Revista Cinema/1990 — 1998/026-CINEMA-anul-XXVI-nr-8-1988

23 de ani de la Congresul al IX-lea al P.C.R. 


Mereu în inima ţării 


2 00 Sibiu este o dovadă vie a politicii 
înțelepte, promovată cu perseverenţă de co- 
aru! 
vocației constructive, vom 
spune cu udine că fiecare judeţ al pa- 
triei este această dovadă vie ai nii şi 
Gore, Socreiatul nea i PERN INE R- 
' partidului,tovară- 
șul Nicolae Ceaușescu. Înființarea, în urmă 
cu două decenii, a județelor a dat un impuls 
puternic dezvoltării armonioase a tuturor zo- 
AANI e D A findu Daon Sa gl at a 
vi se rindui ese de regizo- 
rul Are pa în porii c-aia cu operatora? $o- 
rin Constantinescu din „cartea“ deschisă a 
județului Sibiu. Industria sibiană, care iși da- 
torează dezvoltarea economico-socială pale- 
tei de măsuri promovate după istoricul Con- 
gres al IX-lea al partidului, a contribuit direct 
loasa izare 


la acul a acestui stră- 
vechi ținut românesc, care tr ins 
tezaurul folcloric. Aparatul de filmat înregis- 
trează în detaliu munca a Între- 


Vitrometan Mediaş, Sticla Avrig; aparatui de 
filmat poposește în sălile clădirii care a adă- 
postit, la 1861, societatea progresistă ASTRA, 
evocă personalități ale vieţii politice, cultu- 
rale, științifice, care și-au purtat pașii prin 
străvechiul oraș. Semne ale unui trecut bogat 


alături de semne ale unui prezent caracterizat” 


prin ritmuri impresionante de dezvoltare și ci- 
vilizaţie. x 


F... judeţ este o inimă a ţării. Sucevei, 
care probează prin hrisoave 600 de ani de la 
eremi renia peee 
= ui i-a şi 
orizontul dezvoltării socialiste. a Due 


industriale, din care 19 sint la nivel republi- 
can. Ținut al pădurilor întinse, județul Su- 
ceava a dezvoltat intens şi industria lemnului. 
Suceava sub corola de lumini a muncii se 
dezvăluie spectatorului în scurt metrajul Su- 


„n Păi e piere cu munți 
brăzdaţi de riuri limpezi, ne oprim în judeţul 
Timiş prin intermediul i, su 
gestiv intitulat de e certe Luiza Ciolac 
Mereu în inima itele de lucru efectu- 
ate de tovar: Nicolae Ceaușescu impre- 
ună cu tovarășa Elena Ceaușescu au marcat 
decisiv, ti a judeţului 


sporit de patru 


g 
$ 


stațiu: ri 
aici aparatul de filmat a inregi 
realizari, fapte de muncă. = 


namentate bogat cu motive 
florale, un grup de fete si Daat de- 


a 
i 
ve. 
E 


pun, solemn, emoţionantul jurâmint de pio- 
nier. Cuvintele: „Mă angajez să-mi iubesc pa- 
tria, să învăţ bine, să fiu harnic și disciplinat, 


să cinstesc cravata roșie cu tricolor” au o re- 


tribuție importantă la marile evenimente isto- 
nice ale neamului r 


de cetăţeni români și magi 
iindu-şi, intr- 

ere ere: pene a ă la E oa și ternă și 

externă a partidului. x $ 

din 1068, phh SMa) a puiut Srpak la 

țării cu o producţie A praf 


l n aprilie, la Pitești este anotimpul lalelelor 
vin aici în ospeţie florile din intreaga țară 
florile inseamnă iubire“. Sint jeg care 


„înfăptuirea 
actului istoric 
de la 23 August 
a fost astfel 
expresia voinței 

întregului popor, 
rezultatul coalizării 
celor mai largi 
forțe sociale, 
politice şi militare, 
în rîndul cărora 
clasa muncitoare 


şi partidul său comunist 


au avut rolul 
conducător“. 


Nicolae CEAUŞESCU 


Toate filmele trebuie să fie „de actualitate“. 
Mai ales filmele cu teme contemporane 


D eschid dicţionarul. În dreptul cuvintului 
„vocație” găsesc următoarea iţie: „Apti- 


siune". 
Este cuprinzătoare definiția? Este ea satis- 
făcătoare pentru ceea ce discutăm aici? Nu 


tate"? (Căci prima parte a definiţiei: „Aptitu- 
dine deosebită pentru antă...” s-ar impune de 


Ca să ne intelegem însă deplin, ar mai tre- 
bui lămurit și conceptul „de actualitate“. Cind 
se spune „film de actualitate”, în comunica- 
rea obișnuită dintre oameni, se înțelege, în- 
deobște, filmul al cărui material de viaţă se 
petrece în ziua de astăzi (creatorul este con- 
temporan cu ceea ce reflectă în filmul său). 
Ori, „de actualitate“ — în principiu şi în sens 
propriu — ar trebui să fie orice film, chiar și 
cel care zugrăvește o perioadă revolută din 
viața omenirii (cînd, în 1964, realizam filmul 
Tudor, îmi puneam problema ca ei să fie „de 
actualitate” — prin mesaj — în i 
că acţiunea lui se desfășura la începutul se- 
colului al XIX-lea). 

Deci, în vorbirea curentă se mai face con- 
fuzie între conceptul „de actualitate“ și „film 
cu temă contemporană”. lar ceea ce dorim să 

scutăm aici este — nu mă indoiesc — toc- 
mai al doilea înțeles: „vocaţia pentru filmul 
cu temă contemporană”. De ce unii dintre 
noi au o chemare 
film care vorbeşte despr 
acum și aici cu semenii noștri şi cu viața lor? 

Fac insă imediat observaţia că nu se poate 
renunța la termenul „de actualitate”, deoa- 
rece filmul cu temă contemporană trebuie sa 


tice și ale. 
Alt element care poate explica vocaţia pen- 
tru filmul cu temă coni in 


temporană îl reprezintă 
condiţia lui estetică. Refuzind ca filmul său 
să rămină la nivelul unui „referat cinemato- 
grafic“ (sociologic, politic ori filosofic), reali- 
zatorul incearcă să ajungă la sens, la semniti- 
caţie. Ce ar putea să insemne un film fără 
sens, lara semnificație, mai mult decit o dez- 


zeunaa3 
HA 
Š $ 

i 2 

3 

3 

i 

& 


ef 
i 
f 
} 
H 


je 
i) 
ALR 
ia 
iH 
iţi 


iţi 
ji 
Ji 
i 


HHI 
si : 
| 
n| 
i 


f 
$ 
i 
: 


H 
iri, 
HE 
il 
{i 
hi 
Et 


i 
i 
| i 
i 
si 


35 
ză 
i 
i 
ji 
i 
i: 


„Pe drumul 
de mari înfăptuiri 
deschis de revoluţia 
de eliberare socială 

şi naţională 
din august 1944, 
Congresul al IX-lea 

al partidului 
reprezintă momentul 
cel mai important 


Elena CEAUŞESCU 


în evoluţia 
patriei noastre 

socialiste, 
în construcţia 
noii orînduiri“. 


E xistă în istoria unei țări continuități 
sau rupturi hotăritoare pentru destinul 
însuși al naţiunii. Pentru poporul nos- 
tru, actul revoluţionar de la 23 August a 
fost începutul altei ere, înaintarea sa 
într-o direcție de construire a unei so- 
cietăţi cu totul noi, a unei noi istorii 
continuind, însă, firesc, aspiraţiile și 
luptele sociale, naţionale, politice ale 
poporului român. O revoluţie de pro- 
porții neintilnite la noi, care — cum 
spunea recent secretarul general al par- 
tidului — nu se putea înfăptui fără exis- 
tența unui partid unic al clasei munci- 
toare, partid care cu 40 de ani în urmă 
și-a realizat unitatea sa politică și orga- 
nizatorică ce i-a permis să devină forța 
politică conducătoare în țara noastră. 
Şi începînd cu data istorică a celui 
de-al IX-lea Congres al P.C.R. să de- 
vină cu adevărat „centrul vital al întregii 
națiuni“. lulie 1965, dată memorabilă 
cind în fruntea partidului a fost ales, în 
suprema funcţie de secretar general, 
tovarășul Nicolae Ceaușescu, omul 
care, prin îndrăzneala și forța sa de a 
mobiliza masele, prin concepția sa di- 
namică, profund științifică, a determinat 
o eră nouă în construirea socialismului 
în România. Socialism modern, bazat 
pe realitățile social-economice. cultu- 
ral-spirituale ale ţării și, totodată, des- 


chis innoirilor lumii contemporane, în 
consens cu revoluția tehnico-ştiinţifică 
Referindu-se la perioda parcursă de la 
istoricul Congres, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu în Expunerea sa din 24 iu- 
nie a.c. cu privire la „perfecționarea ac- 
tivităţii organizatorice, ideologice și po- 
litico-educative în vederea creșterii ro- 
lului conducător al partidului în în- 
treaga viață economico-socială”, arăta 
că „S-a dezvoltat larg și s-a precizat 
mai bine rolul tei și culturii in tăurl- 
rea noii de 
la faptul că nu se poate vorbi de realiza- 
rea socialismului și comunismului fără 
a așeza la temelia lor cele mai noi 
cuceriri ale științei și culturii, ale cu- 
noașterii umane, in general“. Or, 
această concepție modern-ştiinţifică, 
strategie a dezvoltării care stă la baza 
programelor și planurilor elaborate de 
partid, impune și activităţii politico-ide- 
ologice un mod nou, profund creator, 
de a-și gindi și regindi strategiile, de 
a-și intensifica ofensiva formativ-educa- 
ţională spre a contribui — cum sublinia 
tovarășa academician doctor inginer 
Elena Ceaușescu la Congresul educa- 
ției politice și culturii socialiste — la 
„realizarea unei profunde revoluţii în în- 
suși modul de-a gindi și a al 
poporului nostru“. 


Misiune nobilă, care presupune o răs- 
pundere sporită a artei în general și a 
celei mai populare, cinematografia, în- 
deosebi. 


„Avem nevoie — și dăm o înaltă apre- 
ciere creaţiilor literar-artistice din toate 
domeniile, dar -societatea noastră are 
nevoie de noi și noi opere de artă, care 
să-l reprezinte pe omul de astăzi, reali- 
zăriie sale“ — preciza în Expunerea din 
24 iunie secretarul genera! al partidului, 
sugerind totodată și profilui acestui om 
nou, model al creaţiilor noastre şi mo- 
delator de conștiințe inaintate: „Numai 
un om educat și stăpin pe cele mai 
inalte cunoștințe in toate domeniile 
poate înțelege legile obiective, cerințele 
dezvoltării economico-sociale, poate 
sesiza la timp schimbările care au loc 
în societate, poate sesiza ceea ce este 
vechi și nu mai corespunde noii etape a 
progresului, poate sesiza noul care se 
va dezvolta și care reprezintă viitorul.“ 


Există aici, într-o formulă limpede și 
concisă, sintetizate înseși legile dinami- 
cii sociale, dialectica lor, ce implică în- 
fruntarea permanentă cu forțele iner- 
tiale, perimate, ciocniri inevitabile 
într-un proces revoluționar, pe care 
arta nu poate, nu are dreptul să le evite 


sau ignore. Este o interferență conti- 
nuă, necesară, între sociai și artistic și 
din nou social, un racord vital pe care-l, 
pune în lumină magistralul document 
ce reclamă înțelegerea profundă, com- 
plexă a dialecticii realităţii, din partea 
creatorului de film. Reflectarea cores- 
punzătoare a acestor mari schimbări în 
structura socială la care se referea, cu 
aceeași ocazie, secretarul general al 
partidului, priveşte în mod direct și fil- 
mele noastre de actualitate care tra- 
tează uneori la suprafață, convențional 
ori sec-didacticist, aceste complexe 
procese, pasionante ciocniri, conflicte 
ale vieţii. importantele „Teze ale Plena- 
rei partidului“ devin pentru creația 
noastră cinematografică un luminat şi 
cutezător program de inspiraţie şi ac- 
țiune, un înalt stimulent al gîndirii și 
ambiţiei artistice, capabile să caute 
continuu formule originale, îndrăznețe, 
dinamice, potrivite epocii noi, revoluțio- 
nare, pe care o trăim. Să realizăm filme 
tot mai inspirate, cutezătoare, pe care 
partidul, țara întreagă le așteaptă. Răs- 
punderi sporite la increderea sporită pe 
care, în atitea rinduri, partidul, secreta- 
rul său general, o arată creatorilor celei 
de-a șaptea arte. 


„CINEMA“ 


N.. scris prea muite scenarii de film, 
dar de citit am citit destule. Împărtășesc și eu 
pârarea că e un gen dificil, cel puțin din doua 

- puncte de vedere. Unul, vizind subalternita- 
tea sa, subordonarea, starea de operă care 
abia urmează să devină operă, prin interme- 
diul regizorului, actorilor, întregii industrii 
uman-tehnice numită producție de film. Au- 
torul acestui gen de scriere, câutind cuvintul, 
trebuie să-şi închipuie muit ce poate urma 
dincolo de cuvint. lar. în destule cazuri, din- 
colo de cuvint. urmează ceva neimaginat sau, 
cei puţin, ceva neimaginat de el. 

A! doilea „punct“ ar fi (este), pe scara 
acestor dificultăți, discordanța dintre cuvint 
şi imagine. Dintre fluidul interior al textului şi 
fluidul (interior. exterior) al peliculei filmate 
În foarte multe cazuri, discrepanța scenariu/ 
film, care e şi o discrepanţă scenarist/regizor, 
are la origine modalități diferite de a citi rea- 
litatea Ce dovadă mai grăitoare poate fi decit 
modul în care au fost „transpuse“ pe ecran 
unele dintre scrierile celebre ale literaturii 
noastre? Nu vreau să fiu acuzat că neg sau 
ignor specificitatea lecturii pe care o face fil- 
mul. Nu la asta mă refer. Pur și simplu e 
vorba, în cazul unora dintre filmele numite 
„ecranizări”, de glosări sau divagaţii pe mar- 
ginea anumitor romane sau povestiri. De glo- 
sări sau divagăţii modeste sub raportul ten- 
siunii artistice, a! găsirii unor echivalente 
emoționante, cind nu se întimplă să se otere 
publicului, sub cunoscutul şi clasicul titlu, 
adesea de valoare culturală naţională, ginduri 
subţiri și imagini pieritoare mult prea repede 

impărtășesc și eu opinia că arta cinemato- 
grafică e altceva şi, ca atare, literatura desti- 
nată a fi film trebuie să fie și ea altceva. De 
fapt nu știu dacă scenariul de film poate fi in- 
cadrat în genurile literare. Cred că nu. Sce- 
nariul de film trebuie să fie substanță pentru 
film, schelărie, osatură pe care să se cla- 
dească o construcţie de imagini. O construc- 
ție care lin privința aceasta nu exista 
disensiuni) nu este literatură, nu sconteaza, 
în impactul cu consumatorul, pe mijloacele 
literaturii sau, în cea mai mare măsură, nu pe 
ele. Filmul este vizualul în primul rind, spec- 
tacolul imaginii precumpănește; cuvintul in- 
soțitor întregește acest spectacol, îl susține 
etc., nu insist asupra felului în care se pro- 
duce direct, pentru comunicarea unor idei, 
vorba pe ecran. Are și ea un specific de su- 

bordonare artei imaginii, care scoate scena- 
riul de sub zodia literaturii. 

Există insă şi cealaltă vorbă, care nu se 
aude, dar hotărăște ce să se vadă și ce să nu 
se vadă. Adică povestea alcătuită din cuvinte, 
povestea urmind a fi filmată și nu citită, po- 
vestea care trebuie văzută, chiar dacă în vi- 


Osatura unei construcţii 
în imagini 


Un miez de viață 
în perimetrul 

unui film 

(Orele l 

de Platon Pardău 

şi Lucian Bratu, 

cu Valeria Sitaru 

şi Valentin Uritescu) 


zual se contopește și auditivul. Această po- 
veste este tot film, artă a imaginii, tot cea de 
a şaptea artă, cum i se zice filmului, şi, în 
consecință, astfel trebuie considerată. Scena- 
riul este o ipostază a filmului. Scenariul este 
o fază a filmului. Scenariul este o propunere 
de realitate, de fantezie etc. în imagini, in 
spectacol. Scenariul este o artă a spectacolu- 
lui în imagini. O artă a emoției prin imagini 


Spectacolul 
cinematografic 


pornește 
din scenariu 


Nici simplu pretext, nici literatură, ci filmul 
care aici incepe. Care aici se hotărăște. 

Problema esențială pentru un scenarist 
este dacă gindeşte sau nu filmic, cinemato- 
grafic. Dacă are vocaţia spectacolului vizual. 
disponibilitatea sufletească pentru conflict, 
pentru efectul a ceea ce se vede. 

Am citit fel de tel de scenarii, unele cu re- 
plici memorabile, dar in minte rămine acel 
text care sugerează (cît mai puternic suge- 
rează) cum se întimplă ceva, cum arată ceva, 
cum se desfășoară ceva. Cum. În totului tot: 
cum. Arta acestui cum este viața, realitatea, 
conflictul, fapta... trebuie să se atie in scena- 
riu. Arta unui cum vizual interesant cel puțin. 
daca nu senzaţional. Or. detecțiunea multor 
scenarii. transmisă şi filmelor care s-au 
clădit, de aici pleacă: absenţa spectacolului 
sau subțirimea lui, prea puţinul cum este din 
fiecare cadru sau secvență. Cronometrul sce- 
nariului funcţionează cu secundarul emoției, 
al spectacolului urmind a deveni film și nu 
altceva. Din pornire, trebuie scris astfel, pas 
cu pas, de la cadrul care întățișează „o prive- 
lişte a cerului albastru“, pină la cel în care 
protagoniștii „se zvircolesc într-o grozavă in- 
cleștare“. S-ar putea obiecta: ce-i rămine re 
gizorului? S-ar putea răspunde: partea lui, 
care, de fapt, inseamnă totul, este să fie 
înăuntrul acestui spectacol, nu înafară, sa 
tacă ei, prin el, spectacolul care-i filmul. Ar 
mai fi un răspuns, parţial respins: să fie ei 
scenaristul, da, cu aceleași rigori de a res- 
peđa legile artei spectacolului. Oricum, toți 


Un portofoliu de scenarii 
de la bun în sus 


marii regizori își subordonează vizual materia 
de fapte a scenariului, nu altfel intimplin 
du-se în Moara cu noroc, Reconstituirea. 
Cursa, Mori Lumina palidă a durerii 
etc. Ca să nu existe dubii că o face deschis, 
Fellini își și numește două dintre celebrele lui 
tiime Casanova și Satyricon, ca fiind „Felli- 
ni's...“ 

Prin ceea ce are mai bun. „școala“ de sce- 
narişti români a dat dovadă că știe să vadă 
cu ochiul aparatului de filmat. Prin destul de 
numeroasele filme modeste, sint, încă mai 
sint, dovedite mici orgolii ale primatului lite- 
raturii faţă de film, ale insubordonării cuvin- 
tului imaginii şi alte poncite de acest tip tri- 
miţind cu gindul la epocile de inceput ale fil- 
mului sonor și ocolind problema principală 
spectacolul vizual-emoţional care trebuie sa 
existe și să pornească, pentru citeva ceasuri, 
din acele cincizeci-o sută de file numite sce 
nariu de film, faptul că, spre deosebire de cr- 
titor (chiar dacă este posesorul unui video) 
spectatorul de film primeşte acolo, pe loc, în 
sala de cinematograf, toată emoția, dar şi 
toată plictiseala lar aceasta din urmă — plic- 
tiseala —, chiar iscată din nobile intenţii, tot 
plictiseală râmine, ea fiind vizuală și făra 
șansa să fie ștearsă de următoarea sută de 

ini... 

mi dau seama că aceste opinii plătesc tri 
but unui fel de tehnicism. Poate ar fi trebuit 
să spun cite ceva despre subiectele sce 
nariilor noastre, uneori îmvinuite de monoto 
nie şi șablon. Spun: pe nedrept învinuite de 
monotonie şi şablon în sine, pentru că, de 
exemplu, povestea unui muncitor excelent 
destituit pentru că buna lui idee s-a ciocnit 
de conservatorismul interesat al vreunui șta- 
buleț, criza lui morală şi redresarea cu ajuto- 
rul celor din jur poate fi „mare spectacoi 
dacă e scrisă ca un spectacol. Dacă e scrisa 
în toată emoția și durerea ei, amârăciunea şi! 
triumful. Un fiim de Martin Scorsese are 
drept erou şoferul unui taxi in căutarea pro- 
priei identități într-o lume contradictorie și 
alienantă. La prima ochire. o poveste cu cow- 
boy redivivus. Insă spectacolul omenesc de 
mare emoție stăpinește fiecare cadru. Da, fie 
care cadru, nu secvenţă! Pină și mișcarea au 
tomobilului galben, singurătatea acestei mis 
cări în adincul nopţii viscoase a metropole 
într-o căutare a ieşirii pină la limita demen 
tei... Subiectele sint imprejurul nostru. Su- 
biectele cele numite, pe drept, esenţiale. Se 
întimplă lucruri de semnificație fundamentala 
pentru. cursul individului, dar și al societăţii 
Epoca pe care o trăim e a unor mutații; con- 
fiicte, infruntāri, probleme inexistente ìn lu- 
mea românească din trecut fac combustibilul 
unei acceleraţii cu clară individualitate în is- 
torie. Fondul evenimenţial este considerabi! 
mai mare, tensiunile generatoare de artă di- 
verse și complexe. Este ceva nou în aer, in 
aerul lumii noastre de aici, de acum, in viața 
grăbind către mileniul trei, în societatea ro- 
mânească, mereu ea, dar mereu nefiind ca 
altă dată. O „oră“ pentru arte, de mare inte- 
res. Totul e să-i deslușim sensurile cu mijloa- 
cele artei autentice, obligatoriu parcă ma; 
mult ca oricind a fi respectate, fie că-i vorba 
de literatură, fiim sau scenariu cu ochiul aţin- 
tit către spectacolul lumii. 


Piaton PARDĂU 


O privire 

2 prirătreslitatea 

înconjurătoare 

(Fructe de pădure 
de D.R. Popescu si... 
Alexandru Fatos, 


cu Mariana Mi 


Poeme 
pe ploaie 


D. citeva zile plouă la Tirgu Neamţ. 
Pentru un documentarist asta inseamnă 
pur şi simplu ghinion. intreaga echipă de 
filmare stă în holul hotelului şi așteaptă să 
se lumineze un pic, să poată trage primele 
cadre la filmul intrarea unui tren în ga- 
ră. Localnicii care trec pe lingă noi dau 
din cap cu înţelepciune şi ironie, de parcă 
ar şti mai multe despre vreme, dar nu vor 
să ne spună. Noi am mai filmat aici Pe ma- 
lul Ozanei, acum patru ani, şi documenta- 
rul pe care vrem să-l facem acum este o 
continuare a celui de atunci. Pe vremea 
aceea, calea ferată şi gara erau în construc- 
ție şi în film erau surprinse citeva din gin- 
durile, întrebările şi speranţele localnicilor 
în legătură cu noul obiectiv economic care 
va aduce inerente schimbări în viaţa pa- 
triarhalului oraş. 

Titlul filmului de acum este o parafrază 
la primul film prezentat de Lumiăre în pu- 
blic, acum aproape o sută de ani. Locomo- 
tiva venea din fundul ecranului şi se năpus- 
tea spre spectatori, făcindu-i să fugă spe- 
riaţi că or să fie călcați. Primul spectacol 
cinematografic a avut ca personaj un tren. 
Şi personajul filmului nostru este tot un 
tren, dar noi va trebui să surprindem şi 
schimbările care s-au produs în orașul 
Tirgu Neamţ datorită lui. Acum, de exem- 
pi pină şi filmele care vin la cinematogra- 
ful din localitate sint trimise tot cu trenul. 
În zilele acelea ploioase, ne-am procurat 
umbrele şi am colindat prin oraş. În cîțiva 
ani, centrul a devenit de nerecunoscut. O 
arhitectură modernă, perfect integrată 
peisajului, dădea o eleganţă deosebită aces- 
tui oraş, altă dată insignifiant. La Liceul 
agricol unde am filmat rindul trecut era în 


„construcţie cea mai mare sală de sport 


şcolară din judeţ. Profesorul Emil Creangă 
era nerăbdător să organizeze aici concur- 
suri de tenis, care să pună în valoare talen- 


E cald. E foarte cald. Aş vrea să fiu la 
mare. Sau la munte, culcat în iarbă, cu pi- 
cioarele rezemate de o căldare plină cu 
gheaţă şi sticle de bere. 


Aş vrea — dar nu sint. Sint acasă, și am 
! in faţă un imens deșert: o coală de hirtie. 
! albă cu liniuțe discrete și prelungi — mici 
} tuneluri albăstrii pe care gindurile ar tre- 

bui să zburde cu toată viteza. Frazele însa 
f nu-și iau zborul, penița se poticnește: ce 
į s-ar mai putea spune depre ceea ce se ştie 

că s-a spus aproape totul? Despre scenariu, 
| adica. 
f 


Un teren mai alunecos, mai nesigur, 
greu să mai existe. Unii au ridicat scena- 
riul în slăvi, alţii l-au minimalizat cit au 
putut. Cei mai deştepţi au spus că adevărul 

| e undeva. pe la mijloc. Şi — culmea! — 
toți păreau să aibă dreptate. Ţin minte fai- 

| moase şi ciclice campanii de exaltare a sce- 
| nariului — sau, dimpotrivă, de scădere a 
| lui, campanii care toate se încheiau cu for- 
j mulări inflexibile, menite să dureze o sută 
| de ani. Cindva, la virsta marilor descope- 
|. riri cinematografice și a tuturor entuzia- 
| melor, am brodat şi eu citeva idei pe mar- 
j inea scenariului de film documentar 
intr-o cărțulie de o naivitate înduloșă- 

| toare. Mi-a fost deajuns — aşa că mă voi li- 
mita acum strict la experienţa personală. 
Este scenariul foarte important pentru 
documentarişti? Eu consider că este. ȘI nu 


sentimentale 


tele sportive descoperite în rindul elevilor 
săi. Am vizitat apoi noua gară, pe care noi. 
documentariştii, călători de profesie, am 
calificat-o ca una dintre cele mai frumoase 
din țară. Între timp, am aflat că în acest 
moment localnicii se mindresc cu două is- 
răvi: noua gară și ji. 
4 La Tirgu Rear, Du miraculos şi 
greu explicabil, s-au afirmat în ultimul 
timp o seamă de talente literare. Prozatori 
şi poeţi ale căror scrieri sìnt primite de edi- 


ma sam a a 


Ozana 
lui Nică a 
traversează 


Cm a 


Petrei 
astăzi 


o bijuterie 


arhitectonică 
modernă 
numită Tirgu Neamţ 


a a e = 


turi şi critica literară cu mult interes, Fe- 
nomen pe care unii îl pun pe seama vremii 
ploioase, alții pe seama gării, alții pe 
seama talentului nativ al locuitorilor. Să nu 
uităm că aici, la Humulești, s-a născut şi 
lon Creangă. La o şedinţă de cenaclu i-am 
huon pe poeţii Daniel Corbu, George 
Calcan, Adrian Aluigheorghe, Nicolae Sava. 
De la ei am aflat că arta adevărată se naşte 
unde vrea ea şi atunci cînd trebuie și că o 
posibilă definiţie a poeziei ar fi „sfințenia 
speranței”. Am asistat în zilele acelea la 
lansarea uitimului volum de versuri sem- 
nat de Daniel Corbu: „Plimbarea prin fiš- 
cări” 


| La ieşirea din librărie, locuitorii orașu- 
! lui “Tirgu Neamţ ocroteau sub umbrele 
| cartea scrisă de unul dintre ei. 


i Aş scrie şi eu poeme pe peliculă... 


| Copei MOSCU 


Sînt un optimist incorigibil 


Eu cred 

că filmul 
trebuie 
„văzut“ 
întîi 

hîrtie 


să fie 
mai 


pe 


Nici o incompatibilitate î 
şi revolu 


(cu Rodica Tapalagă 


numai atit: cred că este foarte important 
ca filmul să fie „văzut” mai întii pe hirtie. 
Mai exact, aşa procedez eu, nu vreau să 
cad în păcatul de a impune altora o regulă. 
Ca în toate sferele artei şi aici cred cà 
există tot atitea moduri de a realiza un 
scenariu, ciţi autori sint. Să vă spun una 
din ciudăţeniile mele: nu pot să scriu un 
rind dintr-un scenariu — chiar atunci cind 
sint venit de pe teren şi deci plin de ima- 
ginile locului vizitat — pînă nu „văd“, pină 
nu se conturează în mintea mea, şi apoi pe 
hirtie, prima imagine sau prima secvenţă a 
filmului. Zile şi săptămîni intregi le-am 
pierdut, de atitea ori, în faţa coalei albe 
aşteptind ca din noianul de impresii să țiş- 
nească această imagine-fanion a filmului 
După cum, odată apărută, odată decoperită 
această primă imagine, mecanismul se de- 
clanşa automat: scrierea scenariului nu mai 
era decit o problemă de timp. Mai tirziu 
am perfecționat procedeul: incercam să 
descopăr prima imagine a filmului chiar în 
timpul prospecției — iar alteori aceasta 
îmi sărea singură înainte, din masa informă 
a imaginilor care îmi bombardau retina. În 
naivitatea mea, credeam a fi aceasta o „me- 
todă” originală, cind am descoperit, cu re- 
gret, că oameni de cu totul alt calibru ar- 
tistic foloseau curent procedeul. De pildă 
unul din marii italieni (Rossellini? Vis- 
conti?) spunea că întotdeauna filmele lui 
pes de la o imagine văzută cindva: o 

meie În doliu pălmuită de un bărbat sau 
altă femeie căzută în stradă, cu ciorapii 
subțiri mototoliți într-un anume fel — 
acestea devenind apoi imagini-cheie în fil- 

le sale. 

n schimb m-am bucurat sincer cind am 
întilnit o butadă a lui René Clair. care spu- 
nea că atunci cind scenariul e gata, filmul e 


gata; nu mai trebuie decit filmat. Vreau să 
spun că acesta ar fi idealul şi pentru noi, 
documentariştii: să putem „vedea“ întregul 
film pe hirtie, în scenariu. Și dacă scenariul 
va fi şi cît se poate de literar, nu va strica 
cu nimic, deşi lectori! lui nu trec dincolo 
de ușa redacţiei. 

Ce impiedică atingerea acestul ideal în 
filmul documentar?. Multe. O documentare 
superficială, o gestație insuficientă sau pur 
şi simplu scăderile noastre proprii ne con- 
duc adesea la scenarii slabe. cele mai 
multe ori, acestea se reduc la o enumerare 
onestă a problemelor — şi nu întotdeauna 
a celor mai importante — enumerare care 
ar putea continua oricit, dar care se între- 
rupe, fatalmente, odată cu epuizarea me- 


ie reg 

foarte important să descoperi — 
dar să descoperi — esențialul, ineditul și 
fabulosul; este foarte bine să acumulezi — 
dar nu să îngrămădeşti —, să înşirui pur şi 
simplu nişte fapte. Chiar în faza de scena- 
riu, cind eram plin de informaţii și de idei, 
cel mai greu mi-a venit intotdeauna să re- 
nunţ la ceva, să înlătur ceea ce nu servea 
temei, deci să am şi puterea de a discerne 


ntre aceste noțiuni: Dragostea 


a de Dinu Săraru și Gheorghe Vitanidis 


şi lon Dichiseanu) 


între semnificativ şi nesemnificativ. Întot- 
deauna mi s-a părut că documentaristul 
trebuie să ambiţioneze pentru ca filmul 
său — oricît de modest în raport cu filmul 
jucat — să reprezinte o alcătuire originală 
de imagini, inexistentă pină la el. Ori 
treaba asta reuşeşte mai greu dacă nu 
ne-am asigurat încă din scenariu În această 
privință. Pentru că mai e ceva: sint incon- 
venienţele din afara noastră. Cunoști nişte 
oameni. scrii despre ei, iar cind te duci la 
filmare, după luni şi chiar ani de zile, con- 
staţi că și oamenii şi locurile s-au schim- 
bat. 


„De la spectacolu 
vieţii, 

la spectacolui 
filmului 

(Lişca 3 
de Fănuş Neagu j 
şi loan Cărmăzan, 
cu Ecaterina Nazi 
şi Remus Märgi 


A șaptea artă are voie 

(și nevoie) să glumească 
Primăvara bob de Petre Sălcudean 
și Mircea Moldovan, cu Anda Onesa 
si Horaţiu Mălăele) | 


ilor 


A fost documentarea inutilă? A fost sce- 
nariul inutil? Nu, dacă documentarea a fost 
făcută bine, ţinind seama de perspectiva. 
de rapiditatea schimbărilor care are loc în 
realitățile românești. Uneori chiar aceste 
schimbări rapide — care dau peste cap un 
scenariu slab — pot sugera idei inedite de 
rezolvare filmică într-un scenariu bun. Sce- 
nariul care nu reprezintă o simplă înșiruire 
de — ci este construit riguros, pe 
idei clare — va putea înlocui un om cu al- 
tul şi un fapt de viaţă cu alt fapt de viață . 
avind semnificaţia celui nt. 

Imi pare rău că citez numai din marii 
italieni şi francezi... și din modesta mea ex- 
perienţă. Am scris scenariul filmului Bătri- 
nii şi întimplarea a făcut că pină la intrarea 
în producţie să treacă aproape doi ani. Doi 
ani nu e mult cind eşti tînăr, dar nu cînd 
ai 70 sau 80 de ani. Fapt este că jumătate 
din eroii cunoscuți de mine — fie-le țărina 
ușoară — se mutaseră în cimitirul de pe 
malul Arieșului. Am regretat, desigur — 
intr-un fel ne legaserăm împreună, cores- 

dam — dar n-a fost greu să găsim alți 
batrini la fel de potriviţi „rolălui” lor. Un 
rol în care conta mai puţin Identitatea — 
ci faptul că erau bătrîni care-și povesteau 
tinereţea lor. Aşa cum a fost ea: grea, cu 
sărăcie, cu război prin Galiţia şi Italia, min- 
caţi de păduchi şi seceraţi de şrapnele — 
barbaţii, iar femeile crescind o casă de co- 
pii, torcînd noaptea la lumina lunii că ziua 
aveau altele de făcut și rupindu-și bucățica 
de la gură pentru lin ee lor. 

