muncitorești) sau de la disciplina de producţie 


pona Omul, Pumuselie patriei, arta populară au servit ca inspirație atit 

t si realizatorilor de diason, domeniu in care 

DOAIA PA lară de artă“ a reușit să demonstreze că si fotografia 
poate fi Poartă altfel decit ca o imagine statică. 


"Premiile acordate în cadrul fazelor pe sector şi municipiu din Fes- 


tivalul „Cintarea României”, cit și cele 4 premii | „Pelicula de aur“ 
Căminele muncitorești, Gara de Nord și Urme pe 
răsplătesc activitatea cineaștilor amatori din București eat prin 
i rea și tematica tilmelor realizate in ultima perioadă, pot aspira 
$. ia un loc fruntaș în finala Festivalului „Cintarea României“. 


Dumitru FERNOAGĂ 


https://biblioteca-digitala.ro 


incep cu detalii de comportament de 
producţie sa-i zicem, şi sfirsesc cu erori 
Actualitatea ca scop al filmelor | noastră cu cîțiva dintre autorii de ma orava „d eRelogloale. de mentali- 
noastre. Actualitatea ca modalitate de | filme documentare si de ficțiune an- tot ce constituie planul doi uman, regi- 
i i i i N iati î 3 aţă |i i zorului format la scoala documentarului 
expresie. Actualitatea ca finalitate ar gajati în această bătălie a prezentului Ñ p Sl oor PR pe tn ga ir 
tistică-educativă — iată unele din re- | cucerit de si pentru ecran. adevărată, o tipologie adecvată mediu- 
i ipi î -= i lui, reactii normale, firesti, nu contrafa- 
perele discuţiei începută de revista cute ca în multe cazuri. Beneficiind și 
de o poveste credibilă, cursiva, regizo- 
rul-documentarist poate crea povestirii 
ambianța credibilă, atit de importanta 
într-un film contemporan. Pentru cå 
aici mai mult decit oriunde, spectatorul 
confruntă permanent prototipul și am- 
bianţele de pe ecran cu cele cunoscute 
lui pe stradă, la birou, acasa. După ce 
realizezi zeci de scurtmetraje ajungi sa 
ştii sa selectezi mai riguros faptele de 
viață, întimplările cu adevărat relevante, 
oamenii, locurile de filmare. 

— Există şi dezavantaje ale acestui 
dublu exercițiu cinematografic? 

— Chiar avantajul acestui plan doi 
credibil de care vorbeam se poate tran- 
sforma la un moment dat in dezavantaj 
fizică şi spirituală, vastă și totodata te- |. atunci cind planul doi ajunge să treaca 
meinică a realității curente, ci și la po- | treptat, în prim-planul atenţiei regizo- 
sibilitatea studierii comportamentului în | rale, „demolind' povestea principala- ca- 
diverse medii; a observării omului la lo- | rei are semnificația ei. 
cul lui de muncă — observare pe care — Vi s-a intimplat și dumneavoastră 
in tot mai scurta perioadă de pregătire | asemenea deplasare de pondere artis- 
a unui film cu actori n-ai cînd s-o faci | tică? | 
decit in treacăt. De la grabă vin și — La recenta comedie Buletin de 
multe falsuri în filmul jucat, falsuri care | București am filmat cu voluptatea do- 


Am colindat tara cu aparatul de filmat 
şi regret că o viaţă 
nu ajunge ca să arăţi ce-i de arătat 


poate și dezavantaje — creează practi- 
carea lor concomitentă? 

— Exersarea profesiei de documen- 
tarist înainte ca regizorul să tenteze 
„pămîntul făgăduit' al ficţiunii ofera 
anumite avantaje și — cel puțin în cazul 
filmelor cu subiect contemporan — ex 
periența documentarului îmi pare salu- 
tara. Ma refer nu numai la cunoașterea 


— Virgil Calotescu, sinteți dintre pu- 
ținii regizori de film documentar care, 
realizind și film de ficțiune, nu v-aţi pă- 
răsit prima vocaţie și continuaţi să 
practicați cu succes ambele genuri. 
Cum se vede din această perspectivă a 
cineastului cu dublă specializare tran- 
sferul de experiență de la o zonă spre 
alta a cinematogratului? Ce avantaje — 


https://biblioteca-digitala.ro 


Actualitatea filmului românesc 


(Urmare din pag. 3) 

cumentaristului un București intenţio- 
nat atrăgător, care se motiva, deoarece 
cadrul se confunda cu imaginea ușor 
idealizată a Capitalei,așa cum îi apărea 
ea absolventei de agronomie, hotărită 
să rămînă cu orice preț în metropolă. 
Scopul urmărit îmi determinase astfel 
mijloacele cinematografice. În schimb, 
cred că în același film, am făcut o 
eroare, cind din „milă de documenta- 
rist' am trecut pe lingă o secvenţă ca 
mutatul mobilei care se preta la mai 
multă invenție comică si eu, din teama 
de exagerare, am simplificat-o. Decorul 
strict funcţional, Apei de detalii care să 
joace şi ele alături de actori, i-a obligat 
pe interpreţi să „tragă“, ca să obțină 
anumite efecte. Și iată cum din teama 
mea de exagerare am ajuns exact acolo 
unde nu doream. În schimb, un film 
mai vechi ca Mastodontul, filmat într-un 
peisaj natural de mare dramatism, fără 
cea mai mică amenajare, a avut o influ- 
ență puternică asupra jocului interpreți- 
lor şi asupra tensiunii momentelor. Fil- 
mul pe care-l încep acum, Amurgul fin- 
tinilor, după scenariul lui Radu Aneste 
Petrescu și Mihai Vișoiu pleacă de la 
fapte reale — seceta din '46 și încrince- 
narea unor oameni din Bărăgan de a 
supraviețui foametei. Voi folosi foarte 
multe documente de arhivă, imaginile 
filmate ale satelor pirjolite de secetă, 
subiecte din jurnale de actualitate cu 
campania pentru alegerile democrate, 
momentul istoric al împroprietăririi, in- 
stalarea primarilor comuniști. 


biiciști ca Francisc Munteanu, condei și 
ei foarte apropiat stilului vérité, ceea ce 
a rimat bine cu voreja; cu eneren 
dumneavoastră de documentarist. 
simte acest lucru chiar la „Buletin de 
București”. 

— Cel mai apropiat de ceea ce nu- 
meati docu-ficțiune, ca stil, ca metodă 
de filmare, ca structură dramaturgică 
va fi Amurgul fintinilor. Trebuie să pre- 
cizez că unul din autorii scenariului, 
Mihai Vișoiu, e reporter, corespondent 
de mulţi ani al „Scinteii“ în Bărăgan. 

— Vi s-a intimplat ca, filmind la dis- 
tanță de cițiva ani aceleași obiective, să 
zicem industriale — să vă modificaţi 

tica artistică și tehnică, să ini i 
altfel fenomenele curente, să le fil I 
altcumva? 

— Da, știu, vă referiţi la discuția 
noastră anterioară. Realizind Omagiu, 
am ţinut să aducem la zi, pe ecran, 
harta economică a ţării, de aceea am 
făcut un tur de orizont foarte amplu, 
prin majoritatea obiectivelor de ultimă 
oră ale industriei noastre. Interesant 
cum în perspectiva a ceea ce se reali- 
zează la această oră, obiective mai 
vechi cu care ne mindream și le abor- 
dam cinematografic din unghiurile cele 
mai spectaculoase, ne apar astăzi neîn- 
semnate pe lingă hidrocentrala-gigant 
de la Porțile de Fier, să zicem. Recenta 
sondă de foraj marin „Orizont — cen- 
tru modern de dirijare a lucrărilor de 
acest gen — arată ca reactorul atomic 
de la gurele: numai butoane de co- 
mandă, lumini ce sclipesc în toate culo- 


Din interviul cu Virgil Calotescu: 


@ Ce mă învață experienta de documentarist? 
Să respect adevărul! Să fug de fals! 
@ Docu-ficţiune? Spuneţi-i cum vreţi. 


Eu vreau să fiu cît mai convingător. 


@ Am 


intilnit oameni 


care fac minuni. 


Totul e să-i filmezi fără prejudecata 
spectaculosului vechi (sau nou) 


— Nu vor distona ele — stilistic — cu 

rii-ficţiune? 

— Vom filma totul în maniera imagi- 
nii de jurnal cinematografic. 

— Va fi un „docu-ficțiune“, gen atit 
de cultivat în ultima vreme de cinema- 
tograful mondial? 

— Nu știu cum se va chema, dar și 
stilul poveștii ca atare — întîmplări, 
personaje, conflictele vremii — se va 
desfășura după o dramaturgie semido- 
cumentară. Dealtminteri, nici documen- 
tarul „pur“ nu mai exclude astăzi posi- 
bilitatea unor generalizări, a unor ob- 
servații de sinteză, a unui stil eseistic 
folosit în filmul jucat. Graniţeie genuri- 
lor sînt din ce în ce mai labile, cunoaș- 
teți. Un documentar ca umano 
al lui loan Grigorescu depășea zona 
strict informativă devenind un pamflet 
politic, un eseu sociologic, ecologic 
etc. Una din marile calităţi ale lui loan 
Grigorescu — citiți ultima lui carte „Di- 
lema americană“ pentru care a fost pre- 
miat — este aceea de a ști să dea sen- 
suri importante situațiilor celor mai 
obișnuite, aparent banale. 

— E calitatea ce ține de talentul, de 
tehnica scriitorului-reporter. Dealtfel 
Grigorescu în citeva” Mire de alune 

va une 
realizate în acest stii, la „Mastodontul“, 
„Subteranul“, „Acţiunea Autobuzul“... 

— „Chiar și un film polițist ca... Au- 
tobuzul, ați observat că era construit 
mai altfel decit licier-urile intilnite, 
era mai mult un film politic cu o largă 
deschidere documentară asupra epocii. 

— Aji colaborat și cu alţi scriitori pu- 


4 


rile, limbi pendulind amețţitor, și în mij- 
locul lor un om, elegant îmbrăcat, su- 
praveghează foarte liniștit — aparent — 
de pe un scaun, sute de operaţiuni. Ne 
deprinsesem să filmăm efortul fizic, să 
descoperim în posa broboanele de 
sudoare de runtea muncitorului. As- 
tàzi aparatul trebuie să surprindă alt tip 
de concentrare, intelectuală, efortul de 
inteligență, care cere camerei mai 
multă subtilitate spre a realiza un pa- 
sionant reportaj interior, un spectacol 
al inteligenţei în acțiune. Cele trei mari 
procese ale revoluției tehnice: mecani- 
zarea, automatizarea, robotizarea (in- 
troducerea roboților în industrie) obligă 
și cineastul la o reciclare din mers, o 
re-adaptare a mijloacelor de filmat la 
noile realități. O centrală atomică pre- 
supune un alt grad de inteligenţă 
umană; cum să-i faci pe eroii unei ase- 
menea epopei tehnice să se exprime pe 
ecran ca mecanicii dintre cele doua 
războaie? Fochistul de pe locomotiva 
Diesel nu mai e cel care îl filmam 
noi, cu ani în urmă alimentind din greu 
cu cărbuni, locomotiva nesătulă. Azi el 
apasă pe butoane și are timp să ob- 
serve peisajul din jur, să înregistreze în 
goena trenului o fată cu schiurile și să 
luiere după ea, admirativ. Altfel se 
leagă acum si cinematografic povestea, 
cu alte mijloace trebuie povestită. Am 
rămas, după filmările de care vă vor- 
beam, cu nostalgia podurilor dunărene; 
ce film de ficțiune extraordinar s-ar pu 
tea turna aici, unde omul, ca să im- 
linte piloni puternici în Dunăre, are de 
nvins capriciile apei curgătoare supusă 


https://bibliotdg 


la rindul ei capriciilor vremii. Sint în 
tara asta atiția oameni care fac real- 
mente minuni; totul e să-i descoperi și 
să-i filmezi adecvat. Adică obiectiv, fără 
prejudecățile spectaculosului vechi (sau 
nou. Există și de acesta). Am intilnit la 
Smirna, unde am realizat un film docu- 
mentar, un preşedinte de CAP, erou al 
Muncii Socialiste la 38 de ani. El a reu- 
sit să facă din gospodăria de acolo o 
întreprindere model în județul Ialomiţa. 
Doar la doi pași de Smirna se află o co- 
operativă care nu ajunge de ani de zile 
să-și realizeze planul. lată cum omul 
sfințește locul. Țăranii Smirnei își fac 
concedii în străinătate. Din fondurile 
cooperativei au fost închiriate avioane 
cu care oamenii au plecat în lugoslavia, 
în R.D.G., în Ungaria. 

— Aţi indrodus in documentarul 
dumneavoastră asemenea detalii semni- 
ficative? : 

— Din pàcate, n-am prins sezonul 
unei asemenea excursii. $i cite aseme- 
nea lucruri interesante pierde cinema- 
tograful din diverse motive! Alt feno- 
men care mi-a reținut atenția în ultima 
vreme a fost înmulțirea taberelor de 
sculptură pe timpul verii; tot mai multe 


Ani la rînd, vreo nouă ani, cam pe 
aceleaşi stràzi din cartierul Gării de 
Nord, am intilnit un bărbat încă în pu- 
tere, cu înfăţişare comună — plimbind 
un càtel. După o vreme, a început să 
mă agaseze: aveam impresia că îl intil- 
nesc zi de zi, în aceeași situație jalnică, 
— tras, adică, de o curelușă, de lesă, de 
către un amărit de căţel. Căci, mărturi- 
sesc, în ochii mei totul se inversase, ră- 
minind cu părerea că un căţel își scoate 
stăpinul la plimbare. Ca să vezi, om în 
toată firea, ce-a ajuns, ce-a făcut e 
(lipsa unui ideal inalt) din el! Prin 75 
m-am mutat în alt cartier: aşa am scă- 
pat de omul cu cățelul. Prin martie 
1981, într-o împrejurare gazetărească, 
l-am reintilnit pe om (fără căţei) si 
ne-am salutat, ca doi vechi prieteni. Cu 
acest prilej am aflat următoarele: la vir- 
sta de 17 ani, omul se calificase fierar 


i 


Ce mărturie 
depun filmele noastre 
despre omul de azi? 
Numai răspunzind cinstit, 

se poate merge 
mai departe... 


judeţe ale ţării organizează asemenea 
ateliere creatoare pentru artiștii profe- 
sioniști, ca şi pentru cei amatori. Pe 
lingă tabăra de la Măgura și cea de la 
Lazarea (filmate de N. Cabel) au apărut 
citeva asemenea șantiere creatoare la 
Arad, în Harghita, unde localnicii pun 
la dispoziţie piatra, marmura, lemnul, 
realizind adevărate muzee în aer liber. 
Stimulind sculptura, gustul pentru ea, 
ei își înfrumusețează localitățile cu noi 
valori artistice. E un fenomen absolut 
nou, specific pretacerilor ce au loc sub 
ochii noștri. Sigur că nu putem cu- 
prinde pe ecran vastul șantier care e 
tara. Regret acele jurnale de actualitate 
care acopereau cindva porțiunile foarte 
întinse ale realității. Sint atitea de arătat 
în imagine, că o viaţă si o artă nu 
ajung. Noroc că există vreo șapte arte. 
Plus televiziunea. Dar tot noi, cinema- 
tograful, ar trebui să ducem greul. Dar 
un „greu“ artistic cu care ne putem 
mindri. Ca oameni de film si oameni ai 
cetăţii. inspirați de „izvor“. 
— Vă mulţumim. 


interviu realizat de 
MĂNOIU 


betonist pe un șantier din Moldova. La 
22 de ani era maistru. La 31, inginer. 
Cu muncă multă, cu pricepere dovedită 
in împrejurări dificile, şi-a cîştigat faima 
— fiind socotit azi unul din cei mai ex- 
perimentați constructori de hidrocen- 
trale. Și iar s-a răsturnat totul în ochii 
mei (și în mintea mea): dacă vă făceați 
viața pe șantier, cum să-mi explic eu 
prezența dumneavoastră, în același 
timp, ani la rind, pe străzile din cartie- 
rul Gării de Nord, cu acel căţel după 
dumneavoastră? Să fi fost la mijloc o 
confuzie? Să fi avut eu halucinaţii? 
Constat totuși, că ne știm bine... În car- 
terul Gării de Nord, mi-a lămurit omul, 
trăiesc părinții mei și un frate. Toate 
concediile mi le fac la București. Ba mi 
se întimplă să mă re într-acolo și în 
cite o simbătă și o duminică. Îmi place 
să mă plimb prin cartierul Gării de 


| în lucru: Mult mai de preț e iubirea | 


yr... de actualitate. Scenari 


fatà în faţă cu actualitatea t 


L 


Nord — cartierul copilăriei. Si cățelul? 
am vrut să știu. Căţelul mi l-a dat un 
nepot cînd am împlinit 40 de ani. Dois- 
prezece ani l-am purtat peste tot. Nu 
cred să fi trecut o singură zi fără să-mi 
fi călcat pe urme. Cind a murit, am 
plins... Așa a început să mi se dezvăluie 
un om: o adevărată comoară de întim- 
plări, de întrebări și simţiri. Un om care 
a muncit, a luptat cu nenumărate — 
unele de-a dreptul incredibile — greu- 
tăți, și a învins. Eu, îmi zice, eu sint 
obligat să înving: să duc, adică, o lu- 
crare la bun sfirșit. Predarea lucrării 
este victoria mea... 

Așadar: de mulţi, mulți ani, îmi do- 
resc să văd un film despre un aseme- 
nea om. El poate fi constructor de hi- 
drocentrale, tînăr cercetător, petrolist, 
miner, medic, student, țăran coopera- 
tor, actor, chiar și scriitor... Un film 
adevărat, despre un om adevărat. Des- 
pre omul nostru de azi, lingă care 
adesea trecem, si în viață, şi în scris, 
cam în grabă, cu gindul în altă parte, 
cu ochii închiși, cu urechile astupate... 
Ce se întimplă cu omul de alături? Din 
superticialitate, din comoditate, adesea 
îl judecăm după aparenţe; iar cind 
scriem despre el, pornim tocmai de la 
aceste aparențe, ceea ce, firesc, duce la 
imagini palide, la eșec. Poate că și din 
pricina asta nu reușim să povestim, nu 
se prea încheagă o poveste în filmele 
noastre. Noi nu urmărim vieți, nu gin- 
dim destine, ci operăm cu impresii și 
întîmplări. Destine contemporane, aș 
vrea să văd în film, în filmele noastre... 

De ce nu scriu eu ( și eu, adică) sce- 
narii pentru asemenea filme? Am încer- 
cat, e greu, e din cale afară de greu. 
Încă mai sintem robii unor scheme: 
scheme de viață, scheme de scris. Nu 
știu cum se face, însă multe din impre- 
siile, întrebările oferite de realitate (de 
oamenii realității contemporane) în 
mintea noastră se orînduiesc după nişte 
criterii bizare, ce descurajează fantezia, 
vlăguiesc prospeţimea. fapt, ce se 
petrece cu omul nostru azi? instru- 
ieste, muncește, întemeiază familie, 
crește copii, se bucură de nepoți, iese 
la pensie... și totul ni se pare de o li- 
nearitate și o monotonie exasperante. 
Ce conflicte zguduitoare se pot naște în 


0 treabă 


Mă număr printre scenariștii care au 
scris film de actualitate. O intimplare, 
pe care îmi place să o consider fericită, 
a făcut ca, timp de cîțiva ani, să lucrez 


A face film de actualitate 


Dar și critica e-nu-i așa? 


condiţii de veta și de muncă pașnică? 
Ce conflicte oferă viaţa unor construc- 
tori de hidrocentrale? Evident, omul a 
avut neînțelegeri la locul de muncă, în 
familie etc., a trecut prin împrejurări di- 
ficile, însă totul s-a rezolvat, își vede de 
treburi în continuare. Nici un act de 
eroism, nici o zbatere între viață si 
moarte. Mereu și mereu, încercările 
unora dintre noi de a investiga realita- 
tea, de a ne înțelege contemporanii vi- 
zează întîmplări, aspecte de suprafaţă, 
ceea ce se vede de la prima ochire. Ca 
scenariști, recurgem la o mai veche re- 
cuzită, cu anemice conflicte tehnice, de 
producție — iar, spre înviorare, presă- 
răm secvențe cu „nepotriviri de carac- 
ter“ în familie, cu tineri care își găsesc 
mai anevoie rostul în viață (după 
scheme consacrate), cu părinți ce au 
greșit în „obsedantui deceniu“, etc. Re- 
gizorii, actorii încearcă să dea viață 
acestor scheme. Dacă se mai nimeresc 
și citeva secvențe de haz, filmul face 
succes. Ce mărturie depun filmele 
noastre despre omul de azi? — mi se 
pare a fi întrebarea noastră, a celor ce 
au contribuit și contribuim la realizarea 
filmelor. Numai răspunzind cinstit aces- 
tei întrebări se poate merge mai de- 


parte, cu i de izbindă. Cu un film 
ce-și aștea premiera în luna aprilie 
— Mult de prej e iubirea — ai cărui 


scenariu l-am scris împreună cu regizo- 
rul debutant Dan Marcoci, am încercat 
o ieșire din schemă. Este unul din fil- 
mele pe care mi-am dorit să-l văd. 
ideea — transpusă în zilele, în condiţiile 
noastre — este veche de cînd lumea: 
dacă vrei să obţii libertatea, trebuie mai 
întii să înveți (și să ai puterea) să acorzi 
altora libertatea. Această idee tragem 
nădejde să se desprindă din relaţia fii- 
că-mamă, ce domină filmul. Un alt sce- 
nariu — Scopul și mijloacele (regia tot 
Dan AGO rat de curind in pro- 
ductie — isi propune dezvăluirea și în- 
fierarea unei mentalități — aceea a des- 
curcăreților din zilele noastre, în condi- 
tiile noastre. În ce măsură am reușit? — 
alții sint chemaţi să aprecieze: criticii și 
spectatorii. Oricum, repet, eu mi-am 
dorit să văd aceste filme despre con- 
temporani ai mei... 


Nicolae TIC 


ușor. 


serioasă! 


pe un șantier, recolta acestei vremi în- 
semnind, pe lingă o îmbogăţire a cu- 
noașterii vieții constructorilor, printr-o 
trăire nemijlocită între ei, şi scrierea 


în lucru: Un accident numit Duffy | 


Scenariul: Paul Everac, după piesa „A cincea lebada”. Regia: Mircea Mure- 
san. În rolurile principale: Octavian Cotescu şi Rodica Mureşan 


unui roman — „Turnul cicloanelor' — 
şi a scenariului pentru filmul Destine 
romantice. Dacă acest film a prins la 
public, și realmente a prins, de vreme 
ce „a făcut' milionul de spectatori în 
opt luni de zile, este, cred, pentru că 
povestea şantierului a fost rostită din 
interiorul întimplărilor, șantierul fiind, 
cum s-a spus, personaj și nu peisaj. Mă 
bucură acest succes, pentru că unele 
filme de actualitate, și mai ales despre 
șantier, au devalorizat prin schematis- 
mul lor prezentarea tumultoasei vieți a 
constructorilor. 

Firește, a face film de actualitate nu-i 
deloc uşor: e foarte greu să desprinzi 
din vasta problematică a vieții noastre 
de azi ceea ce este esenţial, nou și inte- 
resant pentru spectatorii ce sint deopo- 
trivă și eroii de pe ecran. Această dublă 
postură îi face să vină la filmul de actu- 
alitate bun. lată de ce se impune ca ci- 
nematogratul de calitate, ca instrument 
de ese mare a unei anumite problema- 
tici, fie tot mai mult ancorat în reali- 
tàtile noastre de azi, să le repoves- 
tească oamenilor întimplările mari și 
mărunte la care sint martori și părtași, 
din care le este constituită viața. Zic 
azi, cumva foarte apăsat, pentru că ac- 
cept ideea de film de actualitate numai 
atunci cînd povestea lui se deapănă în- 
cepind cu ora șase a dimineţii zilei de 
azi, dacă nu-i prea la timpul trecut și 
această oră. 

Ar fi destule de spus, zic acum, după 
o primă experienţă, cu privire la seriozi- 
tatea cu care se face critica filmului de 
actualitate, în această întreprindere de 
foarte mare răspundere înscriindu-se, 
din păcate, încă, şi destui nechemaţi, 
minati doar de dorul fierbinte de a se 
eg ca personaje înfipte în actul cultu- 
ral. 

Cărui fapt decît neputinței de a re- 
cepta valorile unui film, in cazul nostru 
de actualitate, să se datoreze scara 
prea largă a aprecierilor intilnite în 
presă la Destinele romantice? Ca să fiu 
foarte concret, să nu mă joc cu vorbele, 


Truismul din titlu se identifică cu în- 
săși profesiunea de credinţă a ivitorilor 
de bunuri spirituale... Deci și a omului 
de film și, poate, mai mult a sa, dată fi- 
ind „circumstanţialitatea“.. cine-limbaju- 
lui. Îngăduiţi-mi să încerc dezvăluirea 
cîtorva din „traseele“ personale de gin- 
dire, determinante în procesul „punerii 
în operă“ a ideii filmice, în filmul docu- 
mentar. Genul „în sine“ se revendică 
„pe sine“, mai precis și imediat decela- 
bil în raport cu noțiunea de Actualitate. 
Filmul documentar trebuie să onoreze, 
cred, un statut special: o deschidere es- 
tetică și filozofică si politică nu numai 
amplă dar si | lată. De aici riscul 
unilateralității și al „univocității“ — care 
pot fi evitate, cred, doar prin implicare. 
Implicarea creatorului rind de la 
gradul de instrucție și ajungind pină la 
celălalt prag, acela al platformei profe- 
sionale la care accede în timp, în virtu- 
tea unei (sau unor) experiențe. Proble- 
mele sint: am dreptul oare să exprim 
prin mijloace anacronice date febrile 
din actualitatea imediată? Am dreptul la 
edulicorare sau la clişee arhiuzate? 
Cum pot face credibilă, fluentă, „asimi- 
labilă“ și convingătoare o materie fil- 
mică din imediata apropiere, fie ea 
chiar banală ori chiar sofisticată? Sub 
incidența căror legi (de înțelegere, 
uneori de percepție) se înscrie travaliul 
meu artistic? 

Puţine, puţine, chiar schematizate se- 
rii de întrebări, care „ard“ simultan, in- 
stantaneu, spaţiul conștiinței unui do- 


eca-digitala.ro 


Filmul - acest spațiu febril 
al conștiinței mele 


iată cum ne jucăm cu critica: „filmul (e 
vorba de Destine romantice, bineințe- 
les) reconstituie cu alese virtuţi artistice 
portretul unei generati de constructori 
transpus în stil romantic“ („Scînteia“), 
„un film de o delicateţe nespusă, de o 
bogăţie psihologică discretă și sub- 
tilă“... „un film emoționant, adevărat, 
despre şantier..." („România literară“); 
un film care îmbogățește seria filmelor 
vieţii pe șantier, atit numeric cit și valo- 
ric... aduce către spectatori personaje 
autentice, integrate unui conflict veri- 
dic... precum și o secvență antologică 
demnă de a figura în orice florilegiu pe 
care imaginaţia noastră îl închipuie 
pentru pocuaia cinematografică natio- 
nală („Săptămîna“), „un film de actuali- 
tate, cu alese dominante realiste... cu 
destine cu pronunțate sensuri etice... 
elementul catalizator răminind santie- 
rul, care devine, asa cum și-au dorit-o 
realizatorii, personaj“ („Contempora- 
nul“). (Nu ascund intenția de a scoate 
în evidență „la pozitiv“ numai cotele 
cele mai înalte.) 

Dar iată si aprecierile din revista „Lu- 
ceafărul": „oricit te-ai invirti în jurul lui, 
nu deslușești nici un miros aparte, așa 
cum niciodată un pietroi nu o să mi- 
roasă a nimic (...) Nu se poate explica 
apariția unor asemenea filme decit prin 
imperativul planurilor tematice ale ca- 
selor de filme, care trebuie să treacă la 
activ și filmul despre șantier și oamenii 
șantierului“. Ce trebuie să înțeleagă un 
scenarist citind cronicile? 

O altă problemă importantă ar fi: cum 
se programează pe ecrane filmele de 
actualitate? La Constanța mi s-a intim- 
plat să văd filmul Destine romantice ru- 
lind alternativ, în aceeași zi, cu un wes- 
tern american, ca într-o competiție. 

Asemenea fapte trebuie discutate și 
rediscutate pentru a deschide cit mai 
mult porțile filmului de actualitate, de 
bună calitate ca instrument politic de 
educare a maselor. 


Tudor BĂRAN 


cumentarist... Al conștiinței mele și al 
atitor alti colegi ai mei, prezenţi cu apa- 
ratul de filmat în plin proces de mode- 
lare a conștiințelor. Desigur „rețete“ se 
pot contura, se pot oferi (!), dar a-ţi 
„alinia“ rostirea numai în virtutea lor în- 
seamnă a te mulțumi să fii nu foarte 
convingător. Am dreptul, de fapt dato- 
ria, de a respecta inteligenţa și sensibi- 
litatea celui căruia mă adresez. E nece- 
sară, aș zice, la fiecare nou film, o pri- 
menire a modului de exprimare. Docu- 
mentarul — și dacă nu greşesc și filmul 
de ficțiune — ar trebui să dea seama 
mai accentuat de mobilitatea ci lei 
de idei și informații a actualității. Filie- 
rele de producţie ar trebui reevaluate în 
sensul unei „prize“ mai rapide inspre și 
dinspre comandamentul imediat al ac- 
tualității. Doar astfel ar crește forța de 
impact, percutanța documentarului, 
transformindu-l într-o adevărată și acut 
necesară lecție de civism. lată un su- 
biect care ar merita dezbateri mai am- 
ple. Așteptindu-le, să ne reafirmăm cre- 
do-ul: a fi cît mai loiali față de spiritul 
epocii, mereu conștienți că pertectibili- 
tatea este o legitate dialectică. Nu 
există nici un paravan vâlabil pentru 
stîingăcii sau impostură. Și ceea ce tre- 
buie să ne ghideze, înainte de orice: 
respectul pentru spiritualitatea romă- 
nească. Conștienți de necesarul nostru 
aport aici și acum întru perenitatea ei. 


Nicolae CABEL 
5 


40 de ani 
de la premieră 


Pe cit de greu este să descoperi un lir, mai 
precis un număr de telelon, ca să ajungi la 
Maria Maximilian, număr pe care, spre marea 
noastră surprindere, nu-l știe nici unul dintre 
serviciile de resort ale teatrelor sau ale cine 
matografiei, pe atit de direct intră in subiect 
interlocutoarea. Moldoveanca de aleasă as 
cendență, Maria Maximilian a păstrat din 
această /iliație nu culoarea locala, ci esenția 
lul - francheţea confesiunii și spiritul critic 
pe care și-l aplică, mai întii, cum vom vedea 
sieși: 

Maria Maximilian: Interpretam un cuplet 
într-un spectacol de varietăți, la „Marna“, 
acum sala se numește Cinema „Feroviar“ 
Eram într-o rochie de seară, dar cu un coș de 
piaţă in mină — un efect de contrast al revis- 
tei de pe vremea aceea. Nu mai țin minte cu- 
pletul, ţin însă minte cà puneam la punct un 
necunoscut care incerca să mă abordeze. Si 
Jean Georgescu, care mă ştia incă dinainte 
de a fi plecat în Franţa, a făcut mare haz, din 
sală, cind am ajuns la poantă. li plăcuse cum 
o interpretasem eu, probabil imi reușea 
schimbarea de ritm și de manieră din finalul 
cupletului, un fel de piruetă de efect, prin 
care treceam de la cochetăria complezentă la 
un drastic „Mucles!” Şi reacţia lui, a lui Jean 
Georgescu, la acest amânunt tehnic, m-a fra- 
pat. A fost, aș zice, crucială în viața mea, 
această reacție, pentru câ mai tirziu, cind am 
trecut de la repertoriul de operetă — căci ju- 
casem şi in compania marelui Leonard — sau 
de revistă la cel de proză, dramatic, clasic, 
prin asta mi-am ciștigat şi aprecierile altora: 
faptul că tăcusem trecerea natural, ca şi cum 
niciodată n-aș fi jucat la operetă sau la re- 
vista 

— Dar cum ați devenit Veta? 

— A, fusese mare concurs pentru coana 
Veta, dar eu nu luasem parte lael Eu imi ve- 
deam de treaba mea, la „Marna“, aveam sı 
casă grea. Dar într-o seară, după intimplarea 
pe care v-am povestit-o, mă pomenesc cu 
Jean Georgescu şi cu lordanescu-Brunu 
„— Vii miine,,ca să facem probă la Noaptea 
furtunoasă, pentru Veta“. M-am dus, cu inima 
strinsă, știam ca dăduseră probe Nataliţa Pa- 
velescu, Eugenia Zaharia, Silly Vasiliu — nu 
mai numă bine afirmate. Ei mai căutau, to 
tuşi, nu găsisera ce voiau. După citeva zile 
am primit invitația să semnez contractul 

— Exista ceva diferit, intre Veta dumnea- 
voastră și Vetele din spectacolele de teatru? 

— La teatru, pe vremea aceea, coana Veta 
apărea tot timpul cu tulpan și cu o floare la 
ureche. Jean Georgescu a stilizat personajul 
a eliminat excesul de culoare locală și coche 
taria de mahala, care nu erau ale lui Cara 
giale, erau ale vechilor regizori, nu prea bine 
inspirați sau, direct. ale actorilor. Veta noas 
trà era tot. „de-acolo”, din -cartierul şi. di 


epoca ei, dar ceva mai spilcuită,-mai €: 
ropeană, cum și sint personajele lui Cara 


De 


la coana 


Veta 


n si floare la ureche, 
la adevăratul personaj al lui C 


„Eu am făcut filmul, m-am străduit să-l fac foarte bine si se spune 


că am reușit, dar graţie lui 


torul lon 


atale, care mergeau să vadă trupa lui Ionescu 
la „Union Suisse“, unde se cinta în limba ro- 
mână, dar si in franceză, şi in germană, iar 
filmul, spre deosebire de spectacolul de tea- 
tru, arăta personajele la „lunion“, unde, bi- 
neînțeles. nu se mergea în tulpan, nici cu 
floare la ureche și adevărul e că n-ar fi fost in 
firea și nici potrivit cu starea socială a Vetei 
sa poarte așa ceva, nici acasă, nici la ea in 
cartier 

— Cum au decurs filmările? 

— Foarte greu. Pentru că exista un singur 
aparât, -care se detecta mereu, și trebuiau 


„să-l repare, se făceau mereu pauze, o zi, 


jouă-trei zile. Acum ştiu că se lucrează mult 


Desconsiderarea cinematografului în ge- 
nere și a celui românesc în special, o anume 
maârginire filistin-comercială și nu în ultimul 
rind goma cosmopolită bine impregnată sint 
fară îndoială cîțiva dintre factorii care pot ex 
plica atenția relativ scăzută acordată în presa 
timpului premierei filmului O noapte furtu- 
noasă. Dar, dintre multiplele observaţii preli- 
minare pe care le putem face, nu lipsește 
aceea că publicaţiile care ignoră acest film si 
reproduc cel mult reclama plătită sint tocmai 
„Curentul“, care în ciuda avalanșei ştirilor zi- 
lei, găsește spaţiul și timpul necesar sà co- 
menteze alte manifestări culturale sau sâpta- 
minalul „Realitatea ilustrată”, care are o în 
treagă pagină de cinema, dar o dedică, sap 
tămini în șir, aniversării a 25 de ani de la inti- 
ințarea unor studiouri strâine 

Citim apoi modeste recenzii circumspecte, 
nesemnate ori sub pseudonim, din alte ziare 
şi reviste, vădit dezavantajate față de croni- 
cile rezervate, in aceleași pagini, unor filme 
străine: a treia cronichetă din pagină in „Cor- 
tina“, mai puţin decit despre ultimul tehnico- 
lor de peste hotare, în „Timpul“. 

O notă din „Cortina” (II, 146—3 aprilie. 
1943), intitulată sofisticat „Prin prisma obiec- 
tivității. Zorile industriei cinematografice: ro- 
mânești. Adevărul asupra realizării românești 
O noapte furtunoasă. O necesară punere la 


punct", semnata cu pseudonimul Costilin, a! 
tul decit cei de sub cronicheta din numărul 
anterior (Corilin) ne face să bânuim că re- 
zerva față de acest film a fost, în unele 
cercuri, tenace. Nota este sibilinică, nu indica 
nici o publicaţie și nici un autor, „punerea la 
punct" râmine fără adresă și aproape fără ar 
gumente, intrucit „motivele“ invocate în fa 
voarea filmului sună ca o scuză: „Deoarece 
în presa românească și in publicul românesc 
s-a iscat o controversă asupra calităţilor fil- 
mului O noapte furtunoasă, ne vedem siliți sa 
revenim asupra lui, arătind motivele care 
ne-au determinat ca in cronica noastră de 
specialitate (a treia din pagină — n.n) să 
dam acestei producții calificativul «bun»" 


„Să-mi cheltuiesc bănişorii ca să văd 
un film românesc?! 


Un cronicar întimplător, la rubrica de fapte 
citadine curente a unei reviste duminicale, va 
deveni, astfel. unul dintre primii şi dintre 
foarte puţinii comentatori care vor susține o 
apreciere ieșită din comun, nu însă înainte de 
a mărturisi cu francheţe, într-un limbaj speci- 
fic, starea de spirit dominantă: „nici prin 
minte nu-mi trecea să-mi cheltui bănișorii și 
sâ-mi pierd timpul spre a înghiţi un film ro- 


«.. (regi 


orul Jean Georgescu şi producă- 
Cantacuzino) 


mai ușor si mai repede, atunci era foarte 
toarte greu. Jean Georgescu a fost un erou 
toarte mult a muncit. Nu numai cu aparatura 
şi cu toate lucrurile trebuincioase unei filmar 
şi unui studio, care fie că nu existau, fie ca 
nu erau cum trebuie — in această privință fa 
cea foarte mult şi lon Cantacuzino, directoru! 
Oticiului Naţional Cinematografic şi director 
de producţie al filmului. Dar Jean Georgescu 
a muncit enorm și cu noi, actorii, pe care 
ne-a ales nu ca să-i fie lui mai simplu si mai 
ușor, ci ca să ne potrivim cu rolul. Insă, daca 
nu mă înşel, în afară de Giugaru, niciunu 
dintre noi nu mai făcuse film. Eu am vrut 
dealtfel sa renunţ la rol. pentru că suferisem 


cronica cronicilor după 40 de ani 


AREARE a AA E E N a pe tg] 


de ochi si era orgoliul meu de actritá in joc 
— Cum o sa apar pe pinza — așa că, la 24 de 
ore dupa ce semnasem scrisoarea de angaja- 
ment, am anulat-o. l-am creat un plus de gre- 
utâți lui Jean Georgescu, chiar mai tirziu, in 
timpul filmărilor. cind boala mea a recidivat 
și trebuia să mă așeze in cadru în aşa fel in- 
cit să nu se observe 

— Spuneţi-ne ceva despre partenerii de 

joc. 
Mara Maximilian Am avut ca parteneri 
cum știți. pe toți ceilalți actori din film, pe 
care Jean Georgescu a știut să-i armonizeze 
$i sa-i inchege într-un colectiv admirabil. Dar, 
in mod special, despre Florica Demion aş 
vrea să vorbesc. A fost o revelație, și ca om, 
ca actor, ca tot. Era actriță de revistă, o bună 
comediană și avea un gen al ei special, de 
care toți își aduc aminte și, din fericire, filmul 
O noapte furtunoasă, cu toate cá mai lipsește 
cite ceva din el, ne-o arată așa cum a fost si 
cum va putea fi văzută mereu, în rolul Ziţei, 
sorăâ-mea 

— N-aţi mai jucat in alte filme, nici inainte 
nici d „O noapte furtunoasă“. 

