Revista Cinema/1990 — 1998/024-CINEMA-anul-XXIV-nr-8-1986

leprae dt mint EP eu = se 


ees Lb 


|, Gala cinematografică de la Costinești au 
fost prezentate și distinse cu Premiul special 
al juriului noi filme documentare, de amplă 
respiraţie, care se constituie în vibrante mar- 
turii ale istoriei poporului nostru si cu préca- 
dere ale ultimelor două decenii de màrete în 
faptuiri socialiste. 

Este vorba de filmele de montaj, de dimen- 
siuni impresionante, realizate în colaborare 
cu studiourile Bultea și Alexandru Sahia, 
filme care aduc în discuţie un gen aflat la ho- 
tarul documentarului cu artisticul. Sint filme 
cu un caracter deosebit, omagial, prilejuite 
de marile aniversări din acest an: Partidul. 
Patria. Poporul scenariul Nicolae Dragos, re- 
gia: Mig th or pos montajul: Mariana An- 
druta); mai i 20 de ani (scenariul 
Dinu Sàraru-Viorel Cozma, regia: Mircea Mu- 
regan, montajul Mircea Ciociitei); şi Cununa 
de lauri (scenariul: Nicolae Dragoș, regia 
Anghel Mora, montajul: Ileana Puzdreac) 

Scenaristi și regizori, operatori și monteur: 
cu experiența marilor suite simfonice, cele 
brează în imagini evenimente devenite istorie 
— istoria vie a poporului nostru începind cu 
momentul crucial din august 44 cu actul re- 
volutionar de eliberare socială și naţionala 
care a schimbat destinele României indrep- 
tind-o pe făgașul ei nou, socialist. Cineaști 
de talent din ambele studiouri și-au unit efor- 
tul în vaste sinteze evocatoare de trecut eroic 
si de prezent, și el eroic, prin strădania intre- 
gului popor condus de partidul său comunist, 
în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, 
strădanie de a atinge mereu noi repere de 
progres. Strădania unei țări care cu numai o 
jumătate de secol in urmă era destinată a fio 
tarà „eminamente agricolă“ dar, care a ajuns 
astăzi o naţiune socialistă modernă, puter- 
nică şi independentă. 

Memoria peliculei de-a lungul deceniilor de 
existenţă liberă și creatoare, in pagini de cro- 
nică devenită letopiset readuce, pe ecran, tul- 
burătoare realități surprinse și „nemurite” 
cum spun poeții, pentru viitorime. Secvente 
antologice din filme mai vechi se întregesc 
cu imagini de arhivă din epopeea războiului 
antifascist si a revoluției de eliberare socială 
și naţională antiimperialistà și antifascistă, cu 
materiale — dintre care unele de inestimabilă 
valoare istorică, descoperite cu ocazia minu- 
tioaselor documentari ale cineastilor noștri. 
Toate sint puse in valoare intr-un context 
modern, dinamic, al unui prezent tumultuoş, 
în permanentă înnoire care dă panoramicului 
cinematografic profunde semnificaţii politice 
și sociale. 

Partidul. Patria. Po — sugestivul titlu 
al fiimului-rapei al istoriei revoluționare a 
Partidului Comunist Român de la infiintarea 


2 5 


sa, din Mai 1921 pind astăzi — e ideea ma 
jorà care structureaza intreaga retrospectiva 
cinematografică. intregul gravitează in juru! 
momentului hotaritor pentru destinul socia- 
lismului românesc: Congresul al IX-lea, Con- 
gresul care a adus in fruntea partidului „omu 
venit din istorie pentru istorie”, ctitorul celor 
mai îndrăzneţe idealuri ale clasei muncitoare 
devenite realități curente în anii socialismu- 
lui, tovarășul Nicolae Ceaușescu. 

Același reper istoric, piatră de hotar a epo- 
cii moderne, Congresul al IX-lea al partidului 
care, prin hotàririle sale „a luminat drumu! 
spre noi culmi de progres şi civilizaţie socia- 
listă în patria noastră“, cum aprecia secreta- 
rul general ai partidului, devine si laitmotivul 
filmului Cei mai 20 de ani. Documen- 
tar de largă respiraţie, construit pe ideea ver- 
ticalitatii ca semn al acestor ani de ctitorii 
avintate, adevărate columne — zboruri spre 
lumină. Prezent și trecut, într-un dialog însu- 
fletit, datorat și unei iscusite alternări de sec- 
vente filmate de-a lungul anilor. Istoria, ca și 
geogralia cea nouă a patriei, se desfasoara 
pe ecran într-un montaj susținut cu inteli- 
genta: marile hidrocentrale de pe Arges sau 
de pe Dunàre, de pe Bistrita sau Olt, cetatile 
petrochimiei romànesti, Canalul Dunare- 
—Marea Neagrà, ori ui Transfagara~ 
sean. Imagini — reper ale dezvoltàrii indus- 
triei romanesti moderne in acesti ani gloriosi 
se succed caleidoscopic: cupole de aluminiu, 
impunàtoare catedrale moderne, titani ai si- 
derurgiei, străpung cerul; sonde de foraj ma- 
rin împinzesc apele, uriașe columne de oțel. 
pirghii ale forţei economice românești, toate 
redau ceva din grandoare drumului parcurs 
de la Eliberare și cu precădere, parcurs în cei 
21 de ani de ia istoricul Congres. 

Si în cealalta sinteză cinematografică a 
realității românești, Partidul. Patria. Poporul 
trecutul dialogheazà cu prezentul, in per- 
spectiva acestui luminos prezent, mereu adus 
ia zi, in secvenţe de fierbinte actualitate, fii- 


Gindirea şi acţiunea revoluţionară 
a Partidului Comunist Român, 
a secretarului său general, 
tovarăşul Nicolae Ceauşescu 
— permanent izvor de inspiraţie 
pentru cineastii nostri 


Secvente din epopeea Eliberării 


nate în valea Jiului sau la Rovinari, dar s: 

cel mai proaspăt bazin carbonifer aparut pe 
harta, sau in ultima staţie de metrou data ir 
folosință. O idee pe cit de frumoasa, pe atit 


de frumos urmărită cinematografic intr-un 
montaj paralei este ideea continuității tradi- 
tiei de luptă şi de idealuri ale clasei munci 
toare și ale partidului sâu revoluționar, ca şi 
continuitatea tradiţiei creator-spirituale artis- 
tice a poporului român. „Civilizație moderna 
dar cu o foarte veche tradiţie, incepind de la 
roata olarului şi ajungind la uriașele turbine 
de oțel, de la războiul de țesut, realizind co- 
mori de artă populară recunoscute in in- 
treaga lume, la complexul robot modern, in 
dustrial. de ia Coloana infinitului sau Poarta 
sărutului, valori ale artei mondiale, la minu- 
nile arhitectonice de azi. adevărate capodo- 
pere ale spiritului constructiv românesc" cum 
isi prefața regizorul filmul, la apariția lui pe 
ecran. 

Documentare artistice mai sint numite 
aceste filme de montaj inspirate de tumultu 
oasele realităţi ale țar: Genul isi afirmă vinu 
tile, dar și cerintele lu: speciale. Si ele no: 
susceptibile de vanate formule, cai originale 
de dezvoltare a unui anumit specific. Specifi 
cul consta, cred, in puterea de a obtine un 
efect emotional de mare intensitate, printr-o 
desfàsurare de imagini strict documentare in 
cadrul unei constructii riguros structuratà pe 
© idee-simbol, cum a fost frumoasa metafora 
a unui documentar mai vechi cu virtuti artis- 
tice semnate de un tinar regizor, Cornel Dia- 
conu. El realiza portretul colectiv al genera- 
tiei născută în anul Congresului al IX-lea, vir- 
sta tinereții si a entuziasmului creator, expri- 
mata de toti acei tineri care repetau cu in- 
dreptàtità mindrie: „am douăzeci de ani". 
Prospetimea si vioiciunea unor răspunsuri la 
întrebările puse de regizor celor o mie de ti- 
neri aduși in fate aparatului de filmat, în ca- 
drul unei anchete, pe platoul de televiziune, 
sint răspunsuri care se constituie in tot ati- 


tea incursiuni în diverse medii sociale și pro- 
tesii, in tot atitea sugestive schițe de portret 
individual și colectiv. Aceste incursiuni ridică 
reportajul la înălțimea unor impresionante 
mărturii despre ce au însemnat ultimele două 
decenii în viata tineretului României socia- 
liste. 

Documentar artistic e chemat genul acesta 
complex, izvorit din realități complexe. Dar 
poate că mai aproape de cea ce reprezintă 
metoda și specificul genului nou este terme- 
nul „film de montaj“ pentru că, într-adevăr, 
montajul este hotăritor pentru crearea ideii și 
a emotiei. Ca exemplu elocvent celălalt film 
premiat la Costinești, Cununa de lauri de An- 
ghel Mora. Dintr-o grandioasă competiţie a 
talentelor si a geniului popular creator care e 
Festivalul national Cintarea României tinărul 
regizor a realizat un superspectacol al ochiu- 
lui si gindului, de un dinamism seducàtor, 
intr-un montaj amintind impetuoasele ritmuri 
moderne, dinamica dezvoltării românești în 
aceste două decenii de la Congresul care a 
descatusat energiile creatoare ale intregului 
popor. Poezia și coralul, recitativul, baletul 
clasic și tabloul vivant, dansul popular și ma- 
rile ansambluri coregrafice, toate se intrec 
intr-o ambițioasă desfășurare de talente și 
energii artistice reunite în finala Festivalului, 
în spectacolul omagial desfășurat pe „Stadio- 
nul 23 August“. Fericită și unică simbioză in- 
tre viață şi artă, între creația materială si 
creaţia artistică intr-o societate in cadrul cå- 
reia oamenii muncii se bucură de artă și pro- 
duc valori artistice. Si această metaforă artis- 
ticà a ceea ce sintem, dorim si reusim sa fim 
sub inteleapta conducere a partidului, meta- 
fora dominată pe ecran, ca și pe stadion de 
portretul tovarasului Nicolae Ceaușescu care, 
împreună cu tovarasa Elena Ce: des- 
chid, în uralele mulțimii grandioasa sarba- 
toare a poporului român. impresionează la 
acest film varietatea unghiurilor din care e în- 
registrat spectacolul“, cu mai multe aparate 
concomitent, impresionează montajul inteli- 
gent, antrenant, ca și folosirea inspirată a 
versurilor unor cantate sau recitate de mari 
interpreţi, ca și revenirea laitmotivului Coloa- 
nei infinitului devenită simbol al nàzuintelor 
unui popor, emblema artei și istoriei natio- 
nale. Renuntarea la clasicul comentariu dar 
recurgerea la cele mai inspirate versuri pa- 
triotice scrise in această perioadă, dau filmu- 
lui o anvergură lirică deosebită 

Toate aceste filme realizate de cinemato- 
grafia noastră ca omagiu al unor mari eveni- 
mente istorice alcătuiesc, pentru viitorime, un 
vast letopiset al unei epoci de revoluționare 
prefaceri a patriei noastre socialiste. 


Alice MANOIU 


L. fiecare Consemnare in calendar 
Revolutia de eliberare sociala si nationala 
antifascistă și antiimperialista, isi imbogă- 
teste semnificația și bilanţul, puterea de a ne 
lumina tradiţiile de luptă si orizonturile vii- 
toare. 

Sărbătorirea Zilei naţionale devine în acest 
an un moment de referință durabil prin faptul 
că a 42-a aniversare a eliberării are loc în 
aceeași vară cu implinirea a 21 de ani dela 
Congresul al IX-lea ai Partidului Comunist 
Român; jumătate din anii parcurși pe noul 
drum au beneficiat de auspiciile epocii in 
care timpul devenirii noastre a căpătat o pon- 
dere unică în istoria multimilenară a patriei. 

În Epoca Nicolae Ceaușescu. cele 21 de 
trepte anuale — inalte și temeinice — s-au 
multiplicat la ordinul sutelor, prin cifrele și 
faptele unanim recunoscute ale dezvoltării in- 
dustriale si urbanizării, prin cotele atinse în 
evoluţia științei si tehnologiilor, prin parame- 
trii construcţiilor care redimensionează ima- 
ginea ţării pe planetă, atribuind totodată o 
nouă calitate vieţii materiale si spirituale a 
prezentului şi viitorului 

Cinematografia adaugă şi ea, cu modestie. 
dar cu toată demnitatea, propriile cistiguri, ca 
probe certe ale descoperirii de sine, trăite în 
toate sferele muncii și creaţiei, în epoca ce 
poartă numele marelui ctitor al Romaniei so- 


cialiste. În jumătate din cei 42 de ani numa- 
rati de la 23 August 1944, s-au turnat patru 
cincimi din filmele graţie cărora cineastii au 
cucerit deplinătatea dreptului de cetate in 
cultura și arta românească. 

intimpinam, de aceea, virsta matură a celei 
de a 42-a aniversări a Revoluţiei, cu increde- 
rea mereu tinără a celor 21 de ani de cind 
spiritul revoluționar şi-a găsit făgașul cel mai 
propice de manifestare, în intimă simbioză cu 
patriotismul autentic al comunistului de ome- 
nie, cu preocuparea continuă de a revela noi- 
lor generaţii şi lumii originalitatea și anvergu- 
ra propriei istorii. Recenta hotărire de a se 
celebra cum se cuvine 2500 de ani de la pri- 
mele lupte pentru libertate și neatirnare con- 
feră o nouă deschidere epopeii naționale, pe 
care secretarul general al partidului, prese- 
dintele republicii, tovarășul Nicolae 
Ceauşescu, a indicat-o ca indatorire de prim 
ordin a cinematografiei românești — tot atit 
de importantă si plină de exigente ca tema- 
tica actualitatii socialiste. Reusitele inregis- 
trate in această direcţie, inclusiv cu unele 
filme închinate luptei eliberatoare a partidu- 
lui, participării României la războiul antifas- 
cist, sint în măsură să stimuleze noi opere de 
valoare, spre satisfacția publicului cel mai 


larg. 

re privirile spre viitor, primul 23 
August din al optulea cincinal, ne situează pe 
coordonatele clarvazator elaborate de partid, 


cu contribuţia decisivă și sub conducerea di- 
recta a tovarăşului Nicolae Ceaușescu, pen- 
tru toate sectoarele vitale ale economiei si 
culturii, cu programe riguroase, pină în anul 
2000. Sint tot atitea direcții fertile de investi- 
gatie și reflecţie pentru artiștii imaginii, pen- 
tru spiritul de iniţiativă şi de conlucrare al ca- 
selor de filme, pentru regizorii şi scenariștii 
așteptați mai frecvent la locurile de munca si 
viaţă ale celor ce făuresc valorile societăţii 
românești contemporane. Prin adoptarea 
acestor inspiratoare programe, Congresul al 
XIII-lea al partidului — jalon de primă mă- 
rime în istoria celor 42 de ani — a marcat in- 
trarea în a treia etapă a luptei pentru socia- 
lism şi comunism, care — în planul vieţii ide- 
ologice şi activității educative — solicită prio- 
ritar aportul artei moderne a marelui și micu- 
lui ecran. Ca atare, innnoirea metodologiilor, 
avansul criteriilor ştiinţifice, inclusiv in esti- 
marea valorilor artistice și cu atit mai mult în 
sistemele de lucru ale unei arte industriale si 
de maximă audiență e normal sà se afle la 
loc de frunte pe agendele cineaștilor și ale 
cinematografiei in ansamblul ei. Profund edi- 
ficatoare sint, în acest sens, expunerile pre 
zentate la Congresul ştiinţei şi invàtàmintului, 
de tovaràga academician doctor inginer 
Elena , care are un rol esenţial in 
stimularea creativității românești, cu orientări 
fundamentale pentru oamenii de arta si cul- 
tură. 


Apreciind la justa lor.valoare reusitele și 
forțele de care dispunem în toate comparti- 
mentele creaţiei de filme, sărbătorim al 42-lea 
an al Revoluţiei de eliberare socială și natio- 
nală, antifascistă si antiimperialista, gindin- 
du-ne cu deplină incredere. dar şi cu toată 
răspunderea, mai ales la viitor, la indatoririle 
care ne revin in opera de propàsire multilate- 
rală a patriei, în susținerea politicii interne și 
externe a partidului și statului nostru, prin 
calitatea de excepție a muncii noastre. 

Judecarea critică a propriei producţii în 
spiritul orientărilor pe care conducătorul par- 
tidului și al ţării, tovarășul Nicolae 

le-a dat în repetate rinduri ci- 
ni lor, este o parte integrantă a eforturilor 
de innoire, necesare în toate sectoarele de 
lucru, în impulsionarea unei creativitati supe- 
rioare a profesioniştilor și amatorilor, in mai 
buna fructificare a marilor disponibilitati pen- 
tru actul de artă si cultură, date la iveală cu 
atita forță de Festivalul național „Cintarea 
României“. 

Angajindu-si mai eficace toate talentele si 
competențele in procesul delicat de formare 
şi educare a omului nou — prototip pentru 
mileniul IIi — cinematografia românească va 
putea să confirme propriul sau stadiu de ma- 
turitate. ca şcoală naţională de artă. 


„CINEMA“ 


3 


al Pacii 


Memoria 
documentului 


M. inainte de a se fi dorit instrument de 
propaganda in favoarea unuia sau altuia din- 
tre beligeranti, ,actualitatea" cinematografica 
de ràzboi s-a vrut, pur Si simplu, document. 
iar Omul din spatele aparatului de filmat nu 
luptător, ci martor, reporter, cronicar... Crea- 
torii documentelor cinematografice de război, 
cei care, pe parcursul a 90 de ani de cinema, 
au facut să se adune in bunkerele arhivelor 
de filme milioane de metri de cine-docu- 
mente de acest tip inainte de a schița un ràs- 
puns la intrebarea: De ce luptăm? (titlul dat 
celebrei serii de documentare realizate în anii 
celui de-al doilea război mondial de Frank 
Capra și Anatole Litvak) și-au propus, proba 
bil. să consemneze, să imortalizeze pentru 
protagoniști și mai ales pentru supraviețuitori 
pentru cei care prea lesne și prea curind sint 
dispuşi să uite lecţiile războaielor trecute 
războiul însuşi; acea cumplită inclestare cå- 
reia, cu O iraţională obstinatie, i-au fost sacri- 
ficate si vieţi, și valori ale civilizaţiei, şi re 
surse economice, și potential uman creator 


Fi. cei din spatele frontului 
(Pi t cu lik e de Manole 


Marcus cu Eniko Szilaghi-Dumitrescu) 


Anul Internațional 


Un sentiment pentru toate 
încercările vieţii: , prietenia 
(Pistruiatul de Francisc f Munteanu, 
cu Sergiu Wicolaesces 

şi Consta 


Filmul despre război, 
cel mai elocvent 
document antirazboi 


Oglinda și memorie vie a unei epoci în care 
războaiele militare şi războaiele civile, răz- 
boaiele mondiale şi cele „ocale” au devenit 
jaloane istorice, insingerate pietre de hotar 
ale unei realităţi tragice pe care un cineast 
suedez o numea inspirat (şi o ilustra adecvat 
adunind laolaltă cine-documentele secolului 
nostru) Fața nedreaptă a războiului... Raz- 
boiul burilor şi războiul din Vietnam; război 
în China, în Balcani și în Abisinia; război în 
Rusia, in Algeria si in Coreea; război în 
Orientul Mijlociu si in Pacific, în Caraibe și in 
Malvine; război in apă, in aer și pe uscat.. 
Totul asezat în cutiile cu peliculă de pe raftu- 
rile filmotecilor, în fişele și în indexorii cata- 
loagelor de arhivă. 

Paradoxal, potenţialul „exploziv“. antirăz- 
boinic al documentului cinematografic de ràz— 
boi a fost intuit chiar de cei care-l comandau 
pentru evidente raţiuni de propagandă raz- 
boinică. Nu există serviciu cinematogratic 
militar care să nu fi cunoscut interdicţia pre- 
zentării publice a unor documente cinemato- 
grafice zguduitoare și asta, pentru că poten- 
Valu! lor propagandistic in favoarea razboiu- 
lui era minat interior de adevărul omenesc, 
crud, al realitatilor luptei. Nu este deci, exa- 
gerat sa consemnam, in ordinea contribuţiilor 
importante aduse la istoria cinematografului 
mondial de câtre serviciile cinematografice 
militare (constituite peste tot în lume), alături 
de formarea unor reporteri cinematografici şi 
angajarea lor organizată într-o activitate de 
producţie de stat, de crearea unui vast patri- 
moniu de cinedocumente, si evidenţierea po- 
tențialului antiràzboinic al acestora, intuirea 
virtualelor lor capacităţi de a deveni „arme“ 
într-o luptă al cărei scop pacific devenea li- 
chidarea tuturor războaielor. 

De la această intuiție la filmul „de montaj” 
antirăzboinic utilizind ca „materie primă” do- 
cumentul cinematografic de război n-a fost 
decit un pas; un pas ce s-a putut face nu nu- 
mai pentru că insàsi crearea documentelor 
cinematografice de război a cunoscut — vai! 
— prilejul unei nedorite extensiuni, ci și pen- 
tru că cinematografia a facut insemnate pro- 
grese în conservarea patrimoniului său, odată 
cu crearea pe toate meridianele a unor arhive 
de filme, instituţii capabile să satisfacă setea 
de document cinematografic specifica epocii 
de expansiune a noilor mass-media. 

De ia filmele realizate la inceputul anilor 
20 de Bruce Woolfe consacrate războiului 
mondial în Europa, la clasicul Povestea sol- 
datului necunoscut al lui Henri Storck (1932) 
si, de la acesta, la operele perioadei postbe- 
lice, opere semnate de Joris Ivens, Paul 
Rotha, Roman Karmen, Erwin Leiser, Grigori 
Ciuhrai, Annelie si Andrew Thorndike (ca sà 
nu ne referim decit la creatorii de lung me- 
traj). cinematografia documentară „de mon- 
taj" a strabatut un drum pe parcursul càruia 
a dobindit, concomitent cu știința valorificării 
cine-documentului potrivit unei dramaturgii 
specifice și cu mijloace tehnice adecvate, o 
capacitate propagandistică sporită, o știința a 


Bàloiu) ` 


i > i a intii 


A 
Popovici şi 


articulării mesajului în termenii specifici emo- 
ponali și ideologici. La acest nivel superior 
de elaborare se situează si filmul lui Kan 
Gass Anul 1945 prezentat in premieră roma- 
pească cu ocazia unui simpozion desfașurat 
ja Arad. Un film zguduitor care, pre- 
zentat la 41 de ani de la incheierea războiului 
ce a marcat victoria asupra fascismului, vor- 
beste omului de azi, $i despre cataclismul 
războaielor, și despre absurdul lor destructiv, 
fàcindu-l sa perceapă, dincolo de ruinele 
acelui sfirșit de război, bucuriile meritate ale 
primelor zile de pace, spectrul distrugerii to- 
tale, al neantizarii lumii pe care omul insusi o 
poate produce. 

în anul acesta in care s-au implinit 90 de 
ani de cind minunata invenţie a Jraţilor Lu- 


Să aperi pâmintul ţării (Pe 


Sggpiu Nicolaescu, 


Pacea, aspiraţia omenirii 


mină“ poposea pentru prima oară la noi, în 
acest an pe care omenirea și-l dorește un an 
al păcii, să ne aducem aminte cà — relevant 
detaliu probind nașterea cinematogratului 
sub semnul păcii! — în catalogul firmei „Lu- 
miere” pe anii 1895—1890 nu figurează nici 
un document cinematografic de război. Cit 
de diferit acest început pacific de realitățile 
înscrise în istorie (si pe peliculă) în deceniile 
ce au urmat!... Vremurile in care războaielor 
de orice fel nu li se va mai rezerva nici un fel 
de loc nici în memoria peliculei si nici in 
viața omului nu sint însă — sperăm — de- 
parte... 


B.T. RIPEANU 


aici nu se trece de Doru Năstase, 


cu Vladimir Gaitan) 


Un sentiment 
numit: 


Speranţa 


P... un personaj de film, ca pentru ori- 
care erou de narațiune unde structura epică 
devine hotaritoare, povestirea e ca o barcă 
pe un val, o barcă obligata să parcurgă zo- 
nele cele mai periculoase, o barcă ducind un 
om printre capacanele nenumărate ale morţii. 
Niciodată omenescul, ca atribut esențial al 
unui personaj, nu pare sa fi avut un revelator 


Nicăieri, 
personajul de film 
nu-și simte existenţa 
tit de crud amenințată 

ca în filmele de război 


mai'bun spre a se confrunta, edifica, limpezi, 
trada, disimula, concilia, veritica, sensibiliza, 
în ceea ce numim clasa filmelor de razbol, 

Nicăieri personajul de film nu-şi vede atit 
de crunt ameninţată existenţa ca in povesti- 
rile de război. De aici, din contextul de vulne- 
rabilitate creat omenescului, derivă mai multe 
atitudini regizorale, auctoriale. Între poves- 
tire, adică între insusirea faptelor intr-o struc- 


tura a prezentei, adica a valorilor diegetice, si 
personaj, se instituie o relaţie activă, deosebit 
de fertilă în perspectiva faptelor filmice. 

S-a vorbit adesea despre presupusa dispa 
ritie a personajului în artele narative, deci si 
in film. În producţiile de război insă persona- 
iul nu dispare, el este, de fapt, obligat să dis- 
pară, si este nu o dată, literalmente, distrus. 
Şi este distrus omul, este distrusă ființa lui fi- 
zică, morală, psihologică. Regresiunea ia cite 
odată infatisarea catastrofica a unui holo- 
caust. Fie cà se rezumă la un singur perso- 
naj, fie că se raportează la o colectivitate, po- 
vestirea cinematografică isi inmorminteaza, 
de regula, personajul cel mai drag, sau il 
constringe la singurătate și nefericire. Se 
produce o aneantizare a personajului, nu o 
data pina şi a celui investit cu aureolă eroică, 
justificată si temeinic motivată. Dar să intrăm, 
fie si în treacăt, în teritoriul concret al cîtorva 
tipuri de situaţii şi de filme. 

Pregătind acţiunea emblematică și schitind 
portretul moral al personajului, povestirea ne 
poartă în Trenuri strict supravegheate de Jiri 
Menzel câtre un final tragic. Meandrele su- 
biectului sint concepute spre a construi mo- 
mentul final în ipostaza lui de surpriză dra- 
matică uluitoare. Personajul lui Menzel este 
un nepriceput in ale vieţii, un tinăr lipsit de 
succes la femei si lipsit de ştiinţa de a angaja 
un dialog cu urmări profitabile. imediate. Po 
vestirea ne pregătește anume să fim luaţi „pe 


dat — lasă loc unor ezitări din care apare 
suspensul povestirii. E vorba de suspensul 
moral, iar nu de acela generat de teatrul ac- 
tiunilor militare, mai putin interesant pentru 
insemnările de fata. Ultimul film scris de Ti- 
tus Popovici şi regizat de Sergiu Nicolaescu 
— Noi. cel din linia intii — amină verdictul 
povestirii asupra personajelor, hotarindu-se, 
cu o „dificultate“ anume concepută, pe care 
dintre eroi să-l sacrifice. Nu va muri bărbatul, 
tinărul ofiţer Horia Lazar. ci. de astă data, 
eroina, Silvia, studenta în medicină. admira- 
bila combatantà. Efectul e cu atit mai sfisie- 
tor. 

Memoria este și ea un personaj de iuat în 
seamă in filmele de război. Functionalitatea 
acesteia capătă amploare pină la a structura 
povestirea. In Hiroșima. dragostea mea. bine- 
cunoscutul film. al lui Alain Resnais, cele 
două planuri narative (ale primei iubiri, in 
vreme de război, la Nevers, intre tinara fran- 
tuzoaicà si soldatul neam{ ce va fi ucis, și 
acela al întilnirii femeii la Hiroşima cu un ja- 
ponez) se interferează, spre a sublinia și aici, 
victoria unui sentiment asupra memoriei. Vic- 
toria sentimentului timpului, victoria dragos- 
tei, de fapt victoria omenescului. 

O categorie de povestiri caută să ne poarte 
odată cu personajul într-o călătorie menită 
a-l instraina de sine, a-l distruge moral ori a-l 
imboinavi de o glorie vecină cu nebunia in- 
toarcerea acasă de Hal Ashby trimite in ràz- 


Jertfa unei familii, pentru fericirea țării (Duminică la ora 
Petrescu si Eugenia Bosinceanu) 


nepregătite" aflind ca acest personaj insetat 
de viaţă, în căutarea de clipe agreabile, dis 
pare tocmai atunci cind reușise să-și invinga 
toate retinerile și să se apropie cu mari șanse 
de reuşită, de prietena lui. Distanţa dintre ac- 
tiunea derulată si portretul moral al persona- 
jului se măsoară ca opoziţie intre opinia cu- 
rentă a celor din gara unde lucra eroul Si rea- 
litatea pregnantă a unei tragedii acum sub 
zodia exceptionalului, dar adineauri sub pa- 
ravanul insignifiant ai banalitatii. 

Un statut similar are și personajul exube- 
rant din Secretul din Santa Vittoria de Stan- 
ley Kramer, cu deosebire că Bombollini, jucat 
de Anthony Quinn, este un tip zgomotos, dar 
tot atit de puţin previzibil pentru un scenariu 
eroizant, cum îl indică finalul 

Unele personaje au capacitatea de a ilustra 

- în structura lor monolitică — tocmai forța 
sentimentelor umane fundamentale. Deindată 
ce războiul dispare, fie și aparent și pentru 
un răgaz minim şi inselàtor, se creează am- 
bianta iubirii. Între cei doi combatanți ai unui 
film care a stors multe lacrimi — Al 41-lea de 
Grigori Ciuhrai — dragostea se infiripà spre 
a fi anulată cu o brutalitate absurdă. 
Citeodată jertfirea — firească în contextul 


Un copil 
în infernul 
războiului 


Bi ràzboiului prin ochii unui co- 
pil. Copilăria lui Ivan, copilăria lui Zbigniew, 
a lui ton si a altora. Mult prea mici pentru un 
razboi atit de mare. În filmul lui Klimov Du-te 
şi vezi, pe ecranele noastre în această lună, 
regizorul nu generalizează, el restringe, parti- 
cularizează, condensează istoria la un sat, la 
o vară, într-o manieră pe cit de personală pe 
atît de expresiv-emotionalà. Expresionist-e- 


boi doi barbati. Unul se intoarce mutilat fizi- 
ceste, celàlalt, obsedat de spectrul iminent al 
mortii. Unul incearca sa se adapteze la noua 
lui viata, al doilea se sinucide. Tot un film 
american, Apocalipsul, acum de Francis Ford 
Coppola, ilustrează a doua situație mentio- 
nată. Devenit pericol public, un ofițer afirmat 
ca as al războiului din Vietnam, impune să fie 
anulat intrucit * devenise o monstruozitate 
grandomană și mistică, un produs „secun- 
dar" al fabricii de ucidere, zeu al morţii într-o 
lume de ignoranti bigoti ° 
Oricum s-ar desfàsura acțiunea unor ase- 
menea filme, ca si războiul ce le oferă princi- 
palul scenariu de fond, ele isi sacrifică perso- 
najele. O infioratoare condiţie de obiectivitate 
a povestirii! Desigur, printre atit de numeroa- 
sele producţii de război, se află destule po- 
vestiri care cultivă cu rafinament și tonicitate 
un personaj numit Speranța. Nu neapărat 
speranța într-o victorie pe cimpul de luptă, ci 
chiar speranța că râul numit război poate și 
trebuie să dispară. Speranţa în forta morală a 
omenescului privit la scara planetară a spe- 
ciei noastre. 


loan LAZĂR 


După 41 de ani 
de la victorie, 
din nou un memento 
al cosmarului 


motionalà. Cu o încărcătură — ades suprain- 
càrcàturà — de fapte cumplite, insuportabile 
dar strict reale (ni se precizează în generic) 
care devin tot atitea revelații cutremurătoare 
și pentru cei ce „n-au văzut cu ochii lor“ cum 
sute de temei cu prunci în brațe devin torte 
vii, cum pier satele pe ruguri moderne, în tact 
languros de „Lilly Marien”... Ei n-au fost mar- 
torii ororilor făcute de fascisti în Bielorusia. 


dar istoria le-a poruncit: „Du-te si vezi“... fil- 
mele martorilor, citește-le memoriile, ras- 
foieste trecutul și urlă-l în imagini incendiare, 
explozive, pirjolitoare chiar pentru retina ce- 
lor de azi, familiarizați, de pe ecran. cu atitea 
explozii, atitia tortionari, atitea màceluri. 


Dacă în Agonia — film dens. film-simbolic, 
tilm-sarcastic la adresa unei epoci. unei ieșiri 
din scenă a ultimilor Romanovi ce și-au pre- 
cipitat sfirsitul (ca bibliografie citim fasci 
nanta „Călătorie a diletantilor" de Okudjava) 
Klimov desfășura somptuoase cortine in to- 
nalitati morbide, cu oboseli de „fin du siècle“ 
și isterii greoaie, incetosate, in acest cutre- 
muràtor lamento Du-te și vezi. efortul artistu- 
lui nu mai e spre abstracţie, spre idee. E spre 
şi prin crincenul, crudul geamăt al vieţii mo- 
lestate, prin zvircolirea şi frisonul ei, — ades 
dezgustator, naturalist descris, ca in scena 
insulei unde se refugiaza siluete spectrale 
sau acel obraz ars, ingàimindu-si durerea de 
dincolo de suportabil, sau acel trup al fetei 
violate, iacrimă de singe siroind inspre pā- 
mintul pirjolit. Pina si caricatura dușmanului 
are o formă concretizată de țărani in lut: un 
schelet — figurindu-l pe Hitler — acoperit cu 
noroi şi ură, totem jalnic pe care să-l scuipe 
cu dispreț și ură toate mamele cu prunci arşi 
toate vàduvele cu soţi estropiati, toate victi 
mele holocaustului fascist. Apocalipsului de 
atunci. 


Precum peria născută din zvircolirea, dure 
rea scoicii cristalizind-o în lacrimă albă, tran- 
sparenta, rece, tot astfel ideea acestui 
tilm-zvircolire, film-durere, durere nemàsu 
rata, uneori exacerbata grotesc, se cristal: 
zeaza in secventa ultima. Dupa ce a stràbatut 
gheena, incredibilul, calvarul, copilul cu chip 
emaciat de suferintà, martor si acuzator, se 
oprește in fata unei fotografii a lui Hitler zvir- 
lita in glod. Semetia ,supraomului" tavalita in 
baltoaca. Baiatul indreapta pușca asupra ce- 
lui Care declansase màcelul. Si într-o dilatare 
subiectiva, folosind secvente de arhivà, se 
derulează istoria fascismului à rebours, nu- 
maratoare inversă incepind cu steagul victo- 
riei asupra crimelor, înfipt pe clădirea Reich- 
stag-ului, înapoi, spre defilàrile in pas de 
gisca pe strazile Europei si terminind cu Hi- 
tler, din ce in ce mai tinar pina ajunge copil 
in braţele mamei, mama cea mai blestemată 
din lume. Copilul-victimă, cu pusca ridicată a 
răzbunare. va avea puterea să tragă în copi- 
lul-càlàu 7 

Întrebarea râmine suspendată pe obrazul 
copilului imbatrinit cu o sută de ani și o mie 
de suferințe. Un copil numit Ivan sau Fliora 
Zbigniew sau lon, ce-au străbătut infernul. Si 
au incetat a mai fi copii. 


Alice MANOIU 


Fascismul, dusmanul omenirii (Procesul alb 


de Mihu lulian, cu Gina Pz 


Instrument solist: 
prim-planul 


D.. cineva s-ar apuca sà scrie un ma- 
nual despre prim-planuri (termen cinemato- 
grafic mai putin cuprinzator si mai tehnicist 
decit acela de portret), las-cà ar fi o intrepri- 
dere temerarà, dar in mod sigur imaginea fil 
mului Du-te și vezi ar avea ceva de completat 
sau de contrazis. 

Într-o structură de limbaj destul de stu 
foasa, prim-planul apare aici, adesea, -sub 
forma cadentei instrumentului solist, cind Ri: 
mov lasă mină liberă operatorului iconoclast 
Rodionov să-și dezvolte partitura. 