O să spuneţi: păi, e la mintea cocoșului 
că,dacă dispare un om, filmezi pe altul. 
Sau, dacă ceva s-a dus, — cauţi altceva. Eu 
însă am vrut să spun că rigoarea nu in- 
seamnă inchistare, iar scenariul nu e bătut 
în cule. Atunci cind are o structură bine 
definită, cînd reiese clar ce vrea şi cum 
vrea să spună, el se dovedește suficient de 
suplu pentru a se adapta schimbărilor ra- 
pide din jurul nostru. Documentariştii ro- 
mâni au adus contribuţii de preţ la îmbo- 
găţirea mijloacelor de expresie în cinema- 
tografie. Cred că ei pot să facă treaba 
aceasta foarte bine şi în viitor, acordind 
atenţia cuvenită primei faze a creaţiei lor: 
scenariul literar. 

Ce vreţi, sint un optimist incorigibil. 


lon VISU 


A: lung metrajul artistic = 


Genuri populare în palmaresul 


s 


D acă Gala de la Costinești absoarbe, an 
de an. filmele pentru tineret, marea competi- 
ție protesională din cadrul Festivalului națio- 
nal „Cintarea României" trece în revistă, ans- 
lizează. distinge tot ce s-a realizat mai impor- 
fant de-a iungul a două stagiuni cinemato- 
grafice, indiferent de profilul tematic al peli- 
culelor, de genul ori diversitatea lor stilistica. 
„Este vorba de cea mai amplă intrecere a ci- 
neaştilor profesioniști prezentaţi cu filmeie 
lor atit ca opere întregi. unitare, concurind la 
un premiu de ansamblu, cit şi separat, cu fie- 
care componentă a sintezei creatoare; scena- 
riu. regie, interpretare, imagine, scenografie, 
muzică. De ia ediţie la ediţie, selecţia devine 
şi mai riguroasă, in palmares se impun titluri, 


realizări reprezentative pentru maturitatea | 


ideologică și de expresie, pentru proiesiona- 
lismul cinematografului naţional. Filme care 


și-au ciștigat prin noblețea și generozitatea | 


mesajului, prin atracțiozitatea limbajului o bi- 
nemeritată apreciere, atit din partea criticii de 
specialitate, cit şi din partea criticii cu mi- 
lioane de ochi: publicul larg. — S 
O primă constatare la această ediție: ver- 
dictul juriului a coincis, în premierea lung 
metrajului artistic, cu verdictul spectatorilor 
— acesta din urmă exprimat atit în cifre im- 
presionante de intrări. la filmele respective, cît 
şi prin sondaje de opinii, anchete apărute în 
presă, topuri! inițiate de publicaţii culturale 
ori realizate în cadrul galelor cum e cea anu- 
ală de la Costinești. Faptul mi se pare de o 
anume relevanță pentru evoluția ascendenta 
a gustului public, pentru exigenţele cinefile 
care intilnesc — uneori surprinzător pentru 
specialişti — aprecierile și opțiunile criticii. 
„Dovadă câ receptorul se maturizează odată 
cu„pferta artistică” tot mai valoroasă, aparţi- 


nind unor creatori cu răspundere faţă de ac- 


tul cultural-educativ. Se 
~ Lung - metrajul artistic e reprezentat la 


această ediție in palmares în primul rind prin . 


trei premii pentru trei spectacole cinemato- 
grafice foarte populare. cum e dinamica evo- 
care istorică: Noi, cel din linia intii, scris de 
Titus Popovici şi regizat de Sergiu Nicola- 
escu; filmul de familie — dezbatere etică fru- 
mos ilustrată de Promisiuni, scenariul Vasi- 
lica Istrate, regia Elisabeta Bostan, și filmul 
liric de tineret, Declaraţie de dragoste, scena- 
riul George Şovu, regia Nicolae Corjos. 

Plasat, ca acțiune, intr-un moment istoric. 
de maximă mobilizare a tuturor forțelor ar- 
mate și civile române în vederea alungâni co- 
tropitorului fascist de pe pâmintui patriei ṣi 
eliberarea teritoriilor altor țâri ocupate de hit 
lerişti, filmui lui Titus Popovici și Sergiu Ni- 
colaescu reușește să redea o imagine con- 
cretă a eroismului și spiritului de jertfă și ab- ~ 
negaţie reprezentat de bravii ostași din „linia 
intii". nedezminţindu-și, in pofida atitor dra- 
matice experiențe; umanismul specific popo- 
rulu: nostru. Pentru vibrația patriotică și inai- 
tele trăsături moral-psihologice ale persona- 
“jelor de prim plan ca și a celor din planul doi, 
orchestrat cu dinamismul, profesionalitatea 
regizorului Sergiu Nicolaescu, filmul Noi, cel 
din linia intii a fost, deci, distins cu un mare 
premiu ai Festivalului naţional „Cintarea Ro- 
mâniai”,. obținind şi alte importante prermnii, 

Premiul pentru scenariu a fost atribuit lui 
Titus Popovici, scriitorul care a asigurat fiimu- 
lui Noi, cei din linia intii generozitatea ideilor, 
amploarea partiturii dramatice, stralucirea 
portretistică, personaje originale, caracteri- 
zate prin gesturi și dialoguri fireşti, chiar în 
situaţiile cele mai tensionate, cu multă cu- 
loare, consistenţa. haz. 


Premiul pentru regie: Sergiu Nicolsescu, 


dirijorul spectacolului de energică desfăşu- 


Cu farmec și inteligenţă: 


Catrinel Dumitrescu în Câsdrorie 
cu repetiție de Francise Munteanu 


şi Virgil Calotescu 


celei mai populare competiții 


rare, anvergură epică, virtuozitate a scenelor 
de ansambiu, ca şi a evoluţiilor individuale. 
Evoluții susținute și de virtuozitatea plas- 
tic-simfonică şi de portretistica operatorului 
Nicolae Girardi. Alt „combatant” artistic re- 
compensat in ediția de fațā cu un premiu 
pentru imagine. E 

Filmul Noi, cei din linia intii mai are la acti- 
vul său un premiu pentru partitura muzicală 
de amploare lric-dramatică, semnată de 
Adrian Enescu, și un alt premiu de interpre- 
tare masculină atribuit actorului Valentin Uri- 


tescu pentru memorabilul ro! „Șaptefrați”. 


Filmul Elisabetei Bostan după scenariul Va- 
silicăi Istrate, Promisiuni, a fost distins atit 


pentru realizarea lui de ansamblu cit și pen- . 


tru regia sensibilă. inteligentă, nuanţată a Eli- 


sabetei Bostan. Regizor care s-a impus cu fil- 
„mul de familie, gen atrăgător, cu o largă des- 
“chidere spre sufletul oricărei generaţii. Pro- 


misiunile actuale susțin o pasionantă dezba- 
tere pe teme de etică, pledind cu căldură 


pentru răspundere și onestitate în relaţiile pä- 
Şi reușind, printr-o atentă, sé 


rinți-copii. $Și r ) 
rioasă și personală tratare în cheie emofio- 
nală. să impresioneze, så implice spectatorui 
de orice virstă, fâcindu-l „parte activă” in ca- 
zul discutat pe ecran. Pentru realismul am- 
bianţelor aceluiași film a fost atribuit arhitec- 
tului Dumitru Georgescu un premiu pentru 
scenografie. Principalele roluri încredințate 
“de Elisabeta Bostan actorilor de certă vocaţie 


- Maria Ploae și Mircea Diaconu au adus filmu- 


lui şi două importante premii de interpretare. 


Declaratie de dragoste (scenariul George 


Şovu, regia Nicolae Corjos) este ai treilea 


O ediție 
care a promovat 
teme majore şi 

diversitate stilistică 


film din palmaresul care răsplâtește etortul 
colectiv al unei echipe. Distingind una din 
cele mai atașante poveşti sentimentale reali- 


zata de cinematografia noastră in ultimii ani. - 


Ambianţe de viaţă autentice, familiare specta- 
torului, liceani cu preocupările lor cotidiene, 
în relaţiile lor de şcoală și de familie, cu pă- 
rinți şi profesori toarte diferiți ca stil și me 
tode educativa. Un fiim ce trăiește — mai 


ales — prin farmecul actoricesc. Drept care ` 


i-au revenit și două distincţii, in această di- 
rectie, un premiu de interpelare pentru anto- 
logicu! personaj Isoscel, insuflețtit de hazu! 
Tamarei Buciuceanu, și o menţiune specială 
pentru tinăra interpretă a rolului principal, 
Teodora Mareş. Contribuţie de seamă la reu- 
șita unui film liric e partitura muzicală: un 
premiu pentru muzică i-a revenit lui Florin 
Bogardo pentru creaţia sa ia filmul Liceenii 
prelungire, in aproape aceeaşi formaţie ar- 
tisticå, a Declaraţiei...). 

În palmares, la capitolu! important al pre- 
miilor individuale pentru regie, se situează 
Dan Piţa, autorul originalului Pas în doi. 
Dramă psihologică modernă a unor tineri în 
căutarea adevăratelor sentimente, limbaj ba- 
zat pe imaginea-șoc producind un puternic 
impact emoțional, text şi subtext bogat în nu- 


Mari actori, chiar și în roluri mici: 


Ștefan lordache în Ciu/erm/ru 
de A. Salamanian (scenariu) 
și Sergiu Nicolaescu (regie) 


Sub semnul Festivalului nat 


anțe. generos cu interpreții descoperiți ori re- 
descoperiți cu succes de regizorul cu o mare 
ştiinţă a tipologiilor. a adecvării la personaj. 
Chiar cind lucrează cu talente contirmate: 
Claudiu Bleonț, Ecaterina Nazare, Anda 
„Onesa, Petre Nicolae, interpreţii săi evolu- 
ează surprinzător ca ime. originali- 
tate. datorită emploi-ului oferit Ecaterina Na- 
zare și Claudiu Bleonţ obţinind pentru 
creaţiile din Pas in doi premii de interpretare. 
Aceluiaşi film, juriul i-a atribuit şi un premiu 
pentru Imagine: operatorul Marian Stanciu 
realizează aici, secondind cu brio intenţiile 
regizorale, o plastică de mare vibraţie, dina- 


> "e: 


Misterul 
marilor actori 


E 


; entru actor, un premiu este — firesc 


— un prilej de cuvenita bucurie dar, nu mă 


à 


Promisiuni sau filmul unei fierbinți pledoarii pentru familie: regia 
Elisabeta Bostan (premiu pentru regie), scenariul Vasilica Istrate. Cu 
doi laureați pentru interpretare: Maria Ploae şi Mircea Diaconu 


mică plonjare în universul neliniștit al perso- 
najalor, ce se caută ori se refuză violent. 
Cota valorica la care se situează in mo- 
mentul de față imaginea filmelor noastre a 
fost exprimată în palmares și prin contribuția 
de certă personalitate creatoare a operatoru- 
lui Călin Ghibu la ecranizarea de prestigiu 
realizată de Petre Sâlcudeanu și Alexandru 
Tatos după Întunecare de Cezar Petrescu. 
Plastica filmului contribuie cu succes, alături 
de strălucita. interpretare a iui ion Caramitru 
— laureat al actualei ediții pentru rolul princi- 
pal din Întunecare — ia recrearea atmosferei: 
de angoasă și disperare, eșuare existenţială, 


a personajului Comşa într-o epocă de panică, 


deruta socială. 

Premiul pentru muzică a mai fost atribuit 
Cornellei Tăutu -— pentru originalitatea parti- 
turii poemului dramatic asi (scenariul Du- 
mitru Carabâţ, regia Constantin Vaeni) şi lui 
Temistocle Popa secondind pitoreasca plon- 
jare în lumea Deltei, din comedia lui Geo Sai- 
zescu și Fănuş Neagu Sosesc păsările călă- 
toare. 

Succese ale scenograliei româneşti sint în- 
scrise in palmares şi prin decorurile — ade- 
vărate cârți de vizită ale personajelor — la fil- 
mele Un oaspete la cină de lon Bucheru 
și Mihai Constantinescu şi Casătorie cu 
repetiție de Francisc Munteanu şi Virgil Calo- 
tescu: ambele avind ca autor pe Dodu Băâ- 
șolu. Mergind pe iinia reconstituirii de epocă 
somptuoasă, caracterizind ambianțe bogate. 
argumente (și plastice) ale spectacolului isto- 
ric de aventură, decorurile arhitectului Con- 
stantin Simionescu pentru Masca de argint și 
Collerul de turcoaze aperi Eugen Barbu 
și Nicolae Paul Mihail, regia Gheorghe Vita- 
nidis) au fost și ele distinse cu un premiu 
pentru scenografie. 

Au fost astfel recunoscute și apreciate de 
juriul competiţiei „Cintarea României” o mul- 
titudine de tendinţe stilistice și de gen, ce im- 
bogăţesc considerabil peisajul cinematogra- 
fic naţional. 


Alice MĂNOIU 


indoiesc. şi unul de reintilnire, sub o altă in- 
cidenţă, cu un erou rămas în urmă. Pentru 
spectatori, nu mai puțin pentru critic, un pre- 


. miu este un prilej de a ne gindi, încă o data, 


cit de mult datorează filmul românesc actori- 
ior săi, cît de mari — dar și cit de deosebite 
— sint puterile acestora; altfel spus — cite 
personalităţi, cłe certitudini, cite făgăduințe 
confirmate, cit talent şi citā muncă se află 
dincolo de un nume, de un rol. O carieră 
cum este cea a Tamarei Buciuceanu-Botez 
merita, la capătul unor ani fără odihnă, o par- 
titură cum este cea a profesoarei de matema- 
tică Isoscel, din filmele de succes ale cuplu- 
lui Nicolae Corjos — George Şovu, Declara- 
ție de dragoste și Liceenii (urmate de Extem- 
porai la dirigenţie). Vajnica apărătoare a ordi- 
nii şi a „nemișcatului în front” („frontul!” fiind, 
se intelege, școala) mai mult dezlânțuie tu- 
nete și fulgere decit sperie: de aici comicul 
special al personajului căruia actrița îi va 
dezvălui un mic şi induioşător secret în Ex- 
temporal... : 

` Un trio actoricesc răsplătit pentru filme de 
facturi cu totul deosebite — este vorba de 
Catrinel Dumitrescu (Căsătorie cu repetiție), 
Maria Ploae (Promisiuni) și Ecaterina Nazare 
(Pas in doi) — atrage atenţia asupra diversi- 
tăţii disponibilităților unor interprete tinere și 
foarte tinere.- Cu Promisiuni, Maria Ploae 
duce pina la capăt un pact pe care l-am bå- 
nuit încă de la debut, in numele căruia fru- 
museţea ei plină de seninătate şi grație nu a 
constituit niciodată doar suportul fotogeniei. 
De altfel, în filmul Elisabetei Bostan și al Va- 


şilicăi !strate, Maria Ploae pare a nu lua în l 


seamă atitudinile și unghiurile ce-i pot spe- 
cula chipul, pentru a lăsa în lumină, în primul 
rind, demnitatea cu care tinăra femeie își 
apără familia. 

Dacă se poate vorbi de o moditicare — cu 
inteligență — a granițelor ingenuităţii, atunci 
Catrinel Dumitrescu este părtașă. Acolo unde 
suratele ei „intru gen“ mizează, în general, pe 
farmecul candorii, actrița refuză orice tiranii 
de acest fel și intervine energic; amestecul de 
inspiraţie şi de stingăâcie al eroinei din Căsă- 


A 


Distincţii pentru 
pentru 


| nuiască, dincolo de frumosul înveliş 


„cărora "interpretul — 
cu un chip pe care parcă mai întirzie adoles- 


 bilitate, 


„luat cunoștință, Radu Comşa se ivea dintre 


mai chemaţi. să asigure o şansă tentativei de 
i a supune unei lecturi moderne cartea, de a im- 


torie cu repetiție este « de tot hazul, pentru că, 
datorită lui, orice catastrofă pare suportabila. 
Mai nou venită, Ecaterina Nazare se im- 
„pune ca o actriță cu o feminitate gravă, rezis- 
„_tenţă la experienţele dure ale existenței; Liş- 
„ca o anunţă ca atare, Pas in doi o confirma. 
„Descumpânirilor partenerilor ei, fata le opune 
garanţia citorva: sentimente fundamentale. 
"Evoluind către ceea ce obișnuim a numi 
pagana maturității”. Adela Mărculescu fi- 
í respectiva noțiune in citeva roluri, cele 
i mai multe de mică întindere, dar cărora le 
| transfera pregnanţă. Distinsa şi _malițioasa 
„mamă din Un oaspete la cină Moki să se ba- 


„Noi cei 


regie. Scenariul premiat: 


din linia intii” 
Titus Popovici. 


nal „Cîntarea României“ 


mondial”. Abisurile existenței sint şi ‘speciali 
tefan lor- 


tatea „pers 


lui interpretat de 
dache in 


| terifiant simbol al unei fantastice ener: 
dicative, propulsate cu cinism metodi 
t, şi cu acest rol, 


mister: mis! erul marilor actori. 


de Sergiu Nicolaescu: laureat 
Imaginea premiată: 


Nicolae Girardi 


al unei 
impecabile ținute, deruta unor ua tirzii înțe- 
legeri. 


Doi dintre actorii distinşi cu premiile „Cin- 
tării României” sint perechile actrițelor încu- 
nunate cu aceiași lauri pentru Promisiuni și 
Pas in doi: Mircea Diaconu este partenerul 


| Mariei Ploae, iar Claudiu Bieonţ al Ecaterinei 


Nazare. Fără să-i fi uitat, cituși de puţin, 
rolurile din Filip cel bun, Mere roșii, recu- 
noaștem că un Diaconu atit de așezat, atit de 
„tată de familie”, un Mircea Diaconu care a 
uitat vorba mucalită şi râspunsul în doi peri 
era mai greu de imaginat pe ecran. Răbdător. 
înțelept, bun ca piinea caldă, personajul sâu 
propune, într-o remarcabilă scenă, cea a 


confruntării cu lașitatea și vanitatea adversa- 


rului său, însăși imaginea barbatului a cărui 
putere stă in priceperea neșovăielnică a ceea 
ce este de preț într-o viaţă de om. Într-un 
anumit fel, acesta este drumul pe care îl are 
de străbătut omul lui Claudiu Bleonţ din Pas 
in doi, solicitat de direcţii contrarii, în fața 
la virsta acelui moment. 


cența — pendula înveşmintat în tunica pro- 
priei vulnerabilităţi. Ciştigindu-şi într-un timp 
scurt o meritată popularitate, Valentin Urites- 
cua avut curajul ca în filmul Noi, cei din linia 
intii să întruchipeze un erou ce amintea 'de 
serialul care l-a lansat, Lumini și umbre. Ace- 
eași temă — alte variațiuni, pr o unică credi- 
datorită inepuizabilei solidaritați 
umane, seninei stidări a morții. 
Bânuiesc că atunci cînd au aflat că roma- 
nul lui Cezar Petrescu „Întunecare“ va fi 
„ecranizat, pentru nu puţini dintre cei care au 


pagini asociindu-şi numele cu ce! al lui lon 
Caramitru. „Actorul, despre care s-a spus ca 
ede idei”, părea (și a fost!) unul dintre cei 


tri „propria-i mărturisire „o 
„anume ntelectuali . dezamagita, „în deruta, 
sine criza de miza ă de me primul razboi 


documentarul 


Sub aceeaşi. 
acoladă: istoria 
şi clipa 


F.. „documentar se îndreaptă cu cer- 
titudine spre calitatea de favorit al marelui 
public. Propunerile lui îşi păstrează intact in- 
tregul coeficient de adevăr, apelind la gustu! 


' nedezmințit pentru faptul cotidian, neuitind 


Premiu de interpretare: 


a leandra, doctorul psihiatru. Cu | 
i masivitatea talentului sâu, actorul trans-. 
gresează datele unei biografii, devenind un 
vin- 
De 
tefan lordache ne con- 
se află la virsta la care prea multe 
nu mai sint de lămurit, ci doar de adincit un 


PRTA MIHĂILESCU | 


„strind, mai puternic ca oricind, o extraordi- 


” sa á atingă. mereu. şi „dimensiunea EA, gingă- 


sie a sufletului. 
În Festivalul național „Cintarea României”. 


i organizat la iniţiativa secretarului generale s 


„partidului tovarășul Nicolae Ceaușescu. 
zenţa scurt metrajului este, ediţie de pă nică iție.. 
remarcată, semnificativă. O categorie care 
"s-a impus atenţiei: filmul documentar artistic 
cd ip, metraj. Titlu! de laureat a fost obținut 
Cei mai irumoși 20 de ani, scenariul Dinu 
pier şi Viorel Cozma, regia Mircea Mure- 


şan, Cununa de lauri și Partidul, patria, po- | 


porul, avind ia bază scenarii semnate de 
Nicolae Dragoș, în regia lui Anghei Mora, zi 
de sărbătoare, scenariul Nicolae „Dragoș, in 
„regia lui Gheorghe Vitanidis și Tineretul 
_ României socialiste cu un scenariu de Sorin 
Stanciu, în regia lui Cornel Diaconu. 

Sint filme retiectind pregnant „ democratis- 
mul ce caracterizează societatea noastră so- 
„cialistă în anii de muncă rodnică şi victorii ce 
au urmat istoricului „Congres al IX-lea al par- 


tidului. Regăsim în aceste documentare artis- 


tice portretul nou, dinamic al ţării aflata 
într-o înnoită perspectivă. Mari platforme mo- 


„derne, impunătoare hidrocentrale, giganţi in- 


ustriali și oameni obișnuiți, oameni harnici. 


moşi 20 de ani". Un popor avind. demon- 


| trăind cu intensitate în acești „cei mai fru- | 


: acest țăran din PA familie cu țăranii | date 
la Ruşeţu care s-au încâpăţinat să creeze o 


nouă rasă. semigreul românesc. Caii de dun 


“neaţă. - 
Titlul de laureat a fost decernat şi filmelor 


Pe aici nu se trece, scenariul col. dr. Con- 
stantin Ucrain, regia colonel Dumitru Sece- 
leanu şi Decebal, scenariu! Mihail Zahariade, 
în regia lui Traian Andronic, scurt metraje 
produse de Studiou! Armatei. „Pe aici nu se 


„trece“ au probat cu viața lor eroii neamului în 


neuitata incleștare pentru păstrarea pâmintu- 
lui și a ființei naţionale. Pe aici nu se trece 
s-a intitulat filmul documentar care a râscolit, 


"a rememorat, a păstrat ginduri de recunoş- 


tință îndreptate spre memoria celor care 
şi-au adus jertta supremă. „Spuneţi generații- 
lor viitoare...“ cuvinte săpate adinc în piatra 
monumentului de la Maăraşești-Mărâști, cu- 
vinte intipárite adinc în inimile noastre. Isto- 
rie pe acest pămint frămintat, zbuciumat, pa- 


„mint aflat mereu la râscrucea tuturor furtuni- 
lor. Istorie venind din adincul timpului, de la 


„inceputurile noastre care s-au numit şi se nu- 


Liviu Niţu, Seniore: pelicanii, 


mesc Decebal. Decebal, un film “scris de Mi- 
regizat de Traian Andronic. 


hail Zahariade și | 
Circuite refăcute in regia lui Mircea D. Po- 
pescu, Cerbul, podoaba Car anii regizat de 
„autor lon Bos- 


Pas în doi de Dan Piţa (premiu pentru regie) cu Claudiu Bleonț 
(premiu de interpretare) şi Anda Onesa 


nară vocaţie constructivă, un popor angajat 
într-o adevărată epopee a construcției. 

Un număr de trei filme documentare au 
primit titlul de laureat imbogăţind palmaresul 


cineaștilor de la studioul „Alexandru Sahia”. - 


Ele sint Un drum pentru milenii semnat de 
regizorii Eugen Gheorghiu, Jean Petrovici şi 
Erwin Szekler, Gorunul lui Horea in regia lu: 
Pompiliu Gâmeanu şi Caii de dimineaţă sem- 

nat de Nicolae Cabel. Trebuie să menţionăm 
că -pe lingă secvențele de o mare forţă emo- 
țională, aceste zece minute ale „popasului in 
interiorul clipei“ reflectă trei stiluri, trei mo- 
dalităţi diferite în care realizatorii şi-au expri- 
mat gindurile, trăirea artistică. Tot la această 


| categorie au ptimit menţiuni Focul albastru 
-in regia lui Gheorghe Stiucă, Pe malul Oza- 


nei, autor Copel Moscu şi Andrei Gabură şi 
Zootehnia regizat de Dumitru Done. Este 
acest Andrei Gabură un țăran din Bărăgan pe 
care pasiunea imbinată cu munca tenace l-au 
condus spre rezultate spectaculoase, este 


Adela Mărculescu (aici alături de 


Constantin Diplan în Dec/araţie de dragoste de George Şovu şi 


Nicolae Corjos) 


tan, şi Zea Mais în regia lui Gheorghe Stiucă. 
sint citeva titluri de filme laureate pentru mo- 
dul în care au surprins şi popularizat cu am- 
biții de originalitate fenomene, probind ochi 
de artist și acel simţ al vieţii, simţ al imaginii. 
Cu menţiuni au fost distinse scurt metrajele 
Ceramica de Săcel in regia Olimpiei Daicovi- 
„ciu, Părinţii, copilul și mama, semnat de Li- 
lana Petringenaru și Cibernetica și neuronii, 
regizat de Alexandru Sirbu, cineaștii apropi- 
indu-se cu pricepere şi cu dragoste de uni- 
versul atit de complex al omului aflat in rela- 
ție cu lutul și perenitatea, cu familia și pere- 


nitatea, cu. ştiinţa viitorului şi perenitatea 


Dintre filmele ştiinţifice ale armatei, scurt 
metrajul Mixomul intracardiac, pe un scena- 
riu aparţinina col. dr. Vasile Cândea. in regia 
lui Augustin Moşoia, a fost distins cu titlu! de 
laureat pentru exactitatea cu care cineaștii au 
reușit să reţină pe peliculă fazele unor opera- 
ţii extrem de delicate. , 

Ica POPESCU 


Foto: Victor STROE 


Principala îndrăgostită din Declaraţie 


de dragoste: ' Teodora Mareş 


( menţiune specială de interpretare) 


X), 


alert ce ține trează atenţia cititorului. mai pu- 
țin familiarizat cu epoca și personajele prota- 
goniste, de la marele actor Aristide Deme- 
triade pină la misteriosul Pascal Vidrașcu. 

Al doilea „roman“, cu alți eroi şi destâșu- 
rîndu-se în cu totul alte coordonate istorice, 
are în centrul atenţiei capodopera (Chiar și 
neterminată) Trăiască Mexicul a lui Eisen- 
stein. Este meritul autorului că fiecare dintre 
cele trei părţi ale cărții este scrisă într-un alt 
registru stilistic adaptat și adecvat la subiect, 
ceea ce conferă naturalete și dinamism unei 
materii care ar fi putut, altfel, rămine pură in- 
formaţie documentară și plictisitoare înșiruire 
de date. De această dată urmărim in paralel 
soarta unui film, dar și a unui „om adevărat”, 
soarta artistului prins în mecanismele incil- 
cite ale istoriei. Un Eisenstein zbătindu-se in- 
tre recunoașteri oficiale dintre cele mai pres- 
țigioase și respingeri tot att de vehemente. 
Înălțări și căderi, încrincenarea artistului de a 
nu ceda in fața propriei sale conştiinţe, 
drama creatorului impotrivindu-se conformis- 
mului și oportunismului de tot felul. Încrede- 
rea nestrămutată că arta adevărată poate de- 
păși orice fel de opreliști. Chiar dacă plăteşte 
cu singe. Pagini dense. emoţionante. bineve- 
nite și ar merita citite chiar și de cei ce nu 
oi interesaţi în mod special de film și istoria 
ui. 

Ultima „secvență” este dedicată filmului 
Speranţa al lui Malraux, o incercare, parțial 
reușită, de a ecraniza romanul omonim, dar, 
mai ales, de a sprijini prin film, revoluţia 
pentru republica spaniolă. Evenimentele se 
țin lanț, Malraux prezent peste tot, din Indo- 
china, pină la Madrid şi de la Moscova la Pa- 
ris. Dacă, din perspectiva celor prezentate de 
Tudor Caranfil, Eisenstein iese într-o lumină 
net favorabilă, Malraux, dimpotrivă, parcă e 
niţel șifonat. Dar intenţia autorului nu e de a 
ridica sau dărima statui, ci de a fi drept. Fap- 
tele vorbesc singure. „În căutarea filmului 
pierdut” se citește ca o palpitant carte de 
ficţiune. Rigoarea demonstrațiilor susține 
partea de istorie a cinematografului. Şi ca să 


Trei romane 
cinematografice 


F ară a fi în exces, producția de carte „ci- 
nematografică” este mereu prezentă — un fel 
de a spune căci se epuizează imediat — pe 

ie librăriiior. Cum nu avem serii strict 
specializate. actualitatea editorială punctează 
interesul particular al autorilor pentru diferi- 
tele e (teoretice, istorice, monografice, 
festivaliere, estetice etc.) legate de filmul ro- 
mânesc sau străin, de azi sau de ieri. O astfel 
de apariţie este şi volumul lui Tudor Caranfil 
intitulat proustian „În căutarea filmului pier- 
dut" (Ed. Meridiane, 1988), unde entuziasmul 
şi curiozitatea gazetarului se îmbină cu rāb- 
darea şi acribia documentară a cercetătoru- 
lui. Dacă ia Junimea ieșeană gluma era cea 
care avea statut privilegiat, la Tudor Caranfil 


primează „docomentele“ de arhivă, unele: 


edite, dar greşit interpretate de istoricii de 
film, altele inedite. Ne sint, astfel, livrate trei 
aventuri romanești ce se citesc „cu sufletul la 
gură”, nu pentru că subiectele ar fi exotice 
sau palpitante — iar în două cazuri din trei 
chiar sint — ci mai ales datorită modului in- 
genios cum secvențele si puzderia de date și 
întimplări, multe inedite chiar și pentru cu- 
noscători, sint montate. Într-un fe! cartea 
face arheologie cinematografică bazată strict 
pe surse controlabile — citate cu o anume 
voluptate a punerii la punct — punind ordine. 
cel in în aventura reconstituirii istoriei pri- 
mului film românesc, independenţa 
României, într-un material nu prea riguros 
unde destule informaţii eronate au fost prelu- 
ate de la un cercetător la altul fără spiritul 
critic necesar. Departe de a fi o prezentare 
aridă de noi date și documente, intregul „do- 
sar“, astfel constituit, captiveaza prin ritmul 


Un spectacol 
publicistic 


fra in lumea spectacolului lansată de 
„Almanahul Tribuna” (redactor şei — Vasile 
Sălăjan; realizat de lon Cocora; prezentare 

că și tehnică — Corneliu Moldoveanu) 
se cere neapărat onorată. În 320 de pagini. 
memorii, confesiuni, biografii, interviuri, re- 
portaje alăturate în tehnica-mozaic, alcâtu- 
tesc o documentată şi vivace istorie a teatru- 
lui românesc și a slujitorilor lui de ieri şi de 
azi, un portret în mişcare al lumii filmului de 
pretutindeni și o întinire cu muzica. Am reţi- 
nut, îndeosebi, selecţia de articole reeditate 
din Almanahul teatrului românesc, publicat, 
în decembrie 1942, din iniţiativa directorului 
de atunci al Naţionalului bucureștean, Liviu 
Rebreanu, care aduce în actualitate nume ca: 
Alexandru Davila, Ion Marin Sadoveanu, Ge- 
orge Vraca etc. Nu mai puțin se cer reținute 
intinirile cu Elena Theodorini, Elvira Po- 
pescu, lancu Brezeanu. Silvia Dumi- 


ranfil, să mărturisim că ne-a surprins absența 
din bibliografia citată — dar și din capitolul 
consacrat lui Malraux — a uneia dintre puţi- 
nele lucrări dedicate în întregime filmului 
Sierra de Terruei, scrisă de asistentul de re- 
gie al lui Malraux la L'Espoir, Daniel Manson, 
apărută în Editura Seghers 1977, colecţia 
„Cineastes d'aujourd'hui". 


încheiem în stilul chițibușar al lui Tudor Ca- 


Bedros HORASANGIAN 


Un critic 
Cu... suspense 


C: după carte, Tudor Caranfil și-a 
conturat o formulă proprie de abordare a is- 
toriei celei de-a șaptea arte: romanul cinema- 
tografic. Adversar al stilului academic, auto- 
rul evocă personalități și evenimente ale 
ecranului evitind tonul constatativ și, deși 
preocupat de exactitatea datelor și faptelor, 
incearcă să imprime relatării o traiectorie pal- 
p'tantă. Această aspirație se implinește mai 
ales în „Romanul unui film: Cetăţeanul Kane“ 
(Editura Meridiane, 1978). dar şi in recent 
apărutul volum, la aceeași editură, „In câuta- 
rea filmului pierdut.” Acum zece ani criticul 
dezvăluia amănunte necunoscute ale „cazului 
Kane“ folosind, mai ales, metoda contruntării 


trescu-Timică. O viziune incitantă asupra 
dramaturgiei şi artei scenice contemporane 
de pe tot cuprinsul țării se conturează — di- 
rect sau indirect — din unghiul dramaturgilor 
Aurel Baranga, Teodor Mazilu, lon Brad, lon 
ăieșu, Dumitru Solomon, Alexandru Că 
praru și Ecaterina Oproiu), al criticilor (bine 
timbrat „jurnalul de critic“ 1947—1986" al lui 
Valentin Silvestru); al rilor (Victor lon 
Popa, Horea Popescu, xandru Darie, Sil- 
viu Purcărete, Victor loan Frunză); al muzi- 
cienilor (exemplu: Pascal Bentoiu); al sceno- 


„grafilor (T. Th. Ciupe, Gh he Codrea); al 
pay Sea 


secretarilor literari (de pildă, C. isac 

gur, al actorilor (Carmen Stănescu, Stela Po- 
pescu, Valeria Seciu, Teofil Viicu, George 
Gherasim, Mitică Popescu, lon Săsăran, Dio- 
nisie Vitcu și mulţi alții). Ni se propune spre 
Jectură la masă“ piesa „Poștasul mut“ de 
DR. u., Stanislavski, Beckett, Grotow- 
ski, Galczinski, Beck, Sarah Bernhardt, John 
Osborne — ne ridică o cortină de pe alte me- 
ridiane teatrale. 