— Inainte, n-am jucat pentru cá n-a existat 
un alt Jean Georgescu. lar după, n-am vrut, 
pentru motivul pentru care și la acest unic rol 
voisem sa renunţ, dar și pentru că am socotit 
că, oricum, cu o asemenea șansă va fi greu 
să mà mai întilnesc 

— Ce impresie v-a tăcut filmul, la prima vi- 
zionare? 

— Şi-acum am emoții, cind îmi amintesc 
vizionările de materia! filmat, inainte de a fi 
gata filmul. Eram atit de emoționată și atitea 
critici mi-am făcut! Tot mereu găseam că tre 
buie să fie altfel. Aveam credința că trebuie 
să fac parcă mai mult, parcă altceva, parca 
lipsea ceva. Aveam niște emoții ingrozitoare, 
şi mai tirziu, mereu am avut emoții foarte 
mari, în tot ce am jucat, dar ele nu priveau pe 
nimeni, numai pe mine ma priveau 

— Dacă a i emoții atit de mari, ce v-a 
făcut să deveniți actriță? 

— Nu ştiu, la inceput n-aveam emoții 

— Emoţiile au apărut mai tirziu? 

— Da, sigur că da, cu cit avansezi în mese- 
rie, deși aparent lucrurile ar trebui să se în- 
timple invers, cu atit iţi dai seama mai exact 
de greutatea care apasă pe tine, de răspun- 
derea față de o imensitate de lume și cu atit 
emoția e mai mare 

— Cind ati văzut ultima dată „O noapte 
furtunoasă"? 

— Acum un an, doi, la televizor 

— Şi cum vi s-a părut? 

— Am avut emoții 

— V-aţi plăcut? 

— Oarecum. Dar puteam să fac mai mult, 
mai profund. Acum, cu experiența ciștigată în 
teatrul de proză şi dramatic, îmi dau seama 
că posibilităţile de interpretare ale unui rol 
sint nelimitate 

— Dar filmul, cum vi s-a părut? 

— Mi-am dat seama că trebuie ocrotit, sa 
nu se degradeze, pentru că ar fi o mare pier- 
dere Si așa s-au pierdut citeva scene foarte 
nostime cu Florica Demion, cînd se întorcea 
de la „lunion” şi-i povestea mătuşii cum a 
fost Bine ar îi daca s-ar putea face ceva. sa 
nu se mai piardă şi altele 

- Vă mulțumim și vă felicităm 


fizic și organizatoric: „Scenariul și regia au 
aparţinut lui Jean “Georgescu, care a depus 
etorturi supraomeneşti („Cinema”,. XX 
613—1—10 aprilie). „Pe vreme de război; de 
panică, de camuflaj, într-o vreme cind gindul 
tuturor. fuge la cele -mai ciudate și mai di 
verse griji, s-au găsit doi 'oameni care să se 
inhame... muncã de sclavi, de roboți, de 
martiri”; („Bis", II—29—4 aprilie) 


Defectul? multă artă 
manesc, realizat de un regizor român, cu ar 


tisti români si personal tehnic românesc — 
sfirşit, un film cu totul autohton, precum este 
filmul O noapte furtunoasă care, de citeva 
zile, se dă la cinematograful „Aro”. S-a intir 
plat însă ceva neprevâzut. Am avut o treaba 
in chiar blocul „Aro“, iar treaba aceea ma 
obliga să aştept două ore" („Duminica” 
6-4 aprilie) 

Cind condiţia culturală a comentatorilor 
bunăvoința sint egal de manifeste — se ac: 
ceptă -dealtfel unanim ca e vorba de produc 
Wa „cea mai reușită de pină acum“ — apar 
alte handicapuri, mai ales că doi dintre criti- 
cii specializați sint în imposibilitate de a se 
exprima: lon Cantacuzino este implicat in 
realizarea filmului, iar semnătura lui D.I. Su- 
chianu suspendată, ca și apariția unor reviste 
precum „Viața românească" sau „Adevărul li- 
terar si artistic”. Astfel, spaţiul tipografic de- 
vine uneori amplu, dar nu asistăm decit la re- 
latarea, tot anonimă, a subiectului, eventual 
sub titulaturi grandilocvente, de reclamă co- 
+mercială curentă, compromise prin repetarea 
la aproape fiecare film românesc anterior. 
deși de data aceasta, fără știrea multora, pe 
deplin întemeiate: „O biruinţă a filmului ro- 
mânesc”, „Primul mare film românesc 
ș.a.m.d. Elogiul, cind se produce, pare să vi 
zeze melodramatico-patetic indeosebi efortul 


https://biblioteca-digitala.ro 


“după premieră, în 


tandicapul cel mare, exact invers aceluia 
cu care filmul românesc se va lovi în deceni- 
ile următoare, este uneori un snobism pre- 
coce al specificului cinematografic, înțeles ca 
speculare a unor efecte standardizate. Re- 
cenzenţii se ocupă disproporționat si senten- 
tios de ceea ce cred a fi minusuri tehnice $+ 
pină la urmă, repetă eroarea acelor cronicari 
ai inceputului de secol, care reproșau prime- 
lor filme -artistice ale marilor cinematografii, 
că au „prea multă artă”: „în general, scenaris- 
tul şi regizorul a neglijat comedia, punind ac- 
centul principal pe reconstituire și amânunt 
de epocă, ceea ce mărturisesc că este foarte 
interesant, numai că în felul acesta (filmul nu 
e — n.n.) =o întimplare plină de haz» cum ar 
fi dorit-o, poate, spectatorul“ („Bis“). 

De-abia la citeva luni după premieră se 
produc unele demne si aplicate intervenţii în 
revistele literare, care iau o turnură reparato 
rie și salvează in extremis onoarea intelectu 
ala a breslei, deși e vorba mai mult de niște 
note de scriitor, decit de cronici sau analize 
critice 

Coca Farago scrie despre film, la două luni 
„Universul literar“ (Li! 
14—20 mai). Autoarea cunoaște filmografia 
națională, aducindu-și aminte cu „dureroasa 
tristețe”, printre altele, de Ciuleandra, realiza! 


Un întreg roman ai filmului românesc s-ar 
putea compune din ceea ce știe Gheorghe 
Mărăi despre evenimentele și oamenii cine- 
matografiei noastre, cunoscuţi în timpul rea- A 
lizării a zeci de lungmetraje si a sute de do- SI 
cumentare sau jurnale, pe care le-a semnat d 
ca operator de sunet. 

Gheorghe Mărăi: O lucrare ca Noaptea tur- 
tunoasă nu se mai fácuse la noi. În cadrul 
Oficiului National Cinematografic, lucrasem 
doar jurnale, documentare, filme etnografi- 
co-folclorice și mulți nici nu-și puneau pro- 
blema filmului artistic sau de ficțiune, in ca 
drul O.N.C-ului. Filmele de lungmetraj cu ac- 
tori costau mult si rămineau parcă in conti- 
nuare in seama secto! i particular, ca sà 
zic aşa, a diferitelor inițiative artizanale, care 
ştiţi cà au realizat totuși filme, uneori destul 
de des, încă din primeie decenii ale secolului, 
cu mult înainte de a se crea un fond de stat 
şi un studiou administrat de Oficiul naţional. 
Fără pasiunea doctorului lon Cantacuzino, 
devenit director al O.N.C.-ului, fără dorința 
lui arzătoare de a se face și film artistic în 
modestul studiou construit în ultimii ani'30 
nu cred că s-ar fi trecut așa curind la realiza- 
rea de lungmetraje. 

— V-aș ruga să comentaţi două observaţii 
în legătură cu genericul filmului „O noapte 
furtunoasă.“ Spre deosebire de imagine, de 
decoruri, de machiaj sau montaj, sunetul fil- 
mului a fost realizat de o echipă in intregime 
românească. Dar există o mot ră intre ge- 
nericul tipărit in diferite fiimogratii și generi- 
cul imprimat pe film. În genericele recente, 
tipărite intr-o ordine standard, alfabetică, 
dumneavoastră sinteți ultimul dintre sunetiști, 
după A. Bielusici şi V. Cantuniari, in timp ce 
pe film sinteți al doilea, după A. Bielusici. 

Gheorghe răi: Noi eram singurii opera- 
tori de sunet ai studioului și am semnat cu 
toții pe acest prin mare generic, din solidari- 
tate de echipă. Ing. Anton Bielusici era direc- 
torul tehnic al O.N.C.-ului, iar regretatul meu 
coleg Victor Cantuniari a fost plecat în mobi- 
lizare tot timpul filmărilor. Eu am avut marea 
șansă de a fi mobilizat pe loc și astfel am in- 
vins si alfabetul, cu toate cà eram cel mai ti- 
năr din formaţie. Deși ca tinăr operator, n-am 
reușit poate să impun totdeauna un punct de 
vedere. De pildă, eu aș fi vrut ca toată sec- 
venta spectacolului de la „Union Suisse 
care e un clou al filmului, să se filmeze in 
play-back, în afară de cupletul foarte lung şi 
foarte reușit al lui Ionescu, susținut de Miluţa 
Gheorghiu. Mă refer la secvența de mu- 
sic-hall, de french can-can, în care apărea o 
trupă de dansatoare de la „Tănase“ cu o ve- 
detă a zilei, Doina Missir, care dansa și cinta 
în franțuzește, un șlagăr la modă: „je ne suis 
pas une grande danseuse/ Ni meme pas une 
grande chanteuse...“ 

— După premiera filmului, care a fost, 


succesul 
premiere 


des 
dramaticei 
40 de ani 


Adevărul 
insuccesul 
de acum 


iturile“ 


(Maria Max Veta 


după cite A mc dramatică, în presă a avut loc | de proiecţie existente la cinematograful 
un fel de discuţie, in care unii opinau că inre- „Aro, care si el fusese complet renovat și se 
gistrarea sunetului ar fi fost deficitară. redeschidea cu acest prilej festiv. În locul 
— Nu, adevărul este altul. Dacă instalația | aparatelor vechi, se montaseră unele absolut 
sau înregistrarea noastră ar fi fost defectu noi și foarte bune, atit era lon Cantacuzino 
oase, sunetul nu s-ar auzi și astăzi, cum se de emoționat de acest eveniment al premierei 
aude, adică bine, pentru posibilităţile tehnice cu O noapte furtunoasă si voia ca totul să fie 
de atunci. Ce s-a întimplat însă la premiera” excepțional! Pentru că, în timpul filmărilor si 
Operatorul Gerard Perrin, in dorinţa lui tier- | in ajunul premierei, se incerca, uneori, să se 
binte de a avea o imagine cit mai frapantă — | creeze cumva, dedesubt, o atmosteră oa- 
și trebuie să recunoaștem că imaginea lui n-a recum defavorabilă acestei lucrări, ca o reac- 
fost.rea, a fost la înălțimea lucrării şi, drama- | tie mai răspindită sau poate la sugestia unor 
turgic, a ajutat în multe locuri, într-un mod | mari actori de teatru, care jucau pe scenă 
original; dar, foarte grijuliu cu a sa imagine piesele lui Caragiale. Marii actori, marii so- 
după ce s-au tras copiile standard, ard cietari ai Teatrului Naţional obișnuiau uneori 
Perrin nu s-a mulțumit cu calitatea bună, zic sa interpreteze roluri în aceste spectacole, in- 
eu, pe care laboratorul o obținuse, intrucit | diferent dacă li se potriveau sau nu. Era un 
avea un negativ bun, a ținut neapărat ca pen 
> tru premieră să i se tacă o copie speciala 
peste care să se pulverizeze un strat foarte 
subțire dintr-o substanță produsă după o re-, 
țetă dată de el. Această substanță a fost în 
tinsă pe toate bobinele copiei de premiera 
ca să dea imaginii, in proiecție, mai multă lu- 
minozitate. Era un fel de ceară microscopica 
prin care lumina, cînd trecea, scotea efecte 
noi, de:strălucire aparte. Era o inovaţie de ul- 
timă oră, un experiment care s-a dovedit ha- 
zardat și chiar fatal din punctul de vedere al 
sunetului. Pentru a fi sigur cà premiera va fi 
pe deplin reușită — aici fac o paranteză — 
lon Cantacuzino, care era un om energic 
plin de neastimpâr creator, mersese pina 
acolo încit ceruse să se demonteze aparatele 


sau O scrisoare plerdută să fie jucate de fite- 
cine. Or, după părerea mea, „lovitura“ pe 


duga Liviu Rebreanu de regizorul german care a dat-o maestrul Jean Georgescu, prin 


Martin Berger, și se încumeta sa-l defineasca 
pe humitul adaptator nu numai „stingaci', 
dar și ca unul care „nu s-a mulțumit să defor- 
meze subiectul, ci l-a şi «des-românizat» pină 
la refuz“. Cronicarea nu ezită să afirme va- 
loarea filmului nostru, prin chiar această anti- 
mie polemică: „Și dintr-o dată, dl. Jean 
Georgescu (...) fără a vătăma naționalitatea 
operei prin al cărei intermediu s-a decis să se 
prezinte, a surprins şi prin redarea valorilor 
Nopţii furtunoase și prin interpretarea lor 
„Intregul ansamblu de lucruri — devenite 
personagii prin te miri ce și mai nimic — și 
de ființe existinde ca pamplezirice persoane 
— fiecare cu ale dumneaei ori dumnealui — 
toate condimentele univ lui caragialesc, - i i I 
suprapuse pe lătrături inilor mahalalei și a IE da 
roind în jurul „come de la „Union Su «De ce-i zice 
isse" au realizat cel dintii pas al cinematogra lui „Titircă 
Inimă-Rea“?» 


tul”, 
(Maria Maximilian, 


aceea că a știut să facă o distribuţie judi- 
cioasă, originală și indrăzneaţă in același 
timp, cu interpreţi care nu erau socotiți pe 
atunci actori de frunte ai teatrelor, Unii dintre 
ei jucau sau jucaseră la revistă sau „În car- 
tier', cum se spunea, în cartierul de unde ve- 
neau și Ziţa, si jupin Dumitrache, și Ipin- 
gescu si așa mai departe. lar pentru a de- 
monstra că nu va putea lucra filmul după tra- 
diția veche a teatrului, maestrul Jean Geor- 
gescu — care a fost și un actor bun și cunoș- 
tea pe marii artiști de teatru — prezentase la 


Cele mai elocvente sint gestul reparator si 
definițiile stilistice ale lui lon Biberi, în revista 
de critică literară şi istorie literară, „Kalende“ 
(II—8—9—august-septembrie) de sub direcția 
lui Vladimir Streinu, cu care incheiem 
această succintă trecere în revistă: „Socotesc 
(...) o datorie de cărturar să scriu despre 
acest film şi să-l așez printre marile reuşite 
artistice”. „DI. Georgescu știe să povestească 
(...). El îmbină fericit îndrăzneala imaginaţiei 
$i supunerea la obiect, viziunea generală a 
cadrului şi luarea aminte pentru accesorii, 
grija pentru amănuntele semnificative, din a 
căror acumulare se desprinde exactitudinea 
descripţiei si iradierea directă a vieţii (...) o 
structură polifonică, dozind sarja, poezia şi 
umorul, precizia documentară și fantezia, spi- 
ritul lui Caragiale, gindit și exprimat de o 
conștiință artistică originala“. 


fel de lege: nu exista ca O noapte furtunoasă ` 


care a-demonstrat stofa lui de cineast, a fost 


Neputind, pentru moment, să ne 
acorde un interviu, interpretul iui Chiriac, 
artistul emerit G. Demetru, a avut amabi- 
litatea de a ne transmite rindurile de mai 
jos, pentru care îi mulțumim: 

„Incep aceste rinduri cu numele regizo- 
rului Jean Georgescu: nici dacă ar fi lu 
crat cu Caragiale alături, poate nu ar fi 
tost atita arta în tot ce a făcut în O 
noapte furtunoasă. 

interpreții au fost aleși cum nu se 
poate mai bine: minuţiozitate, respectarea 
epocii, a moravurilor, a umorului din tex- 
tul originar — totul. 

Am interpretat cu patimă si dăruire pe 
Chiriac — primul meu rol în cinema. 
Eram eu, era chiar firea mea, il iubeam 
pe Chiriac. Era harnic, viguros, era bàr- 
bat, cinstit in sentimentele lui față de 
Veta — Marusica Maximilian, care a fost 
o interpretă bine aleasă de Jean Geor- 
gescu. Zita (Florica Demion), fascinată 
de „cultura“ lui Rică Venturiano (Radu 
peligany il atrăgea in mrejele ei, ajutată 
de Spiridon (elevul lon Baroi). Un Radu 
Beligan de zile mari si o Zițā tot astfel. 
Ce sà mai spunem de Giugaru, cu atita 
farmec de naivitate curată! Sau de Ipin- 
gescu — lordănescu-Bruno, care a citit 
cum nu cred c-a mai citit altul „Vocea 
Patriotului Naţionale“! 

Tot filmul a fost lucrat minuțios, pina si 
ramele de epocă, în care erau încadrate 
numele interpreților, pe generic. Cred ca 
acest film „ar trebui proiectat in. fiecare 
an, el făcind parte din cultura tineretului 
şi a tuturor generaţiilor, cinstind pe Cara- 
giale — nemuritorul”. 


G. DEMETRU 
artist emerit 


probele de actori două distribuții, în parale! 
una cu George Vraca, Grigore Vasiliu-Birlic 
și alţi fruntași ai scenei Naţionalului, iar cea- 
laltă, cu Al. Giugaru, cu Maricica Maximilian, 
cu Florica Demion, cu lordănescu-Bru- 
no...Or, la vizionarea probelor, s-a constat cu 
stupoare, că numai varianta a doua era bună, 
ca numai cu în a doua distribuţie rolurile „se 
lipeau” cum trebuie. 

— Să revenim la premieră, vorbeați de o 

Caro a-a sina) intre e n pei 
s-a şi in presă. 

(Gheorghe Mărâi: Era un fel de boicot, în 
mijlocul căruia a venit și eșecul sonorului în 
seara premierei. Ne venea să turbâm. După 
primul act, vine operatorul de proiecţie. dis- 
perat și ne spune că de pe pista de sunet se 
adună un fel de ceară transparentă, care in- 
fundă lichttonul și tot timpul trebuie să stea 
să sufle si să șteargă dispozitivul, ca să nu se 
înfunde de tot. fâcusem probe pe apara- 
tele montate 'de lon Cantacuzino, dar cu o: 
copie obișnuită, și se auzise excepțional. La 
premieră însă, tot timpul proiecției, operatorii 
au suflat în tamburul care antrena sunetul, ca 
să dea de-o parte ceara adunată. Dar în ci- 
teva rînduri, s-a înfundat de-a binelea şi nu 
se mai auzea nimic! 

— Chiar nimic? 

— Chiar nimic. Eram ca şi compromiși. 
După ce s-a eliminat această copie nefericită, 
tatul a revenit la normal, dar premiera tre- 
cuse și cronicile începuseră să apară. A fost 
un accident care a pus în-umbră munca 
noastră, in fond reușită, cum s-a şi văzut ul- 
terior, căci filmul a rulat două sau frei săptă- 
mini la „Aro“, apoi la „Select“, cu public nu- 
meros si, de data aceasta, cu aprecieri favo- 
den presă. 

— mulțumim, vă felicităm t vă m 


să ne daţi voie së divulgăm rii 

care le scria Jean Georgescu, la 24 marte. 
deci la două zile după premieră, pe o foto- 
grafie: „Domnule Mărăi, nu voi uita niciodata 
ajutorul ce mi-ai dat în dificila realizare a til- 
mului „O noapte furtunoasă“. Si dumneata 
ești unul căruia îi plac lucrurile perfecte - 
foarte interesant pentru viitorul filmului ro- 
mânesc“. 


Pagini realizate de Valerian SAVA 
Fotografii inedite 

comunicate de Maria Maximilian, 

> Elena Cantacuzino, Jean Georgescu 
și Arhiva naţională de filme 


itala.ro 


1g 


//biblioteca-d 


https 


prezenţe româneşti 


peste hotare 


Săptămina 
filmului românesc 
în Italia 


Consiliul ` Culturii: și Educaţiei Socia- 
liste, Centrala România-film, Asociaţia ci- 
neaștilor, Arhiva Naţională de filme şi Ac- 
cademia di Romania de la Roma au orga- 
nizat o amplă prezentare a filmului romă- 
nesc la Roma şi Bergamo. După ce 
a vizionat peste 60 de filme în calitate de 
oaspete al cinematografiei noastre, prof. 
Giacomo Gambetti, care în prezent scrie 
un volum despre filmul ri nesc, a reţi- 
nut împreună cu partea română, pentru 
întilnirea cu publicul italian dintre 15 și 
20 martie următoarele filme: 


Pentru programul de retrospectivă: Pă- 
durea spinzuraţilor de Liviu Ciulei, Prin 


cenușa imperiului de Andrei Blaier, Maria 
Mirabela de lon Popescu Gopo, Duios 
Anastasia trecea, de Alexandru Tatos, 
Lumina palidă a durerii de lulian Mihu si 
O lacrimă de fată de losit Demian. Tot în 
cadrul retro: ivei este organizată o 
pes de animație dedicată exclusiv lui lon 

'opescu Gopo. Publicul italian va vedea 
astfel: Scurtă istorie, Șapte arte, Alo, alo!, 
Intermezzo pentru dragoste eternă, Homo 
sapiens, Studiu opus 1, Animagic, Ecce 
homo si Sărutări. Producția studioului 
Sahia va fi si ea prezentă cu filmele: Cin- 
tecele Renaşterii si Liniştea picturii de 
Mirel lliesiu, A doua premieră de Alexan- 
dru Gaspar, Tradiții și obiceiuri de iarnă 
de Vasile Minăstireanu, Constantin Brân- 
cuși de Paul Orza, Curajul marilor spaţii 
de Pompiliu Gilmeanu și Arta ouălelor în- 
condeiate de Paula Popescu. 

Pentru programul de filme inedite: 
Proba de microfon de Mircea Daneliuc, 

afan Luchian de Nicolae Mărgineanu, 
intoarcerea lui Vodă Lăpușneanu de Mal- 


Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu 
de Malvina Ursianu pentru prima 
dată faţă în faţă cu publicul italian 


vina Umianu, Între oglinzi paralele de 
Mircea Veroiu, Quo vadis homo sapiens 
de lon Popescu Gopo. 

Toate filmele au fost subtitrate în limba 
italiană. 

La conferințele de presă, cinematogra- 
fia noastră a fost reprezentata de regizorul 


Mircea Daneliuc și actrița Silvia Popovici. 
* lon Popescu Gopo, președintele Asocia- 
„ Wei Cineaștilor, a fost invitat de institutul de 

cinema de la Bruxelles și de școlile de artă 
de la Louven, Anvers și Geng să ţină, pen- 
tru studenți dar și pentru profesori, o serie 
de cursuri de iniţiere în tehnica creației de 
desen animat clasic și mai ales cu materia- 
lele noi. Invitatia a venit ca urmare a unor 
cursuri similare ținute de lon Popescu 
Gopo anul trecut la Lisabona, în urma 
cărora presa de specialitate a considerat 
filmele sale experimentale-documentare 
despre animație, cum sint E pur si muove 
sau Quo vadis?, ca „o nouă mișcare în 
lumea celei de-a opta arte“. În numărul 
viitor, patronul Omuleţului ne va împăr- 
tăși impresileisale despre cum au recep- 
ționat cineăștii belgieni experienţa ani- 
maţiei românești. 


Limba românească 


i In 
filmul românesc 


A vedea cuvinte 


Marele cusur al filmelor noastre, fără nici o 
excepție, e că se vorbește în ele prea mult. 
Observaţia a mai fost făcută — si nu o dată, 
și nu de ieri — dar nimeni n-a ţinut cont de 
ea. Nu cred că regizorii noștri buni n-au fost 
receptivi, cred mai curind că poate și ei dar 
cu siguranță scenariștii noștri, chiar cei sti- 
mabili, sint încă prizonierii așa-zisului „sce- 
nariu literar”, ai literalității materiei cinemato- 
grafice, nevenindu-le parcă să creadă că un 
scenariu de film nu are absolut nimic de-a 
face cu literatura; dacă, bineinţeles, filmul 
vrea să fie altceva decit literatură vizuală. Vi- 
ciul de a trage filmul din literatură așa cum 
tragi din fier oţelul nu aparține în exclusivi- 
tate gindirii noastre cinematografice. Í| au cu 
prisosință mai toate școlile naţionale de film, 
dar unele din acestea mai au și excepții pe 
care le cunosc bine si spectatorii noștri, după 
cum le cunosc, încă mai bine, scenariștii şi 

izorii. Mă indoiesc că s-ar putea dovedi 
existența ca artă autonomă a filmului prin 
exemplele de felul lui Ben Hur, cu suta de 
pagini de replici, sau al celebrului Pe aripile 
intului, în care se vorbește chiar mai mult 
n schimb relevante pentru condiția de inde- 
dență a artei filmului sint filme precum 
low-up, cu vorbe ce pot fi strinse in doar 
patru pagini, sau Călăuza cu incă mai puţine. 
Cel care a spus că idealul de autonomie al 
celei de a șaptea arte e filmul mut nu a greșit 
fiindcă o artă a imaginii în care vorbesc cu- 
vintele e cel mult o corcitură. Cum idealul e 
menit îndeobște să rămină pură abstracție, 
nu e de crezut că, fie și într-un viitor mai în- 
depărtat, cuvintele vor dispărea cu totul din 
film. Nici nu e nevoie de asta, e nevoie însă 
ca vorbele, cite sint, să nu traducă imaginea 
sau, mai rău, s-o trădeze. Dar și acesta e un 
deziderat întrucitva utopic de vreme ce obi- 
ceiul de a ni se spune ceea ce ni se arată e 
deocamdată principala evidență a filmelor 
noastre. Așa stind lucrurile, am fi gata să le 
acceptăm ca pe o fatalitate dacă... 

Dacă înăuntrul acestui cusur n-ar crește un 
altui care il face pe cel dintii insuportabil: în 
filmeie noastre se vorbește, e adevărat, mult, 
dar se vorbește o limbă... scrisă. Vreau să 
spun că personajele vorbesc de parcă ar citi, 
propoziţiile pe care le au de spus sint gindite 
ca pentru a fi scrise iar nu rostite. aici 
lipsa de firesc a dicţiunii și nepotrivirea din- 


„Toate pinzele sus" 


Duminicile spre prinz, copiii mai mici 
sau mai mari au avut citeva luni la ñnd o 
bucurie: reluarea pe micile ecrane a se- 
rialului Toate pinzele sus... Ne-am plim- 
bat încă o dată cu goeleta „Speranţa” în 
urul lumii și ne-a prins bine această că- 

torie prin „porturile“ de fantezie și de 

zie ale romanului lui Radu Tudoran, 
tinerar sentimental transpus în film cu 
înțelegere și plăcere de Mircea Mureșan. 
Există în acest serial, ca în toate scrierile 
prozatorului dealtfel, dincolo de o po- 
veste frumoasă, cu încercaţi „lupi de 
mare“ și cu o neasemuită Adnană, cu Is- 
mail (şi fără Turnavitu), există, în acest 
serial duios, un „cintec de sirenă“ parcă 
(ale cărui acorduri l-au atras și pe com- 
pozitorul Radu Șerban), ca o chemare 


tre momentul imaginii și momentul vorbirii. 
lar inconvenientul cel mai mare e anularea 
impresiei de spontaneitate fără de care dialo- 
gul cinematografic e pierdut. Imaginaţi-vă o 
situație de tensiune conflictuală cit de sim- 
ps, de pildă o dispută între Făt Frumos și 
meu pentru accesul la grațiile eternei llene; 
în loc ca între cei doi să aibă loc o explicaţie 
vie, o comunicare directă și expresivă, pe 
măsura stării de suflet a fiecăruia, se produce 
un schimb de fraze goale de orice incărcă- 
tură emoțională, un fel de mini-conferințe 
dialogate, inutile acumulări lexicale, pa- 
să-mi-te profunde, care ar trebui în chip nor- 
mal, s-o facă pe juna perenă să aleagă nu- 
maidecit un al treilea (ceea ce uneori se și 
întimplă, numai că din cu totul alte motive) 
Există, cum bine nu se știe, un mecanism al 
oralității prin care, într-un dialog spontan, 
vorbele se constituie într-un reflex sonor a! 
stării de moment, ele comunicind rațional o 


Două păreri 
aparent deosebite 
despre dialog 
în filmul nostru 


stare ce se exprimă comportamental ambi- 
uu sau, oricum, neclar semantic. Cind vor- 
e sint ca și citite, adică dinainte organi- 
zate în propoziţii se creează impresia cu totul 
păgubitoare pentru imaginea de film că sta- 
rea însăși e artificială. Încit, dacă nu sint dis- 
puși să facă economie de cuvinte, scenariștii 
și regizorii să încerce măcar să pună în acord 
sensul în sine a! imaginii filmice cu vorbele 
care, fără s-o traducă, fără s-o trădeze, o 
complementează. Chiar dacă veleitățile ci- 
neaștilor ar fi mai mici si ei s-ar mulțumi să 
facă literatură filmică sau film literar, meca- 
nismul oralității tot ar trebui respectat, fie și 
din orgoliu — obligatoriu — de a nu fi un 
simplu curier între pagina scrisă și ecoul ei... 
vizual. Dar problema sinesteziei intră într-o 
altă poveste și așa cum lui Camil Petrescu ii 
plăcea să vadă idei, cineastului s-ar cuveni 
$á-i placă — și să știe — să vadă cuvintele 


atunci cind le aude. 
Laurenţiu ULICI 


din adincuri a „frumosului din om". Un 
film ca un balsam, deci, despre prieteni și 
despre prietenie, despre ideñluri indrăz- 
nete față in față cu liniștile și furtunile 
oceanelor, acesta este serialul „pinzelor 
sus“. Un mic regret, totuși, acum, la rein- 
tilnire: acela că din episoadele cu escale 
de-o săptămină ale serialului lui Mircea 
Mureșan nu s-a făcut niciodată un lung 
metraj pentru pinzele albe — și colorate 
— ale marilor ecrane... 


„Enola Gay: 


Da, in avionul acela cu nume de ființă, 
ba chiar de ființă dragă, a călătorit 
bomba aceea de tragică amintire și, la o 
apăsare de buton, a răsărit ciuperca 
aceea infiorătoare, care a întunecat, în 
urmă cu aproape 40 de ani, cerul și pă- 
mintul. Serialul de televiziune a lui David 
Lowell Rich n-a avut „secrete de acțiune” 
pentru telespectatori, pentru că vorbea 
despre o întimplare prea bine știută, pe 
care omenirea încearcă zadarnic s-o uite, 
de patru decenii incoace... Hiroshima, 
mon amour... De parcă s-ar putea uita 
vreodată Hiroșima... Filmul-serial Enola 
Gay n-a fost gindit nici ca „leac de adu- 


Începem să avem seriale clasice: Toate pinzele sus 
de Mircea Mureşan (Julieta Szâny si lon Besoiu) 


Replica potrivită 
la personajul potrivit 


Ce nu-i place lui Arhip în filme? Multe nu-i 
plac. Şi inainte de toate dialogul. Ce-l supără 
la dialog? 

— E lung, dom'le, e lung de te apucă plic- 
tiseala. Dacă el ii zice „te iubesc“, iar ea ii 
răspunde „și eu" e deajuns. Restul e poezie. 

— Shakespeare era de altă părere: restul e 
tăcere. Dar poezia e rea, Arhip? 

— Bună, rea, nu ţine în film. La cinema eu 
vreau să văd peisajii, conflicte, relaţii, cafturi. 

— Dar conflictele, relațiile — de peisajii și 
de cafturi nu vorbesc — nu se exprimă și 
prin dialog? 

— Poate la teatru, nu la cinema. Ce, cind 
se vorbește in altă limbă, să stau tot timpul 
cu ochii pe scris? 

— Ca să pierzi peisajiile și catturile... 

— Păi nu? 

Ce nu-i mai place lui Arhip în dialogul de 
film? 

— Nu-mi place cind nu-i firesc, dom'le. 

— Adică? 

— Mie să nu-mi faci filosofie pe marele 
ecran, să nu-mi vii cu chestii profunde, cu in- 
telectualisme. Că ce e omul, că ce e viața, că 
una, că alta... Să spună personajiile ce au de 
spus şi gata. 

— Şi dacă personajiile au de spus ce e 
viața, ce e omul, una, alta? 

— Păi de ce să spună? 

— Fiindcă, să zicem, sint preocupate de 
treburile astea. 

— Nu e firesc. 

— Ce nu e firesc, Arhip? 

— Să se exprime asa... 

— Cum așa? 

— Adinc, complicat, savant... 

— De ce? 

— Fiindcă oamenii vorbesc altfel. Firesc. 
Ca-n viaţă: Ce faci? Bine. Ce să dă? Dă-mi 
asta. Poftim asta. Mulţumesc. Vino-ncoace. 
Du-te-ncolo. E bine. Ba e râu. Om vedea, mă. 
Adică simplu. 

— Deci firesc inseamnă simplu. 

— Da, dom'le. 

— Dacă în film vorbesc doi savanţi, să zi- 
cem, ei ar trebui să se exprime firesc, adică 
simplu, cam așa: — Am inventat asta. — Dă, 
mă, s-o văd și eu. — Poftim asta. — Bună, 
mă. — Du-te-ncolo, cá e simplă. Adică fi- 
reascăl 

— Hai, mă, că exagerezi! 

— Vrei să spui că nu i-am pus să vor- 
bească firesc? 

— Ba e firesc, dar ai zis că-s savanți. 

— Şi savanții nu trebuie să vorbească sim- 
plu? Adică firesc. 

— Firesc, dar în felul lor. 


Cu Arhip niciodată nu știi dacă glumește 
sau vorbește serios. Ca-n viaţă. 


Dumitru SOLOMON 


cere aminte”, nici ca „leac de uitare“, ci a 
măsurat sec cită viață „de fiecare zi“, nor- 
mală, obișnuită s-a pus în slujba unei 
clipe aducătoare de moarte. Poate că nu 
întimplător, chipul senin al lui Bobby din 
Dallas (Texas) se află in carii aceea 
de tragică aducere aminte. Oricum, un 
film ca acesta, chiar și simbătă seara, 
printre paiete de vedete, sau mai ales 
simbătă seara, te duce cu gindul la dite- 
rele specifice dintre lumină și întune- 
iC... 


„Visuri destrămate” 


Cum se va sfirși acest serial nu știm 
încă (deși titlul parcă-parcă ne spune 
ceva), deocamdată am văzut doar începu- 
tul, primele părți. Cu niște tineri ameri- 
cani, frumoși, veseli, puși pe glume dar și 
pe învățătură, în ambianța „fâră gri din 
timpul în care războiul dezlănțuit de Hi- 
tler era încă treaba altora. Romanul inspi- 
rator este „The Last convertible" de An- 
ton Myrer (parcă și titlul acesta... ne 
spune ceva). Ecranizarea pentru micul 
ecran semnată de Jo Swerling jr. recon- 
stituie lumea aceea ca un balon (ba chiar 
ca un aerostat) de iluzii, cu iubiri si cu 
vise care prind contururi si se destramă, 
cu muzică multă, de la tango la charles- 
ton, de la rumbă la fox-trot. Da, era 
epoca lui Glen Miller, a neuitatului Glen 
Miller, şi ce minunate erau serenadele 
acelea din valea soarelui! Dar vai, omeni- 
rea și cinematograful știu ce-a mai urmat, 
dacă n-ar fi decit lecţia aceea de la capă- 
tul unui epuizant și infiorător concurs de 
dans, ca atitea alte concursuri de dans 
din epocă, ca atitea ale concursuri de 
dans din filme, lecţia aceea de neuitat cu 
„Şi caii se impușcă, nu-i așa"... Simţim și 
aici, deasupra lumii, ca o pasăre de 
pradă, aripa de avion a Hiroșimei... -~ 


Călin CĂLIMAN 


în premieră 


Pină- acum, Francisc “Munteanu a glumit 
doar în filmele, lui serioase. Comedie-come 
die-nu ştiu să Îi tăcut pină la proaspătul Bu- 
letin... Ultima 
desfáşurase in povestirea Anei si a hotulu 
dată tot pe mina regizorală a lui Virgil-Galo 
tescu — povestioarà jumătate gravā, jumătate 
veselă, cum ii stă cinematografului mai bine 
şi vieţii. mai in obicei. Recuperarea tinărului 
fost .delincvent se tacea voios și în treacat, 
fără moralizări pisăloage de care fug azi pina 
și copiii de grădiniță. Cam de pe aici incepe 
si de astădată iscusinta scenaristului în con 
sonanţă cu cea a regizorului: în dezinvoltura 
cu care. vorbește-vorbesc despre virsta dra- 

tei „in direct”. cu alte virste, adresindu-se 
ără morgă si aplomb didactic unui imaginat 
tinăr prieten. Ca unui tinăr, adică firesc, ca 
unui prieten, adică. sincer. Convins câ doar 
așa mica fabula servită lejer, în treacăt, va 
avea cit de cit răsunet și la cel-cea în cauza 
La ambii, in Buletinul de Buc ti, subiec! 
de astă dată cu apăsare comic, şi doar prir 
ricoşeu mai grav (cite căsătorii „in alb” și pr 
bază de cec la purtător s-or mai face-desfac+ 
fără sfirşitul happy, ca în filmul nostru?!) 