Marea performanţă a filmului este deveni- 
rea lui Fliora: alegerea fericită a interpretului 
mijloacele miraculoase și rafinate ale machia 
jului, fac din suita prim-planurilor acestui 
personaj puncte de sprijin ale arcelor acestui 
edificiu ambițios. 

Portretul Glasei, din primele secvențe din 
pădure. in care monologhează programatic 
declansind in fata bàietandrului traiectoria 
destinului ce îl va face prea devreme bărbat 
şi apoi bătrin, martor al unor drame zgudui- 
toare, este unul dintre cele mai emotionante 
momente ale filmului. M-am oprit la acest ca- 
dru-secventa fiindcă la o primă analiză con- 
trazice toate regulile; dar cum altfel decit fil- 
mat cu o optică mai scurtă decit normal s-ar 
transforma adolescenta in mamă, fata intr-o 
tinără cu ochii arzind de iubire, femeia într-o 
vizionară a dramei ce va ràscoli pàmintul, 
cum altfel decit prin jocul subtil al perspecti- 
vei liniilor feței ieșit din modificarea discretă 
a distanței faţă de obiectiv, Filmat in exterior, 
nu numai că nu apelează la stiuta „Jumină de 
portret“, ba mai mult innegureazà sau modi- 
tica cromatic reflexele pădurii de pe fata in- 
terpretei, creind o armonie între jocul actriţei 
şi efectul imagistic, limba filmului căpătind 
astfel încă un cuvint în vocabular. 
Plàcutà, dar neliniştitoare senzaţia monolo- 


richi) 


Un „c 
pe frontul imaginii 


gului pe seama unor realizatori ce au pre- 
texte filmice şi puterea de a opri timpul pen- 
tru a medita şi a inventa cite ceva in fata ca- 
merei, unde este nevoie, din ce in ce mai 
mult, de o adiere de aer proaspăt. 


Florin MIHĂILESCU 


Raze de lumină în 
(Maria 
din iad de 


împărăţia intunericului 
Ploae în /nfoarcerea 
Nicolae Mărgineanu) 


ee debut, tinarul — nu obligatoriu si 
foarte tinàr — isi pune totul: pasiunea pentru 
artă, profesia proaspăt învățată, ambiția de a | 
demonstra cit și cum poate și — mai ales — 
dorința singularizării de tot ce s-a facut pina 
la el. Acest altfel trebuie să chinuie zilele si 
nopţile debutantului. El nu vrea să fie ca toți 
ceilalţi, el are ceva de spus al lui si numai al 
lui şi tine mortis s-o spună altcumva decit s-a 
spus pină atunci. Așa au fost cele mai ambi- 
tioase si relevante debuturi ale anilor '70 şi 
unele dintre cele ale anilor '80, așa au fost, 
din păcate tot mai rare, afirmarile in filmul cu 
actori din ultimii ani: Şerban Marinescu, loan 
Càrmàzan, Cornel Diaconu. Nicolae Caranfil, 
„Dan Marcoci, Tereza Barta, Dumitru Dinu- 
lescu, Adrian Istrătescu-Lener. Si un întreg | 
activ de tinere talente afirmate la Studioul 
„Alexandru Sahia". Alţii s-au aliniat din pa- 
cate cuminţi — mult prea cuminţi — fără am- 
biții de originalitate, în plutonul obosit, ruti- 
nier, mohorit, al celor fara virstă creatoare. | 

Blazati, parcă, inainte de a se naște artístic. 
Ce i-a impiedicat? Multe — şi nu în cadrul | 
unei note de premieră, enumerabile — cauze | 
obiective și subiective care-i determină pe | 
I 


| 


debutanţi ajunși — unii după indelungi astep- 
tari — să-și ia startul cu prea putin elan, 
aplomb, voință de cistigator. Printre ele, la 
loc de frunte scenariul. Ce ia în primire tina- | 
rul regizor din miinile incercatilor scenariști? 
(pentru ca, neapărat, un ,incercat" se cere | 
pentru ca, de pe umerii iui siguri, să-și ia 
avint în primul său zbor, ,bobocul"). Ce miză, | 
deci, are viitoarea „temă de control"? Pentru 
ca asta e, in definitiv, prima ieșire in public. 
Prima lucrare scrisa in imagini, pentru exte- | 


Un mereu prezent în amintirea 


actor 
si o tind interpretă, Magda 


Fuori de 


rior. Cu profesorii, in cadrul institutului, isi 
mai permiteau micile experimente pe un pre- 
text de scenariu; acum, examenul cu mi- 
lioane de ochi trebuie sa fie limpede, direct, 
rotund, explicit. De aici capcanele: cea a ex- 
plicitării prea-prea, a noutatii artistice nici 
prea-prea, a conciziei foarte-foarte. Din 
punct de vedere al difuzàrii, greu de cuplat 
cu ceva. Lucrarea de ‘control recentă „n-a 
dansat“ decit o saptamina, ‘ta Cinema „Stu- 
dio". Prea putin pentru a se impune, a fi co- 
mentata, acceptată, ori refuzată de publicul 
— foarte larg — căruia i se adresa. Publicul 
foarte larg de taţi, mame, absolventi, rude, 
prieteni, un posibil lant al slàbiciunilor care, | 
citeodată, în viata, se mai pune in mișcare | 
dacă e impulsionat în scopul aranjàrii cit mai. | 
confortabile a viitorului odraslei. În cazul de 
pe ecran, odrasla e a unui profesor universi- 
tar care retuză să intervină să-și aranjeze fi fiul 
in capitală. Cunoscută adresa, cunoscut 3 
adresantul. Genul depesei putea fi la fel de 
bine satiră de moravuri (vezi Lanţul slàbiciu- | 
nilor, ori Buletin de Bucu “ie ca și mi 
ni-dramă cu efect terapeutic. Ca în cazul de 
față. lon Bucheru, cu experiența hermeneuti- 


Pee SB 


| si totuși... 


, Catone, 
control regizată de 


4 


cii scenariilor (gi autor al unora pentru micul 
ecran) a oferit o partitura cursiva. limpede ca 
morală şi explicită pentru toate virstele. Tinā- 


f rul cu pretenţii se defineşte prompt. din pri- 
| mele fraze (.Ce, pentru un nenorocit de exa- 


men, de ghinion, să ma ingrop eu la jara?™... 

„Tatăl meu mà trimite la frectii si la ventuze 
si sint atiti alții care n-au nimic cu cercetarea 
“) Adulții au replici categorice, su- 
nind sententios: „Și eu mi-am inceput cariera 


| la tara, şi uite nu m-am ratat”. sau „De ingro- 
| pat se ingroapă cei morți. Aici se trăieşte!” 


Totul e comme il faut, cu un singur moment 
de tensiune, cind ambuscatul" intilneste in 
drum un copil accidentat si juràmintul lui Hi- 
| pocrat nu-l lasă să nu-şi facă datoria. chiar 
așa, in condiţiile dispretuitului staționar, cu 
aparatură rudimentară, dar pe care viitorul 
„medic o va folosi cu succes. De aici-conciu- 
zia, dedusă dintr-un lung prim plan desci- 
trind hotărirea bărbătească: se poate exercita 
„profesia oriunde, numai pasiune (si ştiinţa) 
să fie, se poate trai, — cu logodnica alături — 
oriunde. Numai înțelegere sa fie! 

Perechea tinara — el absolvent, ea încă, 
` studentă la medicină — poartă chipul şi mis- 
carea (cam stingace) lui Marian Râlea și 
unda de umor caragielesc a Magdei Catone 
(„Mazileasca .a vorbit cu Mazilescu, care Ma- 
zilescu o să vorbească cu lonescu ș.a.m.d."). 
Virstnicii sint figurati cu discretă personali- 
tate. Revedem cu emoție pe regretatul Octa- 
vian Cotescu, apoi pe Mircea Anghelescu, 
lon Fiscuteanu, Elena Bog. Povestioara se 
așterne cuminte la drum, cu viteză medie, pe 


| teren neted. Respirație domoala, de ses, fara 


emoții. E si asta un mod de a debuta in seco- 


| lul vitezei! Precipitarea de tinerețe nerabda- 


toare, greu ţinuta in friu de cumintenia sce- 


naristic-regizorala e data de imagine, Un ti- 


Octavian Cotescu 
pe genericul 
llie Epstein 


noastr 


nar operator — și el la primul lui film — Igor 
Antip se mișcă nervos, ca la un bun reportaj - 


TV, filmează vioi, din unghiuri variate, cu 
electe de umbră si lumină si, cu ajutorul 
monteusei lleana Puzdreac, povestește alert, 
în prim planuri şi detalii bine gindite, o par- 
tida de tenis si o clipă de relaxare, un acci- 


dent sau o ambianţă; facultatea, biblioteca, — 
dispensarul. Temperamentul lui animă oe I 
cale — 
li, să treacă rampa (scuzati, ecram ul). Dar — 


rea... $i o face, in ciuda tezismului, a di 
adevăratul debut... etc. etc. etc. 
Alice manou 


Producţie a Casei de filme Trei. Scenariul: lon Bu- 
cheru. git Nie Epstein. tmaginea: igor Antip. Mu: 
ca: Cari 

pura. “Montajul: lleana Puzdreac. Cu: Octavian Co- 
tescu, Marian Râlea. Magda Catone, Mircea Anghe- 


lescu, lon Fiscuteanu, a lona Bog. Film realizat in — 
Studiourile | 


Centruiul de 
Bucuresti". : 


productie Cinematogratica 


Horvath. Decoruri și costume: Călin Pa- — 


Există, da, 
un romantism creator 
al zilelor 
iată 


și 
şi al filmelor noastre 


Să ar putea, la o primă lectură cinemato- 
grafică, apropia Speranţa lui Şerban Creanga 
de Vară sentimentală or de Cerul n-are gratii 
semnate de Francisc Munteanu sau de imagi- 
nea acelor Destine romantice regizate de Ha- 
ralambie Boroș? Ca să nu mai vorbim de in- 
solita — singulară în tipologia filmului nostru 
— eroină a Luminii la etajul X purtind em- 
blema creatoare a Malvinei Ursianu! Si totuși, 
urmărite în cadrul ciclurilor propuse la cîteva 
cinematografe bucureștene in cinstea aniver- 
sării a 21 de ani de la Congresul al IX-lea al 
partidului, se poate desprinde un suflu (vine 
de la ,sufiet", nu?) care le unește, in ciuda 
varietàfii de unghiuri. modalităţii de prospec- 
tare a universurilor umane, gradului diferit de 


"realizare artistică. Un frison lăuntric — unii i îi 


zic romantism, eu t-as spune tinerețe a spiri- 
tului, vibraţie creatoare de nou, indiferent de 


- virsta — prin care ni s-au impus “și militantul 


socialist din Speranța și tinarul pictor intrat 
în mişcarea antifascistă din Cerul.. si con- 
structorul care-şi sacrifică dragostea, familia, 
în tocul zidirii (Destine romantice) și agrono- 


mul cu planuri prea mari pentru un sat atit de 


mic (Vară sentimentală) şi inginera din O lu- 
mină... revenită printre metalurgistii ei după o 
„ristă intimplare" cum numeşte ea dureroasa 
experienţă care nu i-a distrus însă femeii, pe 
nedrept condamnate cindva, increderea in 
adevăr, prietenie. dragoste de viață. Alte 
etape in care se desfăşoară povestirile cine- 
matografice, alte biogratii — pe cit de nease- 
manatoare, pe atit de interesante, pentru ca 
simtim permanent in spatele faptelor sau vor- 
belor abia sugerate, acea incarcatura de viaja 
autentică, nemenajantà si neamenajată, ce-ţi 
face dintr-un personaj un prieten, dacă nu 
chiar un model etic. Ceea ce-i apropie pe 
acești eroi de baricada istorică sau cotidiana. 
e credința lor intr-un ideal social, într-o so- 


` 


S. manifestà, de catre regizori, O incre- 


dere din ce in ce mai pronunțată în tineri, şi. 


rezultatele o justifică. Actriţa de la Teatrul de 
Nord din Satu-Mare. Marina Procopie, dis- 
tinsa și cu un premiu al | criticii teatrale pentru 
performanţele ei scenice, a dat chip si glas 
Adelei in fiimul lui Veroiu, care a dobindit o 


„ întinsa reputaţie internaţională. George Ale- | 
xandru, încă student, a creat un profil intere- 


sant in Noi, cei din linia intila. gradind inteli- 
gent stările personajului. 


ircea Veroiu, 
Marinei Procopie 


3 


proosan sau de 


| cietate — abia întrezărită la inceput de secol, 
| de càtre eroul Sperantei. sau de mai tinarul 


| lui urmaş revoluționar, în condiţiile ilegalità- 
| ţii. din filmul lui Francisc Munteanu — ca și 
| credința celor de azi in societatea pe care 


i 


| singuri și-o construiesc dupa propriile re 


pere. rigori morale, imperative concrete, cu- 
rente. Credinţa noilor romantici e dublată de 
certitudini științifice — nu intimplàtor ei sint 


| pasionatii ogoarelor bine planificate ca sa 


dea rod bogat, sau ai metalelor ce pot fi in- - 


nobilate și, o data cu ele, ceva din fibra spir- 


| tuală a modelatorului la temperaturi înalte. 


Dintr-o eroare, un abuz al etapei istorice. 


| Maria Dinu fusese indepartata, o vreme, din 
uzină şi invenţia ei insusità de un coleg fara 


subiect 


dar si a 


Un dramatism tonic 
Sergiu Nicolaescu, 
vici, Colea Răutu si 

escu) 


liber 


Toată încrederea, tinerilor! 


e fierbinţi de 
cu Ileana Popo- 
Sergiu Nicola- 


maturizare. in intunecare, Alexandru Tatos 
i-a distribuit, cu pertinenta, pe tinerii Tania 
Filip de fa Craiova gi Valentin Voicila de la 


Arad — ambii titulari de roluri importante in 


teatrele unde functioneaza, amindoi siluetind 
$i portretizind cu finețe — si pe Mariana Ba- 
„boi, studentă, a cărei apariţie episodica se re- 
tine. ; 
Pentru actorii care, dupa absolvirea Institu- 
tului, pleacà în teatrele din tarà, cinematogra- 
fia ramine o sansa a formarii profesionale. 


E x re es SIS DA Es 


Voi. cei 


Încă studentul 


rol 


din linia 


George 


scrupule. inginera e repusă in drepturi. 
frauda sanctionata, dar intre timp atitea nou- 
tati in tehnică s-au perimat, cine poate recu- 
pera absenta atit de indelungata a inventato- 
rului? Femeia peste care au trecut ani grei se 
va incapatina sa-i spuna mesterului, ferm. dar 
cu lacrima copilului ambitios in glas: „O sa 
fac eu un alt aliaj! O sa vedeți E un mo- 
ment minunat jucat de lrina Petrescu cu acea 
graţie a nuantei dramatice, acea bine tempe- 
rată caldura fata de personaj — un personaj 
antologic într-un film-reper pentru demnita- 
tea şi noblețea omului de azi. intr-o secundă 
se dezvelește. ca la lumina unui fulger, toată 
durerea. vulnerabilitatea acestei femei tari 
care bravează inteligent, ironic (ca atitea per- 
sonaje ale Malvinei Ursianu, de la „Gio- 
conda“ la arhitecta ,trecàtoarelor iubiri”) — 

ironic fata de cei ce merită disprețul ei, stin- 
gaci ca o marturisire fata de cei pe care-i ad 

mira, indrageste — fata de avocatul ,pledat 

cu atita stralucire artistica de Gheorghe Di- 
nica. 

Femeia singura, moderna, ce nu se plinge 
de singuratate pentru ca are tot timpul fe 
reastra sufletului deschisa spre tot ce o in- 
conjoara, spune la un moment dat cuiva — 
dar prea apasat ca sa nu-i suspectezi sinceri- 
tatea —: „eu n-am vocaţia maternității”. Pen- 
tru ca, in final. după o intilnire cu o fantoma 
a trecutului care o marcase atit. care o mai 
face incă să sufere (cit de tulburată isi 
aprinde ţigara oferită de acea fantomă!) sa 
intiineasca, in drum, un copil. să-l ridice in 
braţe si să acopere cu sarutari disperate tru- 
pul de bebeluș ce-i trezește atitea nostalgii 
Vocatii ratate... O fericită colaborare autoa- 
re-interpretă știe oferi portretului acea aură 
de mister și de complexitate, de nespus și 
netràit „la vedere”, in imagine, dar sugerate 
cu atita forță artistică! Solicitind din plin fan- 
tezia şi inteligența spectatorului al treilea 
colaborator inspirat, deci, al filmului 

Desigur, în cu totul altă tonalitate (declarat 
lirică), la altă scară valorică, filmul Destine 
romantice (regia Hardiambie Boroş, dupa o 
partitură de Vasile Baran) invita si el la com- 
pletarea sugestiilor unor destine romantice, 
unor portrete moderne. Constructorul a reve- 
nit dupa citiva ani in orașul în care şi-a lăsat 
familia — mai exact soţia îl lăsase, nu-l ur 
mase pe alt şantier si se recasatorise, dar co- 
pila îi duce dorui tatălui adevărat. Holteiul de 
azi suferă inca (mai există suferința, iata si 
pe ecrane!). Rivalul e chiar omul cu care va 
trebui să colaboreze, cu timpul însă munca si 
intimplàrile — bune și rele de pe șantier ca și 
de acasă — vor reuși să atenueze animozita- 


Nu numai un prilej de afirmare şi de notorie- 
tate care, în arta interpretarii, sint aspirații fi- 
resti. Ei au fost pregătiţi, teoretic si practic 
ca interpreţi de teatru și de film. Dar în timp 
ce, ajunşi în lumea scenei, au posibilitatea 
oriunde ar fi repartizaţi. să joace roluri im- 
portante chiar din primul an, sa conlucreze 


Demnitatea marilor 
de Malvina 


eredloate 


cu Valentin 


stile 


dupa o experienta-doua practicate in stu- 
dio-ul şcolii si vreo fericită coincidență cu 
casele de producţie, rămin, timp indelungat 
uneori pentru toată viața — în afara aces- 
te: arte. 
Rezervorul de talente tinere se improspa- 
tează in fiecare an. Dar după ce, tinind sub 


Ce-ar fi o microstagiune „de pro 


pentru toți tinerii absolvenţi? 


cu o trupă stabila, sa muncească intensiv in 
repertorii alternative, ce le solicită intreaga 
gamă de mijloace si aptitudini, forjindu-le ta- 
lentul, — dobindind și avantajul major de a 
se confrunta permanent cu publicul şi critica 
specializata ca actori de film, unii din ei 


Alexandru, 
in rol in . 
de Sergiu Nicolaescu J 


Valentin Voicilé şi 


brat diploma sa aurità, actorul ce a terminat 
studiile pleacà la Petrosani, Resita, Botosani, 
Piatra-Neamt, Suceava, Baia Mare, nu e tot- 
deauna probabil cà regizorii cinematografici, 
fatalmente legați de Capitală, prin intregul 
dispozitiv de productie si creatie. se vor urca 


imul său 


Mircea Veroiu 


Ş 


Tania Filip in filmul de 


de Dan Pita 

ee pre 
> 

~~ =j 


< 


aniversării Congresului al IX-lea si a zilei de 23 august 


infruntari 
Ursianu, cu 


lrina Petre» 


de Dumitru Dinulescu, 


Mihali si Rodica Negru-Harsa) 


în trenuri si avioane ca să studieze efectivele 
actoricesti ale acelor locuri. Şi e tot atit de 
putin probabil cà, facind cite o atare calato- 
rie, in putinul răstimp cit vor sta la Turda sau 
la Birlad, vor afla acolo spectacole reprezen- 
tative. iar in acele spectacole, pe candidaţii 
potenţiali in roluri care să le arate măsura lor 
reală Un tinàr regizor. care s-a dus, totuşi 
după colegii sai din Institut, undeva într-un 
oraș departat de Capitală, mi-a povestit că a 
trebuit să a$tepte zece zile in acel oraș pen 
tru ca trupa, aflată in nu ştiu ce turneu, sa se 
intoarcă la sediu; acesta, în decada cu prin 
cina, a fost inchis 


N-ar fi oare potrivit ca, așa cum toţi stu- 
dentii în actorie trec prin rellectoarele scenei 
ca interpreţi teatrali. in anul ultim de studii, 
fiind văzuţi apoi — într-o microstagiune de o 
săptămină — de directorii şi regizorii de tea- 
tru din toată tara, şi de critici, să treacă și 
prin fata aparatelor de filmat, si să-i vedem — 
impreună cu regizorii și criticii cinematogra- 
fici — în pelicule de proba, intr-un expozeu 
final? E adevărat ca unii apar în filmele de 


debut, 


Cro aul 


cu Mircea Diaconu) 


examen ale colegilor lor regizori sau opera- 
tori. Dar citi? Si cum? 


tea. În final, la tristeţea pierderii dragostei so- 
tiei se adaugă şi dispariţia fetiţei intr-un acci- 
dent si fara a urmări neapărat melodrama, 
autorii isi inconjoarà eroul cu o durere realà, 
ca în viata — durere care-i innobileaza fap- 
tura. Durerea îl va însoți la plecare pe victo- 
riosul constructor care-a terminat cu bine 
orașul şi-l părăseşte după ce şi-a zidit, real- 
mente, fericirea, ca meșterul din legendă, la 
temelia construcției. Exista in același film şi o 
„pată de culoare” vie, credibilă, derutantă 
uneori. dar foarte adevărată. O fetiscanà atrà- 
gătoare. cu aparente usuratice, ce da tircoale 
inginerului singuratic, dar care va şti să 
aleagă dintre mai multi pretendenți pe cel 
care ii va oferi şi o meserie frumoasă odată 
cu statutul de nevastă. Fosta chelnerita 
ajunsă sudorità își pune in cap să urmeze la 
seral şi apoi. mai departe, un institut politeh- 
nic, numai pentru a ajunge să fie tratată de 
barbati ca o ființă demnă, nu ca un obiect 
atractiv. Un tinăr viitor hidroenergetician (din 
Vara sentimentală) consideră că cea mai fru- 
moasă declaraţie de dragoste pe care i-o 
poate face. fetei iubite e: „Mi-am. terminat 
proiectul. Ne putem càsàtori". Există, desi- 
gur, dorința de-a caracteriza un tip timid si 
aconic, zgircit la vorbe ca mulţi dintre eroii 
lui. Francisc Munteanu. Interesant, cum toc- 
mai un scriitor e tentat să facă economie de 
irazel Si bine face, cind sugestia e preluată 
de imagine. Doar că, prea telegratice, unele 
fraze- sună -sententios. Refuzul retoricii (in 
special sentimentale) poate duce, in extre- 
mis, tot la un fel de retorică — de astă data a 
terminologiei tehnice, a detaliului explicativ 
ce poate plictisi la fel ca și discursivitatea, di- 
lutia sentimentală. Dacă nu chiar mai tare 
Nu e neapărat cazul filmelor amintite, dar am 
ajuns prin ele la un anume tip de personaj 
La un romantic al timpurilor moderne, cu 
timp putin si pudori verbale, sentimente bine 
mascate. Dar incă sentimente. Riscam cu 
unele filme, printr-o intelegere simplifica- 
toare, să-l deshidratam, fortind prea tare nota 
„concretului“ cotidian. Riscam să pierdem 
din vedere, detaliul — esenţial in arta —, cel 
afectiv. Ascuns, ades, la tipul de personaj de 
care vorbeam, intr-o ironie, autoironie salva- 
toare. Sau nesalvatoare, dar ironie (ca la alt 
cavaler al cimpiilor verzi, alt romantic al hi- 
droamelioratiilor, tot inginer, tot inginer, din 
Sper să ne mai vedem, scris de lon Baiesu si 
regizat de Dumitru Dinulescu) 

i în încheiere, revin la O lumină... — re- 
cent transmis și de televiziune. Ni se pare ca 
acest film devine (şi din acest motiv) o de- 
monstratie de talent a felului in care se poate 
vorbi sugestiv — deci emotional — cu preci- 
zie, rigoare artistică, dar fara uscàciune, di- 
dacticism, despre aceste noi destine roman- 
tice — romantice prin vitalitatea pasiunii lor 
creatoare, modern-novatoare. Modelatoare 
Automodelatoare. 


Alice MANOIU 


sentimentale 
Munteanu, 
Mure san) 


Lirismul 
(de Francisc 
cu Rodica 


. vern 


Ar fi, poate, inca o solutie, pentru ca in 


existenta creatoare ce o incep din momentul 
fast al absolvefitei, sà nu intre, pentrú cine- 
matografie, in conul uitării. Sa nu piardă 
această sansa — pe care, in fond şi pina ia 
proba contrarie, toți o merită 


Valentin SILVESTRU 


Sub semnul Festivalului national ,,Cintarea Romàniei"' 


Omul si productia 
sau Homo Faber siderurgist 


P. cele 12 titluri din planul de lucru 
pentru 1986, Cineclubul ,Siderurgistul" din 
Hunedoara poate concura cu productivitatea 
unei case de filme: filme de ficțiune, docu 
mentare, filme de animaţie, poematice, fii 
me-portret, de protecţia muncii și tehnice 


Cineclubul — o casă de producție. 
dar si de difuzare 


lonel Braia. director al clubului: Producem 
filme, descoperim talente, ne aducem contr: 
butia la pregătirea candidaţilor pentru exa 
menele de admitere la institutele de arta 
numai in acest an am „promovat“ trei stu 
denti la LA.T.C. si la Institutul de arte plas 
tice din Bucuresti. Dar, in același timp, sin 
tem o instituţie de difuzare a filmelor propri: 
si ale studiourilor profesioniste, atit la sediui 
clubului, cit si în sălile de cultura de care dis 
pun secţiile combinatului siderurgic. Graţie 
unei colaborări foarte bune cu Intreprinderea 
cinematografică județeană, prezentam mun- 
citorilor la locul de muncă lung-metraje. do- 
cumentare si filme de cineclub. in asa fel in- 
cit munca, educatia politica, ateist-stiintifica 
şi artistică merg mina in mina cu placerea 
oamenilor de a se vedea, ei insisi, pe ecran, 

Nu pretindem insă cà am rezolvat toate 
problemele teoretice și practice ridicate in- 
mod deosebit de acea secţiune a activitații 
cineclubului definită prin deviza concursului 
interjudețean — „Omul și producţia“. Unele 
discuţii sint incă în curs şi am fi bucuroși 
daca © critica mai atentă a peliculelor noas- 


tre — fie mai vechi, prezentate in ediţiile pre 
cedente ale Festivalului national „Cintarea 
României“, fie aflate în lucru sau în premiera 
absolută — ne-ar ajuta cu un plus de clar'! 
cari. 


Județe cineamatoare: Hunedoara 


ables .Siderurgistul" din Hunedoara are doua embleme: una a clubului insusi, 
cealaltă a concursului interjudețean organizat anual in acest mare centru muncitoresc. Prima 
insignà indică, printr-o schema de retorte industriale, locul de muncă; a doua inscrie deviza 
Omul si producţia”, dar afișează in centru mina omului, cu o floare suprapusă. ale cărei p: 
"ae sim tără soț: sugestie poate a jocului de șanse la orice concurs 

Pina la concursul din toamnă. mai sint citeva saptamini dar tema este prea importanta 


pentru a nu ne atrage de pe acum atenţia, în raidul pe 


rubrică prin „judeţele cineamatoare". « 


care am inceput sâ-l facem la aceasta 


Intr-o asemenea angajare tematică exemplară, nuanțele, atent precizate in insignele ṣi 
prospectele organizatorilor, nu sint mai puţin prețioase decit enunţul generic. 

Citeva dintre condit:le acestui succes asteptat — inclusiv îndatoririle cineastilor profesio 
nisti — sint semnalate in marturiile pe care ni le-au încredințat cineamatoru și tactorii de ras 
pundere ai mişcării artistice si muncii educative din acest județ. Un judeţ cu doua cinecluburi 
truntase — „Amatilm“ Lupeni. despre care am vorbit in numărul trecut al revistei, si „Siderur 
gistul" Hunedoara. Dar cel putin alte zece isi pot propune să ajungă la același nivel 


resti, încredere verificată și la prezentarea til- 
melor noastre în diferite uzine ale combinatu- 
lui, uneori ca un punct pe ordinea de zi a ṣe- 
dintelor Consiliilor oamenilor muncii, cum 
s-a intimplat cu unul dintre ultimele noastre 
produse — Controlorii. Printre problemele 
care ramin sa fie soluționate se afia insa 
aceea ca filmele de cineciub nu sint inca 
inultiplicate. Aceasta reduce mult sansa de a 
ne finaliza creaţia in beneficiul celor pentru 
care filmele sint facute, fiindca o copie unica 
pe care s-a facut si montajul, devine practi: 
utilizabilă dupa 10—15 proiecţii, dacă n: 
vrem să o distrugem, odată cu tot ce s-a ir 
vestit în ea 


ouă cinecluburi fruntase 


alte zece car 


O problemà deschisà 
destinaţia tilmelor. de cineclub 


Szalkay Zoltan. responsabil al cine-fo- 
to-clubului: In cele două decenii de cind ac 
tivează cine-foto-clubul nostru, am facut 
filme despre multe dintre sectiile combinatu 
lui siderurgic: un film cu ofelarii, altul cu 
cocsarii, un al treilea cu furnalistii, nu i-am 
uitat pe dispeceri, recent ne-am ocupat de 
controlorii de calitate, iar acum avem în plan 
un documentar cu laminoriștii. 


Cel mai important este că ne bucurăm de 
increderea factorilor de indrumare şi a foruri- 
lor de conducere, de partid, de stat si ob- 
stesti, care ne asigură libertatea de a gindi 'a 
orice tema, la cele mai atrăgătoare Si mai nu! 
forme de expresie. E o incredere reciproca, 
bazată pe simţul responsabilitatii muncito- 


prezențe românești peste hotare 


Filmul un ambasador al culturii 


La Festivalul filmelor din lume de la Montreal, Promisiian 


lisabeta Bos si bas 
senvibil al filmului nostrud 


Muri 


Istrate a dus ae 
familie (louna Crãeciinescu yi 


PAN 
toat) 


le pot urma exemplul 


Gindul unui cineast 
Dac-as fi la turnale 


Victorina Pirlea. cineamatoare: Acum noua 
ani. cineclubul nostru a produs un film pe 
cae cred că n-am reușit inca să-l egalàm 
nici să-l continuăm ca direcţie de preocupari 
un film-portret închinat Eroului Munci: Socia 
liste Nicolae Marculescu: Dac-as fi la tuma- 
le... Filmul se mai proiectează și astazi. cum 
s-a intimplat recent, la incheierea Lunii cultu- 
ri cinematografice hunedorene, la cinemato- 
graful „Modern“. Dar e păcat că, alături de el, 
nu s-au aflat și producții similare mai noi, 
eventual mai bune. zic eu, ca una care m-am 
atlat printre realizatorii de acum noua ani. 
Este adevărat ca un film-portret e mai com- 
piicat decit un reportaj pe stradă, deși — pe 
de altă parte — e normal ca tinerii cineama- 
tori — unii foarte talentaţi, e normal ca ei să 


„Omuleţul“ ia Damasc 


GC; mai prestigioasa revista de cinema 


Siriana, „Viața cinematografică“, editata de 
Ministerul culturii la Damasc, a acordat un 
amplu spaţiu analizei filmelor de animaţie ale 
lui lon Popescu Gopo. Într-un număr în care 
se editează un scenariu al regretatului regi 
zor turc Yimaz Guney. se evocă personalita 
tea lui Chaplin, se discuta filmul japonez azi 
grupaju! dedicat regizorului român aduce 
inca un argument în favoarea popularității s: 
prestigiului de care se bucură cinematogratia 
noastra peste hotare 


prefere eseul cinematografic sau fantezia de- 
senului animat ori să propună cai noi de 
apropiere de realitatea vieţii și muncii într-un 
mare combinat siderurgic și într-un oraș ca 
il nostru, de specificul căruia nici cineastii 
profesionişti nu s-au apropiat pină în prezent 

E un regret greu de reținut, că unii regizori 
şi scenariști, inclusiv criticii, sînt rareori và- 
zuti, nu numai „Ja furnale“, dar chiar in cine- 
clubul nostru, care a trebuit să {ina trei dintre 
concursurile „Omul şi producţia“ fără nici 
unul dintre ei în juriu 


Omul si producția 
e reduce la o unica formulă 


Dorel Mergea, responsabilul adjunct al ci 
neciubului: După expresia unor colegi mai cu 
experienţă, eu as face parte din al doilea sau 
chiar „al treilea val" de cineamatori de-a-lun 
gul celor două decenii de existenţă a ,Side 
rargistului". Ar mai fi vorba — voi cita alfabe- 
lic — de Calin. Corpaciu, Constantin Gaina, 
Kovacs Gavril, Renczic Attila și alţii. Ne preo- 
cupă, într-adevăr. gasirea unor forme noi. 
pentru reinnodarea unei bune tradiţii. Fiind 
ncă debutanţi sau simpli ucenici in ale filmu- 

ii, rezultatele poate intirzie, acolo unde ne 
oile sint mai urgente, dar si exigenţele și 
imbitiile noastre sint mai mari. Nu depreciem 
teloc primele trepte ale pasiunii si nici speci- 
‘ie utilitare. Ne aflăm în lucru cu un subiect 
ie protecţie a muncii,intitulat Dirijorul, in 
care, în ciuda titlului, e vorba de destinul 
nui otelar. Dorim numai să nu repetàm 
experiența unor pelicule care au vrut sa fie 
foarte instructive, dar au reușit uneori mai 
mult să sperie, infatisind infirmitatile ca argu- 
mente brute pentru respectarea normelor de 
lucru. 

Cu atit mai-mult, filmele artistice pe care le 
realizam si le solicităm și de la alţii, pentru 
concursul interjudețean „Omul şi producţia“ 
nu le reducem la formula „omul și ciocanul“. 
Cu alte cuvinte, cum spune adesea, la dezba- 
terile de lucru, responsabilul fondator al ci 
neclubului nostru, „Omul şi producţia” este 
pentru noi formula contemporană a lui Homo 
t aber 


Premiul special al juriului 


Sculpturile lui Constantin Lucaci sint bine 
cunoscute criticilor şi iubitorilor de arta din 
Italia. Prezent cu doua ,Personale" la Bienala 
de la Veneţia (1976, 1980), Lucaci a avut înca 
două prestigioase expoziţii la Palazzo dei 
Diamanti din Ferrara (1982) si la Galeria ,edi- 
talia’ din Roma (1983), Palmaresul sculpturi 
ior sale ca și cel al Studioului Al. Sahia s-a 
imbogatit in aceasta vara și cu Premiul spe 
cial al juriului acordat documentarului artistic 
Constantin Lucaci realizat de Jean Petrovici 
cu comentariul semnat de Eva Sirbu 


Fragment din amplul articol apărut în revista siriană 


„Viaţa cinematografică”, dedicat 


lui lon Popescu Gopo 


si filmelor sale de animaţie 


pa Pose 
at pă et! y deig e Horiall aula! 
+ dalt pi pp yt 


A et oe 


spra + Meters lea A 
Es Ral gatas pi) let 
at a et 


Macias vervà, dar mai ales drama- 
tism. dramatism lipsit de ostentaţie“... Sint 
acestea calităţi ades remarcate in jocul Ma- 
rianei Cercel. Din păcate. actrița se află prea 
rar sub lumina reflectoarelor platourilor de 
filmare. invitind-o la această rubrică a revistei 
„Cinema“. am incercat să o determin să re 
vină asupra categoricei sale mere „Pe 
mine teatrul mă pasionează!" ...Si veţi vedea 
de ce... 


