Revista Cinema/1977 — 1989/025-CINEMA-anul-XXV-nr-7-1987

Si 
z 

E 

ax 

el 

ur 


1 
N 
Br 
i 


j „Cintarea României“ i 


sub semnul Festivalului national 


Gron: Muranevici („Mura“ cum îi zic 
prietenii) nu este erou al muncii socialiste 
Este doar sef de tură la fabrica de acetil-ai- 
dehidă a marelui combinat chimic de linga 
Craiova, dar ei cunoaşte specificul muncii de 
aici, disciplina, abnegaţia de care trebuie så 
dai dovadă in orice moment. Fiind bun jn 
producţie, a vrut să fie bun si in film. Asa se 
face că după o zi şi o noapte în combinat 
Gheorghe Muranevici a venit să-și proiecteze 
tiimele şi diaporamele sale „proaspete“, reali- 
zate în ultima ediţie a Festivalului national 
„Cintarea României”. O proprie selecţie, di- 
versă ca gen (reportaje, poeme cinematogra- 
fice, Fe cu interpreţi, animaţie) a demon- 
strat ambiția acestui autor de a arăta ca a de- 
venit, nu peste noapte, ci prin munca sa, 
unul dintre creatorii de frunte ai Craiovei si 
chiar din ţară. Întii a proiectat A doua intăți- 
ze. transpunere notabilă a unei nuvele de 

Horasangian (aceea cu päcäleala de 
1 aprilie), e adevărat aici fiind ajutat de jocul 
excelent ai unor actori de la „Nafionalul“ 
craiovean. Citi însă nu sint ajutaţi si totuşi nu 
realizează mare lucru? Filmind într-un spaţiu 
mic, închis, färä posibilități majore de a 


tind fi remarcate și în celelalte producţii: Mi- 
En er Sep analizele chimice), Pa 

durile Cernei, un poem despre baile Hercu- 
lane și, în specia. în pom, o animaţie buna, 


troputere” 
rile 


trece 
tuat parca ad litteram“ din presă 

uneori pe linga generoasele subiecte abor- 
date și, mai ales, pe lingă laturile lor umane. 


interesante au iost şi filmele Trepie spre 7 


atirmare realizat de Paul Şarpe de la cineciu 
bui sindicatului imvatämint Craiova. unul 
din pionierii cineclubismului de la sate 
(Birca) trecut acum „ja oraş” şi, respectiv, 

Tampoanele nu iartă, o peliculă de protecția 
muncii bine structurată, avindu-i ca autori pe 
cineamatorii de la regionala CFR Craiova 


Pra me gale: însă au constituit-o, alaturi 5 


de Gheorghe Muranevici, filmele realizate de 
Gheorghe Catană de la IMMR Craiova. 


care a proiectat Vis, un film despre copiii de |. 


itisn mului. 
că Gheorghe Catană ne-a prezentat o familie 
o familie în care exista doar firma nu şi unita- 
tea, o familie în care bunicul și nepotul erau 


craiovean, joc care a contribuit mult la reuşita 
fiimului. 


in sfirsit, un element interesant şi pentru f 


alte județe: iată, tot în această gală, am avu! 
prilejul să urmărim şi un film de artă. un 
eseu, de fapt, plin de metafore si simboluri, 

pămintul produs chiar de directo- 
rul Centrului judeţean de îndrumare a crea- 
tiei 


dintre principalele centre cineamatoare din 
țara. 
Florin VELICU 


rer f 


cuci a a tati T 


https://biblioteca-digitala.ro 


S. Yor pepini. nu peste multă vreme, pa- 
tru decenii de cinematografie socialistă în 
România. Patru decenii, în viaţa unei cinema- 
tografii, tinind seama de virsta generală a ar- 


| tei a şaptea — abia în miezul deceniului ur- 


mător centenară — nu reprezintă un interval 
prea mare. Dar pentru filmul românesc, 
aceşti 40 de ani au însemnat e ham ea Apei 
! Au pus în evidenţă, adică, su 
! turi cultural-educative ale eo pare aci 
au jalonat un proces 
= estetică, au dus la constituirea şi consolida- 
rea unui larg front creator, cu personalități 
pregnante şi distincte în toate domeniile acti- 
Í vităţii artistice. S-au strins, de-a lungul aces- 
. tor ani, destul de multe filme de virf, ale unor 
© regizori de virf, care vorbesc de la sine des- 
pre stadiul evolutiv ai cinematografiei nafio- 


sună valea de Paul Călinescu (asta se intim- 

in 1950), publicul a simţit, neindoios, din- 
de simplitatea intrigii, „noutatea de 
a 


Š 


MEREN 
ha 

i E 
IH 

BK 

R 3 


ictima „telefoanelor 

— fără a apela, adică, la o exigentä artis- 
etice: aa e despre o „actualitate de 
buduar“ sau despre o „viață ca-n filme” se 
putea vorbi în cinematografia românească și 
pină la Răsună valea. Dar acest film, căruia 


Cind pe ecrane apărea un film precum Ré, 


„Aş menţiona activitatea politico-educativă, 
de dezvoltare a conştiinţei revoluţionare, 


socialiste, 


deoarece numai pe baza 
înţelegerii generale a necesităţilor 
dezvoltării ţării în noile condiţii, 
a aplicării ferme 
a principiilor socialismului ştiinţific, 
a materialismului dialectic şi istoric, 
a realizării unei ştiinţe şi culturi 


înaintate, 


a unei educatii generale 
care să ţină seama de noile cuceriri 
din toate domeniile de activitate 
vom asigura înaintarea fermă 
a patriei noastre 
spre înaltele piscuri 
ale societăţii comuniste“. 


Nicolae CEAUŞESCU 


din Cuvintarea la Marea adunare populară 
din municipiul Oradea 


Constantele și 


m spune altfel decit „moment de co- 
de 


. „hei-rup“-ul brigadierilor din acest Wa ee 
va împlini la rindu-i, nu peste foarte multa 


uneltelor cinemato- 
grat era tributară încă unor clişee „Ja modă”, 
progocys socialistă abia își rostuia chipul si 
ea. Dar Răsună valea, fiimul de acum 
ne patru En pe care-i revedem me- 
reu cu itorilor, inaugura, 
practic, cel mai fertil „Aronson“ al cinemato- 


Ata prin prizma opțiunilor 
alegerea modalitätilor filmice propriu-zise, ci- 


a... 


neaștii noştri cei mai reprezentativi au ţinut si 
fin să se adreseze prezentului şi viitorimii cu 
argumentele timpului lor, oferind — prin fil- 
mele realizate — preţioase documente artis- 
tice despre semnificativele deveniri petrecute 
în realitatea românească a ultimelor patru de- 
cenii, în ansamblul vieţii si pe planul mutatii- 
lor în conştiinţe. Ca o consecinţă logică, s-a 
afirmat și s-a consolidat treptat vocaţia politi- 
că a cinematografiei româneşti, filmul deve- 
nind nu numai „martor“ ci şi „participant“ ac- 
tiv la dezvoltarea societăţii contemporane. 
Adăugind forța reprezentativă a incursiunilor 
în cotidian si capacitatea prospectivă (am- 
bele afirmate cu precădere în cei 22 de ani 
care au trecut de la Congresul al IX-lea al 
partidului), avem în față doar citeva dintre 
acele — cum le numeam — „constante cu 
caracter definitoriu“ care au însoţit evoluția 
dinspre ieri spre azi a filmului de actualitate, 
el însuşi o constantă definitorie a cinemato- 
grafiei naţionale. Dacă în scurta — totuşi — 
istorie a filmului românesc de actualitate au 
fost şi pelicule peste care timpul a așternut 
uitarea (şi au fost, destule), aceasta se dato- 
reşte şi faptului că în ele nu s-a putut „citi“ 
istoria timpului evocat. Viaţa şi realitatea ar- 
tistica au demonstrat nu o dată: pentru a citi 
într-o creaţie cinematografică istoria unui 
timp, nu ajută la nimic doar calendarele de 
perete, cu data exactă a desfăşurării acţiunii, 
şi nici măcar calendarele de birou (chiar 
dacă pe ferestrele respectivului birou se pro- 
filează curtea unei mari uzine). Greaţiile cine- 
matografice care au jalonat evoluţia filmului 
de actualitate pun în evidenţă condiţia indis- 
pensabilă a peliculelor menite să învingă tim- 
pul, să poarte peste ani mesajul unei spiritua- 
lităţi specifice: adevăratul cineast al contem- 
poraneităţii (care găseşte, prin forța lucruri- 
lor, cì mai semnificative subiecte și pro- 
bleme ale actualității) face, practic, istorie 
cont: . Cit despre filmul cu tematică 
istorică, nici el nu poate fi lipsit de dimensiu- 
nea contemporaneitäfii: punctul de vedere al 
prezentului (cu toate implicaţiile sale politice, 
sociale, filozofice, morale, estetice) consti- 
tuie, trebuie să constituie, „cheia“ relației fi- 
reşti dintre film și timpul de referinţă al ac- 
țiunii. 


Urmărind din această perspectivă evoluţia 
conceptului de actualitate în filmul românesc 
putem intrevedea etape distincte. Despre 
„semnul pozitiv“ al relationärii cu viața am 


vorbit; ar mai ramine, poate, de adäugat un 
exemplu: acela al filmului (cam) uitat O mică 
intimplare de Gheorghe Turcu, un film de 
acum trei decenii, cu vina satirică, amuzant - 

dar cu „haz de necaz“ —, sträbätut de fior ci- 
vic. Dar filmul de actualitate, în acel timp, era 
© prezenţă rară in repertorii, o preocupare 
oarecum intimplätoare. O cristalizare a atitu- 
dinii cineastilor şi producătorilor faţă de fil- 
mul de actualitate a putut fi remarcată în pe- 
liculele realizate înspre mijlocul! și sfirşitul 
deceniului 7. Treptat, filmele inspirate de rea- 
lități prezente au început să constituie „co- 


Cosasu), sanctionind plutirea indiferentă prin 
viața a unei adolescente „fermecatoare“; anii 
in care regizoarea Malvina Urşianu, în Gio- 
conda färä suris, desena cu finețe şi adevar 
psihologic portretul unei femei contempo- 
rane; anii in care Virgil Calotescu, în Subte- 
ranul, pe un scenariu de loan Grigorescu, 
pätrundea în „subteranele” conștiinței, situin- 
du-si acțiunea printre căutătorii „aurului ne- 
gru“; anii in care regizorul, debutant pe atunci, 
Şerban Creangă aducea pe ecran, în Că- 
dura, povestea unor tineri aflați ia răscrucea 
drumurilor de viaţă... Erau anii in care filmele 


Personalitatea unei cinematografii 
nu înseamnă doar suma 
personalităţilor sale creatoare, 


ci si 
constantele tematice şi estetice 
ce o definesc. 
Una, majoră: vocaţia filmului politic 


loana vertebrală” a fiecărui an cinematogra- 
fic. Erau anii in care regizorul Save! Stiopui 
portretiza cu duiosie, nostalgie şi luciditate 
vîrstele omului (Anotimpuri), cind Geo Sai 
zescu îşi consolida vocaţia comică printr-un 
film tonic, cu umor robust, inspirat din viaţa 
satului (Un suris în plină vară), cind Andrei 
Blaier iși afirma — la rindu-i — vocaţia de 
„poet al cotidianului” (Diminefile unui băiat 
cuminte)... Erau anii în care Mircea Săucan 
— pe un scenariu de Horia Lovinescu — fã- 
cea un film de actualitate perenă, „pentru 
mai tirziu”, Meandre, o subtilă și incitantă 
meditație morai-fiiozofică pe tema funcției 
sociale a artistului; anii în care regizorul Lu- 
cian Bratu semna Un film cu o fată fermecä- 
toare (pe un scenariu fermecător de Radu 


unui regizor precum Lucian Pintilie consti- 
tuiau puncte de referință ale filmului romä- 
nesc de actualitate, prilejuind momente -lu- 
cide şi responsabile de meditaţie. 


Primii ani ai deceniului 8 au insemnat pen- 
tru cinematografia românească o nouă ofen- 
sivă a valorilor. Intilnirile de lucru pe care 
preşedintele României, tovarășul Nicolae 
Ceauşescu, le-a avut cu cineastii in acea pe- 
rioada (în 1971, in 1974) au imprimat un nou 
curs dezvoltării și creaţiei cinematografice, 
determinind un spor de exigentä si räspun- 
dere, maturizarea spiritului civic, stabilirea 
unor criterii superioare de apreciere a reali- 
zärilor cinematografiei noastre. „Pentru a in- 
telege mai: bine — spunea tovarășul Nicolae 


https://biblioteca-digitala.ro 


: 
4 
i 
$ 
# 
# 
$ 


Ceauşescu la una dintre acele intilniri — și 
pentru a defini corespunzător locui cinema- 
tografiei in sistemul mijloacelor de educație, 
de formare a omului nou, trebuie så pornim 
de la principiile etice si estetice ale socialis- 
mului, de la scopurile societăţii noastre“. Se 
sublinia, astfel, principala rațiune de a fi a ci- 
nematogratului, artă angajată prin definiţie, 
menită să vibreze la unison cu ritmurile cons- 
tructiei socialiste. Despre multe tendințe noi 
se poate vorbi, referindu-ne la filmele de ac- 
tualitate ale anilor care au urmat. Despre 
„deschiderea tematică” spre problematica 
specifică a unor colective muncitoreşti, inau- 
gurată prin pelicule ca Proprietarii de Şerban 
Creanga și Trei scrisori secrete: (de Virgil Ca- 
lotescu, pe un scenariu de Platon Pardäu) 
Desnre infuzia de gînd creator tinâr adusă de 
regizori precum Mircea Daneliuc (prin Cursa 
înții, apoi prin Proba de microfon şi prin fil- 
mele care au urmat), Dan Pita (de la antolo- 
gicul Filip cei Bun incoace), exemplele pre- 
iungindu-se, firesc, pină în prezentul imediat. 
Despre forţa „filmului politic“, impusă indeo- 
sebi prin fiime ca Puterea şi Adevărul de Ma- 
nole Marcus (pe un scenariu de Titus Popo- 
vici) şi Clipa de Gh. Vitanidis (pe scenariul 
lui Dinu Săraru). Despre creșterea combus- 
tiei etice a cinematografiei noastre, evidentă 
în filme precum ilustrate cu flori de cimp de 
Andrei Biaier, Mere roşii şi Casa dintre cim- 
puri de Al. Tatos, Drum in penumbrä și Mi- 
reasa din tren de Lucian Bratu, larba verde 
de acasă de Stere Gulea, La capătul liniei de 
Dinu Tănase, exemplele continuind, firește, 
pină în prezentul imediat. Au mai apărut pe 
ecrane si filme de actualitate cu o perspec- 
tivă îngustă, uneori deformantă, asupra actu- 
alei realităţi, pelicule cu miză socială și este- 
tică mică. Dar frontul creator al cinematogra- 
fiei noastre s-a diversificat si consolidat an 
de an, reprezentind astăzi o forță capabilă să 
confere filmului de actualitate noi parametri 
de interes soeio-politic, cultural-educativ si 
pubiic. Este firesc să fie așa Răspunderea 
complexă a filmului românesc faţă de realitä- 
tile în continuă si spectaculoasă devenire ale 
României socialiste, o răspundere, deopo- 
trivă, politică, morală, filozofică şi estetică, o 
răspundere — în primă şi ultimă instanță — 
comunistă, este mereu mai mare şi mai gene- 
roasă. 


Călin CĂLIMAN 


Simțul răspunderii, 
(Proprietarii ` 


22 de ani de la Congresul 
al IX-lea al P.C.R. 


Cineastul - 


è 


HOE 


E 


du-i, l-am inteles mæ bine, de pildă, pe 
președinte de ogoare bänätene care 
poartă cum îi este felul fără să ia în seamă 
nici că e filmat, nici că se inregistreaza 
spune sau cum spune, cum se rästeste el 

sau cum își pledează cauza la un 


Esg 


a EH 
Hair ig 

8 

HHE 


ună cu care răspunde de „maşina“ asta a 
ogoarelor. intre două discuții — așa cum se 
obișnuiește pe ia ei — fără prea multe mena- 


care ei îi spune multe despre omul din faţa 
ei, ştie să-l surprindă fără ca nici. el şi nici 
noi, spectatorii, să băgăm de seamă cit de 
mult a urmărit ea un gest mai obișnuit, unul 
din acelea pe care alţii îi lasă să treacă pen- 
tru că, vezi bine, pe ei nu-i interesează decit 
ceea ce ar ieși din comun. Nu stiu ei cù de 
nepretuit este tocmai gestul care subliniază 
ceea ce este mai omenesc în om. 

Se schimbă filmul, se schimbă locul, nu 
mai sint cimpii inverzite, spaţii largi. nu mai 
sînt nici fiori şi nici aleile sediului C.A P. Nu, 
aici totul e altfel. Aici totul pare să existe sub 
semnul asprimii. Clima e grea, viața e grea, 
munca e grea, natura e superbă, dar rea Sin- 
tem la mare inălțime, undeva în creier de 
munte. Piscuriie înzăpezite clipesc c#eodatä, 
dar rar, rar de tot, cind le ajunge cîte o rază 
de soare. Mai des ele se ascund, misterioase, 
în fumul greu, gros şi intotdeauna amenință- 
tor al norilor cenușii. Şantierul hidrocentralei 
pare o înfruntare a naturii. Și infruntare și 
este pentru că domesticirea cursurilor de apă 
şi îndreptarea lor spre un lac de acumulare 
nu este altceva deck infruntare, luptă, sacrifi- 
ciu, cutezantä, pricepere, ştiinţă şi conștiința. 


Dornici 
să știe... 


a emită eat 
titlu al unui documentar dedicat cumozitatiı 
mereu nepotolite a celor mici, film semnat de 
Alexandra irimia. Autoarea le răspunde in jo- 
cul imaginaţiei potrivit virstei interiocutorilor 
ei. Sa preluäm insă intrebarea celor at de 
dornici să ştie, dindu-i o rezonanţă ma: am- 
piă. Deci, cind cineva intreabä cum au fost 
cum sint anii ultimilor două decenii din viața 
țarii, cine ar putea să răspundă mai convin- 
gätor, mai exact şi totodată mai pätimas dec 
rolele din arhiva Studioului „Alexandru Sa- 
hia“? Odată scoase la lumina ecranului, ele 
îşi scutură, ca prin minune. praful şi încep a 
povesti. ca într-un basm, dar un basm care 
unor Feţi Frumoşi şi Hene Cosinzene in haine 
de lucru. 

Şantiere. hidrocentraie, uzine se ridică sub 
ochii noștri de ia prima la ultima şarjă de be- 
ton în Barajui Siri-Curaj pentru fiecare zi, 
nelipsit de tuşa poetică a regizorului Nicolae 
Cabei ; Dridu, 25 de megawati, surprins în di- 
namismul emitätorilor de energie de Alexan- 
dru Gaspar. Microprocesoarele de Alexandru 
Sirbu, apt să satisfacă setea de cunoaștere a 
virstelor mai mici şi mai mari vă, — 
am doar ceva din zecile de exemple posi- 


Gheorghe 
Alexandru, 
Marga Barbu) 


cu Matei 
Colea Răutu Şi 


şi in- 


ventică, realizat în tonalitate sobră de lon 


O mină de tineri, „băieţi“ și „fete“, oa- 
meni ia douăzeci și spre treizeci de ani, cu 
meserii solide, inginer mecanic, automatist, 
proiectant (încadrați ia „Automatica“), de 
bună voie şi nesiliţi de nimeni, pe timpul lor, 
cu efortul lor şi consumul lor nervos, mai 
sprijiniți, mai lăsaţi să se descurce „pe bază 
de prietenie”, s-au pornit să construiască ro- 
boti industriali. De ce? „Poate din dorinţa ti- 
nerească de a ne afirma, de a ne depäsi“ 
..De ce? Ca să existe și chiva „nebuni fru- 
mosi ai marilor orașe”. De ce? Pentru că Jo- 
botul este productiv prin ritmicitate, el n-are 
nevoie de pauze, merge mai încet ca omul, 
dar nu se oprește”. Şi pentru că ei gindesc 


https://biblioteca-digitala.ro 


nidis. 
Ilarion Ciobanu, 


Hi lb 


îi 


AE 


: Ht 


trebuie să se obișnuiască cu acest 

În ce-i priveşte, sint obişnuiţi cu noul, şi si- 
gur că Sint, din moment ce îi aparțin şi le 
aparține. Ei sint, într-adevăr. tineri din ziua 
de azi care trăiesc — normal! — cu toată fi- 
inta întinsă-arc spre miine, un miine pe care 
şi-l pregătesc pentru că al lor este... 

Tereza Barta şi-a simţit perfect eroii. Ea a 
defilat nu alături, nu pe margine, ci în co- 
ioana lor, pentru că ea este de-a lor. Stilul ei 
este stilul filmului, iar stilul filmului se pliazä 
pe stilul oamenilor despre care vorbește. Ah, 
tinerii din ziua de azi este, ca și eroii lui, lu- 
cid, agresiv, înțelegător, pätimas. Cu o privire 
unică asupra „fenomenului“ — privirea impli- 
cat-obiectivă à regizoarei. Cu acea notă pole- 
micä-personalä, o polemică folositoare pen- 
tru că ea dizolvă imaginea-prejudecată, ima- 
ginea agasată de: ah, tinerii din ziua de azil... 
Reale, concrete, normale imaginile „inventa- 
torilor“, în exercițiu functiuni sau în timpul 
liber, acasă, pe stradă, la masă, în autobuz, la 
zăpadă cu sau fără copiii pe care i-au făcut 
pe timpul cind isi gindeau roboții, — imagi- 
nile asiea uneori scrisnit oferite ochiului, al- 
teori cu tandrețe. pulverizează scurt ideea 
unui tineret de _neințeles” numai pentru Cå 
ar fi de azi şi nu de ieri Numai pentru că ar fi 
ei, sincer şi declarat si şi nu o reproducere fi- 
delă după sfinta imagine a tinereţii noastre. 
E: sint. fără gluma 5 cu că folos pentru tim- 
pul lor care este 5 a nostru, tinerii din ziua 
de azi. „Frumos nebuni a marilor oraşe”. Ti- 
neretul cu mapuscule 


i 


Eva SÎRBU 


fim modern. Dacă modern inseamnă atunci pentru acel tip de filme care 
cind aparatul de filmat are cursivitate în miş- | taliu semnificatie şi în care predominante sint 
care, iar montajul urmăreşte atent sinuozită- generozitatea și tonul ataşant. În fruntea „to- 
tile unor portrete individuale şi de grup. pului“ se situează filme ca: Un om al pămin- 
eg agp O ar tului său-Mircea cel Mare (scenariul Lidia Po 
_ m spuneam, o reprezentată a pita, regia Gheorghe Horvat). eleor- 
noului va! de documentaristi — de filmul ve- man, azi, semnat de Alexandı ne 
teranului” Jean Petrovici, Virtuozitate. Şi să tra de Viștea, în regia lui Erich 
explic de ce. Exista o similitudine de atmos- Proiecţii în timp de ion Visu. Jocurile 
fera tinerească. un nu ştiu ce fermecător riei — portret Jean Georgescu, în regia lui 
care apropie cele două scurt metraje. „Mäies- lulian Mihu, Scrisoarea Mariei Tănase in re- 
trie o numesc specialiştii iar noi, profanii. o gia lui Laurenţiu Damian, Ceramica de Säcel 
numim virtuozitate“ se spune in comentariu şi Colinde, Colinde străvechi (regia Olimpia 
despre lon ivan Roncea, harpistul care ştie Daicoviciu). Halterofilii regizat de Luiza Cio- 
ca instrumentul lui e „un obiect în stare sa lac. Un top confirmat de premiile Contempo- 
simtă muzica, în măsura in care el o simte“ raniei. 
- Zilele filmului documentar desfășurate in 
municipiul Tirgovişte au fost de bun augur fleana PERNEŞ DÄNÄLACHE 


Respirația în climatul culturii 


de Sergiu Nicolaescu, 
vu George Alexandru 


Anda Onesa si Bogdan Stanovsici 


sul acesta aflat la răscruce de vinturi istorice | Gonia, un abonat ferm ia cinemateca docu- 
şi influențe variate, privit cinematografic, este mentarului. Publicul, conservator al tăcerii şi 


tocul unor eterne așteptări... EI nu poate fi discreţiei, devine pentru citeva zile zgomotos, 
străbătut de motociciiştii lui Fellini (din Curios, veşnic că „starea 
Roma), in mare viteză, cu ca de mai” n-ar putea să-i placă unui Herzog, 


2 coloana sonoră ne mingüe auzul cu sunetele i. Ă „ hai 

i unui fluier. Nobila, pasionanta profesiune de | liniştea, cu pe care ţi-o dă incre- nari, contemporani, deopotrivă. pe 

intotdeauna sau aproape intotdeauna, tim- documentarist a gasit în regizorul Nicolae menirea timpului. Turnul fierarilor, J strāzi se fredonează muzica filmului În 
| pul hotărăște, cu echilibrată măsură, ce Cabei omul potrivit, care ştie să-i E roşu, primăria veche, , ca- cea stuloasă (Titus Mesaros), mu- 

anume merită şi ce anume nu, să se prezinte nească, cu atentă cursivitate, dificila făptură seie Haller și Reissen, curțile interioare si- zică. iată, devenită şiagăr, se înțelege si se 

cu caracter de permanenţă la aspra, dar Să mai notăm, sub aceiaşi semnătură, Oraş | biene — mine de aur pentru documentar — gustă fineţea umorului Letopiseţului Hrib 

dreapta judecată a publicului. in cazul Con- cu ait film care şi-a pro- ochii caselor, care nu sint acele ferestre de ( omir Popovici plantelor 

temporaniei, manifestare ce se desfășoară de pus un spontan dialog cu viaţa la timpul pre- unde în alte locuri te privesc ochi curioşi, ci (Mircea stă 

mai bine de un deceniu la inceputul verii-a- zen sint ochi in figla acoperisurilor, de dimineaţă (Nicolae Cabel) puritică sufle- 


t. i ochi 
Sintem tinere mlădițe suind, pulsind, exis- | taţi spre soare, niciodată privirea acestor lo- tele prin care mai bintuie angoasa, Liniştea 


nui acesta a cuprins zilele 2—5 iunie — lu- 
tind, par să spună eroii din 18 ani. Stop ca- | cuitori ai Cibinului n-a nn jos. Un astfel picturii (Mirel ilieşiu) nelinişteşte; 


dru (scenariul şi regia: Sabina Pop), distins ia | de oraş a dat meșteri de lorietatea unui strănepoți... (Paula şi Doru Segall) — amuză; 
Contemporania cu premiui al ii-tea, ex-aequo, | Sebastian Hann. Aici a apărut Astra; aici, in versurile eminesciene din Mircea cel Mare — 
cu Marşul poștașilor semnat de Copei | inima ţării, putem privi şi reprivi un centru cu Un om ai pămintului său (Gheorghe Horvat) 
Moscu. „Sintem un altceva și ce e rău în o străveche cultură românească. Era firesc impresionează prin cadență antică, iar co- 


mai ales pentru uzul celor care s-ar grăbi să-i | să-şi deschidă porțile pentru documentar, | colbul de pe cronici, ne dă starea aceea 
judece pripit. „Sintem o generaţie video“ şi | într-o säptäminä intitulată Cedonia. Ce aduce unică a „tragerii noastre de la Rim”. Aflaţi 
imagini de laborator, unde se studiază limbi nou această manifestare, pe lingă cele de la despre mine... (Adrian Sirbu) incită, se nasc 


izibi strâine şi se vizionează filme şt vin să Tirgoviste (Contemporania) de ia Piatra polemici, iar fiimul iui Bose Paştina ca 
tere a calității artistice a scurt metrajului, te spusele. Ei sint i de ti- i etc., este un fel de sentiment, un cristal redă starea de contem- 
att mai muit cu cit documentariştii şi-au im- ceu şi şi-au intitulat filmul Paula ă tematică a filmelor de platie, atît de dragă ceior ce locuiesc aici 
bunätätit simţitor aria preocupărilor și... me- şi Doru Segal, apăsind aceiaşi ă a acelu- ia un an la altul. ‚Filme în ciciuri — După Ce facem pentru ei (Felicia Cernäianu) 
dia de virstă. iaşi moment ca Numai că absol- fiimul de artă, filmul şi pacea, filmul docu- se organizează mese rotunde, cu dezbateri 
Tinerii cineaşti s-au grăbit sa confirme că venţii sint priviți de Paula şi Doru Segal mentar istoric, portrete ale contemporanilor furtunoase. pinä spre, miez de 
Ja valeur n'attend pas le nombre des an- dintr-un alt unghi, mai romantic, mai teatral, în filmul documentar, noapte. istorie unui cintec 
nées“ şi alături de mentorii lor — îi vom numi poate. dar este şi acesta un unghi interesant, în filmul documentar etc. Alte cicluri au fost mâne) — Liliana Petringenaru, relevă senti- 
deci pe ion Bostan, Jean Petrovici, Dumitru ştiut fiind faptul că sufletul nostru, ei bine, dedicate filmului ştiinţific — noile cuceriri ale despre Deitä ale lui 
Done, Olimpia Daicoviciu, Alexandru Gaspar, sufietul nostru e împrejmuit de linii tremu- ştiinţei şi tehnicii în filmul sntar, cer- ion Bostan incintă privirea, „Tribuna Sibiu- 
Holban, Erich re. cetare şi creativitate, şi, enumerind toate lui” scrie un eseu despre „vina tragică” a efe- 
, Virgii . Pantelie Tutu- „Sintem superficial: ia prima vedere” se tot | aceste tematici, anuai, am schiţat un mensui după vizionarea filmului Barta 
icasa, Titus Mesaroş, ton Visu, Re unul, che altul, în filmul Sabinei Tamıc enunțată in Olimpul 
Sirbu, Felicia Cernäianu, Paula Popescu Do- i dacilor (Adrian istrātescu Lener) devine 
reanu şa — şi-au dat măsura valorii, inscri- obiect de studiu i i ă 
indu-și numele printre cei mai buni dintre cei , şi dincolo de premii, de lau- 
buni: Nicolae reati, ciștigul pentru acest gen este i 
Bose Paștina, Laurenţiu Alături de sibiene, ia Ta- 
ban, Anghel Mora, Copel Moscu, bára de sculptură de la Săliștea Sibiului, 
di filmului, a intrat defi- 
2 +uit o retrospectivă a documentarului istoric. 
ora multor documentaristi 
Pantelie Tutuleasa, Liliana Petringenaru, Paul 
cursul lor itoru, i 
ponr bine” sek. intreaga noasra pionie nal 
Au ştiut să aprecieze, noastră istorie 
reşti ai normalului, nalä de ia Burebista, ia Sigiliu! Romei (! 
care, cu dăruire, Daicoviciu), de ia Basarab ia Mihai Vitea- 
societății Bălcescu la Ghibu, sibia- 
„A visa înseamnă a nul Ghibu, de la semnalui de luptă din '33 la 
cu o undă de emoție ù culminind cu istoria contempo- 
rană, cu realizările din ultimii ani ale poporu- 
maj poniru fiecare zi — un ietopiset ai istoriei, într-o 
d Bin filme, ind ități istorice, 
Baraj este „prin definiție le, evoc! f 
mare şi poate lucrul cei mai 
intr. — destinul nostru istoric, mi-a dat 
; spiritul. și structura) un cinema millant, Că 
şi unui cinema mi 
coru) dreptul ja poezia inäl departe s-ar situa o temă în trecut, 
sensul ei dominant trebuie să fie un sens ac- 
i i i E 
sonor creat şi 
"a {ui — confinind succese meritorii, eşecuri 
inevitabile şi evitabile şi in plus, o mare, o 
doză de 
ne urechile 
er A în e Laurenţiu DAMIAN 


O şansă de succes a filmului românesc: 


Piatra unghiulară a comediei: 


Seriozitatea 


- Ce să fac? 
- Să fiţi 
dumneavoastră! 


