Revista Cinema/1990 — 1998/027-CINEMA-anul-XXVII-nr-3-1989

sigaria indianai lige siete 


40 de ani de la începuturile cooperativizării agriculturii 


Agricultura 


s semnul 


marilor împliniri 


P.. mai ieri, jurnalul de actualități ci- 


matografice a! studioului „Sahia” înregis- 
tra prima brazdă trasă pe cele dintii pa- 


igi 
| 
: 


mp 
El 
RI 
iului 
ii 


a declanşat energiile creatoare ale poporu- 
lui, imprimind un stil nou de muncă, de 
gindire prospectivă, cutezătoare, moderna, 
eficientă. 


gie economică şi socială a satului şi agri- 


gata în aceşti ani o construcție economică 
de anvergură, în care să se realizeze con- 
vergenta industrie—agricultura şi rezul- 
tate — precizează comentariul — se vad 
de pe acum în marile combinate în care 
sint puse în aplicare idei avansate, de orga- 
nizare ştiinţifică, pe principiile muncii in- 
dustriale, sisteme de automatizare, linii 
tehnologice de înaltă productivitate, labo- 
ratoare de cercetări proprii, loturi experi- 
mentale, cadre cu temeinică pregătire pro- 
fesional" 


imagini concrete ilustrează acest com- 
plex proces economic şi social ce urmă- 
rege realizarea stergerii treptate a deose- 
birilor dintre munca fizică şi cea intelectu- 
alà, dintre sat şi oraş. Un chip energic, 
aură de sportiv şi de om de știință, evocă 
pe scurt (mai toate secvenţele-rapel sînt 
scurte, dar sugestive) o biografie semnifi- 
cativa mp modernizarea satului româ- 
mesc. acest timp aparatul se plimbă 
avent pe fundalul unor clădiri impună- 
moare, din cărămidă aparentă, asemenea 
mei cetagui universitare, avind o notă ar- 
hevecturala locală, distinctă. Un cerdac-bal- 
com sugerează parcă simbolic viitorul care 
îmcepe la Cezieni — Petrești cu o temei- 
mică pregătire profesională, în acest mo- 
dern centru de cultură si tehnologie, eco- 
nomie agrară, primul de acest fel din ţară. 
-9 tot ce vedeţi e construit de noi, cu mij- 
foacele noastre, dar mai ales cu sufletul 
mostru” ține să sublinieze vocea mindra de 
asemenea realizări, care nu uită pentru 
dse şi cu cine sint înfăptuite. Partituri 
muzicale lirice scrise pentru pian. violon- 
ce! sau chitara, crează în film o caldă in- 
mitate cu imaginile. Flash-uri din trecu- 
cal umui pamint lucrat numai cu 50 de ani 
îm urmă, cu pluguri de lemn. Apoi ecranul 
clocoteste de imagini actuale, cimpiile lu- 
ate, cu asalt de forța tractoarelor şi a ste 
bimelor. revărsarea recoltelor-record de 
gris. porumb, floarea soarelui. Statul 
acordă fonduri uriaşe pentru modernizarea 
agriculturii, care dispune azi de cea mai 
puternică bază tehnico-materială pe care a 
amut-o vreodată. „Dar factorul hotăritor al 
marilor producții rămine omul, cu price- 
perca. dragostea sa de muncă“. Cu investi- 
pa sa de inteligenţă, voinţă. $i din nou fil- 
mul face apel la memoria arhivei: prima vi- 
tā de lucru a secretarului general al par- 
tidwlai la o cooperativă din Bărăgan, mar- 
ciad îmceputul dialogului fructuos pe care 


ns 


0 epopee lirică a satului românesc 


tovarăşul Nicolae Ceauşescu îl va avea per- 
manent cu oamenii muncii, stimulind, mo- 


Ge Vesa y amnmreșe pina eS a co 


muime se arată Ícone bune. 
g însă Se sectorul zootehnic. Pentru că 
serie Gm casă œ vitele se scoate — 
spume vorba iîmșeleaptă 2 ţăranului român”. 
S în această direcţie și-au mobilizat efor- 
tarile cooperatorii, crescind vite de rasă, 
care au sporit considerabil averea ob- 
şrească. „Beneficiile se regăsesc in viaţa tot 
mai civilizată a fiecărui membru al coope- 
rativei noastre” 

Regizorul Al. G. Croitoru ştie să facă sa 
vibreze argumentul concret, „viu”, bine 
selectat, aşezat sub imperiul unei emoţii 
autentice ce vine, se vede, dinauntrul firii 
acestui îndrăgostit de pămint, de sat, de 
farani, de istoria lor mai veche şi mai 
nouă. În persoana poetului A.l. Zainescu, a 


găsit o asemănătoare încărcătură sentimen- 
tală dublată de o rigoare a faptelor semni- 


usde am pornit? Unde am ajuns? Nu-mi 
wnae a crede!” iși aminteşte preşedintele 
wnei cooperative agricole din Vlaşca, pe un 
tom nostalgic, dar succint, la obiect (Sint 
doar atitea gospodării milionare, ferme de 
stat, staţiuni de cercetări agrozootehnice 
distinse cu înaltul titlu de erou al noii re- 
volusii agrare care-şi aşteaptă rîndul re- 
trospectivei filmate) drumul străbătut. N-a 
fost uşor, de bună seamă, ca orice început. 
Dar merita. Şi argumentele vizuale vorbesc 
despre realizări importante în sectorul 
creşterii animalelor, a productivităţii spo- 
rite a recoltelor. Plimbări lente de aparat 
pe şirul unor clădiri modern utilate, desti- 
nate îngrijirii animalelor şi din off vocea 
altui comentator al unor fapte gospodă- 
reşti din lalomiţa. „Acum 30 de ani aici era 
doar un cîmp pustiit de secetă, cu gropi și 
mărăcini. Cum puteam ieşi la lumina altfel 
decit pere! pe acest teren nelertil. un 
puternic sector zootehnic care ne asigură 


Gum se muncește pamintul? 
Cu dragoste! 


! oate tocmai de aceea am dorit fa termi- 
narea facultăţii să lucrez la studioul de filme 
documentare „Alexandru Sahia” — pentru ca 
umbli, cunoști locuri si, în primul rind, cu- 
nosti oameni. Bineînțeles, oameni poți să cu- 
noşti oriunde, pe stradă, în vacanţă, într-un 
parc, la cinematograf, dar nu este chiar ace- 
lași lucru. Munca de zi cu zi a documentaris- 
tului are pe undeva o asemănare (chiar îmi 
place comparatia) cu cea a albinei. El recom- 
pune realitatea din faţa aparatului cautind o 
idee majoră, un fel de fagure în care depune 
ceva din sufletul său, al celor pe care îl fil- 
mează, cite ceva din realitatea acelui timp şi 
loc, cite .ceva din talentul şi sensibilitatea sa 
şi mai presus de toate, cit mai mult despre 
oameni care iubesc anonimatul pentru că 
sint puternici, minunati si fac parte dintre 
acei oameni care ,sfintesc” locul. 

_ În Tara Birsei, undeva pe un cimp imens ca 
şi sufletul românesc, l-am cunoscut pe lon 
Man, inginerul mecanizator lon Man. „Ce in- 
giner, oameni buni? Aici sint ţăran! Pentru că 
dacă nu ştii să gindesti ca pămintul asta, ne- 
gru şi bogat, se supără griul pe tine, cartofii 
se îmbolnăvesc de ciudă, secara nu vrea să 
crească!" 

„Avea un fel mucalit de a vorbi. Muncea de 
dimineaţă pina seara si dupa cum el își iubea 
meseria, îl iubeau și oamenii din jurul lui. 

Trebuie să facem două filme documentare 
despre agricultura modernă, intensivă, spu- 
neti-ne cite ceva, daţi-ne nişte sfaturi! Ce in- 
seamnă. şi cum se face agricultura azi? 

— Cu dragoste! Ca atunci cind vrei să te 
insori și mori după fata pe care vrei s-o iei de 
nevastă! Clar?! 

— Clar! : 

Filmele s-au facut, aveau ceva si din sufle- 
tul oamenilor din locurile acelea, foarte multe 
din știința lor de a lucra pămintul, mult din 
inima iute și veselă a lui lon Man. Acum ele 
rulează iar ei, oamenii sint acolo, legaţi de 
acel pamint al lor, „cel mai bogat in humus", 
ca de o nuntă pe care-o pun la cale în fiecare 
primăvară, în fiecare toamnă. Știu cîntece 
de-o frumuseţe rară, vorbesc cu tilc şi cu 
umor ascuns și dacă au necazuri, nu se 
pling. Tin viata în piept cum ar tine plugul de 
coarne și taie brazdă prin ea. 

Mie Tovarase lon Man, îi mulțumesc pen- 

u... 
— Spune-mi Nelu! 5 
an Tara Birsei am un prieten. Îl cheama 

u. 

Desigur itinerariile filmelor documentare se 

pot număra în astfel de oameni şi cred că asa 


e mai bine, şi chiar memoria mea te pàs- 
trează mai adinc într-o ierarhie afectiva. 

Cine a intrat vreodată într-o fabrică de gea- 
muri, de exemplu, ştie că senzaţia este de si- 
derurgie. Un sentiment taios te încearcă, gin- 
dindu-te că sticla se sparge și este ascuţită 
ca briciul, că taie. Ce fel de oameni sint aici? 
Ca toţi oamenii! Intreprinderea de Geamuri 
Buzău este celebră. Deci și ei sint celebri. In- 
ginerul Nut este director. Un mot cumpanit si 
calm la vorbă, aici ta Intorsatura Buzăului, 
unghi de Moldovă cu Tara Românească și 
Ardeal. Un mot cumsecade, gospodar si cu 
multe, foarte multe probleme. Face parte si el 
dintre oamenii care sfintesc locul”. Sau mais- 
trul Antemir, sau Stela Plugaru, sau, sau, 
sau... un prieten. Îi cheamă Laurenţiu. 

Popa Laurenţiu este un om care răspunde 
Be Oameni pe 40 de hectare de fabrică, greu, 
nu?! 

Nu, pentru că oamenii îl cunosc, îl iubesc 
şi bg incredere in el. Ciudat si el este un mu- 
calit. 

— Trebuie să am grijă de tugulanii mei! 
Regizore, aici nu e treabă ușoară! 

— Te cred tov. Popa! : 

— Spune-mi Laurentiu! 

— E imensă fabrica dumneavoastră! 

— Aşa e! Uneori muncim 25 de ore din 24! 

— Cum adică! 

— Păi ne sculam cu o ora mai devreme! 
ride hitru. Îi place să glumească. Cind însă i 
se întimplă vreun accident de muncă în între- 
prindere, este ca bolnav o saptamina. Si 
uneori se mai intimpla. 

— Oamenii nu sînt X% accidentati, Y% să- 
nătoși! oamenii sint oameni, suferă, au pro- 
bleme, dureri şi bucurii! Şi eu pentru asta 
sint pus! 

La filmările cu cascador, avea inima cit un 
purice şi uimire de copil. Văzind o masă de 
montaj a stat lipit de ecran ore întregi fără sa 
cricnească. 

— Frumoasă muncă aveţi! 

Atit a spus. Asta a fost concluzia. 

— V-am văzut filmul la cinematograt! Fru- 
mos dom'le! 

Pe cel de la televizor la văzut nevasta-mea! 
Mi l-a tit! Imi pare rau, da’ aveam de'lu- 
cru! Sint bucuros ca ne-am cunoscut! 

— Şi eu, Laurenţiu Popa! 

Filmele rulează, oamenii rămîn prieteni și 
de multe ori unii dintre ei sint cei care devin 
personaje în filmele artistice. De multe ori mă 
întreb dacă am puterea de-ai aduce câtre 
ecranul cel mare cu toată plinatatea lor. 


Anghel MORA 


în prezent producţii-record”. Rezultatele 
strălucite, competitive pe plan mondial, 
trebuie să devină în scurt timp producţii 
curente: aceasta e ambiția, aceasta e ce- 
rința, acesta e angajamentul recordmenilor 
de azi. Ceea ce e astăzi realizare de virf va 
deveni, probabil, cu timpul, prin aportul 
oamenilor, secvenţe de rutină în reporta- 
jele televiziunii. „Am început foarte mo- 
dest, îşi aminteşte alt „multimilionar” din 
Întreprinderea agricolă de stat Prejmer, 
care pe lingă bogatele producţii de astăzi 
îşi sporeşte averea colectivă prin activita- 
tea unor sectoare-anexe ce prelucrează, de 
pildă, blănurile scumpe ale animalelor 
crescute aici (asistăm la o mini-paradă a 
modei în atelierele de confecţii ale intre- 
prinderii) ori din păstrăvăriile cu iuţi-ful- 
gere albastre ţişnind din cele cinci hectare 
„luciu-apă”. Se filmează şi la centrul de 
cercetare de la Fundulea o activitate in- 
tensa a oamenilor de ştiinţă, determinind 
noi soiuri de hibrizi, seminţe de categorii 
biologice superioare etc. O activitate des- 
fasurata sub îndrumarea preşedintelui 
Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Teh- 
nologie, prestigiosul om de ştiinţă, acade- 
mician doctor inginer, tovarasa Elena 
Ceauşescu. Motorul noii revoluţii agrare îl 
reprezintă ştiinţa, învăţătura. „Se învaţă 
mult în agricultură, astăzi” — afirmă vocea 
crainicului (textul e rostit cu sobrietate de 
George Motoi) pe argumente vizuale cu- 
rente: toate generaţiile învaţă temeinic, de 
la copii silabisind abecedarul în şcolile noi 
ale comunelor. la bătrinii strinsi în fata 
hărților cu programul national de îmbună 
tăţiri funciare, program ce va schimba fata 
atitor vechi paminturi neproductive. Ca să 
nu mai vorbim de tinerii aplecati asupra 
microscoapelor, în laboratoarele unor 
ferme, pe loturile experimentale, în sta- 
ţiuni de cercetare agrozootehnica. „Pămin- 
tul e bun cu cei harnici“, e un motto sem- 
nificativ pentru largile panoramice cuprin- 
zind holde bogate de griu, porumb, lanuri 
imense de floarea soarelui, de sfeclă. Con- 
ceptul de nouă revoluţie agrară — in- 
seamnă recolte mai sigure şi stabile, nelă- 
sate la voia întimplării, a capriciilor vre- 
mii. „Munca şi îngemănarea ei cu ştiinţa şi 
tehnica avansată, cu voinţa şi puterea de 
dăruire a omului, asigură succesul bătăliei 
pentru producţiile-record“. Impresionante 
sînt cadrele ce cuprind panoramice peste 
paminturi sterpe, imbatrinite. Un- vast 
program naţional de ameliorare, de întine- 
rire a solurilor erodate ori supuse erodări- 
lor, va salva peste șapte milioane de hec- 
tare, redindu-le circuitului agricol. Şiruri 
de porumb —— de arsita sint rea- 
duse la viață de firul apei prelingindu-se 
prin şanţuri speciale, ce impinzesc cimpu- 
rile amenințate. Avansposturi în ofensiva 
de recuperare — numeroasele şantiere ale 
tineretului — sînt răspindite pretutindeni 
= harta strategiei întineririi pămîntului. 
bă de aspersoare propulsează apa vieţii 
pe lanurile însetate. & orice drum nou, el 
presupune mari eforturi de depăşire, auto- 
depăşire, în dinamica perpetuă a creșterii, 
a devenirii. Blocuri moderne răsar peste 
nongie: adevărate complexe citadine vor 
ifica felul de viață şi de gîndire al ţăra- 
nului român. Filmul sugerează pregnant 
acest drum al viitorului lasindu-ne noi 
să reflectăm, să comparăm, să concludem. 
De sus, filmate in generos „vol d'oi- 
seau“, hectare de sere, uriaşe oglinzi re- 
flectă chipul soarelui, seninul cerului, dar 
retin parcă, în adincurile lor, imaginea 
eternă a ţăranului ce lucrează pămintul de 
mii de ani, astăzi cu o mindrie şi o eficien- 
4 cu totul noua. Un film frumos, îmbinind 
— cum spuneam — secvenţe de reportaj, 
cu cadre laborios realizate, prin oe ge 
inspirate, finalizind secvențe de reală çi- 
nută artistică. Autorii imaginii: Sorin Chi- 
vulescu şi Marian Caraivan. Montajul — 
foarte important într-o atare epopee lirică 
a pamintului, se datorează Vioricăi Petro- 
vici. Sufletul filmului poartă, cum spuneam, 
semnătura lui Al. G. Croitoru. 


Alice MĂNOIU 


L. 28 martie 1974, tovarăşul Nicolae 
Ceauşescu este ales în înalta funcţie de 
preşedinte al Republicii Socialiste România. 

28 Martie 1974 se constituie ca un eveni- 
ment memorabil în istoria patriei, în im- 
presionanta biografie politică a celui care 
și-a identificat viaţa şi nazuingele cu cauza 
partidului, eminentul om politic şi revolu- 
ționarul de excepţie ce şi-a consacrat și isi 
consacră cu o exemplară dăruire întreaga 
energie triumfului aspirațiilor supreme ale 

ului nostru, construirii socialismului 
şi comunismului, cauzei păcii şi colaborării 
internaţionale. 

De la istoricul Congres al IX-lea al parti- 
dului care a deschis creaţiei originale noi 
orizonturi, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a 
preocupat permanent în tezele și indicati- 
ile — rostite de la înalte forumuri — de 
rolul artei în societatea contemporană. 
Arta chemată să contribuie la afirmarea 
convingerilor înaintate, comuniste, la 
formarea şi educarea omului nou, con- 
structor conştient al societăţii noastre so- 
cialiste. 

„Întreaga activitate literar-artistica, 
sub orice formă, trebuie să pună în evi- 
denta forţa si capacitatea creatoare a 
poporului, să biciuiască stările de lu- 
cruri negative, lipsurile, dar să dea o 
perspectivă, încredere în forțele crea- 
toare ale poporului, să contribuie la 
unirea eforturilor tuturor constructori- 
lor socialismului, la întărirea unităţii 

în jurul partidului“ a spus se- 
cretarul general al partidului, în Expune- 
rea de la Şedinţa comună, din 28 noiem- 
brie 1988, a Pienarei C.C. al P.C.R. a orga- 
nismelor democratice şi organizaţiilor de 
masă şi obşteşti. 

Deci personaje şi eroi care ştiu să actio- 
neze in mod reprezentativ pentru epoca 
de adinci transformări revoluționare şi re- 


marcabile realizări pe care o trăim, epocă 
eroică al cărui ctitor înțelept şi clarvâzător 
este tovarășul Nicolae Ceauşescu. 

In filmele lor cineaştii au omagiat con- 
secvent pe cel mai iubit fiu al țării. Printre 
creaţiile importante dedicate preşedintelui 
ţării, genialul făuritor de istorie, se află: O 
viaţă închinată fericirii ui. și 
Omagiu (scenariști: Nicolae Dragos, Dinu 
Săraru; regizori: Virgil Calotescu şi Pante- 
lie Tuguleasa), filme care cuprind imagini 
semnificative ale unei vieţi exemplare, mo- 
del de patriotism si devotament comunist. 
Sentimentele de stimă, preţuire şi recu- 
nostinga, de înaltă cinstire pentru indelun- 
gata şi eroica activitate în fruntea glorio- 
sului nostru partid se exprimă plenar în 
film şi în versurile poetului: „Sărbătorind 
un om, sărbătorim o şară, un partid, un 


Pozitii omagial România — 
Ceauşescu — Pace,“ semnat de Pantelie 
Tuţuleasa, este — la rindul său — un film 
sinteză a celor peste patru decenii de isto- 
rie nouă cuprinsă sub faldurile unei ima- 
gini simbol: munca plină de însufieţire a 
unui întreg în fruntea căruia, cu o 
inepuizabilă energie se află „al patriei erou 
între eroi” tovarășul Nicolae Ceausescu. 
Imagini. care oglindesc dialogul pe .care 
preşedintele României îl poartă cu, oamenii 
muncii din toate colţurile ţării, la locurile 
lor. de muncă, în mari uzine și platforme 
industriale, pe roditoarele ogoare, în labo- 
ratoare. Imagini concludente ale modului 
exemplar în care tovarâşul Nicolae 
Ceauşescu conduce destinele ţării, mobili- 
zează energiile si aspiraţile întregului po- 
por pentru cauza socialismului pe pămîntul 
românesc. „Am construit, în mai puţin de 
două decenii, cit într-un secol...“ cuvinte 
simbolice, cuvinte emotionante inmanun- 
chind muncă neobosită, efort şi abnegatie. 
Secvenţele. filmate în laboratoarele mo- 


derne stau drept pildă limpede, grăitoare 
despre condiţiile excelente de care benefi- 
claza astăzi cercetarea ştiinţifică şi tehnolo- 
gica în ţara noastră sub îndrumarea atentă 
şi competentă a tovarasei academician doc- 
tor inginer Elena Ceauşescu. 

Ani eroici (scenariul Nicolae Dragos, in 
colaborare cu B.T. Râpeanu, regia Virgil 
Calotescu) adunind o cantitate impresio- 
nantă de imagini si documente, parcurge, 
cele patru decenii ale demnităţii şi libertă- 
ţii noastre. Gigangii industriali, mari plat- 
forme moderne, impunătoare hidrocen- 
trale, portretul unei ţări in care verbul a 
construi se conjugă la toate timpurile şi 
modurile. O simfonie a muncii în tonuri 
eroice, dar şi numeroase imagini — rapel, 
prezentind anii grei de teroare şi spaimă, 
amplele manifestări muncitoreşti, demon- 
straţia antifascistă de la 1 Mai 1939 în or- 
ganizarea căreia au avut un rol determi- 
nant tineri revoluționari ca Nicolae 
Ceauşescu şi Elena Petrescu Ceauşescu. 

Fapte de viaţă din trecutul recent in- 
trate in istorie. Fapte de viață exemplare 
ale celor care trăiesc în miezul unui ev 
aprins. Cifre ce consemnează realizările, ci- 
fre în spatele cărora se disting profilurile 
milioanelor de oameni ai muncii. 

Cadrul larg, democratic pentru manifes- 
tarea capacităţii creatoare a maselor, Festi- 
valul national Cintarea României iniţiat 
acum peste un deceniu de secretarul gene- 
ral al partidului, este, ediţie de ediție, un 
prilej pentru toţi oamenii muncii. şi în spe- 
cial pentru tineret de ridicare a gradului 
de cultură şi pregătire. 

28 Martie 1989. Cincisprezece ani de 
cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost 


ales în înalta funcţie de preşedinte al Re- - 


publicii Socialiste România, suprem simbol 
al vrerii poporului de a se şti călăuzit de 
un erou între eroii neamului nostru legen- 
dar. 


„Sint conştient că avem multe de fă- 
cut, dar am realizat asemenea tran- 
sformări în patria noastră, am parcurs 
un asemenea drum, încît putem să .pri- 
vim cu deplină încredere viitorul. 

Drumul pe care îl mai avem de ur- 
cat, deși mai are multe obstacole este 
incomparabil mai uşor decit drumul pe 
care l-am - 

Tot ceea ce am realizat, am realizat 
cu poporul, pentru popor, sub condu- 
cerea partidului. Vom te, deci, 
noile căi spre piscurile înalte ale comu- 
nismului — în strînsă unitate, sub con- 
ducerea partidului, cu poporul şi pen- 


t 1 

nfbictrate îndemnuri de a munci fara 
preget, de a obţine cele mai bune rezul- 
tate în înfăptuirea măreţelor obiective sta- 
bilite de S toned a orientărilor şi indicații- 
lor date de mult iubitul nostru conducător 
pentru dezvoltarea țării şi ridicarea necon- 
tenită a nivelului de trai material şi spiri- 
tual al poporului. 

„Să facem. astfel încît clasa noastră 


muncitoare, țărănimea, intelectualita- 
tea, inti naţiune să devină o na- 


iune a unei înalte ştiinţe şi a unei cul- 
turi înaintate, care să asigure progre- 
sul continuu al societăţii noastre, bu- 
năstarea îi ului nostru popor“ spu- 
rovarăşul Nicolae Ceausescu. 

n acest an cind se sărbătoresc 45 de ani 
de la revoluţia de eliberare socială şi napio- 
nală, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 
augst, an cînd va avea. loc. cel de-al 
XIV-lea Congres al Partidului Comunist 
Român, cineaştilor le revine nobila indato- 
rire de a aduce filme reprezentative pen- 
tru cea de-a şaptea artă, artă cu o mare 
eficiență educativă. 


ileana PERNEȘ DĂNĂLACHE 
3 


Patricia Grigoriu si Geor 


Despre fericire, o poveste oricind posibilă: 


Să-ţi vorbesc despre mine, 
scenariul si regia Miha 


Constantinescu, 
cu loana Crăciunescu si Gheorghe Dinică 


„Metehnele” tinereţii 
cheie sentimental parodică 


scenariul Mircea Mures: 
protagonistă Catrinel Dumitrescu (aici cu R: 


dar nu numai ale ei!), în 
Pă strează- i doar 
regia il Calotescu, 

van Popa) 


pentru tine, 


; Sub semnul Festivalului național „Cîntarea României“ 


0 experiență 


de studiat 


l. „sala de proiecție" sintem,-cu totul, patru 
persoane! Dar urmărim, fascinati, o dimen- 
siune a naturii pe care doar fotografia şi ci- 
nematogratul ne-au făcut-o accesibilă, cea a 
lumii adincurilor. Imagini feerice ne redau 
universul misterios, Marea Neagră așa cum 
n-o ştiu decit cei care îndrăznesc să-i explo- 
reze strafundurile. Cele accesibile, bineinte- 
ies! pentru că nu privim un.film realizat de 
celebrul oceanograf si vinător de imagini 
“subacvatice Jacques Cousteau, obţinute cu 
ajutorul ultramodernului său batiscat, ci o 
producție de cineamator, realizată pe „su- 
per-opt“ (!), cu o instalaţie rudimentară de fil- 
mat căreia i s-au adaptat un obiectiv super- 
angular şi o carcasă din piastic, care s-o facă 
rezistentă. presiunii apei. 

Realizatorul filmului Tainele adincurilor, 
pictorul decorator Veniamin Chițu, a fost dis- 
putat încă din adolescenţă de două pasiuni: 
scufundarea subacvatică si aventura aparatu- 
lui de filmat. Probabil! că tocmai celebrul film 
al lui Cousteau Lumea tăcerii l-a facut să în- 


Plonjind în cotidian cu hazul 
purtător: 

Mihăiţă 

în D 


in fa 


scenariul lon Baiesu, Nicolae Tic, 


Marcoci, regia Francise Munteanu 


feleaga că cele două pasiuni ale sale pot fi 
armonizate într-un întreg: filmarea sub- 
acvatică. Dar, pentru a reuşi să-i calce pe 
urme, omul nostru a fost nevoit să „brico- 
leze“, mai bine de un deceniu, la o instalație 
originală de alimentare respiratorie care sa-i- 
dea posibilitatea unei mai mari autonomii 
submarine. Instalaţie atit de originală încît i-a 
adus, în 1986, Marele Premiu al „Salonului 
ingeniozitatii* organizat la Bucuresti de re- 
vista „Tehnium“, ca şi propunerea pentru 
brevetare. 


Filmele 
își „cheamă“ 


spectatorii 
și cinefilia 
își merită apla 


Şi, iată, cineamatorii români au dobindit un 
Cousteau” al lor sau — dacă vreţi! — un Ni- 
colaescu al lor, pentru că interpretul celebru- 
lui comisar Moldovan, înainte de a vina rau- 
facatori, a început și el cu vinătoarea de ima- 
gini subacvatice. Din păcate, eroul articolului 
nostru nu lucrează pe 35 mm, ci pe ,su- 
per-opt“. În Tainele adincurilor, imaginea 
ne-a incintat şi cucerit prin strălucire croma- 
tică si inedit. 

Veniamin Chițu nu e numai scufundator, ci 
şi un pasionat al efectelor speciale. Cineclu- 
bul în care activează se numește „Edison“ şi 
un asemenea „patron” pretinde, în primul 
rînd, inventivitate. Cel de-al doilea film pe 
care ni l-a arătat, intitulat. S-a intimplat mi- 
ine, ne constringe la o altă referire ilustră, fi- 
indcă ne-a amintit de Întiiniri de gradul îi. 
Filmul — ştiințitico-tantastic — are un rudi- 
ment de subiect. despre un cosmonaut sur- 
prins în anul 2084 de un roi de meteoriți si si- 
lit să-şi caute adăpost pe o planetă părăsită, 
fiindcă vechea ei civilizație a fost pustiită de 
un război nimicitor. Vă mărturisesc că nu su- 
biectul l-am urmărit — cam stufos, desi nu 
mai confuz decit al altor pretexte profesio- 
niste în acelaşi gen — ci cheia iluziilor op- 
tice. Lumea mai mult fantastică decit stiinti- 
fica era construită cu o convingătoare preg- 
nanţă, prin intermediul unor improvizații care 
stirneau cipd zimbet, cind uimire. Nişte șan- 
turi de canalizare erau completate cu un pa- 
nou pictat și prin utilizarea unei ingenioase 
linii de fugă în perspectivă, ecranul sugera o 
lume cosmică după un cataclism. De fapt, 
aproape fiecare secvenţă a filmului îmboldea 
la întrebarea: „Cum ai realizat-o?" pentru ca, 
de fiecare datâ, răspunsul să surprindă 
printr-o simplitate a rezolvării care ascunde, 
totdeauna, febra căutărilor pasionate. 