— in copilărie, la Constanta, de cum se 
desprimavara, ne-apuca un gust teribil de ca- 
tatorii. Si o luam din mahalaua Tăbăcăriei 
pina la Casino si-napoi la casele noastre, tre- 
cind, bineinteles, prin piața Ovidiu și oprin- 


du-ne — dacă aveam ceva bani — pe la An- — 


toniade, cel cu delicatesele. N-ati auzit de 
Antoniade... Constanta era, pe atunci. un 
oras pitoresc... De sàrbàtori, turcoaicele in 
virstà care mai purtau inca salvari, isi vop- 
seau nu numai unghiile, ci si doua falange — 
aveau niste degetele maronii foarte cara- 
ghioase... Si inca, Si inca alte obiceiuri... Sa 
tot priveşti... Dar ceea ce ne atrăgea și ne 
fascina cel mai mult pe noi, copiii acelui 
timp, era un loc numit „valea portului“ — 
spațiu captivant, impestritat cu marinari de 
toate natiile si mai ales cu o mare diversitate 
„de fizionomii. O lume cu farmecul ei, cu „ac- 
torii” ei... Cíteodatà acești actori susțineau 
sub ochii: noștri uimiti „spectacole“ dure, ba 
tăi violente! f z 


~~ Ca la cinema, ca-n Sapte păcate! 


—- Astea se intimplau mai mult pe lingă uli- 
cioara tavernelor, unde n-aveam voie sa mer- 
- gem... Ne plăcea teribil să ne-nchipuim ca 
sintem şi noi niște mici ‚Jupi de mare“. Càlà- 
toream visind cu ochii deschisi câtre marea 
neobosită... Ei, copilării! ...Liceul „Ana Ipà- 
tescu“, la care am învăţat, avea O frumoasă 
tradiţie: săptăminal, ducea elevii la teatru. 
Aşa se face că l-am ascultat pe lon Marin Sa- 
doveanu cu minunatele lui conferinţe despre 


istoria teatrului universal, însoţite de exempli- . 


ficări. Poate așa s-a născut pasiunea pentru 
teatru. Am început să-mi cumpăr cărţi de tea- 
tru. Nu multe, puţine, cite apăreau prin anii 


'50—56. Datorită domnișoarei Gavrilescu, | 


profesoara de română, m-am intiinit mai de- 


vreme cu marea poezie: Arghezi, Blaga, Ba- | 


covia... Asteptam cu nerăbdare duminica si 
- atunci cind părinţii plecau la plimbare, mu- 
tam mobilele din loc, mesele, scaunele, și imi 
construiam un decor, iar din rochiile mamei 
încercam să-mi incropesc un costum. Si-nce- 


peam sà joc singură. Pentru mine. Si eram | 


fericită! Aşa că am decis: nu puteam trai fără | 


teatru! Hotărirea era atit de categorică de 
parcă o luase altcineva pentru mine... 


| 


— Doamna scenei și a ecranului romă- | 


nesc. Beate Fredanov. 
despre eleva ei. gracila Mariana Cercel... 


— O foarte bună profesoară. Extraordi- 
nara! Reuşea in modul cel mai simplu și fi- 
resc să ne transmită o mulțime de cunoștințe: 
despre viață, despre’ meserie, despre artă... 


De exemplu: îl invita pe Petrică Gheor- 


ghiu-Dolj să iasă din clasă şi îi cerea Irenei 
Flaman să spună cum era îmbrăcat. Ea, an- 
gelică, îşi pleca ochii migdalati și recunoștea 
că n-a observat bine. A doua oară însă... 


_ — Ați pomenit — iată — doi actori de tea- 
tru pe care cinematografia nu-i prea cu- 
noaste: Petre Gheorghiu-Dolj de la Nafiona- 
tul craiovean şi irene Flaman Katalin de ia Ti- 
mişoara... in institut n-aţi facut film deloc? 


— A, nu! Pe atunci erau in conducerea In- 
stitutului „opoziții“ serioase faţă de prezența 
. studenților pe platouri. Cu toate astea, incer- 
cam să aflăm cite ceva despre cum se face 
un film; indràzneam doar cite o figuratie. 
Prima oară am pășit pe un platou la Gopo. 
Filma S-a furat o bombă. Nu mi-a displăcut 
deloc ce-am văzut atunci. acolo. Si nici fil- 
mul, odată terminat... „Școala“ tot teatrul ră- 
minea însă. E de la sine înțeles că nu pier- 
deam nici o premieră. Şi pe ce mari actori 
am avut norocul să ne uimim privirile și să 
învăţăm... Nu, nu-i o admiraţie nostalgică. O 
spun pentru că am convingerea că marii ac- 
tori de astăzi îi continuă pe cei de atunci. lar 


. să admiri, să venerezi ceea ce este sau a fost | 


bun înaintea ta, nu-i doar o atitudine de cur- 
toazie, ci o datorie, o obligaţie. Nimic nu se 
clàdeste pe nimic. A nega sau a ignora pre- 
cursorii — şi mai sint tineri şi chiar mai puţin 
tineri actori care se întreabă cu falsă ino- 
centa: „Păi, cine a fost Birlic, cine a fost Sto- 
rin, cine Giugaru2" e o dovadă nu doar de 


lipsă de caracter, ci şi de „carate artistice | 


de valoare adevărată. Respectul, stima, iubi- 
rea ce le datorăm marilor actori de ieri și ‘de 
azi trebuie să fie deasupra oricăror mărunte 
vanitàti... Îmi amintesc de admirabilul nostru 
profesor, Jules Cazaban. Ne-a învăţat cu ràb- 
dare să respectăm talentul. munca artiştilor. 
Pentru el nu existau actori mari și actori mici. 
Existau numai. Actori... Am fost o promoție 
numeroasă, patru clase paraleie. l-am avut 
colegi pe Valeria Seciu, ilinca Tomoroveanu, 
ion Caramitru, Ovidiu luliu Moldovan... 

pu Ati fost. deci. colegă și cu Florina Cer- 


mi-a vorbit cindva Í 


— Da. La admitere — evident — nu ne cu- 
nosteam. Îmi amintesc că eram înaintea pri- 


mei probe și urcam scările spre sala de exa- | 


men. În fața mea două, trei trepte, la fel de | 


frumoasă ca și azi, pàsea maiestuos Florina. 
A întors capul si, privind peste umăr, a între- 
bat: „Care-o fi ailaltă Cercei?" Din urmă am 
cutezat să răspund cu un firicel de glas: „Eu 
sint!“ ...Anii de ucenicie au trecut — parca — 
prea repede. Eram atit de tineri si de fericiți 
de tot ce ni se intimpial... Au urmat apoi, 


Să admiri, 


Actorii nostri 


Mariana Cercel: 


„Nimic 
nu 
se cladeste 


pe nimic“ 


moasa virstă de 50) am trait multe vieți pe 
scena... 1 


primul rol la acest teatru de prestigiu taţi in- 
terpretat intr-o serie de spectacole de o tac- 
- tură deosebită: „Politica“. „Trestia gindi- 
toare“. „Aventura unei arhive", un „roman 


“ dramatic“ — cum le-a definit autorul. Theo- | 


dor Mănescu... 


să venerezi 


ceea ce este sau a fost bun, înaintea ta, 


concomitent cu tine 


pentru mine, ani de bucurii şi trudă a Petro- 
sani, la Timisoara, la Bràila, la Teatrul „lon 
Vasilescu“. Jucam mult, făceam deplasări. 
M-am confruntat cu mari roluri din teatrul 


i 


clasic al lumii şi al nostru. Odată cu Luise | 


Miller din „intrigă şi iubire“, isabeiia din „Mă- 
sură pentru măsură“ Hermiona din „Andro- 
maca", Domnița Arina din „lo, Mircea Voe- 
vod" Zita din „O noapte furtunoasă“, Corina 
din „Jocul de-a vacanța“ sau Tinăra din „Re- 
citindu-l pe Shakespeare“ sau cu Ucu-uitucu 
(un rol in travesti — un puști de 12 ani — pe 
care l-am jucat la 37 de ani, probabil cà in 
film voi juca roluri de adolescente la fru- 


cronica animatiei 


Ge deseneaza copiii? 


Dos copiilor stimulează neincetat 
fantezia fără prejudecăţi a artei animației. Din 
această atracție s-a născut serialul de iniţiere 


plastică Tainele desenului care nu seth ad 


sà stàvileascà imaginatia celor mai mici 


tori. Nici o intonatie didacticà nu ràzbate din 


Punctul, episodul-pilot semnat de Dinu Pe- 


i tii asupra destinului unei femei care încearcă | 


— M-am integrat bine, repede şi mai ușor 
decit mi-am închipuit în acest colectiv repu- 
tat. Cel puţin din punctul meu de vedere. De 
altfel, cu multi dintre actori mai fusesem co- 
legă la Institut sau in alte teatre... A fost ca și 
cum, după o mai lungă absenţă, m-aș fi în- 

_ tors printre vechi prieteni. Personajul despre 
care vorbeati m-a interesat din primul mo- 
ment pentru că propune spectatorului reflec- 


să-și ocrotească liniștea, tihna căminului, 
doar atit; spre deosebire de fratele ei, anga- 
jat, cu toată dăruirea si forta vitală, in batalia 
pentru adevăr. O drama in puţine cuvinte, fa 


prima și cea mai. dificilă noțiune: punctul. În 
bătălia cu ariditatea definiţiilor regizorul a 
„ fost ajutat de poet, Versurile Ninei Cassian 


i explicà inteligent si inspirat ceea ce in geo- 


metrie se numea greoi „jocul de intretàiere a 
două linii”. Rostogolindu-se ștrengărește, cu- 
vintele sugerează insolite imagini: „Ce e un 


punct? El poate fi/ mărunt cit e-un punct pe 


i/ cît un graunte, uneori,/ cit un pistrui, da- 
că-l măsori/ Un punct se naște — da, aşa e 
—/ cind două linii se intretaie/ E-o stea pe 
cer de stele plin/ sau este virful unui spin.“ 


| Din rimă în rimă si din gag în gag micii spec- 


„ tatori pricep lucrul esenţial: „din multe punc- 


| te-alăturate/ apar privelişti colorate”. Super- 


| bele peisaje semnate de Țuculescu sau de 


” Seurat sint invocate ca dovezi că această mi- 
— nune se face cu mina omului, mai precis cu 


| mina pictorului. Pe un ton familiar, tructifi- 


| cînd resursele de farmec ale genului,. Punc- 


i 


fetiță pe nisip. Lucrările maeștrilor nu lipsesc 


fotogramă din, Punctul de Dinu (N 
= = zi — = 3 


MO stea pe cer de stele pit 


„tul reuseste să facă educaţie estetică. lată 
deci că preocupările desenului animat nusint 
innobilate numai prin ambițiosul film de au- 
„tor, ci $i prin episoadele care reuşesc o ase- 
“menea performanţă. Născut sub o zodie ar- 
„ tistică generoasă, serialul Tainele desenului 


| lansează un promiţător „va urma”. 


nici ele, aduse în discuţie pentru a explica į 


Dana DUMA 


că pe tine te așteaptă! — 


— Sintefi. astăzi. actriţă a Teatrului Mic şi 


"mari tensiuni... În toamnă voi începe. sper, 
repetițiile la o piesă chinezească intitulată — 


„Pentru ce am murit”. De o mare frumusețe - 


| suftetească, eroina, Fan Xin, traversează fi- 


resc stări extrem de diferite si impresionează 


prin constanta opțiunilor morale, a atitudini- | 


lor ce dau noblețe unui caracter... 


— — Pe scena Teatrului Foarte Mic v-am ad- f 


mirat şi in „Șoareci de apă“ de Mihai Rādu- . 
lescu. Tinàrul regizor Dragoș Galgotiu vă ~ 
„obligase“ ca. impreună cu partenerul dum- 
neavoastră. Florin Călinescu. să atingeti trăiri 
paroxistice în alternanță cu seci sugestii ci 
nematogratice. Îmi amintesc chipul Seratimei 
in lumina crudă a reflectoarelor: surisul amar. 


in coljul ochilor de peruzea o lacrimă... - 


— Teatrul e pasionant. În primul rind pen- 
tru contactul direct cu spectatorii!... Încă din 
cabină, prin difuzor, auzi rumoarea sălii şi şti — 


— Dar fiimul? met 


— Filmul... La film dacă nu intinesti un 
scenariu deosebit ori un mare regizor, atunci 
tehnica şi retetele ce schematizeaza viata te 


„pot plonja in. artificial. Cum li se intimpla _ 


uneori, din pàcate, si unor mari actori de tea- 
tru. Vàd cà in dezbaterile despre film s-a ob- 


„servat, nu. o. data, că sînt regizori care s-au 
„specializat“ in filme pasabile, ca să nu-spun 
i -mediocre. E adevărat. Dar tot atit de adevărat 


este și faptul că avem regizori deosebiți, cu o 


| gindire profundă și originală. Cinematografia 


— evidentiindu-i mai mult pe aceştia din 
urmă s-âr realiza un. dublu folos: pentru pu- 


blic și pentru creatori. După cum nu pot să - 


nu constat cà mari actriţe s-au intilnit spora- 


dic sau — in orice caz nu pe măsura talentu- — 


‘tui lor — cu filmul. Mă gindesc, de pildă, la 
Aura Buzescu, Clody Bertola, Carmen Stă- 
nescu, lleana Predescu, Leopoldina Balanuta, 
Olga Tudorache, Gilda Marinescu... Uneori 
prea se monopolizează — vreau să spun mo- 
notonizează — şansa unui actor de film, 
„Specializindu-l“ pe un anumit tip de rol, 
ceea ce duce la sărăcirea diversităţii perso- 
najelor... În ce mă priveşte — pentru ca m-ati 
intrebat — nu pot să nu recunosc ca sint bu- 
curoasă cind „ochiul“ regizorului mă alege, 
fie si pentru un rol mic; tot omul — vreau să 
zic actorul — trăieşte cu speranţa că poate, 
"cindva... Asemenea ocazii de a mă confrunta 
cu arta filmului mi-au dat prin Căsătorie cu 
repetiție — un film de succes — regizorul 
Virgil! Calotescu, prin Miezul fierbinte al pii- 
hii, regizorul Alecu Croitoru, ori printr-o 
scurtă apariţie în Secretul lui Bachus. regizo- 
rul atit de popular, Geo Saizescu. Pina la alte 
filme, la eventuale roluri de eroine ale timpu- 
‘tui nostru ori ale timpului istoric, nu uit că în 
teatru am ucenicit lingă mari maeştri... În ci- 
nema foarte rar există timp pentru repetiţii. 


| Pentru actor — se știe — marea bucurie sint 


repetițiile in care trudesti să ajungi la intele- 
gerea personajului, ca apoi să lucrezi să-i fi- 
xezi conturul ferm pentru a-l putea reinvia 
seară de seară. Chiar dacă nu la fiecare re 
prezentatie reusesti să atingi maxima perfor- 
manta... La filmare, tehnica te domină. Tre- 
buie neapărat să fii atent să nu ieşi din ca- 
dru, să nu depàsesti raza obiectivului. De 


vorbit, poţi vorbi și la intimplare, dar pentru - | 


i post-sincron să ţii minte cum ai respirat cind 


ai fiimat scena respectivă. Dacă .intervine 
ceva neprevăzut și totdeauna se întimplă, se 
„arde un cablu, lumina n-a fost pusă, etc., etc. 
Trebuie luat totul de la început. Sau, dacă, 
pur şi simplu, regizorul nu-i mulțumit de cum 
a decurs filmarea... Se trage o dublă și încă 


. una. Si de multe ori se ratează tocmai clipa 


'de ardere intensă... La nevoia mea de firesc, 
teatrul mi se pare muit mai direct, mult mai 
aproape de sufietul meu... 


— Pormidabil. aţi reușit să amintiţi mai 
toate „necazurile“ actorului de cinema. dar 
tot nu vă cred că sinteți îndrăgostită doar de 
teatru... i 4 s 

— ..Cu o explicabilă resemnare, dar si cu 
încredere, si eu mai astept... Știu să mă bu- 
cur insà de succesele colegilor: mei... imi 
place sa vad, sà revàd filme bune... Romeo gi 
Julieta al lui Zeffirelli l-am văzut de mai 
multe ori. Copilăria lui ivan e un film pe care 
l-aș revedea oricind. La fel Pădurea spinzura- 
fllor. La Siberiada am fost de trei ori și parcă 
n-am vazut încă totul. Si cite alte filme... 
Merg la cinema ca la un posibil spectacol. Ca 
şi ta teatru, imi place să revin, să mai aud, să 
mai văd, să retrăiesc, să înțeleg, să învăţ. 
Să-mi ,verific" colegii si să mă verific pe 
mine. Actorul ca spectator are un ochi critic 
mai special. Poate mai exigent. Sau mai tole- 
rant. Pentru că el ştie, ştie cum se face, ştie 
şi simte cum trebuie să se facă... 


Am părăsit-o pe interiocutoarea mea in 
mijlocul minusculei sale grădini unde îi place 
să-şi îngrijească florile și cei citiva butuci de 
vie. gindindu-mă că Mariana Cercei a de- 
monstrat că deşi credincioasă pasiunii 


pentru teatru. — știe să facă la fei de bine și . 


‘film. Chiar dacă apariţiile au fost de plan doi. 
personajele s-au impus atenției spectatorilor 
in prim plan. 


interviu realizat de ‘ 


trina COROIU . 


of 


Cotidianul oglindit 
(Tora Vasilescu 


za Pellea 


cs 
pn er 
nt agondarina 


mt toi TE moarte. 
Titus Popovici. 


imaginar ; : 
realitdte = | 


prelungite 
in film: 
foamea de pàntint 
foamea de dragost 


lon, i 
emul păminrului, 
mul iubirii. ~~ 


Clasicii, 
profesori de dramaturgie românească 


C. o carte in fata, un roman, o nuvelă, și 
minat de infrigurarea obsesiva de a face un 
film dupa acea carte, problema se pune intot- 
deauna la fel: ce $i cum sà faci ca adevarurile 
exprimate de scriitor sà transpara pe pelicula 
altfel spuse, poate, dar aceleași, şi cu aceeași 
profunzime, cu alt efect în conştiinţa specta- 
torului, dar cu acelaș înțeles și aceleași sem- 
nificatil, (Hemingway spunea că realitățile 
faptele de viata conţinute în cărţile sale tre- 
buie să intre — parte integrată — în propria 
experiență de viata a cititorului). Eu màrturi 
sesc intotdeauna, cu mindrie, că m-am for 
mat la scoala marilor povestitori ardeleni 
Slavici, Rebreanu, Agârbiceanu. (Din totde- 
auna am visat să fac un serial TV după „Ar- 
hanghelii”.) Cu Rebreanu. cred eu, am avut 
noroc, apucind într-o scurtă viaţă să fac 
filme din ,Ràscoala" și „Ion“. Cele două ro- 
mane pornesc dela tema comună: foamea se- 
culară de pămint a ţăranului român, dar feno- 
menele sociale și umane sunt diferit văzute si 
interpretate de autor. In „Răscoala“ destinele 
umane, într-un fel colectivizate și generali- 
zate, se înscriu pe traiectorii mitice gregare 
minate de un instinct politic subconștient 
spre un orizont care se inchide într-un cerc 
strimt. Deaceea am apelat la panoramicele 
circulare de 360 de grade dela inceputul fii 
mului cind tînărul luga (lon Besoiu) descrie 
moșiile intunecate in zare de cerul mohorit şi 
Baloleanu (Constantin Codrescu) intreaba 
„Dar păminturile oamenilor unde sint? 
Deaceea represiunea incepe la un orizont 
unde se disting şirurile de soldaţi ca niste 
rime negre ieșind din solul răscolit de plug, 
si printr-o amplă mișcare de aparat se ajunge 
la celălalt orizont închis de trupurile țăranilor, 
Deaceea batrinul luga, (Nicolae Secăreanu) 
după disputa cu fiul său pe cimp, se îndepar- 
tează, călare spre orizont, dar pe un drum 
care nu duce nicăieri. Tot el, Iuga, se invirte 
noaptea intre focurile de la orizont, însoțit de 
acelaș panoramic de 360 de grade, si se 
simte ca pe o insula fără scăpare tar in final 


in ochii reporterului 
in Proba de microfon 
de Mircea Daneliuc) 


es per = 


un copil pierdut (Gelu Colceag) își caută fra- 
tele printre morţi de jur-imprejurul cerului 
negru, vazut dela nivelul ierbii uscate. Hora, 
o Ciuleandră, se învirte cu forte latente afiate 
la pragul exploziei, în nebunesti cercuri con- 
centrice, pe un pămint ud reflectind soarele 
palid care nici nu e pentru ei, pentru ţărani 
Numai Petre (Ilarion Ciobanu) într-o scenă 
adăugată de mine, priveşte fără speranțe ce- 
rul pe care se inscrie, într-un uriaș unghi vic- 
torios, zborul cocorilor către orizonturi des- 
chise, și refiecteaza: „Cocorii... Se duc, cine-i 
opreşte?" 

La ton, avind și șansa colaborării cu un alt 
mare narator ardelean, Titus Popovici, pro- 
blemele, punindu-se la fel, cum spuneam mai 
sus. trebuiau văzute din alte unghiuri. Dra- 


vam avut noroc 
apucind, 
într-o scurtă viaţă, 


să fac film 


„ Răscoala " 


Ton a. 


şi din 
şi din 


maturgia, povestirea, ne-au preocupat in mă- 
sura în care relevau personalitatea şi trama 
eroului. lon este un lup singuratic, el înfruntă 
lumea de unu! singur, în foamea lui pentru 
pamint. Lumea este posibil să se deschidă in 
tata lui, dar in mod meschin, cu condiţia sa- 
crificarii de sine, adică a iubirii. lubirea sem- 
nifică pentru lon „a fi" iar pămintul „a avea" 
Opţiunea este teribilă, şi, prin imposibilitatea 
unirii celor două stări fundamentale, devine 
tragică. Cinematografic, lumea se deschide 
printr-o retragere amplă de aparat, din zare 
unde se ghiceste orașul cu turnurile sale, 
spre izolarea satului ce pare adormit într-o zi 
de duminică. Drumul trece calm, dar deodata 
este fulgerat. de simbolul nebuniei: Savista, 
Valeria Seciu) sare zanateca printre meste- 
ceni. Nici satul nu este adormit. Este zbuciu- 
mat de bucuria dansului. Aici hora, nu ca în 
Răscoala. este freamăt haotic de mişcări și 
ie stări. Se dansează în perechi și totul se 


destramă cînd muzica încetează, incit pare ca . 


pe oameni nimic nu îi adună, totul îi des- 
parte. Conflictul se dezlàntuie brusc în ochii 
de antracit ai lui lon, (Şerban lonescu) sub 
umilirile lui Baciu (Petre Gheorghiu). Şi jocul 
continuă, cel al aparentelor, pentru că în cu- 
rentul subteran colcàie patimile. „Ce să știu 
face?" se intreabă ton. Dar știe ce să facă, o 
seduce pé Ana pe care nu o iubeşte. (loana 
Crăciunescu). El isi strigă victoria spre zari, 
peste crestele munților bintuiti de neguri. 
Ecoul pare numai să denunțe aparenţa. Pen- 
tru că pe lon il ajunge blestemul. Blestemul 
iubirii. Moare greu, spălat de apele ce se 
scurg din scocurile piuai, mai strigindu-si 
odată dragostea adevărată. In final mai ful 
geră odată nebunia: Savista adună din poala 
ei de cersetoare o bucată de piine și o pune 
pe pieptul stins de patimi al lui lon. 


Mircea MUREȘAN 


T itus Popovici a scris cu o mina inspirata 
nuvela „Moartea lui Ipu"; dupa atitia ani de 
cind a apărut pentru intiia oară in revista 
Viaţa Românească constat, la recitire, ca n-a 
prins nici un rid. Subiectul nu e original 
amintește situaţia paradoxală din „Boule de 
suif", istorisirea care l-a făcut celebru pe 
Maupassant, dar factura narațiunii, foarte 
personală, salvează totul. Întimplările sint re- 
latate de un baiat cu imaginaţia aprinsă, su- 
pus cîtorva complexe puberale intense, gata 
să dea mereu faptelor o proiecție subiectiva 
enormă, trăind la temperatura pasiunilor de 
voratoare dilemele etice. 

De aceea transpunerea pe ecran a nuvele: 
nu a fost deloc ușoară chiar beneficiind de 
concursul autorului care, co-scenarist, și-a 
luat intreaga răspundere a modificarii textu- 
lui, acolo unde el refuza să se lase filmat 
Astfel soluţia facilă şi artificioasà a unei voci 
in .Off" destinată să însoțească imaginile a 
tost înlăturată şi odată cu ea, povestirea la 
persoana întii. Dar în tiuda acestei aparente 
eliberàri a naraţiunii cinematografice din im- 


„pasul literar, două lucruri nu puteau fi pàra- 


site în nici un caz, după umila mea părere 
Primul era caracterul subiectiv pronunțat al 
reprezentărilor, fiindcă el hrăneşte insasi 
substanţa nuvelei, originalitatea ei. Fără ceea 
ce-i cheamă in minte băiatului faptele traite 
și capătă o dilatare fabuloasă, semnificațiile 
actelor se subtiazà, își pierd acuitatea ideolo- 
gică. 

Al doilea lucru, decurgind din primul, e un- 
ghiul grotesc sub care apare in nuvelă, cate- 
goria debitantilor de vorbe mari și principii 
sacrosancte, pretinșii ,luminàtori ai satului”, 
preotul, dascalita, notarul, medicul, atunci 
cind împrejurările ii silesc să-şi demonstreze 
practic convingerile. Cuprinsi de o spaimă 
cumplită, tac corp comun spre a-l trimite pe 
Ipu, nenorocitul, să moară in locul lor şi ni- 
ciun mijloc pentru realizarea acestei substitu- 
{ii salutare nu le repugnă. minciună, umilinte, 
promisiunile amăgitoare etc. Îi vedem gudu- 
rindu-se, pur și simplu, la picioarele omului 
fata de care isi aràtaserà pina atunci un dis- 
pret absolut. imaginea cinematografica tre 
buie să sugereze necontenit cum personajele 
menţionate, exponentii intelectualitatii rurale 
au o, atare dublă existență, mitologizată si 
reală, altfel veritabila țintă a sarcasmului 
riscă să nu fie atinsă. 

Regizorul, Sergiu Nicolaescu, a înțeles 
aceasta și nu a ezitat să aducă pe ecran pro- 
dusele vieţii imaginare în care micul prieten 
al lui Ipu scaldă tot ce se petrece sub ochii 
săi. De aici a ieșit un film cu multe frumuseți, 
unde secvenţe întregi convertesc în chip in- 
genios, și cinematografic virtuțile literare ale 
operei adaptate. 

Din capul locului cind puştiul pistruiat 
trage asupra calaretului neamt, în uniformă, 
focuri de pistol închipuit, intinzind doar de- 
getul gol, atenţia noastră e dirijată către pla- 
nul interioritatii ludice, care transforma reali- 
tatea, supunind-o construcțiilor fanteziei si 
„dorințelor juvenile. Foarte curind, acestea 
prind fiinţă sub ochii nostri, în timpul jocului 
cu ipu de-a războiul, exploziile izbucnesc 
gretutindeni,' clădirile iau foc, suierà obuzele 
s' printre zidurile năruite vedem inaintind sol- 
Cati adevăraţi. Regizorul n-a avut. însă destul 
curaj, scena e prea realistă (în imaginaţia 
adolescentului gonesc grenadirii lui Napo- 


Dificultăţile, 
dar și șansele ecranizării 


leon, rotindu-și spectaculos săbiile), ostașii 
par să fie infanteriști germani, se creează la 
un moment dat o confuzie, spectatorul pu- 
lind crede ușor că asaltul are loc aievea. Mai 
multă îndrăzneală fericită, intervine în simula- 
crul inmormintarii lui Ipu. Biserica se umple 
de lume simandicoasă, distingem un cavaler 
al ordinului Mihai Viteazul, in mare ținută, 
soldații dau onorul, undeva, câtre intrare, 
apare pi o clipă însuși impăratul Napo- 
leon. În general, insistența obiectivului asu- 
pra anumitor detalii, dilatarea lor, comunică 
senzaţia unei priviri puternic subiectivizata. 
Pacat că Sergiu Nicolaescu n-a mers mai 
ieparte pe un asemenea drum, ingàduindu-si 
» dezvoltare a textului doar în episoadele cu 


O nuvelă 
scrisă cu mină 
inspirată, 


într-o transpunere 
de autentică tensiune 
cinematografică 


fratele ilegalist, obsedind amintirile puștiului 
in rest, însă, popularea realității inconjura- 
toare cu fantasmele minţii acestuia ramine 
prea timidă ca să poată lămuri ce înțeles are 
propozitiunea finală; care dă si titlul filmului: 
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte. 
Baiatul își încarcă pistolul Parabellum, furat 
de la neamtul omori, se aude un foc, si Ipu, 
în genunchi. zimbeste printre lacrimi, parca 
recunoscător. Se deducem cà ,pistrulatul" a 
tras in bunul sau prieten, dăruindu-i execuția 
eroică, de care a fost lipsit, prin acelaşi etern 
ghinion existenţial? Săracii n-au parte nici 
măcar de așa ceva, 

De tapt, propoziţia e strict mintală in nu- 
velă si exprimă ruptura definitivă a eroului cu 
o lume osindità la pieire. El nu numai că se 
desparte pentru totdeauna de ea, dar își va 
da toată osteneala — intelegem — să o nimi- 
cească fără milă. Pe ecran, propoziția putea 
să-şi capete sensul exact doar in continuita- 
tea planului imaginar, printr-o figuratie 
adecvată. 

În ceea ce privește dubia fală a notabililor 
satului, singur Besoiu, în rolul părintelui 
loan, o realizează fără cusur. Are mereu și o 
smerenie mișcătoare în toate actele sau vor- 
bele pe care le rostește și o viclenie trează, 
veşnic la pindă. Ceilalţi actori excelenți, uită 
să evoce planul ideal al figurii lor (mai ales 
Cotescu) și îngroașă exagerat latura trivială a 
personajelor. interesant e creat Ipu, oarecum 
diferit de cel din nuvelă, sărac cu duhul real- 
mente acolo. Regretatul Amza Pellea lasă 
insă permanent o indoială în privința mărgini- 
rii intelectuale a eroului. Prostia dobindeste o 
aură de siretenie defensivă a ființelor simple 
si citeodată chiar sclipirile unei filozofii, 
scoasă din condiția omului care nu înseamna 
pentru alții nimic. 


Scenariul: Titus Popovici. 
Regia: Mircea Mureşan) 


Narațiunea cinematogratică se vadeste de 
o mare vivacitate, mișcarea nervoasa a apara 
tului de filmat introduce o tensiune autentica 
in desfasurarea actiunii, putin animata in nu- 
vela. Apasarea creste pe masura ce compor- 
tarile personajelor sint mai gotesti conferind 
situatiilor un tragic derizoriu, foarte modern. 
Cind ajungem la exasperarea suprema, con- 
vivii crezind cà Ipu i-a tras pe sfoara si a 
sters-o pàstrind actele prin care primea do- 
natia de bani si pàmint, o voce stridenta (a 
fetei doctorului) anunţă sosirea eroului cu 7^- 
tregui „familion“: fosta lui nevasta. sora 


‘aioata şi vărul Ioanichie. Intrarea bunue 
leasca a grupului în scena, marsaluind fain: 

e admirabilă. Ipu poartă vechea sa tunica « 
uniformei cezaro-cràiesti care i-a ajuns 
strimta şi-i lasa burta afară; femeile sint în 
Negru. ca pentru inmormintare; varul loani- 
c'ie care v-a lasat ambele picioare în razboi 
se tiraste prin praful drumului. zdrarqanin- 
Gu-si decoraţiile pe piept. Tabioul are forta 
unui pumn trimis in stomac și spune mai 
mult decit o întreagă carte de istorie. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


N... afirmă: „Cind fructifici un text nu 7 
storci, nu il lași in urma ta vidat de substanţă. 
Un text bine utilizat e un text pe care il re: "- 
tui culturii ca al tau, dindu-i înţelesul tiv, 
uneori poate chiar exagerind imbatat de 
ieea de a-ţi vedea gindul tau peste tot 
Ajuns la o astfel de restituire ideea ta n-o sa 
mai fie „in“, ci ,intru"..." 

Un text pe care il alegi, pe care incepi sa-l 
slujesti apare ca un lucru deja savirsit, inert 
și imobil. Începe aventura reinvierii. În cazul 
meu, ,Lisca" de Fânuș Neagu. Ca prin ceața 
transpare ideea. Ideea de Lisca, de exem- 
plu... Umbli la etimologia cuvintului, cauţi si 
militudini prin dicţionare... Te linisteste auto- 
rul, — e în viata, poți dialoga cu el — un di- 
minutiv, atit. Nimic mai mult... Incepi sé 
umbli cu gindul, să reinvii toate cotloanele si 
ungherele ascunse printre cuvinte... incep să 
răsară personaje ascunse în puţine cuvinte, 
în alte carti ale autorului, scot capul si cer 
dreptul la viata anumiţi figuranti prin cimpia 
și praful textului... Ideea — Lișca începe sã 
miște prin lume, lumea reinviată dintre cu- 
vinte... apare peisajul, culoarea, fata tremu- 
rată în ceaţă a Liscai... trestie-apa-anotimp 
apar ecuaţii logice ca o punte de legatura în- 
tre imobilitatea și càldura textului și rigidita- 
tea discursului filmic... Apar gindurile tale 
prea plinul lor care se revarsa, extrapoleaza 
textul, îl împing dincolo, îl scot din imobil, il 
pun în mișcare. Cu alte cuvinte, începe auto- 
biografierea ideii, căutarea spre început, spre 
origine, spre Geneza. Cu fiecare personaj 
sau idee pe care o reinvii, lumea poate rein- 
cepe — și de ce nu? — cu fiecare carte, cu 


Un moment cheie 
din procesul 


unei ecranizări: 
alegerea actorilor 


fiecare scriitor, cu fiecare regizor. Fiecare 
om, cind citește o carte iși deruleaza mental 
un film, Ce greu e să găsești cheia unui su- 
prem al tuturor acestor vizualizari individuale, 
Numai realitatea care nu se realizeaza devine 
existenţă. O carte bine ecranizată devine o 
realitate realizată! 

Dacă ma uit cu atenţie, vad ca prin ceaţă 
cum se apropie. sau cum se indeparteaza, ca 
într-un joc de umbre, cărţi şi texte tragi 
mie... ,Princepele", „Ce mult te-am iubit", 
.Vinàtoarea regală”, „Paznicul de la depozitul 
de nisip“. ,Necuviintà", „Tornada“. 

Apropierea de o carte, pentru a o tran- 
spune pe film, nu se poate face, cred eu, de 
cit în momentul acela unic de graţie. cind 
memoria subiectivă suspendă timpul şi spa- 
tiul, spulberă realitatea și o preia despovarata 
de factologia memoriei obiective. Ramine o 
atmosferă ca o pastă. Ceva dens, greu și 
apasator, ca un vid sub un clopot. Si intr-o 
bună zi totul se luminează, incepi sa urma- 
resti o idee. Clopotul sună. începe goana, 
vreau să știu tot, vreau să stăpinesc tot, mă 
ajut de umbra autorului proiectată peste alte 
carti, alte scrieri... 

Cel mai mare mister pentru mine. rămine 
alegerea actorilor. De fapt, reinvierea biogra- 
fiilor proiectate printre cuvinte. Cum e Lisca? 
E blondă, e brună, e roșcată, e albă, e nea- 


P... de microfon. recent reluată pe 
ecranele bucurestene, ne dovedeste optiunea 
lui Mircea Daneliuc pentru un anume fel de 
naratiune cinematografica, atràgindu-ne 
atentia (dacà mai e cazul) cà s-au produs im- 
portante mutatii, atit in proceceele de expre- 
sie si analiza ale cineastilor/ scriitorilor, dar 
si in orizontul de asteptare al cititorilor/ 
spectatorilor din ultimele decenii ale fràmin- 
tatului nostru mileniu. 