De. de a te intilni, de-a lungul unei 
cariere de teatru de o viaţă, cu unul din per- 
sonajele dramaturgiei clasice românești este, 
desigur, speranța oricărui actor — vis nu în- 
totdeauna implinit — de cele mai multe ori el 
räminind, undeva, în zestrea noastră cu îm- 
pliniri și mai ales cu nostalgii, cu victorii 
trimbițate de cronicile vremii și fotografii, 
care, acum, nu mai seamănă cu nimic și cu 
nimeni, sau cu eșecuri, acuzate sever si doct. 
Ca orice actor, mi-am dorit si eu „niște“ întil- 
hiri la care am tinjit pe ascuns, pe care nu 
le-am mărturisit de frică să nu se spargă 
vraja cu care mi le fäurisem și le päzeam. Vi- 
sam o Domnișoara Nastasia — iu plin 
de venerație, admiraţie si dragoste filiala, o 
Sfintă loană pe care mi-o promisese profeso- 
rul meu, marele Victor lon Popa, şi, printre 
altele, acum, mai tirziu, „o gaitä“ a lui Al. Ki- 


interpreți şi roluri 


A, dau două mii, mergi cu mine la Stre- 
haia?“ şuieră invitația „galantă“ adresată 
mordantei Wanda Serafim .de către un 
totdeauna posibil Tănase Duduleanu. Gros, 
ochii mici pierduţi în cimpia fălcilor, sac um- 
flat cu milioane, pălăria incomodă trasă pe 
ceafă, miini mari intinse pofticios spre „bună- 
täfile“ vieţii. Personajul inventat de Horea Po- 
pescu, dintr-o sumară trimitere a textului dra- 
matic original, personaj episodic încredințat 
intr-un singur flash interpretării robuste a ac- 
torului Radu Panamarenco, poartă incärcä- 
tura unui exponent al „angrosismului“. Si ri- 
dicolul unui contrast plastic din care (de)- 
curge un comic amărui. Comic comun şi 
apariţia în economia filmului a observatorului 
„filozof“ ancorat în eternitatea „La leacu' du- 
rerii”. Laconic, masiv şi aburit, excelent por- 
tretizat de Mircea Albulescu. Din unghiul lui 
de vedere, viesparul Dudulenilor apare în 
toata splendoarea. Un „dublu“ scenogratic, 
caracterizind existenţial clanul: monumentul 


ritescu, dar nu oricare, ci doar pe Lena. De 
ce personajul ästa, la prima lectură aşa de 
sters, de oarecare, așa de puţin ajutat de au- 
tor, atit de puţin important în economia ori- 
zarui spectacol, pe oricare scenă s-ar fi mon- 
tat piesa? Credeam puternic, cu incäpätinare, 
ştiam că Lena poate oferi material dramatic 
generos pentru o interpretare care, actori- 
ceste, poate sta lingă oricare personaj oricît 
de puternic realizat de autor. 

Intimplarea a făcut ca piesa „Gaiţele“, care 
era în repertoriul de aur al Teatrului Naţional, 
să fie reluată în regia directorului artistic Ho- 
rea Popescu și eu să apar în distribuţia ei, 
aläturi de cei mai mari comici ai tinerei garni- 
turi a Nafionalului bucureștean. Că nu există 
rol mare și rol mic, că sînt numai actori buni 
și actori slabi, că personaj poate fi şi cel care 
nu vorbește și cel despre care se povesteşte, 
doar că frica, îndoiala, spaima, și ele pot de- 
veni viață, personaje dramatice — asta invä- 
tasem eu în atiţia ani de muncă. Dar acuma, 
pentru a cita oară, trebuia, din nou, să dove- 
desc asta. Trebuia să fiu puternică şi să nu 
fiu strivită de tumultul din jurul meu, de ava- 
lansa de întimplări, de acţiuni, de momente 
dramatice şi comice, de atita har și dăruire. 
talent și forță a colegilor mei. Lena e mai 
mult tăcere, discreţie, sărăcie și suferință, 
umilință aruncată în faţă şi suportată pros- 


funerar, amprentat cu litere aurite de-o 
șchioapă (sharf: „Tasse Duduleanu, angrosist 
de cereale”) prelungind vila-fortäreafä pe 
frontispiciul căreia se räsfatä arogant-tan- 
dru-caraghios numele pereche: Aneta. Fără a 
forța o incursiune entomologică, viespile, 
Aneta et co., sint insecte purtătoare de ac si 
pungă cu venin trăind (unele specii) în roiuri 
bine organizate „social“. Geniul popular a 


https://biblioteca-digitala.ro 


teste, cu rare momente de izbucniri de rau- 
tate reţinută şi foarte repede cumintitä; mar- 
cată de foame și lipsuri, cu o dragoste de 
ciine bătut față de oricine îi zimbeste, mar- 
cată de toate tarele societăţii în care s-a näs- 
cut, dar și, în mod paradoxal, cu o sensibili- 
tate și o dulceaţă care sint numai ale ei. Și, 
peste toate, o duioasă imensă prostie și in- 
cultură. Așa am gindit-o eu, așa am crescut-o 
în gindurile şi munca mea, așa am jucat-o, 
condusă cu atenție și tandrefe de regizorul 
piesei, Horea Popescu. Se putea alege şi alt 
drum, după părerea mea, mai ușor şi mai si- 
gur, de succes imediat, o cale la indemina 
oricui. Noi n-am vrut asta. Am acordat rolului 
Lena, cu bună ştiinţă conștienți de greutatea 
pe care o vom intimpina, locul pe care auto- 
rul „Gaitelor“ i l-a häräzit: undeva, pe planul 
doi, poate, ca text; și am încercat să adu- 
cem, cuminţi și cu discreție, alături de 
celelalte, “impresionant de puternice, carac- 
tere ale piesei. 

lul a avut succes mare — a um- 
plut sălile Naţionalului zece ani — şi a fost 
una din piesele de rezistenţă ale primei noas- 
tre scene. 

Pe urmă... a venit propunerea, tot din par- 
tea lui Horea Popescu. de a încerca rolul 
pentru film. Era pentru prima oară în viața 
mea de actriță cînd mi se oferea șansa asta. 


împerecheat în basm două cuvinte viespe şi 
zgripțuroaică generind acest admirabil su- 
gestiv „viesperoaicä“. Mina de aur a talentu- 
lui celor cinci actori de frunte ai primei noas- 
tre scene, exploatată inteligent şi sigur de 
mina de aur regizorală, reface cinematografic 
„caracterele“ viesperoaicelor. 

O excelentă Anetă, Tamara Buciucea- 
nu-Botez, imbracă, prin studiu atent, nu nu- 


N am știut nimic: nici ce să fac, nici ce in- 
seamna, în fond, munca pe un platou, nici 
cum să mă comport în fața camerei — nici ce 
unportanță are operatorul, ori inginerul de 
sunet. Ştiam câ am incredere în regizor şi că 
Lena era in mine, eram eu, şi că, deci, nu ma 
puteam trăda — că voi fi pusă, desigur, în 
alte situaţii, noi, poate imprevizibile, dar ca 
eu, tot eu, trebuia să rămîn, să nu adaug și 
să nu pierd nimic, din ce cistigasem în atitea 
căutări. Desigur, am fost uimită, copleșită la 
inceput şi pentru un moment derutată de 
toata forfota de pe platou, de condiţiile grele 
in care fiecare actor şi membru al echipei era 
obligat să-și urmărească munca, de ușurința 
cu care, așteptind ceasuri întregi pină să auzi 
magicul cuvint „motor“, puteai să te imprästii 
în mii de alte preocupări, să te pierzi. Am în- 
teles cit de valoroasă este capacitatea de a te 
putea concentra asupra momentului pe care 
atiția oameni se străduiau să-l pregătească — 
machiaj, costum, decor, lumină, recuzită și, 
odată mai mult, seriozitatea, gravitatea cu 
care ești obligat să-ţi faci munca de actor — 
interpret si creator, momentul in care viața 
prinde viață, momentul acela unic in care 
viața devine mișcare şi semnificaţie, clipa 
aceea în care harul dă naștere unei noi enti- 
täti, in care tu devii altul și, în mod parado- 
xal, râmii tot tu, momentul acela trebuia apä- 
rat cu sträsnicie. Altă tehnică, bineînțeles, 
dar şi alte mijloace de expresie. Orice gind 
era surprins de aparat, mărit, căpăta semnifi- 
catii de simbol. „Ce sa fac?" — Ham întrebat 
pe Vivi Drăgan — „ajutati-mä“. „Nu trebuie sa 
faceți nimic special“ — mi-a răspuns. „Să fiţi 
dumneavoastră si doar să uitaţi că eu exist si 
ca vă urmăresc”. Deci, acesta era drumul şi 
unealta mea de lucru a fost doar gindul, in- 
tospecţia şi, pînă la urmă, doar viața Lenei, 
cu adevărurile ei, fără teatru si fără film — 
doar cu adevăr. 


Raluca ZAMFIRESCU 


Sint o tînără 
debutantä 


D rept sä spun, n-as fi vrut sä rostesc nici 
un cuvint in legäturä cu aceastä experientä 
cinematografică, lăsind-o pe Aneta Dudu- 
leanu să vorbească, să surprindă, să ui- 
mească... 

Sint încă sub impresia emotionantei primiri 
pe care pubiicul si presa au făcut-o filmului 
Cuibul de viespi. Peste tot unde am mers la 
premierele de gală — la București și Tirgo- 
vişte, la Tirgu Mureș sau la Cluj — spectatorii 
ne-au întimpinat cu interes şi căldură, iar 
după vizionare mulţi dintre ei s-au arătat dor- 
nici să ne împărtășească impresiile, frumoase 
aprecieri la adresa muncii noastre. 

Am fost fericită să fac parte din echipa pe 
care, cu meticulozitate şi scrupul profesional, 
regizorul Horea Popescu a constituit-o ca så 
metamorlozeze într-o operă filmică cu ambiţii 
antologice o bine cunoscută piesă de teatru 
cu lungă carieră în repertoriul românesc 
Personaj de anvergură, Aneta Duduleanu 
mi-a impus un adevarat tur de forţă, obligin- 
du-mă să traversez o gamă de stări sufletești 
extrem de complexe, de la sensibilitate la 


mai rochiile scumpe „de 5000”, achiziţionate 
la „Monde Elefant“ ci, mai ales, psihologia 
brutal-agresivă, humorul derutant în care re- 
plici macabre fac casă bună cu trivialitäfile 
verbale ale eroinei. Extrasă din „statismul” 
scenic al mesei de jöc de cării si proiectata 
în acţiune de aparatul de tilmat (turneul furni- 
zorilor, ieşirea „mondenă” la cinematograf) 
poarta, imortalizate in gest şi mimică, dina- 
mismul și vitalitatea periculoase ale persona- 
julu satirizai de pana lui Kirițescu 

Organicitatea unei räutäfi voluntare şi invo- 
luntare. „Generozitalea” manitestata „calcu- 
lat” in familie sau umbra tristefü unui mo- 
ment trecător de reflexie în fața mesei goale, 
așteptinde, nu atenuează senzaţia unui tem- 
perament vulgar-devorator. 

Viespe defensiv-cenusie, Lena, interpretată 
exact şi nuantat de Raluca Zamfirescu, este 
victima dependenţei psihologice şi financiare 
de „tätica“. Resemnată stoic jn speranţa unei 
„Cadorisiri” cu o „rochie“ de scinduri imper- 
meabile, personajul se „încălzește“ in mo- 
mentele „culturale“ ale comentării compe- 
tente a inmormintärilor şi viselor macabre. 
Accesele de personalitate „umilită” se fring 
brusc în compromisul „dulcetei“ oferite spre 
impäcare de familie. 

Coca Andronescu propune o Zoe „tempe- 
ramentoasä“ („nu mă las pinä mai dau din 
degetul mic”). Controlindu-și atent mimica, 
talentata noastră actriță marchează pertect 
provincialismul (secvenţa strălucitor comică 
din casa de mode) träirismul „neaoș" şi ari- 
vismul ridicol al unei Dudulene de Caracal. 
In rolul lui Georges, indrăgitul nostru actor 


| 
| 
| 
| 


aroganță, de la rapacitate la blindete, de la 
invidie la generozitate, uzind de un dubiu 
diapazon — candoarea și grotescul. Nu con- 
sider că e normal ca actorul să vorbeasca 
despre rol și nici într-un caz nu cred că tre- 
buie să dea „rețete“. Spectatorii sint cei in 
măsură să ne aprecieze performanţele, atunc: 
cînd ele există. M-am bucurat să citesc cà 
Aneta Duduleanu reprezintă „o creaţie ex 

ceptionalä“, realizată atit cu poftă de joc, ci! 
şi cu exactă măsură, că e „o compoziţie per- 
fectă“, „un recital la cota maximă a talentu- 
lui“. Desigur, mă interesează și aștept cu ne 

răbdare si alte păreri în legătură cu acest ro! 
pe care l-am fäcut — trebuie să vă märturi- 
sesc — în condiţii foarte grele, repetind, în 
paralel; pe scena Teatrului Bulandra, în „Di- 
mineata pierdută“. transpunere a Cätälinei 
Buzoianu după romanul Gabrielei Adames- 
teanu. În permanenţă am fost atentă să res- 
pect intenţiile şi indicaţiile regizorului Horea 
Popescu a cărui viziune a imbogätit mult par- 
titura iniţială, amplificind sensuri și semnili- 
caţii. Un sprijin deosebit am avut şi în sceno- 
grafa Andreea Hasnas împreună cu care am 
stabilit „fața“ eroinei mele. Am colaborat ex- 
celent cu talentatul operator Vivi Drăgan Va- 
sile și cu inginerul de sunet Horia Murgu — 
postsincronul reprezintă o etapă extrem de 
importantă mai ales la un astfel de film „de 
replică“, ştiut fiind că, in acest moment al 
muncii noastre, se poate distruge sau crea cu 
adevărat personajul. Pästrez frumoase amin- 
tiri din perioada filmărilor despre fiecare om 
din echipă. Chiar dacă au mai existat şi clipe 
de tensiune sau de nervozitate, le-am depășit 
ca şi pe toate dificultăţile ivite... Din jale 
se-ntrupează Electra, nu? 

Dacă, pină acum, s-a-tot spus despre mine 
ca sint în cinema, o „tinără debutantä“, sper 
ca, datorită Anetei Duduleanu, să fi depasit 
acest stadiu... 


Tamara BUCIUCEANU 


Cuvînt si idee 


D intr-un spirit de educaţie pentru cuvint 
si idee, la filmul Cuibul de viespi am preluat 
cu bunăvoință şi stimă premisele scenaristu- 
lui şi regizorului Horea Popescu, artist de 
care mă leagă momente de referință în ca- 
riera mea teatrală — „Generoasa fundaţie 
sau „Caligula“ — și am dilatat prin mijloace 
actoricești albia unui personaj bine cantonat 
in categoria estetică, dacă există o atare ca- 
tegorie estetică, a „junilor primi“, transfor- 
mindu-l într-o victimă de sorginte intelectu- 
ala, sufocată de un mediu mic-burghez, bol- 
nav, violent, ignorant şi feroce. După o tra- 
gică experienţă, eroul va avea tăria de a pà- 
rasi această lume respingätoare, reinnodind 
firul propriului säu destin. O tardivă, dar 
oportună regăsire de sine. Nuanţind mai in- 
tens momentul de criză străbătut de ziaristul 
Mircea Aldea, cinematograful i-a acordat per- 
sonajului literar încă o şansă de viabilitate. 


Ovidiu liuliu MOLDOVAN 


Gheorghe Dinică ne rezervă, ca de fiecare 
dată, placerea unei ireproşabile compoziţii. 
Personajul individualizat în zona „fiului risipi- 
tor“ ce-și caută drumul „drept“ spre casă din 
chef in chef, „primo genitus“-ul Dudulenilor, 
în frac sau în haine „Civile“, duce. la fel de 
elegant şi constant, sticla la gură... „Maitre 
de ceremonie, la bal și la cimitir, Dinica 

Georges respiră nonşalanţă şi cinism. Las st 
cabotin, personajul este „simpatic“ dinlaun- 
tru! cuibului de viespi şi oribil din afară 

Marin Moraru (lanache) redimensioneaza 
filmic un Duduleanu mezin. coplesit de res- 
ponsabilitatea financiară şi „morală“ a famr- 
liei. Eliberat de stereotipia unor mutre timpe 
personajul comunică ifos şi cupiditate. Linia 
arogant infiptä în ochiul spectatorului a verti 
calei sale, cu miinile adincite în buzunare ṣi 
fruritea impinsä berbecist înainte, colericita- 
tea „familiei“. Aerul posesiv al privirilor vinind 
bijuteriile „mamiţei“ şi umerii firavi ai proge 
niturilor dau măsura golului interiör din spa 
tele pozei de itate, afişate. 

Cortegiul „îndurerat“ al familiei în ținuta de 
mare doliu, dar cu lăutari în coadă, incinge la 
lumina straniu-echivocă a luminărilor un che! 
pe cinste din care nu lipsesc tropäiturile 5: 
„Zaraza“ cintată la, cerere în amintirea sar 
manei Margaretute, ucisă de acul veninos al 
Dudulenilor. 

Tabloul lui Goya „La Sabbat des Sorcieres 
ar da o rimă plastică viesparului. Gura por 
neşte în ris. Risul îngheaţă în grimasă. Gro 
tescul pune stăpinire pe ecranul pastelat in 
cromatica Azomures. 


Mădălina STĂNESCU 


Din pinza 


marilor ingenue 


U. dintre miracolele inexplicabile ale 
naturii face ca infätisarea Marianei Buruiana 
să corespundă uimitor numelui pe care ha- 
zardul i l-a impus. O siluetă fragilă, parcă 
stingheră. Gesturi stingace, frinte. Fire subțiri 
in păr nisipiu zburătăcind pe o frunte palida, 
transparentă. Gene plecate, cuminţi. spre 
buze fremătătoare, muşcate. Priviri neaștep- 
tate, strepezite, acţionind ca rapide lovituri 
de stilet. Surisuri fugare, enigmatice, mali- 
tioase, inväluind crochiul delicat trasat, 
parcă. de pensula unui pictor zeu care do- 
rește să imortalizeze o stare sufleteascä efe- 
meră, o impresie de zbor, fluidă, schimbä- 
toare, impaipabilă. O prezenţă modestă, înca 
păţinată, tenace, o buruiană cu rădăciri 
adinci, incredibil de puternice și tije subtiri 
jepoase la atingere, imposibil de rupt 

Am cunoscut-o bine la două virste ale de- 
venirii ei. Acum zece ani a fost Julieta spec- 
tacolului meu (şi poţi afla multe despre o fata 
care încearcă să pätrundä in misterul inson- 
dabil al acestui rol). Astăzi repet cu ea lise 


Am fost eu, 
cu adevărat, 
Pădureanca? 


D. m-am bucurat mult cind am afiat că 
regizorul Nicolae Mărgineanu şi Casa de 
fime Patru m-au distribuit în rolul titular din 
Pädureanca. Dar, imediat, m-a cuprins teama 
de a nu reuşi să duc pină la capăt o povară 
atit de grea. La început m-am simţit singura, 
prea mică într-o lume atit de mare. Pentru 
scurtă vreme, însă. De ce? Am descoperit doi 
prieteni minunaţi: Adrian Pintea si Şerban lo- 
nescu. Cu ajutorul lor am învăţat s-o cunosc 
pe Simina, să-i cunosc simtämintele și gindu- 
rile. Cu timpul mi-a devenit familiară lumea 
m care ea trăia, lumea nuvelei lui Slavici, re- 
gg de Augustin Buzura. 

luminitä avea să se aprindă in sufletul 
meu. Apoi încă una si încă una, pină cind am 
simţit, arzind in mine, un foc mistuitor fara 


din „Uriaşii munţilor“ de Pirandello (şi cred 
că ea insäsi află multe zi de zi despre dispo- 
nibilitätile nestiute ale fiinţei ei). Actriţa lise 
este un personaj peste care pluteşte, proiec- 
tat cu aspectomat surisul enervant al Gi w- 
dei — Sfinxul lise o solicită pe Buruiană pina 
la epuizare, o devorează, o scuipă şi îi con- 
templa, după fiecare repetiţie, ramaäsifele in- 
forme. Dar, ca în poveştile cu bietii copilası 
ucişi de masterä și îngropaţi din care ies pu 

ieti cu mere de aur, firul de iarba crud al ta- 
lentului Marianei dă colț şi se sumeteste in 
fiecare repetiție — impertinent, catitelat, viu 
Din această luptă între splendoarea opulenta, 
otrăvită, de plantă carnivoră a rolului şi vrejul 
sălbatic, necruţător al tenacităţii actriţei. Bu- 
ruiană va ieși, biruitoare. Buruiană — va ex- 
trage, desigur, elixirul miraculos al fascinafiei 
creaturii, plămădită din vise. şi dorinţe neim- 
plinite, dar îi va dărui, în schimb, curätia ei 
neînduplecată. În fiecare repetiţie, Mariana 
Buruiană se zbate să iasă din clișee acumu- 
late și se bate cu fantomele care au marcat-o 
pină acum: Julieta, Ofelia. Ea pare croită diri 
pinza străvezie a marilor ingenue cu silueta 
fragila şi glas cristalin. Are înfăţişarea zdren- 
tuitä, nonconformistä a iei care dis- 
pretuieste strălucirea calpă. Prin lise, Ma 

riana urcă muntele vrăjit al cunoașterii st 
trece un prag. Pe schema vechilor „em- 
ploi-uri“, pragul de ia ingenuä la eroina. Sa 
crificiul tisei şi identificarea actriței cu perso- 
najul — victimă emisară corespunde substan- 
tei spectacolului. Prin visul lisei, Mariana Bu 

ruiană leapäda ecorseu! diafan al Ofeliei per 


de care nu mai puteam trăi. Întreaga mea 
existență căpătase sens datorită filmului. Tot 
ce mă înconjura era raportat la viața Pädu- 
rencei. Adrian nu mai era Adrian Pintea, ci 
torgovan, «Şerban nu mai era Şerban lonescu, 
a Şofron... As vrea să pot spune și despre 
mine că am fost Simina, dar oare am fost eu 


cu adevărat Pädureanca? Uneori mă gindesc , 


că am träit aceeași experienţă cu un copit 
mic care e aruncat in apă şi care învaţă să 
inoate. Dar oare eu am învăţat „să înot“? As 
fi vrut să am posibilitatea să fac rolul acesta 
peste cițiva ani, cind (poate) nu m-aş mai fi 
lăsat condusă doar de instinct. 

„Cînd m-am reîntors acasă, m-am simţit, 
deodată, golită sufieteşte. Filmul se termi- 
nase. Eram ca o barcă pustie care plutește în 
neștire pe mare. Din nou singură, eu cu 
amintirea verii trecute... Pina cind, într-o 
noapte, m-am trezit cu un sentiment ciudat. 
Am deschis fereastra; afară plouă, ploaie fru- 
moasă și liniştită și caldă şi bună. „Să fii fru- 
moasă și cuminte“ mi-a şoptit. „Să crezi în 
zborul păsărilor şi în gingasia florilor, în gla- 
sul pămintului şi în liniştea vintului, în iubire 
si în speranță...“ 


Manuela HARABOR 


https://biblioteca-digitala.ro 


tru a trage peste carnea vie, singerindă, câ- 
masa aspră a condiţiei profesiei sale. lise 
este un rol pe care Mariana Buruiană îl va 
juca în viaţă, toată viaţa. 


Actorul-spectacol 


N u pot face un „portret“ al lui Caramitru 
— pentru că nu-l cunosc. N-am lucrat nicio- 
dată cu el pină acum şi sintem amindoi la 
stadiul unui complicat balet de curte, cu fi- 
guri sofisticate, cu eufemisme demne de 
scena atingerii miinilor din „Romeo si Ju- 
lieta”. Repetă Cotrone în „Uriaşii munților“ si 
ne dăruieşte, la fiecare repetiţie, un 
one-man-show încintător, spiritual, o lecție a 
tehnicii de seducţie. Aşa se apără el de agre- 
siunea pe care acest rol enigmatic, proteic. 
tulburător o exercită asupra lui — rone 
este o replică a lui Pirandello å la Prospero și 
Caramitru, după Hamlet, a acumulat o expe- 
rienţă profesională şi o experienţă de viaţă 
care-i foloseşte imens, acum. Pentru cä ma- 
gul Cotrone este stăpinul unei insule fericite 
si năpăstuite de cind lumea: Teatrul. Și fără o 
luptă crincenä, devastatoare cu puterile 
intunericului scenei, accesul în olimpul vilei 
tui Cotrone de pe muntele vräjit nu este per- 
mis. 

Caramitru vine la repetifie acoperit cu pla- 
taşa costumului de blugi, desfäsurind o jerbä 
de surisuri şi vorbe de duh. Fetele se adună 
Mm poiata scenei gingurind și ciugulindu-si 
una alteia penele de repetiţie (treninguri şi 
aerobice). „Tu ești prințul nostru“ — solfe- 
giază ele fluturind gene de diverse lungimi și 
cutori. Băieţii se adună, în grup, potrivind, la 
focurile lor, muschi, mustăţi. genunchere. Fo- 
losesc glasuri care mai de care mai barito- 
nale, acordate, profesional, cu timbrul tenoral 
at protagonistului. Aruncă şi ei, respectuos, 
cite o vorbă de duh, atit cit sa nu stinje- 
nească verva lui Pino care, încălzit de admi- 
ratie şi așezat la locul lui, adică în frunte, in- 
cepe. repetiţia conducind, detaşat, formaţia. 
Vocatia de lider (şi, implicit, de regizor) a lui 
Caramitru își găsește, cu acest roi, deplina 
desfăşurare. Gaseşte soluţii cu o uimitoare 
dexteritate a jongiării mijloacelor, sfătuiește 
colegii mai tineri cu un ton protector, aruncă 
spre mine kilograme de farmec şi curtoazie 
in care eu mă scald, vrăjită și suspicioasă, 
căci am învăţat din experienţe dezastruoase 
cit de distrugător poate acţiona farmecul 
unui actor asupra unei concepții regizorale. 
Relaţia noastră este de tot hazul, așa se ex- 
plică de ce ridem periculos de mult repetind 
acest text. Dialogul nostru este un fel de 
dans al cocosilor de munte, în perioada im- 
perecherii, în care gäinuga modestä și ciufu 
lită trece in revistă, filtrind circumspect, ca o 
gospodină, zborul înalt, tipetele dureroase. 
penajul multicolor, întreaga splendoare a 
operei de artă provocate de natură. 

Pentru noi toți repetițiile acestui spectacol 
sint un privilegiu. Pentru mine cunoși cu 
ion Caramitru este, în plus, o experienţa pri 


Cătălina BUZOIANU 


de frumoasa 


pădurea! că 


(Manucla 
Häräbor) 


Dulcea povară 


Pa 


l. domeniul filmului artistic de lung metraj 
cu actori, lon Popescu Gopo numără deja 10 
titluri — deci numele acestui reputat regizor 
de animaţie poate fi înscris şi printre cele ale 
realizatorilor cu o bogată activitate pe platou- 
rile de filmare. Filmele sale au inregistrat 
succese atit la publicul din ţara noastră, cit și 
la spectatorii din lumea î a. S-a furat o 
bombă, a obținut Diploma de merit la Festi- 


„Partea lui de 
cum îi place 


T. se deschide larg o uşă si pătrunzi in 
ospitalitatea apartamentului în care exista o 
bibliotecă impresionantă, läsind la vedere 
un citat din Danton — „O partidă pierdută 
poate fi reciștigată, una abandonată, nicio- 
dată” — cuvinte ce aminteşc de crezul 
stäpinului casei: Alexandru Boiangiu, care de 
peste 30 de ani prin filmele sale document își 
construiește „partea lui de socialism” cum îi 
place să spună. 

