Revista Cinema/1990 — 1998/028-CINEMA-anul-XXVIII-nr-8-1989

nul XXVIII (318) 


Ne 
Ma 


Revista a Consiliului 
Culturii si Educaţiei Socialiste 
Bucuresti, august, 1989 


i CLI me mm n ch en 


RORIS MD ME 
Nr. 8 


23 August, temă fundamentală 
a filmului românesc 


Am făcut și vom face O 
filme închinate acelui august de foc 


bună parte din creația mea cinemato- 
grafica. este închinată războiului sau mai 
bine zis lunilor care au premers și succedat 
actului istoric de la 23 August. De ce? Pentru 
că războiul cu toate ororile lui, cu marile mu- 
taţii în conștiința oamenilor mi-a marcat ado- 
lescenta, primii ani ai tinereții. Era perioada 
cind acumulările, faptele, intimplarile, oame- 


nii, întrebările mi s-au întipărit adinc în me-, 


morie. 

În timpul războiului am fost marinar pe Du- 
năre. După 23 August am fost luat prizonier 
de nemți si transportat într-un lagăr de lingă 
Viena. Am plecat pe jos spre țară. În apropie- 
rea Budapestei, neavind acte, am fost luat 
prizonier si am fost internat în lagărul de pri- 
zonieri de la Gódólo. Am evadat şi m-am 
reintors în țară. Pe una din cunoștințele din 
lagar am reintilnit-o după vreo 20 de ani, pe 
cind turnam ca regizor prima coproducție 
româno-sovietică: Tunelul. 

Dar toate astea nu sint decit fapte. 

Ceea ce m-a impresionat însă în ultima 
parte a războiului a fost felul de a fi al oame- 
nilor. Cirmaciul meu de pe slep, cînd navi- 
gam cu vasul gol spre Regensburg, rostea 
fraze coerente si uneori chiar si zimbea; cre- 
dea sincer în victoria Germaniei fasciste. 
Cind coboram însă spre Dunărea de jos, cu 
optzeci de vagoane de muniţie în cală pe flu- 
viul plin cu mine de contact, acustice și mag- 
netice, 3 deranjau vinturile, valurile și nopțile 
cu luna. În zilele senine, in noptiie fără nori 
eram surprinşi de cîte două bombardamente 
pe zi. Am vázut acţiunile antihitleriste de sa- 
botaj ale docherilor bulgari, sacrificiile fàcute 
de marinarii sirbi si mai ales ostilitatea mun- 
citorilor portuari din tarà. Odatà am predat 
două bărci cu arme unor muncitori români în 
apropierea Galaţiului. Din aceste amintiri 


s-au născut o mulțime de povestiri și scena- 
riul Valurile Dunării, apoi, mai tirziu, Cerul in- 
cepe la i m. 

imediat dupà terminarea rázboiului, ca 
muncitor la fabrica de textile Arad, ca activist 
de partid, apoi ca ziarist am cunoscut foarte 
multi ilegalisti. Cu ei am petrecut nopti în- 
tregi, ascultindu-i. Am aflat foarte multe lu- 
cruri despre luptele de la Páulis, despre acti- 
Vitatea partidului care a mobilizat masele îm- 
potriva trupelor horthyste si nemtesti care au 
invadat Aradul dupà eliberare. Din faptele 
acelea eroice s-au náscut serialele de televi- 
ziune Pistruiatul, Eroii n-au virstà si filmul 
Sol fără uniformà. Marcat de evenimen- 
tele din timpul rázboiului, de patriotismul ar- 
matei din timpul insurecției, de izbinzile pe 
frontul din apus, socotindu-mă cronicar al 
acestor evenimente, nu se putea să nu dăltu- 
iesc în imagine epopeea eliberării noastre. 
Astfel s-au născut filmele Cerul n-are gratii, 
La patru pași de infinit, Stinta Tereza si dia- 
volli, Detașamentul Concordia și altele. De 
altfel, ultimul meu scenariu (pentru serialul 
de televiziune Misiunea în regia lui Virgil 
Calotescu) trateaza acelasi subiect, dar din- 
tr-un unghi cu totul deosebit. 

Unii cronicari m-au intrebat dacă nu ma re- 
pet. Eu cred că nu, mai ales dacă mă gindesc 
la generaţiile care vor veni după noi. 

Istoria nu se învaţă numai la școală. Prin 
intermediul artei, istoria devine palpabilă, 
emoţionantă. Am convingerea că despre 23 
August se vor scrie încă multe romane și se 
vor face multe filme. Chiar dacă filmele mele 
nu vor fi decit material documentar pentru vi- 
itori cineaști, rămin cu convingerea că mi-am 
făcut datoria. 


Francisc MUNTEANU 


Sentimentul 
că am pășit într-un veac nou 


memorie. $ mai văzusem nu o dată. li cunoş- 
team organicitatea — între temă, subiect si 
compozite — sdmirasem adecvarea stilistică, 
interpretarsa de zile mari a actorilor: Gheor- 
ghe Kovacs, Silvia Ghelan, Silvia Popovici, 
Comel Coman, Mha Paladescu, George Mo- 
toi, Mibasta Juwara Le cunosteam partiturile 
sì, de feczre cata descoperisem nuanțe noi 
in felul de a rost o replica — dialogul m 
abi can once fim ai Malvinei 


T 
"| 
i 
I 


g3 
il 


TT 
li 
lil 


| 
| 
| 
: 


| 


anu — in 


Ina von Kiausenberg (Mihaela Juvara) pentru 
a cinta din Wagner, de fapt pentru a-l obliga 
pe maiorul von Merck (Mihai Pălădescu), su- 
baltern al soțului ei, să vină s-o asculte, 
maiorul fiind şeful stației de priză a cablului... 
Nici noi, spectatorii nu cunoaștem pînă în fi- 
nal adevărata identitate a lui Cristea. lar tova- 
rasii lui o vor afla, poate, peste ani... sau ni- 
ciodată, cum se sugera în finalul unei va- 
riante a filmului. Ceva, totuşi, din comporta- 
ul lui Cristea poate preveni spectatorul 


peo ce = aude D saloa 
ilm un timp cit se poate de coi 
+ acţiunii. O înaintare impl. 


— € 


amânuntul trece neobservat, importantă fiind 
în secvenţă relaţia dintre personaje, starea de 
angoasă pe care o dau opririle la desele pos- 
turi de control, starea de necomunicare cu 
exteriorul și altele. Spectatorul e furat de as- 
pectul somptuos al cintáretei, de aerul prin- 
ciar al odraslei, de dialogul purtat în limba 
„germană... dar ceasul e acolo, in faţa lui. 

Avind privilegiul lecturii primei forme a 
scenariului, intuiam în prezența acelui ceas 
încercarea de a introduce din primele cadre, 
obsesia timpului. În scenariu fusese prevăzut 
initial un drum de ţară noroios, plin de gropi, 
după ploaie. Pe lingă efectul pe care l-ar fi 
dat pe ecran doamna ce ar fi coborit într-o 
lungă pelerină albă dintr-o mașină stropită 
toată de noroi, scenariul prevedea si stergà- 
torul care oscila pe parbriz ca un metronom. 
Schimbarea intervenită la filmare — drum se- 
cetos, absenţa ploii — a anulat prezenţa ster- 
gătorului metronom. Am întrebat-o o dată pe 
Malvina Urşianu într-o discuţie despre Serata 
de ce a renunţat la varianta din scenariu. „Nu 
din motive stilistice sau ideatice — mi-a răs- 
puns — ci pentru că vara aceea a lui '44 a 
fost o vară extrem de secetoasă. Nu mă gîn- 
disem la acest lucru, nu mi se părea esenţial. 
importantă îmi apărea senzaţia de izolare față 
de lumea din jur, pe care o dădea mașina 
aceea elegantă, înaintind prin glod, în care 
cei dináuntru rámin imaculati, mizeria din jur 
nu-i atingea... Dar cum si consilierul istoric a 
ținut sà respectàm anotimpul secetos, am re- 
nunfat..." 


Imi iau ingáduinta să redau dintr-o aceeași 
discuţie, o confesiune a cineastei mărturisită 
într-un fel și cu alte prilejuri, dar care acum, 
în perspectiva unei filmografii in care Seratei 
i s-au adăugat Liniştea din adincuri si Pe ma- 
lul siy al Dunării albastre, confirmă ceea ce 
nu o datà s-a observat cu just temei: opera 
cinematografica a Malvinei Ursianu este o 
continuă meditaţie, profundà, angajată — re- 
luatà mereu din alt unghi — asupra raportu- 
lui dintre individ si istorie. Vorbeam despre 
ziua de 23 August... „intotdeauna m-a obse- 
dat acest eveniment. Eram adoiescentà cind 
l-am trăit si cred că dintre toti oamenii care 
mă înconjurau, eram singura care realizam 
că s-a terminat o epocă şi a început alta. Ma 
uitam la ei cu uimire, cum nu realizează lu- 
crul acesta atit de evident. Eu am avut senti- 
mentul că am călcat în altă eră, într-o singură 


“noapte. Pentru mine 23 August a însemnat 


despărțirea în două a Istoriei, sentimentul că 
azi trăiești într-un ev istoric si miine pàsesti 
în altul. Cum să nu te obsedeze toată viaţa 
această demarcație? Tot ce a urmat după 
aceea mi s-a părut o consecință a acelei 
nopți. Te poate lăsa nemarcat acest fapt? Ni- 
ciodată n-am sà incetez să meditez în jurul 
acestui act, care a fost determinant pentru is- 
toria poporului român, pentru viața mea, pen- 
tru viața contemporanilor mei. Cum aș fi pu- 
tut să nu-i dedic trei din filmele mele?" 


Roxana PANĂ 


În linia întîi în 
Ziua „2“ 


U, fapt remarcabil este colaborarea ci- 
neaștilor cu scriitorii la realizarea unor filme 
dedicate zilei de 23 August. Diversitatea stilu- 
rilor, adincimea scriiturilor a asigurat o pre- 
zentare compiexă, din multiple și variate un- 
ghiuri, a semnificației si importanței momen- 
tului în existența poporului român, peliculele 
fiind nu numai mărturii sensibile pentru pre- 
zent, dar și meditații cu valoare generaliza- 
toare asupra istoriei. Străinul și serialul Lu- 
mini și umbre în regia lui Andrei Blaier și Mi- 
hai Constantinescu după Titus Popovici, Fa- 
cerea lumii, în regia lui Gheorghe Vitanidis, 
si Procesul alb în regia lui lulian Mihu, după 
Eugen Barbu compun ample și viguroase 
fresce ale societăţii românești în acel timp 
cind o lume isi schimbă fizionomia. Sint zu- 
grăvite medii citadine și rurale, se face vivi- 
secția unor moravuri şi mentalități, sint creio- 
nate destine exponentiale pentru acele vre- 
muri de răscruce care cereau imperios op- 
tiuni definitive de viaţă, faţă de sine si de se- 
meni. În Ziua „Z“ ni se relatează într-un stil 
reportericesc despre pregătirea si declansa- 
rea Revoluţiei, despre uriasele forțe pe care 
le-a angrenat evenimentul in toate straturile 
sociale. Inregistrarea acţiunilor este facută de 
loan Grigorescu în linii lapidare care au ceva 
din febrilitatea unui reporter de front. Perso- 
najul acestei pelicule în regia lui Sergiu Nico- 
laescu este colectivitatea, întregul popor. 
Apelînd la un alt tip de conventie, aceea a fil- 
mului si a povestirii de rázboi, sint rememo- 
rate fapte autentice din rezistenta eroicá a 
luptei antifasciste. Astfel, in Emisia con- 
tinuá Page Dinu Tànase si scriitorul 
Aurel Mihale readuc în prezent faptele vi- 
tejesti ale unui grup de ostași care au 
apărat cu prețul vieții stația de radio „Romă- 
nia" de la Bod. Secventele de scurtă, dar 
densă notație psihologică se împletesc cu 
ample imagini de front. Spectácolul terifiant 
al războiului, al suferinței umane, tinerețea 
celor care s-au jertfit pentru o cauză nobilă, 
„devine o oglindă demistificatoare a violenţei 
şi spiritului beligerant. 

Prezentarea evenimentului de la 23 August 
este făcută în unele pelicule din perspectiva 
aparte a interioritàfii personajelor. Reaiizato- 
rii sint preocupaţi nu atit de luptele care se 
duc în afara eroilor, ci înăuntrul lor. Pentru 
Ana, Mihai și Toma din Valurile Dunării, în 
regia lui Liviu Ciulei, după Titus Popovici şi 
Francisc Munteanu, întilnirea cu 23 August 
are si semnificatia unui proces de cunoas- 
tere, a unei experiente existentis: Un peri- 
plu inițiatic străbate si cuplul de indràgostiti 
din romantica poveste a lui Francisc Mun- 
teanu, La patru paşi de infinit. Destinul unor 


eroi devotati si entuziasti, pionieri ai lumii 
noi, cu victorii márete, dar si cu pierderi ire- 
parabile naste intrebári existentiale nu numai 
in personaje, dar si in spectator. Dilemele lui 
Nea Vitu, creat de Teodor Mazilu si interpre- 
tat de Octavian Cotescu, din Barlera, in regia 
lui Mircea Muresan, aratà cà atentatul la con- 
stiintà este un chin la fel de mare ca extermi- 
narea fizică pe front. Acţiunea sa dirză în or- 
ganizarea rezistenţei antifasciste, apoi ac- 
ceptarea cu seninătate a morții, in fata opre- 
sorilor, este o lecţie de demnitate umană si 
de patriotism, exemplară. Substanța omenes- 
cului cucerește și în filmul lui Mircea Mure- 
san La le albastre aie oraguiui dupà Ma- 
rin Preda. In conturarea galeriei de portrete 
reprezentative pentru acei eroi anonimi care 
au dus pe umerii lor greul luptei, existà o iri- 
zare de sensuri care emojioneazà, tocmai 
prin ceea ce lasà nespus. Ele trezesc tulburà- 
toare meditatii despre viatá si moarte, despre 
sensul păcii, al tolerantei si înțelegerii 
umane. Profund analist psihologic, scriitorul 
Horia Lovinescu construieste in Stejar, ex- 
tremà urgenjà, tulburátoare destine, chipuri 
de relief ale unor personaje din ambele ta- 
bere care s-au infruntat pe scena istoriei. 

În aceste incursiuni in universul interior al 
protagonistilor, trama scenariilor, inventivà 
compozițional, conduce, uneori, spre dis- 
cursuri filmice moderne din punct de vedere 
narativ. În Alexandra și internul, după romanul 
lui Laurenţiu Fulga, in regia lui lulian Mihu, 
ca şi în Canarul și viscolul, în regia lui Ma- 
nole Marcus, după loan Grigorescu, este 
anulată desfășurarea linearà a subiectului 
scenele sint libere, inlántuite după o logică 
asociativă. În confruntarea personajelor cu 
sine, pe fundalul convulsiv al războiului, ni se 
dezvăluie stări şi trâiri confuze, amestec de 
realitate si vis, poezie si fior metafizic. Des- 
pre sensul dramatic al acelui timp ne pátrun- 
dem şi prin intermediul unor fabule parabo- 
lice. Întimplările tragice și frumuseţea morală 
a protagoniştilor din Atunci i-am condamnat 
pe toți la moarte, în regia lui Sergiu Nicola- 
escu, inspirată din povestire artea lui Ipu 
de Titus Popovici, ca si din Duios Anastasia 
trecea, in regia lui Alexandru Tatos, dupà nu- 
vela omonima a lui D.R. Popescu, emotio- 
neazà. Ele sint tulburătoare metafore despre 
inclestárile istoriei si reverberaţiile lor in con- 
știința oamenilor. 

Acestor filme, în care cineaștii vorbesc 
contemporan, pasionat si implicat despre 
ziua de 23 August, contribuţia unor condeie 
scriitoriceşti le-a asigurat valoarea de „me- 
mento vivere". 


Ludmila PATLANJOGLU 


Filmul, mesager al idealurilor istorice 


3 evenim la aceastà sárbátoare a po- 
porului nostru — ziua revoluţiei de eli- 
berare naţională si socială — ca la 
sursa cea mai fecundă de inspiraţie ar- 
tistica. Stimulatoare de opere cinema- 
tografice care infruntá timpul, pentru 
că sint mesagerele unor mari adevăruri 
despre oamenii care au pregátit, au in- 
fáptuit $i desăvirșit marea operă poli- 
tica si socială a ţării. Sentimentul aces- 
tui timp-optiune, timp-tráire, timp-isto- 
rie creează o convergenţă puternică a 
subiectelor inspirate din realităţile ace- 
lor ani care au pregătit actul revolutio- 
nar de la 23 August ori filme inspirate 
din evenimentele care retac traseul tu- 
multuos al „Zilei Z" — Ziua cea mai 
lungă a istoriei României contemporane 
— ca si a celor care au înscris etape 
esenţiale din viaţa ţării, îndeosebi după 
cel de-al IX-lea Congres. 

impresionantul capitol cinematografic 
cuprinde, într-o competiţie creatoare, 
forțele cele mai reprezentative ale mai 
multor generaţii artistice. O concen- 
trare de preocupări în această arie te- 
matică, concentrare de energii, dar şi 
bogată, foarte diversificată paletă de 
genuri si stiluri cinematografice, mar- 
cînd date-reper în cele mai multe filmo- 
grafii scenaristice, regizorale, interpre- 
tative. 


Malvina Ursianu, de pildă, şi-a con- 
struit opera ei cinematografică în jurul 
tripticului-devenit antologic — urmă- 
rind mozaicul social al unei lumi angre- 
nate în puternicul vair e 
Liniştea din adincuri, al 
Dunării albastre — titluri cărora li se 
adaugá mai de curi Figurangii, i 
acelasi stil de mare densitate analitica 
si plasticitate a expresiei filmice, a de- 
taliului de atmosferá si de caracter. 
Contribuţia autoarei la monografia te- 
mei revoluţiei este una substanţială, 
într-un limbaj modern si sobru, eficace 
ca emoție. Ea evocă fenomenul istoric 
cu toate aspectele individuale și co- 
lective pe care el le determină în con- 
ştiinţe. 

În tonalități de reportaj liric, de în- 
semnări febrile de front, de campanie 
trăită şi repovestită cu nerv si fluentà, 
Francisc Munteanu scrie-rescrie în ima- 
gini, „biografia“ epocii si o parte insem- 
natà a DI rafiei sale, incepînd cu acei 
Soldaţi f. — si d cu 
La patru i infinit, Detagamentul 
Concordia sì încà foarte multe (ca au- 
tor de scenarii sau ca regizor al proprii- 
lor script-uri). Colaborarea lui cu Titus 
Popovici a PME regizorului Liviu 
Ciulei filmul de antologie Valurile Du- 


nării, iar de foarte curind Francisc 
Munteanu a asigurat partitura cu care a 
debutat strălucit tinára regizoare .Cris- 
tina Nichituş Mihăilescu: Pădurea de fa- 
gi. Unghi epic inedit (un colectiv de ti- 
nere telefoniste isi^dau viața în timpul 
Revoluției de eliberare pentru apărarea 
centralei ge- asigura. legătura statului 


major Jara") si o prospeţime a im- 
pacti emoţional realizat cu o mare 
stâăpi a mijloacelor cinematografice, 
alatuf& recentul film, valorilor devenite 


casi 


de mare viná epicà, Sergiu 
reface intr-o amplà epopee 
| Zilei Z, avind ca 
eroismul armatei române în 
profunda umanitate 
jertfit pentru recucerirea 
libertăţii iului popor, dar si a altor 
Ton de cronicar pro- 

i momentului adus în ima- 


, printr-un dinamism 
al spectacolului. Eroilor săi 
prima linie, caracterizați în acțiune, 
adaugă ofițerul cu o undă de 
de lirism bine stăpinit, din poli- 


naje din 
damnat po Iene: 


În filmografia lui Manole Marcus con- 
struità cu exigentà de profesionist in- 


cercat, cu o rigoare a selectiei temelor, 
scenariilor, interpretilor, douá titluri 
marchează etape-cheie: Actorul si săl- 
baticii impunind de pe fundalul unei 
epoci dramatice portretul artistului-ce- 
tatean minuind arma necruțătoare a sa- 
tirei antifasciste (în memorabila creaţie 
actoricească a lui Toma Caragiu) şi Pu- 
terea și Adevărul. Filmul politic-etalon, 
dezbatere pasionantă asupra puterii 
imtr@umamoment-cheie al democratizàrii 
T lower, după, Congresul al. IX-lea 

partidului. DiréCtetea. si eoniomia 
limbajului filmic, valoarea cuvintùlui 
potentind expresivitatea imaginii, o 
strălucită distribuţie, sint citeva trăsă- 
turi ale stilului Marcus impus încă de la 
dramaticul poem al eroismului unor ti- 
neri ilegalisti: Canarul şi viscolul. Stil 
reafirmat apoi, cu o adecvare 
la gen, în cu totul alt tip de film: Punga 

cu libelule (perioadă a organizării rezis- 
tentei antifasciste, intr-un mediu pito- 


resc). 

n timpi diferiti ai povestirii, Mircea 
Muresan isi resin arta realistá de-a 
picta portretul unei colectivităţi in ac- 
iune, printr-o diversitate de tipuri mo- 
ilizate de un ideal patriotic comun: 
apărarea Capitalei realizată de o bravă 
baterie antiaeriană în albastre 
ale oraşului; iar în preluarea 
puterii politice de către clasa munci- 


unei alte „preluări isto- 
ionalizării, a inspirat una 
ite ecranizări, Facerea 


rice“, cel al 
din cele mai i 


(Continuare în pag. 5) 


147 F 


i 
E 1 
AR 
$$ 
A infelege istor 
Serata 
de Malvina Ursi 
cu Kovacs Gyorgy 
şi Silvia Popovici 


tă 
i 


3 


Personaje antologice 
(Irina Petrescu 
si Constantin Diplan 
în Srejc 

extremă ur 


La evenimente memorabile, 


23 August, 
temă fundamentală 
a filmului românesc 


| storia se face cu oameni, de către oameni. 
Ea înmănunchează atitea trasee existențiale, 
convergente sau nu, aflate în raporturi lim- 
pezi ori dimpotrivă, ambigue, în planuri 
uneori paralele sau contingente, atit de di- 
verse și uneori surprinzătoare incit repre- 
zintă, cum e și firesc, piná la urmă, sursa de 
inspiraţie inepuizabilă a artei. 

Filmul românesc, marcat fundamental de 
aspiraţia măreaţă de-a reflecta epopeea na- 
tionalà, gravitează în jurul unor momente me- 
morabile. 

Si cind momentele memorabile sint decli- 
cul unui film memorabil, pentru un rol me- 
morabil, nouă, cronicarilor nu ne mai ràmine 
decit datoria firească a rememorării, exprima- 
rea — cu argumente valorizatoare demne si 
întemeiate — a motivelor pentru care un rol, 
un episod, un personaj își capătă, pînă la 
urmă, un loc anume, meritat și bine definit 
într-o posibilă antologie. lată, în cele ce ur- 
mează cîteva „partituri“ actoricești si aminti- 
rea impactului cu sensibilitatea noastră, cu 
emoția noastră. Cu alte cuvinte, o clipă de 
amintire și de prețuire pentru creaţia actori 
cească, cea care poate valoriza o pagină 
scrisă dintr-un scenariu, interpreta o indicație 
de regie, spori valenţele unui cadru, împlini 
un film prin atitea sugestii, amănunte, idei și 
sentimente... 


Aura unui crez 


A. cum se întimplă în cazul marilor ac- 
tori, sensibili la momentele esenţiale ale isto- 
riei, cu un traseu artistic de o anumită coe- 
rență ideatică, politica, filozofi m à 
Irina Petrescu și-a asumat (ace 1 
euo firesc patetisa n onaj 
i SAU: ite în acord cu perso- 
nalitate; mple profund nelinistità, 
măcinată de întrebări, iluminată de revelații. 
. legalista din Duminică la ora șase, fata de 
pe ş | călător pe Dunărea minată, într-o 
vară la fel de minată din Valurile Dunării; Iru- 
moasa tulburată de frisonuì schimbării unei 
lumi, inocentă si framintatà, hărțuită de të- 
"meri, incertitudini, întrebări sfisietoare, reali- 
táti şi dragoste din Facerea lumii; intelectuala 
nedreptăţită protund, reintoarsă spre rosturile 
sale de o viguroasă reevaluare a lucrurilor, 
cu înțelepciune şi demnitate, nu cu resenti- 
mente, ci cu pură iubire de viaţă din O lu- 
mină la etajul zece, — sint acestea cîteva din 
personajele Irinei Petrescu, cârora actrița le-a 
dăruit chipul ei de-o expresivitate specială, 
îNmintarea ei inteligentă, tipul ei de proble 
matizare majoră 
Sint acestea creați în toată puterea cuvin- 


şase reprezenta in 1965 (dar şi azi, după 
ati ani) o cuime Un personaj plauzibil si 
impresionant, care trăa realitatea istorică pe 


inua subțire de demarcaţie dintre încredere si 
spaimă, responsabilitate si ingenuitate. lubi- 
rea ei era nefericită, finalul ei era nefericit, 
totul se întimpia in aura unui crez Care a avut 
nevoie de jertfă. Pentru că fără jertfă, spun 
miturile. nu se poate înfăptui nimic durabil. 


Cuprinderea unei convingeri 


S e pare cà ingindurarea este starea care-i 
reuseste cel mai bine lui George Motoi, iar 
actorul intră într-o relaţie anume, cu tensiune 
şi problematizare argumentată, convinga- 
toare mai cu seamă pe această coordonată. 
Ingindurat era şi eroul din Marele singuratic, 


desprins din pagina lui Marin Preda, și cel în- 
tors acasă din Trecátoarele iubiri, un ingin- 
durat care-și metamorfozeazà frămîntarea în 
acțiune, și întrebările în clarificări ideologice 
a fost și eroul din Liniştea din adincuri. Nu- 
. antat, cu lumini şi penumbre, framintat de 
ginduri si realităţi, de meandrele sufletului, 
de dragoste si datorie, de cuvinte si întrebări, 
de toate acestea sub fantastica tensiune a 
momentului, personajul „se trezește“ prin în- 
indurare. Are în faţă seninátatea cu care în- 
runtă moartea un tinăr utecist (interpretat 
credibil de Daniel Tomescu). Are în față pilda 
curajului la o virstă care ar fi, teoretic, a în- 
floririi, a bucuriei și-a vieţii. Nu a morții. Si 
atunci, sub ochii noştri actorul își trage per- 
sonajul spre cuprinderea unei convingeri, 
spre un tip de politizare cu nespusă finețe 
analitică și conceptuală, aşa cum ştie gindi, 


Cu acest film a început viaţa mea 


^ 


I, fiecare an cînd începe să se lumi- 
neze de vară, uneori de prin mai, începe 
să mă bintuie dorul. Ştiu că mi se va cere 
o participare la revistă la un grupaj cu fil- 
mele care au sărbătorit, iubind cu omagiu 
smerit și profund acel eveniment, dar mai 
ales începe să mă bintuie dorul de vre- 
murile acelea de sfirsit de mai și început 
de august '59 cînd filmam pe Dunăre si 

sunau artificiile inginerului Daraban si 
se umplea” fluviul cu fum și strigăte. 

În fumul acela din Valurile Dunării 
mi-au serbat Bil) de echipá majoratul. 


erau! 
Sc 


Ce tinere 
regia Cristina Nichi 
Fora Vasilescu, È 


In fumul acela Liviu Ciulei isi robotea 
ziua de miine cu Grigore lonescu — ope- 
ratorul, cu Rada Cálin si Dan Naum, 
monteuri si cu Sicu Dimitrovici — secun- 
dul, cu Oltea lonescu si Florina Tomescu 
— scenografii, cu Gheorghe Teban si 
Sandu Camenità — directorii filmului si 
cu Mihai... 

Citi mai sint din cei care au fost, nu 
vreau sá numár.. 

Atît de tare cu acest film de inceput a 
început viața mea. 


lina PETRESCU 


de fagi 


Mihăilescu cu Anca Dincă, 


abeta Adam si Virginia Rogin) 


exprima si argumenta o autoare ca Malvina 
Ursianu. Expresia, fizionomia, tonul, gesturile 
acelea mici, exprimau ia George Motoi cu 
discernámint frámintarea unei constiinte 
aflate la ora deplinei maturităţi, a unei consti- 
inte formate pe anumite jaloane, cutremura- 
rea din temelii a unei concepții de viață. Pon- 
derea, sobrietatea, interiorizarea, acel zimbet 
amar, putin silit (de parcă ar vrea mereu să 
spună mai mult decit se spune în text) spo- 
reau puterea de expresie (si de convingere!) 
a unui personaj care - întruchipa în acest film 
o lume, o concepţie de viaţă, o desteptare, 
ora conştientizării, ora maturității politice, re- 
volufionare. Personajul lui George Motoi de- 
venea sub ochii noștri, din intelectualul ab- 
stras, un adept de substanţă al cauzei revolu- 
tionare. 


O aspiratie umanistà 


P... din cauza susținerii (obisnuintei 
susținerii) unei partituri mai ample, mai com- 
plexe, anume aceea a regizorului, actorul 
Sergiu Nicolaescu se autofiagela (imi pare 
chiar într-un interviu), declarind că s-a jucat 
pe sine in mai toate rolurile! Nu vom teore- 
tiza aici, nu e locul si momentul unor puncte 
de vedere despre personalitate şi creaţie, 
despre acel transfer de personalitate de la 
actor la personaj, despre acea osmoză cu- 
rioasă și uneori tulburătoare, doar vom 
aduce in conu! de lumină al rememorárii un 
personaj dintr-o galerie marcată de respon- 
sabilitate și sacrificiu, care le premergea pe 
cele din Ziua Z si Noi, cei din linia intii, E 
vorba despre Tudor din intilnirea. 

Cu fizionomia să particulară — o expresivi- 
tate caldă, care poate cuprinde deopotrivă 
dirzenia, subtilitatea, concetrarea sau melan- 
colia, Sergiu Nicolaescu a făcut un rol dens: 
al unui luptător în încurcata rețea antifas- 
cistă, om de decizie, inventiv, superdotat, 
analitic, intuitiv el isi depăşeşte, de dragul 
cauzei, chiar afinitátile. Mai mult, în relație cu 
loana Dumbravă (rol atit de fin nuantat de 
actrița loana Pavelescu, agentă dublă, inteli- 
gentă, senzuală, „ingrozitor“ de feminină!) 
personajul funcţionează perfect, după legile 
dure, ale conspirativității — prevederea sur- 
volează simpatia, exactitatea depășește acel 
efluviu magnetic care se crează ia un mo- 
ment dat, intr-o camerà si-ntr-o noapte de 
poveste. Bárbatul se invinge cu acea putere 
care te farmecá, te impresioneazá, te cuce- 
reste. Genul creat de actorul Sergiu Nicola- 
escu e uneori de-a dreptul ,periculos", fi- 
indcă aerul cuceritor poate mina un personaj 
cu vreun accent negativ (şi cu alte cuvinte 
„pactizezi“ cu personajul în doi timpi şi trei 
mişcări! Amintiţi-vă cit de zăpăcitor era Pas- 
calopol!). 

Genul, deci, are deja identitatea sa limpede 
si inimitabilà (este genul Chamberlain, de 
pildá, in filmul lui Robert Young, tot un luptá- 
tor ,pentru bine", impotriva terorismulu: 
forței, impotriva mafiei — in Om fără identita- 
te). Este genul care rupe inimile si publicul 
asaltează casa; este genul care declanșează 
insomnia. Uluitor pentru cinema-ul nostre 


Cind filmezi 
sentimentul 
unui întrez popor 


D. fapt, cine-i fata asta? 


Chiar aşa pune întrebarea Matei, intransi- 
genta legătură de partid a lui Bucur: „Cine e? 
O cunoaşteţi?" Sau mai bine spus, ce garan- 
tie prezintă? Cine garantează pentru ea? 

„Fata asta" din film este un om. Si am sim- 
fit că despre ea, despre cei ca ea trebuie să 
povestesc, atunci cînd în istorie e vorba de 
evenimente cruciale în devenirea unui popor. 
Să povestesc despre cei ce au știut, au pre- 
gătit și au luptat pentru transpunerea în viață 
a unei idei. Din acel august 1944, eveniment 
crucial în istoria patriei și poporului nostru si 
pină azi, ne-au devenit cunoscute fiecare 
fază, fiecare moment al Revoluției, de parcă 
te-am fi trăit si noi. 

Citez dintr-o carte de istorie („Din viaţa po- 
liticà a României” de loan Scurtu — Editura 
ştiinţifică si enciclopedică, 1983): „In pe- 
rioada aprilie-august 1944 s-a desfășurat cea 
de-a treia şi ultima etapă a mișcării de rezis- 
tentà din România, caracterizată prin fàurirea 
unui larg evantai de alianțe social-politice, 
cuprinzînd toate clasele si categoriile sociale 
interesate în salvgardarea intereselor su- 
preme ale patriei, prin ridicarea la luptă a în- 
tregii naţiuni care, prin actul energic de la 23 


personaje si 


este faptul că, dată fiind bursa regizorului, 
uneori aproape că nici nu vorbim despre ac- 
tor. Acest contrapunct liric pe un rol mai 
vechi vrea să dovedească talentul genuin al 
actorului de a-și împlini personajele, de-a le 
pune mereu în slujba unei cauze nobile. O 
aspirație umanistă, o responsabilitate politică 
majoră, construită pe argumentul valorii ar- 
tistice. 


Destine de exceplie 


Sf 

D in pagina cu scris mărunt si chibzuit aş- 
ternutà de Marin Preda a ieşit la ivealà un 
personaj emoționant din galeria luptătorilor 
memorabili. Acțiunea filmului lui Mircea Mu- 
resan La porţile albastre -ale orașului fixa 
chiar momentul verii fierbinți din anul 1944, 
iar personajul principal interpretat de Romeo 
Pop desena un destin exceptional aflat într-o 
împrejurare excepţională. A fost meritul ace- 
lui foarte tinăr actor de-a se fi transpus cu 
atita ardoare, de-a fi intrat cu atita dăruire în 
pielea personajului. Actor cu totul particular, 
interesant pentru o gamă mică și exclusivistă 
de roluri, Romeo Pop a convins în rolul tinà- 
rului sublocotenent, dirz și inimos, cam rigid 
la început care-și cîştigă subalternii și face 
proba curajului, a convins intr-atit încît — pa- 
radoxal —, n-a mai fost distribuit în roluri in- 
portante. De parcă acel sublocotenent cu pri- 
vire nespus de albastră, filmat. într-o impresie 
de verde şi cer senin pe care se desenau al- 
burii si fantaşti norii verii fierbinţi, pe-o strofă 
de baladă înginată trist („N-a ști nimeni că 
m-am dus/ Numai m-or vedea că nu-s") n-ar 
fi hrănit viața si moartea personajului antolo- 

ic prin puterea și expresivitatea artistului. 

xagerez, desigur, cu bună știință, vreau sà 
spun doar că sublocotenentul acela a fost 
punctul de debut si de vîrf al unui actor de 
dragul căruia ar fi meritat să fie scrise alte 
partituri. Doza de încrincenare, doza de cu- 
raj, ingenuitatea (pină și în voce, în ton) în 
zimbetul rar și cald, aproape copilăresc, erau 
semnele unei intuitii artistice certe. - 


Tinerețea in linia intii 


O altă ipostază a tinereții pe fundalul 
unui război: personajul Doina Panait inter- 
pretat de Catrinel Dumitrescu în filmul Cris- 
tianei Nicolae, Riu! care urcă muntele. 
Întîi e veselă, romantică, un pic geloasă pe 
iubita tatei, un pic mofluza, cu moaţe-n păr si 
ochii duşi după o coronijà de flori, pe apa 
Dunării, un pic răutăcioasă, dar bună la su- 
flet, în fond, o adolescentă pe-un slep, un pic 
visătoare, așteptind mereu ceva, într-un răz- 
boi de fundal care-și dovedește colții doar 
din cind în cînd. Apoi totul se acutizează, 
lupta se declanșează, tatăl moare iar filmul 
acesta despre tinerețea luptei, tinerețea asu- 
mată, tinerețea revoluționară, sub bombe, 
sub tirul mitralierei, sub aprehensiunea morţii 
de-adevăratelea, tinerețea în linia frontului îşi 


August 1944 și-a luat soarta in propriile 
miini". Si mai departe „in tot acest timp, Par- 
tidul Comunist Român desfășura o vastă acti- 
vitate de mobilizare a maselor la luptă”. 