Deci: Ea. o proaspătă absolventă de agro 
nomie în căutarea buletinului de capitala 
Cum se poate obţine un buletin de Capitala”? 
El se obține prin naștere, prin căsătorie, prin 
concurs. Două din posibilități cad, rămine so 
luția cu soțul de închiriat contra zece miare 
expediate urgent de „babacii“ din provincie 
Urgent. ca nu cumva taximetristul amator sa 
se râsgindească și fata cu veleitaţi de Capi 
talá sa rămină şi fără certificat nuptial si 
fără... probe de telegenie. Dar socoteala de la 
câmin nu rimează cu cea de la primărie 
Clauza cu bulatinul prin recentă căsătorie 
cade, și atunci intervin alte peripeții in căuta 
rea dovezilor de nepotrivire de caracter 
probe „contondente“, necesare divorţulu 
după 24 de ore deci: martori, avocaţi. impăci 
uitori, antrenori .nocturni, părinţi inoportun: 
etc. etc. O tipologie amuzantă, din pornire, fi 
guri pitorești, a la Kojak, ofertantul cu buletin 
și origine (sănătoasă), iluzionistul de bilci 
sau antrenorul nautic. socrii provinciali, prie 
tenii îndatoritori, dar negăsindu-li-se tuturor 
cheia comică, tonul ce face muzica, unele nu 
mai funcţionează pe parcurs. Rămin crochiur 
disparate, care nu intră în relaţie comică nic 
ele între ele nici cu intimplările dirijate dir 
„off“. Se simte cá scenaristul și regizorul 
n-au încă experienţa genului „pur“, ca să-și 
exploateze pină la capăt situaţiile printr-o su 
ita de amânunte, invenţii spirituale ce ar face 
farmecul poveștii. De pildă: părinții fetei pica 
neanunțaţi la București și nimeresc exact la 
primărie unde — stupoare! — se oficiază cu 
nunia odraslei lor cu un necunoscut. Momen- 
tul e însă repede expediat cinematografic, 


cronica ` 
documentarului 


Documentarul 
nu-i o emoție 
de gradul doi 


Sala ticsită și întru totul gata de comedie 
gata de Buletin de București, urmărește 
intr-o îngâduitoare linişte „completarea“. Pic 
tura ca o baladă (regia Paul Orza). Un docu 
mentar de artă liniştit şi amabil, despre care 
se poate scrie. firește, la fel de liniștit și de 
amabil. Tot filmul, montajul execută un con 
știincios du-te-vino, de la operă la persoana 
pictorului lon Gheorghe-Vrineanţu. „Univer- 
sul meu e satul“. murmură persoana, „satul! 
strigă opera. într-un torent de sevă și culoare 
onorindu-și maeștrii: Bosch și Bruegel, „satul 
dintotdeauna, satul care nu se lasă ros de 
dintele timpului“, apasă. comentariul, satul 
idee, ar zice Blaga, „satul care se socotește 
pe sine însuși centrul lumii şi-care se prelun- 
gește de-a dreptul în mitologie si în metati- 
zică”... A picta la sat inseamnă a picta în za- 
rişte cosmică, pare să-l parafrazeze pe Blaga 
— _pictind — lon Gheorghe Vrineantu 

Peregrinările pictorului pe orbitele satului 
in argintiul iernii ori in auriul toamnei, printre 
oameni, lubenite și știuleţi, mereu „cu blocul 
de desen sau cu șevaletul portabil”, apasa 
comentariul, peregrinările se transformă 
(cum?), devin (cum?) un univers plastic 
Cum?, cum o, nuntă de țară, un cocoș, un 
moș cu un singur dinte, oricind la dispoziția 
dumneavoastră, se constituie in „univers 
plastic”, la neașteptată râscruce de caricatu- 
ral şi liric, de antonpannesc și baladesc, 
cum?, filmul nu sugerează deloc și nici nu 


lui: cochetărie cu zimbetul o: 


printr-o singură privire de perplexitate a tatà- 
lui şi undeșin instantaneu al mamei, înregis- 
trat sí acela într-un plan indepartat, fără vreo 
reacţie „la cei din jur (respectiv o figuraţie 
care să fi preluat cit de cit ecoul). Şi atunci 
hazul râmine doar pe umerii — e drept, càliti 
ai excelenţilor actori. Mircea Diaconu (mi- 
rele de ocazie) în fața Dragăi Olteanu-Matei. 
leșinată; „Cine „e. doamna?" Octavian - Co: 
tescu, caragializind; „E soacră-ta, mișelule!“. 
în timp ce fata (dulce şi distinsă — Catrinei 
Dumitrescu) se lipește tandru de mamiţica 
prăbușită pe scaun. Rearanjarea mobilei din 
casă străină — situaţie aptă de comic bur- 
lesc, nu provoacă efectul scontat. pentru ca 
aici ar fi fost necesară fantezia detaliului, im- 
provizaţia gagului. ritmul. specific. care sa 
evite repetarea, ingroșarea gestului şi a rosti 
rii replicii.. Acolo unde regizorul se ocupă mai 


pare să-şi fi propus s-o facă. Marele meca- 
nism al creației rămine, mut, în altă iume. E 
drept, ar trebui să fii un Ken Russell al docu 
mentarului ca să potteşti så te aventurezi 
intr-acolo. Si aici, e vechi păcatul, şi nu do 
cumentarele de artă ale studioului Sahia sint 
primele vinovate 

Handicapurile genului s-au conturat, in 
toată splendoarea lor, încă din 1939, de la fil- 
mele unor Luciano Emer și Enrico Gras des- 
pre Bosch și despre frescele lui Giotto. Mai 
apoi, un Resnais. un Ragghinti, un Bazin, un 
Mitry, au filmat sau au scris pe aceeași tema 
Buna concluzie a domniilor lor ar fi că ade- 
văratul scop al filmului de artă nu-l constituie 
opera pictorului, ci o emoție nouă. 

Intrebarea este: așa-numitele documentare 
de artă, uniftorm-cuminți, uniform-amabile 
modest-didactice, pot accede cumva-cumva 
la acea emoție nouă? Nu pot. De unde se 
vede că in artă, „ca-n viață“, emoțiile nu sint 
niciodată interşanjabile 


Eugenia VODA 


in de Bucureşti 


serios de soarta secvenței comice — cum ar 
fi sărbătorirea de la restaurant. .unde susote 
lile tinerilor îngrijorați de întorsătura lucruri: 
lor sint luate ède “părinţii Înduioşaţi drept 
soapte de amor, ca și noaptea pseudomirilor 
petrecută în vecinătatea acelorași socrii-cam- 
plici la fericirea odraslelor şi indiscreţi. sau 
apariția martorului (Constantin Diplan) ce în- 
cearcă sa declanşeze. el cearta .proaspeților 
însurăței, urmată de o bătaie, bătaie care 
le-ar putea asigura dovezile legale pentru di- 
vort — comedia reintră în drepturile ei (le- 
ale) iar autorii dovedesc 'un red! simţ al ei. 
ublat de o mai bună înțelegere a psiholo- 
giei, a caracterelor comice și a replicilor de 
duh. Aici și ritmul (realizat prin decupaj, 
montaj, interpretare) imprimă secvenţelor „fi 
resc comic” — calitate rarisimă în istoria lo 
cală a genului, gen-care la noi suferă tocmai 


Soţi de ocazie 

în căutarea unui 
avocat de profesie 
(Mircea Diaconu, 
Catrinel Dumitrescu, 


cronica animației 


Că satirei îi priește graiul eliptic și dinamic 
al animației este un adevăr la care ar trebui 
sa ne gindim poate mai serios. Evident, în 
beneficiul umorului. Spun asta deoarece. cu 
mici excepţii (Nell Cobar şi Olimp Văràş- 
eanu) genul a cam fost dat uitării în ultima 
vreme. Atit de indrăgita caricatură animata 
nu se mai situează printre preferințele reali 


la Concursul de scenarii 


aliste, anul trecut. Autor 
treilea film 
Învingătorul). in fotografie: reg zorul ` 

Irina Petrescu și Dragoș Pislaru. 


la al 
seara Irina s 
interpretii principali 


Dumit 
e act ualitate (d 
Dr Marà. 


„rohia -subtilă a candorii si ridicolul. 


prin îngroșare, încărcare peste gabaritul su- 


„portat de un public mai exigent 


Un firesc la cafe subscrie, cu talentul lui de 
„xcepție. Mircea Diaconu, actor capabil să 
nvecineze, ca nimeni altul, surisul cu drama 
Alături 
de el evolueaza, într-un registru liric, cu gra- 
ție' Şi dezinvoltură, suris pieziş-ironic (poate 
puțin ;prea ` sofisticat) Catrinel. Dumitrescu 
Spre o satiră mai pronunțată isi conduc per 
sonajele "Octavian 'Cotescu și Draga Oltea- 
nu-Matei: Minunaţii noștri actori de comedie 
nu se:dezmint chiar cind regizorul îi cam lasă 
sa'se descurce 'singuri şi atunci unii „trag“ 
spre electe sigure sau lungesc mult scena, ca 
in „nocturna“ . Octavian. Cotescu—Rodica 
Mandache, ori relația, ades previzibilă, dintre 
Draga Olteanu si Octavian; Cotescu, sau dia- 
logurile — cam. neinspirate — ale fetelor de 
a câmin 

Două contribuţii la reuşita comediei: com- 
pozitorul Anton Șuteu subliniază cu nerv, al- 
teori chiar compensează situația. insuficient 
exploatată vizual cu o partitură colorat cari- 
zaturală: marşul nuptial amuzant parodiat, ori 
inticelul satiric „La București, la București” 
Operatorul Marian Stanciu „tipărește“ pe pe- 
iiculă o metropolă senină și modernă, un 
oraș agreabil şi pitoresc, și mai atrăgător din 
unghiul provincialilor. Unghi subiectiv, uneori 
infrumuseţind cadrul, dar nu ca reclamă tu- 
ristică ci din perspectiva aspirațiilor unei bo- 
varice provinciale, dar şi al unui îndrăgostit 
local (de data aceasta un operator) indrâgos- 
tit de orașul căruia îi descoperă cu fiecare 
nou panoramic, traveling, filmare din mașină, 
din mină, de la etaj, tot alte colțuri inedite, 
fermecătoare. În goana aparatului recunoști 
și universitatea, și statuia lui Mihai, și magis- 
trala și metroul. Un plein-air-ism vesel — ca- 
dru ideal de comedie lirică — dar şi decoru- 
rile interioare și costumele ce dau viață, cu- 
loare, adeseori nerv, agreabilului nostru Bu- 
letin... E puţin? Nu-i puţin? Important e că fil- 
mul amuză — şi nu gratuit. Apetenţa pentru 
mor a autorilor există. Experiența genului se 
iştigă treptat, Buletinul de comediograt se 
»bține în timp, dar sigur în cazul de fața 


Alice MĂNOIU 


O producţie a Casei de tilme Patru. Scenariul: Fran 
cisc Munteanu. Regia: Virgil Calotescu. Imaginea: 
Marian Stanciu. Decoruri: Radu Câlinescu. Costume: 
Dorina Sortan. Muzica: Anton Suteu. Cu: Mircea Dia 
conu. Catrinel! Dumitrescu, Draga Olteanu-Matei 
Octavian Cotescu, Diana Lupescu, Constantin D. 
Yan, cinta Mirabela Dauer. Film realizat în studiot 
ie Centrului de producție cinematogralica Bucu 


zatorilor noștri, Ce-i drept, mulți s-au orientat 
cu folos înspre filmul de grafică sau înspre 
serial. Formele ințepătoare ale satirei lipsesc 
parcă peisajului în veșnică mişcare şi trans- 
formare a desenului animat și de aceea me- 
rită semnalată orice nouă apariție în acest re- 
gistru. Mai ales cînd este vorba de o incer- 
care de înviorare a genului. Este cazul filmu- 
lui Salt mortal, semnat de realizatorul Dinu 
Serbescu, considerat unul dintre debuturile 
norocoase ale anului 1982 

De unde vine senzaţia de prospețime a 
acestei „opera prima“? In primul rind, dintr-o 
inspirata opțiune tematica. Autorul a ştiut să 
evite supralicitatele subiecte cu frizeri nepri- 
cepuți, bișnițari pitorești, codași care joacă 
table pe strung sau funcţionare arțăgoase 
Nu vreau să spun că exmplele citate nu alcă- 
tuiesc o țintă pentru severa critică de mora- 
vuri. Ele se potrivesc insă mai bine cu am- 
bianţa estradei, a scheciului radio sau TV. De 
ce s-ar ilustra prin animare povestioare care 
pot fi jucate cu savoare de actori? De ce n-ar 
beneficia şi satira de fantezia celei de-a opta 
arte? Cred că această întrebare şi-a pus-o la 
timpul potrivit realizatorul filmului amintit. El 
si-a ales ca liant al pilulelor sale motivul sal- 
tului și a imaginat pe acest pretext citeva si- 
tuaţii cu înțelesuri ce depășesc trimiterile 
strict cotidiene. Scurtele istorii sint toate 
poante cu haz, dar au si marea calitate de a 
formula interogaţii asupra unor teme cu rezo- 
nanţă gravă: ingratitudinea față de deschiză- 
torii de drumuri, complicitatea celor cu voca- 
tia mediocritâţii, intoleranța. Merită povestită 
măcar una dintre pilulele filmului, model de 
laconism şi eficiență satirică. Pe vîrful foarte 
ascuţit al unui munte stau spate în spate doi 
adversari cu pistoalele ridicate ca pentru în- 
ceperea unui duel. Deși ambii rivali sint la un 
pas de prăpastie, ei nu renunţă la rătuiala lor 
și, la un semn, pornesc să străbată distanța 
(tatală în cazul lor) prevăzută de regulament 
Sigur că o asemenea poveste nu inspiră un 
ris gitgiitor, ci un zimbet îngindurat. Există în 
acest film un umor evoluat care ridică presti- 
giul genului. Deși soluţiile regizorale nu do- 
vedesc încă perfecta stăpinire a mijloacelor, 
deși punerea în pagină este pe alocuri prea 
incârcată, Salt mortal conține semne ale unei 
certe vocaţii satirice 


Dana DUMA 


De la cronica de premieră la perspectiva critică... 
„„„sau din nou despre „Ochi de urs“ 


Un examen artistic 
dificil 
Probe trecute cu brio, 


alături de reminiscenţe 
cu mai puţin brio si fără brio 


Prima probă, „pe care o are de trecut ori- 
cine se încumetă să facă un film după Sado- 
veanu, este imaginea cinematografică însăși. 
Există o vrajă a cuvintului, atit de mare la ne- 
uitatul povestitor, încit transpunerea vizuală 
riscă, prin prea multă precizie, să o risi- 
pească și să lase dezamăgită imaginaţia 
noastră. Aceasta privește îndeosebi evocarea 
cadrului fizic care, în Ochi de urs, joacă un 
rol capital. 

Stere Gulea izbutește să dea pădurii și în 

re peisajului montan din filmul său o in- 
contestabilă fizionomie sadoveniană. Nu ne 
izbesc neplăcut nicăieri, ca în alte încercări, 
nici pitorescul cromolitografic, nici primitivis- 
mul livresc, fabricat. Dăm, în schimb, de o 
dulceaţă intunecată, dacă pot spune astfel. 
Regizorul, cu concursul unui admirabil ope- 
rator (Florin Mihăilescu), a știut să confere 
tablourilor de natură o adincime tainică, fă- 
cindu-ne să o bănuim populată, foind, toș- 
nind, fremătind, fiind teatrul unui necontenit 
frămint vital, îndărătul armoniei, liniștii și far- 
mecului oferite privirii de la prima vedere. 
intuiţia poetică fină a particularității peisa- 
jului sadovenian e imediat identificabilă în 
discrețţia și indeminarea cu care sint evocate 
momentele cind locurile iau pe nesimţite o 
înfățișare stranie și Culi Ursake, ştiutorul lor 
amănunţit, nu le mai recunoaște. Un abur fin, 
abia perceptibil, strecurindu-se printre co- 
paci, mută treptat peisajul pe alt tărim, o 
schimbare de lumină, o intunecare secretă a 
culorilor are același efect. E într-adevăr teh- 
nica descriptivă sadoveniană, care face eva- 
neşcente tablourile de natură prin epitetul 
abstract, coborirea negurilor sau lucirea înșe- 
lătoare a vineţiului și argintiului, cum observa 
Tudor Vianu. 

A doua probă, și mai grea, o constituie ta- 
bulosul, miticul sau chiar un nume fantastic 
al autorului în scrieri ca Ochi de urs. Povesti- 
rea are o certă deschidere către dimensiunea 
subterană a existenței umane, trimite la acea 
lume arhetipală de care s-a ocupat C.G. 
Jung. Drumul lui Culi pe urmele ursului cu 
funcție magică, malefică, l-a analizat Al. Pale- 
ologu, ca pe o coborire „ad inferos". 

Oricum, avem aici o întrețesere de eresuri 
şi credințe superstițioase, străvechi, privi- 
toare la substratul forțelor mitico-arhaice, im- 

licate în actul „deochiului” („jettatura“, cum 
| numeau romanii). 

Sadoveanu ţine fantasticul, adică ruptura 
produsă în logica vieții reale, printr-o inserţie 
a supranaturalului, mereu pe o muchie de 
cupit 

ntimplările inexplicabile, coincidențele, 
care întăresc ideea că asupra lui Culi se in- 
verşunează puteri necurate, sporesc cu cit 
povestirea înaintează. Ursu! îl atrage într-un 
spațiu necunoscut și apoi dispare. Pindarul 
se rătăcește, el care nu păţise aceasta nicio- 
dată. Privirea batjocoritoare a ursului are 
ceva drăcesc și-i creează convingerea că e 
urmărit de o fatalitate potrivnică. incercarea 
de salvare a Anei, prin transportarea ei la spi- 
talul din Sebeș, nu reușește, calul își rupe un 
picior si femeia bolnavă moare pe drum. Culi 
aruncă barda împotriva cerului ostil (gest 
magic de sfidare a puterilor necurate). Ca- 
zind, toporișca stirnește un iepure alb, fapt 
iarăși bizar, știut fiind că asemenea vietáti 
nu-și manifestaseră niciodată prezența pe 
acolo. Fuga urechiatului pare un semn de 
batjocură a firii la adresa lui Culi. Pindaru! 
cade apoi într-o stare de prostrație, vorbește 
cu soția sa moartă și își revine complet nu- 
mai după ce ursul e ucis, 

Sadoveanu lasă, in același timp, posibilă și 
o explicație naturală a întregii suite de întim- 

ări ciudate. Sub apăsarea necazului pe care 

| pricinuiește boala îndelungă a Anei, stăpi- 
nit de temeri, Culi e predispus să interpreteze 
drept înverșunare diavolească împotriva sa 
întimplarea banală cu un urs hot. Starea lui 
obsesivă își găsește o confirmare în simplul 
accident de pe drum. Nu uciderea ursului, 
adică un act magic curativ, îl scoate din apa- 
tie, ci timpul — și mai exact sosirea primăve- 
rii, care îi retrezește instinctele vitale, ca și 
celorlalte sălbăticiuni ale pădurii, îndreptin- 
du-i privirile către fata Seratinei, văduva. 

Şi proba aceasta, a întreținerii unui- fantas- 
tic echivoc, la marginea explicaţiei realiste, 
Stere Gulea o trece, dar cu mai puţin brio 

El descoperă o cale cinematografică prin 
excelenţă, pentru a sugera o cauzalitate su- 
praindividuală, ancestrală, misterioasă, care 
ar dubla motivarea psihologică a comporta- 
mentului unor personaje. Dilată astfel foarte 


mult timpul relatării actelor săvirșite de' ele, 
întrerupindu-le prin episoade de viaţă, petre- 
cute anterior și revenite în memorie, dar sub 
o formă onirică, halucinantă, plasate din inte- 
„rior, unde avuseseră loc, pe tărimul pustiu, 
"straniu, unde se trezește pădurarul urmărind 
ursul demoniac. 
Alteori, pur si simplu, mișcarea lentă a ca- 
merei de filmat permite o fixare stăruitoare a 
unor gesturi sau expresii ale feței protagoniș- 
tilor, acestea căpătind o valoare emblematică 
secretă, cum ar fi chipul lui Culi (excelent 
ales), cu pomeții obrajilor proeminenți și „gă- 
vanele“ ochilor alburii foarte adinci, conți- 
nind nişte puteri nedumerite, dureroase, ab- 
sente, întoarse înăuntru către vedeniile care 
nu-i dau pace. 
Dar fantasticul implicat în însăși epica po- 
vestirii e neglijat. La Sadoveanu, cind ursul 
reapare, domnul lonaș Popa îl distinge clar, 
prin luneta puștii, în timp ce Culi vede în lo- 
cul lui calul recent cumpărat și cum ajunge 
acasă verifică dacă șargul nu lipsește din 
grajd. E acolo, dar fusese siobod inainte, ori- 
cite asigurări îi dă Onu Berzabarză, că nu se 
duce departe. Rămine deci incert ce s-a în- 
timplat efectiv. Nu e sigur nici că ursul a fost 
lovit. Culi nu poate dormi, se trezește în toiul 
nopții, pomește însoțit de doctorul Popa să 
caute fiara cu felinarul și o descoperă dobo- 
rită sub un brad. Povestirea lui Sadoveanu 
posedă, epic vorbind, un ingenios suspense, 
iar regizorul a greșit, cred, renunțind la el, fi- 
indcă a lipşit filmul de o g ie a tensiunii 
dramatice. Mai mult, a făcut astfel ca totul să 
basculeze prea mult înspre explicaţia psiho- 
logică, realistă (un caz de obsesie halucina- 
torie). Sadoveanu, cu o superioară intuiţie ar- 
tistică, a valorii misterului, lasă lucrurile echi- 
voce pină la sfirșit. 
Nu am nimic împotriva îmbogăţirii naraţiu- 
nii cinematografice prin folosirea de amă- 
nunte din alte pagini ale autorului. Procesiu- 
nea la peștera schimnicului e frumoasă și de 
efect, chiar dacă aparține, în realitate, roma- 
nului „Demonul tinereții“. Şi episodul cu șa- 
tra, luat din „Hanul Ancuţei“, ar fi fost accep- 
tabil. Din păcate, în „Ochi de urs“, există pre- 
cizarea expresă că țiganii nu urcau niciodată 
a la Prelunci, așadar e imposibil ca ei să fi 

rat butul de cal. Decisivă mi se pare doar 
chestiunea cită organicitate dobindesc ase- 
menea inserţii. „Ochi de urs“ face parte din 
creația sadoveniană tirzie și are puritatea ei. 
Episodul hanului si al jandarmului inimos 
aparțin povestirii „Bulboana lui Vălinaș“, bu- 
cată mai veche, care trădează încă reminis- 
cene sămănătoriste. O schimbare stilistică 
de registru se resimte și, în plus, toate adau- 
surile acestea nu-și prea justifică necesitatea, 
povestea lotrului răminind absolut aleatorie. 

Chiar dacă trădează astfel de stingăcii, fil- 
mul e inteligent și fin, iar maniera lui narativă 
nouă, ca și optica personală, remarcabilă, vin 
să întărească prin incă o realizare speranțele 
pe care ni le punem în „noul val” cinemato- 
grafic românesc. 

Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


O interpretare neașteptată 
dar plauzibilă 


O dramă mutată din 


microcosm 


în întregul spaţiu natural si cosmic 
în care trăieşte personajul 


Cind am văzut filmul lui Stere Gulea, Ochi 
de urs, am avut la inceput un sentiment nu 
de insatistacție, ci de oarecare stupoare, pen- 
tru că plecam de la reprezentarea mentală 
asupra nuvelei, de la datele ei fundamentale, 
pe care filmul nu le eludează, dar le pune o 
surdină și le diminuează întrucitva, în favoa- 
rea altor dezvoltări. Impresia mea e că, dacă 
regizorul ar fi vrut o ecranizare care să fi ple- 
cat de la datele fundamentale ale operei lui 
Sadoveanu, el ar fi trebuit să opteze pentru 
alb-negru, mai potrivit pentru tema interioară 
din nuvelă, temă relevată în acel moment al 
narațiunii cind Culi e atras în pădure, de că- 
tre urs, moment mult redus în film, ca timp și 
nu foarte reliefat. Pe ecran n-am avut impre- 
sia că se întimplă fenomenul care mie mi s-a 
părut frapant în nuvelă, atragerea pădurarului 
de către o forță maletică, pe care o concen- 
trează acest urs, ca o transcendere negativă, 
demoniacă, o atragere intr-o pădure intune- 
cată de tip dantesc („selva oscura"), de unde, 
ca în Dante, după o lungă rătăcire, i! salvează 
un „veltro”, un cline (Vidra). Al doilea aspect 
revelatoriu în lucrarea literară este moartea 
temeii iubite, pentru care eu pusesem ca 
motto, în cartea mea despre Sadoveanu, un 
citat din Malraux: „la mort d'une femme ai- 
mée, c'est la foudre”, o dramă care este și ea 
surdinizată în film, pusă într-un plan minor, 
întru-citva șters. reliefat fiind, în schimb, 
ceea ce se întimplă cu personajul ulterior. 


Toate aceste date rămin decianșatoare ale 
acţiunii şi în lucrarea cinematografică, dar 
ele devin mai puţin fundamentale pentru dez- 
voltările filmice la care asistăm și care nu ni 
se mai par acum curioase sau improprii, ca 
în timpul proiecției. Pentru că, regindind 
ceea ce regizorul a vrut să facă, constat că e! 
a recurs la o altă variantă a povestirii, mai în- 
ţii la ceea ce îi oferea ca posibilităţi filmul co- 
lor: o mare frumusețe peisagistică, vastităţi 
spațiale extraordinare, lumina solară pe ză- 
padă și în pădure, surprinsă din diverse un- 
ghiuri, un fel de peisaj de Tirol, care mi se 
păruse, la început, supertectatoriu, un adaus, 
o seducţie excesivă, pur filmică. Pe urmă, am 
înțeles că regizorul a încercat o soluţie legi- 
timă și interesantă: a mutat aventura din mi- 
crocosm, din conștiința dezarticulată a pădu- 
rarului, în macrocosm, ca aventura aceluiași 
om proiectat ë întregul spațiu cosmic în 
care se află. Confruntat cu peisajul, cu lu- 
mina, cu frumusețile lumii, personajul oferă 
pe pinză o altfel de imagine revelatorie a dra- 
mei, ca a unui om strivit si de frumusețea și 
de imensitatea cosmică, nu numai de drama 
lui interioară. Este distrugerea unei ființe 
umane, dusă și în film, ca în nuvelă, a pe 
pină la capăt, deși alte căi, pină în mo- 
mentul cind eroul atinge fundul, de la care e 
posibilă regenerarea. 


Astfel devin motivate și alte modificări ope- 
rate de regizorul-scenarist, sugestive în chip 
fericit, cum e detaliul că în film Culi Ursake 


https://biblioteca-digitala.ro 


insuși ucide fiara, ca un propriu de 
eliberare, după ce eșuaseră încercările de 
exorcizare, cu diverse mijloace mai mult sau 
mai puţin ortodoxe, adică după recurgerea la 
un traumaturg, apoi la acele vrăji cu fru- 
moasa țigară și cu descintecele, care pot ține 
de un gest pentru glosări folclorice, dar sint 
de fapt corecte, ca încercări ale nanei Floa- 
rea, a-și salva băiatul. Mai ales că Stere 
Gulea știe să nu abuzeze de ritualurile res-: 
pective, păstrindu-se in linia unor A paki s 
discrete la filmul magnific, văzut de noi în 
anii'60, Umbrele strămoșilor i. În așa fel 
incit toate acestea se integrează bine in com- 
poziție si pelicula lui Stere Gulea apare con- 
secventă, coerentă în demonstraţia sa, dacă 
ținea seama de modificarea de la cheie. Nu- 
vela nu e trădată, cineastul nu-și bate joc de 
text, cum fac alți regizori, care cred că se 
poate face orice din orice tip de literatură. 


Rezerva care o mențin și o mențin cu 
tărie se ră la acele imagini ciudate, care 
nu par terestre, imagini mute, de pe un alt tă- 
rm, ca viziuni ale lui Ursake, în două rinduri. 
Prima dată cind pădurarul e atras de urs în 
pădure și cind aceste trimiteri fantastice mi 
se par ilicite, pentru că ursul atrage numai, 
nu trimite. Și atrage în zone infernale, prin 
coborire în infernul interior, ca un blestem, 
un blestem de care Culi Ursake se va elibera 
împușcindu pe urs, într-un fel dublul său, 
totdeauna semn de moarte, cum arăta odată, 
comentind similtudinea simbolică de nume, 
Mihai Ungheanu, observind că Sadoveanu in- 
suși avea numele de naștere Ursache. Aici 
semnul de moarte se referă nu la Culi, ci mai 
grav, la Ana — e moartea Euridicei, care are 
ca efect coborirea lui Orfeu în infern — în 
cazul nostru un infern interior, în care eroul 
coboară, după ce îl privește fiara. lar a doua 
oară, imaginile bizare atribuite lui Ursake 
apar în momentul cind pădurarul e tot pe ur- 
mele ursului, dar după moartea soției. De 
data aceasta e plasată în acel peisaj straniu 
familia Anei, la masă și Ana însâși, pe un 
scaun, mai departe. Poate că Gulea a cedat 
aici unei ispite de a transpune în film o prea 
extinsă informație teoretico-sociologică-etno- 
grafică, luată din articole și broșuri, dealtmin- 
teri extrem de interesante, de Henri Stahi, 
Constantin Ibrăiloiu și alţii, despre diferite 
practici tradiţionale care au ca scop, printre 
altele, să elimine complet pe mort din viaţă. 
Una din obiecțiile pe care le tac acestor ima- 
gini este următoarea: supravieţuitorul unui 
cuplu din care a murit o ființă iubită nu se 
teme de a-și vedea iubita sau iubitul reve- 
nind, fie chiar ca „revenant“, e din contra, ac- 
tivă, o apron și nebună sete a inimii omului 
să-l vadă pe celălalt, pe cel care nu are de 
gind să-l elimine definitiv și total din viaţă, 
așa cum pretind practicile de exorcizare. A 
doua obiecţie este că obsesiile unui bărbat, a 
cărui soție mult iubită a murit, sint totdeauna 
colorate puternic de erotism. Nu se poate alt- 
fel, cine spune contrariul nu a iubit și nu știe 
ce este dragostea. Or, viziunile din film sint 
de o puritate, de o castitate după mine scan- 
daloase, pentru că ceea ce este cu adevărat 
scandaloasă e castitatea, nu erotismul. 


Aceste imagini sint un surplus inasimilabi în 
filmul de faţă, care are totuși. în întregul său, 
o anume noblețe, o distincție aplicată în con- 
strucţia narațiunii, în tratarea imaginii și in 
alegerea distribuției. Dragoș Pislaru — Culi 
Ursake posedă o figură de o sobrietate foarte 
potrivită cu personajul, iar tăcerile și incorda- 
rea pe care le joacă sint tocmai cele nece- 
sare, după cum foarte bine mi s-a părut în rol 
Sotia Vicoveanca, intuind exact datele perso- 
najului și ale filmului, pendularea între viaţă 
și moarte, pentru salvarea fiului. 

În genere, fiimu! Ochi de urs e o variantă 
neașteptată, absolut neașteptată, dar plauzi- 
bilă și licită, a ceea ce poate permite nuvela 
originară ca interpretare filmică, într-o vi- 
ziune color. Este foarte posibil ca mulţi oa- 
meni de litere și unii cititori ai lui Sadoveanu 
să fie insatistăcuți și să menţină critica pe 
care eu insumi am avut sentimentul că aș fi 
indreptățit s-o fac imediat după vizionare. 
Dar această primă reacție, „firească“, nu mi 
se pare suficient de întemeiată și cred, cel 
puțin după înțiia vizionare, că aceia care vor 
râmine la ea nu vor avea dreptate. 


Al. PALEOLOGU 


Istoria naţională: o permanenţă tematică 


a cinematografiei româneşti 


Dimensiunile unei epopei 
milenare 


Un film despre unitatea poporului român, 
pentru care Carpaţii 
n-au fost zid despărțitor, ci punte de legătură 


Plecarea Viașinilor, film realizat de Casa de 
fiime 5, pe baza scenariului loanei Postelnicu 
şi al lui Mircea Drăgan, în regia acestuia din 
urmă, este un film deosebit. Subiectul este 
simplu, inspirat dintr-o manenţă social-e- 
conomică a societății feudale a țărilor ro- 
mâne — complicată în Transilvania și prin 
conflicte de ordin naţional — și anume per- 
manera raportului și aservirii în dauna țără- 
nimii libere. Concret, un sat de ciobani „de 
sub munte“ este supus unui rapt de teritoriu 
şi apoi presiunilor autorităților pentru a ac- 
cepta o nouă stare de fapt generată de actul 


sprijinită si susținută prin imagine. Satul este 
rezultânta unei continuităţi pierdute în ne- 
gura veacurilor și a mileniilor. Vizionind fil- 
mul, rămii cu impresia că satul a ființat din- 
totdeauna cu oamenii săi, cu părinţii și părin- 
ţii părinţilor lor acolo, în acele locuri, ca o 
certitudine de neclintit. Şi tocmai această 
permanenţă pierdută in vremuri dă satului 
Capacitatea de a rezista și conducătorului 
său convingerea că statornicii milenare nu 
vor putea fi răsturnate. Filmul transmite acest 
mesaj nu numai prin ceea ce spun persona- 
jele sale direct implicate în dirza şi inegaia 


O solidaritate impresionantă 


(Emanoil Petrut, loana 


samavolnic menţionat. Dar satul rezistă cu 
îndrăzneală impresionantă și respinge ceea 
ce nu era drept. 

Filmul reușește să dea dimensiuni de epo- 
pee, cu toată simplitatea ei — este vorba 
doar de împotrivirea unei relativ mici așezări 
— acestei rezistențe a satului fi — ceea ce 
este esențial — a colectivului sătesc, căci nu 
e vorba de rezistențe individuale succesive, 
nesincronizate, ci de aceea a unui organism 
țărănesc care acționează unitar și sincron 
Prin însușiri actoricești deosebite, dind ex- 
presie dirzeniei şi demnității umane în nu- 
mele satului pe care-l reprezintă și cu care se 
confundă, Emanoil Petruţ în rolul înțeleptului, 
dar și curajosului conducător al comunităţii 
sătești reușește să polarizeze în jurul său, 
într-o solidaritate impresionantă, satul. 
Acesta ripostează solidar, ascultător, discipli- 
nat, provocind in repetate rinduri derută in 
rindul asupritorilor care mai ales nu reușesc 
să-l ințeleagă. Trădătorul, cel cumpărat pen- 
tru a-și vinde fraţii, excelent întruchipat de 
Silviu Stănculescu, nu îndrăznește să acţio- 
ra fățiș de partea cealaltă, să întrunte sa- 
tul! 

Spectatorul rămine cu impresia — reală și 
conformă unor realități istorice — că satul si 
oamenii săi descind dintr-un timp imemoriai 
ceea ce dă încă o dimensiune filmului, bogat 


Drăgan si obstea în Plecarea 


Flasinilor) 


luptă de eroică rezistenţă, ci el face acest lu- 
cru, dindu-ne un simțămint deosebit de pu- 
ternic al continuității și permanenţei romå- 
nești, prin remarcabile imagini. Acestea ne 
conving că, intre cadrul natural, turma de oi 
și om tura este veșnică și indestructibilă. 
Natura pe care filmul o dezvăluie este a ro- 
mânilor și în acest cadru trimișii înarmați ai 
stăpinirii străine apar ca niște corpuri străine. 
Pășuni, păduri, munți și ape ne apar ca se- 
cundanțţi ai satului în refuzul său de-a se 
pleca în tata arbitrariului și a abuzului, de 
a-și apăra ceea ce imemorial era și trebuia să 
fie al său. 

„Dar Plecarea Viașinilor este un film deose- 
bit de interesant nu numai pentru dezvăluirea 
în cadrele sale a acestei rezistențe a satului, 
ci și pentru reconstituirea cu multă artă a al- 
tui proces milenar prin care satul se inca- 
drează unor tradiţii naţionale. Plecarea oilor 
la munte, această periodică și amplă migrație 
a unei părți a obștii sătești spre culmile unde, 
chiar și atunci cînd stăpînirea străină se exer- 
cita, continuau a fi, în fapt, stăpini românii, 
ne este reprezentată în secvențe vii și impre- 
sionante. O pendulare milenară, funcționind 
conform unor legi nescrise dar fidel urmate, 
este înfățișată în film concret, sugestiv, incăr- 
cată de istorie. Filmul mai sugerează și alt- 
ceva: posibilitatea trecerii mai departe, din- 


colo de munti, in cealaltă țară românească, a 
oamenilor si a preţioaselor lor turme, nu defi- 
nitiv, deoarece aceasta nu se poate — ar fi să 
se trădeze ordinea milenară a firii lucrurilor! 
— dar pentru un timp, pină cind o reașezare 
avea să se producă. Apare astfel discret, dar 
cu atit mai puternic sugerat, mesajul unității 
poporului român, pentru care Carpaţii n-au 
fost zid despărțitor, ci punte de legătură. 


Considerăm reușită, de asemenea, prezen- 
tarea unui alt element component al Transil- 
vaniei feudale, unde românii majoritari si cu 
trecut milenar erau doar toleraţi politic si 
confesional si unde minorități de alte nea- 
muri dețineau puterea economică și politică, 
cel al conioculrii, chiar şi, în dimensiunile 
unei flagrante si nedrepte inegalităţi. Între ro- 
mâni si sași se ajunsese în anumită privință 
la un „compromis istoric“, cel pe care „ma- 
gistratul“. orașului Sibiu, prin conducătorii 
săi, îl expune reprezentantului Vienei, neinte- 
legător al acestei realităţi. Sașii, chiar dacă 
nu iau fățiș apărarea păstorilor români, ex- 
pun pragmatic relația economică existentă și 
o susțin ca singura viabilă in contextul 
epocii. Reprezentantul imperiului, în schimb, 
este purtătorul de cuvint al forţei și represiu- 
nii şi mai ales ne apare ca profund neințele- 
gător al unor drepturi istorice, pe care nimeni 
nu le putea călca fără riscul prăbușirii unui 
echilibru al conlocuirii 


Filmul se situează. istoric în epoca Mariei 
Tereza, cind știm că represiunile imperiale au 
fost crunte în ceea ce privește pe românii 


mioritice” 
Budărtiu) 


logodnă cu „valenţe 


l si A 1 
Vatamanescu M Dan 


transilvani indeosebi, dar cind s-a dezvoltat si 
“Tasya rezistenței, pentru a cunoaște, in 1784, 

mensiunile uriașe ale răscoalei conduse de 

rea. Încă nu sintem acolo, dar nici departe 
in secvențele Piecării inilor. Lucrul ne 
este sugerat de o secvenţă, cind țărănimea 
din tirgul Sibiului se masează tăcută în spa- 
tele obștii Viașinilor, obligind autorifățile la 
cesiune. 