Vrem să sugeram ca balzaciana inocentă 
placere de a povesti, pur si simplu, la nivel si 
proporţii de mare complex cultural-artistic 
intantuind personaje si intimplàri (adevărate) 
sau fictionate (tot atît de arate, cine ar 
indrazni sà conteste dreptul la adevar al fic- 


„Ce refuză viata, refuză și filmul“ 


jra, e spina?!... După multe intrebari, e o 
trestie... o femeie, e fetiscana, e voluptoasa. e 
al tatoare7 Nu. E doar foarte vie. Ce culoare 
trebuie să aibă ochii? Negri. caprui, verzi, al- 
bastri, albaștri-verzui?... E o lume între cer si 
apa 

Cine e Cambru? E sot, e si tata, e si frate 
de suferinta, e tot E puternic, matur, stapin 
pe el? Cum e tatal Liscai, acel om care do- 
mina doi baieti? E rau, coltos... e inalt. e voi- 
nic, e spin? E roşcat? Printr-o ironie a soartei 
e un om mic, gindesc eu, un om pe care nu-l 
bagi in seama decit atunci cind se enerveaza! 

Cu acest amalgam de ginduri contradictorii 
dai tircoale actorilor, te uiţi la ei, incerci sa-i 
studiezi. îi asezi in peisaj, te indoiesti de ei: 
iar ai incredere, mai ales vorbesti cu ei mull 
Si orice, orice. nuanţă te poate apropia sau 
departa de cel pe care-l cauţi. Si in clipa in 
cae un actor te-a convins. investindu-i. el 
devine pentru tine, regizor, Actorul-Ecou. în 


Lumea renàscutà din cuvinte 
(Ecaterina Nazare si Papil Panduru 
in Lisca. Scenariul: Fănuş Neagu. 

Repia: loan Cărmăzan) 


care toate cautarile, toate nuanțele tale se 
rasfring, se multiplică, se amplifica. princ 
viață — razbat ca un ecou prelung spre gin- 
dul și sufletul spectatorului... 

Si, astfel, apărat de umbra cărții, a autoru- 
lui, de umbrele biografiilor din carte, ale ac 
torilor care incep să se strecoare, să rupa 
planul real de cel imaginar, începe lungul 
drum al filmării, ca o umbră a unei idei. iar 
tu, regizor, nu ești, vorba poetului Nichita 
Stănescu, „decit o pată de singe care vor- 
beste", de aceasta data in imagini. Şi, astfel 
incep să se audă ,nenàscutii ciini cum ii latra 
pe nenascutii oameni”. 


loan CARMAZAN 
4 


tiunii artistice?) care, să fim realisti, mai sus- 
tine (inca) o buna parte din gospodaria co- 
lectiva a cinematografului alimentind (efi- 
cienta, bat-o vina!) mai ales rețeta (deloc de 
neglijat) financiară a celei de-a sapte arte (si 
a nu se știe citei industrii) începe a fi inlocu- 
ita cu o rețea densa de secvențe, aparent 
destructurata „epic“, alternante de voci, exis- 
tenta unor oameni, eroi principali, secundari, 
terțiari ș.a.m.d. alcătuind o intreagà umani- 
tate căreia ii apartin(em), filmată sec, repor- 


tericeste, cinstiti, fără trucaje şi fardur — 
oare reportajele lui Brunea Fox sau aie lui 
Geo Bogza din „Tăbăcarii“ sau „Ţara de pia- 
tra” nu sint „filmate“? — în toată cresterea gi 
descresterea, măreţia și micimea faptelor de 
zi cu zi, „1, 2, 3, 4, probă de microfon“... cu 


E momentul 
să vorbim 
şi despre 
influența filmului 
asupra prozei moderne 


gindurile si nazuintele lor exprimate liber 
un rol important in această cucerire a realu- 
lui îl deţin, alături de camera de luat vederi 
ridicată la rang de personaj important, micro- 
tonul, magnetofonul şi... telefonul, căci ele 
devin, din nişte simple obiecte, mijlocitori de 
informaţii şi comunicare („Drama omului mo- 
dern este drama comunicării, adică o dramă 
a limbajului...) relansatori ai acţiunii adunind 
si tesind o întreagă broderie de date convin- 
gatoare, nimic nu e contrafàcut, falsificat, to- 
tul este autentic in cel mai nobil inteles ca- 
milpetrescian — să reținem, deci în filmul lui 
Daneliuc, alături de imaginea semnată de lon 
Marinescu coloana sonoră: Silviu Camil. 
Am mai semnala două aspecte din punct 
de vedere al „jiterarității“ unui film „cu tineri 
pentru tineri“: primul tine de statutul incert al 
eroilor principali, nehotăritul Nelu Stroe care 
vrea și nu vrea — nici nu știe bine ce — dela 
viață (cumva în linia furiosilor (in)adaptabili 
ai lui Osborne sau Alan Sillitoe), un amestec 
de dorinti, intenţii, dar și refuzuri ale proprii- 
for lui incertitudini (în sentimente, am putea 
adauga, accesele lui de gelozie l-ar face inv: 
dios pina si pe un specialist în materie. ca 
Anton Holban — oare Jocurile Daniei. avi: 
sam, timid, ideea stind (insă) pe loc, n-ar pu 
tea interesa nici un regizor? — şi Aneta Po- 
nete, o tinara ,durà" cu o existenţă nu chiar 


„canonică“ (dar şi, finalul filmului o dove- 
deste, fragilă, vulnerabilă femeie, dincolo de 
aparențele ce o acuză tot timpul) alcătuita 
din tot atitea contradicții, incercind să res- 
pecte „regula jocului” cautind, cautindu-se. 
lasindu-se (se)dusa de val sau tot atit de ușor 
de propriile-i capricii, acceptind pină la urma 
incadrarea. „De ce imi spui tocmai acum.. 
ea incepe sa plingă. inciudatà, cererea in ca 
satorie a venit prea tirziu, da, nu se (mai) 
poate face nimic, au lipsit doar citeva cu- 
vinte, ar fi putut să iasă si altfel dar n-a fost 
să fie, așa cum Nelu forțează mina (si 
inima") şetei, o bună reporterà TV, dar o rea 
„regizoare“ cind e vorba de viața ei, „Spu- 
ne-mi ca mă iubesti...", doar joaca sa fie? 
atunci de ce o sună dintr-o cameră de hotel 
fara să-i vorbească, noaptea: „Ai grijă de 
tine...", îi răspunde ea (ne)pregatita pentru a 
duce pina la capăt un sentiment (sau ce 
anume?) intelegindu-se precum un albanez 
cu un finlandez, fara sa(si) comunice. lată un 
ciștig al acestui tip de narare cinematografi- 
că: comunicarea între oameni, dialogul. chiar 
dacă uneori el ramine suspendat. Şi ne între- 
bam în ce măsură acest film este (și) proza 
literară „de actualitate”. S-a tot vorbit de ci- 
tiva ani buni de valenţele „cinematografice“ 
ale prozei, etc. De ce n-ar fi şi invers? Filmul 
lui Daneliuc arată că există aceasta proză ci- 
nematografica (scrisă de un Mircea Nedelciu 
sau loan Grosan, de exemplu, dar care — 
inca — nu s-a convertit in film) ce refuză re- 
cuzita (tradițională) artificială, convenţia („ca 
in filme“): şi încearcă patrunderea mai-in-a- 
dincul — semnificatiilor, să surprindă detalii 
si să configureze o altă dimensiune a realu- 
ui, Obiectual şi uman, a lumii din care și noi 
facem parte. Se pare că e nevoie doar de pu- 
una înțelegere și răbdare gi nu de clisee, pre 
idecati, fraze sforaitoare pe care literatura, 
cinematograful, cu atit mai mult viata insàsi 
le refuză. 


Bedros HORASANGIAN 


Vocatia de scenarist a scriitorului 


D.. scenaristul este scriitor de meserie 
e inevitabil ca atunci cind incercam sà desci 
fram trăsăturile primei ipostaze sa ii cautam 
inrudirile cu cea de a doua 

Parcurgind ampla filmografie a lui Petre 
Sàlcudeanu — mai precis lista scenariilor 
sale devenite filme, de la debutul sau din 
1962 incoace, ceea ce frapează este diversi- 
tatea: adaptări a literaturii altora (Liviu Re- 
breanu, Cezar Petrescu, Mark Twain), a pro- 
priei proze (cea avindu-l drept erou pe „Buni- 
cul") şi — predominant — scenariile origi- 
nale; filme istorice — plasate in secolul 19 și 
inceputul secolului 20 — și foarte multe filme 
de actualitate; subiecte urbane Si subiecte ru- 
rale; drame și comedii. Diversitate ce dove- 
teste fantezie şi originalitate. și, totodată, o 
nare disponibilitate pentru orice fel de su- 
tect. Important este faptul că posibilitățile 
ie vizualizare, evidente in proza scriitorului, 
sint perfect valorificate de scenarist. Mai ales 
in descrierile de ambiantà, Petre Salcudeanu 
are un stil inconfundabil. În prima secvență 
din Răscoala cimpia este „brună, brunul pa- 
mintului ars, brazdele intoarse lungite pină la 
orizont, ca nişte râni vechi pe o spinare 
uriaşă, încovoiată sub povara grea a unui cer 
cenușiu...” pentru ca, în final, în scena morții 
lui Petre, cind „cerul se răstoarnă, pamintul 
negru, reavân, vine în loc, brazdele lungi. ca 
şerpii, preschimbindu-se parcă în nori grei de 
turtunà". Imagini ca acestea ale pàmintului 
vazut ca un trup uriaş nu pot fi deosebite de 
cele din proza, după cum nici altele, obse- 
sive, ale unei plase ridicate lent din valuri 
din cauza unei poveri grele ce poate aduce 
jale ori bucurie, ca și intrezarirea fundului 
apei, eliberat pentru o clipă de mantia de 
deasupra sa. 

Dar acestea sint inrudiri secrete, greu de 
identificat. Mai evidentă este intenţia de a n 
vaduvi story-ul — oricare ar fi el — de moral 
prezentă in tot ceea ce creează scriitorul-sce 
narist. E de data aceasta rindul cuvintului sa 
preia o parte din incarcatura de idei. Cu cit 
mai explicită intenţia, cu atit mai amplu dia 
logui (uneori cam prolix) ca în cazul lui Prea 
caid pentru luna mai — fiim cu și pentru tine 
ret, ce ridică probleme deosebit de serioas: 
apropo de educaţie (dar nu devenim, oare 
toți părinţii, prolicși. atunci cind ne dàscàlim 
copiii?). Chiar si în filmele polițiste cu Buni- 
cul se vorbeşte destul de mult, dar aici, n-ai 
ce să-i faci, numai asa poate fi urmărit ratio- 
namentul acestui Maigret dimbovitean... 

implicit moralizatoare sint comediile cu 
„boboci“ în diferite anotimpuri (două pina 
acum: Toamna și larna — in așteptarea celei 
de a treia). Aici replicile sînt mai scurte, dia- 
logurile cistigà in vioiciune, iar scenaristul 
are grijă ca momentele de mare intensitate 
verbală să alterneze cu scene tandre sau ve- 
sele, dar „fără cuvinte“. Deosebit de bine rea- 
lizată este „vorba“ personajelor principale: 
Toderaş, Varvara şi Pompei. Primul işi comu- 
nică ideile mai-mult eliptic, prin enunturi, fara 
a construi fraze intregi, cu subiect şi predi- 
cat. Acestea apar ca prin minune insă in 
clipa impacarii cu „scumpa lui Varvara". Fe- 
meia are un limbaj colorat, amestec de lexic 
ardelenesc cu neologisme, dar replicile ei se 
disting, mai ales, prin savoarea imaginilor 
unui umor popular autentic (ghiciţi ce poate 
fí o „prună chinuită de două ori"2). Mai tina- 


rul Pompei, care iși dă aere cu cunoștințele 
ui, destace in silabe cuvintul pe care vrea sa 
| sublinieze. El folosește, mai ales cind e in 
ncurcătură, expresii gata făcute, invàtate din 
ziare — care, crede el, il vor ajuta să iasă 
demn din situaţie. incontestabila reușită a 
acestor dialoguri stă in firescul lor, trăsătură 
caracteristică generală a scenariilor lui Petre 
“alcudeanu, unde personajele vorbesc dupa 
cum le este epoca şi portul, lucru normal de 
1itfel, la un profesionist adevărat. Tot in co- 
mediile cu „boboci“ apare comentatorul, pre 
zenta sonoră ce atrage in mod discret si mu- 
calit atenţia spectatorului asupra unei situaţii 
sau alta. Acest al treilea text, al scenariului 
(pe lingă descriere și dialoguri) devine ope- 
rant în mod deosebit în Întunecare. recenta 
adaptare cinematografica a romanului lui Ce- 
zar Petrescu. Aici comentatorul intră în cadru 
n straiele vinzătorului de ziare, ca o prezenţă 
ubicuă — pe stradă, pe front, in casa. Incon- 
gruitatea aparitiilor sale in cele mai inuzitate 
locuri este numai o impresie. De-a lungul fil- 
mului, vinzatorul de ziare strigă vestile, și din 
aceasta insiruire de evenimente sau simple 
ştiri, ne dăm seama că anii trec, lăsind deza- 
màgirea și amarul sà se acumuleze în sufletul 
lui Comşa. În realizarea performanţei de a re- 
zuma într-un ceas şi jumătate increngatura 
stufoasă a romanului, Petre Sàlcudeanu a 
adoptat citeva soluţii indràznete. Marcarea 
trecerii timpului — absolut necesară — s-a 
rezolvat prin introducerea acestui perso- 
naj-simbol, dovedită aici mai eficientă decit 
ar fi fost traditionalete inserturi, şi, in plus, 
percutantă — tocmai prin folosirea unei pre- 
zente, altfel mărunte, în viața cotidiană. Semn 
ca Si astăzi, în munca de scenarist, mai este 
oc de inovaţii, cu condiţia ca ele să fie pro- 
duse de vocaţia autentică. 


Aura PURAN 


firescului (Draga 
Matei si Rodica Negrea in 
bobocilor. Scenariul: Petre 

deanu. Regia: Mircea Moldovan) 


Farmecul 


Olteanu- 
Toamnu 
Sălcu- 


operatorii nostri 


-de încercare. 


| 

| 

rsa. mii A 
Pilotul — | 
i 

si aparatul sau | 


i 
O binecunoscută publicaţie Kodak de Ll 
largà circulatie internationalà atràgea atentia 
cercurilor profesioniste, în iulie 1985, cà foto- | 
grafia și cinematografia sint pe cale să infap- | 
tuiască un semnificativ reviriment artistic cu | 
profunde implicaţii asupra imaginii și anume | 
revenirea parțială la alb-negru, socotită de | 
critici si esteticieni o întoarcere la matca or- | 
ginara a filmului, mai pretentios spus asuma- | 
rea unui ideal plastic în spiritul lui J.J. Rous- | 
seau în plină epocă de poluare cromatică. 
Mișcarea „Nouvelle vague en noir et blanc” a | 
facut, deja, numeroși prozeliti în Franţa, Ita- 
lia, SUA și Japonia, se organizează expoziții | 
şi sint de așteptat insemnate transformări in 
fabricaţia materialelor fotosensibile şi tehni- 
cile de difuzare in masă. Citesc și nu-mi vine 
a crede. Pardon, domnilor. ne revendicam 
dreptul la prioritate. Noi, românii, în alte con- 
ditii si forţaţi de alte împrejurări, am redesco- 
perit pelicula a/n încă din 1980, odată cu 
apariția pe ecran a filmului La capătul liniei. 
regia Dinu Tânase imaginea Doru Mitran. De 
fapt, evenimentul era dublu. Se filma în to- 
nuri de gri pe prima şarjă de peliculă negativ | 


alb-negru fabricată în România la combinatul i 


Azomures. Si este meritul incontestabil al lui 
Doru Mitran de a se fi avintat in aceasta 


aventura, pe postul unui pilot de incercare, | 
obtinind o imagine de o factură cu totul / 
aparte, dramatică ca filmul însuși, luminoasă | 


şi tonică într-o” țesătură de destine tene- 
broase. Realizase performanța  „sordidului 
frumos“. Filmul acesta i-a adus „consacra- 
rea" la numai cinci ani de la absolventa 
(1975). o perioada, relativ, scurtă marcată de 
alte trei filme, dintre care două tot in compa- 
nia lui Dinu Tanase: Trei zile şi trei — 
(1976). intoarce-te gi mai privește od. 

(1979). Cine se osteneste și vede aceste filme 
cu ochi contemporan va intelege mai bine 
„distanţa dintre Doru Mitran de astăzi si cel de 
ieri, o veritabilă fractură in cariera sa; se 


simte influența autoritară a regizorului-opera- — 


tor Dinu Tanase, un fel de lelouchism intir- 
ziat, o anume inconsecventà stilistică ce pen- 
dulează între realism şi naturalism. 

Pasul hotăritor il face alături de Mircea Ve- 
roiu. Anul de referinţă 1981, titlul filmului Aş- 
teptind un tren. Urmează, în ordine, Stirșitul 


= i (1982), Să mori rànit din dragoste de 


el insusi, impunind o imagine de factura cla- 
sicà, economicoasa in mișcări de aparat, flu- 
entà in modalitatea de iluminare, daca hirtia 


suportă comparatia, o imagine de tip hol- | 


lywoodian, impecabilă plastic, ireproşabilă 
tehnic. Si, place sau nu, tragi concluzia câ 
Mircea Veroiu este o adevarata institutie de 


afirmare a operatorilor, de vreme ce Calin | 
Ghibu şi Doru Mitran sint fructul colaborării — 


Marius Ivanciu, părintele de suflet 


al cailor de la Buftea 


EF 


voie şi nesilit de nimeni. şi-a incatusat mina 
(cu dreapta tre- — 


acela de a fi inteles, cu un ceas mai devreme. 


dependenta imaginii de valoarea intrinseca a — 


fúmului. Are flerul, intuiţia, că relația regi- 
şi. de buna 


zor-operator este determinantă 


buia să filmeze) o. | 
„Din această perioadă de colaborare râmin. 
in opinia mea, două filme reper ce definesc 


stingă de cea a lui Veroi 


| “personalitatea tui Doru” Mitran, unul alb-ne- 
gru — Să mori rănit din dragoste de viaţă și 
celălalt color — Adela. filme aparent apro- — 
piate sub raportul creaţiei operatoricesti, di- 


ferite însă ca structură și modalităţi de expri- 
mare. Luate impreun dau senzația unui in- 
treg de sensibilitate și gindire, asa cum cei 
doi lobi ai creierului, unul emotional, celalait 
rațional, formeazà un centru unic de acțiune 


si simtire. Revezi Să mori rănit din dragoste — 


| de viață, pentru care Doru Mitran a primit — 


premiul de imagine la Costinești, ediția 1984 


şi te intrebi: de ce impresionează imaginea — 


acestui film? Dupa atitea si atitea experiențe 
în zona filmului alb-negru, pelicule memora- 
bile ce umplu rafturile oricarei cinematografii 


respectabile, ce s-ar mai fi putut intreprinde $ 
într-un deceniu dominat de culoare, cind — 


gusturile, apetenta publicului fluctueazà in 
ton cu moda timpului prezent? Cuvintele ma 
parasesc şi citez dintr-un poet: „Şi deasupra 


| celui mai plin pahar poate pluti incă petala 


unui trandafir şi pe aceasta petală încap zece 


mii de îngeri”. 33€ sn OA b 
_ Da, acest film este unul din cei zece mii de 
ingeri, nu îngerul pios ci, o plàsmuire a unei 


Cinematografiile lumii 
redescoperă azi 
pelicula alb-negru. 


‘cli acest talentat și prolific regizor. Nu-i mai | 


‘putin adevarat, meritul lui Doru Mitran este — 


- Qamenii de aur ai studioului 


E despre tineri 
- filmată de un tînăr 
(Declaraţie de dragoste , 

regia Nicolae Corjos, 

imaginea Doru Mitran) eva 


(1984), Adela (1985). Spun pasul hotari- | 
tor, pentru că abia acum Doru Mitran devine 


4 la trecerea de la un cadru la altul), culorile 


Filmul nostru b= M.. Nanciu. sinteti şeful bazei 
a redescoperit-o j Bones ned Gn bance P rer li 

| de cifiva ani. | | ‘ice yl se: povesiexe deopre-dummememsira | Cu" cal’ Cd Sib” Lager 

| Cu succese | May. în restate, cine aisle? r ei 

| remarcabile | 


nostri, aș povesti, intre altele, cum Spătaru! 
Milescu a ajuns tocmai in China călare pe 


| as fi poet, aș scrie o sută de cărţi despre caii 
i 
I 
q 


_| plecat din Roşiori si-am participat la dezrobi- . 
4 A | rea Ardealului în bătăliile de la Oarba de Mu- 
— Ne-am inteles sà vorbim despre cai, | res, la forțarea Mureșului şi in incursiunile ta 
nu despre mine. In 1928 eram „copil cala- | inamic, peste Tisa. La terminarea războiului 
rey" la hergheha de la Jegàlia — sint din satul | eram in Cehoslovacia, am fost decorat pentru 


4 


| fantezii strunite prin talent st cultură. Foto- 
| grafia fiecàrui cadru emotioneaza prin alca- 
| tuiri tonale de o rară frumuseţe (ce saraca | 
este limba), o satisfacție estetică izvorita din — 
| aspiraţia câtre perfecțiune. Cadrele sint largi. | 
i de parcă operatorul simte mereu nevoia de 
| spaţiu, desenul este fin, filigranat, amintind | 
de splendorile daguerrotypiei. Doru Mitran — 
este inconfundabil in capacitatea sa de a po- 
i vesti cu focale scurte, de profunzimi ameti- 
1 toare, sectionate in planuri succesive de um- — 
| bre, lumini. Prin această modalitate de nara- — 
| tie imagistică, el se îndepărtează definitiv de — 
: Călin Ghibu si se apropie mai mult de Florin — 
} Mihăilescu, de care-l desparte doar tempera- 
| mentul mişcării de aparat. Contraste puter- | 
| nice sfisie ecranul in consens cu atmosfera si 
dramaturgia filmului şi, curios, ai senzaţia că — 
| albul este preponderent negrului. Să fie ur- 
l marea unei legi psiho-fizice după care două | 
| patrate egale alăturate, unul alb și celălalt 
negru, sint percepute ca si cum suprafața de — 
l alb este excedentară? Nu-mi dau seama. 
| Ceea ce ştiu, albul devine dominant, sublini- — 
| ind, parcă, ideea că tinerețea este jubilatoare. 
moartea personajului întruchipat de Claudiu 
| Bleont fiind drapată in alb pur, imaculat, 
| după tradiţia unor popoare orientale. Imagi- | 
nea proclamă triumfător supremaţia albului. 
| Aș avansa chiar o supozitie hazardată, ai im- 
| presia că operatorul cinta la pian numai par- p 
' tea care revine miinii stingi, linia melodică; el | 
| ştie bine că nu se va auzi niciodată bucata 
i cintata concomitent de ambele miini, dar do- 
| reste ca spectatorii să poată reconstitui în- 
treaga piesa, asa cum o aude numai el, in in- 
teriorul său. — Eu 
Culoarea il predispune la alte experiente. 
In filmul Adela. desenul este, dimpotrivà, in- 
| muiat cu ajutorul filtrelor de difuzie (la acest | 
| capitol i-aş reproșa o oarecare inconsecventa 


Amza Pellea si „Suporterul “ său din Mihai Vireazul 


sint pastelate, picturale, evocind parfumui | : 
unei societati revolute, evitind cu grijà osten- 
tatia ilustrationismului comun din „Ja belle 


époque". Albul este convertit în galben, un 


El p Yo | 
j; paupajoa la luptele din Ungaria impotriva 
tascistilor germani și a horthystilor şi am fost 
tacut ofițer, eu, fiul unor ţărani din Bàràgan. 
Ca om simplu, mi-am facut intotdeauna dato- 
fia fata de patrie. 28 


ee i 


Girlau, la doi pași de Jegalia —, pina atunci 
) Albul E calarisem acasa pe Roibu. calul tatei, apoi | 
galben auriu, imaterial. o pulbere ce pluteşte am incàlecat pe Delfis, Carpen, Dracustie, cu 
peste pàmint, lucruri si oameni. Culoarea toţii cai de leaendă, inclusiv Roibu, de acasa 
galben devine o culoare pivot în jurul căreia $ I 
se roteşte întreg universul, un univers exas- ll Deifis, ia Olimpiada de la Berlin din 1933, ca- | 
perat de dorinte nemàrturisite, acel univers tarit de căpitanul Rang. a luat premiul | la 


Í de decor, dire de pâmint ràscolit, etc.) con- 


| zical supremaţia culorii, rafinamentul acestu: 


| nea cu minutie, filmele la care lucre: 


i tualà. 


care viséazà exuberante, etlorescente, seve si 
roade. Fisii lungi de negru (umbre, elemente 


trastează energic cu galbenul, subliniind mu- 
galben tandru şi apatic. — 1 


Hotarit lucru, Doru. Mitran, dotat de la na 
tură și cultivat prin studiu, isi gindeste imag) 
sau 
va lucra avind, din start, premizele unei reu- 


site artistice prin simpla contagiune intelec- 


-Constantin PIVNICERU 


proba de vinatoare grea cu obstacole. Delfis 
era un ghidran roib, inalt, costa milioane in 
banii de atunci, era unul dintre cei mai buni 
cai din lume. Mai tirziu, am trecut în Natio- 
nala hipică și i-am cunoscut pe marii jochei 
Zahei. Chirculescu, Topescu. Màinescu. Fo- 
tescu, maeștri de clasă internaţională... Caii 
românești au fost şi sint recunoscuţi în toată 
lumea, Hutulul, de exemplu, este poate cel 


mai rezistent cal din lume — sint convins că 
dacii stăpineau fruntariile munţilor pe cai hu- 
uli — dar și arabul românesc, Noniusul, Lipi- 
tanul şi Ghidranul au făcut faima cavaleristi- 
lor lui Stefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Daca 


H 
| 
| 
I 


I 


| 
Í 
I 
f 


— ŞI fiimul. cum ati ajuns la tiim? 


— Pasiune veche și filmul, tot din copila- 


| rie. M-au filmat de citeva ori in jurnalele de 


actualități de pe vremuri și mi-a plăcut. Mi-au 
placut caii în film, vreau să zic Calul, dupa 
mine, este ființa cea mai fotogenica şi filmo- 
genica de pe planeta. Un film cu cai buni. 
oricit ar fi de prost, tot merită să fie văzut 


Calul innobileazà, a fost pictat și sculptat. 


cintat si slàvit din cele mai vechi timpuri. Au- 
tomobilul, în istoria lumii, e trecător, calul e 
nbmuritor, asta v-o spune lvanciu. Prin 
anii'50, cind unii au zis să desfiintam caii, am 


ris, cu toate cà am si plins putin. Exista un 
cintec vechi de tot: M-ai scuipat si m-ai ba- 
tut/ Dar cu calul ce-ai avut?... Numai că, in 
1968, mi s-au dat pe mina douà milioane de 
lei şi-am fost trimis sà cumpâr cai pentru ci- 
nematogratie, in Transilvania, prin părţile 
Clujului, 200 de cai pentru filmul Bătălia pen- 
tru Roma. Mai inainte de asta, in Tudor Via- 
dimirescu (regizor Lucian Bratu). folosisem 
tot cai din baza hipica de la Buftea, dar 
aveam eu o nemulțumire. voiam să ajungem 
ta ca facu şi cresculi numai pentru film, 


— Ce inseamna „cai facut şi crescuţi nu- 
mai pentru film"? 


Exact ce zic, minj sa se nasca aici in 
studio, să fie dresați de mici în cadrul echi- 
pelor de filmare, să tacă ce le ceri numai din 
ochi. Caii de film, cind aud comanda „mo- 


„Calul, după mine, 
este fiinţa cea mai 


fotogenică 
și filmogenică 
de pe planetă " 


tort" intra în rol ca $i actorii, ca cei mai buni 
actori, vreau să zic. Ruslan, calul lui Amza 
Pellea în Mihai Viteazul. pur singe englez, 


murg inchis, știe | joacă și i A f 
Benet yije Ce rol joacă și vorba este cum va poate spune şi prietenul meu Daniel 


am,auzit-o de la marele Amza in timpul filmà- 
rilor. Gazela si Murguta au filmat in Frații 
Jderi. iar pe Dacu a incàlecat cu mare pia- 
cere Sergiu Nicolaescu in mai multe fiime 
de-ale iui. Ciprian e si acum un cal de clasă, 
pe el calareste Florin Piersic in filmele de 
epoca scrise de Eugen Barbu. Vreau sa zic 
că un cal bun, ca și un om bun, are in singe 
simţul datoriei, nu te lasă la greu si te inte- 
lege mai bine decit un doctor în psihologie. 
Nu exagerez. arn văzut in viata mea cai care 
se bucură şi se intristeazà odată cu tine si te 
mai și salvează de la moarte, cum mi s-a în- 
timplat pe tront. Sarga, Berta, Doru, Spe- 
ranta, Cita sint cai născuţi și crescuţi în stu- 
dio, i-aţi, văzut in sute de filme. Cita, de 
exemplu, face cascadorie de clasă, in Masca 
de argint (regia Gheorghe Vitanidis) trece cu 
dezinvoltură prin geamlicuri de sticlă. iar ca- 
lului Deszerthor i-ar trebui acordat un premiu 


[de echipă 


sau 
arta 


optimei 
cola — 
borari 


special. Este cel mai blind cal pe care l-am 
vazut vreodată, e folosit in cele mai grele fil- 
mări, e incalecat de actori care nu știu sa ca- 
larească si existența lui se confundă cu cine- 
matografia. Lingà Deszerthor, fara ca el sa 
schiteze cel mai mic gest, pot exploda zece 
petarde de mare calibru. Escadron, Satir, To- 
bosar, Pampas sint cai de mare clasa, pentru 
atelaje de patru, ii folosim in filme a'càror ac- 


Í june se petrece cu sute si mii de ani în 


urma 


~ Exista o tradiție româneasca in echita- 


| ție? 


- Parerea mea este ca de sute de ani 
există o școală românească de echitație. Vor- 
bim de echitație de stil francez şi stil spaniol, 
insă românii au calarit de mii de ani în stilul 
lor, după scoala lor invatata din batrini... Am 
şi-o mica întristare, dacă hirtia dumneavoas- 
tră rezistă la ea De ce actorii noștri nu prea 
stiu să călărească? Cunosc mari actori.care 
se urcă pe cal ca pe bicicletă. În urmă cu ani. 
ia Institutul de teatru și cinematografie, se fa- 
cea şi echitație. Acum s-a renunțat De ce? 


| Mai ales cà le am sta oricind la dispoziție, 


aici la Buftea Cel mai bun calaret dintre acto- 
rii nostri a fost si ramine Colea Rautu. Sergiu 
Nicolaescu e şi el un virtuoz, la fel ca lurie 
Darie si Stefan Velniciuc. intre actrite, sin- 
gura amazoana de nota zece e Marga Barbu. 


| Am băgat de seamă cà actorii străini știu, 


aproape toți, să călărească foarte bine. l-am 
văzut aici la Buftea, alături de cascadorii 
noștri călăreți Pau! Fister, Dumitru Crăciun, 


| Dumitru Chiuzelea. Rusu lonel și de regreta- 


tul Tudor Stavru. 


— Cum ali vrea să incheiem aceasta discu- 


| ție? Sa vă intreb ceva despre perspective... 


— Da. avem perspective frumoase, dupa 


| Reteanu. medicul veterinar al bazei noastre 
| hipice, un mare iubitor si crescător de cai. 
| Avem aici, în bază, un grup de minji care vor 


tace filme la anul 2000. Emir, Condor, Cubi- 
lai. Alba, Dana, cai de rasa mare care isi aş- 
teapta debutul pe ecran. Pe uni îi speciali 
zam de pe acum în cascadorie și căzături de 


| tot telul, incit sa intreaca pe Chilimbar, 
| Solca, Balaceana și Vraja acum în servicu la 
| mute fitmari 


| taţi in jur de 50. citi ani aveţi in realitate? 


— Marius Ivanciu. v-am văzut calare. Ara- 


62 şi nu vreau sa ma pensionez nicio 


| data. Caii si filmul sint viata mea 


Convorbire realizată de Marcel PARUS 


Un reflector pe 


filmul de montaj 


=- |... Grigorescu, profitind de expe- 
renta de cineast pe care a-ți dobindit-o, va 
invit sa participati la ancheta noastra despre 
montaj. Sinteti scenarist, o stie toata lumea, 
Si cred cà nu a uitat nimeni cà aparatul de fil- 
mat v-a fost, inainte de orice, condeiul in 
SPECTACOLUL LUMII. Ati facut şi regie. dar 
montaj — $i sper cà nu ma inșel. nu. sau 
încă nu considerind ca totul este posibil, 


„Ştiţi ce m-a fascinat, din întregul bagaj de 
aparatură al unui film? Nu camera de luat ve- 
dori, nici sofisticatele instalaţii de mixare a 
filmului ca sunet, ci.. masa de montaj. 


De ce? E doar un simplu obiect. ,oblec- 
| tul” muncii noastre. a monteurilor — ca sà 
| zic aşa — gi nu arată deloc tentant. Tipul 
| Prevost pe care lucrăm noi e chiar o masă 
„de metal“... În sensul in care se spune — de 
exemplu — și o masă „de oameni". 


— Excelenta metatora! E vorba chiar de o 
masă de oameni, pentru că aici, la masa de 
montaj se adună creaţia intregii echipe de fil- 
mare. Nu vreau să fiu original cu orice pret! 
Nu știu dacă ceea ce cred eu că înseamnă 
montajul de film-nu este o preluare dintr-o 
lectură sau ceva auzit de la alții, dar sint con- 
vins că montajul este sintaxa limbajului cine- 
matogratic è 


— Un limbaj folosit de intreaga echipa. 
Vorbiti-ne despre cel care — ca sà zic asa — 
| concretizează. aplică regulile sintaxei... 


| — Pentru a nu tace omisiuni nedorite, nu 
| voi pronunţa decit un nume: Rada Calin. Este 
exact cum aş spune Alexandru Bocanet. 
dacă cineva m-ar întreba cărui regizor muzi- 
| cal i-aş fi văzut cele mai promițătoare per- 
| spective. Rada Călin întruneşte toate calita- 
tile unui creator de montaj: retină acută. ca- 
pacitatea de a sesiza fotograma in marginea 
căreia trebuia să cadă tàisul — hai să-i zicem 
— ,foartecii* (desi as fi fost tentat să-i zic 
„ghilotinei”), arta descompunerii şi recompu- 
Í nerii mișcării, ordinea, disciplina, acurateţea. 
| punctualitatea. discretia si modestia S-ar pu- 
| tea să-mi spuneţi ca ultimele șase caracteris- 
Í tici sint sine qua non oricărei meserii prote- 
sate cu seriozitate. Şi, totuși, nimic mai cum- 

lit în elaborarea unui film decit dezordinea 
in montaj. Cind se produce un astfel de lu- 
cru, cind mii și mii de metri de peliculă decu- 
| pată cadru cu cadru nu se afla sub o lucidă 
| stăpinire a unei minţi sever ordonate, atunci 
| se ajunge la ilustrarea vie a zicalei despre 
f acul in carul cu fin! 


——— 


— Carul cu lin insemnind, de multe ori. 
peste zece mii de metri de peliculă. iar acul. 
adică fotograma. nu mai mare de aproximativ 
trei centimetri. reprezentind ideea. ritmul. 
sentimentul... 


— lata cum acul de trei centimetri trebuie 
| gasit, uneori, chiar dacă pentru asta se cere 
| luat la mină pai cu pai tot finul din car. Si 
| mai este o trăsătură necesară intregirii aces- 
Í tui portret: răbdarea Nu există regizor care 
Sa recunoască faptul că nu a tras cadrul 
| ideal, cel visat și care, indiscutabil, e necesar 
| sa tie lipit acolo unde ar „salva“ totul 
i 


f $i nu există monteur care să nu caute. 
| la rindul lui. cadrul ideal tras de regizor... 