Un om sincer, “deschis, care primește cu 
cordialitate și simplitate orice discuție despre 
munca sa, creaţia sa, constituită deja într-o 
operă distinctă. Simplitatea aparentă a dialo- 
guiui se încarcă de o spontană participare 
prietenească si regizorul se dovedește un fin 
~ analist al teritoriului vocației sale, un impäti- 
mit al formulărilor de substanţă îndelung me- 
ditate. 

Regizorul Alexandru Boiangiu aparține ce- 
lei de-a doua generaţii de pei are, ai Studiou- 
lui „Sahia“, dintre cei ce ne-au dat, la timpul 
tor, jurnalele de actualitate, cu subiectele ior 
solid construite: „Porneai ca ia filmarea unei 
gazete, îi lărgeai orizontul pe intenţia, suges- 
tia verigii de bază; sau povesteai ca lumea, 
sau renunfai. Sint unii care încearcă să facă 
din documentar o pilulă supersolisticată, 
după consumarea căreia stai şi te întrebi ce 
gust a vrut, de fapt, să aibă”... „Şi e foarte 
râu atunci cînd spectatorul se întreabă ce ai 
vrut, de fapt, să spui. Netransmitindu-i nimic 
din emoția care te-a impins să faci filmul, e} 
nu te va însoţi, lăsindu-te singur”. 


mentarul — ce cuprinde un întreg univers 
„Document pentru a nu uita lingă cine am 
trăit, cu cine am fost contemporani si, ma: 
ales, cum“. Şi așa, document lingă docu 
ment, se conligureazä istoria anilor aceștia 
Filmele lui Boiangiu sint în arhivă, rămîn, le 
revezi, îi aduci aminte — „Trebuie să ramin“ 
măcar o parte de adevăr din noi. Dacă din 


a premiilor... 


valul internaţional al filmului de la Edin- 
bourgh, din 1962. Pentru De-aș fi Harap Alb, 
lui Gopo i s-a atribuit Premiul de regie la 
Festivalul internaţional de la Moscova, în 
1965. Demn de remarcat este faptul că televi- 
ziunea din Danemarca şi-a inaugurat trans- 
misiunile in culori cu acest film. in 1984, 
Maria Mirabela a fost distins cu Premiul 1 la 
Festivalul filmului pentru copii de la Chicago 

Cu toate că filmele sale cu actori se consti- 


socialism“ 
să spună ... 


porția aceea de adevar pe care tu ai pus-o pe 
tavă a rămas o felie, e bine că a rămas și 
punctul tău de vedere, acceptat sau: nu, 
amendat sau nu. Dar tu, trebuie să respecţi 
adevărul”. 

După jurnalele de actualitate au urmat do- 
cumentarele primei etape: „Inchinäm acest 
film bărbaţilor de pe Someşul cald” m pi 
bărbaţilor) ...și apoi, peste 15 ani, a filmat tot 
acolo Ecoul, cu aceiași bărbaţi, sau poate al- 
ţii, dar pe Someș, ca să aflam ce s-a mai in- 
timplat de atunci. ŞI, mai tirziu, la Porţile de 
Fier. la Electroputere, la Combinatul chimic 
Ișainițţa și pe ogoarele Olteniei, greu incer- 
cate de calamităţile apelor și secetei, care pā- 
reau că n-or să mai rodească niciodată şi iata 
ca acum vedem recoltele record... (Oltenii 
din Oltenia). „Nu e timp, mergem înainte, ki- 
lometri si kilometri de drumuri ale țării bătute 
de noi, kilometri de peliculă, kilometri de su- 
net — omui de sunet, mă însoțește pretutin- 
deni. Tu deschizi pentru spectator lacätul ini- 
mii fiecăruia, cu răbdare; nu-i atit de simplu 
să te duci într-o zi undeva unde nu te ştie ni- 
meni și să spui: „vreau să fac film despre 
dumneavoastră”, cei care munciti in Cetățile 
industriei socialiste”. Trebuie să te apropii de 
oameni, să-i cunosti cu adevărat, să te im- 
prietenești cu ei... Asa a filmat ia Borzești, 
Rovinari, Petroșani, 23 August, Grivița Rosie, 
Arad, Şantierul nava! Galaţi, Brașov, Făgăraș, 
Savineşti, Govora, Roznov. Hunedoara. apoi 


"tue într-o filmografie bogată şi variată (de ia 


„science fiction”, Faust XX, Comedie lantasti- 
că la basme vechi — R — sau mai 
noi — Galax} Gopo este și rämine in conști- 
inta spectatorilor, distribuitorilor și a criticilor 
cinematografici de pretutindeni. in primul 
rind_un autor de filme de animatie 

. Marele succes — Palme dO ia 
Festivalul internaţional al filmului de la Can 

nes, în 1957 — a proiectat, dintr-odată, dese- 
nul animat românesc și pe creatorul Scurtei 
istorii, lon Popescu Gopo, în circuitul mon- 
dial. Toate filmele cu celebrul omulet au fost 
vindute si vizionate, pe marele şi micul ecran 

pe toate meridianele globului. 

Omuleţui iui Gopo a fost, la timpul respec- 
tiv, „une trouvaille”, o gäselnifä cu totui origi- 
nada în limbajul. filmului de animaţie. 

in „Dictionnaire des cin&astes“ (Micro- 
cosme Editions du Seuil, Paris, 1965). Geor- 
ges Sadoul îl prezintă pe Gopo ca pe „unul 
dintre cei mai mari animatori europeni, care 
s-a impus cu 3 filme adică, însumat cu mai 
puţin de 25 de minute: Scurtă istorie, Homo 
Sapiens. Şapte arte“. A! patrulea film, Alo... 
Alto... a tost realizat la comanda UNESCO. 


De altfei, UNESCO l-a solicitat pe Gopo să 
accepte postul de șef ai Secţiei de propa- 
gandă pentru cinema și televiziune (Cinema 
and TV Officer) al organizaţiei Mondiale a 
Sanătăţii, cu sediu! la Geneva. A exercitat 
această funcţie între anii 1969—1974, timp în 
care, fără a înceta să facă filme la București. 
a realizat, în colaborare cu studiouri din di- 
verse ţări, 12 documentare științifice de pro- 
paganda pentru sanătate, difuzate in intreaga 
lume. 


Este interesant de notat că primii säi patru 
metri de pelicula animată, circa 8 secunde. 
Gopo i-a realizat în 1939, pentru ca, în 1941, 
să facă un film publicitar ceva „mai lung“, 
jespectiv de un minut, care este totodată și 
prunul film sonor de animaţie produs în Ro- 
mania. Între 1945—47 a realizat desene și 
„harţi animate” pentru diferite filme docu- 
mentar-ştiinţifice. iar în 1950 — impreună cu 


tată! său, pictorul Constantin Popescu a pus. 


bazele desenului animat românesc. 


lon Popescu Gopo a publicat numeroase 
desene şi caricaturi în presă, a ilustrat cărţi 


“pentru copii, a scris el însuşi cartea „Filme, 


filme, filme, filme...“. În prefața acestei cărți, 
Tudor Arghezi spune: „Filmele acestui român 
cu numele derivat din Popescu, au ridicat 


din nou Galaţiul cu flux continuu, din care a 
ieșit himui O traiectorie uluitoare. Şi toate 
acestea...” pentru voi toţi, si pentru femeile 
voastre, acelea cu i rotunzi şi ochi 
limpezi, care asteapta cuminţi fiecare sfirsit 
de schimb, fiecare întoarcere a voastră din 
adincuri sau de la suprafafä...“, a filmat o în- 
treagă simfonie a muncii şi a vieţii, nervoasă, 
dinamică, reală. 

„Un regizor de film jucat trebuie sä se pri- 
ceapă ta caractere in general, le îi te, le 
corectează, le face să cores; ă logicii sce- 
nariului. Un regizor de film documentar tre- 
buie să se priceapă la caracterul particular ai 
oamenilor vii — trebuie să-mi simt interiocu- 
torul. Cum întoarce capul la o frază, bănui 
că-mi ascunde ceva din adevărul intim de 
viaţă pe care incerc să“ scot de la el, şi așa 
prăpădesc kilometri de sunet cu ezitările lui, 
dar vine pînă la urmă și adevărul personal, 
inconlundabil, pe care-l aştept. Sînt unii care 
taie în banda sonoră pauzele mai lungi din 
priza directă, dar dacă tai un gind neadunat 
se simte, fraza îşi pierde din temperaturä.-Nu 
se poate așa. Meseria asta trebuie făcută cin- 
stit, cu maximă concentrare afectivă pe ceea 
ce vrei; trebuie să supraveghezi, să dirijezi fil- 
marea pentru a obţine ce vrei cu adevărat”. 

Acest sens al căutării sale, se poate dis- 
cerne pe trei fluxuri de preocupări marcate 
distinct, stilistic. Este evidentă, astfel, ca di- 
rectie, setea sa de investigare a tipologiei 
unui mediu, conjugarea eforturilor unor eroi 
ai cotidianului în atingerea unui țel, revelarea 
acestui ţel colectiv şi personal totodată, tot- 
deauna detaliind cu finețe intrepätrunderea 
acestor tendințe. Aici e puternică adresa un- 
ghiulatiei, totdeauna neașteptată, pregnantă, 
semnificativă. De asemeni, montajul, bogat în 
aluzii, conexiuni revelatoare de sensuri. Aici 
se simte bine școala de bună tradiție a actua- 
litâţilor „Sahia” unde regizorul, film dupa 


Popestüi noștri, luaţi pină deunăzi în glumă si 
raspar, pina la prestigiul mondial. America 
cere Buftei filmele lui, pe nevăzute. În activi- 
tatea artistică internaţională, Gopo este pre 
zenţa românească — fericită pentru faima ta- 
ră și a poporului nostru — ai cărui geniu au: 
tentic incepe să circule. prin toată lumea ve- 
che si nouă” 

Este posesorul a peste 40 de premii inter- 
nationale În alarä de Marele Premiu de la 
Cannes, pentru Scurta istorie, și cele amintite 
ia lung metraj, menţionăm: Grand Prix, Festi- 
vaiul de la Tours — Franţa (1950 — ar- 
te); premiul pentru cel mai bun film de tineret 
— Mar dei Piata (1959 — De dragul prinje- 
sei); Goiden Gate — San Francisco şi Marele 
Premiu Karlovy Vary (1960 — Homo sə 
piens);; Medalia de aur — Teheran (1964 — 
Fetița mincinoasă, şi în 1971, Eu + Eu 
etc. 


in întreaga sa creaţie cinematografică — 
impresionantă, dacă ne gindim că ea numără 
34 de scurt metraje animate, patru scurt — 
metraje cu actori și unsprezece lung metraje 
— Gopo este ceea ce se cheamă un autor 
complet: îi aparțin şi ideea, și scenariul, şi re- 
gia, și gaguriie. și... etc. E s-a „exprimat“ si 
ca actor, apärind prima dată pe ecran în rolul 
unui student îndrăgostit în filmul lui ton Sahi- 
ghian O noapte de pomină (1939). Mai tirziu. 
Gopo și-a rezervat scurte apariţii â la Hit- 
chcock în toate filmele sale, iar în Cantemir 
de Mihnea Gheorghiu şi Gheorghe Vitanidis 
interpretează rolul lui Petru cel Mare. 


Mai puţin cunoscute sint aptitudinile de 
compozitor ale cineastului. In fiimul Pași spre 
lună, melodia „E pur si muove“, cintată de 
Radu Beligan, deși nu se menţionează pe ge- 
neric, îi aparţine, iar în Povestea 
semnează toate melodiile după care s-a reali- 
zat muzica filmului. 


O zi ia București este ultimul säu lung me- 
traj a cărui premieră a avut loc în cursul 
acestui an. 


Ce planuri de viitor are Gopo? Cum o 
spune criticul S. Asenin, în cartea pe care i-a 
dedicat-o: „În capul säu și în caietele sale de 
însemnări sint atitea idei şi subiecte că ar 
ajunge pentru cel puţin 20 de ani de ac 
înainte”. 


Mihai DUTÄ 


film, se dovedește un reper stilistic definito- 
riu. 

Exista, apoi, în opera sa, direcţia distincta 
a „anchetarü cazului”. Regizorul, aidoma 
unui dibaci chirurg, analizează sub lupă „ca 
zul“ socialmente deficitar si cu bisturiul său 
operator, cu aparatele sale de înregistrare 
imagine şi sunet, detașează partea bolnavă 
fară a vätäma întregul. Totdeauna cu finete, 
fără brutalitate, cu înței omenească, dar 
şi cu intransigenta tămăduitorului. Fiimarea e 
condusă abil. Se filmează cu aparatul ascuns. 
cu optica cu focală lungă, exact o filmare 
model pentru „cinema-ul adevărului”. Ca- 
dreie sînt lungi, uneori îndelung panoramate. 
urmărind, detaliind, semniticind. Sunetul e 
aici aproape la fel de pregnant ca imaginea 
„Cazul” devine extrem de viu, de compiex, 
uman și exempiar totodată. Niciodată regizo- 
rul nu rămîne dator cu precizările, cu circum- 
stanțele, atenuante sau agravante. Filmele 
acestei direcţii au un suspense stilistic 


În fine, este direcţia unificatoare a simfo- 
nismului audiovizual. Mișcarea oamenilor și a 
spaţiilor consacrind evenimente epocale ale 
timpului; maşini sau agregate; muncitori şi 
muncitoare, intelectuali, activişti, sint sur- 
prinşi în toiul muncii lor definitorii, sint sin- 
ceri şi direcţi în fața aparatului şi apoi toți 
aceștia se topesc în bogata simfonie imagis- 
tică în care unghiul se uneşte cu mişcarea, 
culoarea se impleteste cu sunetul, filmarea 
„pe viu” cu montajul cel mai elaborat. Sint 
caracteristici ale stilului împlinit a! unui artist. 

Bun psiholog, regizorul „nimereste” cu bu- 
curie în sufletele oamenilor aducindu-ne spre 
j „ în aceeași „turnare continuă”, fap- 
tul real, adevărul de dincolo de aparenie. 
Aparatul său are șansa să „vadă” din orice 
unghi — nu doar din cel tehnic cerut de ope- 
rator —, să ajute la ameliorarea unui punct 
de vedere. O concepție deschisă, uneori cri- 
tică, polemică, atunci cînd vrei să dai alarma 
pentru ceva grav — se mai întimplă şi de as- 
tea! Ca în Casa noastră ca o fioare, Cazul D, 


Un pahar prea plin". 
Întrebat de ce se-ntoarce pe locuri unde a 
filmat cindva, de ce își reia jeie, de 


întregul ei univers, cu „picătura ei de ade- 
var“. 


„Partea de adevăr” a unui regizor împătimit 
de adevăr. . 


Vera FĂGĂDARU 


a doua „premieră“ 


E... în sală părinţi cu copii. Copii de 
toate virstele. Bunici n-am zărit. Probabil ca 
duminica dimineața cînd am văzut filmul lui 
Francisc Munteanu în haina lui cea nouă — 
trei părţi, variantă color, ecran lat, remontat 
la Buftea după serialul tv de succes — buni- 
cii erau-la piaţă. Păcat! S-ar fi bucurat şi ei, 
odată cu nepoții între 3 şi 13 ani (ba chiar 
mai räsäriti), care, între peripeţiile lui Delon 
(medalion „Patria“) si cele ale Brigittei Bar- 
dot si Jeannei Moreau din Viva Maria (aläturi, 
pe bulevard) le-au preferat pe cele ale pistru- 
iatului nostru simpatic foc, jucat cu haz, 
aplomb și firesc. Ceea ce nu-i de ici de colo 
nici ca rivalitate a actorului-copil de atunci 
(Costel Bäloiu, poate acum tată si el) cu ma- 
rile vedete de ieri şi de azi ale cinema-ului 
mondial. Şi nici ca rezistenţă în timp faţă de 
el însuși, serialul transmis pe micul ecran, în 
urmă cu multi ani, care ţinea interesul, säptä- 
mînă de säptäminä, al multor copii de toate 
virstele, copii care astăzi etc. etc. 

Acestea fiind zise, m-am bucurat si am in- 
trat cu plăcere în joc. In jocul numit „de ce 
revedem aceste filme“, de ce remontäm, pen- 
tru ochi contemporani, succesele „omolo- 
gate“ (vezi Toate pinzeie sus); de ce pe unele 
nu le privim ca pe simple remake-uri, cu in- 
dulgenta si nostalgie, ci ca spectacole ce re- 


Un 


mare evenime 
istoric: 

+ bberarea, 

prin. ochii 


unui erou de 10 ani 


zista comparatiei, analizei, exigentei. Un joc 
serios. ca orice joc. care în copilarie se 
cheamă joacă, iar la maturitate, artă. Adica 
tot fantezie, dar și rigoare, regula jocului, 
respectiv legea genului: gen care, aici, posna 
numele filmului de aventuri. Developat, 
acţiune în ajunul insurecției, războiul, deci, = 
rezistenta din unghiul unui copil. Dar un co- 
pil participant activ la luptă, care devine 
intr-un fel ilegalist („ce-i aceea ilegalist, 
tată? * își întreabă el părintele comunist, alä- 
turi de care intimplarea — ba nu, fireasca ne- 
cesitate — îl va aduce în aceeași acţiune te- 
merara). Gravitatea momentului istoric - şi 
andoarea virstei — contrast de ajuns de ex- 
nematografic, dacă n-ar fi să amin- 
tm decit doua seriale tv reușite ca Fata de pe 
strada Florilor şi recentul Cintec in zori. Pe 
munci, insa,Pistruiatul deschidea o cale, fara 


tonică 
gratuită: 


U veselit 


deloc 


Verva unui clasic 


Fos adaptarea lui Tudor Muşatescu 
după „Chiritele“ lui Alecsandri, așa cum am 
jucat-o atiţia ani pe scena Naţionalului bucu- 
reştean. Dar mie tot la Alecsandri cel adevă- 
rat mi-era gindul, aşa cum îl știam eu din co- 
pilärie, cînd nu scăpam nici un spectacol cu 
marele Milufä Gheorghiu interpretind-o pe 
Chiriţa clasică, într-un grai moldovenesc de 


crispärile inceputului, cu o anume degajare 
faţa de importanta temei — drept care 1 s-a si 
reproşat o oarecare superficialitate. Doar ca 
s-a omis că adevarata fema este tocmai Ire- 
cerea copilului de la joaca de-a hoţi şi: var- 
diştii ta realitatea dură a războiului, cu häitu- 
iala Siguranţei care-l pune pe puşti în situația 
de a ști să acţioneze, să se debaraseze de ur- 
mântori, sa le dejoace planurile pină la a 
reuși så treacă pe sub nasul hitleristilor arme 
destinate insurgenților. Ca în orice serial de 
aventuri pentru copii sint aglomerate, în ge- 
nui basmului, toate peripeţiile, mai credibile 
ori mai puţin credibile, prin care trec eroii, în 
cazul nostru un nästrusnic Gavroche autoh- 
ton, capabil sã- tragă pe sfoară pe însuşi ṣe- 
ful Sigurantei. Ca prin farmec, cind puştiul se 
află la mare ananghie, fluieră odată scurt şi 
spre satisfacția piticilor din sală apare „Calul“ 
năzdrăvan, (chiar Calu se cheamă cîinele lup, 
extraordinar dresat) care şterpelește de pe 
simă o cämasä salvatoare pentru evadat, 
pune pe fugă un copoi al Siguranfei ori pia- 
sează sub burta unei mitraliere inamice gre- 
nada care exploadeazä exact la timp ca sa se 
poată salva Cal şi cäläret — alias ciine şi pis- 
truiat, într-o antantă perfectă. O cascadă de 
întimplâri — unele greu de imaginat care au 
pus — se vede — la incercare toată inventivi- 
tatea povestitorului (scenarist si regizor, şi ei 
în perfectă înțelegere) şi — mai ales 

cea a micului interpret. Un copil deloc stin- 
gherit de aparat nici cind apare în prim plan 
cu nasul piin ge pistrui şi privirea poznaşa, 
replica isteata, nici cind se zäreste în plan 
general escaladind ca o pisica zidul fabricii 
de cărămizi. Decor bine gasit, decor ce joaca 
in dramă — pentru că dramatic sfirgeste prie- 
tenia copilului cu ofiţerul comunist salvat de 
el. dar ucis de fascisti in preziua Eliberării 
orașului. Moment dificii pentru micul inter- 
pret, durere şi disperare laolalta, pe care 
Costel Bäloiu îl joacă sincer, cu emoție, așa 
cum sincer, şi de aceea emotionant, își sus- 
ține tot rolul parcă scris anume pentru un 
puşti isteţ, ingenios în toate ocaziile, știind să 
se descurce bine şi cu ajutorul dialogului şi, 
evident, al regizorului, care i-a pilotat cu dra- 
goste și infelegere a virstei. Un personaj fi- 
resc, şi ca replicant ager al capcanelor în- 
tinse de anchetatori hirşiţi în meserie (cei doi 
comisari superiori _interpretaţi cu haz de 
Gyorgy Kovacs și Zephi Alșec) cit şi în cele 
mai neprevăzute situații de război (transpor- 
tarea armelor cu ajutorul unui coșciug, către 
fabrica-relugiu). 


Mai reuşita decit tesatura de aventuri ci- 
teodată naivă, cum spuneam, dar în legea ge- 
nului — la acest tri-film mi s-a părut hazul si- 
tuatiilor şi al dialogului. Comicul din această 
poveste gravă. Nu cred câ Francisc Mun- 
teanu a mai adunat ulterior, cu atita sponta- 
neitate si nonşalanţă, atitea poante la un loc 
— cite face si spune Pistruiatul ghidus —, 
nici măcar in comediile cu adresa expresă. 


mereu actual 


neuitat. Astăzi, din păcate, chiar și actorii 
moldoveni străduindu-se să rostească doar 
limba literară, au cam pierdut savoarea dia- 
lectală. S-a cam pierdut pe scenă muzicalita- 
tea specifică. Cu toate că e același „dulce 
grai moldovinesc“, muzicalitatea limbii lui 
Alecsandri e alta decit muzicalitatea limbii lui 
Creangă ori Sadoveanu. 

Cind m-am apucat cu 13 ani în urmă să 
realizez versiunea cinematografică a „Chirite- 


e sub semnul războiului 


gju Nicolaescu si C ostel Băloiu) 


Şi acum să revenim puţin la alte legi ale 
genului de aventuri. Una din ele: nepreväzu- 
tul. Prezent suficient în film şi bine dozat, de 
la coincidenta ca omul de äturä într-o ac- 
tiune sä fie chiar Pistruiatul, fiul muncitorului 
ce preia imprimatorul — pinä la surpriza cu 
transportarea armelor într-un cosciug, pe sub 
nasul nemților sau la manifestele aflate in 
ghiozdanul de care se sprijină comisarul şef 
cît p-aci să-l desfacä, noroc cu un telefon 
etc. etc. Altă lege nescrisă a filmului de aven- 
turi: personajul atasant, simpatic. Fără el, 
aventura ori şarada polițistă rămîn ecuaţii co- 
rect rezolvate, cu eliminarea pe rind a necu- 
noscutelor dar operaţie tehnică, uscată ca 
un fe! de Maigret fără Maigret. Ce-ar fi in- 
semnat Pistruiatul fără näzdrävanul roscovan 
cu pistrui simpatici? O aventura de război, ca 
oricare alta dintre miile de pelicule văzute și 
uitate instantaneu... Farmecul micului inter- 
pret pune în valoare farmecul personajului 
scris şi regizat de Francisc Munteanu și fil- 
mat cu căldură de un regretat operator, Va- 
sile Oglindă, impreună cu Valentin Ducaru. 

Filmul mai are două focare simpatetice: un 
Sergiu Nicolaescu de o irezistibilă forţă, cäl- 
dură faţă de copil, farmec viril. Priviri de star 
ce trec rampa şi ecranul. Suris amar de erou 
ce nu va apuca bucuria victoriei. Gest hotărît, 
de combatant familiarizat cu riscul, dar şi cu 


or“ (care, desigur, au rămas baza filmului 
nostru), am simţit nevoia ca în jurul lor să 
aduc personaje sau replici din întreaga dra- 
maturgie a lui Alecsandri, folosind și expresii 
sau. idei din proza, poezia, publicistica şi 
chiar corespondenţa bardului de la Mircești 
Un cuplu comic lon şi Rafira — interpretat pe 
ecran de Dionisie Vitcu şi Rodica Popescu 
Bitănescu — mi-a fost inspirat oarecum de 
„Florin şi Florica“ și de „Rusaliile“. Uneori, 
am preluat replici din gura lui Birzoi şi le-am 
adus ca ironii ale Rafirei ce-şi ride de hainele 
nemfesti prea strimte ale proaspätului valet. 
Unele declaratii sentimentale in versuri paro- 
dice cintate de boierii îndrăgostiţi le-am luat 
din unele exemple amuzante de stilcire a lim- 
bii (precum latinizanta „vergurä“ din dictio- 
narul grotesc). Altele le-am preluat de la Gu- 
ta („orişice jivină/ de amor suspină/) iar 
unele, pur si simplu, le-am inventat în stilul 
binecunoscut al celui pe care George Căli- 
nescu îl considera un subtil minuitor al jocu- 
lui de cuvinte. Și reacţiile spontane ale publi- 
cului mi-au dovedit că am reuşit. Oricum, pa- 
ternitatea uneia i-a fost atribuită de către un 
cronicar, dramaturgului, ceea ce pe mine, mă 
tlateazä. („Chiriţoaia în ranguri urcă/ şi de ni- 
meni nu se încurcă”). Lui Birzoi (interpretat 
de Dem. Rădulescu) i-am servit un neaoș 
„chel leor o fi til?“ cu o intenție satirică față 
de fandoselile bonjuriste ale consoartei. Cu 
aceeași intenţie am introdus în film şi ora de 
franco-romänä cu monsiu $arlä şi Barabulă, 
ultimul, poa i doar cu tun p in re cin 


ajutorul meu „Şiva 

se străduie să învețe limba lui Voltaire, in 
timp ce, monsiu $arlä se chinuie cu accen- 
tele locale. Ca să traduc în imagini cinemato- 
grafice și în acţiune ceea ce spune Alec- 
sandri despre Chiriţa care se vrea „haiaifä de 
bonton" am inventat petrecerea cu strigarea 


https://biblioteca-digitala.ro 


prudenta ilegalităţii. Rol parcă anume scris 
pentru Sergiu Nicolaescu, cum tot anume — 
mänusä potrivită — a fost tatăl Pistruiatului 
încredințat lui Vistrian Roman. Franchefe, 
sinceritate, ris sănătos, tandrefe învăluită în 
ușoară ironie, față de băiatul care vrea să le 
ştie pe toate, pină cind tată şi fiu se întîlnesc 
pe aceeași baricadă şi își zimbesc cu intele- 
gere superioară, complicitatea bărbătească. 
intre ei, îngrijorată, aşa cum numai o mamā 
poate fi, Margareta Pogonat. În momentele 
de acţiune eroică, un cor bărbătesc (muzica 
Horia Moculescu) murmură un cintec brav de 
rezistenţă, cintec ce se amplifică, în final, cu 
voci puternice, victorioase. 


Alice MĂNOIU 


Producţie a Casei de Sime Patru. Scenariul şi regia: 

Francisc Munteanu. imaginea: Vasile Oglindă şi Vè- 

. Muzica: Horia Moculescu. : 

: Adriana lonescu şi Erika Aurian. 

: Marion Gheorghe. Defta Anghel. 

Cu: Coste! Bäloiu, Sergiu Nicolaescu, Vistrian Ro- 

man, Margareta Pogonat, Aurel Giurumia, lon Dichi- 

seanu, Gyorgy Kovacs, Constantin Codrescu, Florin 

Tânase. Viore! Comänici. Film realizat in studiourile 

Centrului de producţie cinematografică „București“ 
după serialul produs de televiziunea română. 


bucatelor pe numele lor frantuzesti sır,tradu- 
cerea" lor foarte sui generis de câtre bucata- 
rul ad hoc franțuzit. Gest pe care îl preia is- 
prâvniceasa la petrecerea dată în cinstea 
noului rang, traducind într-o turco-vala- 
ho-grecească numele inghetatelor de , „fistici”, 
de „chitru” şi de „naramze“. 

Sigur că toate exagerările satirizate tre- 
buiau preluate cu măsură, pentru ca nici ar- 
haismele nici modernismele să nu alunece 
într-o babilonie de neînțeles pentru spectato- 
rul de azi, ci doar să pigmenteze cu ironie și 
umor tendințele ridicole ale epocii. Așa cum 
compozitorul George Grigoriu a modernizat 
cu măsură melodiile lui Flechtenmacher, am 
încercat să preiucrez şi eu versuri din teatrul 
lui Alecsandri pentru urechile spectatorului 
contemporan. Revenirea unor motive-comen- 
tarii ironice la adresa fumurilor Chiriţoaiei și 
grandomaniei viitoarei isprăvnicese — în co- 
rurile țărănești care apar pe ecran. — mi-au 
fost inspirate tot de numeroasele parodii ale 
lui Vasile Alecsandri. 