Filmul este plin de poezie prin imaginile 
sale, dar nu numai prin aceasta — și aici tre- 
buie să amintim dragostea celor doi tineri, ca 
și odna lor cu valențe „mioritice“ — și 
poa in el mesajul ardent al istoriei. Nu e 
vorba de o reconstituire documentară, ci de 
ilustrarea prin construirea unui episod, 
într-un cadru istoric multidimensional, a unor 
realități imuabile, sugerate indirect, discret, 
dar care sint cu atit mai convingătoare. Reali- 
zatorii săi merită un sincer elogiu pentru 
acest film situat „în marginea“ istoriei celei 
mari, dar avind capacităţi de reconstituire a 
unui trecut care ne justifică și ne afirmă ca 
entitate națională în lume. 


Dan BERINDEI 


https://biblioteca-digitala.ro 


profesiunea 
de spectator 
Îi i GR E 


Regula jocului 


Jie- 

arca. In- 
amanunte 
Veţi 

ate pe 


adevarat 
ns-ul da- 
inse deli- 
a. Viata 
inte- 


AICI 


elementare 


melodrama 


respecta 
prote- 


se imn- 


George BALAIȚĂ 


Stephe 


sI 
lar 
Jan 


Se 


n MeHattie 
rolul“ său, 
ies Dean: 


poate oare 


construi 


0 


In 


unul 


carieră 
umbra 
Bi gant 


nematoerafului? 


Formula era cunoscută: mai demult, ea 
fiind folosită cu succes, încă cu trei dece- 
nii- in urmă, de scriitoarea americană 
Mary McCarthy în romanul “The 
după care avea să se toatne, în 1966, fie 
mul cu același nume; reconstituirea unui 
crimpei din viaţa Americii anilor '30 prin 
intermediul întimplărilor ce survin în. exis- 
tența unui grup de prietene, absolvente 
ale unui celebru colegiu de fete. Reintil- 
nirea lor cu prilejul morții tragice a uneia 


din -ele, la şapte. ani: de la absolvire, se - 


constituie într-un moment de bilanţ, mai 
mult sau: mài puţin amar: ce s-a ales din 
visurile și speranțele cu care, ieşind pe 
porţile “colegiului, der pe porțile larg 
deschise ale vieţii? 

Tot'un moment de bilanţ-prilejuiește- și 
întilnirea, la 20 de ani după moartea acto- 
rului lor tavorit, James Dean, a unui grup 
de admiratoare fanatice, astăzi femei ma- 
ture, care în tinerețe înființaseră într-un 
orășel obscur din Texas, un club închinat 
celui care — devenit peste noapte, dato- 
rită rolului său din Rebel without a Cause 
(Rebel fără cauză) un adevărat idol al ti- 
neretului occidental în. revoltă contra ti- 
parelor. osificate ale societăţii burgheze, 
un simbol al așa-numitei „jean-genera- 


tion”, generaţie în blugi de acum un sfert: 


de veac — avea să-și vadă brusc curmat 
firul existenței într-un accident fatal de 
automobil. Acesta este punctul de por- 
nire al pna Come Back to the ve 
and Dime, Jimmy Dean, Jimmy Dean, tot 
o ecranizare ca și The Group, dar de data 


în direct d 


- * 


Dustin Hoffman 
prezentînd premiul 
„Cecil B. De Mille“ 


„Glob de aur“ 


lui Sir Laurence 


Oricit de 


moda „retro“ 


la pelicule naiv-sentimentale. cum ar fi 
H Cavalcade (1939), pe care ti- 
'delii Cinemaţecii bucureștene au avut pri- 
lejul s-o vadă recent si pina la acele ne- 
cruțătoare' radiografii ale universului de 
celuloid care sint Sunset Boulevard 
(1950), de asemenea' cunoscută publicu- 
lui nostru prin intermediul aceleiași cine- 
mateci, sau The Day of the Locust 
(1975). Această din urmă peliculă (reali- 
zată după romanul omonim a! lui Natha- 
nael West) se deosebește de celelalte 
prin faptul că realitățile cetăţii calitor- 
niene a filmului sint văzute cu ochii lumii 
mărunte de la periferia studiourilor („lo- 
cust“, lâcustă, este denumirea mai mult 
decit semnificativă, sub care sint cunos= 
cuti. în limbajul Hollywood-ului. figuran- 
ţii, veșnic aspiranţi la şansa — niciodată 
materializată — a unui rol care să-i pro- 
pulseze in zona inaccesibilă a strălucirii“ 
starurilor); în același sens, dar într-un”re- 
istru minor, s-a înscris și The Y 
(1943), care își propunea să 
înfăţișeze un alt segment al Acoste lumi 
marginale: vinătorii de 
Aparent Come Back to Five and 
Dime Jimmy Dean, alee Dean face 
parte din aceeași categorie, de. data 
aceasta cei avuţi în vedere fiind „fan'-ii, 
acei admiratori al căror fanatism (să nu 
uităm că „fan“ vine de ia '„tanaţic“) îi în- 
deamnă să creeze un adevărat cult al ve- 
detei iubite. Ani.de-a rindul după ce-Ja- 
mes Dean murise — pentru a ne opri la 
cazul acestuia — admiratoarele conti- 
nuau să-i adreseze zilnic mii de scrisori 
întlăcărate,.. Este adevărat, o dată cu dis- 
pariția starurilor în vechiul sens al cuvin- 
tului, au dispărut sau, oricum, s-au împu- 
ținat simţitor „fan-ii”, termenul fiind astăzi 
circumscris mai de grabă adepților ne- 
condiționaţi ai science-fiction-ului, dar în 
anii de glorie ai Hollywood-ului fanatis- 
mul admiratorilor și mai ales al admira- 
toarelor era un fenomen de masă şi cel 
mai adesea e! imbrăca forma unui club 
cu numele vedetei îndrăgite. Un aseme- 
nea club înființaseră la vremea lor și gru- 


atrăgătoare, 


implică riscuri şi capcan 


pa primul rînd, primejdia ignorării prezentului 


cu problemele 


aceasta nu după un roman, ci după o 
piesă a dramaturgului american Ed 
sraczyk. Regia aparține lui Robert Alt 
man, care simțindu-se deosebit de atras 
de această piesă, a pus-o mai intii în 
scenă pe Broadway, pentru ca apoi tot e! 
să realizeze versiunea pentru ecran, păs 
trind intactă distribuția originală. Sutra- 
giile întrunite de această peliculă la două 
prestigioase manifestări cinematografice: 
Festivalul international al filmului de la 
Chicago și Festivalul filmului de la Lon- 
dra l-au consacrat definitiv pe Altman ca 
o, mare personalitate a cinematografiei 
mondiale. 


De la 


„Lăcuste“ la „Fa 


Filme despre idolii ecranului și cei care 
gavs in jurul lor s-au turnat multe 
arte multe, în studiourile americane, de 


in Hollywood 


adică un 


special 


Olivier 


` 


întrebările sare presante 


pul de adolescente din mica localitate te- 
xană, locul de întîlnire fiind acea institu- 
ție tipic americană care se numește „five 
and dime store“, adică magazinul cu fel 
Je fel de mărunțișuri. care — înainte de 
valul inflaţiei! — se vindeau la prețul cel 
mai scăzut cu putinţă, fie cinci (five) 
cenți, fie 10 cenți (a dime), același maga- 
zin incluzind și un bar de zi cu prețuri la 
fel de modice, unde se aduna cu predi- 
lecţie tineretul. Aşadar, titlul filmului s-ar 
putea traduce prin Vino înapoi la barul de 
zi, Jimmy Dean, Jimmy Dean. La două 
decenii după ce clubul a încetat să mai 
existe, o dată cu cel al cărui nume îl 
purta, membrele sale iși contemplă, ai- 
doma fostelor absolvente de colegiu din 
romanul lui Mary McCarthy, iluziile juve- 


(Continuare in pag. 23) 
Romulus CĂPLESCU 


Julie Andrews, 
cea mai bună 
„actriţă a anului 

trecut 
“în filmul Vietii 


55 ://biblioteca- digitala.ro 


Ca si in anii precedenţi, cea de-a 40-a edi- 
ție a decernării premiilor „Golden Globe“ s-a 
desfășurat tot în marea sală de festivități a 
hotelului Beverly—Hilton unde în lumina re- 
flectoarelor s-a adunat o adevărată constela- 
ție de actori, regizori, producători de film și 
televiziune, ca și membrii Asociaţiei presei 
străine acreditată la Hollywood. Printre figu- 
rile cele mai populare, am descoperit aici pe 
Mike Connors, Richard Dreyfuss, Linda 
Evans, Dustin Hoffman, Dudiye Moore, Stefa- 
nie Powers, Telly: Savalas, Tom Selleck, Jane 
Seymour, William Shatner, Robert Wagner și 
Michael York. În ultimul moment şi-au făcut 
apariția Julie Andrews cu soțul ei, regizorul 
Blake Edwards, Tony Randali, Rita Moreno 
Lesley Ann Warren, Ben Kingsley (interpretul 
lui Gandhi din filmul cu același nume), regi- 
zorul și autorul acestui film,Richard Attenbo 
rough, precum și atit de cunoscuți Al Pacino 
și Goldie Hawn. 

Lumina din sală a început să scadă și aten- 
tia tuturor s-a îndreptat spre scenă. Deodata, 
intreaga sală a fost scăldată în lumina reflec 
toarelor care îl urmăreau pe invitatul de 
onoare, sir Laurence Olivier, însoțit de Jac- 
queline Bisset și Rod Mac Dowell. Cind 
ne-am dat seama ce se întimplă, ne-am ridi- 
cat cu toții în picioare aplaudind pe acest 


corespondență specială 


Au tost date publicității candidaturile la pre 
miul Oscar ce se vor decerna în aprilie 1983. in 
corespondența de mai jos. vă prezentăm citeva 
dintre filmele, actorii şi regizorii care fac parte 
din. această preselecție 

„În aproape toate zonele vieții noastre, 1982 a 
fost un an întunecat. Si totuși a fost anul tiot pe 
ecránë au ieşit mai multe comedii bune decit fu- 
sesem abișnuiţi de multă vreme. De fapt, nunu 
mărul comediilor a fost mai mare, ci mai multe 
au tost într-adevăr amuzante“, Astfel rezumă zia- 


rul“ „New York Times” anul cinematografic ameri- ` 


E Tootsies eü” Dustin 
*Hoffman (în travesti) 


şi Jessica Lange: ca si cînd 
ar avea Oscarul in buzunar 


(după ce au luat 
şi „Globul de aur“) 


can 1982 considerat de mulţi comentatori de tilm 
„anul lui E.T.“ (referindu-se la uriașul succes al 
filmului lui Steven Spielberg, candidat bineinţeles 
la Oscar în 9 categorii: printre care pentru cel 
mai bun film și cel mai bun regizor) 

E de necontestat câ in comparație cu ultimii 
ani, 1982 a fost un an bun, atit sub raport artistic 
cit şi financiar pentru Hollywood. 

După o vară orientată mai ales spre publicul de 
copii şi adolescenţi, cu incasarile cu totul ieșite 
din comun ale filmului lui Spielberg, E.T. Hol- 
lywood-ul lansa la sfirșitul anului, timp care coin- 
cide cu febra preselecţiilor pentru Oscaruri, filme 
destinate adulților, fără efecte speciale, cu actori 
de renume şi regizori reputați, comedii dar si 
filme pe teme grave. 

In fruntea listei de comedii se află Tootsie, 
care după ce a cules mai multe premii ce preced 
Oscar-ul, se află acum printre cele 5 filme care 
candidează la această mare distincţie, în 10 cate 
gorii. 

Personajul central al filmului mai sus amintit 
Michael Dorsey (interpretat de Dustin Hoffman) 
este un actor strălucit, dar de multă vreme făra 
angajament, pentru că, neacceptind ideea com 


mare actor căruia i se decerna acum premiul 
special „Cecil B. De Mille“ 1983. În prezenta- 
rea pe care a făcut-o, Dustin Hoffman a invo- 
cat zilele cind turna The Marathon Man unde 
și-a putut da seama de măiestria acestui con- 
siderabi! actor. Dustin Hoffman a destăinuit 
apoi celor de față că primise cu citeva ore 
mai înainte un telefon de la Laurence Olivier 
rugindu-l să nu „exagereze“ în prezentarea 
pe care urma s-o facă. Laurence Olivier care, 
după cum se ştie, și-a tăcut debutul actori- 
cesc în roluri de femei din repertoriul shakes- 
pearean, nu s-a putut abține să-l laude pe 
Dustin Hoffman pentru recentul rol realizat în 
Tootsie, și unde se dovedește că talentul nu 
cunoaște într-adevăr limite (Tootsie este un 
serial de televiziune, unde Dustin Hoffman 
joacă în travesti). În momentul ăsta, Olivier 
face un gest cam pripit și dă jos de pe soclu 
statueta Globului de aur. Vădit emoționat dar 
făcind faţă situaţiei, Olivier izbucnește: „Nu 
v-am spus eu că e un moment istoric?" A 
mulțumit apoi presei și toată lumea prezentă 
la manifestare și-a dat seama cit,de mare era 
emoția ce-l stăpinea. Așa că s-au ridicat cu 
toții în picioare aclamindu-l pe marele Lau- 
tence Olivier, care s-a retras în culise 
„Ladies and Gentlemen, My Lords sintem 
in întirziere cu spectacolul televizat şi vă ru- 


Oscarul °`8 
va consacra oare 
tot pe aleşii 
„Globului de aur?“ 


Paul Newmăn 
în „Vegdictul“: 
alt film 


a alt actor 
® şanse sigure 
de victorie 


promisurilor profesionale, si-a atras reputația de 
„dificil“ 

Insotind-o pe prietena lui la o probā pentru un 
rol într-un serial de televiziune. probă la care ea 
nu reușește, lui Michael, sătul sà mai fie cheiner 
pentru a avea cu ce trăi, îi vine ideea sa se tra- 
vestească în femeie și să incerce astfel să obțina 
el rolul. Ca Dorothy Michaels reușește și dupa 
citeva episoade ale serialului, in care întruchi 
pează cu multă convingere personajul unei admi 


siune filmată în direct, în fața a milioane de teles- 
pectatori, adevărul. Sidney Pollack, regizorul tif- 
mului (Și el candidat la Oscar) a redlizat o come: 
die de situaţii în ce! mai bun sens al cuvintului 
pornind de la o întimplare destul de neverosimil 
şi transtormind-o cu bun simţ, într-o tarsa credi 
bila 

Desigur, hotaritoare in succesul acestui tim 
este contribuţia 1ui Dustin Hoffman (candidat la 
Oscar) care izbuteşte cu o perfectă nuanţare si 


„admirabilă măiestrie sa, interpreteze de fapt trei . 


roluri, trei personaje. Deși filmul a suscitat 'co- 
mentarii (susținindu-se printre altele că succesul 
personajului feminin este de fapt succesul unui 
bârbat care joacă o femeie), publicul l-a primit 
cu încintare, făcind din el un mare succes de 
casă. Cit priveşte cronicarii, cei mai mulți dintre 
ei sint de părere câ Tootsie va imbogâţi fondul 
de aur al comediei clasice americane. Dincolo de 
valenţele sale comice, filmul aruncă o lumină 


“edificatoare și asupra condiţiei actorului la 


această oră în Statele Unite 

Un alt film de succes, Anul meu preferat, o 
evocare a vremurilor cind marile show-uri de te- 
leviziune se transmiteau pe viu, a prilejuit actoru- 
lui Richard Benjamin un reușit debut regizoral. 
dar a oferit mai ales lui Peter O'Toole posibilita- 
tea de a da întreaga masură a talentului sâu 
într-un rol de comedie, rol pentru care candi- 
dează acum la Oscar. Cu farmecul său cunoscut, 
Peter O'Toole dă viață personajului Alan Swann. 
un celebru star de cinema. puţin imbàtrinit și 
cam alcoolizat, invitat să joace intr-un show de 
televiziune. Întreaga echipă, dar mai ales autorul 
show-ului depun eforturi cu totul speciale pentru 
a-l menţine pe Swann treaz pentru repetiții, dar 
mai ales pentru spectacol. Cind, în sfirșit, după 
multe peripeții. Swann trebuie să intre in scenă. 
iar în sală sint mii de spectatori, el, care nu a cu- 
noscut alt contact cu publicul decit prin interme- 
diul peliculei de celuloid, rostește replica, reti- 
nută de mai toţi cronicarii pentru humorul ei plin 
de sens: „Nu pot, nu sint actor, eu sint o vedetă 
de cinema“. Forţat de imprejurări intră totuşi în 
scena şi evident demonstrează contrariul 


Dintre filmele cu subiecte grave, care candi- 
dează de asemenea la Oscar, Verdictul, filmul iui 
Sidney Lumet cu Paul Newman în rolul principal 
a fost bine primit de public şi de critica 
Este istoria unui proces în care şansele dreptații 
și binelui reprezentat de avocatul Frank Gaviin 
(Paul Newman) — un avocat fără clienţi, bețiv si 
insingurat — par minime, mai ales pentru că de 
partea răului se află un puternic grup de interese 
şi un vestit om al legii (James Mason, candidat 
pentru Oscar in categoria rol secundar). Filmul 
prilejuiește lui Newman o nouă demonstrație a 
inteligenței si talentului său 

Alegerea Sofiei, fiimul lui Alan Pakula, care 
semnează și ecranizarea nominată pentru Oscar, 
după romanul cu același titlu al lui William 
Styron distins cu premiul Pullitzer 1979, are me- 


nistratoari de spital o temeie isteață şi plina de i : r ñ $ 

1 y 2 A 3 A ritul de a transpune într-un limbaj cinematografic 
bun simț și devine idolul publicului. Lucrurile se clar meandrele complicatelor trăiri ale personaje- 
compiică In momentul cind se indragosteşte je 


vedeta serialului, interpretatā cu mult farmec de 
Jessica Lange (dublu nominată pentru Oscar 
situație avind doar trei precedente în istoria dis- 
tincţiei — în categoria rol secundar pentru acest 
film si în categoria rol principal pentru persona 
jul pe care-l joacă in filmul Frances, biogratia 
unei celebre actrițe americane, Frances Farmer 
care a murit într-un spital de boli mintale) 
Încolțit pe de o parte de curtea insistenta pe 
care i-o fac partenerii masculini din serial, inca 
pabil să-și ascundă sentimentele față de fata iu 
bită, Michael, alias Dorothy, dezvăluie într-o emi 


lor cărții. 

Filmul narează povestea unei iubiri totale şi im- 
posibile între Sophie (o poloneză care a supra- 
viețuit Auschwitz-ului și s-a stabilit la New York) 
$i Nathan, un tinăr evreu de o sclipitoare inteli- 
genţă dar cu iremediabile momente de dezechili- 
bru mental 

Povestea acestei legături, infiripată imediat 
după război și marcată de traumele cu care cei 
doi îndrăgostiți au rămas de pe urma războiului, 


(Continuare în pag. 15) 
Margit MARINESCU 


gám să vă ocupați locurile ca să putem conti- 


nua, Thank you“, s-a auzit vocea regizorului: 


de transmisie al televiziunii. Şi următoarele: 
două ore au fost destinate decernării premii- 
lor „Globul de aur“ 1983, fiecare premiu fiind 
anunțat de un alt prezentator. latà-le 

Cel mai bun film american: E.T. (Extrater 
restrial) de Steven Spielberg 

Cel mai bun film străin: Gandhi de Richard 
Attenborough 

Cel mai bun scenarist: John. Briley (autorul 
scenariului filmului 

Cel mai bun serial TV (comedie) — Repu- 


Cel mai bun serial TV (dramă) — Hill 
Street Blues 

Cel mai bun rol masculin: Dustin Hoffman 
în Tootsie (comedie) și Ben Kingsley în 
Gandhi (dramă) 

Cel mai bun rol feminin: Julie Andrews în 
Victor-Victoria (comedie) și Meryl Streep in 
Alegerea Sofiei (dramă) 

Seriale TV. 

Cel mai bun rol teminin: Debbie Allen în 
Reputaţie; Ingrid Bergman în O femeie nu- 
mită Golda; Joan Collins în Dinastia. 

Cel mai bun rol masculin in serialele TV: 
Alan Alda — cu serialul comic M.A.S.H; An- 
tohny Andrews in Brideshead Revisited; John 
Forsythe în 

Cel mai bun rol secundar masculin: Louis 
Gossett în Un ofițer și un domn. 

Cel mai bun rol secundar feminin: Jessica 
Lange în Tootsie 

S-au mai acordat premii pentru scenogra- 
fie, muzică de film etc. 


Cel mai bun 
serial al 

anului 1982: 
Dinastia 

cu Joan Collins 
si John Forsythe 


Ray ARCO 


„Ci 


Vera 
Baranovskaia, 
interpreta 
de neuitat 
a „Mamei 


matograful este bogat 


prin ceea ce poate“, spunea Pudovkin, 
confirmînd, prin operele sale, 
uriaşa forță a celei de-a şaptea arte 


-Omul care ne vorbește este Leo- 
nid Trauberg, dar marturisirile ar pu- 
tea să aparțină, tot atit de bine şi unui 
mai tînăr cineast: „Cind am văzut 
prima dată Sfirșitul St. Petersburgu- 
lui, acum 55 de ani, am ieșit în strada, 
distrus. Nu ştiam ce,să tac de acum 
înainte cu viața mea de artist. l-am 
dat telefon lui Kozinţev, cu care tre- 
buia să plec la Paris; l-am anunțat că 
nu mai mergem nicăieri, că trebuie să 
muncim pe brinci. Replica lui a fost 
că aș fi isteric, dar el nu văzuse fil- 
mul. S-a dus să-l vadă și mi-a dat 
dreptate: va trebui să lucrăm, ince- 
pind de acum, altfel". Acestui altfel 
de a vedea cinematograful, aşa cum 
ne-a fost el transmis de câtre unul 
dintre marii sâi creatori, Vsevolod Pu- 
dovkin, i-a fost dedicat Simpozionul 
international desfăşurat luna trecută 
la Moscova, cu prilejul implinirii a no- 
uazeci de ani de la nașterea sa 

Cu puţină ingăduinţă a timpului, cel 
care a înscris în istoria filmului un ca- 
pitol fundamental, autorul trilogiei 
mute Mama, Sfirşitul St. Petersburgu- 
lui, Urmașul Lui Gingis Han, ar fi pu- 
tut să se afle acum printre noi 
(trăiește la Moscova, colegul său de 
generaţie, Viktor Sklovski,. unul dintre 
întemeietorii, alături de Roman lakob- 
son, a „școlii formaliste ruse“ — cel 
care a lansat faimoasa formulă cu pri- 
vire la Mama ca „operă centaur“ ce 
debutează în proză și sfirșește în poe- 
zie). Printre noi, zic, alături de un Le- 
onid Obolenski, vechiul său colabora- 
tor (au fost, amindoi, asistenții lui Ku- 
leșov la Extraordinarele aventuri ale 
domnului West in țara bolșevicilor și 
la Raza morţii), un fermecător bătrin 
trecut bine de optzeci de ani, care 
ne-a evocat momentul celui dintii 
zbor pudovkinian, al „sintezei critice“ 
ce marca îndepărtarea, deopotrivă, de 
„cine-ochiul” lui Dziga Vertov, de ex- 
centrismul lui Kozinţev și Trauberg, 
de constructivismul lui Kuleșov. Mo- 
ment pe care l-am reconstituit cind 
am fost invitaţi să vedem primul scurt 
metraj al lui Pudovkin, Febra șahului 
(1925), pentru mulţi dintre criticii pre- 
zenţi acolo, o premieră. Citisem mult 
despre această „mică capodoperă de 
umor, de sensibilitate și de scriitură” 
cum i s-a spus, incit aveam impresia 
cum se intimplă și cu orașele pe care 
nu le știi decit din lecturi insistente — 
că, măcar in vis, tot am trecut pe 
lingă ea. Filmuleţul de două bobine 
este, într-adevăr, o bijuterie. „O lume 
nebună, nebună, nebună”, care isi 
pierde capul din pricina epidemiei șa- 
hului dar și-l regăsește, desigur, tot 
graţie lui, traversează ecranul năucita 
de jocul minţii, într-o comică solidari- 
tate a uimirii şi a libertăţii de a fi tinta 


Bttps://biblioteca-digitala.ro 


micilor ironii și a marilor neînțelegeri 
purtind cu ea, pină la exasperare, în- 
semnele” patratelor alb-negru. Ritmul 
'ndrăcit, ştiinţa fără cusur a detaliului 
şı a portretului îndreptățesc un regim 
de Cinematecă acestui film, pe care 
Arhiva noastră ar putea să-l includa, 
cu mare folos, în tezaurul sau. Criti- 
cul B. Armengual susținea cindva ca 
viitorul Pudovkin se află in orice caz, 
aici”. In timpul desfășurării seminaru- 
lui, conducătorul acestuia, Alexandr 
Karaganov și-a exprimat părerea po- 
trivit careia Sărbătoarea la Jirmunka 
(1941) ar fi cel mai bun scurtmetraj al 
autorului. lerarhizările sint mai greu 
de stabilit, mai ales că cei mai mulți 
dintre noi le vedem pentru prima 
dată, ca și alte două scurtmetraje, 
Dezertorul (1933) și Ucigașii ies in 
stradă (realizat in 1942 după Teroarea 
i mizeriile celui de-al Ill-lea Reich de 
ertold Brecht). Cu această imagine, 
serios lărgită, a drumului creaţiei lui 
Pudovkin, intervențiile mai insolite ale 
unor colegi care au văzut în cineastul 
sovietic „un Parsifal in căutarea Graa- 
lului” sau „un regizor care l-a citit pe 
Gorki printr-o grilă tolstoiană” au pu- 
fut fi receptate fără crispare. Princi- 
palele comunicări privind „Personali- 
tatea regizorului și practica creației“, 
„Concepţia regizorală și realitatea 
ecranului“, „Colaborarea dintre Pu- 
dovkin şi operatorul Anatoli Golov- 
nea”, „Munca cineastului cu actorul”, 
cărora li s-au adăugat intervențiile in- 
vitaţilor de peste hotare privind au- 
diența cineastului în lume, au îndrep- 
tăţit deviza seminarului: „Contempo- 
raneitatea lui Pudovkin”. Lecţiile sale 
privind raporturile filmului cu realita- 
tea, puterea acestuia de a o re-crea 
(„un regizor nu caută niciodată un 
fluviu sau o pădure, ci planul de care 
are nevoie“), paradoxurile montajului, 
dualitatea ritmică a imaginii si a su- 
netului ca să amintim numai citeva 
dintre ele, sint ale unui cineast incre- 
zător pină în pinzele albe în noblețea 
artei filmului, în atoputernicia sa. „Ci- 
nematogratul este bogat prin ceea ce 
poate“. Și ce nu poate el? Același Le- 
onid Obolenski depănindu-și aminti- 
rile in fața noastră, evoca indemnurile 
regizorului către actor: „Acum trebuie 
să fii înger, să vedem ce ar fi de făcut 
ca să simţi cum îţi cresc aripi de în- 
ger... A venit momentul cind trebuie 
să fii şi diavol. Să găsim ceva care să 
te facă să simţi cum iti cresc cornițe 
de drac!” Pentru a găsi acel „ceva“ 
era în stare să caute pină la epuizare 
Moussinac avea dreptate: „Arta lui 
Pudvkin ne emoţionează cu știință“ 


Magda MIHĂILESCU 


Festivalul international al filmului de la 
Delhi din ianuarie s-a incheiat fàrá ca juriul 
să acorde „premiul cel mare“. Faptul mi s-a 
părut a avea o semnificație mai largă. În lume 
se produc azi în jur de 4000 de filme, iar nu- 
mărul festivalurilor (naţionale, internaţionale. 
competitive, noncompetitive) a crescut an de 
an ajungind acum de ordinul zecilor. La o su- 
mară npea. îti poti da seama că doar ci- 
teva dintre festivalurile internaționale dintr-un 
an isi dispută „topul“ cinematografic. La cota 
cea mai de sus au rămas tot cele tradiționale: 
mai intii Cannes-ul urmat la o oarecare dis- 
tanță de Berlin, Moscova, Veneția, Los Ange- 


les. 
“Întrebare: „Ce determină cota unui festi- 
val?" e i i 

Răspuns: dat; mie de cel mai contestat 
(acasă la el) $i cel mai premiat (în străină- 
tate) regizor britanic, Lindsay Anderson. 
„Crearea celor mai bune. șanse pentru ca un 
film să fie cumpărat! Pentru a exista, un film 
trebuie să fie văzut dă cit mai mulți, deci så 
se vindă bine. lată motivul pentru care toți 
realizatorii încearcă mai întii să-și plaseze fil- 
mul la Cannes." 


Ce rămine 
pentru celelalte festivaluri? 


În acest an. la Delhi, juriul era într-adevăr 
compus din realizatori de primă mărime 
Lindsay Anderson (președinte), dintre 
membri: Jean Delannoy, decanul regizorilor 
francezi; regizorul Lino Brocka, președintele 
Asociaţiei de cinema din Manila; Abid Moha- 
med Hondo, președintele Comitetului african 
al cineaștilor, regizor care a adus cinemato- 
gale mauritană în palmaresul mai multor 
estivaluri; Tomas Gutierres Alea, unul dintre 
creatorii cinematografului cubanez; Serghei 
Bondarciuk, care nu mai are nevoie de nicio 
rezentare; Adoor Gopalakrishnan, regizorul 
indian al cărui Cursa de șoareci a fost de- 
semnat în '82 de către Institutul de film brita- 
nic ca cel mai bun film străin. 

Alături dă juriu, cei 150 ziariști și oameni 
de film veniți din 40 de țări și cei peste 300 
de contrati din țara gazdă s-au aflat cu toţii 
în fața unui paradox. Pe de o parte, un festi- 
val admirabil organizat, cu profesioniști ai til- 
mului extrem de competenţi care asigurau un 
schimb apreciabil de intormaţii și de idei pri- 
vind filmul contemporan de pe toate meridia- 
nele — deci un mare festival. Pe de altă 
parte, filmele din pompat, reprezentind 24 
de cinematografii din Asia, Africa, America 
latină, America de nord, Australia și Europa, 
au fost în majoritate: oarecare. Cauza acestui 
nedorit paradox, dealtfel amplu comentat și 
pe parcursul festivalului în emisiuni de radio, 
televiziune și in presă, a fost pusă pe seama 
selecţiei care nu a fost operată de câtre orga- 
nizatori, ci de către fiecare cinematografie în 


parte. 

Am văzut astfel acasă la noi multe filme 
chinezești cu mult mai interesante decit Do- 
rința de a învinge naiv-dramatica biografie a 
unei jucătoare de volei. Dreptul la 
de Zsolt Kezdi-Kovacs nu era socotit, cum 
singur o spunea chiar izorul, printre fil- 
mele sale cele mai bune, deși exista o încer- 
care nuanțată de a desluși universul social al 
Ungariei de azi prin frustrările sentimentale a 
două surori. După amiază de ceață din Mala- 
ezia se plasa pe linia minimei rezistențe a 
unui cinema comericial, cu furtuni într-un pa- 
har cu apă provocate de despărțirile şi recon- 
cilierile dintr-o familie burgheză. Avalanșa 
(Butaarie) și Dragostea mea pentru lacob 
Cehoslovacia) vor putea fi apreciate direct 
de cititor după ce le va fi urmărit pe ecranele 
noastre. Nu erau departe de melodrama de 
familie, de povești de inimă albastră nici 
Inimi singuratice (Australia) — căsătorie prin 
mica publicitate, Cu milă, cu duloșie (SUA) 
— ratarea profesională salvată printr-o căsni- 
cie la a doua tinerețe, Cu inima 
(URSS) — mame adevărate cu suflet vitreg și 
viceversa — chiar dacă în fiecare dintre 
aceste filme puteai citi standardul calificat al 
filmului mediu al cinematografiilor respective. 

Mai deosebit mi s-a părut: Şoferul de auto- 
buz, nu neapărat în sine, cit pentru efortul ci- 
neaștilor — un tandem tînăr regizor-scenarist 
Atef El Tayeb. și Beshir El Dick — de a 
scoate cinema-ul egiptean din dramele de al- 
cov, unde l-a cantonat fuga după ciștig a dis- 
tribuitorilor, și a-l aduce în stradă în mijlocul 
vieții adevărate. Un neorealism tardiv, dar bi- 
nevenit. Remarcabil ca imagine era India, 
fata soarelui conceput de un tînăr debutant 
brazilian Fabio Barreto ca un omagiu adus 
recent dispărutului Glauber Rocha. un film 


purtind ceva din suflul marii literaturi sud-a- 


mericane, a spaţiilor nedetrișate și a sufletelor 
indigene neintinate de civilizația ucigașă & 
mereu conchistadorului alb. Nu mi s-a părut 
lipsit de interes, deși folosea argumentele 


Există 
festivaluri mari 
cu filme mici? 


Politica este de multă vreme 
o vedetă a ecranului. 

La Delhi am constatat 
că filmul merge mai departe: 
lansează actori 
pe scena politică 


arde stereotipe, Statul singerinde. 
Patosul său politic aliat cu o nedezminţită 
exaltare în fața artei antice, aducea, după cite. 
am înțeles, o mostră semnificativă pent 
noul val cinematografic din vechea Eladă. 
acest context și-a afiat locul și fimul Malvinei 
Urșianu, Liniştea din adincuri. 

Şi totuși nici unul dintre aceste filme nu a 
adus revelația de care orice mare festival are 


cese din '81, inedite încă pe multe meridiane 
i de Robert Redford, Pe lacul 
film cu Henry Fonda, lubita 
locotenentului francez de Karel Reisz, filme 
din țările socialiste mai interesante decit cele 
ce au figurat în competiţie (tot aici au rulat 
Cursa de Mircea Danieluc și Lumina palidă a 
durerii de lulian Mihu), și producţii ale cine- 
matografiilor din lumea a treia — au compen- 
sat pe deplin curiozitatea și interesul criticu- 


Oameni nui 
Same = aimu 


ură excepție: Ochiul, reprezentind în 
competiţie chiar țara 
mult peste a celorialte 
s-a transformat în handicap, și | 
astfel de „marele premiu“ printr-o severă 
Ochiul a fost răsplătit cu 
| al juriului”, distincţie ce-i 
orbită decit cea a 


Un alt magnet pentru profesionistul de film 
l-a constituit și Panorama indiană, prezentind 
de-a lungul celor două săptămini trei cicluri 
retrospective și 35 din cele 763 de filmi 
duse anul trecut în India. Aici am 
i filmele urmind să repre- 
zinte cinematografia indiană în acest an la 
Berlin, Cannes, Moscova etc. 

Dacă la numărul lun 
pe cel al documenta 


etică a juriului. 
„premiul specia 
deplasa astfel pe o altă 
obișnuitelor premii. Voi reveni asupra poveș- 


interesul criticului venit aici de la mii și mii 
de kilometri nu a rămas însă nerecompensal. 
Secţia informativă a festivalului a prezentat 
nu mai puţin de 84 de filme dintre cele mai 
premiate, comentate și disputate în ultimii 
doi ani. Selecţia Cannes-ului trecut incepind 

și Yol şi continuind cu 
apt, nedreptăţitul în pal- 

tă, Britannia 3 


metrajelor îl adăugăm 
or indigene și străine, 
dacă menţionăm și filmele din cadrul tirgului 
desfășurat paralel, putem spune că eram su- 
puși unui adevărat bombardament de imagini 
susținut de nu mai puţin de 4—500 de filme! 
Dar gigantismul a devenit demult apanajul 
festivalurilor. Şi — de ce să nu o recunoaș- 
tem? — dușmanul criticului. important devine 
flerul. important este să nu-ţi scape neapărat 


Mai întii te atrage biografia 
solvent a! secției de istorie modernă a Cole- 
iului scoțian de la Calcutta, Utapalendu 
hakraborty pleacă să lucreze ca profesor 
voluntar printre triburile din statele Bihar și 
Orissa. Timp de trei ani el își dedică cunoș- 
tințele si energia iniţierii acestor oameni neș- 


remarcabilul și, de 
maresul de pe 
S-au mai putut vedea şi 
netelor al lui Ingmar Bergman, 
Losey, Blood Feude de Lina Werthmuller, Vo- 
cea (cel mai discutat film la Veneţia '82) de 
Brunello Rondi, Noaptea din San Lorenzo 
fraților Taviani, Un serviciu 
o femele de Cristopher Petit. 


tiutori,. în drepturile lor elementare: Numai ` 
boala îl obligă să părăsească activitatea sa de . 
misionar social. Întors la Calcutta; el își con- 
vertește, după un-timp, experienţa, într-un 
documentar. În ciuda controverselor iscate 
din pricina realismului său, filmul este trimis 
la mai multe festivaluri internaţionale unde se 
face remarcat. 

__Din acel moment filmul devine pentru Uta- 
paienau Chakravorty un aliat indispensabil în 
susținerea credo-ului său întru alitate și 
dreptate socială pentru cei mulți. Cel ce se 
arătase a fi din anii colegiului un pictor şi un 
cintăreț înzestrat, nu i se pare peste mină să 
se exprime prin intermediul unui aparat de 
filmat. 

Primul său film de ficțiune, Post-mortem ii 
aduce la a 28-a ediţie a Festivalului de film 
național din 1981, premiul pentru „cel mai 
bun film“ şi la Amiens, medalia de aur. 
Story-ul pornea de la un fapt real: raportul 
care aducea la cunoștiința opiniei publice 
adevărata cauză a morţii unor triburi indiene; 
cauza nefiind sinuciderea, așa cum acredita- 
seră proprietarii de păminturi unde lucraseră 
localnici ci pur și simplu: foametea. 