Ofensiva cinematografului începe cu un 
memento al precedentei ediţii a „Galei fiimu- 
lui pentru tineret” de la Costinești. Apoi Hit- 
chcock, Fellini, Damiano Damiani, Huang 
Zongjiang; Orson Welles. Dietrich, Bardot, 
Signoret, Wayne. Katharine Hepburn şi Spen- 
cer Tracy, Polanski, Delon, Belmondo, Roger 
Moore pină și Timothy Dalton (cel care a 
preluat ștafeta James Bond) — în fine, elita și 
floarea box-office-ului cinematografic inter- 
naţional, povestesc cum se face şi. mai ales, 


ficţiunii cu realitatea, urmărind, în primul 
rind, traiectoria unor destine implicate in 
această capodoperă a cinematografului. În 
noua sa carte, Caranfil investighează în jurul 
unor pelicule care nu au avut şansa „să ajun- 

ă sub privirile spectatorilor într-o versiune 
inită, integrală, ci doar fragmentar”. Deși au- 
torul aseamână munca istoricului de cinema, 
în asemenea cazuri, cu cea de paleontolog, 
suspensul evocării, pierderii și regăsirii aces- 
tor opere (sau a unor părţi din ele) îndeamnă 
ja comparaţie cu profesiunea de detectiv. 

Pe șansa de a i se fi oferit „un fir“ de câtre 
pai lonuț Niculescu, dar și pe fier și 
pe febrile cercetări se bizuie „romanul Inde- 
pendenței României” ce răstoarnă teoriile de 
pină acum privind autorul acestui film de pio- 
nierat produs în 1912. După temeinice inves- 
tigaţii în arhiva personală a actorului Aristide 
Demetriade, după ce a recitit cu atenţie presa 
vremii şi a discutat abil cu unii ori ocu- 
lari, Caranfil demolează cu vădită plăcere le- 

a cineastului Grigore Brezeanu căruia i 
s-a atribuit pină acum regia peliculei. Polemi- 
zind cu colegii de breaslă, el demostrează cu 
elocvenţă că cinematograful nostru s-a năs- 
cut „din viața Teatrului Naţional” și că Aris- 
tide Demetriade este adevăratul autor care, 
„pornind de la schița de scenariu a lui Liciu 
şi beneficiind de retușurile echilibrate ale lui 
Nottara” și-a asumat și „din sarcina regiei“. 
Cu acest „roman cinematografic” criticul res- 
crie un capitol important a! istoriei filmului 
românesc. 

Cel mai atașant personaj al cărții este insă 
Serghei Eisenstein, surprins într-o perioadă, 
pe cit de fertilă pe atit de dramatică a carierei 
sale, cea legată de realizarea peliculei Que 
viva Mexico, stapă numită în general de exe- 
geții operei sale „experiența americană”. Im- 
petuosul cineast ce-și uluia contemporanii 
prin erudiție, dar și prin noncontformism, prin 
proporția neobişnuită de spontaneitate și ela- 
borare a personalității sale a fost, ca și Cha- 
plin şi alţi artiști revoluționari, mai intii ac- 
ceptat şi apoi respins cu violență de Hol- 
lywood, marea cetate a filmului în care pro- 
ducătorul e rege. Contractul plin de şiretii- 
curi încheiat cu Upton Sinclair l-a făcut pe 
autorul lui Potiomkin să-și piardă controlul 
asupra materialului filmat în Mexic şi să su- 
fere întreaga viaţă din pricina felului cum a 
fost acesta masacrat ulterior de diverse me- 
diocrităţi angajate sâ-l monteze „mai avanta- 
jos”. Interesantă este premisa de la care Ca- 
ranfil pornește: investigarea acestui „caz”, 
confruntarea a două fotografii de-ale cineas- 
tului, una din 1929, alta din 1932, răstimp în 
care, afirmă autorul, „s-a istovit o străluci- 
toare tinerețe de artist”. 

Al treilea şi ultimul „roman cinematografic” 
al cărții este cel evocind turnarea Speranţei 
după celebrul roman de André Malraux, ecra 
nizare în care scriitorul și-a asumat şi misiu- 
nea de regizor. Contactul cu filmul al marelui: 
om de litere relevă detalii surprinzătoare des- 
pre această personalitate cu o biografie la fel 
de impresionantă ca opera. Im anța aces- 
tei experienţe de cineast constă, după Caran- 
fil, în asimilarea mijloacelor școlii sovietice 
de fiim, dar şi în pretigurarea unor tendințe 
stilistice ale „noului val” francez. 

Ca şi Eisenstein, criticul își organizează im- 
presionantul material de date, citate și fapte 
într-un incitant „montaj de atracţii”, făcind 
palpitantă lectura cărții sale. „in căutarea fil- 
mului pierdut” continuă demersul, inceput în 
volumele sale anterioare, de readucere în 
atenţia cinefililor a unor opere cinematogra- 
fice fundamentale, întregind omagiul dedicat 
acelor deschizători care au înnobilat statutul 
„artei a șaptea”. 


Dana DUMA 


cum se „trăieşte“ filmul. Grupajul dedicat 


muzicii — în special de operă și în special. 


clujene, ne reamintește mari voci (Emil Gher- 
man, Edith Simon, Aca de Barbu etc.), dirijori 
(Nicolae Brinduș, Diodor Nicoară), instru- 
mentiști (Aurelian Octav Popa), dar și ai jaz- 
zului sau cintăreții aflați în top-ul preferințe- 
tor ascultătorilor de pretutindeni (Elvis Pres- 
pc Mireille Mathieu, David Bowie, Stepha- 
nie). 
O alură grafică aerată, o excelentă idee de 
ilustrație sub genericul „imagini de album". 
completează alert, în fond, o foarte serioasa 
carte de teatru-film-muzică, făcind din al- 
manahul „Spectacol“ un spectacol! publicistic 
de referință în literatura de gen i 
Adina DARIA 


— E adevărat. N-am fost deloc un răsfățat 
al cronicarilor, sau al criticilor de specialitate. 
Probabil... pentru că de telul meu sint, așa, 
mai retras, mai singuratic, nu mă prea dau în 
vint după gălăgia spectacolului publicitar. 
nici nu-mi place cu tot dinadinsul să mă vir 
în faţă, la vedere, să atrag atenţia asupra mea 
fiind prezent și „activ“ in treburi paralele pro- 
fesiei mele. 

Nu m-am gindit niciodată cind am optat 
asupra unui viitor film şi nici pe parcurs, în 
timpul facerii lui, cit și cum se va scrie des- 
pre el, după apariția pe ecrane. Asemenea 
„calcule“ nu fac parte deloc din felul meu de 
a fi. Ceea ce m-a preocupat dintotdeauna, 
mai mult decit orice, a fost condiţia de liber- 
tate în opțiunea de a realiza doar acele filme 
prin care să nu mă falsific și să nu ajung să 
ma abat de la imperativele etice ale profesiei 
careia m-am dedicat, cit și apărarea indepen- 
denţei de a le face cu capul meu filtrind, 
adică, felia de viață aleasă pentru a fi transti- 
gurată în film, prin filtrul simţirii mele doar, 
prin felul meu de a privi și de a înțelege lu- 
mea. De aceea nu am făcut și nu voi face de- 
cit acele filme a căror substanță mă conţine. 
şi mă reprezintă, în care trăsături fundamen- 
tale ale felului meu de a fi se contopesc cu 
cele ale personajelor ale căror destine evolu- 
ează pe ecran, indiferent cit de puțin sau cit 
de mult s-a scris, ori se va scrie despre ele, și 
despre mine. 

De fapt, de-aici incepe pentru mine totul. 
de la libertatea şi independenţa creatorului 
de film, doar în interiorul acestei condiții în- 
teleg eu și simt câ exist cu adevărat, ca 
trăiesc deplin. 

Şi chiar dacă s-a scris mai puţin despre fil- 
mele mele decit despre altele, uneori cam 
„din goana condeiului“, alteori „cu. frina de 
mină trasă”, parcă, multe din cele ce s-au 
scris mi-au .fost totuși de folos: fie că m-au 
încurajat, tie că m-au ambiţionat sau chiar 
m-au îndirjit, fie că — uneori — mi-au tras la 
timp semnale de alarmă... 

M-a-ncercat şi-un sentiment de amărăciune. 
citeodată, e adevărat, cind despre un film 
de-al meu, primit de public cu mare interes, 
care a mai cucerit şi un snop de premii naţio- 
nale şi importante premii internaţionale, s-a 
scris cu O zgircenie rămasă pentru mine și 
azi inexplicabilă. Eu cred că un film ca impo- 
sibila iubire, de exemplu, pe care l-am făcut 
in urmă cu mai bine de patru ani și jumătate, 
merita — în atita amar de timp și de amară 
difuzare — ceva mai multă cerneală decit in- 
cape în rezervorul unui stilou... Nu-l nicio- 
dată, insă, prea tirziu, mai ales pentru un op- 
timist candid, incurabil ca mine. lată că re- 
vista „Cinema” face un pas spre mine, așa câ 
sint gata să-i vin în întimpinare cu bucurie. 


— Constantin Vaeni „s-a molipsit“ de 
meserie in copilărie, lucrind sub ba- 
gheta lui Andrei Blaier? 


— Privind acum retrospectiv, totul dobin- - 
dește un farmec extraordinar, ca de basm. 
Poate și pentru că eu am intrat în cinemato- 
grafie descult. Începuse vara cind Andrei 
Blaier m-a tras jos de pe scara unui tramvai, 
în stație la Cișmigiu. ca să susţin, mi-a zis el, 
văzindu-mă speriat, niște probe pentru un 
fiim cu copii. Habar nu aveam eu că tram- 
vaiul aceia avea să dobindească pentru mine, 
mai tirziu, semnificaţia dorinței, a visului, iar 
Ora H, filmul unei veri din copilărie, avea să 
fie ora mea astrală, clipa de răscruce a vieții 
mele. Îmi plăcea că devenisem „artist”, mai 
ales pentru faptul că mă vedeau la cinema 
toţi colegii de joacă, vecinii și mai ales prote- 
sorii și colegele de școală, căci eram singurul 
băiat intr-o clasă de fete. Ora H a fost primul. 
dar nu singurul film al lui Blaier în care am 
jucat. Așa că, exceptind orele de școală, 
dacă nu eram găsit într-unul din bazinele de 
înot ale Ștrandului Tineretului, în incinta că- 
ruia am locuit peste 20 de ani, ori peste 
drum, în stadion, la antrenamentele de rugbi 
ale piticilor lui „nea Bebe“ Manoileanu, prin 
mina căruia aveau să treacă și mari rugbiști, 
ca Radu Demian, Irimescu, Ilarion Ciobanu, 
Victor Marinescu, Puiu Dragomirescu şi-atiția 
alţii, eram cu siguranţă în vreun cireş din 
parcul studiourilor de la Buftea, ca să pot fi 
cit mai aproape de platourile de filmare, în 
atenţia echipelor aflate în lucru. Mă ameţea 
mirosul benzilor de celuloid, mă atrăgea ire- 
zistibil strălucirea orbitoare a proiectoarelor. 

Ceea ce, insă, avea să mă subjuge definitiv, 
hotărindu-mi destinul, a fost descoperirea ro- 
lului regizorului, faptul că am devenit con- 
ştient, la un moment dat, că tot ceea ce ve- 
deam și mă atrăgea cu putere de seducţie 
depindea de regizor, de gindirea și de pute- 
rea lui de a decide, de prezenţa lui neconte- 
nită în tot ce am aflat mai tirziu că înseamna: ` 
creația unui film. S-a cristalizat în mine, pe 
neașteptate un sentiment anume, tulburător 
și acut, legat de profesiunea de regizor, un 


sentiment în deplină concordanţă cu felul 
meu de-a fi și de a mă manifesta: sentimentul 
de trăire liberă și deplină, al independenţei 
de gindire şi de acţiune pe care regia de film 
ţi-o poate asigura, aria necuprinsă de mani- 
festare a personalităţii tale, pe care această 
profesie ţi-o oferă, prin accesul necondiționat 
și nelimitat la investigarea și cunoașterea 
realității înconjurătoare, din care, filtrind li- 
ber. prin propria-ţi gindire și simţire, fapte, 
destine, înțelesuri, întimplări, poţi alcătui o 
operă, un film, cu care, prezentindu-te apoi 
în fața a milioane de oameni, ai șansa, în- 
cerci, să le fii de folos, infrumusețindu-le 
viaţa. 

Încă nu știu cit de bine am ajuns sâ-mi 
practic profesia căreia m-am dedicat, cit de 
puțin sau cit de mult au reuşit filmele mele 
de pină acum să le fie de folos oamenilor, 
dar eu altceva n-aş putea face. Filmul a deve- 
nit pentru mine, de mult, condiţia insăşi de a 
fi. 

Dealtfel, de la Ora H filmul pe care îl voi 
considera mereu răscrucea copilăriei mele, 
pină la Di în calea lupilor film, inspirat 
de tragedia odiosului asasinat sâvirșit în anii 
'40, asupra Profesorului și savantului român. 
Nicolae lorga, suma tuturor filmelor pe care 
le-am făcut, alcătuiește materia cea mai bo- 
gată în evenimente, partea cea mai fasci- 
nantă a biografiei mele. Fiecare din filmele 
mele au marcat &tape de viaţă trăită deplin 
Prin ele m-am format, dobindind gustul şi se 
tea de frumos și de adevăr, ele m-au ajutat la 
conturarea unei personalități proprii, prin ele 
am descoperit lumea şi spectacolul vieţii. 
Căci eu am deschis ochii asupra lumii... fil- 
mind. 


= Ce v-a determinat să vă indreptaţi la in- 
ceput, după absolvirea facultăţii, spre filmul 
documentar? 


— Am ales. încă de la repartiție, documen- 
tarul, de bună voie şi nesilit de nimeni, ros- 
tind hotărit un „da“ pe care nu l-am regretat 
niciodată. Dovada e că sint și azi documenta- 
rist, calitate de care eu, cel puţin, sint foarte 
mindru, pentru că ea e sinonimă cu aceea de 
cronicar al timpului tău. 

„Râgazul“, întreruperea pentru o vreme, pe 
care singur mi-am impus-o, ca regizor de 
scurt metraje documentare, a apărut ca o ne- 
cesitate personală, din două motive: primul, 
dar nu cel mai important, ţine de atracția pe 
care filmul artistic de lung metraj a exerci- 
tat-o asupra mea, cu mai multă putere de se- 
ducţie decit alte dăţi, fiind mai susţinută şi de 
șansă. Al doilea motiv ţine de un anume in- 
stinct de conservare sau, mai exact, de un re- 
flex de apărare în fața unui pericol care te 
paşte și de care de multe ori nu-ți dai seama, 
furat de neastimpăr, de dorinţa de a lucra cit 
mai mult, uitind pe nesimţite să mai discerni: 
pericolul ilustrativismului. Vreau să fac in 
acest sens citeva precizări, deși le voi face cu 
amărăciune: nu-mi dau prea bine seama de 
ce, dar de la o vreme documentarul — ca 
gen — s-a anemiat, şi-a diluat caracterul de 
avant-post al cinematogratului ca artă, deve- 
nind într-o proporţie destul de îngrijorătoare 
un fel de hibrid, un produs cinematografic 
mai mult ilustrativ, decit o modalitate artistică 
de abordare directă, frontală, chiar abruptă, a 
realităţii, în baza unor legi de gen cinemato- 
grafic proprii, clare, și-a unui limbaj specific 
inconfundabil. Multe din filmele documentare 
realizate de ciţiva ani incoace conţin doar o 
constatare a realităţii filmate, nu şi o inter- 
pretare specifică genului o filtrare și-o po- 
tențare a sensurilor şi-a semnificațiilor ei, 
căci un film documentar nu trebuie să aibă 
doar o valoare și o valabilitate conjuncturală, 
de moment. În ceea ce mă privește, datorez 
foarte mult filmului documentar: ucenicind la 
început pe lingă adevăraţi maeștri ai genului, 
ca Titus Mesaroș, Virgil Calotescu, Mirel llie- 
șiu, Alexandru Boiangiu și alții, am „furat“ de 
la ei arta de a privi, de a alege şi de a extrage 
din realitate esențe pure, mi-am cunoscut te- 
meinic ţara colindind-o în lung și-n lat. am 
învățat să cunosc oameni și destine de tot fe- 
lul, am pătruns în medii de viaţă dintre cele 
mai diverse... Filmind cu disperare realitatea 
„Ja ea acasă", documentarul a fost şi a rămas 
pentru mine un prilej unic de a descoperi 
mereu și a cunoaște viaţa în hainele ei de lu- 
cru 

Ştiam ca nu pot „ataca“ filmul artistic de 
lung metraj fără a acumula acea experienţă 
de viață şi profesională pe care nu ţi-o pot 
oferi doar cărţile şi manualele citite în liceu 
și-n studenţie, ci doar contactul direct cu 
realitatea. Din păcate, încă în multe din fil- 
mele noastre artistice, ne-cunoașterea teme: 
nică a realității se simte foarte neplăcut. Ræ 
zultatul lipsei de interes acut faţă de tot ce te 
înconjoară, superticialitatea de-a o privi lu- 
mea și de-a o cunoaște doar de la fereastra 
biroului de lucru sau prin parbrizul mașinii in 
mers, va fi, pe cit de firesc, pe-atit de nedorit 
un film schematic, incorsetat în şabloane, în 
care viața însăși e golită de adevăr, mimată 
numai. 

Astfel de filme pendulează intre imaginea 
septică şi imaginea festivistă pe un fond de 
devitalizare aproape totală a conflictului care 
dacă, totuşi, apare, el nu mai e în nici un caz 
o consecinţă firească a ciocnirii binelui cu 
răul, așa cum știm cu toții încă de pe băncile 
claselor primare. În astfel de filme conflictele 
sint generate de o ciocnire, dintre bine și mai 
bine sau dintre foarte bine și excepţional... 
Aceste pelicule nu reuşesc să convingă, să 
impresioneze şi să emoţioneze pe nimeni. Mi- 
marea pe ecran a vieţii, care, într-o realitate 

apare golită de adevăr, riscă sā 
alunge spectatorii din sălile de cinematograf. 


i PSR i i 
Ë N á 
— E 


Cu tot sufletul! 
Asta spune despre mine 
totul 


— Sint totuşi, unii care-și imaginează că 
meșteșugul poate să rezolve aproape tot... 


— Sint și, din păcate, numărul lor a cam 
crescut în ultimul timp. 

Mai trist e să constați că și din reprezen- 
tanţii promoţiilor mai noi de cineaști, de la 
care în mod firesc se aşteaptă un suflu nou, 
o înviorare în felul de a înțelege și „ataca“ fit- 
mul, ca artă nu ca un produs semiindustrial 
și semiartistic perisabil, destinat consumului 
de moment, unii se manifestă încă din start, 
doar ca simpli „meșteșugari“, minimalizind 
importanţa și rolul uceniciei, disprețuind ne- 
cesitatea acesteia, sau acceptind-o cu deta- 
şare și practicind-o cu superficialitate, în răs- 
timpul stagiaturii și-al secundariatului, gra- 
biţi, gălăgioși și prea siguri că facultatea abia 
absolvită le-a descifrat toate tainele profesiei 
de cineast. Saltul de la meşteșug la operă de 
artă presupune experienţă de viață acumulată 
din belșug, o cultivare profesională și spiritu- 
ală neintreruptă şi mai ales acel inefabil pe 
care îl ai sau nu în ai şi care se numește ta- 
lent, consolidat de conştiinţă și de cinste. 
Cinstea de a aduce pe ecran adevărul, de a-l 
spune într-un limbaj profesional evoluat, dar 
accesibil, totodată, cît mai multor oameni, de 
a te bate pentru acest adevăr cu toate armeie 
inteligenţei și-ale talentului tău, de-al apăra 
pină la a deveni „incomod”. Şi mie mi s-a 
pus, încă de la debut, această etichetă de „ci- 
neast incomod“, pentru că incă de atunci 
„meşșteșugăria“ a fost pentru mine incompati- 
bilă cu calitatea de regizor de film. Dar altfel 
nu pot fi, mă implic în fiecare compartiment 
de creaţie, râscolesc scenariile, pe care le-am 
considerat intotdeauna doar ca o bază a vii- 
toarelor mele filme, rescriind deseori la fil- 
mare situaţii, dialoguri, sau chiar secvențe 
întregi, fără a trăda desigur spiritul și scopul, 
motivațiile artistico-ideologice care m-au și 
determinat, dealtfel, să optez asupra unui 
text, construind liber în litera acestuia, pentru 
că eu imi realizez filmele la Filmare, în cabina 
de montaj şi în sălile de compunere a coloa- 
nei sonore. 

Deoarece toate filmele mele mă conțin in 
întregime, fie că e vorba de Zidul, de Buzdu- 
ganul cu trei peceţi sau imposibila iubire mai 
ales, al cărui Călin Surupăceanu m-a subju- 
gat prin asemănarea tulburătoare cu felul de 
a fi şi de a privi lumea și ale cărui date bio- 
grafice și de destin coincid în plan evolutiv 
cu ale mele. 


— Într-un finai de interviu, atirmaţi, cu ani 
in urmă: „Mă enervează filmele frumoase in 
sine. Mă descurajează"... 


— Retrag ultimele cuvinte ale declarației 
de atunci, înlocuindu-te mai degrabă cu: „mă 
întristează”! pentru că „filmele frumoase“ sint 
parte componentă a unui absenteism cu ma- 
nitestări destul de diverse, care i-a păcălit de 
multe ori pe iubitorii de film, iar uneori chiar 
și pe unii critici: pe de o parte acea calofilie, 


de Constantin Vaeni, după „Intrusul” 


lime frumoase în sine, în care — în absența 
unei dramaturgii consistente, a unor conflicte 
reale, vibrante, cit și-a unor personaje adeva- 
rate, ale căror fapte şi destine să te tulbure şi 
sa te mobilizeze — operatorii, pictorii sceno- 
grafi și de costume sint „scăpaţi din mina re- 
gizorului“, supralicitind plastica imaginii, sub 
privirile încintate ale regizorului însuși, — 
„meșteșugar”, în astfel de situații — car® ține 
cu orice preţ să impună atenţiei filmul, prin 
exagerarea unor virtuozități gratuite ale plas- 
ticii cadrului cinematografic, sărac în adevăr 
de viaţă, imitind citeodată chiar unele cu- 
rente sau tendințe din alte cinematografii; pe 
de altă parte, evazionismul cantonării in teme 
şi subiecte neangajante, „cuminţi“, care nu-l 
implică în mod direct pe regizor, ferindu-l să 
devină „incomod”. 


— Să așezăm scenariul pe „banca acuză- 
rii“, ca principal vinovat? 


— Nu, dar nu trebuie nici să exagerăm, să 
fetişizăm importanţa scriiturii, care râmine, 
repet, doar baza viitorului film, indiferent de 
valoarea autorului sau de prestigiul său ca 
scriitor. Scenariul de film e un gen de scrii- 
tură cu totul special, guvernat de legi speci- 
fice unei arte de sine stătătoare: arta filmului. 
S-au intimplat nu o dată cazuri cind un scrii- 
tor foarte bun a scris un scenariu de film 
slab. Se mai întimplă, pe de altă parte, şi un 
alt fenomen: condeieri care nu s-au afirmat 
în literatură, nu s-au remarcat în publicistică, 
ţin cu tot dinadinsul să fie scenariști, bom- 
bardind cu texte redacţiile caselor de filme. 
Unele chiar ajung in producţie... Şi atunci, în 
timpul filmărilor, în timpul montajului, regizo- 
rii scriu și rescriu, adaugă, șterg, comple- 
tează „din mers"... Rezultatul vi-l puteți închi- 
pui lesne, dacă nu l-aţi întilnit de-atitea ori pe 
ecranele cinematografelor. Nu se pot naște 
filme adevărate sau filme mari, structurate pe 
o poveste schematică, ilustrativă , măruntă, 
care acoperă superficial o temă. Oricit de 
„frumoase ar fi imaginea, decorurile, costu- 
mele, muzica, oricit de încintători sau de po- 
pulari ar fi actorii, filmul va fi şi va rămîne un 
eșec artistic. 


— Să revenim puţin la filmografia dumnea- 
voastră. intii a fost... 


— .. un film documentar Apoi s-a născut 
orașul conţinea una din temele mele prelun- 
gite in timp, una din obsesiile mele, aș 
spune: sacrificiul. ca necesitate istorică înțe- 
leasă și însușită. E filmul sacrificării drama 
tice a unui oraş vechi și-al strămutării une: 
mari colectivități umane, într-un nou oraş 
care se năștea simultan cu scufundarea rui- 
nelor celui vechi, Orșova, făcind loc apelor 
marelui lac de acumulare al hidrocentrale: 
„Porţile de fier”. Filmul acesta a rămas şi azi 
un document copleşitor. Acest film „m-a ca- 
tapultat” spre lung metrajul artistic, 


lui Marin Preda. 


Regizorul cu Irina Petrescu și Serban Ionescu 


— Care a inceput cu Zidul, a continuat cu 
Buzduganul cu trei peceţi, dezvăluit ca „un 
film istoric-filosotic, de subtilitate, un pasio- 
nant exercițiu al inteligenței umane, un con- 
tact peste veacuri mai puţin intre fapte de 
arme și mai mult intre ginduri“, după cum s-a 
scris. Aţi continuat apoi cu un fel de alergare 
cu sufletul la gură spre și prin actualitate, in- 
temeiată solid pe ecranizare, ca in cazul Im- 
posibilei iubiri, de exemplu. 


Pentru mine, și Victor, din Zidul, și Mihai Vi 
teazu, din Buzduganul..., dau acestor filme 
caracterul unor filme de actualitate, sacrifi- 
ciul care a marcat destinele acestor perso- 
naje, ambele reprezentind sinteze ale unor 
existențe umane reale, din trecutul mai inde- 
părtat ori mai apropiat, fiind abordat dintr-un 
unghi de vedere al zilei de azi. Eu așa înțeleg 
relaţia istorie — actualitate: vorbind despre 
una din perspectiva celeilalte, respectind, de- 
opotrivă, adevărurile fundamentale, de viață, 
ale amindorura, și implicindu-ma în ele, pen- 
tru a-mi feri filmele de trădare. Este foarte di- 
ficil, pentru că am ținut cu dinţii să nu-mi 
pierd în acest proces de continuă implicare 
doua dimensiuni fundamentale ale felului 
meu de a fi: seninătatea și candoarea Privit 
prin prisma acestor două dimensiuni, dincolo 
de calităţi sau unele neimplinizi, imposibila 
iubire e filmul care mă conţine şi ma repre- 
zinta cel mai exact, câci e un film realizat în 
cheie romantică, de la motto-ul care-i pre- 
cede („Dacă dragoste nu e, nimic nu e..."), 
pină la ultima imagine. E cheia pe care am 
incercat-o, dealtfel, în mai toate filmele mele, 
tie documentare, fie artistice; şi cind am fil- 
mat Aproape totul despre griu, strecurin- 
du-mă cu aparatul de filmat in poezia ineta- 
bilă a secerișului, şi în ultimul meu film, Dru- 
meţ in calea lupilor, film inspirat din eveni- 
mentele dramatice- prin care a trecut țara 
noastră în vara și toamna anului '40 și în care 
am evocat tragedia odiosului asasinat săvirşit 
de legionari asupra Profesorului și marelui 
savant român Nicolae lorga. 


— Un astfel de film lasă in sufletul creato- 
rului său un simțămint anume? 


— Sint încă atit de „in el”, incit nu vă pot 
spune mai nimic. E starea pe care o am după 
încheierea fiecărui film, pină la proba de foc 
intilnirea cu publicul, pînă la seara premierei. 
Nu-mi găsesc locul, nu-mi aflu liniștea, sint 
ca un copac golit de frunze în așteptarea pri- 
măâverii. 


— imposibila iubire a primit la Festivalui 
filmului neorealist de avangardă, de la Avel- 
lino, italia, o dublă TOOSE două pane 
de aur: unul pentru regie, cel pon 
terpretarea feminină, atribuit actriței Tora Va- 
silescu. 


— A fost un succes care mi-a dat un mare 
curaj, mai ales că primeam acel premiu de 
aur la un festival de avangardă, în Italia, pa- 
tria neorealismului lui De Sica, Rossellini.. 
ale căror filme imi incintaseră copilăria şi 
adolescenţa prin adevărul și arta lor tulbura- 
toare. lar ca o bucurie in plus, preşedintele 
de onoare al festivalului a fost unul din părin- 
ţii neorealismului italian, Cesare Zavattini, în 
juriul, prezidat de Carlo Lizzani, fiind nume 
mari ale cinematografului italian și mondial 
Ettore Scola, Monica Vitti, Mastroianni... 


— După aproape 20 de ani de profesie, 
adunind cele bune, realizate, ne rămine să 
trecem la capitolul proiecte... 


— Am, ca și ceilalţi colegi de breaslă, o 
sumedenie de proiecte, intenţii, speranțe, 
vise... Citeva, poate, ar trebui să le declar din 
nou; încă de pe bâncile facultăţii visez la un 
fiim după legenda meșterului Manole, luind 
ca bază legenda însă% și susținind-o cu sub- 
stanţa textului dramaturgic al poetului Lucian 
Blaga. Insist de mai multă vreme la o ecrani- 
zare a „Păsărilor“ lui Alexandru lvasiuc și 
m-aș întoarce chiar de miine la Marin Preda. 
încercind ecranizarea „Delirului”, dar deo- 
camdată cred că e vorba de-o „imposibilă în- 
toarcere“. S-ar putea, cu acordul poetului 
Marin Sorescu să încerc un film după „La Li- 
lieci" sau măcar un film după un scenariu 
propriu, „Rodaj“, al cărui erou e un tinâr aflat 
intr-un moment de mare răscruce, urmare a 
unor experiențe de viață trâite „in treacăt”, 


scenariu inspirat de o poveste a regretatului 
scriitor de excepţie, Nicolae Velea. Cred câ-i 
suficient ca proiecte. 

E F 


— Dar numai ecranizări? 


— Cunoașteţi, cel puţin în acest moment, 
vreo sursă de calitate mai sigură, din punct 
de vedere dramaturgic, decit literatura scrii- 
torilor noștri cei mai valoroși? Ecranizările ar 
trebui sporite în planurile tematice și de pro- 
ducţie ale cinematografiei noastre, carțile 
bune fiind, oricum, o bază verificată la pu- 
blic, solidă. 


— Deci, după dumneavoastră ar îi: „daţi-mi 
un roman bun, ca să fac un film bun“? 


— Deocamdată, da. Sau, poate da 


frumoasa 
Nmriomoantră fiimografie îl justifică intruto- 
ti 


Interviu realizat dè 


Simi ar fi acumulările de experienţă ale 
cinematografiei românești din stagiunea 
1987—1988, cuprinse în spațiul dintre două 
veri? Unele dintre ele merită, cred, un mo- 
ment de reflectie aparte, pentru că, efectiv, în 
perioada de reterință a comentariului nostru, 
au fost prezentate în premieră citeva filme cu 
șanse de durată, semnificative pentru preo- 
cuparea unanimă — a realizatorilor, a produ- 
câtorilor — de consolidare calitativă a pro- 
ducţiei naţionale. 

Şi aș începe neapărat acest tur de orizont 
cu experienţa „filmului de autor“. Este ris- 
cant, desigur, să vorbim despre filmul de au- 
tor Moromeţii, din moment ce scrierea cine- 
matografică pornește de la o scriere literară 
cu o personalitate atit de acuzată cum este 
romanul lui Marin Preda. Dar performanța re- 
gizorului Stere Gulea — și a întregii echipe 
de realizatori — tocmai in aceasta stă: în 
crearea unui pregnant „film de autor“, cu pu- 
ternice insemne de personalitate la rindu-i, 
autorul râminind Marin Preda Sau, dacă 
vreţi, forțind puţin demonstrația, autorul (tar- 
torul, să-i zicem) răminind ilie Moromete, in 
care Victor Rebengiuc, Stere Gulea și Marin 
Preda au strins sufletul, neliniștile, încreme- 
nirile, înțelepciunea, îndoiala, mocnirile, fun- 
ciara puritate a ţăranului român, a ţăranului 
de pină mai ieri. Nu mi se pare deloc întim- 
plătoare cariera internațională prodigioasă a 
Moromeţilor, în numai citeva luni de la pre- 
mierā: profundul demers național constituie, 
în sine, un pașaport spre universalitate, ţăra- 
nul român din Siliştea de ieri devenind, prin 
forța lucrurilor, cetățean al lumii. Este ris- 


` 


Filmul 
de autor 
şi 
ecranizările 
în topul 
excelenţei 


cant, de asemenea, să vorbim despre filmul 
de autor lacob, din moment ce scrierea cine- 
matogratică pornește de la o scriere literara 
cu pecetea inconfundabilă a unui autor pre 
cum Geo Bogza. Şi, totuși, așa stau lucruriie 
lacob este un „film de autor“ în toată puterea 
noțiunii. Pornind (doar pornind) de la proze 
de Geo Bogza în construcția scenariului și 
filmului său, regizorul-scenarist Mircea Dane- 
liuc aduce — implicit — un omagiu scriitoru- 
lui care imortaliza cu mai bine de cinci dece- 
nii în urmă „Țara de piatră” şi cu mai bine de 
patru decenii in urmă un fapt de viaţă atit de 
propriu timpului de atunci, „Moartea lui la- 
cob Onisia“. În lacob, cineastul „pur-singe“ 
care este Mircea Daneliuc, asemenea repor- 
terului pur e Geo Bogza, pătrunde în 
adincul întimplărilor dureroase din tragica 
lume a Apusenilor de odinioară pentru a le 
lumina miezul, pentru a le proiecta înțelesul 


La dimensiunea unor sim 
a Daneliuc, după o 


ıcob de Mire 


la dimensiunea unor simboluri perene. Este 
şi aceasta o cale spre universalitate (pe care 
o așteptâm parcursă) a unui film cu citeva 
secvențe absolut antologice, pe care critica 
le-a semnalat la vremea premierei. 