Aceasta era situația celor ce ştiau. Dar cei- 
laiti? 

ideea o gosso în romanul „A înțelege sau 
nu“ de Radu Cosașu. Bucur, un tînăr ilegalist 
acceptă sarcina de a tipări „România liberă”, 
zidit de bună voie într-o ascunzătoare. În tim- 
pul acestei claustrári benevole este frámintat 
de amintirea unei fete: Magellan. 

Magellan — nume de fatá? Nici a nume 
conspirativ nu prea suná. Atunci cine si de 
ce i-a spus asa? Ce fatá poartá numele unui 
explorator a cárui idee de a naviga dincolo 
de spaimele veacului lui îi conduce pe tova- 
ràgii de cálátorie in necunoscut si după 
moartea lui? 

Asa a apárut ea. O fatá care nici prin ori- 
gine socială, nici prin ocupaţie nu are, apa- 
rent, nici o tangentà cu lupta si cauza lui 
Bucur. Cine o cunoaste? Un artist care în 


(Continuare în pag. 23) 
Cristiana NICOLAE 


Portret colectiv 


1 944. August 23. Bod-Brașov. Staţia „Ra- 
dio-Románia" transmite... „Emisia continua"... 
„Aici Bucuresti, Romania“ — ştiri, muzică, 


interpreti memorabili 


compune puterea dramaticà si prin expresivi- 
tatea acestei eroine. Catrinel Dumitrescu si-a 
construit personaju! alegind struna ce i se 
potriveste cel mai bine: un firesc, o blindete 
bunà, un zimbet mic, copiláresc transformat 
apoi într-o gravitate tăcută, îngrijorată, o tan- 
drete caldă. Sub ele se întrevede textura si- 
gură a unei indirjiri de substanţă, fiindcă fata 
aceea străbate nu doar momentul 23 August 
1944, ci merge pe drumul armatei eiibera- 
toare. Marcatà de suferință, cu ochi lucitori 
care-au văzut ce-au văzut, undeva, in inima 
Tatrei, fata aceea adunată-ntr-o broboadă 
albă, ducea cu sine semnul victoriei antifas- 
ciste. În Doina Panait, Catrine! Dumitrescu 
cucereşte prin rima inteligentă a delicatetii, 
feminităţii: îndirjirea, curajul, sîngele rece. Un 
rol complex, memorabil, în care nimic n-a 
fost -neglijat: fizionomie, relaţie cu celelalte 
personaje, tonul. / 


Entuziasmul lucid 


i ot despre tinerețe și asumarea deplină a 
unui crez, vorbea într-un mod atit de eloc- 
vent, concentrat si filmul Să mori rănit din 
dragoste de viaţă. Claudiu Bleont, Gheorghe 
Visu si Mariana Buruiană creau o imagine a 
eroismului tinereții, mai puțin retorică decit 
cea cu care ne obișnuisem, de o factură 
proaspătă, într-o interpretare modernă, spo- 
rità în sensuri şi expresie. interpretările lor 
sint o dovadă că patriotismul, dăruirea, inteli- 
genta politică pot găsi întruchipări, la un 
moment dat surprinzătoare. Actorii, în acest 
caz minţi fremătătoare, au mizat mai cu 
seamă pe exploatarea paradoxului: entuziasm 
dublat de luciditate, calcul la rece, minte 
analitică şi inventivă, perspicacitate în cazul 
personajului lui Bleonţ; aparenţa detașării, a 
lejeritàtii, cheful de joacă tivit cu un curaj 
uluitor; cu sînge rece si stàpînire de sine la 
Gheorghe Visu. 

Existá ceva particular, greu de definit mai 
ales în rolurile de început ale lui Claudiu Ble- 
ont, cînd el nu semana cu nimeni si cu nimic, 
cind isi trágea personajele intr-o zoná a sur- 
prinzàtorului, plusind substantà peste litera 
textului. Erau tresăriri, expresii ale fiziono- 
miei de un indicibi! rafinament, de o prospe- 
time netrucată, cu totul originale, catalizind 
cite o idee a filmului. Bleont isi juca pe de- 
gete personajele şi în rolul liceanului utecist, 
„care paa un renghi teribil Sigurantei, el 
face, fără nici o îndoială, un mare rol. Nu mai 
putin în rolul Sarca, Visu juca „cu ușurință” 
uluitoare, cu acel firesc impresionant, apana- 
jul actorilor innascuti. 


Vectorul revoluție 


E xista în filmul Pe malul sting al Dună 
albastre o relaţie foarte expresivă, un co 
trast gindit pe fiorul unui suspens. În prim 
plan, in faţă era casa Zazei, viaja aceea des- 
trámatá şi pierzătoare, excentricitàtile ei dis- 
perate, uneori grotești, salonul ei imbicsit, 


teatru... „Aici Bucuresti, Romania" — o for- 
mulá intratá in firescul cotidian; incepe o 
nouă zi de muncă. E pace în ţară. Sárbátorim 
45 de ani de la înfăptuirea revoluţiei de elibe- 
rare socială și naţională, antifascistă și anti- 
imperialistă — 45 de ani de pace. August 
1989: moment aniversar în care ne amintim 
orele și minutele acelui August de foc 1944. 
Marile evenimente istorice devin mari teme 
cinematografice; „cazuri reale“ se convertesc 
în fapt artistic, eroii de pe cimpul de luptă 
devin personaje exemplare. 

Emisia continuă, filmul realizat de Dinu Tà- 
nase, în 1984, este desprins din cronica vie a 
acelui August eroic. Aflată în centrul țării, dar 
şi în principala cale de retragere a trupelor 
hitleriste, staţia „Radio-România“ de la Bod 
are misiunea de a transmite în intreaga țară 
mesajele Revoluţiei de la 23 August — lupta 
celor care au datoria să o apere capătă, ast- 
fel, putere de simbol. Combatantii angrenati 
în această luptă — militari, membri ai Parti- 
dului Comunist Român si ai forțelor patrio- 
tice antifasciste — apără nu numai un obiec- 
tiv de importanţă naţională, ci însuși crezul 
naţiunii: idealul de libertate. 

Din portretul colectiv, divers individualizat 
şi el, se desprind două figuri surprinse într-o 
imagine de alto-relief: căpitanul Cernea (Dan 
Condurache) şi locotenentul Radu Gherghina 
(Florin Anton). În caruselul orelor, căpitanul 
Cernea trece de la obligatul joc diplomatic al 
relației cu „aliaţii nemți“ la infruntarea fátisá 
în care nu mai este nevoit să-și disimuleze 
sentimentele. Ambiguitatea rolului pe care si 
l-a asumat creează între el si locotenentul 
Gherghina o stare de tensiune ce se echili- 
brează abia în final, într-un moment-limità. În 
asemenea clipe eroismul, spiritul de sacriticiu 


(Continuare în pag. 23) 
Marina ROMAN JUC 


budoarul ei puţin indecent, penele ei violete, 
liliachii, colorînd o stare de derută d nimicni- 
cie, o lume care apune. Ín spate, dra privirea 
tácutà si concentratá a lui* Val Paraschiv 
într-un rol foarte dens, in spate era.grupul 
comunistilor adunat sub fascicolu! luminos al 
lămpii cu gaz, plănuind, eficienti, o părticică 
din marele stup, o fárimá din marea miscare, 
un fir din vectorul revolutionar care a schim- 
bat sensul si durata unui război. 

În spate erau ochii căprui, trișu, dar de-o 
dirzenie specifică a feminităţii, ochii Mirelei 
Gorea. O întilnire, o misiune, o hotărire în 
miez de noapte. Actori capabili să valorizeze 
orice gen de rol, încărcindu-l cu farmecul lor 
personal si esenţă vitală, Val Paraschiv si Mi- 
rela Gorea, erau în Pe malul sting al Dunării 
albastre chiar contrapunctul, soluția, efi- 
cienta, conștiința politică în acţiune, într-un 
decor al pierderii direcției. Ei și fetița aceea 
uimitoare, cu ochi întunecaţi, ducind un ta- 
blou dintr-un timp în altul, una din cele mai 
emotionante metafore cinematografice ale fil- 
mului nostru. 

Dacă filme ca Ziua Z, Noi, cei din linia intii 
ori Un August în flăcări erau partiturile de 
simfonie ale marilor momente din lupta anti- 
fascistă, în altele, precum acest film, ori în La 
patru pași de infinit acea tensiune a asteptàrii 
dintr-un pod, cu finalul de un tragism, previ- 
zibil, dar tulburător („Dacă se întimplă ceva, 
să numeri“, spunea personajul interpretat de 
Silviu Stănculescu iar tata număra, număra 
clipele morții), sau raportul dintre personaje 
în Ediţia specială, Cintec în zori, Tunelul ori 
Stejar extremă urgență exprimau întregul 
prin parte, puneau un accent printr-un perso- 
naj, printr-o intimplare anume. De foarte 
multe ori, firesc, prin meritui actoriio! e 
cum Val rr iad A pirola unus S 
parte aici, dintr-o rafin: etetà și-strategie a 
distribuției, specifică une Sta care mi- 
zeazá pe nuante si-cautà profunzimi. 


Prefacerea unei lumi 


Pu un entuziasm total, o încredere emo- 

ă în cauză, cu o naivitate blindă, im- 
ată pe ic cu o riale Lampi = 
un om acţiune, personaj din 
lumii interpretat de Virgil Ogásanu 
T emblema unui timp, a unei forme de 
crificiu. 
Ea, lumea, era în schimbare, aburul desuet 


netică pen- 

(Liviu Ciulei), omul 

pierderii «incilcea drumul fru- 
muncitor (Irina Petrescu). 


mplexe, atitea nuanţe, atitea m 
e si nerostite în acel scenariu 


frumos, construit de mina rà a ro- 

ui puce Barou lar el, d r i 

ásanu),un en care prins de tri e 

lui multe de activist al schimbării lumii, tre- 

uri mereu foarte multe, foarte presante, 

parte importante, e-sen-ti-a-le!, uite că 
i o clipă liberă si moare. 

care te tuibură. El e 

plu la prima vedere, al unei 


Filmul, mesager 
al idealurilor istorice 


(Urmare din pag. 3) 


lumii sub semnátura regizoralá a lui 
Gheorghe Vitanidis. Vigoare epicà si 
culoare a mediilor descrise, realism psi- 
hologic, tipuri si timpuri de mari bul- 
versári, suculenta replicii lui Eugen 
Barbu si o distributie de zile mari — 
toate asigurá filmului o tinutà artisticá 
remarcabilá. 

Sint multi regizori si multe genuri de 
filme care isi disputà cinstea de a fi ve- 
nit in intimpinarea celei mai importante 
jumătăţi de secol din cronica României 
contemporane. Retrospectiva pe care 
ne-a propus-o Cinemateca reface un 
itinerar în imagini, începînd cu primul 
episod al „epopeii zilei Z“ Secretul ci- 
frului de Lucian Bratu — film polițist cu 
un excelent suspens psihologic, conti- 
nuind cu Convolul de Mircea Moldovan 
Setea de Mircea Drăgan sau Orașul 
văzut de sus de Lucian Bratu, Cei mai 
‘frumogi 20 de ani de Virgil Calotescu. 
Ultimele două pelicule, etape dintr-o. 
altă epopee — cea a prezentului — a 
construirii unui tip de om nou, odată cu' 
spectaculoasele realizări ale socialis- 
muiui modern. Deschidere tematică de 
mare amplitudine, ce cuprinde în ima- 
ginea filmicà. 45 de ani de profunde, 
revoluționare ‘ prefaceri, 


Alice MĂNOIU 


jertfe. el e entuziastul care abia de reușește 
să-și mărturisească un fir de iubire ado- 
lescentinà, el e cel ce dăruieşte totul de dra- 
gu! cauzei lui màreje. Exceptionai jucat de 
Virgil Ogásanu, personajul rămîne marele rol 
ai acestui actor (in film). Emblematic, nuan- 
fat, tulburător. Băiatul acela moare după ce 
s-a întîmplat „facerea lumii“, cînd lucrurile au 
intrat pe un tăgaș, cînd faptele încep să se 
vadă și societatea cea nouă începe să 
se-nfiripe. 


P... memorabile. Acestea si atîtea 
altele in care actorul cu pasiune si profesio- 
nalitate, cu constiintà si inventivitate, cu tot 
ce inseamná datele unui traseu actoricesc, 
semnează o creaţie. lar uneori, faptul cà per- 
sonajul si actorul se întrepătrund într-o bine- 
venită osmoză rămasă în memoria noastră, e 
chiar dovada faptului că am asistat la un lu- 
cru făcut cu toată inima și toată participarea. 
Adică o creație de valoare. . 


Cleopatra LORINTIU 


23 August 1944 - 23 August 1989: 45 de ani de la victoria Revolutiei 


limba românească 


U. din marile meniri ale artei filmului 
este veghea asupra păstrării nealterate a lim- 
bii neamului, care să exprime, prin graiul ar- 
tistic, specificitatea naţională, bogăţia spiritu- 
ala a poporului, de la origini si pină în pre 
zent. 

Ce inseamnă această nobilă misiune de 
restituire a purității limbii române moştenite, 
prin limbajul cinematografic, nu este o ches- 
tiune simplă sau rezolvabilă doar printr-un 
didacticism lingvistic de dicţionar. E o pro- 
biemá, pe cit de responsabilă pe atit de com- 
plexă şi complicată, prin înseși corelările 
obligatorii ale virtuţii limbii cu specificitatea 
artei filmului şi priceperea realizatorilor. _ 

Nu sint lingvist si nici scenarist de film. În 
cerc, la solicitarea revistei „Cinema”, să pri 
vesc problema doar prin prisma unei expe 
riente acumulate ca actor de teatru si film, o 
experiență acumulată cred, la mai toate ge- 
nurile-acestor dramaturgii, atit de diferite in- 
tre ele. Cum e bine știut, una este expresivi- 
tatea limbii pe scenă și cu totul alta pe ecran, 
unde vizualizarea, printr-o diversitate infinită 
a imaginii, devine nicidecum mai comodă ci 
cu atit mai riguroasă. Chiar as putea spune 
că înseși departajările valorice în palmaresul 
cinematografiei sint adesea și fără sà ne dam 
intotdeauna seama, dirijate si de virtuțile lim- 
bii, tocmai prin competenţa exploatării expre- 
sivitafii ei maxime. 

Actor fiind, am băgat se seamă ce rol im 
portant are cuvintul în arta filmului, acesta 
găsindu-și valoarea doar în densitatea expre- 
sivitatii sale si nu în ilustrarea a ceea ce ima- 
ginea și decupajul regizoral pot sugera de la 
sine. Cuvintul rostit pe ecran devine semn de 
expresie cinematograficà care sintetizeaza. 
prin semnificaţia descrierii, nu doar de locun, 
de spaţii, de lucruri, de oameni și fapte ci și 
de relaţiile dramatice ale tuturor elementelor 
ce populează imaginea. Nevoia rostirii cuvin- 
tului pe ecran devine astfel extrem de preten 
țioasă, solicitind o încărcătură de sensuri ce 
naște insàsi virtutea unei dramaturgii de film 
Asa se face că în marile filme se vorbeşte 
economicos, dialogul presupunind neaparat 
o specializare aparte, specifică genului. Un 
bun scenarist de film nu se confundă chiar 
cu un bun romancier sau cu un instruit pro 
fesor de istorie sau de limba română, dar nici 
nu-l vom putea accepta ca scenarist specia- 
list fără a stăpini limba poporului său în am- 
ploarea bogăției si a frumuseţilor ei. Toate 
acestea tinind de fapt de autoritatea cu care 
o limba se impune pe ecran, se face plăcut 
ascultată si simțită de public, fiind mai apoi 
asimilată de acesta şi folosită cu aceeași ri- 
goare şi în viața de toate zilele. E vorba deci 
aici chiar de un proces educaţional indelun- 
gat şi firesc, prin folosirea și cultivarea limbii 
române prin intermediul cinematografului. 

O mare răspundere poartă aici și actorul, 
caci în glasul și calitatea vorbirii lui stă 
soarta transmiterii limbii. Sint actori furati de 
firescul stradal, sau de grandilocventa trazării 
şi în ambele cazuri limba fiind pindită de ris- 
cul pronunţiilor greșite ce-i ranesc nu numai 
muzicalitatea ci și sensul exact al unor cu- 
vinte. Căci a pronunţa pe scenă sau pe ecran 
în locul vocalei e,ie sau în locul vocalei o, uo, 
nu punctàm, asa cum s-ar crede, tăria sau 


în filmul românesc 


Constiinta rigorii 


claritatea acestor două vocale ci, dimpotrivă, 
le murdărim emisia, vulgarizindu-le muzicali- 
tatea şi uneori sensul. Un mare roi îl mai are 
aici și frazarea artistică, găsirea accentului pe 
cuvintul cel mai potrivit dintr-o frază, lumi- 
nind prin aceasta tocmai înțelesul și curgerea 
clară a povestirii intregi. 

O intilnire cuceritoare am avut cu scrisul 
plin de sugestii poetice şi metaforice al lui 
Ibrăileanu în Adela. Deosebit de interesant a 
fost lucrul la filmul Lumini și umbre, în regia 
lui Andrei Blaier, avind ca scenarist pe scrii- 
torul Titus Popovici. Este un minunat pástrà- 
tor al limbii românești. Există in scenariile 
sale un rafinament al detaliilor, o dinamică a 
cuvintelor care duce la o dramatică inclestare 
a relaţiilor dintre personaje. Plasticitatea cu- 
vintelor lui Titus Popovici, exigenta si fante- 
zia filmica a lui Andrei Blaier in a le valorifica 


în imagini bogatia de sensuri, te obligà la o 
anume calitate a interpretării. 

Exemplara a fost și colaborarea pe care am 
avut-o cu regizoarea Malvina Urşianu la mai 
multe din filmele sale de autor. Grija pentru 
puritatea limbii, pentru încărcătura si muzica- 


litatea cuvintului, pentru pronunția lui co-, 


rectă, artistică, într-o viziune de ansamblu ar- 
monioasă a dialogului, recomandă pe 
această regizoare, prin filmele ei de referință 
ale cinematografiei românești, ca pe un stra- 


lucit exemplu de cineast conștient de rostul 
limbii pe ecran. 

Am intilnit însă scenariști și regizori care 
furati de ideea îmbogăţirii limbii cu noţiuni 
din domeniul tehnicii, de pildă, pierdeau mă- 
sura in folosirea termenilor noi, obtinind nu 
înţelegerea emoţională a acestora prin tran- 
sfigurare artistică, ci mai degrabă un fel de 
limbaj tehnicist, greoi si steril. 

lată deci că în transpunerea limbii pe ecran 
ne pindesc o sumedenie de capcane si nu + 
mai conştiinţa riguroasă poate feri creatorul 
de film de evitarea acestora cit mai mult cu 
putință, știut fiind că o peliculă, cu mult mai 


mult decit un spectacol teatral, rămine și ră- 


minind, devine mărturie peste timp a artei, 
dar si a limbii în care se exprimă. 


George MOTOI 


Cineastii nostri: 


Virgil Calotescu 


a 

— fn decembrie 1950 fácut parte 
fondator al Stu „Alexandru Sa- 

hia". proaspăt absolvent ai Facultății de 


» eminent, 
sorul Ojetea, cu care ați f. cursuri de isto- 
ria diplomației. Odată cu nașterea acestei ci- 
tadele a documentarului românesc, ați debu- 
tat ca cineast cu Daruri smulse naturii. O 
premieră absolută, fiind 
de ştiinţă popularizată. Ce v-a determinat sà 
renun la o carieră de istoric gi să optaji 
pentru cea de a șaptea artă? 


— Terminasem istoria cu o medie destul 
de bună si așteptam repartiția. Regizorul 
Jean Mihail, care mi-era prieten și nu-mi vor- 
bise niciodată pină atunci de cinematografie, 
mi-a spus sà vin la ,Romfilm", unde este o 
mare nevoie de asistenţi. La insistențele lui, 
am acceptat din curiozitate, făcindu-mi soco- 
teala că voi sta un an, doi și apoi voi pleca în 
invàtàmint. Atunci nu-mi închipuiam însă că 
voi rămine 39 de ani... M-am angajat ca asis- 
tent al maestrului lon Bostan și peste un an, 
cind s-a înființat Studioul ,Sahia", la propu- 
nerea sa, mi s-a încredinţat acest film, Daruri 
smulse naturii, pe un scenariu de Pompiliu 
Gilmeanu, care atunci era redactor. Această 
peliculă de început a insemnat foarte mult: 
încrederea pe care mi-a dat-o mie și apoi ce- 
lorlalti care lucrau cu mine. Prima filmare am 
fácut-o cu presedintele Academiei de atunci, 
Traian Săvulescu, la institutul de cercetări 
agricole. Am venit, bineinteles, cu o oră 
înainte, si am cerut maistrului de lumini, 
Saioc, să pună travlingul perpendicular pe lo- 
cul unde urma să stea profesorul Săvulescu. 
Cind a venit operatorul. om cu mare 
experiența la documentar și la jurnale, a ex- 
clamat: „Cine a fost nepriceputul care a cerut 
să se monteze travlingul asa?" Şi l-a așezat 
în linie dreaptă. În timpul filmării, el a ajuns 
însă în poziția indicată de mine. De atunci 
el şi echipa au capatat incredere deplina 
şi am colaborat mulți ani impreună Fiind 
buni profesioniști, le-a plăcut faptul ca la 
prima zi de filmare am avut siguranţă. A fost 
prima mea amintire legată de cinematografie, 


Nu. în același mod decurg insă treburile cina 
pietonul este lovit de un autovehicul. În cel 
mai fericit caz, spital, în cel mai nefast... 
Ca să n-ajungem intr-o astfel de postură, 
este necesar să să circulam. Da! Sa 
învăţăm. Cu cit mai din.timp, cu atit mai bine! 
Nici ca pieton, in epoca hoastrà, nu poli fo- 


documentarul rutier 


formeazà gestului gingas cu paleta-i miniatu- 
ralà: „Atenţie, trec copii!"? 

Care pieton — mai ales dacá e párinte — 
nu se simte miscat vázind ,Ja lucru" patrulele 
scolare de circulaţie, dirijorii, pentru citeva 
minute, ai celor care merg pe jos, si intr-un 
fel al celor aflați la volan? Ne supunem cu 
plăcere copiilor cu paleta „stop“, cu mine- 
care, centură și diagonală albe, intelegind că 
purtarea noastră este cel mai eficient proce- 
deu didactic în sădirea respectului în sufletul 
copiilor față de rinduielile circulaţiei, prote- 
jindu-i fel de pericolele încălcării acestor 
rinduieli. 

Impulsionate de dorința de a fi cea mai 
buná dintre cele mai bune, patrulele scolare 


Atentie, 
traverseazà copiii 


e descrie un răsărit de soare in douăzeci de 
rage Anecd la conda cadre, eu doar intr-un cadru. În primul an de 
adevărații agenti de circulaţie, participă la un — e CE 

a $ concurs anual, cu faze pe clasà, scoalà, loca- non te and LE typ censa 

litate, județ, iar finala se tine vara, in timpul —— rre rper M ident 

ciu, după cu i ori în ire, demonstraţie si e i vacanței, într-o mare tabără pionierească, aestre, ind iy a fel’ Mi-a repli- 

| ate iocur. Zilnic, o parte din viată o trim în joace. ni iti concurenții avind de susținut — după cum co: eni aa Sie ere de cn deg 
| Cali! ipanti 4 iC, mergind pe efectul. p noi ne-o aratà și filmul — numeroase, variate si : sf 
| călătorind cu tramvaiul, tro- dificile probe: de cunoastere a regulilor de Joris Ivens mi-a fost unul din modele. Ca do- 


circulaţie, de dirijare, de trecut obstacole cu 
bicicleta etc. etc. Trofeul „Paleta de aur“ îl 
obține patrula cu cel mai ridicat punctaj. lar 
la toamnă, după deschiderea anului școlar, 
concursul se reia. Cu noi speranțe, cu noi 
ambiţii și cu noi participanți de la sate şi 
orașe, animati, ca şi în anii precedenti, de 


aceeași nobilă pasiune si mobilizator fel: toți CI I C eg 
copiii, model de conduită in circulaţie! pue pentru pelati uman Y. 
Gheorghe ENE 


i sà facem 
pede documentarele, filmárile sà nu dureze 
mai mult de zece zile, că transformà- 
rile sint atit de rapide, 


bine cind sint in mijlocul evenimentelor, cind 
particip la ceea ce e tumultuos in viatà, la 


curtea casei de sub dud și pe urmă am gene- 
ralizat cu exemplificári i, 
apelind la documentele din epocă. Cu ajuto- 
rul unui montaj metaforic şi al unor procedee 
speciale de filmare, am încercat să reconsti- 
tie, atmosfera tim- 


filmul „Imagini 


cui as ^ erleg lai do film Vinghi, OSSEI 
drag - z. 2 sga Eae RSA ref äg. 


Si pornind de aici am construit filmul para- 
frazind „Cuvinte potrivite“ cu „Imagini potri- 


| vite". În captarea figurii unui mare creator, 


elementele care marchează valoarea acestei 
personalități pentru spiritualitatea unui popor 
trebuiesc îmbinate cu detalii ce ţin de intimi- 
tatea omului, care imprimă autenticitate, căl- 
dură şi Sie por rtretului său. Lucrul nu e la 
îndemină 

tru, să contempli calmul unei existente sur- 
prinsă în ritmul ei firesc, sà observi, să 
cauţi... Mi-amintesc că în biblioteca de la 
Mărţişor erau foarte multe cărţi, dar una era 
făcută ferfenità. În ea se găsea „Poezia putre- 
factiei sau putrefactia poeziei“. Arghezi a lu- 
at-o si mi-a zis: HM chiare EO de 
multe ori? Pài domnule, 


Trebuie sà pătrunzi inàun®® 


tența noastră în acești ani a „insemnat“ zile si 
nopți de muncă, uneori foarte grea, dar si de 


fericire. 


solicită să vină aici, pentru că noi, primele 


n 
i 


il 


| 
| 
| 


dit 
MIT 
Pi [3 
ipd 
TRUE 

| bin 
dn 


È 
| 


A 
T 
i 


: 


cursă lungă, cine poate 


Hs 
a 
ite 
208 
rei 
i 
8 
$ 


iI, 
16 
Wil 
lil 

I 


i 
: 
A 
B 


r, doresc sà surprind pulsul 
fierbinte al actualitati si chipul eroilor ei ano- 


nimi. Citisem „Acolo unde vintul miroase a 
petrol", de loan 'escu. Cartea má entu- 
ziasmase. resiile de lec- 


„Locul și data nasterii: 16 ianuarie 1928, co- 
muna LS rein Arges, Studii: Facultatea 
de istorie din Bucuresti, promoția 1950, 
cursuri de specializare cinematogralicá in 
Polonia, China, S.U.A. Regizor la studioul 
„Alexandru Sahia“ din 1950, cind a făcut 
par din grupul fondator. 

alie: A realizat peste 150 de filme 
Fiero de scurt metraj si lung metraj 
intre care: Daruri smulse naturii (debut) - 
1952; Ne-am intilnit 


restaurant - 
Eroii nu mor niciodată - 7970; Transtăgărășa- 
nul - na Bo de istorie - 1976; O viatà 
inchinatà f (in colaborare cu 
Pantelie Tufo), - 1978, România, casa 


TE 
i 
T 
d 


el capàtà relief emotional. Astfel, lectia de is- = 
dori. drano ; Cind mint oamenii, să le retii si minciunile.“ bine venit. Avem acum în Filme de lung metraj de ficțiune: 
na one — Dintre pm de, si Ovidi Bose Pasti Laurenţiu D Războiul e Y 1958 Dragoia Vc 
— Dragostea pentru istorie perma- documentaristii b, Moscu, Ovidiu ina, u Da- = 
E dc de deste gra cu cine và simiiti solidar? Ce mian, Sabina Pop, loana Holban, Mircea Bu- | cepe vineri - 1973; Trei scrisori secrete, — 
reverbereazà gi în acei omagiu remarcabil nescu, Luiza Ciolac. Îmi place la ei refuzul de | Mastodontul - 1975; Ultima noapte a 
adus martirilor de la Moisei, Eroii nu mor ni- E a ne imita. Sint inimosi si vor să muncească, td - 1 it - 1978 
ciodată. O regăsim gi in filmele de montaj, — Cu Mirel lliesiu, un artist de mare clasă, sint frámintati runsi de ceea ce Drumuri in cumpánà - 7979 Reţeaua „S$ 
unde và destigurati amplu, călătoriți in spațiu | ca Probă Palme d Or ul de la Cannes, pentru Mi-amintesc de un 1980; Ana si hoțul - 1981; f 
in = á filmul sáu Cintecele Renașterii. Cu lon tectia muncii, Ovidiu Bose Pas- resti - 1983; Amurgul fintinilor - 1984; Cásà- 
od invocat: Istoria. E cn gen de film care | MOSCU. care a abordat teme sociale si poli- tina. Dar ce creație excepțională, cit consum | torie cu repetiție - 1985; Păstrează-mă doar 
vă pasionează. L-aji practicat indelung, avind lice asemănătoare cu ale mele. El a făcut de energie si fantezie din partea regizorului! tine - 7988; Misiunea (serial in B epi 
eos interesante despre democraţie si "- Cred cà limbajul soade pentru televiziune) - 1989. - 
Tn e biemele iuptei pentru pace. Mi-amintesc de fie mai îndrăzneț ia unii Premiile Asociaţiei Cineaștilor din ASR. 
— E o muncă fascinantă. Te pune în fata Inventica, o eu C despre scoala încă putin conservatori. Chiar dacă eu nu am e Premiul pentru scenariu - 1977 (Baladă 
unui material uriaș, prin de inventatori de la lași. Mă cucereau docu- putut cauza obisnuintei sau un erou contemporan) 
de metri filmati faci cunoștință de multe ori mentarele de Dumitru Done prin lirismul lor. a rutinei, să fac lucruri mai noi; imi-place sà Premiul special al juriului - 1983 (Oma- 
cu o lume nec: Selecţia impor- Pea eco ari structurá gerer gi toti ne simt această pornire la ei."Cu cit sint mai | giu) 
2 1 "i iasm special profesie. ^ Ornin : s È 
Lc ce A à Tu Spe As spune juvenil. Chiar la batrinete am rămas pr ed e m Mme e Marele premiu pentru film „documentar 


schimbi, şi schimbi pină cind 

toate cadrele, ca ele să curgă unul din altul. 
Există pericolul ca repetarea să devină repe- 
titie. De aceea, Timp eroic pe plaiuri de le- 


sp sacer More lea arma aparte in 
Ree di. Ruben) de anume sa- 


niste increzátori in ceea ce am fácut noi, dar 
şi in ceea ce fac ceilalți care vin după noi. 
Studioul .Sahia" a fost o familie, unde exis- 


Adevărul uman 


(Leopoldina Bălănuţă si 


al 
Emil 


personaje 


lotta 


-un 


lor 
in 


documentar 


sanis d Mărturisirile 
unei mese de restaurant, realizat prin 


1987 (Timp eroic pe plaiuri de 
Premii la Gala filmului pentru tineret de la 


€ Premiul pentru cea mai bună regie - 
1981 (Ana gi hoțul) i 
e Premiul pentru cea mai bună regie pen- 
tru film de tineret si „Trofeul Costinești” - 
1983 (Buletin de 
€ Premiul pentru regie - 1985 (Ani eroici) 
ci Premiul special al juriului - 1986 (Parti- 


Patria, Poporul) 
gt la Cupa de cristal: 
® Premiul pentru cel mai bun film politic - 
1984 (Ani 
e Premiul Ill - 1985 (Legende noi pe Valea 
Arg 


iul special Pn cel mai bun film 

| oca politic - 1986 de rete- 
rință in imagini color si negru) 

e Marele Premiu - 1988 (Timp eroic pe 


plaiuri de legendă) 
Laureat al Festivalului naţional „Cintarea 
României“ la toate edițiile. 


Moscova, Leipzig, Varşovia, 

Secretarul Asociaţiei Cineaștilor din R.S.R. 
(1963-1974), secretarul adjunct al secţiei de 
regie din 1974. 


Un sertitor 
4 profund implicat 
filmului: 
Popescu 


P4 


_ În cauza 
a D. R. 


C. mai multi ani in urmá, pe vremea in 
care scriitorul D.R. Popescu nu acordase ci- 
nematografiei decit vreo trei surîsuri în plină 
vară, un confrate încerca o schiţă de portret 
a scenaristului si ajungea la o concluzie ine- 
vitabila: ,neexploatind proza unuia dintre cei 
mai vigurosi scriitori romani contemporani, 
cinematografia noastrá igi rateazá incà o 
şansă pentru a deveni cu adevărat dramatică, 
gravă, profundă." Într-adevăr, pînă la acea 
oră, scriitorul oferise cinematografului doar 
citeva felii vesele, sugubete din — încă de pe 
atunci — bogata sa creaţie literară (Un suris 
in plină vară, Balul de simbătă seara etc.), 
apogeul acelei prime perioade urmind să fie 
marcat de scenariul filmului Păcală, o tenta- 
tiva îndrăzneață de adaptare cinematografica 
a unor snoave clasice si de abilitare a satirei, 
Deloc întimplător, principalul colaborator ai 
scenaristului, în acea perioadă, a fost regizo- 
rul Geo Saizescu, umoristul numărul unu a! 
cinematografiei noastre: primele contacte cu 
cinematograful ale scriitorului D.R. Popescu 
se petrecuseră pe teritoriul comediei, era fi- 
resc să se constituie un asemenea „tandem' 
creator. Dar toți cei care cunoșteau (si iu- 
beau) proza și dramaturgia autorului ,ingeri- 
lor tristi” gtiau, simțeau cà scenaristica sa nu 
poate rámine unidimensionalà, axatà pe o di- 
mensiune — totusi — secundarà a scrisului 
sáu. Toti cei care cunosteau (si iubeau) 
proza si dramaturgia autorului „ingerilo: 
trişti” știau, simțeau că literatura cu miez etic 
şi polemic a scriitorului, străbătută de un in- 
tens fior poetic, de oxigenul adevărului de 
viață, cu meandrele ei dramatice si cu clipele 
ei profund omenești, constituie pentru cine- 
matograf o substanţă vitală, un combustibil 
mai mult decit necesar. Concluzia confratelui 
amintit era, cum ziceam, inevitabilă după pri- 
mele experiențe scenaristice ale lui D.R. Po- 
pescu: „e vremea ca D.R.-ul să fie descoperii 
de cinematografia noastră și în altă tonali- 
tate". Ce era de aşteptat, s-a întîmplat. După 
ce debutase în zodia comediei, cu un sfert de 
veac în urmă, scenaristul a ajuns, treptat in 
zodia dramei. Dan Pita îi transpune acum pe 
ecran două noi narafiuni cinematografice. 


subiect liber 


lon Sava și filmul 


| on Sava, primul regizor-artist si om de sti- 
intà teatrală al epocii moderne a scenei ro- 
manesti, a avut preocupári cinematografice 
mai puţin cunoscute şi evocate azi. În cartea 
Măști (ediţie critică a lucrărilor sale literare, 
întocmită de G. Pieneset) se publică, alături 
de piese de teatru, scenarii radiofonice, li- 
brete de pantomimá, si scenariul cinemato- 
grafic ala cea mare. În studiul-prefatà al 
volumului, lleana Berlogea vorbeşte si despre 
scenariul cinematografic Pai sau 
cu ochi de azur (după romanul Baletul meca- 
nic de Cezar Petrescu — scenariu pomenit şi 
de Petru Comarnescu în monografia sa dedi- 
cată lui Sava). in Prologui scenariului 
publicat, autorul își previne cititorii cà „«Po- 
veştile au haz cînd le istoriseste „Bunicul“ 
„Bunica“. Cine ar avea insă curaj să-i 
s e din jilturile lor si de la gura sobei si 


Luigi 


Dumitru 
Radu Popescu: 


Nici acest fapt nu este deloc întimplător. 