Cel de-al doilea film al regizorului, Ochiul, 
reia un alt fapt tragic cu rezonanță socială, 
petrecut în decembrie 1975. În acele zile, nu- 
meroase proteste muncitorești se făceau au- 
zite în apărarea drepturilor și revendicărilor 
pentru asigurarea condiţiilor de lucru. Pentru 
a pune capăt unei astfel de acţiuni muncito- 
rești, fiul unui mare patron organizează un 
atac în care sint bătuți, schingiuiți si chiar 
uciși mai mulți muncitori. În busculadă este 
însă rânit și amenințat cu pierderea vederii, 
chiar fiul patronului. Patronul face atunci vi- 
novat de acest act pe conducătorul muncito- 
rilor. Trimis în judecată, muncitorul, care și-a 
închinat toată forța sa de luptător pentru a 
impune drepturile celor de o seamă cu el pe 
calea nonviolenţei, este condamnat la moarte 
prin spinzurătoare. Ajuns în pragul ultimilor 
clipe, ei se află fără nici o putere şi fără nici 
un bun în fața „generoasei" oferte a călăilor 
săi: dreptul la o ultimă dorință. Ce dorință 
putea el să aibă în faţa înfringerii sale știind 
că isi lasă soția și copii condamnaţi la o ire-` 
versibilă mizerie iar pe tovarășii săi, la discre- 
tia bunului plac al aceluiași patron?. Dar in- 
stinctul său de combatant îi va dicta un testa- 
ment neașteptat. El lasă moștenire ochii săi, 
cu condiţia ca ei să fie folosiți pentru a reda 
vederea unui alt muncitor. Aici se impune o 
precizare. Din pricina subnutriţiei de care 
mai este afectată aproape o jumătate din 
populația Indiei, pierderea vederii este un fe- 
nomen foarte răspindit. Statistici recente in- 
dică existența a 500.000 de orbi incurabili. În 
spitale există nesfirșite liste de așteptare pen- 
tru un transplant de cornee. Pentru unul din- 
tre acești oropsiți ai soartei își lasă muncito- 
rul condamnat la moarte propriii săi ochi. 
Dar intervine din nou conflictul de clasă. 
Același patron, din pricina căruia el fusese 
pe nedrept condamnat, încearcă să obţină de 
a „banca de ochi“ o cornee pentru a reda 
vederea fiului său. Legea proteja însă dorința 
celui ucis, iar medicul obligat să facă inter- 
venţia are curajul să o respecte. Dar nici le- 
gea, nici probitatea profesională a chirurgu- 
lui, deși își risca postul, nu pot stăvili abuzul. 
Patronul obține ochii, dar o dată cu ei dosa- 
rul donatorului. Atunci îi revine în minte... 
privirea. Privirea acelui muncitor care îndrăz- 
nise să-l înfrunte. Nu, fiul său nu-l va putea 
privi tot restul vieții, P el, tatăl său, cu ace- 
eași privire. Nici el, și nimeni altcineva nu va 
mai privi vreodată cu acei ochi. O nouă fără- 
delege si ochii luaţi din „banca“ de sănătate 
vor fi îngropaţi undeva într-un cimp. În finalul 
filmului, tinărul muncitor căruia îi revenea de 
drept „moștenirea“, se află condus de mină 
chiar de văduva celui spinzurat, în fruntea 
unei demonstraţii muncitorești ce se indrepta 
spre spital pentru a impune „dreptul său la 
vedere“. Dar spectatorul știe că ochii nu mai 
erau. 

O poveste puternică sprijinită pe o impeca- 
bilă construcţie dramatică și de caractere, pe 
minuţioasa orchestrație a benzii sonore și a 
montajului. „Am „dorit, îmi spunea regizorul, 
ca ochii omului mort să simbolizeze energia 
pe care ideea revoltei o poate avea și după 
ce cel ce a inițiat-o s-a stins.” Același fel de 

l-am găsit în multe dintre producțiile 
recente ale cineaștilor indieni de la un Mirnal 
Sen la Gabbar Patel, de la Shyam Benegal la 
K. Hariharan care s-au angajat pe drumul 
unui cinema profund implicat în problematica 
social-politică a Indiei de azi. 

Dealtfel plecind din Delhi, oaspeţii festiva- 
lului făcuseră cunoștință nu numai de Ë 
ecran cu legătura dintre film si politică. Chiar 
în cursul lunii ianuarie la alegerile pentru gu- 


anpi locale, in statul Andra Pradesh (50 de 
f 


milane de locuitori) a ieşit învingător o su- 
edetă a ecranului indian; actorul ñama 
ao. Deși are 60 de ani, Rama Rao a intrat in 
politică în urmă cu doar nouă luni, pină 
atunci el fusese interpretul unei întregi galerii 
de zeități, regi și eroi legana: in peste 300 
de filme. Acest transfer de popularitate de la 
casa de bilete la urna de vot se petrecuse cu 
aproape zece ani în urmă si în alt stat sudic 
Tamil Nadu, unde ministru sef al statului este 
tot un fost actor extrem de popular din roluri 
mitologice, M.S. Ramachandran. Fenomenul 
care unește cel mai direct și “a Al filmul 
de politică, te obliga să te întrebi: pe cind in- 
terpreţii unor roluri asemenea celui din 
Ochiul își vor spune la rindul lor cuvintul di- 
rect în politică?. sd > 


Adina DARIAN 


Semnal 


— 


„Buftea“ 


Se filma ` 
în luna martie 


eee Misterele Bucureștilor. Misterioase 
sint întimplările, atmosfera, spațiul de destă- 
șurare a acțiunii, dar în primul rînd... perso- 
najele, parte din ele cunoscute din Drumul 
oaselor și Trandafirul Aceiași autori: 
a Barbu și Nicolae Paul Mihai! (scena- 
riul) și Doru Năstase (regia). În distribuţie: 
Florin Piersic, Marga Barbu, Csech Szabolcz, 

Motoi, Teofil Viicu, Gheorghe Dinică, 

Olga Delia Mateescu, Enikă Szilagyi, David 
Ohanesian, Jean Constantin, Mihai Mereuţă. 
Imaginea: lon Anton. Decor: arh. Nicol 
Drăgan. Costume: Eugenia Bassa-Crișmaru. 
M : George Grigoriu. Se filmează — un- 
de-n altă parte? — în București! 

ese Singur de cart. Un scenariu selecţio- 
nat la concursul de scenarii inițiat anul trecut 
de C.C.E.S., scenariu la care autorul său Du- 
mitru Lazăr Fulga (in prezent student la sec- 
tia regie-l.A.T. a colaborat cu regizorul 
Tudor Mărăscu. Este al treilea film al regizo- 
rului (după Bună seara Irina și Inwnghtond, 
acesta din urmă premiat la Avelino) și tot un 
subiect din actualitate. Imaginea: Valentin 
Ducaru. Decor: up rage Georgescu. Costu- 
me: Lidia Luludis. |n rolurile principale: Irina 
Petrescu, Dragoș Pislaru, Vasile Niţulescu, 
Marcel Gingulescu, Octavian Cotescu, 
Nicolae Albani. Filmările au loc în cea mai 
mare parte în București. 

eeo De dragul tău, Anca Pragul spre ado- 
lescenţă, „virsta dificilă“. Anca este o elevă — 
12 ani — în film, ca si în viaţă: Alexandra Du- 
ca. Scenariul: Cristache Nicolae. Regia: Cris- 
tiana Nicolae (care realizează în paralel un 
serial TV pentru copii, Racheta albă). În alte 
roluri din De tău Anca, apar actorii: 
Radu Gi y n Condurache, Carmen 
Galin, Rodica Mandache, Rodica Tapalagă si 
Florin Tănase. imaginea: Florin ischiv. 
Decor: Marga Moldovan. Costume. Florina 


Tomescu. 

seo Loa. Despre război, fără a arăta 
frontul. scenariu purtind marca literaturii 
lui Fănuș Neagu (co-autor al scenariului: Vin- 
tilă Ornaru). ia: loan Cărmăzan (la al doi- 
lea film după Țapinarii). Se filma în luna mar- 
tie la Brănești, la Vadul Anei și Sărulești, în 
împrejurimile capitalei. imaginea: Anghel De- 
ca. Decor: Vittorio Holtier. Costume: Desde- 
mona Lozinschi. Cu: Ecaterina Nazare, Si- 
mion Hetea, Petre Nicolae (student IATC), 
Avram Birău, Virginia Rogin, Remus Mărgi- 
neanu, Valentin Teodosiu, Zoltan Vadasz, 
mia Pințea, Valentin Uritescu și Papil Pan- 
luru. 

eee. Ca-n filme... și ca-n viaţă, fiind vorba 
de o comedie inspirată din actualitate. Sce- 
nariul: Liviu Timbus. Regia: Manole Marcus. 
Imaginea: Alexandru Intorsureanu. Decor: 
Petre Veniamin. Costume: Doina Levinţa. Fil- 
mări în București și în comuna Voluntari. În 
distribuţie: lon Caramitru, Alexandru Arşinei, 


puncte de vedere 


Lămurire 
la „Un accident 
numit Duffy“ 


E regretabil, dar s-a mai văzut, e drept des- 
tul de rar, ca scriitori colaboratori cu cinema- 
tograful, desigur nu dintre cei mai experi- 
mentăţi și solicitaţi, să încerce o detașare de 
regizorul cu care au pornit la drumul lung şi 
greu al creației solidare a unui film, o desoli- 
darizare de viitorul film, încă înainte ca lu- 
mea, spectatorii să fie în cunoștință de cauză 
asupra subiectului din propoziție, așa, numai 
pe Pe prevederii ca mamă bună a înțelep- 
ciunii, că dacă iese prost, e vina lui, a regizo- 
rului, el scenaristul a spus-o la timp, iar dacă 
iese bine, se uită ce s-a șoptit într-un colt de 
revistă. 

Etica acestei posturi nu vreau să o comen- 
tez. 
Dar pentru cà mi se întimplă si mie un ase- 
menea caz, din fericire pentru prima dată 
într-o carieră destul de lungă, fac unele pre- 
cizări în legătură cu interviul scriitorului Paul 
Everac consemnat în „Cinema“ nr. 1/1983, la 
pagina 11. 

'e la sfirșitul anului 1978 citesc în revista 
„Teatru” piesa „A cincea lebădă“ a stimatului 
și apreciatului dramaturg. „Povestea piesei“ 
atunci, la lectură, mi s-a părut interesantă, in- 
clusiv sub ul unei preschimbări cine- 
matografice. După un sondaj la Casa de 
filme 5 care se arată interesată, propun auto- 
rului realizarea unui scenariu de film pe moti- 


Catrinel Dumitrescu, Tudor Filimon, Violeta 
Andrei, Gheorghe Tomescu, Const. Rășchi- 
tor, Nicolae Praida, Mircea Anghelescu şi 


Cristina Deleanu. 

e. i Viașinilor. La Herculane 
se filma în această lună Întoarcerea Inilor 
ce va putea fi văzut si ca film independent și 
ca o urmare a primei părți Plecarea Viașini- 
tor. In. petit aceeași echipă realizează un 
serial , Viașinii. Scenariul: loana Postel- 
nicu si Mircea Drăgan. Regia: Mircea Drăgan. 
imaginea: /on Marinescu. Decor: Marcel Bo- 
gos. Costume: lon Nedelcu. Dintr-o distribu- 
ție numeroasă cităm: Silviu Stănculescu, lon 
Pascu, Karoly Sinka, Nae Gh. Mazilu, Gheor- 

he Doroftei, Eugeniu Ungureanu, loana 

răgan, Emilian Belcin, Vasile Boghiță, Mi- 
ron Murea, Cornel Ispas, Florina Luican, Eu- 
genia Bosînceanu, Maria Bădărău, Wilhel- 
mina Cita, Catrinel Paraschivescu și Cristina 
Deleanu. 

e... Bocet vesel. Inspirat din piesa „Bocet 
vesel pentru un fir de praf rătăcitor“ (care s-a 
bucurat de succes in spectacole la teatrele la 
Tirgu Mureș, Galaţi, Turda) filmul va fi o co- 
medie, „mai bine spus o satiră — precizează 
gizona Mircea Moldovan — ținta satirei fi- 
ind sectele religioase, un fenomen incompa- 
tabil cu anii noștri”. Scenariul: Suto Andras și 
Mircea Moldovan. Imaginea: Liviu Pojoni. De- 
cor: lu Bălășoiu. ume: Gabriela Ric- 
şan. În oE: Alexandru Lungu, Aristide 
Teică, Dem Rădulescu, Florina Cercel, 
Nicolae Manolache îi Tatiana Filip. Se fil- 
mează în jurul localităţii Bran 

Roxana PANĂ 


„Sahia“ 


Foc continuu 


In lucru, la filmări, la montaj, la mixaj: 
@ @ @ România, țara mea. Scenariul și regia: 
Alexandru Boiangiu. Sinteză amplă a unei 
Românii moderne, în plină prefacere, imagine 
elocventă a „unei-guri de rai“ la ora indus- 
trializării. 

@ 9 © George , întemeietor al învă- 
țămintului artistic universitar în România, 
conducător al unor cuprinzătoare lucrări de 
sinteză despre istoria artei teatrale, fondator 
al unei valoroase colecții cu piese din cele 
mai diverse domenii: pictură, ceramică, mobi- 
lier, a cărei radiografie, ajutat de comentariul 
lui Radu lonescu, o „citește“ Mirel Ilieșiu, in- 
tre două trenuri spre un alt lăcaș de cultură, 
„Naționalui” ieșean, unde montează „Faţă-n 
față cu teatrul“ colaj din textele unui alt virf al 
culturii românești. /on Sava. 
© © e „Daca vind miine la tirg citeva orătă- 
nii, ceva ouă și vreo două banițe de porumb 
ciștig de 5 ori mai mult decit la sondărie...“ 
Socoteală strimbă, adunată cu botezuri și cu- 
metrii care au pus în pericol productivitatea 
exploatării petroliere de la Cartojani: 40.000 t 
petrol rămineri în urmă, recuperate însă prin 
atitudinea colectivului pusă sub deviza „cine 
lipsește ne părăsește“, așa cum ne relatează 
Dumitru Done în filmul Sondorii. 
© © 9 Viăhia-toc continuu. Scenariul și re- 
gia: lon Visu. Dimineţile lui Csicki lanos, 
erou al muncii socialiste seamănă între ele. 
Pensionar de-acum, crede însă că odihna se 
împlineşte atunci cind este activă și de aceea 
nu are stare“: cercetează mai întii ograda, 


vele piesei. Propun și o formulă dramaturgică 
estetică cinematografică la care autorul pie- 
sei nu aderă. În schimb, scrie un scenariu, 
mină proprie, pe care îl înregistrează la Casa 
de flime 5 la finele lunii august 1979; însoțit 
de o scrisoare din care citez: „La sugestia re- 
gizorului Mircea Mureșan mi-am scenarizat 
piesa „A cincea lebădă“... Din punctul meu 
de vedere, scenariul, deși cu unele lungimi, 
răspundea exigenţelor peste medii ale cine- 
matogratiei noastre, imagina, deci, un virtual 
tiim bun pe care un regizor realist în ale por 
re îl acce Dar pe mai departe, Casa 
de filme manifestă rezerve, evitind explicaţi- 
ile. La începutul lui 1982, Casa de fiime 4, 
mai curajoasă, preia scenariul, îl repune în 
planul tematic și se reiau discuţiile. Se aduc 
obiecţii la profilul moral al pi mami re- 
rezentind arta: „balerina — Dufi“, „poetul — 

it", „pictorul — Sachelarie“... Se propun 
modificări și autorul scenariului cade de 
acord cu schimbarea unor scene și replici, 
operind de comun acord cu Casa de filme. 
Rezultatul sub formă de scenariu regizoral 
este aprobat și se intră în producție cu un 
film de o oră si patruzeci de minute. 


Azi, cînd scriu aceste rindun, ta jumatatea 
lunii februarie 1983, filmul se te în faza 
de montaj, adică nu este terminat, și autorul 
scenariului dă un interviu în care își exprimă 
temeri în legătură cu „povestea piesei“. Care 
piesă? 

De aceea mă simt dator față de cititorii re- 
vistei „Cinema“, și pentru viitoarele discuţii, 
să aduc unele lămuriri. 

, cum se caligrafiază în revistă, nu 
este nici un pariu al regizorului de film cu 
piesa der aps cum se spune in inter- 
viu. Regizorului i s-a înminat un scenariu ci- 
nematografic, discutat, scurtat, modificat, 
aprobat de toate forurile, semnat Paul Eve- 
rac. Subliniez, un scenariu propriu al scriito- 
rului Paul Everac, achiziționat și plătit ca 


ajută cite un vecin, dar cel mai adesea, 
merge la furnalele tinereţii sale: Vlăhița... 

© @ @ Noi hotărim, noi infăptuim. Scenariul 
şi regia: David Reu. Despre așteptare. despre 
răbdarea faptului cotidian, despre pasiuni și 
datorii implinite, in citeva secvențe, axate pe 
interviuri pe temă dată. Interiocutori: munci- 
tori, ingineri, maiștri. Locul acțiunii: Întreprin- 
derea Automatica, București — februarie 
1983. 


Beatrice COMĂNESCU 


„Animafilm 


“ 


Manuscris găsit în.. 
mai multe sticle 


© © © insula Cocos (scenariul și regia: Artin 
Badea, lon Manea, Lucian Prolirescu). Paro- 
die a clișeelor nului de aventuri, filmul 
Cine ride la este un lungmetraj conge- 
put în episoade cu „va urma“. Primul dintre 
ele ne face cunoștință cu eroii poveștii și cu 
locul întimplărilor palpitante la care aceștia 
vor lua parte. Pe indepărtata și exotica insulă 
Cocos, un hotelier falit incearcă să-și redre- 
seze situația financiară atrăgind turiștii 
printr-un șiretlic. El va arunca în mare o su- 
medenie de sticle în care închide hărţi ale 
meleagurilor sale și un mesaj (evident îngăl- 
benit) ce precizează că aici ar fi ascunsă co- 
moara faimosului pirat Bonito Bonito. Înșelă- 
toria se dovedește de efect și din toate colțu- 
rile lumii încep să apară echipaje de aventu- 
rieri dornici să se îmbogăţească. Ei vor trage, 
evident, la singurul hotel de prin părţile locu- 
lui. Asa se încheie primul episod, intitulat In- 
sula Este insă inceputul unor peripeții 
pline do suspans si haz. 

© © @ incurcă-lume (scenariul si regia: Zapo 
Bogdănescu). Tinărul regizor este unul dintre, 
cei patru semnatari ai filmului , de-. 
tinător al unei incurajatoare diplome de merit 
decernată la Festivalul international al filmu- 
lui de la Chicago. În pelicula pe care o reali- 
zează acum de unul singur, Zeno Bogdă- 
nescu a optat pentru registrul satirei. Prota- 
pone sáu este un cioban care isi urcă oile 
a munte dar, deși plin de bune intenții, nu 
reușește să le supravegheze, fiind asaltat de 
turiști snobi, folcioriști pisălogi si diverși gu- 
ră-cască ce nu-l lasă să-și vadă de treabă. 
Oile dispar una după alta ca în povestea cu 
„Cei zece negri mititei“ însă nu în urma unor 
răpiri spectaculoase ci cu participarea incon- 
ştientă a unor încurcă-lume. Ironia nu este 
deloc amabilă. 

© 9 9 Drumul cărții (scenariul și regia: Ta- 
tiana Apahideanu şi Mihai Raț). Întimplările 
acestui nou episod al serialului Clubul curio- 
gaor sint si de data aceasta provocate de o 
spravă a motanului cel rău. Pentru a-și ne- 
càji tovarășii de joacă, acesta le distruge car- 
tea preferată. El nu-și va primi pedeapsa, ca 
de obicei, de la veșnicul său adversar buldo- 
gui. Prietenii lui îl vor invita însă într-o călă- 
torie instructivă, din care vor afla cu toții date 
despre procesul de fabricare al hirtiei. despre 
tipărire. Utila lecţie nu este bineînțeles lipsită 
de interludii comice. 


Dana DUMA 


atare. Care pariu al regizorului cu plesa? 
Poate un pariu al dramaturgului piesei cu 
scenaristul filmului. Dumnealor pot face orice 
comparații și diferente între piesă și scenariu, 
dar pe cont propriu, nu pe seama regizorului. 
Rămine de văzut dacă filmul va pune în ima- 
gini cu fidelitate scenariul, nicidecum piesa, 
care a încetat să mai existe pentru regizor 
din clipa în care a acceptat scenariul. 

Că... „Cei care vor face cunoștință cu fil- 
mul re dea și piesa se iar x cu si- 

ura vadă $ spectacol teatru"... 
Timing o frumoasă nàdejde a autorului sce- 
nariului si piesei. Ceea ce urez si eu teatre- 
lor. Adicë la un succes modest al filmului, 
vreun milion de spectatori intr-un an, teatrul 
„Giulești“ ia rindu-i se va vedea asigurat cu 
spectatori la „A .cincea lebădă“, pe încă 
15—20 ani. lar spectatorii au tot dreptul să 
compers pentru că plătesc. 

Afi nis dramaturgului Paul Everac că: 
„Miza filmului meu este de a relata într-un 
fel povestea unor oameni dintr-o generație 
care, consacrindu-se vreme de mulți ani de 
zile (s.n.) unor importante obiective sociale și 
politice pe care țara noastră le-a avut de in- 
deplinit...” după mea este retorică, 
gratuită, pentru că în scenariu nu se văd acei 

ani. 


Scriitorul Paul Everac se mai plinge în in- 
terviu de cazul altor filme ale dumnealui în 
care ambiguitățile și subtextele nu au fost în- 
telese. În scenariul filmului de faţă, ambigui- 
tăți sau subtexte subtile dacă există, nu cred 
să fi rămas nedescoperite. 

Aș mai adăuga la interviu că figura de stil 
cu pano mi-a plăcut cel mai puț: Nu 
tru „pețitul“ în cinematografie mi l-am 
consumat acum mai bine de 20 de ani, ci 
pentru că mireasa nu mi s-a suficient 
de nevinovată. Si pentru că la inceput eu am 
crezut că sugerez o colaborare la un film. 


Mircea MUREȘAN 


https://biblioteca-digitala.ro 


Deşi pentru 
a treia oară 
în personajul 
Agatha, 
Marga Barbu 
îi păstrează 
intact misterul 


(Misterele 
Bucureştilor) 


(Urmare din pag. 13) 


cu clipele ei de ameţitoare fericire si cele de vio- 
<" adversitate Stingo, rra cs a i Ei 
treilea personaj, , un r scriitor din 
venit la New York, un alter ego al scriitorului, 
fascinat de personalitatea celor doi tineri care-i 
sint vecini. Ciștigind încrederea Sofiei, sango 
aflà incetul cu încetul întimplările cumplite prin 
care a trecut si teribila încercare la care a fost 
puput in lagăr si anume de a alege care dintre 
cei doi copii ai ei să fie trimis in camera de ga- 
zare, desi pină la urmă și celălalt copil va fi ucis. 
Din confesiunile Sofiei și din momentele petre- 
cute impreună cu cei doi, Stingo înțelege cà 
unica legătură a Sofiei cu viata o constituie 
Nathan, ë! insusi ros 0e viermele autodistrugerii. 
Presimţirile lui Stingo că această iubire se va 
sfirși tragic, se adeveresc; vrind să-şi mai arunce 
rivirile pe locurile unde i-a cunoscut pe cei doi, 
nainte de a părăsi New Yorkul, îi găsește pe 
aceștia imbrățișaţi întru moarte, Meryl Streep 
care și-a ciștigat cu filmele ei anterioare reputa- 
ţia uneia din cele mai bune actrițe ale Americii, 
realizează în Sofia o interpretare de o asemenea 
intensitate și frumusețe incit nu este de mirare că 
a fost desemnată drept candidată la Oscar. Im- 
preună cu Kevin Kline (actor cunoscut în teatrul 
de pe Broadway, pentru care acest rol a fost un 
strălucit debut jn film) fac un cuplu în care nu- 
meroși cronicari au văzut o reeditare modernă a 
m apr lar cuplu Greta Garbo—John Gilbert. 
lată cele mai „sonore“ candidaturi pentru solem- 
nitatea din aprilie, deși nu este vorba de toate 
numele ce vor aștepta prețioasa consacrare. 


În categoria filme străine, din cele 25 de peli- 
cule propuse, au fost nominate următoarele cinci 
pentru r: 

Coup de torchon (Să facem puţină ordine) — 
Franța — regia Bernard Tavernier gee un po- 
Hie care cont propriu lichidează răufăcători); 

, regia Jon Troell — Suedia (trei 
bărbaţi eșuaţi in zonele Arcticii); Alano ră ape 
rul, regia Miguel Littin — Nicaragua (un copil 
față în față cu războiul si brutalita lui); A In- 
cepe din nou de Jose Luis Garcia — Spania 
(reintoarcerea în Spania, după 40 de ani, a unui 
participant la războiul de) Dată particulară de 
Juri Raizman — URSS (un bărbat are revelația că 
g trăit o viaţă inutilă). 

În categoria documentarelot scurte, figurează 
printre ase răi, ie a pri filmul canadian 
iubeşti ace: planetă, in care o con 
a cunoscutei luptătoare îmi triva Inarmarilor nu- 
cleare, d-na dr. Helen Caldicott, este ilustrată cu 
wagini din Hiroshima si Nagasaki, după căderea 

atomice, in august 1945. De asemenea, 
filmul include secvențe dintr-un documentar al 
Departamentului de Stat cu aspecte semnificative 
din cel de-a! Il-iea război mondial. Departamen- 
tul de justiție a! Statelor Unite a decis că acest 
film, împreună cu alte două producții canadiene 
despre poluare, sint, Asa gay politică” și nu 
vor fi prezentate pe teritoriul Statelor Unite decit 
însoțite de un text în care să se arate clar că gu- 
vernul american le dezaprobă. 

Spre indignarea firmei care distribuie aceste 
documentare, departamentul de justiție a cerut 
totodată lista completă a organizaţiilor și persoa- 
nelor care au solicitat să vadă Dacă lubeșii 


ma planetă. 
n Canada, această știre a provocat un val de 
proteste, iar numeroase oficialități au calificat 
decizia Departamentului de j ie din SUA 
NI ierse aa oa Mc Carthy și „extraordi- 
ingerință in libertatea cuvintului”, i 
“La 11 aprilie, la Los Angeles, va avea loc festi- 
vitatea decernării Oscarurilor. 
15 


Filmul, document al epocii 


Un cineast cu ambiţii 
şi plăceri de romancier 


Carui regizor i se putea pune aceasta intre- 
bare; 

— „intr-un mare numar de filme ale dum- 
neavoastra apar librării și biblioteci. Ce re- 
prozia aceste lucruri pentru dumneavoas- 
trä?“ 

E o evidență. Unuia singur: lui François 
Truffaut. Si cine putea raspunde altfel decit 
el: „— Da, rareori nu întilnești aceste locuri 
în filmele mele. Prefer o bibliotecă pe un pe- 
rete — unui tablou, Din copilărie imi place sa 
scriu un cuvint, decit să teletonez. În filmele 
mele se regasește gustul meu pentru scris si 
lectură” 

Nici un regizor nu iubeşte cartea și imagi- 
nile ei, nimeni nu o elogiază mai deschis si 
mai fascinat ca autorul lui Fahrenheit 451, fil- 
mul unde se ard toate cărțile din biblioteci și 
oamenii fug in pădure pentru a și le putea re- 
cita, din memorie, pe ascuns, fiecare fiinţa li- 
beră şi vie devenind o carte. Nici un cineast 
nu marturisește o asemenea dragoste față de 
rivala eternă a filmului — literatura. Într-un 
substantial interviu, dat mai demult, marelui 
magazin literar francez „Lire”, Truffaut a ex- 
plicat mai bogat ca oriunde, toate legăturile 
sale biografice, sentimentale, artistice cu car- 
tea, stabilind și o seamă de asociaţii psiholo- 
gice intre creatorul de film şi cel de proză 
Ne vom reprima plăcerea de a cita pe larg 
din evocarea formării gustului său literar — 
de pildă, în '43, puber, șocul lui Zola, „la fel 
de puternic ca descoperirea expresioniștilor 
germani”, cu hotărirea de a deveni scriitor 
schimbată în '46, dupa vizionarea lui Citizen 
Kane, cind a trecut la ideea de a deveni sce- 
narist — pentru a concentra citeva opinii 
bine articulate în privința relaţiilor dintre 
carte și film, dintre scriitor si cineast 

„Cinema-ul este o artă de ficțiune; el este 
într-o relaţie obligatorie cu literatura. Perso- 
najele care seamănă cu cele din romane sint 
mai vii și mai pasionate. Ambiţia mea. cind 
fac un film, este aceea ca să semene cu un 
roman, Între munca la montajul unui tilm şi 


cinefilia 
ca omenie 


Pe o. ilustrată primită 
la redacție: 

„Oare curajoasa 
căpetenie a apaşilor, 
Winnetou, 


A fost cîndva actriţa preferată de Tru 
Acum filmează cu 


sirena de pe Mississipi. 


pistele elefanților 


onstrucha unei intrigi romanești asemar 
He sint frapante. Patru ani lucrind 
Doamna Bovary", viața lui Flaubert era ca a 
unui cineast turnindu-şi filmul. Cu o sapta 
mină înainte „atacării' scenei celebre de la 
Comitetul agricol, Flaubert scria: „Voi începe 
printr-o largă viziune de ansamblu și mă voi 


Scene din viaţa 
de copil și de adult 


Pildner lozset din Aleea Trandafirilor (nr 4 
bi A4, sc. A, et. I, ap. 7-Tirgoviște): „Imi plat 
filmele vazute in proiecția lor pe pinza imacu 
lată a ecranului, stind demn pe scaun, traind 
fiece moment. Am si un carneţel în care imi 
notez pe intuneric ceea. ce-mi se pare intere 
sant, nu las nimic să-mi scape (nota redac 
ţiei: totuși a vă nota totul, pe intuneric, ir 
timpul proiecției, nu este un travaliu impova 
rător care vă stingherește emoția? Nu e ma 
bine să vă notaţi tot ce v-a interesat, dupa 
proiecție? Aceasta v-ar stimula memoria 


" afectivă fără de care nu există cinetilie...). Îm 


plac nespus filmele. Au semnalat destui citi 
tori felul de comportare a unor spectator 
certati cu modul firesc, civilizat Merging 
atit de des la cinema, am putut insa vedea si 
scene care m-au bucurat. De pilda, la Petro 
sani, am văzut niste copii, patru la număr, ur 
mărind Comoara din lacul de argint. Erau ne 
maipomeniţi. Dacă aţi şti cum trâiau fiecare 
moment. Aplaudau. M-am bucurat mult. An 
plecat fericit...” 


Mazilu 


Olivia Lozan din Piaţa Gării (bloc. K3, ap 
17 — Craiova): „Nu știu ciţi ani se implinesc 
de la moartea lui Teodor Mazilu, nu știu și 
nici nu mă intereseaza, cert e că ne lipsește 
mult, mie, nouă, tuturor. Cum am deschis re- 
vista, proaspătă. pe trotuar (n.r: „Cinema“ nr 
11/82), ochii mi-au căzut pe fotografia mare 
lui dispărut și o clipă, fiind ultima pagină, arr 
crezut-că poza este la „cererea spectatorilor 
Ar fi fost prea frumos, m-am înșelat puţin. arr 
citit pe nerâsuflate consemnarea simpozionu- 
lui de la IATC, consacrat operei lui Mazilu 
Am simţit o puternică stringere de inimă, vā- 
zind că rindurile se sfirșesc atit de repede 
deși atit de frumos: „Puţini au fost cei care 
au găsit, asemeni lui Mazilu, câ „frumos“ e 
sinonim cu „adevărat“. Chiar dacă nu se îm- 
plinește un număr rotund de ani de la moar- 
tea sau de la nașterea lui, aș vrea să citesc 
articole mai ample, bine simţite, despre mi- 


+ nunatul „făcător“ de cărţi şi scenarii, in care 


eroii caută înrăiți, adevărul. Despre ace! 
„spectator temperat” care ne propunea „sa 
visam cu ochii deschiși, la lumina soarelui 


ut — Catherine Deneuve, 
Noiret — 


„Un“ de Broca 


apropia puţin cite puţin de amanunte. Voi 
descrie sunetele, zgomotele, culorile “ Citind 
aceasta ești obligat să te gindești la cinema, 
câci e același travaliu. Totuşi există o mare 
toleranța fața de roman. Poţi pune descrieri 
şi nici un dialog sau invers, toate formele sint 


cronica 
actorilor 


Poate că nu e prea tirziu, la sfirsitul primu 
lui trimestru al anului '83, să trecem in revista 
ceea ce presa de specialitate cinematografica 
considera că vor fi — în acel limbaj sportiv 
cu care ne-a şi ne-am obișnuit — „marile so 
curi ale anului” 

Gene Hackman pregăteşte trei şocuri: Eu- 
reka de Nicholas Roeg; În plin toc, unde va 
interpreta rolul unor corespondent de război 
aspru si neimblinzit: Neinţelesul (în regia lui 
Jerry Schatzberg cu care a mai lucrat la Spe- 
rietoarea), avindu-l de partener pe Henry 
Thomas. puştiul din celebrul E. T., care-i va 
permite un rol de om tandru, fragil, rătăcit 

Robert de Niro isi va pune — textual! — de 
două ori „titlul de joc” — titlul de „cel mai 
genial actor al generaţiei sale“. O dată — cu 
Regele comediei în care va fi un comic de 
cabaret și televiziune, hotărit să detroneze un 
superstar al genului, pe însuși Jerrry Lewis 
(regia: M. Scorsese!). A doua oară, încheinu 
filmările la A fost odată America, al lui Serg: 
Leone, în rolul unui gangster obscur car: 
vrea să dea marea lovitură în timpul prohit 
tiei şi depresiunii economice din anii 3 
Proiect '84 rolul principal în Cel care trebuie 
să moară, ecranizare după romanul lui Ka 
zanțakis > 

Paul Newman urmează să realizeze in regia 
sa, cu scenariul lui — după Verdictul în care 
crede atit de mult încit a acordat o conferinta 
de presă, ceea ce nu obișnuiește! — un film 
despre un zidar bătrin, Harry. 

Richard Gere (devenit repede celebru si la 
noi, după Yankeil) se lansează „intr-un pariu 
în care își poate rupe gitul”. lucrind la un re- 
make după acel clasic Godard — Belmondo 
Cu sufletul la gură. 

Mervi Streep (prea binecunoscută din Kra- 


https://biblioteca-digitala.ro 


man; Dar dacă într-un. film, vei avea multe 
comentarii, se va zice că nu e cinematogra- 
fic. Cinema-ul este mai rigid. El iti dă dreptul 
la 90 'de minute! Lupta “cu durata este a ci- 


neastului, nu a romancierului... (nr. Truffaut ` 


e. aici, prea mecanic)..In '66, și-mai decurind, 


mi s-a propus să ecranizez Proust, dar am rer . 


fuzat_să mă ating. Aşa cum am retuzat:Le 
grand Meaulnes. și Străinul lui Camus. Decit 
să adaptez cărţi celebre, prefer drumul invers 
(n.r. — capodopera lui Truffaut, Jules și Jim 
— filmul în fața căruia Jean Renoir a mărturi- 
sit că ar fi vrut să fie al lui — e adaptarea 
unei cărti mai puţin cunoscute dar exceptio- 
nale, scrisă de un obscur diplomat, H. Roche 
Truffaut ecranizează întotdeauna scriitori mai 
puțin notorii). Un scenariu original prezintă 
avantajul unei mai mari coerențe decit o 
adaptare. Ceea ce este incoerent într-o adap- 
tare, vine din faptul cà, suprimind părţi în- 
tregi din carte, se pierde din vedere că sce- 
nele păstrate erau în relaţie cu scenele 
taiate... Rare sint excepţiile cînd filmul s-a ri- 
dicat la nivelul literaturii. Filme ca cel al lui 
Hitchcock, Fereastră spre curte (1954), sint 
insă la fel de reușite ca o carte mare, fiindcă 
sint omogene. Dar, chiar și în Hitchock sint 
scene mai puţin interesante. E greu de atins 
perfecțiunea într-un film. Frumuseţea lecturii 
apare atunci cind iei o carte și uiţi unde te 
afli. dacă e zi sau noapte; tot așa se întimplă 
la un film, cind spectatorii nu-și mai aduc 
aminte in ce cinema se găsesc, sau în cezia 
săptăminii. Sint filme, ca și cărţi, care te iau 
și te duc“ 

Și, în sfiit, această mărturisire, despre 
meseria de critic cinematografic pe care a 
practicat-o pe vremea glorioaselor „Cahiers 
cu Cinema“ alături de Godard, de Rohmer, 
„cei „turbaţi ai filmului şi ai cinernatecii“: „Nu 
mai sint azi capabil să fiu critic de cinema, fi- 
'ndcă filmele au devenit prea complicate. Pe 
vremea cind am fost critic, toate filmele erau 
create pentru marele public şi n-aveam im- 
presia că sint un impostor. În urmă cu 20 de 
ani, filmele erau făcute cu inteligenţă, iar in- 
teligența se găsea in spatele camerei, in felul 
cum se povestea. Azi inteligența este pe 
ecran, dar, deseori, in spatele camerei nu 
asești decit o mare neindeminare. Pe vre- 
nea cind eram critic. credeam că un film, 
pentru a fi reușit, trebuia să exprime simultan 
» idee despre lume şi o idee despre cinema. 
Regula jocului sau Citizen Kane răspundeau 
foarte bine acestei definiţii. Azi, cer unui film 
pe care il privesc să exprime fie bucuria de a 
face cinema, fie neliniștea de a face cinema 
și mă dezinteresez de tot ce este între aces- 
tea două, adică de toate filmele care nu vi- 
brează " 


Două chipuri 


acceptate şi nu se va spune că nu este un ro: 


ale 


actor cu atitea feţe, 


mer contra Kramer) e „în cursa cu trei filme 
In tăcerea nopţii (regia: Robert Benton, ace- 
lași care a pus în scenă Kramer contra Kra- 
mer), rolul unei femei neliniștite pe care un 
psihiatru o bânuiește că vrea să-l! ucidă, Ale- 
gerea Sofiei (regia A. Pakula), o poloneză su- 
pravieţuitoare într-un lagăr de concentrare; 
Silkwood, o funcționară la o centrală atomică 
care descoperă iregularităţi ciudate și va 
muri şi mai misterios într-un accident de ma- 
șină. Meryl Streep e cunoscută pentru con- 
vingerile ei politice ântinucleare.. Arthur 
Penn. unul din regizorii ei pe vremea cind era 


ultimul 


Documentul.sursă a filmului 


agendă 
de cinefil 


Meryl Streep — caracterizată de un cn-- 
tic trancez renumit, Michel Mardore 
drept „actrița care deschide abisuri spu- 
nind „bună ziua“ — susține că „meseria 
de actor se învaţă în primul rind lucrind 
pe textele lui Shakespeare”. Din cinema- 
tograful european, preferă filmele sovieti- 
ce: Sclava iubirii, Oblomov, Siberiada. 
Fassbinder îi apare „prea negru și prea 
cinic“. „Francezii? „imi plac, dar sint 
prea străini de mine. li găsesc prea stili- 
zaţi, aproape manieriști”. Cum, Godard 
şt Truffaut sint manieriști? Meryl Streep 
ride: „Da. Nu e un lucru rău. Ăsta-i stilul”. 