P. altă treaptă valorică, putem vorbi des- 
pre experiența filmului de autorr Flăcări pe 
comori de Nicolae Mărgineanu, chiar dacă 
pornește de la scrieri de lon Agirbiceanu, 
scenarizate de ion Brad. CA despre Figuranții 
de Malvina Urşianu, el este — ca să-i spunem 
așa — un tipic film de autor, din familia fil- 
melor de autor ale Malvinei Urşianu, meditații 
originale și substanțiale pe marginea unor 
fapte de istorie trăită, profesiuni de credința 
privind însuşi rostul angajat al artistului în 
societate. Experienţa filmului de autor din 
stagiunea 1987—1988, care continuă — de 
fapt — o tradiție pozitivă pe spirala evolutivă 
a cinematografiei naţionale, se cere aprofun- 
dată și continuată. 


îi ar fi, apoi, ciștigurile de experiență 
acumulate pe teritoriul filmelor inspirate din 
actualitate? Nu cred că a fost o stagiune „de 
virf”, if sensul că au fost puţine iculele cu 
intensă combustie morală, filosofică și psiho- 
logică. Am putea vorbi, de pildă. despre ten- 
tativa unui film precum Vulcanul stins de 
George Cornea, pe scenariul lui Dumitru Ca- 
rabăț, de a „umaniza” și a „problematiza” in- 
cursiunea în universul de muncă și viață al 
unor geologi care bat la „porțile pâmintului”. 
Dar, cum spuneam. prea multe exemple în 
acest sens n-am avea 


P utem vorbi, în schimb, neindoios, despre 
o consolidare a relației curente cu publicul. 
obţinută în felurite modalităţi. indeosebi la 
„Capitolul” peliculelor adresate tineretului, 
s-a putut observa această benefică preocu- 
pare a creatorilor. Pe de o parte s-au conti- 
nuat (și este foarte bine că s-au continuat) 
drumuri deschise: un film precum Extempo- 
ral la le, al cuplului regizoral-scena- 
ristic Nicolae Corjos-George Şovu, validează 
încă o dată iniţiativa cineaștilor de a consa- 
cra un ciclu universului școlar, cu atit mai 
mult cu cit autorii au găsit „tonul” potrivit în 
incursiunea lor cinematografică printre li- 
ceeni, susținindu-și cu argumente stenice in- 
crederea în capacitatea de gind, de simţire şi 
de acțiune a tinerei generaţii. 


P. de altă parte, o regizoare a filmului de 
tineret precum Elisabeta Bostan propune, în 
Zimbet de soare, pe scenariul Vasilicăi Is- 
trate, o formulă incitantă de spectacol cine- 
matogratic (aceasta ar fi, da, o noutate a sta- 
giunii!). mixind realitate, vis, fantezie, poezie, 
basm și umor. lar un film precum În fiecare 
zi mi-e dor de tine de Gheorghe Vitanidis — 
prin care revine la cinematograf, după o des- 
tul de lungă absenţă, scenaristul Octavian 
Sava — readuce în actualitate comedia muzi- 
cală, gen de largă audienţă şi cu reală forță 
de capacitare a publicului £ 


uri perene 
a lui Geo Bogza, 


cu Cecilia Birbora, Dorel Vișan și Ion Fiscuteanu) 


10 


; Realitate, vis, fantezie 


ber de soare de Vasilica Istrate şi Elisabeta Bostan, cu Bianca Brad și 


Tudor Petruţ) 


Deschid 


spre universalitate [Morom 


ii de Stere Gulea 


după Marin Preda, cu Victor Rebengiuc și Luminiţa 


A f fi fost formidabil dacă această come- 
die s-ar fi angajat. în mod categoric, în bătă- 
lia cu locurile comune, cu facilul, cu ridico- 
iul. Atunci pretextului intrigii — orgoliul pro 
fesional exacerbat al unui viitor arhitect ce-i 
și teribil de gelos — nu i s-ar mai putea re- 
proșa insignitianța în raport cu subiectele ce 
aşteaptă să fie luate în colimatorul satirei ci- 
nematografice Așa ar fi explicabilă identifi- 
carea, pe alocuri (cam în multe locuri, de 
astă dată, de unde și echivocul aprecierilor 
de faţă!), cu punctele de vedere incriminate. 
Altfel cum ar fi de acceptat aglomerarea de 
„incurcături” care în mod destul de naiv spo- 
resc „primejdia” ca eroina — pe timpul ch, 
împreună cu grupa. va prospecta amenajarea 
unui complex turistic — să-şi afle alt partener 
de viață? Mai ales că un comic de situaţii nu 
se profilează, cel de replică suferă, pe lingă 
redundanţă, de... involuntariat, iar comicul de 
caracter are un unic reprezentant, ce merită 
a fi apreciat separat. în schimb, se strecoară 
gratuităţi (ca și în alte pelicule, de altfel) sub 
stindardul entuziasmului mimat tinerește, dar 
fără... viagă (vezi scena focului de tabără). 
Indecizia de gen face ca filmul să fie impreg- 
nat nu atit de un sarcasm bine venit şi mult 
așteptat, ci mai degrabă de molcom idilism. 
Un nostaigic sentimentalism, acroşat prin in- 
sertul de cinematecă — cindva celebrul 
vals-boston interpretat cu eleganță de actrița 
Dina Cocea în filmul lui lon Şahighian, din 
1939, O noapte de pomină — e revitalizat de 
versurile lui Eugen Rotaru şi Aurel Storin, 
care se străduiesc să păstreze... ideea 
(„Vreau să râmii lingă mine” etc.) De altfel, 
muzicii lui Dan Ardelen i-a revenit sarcina să 
susțină ritmul secvență de secvență (luind-o 
înaintea monteuzei Adina Geor: -Obro- 
cea), instituindu-se în comentariu glumeţ, 
chiar persifiant, dar nu indeajuns. Și stilul mi- 
zind pe artificii... cu artă pare indirect vizat. 


Gheorghiu) 


în premieră 


Datorită mobilităţii camerei şi calotiliei opera: 
torului Gabriel Cobasnian, se cinematogra- 
țiază extrem de agreabil, cu performanțe de 
simetrie a încadraturii și strălucire a peliculei, 
arterele reinnoite ale capitalei și interioarele 
de locuit sau de studiu, spectaculoase ser- 
pentine și un insolit peisaj montan alternind 
ariditatea terenurilor nisipoase cu vegetaţia 
abundentă, seninul cu cerul virstat de nori 
lăptoși. Protagonista e mereu cu soarele în 
față, chiar dacă fotografiază: e şi acesta, 
poate, încă un indiciu în ordinea demascării 
licențelor defel poetice. Cind resorturile ma- 
şinăriei comice păreau înțepenite definitiv, 
evident, se recurge la clasicul procedeu nu- 
mit „deus ex machina“, în cazul de faţă fiind 
vorba de... un bucium la chemarea căruia 
eroina aleargă și-și redescoperă iubitul recal- 
citrant căruia îi şi cedează, de astă dată ne- 
condiționat. Categoric, cu tot moralismul bu- 
colic (e drept, oițele fuseseră convocate pu- 
țin mai înainte), secvența e de un perfect co- 
mic absurd care ar fi fost, poate, savurat ca 
atare dacă racordul cu finalul s-ar fi făcut ra- 
pid, fără șovăieli și reveniri la nota realistă. 
Căci deznodămintul e pregătit în cheie bufă: 
la apariția rudelor dornice de o zi la iarbă 
verde, cei doi tineri preferă să evadeze din 
banal (dar, ce banal!) cu un...iaht, „servit” 
prompt de amabilul chelner ubicuu şi omni- 
potent. Ambarcaţiunea rămine să se depla- 
seze în cerc (bătind apa pe loc?)), încă o fi- 
gură retorică ce pledează, indiscutabil, pen- 
tru farsă. 


A. mai fi de semnalat, neapărat. preocu- 
parea de individualizare a filmelor inspirate 
din actualitate, evidentă la mai toate premie- 
rele, cu rezultate mai convingătoare sau mai 
puțin convingătoare. În Nişte băieți 
de Cornel Diaconu, pe scenariul semnat de 
Mihai Opriş și Aurora Icsari, tonul este dat de 
dialogurile suple și spirituale, contururile 
„Stării de tinerețe” care animă filmul fiind de- 
terminate de atmostera cu multă sevă de 
viaţă în care-şi duc existența personajele em- 
blematice ale intrigii, „băieții grozavi“, cu 
toate ale lor. Rezervă la start de Anghel Mora 
(să semnalăm şi faptul că este vorba despre 
un debut în lung-metraju! artistic), realizat 
după un scenariu la care regizorul a colabo- 
rat cu Şerban Marinescu, atrage atenția prin 
marea incredere a autorilor în capacitatea de 
* sugestie a imaginii, vizibilă in decupajul 
foarte cinematografic, în registrul de ritmuri 
al peliculei. Un lirism arte are filmul lui 
Francisc Munteanu ică in familie, re- 
zultat dintr-o colaborare scenaristică destul 
de insolită (lon Bâieşu, Nicolae Ţic, Dan 
Marcoci), în timp ce Să-ţi vorbesc despre mi- 
ne are pecetea sentimentală proprie autoru- 
lui, Mihai Constantinescu. Mai puţin personal 
(din păcate) se arată un film precum Cale Ii- 
beră de Nicu Stan, pe scenariul lui Romulus 
Lal, dar filmul şi-a deschis, totuși, „cale li- 
beră” spre public, tocmai pentru că vorbește 
despre fapte de real interes, cum este con- 
strucţia metroului bucureștean. Neimplinit, 
din varii motive, Orele 11 are avantajul dez- 
baterii ideatice, care, s-o recunoaștem des- 
chis, a cam lipsit din filmele stagiunii consa- 
crate actualități. 


A... aici, nu putem trece peste o con- 
statare de principiu: pentru a izbuti să redea 
în imagini trăsăturile specifice ale spiritualită- 
ţii socialiste, filmul românesc are indatorirea 
morală de a reactualiza experiența filmului 
politic, care s-a dovedit atit de fertilă de-a 
lungul anilor. 

Ar mai fi și alte experienţe notabile în peri- 
metrul stagiunii. Regizorul Geo Saizescu, cu 
harul său inconfundabil, a abilitat din nou sa- 
tira, în Secretul lui Nemesis, susținut de pana 
incitantă a lui Titus Popovici. Elisabeta Bos- 
tan a găsit (cu sprijinul colaboratoarei sale 
obișnuite, Vasilica Istrate) o modalitate origi- 
nală de a re-valorifica Năicii săi de odinioară, 
în Unde ești, „. Copiilor li s-au oferit 
şi alte pelicule cu momente de interes, Ceta- 
tea ascunsă de Adrian Petringenaru (din ci- 
Clul „Cireșarilor”), Egreta de fildeş de Gheor- 
ghe Naghi, pe scenariul lui Radu Aneste Pe- 
trescu. 


C. o „noutate de fond“ a stagiunii pot fi 
considerate lung-metrajele de animaţie, Uimi- 

- toarele aventuri ale mușchetarilor de Victor 
Antonescu și Temerarii de la scara doi, sem- 
nat de Marian Mihail, Zaharia Buzea, 
Ana-Maria Buzea, Artin Badea: ele deschid, 
la rindul lor, drumuri spre public. O conclu- 
zie pe marginea acestui tur de orizont? E mai 
bine s-o tragă spectatorii. 


Călin CĂLIMAN 


% 


Mina sigură a profesionistului Virgil Calo- 
tescu se simte, totuși, mereu, şi dincolo de 
regretabila nehotărire în radiografierea sce- 
nariului ofertant al lui Mircea Mureşan; neho- 
tărirea de principiu, de viziune, impietind, 
într-o oarecare măsură, asupra jocului actori- 
lor care se păstrează (cu o excepţie) în 
matca firescului cotidian. cind ar fi trebuit să 
intărească și ei burlescul acestei Jumi pe 


limba românească în filmul românesc 


Replică în cheia de rostire 


A. văzut de curind filmul Ultimul împă- 
rat, pe drept distins cu atitea Oscaruri, și 
mi-au revenit în minte vechi ginduri cu privire 
la filmul numit „istoric“. 

Mi-am amintit cum, uneori, dintr-o anume 
reverență față de epocile mai indepârtate, am 
avut tendința de a face personajele să vor- 
bească într-un diapazon nefiresc, prin eroi 
vorbind nu nişte oameni, ci istoria însăși. Re- 
versul „demitizării” nu a îndreptat situaţia. 
soluția oricărui impas estetic stind nu într-o 
nouă modă, ci în talentul creatorului. Ne este 
greu, desigur. să ne-o inchipuim pe Doamna 
Maria de Mangop sau pe Maria Voichiţa 
adresindu-se augustului lor soț și chemindu-l 
„Ștetane"... Dar in viața unei perechi, fie ea şi 
domnească, sint totuși momente de intimitate 
in care ne este tot atit de greu să le închi- 
puim pe aceste femei adresindu-se soțului lor 
cu „Măria Ta". 

Într-un dialog, totul e să ai înțelegerea cli- 
pei și a omului, să ai bunul simţ al unei relaţii 
umane. 

Cunoaşterea naturii umane este piatra de 
rezistența a unei dramaturgii; această natură 
umană cu infinitele ei culori și nuanțe sufle- 
teşti, în funcție de atitea categorii și grupuri 
umane piasate in timp și spațiu, pină la uk 
oi şi cea mai dificilă unitate: omul, indivi- 

I. 

În film, dialogul înseamnă scriere și rostire, 
doi factori care se condiţionează total şi nu 
se poate spune că unul dintre ei este mai im- 
portant decit celălalt. Este de la sine înțeles 
că o rostire greșită anulează un dialog oricit 
de bun — uneori îl poate face chiar ridicol — 
după cum și un dialog prost scris nu poate fi 
salvat de nici o interpretare. 

Dacă stăm să ne amintim bine, în filmele 
noastre istorice, situația s-a prezentat mai 
critic în materie de rostire decit de scriere a 
dialogului. Dialogul sadovenian ne poate 
oferi destule probe în acest sens. 

Este drept că ceremonialul dialogului sado- 
venian poate inhiba un cineast mai neavizat 
sau îl poate trimite pe căi greşite. În loc să 
punem in valoare căldura lexică, sintem ten- 
taţi, la o cunoaştere mai superficială, să-i 
exacerbăm spectaculosul şi pitorescul, ca 
într-un spectacol folcloric cu irozi sau ca în 


„necinematografic“. 

Dialogul sadovenian are o cheie de rostire 
care trebuie bine înțeleasă, prin studiu sau 
prin instinct, are un firesc al său, un firesc 
sadovenian ce-i drept, dar perfect posibil de 
abordat cu eficienţă filmică 

Cum în artă orice experiență este unică, 
conciuziile pe care le-am putea trage dintr-o 
posibilă fericită întiinire cu dialogurile lui Sa- 
doveanu nu pot fi transpuse aidoma într-o 
altă dramaturgie. Fiecare scenariu își are 
cheia sa de rostire legată de stilul literar al 
dialogului. Între modul de vorbire și modul 
de trazare cinematografică există o altă inter 
dependență. Modalitatea regizorului de a po- 
vesti cu cadrul favorizează o anumită modali- 


dos“, tocmai pentru că pare excesiv de nor- 
mală. Așa cum viața nu-i decit la... cinema. 
Figuraţia excepțională e prestată de Marga- 
reta Pogonat (care incearcă, dar nu reușește, 
să rupă frontul planului doi), George Motoi 
(nonșalant și atit), Julieta Strimbeanu (debor- 
dantă, prea), Costel Constantin (cu o timidi- 
tate bine trucată), Corina Constantinescu 
(într-o discretă revenire). Ca de obicei, hazos 


O sentimentală comedie care poate fi și o savuroasă parodie: 


P, 


rastre 


pentru- Line 


(Catrinel Dumitrescu şi Tudor Petruţ) 


basme. Sau și mai simplu este să-l declarăm | 


tate de rostire a replicilor, parcurgind tot 
spectrul da stiluri de la epicul cel mai simplu 
pină la cel mai elaborat stil. În această artă 
de sinteză, legea de fier a unităţii de stii 
funcționează mai sever decit în oricare artă 

Nu există literatură bună care să nu-și gă- 
sească tratarea sau corespondența sa în ci- 
nematografie. 

Numai literatura proastă e necinematogra- 
fică. Secretul stă în întîlnirea dintre textul li- 
terar şi acel regizor în stare să-l transpună 
filmic. Zeffirelli a găsit chiar cheia de aur a 
transpunerii unei opere lirice în film. Otello, 
înainte de a fi un recital de voci splendide, 
este o capodoperă de punere în cadru, de 
frazare cinematografică. În modul de a con- 
strui această frază în perfectă concordanță 
cu interpretarea actorilor, regizorul face fi- 
resc pină și faptul că eroii cintă și nu vor- 
besc. Mai cu seamă una din secvențele dintre 
lago și Othello, aceea în care lago îi jură cre- 


Cineastul: dirijorul 
unei orchestre 
e actori 
(Malvina Urşianu gf" 
“filmind Întoarcerea © 
odă. Lăpuşneanu) 


Oricit 


dință, este demnă de studiat în orice institut 
de artă cinematografică. 

Varietatea stilurilor de dramaturgie și de 
regie duce, implicit, la o varietate de stiluri 
de interpretare. Ne-am lămurit de mult că nu 
există un sti! de interpretare teatral şi altul ci- 
nematografic. 

Dacă nu instinctul de creator, cel puțin ex- 
periența de spectator ne amintește că există 
o multitudine de stiluri, iar în perimetrul fie- 
căruia, infinite nuanțe. Oricit de artă a imagi- 
nii ar fi arta cinematografică. ea pornește tot 
de la gind, iar gindul, chiar nerostit, se inchi- 
puie tot cu cuvinte. lată de ce neglijența dia- 
logului scris, lipsa lui de relevanță, rostirea 
lui falsă sau precară pot fi mortale chiar și 
pentru această artă a imaginii care este fil- 
mul. 


Malvina URȘIANU 


„artă a imaginii“ 


pe cont propriu, dar şi pe un... refren coral, 
Vasile Muraru e un galant maratonist. Cornel 
Ciupercescu iși pune la dispoziţie glasu! gu- 
tural şi bruna privire fatală, căci personajul 
„pictorului în curs de afirmare“ oferă în gaj 
doar un tablou și un termos cu ceai. Spre de- 
osebire de irezistibilul, dar pripitul (nejcava- 
ler a! blondului Răzvan Popa, un as al vola- 
nului în SRL, constructor de automobile ARO 
în vizită la bunici, personaj care pune la bă- 
taie un termos cu cafea, mijlocul de locomo- 
ție și posibilitatea de a cunoaște „specificul 
așezărilor din zonă“, respectiv o imensă culă 
şi un car dezafectat, într-o ogradă de Muzeul 
satului. Adela Mărculescu, profesoara pore- 
ciită „Priceputa”, îmbogățește, cu distincția 
care o caracterizează, parada modei (costu- 
mele lleana Mirea), alături, de studenta cu n 
pantaloni de piele. Readusă la virsta studen- 
tiei, binecunoscuta duice feminitate a actriței 
Catrinel Dumitrescu ține piept cu grație unui 
coleg, copilăros şi in dragoste și în ambiţie, 
interpretat cu prospeţime de proaspăta ve- 
detă masculină Tudor Petruţ, reintrat în pie- 
lea unui individualist gelos, dar recuperabi!. 

Şi acum excepția, deținătorul comicului de 
caracter: Marian Râlea, cel care, cu toată 
candoarea de care e in stare (și candoare, şi 
intuiție, şi talent are!), descoperă cu volup- 
tate virtuți ascunse în schema conflictului, în 
stereotipia situaţiilor. în piatitudinea dialogu- 
lui, el oferind filmului șansa de'a putea fi „re- 
citit” (cu plăcere) şi ca o reușită parodie. De- 
pășindu-și condiția de confident, Sile Miopul 


se implică în povestea celorlalți şi ajunge să 
se substituie prietenului pină la uitare de 
sine. Actorul însă nu neglijează nici o clipă 
detașarea comică, astfei că imaginația subtilă 
rodeşte și o ironie pe potrivă. Prima apariție 
a personajului care spionsază cu binoclu de 
pe terasa Arhitecturii reprezintă o primă infu- 
zie de umor, o misterioasă și promițătoare 
glumă. Cind reiatează pățania ja o înghețată 
e zefiemitor, la cămin se declară romantic, 
dar admonestează drastic printr-o soluţie 
grotescă. Tandreţea ivită pe neașteptate și-o 
cenzurează incurcat şi stinjenit, gesturile fiin- 
du-i totdeauna în corelație cu starea, mereu 
contradictorie, mereu neașteptată. Cind dato- 
rită lui, care a vegheat tot timpul, se restabi- 
lește, in fine, armonia și colegială şi senti- 
mentală, iși permite să picotească. Deşi nu va 
inceta să fie la datorie, după ușă, unde cade 
leșinat, ca să-și revină, culmea, gata pregătit 
cu fraza tip ce pecetiuieşte fericirea conju- 
gală. Lui, Miopului, i se potriveşte, cel mai 
bine, și joaca de-a v-ați-ascunselea care 
acreditează, ca in orice bună comedie, ideea 
că... filmul poate să reinceapă. Văzut prin 
prisma lui. A acestui personaj. 


Irina COROIU 


Producţie a Casei de fime Unu. Scenariul: Mircea 
Mureșan. Regia: virgil Caiotescu. Decoruri: Mircea 
Ribinschi. Costume: ileana Mirea. Muzica: Dan Arde- 
loan. imaginea: Gabrie! Cobasnian. Montajul: Adina 
ocoale tea Coloana sonoră: Nicolae Cioi- 
că Cu: Catrinel! Dumitrescu, Tudor Petruţ, Marian 
Râlea, Răzvan Popa, George Ciubotaru, Mircea 
Stoian, Adala Mârculascu, Margareta Pogonat, Gè- 
or Motoi, Cornei Ciupercescu, Rodica Horobaţ, 
Julieta Strimbeanu, Vasile Muraru, Corina Constanti- 
nescu, Costel Constantin. Film realizat in studiourite 
Centrului de Producție „Bucureşti“. 


11 


u încete 


vechi cintec 


tru 
inte 


contorsionat şi mistui 


cum 


obstine 


m 


j, acum 
barajului P: 


ım emoții 


i — @ 


ciui 


1a prim-planul | 


Puncte 
de vedere 


e 1 
i 


caricaturistu 


12 
ta 


inghei 


Viora 


tiim mn C - 7 
muit soare, munc un fiim 
red cå la acest fiim membrii echip j drept, disciplinat dar intimidat alanșa | cu multă lumină de vară. Să ne urăm succes! { 
] de situații neintilnite pini rcu 
n descoperit și alte calit: sar i OTARU 
nu | 
s entuziaşti : ? $ Ma ' 
bātrini ci i 
t că d i s con- 
netroui uite-aşa imi dau | 
alături de e! mai în toate fii 
jari C org 


contribui! 


14 


Con de o eleganță neproto- 


prealabilă insă, bombardi: cu întrebări 
(retorice, ce-i drept), e cit pe ce să... inver- 
săm rolurile. Odată depășit momentul „deii- 
cat“ al argumentelor pro și contra, discuţia 
poate incepe: 


— Ce inseamnă 
„popularitatea“, Mitică Popescu? 


— Popularitatea?... Popularitate poate să 
aibă și un om rău şi un om bun. Așa cum un 
actor poate fi doar cunoscut, nu și îndrăgit. 
Aici e nuanţa și dificultatea. La teatru, pe mi- 
cul sau marele ecran, spectatorul nu trebuie 
neapărat să se recunoască în personaj, ci, 
pur și simplu, eroul să fie aproape de sufletul 
omului. Bineinţeles, actorul trebuie să aibă şi 
șansa de a fi văzut de public în roluri se- 
rioase care obligă la performanţă. 


Îmi permiteţi un fiash-back? 1970. Tur- 
mitei trupe din Piatra Neamţ. „Woy- 


tru dumneavoastră 


n 
ij 
i 
i 
ii 


-O trăire stişietoare, cu o mare forță de 


R.E 
H 
H 
şi 
ză 
35 
D 
9 
a 
5 
ş 
s 


şi fost. Aveaţi să vă ins in palmares rolul 
lui lon Nebunul, ceva mai tirziu jucaţi Peer 
Gynt, după ce la primul festival de teatru 


pentru tineret iu de interpre- 
tare pentru din „Omul cei bun din 
Siciuan“ de Bi . Climatul de emulatie al 


„ampe de lansare“ 
Neamţ l-ați schimbat în 1973 cu severul spirit 
competitiv al Teatrului Mic. Reușitele excep- 
ionale n-au intirziat nici la atacarea partituri- 
or dramaturgiei secolului XX: Mrozeck, Pi- 
randello, Giraudoux, Ecaterina , Ro- 
mulus Gu Bulgakov, Dinu $ DARA. 


— Maf Dine zis, filmul m-a luat pe neaștep- 
tate. Am făcut primul rol — mut! — în Vin ci- 
cliștii, se filma la Piatra și era nevoie de un 
pădurar. Acum, în Profesorul, joc un poștaș 


şi zic eu că e un Personaj. M-a chemat Vaeni . 


și m-am dus. Am mai lucrat cu el Zidul, Va- 
pem ter ar den bila iubire. Nu m-am dat 
in lături de la rolurile mici niciodată, deși le 
consider mai dificile chiar decit partiturile 
ample fiindcă sint mai ușor de ratat. Alături 
de regizori buni, însă, am avut curaj și la ro- 
lurile mici. Cind pornești- la treabă cu dra- 
e şi încredere, imposibil să nu iasă bine. 

u Dan Piţa, pe care-l apreciez foarte mult, 
m-am încumetat chiar la jumătate de rol în 
Tănase Scatiu. La fel cu Daneliuc, am lucrat 
mai intii în teatru („Emigranţii“ — ce specta- 
col!), apoi Vinătoarea de vulpi și, sigur, am 
acceptat să joc și acel rol de abulic din Glis- 
sando. Împreună cu personajul meu Virgi 
Bălan, am parcurs peliculă preț de 15 filme în 


` serialul Lumini şi umbre realizat de Andrei 


Blaier, un regizor iubit nu doar de actori, ci şi 
de confraţi, pentru că e un om foarte talentat, 
dar și foarte modest. Cu Tatos am făcut Mere 
roșii şi, recent, Secretul armei secrete. Pe 
Dinu Tănase l-am intilnit ca operator la Din- 
colo de nisipuri și am avut apoi bucuria să-l 
descopăr şi ca foarte dotat regizor la Întoar- 
ce-te și mai privește o dată, la Emisia conti- 
nuă. Lucrul cu aparatul l-a format. Actorilor 
știe exact ce să le ceară, astfel ca persona- 
jele să existe cu adevărat. În Doctorul Poena- 
ru rolul meu, iniţial, era de figuraţie, dar el, 
prin costum, prin încadratură i-a sporit pon- 
derea. La film, eroul principal regizorul este. 
Am o stimă deosebită pentru acei regizori 


„ce-și asumă răspunderea de a chema actorul 


pentru roluri de facturi aparte. Și de aceea 
nu sint supărat că regizorii cu care am mai 
lucrat nu mă solicită, pentru că inseamnă că 
nu au ceva deosebit pentru mine. De înțeles 
m-am înțeles cu toți regizorii, chiar şi cu po- 
lonezul Bohdan Poreba — în limbajul artei! 
— pentru că mie îmi place să-mi discut rolul 
şi să ajung la soluția optimă de comun acord 
cu regizorul. 


— În ce credeţi că ar consta, pentru acto- 
rui de teatru, profitul profesional al experien- 


țel platoului? 


— Spre deosebire de teatru unde există un 
sistem riguros de repetiții şi spectacole, în ci- 
nema se filmează în funcţie de anotimp sau 
decor, depinzind de o seamă de factori ce ţin 
de neprevăzut. Cunoști scenariul, îți cunoşti 
rolul, te gindeşti în prealabil cum îţi vei 
spune textul vis-ă-vis de partener. Eventual, 
mai faci demersuri pentru cursivitate în expri- 
mare, mai incălzeşti o replică, te mai baţi 
pentru umanizarea unui personaj. Filmul mi 
se pare foarte interesant, pentru că poți 
transmite gindul fără cuvinte, mizind doar pe 
stare. Pentru că aparatul are posibilitatea să 
decupeze cu fidelitate şi promptitudine un 
gest, o privire semnificativă. Dar concentra- 
rea e mult mai mare și îţi e necesar și un plus 
de intuiţie, de spontaneitate, de mobilitate. 
Prima dublă îmi pare totdeauna că iese mai 
bine pentru că se reușește acel moment ex- 
traordinar, irepetabil. Reluarea, așteptarea 
obosesc, se pierde prospețimea, și cea fizică 
şi cea a minţii. De asta li apreciez mult pe 
operatorii rapizi. Am obiceiul, și la teatru și la 


film, sa construiesc personajului o biogratie 
completă, chiar dacă nu urmează să și-o di- 
vulge. De multe ori am fost în situaţia de a 
spune nu, nu pentru că n-aș fi putut să fac 
un roi, ci pentru că intilnirea dintre personaj 
şi interpret trebuie să fie la paritate, să nu 
trebuiască doar unul să dăruiască. Se mai in- 
timplă citeodată ca scenariul să ofere pre- 
mize, dar filmul să fie văduvit pe parcurs de 
multe momente de umanitate. Cum s-a întim- 
piat la filmul Feliciei Cernâianu Gustul și cu- 
loarea fericirii. Alteori trebuie făcute retușuri 
din mers. Filmam Vinătoarea de vulpi după 
romanul lui Dinu Săraru. Plecasem gata cos- 
tumați câtre Slătioara unde scriitorul ne aș- 
tepta în pragul casei cu dulceaţă și apă rece. 
Cind ne vede, emoția se transformă în furie: 
se pare că vestimentația stabilită la Buftea nu 
semăna deloc cu cea autentică. A trebuit să 
mă retrag cu Năiţă Lucean cel adevărat după 
un gard şi să facem schimb de haine! 
personajul ăsta s-a intimplat și o altă istorie 
caracteristică pentru munca la film. Am înce 
put prin a-l înfățișa la o virstă mai matură, în 
Clipa, pentru ca apoi să pornesc pe firul vieții 
sale în sens invers. 


transiare? 


— Bogăția de situaţii a fost în film, pentru 
că pe scenă erau doar sugestii și metatore. 
De fapt, am muncit ca la oricare rol. Parte- 
neri, în rolul lui Pătru ceł Scurt, i-am avut pe 
minunații Mircea Diaconu și Dinu Manolache. 
Contează enorm să ai parteneri buni, care 
să-ţi fie aproape. Totdeauna lingă profesio- 
niști se găsesc și soluţiile cele mai bune. La 
Moromeţii, secvența „Fierăria lui locan“ avea 
50 de metri și era de mare dificultate chiar şi 
pentru un operator experimentat ca Vivi Dră- 
gan Vasile care trebuia să o realizeze 
printr-un lung travling. Greu! îl faci numai cu 
oameni care pot depăși greul. Nu-i puţin să 
simți alături umărul lui Rebengiuc, al iui 
Stere Gulea... 


— ȘI ce nu merita dialogul dintre Morome- 
te-Victor peer (e Mă-Mitică Po- 
pescu! V-aș ruga să ex i care e secre- 
tul unităţii în diversitate, pentru că, deși vă 


seamănă ia chip, 
neavoastră artistic sint extrem diferite. 


- Pot doar să vă spun că, intotdeauna, in- 
cerc să mă implic în viața personajului, să-l 
umanizez, sâ-i anticipez reacțiile, după cum 
simt eu că e firesc să se comporte respecti- 
vui ins. De exemplu, în Trenul de aur, Ar- 
mand Călinescu interpretat de Gheorghe Co- 
zorici îl întreabă, in glumă, pe comisarul 
Munteanu, cit aur are asupra lui. in scenariul 
lui loan Grigorescu se pomenea de niște 
dinţi de aur, eu n-am făcut decit să-mi pri- 
vesc verigheta. Pentru firescul personajului, 
deși n-aş zice că sint un om foarte curajos, 
am renunțat la cascador în secvența urmăririi 
pe vagoane. Și chiar dacă scena e mai puţin 
tpectaculoasă, jul îmi pare așa mai 
veridic: pentru că un polițist nu trebuie nea- 
párat să fie un as imbatabil, poate să mai 
aibă, în situații dificile, și mici ezitări. lar per- 
sonajul mai avea și alte momente în care-şi 
dezvăluia sensibilitatea, verosimilitatea. 
Exista o tatonare tandră între ițist și se- 
cretară, o scenă frumoasă justificind lacrima 
lui din final. Apropos de poloneză, ce m-a 
mai alergat! Nerealizind că o balerină — căci 
dansatoare și cintăreață este Ewa Kuklinska 
— poate avea un sprint formidabil, i-am lăsat 
un avans cind am început scena fugăririi pe 
chei. Şi. cind colo, eu, care mă ştiu de bun 
alergător, am constatat că n-aveam nici o 
șansă să o ptind! 


— Tocmai mă pregăteam să vă intreb cum 
vă menţineţi condiţia fizică! 


actorii noştri ) 
A - re /4 


Mitică Popescu 


Greul 
îl depăşești numa: 
cu oameni 
care pot depăși 


EI 


— Un actor își menţine condiţia numai ju- 
cind. 


— În ce măsură vă solicită, nu neapărat fi- 
zic, ci psihic, saltul de la un gen ia altul, de 
la comedie la dramă, de la teatru la fiim? 