Alecsandri poetul, dramaturgul, eseistul, 
publicistul (care a militat pentru „dezvoltarea 
limbii române in chip măsurat si înțălept”) — 
a declanșat cu o vervă satirică strălucită şi o 
patimă polemică neobosită, o adevărată cam- 
panie împotriva stilcitorilor de limbă. Limbă, 
care — sărmana —, dac-o să mai fie mult 
batjocorită „o să ajungă a fi bună doar de 
pus în pod la afumat“. Acestora, marele poet 
naţional le-a opus hazul popular sănătos, re- 
plica vie, calamburul istef şi ironic al omului 
simplu, care spune „geaba s-o trezit boierul, 
dacă nu s-o desteptat“. Replică la care se 
ride în sală cu poftă şi bucurie. 

Această veselie salutară, deloc gratuită, 
prin care poporul a știut dintotdeauna să 
sanctioneze excesele de orice fel, cumpänind 
înțelept efectele, am urmărit eu s-o aduc pe 
ecran din opera lui Alecsandri. Operă atit de 
frumoasă și mereu actuală prin spiritul ei to- 


nic, vital. 
Draga OLTEANU MATEI 


Ion M: scu, 


„frumusețea plastică 
(Cadru din filmul 

regia Stere Gulea., 
imaginea Florin Mihăilescu) 


tehnicie 


Un om 
și „jucăriile“ 
sale de milioane 


F... Lumiere lau inventat, Edison l-a 
perfecționat cît s-a putut la vremea lui, dar 
acum aparatul de filmat s-a transformat într-o 
mașinărie complicată în care mecanica fină, 
optica şi electronica aduc ceva nou aproape 
în fiecare sezon, firmele producătoare luptind 
pentru fiabilitate, calitate ireproşabilă a ima- 
ginii, miniaturizare, silentiozitate și alte o mie 
de caracteristici și parametri înscriși în fişele 
tehnice (sint aparate la care un simplu con- 
tac! electric se face cu aur) și de care, la 
Buftea, se ocupă un grup oameni ultra- 
specializaţi, în frunte cu inginerul Gheorghe 
Ciobanu, cel care, în urmă cu vreo trei dece- 
nii, a refuzat o repartiție în invätämintul supe- 
rior, preterind munca de migală si artă cu ze- 
cile de „stilouri” care caligrafiazä filmul pe 


Dialoguri de lucru: operatorul 


tehnicianul Constantin 
Vlăsceanu şi Tiberiu Rusu 


mecanicul de cameră 


Au trecut anii 
și totuși 


2 VW... despre ceva.. nu-mi aduc 
aminte... cred că vorbeam despre film, cind, 
fără să întrerup conversaţia, am început sa 
visez... Omul din fața mea nu mai era același 
— adevărat, au trecut anii, eu îl cunosc de 
peste douăzeci — gesturile sale sint ia fel de 
precise, poate nu atit de rapide, aceeasi 
voce, aceeași mustață, acum puţin grizonatä 
ochii însă pri altfel: severi, pătrunzători. 
au ceva din răceala experienței indelungate 
Una e să crezi, să simți, să visezi, să-ţi închi- 
pui lumea de celuloid și alta este s-o cunoşti, 
să-i știi toate adevărurile, necazurile, realitä- 
file acestei munci atit de dificile, frumoasă 
dar şi răzbunătoare, dacă-i prost făcută. 
Să-i fi şters oare din ochii lui Dumitru 
Gaiţă licărirea fanatică de înflăcărat entuziast 
experiența, cunoașterea tuturor secretelor tu- 
turor misterelor din „Jumea lui uite“, nu e“ — 
se cum numea Tudor Arghezi cinematogra- 


„peretele camerei 12 din Buftea este aco- 
perit de afişe, de fotografii din toate filmele la 
care a lucrat. Deasupra fotografiile operatori- 
lor preferați: Gore, Oglindă, Pista... regizori. 
puţini 


S-a aprins, vorbeşte tare, repede, de fapt 
majoritatea opiniilor sale nu au ca suport ele- 
mente. raționale, sint dominate de elemente 


peliculă și care se numesc Arriflex, Mitchell, 
Eclaire, transiocatoare si Canon, 
motoare cu cuarţ de tip CRA — 6/A, optica 
fixă supraluminoasä Zeiss și alte multe apa- 
rate şi tehnologii din dotare, americane și ja- 
poneze, sovietice şi franceze, românești și 
germane. Prodigiosul inginer şi-a format de-a 
lungul anilor un grup de elită, muncitori si 
tehnicieni de excepţie, subingineri şi ingineri 
care întrețin si perfectioneaza, in funcție de 
necesitätile fiecärui film, aceste mirabile 
„jucării“ ale inteligenţei și creativităţii umane. 
Tiberiu Rusu lucrează din 1954 în studiou, 
a fost la inceput desenator, apoi proiectant, 
dovedind capacitate şi inteligență tehnică 
(este fiu de țărani din Buftea, taciturn si atent 
ca un semnal de alarmă); ani de zile, seară 
de seară a venit cu autobuzul ia Bucureşti, la 
Politehnică, absolvind în 1971 Tehnologia 
construcţiilor de mașini şi devenind 


şi i ; 
aparaturä de filmare. Modest si reflexiv, în cei 


peste 33 ani de muncă a învățat toate secre- 
tele meseriei, descifrind itele constructorilor 
germani și japonezi, francezi și americani în 
domeniul de filmare, purtind 
lungi discuţii cu specialiştii noștri de la IOR, 
depiasindu-se în Franţa la uzina de aparatură 
şi mecanică fină Angenieux din Saint 
Etienne, la Berlin și Moscova, în Maroc și 
Bulgaria, pretutindeni în România, în vederea 
achiziţionării de utilaje, sau a întreținerii şi 
perfecţionării aparatelor din dotare. Cind, în 
umä cu ani, Elisabeta Bostan filma povestea 
wrsului polar Fram, la nord de Leningrad, pe 
un ger de minus 25 grade, şi cind aparatele 
au „refuzat” să mai execute comenzile, Tibe- 
su Rusu s-a deplasat la fața locului și a re- 
zolvat probiema, operatorul șef, Puiu Mari- 
pescu, trecindu-l pe ingeniosul buftean în ca- 
tegoria prietenilor de inimă. Cind Mircea Dra- 
gan filma Brajele Afroditei în Maroc (opera- 
tor Alexandru David) şi cind aparatele filmau 
în furtuni de nisip, sub apă, pe cămile, sau in 
palmieri și cind a apărut pericolul ratării unor 
filmări, Tiberiu Rusu s-a deplasat la faţa lo- 
cului şi a făcut ca aparatele să nu mai „su- 
fere” de nisip și cäldurä, să filmeze impecabil 
subacvatic, reglind în treacăt, din prietenie, si 
ıparateie de filmare ale cineaștilor marocani 
care i-au mulțumit ca unui hakim (doctor) in 
aparatură de filmare. putea înșira pagini 
intregi cu exemple de diverse mecanisme 


afective, îl vad discutind cu pasiune şi sint si- 
gur că este animat de dorința unei cinemato- 
grafii pe care o visăm cu toții: „una formida- 

= tg mult cuvintul „formidabil“ 


cu Ion Popescu d 
Gopo ý 
şi Radu Beligan — 


oamenii de aur ai studioului 


Umär ling 


construite de Tiberiu Rusu printre care ar f 
gura, desigur, şi dispozitivul cerut de opera 
torul sei Florin Mihăilescu la filmul Ochi de 
urs {r Stere Gulea) şi care realiza, pe pe 
iculă, în același cadru de film, efectul va 
ra-iarnă, ceea ce nu este un lucru chiar ati 
de simplu. 

Tiberiu Rusu: „Cunosc o echipă num« 
roasă, printre care Stefan Bichiniș, Gheorg= 
Tudose, lonei lacov și George Olteanu. mun- 
citori de înaltă calificare. Alexandru Apostoi 
e la fel de bine calificat, ca și tehnicianul 
Constantin Vläsceanu, controlor tehnic. Sir- 
tem cu toţii „copiii” inginerului Gheorghe 
Ciobanu, înțelegeţi ce vreau să spun... adica 
de la dinsul am învățat enorm, mai ales pa- 
siunea pentru profesie. Dacă n-ar fi un mare 
inginer, conducătorul nostru tehnic ar fi un 
prim operator de excepție, adică este şi una 
şi alta, dacă mă intelegeti. şi asta o ştim din 
practică. Dar nu cumva să creadă că vreau 
să-i laud, așa că mai bine să mă refer la alt- 
ceva... Compartimentul nostru de producție 
merge bine atunci cind. pe peliculă, nici ma 
car nu se observă că existâm. Cei mai apro 
piaţi colaboratori ai noștri sint operatorii de 
imagine, cu ei impärtim toate victoriile şi — 
de ce nu? — deziluziile care se ivesc uneori. 
Problema ar fi alta: un film cu mici defecţiuni 
tehnice, uneori imperceptibile pentru spec- 
tator, poate fi un film foarte bun. Acesta ar fi 
raportul dintre artă şi tehnologie, in care noi 
ne aducem contribuția doar în partea a doua 
a ecuaţiei. Cunosc filme proaste impecabile 
sub raport tehnic, tot așa cum cunosc capo- 
dopere în care suferă pe ici şi 
colo. Filmul, în esenţa lui, este artă vizuală si 
riscă enorm atunci cind cade în discurs de 
tip auditiv. Părerea mea e că filmul romă- 
nesc, în general, are prea mult dialog, uneori 
seamănă prea mult a teatru. Mi-a plăcut mult 
lon (scenariu Titus Popovici, regie Mircea 
Moreta operator şei ion Marinescu) fiindcă 

inea vorbește de la sine, dialogului reve- 


triva sunetului în film, a 

elor auditive!... Filmul însă, , 
esența lui e imagine, cred că un dialog de 
trei pagini poate îi redus la o imagine percu- 
tantă și la citeva cuvinte cum şi unde 
trebuie. Filmul să nu fie tautologic, asta ar fi 
problema... Avem scenariști reputați, avem 
regizori de faimă, avem operatori de clasă in- 
ternaţională... Facem, în general, filme bune 
şi am convingerea că sintem în preajma unui 
salt calitativ, arta cu adevărat majoră trece 
dincolo de bine şi foarte bine...” 

Tiberiu Rusu vorbește cumpänit, dovedește 
o preocupare pasionată pentru cea de a șap- 
tea artă, are dubii și certitudini care 
demonstrează că arta şi tehnica filmului în 
România au devenit deja o tradiţie, un impe 
rativ al afirmării unei viziuni filmice incontun 
dabile a spiritualității românești. 


operatorii noștri 


Un romantic 
pur singe 


JA; în faţă o listă nesfirsitä de filme apar- 
tinind lui Nicolae Girardi, o insiruire impre- 
sionantă de titluri majore, filmate de-a lungul! 
a trei decenii de activitate în studioul Buftea. 
însumind aproximativ 60 pelicule — citra 
exactă depinde de echivalarea serialelor de 
televiziune, a filmelor in două serii — s 
brusc, ai o revelaţie de proporții: acest operá- 
tor-sef talentat, modest. tenace a realizat 
imaginea unei zecimi din întreaga producție 
a cinematografiei românești, o putere de im- 
bräfisare de tip balzacian, colaborind cu mai 


= PEEL 5 
mindru, Marian Stanciu, vazut de la distânța 
și dintr-un unghi subiectiv, ne apare, mai de- 


seascä, cînd, de fapt, ar trebui să fie judecat 
după prestigiul său, evident, ca realizator de 
imagine, afirmat ca talent de la primul său 
film, Mastodontul (semnat împreună cu Flo- 
tın Paraschiv) şi pină la ultima coproducție a 
Casei de filme Cinci, Trenul de aur. 
Văzut de aproape, Marian Stanciu este un 
timid în problemele personale, fapt care-! 
face ca, uneori, să braveze, jucind în falset 
pe „grozavul“, lucru iarăși frapant la o jude- 
cată superficială. Adevărul e că Marian Stan- 
ciu nu e deloc timid în problemele ce fin de 
profesia sa, de judecätile de valoare a imagi- 
nii realizate de e! sau de colegii săi (poate 
că, uneori, e prea direct si, deci, deranjant în 
modul franc de exprimare privind munca al- 
tuia). Judecat ca „muncitor cu ochiul” (cum 
obișnuiesc să-şi spună, mai în glumă, mai în 
serios, creatorii imaginii), se poate spune că 
intre primul său film, Mastodontul și Trenul 
de aur — realizări meritorii ale cinematogra- 
fiei noastre — se afirmă o permanentă ascen- 
siune a unui adevărat artist. Între primul şi 
proaspătul säu film, imaginile sînt mereu sur- 
prinzătoare prin concepție, încadratură, miş- 
care. Pe traseul filmelor semnate ca operator 
există opere de prima mărime precum Pas in 


universul muncii în universul filmului 


umăr, maestrii si maiştrii... 


tografie, conturul fiecărei frunze sau cäpite f consens cu deplasarea actorului în cadru, 
de fin în peisajul autumnal din Gioconda fără într-un cuvint, acele reguli de aur ce guver- 
suris (1967) etc. De dragul ordinii, trebuie sa nează imaginea de tip clasic (cei tineri o con- 
mă stăpinesc, căci, numai gindindu-mä la sideră setro“), căreia îi va rämine credincios 
amanunte, mă cuprinde un fel de ametealä si mai bine de 30 de ani de cinema. A rezistat 
trebuie să stävilesc amintirile, ca să nu seim- | eroic la toate tentaţiile „modei“ deceniului "60 
'buizească una într-alta, ca o beţie colorata. şi bine a tăcut; a iluminat cu ajutorul raţiunii 
Prin urmare, dacă punctez un film sau altul, şi nu s-a lăsat antrenat în nici o confuzie 
nu o fac din teama de a le pierde. ci din plà- senzoriala sau exaltare. Deşi. atras de ci- 
cerea de a le regăsi. osia, her ren ia rea rasp ee 
Absolvent IATC (1955). aläturi de Alexan- pune în valoare bicepşii, şi, slavă domnului, 
are; spre deosebire de alți colegi de safe 
tie, dispăruţi de mult din evidenţele noastre, 


umbră), dar foarte pricepută să și-l ascundă 
sub o melancolie distinsa, iat-o pe lina Pe- 
trescu sectorului suflete), enigmatica 
cu inia frumos desenată a frunţii, a sprince- 
nelor, a pometilor de un profil inedit şi inte- 
resant, iat-o pe loana Pacula din Ultima 
noapte de dragoste respirind o frumuseţe, 
careia o admiraţie neintreruptă îi dă sigu- 
rantä de sine şi pare a fi devenit o frumusețe 
fainică şi sătulă. Şi, apoi, ochii, ochi dilataţi 
cu beladonă, speculati, fără excepţie, printr-o 
lizieră pe crape (Sergiu aci ceri din Re 
vanşa si fierbinţi, Iurie rie în Cante- 
mir), emblemă a unei sinceritäfi funciare, 
căci, zice tot Girardi „oamenii pot minţi din 
gură, din ochi niciodată”. Romantic pur 


corespondent in aspectul exterior cu ajutorul 
luminii. Este de-a dreptui o obsesie. „Am zu- 
grăvit în filmele mele oameni frumoşi, femei 
sau bărbaţi”, mărturisește Girardi, „poate 
pentru că eu n-am fost frumos“. Cochetărie 
masculină ori simplă explicaţie psihologici 
de circumstantä? Diagnosticul meu se nu 
meşte consecvență stilistică, într-o vreme 
cind cinematoßraful de pretutindeni promova 
vedete urfele, reacție contestatară la mode- 
tele fotogenice de esenţă hollywoodianä, in 
ideea că „uritul“ nu este mai expresiv, mai in- 
citant, armonia sufletească prevalind celei 


dru intorsureanu şi George Cornea, nu se 
apropie de camera de luat vederi inainte de a 


2 RT Pacula si Vladimir Gäitan singe, confratele meu uită, probabil, că in ci- 
Mr A | In Clima: noapre de dragoste A e me 
IE C 
: - de Sergiu Nicolaescu in faţa unui actor într-un decor nou, se 


mişcă prin învăluire, căutind unghiuri și di- 
vectii de lumină pentru a surprinde „tablouri 
vivante”, instantanee de viaţă sau stări sufle- 
teşti de mare intensitate. Deşi filmează re- 
pede, Nicolae Girardi nu este un spontan, are 
nevoie de un timp de acomodare, spre a-și 
însuşi un mod de simtire vecin cu obişnuinţa. 
L-am văzut la lucru, l-am studiat pe platou şi 
mi-am dat seama că nu aranjează lumina în 
decor pină nu se familiarizează cu spațiul, 
pină nu se simte la ei acasă. Abia atunci ima- 
ginează unghiulaţia și mișcarea de aparat, 
subordonate necondiționat acţiunii din cadru. 
Revedeti-i filmele Ciuleandra, Noi, cei din li- 
nia intii şi veţi fi de acord că traiectoriite apa- 
ratului sint elaborate cursiv, funcțional, neos- 
tentativ. Cit despre culoare, fascinat de rafi- 
namentui marii picturi, adoră pastelul, evi- 
tind, cu predilecție stridentele cromatice de 
roșu aprins sau albastru intens. Bunâoară 
Talentat : = r 4 Tea Capcana mercenarilor, o acţiune alert-sufo- 
3 ` E ee: cantä imbibatä - een agresivă, 

Ac na ca Fi E abundä in cadre o imobilitate misterioasă, 
modest. tenace à = 2 E unde lumina însăşi amplifică misterul, iar cu- 
A : a iz N lorile delicate cu tendință de deplasare către 
el a re ali zat GER f \ zona „rece“ a albastrului diafan dau o senza- 
imaginea unei zecimi că-l parerea ca amara. 


din producţia A ee ecran Pb rea d 
p ţ Doru Mitran, îşi găseşte explicaţie tocmai in 


ati 413 > fi a ` ; capacitatea tinărului său confrate de a creea 

naţională de filme 2 Bes o dulce, tandrä atmosferă bazată pe culori in- 
7 2 tinitezimale, o anume vibrație de esenţă poe- 
tică. 

Mā opresc aici. Activitatea artistică a unui 
operator de talia iui Nicolae Girardi nu poate 
fi redusă la dimensiunile unui articol, prin 
forța împrejurărilor o schiță sumară, o simplă 
sugestie despre personalitatea unui operator 
reprezentativ pentru o întreagă generaţie 
care a influențat ecranul mai bine de doua 
decenii. Şi- va mai influența. 


Constantin PIVNICERU 


strict fizionomice. Totuşi nu cumva „moder- 
nıstii“ erau cei care greșeau? Nu cumva lipsa 
lor de siguranţă în gustul pentru frumusețea 
feminină provenea tocmai din lipsa ior de 
dragoste pentru „femei“, din atitudinea lor 
mereu fiuctuantă față de cea pe care nu o 
socoteau demnă de dragoste şi egalitate? Gi- 
rardi nu face rabat de fa crezul său artistic, 
considerind că frumuseţea este un principiu 
estetic şi nu o chestiune de prejudecata 
tat-o pe Margareta Pogonat fascinanta, mis 
terioasä, cu vâdit temperament (Drum in pe- 


parcurge toate specialităţile adiacente de caractere imprecise care izbutesc numai ara- 
electrician. maşinist, mecanic de camera, | reori să vadă limpede situaţia lor proprie și 
travlingist, şarfeur, laborant, conștient că preferă să inoate în aproximaţie, ei rämine 
pentru „a cere” trebuie mai intii „să cunoşti” | „credincios sie însuşi”. Adică? Portretizează 
toate măruntaiele profesiei și, abia după din emoție frustă, compune după o logică 
aceea, avansează pe postul de asistent, nu împrumutată de la pictură, urmărește cu 
un asistent oarecare. ci mina dreaptă a lui obiectivul din prez pote CA a eee tape 
Ovidiu Gologan. de ia care învaţă tainele me- prin definiţie, un narator vizual. 

seriei şi deprinde cultul pentru frumos. con- Rezultatul? Personajele sale tradează. fru- 
ceptul aranjării luminii pe principii strict | musete, ceva care vine din adincuri, pentru 
că, avind o sensibilitate de seismograt faţa de 
viaţa interioară a actorului, caută şi îi găsește 


al ministrului român. 
intre inceputul atestării sale ca profesionist 
de prestigiu şi ultima confirmare, Trenul de 


citorilor, ca și în gestica reţinută dintr-o ima- 
gine monumentală a lui Toma Caragiu sau in 
izbucnirile isterice și memorabile ale lui Ghe- 
orghe Dinică — în toate, dar in absolut toate, 
expresia anei plastici subordonate unei con- 
cepţii puternice şi mai ales personale. 

Vizionind ultima sa realizare, Trenul de aur, 
unde turnează ca operator împreună cu 

Nicolae Girardi, ma Poli să Uli bage fă 
mate de Marian Stanciu pe teritoriul Poloniei, 
începind cu secvența ucigașilor și ucișilor din 
gara, precum şi unele situaţii din drumul au- 
"ului prin România sau exceptionalul portret 


recunoscuţi ai cinematografiei noastre pre- 
cum: Sergiu Nicolaescu, Dan Pita, Francisc 
Munteanu, Virgii Calotescu și alții. 
Desigur că despre munca lui Marian Stan- 
ciu, asemeni cu a altor creatori de imagine 
din cinematografia noastră, se pot face stu- 
dii, se poate vorbi despre concepția fiecare: 
încadraturi sau secvenţe. 


Virgil CALOTESCU 


In decorul actualitätii sau în cel de epoca, aceeași prospetime 

secvente din Sur j de Fänus Neagu. Vintilă Omaru si loan Cärmäzan 
arian Stanciu (cu Diana Ghiorghian) și din Pruncul. petrolul lenii de 
polonez Bog Pohrel Titus Popovici si Dan Pita (cu Tania Filip si Mircea Diaconu) 


De la bărbătesti 
imagini austere, 
la intense emotii tineresti 


doi, unde ei, Marian Stanciu, intelegind ideile 
regizorale exprimă imagistic emoția, conflic- 
tul, situaţiile dramatice. Dar, raminind la 
prima sa . Cum s-ar zice (pe care am 
impärtägit-o împreună), la filmul său de de- 
but nu se poate să nu revedeti cu ochii me- 
moriei in imaginile crud-bărbătești şi voit 
austere ale drumului echipei petroliştilor din 
Mastodontul, viziunea apocaliptică a vulcani- 
lor noroioși, filmati de tinerii operatori, sau în 
imaginea crimelor sävirsite de duşmanii mun- 


Gratia şi subtilitate 
profesionalismului 
Mihai ică, 
operator la d in Pacific 
de Constan i Nicu Stan 
(cug lga Bacsay) 


FAutoritatea 


api 


ntetizatā 


Vimana 


E kad r. Æ zeze o imagine iri de o deosebita 
E t forță de sugestie, cu un puternic caracter 
i realist, obsedată de „lumina“ autenticului si 
ii = de autenticul luminii. In consens cu intențiile 
| 7 regizorale ale lui Tudor Mărăscu, el concepe 
si de astă dată cu măsură justă, într-un „de 


f ic bine „temperat“ (timp pre- 
zent şi amintire), ‚intuind „încrederea“ pe care 


e e =, < - "e acordă regizorul, găsind cheia cu care se 

ori = 5 _ deschide calea unei colaborări cu adevărat in 
„desenul diplomei a = A aie ea. 3 

seră ii Zu Ca 1 Noi, din linia intii — pornind de la un 

e iscălit de A € Premiile Comisiei scenariu „betonat” cu ul prestigiosului Ti- 

cămpioana graficei 2 p 4 pıofesionaie imagine tie paria, avind 1 ia comândă pe Sergiu 

i s fice: ! E 3 icolaescu, slujindu-se de mijloacele super- 

anni. de ag pe anui 1986 producţiei autohtone, un film cu adinci rever- 

Klara Tamaş-Blaier 55.4 : beraţii ale sentimentului patriotic — propune 


k ` Premiul : prin —. Girardi o un i ger cu o 
7 = SER notație dinamică în scenele de infruntare 
Di. a or magne, Var Ea cimpul efectelor pirotehnice, așa cum Ad 
- a y Azi, nuim că o pretinde regizorul, cu un „decu- 
paj“ şi tâietură nervoasă a camerei (camera- 
man Sorin Chivulescu), „urmärind“ incieşta- 
Y rea de forțe militare, umane și morale, învâlu- 
x i lu ind tandru cu lumină şi mișcare scenele li- 
intunecare — rice. Un încercat operator dovedește, încă o 
autor imagine Călin Ghid dată, un tonus profesionist remarcabil si o 
auto agine ca GNU 

Mentiune „neclintit consecvența in ceea ce putem 

increderea. ar numi imaginea — - „marca Girardi". 

h Re In Clipa de răgaz (regia Şerban Cri 

autor imagine Vivi Dragan Vasile Adrian D anifestă o predilecție spe- 
T M e cialā pentru portretul în mișcare al omului 
Noi, cei din linia intii — contemporan, povestind cursiv, creind pla- 
autor imagine Nicolae Girardi ý à intimitate, izolind i in- 


„pe viu”. Colegul nostru se 

“tovedește a fi „în formă”, un ochi sensibil 

„pentu descrierea unei atmosfere anume 

În dulce stil clasic, de tip „retro“, Ion Anton 4 A F i 

3 , E t ect "ÎN se continuă pe sine însuși, de-a lungul | unei FE 

x ‘ i intregi cariere, construindu-si fiecare film cu 3 £ 

= u as an ae de intențiile i 3 E B 2 x 
A ` regizorale (aici de turcoaze, Ghe- : : 

Li 3 > rmn OS h i | i ~ \ orghe Vitana). acordind portretului ri Un spot special pentru portret — 
portanță specii dind atmosferei filmuhu lon Anton semna tarul imaginii 
„glanz“-ul necesar filmelor de aventuri. Ma: au e de Eugen Barbu 
gelatu şi Agatha s-au bucurat, din plin, de Se ne aa x í 
“atenţia” luminii lui lon Anton. Nicolae-Paul Mihail si Gheorg 

„Petre Petrescu calcă cu dreptul la prima Vitanidis (cu Marga Barbu) 

lind volume de culoare cu lumină şi întuneric apariție pe ecran cu filmul Un oaspete la si 

misterios. de tip rembrandtian. Racordin- | cs, dovedind pricepere și siguranţă în e 
e PR z i gee lie eizurate s a lui rn un $ nuirea peace ră ce tin de cursivitat ; z $ ; 9 

eiyică i OS Și aju e un univers scenografic bine in cadru, lumină, raco! i niv. pril jui de- a aliza | imagine uncţio- 

Civica a ope ratorului gindit, Călin Ghibu creează un spațiu vidat simplu, fără „floricele“ inerente unor debu- | nală, ne la stilul reg nn Caracterul 

. -ie de prejudecata temporalitäfii decorative, duri la cesa ce este ae aa sustiner | a n pe alocuri, cu 

ar lui artisticä favoarea unei picturalitäti si pora cu me $ zualä a concepției (regia ina f >me de intr ctie j 