Marele iu al festivalului filmului 
lantastic la Avoriaz a fost cucerit de 
Dark Crystal, o realizare a echipei Han- 
son-Oz, producătorii „Muppets“-ilor, în 
care dacă nu apar eroii cunoscuţi, avem 
totuși de-a face cu alte marionete uriașe, 
de cite 50 de kilograme. S-au investit 25 
de milioane de dolari. Presa insinueză 
însă că scenaristul a fost plătit prost... 


Fiimul lui Jacques Demy, O cameră in 
(vezi Cinema 10/82) pentru care re- 
izorul Umbrelelor... a tremurat ca un de- 
utant, „a căzut“ la public, deși presa l-a 
elogiat în unanimitate. În schimb, critica 
a făcut praf filmul lui Yves Boisset, Preţul 
fricii, după scenariul căruia au alergat 
Sturgess și Stallone (vezi Cinema 12/82), 
povestea acelei formidabile emisiuni de 
televiziune, in care concurentul trebuie să 
scape de o bandă de asasini pusă pe ur- 
mele sale: „Boisset a ratat lovitura. E 
greoi, previzibil, școlăresc, caricatural, 
plicticos. În 5 minute, ai înțeles totul“. 


Sophia Loren va fi „La Callas“, în regia 
celui mai mare realizator de filme muzi- 
cale, Ken Russell. 


O caracterizare a stilului lui Sylvester 
Stallone, semnată de cronicarul lui „Le 
Nouvel Observateur”: „Stilul lui Stallone e 
ca psihologia lui: fără întlorituri. O di- 
rectă de dreapta, o directă de stinga și 
spectatorul aruncă buretele" 


Gene Hackman, 
său film: Evrika 


actriță de teatru, afirmă: „După părerea mea 
lui Streep i se poate da din oficiu, în fiecare 
an, Oscarul pentru cea mai bună actriţă” 
(vezi şi „Agenda de cinefil" de alături). 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 


de Radu Cosașu 


Un film bulgar: 
„Bonne chance, 
inspectorâ! “ 


Mai există comedii la care chiar echipele 
de filmare rid în timp ce se filmează? Gogol. 
cindva, avea această plăcere supremă: să afle 
că tipografii, culegindu-i textul, rid în hohote! 
E adevărat că multe s-au schimbat în dome- 
niul umorului de atunci încoace și cunoaștem 
destule comedii la care nu numai că nu se 
ride, dar te și intrebi dacă cei care le-au pus 
pe hirtie sau tras pe peliculă au schițat vreun 
suris, ca să ţi-l poată pretinde ţie. În numele 
inteligenței, s-a ajuns la acea comedie sub- 
tilă, la care nimeni nu mai ride. Dar comedia 
la care nimeni nu ride, nu e nici inteligentă, 
nici subtilă... 

lată că ne parvine însă vestea că există o 
comedie la care au ris, inainte de toți specta- 
torii, înşişi cei care au produs-o; li zice, in 


cronica 
reluărilor 
b—— ame ca 


Doamna din Audi Quatro, 
cu M.M. 


În acel Un bărbat și o femele al lui Lelouch 
— dacă va șabadabadizaţi puțin memoria — 
eroul era un pilot de formula |, iar eroina. o 
văduvă tinără, nu prea veselă, cu un copil, fe- 
meie de meserie pașnică. Fostul ei bărbat se 
prăpădise intr-o cascadorie. Femeia pașnică 
se îndrăgostește de un alt nebun al marilor 
viteze. Amorul ajunge la cheremul unei difi- 
cultăți mecanice de care putea să aibă parte 
numai bărbatul. Femeia tremura pentru 
soarta iubitului lansat cu 200 km pe oră. Fil- 
mul se desfășura între pistele marilor bolizi si 
plaja pustie pe care un ciine alerga lingă cele 
două cupluri de părinţi și copii. S-a schimbat 
cintarea. Unul din cei mai celebri piloţi de ra- 
liuri, clasat pe locul al II-lea în clasamentul 
campionatului mondial al genului, se nu- 
meste Michele Mouton si este o femeie. Pe 


"locul intii este un bărbat, Walter Rohri, con- 


ducind o Lancia iar pe locul doi — obținind 
locuri fruntașe în raliuri care trec prin deșer- 
tul Saharei sau pe șoselele înghețate ale Sue- 
diei — se găsește această doamnă ia volanul 
unei puternice Audi Quatro. Presa — nu nu- 
mai cea sportivă — o priveşte cu o curiozi- 
tate sinceră şi nestăpinită. Dintre atitea me- 


zice 
Se Sordi..: 
$ Nu, e 
Yelko Kanev, 
Kun zinspector 
F.. $ š 
«din * Bulgaria 
anilor. '30, 


"at 
un furt 
8 milioane 


ç 


serii la care altădată nimeni nu se gindea că 
s-ar potrivi femeilor, aceasta pare a fi mai 
surprinzătoare decit aceea de cosmonaut. 

Michèle Mouton n-are entuziasmul facil și 
nu trimbiţează vreun feminism agresiv: „Ega- 
litatea între femeie și bărbat nu se revendică! 
Ea se dovedește. Dovediţi-o și o veţi avea. Eu 
n-am cerut nimic. Am luat o mașină, și iată- 
mă-s! Prefer să acționez, nu să vorbesc. P 
sigur, recunosc că lucrurile au evoluat. În 
urmă cu 15 ani, pe șosea, nu prea vedeai o 
doamnă „conducind” un domn. Azi e 
frecvent“. Totuși, — o întreabă reporterul lui 
„L'Equipe Magazine”, căruia femeia i-a inter- 
zis s-o întrebe cum a debutat, căci e sătulă 
de această plicticoasă formulă — care e dite- 
renta între o femeie și un bărbat intr-o cursă 
automobilistică: 

M.M. (a nu se confunda cu Marilyn Mon- 
roe! — n.r.): „O femeie știe să riște, o femeie 
știe ce înseamnă viteza, chiar și într-un cir- 
cuit. Diferența apare cind e vorba de viteză 
pură. Bărbatul nu reflectează. El apasă pe ac 
celerator și se duce. O femeie — nu. O fe- 
meie e sensibilă. O femeie e făcută pentru a 
deveni mamă. O femeie gindește mai mult.“ 
Firește, ea nu-și face iluzii: „Pe plan social, 
cred că n-am tost şi nici nu voi fi vreodată 
acceptată ca pilot la fel de rapid ca bărbaţii. 
Deranjez, asta e tot. Ceea ce nu inseamnă câ 
numeroși spectatori nu sint încintaţi: „E for- 
midabilă, iar i-a avut!“ Dar totul se schimbă 
cind am de-a face cu cei pe care-i întrec 
N-am auzit pe nici unul să declare: „Accept 
ca Michële Mouton să se claseze inaintea 
mea”. Pe nici unul. 

Care sint relațiile. ei cu masina? Fals naiv, 
băiat prefăcindu-se tandru și sensibil, repor- 
terul o întreabă: „Vorbiţi cu mașina, o incura- 
jati?“ 

M.M. (iarăși a nu se confunda cu Marilyn 
Monroe! — n.r.): „Deloc. Aplec urechea. As- 
cult mașina. N-am nici o competenţă tehnică 
dar simt tot ce se întimplă în motor, în meca- 


Raliul motociclist Paris-Dakar: un bărbat 


şi maşina sa, . 


lectată sub soarele 


"Hronicul virsrelor. 
sau fiica i 


bulgăreşte, in românește și în toate limbile 
lumii: Bonne Ç și a fost 
realizată de regizorul Peter Donev, avindu-l 
ca protagonist pe Velko Kanev, comic foarte 
popa mulțumită în primul rind — cum se 
intimplă, fără supărare, în toate ţările surisu- 
lui — unei particularităţi fizionomice, un nas 
adică foarte proeminent. Kanev e aici un in- 
spector din anii '30, prizărit intr-un orășel 
prătos și banal de provincie, unde are loc un 
eveniment zguduitor: Banca e jefuită de 8 mi- 
lioane! La auzul veștii, fiecare exclamă: „Ești 
neserios! Cum să se prade banca pe o ase- 
menea căldură?” Cei mai subtili susțin că ja- 
ful s-a produs pentru a înșela plictiseala. E 
probabil și planul celor care au realizat co- 
media. Plan serios și demn al oricărei come- 
dii bune: să înșele plictisul, ba chiar să-l 
alunge. Autorii nu fac un mister că Bonne 

, inspectore, este un divertisment, un 
joc prin care genul poliţist este din nou paro- 
diat în clișeele și stereotipiile lui, dar și o pa- 
rodie la adresa celor care parodiază ul 
polițist, ceea ce, să recunoaștem, se întimplă 
mai rar. Poanta finală e păstrată „top-secret“ 
de regizor: „Pot să spun doar atit că, la sfirși- 
tul anchetei sale, inspectorul se găsește prins 
între simțul său profesional și cel moral. Sper 
ca spectatorul să înțeleagă problema în toatá 
profunzimea ei“. Să sperăm deci și noi că 
există comedii la care se ride, descoperin- 
du-se și „probleme in toată profunzimea lor." 


nică, mai bine ca bărbaţii. Rareori mi se 
acordă incredere, dar la fel de rar m-am înşe- 
lat. Atunci cind piesa se sparge, mă mulțu- 
mesc să repet: „Ce v-am spus?" Fac corp Co- 
mun cu mașina. E deajuns!” Întrebare: „Ce 
„înseamnă un bun pilot?“ 

M.M.: Cineva care lucreză repede cu capul 
și la fel de repede cu piciorul. Nu se pot di- 
socia." Întrebare: „Asta se învață?“ 

M.M.: „Se poate învăța să conduci, nu să 
mergi repede. Aici calităţile vin din naștere. 
Dar ca peste tot, trebuie muncit. Eu progre- 
sez.“ 


Care sint relațiile cu ea însăși? M.M.: „Îmi 
place să pun o rochie, imi place să mă im- 
brac ca o femeie. Urmăresc moda, dau aten- 
ție felului cum mă imbrac. Simt nevoia së mă 
tardez, să mă rujez. La 10 km de sosire, mă 
opresc și mă machiez, ferindu-mă de privirile 
indiscrete." 

„— Pàreti o femeie fericită!" exclamă re- 
porterul. 

M.M.: „Chiar sint!“ 

Şi atunci, retragerea? 

M.M.: „Oh, nu e departe: în doi ani, proba- 
bil... O reporteră de la un ziar feminin mi-a 
spus odată: „Totuși e clar că femeile n-au 
aceleași arme ca bărbații, fiindcă dacă veți 
vrea să aveţi un copil, veți fi obligată să pără- 
siți competiţiile”. l-am răspuns: „Doamnă, 
avem un mare noroc, care ne este dat numai 
nouă, femeilor. Un copil e mult mai important 
decit o mașină.“ Mă voi opri în curînd, căci 
doresc să am un copil; și cînd voi avea un 
copil, nu va mai fi vorba să mă întorc la com- 
petitie, căci ar fi prea riscant“. 

Dar cine ştie dacă pină atunci, nu vom ve- 
dea filmul acesta al cărui scenariu parcă e 
scris singur, al doamnei din Audi Quattro in- 
spirat de această M.M., (care nu e Marilyn 
Monroe!), filmul în care „el“ tremură pentru 
viața ei, ca Anouk Aimée pentru Trintignant, 
$ a.m.d.. șabadabada. 


Ingridei Bergman, 
Isabella Rossellini _ 


Acel minut, acea 
secundă 


Aplecat asupra mesei de operaţie, chirur- 
gui Kodet- își retrăiește indoiala: poate ca 
atunci, cu siguranţă în acel minut, în acea se- 
cundă, încă mai avea timp să hotărască altfel 
sa nu-și sacrifice viața pentru ceilalți. Ceilalţi 
care nu l-au înțeles atunci și l-au judecat gre- 
şit cind el nu era, de fapt, decit un om pru- 
dent în acele grele momente ale războiului 
Poate nu-l vor înţelege niciodată și totuși nu 
putea proceda altfel. Vocea obosită cheama 
in memorie clipa deciziei, parcă pentru a-i în 
tirzia, măcar în amintire, consecințele. Filmul 
lui Jiri Sequens nu incepe chiar cu sfirşitul 
povestirii, cu arestarea medicului de câtre 
Gestapo, în urma salvarii unui partizan, ci 
mai înainte, in timpul acelei operaţii in car 
avea să ia hotărirea care-l va costa viața. O 
deschidere și o inchidere conduse cu mina 
sigură, de dirijor încercat în patetica simfonw 
a destinului partizanilor cehi și slovaci ir 
lupta lor impotriva hitleriștilor. Si Cronica ve- 
rii fierbinți (1973) și mai ales piesa de rezis- 
tentà artistică Atentatul, 1964 (ca sa nu nu- 
mim decit două titluri din filmografia lui Se- 
guens. fostul student al lui Gherasimov și 
asistentul său la Tinăra gardă, marcat, se 
vede, definitiv de romantismul acelor ani) du- 
ceau mai departe ca cercetare psihologică 
tema eroismului, ca singura opțiune morală a 
omului cinstit, În noul film, un medic stimat 
în orășel incepe să fie suspectat şi apoi ocolit 
de oameni, pentru că se tem ca nu cumva să 
facă jocul provocator al Gestapo-ului. Vor fi 
arestaţi șapte cetăţeni. In acest caz, prudenta 
lui n-a insemnat trădare? Conștiinţa îi spune 
ca nu, dar faptele îl acuză. Cum se va ma; 
putea privi vreodată în oglindă cind, dir 
cauza temerilor lui. au căzut atiția oameni? 


preți 


trenko (U.R.S.S 


1981) 


ințelegerea corectă a filmului Agonia pre 
supune din partea spectatorului o atitudine 
cit mai aproape de ceea ce bânuim că au fost 
intențiile creatorului filmului. Prezenţa obse- 
siva a lui Rasputin ca şi aceea, neobișnuită în 
alte producţii pe care am avut prilejul sa le 
vedem pe ecrane. a ultimului tar al Rusiei 
Nicolae al Il-lea, face ca atenţia spectatorului 
sā alunece de la tema centrale a filmului la 
aceste personaje. ceea ce explică de ce sint 
întrebat dacă „am văzut filmul cu Rasputin” 
Deşi este evident inca din titlu că regizorul 
Elem Klimov a vrut sa descrie agonia ultimi- 
lor ani ai imperiului țarist si ca eroul principal 
e societatea rusă a celui mai mare stat cu- 
noscut vreodată in istorie, care ocupa a ṣa- 
sea parte a lumii din Europa pina la Pacific 
De aici decurge pentru spectator un senti- 
ment de insatisfacţie. caci el nu poate inte- 
lege caractere dominante in film. îndeosebi 


(Dana Kolarova 
și Ludek Munzar 
în Acel minut, 
acea secundă) 


Succesul de public inregistrat de filmul Agonia ne indeamna sà revenim la cronica 
din numărul trecut al revistei noastre si cu-un punct de vedere istoric Cu atit mai mult 
cu cit credem că afluenţa spectatorilor s-a datorat nu mai puțin ineditelor elemente de 
document cinematografic privind epoca. Dealtfel curiozitatea spectatorilor de pretutin 
deni faţa de o posibila explicaţie a roiului jucat de aventurierul Rasputin într-un mo 
ment cruciăldin istoria Rusiei a fost întotdeaună complementară cu interesul manifes 
tat de cineaştii din diferite tari pentru același personaj În 50 de ani s-au facut nume 
roase versiuni cinematogratice ale vieţii lui Rasputin. Amintim pe principalii sài inter 
Conrad Veidt (Germania — 1930), 
Harry Baur (Franța — 1938). Edmund Purdom (Italia — 1960), Christopher Lee (Anglia 
1966), Robert Hossein (Franța — 1966) 


Santajul 
ca expresie 
a _teroarei 


Doi regizori cehi, 
o singură şcoală 
de cinema 


Cu migala. uneori prea prelungită, regizorul 
diseca acest caz: intelectualul care gindește 
prea mult și acţionează prea tirziu — cum îl 
definește un fost coleg devenit partizan 
Foarte bine ales actorul Frantisek Nemek 
care înaintează inteligent printre ezitările 
acestui medic aflat la răspintie într-o epoca 
tulbure — epocă sugerată cu discreție și 
pregnanţă in spiritul acelui realism foarte 
specific bunului cinematograf ceh 


le a studiourilor cehoslovace. Scenariul: Va 
clav Sasek, Jiri Sequens, după o nuvela de Otakar 
Chaloupka. Regia: Jiri Sequens. Imaginea: Jiri Så 
mai Muzica: Kare! Mares. Cu: Frantisek Nemec 
Dana Kolarova, Ludek Munzar, Ladislav Frej. Rudol! 
Jelinek. 


Ultima staţie 


Culori reci. crepusculare, figuri spectrale 
umbre ce aluneca de-a lungul culoarelor slab 
luminate, nu pot dormi, tușesc, gem, pindesc 
in spatele ușilor, a ferestrelor lungi, drepte 
re dau spre tufe firave. lipsite de sevă ca și 
ei ce le privesc, așteptind resemnaţi — ce? 

așteptindu-și familiile ce i-au abandonat 
aici... Voi che entrate.. Un cămin de bătrini 
parăsiți, orfani de-o virsta cu secolul, pentru 


Lionel Barrymore (Statele Unite —. 1932) 


Gert Frobe (R.FG. — 1968), Alexei 


e 


pe cele ale lui Rasputin si ale țarinei Alexan- 
dra Feodorovna. Rasputin este infatisat din 
momentul apariției sale la curte, anteceder- 


| Cei ce au curmat 
aventura 

lui Rasputin 
(Agonia) 


care viaţa se tirâște in cirje, in bastoane, dar 
de unde cirje pentru atitea suflete bolnave 
care nu mai au pentru cine si pentru ce 
exista? In atmosfera deprimantă. pictată mi 
nuţios, cadru cu cadru de regizorul Balik s 
operatorul Viktor Ruzitka după ce mai întii 
tusese descrisă cu aceeași patimă pointilistă 
de romanul cu același titlu de Zdenek Plu- 
hare — sosește o fostă actriță. O femeie inca 
frumoasă, incă cochetă, ce caută să se con- 
vingă, dar.mai ales să-i convingă pe acești 
naufragiaţi ai vieții că — atita cit mai e și 
cum mai e — această viaţă trebuie respec- 
tată. Adică trăită si nu lamentată. Deși vocea 
nu-i mai e ce-a fost, ea acceptă să cinte și 
cintă cu. bucurie, bucurindu-i și pe ceilalţi, 
redindu-le pentru o clipă “iluzia artei. Ochii i 
se aprind, încălzind sufletul fostului pianist 
care-n-a scris la viaţa lui decit o singură ope- 
retā, o singură dată jucată.- Dar nu cumva 
chiar ea, nu a jucat si ea atunci? Parcă era 
la... ba nu, în altă staţiune în anul.., ba nu, 
era în... Memorie capricioasă sau joc naiv, nu 
mai contează, important e că totul se leagă 
intre amarăciune și veselie, umor și autoiro- 
nie. O indrăgostire tirzie — cu uşorul ei ridi- 
col pe care autorii nu-l ocolesc, deși îl incon- 
joară cu anume căldură. Femeia care aduce 
ploaia, bâtrina doamnă nedemna — totuşi atit 
de demnă în fața vieții și mai ales a singură- 
taţii, a tristeţii ei parate cu eleganţă — toate 
fac din personajul fostei actrițe, ca şi din cel 
al partenerului ei. pianistul, apariţii de neui- 
tat. Modern cu masură, clasic prin valoare, 
acest panoptic fantastic al unei realitaţi de- 
primante desfașurat cu o cruzime a detaliu- 
lui, a gros-planului -— cind grotesc, cind in- 
duioşâtor — ne aduce în prim-plan acea in 
confundabilă „tandrețe cehâ' aliaj de duioşie 
aspră, de ironie, umor, cu mult foarte mult 


Aman Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Scenariul: Ja 
roslav Balik, după romanul omonim allu! Zdenek 
Pluhare. Regia: Jaroslav Balik. W : Viktor Ru 
zickal. Cu Nelly Gaierova, Ota Sklencka, Eva 
Sobodova, Jiri Dohnal. 


tele sale din satul siberian Pokrovskoie, rolul 
pe care l-a avut in secţia hiiștilor care pred: 
cau ideea mintuirii prin păcat, felui cum a 
ajuns la curtea imperială cu ajutorul bunului 
sau prieten Teofan — rector al Academiei te- 
ologice si duhovnic al țarinei — toate acestea 
lipsind din film fac din Rasputin, pentru omul 
rațional al veacului nostru, un personaj ab- 
surd, cind constată influența de neinchipuit 
pe care o obținuse in destinele imperiului 
Regizorul atribuie dealtfel unor elemente 
anecdotice, senzaţionale, dar nu semnifica- 
tive; un rol prea mare în film. Sigur că este 


pasionant să urmărești complotul pentru asa- | 


sinarea lui Rasputin, dar asta nu a salvat im- 
periul țarist. Oare regizorul a vrut să-l inter- 
preteze ca pe o incercare a nobilimii de a 
salva pe ţar? Partida era oricum jucată 
Aceleași observaţii se pot tace și despre 
Alexandra Feodorovna, de origine germana şi 
engleză, Alix de Hesse, nepoata impăratesei 
Victoria a Marii Britanii, convertită la o orto- 
doxie de expresie ultra-mistică, puternic in- 
fiuențatá de credințele populare rusești. și 
care are un comportament total contradicto 
nu cu educaţia și poziţia ei. Şi de ce n-am re 


Chiar în anul nașterii sale, 1980, Cate ex- 
press a luat două premii „Nastro d'argento“ 
— pentru cel mai bun scenariu original (au- 
tori Nanni Loy, Elvio Porta) și pentru cel mai 
bun actor protagonist, Nino Manfredi. Regi- 
zorul, Nanni Loy, n-a. luat nimic ca regizor 
Lui i-a revenit jumătate de „Nastro d'argento" 
pentru scenariu..Cu sau. fără Nastro", Nanni 
Loy este, printre altele Autorul acelui film 
care a zguduit lumea la vremea lui. numit 
Cele patru zile ale orașului Neapole. in Enci- 
clopedia sa, domnul Boussinot il pune alaturi 
de Salvatore Giuliano și Cu miinile pe oraș 
de Francesco Rosi spunind că: „prin aceste 
filme cinematograful italian regăseşte calea 
regală a realismului, adica a operei de artă, 
cu rădăcini bine înfipte in cunoașterea pre- 
cisă, riguroasă și aproape ştiinţifică a tapte- 
lor“. Realismul acela binecuvintat venea la 
tanc să aprindă un foc nou în vatra pe cale 
de răcire a neorealismului. lar Nanni Loy a 
mai prins o gură de aer din acel „curent“. El 
a ucenicit pe lingă Luigi Zampa cotat drept 
unul dintre cei mai originali neorealiști. S-a 
apropiat de fapte prin filmul documentar. Dar 
cind s-a apucat sà facă film de ficțiune, a 
descoperit ca genul lui e comedia socială, 
subgenul „lejera“. Cuvint de hoț (1957), Soţul 
(1958), O zi ca leii (1961). Trei ani mai tirziu, 
cu Vasco Pratolini ca scenarist, realizeaza 
Cele patru zile ale orașului Neapole. După ce 
demonstrează ca poate fi grav pină la durere, 
omul faptelor și al adevărului, după ce deci 
arată ce ştie, ce vrea și ce poate, Nanni Loy 
se intoarce la comediile lui sociale. e adevă- 
rat scapate de sub nota lejeră. Made in Italy, 
Tată de familie, Piine si ciocolată, În numele 
papei rege, Pentru un teanc de bancnote, 
Cate express. Faptul de viață nu mai este cel 
riguros științific, faptul de viață este doar ri- 
guros omenesc. Socialul îl preocupă in mā- 
sura in care atinge mica ființă umană încol- 
tita de legi, cel mai adesea absurde. Nanni 
Loy nu pornește dinspre societate spre indi- 
vid, ci dinspre individ spre societate. Indivi- 
dul, iată-l: Michele, 45 de ani, bărbat în pu- 
tere, vinde, ilegal, cafea in expresul de Nea- 
pole, cit e noaptea de lungă. De ce? Pentru 
ca are un copil bolnav de inimă care trebuie 
operat. Dar. dacă e un bărbat in putere, de 


„Hoţul“ 
faţă în faţă " Ë 
cu „păgubaşul* 
(Nino Manfredi > 
şi Adolfo 
Cervi în ” 
Cu fe-expre ss ă 


tag ae tii: 


Documentul istoric 
şi ficţiunea artistică 
faţă în faţă 
cu punctul de vedere 
al istoricului 


marca și traducerea inexactă a unor replici, 
care nu îngăduie să surprinzi caracterul lui 
Rasputin, nici măcar din propriile sale decia- 
raţii. Cind azvirle icoana, el spune: „Eu nu 
sint Christ, sint antichrist", iar traducerea 
„este ceva de felul: „Eu nu sint bun, sint rau”. 
“Vorbirea puternic impregnată de mentalitatea 
mistică a aventurierului Rasputin este, și nu 
ințelegem-de ce, tradusă uneori indulcit, to- 
„cit, în dauna surprinderii corecte. a persona- , 
iului. Avem impresia deci că regizorul Klimov : 
a` avut în vedere un public. mai avizat decit 
spectatorii acestui sfirșit de secol. separați de 
evenimentele evocate, de aproape 70 de ani 
In raport cu personajele amintite, Nicolae 
al ll-lea — prezent în multe scene prin sec- 
venle reale din jurnale de actualități — pare 
dimpotrivă, cu toată frapanta lui dezorientare, 
mult mai aproape de realitate, mult mai veri- 
dic, deşi in. cazul lui avem sentimentul. câ-ex- 
plicația psihologică tinde să diminueze ceea 
ce spectatorul are dreptul să afle, şi anume 
partea de vinovâţie asfiecărui factor politic ai 
timpului în agonia imperiului țarist. Pentru 
ca, desi şiretenia ţăranului din Pokrovskoie 
conștient de avantajele materiale pe care i le 
conferă influența sa la curte, este pusa în lu- 


O comedie 


O grațioasă melodr 


În favoarea „publicului: 
O c 


-amarz 


medie 


de bun 


gust 


mà 


ce nu muncește el legal si cinstit? Pentru 
este invalid. Şi-a pierdut o mină La Stalin 
grad, încercind sā salveze un offer. sau 
intr-o casă incendiată incercind să salveze 
doi copii, sau într-un accident de cale ferata 
încercind nu se ştie ce, oricum imprejurările 
nu contează, ceea ce conteaza este că el 
fură Căile ferate. Calătorește fără bilet s 
face comerţ fără autorizaţie. Caile ferate sint 
în dreptul lor să se apere? Sint. Așa incit 
într-o bună noapte, mai curind rea, la telexul 
unei gări, sosește depeșă sa fie prins infrac 
torul care se află precis, acum, în expresul de 
Neapole. Trei funcționari cinstiți se cațără in 
expresul cu pricina. Intractorul habar n-ar 
ce-l paşte- El își vinde liniştit cafeaua („ca 
feaua e un prieten bun, vă ferește de nepla 
ceri”), trezește pasagerii la ora -cuvenită:-pa 
zește somnul sau amorul calătorilor. Michek 
vede tot ce mişcă — si mişcă! — in acel trer 
de noapte. Nanni Loy face din Michele — un 
Nino Manfredi de aur, nu de argint — nu 
mina lui dreaptă ci ochii, ochiul aparatului de 
filmat care cotrobaie trenul de noapte — 
viața ca un tren, nu ca un vagon — și arată 
tot ce trebuie arătat. Tot ce crede el că tre- 
buie arâtat. O maicuţă veghează smerit 
somnul unor copii orfani dar. la o adică, se 
saltă pe virfuri să vadă dacă ce se aude din 
compartimentul alăturat este chiar ceea ce 
crede ea. O bandă de hoți jupoaie cetățenii 
în timpul somnului. Liniștiţi și fără probleme, 
pentru că poliția nu are treabă cu ei ci cu Mi- 
chele. In alt compartiment o familie“ face 
contrabandă cu de toate, urmaritorii lui Mi- 
chele se aprovizionează și ei, contrabandiștii 
sint cu acte in regulă, ei au bilet. O câruță 
plină cu butoaie de vin este surprinsă pe ca- 
lea ferată, se alege praful și de vin şi de vite, 
omul vrea sa știe cu el cum râmine? Ramine 
cum rămine,pentru ca reprezentanţii căilor 
ferate, conductorii, sint ocupați cu urmărirea 
lu: Michele. Conductorii şi inspectorul, că nu 


mină în discuţiile sale cu Virubova (personaj 
care ar fi meritat și el o mai bună reliefare) 
latura patologică a lui Rasputin este abia 
amintită, uneori el apărind de-a dreptul in 
postura unui alcoolic, petrecăreț, poate chiar 
cumsecade, tratind cu un umor popular pro- 
blemele cele mai grave ale momentului pe 
care le privește cu o scuzabilă inconștiența 

Am fi așteptat să vedem decriptat acest fe 
nomen atit de singular în istoria universala 
prin care factori mistici. un climat maladiv in 
stalat in insâși conducerea imperiului, se 
transformă in factori de decizie care grăbesc 
un proces revoluționar impus de legile inexo- 
rabile ale istoriei 

Apelul la documentul cinematografic din 
epocă dă filmului o dimensiune de autentici- 
tate, foarte apreciată de spectator, dar firește 
inserarea acestor fragmente în evocarea år- 
tistică trebuie să fi pus problemele cele mai 
mari regizorului, pentru că este foarte dificil 
să țeși materiale adeseori disparate (n-am în- 
teles de ce era nevoie de ciinii care mâninca 
cadavre!) într-o creație nouă, perfect plauzi- 
bilă ca mișcare, culoare, atmosteră. De aici 
mi se pare oarecum expediată soluția la care 
apelează autorul de a ne juxtapune didactic 
20 de mistici ruși ai secolului al XIX-lea care 
nu au în comun cu Rasputin decit faptul câ 
se revendicau de la credința ortodoxă şi de la 
înțelepciunea populară rusească, dar repre- 
zentind în realitate caractere extrem de di- 
verse și care nu au avut nimic de-a face cu 
aventura lui Rasputin. L-am cita în acest sens 
pe unul dintre ultimii care apare în galeria ce 


„trebuia să justifice rolul „sfinţilor“ în societa- 


tea rusă a veacului trecut și anume exact 
personajul — inalt, frumos, blind — singurul 
nenumit — care era de fapt loan Krontaşky. 
celebrul ginditor rus, mare teolog, a 'căru: 
operă cunoaște azi un asemenea interes în 
cercurile culturale, incit este tradusă în nu 
meroase limbi de mare circulaţie. 


se putea sà nu apara şi inspectorul — îl ur 
maresc pe Michele Nanni Loy urmareșir 
adevarul despre relația individului cu societa 
tea în cazul in care ea. societatea, isi aduci 
aminte de individ, numai atunci cind trebuie 
sa-l aresteze. Ideea este importantă și veche 
n cinematograful italian. ea este „ baza și 
fundamentul” acestui film, este ce-a vrut să 
spună autorul la urma urmelor, şi chiar la 
urma urmelor o spune, si chiar astfel formu- 
lată. O asemenea idee putea fi comunicată 
cu dinţii strinşi și fălcile încleştate. Nanni 
Loy, fostul asistent al lui Luigi Zampa, fostul 
documentarist, fostul autor de comedii lejere 
o comunică simplu, cu înțelegerea faptelor 
cu zimbetul pe buze și furia extrem de bine 
ascunsă în adincul sufletului său de cineast 
care a mai apucat o gură de aer din minuna- 
tul „curent” al neorealismului 


Eva SIRBU 


Producţie a studiourilor italiene. Scenariul: Nann 
Loy, Elvio Porta. R. : Nanni Loy. Imaginea: Clau 
dio Cirillo. Muzica: Giovanna Marini. Cu: Nino Man 
fredi. Adollo Celi, Vittorio Mezzogiorno, Luigi Basa 
jaluppi. Silvio Spaccesi 


topi totul în fascinația unui automatic si luc 
tor „smile“ 


Dar, in vecinătatea unor intinse pajişii 
verzi, zgiriie-norii canadieni pâstrează un 
anume aer silvesiru, sofisticata aparatură 


care inundă instituțiile. casele şi bucatăriile, e 
inconjurată de lemn natur, computerele in- 
sele, cu datele lor agasante şi in complicitate 
Gu obscura birocraţie, sint mai mult indis- 
crete decit amenințătoare. De unde și suflul 
ozonat pe care il respiră comedia lui Eric Till 
disponibilitatea nealterată spre tandrețe și 
gingâșie, zborul liber al fanteziei umoristice, 
justițiare şi tolerante, greu de descoperit in 
alte comedii contemporane 

A se vedea de toţi cei care nu vor să-și rè- 
fuze ceea ce a devenit o raritate, un divertis- 
ment spiritual şi de bun gust, in peisajul emi- 
namente dramatic sau degradat prin comer 
cializare, al atitor altor producţii, 
Val. S. DELFANU 


Producţie a studiourilor canadiene. Scenariul: Morne 
Ruvinsky. lan Sutherland, Adam Arkin. Regia. Eric 
Tu! Muzica: Micky Erbe, Maribeth Solomon. Cu: 
Alan Arkin, Mariette Hartley, Sarah Stevens, Monica 
Parker 


Kramer 


contra 


Kramer 


in v 


Un mic si un mare lord 


canadiană 


ai ecranului (Ricky Schroder 


Alec Guinness în Micul lord) 


Pe căi = 


A porni de la umorul tandru si ironic, tre- 
cind ușor spre parodie. cu o adiere din bur- 
lesc şi citeva note discrete, dar bine fixate, 
de absurd şi a ajunge la satira cu adresă 
multiplă, ba chiar la comicul enorm și fan- 
tast, fără a pierde totuşi nici un moment ma- 
sura și verva dansanta a unui savuros, deco- 
nectant, entertainment, iată performanța și 
educaţia acestui film, atit de neatrăgator prin 
traducerea titlului: Pe căi nelegale (Improper 
Chanels). 

Goana celor doi soți Martley, aflați dealt- 
minteri in divorţ, pentru a-și recupera fetița 
de cinci ani, răpită cu intenţii educative de 
Asistența sociala, care nu se asistă decit pe 
ea însăși, goană care antrenează o întreaga 
armată de urmaritori simpatici și tenaci, sluji 
tori ai unei foarte rafinate, dar nu mai puţin 
intratabile birocraţii, această goană în care 
cel mai bine se va descurca fetița răpită, ce-i 
drept stimulată de un băiețel mai în virstă — 
dar nu fiţi decepționaţi, nu e un film cu copii 
şi probleme matrimoniale, -instituții mult mai 
mature si sus-puse sint antrenate în aceasta 
cursă — e o goană în umbra nevăzută a com 
puterelor secretoase și zgiriie-norilor greoi a 
unei societăţi super-hiper și -post-industriale 
fotogenetice si decorative. cu pretenţia de a 


Dacă facem abstracţie de anii premergători 
primului război mondial cu revoluțiile din 
1905—1907 care servesc de preludiu „ago- 
niei“ observâm că filmul este centrat indeo- 
sebi pe evenimentele anilor 1914—1916. Fi- 
rește, anı determinanţi în istoria Rusiei care 
se trezeşte atunci din beţia tricentenarului 
Romanovilor, sărbătoriți cu neobișnuit fast in 
1913 — dar sint totuși numai trei'ani dintr-o 
epopee care avea să culmineze cu marea Re 
voluție socialistă din octombrie, început al 
unei noi ere, şi ca pentru orice început de 
eră deopotrivă prăbușirea celei vechi. Pentru 
că filmul se încheie tocmai cu evocarea revo- 
luţiei, am fi în drept să-l considerăm ca o 
suită de premise care trebuiau să ducă la 
această istorică concluzie. lata de ce mi se 
pare că rolul maselor, al revoluționarilor, al 
factorilor decisivi, este prea estompat în evo 
carea celor citiva ani de agonie, care oricit 
de bine ar pune in lumina descompunerea 
conducerii imperiului, mi-au părut a nu fi pe 
măsura a ceea ce a urmat, 

Firește, acestea sint reflexiile permise. de 
confruntarea filmului cu documentele de 
epocă. Majoritatea spectatorilor nu au venit 
la film cu asemenea exigenţe, de aceea ei au 
reținut cred, ceea ce trapează în primul rind, 
și anume strălucirea falsă a vieţii de curte a 
unui imperiu agonizat, luxul orbitor în conso- 
nanţă cu dezmatul, venalitatea si inconștiența 
conducătorilor între care işi află loc cu ușu- 
rință un personaj atit de absurd ca cel al lui 
Rasputin. Şi chiar dacă resorturile intime ale 
situației. se lasă uneori mai greu surprinse, 
imaginea de ansamblu pe care o pas 
cei ce au vizionat nu este lipsită de o 
grandoare capabilă să ajute fixarea în memo- 
rie a împrejurărilor în care avea să izbuc- 
nească unul dintre cele mai capitale eveni- 
mente din istoria contemporană. 


Virgii CÂNDEA 


https://biblioteca-digitala.ro 


Sint aproape o sută de ani de cind, in 188 
Burnett Frances Hodgen (scriitor englez sta 
bilit în Statele Unite) îşi asigura posteritatea 
literară cu „Micul lord Fauntleroy“. După nu 
mai doi ani romanul era dramatizat si de 
atunci a cunoscut numeroase transpuneri 
scenice. O dată cu apariția cinematografului 
încă din vremea filmului mut, „Micul lord“ a 
fost ecranizat intr-o veisiune... teminizată cu 
Mary Pickford in rolul titulâr. Fauntleroy. 
rudă bună: de suflet cu Tom Sawyer şi de 
destin cu „Prinţ și cerşetor”, unind ambele 
ipostaze într-un singur personaj, și-a asigurat 
prin alte remake-uri peste decenii călatoria 
pină la noi 

Povestea băiatului născut in Statele Unite 
— la puţin timp supă ce și-au ciștigat inde- 
pendenţă' și orgoliul tinerei democraţii era în 
floare — crește pină la 7'ani în lumea liberă a 
străzii unde prieteni îi sint băcanul și lustra- 
giul iar jocul preferat „lovește cutia” (citește 
o cutie de conserve goală). Fără preaviz 
apare insă mesagerul bunicului sáu englez — 
conte cu pedigriu de opt secole, care-l pro 
pulsează la celălalt pol al ierarhiei sociale 
Acesta e parcul orașului?” întreabă viitoru! 
lord cind ajunge pe domeniile bunicului sau 


Nu, sint proprietăţile sale care vor deveni 
intr-o zi ale tale”, răspunde însoțitorul. Asa 
incepe ucenicia micului republican intr-ale 
aristocrației. Romanul este desigur un reflex 
al doctrinei filantropice descinzind din școala 
reformatorului englez Robert Owen și care 
cunoștea un mare avint după mijlocul secolu- 
lui al XIX-lea cind, în 1869, luase ființă şi 
prima societatea de caritate britanică. Dar nu 
n verismul acestei doctrine stă frumusețea 
filmului. Magnetul său se află în talentul și 
farmecul celor doi interpreţi, despărțiți prin 
data nașterii de peste o jumătate de secol: 
Ricky Sehroder (cel din Campionul) și Alec 
Guinness (cel ce a purtat mantia atitor roluri 
istorice”). Un tandem irezistibil prin 
contrastul creat între inteligenţa inocentă 
aliată cu farmecul candorii nepotului şi arta- 
jul bunicului pigmentat însă de o ironie de 
autentică descendență britanică. Morala 
merge însă mai departe nestingherită, virtu- 
tea nu poate crede în viciu: „De ce spui că 
nu te iubeşte nimeni, bunicule? Tu ești cel 
mai bun”. Pentru a nu-și contrazice urmașul, 
bunicul este obligat să devina incet-incet, 
mai bun... Este un alt duel David—Goliath fa- 
cut cu armele tandreţii și ale francheţii. Este 
o victorie duioasă, emoţionantă, încheiată cu 
o partidă de „loveşte-cutia” pe lespezile mul- 
ticentenare ale castelului. Cheia câtre succe- 
sul de public al filmului lui Jack Gold este 
insă tandrețea, dăruită spectatorului de toate 
virstele. Acea infinită tandreţe prin glasul ca- 
reia ştiu să vorbească atit de bine micii prinți 


din marea literatură. 
Adina DARIAN 


le a studiourilor engleze. Un film de Jack 
E u: Ricky Schroder, Alec Guinness, Eric Por- 
ter. Colin Blakely, Connie Booth. 