— Comedia o iubesc foarte tare și mi-ar 
place să joc cit mai multă. Dar în film — deo- 
camdată — n-am prea avut parte. Plăcută a 
fost colaborarea cu Zizi Bostan la Saltimban- 
cii: m-a amuzat teribil acel personaj caricatu- 
ral şi mi-am permis să-l joc ca-n filmele cu 
Stan și Bran. Virgil Calotescu m-a mai făcut 
„cumnat“ în Căs cu repetiție și, mai de- 
mult, Manole Marcus „compeur-liant“ al co- 
mediei Dar ce mi-ar place cel mai 
mult ar fi un film muzical. E drept, anii au 
cam trecut pentru mine, dar mai sint şi... taţi, 
chiar şi într-un musical! 


— Gustul l-ați-deprins, desigur, de la... „Mi- 
tică Popescu“, musicalul Teatrului Mic unde 


deţineţi rolul titular. 


— Talent deosebit de cintăreţ n-aş putea 


să spun că am, de asta m-am şi supărat și 
am și plins de necaz că mi s-a Anu tățit un 
număr la televiziune: costumat la Celen- 


tano, cintam un languros tango, apoi il și 
dansam în compania unei balerine profesio- 
niste, pentru mine o probă de... virtuozitate. 
Eram cu Valentin Uritescu la Trenul de aur. 
Eu mă plimbam pe peron şi-mi repetam tex- 
tul în franceză. Stă el și mă privește, mă pri- 
vește cum psalmodiam de zor și numai ce se 
lovește cu palmele pe obraz și exclamă: 
„Yves Montand, ce mai!" Eu ce să mai zici. 
Cît despre comedia lui Camil Petrescu, de 
trei ori a fost să mă intilnesc cu ea: o dată la 
institut, altă dată pe vremea cind Amza Pellea 
era director la Naţionalul craiovean și acum 
citiva ani cind, dintr-o vorbă aruncată 
aproape la intimplare, s-a hotărit să nu se ra- 
teze posibilitatea „sloganului” „Mitică Po- 
pescu în Mitică Popescu“, care pe mine mă 
lasă indiferent, pentru că l-am tratat pe acest 
tiz ca pe oricare alt personaj. Soluția musica- 
lului nu ne-a aparținut, în schimb, libretul şi 
muzica lui Alifantis sint absolut originale. Să 
mă aventurez in această poveste n-a fost 
Chiar un gest hazardat pentru că știam că 
sint în stare: mi-au spus alții că dansez bine. 
Eu despre mine pot să am păreri numai su- 
perlative! Partitura fiind compusă după mo- 
destele noastre posibilităţi... De identificat cu 
eroul — zic eu — nu m-am identiticat. Chiar 
dacă puţin semănăm. lar cu autorul nu m-am 
cunoscut, deși personajul se năștea cam 
odată cu mine. 

Sună telefonul, Mitică Popescu se scuză și 
dispare citeva minute. Timp in care eu deru- 
lez la repezeală fazele convorbirii și constat 
modificarea de stare sesizabilă și pe obrazul 
interlocutorului meu. De la o reținută gravi- 
tate, pe care o pun pe seama alergiei la inter- 


revine cu chipul iluminat de zimbetul in- 
contundabii: 

— Să știți, la telefon nu era o admiratoare, 
ci un admirator care a ținut să-mi spună că 
ceea ce admiră la mine e... naturaletea romă- 


i 
neach irina COROIU 


tradițiile 


filmului românesc 


Un personaj 
cehovian 


A, mai încercat să scriu despre Victor 
Iliu şi întotdeauna mi-a fost greu. in vara lui 
1963, vară fierbinte cu cer sticlos şi pămint 
uscat, exact cum dorea să fie atmosfera din 
filmul său, şi-a dus echipa Comorii din Vadul 
Vechi la Pietroasele. Debutam în cinema im- 
preună cu Gheorghe Dinică şi Ștefan Mihâi- 
lescu-Brăila. Lucian Pintilie era secund la re- 
gie și-şi incepea şi el cariera de cineast. 

Student, priveam în jur fără să înțeleg mare 
lucru. Aparatul de filmat se plimba intr-un 
ritm și după legi care mi-erau necunoscute. 
Cai, căruțe, dealuri pustii, pămint crâpat, căt- 
dura de nesuportat, cimp deschis și, undeva, 
retras sub singura umbrelă a echipei, cu sce- 
nariui pe genunchi, Victor Iliu. Scriind. 

Avea ceva — azi îmi dau seama — dintr-un 
personaj cehovian, dacă nu din Cehov însuşi. 
Fragil şi delicat, tăcut, dar cu tresăriri de or- 
goliu care-l făceau rece şi sever în vorbă — 
desena, pe paginile albe din scenariul său, 
filmul. Cadru de cadru, secvență de secvenţă. 
Putem vedea fiimui Comoara din Vadul Vechi 
răsfoind acel caiet care sper să mai existe 
undeva. Victor lliu deţinea acest secret pro- 
priu marilor regizori de film — viziunea si- 
gură a ansamblului de imagini ce constituie 
un film. Probabil că și scenariul Morii cu no- 
roc e la fel de desenat. Aceste două caiete de 
regie ar putea deveni material didactic şi 
exemplu de urmat. 

Din păcate, n-am avut norocul să mai lu- 
crez cu el. Am rămas insă atașat profund de 
personalitatea sa. Urmăream fascinat forța cu 
care iși stăpinea boala care-l chinuia, forța 
unui bărbat intreg dominindu-şi suferința, 
zimbind mereu. Şi-a terminat filmul și nu 
după mult timp a plecat, lăsind în urmă o 
operă majoră, nu bogată în titluri, dar pro- 
fund originală și mereu nouă. Sint calitățile 
unui artist de excepţie, nemulţumit de sine, 
tulburat de trecerea sa prin viaţă. 


lon CARAMITRU 


Glasul 


memoriei 


1 965. TOAMNĂ. Fabuloasă. Din Buzăul 
natal, într-o „bancă“ a I.A.T.C.-ului. După o 
concurență indeobște cunoscută. Primele 
cursuri, cam toate, de „contact“. Pentru film 
incă nu se arăta nimeni. Și vine o zi. Intră pe 
ușă un zimbet. Şi ochelarii. Discret, inteli- 
gent, cu încredere. Eram nouă. Cam din 
toată țara. Aproape simultan, l-am intuit. 
Înainte de-a se prezenta. Victor Iliu... Au ur- 
mat cursurile a doi ani universitari. Cu invita- 
tie precisă, determinată chiar, la efortul de a 
ee eg rd filmul. În toate rosturile și rostuirile 
sale. Mai ales în relația cu omul, ființă socială 
inconfundabilă, entitate repetat primordială. 
Oriunde în țara aceasta. Oriunde în lumea 
aceasta. 

Pentru mine, acum, secundele sint aspre. 
În timp, cu fiecare zi, am descifrat alte „mu- 
chii" din lecţia generoasă de atunci. Gene- 
roasă, da, întrucit ne încredința 
nemărturisit (simțea „ultima vamă"”?), așadar 
ne încredința testamentul sâu artistic. Din 
conștiința acestei relaţii, din faptul de a mă fi 
ajutat să cred în forțele mele, s-au revelat afi- 
nitatea și respectul pentru întiiul meu dascăl 
de omenia filmului. Afirmația aceasta o 
trăiesc, o voi trăi, poate mai lucid, dincolo de 
amărăciuniie, bucuriile sau mihnirile, de neo- 
colit într-o viață de om, într-o atare prote- 
siune. Se cuvine, în aceste secunde confe- 
sive, a nu uita numele celuilalt dască!, Ma- 
nole Marcus asistent, dublindu-şi maestrul, 
pe ori lliu, cu-farmec, cu intuiție, cu inteli- 
genţă. 

1968. IULIE. Sesiunea de vară se încheiase. 
„Atirnam” incă, de citeva zile, într-un Bucu- 
rești mușcat de caniculă. Între timp, cu tact, 

ace, mentorul nostru într-ale criticii de 
film, Călin Căliman, mă invitase în paginile 
gazetei căreia i-a rămas fidel. Ştia, știam că 
Victor iliu traversa un cimp de bătaie infer- 
nal. M-a rugat să-ncerc un interviu. Ultimul? 
La telefon, doamna Bianca Sofia lliu, cama- 
rad de neasemuit al Profesorului, mi-a 
transmis ziua, ora... Soneria, de neocoiit. 
Apoi rugămintea domniei sale, în surdină, 
de-a nu-l reține prea multe minute... Am pie- 
cat fără interviu. După două ore. Timp în 
care am trăit starea de-a fi intilnit o ființă as- 
trală... Un fel de rămas bun. La fel de lucid, 
la fel de os cu mine. Și mai era ceva. 
Ceva, o resurecție, într-o fascinantă arie a 


E] 


Generozitatea ca punct de plecare 


iconografice, din cele fiimice. Invățăcelul 
operator, operatorul de film, apoi regizorul. 
Primele jurnaie de actualități, după 23 August 
1944, prima redacţie a „Scinteii”, Scrisoarea 
lui lon Marin către Scinteie — punct de refe- 
fință pentru documentarul românesc. Foto- - 
grafii cu Cerkasov și Cavalcanti, reintilniţi în 
România, ca oaspeţi la filmările pentru Mitrea 
Cocor și Moara cu noroc; colegi de breaslă, 
de gazetărie. Apetenţa plasticianului in spe. 
Cu Rossellini la București; Hiu la Cannes cu 
Moara cu noroc sau membru în juriu la Kar- 
lovy Vary. Apoi travaliu (ultimul) la Comoara 
din Vadul Vechi. 

În mai 1972, la București la al XXVIII-lea 
Congres F.I.A.F. Preşedintele reuniunii 
Jerzy Toeplitz. Între „comunicările“ la acei 
Congres al Federaţiei Internaţionaie a Arhive- 
lor de Film, două portrete: John Ford, lung 
metraj de debut al lui Peter Bogdanovich. Și 
— 14 minute — Victor iliu. România 

1974. PRIMĂVARA. Mai tirziu. Sudiţi, lalo- 
mita. Aflasem că Dragu Vulcan este în viața 
La douăzeci și cinci de ani de ia „debutul“ 


spiritului. Atunci s-a răsucit ceva in destinul 
meu... La Buzâu, vacanța mocnea, în ultimii 
tăciuni. Peste vară pusesem condeierul din 
mine la treabă. Dimineaţă de septembrie. Lu- 
mină rece. in secretariatul de redacţie al coti- 
dianului buzoian cineva-mi întinde o filă 
Agerpres. Caldă. Rece. Profesorul meu se 
așezase la „masa umbrelor“. 

1972. PRIMĂVARA. Oameni de bine ai do- 
cumentarului românesc imbrățişează gindul 
meu... La Săliște, lingă Sibiu, mă întilneam, in 
truda filmului, cu Elena Iliu, mama Protesoru- 
lui. Scările și odăâile casei, testimoniile copilă- 
riei, ale adolescenţei. Alb-negrul tranșant al 
portului, piatra din ziduri, nucul copilăriei, pi- 
riul și coastele ornate de conifere. Casa din 
București, Bianca Sofia lliu, amintirile, cu 
densitatea lor. Arhiva Naţională de Filme, Du- 
mitru Fernoagă, eleganța precisă a sugestii- 
lor sale. Operatorul de filmări speciale Liviu 
Georgescu. Foartecele de montaj în mina 
onestului colaborator al lui Iliu ia Scrisoarea 
lui lon Marin, Anton Belici. Prompt, inspirat, 
Tiberiu Olah. Apoi fabulosul din mărturiile 


Victor Hiu, În intimitatea casei, 
„vegheat” de două prezențe dragi sufletului său: 
portretul soţiei și cărțile 


Entuziasm cinefilic la Amara 


ta această localitate atata in plin 
Bărăgan și atit de schimbată azi, a devenit, 
de ani, în toiul lui iulie canicular, o statornică 
şi veche gazdă pentru cineaști şi cinetili. De 
9 ani (acum s-a desfășurat a 9-a ediție), cu o 
energie sufletească şi organizatorică de ad- 
mirat, cu dragoste şi respect pentru filmul ro- 
mânesc, Întreprinderea Cinematografică a 
Judeţului Ialomiţa (director, un real animator 
— Florin Stoenescu), mobilizind forțe din in- 
treaga rețea a județului, izbutește această 
performanță: o sâptămină, stațiunea Amara 
devine inima vie și palpitindă a filmului româ- 
nesc! Şi anul acesta, intre 10 și 17 iulie, s-a 
desfășurat „Gala premiereior — zilele filmului 
românesc“. În fiecare seară, actorii Manuela 
Hărăbor și Adrian Pintea au prezentat cite un 
film, iar Marina Constantinescu și Viorel 
Cozma au purtat un dialog, în fața publicului, 
cu realizatorii prezenţi. Astfel, pe rind, Amara 
a găzduit următoarele filme și s-a bucurat de 
participarea oaspeților: Duminică in familie 
Francisc Munteanu, loana Crăciunescu, 
Constantin Diplan, Uimitoarele aventuri ale 
— Victor Antonescu, Secretul 

lui — Geo Saizescu, Dumitru Rucă- 
reanu, operatorul Aurel Kostrakiewicz, pro- 
ducătorul delegat Marin Theodorescu, Nişte 
băieţi — Cornel Diaconu, Rodica 
Mandache, Geo Costiniu, Valentin Uritescu, 
operatorul Aurei Țolaș; Extemporal la diri- 
jenție — Nicolae Corjos, Diana Lupescu; În 

oa zi mi-e dor de tine — Gheorghe Vita- 
nidis, Octavian Sava, David Ohanesian, Viorel 
Păunescu, Dumitru Fernoagă, directorui Ca- 
sei de Filme 5, Totul se — Sobi Ceh, 
ii ere Gulea, Vic- 


constanți, Colea 
Răutu și Ernest Maftei. 

În plină vară toridă, pe cunoscuta șosea ce 
leagă Bucureștiul de Slobozia, ziua — dar 
mai ales noaptea — mașinile aleargă pentru 
a-i duce și aduce pe cei ce pot rămine o zi. 
dar mai aies pe cei ce nu pot să se smulgă 
de la munca lor — filmări, spectacole, turnee 
i decit cîteva ore pentru a se dărui publicu- 
ui. 


În seara de 13 iulie, chiar la ora 21 — ora 
începerii spectacolului — s-au auzit bātái in 
poarta din spatele grădinii de vară: gonind cu 
mașina, echipa filmului Nişte băieți grozavi 
ajungea la Amara, venind de la Nehoiu, unde 
se aflau pentru un alt film, și se grăbeau, in 
noapte, spre București sunde, cu emoție, aș 
teptau dimineaţa rezultatul Laboratorului de 
la Buftea — se semnalase că „ceva“ pare ne 
Clar în materialul „tras”! Şi totuși, în acest ve- 
ritabi! maraton, sfidind oboseala, cu cita 
energie au „izbucnit“ ei în fața spectatorilor 
oferindu-le un adevărat minispectacol înain 
tea celui propriu-zis: filmul! 

Desigur, fiecare seară a avut farmecul ei, 
dar aș aminti aici doar citeva momente: pre 
zența, poate mai puţin obișnuită la o astfel de 
manifestare, a filmului de animaţie de lung 
metraj Uimitoarele aventuri ale lor. 
Victor Antonescu le-a împărtășit micilor si 
marilor spectatori din tainele desenului ani- 
mat, iar aceștia, cuceriți de filmul său, nu 
s-au ridicat pină la ultima fotogramă, deși în 
seara aceea, peste grădina de la Amara, a 

uat tihnit mai bine de 2 ore... 

n altă seară, Sobi Ceh și colegul său Nelu 
Caragea au oferit o demonstrație de virtuozi- 
tate profesională: e greu de spus în cuvinte 
cit de vie a fost reacția publicului! 

Ultima seară a fost rezervată filmului Moro- 

atorii au putut fi martorii unui in- 
spirat și insolit dialog, omagiu adus lui Marin 
Preda și filmului românesc — de la Desi 
rarea la de la llie Barbu la ilie 
romete: pe scenă se aflau Colea Răutu, llie 
Barbu de acum 34 ani, și Victor Rebengiuc, 
Moromete de azi. 

Un arc peste timp care sperăm că se va 
deschide tot mai larg! 

O seară inspirată și emoţionantă care ne 
face, desigur, să adresăm neobositelor, rigu- 
roaselor gazde intrebarea: oare ce ne vor re- 
zerva pentru următoarea ediție, cea jubiliară? 
A X-a. 


Marina CONSTANTINESCU 


său in cinematograf. Erou al nuvelei Scri- 
soare lui lon Marin câtre Scinteia. Tentam A 
doua scrisoare, intr-un sat românesc resurac 
ționat, cu apă curentă, cu nisipurile îmblin- 
zite, spre zona recoltelor de performanță... La 
Căminul cultural, după proiecția vechiului 
film, ochi, mulți ochi aburiţi de lacrimi. incă o 
proiecţie și incă una. Şi-a luat inima-n dinţi 
un bărbat. De vreo treizeci de ani. Mă ruga 
să mai întirzii ultima proiecţie. „Fug acasă, 
să-l iau pe ăla micu, al treilea băiat al meu 
Să-l vadă și el. Pe tat-su mare. Nu l-a mai 
prins în viaţă”. 

Dragu Vulcan. Şi unul din mulţii săi nepot; 
„flat pentru cîteva zile la bunici. Maria Vul- 
can, stihuitoare. Ea-! ținea mai bine minte pe 
Victor „luliu”. Dragu Vulcan, Maria Vulcan 
unul din nepoți. Şi satul. Nu oricum şi nu 
orice sat. Cu forţă economică. Eroi in A doua 
scrisoare. 

Lumea filmului. 

Memoria lui Victor Iliu. 

Temerar şi generos, conștiință înaltă a ob- 
ștei noastre. 


i 
i 


# 


nt tamti tn ame 2 


m . 


Moara cu noroc (cu Ioana Bulcă), 
punctul de referinţă al filmografiei 
maestrului, dar şi 
al cinematografiei noastre 


imi vorbea despre grija cu care trebuie 
ocrotit harul și ct de repede se stinge 

Şi încă ceva. Cit este de rar. Așa, înconiu- 
rat, asediat,de cele mai multe ori, sufocat de 


În mijtocul ecmpel filmului Dacii, 
alături de regizorul Sergiu Nicolaescu, de operatorul Costa- 
che Ciubotaru și de toți dacii... 


Nu spre venerație invită confesiunea mea 
Determinată expres de revista care, acum, o 
face publică. Spre altceva. Ce, și prin întiln:- 
rea cu dinsul, am descifrat mai bine. Spre 
acea stare în relația cu tine, cu profesia ta, 
cu lumea În care exigența (stinjenitoare 
uneori!), efortul de-a te exprima pentru și 
față de lumea ta să se inscrie sub un semn fi- 
resc. De inteligenţă, generozitate, căldură su- 


Hietească. Nicolae CABEL 


Obsesia lui: 
talentul 


A 


|, plăcea să vorbească despre talent. Nu era 
un comunicativ. Momentele lui de confesiune 
erau rare. Subiectul lui preferat era talentul, 
indeosebi al regizorului de film. îmi amintesc 
cu cità atenție și concentrare incerca să des- 
copere în lucrările, de cele mai multe ori stin- 
gace, ale studenților, obsesia lui cea mare: 


talentul. 


impostură, de meșteșugari mărunți, oportu- 
nişti veleitari sau pur și simplu săraci cu du- 
hul, aduși de cele mai incredibile conjuncturi 
în atotcuprinzătoarea şi mult preageneroasa 
cinematografie. 

Sint 20 de ani de cind Victor lliu a plecat 
Şi locul lui a rămas gol și în regia de film şi 
în învățămintul cinematografic. 


Manole MARCUS 


Exemplar ca om 
și creator 


„în ind spui Victor lliu exclami: Moara cu 
noroc. Cind spui Moara cu noroc, trebuie să 
ridici pălăria în fața operei și a autorului, Vic- 
tor Iliu... 

Fiindcă Victor lliu răspunde prezent şi as- 
tâzi la |.A.T.C., la ACIN, la C.C.E.S.. la Cen- 
trala Româniatilm sau în studiourile din Buf- 
tea... 

Şi aceasta pentru că Victor Iiu nu in- 
seamnă numai trecut, ci și viitor... Viitor prin 
promoţiile de tineri cineaști care, invăţind 
arta maestrului, se ambiționează demni, in- 
cercind să intreacă nemuritoarea operă 
Moara cu noroc... 

Şi nu puţini sint cei care s-au apropiat sau 
se apropie de creația realizată cu decenii în 
urmă... 

Cine şopteşte numele lui lliu — și ce mulţi 
îl rostesc zilnic! — umblă în virful picioarelor 
să nu-l distragă pe maestru de la activitatea 
sa laborioasă. 

Te salut. Victor lliu, pe tine, pămintene, 
şi-ţi mulțumesc pentru viața ta exemplară de 
om şi creator! 

Te salut, prieten mai virstnic, dar care ai 
iubit tinerețea, lăsindu-i moştenire zestre de 
neuitat. 

Te salut! 


Virgii CALOTESCU 


— Sa-i Mihaela Virtopeanu, in ut- 
tima vreme publicul de toate virstele a cu- 
noscul prin intermediul a două premiere de 
la „Scala“, „Uimitoarele aventuri ale muşche- 
gl „Temerarii de la scara doi" un gen 
nou izat de Studioul „Animafiim“ pe cæ 
rel : fimul de lung metraj desenat. 
Chiva eroi de cursă lungă „circulă“ de mult 
pe micile ecrane ale multor televiziuni ale lu- 
mil. Ţinind seama de succesul lor, ce seriale 
noi pregătiți? r 

— Interesul manifestat de difuzorii din ţări 
cu tradiţie in animaţie, față de producțiile ro- 
mânești, a fost un stimulent pentru noi, în ul- 
timul timp, cu precădere pentru seriale și 
lung metraje. Dintre cele care au reușit să se 
impună, atit datorită subiectelor cit și manie- 
‘rei în care au fost uoe s erai alături 
de Mușchetarii lui Victor Antonescu și Teme- 
rari! de la scara doi în regia lui Marian Mihail, 
Zaharia Buzea, Ana Maria Buzea, Artin Ba- 
dea, filmul istoric Novăceștii de Constantin 
Păun și Fiul stelelor — un science fiction de 
Mircea Toia. Datorită largii lor audiențe, 
aceste filme au devenit lung metraje. În per- 
spectivă, urmează să fie realizat lung metrajul 
Aventurile lui Pin-Pin de Luminiţa Cazacu, 
primul musical românesc de animaţie. Este 
de remarcat întreprinderea indrăzneaţă a lui 
Laurenţiu Sirbu în transpunerea cinematogra- 
fîică a basmului „Harap Alb”. Sint in lucru prt 
mele episoade ale unor noi seriale din: Peri- 
pețiiie lui Nod de Dinu Petrescu, Misterul lui 
Niu de George Sibianu, Planetele Otiliei de 
Liana Petruţiu, Înapoi spre casă de Lucian 
Profirescu. Cîteva cicluri de succes verificat 
vor continua și în anul viitor: Omul, învingă- 
torul de Virgil Mocanu, Păţaniile Mariei de 
ion Manea, Tainele muzicii de Radu Igaszag 
şi Zeno Bogdănescu, Gore și Grigore de 
Olimp Vărășteanu și Florin Anghelescu, Po- 
vești cu păpuşi de izabela Petrașincu. De 
asemenea, ciclul Vreau să ştiu care și-a spo- 


expoziţii 


Į imp de o lună (15 iulie — 15 august), 
sala Dalies a gāzduit expoziția: „Arta filmului 
de animație". 

De la bun inceput, faptul că unul dintre 
cele mai importante spații expoziționale ale 
capitalei a fost hărăzit acestei manifestări 
spune ceva despre valoarea și importanța ei 
Şi nu e deloc exagerat să afirmăm că, în ceea 


ce privește amploarea (o trecere în revistă a 


producţiei de animaţie din utimii ani + o re- 
trospectivă a valorilor filmului de animaţie ro- 
mânesc dintotdeauna) şi complexitatea (ex- 
ponate specifice + vizionări de fiime + întilniri 
ale publicului cu creatorii + un stand de cărţi 
și discuri pentru copii), această expoziție re- 
prezintă o premieră, care ar putea deveni, de 
ce nu, debutul unui eveniment culturai cu pe 
riodicitate fixă. Să spunem anuală. 

Cei care au vizitat cu atenție expoziția de 
ia Dalles își dau seama că pronosticul nu 
este deloc hazardat. 

Un studiou care produce anual 60 de filme, 
care realizează un procent precumpănitor din 
cifra de export pe întreaga cinematografie 
(ciștig ce se poate socoti nu numai în valută, 
ci şi în aria largă de răspindire a animației ro- 
mânești pe glob), care promovează valorile 
tinere (debutanţii ultimului deceniu de ia 


De trei ori Mihaela (şi tot de Nell Cobar) 


Un interes sporit 
pentru lung metrajul desenat 


O valorificare 
în imagini a literaturii pentru copii 


rit genericul cu cîțiva tineri regizori: Adela 
Crăciunoiu, Călin Cazan, Dan Chisovsky. 
Există un bogat portofoliu de scenarii la 
acest capitol. Creatorii din studiou sint in 
căutarea unor noi personaje care prin trăsă- 
turile lor să devină cit mai îndrăgite de publi- 
cul de toate virstele. Şi, dacă se poate, și de 
pe alte meridiane. Se caută cu pasiune noi 
forme de exprimare prin intermediul serialu- 
lui şi lung metrajului. După succesul lung 
metrajului desenat Quo vadis, Homo Sa- 
piens?, lon Popescu Gopo continuă aventu- 
rile celebrului său personaj în ciclul Homo 
Faber — o metaforă sensibilă a descoperirii 
de sine a omului. Ne preocupă pe toţi, atit 
extinderea ariei tematice, cît și evadarea din 
zoomortismul clasic, îmbogățirea manierei 
plastice de exprimare, exprimarea printr-o 
gratică modernă, în acord cu tendinţele din 
animația mondială. 


— „Ucenicul vrăjitor“ al desenului animat 
este animatorul, cel care imprimă ritm, miş- 
care, haz, personalitate eroilor. La o produc- 
ție atit de mare de filme — 60 de titiuri anual, 


Radu Igazsag la Dinu Şerbescu s-au bucurat 
in cadrul expoziţiei de aceeaşi consideraţie 
ca și talente demult consacrate ca Gopo, 
Truică, Vărășteanu sau Cobar), care este me- 
reu deschis unor experienţe noi (cea mai re- 
centă este cea a lungmetrajului de animaţie), 
deci un asemenea studiou își poate oricind 
prezenta realizările intr-o expoziție de mare 
amploare. 

Scopul principal constă în stabilirea unui 
nou tip de dialog cu publicul de diverse cate- 
gorii, determinindu-l să depășească interesul 
pentru film ca simplu divertisment și exerci- 
tind asupra lui o acțiune de educaţie cultu- 
rală, cu specific strict de profil sau cu trimi- 
teri la alte domenii artistice. 

Cine ştia, de pildă, că filmul de animaţie se 


ce roi acordaţi creatorului animator? 


— Cred că este necesară o reconsiderare a 
statutului animatorului care, împreună cu re 
gizorul, dă viaţă personajului, îi gindeşte trăi- 
rile, Ñ face să acţioneze asemenea unui mic 
actor. Studioul „Animatilm” dispune de un 
mânunchi de plasticieni-animatori cu mari 
posibilităţi. Aş menţiona în primul rînd pe 
„seniorii“ Roland Pupăză, Valentin Baciu, 
Florea Petre ca și pe tinerii Călin Giurgiu, 
Lucian Protirescu, Marian Mihail, Valentin 
Eliseu, Anca Dumitru, Florin Săceanu, Costel 
Seltea, Virgil Toader, Cristian Marcu, Mihai 
Şurubaru și alții. Pentru a realiza filme cu 
multă mișcare, cu animaţie bogată, trebuie să 
dispui de o armată de animatori. Din păcate, 
raportat la numărul mare de filme pe care le 
producem în ultima vreme şi la exigenţele ar- 
tistice ce se impun, dispunem de prea puţini 
animatori. Sperăm ca prin organizarea unor 
cursuri conduse de Victor Antonescu, desă- 
virşit dascăl care a format, de-a lungul anilor, 

eneraţii de animatori, să se împrospăteze 
orțele animației in studio. 


scrie mai intii pe hirtie sub forma unui decu 
paj (vezi cel al lui Zeno Bogdănescu la Jucă- 
rii muzicale sau cel al lui Laurenţiu Sirbu la 
Harap Alb)? Sau că fiecare cadru de film pre- 
supune suprapunerea mai multor planuri (atit 
de inspirat sugerată de Liana Petruțiu, autoa- 
rea peliculei A fost odată un clovn)? Cum am 
fi avut altfel acces în laboratorul de creaţie al 
lui Victor Antonescu, un cineast capabil să 
treacă cu ușurință de la aventurile șoriceilor 
muschetari ia lumea lui Mozart? Sau cum am 
fi putut remarca registrul larg ai influențelor 
şi surselor de inspirație de la pictura lui 
Bruege! (Micul toboșar de Virgil Mocanu) la 
benzile desenate (Misiunea ă Delta de 
Mircea Toia și Călin Cazan)? 

Lucrurile devin şi mai pertinente atunci 
cind desenele înțepenite pe hirtie sau cartoa- 
nele decupate lipite pe sticlă sau păpușile in- 
chise în vitrine se eliberează din nemișcare și 
prind viaţă pe ecran. Aducerea filmului în in- 
cinta expoziţei, prin intermediul unui monitor 
video şi al unei sălițe de proiecţie special 
amenajate, a reprezentat unul dintre princi- 
palele ei atuuri. Nu numai sub aspectul, de- 
loc neglijabil, ai atragerii vizitatorilor, ci mai 
ales prin lărgirea gamei de posibilități. Ciclu- 
rile de tiime concepute tematic (animația ro- 
mânească de la începuturi şi pină azi, suc- 
cese internaţionale, medalioane de creatori, 
tehnici şi stiluri, genurile animației, filmul de 
autor, tinăra generaţie), introduse prin scurte 
prezentări și urmate de discuții cu spectato- 
rii, beneficiind de prezența unor personalități 
ale plastici, literaturii și criticii românești, 
s-au constituit pe nesimţite într-un curs des- 
pre istoria și arta filmului de animaţie. 

Timp de o lună, în sala Dalles, această artă 
a fost stăpină. Este o experienţă ce trebuie 
repetată. 


Cristina CORCIOVESCU 


Dealtminteri, există la noi, în studio, posibi- 
litaţi pentru ca generaţia tinără să facă filme 
într-o manieră plastică originală, alegindu-și, 
bineinţeles, subiecte cu rezonanță universala, 
care să le facă competitive. Radu Igaszag, 
Zeno Bogdânescu, Dinu Petrescu, Marcel Mi- 
hai, Ion Manea, Olimpiu Bandalac, Radu Dà- 
măceanu, Doina Botez, Dana Dămăceanu 
sint plasticieni dotați, pasionaţi câutători de 
noi formule. Unii dintre ei, pe lingă activita- 
tea pe care o desfășoară în studiou, s-au afir- 
mat și în cadrul unor expoziţii naţionale, prin 
citeva filme selecționate la prestigioase com- 
petiţii internaţionale — unele chiar încunu- 
nate cu premii. 


— Dincolo de jocul linilor și ai culorilor, 
publicul urmărește și descifrarea unor idei 
importante în filmul de animaţie. Întilnirile ci- 
neaştilor de la „Animafilm“ cu spectatorii și 
critica oferă, adeseori, conciuzii interesante. 
Una din ele vizează calitatea nesatisfăcătoare 
a poveștii, a scenariului... 


— Într-adevăr, dacă din punct de vedere al 
exprimării plastice şi al animației, studioul 
dispune de talente autentice ce au probat, 
adeseori, profesionalismul lor înalt, rămine 
un capitol asupra căruia este necesar să in- 
sistăm: cel al scenariului. Nu-i un lucru ușor 
să-i atragi pe scriitori spre acest gen, oare- 
cum vitregit Marile nume se îndreaptă spre 
filmul jucat. Se depun eforturi deosebite din 
partea colectivului de redacţie pentru atrage- 
rea unor colaboratori care să se aplece cu 
dragoste asupra acestui gen, să-i înțeleagă 
particularităţile și să ne propună idei, su- 
biecte cu mesaje de largă audienţă. Deocam- 
dată, apelăm mult la clasici. Valorificarea pa- 
trimoniului literaturii se concretizează prin 
pelicule ca: Nunta Zamfirei de Tatiana Apahi- 
dean, după poezia lui George Coşbuc, po- 
vestiri din „Cartea cu jucării“ de Tudor Ar- 

hezi, realizate de lon Truică, Furnica de 

alin Giurgiu, inspirată din volumul „Lumea 
celor care nu cuvintă“ de Emil Girieanu, Pu- 


cronica animației 


l. afară de aventurile mușchetarilor şi ale 
„temerarilor de la scara doi“, protagoniștii re- 
centelor lung-metraje de desen animat, se 
pot vedea pe ecrane in această vacanţă și pe- 
ripeţiile altor eroi născuţi din fantezia anima- 
torilor noștri. Una dintre peliculele cele mai 
„prizate“ de public este Pădurea cintă, ferme- 
cător episod al ciclului Universul muzicii, o 
ingenioasă tentativă cinematografică de a 
face copiilor educaţie muzicala. 