Aceste rînduri nu se vor elogiul unui ci- 
neast amator la ale cărui filme majoritatea 
covirsitoare a cititorilor, oricum, n-ar putea 
ajunge. Dar tocmai aici e și problema — nua 
lui Veniamin Chitu, ci a cineamatorismului în 
general, faptul că, intorcindu-ma la prima 
propoziție a insemnării mele ,...in sala de 
proiecţie eram doar patru!" Patru, maximum 
zece. Doar la galele „Cintării României” este 
un public în toată puterea cuvintului. 

lată că, totuși, de citeva luni, un cineclub 
sfidează această aparentă condiţie inevitabila 
a amatorismului. Mă refer la „Faur“, cineclu- 
bul vestitei întreprinderi bucureștene „23 Au- 

ust". În secţia de sculărie a acesteia mi-a 
lost dat să întilnesc următorul afiş: 

„in cadrul ediție: a IV-a a Festivalului „Cin- 
tarea României”, comitetul P.C.R. și comite- 
tul sindicatului din secţie organizeaza, înce- 
pind cu data de 15 decembrie 1988, gaia de 
filme în sprijinul producţiei și al instruirilor 
de protecţia muncii. Proiectiile au loc în fie- 
care joi (sublinierea ne aparţine) la ora 14,30 
(ora încheierii programului pentru schimbul 
1) în sala mare de ședințe. Vor fi proiectate 
două filme în genuri diferite realizate de ci- 
neamatori și un film popularizind instrucțiuni 
de protecţia munci 

Ce e de remarcat aici? Intii că organizatorii 
„galelor“ de ia sculărie încearcă să instaleze 
o permanenţă saptaminala a proiectiilor de 
cineclub, un fel de cinematograf permanent 
care „distribuie“ producţiile cineamatorilor. 
Au ei, însă, destule filme pentru a alimenta o 
asemenea operaţie de anvergură? Se pare că 
da. Animatorul „Faurului”, tehnicianul Victor 
Colonelu, mi-a prezentat un dosar voluminos 
cu vreo 140 de fişe de producții realizate de 
cineciub în cele două decenii şi mai bine de 
activitate. Fişele dovedesc nu numai o evi- 
denta stimabilă, dar şi preocuparea unei 
neincetate circulații a filmului de amator. lată 
una la intimplare: documentarul Dispozitive 
românești modulate difuzat la casa de oas- 
peti UGSA, la clubul uzinei, în secţia scula- 
rie, la cineclubul IMGB, la Academia de par- 
tid pentru învățămînt social-politic, ia clubul 
„Tractorul” din Brașov (unde a înregistrat si 
recordul de public: 550 spectatori!), la clubul 
„Siderurgistul”, la Universitatea bucureșteană 
şi la institutul politehnic (facultatea T.C.M.). 
Fiecare proiecție e precedată de anunțarea 
numărului de spectatori de pină atunci. lar 
cifra globală este: 2 200 de spectatori! Pe alte 
fişe publicul nici nu mai poate fi numărat de- 
oarece, alături de tot felul de ecrane mai „in- 
time“, găsim și... micul ecran. Ori, după o di- 
fuzare la televiziune, cine mai poate să nu- 
mere spectatorii? 

Tentativa cineamatorilor de la „23 August” 
de a permanentiza proiecţiile cineclubului ne 
pare ambițioasă şi in nici un caz nerealista! 
Cineclubul are filme, „galele” sale au trezit 
interes în public, oamenilor le place să vada 
și să revadă filmele ai căror eroi sint ei și to- 
varasii lor de atelier, iar locuri libere in sală 
nu prea rămin.- O singură sugestie am stre- 
cura organizatorilor acţiunii: n-ar fi râu ca, 
din cînd în cînd, să invite şi filme realizate de 
autorii cei mai buni din alte cinecluburi. Si, 
neapărat şi pe cei care lucrează pe... .su- 
per-opt"! 


Tudor CARANFIL 


Pe un drum 


- ascendent: 


cineclubul din Fagaras 


L. început erau cinci. Cinci pasionaţi de 
film care ar fi vrut să lucreze mai mult pentru 
că ideile de film le aveau. Cinci, cărora, dupa 
primul lor succes (o peliculă pe care unii o 
consideră pe bună dreptate doar „colorată“, 
fiind realizată, desigur, pe color, le adusese 
nu neapărat o faimă în oraș, cit mai ales in- 
crederea că pot realiza mai mult), li se mai 
adaugaseră inca doi—trei amatori de film, 
creindu-se astfel imaginea unui cineclub în 
plină ascensiune. 

La al doilea film, Bumerang, laureat cu pre- 
miul întîi în Festivalul national „Cintarea Ro- 
mâniei”, primit și privit cu emoție și satisfac- 
pe artistică şi de spectatorii din alte tari, ti- 
nerii la care ne referim culegeau roadele ma- 
turitatii lor artistice, o maturitate care le-a 
adus şi satisfacţii, dar și necazuri. Pentru ca, 
dincolo de orice succes, in spatele ecranului 
se produc, fără scena deschisă, şi disensiuni, 
fiecare considerind că are o contribuţie mai 
mare decit a celorlalţi, bineînțeles, la lucrurile 
bune. Așa s-a întimplat că la coborirea lor 
printre problemele de zi cu zi ale orașului, 
arma satirei nu s-a dovedit prea ușor de sta- 
pinit, jucindu-le feste autorilor însiși. Părea, 
atunci, că a sosit momentul marii încercări a 
acestui cerc de creaţie. Nu mai ramasesera 
multi. Fiecare voia să facă film... de autor. Nu 
era, de fapt, un lucru rău, principalul era sa 
se treacă de la proiecte la realizarea aces- 
tora. 


Realizări ambitioase 
care valideaza 


personalitatea 


unui colectiv 
de cineamatori 
impatimiti 


Emil Kovacs, unul din animatorii grupului: 
a înțeles rapid acest lucru si a trecut la reali- 
zarea, împreună cu Eugen Cioates si Titus 
Frincu, a unui film greu. Greu, pentru că tre- 
buia realizat un film de montaj, un film ir 
care autorii nu mai puteau beneficia nici mă 
car de un singur interpret. Spre surpriza ge- 
nerala, Va fi liniște, va fi seară a constituit o 
reușită încununată cu distincţii maxime în 
marele festival, cit $i în cadrul galei filmelor 
cu tematică pentru tineret de la Costinești. 
Un film care marca și „reabilitarea“ ca și 
reinscrierea cineclubului în rindul celor mai 
bune din tara. Consemna, totodată, si un 
grad mai înalt de profesionalizare a unor ci- 
necluburi, dar și dorința explicabilă a unor 
cineamatori nu numai de a vedea scris pe 
ecran „un film de...“, ci, in special, de a rea- 
liza filme cu deosebite calități artistice. 


Acum, cineclubul casei de cultura din Fă- 
găraș, care are de apărat şi tradiția genului în 
această localitate, se află pe un drum ascen- 
dent, consemnind un nou strat nu numai 
pentru că se apropie etapa republicană a 
Festivalului national „Cintarea României”. În- 
cep să prindă viaţă proiectele: un film despre 
realizările edilitare ale orașului, un altul inti- 
tulat Memoria clepsidrei și chiar un film etno- 
grafic (un gen neabordat pină acum de co- 
mentatorii de aici) despre minunatele mori de 
apă din Dumbrava Sibiului. Ar urma, deci, sa 
asistăm la realizări ambitioase, care să vali- 
deze, o dată în plus, valoarea artistică, perso- 
nalitatea acestui cineclub care are, iată, 
aproape zece ani de activitate. O activitate cu 
satisfacţii si insatisfactii; cu satisfacţii care 
puteau fi mai mari dacă filmele realizate ar fi 
fost cunoscute de un public mai larg, ca si 
de specialiști. Pentru că filmele lor, ca şi ale 
altora, ar trebui să circule mai mult, ar trebui, 
să fie prezentate și profesioniştilor de la Stu- 
dioul cinematografic „Al. Sahia“ și, in special, 
studenţilor de la IATC. Este, de fapt, o do- 
rinta nu numai a cineamatorilor din Fagaras, 
dar si a multora dintre cei buni, dintre cei ce 
vor să realizeze filme, nu pentru că vor să-și 
vadă numele pe generic, ci pentru că vor să 
comunice cu spectatorii prin intermediul idei- 
lor artistice. lar cineclubul din Făgăraş îşi 
anunţă noi initiative care vorbesc despre evo 
lutia cineamatorilor de la noi în cadrul mare- 
lui festival al muncii și creaţiei. 


Florin VELICU 


i 


A... cind am cunoscut atitia docu- 
mentarişti, cind am trăit alături de ei „fe- 
bra” acestui gen de film, cînd ei m-au nu- 
mit la rindul lor documentarist, primin- 
du-mă în această fascinantă familie, tocmai 
acum ar trebui încercat un portret, nu în 
fugă. nu doar dintr-o privire, nici schiţat 
în graba condeiului, un portret care să nu 
fie sentimental, ci lucid, un portret care să 
aibă martori arhive de filme şi sute de mii 
de kilometri bătuţi de cei ce sînt artişti, 
reporteri, operatori, psihologi şi „aventu- 
rieri” deopotrivă. Cei care pleacă cu apara- 
tul de filmat si ginduri, sint în permanentă 
agitaţie, apar mereu oameni și locuri, se 
transformă oameni şi locuri, ineditul e la 
fiecare pas, viaţa te intimpina pretutindeni 


şi te intimpina cum vrea ea, oferindu-ţi de ` 


multe ori senzaţionalui, dar şi dindu-ti 
peste cap ideile şi atunci trebuie să te re- 
pliezi, totul trebuie făcut rapid, cu aerul că 
exact acel lucru îl doreai şi-l aşteptai, ga- 
seşti locuri şi oameni, locuri aproape 
ştiute, aproape iubite, care devin, pentru 
citva timp, locurile tale, oamenii pe care-i 
afli, devin, pentru citva timp, semeni adop- 
taţi şi apoi din nou trenuri, maşini, locuri 
noi, ce poate să fie documentaristul dacă 
nu un veșnic navetist între sutele de 
puncte ale unei veşnice geografii senti- 
mentale! Și mai e ceva — există locuri „de 
inimă”, la care te întorci pentru că ai des- 
coperit acolo mai mult decit poate sur- 
prinde aparatul de filmat, invenţie progra- 
mată pe metraj şi timp, ai descoperit ceva 
ce bate tehnica, oricit de simplă sau sofis- 
ticată ar fi ea, a trecut pe lingă tine, 
ca-ntr-o iluminare, timpul devenirii! Acele 
locuri vor insemna reveniri, revederi, re- 
dimensionări de destine. Acele locuri care 
fuseseră odată aproape ştiute, aproape iu- 
bite, aproape descifrate, capătă, in timp, 
contururi noi. Ce te atrage spre un anume 
loc — e suficient un amănunt, un detaliu, 


lumii au un 
(Zbor periculos. de 


Drumurile 


ney 
ij 


ae 


sau poate un chip, continuarea unei idei, 
pe care doar timpul o poate confirma, o 
simplă mărturisire care poate țese o altă 
poveste, există locuri cu neapărată conti- 
nuare, fiindcă eroii igi vorbesc numai la 
timpul viitor, vehiculind imagini poate ab- 
stracte în momentul filmării şi atunci tre- 
buie să revii, ingelegind credinţa lor, aspi- 
ratia lor, speranţele lor... fără ele nu se 
poate concepe felia de viata, fără ele locu- 


| Ca o baladă 

a purității regăsite 
„pe un picior 

de plai“ 

(loana Pavelescu 
şi Amza Pellea) 


tului, „ploua de trei ori pe săptămină“ și 
cam atit, e acum forfotă, trenul aduce oa- 
meni noi. aduce filme noi. caravana cine- 
matografică a fost uitată. e la muzeu si 
odată cu intrarea acestui tren în gară a în- 
ceput o frumoasă poveste de dragoste în- 
tre un enis şi prolecţionista cinemato- 
grafului. În grupul care construia cu inver- 
şunare o cale ferată fără sfirşit, cineastul a 
văzut ceea ce nimeni nu îndrăznea să 


Ce este documentaristul 


daca 


nu un 


navetist 


între sutele de puncte 
ale unei veşnice geografii sentimentale? 


rile nu pot fi, nu mai pot fi de inimă. De 
multe ori spre un loc te atrage pur şi sim- 
lu un sentiment, pentru că vrei să simţi o 
curie, sau cum s-a vindecat o mare du- 
rere, cum zimbetul a alungat lacrima... şi 
atunci, numai atunci, locurile devin ale 


tale, oamenii sint ai tăi, gindurile şi vor- 


bele for iti aparţin. 

În Pe malul Ozanei, Copel Moscu a 
descoperit un loc fără gară şi fără o tulbu- 
rătoare poveste de dragoste. Fetele tracto- 
riste așteptau ivirea unui tren, cu senti- 
mentul că totul se va schimba. Visau la 
asta ca eroinele lui Sebastian şi lucrau si 
ele la calea ferată, metru cu metru, cu în- 
dirjire şi împlinirea acestei dorinţe a în- 
semnat un nou film — intrarea unui tren 
în gară, care a adus în orăşelul de pe ma- 
lul Ozanei poezia, dragostea şi superba ilu- 


zie — cinema-ul. În locul unde, vorba poe- - 


tru al gravitatii sentimentale: Acasa 
Francise 
cu Enikö Szilagyi-Dumitrescu 


Munteanu 
şi Vladimir Găitan) 


spună cu voce tare, deşi gîndul zbura mai 
repede ca un accelerat, a văzut, spuneam, 
cum pe această rută va veni, închisă în cu- 
tii, lumea minunată a filmului! 

De la Valea Frumoasei încoace, Felicia 
Cernăianu a rămas ataşată oamenilor de pe 
şantier. Familia de şantierişti are un destin 
cu totul aparte, plecind dintr-un loc în al- 
tul, construind baraj după baraj, luind me- 
reu totul de la capăt, într-un efort etern, 
iubind un loc şi apoi părăsindu-l pentru un 
altul si tot aşa, fără să existe un sfirşit, ci 
doar un veşnic început. Fie că locul s-a nu- 
mit Ruieni, sau Rusca, sau Poiana Mărului, 
regizoarea a urmărit destine în timp, reve- 
nind cu aparatul de filmat, iar pelicula, 
deşi stă mărturie, pentru trecere anilor, 
deşi oamenii au mai imbatrinit, mai spune 
că munca lor şi credinţa lor ţine de o tine- 
rege veşnică. 


Ca si natura, iubirea 
anotimpului fast a de 
cu Ecaterina 


Impresionanta construcție a Canalului 
Dunăre-Marea Neagră a fost urmărită 
etapă cu etapă de Ervin Szekler. Oamenii 
au realizat acolo un grandios spectacol si 
fiecare izbindă aducea la faţa locului echipa 
de cineasti. Suita de filme realizate culmi- 
nind cu Porţile a însemnat nu numai o 
consemnare, ci poeme dedicate muncii, 
eroismului, speranţei. Montarea gigantice- 
lor porţi, unde nu se admite nici o tole- 
ranţă fie ea numai de milimetri, emoția 
participării la acest eveniment unic în felul 
lui, încordarea, amintirea zilelor si nopți- 
lor de trudă, apoi bucuria deplină, bărbă- 
teasca bucurie, produsă de lucrul bine fă- 
cut — iată momente care vorbesc nu nu- 
mai despre o construcţie cu veşnică dăinu- 
ire, ci şi de o stare umană la cele mai 
înalte cote. Această construcţie a fost un 
loc al permanentelor reintoarceri, ema- 
nind, de fiecare dată, aceeași fascinatie 

ntru privitor. De la Al patrulea brat, 

ana Holban şi Sorin Popescu au revenit la 
cei ce lucrau la canal şi revenirea era sen- 
timentală. Dacă n-ar fi dragoste a însem- 
nat un poem dedicat încrederii, aşteptării, 
trăiniciei unui sentiment in fata acestui 
mare proiect uman care a cerut eforturi 
imense, pentru că, aşa cum spunea o fami- 
lie de tineri veniţi pe şantier „nu s-ar fi 
realizat nimic fără dragoste”! Sugerind 
imaginea unei geografii schimbate, a inte- 
resat chipul uman adus foarte aproape de 
noi, atit de aproape ca să-l putem înțelege. 
atit de aproape ca să-i putem întinde mira, 
atit de aproape ca să-i putem mulțumi. 

Revenirea la locuri păstrătoare de 
tradiţii populare, locuri bătute de Paula 
Popescu Doreanu (Sărbătoarea rc pere 
lor, Despre ţesături si încă ceva în plus 
— unde Maria Secoșan a tras după ea 
echipa de cineaşti prin toate coclaurile, 
prin locuri doar de ea şi de pasiunea ei 
ştiute, a prilejuit și Anitei Gîrbea investi- 
garea unei zone foarte aproape de basm. 
Cu cit cint atita sint este filmul unei vo- 
caţii a acestui popor şi nu o inventariere 
de instrumente populare. A păstra aceste 
tradiţii, a le îmbogăţi, înseamnă a ne păs- 
tra, în timp, nemurirea... 

Una din cele mai impresionante reveniri 
este aceea pe care o propune Constantin 
Vaeni în locul numit Orșova. După ani, 
pentru că au trecut ani buni de la 
s-a născut orașul, film emblemă pentru 
documentarul românesc, regizorul va re- 
veni la Orșova de astăzi care nu mai 
crede în lacrimi, pentru că timpul a mai 
şters din amintirea marele gest pe care 
odată, locuitorii acelui oraş l-au făcut. Ín- 
țelegind că trebuie, ingelegind că mersul 
înainte depinde si de ei, Orşova s-a mutat, 

atră cu piatră, stradă cu stradă şi asta a 
insemnat suferinţă, dar acum a trecut tim- 
pul şi e firesc să nu mai ştie nimeni de la- 
crimile de atunci, care au devenit poveşti, 
simple poveşti şi explicate astăzi, efortu- 
rile de atunci par simple, fireşti, normale, 
nici nu se putea altfel Orşova este acum 
plină de tineri, de copii, lar ei ascultă acele 
povestiri cu rosturi năruite, ca să reîn- 
ceapă alte rosturi, nimeni nu mai crede în 
lacrimile de atunci... $i dacă-i întrebi ei 
pot spune că Orşova exista de cînd lumea 
aici, unde este ea acum! 

Aceste reveniri, la locuri acum bine 
ştiute şi iubite pina la neuitare, nu în- 
seamnă opriri ale documentaristilor din 
goana. lor frenetică după realitate, în- 
seamnă aprofundare şi acea supremă înţe- 
legere că timpul dictează starea lucrurilor 
ce merită să fie trăite si retraite și pentru 
asta trebuie să faci citeodată o haltă, o 
haită de suflet, de credinţă, acolo unde oa- 
menii filmaţi odată te reasteapta! 


Laurenţiu DAMIAN 
știe să aștepte crea 


Fănuş Neagu si loan Carmazan 
și Catrinel Paraschivescu) 


Ciemi în film nu este o probiemă 
de cantitate pur si simplu, ci una de cantitate 
în cadrul calităţii artistice, o problemă, deci, 
de expresivitate. intre mijloacele capabile să 
accelereze informaţia în chipul cel mai spec- 
taculos, slujind in egală măsură expresivitatii 
și conciziunii filmului, se înscrie, fără în- 
doială, montajul. Cadrul cinematografic, 
adică succesiunea de fotograme înregistrate 
între o pornire şi o oprire de aparat, este sin- 
gurul timp cinematografic a cărui durată 
coincide cu timpul obiectiv. in procesul mon- 
tajului dintr-o suita de cadre, reprezentind 
fiecare cite un fragment din timpul obiectiv, 
se naște un alt timp cinematografic, subiec- 
tiv, care nu reprezintă suma timpilor obiectivi 
ce-l compun, ci o valoare cu totul nouă, în 
care timpul obiectiv a fost comprimat, potrivit 
nevoilor naraţiunii cinematografice. Prin ală- 
turările neașteptate, prin subințelesurile pe 
care le creeaza, prin eliminarea momentelor 
irelevante ale discursului cinematogratic, prin 
sugerarea timpului care s-a scurs, a spațiului 
care s-a modificat, montajul mărește în chi- 
pul cel mai eficient dinamica informației, 
sporind viteza de comunicare, expresivitatea 
$i conciziunea filmului. Aproape toate soiuti- 
ile de montaj au, în afară de o funcţie expre- 
siva şi una de concentrare a' timpilor -obiec- 


Montajul descriptiv al unei scene 
la de si cu Sergiu Nicolaescu si 


ceea ce duce la conciziune. Putem spune 
uncța lor expresivă decurge chiar din ca- 
wtatea lor de a accelera ritmul comunica- 
Astfel stau lucrurile cu. racordul pe miş- 

cu racordul prin unghiuri corespon- 

deme, prin contracimp, cu racordul pe re- 
pica Si cu altele. Chiar un cadru cum este in- 
sertul. planul neutru de legătură, cum fi mai 
spunem noi, care nu mai exprimă un raport 
determinat al scurgerii timpului, fiind o solu- 
pe de montaj universală, ajută concentrarii 
narațunii cinematografice şi deci conciziunii 
Îmsertul are darul de a fringe reprezentarea 
orematogratică a spaţiului şi timpului obiec- 
tiv. lasindu-le în iodeterminare şi, oferind po- 
siblitatea să legăm între ele două planuri, 
care alttei nu au nici o corespondenţă di- 
rectă, ajută naraţiunii să înainteze, accelerin- 
du-i cursul. Acest sistem de a racorda între 
ele două planuri care nu au nici o corespon- 
denta de montaj este foarte curent în filmul 
de reportaj în care nu există timp şi nici con- 
diği să elaborezi un decupaj regizoral sau sa 
alegi unghiurile de filmare pe îndelete, dupa 
cerințele racordului. Astfel, intr-un reportaj 
sportiv, in care unghiurile de filmare nu pot fi 
prestabilite integral, reporterul isi asigură un 
mumar de „nserturi“ constind din planuri ne- 
utre (un drapel, citeva chipuri de spectatori, 
un detaliu arhitectonic al stadionului etc.) 
care îl vor ajuta să lege între ele cadrele, alt- 
fel discontinue, ale întrecerii, conferind astfel 
fluenta şi conciziune relatării cinematografice 
a evenimentului. Dar chiar și în filmul de fic- 
pune, unde decupajul regizoral poate fi ela- 
borat în amanuntime, unde unghiurile de fil- 


de atmosfera 


mare pot fi prestabilite cu toată rigoarea, 
operatorul obisnueste ca la începutul sau 
stirsitul unei filmări dintr-un anumit decor, sa 
» tragă un număr de detalii neprevăzute de de- 
cupaj, ca măsură de siguranţă. Ele pot deveni 
utile în montaj fie prin semnificaţia lor spe- 
cială în naraţiune, fie strict, ca inserturi, în 
cazul unui accident de racord, tocmai pentru 
că ele pot asigura condiţiile continuității si 
scurtarii naraţiunii cinematografice. 


Vina despre montaj și conciziune nu 
se poate să nu aducem în discuţie problema 
ritmului în film, cu atit mai mult cu cit dom- 
neste părerea greşită că montajul este sursa 
„principală a ritmului în film. Fără a nega fap- 
tul că prin montaj se poate influența ritmul 
- filmului, trebuie spus că această posibilitate 
aparţine montajului conceptual, ce premerge 
filmării și nu operaţiei concrete de tăiere a 
filmului si că toate acestea depind de mate- 
rialul dramatic cu care se operează, de conți- 
nutul filmului. 
Se mai face contuzie între ritm şi cantitatea 
‘de mişcare ce se observă în grafia filmului 
(urmăriri cu cai, goana cu automobilul etc). 
Şi aceasta este o falsă idee despre ritm. Nu 
goana, în sine, ci elementele conflictuale in- 
terioare, izvorite din materialul de viata, sint 


Aimée lacobescu) 


| de 


cronica animației 


Q peliculă ca Nunta Zamfirei se inscrie 
in filmografia Tatianei Apahidean. Film 
după film, autoarea s-a dovedit reprezentanta 
„aripii poetice“ a animației noastre. Mi 

năzdrăvane, Fetița de turtă dulce, A de 
hirtie, Tara mea sau Carte de citire, carte de 
lubire, racordează creaţia regizoarei mai de- 
grabă la tradiţia de povestitoare de basme a 
„artei a opta“ decit la aceea a trepidantelor 
„cartoons“ cu gaguri şi urmăriri. Formaţia de 


Sonet a cineastei și-a spus, desigur, cu- 
vintul in această opțiune pentru că a ajutat-o 
întotdeauna să sugereze — cum nu multi se 
pricep s-o facă — o atmosferă mirifica. lată 
deci că atracţia Tatianei Apahidean pentru o 
„feerie naţională“ ca poezia lui Coșbuc, isi 
are explicaţia, în primul rind, în tentatia de a 
zugrăvi o lume de poveste. 


generatoare de ritm. Cu alte cuvinte, ritmul 
este o categorie dramatică, nu una mecanică 
Goana cailor, urmărirea cu automobile din 
unele secvențe nu este decit expresia mate- 
riala, modul de rezolvare şi concretizare a 
unei stări conflictuale, care poate exista și în 
absența unor urmăriri aşa-zis spectaculoase. 
Ca să vedem că asa stau lucrurile as aminti 
faptul că momentele de maximă ale ritmului 
se exprimă de obicei, nu prin mișcare, ci 
dimpotrivă, printr-un moment de încordare 
statică: un șarpe înaintea saltului asupra pră- 
zii. doi adversari care se măsoară reciproc 
înaintea incaierarii, momentul de liniște în- 
cordată ce precede asaltul pe front, etc. 
Mi-am confirmat acest aspect realizind docu- 
mentarul Craiova văzută din car numai din 
fotografii statice. Nu numai că filmul nu se 
resimte de lipsa mişcării, dar se pare că peli- 
cula a ciștigat in expresivitate. Faptul se da- 
toreşte și imprejurării că filmul, urmînd infle- 
xiunile memoriei, așa cum apar ele şi în poe- 
mul lui Marin Sorescu — poem care a stat la 
baza filmului — recompune întimplările din 
instantanee. Mișcarea în film este suplinită de 
dinamica interioară a ideilor și de atmosfera 
sugerata in banda sonoră. 


f rezenta unui ritm corespunzător in film 


Montajul „analitic“ în portrete 


Talmacirea în limbajul animației a.acestui 
poem din care oricine știe pe de rost măcar 
două versuri nu este o întreprindere lipsită de 
riscuri. Manta: Zapiro are o epică boani 
personaje te și savuroase, compara 
aproape imposibil de tradus grafic. Trebuie 
S recunoaștem că puțini s-ar incumeta s-o 
deseneze pe protagonista descrisă de poet 
„lrumoasă ca un gind răzieţ“ sau „frumoasă 


Cu gratia desenului si a mișcării 
(Nut Z de Tatiana 


Apahidean dupa George Cosbuc) 


presupune concordanța interioară dintre ele 
mentele conflictuale şi timpul relativ în care 
ele se rezolvă, cu specificarea că mișcarea 
interioară — cea mai importantă — se poate 
exprima și prin nemiscare exterioară. Starea 
de nemișcare nu este, în acest caz, un mo- 
ment static absolut, ci o mişcare potenţială, 
care n-a avut loc încă. Un arc întins, nemiş- 
cat, care se poate destinde în orice clipă. 
Cind este potentat dramatic, momentul de 
nemişcare poate deveni o metatoră a mişcă- 
rii, lipsa de ritm, o metaforă a ritmului şi prin 
aceasta o formă de comunicare artistică de 
mare expresivitate și conciziune. În același 
sens şi tăcerile din filme, cu subtextele lor, 
pot fi un mijloc de accelerare a comunicării. 
Un moment de tăcere bine pregătit, poate 
tine locul unui întreg discurs sau unei lungi 
declaraţii. 

Aceeași functie poate fi regăsită și în 
banda de zgomote sau de muzică, totul de- 
pinzind de modul in care sint distribuite pau- 
zele. Muzica însăși, după cum se știe, nue 
compusă numai din sunete, ci şi din întreru- 
peri de sunete, din pauze. Acestea fac parte 
integrantă din fraza muzicală, contribuind la 
expresivitatea ei. Cind o frază muzicală se în- 
trerupe “brusc, lăsind loc liniștii, aceasta 
pauză ramine, de obicei, încârcată de sem- 
nele, de acordurile remanente, în decursul 
cărora auzim atit liniştea cit şi muzica. În fil- 
mul Stuf. —.transformind un semnal muzical 
executat de flaute si cimbale existent în parti- 
tura lui Carl Orff, „Carmina burana“' — 
într-un lait motiv, l-am făcut să revină obse- 
siv, ori de cite ori se ivea imaginea gheții pe 
marele lac Razelm. Tonurile tinguitoare ale 
instrumentelor, ca niște chemări ale singură- 
tăţii, se pierd pe oglinda halucinantă a lacului 
îngheţat, cufundat în tăcere. lar aceste tăceri 
se umplu de semnificaţiile multiple, de vibra- 
tia autentică a emotiei artistice. 