De la comedia tonică, spirituala şi hazlie 
Un suris in plină vară (pe care ar merita să o 
cunoască, sa o indrágeascà si generaţiile de 
după Fánità si Liorica) au trecut, așadar, mai 
bine de 25 de ani. Cinematograful a rámas 
pentru scriitorul D.R. Popescu o pasiune 
constantă, o îndeletnicire de suflet. Scenaris- 
tul, presimtind „vulcanii stinsi" de mai tîrziu, 
s-a aflat printre geoiogii din La porţile pămin- 
tului, i-a insotit cu un zîmbet bun pe tinerii 
din Balul de simbătă seara, a înfățișat o altă 
dureroasă „copilărie a lui Ivan" în Prea mic 
pentru un război atit de mare, s-a lăsat sedus 
de verva şi piruetele nemuritorului Păcală, a 
vrut să vorbească despre frámintata diversi- 
tate tipologică din universul unui mare san- 
tier în Zbor planat, a avertizat asupra riscuri- 
lor plutirii indiferente prin viață în Mireasa 
din tren, a regăsit destinul Antigonei în po- 
vestea tragică a învatàtoarei de țară din Du- 
ios Anastasia trecea, s-a atașat de persona- 
jele tragi-comice din Cáruja cu mere, a adus 
pe ecran existente cu perenitatea si aroma 
Fructelor de pădure, iar prin personajut titu- 
lar din filmul Nelu a propus un simbol al can- 
dorii, al purității, al dorului si nevoii de 
adevăr. Critica a evidenţiat nu o dată trăsătu- 
rile atit de distincte ale scrisului pentru film 
— şi nu numai pentru film — practicat de 
D.R.P.: predilectia spre spectaculos si insolit, 
o naraţiune densă, bogată în întimplări, în 
neprevăzut si, neapărat, în miezul notaţiei 
realiste de viaţă, un nucleu poetic, care con- 
stituie si simburele simbolic al personajelor 
sale. Motivul dramaturgic al „ingerilor trişti“ 
ca si acela scenaristic al „fructelor de pà- 
dure" revin obsedant înscrierile pentru film 
ale autorului, însoțite de acea atit de proprie 
combustie etică, însăși rațiunea de a fi (pe 
ecran și în conştiinţa privitorilor) a scenariilor 
si a personajelor sale. 

in acest bogat si divers drum de creaţie al 
scenaristului pot fi schițate „in mare", două 
etape distincte ale scrisului pentru cinemato- 
graf (o etapă a comediei şi una de filme „eti- 


Gustul cinematografic al „Fructelor de pădure“ 
Popescu; regia: 
(cu Mihaela Boboc şi Cornel Mihalache) 


"Scenariul: D. R. 


să-i aducà-in studio să filmeze? S-ar speria, 
sarmanii, de atitea reflectoare si ar blestema 
toate masinariile și mai ales pe noi toţi, din 
ziua de azi, care le minuim.si ne folosim de 
rodul mecanic ai miilor de roti, suruburi si 
butoane. De aceea, povestea noastră o va is- 
torisi un clovn. Clovnul „trebuie“ să aibă haz, 
căci de asta i-a lăsat Dumnezeu pe pamint: 
să facă lumea să ridă, chiar dacă pe el îl dor 
dinţii de-i plesnesc ochii“. 

in amuzanta poveste despre aventurile co- 
piilor Bobità şi Titicá în Tara  Visului, Ora- 
sul Ciinilor, Pădurea cu Copacii Înnodati, 
Grota Guturaielor, Palatul Zinei, in Aeropian 
sint intersectate propoziții despre posibilità- 
ile aparatului de filmat. Scenariile vorbesc 
despre o atracţie mai veche a lui lon Sava 
pentru arta filmului, exprimată încă de la în- 
ceputurile carierei sale de regizor (la lași), în 
dinamica montărilor, cinetica decorurilor, rit- 
mul interpretării. Studiind laborios și perspi- 
cace istoria lucrărilor regizorale aie reputatu- 
lui artist, Virgil Petrovici, autorul excelentei 
ediţii complete Teatralitatea teatrului (Ed. 


Eminescu, 1981) conchide, cu îndreptatire, - 


că Sava e printre acei artişti ai scenei care au 
înțeles bine lecţia oferită de cinematograf. 
Intr-adevár, îmi amintesc si eu de impresia 
extraordinară pe care mi-a făcut-o, în copila- 
rie, spectacolul său ieşean Hamlet (1936/37) 
cu apariţia în proiecţie, pe o peliculă cetoasà, 
a Umbrei Tatălui, inaintind lent spre privitori. 
Cronicarul! teatral G. lvaşcu observa (în „Lu- 


Pe toată gama, între ris și lacrimă 


co-psinologice", sa le numim astfel doar pen- 
tru uzul discuţiei) și citeva direcţii predilecte 
ale demersului artistic (universul de viaja, de 
gind si de simtire al tinerilor, problematica 
morală a actualitátii, clipa semnificativă a 
unor fapte de istorie tráità etc.). In scenaris- 
ticá, practic, scriitorul s-a apropiat progresiv 
de sine, de specificul literaturii si dramatur- 
giei sale, oferind şi cinematografului prilejul 
unor descinderi meditative printre personaje 
și fapte totdeauna interesante prin semnul pe 
care-l reprezintă, prin sensul devenirii ior. Pe 
toată gama dintre ris şi lacrimă, așa, ca-n 
viaţă, așa, ca-n filme, personajele lui D.R. Po- 
pescu, fie ele Făniţă si Liorica din Un suris... 
sau Papă din Balul..., ,Baronui" din Zbor pla- 
nat, Carolina, Mihu si Filimon din Mireasa..., 
Petru și Savu din Căruţa cu mere sau Amalia 
din Fructe de pădure, Nelu si, desigur, Anas- 
tasia din filmele care poartă în titlu numele 
lor, dobindesc forța si percutanta unor sim- 
boluri, valori si funcţii arhetipale. 

Să ne oprim o clipă doar la cel mai recent 
dintre aceste personaje, „ingerul trist" Nelu 
din filmul cu același nume al regizorului de- 
butant (și de viitor) Dorin Mircea Doroftei. 
Nelu este un copil de 13 ani, nu prea rasfatat 
de viaţă care are de înfruntat destule vicisitu- 
dini existenţiale si care, pe deasupra, își 
asumă o misiune deloc ușoară, aceea a des- 
coperirii unor adevăruri. Cam aceasta ar fi 
trama filmului, dar dincolo de ea (si prin ea), 
Nelu poartă cu sine aspiraţia spre puritatea 
idealului,- devine o metaforă a curafeniei su- 
fletesti, a nevoii organice de adevăr. Dacă ac- 
ceptăm ideea formulată de exegetii dramatur- 
giei lui D.R. Popescu, conform căreia unele 
dintre principalele virtuti ale scrisului pentru 
teatru ar fi înălțarea pe culmi insolite a dialo- 
gului omului cu propria-i conştiinţă, așezarea 
dezbaterii pe teritoriul ferm al eticii, într-o 
atitudine intransigentă care exprimă, de fapt. 
aspiraţia spre puritatea idealului, vom inte- 
lege mai bine specificul „fazei a doua“ a sce- 
naristicii lui D.R. Popescu: personajele cine- 
matografice — Carolina, Mihu si Filimon, Pe- 


Alexandru Tatos, 


mea" din 1937) „virtuțile cinematografice“ ale 
acelei opere scenice subliniind că a fost gă- 
sită astfel „soluţia cea mai bună pentru o 
piesă de factura acesteia“. in alte reprezenta- 
tii, miscarile turnantei, caleidoscopia locurilor 
simultane de joc, focalizările, cu refiectoare, 
decuparile rapide ale unor scene, tranziţiile 
neașteptate, dădeau senzaţia de film. La 
spectacolul Revoluţie la minăstire, de Grego- 
rio şi Maria Martinez Sierra (1934),un croni- 
car iesan scria, entuziast, că piesa «,A fost 
pusă în scena de d. lon Sava mai bine decit a 
fost inscenatà la „Ventura“, la București, sau 
la „Studio des Champs Elysées", la Paris. As 
spune chiar mai bine decit la cinematograf, 
unde a fost prezentată sub titlul Ave Maria, 
fiindca cei care au fost si la ,,Sidoli" si la 
Teatrul Naţional au optat în favoarea acesteia 
din urma"». Alt critic iesan pretuia „viziunea 
cinematografică” a piesei Rataţii de Lenor- 
mand (1934), concepută ca un reportaj de 
mare senzaţie, în 28 de scene, ce se perindau 
pe un „decor rulant”, cu mișcări bruște si im- 
previzibile. 

Facînd cunoștință cu ion Sava la Bucuresti, 
lon Cantacuzino, directorul Oficiului national 
cinematografic, sensibilizat de ideile si 
proiectele regizorului in ce priveste arta fil- 
mului, l-a ajutat să obţină un concediu de 
creație — de la directorul Teatrului Naţional 
din Bucureşti — în vederea unei călătorii în 
Italia. pentru a realiza o coproducție româ- 
no-italiană. Sava a fost de două ori la Roma, 


tru si Savu, Amalia, Nelu și celelalte — au 
preluat încărcătura de adevăr și frumusețe a 
„ingerilor tristi" din dramaturgia scriitorului, 
conferind astfel tramelor aduse pe ecran o. 
tonalitate gravă. Tonalitatea unor întrebari și 
răspunsuri specifice timpului nostru privind 
— în particular şi în general — condiția 
umană. 

Între Geo Saizescu, primul său regizor, şi 
Dan Pita, regizorul prezentului imediat, sce- 
naristul a colaborat cu mulți alti regizori — 
printre care Lucian Bratu, Lucian Mardare, 
Alexandru Tatos, George Cornea, Dorin Mir- 
cea Doroftei — rezultatele artistice fiind, prin 
forța lucrurilor, oscilante. Dar implicarea în 
cinematograf a scenaristului a fost, fără ni- 
ci un ocoi, ascendenta. 

Cu ingaduinja cititorului vom reproduce, în 
continuare, unul dintre gindurile-profesiune 
de credinţă ale scriitorului: „Sîntem martorii 
unor prefaceri planetare şi martorii unor con: 
ştiinţe, uneori mai explosive si mai puternice 
decit orice exhibiție nucleară, cu o putere de 
penetratie mai formidabilă decit laserul si po- 
vestile despre laser. E drept că trăim într-o 
eră electronică, dar e tot atit de drept că tot 
ce se realizează în lume e rezultatul muncii 
omului, al conștiinței omului, că el este cen- 
trul acestei epoci. Ne bucurăm de paşii nostri 
pe lună, ne bucurăm cind depășim barierele 
ce ascund în biologia celulei secretele vieții, 
ne bucurăm şi ne mai și întristăm, nu de pu- 
fine ori, fiindcă nu în orice zi este duminică, 
si nici în sport nu în fiecare duminică e dumi- 
nică, mai e și cite o zi de marţi neagră, ne 
bucurăm însă văzind cum si după ani adevă- 
rul nu moare ascuns în crimă, ne bucurăm, 
chiar cu întirziere, şi după lungi îndoieli, vā- 
zind cum omul se arată capabil de mari per- 
formante, cum puterea sa este fără limite, ne 
bucurăm că omul este o ființă fără granițe. 
geniai si liber. Cind te bucuri şi te întristezi. 
eşti implicat“. 

Ar putea fi alta concluzia articolului nos- 


tru? 4 
Călin CALIMAN 


În pas cu viața de azi; un scenariu D.R. P. 
pentru un debut regizoral: Dorin Mircea Doroftei — 
(Nelu cu Radu Duda, Mihai Cafrita si Mihai Brătilă) 


împuternicit să trateze cu firma „Artisti Asso- 
ciati". Într-un memoriu, inaintat celor cel tri- 
miseseră, el arată că i s-a propus să fie co- 
scenarist si regizor al producţiei, oferin- 
du-i-se și un alt contract de regie. Vizitează, 
nu ca turist, ci ca om studios interesat, stu- 
diourile Cinecittă, Scalera-Film, Aquila-Film, 
Centro Sperimentale, se imprieteneste cu ce- 
lebrul regizor de teatru si film, pictor, scul- 
ptor, scenograf Antonio Giuglio Bragaglia, 
cunoaste actori notorii, printre care Fosco 
Giacchetti, priveste cu luare-aminte apara- 
tura, tehnicile, modalitátile de lucru, face bo- 
gate însemnări, vorbește la Radio. Dar 
proiectul italo-román nu se va realiza. 
l-au rămas, din aceste contacte si preocu- 
pari, scenariile si amplele consideraţii {repro- 
duse în volumul citat) despre lumină în filmul 
alb-negru şi în filmul color, cu adaos de co- 
mentarii la supoziţiile lui Mariano Fortuny. 
Le-am ascultat si eu, la conferinţa pasionantà 
pe care a tinut-o, in 1946, în cadrul unui sim- 
pozion organizat de Directia Generalà a Tea- 
trelor, si unde accentul polemic era de ma- 
ximă acuitate, demonstrația fiind impecabilă, 
iar datele despre „storia iuminii“ de un inte- 
res exceptional; căci vorbea nu numai despre 
iluminat, ci si despre iluminati... 


Valentin SILVESTRU 


g fact des- 
— față de A ma cei P và sint(em) parte- 
cu sufletul dincolo de rampă, dincolo de 

"eb. a au(avem) „curiozităţi“.. 


Din clipele pe care mi le-aţi acordat in 


ani îmi deciarali, nici mal mult hici mal pujin, 
că và găsiți teribil de antipatic, cá và uriți. 
Dumneavoastrà, care — vá convine sau nu — 
sinteli cotat ca un Actor de Mare Seduc(ie! 
Và ,somez" să và explicaţi! 


— Nu stiam cà sint cotat cum spuneti 
dumneavoastră — cred că aţi inventat un nou 
termen generic pentru actor, pe care nu-l 
prea înțeleg — altfel poate nu m-aş fi grăbit 
să spun despre mine ce v-am spus. 

Sint momente în viața mea — poate și-n a 
altora — cind, într-o, să-i zicem, criză de de- 
personalizare — mă uit înapoi și caut să mă 
„adun“ din cei în care am pus cite ceva sau 
totul din mine. Si má mir ca Gicu de la Apro- 
zar de cite sint in stare sà fac. Dracu' gol nu 
alta! În acele momente mă simt inutil, sec, 
uscat, mă privesc în oglindă şi mă găsesc an- 

tipatic şi dacă ziceti că așa v-am spus, mă 
urăsc chiar dacă dumneavoastră o să vă ui- 
miti în continuare. 

Sint momente de luciditate cind imi pun în- 
trebàri, cind trebuie sà-mi pun intrebàri asu- 
pra sensului meseriei mele,. existenței mele, 
le tràiesc — aceste momente — chiar si pe 
scená — mà intreb de ce sint eu aici si nu in 
sală sau la circiuma din colf sau oriunde aiu- 
rea. La spectacolul cu „Cerul instelat" mà in- 
trebam, la un moment dat, ce am eu cu Vali 
Seciu de o chinui in halul ăsta, si ce are ea 
cu mine de zbiară ca tăiată de cuţit? Ce mi-a 
făcut ea mie, ce i-am făcut eu ei? Spectaco- 


i şi 
meni într-o viaţă întreagă. L-am jucat de 200 
de ori la cea mai înaltă temperatură și cel pu- 
fin pe mine, nu ştiu ce simţea colega mea, 


plu, nu e la indemina oricui, să tot nasti oa- 

meni atit de diversi, sá te revezi in ei si dos 

aia sà te tot iubesti si sà te pupi singur in 
intelegeti. 


fecte pe care le am si părţile bune ca să zic 
asa (e totuși om bun, sáracu') și avind simţul 
M chiar si cind aud cá acum unul din 
izorii cu care am lucrat má face in fel și 
chip pe toate drumurile — dreptul lui — ri 


iosie si ironie, de minciunà si adevàr, de tra- 
"I MM MM ONT ia de 
un dramatism desávirsit si la inmormintàri la 
DENN 7800 32-3008. MER MS e 


uno de Ms PME OAE 6 în 
atitudine evazivà a politicia- 
nulul din Doctorul Poenaru la dimen- 
siunea cotidiană a incomunicabilitàfli confe- 
rità comandantului de cursă lungă din Bună 
seara, irina, de ta sinceritatea atagantá a căii- 
Ioanido la enuos odioses pervenire à perso. 
a perso- 

najuiui din intoarce-te si mai privește o dată 
sau la masca superficialitáti afișată ostenta- 
tiv de participantul ia Concurs, de la gla- 


— Ametiti uşor. Dacă vă uitaţi atentă veli 
vedea că am făcut din 1963, cind am debutat, 
pinà azi, deci în 26 de ani, 20 filme (dacă am 
numărat bine). Nu mă pling, din contra, pe 
unele, nu spun care, regret că le-am făcut. 

Sint colegi de-ai mei care au făcut în aceeași 
perioadă poate dubiu decit mine — să nu 
ametiti de tot. 


Dumneavoastră încercaţi să spuneţi, din fe- 
lui cum le caracterizați, că sint diverse. Nu 


că v-aţi despărți! de personajul 
Piţa Noiembrie, ultimul bal 


teptar m! 

trinesti si tu, imbátrineste si el, nu mai are 
prospetime, se duce bucuria premierei, poate 
imbátrini si stilistic si te trezesti auzind unii 
oameni cà spun — uite domnule cum il imitá 
Dan Pita zi să-i zic, imi scapă numele. 
Sint impli direct — am muncit cu atenţie, 


cu delicateţe, cu discernămint și mai ales cu 
dragoste pentru locurile în care trăim — 


actorii noştri 


Ştefan lordache: 


chiar dacă ce spun eu acum nu e declarat în 
filmul lui Pita. Dar e sigur conţinut. 


— Paternitatea personajului — cum 
guji si vio adudocall (evontusi cevendicug) ? 


— Parcă am fi la licitaţie sau fa o împărțire 
de bunuri comune piná la un moment dat. 
Am mai spus in nenumárate rinduri, dar hai 
sà mai spun o datà. De fapt, vreti sà mà in- 


spus mai in detaliu cu alte prilejuri nu mà 
mai inti mă 

Dar întrebaţi, întrebaţi! 

— Cum experiența a 20 
filme de facturi varii) dintre ajui 
cesc? 


— Cind eram tinàr, mà aruncam în valuri 


fárá nici o teamă; 
aprigă de reuşit i 
această inconstientà sublimă. 

Am pierdut-o sau poate nu. Cine știe? Cu 
timpul, cind începi să gindesti în sensul tea- 
trali, ca meseriaș, începi si sà ,amesteci" 
ce-ai văzut, ce-ai simțit, a. tràit si ce-ai au- 
zit cu ce citeşti, cu ce înţelegi din ce citesti 
(poti citi rafturi de biblioteci si sà nu asimi- 
lezi nimic, cunosc cazuri). 

Aici intervine puterea de selectie din toate 
cite am spus. La inceput constient, apoi, in 
timpul lucrului, acumulind, repetind si iar re- 
petind, apar date, gesturi, ginduri, simfiri 


care cine stie unde dumnezeu le-oi fi văzut 
sau tràit. 

Acum simt nevoia sà spun urmátoarele. Am 
incercat, nu stiu cit am reusit sà conving, sà 
nu despart nici un „gest“ al meu teatral sau 
filmic de douà notiuni: socialul si politicul. 


* Prin insási existenta lor, teatrul si filmul sint 


fenomene sociale. Nu mă urc seară de seară 
pe scenă ca să-mi mai bifez o zi pe statul de 
plată. Nu. 

In acele momente, am o răspundere uriașă, 
mă adresez oamenilor, trebuie să-i fac să 
gindească şi să simtă și, dacă miracolul se 
produce, atunci trecerea mea prin viaţă in 
acele două ore nu a fost zadarnică. 

Nu e o meserie uşoară, nu trebuie privită 
cu ușurință, trebuie iubită si ocrotită, inte- 
leasă și ajutată. pentru că sintem „purtători“ 
de idei, sintem la urma urmei un instrument 
politic, fapt cu care mă mindresc. 

Nu pot exista artistic, estetic, în afara spa- 
țiului uman, social in care respir. Şi aceasta e 
o opțiune politică. Am încercat — iubind 
acest spaţiu — să spun adevărul, să fiu cit 
mai adevărat in toate personajele pe care 
le-am întruchipat. 

Niciodată n-am să reneg ideile în care 
cred. Pentru că eu cred in ideile care mà cà- 
láuzesc, 

Prefer sá fiu erou muncind searà de searà 
pe scenà, clipà de clipà la filmare, incercind 
sa aduc luminá, bucurie oamenilor in mijlo- 
cul cárora tráiesc. 

Ponderea de care mà întrebaţi, (i-o dă omul 
pe care trebuie să-l creezi. 

Nu seamănă nimeni cu nimeni. Vorba cui 
ştiu eu: „natura e imensă si tragică“. Chiar 
aşa e. E așa de imensă că trebuie să mun- 
cesti pină la lesin ca să exprimi un dram din 
ce ea, natura, îți oferă. 


— Cu grijă. Şi uneori cu teamă. Dar în 
orice caz cinstit. 


— Và mul tru amabili 
ET SUMA. du de 
a-mi da povestesc ci 
cum n-am reușit sá- iau interviu lui Ștefan 


m 
nl 
i 


È 
oHi 
TIEPLIIT! 


5 
| 
| 
ti 


i 
E 
| 
H 


Bio-filmografie 


resine la 3 februarie 1941. 


1 

mai priveste o datà, 

- Glissando darn ce de interpre- 

tare faro ACIN 1985 - ar ti Z; 1986 - 

de răgaz, Noi, cei din linia me 1989 - 

, ultimul bal, Cei care plătesc cu 

viața (Premiul de interpretare la Costineşti 
pentru ambele roluri). 


în premierà 


P... recistigà teren in inima cinemato- 
grafului contemporan. Tentative de regásire a 
„Cărării pierdute“, a romantismului considerat 
desuet de câtre proza amară a filmului neo- 
realist (Orez amar se si intitula unul din pri- 
mele eșantioane ale curentului) au dat la 
iveală, în ultimele decenii, citeva felliniene in 
tonalități de flaut nostalgic, ca Amarcord ori 
Clownii, mai recent Ginger gi Fred sau tandra 
intoarecere a lui Bergman spre copilăria pier- 
dută: Fanny și Alexander, iar din generaţia 
mai tinără de regizori, Bo Widerberg cu poe- 
maticul Elvira Madigan, ca să mà opresc doar 
la citeva certe valori. 

Componentă vitală a structurii artistice ro- 
mânești, lirismul transpare in filme extrem de 
diferite ca formulă, ca structură, sti! de inter- 
pretare. O mai veche baladă eroică, Pintea, 
de Mircea Moldovan, dar și tiime moderne de 
acţiune, inspirate din epopeea războiului de 
eliberare precum Pădurea de fagi de Cristina 
Nichitus-Miháilescu sau policierul psihologic 
Întilnirea al lui Sergiu Nicolaescu, se disting 
prin aceeași vibraţie autentic poetică mani- 
festată chiar și pe terenul epicului cel mai 
pur. Pornind de la această constatare de or- 
din temperamental, dar si ca tendință mai ge- 
nerală a cinematografului, nu ne mai sur- 
pinde nota de fascinantă poezie a ecranizări: 
Cristianei Nicolae după Hanul... lui Caragiale 
şi nici debutul, în strălucită tonalitate fantas- 
tic-dramatică al lui Șerban Marinescu cu 
Moara lui Cálifar, cel baladesc—romantic ài 
lui loan Cărmăzan cu Tapinarii sau poetic — 
elegiacul Canton părăsit al lui Adrian Istrà 
tescu-Lener. E vorba, cred, si de o tradiţie Ii- 
terara fericit asimilată de către tinerii cineasti 
tradiția unei proze fantastic poetice pe lină 
Caragiale, Vasile Voiculescu. 

Aplecarea e certă la Anghel Mora (poet si 
prozator totodată) spre filoane elevat-emotio 
nale, chiar dacă pentru aceste Flori de ghea- 
ă regizorul (coautor al scenariului) n-a ape 
at la surse literare celebre ci la idei şi propu 
neri scenaristice originale (Dumitru Tranca 
Costache Ciubotaru) care l-au condus însa 
pe un teren apropiat de „fața ascunsă a ini- 
mii"... sale (ca să-i parafrazez expresia din 
programul de sală). Si, continuînd citatul „un 
film al sentimentelor delicate, o poveste în fi- 
ligram", desigur, sint autoaprecieri exacte 
Dar cred că acest al doilea film al lui Anghel 
Mora reprezintă ceva mai mult. O experiența 
care, împreună cu celelalte ale tinerilor regi- 
zori amintiţi, validează vitalitatea filonului po 
etic în perimetrul cinematografului nostru. 
Chiar si a celui pe teme contemporane Pen- 
tru că ce poate fi mai actual, necesar existen 
tei fiecăruia decit apelul, ca un strigat înabu 
sit discret, odată cu lacrima Eleonorei pe 
obrazul ce incepe sà se dezghete — la pro 
priu si figurat — „Atenţie, sufletul!" Obiect 
fragil! „N-ai sensibilitate“ îi reproşează eroina 
Florilor de gheaţă bărbatului abia întilnit, ca- 
re-i salvase viaţa, dar n-avea cum sâ-i înte- 
leagă — încă — drama casnică. Drama — de- 
loc bovarică — provocată de un sot, probabi! 
cumsecade, dar fără timp si chef de a pri 
cepe ce se întimplă cu această femeie inte- 
riorizată, femeie-poezie, femeie frumoasă, dar 
nu doar obiect decorativ pentru revelioa- 
ne-stass. Misterul tristejei Eleonorei se de- 
voalează treptat, în acea împrejurare stranie. 


cronica imaginii 


Prim-planul 
sentimentelor 


$ mpresia cà regizorul si operatorul Flori- 
lor de gheatà formeazà un tandem cinemato- 
grafic perfect sincronizat în intenţiile artistice 
nu este întimplatoare. Desi Basarab Smărân- 
descu este menţionat pentru prima oară pe 
un generic în calitate de operator-sef, el are 
deja o filmografie comună cu Anghel Mora, 
colegul său din promoția 1983. in perioada 
studenţiei la I.A.T.C. ei au semnat impreună 
Premiu de frumuseţe şi Omul e o pasăre, pe- 
licule premiate la Galeie artei studențești. 
Devenit regizor „cu atestat”, Anghel Mora a 
ținut să colaboreze cu fostul său coleg de la 
secţia operatorie. Dacă la Rezervă la start, 
Basarab Smărândescu a fost numai camera- 
man, iată-l acum asumîndu-şi întreaga con- 
cepţie asupra imaginii din Flori de gheaţă. 


Cadre de aleasă picturalitate ne fac sà tre- 
sărim, un impresionant arsenal de mijloace a 
fost mobilizat pentru calitatea spectacolului 
vizual. Intenția dominantă: a vizualiza intensi- 
tatea unică şi irepetabilă a sentimentelor ce- 
lor doi naufragiaji în zăpadă. imaginile din 
amintirile lor polemizează subteran cu replica 


claustrare forțată alături de un necunoscut — 
asa cum treptat patrundem și misterul Mamei 
Savu, păstrătoarea celei mai puternice pirghit 
a existenţei: iubirea. Credinţa în dragoste 
ce invinge timpul, moartea, uitarea. 

Regizorul Anghel Mora impreună cu arhi- 
tecta Andreea Hasnas imaginează povestii un 
univers plastic aparte, metaforă a timpului 
oprit în puzderia de orologii, clepsidre din 
podul cu gramofoane, fonograte, vechi apa- 
rate de fotografiat, generatoare de lumină 
(.luminà multă si muzică pentru ca asa-i 
place dumnealui") obiecte mesterite cu artà 
si dragoste de un personaj atit de prezent in 
casa ciudata, desi e plecat demult. Dar ade- 
văratul pástrátor al timpului e sufletul mereu 
tinár al bătrinei, privirea ei cind compli- 
ce-sentimentala faţă de cei doi tineri adápos- 
tifi peste noapte, pe care-i crede soţi, dar si 
privirea ei reprobatoare, cind le simte dis- 
tanta, sau privirea invadată de dragoste 
proaspatà ca in prima zi pentru Artenie, cel 
dus sà moarà putin. Fara Mama Savu in 
această casă a minunilor, nici oglinzile vechi, 


Misterul 

unei ambiante, 
dar mai ales 
al unor perso 


{Anda One 


si Ovidiu luliu 
Moldovan) 


„Viața nu e o poveste“. Odată intraţi în casa 
batrinei care le ofera adăpost, cei doi con 
stata ca realitatea îşi schimba contururile iar 
culorile capătă reflexe de feerie. Ce-i drept, 
subiectul ajută: decorul hibernal oferă strâlu- 
cirea sa naturală, amplificată de recuzita, 
chiar și improvizată a bradului de An Nou, iar 
bizarele si gratioasele mecanisme construite 
de Dumnealui, soțul absent al gazdei, își au 
poezia şi misterul lor. Meritul lui Basarab 
Smărândescu este de a fi valorificat cu brio 
aceste premise, cu ştiinţa detaliului si a com- 
poziţiei cadrului. De reținut sint, pentru co- 
notația lor, secvenţa bradului care arde in zà- 
padă si cea unde îndragostitii explorează po- 
dul plin de obiecte cu parfum retro. 


Flori de gheață este un film care mizează 
pe densitatea atmosferei, dar si pe expresivi- 
tatea portretului. Dacă interpretilor protago- 
nisti li s-a cerut să sugereze cu fineţe trece- 
rile de la stinjenealà la exuberantà, de la ten- 
taţia aventurii la hotărirea de a şi-o refuza. de 
la indiferentà la emoția covirşitoare, misiunea 
lui Basarab Smarandescu a fost de a nu 
scápa nici o frinturà de gest care vorbeste 
despre sentimentele lor contradictorii. El a 
reusit sà plaseze în prim-pian dialogul privi- 
rilor, atit de elocvent pentru afectiunea sufle- 
teascá a eroilor, pentru bucuria tráita in mi- 
cul „joc de-a vacanța“ si pentru tristețea apà- 
rută odată cu încetarea lui. Frumuseţea pură, 
lipsită de ostentatie, si haloul sentimental ai 
imaginii din Flori de gheajà il impune pe ti- 
nárul operator printre profesionistii cei mai 
bine cotaţi ai generaţiei sale. Recentà confir- 
mare: premiul pentru debut obtinut de Basa- 
rab Smărândescu la Gala filmului pentru ti- 
neret de la Costinesti. 


Dana DUMA 


Flori de gheaţă 


nici clepsidrele sau cumle cu muzică, nici ta- 
blourile de nuntà ori rochiile de searà (exce- 
siv modernizate însă, care dau o senzaţie de 
artificial) rochii păstrate in sipete cu levân- 
ticà, nu mai exercită nici o fascinatie... În ab- 
senta sentimentului puternic — singurul care 
le poate învia, ele tac, invadate de păianjeni 
şi uitare. 

Complicata mașinărie tehnică pusă în 
scenă uneori prea insistent de regizor si sce- 
nograf şi ingenios valorificată în cadre de o 
pregnantă frumusețe — fundal al unor por- 
trete sugestive — de către tinărul şi talentatul 
operator Basarab Smărândescu (recent pre- 
miat la Costineşti), nu fac decit sa scoată si 
mai mult în evidență adevăratul vrăjitor al 
acestei fabuie cu tilc poetic şi filosofic des- 
pre timp si spaţiu: „amorul-vrăjitor“. Váduva 
ce păstrează, cu miraculoasă forță morala, 
imaginea omului iubit. Cu adevărat miracu- 
loasà in acest rol antologic este Ileana Pre- 
descu — o actriță cu multă personalitate, dar, 
din păcate, atit de rar distribuită în filmele 
noastre. 


interpreti si roluri 


Vraja irizatà 
prin actor 


U n negaz — dè naturà meteorologica, 
sa-i spunem, — o Împotmolire în nàmeti se 
transformă într-o minune a vieţii celor doi 
protagoniști din Flori de gheaţă. Dacă visco- 
lul i-ar fi prins în preajma unei cabane oare- 
care, în care ar fi petrecut un revelion ca ati- 
tea altele sau dacă prima casă ce le-ar fi ieșit 
în cale ar fi fost una oarecare, dacă gazda ar 
fi fost o femeie primitoare si atit, orele „scur- 
tei întîlniri" ar mai fi aparţinut acelor intim- 
plări pe care le trăiești o singură dată? 
Mai departe, aproape că-mi este teamă 
(evident o teamă a superstiţiilor cinetile) să 
mă întreb: dacă femeia aceea in negru nu ar 
fi avut chipul pe care atit de mult i-am dorit 
pe ecran si atit de puţin ne-a fost dat să-l ve- 
dem, chipul Ilenei Predescu, s-ar mai fi stre- 
curat atita vrajă în acea sărbătoare infiripata? 
„Mama Savu“ este „duhul“ ocrotitor, zina 
bună imbátrinità — nu si vestejità — într-o 
așteptare fără nume, căreia actrița îi tese un 
contur diafan. Nerăbdarea oaspeților, aduși 
de prăpădul de afară,de a se vedea ,jesiti de 
acolo", se topește umilită în fata nesfirsitei ai 
bucurii de „a-i ști acolo“. Cred că prima oară 


Ca şi în Hanul dintre dealuri, fantasticul 
nu-i decit proiecția visului, a aspiratiei noas- 
tre către altceva. „Ce te framinti atita? N-a 
fost decit o aventură“ încearcă să-l linis- 
tească colegul chirurg pe cel marcat de intii- 
nire. „Nu-i deloc ceea ce crezi tu. Judeci în 
termenii unei normalitàti suparatoare" vrea 
celălalt să-l facă să ințeleagă ceva din strania 
intimplare cu înghetul-dezghetui trăită într-o 
noapte de Anul Nou. „Am credinţa că am în- 
tîlnit ceva cu care nu te intilnesti decit o sin- 
gură dată in viață“ spune, mai mult pentru 
sine, nostaigicul drumet. Si totuşi, echilibra- 
tul medic (.chirurgii sint oameni lucizi" ar 
vrea sà se convingá singur) doreste s-o mai 
întilnească o dată pe aceea care i-a desfere- 
cat sufletul, pe trista Eleonorá (sà fie numele 
eroinei aluzie la romanticul poem al lui Edgar 
Poe?). Dar ar vrea s-o intiineasca — zice el, 
sperînd poate la o izbăvire de „obsesie? — 
într-un decor normal, într-o situație obișnu- 
ită.- Ar iubi-o mai putin, atunci? Întrebare rà- 
masă fara răspuns, final deschis, pentru cá 
rareori viaţa are grijă să închidă bine feres- 
trete lăsate vraişte de imprevizibile furtuni. 
Continuăm să visăm cu ochii deschiși, atita 
vreme cit sufletul n-a capitulat, cit páienjeni- 
sul convenției n-a cuprins toate ungherele, 
a desavîrsit toate urzelile... 

Protagoniștii poveștii stranii sint doi buni 
nterpreți: Ovidiu luliu Moldovan, cu discretia 
şi interiorizarea bine cunoscute, si Anda 
Onesa sugerind o ființă misterioasă, reținută 
pină la stinjeneală, luptind cu lacrima din 
colţul ochiului, cu tentatia de a se contesa 
pină la capăt, de a se lăsa în voia clipei de 
adevâr descoperit. O Anda Onesa neaștep- 
tată în această compoziție de virstă și tempe- 
rament, cu o mască ușor rigidă, ceremo- 
nioasă, după ce ne deprinsese în filmele sale 
anterioare cu o naturalete si o spontaneitate 
cuceritoare. Ovidiu luliu Moidovan conduce 
„jocul de-a vacanţa“ al personajului sau cu 
inteligenţă, măsură a ironiei, nostaigie, umor. 
N-are însă nelinistea pe care i-o reproșează 
colegul (foarte bun în acest compagnon de 
operaţii și de petreceri convenţionale, actorul 
Constantin Cotimanis) și de aceea revenirea 
lui „la normal“ după ce pierduse cărarea ce 
ducea spre „Marele Meauines" (altă lectură 
descifrabilà in referirile regizoral-scenaris- 
tice) apare mai puţin dramatică. 

Dacă as (ine sa fiu în tonul unei anumite 
critici, aş putea vorbi de intertextualitatea 
acestor Flori de gheaţă, de multiplele lor co- 
notații. Dar chiar și răsărit de sub omát nu 
dintr-o carte, important tot'trandafirul rămîne 
pentru mine, in orice film. Respectiv cáldura, 
omenescul, aburul de bunà poezie — indife- 
rent de unde culeasá — ce topeste ,pre" si 
,judecáfi" pur estetice... 