Primul punct ciştigat de tinerii regizori 
Radu igazsag și Zeno Bogdănescu ține de 
tactul pedagogic: a educa nu înseamnă a po- 
vățui pe ton didactic. Surisul face parte din 
„Jecţie”. Următorul atu este ințelegerea prin- 
cipiului numărul unu al serialului: a găsi per- 
sonaje atașante. Deci, Dodo şi Fafa (nume 
derivate evident din notele do și fa), impăti- 
miţii cintecului ce descoperă muzica pretu- 
tindeni, se războiesc (în glumă, se înțelege) 
cu grăsanul Afon cel gelos pe veselia lor și 
gata mereu să le stăvilească melodia. Noroc 
însă că un băț se poate transforma numaide- 
cit în fluier, mai multe fluiere alcătuiesc un 
nai, iar un pod de lemn bine strunjt poate 
cinta ca un xilofon. Pentru cine are urechi de 
auzit, pădurea cintă. Ideea câ muzica face lu- 
mea mai frumoasă nu este nouă, dar tinerii 


păza din tei de Lucian Profirescu și primele” 
episoade din Harap Alb în regia lui Laurenţiu 
Sirbu, după capodoperele lui Creangă Cu 
prilejul centenarulu!: Eminescu intenționăm 
explorarea universului marelui poet prin peli- 
culele propuse de doi plasticieni de prestigiu, 
Benone Şuvăilă şi lon Truică Pentru anul vii- 
tor, Liana Petruţiu s-a oprit asupra binecu- 
noscutelor povești ale lui Delavrancea „Buni- 
cul” şi „Bunica”, evocarea lirică a „rădăcini- 
lor” copilăriei. Dintre autorii contemporani, ñ 
amintim pe mai vechii colaboratori: Con- 
stana Buzea, Gica fhteș, luliu Raţiu care au 
oferit cîteva amuzante povești inspirate din 
lumea copiilor, povești pe care le vor tran- 
spune cinematografic Ana Maria Buzea, Mi- 
hai Șurubaru, Valentin Eliseu, Olimpiu Ban- 
dalac. Un proiect ambițios îl constituie sce- 
nariul oferit de dramaturgul Tudor Popescu, 
ia Terra, pe care îl va regiza tinărul 
Marian Mihail. Scriitorul Marin Sorescu e 
prezent, în acest moment, printr-un film reali- 
zat de Liana Petruţiu, inspirat după una din 
schițele din „Ocolul infinitului mic, pornind 
de la nimic”. Frumosul poem dedicat lui Mi- 
hai Eminescu de Marin Sorescu „Trebuiau sa 
oarte un nume“ va fi transpus într-o tehnica 
ngenioasă de către sculptorul Radu Dămă- 
ceanu. 


— O anume „priză" ia public a filmelor de- 
senate invità la un dialog permanent cu cei 
cărora li se adresează genul, la o continuă 
confruntare cu specialiștii. Ce proiecte aveţi 
in acesi sens? 


— E vital pentru creatorul-animator să cu- 
noască psihologia copiilor de diverse virste 
pentru a le oferi ce vor, ce ințeleg, ce-i 
atrage mai mult. Or, noi, adulţii, începind cu 
scenaristul și terminind cu distribuitorul, ju- 
decăm, ades, după mintea noastră, făcind di- 
verse presupuneri după ureche: „Cami asta 
i-ar place, asta nu“. Cu prilejul unor proiecţii 
în ţară s-a putut testa reacția imediată a 
spectatorilor de toate virstele, la peliculeie 
noastre. Cei mai recent exemplu a fost cu se- 
rialul regizat de Constantin Păun, Novăceștii, 
difuzat în citeva localități din județele Boto- 
șani şi Suceava. Dialogul dintre realizatori și 
sală a arătat receptivitatea spectatorilor față 
de filmele românești și ne-a oferit sugestii 
utile pentru activitatea noastră. Este o expe- 
riență pe care intenționăm să o extindem. În 
general, cred câ este necesară o mai mare 
popularizar6 a animației româneşti. În vară, 
s-au prezentat in premieră de gală Uimitoa- 
rele aventuri ale mușchetarilor și Temerarii 
de la scara doi, urmează ca și celelalte lung 
metraje, filme de autor de valoare certă, să 
beneficieze de această întilnire sărbătorească 
cu publicul. Ne dorim o confruntare sinceră 
cu presa de specialitate și ne vom strădui 
sa-i organizam proiecţii periodice. Vrem » 
mai strinsă colaborare cu rețeaua de difuzare 
pentru o mai judicioasă prezentare a produc- 
țiilor noastre pe marile ecrane. De asemenea, 
Cu televiziunea, care, după părerea mea, nu 
acordă un loc suficient popularizării anima- 
tiei românești și creatorilor ei. Vom sprijini 
elaborarea peliculelor de autor bogate in 
conţinut şi cu o expresie grafică originală, ca 
să ne putem enta în condiţii onorabile la 
festivalurile din țară și de peste hotare. Pen- 
tru a fi cunoscuţi mai bine, creatorii din „Ani- 
mafilm “ vor organiza retrospective de regi 
zori şi expoziţii cu imagini din filme, combi- 
nate cu lucrări personale de pictură, grafică, 
sculptură ale realizatorilor. 

CR 77 Pr Sai 032% ȘI INITIERE A 

— Vă dorim succes! 

Convorbire realizată de 
Ludmila PATLANJOGLU 


autori s-au priceput s-o reformuleze atrăgă- 
tor în ritmurile specifice desenului animat 
Un cadru scenografic încîntător şi o animaţie 
tastuoasă sporesc farmecul acestui episod de 
serial ce poartă pecete de autor. Aflaţi la a 
doua colaborare (după „opera prima“ Cali- 
gratie), cei doi regizori cu personalități şi 
temperamente artistice diferite sint solidari în 
efortul de a spulbera vechea prejudecată a 
animatorilor rezumată în cuvintele „nu con- 
tează cum arată, ci contează cum se mișca” 
Rafinamentul plastic al filmului lor, detectabii 
atit în conceperea personajelor și a decoruri- 
lor cit şi in compoziţia cadrului, nu submi- 
nează dinamismul mișcării și nici voioșia ge- 
nerală a tonului. Impresia de modernitate 
este întregită de muzica tinărului compozitor 
Liviu Dânceanu, perfect „acordată“ cu inten- 
tiile regizorilor de a improspăta mijloacele til- 
mului nostru de animaţie. Pădurea cintă do- 
vedește că universul muzicii este accesibil 
oricui, chiar şi micilor spectatori fascinaţi de 
metamortozele liniei- în mişcare. 


Dana DUMA 


surisul buze 
ii de Radu lpazsay 
Zeno Bogdănescu) 


A povăţui 


Pădurea 


pe 


S. la un moment dat, un personaj 
dintr-un film de Elia Kazan, mai precis chiar 
Marele magnat. marele producător al Hol- 

lui, desface sub ochii noștri miezul 
ideii de film, simburele, farmecul, căci el 
spune o poveste cu puțintică acţiune, oare- 
cum aiurită, imprevizibilă, ceva ce incă nu-i. 
ceva din care nici el nu ştie prea bine ce-o să 
se intimple. O să se aleagă oare ceva? Toţi il 
urmăresc interesați. La un moment dat se 
opreşte. Şi tace. „Și? întreabă scenaristul. 
Ce se întimplă pe urmă? întreabă scenaristul 
din pură curiozitate. „Nu știu” răspunde Ro- 
bert de Niro cu zimbetul lui unic, minima- 
lo-rafinat. „Nu știu“ pare cå spune el, dar 
asta e poanta, asta e găseinița, să-i faci pe 
ceilalți să aștepte, să intrebe, să le inciţi cu- 
riozitatea, să fie nerăbdători, să vrea sá afle, 
să-i determini să-și dea ultimul bâănuț pentru 
un bilet de cinema, să vrea să afle ce s-a mai 
întimplat în poveste. Căci filmul e pină la 
urmă 0 poveste., 


Că filmele scrise de loan Grigorescu sint 
niște adevărate poveşti m-am gindit revăzind 
Explozia (regia Mircea Drăgan). Acţiune, sus- 
pense, personaje conturate decisiv din replici 
şi acţiuni (vezi Salamandră, stingătorul cel 
vestit de sonde, interpretat de Gheorghe Di- 
nică), cadraje și unghiulaţii care sugerează 
aprehensiunea catastrofei iminente, pericolul 
(un vas sub pavilion panamez gata-gala så 
explodeze in rada unui port românesc, pu- 
nind în pericol vieți omenești; imaginea 
Nicolae Mărgineanu, la cameră Călin Ghibu), 
schimb de replici viu, balcanic, humor, distri- 
buţie atracțioasă (George Motoi, Toma Cara- 
giu. Dem Rădulescu, Florin Piersic, Colea 
Răutu, Jean Constantin, Mircea Diaconu, 
Radu Beligan, Cezara Dafinescu, Draga Ol- 
teanu). 

Ca in toate fiimele sale, scenaristul loan 
Grigorescu pledează prin totul pentru po- 
veste. Există în lume filme de stare, de emo- 
ție intinitesimală, de poezie, de culoare. de 
sugestie filozofică. Există, la urma urmelor, 
atîtea soiuri de filme. Dar el, spectatorul tra- 
dițional, în cel mai simplu şi mai liniștitor 
sens al cuvintului, ei bine, el iubește fără nici 
o îndoială filmul cu poveste. 


mancierul loan Grigorescu o ştie spune întot- 
deauna cu farmec, folosind mixtura aceea 
specifică, şi poate cumva secretă, mixtura 
cea mai potrivită de intimplare, patetism, 
emoție și humor. imaginile se compun 
ca-ntr-un fiim de montaj care se vrea alert, 
dar nu imaginile fac un film, zicea Abei 
Gance, ci sufletul lor. Sufletul imaginilor din 
fiimeie scrise de loan Grigorescu porneşte, 
sint sigură, din credinţa vie și nestrămutată în 
supremaţia poveştii 


Fiecăruia ce i se cuvine 


Același simț excepțional al atlmostere: din 
toate romanele și chiar povestirile lui Leo- 
nardo Sciascia însemna și in Fiecărula ce | se 
cuvine (publicată la Torino, în 1966) un de- 


uloarele (studioul Animafilm; 
regizor Dorin Olăeriu). Este filmul documen- 
tar consacrat benzilor de circulaţie. Adică a 
ăcelor subdiviziuni longitudinale ale părţii ca- 
rosabile, după cum sint detinitecare au o lá- 
time corespunzătoare pentru trecerea cu 
uşurinţă a unui șir de vehicule. De ce culoare 
şi nu benzi? De ce ale civilizației și nu ale 
circulaţiei? lată întrebările ce alcătuiesc 
structura filmului, lămuririle dindu-i sub- 
stanță şi dezvăluindu-i mesajul. : 
Multe și variate reguli se cer cunoscute şi 
aplicate — deci respectate — pentru ca ṣu- 
voaiele mașinilor de tot telul să curgă ordo- 
nat, fiecare in matca sa (vreau să zic banda 
sa), în funcţie de gabarit, viteză şi destinaţie, 
fară să se impiedice între ele. inclusiv atunci 
cind traiectoria traseului ior ori alte motive 
intemeiate impun trecerea de pe o bandă pe 
alta. Faptul că aceste deioc puţine norme au 
putut fi cuprinse pe durata citorva minute și 
prezentate într-o manieră care să facă acce- 
sibilă înțelegerea rosturilor lor — printr-o îm- 
pletire judicioasă și inspirată a imaginilor fil- 
mate în procesul autentic al circulaţiei cu 
cele obținute prin intermediul desenului ani- 
mat — este unul dintre meritele majore, in- 
contestabile ale filmului, conferindu-i, sincro- 
nic, caracter didactic, instructiv și educativ 


Poveste pe care scenaristul, nuvelistul, ro- . 


documentarul rutier 


clic cinematografic incitant, posibil, exploatat 
în maniera sa proprie de regizorul Elio Petri 

O poveste simpiă ia urma urmei și compii- 
cată mai ales cu mijloace de cinema, o po- 
veste de dragoste şi ameninţare, de neputința 
și feminitate stresată, o poveste cu frustrație 
în care dreptatea e călcată vizibil, aproape 
demonstrativ, în picioare, tertelită în mod pu- 
blic, tezist aproape ca în atitea și atitea filme 
italiene. Căci una din obsesiile cinema-ul ita- 
lian este ea, dreptatea. Fiecăruia ce i se cuvi- 
ne avea prin regie, prin imagine, (cadraje 
strimte, unghiulaţii alese cu dichis, apoi ca- 
dre largi, statice, într-o alternanță neliniști- 
toare), prin muzica sugerind şi ea o agresare 
existenţială (Luis Enrique Balakov) dar mai 
cu seamă prin montajul deliberat stresant, 
avea zic, nevroza premeditată (uneori subte- 
rană, alteori de suprafață, declarată aproape) 
a filmelor lui Elio Petri. 

Un element important in economia acestei 
nevroze era interpretul favorit al lui Elio Petri: 
Gian Maria Volonte; cei care, la fel ca in An- 


Coexistenţa pe benzi 


pe cit de eficient pe atît de ferit de ostentație 

“Dincolo de, mai bine spus în strinsă legă 
tură cu dispoziţiile rinduitoare ale modalitaţi- 
lor de uzitare în deplină siguranţă a benzilor 
de circulație, există și o suită de reguii, 
norme şi îndatoriri de comportare nescrise, ia 
fel de însemnate ca cele scrise, reguli, norme 
și îndatoriri ce decurg și definesc statutui 
conducătorului auto civilizat, politicos, ma- 
nierat. Conducătorul auto care nu se încăpa- 
ținează să ocupe banda a doua sau a treia pe 
motivul că, din moment ce rulează cu viteza 
maximă permisă, nimeni nu-l poate depăşi. 
ci, dimpotrivă, se repliază fără șovâire spre 
dreapta pentru a oferi culoarul său partene- 
rului venit din urmă, cind acesta îi solicita 
cale liberă. Nu poți ști niciodată ce motive 
determină graba cuiva cu automobilul. De 
momentele necesare inaintării fără opreliște a 
mașinii pot depinde, adeseori, viața unui om. 
înlăturarea unei defecţiuni la o instalaţie. și 
cite alte asemenea cazuri de maximă ur- 
genţă. Nu trebuie omis nici faptul că oricine 
poate. la un moment dat, să aibă nevoie deo 
bandă liberă pentru a ajunge cit mai repede 
la destinaţie. Ceea ce nu inseamnă că unii 
şoferi — din orgoliul de a fi neapărat în frun- 
tea coloanei — să-și permită să penduleze 
dezinvolt de pe o bandă pe alta, tăind calea 


Acţiune, suspense- 
personaje conturate decis: 
Explozia „de loan Grigorescu 
„şi Mircea Drăgan, 

Ay; cu Dem Rădulescu 
le 0 şi Florin Piersic “ 
~R L 


E 


chetă asupra unui cetățean mal presus de 
orice bănuială (1969) și Clasa muncitoare 
merge in paradis (1972), focaliza cea mai in- 
tensă expresivitate actoricească în specifica 
lui nelinişte insolită. 


irene Popas, intr-un rol care-și semâna sfi- 
şierea între iubire damnată, vinovăţie, ura, 
complex şi teamă, evolua cu graţia ei medite- 
raneeană, cu feminitatea ei apăsătoare ca un 
partum de oleandri la margine de mare, sen- 
zuală şi, evident, damnată, găsind ecou în 
zimbetul mafiot al lui Salvo Randone. Fiecă- 
rula ce i se cuvine jongla cu ideea de ne- 
dreptate, de abuz fățiș, de ipocrizie generală, 
cu ideea de autoritate şi cinism, cu acea dex- 
teritate proprie lui Elio Petri, într-un stii cen- 
tritugat, personal şi evident, foarte italian. 


Cleopatra LORINŢIU 


celor înaintea cărora revin în scurt, obligin- 
du-i la frinări disperate sau chiar la părăsirea 
bruscă a benzii. 

Prezentind alternativ, într-un montaj bine 
ritmat, ce trebuie și ce nu trebuie tăcut ca 
deplasarea vehiculelor să fie cursivă şi lipsită 
de pericole, filmul nuanțe ză și completează 
cunoştinţele de profil, indispensabile oricărui 
șofer, tractorist, biciclist — și oferă un model 
de convietuire pe benzile de circulaţie, un 
model care să le îndreptățească a fi numite 


culoare ale civilizației. 
Gheorghe ENE 


Dragostea mea călătoare (cu Angela 
loan) pe două sau mai multe roți 


18 


S. află în plină desfăşurare „Anul cinema- 
tograției şi televiziunii (vest)europene“. 
(AECTV '88), manifestare de prestigiu inițiată 
de două inalte foruri aie Europei occidentale, 
Comisia Pieței comune și Consiliul european, 
cu scopul, proclamat deschis, de „a salva 
identitatea culturală“ a vechiului continent, 
primejduită de revărsarea producţiilor comer- 
ciale de peste ocean 


„Cinematogralul şi televiziunea sint astăzi 
vectorii principali ai culturii noastre”, afirma 
la o conferință de presă ce a marcat lansarea 
acestei acţiuni, unică în felul ei pină acum, 
președinta Comitetului internaţional de orga- 
nizare, Simone Veil, cunoscut om politic şi 
de cultură francez, deputată din partea Fran- 
tei în Parlamentul european de ia Strasbourg. 
Din păcate, și unul și cealaltă sint amenin- 
tate de un serios pericol: producţiile neeuro- 
pene inundă, pe zi ce trece mai mult, micul 
şi mareie ecran“. Mesajul ce şi-l propune ine 
dita iniţiativă? Președinta comitetului organi- 
zatoric a fost cit se poate de limpede: a pune 
în lumină cerința unei mai strînse colaborări 
între cinematografiile şi organismele TV 
vest-europene pentru a putea face față și a 
supraviețui concurenței tot mai aterbe în 
specia! din partea Statelor Unite. 


Un „meniu“ indigest 


Citeva luni mai tirziu, cu prilejul ceremoniei 
de prezentare a numărului special intitulat 
„Europa culturii“, pe care revista semestrială 
„Dossier Europe“, publicată de Comisia Co- 
munităţii Economice Europene (C.E.E.), or- 
ganul executiv al Pieței comune, l-a închinat 
Anului cinematografiei și televiziunii (vest) 
europene, cu autoritatea pe care i-o conferă 
poziţiile importante pe care le-a ocupat și le 
ocupă pe plan național și internaţional, ace- 
eaşi personalitate revenea asupra aceluiași 
subiect, cu insistență sporită: „Chiar dacă 
este absolut necesar să recunoaștem contri- 
buția ieșită din comun adusă de Statele Unite 
la evoluția cinematografiei, nu este posibil să 
ne lăsăm invadaţi, renunţind la un spațiu de 
cultură în care trebuie să se dezvolte propria 
noastră cinematografie” 


Cuvinte de avertisment ce își au acoperirea 
în realităţi indiscutabile. Spre deosebire de 
rezistența cu succes față de expansiunea 
economică americană și chiar de o contrao- 
fensivă demnă de luat în seamă pe anumite 
fronturi ale „războiului comercial”, ţările Eu- 
ropei occidentale se dovedesc mult mai vul- 
nerabile în fața expansiunii culturale transo- 
ceanice, pe care nu reușesc să o îndiguiască 
Procesul de „americanizare" a culturii vest-e- 
uropene, in special a celor doi „vectori“ de 
care amintea Simone Veil, ia proporții. Spec- 
tatorul de film și telespectatorul vest-euro- 
pean aproape că nu mai au altceva de ales în 
afara „meniu'“-ului standard, compus din ace- 
leași semipreparate, din aceleași locuri co- 
mune, mituri și simboluri gen kitsch oferite 
din belşug spectatorului şi telespectatorului 
de partea cealaltă a oceanului. Cotidianul 
american „internationali Herald Tribune“ 
arată că, în 1985, șaizeci la sută din filmele 
ce au rulat în R.F.G. şi optzeci la sută din 
cele prezentate în Marea Britanie erau pro- 
duse la Hollywood, în timp ce în Franța — 
țară care ocupă primul loc printre producăto- 
rii cinematografici vest-europeni — cota 
parte de filme „made in USA" a reprezentat 
43 la sută. lar dacă de atunci s-a schimbat 
ceva, schimbarea nu a fost în nici un caz în 
bine. Deşi Hollywood-ului ii revine mai puţin 
de 10 ia sută din producţia de film a lumii — 
adăuga ziarul citat — peliculele americane 
reprezintă o treime din exporturile mondiale 
şi ele asigură 50 la sută din încasările glo- 
bale. Cit privește televiziunea vest-euro 
peană, ea este saturată în proporţie de 75 la 
sută de producţiile americane, în orele de virf 
marile seriale de peste ocean avind prioritate 
absolută (în ultimul timp s-au ivit însă și alți 
doi concurenți: interminabilele melodrame — 
„telenovelas“ — braziliene şi nesfirșita serie a 
desenelor animate japoneze produse cu aju- 
torul computerelor grafice). în aceste condi- 


ţii. nu este de mirare că ministrul francez al 
culturii și comunicaţiilor de masă, Jack Lang 
nu a ezitat să vorbească de „imperialismul 
cultural american,” expresie pe care, relu- 
înd-o, Simone Veil a nuanţat-o în „colonia- 
lism cultural“. 


Dispozitivul de autoapărare 


Ce măsuri practice s-au propus a fi adop- 
tate în cadrul AECTV'88 pentru a se face fața 
amenințării unui asemenea „colonialism“ 
care, după cum se vede, nu se opreşte la 


granițele lumii a treia? In primul rind, a fost 
creat „Fondul european de sprijin pentru 
producția, coproducţia şi difuzarea operelor 


de creație cinematogralică şi audiovizuală“ 


(Euroimages). fond care va dispune pentru 
primul an de existență de 30 milioane franci 


* 


contraatacă 


industriei audiovizuale, proiect ce.va avea la 
dispoziţie un buget de 6.8 milioane dolari 
Printre altele, se are în vedere crearea unui 
sistem de facilitare a distribuirii și comerciali 
zării teleproducţiilor vest-europene; inființa- 
rea unui club de investiţii pentru introduce- 


Măsuri pentru diminuarea 


unui concurent prea puternic 


francezi (circa 5 milioane de dolari). O suma 
aparent modesta in comparaţie cu bugetele 
astronomice ale superproducțiilor de peste 
ocean, dar care, pentru realizatorii debutaţi 
poate reprezenta un real ajutor 

Pe aceeași linie de fortificare a rezistenţei 
faţă de concurența americană a fost lansat 
Proiectul pilot „Media” în scopul dezvoltarii 


rea tehnologiilor de virf, iniţierea unui ciclu 
de formare protesională în domeniul econo- 
mic, comercia! şi tehnic deschis tinerilor pro- 
ducători din mediile audiovizuale; şi — mai 
ales — stabilirea unor cote pentru progra- 
mele TV extra-europene. Respingind eventu- 
ala învinuire că o asemenea măsură ar con- 
stitui expresia unui „protectionism cultural”, 


Rambo În civilie (cu Brigitte Nielsen) 


comisarul pentru cultură al Pariamentului eu- 
ropean, Carlo Ripa de Meana, a ținut să pre- 
cizeze că ea se impune ca „o garanţie pentru 
salvgardarea creaţiei (vestjeuropene." 

Pentru a evalua rezultateie ce se vor obține 
şi pentru a studia noi mijloace de dezvoltare 
a acestei creații, Comisia Pieței comune a 
hotărit înființarea unui Comitet consultativ 
format din personalităţi de prestigiu ale cul- 
turii europene, un fe! de „sfat al înțelepților” 

În fine, dar nu in ultimul rind in ordinea im- 
portanţei, s-a stabilit să fie constituită o Aca- 
demie Europeană a Cinematograliei şi Tələ- 
viziunii, ca for de dezbateri profesionale şi de 
răsplătire a celor mai merituoase creații artis- 
tice. 

După cum se vede, un program ampiu şi 
amânunţit tinind de domeniul infrastructurii, 
un adevărat: „dispozitiv de autoapărare”, la 
care au venit sau vor veni să se adauge un 
şir de activități cu caracter extrem de variat 
Ziua (vest)europeană a televiziunii (21 mar- 
tie); Ziua cinematografului (vest)european 
(16 iunie); inaugurarea marelui Muzeu al Ci- 
nematografiei, de la Londra (sfîrşitul lunii iu- 
nie); decernarea de către Academia nou infi- 
ințată a primelor premii pentru cele mai mar- 
cante realizări cinematografice vest-europene 
ale anului (Berlinul occidental, 26 noiembrie). 
festivaluri şi gale cinematografice cu proiecta- 
rea celor mai reprezentative opere de astazi 
şi din trecut; conferinţe și colocvii pe aseme- 
nea teme actuale cum ar fi relaţia cinemato 
gratie-televiziune, conservarea filmelor, cine 
matograful ca artă și cinematograful ca diver 
tisment, viitorul! sălilor de cinematograf, lupta 
impotriva „pirateriei“ audiovizuale șa 


Bătălia festivalurilor 


Un puternic stimulent pentru AECTV '88 
l-au constituit succesele răsunătoare obținute 
de către peliculele europene sau realizate de 
cineaști europeni în toate marile întruntări ci- 
nematografice de pină acum ale anului: Utti- 
mul împărat, al italianului Bertolucci (9 pre- 
mii Oscar); Strigătul libertății, al britanicului 
Attenborough (care a dominat incontestabi! 
Festivalul din Berlinul occidental); Pelle cu- 
ceritorul, al danezului Bille August (Palme 
dor la Festivalul de la Cannes). Filme care 
au întrunit sutragii unanime, alături de alte 
opere remarcabile ca Ospăţul Babettei, de un 
alt danez, Gabrieli Axel (cinematografia care 
a dat lumii pe Dreyer și Asta Nielsen revine, 
după o lungă eclipsă. pe primul plan al aten- 
iiei), O lume aparte, sub semnătura lui Chris 
Menges (o nouă dovadă a unei consecvente 
combativităţi britanice impotriva apartheidu- 
lui). El Dorado, al spaniolului Saura. Ca şi 
untdelemnul, valorile autentice ies, pină la 
urmă, deasupra 

Ce au opus, ce opun acestor reușite pro- 
ducătorii de peste ocean aşa cum reiese și 
din premierele sezonului estival? În primul 
rind, Rambo Ili: belicosul personaj se tran- 
sferă de data aceasta din Vietnam în Afganis- 
tan, numai că, la fel de belicosului său inter- 
pret, Stallone, „lovitura” (de casă) așteptată 
nu i-a izbutit, premierea avind loc tocmai 
cind la Geneva era incheiat acordul in vede- 
rea reglementării situaţiei din această țară; în 
ciuda „rețetei” obișnuite (245 acte de violența 
a avut răbdarea să numere o organizaţie 
americană care se pronunţă împotriva acestui 
soi de pelicule), filmul a alunecat cu repezi- 
ciune, chiar în țara de origine, spre treptele 
inferioare ale box-office-ului. Apoi. Willow, 
produs de George Lucas, cel cu Războlui 
stelelor, o poveste cu vrăjitoare, pitici 
monştri, spirite malefice... Apoi, Big (un băie- 
tei de 12 ani care, dezamăgit că nu e luat în 
seamă de o fetiță mai mare, dorește să mai 
adauge cițiva ani la virsta lui, numai că „ma- 
şina dorințelor“ din Parcul de distracții, la 
ajutorul căreia recurge, greșește un pic și 
băieţelul se pomenește bărbat în toată firea, 
răminind însă cu mentalitatea de copil). ŞI în- 
că: Falsă acuzație impotriva lepurelui Roger, 
(Who Framed Rabbit?), cea mai re- 
centă producție a lui Spielberg, pelicula nr. 1 
la box-office în cursul verii. iepurele in ches- 
tiune (personaj de desen animat) este acuzat 
pe nedrept de... asasinat, dar reușeşte să 
scape basma curată cu ajutorul unui detectiv 
bețiv (personaj în carne și oase) demascind 
pe adevăratul asasin (alt personaj în carne și 
oase). in film apare, din păcate, un actor de 
real talent, Bob Hoskins, care, între altele, a 
creat la televiziune un remarcabil lago: un 
adevărat salt mortal de la „Othello“ ia lepu- 
tele Roger. Publicul, compus aproape exclu- 
siv din spectatori de virsta celui ce a voit 
sa-și accelereze creșterea recurgind la ma- 
şina de îndeplinit dorințe, urmăreşte, evident, 
cu sufletul la gură, peripeţiile nefericitului 
urecheat, iar Spielberg, tot evident, are de ce 
să fie mulțumit: s-a dovedit, încă o dată, că 
tot ce atinge e! cu mina se transformă în 
aur 

In „Anul” său internaţional, cinematogra- 
fia europeană — mai e nevoie de spus? — îsi 
ia o usturătoare revanșă. Cind, in noiembrie 
se vor intilni la Stockholm pentru un bilanţ 
provizoriu, — unele manifestări ale „Anului“ 
se vor prelungi pină în martie 1989 — cu si- 
guranţă miniştrii culturii din țările vest-euro- 
pene (printre ei reprezentanta Greciei, fosta 
glorie a ecranului, Melina Mercouri, una din 
marile animatoare ale acestei iniţiative) vor 
putea consemna o primă și dătătoare de sa- 
tisfacţii victorie cel puţin pe plan moral. 


Romulus CĂPLESCU 


| de 


Regizorul Mircea Mureşan şi 


contemplă marea, 


tim ă treacă mai repede, vine pe țărmul 
MA şi se lasă furată de valul amintirilor. Chi- 


pele fericite sint un argument trainic în dialo- 


gul cu singurătatea. 

„Maria, intoarce puţin capul, mergi ușor. 
nu te grăbi. El trebuie să te ajungă din urma 
în dreptul pontonului:.” 

Tipå prelung un pescâruș. Tufeie tepoase. 
ascunse între umerii dunelor de nisip, foṣnesc 


| stins. Lipsită de vuietul valurilor. marea are 
„„ măreţia calmă a unui lac nesfirşit. Zboara 


stirnite de zgomotul pașilor cîteva rindunele 
de ı mare. Un fragment de proză marină? Nici- 
„decum. Un decor natural în care rasună vo- 
cea regizorului Mircea Muresan Se filmeaza 
„Desprinderea de țarm” — titlu provizoriu — 
„dupa un scenariu scris de Radu Tudoran Un 
nou film cu „rădăcini“ in actualitate -Un fim 
„cu trei personaje. Doi bărbaţi şi o femeie. 
Maria (interpretă: tinara actrița a teatrului din 
Piatra Neamţ, Maia Morgenstern), Alber (Mir- 
cea Anca, student in anul V la LA.T.C., aflat 


rd 


subiect liber 


% J ean Louis Tallenay scrie un studiu, al că- 


rui titlu e o întrebare Oare francezii n-au fa- 


cies comic? El pretinde ca majoritatea come- 


diilor cinematografice din țara sa se bizuie pe 


„cuvint, pe situaţii, pe tradiţiile bogate ale tea- $ 


trului, vodevilului. Şi pe actori. evident. 
spirituali, ştiind să rostească agreabil repli- 
`. cile, să se mişte cu dezinvolturā. Din pacate, 
eră se cultivă histrionii cu mari nui natu- 
rale. 

Cum oare — sint gata să mă intreb, la rin- 
“dul meu. Dar Bourvil? Dar Fernandel? Dar 
Louis de Funės? Da — pare a raspunde nu- 
maidecit confratele — dar ați vâzut ce inepții 
i s-au propus (şi a făcut) Fernandel? Era un 
artist iubit de public și, de aceea, scenariștii, 
regizorii, nu-și bâteau deloc capul ca să-i asi- 
gure roluri de seamă; dimpotrivă, se crease 
chiar o prejudecata: acțiunea să fie cit mai 
stupidă. pentru ca astfel interpretul să scoată 
maximum de efecte din ea Sau mai cu 
seamă... din el. Cînd îl eliberau de ridicoi, din 
cind în cind, ca în Hanul roşu al lui Claude 
Autant Lara, atunci ii putea fi admirată fine- 
tea, omenia, inteligența. Bourvil a inceput 
modest, dar in pelicule interesante; de indata 
ce a devenit celebru, l-au împlintat în filme 
de serie, vandabile ca săpunul, şi care, pe 
afișe, aveau o singură inscripție: „E cu Bour- 
vii!” Cind, iarăși, 1 se oferea, rar, o altfel de 


surisul complice 
sălbaticii 


a Caragiu: 
(în Actorul şi 


Titus Popovici şi Manole Marcus) 


| „amestec 


operatorul Vivi Drăgan Vasile 
eroina principală 


“la debut), lon Jianu (Eusebiu -Ştetânescu). 
Pentru că soarele se apropie + de apus și ope- | 
'ratorul Vivi Drăgan Vasile e praa egātit să nu 
piarda nici un minut, regizorul Mircea Mure- | 
şan nu are timp de discuţii. Secretara de pla- | 
tou Cornelia Ștefan ridică clacheta. Se va | 
filma un moment al amintirii fericite, o plim- 
bare cu șalupa în amurg. Dar... pentru că ṣa- 
lupa încă nu a acostat. râmine un scurt răgaz 
pentru citeva mici interviuri. Actrița Maia 
Morgenstern își leagă în păr o eșartă violetă 
şi priveşte ingindurată oglinda străvezie a la- 
cului Siutghiol. Cine este Maria,o intreb usu- 
rel, să nu tulbur un pescăruș îndrăzneț care 
ţopăie pe balustrada debarcaderului. „Maria 
este o ființă dornica de iubire. de statornicie. 
Delicată şi dișcretă, respinge orice fel de 
rietenesc“ în viața intimă. Ştie să 
aştepte, să spere. Gasește în persoana lui lon 
Jianu, un marinar rămas definitiv la țărm, un 
prieten şi un sprijin. Se . apropie de oameni cu 


sufletul deschis, sinceră și increzătoare. Aş f 


teaptā de la ei aceeași deschidere, aceeași 
puritate. lubește şi urăște marea în egală má- 


Un tînăr căpitan de cursă lungă 


şi 


care-l aşteaptă 


sură. imposibilă echilibrare... Lanţul ei de îi în 


` truntâri cu Alber (iubitul de pe mare), firele 


ce o mai leagă de copilărie, dragostea ames- 
tecata cu mila şi intelegere pe care o simte 
fata de lon Jianu, o frumuseţe aparte, semn 
in primul rind al unei frumuseți a sufletului. 
toate aceste trâsâturi mi-au apropiat-o pe 
Maria, m-au ajutat sa intru pe nesimţite in 
„Pielea personajului”. 