Titus MESAROS 


si acţiune (?ddureanca 


Nicolae Mărgineanu cu Manuela Harabor, Victor Rebengiuc si Mihai Constantin) 


cum eu nici nu pot/ o mai frumoasă sa so- 
cot/ cu mintea mea.“ Tatiana Apahidean s-a 
încumetat însă și a făcut din fata lui Săgeată 
o ființă plină de graţie, al cărei farmec se 
descifrează în primul rind din felul diafan in 
care se mișcă. Este aici și meritul animatori- 
lor, o echipă feminină cu mari posibilități 
profesionale alcătuită din: Mihaela Mihăiasa, 
Doina Cionga, Anita lonescu, Doina Vintilă 
Regizoarea a ales dintr-un vers al poeziei, 
„C-așa e nunta la romani", ideea sub care şi-a 
plasat întreaga ecranizare. Evenimentele des- 
crise de Coşbuc cu risipă de culoare sint ri- 
dicate la rang de metatoră și devin echivalen- 
tul simbolic al unei concepţii asupra lumii, 
adică optimistă şi ifistă, Acest moment 
crucial al trecerii prin lume este sărbătorit la 
noi așa cum se cuvine şi etapele marii cere- 
monii sint relatate, după cum sugerează şi 
versurile, sub semnul hiperbolei. Virtejul dan- 
sului şi virtejul vinului sint sugorma cu ajuto- 
rul fabuloaselor mijloace oferite de animaţie, 
dar $i cu acela al muzicii ce prelucrează in- 
spirat folclorul (semnează Andrei Bretz si Va- 
sile Timiș). Grija pentru autenticitatea datini- 
lor citate n-a avut ca rezultat un film etnogra- 
fic. Costumele, decorurile și secvențele core- 
grafice sint în egală măsură autentice și stili- 
zate și concretizate prin spectaculoase meta- 
morfoze ale liniei în mișcare. Ansamblul 
poartă pecetea feminitatii, a unei aspirații 
spre armonie și a unei intensitati afective ie- 
site din comun. Sint trăsături care definesc 
profilui de autor al Tatianei Apahidean. 


Dana DUMA 


-0 


=- a ee vet ia 


MA mea ME me 


D... am orele să săpată 'veselei 
capcane din titlu, ar însemna să vrem a tine 
piept celei de-a 361-a întrebări din cele 360 
cite pretinde. noua noastră comedie ca pune 
ic copilul, adultului cand că, pan de in- 

oii pilărie 


hailtaie, şi răspunsuri oaie Îl ia si 


plonjam cu scenarist- -regizor operator-inter- 


preti in lumea “satului pe care-l descope- 
rim-redescoperim şi noi cu bucurie, preca 
amnă o fra: 


gin Aula 
Cornel Diaconu aoe si or le-as. alătura un 
alt inspirat co-autor al su iei 
noastre lirice. tandru-satiri i 
bulă reconsiderata: Octavian Herescu. „Un ta- 
lent de şase „ani il, si 


tei ca spontaneitate, pir H nterpretativ 
haz personal. Un ghemotoc numai 
inimă, cu ochelari si replică promp! 
zind subţire pedanteria, ifosele 
al-snoabe ale unor părinţi ce ţin : 
page, cu instruirea cultural 
lei dresate să-și însușească rapid ghidul con- 
versatiilor bilingve si ultimul sport ce cuce- 
reşte lumea („Tot mapamondu “aleargă. Jog. 
ging-ul face bine la sănăt 
Drept care, noduletul simpatic, | 
țină forma, e pus să străbată 
ulițele satului de vacant 
niie si dărimind galetile cu var). A 
Lecția deloc pedanta pe care prescot 
înpreună cu nişte bunici ca de poveste 
ministrează, din mers, unor părinţi 
şi foarte-toarte grijulii cei şapte ani dea 
casa ai copii ului (doar că ei uită, tot de vreo 
șapte să mai dea pe-acasa, prin locurile na- 
tale) e spirituala, cînd dulce-amaruie, cînd 
acrisoata, asa cum se cuvine unei sanctiun 
vesele şi pline de tilc. Scenaristul nu e zgircit 
cu situaţiile amuzante (un vernisaj de pictură 
nonfigurativa si natură moarta-moart „în 
competiție cu unele portrete reale — de ca 
mine si caprine, natura vie-vie, evident ma! 
expresive Nu-si precupeteste nici ironiile 
bine plasate şi cu ajutorul interpretilor. Inter 
preti nu toţi la fel de bine serviţi de replica 
sau acțiune, nu tot: aprinşi de aceeași scin 
teie „dmină”, dar cu toţii jucind — asta se 
vede — cu plăcerea. unei companii stimula- 
toare. Compania lui Gabi cel nostim foc, 
alias Octavian Herescu, descoperind — pro- 
babel si el, odata cu alţi citadini din echipă — 
savoarea unei vacanțe active la țară Vacanţă 
a@aturi de Getuţa — miss Alden 
pentru că are doi iezi“) de Ochi Ageri sau de 
Bimbdilica — curcanul „stresat“ cind de vi- 
ceana Vulpe, cind de amenințarea bunicului 


Minunății 
în ograda bunicilor 


A ici: de spus de est are vulpea coud şi 
de ce nu au toți puştanii ochioşi o pereche 
de bunici vrednici de pus în ramă, tandri, 
aromati ca piinea scoasă din cuptor, învelită 
in frunze de nuc, hitri precum o carte pentru 
copii scrisă de Gellu. Naum, locuitori intr-un 
sat aşezat pe-un picior de oon pe-o gua de 
rai. 

Tandemul lon Baiesu — Cornel Diaconu. 
rulind nouăzeci de minute pe șoseaua fără 
urcușuri şi serpentine a unei glume cinema 
tografice de lung metraj. nu îşi propune elu 
cidarea chestiunii in cauză. Ne propune 
altceva, mai pertinent în raport cu starea de 
graţie a „copilăriei senine. Ne propune noua. 
celor mari şi gravi si „responsabili, să ne aşe- 


zam înapoia ochelarilor (reali) ai cuceritoru- 


lui Gabi (admirabilul Octavian Herescu) şi sa 
privim „zoomorfic” de la. nivelul năsucului 
sau cirn, în jurul nostru. Într-o vreme a su- 
perprecocităţii preşcolare: engleză, franceză, 
şapte ani de acasă (mulțumesc. „poftim, vă 
rog) dicţionare, enciclopedi 
„mice, higiena “profilactic 


da! i ai la sinul naturii mamă. State 


Pe orizont a cop 
decta, (de: i 


vitaminizare. Ei. 


câ-l face friptură. Drept care copilul | declară 
ritos: „Eu nu-mi măninc. prietenii” , nestat în 
sopron cum să-l deghizeze și să-l ascundă 
mai bine — in odaie sau în paie? — pina la | 
urmă, cel mai sigur e în interiorul Daciei 
nou-noute, eg cy “grijuliu cu husa, ca sa 


£ are? = TH > A 2 re 
“sau miracolul naşterii unui minz gi al împicio- |: 


rogarii lui treptate. („Vezi tu, Gabi, numai 
mama lui îi poate da energie. Dar cind se 


„dica, se ridică pentru toată viata. Devine o fi- , 
„. îi sopteste, cu tandru. tic” 


inţă a pâmintului”. 
matern, oraseanca pis la urmă data si ea pe 


‘fn replică două talente asemănătoare, 


în anotimpuri diferite 
(Rodica Mandache 
si Octavian Herescu) 


nu fie uteteriorată de oratanii, macar pe-a- | 
fara.. Gabi cel cu plete de fetiță (în conse- 
cinţă, prima grijă a prietenei din vecini e sa-! 
tunda capreste, ca să-şi precizeze odată se- 
xul) acest Gabi nostim și inteligent e un fei 
de Naică citadin, care descoperă avantajele 
vieţii în natură, ale scaldei în thu, nu în bazin; 


dură, § se deschide în fata ochilor rotuniit ai 
citadinului erou. ` 
„ Turma de oi 


pa sates a Cit 

tlacarilor ‘otul pas ots altfel decit poves- 
citită pe roluri de cei doi parinti-educa- 
Tragicomedia poznasului ieduț cu stea 

in frunte, orgolios cocoţat pe acoperişul co- | 

sarului, im plorat patetic de omuleţul in pan- 

taloni scurți să nu greseasca calcatura-i i fea- 


Natura vie — o muză chiar si pentru 


(De ce are vulpea coadă de 
cu Valentin Uritescu, Rodic 
ian 


“brazdă, cu ajutorul acestui sentiment irezisti- 
bil si benefic.) 


Un happy end realizat în stil iditic-parodic, : 


Subliniat de o fanfara triumfalista, incheie ve- 
sela vacanţă la bunici, vacanţă atit de in- 
structiva pentru mari şi- mici, în. ciuda tristețu 
| despartilor, („Mie nu-mi plac despartirite”, își 


pana. inimioara lui Gabi cît micuțul tui pufan, - 


batind grăbită de grija batosului imprudent. 


Gabi moralistul, fixind in sentinta generoasa — 
privirea sălbatică a vulpii raufacatoare prinsă - 


in capcana abil întinsa de bunicul, bun cu- 


noscator al naravurilor animalelor si oameni- — 


lor. Omni-prezentul Gabi asistind „emoţionat 
la apariţia pe lume a minzocului cu picioare 
inadmisibil de lungi. Minunea unică a vertica- 
lizării fragilei cabaline. 

Secvente sau simple flash-urì;- prim planuri 


„matura moartă” 
lon Băieşu și Cornel Diaconu 

andache, Florin Zamfirescu, — 
Herescu) 


ica priet na “din vecini, « 
luge de la ulucă, înainte ca la- 
compromita vitejia). Ce te faci cu 
bunicii. însă. Şă-i iei cu tine la oraș, ori să-i 
vizitezi mai des decit o dată la şapte ani? E o 
problema deschisă pentru familiile cam ui- 
tuce cu drumurile desfundate de țară. 
„M-am înscris greșit“: — recunoaște, cu su- 
hava părere de | „rău, citadina cam sofisticată si 
"'snoabă, care începe prin a tine o conferinţă 
savantă de farmacologie și educaţie „mo- 
ă”, dar sfirşeşte prin a primi ea una plină ~ 
de viat experiență şi bun simţ, de la onorata 
“audienţă din sat. O Rodica Man ache cu iro- 
wie ascuțită față de personajul ridicol, 


‘ta ty de Shinto artistice on 
„mic avantaj al | juniorului, aş zice), apoi cîteva — 
i poe scari) „dar care-s fac gn x a prezența 


citadin), Florin Zamfirescu — sec i 
„adresa fostului coleg ce apex e amne 


“toarte, (ne. 


cura reap: 
atit de. lung; 


i ejustificatà 


äis 
Lun regizor cu celeași cal a pun 
| umarul. (si umorul), nouăzei 
| proiecţie pot deveni ată — nouăzeci i di 
min te de bucurie şi sanat 


| medie e, intradevar. o e tari s stim oare 


| pentru toate virstele 


de time Unu. Scensriul: fon Rje- i 


e: Jeana Sra: 


: fon 
Montajul: pe piu 
„Cu: Rodica Mandache, Geo Costini 


Antoaneta Glodeanu, copiii Octavian Herescu — 


Ana. Maria Dumitrescu; Magda Catone, Flor 
firescu, Petre Nicolae. Flim realizat 
ntrului de Producţie Cinematogr: 


inspizate (Gabi descoperind orate 
cu pi roșu), sau funcţionale it 


interactilor eroului, cu cei tre 
teneri fara cuvinte: Getuta, Biblică și Ge 
” ageri. Capra cu doi iezi, salv: ograda b 
nicilor de indiscreţiile + cumatrul 
demn resemnata, rigorite pregă 


concursul de frumuseţe (animală) ‘unde va | 


purta în cinste si cu incapatin 

fundele micutulut, dar autoritarului ei 

Cu Bibilica treburile stau | mai 

Abia scapat gura hainei 

tos urmele rat pansate | cu gr 

"obligat (de pofta de mincari a celor mi i) 
se supună, prin grija protectoal L 
vicisitudinilor unei vieţi ilegale, istet „crai 
de husa Daciei paterne. Se va 

va şti el mai bine. Prietenia (pe viata) i 


cei mari se ridica ara 
ici. Cu excepti 
Bunicul, cu mustata 
ochii umezi din car 


dem pe minunatul Octavian 
a fil ărilo 


ac 


La ordinea zilei: scenariul 


—————— 


Economia de vorbe 


ricit ar părea de paradoxal, rostirea rin- 
duită în monolog (indeosebi în cel interior) 
este mai ,cinematografica” decit polarizarea 
ei în dialog, acesta din urmă fiind mult mai 
periclitat de degenerarea rostirii in vorbarie. 
Monologul nu trebuie să expliciteze, să ex- 
pună și să dezvolte. În el cuvintul poate ra- 
mine concis, poate fi condens si esența, 
poate puncta şi susține stări, fara a li se sub- 
stitui, lăsind imaginea să curgă liber, impli- 
nindu-și menirea sugestivă și evocativa. 
Desprinderea filmului din servitutile sale de 
ilustrator animat al literaturii şi cautarea unui 


Filmul nu neagă 
orice cuvînt, 
ci doar 
„cuvîntul pleonastic* 


profil artistic propriu care, pastrind caracterul 
„de familie", să' nu se confunde fizionomic 
nici cu literatura si nici cu dramaturgia, in- 
cepe de la declaraţia de independenţă a „cu- 
vintului cinematografic“ în raport cu cel lite- 
rar. Adică de la conştientizarea statutului, 
funcţiei şi ponderii specifice a cuvintului în 
complexul operei cinematografice. 
Demonstrarea autonomiei filmului în raport 
cu literatura trebuie să pornească, deci, nu 
de la negarea importanţei cuvintului în con- 
textul expresiei cinematografice, cum s-a in- 
cercat nu o dată, ci de la afirmarea unei spe- 
cificitati şi a cuvîntului în constelația semne- 


lor de care se servește imaginea filmica. Fil- 
mul, avind o structură mult mai apropiată de 
cea a dramei decit de cea a prozei epice, 
drumul cuvintului spre ecran va trebui să 


Moromeţii între salcim și „fonciere“ | 


: oate că acest film s-ar fi putut numi si 
„Salcimul”. 

Moartea salcimului, sacrificiul lui de taina 
în zori, în zorii condamnaților la moarte, în 
timp ce-n cimitirul apropiat o femeie boceste 
pe cineva... 


Și în roman se indică precis, drept comen- 
tariu sonor la doborirea salcimului, bocetul. 
Dar bocetul e pe fundal. In plan apropiat se 
vorbeşte foarte functional, se pregătește ac- 
țiunea: 

— Caută securea ailaltă şi hai... 

Se-aude-n fundal: 

— De ce murişi, loane... 


În cele din„urmă, tulburat de glasul care se 
aude mereu, în timp ce e gata sa doboare îm- 
preună cu Nila salcimul, Moromete comen- 
teaza: 

— De, ma săraca... Așa e... 

„Şi-i răspunde parcă, glasul din fundal, din 
cimitir: 

— Ca nu mai pot, loane... nu mai pot... 

Impresionat de glasul femeii, Moromete nu 
pare insă a face nici o legătură intre moartea 
lui lon si moartea apropiată a salcimului, gla- 
sul lui e ferm, ca un ordin: 


— Nila, pina răsare soarele, trebuie să-i 
trintim la pamint. 

— Salcîmu' asta? Pai de ce să tăiem salci- 
mul?_ 

— Inadins, Nila! Ca sa se mire prostii! Hai, 
pune mina, nu te mai uita asa. Hai! 


Regizorul-scenarist Stere Gulea a preiuat 
din roman aproximativ aidoma, replica, dar 
nu aidoma a făcut-o să cada exact ca o lovi- 
tură de secure, amendată și de agresivitatea 
invectivei, care pare mai putin umoristică, 
mai mult amenintatoare in context. 


in roman, Preda scrisese: 

— Intr-adins. Intr-adins, Nila, il taiem, inte- 
legi?.Asa ca sa se mire proștii! Pune mina, 
nu temai uita, că se face ziuă 

Scenaristul a simţit însă nevoia să eludeze 


meandrele lingvistice spre a transmite mai 
dur, mar direct, imperiosul, necesarul. 

Pentru câ momentul acesta, hotesc 
aproape, în care se taie salcimul, e ca ceasul 
celălalt hoțesc, dar tot atit de necesar, al 
unui mare poem care s-a scris tot în perioada 
apariţiei „Moromeţilor“: „Moartea câprioarei“ 
al lui Labiș. 2 

In ceasul de taina, omul ataca natura pen- 
tru a supravieţui. În „Moartea căprioarei" mo- 
tivul era seceta, aici „toncierea” 

De altfel, salcimul și foncierea" sint cele 
două motive corespondent: ale necesităţii în- 
tre care se leagana acţiunea acestui film si 
dincolo de ele, ca o victorie a voinței, sub im- 
periul altei mari necesităţi, cea adinca și no- 


treacă, — după părerea mea — obligatoriu, 
prin vămile „cuvintului teatral”. Spre deose- 
bire de literatură, care este o arta refiexivă, 
cuvintul fiind aici singurul mijloc de evocare 
și sugerare a unor imagini și a unei realităţi 
configurabila intuitiv doar în imaginaţia citi- 
torului, filmul, spre a deveni artă și a nu ra- 
mine reportaj ilustrativ, trebuie să-și constru- 
iască propria realitate, care nu mai este su- 
gerată prin cuvint, ci înfățișată aievea. 
Aceasta eliberează cuvintul de principala lui 
sarcină narativă, permitindu-i să devină con- 
stitutiv, și nu doar ilustrativ, în contextul glo- 
bal al imaginii cinematografice. În literatură, 


Gestul 


ca replica: 


ring 

al D ( 
Malvina | rsianu 
cu Gina Patrichi 


bila si ieşită din sudoare de singe: trimiterea 
lui Nicolae, mai departe, la şcoala 

Dar din acest episod al saicimului a reiesit, 
în film, o modalitate stilistică specială a pre- 
zentei cuvintelor, ceea ce izbește cu preg- 
nanta conştiinţa spectatorului, compoziția 
corală, contrapunctică, de fugă. 


istă 
elocint 
tăcerii 


În tot filmul e un contrapunct, parca, intre 
două mari monologuri: unul al locului prin 
care şi cu care respiră toți acești Moromeţi 


Îmi vinzi. 

mă, salcimu’ ala?™... 
(Dorel Vis 

şi Victor Rebengiuc 

în \Morome fii 

de Stere Gulea, 

dupa romanul 

iui Marin Preda) 


De la lexicon la ecran 


cuvintul relatează despre conflictul între per- 
sonaje, in film el are doar rolul de a explica, 
de a nuanţa, în vreme ce expresia psihică și 
comportamentală a conflictului trebuie sa ne 
fie direct perceptibilă prin imagine. Nu asis- 
tam la o operă specific cinematografica dacă 
pe ecran eroii se lamentează că se plictisesc, 
că sint tristi sau că suferă. Întreaga atmo- 
sferă trebuie să ne fie perceptibilă prin ima- 
gine, trebuie să ne facă să vedem tristețea 
eroilor, să le percepem nemijlocit neliniștea, 
chinul interior sau bucuria care-i încearcă. 

În literatură, cuvintul are o funcţie prepon- 
derent descriptiv-narativă; în film, ca și în 
teatru, el dobindeste una autoreflexiva, repre- 
zentindu-se în primul rind pe sine, în concre- 
tețea si materialitatea pe care i-o confera to- 
nalitatea, ritmul şi accentul rostirii, capabile 
să evoce prin ele insele, fără nici un adaos 
de fraze descriptive, stări de spirit, situaţii, 
caractere. Lupta scenariului (sau a dialoghis- 
tului) cu cuvintul va fi, deci o luptă impotriva 
retorismului, pentru concizia si economisirea 
sa maximă. Prea multe vorbe în filmele noas- 
tre sint tarate de gratuitatea pleonastică, în- 
trucit nu fac decit să repete ceea ce se pri- 
cepe și se percepe, oricum, din imagine. Dia- 
logui este și el rareori dialog, adică schimb 
de opinii diferite și de informații între parte- 
neri, răminind vorbărie goală sau ceartă de 
cuvinte. În filmele cele mai consecvente cu 
specificul celei de a 7-a arte, cuvintul ince- 
tează să mai fie relatarea unei acțiuni pentru 
a deveni el însuşi acţiune. 

Filmul nu suportă redundanta cuvintului. 
Acesta nu trebuie să se substituie celorlalte 
forme de limbaj cinematografic (gest, mi- 
mică, sunet, mișcarea aparatului etc.) pină la 
a le face pe acestea tautologice. Pe ecran, 
cuvintul trebuie să dea expresie doar acelor 
idei, stări de spirit sau intenţii ale personaje- 
lor, ce nu pot fi evocate mul{umitor prin cele- 
lalte forme de expresie cinematogratică 
Functionind în strinsă interdependenta cu 
elementele constitutive ale limbajului fifmic, 
cuvintul este, pe ecran, numai o parte 
dintr-un întreg şi nu, ca în literatură, întregul. 
Specificitatea artistică a filmului începe de la 
folosirea în mod propriu a cuvintului devenit 
cinematografic incă de pe masa de lucru a 
haa Asadar, scenaristi aveti... cuvin- 
tul! 


Victor Ernest MASEK 


cu neamurile- și vecinii lor, integrate tuturor 
zgomotelor satului (planul doi sonor) și mo- 
nologul provenit din dialogurile cu coniocu- 
tori vizibili (prim plan sonor), dar care tot un 
monolog întreg fac. 


Monologul interior pe mai multe planuri ar 
fi structura stilistică a acestui film, structură 
inspirată, poate, si din povestirea „În ceața 
care deschide volumul „Întilnirea din pamin- 
turi“. 


E un permanent taifas, interior, mult mai 
adinc și exterior aparent doar, un monolog 
angoasant, a cărei formula o dădea Bacovia 
într-un vers din poezia „Singurâtate”: In 
creierul meu plinge un nemilos taifas”. O de- 
finitie a rostirii mereu în stare de veghe si ne- 
fericire, de blestem parcă, inexorabilă dam- 
nare. Dialog între taifasul melopeic al locului 
cu oameni, scirtiit de care, strigăte de ani- 
male, zbateri de ploaie si vint și monologu! 
individului din prim-plan, cu capul în palme, 
ca strămoşul lui de la Hamangia. 

Această înlânţuire între nefericirea unui loc 
si nefericirea unui om unei famili, prin aceste 
zbateri sonore, duc în film tocmai la o pre- 
zenta foarte pertinentă a vocii auctoriale a lui 
Marin Preda. 

Se adună piraie de vorbe. parcă într-un 
spațiu curb. în care paralele se-ntilnesc, și pi- 
raiele se fac mari Şi foncierea — o lege. un 
bir ce-i altceva? — devine un blestem, o In- 
terdictie, ca în „Antigona”. Şi doborirea salci- 
mului — un sacrificiu uman. 

Şi parcă vorbele nu mai ajung pentru a 
spune totul, fiindcă este atit de important 
ceea ce trebuie spus. 

lar sacrificiul uman este viata lui Ilie şi a 
Catrinei și a celorlalţi, care tac de fapt, deși 
vorbesc atit, vorbele for se-intorc asupra lor 
înşişi ca mari bumeranguri, dar ei tac de fapt 
şi rabdă sub negurile vremii, ca o podea de 
capete pe care umblă nepăsătoare, cu pasul 
greu, Soarta. 

Acest film în care un rol deosebit revine 
asului benzilor de dialog, a știut să dea o în- 
telegere cosmică a taifasului interior al omu- 
lui, a celui care are mai mult de spus decit 
spune, ca stinca ce are dedesubt straturi ge- 
ologice de alte și alte stinci și ca într-o cu- 
noscută poezie a lui Rilke, o inimă, un suflet, 
în care sub iarnă există o atit de nesfirsita 
iarnă şi multe nenumărate ierni, peste care 
tot supraviețuiește inima aceasta... 


Dumitru DINULESCU 


Don orinja mi-e pe 


‘manda automata Pay ecranul de sticlă incepe 
să răsfring 
` de pinză — - abisul existenţial dintre evanes- 
cenţa- sublimei candori şi stabilul, ridicolul 


_conformism, aeriana bucurie de a ‘wat gi te- ` 
'restra' frică de a nu greşi, transparența de 


sentiment și opacitatea de gind. O lebada 
varna, scenariul Paul Everac, regia Mircea 
Mureşan, protagoniști “Rodica Mureșan şi Oc- 
tavian “Cotescu. În semiintunericul încăperii. 
privesc chipul gazdei: nimic nu-i trădează 
emoția confruntării cu „oglinda” acestui difi- 


cil rol cinematografic, Duty — bizară ființă | 


plamadita din graţie şi cinism, pura in frivoli- 
tate 


~ — Poate ar ti fost mai bine sa fi vazut fil- 


mul după ce stăteam de vorba... Am acum o 
stare mai speciala... Mi-e foarte - drag filmul 
asta pentru că în el se regasesc. ambele mele 
mari. iubiri: baletul şi actoria. De. mica m-am 
. pregătit să urc pe scena dansului şi se pare 


ca n-aş fi fost defel a... cincea lebădă. Un ac- — 
cident stupid, o mișcare greşită, o cazatura şi 


cariera mea de balerină s-a frint înainte de a 
ti prins contur. 


-A inceput insă a jungu a ‘drum: al balerinei 


către actorie... 


— Aptitudinile_mele și de cintat şi de rostit | 


versuri avuseseră timide manifestări inca din | 
liceul de coregrafie, în spectacolele pe care . 


le organizam impreuna cu alţi colegi, deopo- 
trivă talentați dansatori si recitatori. 
existat posibilitatea så devin profesoarä de 


balet. dar eu ma pregatisem cu tot sufletul - 
pentru o meserie pe cit de grea pe atit de i 


frumoasă, care presupune, confruntarea di: 


rectă cu publicul. Simteam ca pot să ma ex- — 


prim mult mai profund. Si nu numai cu ges- 


tul, prin mișcare. ci şi cu vorbirea, prin mi- | 


— parcă mai intens decit ecranul E 


i trivială in sinceritate, banală și fasci- 


Art 


mica si trăire interioară. Totuşi la facultatea | 


de actorie am ajuns tirziu. ‘Profesor am avut 
pe Amza Pellea, la prima şi, din păcate, ul- 


tima lui clasă. Din entuziasmul lui extraordi- | 


nar cred că a transmis şi studenților. Era de 


o formidabilă vitalitate, totdeauna proaspăt şi | 
inventiv, dornic să ne arate cit mai multe, så- 


ne înveţe cit mai bine. Lansa o idee incitantă 


şi ne invita sa improvizam, venea apoi cu noi- 


propuneri, încercări şi soluții, nu lăsa o “clipă 


sa ne lincezească imaginaţia. Şi mai ales nu ` 


forța opțiunile sau înclinațiile spre comedie 
sau tragedie, considerind că „specializarea“ 
wine foarte tirziu sau, poate, niciodată. Asta 


în cazurile fericite. Eu, de exemplu, după ce ` 


ca am debutat destul de tirziu, deci sărind 
peste o faza absoiut obligatorie si pentru tea- 


tru şi pentru film, mă vad cantonata, de prea | 


multa vreme, într-un anume gen de roluri. 


Dar, de tapt, eu nici nu-s ingenuă. Ce inge- | 
mua poate fi aceea care vorbește cu o voce | 


pina. grava, ca a mea. Daca în teatru sufar 
că inca joc copile in loc să-mi joc, virsta, in 
ñim nu pot scapa de personajul tip blonda, 
linda, buna, cuminte, prea cuminte. Drept 
să va spun, aș vrea să fiu mai "nebună, mai 
rasnita, Simt un clocot interior şi-mi. doresc: 
să am posibilitatea sa ma exteriorizez. E trist 
cind toate, chiar toate eroinele au ca domi- 
manta aceeași trăsătură. Vrind, nevrind intri 


într-o galerie de personaje asemănătoare, i 


creionate in aceleasi tonuri. Oricit m-as stra- 


| Ovanez 


Gui să le imbogatesc eu, tot pe-un culoar in- 


gust se plasează ele de la sine, pentru că sint 
croite la fel Îndrăznesc să spun c 
ceva mai colorată, cu nuanţe mai vii: mi-aș 
dori personaje puternice, femei cu un carac- 


eu sînt | 


ter ferm si temperament ardent, care foarte ! 
bine ar putea fi și pline de gingasie. Mi-ar — 
place sa joc în comedii muzicale, antrenante | 
si, de ce nu, și in spectacole ‘de. revista in 


care sa dansez si sa cint. 


- De ce nu incercati un recital? — 


trebui să fiu mai bataioasa (mai ales cà m-am 
născut la Ploieşti!) dar de felul meu sint o 
fire pașnică şi. neastimpărul mi-l consum, de 
exemplu,... 
de pudoare, de temere: ce mă fac dacă nu 
iese bine? Altfel nu mă feresc sa accept orice 


tricotind. Mai intervine şi un soi - 


rol, oricit. de mic şi indiferent la ce regizor ` 


pentru că inseamnă ca, daca mi l-a propus, 
pe mine m-a văzut în respectivul personaj. 