Obiceiuri şi gesturi al căror ritm pare a fi 
fost stabilit de veacuri. Un sat in care oame- 
nii primesc vestea războiului cu aceeași li- 
niște cu care așteaptă lumina electrică. Viaţa 
râmine in matca ei orice s-ar intimpla. Fe- 
meile știu să transforme îndeletniciri coti- 
diene în ritual. Frămintatul piinii are astfel 
puterea să-l aducă înapoi pe cel plecat, iar 
şuvița din părul nevestei, pusă lingă cea a 
copilului, devine talisman. Bărbaţii știu că 
trebuie păstrat un moment de reculegere 
inainte sà plece pe front. În asemenea clipe, 
fapte obișnuite sint investite cu forțe de sim- 
bol, iar amintirile caută să deslușească înţele- 
sul viitorului. Tot ce se întimplă pare știut 
Tot ce se va intimpla este așteptat cu liniște. 
Acesta pare să fie adevărul satului de undeva 
din inima Ucrainei. Un film adevărat, care își 
reveritică succesul la public după premiera 
din Zilele filmului sovietic. (Cinema 11/82) 


Marina ROMAN 


Producţie a studiourilor Mostilm. Un film de: Arkad: 
Sirenko. Cu: Vladimir Gostiuhin, Valentina Fedotova. 
ivan Lapikov. E. Bocearov. 


Spectatorii care au văzut Vraciul intr-o re- 
lativ recentă Gală a filmului polonez (vezi Ci- 
nema 9/82) (iși) pot, mai mult ca sigur, răs- 
punde la întrebarea: cum se explică succesul 
de public? Una dintre explicaţii: 

deconcertantă chiar și pentru cunoscătorii 
intr-ale melodramei. Zeci de motive „melo“ 


invadează ecranul —  îndreptindu-se, me- 
o-triumtator, spre clasica apoteoză în lacrimi 
din oricare final melo. La cea mai sumară 
contabilitate reiese fără drept de apel că fil- 
mul hrănește din plin cel puţin trei nostalgii 
1. Nostalgia iubirii („iubirea lor“, firește, im- 
posibilă, rezistă, iată, și familiei şi sistemului 
social și accidentului mortal). 2. Nostalgia re- 
găsirii (tatăl si ngur pe lume isi regáseste, 
iată, fetița singură pe lume si se regăsește si 
pe sine). 3. Nostalgia tâmăduirii (nu există 
iată, bolnavi irecuperabili, există numai me- 
dici nepricepuţi). Ca să-ți întorci privirea de 
la un asemenea film trebuie să nu mai fi gus- 
tat cam demult un basm (E.V) 


Producţie a studiourilor poloneze. Un fiim de Herzy 
Hoffman. Cu: Jerzy Binczycki, Anna Dymna, Tomasz 
Stockinger. Bernard Ladysz, Arthur Barcis. 


ră vrăjitorii 
Anna Dymna 
m Vraciul) 


e in priză directă... e în priză directă... 


calendar pe celuloid 


istoria filmului în... 
martie 


În direct din biblioteca IATC-ului, Cornel 
Medvedov ne transmite citeva evenimente 
ale istoriei filmului întîmplate în martie: 

1895 — Louis Lumière prezinta la Paris, in 
premieră mondială, filmul său leșirea munci- 
torilor din uzinele Lumière, considerat azi 
„primul documentar din istoria cinematogra- 
tului”. Cei'17 metri de peliculă — aproximativ 
un minut de proiecție! — au fost developaţi 
într-o căldare și uscați pe fringhia de rufe în 
bătaia vintului... 

1895. Englezul R.W. Paul perfectează Kine- 
toscopul Edison pe care francezul Charles 
Pathé (negustor de biici) îl achiziționează ur- 
gen devenind în curind milionar. 

910 — În. Franța încep să se folosească apa- 
ratele de proiecție cu motor electric, în locul 
celor cu manivelă. 

1915 — La Hollywood se inaugurează primul 
studio-gigant, Universal City. 

1927 — Pe a treia variantă a scenariului său, 
Eisenstein obține intrarea în producție a fil- 
mului Octombrie, a cărui premieră are loc tot 
în martie, un an mai tirziu. 

1927 — București, 28 martie, la cinema „Vol- 
ta-Buzești“, rulează ladeș, primul film al Ate- 
lierului de mimodramă condus de Horia Igi- 
roșanu. Operator. un „as al manivelei”, Aurel 
Petrescu, autorul primului desen animat ro- 
mânesc. Filmul nu există în Arhivă. 

1928. „Cea mai izbutită încercare cinemato- 
grafică românească, putind sta alături de ori- 
care din producțiile marilor case occiden- 
tale“, scria dramaturgul Alexandru Kirițescu 
imediat după premiera filmului Maiorul Mura 
(14 martie, cinema „Capitol”). Regia: tinărul 
avocat lon Timuș. Scenariul: Jean Geor- 
gescu. lon Timuș a investit în film banii cîști- 
gati din vinzarea unor obiecte de artă achizi- 
ționate într-o călătorie de 5 ani în Japonia, 
plus fondurile strinse de la o croitoreasă, un 
medic și un funcţionar, contaminaţi de pasiu- 
nea pentru film. Mai mult, trebuind să reali- 
zeze copiile la Viena, la întoarcerea în țară 
plătește taxe vamale ca pentru un film străin. 
Solidari cu. entuziastul regizor au fost doar 
interpreții (Marietta Sadova, George Timică, 

Elvira Godeanu) care au refuzat orice remu- 
neraţie. 

1928 — 19 martie, Luis Bunuel debutează cu 
Ciinele andaluz, avindu-l ca interpret și co- 
scenarist pe Salvador Dali. Titlul figurează în 
istoria filmului ca o capodoperă a filmului 
avangardist, 

1929 — În Spania se naște actrița cu cel mai 
lung nume din istoria filmului: Maria Anto- 
nieta Alejandra Vincenta Isidora Elpidia Abad 

Fernandez, pe scurt — Sarita Montiel. 

Au debutat in martie: 

Regizorii: Geo Saizescu (Un suris in plină va- 
ră — 1964 — debut în lungmetraj) și Andrei 
Cătălin Băleanu (Muntele ascuns — 1978) 
Din premierele lunii: 

1965 — Pădurea spinzuraților (regia Liviu 
Ciulei — Premiul pentru cea mai bună regie 
la Cannes, 1965) 

1966 — Răscoala (regia Mircea Mureșan, pre- 
miul-pentru Opera prima la Cannes, 1566) 
1975 — Prin cenușa imperiului (regia Andrei 
Blaier) 

1978 — Edijle specială (regia Mircea Dane- 
liuc) 

1979 — Cilpa (regia Gheorghe Vitanidis) 


în deplasare 
Animaţie intensivă 


Un inedit „schimb de experienţă“ între 
cițiva realizatori de la studioul „Animafilm“ și 
cineaștii amatori de la cineclubul „Construc- 
torul" din Timișoata, condus de inginerul 
Gheorghe Huiban. Regizorii Lajos Nagy, 
“Dinu Şerbescu si redactorul angore Traian 
Pop au fost realmente asaltati cu întrebări de 
cei amatori să se inițieze în tehnicile așa-nu- 
mitei „arte a șaptea bis.“ Întiinirea s-a tran- 
sformat, pe loc, într-un curs intensiv de ani- 
maţie, de a cărui eficiență nu ne îndoim, pen- 
tru că „Animafilmul" a mai recrutat deja reali- 
zatori din rîndurile cineclubiștilor, cum sint 
Emanuel Tet de la Arad și Norbert Taugner 
de la Reșița, care au demonstrat, prin debu- 
tul lor, animatorii amatori talentaţi pot 
tace față şi exigențelor profesioniste. 


Rubrică realizată de 
Eugenia VODĂ 


e în priză directă... e în priză d 


premieră la Cinematecă 


Hai la drum... 
cu istoria filmului 


Pentru prima dată în istoria Cinematecii: 
un curs de istoria filmului. O suită de prele- 
peri susținute de cadre didactice ale IATC-u- 
ui. Primele 12 lecţii, însoțite firește de 
proiecţii, sint dedicate filmului mut. Tot acum 
aflăm că, în fine, incepind cu acest an, Cine- 
mateca organizează programe itinerante, 
spre bucuria cinefililor din șase orașe (Bra- 
şov, Cluj-Napoca, lași, Craiova, Tirgu-Mureș 
$i Timișoara). Ne întrebăm: dacă nu ar fi bi- 
nevenită si o conjugare a celor două iniția- 
live. E şi Prelegeri itinerante de istoria fil- 
mulu 


instantaneul lunii 


Înainte de filmare, Marin Moraru 
calculindu-și 
cu (mare) precizie efectele 


vă recomandăm... 


Nu evitați 
„Ultima staţie“ 


Se știe, se iîntimplă să existe filme care, 
fără a fi „mari“, ar merita (dintr-un motiv sau 
altul) să fie văzute, dar care (tot dintr-un mo- 
tiv sau altul) au parte de săli nedrept de pus- 
tii. Un exemplu recent: Ultima le (produc- 
ție cehoslovacă, vezi cronica la „Pe ecrane”), 
un film pe cit de simplu pe atit de inteligent 
despre splendorile și mizeriile virstei a treia 
(ca să fugim de termenul bătrineţe). Un film 
care merită cu siguranță mai mult de... 10 
spectatori, cit aștepți la casă, cu răbdare, să 
se adune, pentru că fără minimum 10 specta- 
tori, „filmul nu se dă!“ Cel puţin „spectatori- 
lor, care nu sint numai spectatori” le propu- 
nem să vadă Ultima stație și apoi să ne și 
contrazică. 


una pe lună 
Un regizor. 


‘şi Florin 
privind 


la Clubul critic 


Între „Secvenţe“ 
şi „Fructe de pădure“ 


Alexandru Tatos, regizor cu o tilmogratie 
într-adevăr consistentă, chiar dacă ea nu- 
mără, deocamdată, doar 5 titluri (Mere roșii, 
Rătăcire, Casa dintre cimpuri, Dul prod me 


sia trecea și Secvenţe), Tatos deci, însoțit de 


operatorul! (a patru din cele cinci filme) Flo- 
rin Mihăilescu și de actorul (în trei din cele 
cinci) Mircea Diaconu, a fost prezent la Clu- 
bul criticii la o discuţie despre filmul Secven- 
je. Din buchetul intervențiilor verbale, iată 
doar trei fire, apartinind, desigur, nu gazdelor 
ci invitaţilor. Alexandru Tatos: „Ca o replică 
la Secvenţe, voi face, poate, și un film în care 
voi arăta cum convenţia poate îi, uneori, mai 
adevărată decit realitatea însăși“. Florin Mi- 
hăllescu „Critica ar avea datoria sà scrie 
despre un film bun nu numai imediat după 
premieră, ci să revină la același film și peste 
un an, și peste mai mulţi ani. Se accentuează 
distanțarea critică, se modifică unghiul de 
perspectivă, vin alte generaţii de spectatori“. 
Mircea Diaconu: „Actoria de film s-a modifi- 
cat si ea în ultimele decenii cinematografice. 
Cum? În ce fel? E vorba de o evoluție care ar 
merita, cred, analiza criticii.“ Clubul criticii 
(și, sintem convinși, și foarte mulți spectatori) 
așteaptă cu nerăbdare ultimul film al lui Ta- 
tos, gata de startul spre public, așadar al ṣa- 
selea titlu al fiimografiei: Fructe de pădure. 


Expoziţia artistului 
în tinerețe 


La Galeria de artă fotografică din Bucu- 
rești: prima expoziție individuală a anului 
1983, semnată de cel mai tinăr membru al 
Asociaţiei artiștilor fotografi, absolvent al 
secției de operatorie a IATC-ului, actual- 
mente „stagiar la Buftea“ — Valeriu 
La vemisaj, profesorul de artă fotografică de 
la IATC (și secretarul Asociaţiei artiștilor fo- 
tografi din R.S.R., Silviu Comănescu, a pre- 
zentat cu căldură expoziția și implicit autorul: 
„Un fost student de excepţie, (...), un talent 
matur, un stil propriu, fuzionind timbrul ele- 
giac cu un timbru de mare sobrietate (...) o 
remarcabilă similitudine între fotografiile din 
expoziţie și filmele realizate de Valeriu Câm- 
pan în Institut, ca operator“... În concluzie: o. 
expoziție interesantă, care ar fi de dorit să in- 
cite si alti artiști ai imaginii din cinematogra- 
fia noastră. Cine n-ar vrea să vadă o expozi- 


e în priză directă... @ 


în direcţii (critice) diferite 


ție de fotografii de Călin Ghibu sau de losit 
Demian sau de Nicolae Mărgineanu sau de 
Vlad Păunescu sau...? 


Afişul primei expoziţii 
de fotografie a anului 1983 


asociatia artiștior fotografi dn r.5, româna 


VALERIU CAMPAN 


| ze: Am... _ 


semnal din Turnu Severin 


Un cenaclu „Panoramic“ 


O știre de pe malul se. al Dunării albas- 
tre: la Casa tineretului din Drobeta Turnu-Se- 
verin, tocmai s-a născut un cenaclu de cul- 
tură și creație cinematografică, botezat „Pa- 
noramic". Numele concordă cu programul... 
„lat“ al cenaclului, care funcționează, încă 
din start, cu trei secţiuni: secțiunea curs-foto, 
secțiunea cineclub si secțiunea cultură cine- 
matogratică (proiecția unor capodopere pre- 
zentate de critici de film invitați la fața locu- 
lui, prezentarea unor filme românești chiar de 
realizatorii lor etc.). Acestui start Byn îi dorim 
un traseu la înălțime > fără finiş. În aceeași 
ordine de idei, așteptăm invitația la premiera 
întiiului film produs de „Panoramic". 


Notă de... 1 ap rilie 


Un actor. 


irectă... e în 


https://bibliotgca-digitala.ro 


Un director de film. | . 


O pictoriţă de costume 
Pool 


priză directă... e 


Caricaturi de Daniel Ràdutó 


dincolo de ecran 


Cind au ajuns să facă cinema, fraţii Marx 
(erau 5) aveau caracterele personajelor defi- 
nitiv conturate de pe scenă: Groucho, cintă- 
rețul si guralivul, Chico — marele amator de 
„puicuţe” (Chiken), Harpo — cintărețul la 
harpă, Zeppo — pentru că se vorbea mult de 
Zeppelin în vremea aceea si Gummo — mare 
consumator de gumă de mestecat. În civil. 
vestiții comici erau persoane respectabile; re- 
dutabili oameni de afaceri — mai ales Chico, 
Zeppo şi Gummo, talentaţi oameni de litere 
(Groucho și-a făcut un nume şi ca scriitor) 
familiști întocaţi (aici a excelat mai ales 
Harpo). Cea care a inițiat grupul lor dind 
naștere (și) celebrelor personaje a fost 
mama: Minnie Marx care i-a îndrumat, la ne- 
voie chiar i-a îmbrincit pe scena teatrului de 
revistă. Tot ea a fost aceea cate a reușit să-i 
caracterizeze în cel mai succint și perfect 
spirit comico-absurd. „Groucho este omul cel 
mai cinstit din lume, dar e cam dur. Chico e 
oaia neagră a familiei, Harpo este iubitul meu 
şi Gummo e... mama mea." (!?) 


. 


Pentru rolul principal din Absolventul de 
Nichols a fost propus mai întîi Robert Red- 
ford. Dar acesta, abia lansat după succesul 
cu Descul in parc a refuzat, socotindu-se 
pa bătrin pentru un tinār absolvent. Atunci, 
n disperare de cauză, Mike Nichols, regizo- 
rul filmului. s-a oprit asupra unui debutant 
care avea 35 de ani, fusese remarcat pe 


vă recomandăm: 


filme semnificative 


Pomeneam mu demult în această pagină de 
schimbarea de optică pe care o aduce sfirsi- 
tul anilor '50. de opc si de atitudine toto- 
dată față de cmematogra! Nerezumindu-se la 
diatribe impotriva cmematogratului tradiţio- 
nal, acești protestatar: iş: materializează teo- 
riile, propunind pututu un realism de fac- 
tură nouă, polemică şi în geneal o ruptură 
cu tot ce insemne traditie la toate nivelele: 
structură naratwă imba;. ideologie. Desem- 
nat îndeobște prin adjectivele „nou“ sau „ti- 
năr', acest fenomen capătă în cursul anilor 
'60 o greutate deosebită în Franța, Brazilia, 
Cehoslovacia. Japonia, RF. Germania, unde 
afirmarea sa merge pinë la identificarea cu 
întreg cinematogratui acelor țări 

Din păcate, ma toste noile valuri au avut o 
viață scurtă. Singurul care a reușit să treacă 
bariera deceniuiu opt a fost așa-numitul „ti- 
năr cinematograf vest-german” 

În februarie 1952. ia festivalul de la Ober- 
hausen, 26 de tineri cineaști lansau un mani- 
test prin care în termeni categorici anunțau 


3 
„Oh, norocosule! 


Și tu rizi 


Oh, norocosulei, un film al artistului la ma- 
turitate — artistul fiind cel mai „furios“, deci 
cel mai anticontormist, deci cel mai incomod 
cineast al unei cinematografii în care, firește, 
nu el, nu Lindsay Anderson îl joacă pe pro- 
fet. Un singur minut: într-un zgirie-nori, la un 
etaj amețitor de sus, într-un birou de miliar- 
dar, El, Norocosul, nebună corcire de Rastig- 
nac cu Don Quijote, tocmai îi expune miliar- 
darului un proiect de recuperare a copilei 
aceluiași miliardar de la un trai cam, hm, de- 
zordonat, cind... din anticameră se rostogo- 
leste în birou („sint ruinat! sint ruinatt”), un 
masiv vulcanic, o siluetă à ia Tati, care se re- 


Printre 
alcolm McDowell în O, 


noroi 


ale anilor 63-8 


„moartea“ cinematografului traditional si 
„nașterea unui nou cinematograf’. Dincolo 
de tonul peremptoriu-provocator al textului, 
exista acolo o convingere, o hotàrire cé 
aveau imediat să fie puse în practică. lar în 
1966, la Cannes și la Veneţia, patru filme rea- 
lizate de semnatari ai manifestului veneau să 
demonstreze lumii întregi ce este, in fond, 
„tinărul cinematograt vest-german“... Două 
dintre ele ne rețin atenţia în repertoriul Cine- 
matecii: Tinărul Tëerless, de Volker Schloen- 
dori și Anita G. de Alexander Kluge. 
Primul este adaptarea unui roman scris de 
Robert Musil în 1906 — text socotit de majo- 
ritatea criticii literare drept analiza unui feno- 
men ce abia mai tirziu avea să capete numele 
de nazism. Eroul, elev într-o școală de copii 
din familii avute, asistă mai intii cu detaşare. 
apoi cu fascinație, la un întreg ritual al bruta- 
lității exercitate paupa unui coleg man 
Toerless se incăpăținează, de fapt, desiu- 
şească motivul pentru care un om se poate 
supune degradării, dar sensibilitatea sa (care 


pede la fereastră, o deschide si... iese. „Du-te 
după el", ii zice sec miliardarul, secretarului 
său. Secretarul țișnește spre fereastra des- 
chisă și... țuști! Plonjé: undeva, jos, departe 
pe asfaltul albicios, două protoplasme ri- 
cioase foste „la costum". Și tu ñzi, rizi, rizi 
Un minut de film cuplat la linia de înaltă ten- 
siune a inegalabilului nostru sfirșit de secol 
Un minut „de actualitate“, în patru personaje 
şi două vorbe, absorbind tomuri de psiholo- 
gie, de sociologie, de istorie, de umor engle- 
zesc și de bune maniere. O in con- 
temporană. Pe deasupra, greu de imaginat 
un spectacol al morţii mai grandios si mai 
violent derizoriu. Poate doar Mr. Shakes- 
peare... 


nori — Rastignac sau Don Quijote? 


de Lindsay Anderson) 


antologia secvențelor 


Consacrări 


Broadway dar era necunoscut în cinema. Se 
numea Dustin Hoffman. Rolul din Absolven- 
tul l-a consacrat. 


George White, mare director de revistă 
new-york-eză, ale cărui spectacole rivalizau 
cu cele ale lui Ziegfield, a adus în California 
pentru a juca — mai precis a dansa — într-un 
film al său o tinără și nu prea cunoscută ba- 
lerină. Văzind-o apoi pe ecran, Louis B. Ma- 
yer a fost entuziasmat de talentul acestei „ti- 
nere dansatoare de culoare“ regretind că nu 
poate face din ea un star. Mai apoi s-a do- 
vedit că pielea ciocolatie a dansatoarei nu 
era decit o... nostimă | Aoin de machiaj al 
acestei debutante in fiim, pe nume Eleanor 
Powell. Ea s-a trezit curind mare vedetă la 
Metro in Brodway Melody — 1936. Peste doi 
ani aceeași Eleanor Powell şi același izor 
Roy del Ruth cu același partener Robert Tay- 
lor vor reedita aceeași poveste de dragoste, 
muzică și dans, cu același fast hol ian 
şi aceeași melodie de succes, în 
Melody — 1938. lar peste alți doi ani, tot 
Eleanor Powell — de data aceasta cu Nor- 
man Taurog, ca pi $i Fred Astaire, ca 
partener — apare in Broadway Melody — 
1940. Film pe care peste alți 40 de ani îl reve- 
dem și noi la Cinematecă. 


Georgeta DAVIDESCU 


îi diferenţiază de ceilalţi) face ca profesorii să 
recomande plecarea lui din această școală. 

A! doilea film este adaptarea unei nuvele 
scrisă chiar de Kluge, inspirată de un caz 
real, intilnit în cariera sa de avocat. Eroina 
este o dezrădăcinată: nu are familie (părinţii 
i-au murit în lagăr), nu are sot, nu are avere, 
nu are nimic. Într-un cuvint, ea este suspectă 
în ochii oamenilor „respectabili“. Anita ar 
vrea să intre „în rindul lumii”, ea caută o 
slujbă, încearcă să învețe, isi caută un soț 
Dar toate ambițiile îi sint retezate de ipocrizia 
și lașitatea celor din jur. Din ce în ce mai „vi- 
novată“ pentru că nu își găsește un rost, 
Anita isi pune soarta în mina autorităților. 

Evident deosebite ca story, cele edouă 
filme au insă ceva comun în sentimentul de 
izolare, de a nu fi precum ceilalţi, pe care îl 
incearcă eroii lor. Trăind in lumi diferite. ve- 
nind din lumi diferite, şi Toeriess, și Anita 
sint, prin inocenţa lor, potenţiale victime. De- 
osebite și ca factură: primul film construit 
dintr-o bucată, al doilea — fragmentat pe ta- 


„Nu sînt mironosiţă“ 


„Nu sint mironosiţă”, spunea Julieta chiar 
în primul act al piesei shaki rene și 
această replică pare să călăuzească întrea 
tăimăcire cinematografică a lui Franco i- 
relli. Cei doi eroi se string în brațe cu deznă- 
dejde și se sărută cu o patimă nemaiintiinită 
în nici o versiune filmică anterioară. Partiza- 
nii ecranizării lui Renato Castellani (1954) au 
A 3k1— "a nivea eq debordantă a peliculei 
din 1968. În varianta preferată de ei, Julieta 
se juca inocent cu pene şi nu pricepea 
aluziile nte ale doicii. Îmbrățișările erau 
caste și incremenite. Deși pătrui cu apara- 
tul in dormitorul nuptial si insistă asupra fier- 


Un Shakespeare în viziunea epocii renascentiste 
si Leonard Whiting in Romeo şi Julieta de 


Maturitatea unui tînăr cinematograf 


blouri; primul — gindit si calculat cu minutie 
in descrierea zbaterii interioare a băiatului, al 
doilea — cu un aer de totală improvizație în 
punctarea unor momente din zbuciumul fetei; 
în sfirşit, folosind mijloace clasice — unul, și 
trucul inale — altul (ca, de pildă, jocul 
cu inserturile), cele două filme se înțiinesc pe 
plânul rigorii absolute ce le caracterizează, pe 
planul, deci, al respectului pentru artă și pen- 
træ public. 

Schioendort si Kluge sint două mari nume 
ale „tinărului” astăzi maturului cinematograf 
vest-german, alături de Werner Herzog și 
Rainer. Werner Fassbinder (recent dispărut 
însă). În jurul lor, un grup numeros de ci- 
neasti formează un buchet de personalităţi și 
temperamente diferite, și tocmai de aceea cu 
atit mai interesante, pentru poziţia lor de cri- 
tică socială comună. 


„Romeo și Julieta” 


binţelii singelui care-i cuprinde pe protago- 
nisti, Zeffirelli nu ştirbește aura de puritate a 
iubirii lor fără pereche. Nici o atitudine nu 
este provocatoare. Regizorul nu demitizează, 
ci încearcă să vizualizeze în spirit shakespe- 
rian lumea evocată. În plină epocă renascen- 
tistă se trăiește cu intensitate, oamenii elibe- 
raţi de dogmele medievale dau friu liber unei 
clocotitoare vitalități. Romeo și Julieta sint 
oamenii timpului lor, lucru ce nu-i lipsește de 
aura romantică în care le-a tost încadrată po- 
vestea. Mult îndrăgită de tineri, versiunea 
Zeffirelli este omagiată ingenios de un ci- 
neast cu renume, e Roy Hill, care o ci- 
tează afectuos în filmul său Mică romanţă. O 
reverență binemeritată. 


(Olivia Hussey 
Zeffirelli) 


şi meseria sint condiţionate 
ntru Marina Neelova 


Sărutâ-mă şi ia re e pare a spune 

Sally Field, dar fără convingere (îm- 

preună cu James Caan și Jeff Bridges) 

—— n P" 4 

Pe scenă si pe an un cuplu, în viaţă 

cvadruplu (Al Bano si Romina Power 
cu cei doi copii ai lor) 


Marina Neelova este una din cele mai 
populare actrițe sovietice de teatru si 
film, poate datorită faptului că persona- 
jele cărora le-a dat viaţă privesc lumea cu 
ochii femeii care iubeşte, fie câ este 
vorba de o dragoste implinita, fie dimpo- 
trivă, de sentimente neimpărtășite. Dupa 
Maratonul de toamnă, în regia lui Ghe- 
orghi Danelia, film distins cu numeroase 
premii internaţionale (intre care „Scoica 
de aur” la Festivalul filmului de la San 
Sebastian),Neelova a primit zeci de scri- 
sori in legătura cu personajul pe care-l 
interpretează aici. Marina Neelova i-a vor- 
bit unui ziarist despre acest film spunin- 
du-i printre altele: „Ca pe toate celelalte 


p ss pa a 
Felipsă parțială 

eclipsată m 

de debutanta cehă > 

Lucie Patikova eN 


filme ale lui Danelia, spectatorii privesc si 
Maratonul de toamnă cu un zimbet trist 
Lipseste drama dar dacă o femeie si nu 
un bărbat ar fi fost personajul central a! 
ftilmului, drama și-ar fi putut găsi locul 
Pentru că eu am convingerea că în toate 
vremurile, în viața oricărei femei normale, 
dragostea ocupă locul cel mai important 
Dragostea stimulează femeia la muncă. Și 
acest lucru e valabil şi pentru temeia-ac- 
tra”. 


Arhive mu 


` S-a anunţat descoperirea în nişte depo- 
zite anexă ale unei Biblioteci din Was: 
hington a unui stoc de circa 100 de filme 


Povestea filmului 
la persoana intii 


(Urmare din pag. 24) 


document, nu e film Am pierdut cite ceva 
din cauza războiului, iar în 1952, cind filmul a 
fost reluat în programare, în anul centenaru- 
lui Caragiale, s-au tăiat direct în negativ. 
dintr-o pudoare exagerată, mai multe cadre 
unul în care Zila se dezbrăca, în timp ce po- 
vestea cum a fost la „lunion“, dar râminea to- 
tuși îmbrăcată, era o scenă foarte frumoasa 
cu umor, pe muzică, Ziţa își scotea unu! 
după altul jupoanele și povestea; iar alta 
scenă tăiată, și ea extrem de discretă, era cu 
Veta în -pat, o scenă foarte simplă, dar nece- 
sară — păcat, pentru că așa cum a rămas 
de-abia poate să pară impudic. 
— Cum a fost cu fixarea distribuţiei? 
Jean u: Cel mai greu de găsit a 
fost Veta, Veta așa cum am conceput-o eu 
Căci le cunoscusem pe Vetele de pe timpuri 
niște mironosiţe, în fond-vai! Cum spune ju- 
pin Dumitrache: „Ştiţi cum e Veta mea, ruși- 
noasă!' Asta era suprafața lor, foarte se- 
rioasă, făceau pe cucoanele. Eu voiam ca 
Veta si Ziţa se semene, că erau surori, dar 
n-am reușit. După probele pentru Zita, o ale- 
sesem Florica Demion și Veta urma să fie 
Elvira nu, care semana cu Florica. Dar 
Elvira Godeanu era bolnavă sau n-a putut să 
ia rolul, în fine, am încercat alt cuplu: Lulu 
Nicolau și Gica Zaharia, dar Gica nu avea ce 
voiam eu să aibă Veta, așa că pină la urmă 
pe Veta am găsit-o într-o trupă de actori, la 
cinematogratul—teatru „Marna”: Maria Maxi- 
milian. Nu semăna cu Florica, dar totdeauna 
i rămîne ceva ce n-ai putut să faci. Pe Radu 
igan Hio descoperit văzind o piesă pe 
Sărindar. li făcusem probe pentru rolul lui 
Rică- Venturiano şi lui Birlic, care însă nu era 


cu Stan și Bran despre care se afirma ca 
ar fi inedite şi cele mai multe dintre ele, 
mute. 

Menţionăm că pe toate meridianele 
globului, celebrii comici cunosc 
post-mortem o a doua glorie, numai ca 
astazi — spun unii dintre cei care repri- 
vesc inimitabilul cuplu — comicul lor ciș- 
tiga ceva la care se gindisera, probabil, 
autorii, dar nu sesizaseră spectatori vre- 
mii lor: gravitatea risului sau lacrima de 
după zimbet. Există studii care încearca 
astăzi re-evaluarea estetică a comediilor 
cu Stan și Bran prin prisma absurdului pe 
care il anunțau. 


foarte plăcut la vedere, nu numai pe 
scena festivalului muzical de la San 
Remo, ci și in viața de toate zilele: Al 
Bano şi Romina Power. Pe de altă parte, 
asemănarea frapantă a Rominei cu 
Tyrone Power (un fel de Robert Redford 
al vremii lui) trezea nostalgii cinemato- 
grafice. De la nostalgii la iniţiative nu 
este decit un pas, şi iată cuplul Al Ba- 
no-Romina Power pe ecran într-un film 
regizat de Maurizio Lucidi, Șampanie in 
paradis. Și dacă nici titlul, nici regizorul 
nu sugerează mare lucru, scenaristul da, 
pentru că nu este altul decit colaborato- 
rul foarte prun al lui Fellini, Bernardino 
Zapponi. aici speranța că sampania 
Jui Luccidi va fi mai mult decit o ușoara 
grizare. 


ce trebuia, era un comic extraordinar, dar 
n-avea nimic de amorez, nu se putea lua Zita 
după el. Unii îmi ziceau: „ — la-l pe Birlic, ca 
vine lumea la film". Dar mie nu-mi trebuia „sa 
vină lumea”, îmi trebuia să semene cu perso- 
najul. Beligan era slab, tare slab („coa- 
te-goale, maţe-fripte“ zice jupin Dumitrache 
despre Rică Venturiano), dar era un bărbat 
care, cu joben, avea poezia lui. Cu el, cu Flo- 
rca Demion, cu Maria Maximilian am lucrat 
toarte ușor, ca şi cu Giugaru — jupin Dumi- 
trache, pe care îl știam de la spectacolele de 
cartier, iar pe lordânescu-Brună demult il 
aveam în cap ca lpingescu. Unii jucaseră sau 
mai jucau încă în spectacole de revistă, dar 
erau mari talente, cum rar găseşti. 

Ați spus că filmul e pentru dumneavoa+- 
trá și do-cu-ment. 

— Da, nu numai ziarele şi cârţile, ci şi cos 
tumele timpului le-am câutat Garda civică 
de exemplu, am îmbrăcat-o în uniforma vi. de 
altadata. La Teatrul Naţional, de a amim- 
prumutat unele costume, mi se spusese: ,— 
Ei, påi teatrul nu prea avea bani, găsise ci- 
neva un chipiu vechi de căpitan de artilerie 
pe acasă, prin pod, l-a adus și cu ăla s-a ju- 
cat si se joacă“. Ipingescu cu chipiu de arti- 
lerist și cu tunică de infanterist, așa se juca 
la teatru. Eu m-am dus la Muzeul de costume 
pe care îl avea pe atunci prefectura poliţiei și 
am văzut cum erau uniformele în 1876. Nu- 
mai un costum de subcomisar lipsea din co- 
lecție și am făcut atunci — ăsta e singurul 
meu neadevăr în costumaţie — un costum tip 
1900, cu care. l-am îmbrăcat pe lpingescu. 

— Unii spun astăzi că aţi tăcut mai mult un 
vodevil decit o satiră, in ce un cronicar 


— Ce să vă spun eu, dacă cronicarii nu se 
înțeleg între ei şi se bat cap în cap? A fost un 
film bun, care durează și astăzi și se ser- 
bează după 40 de ani. E singurul și în orice 


https://biblioteca-digitala.ro 


Scriitorul american William Styron va fi 
președintele juriului Festivalului interna- 
tional de la Cannes, ediţia 1983. Cum s-a 
ajuns la aceasta desemnare? lată cum: a 
avut loc la Sorbona, nu demult, un coloc- 
viu internațional care s-a intins pe o in- 
treagă săptâmină, inițiat ca urmare a de- 
selor constatări critice și foarte critice în 
lumea culturală cu privire la ceea ce s-a 
numit „Criza culturii franceze actuale“. La 
acest colocviu s-a încercat o depistare a 
cauzelor si în mod surprinzător cineva a 
propus numele lui Styron pentru condu- 
cerea juriului de la Cannes. O a doua ini- 
țiativă izvorită din această analiză auto- 
critică a fost organizarea unui festival al 
filmului francez la New York (să fie oare 
vorba despre donnant-donnant?) o ma- 
nifestare nu ocazională, ci anuală si inca 
la data fixă. 


Amicii pe 


piatou 


Realizatorul francez Pierre Granier-De- 
ferre a preferat să aștepte un timp ca să 
poată dispune pentru noul său film, Prie- 
tenul lui Vincent, de doi actori fară 'de 
care nu iși vedea traduse intențiile artis- 
tice în film: Philippe Noiret si Michel Pic- 
coli. 

Ideea prieteniei pare să devină — dupa 
cum remarca un comentator — o adeva- 
rată obsesie și a societăţii si a filmelor 
moderne. Se vorbește si se scrie mult pe 
aceasta temă care din fericire este mai 
veche 


Bertolucci intenționează sa continue 
cronica cinematografică a unei epoci în 
filmul 1934 (vom aminti că precedentul se 
intitula 1900) La baza noii lui investigații 
artistico-istorice va sta romanul lui Al- 
berto Moravia. Presa informează că Ber- 
tolueci a si început in această primăvara 
lucrările pregătitoare. Tot ce s-a aflat 
pina acum este că și de astă dată filmul 
va fi o frescă largă și că preocuparea rea- 
lizatorului va fi centrată pe realizarea 
unei „stări de spirit' a perioadei ce avea 
să aducă mari încercări şi suferințe nu 
numai italienilor, ci lumii întregi 


Sur ) „convertit 


Faimosul (faimos ca Superman) actor 
Christopher Reeves a incheiat filmările în 
pelicula care a şi apărut pe ecrane cu ti- 
tul Monseniorul, in regia lui Frank Perry. 
Reeves are aici ca partener pe fiul unui 
vestit actor, iată aitul.care se bucură de 
longevitate, David Niven. Pe fiu îl cheama 
ca și pe tată, numai că iși adauga la 
nume „jr“, adică junior. Particularitatea 
este că de asta data Christopher Reeves 
a coborit din spațiu pe pămintul ferm. ca 
nu mai poartă costum de superman (sau 
cum îl botează cineva de „scafandru spa- 
tial"), ci sutană, pentru cá Reeves este 
aici preot (dar un preot implicat intr-o te- 
nebroasă intrigă) şi locuiește la Roma 
Personajul interpretat de Reeves se nu 
meste Padre Flaherty (ca pe faimosu! do- 
cumentarist al anilor 30) şi e obsedat 
de deea parvenirii in ierarhia eclezias- 
tica 


caz e primul care are această onoare. Ca e 
vodevil, că e satirá, asta e filmul 

— Cum a fost la premieră? 

— A, foarte grav! Lume a fost, imensă. Bi- 
letele vindute cu mult inainte, toate, sala era 
superbă, se renovase „Aro“ — „Patria” de azi 
după ce suferise un incendiu. Dar, din cauza 
unui defect tehnic, sunetul s-a auzit foarte 
prost, uneori deloc, dovadă că celula foto-e- 
lectrică a aparatului de proiecţie nu-și putea 
face datoria. Nu filmul era de vină. Întrebaţi-i 
pe cel cu sunetul, Gheorghe Mărâi, o să vă 
spună el exact. 