Marga Barbu — , ama 


ana de 
Florin Piersic, 


“protagonist 
„al unui poetic 
docum 


| — E adevărat. Personal, hotarindu-ma sa 


“| pàsesc pe calea deschisă de fraţii Lumière, a 


| trebuit să-mi insusesc și ceva din tainele 
| montajului. Ba, dacă ar fi sà mă dezvălui 
| într-un mod febril și total, ar trebui să recu- 
| nosc că am învățat să scriu pentru film și sa 
filmez, mai mult tràgind cu ochiul pe la me- 
| sele de montaj unde, adesea, eram musafir 
nepoftit — decit ucenicind pe la regizori şi 
| operatori. Cred că nu există şcoală mai bună 
| şi nici cale mai sigură de însușire a meseriei 
i de cineast decit montajul. Adevăr valabil si 
f pentru un scenarist. As putea să adaug nu- 
| melui evocat pentru schitarea portretului 
omului de la masa de montaj, zeci de alte 
| nume. dar n-o fac. Nu din lipsă de deferenta, 
| ci tocmai din respectul pe care îl nutresc fata 
de cei al căror nume este menţionat la loc de 
| cinste pe genericele filmelor, pe sub ochii ca- 
rora fiecare peliculă a trecut de zeci. de sute 
ide ori, fotograma cu fotoqrama 


Sinteti autorul unor importante pelicule 
cărora le-aţi facut și „solo de montaj“ 


— Socot ca la noi se fac prea puţine filme 
de montaj, în ciuda faptului că publicul şi-a 
| manifestat atașamentul față de acest gen. Fil- 


bună 


Cea mai 
scoala 
pentru a invàta 


meseria de cineast: 
montajul 


I 
| mu! de montaj este ca literatura document. 
1 Cind o astfel de pelicula stirneste interesul a 
douà, trei milioane de spectatori intr-urí an 
Í de prezenţă pe ecran, demonstraţia populari- 
tatit genului a fost făcută. După cele o sută 
de episoade din serialul Spectacolul lumii si 
după nouă luni petrecute ia masa de montaj 
— perioada cit a durat .gestatia" lui Mondo 
| umano — pot spune că bucuria „rostirii de 
Í sine" prin astfei de pelicule nu este mai mica 
pentru un cineast decit atunci cind abor- 
dează genurile majore Dar dacă, cel putin 
| pentru mine, această „rostire“ s-a putut fap- 
| tui, ea se datorește, in bună măsură, extraor- 
dinarilor artiști ai montajului cu care am avut 
| şansa să colaborez. Din imaginea lor „cumu- 
Í lativa" s-a născut chipul unei Seherezade 
moderne a cărei rațiune de a fi este veşnic 
optimistul va urma”!... 


Poate va veți dezvolta pledoaria.. 
e 
— Nu-mi propun sa comit un act justipiar 
fața de truditorii peliculei cinematografice. 
| De altfel nici nu cred ca ei ar:revendica asa 
| ceva. Dar nu pot să nu constat că prea ara- 
| reori critica noastră de specialitate acordà, in 
contextul cronicilor curente, atenţia cuvenita 
montajului, apreciind sau depreciind — dupa 
| caz — aportul monteurului in slefuirea unei 
pelicule. Și e păcat. 
i 
I Convorbire realizatà de 
i Adina PETRESCU 


nota Masca de 


alias 


zece ” (în 
Mărgelatu 


argint) 


Repere ale artei interpretative romanesti 


Talentul 
bate intotdeauna 
departe 


E... foarte fisticit in ziua aceea, mergind 
spre intilnirea fixată cu marele actor. Au tre- 
cut ani destui de atunci. Știam cum era el pe 
scena, cum era el pe ecran. Ştiam, asa, în li- 


Nimeni 
nu poate lua locul 


nimănui 


I. afara marelui său talent, avea un chip 
frumos și o superbă voce baritonală, daruri 
care i-ar fi putut asigura o strălucită carieră 
de june prim şi o popularitate de star. 

El a ales inca de la debut, arta grea a com- 
pozitiei si respectul unui public care nu l-a 
pàràsit niciodata. Se venea la teatru pentru 
Mihai Pàlàdescu: publicul alegea, adeseori, 
spectacolul nu pentru piesa pe care uneori o 
ignora, nici pentru autorul clasic pentru care 
nu mai avea curiozitate, venea să-l vadă pe 
Mihai Pălădescu interpretind un rol, act artis- 
tic inedit, intotdeauna uluitor. 

Golul pe care îl lasă e imens. În arta ni- 
meni nu poate lua locul nimănui. Fiecare ar 


nii mari, că „e mare". Dar cum o fi in real 
tate? Nu mă preocupa, sincer să fiu, cit este 
el de mare in Stefan cel Mare, ci, daca nu 
cumva, eu sint prea mic pentru un asemenea 
rendez-vous. profesional. imi inchipuiam fel 
de fel de stratageme, de introduceri „abile' 
tipice interviurilor. Imi trecea prin minte, fi- 
reste, şi ipoteza eșecului. dar o bagatelizam 
caci dacă aș fi crezut în ea cu toată seriozita- 
tea ar fi insemnat să mă intorc din drum. To- 
tusi, din zece in zece pași, imi tiuia în ureche 
intrebarea: Si dacă te faci de ris? 

Am ajuns. Respir adinc, imi impun, cu chiu 
cu vai, o atitudine de om foarte stapin pe 
sine, atit de aparent stapin pe sine, cit poate 


tist valoreaza cit el însuși, iar el valora mai 
mult chiar decit marea admiraţie pe care pu 
blicul i-a daruit-o totdeauna. 

E trist câ de cele mai multe ori trebuie să 
măsurâm valoarea unui artist prin golul pe 
care il lasă dispariția sa. 

Cite spectacole s-au creat, oare, pentru el? 

Cite filme s-au gindit in vederea lui? 

Cu Mihai Paladescu filmul românesc a tre- 
cut pe lingă una din șansele lui majore. A 
trecut pe lingă... Aşa cum a mai făcut-o și în 
cazul lui Gyorgy Kovacs. 

Fiecarte pierdere de dimensiunile acestea 
ne atrage atentia ca marile talente nu se nasc 
in fiecare zi, chiar la un popor cu har ca al 
nostru. 

S-ar putea cade acum inainte, cind nu-l 
mai avem, sâ ne aducem si mai des aminte 
de cită nevoie am avea de prezența lui în fil- 
mele noastre. Eu, una, știu că peste o anume 
categorie de roluri din ceea ce. poate, voi 
mai realiza, am tras cortina. Prin pierderea lui 
Mihai Paladescu, lumea filmelor mele s-a 
micșorat dureros. E partea mea de ispâşire 
pentru vina fata de el a intregi; noastre cine 
matografii. 


Malvina URSIANU 


O, ce noapte furtunoasă! — putem exclama și astăzi 


(Două interprete nemuritoare: Maria Maximilian si Florica Demion) 


George Calboreanu, 

o gravitate de orga 
(In Serea alături 

de alte mari figuri 
actoricești Amza Pellea 
şi Harion Ciobanu) 


fi cineva total nesigur in întimplarea in care 
tocmai intrase. Îl aşteptam pe actorul acela 
mare să-și facă apariţia in arena interviului 
meu. Se arată un om de talie obișnuita, si 
dacă un foarte promitator ,emboinpoint" n-ar 
fi contribuit la amplificarea prezenţei fizice 
cu siguranţă cà un Calboreanu slab mi s-ar fi 
parut chiar și mărunt. Pina aici, constat, am 
rezistat socului marimii si prind curaj. Ceva, 
si nu ceva care poate fi neglijat, schimba da- 
tele probiemei: el, actorul, nu este pe scenă 
iar eu, criticul, nu sint la spectacol. Asa cà ne 
vedem condamnati sà fim ori amindoi actori 
in viata, ori sà fim asa cum sintem in afara 
profesiunilor noastre. Calboreanu știa, totuși 


Se venea la spectacol pe 


din meserie si din instinctul lui: actoricesc, cu 
trebuia să-şi găsească nişte actium care sa-i 
ajute. care sa creeze atmostera Asa ca, a in 
ceput să „lucreze la o sticlă cu nu știu ce 
conţinut, si o facea cu un aer total desprins 
de prezența subsemnatului. Pe urmă, a tras 
un sertar facindu-se ca tine mortis să ga- 
seasca ceva peste care nu dadea de loc. Si 
mormaia ceva pentru el, ca in negustorul 
acela goldonian. Nici astăzi nu-mi dau seama 
cum am intrat in discuţie, nici care fusese 
pretextul. Știu doar ca ne-am trezit discutind 
cam ceea ce as fi dorit, dar eu nu apucasem 
să-i pun nici una din întrebările mele abile. 
Vorbeam și vorbeam, cind cu entuziasm, cind 
cu amărăciune. Disparuse sfiala precarei cu- 
noașteri si ne incrucisam părerile. Era, totuși, 
prea îngăduitor, prea „boier“ în discuţie şi pe 
mine ma intarita atitudinea asta, ma facea sa 
devin tepos. Zimbea şi parcă îi venea, de de 
parte, un gind din tinerețea lui. Schimba lo- 
cul prin cameră de parca se ferea de imobili- 
tate. Ceva suna ca pe scenă: vocea lui de 
ga. Timbrul era acelaşi. numai intensitatea 
sta, ca pentru camera. Curios însă cum vor- 
bele nu sunau a replici, a idei ambalate luxos 
și amagitor. Nu, vorbele păreau ca se nasc 
atunci şi chinul nașterii lor era noutatea pen- 
tru mine care insotea vocea atit de cunos- 
suta, de solemnă, de wagneriana — cum o 
jasise nu mai ştiu cine, intr-o disperată in- 
cercare de a afia un termen de comparaţie. 

Discutia se derula de o bună bucată de 
vreme si s-ar fi cuvenit sfirsita. Dar nu ori- 
cum: „Eu, stimabile — poftim, imi zic, cum o 
dai, cum te intorci, Caragiale e printre noi! — 
eu caut mai întii in text, îl ascult pe autor. Pe 
urmă, ascult să văd ce vrea și regizorul”. 

Tacea acum. Nu voia să cadă in 'teoretizări 
sau, poate, socotea de prisos să mai spună 
ca pentru el adevăratul părinte al spectacolu- 
lui era stăpinul ideii lui fundamentale — au- 
torul. Îl fasam să tacă, pentru cà avea ceva 
statuar în atitudinea asta. li întilnisem de ci- 
teva ori privirea; aceeași, deşi contextul fu- 
sese de fiecare dată altul. Nu te ocolea, dar 
nici nu se oprea la tine. Era o privire care bă- 
tea departe. Ştiu, mi-aduc bine aminte, ca ra- 
tasem interviul. Cunoscusem, in schimb, un 
om, un mare om, un unic al scenei noastre, 


Mircea ALEXANDRESCU 


Mihai Pălădescu (aici în Meandre alături de 


Margareta Pogonat) 


~ 


Pe vremea 
cînd făceam un film 


la trei ani odată 


O întilnisem, ultima oară, în decembrie 
trecut, la Festivalul! filmului studențesc, intr-o 
insufletità solemnitate consacrată de tineri 
veteranilor filmului românesc. Urca, respirind 
greu, treptele cinematogratului „Studio“, le 
urca încet, sprijinită ferm de braţul regizoru- 
lui Jean Georgescu. li va fi fulgerat prin 
amintire, in anevoioasa-i ascensiune, cum, 
foarte tinara, adolescentă inca, a urcat prima 
oară pe scena cinematografului? 

Fiindcă pina să ajungă actriță de film, fu- 
sese, decenii de-a rindul, „artistă de cinema”. 
Jucase adică, vreme îndelungată, în puzderia 
de trupe care injghebau reviste pe scenele ci- 
nematografeior de cartier, in antractele 
proiectiilor. Jean Georgescu însuși isi amin- 
tea ca, elev fiind, cu barbia rezemata de ba- 
lustrada galeriei, o urmărea pe scenă la 
„Franklin“ sau la „Marna“, pe Griviţa. Venea. 
cu o mină în sold si gust aprins de gilceavà. 
repezind sala care o intimpina în delir: „Mo- 
cies!" 


Douazeci de ani mai tirziu, regizorul che- 
mat sa ecranizeze Noaptea furtunoasă, o re- 
jescoperea tot in revistele cinematografelor 
in trupa lui Titi Mihăilescu. La probe, ruși- 
noasa... ca Veta! O săruta George Demetru 
viitorul Chiriac, care avea să-i provoace atita 
zbucium Si bătăi din pleoape. „E Veta!" — a 
decis Jean Georgescu. Ochiul regizorului va- 
zuse bine! Alături de Alexandru Giugaru, 
mare actor care trecuse și el prin şcoala tru- 
pelor de revistă ale cinematografelor, Maria 
Maximilian se revelase un temperament și o 
actriță. Descoperită la aproape 40 de ani. 
cam prea tirziu să se mai impună în conști- 
inta spectatorilor de teatru, fiindcă filmele se 
faceau pe atunci cite unul la trei ani o dată. 

A rămas, aşadar, actrița unui singur film, 
interpreta unui singur rol. Dar a trăit satisfac- 
tia să vadă cum, la mai bine de 40 de ani de 
cind deschisese uşa micului platou cinemato- 
grafic al O.N.C., tineretul, actori și regizori ai 
zilei de miine, o cunoștea, o aprecia și o sar- 
batorea. 

Citeva luni mai tirziu, in miezul verii, s-a 
stins... 

Dar risul ei, trezit de acel „Angel radios!" al 
exaltatului Venturiano—Beligan încă mai re- 
verberează in noi $i va mai răsuna cine știe 
cit, în sălile de cinematograf. În acele săli în 
care și-a început şi şi-a incheiat viata, în cea 


de a doua ei casă... 
T. CARANFIL 


(Urmare din pag. 24) 


matografic Caii de dimineaţă. Un om, o pa- 
siune, efortul imens, munca tenace, traseu! 
devenirii, de la ambitie ta performanta, de la 
concret la abstract, saltul in idee sint treptele 
unui eseu datorat unui tinar cineast de mare 
talent, Ovidiu Bose Pastina, si intitulat cu un 
limpede vers: lar ca sentiment. un cristal, 

n selecţia studioului „Animafilm” nu s-au 
particularizat, în acest an, noi tehnici sau 
propuneri plastice deosebite, în schimb a 
funcţionat o instanță morală suverană. Spinii 
trandafirului, pilulele lui Nell Cobar, au con- 
curat, prin concizie. versiunea modernizata ia 
Balada unui greier mic (regia Laurenţiu Sir- 
bu). Portretul Tatianei Apahidean a sugerat 
printre fotograme că esenţial, in orice po- 
veste, este ca personajele să fie animate de 
palpitul vital al verosimilitatii. Nevoli de co- 
municare, strădaniei de a imagina o punte de 
legătură între semeni nu trebuie sa i se pre- 
cupeteasca nici un efort, susține tinarul 
Olimpiu Bandalac în Podul. Compendiul de 
bună purtare oferit tinerilor e completat de 
Drumul drept al lui Olimp Vàràsteanu (tre: 
personaje, trei temperamente diferite isi des 
fășoară „firul vieţii“ rezistind tentatiilor mai 
bine sau mai râu) și Pegas în care Zaharia 
Buzea trimite o săgeată directă ingratitudinii 

Stacheta producţiilor studențești a fost fi 
xată la cota gravei asumări a responsabilități 
tinerilor față de viitorul omenirii. În Pind nu e 
prea tirziu. un fost student la actorie care-s: 
continuă ucenicia în l.A.T.C., la secţia de re 
gie, Dumitru Lazăr, prevalindu-se inteligent 
de laconismul datelor referitoare la cursa 
înarmărilor si de materiale de arhivă filmate 
în toate colțurile globului, suprapune eloc 
venta dementiala a întreprinderilor aberante 
și virulenta avertismentului chaplinian al ani- 
lor '40. Posibilă replică, peste decenii, la un 
film celebru cu același titlu, Scurtă intilnire. 
departe de a fi doar un „studiu de culoare - 
prin plurale sinestezii, conferă transparența 
imaginii și permeabilitate sensurilor, reco 
mandind un alt tinar cineast care-şi stapi 
neste foarte bine meseria, Horia Lapteș O 
discutabilă pretiozitate acoperă valența poe 
tică intenționată de filmul lui Mraz Francisc 
Plimbare de duminică. Într-o ebosa cinema 
togratica, D-ale publicității (autor Dan Berlo- 
gea), stupiditatea este luată cu asait. Miza 
prea mică estompează exerciţiul Portret ova! 
al lui Sergiu Ungureanu. Umor la domiciliu 
de Valentin Vasilescu demarează ca un sar 
castic amendament la adresa birocratilor, dar 
sfirșește ca recital al unui „itinerant“ actor de 
comedie. Insuficienta elaborare prealabilă 
face ca filmul Oliviei Sireanu Dacă dragoste 
nu este să ràminà o banală întreprindere 
fais-moralizatoare corect narată. 

Modesti, cineamatorii au avut o audiența 
mai restrinsă, deși propunerile lor nu au fost 
lipsite de interes. Ei nu s-au mulțumit doar sa 
detalieze un flux tehnologic (Huila, Familia 
inginerului Livescu) o manifestare folclorica 
(Samus) sau o schimbare de anotimp,ci 
au încercat și un limbaj cinematogra- 
tic mai special: O anume stare de spirit d: 
Petrică Gheorghe si Alice Georgeta Pirvu — 
diafan-suavă persiflare a derizoriului în com- 
ceptia de viata a tinerilor si Dublu sens de 
Petrea Zeida — o indrazneata si acidă paro- 
die antirazboinica. È 

interesul general — bineinteles — a fost 
polarizat de filmele artistice de lung metraj 
Nopțile senine si diminetile toride, conferin 
tele de presă de pe nisipul fierbinte și dezba 
terile prelungite pe terasa hotelului Forum 
sau in pragul casutelor botezate și numero- 
tate Albastros 1, 2, 3 etc., risipite cochet pe 
verdele falezei, nu erau, parcă, suficiente 
pentru pofta grozavă de discuții a tuturor, a 
tinerilor în special. S-au semnalat tentative 
(reușite) de analiză critică şi observaţii perti- 
nente, s-au făcut destăinuiri, mărturii de 
creaţie și profesiuni de credință, s-au invocat 


Pe nisipul încins 
discuţii aprinse — 


amanunte anecdotice, s-au dat informaţii do- 
cumentare sau biografice, s-au inregistrat te- 
ribilisme și, nu -numai din partea publicului 
juvenil, s-au reafirmat adevăruri esenţiale şi 
s-au emis formulări banale, s-au oferit sfaturi 
pentru aspirantii la gloria de cineast si s-a 
propus chiar inițierea unui concurs de idei 
pentru scenarii. Desi concluzia globală este 
că problema cea mai spinoasă rămine... harul 
cinematogratic. Acum, cind febra disputelor 
s-a stins, se impune, e necesară o detaşare 
de prea acute carente și discrepanțe profe- 
sionale. Bilanţul acestei retrospective a pro 
ductiilor studiourilor Buftea, destàsurata in 
aerul tonic al litoralului, într-un climat pro 
pice autoexigentei, stabilește un tablou de 
valori existente sau posibile în filmul nostru 
ta ora de fata. În viitorul apropiat se vor ala 
tura şi tinerii cineasti care așteaptă cu nerab 
dare proba de foc a filmului de ficțiune 


Dedicat temerarilor care, in viltoarea pri- 
mului război mondial, au continuat să lupte 
şi în spatele frontului, Bătălia din umbră 
(scenariul Mihai Opriş, Constantin Paun, re 
gia Andrei Blaier) a fost prezentat în pre- 
mieră absolută în atară de concurs. Modernă 
naraţiune cinematogratică, ecranizarea roma- 
nului lui Cezar Petrescu, Întunecare (scena- 
riul Petre Sàlcudeanu, regia Alexandru Ta 
tos) s-a confruntat, din nou, cu receptivitatea 
publicului tinăr. Proiectat după decernarea 
premiilor, Colierul de turcoaze (scenariul Eu 
gen Barbu, Nicolae-Paul Mihail, regia Gheor 


Tineri care nu sint numai spectatori. 
Cineasti care sînt si spectatori — 
de fapt creatori si cinefili 


dezbăt înd 


laolaltă filmul 


românesc 


a 
Invitaţie la... un pepsi: 
Valentin Uritescu George Alexandru şi Ecaterina Nazare 


Palmares 


M... premiu a fost atribuit colectivulu: 
de realizatori ai filmului Nol. cel din linia intii 
(scenariul: Titus Popovici, regia: Sergiu Nico 
laescu, imaginea: Nicolae Girardi, scenogra 
fia, costumele: Radu Corciova, Gabriela Ni 
colaescu. Muzica: Adrian Enescu) 

Premiul special al juriului a fost acordat til 
melor Cei mai frumoși 20 de ani (scenariul 
Dinu Săraru, Viorel Cozma, regia: Mircea Mu 
resan), Cununa de lauri (scenariul: Nicolae 
Dragoș, regia: Anghel Mora) si Partidul. Pa- 
tria. Poporul (scenariul: Nicolae Dragoş, re 
gia: Virgil Calotescu). 

Titiul de laureat al Galei pentru regie a fost 
atribuit regizoarei Elisabeta Bostan, pentru 
filmul Promisiuni. 

Titlul de laureat al Galei pentru interpretare 
feminină a fost acordat actriței Maria Ploae 
pentru rolul loana din filmul Promisiuni. 

Titlul de laureat al Galei pentru interpretare 
masculină a fost atribuit actorilor Valentin 
Uritescu, pentru rolul sergentului Şapte frat! 
din filmul Noi. cel din linia întii si George 
Alexandru (debut) pentru rolul sublocotenen 


hoy Horia Lazar din filmul Noi. cei din linia 
int 

Premiul tinereţii a fost acordat filmului Ai 
patrulea gard. lingă debarcader (scenariul: 
Nicolae Cristache, regia: Cristiana Nicolae). 

Titlul de laureat al Galei film docu- 
mentar a fost atribuit filmelor: Caii de dimi- 
neață (regia: Nicolae Cabel), Festivalul 
al Enescu" (regia: Tereza Barta) si lar ca 
sentiment, un cristal (regia: Ovidiu Bose Pas 
tina). e 

Titlul de laureat al Galei pentru film de ani- 
matie a fost acordat filmelor: Drumul drept 
(regia Olimp Vărășteanu) și Podul (regia 
Olimpiu Bandalac). 

Titiul de laureat al Galei pentru film realizat 
de studenţii de la LA.T.C. a revenit tilmeior 
Pina nu e prea tirziu (regia Dumhru Lazar, 
imaginea: Adrian Bota) şi Plimbare de dumi- 
nică (regia și imaginea Mraz Francisc) 

Titlul de laureat al Galei pentru film realiza! 
de cineamatori a fost acordat filmelor Familia 
inginerului Livescu (autor: Alexandru Argin- 
teanu, cineclubul Întreprinderii de scule și 
elemente hidraulice Focșani) și Dublu sens 
(autor: Petrea Zeida, cineclubul Casei de cut- 
tură a municipiului Botoșani). 

Juriul a acordat titlul de laureat al Galei „în 
memoriam” actorului Octavian Cotescu pentru 
rolurile realizate in filmele Clipa de râgaz, 
Lucrare de contro! și Căsătorie cu repetiție. 


ghe Vitanidis) ar fi putut declanșa — desigu: 

o polemică în legătură cu „priza la public" 
a filmului de aventuri, daca filmul ar fi fost 
inglobat concursului. Pe un scenariu aparti 
nind lui lon Bucheru, llie Epstein debuteaza 
cu scurt metrajul Lucrare de control. Alatur: 
de foştii sai studenţi, apare aici, in ultimul 
rol. Octavian Cotescu. În memoriam, maes- 
trului i s-a acordat titlul de laureat al Galei 
(pe ecranul careia a mai jucat și în alte doua 
pelicule). Căsătorie cu repetiție (scenariul 
Francisc Munteanu, regia Virgil Calotescu) a 
reconfirmat nevoia acută de umor, de bună 
dispoziţie, într-un cuvint, nevoia de comedie, 
in Sper să ne mai vedem. filmul lui lon 
Bàiesu si Dumitru Dinulescu, salutară ramine 
intenţia de a dinamita castelul de clișee al 
scenariilor tip, in nota unei ironii tandre. Vara 
sentimentală (scenariul Vasile Baran, regia 


„Francisc Munteanu) adoptind manierea ro- 


mantàrii, inventariază mai multe subiecte de 


„factură similară. Tudor Popescu si Serban 


Creangă în Clipa de răgaz enunţă un posibil 
si interesant conflict intre mentalități, o 
schiță de caractere ce s-ar fi dorit mai bo- 
gata, mai nuanțată. Glosind pe tema priete- 
niei adevărate, o infuzie de adolescentina 
prospeţime aduce filmul cuplului Nicolae 
Cristache — Cristiana Nicolae, Al patrulea 
gard. lingă debarcader. Delicatetea investiga- 
tiei psihologice este proprie si tandemului 
Vasilica Istrate — Elisabeta Bostan, iar Pro- 
misiuni, la Costinești, a insemnat o relansare 
a filmului de familie, sensibilă pledoarie pen- 
tru onestitate și demnitate, pentru o viata 
trăită frumos. Creaţii deosebite au izbutit ac- 
torii Maria Ploae, loana Crăciunescu, Mircea 
Diaconu, lon Caramitru. Vorbind, ca de obi- 
cei, cu nespună dragoste despre micuța pro- 
tagonistă, regizoarea Elisabeta Bostan a ținut 
să evidentieze tenacitatea cu care Medeea 
Marinescu isi onorează nu doar vocaţia cine- 
matogratică, ci și pe cea muzicală, de pia- 
nista, în realitate și nu doar pe ecran. Film de 
mare anvergură, care dă măsura posibilități- 
lor materiale deosebite ale cinematografiei 
românești, Noi. cel din linia intii (scenariul 
Titus Popovici. regia Sergiu Nicolaescu) re- 
leva o excepțională capacitate de a emotiona, 
luminind destine individuale pe fundalul unui 
destin colectiv. Perspectiva general umană 
din care este construit subiectul — eroismul 
ca act suprem al omeniei, — face ca acest 
fiim de război să fie, — firesc. un puternic 
mesaj de pace. interpreţii tinerilor protago- 
niști, Anda Onesa și George Alexandru, deși 
apartinind unui alt timp istoric, s-au identifi- 
cat fără nici o reținere cu personajele, virsta 
fiindu-le aceeași, idealurile comune. 

Pentru toţi cei care au fost, sint sau vor fi 
la Costinești, numele superbei staţiuni a de- 
venit — asa cum frumos spunea o tinàrà ac- 
tnițăa — sinonim cu noţiunea de căldură, de 
căldură umană care animă latente virtuţi 
propagă insușiri etice, afirmă valori estetice 
Pentru că în fiece film, ca și în fiece sufiet 
există, trebuie să existe, acea fărimă de dia 
mant care reflectă in mod personal şi unic lu- 
mea înconjurătoare, fàcind sà straluceasca 
chiar și pentru o tracţiune de secundă una 
din miile de fatete ale spiritului creator vesnic 
tinar... 


Irina COROIU 
Foto: Victor STROE 


Noul afiş al tinerestii manifestări 
a cinematografiei româneşti 
ajunsă la a 9-a ediţie 


Filmul, document al epocii 


Nicolai 
30 de 


Kriucihos, azi 
ani dupa 4 


Puterile scenaristului 


|, doi-trei ani, scriitorul Alexandru 
Tomov a devenit — după șapte scenarii de 
cert interes pentru regizorii bulgari — unul 
dintre aceia cărora li se poate pune, cu in- 
dreptatita linişte, clasica întrebare: 

— „Care e secretul dumneavoastră in 
scrierea scenariilor? Cum izbutiti să acordati 
felul de „a gindi literar“ cu cel de „a gindi fil- 
mic“? În acest proces, poetul îl ajută pe pro- 
zator să devină cinedramaturg 7" 

Tomov răspunde cit se poate de interesant, 
în afara schemelor: 

— „Un scriitor care începe prin a-și acorda 
gindul literar la specificul filmic nu are nimic 
de ciștigat. Pentru a scrie un bun scenariu, 
un scriitor trebuie chiar să-și prindă „pe pi- 
cior greşit” propriul său fel de „a gindi lite- 
rar". In această privință, poezia poate fi de un 
ajutor nepretuit prozatorului. Necesarele ei 
zvicniri, asociaţiile ei si, mai ales, hiperlaco- 
nismul ei sint calitàtile cele mai bune condu- 
cătoare de limbaj filmic care, se știe, res- 
pinge furios vesmintele prea somptuoase ale 
prozei literare“. 

Urmează, firește. o altă întrebare clasică 
pentru un scenarist cu experienţă: 

— „Care e cea mai d'es incercare pentru 
un scriitor de cinema?" 

Tomov alege calea corectà: sinceritatea 
fara ,diplomatii" agreabile: 

— „Pentru un scriitor incercarea cea mai 
aspră in cinema o suportă talentul sau, cu 
condiţia să posede așa ceva. Căci în cinema, 
orice scriitor, oriunde, e obiectul unor pre- 
siuni constante datorate tocmai „meseriei 
specifice": presiuni din partea redactorilor, a 
actorilor, a tehnicienilor, fără să mai vorbim 
de cele ale realizatorului și ale timpului. 
Strins in ceea ce aș numi ,clestele total", 
scriitorul e ţinut să-și verifice puterea de in- 
durare gi vitalitatea... Pentru un film după nu- 
vela mea „Sfinta Ana”, am scris șase variante, 
sau șapte, insumind vreo șase sute de pagini 
care au luat drumul coșului de hirtii. A fost o 
muncă de „ocnaș“, dar e tocmai aceea care 
mi-a întărit ambiția de a lucra pentru cinema. 
După aceste 600 de pagini, redactarea scena- 
riului meu definitiv mi s-a părut un joc de co- 
pil. Acum, in ce măsură cinema-ul poate și 
trebuie să transforme materialul literar, nu 
prea şitu ce să răspund. În fond, e problema 
lui, a filmului. Unii își închipuie, greșit, că „nu 
aș permite nimânui să se atingă de scenariile 
mele“. Nu e adevărat. Ceea ce mă poate irita 
este lipsa de competenţă protesională în „tra- 
tamentul" la care sint supuse scenariile mele. 
În nici un caz, nu mă impotrivesc unui ,trata- 
ment" realizat cu talent..." 


Un bucureştean 
despre „Al 41-lea“ 


S. implinesc anul acesta 30 de ani de la 
crearea unui film care a marcat o data impor- 
tanta in evolutia cinematografiei de dupa raz- 
boi: Al 41-lea. Revista noastrà a consacrat o 
cronicà ampla la vremea reluàrii acestei ca- 
podopere, in București. lată însă că am pri 
mit o scrisoare de la un cinefil (Dan Obadă. 
str. Stràulesti 5, Bucuresti) care se ocupà cu 
o reală competenţă si o admirabilă justete a 
tonului de filmul lui Ciuhrai. indeosebi „trimi- 
terile“ — de la John Ford la Labis! — ne-au 
mulțumit și-i facem loc în rubrica noastră, 
dovedindu-ni-se — a cita oară? — ce poten- 
tial de spirit şi nuanţă vibrează în marele nos- 
tru public cinefil. Scrisoarea are ca motto 
aceste cuvinte ale lui Octavian Cotescu: „Să 
ajungem să nu ne mai fie rușine de can- 
doare”, 

„Realizat in 1956, filmul lui Ciuhrai propu- 
nea şi impunea o nouă viziune asupra nuvelei 
lui Boris Lavreniev, ecranizată pentru prima 
oară în perioada „marelui tăcut“ de lakov 
Protazanov. Privită la inceput ca un act de 
mare îndrăzneală a necunoscutului Ciuhrai, 
opera a fost considerată mai apoi, pe drept, o 
cotitură în filmul sovietic. Aceasta deoarece 
revoluţia nu mai era privită grandilocvent. 
naniheist, ci sub incidenţa ei cu destinul oa- 
menilor. Ciuhrai nu se mai mulțumea, ca alti 
cineasti, să exalte actul de vitejie in sine, ci 
sa arate sacrificiul uman și mai ales prețul si 
semnificaţia lui. Ciuhrai studiază întregul prin 
parte, existind în film o trecere de la planul 
general si social (văzut prin drumul ostașilor 
Armatei roşii în deșertul Karakum) ta planul 
individual. Este, desigur, acea mișcare abso- 
lut necesară în artă de ,micsorare" a obiecti- 
vului care se fixează asupra unui cuplu, o 
mișcare de trecere de la exterior la interior, 
marcată și de intervenţia povestitorului. Regi- 
zorul sovietic realizează momente de intensi- 
tate dramatică (imposibil să nu te gindesti la 


Fiecare obiect 
are vremea lui 


P... cà doua citate din cronicile consa- 
crate unor filme de azi ne pot da o imagine 
despre arta la care a ajuns scenografia cine- 
matografica, problema căreia, dealtfel, revista 
noastră i-a dat o atenţie cu totul meritata, 
avind in vedere talentele competitive care lu- 
crează și la noi, la Buftea 

Dintr-o cronică a ultimului film ai lui Karel 
Reisz, (neuitatul „free“-cineast al anilor '60) 
Visuri dulci cu Jessica Lange și Ed. Harris 
„Povestea e simplă, povestea e adevărată 
Patsy Cline (n.r.: o cintàreatà cunoscută tot 
din anii debutului lui Reisz) a existat. Jessica 
Lange o reincarnează minunat, prefacindu-se 
ca-i cinta melodiile. Auzim, de fapt, plăcile tui 
Patsy. Reconstituirea atinge un adevăr 
aproape nevrotic. Nu există un pahar pe 
masă care să nu fie datat, nici o expresie 
care să respire un alt timp. Si sfirsim prin a 


„Jessica 


de reconstituire 


Patrula pierdută a lui John Ford) care culmi- 
nează cu scena vinovàtiei soldatului adormit 
în postul de santinelă; deşi este pâtruns de 
vinovăția sa, el pare mai degrabă să acuze, 
indirect, însuşi războiul. lupta oarbă, violența 
ca rau primordial pentru oamenii din toate 
timpurile. Totuşi comisarul (Nicolai Kriuci- 
kov) îi întinde un colt de piine — simbolul in- 
suși al existenţei, al supraviețuirii, trimitin- 
du-ne cu gindul la superbul vers labişian 
(scris in acelaș ani): ,Màninc şi pling. Må- 
ninc!” În edificarea unei alte societăţi, viata 
popoarelor din Uniunea Sovietică nu a fost 
ușoară, fapt sugestiv explicat. mai ales, prin 
grupul de Kazahi in care se cuvine a fi identi- 
ticat omul obişnuit, cel care muncește fara se 
se bată în piept — realismul frust al cadrelor, 
lupta omului cu natura cred ca pot trimite 
tocmai la Nanuk al lui Flaherty. In (să zicem) 
partea a doua, accentul este pus pe labirintul 
interior. Dar dragostea infiripata între Ma- 
riutka, femeia revoluţionară, femeia lupta- 
toare, cu toate trăsăturile care decurg și ofi- 
terul exponent al vechii clase nu durează, nu 
poate dura, pentru că ei aparţin unor lumi di- 
ferite, care se intilnesc doar secvențial. Ma 
riutka e o fată simpla. cu inima de revolutio- 
nar, cu suflet de poet. E splendidă scena in 
care Mariutka scrie poezii. de o simplitate de- 
zarmanta, în- timp ce tovarasu ei dorm. Mai 
amplu şi mai plastic e redat ofiterul, dusma- 
nul, „nătărăul cu ochi albaștri”. El e, intr-un 
fel, un ghepard, care asistă deloc pasiv la de- 
clinul clasei sale, la ivirea unei noi lumi; ar 
dori să uite de toate, de cele o mie de adevă- 
ruri, de luptă, de idealul pe care şi l-a cautat 
în viata, să se retragă in iubirea descoperită, 
dar sosește la timp barca „fraţilor sai albi"... 
Sigur, filmul poate fi privit si doar ca o po- 
veste de dragoste, dar nu mai contextul isto- 
ric, politic îi dă dimensiunea deosebită. 
Foarte importantă mi se pare a fi contribuția 
unui operator de cea mai înaltă clasă: Ser- 
ghei Urușevski. Lirismul romantic al filmului 
este generat și încadrat de o imagine rafi- 
nată, trecind aproape pe nesimţite de la ve- 
hementa la discreţie. Alături de Balada solda- 
tului, acest al 41-lea dă sentimentalismului o 
rar atinsă capacitate de pătrundere și analiza 
Asemenea reprogramari nu pot decit să feri- 
cească atit pe cei care le fac, cit mai ales pe 
cinefilii, multi, puţini, atítia citi sint” 


vibra.. Poate fiindcă doar din umilitatea na- 
turalista tisneste poezia. zmulsă printr-o in- 
toarcere într-un dans sub ploaie, într-un par- 
king pustiu...“ 

Dintr-un reportaj la filmările celebrului ro- 
man Numele trandafirului. atit de apreciat si 
la noi, în tara (trad. Florin Chiritescu, ed. Da- 
cia, 1985): „Trei ani şi jumătate de pregătiri: 
se pare că atit a fost necesar pentru a.nu se 
lăsa nimic la intimplare, pentru a filma un ev 
mediu de o calitate garantată. Mesele refec- 
toriului, birouri din stejar masiv construite 
anume pentru Numele trandafirului Grelele 
tăblițe au fost imbatrinite cu acizi speciali 
Bolţile sint din scinduri de stejar. În biblio- 
teca mânăstirii, 50 de terfeloage în piele ve- 
che; ele au fost recopiate cu mina — muncă 
de benedictin — în castele austriece de către 
copiști moderni... Mucurile de luminare, lâm- 
pile cu ulei. taburetele, ramele, ceștile, lingu- 
rile de lemn folosite de călugări au fost minu- 
tios create de o echipă de șapte istorici lu- 
crind sub supravegherea celebrului medieva- 
list Jacques Le Goff, care a redactat 300 de 
pagini numai cu note. „Veghez ca nu cumva 
culoarea timpului să apară ca mucava" de- 
clara augustul profesor. 