Rolurile mi le-am iubit și continui să mi le iu- . 
besc. Pe toate. Sint ca niste copii: te ataşezi | 


de ele elaborindu-le. Fiecare creaţie + e 
aproape ca o naştere. Continui apoi să 


adaugi. rolului noi fațete, așa cum în educaţia | 
unui copil ii slefuiesti fiece trasatura de ca- | 


racter. Și totdeauna ramine loc de mai bine. 
intimpiarea a facut ca la Teatrul dramatic 
din Constanţa, unde am jucat in primii ani, sa 


debutez in piesa lui Leonid Andreev „Cel — 


care primeşte palme“ cu rolul unei acrobate 


— un rol cu multe elemente de mişcare si © 


avind un anume dramatism, dramatismul 
omului de circ, ființă mai specială, totdeauna 
cu o lacrimă în plus. 


“2 La Nationalul bucureştean aţi debutat in | 


spectacolui 
romete“.. 


ob apa ee aaa lui Mo- | 


— În film, dar mai ales în teatru, am avut 


bucuria să joc alături de mari actori. În piesa 
lui Marin Preda, protagonişti erau doi monștri 
sacri: Silvia Popovici și Gheorghe Cozorici. 
De la colegii mei „cei mari” învăţ seară de 


seară cite ceva. Am jucat alături de Mircea | 


Albulescu şi Ovidiu Iuliu Moldovan în „Des- 


Em rea personajului, 


Dragostea 
perenne 


pot-voda” de Alecsandri, un ‘spectacol infere- 
sant. conceput inițial pur și simplu ca o con- . 
temporană lectură pe scena a unui clasic ” 
text. 

- Afi vrea, desigur, să vă i cerca puterile 
şi în alte piese ale marelui repertoriu. De la | 
Caragiale la ana : ; 


epocă (există o adevarata ştiinţa în a purta o 


rochie lungă care cere alt pas şi alte gesturi). 


dar care personaj fascinează tocmai prin fe- 
minitatea si ingenuitatea ascunsă. Am ince- 
put o serie de turnee cu acest spectacol şi 
peste tot publicul se arată incintat. Anca 
m-a distribuit deasemenea 
multiplă și distinsă companie feminină in 
piesa lui Julius Edlis „Faleza“, în care cinci 
temei ne etalăm tristețea destinelor simplu, 
a-n viaţa”. 


- 2 Faceți parte și din distribuția unei re- 
cente' şi foarte apreciate montări, „Vassa Je- 
leznova" de *Maxim Gorki. Ana v-a oferit 
„şansa unei partituri articulate strins: sobrieta- 


tea austeră și devotamentul absolut la graniţă | 


cu senzualitatea „disimulată şi duplicitatea de 
Clarată. 

= i Am format cu totii o echipa, în frunte cu 
Fiorina Cercel și George Constantin; o 
echipă in care ne-am completat și ajutat reci- 
proc. Adică pur şi simplu ne-am iubit pentru 
că altfel n-am putea menţine la o cotă atit de 
înaltă tensiunea reprezentatiei — un flux con- 
tinuu de emoție ce se transmite publicului 
aflat atit de aproape de noi, actorii. Date fiind 
condiţiile sălii Amfiteatru, montarea a fost 
gindita. aproape cinematografic, cu dese 
prim-planuri. “Gesturile ample nu mai sint ne- 
cesare căci vizibilitatea este foarte buna 
aproape din orice punct al semicercului de 
spectatori, fiecare expresie a feței, fiecare 


e e Se ee “| tresarire este sesizabila- și din cauza aceasta 
— Am incercat. demult de tot... Poate ca ar 


concentrarea este si mai intensă. lon Cojar a 
cutezat să-mi incredinteze acest personaj in- 
tuind o schimbare pe care eu o simt de mai 


| multă vreme. S-au acumulat in mine ginduri, 


s-au sedimentat experiențe de maturitate 
profesională și acest rol imi este de mare fo- 
los. Îl doresc ca o deschidere, o geană de 
speranţă spre” altceva, spre personaje de altă 
factură... 

Dacă m-ati intreba ce mha: dori så joc... 


„Femela ei căinioă.1 “Catarina, nu 
Bianca! . b t t 


> Poate. Da. De ce nu? Eu însă mi-aş dori d 
Nora. Simt textul ibsenian ca foarte | 


alt rol: e 
potrivit, foarte pe structura mea actuală. 


ar siguranță aţi văzut-o pe Jane Fonda 
in versiunea cinematografică a lui Joseph Lo- | 
sey, Casa papusilor. : 


— Extraordinar film, minunată actrital ud 


Doresc un viitor rol care ar avea acel! dram | 


de complexitate atit de mult rivnita.. Să de- 
pasesc candoarea, aerul blind, duios si tan- 
dru. Vreau să explodeze odată şi vitalitatea 
mea temperamentală. >. - A 


- Deși o oarecare diferențiere există, majo- 
ritatea eroinelor dumneavoastră cinematogra- 
fice par a face parte din aceeași familie — 
aga cum bine sesizati și dumneavoastră. $i 
este curios cum o evoluţie atit de subtil spec- 
taculoasă ca cea din filmul pe care l-am revă- 
zut cu plăcere impreună nu v-a asigurat 
oferte mai diversificate nu doar sub raportul 


într-o | 


piofăstunăi ceria (profesoara sau 


spioană, ingineră sau tehniciană, avocată sau | 


doctorija), ci şi sub incidența ‘tipologiitor. 


— V-am spus, pentru. mine nu conteaza di- | 


mensiunea rolului. Totul este să poţi să-i da- 


ruieşti personajului din forța ta, așa incit să — 
capete pondere, amploare. să-i poţi condi- | 
menta după cum scenariul sau regia o cer, o 


pretind sau nu.. 
A venit, cred, momentul să vă mărturisesc 
că prima întilnire cu Cinematograful am 


avut-o în adolescență. Aveam 16 ani cind am | 
facut figuratie în filmul lui Manole Marcus | 


Cartierul veseliel. Erau filmări de noapte — 
secvențele în. Beare utecistii răspindeau pe 


Cînd „ingenua“ 
visează la un rol 


mai puţin vaporos, 


dar mai vital 


străzi manifeste. Am trait atunci farmecul ine- 
fabil al muncii sub ochiul magic al aparatului 
de filmat. Undeva, în inima mea, o scinteie 
s-a 'aprins și ea avea. peste ani, să se aprindă 
din nou. Debutul mi l-am. tăcut in Mijiocas la 
deschidere, in 1980. Regizoru! Dinu Tanase 
simțea nevoia să discutam, sa ne ceara-pare- 
rea, totdeauna înainte de filmare ne întreba 
cum ne simţim, creind o stare de apropiere, 
de încredere, de înțelegere. Şi asta contează 
foarte mult în' cinema pentru că în fața came- 
rei de luat vederi actorul este supus unei. 
adevărate „dezvăluiri“ sufleteşti — pelicula, 
sensibilă, înregistrează orice impuritate în ex- 
presie, orice inadecvare de stare, de gest, de 
gind. O atmosferă propice de lucru am cu- 
noscut și la serialul tv Lumini şi umbre, in 
compania regizorului Andrei Blaier, care are 
un stil foarte personal de a colabora cu acto- 
rii.. 

Eroina mea din Întoarcere la dragostea 
dintii (scenariul şi regia Mircea Mureşan) nu 


'mai-era un personaj secundar; trebuia să de- 


monstreze, la rîndul. ei. că revenirile, după 
brutale despartiri, nu mai sint. de fapt, posi- 
bile şi chiar dacă pe moment se încearcă o 
apropiere, gustul amar al zadarniciei e mai 
puternic... 


- “2 După doi ani, în 1983, următorul rey tot 
în regia lui Mircea Muresan, Duty, balerina 
Faptul că din start vi se propunea un emploi 
aproape perfect ar fi putut să vă blocheze, sa 
vă limiteze claviatura compoziţiei... 


— Neprofesind ca balerina, am abordat TO- 
luli cu mijloace actoricești — nu cu știința 
unei rutinate dansatoare, ci cu prospetimea 
împlinirii unei prime iubiri care nu se consu- 


mase incă. Sigur, personajul din film e trist. e 


melancolic, poartă cu sine durerea ca nu e o 
stea, că nu o să ajungă o vedetă în dans —o 
nostalgie care se contunda cu propria mea 
nostalgie după balet și poate că acest lucru a 
dat un plus de firesc personajului. Cenusiul 
vieţii de „Jebădă“ din planul doi semana cu 
starea mea, căci sufeream câ nu avusesem 
posibilitatea să joc rolul Dufy pe scenă. În 
teatru bucuria e imediată și continua seară 
de seară. Dar după un număr de spectacole, 


, oricum, totul se sfirseste, in schimb pelicula 
"rămîne. Mi-am pus din nou poantele si pe 


2 „De sub aura e a sub Tapata hi- 


scena Operei din Timisoara, am trait emoția 
ciudată a reintilnirii cu foştii me: colegi. În- 
sâși starea mea de neliniște, de câutare se 


- transmitea personajului, așa cum personajul 


imi impunea, la rindu-i; situaţii insolite pentru 
- mine. Nefiind prea vorbăreț, Mircea Muresan 
iti explică în foarte puține cuvinte despre ce 
este vorba: are darul rar de a te face sa inte- 


` legi totul „dintr-o privire sau un simplu gest. 


Te lasă să fii tu însuţi. Sau poate o face nu- 
mai aparent?! Pentru că deși îți dă senzaţia 
de liberă creaţie, își impune propria viziune 
pe care, de la început, a avut-o în concepe- 
a filmului respectiv. Izbu- 
teste o atmosferă de lucru pe care multi ac- 
tori si-ar dori-o: de calm, de linişte. de sigu- 
ranta, de` lucru bine facut. 


x AN a avut şi un partener ver excepţional! — : 


— Octavian Cotescu! Facea parte din cate- 
goria marilor generosi: chiar cind el se afla 
cu spatele la aparat intr-o- relație de plan 
contra plan, te susținea cu privirea, te ajuta, 
iti insufla aig dezinvoltura lui de maestru. Ce 


perbolei satirice: Secretul fut Bachus (1984)... 


„alt ritm de lucru, desigur, mai agitat, 
mai ai pe potriva regizorului Geo Saizescu Care, 
dupa cum stim, e si un actor de come 
nascut şi nu uită asta nici un momen 
dind buna dispoziţie cu jovialitatea- 
cuta. În compania lui Emil Hossu am jucat şi 
in Sosesc păsările călătoare, apoi in regia 
termecătorului Francisc Munteanu și in Vară 
sentimentală. — sintem de acum un veritabil 
cuplu „cinematogratic Si ar fi o idee să ni se 
urmărească. „evoluția: în continuare! . 


- V-aţi mal înscris în filmografie şi un ap) 


"de dublu agent în policier-ul Racolarea, in 


regia lui George Cornea, și a mai fost şi un 
deloc de neglijat popas în sfera dramei: O lu- 
mina la etajul X — un fiim al tensiunilor sub- 
terane in care personajul dumneavoastră era 
re avocatului zi rc de tee Di 
nic 


— Drept să vă spun, la ory mi-a a fost 
teamă de întilnirea cu Malvina Ursianu. Era 
prima mea colaborare în cinema cu o- regi- 
zoare. Maniera ei de lucru este cu totul și cu 
totul deosebită. Atit de tare iubește actorii, 
atita grijă are faţă de ei cum nu mi-a fost dat 
“sa văd. Te învăluie cu o imensă afecţiune. La 
fiimare se vorbesté în şoaptă, nimeni nu ri- 
dică tonul tocmai pentru ca interpretul să se 
poată concentra, ca sub o cupola de sticlă, — 
raminind doar el cu personajul. Si, odata 
adus în starea de graţie a inspiraţiei. ea are 
capacitatea de a-l menţine suspendat oxact | 
acolo unde a ajuns cu trăirea pina ce se | 
„trage dubia cea mai bună. ~ Org 


- Aţi filmat dă la Elisabeta Bostan: Promi- 
siuni (1985). ; 


— E ştiut cit de greu. se fucrează cu copiii 
dar pe Zizi Bostan e o plăcere săo urmaresti 
cum acţionează. Ca-un magician. În” momen- 
tul cind vorbeşte cu interpreții copii, se trans- 
formă şi se adaptează la personalitatea : şi” wir- 
sta fiecăruia în parte. Le inventează special 
jocuri şi ne introduce și pe noi, maturii, în 
joc, pe nesimţite, cu tact, astfel nici nu 
observi cînd s-a și dat comanda , 
‘un amestec de stări care stimulează disponi- 
bilitatea, sensibilitatea tuturor încît se evită 
situaţiile delicate în care poţi fi „complexat de 
reacția imprevizibila, atit de spontană şi natu- 
rală a partenerilor copii. Şi cu cit sint copiii 
mai mari şi problemele sint mai mari. Joc 
acum din nou un roi de profesoară... 


ai după cel din Luminile dir 
debutantului Stelian Stativă... . 


larg. i 


— E vorba de un serial tv pe care-l reali- 
zează Geo Saizescu. Eroii sînt elevi de clasa 
a XI-a şi cu spiritul lor caustic de adolescenți 
iti întrec capacitatea de gindire rapidă a mo- 
mentului artistic. Dacă te lași cumva desco- 
perit, rişti să fii surprins fiindcă jocul cu tine- 
rii neprofesionisti e dificil, Sati interesant şi 
nu imposibil... 


„„„Ca final al discuţiei, o ideală lā cortir 
zicală: Ceaikovski i; „tacul. lebede 


rina corow | 


„Partener de neuitat 


(Octavian Cotescu cu Rodica Muresan) 


in O lebadd iarna, scenariul ‘ 
Paul Everac. regia Mircea Muresan) 


operatorii noştri; 


Aparatul de filmat 
iorizează 
interioare: 
Tudorache, 
Zephi Alsec 
Lorin Florescu 
în Cartierul 
eselign: 


trairi 
Olga 


şi Jean 


P- regia Manole Marcus 


Alexandru Intorsureanu 


A te înnoi de la film la film 


— S amare Alexandru Întorsureanu, in 
dialogul nostru vă propun să vă referiti la doi 
termeni care vă sint apropiaţi: inventivitatea 
in materie de procedee de filmare și pedago- 
gia ca formă a generozității profesionale. 
Este știut că sinteti deținătorul unui brevet 
încununat cu premii, in țară și peste hotare, 
lar adesea sinteți invitat la IATC pentru a 
preda cursuri de măiestrie operatoricească. 


— Ca realizator al imaginii, operatorul tre- 
buie să fie elementul catalizator al procesului 
de sublimare a tehnicii în expresie artistică, 
În funcţie de concepţia imaginii, am avut de 
rezolvat cu fiecare film şi probleme de teh- 
nică. M-a preocupat, în primul rînd, inventivi- 
tatea folosirii dotării existente în perspectiva 
obţinerii anumitor „efecte artistice“. O buna 
cunoaștere şi minuire a mijloacelor tehnice îi 
oferă operatorului o mai mare mobilitate în 
gindire şi exprimare. Dorinţa mea este să im- 
prim sens și expresivitate imaginii, să fiu altul 
de la film la film. Este important să cunosc 
atit concepţia regizorului despre film cit și 
problemele sale specifice de creaţie. Mă inte- 
reseaza reacţiile psihologice ale personajelor, 
pentru că o serie de sentimente pot fi eviden- 
iate mai bine cu mijloace operatoricesti. La 
ntoarcerea iui Vodă Lăpușneanu, de exem- 
plu, în numeroase secvențe, vizualizarea unor 
anume stări de spirit a putut fi rezolvată da- 
torită mobilităţii camerei de luat vederi. Bi- 
neînțeles că o mişcare complicată de aparat 
atrage după sine mari dificultăţi în punerea 
luminii. Nu intru în amănunte. Amintesc un 
cadru în care George Motoi interpreta un 
moment de nebunie a eroului, cadru-sec- 
venta rezolvat cu o mișcare de aparat foarte 
complexă: pornind de la un prim plan văzut 
aproape din spate, aparatul executa o rotire 
depășindu-i pe actor, ajungind in fafa lui, îl 
menținea foarte aproape de obiectiv, insotin- 
du-l pină la picioarele tronului unde e! se 
prăbușea; aparatul descria o mișcare pe ver- 
ticală şi se depărta într-un unghi foarte înalt, 
în direcţia în care domnitorul invoca aminti- 
rea lui Ștefan cel Mare. Acea stare specială, 
ace! vertij „jucat“ de mișcarea fluidă a apara- 
tului sustinind trăirea interioară acută a inter- 
pretului. 


— De multă vreme filmul nu mai este con- 
siderat o artă doar a văzului, ci și a auzului. 
Această ingemănare ,audio-vizualé" a dimi- 
nuat cumva puterea de expresie a imaginii? 


— Nu, cu toate ca mai sintem încă vrajiti 
de capodoperele filmului mut şi .de puterea 
imaginilor lui, Arta montajului a impus subor- 
donarea mijloacelor componente ale imaginii 
transmiterii de idei, simbolurile, comparatiile, 
metaforele constituite în fraza de montaj re- 
prezentind idei gata coagulate. La filmul so- 
nor, sunetul si perfectionarea mijloacelor teh- 


lettre: 
OVESTE 


Mihu) 


Aici, „transtravul” avant la 
(Irina Petrescu în P 
entimentald, regia lulian 


nice au înlesnit realizarea cadrelor lungi cu 
montaj interior. În mod paradoxal, în ciuda 
rafinării limbajului sonor, interacţiunea for- 
melor plastice care constituie imaginea oferă 
în continuare posibilități nebănuite de expre- 
sie. Din atmosfera creată de sunet în cores- 
pondenta sau contrapunct cu imaginea nu 
rezultă oare o figura de „stil audio-vizual” 
comparabilă cu hiperbola în arta cuvintului? 

lertati-mi această divagatie, dar literatura a 
exercitat asupra mea o adevărată fascinatie, 
punind în umbră pasiunea pentru pictură, 
chimie şi radiotehnică. În liceu, profesorul de 
română Traian Cantemir (distins filolog si 
eséist) ne-a dezvăluit nouă, elevilor, cite ceva 
din tainele cuvîntului îndrumîndu-ne. chiar 
spre exerciții de creativitate literară. Această 
experiență m-a ajutat să trec fără probleme 
examenul de admitere la operatorie. Mai tir- 
ziu am intuit nelimitateie virtualitati de expre- 
sie ale filmului şi am asociat aceste posibili- 


Eram convinși 
că am descoperit 


un nou cinematograf. 
Poate chiar asa era! 


tati cu cele ale literaturii, picturii, muzicii și 
ale celorlalte arte care intră în interferenţă și 
fuziune cu cinematogratul. Curind însă am 
înţeles că imaginea filmică nu poate pur si 
simplu să adapteze sau să combine gindirea 
literară cu plastica picturală. Am crezut şi 
cred că imaginea cinematografică ciştigă noi 
valenţe plastice, figuri proprii de limbaj, prin 
compoziţia si interconexiunea formelor. 
Compoziţia devine, de fapt, conflict, dacă ex- 
plorarea formelor se face în funcţie de evolu- 
tia caracterelor umane în situaţii concrete. 


“= imaginea de film ca proiecţie a stărilor 
psihologice — cum spuneți dumneavoastră. 


— Domeniul universului vizual operatorul îl 
poate investiga profitabil si prin intermediul 


“efectului de participare. Spectatorul, implicat 


în descifrarea mesajului plastic, devine coau- 
tor în recrearea imaginii receptate, imagine 
trecută prin filtrul gindirii și sensibilităţii per- 
sonale. Din spectator de imagini se trans- 
forma în „cititor“ de imagini. În literatură, 
chiar şi în poezie, există observaţii de mare 
acuitate. inefabijul se poate naște prin însăși 
puterea de evocare a vizualului. „Seceta a 
ucis orice boare de vint./ Soarele s-a topit si 
a curs pe pamint./ A rămas cerul fierbinte şi 
gol./ Ciuturile scot din fintină nămol.” Nu in- 
timplător am amintit aceste versuri din 
„Moartea căprioarei” çare se nasteau in pe- 
roada cînd debutam la un film ca Viaţa nu 
iartă. Cred că m-au inspirat să concep o ima- 
gine violentă din punct de vedere formal. lu- 
han Mihu şi Manole Marcus mă descoperi- 
seră datorită lucrării mele de diplomă Cordo- 
vanii, dupa lon Lancranjan, în care Amza Pel- 
lea juca intiiul rol al carierei sale cinemato- 
grafice: Lae Cordovan. Primele mele filme si 
„Primele iubiri" — volumul de debut al lui 
Nicolae Labis... Cred că am fost cea mai ti- 
nără generaţie care debuta în film. Un debut 
trăit la temperatura înaltă: eram convinși că 
am descoperit un nou cinematograf, şi poate 
chiar asa era, si ni se părea firesc să fie asa. 
Totul se baza pe vizualizarea sentimentelor. 
Mihu si Marcus au venit cu povestirea cine- 
matografică desprinsă din paginile lui Sahia 
și desfășurată pe mai muite trepte de réme- 
morare, într-un flux discontinuu. imaginea 
trebuia să fie expresia pregnantă a unui tapt 


de viață real, despuiat de Orice simbolism, re- 
lieful maxim obținut urmînd să ajute la fixa- 
rea fiecărui cadru în memoria spectatorului. 
Exista în scenariu o simplă propoziție: Tatal a 
trecut pe lingă ei fără să-i vadă. Era vorba de 
o mamă și un fiu veniţi să-l întilnească pe 
bărbatul aflat în spital. Rezolvarea n-a venit 
de la sine, dar am ţinut cu tot dinadinsul sa 
rezolv acest moment altfel decit la modul 
enuntiativ. Am construit o imagine în care 
fiul și mama așteaptă pe o banchetă in fata 
unui perete alb — o suprafaţă destul de mare 
pe care apare umbra tatălui ce alunecă peste 
etele celor doi din cadru fără să se 
oprească... 


- Viaţa nu iartă — un film extraordinar și 
ca experiment sincron cu preocupările esteti- 
cil filmice mondiale, dar și ca impact emoţio- 
nal. 


— Apropo de sincronism. Pe vremea cind 
turnam Poveste sentimentală cu lulian Mihu 
(scenariul Horia Lovinescu) — cadre lungi, 
filmate cu aparatul în mina, transfocator cu 
efect de transtrav, — „noul val“ francez încă 
nu apăruse. La fiecare film mi-am descoperit 
— zic eu — cite o „temă“ irepetabilă. La Ca- 
narul și viscolul se preconiza o incursiune 
psihologică în trecutul eroului principal, in- 
cursiune conjugată la prezent, mai mult ca 
perfectul, pertectul simplu, optativ — iar 
toate aceste alternante trebuiau să dea o 
imagine unitară a stării limită: moartea lentă 
datorită frigului, trecerile de la-coșmar la vi 
sele cele mai frumoase fiind redate cu putere 
de sugestie prin raporturile dintre compoziție 
$i mișcare, efecte de iluminare si atmosfera... 

Spre norocul şi bucuria mea, călătoria ope- 
ratoricească mi-am continuat-o împreună cu 
personalități din cinematografia noastră: Mai- 
vina Ursianu, lulian Mihu, Manole Marcus. În- 
tre Viaţa nu iartă si Figuranţii se află Cartie- 
rul veseliei, Zodia Fe: , Felix şi Otilia, 
Marele singuratic, Trecătoarele iubiri, Întoar- 
cerea lui Vodă neanu, liniștea din 
adincuri şi multe alte filme care mi-au impli- 
nit visul de adolescent, acela de a povesti în 
imagini. 

Despre Graphys-color și alte tehnici „salva- 
toare” din timpul filmărilor ar fi multe de po- 
vestit. Ceea ce nu vreau să uit să vă spun 
este că fără bunii mei prieteni, specialiști în 
foto-procese, George Palivet si Dumitru Mo- 
ruzan, Graphys-colorul n-ar exista. N-ar 
exista posibilitatea ca imaginea de film să se 
poată exprima în nuanţe cromatice concomi- 
tent cu extensia gamei de griuri urcind pina 
la alb, alb cretos, topit în irizările luminii so- 
larizate, și coborirea pe scara tonurilor 
catifelate, pierdute în materia carbonului pur. 
Probabil din acest motiv, în tara marilor pic- 
tori, Italia, imaginii filmului Felix şi Otilia, 
realizată în Graphys-color, i s-a decernat 
„Premiul de excelenţă” la al 9-lea Concurs 
international de tehnică a filmului. 


— Graphys-colorul, un procedeu tehnic 
prin care se obține și un alt efect — concre- 
tefea temporală — atribut al imaginii filmice 
pe care dumneavoastră il consideraţi prepon- 

ent. 


— Cinematograful are formidabila capaci- 
tate să redea un timp anume, să-l înregis- 
treze şi să-l reproducă prin proiecţii pe 
ecran. Acest timp care trăieşte în imagine și 
însăși imaginea care trăiește în timp cred eu 
că reprezintă specificitatea filmică. 


— Discuţia noastră m-a facut să injeleg 
mai bine cum experiența cineastului impati- 
mit poate fi transmisă. şi direct și indirect 
invajaceilor. 


— Îmi place, in râgazul dintre filmări, să fiu 
alături de studenţii de la IATC, ajutindu-i să 
se pregătească pentru cinematograful de 
miine. 


interviu de Irina COROIU 


U. interviu cu un „alergător de cursă 
lungă“ pe pista umorului trebuie să fie, la rin- 
dul lui, plin de haz sau este suficientă opera- 
tiunea de „demontare“ a mecanismului care 
declanșează risul? 

Amărăciunile, îndoielile, gustul sărat al la- 
crimei de transpiraţie amestecată cu cea de 
glicerină igi găsesc locul intr-o ie des- 
pre ce este, cum este umorul? Cel toate 
zilele, cel negru, cel absurd, cel macabru, cei 
cu funcţie terapeutică, cel necruţător, cel ho- 
hotitor, etc. 

Este oare oportun să incepi prin a creiona 
o schiță de portret a interlocutorului, adevă- 
rat „cocteil“ de bonomie și lirism, de ironie şi 
sarcasm, atunci cind e! este regizorul care a 
transpus pe marele ecran peripețiile lui P 
cală? 

Cam intre acești poli de framintaté dispozi- 


_ fie interioară mă găseam, într-o după amiază 


de primăvară timpurie, cind pașii mei loveau 
ritmic caldarimul străzii Dionisie Lupu in- 
dreptindu-se spre numărul 74 unde locuiește 
regizorul Geo Saizescu. În locul obignuitelor 
las de politețe m-am trezit că-l întreb de-a 
dreptul: 


— E greu să-i faci pe oameni să rida? 
me e senanenee eeeneneenenEReee 


— Uite ce. este; multi gindesc cam ase 
aluneci pe o coajă de ceapă, te împiedio = 
un pai și, gata — risul! Poate, pe moment. & 
mod spontan s-a obţinut reacția scontata. Ce 
un flash! Dar dacă vrei să-l faci pe om „sè 
ridă profund” sau, hai să zicem chiar „eta 
rat“, atunci „se schimbă calimera”. Uite, & 
fotografia asta, Ñ vezi pe Grigore Vasiliu 5s- 
lic, inconfundabilul nostru comic. De cite om 
îi urmăream pe scenă sau pe ecran îi des 
fram în spatele grimasei gindul, efortul. =- 
cordarea. Si totuşi s-au găsit unii care a 
spus că talentul lui Birlic stătea... în ras 


Văzind că mica mea îndrăzneală a sa 
roade neașteptate ii adresez o altă intrebare 

— Puţini spectatori știu că regizorul Gee 
Saizescu și-a inceput cariera cinematografica 
ca actor, interpretind roluri de ziarișt. 
gangsteri, tenori, tineri malagambiști... 


— În drumul meu spre arta fimului și a tes 
trului am făcut citeva popasuri ca actor = 
fata publicului... Scolar fiind — urmam curs 
rile liceului „Traian” din Turnu Severin — 


prin clasa a X-a, o profesoară a pus în scene 
pentru serbarea de sfirsit de an, nici mai mult 


nici mai putin decit Livada cu visini de 
hov. Eu l-am jucat pe Lopahin. Ei bine. 
acel rol, am ieșit, cum se spune, din ga0ece 
am ieșit „din mine“. Eram un baietandru trist 
introvertit, un soi de șoarece de biblioteca 
Pasind pe scenă, — am avut succes! — m-am 
schimbat, m-am transformat și am dobince 
chiar o oarecare faimă actoricească. Dupe 
absolvire m-am suit în tren şi, hai la Bucs- 
resti, hotarit să susțin examenul la Institute: 
de teatru si cinematografie. Ajuns la destins- 
tie, trag în gazdă la nenea, la frate-meu, care 
mă ia blind deoparte și îmi spune: „Ma 
băiete, neam de neamul nostru n-a umbist 
după cai verzi pe pereţi. așa că, ia vezi-ti ts 
frumusel de treabă şi fă o meserie serioasă 
Du-te la agronomie! Poate dacă împletes= 
ceapa cu prazul...” Eu, surd la sfatul lui, mē 
reped la institutul de cinematografie cu gir 
dul să mă înscriu neintirziat. Cînd mă vede 
portarul, asa de hotărit, abras, mă „incur=- 
jeaza" mai abitir ca frate-meu: „Du-te, ma 
baiatule, in alta parte, la altă facultate, ca aic 
vin oameni înalți, nu așa marunti ca tine!” De 
data aceasta m-am conformat, am plecat s 


Un „alergător de cursă lungă“ 
pe pista umorului 


m-am înscris la filosofie. După vreun an de 
zile, plimbindu-mă împreună cu prietenul şi 
colegul meu din liceu loan lovit Popescu (ac- 
tualui rector al Universităţii) vad în tramvaiul 
16 un anunţ: „Se primesc înscrieri la Conser- 
vator”. M-am dus ata și iată-mă intrat la sec- 
tia de muzicologie si canto.. Profesoara de 
pian mă tachina veşnic: Măi cîntăreţule, tu 
faci pe actorul!“ Vorba e, că la cor cînd m-a 
pus profesorul Vicol să dirijez am fost atit de 
mobil în gestică, în manevrarea miinilor, incit, 
în final, am cules aplauze. Bănuiesc că mai 
putin pentru precizia muzicală, şi mai mult: 
pentru comportamentul meu de dirijor. 