= || fine elemente compozitio: läsind să | Constantinescu). 
transpară discret, din loc în = Craie. obiec- i 

tivului său preferat (100 mm) a 

tică, stranie. Amprenta regiz 


fruică, prezent cu două titluri în anul 
(iernare care a trecut — Din prea 
dragoste (regia Mardare) și 
realistă pină la acest film, capăl t Furtună in ee (regia Nicu Stan) A n 
apariția lui Ghibu în spatele camerei, gresat vizibil de la un an la altul, reușind să tru xistă 
mensiune nouă rebänuitä, ba chiar şocantă -$ atragă atenţia, mai ales la cei de-al doilea | Ce sperăm i depa 
= pentru unii, metafora de tip pictural. Rezulta- 
4 ‚film, amoi stilistica tui? O incitantă propunere cinematografi 
de Pen Be Un portretist de excepţie (în ur, n realizată de Vivi Drăgan Vasil ta 
sensul larg, cinematografic, al cuvintului 5> filmul 


piate ` 
rte? Ce AR 
| de la nai? Ce asteptam, de la. colegii noştri, 
să iasă umbra unei exagerate timiditafi, | regizori, scenariști, de la noi toţi? Un punct 
avind alături un regizor icu Stan) care do- de vedere mai răspicat artistic, mai adinc im- 
„confirmă, ee pei | vedeşte, incă o dată, că operatorii noștri de | plicat în destinul propriu şi | cel colectiv. E 
nu în cel strict, fotografic) care știe să im- int cineaști autentici şi pasul unora momentul să distingem mai Clar valorile au- 
brace în lumina sa, de o ireală picturalitate. | succes la diferite concepții regizorale şi la c este benefic pentru filmul romä- | tentice de pseudovalori si să zădărnicim zelul 
personajelor apar we i nesc. La acest film am trece la „minus“ doar non-valorilor. E momentul sâ schimbâm men- 4 
nind totuși unei anume epoci, conducindu-i filmările combinate. talitatea ca planul contează doar numesic sau 
pe spectator, din umbra ambianţei către ju- Valentin Ducaru a semnat imaginea la Vară | câ. în alta ordine se idei, o diplomă consfin- 
mina interioară a „chipului omenesc, mode- | nomie de mijoace Oa n sens ehe) să reali- | sentimentală (regia Francisc Munteanu), film teste automat calıtatea de Artist”, var „vechi 
: în care a făcut tot ce era de făcut pentru a mea” sau numărul filmelor fine loc de valoare 
i cît mai bun. li dorim colegului nostru ntangibilă pînă la sfinta pensie... Pentru o ci- 
veintoarcerea la „larba verde" unde ar putea | nematografie buna este obligatoriu ca toți, 
redeveni „Invingätorul“ dar absolut toți, să fim foarte buni și foarte 


u i $ A 5 ss En Liceenii l-au ei pe Sandu Groza un ope- pase e abea singur scop: filmul de va- 
-J 5 4 r rator cu succes de caså... Basis, sparte oare. ilm se poate ajunge cu ma 
mului „Independența României“? Kia unge a riat nmu | xma promite protesionaia sera Relan: 
2 » £ d i s - să: Nicolae „Corlos (peliculă care "apelanzh la | såm aici, cu timiditate. ideea că „talentul res- 
i promon de p 1 ponsabil trebuie să fie măsura tuturor lucruri- 
ENiee au tor“ În ce ce ne 


priveşte. 
5 „di În primul rind așteptăm ! mult ‘mai mult dela 
rh, a d 4 mplu (dar parca, noi înșine, sintem în continuare optimisti ș 
lată o întrebare vo a À i f simplist), Alexandru Groza lasă să se | sperăm că vom fi- priviți cu o mai mare grija 
3 í 5 | V , pentru a se înțelege ceea morală și materială, în iubirea noastră Sara 3 

care is că se vei iteva obiecţii, pe alc I leac pentru cinema, gindindu-ne cu toții, c 
3 mai ales printre actorii tuturor piesă pi r 3 4 i i clipă măcar, că i pentru, noi „dacă imagine nu 


x . | > > "imul 
disti de naționalitate, găsi obli n e, nimic nu e... i 

după peste 70 de ani, paarike poe ee u. oi ee VIM DRĂGAN VASILE 
SORIN sun N 


isi asteaptä incä poata "Sera. Irena, Eisen 


räspunsul parea ee loan armen ee | = N E ne am 
== i Side i i j Po Un virtuoz al metaforei picturale — Călin Ghibu. 
1 > Ain 5 Er pescu după normei i autorul imaginii la filmul /nzunecare 
inspirase, ci dintr-o altă sursă paralelă care c  Daniau care, conform Penner b - de Petre Säkudeanu si Alexandru Tatos 


menționa acelaşi nume), e ciudat că istoricii ) g ce din „Cine-Magasine“ „ instalase labo- 
filmului 'omânesc n-au dat mai multă atenție ratorul lui Leon Popescu ar fi lucrat — impre- 
s ună cu Paula Cambon — şi la ; 


j __O scrisoare pe care am descoperit-o « 
în bogata Arhivă Demetriade (singurul dc 


garea procesul 

, Daniau îi scria. de la Paris, lui Aristide 
en aceste rinduri (pe care le tradu- a a ins 
cem în româneşte): argument pentru 
Le Peneux (Villa du Trocadero — Seine), mnul indoiel aborarea la mitic Inde 
“marţi 29 dec. 1913 pendenţei A n 
„Dragă domnule. Cite scuze vā datorez | ntit: lui primului mare 
pentru e că v-am părăsit fără sā vă spun „Ja re: | romånes e încă un punci ama pe 
j "? În ajun v-am câutat la cafeneaua | 


nu fära regret am parasit ee eri: 
n prieteni buni. Sper ca filmul va 


-ohim a e 


N. despärzisem de Vraciul, de fru- 
moasa şi recuperata sa fiică acum vreo 
patru ani, läsindu-i în seama publicului 
nostru, care a acreditat filmul lui jerzy 
Hoffman drept un mare succes, pentru 
a-i întilni acum, oficiind inaugurarea 
celui de al XXIV-lea Festival Internaţio- 
nal al filmului de scurt metraj de la 


suflet al lui Wajda). vor parcă să ne 
convingă că. deşi „luatul ochilor” este 

ultima dintre preocupările unei astfel 
de manifestări, asigurarea unei minime 
sträluciri, măcar în momentele festive, 
nu poate fi ignorată. Altfel, odată de- 
clarat deschis. festivalul s-a inhämat la 
acea trudnică sarcină de a etala, preţ 
de citeva zile (socotim aici şi ceasurile 
bune de după miezul nopţii). o imensă 


„E uşor să fii tinär?“| 


O räscolitoare 
anchetä 
räsplätitä 


cu premiul „Fipresci“ | 


colecţie de semne ale vremii noastre, 
ale „Secolului nostru XX“, culese din 
cele patru zări ale lumii, respectiv din 
27 de ţări din Europa. America, Asia. 
Africa. Fără îndoială că un reportaj de 
călătorie prin Libia sau Nigeria se va 
înfățișa ochilor noştri, fatalmente, 
drept o incursiune în punct 
de vedere ce nu coincide cu cel al au- 
torilor, care au plecat la drum cu gin- 
dul de a surprinde chipul unor reali- 
tăţi. Adevărul lor este tot atit de rele- 

nt şi pentru alţii? Am pornit de la 
această întrebare pentru că dimensiu- 
nile. semnificaţiile, implicaţiile morale, 


(Anglia). Primul — o anchetă printre 
tineri, învinuiți de maturi că nu ar avea 
idealuri. Cei în cauză sine de altă pä- 


spu! 3 
a and Ua ee aa 
torie şi animaţie, — distins, de altfel, 


picturii. 

Viziunile sint atît de diferite, încît to- 
tut se termină cu un veritabil război al 
feksritelor Olympli rezultate şi cu räz- 
bundrea uneltelor muncii, şevalet, tu- 
buri de vopsele, modei etc. Pelicula, 
excelent ritmată, a stirnit cascade de 
ris, dar a participat, cum spuneam, şi ia 
configurarea acelei embleme a festiva- 
lului, identificată în răspunderea crea- 
torului confruntat cu adevărul. Cu ex- 
cepţia titlului mai sus amintit, filmele 
demne de luat în seamă nu au descre- 
pit; cîtuşi de puţin, frunţile. Adăugăm 
acestei observaţii amănuntul că, majo- 
ritatea autorilor, premiaţi sau nu, sint 
ge (generaţia de mijloc şi-a pierdut, 
interesul pentru scurt me- 

cai). îndrapcățiți, deci. să-şi instaleze 
în spaţii mai senine. Nu o fac 

pentru că, sub presiunea realităţii. 
acest sfirşit al „Secolului nostru XX" 
nu li se arată ca un arc de timp ce stă 
să-şi încheie socotelile în favoarea tutu- 


a scurt 
metrajului 


ror oamenilor. Existenţele marginali 
zate, aflate in deriva. deruta individului 
intr-o lume ultratehnicizată, sufocata 
de cultul aparengelor înșelătoare, au 
constituit tema multor documentare 
sau animații. unele, pe bună dreptate, 
taureate: Limita al Tatianei Skabard 

ciştigătoarea Marelui premiu 
nul de aur, O lume sfärimatä 


Burlingame (Anglia) — Dragonul de 
bronz pentru imaginea semnată de Da- 
vid Phillips. 

O pasăre care isi ia zborul dintr-o 
pagină de manual pentru a face un „tur 
de orizont” peste planeta noastră. se 
întoarce, i t la fila ei. De ce 


sa apa 2, chiar aşa se nu- 
meşte filmul hui Andrei Slivka, Cehos- 
lovacia. De ce... ştim cu toţii. Preluind 
şi extinzind o altă întrebare, cea a lui 
luris Podnieks (URSS). Dacă e uşor să 
fii tinär!, o räscolitoare anchetă, räs- 
plătită cu Premiul Fipresci, am avea 
toate motivele să r. că nu 
este uşor să fii om. în general. Nu este 
lesne, dar trebuie şi chiar se poate. În 
lupta cu limitele umane învigători pot 
fi nu numai sportivii de performanţă, ci 
şi semenii noştri obişnuiţi. Festivalul 
şi-a aflat vedetele deopotrivă în per- 
soana lui Waldemar Cierpinski, faimo- 
sul alergător (Ultimul maraton, de 
Volker Steinkopft) a lui Ivan Patzaichin. 
mereu încărcat de mister (lar ca sen- 
timent, un cristal de Ovidiu Bose Paş- 
tina, documentarul românesc selecțio- 
nat în competiţie), a unui zidar ano- 
nim, a unei femei care frămintă piinea 
cu gesturile ştiute, dar mereu tulburä- 
toare. Dacă cei vechi aveau dreptate 
atunci cind vedeau în armonie „o coin- 
cidenţă a contrariilor”, atunci putem 
invoca şi armonia printre rindurile 
acestei treceri în revistă; Viaţa 

de nervi a — un film de 
Piotr Dumala, fabulä a puterilor nimici- 
toare, a coaliţiei răului, şi-a aflat opusul 


cuvinte — dincolo de orice dificultăţi. 
temeiurile de viaţă ale scurt metraju- 
lui există. 


Magda MIHĂILESCU 


C. cascheta de jocheu trasa pe sprin- 
cene, cu efigia Cannon desenata pe pieptul 
şi pe spatele treningului negru, corpolent, 
agil, nervos, im iv, farfara, simpatic. dur, 
familiar, patronal, tratabil, tifnos, scandala- 
giu, amical, färä fasoane, cu un debit verbal 

de Niagara şi cu o energie de cincizeci cai 
putere — Menahem Golan se află aproape zi 
de zi. în sala conferințelor de presă, ca invi- 
tat, desigur. alături de multele 


nu mai puţin de 40 füme de 


ineditu- 
de ia 


priu și ta figurat. Boita instelatä răsturnată 
intr-o vale imensă — aşa am fâcut cunoştinţa 
cu orașul in al cärui decor de basm autobu- 


rentä 

gramul bogat a! Festivalului unional itinerant 
aflat, acum și aici, la jubileul celei de a 20-a 
ediţii. iată cum, într-un mod neașteptat şi in- 
direct, mi s-a relevat „pecetea“ competiției: 
realitatea artistică la concurenţă cu realitatea 
reală. interferența acestor planuri avea să mă 
izbească neincetat. 


I sfisietor, disputa implicării ne- “ 


mijlocite în actualitate ia forma unui reportaj: 
filmul tinărului estonian luris Podnieks pur- 


teca-digitala.ro 


echipe „spon- 
sorizate" de Cannon (firma a adus.îin festival 
Schroeder, de 


unui moment 


cinematografic 


tind ca titlu o întrebare-iaitmotiv: Dacă e uşor 


conjuncturi, soldate cu pagube morale i 
decit cele materiale, iscate de un 


n fond, o ruptură ireparabilă între generații 
nu se poate produce — i i 


p i - z, p pis ns 
drept) într-un insolit. amar rechizitoriu. 


E>; Ze ta Ai exacerbată, adoles- 


era pline pe a ret oase — ca 
de exemplu „asanarea morală” — atunci cind 
purismul etic ajunge să frizeze patologicul 
și-l împinge la „un joc ~“ pe erou 


(exponențial, în intenţia autorilor), un 
elev-detectiv voluntar-poreclit Pliumbum 
(Mosfilm, regia Vadim Abdrasitov). Trebuie, 
desigur, finut cont si cä tinerii de azi ignorä 
greutățile şi sacrificiile trecutului, animozitä- 
tie ireconciliabile dintre părinţii lor care s-au 
confruntat pe Cimpille de fier a 
diovsk-autori A. Rekemciuc și laropolk Lap- 
sin) ale ultimei ce a rare nghi 
aceea m rar propun alte şi unghiuri 
războiului, prag a! de- 
ee al nebuniei, o fatä 
unui necunoscut, dar fratele ei, încercînd să-i 
înăbușe ränitului gemetele, îl sufocă fără să 
vrea, într-o împrejurare în care Frica anima- 
lică era suverană (Riga — autori V. Kaiaks si 


EEE A 


A OO. -— me VOIP Oa 


capitulărilor 


Arma nesecretă 
în războiul anti - video 


Koncealovski, de Norman Mailer, de Schat- 
zberg, adică „lume bună”, dar și necunoscuţi 
promitätori, dar şi „făcători de bani”). Din 
primul minut, invitatul preia cu de la sine pu- 
tere. prerogativele gazdei şi se poartă ca un 
autoritar amfitrion și fiindcă n-are râbdare sa 
aștepte, se trezeşte organizind spargerea 
gheții, iutind distribuirea cästilor, explicind 
ae cum să regleze camerele, arā- 

Cum să procedeze pentru a 
at, în Bea de ae. maximum de cli- 
see, demonstrindu-i Charlottei Rampling ca 
lumina trebuie să-i vină din stinga, stinga e 
partea ei fotogenică. Dacă jurnaliştii se co- 
desc, își pune singur întrebările. provocindu-i 
ei pe ei, căutind el scandalui cu luminarea. 
iar cind fitilul sfirie, cind pulberea-i, ga- 
ta-gata să se aprindă, se repede, cu stinga- 
toarele si chiar stinge totul cu o promisiune, 
cu 0 glumă, cu un hohot care ar făcea gea- 
murile să cläntäne dacă sala de conferinţe ar 
avea ferestre. Yoram Globus, asociatul sâu, 
nu se prea vede, așa cum nu se prea văd nici 
ceilalți producători. Adunarea UPF. (Uniu- 
nea Producătorilor Francezi) a fost foarte se- 
cretă, — s-a spus vag că „s-a ținut la ultimul 
etaj al unui mare hotel“. Supremul lux, în 
timpurile moderne, e izolarea Ultimii moguli 
sint din ectoplasmä. Persoane abstracte. Prin 


concret și prezent. El merge pe urmele pio- 
nierilor, (imigranţi ca şi el), vrea să reediteze 
vivacitatea lor, ardoarea lor combativă, com- 
petitiva, dar și farmecul lor de artizani, dar şi 
spiritul de aventură al acelor comercianţi de 
biânuri (de iepure), garsoni de cafenea, repa- 
ratori de biciclete, präväliasi, negustori de 
haine vechi, de fiare vechi, de heringi, casieri 


G. Tilinscis). Scrisorile unui mort, debutul 
regizorului, studiourilor Lenfilm, Konstantin 
Lopusanski ilustrează cu un rece, infricosätor 
obiectivism mesajele adresate de un savant, 
laureat al Premiului Nobel, fiului dispărut 
într-o, oricind posibilă, catastrofă nucleară ai 
cărei supraviețuitori se amăgesc cu gindul că 
viața va mai putea fi reinviatä: un pilc de co- 
pii, condamnaţi ła o lentă expiere, pornesc 
spre un soare nebulos. „Strigătul Terrei care 
agonizează” s-a auzit insă în priză directă - 
mai presus de orice, impresionantă rämine 
însăși viața: regizorului, operatorului şi sce- 
naristului Viadimir Nikolaevici Sevcenko, au- 
torul documentarului Cernobil, cronica unei 
săptămini grele, i s-a acordat premiul Uniuni- 
lor de creaţie „in memoriam”... Examene de 
conştiinţă sint totdeauna necesare si nu ar 
trebui sa se aștepte un pretext dramatic ca să 
se facă un test printre colegi de școală, dar şi 
oameni cu părui cärunt ca în în in- 
stanță (Studioul Dovjenko). Un film 

goria peliculelor — „luare de atitudine” în 
care l-am descoperit fäcind ae paper proba- 
bil nu intimplätor, pe magistrul „Aeropagului 
criticilor”, ziaristul sovietic Viktor Demin care 
a condus „Tribuna liberă” a dezbaterilor pro- 
fesionale și a stabilit o ierarhie a valorilor 
prezente in concurs. 

Selectind din existența aparent banală a 
doi îndrăgostiți evenimentele semnificative 
ale maturizării ior, tinerii cineaști de la stu- 
diourile din Chișinău îndrumați de regizorul 
Valeriu Jereghi caligrafiazä în lona un delicat 
poem a) aspiratiei spre viața träitä frumos. 


D. acest raf tematic asupra festivalului 
desfășurat sub deviza „Pentru o artă cinema- 
tografică cetäfeneascä, pentru o superioară 
calitate estetică şi etică” (la care s-a acordat 


[errei 


amenințate 


ìnsurați cu fata patronului, toți înrolați în räz- 
boiul brevetelor. apoi în odiseea nickel-odeo- 
nurilor, inventate (genial) tot de ei, special 


incă limbă, mai au ochi!) Sub palmierii de pe 
Coastă, Golan s-a autodistribuit, deci, in 
grandioasa superproductie și joacă simultan 
rolurile antemergătorilor preferaţi: William 
Fox, care inainte de a îi fondatorul imperiului 
Fox a fost un excelent clovn acrobat; agentul 


străvechi oras, | 
gazda | 
tinăr festival 


unui 


şi un nepreväzut premiu pentru autoexıgenta 
cineaștilor lituanieni care au hotarit să-și re- 
tragă filmul din concurs), s-ar impune o mi- 
nimă detaliere a „nuanţelor” limbajului filmic, 
adică semnalarea rezultatelor ambitiei unei 
polifonice palete stilistice care permite, prin 
forța şi vigoarea „demonstraţiei, transgresarea 
din plan estetic in plan filozofic. Într-o cine- 
matografie care știe să-și cultive tradițiile si 
să-şi cinstească maeștrii, acest salt fiind ade- 
sea posibil... De la modeste reconstituiri isto- 
rice (Prizonierul enigmatic — Moidova-tiim, 
autor Vasile Gaghiu) pină la superproducţii 
pitoreşti (Dervigul șchiop — Tadjic-fim, în 
colaborare cu studiouri din Ungaria şi Turcia, 
în regia lui V. Ahadov şi |. Kiș), trecînd prin 
filigranate radiografii ale relaţiilor de familie 
de Kira Muratova — Ode 

sa-film sau mobile ai Lanei Gogo- 
beridze), retorica cinematografică a fost in- 
tens speculatä, bineinteles intr-o multitudine 
de diapazoane, inegale atit ca ptemize, cit şi 
ca reuşite. Narindu-se în manieră clasică sau 
discontinuă, in ambiante fantast-cosmaresti 
sau strict cotidiene, iradiind lirism retinut sau 
acerbä ironie, cultivind asceza magistică 
sau, din contra, o luxuriantä a tropiior într-o 
succesiune de simboluri mitice și motive ico- 
nice ale actualitäfii imediate, s-au explorat, în 
miniaturi poetice sau parabolice sase. tene- 


de războiul nuclear: 
ort de Konstantin Lopusanski 


cul ecran (sistemul american de a întrerupe 
un film ca să arap ca pisicile sint mai carni- 
vore decit ciinii şi în consecință conservele 
de...). Reţeaua de reclame asediază. la pro- 
priu, viața orășelului şi așa destul de agitat 


Panourile se măresc in fiecare an, în unele 
puncte iau proporții grandioase. in altele au 
aerul că fac parte din natură (de ani şi an: 
peristilul de la Carlton este decorat de silueta, 
aceluiași personaj: James Bond, numai ca 
obrazul lui Sean Connery e inlocuit, după ne- 
voi, cu cei al lui Roger Moore. iar apoi cu al 
actorului shakı ian Timothy Dalton. alt- 
fei agentul 007 râmine la fei de neclintit, ca si 
dealul Souquet 

Adevarul e că. deşi festivalul adapostește o 
„Piaţă” devenită pe parcursul a 27 ani cel mai 
important Tirg de filme din lume, mai impor 
tantă deci decit MIFED-ul din Milano, dubla 
în comparaţie cu Film Market din Los Ange- 
les, această subdiviziune — le marché — rā- 
mine in afara vizibilitäfii marelui public. Ştiut 
sau nu, tirgul există, rulează 64 pelicule zilnic 
şi tranzacţiile încheiate in cadrul lui deter 


„mină piața cinematografică a cel puţin 130 


țări. „Afacerile şi cultura sint indisociabile” 
precizează responsabilul tirgului, Michel 
Bonnet, salutindu-i pe ministrul afacerilor eu 
ropene sosit pe coastă pentru a sprijini efor- 
tul lui Léotard de a da festivalului „o dimen- 
siune europeană” şi ce este această insis- 
tentă dorință de „europenizare” dacă nu, in 
primul rind, necesitatea filmului francez de a 
se sustrage de sub tutela transoceanica? 


tant pentru e! este, acum, să se întoarcă în 
italia. „ca să-și restabilească circuitul vital“. 


breie sufletului omenesc și abisurile istoriei, 
atingindu-se, nu o data, înaite tensiuni spiri- 
tuale. Performera, deocamdată, este chiar ci- 
nematografia gruzină, lucru confirmat şi 


de ia Cannes, l-am putut vedea şi pe Avtandil 
Maharadze, protagonistul lui Abuladze, inter- 
pret excepțional, iar la Teatrul actorului de 
fiim am aplaudat-o. într-un agreabii spectaco! 
wnpreonat de fnicior specific, pe populara ac 

trıta Ninel Ceankvetadze Am psinzit alaturi 
de Ludmila Gurcenko şi Irina Mirosnicenko 

l-am reintiinit pe Anatoli Romasin, l-am cu- 
noscut pe Emil Loteanu şi pe cițiva dintre re- 
gizorii formaţi de el. Sigur, muite dialoguri au 
fost interesante, dar aproape de inima noas- 
tră au rămas cele prilejuite de întilnirea la in- 
stitutul de limbi sträine cu un grup de tinere 
care studiază cu pasiune limba lui Eminescu 
sub atenta îndrumare a eruditei profesosse 
Fanni Djindjibasvili, care s-a dovedit a fi şi un 
cineast de talent semnind, impreună cu regi- 
zorul iracie Asatiani şi avindu-l consultant pe 
G. Strempet, un film despre Antim ivireanu. 
cei care a deschis o solidă punte între cultu- 
rile noastre, un autentic carturar renascentist. 


A... mai mult ca oricind, cineaștii nu 


Ninel Ces inkvet: ıdze 
prota vista 


Emblematică 
pentru 


Marcello 
Mastroianni) 


numai cå evocă, ci şi invocă personalitatea 
creatorilor de artă. Pentru câ pätimasa fer 
voare a artistului reprezintă un veritabil re 
ceptacol al devenirii umane. Într-un edificiu 
măreț, irecuzabii, chipul unui pictor martir 
(actorul Ediser Guiori iani, de o blindä si 
inteligentă, tulburătoare frumuseţe) reverbe- 
rează intens cuvintele părintelui relativitaţi: 
care avertizează omenirea asupra aberantei 
relativizări a valorilor (cadru zguduitor din 
Cänta)._ Un sonet shakespearian, șaizeciși- 
șase, sau acordurile Sonatei Kreutzer (in fil- 
mul-premieră mondială al regizorului Mihail 
Weiter, o ecranizare pe măsura operei 
toistoiene) dilată metaforic spirala iubirii şi a 
urii... În luciul präfuit al unei oglinzi de cind 
lumea, artistul, un scriitor de astă dată (ace- 
lași neincetat surprinzător Oleg lankovsk: 
într-o secvenfächeie din Nostalghia, filn: 
prezentat în cadrul Medalionului comemora 
tiv Andrei Tarkovski) se identifică cu profilul 
omului obișnuit, insul de rind care așteapta 
deziegare din partea celui ce, atingind piscu- 
rite cunoașterii chintesentiale prin creaţie, ur- 
mează să deschidă ochii unei umanitäfi in 
pragul aneantizării, al autodistrugerii... 


©. „Superba“ mea candoare de relativ ti- 
når critic de cinema „aruncat“ pentru a doua 
oară intr-un festival și pentru prima oară in 
imensitatea unei cinematografii cum este cea 
sovietică, am câutat să schifez mäcar un mo 
dest puzzie care, evident. în limitele paginii 
de revistă. nu ofera anaiize si încearca să 
evite banale enunţuri. urmarind sa redea. pe 
cit posibil. pulsul unui moment anume în 
acest penultim deceniu al veacului XX 


Irina COROIU 


Oleg lankovski, revelația ultimelor 
anotimpuri cinematografice 


16 


o dată, şi încă o dată, Cannes-ul '40 s-a tre- 
zit; mai mult decit oricind, la ora conştiinţei 
nationale. Fraţii mai sus pomeniţi, alături de 
Fellini, Scola? de ceilalţi fraţi, Taviani, de en- 


glezul Anderson, de suedezul Bo Wideberg.. 


de georgianul Abuladze, de japonezul ima- 
mura, de tinerii de la Beijin au mai probat 
odată că, în acest moment istoric şi geogra- 
fic, filmul — artă a concretului — nu poate 
obține o rezonanţă internaţională abstractă. 
Problemele de producţie. ca să-l citez tot pe 
autorul filmului Ochi negri, sint, mai mult sau 
mai puţin, peste tot la fel: „oriunde in lume 
regizorul n-are bani destui, termenele sint 
pentru el prea scurte, întotdeauna producţia 
te härtuieste“. Accesul pe traiectul internaţio- 
nal nu depinde (desigur, dincolo de o arume 
cotă) de buget. incă o dată: numai talentu! 
naţional are vocaţia notorietății dincolo de 
graniţe. 

O altă caracteristica a anului cinematogra- 
tic '87 este insistenta pedalare pe așa-numitul 
Film de calitate. Zic „așa-numitul“. întrucît 
calitatea a fost un imperativ încă din vremea 
cind De Mille rechizifiona vopsitoriile chine- 
zesti ca sä le transforme in.studiouri, şi chiar 
mai inainte, odată cu inovațiile lui Melies, cu 
școala de la Brighton. Numai de-atunci? 


istoria festivalului. la rîndul ei, ce este dacă 


nu patruzeci de recoite cinematografice tre- 


cute prin ciur şi dirmon ca să se cearnă ce-i 
mai bun? Cu toate acestea, apelul la noţiune 


Iren e a IE FEED DN PRR a a ann e Pa E A ARD) ra ata -$ 


Arma nesecretă 
în războiul anti-video 


muri, preamărind, e adevărat, cel mai frumos 


buric din lume“. 


Pentru S.U.A. calitate înseamnă un tip de 
tim cu buget „normal“, în orice caz fără ma- 
nia efectelor speciale, lucrat. de cele mai 
multe ori, „in familie" (Newman si Joanne 
Woodward; Woody Allen — Mia Farrow, plus 
opt copii mai mult sau mai puţin personali, 
plus clanul; Diana Keaton si tribul cu acelaşi 
nume etc.). inseamnă un film în care primatul 
nu mai aparţine invenţiei epice ci descriptiei 
psihologice. inseamnă deplasarea accentului 
pe nuanța sufletească. 


Filmul Platoon care insoteste Festivalul din 
reţea (in sala unde l-am văzut eram cu toţii 


zece spectatori. de unde se vede că nici chiar ` 


multi-Oscarul nu e o recomandaţie irezisti- 
bilă), exprimă mi se pare, destul de bine. 
noua stare de spirit. E o stare polemica. 


Cu cine polemizează Platoon? În prim plan 
— s-a mai spus — cu Rambo și cu rambis- 
mul. Asta e clar. in al doilea plan (despre 
asta s-a vorbit mai puţin) Plutonul polemi- 
zează cu Francis Ford Coppola, cu viziunea 
de „mare spectacol, mare” asupra războiului 
din Vietnam prezentat ca un scoop, ca o epo- 
pee cu halouri misterioase si dimensiuni fan- 
tastice (vezi enigmaticul personaj al lui 
Brando. învăluit în binecunoscuta „feerie lu- 
gubră“, în grotescul cosmar sugerat de o 


Filmul-eveniment, 
replică 


la agresivitatea mercantilă 


lubiţii 
din C; 
I 


„blestemaţi” 


= Ornella Muti 
2 si „Anthony D 


ca atare — Film de Calitate — se face explicit 
acum, pentru că acum filmul-de-calitate (i se 
mai spune şi filmul-eveniment) apare nu nu- 
mai ca scop general, ci şi ca soluţie conjunc- 
turală (anti-casete). 


Dar ce înseamnă „film de calitate“ in ac- 
ceptia -diverselor cinematografii? În "italia, 
t o nouă pătură mijlocie, cu noii 

ätiti preocupați de „fare bella figura“, 
cheltuind „alla grande”, într-o cinematografie 
care mai dispune încă de un titan — Fellini, 
se-ntelege — şi de citiva maeştri (Rosi, 
Scola, Taviani), „calitate“ înseamnă film de 
autor, adică delimitarea de populărismul gă- 


lägios, din cale afară de pitoresc, impus de 


westernurile spaghetti si de toate celelalte 
genuri macaroni. 


Pentru Franta, deschiderea s se face printr-o 
uşă relativ opusă, nu vreau să zic prin „film 
comerc dar printr-un tip de film care sä 
vinä, in sfirgit, in intimpinarea unui mare pu- 
blic 'decepţionat de absenţa sau tăcerea ma- 
estrilor, plictisit de inflația minusculelor, vani- 
toaselor, repetitivelor filme-de-autor agoni- 
zind, mai toate, pe „cel mai frumos buric din 
lume", ca să folosim titlul unei comunicări 
emanate de Fundaţia Naţională « de Ştiinţe Po- 
litice, lucrare în care se spune: . „Cind absolut 
toată lumea ne privea, a ne cunoaşte doar pe 
noi înşine era, poate, suficient. Dar vintul su- 
tà de pretutindeni şi privirile se întorc, azi, în 
toate direcţiile. Mașinile noastre se vind mai 
„mult decit rău. iar cărţile 
decit bine. Dacă vom co! 


foarte sofisticată scenografie). Mai înainte de 
orice, filmul lui Oliver Stone este un film „an- 
ti-scenografic.“ EI ne azvirle într-un război 
văzut prin ochii unui singur personaj, un 
baiat oarecare, „soldat prost”, un Tom Peren- 
ger care, din nici un punct de vedere, nu se 
poate compara cu legendarul ofițer interpre- 
tat de Brando. Asta și vrea. Să nu se com- 
pare, să fie povestea obişnuită a unuia dintre 
acei băieţi obişnuiţi, o celulă din trupul 
„Americii profunde“, un student care vrea 
să-și urmeze tradiţia familiei: bunicul a luptat 
în primul război mondial, tatăl în al doilea, 
„acum e rindul meu pentru că nu e drept ca 
pentru ţara mea să se bată numai cei sărac E 
lată, deci, un voluntar idealist, un candid. 
mult. decit candid, ı 
junglă, printre fintari si reptile, sub ploi to- 
rentiale, in cäldura umedä, intr-o pädure care 
a senzalia cä din toate ungherele pindesc 
ei, „ceilalţi“. „Bine ati venit in Vietnam!“ Fil- 
mul n-are o epică ingenioasă. Povestea nu 
cunoaşte întorsături spectaculoase, nici mă- 
car imprevizibile. Scenariul nu depäseste no- 
“taţia unui jurnal de front, aparatul vede doar 
ceea ce vede un băiat de nouăsprezece ani, 
cu un nume voit comun: Taylor. Dar ce vede 


„ Taylor? Saci de plastic cu lesurile nenoroco- 


| rea vindicativă a veteranilor hirsuti, tatuaţi, 


şilor stivuifi pentru intoarcerea acasä, mira- 


| nedumeriți: ce caută el, adică Taylor printre 


astre mai puţin | 
inua aşa, vom 


ei? Or säi întindă capcane. Or să caute să-l! 


epateze cu experiența lor, cu jargonul lor f4 


bulos, cu marijuana, cu cicatricele lor, cu jo- 


curile lor — pe ce fel de miză? — cu aerele 
lor - — nu numai aere — cu fapte care trebuie 


n naiv. EI aterizează | AR 


l] 

să demonstreze că „un vietnamez bun e un 
vietnamez mort“. Ei, ceilalţi sint uniți prin 
complicitäfi subterane, căci pe dedesubtul s 
pe deasupra ierarhiilor militare de jure, exista 
o ierarhie de facto, camuflată, atotputernica 
şi, înainte de a asculta de superiorul säu mili- 
tar, soldatul Taylor trebuie să asculte de un 
caid, respectiv de un Barnes atroce, transfor- 
mat — pentru ei — într-un inamic mai obse- 
dant decit cel cu care a venit să lupte, pentru 
că „Barnes nu poate fi ucis decit de Barnes“. 