Lange ar 
nevrotica a 


avea „0 putere 
adevărului” 


Klaus-Maria 
bil să fie si Mefisto 
tophe... 


+. cel capa- 


Contra-ofensiva 
inteligentei 


E. de așteptat, căci altfel, vorba aceea 
disperam: nici Rocky, nici Rambo, nici bicep- 
sii uriași ai lui Schwartzenegger nu mai fac 
atitea parale... Producătorii și spectatorii 
americani s-au săturat repede de atitia 
pumni, de atitea raționamente pe baza de 
caft, de atita singe pe bază de tomate. Curge 
de ajuns singe adevărat, pina intri în ci- 
nema... Ce s-a mai întimplat, deci, după un 
sezon fara prea mult rezon, dacă nu in infern, 
atunci pe ring sau în simulacre de ring, cu 
oameni pe care-i paște mereu Sing-Sing-ul? 
Fara să cadem in excesivul entuziasm al stri- 
gătului: „a triumfat rațiunea!" — cind triumtă 
ea, asa ca să mergi pe pereţi de fericire? — 
totuși se poate scrie, cum o face Alain Riou 
in „Le Nouvel Observateur", că „excesul de 
muschiulatura a consacrat triumful creierului“, 

Cel care întruchipează această contraoten- 
sivă a inteligenţei asupra brutalitatii nu ne 
este deloc necunoscut și în nici un caz un pirpi- 
riu. Ironia face ca el să se fi născut în tara de 
unde a izbucnit colosul de Schwartzenegger 
— Austria: „M-am născut în urmă cu 42 de 
ani într-un sătuc din Alpii austrieci, unde nu 
exista cinema și nici un post de televiziune 
am învățat teatrul din texte, fără vreun mo- 
del"... Fizicul lui nu e chiar neutru, e un bàr- 
bat foarte bine clădit, extrem de atrăgător ca 
energie, ca energie a inteligenţei, a farmecu- 
lui, a unui anume tip de farmec: farmecul pe- 
riculos, încărcat de malitii, de duplicitati, de 
viclenii pe care nu fe poti desparti clar de 
elanurile unei generozitati neașteptate. ÎI stim 
din Mefisto. film cu totul remarcabil, regizat 
de Istvan Szabo, in care acest Klaus Maria 
Brandauer exploda intr-o creaţie uluitoare a 
unui actor bintuit și de angelic și de demo- 
nic, in plină $i pacatoasa epocă a hitlerismu- 
lui, cînd răul pune la grea si decisivă incer- 
care tot ceea ce este valabil şi creator in om. 
Prea putin remarcat la Cannes, Mefisto s-a 
bucurat — spre lauda publicului nostru — de 
© excelentă presă scrisă şi orală la noi, ca în 
Statele Unite să creeze o impresie la fel de 
profundă, fiind si acolo unul din marile filme 
ale anului '82—83. Brandauer-Mefisto a putut 
fi văzut la noi si în idilicul serial Jean Chris- 
tophe. Talentul lui poate, deci, imbratisa și 
iadul și paradisiacul... El corespunde, in gus- 
tul clasic al producătorilor americani, acelui 
chip de actor — din ce în ce mai rar — întru- 
chipat cindva de Claude Rains si George 
Sanders, sarmeurul periculos, cel cautat cu 
nesat de Hitchcock dupa legea lui fara gres: 
„Cu cit e mai bun actorul răului, cu atit e mai 
bun filmul...“ 

După creaţia din Colonelul Redi, tot in re- 
gia lui Istvan Szabo — Brandauer a fost asal- 
tat de producătorii occidentali și, după un rol 
de rau şi al dracului în ultimul James Bond al 
lui Sean Connery. Klaus Maria a lucrat, fara 
mult succes însă, cu Skolimowksi, în Vapo- 
rul-far, în rolul unui „bun“ pe care îl crezi tot 
timpul un rau, formula in care Brandauer ex- 
celează, dar aici n-a dat rezultate mari, -,fi- 
indcă — explică artistul — mie imi trebuie in- 
totdeauna un cineva serios in fata, ca sa-mi 
dea replica. Or, ,Skoli" n-a găsit nimic mai 
bun decit pe fiul său. Era o idee cam slà- 
buta..." Cea mai recentă performanţă a lui 
Brandauer — o expresie a întregii lui forțe de 
artist al inteligenţei, adică a acelei funcții 
care știe să lucreze simultan în două registre 
contradictorii — a fost în Despărțirea de 
Atrica, Oscarul'86, lingă două mari personali- 
tàti artistice ca Redford si Streep. A lucrat cu 
ei de la egal la egal, critica l-a elogiat ca 
atare, si a primit Golden Glob-ul pentru cel 
mai bun rol secundar; cum a explicat, calm, 
Brandauer: „A fost o muncă serioasă și am 
putut crea ceva solid” 


si Jean Chris- 


Documentul, sursă a filmului 


Cecil B. din Londra 


ees a inchinat — in lunile iunie si iulie 
— © expoziţie de proporţii lui Cecil Beaton 
(1904—1980) fotograf. decorator, costumier 
dintre cei mai desavirsiti ai secolului nostru 
i-au pozat celebrităţi ale ecranului si scenei, 
stelele Hollywoodului alergau dupa o poza 
facută de el, l-au solicitat regizori de prima 
mină ai operei Si baletului, a creat costumele 
unor Oscaruri ca Gigi si My fair Lady; a fost 
un clasic si un modern, era deschis tuturor 
lumilor, de la cele mai înstărite la cele mai 
populare. se simțea la fel de bine între cei ai 
anilor '20 ca şi printre puștanii nebuni ai 
'60-ului. Expoziţia a cuprins 600 de fotografii 
ale lui Beaton, din care noi am ales două 
care pun în evidență simplitatea și expresivi- 
tatea unică a artei sale. 


Doud virste 


(1936) 


Marlene Dietrich 


de cinefil 


e Federico Fellini e într-o situație pe care 
scenaristica lui atit de personală, pina la au 
tobiografie, parcă n-a avut-o in vedere: el se 
zbate să-i convingă pe directorii Fox-ulu 
american să-i finanțeze o adaptare — că doar 
n-o să-i spunem ecranizare cind e vorba de o 
idee felliniană — a romanului ,America" lăsat 
cindva focului, precum intreaga sa opera, de 
Franz Katka. Inchizi ochii si ametesti, gindin- 
du-te ce ar face Fellini din „America“, la 
prima sa intiinire cu Kafka. Fox-ul insă se 
lasă greu ademenit. Atitia bani pentru cit 
succes? E greaua întrebare pentru tot produ 
cătorul căruia îi poţi flutura prin fata si ur 
Shakespeare — el tot la acest „to be or not 
to be“ al său se gindeste. In acest timp 
doamna Ginger Rogers e pornită să intenteze 
cineastului italian un proces, cerind daune 8 
milioane de dolari (mai fellinian ar fi fost 8 
milioane şi jumătate...) pentru compromiterea 
la care ar fi supus-o filmul lui, Fred și Gin- 
gers... Oamenii cei mai serioși susțin ca 
doamna Rogers nici n-a văzut filmul ci doar 
subiectul care — se ştie, numai de ea nu se 
ocupă... — a scos-o din fire. Un Fellini al în- 
ceputului — cel care inventa Șeicul alb — ar 
fi găsit aici un subiect copios... 


e Francis Coppola s-a văzut silit să amine 
premiera ultimului sau film Peggy Sue s-a 
măritat — interpretă principala Katherine 
Turner — din vară pentru toamnă. Căci vara, 
liceenii ar fi fi alergat să vadă acest film în 
care eroina. profesoară de liceu, nu e chiar 
exemplară ca moralitate... Pe cind în octom- 
brie, după calculul distribuitorilor foarte 
atenţi la reacţiile moralei asociaţiilor parin. 
testi — nu vor mai avea capul decit la lecții, 


0 propunere serioasă, 
cu box și haz... 


U. fiim american cu mult box, prezentat 
într-o simbata de vara la televizoarele noas 
tre, ne trimite la a câuta si a găsi in fişierele 
documentării necesare pentru această ru 
bricà de confruntare între fiim si lume, o or: 
ginalà propunere a unui critic new-yorkez de 
cinema, George Versey, ceva mai veche, cam 
de pe vremea cind vedea Edith $i Marcel ai 
lui Lelouch, dar de indiscutabila actualitate 
cind afli cite filme cu „punch“, ,M.O."-uri si 
atitea dure lovirturi se mai pun si azi la cale 
prin stadioanele lumii, Rocky, ajuns la scena- 


ale unui mare fotograf. Ceci 


Bea 


riul al patrulea, nedescurajind, sincer vor- 
bind, toate inspiratiile facililor dramaturgi 


George Versey avea urmatoarea idee, de o 
seriozitate al carei umor nu sintem atit de co- 
pii ca sà ne scape: , 


w- e fara îndoială cà boxul ne-a învăţat 
despre speranţă și deznadejde mai mult decit 
oricare alt sport. Dar, tinind seama de perico- 
lele pe care le implică, a venit probabil timpul 
„sa“ inchidem", o dată pentru totdeauna, in 
lumea artei. Trebuie să-i facem boxului locul 
cuvenit în teatrul nostru — aceasta ar da de 
lucru actorilor de toate gabariturile, iar spec- 
tatorilor garantia unor emoţii puternice, fără 
ca prin aceasta să se mai provoace fluvii de 
singe, distrugerea celulelor cerebrale, ajun- 
gindu-se, in cazuri extreme, la moartea pro- 
tagoniştilor”. 


Chiar, zău așa, ce-ar fi să i se dea boxului 
un nou, dragă doamne, ,mimesis", ca sa ne 
exprimam și noi nobil, pe măsura „celei mai 
nobile arte"? 


Marilyn Monroe (1956) 


Oricum, în fața acestei hotariri, Coppola s-a 
hotărit să profite ca să schimbe finalul filmu- 
lu: Buna, oricit ar fi de mică, e vacanța mare 


© Roger Moore a trimis producătorilor sai 
o scrisoare prin care-și anunţă demisia defi- 
nitivă din orice James Bond 


e Richard Chamberlain mărturisește: „Am 
incetat să joc în filme ca Masca de fier sau 
Contele de Monte Cristo fiindcă moda filme- 
lor de capă și spadă a trecut... O regret. Mi 
se stringe inima cind revăd aceste filme care 
contituie dealtfel si cel mai bun divertisment 
pentru un actor: fiind prea puţine efecte spe 


ciale, iti poţi permite toate fanteziile. Si cit e 
de plâcut să ştii că ochii a milioane de oa- 
meni sint atintiti asupra indraznelilor tale...” 


e Film nou, sărind din pagină ca subiect, 
la studiourile pragheze Barrandow: Doi pe un 
cal. doi pe un măgar — parodie, comedie, 
tragedie, „musical“, avind ca eroi, trei soldaţi 
amariti și vagabonzi, de pe vremea regelui 
Vaslav al IV-lea care-și dau via,a pentru citiva 
banuti, habar neavind ce cauză servesc si din 
ce cauză mor... 


e O idee incintàtoare — să-ţi lase gura apa 
și ochiul lacrimă: Stan, Stan Laurei, Stari 


Un rol original pentru un scenarist: actor în propriul său film 


(Zdenek Sve 


el din stînga, in filmul cehoslovac 


intelepciunile 
unui operator 


Fan artistică bergmaniana e cunoscuta 
indeosebi prin actorii ei: Liv Uliman, Bibi An- 
derson, Max von Sydow, Erland Josephson, 
dar mai există un membru al ei, ceva mai ob- 
scur pentru cei neinitiati, fara de care Ingmar 
Bergman recunoaste cà nimic din ce a reali- 
zat n-ar fi avut forta si importanta pe care 
le-o atribuie istoria cinema-ului. E operatorul 
sau Sven Nykvist. Ultimul Cannes i-a conferit 
premiu! pentru cea mai bogata contributie ar- 
tistica, in calitatea lui de operator la Sacrifi- 
ciul lui Tarkovski. Cinematografic vorbind, 
nimic nu ni se pare mai semnificativ pentru 
legătura dintre cei doi regizori ca existența în 
opera lor a „ochiului“ lui Nykvist. A moralei 
lui. Căci, din textul de mai jos, se va vedea 
lesne si pătrunzător, ce adinc, la un operator 
de talia lui Nykvist, la un artist de grandoare, 
ochiul aparține unei morale iar meseria unei 
intelegeri unice a omului: 


„Foarte repede am învățat în meseria mea 


„doua lucruri. 


Primul: sà accepti toate stidàrile si să le in- 
frunti cu îndrăzneală. Ce fi se poate intimpla 
mai rau este sà esuezi, nu e cel mai grav. E 
mai rau sà fii timid, caci rezultatul va fi banal 


Al doilea: să fii modest cînd izbutesti și sa 
respecti vederile celor cu care lucrezi. Albert 
Schweitzer m-a invàtat asta. Urma să fac un 
film despre el si totul a mers anapoda. Avio- 
nul care transporta bobinele s-a sfarimat si 
camera a căzut în pană. El mi-a aratat ca 
umilitatea poate să-ți dea hotărirea, elanul, 
ca să reincepi totul. 


lată de ce incerc intotdeauna să fiu franc si 
respectuos. Raporturile umane sint foarte im- 
portante. Nu trebuie niciodată să-ți impui àl 
tora ideile, ci mai degrabă să asculti și sa 
ajungi la o soluţie care să satisfacă pe toată 
lumea. Sigur, poți să clocotesti de furie pe 
dinăuntru, dar trebuie să aștepți ca totul să 
se calmeze. Nu trebuie niciodată să pui 
inainte sentimentele tale şi reputaţia ta, ci să 
folosești la maximum talentul tau si curiozita- 
tea. Nu ești niciodată prea bătrin pentru ca 
să înveţi” 


Rubrica „Filmul, document al epocii”, 
„Documentul, sursă a filmului“ 
este realizată de Radu COSAȘU 


prietenul (de se poate spune așa) al lui Bran, 
are o fiică, o singură fiică, Lois Laurel Ha- 
wes, căreia i-a trecut prin minte o idee daca 
nu de milioane, atunci ceva mai valoroasă 
decit un miliard: să doneze absolut toate su- 
venirurile rămase de la tatăl ei lui Variety Art 
Center; toate scenariile pe care ,bàtrinul" (i 
se poate spune așa lui Stan?) le-a înghesuit 
prin sertarele tui, toate accesoriile folosite 
sau nefolosite pentru gagurile sale, de te 
apucă ameteala gindindu-te cite asemenea 
accesorii or fi, declanşatoare ale acceselor 
noastre de ris la „Stan și Bran“, apreciate — 
de un critic japonez! — ca apte să reziste în 
timp pina la răcirea pămîntului. Sptendida di- 
mensiune a „comicului etern". 


Ultima „mască 
a lui Richard Chamberlain 
(în Allan Quarermain) 


— de loc de fier— 


iuni semnate de Lizzani o eiia tarà 
"indoiala apariţia în distribuție a unui 
nume ieşit din circulaţie în uitati ani: 
Marina Vlady. 


Maximilian Schell poate fi intilnit acum 
la fel de des ca actor, dar și ca regizor. 
daca nu chiar si una Si alta in acelasi 
film. Cum este cazul cu ultima lui reati- 
zare intitulată: Midas. sau cea de-a doua 
viata. 


Amintiri, amintiri 


Este drept cà nu prea multà lume isi 
mai aduce aminte de Viviane Romance. o 
figura in filmul dinaintea celui de-al doi- 
lea război mondial, vampa peliculelor ro- 
mantioase, gen Napoli sub sărutul focului 
(care mai era si cu Tino Rossi) şi cite al- 
tele ejusdem farinae! 

Într-o buna zi şi nu din cauza confla- 
gratiei mondiale, seductia actriței asupra 
spectatorilor oe pe toate meridianele lu- 
mii s-a consumat subit. Viviane Romance 
a intrat în conul de umbră, ba chiar de 

„beznă. Nimeni nici nu s-a mirat şi nici n-a 
întrebat ce s-a intimplat cu „voluptuoasa 
Viviane cum i se spunea în epoca ei. Dar 
Viviane Romance există, ea traieste de 25 
de ani retrasă undeva în sudul Franţei 
(lingă Saint-Paul-de-Vence) unde a fost 


Din zece în zece ani, algerianul Lakhdar Hamina oferă festivalului de 
la Cannes o surpriză. In 1986 ea s-a chemat L/rima imagine (cu Véroni- 


Marele succes de anu] trecut al Tatianei 


Dolghileva se intitulează Lumini 


Poveste de dragost 
la tropice 


Ultimul film al realizatorului cubanez 
Humberto Solas intitulat Amada este 
ecranizarea romanului omonim aparut in 
1919 şi care a stirnit multa vilva la acea 
vreme. Acţiunea este plasata inaintea pri- 
mului război mondial. Tatăl Amadei, un 
mare proprietar de plantaţii, este în reali- 
tate un zbir care-și lucrează plantațiile cu 
oameni ţinuţi în stare de sclavie. Tot ce 
se poate inchipui ca tratament necruţător 
se intilneste pe moșiile lui. Soţul Amadei 
este la rindul lui expresia marii burghezii 
in degrindoladă, un individ captiv al vi- 
ciului, neintelegind să facă ceva în viata. 
Un om inutil. În această atmosfera. 
Amada simte că se sufocă. Totul îi pare 
lipsit de orizont. Într-o zi însă intilneste 
un tinàr ziarist, un om al ideilor noi, libe- 
rale, care îi deschide ochii asupra adeva- 
ratei stàri de lucruri din tarà. 


Filmul, spune un comentator, imple- 
teste” povestea ‘de dragoste cu drama so-" 


cială într-o atmosferă romantica, fru- 
moasă, intretăiată de o realitate brutală 
Există chiar o alternanță a filonului liric 
cu acela al unei critici acerbe a stărilor 
de lucruri ce prevestesc sfirsitul erei co- 
loniale a Cubei. 


Realizatorul italian Carlo Lizzani și-a 
incheiat filmările la insula despre care se 
crede că va fi una din peliculele de pres- 
tigiu din producţia din acest an a cinema- 


tografei peninsulare. Surpriza noii nara- 


În aşteptarea lui Cehov și a lui 


halhov: Marcello Mastroianni 


descoperită de o echipă de reporteri 
Amintirea epocii de aur nu-i provoaca eu- 
forii fostei vedete. Dimpotrivă. ascultaţi-o 
„N-am fost niciodată, dar absolut ni- 
ciodatà, o femeie răsfăţată, fericită ca 
eram o mare vedetă. Meseria mea nu 
mi-a făcut nici o plăcere. Uram genul de 
personaje ce mi se incredintau și care nu 
aveau nimic comun cu mine. Cind pri- 
veam pe ecran aveam impresia ca vad pe 
altcineva. În viata de toate zilele eu nici 
măcar nu mă fardam. Începusem să mă 
acund de oameni, să-mi fie ruşine. Am 
trecut prin tot felul de crize sufleteşti. 
După multi ani am reincercat să mă in- 
torc pe platou, dar tot ce mi s-a oferit a 
fost un rol de patroană a unei casei de 
toleranţă. Am refuzat şi de atunci n-am 
mai avut nici o tentatie de a mă întoarce 
pe platoul de filmare. Si nu regret de fel.” 
După aceste incercari era limpede că Vi- 
viane Romance se pregăteşte și ea sà-si 
scrie memoriile care vor apare. foarte cu- 
rind, sub un titlu care se dispensează de 
alte interpretări: „Romantică cu orice 
pret”. 


Mitul 


Daca ar mai fi in viaja, Marilyn Monroe 
ar àvea astăzi 60 de ani, ba chiar și trei 
luni, acum cind cititi acest comentariu 
(s-a născut la 1 iunie 1926 şi a murit la 5 
august 1962). Totuşi in aceşti 24 de ani 
care au trecut de la disparitia ei, s-a vor- 
bit si s-a scris despre ea poate chiar mai 
mult decit in timpul vieţii ei. Ca pentru a 
marca cei 60 de ani de cind s-a născut 
Marilyn Monroe, a apărut sub pana unui 
cunoscut scriitor și ziarist englez, An- 
thony Summers, o analiză, inca o analiza, 
încă o incercare biografică, — încă o pri- 
vire asupra vieţii ei intitulată. „Marilyn 
Monroe, viața secretă a unei dive”. 

_ Summers, deja celebru mai ales prin 
cartea despre moartea președintelui Ken- 
nedy, a făcut o anchetă așa cum scrie la 
carte asupra cauzelor morții actriței, cau- 
tind să descopere secretul profund al 
acestei intimplari tragice. A intervievat 
peste 600 de persoane care au cunos- 
cut-o, a cercetat un număr imens de do- 
cumente și dosare și, mai ales, a incercat 
să inteleagà și să sugereze cititorului ce 
fel de viata a dus ea pina la cei 36 de ani 
citi împlinise in 1962. După cum se știe. 
actrița a avut un start modest, dar a ajuns 


. sà deţină un rol atit de important in lu- 
„mea spectacolului american ca şi in so 


cietate. l-au. trebuit 400 de pagini lu: 
Summers pina să ajungă să sugereze 
uneie ipoteze asupra dispariției, ipoteze 
care. cu ajutorul si al fanteziei cititorului, 
să deschidă calea spre adevărul condiţie: 
existenţiale a aceleia care a fost Marlyn 
Monroe. 


Milena Jesenska s-a născut la Praga în 
1896 şi a murit în lagărul nazist de la Ra- 
vensbruk in 1944. Poate că omenirea ar fi 
uitat-o dacă ea n-ar fi fost destinatara 

acelor „Scrisori câtre Milena” ale lui 

Kafka. Pe ea a iubit-o, | entru ea a suferit 
dar a si facut-o sà sufere, ei i-a dedicat 
sumedenie de ginduri càrora apoi ar fi 
vrut sà le steargà urma. 

La vremea cind se vedeau, se plimbau 
$i isi scriau, Milena făcea gazetarie și 
unele dintre articolele ei se ocupau de 
subiectul zilei prin 1920, şi subiectul ăsta 


nu era altul decit cinematograful la care. 


mergea atit de des impreună cu Franz 


= 


que Jeannot g Jean Bouise) 


Kafka. lata ce scrie ea, de pildă, în finalul 


unei relatări despre spectacolul cinema- 
tografic ca eveniment al acelor zile: „Ci- 
nematogratul e totuși altceva decit o sim- 
pla distracţie. Sint sigură ca el poate tine 
loc de alcool pentru un alcoolic, e ceva 
care iti îngăduie sa uiţi pentru o clipă ce 
te doare in viata şi, mai ales. e ceva care 
te solicită intens. Vazind un film ne dam 
seama cit de neputincioşi sintem, ca 
biete fiinje,. in fața tuturor tantasmelor 
care ne bintuie vieţile, ce mult ne place 
să ne abandonam acestei plăceri care ne 
îngăduie să suportam mai uşor exis- 


Si o anti-vedetă poate deveni 
mit: Kathar epburn, de 


Pare surprinzatoare stirea ca Federico 
Fellini este preocupat, la ora actuală, sa 
transpuna pe ecran o viziune kafkiana 
America. Nimic din viziunea felliniana nu 
s-ar apropia de cea kafkiana la prima ve- 
dere. Dacă insă ne gindim bine, in exube- 
ranta narativă a marelui realizator italian 
“se depisteaza o anumită angoasă existen- 
tiala, chiar o premonitie care-l poate 
apropia pe Fellini de viziunile kafkiene. 
Oricum anunţul că Fellini proiectează un 
film kafkian a stirnit senzaţie. 


Laureatul de anul trecut de la Cannes 


regizorul iugoslav Emir Kusturica a ince ` 


put filmarile la Podul de peste Drina 


ecranizarea romanului cu același nume al 
lui ivo Andric, laureat al premiului Nobel 
pentru literatură. 


* 


Michael Cimino se află in Italia, ma: 
exact în Sicilia, unde a inceput filmanie 
la ecranizarea romanului lui Mario Puzo: 
Sicilienii. 


Recentul film semnat de cunoscutul 
realizator ceh Juraj Herz specializat in 
filme pentru Copii si tineret, dar, am 
adăuga noi, ale cărui filme sint destinate 
in egală masură și părinţilor acestora. 
este o ecranizare a unui basm de Ander- 
sen, Filmul se intitulează Galosii fericirii. 
Basmul lui Andersen este, deopotrivă, li- 
ric şi plin de haz, dar spectatorul afla şi 
reflecții despre fericirea care nu se obține 
prea uşor si pe care trebuie s-o meriti 
prin propria ta strădanie. Este — spune 
un comentator al filmului lui Herz — un 
subiect foarte .fotogenic", care, in plus, 
ofera autorului o ocazie să folosească din 
plin posibilităţile magiei cinematogratului. 
Acţiunea Galosilor fericirii se desfășoară 
mtr-un peisaj imaginar, atmosfera este 
ploioasă si tristă. Peste acoperișurile ora- 
sului se plimbă. in sus şi in jos, trasu- 
rile şi cupeele ca intr-o lume lantastica. 
Calatorii şi calatoarete aflate in ele sint fi- 
inte fabuloase, niște zine. Două aseme- 
nea tràsuri se ciocnesc chiar pe un aco- 
peris iar calatorii din ele se iau la cearta... 
Povestea este plină de invàtàminte și se 
urmăreşte cu o curiozitate dublata de o 
mare placere. _ 


ile Barbar 


Dupa cum se știe filmul regizoare: vest 
germane Margarethe von Trotta, Rosa 
Luxemburg a fost la mare cinste la Can- 
nes, editia 1986. interpreta: principala, ac- 
trita Barbara Sukowa a primit marele pre- 
miu de interpretare feminina, filmul a fost 
comentat amplu de presa franceză si 
străină. După Cannes, a urmat o primire 
triumfală in R.F.G., unde filmului i s-a de- 
cernat „Medalia de aur“, precum si un 
premiu de incurajare. O altă „medalie de 
aur” a primit Barbara Sukova care este 
considerată, la ora actuală, printre cele 
mai mari interprete de film şi teatru din 
Germania Federală. Dar Sukowa nu este 
o festivistă, nici chiar o festivalistă caci, 
invitată la televiziune sa-și comenteze 
succesul ea a răspuns taios ca „premile 
nu sint prea importante in viata mea ar- 
tistică.” Comentatorii spun ca aceasta 
afirmatie nu este deloc o cochetărie a 
Barbarei Sukova, cunoscută pentru 
aversiunea ei față de conventionalisme 
încă de pe vremea studenției cind era su- 
pranumita „Barbara cea roșie”. 

Sukowa s-a născut la Bremen, la 2 fe- 
bruarie 1950. A urmat cursurile la școala 
Max Reinhardt din Berlinul de Vest și a 
inceput să facă teatru în 1971. De cuma 
apărut pe scenă, s-a impus atenţiei gene- 
rale. Unul din succesele ei remarcabile în _ 
teatru a fost in regia lui Fassbinder. in 
piesa „Femei din New York”. apoi o crea- 
tie cu totul ieșită din comun a avut în ro- 
lul Mieze din filmul — maraton Berlin-A- 
bet Platz. ecranizare a romanului lui 

ODIN. 


Ga pe principiul suspansului — 
un suspans mai mult aparent decit real. ce 
remonia decernării premiilor Oscar se desfa- 


soara, an de an. potrivit unui tipic anume, și | 
ultima ediţie, cea de-a 58-a, nu a vadit nicio | 


schimbare deosebita fata de ritualul obișnuit. 
Acelaşi nelipsit „show“, aceeaşi etalare de 
toalete, aceiași prezentatori care mimeaza 
emoția in momentul deschiderii plicurilor. 
într-un cuvint acelaşi ambalaj viu, daca nu 
strident colorat, care. noblesse Blige, a as- 
cuns și unele surprize, deși — ca să zic așa 
- nu cu totul neaşteptate. 


Un scor astronomic şi expl le sale 


O surpriză, dar numai în parte, a constituit 
succesul pe toată linia obținut de filmul lu: 
Sydney Pollack, Out of Africa (Despărțirea 
de Africa), in detrimentul peliculei lui Steven 
Spielberg, The Color Purple (Culoarea viole- 
ta). Ambele concurau, in aparenţă cu şanse 
egale. pentru numărul cel mai mare de pre- 
mii: 11. Ambele erau inspirate după opere li- 
terare cunoscute. Este adevarat, o distanța 
de aproape jumatate de veac separă apariția 
romanului scriitoarei daneze Karen Blixen de 
cea a romanului scriitoarei americane de cu- 
ioare Alice Walker (laureată a Premiului Pu- 
litzer pe anul 1983). acțiunea petrecindu-se, 
insă și într-un caz si in celălalt, in prima 
parte a secolului nostru — în inima continen- 
tului african și, respectiv, intr-unul din satele 
din sudul Americii. 
scrieri — iată, așadar, o noua asemanare 
nu era uşor de realizat, cea a romanului scrii 
toarei daneze pentru lirismul sau difuz (intre- 
țesut cu elemente autobiografice), cea a ope- 
rei scriitoarei americane datorita tormei sale 
epistolare. Exista totuși o diferenţă şi se pare” 
că aceasta a jucat un rol capital in decizia 
celor 4 227 membri ai Academiei Americane 
de Arte și Ştiinţe Cinematografice: eroii fil- 
mului (şi romanului) Despărțirea de Atrica 
“sint albi, pe cind eroii. mai exact eroinele, fil- 
mului (si romanului) Culoarea violetă sint 


negr. 3 

haoi autobiografic al lui Karen Blixen. 
devenită baroana printr-o càsàtorie de conve 
nientà, a tentat pe multi cineaști. Încă prin 


anii '50 fusese planuita o versiune cinemato- 


grafica in care rolul titular urma sa permita 
Gretei Garbo sâ-și facă reaparitia triumfala 
pe ecran, dar, datorită dificultăților arătate. 
proiectul a trebuit abandonat. Dupa alte doua 
încercări nereușite. i-a fost dat lui Sydney 
Pollack, unul din cei mai ecleetici şi mai capa- 
bili cineaști ai generaţiei de mijloc a Hollywo- 
od-ului (filmografia sa include opere atit de 
disparate și valoroase cum ar fi $i caii se im- 
puşcă, nu-i așa?, Jeremiah Johnson si Toot- 
sie), să ducă la capat această intenţie. Bene- 
ficiind de o interpretare de zile mari (Meryl 
Streep şi Robert Redford, acompaniati de 
Klaus Maria Brandauer), filmul (ca și cartea) 
își propune să reconstituie odiseea spirituală 
a unei femei culte, voluntare, patimase, ca- 
re-si împarte viața între adrhinistrarea unei 
plantaţii de catea, aflate pe teritoriul unei co- 


Ecranizarea ambeluw 


rului impresia ca asista la simpla aventură 
erotică a unei aristocrate, care se îndrâgos 
teste de un vinator de animale sălbatice. ceea 
ce tradeaza, desigur, intenţiile romanului. 
Pina la urma regizorul reușește. să depa- 
seasca asemenea distonante si sa redea cu 
vibraţie tragedia personală a unei femei, care, 
odata cu „despărțirea de Africa" își pierde. 
pentru totdeauna,- marea ei iubire. 

Cu totul alta este factura romanului Culoa- 
rea violetă, istorisirea drumului spre cunoas- 
terea de sine a unei tinere negrese, plină de 
sensibilitate, Celie. Ortană de la o virsta fra 
gedă, silită să accepte o căsătorie timpurie, 
cu un sot brutal şi mărginit, despartita cu 
forta de sora sa adorată Netie, inconjurata 
din toate părțile de neintelegere și ostilitate, 
Celie, victimă emblematică a violenței si in- 
justiției iși găsește, pină la urmă, salvarea în 
conştiinţa propriei sale demnități. Propunin- 
du-si să transpuna pentru ecran această po- 
veste, Spielberg a facut un pariu îndrăzneţ, 
abandonind genul de filme care i-au adus ce 
lebritatea, cum ar fi E.T. sau În căutarea ar- 
cei pierdute, destinate cu precădere publicu- 
lui adolescentin, și abordind o temă cu totul 
noua pentru el. Rezultatul este un film fru- 
mos, cu 0 imagine splendidă, cu o cromatică 


La a 58-a ediţie: 


dar nu s-a putut încă 


de pr 


de o luminozitate intensă, în care predomina 
verdele pajistilor si violetul vesmintelor (de 
unde şi titlul romanului si al peliculei). cu 
portretizări pline de fineţe — debutul cinema - 
togratic al interpretei Celiei, Whoopi Gold 
berg fiind considerat de mulți critic: dea 
dreptul senzaţional — şi, mai ales, cu o poe- 
zie inetabilă a sentimentelor simple. Un film 
in care se regăsesc, ici şi colo, crimpeie din 
Rădăcinile și din Pe aripile vintului. Un Pe 
aripile vintului din care Scarlett a dispărut și 
sint aduşi în prim plan cei ce trudeau pe 
plantațiile de bumbac ale Tarei. Toate aces- 
tea au fost. poate, prea mult pentru membrii 
areopagului în seama cărora intră atribuirea 
Oscarurilor si care nu au reușit să-și biruie 
prejudecatile rasiale. Astfel cum se explică 


| faptul ca, deși ambele filme au fost propuse 


la cite 11 premii. Despărțirea de Atrica a luat 
șapte (pe lingă premiile pentru cel mai bun 
film si cea mai bună regie si cele pentru 
adaptarea pentru ecran, imagine, sunet. mu- 
zică, decoruri), in timp de Culoarea violetă 
nu a luat nici un premiu, absolut nici unul? 