Se apropie un tinâr înalt, cu timplele grizo- 
nate uşor. zimbind mai mult cu ochii, mari, 
verzi-cenușii. El este Alber, fára „t“, dupa 
cum suna o replică din scenariu. Adică Mir- 
cea Anca, care definește personajul ca fiind 
un fel de Meșter Manole al apelor. Exista in 
fiim un moment al adevărului rostit fără me- 
najamente, un moment al sincerităţii care 
doare teribil. Maria ii va cere lui, proaspat 
„uns“ capitan de cursa lungă, sa renunțe la 
profesie. Sa ramină lingă ea, preţ de o viaţa 
de om. Pentru o clipă, din prea plinul senti- 
mentului nutrit față de femeia iubită, Alber 
acceptă, pentru ca în momentul urmator sa | 
simta că marea nu poate fi trădată. Irezisti- | 
ta ia, chemarea ei ii va imparţi mereu sufletul | 
în doua. Ramasă pe. țărm, Maria îl va inte- | 

e, îl va aştepta.. ş 

Oiul Alber, „acest bărbat 
ferme“, dupa cum îl definește regizorul Mir- 
cea Mureșan, este pentru rul debutant o 
partitură importantă. Trâirile lui au gustul pri- 
mului sărut, dulce-amar. 

Dincolo de pontonul debarcaderului „Le- 
bada“ din Mamaia, soarele se > prelinge îi încins Şi 
spre asfinţit. Plutesc fire străvezii de € 
Silueta șalupei se leagâna uşor. La 
va lua loc Alber să o conducă pe Maria într-o 


plimbare cu schiul nautic. „Atenţie. motor!” 


spune regizorul. Şalupa brâzdează lacul lá- 

sind în urma prelungi dire de spumă. Într-o 

jerbă de stropi, fluturindu-si eșarta violeta, 

“Maria schiaza. Un zimbet de fericire îi Jumi= 

„nează fața. „Suficient, Stoj 

Pentru cadrul urmator, echipa d 

muta citiva zeci de metri no 

drum notám cuvintele operatorului 

cam în do ci-treizeci de ipostaze (în fi 

ție de anotimp şi orele zilei) este personajul 

dat ce! mai mult de furcă. A trecut 

rimăvară și zbuciu- 
același egistru cu 


Facies. 


Dispunem de atit 
de multe, și felurite 
talente, 
încît chiar 
şi cel mai pretenţios 
regizor 
se află în cumpănă 
la ora selecţiei 


şansă — de pilda, in Singur la Paris —- se ob- 
serva, de câtre critica, disponibilitatea artistu- 
lui pentru poezie. melancolie, omenie şi virtu- 
tile sale de comedian serios. 

Actorii-autori — Noel Noel şi Jacques Tati 
— amindoi venind din music-hall, au demon- 
strat, paradoxal. că o față comica poate fi ex- 
ploatată și intr-un regim literar — ca să zi- 
cem aşa. Burlescul se înnobila cu sensuri, 


„postura artistică era, personală, elaborată; fi- 


reşte, foarte vesela Comedia devenea, astfel, 
de moravuri, invenția avea originalitate, 


Radu Beligan: 
(cu Gina Patrichi și 
în Tată de 


urisul 
Amza Pellva 
duminică) 


gag-urile indrazneala. L-aș adăuga, în serie, 


şi pe Pierre Etaix, despre care criticul lrancez - 


| nu pomeneşte, dar, desigur. prea multe nume 


nu mai au cum fi amintite —- ca, de pildă, in 
cinematograful american, unde Buster Kea- 
ton, Chaplin, Fraţii Marx şi atiţia alţii au creat 
epocă. 

Cum stau lucrurile la noi?. Ciudat, unele si- 
tuaţii sint asemânatoare. Birlic, actor genial, 
excepțional ca facies comic; invitat sa susțină 
scenarii caragialene n-a dat rezultatele aștep- 
tate. Nu avem niciun film mare al acestui ar- 
tist unic. N-aş spune cå nu s-a exploatat fil- 
mic chipul sáu; ba uneori excesiv, ca în Două 
lozuri sau în D-ale carnavalului. Dar cea mai 
importantă apariţie, în care se valorifica inte- 
ligent enormul său potenţial comic, râmine 
Vizita, schița lui Jean Georgescu, în care pre- 
ocuparea dominanta a aparatului de filmat e 
pentru nemaipomenita mimica a Vizitatorului 
agresat de micul maioraș. 

În filmogralia lui Toma Caragiu, talent 
uriaș, fără pereche, există un num 
producţii lipsite de însemnătate, citeva in 
care actorul e servit mai consistent — cum se 
spune — şi poate două-trei în care însuşirile 
sale comice extraordinare sint luminate in- 
tens. Memorabilul Actorul şi sălbaticii are 
prim-planuri admirabile ale Artistului inter- 


pretind un Actor într-o gamă a expresivităţii P 
ce ma fost intrecutā pină acum. y 


ironic 


mare de | 


o tînără femeie 


ile mării. impreună cu regizorul Mircea : Mure- 
şan, am gmat prima parte a filmului mai: 
mişcată” din cameră. iar a doua compusa, în 
principal. din cadre fixe. Culorile caide, lumi- 
noase, le-am „pus“ deoparte pentru perioada 
fericită, iar nuanțele reci. asprite, pentru cli- 
pele de aşteptare, pentru chinul despārtirii“. 

Ajunşi la locul câutat, membrii echipei de 
filmare işi continua munca. În curind va rā- 
suna magica lormuiă: motor" 


REPORTER 


Inaintea 
despărfirii 
(Maia 
-Morgenstern “4 
şi Mircea Anca) 


Foto: Victor Stroe 


Facies comic... 

“Mă gindesc la Octavian Cotescu. Dem Rà- 
dulescu, Mircea Diaconu, Tamara Buciu- 
ceanu și atiţia alți interpreți cu haruri comice 


"ieșite din comun; aici sintem bogaţi, dispu- 


nem de multe și felurite talente incit chiar și 
cel mai pretenţios regizor trebuie sa se afle 
in cumpănă cind vine ora selecției: nu ştii 
pentru care să optezi mai intii! Însă, adeseori 
se intimpla că alegerea e diriguită de alte cri- 
terii decit cele artistice. Sau de adecvare dis- 
tributivă. lar posibilităţile actorului sint dez- 
văluite parțial. Avem și noi „capete de afiş" 
luate pe platou doar pentru nume — care 
s-au impodobit cu renume în teatru — şi care 
momesc cu apariția, nu conving prin ceea ce 
li s-a oferit să joace. Gheorghe Dinică, Marin 
Moraru au la activ citeva realizări meritorii. 
Dar şi cite producţii evanescente! Care e ma- 
rele film al lui Radu Beligan, artist singular, 
creatorul unor personaje uimitoare pe scenă, 
timp de peste o jumătate de secol? Poate ve- 
nerabilul O noapte furtunoasă... Amza Pellea 
a lâsat „o figurá", nea Marin, dar filmul cu 
nea Mărin, şi altele asemenea, sint și ele, 
într-un fel, „pelleade” (cum zic francezii 


| „bourvilade” — nu cu sens peiorativ). Actorul 


a fost relevabil nu o dată, cred însa ca nu 
prin forța comică de care dispunea. și nu 
într-o comedie cinematografica de prim rang. 
Un exemplu de valorificare. deplina a acto- 
rului comic român de geniu — unul din puţi- 
nele citabile — e Directorul nostru: Al. Giu- 
garu. Tot Jean Georgescu. Şi tot istorie... 


Valentin. SILVESTRU 


Marin Moraru: 
surisul în subtext 


Chipuri şi suflete de artiști: 


Julie Andrews şi Richard Crenna în Sra? 


Desculţ 


în parc 


C ind loculești la ultimul etaj al unei clă- 
diri fără ascensor, cind sufrageria e despâr- 
țită de bucătărie doar printr-un paravan 
pliant, baia n-are cadă, iar dimensiunile dor- 
mitorului coincid cu cele ale patului insuși, 
cind zăpada ți se aşterne lin pe creștet, stre- 
curată prin spărtura acoperișului, iar vecinii 
îți folosesc locuința drept spațiu de tranzit in- 
tre palier și acoperiș, ei, ce-ţi mai poţi dori, în 
aceste condiţii, decit să umbli descult în 
parc? 

Carrie și Paul, eroii dramaturgului Neii Si- 
mon şi ai regizorului Gene Saks, sint frumoşi, 
se iubesc, abia s-au căsătorit și sint gata să 
treacă peste toate dificultăţile traiului în locu- 
ința sus-amintită. Conflictul se declanşează, 
totuși, din prima lună de căsnicie. Nu, nu at 
din cauza radiatorului care merge anapoda, 
nici a duşului care ourga: ci din pricină că 
ea, fermecătoare și zâludă, îi reproșeaza 
„Scorțoșenia”. El e prea serios, poartă mănuși 
iarna, bea cu măsură, nu dansează din buric 
și nu agreează delicioasele „knitci” servite de 
un vecin trăznit, un fel de bomboane amare. 
preparate din tipar cu condimente şi prăjite 


in untdelemn. 


Scufundare 
la mare 
adincime 


U n titlu care aprinde imaginaţia și dorul 
de aventură. Un titiu care te atrage în sala de 
cinematograf nu doar pentru că pe străzi se 


topesc trotuarele, iar ecranul ar putea fi un } 


refugiu umbros. indiferent de vremea de 
afară, cine nu ar dori să fie eroul — sau, mă- 
car, martorul — unei „scufundări la mare 
adincime“, al unei acțiuni îndrăznețe şi extra- 
ordinare. 

Exempie ilustre de oameni de ştiinţă, cer- 
cetători şi exploratori au făcut din aventură o 
cale spre adevăr. Temerari lucizi au înfruntat 
primejdiile și neprevăzutul, au riscat, s-au sē- 
crificat cu bună știință pentru a cuceri și a 
face accesibile umanității noi zone ale cu- 
noașterii. Bărbaţi în plină vigoare şi-au lăsat 
neveste și copii şi au plecat în „aventura vieții 
lor”, fascinaţi de necunoscut. A trăi puţin și 
glorios sau a duce pină la adinci bătrinețe o 
viață oarecare, era dilema lui Ahile. Aventu- 
rierii-inimoşi, căutători de adevăr, nu au ezi- 


Biografia 


unei celebre vedete 
a cabaretului 


C iudată și binecuvintată descoperire a fā- 


cut natura cind, prin distilarea subtilă a taine- | 


lor firii omenești, a dat — peste ce credeţi? 
— peste sufletul de artist! Probabil că doar 
marii artiști — aceia care tind să se confrunte 
și confunde cu absolutui — ştiu şi simt cit 
necuprins și neștiut sugerează simpla sin- 
tagmă: „suflet de artist”. 

Pelicula semnată de Robert Wise, intitulată 
Star, avind ca protagonistă pe Julie Andrews, 
radiografiază — pe parcursul unei proiecții 
de aproape trei ore — „sufletul de artist“ al 
unei actrițe de cabaret. Născută într-unul din 
cartierele săracilor din Londra primilor ani ai 
controversatului, suprinzătorului şi, totuși, 
nefericitului secol XX — viaţa eroinei poate fi 
întruchiparea aserțiunii lui Pierre Moinot, po- 
trivit căreia „istoria este un teatru stins“ (fără 
strălucire, fără viaţă), un teatru ale cărui bio- 
greci aprind luminile rampei pentru ca să su- 
te vintul adevărului. Departe de a fi istoric, în 
sensul clasic al noţiunii, filmul este istoria 
unei biografii (ne)romanţate. deși nu lipsesc, 
cum este firesc. picanteriile sentimentale. 

Intr-o montare de mare amploare (cu sigu- 
ranţă foarte costisitoare!), plină de strălucire 
și eleganță, pe un fundal istoric mai mult de- 
cit „generos“ în evenimente — perioada din- 
tre cele două războaie mondiale (epocă trepi- 
dind de uriașe convulsii sociale și marcată de 
mari transformări), Star este reconstituirea. în 


Certaţi, 
dar cu dragoste 


Pledoaria autorilor pentru noncontormism, 
protestul lor împotriva atitudinilor rigide, a 
canoanelor de comportament şi îndemnul lor 
de a trece peste toate obstacolele vieții, peste 
prejudecățile ridicate la rang de iege, cu haz 
şi nonşalanţă. dă roade abia cind Paul ajunge 
la atita libertate lăuntrică incit își „vinde“ pal- 
tonul pe gratis și zburdă, beat-turtă, descult 
in parc. În timp ce Carrie îl imploră să se în- 
toarcă acasă și să redevină ce a fost înainte. 
Astfel încît finalul filmului devine o invitaţie la 


păstrarea echilibrului între seriozitate și aiu-' 


reală, iar cum cuplul in cauză reunește am- 
bele „principii“ prin cei doi soți certaţi. dar 
foarte îndrăgostiți. Desigur, pină la urmă, ei 
se împacă. Nu sărutindu-se tandru în locu- 
ţa lor romantică, ci sărutindu-se pe acope- 
rișul gata să cadă, cintind în aplauzele bule- 
vardului. 

Un film deconectant, mai ales cind e susți- 
nut de actori ca Jane Fonda, Robert Redford 
Charies Boyer și Mildtred Natwick și, mai 
ales, cind el satisface, deopotrivă, luciditatea 
noastră conștientă şi prudentă şi nevoia 
noastră insaţiabilă de poezie. 


irina POPESCU 


Ulise 


la timpul prezent 


tat să aleagă. Însăși istoria reprezintă un lanț 
de asemenea impresionante biografii. Este cit 
se poate de semnificativ că Herodot, „părin- 
tele istoriei“, se aventurează timp de peste 
două decenii, în fabuloase călătorii (455—477 
ie.n.), pentru a cerceta Egiptul, Babilonul, 
Siria, Asia Mică, Sciţia și pentru a aduna un 
vast material documentar în vederea celor 
nouă cărți ale Istoriei sale. Călătoriile și ex- 
periențele de viață ale lui Marco Polo 
(1254—1324), Columb (1451—1506) şi Magel- 
lan (1480 — 1521), Milescu Spătaru 
(1636—1708), Bering (1880—1741), Cook 
(1728—1779), Kotzebue (1789—1846), Darwin 
(1809—1882) şi Mikluho -Maklai 
(1846—1888), Andrée (1854—1897), Nansen 
(1861—1930), Scott (1868—1912), Racoviță 
(1868—1947), Amundsen (1872—1928) şi He- 
yerdahi (1914) şi citor altora au intrecut ade- 
seori puterea imaginaţiei. 

inspirată din întimplări reale sau de pură 


cheie comică — facută cu gingășie și cu 
umor, cu grija pentru adevăr, cu venerație 
„chiar — a unei vieţi ilustre și, adesea, drama- 
tice a unei actrițe: Gertrude Lawrence. 

De ce — veţi spune — adesea dramatice? 
Cum de ce? Din pricina... „sufletului de ar- 
tist"! Da. Dacă toată frumusețea și forța aces- 
tuia își trag seva din nevoia de dăruire, în pri- 
mul rînd, apoi din putinţa de comunicare cu 
publicul, în absența acestei stări de graţie se 
face simțită fragilitatea lui, exteriorizată prin 
îndoieli, temeri, spaime... Deoarece nimic, 
absolut nimic, nici ambientul fastuos, nici di- 
versitatea și rafinamentul toaletelor, nici bu- 
curia copleşitoare a succesului abia dobindit 
(bucurie care este o mare vrăjitoare dătă- 
toare de aripi și energii creatoare), nu pot 
alunga singurătatea! Puteţi să și zimbiți, dar 
ea, singurătatea artistului, este lucrul cel mai 
afac de suportat, mai ales după un triumf. 

înd toate luminile s-au stins, ecourile suc- 
cesului s-au răspindit, admiratorii s-au risipit 
care incotro, artistul, la el acasă, chiar dacă 
nu singur, se simte singur. 

Cit de crud, totodată tulburător şi înduioșă- 
tor, este Richard Aldrich în momentul în care 
se incăpâţinează să n-o părăsească pe miss 
Lawrence, afirmind cu un soi de duritate 
chiar: „..nu pot să sufăr să las pe cineva atit 
de singur”. Deşi n-o recunoaşte, asaltată de 
admiratori curtezani şi prezumtivi colabora- 
tori — ea, actrița, este și se simte singură. 


ficțiune, cartea de aventuri are cel mai mare 
public. „Odiseea“ lu: Homer este o epopee a 
călătoriilor și aventurilor unui celebru aventu- 
rier, Ulise. Marele poet grec a ținut, parcă, så 
ne spună în capodopera sa că simțul aventu- 
rii, cu irezistibila sa atracţie spre necunoscut, 
tace și mai tulburător misterul etern al ființei 
umane. Cartea lui Daniel De Foe, „Robinson 
Crusoe", sau romanele lui Jules Verne rămin, 
de peste un veac, best-seller-uri pentru fie- 
care nouă generaţie. 

Aceleași recorduri le înregistrează și filmul 
de aventuri. Expediţii științifice, căutări de 
comori, performanţe alpine sau marine, in- 
cursiuni sau imixtiuni extraterestre captează 
atenția, trezind dorința, mărturisită sau nu, de 
lansare într-un spaţiu al fanteziei, al libertăţii 


şi al cunoaşterii nemijlocite. Fără să se ridice | 


la nivelul unor capodopere ale genului, Scu- 
fundare ia mare adincime are meritul de a fi 
o frumoasă poveste despre camaraderie şi 
cutezanță, despre tenacitate și fair-play, chiar 
şi în situaţiile cele mai disperate, cind crono- 
metrul mai numără încă ultimele minute de 
posibilă viață 

Un „infailibil“ submarin nuclear duce o 
echipă internaţională de cercetători şi specia- 
lişti să studieze efectele presiunii acvatice 
asupra organismului uman, la peste 2000 de 
picioare adincime. Interesanta aventură ştiin- 


Ce tineri erau! 5 
(Jane Fonda şi Rob 


în Desculţ în parc) 


Filmul nu intră 


Stăpină pe sine și mulțumită numai pe scenă, 
copleșită şi depâșita de problemele obișnuite 
ale celorlalți, eroina filmului Star este, parcă, 
reprezentarea, în carne și oase, a popularei 
expresii: „„..deh, viaţă de artist: noaptea vesei, 
ziua trist!” 

Lăsiînd gluma la o parte, trebuie subliniat 
meritul regizorului Robert Wise (mingiiat in- 
delung de aripa inspiraţiei artistice) de a o fi 
distribuit în filmul său pe Julie Andrews. În- 
zestrată nu numai cu farmec, frumuseţe şi 
graţie. ci şi cu inepuizabile disponibilități 
afective şi scenice: ea cintă și dansează cu 
aceiași ușurință cu care vorbeşte sau merge 
pe stradă; cu un firesc covirșitor în tot ce 
joacă — de la dansul comic, la masca tragică 
a clovnului Pierrot, pină la angajata unui bor- 
dei unde femeia este o floare strivită — Julie 
Andrews are gestul expresiv și trăiește din 
plin bucuria dăruirii, proprii doar marilor ar- 
tiști. Cu distincţie şi discreţie, cu capacitatea 
neprețuită de nuanțare, aproape infinitezi- 
mală, a efectelor comice, Julie Andrews nu-și 
refuză nici scenele duioase, dind dovadă de 
o mare sensibilitate. 

Filmul Star este fructul exotic. aromat şi 
îmbătător, rodit din întîlnirea fericită a două 
femei: Gertrude Lawrence — personaj cele- 
bru — şi Julie Andrews, interpretă nu mai 
puţin celebră. Văzind această peliculă splen- 
didă, aproape că nici nu contează dacă Ger- 
trude Lawrence era, într-adevăr, 
este înfăţişată de Julie Andrews sau nu; im- 
portant, foarte important este acel „ceva“ 
care le caracterizează pe amindouă: „„..sulle- 
tui de artist“. Şi dacă Nichita Stănescu ex- 
ciama într-o poezie de dragoste: „Ce minune 
că ești/ ce-ntimplare că sint“, spectatorii pot 
fi îndreptățiți să-l parafrazeze pe poet, spu- 
nind „Ce minune că ești, ce-ntimplare că sin- 
tem...” 


Mariana CERCEL 


țifică anunțată. eșuează, insăși expediţia 
ajunge pe punctul de a stirşi tragic din cauza 
unei alte „aventuri“, pe cont propriu, de data 
aceasta, comisă de un tinăr tehnician al na- 
vei. in timpul ultimei escale intr-un port 
sud-american, tinărul jovial și pus pe şotii, 
cumpără de la un bătrin indian un coş cu... 
șerpi veninoși, frapat de coincidența dintre 
numele reptilelor și cel al submarinului său: 
„Jamă de fier”. Gluma ia proporțiile unei tra- 
gedii și ale unui dezastru, Echipajul suferă 
pierderi de vieţi omeneşti, nava nu mai poate 
fi controlată și rămine captivă pe fundul 
oceanului, între stinci uriaşe. Lupta pentru 
supraviețuire ia forme de un teribil drama- 
tism. Dar răul cel mai de temut nu-l repre- 
zintă nici curenţii marini puternici, nici cleş- 
tele de stinci, nici împuținarea rezervei de 
energie electrică și de oxigen. În jurul lor, 
nevăzută, o plasă vie de panglici perfide și 
aducătoare de moarte se stringe fără ca peri- 
colul să se trădeze. Apropierea hazardată şi 
absurdă între oamenii fără apărare şi reptilele 
ucigătoare, între raţional și irațional, ridică 
tensiunea dramatică a acțiunii la vibrația unei 
idei filosofice mult mai profunde. Împreună 
cu pasărea înlănţuită de şarpe. moare și zbo- 
rul. 


aşa cum - 


„vacanţa mare“ 


| Un film de neuitat despre 
o carte de „serie roz“ 


kaz 


C înd fel de fel de misiți dau tircoale băr- 
batuiui de treizeci şi patru de ani, profesor de 
greacă și latină la universitatea Yale, ce pu- 
blică, pe neașteptate, romanu! „Love Story”, 
în incredibile tiraje, ca să-l convingă să-și in- 
vestească sumele de bani picate in mina lui, 
tot atit de brusc — ei bine, Erich Segal, uni- 
versitarul devenit prozator și milionar, răs- 
punde senin și detașat, precum Napoleon în 
fața piramidelor, că „sensul vieţii nu e să faci 
ceea ce-ţi place, ci să-ți placă ceea ce faci". 
-Scurt pe doi: nodul gordian este tăiat. Ce să-i 
mai reproșezi unuia care ştie șapte limbi — 
oare unde am mai auzit cifra-aceasta fati- 
dicâ? —, scrie studii despre Euripide, traduce 
din Plaut, publică — să vezi şi să nu crezi — 
studii despre moravurile romane din secolul 
al treilea înaintea erei noastre, ba chiar com- 
pune şi scenarii cinematogratice (dintre care 
Yellow Submarine, al faimoşilor Beatieşi este 
cel mai cunoscut)? lată deci un scriitor care 
a dat — instantaneu și fulgerător — o dubla 


lovitură: succesul mondial ai cărții traduse in 


(doar) primii trei ani in 20 de limbi, iar de 
fiim, ce să mai vorbim. pot depune mărturie 
despre el și eschimoşii de la Polul Nord şi cei 
care s-au imbulzit, acum douăzeci de ani, la 
cinematogratul „Luceafărul”. Ciudăţenia in- 
tervine concomitent cu succesul de public 
Juriul de la National Book Committee ame- 
nință cu demisia şi respinge romanul: „O 
carte banală, neavind absolut nimic de a face 
cu literatura“, o preţuiește Walter Styron, dar 
după publicare ajunge la titlul de „cea mai 
bună carte a anului”. lar nu peste mult timp, 
în 1970, la Hollywood, ecranizarea cu cel mai 
mare succes de casă, de la care se așteptau 
o mulţime de premii Oscar, suteră o zdrobi- 
toare infringere: nu reușește sâ-și adjudece 
decit un singur-singurei premiu. Şi acela 
pentru muzică (partitura filmului fiind sem- 
nată de Francis Lai), excelenta altminteri. Un 
film de şi despre razboi. Patton-ul lui Fran- 


klin J. Schaffner (care ca și MASH al lui 
Altman sau Tora, Tora, Tora semnat de Ri- 
chard Fleischer incep — deja — să pună ráz- 
boiu! și consecințele lui în termeni mai puțin 
„Broici”) stringe frişca (8 Oscar-uri) de pe 
tortul pregătit pentru Love Story. 

Cum a fost posibil! un astfel de divorț între 
gustul public și opțiunile specialiștilor (critici 
literari sau de film), mai mult sau ma; puţin la 
unison? Oricit de contestate ar fi, sie sint. to- 
tuşi, acceptate. lar dacă introducem în calcul 
și implicaţii extra-antistice, lucrurile se com- 
plică şi mai tare. În aceste condiţii extreme, 
adevărul s-a pitit, ca de atitea ori. la mijloc 
Pe de o parte piața (literară și cinematogra- 
ficã) era deja saturată de surogatele erotice 
ce invadaseră, in doar ciţiva ani, ecranul şi 
pagina tipărită — un boom creat de un tine- 
ret care voia dragoste şi nu război (make 
love not war); pe fondul zdruncinării vechilor 
eșafodaje ale societăţii occidentale de con- 
sum — relaţiile dintre părinți și copii sau din- 
tre sexe erau puse sub semnul innoirilor, se 
simţea nevoia de aer proaspăt, de o existenţă 
autentică, normală și firească; iar, pe de altă 
parte. se simțea nevoia repunerii istorie: in 
alų termeni. Ceea ce incepea atunci cu MASH 
se incheie abia azi, cu Plutonul lui Oliver 
Stone, un film dur, dar profund și (inuman 
despre adevărata față a războiului din Viet- 
nam. Într-un fel. Love Story venea în întimpi- 
narea orizontului de așteptare al publicului 
deşi, nu putea să satistacă exigenţele specia- 
liştilor ce catalogau cartea ca literatură de 
„serie roz”, iar filmul „Jimonadă”. Au trecut 
de atunci ani buni. in această perspectivă — 
cea a timpului — care are râbdare şi face 
dreptate de cele mai multe ori. Şi cărții şi fil- 
mului li se pot găsi merite şi tot atitea cusu- 
ruri. Faţă de alte succese „jstorice“ obținute 
de suratele de gen (Contesa Walewska — cu 
Greta Garbo și Charles Boyer sau Mayerling 
— cu Catherine Deneuve și Omar Sharif, sa 
spunem), artisticeşte vorbind, Love Stroy iese 


Prietenul meu, cinefilul 


(Schiţă de portret) 


M s-a întimplat tot mai des, în ultimii 
ani, ca pe stradă sa simt aţintită asupra mea 
un anume fel de privire binevoitoare, şi màr- 
turisesc că mi-a luat ceva vreme ca så o 
identific: e privirea spectatorului de Cinema- 
tecă, respectiv a spectatorului statornic. 
Dacă, pentru înțelegerea deplină a felului 
în care eu, la rindu-mi, î privesc pe spectato- 
rul de cinematecă, aș alege o formulă ceva 
mai lirică. ea ar fi, vorba cintecului, „prieten 
drag, ne cunoaștem de-o viaţă”. Îmi sint cu- 
noscute şi bucuriile și amaărăciunile cinetiliei 


Despre 
fervoarea 


şi 
fidelitatea 


milioane 


sale. Ştiu cum se manifestā cind filmul îi 
place — și constanța cu care vine în cinema- 
tecă mă face să cred că multe i-au plăcut — 
dar ştiu și cum reacționează cind o defec- 
ţiune tehnică l-a tulburat sau filmul l-a deza- 
măgit. Ar vrea să știe tot și, pină una alta, in- 
cearcă să facă rost de cite două programe. 
ca să le poate decupa, îimbogățindu-și, astfel, 
neprețuitul fişier de-acasă. La sală, caută re- 


gistrul de sugestii și iși trace acolo dorințele 
(cu zecile), deși bânuieşte ca depozitele Arhi- 
vei naţionale nu sint sac fără fund. 

Ar vrea să vadă de toate. Aici, fiecare cu 
gusturile lui, „Anny Ondra” sună tentant pen- 
tru cei de mult timp la pensie, in timp ce 
pentru studenți — deloc. Dar adevăratul cine- 
fil citește bine genericul. “Hai şi la Anny On- 
dra, asta! Filmul e de Hitchcock“ — așa că în 
sală se vor regăsi mai toţi. După cum tinărul, 
venit prima oară doar din „curiozitate știinţi- 
fică” să vadă cum arata, domnule, mult siå- 
vita Greta Garbo. sucombă și el în fața tar- 


cinefili sucombă 
fața farmecplui 


în cistig. Se dovedește că fiecare generaţie 


de cititori sau spectatori are povestea ei de 
dragoste. Indiferent că se numeşte „La Mede- 
leni“ sau „Bonjour tristesse”. Revenind ia fil- 
mul nostru, putem spune că sentimentul infi- 
ripat intre Jennifer Cavilleri, interpretată de 
Ali Mac Grow (privire senină, piept piat, alură 
optimistă și increzătoare) și Oliver Barrett IV, 
adică Ryan O' Neal (1,78 m, 83 kg, tată plin 
de gologani; sentimentul deci emoționează, 
dar nu convinge. Sigur că amestecul de tine- 
rete zburdainică, Mozart, Bach Society, Bea- 
tles, partide de hochei și voioasa atmosferă 
din preajma studenţilor de la universitățile 
Harvard și Radclift captează interesul lecto- 
rului-spectator, făcindu-l să suspine după 
ceea ce toată lumea tinjește in secret: tine- 
rețe, dragoste, fericire. Aici intervine tăietura 
impecabilă a lui Segal, familiarizat cu rigorile 
clasicismului care introduce un firesc. o sim- 
plitate, o naturalete (mai ales a dialogului, 
contaminează, dar și susține naraţiunea) ce 
protejează căderea în melodramă și artificiu. 
Matrimoniul băiatului de bogătan cu fata plá- 
cintarului, ce se iubesc ca in basmele lui Pe- 


mecului enigmatic al Stinxului și va reveni, 
ori de cîte ori va avea ocazia. Chiar la filmele 
ei mute. 

Maturii au nostalgia celor descoperite în ti- 
nerețea lor. Neorealismul cu fetele lui fru- 
moase și dramele lui adevărate îi atrage ca 
rasă magnet, ca și Ditte, fiica omului, ca și 

Groaznic. lar tinerii au învățat să b 
rh și pe acestea, ca și filmele cu Bette Da- 
vis și cele făcute de René Clair, deși ritmul 
lor este lent și se povestește altfel decit în 
producțiile ultimelor două decenii, după care 
ei se dau în vint. Unanimitatea ce mătură di- 
terenţierile de virstă, gue nostaigii o obţin 
tot comedia, westernul și filmul muzical. Nu 
degeaba le-au deciarat esteții genuri popu- 
lare. Eu una, cind aud din holul Cinematecii 
cascadele de ris de zguduie sala, mă simt ca 
æn impresar care a dat lovitura. (Uneori, 
această lovitură pică din senin: cine ar fi bă- 
nuit că melodramele din anii '30 prezentate 
anul trecut să aibă atita succes la oameni de 
20 de ani?) 

Pe el, pe ea, pe statornici, îi depistezi încă 
de la intrarea în sală. Virsta nu contează. Au 
un der serios și preocupat. Sint deja cu gin- 


tre Ispirescu. neținind seama de nimeni şi de 
nimic, conferă echilibru și face posibilă, în 
economia filmului, utopia unei ficțiuni (reali- 
tăți...) mult mai complexe. S-a și reproşat fil- 
mului coloratura idealizată a aspectelor so- 
ciale. 

Dar de ce sā cerem unui film tocmai ceea 
ce nu intră în raza lui de interes? Dincolo de 
aceste obiecţii sociologizante, moartea eroi- 
nei în urma unei boii „necruțătoare“ tran- 
sformă un posibil happy-end leşios într-unui 
pur şi simplu uman. Moartea face parte și ea 
din ordinea omenescului. 

De ce să strimbăm din nas dacă oamenii 
sint chiar „fericiți“? De ce, tot la urma urme- 
lor, trebuie să suspectăm moartea și neferici- 
rea de „etecte speciale“? Probabil — în ordi- 
nea artisticului — reuşita depinde de dozaj, 
cit și de capacitatea de rezistență — amestec 
de sensibilitate şi luciditate — a fiecăruia. Aș- 
teptăm în continuare ca autorii „de succes“ 
să primească binecuvintarea criticii. 


Bedros HORASANGIAN 


dul la film. Dacă mai este timp pină la ince- 
perea spectacolului, mai consultă o dată pro- 
gramul. Cei tineri trag discret cu urechea la 
comentariile cu Y, ce păcat că Z... etc. În sfir- 
şit. s-a stins lumina. Magia filmului începe. 
Pret de o oră și jumătate, 400 de pulsuri se 
racordează la ritmul marelui ecran. Acum, 
din nou, sint toți la fel. 

Virsta spectatorului de cinematecă se su- 
prapune, de fapt, virstei instituției inseși. Pe- 
rioadele poartă numele seriilor succesive prin 
care Cinemateca a trecut. Așa că fraze ca „vă 
ştiu de la Union” sau „sint încă de la „Vasile 
Alecsandri”, se rostesc cu mare mindrie în 
glas. indiferent insă de vechime, indiferent de 
gusturi, indiferent de capricii (există și din 
astea, ca, de pildă, fixul pentru un anume loc 
din stal) — spectatorii Cinematecii au aderat, 
întotdeauna, la noutăţile organizatorice şi au 
suspinat cind la vreuna din ele s-a renunțat. 
Au umplut sala la conferințele de istoria fii- 
mului și, dacă nu aţi văzut acele frunți tinere 
aplecate deasupra notițelor pe care le luau 
cu sirg, nu puteţi înțelege in ce mod am fost 
răsplățiți noi, organizatorii sau conferenţiarii. 

Spectatorul de cinematecă de tipul activ 
ține să ne mulțumească mai intii prin scrisori, 
iar cu timpul caută ocazia de a ne aborda di- 
rect pe noi, cei de la ANF. Ne spune ce are 
de spus privindu-ne în ochi. Unii îşi oferă 
spontan ajutorul. Alţii ne-au imprumutat 
cărți. Ciţiva ne-au sugerat idei de repertoriu. 
Unii trec să ne dea bună ziua ori de cite ori 
mai vin prin București, după ce, repartizaţi 
undeva în țară. s-au prezentat la post (pre- 
cum fostul student ce lucrează, azi, ca medic 
undeva, pe malul Dunării). Simptomatic, mai 
toți au început prima discuţie prin a se con- 
tesa, prin a ne spune ce înseamnă pentru ei 
Cinemateca. Nu voi uita mărturisirea acelui 
student, venit din provincie, care s-a pri it 
pentru o anume facultate din București 
din alt oraș, din cauză „că numai aici există o 
cinematecă”... 