Alice MANOIU 


Producţie a Casei de filme Unu. Scenariul: Costache 
Clubotaru, Anghel Mora după o idee de Dumitru 
Trancă. Regia: Anghel Mora Imaginea: Basarab 
Smárándescu. Muzica: Adrian Enescu. Decoruri: arh. 
Andreea Hasnas. Costume: Viorica Petrovici. Sune- 
tul: ing. Silviu Camil. Montajul: Melania Oproiu. Cu: 
Ovidiu luliu Moldovan, Anda Onesa, Ileana Pre- 
jescu, Constantin Cotimanis.. Film realizat in stu- 
diourile Centrului de producție Cinematograficá 
„București“. 


un cineast intuieste exact harul, atit de rar, al 
llenei Predescu de a împăca contrariile: ac- 
trita face din absență o prezenţă (,dumnea- 
lui", cel de mult dispărut, este evocat ca unul 
abia piecat), din stranietate — normalitate, 
aduce trecutul în prezent nu numai cu nos- 
talgie, ci și cu o imensă generozitate, nu stă 
o clipă iocului, s-ar părea că tot uită cite 
ceva, dar, bánuim mai degrabă ea vrea să 
mai trezească o amintire. Dacă obiectele din 
film au viaţă, mai bine zis o poveste a lor 
(clepsidrele, cutiile muzicale, ceasurile, ro- 
chiile, hainele, scaunele etc.) ea se datorește, 
în primul rînd, convietuirii cu Ileana Pre- 


O mare actriţă intr-o creaţie 
memorabilă: Ileana Predescu 


în premierà 


LJ 


C. să fie oare secretul succesului hi 
mului Secretul armei... secrete? Secretul Se 
cretului... se ascunde, in primul rind, în alcă- 
tuirea echipei — de la protagonisti la figu 
ranti, de la operator la maistrul de lumina, de 
la scenograf la butafori, de la pictorița de 
costume la croitori, de la compozitor la ingi- 
nerul de sunet, de la monteur la etaloneur 
Odatà ,armata" constituità, a urmat, probabil, 
familiarizarea cu stilul parodic al partiturii, al 
fanteziei filtrate inteligent prin prisma (auto) 
ironiei. Aici experiența teatrală i-a venit in 
ajutor autorului total Alexandru Tatos care. 
modificind traiectoria în registru grav a filmo- 
grafiei sale, a ambitionat și reușit o insolita 
acoladă intre... basm si commedia dell'arte 
reînviind starea de gratie a artistilor de odi- 
nioarà, maestri ai naturaletii si spontaneitàjii 
ai improvizatiei si inventivitátii, extinzind at- 
mosfera de efervescenţă la întreg grupul de 
creatori. Reunitá astfel, energia fiecáruia à 
determinat un perpetuum mobile cinemato- 


grafic: reacţiile de haz și vervă se produc in^ 


lant, potentindu-se unele pe altele, in geome- 
tricá progresie, pentru cocteilu! echivocului 
comic mobilizindu-se tot arsenalu! tropilor 
ambiguitátii si ai satirei. Pus la punct, meca- 
nismul acesta a functionat ireprosabil servind 
prompt si eficace naratiunea filmicà. 

Scenariul desferecà unele din regulile de 
bazà ale morfologiei basmului, depistate nu 
atit in structuralistul demers analitic si istoric 
al lui V.l. Propp, cit mai degrabà in ,Este 
tica..." lui G. Călinescu, cel care afirmă ct 
„misteriosul poematic", esenţa basmului — 
această „oglindire a vieţii în moduri fabu 
loase" — constă într-un tablou ai existente 
„uneori cu intenţie umoristică explicită, pre- 
zentat ca o «minciunà»", Fiimu! debutează 
într-o „hazardată“ notă de... falset. Într-o at- 
mosferă fals terifiantă, Marele Sfetnic (un 
Dem Rădulescu fals chilug vanitos, în costum 
de veac medieval — togă neagră, albă cole- 
retà plisatá si... umbrelă, altfe! „neschimbat'“) 
își mustruluieste pseudo-serviciul secret alcă- 
tuit dintr-o... statuie „ascultătoare“, un supra- 
ponderal amoras (Tudorel Filimon), o orfe- 
lină depășită-n virstă (Anda Caropol) și un 
panglicar ce n-apucă nici măcar să fie cotcar 
(Mihai Gruia Sandu). Obiectivul e dublu: sint 
căutaţi și Voinicul voinicilor („asul“ junilor 
primi cinematografici, Adrian Păduraru, cu 
sagalnicul său zimbet, de astă dată furisat pe 
sub o mustață „pana corbului"), si Zmeul 
zmeilor (,veteranul" comediei — si nu numai, 
Mircea Diaconu, in contre-emploi de... subtil 
tembelism, nici pe departe fioros, cit copios 
de hazos, in volutele sale de la candoare la 
.teroare"). Ceie două afișe „clasice“ de tip 
,Prindeti si arestaţi“ nu pregetă si încep sà... 
cinte, timp în care „curge“ și genericul filmu- 
lui. Din zborul melodiei acestui duo se reține 
atît simburele conflictului, cît şi morala între- 
gii poveşti: spiritul sau mai bine zis meteahna 
belicoasă se cere înfierată şi eradicată, mai 
ales că proliferează aberant, la nivel de stupi- 
ditate generalizată! De remarcat că muzica 
lui Horia Moculescu reprezintă chiar portati- 
vul acţiunii, iar versurile lui Aurel Storin tot 
atitea trambuline de sait în idee. 

Replicile iși au şi ele dubla funcţie de co- 
municare la propriu, dar și la figurat, jonglind 
cu paradoxuri si calambururi, disimulind iro- 


descu. Sub privirea incárcatá de o ciudatà 
strălucire a actriței, bucuriile capătă o istorie 
iar văzduhul — transparenţă. 

Într-o altă iarnă, dintr-un film după Truman 
Capote, tot de un An Nou, o altă mare actriță 
a mişcărilor, inefabile, Geraldine Page, im- 
partea bucurii oamenilor, impártásind putinul 
pe care il avea. O evoc acum nu numai pen- 
tru asemánarea întru grafie si imponderabili- 
tate a celor douà interprete, cît pentru strania 
intimplare de a fi fost amîndouà făpturi de vis 
într-un miez de iarnă cinematografic. Filmul 
poate renunţa la rostirea lui „a fost odata“ 
dacă are privilegiul actorului ce vine din lu- 
mea lui „a fost odată“. 


Întimplarea face să vedem, la o scurtă dis- 
tantá în timp, un film cu „a fost odată“, dar 
nu si cu „făpturi de vis“, ci de... ris. 

Astfel, Împăratul din Secretul armei... se- 
crete e impárat, Zmeul e zmeu etc. numai cá 
asa págubosi cum sint, parcà ar avea nevoie 
de o mină de ajutor, Suveranul lui Victor Re- 
bengiuc. se incurcá in toate, de la vestminte 
$i perucà la teorie si practicá, de la ducerea 
războiului la educaţia si petirea Frumoasei 
(fiice), de la credința supușilor la respectul 
vecinilor. Un fel de „Aguirre, minia zeilor“, în 
varianta parodică, în, care dementa devine 
debilitate. Nu fără tilc însă. Induiosátor de-a 
dreptul, — evident, dincolo de haz — este 
Mircea Diaconu, cu adevărat zmeul cel mai 
zmeu, pentru că suferă „ca un ciine în amor“. 
Frankenstein cu colti fa purtător si cu of-uri 
cintate la violoncel, inventiv, dar născut fără 
noroc, insolent sau obedient, de la caz la 
caz, cînd situaţia o cere, malefic fără convin- 
gere şi rămas la coada cárutei din vocaţie, 
Zmeul pare într-o neostenitâ... reciclare, 
doar-doar va izbuti vreo lovitură. De altfel, 
aceasta este marea lecție pe care i-o ofera 


ecretul armei... secrete 


nii de mai mare sau mai mică substanţă. Se 
uzează de... erudiție pe înțelesul si al specta- 
torilor de grădiniță, si al părinţilor, pentru cei 
dintii abc-ul basmului, pentru ceilalți — de 
exemplu — episodul cu rata troianà ce va 
pieri intr-o palalaie de tragică amintire si per- 
spectivă, din cenuşa ei renascînd strigoi în- 
dirjiţi întru distrugere. Grila modernizării vi- 
zează deopotrivă fenomenul punk la capitolul 
vestimentar si divertisment disco sau mania 
achiziţiilor „de valoare“ kitsch precum inte- 
riorul locuinţei Zmeului, imaginată în chip de 
submarin navigind pe loc într-o mare subte- 
ranà de... sare. Salina oferà un cadru inedit 
atît pentru temnițe si acareturi, cit si pentru 
„un colt de rai", tárimul Zinei Lacului, învălu- 
ità intr-o luminà gingasa, cu irizatii de curcu- 
beu care intáresc realitatea... iluziei, Emilia 
Dobrin Besoiu fiind un soi de Aurorà, cu 
nostalgie pentru copilărie, nevinovat dar plic- 
tisitor cusur, amendat ca atare chiar din fil- 
mare. De altfel, una din performantele muiti- 
ple ale operatorului Vivi Dragan Vasile, care 
si-a strunit camera de luat vederi dupá ritmu- 
rile alerte in care evolueazà eroii, este si 
aceea de a le fi venit in intimpinare actorilor 
la (auto)caracterizare prin gramatica unghiu- 
rilor de filmare, atent si la nuanta mimicii si 
la viziunea de ansamblu, in racursi sau in 
plonjeu, dupà caz. 

Purtind... maiestuos o imperială perucă de 


verişoara zisă si „spaima“, geniul răului, de- 
ghizat în tot felul de costume, de la cel de 
„duh al locului“ (iar un duh nu poate fi îm- 
brácat pină în git!) la haina de piele cu tinte, 
Carmen. Galin fiind în toate iremediabil fer- 
mecátoare. Este eficace, seduce, triseazà, se 
deghizează, făgăduiește, lovește, nu stà o 


Iazul 


rul discordiei: 
Frumoasa 
(Manuela Hărăhur) 


Ludovic, minuind dexter și baston 
nator aferent, Victor Rebengiuc, Împăratul, 
siderat sardonic și cu o demenţă... condes- 
cendentà, isi consumă avintul războinic in 
detonări spectaculoase și alambicuri fume- 
gînde, își uită de copila înfiată, dar plănuiește 
ca fericirea ei să-i fie pretext de noi conflicte 
armate, se înfurie la bucurie şi se entuzias- 
mează la necaz, peroreazà conducindu-si oș- 
tirea dezordonată de zurbagii vii sau în fază 
de... fantome revansarde. Descinsi direct din 
poveste, Burtà Verde, fost Fláminzila, si Gitlej 
Uscat, cîndva Setilă, au intrat în pielea actori- 
lor Mitică Popescu și Horaţiu Malaiele, grimati 
si ei în alb clovnesc, atingina insă apogeul 
insinuării în grotesc odată cu substituirea 
„jdentităţii” antagonistilor veri, Spaima si 
Zmeul. Tandemul acestora, Carmen Galin- 
Mircea Diaconu, face deliciul prim planului, 
actorii şiefuindu-şi personajele în complici- 
tate cu ridicolul, cu o teribilă risipà de inge- 
niozitate, prezentindu-ie mai intii asemeni cu 
„efigiiie“ binecunoscute: zgripturoaica pe 
coada de mătură, diabolicul vampir de sor- 
ginte frankensteinianà, rápitor si plurizbură- 
tor, dar mai ales... sisiit. Cei doi sint infatisati 
si în varii ţinute „domestice”. Ea, o Mita Bas- 
ton cu moafe si mitene, cálcind si drácuin- 
du-l pe el, verișorul ageamiu, în halat de mà- 
tase, cîntindu-și amorul nefericit pe strune 
de... viola da gamba. Sau mimind snob com- 


clipă, și, aşa spaimă cum vrea să fie, parcă 
niciodată Carmen Galin, nu a fost mai fru- 
moasă ca acum, în acea lume nebună... ne- 
bună, cotropită de personaje, dar și de actori 
îndrăgostiți de ace! fel de nebunie numit joc. 


Magda MIHĂILESCU 


cascadă 


(Carmen Galin, Mitică Popescu si Horaţiu Mal: 


ul scárpi- - 


În contrapunct 
parodic: 
Zmeul 

Mircea 


zmeilor 
Diaconu) 


portamentui nipon, el in chip de judocan la... 
jocurile mecanice, ea gheisà fară pretendenti. 
Sau, culmea distinctiei parvenite, el fanfaron 
in frac tintat, ea costumatà in sexy vedetà de 
cabaret. Ambitia de a-si satisface orgoliul de 
îndrăgostiți la prima vedere (una din n situa- 
fille rásturnate ale acestei lumi pe dos), ii 
obligă si pe ei la deghizàri, obsedati să iasă 
învingători si în turnirul dragostei, nu doar in 
bátália cu arma secretà care face ravagii in 
propriile tabere cáci trage... inapoi, pierderile 
reciproce echivalind, in ultimà instantà, cu... 
autodistrugerea inerentă oricărei conflagrații. 

Cum e si firesc, intrind mai putin în colima- 
torul deriziunii, „pozitivii“ se evidenţiază prin 
tradiționale atribute. Voinicul e curajos și is- 
tet, chiar dacă are un moment de... impru- 
dentà cind pierde fiuierasul fermecat fără de 
care, se ştie... Frumoasa Manuelei Hărăbor e 
o blondă aurie, invesmintatà in rozaliu, naivă 
și cochetà, sfioasá, dar si năbădăioasă, in- 
transigentă, dar si credulă. 

Pina si discrepanta dintre „obiectivitatea“ 
incontestabilà a imaginii cinematografice si 
caracterul neverosimil al evenimentului „fa- 
bulos" e speculată drept contrast comic. Sce- 
nografia lui Mircea Neagu, încărcată baro- 
chist cu o multitudine de „semne“ mai putin 
„cabalistice” si mai mult persiflind habitudini 
ale prezentului, are o fascinatie senzorialà, o 
exaltare humoralá, omogenizind ambiantele 
decorului construit — căruia ii e insufiată 
viatá prin iluminári speciale — cu cele na- 
turale — cárora li se aplicá un tratament de 
artificializare — o ninsoare la comandá sau 
un plafon de nori ad hoc. 

Montajul, strins, alert, intercaleazá ca o pa- 
rantezà autozeflemistà imagini pe monitoare 
tv de ia un punct de supra-control ce-și 
asumá, in momentele de paroxism, si functia 
de diriguire. În conformitate cu principiul 
bergsonian al „bulgărelui de zăpadă“, acu- 
mulárile ilariante introduc repere cotidiene in 
enumerări faptice de factură magică, operind 
cu eleganţă transferul de la colosal la derizo- 
riu, bagatelizind grandiosul si supradimensio- 
nind insignifiantu! 

In ton de farsá, caci tipurile sint de un co- 
mic absolut, situaţiile burlesti, soluţiile gro- 
testi, iar limbajul eufemistic, se ataca osifica- 
rea $i rutina, opresiunea si prejudecata, 
teama si apatia, lasitatea si prostia. Probatio 
per absurdum, dar cu... happy-end: ràufàca- 
torii dispar in neant si lumea rámine a indrà- 
gostitilor si a copiilor. 

Arma satirei s-a dovedit incà o datà imba- 
tabilà: irationalitatea rázboiului a fost rede- 
monstratà, impunindu-se de la sine legitimi- 
tatea pácii. 

Refácindu-se lungul drum al basmului că- 
tre cinema, a rezultat o inedită Sinteză psi- 
ho-socio-umaná, cu poligenezà evidentà din- 
spre traditie, realitate si anticipatie, intr-o 
contaminare de parodie si musical. Un film 
.de Alexandru Tatos! 


Irina COROIU 


ETE 
Producţie a Casei de filme Patru. Scenariul gi regia: 
Alexandru Tatos. imaginea: Vivi Drăgan Vasile. 
corurile: Mircea Neagu. Costumele: Lia Manfoc. Mu- 
zica: Horia Moculescu. Coloana sonoră: ing. Tiberiu 
Borcoman. Montajul: Mircea Ciocăltei. Cu: Victor 
Rebengiuc, Mircea Diaconu, Carmen Galin, Mitică 
Popescu, Horaţiu Mălăiele, Dem Rădulescu, Manu- 
ela Hárábor, Adrian Păduraru, Emilia Dobrin Be 
soiu, Aristide Teică, Coca Bloos 


12 


Fio este un lucru îngrozitor de concret. 
Asa cum îl vedem este soluția unui sistem de 
foarte puține ecuaţii. cu foarte multe necu- 
noscute, chiar dacă nu toli cineastii îi percep 
dificultățile în acești termeni. El isi trăiește 
şi-şi defineşte propria sa lege, o lege sui-ge- 
neris rezultată la rindul ei din superpozitia si 
intersectarea regulilor de joc ale multor me- 
serii. Şi, totuşi, spectrul acesta compozit își 
are amprenta sa, unică şi inconfundabilă. 
Cind își etalează ustensilele prin hoteluri, 
cind își deapănă amintirile de „echipă“, ci- 
neastii seamănă puţin cu geologii, seamănă 
cu constructorii de obiective industriale, cînd 
vorbesc de evenimente limită, neplanificabile, 
seamănă cu lucrătorii din teatru cînd istori- 
sesc snoave cu actori-vedetă, seamănă 
uneori cu ziariştii cind sint confundați cu „te- 
leviziunea", dar sint unici prin taptul cà, din- 
colo de toate aceste interferente, au con- 
stanta lucrului unic realizat in fiecare zi, in 
condiții complet diferite. De cite ori, privind 
la un film fácut la noi sau aiurea, nu recu- 
noastem — fără să fi fost la fața locului, in 
spatele vreunei „cusături“ mai putin perfecte, 
pe care, ce-i drept, nu toți spectatorii o re- 
simt — compromisul, cu gustul lui amar, cu 
circumstanțele lui aproape aceleași peste 
tot... 


Strategia „planurilor calendaristice 


Peste tot filmul este, pf de o parte, o in- 


dustrie cu fabrici de prelucrare a peliculei, cu 
ingineri de tot soiul, cu contabili și zilieri, cu 
figuranti adunaţi de te miri unde, cu note 
tehnologice şi planuri zilnice, trimestriale și 
anuale, cu mașini specifice, cu tehnologii și 
performante, iar, pe de altă parte, peste tot 
este subordonat unor reguli de consum edu- 
cativ-cultural, care, sigur, diferă de la la 
țară si care ne-ar obliga să apreciem fiecare 
film în limitele, hai să zicem categoriei sale, 
ale propriului pariu. Peste tot, din start, din 
însăși condiția sa de fabrică de unicate cu 
mijloace industriale, dar ,pretuite" pe criterii 
cultural estetice, filmul stă pe acest compro- 
mis care mărește numărul de necunoscute 
fara să ofere suficiente ecuaţii. De pildă: fil- 
mul se face cu actori, care sint deja angajaţi, 
ca noi toţi, spectatorii — se duc la serviciu 
(și dimineaţa și seara de multe ori) — și care 
fac marile si micile filme în timpul lor „liber“, 
tare greu de planificat și sincronizat dacă te 
gindești că în cadru, destul de rar, avem doar 
un singur actor afiat în timpul său „Jiber“. Ce 
te faci cind, pe lingă timpul liber al actorilor, 
trebuie să socotești și timpul liber al unor de- 
coruri? Ce te faci cind ai o zi și jumătate la 
dispoziție un decor în care trebuie să 
sincronizezi ecuaţiile timpilor liberi a trei-pa- 
tru actori, vreo sută cincizeci — două sute de 
figuranti si, pentru simplificare, la toate aces- 
tea, în plină vară (nu în plină iarnă!), ai ne- 
voie de un lucru firesc și obișnuit: soare, dar 
fix în cele două zile, nu e soare!? Deși soluția 
acceptabilă pentru toate celelalte ecuaţii în 
care am inclus — numai așa, trecind ușor în 


Mircea Muresan si 
cu Maia 


vinind 
1 4 


Vivi 


Morgenstern 


V asilc 
Anci 


Dragan 
si Mircea 


anotimpurile si nuanțele mării 


Echipa de filmare în competiție 


revistă: costumele pentru toţi, cu lornioane, 
bastoane si meloane închiriate (de multe ori 
de la persoane particulare), mașini şi trăsuri 
de epocă, alteori tancuri, care consumă mo- 
torină, sau, pur si simplu, căruțe de tirg me- 
dieval, cai, animale mari sau mici, copii vii 
(dacă îmi permiteti, vii, cu toate nevoile si as- 
timpărul lor bine ştiut), magazine care au 
plan de vinzare, dar care, acum, sub altă 
firmă mai benignà, mai mult, „cască gura" in 
cadru... Soluţia tuturor acestor ecuaţii fiind 
găsită, vremea, inplanificabila vreme, poate 
juca renghiul tuturor. Evident, nu există o so- 
lutie unică la astfel de cazuri, netipizabile nici 
ele. Şi, totuși, filmele se fac. Se filme cu 
ploaie, cu zăpadă sau cu soare, se fac filme 
in toate anotimpurile, despre toate anotimpu- 
rile. Regizorii secunzi cei mai iscusiti, cu fe- 
fele lor pline de ridurile pe care şi vremea 


..Cind filmezi 
cu trei pulovere 


Iam 30 


si in trenci 
(p em a 


le-au săpat, alcătuiesc „planurile calendaris- 
tice ale filmărilor“, fără să consulte oracolele 
meteorologice, dar cu bunul simţ si mai cu 
seamă cu experiența celor trecuţi prin multe 
şi care știu să-și ia mai multe rezerve față de 
capriciosul actor care e vremea. 


La mare sau la munte 


Dar o vară întirziată și friguroasă sau o 
toamnă prematură pune o întreagă echipă la 
clantanit și mai ales pe protagoniștii imbrà- 
cati sumar, pe malul unei mări abia luminată 
de un soare știrb, în afara sezonului. Ce-i 
drept, în mai si la sfirsitul lui septembrie sau 
chiar în octombrie, uneori, se mai pot filma 
aventuri marine, oricum ai unde caza farà di- 
ficultăți o echipă de circa 50—60 suflete... 
dar... dar... A trecut prin asta Maria și marea 
tuturor anotimpurilor lui Mureșan, care a tre- 
buit să-și înghesuie filmarea tuturor culorilor 
mării în planul calendaristic cu cit mai puţine 
întreruperi (căci e greu să readuci o echipă 
risipită pe alte platouri, la alte „planuri calen- 
daristice"). Un „dar“, dar pe dos a fost sfirsi- 
tul de iarnà '87— 88, cind in final de ianuarie 
$i inceput de februarie, západa se topea và- 
zind cu ochii prevestind o primàvarà timpurie 
peste munţii in care lacob trebuia să piară 
degerat si, cu eforturi extraordinare, s-au fil- 
mat într-o lună întreagă 450 metri utili (circa 
15 minute de film) racordabil în creierul mun- 
filor Ziatnei, cálcind în fiecare zi 120 km de la 
hotel la locul filmărilor. Apoi, în martie, după 
ce s-a filmat grosul ilor“ din film, au 
venit geruri de -15°—20° C. dupà 10—12 
ore de „exterior“, constatăm imul de 
apă caldă si căldură al hotelului era prea pu- 
fin sincronizat cu „planul nostru calendaris-. 
tic". 

Cind etaloneazà materialele cu lume in slip 
pe malul mării si schiori imbujorati si multi- 
colori în costumele lor matiasate cu puf de 
pinguin, fetele de la laborator isi zic: „Ce 
bine e la echipá". Da, uneori e bine — cineva 
o fi filmat si aceste cadre emblematice pentru 
anotimpuri, dar eu imi aduc aminte cá, dupà 
o lună si jumătate de filmări de noapte la 
mare, unii colegi erau parcă mai albi la față 
decit în ziua sosirii. Furtunurile cu care se få- 


cea furtuna, mașina de vint și briza naturala 
cam táioasà a nopţilor de la mare îi cam al- 
bise, și, dacă nu mai prindeau şi cite o zi — 
două in care cine stie ce turneu al vreunui 
actor să mai scurteze vreo noapte de lucru, 
nu i-ar fi crezut multi că au fost la mare în 
plin sezon. 


istenta, si nu doar fizică 


În orice meserie este loc de un pic de jerttă 
şi numai asa cred cà poti afla cite ceva des- 
pre tine si despre viaţă dacă nu eviti să te dā- 
rui acestei veșnice mirări. Sint, desigur, jertfe 
cu foloase mai spectaculoase, ale medicilor, 
de exempiu, pe de altă parte confruntarea cu 
dificultăţile interioare este cu siguranță mai 
grea decit cea cu elementele exterioare ale 
vremii, dar nu e nici aceasta de neglijat pen- 
tru că jocul e joc peste tot si cistigatorii fac 
parte dintr-o stirpe care știe ce dulci sint 
fructele din grădina cu poame de aur pentru 
cei care nu vor să doarmă la căldurică. 

Confruntarea cu vremea nu presupune în 
primul rînd rezistenţă fizică, deşi nu e de ne- 
glijat nici aceasta, ci presupune, de cele mai 
multe ori, abilitate si istetime, mai cu seamă 
din partea operatorului de imagine, marele 
armonizator al filmului, în jurul căruia dacă e 
strinsă întreaga echipă — chiar şi regizorul, 
fiecare după posibilităţi, de la o „producţie“ 
elastică si „pe fază” si pină la recuziter, apt 
să improvizeze artistic pe marginea simbolu- 
rilor climei — totul pare firesc si natural, fără 
a se vedea cituși de puţin efortul. Un prim 
plan „în plin soare“, luat pe fundalul unui cer 
senin chiar si din alt anotimp decit restul 
secventei, o iarnă rece și ploioasă văzută prin 
geamul unei rezerve de spital, geam minjit cu 
bere pe la colțuri, o noapte de toamnă tirzie, 
friguroasă si umedă, cu vint de Ja mașina de 
vînt si ceaţă pirotehnică, în trenciuri de la ci- 
nemobilul de costume, luate direct peste cà- 
mașă dacă afară sint 430? sau peste trei pu- 
lovere dacà sint afará —30°, toate acestea, 
„clasice“, asa cum le enumár, scolareste, fac 
parte din recuzita de culori ale vremii cine- 
matografice. Talentul, fantezia si mestesugul 
ies din comun in fiecare caz farà precedent, 
adăugindu-se listei de evenimente din istoria 
niciodată destul de detaliat scrisă a culiselor 
filmului. Se poate, deci, spune că vremea nu 
este dușman al filmelor bune... 


Horea MURGU 


— filmările nu sint in perioada de virf 
(mai-septembrie), la Buftea iți poti face ușor 
o echipà buná — adicà o echipà de profesio- 
nisti, o echipă unità (mai mult decit in sensul 
„Sindical“ al cuvintului). Adevărul e cà o 
echipă unità dă regizorului siguranţă de sine; 
iar regizorul care nu ştie (sau nu poate) să-și 
facă o astfel de echipă, acela nu va face un 
film pe măsura „pohtei ce-o pohteste". Cind 
există spirit de echipă, munca are un randa- 
ment crescut, iar filmul (indiferent de scena- 


riu) capătă citeva carate în plus. Dacă vă ui- 
tati mai atent la un film, puteţi să simţiți dacă 
cei care l-au făcut s-au înțeles între ei, dacă 
au fost uniti, dacă au fost prieteni (fiindca 
aceasta e cheia spiritului de echipă!) De la 
regizori ca Andrei Blaier, Mihai Constanti- 
nescu și, mai ales, Sergiu Nicolaescu (cu 
care am lucrat cel mai mult) am învăţat ce in- 
seamnă a-ţi forma o echipă bună. 

Filmul este ca un vapor: odată lansat, el isi 
începe cursa; iar cursa depinde în cea mai 
mare măsură de echipajul pe care si l-a făcut 
căpitanul (adică regizorul). „Echipa trebuie 
să ţi-o faci cu grija cu care iţi faci distribuţia 
filmului“, declara Andrei Blaier unui reporter 
de la „Cinema“, cind filma Prin cenușa impe- 
riului. 


incontestabil, condiţiile grele de filmare 
(vreme nefavorabilă, filmări periculoase, mari 


Meteorologia 


nu tine 


cu cel slabi! 


desfásurári de mijloace, etc.) trebuie sá pro- 
beze nu numai profesionalismul, ci si unita- 
tea membrilor echipei de filmare. 

Ati simţit, desigur, cá Sergiu Nicolaescu fil- 
meazá cu aceeași siguranţă si pe arsità si pe 
ger. Eu as zice chiar cà vremea rea a devenit 
un element intrinsec temelor si subiectelor 
sale preferate (nu atit pentru relația omului 
cu natura, cit mai ales pentru relația omului 
cu omul). Voi relata in continuare un astfel 
de exemplu: o intimplare de la filmárile pen- 
tru Noi, cei din linia intii o dublă intimplare, 
de fapt, aproape o metaforá... 

..Filmam secvențele „În munţii Tatra“, la 
cota 2000, în munţii Bucegi. (Unii poate nici 
nu mai vor să-și amintească, dar, în Bucegi, 
de multe ori, primăvara e mai dură decit 
iarna). Actori, cascadori, militari, armament 
greu și cai cu samare (!) plus o echipă teh- 


Universul muncii în universul filmului 


cind, in loc de motor s-a dat o lungă pauza. 
Mi-am amintit de doctorul cu ochelari gros: 
din Cimpulung, cel care l-a respins pe Nicu- 
lae—Preda la vizita medicală: „călătoria avea 
să se termine cu un eșec, din care insă 
soarta mă ferea de o prăbușire“, spunea scri- 
itorul în „Viața ca o prada" 

La reintoarcere, atit Rebengiuc—Moromete 
cit și regizorul Stere Gulea, impreună cu 
operatorul Vivi Drăgan Vasile, s-au încărcat 
cu acel „ceva“, acea stare artistică de care 
aveau nevoie şi atunci am înțeles că în lupta 
cu filmul, înfringerile trebuie transformate în 
victorii. „Motor“ s-a auzit dintr-odatá clar si 
pe parcela (singura lăsată pentru filmare, vre- 
mea secerișului fiind de mult isprăvită) în- 
gustă s-a desfășurat toată truda si speranța 
unei familii de țărani din cimpie, in arsità si 
câldură. 

Secvența salcimului — moment esenţial, 


si, chiar și acum, trecind pe ulite, se in- 
dreaptă spre fierăria lui locan sau spre casa 
lui Moromete, trec pe lingă curtea lui Bálosu, 
trec firesc si vorbesc la fel de firesc despre 
toate acestea ca și cînd ar fi existat. Echipa 
Moromelilor nu le-a adus o ficțiune, ci o 
realitate. tar dacă cineva i-ar contrazice, ar 
sta un timp pe ginduri și apoi, răspicat, ar în- 
treba pe cel venit să le ia acest drept: „Pe ce 
te bazezi, domnule?!“ 


Anca JURJUT 


Omul şi natura. 
Salcîmul şi Moromeţii 
(Constantin Chiriac 
în filmul 
lui Stere Gulea) 


Ploaia 
care ne trebuia 


cu buletinul meteo 


nica destul de numeroasă si ea, cu toţii stam 
pe zăpadă, îndurind gerul, sub privirile calde 
ale îngerilor noștri păzitori de la Salvamont 
Sinaia. Că era o vizibilitate foarte bună, nu 
ne prea umplea de fericire... De sus, de peo 
sa îngustă, mitraliorii „germani“ controlau 
toată valea. Plutonul lui Saptefrati înainta 

reu. Versantul era lung și românii (camuflafi 
în alb) trebuiau să-l străbată foarte repede, 
ca sà nu fie decimati. Efortul era imens, ca să 
nu mai spun că totul trebuia filmat dintr-o 
singură dublă, fiindcă urmele lăsate pe za- 
padă nu mai puteau fi şterse. Nicolaescu a 
gindit mizanscena optind pentru un montaj 
dinamic, eliptic, astfel încît asaltul să iasă ve- 
rosimil. Totul a fost calculat minuţios, pe re- 
pere, pe timpi, pe aparate, dar cînd să se dea 
„motor“ a venit ceața, izolindu-ne unii de alţii 
şi blocindu-ne pur şi simplu pe loc (orice 
mişcare implicind riscul rătăcirii sau chiar al 
prăbuşirii pe celălalt versant, aproape verti- 
cal). Salvamontistii ne-au calmat imediat si 
ne-au ajutat să ne grupăm, asigurindu-ne că 
bancurile de ceaţă vor (ine cel mult o oră, 
dar eram deja extenuali si nu ne-am mai pu- 
tut mobiliza. Spiritul de echipă s-a frint; s-a 
dat ,stringerea"... 

Nicolaescu nu ne-a spus un cuvint; doar in 
drum spre telecabinà, cind nu mai era nici 
pic de ceatà, a monologat cu glas tare: 
„M-am grăbit si am pierdut soluția salvátoare 
— ceața —! Doar ceața îi putea ajuta pe ro- 
mâni să urce versantul fără pierderi! Miine nu 
mă mai intiünesc cu norocul ásta!". Cind 
ne-am dat seama că noi ne-am grăbit, de 
fapt, am înţeles ce vroia el să spună... A doua 
zi, într-adevăr, nu ne-am mai intilnit cu noro- 
cul pierdut şi atunci mi-a venit în minte o 
vorbă. a lui Amza (de pe cînd filmam, tot la 
—10 C, a mercen : „Vremea nu 
tine cu cei slabi!" Deci, pinà am urcat noi 
sus, vremea a stat blindă. Salvamontistii nu 
zimbeau insà deloc, adulmecau aerul si deve- 
neau tot mai nelinistiti. Asa cá, exact cind 
toti si toate erau pe locuri, gata de filmare, a 
început si viscolul. Nicolaescu tàcea, rontaia 
antinevralgice.. Dar atunci s-a intimplat si 
minunea: ,peripetia s-a răsturnat în contrariul 
ei", ca să zicem așa. Operatorul a zis: „Avem 
diafragmá!". „Putem filma!", am zis noi. Sal- 
vamontiștii ne priveau la modul: „ciudaţi oa- 
meni și cineaștii ăștia!l“, apoi au început sà 
zimbească. (În paranteză fie spus, noi ne re- 
glam pulsul după expresia de pe fețele lor). 
Au întins repede niște corzi si noi, cei din 
echipă, ne-am ţinut de ele ca sà nu ne sufle 
vintul. De interpreti era ceva mai bine, ei se 


Deşi filmam pe ger, respiraţia ne era 
5 «cei din linia intii 


miscau continuu, se ajutau intre ei, se prop- 
teau in arme... Ce s-o mai lungesc, s-a filmal 
ca intr-o transá: cu furie, cu daruire! Ne in- 
cálzeam fiecare din respiraţia celorlalți (in 
orice caz, atinsesem aceastá minunatà senza- 
tie). Spiritul de echipă n-a mai cedat in fața 
timpului nefavorabil (deși normele sindicale ii 
dădeau acest drept!) și, fără doar și poate, de 
aceea am putut realiza ceva care, dacă n-ar fi 
mărturie chiar materialul filmat, poate aţi 
crede că a fost vis. 

Şi sigur n-a fost vis din moment ce acum 
am în mină un scenariu despre salvamontisti. 
Pină vine vremea rea am timp să-mi string și 
o echipă foarte bună. 


lon GOSTIN 


„Miracol la Talpa" 
cînd filmam 
„Moromeţii“ 


N umárindu-mà printre adepţii „decu- 
pajului de fier“, în fata căruia să pot spune 
„filmul e gata, mai trebuie doar filmat”, am 
avut şansa de a parcurge, în anii de asisten- 
tie, o extrem de interesantă etapă, cea a fil- 
mului Moromeţii, care a marcat „în aventura 
conştiinţei mele" inca neviciatà de balansul 
acestei arte spre. industrie, devenirea şi redo 
venirea umana in fata „mirajului cinemato- 
grafic“, asta insemnînd luptă, răbdare, sacrifi- 
ciu, toate pentru fiecare metru de adevăr fil- 
mat. 

Rememorind etapa de filmare, se derulează 
ca pe un tambur de generic, oameni si intim- 
plári, ginduri si vorbe, aspirații si infringeri, 
pee „prinse” sau nu pe peliculă, toate la 
fel de importante, si doar pentru cà am bene- 
ficiat de pozitia observatorului, de acea pri- 
vire ce lasà loc meditatiei, pot selecta douà 
momente pe care le consider pline de semni- 
ficatii, momentele unui „alt“ jurnal de filmare. 

După o aprigă săptămină de „organizare și 
repetiţii”, in care „Moromete“ si toti ai săi au 
încercat să intre în „hainele personajelor“, nu 
tocmai confortabile, cu un soare care, vorba 
lui Labiş „s-a topit si a curs pe pàmint", iată 
$i prima zi în fata aparatului. Prima zi cu toţi, 
nu numai „Moromeţii“, care așteaptă cuvintul 
„motor”! Este anunţată secvența secerisului. 
Am plecat cu qe ier era m 
suflete, ploua mocnit, e drept, intreaga 
echipà trebuia sà prindà primele raze ale 
soarelui, asa incepea primul cadru, si fiecare 
priveam stropii prelinsi pe parbrize. Speram, 
dacă nu într-un „miracol la Milano" măcar 
într-unul la Talpa, cu o „bună ursitoare” — 
pentru că nu puteam începe chiar așa! 