Ce-i filmul? Filmul e povestea desvirginării 
politice a unui tinăr intelectual cu principii, 
ca să nu zic cu prejudecăţi. EI intră in luptă 
(şi în film) ca un heruvim și iese din luptă (şi 
de pe ecran) traumatizat, ca toţi ceilalţi — 
dar în felul lui — de experienţa traversării in- 
fernului, un infern care nu mai e reprezentat 
prin „ceilalţi“ (inamicul, propriu-zis, abia se 
vede și cînd se vede, se vede pentru a arăta 
cum se trece prin foc un biet sat, cum se îm- 
puşcă — pentru a servi de exemplu — o fe 
meie) Într-un film nespus de crud, Taylor 
descoperă că marele cruzimi se petrec „de 
tapt“ între ai săi. infernul este camaradul tău. 
Războiul a făcut să fiarbă drojdia umană, a 
descätusat demonii. Taylor înțelege că s-a 
dus în Vietnam nu ca să-l ucidă pe vietnamez 
— bun sau rau — ci pe Barnes. Filmul deza- 
mägeste, poate, pe cel care, după Apocalip- 
sul, acum, aşteaptă o replică mai „tare“. „Ta- 
ria“ lui Oliver Stone e că nu concurează pe. 


| Coppola pe terenul lui. Spectaculosului fabu- | 


James B. mereu la festival, 

dar numai sub forna de panou 
publicitar (doi dintre interpreţii 
Roger Moore și Sean Connery) 


los, i se opune sinceritatea — aproape ternă 
— de-documentar şi proporţia scării umane. 


S-ar putea spune că punctul de plecare ai 
_ acestui nou cinema (care a mutat actori ce 
lebri — Paul Newman, Diane Keaton, actorul 
de culoare Robert Townsend — de partea 
cealaltă a camerei) se află în unul dintre pre- 
supusele şapte centre ale inteligenței umane, 
respectiv în „inteligenţa cunoaşterii de sine“, 
devenită temă tutelară. v 


` Woody Allen s-a instalat în perimetrul 
acestui tip de inteligenţă si de cinema de la 
primul său film. da biştarii A întinde-o) şi 
de-atunci, adică din 1969 pină azi, trecînd 
prin paroxismul din Annie Haii (inubliabilete 
secvențe paralele cu ea si el, fiecare la psi- 

„ hiatrul propriu, mäcinind aceleași întrebări). 
În Radio Days același harachiri scăpărător, 
tandru, mai tandru decit de obicei, datorită şi 
materiei prime. Zilele radioului, sint zilele şi 

- anii propriei copilării, cînd viaţa de familie se 
desfășura în jurul aparatului de radio, de-aici 
porneau eroii zilei, inclusiv „Căpitanul de la 
miezul nopţii“, jocurile radiofonice, genericul 
„Răzbunătorului mascat“, radioul era, atunci. 
cel mai agil vehicul al culturii populare, ei 
mobiliza națiunea în jurul foiletoanelor la 
modă, al evenimentelor sportive, al dramelor 
“pasionale, de aici porneau slagärele care l-au 
marcat pe el și pe o întreagă generaţie (al. 

| carei romantism a -tost existențialismul“): 
Í Carioca. Tico-tico, La cumparsita şi toate 
| acele melodii legate de Glenn Miller, „Benny 


ERSTER zi 


Í 
ak 


Goodman, Duke Elington, Cole Porter, Car- 


men Miranda. ‚De cite ori vorbeşte de Radio 


Days, Allen nu uită să amintească un fapt 
care, conţine, in săminţă „filozofia acestui 
film“, vocea cea mai impresionantă auzită în 

copilărie (gravă, impunătoare, profunda} - 
aparținea unuia dintre cei mai mari crainici 
din istoria radioului american, Jackson 
Beck, interpretul protagonistului din foileto- 
nul preferat „Superman“. Ei bine, superma- 
nul avea 1,50 m şi cîntărea 150 kilograme! 


Acelaşi primat acordat „centrului cunoaşte- 


- rii de sine” intr-un film neretinut de palmares, 


desi a reprezentat un eveniment pe care au- 
torul laconic, aproape taciturn, distant, n-a_ 
pärut interesat să-l propulseze. Paul Newman 
şi-a arătat producţia şi punct. E vorba de o 
senzaţională Menajerie de sticlă interpretată 
de o tot atit de senzaţională Jeanne W6od- 
ward. Ceea ce caracterizează acest al 17-lea 
film extras din dramaturgia lui Tennessee 
Williams este extrema lapidaritate. Nici o 
concesie făcută „cinematografizärü“, nici un 
plein air (cu excepţia pregenericulu care il 
vedem pe Tom intorcindu-se acasă, intrind in 
raza propriilor _amintiri), totul se desfaşoară 
ca pe scenă, în apartamentul mic, aproape 
sufocant, între perdeaua de tul, fotoliul obo- 
sit şi etajera cu bibelouri. Toată angoasa de 
presiunii şi toate fantasmagoriile “Sudului in 
volanele unei rochii demodate, in gestica 
unei fapturi gata să se pulverizeze. Rafina-. 
mentul nuantelor, vibrația stărilor subiacente. 
tremurul nostaigiei din acest film pot fi legate 
de orice dar nu de mitologia triumfală a Ca- 
litormiei . $ 


Filmul în care tema cunoaşterii de sine ia 
formele cele ma: explicit legate de o probie- 
matică actuală este Sky people — - Oameni 
| host. să spunem. Mai propriu ar fi să tradu- 


| cem Umilii. Cine sint acești umili? Sint bayul- 


nu. o comunitate din Louisiana ı izolata de cr 
on prin vaste întinderi de ape, aflata, to- 
tuşi. doar la citeva minute de zbor de zumzäi- 
toarele oraşe incäpute pe mina unor, mai 
mult sau mai puţin, simbolici negustori de 
crocodili. Umilii au aerul că se afla pe o altă 
planetă. N-au televizor, nici apă curentă, nici 
electricitate. trăiesc „minä-n mina” cu natura, 
o colaborare care este, de fapt. complicitate, 
fiindcă intre ei şi ea sint tot soiul de secrete 
impenetrabile pentru neinitiafi. Koncealovsk' 
a vrut să exprime una din obsesiile lui: inca- 
pacitatea de comunicare nu numai a indivizi- 
lor, ci a culturilor. Ce se intimplä in Sky peo- 
pie? Se intimplă — că o jurnalistă (Jin Clay- 
burgh — şi nu întimplător ea; în peisajul ac- 
toricesc transoceanic J.C. este un produs _ 
omologat al intelighentei new-yorkeze, ironi- 
zate cu atita simpatie de Woody A, pentru că, 
<jacă-i vorba de produse, el este supremul ei 
produs) deci, o jurnalistă de la Cosmopoli- + 
tan, în pană de subiecte descoperă că arbo- 
rele ei genealogic are o ramură necunoscută 
si se hotărăşte să-şi viziteze niște rubedenii, 
pină acum ignorate, dintr-o regiune, credea. 
+nexistentă. Acompaniată de propria fiică 
(menită, vom vedea, să intrupeze o anume 
generaţie: drog „soft“, amor liber, urechile 
astupate de căști, ceea ce va însemna că fata 
va traversa o aventură extraordinară, fără să 
audă mai nimic şi — pentru că ţine şi ochii 
închiși — disco obligă! — și fără să prea vadă 
mare lucru) prin urmare, reportera de la Cos- 
mopolitan cu tocuri prea înalte, cu cercei şi 
brățări prea scumpe, in toalete stil „colonial“, 
va pătrunde într-un colț sălbatic din propria 
țara. Rubedenia se dovedeşte a fi o verisoarä 
cu aspectul femeii din primele westernuri, o 
mater familias care, în numele lui Joe, tatăl 
dispărut şi venerat, fine cu mină forte frinele 
unei familii obediente. Nimänui nu-i mai 
trece prin cap că poate nesocoti voința ma- 
triarhală. Fiul mai mare a nesocotit-o cindva 
şi impotriva 'consemnului „a plecat la oraş“, 
de aceea nimeni din familie nu-l mai pome- 
neste, iar figura lui a fost rasă cu lama de pe 
toate fotografiile. "Pentru toți e mort. lată 
deci. fatä-n față, lumea sclipitoare, zornäi- 
toare, tolerantă — adică naivă — a mamei de 
ta Cosmopolitan și lumea patriarhală. dură, 
inflexibilă, suspicioasă a mamei „bayu“ şi a 
acelui tată venerat care „trebuie să revină”. 
Este posibil dialogul? Niciuna din tabere nu 
poate să dea răspuns. numai că dialogul se 
impune „viața îl impune“, prin simplul fapt că 
mamele au acceptat să se întilnească. Nora 
pînă acum docilă, se trezeşte că nu poate trăi 
fără televizor în culori, iar dragostea, mai ză- 
păcitoare decit orice televizor color, apropie 
juna new-jorkezä de cel mai mic dintre fii, un 
băiat ținut la arest nu se ştie bine de ce. Fata 
vrea să-i dea cheia, dar el nici nu se gîndeşte 


'să iasă din carceră. lată cele două comunități 


intrate nu numai în dialog, ci şi într-o nepre-. 
meditată colaborare. Mama arhaică se va 
duce la oraș ca să-i cumpere | nurorii televizor 
color, dar va sfirşi impuscind propriul fiu — 

în mînă, ce-i drept — pentru că nu poate su- 
porta să-l vadă Pt era de bar (şi ce bar!). 


Mama cosmopolitană va fi pe punctul de a-și 


pierde fiica. La sfirşitul filmului ambele ‚ta- 
bere“ au acumulat o experienţă tragică. S-ar 
zice că fiecare va trage concluziile firești. 
Planurile lungi, muzica meditativă fac efortul 
să sugereze că mai există o strapontină şi 
pentru speranță. Dar nu. Ca și în Platoon, ca 
şi în unui mort, senzaţia tınala e 
perplexitatea că trăieşti (încă) pe o planetă 
sinucigașă. 

Ecaterina OPROIU 


E 


x că cele patru mari piese ale lui Ce- 
hov sint cele mai mari patru piese de la Sha- 
kespeare incoace [...). Cred cā Trei surori 


pune pe ecran capodopera cehoviană. Am 
zis „transpusâ” pentru ca acest spectacol s-a 
nascut pe „scindura” de la National Theatre 
şi a fost cu succes jucat ia Londra și în pro- 
vincie. Teatru filmat? Nu. Atunci? Un cinema 
sobru şi profund, aflat la granița ambiguă 
dintre teatru şi film, cu tonuri şi elegiace şi 
ironice şi, mai ales, cu o desävirsitä înțele- 
gere a personajelor: realitate şi artificiu, un 
echilibru perfect între atmosferă, gest şi cu- 
vint. „Acest fiim — spune Olivier — nu poate 
fi prea realist: pereţii nu sînt tocmai solizi, på- 
durea din jurul grădinii nu este nici ea tocmai 
reală”. Printr-un subtil proces de stilizare, re- 
şedinţa Prozorovilor devine, privita din exte- 
rior, o casă de păpuşi. În aceeași manieră 
sint prezentate şi cele trei surori: Olga, Masa, 
Irina Ele străbat salonul prin spatele unui 
paravan transparent, ca într-un triptic de um- 
bre chinezeşti. Amintirile lor se deapână ca 
un ritual. E onomastica Irinei, Timidă, realita- 
tea se insinuează odată cu venirea ofițerilor 
şi se instalează într-un crescendo savant cal 
culat. De-acum încolo, un spaţiu larg, deși 
închis, un spaţiu cu greu de închipuit pe 


în premieră la „Eforie“ 


scenă. este pus la dispoziţia personajelor. Cu 
o rafinată expresie aparatul de fiimat al lu; 
Geoffrey Unsworth descoperă colțuri neba 
nuite. surprinde priviri. compune grupuri. Se 
vorbeşte, se mänincä, se bea, iar se vorbește 
intru anihilarea timpului. Despre Moscova 
Moscova. Simbolul eliberării, pentru provin- 
ciai. Oare Maşa nu s-a îndrăgostit de Versi- 
nin pentru că reprezintă Moscova? Idealul in- 
tangibil. Joan Plowright, în armonios contrast 
cu partenerul säu Alan Bates, dezvăluie o su- 
terintä mai adincă decit dragostea; „..preo- 
cuparea (lui Cehov) pentru prăpastia dintre 
visurile oamenilor şi realitate este mult ma: 
pregnantă în această piesă decit în oricare 
alta” — remarcă Olivier. conducind actorii, fi 
dei drumului străbătut de Cehov. Jeanne 
Watts si Louise Purnell fac transparent sim- 
bolul: Moscova, oraşul copilärei, iluziile, tre- 
cutul. Automistificarea se va destrama cu 
moartea lui Tuzenbah, ultimul țărm al spe 
rantei pentru Irina. Premonitia lui Tuzenbah, 
viziunea morţii, rezoivă cinematografic duelui 
care. altminteri. ar fi stinjenit ritmul interior af 
acţiunii, dar şi ritmul filmului. „Am găsit ca 
ritmul şi intensitatea piesei se distrug cu trei 
pauze; n-am folosit decit una, ia mijloc”, ma- 
terializată printr-un blanc a carui coloană so- 
noră întreține atmosfera. 

Sir Laurence Olivier şi-a ales rolul ataşant 
al bätrinului doctor Cebutikin, îndrăgostit de 
mama fetelor şi rämas ca o insulă de tan- 
drețe şi înțelegere in casa Prozorovilor. Anto- 


antologia animației româneşti 


amavalul lui ion Truică era sortit så 
ajungă film de cinematecă. Revăzut după cin- 
cisprezece ani de la premieră, el nu-şi pierde 
calităţile care i-au adus succesul! internaţio- 
nal (o medalie de argint la bienala de ia Ven- 
tia şi una de bronz la festivalul de la Barce- 
lona) si care l-au definit ca pe o victorie în 
bătălia animației noastre pentru afirmare sti- 
listică. Siluetele longiline si mişcarea hiera- 
tică admirate în această peliculă au devenit 
pecete de autor. Film după film, ion Truică a 
rămas după Carmavalul fidel graficii stilizate 
şi cromaticii rafinate și s-a luptat pentru a 
impune cultura plastică pe tărimul dominat 
de caricatură al artei a opta. 

Această peliculă care a născut un stil gra- 
tic a marcat hotäritor şi o preferintä tematica 


Visuri (de glorie) 


M.on işi datoreazā notorietatea extra- 
ordinarului succes al comediilor sale muzi- 
cale, deşi jumătate din creația sa d reprezinta 
dramele. Aici — spre deosebire de comedii, 
ale căror personaje pot fi descrise în doua 
vorbe (băiatul bun. prietenul inventiv, rivalul 


Sub pecetea stilului 


medalion: 


în decoruri reale 


a realizatorului: cea pentru ecranizare. Subin- 
titulat „omagiu lui Hans Christian Andersen“, 
Camavalıl este un fericit exemplu de adap- 
tare cinematograficä, reusind si cu ajutorul 
scenaristului (lordan Chimet), o inteligentă 
sinteză a motivelor fundamentale din opera 
faimosului autor de basme — sinteză prileju- 
ită de repovestirea, cu ajutorul fastuoaselor 
mijloace ale animației, a „Fetifei cu chibri 
turi”. Misterul boreal al cunoscutei povești 
este recreat prin sugestii imagistice cu deo- 
sebită forță metaforică Personaje cu alura 
fantastică se nasc din pilpiirile chibriturilor 
care aduc bucurii de-o clipa fetiţei in lupta 
cu viscolul. Arlechini graţioşi. un elefant ca- 
drilat, o maimuţă acrobată, un ciovn pe cata- 
lige, o balerină firavă şi multe alte personaje 
carnavalesti populează nälucirile eroinei ce 


Minnelli 


Printre marii regizori dispăruţi ai anului trecut: 


Minnelli. Unu! din 


zh cu Kirk Douglas 


logica ramine secvența betiei din noaptea in- 
cendiului. Cebutikin creează premisele de a îi 
interpretat, ca un pandant în alb al persona- 
jului Nataşei — Nataşa jucată în forță de 


Din oraşul de provincie trist şi onest, se re- 
trage garnizoana. Cele trei surori stau imbra- 
psate in grădina. Din off se aud, din ce in ce 


Ion Truicä 
cinematecă” 


impins pe treptele gloriei (Uritul și frumosul) 
— cu toţii se zbat pentru a se realiza, inainte 
de toate. pe tärim profesional. Pe toţi îi pin- 
deşte o tragedie, din care se salvează numa: 
printr-un sacrificiu, al lor sau al altora. 
Visul reuşitei, atit de aprig urmarit în dra- 
mele minnelliene este factorul comun dintre 
acestea şi faimoasele „musicaluri” ale autoru- 
lui. Finalul fericit al acestora din urma se da- 
toregte faptului că eroii fiecărui film viseaza, 


Laurence Olivier (7 i 
cu Joan Plowright, Jeanne Watts, Louise Purnell. 
Laurence Olivier} 


mai puternice, acordurile Internaționalei 
Spectatorul are dreptul la o explicație: in 
nici o altă piesă autorul nu este atit de insis- 
tent în profeţiile sale despre revoluţie”. cons! 
derä Olivier. 


Marina ROMAN JUC 


visează la un pom de iarnă numai al ei. Vis- 
colul este personificat, silueta amenintätoare 
cu joben se apropie implacabil. motivul muzi- 
cal compus de Radu Şerban pentru aceste 
momente intregeşte sensul apariţiei cu va- 
loare de destin. Melodramatismului poveștii îi 
ia locul tonul cu accente tragice. Coloana so- 
noră concepută inspirat de Tiberiu Borcoman 
defineşte și ea atmosiera ciudată si acapa- 
rantă a filmului. Truicä râmine unul dintre re- 
gizorii noştri de animaţie cei mai preocupați 
de relaţia dintre imagine şi sunet, — preocu- 
pat de a include, în acest raport, conotaţii 
subtile. Salutat unanim de critică. Carnavalul 
V-a încurajat pe autor să persevereze pe calea 
tratării libere a unor opere literare. Marea zi- 
dire a devenit o originală viziune asupra bala- 
dei Meșterului Manole, Hidalgo un eseu des- 
pre Don Quijote, Remember un omagiu lui 
Eminescu, Crepuscul o evocare a lui Baco- 
via, iar Omul sunător o afectuoasä lectură ci- 
nematogratică a „Cărţii cu jucării” de Tudor 
Arghezi. Marcata permanent de tendința au- 
torului de a stabili racorduri organice şi inge- 
nioase între animaţie şi celelalte arte, filmo- 
grafia lui lon Truică definește un realizator 
cu timbru inconfundabil. 


Dana DUMA 


de fapt, același vis, strâduindu-se,Ea și El. 
sa-l viseze sincron şi alături unul de altul 
Dincolo nu era vorba decit de vise zädarnı- 
cite — din cauza lumii sau a propriei nepu 
tinte. Dar vise în decoruri reale. Excepţie fa 
cind Gigi, turnat intr-adevar la Paris, pentru 
musicaluri Minnelii construiește totul din car- 
ton, stilizeazä, distorsionează chiar, ceea ce 
i-a şi atras critica unora care ar fi vrut de la 
ei nişte comedii „realiste“. Dar cum ar putea 
arăta altfel decorurile dintr-un vis, fie el unul 
cu ochii deschişi? Amintiţi-vă doar de dansa- 
torul negru Chocolat, ce prinde viața cobo- 
rind din atişul lui Toulouse-Lautrec... Cum 
poate vedea Parisul un pictor... american la 
Paris, aitfei decit prin ochii maestrilor fran- 
cezi ai penelului pe care încearcă sa-i ur- 
meze? 

Alți critici au exprimat dubiile lor cu privire 
ia meritele lui Minnelli contestindu-i paterni- 
tatea asupra filmelor sale, atribuind calitatea 
numerelor dansate lui Gene Keliy, frumuse- 
tea decorurilor — lui Cedric Gibbons (mai 
apoi lui Cecil Beaton), originalitatea şi atrac- 
tivitatea muzicii — iui Gershwin. lui Cole Por- 
ter ș.a.m.d. ca si cum un-film ar fi suma unor 
prestații juxtapuse; ca şi cum nu ar mai fi ne- 
cesar ochiul avizat care să aleagă și să potri- 
vească decorurile, culorile, mişcările; urechea 
cultivată care sa stabilească exact momentui 
prielnic unei anumite muzici; sensibilitatea 
care să decidă clipa de melancolie sau de 
umor... Or, Minnelli întrunea toate aceste vir- 
tuți. Cultivat și sensibil, fin psiholog. el a ştiut 


sa amonizeze Și sa desăvirşeasca ceea ce ü ` 


otereau valoroși sai colaboratori, fäcind filme 
adevarate și adevarate tiime. Usoarele tente 
de amäräciune ce se strecoara în 

sale vesele nu sînt decit reflexul unui suflet 
de artist, ce nu rareori, chiar în culmea glo- 
riei, se teme că succesul nu va dura, la rindul 
său, decă râstimpul unui vis. 


f CU:MARIETTE SAD 
ION GEORGESCU í 
NAE TOMESCU,G.S 
CHRIS CAMELIA W! HA 


afisul 


hi Naţională de Filme a implinit trei- 
i ani. La o cinematografie care număra 
Der Pia e te On, = dai de 
stat, deci, socialistă, aniversarea capäta pro- 
porțiile unui eveniment al lumii noastre cine- 
matografice. El a fost marcat. cum se cuvine, 
printr-un simpozion pe tema „Filmul romä- 
nesc, parte integrantă a patrimoniului natio- 
nal. 30 de ani de activitate a A.N.F.“ Dar, 
pentru ca și cinefilii, nu doar specialiştii, să 
simtă această aniversare ca pe o sărbătoare, 
în holul Cinematecii a fost deschisă o expozi- 
tie de afişe din colecţiile A.N.F. Cincizeci şi 
şase cu totul, alese din sutele ce au lansat, la 
vremea lor, filmele românești. Adunate sub 
genericul „Filmul românesc oglindit în afisul 
de film“ cu o subsectie „Filmul românesc 
oglindit in afişul de film străin“. „exponatele 
oferă sutelor de spectatori care frecventează 
Cinemateca șansa de a strecura o privire 
spre istoria și, puţin, chiar spre pre-istoria fil- 
mului românesc. 

La start — startul expoziţiei — pionierii 
lată, Trenul fantomă (1933). afiş simplu care 
informează că in acest film joacă Tony Bu- 
landra, George Storin. Lisette Verea. Regia: 
Jean Mihail. Alături, ni se anunţă că Victor 
Antonescu şi Elvira Godeanu joacă in Maio- 
rul Mura cu Marietta Sadova şi lon Geor- 
gescu. Scenariul: Ion Georgescu. Regia: G 
Timică. lon Georgescu nu era altul decit 
Jean Georgescu care, pe atunci, avea 24 de 
ani, tăcuse un film ca regizor şi trei ca actor 
Un afiş gindit în spiritul vremii: „lancu Jianu 
(regele haiducilor) Viaţa, Dragostea, Aventu- 


O producte a studoului cinematografe Bucurest 


f urtind pecetea unei prestigioase cinema- 
tografii, afişele găzduite in holurile Casei Fil- 
mului apropie spectatorului o lume cunos- 
cută de el. Afişe, portrete de actori, afișete 
publicitare — cu titluri în limbi de circulație 
internationala — își găsesc locul intr-o ordine 
ce dă o perspectivă largă asupra producție 
sovietice de film a ultimilor ani. La intrare te 
intimpinä anunţul celei de a XV-a ediţii a Fes 
tivalului internaţional de Film de la Moscova 
desfăşurat anul acesta sub semnul aniversari: 
a 70 de ani de la Marea Revoluţie din Octom 
brie; majoritatea filmelor ce ne sint acum re- 
memorate prin afiş, au fost,de altfel, prezente 
la cele mai importante intilniri ale filmului din 
lume: Cannes, Veneţia, Mannheim... Cu greu 
poţi alege. fără să nedreptäfesti, un titlu sau 
altul, o „temă“ sau alta: Războiul — Poves- 
tea unei mari iubiri (r: Piotr Todorovski) 
Du-te și vezi (r: Elem Klimov); filmul închinat 
revoluției — Clopotele roşii (r: Serghei Bon- 
darciuk); portretul — Lev Tolstoi (r: Serghei 
Gherasimov). Agonia (r: Elem Klimov); filmu! 
SF — Scrisori de ia un mort (r: Konstantin 


Cincizeci 

șase de imaeini, 
tot atitea 
călătorii 

in memoria cinefilului 


rile şi räsbunarea (cu „r“ mic) regelui haidu- 
cilor, în regia marelui regizor român Horia 
Igirosianu“. Afişul mai conţine un imperativ 
„101 ce simte romaneşte tinar sau batrin, tre- 
bune sa vina sa vada acest film”, şi o ınforma- 
tie: „complectare, o comedie“. Alături, mia fru- 


mos mos eos grafic ne recomandă hen gr 
ciunilor, Arendașul român, Vizita, noapte 


furtunoasă, Lanterna cu amintiri în regia ace- 
luiași lon Georgescu devenit între timp 
Jean... Şi iată debutul lui Geo Saizescu: Doi 
vecini (1958). Şi iată debutul lui Victor lliu, 
filmul nostru de căpătii. Moara cu noroc iar 
alături ultimul Iliu, Comoara din Vadul Vechi. 
Şi iată al doilea film al lui Gheorghe Vitani- 
dis, dulcea comedie romantică, Post restant. 
Şi iată al şaselea film al lui Francisc Mun- 
teanu, ambiția lui de a schimba registrul cu 


Lopușanski) sint doar citeva exemple luate 
aproape la intimplare. Spectatorului îi va face 
plăcere să vadă materialu! publicitar care a 
insofit filme proaspete în memorie: Gară pen- 
tru doi (r: Eldar Riazanov). Tangoul tinereții 
noastre (r: Albert Mkricran). Munţii albsaştri 


„Domnişoara Nastasia” devenit Dincolo de 
barieră. Si iată al doilea film al lui Savel Stio- 
pul. Anotimpuri, momentul lui de meditaţie 
asupra virsteior omului. l raspunde dintr-un 
colt, pe diagonală, filmul lui Alecu Croitoru 
intitulat chiar Virstele omului. Şi iatâ-ne in 
plină epopee naţională Columna liui Mircea 
Drăgan, film de maturitate făcut în 1968, că- 
ruia îi răspunde „de la etaj“, un afiș fotogra- 
fic: chipurile lui George Calboreanu, Ilarion 
Ciobanu, Flavia Buref in Setea, primul film 
„de unul singur“ al regizorului. Şi. pentru că 
tot ne aflăm la filmul istoric, iată şi Întoarce- 
rea lui Vodă filmul de o factură 
atit de specială al Malvinei Urşianu. Dacă te 
întorci cu spatele la acest afiş. în diagonala 
lui, din nou în diagonală, ai sub ochi însuși 
debutul Malvinei Urşianu: Gioconda fără su- 
ris. Alături, stă debutul lui Lucian Bratu: Se- 
cretul citrului. Un afiș cu dublă incärcäturä 
sentimentală, pentru că din cadrul lui te pri- 
vesc scormonitori ochii lui Emanoil Petrut. 
Acelaşi Petrut într-un desen — placat pe afi- 
sul filmului Brigada lui lonuţ de Jean Mihail. 
Colţul nostalgic, aş numi bucăţica asta de 
expoziţie, pentru că ea mai cuprinde şi afişul 
la cel de-al doilea film al lui Sergiu Nicolaes- 
cu Mihai Viteazul cu chipul lui Amza Pellea 
în prim plan. Şi un pic mai încolo, un alt ab- 
sent, Toma Caragiu în Actorul şi sălbaticii al 
lui Manole Marcus. intre timp însă, Marcus 
dăduse un reper de durată cinematografiei 
noastre: Puterea şi Adevărul. Şi iată Mireasa 
din tren, filmul cel mai drag lui Lucian Bratu. 
şi iată Duelul — din spatele lui ni se arată se- 
tia de succes a comisarilor Miclovan, Moldo- 
van; Şi iată al doilea film al lui Stere Gulea 


MIREASA DIN TREN] 


£ 


(r: Eldar Şenghelaia), îndrăgosti Ía propria 
dorință (r: Serghei Mikaelian) sau portretele 
unor actori ca: Ludmila Gurcenko, innokenti 
Smoktunovski, Mirdza Matinsene, Oleg lan- 
kovski... Printr-o grafică de aparte forța ex- 
presiva se disting două afişe: pentru Scrisori 


Ochi de urs şi primul mare premiat cu Palme 
d'Or Cannes 1957, Scurta istorie a lui Gopo 
Și iată Amintiri din copilărie, al doilea lung 
metraj al Elisabetei Bostan — aveau să treaca 
zece ani pină ce regizoarea să se lanseze in 
musicalurile ei ce au făcut înconjurul lumii 
Şi iată Destăşurarea, al doilea lung metraj al 
lui Paul Călinescu. Primul, Răsună valea, se 
afiă pe scara ce duce la parterul Cinematecii 
şi este prezentat astfel: „un film care evocă 
munca eroică a tineretului pe șantierul Bum- 
besti-Livezeni“. Vizavi, deci în face á face, un 
afiș recomandă filmul comemorativ Emi- 
nescu, Veronica, de Octav Minar. Pe 
aproape stă cel de-al doilea film al lui 
Nicolae Mărgineanu Ştefan Luchian. Şi in- 
trăm în „felia“ de expoziţie bizuită pe ideea: 
fiimul românesc oglindit in afișul străin. 