N-am zăbovit prea mult nici la Conservator, 
pentru că tot într-un tramvai, dar nr. 5, am ci- 
dt un anunț despre preselecția la Institutul de 
cinematografie pentru secţiile: actorie, regie, 
operatorie. La examen — era în 1953 — co- 
misia testa, în primul rînd, calitățile actori- 
cesti ale candidatului chiar dacă acesta urma 
să devină regizor aşa că, m-au pus să recit. 
Eu nu prea știam poezii şi am recitat textul 
unei melodii care se cintase la Festivalul 
mondial al tineretului. Tin minte că era vorba 
despre un tinăr de culoare care suferea cum- 
plit din pricina oprimării rasiale. Emotia mi-a 
cam gintuit vocea, a mai apărut și „una la- 
crima sul viso”, comisia s-a impresionat si eu 
am trecut cu bine examenul. Ca student la 
regie lucram „cot la cot“ cu colegi actori, îi 
îndrumam „intr-o manieră cinematografică”, 
dramatizam împreună texte, repetam. Se 
muncea de dimineața pină noaptea tirziu, 
aproape non stop. Era o stare de emulatie 
greu de „prins“ în cuvinte. Amza Pellea, Vic- 
tor Rebengiuc, Mircea Albulescu, susțineau 
recitaluri de poezie ad-hoc în fata studenţilor 
din anii mici, Florin’ Piersic, Leopoldina Bala- 
muta, loana Bulcă, profesorul lon Finteșteanu 
me solicitau permanent pe noi, cei de la re- 
ge. să participăm la montările pieselor pen- 
tru examenele de sfirsit de an, într-un cuvint, 
domnea o teribilă atmosferă de lucru. 

Pregătind eu, în anul trei de studiu, drama- 
tzarea schiţei „Art. 214" de I.L. Caragiale, 
am distribuit în diferite roluri pe Draga Ol- 
teanu, Constantin Rautchi, Amza Pellea si la- 
rima lonescu și am constatat cu stupoare și 
supărare că nu îmi vin actorii la repetiţie. Un 
coleg imi spune că daca vreau să-i găsesc, 
trebuie să-i caut pe strada Uranus unde re- 
petă sub conducerea lui lon Cojar piesa Tra- 
gedia optimistă. Alerg într-acolo şi cum eram 
grăbit și cam nervos nu mai trec prin culise 
şi urc direct pe scenă nimerind... în tabloul 
anarhistilor. jon Cojar mă vede, îmbrăcat in 
todenul meu de zi cu zi, cu umbrela sub brat, 
si-mi strigă: „Bătrine, rămii pe toc, esti distri- 
buit în piesă“. Unde dai si unde crapă! Şeful 
anarhistilor era interpretat de Amza Pellea, 
iar eu „îl făceam” pe adjunctul lui. Atunci 
mi-am dat seama cit de important este deta 
ful care semnifică un tip, o stare. Si am inte 
les de ce, de multe ori, publicul reţine, mai. 
degrabă, roluri şi momente de o clipă, decît 
roluri importante... dramaturgic. 

in anul IV, alt moment actoricesc: regizorul 
Dinu Cernescu mă distribuie în piesa Peer 
Gynt, în rolul directorului de ospiciu. Eram 
partenerul de replică al lui Florin Piersic. Ştii 
că am intilnit prin tara, foşti studenţi ai acelor 
ani care-și mai aminteau de interpretarea 
noastră? 

În 1961, Gopo turna S-a furat o bombă 
şi-mi dă un rolişor de gangster care, la un 
moment dat, este aruncat pe fereastră. Ce 
să-ţi spun? Cornel Gîrbea, cel care mă azvir- 
lea, nu prea ştia de glumă și nici geamul nu 
prea era butaforie. Norocul meu ca nu s-a 
tras decit o dubia şi așa am scăpat întreg si 
nevătămat. A urmat o colaborare cu Mircea 
Mureșan la filmul Partea ta de vină, alta la 
Asediul, am jucat în Celebrul 702 și cam atit, 
pentru că, în 1957 cu Doi vecini se deschidea 
un nou capitol în cariera mea cinematogra- 
fica: regia. 


— Ca profesor fa 1.A.T.C. „I.L. Caragiale“ 
ştiu că puneţi adesea studenților dumnea- 
voastră intrebarea: ce este ul, dar re- 
gia? Ce răspuns sau mai exact, ce definitie 
dați dumneavoastră regizorului şi regiei? 


— Regizorul este omul care are multe de 
spus lumii. Şi ca să poată spune, el trebuie 
să vadă și să simtă lucruri pe care în mod 
obișnuit oamenii nu le văd și nu ie simt: Re- 
gia se compune din is vea şi din talent. 
Meșteșuqul e la indemina oricui. Talentul 


cineaștii noștri: Geo Saizescu 


tian Papaiani in Păcală, de Stefan Mihălles- 
cu-Braiia in Secretul lui Bachus. de Dem. 
Radulescu in Asta seară dansăm in familie 
s-a spus: Geo Saizescu a avut mare noroc cu 
acești actori grozavi“... 


Mestesugar 
sau om de talent 
sau si una și alta, 
nu poti sa faci film 
dacă nu pornesti de 
la un scenariu solid 


— N-a fost vorba de nici un noroc. Ne-am 
format reciproc. Eu le-am dat roluri mici, mă- 
rişoare şi deodată, marele rol! Cine i-a mai 
distribuit pe Papaiani, Dem. Rădulescu sau 
Mihailescu-Braila asa cum am făcut-o eu? Nu 
mai sintem in perioada filmului mut cînd „se 
trăgea" un film comic pe săptămînă, şi regi- 
zorul putea rata trei ca sa4 nimereasca pe al 
patrulea. Acum cineastului îi trebuie multă 
concentrare, putere de a se mobiliza şi a-i 


În Călătorie de neuitat apar o mulțime de 
tineri care vor cunoaște geografia patriei „cu 
piciorul” şi istoria „cu inima”. Scenariul îi 
aparține lui Alexandru Struteanu, care l-a 
scris cu ani în urmă. Citindu-l, recitindu-l am 
constatat cu bucurie că își păstrase intactă 
prospetimea. Un film pentru tineri si cu tineri 
implică din partea realizatorului o mare res- 
ponsabilitate. ‘Tinarul vine la cinema din do- 
rinta de a-și recunoaște preocupările, neca- 
zurile, bucuriile şi împlinirile și dacă i se 
oferă un surogat de artă consecinţele vor fi 
foarte grave. Tinarul va refuza să mai acorde 
încrederea lui filmului. 


— Numele cineastului Geo Saizescu este 
strins iegat de mișcarea cineclubistă din țara 


— In anul 1957 cind s-a înființat primul ci- 


neciub la Casa studenţilor din Bucuresti, in 


programul întocmit, noi stipulam necesitatea 
de a milita în vederea creării unui public care 
să știe să vadă filmul — film, mijloc de edu- 
catie a maselor. Ne propuneam să formam 
un public, pentru că cea de-a șaptea artă, 
prin deosebita ei audienţă avea la îndemină 
această materie nemaipomenită: publicul. Ne 
propuneam să mergem împreună înainte, 
realizatori și spectatori. Trecind anii, aceasta 
idee a prins rădăcini, a dat roade frumoase. 
Numărul cineamatorilor s-a dublat, s-a triplat 
și ei sint cei care astăzi abordează toate mo- 
dalitatile de film de ta documentar și reportaj, 
la animaţie si fiim de ficţiune, obtinind suc- 
cese notabile deşi condiţiile tehnico-organi- 
zatorice sint adesea precare. Odată cu initie- 
rea Festivalului national „Cintarea României“ 
mișcarea de cineamatori a luat o amploare 


deosebită, iar faptul că entuziasmul cinefil a 
pătruns şi la sate e un fenomen de mare inte- 
res pentru filmul nostru profesionist. Cinea- 
matorii nu sint specializaţi pe genuri, ei au o 
dezinvoltură teribilă cînd trec de la un gen la 
altul si nu de puţine ori reusitete lor au fost 
spectaculoase, atit pe plan intern, cît și la în- 
tilnirile internationale, europene. 


~ = Ce-gi propune Geo Saizescu pentru vii- 
tor? Scenarii noi, filme noi? 


— Am scris in decursul anilor, singur sau 
în colaborare cu diverşi scriitori, o mulțime 
de scenarii pe care „incă nu le-am văzut 
filme“. Aşa că, dacă nu s-au perimat, dacă au 
rămas mai ales interesante și astăzi nu ra- 
mine decit să le realizez. Mă gindesc intens 
la Proverbele românilor, un film cu Dinu Să- 
raru.. Mă gindesc la filmul pe care l-am 
proiectat împreună cu D.R. Popescu prin anii 
'70 intitulat Pasărea paradisului. Gloria... pa- 
săre a paradisului. Şi noi ne-am pus întreba- 
rea ce poate să facă un tinăr atunci cînd ob- 
tine, încă de la începutul carierei succes și 
glorie? 

Rămine deci să-mi pun în practică idei mai 
vechi, dar permanente in filme noi... de per- 
manenta. 


ileana PERNE$ DANALACHE 


In stil grotesc despre 


personaje grotesti Sa ridem cu... Pacala 


(Secretul 


vine din interior. Dar meşteșugar sau om de 
talent sau si una şi alta nu poți să faci un film 
dacă nu te bazezi pe un scenariu solid. 


— Acest lucru i spune un regizor care s-a 
Arghezi, 


bazat pe scenarii scrise de: Tudor 

D.R. Popescu, Titus Popovici, Fănuş Neagu, 
lon Băieșu, Rodica Ojog Braşoveanu, Al. 
Strufeanu... 


— Da, pentru ca un regizor, indiferent din 
ce generatie face parte, indiferent carui... cu- 
rent sau mode i se subordoneaza trebuie sa 
tina cont de aceste două elemente: scenariul 
şi interpretarea. Scenariul este punctul de 
plecare, scenariul iti determina în mod funda- 
mental gindirea, te domină și este dominat, la 
rindu-i, de tine. Eu improvizez foarte mult 
momentul comic, în funcţie de actor, de 
stare, de decor. Ca să pot găsi soluţii pentru 
a improviza — căci una este să improvizezi 
acasă, singur, avind în fata coala de hirtie si 
cu totul altceva este cînd te afli pe platoul de 
fiimare — ai nevoie de această dominație a 
scrisului, a scenariului. Numai sub puterea 
lui de inriurire iti găsești propria libertate de 
a da forma convingătoare, expresivă ideilor. 
Această determinare reciprocă conduce la 
adevăr... cinematografic. 


— Sine o la mu izorului 
cu actorul, ne diam md prea AE relee 


> hus) . $ 4 
Bachus (Sebastian Papaiani) 


mobiliza pe cei din jur în așa fel, încît, sa ob- 
țină rezultatul scontat într-o singură dubia. In 
ultimii ani, gloria s-a transferat de pe umerii 
actorilor pe umerii regizorului. Se spune sus 
şi tare: un film semnat de cutare sau cutare 
si mai putin un film interpretat de cutare sau 
cutare actor. Dar, să nu uitâm că un realiza- 
tor nu poate rezista, oricît de ambițios ar fi, 
oricite formule noi ar incerca, dacă nu se 
sprijină solid pe actor. Actorul este instru- 
mentul de lucru, port drapelul ideilor, actorul 
este gindul regizorului rostit în cea mai bună 
variantă. Actorul trebuie modelat; condus, 
cunoscut. Uite, să povestesc ce-am patit vara 
trecută filmind serialul de televiziune Căăto- 
rie de neuitat. Există în scenariu o scenă de 
confruntare între tată și fiu — interpretati de 
Mircea Albulescu și Mihai Constantin. Am re- 
petat și totul părea în regulă, puștiul spunea 
replica minunat. Cind să dau „motor“, să vezi 
comedie, nu mai scot nimic de la puşti. A tre- 
buit să repet, să muncesc mult pină cind, în 
sfirsit, am obținut o dublă bună. Ştii care e 
explicaţia? Tînărul student Mihai Constantin 
se ambitionase să fie mai bun ca profesorul 
Albulescu. Tintise putin mai sus decit îl ți- 
neau puterile? Nu ştiu. El face parte dintr-o 
tinără generaţie de băieți si fete foarte inzes- 
trati care au nevoie insă de o îndrumare 
competentă, de o pilotare foarte exactă. Teri- 
bilismele trec cu vremea, rămine talentul și 
seriozitatea în muncă. Nu avem voie să uitâm 
ca si noi am fost la fel de tineri, la fel de am- 
bitiosi, la fel de teribilişti... 


PRE ay 


Gomplicii 
"fotonilor | 


enit | indul unei profesii, mai “curind. 


uncţii de studiou specific emato- 
grafică, in sensul ca este direct legată de 
£ echipei de filmare. Ea se ri ăseşte 


an, titulatura o recoman 


os pina 


să în discuţie. Adică, | 


o justifice. Acesta este crezul său estetic. 


"Conversia mă incita şi - adresez interlocu 
"torului „întrebarea capitală:“ „De la cine ati 
„învățat toate acestea?" Răspunsul a venit 
„prompt, aşa, mirare: „De la peng pic- 
-turii universale 


"emoție în fata Pins 
; muzeele dintre Roma și Milano şi, 
tit atras ca un magnet de. 
“ a lui Leonardo d e 


n maniera punct | 
„Perspectiva!“ 
stau lucrurile! Multe din succe- 
gin 
in infrastructura studioului, unde sint 


lende,- comunică cu 
aj secret, învăţat îi 


43 3 D Bim iA i eg: 


Ei „dorm la cap“ 
cu istoria picturii 


„Nica. net este o pă aa apă de. vorba 
cu „altul“. Și vine altul, Gheorghe Valeriu, 
“care începe prin a-mi spune că a lucrat cu 
„Gologan (la Buftea, toate drumurile duc spre | 
„Gologan), că are doi copii, primul a văzut lu- 
i filma la'i Pădurea spinzura- 


Amintirea unui maestru: Ovidiu Gologan 


(Pădurea 


cu 


spinzuraţilor. de. Liviu Ciulei, 
Gina Patrichi si Victor Rebengiuc; 


maistru de lumină Florea Straton, 


A p 
nceptia peratorului 
intui. valoratia 

t ru, cu semnific 
de meşter | a Preţ stă 
„desăvirșită a , talen! 


pas. P 

cumva, ‘asa, mai mu 

Na, tipic  meriionala ca. sa 

oc, a del Ant stat 
, înainte de a ne wed nduri 

cineastul Nica lon şi am rámas 

„mai desavirs it 


secondat de Gheorghe Valeriu) 


ților si a doilea “Mihai Viteazul, că are 
peste o sută de filme la activ, că lumina la 

| film nu poate fi judecata decit in functie de 
ia globală a regizorului, a operatoru- 

lui şi că de aceea a trebuit să vadă filmul Du- 


= re iach 
g de m-am jurat, in gi 
portul ăsta. Îl pindesc la cotitură si insinuez: 
Desigt ul este cu totul altceva decit 
pictura" şi interlocutorul meu’ reacţionează 
ici, expli indu-mi „că efectul de clarobscur 
i oapte" a. lui 
o pinză de proport i-a lăsat 
ui spectacol cinematografic, - $E 
că, făcîndu-mi teoria cle be 


„în 
, ca un copil, de explozia culorii la 
an Gogh, "ge peisajele lui Andreescu, de pu- 
ritatea culorii ta Luchian... și conchide: „Căci. 
umneavoastră, eu dorm la cap- cu is- 


“dau bătut Intr-un. efort supr 


Mă 
| consult încă doi ași ai ai protesioi alin í 


in inte de dramaturgia, gia 


nt -un vint „stăpine: 


tantin Naak \ 
aflu 


cto 
oare o pată | de ‘care. 


Side să 


it, poate, o indiscretie, dar maiștrii 
mină se consideră partași premiile | 
gine, pentru că ei, adaptindi la stilul de 
iluminare al operato! i 
funde cu el, devenin 


tanta dintre „m: T 
bilā pentru oricare dintre 


film românesc își au rădăcini 


minal 
| Mergea CUA u | 
narele pardesiulu 
prutas două f 


îinile îlunda In 
i fata och 


ele sau fel 
reușiteior, pentru. ch 
tă muncă am invest 


Dragan reprezenta o 
360 reaga „poia 


wie ee 
} din ai 


un sie 
H dintre dealuri 
k momente e ie e: rom de. dificil de a i 


peret a, 


hipet 3 au venit toţi ac- 
re de cite 50—60 


© expresie pe care | 
Nicola Văduva. A 


Atmosfera 
talentul 
fotocompozitiei 
(Hanul di 
dealuri 

de Cristiana 
cu Dana 
şi Florin 
operatori 
Alexandru 
Intorsureanu, 

Nicu Stan, 

Mihai Truica, 
maistru de lumina 
Calin Constantin) 


cromatică. 


Nicolae. 
Dogaru 
Busuioc, 


vedere panoramos de 


yf 


T T Le * Abs 


Universul muncii în universul filmului 


stă şi se iaia se uită de jur miny 

apoi caută cu febrilitate puncte de sprijin, in- 

tre pereți si plafon, de unde ar putea sa agate 

proiectoare. 

|» »— Valerică, nu ne complicam, trebuie sa 

meargă repede, sintem în intirziere. 

| — Repede, repede, dar vad că aţi pus un 

: travling aproape circular, de undeva trebuie 

să mă agat și eu cu proiectoarele... _ 
— Bine, Valeriule, hai să vedem cum o pu- 

tem simplifica... 

|. — „Domnu'“ Anton, lăsaţi 'simpliticarea, 

“asta nu rămine pe film! 

— Valeriule, trebuie repede... 5 

„— Repede „domnu“ Anton, ‘dar dumnea- 
voastră Weti filma tot timpul pe- travling şi aţi. 
mai pus $i sărăcia asta de „Canon' (este. 
vorba de transfocator), văd că-i „decupaţi în. 
portrete foarte multe... 

-~> Da, Valerică, este o „Cameră. de taină“, 
cu lumină de la fuminari, atmosfera conspira- 
tiva, cu „portretele ‘interpretilor ce se piopi 
evidențiate. în atari. situaţii. i 

— Ei, vedeţi! Şi mie imi cereti_ repede sá 
agat atîtea proiectoare! mes 
— Nu Valeriule, proiectoare mai puţine... 

— Asta complică situaţia... Ştiţi, va trebui. 
să lucrăm cu „cremere" cu „mama tüluri”, 
sci şi anexe pentru ropes luminii 
— nr 

— Da, am mai facut şi altădată. . Se uită 
țintă în ochii tăi, adică unde? ÎI trimit eu cu 
mult în urmă, "aproape la începutul colabora- 
rii noastre... = 
= Camera tatălui lui Livi “discuția din- 
jea te şi Dudu. RE Se tace e pal amin- 
este. - 

— Ultima noapte a copilăriei... Biroul care. 
„ca luminat numai de la une de-pe masa de 
"lucru. - 

— Da! proiectorul pom „de iarna — is: 
amintește... 

(in acel birou atmosfera a fost | creată nu- 
mai cu lumina ` unui proiector mare fa care 


Raron pe o masă lungă cu blatul gros | 
cioplit din trunchiul unui arbore batrin, erou! 
- filmului Hanul dintre dealuri suporta cu greu 
rugăciunile călugărilor în sutane negre care 
înconjurau masa cu luminările aprinse, pa- 
sa-mi-te să alunge diavolul ce se strecurase 
| în sufletul, său. Logic, efectul plastic pe care 
- il obtinusem în cadru larg, trebuia sugerat si 
în planul apropiat, „atunci cînd spectatorului á 
se dezvăluie adevărata dramă pe care o trăia 
eroul, cind i se putea citi în ochi toată ura și 
umilința la care era supus. l-am explicat 
maistrului de lumină Calin Constantin, alta 
personalitate din lumea anonimilor, ce 
vroiam să fac, mi-a cerut un râgaz de cinci 
minute, a schimbat legăturile la trei proiec- 
toare, eu, el şi liuţă, alt personaj special, am 
îmbrăcat sutanele a trei călugări şi, cu | 
proiectoarele în miini ținute deasupra capu- | 
lui, am repetat mersul călugărilor, avînd grija 
ca efectul să pui n valoare vibrația flăcări- | 
lor de lumiînări, umbrească, din cind în 
cind, trăsăturile, făcindu-i actorului chipul 
mai cioplit, mai îndurerat, mai revoltat. Pe ` 
ecran, efectul a fost surprinzator.. Stiam des- 
pre. Călin numai lucruri bune. Că este un ex- E 
celent organizator, că are grijă sâ-și alcatu- 
iască echipe numai din oameni bine pregătiţi, | 
că este parolist, politicos, cultivat, profesio- 
nist de înaltă clasă. Ce nu ştiam... Cit de | 
uşor poate veni câtre mine, cit de sensibil în- 
țelege intenţiile pe care, uneori, nici nu ai 4 
timp să le explici, cit de repede decodifică | 
starea pe care vrei s-o obţii într-o scenă, pu- | 
nind în valoare planurile de umbră şi lumină ` 
care dau misterul unei secvențe... 
Se intunecase bine cind am terminat de fil- | 
mat. Oibuiam drumul câtre autobuz și eram 
fericit. Găsisem maistrul de lumină de care ` 
aveam nevoie. Poate la filmarea aceea, între 
noi se sudaseră itele misterioase care duceau | 
câtre o viziune plastică pe care o sugeram fil- | 


see tona de facie 
Se la filmul Dragoste 
lungă de-o - seară 
regia Horea popes 
“operator Nicu. Sta 
stra de lumină Nicolae. Vădu Way 


tam. Arhitectul Bogos construise pe un ma! 
- citeva colibe din birne, iar dincolo de riu, pe 
"o plajă fara acces, o altă construcţie mai im- 
„punătoare care servea de locuință, depozit de | 
| mărfuri, unelte și pulberea de aur culeasă fir | 
“cu fir „de alcalufii angajaţi de Strikland”. Tre- 
buie să precizez că singurul drum de acces 
pentru camioane și utilaje grele — grupurile, 
na vie, incontestabilă o reprezintă filmul, Cu | electrogene — era numai pe malul sătucului . â 
nea Văduva am făcut peste 25 de filme, unele | construit de noi. z 
de referință. Răscoala, Dragoste lungă de-o Promisiunea făcută regizorului Mircea Mu- 
seară, Columna, Legenda, Baltagul, Puterea |. reşan, încă din momentul alegerii locului ice 
şi Adevărul, Zestrea, Conspirația, Capcana, | filmare, era de necomentat. 


venea să creadă. Ce-i uluia pe ei, pentru noi, 
care bătătorisem zăpada din poiană alergind 
de ta un brad la altul, ridicind proiectoare la 
8—10 si chiar 12 metri înălțime, uitind de frig 
şi foame, devenise un act banal de care nici 
măcar nu mai eram conștienți. Instalaţia de 
lumină pe care a făcut-o atunci Văduva nu se 
mai făcuse în cinematografia romana. Martu- 


— 


ete san sears rom ln i ei 


Trei scrisori secrete... sint doar o parte. Cinci „Marinică! m-am întors eu către unica mea 
premii de imagine... și 14 ani de viață, de f speranță. Am nevoie de lumină pe partea 
muncă cot la cot, de experienţă dobindit& im- "cealaltă a riul „Nici o problema. “Ducem! 
preună cu un ins de la care am învățat foarte „Îmi spuneţi ce vă trebuie și... Miine seară fil- 


multă meserie. f : mam, da?" „Miine... Însă nu de proiectoare i. i Be tii 3 x 4 f î 3 ză j 
: its d: îmi este grij Coloana de tensiune. Am ne- SETE aiis 3 i oes eee » Di > a 
voie de vreo 100 de kilowati.“ - 
"„Eu vorbesc cu directorul, se uită în ochii 
-mei Marinică. Dacă. nu mă „descurc, intrați - 
dumneavoastră tare.“ z : 
„O sa te înțeleagă. Oricum, ami tește-i 


Rex cu gindurile la Maistri de rend: 
intr-o inlantuire, ca-n filme, peste chipul lui ni 
Vaduva s-a eae cel al unui alt bărbat | Mine este ultima zi de locaţie ora i 
care, ani de-a rindul, îi fusese mina dreapta. Ciauzele contractului îl privesc 
Marin lon. În afara. faptului câ multă vreme | Era aprilie. A doua zi la ora 12,00, camioa- 
nu eram. foarte sigur care din cele două | nele cu ouas, întreaga echipă de-electri- 
nume este cel de familie, cred că, uneori, nu- tau timplari şi eu eram la tochi 
mele îl reprezintă caracterologic pe cel ce-l așteptau 12 bărci pescaresti cu 
poartă. Numele Marin lon percutează prin | şi cu cite un pietroi de 10—15 kilo- | 
simplitate. E direct si fără zorzoane. Asa este j grame Marinică le-a înșirat de-a latul cu an- 


i în amonte — riul avea cam 150 de 
si purtătorul lui. Îi: spui ce vrei, înțelege ime- time — timplarii au facut punți de le- 


diat, se apucă de lucru, dă indicaţii scurte, |. 
directe, isi tine echipa în mină si pina nu este |. gătură şi, cînd încă nu se inserase bine, lu- E — “ve A 
gata, nu te mai întreabă nimic. A moștenit de | Mina era instalată pe amindoua malurile riu- Arta iluminării portretului în Sadni (M rea Barbu 


lui_ Ropotam. f 7 site ateescu- î vaz 
Tr r a baad g Da ina cesta ` -Cum poți uita astfel de oameni?... Mai bine şi Olga Delia Mateescu în Co/ierul de rurcoaze, 


„de zece ani-am impartit şi binele si răul tru- scenariul Nicolae Paul Mihail si Eugen Barbu, 


a direcția și utilitatea fiecărui proiector. Ştie că f- 
| lumina este aceea care face să trăiască sau | dind la Actorul și sălbaticii, Trepte pe cer, Gheorghe Vitanidis, operator lon Anton, maistru de lumină 
să moară imaginea, că numai prin ea creezi | Ina ere, Clipa, Mireasa din tren, Guanes ; 
atmosferā şi nu se dezlipeste de operator, |. Punga cu libelule, Dragostea și revoluția, [ies irig ore toica ; 
uneori- el fiind acela care imi sopteste la ure- | Acasă... Cinci premii nationale și unul, in- $ 
1 che: „Nu vreți să subliniez mai mult arcada.. | ternational la San Sebastian... Da! Cu Mari- 
> sau, umbra de sub scară nu e prea groasă?” ae aces ae pasione ai meseriei iini care | mului. Din netericire. colaborarea a tost prea | s-au pus. tot- felul de dituzoare; jumătăți — 
Cind filmam Toate pinzele sus, nevoia ne-a ile arth Bike, cea loa s on ne int pent îi | scurta. Am reluat-o după zece luni şi nu ina | < mama tuluri — cremere"» | agatate la mică - 
p 35 siring. mina sin gind ii smuljum@se: pentru ingelasem. Călin s-a. dovedit aşa cum intui- f distanță in fata lentilei. Aveai impresia ca lu- — 


oes ali de vărsare În mare a riului Ropo- | buna, colaborare ce-a Looe între. noi. sem. Un mare maistru de lumină, un sensibil 

$ OS la frumos, un om drept și cinstit, unul dintre 
maistrii care alcătuiesc elita „marilor ano- 
nimi* ai kon on gre „noastre şi fara de 
care noi, operatorii, nu ne-am putea tălmăci 
gindurile pe ecran sau, mai direct spus, chi- 
nurile noastre nu s-ar transforma niciodată in 


emoții. x Nicu STAN 


„mina se strecoară... învinge legea implacabilă . 
a propagării. Lumina vibra, cînta.) j 

„li face mare plăcere. această amintire, în- - 
cepe sā zimbeasca. S 

— Da, „domnu™ Anton, a amintiţi ce spu- 
„nea domnu Gologan: „Lumina: trebuie să vi- 
Í breze, să cînte ca o simfoni Începe să-l 
imite pe Ovidiu Gologan, dînd din miini ca . 
un dirijor. 
— Ştiţi, la Facerea jumil, decorul hipo- 
. drom, construit pe platoul 4? Am instalat 800 
_ kw, lumina venea „de la soare... — 
~ — Valeriu, hai la oile noastre... acum lumi- 
năm cu luminări. 