Norii nu se mișcau. Totul era incremenit. 
Doar pe la ora zece au început să se deșire. 
Era povestea lor, de nimeni stiutà, și 
tensiunea devenise insuportabilă. Victor Re- 
bengiuc, adică Moromete, a privit un timp 
practicabilele așezate de cu noaptea de elec- 
tricieni, i-a privit. pe ceilalţi, a tot privit norii si 
şi-a amintit de indoiala personajului, şi-a 
amintit de Moromete care trăgea căruța pe 
marginea drumului, întrebind: „Domnule, 
unde mergem noi acum?" sau și-a amintit fa- 
buloasa replică „Dom'le, pe ce te bazezi?" si 
brusc a hotàrît sà piece. Hainele nu i se pà- 
reau bune, de fapt nu i se mai pàrea nimic 
bun. Pioua mocnit, în prima zi de filmare 


cheie a romanului, dar si a filmului. Si din 
nou, aproape totul era potrivnic. Nici o sec- 
ventà nu a opus atita rezistenţă. Se alesese 
un salcim imens, gàsit pe marginea unei so- 
sele. Dar nu a putut fi dezrădăcinat. Ràdaci- 
nile lui se intindeau mult pe sub sosea si ni- 
meni nu a putut să-l smulgă! Salcimul nu 
avea „habar“ de importanţa lui ca obiect ci- 
nematografic. Se intenţiona transportarea lui 
cu un elicopter. -Astfel, retina unei întregi 


Peisajul in consonanta 
cu sufletul 
Manuela Harabor, 


st Constantin 


personajelor 
Nata 
Codrescu 
in i 
regia Dan Mironescu, 

scenariul Eugen Barbu si 
Nicolae Paul Mihail 


echipe putea fi imbogatità nu numai cu tran- 
sportarea statuilor ,felliniene" deasupra Ro- 
mei, ci si cu copaci zburind, precum niste 

ăsări gigantice... În ultimele zile de filmare a 
ost cumpărat din sat un salcim, mult mai ti- 
nàr. Mai putea trăi o zi. Viața urma să i se co- 
boare din frunze si totul ar fi fost pierdut. Alti 
zori de zi, de data asta senini, dar scurţi, mai 
scurţi ca oricind. Atent și concentrat, Victor 
Rebengiuc incepuse să glumească — așa fā- 
cea în marile momente de tensiune. Vivi Dră- 
gan Vasile isi desfàsurase cele trei aparate, 
„ai lui“ nu mai aveau nevoie de comenzi, nea 
Titi adusese blenda, pentru cadrele restrinse 
care urmau să fie trase, Nea Vasile, cel care 
odată traversase o întreagă „Pădure a spinzu- 

, aducea cuburi pentru cei care aveau 
nevoie "şi toti așteptam să se urce în salcimul 
ciupit de topor Nilă — Constantin Chiriac — 
si cum el avea ezitări, corul de glasuri a ince- 
put să rásune: „Hai, Nilà, hai Nilà..." Nilà ar fi 
dorit să scape printr-o „mirare“, dar acolo era 
o adevărată luptă cu timpul. Curgea amenin- 
tátor si soarele se urca mai vertiginos ca ori- 
cind. „Hai, Nilà...“ rásunau încurajările, dea- 
supra noastră, deasupra salcîmului, deasupra 
Talpei, carul de foc se înălța şi după un timp 
curgerea peliculei a consfințit momentul táie- 
rii acelui copac și a vinderii lui, care echivala 
cu un suprem sacrificiu, fiind atit de aproape 
de moarte. 

Si momente de acest fel ar mai putea fi 
enumerate. O întreagă echipă de filmare 
care, în fiecare clipă, a dat totul. O echipă 

neprevázutului. De fiecare dată se 
dorea o atmosferă, o înseninare sau o fur- 
tună, zori sau inserare sau o lumină stranie, 
care să vorbească dincolo de cuvinte. Şi a 
fost singura dată cind ficţiunea devenea rea- 
litate, si pentru echipă si pentru sat, încît nu 
mai stiai de unde vine răpăitul de ploaie, de 
ce zorii par sà bocească, de unde vine ceața 
în pădurea în care un tată isi ducea fiul spre 
un destin, încă neștiut. Fiindcă oamenii satu- 
lui Talpa au înțeles aproape totul, în felul lor, 


plus pompierii 


— N o, cá multà lume mai e pe la noi 
azi. Si de multi ce sint, parcă-s mai multi 
dupà gálágia pe care o fac! 


sa Raab Las 


% 


4 


— N-or fi găsit si ei, sāracii, o zi mai fru- 
moasà, că, vorba aia, toată vara ne-a uscat 
arsita. Au ales taman ploaia asta mocà- 
nească. Uitá-te la ei, or murat de tot! 

..Virtejul care parcă a cuprins mulțimea 
adunată se închide în dreptul unui bărbat în- 
tre două virste. Acum aleargă. Acum stă. Se 
întoarce. Priveste cerul mohorit, cintárind din 
ochi stropii de ploaie. Ce-o vrea de nu-și gă- 
seste locul? 

— Dorule, ce zici? E ploaia care-ţi trebuie? 

— E bine. Si ajutaţi de mașina de pompieri 
totul vă fi perfect. Am avut mare noroc de 
vremea asta. Dar grăbiţi-vă, Niculae! 

— Toată lumea la locurile lor! Dati drumul 
la apă! E bine acum, Dorule? 

— Perfect. 


— Atenţie... Liniste! Se filmeaza! 


— Eu sint je 
— Liniste! ne! Motor! 
..Nu ştiu de ce, dar parcă ieri s-a întimpiat, 


trebuie doar sà închid ochii. pentru ca totul 
sà-mi fie pr it in minte. Poate pentru cà 
a fost inceputul. Poate pentru cá o parte din 


sufletul meu aparține acum Siminei, Pádu- 
reanca lui Slavici, adusà pe ecran de regizo- 
rul Nicolae Mărgineanu cu ajutorul operato- 
rului Doru Mitran. 

Poate pentru cá am fost inconjuratà de 
acei oameni minunaţi atit de puternici cà ni- 
mic nu le putea sta in cale: nici chiar arsita, 
nici chiar ploaia, nici chiar ziua sau noaptea. 
Spun puternici pentru cá, iatà, luptau si bi- 
ruiau pe tárimul celei mai complicate arte. 
Pentru cà prin universul vizual creat si im- 
plicat în fiecare amá, s-au apropiat de 
spectatori pinà la identificare, fácindu-i sà 
uite cá se află, de fapt, in fata unei „pinze cu 
umbre mișcătoare”. 

Pentru că ochii minţii au anticipat si intuit 
exact ce înseamnă frica, nelinistea, indoiala 
unei ore de film, pentru unii atît de lunga 

Pentru că... 


Manueia HĂRĂBOR 


13 


filmul romanesc în dezbatere 


0 bibliotecă 


vizuală 


S. spune cà la inceput a fost cuvintul. Ne 
desprindem greu de această axiomă. Mă în- 
treb dacă în perioada filmului mut au fost 
ecranizări... Apariţia lor ca specie, ca modali- 
tate în-film, oferă mai multe posibilităţi și idei 
decit s-ar bănui (si de cît se reuşesc, de 
fapt). Mai lipsită aparent de probleme, ar fi 
aspirația si ambiția întocmirii unor biblioteci 
vizuale. O lectură nu la prima vedere, nici ia 
a doua, nici „după 20 de ani", o lectură co- 
lectivă ce încearcă să reinvie, să restituie 
lumi şi oameni, şi istorii (Pădurea spinzuraji- 
lor, Moara cu noroc). 

Există şi tentatia reîncălzirii unor teme ce 
par depășite, trăite definitiv şi nepotrivite, 
clasate și a căror repunere pe rol capătă prin 
sensibilitatea şi judecata de acum, alte puteri, 
alte noi si suprinzátoare intelesuri (in inter- 
pretarea lui Dan Pita, Mircea Daneliuc, de 


O eroinà mai luminoasá in lumea 
de intuneric a lui lacob Onisia 
(autorul adaptării după Geo Bogza, 
Mircea Daneliuc. Interpretà, 
Cecilia Birbora) 

Un /nehifitor... literar, 
devenit foarte cinematografic în 
interpretarea lui Mircea Albulescu 


pildă). Pornind la drum de la o matcă exis- 
tentă, de la textul operei literare, cu istoria lui 
bună sau rea, cu cáderile sau gloriile sale, 
riscul de a trece dincolo de intentie sau de a 
fi sub ea, e mai mare. De exemplu cele două 
versiuni ale romanului lui Tolstoi „Război si 
pace". Cu cit o operă e mai „deschisă“, cu 
atit cresc dificultăţile de a o proiecta, dea o 
defini cinematogratic. Se reușește, îndeobște, 
o variantă, un punct de vedere, una a mo- 
mentului, a climatului, a cerintei sociale, a 


Cu cit o operă 
e mai „deschisă“ 
cu atît sporesc 
dificultăţile 
de a o ecraniza 


mentalitájii, a unei anume inzestrári culturale, 
morale etc. : 

Se poate vorbi și despre o operă cinemato- 
grafică deschisă? Cred că trebuie adusă in 
discuţie și problema relaţiei între cerere și 
ofertă. Există oameni cu o puternică imagina- 
ție vizuală pentru care cinematograful este o 
necesitate de structură. Pe aceştia ecraniză- 
nile îi solicită, îi fac într-un fel „complicitari”. 
De aici; din rindul lor, se aleg partizanii sau 
nepartizanii a noi ecranizări. Ramine pentru 
mine întrebarea: poate atinge o ecranizare 
performanţa, patima, nebunia, pe care o 
carte, o poveste, o operă literară o stîrnesc? 
. Ajunge un film să treaca Jin mină in mina? 
intrebare retorică, desigur. 


Valeria SECIU 


Lectură 


angajată 


L. personajul Anania din romanul lui 
Augustin Buzura am ajuns pe un drum oare- 
cum ocolit. Cind am citit cartea mi s-a pàrut 
ca o parte nedetasabilà de întregul in care 
era plasată (fascinantul personaj al profeso- 
rului Cristian). Nu-l „vedeam“ de unul singur, 
deși percepeam cu destulă acuitate rostul 
său relevant, de umbră ce dà contur, dacă nu 
intotdeauna precis, oricum plin de semnifica- 
ți pregnante, personajului de prim-plan în a 
carui structură s-a integrat atit de organic. 
Cind regizorul Manole Marcus mi-a propus 
un alt rol în filmul Orgolii, lumina fulgerá- 
toare a unei posibile opţiuni, ambitionind ine- 
ditul, a îndreptat atenția mea către această 
umbră... nedistribuită niciunui actor în mo- 
mentul acela. 

Acesta a fost încă unul din pariurile mele, 
acceptat de regizor, nu numai cu personajul 
Anania ci chiar cu opera lui Augustin Buzura 
pe care, recent, Mircea lorguiescu o definea 
astfel: „O nesfirşită tervoare a speranţei, o ro- 
bustă incredere în posibilitatea și necesitatea 
resurectiei morale, iluminează lăuntric toate 
romanele lui Augustin Buzura, imprimindu-le 
o tensiune caracteristică si organizindu-le 
defàsurarea (...) Gravà ca tonalitate si solici- 
tind necontenit un efort de implicare drama- 
tica prin asumarea la nivelul constiintei a 
concretului existențial...“ 

Aşadar, acesta era cel de al doilea termen 
al pariului meu. Dar acest „pariu“ nu ar fi 
funcţionat decit în cazul în care am fi reușit 
să tálmácim în termenii artei actoricești ana- 
liza atit de subtilă, profundă si răbdătoare cu 
care autorul își cercetează toate personajele, 
nu numai pe acest Anania. Era imperios ne- 
cesar să imaginăm gestul magic care să 
transfigureze analiza în situaţie, dialog, stare, 
al căror adevăr să poată fi ulterior corporali- 
zat, verbalizat prin mijloacele atit de limi- 
tat-materiale aie corpului omenesc. Ce a ur- 
mat, este pe cit de simplu pe atit de nu foarte 
des intilnit. L-am cunoscut personal pe Au- 
gustin Buzura si, la sugestia regizorului, 
acesta à intervenit in scenariu cu o uimitoare 
capacitate de a intui asteptàrile noastre regi- 
zorale si actoricesti. A fost nevoie sà se ela- 
boreze un nou material epic inspirat de in- 
ventia regizoralá. Rezultatul a fost cá acest 
personaj secundar in roman, a reusit sà se 
impuná in ecranizare adjudecindu-si, piná la 
urmá chiar si un premiu de interpretare. 


Proza lui Paul Georgescu, tradusă in imagini de Dinu Tănase 


Ecranizarea, un 


Poenaru cu Leni Dacian, Vasile Niţulescu, Victor Rebengiuc) 


Artă care descompun& propunerea iniţială 
(literară) pentru a o recompune, ulterior, prin 
mijloace de expresie specifice, în acel „ceva“ 
de sine stătător numit film. Filmul ambitio- 
nează astfel, prin exhaustive pariuri, să 
poarte în lume cele mai subtile idei, cale mai 
puternice sentimente împletite în paradoxale 
îngemănări ale tehnicilor (si numai), ale dife- 
ritelor arte. 

M-am folosit de acest singur exemplu, nici 
pe departe singular, pentru a revela că toc- 
mai întoarcerea întru literatură pe drum oco- 
lit, străbătut cu pasul gindului nepripit, este 
singura șansă a actorului, alături de ceilalţi 
realizatori, să spere la o eventuală cistigare a 
„pariului“. 

Orice film este într-un anume fel... o ecra- 
nizare. Orice film pleacă de la cuvintul gin- 
dit, rostit, scris. Ecranizările, ca atare, sînt 
acele filme al căror scenariu extras dintr-o 
carte ştiută, a fost tipărit în mii și mii de 
exemplare si a fost citit de toată lumea. Acele 
filme la care spectatorii vin să confrunte ver- 
siunea de pe ecran cu propria lor variantă 
realizată după aceeași operă literară. 

Întoarcerea întru literatură, iată o cale pe 
care am ademenit imaginația noastră artistică 


A scrie 
si a rescrie 


în conformitate 
cu alte legi 
ale altei arte... 


în speranța de a ne dezvălui alternativa care 
să ne justifice orgoliile. 

Literatura conţine, în mod implicit si ade- 
menitor, alternativa prin care celelalte arte în- 
cearcă să intre în dialog creator cu modelul. 
Toate acestea respectind, însă, gindul atit de 
lapidar exprimat de Heidegger cu privire la 
opera de artă: „Numai un lucru care a fost cu 
adevărat gindit are norocul să fie iar și iar 
'mai bine înteles decit s-a înțeles chiar el pe 
sine“. 

Si mai este ceva. Eu cred că ecranizarea, 


- ca gest de interpretare a unei opere literare, 


trebuie să fie nu numai o relatare despre 
opera în cauză, ci și o atitudine inedită. 

Este imperios necesar ca ecranizarea să re- 
prezinte un punct de vedere personal si perti- 
nent, marturisind aderenta contemporanilor 
la opera literară. Nu „fidelitatea“ neconditio- 
natà, ci atitudinea creatoare, lectura anga- 
jată, trádind o personalitate cristalizatà, pot 
face ca relația dintre opera literară si ecrani- 
zare să se constituie în premiza unei alte 
opere — cinematografice — de sine státà- 
toare. În lumina acelorași termeni se pot in- 
voca aici fericitele „trădări“ în artă, amintind 
spusele cărturarului: „atunci cind- negația 
se înalță pe o credinţă, ea este o altă formă 
de a afirma!“ 


Mircea ALBULESCU 


Mai binele 
nu e întotdeauna 
dușmanul binelui 


E cranizarea în cinema este, cred eu, echi- 
valentă cu dramatizarea în teatru. Se prac- 
tica. 

Cind eram student in anul întîi am aflat va- 
loarea dramatizării. Am aflat cà „rolul“ din 
dramatizare iji este, in parte, directionat. Au- 


Paradoxurile 
ecranizárilor 
dupá ne-clasici 


A... cind o operà literarà care nu s-a 
gravat in memoria publicului e luatà ca punct 
de plecare pentru un film, apare o altá situa- 
ție paradoxală. De astă dată regizorul are o 
libertate foarte mare, își poate îngădui să 
schimbe momentul acţiunii, cadrul ei, carac- 
terui unor personaje, ba si subiectul chiar, 
într-o măsură, dacă vrea să actualizeze sen- 
sul întîmplărilor prezentate sau să-l împingă 
câtre o' anume ideea artistică. Plătește însă 
această lipsă de constringere si cu dezavan- 
taje serioase. Nu mai beneficiază de figuri 
memorabile prin pregnanta naturii lor fizice 
și morale, ca în cazul operelor literare cla- 
sice.: Sclipirea partiturii verbale scade consi- 
derabil, după cum şi originalitatea modului în 
care e tratat întregui material de observaţie a 
vieţii. Toate acestea trebuie să le pună acum 
el, regizorul, în film, nu le mai găsește de-a 
gata. Ca urmare, se naște întrebarea: la ce ii 
trebuie atunci opera literară? 

Răspunsul e ușor de dat. Pentru că si o 
scriere nu neapărat de prim rang poate să-l 
atragă prin subiect, inventivitatea intrigii, o fi- 
gură ori ambiantá umană ieșită din comun, 
sau nişte situaţii dramatice care nu se întil- 
nesc în orice scenariu. Au fost scoase o 
groază de filme mari din cărţi cu un destin li- 
terar mediocru. Hitchcock a cumpărat drep- 


(Doctorul 


filon de aur pentru filmul nostru (i 


Un portret psihologic modern scris de un clasic, 
Garabet Ibràileanu, interpretat de Valeria Seciu 


torul l-a dezvoltat si, ceea ce într-o piesă de 
teatru ili este doar sugerat, aici, adică in film, 
este deja prelucrat. Sint ani de atunci si de- 
seori m-am întilnit cu dramatizari în teatru, 
cu ecranizări în film. 


Mă pot referi la personajele mele din Din- 
colo de pod, după „Mara“ de Slavici, Înainte 
de tăcere, ecranizare după Caragiale, la Nă- 
pasta — un caz aparte — film făcut după 
piesa cu același nume tot a lui Caragiale, la 
Pădurea nebună după romanul lui Zaharia 
Stancu, lacob după Geo Bogza, Întunecare 
după Cezar Petrescu, Mere roșii după o 
schiță de lon Băieșu, evident, Moromeţii 
după Preda și cam atit. Deși nu sînt sigur. 

Filmele sint cunoscute şi nu povestea lor 
interesează. interesează, poate, senzaţia in- 
timà în fața unei opere mari, consacrate, in 
fata unui personaj deja imaginat de public, 
căruia actorul e nevoit să-i dea contur, de 
multe ori remodelindu-l si impunînd, în cazul 
cel mai fericit, o imagine insolită și accep- 
tată. Aș numi aceasta — creaţie, aș numi-o 


turile de a ecraniza o nuvelă obscura a lui 
Daphne du Maurier cum a citit-o, fiindcă a 
văzut imediat în ea ideea filmului Păsările, 
realizat multi ani mai tirziu. Sugestii pentru 
un thriller cu vieţuitoare pașnice, care devin 
brusc ostile oamenilor si incep să- atace, nu 
umblă pe toate drumurile, trebuie să recu- 
noastem, și înțelegem îndată de ce bătrinul 
vulpoi s-a grăbit să facă investiţia. Alte exem- 
ple de filme celebre care au avut la origine 
scrieri rămase in anonimat, abundă. Să amin- 
tim doar citeva: Nevasta mea vrăjitoarea 
(Rome Clair), dupá..o.-nuvelá de Thomas 

hmith si Norman Matson, Servitorul (Lo- 
sey) dupá un roman de Robin Maugham, 
Viva Villa! (Howard Hawks), dupà o carte de 
E. Pinchon si O.B. Stade. 

La noi, teritoriul operelor literare neaflate 
sub tabu-ul clasicitàtii, nu i-a ispitit aproape 
deloc pe regizori. Abia de curind Mircea Da- 
neliuc a avut buna intuiție sà se apropie de 
Cezar Petrescu. sia utilizat istorisirea lui, 
„Omul din vis" spre a realiza un film foarte 
original. Prozatorul acesta prolix, dar cu o in 
ventivitate epică rar întilnită in literatura 
noastră, cum atrăgea atenția G. Călinescu, e 
o adevărată mină cinematografică neexplo- 
rată. Şi Alexandru Tatos a pătruns în ea prin 
romanul „Întunecare“, dar, aici era vorba de 
o frescă socială pe o mare temă naţională. La 
Cezar Petrescu, subiecte interesante, cu ten- 
siune epică și răsturnări neaşteptate de situa- 
tii, oferă „Calea Victoriei“, „Comoara regelui 
Dromichet“, „Aurul negru“, „Dumineca orbu- 
lui“. Deschideri promițătoare către fantastic, 
„Baletul mecanic” şi „Greta Garbo" iar din 
„Nepoata hatmanului Toma" și „Floare de 
agave" ar ieși uşor un amuzant film satiric. 

E locul, poate, să recomandăm regizorilor 
noștri lectura și a altor opere literare care, cu 
citeva intervenții dibace, au șanse mari să se 
transforme în producții cinematografice de 
succes. Mă gindesc ia nuvela lui Gala Galac- 
tion „Gloria Constantini", dramă pasională 
violentă. Aducerea în contemporaneitate a in- 
timplărilor narate aici nu mi se pare deloc di- 


participare constructivă, act cu adevărat ar- 
tistic, singurul care smulge actorul din sfera 
„prestării de serviciu artistic". 


A trata opera in mod „orizontal“ înseamnă 
aproape a o părăsi și numai tratarea verti- 
cală, în profunzime, poate indreptáti contac- 


* tul cu ea. 


Ecranizarea înseamnă selecţie, iar aceasta 
duce, adeseori, la sărăcire, pentru că un 
roman amplu, bogat nu poate fi repovestit în 
doua ore și nici în patru, adică în două serii. 
Acesta e primul prag pe care cinematogra- 
ful trebuie să-i treacă. Din această cauză 
cred că un film ca Moromeţii, deși o mare 
performanţă, suferă oarecum prin imputina- 
rea materialului si mai cred ca ar fi meritat 
un serial nu un film. 

Aș mai semnala al doilea prag important 
pus în fata ecranizării si anume limbajul cine- 
matografic. 

„Cuvintul“ este în cazul acesta, si nu numai 
aici, un material maleabil care poate fi (şi tre- 
buie) modificat pină cînd el se transformă în 


ticilă. Deasemeni, acțiunea romanului „O ju- 
mátate de om", unde autorul, Ludovic Daus, 
demonstrează convingător ce efecte dezas- 
truoase are lasitatea. Materie pentru un film 
de observaţie crudă socială, rasucire drama- 
ticà neprevazutà, patetism si suavitate se ga- 
sesc din belsug la George Mihail Zamfirescu 
in „Maidanul cu dragoste"* si „Stinta Mare 
Nerusinare". Ma simt impins sa evoc si roma- 
nul lui Victor Papilian, „În credința celor 
şapte sfesnice," dar începind fraza cu intre- 
barea retorică: „Unde e scenaristul care...?" 


A. ajuns astfel la punctul nevralgic al 
problemelor ecranizării. De orice fel ar fi ea, 
dar mai ales cind foloseşte opere literare 


ecrani 
cu loana Bulcá si 


Valoare-reper a 


ărilor noastre: 
Constantin Codrescu 


Cuvintul trebuie 
transformat 


în imagine. 
Imagine gràito 


re... 


imagine grăitoare si reprezentativă. Romanul 
capătă astfel o valoare subtextuală, adeseori 
creindu-se atmosferă sau tensiune chiar fără 
Ca vorbele respective să mai existe. 

In multe cazuri, sentimentul de egalitate în 
tre autor și scenarist lipsind, se naște un fe 
de închinare in fata operei, care este mai rea 
decit dispretui si care, distrugînd colabora- 
rea, maste... un copil mort. 

Acestea nu sint sfaturi, ci ginduri nascute 
de intrebarea dumneavoastrá, rod ai citorva 
experiente de acest fel si mi-am permis sa le 
enumár in speranta cà se vor intilni, fericit, 
cu gindurile altora si, creindu-se un consens, 
sà purcedem spre mai bine, care nu 
totdeauna este dușmanul binelui. 


Florin ZAMFIRESCU 


Un efort 
care imbogáteste 


3 cranizarile îți oferă în egalà măsură doua 
posibilități: cea a reusitei sau cea a riscului 
de a fi comparat cu ceva pe care nu ai reusit 
nici măcar sá-| atingi. Cu cit modelul este 
mai sus ca valoare, cu atit cel care se incu- 
metà riscă, sau are de-a dreptul noroc. 

Noi, echipa Moromelilor cred câ nu ne-am 
propus ceva în mod special, cu glas tare. Nici 
n-am fi putut, copleșiți fiind de viață, pentru 
că asta este după părerea mea această capo 
doperă a literaturii române, Viaţa de peste 
tot, din totdeauna. 

Deci, ce-ţi poti propune cind te apuci sà 
intri în această viaţă, decit să muncești cu 
respect față de toți si tot ce te inconjoara? 


De ce 
unele proze 
fără 
aura excepţiei 
au dat „filme 


de excepţie”? 


Moara cu noro de Victor Hiu 


Sigur că această conștiinciozitate nu te ab- 
solvă de piedici, dar poti sà si zîmbesti in fata 
lor, cum face Catrina mea încercind să treaca 
pragul casei. Asta este de fapt important. Sa 
incerci! lar noi, fiecare în parte, am încercat 
sal înţelegem pe Preda, iubindu-l. 

Dacă am reușit, putin sau mult, nu știu, 
ştiu că oricum, noi sîntem cei cistigati, pen- 
tru că ne-am imbogatit, rásfoind gindurile 
Morometilor cu sufletul la gură, pe tăcute, 
fiecare uitindu-se în el, fiecare privind la cel 
de-aláturi, cu Stere Gulea lingă noi, cu Re- 
bengiuc printre noi, cu toată echipa solidară: 
„E deci nevoie de dragoste, e nevoie să-l iu- 
besti pe actor, el sà te iubească pe tine si 
amindoi să iubim munca pe care o facem". 
(Nikita Mihalkov). 


Luminiţa GHEORGHIU 


Ed 


Un alt autentic 
personaj 

din lumea 
Moromegfilor_-seris 
de Marin Preda 

si interpretat 

de Florin Zamfiresci 
în regia lui 

Stere . Gulea 


,neatabuizate", ca sà le facă a trezi un inte- 
res contemporan sporit, îi trebuie scenariști 
cu imaginaţie și antene fine, care să simtă 
cum evoluează sensibilitatea artistică a spec- 
tatorului. S-ar crede cà, de vreme ce opera li- 
terară există, travaliul ecranizării ar consta 
intr-un simplu decupaj priceput. Eroare! In 
cazul acesta, adică al scrierilor maniabile, ta- 
lentui scenaristului e să descopere punctul 
exact unde poate fi operată o grefă care să 
prindă. Pe urmă, operaţia trebuie să merite 
osteneala, să intinereasca efectiv materia de 
pornire, să plăsmuiască din ea un film într-a- 
devár actual, nu sub raportul situării tempo- 
rale, cum se întimplă adesea la noi, ci al pro- 
blematicii si ideilor. O adaptare exterioară (te 
întrebi pentru ce a fost necesară), a suferit-o 
bunăoară, fina comedie a lui Mihail Sebas- 
tian, „Jocul de-a vacanţa“, rezultatul căznelii 
fiind o producție plată, intitulată pretentios Al 
patrulea stol. 

Cind însuși autorul operei literare ecrani- 
zate trăiește, e dispus la astfel de intervenții 
3i se pricepe să le facă, sint întrunite conditi- 
ile optime. „Moartea lui Ipu" a avut parte de 
ele și Titus Popovici a scris un scenariu in- 
spirat al filmului Atunci i-a condamnat pe toţi 
la moarte, traducînd cinematogratic lungul 
monolog interior din nuvelă şi conjugind vi- 
zual foarte abil realitatea si virtualitatea. Nici 
lon Báiesu n-a fost lipsit de indeminare, 
transformindu-si povestirea ,Treizeci si opt 
cu doi" într-un script excelent. Aceasta a 
dus, cum se ştie, la reușitul film Mere roșii în 
regia lui Alexandru Tatos. 

De obicei însă, autorul e refractar modifi- 
cărilor, privește lucrurile prea dinăuntru, ca 
să le simtă realmente rostul cinematografic. 
Altcineva, cu o perspectivă exterioară, poate 
reuşi uneori mai bine ca el. Dar să fie, fireşte, 
tot un veritabil scriitor care posedă spirit cri- 
tic. Muncă de buni scenariști au făcut aseme- 
nea oameni. Ei se numeau William Faulkner, 
Ben Hecht, Marcel Pagnol sau Jean Cocteau. 


OVID S. CROHMALNICEANU 


E 


Un portret 
care c\prima 


o biografic 


profesorul David 
(Dorin Varta) 


i n atmosferà ai zice cá pluteste un presenti- 
ment. Relaţiile dintre oameni, dintre familii 
vecine, sint aparent cele firești, dar fiecare 
gest, fiecare cuvint capătă o vibraţie anume, 
o încărcătură emoţională. Ceva plutește in 
aer. Sintem în 1914, undeva într-un oraş tran- 
silvan. Războiul bate ia ușă, oamenii îl pome- 
nesc, oamenii de bine il urăsc si cred, speră, 
că nu se va declanșa totuși. Alţii îl așteaptă, 
pentru ca prin ei să pună în aplicare planuri 
malefice, ráfuieli mai vechi sau mai noi, ali- 
mentate de dorințe de dominare, ba chiar de 
credința oarbă că lor li se cuvine totul iar ce- 
lorialti nimic. Există în ei doar vanitatea ca 
motor şi disprețul ca expresie predilectă. Oa- 
menii obișnuiți, adică oamenii, sint altfel. 
Două familii în bună vecinătate — una este a 
profesorului și publicistului David iar alături, 
sau mai bine spus, peste gardul năpădit de 
iederă gi fiori, prin care se trece prin portita 
pe care a croit-o dorința de a se simţi mai 
aproape, o altă familie, aceea a ,schuster"- 
ului Szabo. Între ele s-a încetățenit o prețuire 
şi o civilizaţie a raporturilor și gesturilor coti- 
diene. Au loc conversații fără pretenţii in 
care, în răstimpuri, dialogul este întretăiat de 
of-uri si vai-uri, totdeauna înțelese si compa- 
timite de celălalt. Peste atmosfera incarcata 
si resimţită de toţi ca atare, dar pe care o re 
zistenţă tacită o repudiază, o poveste de dra- 
goste se (ese neafectată nici de ce-i in lume, 


O... Română ne primește zumzàind 
ca un imens stup într-o caniculară după 
amiază de julie. Pe a rupi loarele lungi se stre- 
coară siluete grăbite. aripa din dreapta a 
clădirii o mulțime de cabluri, un grup electro- 
gen și un gen de agitaţie vorbind despre 
„Specificul muncii” celei de-a şaptea arte. 
O sală de repetiție. Oglinzi. Bara de susţi- 
nere. Ritmul sacadat al poantelor lovind par- 
chetul. Pasi iuți de bourée, petits jetés battus, 
precum si entréchants, cabrioles etc. Ele- 
gante si precise mişcări studiate îndelung si 
meticulos. Peste lumina strálucitoare a soare- 
lui revársatá imbelsugat prin ferestrele înalte 
se suprapune lumina si mai strálucitoare a 
spoturilor. Ariflex-ul montat într-un fel de 
fosà, in afara spatiului destinat dansului, as- 
teaptà rábdátor, acoperit cu o scufà. Lingă el, 
sprijinit de marginea scenei se odihneşte un 
volum grosut, deschis. Dintr-o privire cuprind 
textul: secvenţa li a scenariului Autor ano- 
nim. Modei necunoscut, semnat de Dan Pita 
si Eva Sirbu. Dialoguri: Radu Stegăroiu 
„Într-o zi. Teatru, Coridoare, Culise. Scena, 
Cabine. Ruxandra parcurge citeva coridoare. 
Trece prin scenă unde tot corpul tehnic al 
Operei așteaptă montarea decorului. Se 
oprește în fata unei usi. O chide. Sintem 
într-o cabină tipică de teatru. 
Ruxandra incepe pregăti 
O costumieră o ajută la îmbrăcat. la o trusă 
de balet, își pune în picioare poantele, apoi 
își machiază ochii, isi dá cu roșu pe obraji“ 
„O lumină laterală, vă rog, pregătiţi o lu- 
mină laterală!“ se aude o voce în imediata 
mea apropiere. Tresar, „făptaș“ surprins asu- 
pra faptului, dar regizorul Dan Pita, cu deli- 
catete, nu dà nici un semn că ar fi observat 
mica mea indiscretie si îşi continuă munca. 
Cu un scurt, ca un răpăit de ploaie 
văratică, balerinele isi reiau locurile. „Play 
back-ul şi începem repetiţia” se face auzită 


nici de ce-i în jur, la doi pași, în cele două fa- 
milii (căci familiile nu par să fi băgat de 
seamă nimic). De la Romeo și Julieta și pină 
astăzi, dar mai bine spus, înainte de Shakes- 
peare si cu siguranţă și după noi, indrágosti- 
tii au știut si vor ști mereu să pună la adăpost 
sentimentele, instinctul de conservare al 
afecțiunii simțind că mai intii trebuie să se 
ascundă ca să iasă apoi la suprafață, la tim- 
pul cuvenit. Ceea ce se întimplă şi aici în 
Dreptatea, poveste pe cit de frumoasă, pe atit 


Doru V 
Gabriel 


Kosuth 


Pentru cite: 

secunde de film 
Echipa rt 
Dan 
a operatorulu 
€ alin 


eizorului 
Pita si 


UG mbu 


vocea regizorului. Răsună acorduri in regis- 
trul grav — asistentul de regie Cornel Medve- 
dov mà làmureste că autorul muzicii este ti- 
nărul compozitor Anton Suteu — şi patru ba- 
lerine î să-și răsucească trupurile în ju- 
rul barei. În spatele camerei de luat vederi 
operatorul Călin Ghibu priveşte cu atenţie 


scena. 

O tinără fată dansează. În costumul colant, 
de culoarea vişinei, trupul ei se mlădiază 
elastic. „Te apleci, cu graţie, te rásucesti, 

i! Te apleci, cu grafie, te rasucesti, 
Peo E A fost Dine, Reluăm.“ Si! il recu- 
nosc pe stápinul vocii: balerinul lon Tugearu. 
„În film am rolul de consilier al baletului. CR 
de important este? Dacá ne gindim cá scena- 
riul se ocupă de viața unei balerine, atunci, 
răspunsul nu poate fi decit foarte. Foarte im- 
portant. iu bd colaborarea cu Dan Pita? Cu 
Cálin Ghibu? Cu intreaga echipà de filmare? 
Din puctul meu de vedere mi-o doresc ex- 
trem de fructuoasà pentru cá mà încintà 
ideea „facerii“ unui film despre arta baletului 
pe care eu o practic de 38 de ani". 