şi ardelenii de Dan Piţa care, 
între timp, făcuse şi Nunta de piatră şi Duhul 
aurului şi Filip cel bun; Secretul lui Bachus, 
marele succes de public al lui Geo Saizescu; 


trandafir. alta, pe bază de Florin 

i ul lui Mircea Daneliuc Cursa, 

i inspirator graficienilor străini 

microfon de același Daneliuc, 

sărind fireşte, citeva afişe, intorcindu-ne 

spre ieșire, două imense şi superbe afişe: la 

Padurea , fiim de bază nu numai 

în filmografia lui Ciulei, dar şi în cinemato- 

grafia noastră şi Răscoala lui Mircea Mureşan 

cu neuitatul său premiu „Opera prima” la 
Cannes. 

Şi gata Gata, în ciuda apetitului mare pe 
care această expoziţie mică îl stirneşte în pri- 
vitor, întru cunoaşterea istoriei filmului romä- 
nesc. 


de ia un mort şi pentru documentarul Semnal 
de alarmă (r: Dzhema Firsova). Avertisment şi 
mesaj de pace, trăsătura lor de unire o con- 
stituie amprenta ciupercii atomice. Nu putem 
incheia fără a aminti alte citeva mari nume 
ale cinematografiei sovietice prezente in ex- 
poziţie: Serghei lutkievici. Lana Gogoberidze, 
Alexandr Alov şi Vladimir Naumov, Bolotbek 
Șamşiev sau Gleb Panfilov. 


Marina ROMAN-JUC 


l. această primăvară, au fost organizate la 
Budapesta, Zilele filmului românesc de ani- 


inconjuraţi cu prietenie de cineastii ma- 
ghiari, în frunte cu Miklos Jancsó, am avut 
prilejul unor fructuoase schimburi de opinii, 
am vizionat filme de referinţă. ca si un pläcut 
spectacol de operetă și am văzut muzeul de 
etnografie a popoarelor. Spectacolul de gala 
cu filmele noastre a cuprins: Ucenicul vrăji: 
tor, E pur si mouve, Fotbal Cicy și Trei mere 
ale lui Ion Popescu Gopo. Hidalgo si Carma- 
valul de lon Truicä, Salt mortal de Dinu Ser- 
bescu, Timpul de Constantin Pâun și Baladă 

ru mărgica albastră de Luminiţa Cazacu. 
n zilele următoare au fost prezentate filme 
din serialele realizate de: Laurenţiu Sirbu. 
George Sibianu, Adrian Nicolau, Florin Ange- 
iescu, Isabela Petrasincu etc. 

Interesul manifestat de gazde pentru filmul 
românesc la conferința de presă s-a concreti- 
zat cît se poate de bine in prefața programu- 
lui manifestării scrisă de reputatul critic ma- 
ghiar Bernath Laszlo: „Lui Gopo i-a reușit 
printre primii să-și găsească un stil personal, 
cu tehnică proprie de animaţie, şi un perso- 
naj aparte care, în citeva minute, reuşea să 
ne transmită idei cu o adinca incärcäturä filo- 
zofică și în același timp izbutea cu suplete, 
autoironie și umor să inväluie personajul 
Omuletului. Pe I seriale, așa-numitele 
filme de autor dau imaginea caracteristică a 
Studioului Animafilm. Din materialul bogat si 
variat, dacă am vrea să găsim o caracteristică 
generală pentru filmul românesc de animaţie 
aceasta ar fi lirismul. Se pare că relaţia între 
arta plastică românească si creatorii de filme 
este mai strinsă și mai fericită ca în alte 


Din discuţiile purtate de delegaţia noastră 
formată din lon Popescu Gopo şi subsemna- 
tul, cu cineaştii maghiari, a reieşit că, dincolo 
de filmele seriale, un loc deosebit în produc- 
ţia fiecărui studio trebuie acordat filmelor de 
autor, căutărilor creatoare care lärgesc lim- 
bajul cinematografic al animației, pentru că 
un conținut interesant de idei, de ginduri și 
sentimente este compromis printr-o tratare 
plastică anostă, anonimă, fără personalitate. 
Dincolo de problemele economice si de difu- 


924 eita pelicanilor” este filmul docu- 
tar de televiziune rezultat din colabora- 
rea BBC-ului cu eficientul Studio de film al 
Televiziunii Române. Adică un film capabil sa 
ducă oriunde, în lume, un strop de frumuseţe 
şi de specific national românesc. 

Un specialist de marcă al genului — e 
vorba de realizatorul. operatorul și biologul 
cu specializare în ornitologie Alan 
şi redactorul-scenarist Paul Reddish au cau- 
tat, cum limpede se vede urmărind cele 50 de 
minute de film color, să prindă pe peliculă cit 
mai mult din această miraculoasă Deltă a Du- 
närii, și, evident, să facă acest lucru în tradi- 
ţia de nedezmintit și în limbajul cinematogra- 
fic de mare rafinament propriu studiourilor 
de la Bristol. 

Propriu şi studiourilor noastre am zice, cu 
mindrie perfect motivată căci colaborarea cu 
TVR (producător executiv Victoria Marinescu 
asistată de Mihaela Creţulescu, director de 
film lonitä Dincă, ilustratia muzicală Lucian 
lonescu) a fost din cite se vede, o colaborare 
fericită. 

Delta pelicanilor purtind eticheta consa- 
cratä a seriei BBC-Peter Jones, dar şi marca 
sprijinului ştiinţific oferit de Academia Ro- 
mână de științe şi Institutului de geologie şi 
geofizică, a fost gindit după o schemă cla- 
sicä, uzind de o remarcabilă puritate a mij- 
loacelor de expresie, o imagine de mare cali- 
tate artistică, un mixaj rafinat și-o desävirsitä 
tehnică a alternanţelor. 

Delta, cu păsările ei, cu pelicanii şi coloni- 


Prestigiul animației românești 


zare caracteristice fiecărei școli naţionale, se 
impune o mai bună cunoaștere reciproca a 
creatorilor din ambele cinematografii. 
interesul manifestat de regizorii din stu- 
doul „Panonia“ faţă de prezența noastra a 
fost edificator pentru prestigiul de care se 
bucură animația românească în Ungaria. 


ton TRUICA 


Aur, argint 
si bronz 


cea de a 13-a ediţie 

al filmului agricol 
şi al mediului ambiant. Din delegaţia cineaști- 
lor noştrii: regizorui Nicolae Cabel, membru 
în unul dintre cele trei jurii internaționale 
(hors concurs, participă cu filmul Caii de di- 
mineafä) si actrița Rodica Mureșan. 


La secţiunea „film agricol” s-a acordat Ma- 
rele premiu „Ciorchinele de aur“ pentru Efor- 
turi pentru sănătatea pămîntului de Paul Ma- 
teescu şi Ciorchinele de bronz pentru Plante 
indicatoare de Lupu Gutman. În cadrul ace- 
leași secţiuni a fost acordat Premiu special 
pentru calitatea cinematografiei 
noastre, prezentă pe ecranul de la Santarem 
cu şapte documentare şi un lung metraj Vara 
sentimentală de Francisc Munteanu, continu- 
înd şi în acest an tradiţia unei fructuoase pre- 
zente,; încununate de premii la multe din cr 
tüle precedente ale festivalului. 


La secțiunea filmului ecoiogic şi a mediului 
ambiant, s-a acordat tot României, Marele 
premiu Ciorchinele de aur pentru Cerbul, po- 
doaba' Carpaţilor de Liviu Niţu si Ciorchinele 
de bronz pentru Se intorc pelicanii de ion 
Bostan 


Din cronicile apărute în presa portugheză 
referitoare la participarea românească, redâm 


ile foșgăitoare, cormoranii, nuterii și broaș- 
tele, pescuitul din ancestrale lotci, cu stuful 
și colilia, cu chirighițele și elegantele egrete, 
cu sunetele (captate cu extraordinară fineţe) 
şi culorile sale, acest pämint nou şi miracu- 
loasa lui biologie este, incontestabil, un su- 
biect incitant, un subiect de zile mari. Spre 
deosebire de alte documentare care i-au fost 
dedicate, aici lirismul a fost evitat cu delica- 
tete. Parcimonios cu aburul poematic (ex- 
ploatat exclusiv prin imagine) comentariul 
s-a remarcat prin claritate şi acribie ştiinţifică 
— totul a fost limpede, la obiect, fără efuziuni 
sentimentale. Un anume fior dramatic a re- 
zultat din desele alternante: după o fosgäialä 
halucinantă în colonia de pelicani, imediat un 
panoramic de mare efect al unei calme înse- 
räri, după o bătaie a crapilor un travling de 
efect pe apele liniştite. Filmările — cu teleo- 
biective de mare finețe, din helicopter, sub- 
acvatice. urmărind perla rară a amänuntului 
din viața animalelor — au asigurat unitatea, 
elocvența, dar și doza de emoție a filmului. 
Henri Agel vorbind despre documentar spu- 
nea că „in cinematograf tot cotidianul este 
cei mai bun leagăn al miraculosului“ și Delta 
(ca atitea alte documentare de 
forță, unele din ele devenite clasice și, deci, 
de referinţă ca seria lui Disney, Carnet de 
al lui Cousteau sau filmele lui Sami- 
vel) adevereste spusele celebrului critic de 
film. 
Miza acestui documentar este, evident,ima- 
ginea și marea știință a dozajelor-nimic os- 
tentativ, imagine, muzică (sonuri folclorice 


https://biblioteca-digitala.ro 


opiniile criticului Vitoriano Rosa, aparute în 
„Exito“, la 21 mai: „România are o buna tra- 


ditie la Festivalul de la Santarem, cisti 


mare parte datorită constantei participării 


sale, care ne-a obișnuit cu filme ce ilustrează 
ancestrala dragoste a românului faţă de na- 
tură şi sentimentul răspunderii față de pämint 
și roadele sale. Un film de zece minute, Ca: 
de dimineață de Nicolae Cabel un altul, de 
aceiași durată, Plante indicatoare de Liviu 
Gutman și un al treilea de 16 minute, Pe ma- 
lul Ozanei de Copel Moscu au fost prezen- 
tate la secțiunea de la orele 21,30 — ora no- 
bilă a festivalului — determinind o excelentă 
impresie tuturor spectatorilor datorită origi- 
nalitätii lor estetice, a montajului şi a conti- 
nutului lor.. Sint filme care merita sa tie cum- 
parate și difuzate frecvent, atit de televiziune 
cit şi în Casele populare sau pe ecranele co- 

operativelor icole. Mai ales Caii de dimi- 
neatä de Ni Cabel, regizor care se află 
prezent la Santarem, este o capodoperă de 
cinema, exaltind poetic munca oamenilor 
care, de-alungul a 35 de ani de trudă, au 
creat o nouă rasă de cai“. 


inconfundabile alese de ing. Lucian lonescu 
din repertoriul lui Dumitru Färcasu şi Gheor- 
ghe Zamfir), coloană sonoră — toate au pe 
rind cite un solo de efect. Delta pelicanilor 
este un film de evident bun gust rafinat si 
elocvent în care nimic nu e exploatat cu os- 
tentaţie şi nici o stridenfä nu strică un acord 
armonios propriu lucrurilor concepute şi rea- 
lizate așa cum trebuie. 


Anna Pavlova 


L. televizor, Anna Paviova (coproducție 
U.R.S.S.—Anglia). Seară de vară. Caprifoiul 
inflorit. Sunä telefonul. Cine indräzneste in 
timpul filmului? E prietena mea, balerina. „O 
vezi?" mă întreabă. „Da, o văd. Ce-ti place 
cel mai mult și mai mult?” spun cu gindul ca. 
uite, ce întrebare copilărească. Ezită o clipa 
„Cel mai mult îmi place faptul că totul e pe 
viaţă și pe moarte. Totul sau nimic.” 

Dacă stau să mă gindesc, și mie. Precuin 
toate marile artiste și marile conștiințe artis- 
tice, Pavlova obsedează. l-am găsit amintirea 
impregnată în memoria eroinei lui Carpentier 
din „Ritualul primăverii“. lată că Emil Lo 
teanu i-a dedicat acest film, aș zice, impre- 
sionist și adecvat. 

Filmul are coerenţă. are atmosferă, emoție 
şi vigoare a limbajului cinematografic. Galina 
Beliaeva are expresivitate. Intregul e convin- 
gâtor. Povestea vieții Paviovei tulbură. Mu- 
zıea te ‚a de subtiori şi te înalță sus, sus, mult 
deasupra clipei. 

Dar dincolo de întreg, Anna Pavlova e mi- 
nunat pe bucățele şi este un film fäcut din 
bucățele, animate de maestrul Loteanu fidel, 
şi aici, propriei maniere. Bucăţeleie astea mă 
zăpăcesc şi mă emofioneazä. Pavlova fetiță, 
cu ochii în cer, lipită de pămint: „Sînt o frun- 
zulitä de arțar care a căzut.” Mama spunin- 
du-i: „Ți-am luat o lampă albastră...” Și tea- 
trul Mariinschi şi Diaghilev și Petipa ieșind 
singur la ultimul spectacol și luindu-și rămas 
bun de la ușier. Şi Nijinski și Fokin şi sala 
albă pe care i-o dăruiește Victor d’Andre. Şi 
ea, perfecțiunea și suferința, gloria, mihnirea 
şi îmbătătorul succes şi mai cu seamă cre- 
dintä disperată, totală, obsedantä în artă. Si 
tot mai măruntă parcă, mai palidă şi, parado- 
xal, tot mai fetiță cu cit se apropia mai muit 
de moarte, cu cit se atingea mai mult de 
trena ei rece. Şi vocea Beliaevei care mi s-a 
parut extraordinară. O voce stingheră parcà, 


căutătorilor, 

vara 

implinirilor 
(Rodica Mureşan 
și Emil Hossu 
în Var 


de Vasile 

Băran 

şi Francisc 
Munteanu) 


Vară sentimentală de Francisc Munteanu, 
este apreciat de același critic pentru: „inter- 
pretarea actorilor, a căror trăire veridica face 
din Vară sentimentală un tip de cinema, mai 
puțin cunoscut la noi, care se vede cu pla- 


al filmului 
de la Varna 
argint scurt 
metrajului de ficțiune Mere de acasă 
scris şi realizat de Al. Croitoru. Din dis- 
tripuţie: Mariana Buruiană, Anda Ca- 
ropol. Lamia Beligan, Răzvan Popa 


Să adăugăm felicitările Revistei „Cinema“ 
pentru succesul colegilor noştri. 


parcă mereu îndurerată şi induiosätoare, o 
voce mică pe lingă uriașa celebritate, şi chiar 
cînd spunea „cind voi muri, sufletul meu se 
va furisa aici, printre tufele de liliac” era un 
amestec de bucurie a clipei si de bucurie a 
indurerării, minunat de confuză. 

Ca în toate filmele lui Emil Loteanu, recu- 
zita joacă un rol important. Amänuntul e ca o 
creangă veselă sau obraznică plesnindu-te 
peste față. 

La un moment dat personajul principal e 
brusc digul lovit de ape sau portretul lui Ta- 
glioni sau expresia lui D'André (James Fox 
într-un rol compus din nuanţe). Tot revăzind 
filmul m-am apropiat mai mult şi mai mult de 
acest personaj. imi pare acum unul cheie în 
economia acestui film, care are în ultimă in- 
stantä un story tipic traditional. Existenţa lui, 
frumuseţea lui sufletească îmi pare acum 
chiar cheifa de aur care deschide gindul cei 
mai adinc desenat cu viaţă şi cu moarte pe 
marginea mitului Pavlova. Arta, marea, ade- 
vărata, inegalabila, cea care cere sacrificii su- 
blim totale, geniul, au nevoie de dragostea și 
de prețuirea celorlalți. Dacă Pavlova a existat, 
genială și de neuitat,a existat și D'Andre, sa 
zicem, care i-a dărui? cu umilință päminteana 
și cu toate sacrificiile, sala albă. Un personaj 
care duce cu sine nostalgia unei idei. 


Cleopatra LORINTIU 


„Titulara“ 
Galina 
Beliaeva 


Succesul 


este un film cu care programul 
de televiziune H-a readus nu de muit in actua- 
litate pe Fred Astaire. oferindu-ne prilejul ci- 
torva reflecţii asupra lui. Apare iarăși în rolul 
fostei mari vedete, acum intrată într-o umbra 
tot mai deasă. Filmul debutează chiar cu 
această situaţie; la o licitaţie publică nu se 
pot obţine nici măcar zece cenți pe bastonul 
faimosului dansator. altadată ag idolatrizat de 


El făcea să danseze 


si gindurile 


York, apoi, el ascultă o conversaţie destinată 
să-i reamintească lunga vreme de cind regi- 
zorii ì ocolesc. in sfirsit, coborind pe peron 
este dat la o parte, ca să poată fi fotografiată 
Ava Gardner, singură. 

Succesul e unul din multeie filme pe care 
Fred Astaire le-a facut, după ce s-a despärfit 
de Ginger Rogers. Să remarcăm, de ia ince- 
put, tema ior obsedantä: pierderea populari- 
täfii, căutarea unei noi partenere, dificultățile 
ivite în reconstituirea acelui cuplu glorios in 


3i 
h 
ji 
za 
și 
3$ 


LE 
ilig 
sjeefsz 
i 
$ 
2 
i 


E 
3 
2 
ae 
i; 
i 
E 
e 
3 
i 


caraghioase şi caraghioslicul duios: de Fu- 
. Omul-orchestră. Actorul-orchestră. Ac- 


face mofturi și nu strimbă din nas fa tot ce 
nu e Visconti-Bergman-Wajda-Fel- 
lini-Antonioni etc., ci intră în sala de cinema 
încrezător în vraja ecranului. asupra acestui 
spectator. deci, de Funds are efectul binefä- 
cätor al unei pastile de Rudotei. H jei” şi-ţi 
trece. Tot ce te poate incurca este că nu ştii 


stare a face så danseze, cum spunea D.I. Su- 
chianu, pînă şi gindurile. 

ideea de a-l înfaţișa pe Fred Astaire într-o 
lumină crepusculară ţinteşte să confere și o 
notă mai realistă personajelor cărora el le im- 
prumută figura sa, evident nu prea juvenila. 
La un moment dat. protagonistul se grăbeşte 
sa precizeze că. în ciuda anilor, și-a păstrat 
elasticitatea magnificelor sale picioare şi 
poate să bată step tot atit de indräcit ca 
înainte. Pe fondul de melancolie sugerat, vir- 
tuozitatea dansatorului ne uimeşte parcă mai 
mult: e fantastic cîtă invenţie. vervă şi sigu- 
rantä a mișcării, ritmate fără cusur, a conti- 
nuat să producă omul acesta dotat in locul 
mușchilor cu arcuri de oțel incasabil, o ade- 
vărată maşină de bătut step şi pâșit pe note 

Fred Astaire reprezintă încorporarea „unei 
utopii exaltante: ființa umană poate rämine şi 
peste cincizeci de ani, zveitä, agilä, gratioasa, 
infatigabilă. Şi să lunece, fără nici o artrozä, 
în universul miraculos şi imponderabil al 
dansului. 

Disting pe urmă o formă de pledoarie pro 
domo în aceste filme tirzii ale lui Fred As- 
taire. S-a spus că Ginger Rogers deţinea se- 
cretui succesului lor făra precedent, fiindca pu- 
nea în egală măsură virtuozitatea coregafica și 
farmecul unei indicibile poezii. De unde ac 
centul tot mai frecvent pe imaginaţie şi lirism 
în filmul pe care televiziunea ni l-a arătat. 

Primul dans are ambiția sa resuscite o in- 
treagă atmosferă de vioiciune populară, dis- 
părută în citiva ani din New York-ul revăzut 
de fostul star şi reuşeşte admirabil. Altul cre- 
ează un veritabil roman polițist „negru“, cà- 
ruia îi împrumută aliajul de dezabuzare și 
sentimentalitate ascunsă a tuturor detectivilor 
„privaţi“ construiți din acelaşi aluat ca Philip 
Marlowe. Fred Astaire ţine mai puţin să faca 
demonstraţie de virtuozitate cit să tragă dan- 
sul către poezie. Se sträduieste să danseze 
„poetic“. chiar prea insistent, ca sã nu ne 
aducă aminte că de dezinvolt reuşea aceasta 
Ginger Rogers, in chip absolut natural. Fil- 
mul furnizează şi informaţii interesante des- 
pre lumea spectacolelor muzicale new yor- 
keze. Ne prezintă figura regizorului Jeff Cor- 
dova, „omul care poate face orice“. Curind 
aflăm și pe ce se bazează această reputaţie, 
arta de a angaja cele mai mari celebrităţi din 
orice domeniu. Şi o asemenea pricepere — 
ne dăm seama — presupune o intuiție psiho- 
logică formidabilă a „punctului siab“ în firea 
fiecărui ins. Nu există om fără o slăbiciune şi 
Cordova demonstrează, fulgerător, valabilita- 
tea acestui principiu. din care știe să traga 
foloase maxime. E un diagnostician färä greș 
în materie de caracterologie și posedă, pe 
deasupra, o viclenie imbatabilä, cu excelente 
efecte comice. 

Numele de răsunet constituie garanţia ga- 
sirii persoanelor care să finanțeze un show. 
Şi printre ele domneşte snobismul de a oferi 
şampanie prietenilor la sfirşitul spectacolului, 
în compania vedetelor. E supremul orgoliu al 
mitocanului milionar, care investește bani in 
afaceri artistice. 

Mai găsim ceva originai în Succesul: Jeff 
Cordova întruchipează un personaj de mare 
aplomb scenic. Umple, cu alte cuvinte, ecra- 
nui, şi Fred Astaire trebuie să lupte din greu 
ca să ramină în primul plan. Picioarele sale 
dau. prin urmare. o bătălie colosală impotriva 


è 
Í 
; 


nului. Ce-are dom'le. Funes-ul asta altfel de- 
ch mine şi deci dumneata? Nasul? Ei. as! 
Cīūe nasuri și mai lungi nu s-au văzut in 
viaţă! Ochii? Zimbetele incurcate, încăcite, 


Funds 


Destinul lor: buna dispozitie 


tacondei actoricesti şi facultăţii de a impro- 
viza a acestui rival serios. incă o ocazie pen- 
tru inimitabilul Fred să re-arate de ce e in 
stare. 


Se angajează chiar, într-o controversă prin- 
cipială „estetică“. „Omul care poate face 
orice“, Cordova, are ideea inovării „musi- 
cal“-ului, chemat — după el — să reia sub 
aspect contemporan marile mituri ale umani- 
taţii, aici în speţă, Faust. E un modemist. in 
schimb. personajul interpretat de Fred As- 
taire reprezintă opoziţia conservatoare care 
priveşte spectacolul muzical revuistic exclu- 
siv ca pe un divertisment, alcătuit din că mai 
matte scheciuri vesele. intriga conduce 


Cordova să-i facă. Motivul este decesul re- 
cent al lui Fred Astaire. Magniticile picioare 
au intepenit pentru totdeauna. Aceasta însa 
numai în lumea unde se pășește exclusiv pe 
pamint. in universul fără ponderabilitate ai 
dansului, ele vor continua să-și dovedească 
virtuțile fără pereche, așa cum le păstrează 
iarăşi pentru totdeauna, memoria peliculei ci- 
nematografice. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


i 
3 
$ 
8 
ji 
e 
8 
£ 
a 


FER 
FEE LEGH şa 
His; sai 4 H 
MRT HER 4 
T m poe A 
UHBINHHTE 
iini ni 
RT TH H 


| 
pr 
33 


darmerite, uiţi New York-ul și Saint-T 


3 
I 
$ 
| 
| 


Structura filmului sub pecetea magistrului 


0 axiomä: 
suspensul 


= C ce ne uluieşte de fiecare dată 
cind revedem Păsările nu este atit ideea în 
“ne — căci vieţuitoare paşnice care să atace 
mtr-o bună zi omul s-au mai văzut prin filme 
— ci performanţa tehnică a realizării atacu- 
wi „Desantul” propriu-zis intervine cu atita 
'orță, incit ne este imposibil să desluşim ci- 
teva păsări vii printre zecile de siluete pictate 
s transpuse apoi pe imagine! (A contribuit la 
rezolvarea problemei și un specialist al casei 
Wait Disney). De ta soluția simpia a atragerii 


= (ca să credem că într-adevăr a ränit-o), de 
ia antrenarea a peste trei mii de inaripate, in 
grupuri sau individual (pescärusi, ciori, corbi, 
vrabii) și pînă la dublarea numărului lor prin 
wucaje — 0 adevărată risipă de inventivitate 
si de muncă. Dar, oare, numai atita reprezin- 
tå Păsările? 

© Hitchcock este unul din cei mai buni po- 
vestitori ai marelui ecran și nu s-a dezminfit 
"ci aici, în această istorie simplă, strinsa in 
chingile unității de timp. de loc şi de acţiune: 


jos cestile de ceai sparte; b) ferm 
nätate; mama îl strigă pe 
nici un răspuns, femeia ar da 


sata, zäreste, prin geam, Ar re 
ceai. Au rămas numai terei. să 


{llannah 


Cind 
cenușiul 
e o culoare vie 


E SAE POI COE E e 
lui Forman in ordine cronologica dupa nu 
mai puțin faimosul säu debut cu Concurs, ne 
pune de la început in fața unei evidențe de 
natură pur statistică: nu „toţi bärbatii prefera 


Brejchova in / 


tate mai sus. De regula, Hitchcock este dis- 
pus să facă loc cuvintului doar ca să ofere 
spectatorilor fie un minimum de informaţie 
necesară pentru justificarea acţiunilor ulte- 
rioare, fie de plăcerea duelurilor verbale, spi- 
rituale și pline de subințelesuri între El si Ea 
Nici din Păsările nu lipsesc aceste pasaje ce 
au darul să incite sau, dimpotrivă, să rela- 
xeze, ingrediente şi ele necesare pe parcur- 
sul așteptării încordate» universal denumită 


Două stiluri du 


blondele”! Şi această comparaţie aparent de 
natură pur cromatică adinceşte abisul ce în- 
depărtează azurul Eastman-color-ului 
holly-woodian de „cenusiul“ agreat al pro- 
ductiei studiourilor Barrandow 1965. O in- 
treagă concepție despre artă, viaţă si film — 
in ultimă instanță — despart cele doua, 
bionde”: ultrafaimoasa Marilyn Monroe şi 
atunci prea puţin cunoscuta Hanna Brejchova. 
Ele Ineaza t distänte dintre come- 
dioara de consum, surogatul cu coloranţi sin- 
tetici, apetisant și zemos în insinuări şi virtu- 
alităţi erotice, fäcut anume să nu displacă şi 
un film alb-negru, cenușiu la propriu, dar mai 
ales la figurat, aparent anost, tern, plictisitor 
La vizionarea lui n-a plins, dar nici n-a ris 
(presupunem) Anicuţa — dumneaei fiind cri- 
teriul şi raportarea valorizantă de care se 
teme ca dracu de timiie. un binecunoscut 


al 


Marilyn 


suspense. inventată de alții, mai demult, 
această stare specială şi-a găsit in Hitchcock 
un neintrecut „fabricant”, filmele sale deve- 
nind un model in materie. 

e Märturisit sau nu, visul oricărui realizator 
de producţii cu subiect enigmatic sau aventu- 
ros este de a povesti ca Hitchcock — cu alte 
cuvinte de a ajunge să îl captiveze pe specta- 
tor în aceeași totală măsură, prin mijloace tot 
atit de simple şi de eficace. Admirat pină la 


\laestrului 


Monroe 


matein, ce o preteră, deh, pe mai tempera- 
mentala Carmen — ci(necit)ta lui Rosi: ba 
chiar credem că ceva ar fi putut s-o tulbure 
Forman, alături de Chytilova, Menzel, Passer 
— ca să dăm doar cîteva nume dintre cei ce 
au alcătuit i ceh al anilor 
"60, cine nu-şi aduce aminte de filme ca Asul 
de pică, Crăciun cu Elisabeta, Despre altceva 
sau Magazinul de pe Strada Mare? — a reușit 
să alcătuiască un nou soi de film problema- 
tic. Cumva în prelungirea imediată a furioşi- 
lor britanici, dar in alt context socio-cultural: 
nu prea „frumos“ la prima vedere, punind ac- 
centul pe demi(s)tificarea structurilor cotidia- 
nului, a forței lui „maietice” asupra condiţiei 
omului de rind. Departe de a fi un cinemato- 
grăt al „derizoriului” sau „nimicului“ — cum 
s-a intimplat în teatru, în fond nimic nou sub 
soare, idealul racinian al clasicismului fran- 


https://biblioteca-digitala.ro 


idolatrie in Europa (în special de tinerii de la 
„nouvelle vague“) şi fără întrerupere de la 
război încoace, Hitchcock a influențat o su- 
medenie de cineasti. Multi au incercat să-i 
imite — şi în ce priveşte alegerea materialului 
(de preferinţă gen Vertigo, La nord prin 
nord-vest, Psycho). Asta s-a dovedit posibil. 
Mai grey, a fost cu tratarea materialului. 
aceasta implicind şi crearea unei anumite at- 
mosfere, care nu se lasă imitată. Revenind 
însă la influențe, asumate conștient sau in- 
conștient, eie pot fi depistate în filmele con- 
temporanilor şi este lesne de constatat că ele 
au avut un caracter benefic atunci cind au 
trecut prin filtrul inteligenței dubiate de ta- 


Bond sa ne apara ca o imitație de serie, dar 
tot hitchockiana. 

e Un om şade abătut pe o bancă într-un 
parc. În spatele säu în tacere, se adună pä- 
sări. Bărbatul se ridică neliniștit şi o ia pe o 
alee. Ridicind ochii, constată cu groază că 
este urmărit de un stol de păsări amenintä- 
toare. O ia la fugă, dar zburätoareie mai ra- 
pide Ñ ajung din urmă şi... trec mai departe, 
după ce i-au pictat hainele cu murdăria spe- 
cifică! Scena descrisă este din Marea neli- 
niște, o parodie burdusitä de imagini, situaţii 
şi personaje tipic hitchcockiene, închegate 
cu abilitate şi -umor de către Mei Brooks 
drept un sincer şi spiritual omagiu adus Ma- 
estrului. Dar o asemenea scenă nu poate fi 
savurată pe deplin decit de cei care, ca dum- 
neavoastră, ca noi, am văzut, am revăzut, 
uluindu-ne mereu, Păsările lui Hitchcock 


Aura PURAN 


cez era să scrii ceva din... nimic! — el propu- 


mult sau mai Pon) sam şi obidiți” Aa şi 
rm ape ta in felul lor) ai vieţii. cunoscuți 

Se bine prin insectarul lui nenea 

iubesc, mă! 