— Intr-o cronică a timpului, se scrie că 
aaea aji leșinat de necaz, după 


— Nu, ăsta e un fel de a vorbi, cå am leşi- 
nat. Am dispărut din sală, eram nemulțumit, 
eram și extrem de obosit, copia fusese gata 
in ultimul moment, nu dormisem... 


Sera Vă urcaseţi pe scenă inainte de proiec- 
1 

_ = pa SR) “Awasqa asu: i 

— Sinteli mulţumi pe care le-al 
p= Puleau ele w > mai bune? 

sepse sex otdeauna se spune cà 

filmul putëa fi mai bun. Dar nu e totdeauna 
adevărat. În cinematografie, este foarte greu. 
De ce? Pentru că nu lucrezi de unul singur, 
totul constă în a găsi oameni apropiaţi de 
tine, apropiaţi de lucrarea ta, să le placă , să 
le placă meseria, să lucreze cu dragoste, oa- 
meni atinși de acest morb al cinematografu- 
lui, altfel nu poţi să reușești. 


— În unii ani i luc: i i de 
an ani n-aţi rat, aţi lipsit pe 


»— N-a fost bine şi nu din vina mea, dar în 
acei ani eu n-am fâcut pauză, am căutat. 
Acum, de plidă, sint după o pauză și mai 
mare decit în alte dàti, dar dacă aș face un 
film, l-aș face mai bun decit tot ce am făcut 
pină acum. 

— Vă mulţumim și vă felicităm. 


Ez 


3OH1S 10PIA ep 912160)04 


(nud m surgo 
izo !$ sopsanong ejeuetsiy u! ezeəw 
-4 unod ed so dun u) amped ep 
anuj no joauad ee1mdəl$e u! 'ntoseg 
uoy !Š (idna ep ee;sgolygulA ui — ¿ipuwe 
jew ga — pui Imnqep) sin ap 1420 wiy 
Uj JOJ @@JHOD je Bj ‘FIUVAOJAA VOS 


psəməng — Qus esez» 
3jeibyod IriJeuiqtuoD 
ej }e}n3əxə jnædi i 


nioado euiuaze>a 


jyasjobiws eneweuy 
:PINSI]1P PaJe]uazaig 


9!181S eueoj 
„"B9IJe4D eaețuazaud 


£86| anew "nsaunong 


£ u ətqtueoəq £4 "495 'ntauməng 
92241 xaje) — /£ 98 XOF O'd 'P504d 140duu| 
*100X3 Imuəure1redəq WIX37T s əs-npurs 


(£7) Ix x nuy 


19| 8 jnaeţduoxg 
ZWOLp WSainong '| su nous eied 
'YWINID 


NISIYI sninuou 


"eo 
-ue)ng_JOJUOIBA je apeu med 'pseoeu 
-96 seu! GURI 1$ 490; 8 POJejenoe ej 
“pbewuengoe je in| jnuewsnp 1uemep ajeod 
ʻae eejdet e-ap țejeo e e.qun ap eeunj 
uj ($ eo gees Bown u! 'e/Byesou “pyeunzueo 
-ƏN "“elluede pyepoloju 3984 ea él nu 'y0po9 
ini ewope ‘aieo 'ueeg Aww mun e ysy 
-SƏu e] peseydayte uud insu ze un 3u 
uj eje od jói nu 99 əujəlqojq `nimuezə:d 
əje əuəőın ajeweqod ej ep ejjuaye əyeqe 
e ep jejunuosd nosu g#OJdu) 'eveiee up 
ƏUNIZBAƏ 8p BUOJ O euinep !eiBieysou e “ge, 
-eqlləp ep juawuouu un Bj 'ee/efeinou| “OJA! 
-In3 'Inimno5en eje ,ə|duutS" AHOLA ed PASEI 
-XƏ gejg|epeƏd :ljƏljepƏuu |nsienai siwo 'ujind 
ƏP Ino 'esu! 'əinqən NN “pepe əp gzop 
eueu o əpuudno BIBLE 'g|gIOpu! gigy '$ 
(0140) AuSuenun es uao: Sullwog ei ep 
eos ginuyno ep APAL I(njə$ 'sumog 
Wy UewWOuej 18998 pojdxe '„oţduuis pw nea 
O|unu9N| puj ejjunweA ds 2JOlu! es pune 
!Š pie; poe; Ə) ps oseâne nu popa jV 
-OS !$ e9jwouode ojiiipuo> esunisua ans 
989 
-oul 


3 ea d '90J9P8A NO 83004] ‘OU 

1 91 ps nidus jé ind davu; eayeyjenmor 
*muezad pujo Iniound Anoedseu ‘ound un ej 
guid poynsn| es „ep gye ep əunq aijinuueua” 
‘ap 1uə5e; Imnoen ep pje; elejuapi990 gewn 
uj jeoue6 u! pysajjuei ƏS 88I |nsesețu| WNI 
pdnp ese 30} ‘ound un ej gujd yeoynsni ase 
Mnwy UCIS! nnqued I(nsəj@u! guu guu 
-NUR O gIB9U; 9S nu PS ejjipuoo NI. 'eseou 
-n4j !Š aunq 'n6ísəp "uns gelsəSs eso l 


¿!odeu! 
'ə6jəuu apod as auedap əp lO 


`C" pou sugs 
"04449 180,9 :aiBjeysou ei ‘DOUD 199.5 '3iu5 1882 
“enoe,]) 630s E He; azansip ps new gep 
ue op lotul! 'oiignd |mseoe e loud opo 
no paoc ed pzeoziu ə jé |Sluepi03o 
Imjnoiqnd ayeo eţenoe ALW JÖ 
-il} eawuofew ep euqesoep sds ‘go myued 
:gAnse6ns poeme o-nuud əpundsgı uod 
Are Jy. e ep eeueuiese əp swe 
-91 |$ guyd ' Q ini ve Əlol!6 ep jue up 
ayeuwjue @uəsəp 'goodə ep juens pəd 
-W09 (NWG eaysdyeu snid ‘(awu 
1O| Əl9@1eO1g$olnpu! No 'epuez UP Inueluozud 
nes ouoz mi ue6 'umuəae 8p au 
po un-use}sam “eyduoep ep jon else fes 
-@uu 10499 |e owy 91J9pg201d no) ,niqnp uue;6 
-oid" un gep 9J029) ep punuezeud ‘Janes 
ep eje/Boveueuj9 JOYIM eiejsoune ANS 
-uO9901 ps sndoud g-!Š 9ed eunjsțue piseeoe 
wendod əp è @1sSƏ 82 90 `l! an wnoe 
yanu e 9489 wil Inun e 'Sueue6 ep sup 
-40 u nqa nes jasarwesd Bep ejioweu 
up * e para ana aa lega 
ee 91e p wo 'aue seydet e-ep {999 
Inquoui ep 10|əSgO eanpgw u! gu!d jepseju un 
` npioumr un ‘HOY Appa 1001 Inieumulo ep 
pewjug™ (au: as eu) ,eouses aseju 
veg” Bəunjsywe ( ) 9Z92U9J)) Hunze 
-0} JB 101} Inigueo əd ei 9 sedons J2u/pio 
-nxe uN ‘wni up gunq iew seo jdeup po 
-aude 'siojBue] HUSH Ini e OLOMO 'gusizued 


'u@A9) g$ wpn gA ‘ajtos Bungo !Š 

-Bj ul Əpao nu e@AO9SONW 9.,dsep Suos le-au 
2 ynu @ueo) )nogld e-oN :(n$əJnong pi 
'de ‘Zg 19 ‘EL eoisipe/9 'ns) 191803 anong 


əqaoA gnop uj 


(INO Prf ‘pt ‘Saang '20/ - uea 
-anf “IY '104d) `,,9liqesuodsə: puwis as gs anq 
-04 ejeoo$ 'eoyeBoyeweulo jeijeonpe esdi 
ujq veliqeqo„de, ugysejlueu gisixe 89 aq 499 
əp'™ go nnued '10juoyejoeds |nsu no sexe) 
ie mata oaa B E N 

t "109pu. Li s 

¿uən un pupdetšy up !u9)égu eueos u! əeo|d 
1eueW esosdas ejeod es | 89- 99 əQ `Inzeu 
DS9UINS 9|9Q10A S/V PH HGW IO Gz% 
-nzu9@O gS INQƏ Je @J0OUƏ]UI @uuu98| əpun 
ojooe 'jexBoyeweujo qea Əp eluəA5@s 
B)HUNUE ej uolgl99ds jun pu 39 əq''1sn6 ap 
10| esdi| '0yeyoeds soun esejjerouedns nə; 
-au weznoe eqesfBap Pune !Š '9uujiy auwnue 
ds wewnipul |-nu Jep iqesuodse wip 
-8A0pP ƏU ‘JUNM WgwnIpul 97 VAPAA e ep 
Injus wga 9| BS „esedeu e | “PEA 12 
3849 nu juSou HA@[m Jolueun e/dnse jus 


a/pe euoqe JOd as așețeu/pA9s VIP HAND 


goejewauo Bysen ƏD UUIQIOA jew nu gS pO 
‘engo ep Wqesoep jurs („9Qn49-0uţo“) gue 
ap Əwjy gzeeinu epun ƏS 'lueij uj A 
-od ezeuspd !$-gs pu!$ne; (goayeweujo o ap 
ŞIsIxe $20 Jew alev U!) ej!9eyeuu8ul9 BI 
-eds u! i$ (sesnou pe) gue əp ələje;5oleuueu 
-t9 180p '(e2ənu! əp 10183911q |V PAPU ep VA 
-@soep |nieud !$ ‘ajeu tAds e AWN e° 
"1949 suau) 10||49Se0u| e sonnsezap ui? 
-ep un yensiDeuuj ne ajeț240u00 9uujij Ezeei 
-nu epun eojueuq ejeje/Goyeweulo Z96L u! po 
gajas '„UeIpJeng" zəuopuol jninueipțioo je 
„a ue" |N4RO|U049 'UUjODW Yag 'ueedo 
Əp 0109u!p 1$ iws giuods evejisugu! no 8984 
as jerGyejsou InIgA 'ay2eja |teejaoe pundsa09 
@| azneo |$eojeoe po ininididuuud VAUIOd 


noos eig; juaw 
-sjuaajp :gepeye ap Ininuulj ƏAuəILId 


eugaope un gzgənsi5əju! ‘ajuosas jew 
9109 UIP Baay IELUNU wiuewod gS 89 “epuoj3 
Aue 'nou uip 'nes 'uewBeg pubu) ‘uor 
-SNH UUOf 'Jəuin1 Buz] 89 'uqəloo n: "° 
nes Uae Joun ejuowəaw Je! '20|u0yepdeds e 
əunızəpe gg! jeu eso ap ginonq as 'pupno 
ep linipdsip mew he ep nes 'epuo Auen 
(nea Ə@p wigoa ew nu @S eo “(gun 
-adw pwo ewpd nauad gede ps ‘ngap e) 
əp 9e8A əp ejeypuun| edeoude ej 'wnoe pzesu 
-in 9129) yemas Áwwip nes wnqdəH əuu 
-eey i Wna 'Iiinoeues esaa ‘ean e =S 
-11A“ 8| teye 10338 'əllug1dəlse Əleo1 pu!šedep 
@jəliq ep Baa Nw swiy əd yenjouda; 
ne-s (0140 'snquinioO uip jeboyewauo nuq 
-@le2 Inun Inze2 9350) PS unue “unu pew 
'(.wyep gue ep” ajawjy Suuguun NBI seo ul 
wajsowe ya e Jup) Mand ep gjuənye 
aew O JGOUNI 18 ƏIBAOU81 'PAMOdWP 'uunoe 
us ‘ugwygp əsndns | e ep o2uəd u! Iep 
lueuuouu UN g! ‘MEPOwWƏp ze 19 ap ai 


ui vew jew eed paie gs sunfe e nwa” 


„ċƏUOPƏid GƏL UID 40/03 
Inue6 ep !ypuoo ep 8/es O POS80UI| i 88 
@InqeJ) UNG )8;əpisuoo ei] ps 8I Wj un ‘HUN 
nyued 'ejgo 09 g” :nezng '9 u ensnpui 
Ine5r] 8) ep EANSŞ 19809 In) e G/pQ0JlUI O 
“ep! ep ƏUIPIO !$98098 uj IN) `(lue)suoO 'g6 
“de '€ 49 '3 'o99 'g3 19 91 u 'Bolodol US 
eyn ejeuiqep-eine7) „oseugwo: Mwy e 
Ə@ljogsne əp əə;ə)nd yq9ls e nu ZBO I9UO ul! RI 
Moyeoeds ijo} əd pBuiAuoo -ps 9189 ilujdo 
mses u, 98949- ps jdevty Jope euledep 
-9u yuts ‘Sunq eussoj ajeun 'yésugwos ƏlƏuul!) 
up aed o i$ Ju `niduss ininwo Iməl;jns 
ep eejdode eueoj ‘ajaye guy əd țjueejip 
-ui 901} 1$ oyeynsg: jaun ei anseuGuj es !uaj 
-ug1suoo I!uolg1oeds ‘syed gue ep Əd qnd 
InJƏJguus gzeosəape jew əs nu go aed wji 
“ejnogideu guməp ps uoeun pun jeuBoeu 
-9uj9 un-nul Ə)no@3əd Əjəyuewow dej 
uRUR-Beydes e-9p B89 (Onu und i$ Jeya 
mud e nyued !$ ƏsəOujnu) ezuəwow gae} 
-9 eye e nnued i$ ewauo ej BGiaw 389 pteiz 
| ue juaweo ap Bads jnupdsip | gs aeo” 


`(gAO181O 
‘ZL de "CX 19 "PD Bleid - uézo] wA 
+O) '„euiseou ələuuli) u! juoueuued weng o 
'IURWOJ Iuolmoeds pu ego əd ayeyueduls 
`1e9ulS saje ew ($ ‘dwp itejeoe u! jesoqeje ! 
upuods 'aueojqes u; jjudnodau '*InimuiAno je 
ung Insələlu! u! 'usepou osəugwos wy un 3 
"SJEUNOVIP BINE no Inimsnue əlnigAzəp S vei 
-B422 ‘0/098 !$ 10IU9 ‘apun eidoade jew IG 
INSIGAJun əlsə || go naued eww ep poed ` 
seje 8-IŠ soje, ‘peo nN 'tujij un 398} as uno ° 
eudsep uj un y e a go uoesepe 
gwsye ƏS 'ANOU 15 jeo: oup ien! jnzəajw 
ul eye 1021631 Inun e audoud eeupulb ə in 
-534 'exeoe|d ap |mound jevunu lu!S 9I3 'eQ40A 


PLUDUID 


-gS ‘Hy ap aja10 Ul 19 '„gininidiun“ eo 'ujdou 
inzew ednp jewnu nu 8UNIZIAGIO) ej Narew 
eyeweiGoad IUS !Š psiyouj eseo no ezeainu 
82uU91Q9S8Ə |) Je wno 'goazeweujo 9p ƏlƏu 
-i :euedep iew jé Bau əlunuon| 120 `Z96L 
jninue eje aoiyeuBojeweuio asado aqeeuDe 
jew 8|99 Ə@nuud 'ueoep Idujo-nujed une 
9p  IN|N-pPOOMĂIIOH je s9uewo, 0499$ 
up aynw epeo; 2sespfe, os eeo u! ‘uewen 
* pue 1990 uy eluerpne g6 ep əln° 
“Med 0u 91S998 up gun epnjouj „SOLUL MOA 
MƏN” B| ƏP 'ÁQUBO 1ueSu!A 21449 |MBZJAY “INI 
-niiqeuodns ələuui ap oloSulp wsnos un i$ 
gjuejo o ed w 9102 'pei6 yeu (pw p60 
uj eyuenjod jjonposd sojaenoe euepznd ep 
aiqesoap eds 'uoyeyoeds ep Biej jew 3/99 
sotiuoBeye> eveuisap swiy ‘Nwa 9d neeo 
-ëj ƏS uuno" ajauuiij gpe ‘sanad ssuəjp' 
-n@” ojajiuunu-ese Jsound O aud ed ae 
-eun enop e əp ‘puy Intuuud u! '2QJOA 9163 
`əjgzuouə)xə sp |BƏp! 
uesa} un 'Imnoen eyosnses e əp eyeudedeo 
es EJBUIPJORIXO no ‘pue gode e-əp 800 u! 
usę6 e- uəeujouej 1S998 po Əlsə ueo ‘(ANI 
-Ẹpidəu pw 3/99 uP 1sO) Ne 'ganəedsəs po 
-JA B| 'Ə91895 ƏVUƏUJUƏAƏ9 |$ IBIYI ZOJ ul J!q@) 
-A8U! gz8970/09 dwn u! eauejuesip) Ninbo) 
-OutSd 8334S Əp u!) 3189 0/39 ej gud '(ouueds 
Əp PIEUNUEI, |$ əzuS° ep wiməqəns giL 
-U! awn O ep esnpoud ajəwspewne:) 2|wou 
-028 i$ 2mod ujpio ep 2/09 ei ep 'ezneo ed 
-Nnw 'n6isep '812 ‘Hej əp Iz je 
nes jeas mmoeuuej ət-nputundanuoo “ze ap lei 
-iz MUNZEIRU win g“ Əp p8/B9J80U| Ud 2sej 
"eu as ee i$ ||60j0j90s O-ywnu ne wno 
'amnoen no sopueapewe enpi” (Z96L/8 u 
gweuig” uip '¿Quweolgoen spouw ° S aso" 
moame ut faud ye un no !Š yqa we uəuu 
-0U8| 15898 s/dsap) eouauy uods yand no 
juazssd u; @mu:q Jep jueuwou un e Bapa 
95 wno "0ps e ap auedep ‘aea 'əI6|g1sou ep 
inea ərə aga” Inimuejno AV əloolíiuueu 
əmsadxə uip BUN gO '09.—0E, iOllUe epeou 
-2d nnued pea InsejƏ)u! Əuinue |& 'eunu 
-09 iowa WEI u! '81d0/de 3j 91929 )u9u9lə je 


1016598 Injnygaspa e əensuousp gidwis 
© ə nu əlusases 72 mujpos pupno ep ie! 
„od mjaew sudosd ALs ayeyjuwajos LA 
jO ($ BOAR EA jus] F9 12849 PS 101u9) |] V )eZ 
-AAB9U J0VEI20dS 29 `n2SSUILU3 ISUIW `9|0SJoA 
“un !$ n$ouguso; wazeod je mue6 nun 10/9) 
-Ujana Inuuyes qns spapsep 98 ajuend9$ e 
“(iuptooa ' de Jy TQ '6 nšens 
-ng pg - nuena supsio) „joi ed gujwop 
eu 91892 JUJANO 1S998 Podu 89 O) no ejej 
InIn3O19109ds pee 'sjalsuossed asonud 14 
eeo no g|eeuzZgJpu! uud'usu 15909 po pa) 
‘wiy ƏD jupwos Jojuoe ea ul míilzod 
buq iew |$ |-npupiosuoa ‘pew auz əp ase 
NUO9BIQ Leeuw. iN) jsa Tgkosnunuju! i$ 
1eluee'inoeje)d ase nu JWG ‘suis m 9P gU 
gs eed In) :pinoijed pisesoe u; sepea ijod 
ejojeneu guo gw-npupuð msesoe unds 
'&so0e Inul əzƏz/29) PS sole  rupusxəry 
Ny e Əj jjpgO u; Ini) Jguip.iosnxe sss e 
(n$ə)jnong “£ ` 
ç 0 '¿9r Ig ‘p Ju Iinpuje8Z əeory - mu 
-IOW uejAsg15O uuol3) `, uun5uls jus yosun sei 
“vuiind us IŠ8UƏsəu) iS 'Seueseu Inun pnw 


$e6iv pn[ usugi '90] 
8Q00 unuaeA 


I!qiseoog |69 'XD00U9H Peujly ep nes 'y 
"S8||8M uOs;O əp |N89204g !Š JUUN Inusə 


MOIULUIOI 


https://biblioteca-digitala.ro 


a, MIRUIBƏI uuojuoo ‘guepnoo i$ gieroos eleia u! sndsueij ‘Reo 
-eds pneu əp UISMURUIOI Inun 20| PULJ VEANIEIUI ISO e “g;nzn ap '|eueq |NuUSIUgUIOI 
"UNZE2 @}s898 uj '99Hueuo, jeyzoues əA816 $ yew joun esunisuewip Hede |NUeIPHO2 
'uo aynw əp 'ələ uj jponuewos ayepzoues o iep 'ə)elizoues ap yuəwnuəs Sluje)nd un 
ap ameqens juis — UNIUOJ 'uojosotu əp eq0id 'auiedep Isu 
ęgwuvej O — nuewos əwjy SP puwəsu; əp Imsəp Jguunu un `eue;Jodujeluoo enseou 
nwn je sieas nwsyuewos :8Je0|diue pyedeo aseo uəujouəj un asdsap ‘uyou 14032 |$ 
inóueueos 'ruozi5e; e) əp 'gAepe ap anulu anw jew nes Inun daze 'eeuəuuəse sg 
`eSueJ5Oyguueu!S jaye je əfowə gueu, ƏP QMSe NAUN guuudxe nu 'ajenpe 
awy aynw eugoj |$ 'njdwwexe un ewnu nep gs PO ',əuopəld” dy əuəs ap əmpnposd 
pup ad :0| sojuojeauo eesoGeip pyeoj !$ jnuuseiznyue 30] 3/9 u! ne Əuu|!; 
Əusoj oəpni !Š nezs goeQ ¿0 ƏƏ} ep !Š je ap 10p ə-!u; 89 ep !in$ S "ouand Inigouo 
oz! Inzəpəns 'ueuu6;əg 8d Jweaynd jwis |-sS 


-uy 'tuille3a o5uəpe3 1908 ep 'joqw!s ep InBue1 ej jepi 1deup ad 'uoyee:5 naesq ap Jop 
3-1W "4808 je ugaeed un gdnp jdeupeu əd əsunose gue ap aul, alu ep op HW” 


un i$ einoueă phop ele ou, 'išqo) ‘MSA 
'asuojea jolueieyp fe 'jueuoduuj ep uqeso 
-ep @śauy ‘odse imseve esdnseep ed ‘qg 


upodo:d gedeo 
imnoa nə epi“ 


`*əouei5olguiugu!o əjədo ieun Inseoons 
gnre əə 'Ionqnd no jomuo° jqesuad 
-SIpu! |898 #OSp0ƏlQƏ] ES (WNUN AQOH 
əd "ite enuud 'əpniou: aseo 'IinqiuqsSIp əunq 
Əuieoj tƏun epn u!) eued u! əəp sisesne, 
nu uossgses yeu l — eserd |-eud 
-osd ue. nnued jeydepe e-i aseo oniy 
uosef n6inewep '‘uenqgep mun əeuuedə 
eynoed 1eyseoe eos — ueunjy IN|) e eso 
-Əp mele) “e1n6is euw gsuj I-nputsdi1 "ein, 
-899414 9/2 Əlguosued əjunoe$e !$ e;eou9lu! aji 
-Əi$ys 'uiguedsosd i$ Ininsə5ons ajejueede 
Əp Olo3uIp ‘gjuəpjmə u! ƏPOIS 8J02 'HwWIYI 
Ade, Inun ətlouni ‘gep #1səeo8 ep !$ ‘9 
-AIdəpul 10| Injouenue no jAuods Joso 

meuodue> 


eeiiujnuj “(in uosgos 
di: Vu nee} ep gseld o gdnp 
119ZIURJ99 aje joun g 'ueuniy iN) (ninu; e 
88998 no juaijwoduoo edeoide 'eJeluad 20| 
nae e '(4ey9seq ep ƏugO du;8O 9diy90 4S0} 
jun |uqwew gjəds u! |nze2 ul) |e!90s juaw 
-5ƏsouƏlruu nun e '„jueiq” ap doas u! ‘oponu 
-əd eeunțune, 'ajjusAuoo |$eeeoe ej əp juep 
-IA8 pujujod "o AneoyjuwasS ‘jeje ep 'els3 
`gytqesoəp es eeeoj 
-ga uguniy Ini iainoied gp '(ugeq sawer inj 
e poseeouonpe plusuuoped eyonjens ynfojud 
e 3489 'ÁBH SEJOUOIN IN| |V ŞZNEO PIR} Inieqəti 
u! AISNIDU!) !UgSuƏuJje Seoul JOojueu JIMNY} 
GjHjeao u! AJSƏSQO ƏU/A9) JVI ‘PWA, SVEDL 
ewoo] ‘Jans BUNBOPIO) 9SƏ! |nwuud ago 
up otibipemuoo '@1@19190S !Š pimpu! amulp 
ʻswpuipe u iew i$ jaju UN B| JE! 'ayeyjeos 
1$ jeep! ənu!p ə!loipenuoo ep guåys ‘suey 
-we HA e aues jew” e goyoðəp am 
-UƏZƏJdas gyuejedsuBsn O 62 JVJƏPİSUOOD JANSE 
‘y aod „iz ap neg" ‘iugjosujone je ejaoe 
!Š æo ‘jed aouo no 'JuDuej wowy ‘ueo 
-ewe s“ jnusaja 9sej Əs əzə uip auetep 
JOQejueseds gasezueaand INN e sonewep 
HUNANAS e pemxaqns 'gpun;oyd esunssusw 
-p ‘npnieuossad e „apao mgs” eijusauoo 
ep 009up 'pujwni u! pu!und 'Inin-Auols re ‘u 
-nsəaod je juazede jnuejd epeosuen eperess 
e; gseozanp j Apei BaZe, -uyqi5eorou 
!ə minidoS pa 9lsə 'jejueosejope mue up 
nose "UPSC SOLUEF PO PEUJAUOO eu FPS “PPW 
gs sunle e jou! pasi eje i$ unwsed 
euudosd enu, wlu8)Ó aoyo pujas must 
-gagna jo ejenwpe suedep ep we sudu 
e (aypdosA8u Əp HNOJ u! „pezyaosds" ‘siu 
-uag Ápues əp 9ye9dieuj) ele awp pun 


„ugapəwe SJA” In3ueumH 


yian ar QG 
-S8 ƏruUrugAopa NI ImOeduu) g) Seas apu 


(Zi bed up wewn 


WESNZEA “ee əp suudno 90|9p pres up zosi 
we-u 15190] i$ lasu, Bunu no wp un yaz 
-BA WY 'SIRUIINO 911S8OU joye |njamu W e mu 
89 NNwjy eue wgued gs |nzeo è nu T sal 
-91 gun AW o NI aueo“ gjeg|n6uns í$ goes 
o dnp) aupqeisazd umsn !$ elzzop ‘syal 
91 gyoedse. nu gə goep 'əpejd ə nu s= 
-OVEUISU!O 9I818O181OQ8| I$ Bugypona u, zu 
nyao qns geiedasd poti gg 200 
-Bied 10jayuepesqo Njenu ej Imnos sowa 
-8S Ə| ps JVI jeziuu esdjj ep |suudins "ere 
Jep I)89199u| yeu joun pu popa mu ws 
“BANOUI 81|8 up sep 'dusn |SEJ99e u! S doos $ 
geja gg; '8/90|peuu (jawy z nu) naos 
nə SUIGJA gwnn u! jnusiqo JqNd Inun zm 
nu RS JEOSU V `əjəS 1040 e aezyes: 30 
POIPVIEPOU uud 1898 B soe, go pay e 


[a e | 


əßsəw mə5uy ‘nej ep 


aseve “nidus 


PBA8I gS JOP -W 'IMSAONJ8 1 IÈ ruUOr!uO) 


tlun| BIJLOSIIIS 


40 de ani 
de la premieră 


La 22 martie s-au împlinit 40 de ani de la premiera filmu- 
lui românesc O noapte furtunoasă. 

Este primul titlu din filmografia națională care a intrat în 
repertoriul permanent al valorilor noastre cinematografice 
cea dintii premieră autohtonă care se cuvine aniversată 
pusă în adevărata sa lumină, în climatul de lucru intens si 
de stimulare a valorilor proprii, care caracterizează cinema 
tografia românească de astăzi 

nițiat ca „omagiu al cinematografiei românești la 30 de 
ani de la moartea lui I.L. Caragiale“ — cum se preciza în 
programul de sală — filmul O noapte furtunoasă de Jean 
Georgescu făcea să izbutească eforturile de aproape jumă- 
tate de secol ale pionierilor filmului românesc, de a învinge 
condiţiile vitrege aie timpului și a se exprima la nivelul de 
interes a! culturii naționale. O noapte furtunoasă perpetua 
totodată, deschiderile din anii '30 spre tipologia și mediile 
sociale ale filmului populist si reprezerita, implicit, un avans 
nu doar în descoperirea de sine a tiimului românesc și a 
mijoacelor sale artistice, dar și în înțelegerea sensurilor 


Arta de a povesti exista la Jean Georgescu 
nu numai în filme, ci şi in viață. In orice mo- 
ment, în orice împrejurare, daca ești in 
preajma lui, te afli in compania unei rude 
apropiate a lui Caragiale si narațiunea incepe 
să se depene lără să-ți dai seamă, lară să ști: 
cum ai declanșat-o și făra a mai trebui să pui 
întrebări, pentru că povestirea are propriile e! 
dialoguri 


Jean Georgescu; Eu scrisesem scenariul 
Nopţii furtunoase, dar nici nu-l dădusem la 
bătut la mașină, era scris cu creionul şi cu 
guma, eu așa lucrez. Dar s-a afiat, a aflat și 
lon Cantacuzino, de la Jean Mihail poate. de 
la alții, la cafenea, nu ştiu. Cantacuzino scri 
sese- şi el un scenariu O noapte furtunoasă s 
voia să-l facă film: Auzind însa de scenariul 
de decupajul meu, a viut sa-l vadă și-a trimis 
pe secretară lui de la Oficiul. National Cine 
matografic, unde era director, să mi-l ceara 
fără să aflu pentru cine. Secretara a veni! 
într-o zi cu soțul, la Cafe Royal, unde e azı 
Hotel Capitol, proprietar era unul Fun, foarte 
simpatic, acolo mergea și Jean Mihail. foarte 
des. Și s-au așezat la o masă de alături, sa 
bea un şvarț sau un capuținer. „— Ce mai ta- 
ceţi, domnule Georgescu? Am auzit că lu- 
crati un scenariu... — Da, am vrut să fac și eu 
ceva, să nu stau. ca in meseria asta nu se 
poate sta...” Și așa mai departe, ca la cafe- 
nea, pină ce ea, soția, m-a rugat să-i dau 
scenariul să-l citească, era curioasă, ştia ca 
venisem din Franța... „— Da, zic, dar så nu-l 
dati la nimeni să-l citească și mai ales să nu 
i-l daţi lui lon Cantacuzino. — Vai, se poate!? 
Ma jur...” C-o fi, c-o pati... Si i-am dat scena- 
riul, cu o mică servieta în care-l aveam. Bi- 
neinţeles, Cantacuzino a citit scenariul si l-a 
întors secretarei, ea l-a dat soțului și soțul mi 
l-a adus; „— Foarte frumos, am citit şi eu, 
domnule Georgescu," zice soțul complezent, 
nu-l citise, desigur. După o săptămină sau 
două, eram la Cafe de la Paix de data asta, 
unde e acum bufetul Simplon. Şi vine Canta- 
cuzino. „Ce faci, domnule Georgescu? — Ce 
sa lac, şomez. N-am nici o meserie, zic. — 
Stai în catenea? — Păi unde să stau, pe 
stradă? Nu pot să stau, am nervi! — Ştii, imi 
spune el, ám scris un scenariu, O noapte fur- 
tunoasă. — Da, zic, știu, — Dar al dumitale e 
bun, zice el. E foarte bun!“ Asta m-a făcut 
praf, ca pe oricine ar fi fost în locul meu. ,— 
Vrei sa-l faci? mă intreaba Cantacuzino mai 
departe. — Cu ce să-l fac, n-am cu ce! — 
Ţi-aduc tot! zice el“. Și așa, în definitiv, lon 
Cantacuzino este marele tartor al filmului pe 
care vreți să-l celebrați. Dacă nu era el, nu se 
făcea. El a avut această dorinţă, iubea mult 
cinematograful, filmul românesc, iar faptul ca 
a venit la mine, că a recunoscut cá scenariul 
meu e cel bun, arata că se dezbarase de anu- 
mite tare omenești. Și, in fond, trebuie sà re- 
cunoaștem că el este stilpul principal al aces- 
tei realizări: lon Cantacuzino. Ce să mai vor- 
bim?-Asta-i adevarul si un om cu spiritul cu- 
rat — cum cred eu că sint — spune acest 
adevăr, nu-l păstrează pentru el. O så- spun 
și la festivitatea de 40 de ani ai filmului. Nea- 
părat. Aș fi lipsit de caracter dacă nu aș spu- 
ne-o. Eu am făcut filmul, m-am străduit să-l 
tac foarte bine si se zice cà am reușit, dar 
graţie lui, ca și Visul unei nopţi de lamă — 
graţie lui. 

— Înainte de a realiza O noapte furtu- 
noasă, după debuturile dumneavoastră din 
țară, din anii '20, aţi lucrat un timp în Franța. 
Credeţi că v-au at in vreun fel filmele 
care se lucrau pe vremea aceea in studiourile 
pariziene? > 

— Nu, numai tehnica, meseria lor m-a in- 
fluențat. Din punct de vedere artistic, cred ca 


maine de penser 
mene it 


poate eu i-am influentat, într-un fel, pe ce 

care lucram, la filmele pe care le-am semnat 
ca regizor sau ca scenarist. Poate sin! cam 
pretentios, dar un 
mine altuia, in prezența mea: _— esi bien 
ce type, vous savez, il melange sa fac 


francez vo 


I a commence a né era 


(Radu Beligan si Maria 


unei culturi democratice atașată de valorile du 
bile, originale, autentice, a 

Contratimpul în cafe autorul și producătorul se situau 
față de preocupările guvernanțţilor burghezi şi ale dictaturii 
militare s-a vădit în tăcerea sau relativa indiferență cu care 
o parte a pr i oficioa a primit filmul, după premiera 
care a avut ea însăși o desfășurare dramatică 

Deși unele intervenții reparatoare s-au produs, indeosebi 
în unele reviste literare, care au situat filmul în rindul mar 
lor acte de conștiință artistică, deplina valorificare critică a 
acestei lucrări rămine o operă deschisă 

O operă din care face rte şi sărbătorirea din această 
lună — marcată în programul Cinematecii, dar care apar- 
ține întregii noastre cinematografii. O sărbătorire care se 
bucură de fericita prezență a regizorului, mereu tinăr, a 
unora dintre colaboratorii săi apropiaţi, alături de noile ge 
neratii, solidare, de cineaști si cinefili 


«CINEMA» 


Regizorul Jean Georgescu azi: 


filmul ori e document 
ori nu e film 


sa façon d'avoir vecu en Roumanie 
vila, c'est pas mal pour un film: ap 
sang nouveau”. Deci, nu ei m-au 
eu le-am studiat tehnica, modul 

am ținut la felul meu de a vedea i 
rrou- | personal. E cel mai grav sa fac: ce-a 
vie quil tui, niciodată nu reusest. n 

> nic, Tu trebuie să caut 


aspm 


S avec 


„Angel radios!... l 
Sint un june tinăr și nefericit!” $ 
ak o 


p 


„Toate ca toate 


dar la. onoarea” 


de familist să {iit 
(lordănescu-Bruno, 
Al. Giuparu, 

Maria Maximilian, 
G. Demetru, 

Florica Demion, 
Radu Beligan) 


riano) 
Doina Missir 
ulana Sym 
landra, Vasiliu-Falti, Lica Rădulescu 
nescu Teodoru, O. Rocos d 
Gëérard Perrin. Sunetut ing. A 
Gheorghe Cantuniari 
Ivonne Héraui 
ntinescu 
í JiQuid 


tras 29402 metri negativ 
055 metri negativ sunst 


deși nu mai filmez ş 
la mine 

— Întorcindu-vă in țară, ce v-a atras toc- 
mai spre O noapte furtunoasa? 

Mediul social descris și dialogul, dialo- 

gul lui Caragiale care e in așa fel fâcut încît 

parca nu se poate schimba nici o virgulă în 


ue un rau care vine de 


— Dar dumneavoastră aţi schimbat mult, şi 
in dialog, in afară de taplul că cele două ta- 
blouri ale piesei, dintr-un singur decor, au 
deveni! in fiim 41 de decoruri 

Am schimbat mult, dar nu se simte. Foti 
sa faci dialog în plus, dar in aceeaşi linie. Eu 
am citit tot ragiale și am luat dialoguri de 
a el, din alta parte şi le-am pus aici. Cind am 
tacut Visul unei nopți de lamă după Tudor 
Mușatescu, am procedat la tei, cà el imi recu- 
oştea toate. repliciie in plus — Asta e a 
mea, asta e a mea! Dar nu numai că l-am citit 
şi recitit pe Caragiale, am s uni de zile la 
Biblioteca Academiei, cercetind toata presa 
timpului, și multe alte « sa pot face fil- 
mul in cunostință de c cum s-ar zice 

— Dar scrierea scenariului, ce probleme 
deosebite v-a pus? 

=— Am, scris scenanu!t la catenea — pentru 
ca locuiam la hotel, nu mai aveam pe nimeni 
aici — la cafenea, intre un pahar de şvarţ si o 
ţigara, cu un prieten care vine şi mă face să 
pun textul de-o parte reincepeam lu- 
crul. Mă duceam prin c ele Bucureştiu- 
lui. sà vâd cam pe un putut fi ceea ce 
descrie Caragiale și c unde aș putea eu 
filma. Dacă nu era cam ui, toată urmări 
rea lui Rică Ventur aș fi facut-o pe 
strada, noaptea, pe o strada peste care aș lí 
pus pamint, cum a pus sute am filmat 

— Ce lipsește din fim din cauza interdic- 
ţiilor camutiajutui? 

Multe lipsesc. Tr sa refacem 
artierul are veneau Vela 
¿ta upi: mit še la Tribunal, dupa 
J vort; decoruri exter care aş fi putut 
sa refac atmosfera 8 restului de atunci, 
cu maidanul, cu mācelåria veche, fiindca Ziţa 
și Veta umblau pe la totul urma sa 
lie cum a fost, pentru u țin mult de tot la 
document. Filmul! « „ment. Dacă nu e 


nuare in pag 


Valerian SAVA 


paginile 6-7 interviuri cu Maria Maximi 
lian, G. Demetru. Gheorghe Mărâi si .Cro 
r cronicilor” dupa 40 de a 


Nr.3 


Anul XXI (243) 


NE 


Revistă a Consiliului 
Culturii si Educației Sr 
resti martie 


aliste