Eroina principală s-a apropiat în virtul... 

poantelor și mărturiseşte fără trac, deși e pri- 


de dramatică, marcată de adevăr si adevăruri, 
pusă în scenariu de Titus Popovici. 
Filmările la Dreptatea sint în plină desfàsu- 
rare. Platou natural: două case parter, cu uși 
mari si grele, curți cu copaci bátrini si flori, 
două gospodării cu oameni asisderea. Andrei 
Blaier este calm și această stare se transmite 
întregii echipe de filmare. Dar calmul lui se 
plăteşte cu fumatul necontenit. ÎI observ si 
tac. În afară el arată linişte si stăpinire de 
sine. Înăuntru — zbucium, frámintare pentru 


EZRA 
a 


mul interviu in cei 21 de ani ai ei că „intilni: 
rea cu filmul o datorează întimplării. „intii mi 
s-au fácut niste fotografii care, dupà gustul 
"a nu prea erau reusite. Au urmat probele 
. alegerea. În existența mea, hazardul a ju- 
cai un rol! Practicam gimnastica ia Rimnicu 
urma unui concurs, 
m-am trezit selectionatà pentru scoala de ba- 
ia de balet clasic si 
contemporan a Teatrului Fantazio din Con- 
stanta. Ce cred eu despre film? Mi-e greu sà 
mà sprijin pe cuvint, asa cum mà sprijin pe 
mișcare. Apelind la o je và voi 
spune cà baletul este strădania trupului si a 
sufletului asa cum poezia e strádania sufletu- 
lui întrupat in cuvint.“ Aliss Popescu va inter- 
preta rolul Ruxandrei si este o debutantă no- 
rocoasá atita timp cit evolueazá sub bagheta 
agis Dan Pita, artist pentru care ,refu- 
cantonării tine de structură“. Dana Dem- 
binski studentă in anui Ill la (.A.T.C. „I.L. Ca- 
ragiale, cealaltá debutantá a filmului, va evo- 
lua în rolul unei maestre de balet, o femeie 
cu o personalitate puternică, care ştie să se 
facă ascultată 
Din distribuţia filmului fac parte actorii: 


: È 
£ 
i 


deu amestec de timiditate si dirzenie, cu un cu- 


o miscare de aparat care trebuie sà por- 
nească — de pe macara, dintr-o curte si sà 
poposească în cealaltă, unde foarte tinára 
llonca are de dus unm pachet (nişte plăcinte 
cu vişine, o atenţie a doamnei Szabo pentru 
Tulia, vecina ei şi soția profesorului David). 
Mișcarea nu este ușoară dacă vrei să preia și 
să transmită toată semnificaţia acestei treceri 
dintr-o curte în cealaltă. Privesc la ceas: a 
trecut o jumătate de oră de cind se discută. 
Se repetă apoi arcuirea macaralei peste 
curte, peste gard, pină dincolo, urmărind 
mersul lloncái, cu pasul ei iute, ţinuta 
dreaptă. Fetiscana e dornică, desigur, sà 
ducă şi pachetul, dar mai ales să se ducă pe 
ea însăși mai aproape de locul unde ar putea 
să-l întilnească pe Remus (rol interpretat de 
Adrian Păduraru). Timpul fuge, căldura in- 
moaie energiile, dar emoția dramatică, nu 
știu cum se face, rămine aceeași. Sint sufi- 
ciente două-trei repetiţii cu actorii, iar cind 
Blaier anunţă: „Acum tragem; toată lumea — 
interpretii şi echipa — toti tresar, isi regăsesc 
sufiul si cadența. Tinăra interpretă Ilinca 
Goia (ea este llonca) studentă la LA.T.C. 
pare contruntată de o dublă emoție: a debu- 
tului său artistic si a întruchipării unui perso- 
naj atît de viu şi dinamic, atit de complicat: 


vint un caracter tinár foarte puternic, o per- 
sonalitate. Este conturată de Titus Popovici 


cu multă căldură si afecțiune, ceea ce te face 


sa constaţi că scriitorul n-a uitat deloc să fie 
şi romantic. Interpreta, ea isàsi, posedă o 
mare puritate, dar si o dirzenie care-i va sluji 


Mircea ALEXANDRESCU 


(Continuare în pag. 19) 


Mircea Albulescu, Claudiu Bleont si balerinul 
Pastore! ionescu. 

„Pregătiţi luminile! Repetàm! Atenţie, 
play-back! Stop banda! Proiectorul mare tre- 
buie mutat putin la stinga. Và rog mutati 
proiectoarele!" Un tinăr blond se aproie de 
pian. Este ‘Nicolae Ularu, autorul decorurilor 
(costumele filmului sint semnate de Cătălina 
Ghibu) și ne spune că a construit patru de- 
coruri mari pentru momentele de balet și pre- 
cizează că se va filma „în culise, în cabine, în 
spatele cortinei, în toate acele locuri în care 
se compune misterioasa muncă a artistului 
inaintea aprinderii reflectoarelor“. 


ileana PERNEȘ DANALACHE 


stop cadru 


Cintec de lebádá 


e. la sfirsitul lui 1974, aparea in pre- 
mierā Portret de familie in interior, o buna 
parte a criticii de film internationale s-a gra- 
bit să vorbească despre „testamentul lui Vis- 
conti". Observatia era, într-adevăr, la inde- 
mină, vizind în proporţii cvasi echivalente 
ambii termeni ai binomului viata-artà. Incàr- 
cat de inconfundabile insemne stilistice, con- 
siderat, îndeobște, superior sub aspect este- 
tic precedentului Ludwig, Portretul de familie 
aducea în prim plan un personaj — interpre- 
tat de acelaşi „magnific ghepard" Burt Lan- 
caster — a carui lentă agonie amintea tulbu- 
râtor de maladia incurabilà abătută nu de- 
mult asupra cineastului. - 

Şi totuși, aprecierea se dovedise pripită. 
Tintuit într-un cărucior de invalid, luptind 
eroic cu suferința niciodată mărturisită celor 
din jur, Luchino Visconti avea să mai gă- 
sească în sine resursele necesare întocmirii, 
în anul următor, a adevăratului său testament 
olograf: inocentul. Cel ce-și făcuse din ecra- 
nizare o profesie de credinţă, va apela și 
acum la o sursă literară. Deși, aparent prea 
puţin ofertant, în „adaptare liberă“ (la alcătui- 
rea scenariului au trudit și de astă dată cola- 
boratorii dintotdeauna ai regizorului, Suso 
Cecchi D'Amico și Enrico Medioli), romanul 
„desuet“ al-lui Gabriele D'Annunzio isi adin- 
ceste considerabil, conotatiile, izbutind sa 


dezvăluie spectatorilor contemporani, sensuri 
ascunse cititorilor de ieri ai cărţii, cititori ce 
fuseseră entuziasmați cu precădere de spec- 
taculozitate „îndrăzneață“ a intrigii. 
Invesmîntate în mantiile somptuoase ale 
unui film de epocă de o clasică acuratețe, 
melodramaticele frămintări ale eroilor d'an- 
nunzieni se încarcă, nu arareori, de fior tra- 
gic. Sinuciderea lui Tullio Hermil, inexistenta 
în textul inspirator, modifică fundamental pe 


' peliculă parametrii unei trame retopità minu- 


fios intr-un creuzet tematic prea bine cunos- 
cut din opusuri viscontiene anterioare. Lait- 
motivul dezagregárii treptate a familiei si a 
individului într-o societate aflată la crepuscul 
se iveşte, astfel, neechivoc si în Inocentul, 
fără a mai dobindi însă strălucirea inefabila 
din Ghepardul sau din Moarte la Veneţia. 

Evocind in fastuoase decoruri ,fin de sié- 
cle", elaborate dupà ,codul" plastic al unei 
scenografii. densă în simboluri coloristice (ro- 
sul aprins al mătăsurilor și catifelelor din 
casa Teresei, emblemă a unui spaţiu predi- 
lect al deziàntuirilor pasionale, in contrast cu 
movul pal al voaletei ,carcerà" purtată de 
Giuliana în ziua fatală a licitației si a intilnirii 
cu Fillipo Arborio, ori negrul mortuar al màs- 
tii arboratà profetic de cátre Federico Hermil, 
in contrast direct cu albul fals imaculat al 
costumelor din sala de scrimá), personajele 


20 de ani 


0 sárbátoare nocturná 


^ 


| n frámintatul an '68, cînd abia apăruse, fii- 
mul Boom! (de Joseph Losey, după un sce- 
narìu de Tennessee Williams, cu Elizabeth 
Taylor si Richard Burton în rolurile principale) 
n-a cunoscut succesul scontat pentru glorio- 
sul generic. Şi totuşi, acest fumetto, ieftin ro- 
man în imagini — cum îl aprecia un critic ita 
lian — păstrează, la douăzeci de ani de la 
premieră, ceva din aerul de magica sarbà- 
toare nocturnă, pe care-l respiri la cinemato- 
graf doar cind ecranul te absoarbe asemenea 
unui dialog, cufundindu-te ritualic în sub- 
stanta lui de visare. Se întimplă atunci acel 
„nu știu ce“ al filmelor așa-zis adevărate, 
cînd logica unui scenariu rezumabil în cu- 
vinte isi iese din {itini si irupe (boom!) spre 
miezul omenesc de idee. Eliberat de imediat, 
te poţi copilări atunci ca un poet nebunatic la 
curtea unei multi-miliardare si multi-cásáto- 
rite excentrice care, nemaiavind ce cîştiga în 
afara refuzatei iubiri, poate pierde „totul“. Si 
îl pierde. Căci el, bărbatul, doritul, inspiratul, 
nu-i ignoră doar incurabila maladie, ci și su- 
focanta, disperata, sterilizata ei feminitate. 
Pe-o insulă fără nume a Mediteranei, dome- 
niu privat al nevroticei Circe, unde ea își con- 
cepe ,memoriile" la dictafon, fotogenicul 
.Ulise descinde voluntar. Desi, acum el i-ar 
dărui nemurire, iubind-o, epopeicul gigolo 
preteră s-o seducă pe secretara tiranei. Totul 
pe muzică indiană, cu toalete kabuki într-un 
decor expresionist de buncăr in crepuscul, 
cu papagali, buldogi. servitori negri și un pi- 
tic majordom. lar parodia, sau ironia, sau re- 


veria este fin montată între coperti de valuri, 
de transparente spre esenţial... 
Filmul Boom! nu pare a fi o capodoperă în 


Mitul călătorului singuratic 


C. întimplare sau ce dramă i! determină 
pe tinărul locotenent să părăsească lumea ci- 
vilizată şi să ia viaja de la început în cea mai 
sălbatică singurătate? Trecînd un riu cit o 
„mare dulce", ajunge la un fort electrizat de 
cautatori intreprizi, isi cumpără un cal, o 
puşcă de calibru 50 (!) si din sa schimbă ulti- 
mele cuvinte in englezà. Vocea naratorului ne 
introduce in poveste si, in timp ce silueta cà- 
láretului se îndepărtează, într-o singură frază, 
face portretul bărbatului curajos, ce nu se 
teme de nimic, care pleacă acum în cele mai 
neumblate locuri din Munţii Stincoşi, să vi- 
neze ursi si sa traiasca liber Contactul cu 
societatea ia sfirsit aici. Drumul este fara 
intoarcere. 

Jeremiah Johnson este un personaj in care 
legenda se confruntà cu istoria. Scriitorul 
Vardis Phisher, pentru a-i da viaţă, s-a inspi- 
rat, în mod sigur, din faptele reale ale bravi- 
lor exploratori, ofițeri sau agenţi comerciali, 
care, la începuturile secolului, 19, au dus sis- 
tematic mai departe, aventura descoperirilor 


tainelor continentului american, începută cu 
patru secole în urmă. Purtindu-l pe Jeremiah 
Johnson pe culmile Black Hills și Big Horn, 
prin pasurile înalte Lembi și Lolo, la poalele 
masivului veşnic înzăpezit Wind River Range 
si Long Peak, pe riurile Missouri, Platta, Sas 


Somptuosul viscontian: 
Portret de familie 

in interior 

cu Silvana Mangano 


emanà o frumusete stranie, de un hieratism 
aparte, nelipsit totuși de consistență umană. 

„Trebuie să înfàtisam oamenii în mijlocul 
lucrurilor si nu lucrurile pentru ele însele”, 
afirmase cindva Luchino Visconti. În potida 
aparentelor nici acest „cintec de lebădă”, nu 
dezminte asertiunea. Căci superbele inte- 
rioare ale filmului, avalanșa copleşitoare de 
tablouri, oglinzi si tapiserii, taftale, dantele si 
rafinate aranjamente florale, reprezintă doar 
fundalul sufocant pe care se iscă o lume su- 
focată deja de propria-i zădărnicie. Într-un 


ce priveşte creația niciuneia din valorile forte 
de pe generic. El singur, totuși, poate depune 
mărturie pentru oricare din ele. Tennessee 
Williams, mai îmbătat ca oricind de medite- 
rana freneticei poezii a lui Lorca, mai incre- 
zător, parcă, în utopiile comunitare ale lui. 
D.H. Lawrence, deghizează în farsă amară 
drama intelectualitàtii, sterile, hibridizind iar, 
într-o luxuriantá romantică, miturile odiseice 
și orfice cu cele ale miliardarului modern. De 
la Un tramvai numit dorinţă de Elia Kazan, 
pină la Menajeria de sticlă regizată de Paul 


Un cuplu intrat 
în legenda filmului: 
Liz Taylor 
şi Richard Burton 


ketchewan, Clearwater sau Snake, romancie- 
rul înnoadă drumurile eroului cărţii cu itine- 
rariile istorice ale temerarilor supranumiti 
„vagabonzi ai pădurilor“, aşezindu-l discret 
intre aceştia. Bogăția notaţiilor realiste, a in- 
formațiilor geografice ori referitoare la viața 
indienilor, stápini absoluti, la acea dată, a 
vastelor ținuturi, îmbină fericit documentul cu 
fictiunea literară. 

La prima vedere. scopul eroului este sà vi- 
neze ursi grizzly. Dar competiția nu este nici 
pe departe numai sportiva. Dorind să trăiască 
liber, bărbatul intră in cea mai dură si mai 
neiertatoare luptă: aceea cu sine însuși. În 
natura aspră, lipsită de orice mijloace şi de- 
prinderi, el trebuie să supravieţuiască Prin 


atare context, chiar vina asumată a suprimării 
„inocentului intrus, (Intrusul este, de altfel, 
titlul sub care, în urmă cu aproape un veac, a 
triumfat în Franța romanul lui Gabriele D'An- 
nunzio) nu constituie, în fond, decit un simplu 
pretext pentru o revelatoare „analiza a condi- 
țiilor esecului în cadrul dificultăților impuse 
de ordinea stabilită“, pentru un ultim viscon- 
tian „examen al unei societăţi: bolnave“. 


Olteea VASILESCU 


Newman, piesele dramaturgului și-au dovedit 
apetenta pentru marele ecran, graţie unui 
(de)lirism marca American Dream eliberat de 
puritane inhibitii. Este interesant cum un 
brechtian atit de declarat anti-Hollywood, ca şi 
Losey, pune într-o lumină expresionistă 
somptuozitatea scenografiei, tipică pentru 
„uzina de vise”. Soluţii tehnice ca travlingui 
circular, supraimpresiunea valurilor peste ri- 
durile personajelor, ori montajul strîns al pa- 
noramărilor din sensuri diametral opuse, spo- 
resc izul halucinant al scenariului. Ca și în 
Mesagerul, aura de mister a unghiurilor su- 
biective e potentata de mişcarea studiată in 
cadru a personajelor. Ca și în Criminalul, ori 
Servitorul, pasiunea cineastuiui pentru Grand 
Guignol implinește vocaţia polemicii sociale. 
De aceea, in decupajul lui Losey, personajele 
tragediei moderne nu par manipulate de un 
destin potrivnic, aprioric nedrept, ci sint 
„trase pe sfoară" de propriile slăbiciuni, spre 
o instanță morală ce parca-si dà în spectacol 
sentimentele, spre luare aminte... 

Cuplul Taylor-Burton, el însuşi un mit al 
star-sistem-ului, fascinează încă o dată prin 
senzualitatea violentă, dominată de siguranța 
profetică a celui ce i se prezintă senin drept 
„inger al morţii“. Dialogul lor, ascultat cu 
ochii închişi, nuantat de accentele unei diclii 
impecabile, poate constitui oricind o lecție 
shakespeareană de teatru radiofonic B.B.C. 
insă firesc e să-i privesti drept în față, cu 
ochii deschişi. Te vei trezi din nou în jurul 
iluziilor de pe ecran, poate îndrăgostit de 
film, iubindu-i chiar şi defectele. Si nu poti 
uita, dintre ele, momentul cînd, pur și simplu, 
Surton ezită să-i replice Elizabethei Taylor, 
consternat că multi-milionara si multi-căsăto- 
rita lui soţie din realitate, îi aparține tot atit 
cit si rolul 1. Cind, fără voie, actorul devige 
spectator în propriul spectacol, un fel de „nu 
știu ce" transformă filmul în viaţă... 


Daniel DANIEL 


torta fizică, inteligenţa și voinţa sa, el reu- 

ste mai mult decit atit 

In 1972, cind realiza Jeremiah Johnson, 
Sydney Pollack avea 38 de ani si se numara 
printre cei mai importantì regizori americani, 
impus incá din 1969, cu rascolitorul sáu film 
ȘI caii se impușcă, nu-i aga? Ambianja si dis- 
perarea omului de a nu se lăsa infrint, dera-și 
conduce el însuși destinul, spiritul de compe- 
titie (mitul american modern) împins pină in 
pragul autodistrugerii, se regăseau și la eroii 
tragicului maraton de dans. În 1985, Out of 
Atrica — o altă pledoarie impresionantă pentru 
voința omului de a nu ceda, de a ciștiga pa- 
riul cu ei însuşi — era încununat de opt pre- 
mii Oscar. Între aceste douà capodopere, Je- 
remiah Johnson rámine o creatie memorabilà 
prin adincimea si frumusetea adevárului des- 
pre om. Intr-un timp si un spatiu in care isto- 
ria se intrepátrunde cu legenda, aura miste- 
rioasà face si mai credibil personajul lui Pol- 
lack. Singur, intr-o naturá sálbaticà, omul re- 
zistă prin înţelepciunea ascunsă in el. Lup- 
tind să-și apere viața, el luptă să-și apere li- 
bertatea. Rațiunea domină instinctul. intiini- 
rea si salutul simplu si maiestuos, din final, al 
căpetenie: indienilor neinduplecati, echiva- 
leaza cu o încoronare a barbatului viteaz, 
stind drept în sa si scrutind departarile. Poate 
in mitul actorului Robert Redford, arde o 
scînteie din mitul acestui tip de eroi, din mi- 
tul drumului si al călătorului singuratic. 


Alina POPOVICI 


Spectatori, nu fiti numai spectatori! 


S. fi cuvenit, probabil, ca la inaugurarea 
acestei pagini, mai exact, la preluarea ei, sà 
explic (sá má explic), sà arát ce vreau, ce nu 
vreau, ce-mi propun si ce nu, să schifez 
două-trei idei, mai multe nici nu am si nici nu 
ar fi bine sà am, cáci i-as putea ameli pe citi- 
tori cu propriile mele pareri teoretice, filoso- 
fice, organizatorice, cind, de fapt, e vorba de 
pagina lor si nu de pagina mea, dupà cum 
nici nu e prea elegant să ies in faţă, firesc fi- 
ind sà le las lor ioc, cît mai mult loc pentru 
opiniile lor, pentru dialogurile dintre ei, pen- 
tru dezbateri, pentru revelații, pentru naivitàfi, 
pentru entuziasme, pentru timiditàtii, pentru 
erori, pentru mici si nevinovate gate, mărgi- 
nindu-mă să atrag atenţia cind se sare peste 
cal sau pe sub cal, cind scăpăm alături de 
bunul gust, de bunul simţ, de bunul obicei de 
a ne respecta unii pe alţii. 

lată că, în lipsa unei „prefețe“ explicative, 
se intimplá ca această pagină să fie conside- 
rată (sau să i se propună să devină) un fel de 
altă cronică cinematografica, să emită, adică, 
judecăţi de valoare şi să regieze ierarhiile ci- 
nematografice. 

Un coi t cit se poate de bine in- 
tentionat îmi atrage atenţia, „cu o destul de 
mare stială“, asupra „modului mult prea pasiv 
de a da răspunsuri cititorilor“, asupra „tonu- 
lui moale -şi cam... neutru.“ „Aș dori — scrie 

Mihal (str. Pata, nr. 
39, ap. 12) — răspunsuri mult mai transante, 
un mp de „Jame de cuțit" care „să taie adinci!“ 
Mi se cere, aşadar, sà polemizez. Nu că pole- 
mica m-ar lăsa rece, dar a polemiza cu citito- 
rii mi se pare a intretine un dialog inegal, 
pastrindu-mi, la adăpost, atuurile. Corespon- 
dentul nostru, care este, se pare, un polemist 
(i-am văzut desene satirice în publicaţii sau 
în expoziţii), e de părere că se produce o 


comparăm divi 
cu lora 
regia Mircea 


Să nu rtismentul pur cu 
| Vasilescu si 


Daneliuc) 


M. e cazul să justific rolul ecranizárii 
operelor literare in cultura si arta cinemato- 
grafică? De altfel, observăm, cinematografia 
revine cu o insistenţă, nu o dată salvatoare, 
la fondul literaturii, şi asta nu numai cind 
vrea să-i aducă un omagiu, dar si cind se află 


filmul de 
Stefan 


„deturnare a gustului public“, prin prolifera- 
rea „subculturii americane, de tip hollywoo- 


ropenii numim artă!!)“ Vreau să cred că este 
vorba de o ambiguitate de exprimare sintac- 
tică, întrucît nu-mi pot imagina că autorui 
scrisorii socotește toate producțiile hollywoo- 
diene non-artă, după cum nu cred că numai 
cei dintr-o parte anume a Europei ar ști să 
aprecieze arta... Corespondentul acuză, de 
asemenea, .lipsa de critici mari si tari (cel 
puţin gen Valentin Silvestru în teatru”), pre- 
cum si ,Jipsa educaţiei cinemat: ice în 
scoli" Este adevarat cá existá o subculturà 
cinematografică, este adevărat că ea prolife- 
rează, mai ales în rețeaua videocasetelor, dar 
criticii de film (chiar dacă nu sint ei „mari si 
tari“, cum îi H.M., ci exact asa cum 
sint, si mari si mici, si tari si slabi, unii dintre 
cititori — iatà cá apar si puncte de vedere di- 

vergente — reprosindu-le tocmai excesul de 
combativitate, vezi numere anterioare ale re- 
vistei..) incearcă, in măsura 
„despartă apele“. Sá facă, altfél 
fia artistică, a spectatorilor de ilm. Pentru 
asta depune mărturie însăși revista „Cinema“, 
al cărui cititor „vechi si constant“ este, după 
spusele sale, corespondentul nostru. În avin- 
tul său polemic, H.M. se desprinde de reali- 
tate, afirmind că „Toată lumea are pretenţia 
de a fi cel mai bun critic“ (unde? cind? — 
D.S.) şi de a decreta valoarea sau nonvaloa- 
rea unei opere de artă — în cazul nostru, un 
film“. Dacă este vorba de cititorii care-și 
spun părerea în această pagină (şi presupun 
că despre ei e vorba), evident că ei nu „de- 
creteazà" nimic, chiar dacă se exprimă ráspi- 
cat, hotărît, exclusiv, spre a-și sublinia pro- 
priile convingeri. De acord cu H.M., au fost 
spectatori, și nu puţini, care au considerat 
Declaraţie de dragoste, la diri- 
gentie si Liceenii „drept filme bune“, ceea ce 
corespondentul nostru mu consideră. Este 
dreptul sáu, asa cum este si dreptul celorlalți 
sá le aprecieze, desi H.M. socoteste cá ,ase- 
menea filme sint adevărate kitsch-uri (...), 
subculturá, subproduse, un ràu... nenecesar." 
Nu este rostul semnatarului de faţă, nici a 


Ceasul 
lordache 


în criză de subiecte, de spectatori, de fante- 
zie, criză despre care se va mai scrie (si vom 
mai scrie) probabil. Astfel că, aceia care in- 
cearcă să minimalizeze sursa literară ignoră, 
de fapt, una din necesităţile vitale ale cine- 
matografiei. Dar nu despre rostul ecranizări- 
lor e vorba, ci despre... riscul lor. Nu puţini 
profesori de literatură s-au plins că există 
elevi care ă în ecranizările cinema- 
tografice după opere literare de bibliografie 
un alibi comod, spre a nu mai citi cărțile. Un 
prieten, profesor universitar, îmi relata că un 
candidat la examen, solicitat să facă anumite 
consideraţii asupra romanului Anna Kare- 
nina, i-a povestit... filmul, substituind chiar 
numele unor personaje cu acelea ale inter- 
pretilor. Da, sigur, riscul există, asa cum 


există şi riscul de a merge cu avionul, cu tre- . 


nul sau.... pe jos. Dar există şi şansa. Mărturi- 


implinirii 
regia Mircea Moldovan 


paginii, ca atare, să emită judecăţi de va- 
loare. Pentru aceasta există cronicile cinema- 
tografice şi cronicarii care le semnează, dupa 


blind", nici „extrem de aspru.” Sint, cum s-ar 
spune, un fel de „speaker“ parlamentar, un 
fel de arbitru, care nu influențează sensul 
disputelor, nu ia partea nimănui, ci doar ve- 
ghează să nu se producă o prea mare invál- 
másealá a valorilor sau a partenerilor. Ca 
să-mi pot permite o apreciere de valoare, ar 
trebui s-o şi argumentez, adică să transform 
această pagină într-o cronică de film. Imposi- 
bil. Nu-mi pot îngădui nici, asemenea cores- 
pondenţilor nostri, să spun: asta imi place, 
asta nu-mi place, asta e artá, asta e nonartà, 
fără o sustinere critică serioasă. Autorul scri- 
sorii îmi propune să public, drept model, „o 
listă de filme din care să nu lipsească: 

cu noroc, Valurile Dunării, Răscoala, Codin, 
Glissando, Reconstituirea, Proba de micro- 
fon, Pas in doi, lacob". Ceea ce si fac. „După 
vizionarea acestor filme (mai sint si altele 
bune) se poate pune întrebarea: care e dife- 
renta dintre filmul Pădurea spinzuraţilor si Li- 
ceenii?" Farà sà mă pronunţ asupra judecăți- 
lor de valoare (intre altele, nu cred că aș fi 
un bun critic cinematografic, dar preferințe, 
desigur, am...), îmi permit să-mi întreb, la rin- 
dul meu, corespondentul: dacă există Mozart, 
Beethoven, Ceaikovski, trebuie să desfiintàm 
muzica uşoară? (Unora le place jazz-ul, zice 
un film...) Dacă există baletul, suprimăm fot- 
balul? Dacă avem scrisorile lui Caragiale, ne 
putem lispi de scrisorile cititorilor noștri, 
Chiar dacă, in marea lor majoritate adoles- 
comi; aceştia apreciază un film despre li- 
ceeni? 

Vom fi la fel de deschisi punctelor de ve- 
dere celor mai diferite, inciusiv ale celor de 
tipul evocat mai sus, cu precizarea cà e bine 
ca sà cuprindá nu numai sentinte, dar si ar- 
gumente, analize, comentarii. 

În final, ne face piacere sà consemnám ad- 
miraţia corespondentului nostru pentru „ex- 
celentele articole" ale lui Bedros Horasan- 
gian si ale lui Savel Stiopul. 


ISTOrIC 


cu Vlad Radescu) 


unui fapt 


sirea Lizei anu din lagi (str. Mircea 
cel Bătrin, bi. V5): „Acum trei sâptâmini am 
vazut Sonata Pure şi am plins o noapte 
intreagă, vă rog să mă credeţi. Vă spun un 
secret: nu-mi plăcea Tolstoi, dar acum citesc 
pe nerásuflate Război gi pace si Anna Kareni- 
na." Mă rog, atit de „pe nerásuflate", incit de- 
ducem. cà le-ar citi pe amindouá concomi- 
tent. Prin urmare, la 17 ani, te poţi reconverti 
la Tolstoi, parcurgind drumul invers, de la ci- 
nema la literatură. Această șansă prevalează 
asupra riscurilor amintite. Ecranizarea poate 
fi nu neapărat un alibi confortabil, ci un anm 
inedit spre literatură. Un drum, așadar, cu 

dublu sens si cu urmári nu intotdeauna previ- 


zibile. 
; Pagina „Speclatori, nu fiți — 
spectatori“ este realizată 
de Dumitru SOLOMON 


oon nu lipsite de sensibilitate, 
Laura Tache din Brașov 


Asocieri 
surprinzátoare 


precum si asocieri literare Far eni face 


aleea Constelatiei 
nr. 5, bi. 138, - ut, ap. AC AU po marginea fil- 
mului Munţii în ra lui Avram 
lancu catalizează fiel. filmului si polari- 


zeazà atentia. Partitura bine scrisá si inter- 


pretată salvează filmul de declarativism. Per- 
sonajul lui Avram lancu are o singură ţintă: 
împlinirea unui fapt istoric ce nu poate avea 
aminare. Nici o undă de sováialà în acţiunile 
sale dominate de îndirjire, văzind lupta ca 
unică soluţie in fata brutalităţii istoriei. Tem- 
peramentul aprig al omului de munte e înde- 
lung na iar miscarile si vorbele sint 
cumpanite ad — asa cum se cuvine unui 
„crai al munților”, plămădit definitiv în clipa 
premonitorie a intilnirii cu bătrinul din Albac 
(„Da' eu am visat că vine din nou Horea să 
facă dreptate...“). Cu ani în urmă, după vizio- 
narea acestei pelicule, secvențele ce infàtisau 
tabăra aşezată de iancu pe crestele munţilor 
mă trimiteau la paginile romanului lui Emi- 
nescu „Geniu pustiu”. Si asociam chipul si fi- 
inta actorului Vlad Rădescu cu imaginea per- 
sonajului Toma Nour...“ 
Vetuja Anghel din Cugir — Alba (str. Roze- 
lor, e Cd ce ne elogiu 
al actorului Adrian Pintea: „Şi după atitea 
apariţii în filme, mai ales în cele mai recente, 
si Vulcanul stins, Adrian Pintea 
continuă sà ne încinte si să ne facă încă o 


-dată şi încă o dată dovada marelui său talent. 


Ceea ce atinge e! devine memorabil, iar ceea 
ce sufletul său exprimă prin cuvinte este de 
asemenea de neuitat. Am fost foarte încintatà 
de puterea de expresie a acestui actor şi 
acum, cind gindurile mele se pot contura pe 
hirtie, iar ceea ce simt poate fi redat aici, pot 
să spun că m-a impresionat plăcut (...) prin 
felul său inimitabil de a recita poezia lui Mi- 
hai Eminescu. O, rămii... a fost recitatà fru- 
mos si, cred, asa cum si-ar fi dorit Eminescu. 
O voce caldà, care porneste din suflet, dà 
viață versurilor marelui nostru poet. Uneori 
actorul închide ochii, parcă pentru a se 
adinci în el însuşi, pentru a găsi acolo, în 
adincul sufletului, copilăria, dragoste pentru 
pădure, adevărata imagine a versurilor lui 
Eminescu.“ 

Şi, pentru că tot veni vorba de Vulcanul 
stins şi de Adrian Pintea, reproduc citeva în- 
semnări (mai puţin cinematografice) pornind 
de la acest film, care, mărturisește autorul, 
Oliviu Andrei Pietraru din lara, nr. 242, jud. 
Cluj, „M-a satisfăcut din punct de vedere es- 
tetic".: „...prea mult constientizati de goana 
timpului (...magnific a întrupat handicapul fi- 
zic — tinarul geolog — urcusul, cumplitul ur- 
cuș), ne refugiem în natură, sus, pe crestele 
semete ale munţilor, sau, jos, mult mai ade- 
sea la malul Mării Negre. (...) Natura te dis- 
truge dacă o distrugi cu nesăbuinţă! (...) Soli- 
daritatea umană rămine în continuare o idee 
în care merită să crezi, însinguratule! (...) Mă- 
rile au structură simfonică, munţii una eroică, 
statuară. Marea înseamnă muzică, muntele 
tragedie. lar noi, lumea modernă, nu mai 
avem tragedii, ci numai drame." Opozilie dis- 
cutabilă dintre muzică și tragedie, căci mu- 
zica poate sugera tragedie, iar tragedia are 
dreptul, şi ea, la muzicalitate. Concluzia „es- 
tetico-filosoficà" ne cam lasă inmarmuriti: 
«Am devenit cu totii muzicali (?), detestàm li- 
nia severà (?!), ba unii ne sfiim sà sà deosebim 


forma artistica... 

Un corespondent, altminteri pare-se nu lip- 
sit de ME D umorului, care, in numărul 4 al 
revistei, ne semnala citeva greseli din filme, 
face o scurtà si nefericità pauzà de umor 
spre a ne reprosa, pe un ton nepotrivit de so- 
lemn, cà scrisoarea sa n-a avut „nici in text", 
„nici in subtext", „elementele care să fi de- 
clangat imaginea cu... zecile de mii de cititori 
din cabinetul unui scriitor, dindu-si părerea 
la fiecare frază, la fiecare imagine" etc. Co- 


respondentul nostru (Dorin gos. Mi- 
hai Bravu nr. 8, bl. P22 A, et. 10 ap. 20, Bu- 
curegti), e drept, nu si-a exprimat it „sen- 


zaţia de inutilitate“, scriind despre filme 
„odată ce filmele nu numai că sint deja få- 
cute, dar sint și deja văzute”, adică, in tradu- 
cere: la ce bun să scriu despre filme „gata“, 

dacă nu pot contribui la îmbunătăţirea lor? 
Imaginea citatà imi aparfine si e o metaforà, 
sau cum vrea corespondentul să-i zică. Sa nu 
lăsăm să atipeascà simţul umorului, totuşi... 


. PY n 
© a mE >». 


Muriel Hem 
literaturii o atra 
de film 


Un festival al plorárilor 


Existà si un asemenea festival in care 
se confruntà lung metraje si documentare 
in care aventura pe munte, pe mări si 
oceane, prin desert sau la poli este re- 
ginà. O asemenea intilnire internaţională 
nici nu este prea nouă de vreme ce festi- 
valul filmului de munte și explorări se afla 
la a 37-a ediție. Locul care-l găzduieşte 
este Trento (Italia). Un risc ar avea poate 
de intimpinat o asemenea manifestare: 
acela de a crea un sentiment de plicti- 
seală prin repetarea bravurilor, temerităţi- 
lor şi performanţelor de ascensiune, cátá- 
rari sau imersiuni. Ei bine, tematica mani- 
festárii de la Trento este, cu toată rigu- 
roasa respectare a genului, foarte variatà. 
De exemplu, un film englez despre Ro- 
binson Crusoe, semnat de Barry Levin- 
son este de fapt un eseu despre perfor- 
mania solitarà. Un altul elveţian, intitulat 
Muntele Pestalozzi de Peter von Gunten 
avindu-l ca interpret pe Gian Maria Vo- 
lonté, este un portret al marelui pedagog 
elvetian Johann Pestalozzi. Cit despre 
performantele marine, a putut fi admirat 
un film inspirat de cel mai lung tunel 
submarin creat de lavá sub insula Lanza- 
rotte. Filmul se intituleazà Atlantida si a 
fost realizat de Gerald Favre care a luat 
parte la explorarea acestuia. O captivanta 
peliculà de aventurá s-a dovedit a fi, 
după cum relevă presa, filmul intitulat 
Viewpoint '87: Further North (sensul 
acestui titiu ar fi. Orizont 87, mereu spre 
nord) de Paul Cleary, dedicat tentativei 
de a atinge Polul Nord mergind pe jos, 
farà ciini si fara supraveghere aerianá, 
performanţă realizată de englezul Ra- 
nulph Fiennes. Aceste filme au fost foarte 
apreciate și mult discutate de specialişti 
și presă dar premiile (care se numesc 
„Genţiane de argint“) au fost atribuite al- 
tor pelicule: uneia care a fost considerată 
drept cea mai bună si care vorbeşte des- 


Dreptatea 


(Urmare din pag. 16) 


şi de care se va sluji de-a lungul acestei po- 
vestiri cinemat fice, în care sublimul coe- 
xistă cu nefericirea și tragicul, dreptatea cu 
nedreptatea, nefericirea cu bucuria. Coexistà 
în povestire pentru că a coexistat şi la vre- 
mea ei,: într-o realitate de acum mai bine de 
şapte decenii. Dorina Lazăr îi este mamă 
(aici, în film, mă grăbesc să adaug). În cadrul 
la a cărui turnare am asistat, Dorina Lazăr nu 
are prea multe de spus, dar toată ținuta ei 
trebuie să spună mult: trebuie să arate ceea 
ce ea însăși va mărturisi, mult mai departe, 
într-un alt moment al acţiunii, anume că ea 
nu are suflet rău, ci doar o gură cam rea. O 
ia temperamentul pe dinainte. interpreta și-a 
găsit repede argumentele artistice ca să-și 
însul (pentru că nu se cade să fii 
văzută plingind) ca si atunci cînd se 
la gard, să tragă cu coada ochiului, să vadă 
cum este primit pachetul trimis prin llonca. O 
alunecare rapidă de la o stare la alta, făcută 
cu naturalete si máiestrie. 
intrarea in cadru a lrinei Petrescu (Julia, 


pre munte, intitulată Over the Edge de 
realizatorii americani Katherine Johnston 
și lan Stobie. Este vorba aici despre es- 
caladarea piscului numit „El Capitan" din 
rezervaţia calitorniană Yosemite. Cea mai 
bună peliculă de aventură a fost conside- 
rata Solo Thai de Laurent Chevalier. Cel 
mai bun film de lung metraj pe aceasta 
temă se intitulează. Ecoul, Copilul celor 
trei dorințe de Maurice Failevich iar cel 
mai bun mentar Tibet-Poarta cerului 
de laroslav Tonkar. 


Tentatia regiei 


Monica Vitti, despre care nu s-a prea 
auzit în ultima vreme în cinema pentru ca 
s-a aflat într-un lung turneu teatral prin 
intreaga Italie, a anunțat recent că regi- 
zează un film al cărui titlu este Scandal 
secret. in acest film ea este și interpreta 
iar partenerii ei sint Eliott Gould, Cathe- 
rine Spaak si Gino Pernice. Actrița si rea- 
lizatoarea este de părere că filmul pe 
care l-a făcut este o expresie a vieţii de 
toate zilele si a fost inspirat tocmai de 
turneul teatral atit de lung pe care l-a in- 
treprins. Experienta ca realizator a incin- 
tat-o si a declarat ziaristilor cà isi pro- 
pune de acum înainte sa consacre aces- 
teia cea mai mare parte a preocupárilor si 
activitații ei. 