„Pollack-Spielberg: 7 la 0”. au tradus in 


| limbaj sportiv unele ziare decizia Academiei 


de Arte și Ştiinţe Cinematografice. Diferența 


| astronomică de ,scor" care nu reflectă deo- 


lonii britanice (Kenya de astăzi) si descurca- — 


rea firelor unei complicate povești sentimen- 


tale. În carte, Karen Blixen vorbește cu multă | 


simpatie de africanii care o inconjoară; în 
film, acestora li se rezervă rolul de simpla fi- 
quratie. În schimb povestea de dragoste este 
nu numai absolutizatà, dar uneori luneca 
spre cliseele hollywoodiene. lasind spectato- 


Pe podium, cinci statuete în mîinile cistigàtorilor: actorii William Hurt, 
Anjelica Huston, Geraldine Page şi regizorul Sydney Pollack 


sebirea valorica nici intre cele doua filme, 
nici între cei doi regizori. Intervine, poate, aci 
şi un alt factor. Spielberg, care deţine recor- 
dul absolut la box office, nu a fost niciodata 
privit cu ochi buni (succesul altora doare!) de 
cei Ce impart Oscarurile, iar reconvertirea sa 


dar Asociatia pentru origen drepturilor ne- 
gror americani (NAACP) a protestat deschis 
impotriva atitudinii discriminatorii fata de o 
pelicula Care vorbeste despre viata negrilor si 
e interpretată in exclusivitate de actori de cu- 
ioare". Pe de altă parte. ziare Si oameni de 
cultura din Kenya au criticat vehement ceea 
ce au descris a fi modul idilic in care — spre 
deosebire de carte — filmul Despàrtirea de 
Africa prezintă realităţile de la inceputul 
acestui secol ale continentului negru. 
După cum se vede, in măsura in care se 


poate vorbi anul acesta de un „Oscar alri- 


îi Onoarea salvată a familiei Huston 


canus", opțiunile sale sint sub semnul intre- 


barii. Africa asupra căreia s-a oprit fiind una 
in care atricanii insisi se recunosc prea putin. f J 

Snr > - ` + gen tematic — despre si pentru cei aflați la 
{virsta a treia — care ar putea fi numit geri- 


in schimb. deciziile privind. premiile de in- 
terpretare nu au avut, în general, darul de a 
stirni controverse. Partitura din Sărutul te- 


meii-pălanjen (Kiss of the Spider Woman) i-a 


| purtat, fara îndoială, noroc tut William Hurt. 


un tinăr actor clădit ca un atlet, gen Cristo- 


| pher Reeve. aducindu-i mai intii Palma de 


| 
| 


| 
i 
I 
| 


aur la Cannes si acum Oscarul pentru cea 


Oscarul a evoluat, 


despart 


priile-i prejudecăţi si tabu-uri 


mai buna creaţie actoricească masculină. In- 
spirată dupa un roman al scriitorului argenti- 
nian Manuel Puig, în ale cărui opere mirajul 
cinematografului este omniprezent (a lucrat. 
un timp, ca asistent de regie la Cinecittă, iar 
prima sa carte este intitulată Trădat de Rita 
Hayworth!), Sărutul femeii-păianjen peliculă 


o psihodramă a cărei acţiune se desfasoara 


| în celula unei inchisori împărţită de doi deti- 


nuti. Unul dintre ei, un fanatic al melodrame- 
lor hollywoodiene. povestește celuilalt su- 
biectele unor filme pe care le-a văzut demult 
(sau pe care își inchipuie că le-a văzut) si, 


| treptat, prin intermediul acestor stranii po- 


veşti, intre cei doi se tes legaturile unei 


| strinse solidaritati. În rolul povestitorului 
mitoman, William Hurt pune aceeași pasiune, 


„l-au făcut remarcat 
- (Body Heat) sau Frigul cel mare 


manifesta, aceeaşi sete de perfecțiune care 
în Căldura animalică 
i (The Big 
Chill), decernarea Oscarului venind, astfel, sa 
confirme o realitate asupra careia nimeni nu 
se mai indoia. 

Nimeni nu s-a indoit o clipà nici asupra ca- 
litatilor cu totul ieșite din comun ale actrițe» 
veterane Geraldine Page (binecunoscuta si 
publicului nostru pentru creaţiile sale din 
Vară și fum și Dulcea pasăre a tinereţii, dupa 
celebrele piese ale lui Tennessee Williams). 
care are in urma ei o carieră de peste trei de- 
cenii. După ce a fost propusă pină acum de 
şapte ori pentru premiul Oscar, la a opta în- 


| cercare norocul i-a suris in fine, ceea ce 


la un gen cu mai multe șanse de a le stimula. | 
| atenţia nu a schimbat deloc datele situaţiei. 


„Este adevărat, Spielberg, ca un jucător care 


ştie sa piarda, s-a abținut de la comentarii, 


oto: Ray ARCC 


aratà ca niciodatà nu e prea tirziu. Fara in- 
doială, a ajutat-o si rolul incredintat in Cdà- 
torie sentimentalà (The Trip to Bountiful), un 
.vehicul" ideal pentru o mare interpretă: 


Aceasta 


Un Oscar al culorilor 
mai mult sau mai putin violente 


ajunsa la apusul vietii, batrina doamna Carrie 
Watts are o singura dorinta, sa-si regaseasca 
casa unde a copilarit, intr-un mic orasel 
(Bountiful) din Texas; dar oraselul nu mai 


Í există, locuitorii l-au paràsit, totul a dispărut 


Visul de o clipà s-a spulberat, copilària, vre- 
murile de odinioarà nu se mai pot intoarce 


| niciodată... . 


Dacă sorții i-au fost favorabili lui Geraldine 
Page la 61 de ani. acest lucru s-a intimplat la 
o virstă și mai inaintata în cazul lui Don Ame- 
che, care la cei 76 de ani ai sai, isi vede râs- 
plătită creaţia din Cocoon (Gogoasa de ma- 
tase) cu premiul pentru cel mai bun rol se- 
cundar masculin Filmul cu acest titlu bizar 
este o peliculă care aparține unui foarte nou - 


atrico-fantastic. Este vorba de mitul redobin- 
dirii tinereţii de odinioară, în cazul de fata 
prin scăldarea intr-un bazin cu puteri magice. 
“Desigur, pentru Don Ameche, actorul sedu- 
cator si elegant de acum o jumătate de secol, 


| care a putut fi recent văzut la cinemateca 


bucureșteană în Rapsodia diabolică, Oscarul 
primit a avut efectul unei adevărate bai deti- 
nerete... . : 1 

Pe lista filmelor preselectionate pentru a 
candida la distincția supremă s-a numărat si 
Onoarea familiei Prizzi (Prizzis Honor), pe 
genericul acestei virulente satire la adresa 
Mafiei americane figurind, alături de numele 
regizorului John Huston, și cel al fiicei sale 
Anjelica Si dacă sansa nu i-a suris de 
această dată vajnicului patriarh al celei de-a 
șapte arte, in schimb a avut satisfacția ca An- 


| jelica sa primească Oscarul pentru cel mai 


| regizată de brazilianul Hector Babenco, este | 


bun rol feminin secundar. „Onoarea“ familiei _ 
Huston era, astfel, salvată, zestrea Oscaruri- 
lor aflate in posesia ei intregindu-se cu înca 

un trofeu, după cele primite, în 1948, pentru 

Comoara din Sierra Madre de tatal, John (re- 

gia și scenariul) și de bunicul, Walter (cel 

mai bun rol secundar masculin). O pertor- 

mes unica, in felul ei, in analele cinemato- 

gratiei. 


Dec 


compensatie". 


Ultimul dintre premiile importante — pen- 
tru cel mai bun film strain — a fost primit de 
pelicula argentiniană La Historia Oficial. O 
distincție întru totul meritatà, care vine sà 
compenseze, intr-o oarecare masura, inad- 
vertentele si omisiunile actualei ediţii. Atit 
prin importanța temei, spulberarea cinicei 
„versiuni oficiale“ asupra dispariţiei fara urme 
a tinerilor cu vederi de stinga in timpul regi- 
mului de dictatură din Argentina, cit și prin 
renașterea cinematografiei latino-americane, 
pe care succesul acestei pelicule. ca și cel al 
filmului brazilian Sărutul femeii-păianjen il 
marchează. o asemenea decizie nu poate fi 
decit salutată. După cum salutată se cuvine 
si atribuirea Oscarului pentru cel mai bun 
documentar scurt-metrajului Martor la război 
(Witness to War), un avertisment impotriva 
primejdiilor pe care le implică intervențiile 
din afară în treburile interne ale popoarelor 
din America centrală... Decizii compensatorii. 


| care nu reușesc, insă, să echilibreze balanța. 


„Despărțire de 


Dovadă că, deși s-a ,despàrtit" de Africa (o 
Atrică ireala, necontormă realităţii), Oscarul, 
ajuns la cea de-a 58a ediţie, nu s-a putut 
încă despărţi de propriile-i limite, prejudecat: 


Si tabú-uri. 
Romulus CAPLESCU 


Africa” luat Oscarul: 


mra a 


Meryl Streep si Robert Redford 


la cererea spectatorilor 


Ecuatii „cehovian“ 


C. de-al șaptelea film al lui Nikita Mihal- 
kov, Fàrà martori (1983), are doar douà per- 
sonaje, „un bărbat și o femeie“, şi un singur 
decor, un apartament (e — dealtfel — adap- 
tarea unei piese de teatru). Ca structură dra- 
maturgică, regizorul se întoarce — deci — la 
aceea din Cinci seri. 


stop-cadru Povara 


Done „jucâtorului” (după unii exegeti. 
tragedie) a scris-o odată pentru totdeauna 
Dostoievski. Ecranizările, după o sumară in- 
vestigatie, se dovedesc a fi cel putin opt la 
numar. Citeva, notabile: Der Spieler — 1938 
Germania, regia: Gerhard Lamprecht, cu Al- 
brecht Schónhals, El Jugador — 1947 Argen- 
tina , regia — Leon Klimovsky, cu Roberto 
Escalada, The Great Sinner — 1949 S.U.A., 
regia: Robert Siodmak, cu Gregory Peck; 
igrok — 1972 U.R.S.S. — Cehoslovacia, re- 
gia: Alexei Batalov, cu Alexandr Kajdanovski; 
The Gambler — 1974 S.U.A., regia Karel 
Reisz, cu James Caan. Le Joueur. filmul tui 
Claude Autant-Lara — (1958 Franta) — este, 
poate, cel mai cunoscut, mai atasant, dar, 
poate și cel mai putin dostoievskian. Pentru 
simplul motiv ca este un film cu Gérard Phi- 
lipe Si orice am face, oricit de mare este Feo- 
dor Mihailovici Dostoievski in imperiul litera- 
turii, aici, pe tarimul filmului, altele sint con- 
stelatille. Probabil, toţi cititorii gi iubitorii lui 
Dostoievski au reacționat precum Batalov, 
care realizind versiunea sa (polemică, fireşte 
la cunoscutul film francez), se declara un ad- 
mirator al lui Gerard Philipe, dar nu-l vedea 
nicicum în rolul unui bărbat complexat, lipsit 
de farmec, fără succes la femei. ros de fra- 
mintări și patimi mocnite, contorsionat, in 
cele din urmă ,perdant". Căci acesta ar tre 
bui să fie, în linii mari, jucătorul, Lucru pe 
care-i ştia și Gérard Philipe (chiar dacă nu-i 
citise de mic pe Dostoievski, condiție esen- 
tiala după opinia lui Batalov), dar îl atragea 
cu siguranță ,contre-emploie"-ul. Era în pe 
rioada metamortozei. ,Simteam deja pe ume 


note de regizor 


Svivia Sidney si Henry Fonda 
intr-un mare film 


de Fritz | Trâim numai o dară 


mihalkoviene 


„Insă are nevoie de un cadru mai larg 
Dincolo de valoarea în sine a fiecăruia din fil- 
mele lui Mihalkov, menținute intotdeauana 
deasupra unei stachete foarte inalte (ba chiar 
ametitor de inaltel), mi se pare că semnifica- 
tia lor ciștigă o dimensiune importantă daca 
privim „de sus" locul pe care-l ocupă in 
asamblu! creaţiei regizorului. Mihalkov are 


„eroilor“ romantici 


rii mei povara eroilor romantici pe care îi in- 
truchipasem..." temere marturisita de actor 
incă din 1945 (deci după Minăstirea din Par- 
ma și Fanfan la Tulipe) și impotriva căreia 
avea să lupte neobosit, alegindu-și, inadins 
personajul Modigliani din Montparnasse 19 
sau” acest Jucătorul, 

Cu adevărat un temerar (omul, actorul, și 
nu doar personajul său romantic de capa și 
spadă) îl atrăgeau intotdeauna dificultatea 
pericolul, lupta. Era frumos, tinea mortis sa 
intre în pielea unui urit. Era senin, voia să fie 
abisal. Era seducator, voia să joace un com- 
plexat. Poate că cel mai exact l-a intuit Maria 
Casares: „avea totul și isi dădea osteneala să 
semene cu cei care nu au nimic”. 

Pentru spectatorul de azi, virtuțile coloris- 
tice (elogiate în cronicile de premieră) ale fil- 
mului lui Autant-Lara trec neobservate in 
ceața rosieticà ce s-a asternut peste copia 
color, in douăzeci și ceva de ani. 

Nu credem a mai prezenta interes nici re- 
punerea in discuție a ecranizării ca atare (cit 
s-a lăsat deoparte, ce si cum s-a modificat in 
drumul de la carte la scenariu). Între timp. 
critici și spectatori s-au resemnat cu ideea ca 
ceea ce in roman era devenire, analiză, pro- 
gresie lentă, acaparatoare (patima jocului la 
ruletă) în film se comprimă într-o prea putin 
revelatorie secvenţă de paroxism. Nici atmo- 
sfera cazinoului sau a promenadei din lu- 
xoasa localitate baineara la sfirsit de veac 
intr-o gratioasa reconstituire „de epocă“, sau 
semnele crepusculului în „inalta societate”, 
nu mai stirnesc azi senzaţie într-o sală de ci- 
nematecă unde s-au văzut filme de Visconti 
Bunuel, Losey, Heifit... Între timp. Au- 
tant-Lara s-a statornicit în conștiința cinefila 


Melodia de flaut... 


C. oare îl facuse pe băieţelul care eram 
eu, atunci, să rețină din noianul de filme care 
văzute de-a valma nu mai aveau nume și nici 
fata, acest film cu titul deloc atractios: Po- 
teca pinului singuratic? ca și numele ciudat 
ai unui actor, Fred McMurray, pe dată inclus 
ntre simpatii? Ba chiar şi locui in stal din 
sala micului oraş de provincie? Aceasta e în- 
trebarea, deloc derizorie, cu care intru acum 
la cinematecă. Subiectul se derulează con- 
ventional și previzibil către melodrama... Ac- 
torii sint aceiași intilniti in orice producție 
americană medie: un tip al modernului ameri- 
can simpatic fabricat, pe atunci, în serie 
(Fred McMurray) un om al vestului, jucat de 
un foarte mare actor de film, dar foarte tinăr, 
Henry Fonda, o fată frumoasă si arătoasă ex- 
celentă tragediană, Sylvia Sidney... Apoi un 
copil fermecător, un căţel. Nimic deosebit. 
Decorurile, cu o ușoară tentă expresionistă 
Cascadoriile, am spune naive, fata de ce stim 
azi... Cintecele, muzica, la fel. Atunci?... În- 
cerc să incetez a mai privi scrutător și să mă 


las dus de acest film așa cum, desigur, s-a_ 


ceea ce se poate numi o operă: a instituit 
lume a sa. cu un anumit conţinut uman si uri 
anumit fel de a-l revela pe căi vizuale. Dupa 
epoca în care-şi plasează subiectele, filmele 
lu: Mihalkov se grupează în două serii, apa 
rent izolate, în realitate comunicante, intr-un 
mod subtil, printr-o osmoza care constituie 
— poate — secretul operei sale: de o parte 
Piesa neterminată pentru pianină mecanică și 
Citeva zile din viata lui Oblomov, adică seco- 
lul XIX; de partea cealaltă, filmele cu subiect 
contemporan, Cinci seri. Rubedeniile. Fără 
martori. Seria dinții se caracterizează prin 
dezvoltarea cu o extraordinară minutie, din 
tonuri fine, adunate în linişte, fără grabă, a 
atmosferei ,cehoviene" care face unul din 
principalele titluri de originalitate ale cinema- 
tografiei sovietice postbelice (la acest punct 
trebuind adăugate Unchiul Vania și Un cuib 
de nobili. de Koncealovski ambele premer- 
gatoare apropierii lui Nikita Mihalkov de lu- 
mea lui Platonov). Spun atmosferă ,ceho- 
viana" cu ghilimele, pentru că e, de fapt, un 
patent propriu, obținut prin descoperirea 
„numitorului comun” al ,numàràtorilor" (sa 
mi se ierte limbajul „fracţionist“!) Cehov, 
Goncearov, Turgheniev şi, prin prelucrarea 
lui, în sensul unei extreme estetizări a intros- 
pectiei, favorizate de cadrul „nobiliar“ — dar 
$i gratios-naturist, dar și tulburat de profunde 
drame interioare — al conacelor vechii aris- 
tocratii ruse. Un fel de Cehov combinat cu 
Prousti... 

A doua serie mizeazà tot pe intensitatea 
analizei psihologice, impinse pina la dezvalu 
irea dramei bine ascunse, bine disimulate 
Datele existenței moderne complica relațiile 
provoacă transformări umane mai spectacu 
loase, permit un joc mai liber cu obiectele 
din jur. Osmoza despre care vorbeam face ca 
și această a doua serie de creaţie să fie im 
pregnantă de ,cehovianism" (cu tot cu ghili- 
melele sale!), in timp ce in filmele celei dintii 
se insinuează libertatea de joc și complicatia 
relaţiilor din lumea celor cinci seri. 

Pe aceste coordonate generale. cum e con- 
struită ecuaţia particulară a dramei „ceho- 
vian“-mihalkoviene din Fără martori? Avem 
de a face de astă-dată cu o structură binara 
Mihalkov inventind un plan secund al ,actiu- 
ni". A făcut-o riscind enorm, căci procedeele 


pe linia de mijloc, a unui agreabil cinema co- 
mercial, făcut cu îndeminare și farmec retru 
cine nu are și azi un fior nostalgic revazind 
de pildă Roșu și Negru?). 

Centrul de interes al Jucătorului sau il 
aflăm şi astăzi tot in creaţia lui Gérard Phi- 
lipe (fără a nesocoti interpretările mult mai in 
spiritul cărții ale lui Liselotte Pulver-Polina sí 
Francoise Rosay — Màtusa). E un adevarat 
regal de măiestrie in silinta pe care și-o dà 
actorul sà parà (un sàrman ,ucitel"), subal- 
tern, obedient, inodor, indragostit fara spe- 
ranta si mai apoi torturat, orbit de patfma jo 
cului de noroc. Rezultatul? Un personaj stra 
niu, mereu la jumătatea drumului, seducator 
orice-ar face. Cu aceeași candoare patetica, 
același fermecător amestec de tristeţe si tan- 
drà ironie, cu știuta-i grație dezarmanta, cu 
surisul sau misterios (intors, parca, spre 
sine). Paradoxal, din toate acestea (atit de 
opuse tipului dostoievskian) se aduna in cele 
din urmă, o trăsătură care-l apropie — dar in 
alt fel, pe alte căi — de eroul literar. Este o 
victimă nevinovată. Sub acest semn am putea 
subsuma, de altfel, aproape toate personajele 
ce le-a zămislit Gérard Philipe, fie ei cistiga- 
tori sau învinși. Nu altceva ar fi fost probabil 
personajul shakespearean pe care și-l dorea 
cu ardoare în ultimul an de viaţă, vis neimpli 
nit, se ştie; Gérard Philipe n-a jucat niciodata 
Hamlet. 

În ciuda dorinţei de ,contre-emploi", acto 
rul a imprumutat personajelor create aureola 
proprie. Le investea, involuntar, cu datele 
sale. Întru totul cunoscute? Luis Bunuel, ulti 
mul regizor cu care a lucrat (filmul se nu 
meşte Ti ra în creștere la El Pao), 
mărturisea: „Îmi plăcea actorul, mi-a plăcut $ 
mai mult omul pe care l-am cunoscut. E un 


site Ga na Es Roxana PANA 


lăsat copilul de atunci. Filmul are acum alta 
dimensiune, el vine spre noi pe calea sufletu- 
lui, el are o muzică a sa ascunsă, dar puter- 
nic atrăgătoare... Nu, nu prin cuvinte, nu prin 
jocul convingător, nici măcar prin admirabi- 
lele peisaje... Nu prin tehnica excepţională, si 
azi incă de performanţă... Cel ce ne vrajeste 
e povestitorul, acest regizor, Henry Hatha- 
way, el are flautul cu melodia fermecată care 
ridică şarpele cobra şi-l face să danseze, me- 
lodia care pină și în legendă scoate copiii ora- 
şului, şi-i face să-l urmeze, el ne fine aici, 
exact ca în poveste, sub farmecul naturii fil- 
mate el ne preumblă pe sub cetini de trun- 
chiuri seculare, e! ne duce în trapul unui brec 
facindu-ne să ,tràim" candorile unei idile, ne 
covirseste cu frumosul sălbatic al unui mare 
şantier (ce poate fi mai banal, oare?) aduce 
un copil-actor atita cit trebuie în cadru și o 
tragedie exact cit trebuie, cum le aduce si 
viata, fără ostentatie, intelept; face să joace 
pe ecran obiectele, ca si fețele, aerul și apa, 
un copac, ca şi un căţel, o vedetă ca și un in- 
cepàtor... dind iluzia vieţii nemărginite care 
curge undeva, indiferent de aparat, de film. 
de noi, dar luindu-ne cu ea, în curgere... al- 
ternind comicul cu tragicul, tandretea cu du- 
ritatea, schimbind ritmurile, folosind o gra- 
matică filmică matură, exemplară. Farmecul 


operei, indicibil, dar cuprins in natura şi ma- 


alese au o teatralitate apăsată. Nu-i vorba ca 
in artă, totul e să știi cind și cit să apeşi! Mi- 
halkov a hotarit — așadar — ca dezvoltarea 
prezentă a subiectului (cuplu despărțit de 
mult, ea a crescut singură copilul, el revine 
din cînd în cînd, ca un „oaspete“. ca de pilda 
acum...) să fie întreruptă sistematic, crein- 
du-se clipe de ,suspendare" a acţiunii, um- 
plute de trei tipuri de interiudii: lectura din 
ff a unor ulterioare scrisori ale ei, aducerea 
n imagine a unor vechi poze ale familiei și — 
cel mai important — un şir de monologuri ale 
celor doi câtre spectatori, decorul cufundin- 
ju-se in intuneric, doar- cu lumina unui re- 
Hector scàldind în prim-plan chipul care ne 
vorbeşte. Teatral, acest din urmă procedeu 
duce, în schimb, cu sine avantajele monolo- 
ului din teatru: implicare, tensiune a màrtu- 
rimirii de sine. Toate trei categoriile de ,inter- 
ludi" formează, la un loc, o cutie de rezo- 
nantà care amplifică mult subiectul pro- 
pru-zis al revederii protagoniștilor. Mihalkov 
4 construit aceasta structurà supraetajata cu 
obișnuita sa minutie stilistică, mergind pe 
muchia subtire dintre gravitate si ironie, cru- 
zime și înțelegere. tragedie si comedie. Fil- 
mul oferă de la inceput, strecurată din mers 
tarà accente speciale, o „cheie de lectură”: 
spectatoare TV, ea (Irina Kupcenko) așteaptă 
un film cu Chaplin. Nu va mai ajunge să-l 
vadă, însă are, în schimb, parte de comporta- 
mentul ,chaplinian" al fostului sot (Mihail! 
Jianov}, care-ascunde, dincolo de gesticula- 
tia voit-sarjatà citeodată împinsă in burlesc, 
isperarea eșecului total (al vieţii intime, pro- 
fesionale, sociale). Micul decor al micii 
rame interioare ajunge, treptat, să oglindea- 
sca temele mari ale existenței (Mihalkov 
prelerind mereu decorurile aglomerate, care 
permit, pe măsură ce noi $i noi componente 
sint atrase in joc, ramificarea sensurilor, ex- 
tensia asupra unor întregi „lumi“ de obiecte) 

Si nu e numai Chaplin: la un moment dat 
se pomenește Idiotul lui Dostoievski. Nu e 
nevoie de multă imaginaţie pentru a gîndi ca 
rădăcinile operei lui Mihalkov trebuie cautate 
departe... 


lon Bogdan LEFTER 


„Avea totul şi isi dădea osteneala 
să semene cu cei care nu au nimic” 
(Gérard Philipe si Micheline Presle) 


feria artei, e ceea ce face dintr-un tablou o 
Gioconda si dintr-un cintec „Oda bucuriei”... 
Farmecul erelor dar, desigur, şi al 
Anemoneior" lui Luchian si al ,Somnoroase- 
lor pàsàrele" si al unei „Kleine Nachtmusik"... 
Desigur, acest film nu e o capodpperă, dar e 
un film. Filmul unui artist. Hathaway îl realiza 
după o mare reușită artistică, Peter Ibbetson 
— 1935 (pe care l-am dori programat) și era 
in plină ardoare expresivă. Stăpinea ușor, ca 
un Karajan, secțiile phylarmoniei sale si de 
aceea farmecul Potecii pinului singuratic e 
unul dezinvolt, deşi condiţiile tehnice erau 
diabolic de grele. Regizorul scoate în exterior 
aparatura grea, de platou. A imprimării directe 
a sunetului (sintem, in 1936, doar la citiva ani 
de la invenţie), aparatura uriaşă de iluminare 
şi filmare a procedeului tehnicilor, în plină 
natură, şi îşi propune mișcări ample, cadre 
lungi, astăzi atit de obișnuite... Și reuşeşte to- 
tul, fără să-i simţim efortul. Construieste de- 
coruri in care naturaletea se combina cu 
funcționalitatea filmării in natură, spaţii fil- 
mice cu unghiulatie generoasă, creind un 
complex cuceritor, poetic, ademenitor, sim- 
plu, fermecător. Asemenea luminii unei zile 
frumoase de vară, petrecută o dată în viaţă... 
De neuitat. 


Savel STIOPUL 


cine-univers 


Ca dupa ce si-a cistigat un loc detintiv 
printre personalitàtile de referintà ale artei ci— 
nematografice contemporane, regizorul ame- 
rican (dar stabilit de multi ani in Anglia) 
Straniey Kubrick nu se lasă ușor descoperit. 
Si aceasta nu numai pentru ca nu prea 
acordà interviuri, nu se lasà antrenat pe 
panta confesiunilor, nu-si comenteaza filmele 
(si nici pe ale altora), nu participà la asa-zisa 
viatà cinematografica si nu se lasà nici foto- 
gratiat, ci, mai ales, pentru cà filmele sale, nu 
prea numeroase, dar, toate, foarte importante 
par a nu se putea integra într-o serie coe- 
renta (fie din punct de vedere tematic sau sti- 
listic sau al strategiei narative), într-o serie 
care să poarte evident și recognoscibil marca 
personalității lui Kubrick. 

Într-adevăr, e dificil să stabilesti limitele si 
caracteristicile a ceva care s-ar putea numi 
universul kubrickian, pornind de la filme, atit 
de deosebite. Nimic nu pare a fi comun între 
Lolita, dramă a erotismului tirziu și al trezirii 
feminitatii la o adolescentă contemporană şi, 
să spunem Dr. Strangelove („Cum am învățat 
sà nu-mi pese şi să iubesc Bomba", tragedie 
si satiră în același timp a degringoladei știin- 
tei si a înaltei politici in era nucleară; între un 
„peplum“ sclipind de strălucirea coiturilor, 
spadelor si scuturilor ca Spartacus și pe de 
alta parte, Barry Lyndon in care unul dintre 
personajele principale este peisajul. ambianța 
aproape turner-iană, iar eroii si actele lor par 
saturate de calofilie; între Cărările gloriei in 
care absurditatea războiului este dinamitata 
dinlàuntrul acestuia fara a se face apel la 
singe şi violenţă fizică și Portocala mecanică, 
viziune aproape insuportabilă a unei lumi vii- 
toatre (și nu prea) dominată de agresivitate 
bestială si de manipulare sadică; între The 
Killing. film poliţist de o virtuozitate scinteie- 
toare și Odiseea spațiului 2001. meditaţie fi- 
losofică asupra destinului, nu al oamenilor, ci 
al umanităţii în era cuceririri cosmosului. Un 
lucru e sigur: fără a avea, pare-se, prea multe 
în comun, aceste filme (și celelalte) par deo- 
sebite categoric, de cele ale tuturor celorlalți 
cineasti contemporani. 

Incet si greu; începem să distingem din- 
colo de anecdotică și de procedeele excesive 
un sunet aparte care, parcă, revine, se lasă 
banuit de-a lungul celor 11 filme. Plinsul sfi 
şietor al ordinatorului Hai din Odiseea. plins 
din care răzbate spaima fără margini și nos 
talgia copilăriei pierdute se intilnesite parca 
undeva cu coșmarurile eroului din Portocala. 


la gura sobei 


Taina muntelui 
de aur 


F.. de aventuri își are și ei legi nescri- 
se. Taina muntelui de aur le respecta un 
erou atasant, O serie de peripeții relatate cu o 
buna tehnică a suspansului... O voce din off 
avertizează insă ca protagonistul a fost o per- 
soană reală — un pionier al prospectiunilor 
geologice. Simplu tàran iobag, tinarul Mihai! 
Volkov, desi nestiutor de carte, iși intocmeste 
singur o hirtie doveditoare cum că are asenti- 
mentul stàpinei sale să-și incerce norocul, 
dind curs ucazului de la 1722, prin care Petru 
cel Mare garanta libertatea celor ce vor reusi 
să desocpere bogăţiile tainuite de subsolul 
intinsei Siberii... Deci. la inceput de secol 


Pe ecrane 


Filmul grav al 
regizor filosof 


care, manipulat, injosit, cu „creierul spalat 
se sfișie atunci cind aude acordurile muzic 
lui Ludwig van (a lui Beetohoven, adica) 
Chemare a mortii? Chemare a copilariei inc 
cente? Poate și una și alta. 

in toate filmele lui Kubirck există un dialog 
straniu între singurătate si violență exacer 
bată (violenţa intrinsecă psihicului uman 
nu neapărat violenţă spectaculoasă, de 
există şi aceasta), se materializează o diale: 
tică inexorabilà a sfirsitului „rău“ sau maca 
neliniştitor. Hotărit, filmele lui Kubrick nu sint 
tiime de agrement. 

Dar, sa ne oprim la recent revàzutul Spar 
tacus. E un film care, ca Si altele, a fost ulte 
rior (partial) renegat de Kubrick. Ceea ce se 
pare că l-a nemulțumit ia Spartacus a fost 
faptul că n-a putut aborda filmul în maniera 
sa globală (se ştie, Kubrick este regizor. sce 
narist, operator, monteur, ilustrator muzica! 
scenograf și producător si ca la unele din tii 
mele sale a muncit în toate aceste calităţi sau 
în multe dintre ele). Ori, Spartacus fusese 
pregătit de regizorul Anthony Mann, iar pro 
ducatorul, Kirk Douglas (care joacă și rolu 
titular) angajase un mare număr de vedete i: 
prima mina: Charles Laughton, Laurence 
vier, Peter Ustinov (care a luat si un Osca 
pentru rolul din acest film), Tony Curtis 
Jean Simmons etc. Scenariul a constituit « 
bomba in viata politica si sociala americana 
caci era semnat — după ani de închisoare $ 
interdicții — de Dalton Trumbo, primul pe 
lista celor „10 din Hollywood“, victimă ilustra 
a persecuțiilor maccarthyste şi pornea de la 
o carte a lui Howard Fast, și el pina atunci 
interzis pe ecran. 

Dar, surprinzător — e acesta un privilegiu 
al personalităţilor artistice de excepție — til 
mul, deși aparent un ,peplum"(superproduc 
tia avind drept cadru antichitatea romana) 
deși marcat de atitea alte personalităţi, fie 
care excelentă în domeniul ei, dar fiecare 
foarte deosebită de regizor, filmul, deci, la o 
privire mai atentă se dovedeşte un indiscuta- 
bil produs kubrickian, dominat de acea aura 
gravă si tulburătoare in care eroii găsesc la 
capătul tragicului lor drum, nu libertatea pen- 
tru care au luptat şi care libertate, atunci și 
acolo, nu putea fi decit o himeră, ci elibera- 
rea, respectiv eliberarea din condiţia morală 
de scaly, 

Spartacus e un film care nu se poate uita. 


H. DONA 


XVIII, o „goană după aur“ in indepartatul est 
inca salbatec. Dar miza este aici alta. Tinta 
ny o mai reprezintà imbogatirea, ci nobila as- 
piratie dintotdeauna a omului — setea de in 

dependentà. Alaturindu-se expeditiei organi- 
zate de un negustor german,Friedrich Nagel 
dupa ce întocmeşte o prețioasă hartă a zà- 
càmintelor din zonă (prilej de palpitante sus- 
trageri. urmăriri și, bineinteles, o dragoste 
fulgerătoare), Volkov se ambitioneaza sa 
continue investigaţiile și izbutește, in cele din 
urmă, să dea de „muntele de aur“ un inesti- 
mabil zacamint de carbune superior, pina 
atunci procurat pe bani grei tocmai din Ger- 
mania... Clàdit pe coodonatele sufletului slav, 
sentimental si patetic deopotriva, acest ,eas- 
ter" are farmecul său aparte, un aer uşor 
desuet, la inceput derutant (anul de produc- 
tie fiind totuşi 1985), o poveste istorisită la 
gura sobei“ cinematografului de altă data 


Irina COROIU 


Producţie a studiourilor din U.RS.S. regia: Nikolai 
Gusarov. Scenariul: Boris Lobkov. Imaginea: Rudolf 
Mesceriaghin. Muzica: R. Gazizov. Cu: Alexandr No- 
vikov, Ghennadi luhtin, Oleg Afanasiev, Viktor Ma- 
îmsiev, Marina lakovvieva, V. Bocikariov. S, Cekan 


Aurul din inima muntelui şi a omului - 
(Maria lakovleva şi Alexandr Novikov în Taina munrelui ile aur) 


Spartacus, 

un film care 

nu se poate uita 
(Jean Simmons 
Kirk Douglas) 


mari actori 


Pistrui fotogenici 


C tată vesdià, ce fată veselă și Ce pis- 
trui fotogenici!" imi spunea o data Irina Pe- 
trescu, fără însă a mai putea adàuga altceva 
amintirii ei despre Marlene Jobert, cea mai 
bine plătită actriță franceză la începutul ani- 
lor '70 , socotită de multi urmasa Daniellei 
Darrieux. 

Totusi, pe linga farmecul spontan, Marlènei 
Jobert nu-i lipsesc nici talentul autentic, nici 
profesionalismul deprins incă inainte de de- 
butul teatral (1963) la cîteva școli de arta de 
la Dijon (urbea natală) si Paris, absolvind 
apoi Conservatorul national de artă drama- 
tică. Apărută pe ecran sub bagheta celui mai 
iconoclast și sofisticat regizor francez, aflat 
atunci pe culmea „noului val", Godard, în 
Masculin Feminin. Marlène Jobert a fost lu- 
ata apoi de „marele val" al cinematografului 
comercial. Stind bine alături de Belmondo, 
Ventura sau Bronson, ea a adus aplombul ei 
de fată-băiat multor filme — semnate de 
Chabrol, Clement, de Broca, Rappeneau sau 
Lelouch, — dar, parcă, nici unul dintre ele nu 
i-a oferit partitura care să pună un ,bemol" 


_veseliei și pistruilor, și un „diez“ tensiunii ei 


interioare. Asa, Marlène Jobert a ramas pen- 
tru multi doar o fata vesela cu pistrui fotoge- 


nici. LI 
0 cota de ambasador 


Fiul negustorului de ceramică din statul 
Pennsylvania, ajuns student la arhitectura la 
Princeton, isi descoperă pe neasteptate voca- 
tia de actor. Impàrtindu-si timpul între plan- 
seta si echipa de teatru a universitatii, se face 
remarcat de temuta Hedda Hopper, cea mai 
notabilă cancanieră a lumii spectacolului 
american, şi se vede recomandat pentru o 
probă la Hollywood. Cuvintul ziaristei a fost 
hotaritor, dar si silueta filiforma, privirea al- 
bastră și aerul stingaci ale tinarului James 
Maintland, care cu această primă încercare 
îşi pierde numele de familie contra cel de 
Stewart, obține un rol în toată puterea cuvin- 
tului şi la numai 27 de ani, amatorul de pina 
teri, iese din anonimat, realizind în anul ur 
màtor, 1936, nu mai putin de opt filme. Dar 
cel ce va croi din fizicul sau nonsalant şi im- 
punator, stingaci si forte, personajul-simbol 
al liberalismului şi moralismului roosveltian, 
va fi regizorul Frank Capara. Datorită lui, 
„Mr. Smith” merge la Washington dind ma- 
sura intelectualului generos şi întreprinzător 
susținător de drept al politicii economice a 
New Deal-ului, iar sub trăsăturile si în spatele 
taptelor lui James Stewart milioane de spec- 
tatori se vor obișnui să vadă tipul „america- 
nului ideal". Războiul vine să întregească 
acest portret şi in viata, căci actorul se inro- 
lează, timp de patru ani, în aviația militara 
americană si face efectiv frontul revenind cu 
gradul de colonel. Citeva stele in plus pe 
epoleti pentru cel ce era deja o stea a Hol- 
lywoodului, îi fac revenirea și mai uşoară şi o 
adevărată gardă de onoare a cineaștilor ame- 
ricani îl vor solicita la intoarcerea sa in Ceta- 
tea filmului. Hitchcock, Ford, Premminger, 
Mann vor contribui fiecare, în stilul lor, la ce- 
lebritatea actorului, care insă nu s-a dezis ni- 
ciodată de acel „erou ideal", fapt pentru care 
astăzi se spune despre James Stewart ca a 
facut pentru prestigiul Americii mai mult dedt 
toți ambasadorii ei la un loc E 


O Danielle 
(Marlene 


Darrieux a 


anilor '70 
Johert) 


Indiferent de mode și-a asumat 


constant rolul 
(James 


eroului 
Stewart) 


„ideal“. 