— Da, dar e mai complicat să instalâm 
„vreo patru pomi (aluzie la | „pomul de iarnă). 

re timp... Începe să-și scoată cămașa, ră- 
„mine în maieu. 
— De ce în maieu? E curent! 
— Nu-i nimic, sus e cald! Se urcă pe scara * 
— Gigele, dă-mi-l pe cei de cinci. 


t 


800 kw sub soare 


Via. — un nume sau un prenume?. 
< — Valerică! — Nu, Valerică, pe cel de zece. 
Titel mă cheamă! ven J oot vedeţi .domnu™ Anton, cum mă 
. Ziua de lucru începe cu voie buna. „complicaţi? Asta durează şi costa... 
— Valeriu, in această încăpere se va pe Costă, dar merită! 
trece partida de cărți — jocul de taină al Domnu' Anton, obrazul subţire cu chel- 
boierilor conspiratori. (Ne aflăm într-unul din | tuială mari si fini... E 
foaierele. Teatrului „Pastia“ din Focșani). Pe Și uit așa începe o nouă zi de muncă,o 
masa vor fi aprinse luminările din cete două | nouă secvenţă, cu zimbetul pe , cu voie 
sfesnice, in cele două colțuri opuse ale ca- | buna. pantă să mai și cat Atmosferă. 
merei de taină vor fi puse cole. două nl 
mari... Cam atit. - Seay 3 ton ANTON. 


Vindtorul de cerbi de 


mi 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


= filme au văzut şi ce filme ar dori să 
vadă corespondengii nostri Oana An- 
dreea Serban, din Constanta, str. Mircea 
cel Batrin nr. 144, bloc MD 7B, sc. B, ap. 
41, a „vizionat multe filme bune“, „insă ni- 
ciunul nu mi-a plăcut atit şi nu a avut atita 
influență asupra mea"... (ca Vinătorul de 
cerbi, pe care-l comentează cu simplitate 
şi entuziasm). „Noi, continuă corespon- 
denta, avem destule filme bune, unele 

te chiar foarte bune, însă nici unul per- 
lect“, in care toate, dar absolut toate să fie 
așa cum ar trebui ca să placă oricui“. Inte- 
resant! Unii vor filme istorice, alţii de ac- 
ţiune, de tineret, muzicale, de dezbatere 
etc., în timp ce corespondenta din Con- 
stanţa vrea filme perfecte. Nimic necuviin- 
cios in această dorință, dar cinematografia 
mondială (nu numai cinematografia 
noastră) e atit de săracă în filme perfecte, 
încît... Mă întreb, însă, dacă aceasta o fi 
definiţia filmului perfect: toate, absolut 
toate să fie aşa cum ar trebui, ca să placă 
oricui. Nu pentru că aş fi în posesia unei 
definiţii mai bune, dar, mărturisesc, dacă 
aş fi regizor de cinema, n-aş şti (şi poate 
nici n-aş dori) să fac filme care să placă ori- 
cui. „Citesc: cronici diverse, ne scrie în 
continuare adepta perfecțiunii cinemato- 
grafice, şi sint curioasă foc să vad filmeie, 
insă ele nu-mi par niciodată atit de gro- 
zave cum reiese din cronici. de ce oare?” 
Şi cînd te gindesti că pind acum am dat cu- 
vîntul aproape numai spectatorilor care 
consideră că filmele sint incomparabil mai 
bune decit rezultă din cronici!... Nu e rău 
că părerile se mai şi bat cap în cap; să ne 
imaginăm că tuturor ne-ar place aceleaşi 
filme, toţi am avea aceleaşi păreri asupra 
lor, că, în sfirşit, toate filmele ar fi per- 
fecte, aşa cum visează Oana Șerban. Mare 
plictiseală ar fi printre cinefili! lată-ne şi 
pe un teren mai, să-i spun aşa, concret, 
dacă or fi existind şi terenuri abstracte: 


„Avem atigia actori buni şi (dar! — DS.) 
rolurile nu sînt pe măsura talentului lor de 
multe ori, sau alți actori buni pe care-i 
aplauzi în spectacolele teatrale, dar în 
filme ori apar rar, ori sint distribuiţi în ro- 
luri mici, care nu-i fac remarcaţi (de exem- 

u: Marcel lures, Mihai Dinvale, Gheorghe 

isu, Florian Pittiş ş.a.) Dé, famelie 
mare... roluri puţine. $i o ultimă observa- 
tie: „Nu ştiu de ce, dar filmele noastre nu 
găsesc întotdeauna drumul cel mai potrivit 
către inimile celor care le vizionează; 
poate că ar trebui să se adreseze într-o 
măsură mai mare sensibilităţii noastre. Su- 
biectele să fie cit mai reale (?!), iar viaţa să 
fie prezentată aşa cum e ea, pentru ca 
spectatorii să se simtă si ei participanţi la 
acțiune.“ Pentru cel cinsprezece ani si ju- 
mătate — cit avea Oana Andreea la data 
elaborării scrisorii — observaţiile, în ciuda 
exagerărilor conţinute, mi se par mature. 


ică decit eleva din Con- 
man, din Curtea de Ar- 


Mai. puţin sce} 
stanta, Mirela 


Îmi plac filmele perfecte și 
i Michael Cimino 
cu Robert de Niro 
(dar si cu Meryl Streep) 
se pare a fi unul dintre acestea” 


geş, str. Victoriei nr. 5, Blocul Tineretului, 
ap. 34, a găsit fără dificultate un film ro- 
mânesc despre care să scrie în termenii cei 
mai elogioşi: Noi, cei din linia întii, de 
Titus Popovici şi Sergiu Nicolaescu. „Chiar 
dacă filmul a ieşit în premieră încă din '86 
— ne previne fără pic de trac corespon- 
denta — comentariile sint posibile şi 


regizor, interpreți: „Mi-a plăcut foarte 
mult acest film, m-a impresionat, m-a făcut 
într-adevăr să cred că Sergiu Nicolaescu 
este şi va rămîne regizorul nr. 1.” „Dealt- 
fel, filmul este foarte bine gindit şi reali- 
zat, cu o distribuţie bine închegată, un 
film despre război ce porneşte de la fapte 
reale, concrete." O precizare: de la faptele 


ză „Cind a fost anunţa i 
Noi, cei din linia inti, 
š sute de oameni. 


priveau pozele 

i din vitrina 
+- cinematografului, 
$ _ transformîndu-se 
din trecători 

în spectatori încă 


inainte de a vedea! 
filmul“: 


(George Alexandru, 
şi Cristian Şofron) 


Realul — ca punct de plecare 
Concretul. — ca punct de sosire 


acum“. Ceva despre atmosfera de intimpi- 
nare a filmului: „Cînd pe ecranele cinema- 
tografelor se anunţă un film de mare suc- 
ces, trebuie să alergi cu citeva zile înainte 
ca să-ți procuri bilete. Aşa s-a întîmplat 
cînd la cinematograful nostru a fost anun- 
fat filmul Noi, cei din linia întii. În timp 
ce în faţa cinematografului, pe panoul 
unde sint afişate filmele, îşi făcuse apariţia 
figura impunătoare şi plină de autoritate a 
lui Sergiu Nicolescu, zeci sau sute — nu 
exagerez — de oameni se opreau și 


admirau scenele din film afisate în faţa cine- 


0 lege a imaginii 
celei mai puternice 


raduttore traditore. Traducătorul e un 
trădător. Altfel spus, nici o traducere nu este 
întru totul fidelă originalului. O dată cu trece- 
rea timpului și o dată cu apariția unor tradu- 
ceri celebre, expresia a cam căzut în dizgra- 
tie, astfel că se întimplă să auzi (sau să ci- 
tești) că traducerea este la nivelul originalu- 
lui, uneori chiar că depășește originalul, mult 
mai des decit auzi perimatul adagiu tradut- 
tore traditore. Cam asta ar fi situaţia transpu- 
nerilor dintr-o limbă în alta. Dar situația tran- 
spunerilor dintr-o artă în alta? Aici, disputele 
nu s-au încheiat, nici măcar nu s-au domolit, 
dimpotrivă, se întețesc la fiecare apariție a 
unei noi ecranizări, dramatizări, musical-izări 
{imi pare rău, n-am găsit altă... rimă). Drama- 
tizările şi, mai ales, ecranizările au fost nu o 
dată ţinta critică a filologilor, a istoricilor lite- 
rari, a oamenilor de litere in general. Din cînd 
în cînd, cite un regizor eminent (Visconti, 


matografului. Acel grup de soldaţi români, 
(surprins în fotografie), care a înfruntat 
toate ororile războiului, trecînd prin iadul 
necruţător, plin de suferință şi mizerie, a 
făcut ca trecătorii să se transforme în 
spectatori.“ $i citeva impresii despre film, 
reale se porneşte (cind se porneşte), la 
faptele concrete se ajunge. Adică: realul 
este întotdeauna, într-un fel sau altul, 
punctul de plecare al operei artistice, con- 
cretul fiind punctul ei de sosire; aici meri- 
tul este exclusiv al artistului. Asta asa, de 
amorul... teoriei. 


Wajda, Losey, Cacoyannis, Haifetz, Mihalkov, 
Ciulei, Tarkovski, și alţii) salvează obrazul ci- 
nematografiei în disputa cu filologia, dar dis- 
puta sau numai aprehensiunea in faţa „trădă- 
rii” dăinuie. Ecranizări și dramatizări se vor 
face totuși în permanenţă (asa cum se fac si 
traducerile), înfruntindu-se nu numai opoziţia 
unor critici, dar şi opoziția operei literare în- 
sasi. lar marile „trădări“ vor fi, probabil, pina 
la urmă aplaudate în mod unanim, în timp ce 
lumea se va obișnui să caute în opera filmică 
nu număi fidelitatea fata de opera literară, 
dar şi valoarea cinematografica. 


lată însă un caz în care se refuză o drama-. 


tizare radiofonică nu in numele operei lite- 
rare, ci în numele filmului care, de fapt, a 
consacrat-o. O corespondentă din Tirgu Jiu, 
care ne roagă ca nu cumva să-i dezvăluim 
identitatea (?), ne scrie că a nemultumit-o 
profund dramatizarea romanului Pe aripile 
vintului transmisă la radio. Nu romanul (care 
„mi-a plăcut, în felul lui“, fără a cădea „în rin- 
durile fanaticilor lui“) îl invocă autoarea scri- 
sorii, ci filmul, ale cărei imagini, pentru ea, 
sint de neînlocuit și fără echivalență. Mai 
mult: „nu orice se poate dramatiza la radio şi 
mi se pare atit de absurdă pretenţia realizato- 
rilor (mă îndoiesc că vreunul din realizatori 
ar fi emis vreo pretenţie... și ce fel de preten- 
tie? — D.S.) ca aceea a cuiva care ar vrea să 
povestească un roman al lui Camil Petrescu 
(am zis „să povestească”, nu să analizeze sau 


Cind eram tineri 


N. există film prost“, proclamă, chiar 
în debutul scrisorii sale, o corespondentă 
din Ploieşti. În loc să mă cutremur în faţa 
acestei descoperiri estetice, axiologice şi 
practice, în loc să mă bucur, să exult, să 
telefonez tuturor prietenilor critici lite- 
rari, teatrali, muzicali, anungindu-i că s-a 
descoperit, în sfirşit, un domeniu al artei 
în care nu există lucrări proaste, cu alte 
cuvinte, în loc să reactionez normal, ca un 
brav cinefil în faţa situaţiei privilegiate a 
cinematografiei, am început să trec în re- 
vistă filmele văzute de-a lungul timpului. 
Există, care va să zică, poezii proaste, ro- 
mane proaste, piese de teatru proaste, 
cronici proaste, dar nici un film prost. 
Oricit am încercat a ţine seama de asertiu- 
nea de mai sus, am revăzut de-alungul unei 
vieţi o sumedenie de subproduse cinema- 
tografice, confecţionate din te miri ce, fără 
idee, fără emoție, fără adevăr, fără stare 
estetică (singura care autorizează un pro- 
dus artistic să poată fi denumit ca atare), 
icule cenușii, inutile, stupide. Aflată 
într-un elan de generozitate, corespon- 
denta noastră îşi explică axioma: „Există 
doar incapacitatea noastră de a înţelege un 
om, de a căuta în spatele aparengelor, de 
multe ori puerile, o idee.“ Prin urmare, de 
vină este incapacitatea noastră de a inte- 
lege un om (nu un film?), şi iată-ne şi în si- 
tuaţia fericită de a accepta că nu există nici 
oameni proşti, de vreme ce.nu sîntem ca- 
pabili să-i înțelegem, să căutăm în spatele 
aparengelor... ideea. De unde această neas- 
teptată situare a unui tînăr, înclinat inde- 
obşte să caute (şi să găsească) defecte pre- 
tutindeni unde ele se află (şi, uneori, unde 
nu se află), pe poziția sigură a unui fel de 
perfectism estetic? Nu, fireşte, nu e vorba 
de o poziţie etică, cu atît mai puţin de una 
filosofică. În cazul corespondentei din 
Ploieşti, a fost o simplă şi banală săritură 
polemică peste cal, prilejuită de apariţia, 
cu mai multă vreme în urmă, in revista 
„Cinema“, a unor articole în care se co- 
mentau premiile Oscar pentru cele mai 
caste filme (serialele tat şi Rambo), 
Ime pe care autorul articolelor îşi îngă- 
duia să le numească „inepții filmate” sau 
„neghiobii filmate“. În dorinţa ei de a de- 
monstra că Rambo nu este un film (un se- 
rial) prost, autoarea scrisorii a făcut o sări- 
tură pe extremă şi a emis apodictic: nu 
există film prost. 


Lasind la o parte faptul că în comentarea 
operei (produsului) de artă nu se mai folo- 
sesc de multă vreme expresii categorice şi 
exclusiviste de tipul „nu există” sau „există 
numal...“, o fi chiar atit de vinovată tinăra 
apărătoare a lui Rambo? Oare noi înşine, 
cind eram tineri, nu apăram cu toată con- 
vingerea şi fără nici o rezervă filmele pre- 
ferate ale copilăriei şi adolescenței noastre, 
filme dintre care, după scurgerea anilor, 
unele ni s-au revelat ca nişte biete baga- 
tele? Să nu învinuim, aşadar, tinereţea pen- 
tru ceea ce are ea mai frumos şi irecupera- 
bil: entuziasmul fără limite... 


să comenteze) — ar ieși ceva atit de searbad 
fata de original!" Mă rog, a povesti un roman 
de Camil Petrescu e într-adevăr un lucru im- 
posibil, în timp ce romanul scris de Margaret 
Mitchell nu e chiar de ne povestit, fie și la ra- 
dio. Bineînţeles că nu orice (si, mai ales, nu 
oricum) se poate dramatiza sau ecraniza, dar 
înțeleg ca insatisfactia corespondentei e pro- 
vocată nu atit de imposibilitatea dramatizării 
romanului (imposibilitate în care, am spus, 
nu cred), cit de calitatea dramatizării. Presu- 
pun însă ca, în cazul de fata, e vorba deo 
imposibilitate de receptare, fiindcă imaginile 
cinematografice au lăsat o impresie mai pu- 
ternică $i oarecum definitivă. Ar fi ca un fel 
de „lege a imaginii celei mai puternice", ima- 
gine care le ignoră sau le refuză pe celelalte, 
de alt tip, aga cum această lege însăși, daca 
există, are cistig de cauză în faţa celeilalte 
„Jegi“, a „imaginii originare“. Uneori, imagi- 
nea literară e cea mai ernică, excluzind 
imaginea Cinematografică, teatrală, radiofo- 
nică, alteori imaginea cinematografică este 

cea mai puternică, în acest fel explicindu-se, 
probabil, secretul marilor ecranizări unanim 
aplaudate... 


Pagina „Spectatori, nu fiţi 
numai spectatori!“ este realizata 
de Dumitru SOLOMON 


| e o prezenţă continua in paginile 
amintirilor lui Valeriu Cristea, publicate sub 
titlul „După-amiaza de sîmbătă” (Ed.CR, 
1988). Continuă și surprinzătoare, zice. 
Surprinzătoare din mai multe motive. Intii, fi- 
indca Valeriu Cristea e critic literar (unul din- 
tre cei mai valoroşi ai literaturii române post- 
belice), așa incit normal ar fi fost ca evocările 
sale să trimită la cărţi, nu la filme. În al doilea 
rînd, din cauză că în opul cu pricina nu sint 
înşirate cursiv episoade de viaţă, printre care 
să le vină rîndul și unor drumuri la cinemato- 
graf sau unor întimplări legate de lumea artei 
a șaptea. În al treilea rind, dacă ne gindim la 
felul de a fi al înseși criticii practicate de Va- 
leriu Cristea: el nu se oprește la suprafața lu- 
crurilor, la învelişul „vizibil“, la forme şi cu- 
lori, ci, pătrunde în straturile mai profunde ale 
operelor literare, în „subterană“, urmărind un 
fel de hermeneutică existenţială, cu aspect 
de meditaţie morală si de „filozofie“ a vieţii 
din text și, prin extrapolare, de dincolo de el 
— de unde impresia unui autor mai degrabă 
sihăstrit în sine decit sedus de sclipiciurile 
lumii ecranului... 

Ea, această „lume“, cu legile și cu vastita- 
tea semnificatiilor ei, e mai subtil și mai 
adînc implicată în „După-amiaza de simbătă“ 
decit daca s-ar fi restrins la o sumă de refe- 
rinte „mermnorialistice“. Ea, acea „lume” de 
imagini, se impleteste cu amintirile criticului 
în două moduri ` parte, influentindu-le deru- 
larea și sporindu-le-o, contribuind — adică — 
deopotrivă la turnarea faptelor într-o formă 
narativă si la extinderea substanţei de viata a 
evocării. Se va înțelege mai bine cum stau lu- 
crurile după ce voi iua pe rind aceste două 
laturi de implicare „cinematogratică”, ilustrin- 
du-le funcționarea în carte. 

Ar fi — mai întii — structurarea narativă. 
Ea se deosebeşte de aceea obişnuită în cazul 
volumelor de memorialistică, pe care le citim 
ca pe istoriile unor personaje, ca pe nişte 
desfășurări romanești, așadar esențialmente 
literare. Ei bine, citind amintirile lui Valeriu 
Cristea, iti dai, de la un punct încolo, seama 
că ele sint puse în pagină nu tocmai la acel 
mod romanesc, ci într-o ciudată, neașteptată 
cinematografiere. Nu atit pentru că întreaga 
carte e compusă din scurte „secvențe“, alca- 
tuind un „montaj“ de rememorari — atare 
descriere nefiind, la urma urmei, decit o cale 
metaforică de a defini un text scris; ci dato- 
rită modului efectiv în care autorul își per- 
cepe materia „epică“: el chiar revede în minte 
— şi recunoaște asta — „imagini“ şi „sec- 
vente” (de piidă, pe bunica din partea tatei o 
„vede“ într-o imagine mai amplă însă, mai 
stăruitoare — ca o secvenţă lungă, statică” — 
p.14, o amintire numismatică are „coloana 
sonoră“ — p. 49. nu uită cum, în împrejură- 


Poate, o oglindă 


Pi cu plăcere ia premierele filmelor 
astre. Atmosfera e, îndeobște, amicală, 
ambianța destinsă, au loc imbratisari gene- 
rale, sărutări individuale, felicitări particulare, 
complimente înlăcrimate, circulă flori şi suri- 
suri, se. desfăşoară bătăi pe umeri, pe omo- 
plati, pe cefe, copii buimaci se urcă pe scenă 
neștiind cui să dea buchetele, părinți emotio- 
nati le arată de lingă scenă, cu degetul, di- 


Implicare cinematografică 


rile morţii unui cunoscut, „filmul presupus al 
crimei şi al agoniei mi se rostogolea neince- 
tat prin minte” — p. 82, pregătise cindva, îm- 
preună cu sora lui, scena sarbatoririi mamei, 
în care copiii erau „regizorii acelei atmostere 
euforice si înălțătoare“, iar „operator era-soa- 
rele" — p. 146, își amintește piaţa „pe al cărei 
ecran de asfalt mi s-a proiectat cu ani în 
urmă un gind“ — p. 264 — ș.a.md.). Ni se 
oferă și o explicaţie personală a acestei incli- 
naţii câtre „filmul“ și nu câtre „romanul“ 
amintirilor („Sint înzestrat, îndrăznesc să 
spun, cu imaginaţia a ceea ce a fost, am ca- 
pacitatea de a-mi reprezenta într-un chip 
foarte concret trecutul mai mult sau mai pu- 
țin îndepărtat, de a-l actualiza si cotidianiza“ 


n carte 
s 


rectia justă: „Ja dinsa, mamaă!”, „pe el, puicà!" 
şi destinatarii apucă infiorati vegetalele și 
mingiie emotionati aducătorii, spațiul întune- 
cat din fața ecranului devine feeric. 

Sint agreabile, desigur, și discursurile ìm- 
provizate, causeriile de pișcot ale prezentato- 
filor — despre care, de regulă, nu se ştie cine 
sint si de unde provin — si care numind ope- 
ratorul de imagine î caută din priviri în exact 
partea opusă, in timp ce la mijloc se apleacă 
spre public cel de sunet, recomandă superla- 
tiv pe juna monteuză și apreciază extrem pe 
cineva despre care se observă numaidecit că 
nu e nici pe scenă, nici în sală, urindu-ni-se, 
apoi, tuturor aplaudatorilor de pe scaune, „vi- 
zionare plăcută“. 

Cel mai distractiv și instructiv moment e 
totuşi apariția, în șir indian, a creatorilor si 
producătorilor. E un prilej să-i pretuim in 
carne şi oase, și nu o dată le admirăm haru- 
rile notorii, zimbetul cald, figura „expresivă, 
statura sportivă ori gratioasa. Priveliștea e 
mai totdeauna originală, intrucit avem ocazia 
să cunoaștem -mult din ceea ce e nou în ma- 


p ecran, Blestemul 


— p. 69; „a vedea oameni, împrejurări, lucruri 
care au fost este, cred, principalul meu ta- 
lent” — p. 116) — însă merită să vedem aici o 
trăsătură psihologică mai generală, legată de 
o structură „cinematogarfică“ arhetipală, de 
capacitatea noastră de a „vizualiza“ mental 
momente din trecut, de a „revedea“ locuri, fi- 
inte, întîmplări, de a „derula“ în gind „filmul“ 
evenimentelor; căci ce altă metaforă decit a 
cinematografului simte omul jumătăţii noas- 
tre de secol că se potrivește mai bine exis- 
tentei sale de „personaj“ a! unui „roman în 
imagini“? Valeriu Cristea reia — în acest fel 
— mica teorie schijata cîndva de Mircea 
Eliade (și pe care'am semnalat-o în Almana- 
hul Cinema 1989) — cu adaosul că o tace 


estemul iubir 


tep nia, 
5 desMircea Mureşan după Liviu Rebreanu 
Toana Crăciunescu, Petre Gheorghiu şi Şerban lonescu 


Romane 

in imagini 
(Siberiada 
de Andrei 
Mihalkov 
Koncealovski, 
cu Ludmila 
Gurcenko 

şi Nikita 
Mihalkov) 


terie de modă şi obiceiuri. E drept că unii 
apar în haine normale" și cu cravată, iar unele 
in rochii simple, ingrijite, cochete. Dar atrag 
atenţia mai ales aceia care și-au studiat inde- 
lung aspectul pentru împrejurare. Un încă ti- 
nar regizor cu pantofii innoroiati, pantalonii 
burlan și cămașa desfacuta pina dincolo de 
coșul pieptului avea o alură aproape pari- 
ziană — evident de banlieu. O costumieră cu 
pantaloni-jambieră și veston supradimen- 
sionat, de factură militară, cu toată coafura 
napustita pe un singur ochi și o singură ure- 
che a făcut o impresie ieșită din comun. O 
prea tînără actriță ne-a rasfatat ochii cu o ro- 
chie de catifea avind agățaţi pe ea fluturasi 
de argint din pomul de iarnă, vestmintul ince- 
pea de la bust, lăsindu-i umerii goi, fiind mai 
lungă într-o parte şi în schimb avea pe cap 
un penaj roșu de egretă peste care plutea un 
voal-roz, terminat în jurul gitului, regiune 
unde începea să bată în portocaliu. O aită 
pretuita interpretă plutea într-un fel de patra- 
fir agrementat cu nurci si dihori. Alta arbo- 
rase un poncho sud-american în culorile 


spontan, firesc, nu cu un aer demonstrativ, ci 
cu unul de autenticitate a intuitiei, cu atit mar 
preţios. În asemenea împrejurări, cinefilii pot 
fi — nu-i asa? — fericiţi, căci pasiunii lor i se 
dezvăluie temeiuri de o nobilă profunzime... 


Cealaltă cale pe care filmul — cum spu- 
neam — se implică în alcătuirea „După-amie- 
zii de sîmbătă“ este alinierea la materia de 
viaţă propriu-zisă: Valeriu Cristea numește 
multe filme, văzute mai demult ori mai de cu- 
rind, și le transformă în pretexte pentru medi- 
tatia morală, asemeni oricăror altor fapte si 
întimplări. Nemaifiind loc să le fac un inven- 
tar minuţios, mă mulțumesc cu citeva ilus- 
trari. O valoare simbolică în acest sens are 
„glosa“ la Porţile albastre ale orașului, ecra- 
nizarea după in Preda, unde comentariul 
alunecă repede de la ficțiune la viata, autorul 
trecind la propriile lui amintiri legate de 23 
August (p. 55—60), ceea ce indică gradul de 
asumare a „cinefiliei' din unghi existential, 
de trăire directă a filmului. În alt loc, citeva 
splendide pagini despre Stan şi Bran con- 
densează o întreagă „filozofie“ a candorii şi a 
marginalitatii, începînd cu ideea 
surprinzătoare şi originală că celebrii comici 
ar întruchipa „geniul neîndeminării catastro- 
fale", reprezentind astfei „eterna copilărie a 
unui popor ce s-a maturizat prea repede”, 
„calciiul vulnerabil salvator” si — pina la 
urma nici mai mult nici mai puţin decit 
„invenţia cea mai serioasă, invenţia cea mai 
importantă, invenţia numărului unu a inventi- 
vei Americi, contribuția ei cea mai de seamă 
la tezaurul de valori artistice și morale al 
umanităţii“ (p. 99). În sfirsit, să mai spun ca 
cele mai multe titluri de filme invocate în 
„După-amiaza de sîmbătă“ sint ale unor pro- 
ductii sovietice — Rubliov, Călăuza, Solaris,. 
Moscova nu crede in lacrimi, Du-te 
Meciul secolului, Corul, Gara bielorusă, 
riada, Călina roșie et caetera —, nu fără lega- 
tură cu pasiunea pentru abisalul sufiet rus pe 
care Valeriu Cristea a deconspirat-o în cartea 
sa despre „Tînărul Dostoievski”, în ,,Dictiona- 
rul personajelor lui Dostoievski” și în atitea 
jalte locuri... 


lon Bogdan LEFTER 


spectrului solar. Recordul — după mine — 
l-a bătut o persoană de gen feminin, care s-a 
înfățișat într-o tunică verde cu lungi epoleti 
maro și pantaloni negri, bufanti, în cizme gal- 
bene de car, amintindu-mi-l pe Henric Pa- 
sărarul dintr-o gravură păstrată la muzeul din 
Dresda. Îşi purta dezinvoltă carnavalescul 
costum și cînd și-a auzit numele a pășit ener- 
gică în avanscenă ridicîndu-şi delicat, cu cite 
două degete, bufantii, ca pe o crinolină, exe 
cutind apoi o reverență ce semăna cu salutul 
judokanilor înainte de a se încăiera. Nu mai 
nsist asupra băiatului într-o prea mitoara sa- 
rica gretată pe blugi vinetii cu petice negre si 
adidași al căror trecut îndepărtat fusese alb. 

E evident că nu avem a face nici o obser- 
vatie celor ce-i aduc în fata ecranului, ca 
doar n-o să-i costumeze la Casa de filme. Ne 
gindim doar la posibilitatea instalării’ unor 
eventuale oglinzi în locurile de unde această 
se armada porneşte năvala spre pu- 

ic... 