Each Forman şi-a iubit personajele 
din pia Jul hime, dar el le-a arătat așa 
cum erau, în micimea lor sufletească, strecu- 
rindu-se printre evenimentele si intimplärile 
unor existente anodine. O incizie printr-o 


și prejudecăţi: de ce să ne ascundem acri 
care mamă de „pianist” n-ar fi dispe- 
rată dacă băiatul ei s-ar „incurca“ — de casä- 
torie nici vorbă, ferească sfintul! — cu o pan- 
tofäreasä? Forman nu e amabil cu eroii lui: 
lași, egoisti, meschini: citeva secvențe la un 
bal unde trei rezervisti incearcă să cistige 
grațiile unor tinere sau cele in care Milo, ino- 
dorul si incolorul „artist“ ce tulbură atenția 
Citorva fete şi căruia i se oferă „dragostea 
unei blonde“ e nevoit să-şi petreacă noaptea 
în pat cu părinţii, intre o mamă cicălitoare şi 
un tată somnoros, sint antologice. Dar repu- 
ia familiei „Ce orsă spună vecinii?” va ră- 
mine nepătată. 

Sint filme ce nu se pot povesti: viața e așa 
cum e! Filmul acestei blonde nu este o melo- 
dramă — care gäseste admiratori, ba chiar și 
teoreticieni unde nici nu bânuim — ci o inte- 
au asupra propriilor noastre sentimente. 

Se poate träi frumos? Se pare cä da, fiecare 
„blondä“ insă va trebui sä-si gäseasca dru- 
mul ei, Forman nu oferă soluții 


Bedros HORASANGIAN 


Indrägostiti tineri, îndrăgostiți tomnatici în căutarea 


MacLaine. dt 
intii a 


Shirley 
de ani în 


peste 
succesului 


linia 


z 


Jack Nicholson, prototip 
al anti-starului 

„SRC Tr DACII 827 Fe ar TEE pe 

Debra Winger a 

n plutonul certitudinilor 


trecut 


Buna amintire se justifică 


C. ciudată stare — mustind de o mulțime 
de senzaţii, de frinturi de impresii supradi- 
mensionate şi de sentimente räscolite — te 
cuprinde și te pătrunde la revederea unei pe- 
licule care acum aproape trei decenii a incin- 
tat copilăria și adolescența multora dintre 
noi, spectatorii maturi de azi! 

Ce neobişnuit examen în faţa propriului Eu 
— cind ai de pus în balanţă două judecăţi de 
valoare asupra aceluiași subiect — la un in- 
terval de timp considerabil! Ce impact fericit 
cu timpul prezent! 

Ginduri, sentimente, revelații... 
reintilnirii cu filmul Can-Can. 

Într-adevăr este foarte ciudata starea care 
te instäpineste cind, peste o amintire aureo- 
lată, se suprapune astăzi imaginea „obiec- 
tivä“ adică derularea reală a filmului văzut cu 
multi mulţi ani în urmă. Sigur că am avut o 
stringere de inimă, un regret aproape dure- 
ros, un fel de suspin prelung al sufletului... 
Dar nu ştiu sau mai precis — nu vreau să 
aflu — dacă se datora faptului că altul era 
acum filmul pe care îl vedeam și altul cel cu 
care venisem eu in memorie, ori se datora 
numai faptului că alta era persoana care vi- 
ziona unul şi acelaşi film, în doi timpi diferiţi. 

in contextul primei îintiniri — mă refer la 
timpul | cînd am vazut filmul de mai multe ori 
— nu era deloc greu sau exagerat să ii atri- 
bui statut de capodoperă. La vremea aceea 
aşa l-am socotit si l-am purtat, ca atare, in 
suflet pentru virtuţi care atunci m-au copleșit: 
o poveste simplă, pe înţelesul tuturor — cu 
rästimpuri de situaţii menite să indice partici- 
parea afectivă a publicului care in final se 
simte mulţumit si satisfăcut in nevoia sa de 
împlinire firească a intimplärilor dintre doi in- 


în urma 


drägostifi; o muzică inväluitoare, tandrä, sim- 
pla şi ea — si de aceea ușor de fredonat, 
deci greu de uitat — care te poartä pe aripi 
nevăzute într-o lume calmă, blindä, in care 
problemele și conflictele de orice natură dis- 
par şi toate se echilibrează prin puterea dra- 
gostei (o dragoste cu näbädäi, e-adevärat, 
dar nu mai puţin adincă şi statornicä); o cu- 
loare fascinantă (pusă în valoare de o lumină 
cu virtuţi încîntătoare) pentru ochii noștri de- 
prinşi pe atunci cu alb-negru şi care aveau, 
foarte rar, prilejul, să se regaleze cu cite „un 
color“; costume impecabile şi, bineînţeles o 
echipă de mari artişti, surprinzind printr-o 
măiestrie copleșitoare și neașteptată pentru 
spectatorii de atunci. „Cum adică — ne zi- 
cem noi în gind, în timp ce urmăream emo- 
tionati la culme, dansul apas — ești actor, 
nu? adică, mă rog, actriţă, stai frumos de 
vorbă la o masă într-un local, ești tinără, fer- 
mecătoare, blondă, atrăgătoare, ce mai, ai pe 
vino-ncoace, nu? noi cei din sală te iubim şi 
urmărim cu sufletul la gură inceperea „ostili- 
tätilor“ dintre tine și frumosul client şi cind, 
să zicem, să fii mai atentă să nu te päcä- 
lească ăsta, vine unu' și te ia şi te trinteste si 
te tirnuieşte și te tiräste de ni se taie respira- 
tia; intre timp mai apar vreo doi-trei gäligani, 
şi tot aşa și ei vor să te rupă în bucăţi, dar 
pină la urmă se rupe masa, ăla râu' moare, 
dar nu se rupe şi vraja care ne-a fermecat cu 
toate că tu te asezai la masă ca și cum nimic 
nu s-ar fi intimplat și continui linistită dialo- 
gui cu clientul cel frumos, care s-a şi indra- 
gostit de tine... La'vremea aceea o asemenea 
realizare artistică era o mare performanţă. iar 
o parte a publicului (indiferent de virstă) în- 
clină să creadă — pentru a-și putea explica şi 
asimila fenomenul — că era vorba de două 


...cit 20 de episoade 


Dan propune intimpläri cit pentru un 
serial in 20 de episoade, al cäror semn co- 
mun este fragilitatea cuplului ros de neintele- 
geri. Ele pornesc de la culoarea mobilei, con- 
tinuă cu inghefata extraconjugală şi ajung la 
abandon. 

Relaţia între soți este urmărită pe fondul 
relaţiei părinţi-copii. Au alte gusturi, alte me- 
tode, dar un apetit comun pentru aventură. 
Pe cei bătrîni îi temperează eșecul, pe cei ti- 
neri — „lecţia“ băiatului care preferă vaga- 
bondajul, certurilor nesfirsite dintre părinții 
atit de tineri, atit de frumosi, atit de bine in- 
stalati in casa lor si tot atit de străini. O temă 
(din prea multele pe care le propune filmul) 
fiind, tocmai, înstrâinarea prin obiecte: o ca- 
napea Biedermayer, un lampadar venețian, 
vaze chinezești și, deci, obsesia de a nu lovi, 
de a nu sparge obiectele devenite mai impor- 
tante decit oamenii. Mobila din „Jemn masiv 
de stejar noduros“ umple o casă în care iubi- 
rea e tot mai subţire şi goală. În acest deșert 
de afecţiune aglomerat de mobile, fiul se 
reintoarce în final la părinţii... rătăcitori. Ho- 
tărâsc cu toţii să „spargem tot ce ne des- 
parte“. Mormanul de cioburi de cristal şi por- 
telan începe să acopere igrasia conjugală. 
Filmul este construit în planuri paralele, ur- 
mărind cupluri care se destramă sau vor să 
se infiripe, toate sub același semn al instabili- 
tätii. Bätrinul tatä-Jika este tentat de o pito- 


Amintiri despre... 


(Urmare din pag. 24) 


adun cuvinte pentru noul film. Mi-l şi imagi- 
nez de pe acum, cu multă verdeață, cu par- 
curi, cu multă apă... cu mașini viu colorate. 
cu case luminoase... cu multă lume veselă, 
cu bucureşteni care rid tare si sănătos... 

Aş face o secvenţă, sau chiar-două, cu 
amintiri, să ne amintim de azi, să ne amintim 
de șantiere, să ne amintim cum înainta me- 
troul în toate cartierele, să răspundem atunci, 
in viitor, de ce am făcut bulevardele atit de 
largi şi de ce n-am făcut mai multe... 

Aş începe tot cu desenele lui Preziosi fă- 
cute în 1860 şi aș număra pe e anii de 
cînd se odihneau carele negustorilor în Piaţa 
Națiunii si pină atunci, în viitor... Au venit 
niște turiști şi m-au gonit de la Curtea Veche. 
Am trecut prin praf, am sărit peste o ĉon- 
ductă si mi-am adus aminte că trebuie sà 
scriu... LPG. 


rească aventură pentru care se zbate şi cus- 
crul său Milan dornic să beneficieze de virtu- 
tile de maseuzä ale sorei fizioterapiste. Päcä- 
lit, el va reusi apoi un scor egal al farselor 
speculind aceeaşi släbiciune. Jika. speră 
intr-una din propunerile de la „Mica publici- 
tate”: intelectuală, singură, 33 de ani, plă- 
cută, preferă bărbaţi cu barbă. Fără obligații. 


A treia dimensiune 


(Urmare din pag. 24) 


prețioase: Luxor, Astoria, şi cel de azi, cu 
noile cartiere ridicate în Colentina, Panduri 
Pajura și altele, noile fabrici moderne, marile 
magazine, poduri, pasaje nou construite, 
largi artere de circulaţie... convins că în me- 
moria peliculei, peste timp,toate vor căpăta 
valoare. Valoare de documente, documente 
vii, încărcate cu emoția și starea ce ne do- 
mina pe toţi, atunci, cind am apăsat pe bu- 
tornul camerei de luat vederi. 

Cu trei ani în urmă, într-o dimineafä,m-am 
trezit fredonind melodia: „Trenul galben fără 
cai...“ Am zimbit... Şi în aceeași dimineaţă 
Romulus Lal mi-a propus să facem un film. 
După două zile coboram într-un tunel de me- 
trou în construcție. M-am simţit copleșit. 
Descopeream a treia dimensiune a Bucureș- 
tiului, „adîncimea“. 

Sub București se crea o geografie nouă. 
Descopeream „Bucureștiul de miine“... mo- 
dern, civilizat. Şi mai descopeream... niște 


https://biblioteca-digitala.ro 


persoane — o actriţă şi o dansatoare — și nu 
de una şi aceeași făptură minunata care se 
numește Shirley MacLaine. Nu mă pot abţine 
— deşi spaţiul e limitat — să nu vă impärtä- 
şesc emoția care mă cuprinde de fiecare dată 
ia secvența desfăşurată „pe vasul distrus”, 
unde tinära noastra prietenă era umilită si in- 
josită. Deşi ştiam pe dinafară toate replicile, 
toate momentele scenei in cursivitatea lor, 
nu-mi puteam reţine senzaţia de nod în git şi 
amar în gură atunci cind „Jumea bună” se 
arată oripilată in fața demonstraţiei de virtuo- 
zitate a dansatoarei Simone Pistache. Opro- 
biul aruncat asupra ei se räsfringea parcă 
asupra mea si astfel ajungeam să mă identific 
cu personajul. (Bineinfeles că acesta era un 
merit al filmului, nu al meu). 

La recenta vizionare filmul mi-a plăcut pen- 
tru că stă în „picioare“, cum se spune. Are 
subiect (adică story), are predicat (adică re- 
gie si actorii care conduc acţiunea), are ad- 
jective (superlative, destinate tuturor realiza- 
torilor), pe Shirley MacLaine am regäsit-o mi- 
nunată, dezinvoltă, iar ceea ce m-a incintat 
din nou (si în copilărie n-am ştiut sã defi- 
nesc) este marea dăruire în tot ce face, este 
bucuria frenetică a actului artistic. De aceea 
şi impactul cu timpul prezent este fericit. Fil- 
mul se urmăreşte cu atenţie, cu interes, cu 
participare şi de câtre publicul de azi. Sigur 
că. într-o competiție de anvergură cu realizări 
ale filmului muzical din ultimii zece ani, Can 
Can nu ar obţine un loc privilegiat, dar nu 
aşa se pune problema. Fiind unul dintre pri- 
mii (1959) și prea frumosii copii ai genului, 
iată că ei nu imbätrineste, ci râmine ceea ce 
a fost — un motiv de incintare și de bucurie 
pentru milioane de spectatori. 

Fäcind deci saltul peste ani şi ajungind la 
timpul Il al acestei intilniri, recunosc că 
m-am intilnit nu numai cu un film, care m-a 
fermecat şi poate mi-a marcat devenirea, ci 
cu propria mea copilărie. Şi ce lucru neobiș- 
nuit este să te vezi pe tine — cel din trecut — 
taţă în faţă cu tine cel de azi, in imaginea fil- 
mului, ca într-o oglindă a sufletului! 

Ce credeţi, se poate? 


Mariana CERCEL 


Semn de recunoaştere: o garoata roșie“. La 
intilnire toate trecätoarele mingiie o garoafä 
roşie oferită cu generozitate de Milan, insta- 
lat în apropiere. lată doi crai bätrini cărora 
le-a trecut vremea, dar nu şi cheful. Nu le 
rämine dect să-și facă reciproc farse de un 
haz mai mult sau mai puţin amar. 


Camelia ROBE 


a studiourilor din R.S.F. lugosiavia Sce- 
nariul: Jovan Markkovic, Zoran Calic, Regia: Zoran 
Calic; imaginea: Milivoje Milivojevic. Cu: Dragomir 
Gidra Bouanic, Vesna Cipoic, Marko Todorovic, Je 
lena Jovanovic-Zigon, Rialda Kadric. 


bärbati bravi care trudeau cu gesturi simple, 
sigure, vorbind puţin și nu despre ei... 

Descopeream că numai dintr-o dragoste 
nemăsurată pentru ce aveau ca datorie să 
împlinească, au găsit puteri să învingă în lup- 
tele cu apele bezmetice, cu malurile care se 
surpau cînd nu te așteptai, cu gerurile ierni- 
lor cumplite... Dal... Și au învins piedici care 
pe alţii îi înspăimintau. 

Fascinat de frumusețea morală a acestor 
bărbaţi care croiesc în continuare geografia 
subterană a Capitalei, am cutezat să cobor 
cu aparatul de filmat în „adincimea“ Bucures- 
tiului şi am filmat. Atunci am mai descoperit 
ceva: a treia dimensiune a Bucureștiului a 
creat și o nouă dimensiune umană. Este, 
poate,cel mai mare cîştig al vremurilor noas- 
tre. 

In ziua de 19 decembrie 1979, oamenii pe 
care i-am cunoscut şi alături de care am 
muncit. şi noi, filmindu-i, izbindeau. Bucures- 
tenii merg cu metroul! 

De fapt, călătoria mea sentimentală prin 
București a început cu 37 ani în urmă, într-o 
vară, în Cişmigiu. De atunci, an de an, primă- 
vara și toamna mă plimb prin Cişmigiu, amin- 
tindu-mi mereu de prima zi NS. 


— 


silibrului cotidian 


Călătorie într-un! 
automobil vechi 


E Jrāzmit“ şi liric, noua comedie sovie- 
a mes fixează restricţii, ea trece cu nonșa- 
ma Într-un registru într-altul şi asta-i dä 
r = insolit care o prinde. Tinerii şi mai pu- 
= 5er de pe ecran se agită grăbiţi sau 
a ud nu și una şi alta — pe străzile 
> oraş ori pe scena unui teatru de 
amaton jucind farsa lui Cehov „Cererea in 
asatorie” într-un crescendo al 
=e-2#0-Quo-urilor care stirnesc cind hohotul 
== cind surisul amar. O regizoare de ope- 
— — compozitoare in antracte — femeie 
== atrăgătoare aleargă după repetiţii sä-sı 
= »egolelul la plimbare. Dar ex-nora ei 
== copilului o refuză, hotärind că-i mai 
>se pentru micuțul intrat într-o nouă familie 
== wie ex-tatäl si ex-bunicuţa şi să-și in- 
=—e=sca in cealaltă pereche tot capitalul 
mmmental. Situaţie-limită — intilnitä in 
be comedii din ultimii ani — situaţie de ja 
== pornesc toate excentrităţile bunicii care 
= poate, nu vrea, nu înțelege sā renunțe ia 
sacs nepot după ce unicul fiu a plecat de- 
>. la Polul Nord, ca să-și uite eșecul ma- 
mmorsai. intervine şi o fermecătoare și ener- 
pcə admiratoare a fiului, care o convinge pe 
ca numarul unu să-l seducă pe bunicul 
mømārul doi — antrenor sportiv în prag de 
zensse care n-o fi avind el un vocabular pura 
Ša cale afară de bogat, dar un tic verbal tor 
== „sa fim scurtil“. Drept care, să-i urmăm 
poata. insolita, trâznita cursă de fond, după 
"at (și bunic) devine o insolitä, träznita 
= story pe note cind muzicale, cind fiwe- 
sportive, cu niște îndrăgostiți tomnatici, 
seciarindu-se pe versuri nostalgic japoneze 
sæ pe ritmuri vioaie de antrenament, deda- 
= făcute intre două repetiții sau două fluie- 
un de pedeapsă. 
Daca nu le urmărești cu logica lui Descar- 
=s în minte, ci doar cu sufletul — zburdalnic 
daca te lași, deci, în voia exuberanfei și vi- 
ați lor, aceste personaje excentrice de 
comedie excentrică de stadion şi de scenă 
ame se montează parodia — în haine de 
=pocă — a parodiei în haine ultramoderne) îi 
pot părea amuzante... 
Şi într-un moment de duioșie sentimentală , 


Dragul meu, | 
draga mea 


m 
îndrăgostit de soția dumitale şi vreau să 
mea. Vreau s-o iubesc şi să mă iubeasca 
pe mine!“ Aceasta este intriga filmului: 
igar Dragul meu, mea. Tinärul mun- 
„ fost student la filologie, înflăcărat şi po- 
etic. este sincer în iubirea lui pentru Anna, 
colega de muncă, frumoasă și blindă. Drama 
i ar fi aceea că iubita e căsătorită si are și 
soi copii; dar in tristețea blondului erou alu- 
secat pe panta imposibilei iubiri, nu povestea 
indragostitului decent şi cumsecade, care 
intr-un singur moment îşi pierde capui şi 
martunseşte soțului „iubirea nepermisa”, ni- 
oodata comisa, nu aceasta face tema filmului 
Otat Accentul cade pe procesul tacit, subte- 
n, de eroziune a cuplului. Femeia nu depa- 
ste nicicind, în relația cu adoratul extra- 
corgugal, limitele buneicuvinte. Dar, odată 
sfat adevărul, soțul trece de la nedumerire la 
banuiala obsedantă, tracasantă pentru amin- 
ðo Problema pe care o pune filmul este cit 
de corozivä, cit de an tă poate fi suspi- 
unea în echilibrul unui cuplu? Ce valoare 
ze, in momenteie-limitä, încrederea? Bärba- 
"i devine agresiv în tâcerea lui înverșunată, 
"putinţa de a lupta pe faţă, bärbäteste, cu 
ralui, 3 crispează, iar represaliile lui trec de 
a tăcere la acuzaţii dure şi, în final, la o ie- 


A să te rog să reactionezi inteligent, 
Sr 

fe a 

= ea 

u 

ator 


ē plus doi fac intotdeauna patru 


În voia exuberantei 


pe o terasa cu vedere la blocuri-turn si relee 
tele, intr-o invälmäaseala de mare metropola 
îţi vine să visezi odată cu ei, ü ii vit 
stei a treia, la intimitatea (cintată) a „ceaiulu: 
în doi“ aburind în cești și suflete într-o dimi- 
neatä tirzie de toamnă... 

Alice MÄNOIU 


Producţie a studioului „Mostilm”. Scenariul: Emi! 


Braghinski. : Piotr Fomenko. Vsevo 
iod Simakov. : Liudmila Maksakova Andrei Bo! 
tnev. Tatiana Nikitina, Elena Karadjova. Liudmila Ar; 
nina. 


sire aberantă și lasä. În timp ce soția doarme 
sotwi neinșelat îi taie părul. Rezolvarea con 
fiictului vine din afară, pe o cale. poate, exce- 
siv de patetică: moartea mamei ei reunește 
familia, pusă sub semnul încercării grele 
Trist acest final care naşte întrebarea de ce 
un conflict, fals la urma urmei, nu poate fi 
solutionat decit după o intervenţie tragica 
zguduitoare? 

Ca mijloace de expresie, filmul face uz de 
täceri indelungate, atmosfera sporește în ten- 
siune prin renunțarea, aproape în totalitate, 
la fondul muzical, o lumină palidă, amäruie 
învăluie desfășurarea întregii acţiuni. Remar- 
cabii momentul interogatoriului luat de tata 
fetiţei, care, din instinct, se solidarizeazä cu 
mama nevinovata. 

Un film interesant, în pofida faptului ca 
acestei poveşti petrecute printre oamer 
obișnuiți. care ia proporţii de tragedie antica 
parcä-parcä i-ar fi stat mai bine şi o notă de 
comedie aşa cum ne-a obișnuit regizorul 
Eduard Zahariev din atitea filme. 


Irina POPESCU 


Producţie a studiourilor din RP. Bulgaria Scenariul 
Plamen Maslarov. Eduard Zahariev.. Regia: Eduard 
Zahariev. imaginea: Stelan Trifonov, Cu: Mariana De- 
mitrova. Plamen Sirakov. ivan Donev, Amon Radi 
ch 


cinema 


Nr. 7 (294) Anul XXY 


https://biblioteca-digitala.ro 


a ee 
| Ce se-ntîmplă, | 
| doctore? | 


Ei; Ha numit pe Peter Bogdanovich 
„un Truffaut american“. 

Ca şi Truffaut, care in anii '50 a fost unul 
dintre oamenii de bază ai revistei „Cahiers du 
cinema”, ovich provine din critica de 
film, chiar dacă ulterior e! s-a dezis de prima 
sa profesiune: „Am scris critică pentru bani. 
Am scris despre filme ca să-mi plătesc intre- 
ținerea. Nu mi-am dorit niciodată să fiu critic 
de film“ 

Ca și Truffaut, ale cărui „prestații“ actori- 
cesti n-au fost deltei lipsite de interes (Copilul 
sălbatic, Noaptea americană, Inlilniri de gra- 
dul trei), Bogdanovich are talente de inter- 
pret confirmate de cunoscuta profesoară de 
actorie Stella Adler, ale cărei cursuri le frec- 
venteazä între 1954 şi 1958. 

Dar, mai ales, ca si Truflaut, care, aseme- 
nea tuturor reprezentanţilor Noului Val fran- 
cez, a redescoperit valorile cinematografului 
american al anilor '30—40, Bogdaovich are 
drept mentori spirituali şi artistici pe John 
Ford, Howard Hawks, Allan Dwan, Fritz Lang 
Orson Welles. Admiratia pentru ei şi-o ex- 
primă pe hirtie (numeroase articole publicate 
ulterior în volum şi o seamă de monografii) si 
pe peliculă (documentarele de lungmetraj 
Marele profesionist — Howard Hawks și Re- 
gia: John Ford). Şi tot pe peliculă prin filmele 
de ficțiune pe care ie semnează și care sint 
adevărate omagii ia adresa acestor monștri 
sacri ai regiei de film american. Bogdano- 
vich, despre care se spune ca a vizionat 
peste 5000 de filme pe care le-a fisat și inde- 
xat cu conștiinciozitate, neagă asemenea 
afirmații: „Urasc ideea de a face filme în care 
să omagiez opera cutărui sau cutărui regizor. 
E adevarat că am väzut mii de filme, dar 
mam fost influenţat de ele mai mult decit au 
fost F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway 
sau orice alt scriitor de cârţile pe care le-au 
citit sau de lucrurile care li s-au intimplat zil- 
nic”. Faptele îi infirmă însă vorbele, proba 
evidentă constind în filmele lui 

Ce se inlimplä, doctore?, de piidă, este un 
umagiu adus comediei. Nu numai celei sofis- 
ticate practicate de Howard Hawks, ci al co- 
medie: americane in general, de la Mack 


Piaţa Scinteii nr 1, București 41017 


„Cititorii din străinatate se pot abona prin 

„Rompresiliateiia” — sectorul export-im- 

pan pet no: ae an telex 10376 
Bucureşti 


Prezentarea artistică şi prezentarea grafică 


Cocktail comedy 


Sennett la Jerry Lewis. De aici şi impresia de 
compozit și de „tăcut, nu nascut” pe care o 
lasă filmul. Bogdanovich face demonstraţia 
bunei cunoașteri a regulilor jocului şi nu se 
îndură sa nu-şi etaleze toate cunoștințele. 

În shaker-ul bine ritmat ai montajului, el 
amestecă clasicul comic de situaţii 
(qui-pro-quo-ul falsei și adevăratei logodnice, 
confuzia celor patru sacose identice pe care 
se bazează întreaga acţiune, etc.), cu- nu mai 
puţin clasicul comic de caraciere (secvența 
de la tribunal se constituie într-un mic film în 
film numai de dragul personajului judecato- 
rului), cu comicul de urmărire de tip Mack 
Sennett (lunga secvenţă a tugăririi prin San, 
Francisco, in care s-a investit aproape un“ 
siert din bugetul filmului şi care a fost filmata 
fără duble și fără cascadori Şi care, prin tan- 
tezia, hazul și ritmul ei, rămine momentul cel 
mai izbutit al filmului), cu comicul distructiv 
de tip frații Marx (catastrofala noapte din ca- 
mera de hotei a muzicologului zäpäcit si 
asaltat de cele două femei care și-l disputa), 
și cu comicul „de citate”, relativ recenta des- 
coperire a comediei cinematografice de tip 
Mei Brooks sau Woody Allen (celebra meloche 
din Casablanca cintata de Barbra Streisand 
in podul hotelului în dimineaţa nopţii de po- 
mina, cunoscuta replică din Love Story — „In 
dragoste, să nu spui niciodată: imi pare rau” 
— rostita în final, și chiar amintita urmărire 
pe străzile povirnite ale orașului care te duce 
cu gindul la o altă urmărire plină de tensiune 
şi suspens din filmul Locotenentul 

În realizarea acestui cocktail este greu de 
spus cine a fost de folos cui: criticul regizo- 
rului sau regizorul criticului. În această pe- 
rioadă de început, mai precis de la inta 
(1968), la Luna de hirtie (1972), simbioza „ce- 
lor doi anovich” funcționează cu rezul- 
tate benefice validate uneori de public, 
uneori de cronicari. Ca reacţie la rezervele 
acestora din urmă, Bogdanovich se dezice de 
ei, dezicindu-se astfel, în parte, şi de sine în 
suşi: „Nu dau nici un ban pe ceea ce spur 
criticii“... Aşa sa fie oare? 


Cristina CORCIOVESCU 


CINEMA, 


Exemplarul 8 lei 


— Calea Griviței nr 


ioana Statie 


Geografii 
sentimentale 


înăuntru 


ntilnesc cum 


njà, cum 


rena 


mita inal 


compat 


e frumos 


Palatul Pionierilor — 
i nu numai fundal 
pentru un viitor film cu Oana Sîrbu 
ihai Constantin şi Ştefan Bănică junior