După cum nu am să-i uit pe acei bunic, 
care s-a prezentat, într-o zi de septembrie; 
impreună cu nepoata sa, căreia — ca răs- 
plată pentru intrarea in facultate — i-a ce 
dat... propriul său abonament, rugindu-ne cu 
solemnitate în glas, să î trecem pe numele 
ei. Am avut atunci senzaţia că asist la o pre- 
dare de ștafetă. Un pașaport pentru o lume a 
artei trecea de la o generație la alta, într-un 
gest și firesc, și emotionant. CR de muit tre- 
buie să-și fi iubit bunicul nepoata... Şi cită 
conejdar ație, cită stimă purta bātrinul, Cine- 
matecii... 


Aura PURAN 


Reexaminarea 


M erge bine un gen? Are succes de pu- 
blic? Şi. mai ales, o anume rentabilitate în 


Memorie 
regăsită 


P.... momente din film sint aproape ul- 
timele din cea de a doua conflagrație mon- 
diala. intr-o misiune de mare curaj pe poziţi- 
ile inamicului, tineri cercetași sovietici intră 
în cimp minat periclitindu-și viața. Explozia ii 
desparte, s-ar crede, definitiv. Rânit superfi- 
cial, mai ușor de salvat, unul dintre ei işi reia 
după încheierea păcii, activitatea printre lu- 
crătorii miliției. Prietenul! lui, supraviețuitor și 
el, iese din spital cu o amnezie rebela la tra- 
tament, în urma contuziei suferite 


Pierderea memoriei are consecințe incalcu- 
labile. Un om fără identitate e obligat sa 
trăiască, să muncească (din vechile deprin- 
deri iși reamintește șoferia), să reziste, sa aş- 
tepte, cu speranțe minime, un miracol al firii, 
o întimplare salvatoare, atunci cind medicina 
îşi dovedeşte limitele 


Faptul povestit pasagerilor de pe puntea 


tr-o perpetuă cursă 
autodepăşirii (Steve 


De dragul 
r albaștri... 


(heexaminarea) 


planul formativ-educativ al tinerei generaţii? 
tunci de ce să nu-l dezvoltam in continu- 
are? Sa-i găsim formule optime. diverse, cu 


unui vas e izvor de intunecate proiecte pen- 
tru o bandă de escroci, indivizi cinici, vio- 
lenți, răufăcători de toate calibrele, veniţi la 
suprafaţă odata cu vremurile incerte, tulburi, 
de dupa război. Reacţia lor e a vinatorilor în 
preajma vinatului 


Se înscenează o întîlnire „de familie” cu 
prigteni, rude, firtaţi întru hoţii şi asasinate 
se evocă situații și cirdâșii de tot felul in care 
tinărul handicapat psihic ar fi fost prezent şi 
pe care el nu le poate contrazice. Jaturile 
care urmează pun in alertă organele compe- 
tente. Cum printre oamenii ordinii se află şi 
fostul tovarăș de luptă al celui cu atita efi- 
cienţă folosit, acum, în furturi de mașini, e 
sigur că eroarea judiciară şi condamnarea pe 
nedrept vor fi împiedicate. Redresat prin şo- 
cul emoțional provocat de revederea satului, 
a casei părintești, a iubitei, tinărul se alătură 
justițiarilor în izolarea și pedepsirea bandei, x 
prilejuind scene tari ca intr-o partidă de-a 


vino incoa“ (basmul clasic. comedia lirică 
moderna sau filmul de expediţii temerare) 
care sa-i aducă și mai mulți spectatori. Jude- 
cata simplă şi sanătoasă, de studiou protiiat 
pe filmu! pentru copii şi tineret, ca cel din 
Praga, care, de citeva decenii. se mindrește 
cu o producție medie de calitate şi cu virturi 
artistice intrate în antologiile genului 


Reexaminarea recenta nu-i tocmai Everes- 
tul anului. dar farmecul lui, desprins din inte- 
ligenţa şi spontaneitatea interpretării, varieta- 
tea nuanțelor psihologice. te poate reține 
intr-o sală plina-ochi, cu elevi mai cu seama 
pe o zi toridă, de vacanță. Aşadar, in loc sa 
indepărteze, titlul școlar incita, chiar daca 
n-are în el chemarea mării sau adieri mon- 
tane. E scurt, sugestiv, nu promite mai mult 
decit arată, dar ce arată e demn de interes 
pentru toate virstele. Şi trimite la o altă ree- 
xaminare mai generala, la obiectul numit 
viața. La modul de a intra cu copii: — sau a 
nu intra — în acel dialog vital, fară de care şi 
ei şi noi riscăm să repetam erori vechi ce 
provoaca drame noi. Mereu actuale. Drame 
care ne pun in discuţie insâși calitatea de pa- 
rin. de pedagogi, de oameni ai Cetaţii 


Un tată se imbată pentru prima data 
sparge geamuri și — mai grav — contrabasul 
micii orchestre locale care urma să binedis- 
pună invitații la o nuntă de aur Ce-i de fa- 
cut? Să ramina mirii octogenari nedansaţi? 
Trebuie găsit ceva să-și salveze colegul cu 
un tată la ananghie şi atunci mini-fanfara co- 
piilor se oferă să cinte la nuntă. Baiatul se 
rușinează de fapta tatălui — inexplicabila 
pentru copil. dar justificată pentru tot satul 
care cunoaște pricina revoltei barbatului. de 
obicei paşnic. Atit de paşnic, incit nevasta da 
tot mai rar pe acasă, fiul înfulecă doar con 
serve, işi coase singur nasturii și doarme la 
prietenul lui, în vecini, cind noaptea devine 
prea lungă în așteptarea mamei. Dar priete- 
nul cel bun are şi el probleme, ai lui i-au tot 
pisat cu admiterea la liceu, încit băiatului i 
s-a făcut frică şi a clacat, într-un fel și ca 


cine pierde, ciştigă”. Privit în. datele lui su- 
mare, filmul se înscrie, cu mai mult sau mai 
puțin inedit. în genul policier-ului psihologic 
așteptat cu interes de public 


Regizorul Boris Grigoriev evita cu buna şti- 
inţă să aducă acțiunea la un diapazon banal, 
tot așa cum evită neverosimilul. El incredin- 
țează partiturile principale unor actori cu de- 
osebite calitați interpretative. grup din care 
se detașeaza net Aleksandr Timoskin. Simţi 
în privirea lui intensă și verde incordarea 
cumplită a omului hâituit, terorizat, expus, 
singur în fața primejdiilor cu care luptă aşa 
cum luptă cu obsesia unei vieţi frustrate. bar 
bătește, energic, consecvent 


Stări sufleteşti autentice şi chinuitoare 
simplitate și măsură in transpunerea lor pe 
ecran, îmi par calităţi artistice demne de rele- 
vat 


Julieta ȚINTEA 


Producție a studiourile sovietice. Scenariul: Serghei 
Aleksandrov. Regia: Boris Grigoriev. Imaginea: va 
ler: Ghinzburg. Cu: Aleksandr Timoșkin, Evgheni le- 
onov-Gladişev, Mihai! Jigalov, Marina lakovleva 


actori pentru toate viîrstele 


M eseria de actor nu intrase niciodata în 
vederile modestului taximetrist new-yorkez, 
reparator de televizoare în orele libere. Mese- 
rii încercase el multe, și incă din adolescenţă, 
împins de nevoie (fiind un copil părăsit de 
tată), dar și chinuit de dorința de a face ceva 
care să-i placă. De fapt, îl plăceau ocupațiile 
care implicau un risc: fusese tăietor de lemne 
specializat în cățărarea pe copaci, pentru a 
înlătura crengile nefolositoare; marinar, dar 
pe un petrolier; muncitor la sonde; doar bo- 
xer nu i-a reușit, fiind făcut K.O. din primul 
meci. Cind, dornic de oarecare stabilitate, s-a 
„angajat la pușcaşii marini. a descoperit mo- 
toarele — ce aveau să devină pasiunea sta- 
tornică a vieţii sale. Le-a căutat și după lăsa- 
rea la vatră și aşa a ajuns şofer de taxi, la 


New-York. Meseria de actor mai implica incă, 
pe atunci, la inceputul anilor '50. un fizic 
„frumos“, conform canoanelor antebelice. 
Departe, deci, de orice client ce urca în taxiul 
minat de băiatul blond, tuns soldățeşte, cu 
nas turtit şi o sutură evidentă la bază, ideea 
că acest om s-ar putea sui pe scenă. Sau sa 
apară într-un film. Numai că, tinăra încă, pe 
atunci, televiziune cerea mereu figuri noi. alte 
figuri noi, semănind, dacă se poate, cu omui 
de pe stradă. lar într-o bună zi, în taxiul cu 
pricina s-a suit un necunoscut care l-a găsit 
„simpatic și firesc“ pe şofer şi l-a sfătuit să se 
prezinte la o școală de actorie. S-a prezentat 
și. datorită flerului directorului ce ghicise în 
el un amestec deosebit de duritate și can- 
doare, fostul puşcaș marin a fost admis la 
„Playhouse“. Un nou elev se lua la luptă cu 


să-și „pedepsească” mama. Şi cine cunoaște 
adevaratul motiv al căderii lui, premiantul de 
pină atunci? Cine altul decit bunul prieten 
care se hotărăște să-i mărturisească „dirigai 
— piine caldă, mamă adoptivă pentru toţi or- 
fanii cu părinţi în viața — secretul eșecului 
cerînd reexaminarea colegului. Dar oare prie 
tenul se mai poate chema prieten de vreme 
ce a trădat secretul? De vreme ce incearca |; 
se pare lui) sà-i surpe autoritatea de dirijor al 
minifanfarei, tăcind-o pe solistul țanţoş. Și pe 
simpaticul manager ce cauta s-o „vrajeasca 
chiar pe frumoasa blondă cu ochi albaștri 
după care oftează, pe ascuns, același bun 
prieten? Paralel cu micile necazuri ale mi- 
ni-orchestrei, necazurile celor mari reverbe- 
rează dureros în sufletele în formare. „Un ne- 
fericit concurs de imprejurări” îl numesc 
băieţii — care e cit pe-aci sa surpe o priete- 
nie odată cu surparea unei căsnicii și cu ava- 
tarurile celeilalte familii. Un lanţ al slăbiciuni- 
lor părintești şi al vulnerabilității copilăreşti, 
decorticat cu fineţe și ințelegere pentru mo- 
mentele de criză ale pubertâţii, punctat cu 
tandreţe și umor, cu ironie, atunci cind fan- 
fara piticilor capătă curaj, dar și un ingrijoră- 
tor gust al banilor (bani luați, mai în glumă, 
mai în serios, la diversele ocazii) pigmen- 
tează acţiunea ce riscă sa treneze la un mo 
ment dat. Doar cà accentele puse unde tre 
buie și dialogurite spirituale reciștigă ritmul și 
stimulează reacţiile de simpatie din sala pen- 
tru prietenii de pe ecran. E mult, e puţin? Eu 
zic doar că-i bine 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor din R.S. Cehoslovacă. Sce- 
narlul și regia: Zdenek Zelenka. imaginea: Jiri Kolin. 
Cu: Roland Samek, Filip Moural, iva Janzurova. Da- 
miela Kolárová, Ladislav Mrkvicka. 


Un joc de-a v-aţi ascunselea 
cu propriul eu (Memoria reg 


textele, cu improvizaţiile. Numele lui 
McQueen. 


Steve 


N-ar fi ajuns actor dacă n-ar fi avut un 
temperament de luptător. S-a luptat în primul 
rind cu sine însuşi, cu lipsa lui de cultură, cu 
lipsa lui de educație şi abia în al doilea rind 
cu textele, cu exerciţiile. N-ar fi ajuns vedeta 
dacă n-ar fi fost de o deosebită modestie 
sau, mai pe șleau, dacă nu şi-ar fi cunoscut 
lungul nasului. „Trebuie să fiu foarte atent, 
căci sint un actor cu un registru limitat. 
Vreau să spun că posibilităţile mele nu sint 
prea vaste. Există o groază de lucruri pe care 
nu le pot face; în consecinţă, sint obligat să 
găsesc personaje și situaţii care să mi se po- 
trivească“ — declara McQueen, în 1968, în 
culmea gloriei. Deci, după Cei șapte magni- 
fici, după Marea evadare, după Puștiul din 
Cincinatti, Nevada Smith și Locotenentul 
Buliitt; la 38 de ani şi 18 filme, promovat 
„star“ încă de la al zecelea, modestia sa func- 
ționa ca pe vremea cursurilor de la „Play- 
house”. Așa a rămas și după aite filme noto- 
rii, Papillon sau Infernul din zgirie-nori. Par- 
teneri mai talentaţi sau mai rafinaţi — pre- 
cum Dustin Hoffman şi Paul Newman, de 
pildă — l-au stimulat, dar n-au reușit să-i di- 
minueze modestia. 


Cum nu toate rolurile îi puteau oferi ocazia 
de a-și demonstra talentele de motociclist și 
şofer (precum în Marea evadare, Hoinarii sau 
Le Mans), McQueen a trăit din plin viața 


isi!) 


Legenda lui On Dal 


Fascinaţia 
Orientului 


a 
tă privirea spre trecut, faci un pas 
spre Orient și intri intr-un spectacol de 
mare montare. Termenul de referință ci- 
nefilă a fascinaţiei cineaștilor pentru lu- 
mea extrem-orientală (existentă încă de 
la Orient Express-ul lui Joseph von 
Sternberg, pentru a da un exemplu noto- 
rìu) este, în vremea din urmă, Ultimul im- 

at al lui Bertolucci, film ce descitrează 

somptuozitatea orientală atitea percu- 
tante și subtile semnificații istorice. Nu- 
meroase alte filme, fără ambiţii de capo- 
doperă, concepute insă în dublu respect 
al istoriei și fastului continentului asiatic, 
justifică atracţia publicului câtre super- 
spectacolul lumilor att de depărtate de 
noi în timp şi spațiu. 


Un recent exemplu al genului este fil- 
mul din R.P.D. Coreeană. intitulat Le- 
genda lui On Dal. Legenda, în măsura în 
care orice prezent capătă, odată cu trece- 
rea timpului, aură de basm. Generalul On 
Dal a existat cu adevărat la răscrucea se- 
colelor Vi și VII, fiind unul din acei con- 
ducători din popor care şi-au inchinat 
viața luptei pentru păstrarea libertății 
neamului lor. Pe cimpul de luptă câlăreții 
se înfruntă, spadele se incrucișează. in 
palate dregătorii cei răi urzesc impotriva 
împăratului cel bun. Prințese stioase 
{Choe Gum Ok — o frumusețe specifică 
ce poate fi apreciată pe orice meridian) 
se dovedesc destul de îndrăznețe pentru 
a-şi lua soarta în propriile mini. salvind, 
totodată, pe cei ce o merită 


Cine nu cunoaște, din copilărie. aceste 
mereu ascultate sau revâzute poveşti? 


Totuși spectatorii — în special tineri, 
desigur — se înghesuie în sala de pe Bu- 
levardul filmului, iar cînd nu mai sint lo- 
curi, râmin în picioare sau stau cocoțaţi 

“pe lambriul caloriterelor. Nici pe ei, fi- 
reşte, nu noutatea î atrage. ci magnetis- 
mul eroului numit „pozitiv“. Le place fără 
îndoială să vadă în acțiune vitejia, curajul, 
înțelepciunea. Ei aplaudă, în fond, reu- 
şita, chiar dacă travestită în costumaţia 
evului mediu, și eroul care a inspirat, 
adesea, literatura și fiimul. personificind 
speranța oamenilor de a ieși victorioși din 

încercările vieții. 


Publicul vine să vada ce poate câuta o 
prințesă moştenitoare intr-o umilă colibă. 
Și află că ea caută și pină la urmă gă- 
seşte adevăratul înțeles al vieţii, libertatea 
şi dragostea Este morala nu doar a aces- 
tei fabule cinematografice. 


Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor din R.P.D. Coretana. 
Scenariul: So! Ju Yong. Regia: Ha Ung Man 
Imaginea: Han Ayong Su. Cu: Choe Sun Gyu, 
Choe Gum Ok, Yu Gyung Ai. Kim Tai Sun 


reală a curselor de auto sau de motocros 
Veritabii as al volanului, împătimit de viteză 
(acea plăcere a riscului manifestată încă din 
copilărie). McQueen a luat parte la curse din 
cele mai periculoase. În toată lumea. Unele 
Chiar le-a ciștigat. Altele s-au soldat cu acci- 
dente. Întotdeauna s-a ridicat de jos. Pentru 
noi, care nu l-am văzut decit pe ecran, lunga 
şi extraordinara secvență de urmărire şi cas- 
cadorie cu mașina din Locotenentul Bulilit, 
unde Steve McQueen era el insuşi, nu numai 
la volan — nefiind dublat, era el — actorul și 
Omul totodată — acea secvenţă, zic, râmine 
de neuitat. 


Funciara sa modestie l-a făcut să interpre- 
teze in Vinătorul (ultimul sáu fiim, realizat în 
1981) un rol ce lua în deridere chiar tipul de 
personaje intrupate de McQueen în cursul 
twigurantei sale cariere Ai impresia că el a 
gasit o satisfacție tocmai în a-şi demola mi- 
tui Cunoaşteţi multe probe de modestie de 
un asemenea calibru? 


Modestia zice micul Larousse — este 
„Virtutea ce ne împiedică să gindim sau să 
vorbim cu orgoliu despre noi înșine”. Și se 
grăbeşte să adauge: „modestia sporește me- 
ritul“. Quod erat demonstrandum. 


Aura PURAN 


mari cineaști 


Ettore Scola 
și nostalgia polemică 


E... Scola elaborează premisele unei 
priviri distanțate, critice față de realitatea 
italiană, din perspectiva unui univers ima- 
inar fondat, în esenţă, pe nostalgia valori- 
spirituale absente- azi. Filmele sale, 
marcate stilistic de maniera commedia 
dell’ arte şi de imagistica felliniană, se cir- 
cumscriu, în ultimă instanţă, ca investigaţii 
ale unor destine, ale unor „cazuri“ simpto- 
matice at starea de fapt a unui mediu 
social. exemplu, în Uriţi, murdari şi 
răi (Brutti, e cattivi — 1970) su- 
biectul este rezultat din intrigile violente 
— realizate parodic după modelul mitolo- 
gic al „răsturnării“ lui Cronos de către fiii 
săi — dintre o familie impresionant de nu- 
meroasă, ţintind la detronarea tatălui au, 
tocrat (Nino Manfredi), deţinătorul unei 
considerabile sume de bani, în care se în- 
trevede soluția depăşirii condiţiei lor pau- 
pere. Peisajul existenţei cerşetorilor, vie- 
ţuind într-un sordid „bidonville”, situat pe 
un maidan la marginea orașului, eroi scin- 
daţi între dorinţa unui vis irealizabil: liber- 
tatea și bogăţia imaginate în stilul străluci- 
tor al reclamelor tv, şi, metaforic vorbind, 
limita propriei marginalități (aşa cum co- 
piii lor, în absenţa părinţilor. sînt închişi 
intr-un parc-coteț) — este realizat, nu în 
stilul neorealismului, al reportajului și al 
„imaginii rupte din viaţă”, ci în tuşa emfa- 
zei, a grotescului şi burlescului. Filmul 
ilustrează efortul stilistic de a sintetiza din 
artificiile artei, un univers alternativ, un 
model exemplar şi semnificativ a cărui tea- 
tralizare evidentă ţine de un program es- 
tetic, de o poetică a „distanţării” şi a refu- 
zului realismului. 
In Balul (1983), cel mai cunoscut film al 


regizorului (după Nopțile de la Va- 
renne), abandonează figura eroului pe 
care o înlocuieşte cu imaginea colectivităţi 
umane condensată din mulțimea fragmen- 
telor, detaliilor şi destinelor individuale ce 
o transformă în formula filmului spectacol 
teatral. Istorie a perioadei anilor '30-'70, 
repfezentată prin intermediul scenelor 
„mute“ — protagoniștii se exprimă doar 
prin mimică, gestică sau dans — filmul 
evocă muzica, moda, bucuriile şi neferici- 
rile oamenilor care se adună periodic în 
sala de dans, pe măsură ce, afară, istoria 
produce evenimente zguduitoare. Filmul 
reflectă ironic şi melodramatic soarta unei 
umanităţi în care dorinţa de viaţă, de spec- 
tacol, de iubire, dans şi muzică este moto- 
rul existenţial care o determină să ignore 
atit tragismul destinului particular, cit şi 
drama istoriei. 

Situat tot în aria studiului de mediu, Te- 
rasa (1979) urmăreşte, in cinci episoade, 
momentele de criză ale unor intelectuali. 
Episoadele, legate formal prin revenirea la 
spectacolul unei serate mondene — va- 
rianta decadentă a spațiului festiv din Ba- 
lui; spaţiul sărbătorii populare, al adunării 
mulțimii, forma de coena medievală sau 
prilej de satiră socială — configurează 
viața cotidiană şi intimă a scriitorului, sce- 
naristului, producătorului de film, ziaristu- 
lui angajat politic sau a profesorului, scin- 
dată dramatic intre rolul social al individu- 
lui şi problematica sa spirituală. Un por- 
tret-diagnostic al crizei sale de inspiraţie, 
de justificare a creaţiei ori a experienţei 
pasionale. Un pasaj ilustrativ pentru rezol- 
varea  alternativei eveniment-politic sau 
stare-afectivă este momentul în care ziaris- 
tul de stinga (Vittorio Gassman) aflat în 


Melodii cu funcţie de replică (Balu! de Ettore Scola) 


Colegiul de redacție 


Ecaterina Oproiu 
redactor şef - 
Mircea Alexandrescu 


redactor şef adj. 
Rodica Lipatti 
secretar responsabil 
de redacţie. 
Florina Ciocirlie 
Alice Mănoiu 


Gina Patrichi şi lon Caramitru, 
două valori consacrate ale teatrului 
şi filmului nostru 


Foto Victor STROE 


tribună, în faţa unui uriaș auditoriu la o 
dezbatere politică, pledează imaginar cauza 
sentimentelor care-l copleșesc — dar care, 
in definitiv, îl oferă dimensiunea umană a 
existenţei sale. 

Scola pune în practică (artistică), într-o 
tonalitate mai gravă decit Fellini, o va- 
riantă a programului istoriei mentalităţi- 
lor, adică atenția acordată dimensiunii 
umane a istoriei, in formele ignorate de is- 
toria evenimentelor politice — ale vieţii 


O actriță franceză cu cotă 
internaţională (Fanny Ardant) 


cotidiene, de familie, impreună cu mectele. 
simţâmintele, sensibilitatea, crezurile, 
moda, sărbătorile şi obişnuinţele oameni- 
lor comuni. Este ceea ce realizează, într-o 
măsură mai evidentă decit în filmele ante- 
rioare, în ultima sa creaţie, Familia (1987). 
istoria iubirii . neimplinite dintre Carlo 
(Vittorio Gassman) şi Adriana (Fanny Ar- 
dant) în cadrul caleidoscopic al vieţii coti- 
diene a generaţiilor unei familii burgheze 
medii, de-a lungul unei vieţi. Aici secolul 
XX este privit din unghiul privilegiat al 
unui „fin de siècle“, ce refuză programatic. 
in numele valorilor afective ale unui uma- 
nism resuscitat, problematica (culpa) eve- 
nimentelor majore ale istoriei-politice ita- 
liene (războiul, dictatura mussoliniană, 
criza economică şi politica actuală). Lecţia 
filmelor sale — de la O zi ală (1977) 
ce situa iubirea de o zi dintre el, un inte- 
lectual cu idealuri infrinte (Marcei.o Mas- 
troianni) ce se află în pragul sinuciderii, şi 
ea (Sophia Loren), o femeie casnică terori- 
zată de un soț nazist, poveste desfăşurată 
pe fundalul unui miting mussr.tinian, la Fa- 
milia care extinde sentimentele la dimen- 
slunea unui secol — se consumă așadar, nu 
ca refugiu, ci ca opoziţie la verdictele ne- 
faste ale istoriei, sugerind că omul are pu- 
terea de a rămine mereu el însuși. 


Valeriu DEAC 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, București 41017 


Exemplarul 8 le: 
„Cititorii din străinatate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10976 
pe București — Calea Griviței nr 
64—66" 


Prezentarea artistică și prezentarea gralica 


ioana Statie 
E. 


—— 


Tiparul executat la 
Combinaty! poligrafic 
«Casa Scinteij» — Bucuresti 


Schiţă de portret 


in Costineşti, tristețea este strict inter- 
zisa!” Cu aceste cuvinte de bun venit, etalate 
zîmbitor pe un panou folosit de obicei pentru 
atfei de negati — „nu câlcaţi pe iarba, nu 
rupeți florile! își intimpiná staţiunea tine 
retului oaspeții. Chiar ta intrare flutură, atra 
gind într-un joc vesel privirile, numeroase 
alişe anunțind a 11-a ediție a Galei filmului 
pentru tineret. Deci. Costineşti transformat 
timp de zece zile in capitala estivala a filmu 
lui de lung și scurt metraj. 

Putem porni de la definiția Galei oferita de 
Micul dicţionar enciclopedic: „O serie de 
filme produse de aceeași țara și prezentate 
cu. ocazie solemna" sau putem rasfoi ediţiile 
precedente. aiegind un citat din Programul 
primei ediţii care stipuleaza rolul Galei, de a 
contribui „la mai buna valorificare a filmului 
ca modalitate de educare şi formare a tinere; 
generaţii”. Putem chiar spicui din „Consec 

nja foaie pentru minte, inima ṣi cinema 
tografie“ care vorbește despre Gala ca fiind 
un punct iradiant al dezbaterilor despre va 
loarea filmului românesc.” 

Dar. indiferent de formula aleasă, ea va tre 
bu: så conțina tinereţea ca semn distinct» 
ecuson obligatoriu al tuturor butonierelor T: 
nerețea dezinvolta și tranca, alergind cu in 

nare bobul de neghina întrebind. necru 
nd 

Tinereţea unui public dotat cu o teribila 
acuitate a observaţiei, adresindu-se cineasti 
lor cu maturitate, nuanţind noţiunea de res 
ponsabilitate, probind profunda lor implicar 
n uriașul efort constructiv al poporului nos 
tru 

Tinerețea si partenerul ei așteptat, dorit. 
laudat. comentat, dar cind e cazul şi criticat 
filmul 

Un Costineşti pastrator al bunelor ob; 
ceiuri: vezi dialogul de pe plaja purtat zilnic 
la orele 10 a.m. prin intermediul Radiovacan- 
tei, un Costinești în aşteptarea capodoperei 
alegind, pentru seara festivă a palmaresulu 
desfasurată sub „tavanul instelat” al Teatrului 
de vara, producţii din linia intii. Aici au pri- 
mit, dealungul anilor. diplome și entuziaste 
aplauze: Cursa, Septembrie, Mireasa din tren, 
Croaziera, O lacrimă de fată, Concurs, Sec- 
venţe, intoarcerea din iad, Horea, Pas in doi, 
Padureanca, Moromeţii, creații de prestigiu 
care s-au întors de la mari competiții interna 
ionale cu valoroase distincţii Un Costinesti 


e Marele premiu: fiimului Moromeţii, sce 


sariu! și regia Stere Gulea 


è Premiul special al juriului: filmului Nişte 
baieţi grozavi. scenariul Mihai Opriş, Aurora 
icsari, regia Cornel Diaconu 


* Premiul pentru regie (ex-aequo): Nicolae 
Mărgineanu pentru regia la filmul Flăcări pe 
comori; Cornel Diaconu pentru regia la filmul 
Nişte băieți grozavi 


e Premiul pentru imagine (ex-aequo): Cris 
tian Comeagă pentru imaginea la filmul Mira- 
colul; Marian Stanciu pentru imaginea ia fil- 
mul Rezervă la start 


plin de optimism și, deci, de speranțe, ape 
lind ta formula "data viitoare” (a se cm Gala 
viitoare) 


Serile, dimineții 


Nouă seri, egal noua filme de lung metraj 
dintre care doua în premieră absoluta, Noua 
dimineţi fierbinţi pe plaja incinsă de razele 
necruțătoare ale soarelui. dar și de focul opi- 
niilor 

N-a constituit pentru nimeni o surpriză ma- 
rele premiu: Moromeţii, bazat pe romanul 
omonim al scriitorului Marin Preda. O recu- 
noaştere deosebit de valoroasa, traducin- 
du-se pentru Victor Rebengiuc și Luminiţa 
Gheorghiu în premii de intepretare, precum 
i o menţiune pentru copilu! Marius Badea. 
ințepretul lui Niculae. 

Regizorul Stere Gulea s-a apropiat de Mo- 
romeţii cu toata indrazneala talentului, J-a 
decupat” din litera cârţii pe inegalabilul ţa- 
„an-fiiosof. transcriindu-l intr-un film structu- 
rat expr. atent sa nu stirbeasca nic u Ch 


Deţinăte 
marelui 
premiu: 
Stere * 
Gulea 
(Morom (74) 


e Premiul pentru muzică de film: Adrian 
Enescu pentru muzica la filmul Rezerva la 
start. 


e Premiul pentru interpretare masculina 
Victor Rebengiuc pentru rolul Moromete din 
filmu! Moromeţii 


e Premiul pentru interpretare teminina Lu- 
miniţa Gheorghiu pentru rolul Catrina din tii 
mul Moromeţii 

© Premiul pentru debut (ex aequo): Anghel 
Mora pentru regia la filmul Rezervă la start; 
Dorin Doroftei pentru regia la filmul Nelu 


e Juriul a acordat un premiu monteuzei 
Melania Oproiu pentru montajul! la filmele 
Nişte băieți grozavi și Rezervă la start 


è Juriul a acordat o menţiune pentru inter- 
pretare actriței Emilia Popescu pentru rui 
Stela din filmul În fiecare zi mi-e dor de tine 


è Juriul a acordat menţiuni copiilor Mihai 
Brătilă pentru rolul Nelu din filmul Nelu şi 


Nelu mic 
Mihai Brătilă, 


A 


Nelu mare și 
(Radu Duda şi 
eroii filmului 

de D.R. Popescu și Dorin Doroftei) 


In numărul viitor: 
Colocviile 


revistei Cinema 


Din nou 
și pe larg 
despre 
Costinești 


e Premiul pentru 
Mozaic V regia 
Pop 


e Premiul pentu fiim documentar 
Strapungerea reqa Aa ase 


e Premiui pentru cneamaior 
fitmut Făra re rară a 
București. autor 
Mitruţă ai! 
togratice Botoşan 
Bine aţi venit al onec 
mişoara. auton D. AG 
tor 


e Premiui pentru studenț: a 
aequo): filmul Concurs cu. Hamlet, regia 
George Ciubotaru, imaginea Lucian Roman 
si Marius Costineanu, filmul Simbătă, ora 13. 
regia şi imaginea Stoian Cristian 


tume din spiritul cârţii. cu ambiția ca viziunea 
sa tiimică sa nu fie doar o lectura, ci o res 
crere in limbajul cinematogratic specific 
Ne-am intilnit cu un Victor Rebengiuc copie 
şitor, izbutind un ro! antologic. Catrina Lumi- 
nițţei Gheorghiu a razbit pina la noi ca un 
personaj bogat sufletește, plin de substanţa 
intens, apartinind lumii țaranilor din 
Gumeșt: (şi țaranulu: in general). „co 
la nevoie, dar în adincul ființei cald atasata 
barbatului ei Ilie Moromete 

Juriul! a acordat premiul pentru regie, ex-a- 
equo, regizorilor Cornel Diaconu şi Nicolae 
Mărgineanu 

Nişte băieţi grozavi semna! de Cor 
conu ascunde „O nazuinţă secreta” recuceri 
rea acelui teritoriu al realitaț contemporane 
prea des cutreierat de schema. ponaif. ṣa- 
bilon. Latura frapantă a filmului. prospețimea 
care denunţă automatismele de gindire, sta 
pinește imaginea, montajul și. nu în ultimu 
rind, interpretarea. Regizorui a construit „din 
mers", ignorind cu bună ştiinţa banalitatea 
tramei, neabdicind de la prestanța. cu sè- 
minţa de polemică atunci cind pledeaza pen- 
tru necesitatea de a privi adevărul in faţa Ro- 
mantic şi, uneori voit. tandru romantios 

Despre Flăcari pe comori. re 
Mărgineanu a declarat cà l-a si 
fiim de actualitate prin mesaju 
poarta, prin puterea de convingere 
spera sa o aiba”. Filmul impune di ui lo- 
cului prin cursivitate, prin emoția in stare 
pura. prin gindul pe care îl transmite omu 
nu trebuie să se lase robit de pată 

La cea de-a 11-a ediție a Gaia ce 
butanţi Anghel Mora și Dorin Dorotte 
monstrat o siguranța prolesională caracteris- 
ticà regizorilor încercaţi Rezervă la sian 5 
Nelu sint două filme de ambiant 
antrenamentelor sportive, ambianta 
pilārii in cautarea unor parinț 
multe personaje memorab 
aplomb și, adeseori, cu farr 
îndreptindu-se spre actualitate 
echilibrat (scenariul și regia 
tele). obținind de la marele pub 
reacție. de acceptare şi de apre 


Gind pentru mai tirziu 


intr-adevar, trebuie sa vii la Costr 
sa te lași sedus de vraja tineret: 
vuletul marii și sä guşti filmul în d 
al unui, adevarat orașe! al t 
Sa renunţ: la prejudecaţi atu c 
tea de viziune și! stil demonteaza 
Sa-i insusești. ca pe o bucurie 
candoarea 
umeri, nerabdator 
titor 


zilele pina la Gala 


ileana PERNEŞ-DĂNALACHE 
Foto: Victor STROE 


ea a dat Extempora! la di 
de George Şovu şi Nicolae 
(Mădălina Pop) 


Corjos 


d 
pp