Valentin SILVESTRU 


Mitul bunului -sălbatic-și bunătatea ca atare! 


ita premieră mult așteptată pe ecranele 
‘Parldiene: Crocodile Dundee (Il), o suită ja 
filmul australian care a cunoscut un succes 
monstru, acum trei ani. Primirea e însă de 
astă dată cam rece; ca întotdeauna, conti- 
nuarea nu mai rezistă comparatiei cu produc- 
tia iniţială. Pina şi o glumă foarte bună își 
„pierde hazul auzită a doua oară. 
„Nu m-am repezit deci la Crocodile Dundee 
(II) și am preferat să-l văd pe primul, ceea ce 
„am reușit uşor grație unui magnetoscop şi vi- 
-deotecii FNAC. O bună bucată de timp am 
„rămas perplex, nevenindu-mi nici măcar să 
zimbesc. Ce-o fi găsit atita lume în această 
variantă contemporană a „bunului sălbatec“? 
„Pe urmă a mai mers. O tinără şi frumoasa ga- 
zetăriță americană debarcă în Australia, ca sa 
scrie despre omul care a reuşit să scape in- 
treg din dinţii unui crocodil. Personajul tace- 
„pe calauza, stă la dispoziţia turiștilor doritor: 
„să se aventureze prin apese neumbiate ale 
patriei cangurilor. E un fel de „trapeur“ local- 
„nic, mușchiulos și flegmatic, cu destul far- 
-mec masculin, ca vizitatoareie să-i guste so- ` 
„cietatea. După o serie de peripeții, în care - 
| progenitura civilizaţiei încearcă 'senzaţiile tari _ 
ale vieţii frustre, are loc experienţa contrarie. 
Jurnalista îl ia cu ea la New-York pe Croco- 
. dile Dundee şi, acum, primitivul va trece prin `. 
surprizele, nu mai puţin intense, ale lumii hi- 


„pertehnicizate. O atracţie reciprocă între pro- ` 


tagonisti biruie însă prăpastia care îi desparte ` 
și ei sfirşesc prin a-şi jura cu voce tare dra- © 
goste veșnică, așa cum cere finalul unui film . 
eons trimeată acasă spectatorii satisfa- ` 
cuţi. 4 : tex 4 : 
„ Cineva a furnizat o explicație socială inge- ` 
nioasă faptului că atita lume s-a dat in vint 
dupa povestea aceasta cam idioată: civilizaţii ` 
„viseaza edenuri naturale, iar populaţia lumii a “ 
- treia doreşte să aibă şi ea confortul pe care ` 
"i-l asigură vieţii tehnica modernă. Situaţia co- - 
mică o creazâ, aș adăuga, constatarea rea- ` 
listă că 'amîndouă lumile arată a paradisuri 7 


numai privite de departe. wi R 
Filmul lui Peter Fainan, debutant cu mind -. 
mai mult ca norocoasă, a plăcut, cred, tot - 
prin doza de adevăr strecurată în mitul „bu- 
“nului sălbatec“. Crocodile Dundee nu e o ve- - 
ritabilă odraslă a primitivității, ca dealtfel în- — 
suşi spațiul frust australian care-l propune - 
drept eroul său reprezentativ. Seamana mai — 
de grabă, după cum umblă îmbrăcat, cu co- . 
lonizatorii continentului. Ascultă muzică rock — 
si dansează. pe ritmul ei. li sint familiare vu - 
mulțime de ustensile tehnice, telefonul, auto. | 
mobilele, automatele din baruri. Nu e nici — 
măcar un viteaz fără pereche şi o bună parte 
a poveştilor despre el au fost născocite pur si 
simplu. La început face chiar impresia unui 
Tartarin local, care se laudă cu isprăvi vina- | 
toresti imagina. E simpatic tocmai prin 
amestecul 
iar Paul Hogan, interpretul, ajuns star peste - 
noapte, îi insufla o deplină credibilitate. Cro- | 
“codile Dundee nu lasă nici o clipă impresiaa 
fi fost fabricat in studio, se comportă exact | 
așa cum ar arăta azi „bunul sălbatec“, adica 
alterat apreciabil de civilizaţie. Mai sint si o- | 


grămadă de „gaguri“ amuzante in special $ 


prin spontaneitatea cu care iau naştere. Paul 
„Hogan declara că le inventează pe loc, dealt- 
fel are o veche experiență de la televiziune, 
unde a lucrat lungă vreme şi e și autorul sce- 
nariului. i i 
Cînd am adus înapoi la videoteca, Croco- 
dile Dundee cineva preda caseta cu E.T., prin 
urmare n-am mai stat P ginduri. 
Toată lumea a găsit că Spielberg ieșea cis- 
tigat nearatindu-ne nici un extraterestru la 
sfirsitul filmului Intiinire de gradul trei. Asa 
credeam şi eu , intrucit era vorba de nişte 
făpturi greu imaginabile manifestindu-si o 
atitudine amicală sub înfățișarea monstru- 
* oasă pe care ar fi dat-o fatal natura lor radi- 
cal diferită. 7 


filmul rutier 


Secundele traversării : 


C.. nu știe că drumul cei mai scurt din- 
tre două puncte este linia dreaptă? Ni s-a ex- 
plicat și demonstrat acest lucru de pe vremea 
cînd făceam cunoștință cu primele noțiuni de 
geometrie. lar mai tirziu, cind ne-am fâcut 
mari, ne-am convins, de nenumărate ori, de: 
acest adevăr. Ca acum să ne pomenim cu un 
filmuleţ (Secundele. traversării, regizor: Ste- , 
fan Sandu, studioul ,Animafiim") care, prin 
citeva secvențe inteligent alcătuite, cutează 
să aducă corective axiomei, prezentind argu- 
mente ce nu poți să nu le accepti si, treptat, 
aproape pe nesimţite, să ti le însușeşti. Argu- 
mente logice, realiste, bazate pe calcule sim- 
ple, inspirate din viaţă şi prezentate într-o 
manieră ingenioasă de impletire a imaginii cu 
comentariul, argumente potrivit cărora, în cir- 


e naturaleţe si spoială culturală, $ 


“Omul cară, 

a relist i» 

să scape treg 
din gura ` 

unui crocogil >s, 
“Linda Koziowski 


in E.T., Steven Spielberg se ridica impo- 
triva tocmai acestei opinii, considerind-o o 
prejudecată antropocentrică și < j 
la învingerea ei. Pariul lui e ca duioşia să 
alunge in noi repulsia pe care o inspiră vizi- 


cuiatie, nu întotdeauna drumul ce! mai scurt 


între două puncte este linia dreapta. in speța, 
cazul traversării. A acelei banale, doar in 
aparenţă după cum vom vedea, ajungere de 
pe un trotuar pe cel. de vizavi. În cazul aces- 
tei traversări — adică al mersului de unde co- 
borim de pe trotuar si pînă unde urcăm pe 


cel situat pe partea opusă a arterei — drumul 


cel mai scurt, tine să precizeze filmul, este 
cel regulamentar. Chiar dacă, uneori necesită 


să mergem ceva mai mult, respectiv pina la ` 
cea mai apropiată zebră. 7 


Folosind un procedeu ingenios: stop cadru 
pe imagini reale combinat cu desen animat, 
completat cu cronometrarea secundelor, pe 


` cadranul unui ceas electronic, realizatorul 


documentarului — în calitate de scenarist, 
operator şi regizor — izbuteşte să ne dove- 
dească ceea ce pare de necrezut $i anume 
faptul că aproape întotdeauna, chiar dacă 
drumul este mai lung, traversarea pe zebră 


nu cere mai mult timp decit atunci cind o fa- ` 


cem în afara ei. Dimpotrivă. Deoarece traver- 


"sarea la întîmplare, pe unde o fi, înseamnă ` 


după cum ne avertizează peripetiile unui pie- 
ton imprudent, pendularea plină de primejdii 


printre mașinile in mers, fuga din fața unora, — 
retragerea precipitată dmainlea altora, aştep- 


i chemindu-ne 


Cînd paradisul 
e paradis 
numai 


t de departe 


priv 


A 


| tatorul din altă lume, cu chipul lui de batra- 
cian evoluat pină la treapta ființelor inteli- 


gente. Că asa se întimplă, ne dăm seama prin. 


proprie experienţă, văzind filmul. Ajungem. 
“ astfel să urmărim emotionati cursa fantastica 


tarea înfrigurată, în mijlocul bulevardului, a 
trecerii cite unui şir de automobile. 
În ansamblu, meritul filmului, credem noi, 
este iscusința de a pune în'evidenţă riscul 
real, inerent si inevitabil al traversării hazar- 
date. Cu toate că dintre pietonii surprinşi de 
aparatul de filmat de-a lungul unor traversări! 
la nimereală doar unul este lovit de mașină. 
totuși, pe undeva, într-un colt intim al reflec- 
țiilor noastre, nu rezistăm tentatiei de a ase- 
mui cu candidaţii la sinucidere pe cei care 
sfidează, deliberat sau nu, pericolul traversà- 
rilor spontane, avintindu-se, sub. efectul pri- 
mului impuls, în trecerea străzii. În asemenea 
cazuri, după cum bine remarcă comentariul 
(sobru, dar cald, competent, fara să dasca- 
lească), scopul traversării ajunge adeseori să 
nu fie atins: deplasarea este întreruptă brusc, 
pentru mai putin sau mai mult timp, dacă 
nu... definitiv. În măsura în care, dupa vizio- 
narea acestui film, vom avea tăria să ne recu-. 
noastem și noi în anumite secvențe — chiar 
dacă nu o vom mărturisi nimănui — în ace- 
easi măsură putem să-l socotim o reușită în. 
promovarea comportării pietonale civilizate. 


Gheorghe ENE 


"+ copiilor care gonesc pe 
lac! traterestru înspre locu 
ină părinţii lui ca i 


„tot sufletul reuşită acţiunii acesteia gene- 
roase. — = Ds 
< rg nu greseste făcind apel și aici la - 
„mare de bunătate omenească, ori- _ 
beige’ ba ar: ea cinematograful 

. Cin i a agr 


toare cu care ne-a obișnuit? După cit a pla- 
„cut E.T, a doua ipoteză pare mai posibilă. | 


| Nostalgia succes 4 


i Fundcă m-am copilărit destui în compania 
dui Steven Spielberg, am simţit nevoia une: 
„cure de intelectualism. Mi-au furnizat-o trei . 
me ta rind de Woody A! Cel mai sofisti- 
„a fost Memoriile lui Stardust, unde eroul 
» regizor de film si are diverse probleme pro- 
fesionale, pe lingă altele vechi si noi, senti- 
| mentale, Ca de atitea ori, Woody Allen apare 
-m ipostaza intelectualului american nevrozat. 
„Pacient al psihanalistilor, dar parcă mai com- 
"plexat şi neliniștit. În plus, lucrează Ja ultimul 
„film pe care nu va apuca să-l vadă 
Realitatea, amintirile, obsesiite, an- 
ficțiunea operei zamislite de erou se 
mestecă. Rezultatul e filmul, o speţă de oni- 


$i 


otrava succesului e distilată și infuzată în su- 
„fletul participanţilor. 
Pe scenă n-a avut satisfacția să urce decit 
Hannah care a făcut o carieră de actriță veri- 
"tabilă si se comportă în consecinţă ca o te- 
meie echilibrată. Surorile ei, rămase nişte ve- 
leitare, o admiră şi o invidiază, fiind silite 
sa-şi hrănească ambițiile numai cu simulacres 
ale unor profesiuni artistice. De unde şi o 
anume dezordine vizibilă in viata lor. Pina 
cînd, cea mai nefericită începe să scrie și 
transformă confesiunile pe care i le-au fâcut 
surorile ei in piesă de teatru, relevindu-se a fi 
o autoare dramatică excelentă. Miscator e in 
film procesul acestei împlini unei vocaţii, 
prin acumulare şi filtrare secretă de mici 
drame cotidiene. Umorul, cu care Woody Al- 


4 “ten, aici martor apropiat al minunii, știe sa 


povestească totul, salvează istoria de orice - 
pedanterie. Reusita înnobilează felonia suro- 
rii celei mai mici, o- trădare conjugala, si 

| aduce pe deasupra crisalidei prefacute în fiu- 
ture, un soţ. Remarc și cum, la fel cu Charlot. 

Woody Allen nu are frică sa se repete. Scor- 
monește mereu aceeași experiență particu- 

“ară de viata, convins fiind, pe drept, ca ea 
are o valoare universală, reprezentativă. 

Încă ceva, îl urmăreşte o nevoie post mo- 

| derna de a-i dezvălui spectatorului culisele 

“actului artistic, cum a făcut-o și în Roza pur- 

din Cairo. = 

Şi Fellini resimte de mult acelaşi impuls. 
Am avut o contirmare în plus, văzind Ginger 
şi Fred. Gustul însă pentru sarcasmul enorm, 
caricatural îl împinge să insiste asupra misti- 
ficatiei la care s-ar deda arta. În Interviu pu- 
nea apariția lui Mastroianni sub semnul sca- 
matoriei şi-i dăruia celebrului actor italian 
toate ustensilele ei, jobenul, pelerina neagra 
și bagheta magică. Acum construieşte o si- 
tuatie în care mistificatia e ridicată la puterea 
a patra. Sintem martorii pregătirii marelui 
spectacol de revelion a! Televiziunii italiene. 

ot ce va apărea feeric pe micul ecran se vă- 

_ deste înjghebat din diverse trucuri redactio- . 
nale penibile, Ginger și Fred nu sint vedetele 
music-hall-ului_ hollywood-ian, ci niște imita- ~ 
tori italieni ai faimoşilor actori americani. Pe 
deasupra, au ajuns şi la o virstă respectabilă, 
reprezintă doar vestigiile iluzorii ale agilităţii 
lor trecute, sugerate cu ajutorul grimei şi re- 
flectoarelor. Fred şi cade, atunci cind in- 
cearcă să schițeze unul din vestitii săi paşi de 
step. Se întrerupe lumina şi întreaga farsă e - 
suspendată pentru citeva minute, răgaz ca ` 
protagoniștii să-și pună întrebarea ce caută © 
în această mascaradă. 

Latura forte a filmului o dă descoperirea că 
mistificatia prezidează însăşi existența eroi- 
lor, care caută prin artificii jalnice să para — 
«unul altuia altceva decit sint, niște bătrîni ui- 
taţi de toată lumea și ajunşi să se hrănească © 
doar cu iluzia fostei lor glorii. Farsa tristă a .. 
senilităţii neresemnate mișcă o coardă tra- 
gică în arta marelui maestru circar, Fellini. 


_ Ovid. S. CROMMĂLNICEANU 


Cinematecaf 


portret 


P 


|. din Compresorul și vioara, filmul de 
diplomă al lui Andrei Tarkovski, o întreagă 
aventură a obiectelor (obiecte simbolice, de- 
sigur, umanizate, purtătoare de memorie 
atectivă) începea să se contureze. 

Un copil, străbătind cu pași „de-o nostimă 
măsură“ aleile orașului natal, poposește di- 
naintea unor palide oglinzi, care dacă nu vor 
deveni chiar o obsesie, vor popula cînd și 
cind universul tarkovskian — și nu numai 
pentru a reflecta, cit mai ales pentru a nuanța 
relațiile moral-afective, proiectindu-le în va- 
lori simbolice. Rolul oglinzii este, printre al- 
tele, în filmografia sa, acela de a lansa o 
punte între protagonist și „imago'“-ul sau (un 
lucru asemănător, in forma specifica, se in- 
timpla şi în relaţia dintre spectator și imagi- 
nea filmica) chiar între „imago'“-urile diverse- 
lor generaţii. Același copi! din Compresorul 
și vioara își alege tovarăș de joacă un adult 
care lucrează pe compresor (amicitia lor e 
departe de un anume conventionalism întiinit 
adesea în tratarea subiectelor de acest gen). 
Această relaţie reprezintă pentru cel mic şi o 
modalitate de evaziune, evaziune ce se reali- 
zează aici şi prin oglindirea perpetuă, mereu 
innoita, în celălalt, prin proiecţie (si investire) 
in_viitor. 
in Copilăria lui ivan (istoria unei copilării in 


Ohiectele sub un destin dramatic 


vreme de râzboi) o oglindă ciudat amplasată, 
intoarsa cumva spre public, însoțește gestica 
micului protagonist, gesturile acestuia între 
zidurile cazărmii şi mişcarea umbrelor de pe 
ziduri. În pelicula intitulată chiar Oglinda re- 
flectarile sint pur simbolice, între diferitele ni- 
vele ale fantasmei-memorie, derulate pe plan 
imaginar: mama— fiică— iubită— tată— fiu 
devin subiecte ale unei constelații ce-și re- 
leva valenţele umanizat-cosmice. 

Solaris este un film în care acţiunea S.F 
îmbracă o parabolă existenţială: drama rega- 
sirii de sine chiar dincolo de moartea tratată 
intr-o modalitate echilibrat-lirică în romanul 
lui Stansilaw Lem Picnic la marginea drumu 
lui“. Călătoria spaţială a personajului princi 
pal, Kris, devine in film pretext pentru reme- 
morare. Memorabilă ramine trecerea eroului, 
la sosirea lui în stația cosmică, printr-un şir 
de tabele electronice de nichel, rasfringind 
cind şi cînd frinturi ale imaginii corpului sau, 
ca într-un coridor de oglinzi. O oglindă apă- 
rind cam pe la mijlocul filmului rasfringe chi- 
pul iubitei pierdute, aflată într-un moment de 
blind narcisism — reversul acestei imagini 
„pline“ fiind, aş spune, aceea a hubloului pe 
care se zăreşte doar noaptea profundă de 
afară. Observâm, de altfel, că imaginea femeii 
nostalgice insoteste cel mai adesea reprezen- 
tări (simbolice) ale neantului. Accentuata dis- 
cretie a acesteia (cînd nu e vorba de o agita- 


vă recomandăm suita: femei regizor 


La) 


l. 1955 cind a debutat cu La Pointe Courte, 
Agnès Varda avea 27 de ani. Pină atunci fu- 
sese fotografa oficială a Teatrului Național 
Popular şi apropierea de cinema se datora 
doar intimplarii. Sau, ce! putin, asa îi piace 
regizoarei să afirme: „Habar n-aveam ce este 
cinematograful. În primul rind pentru că nu 
mergeam la cinema. Pot spune că pină la 25 
de ani am văzut ce! mult 20 de filme". Decla- 
ratia e surprinzătoare, mai ales în contextul 
Noului Val pe Care Pointe Courte îl presimtea 
şi căruia Varda avea să-i aparţină. Or, după 
cum se știe, cineaștii Noului Val francez au 
fost în majoritatea lor șoareci de Cinematecă, 
încă din fragedă copilărie au mincat cinema- 
tograf cu piine, au ajuns la regie prin inter- 
mediul criticii şi chiar al teoriei de film (vezi 
Astruc si teoria camerei-stilou), au dezgropat 
cineaști uitaţi şi au reabilitat filme, la vremea 
lor, dispretuite. Cu condiţia ca regizoarea sa 
fi fost sinceră și să nu fi vrut să-și atribuie un 
atu de care ea — una dintre rarele femei 
într-o meserie, la ora aceea, cu precădere 
masculină —, credea că are nevoie. Deci 
dacă nu a vrut cu tot dinadinsul să șocheze, 
inocenta cinematografică a regizoarei este cu 
att mai impresionantă cu cit filmul său de 
debut îmbină neorealismul la modă în pe 
rioada 1945—55, cu Noul Val care nu se nas- 
cuse încă. 

Cale două povești, sau mai bine zis foto- 
grafii în mişcare, pentru că nu au nimic din 
dramaturgia unei povestiri clasice, — a satu- 


Prima rindunica 


iui de pescari de la țărmul Mediteranei si a 
cuplului parizian venit în vacanță — sint tra- 
tate în maniere izbitor divergente. Fiimul lu- 


stop cadru 


„Îngerul culpabil 


D. cine e Marlene Dietrich?" Întreba- 
rea, cinstită după unii, tendentioasa dupa 
majoritatea, i-ar aparţine Gretei Garbo 
(într-un context onorant pentru Marlene — 
pe vremea cind era „nouă pe ecrane”). Daca 
„divina“ ar fi riscat întrebarea la citiva ani-mai 
tirziu, răspunsul ar fi putut suna așa: Marlene 
Dietrich este Îngerul albastru — 1930, anul 
de naștere a mitului (deși filmografia actriței 
începe cu opt ani in urmă și beneficiază de 
măcar două colaborări notabile: cu Georg 
Wilhelm Pabst şi cu Alexander Korda) — ea 


este Îngerul, „ingerul cuipabil”, cum a fost: | 


poreclită. Într-un portret pe care i-l face în 
enciclopedia lui Bompiani, Ugo Dettore sur- 
prinde cu precizie „caracteristica ei de a fi si- 
multan vinovată si pură”. intwește modelul 
mereu perfectibil al personajului pe care 
Marlene şi-l asumă: „contrast între o puritate 
ideală si o vinovăţie concretă. care se alătura 
una alteia, ca o fatalitate”. Un nume simbolic 
Angel, inventat să-i ascundă iGentitatea și un 
buchet de violete primit ca Gar al roate 


— din același subtil amestec al principiilor 
contrare este alcătuită și Maria Barker, per- 
sonajul pe care, în 1937, Ernst Lubitsch i-l în- 
credinjeaza Marlenei în Îngerul. Lupta dintre 
apolinic şi dionisic nu naște un erou tragic; 
această luptă se dă în subteran, arborind 
aparențele melodramei „Totul se petrece aici 
ca și cum Lubitsch s-ar fi străduit să evite 
toate capcanele, toate poncifele melodramei 
sentimentale tipice, facindu-si, in acelasi 
timp, un punct de onoare din a conduce fil- 
mul prin toate „partipriurile” subiectului... 
Toate acestea conferă filmulu o perspectivă 
deformată, acidă și poetică, vie și totuşi ciu- 
dat de calmă, într-un cuvint, swprareală." — 
scria, în 1971, Francois Vitoux în cronica sa 
din „Positif“. Şi în astă între/vindere, sar- 
cina cea mai grea îi revine actriței, Pentru că 
personajul ei impune regula jocului pe care 
ceilalţi intii o acceptă, dar o inteleg abia 
după ce „jocurile sint făcute“. 

Marlene Dietrich incetase, cu doi ani în 
urmă, să mai joace rolul Galateei supuse tira- 
nului Joseph. Colaborarea ei cu Sternberg 


` s-a încheiat cu filmul Capriciu spaniol (Dia- 


„Pecetea” de taină 
și dramatică poezie 
a stilului 

Malvinei Ursianu 
Gioconda fără suris 
cu Silvia Popovici 
şi Ion Marinescu) 


tie de iz atavic, ca în cazul Harrey-e1) este 
mult apropiata de tacerea spatiilor vaste sur- 
prinse prin interesante ,plutiri* de obiectiv. 
Hubioul nocturn si oglinda: iată două spaţii 
posibile ale provocărilor de memorie în filmul 
tarkovskian. 

Un alt obiect cu valenţe simbolice pare a fi 
încă din prima peliculă Compresorul şi 
vioara, mărul cel uitat de băieţel pe bancheta, 
pe coridorul şcolii de muzică, fruct din care 
va musca fetița blondă şi palidă — mărului fi- 


mii satului este un pseudodocumentar în 
care aparatul inventariază cu o neobosita cu- 
riozitate detalii semnificative (sentimentul ne- 
orealist se datorează nu numai sărăciei și 
umilității mediului, ci si unor trăsături foarte 
italienești pe care le au locuitorii acestei ase- 
zări din sudul Franţei), în timp ce filmul cu- 
plului în criză matrimonială, cu atitudinile 
statuare ale personajelor, cu expresiile albe 
de pe chipurile lor, cu incantatiile replicilor 
prețios construite, reprezintă o mică mostră 
de Marienbad avant la lettre. (Resnais apare, 
pe generic în calitate de monteur). 


volui e femeie, pe titlul original), ciudata coin- 
cidenta care a surprins, în titlurile fiimelor de 
hotar ale unui drum creator de mit, polii unei 
personalități artistice capabile să învingă 
star-sistemul). Începe colaborarea ei cu Lu- 
bitsch. Sternberg şi Lubitsch nu s-au înțeles 
niciodată. Să fie Îngerul realizat de Lubitsch, 
în 1937, o demonstraţie de forță din partea 
acestuia din urmă? Oricum, acest film, alături 
de Pasiunea mea, semnat de Frank Borzage 
şi Lubitsch, a propulsat-o pe Marlene Die- 
trich spre o carieră cinematografică de ex 
ceptie — comparabilă, poate, doar cu cea 
avută de Bette Davis. Lubitsch a topit stratul 
de ceară în care Sternberg o învelise; i-a re- 
dus „mitului“ dimensiunile statuare, tragind-o, 
spre omenesc. Prin savante ecleraje i-a stili- 
zat chipul, i-a limitat mișcarea pină la doar 
sugestia gestului. Atenuindu-i materialitatea, 
a incarcat-o de sensuri noi... Şi pentru ca 
etectul să fie mai puternic a folosit un plan- 
secund, de contrast: universul personalului 
casnic, reflectarea tandru-ironică, dar și or- 
golioasă a lumii aristocrate. Aici geniul de 
capra ci al lui Lubitsch și-a pus pecetea 
— „the Lubitsch Touch“. Marcind o epocă, 
un capitol în istoria filmului. lată ce spun 
René Jeanne și Charles Ford în „Istoria cine- 
matogratului“; „Lubitsch a avut îndrăzneala 
să creadă că eroina din Marecco si Blonda Ve- 
nus merita ceva ma: bun decit personajele pe 
care i le rezervase Sternberg... Angel a dove- 


„indu-i rezervat în acest fiim un expresiv 


prim-plan. 

În Copilăria lui Ivan avem de-a face la un 
moment dat cu o căruță de mere, peste care 
— culme a generozitatii naturii — incepe să 
plouă ...și aventura obiectelor la Tarkovski ar 
putea fi descifrată şi în alte secvenţe ale unei 
opere cu puţine titluri, dar cu un univers 
imens și dens. 


oana CRIVAT 


În Cleo de la 5 la 7 combinația devine mai 
putin ostentativă. Regizoarea păstrează duali- 
tatea, dar o omogenizează. Planul doi al Pari- 
sului cu oamenii, străzile și cafenelele sale 
este tratat în manieră documentară, în timp 
ce planul intii e rezervat tramei propriuzise, 
care este mai degrabă radiografia unui per- 
sonaj urmărit pas cu pas, de-a lungul a două 
ore hotăritoare din viata lui. Cu multă abili- 
tate, Varda pune o trăsătură de unire stilistică 
între cele două planuri, dind ficţiunii un aer 
de reportaj, prin introducerea inserturilor cu 
rol de capitole, dar și de ceasornic. 

Între La Pointe Courte și Cleo de la 5 la 7 
au trecut şapte ani, timp in care Varda a de 
venit, din vestitoarea Noului Val, parte com- 
ponentă a acestuia. lar Cleo ne face să sim- 
tim că dacă Noul Val nu a fost o școală, nici 
un curent, a fost cu siguranță o familie în 
care unii împrumutau altora teme, idei, solu- 
tii, personaje, pe care apoi le reprimeau îm- 
bogăţite, colorate, transformate. De aceea, 
privind Cleo, spectatorul are bucuria de a 
face conexiuni, de a descoperi puncte co- 
mune, de a-și lăsa gindul sa zboare la alte 
fiime. Pentru că nu se poate ca drama aces- 
tei cîntărețe, „păpuşă capricioasă, exploatată 
de toţi“ să nu-ţi amintească de soarta eroinei 
din Viaţă particulară de Louis Malle (realizat 
cu un an în urmă), actriță de film nevrozată, 
asaltată de toţi. După cum secvenţa repetitiei 
cu compozitorul și prezenţa lui Michel Le- 
grand cu melodiile sale de o factură specială 
nu poate să nu reprezinte o schiță sonoră a 
ceea ce avea să fie marele succes al anului 
1964, Umbrelele din Cherbourg de Jacques 
Demy. Şi dacă rătăcirea pe strazile Parisului 
şi felul în care mediul ambiant își trimite cu 
obstinare semnele premonitorii (firme de 
pompe funebre, vitrine cu. măști ameninta- 
toare etc.) face din Corine Marchand un pan- 
dant feminin la Maurice Ronet din Focul fati- 
dic de Louis Malle (1963), 

Cristina CORCIOVESCU 


dit că nu se inselase. Marlene a fost aici fas- 


cinanta.” 


Marina ROMAN JUC 


© actriță capabilă să impună 
regizorilor, „regula jocului:” 
Marlene Dietrich 

(aici. alaturi de Charles Boyer) 


= 


A fost pe ecranele noastre 


anul trecut în Cu/ 


Cotidianul italian „Paese Sera” a luat 
obiceiul să organizeze în fiecare an un 
sondaj care să desemneze cel mai bun 
film trecut pe ecranele peninsulei. Este a 
noua ediţie a acestei operaţii de cunoas- 
tere a opiniei publice. Filmele înscrise în 
anii precedenţi, în acest sondaj, pot re- 
prezenta o selecţie de înaltă ținută. Ast- 
fel. în 1980 preferinţele au mers spre fil- 


) 128 de can- 


— 


Doi prezentatori fericiţi 


. TA 5 ae = + 
în direct din Hollywood: 


e i ee es 
| 
ca nişte. premianti: Is 
Joan Collins si George Hamilton 


| 


mul Kagemusha (Japonia); in 1981 pen- 
“tru Unchiul din America (Franța); în 1982, 
preferința a fost pentru Noaptea din San 
Lorenzo (Italia), în 1983, pentru Vaporul 
merge mai departe de asemenea din Ita- 
lia; în 1984, o majoritate covirsitoare a 
voturilor a fost în favoarea filmului Fanny 
gi Alexander (Suedia); in 1985 preferatul 
a fost filmul Messa s-a sfirşit (Italia); In 
1986, de asemenea aproape fără rival, s-a 
impus filmul Ran (Japonia), iar în 1987 
filmul american Jacheta de metal. 

Se vor culege. opiniile cititorilor şi 
spectatorilor în legătură cu filmele care 
candidează în repertoriul anului 1988 și; 
un singur titlu va fi desemnat filmu! anului. 

O opinie-avertisment a exprimat-o bi 
necunoscutul critic roman Calisto Cosu 
tich spunind: „Nu e o certitudine că un 
film care figurează drept campion al înca- 
sărilor să coincidă cu cel mai bun film al 
anului în acest referendum al lui „Paese 


e New York-ul apare ca protagonist în 
citeva filme in curs de realizare. Dintre 
care mai importante ar fi: Povestiri 
new-yorkeze, Sclavi din New York și Să 
piel Ca si în alte filme unde apare nu- 
mele lui Woody Allen si aceste Povestiri 
new yorkeze este învăluit în mister. Atit 
cit se ştie insă pina la ora de fata este de 
ajuns să fi trezit ò vie curiozitate. Este 
vorba despre un film in șase episoade in- 
credintate unor regizori de o popularitate 
necontestată, Martin Scorsese, Francis 
Ford Coppola şi Woody Allen. 