Moscova '89 


La încheierea competiţiei din acest an, 
juriul international a decernat urmátoa- 
rele premii: Marele premiu, filmului italian 

de săpunuri de Maurizio Nichetti; 
Premiul de argint a revenit filmului sovie- 
tic Vizitatorul muzeului. de Constantin 
Lopusanski. Premiul de bronz, recompen- 
sind cele mai bune interpretári masculinà 
şi feminină, a fost atribuit actriţei core- 
ene Kang Soon Yeon pentru rolul din fil- 
mul  Ridică-te si lui Turo Pajaia (Fin- 
landa). pentru rolul din filmul Ariel. 


soţia profesorului David) pare in sine un 
spectacol, o punere in scenà suplimentarà, 
căci actrița a poposit destul de mult timp la 
costumafie şi machiaj (epoca era, desigur, 
mai pretențioasă cu vestimentația persoane- 
lor respectabile!), de aceea apariţia Tuliei— 
Irina Petrescu este ca o sărbătoare în calen- 
dar (înscrisă însă pe filă cu cerneală mov). 
Rochia şi pălăria, amindouă de culoare violet, 
dau o puternică senzaţie de epocă. Irina Pe- 
trescu știe ce are de făcut, se consultă scurt 
cu realizatorul unde să-și oprească privirea. 
Expresia de pe chipul ei este puţin ciudată, 
de parcă ar privi pe deasupra cotidianului 
(asa cere linia personajului) Irina Petrescu, 
cea atit de cunoscută si prețuită de specta- 
tori, nu se dezminte. Cind reflectorul ajută cu 
lumina lui alburie lumina zilei și camera de 
luat vederi intră în acţiune, Tulia a şi divulgat 
dintr-o privire o parte din neobişnuita ei bio- 
rafie: o femeie sobră, spiritualizată, sensi- 
là, puţin ciudată, ca orice ființă animată de 
idealuri si deloc preocupată de prozaic, de 
mărunt. a 
În curte, pe un scaun, asteptindu-si clipa 
lui de adevár, Dorin Varga este gata machiat 
si cufundat in personajul profesorului David. 
Le-o luàm inainte si cameramanului Doru Mi- 
tran si operatorului Gabriel Kosuth si il pof- 
tim noi să intre in cadru „într-o exclusivitate 


Olandezul nonage 


Cu ani în urmă, si nu puţini, la o intil- 
nire internaţională de filme de scurt me- 
traj, în marele hol al sălii ce găzduia ma- 
nifestarea s-a produs la un moment dat o 
oarecare rumoare printre cei de față cind 
şi-a făcut apariția un bátrinel rumen in 
obraji, cu plete albe tisnind de sub o 
şapcă de marinar de Marea Nordului, cu 
o haină de piele vişinie şi un fular care-i 
infasura gitul de vreo două-trei ori, si mai 
răminea destul ca să-i ajungă pinà la ge- 
nunchi, pantaloni de catitea largi și obo- 
siti. Personajul avea într-adevăr ceva in- 
solit. Zimbea binevoitor, stringea miini, 
evita să fie fotografiat și s-a îndreptat re- 
pede spre o lojă unde își avea locul. Nu 
ştiam cine este. L-am văzut apoi mai de 
aproape, după ce aflasem că este Joris 
ivens. Urmărea programul de filme si se 
bucura ca un copil cind îi plăcea ceva, 
dar răminea adesea imperturbabil la cele 
ce se petreceau pe ecran, semn probabil 
că ar fi preferat să-şi camufleze reacțiile. 

Întimplarea a făcut ca acum citeva săp- 
tămini să citesc un reportaj însoțit de o 
discuţie avută cu el despre filmul la care 
lucra, un film despre un vint numit Mis- 
tral. De ani de zile se gindea la povestea 
asta, dar cum să-i convingi pe producă- 
tori că se poate face un film despre ceva 
ce nu se vede: vintul? Pina la urmă l-a fà- 
cut dar acum avea 90 de ani. Cind a atras 
atenţia lumii pentru prima oară asupra lui 
o făcea cu un film intitulat Podul (despre 
un pod de la Amsterdam). In atit de 
lunga lui carieră (i-ar fi displácut probabil! 
să citească despre viaţa lui de cineast, ca 
ar fi fost o „carieră“ pină intr-atit îl indis- 
pune ideea și postura de om care „se 
realizează într-o carieră”, cind tot ceea ce 
făcea el, Ivens, era urmarea unei vocaţii, 
a unei chemări, a unei dăruiri), s-a intilnit 
de-a lungul anilor cu personalități de 
seamă ale lumii, cu mari artiști. Cu unii a 
și colaborat dacă n-ar fi să-l pomenim 
decit pe Hemingway împreună cu care a 
tăcut Pămintul Spaniei, dar și pe Picasso 
care îi era prieten si cu care punea la 
cale multe pe vremea cind amindoi nu- 
márau ceva mai puţini ani. La 90 de ani, 
lvens avea idei foarte limpezi despre til- 
mul asa cum l-a văzut el intotdeauna. Dar 
cum îl vedea el acum, la 90 de ani? ,,Pà- 


pentru ,Cinema". Privindu-l, ati înțeles cine 
este, cine poate fi acest profesor si publicist 
pentru care viaţa fără onestitate nu este de 
conceput și pentru care un ideal poate fi plă- 
tit chiar cu viața. Este oricum, în povestea de 
față, personajul care cunoaște una din cele 
mai puternice drame, suferințe și sacrificii. 

Echipa îşi continuă, între timp, pregătirile. 
Directorul filmului Titi Popescu ne asigură că 
totul merge fără cusur si că este incintat sà 
colaboreze pentru prima oară cu Andrei 
Blaier. Cind vrem să lăsăm echipa ca să pà- 
trundem în casa protesorului, un alt „mic 
spectacol“ de platou. unul din acelea de care 
publicul este întotdeauna privat, pentru că un 
asemenea spectacol nu apare niciodată pe 
peliculă, deși ar merita măcar un documentar 
despre oamenii platourilor de filmare in tim- 
pul unei turnări. Se montează în curtea nu 
tocmai largă, în schimb denivelat&, travelin- 
gul pentru cadrul următor. -Se ocupă de 
aceasta un j“ deloc comun, in reali- 
tate el este sef electrician, dar modul cum 
monteazà el sinele pe care va fixa cáruciorul 
cu aparatul de filmat, trădează o pasiune pe 
care o ai pentru un hobby. Oricum, este o 
pasiune exemplará a unui om al echipei. 
Segmentele travelingului sint puse cap la cap 
apoi sub ele se introduc, după o lege parcă 
doar de el stiutà, niște pene de lemn. Se fi- 


Una din cele mai bune actrițe 


pentru publicul tinăr 
Tatiana Doghileva 


rintele meu dintotdeauna a fost Flaherty. 
li vazusem Nanouk inainte sà fac primele 
mele pelicule. Era prin 1924. Filmul de 
fictiune venea de la Hollywood si abia 
după aceea si din Germania si Franța. Ti- 
nerilor de pe vremea aceea nu le plácea 
ficţiunea, ei preferau cinematograful-ma- 
nifest, de avangardá, iar Flaherty le aráta 
drumul: se pot face filme pure. Cuvintul 
.documentar" nu exista. Cind am fácut 
Podul, in 1928, şi Ploaia in 1929 acestea 
erau considerate filme de avangardà si au 
fost primele mele succese la Paris, in 
Sala „Ursulinelor“. Se aflau acolo Coc- 
teau și Eluard. Am rămas mirat cind i-am 
vàzut, era ceva nou pentru mine. M-am 
intors in Olanda plin de entuziasm. Bi- 
neînțeles, față de Nanouk pàstram dis- 
tanta, eram modest. Nu vroiam decit sà 
învat abc-ul cinematografului documentar 
si sà nu se uite, pe vremea aceea nu 
exista nici sunet, nici culoare.” 

Spre deosebire de prietenul său de mai 
tirziu, Vertov, care considera că aparatul 
de fimat trebuie să fie subiectiv, adică să 
fie ..cinema-ochi" el, Ivens, era de părere 
cá realitatea poate fi uneori reconstituità, 
asa cum procedase el la Borinage, in 
1933, unde falsa manifestaţie” era atit de 
adevărată, încît multi găseau cà era mai 
bine decit fusese in realitate. A avut lungi 
„discuţii contradictorii cu Vertov pe tema 
asta după care s-a lăsat convins să facă 
şi el experiența ,cinematografului-ochi". 
Dar, de felul lui, nu era înclinat spre for- 
mule și nu cultiva amorul propriu agresiv, 
atit de obişnuit la „artiştii“ obișnuiți. Pen- 
tru el, acum cind împlinise 90 de ani, ,ci- 
nematograful inseamnă mai mult decit in- 
seamnă la alții: eu am văzut oameni în 
război, i-am văzut murind și am fost ală- 
turi de ei. Totul se petrece atit de repede, 
timpul se scurge atit de iute și e nevoie 
ca fiecare film să te învețe cum să- faci 
pe următorul“. Următorul lui film ar fi tre- 
buit să fie realizat în Franța. Nu-l va mai 
face. O poveste despre vint din 1988 va 
râmine ultimul film semnat Joris Ivens. 


M. AL. 


xează bine si se incearcă stabilitatea cu pi- 
ciorul — apasind cu o pondere deloc de ne 
glijat la Const. Vasiliu, căci așa se numește 
personajul, Travlingiştii Acostăchioaiei şi Mi- 
ron Claudiu sint şi ei la posturi. Dacă e cea 
mai mică unduire, se mai introduce o pană şi 
iarăși se încearcă cu acea pasiune pentru lu- 
crul bine făcut. Se transpiră mult pentru cà te 
apleci mereu, împingi linia, o potrivesti, o în- 
cerci. Dar cind totul va fi gata — nu „se mută 
la ea și tata" ca in Arghezi, dar camera de 
luat vederi nu va aluneca, ci pur si simplu va 
pluti, însoțind-o, pinà in fata masivei itràn, 
pe llinca Goia. 

Pătrundem în interiorul casei unde se vor 
trage alte cadre în zilele viitoare Mini price 
pute de scenografi: Călin Papură (decoruri) 
şi Ileana Oroveanu (costume) au dat incápe- 
rii personalitatea pe care trebuia să o aibà io- 
cuinta familiei profesorului David Undeva, 
înapoia casei, într-un fel de mansardă-retu- 
giu, se va petrece o scenă pe cit de duioasă, 
pe atit de dramatică, între Remus si llonca 
Deocamdată, i n-au terminat de 
pus ultimele tuse acestui pod cu cărți, dar si 
cameră de tinăr studios. Pentru echipa lui 
Blaier, drumul de-abia a inceput si va fi lung 
la acest film care va avea anvergură de epo- 
pee și vibrație de Simfonie a destinului. 


20 


^ 


E ao de-a vorbi despre fericire sau 
măcar de-a pomeni ceva în legătură cu dinsa 
i-a marcat pe mulţi artisti, himera ei, ori mà- 
car cuvintul s-a strecurat prin fel de fel de ti- 
tluri, de la tratate de axiologie, cărți serioase 
care-i analizează subtilele nuanţe și valențe 
de „necesitate înțeleasă“ (vezi studiul scris si 
publicat la noi de filozoful Ludwig Grunberg) 
la cărţi de proză, poezie si nu în ultimul rind 
la film. Medvekin făcea în '35 un film care 
chiar așa se chema, ca si cel al Agnèsei 
Varda, iar Wallerstein realiza in 1982 un film 
cu un titlu imposibil; „La maxima felicidad". 
Nici autorii noștri nu i-au evitat frumoasele 
rezonanțe (ale cuvintului): E atit de aproape 
fericirea sau acest Despre o anume fericire 
revăzut de puţină vreme, la televizor. Desigur, 
nu frámintatul subtext al controversatei cate- 
gorii filozofice era subiectul filmului regizat 
de Mihai Constantinescu, ci un soi de radio- 
grafie a unei relatii umane. 


Prietenia, dragostea, fericirea 


(amara Creţulescu si Ovidiu Iuliu 


Moldovan in Despre o ammi 
fericire de Mihai Constantinescu) 


Epoca noastră, 
universul meu 


de inspiraţie 


— Intocmai. După Grigorescu, cu Francisc 
Munteanu am colaborat cel mai bine. Este și 
el un excelent reporter și dacă citesti „Oa- 
meni, fapte, intimplári", îţi dai seama de asta. 
Filmele făcute împreună Ana gi hoțul, Dra- 
quite incepe vineri, Buletin de București, 

ăsătorie cu repetiție, sint de fapt niște re- 
portaje cinematografice. 


— Fie că vă luaţi subiectele din lumea sa- 
tului (Mastodontul, Amurgul fintinilor, Dru- 
muri în cumpănă, Ultima noapte a singuràtà- 
ii) fle că aveţi ca je tinerii (Dragostea 
incepe vineri, Păstrează-mă doar pentru tine, 
Ana și ho! pi Butea "d pea fle cá và 

anoni lere- 
iE Pantea seră albă, gener 
secrete) lung metrajele dv. sint o pledoarie 
pentru actualitate. 


— Părerea mea este că lumea cinemato- 
graficá se indreaptá astázi spre filmul de ac- 
tualitate. Spectacolul vieții in epoca noastră 
este un univers de inspiratie inepuizabil. Pe 
mine má interesează ce se întîmplă cu mine 
cit trăiesc, ceea ce fac şi ceea ce pot face pe 
baza a ceea ce am preluat de la înaintași. Ca 
filmele noastre de actualitate sá reverbereze 
in constiinta contemporanilor nostri, nu tre- 
buie sà vorbim despre evenimente in general. 
Dacă vrem sà facem un film despre metrou, 
nu putem sà epuizám toate aspectele acestui 
subiect. E nevoie sà alegem o anume pro- 
blemá ardentá, in care sà vorbim cu sinceri- 
tate despre sentimentele si aspiraţiile eroilor 
ei, oamenii. 


Despre fericire, dar nu numai... 


in legătură cu fericirea 


Sub fascicolul luminos: ea, prietenia, o 
temă mult dezbătută in artă, subiect major, 
sursă nesfirsitá de idei si întimplări. Doi prie- 
teni, colegi, termină facultatea și fiecare o 
apucă pe drumul dictat (ales) de propria-i 
fire (si conștiință): unu! alege suprafața, apa- 
renta, succesul alimentat de ambiţie, calea 
facilă presărată cu relații și avantaje de tot 
soiul. Celălalt, drumul mult mai putin specta- 
culos şi mult mai putin comod al luptei cu di- 
ficultátile, al altruismului, al dáruirii, al luptei 
cu fel de fel de opacitàti. Cele două perso- 
naje (cam teziste, la urma urmelor) își con- 
fruntă ambițiile și aspiraţiile in aceeași ra- 
mură industrială și, chiar în jurul aceluiași 
personaj feminin, suava Liana Popa (interpre- 
tată de Tamara Creţulescu) aflată și ea în 
căutarea unui drum propriu, sfişiată si ea (ti- 
pic feminin) între dorința de-a se implini prin 
sine și dorința de-a se împlini prin alții. 

Încărcat cu un text puțin teribilist („Sînt 
trei trenuri pentru Sibiu astă-seară. Asteap- 
tá-má la toate trei. Nimeni nu stie aștepta ca 
tine."), personajul feminin isi găseşte rezolva- 
rea mai puţin prin replică și mai mult prin 
farmecul personal al actriței, atit de proas- 
pătă, de suavà, de gracilă, flancată de foarte 
tinerii — pe atunci — Ovidiu luliu Moldovan 
(în inginerul devotat profesiei) și lon Carami- 
tru (în inginerul carierist). 

Există o clipă a adevărului și-a confruntării 
pe faţă, fără mănuși, fără milă aproape, fără 
ipocrizii, între cei doi, în care personajul ră- 
mas în afara Capitalei îi spune personajului 
rămas la Bucureşti „de fapt totul ţi-e indife- 
rent" si „ţi-ai răftuit argumentele ca-ntr-o ta- 
rabà", o clipă cînd totul se dă pe faţă iar ipo- 
crizia e lăsată momentan la o parte. O-anu- 
mită artificiozitate pluteşte asupra scenelor 
de uzină și a raportului dintre cei doi, minate 
de o senzaţie de neverosimilitate. Replici de 
duh caracteristice procesului de producţie 
aruncau iar mingea de ping-pong a acţiunii 
în terenul reportajului verist; directorul (exce- 
lent interpretat de Colea Răutu, la fel de con- 
vingător şi-n buni şi în rài) zice: „N-am fost 
pus aici ca să fac poezii!” Replică desprinsă 
din viaja de zi cu zi în care, de multe ori poe- 
zia e identificată cu aiureala. 

In fine,;Despre o anume fericire ne prilejuia 
intilnirea cu chipul si vocea unor actori in- 
dragiti într-o vreme a tinereții lor inspirate. 
Cit despre fericire, ea rămine totuși noțiunea 
potrivită ca obiect al sofisticatelor divagatii 
didacticiste. 


Cei care nu dispar 


S. părea că nemulțumirea, senzaţia unei 
frustratii este trambulina de pe care pornește 
continuarea acelui serial de mare succes rea- 
lizat de televiziunea bulgară, continuare pusă 


— În aceste incursiuni in actualitate aţi pri- 


lejuit unor mari actori al scenei și ecranului 
creații de relief. Mă gindesc la acei roi în 
chele gravă al lui Toma Caragiu din Masto- 
dontul, la țăranul afiat într-o luptă dramatică 
cu vitregia naturii din Amurgul fintinilor, in- 
tat de Mircea Diaconu, la evoluția sen- 
sibilă a Leopoldinei Bălănuţă din Subteranul, 
a lui Mircea Albulescu din Drumuri în cum- 
pănă AZ noapte a singurătăţii, a lul 
Emil a și Liviu Ciulei din Mastodontul, 
Subteranul gi Dragostea începe vineri. Ce a 
însemnat linirea cu acești mari artişti? 


— Deși veneam din documentar și nu 
aveam experiență, nu am avut niciodată 
spaima de a lucra cu actorii. Cred că am în- 
vátat de la ei arta interpretării, iar ei de la 
mine arta realismului în film. Am să vă spun 
o întîmplare cu Toma Caragiu. În Mastodon- 
tul, unde l-am solicitat să facă contre — em- 
ploi, am făcut niște probe. Cind le-a văzut, 
s-a îngrozit. Gesticula mult și nefiresc. De 
atunci, obișnuia să stea mai mult cu miinile 
in buzunar si se concentra în exprimarea trái- 
rilor, mai ales pe mobilitatea feței si inflexiu- 
nile glasului. Toma era un artist rar, trage- 
dian si comedian în acelasi timp, jucind cele 
douà ipostaze cu aceeasi intensitate. Mircea 
Diaconu este un actor la fel de complex, de 
total, care poate cu aceeasi usurintà sà 
treacá de la o stare la alta. Ce distantà intre 
rolul dramatic din Amurgui fintinilor si paro- 


sub titlu! (incárcat de metaforà) Cei care nu 
dispar (cu Eljiana Popova, Atanas Atanasov, 
Peter Slavkov, Vera Delceva, Anna Petrovna, 
Anton Karastoianov, Aneta Petrovska, regia 
Nedeicio Cernev). Printre personajele noi, il 
găsim si pe operatorul de film, pornit 
printr-un sătuc de țărm sà facă un documen- 
tar despre cîteva specii pe cale de disparitie. 
S-ar parea cá tinárul operator e si el inoculat 
de microbul frustratiei, de vreme ce la un 
moment dat i se confeseazà frumoasei zia- 
riste, declarind cà s-a sáturat sà tot mun- 
ceascà pentru regizor, cà unii din colegii lui 
au și trecut la filmul artistic iar el face doar 


miere pentru alţii”, că regizorul a căpătat 
laude pentru o imagine gindită numai de el. 
Asa-i cu operatoria, aceleaşi probleme, ne- 
mulțumiri, frustratii.. Sumedenie de intim- 
plări care sint pînă la urmă un extract verosi- 
mil de viaţă, viață cu toate ale ei. Intilnirile ei, 
revederile ei, rememorári, coincidente, viaţă 
cu nostalgii si surprize, cu clipe de fericire si 
rágazuri, remuscàri si calde amintiri. 

Frumoasa ziaristà Maria e de astà datà pe 
urmele unui caz cu accente umanitare. Drep- 
tatea, unde e ascunsă ea oare? Asta pare să 
fie întrebarea cazului Magda, o femeie din 
satul cu pricina acuzatà ca ar fi lovit mortal 
pe cineva cu mașina. Si e o fràmîntare lentă 
în toate, o neliniste anume, pentru cà proce- 
sul se apropie, de balanta justitiei pare sà 
atirne soarta unui om. 

Regizorul Nedelcio Cernev continuă in 
acelasi stil simplu, nesofisticat, adecvat as 
zice, serialul de actualitate Casă pentru copiii 
noştri. Accentul scenariului pare că e pus 
acum pe ziarista Maria — și frumoasă, inte- 
gră, sprintarà, gracilă, iute la minte, gene- 
roasă şi principială. Numai calități. Dar, iată 
că are si ea problemele ei — un posibil sot — 
șef de secţie pe care însă nu-l vrea; un fost 
posibil viitor cumnat (arhitectul cu dorinţa lui 
de căpătuire si vilă somptuoasă) care-i cere 
acum ajutorul pentru o reabilitare în ochii 
Opiniei publice; o mamă care încearcă să ni- 
veleze niște asperitàti de comunicare in tami- 
lie. Și mai e marea lume a micului sătuc de 
pe tarmul Mării, albastră, vălurită în care un 
pescar zice: „Filmaţi specii care dispar 
Olenka făcea parte dintr-o specie care dis- 
pare“... Un mecanic atoateștiutor, o actriță 
ofilită care vine la mare toamna că-i mai ief- 
tin, o familie peste care nàváleste ghinionul, 
se caută un avocat etc. etc. E viaţă, viața, 
poate nu spectaculoasă, poate nu uimitoare, 
dar în toate există un simbure de gind bun 
pus în pagină cu profesionalism de o echipă 
exersată într-un gen dificil: serialul tv. Fără 
viaţă pe picior mare, ca-n Dallas, fără obsesia 
neobișnuitului ca-n invadatorii, chiar fără 
magnetismui de tip Richard Chamberlain din 
Pasărea Spin, chiar frà puternicul suflu dra- 
matic din Lumini gi umbre, numai cu viață, 
asta de zi cu zi, dar transant, fără edulcorări, 
cu onestitate (ce trăsătură prețioasă în filmul 
de actualitate!) acest serial are originalitatea 
lui, ființa lui fermecătoare care ne îndeamnă 
să deschidem joi televizorul, ca să nu-l pier- 
dem! 


Cleopatra LORINTIU 


dia din Buletin de Bucuregti. Am admirat 
franchetea, autenticitatea nemaipomenità in 
tot ce spune si face, vibrația interioară a Leo- 
poldinei Bálánutá. De asemenea, forța de 
concentrare, fantezia inepuizabilà a lui Mir- 


cea Albulescu care are intotdeauna mai. 


multe variante la o situație. Emil Botta adu- 
cea o altá lume de mister si inefabil ce im- 
prima caracterul scenei, desi el, cu modestie, 
căuta mereu să se ascundă. O experiență 
specială a fost colaborarea cu Liviu Ciulei. 
Foarte exact ca si în regie, făcea lucrurile cu 
o seriozitate si o tenacitate nemaipomenită. 
și în aceiași timp cu multă solicitudine. Îmi 
respecta meseria mea, cum şi-o respecta pe 
a lui. Venea la filmări la Voinesti-Dimbovita, 
de la Tirgu Mureș cu mașina si nu a intirziat 
odată la o filmare, nici un minut. Pe lingă ta- 
lent, probitatea profesională face parte din 
arsenalul fiecărui mare artist. 


— După 40 de ani de profesie, peste 150 
de documentare și 20 de lung-metraje de 
ficțiune, cum và simţiţi în lumea filmului? 


— Mă consider tinăr. Cind realizezi ce îţi 

lace, ai o stare de odihnă. Mă simt bine cînd 
ucrez si cred cà pot să contribui încă la viața 
filmului românesc care merită să se dezvolte 
pe coordonate mereu prospere și noi. 


Cu sinceritate despre sentimente (Catrinel Dumitrescu şi 
Mircea Diaconu in Buletin de Bucuresti, regia Virgil Calotescu) 


+ 


documentar, că i se zice „albină care strînge » 


P... nostalgicá, nelipsità din nici o 
ediție a aparținut in această ediție marilor 
dispăruţi ai anului — Blier, Sergio Leone — 
dar în primul rînd lui Chaplin. O sută de ani 
de la nașterea sa! O comemorare fastuoasă, 
dar nu lipsită de subiacentă polemică adre- 
sată Oscarurilor și, în general, Hollywoodului 
care, după cum bine se știe, i-a fost ostil. Nu 
fără remuscare, festivalul şi-a amintit de pro- 
pria lui „neatenţie“, reproducind imagini de 
crepuscul, cînd, în sfîrsit, invitat de onoare, la 


"Cannes, la a 25-a ediţie, a fost sărbătorit cu 


căldură. Titanul urcat anevoie pe scenă, a 
aruncat, simbolic, peste umăr, faimosul bas- 
ton al iui Charlot. Era clar pentru toată lumea 
că bucuria nu venea tirziu, ci-prea tirziu, căci 
bastonul nu mai făcea parte din recuzita mi- 
tologică, ci dintr-o bátrinete doar aparent se- 
nină. Pentru centenar — iată ce ne arată o vi- 
deocasetă — organizatorii au inventat un 
„moment de originalitate“. La ceremonia de 
deschidere, Jean-Claude Brialy (fără de care 
este de neconceput orice festivitate) a pre- 
zentat, in bloc, întreaga familie chapliniană: 
copiii, adică domni si doamne de virstă res- 
pectabilă împreună cu fiii, nepofeii, unii pur- 
taţi pe umăr, trei mai măricei in prim plan, 


| proclamind succesiv, fiecare în altă limbă 


deschiderea celei de-a 42-a ediţii. Decolora- 
tele alocutiuni rostite de cei de pe scenă — 
merci, merci — au fost mai puţin conventio- 
nale, datorită Geraldinei Chaplin, devenită, 
după toate aparențele, adevăratul cap al cla- 
nului. Cu pietate, dar si cu umor, ex-vedeta 
lui Saura a mărturisit despre „cea mai mare 
teamă a părintelui ei: teama de a fi uitat". Is- 
torioara povestită unui public doar ochi și 
urechi începea cu dezamâgirea tatălui sàu la 
o magnifica expoziție Matisse cînd toată lu- 
mea, „în extaz“, admira celebrele tablouri. Lui 
Chaplin nu-i venea să creadă că publicul pri- 
veste pe pereţi iar nu la el. Nervos, simțea 
nevoia să repete a lor săi: „Să știți că pe vre- 
muri eram și eu extrem de cunoscut“. Cind 
un vizitator l-a descoperit, cind publicul s-a 
întors spre el abandonind capodoperele pic- 
turii, cînd, în sfîrşit, Matisse, nu el, a fost dat 


uitării, l-a podidit — povestește fiica — o _ 


adevărată explozie de fericire. „La ieșire, tata 
cu o prefăcută modestie, a spus: Vedeţi? Pe 
vremuri am fost şi eu... destul de cunoscut!“ 

Cel de-al doilea sărbătorit a fost Antonioni, 
de prea multi ani dat uitării, dar ediţia actuală 
s-a desfășurat sub o fotografie gigantă (Caro 
Antonioni) și i-a prezentat un set de scurt 
metraje inedite. Nici aici n-au lipsit remușcă- 
rile, căci nu a existat reuniune din care să 
lipsească povestea Aventuri, scandalul pro- 
vocat în anul prezentării acesteia la festival. 
Filmul sosea atunci (1960) prea devreme. 
Acum, nici unul din tinerii aflaţi la revizionare 
nu putea să-și explice de unde furia deziàn- 


„țuită de această peliculă care, azi le apărea 


lor de o cuminfenie preciasică. 

O altă aniversare, de această dată lipsită de 
melancolie, a fost sărbătorirea „generalissi- 
mului gazetarilor“, cea care, de patruzeci de 
ani conduce armata, mai exact spus, hoar- 
dele ziariştilor de toate naţiile, respectiv 
Louisette Fargette care, deși păstorește cea 
mai recalcitrantă porțiune a festivalului (nu- 
mărul jurnaliştilor — inclusiv paparazzi — a 
întrecut, în unele primăveri, cifra 5000) știe 


| tot despre fiecare: „cum se numește, pe cine 


reprezintă, ce tiraj are publicația, cite rînduri 
a scris insul în fiecare an“. Ceea ce — spun 
comentatorii — „n-o împiedică să fie la tel de 
amabilă cu trimisul lui Yomiuri Shimbun (co- 
tidian cu tiraj de 12 milioane) şi cu reprezen- 
tantul nevăzutei reviste a surzilor". 

S-ar mai putea adăuga surpriza prezentată 
de noua versiune a lui Lawrence al Arabiei 
de David Lean, peliculă reintineritá si adáu- 
gità acum cu toate fragmentele tàiate la ver- 
Siunea princeps. Succes imens! (o, dacá ia 
„prima premieră“ am fi avut succesul de 
acum — deciarà Omar Shariff, azi, cu timple 
cárunte). 

Dar destu! despre nostalgie. Chiar dacá, 
uneori, plecáciunile par doar de rigoare, nu 
mi se pare de lepàdat aceastá programatà 
piosenie. Lantul generatiilor nu trebuie rupt. 
Ameninjat la un moment dat de anchiloză 
festivalul, mai ales în ultimii ani, a sesizat pẹ- 
ricolul „academizării“. Nu-i prima oară cînd 
se corectează „din mers“. Cannes-ul a ştiut, 
întotdeauna, să adulmece nu numai „ce se 
poartă“, ci și schimbările fundamentale, 
schimbările de direcție în social, în estetic. 
Maiul '68 a fost urmat de o avalanșă de filme 
politice. Printre altele, această avalanșă a 
deschis bresa spre lumea ,,nedezvoltatilor®. 
Mişcarea feministă a anilor 70 a impus o se- 
rie de cineaste (in anii aceia devenise obliga- 
toriu ca presedintele juriului sà fie prese- 
dintă). „Junocraţia” a adus pe o Coastă poto- 
pitá de virsta a treia, un puhoi de nume ale 
unor juni necunoscuţi. 

Chiar dacă acţiunile conjuncturale își 
trăiesc trecătoarea stare de conjunctură (adio 
hippy, adio punk, adio „războiul sutienelor“), 
ceva rămine intotdeauna pe spirala urmă- 
toare. Satyajit Ray a făcut din Calcutta un 
„Joc de inimă“, chiar dacă tandretea a rămas 
doar abstractă. Doar pentru Calcutta? Festi- 
valul numit internaţional oen la inceput 
doar producţia europeană si transoceanică. 


: Un film de pe alt continent era o întîmplare 


rará. Azi cinematograful din cele mai inde- 
partate colțuri, filme turnate in sate din de- 
serturi africane, in pampas-uri, in junglà, in 
coloniile de indieni, au devenit — cum se 
spune pe croazetà — „un must". Feminismul a 
deschis si el porțile unui mare numar de rea- 
lizatoare 'excluzind, pe parcurs propria lo- 


zincă: „Film de femme!" Cum adică „de 
femme"? S-a zis vreodată „film de bărbat”? 

Nu-i doar atit. Surpriza ediţiei s-a spus, s-a 
repetat, s-a răsrepetat, a fost palmaresul si, 
în primul rind, virful palmaresului. Alegerea 
„a lăsat paf" auditoriul. Pentru prima oară în 
istoria festivalului, premiul cel mare e atribuit 
unei opere prima, respectiv unui film „inde- 
pendent" croit cu „modestissime“ resurse 
Sex, lies and videotapes. Surpriza nu-i sur- 
priză chiar pentru toată lumea. Observatori 
atenți şi-au dat seama că festivalul urmărește 
de mai multi ani să-și croiască drum spre 6 
nouă estetică, să pătrundă în rîndurile unui 
public tinăr şi foarte tinăr alcătuit, în majori- 
tate, din ,clipofagi"! In pofida tuturor pronos- 
ticurilor, juriul (pentru prima oară suit în cor- 
pore pe scenă, pentru că, zice Wenders, am 
discutat împreună, am decis împreună, tre- 
buie ca tot impreună să ne infátisàm judecății 
de apoi), impotriva oricăror așteptări, zic, 
Paima de aur a fost acordată anonimului Ste- 
ven Soderbergh, care iată-i, subțirel, cu aer 
de licean, urcind pe podium de două ori — 
premiul de interpretare masculină îi aparține 
tot lui — și fără să-și dea osteneala să ros- 
tească o frază -memorabilă, pronunță un 
thank you" relaxat, căci dacă în sală există 
cineva nesurprins de alegerea juriului, este 
ei. debutantul, autorul si interpretul acestui 
film, reprezentind scene din viaţa unor tineri 
obișnuiți care spun cu maximă naturaleje ce 
cred ei despre viața lor; un film despre o 
„noua generaţie”, jucat, vorbit, filmat pe gus- 
tul acestei generaţii, nici mai bună nici mai 
rea decit precedentele, dar diferită. Şocant 
de diferită. 

Nimeni nu se îndoiește că alegerea se da- 
torează unui juriu de o structură şi ea foarte 
diterita", lui Hector Babenco, autorul Femeii 
păianjen, lui Krzysztof Kieslovski autorul lui 
Nu vei mai ucide și, în primul rind lui Wim 


Surpriza ediției actuale, 
cîstigatorul marelui premiu 
si al premiului de 
interpretare, Steven Soderbergh 


Wenders, Pobespierre-ul Coastei de azur 
Asa cum Forman a impus acum cîtiva ani pe 
Kusturica (azi 34 ani) Wenders a impus azi 
pe Steven Soderbergh (azi 26 ani). l-au impus 
pentru prospelimea privirii, pentru originalita- 
tea exprimării, pentru sinceritatea unui limbaj 
care prin forţa lucrurilor e „nou“. 

E ciudat cum comentatorii, în special cei 
de la numeroasele rețele tv, aproape fără ex- 
ceptie, n-au simţit această modificare de 
mentalitate si acum, după adjudecare e 
aproape hilar să priveşti (pe casete) discuţiile 
înfocate si prezumjioase din ajunul închiderii, 
cind nici unul dintre critici n-a bănuit rezulta- 
tul, de vreme ce nimeni nu-l menţiona pe lis- 
tele favoritilor. 

Dar cine erau favoriţii? Favorit, în primul 
rind, era Ploaia neagră a lui Imamura, care, 
finalmente, a trebuit să se mulțumească doar 
cu recompensa Comisiei Tehnice Superioare. 
E drept cà într-o menționare secundară juriul 
n-a uitat să aprecieze importanţa temei, dar 
nici să reproșeze mijloacele convenționale ale 
infátisárii unui eveniment de nimeni uitat. E 


Palma de aur 


unui anonim de 26 de ani 


Sandrine Bonnaire nu 
mai este „copil minune” 


vorba de Hiroshima. Rememorarea, de 
această dată se desfăşoară într-o cheie inti- 
mistă, ba chiar optimistă. Sfirșitul înfățișează 
tinăra eroină maceratà de cumplita boală, lu- 
ată de o Salvare. Salvarea va goni, pe un 
drum despre care nimeni nu stie unde duce, 
dar iatà cà deasupra soselei (pinà la aceastà 
secvenţă filmul era lucrat in alb negru) apare 
curcubeul in toată spiendoarea lui policromă, 
ceea ce, in codul filmului, reprezintă nu na- 
tura veșnic indiferentă la tragediile omenești, 
ci simbolul unei ,vindecari", dacă nu a tinerei 
în cauză, cel putin a unei umanitàfi care a 
tras toate conciuziile acelei toride zile de au- 
gust, cind limbile ceasornicului arátau ora 8 
si 15 minute. Apocalipsul atomic devine deci 
un apocalips „de cameră“. Consecintele teri- 
bilului fulger ucigas sint reduse ia o isto- 
rioará cu trei personaje: unchiul, personaj 
important într-o uzină, sofia lui si nepoata 
exasperată inițial doar de petele lăsate pe co- 
cheta rochità de o ciudată aversă semánind 


Un film al singurátátilor paralele: 


Mister Hire cu Michel. Blanc 


cu O ploaie de păcură. Prea multă suavitate 
pentru o realitate atit de atroce! 