ă nu avem 
prejudecăţi! 


Si filmele de vacan 


pot avea idei 


i, în alte galaxii 
in Infernul din 


sau, pur 
zgirie 


și 


simplu, printre timizi. (Paul Newman şi Steve McQueen 


nori Pierre Richard in Sint timid, dar mă tratez. 


~~ 


i 


k E. 


D. ce: vara, la cinematograt? Adica iarna 
sa fie altfel? Pofta publicului iubitor de filme 
bune sa se schimbe ea o data cu anotimpul? 
Este el, spectatorul, mai clement sau mai exi- 
— gent in funcție de gradele de-afara? Nu toc- 
„mai, dar ceva-ceva prin preajma ideii tot este, 


"în sensul că, pe timp de iarnă, omul intră mai 


pripit in sala de cinema, în timp ce vara, cind 
parcul, cind ştrandul, cind Şoseaua cu ,fil- 


„mele“ lor, fac concurență serioasă poveștilor = 


de pe ecran desfasurate in intunericul mai 
mult sau mai putin racoros al salii de cinema. 
ceea ce se intimplà acolo trebuie sà fie in- 
„deajuns de ademeneitor, trebuie să fie chiar 
"spectacol, ca sa „fure™ spectatorul din cal- 


filmul in 
R.P. Chineza 


iarna. Viscoleste. Un “bărbat intèsurat | 
într-o haină groasă, cu o căciulă îndesată 
pina în dreptul ochelarilor fumurii. isi pipaie | 
drumul cu un baston. După greutatea mersu- 
lui pare a fi in virstă. Poteca îl duce spre o 
casă de lemn, dintr-un cartier, la margine de 
Beijing. Intra intr-o încăpere curată, cărțile 


| placere spectatorul se mai alege şi cu ceva 


I 
I $ I 

| jura ver sa-l arunce în braţele filmului. | să aibă chiar un „ce“ al lor care se mai nime- 

f filme din repertoriul lunii lui Cuptor | reste sa fie si acelaşi. Daca cineva s-ar fi gin- 

| răspund, prompt şi conştiincios, acestei stări | dit să alcătuiască un ,pachet" — sau un bu- 

chet, ca să nu fim așa prozaici — de filme de 


de lucruri pe care am „putea s-o numim ,ne- 
la care omul să plece cu sentimentul bun, re- 


| voia de spectacol estival". Infernul din zgi- 
i rie-nori. imperiul contraatacă și Sint timid. 
F dar mă tratez. Un film „catastrofic“, un 
science fiction si o comedie, trei filme nici 
macar foarte tinerele. fac mult rivnitele „sali 
pline“ pe timp de vara. Întrebarea. fireşte, nu 
este: de ce intra omul la asemenea filme. in- 
trebarea este cum iese el de-acolo. Daca din- 
"colo de spectacol se zéreste ceva la ori- 
"zontul acestor filme; dacă in povestea lor se 
| afla pitită și vreo idee dacă, adică, dincolo de 


| mint pina in cosmos, există, domnule, lucrul 
" acela extrem de important, dar greu de obti- 


|. putinţă de comunicare sau pur şi simplu inte- 
“legere între oameni. dar există, atunci; cele 
trei filme erau chiar „buchetul“ demonstrativ. 

| Există înțelegerea asta — se spune, pe furis. 

in infernul din zgirie nori, printre flăcări, ex- 
plozii gi inundaţii provocate — si uite-o ce 
| frumos funcţionează ea. cu vorbe mici şi 
i fapte mari, intre doi bărbaţi cu- capul~ pe 


| tolos... intimplarea face ca filmele cu pricina 


ști să-l tacă să-și depășească deznădejdea. 
să dea bătălia cu boala, va fi o tinara care 
trăieşte tragedia lui. Ea s-a născut oarbă 
Interpreta acestui rol atit de dificil. Zhang | 
Yu are trăsături şi transparența de porțelan 


filmul în 


R.P.D. Coreeană 


| chinezesc şi o tărie de nimic intrintă. Nici o, 


clipă, chipul sau gesturile ei nu trădează ac- | 


| torul, ci comunică starea aceea de neinchi- 


| cul drept tovaras. =] 


| ale marilor infirmitati, 


| 


stau așezate, ca soldaţii, in rafturi, patul e 


bine întins, perna umflatà. Gesturile sale co 
trastează cu starea de ordine și calm din jur, 


| vata, astfel, pe băiat cum să se càlàuzeasca | 


căci el îşi aruncă cu furie haina pe jos, trin- | 
teste căciula, zvirle ochelarii. Descoperim de- | 
odată, cu surprindere, un bărbat tinar, ro- | 


bust, dar orb, inversunarea cu care sfarima 


fotogr 


fia frumos inramata, care-l arată arun- | 


cind un disc pe un teren de atletism, comu- | 


` nicà din primele clipe tragedia sa. 


O soră devolată, colegi de muncă binevoi- | 


` tori îi vin în ajutor, se stràduie să-l | readucă în 


mijlocul lor și după accident. Dar cea care va I 


a iubirii 
limino st) 


Puterea tă 
(Fatu 


Ciu ocru 


puit a celor ce au avut, intotdeauna, intuneri- S > . << 
imbo! al vietii 
Filmul ne-evoca și alte memorabile redări. - 
pe ecran: Mandy | 
(Mandy Miller) fetița care nu auzea; Johnny 
Belinda (Jane Wyman) fata care nu putea 
vorbi. Acum, fetita cu ochi luminosi — ce alt 
nume pentru o fată care nu vede, dar răspin 
dește în jurul ei atita lumină? — li se alătură 
prin remarcabila sa sensibilitate şi forà de | 
convingere. Zhang Yu. i 
Cineastii el urmăresc, in special, rela- 
‘piile dintre cei doi tineri. Disperării băiatului. 
nu poate accepta să fie o povară pentru cei- 
“alţi, i se opune optimismul fetei. care ii arata 
cum pot ei să nu devină o povară. Fata il in- 


cinematografului nord-coreean l-am avut vizi- 
tind impresionantele exterioare ce acopera o 
"bună parte din „domeniile“ Studioului cen- 
tral. Decorul facut de mina omului este mai 


de sate si oraşe coreene, japoneze, chineze 


natéle temporale majore intre care se pla- 


în marele oraş după zgomote: „Unde auzi 
muzica înseamnă că ai ajuns la magazinul de | 
aparate de radio, unde claxoanele şi zgomo- 
tul roților de mașini se intetesc, inseamnă ca 
ai ajuns la bulevard. Secvența — din drama- ` 
tică devenind tonic mi-a readus în minte 
‘un epoisod faulknerian cu orbul care mergea 
la cinema, numai la comedii, ca să auda lu- 
„mea rizind. Mai există in film o foarte fru 


„anilor ‘20 si pina astăzi. Deci, din epoca in 
care Partidul Comunist incepe "lupta de elibe- 
rare naţională de sub dominația japoneză și 
„pină la perioada actuală de conatructie socia- 


intimplat evenimente ce aveau sà schimbe 

dical soarta poporului coreean, si este resc 
-ca ele să furnizeze material — și tema princi- 
pala a scenariilor cinematografice: lupta dirză 
pentru alungarea ocupantului, cu dureroasele 
ei pierderi și marile sale izbinzi. Filme pre- 
cum Cinci frați partizani. Drumul sau Aripile 


"roșii trasează evoluţia unor destine individu- . 


ale de barbati şi femei angajaţi trup si suflet 
în angrenajul nemilos al războiului. Altele. ca 
Ma a de singe. infàlisaza destinul colectiv 
o perioada sugestiv definită de metafora 
din titlu. (interesant de remarcat cà, desi fih- 
mul acesta se bazează pe faptele descrise si 
de opera muzicală cu același nume. cele 
„două creaţii ramin distincte, gratie priceperii 
realizatorilor respectivi in minuirea a două 
forme de exprimare diferite.) Cea mai ambi- 
tioasa intrepi ndere pe fi evocàrii trecutu- 
lui revoluționar de luptă 1 ramine insă epopeea 
Steaua Coreei. ajunsă acum la seria a noua. 
amplă frescă istorică, plină de invàtàminte. 
pentru. tinerii de azi. 
„Bunele exemple nu lipsesc nici din filmele 
din afara tematicii principale. Lupta pentru 


îi raspunde: 3 cind vom vedeam o sa 
putem să ne comparam impresiile!” k 
Ziua aceea va veni doar pentru unul dintre 


„pictoriță, o întreabă ce pe tabloul pe 
"care tocmai îl ‘terminsae, fata i-l descrie — 
„Cum ai reușit?” o întreabă din nou. „Mi-am — 
dat seama : upă muzica pe care o ascultai | 
ind pictai", răspunde fata. 
Un film care nu sè teme de duiosie, un film | 
teme să arate suferința şi ti 
i noaște totodată, cà viata | 
di lipsita de frumusețe, de simpla bu 
„a îi. De a fi chiar si numai sub o ploaie e 


vară. 
Adina DARIAN 


confortant, incurajator cà există, de pe pa- | 


- nut, caruia nu stiu daca sa-i spun fraternitate. 


U. prim contact cu universul tematic al 


"mult decit o simplă pinză pictată. Acele ulite“ 
„circumscriu în vastul lor perimetru și coordo- 


seazà majoritatea filmelor: de la începutul 


lista. În acest arc de timp. relativ scurt, s-au - 


„dreptate este evocată si in povestiri din tim- | 
pul. ac Rel (pentru acestea existà recon- / 


„cu miinile goale. 


umeri şi ds pe ea sun. sà si 
un pomi oon en şef, doi bărbaţi pe care viata (sa 
zicem viaţa) ii pune nu fata-n fata, ci umar 
„lingă umăr într-o luptă calmă, dar dura pen- 
tru salvarea a ceea ce se mai poate salva 
"într-o situaţie disperată. Ei, sigur ca fara „cu- 
plul“ Paul Newman—Steve McQueen, fara” 
dialogul de | priviri albastre-albastre, fără jocul 
lor mâsurat şi cintarit la milimetru si la mili- 
gram de traire, ramineam, poate, in pana de 
comunicare a unei idei „generoase şi am fi 
admirat si „preisajul” unui ma- 


noi 


_re-incendiu-mare, cu tot ce poate să ma: 


spună el despre „soarta unor oameni“. des- 
pre moralul si morala lor. 
Există înțelegerea asta — se spune mai 


tats, în Imperiul contraatacă — pentru ca 


| dincolo de science și fiction, dincolo de 
Forte pozitive si Forte negative. imperii rele şi 


| rebeli buni, războaie si love-story-uri printre 


_ galaxii, ceea ce se așează si ramine nu pe re- 
tina, ci pe sufletul cinefilului, este aceiași 
stare de înțelegere, de comunicare, de sim- 
| patie intre dol — doi roboti, un om si un ro- 


i bot, un om și un monstru sau, pur şi simplu 


- doi bărbaţi care iată, demult, demult, prin se- 
colul douazeci şi... intra în acea binecuvintată 
stare de intelegere — Oricit ar fi ei de „alttel“, 

de „rivali“, de nepotriviti. Potrivirea de fel si 


i adevărul unei relaţii omenești — în orice situ- 


| atie, dar mai ales in aceea draga vieţii, ca si 
cinematografului, numitá situație limita — 


| ràzbat, iată, şi dintr-un basm de adormit co- 


piii mari ai secolului douăzeci care sintem 
noi, vara, la cinematograf. cind oricum, de 
- caldură. omul adoarme mai ușor... 

Se putea atunci — întreb, nu dau cu parul 
— ca într-un film normal, pamintean și fara 
catastrofe, într-un film cu oameni ca toţi oa- 
menii doar că ceva mai timizi, să nu ne întil- 
nim cu de două ori pomenita înțelegere? Se 
„putea, dar ar fi fost păcat. Sint timid. dar mă 
tratez comedia specific pierrerichardiană cu 
un barbat pe cit de nearatos pe atit de indra- 
gostit pe o prea arătoasă jună blondă şi, co- 
lac peste pup după toate aparențele, pu- 
tred de bogată, un bărbat timid-timid pe care 
“alt bărbat „se aranjează“, contra cost, firește, 
"să-l vindece de timiditate şi o face cu atita 
aplicaţie încît se ruinează, se ruinează, dar 
„nu renunţă, pentru că el ştie pe pielea, „pro- 
` prie şi personală” ce boală grea e timiditatea 
asa incit, după ce numai despre cistig nu mai 
poate fi vorba in ,atacerea" asta, ce-i mai rà- 
mine vindecatorului de timizi decit sà-si ajute 
.clientul" devenit, in focul luptei cu viata, 
„prieten — probabil pe viatà., 

Asa cà, sà nu avem prejudecati. Si intr-un 
` repertoriu estival cine caută poate $i gasi fie 
şi o umbră de idee — chiar şi într-un film că- 
ruia, aparent, numai la idei nu i-a stat capul. - 
Totul este să vrei să crezi că ar putea exista 


"încă ceva dincolo de o „rețetă“. Totul este sà 


ai bunăvoință Si... înțelegere. dar, mai ales. 
' ambiția de a nu pleca din preajma unui film 


Eva SÎRBU ~ 


A rulat cu succes pe ecranele 
noastre: Fura care vinde flori 


stituite în cadrul Studioului central un sat an- 
cestral și un conac) — cum ar fi iubire. iubi- 
rea mea. ca să dâm un exemplu mai nou — 
dar nu putem uita nici pe mai vechiul Fata 
care Reg fiori. ce a rulat cu atita succes pe 
ecranele noastre. 

Apărarea cuceririlor revoluționare este o 
alta temă des folosită in cinematografia 
nord-coreeana. Fiind vorba de filme de con- 


Gala filmulu 


M... cinematografic al Cana- 
dei — cunoscute de noi mai de mult din atla- 
sul geografic, din cărţi Si statistici — l-am 
primit cu sentimentul unei calatorii în necu 
noscut. Cu atit mai mult. cu cit Maria Chap- 
delaine este o ,filà" din tumultuoasa, secu 
lara, epopee a colonizării franceze a vastelor 
ținuturi canadiene. Pelicula are și o poveste 
de dragoste, si suspans. şi copleșitoare pei 
saje virgine. Dar miza sa cea mare este oma- 
gierea istoriei. Eroii ecranizării lui Gilles 
Carle, coloniști francezi de la începutul aces- 
tui veac (primul val data din 1536, cind navi 
gatorul Jacques Cartier, după doi ani de ex 
plorari, pune bazele coloniei -„Noua Franta 
— Canada, în limba indienilor, insemna ase 
zare — anexată la Franţa) sint eroii romanu- 
lui omonim, postum, al scriitorului francez 
Louis Hémon (1880—1913). Cartea, tradusă 
în 18 limbi — incepind din anul apariţiei 
(1921) si pina astăzi (versiunea românească, 
din 1962, îi aparţine lui lulian Vesper) — și de 
două ori transpusă pe ecran, își păstrează 
„încă neofilită valoarea literară. Prospetimea și 
“bogăţia notatiei documentare asupra Canadei 
franceze, autenticitatea psihologiilor și a ex- 
perientei de viata a țăranilor francezi stabiliți 
în nordul continentului — în mijlocul cărora 
tînărul scriitor și-a petrecut doi ani —, frumu- 
setea portretului moral al eroinei explică de 
ce romanul lui Louis Hémon nu putea să ra- 
mină strain cinematografului canadian. 
Delicată, aproape fragilă și cu o structură 
psihică și morală temeinică, Maria, ajunsă la 
virsta màritisului, nu duce lipsă — in potida 
izolării în care trăiește împreună cu părinţii si 
cu cei cinci fraţi ai ei — de pretendenți. Pa- 
duri sălbatice și rîuri tunătoare despart gos- 
podăria familiei Chapdelaine de celelalte ase- 
zări, dar distanţele nu-i împiedică pe Eutrope 
Lorenzo si Francois să fie, deseori, oaspeți 
Mariei Desi îl preferă pe Eutrope, parinti 
Mariei — oameni destoinici, dintr-o bucata ce 
nu și-au pierdut, în condiţiile aspre de viata 
blindetea şi căldura sufletească — îi primes 
pe toţi trei candidaţii in casa lor, cu egais 
prietenie. „Sint bărbaţi care aduc nefericirea 
Dar de ei ne indràgostim. Aşa este tatàl tau 
la fel este și Francois”. Maria înțelege ca 
mama sa li spune un adevăr teribil. Ştie ca 
Francois este unul dintre acei bărbați care 
deși iubindu-te, nu-ţi vor da niciodată senti- 
mentul câ, lingă tine fiind, locul lor nu este 
altul. Şi totuși. pe vinătorul solitar, fascinant 


tra-spionaj, acestea sint oarecum specialita- 
tea Studioului armatei. Asemenea producții 
ca Politista de pildă, îndeamnă la vigilenta si 
perseverență în acţiune. Totodată, in ultimii 
ani se afirmă tot mai viguros o altă tema — 
reunificarea pașnică a celor doua jumătăți de 
tara, separate de o barieră artificială. Filme 
ca Glasul inimii sau Pină cind să fim despar- 
{iti pledează, fiecare în felul său, pentru ince 
tarea unei situaţii inumane, aceea a familiilor 
despărțite fără voia lor. 

Existența majoritară a temelor grave nu in- 
seamnă însă că tristețea ar fi tonul general ai 
producţiei cinematografice. Aceste filme care 
se adresează direct sufletului contin momen- 
tele fireşti de veselie și de optimism. Coreeni- 
jor le place să glumească. Ei găsesc 
întotdeauna o replică pentru descretirea frun- 
tilor. Si de altfel, se produc si comedii, cu un 
agreabil umor de situație, generat, deobicei, 
de lupta cu vechiul — cum este cazul in Rà- 
sună tractoarele. Viaţa cotidiană este, ea în- 
sàsi, generatoare de asemenea conflicte, mai 
mult sau mai putin vesele, acolo unde initiati- 
vele, ideile îndrăzneţe, cu alte cuvinte afirma- 
rea noului este o vreme contracarată de ru- 
tina, de teama de a inova. Este ceea ce se in- 
timplă în Proiectanta cu multe visuri. unde o 
tinara creatoare de moda are de luptat pentru 
a-și impune modelele... cu propria ei soră, 
care — ca directoare a fabricii de confecții — 
nu înțelege dacit să-şi facă planul, indiferent 
că rochiile in serie nu sint cumpărate de ni- 
meni. 

Simptomatică pentru această cinematogra- 
fie este lumina favorabilă în care este pusă 
femeia. De la fata care vinde flori la fe- 
meia-sofer militar pe care pierderea succe- 
sivă a soțului si a fiului nu reuseste sa o 
fringà, de la învăţătoarea ce se luptă pentru 
construirea unui pod în munte, astfel ca micii 
sai şcolari să aibă mai putin drum de facut, la 
politista cu singe rece si la proiectanta ce își 
visează semenele tot mai bine imbràcate, — 
se creionează portretul viu al femeii cu suflet 
curat, buna si curajoasă, ce isi slujește fami- 
lia, țara, poporul cu aceeași abnegatie. Dar 
mai presus de toate este slavita fe- 
meia-mamà, cea care isi creşte copiiii in res- 
pectul si dragostea pentru cele mai frumoase 
tradiţii ale patriei sale. Acest personaj lumi- 
nos vine să inobilizeze prin prezenţa sa gale- 
ria de personaje a filmelor nord-coreene, ca 
un omagiu explicit adus tovarasei de luptă de 
câtre luptătorul însuși. 


Aura PURAN 


i Canadian 


Maria Chapdelaine - Eterna poezie a iubirii 


Mesaiul cineaștilor 
canadieni 
de limbă franceză. 


beste Maria. 
Discret, regizorul 


coloniști, 


tale, cărţi, discuri, 


peste noroiul gros. 


statură a demnitàti 


odată” 


O navă 
Ashlei, 


cu 
George 


de vastitatea distantelor necunoascute. 


teazà de cuplul tinerilor indràgostiti 
cuprinde, dintr-un unghi mai larg, fundalul 
Mica societate a coloniștilor, 
preajma Marilor lacuri. deabia se infiripa 
Există in așezare o biserică, scoala, posta-te 
legraf. Vaporul aduce, din cind în cind, no 
corespondența, 
piese de mobilă. che un 
gramofon sau cite o pianină Pe chei, oame- 
nii circulă cu grijă pe cărări de scinduri puse 
fac cunoștință 
mîinile. Vorbele sint puține Gindurile, grijile 
şi îngrijorările plutesc în aer. Cu toţii sint 
conştienţi că, odată cu propriile lor case, vor 
construi un oraș şi vor întemeia o lume Cu 
sentimentul libertății depline. într-o natură pe 
Cit de generoasă pe atit de plină de „cap- 
cane“, oamenii isi regăsesc treptat adevărata 


rală a acestor temer 
lumi noi au stat. de altfel, in centrul atenţiei 
lui Gilles Carte. Descrierea lui simplă si sobră 
are calmul şi adincimea poveştilor cu „a fost 
Ritmul montajului, preferința pentru 
pianurile medi sau generale lungi, pentru ca- 
dreie de mare profunzime trădează dorința 
regizorului de a evoca fidel pagina de carte 


super 
Segal, 


Gilles Carle se depar 
pentru a 


undeva, in 


lazi si colete pos 


isi string 


Taria si frumusetea mo- 
ari intemeietori ai unei 


Alina POPOVICI 


vedete: Vivien 


la casa de cultură 
a studenţilor 


Turnul Babel 
sau Esperanto 


hi de ce a folosit de-atitea ori adjecti- 


vul în titlul filmului O lume nebună. nebună. 
Stanley Kramer răspunde fără 


nebună..., 


echivoc: fiindcă astfel e realitatea. Nu intim- 
plator, următorul său film se numește Cora- 
bia nebunilor. deși titlul și scenariul sint in- 
spirate din best seller-ul omonim al Katheri- 
nei Anne Porter. Pentru regizorul american, 
repetarea adjectivului însemna nu numai dru- 


Nr. 8 (284) Anul XXIV 


Ecaterina 


Oproiu 


Leigh, Simone 
Jose Greco, Michael Dunn, Charles Rorvin. Heinz Ruehmann — dirijată de Stanley Kramer 


Secventa lunii 


Un cuib de nobili 


A. 17 ani, Un cuib de nobili 
era salutat drept o foarte frumoasă ecrani- 
zare după Turgheniev, în care se amesteca 
puţină nostalgie, puţină ironie, puţină tan- 
drete cu mult rafinament şi multă căutare for- 
mală în evocarea unui tip revolut. Aproape 
trecare cadru putea deveni obiect de studiu și 
aproape fiecare detaliu era încărcat de multi- 
ple semnificații. Merele din podul cu vechituri 

porumbei, atit de antidovjenkiene pentru 

a ele miros a putregai si nu mustesc de seva 
nei noi renasteri. Si leagănul de flori albe 
printre care se intrezareste decolteul la fel de 
alb. fecioreinic și totuşi senzual, al Lizei 
irina Kupcenko). Si cărţile acoperite de prat 
si pàienjeni între uși intepenite de vreme. Si 
noroiul cleios sub strălucirea de fiacără a co- 
vorului pe care calcă nepăsătoare cizma prin- 
tutui Nelidov (Nikita Mihalkov). Si multe at 
tele cărora cei 17 ani nu le-a estompat fru- 
musetea, ci dimpotrivă. 

Timpul a adăugat și o dimensiune supli- 
mentarà acestui film: aceea de deschizator 
de drum, deoarece dupa el au venit alte ecra- 
nizări (Unchiul Vania si Piesă neterminatà 
pentru pianină mecanică. Citeva zile din viata 
lui Oblomov și Ripa, Fata fără zestre) aseme- 
nea deși diferite, care poartă pecetea unui 
aer de familie dat de aceeaşi tandrete ironi- 
co-nostaigica, şi nu numai de ea. Pentru ca 
nu poţi privi conacul din Piesă neterminată 
fara să nu te gindesti la cei din Culbul de no- 
bill. Si nu poti urmàrii scena ploii din Oblo- 
mov, fără să-ţi amintesti declarația de dra- 
goste din același Cuib de nobili. Sau nu poţi 
uita copilul blond și serafic, simbol al inocen- 
tei și martor mut al dispariţiei unei lumi, ce 
se regăsește în toate aceste trei filme. 

Există însă în Cuibul de nobili o puternică 
notă distinctivă dată de unghiul subiectiv al 
naraţiunii, realizat cu consecvență atit in pla- 
nul sonor (monologul interior al eroului), cit 
şi în planul imaginii. Lungi cadre în care 


Signoret, Jose 


mul de la hohotul de ris la grimasa, dar si o 
trecere a anecdotei spre pamflet. Montajul în 
ritm alert al Lumii nebune era subliniat in 
Corabia nebunilor cu prim-planuri lungi, apa- 
rent descriptive, epuizind, în fapt, personajele 
în vidul dis-locuitor al ființei, pina la deslipi- 
rea mastilor lor mortuare. Indiscreta, pe tran- 
satianticul poluat de reprezentanţii atitor natii 
și prejudecăţi, camera de luat vederi devine 
treptat o cameră de turat vederi. Obiectivul 
pregetă asupra chipurilor cu o siguranță mar- 
tiala, distantă, într-o mișcare de chirurg ce 
face demonstraţii discipolilor. E disecat, å la 
carte, obrazul spectral al doamnei Treadwell, 
marcat de complexe și incertitudini, schimo- 
nosit intre orgoliu aristrocratic şi senzualita- 
tea dominanta a unei Vivien Leigh memora- 
bile. Simone Signoret, La Condesa, e cva- 
si-radiografiată intr-un rol asemănător celui 
ce i-a adus Oscar-u! pentru Drumul spre 
inalta societate. Și exemplele iluștrilor actori 
in roluri de excepţie pot continua. Paradoxal 
insă, actorul teribil al Corabiei nebunilor nu 
figurează în cast si nu apare nici pe ecran. El 


Coperta ! 


Lucia Mureşan și Alexandru Repan 
două talente actoricești, 
pe care am dori sà le intilnim 
mai des în filmele noastre 
Foto: Victor STROE 


Ferrer, Lee 


Un film care a lansat „un stil“ 


(Un cuib de nobili 


de Andrei 


trunzişul copacilor defilează pe ecran pentru 
că așa îl vede eroul în drumul sau spre si de 
la conacul Lizei. Flashbackuri cu tentă gro- 
tească, în care nelinistea aparatului se substi- 
tuie nelinistii eroului rătăcit într-o lume 
străină şi ostilă. Sau un cadru neașteptat si 
la prima vedere, deconcertant. După sec- 
venta liturghiei cerută de Liza pentru mintui- 
rea sufletului ei (secvenţă plasata la mijlocul 
filmului, dar care poarta in ea cheia deznoda- 
mintului, pentru ca Liza seamana cu o novice 
ce se inițiază în tainele călugăriei), urmează 
un cadru foarte scurt al peisajului văzut din 
avion. Ce poate fi altceva decit tentativa în- 
drazneata și discretă a regizorului de a vizua- 
liza o senzaţie? Senzatia de inaltare şi de pu- 
rificare pe care o da eroului acest moment de 
ruga. O foarte inspirata cezura in care linis- 
tea alungă nelinistea și narațiunea își poate 
continua drumul. Un foarte frumos moment 
de cinema. 


Cristina CORCIOVESCU 


Marvin, Oskar Werner, Elizabeth 


am 

este chiar regizorul a càrei prezenta se face 
simtità in rigoarea cu care ceilalti isi spun 
.monologul in Babilon", adesea tezist, intr-o 
„autologie“ dintre cuvint si imagine, care 
stirgeste în a contura, prin grotescul ingrose- 
rii voite, atitudinea vehementa a cineastului. 

Funcţia denotativă a cinematografului mo- 
dern, opusă celei conotative clasice, isi gà- 
sește astfel o aplicaţie ce îl apropie pe Kra- 
mer de Godard. Mai mult decit o ecranizare a 
romanului unei scriitoare ce se voia impar- 
tialà fata de eroii săi, filmul Corabia nebuni- 
lor acuză la rindul său maladiva stare de spi- 
rit, dezorientarea și indiferența victimelor a ca 
ror letargie de moment a facilitat teroarea ce- 
lui ce-al doilea război mondial. (Să nu uitam 
ca tot Kramer a realizat Procesul de la 
Nurnberg) lată de ce pelicula din, 1965 își 
păstrează actualitatea și azi. lată de ce dialo- 
gui dintre indivizii de diverse rase ori natio- 
nalitati de pe Corabia nebunilor se vrea as- 
tazi, parcă mai mult decit oricind in espe- 
ranto. 


Daniel DANIEL 


1 CINEMA, 
Piaţa Scinteij nr. 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 lei 


„Cititorii din străinatate se pot abona prin 
„Romprestilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
prog Bucuresti — Calea. Griviței nr 


Prezentarea artistica 
Teodorescu Lucian 


1 rezentarea grafica 
ioana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Mihalkov-Koncealovski) 


in perioada 29 iulie—7 august s-a desfasurat la Costinesti cea de-a IX-a 
ediţie a „Galei filmului cu tematică pentru tineret“. manifestare politico-edu- 
cativă complexă, integrată Festivalului national „Cintarea României“, organi- 
zata de Comitetul Central al U.T.C. în colaborare cu Consiliul Culturii si 
Educației Socialiste, Asociaţia Cineaștilor din Republica Socialista Romania 


și Centrala ,Romaàniafilm". 


Fie cind marea a ramas departe, cind 
zumzetul difuzoarelor de la Radiovacanta 
abia ne mai răsună in urechi, cind ultimul 
exemplar din „Secvența“ a fost citit de mult 
cind incandescenta stelelor nu mai lumineaza 
pinza ecranului, incet-incet, incep sa se de- 
canteze ecourile competiției cinematografice 


la meditaţie. la reflexie, fie pe marginea pro- 
fesiunii de cineast, fie în legatura cu familiare 
probieme etice 

Palmaresul stabilit de un juriu format din 
personalităţi ale vieții politice şi artistice avea 
sa confirme o ierarhie a valorilor pe care 
spectatorii, seară de seară, se straduiseră, la 


Efervescenta participării 
fixează o stare de spirit: 
ziasmul, optimismul tinereţii 


viorel Cozma, regia Mircea Mureșan). Anghe! 
Mora si Nicolae Dragos. potentind faptele co 
udianuiui surprinse in tablourile alegorice ale 
unui impresionant spectacol omagial, aduc 
prinos Cununa de lauri. integrind in măreţia 
naturii milenare grandoarea infaptuirilor pre- 
zentului. Celelalte filme ale studioului ,Sahia" 


prezintă culorile tricolorului în intreceri spor 
tive internationale. Readucind în prezent co 
virsitoarea personalitate a unei cintarete ce a 
marcat un timp şi continuă sa influențeze 
sensibilitatea noastră, filmul lu: Laurenţiu Da 
mian, Scrisoarea Mariei Tanase. imp! | 


pina la lacrimă, sentimentul de sacrific 


7 > 


filmului Pr 
protagonisti 
Elisabeta 
lonescu 


Pe scenà, realizatorii 
operatorul lon 
Medeea Marinescu 


Bostan monteusa 


Echipa unui nou film de Sergiu Nicolaescu? Nu. Deocamdată 
doar o fotografie la malul mării. cu Constantin Fugasin, 
Cici Dumitrache-Caraman. Anda Onesa. Ecaterina Nazare, 
Alexandru Dana D Marg 


Juriul delibera pina tirziu în noapte 
regizorul Andrei Blaier 
si scriitorul lon Brad 


Marinescu 
izoarea 
Cristina 


George garu, eta Pogonat 


care a antrenat, deopotrivă, profesionişti $i 
amatori, dascali $i studenți, maestri si invata 
cei 

Timp de zece zile, intre cineasti Si cinefil: 
n-au mai existat bariere. Imensa populatie 
sezoniera (studenti, muncitori, ingineri, eco- 
nomisti, elevi, agricultori — multi veniti spe- 
cial pentru acest eveniment) a avut ocazia 
să-i cunoască sau să-i reintilnească pe cei ce 
trudesc in culisele platourilor de filmare sau 
in spatele ușilor caselor de filme: regizori şi 
operatori, un scenograf și o monteuză, sce- 
naristi, un poet, muzicieni, producători, tineri 
producători, directori din sistemul cinema- 
tografic, critici de film. Un grup de vedete si 
citiva foarte tineri interpreţi au ţinut să tie 
incă o dată alături de eroii intruchipati pe 
ecran, fiind. la rindul lor, susținuți de nume 
roşi colegi de breaslă, prieteni. admiratori 
Ospitalitatea atent dramuita a harnicilor or 
ganizatori a asigurat tuturor condiţii nu doar 
de cazare, ci şi de directă, spontană, sinceră, 
dar şi severă manifestare. Sentimentul parti- 
ciparii, al implicării pasionate, indirjite chiar, 
a incitat dispute, a suscitat controverse, pro- 
bind perspicacitate, stimulind — sperâm — si 
creativitatea. Pentru că după ce va fi atins 
momente maxime ale aprobării sau, dimpo- 
trivă. aceasta efervescenta ajunge, de fapt, in 
timp, să fixeze o stare de spirit — cea a entu- 
riasmului, a optimismului. Intransigenta pu- 
blicului traducind, în fond, dorința fiecăruia 
dintre noi ca această atit de populară artă a 
saptea să asimileze și să restituie contempo- 
raneitatii si, implicit, viitorului, adevăratul 
chip al tineretului de astăzi 

Din cele peste 40 de pelicule (inclusiv cele 
in atarà de concurs) nu e film care sà nu fi 
impus un gind generos, o constatare invitind 


Anda Carop 


rindul lor, să o stabilească prin buletinele de 
vot pentru topul publicului 

Trei filme documentare de lung metraj s-au 
constituit in impunătoare coperţi ale aceste: 
de acum, tradiţionale Gale. File de istorie sin! 
recitite la dimensiunea marelui ecran: Parti- 
dul. Patria. Poporul (scenariul Nicolae Dra- 
105, regia Virgil Calotescu). Documente cine 
matografice inlàntuite pe spirala iniţiat: 
va-realizare dau o imagine monogralică: Cei 
mai frumoși 20 de ani (scenariul Dinu Sararu 


Wustreaza diterite modalități pe care docu 
mentaristii le abordeaza cu spectaculoase re 
zultate, avansind ambitiosi spre formule de 
inedită inspiraţie. de originala profunzime 
Cu Palatul tinereții. jon Visu s-a păstrat în li- 
mitele misiunii stricte de a înregistra aspecte 
ale realități: inconjuràtoare. Jean Petrovici a 
deschis o fereastră spre laboratorul unui ar- 
üst, sculptorul Lucaci (hors concours). O ti- 
nară cineastă, Luiza Ciolac, s-a încumetat 
sa-i filmeze pe ,supermenii" Halterofili ce.re- 


impreună si tot pe faleza 


Minodora 
mecare de 


Condur și 
Petre 


Dan Condurache 
Sălcudeanu şi 


parteneri 
Alexandru Tatos 


el de dăruire. pentru dragoste. pentru arta 
Lirmind un savant decupaj .muzical" în cres 
cendo, Tereza Barta a descris amploarea ce 
lu de-a X-a ediţii a Festivalului „George 
Enescu“. semnindu-si cu nedisimulată ele 
ganta filmul. Sub semnul vitalitatii, al armo 
nioasei comuniunii dintre om şi mediu 
Nicolae Cabel a izbutit frumosul poem ane 


(Continuare in pag. 15 
irina CORC 
Foto: Victor STROE