Cert este cà juriul a respins si pantomima 
lirismului divagant (Himera, „Palma de aur a 
nulitátii^) și elucubraţiile cosmaresti atit de 
pretuite altádatá, aduse acum de un lodorow- 
Ski cantonat in binecunoscutul sáu baroc 
barbar (Santa Sangre — torturi ingenioase, 
carnagiu flamboiant, grandilocventa atrocità- 
fii). Cruzimea conduitei umane la sfîrsit de 
mileniu — se subintelege — îmbracă alte în- 
fafisari. Le malaise! lată refrenul festivalului. 
De unde vine sentimentul cà nu locuiesti in 
propria piele? De unde acei atit de mult dis- 
cutat neo-mai du siécie? Cine sint noii Wert- 
heri? — Meryl Streep, de exemplu (premiu de 
interpretare feminina), mai exact personajul 
construit de ea in filmul australian Un strigàt 
in noapte de Fred Scepisi. E vorba de o 
dramă de familie inspirată dintr-o intimplare 
reală petrecută în 1980. Părinţii fac un pic-nic 
într-un loc departe de forfota urbană, dar 


Un călduros salut pentru Antonioni si implicit 
pentru vedeta lui preferatà, Monica Vitti 


VAL 


Nastassia Kinski 
cu o cotà 
în crestere 


iată, nu se stie de unde, răsare un ciine 
dingo. Patrupodul răpește pe cel mai mic 
dintre copii. Răpit? Mama este acuzată in 
ziare si la Tv de infanticid si cu cît atitudinea 
ei — a mamei — este mai ,nesuferità" cu atit 
campania acuzárii se làfeste, se îndirjeşte, 
devine „scanda! public". Nedorind să se limi- 
teze la „un fapt divers", atit de asemănător cu 
„alacerea Gregory" care, de ani si ani, tul- 
burá cititorii Paris Match-ului, filmul e un act 
de acuzare, cum se spune. Asta a fost si mo- 
tivul pentru care actrița a acceptat rolul. În 
boxa acuzării nu e mama ci mass media, 
imensa putere a mijloacelor de comunicare 
de a fabrica imagini şi a manipula mulțimile 
in conformitate cu interesul propriu, interesul 
propriu fiind zarva. Zarva, marele bancher! 
Mama reală este, într-adevăr, o dură nedis- 
pusa sa lacrameze în fața camerei. Ea se ia la 
harfá cu reporterii si cu avocaţii. Actriţa a cu- 
noscut-o și a compus unul dintre cele mai in- 
teresante personaje ale unei cariere în care 
n-a existat personaj neinteresant. „Doi ani de 
galeră pentru a deveni o nasoalá" exclamă 
cea supranumită „De Niro feminin“. 


Festivalul declarat de foarte multi eclectic, 
mi se pare (din lectură si din vizionarea unui 
set de videocasete) mult mai unitar în con- 
cepţie decit multe ediţii anterioare. Filme 
foarte diverse converg, în adincuri. spre ceea 
ce mi se pare a fi „o opțiune”. Fără să re- 
nunţe la atu-urile comerciale, ediţia din anul 
acesta acordă, am impresia, o șansă sporită 
spiritului. Spiritul aflat în mai toate peliculele 
în suferință. Spiritul global (ameninţat de in- 
constienta celor care nu pot înțelege cá lo- 
cuim într-un „sat planetar”), spiritul indivi- 
dual, mai mult decit oricînd însetat nu de re- 
zultatele reusitelor materiale, ci de iubire, 
prietenie, loialitate, în generai de sentimen- 
tele... nerentabile. Wenders laureatul de acum 
ciiva ani promitea. „Vom ameliora imaginea 
lumii şi în felul acesta vom ameliora lumea“. 
Nu știu cit a izbutit arta a șaptea să amelio- 
reze suferindul nostru glob, dar e cert că tot 
ce e mai bun în cinematograful ne-marfà e 
dominat de aceeasi rásturnare de mentalitate. 
„Ca-n filme" pinà nu demult reprezenta mo- 
desta secretară căsătorită cu fiul patronului 
miiionar.. „Ca-n filme" azi reprezintă, pàràsi- 
rea sotului-magnat în favoarea unui dezmos- 
tenit al sorții. Toate spoturile pe suflet! Asa 
se intimplà in Le temps des gitans de Kustu- 
rica (premiu de regie), o dramă pasională, 
într-un mediu de „un pitoresc bulversant", 
surrealismul magic în slujba unei producții 
onirico-lirice, producţie în care joacă un sin- 
gur actor profesionist, celelalte roluri fiind in- 
terpretate, la fața locului, de membrii unui 
clan dominat de o bunică „divină“, imensă la 
propriu si la figurat. Putin a lipsit ca această 
gitanà. s-o scoată din paimares pe Meryi 
Streep. Voci importante au insistat ca acestei 
voluminoase și arzătoare femei, despre care 
nu se ştie dacă a intrat vreodată într-o saià 
de cinema, să i se acorde premiul de inter- 
pretare. 

Asa se intimplá si în filmul lui Bernard Blier 
Prea frumoasá pentru tine, in care un mic 
funcţionat de provincie părăsește o somptu- 
oasă creatură (Carole Bouquet) preferîndu-i 
o secretara săracă si obscură (Josiane Ba- 
lasko). Fizicul femeii e mai degrabà ingrat, 
dar inima lor bate in aceeași cadență. 

Asa se intimplà si cu filmul Francesco de 
Liliana Cavani, în care biografia lui Fran- 
cesco d'Assisi răstoarnă clasicul portret al 
anahoretului solitar indrágostit de animalele 
pădurii si de păsăruicile ei. Solitar devine so- 
lidar. Solidaritatea cu mulțimile napastuite, 
solidaritatea unui tinàr bogat (Mickey 
Rourke), fiui unui mare negustor. Tinárul pà- 
ráseste o „tinerețe aurită” si e tirit la judecată 
de propriul tatà (pentru delapidarea averii), 
dar rámine inflexibil in autoexilare in mijlocul 
celor multi „cu care vrea sà impartà pîinea si 
lepra". Asa se intimplà si cu isus din Mon- 
treal de Denys Arcand. Ca si in filmul prece- 
dent nu despre religie e vorba. Un tinàr cana- 
dian renuntà la competitia financiarà cáutind 
„Succesele“ pe un drum diametral opus. 

Sufletismul a fost mai mult decit oricind 
prezent la Cannes și chiar dacă poveștile 
erau, de cele ma multe ori. utopice, utopia 
trebuie să fim de acd — e un joc igienic 


Ecaterina OPROIU 


21 


viata st num 


fat d 


| ersonajul pregnant nu este Matvei Mat- 
veev — a carui viață o istoriseste filmul — ci 
constructorul de corăbii Konon ivanovici 
Tekton, cel care il ia pe Matvei, copil orfan, 
sub ocrotire, drept ucenic, nàdàjduind că-i va 
putea transmite pasiunea și tainele mestesu- 
gului sáu. 

Sintem undeva pe 4àrmul Mării Nordului, la 


portrete 


O. de simpatic {i-ar fi De Funès, chi- 
pului său nu îţi vine să-i spui altfel decît „mu~ 
trà“, iar trupul său ca un sac veșnic agitat 
tine, sà o recunoaștem, mai mult de universul 
desenelor animate. Chiar în poziţie de 
„drepţi“, faimosul jandarm stă lăsat pe spate, 
pradă unei trepidaţii interioare ce cu greu 
şi-o stăpineşte. 

După bacalaureat, tînărul Louis a urmat, 
ce-i drept, un curs de teatru, dar a inceput, 
apoi, tot felul de meserii: vitrinier, contabil, 
blânar (mă întreb cum arăta el la tinereţe, in- 
cercind să-şi capteze clientela?), pianist de 
cabaret — pină a ajunge pe scenă. A urmat o 
perioadă de roluri mici în teatru — iar din 
1945 incepe si colaborarea cu cinematogra- 
ful, ajungind să facă figuratie chiar în cîte o 
duzină de filme pe an. Au trecut, astfel, 
aproape zece ani de activitate intens cantita- 
tiva, fără ca publicul să- remarce. Recent, re- 
văzind cuplajul Tata, mama, bona și eu — 
Tata, mama, nevastă-mea și eu, am descope- 
rit cu stupoare că, încă din 1955, î văzusem 
pe De Funès; că el era acel vecin bizar care 
nu se exprima decit prin gesturi și. bolbore- 
seli. Si că, aceeași mutră ursuzà, scojind stri- 
gàte de furie însă, fusese prezentă si în Strà- 
bătind Parisul (1956) — la care nu avusesem 
ochi, noi spectatorii, decit pentru Gabin și 
pentru Bourvil. În aceste condiţii de prelungit 
anonimat, titlul primului film in care i s-a in- 
credinjat rolul principal — Nevăzut, necunos- 
cut — (1957) — ne apare ca o tandrà ironie a 
soartei. Spun tandrà pentru cà din acea clipà, 
ei a devenit un favorit al sorții. Ascensiune 
fulgerátoare, din anii '60. De Funès este con- 
siderat comicul nr. 1 al cinematografiei fran- 


ceze. 
De Funés aparţine tipului de comic pre- 
ponderent facial, din care face parte si Nor- 
man Wisdom. Dar, spre deosebire de engle- 
zul, tot strimb si contorsionat, care si-a ales 
ajul omului simplu si blind, pus pe 

apte bune, francezul e vesnic pus pe rele. În 
privicea lui citeşti intenția de-a pune mereu 
bețe în roate celorlalți, de-a le juca feste de 
prost gust, de a crea peste tot zizanie, scan- 
dal, distrugere. Departe, candoarea și capaci- 
tatea de visare purtate ca însemne de eroii 
comediilor burieşti de altădată, cu care pe 
nedrept este comparat. Îndărătul fruntii pie- 
suve pe care ridurile circulà in sus si in jos, 
îndărătul celor două sprincene desenate in 
accente circonflexe, pare cà stă un drăcușor 
plin de rele intentii la adresa oamenilor. Nai- 


cor abit 


Poplavshaia) 


ara in 
e Irina 


Toate pinzele sus 


inceputul secolului. Obstea pescarilor adu- 
natà la sfat: ţăranii, unu! lingă altul, pe lavità, 
fete tăiate parcă in stincá, bárbi roscate, pri- 
viri calme, pătrunzătoare — vorbind despre o 
natură rudimentară, dar sânătoasă si bună, 
asemenea casei de birne, respirind echilibru 
şi curăţenie: o atmosferă potentatà de corul 
bărbătesc — amestec de sacru si profan — 
din coloana sonoră. Afară, pe necuprinsul alb 


indirecte 


vitatea lui De Funes este doar aparentă, ea fi- 
ind deghizamentul cu care el reușește să-şi 
deruteze adversarii. Dar cine sint aceștia? 
Norman Wisdom, în buna tradiție a comicu- 
lui, se pomenește atacat (şi este silit să se 
apare) de persoane din „lumea bună“ deran- 
jate de activităţile sale pașnice. Personajul lui 
De Funès insă, este agresiv si atacă el pri- 
mul, creindu-și adversari, pină și în propria 
lui familie, pentru că natura sa este una beli- 
coasă iar el, în plus, este un om obtuz. De la 
obtuzitate la absurd nu-i decit un pas, de 
unde şi frecvenţa situaţiilor de acest fel în fil- 
mele sale. Absurd care nu este însă intotde- 
auna de cea mai bună calitate, dar care in- 
clude, evident, o persiflare a unui anume tip 
uman sau, poate, chiar a unui specific natio- 
nal. 


Actorul 


unui 


jandarmul De Funès 


yngur 


la brat cu Ge 


al zápezii, aleargà saniile trase de reni. A so- 
sit cel care le va construi noua corabie de 
pescuit, dar trebuie sa astepte toamna — asa 
cere tradiția — pentru a se apuca de treabă. 
Obştea e de acord că mai bună alegere nu 
putea face. Tekton, meșter neintrecut, e ves- 
tit în toate ţinuturile nordice (işi jalonează 
curgerea vremii după corăbiile ce le face: 
„Nu ne-am văzut de vreo zece corábii".) E un . 
bărbat mindru şi chipeş, cu alură de viking; 
vorbește putin, pune pre} pe valorile morale, 
pe lucrul făcut temeinic (și fără zorzoane), 
ceva din asprimea și austeritatea peisajului i 
s-a imprimat în mișcări, în vorba cumpătată, 
in privirea fermă, scrutătoare. interpretat de 
cunoscutul actor Reghimantas Adomaitis, 
constructorul corábier pare un aj des- 
prins dintr-o saga a nordului. Este ascultat 
cu venerație de ţărani, de pescari, de staros- 
tele dulgherilor. Sfaturile lui au putere de 
lege. Pare transmitátorul unei intelepciuni se- 
culare, iar replicile sale au tentă aforistică: 
„Meșterul dă naştere frumuseţii, dacă e iscu- 
sit”; „Albina dă mierea peste tot unde se 
duce..." Prima lecţie pe care i-o dà ucenicu- 
lui: „Întii să duci un lucru pină la capăt. Si cit 
mai simplu”. Dar ucenicul e minat spre larg 
de dorul de aventură şi cistig. Zadarnic in- 
cearcă să-i deschidă ochii meșterul: „Omul 
isi închipuie că dacă are bani e liber. Banii te 
leagă mai tare. Averea nu aduce libertate. 
Stai aici și deprinde meserie“. 

Fire voluntară, curajos și tenace, de o neo- 
bişnuită energie, Matvei va străbate mările şi 
se va întoarce peste ani, să-și vadă maestrul 
căruia nu i-a dat ascultare. A adunat banuj 
lingă bánut, îi mai lipsesc ciţiva arginti, pen- 
tru a-şi implini visul: o corabie numai a lui. 
Meșterul îi dă respectivii arginti („Nu, nu cu 
imprumut, i-ai de tot") oferindu-se sà o si 
construiască. Matvei, „uns“ cirmaci al proas- 
patului velier, intr-un ceremonial emojionant, 
e nerăbdător să plece în cursă. În van il sfă- 
tuieste meșterul sà mai zăbovească o lună — 
„se mişcă gheturile"... Matvei şi-a dat cuvintul 
că va duce griul unui negustor la Murmansk. 
Da, ăsta e un argument pentru codul moral al 
constructorului. Aşadar, în pofida previziuni- 
lor: „Toate pinzele sus!“ (din nou ca fundal 
sonor, corul de bărbaţi). Meşterul se va îm- 
barca și el, fie ce-o fi... Nesocotite îi vor fi şi 
sfaturile de a nu se opri din drum, la vinà- 
toare de foci (o secvenţă „indigestă“ pentru 
orice iubitor de animale). 

Vasul va dispare ca o nálucá, între ghețari 
(de mare efect filmarea cu suspens a des- 


Dacă am încerca să-i facem un bilanț după 
cele 25 de filme vazute cu el (si vă asigur că 
au rulat la noi filmele sale cele mai bune), cu 
ce ne-am alege? Şase „Jandarmi“ cu același 
personaj simpatic, dar în aventuri tot mai fip- 
site de inventiune comică; trei ,Fantómas" în 
care el este comisarul Juve, ridicol si antipa- 
tic, personaj creat initial chiar dacă sub un 
alt nume, în Frumoasa americană; apoi Os- 
car, Tatuatul, Hibernatus, Omul-orchestrà... 
mereu același personaj schițat in ticurile fa- 
ciale, în ticurile verbale, în crizele de furie 
patologică, destructive și auto-destructive. 


prinderii banchizelor). O parte din echipaj se 
salvează ca prin minune, iar saga va continua 
peste alți ani cu un Matvei însurat (o mare 
dragoste) mai încrincenat în a stringe bani 
pentru o nouă corabie, in infruntárile cu ne- 
gustorul speculant care-l trage pe sfoară și, 
in sfirsit, gata de a incepe o viaţă nouă in pri- 
mele zile ale Revoluţiei... „Bucurie“ se va 
numi corabia lor, a pescarilor liberi, stápini 
de acum înainte pe soartă şi pe munca lor. 

Numai cá meșterul a murit atunci, între 
gheturi. În fața mormintului său, undeva, pe 
țărm, Matvei cade în genunchi, cerindu-si ier- 
tare. Odată cu dispariția constructorului, fil- 
mul — atent lucrat, cu gust şi mînă sigură, cu 
forță — isi mai pierde din vigoare, din acuita- 
tea racordurilor, nu însă și din tonul său par- 
ticular: realismul observaţiei e permanent du- 
blat de o viziune stilizat etnografică si poeti- 
zantă. 

Filmul, dedicat „celor care au durat cu ta- 
lent, de-a lungul anilor, în nordul îndepărtat, 
case, lăcaşuri, corábii".., artiştilor construc- 
tori, ne amintește de una din cugetările lui 
Jean Renoir: „Arta nu e o meserie, e maniera 
de a-ţi exercita o meserie. Este si maniera 
de-a exercita orice fel de activitate umană. 
Và propun definiția mea despre artă: arta e 
„facerea“. (...) Faceţi filme sau ocupati-và de 
grădinărit. Cele două ocupaţii sint arte în 
aceeași măsură ca un poem de Veriaine sau 
un tablou de Delacroix. Dacă filmele sau gră- 
dinăritul dumneavoastră sint bune, înseamnă 
că practicaţi arta grădinăritului sau arta cine- 
matografului: sinteti un artist". 

Un artist autentic se dovedeste si autoarea 
acestui film — regizoare si co-scenaristà — 
Irina Poplavskaia (pe ecranele noastre s-a 
mai vazut un film al ei: Vasili gi Vasilisa), vor- 
bind despre dreptul inalienabil la demnitate, 
cu o fortà de evocare remarcabilà, respirind 
în fiecare cadru 0 impetuoasa declansare de 
energie vitală, o atitudine bărbătească in fata 
vietii. Este totusi opera unei femei. A unui re- 
marcabil cineast. 


Roxana PANA 


mae a e E SER PETE E as 20 


„Bucuria“ iui Matveev. Producţie a studiourilor sovie- 
fice. Regia: irina Poplavskaia. Scenariul: Irina Po- 
plavskaia, S. Soloviov. imaginea: Vladimir Papian. 
Cu: Reghimantas Adomaitis, Boris Galkin, Nikolai 
Trolimov, Natalia Egorova, Vasia Krivun. 


Şi totuși, olecutá de cumpatare era posi- 
bilă, şi cu ce bun etect — dovadă Zizania... Si 
totuşi, De Funès stia să joace si altfei, probă 
acel senzaţional Avarul, din 1980, văzut pe 
micul ecran, o desfăşurare de inteligenţă si 
talent, din care personajul lui Molière cistiga, 
surprinzàtor, tocmai în 'dimensiunea sa 
umană, aceea ce scapă de obicei înțelegerii 
noastre. Vasăzică, De Funès nu este omul 
unui singur personaj. El a putut si a știut 
cum să fie si un altul. 


Aura PURAN 


Destine istorice 


D. tineri actori la un teatru din provin- 
cie, unde prigoana impotriva non-arienilor 
evoluează cu repeziciune,se îndrăgostesc în 
ciuda opreliştilor sociale. 

Împătimită de teatru.fata acceptă rolul loa- 


personaj? 


névieve Grad si Claud 


Gensac) 


". 


nei d'Arc, pe o scenà din München, rol în 
care, harul actoricesc dublat de tenacitate o 
ajută să obţină un succes deosebit. Rămas 
singur, băiatul părăsește orăşelul si se anga- 
jează la teatrul evreiesc din Berlin. În contex- 
tul votării „Legii Nürnberg" care interzicea 
căsătoria între non-arieni şi arieni, încercările 
celor doi tineri de a se reintilni eșuează. Întri- 
cosatà să nu-şi piardă dragostea, tinăra re- 
curge la o unică soluţie: simularea sinuciderii 
și renunţarea la propria identitate, pentru a-l 
putea urma pe iubitul ei. 

O sensibilă poveste de dragoste pe funda- 
lul dramatic al ascensiunii fascismului în 
Germania anilor 1933—1936; destine indivi- 
duale în raport cu istoria, atitudinea şi de- 
mersul individului față de evoluția dramatică 
a evenimentelor; o pătrunzătoare descriere 
de epocă rezolvată prin fine sugestii ce trimit 
la pericolul nazismului şi la teroarea ce se 
anunţa; o inscripţie pe o bancă, un semn pe 
ușa unui magazin, o lozincă vopsită pe asfalt 
sau flori strivite, — sint minimele detalii su- 
gerind agravarea situaţiei generale. O atmo- 
sferă sumbră, subtil descrisă in care dragos- 
tea şi reușita profesională au darul să-i ajute 
pe oameni să depășească tragicul impas. 
După un moment de criză tinăra,cu lucidi- 
tate, dar si cu riscul de a fi ità, dà 

de angajare la teatrul evreiesc, cu un 

ment din rolul, care i-a adus consacrarea: 
loana D'Arc. Mai mult ca oricind în persona- 
jul cu valoare simbolică se regăsesc vizibile 
rezonanțe în epocă; recitirea contemporană a 
rolului loanei d'Arc (simbol al credinţei 
într-un ideal, într-un moment de deraiere ide- 
ologică), precizia cu care utilizează detaliul 
semnificativ, știința proportiei între elemente 
de viaţă reală și cele inspirate din lumea tea- 
trului îl recomandă pe semnatarul filmului, 
Siegfried Kuhn, ca pe unul dintre regizorii de 
prestigiu ai cinematografului din R.D.G. 


Mariana OLTEANU PARASCHIV 


^ 


din unghiul actorului 


La fel, dar cu totul altfel 


c nefitui care vizioneazá Alt bărbat, altă 
šemeie, (sau după titlul original „Un alt băr- 
bat. o alta şansă”) părăsește, într-o mare mă- 
sura, odată cu sala de proiecţie chiar filmul 
axa terminat, pentru a se intoarce, poate nu 
chiar „în genunchi” dar oarecum recunoscá- 
tor la Un bărbat și o femele. 

Practic, este imposibil de evitat comparajia 
dintre cele două filme. Dindu-i crezare lui 
Jorge Luis Borges care afirmă că „poezia 
este o experienţă estetică“ si aplicînd asertiu- 
nea la film, mi se pare firesc să comparàm 
între ele două experiențe cinematografice ale 
aceleiași echipe chiar dacă rezultatul ei ine- 
gal întristează. Dar ce să-i faci? Nu sint intot- 
deauna încărcate cu energie solară bateriile 
artiștilor! Starea de graţie nu se lasă atrasă 
decit de magneti foarte puternici; iar dacă 
marea inspiraţie nu și-a lăsat măcar o pană 
295 aripa ei, atunci... 

Acelasi regizor si scenarist — Ciaude Le- 
louch, acelasi compozitor — Francis Lai care 
de data asta apelează la „Simfonia destinu- 
lui”; acelaşi love story între un el si o ea; ace- 
easi soartă neindurătoare destramă două că- 
mine fericite; la fel bărbatul rămine văduv cu 
un băiat și ea văduvă cu o fetiţă; ia fel bărba- 
tul are iniţiativa, dar femeia se repliază și... 
preferă... diligenta; la fel ca prima femeie 
după un picnic petrecut cu alt bărbat, a doua 
femeie se mărturiseşte... .....azi soțul meu a 
fost tot timpul! lingă mi 

În fond, multe, poate prea multe date sint 
„aceleași“ ori „la fel", numai rezultatul scon- 
tat e cu totul altfel. Oare de ce? Să fie de 
vină convingerea eronată a lui Lelouch că se 


Cind trebuie 


să filmez... 


(Urmare din pag. 5) 


urmă cu ani, publicase un ciclu de gravuri 
militante. Profesorul. Şi mai are un amic, 
băiat elegant care-o duce la Cazinou, la Si- 
naia, s-o distreze: „Amicul e comisar de Si- 
guranjà". Poţi să ai încredere într-o aseme- 
nea fată, pe care o lași acasă si o zàresti hoi- 
nărind prin oraş? Căreia nu-i pasă de nimic 
în atara clipelor de dragoste? Care deciarà ri- 
tos că așteaptă să treacă războiul si pe urmă 
vede ea ce o să facă... 

Asemeni ei, mulți alţii au crezut că pot 
asista pasivi. Ca nu sint implicaţi, că lupta 
împotriva războiului, împotriva nedreptatii 
nu-i privește. 

Asemeni fetei. multi alții, fară să fi știut că 
din adinc se pregătește lupta, în momentul în 
care s-a declanșat, au aderat fara. rezerve. 
Asemeni acestei fete, multi, anonimii, au fost 
pregàtiti sufleteste să apere ce;iubeau — 
demnitatea umană, simbol al poporului nos- 
tru și libertatea, cauză a luptei noastre de 
veacuri. 

23 August 1944 inseamnă pentru mine, prin 
acel film, Întoarcerea lui Magellan și crezul 
meu în forța sentimentelor unui întreg popor. 
Sentimentul poporului din care fac parte. 


Portret colectiv 


(Urmare din pag. 5) 


ntra în obişnuit. Fostul student la istorie, lo- 
otenentul Gherghina — „domn' lent", cum îi 
spun cu tandrete soldaţii — continuă să 
lupte, desi a primit ordin de reformare pentru 
cè o schijă i s-a rătăcit în trup. Dorinţa de a 
învinge, dorul de libertate sint mai puternice 
decit dragostea de viață; sau dragostea de 
waţă este atit de mare incit merită însăși 
vata. 

Regizorul Dinu Tănase are marea calitate 
de a nu se opri la aspectele exterioare ale 
cimpului de luptă — deși spectaculoase cine- 
matografic. Motivația psihologică a relaţiilor 
dintre personaje trece în plan secund efec- 
tele de pirotehnie, destul de abundente, de 
attiei. Explicit sau nu, fiecare personaj are o 
storie, un trecut ce ii determină acţiunile, un 
wstor în numele căruia luptă. Acest joc de 
gianuri psiho-temporale determină ritmul fil 
ului — un ritm ce este propriu stilului rec: 
zorului Momentele de liniște alternează cu 
mente de intensă şi alertă acţiune, contra 
actul muzical avind aici un rol major (mu- 

este semnată de Răzvan Cernat şi 
an Iorgulescu). Un cadru relevant pentru 
“ca regizorului este cel in care, în mo- 
tut aflării ordinului de întoarcere „a arme- 
mr. soldaţii se echipează pentru bătălia ce va 
sma totul este filmat in ralenti pina cînd 
în fata rastelului de unde își vor lua ar- 
Opoziția dintre cele două ritmuri de ac- 
me creează, comunică spectatorului bucu- 
> entuziasmul cu care a fost primită ves- 
=e cea mare. 


poate turna, se poate îmbrăca un conţinut şi 
în altă formă decit cea mai adecvata? 
Poate... Desigur, de putut se poate orice și 
oricum, dar se suportă şi consecințele! Într-a- 
devăr, contrastul dintre forma celor două 
filme este izbitor. Dacă Un bărbat și o femeie 
se poate asimila, prin caracteristicile sale, cu 
un bărbat normal, sobru, echilibrat, lipsit de 
excese; Alt bărbat, altă femeie se aseamănă 
cu un adolescent năbădăios si orgolios care 
ambitioneazà să demonstreze că stie şi poate 
mai mult decit este posibil şi necesar la virsta 
lui. Conceput probabil ca o replică la adresa 
criticilor intransigenti ai primului născut ca- 
re-i imputaseră idilism și dulcegărie, Alt băr- 
bat, altă femeie se vrea a fi o altă haină pen- 
tru același trup. O haină bogată, e drept, am- 
plà, cuprinzătoare, dar total nepotrivită pen- 
tru invesmintarea unei povestiri de dragoste 
dintre două personaje care nu au avut pre- 
tentia sà fie ceva mai mult decit numele lor 
Este foarte adevarat cà nici actorii (James 
Caan si Genéviéve Bujold) nu au făcut nimic 
altceva decit sà se „imprumute“ si nicidecum 
sà se dăruiască personajelor, pentru a le mai 
scoate din anonimat. 

Degeaba filmui are două serii pe parcursul 
cărora acţiunea se mută din Europa, în Ame- 
rica si viceversa, în zadar incepe chiar cu un 
război aducător de moarte si suferinţă, inutil 
se traversează oceanul (ce zguduitoare este 
această traversare în „America, America“ a 
lui Elia Kazan) pentru a se ajunge într-o 
Americă a diligentei si a càrutelor cu coviltir; 
tot în zadar filmul este ,agrementat" cu acte 
de violenţă; degeaba se vintură o mare mul- 
lime de oameni, câruțe, animale, trenuri tic- 


Un examen 


neobișnuit 


U n grup de tineri așteaptă în culise exa- 
menul de admitere la teatru. Privesc in jur si 
încearcă sà se famiiiarizeze cu spaţiul labirin- 
tic dintre decoruri, obiecte de recuzità si in- 
stalatii. Vor sà arate veseli, dezinvolti, dar 
este destul să-și ridice privirile și să desco- 
pere înălțimea scenei, ca sà se simtă striviti. 
indoiala, timorarea reapar. De undeva, de 
sus, coboară un microfon și o comisie invizi- 
bilă prezentă doar prin voci, începe examina- 
rea. 

Într-o ordine arbitrară, tinerii sint invitaţi 
înt-un cerc — desenat de primul concurent 
cu mina nesigură, în timp ce răspunde la o 
întrebare: «Cercul de cretă caucazian» este 
scrisă de Bertolt Brecht” —, tot mai contra- 
riati si stinjeniti de modul de examinare. 
„Ochiul nevăzut“ îi urmăreşte, îi urmăreşte, îi 
observă necruţător si nu scapă nici un amă- 
nunt. Examinatii trebuie să privească conti- 
nuu în sus, poziţia nenaturală si incomodă a 
capului accentuindu-le o stare de umilință. 
Întrebările — cele mai multe bizare — scor- 
monesc cu indiscretie în biografiile candida- 
tilor. Dominati și manevrati, conform regulilor 
unui joc căruia i se supun cu obedienta, fără 
însă a-l înţelege, tinerii au senzaţia că se 
confruntă cu însuși Destinul. 

Din starea de confuzie şi derută se reculeg 
cu încetul, isi recapătă încrederea, stăpînirea 
de sine și buna dispoziție. Replici, crimpeie 
de dialog, interpretări mimice, imitări paro- 
diate ale realităţii, imbogăţesc surprinzător, 
sub ochii spectatorului, subiectul cu ,cirlige" 
ca în comedia de improvizație. Asistăm la 
performanţe individuale sau la căderi; la un 
antrenament obstinat al minţii, pentru o de- 
zinvoltà interpretare improvizată. Au loc mici 
accidente şi confiicte intre concurenţi, reacţii 


Colegiul de redacţie 


Ecaterina Oproiu 
redactor şef 
Mircea Alexandrescu 


redactor şef adj. 
Virgil Poiană 
Alice Mănoiu 


Altă femeie alt bărbat... dar nici o șansă 
(Genéviève Bujold si James Caan) 


site, etc., absolut inutil pajistea unde-i normal 
să se desfășoare idila, zadarnică şi „cursa se- 
colului” şi toată suita de paleative suscepti- 
bile să menţină treaz interesul spectatorului, 
dacă acesta nu a fost cucerit de emoția dato- 
rată actului artistic. Neputindu-se debarasa 
cu totul de vechile unelte, Lelouch plantează 
și în preeria vestului american, văzut prin 
propria-i optică, idilismul și dulcegária de 
care fusese învinuit; numai că acestea sint di- 
luate simţitor si faptul se răstringe negativ în 
prestațiile actoricești care sint la fel de mo- 


Fericirea 
la timpul prezent 


şi manifestări spontane. Sinceritatea trăirii 
sau sinceritatea jocului? Ce preferă comisia? 
Se contrazic acestea? Sint oare unul şi ace- 
lași lucru? inconștient, tinerii fac din propria 
lor biografie, o manifestare spectaculară. Vir- 
tualii actori joacă într-un sens functional, 


oferind involuntar, un spectacol ca un happe-. 


ning. Fata cu mișcările de manechin profe- 
sionist, în rol de reporter ad-hoc de televi- 
ziune, ia scurte interviuri despre teatru, ac- 
tori, proiesori... În fata microfonului, tinerii 
spun însă aitceva decit în discuţiile dintre ei 
înregistrate discret de omniprezentul micro- 
fon de examinare. Cind de pe banda de mag- 
netofon sint ascultate apoi, puse cap la cap, 
părerile lor în contrazicere flagrantă, angoasa 
$i deruta tinerilor in fata nesigurantei, a ne- 
cunoscutului şi, poate, a propriei necunoas- 
teri de sine au accente tragice, convulsive. 
„Ce simtiti față de Noi?" — întreabă „glasul 
comisiei“. „Vă urim pentru că de voi depinde 
soarta noastră!" — ráspunde o fată din grup. 
„Ce-o să se-ntimple cu noi?... M-am săturat 
să tot aud miine, miine! Vreau să am totul 
acum, azi, cînd sint tinără, nu cind o să fiu 
bátrinà." Exuberanta face loc tonului grav, 
interogatiilor mature, existențiale. Gama cla- 
sică a subiectelor tragediei se completează 
act cu act: destinul uman, sensul existenţei, 
al libertăţii și al necesităţii, raportul dintre ilu- 
zie şi realitate, contradictia dintre absolut si 
relativa ordine si judecată umană. 

În timp ce în spaţiul scenei, condus de la 
„pupitrul de comandă“, „jocul“ se dezvoltă, 
capătă ramificații de sensuri multiple și 
atinge culmile disperării, în paraiel, într-o si- 
multaneitate temporală, exprimată subtil de 
un montaj expresiv, pe acoperișul teatrului 
are loc un alt joc de o puritate absolută. O 
tată — ratacità de grupul candidaţilor la exa- 


CINEMA, 

Piaţa Scinteij nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 8 lei 
—MÁ——— M — 
„Cititorii din străinatate se pot abona prin 
„Rompresfiiatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 


presfil Bucuresti — Calea Griviței nr. 
64—66". 


Prezentarea artistică și prezentarea grafica 
ioana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


deste ca și personajele pe care aveau datoria 
să le innobileze. 

Departe de ei dorința (sau putinta) de a 
stirni o patimă. Cuminti, mimind, nu trăind 
stările (asa diiuate cum se prezentau), preo- 
cupaţi parcă să nu deranjeze pe cineva, cei 
doi nu pot aduce cu ei mai multă emoție de- 
cît un album duminical. Dar, cum şi artiştii 
sint oameni, mai greşesc si ei din cind în 
cînd! 


Mariana CERCEL 


menul de admitere şi ajunsă, după căutări te- 
brile, pe acoperiș — încearcă să explice tinà- 
rului sculptor surdo-mut ce finisează un grup 
statuar de pe frontonul teatrului, că visează 
să devină actriță. Prin mimică și pantomimă, 
prin intensitatea trăirii afective, cei doi ating 
o nouă treaptă a comunicării prin „jocul de-a 
imaginarul“. Fericirea există la timpul pre- 
zent. Întreruptă de deschiderea acoperişului 
mobil ai scenei, idila tinerilor frumoși și 
blonzi, sárutindu-se sfios sub cerul albastru, 
deasupra orașului, citindu-si gindurile si inte- 
legindu-se din priviri, ca doi ingeri, se proiec- 
tează dincolo de realitate . 

Cu o filmografie dublă, de regizor si actor, 
cu o serie bogată de succese internaţionale 
— în urmă cu trei ani Unde te duci? era se- 
lectat în programul oficial de la Cannes —, 
Ranghei Vilceanov se impune iar, cu ultima 
sa creaţie, în atenţia criticii de film. Încunu- 
nat cu Premiul UNIATEC pentru cea mai 
bună realizare a imaginii și Premiul CIC- 
DALC pentru cea mai bună interpretare a ar- 
tei și literaturii în film, la Festivalul de la Kar- 
lovy Vary, ediţia 1988, Un examen neobișnuit 
exprimă, poate, la cea mai ridicată altitudine, 
estetica cinematografică a lui Vilceanov. În 
noul său film, enigma creaţiei ocupă ecranul. 
Ea se revelează personajelor și, totodată, 
spectatorilor. Supunindu-si personajele la 
cele mai imprevizibile probe inifiatice în arta 
teatrală, reputatul regizor parcurge în acest 
film, însăși istoria teatrului universal. Recu- 
noaștem elementele commediei dell'arte, 
happening-ul și „furioșii“, problematica tra- 
gediei, parabola și suprarealismul. Într-o an- 
tologie a filmelor despre Arta actorului, ală- 
turi de Cabotinul iui John Osborne si Repeti- 
fia lui Ingmar Bergman, undeva, ar putea sta 
și Un »xamen neobișnuit ai lui Ranghel Vil- 
ceanov. 


Alina POPOVICI 


Un examen neobișnuit. Producţie a studiourilor bui- 
gare. Regia: Ranghel rac Scenariul: Gheorghi 
Danailov, Ranghel Vilceanov. imaginea: Radislav 
Spasov. Cu: 26 de studenti de ia Institutul de teatru. 


nir 
filmul 


Mentiune 


protag