Despre Sclavi din New York se stie că 
este o ecranizare a romanului lui Tom Ja- 
novitz inspirat din febra succesului din 
lumea artistică new yorkează. Filmul este 
regizat de James Ivory iar protagonista 
este o vedetă a Broadway-ului, Berna- 
dette Peters. 


e Să cinţi este desigur un musical 
care are ca fundal un concurs de canto 
ce a avut loc cu ani în urmă la New York 
iar printre interpreţi un nume de mare re- 
zonanta peste ocean: Patty Labelle. 


e La capitolul muzical trebuie amintită 
şi nu “în treacăt cutezanta regizorului 
Terry Gillian de a pune pe portativ Aven- 
turile baronului Miinchausen cu interpreţi 

* ca Oliver Reed, John Neville, Sarah Polly 
și nu în ultimul rind, Sting. 


e R—R adică Remake-uri și o noţiune 
care pare împrumutată din lumea plasti- 
cii, Restaurari. in prima categorie se în- 
scrie versiunea americană a filmului fran- 
cez Cousin-cousine (adică Var şi Verisoa- 
ra) al lui Jean Tachella care s-a bucurat 
de un succes iesit din comun mai ales in 
salile de arta America. In versiunea 
U.S.A. şi in regia lui William Petersen in- 
terpreţii sint Isabela Rossellini si Ted 
Qamson. _ i 

La „Restaurări“ apar două vedete ale 


$i, după opinia mea 
mai mare emoție le 
area premiului 
i actri 


a constitu 
„Louis B 


i încă din 1968 
e..C 


C 


Patrunsi dë importanţa „Gilobului de aur 
igourney Weaver, Dustin: Hoffman și Judy Fosti: 


Dı 


ecranului: Lawrence al Arabiei al lui Da- 
vid Lean, restaurat chiar de realizator 
Operația — spun ziarele — a necesitat o 
muncă intensă şi costisitoare, iar rezulta- 
tul este impresionant. Primul act al aces- 
tei restaurări a constat, de fapt, în trece- 
fea filmului pe 70 mm. 

Tot in versiune „restaurată rulează 
pentru a „n“-a oară si Pe e vintului 
despre care se spune că ar fi un film ce 
nu imbatrineste. Comentatorii ziarelor 
afirma că se semnalează aceeași curiozi- 
tate dintotdeauna a spectatorilor pentru 
filmul recordurilor de încasări. 


® De pe platourile italiene se profilează 
citeva evenimente cinematografice. În 
primul rînd este așteptat cu viu interes fil- 
mul lui Mario Monicelli intitulat Soţie in- 
genuă, soț boinăvicios. Distribuţia cu- 
prinde pe Ştefania Sandrelli, Gino Giutfré 
și pe Fernando Rey. 


e Regizoarea Lina Wertmuller nu se 
dezminte. Titlurile filmelor sale ocupă tot 
spaţiul unui afiș. De astadata titlul filmu- 
lui la care lucrează sună aşa: De cristal 
sau de cenuşă, din foc sau din vint, fie 
din orice-o fi numai dragoste să fie! Asta 
nu mai este titlu, ci un adevărat rezumat 
al povestirii care îi are ca interpreţi pe 
Nastassia Kinski, Faye Dunaway și pe 
Rutger Hauer. 


e Franco Brusatti filmează si el o peli- 
culă „în spiritul neorealismului“. Noua lui 
povestire se intitulează Unchiul cel ne- 
trebnic, şi-i are ca interpreţi pe Vittorio 
Gasmann, Andrea Ferreol si iarăși pe 
Stefania Sandrelli care pare sa redevina o 
preferata a regizorilor italieni. 


Acum o jumatate mileniu 


La sfirsitul anului trecut, in Mongolia a 
fost realizat filmul color, pe ecran lat În- 
feleapta Mandhai. Pe parcursul a patru 
ore, această peliculă prezintă perioada 
dramatică din istoria poporului mongol 
de după căderea imperiului lui Gen- 
ghis-han. La baza scenariului, scris de is- 
toricul si scriitorul mongol S. Natagdorj 
şi ecranizat de regizorul B. Baljinniam. 
stau legendele despre inteleapta Mandhai 
care, în dorința de a reface statul mongol 
centralizat, a condus lupta împotriva feu- ` 
dalilor-separatisti. 

Filmul, spune un comentator, impresio- 
neaza prin grandoarea scenelor de lupta, 
prin numeroase episoade din viața 
Cirmuitorilor mongoli de fa mijlocul seco- 
tului al XV-lea, precum și prin bogăţia de 
date istorice. Un rol izbutit a realizat ti- 
nara actriţă mongolă N. Suvd. Ea declara 
presei că s-a pregătit mult si foarte serios 
pentru a întruchipa pe dirza eroină Mand- 
hai — domnita inteleapta si luptătoare 
neinfricata. Intrunind intreaga paleta de 
sentimente umane, lirice şi dramatice, na- 
tionale şi general umane, filmui nu lasă 
pe nimeni indiferent. 


Globul de aur 


ara TEZE at Reza Ea PE a aa NE Se e a RETR aa 


cauta să revină cit de curind pe pla- 
touri. Al doilea moment deosebit l-a 


ituit decernarea nu a unui sin 
b de aur',ci a doua globuri actrițe 
ourney Waver, mai întîi pentru rolul 
undar din filmul Muncitoarea, iar ce 
pentru rolu! principal “din 
cat renumi antropolo 
film intitulat Gorilele. P 


Clint Eastwood si 


Sandrelli se află iar 


în atenția marilor regizori italieni 


Premiile César 


La Teatrul Empire” din Paris a avut loc 
in această lună primul eveniment cinema- 
tografic francez al anul decernarea 
premiilor „Cesar“, cea mai importanta 
distincţie francéza acordată de ,Acade 
mia de Arte“ din Paris. Vedeta manifesta- 
rii a fost Gina Lollobrigida care parca 
neinfluentata de trecerea timpului a stir- 
nit entuziasmul spectatorilor si telespec- 
tatorilor din Franta si lume în calita- 
tea ei de gazdă a manifestarii. Lollobri- 


tru rolul interpretat în filmul intitulat in- 
traductibil Rain Man premiul a fost 
cernat în furtunoase aplauze lui Du 


"Hoffman. De notat că din cauza voturi- 


lor.egale obţinute de mai multi candi- 
daţi anul acesta s-a intimplat sa fie ci 
doi laureati ai aceleiasi premiu 
la un moment dat, scena era pl 
premianti care se felicitau intre 


Text şi fotografii d 


© 


Ray ARCO 


SAGs PASTE RSE Pe SRO te ee ee i PRE emoaan -i aa e 


Doi veterani ai plutonului: 
Doris Das 


Radioasa: Candice Berges 


A 


eee ne aM 


gida a deschis primul pic continind op- 
jiunea Acadmeie: (cu 2400 Ge membri) si 
yeprezentind premeul pentru cei ma bun 
ilm francez din 1988 ce a revenit lui 
Bruno Nuytten pentru Camille Claudel. 
Foarte emoționat. realizatorul abia a reu- 
sit să încropească un cuvint de multu- 
mire. 

A urmat a! doilea plic şi a doua opțiune 
exprimată in privinţa cele: mai bune inter- 
pretări feminine care a revenit Isabellei 
Adjani pentru creația ei din filmul lui 
Nuytten. Premiul pentru cea mai bună in- 
terpretare masculină a fost atribuit lui 
Jean Paul Belmondo pentru rolul din fil- 
mul lui Lelouch itinerariu! unui copil răs- 


ge de regie a revenit realizatorului 
unui film mult apreciat si asaltat de pu- 
blic Ursul de Jean Jacques Annaud. 
Premiul pentru cel mai bun film străin a 
fost ciștigat de pelicula vest germană inti- 
tulată Bagdad Café de Percy Adion. 
Cum se obisnuieste în asemenea im- 
prejurări, solemnitatea decernării „Ce- 
sar'-urilor a devenit un show de peste 
două ore în timpul căruia au mai fost pri- 
mite cu entuziasm o seamă de alte figuri 
de marcă ale filmului european: Claudia 
Cardinale și Peter Ustinov, în primul rînd, 
ambii fiind primiţi cu entuziaste aplauze. 


periscop 


Am avut ocazia să văd în capitala ita- 
liana, timp de cîteva saptamini, filme des- 
pre care intentionez sa consemnez citeva 
observaţii de cinefil! Trebuie sa spun mai 
intii că am facut eu însumi o selecţie spre 
a evita producţiile mediocre și a mă scuti 
de dezamăgiri. 

Văzut după ce se încărcase de premii 
internationale, Misiunea lui Roland Jofte 
(film turnat de fluviul Parana, in jungla 
dintre Paraguay, Argentina si Brazilia, cu 
vreo 4500 de figuranti şi o echipă de ci- 
neasti de citeva sute de membri) mi-a re- 
ținut atenţia prin citeva scene, dar nu 
toate la fel de spectaculoase. Filmul ex- 
ploatează prietenia dintre un misionar 
(Jeremy Irons) si un conchistador (Ro- 
bert de Niro) si devine, de fapt, o auto- 
psie a idealismului ca și o nouă judecată 
a celor a ce practicau sclavagismul cu bi- 
blia într-o mină si biciul in cealaltă. Am 
văzut apoi, spre a mă distanța oarecum 
de „filmul-problemă” o poveste conside- 
rată de reclamă drept un divertisment. 
Recunosc este şi un diverstisment acest 
În sus și in jos pe Beverly Hills al lui Ma- 
zurski. Avindu-i pe Nick Nolte, pe Betty 
Milder si pe Richard Dreyfuss in rolurile 
principale, filmul mi s-a parut ca are o 
trama simplă şi o adresă certa. Un vaga 
bond (Richard Dreyfuss) se aciuiaza în 
casa unui bogataș şi devine o persoana 
indispensabilă în familie. Sub privirile 
gazdelor vagabondul pare o clipă că se 
simte bine apoi ar vrea să-și reia periplul 
lui de om al străzii. După ce face însă nu- 
mai cițiva pași înafară se întoarce fiind, 
cum s-ar spune, recuperat de sistem. Lu- 
mea banului nu se dezminte! Filmul e tra- 
tat ca o comedie de moravuri $i spune 
ceva raspicat, chiar dacă nu taios, despre 
© societate impartita în bogaţi şi săraci, 
prea mincinoasa cu sine insasi pentru ca 
un sufiet simplu să nu fie contaminat de 
neadevar. 

Am fost atras si de un film de Mike Ni- 
chols intitulat Heartburn (as traduce titlul 
Inima fripta deși italienii l-au intitulat Afa- 
ceri sentimentale). Aș spune că dacă nu 
i-ar avea pe cei doi protagoniști — Meryl 
Streep și Jack Nicholson — n-ar ieși din 
cadrul banalelor istorii despre adulter 
Filmul are însă ceva care atrage atenţia: o 
fată de o imensă încredere în sentimentul 
dragostei, cu care-l și copleșește pe iubi- 
tul ei. Meryl Streep declara, de altfel, 
într-un interviu: „Unde nu e fidelitate, nu 
e nimic“. S-a spus că filmul reflectă criza 
morală a Americii, o Americă redevenită 
puritană şi atașată conceptului familiei ca 
element de bază al societăţii. Sociologii 
au explicat succesul de casă al filmului 
cu acest argument pe care l-am mentio- 
nat mai sus. Eu unul am urmărit filmul în 
mijlocul unui public destul de indiferent, 
probabil şi pentru că accentele cădeau 
inegal, dacă nu tezist, în orice caz previ- 
zibil. Nicholson are citeva momente reu- 
site, dar cu crezul mărturisit deel „că pe 
o şosea sint mai multe benzi de circulație 
și mie îmi place să trec de la una la alta” 
se înscrie în linia personajelor sale de in- 
stabili psihici. Exceptionala este in 
schimb Meryl Streep cu un joc regiat la 
nuanţă şi pus in slujba idea că in wbire 
nu ai voie să trădezi. 


H. ZALIS. 


Farmec, haz, 
Ifrim, Teodora Mares și 


Tinerii actori 


„Drumurile voastre nu se vor uni niciodată! 
Ele sint diferite şi ramin diferite!" Ce provo- 
care cumplită a plasat scenaristul și scriitorul 
George Sovu in replica profesoarei de mate- 
matici din filmul lui Nicolae Corjos! Ea, pro- 
fesoara care a declanșat hohote de ris în mii 
de sali de cinema, cea pe care vazind-o pro- 
motii după promoţii de liceeni s-au simţi niţel 
„ăzbunaţi”, ei bine, ea părea că știe ceva 
despre prejudecăţi, strimba din.nas la cuvin- 
tele „ce mai familie! îi luceau ochisorii la 
vorba fermecată „de familie bună“... 

Despre fenomenul Declaraţie de 
şi tot ce a urmat (cinematogratic vorbind) s-a 
scris şi s-a comentat enorm. Despre tande- 
mul N. Corjos—G. Sovu, despre simpaticul și 
binevenitul contrast Socrate—isocel și des- 
pre cuplul de succes lansat: Teodora Mareş- 
Adrian Păduraru, asemeni. Revazind filmul la 
televizor am avut aceeași plăcută, reconfor- 
tantă senzaţie că tinerii noştri actori. merită 
dragostea publicului. și atenţia cronicarilor 
Încă odată am ascultat, realmente fermecaii, 
inflexiunile vocii Teodorei Mareş în citeva 
momente cheie, am urmărit expresivitatea jo- 
cului și dezinvoltura interpretărilor lui Adrian 
Păduraru, Carmen Enea, dar si clasa, plină 
de farmec, haz, verosimilitate, interes pentru 
crearea atmosferei (Lucian Nuță, Ana Maria 
Pâslaru şi multi alţii). Tot farmecul lor, al ti- 
nerilor actori, ne-a dus cu gindul pe delicata 
iolă a nostalgiei spre adolescenţă, urmărind 
Luminile din larg cu Ana Ciontea, Florin FI. 
Piersic, Adrian Titieni, Rodica Mureşan, Virgil 
Andriescu, Mihai Bisericanu, Claudia Nicolau 
— scenariul Mihai Istrățescu, regia Stelian 
Stativa.) 

Tineri actori lansați de filmul nostru iată ca 
fac roluri îndrăznețe, cu personalitate și far- 
mec din belşug, şi-n piese tv precum Grădina 
cu trandafiri — un scenariu atractiv, vioi, 
scris cu nerv și pricepere de dramaturg (Andi 
Andrieş, regia Constantin Dicu) în care Mi- 
rela Nicolau, Cristian Sofron, Oana Sirbu 
și-au folosit experiența actoricească cu 
aplomb, şi au jucat cu pasiune și rafinament. 


verosimilitate 


regia Nicolae Corjos) 


(Urmare din pag. 24) 


de automatizare a unei sectii de fabrica, im- 
potriva, optiunii (alta decit aceasta) facuta de 
inginerul șef al secției. ,impacata cu mine" — 
adică cinstită cu mine, cu ceea ce simt si do- 
resc, cu un ideal pentru care m-am pregătit 
şi pe care trebuie să-! slujesc chiar cu luptă 
şi cu sacrificii. 

Şi Socrate — dascălul „filosof“ din suita 
celor trei filme cu liceeni — este un aseme- 
nea om: cinstit, în primul rind cu sine, cu 
idealul lui — cel al unui educator adevărat, 
care ştie că sufletele și vieţile nu cresc fara 
suflet, fără sacrificiu de viaţă — singurele iz- 
voare capabile să umanizeze abstractiunile 
necesare să învie şi să lumineze pilde, tapte, 
ginduri dintre coperţile cărților, să rotun- 
jeasca forme de obiecte produse de miini si 


(Carmen 
Adrian Păduraru în 
scenariul George Sovu STA 


Tinerii actori! l-am urmărit de la primele 
apariţii, i-am remarcat le-am văzut apoi po- 
zele în afișierul Casandrei (sau ale institutului 
tirgumuresean, mă gindesc la Carmen Enea, 
Ana Maria Pâslaru, Monica Ristea, Sorin Din- 
culescu, Daniel Vulcu ș.a.), pe urmă i-am ur- 
mărit în spectacolul de diplomă. După aceea 
au început întrebările (la ce teatru a fost re- 
partizată? unde joacă Y?) Aducind pe marele 
ecran în filme pentru adolescenți (şi nu nu- 
mai) cit mai multi actori tineri, regizorii 
noștri, Casele de filme fac nu numai un lucru 
plăcut (pentru spectatori), ci și o lansare de... 
şansă. 

Am spus filmul pentru adolescenţi? 

Îmi cer scuze. Am greşit 

Adolescenta n-ar trebui sa ne treacă nicio- 
dată. 


Jocul nuantelor 


Este limpede faptul că actorii care-au jucat 
în Vulcanul stins (scenariul Dumitru Carabat, 
regia George Cornea) și-au iubit personajele. 
E un fel anume al actorului de a-și apropia 
personajul (sau de-a se apropia pe perso- 
naj?) care se simte imediat. Şi Mircea Andre- 
escu aduna în expresia sa artistică indirjirea 
imbinata cu speranţa, incapatinarea aspră și, 
în ultimă instanţă, puterea de a-şi asuma sa- 
crificiul. Şi Alexandru Repan, excela în ambi- 
guitate, așa cum excelentul scenariu o cerea 
oportunist sau precaut? responsabil sau prea 
cumpanit? sigur de sine cu nitica emfaza sau 
matur ducind după sine greutatea unei 
drame de familie si suportind-o cu stoicism. 
Şi Adrian Pintea glisa subtil între fronda co- 
pilărească și frămintarea îndurerată, între te- 
ribilismul cu mulți dieji şi deruta. de sub- 
stanta, între încrederea fisurată si puterea 
de-a trăi viața de-adevăratelea. Nu edulcorări. 
Nu substitute. 

Actorii din Vulcanul stins au pus serios 
umărul la realizarea acelei atit de necesare 
naturaleti si și-au iubit personajele; şi Mihai 
Cafrita în rolul gazetarului care vrea să scor- 
monească, să afle cu autoritatea carnetului 
de reporter, și Dana Dogaru cu privirea in- 


Mioara 
aruţie 


Enea, O conditie sine 


najele (Adrian 


scenariul 


de mașini, contaminindu-le, totodată de no- 
bletea caldă a aburului de inimă ce-a zimbit 
deasupra lor, invaluindu-le. 

Lacrimind uneori, din cauza vinturilor ce-o 
izbesc peste ochi, cinstea — cinste, adeva- 
rata deci, iese calita din incrincenările de pe 
baricadele de dinăuntru ori de dinafară. Ba- 
zată pe incredere reciprocă, al cărei suport îl 
constituie cinstea, relaţia lui Socrate cu fiica 
sa, Anca — juna crescută multi ani fara 
mamă — în ciuda atitor umbre și tensiuni, nu 
poate să nu ajungă, pina la urmă, din nou, in 
lumina unui orizont de siguranţă și limpezire, 
viața ei — ca a oricărei vibrații adevărate — 
neputind să se stingă. 

Chiar și inflexibila şi colturoasa tsoscel 
trăiește momentul rotunjirii vorbelor de ruga- 
minte către directoarea liceului întru apara- 
rea lui Socrate, pentru că adevărurile din fi- 
inta ei n-o puteau lăsa să le trădeze. 

„Cinstea nu poate fi nici mai mică, nici mai 
mare, ea este întreagă, sau nu este deloc! 
rostea cindva Tudor Arghezi. 

Și cum prietenia adevărată fără cinste nu 
se poate, iata-l pe Mihai, prietenul de-o viata 


carcată de disperare mută, disimulată cu 
greu, şi Oana Sirbu într-o prezență gingasa 
nduioșătoare, și Ruxandra Bucescu într-o 
decizie de viata sufletească pe care o intele- 
gem în posibila ei complexitate morală. Da, 
actorii din Vulcanul stins și-au iubit persona- 
jele așa cum erau ele. Ei nu erau doar buni: 
sută la sută, doar extraordinarii. Aveau nu- 
ante. Aveau slăbiciuni omenești. Adică erau 
si adevăraţi, posibili. Ce lucru minunat! E lim- 
pede din ce pricină și-au iubit actorii din Vul- 
canul stins personajele! Fiindcă era un film 
adevărat. 


Naturaletea scenariulu 
de actualitate 


Ei s-au iubit, dar fiecare-l iubea pe celălait 
în felul lui. E/ avea simțul dreptăţii infiltrat in 
singe (doar era procuror!). Ea era' nespus de 
frumoasă și vroia o casă mai mare, mai co- 
modă, s-o ducă eventual mai bine, indiferent 
de mijloace. Cu toate simplificările (să zicem 
de rigoare?) conflictul împletit din relaţii so- 
ciale, responsabilități economice, civice, do- 
rinta de viaţă şi iubire din Umbre ale trecutu- 
lui (regia Esat Myslin, producţie a studiouri- 
lor albaneze) avea în el ceva tragic, ceva an- 
tic, un fir clasic, corneillean. 

Între iubire și onoare, nu? Sau, aici, între 
dragoste și corectitudine, (Ne-am amintit du 
un conflict interior asemănător din excelentul 
film bulgăresc Casă pentru copiii noștri). 
Culmea e că în acest impact al junelui procu- 
ror cu delincvența, cind logodnica își apără 
ca o fiară rudele dedate la mari furtisaguri, 
trece și iubirea sau se transformă în altceva, 
o milă—silă, o amintire vag neplăcută a une: 
dureri în diafragmă. Am remarcat în Umbre 
ale trecutului stilul alert, simplu, fara sofisti- 
cari, dar cu substanţă, traditionalismul lim- 
pede, asumat și de bună calitate și distribuția 
(Xhevdet Ferri, Matilda Makoci, Eva Alikaj, 
Ndricin Xhepa, Demir Nyskja, Reshat Arbana, 
Tinka Kurti, Paskal Prifti), jocul sobru, natu- 
raletea — calitate de pret intr-un scenariu de 
actualitate. 


Cleopatra LORINTIU 


qua non 
Pintea si Alexandru Repan in 
Dumitru Carabat. regia George | 


al lui lonică (din filmul Liceenii). raminind 
mut la rugămintea acestuia de a-i „sutla“ și 
lui ceva la teza de matematică, suprave- 
gheată de Isoscel. 

„Şi dacă vreţi să ştiţi — îi mulțumesc ca 
n-a făcut-o!" va exclama lonica in fata colegi- 
lor care-l certau pe Mihai... 

„S-a jurat că n-o să-mi sufle si uite că..." 
Este și aceasta un moment al adevărului fru- 
mos ce-şi reciștigă drepturile în ființe ale că- 
ror aripi de flori sint amenințate, din cînd in 
cînd, de ofilire... 

În ceea ce privește cinstea în iubire, ea e 
singura vatră de pămint bun în inima căreia 
saminja aceasta, născătoare de minuni, se 
prinde si înflorește, asigurindu-si puteri de 
dăinuire. Cred că așa gindesc, ca atitia alții, 
şi eroii din Declaraţie de dragoste — loana și 
Alexandru — ca cei ce cu puterile lor — ati 
tea che au fost — le-au dat viata... 

„Omu'-i telul, piscul lumii de planeţi!” 

Cinstea — aripa lui de lumina. cu care plu- 
teste, nemuritor, în drumul de neobosită cu- 
cerire a tărimurilor albastre ale adevărului in 
sine și din Universi... 


G. $. 


interpreţii să-şi iubească perso- 


ca) 


Ceva din umorul lui Svejk. ceva din iubirile unei blonde... 


Revenim cu o 


fotografie la un film 


aflat în topul preferințelor 


tinerilor spectatori: Orice fară iubeşre un băiat de Petr Tuck) 


Cel mai bun prieten 


D upă moartea stăpinului său, Loma este 
dus de la căsuţa din munţi, la o stină de stat, 
la marginea orașului din apropiere. Din ciine 
liber, trăit în frumuseţea pură a naturii şi a 
sentimentelor, lingă ciobanul batrin, tăcut, 
uscativ și mica lui turmă de oi, el ajunge 
într-o zi închis într-un ocol și cu lant la git. 
Cei trei salariaţi ai stinii — doi zdrahoni plic- 
tisiti şi omul de servici, cu o cocoaşă în spate 
şi una în suflet — privesc cu plăcere captivi- 
tatea ciinelui impresionant de puternic. Pre- 
zenta omului însemna altădată un zvicnet de 
emoție si bucurie convertită în devoțiune ab- 
solută, răsplătită ca între prieteni. Acum însă 
povestea ciinelui nu se anunţă prea veselă. 
Dar, oare, nu toate poveștile cu cîini sint mai 
mult triste decit vesele? Devotamentul in 
stare pură a ridicat cîinele la rangul de cel 
mai bun prieten al omului sau, Chiar, mai 
mult, de zeitate; ca în mitologia precolum- 
biană în care una dintre primele divinităţi era 
cîinele Techichi, transpus în statuete de ar- 
gilă într-o varietate de forme și atitudini, ca 
obiecte decorative, de cult ori ceremonie, în 
jucării pentru copii sau servind drept urne 
pentru cenușa strămoşilor. Ciinele nu își tra- 
dează niciodată prietenul și de aici începe 
„drama“ lui. 

Alegindu-și ca erou de film un ciine stră- 
mutat de la munte la oraş, cineastul gruzin 
Vidzina Radivelisvili pune în ecuaţie, de fapt, 
două moduri opuse de existenţă, două tipuri 
de civilizaţie, relațiile între oameni și inca 


al omului 


multe altele. Dar nici o notă apăsată, nici un 
accent trezist în această „experienţă“ neferi- 
cită a ciinelui râtăcit, in care vedem, ca într-o 
oglindă, tot ceea ce se întimplă în jur. Cu ex- 
presia sa deosebit de inteligentă şi de trista, 
Loma ne i a că înțelege si evaluează 
exact lucrurile. În episodul de la stina, cel 
mai dens și mai sugestiv pentru ideatica fil- 
mului, are loc „inițierea“ iui la existenţa cita- 
dină ce va urma. 

Ciinele privește „incinta“ stinii şi descoperă 
metru cu metru, fațada cu tencuiala căzută, 
chiuveta cu robinetul defect și cioburile de 
faianţă lipite alandala, poarta cu zăvorul 
uriaş(?!)... Aparatul întirzie asupra fiecărui 
detaliu și urmărește în traseul privirii lui 
Loma legătura coerentă între elemente. Mon- 
tajul, cu ritm lent, descrie şi analizează toto- 
dată. Privirile piezişe, gesturile repezite ale 
celor trei oameni din curte explică, o dată în 
plus, tristețea cîinelui. Abia după citeva zile, 
cînd pe poarta mare intră minată cu brutali- 
tate o turmă de oi, Loma se înviorează și se 
decide, în sfirsit, să aleagă citeva bucățele de 
piine din ligheanul murdar. Situaţia nedemnă 
de a fi legat cu lanţ se pare că o suportă mai 
uşor, acum, cind vechile si neajutoratele lui 
prietene sint acolo, aproape. Dar ceva ame- 
nintator pluteşte în aer. Zdrahonii îşi pun in 
tăcere sorturi şi cizme de cauciuc şi intră îm- 
preună cu superiorul abia sosit în magazie, 
ca pentru o acţiune secretă. După behaitul 
asurzitor s-a lăsat o tăcere îngheţată. Apara- 
tul se apropie de masa de capete înghesuite 


despre omenie, 
în care eroul 
este un ciine 
ciobă nesc 
(Loma) 


Muză: ecologia 


la maximum, cu privirile înspăimintate şi in- 
tirzie atit pina cind înţelegi ca {i se arata mai 
mult decit ceea ce vezi. Un chepeng de tablă 
se ridică pe nesimţite, fără zgomot, în fundul 
ocolului. Tapul alb, răsfăţatul - superiorului, 
Fulgulet cum îl mîngiie, seducătorul, le mina 
pe oi spre dreptunghiul întunecat. După un 
anumit număr, chepengul cade la loc ca o 
ghilotină. Pe altă ușă iese imediat Fulgulet, 
traversează curtea și intră înapoi în ocolul oi- 
lor. Perfidia omului este imprimată și anima- 
lului. Rolurile sint împărţite şi, asa, acțiunea 
pare mai „gindită“, mai atrăgătoare. Scena se 
repetă iar și iar. Loma, nedumerit, apoi neli- 
niștit, se ridică, privește în magazie pe un ge- 
muleţ strimt si vede berbecii spinzurati de pi- 
cioare, iar capetele, cu minunatele lor coarne 
spiralate, căzute într-o mocirlă de singe. Cind 
tapul complice iese din magazie, Loma îl 
omoară. 

Ca printr-o minune ciinele scapă să nu fie 
împușcat de superior. Fuge de la stină, 
ajunge în oraș; un şarlatan îl duce într-o 
piaţă să-l vindă. Aici vede căţei de rasă cu 
tunsori schimonosite, făcînd giumbuclusuri la 
comandă, peşti în acvarii, păsări în colivii. 
Doi cunoscâtori se opresc entuziasmați in 
fata ciinelui cu ochi trişti: „Ce minune! Uite 
un ciobanesc de Caucaz! Este extrem de in- 
teligent şi de devotat omului, este neobișnuit 


Unde riurile 
curg repede 


S. întîmplă să zaresti, in, treacat, coperta 
unei cărți în vreun film. Adesea, un indiciu 
pentru starea de spirit a personajului, sau 
pentru lecturile vremurilor evocate, ori pur și 
simplu e la mijloc dorinţa regizorului de a ne 
face cu ochiul. Cind însă titlul unei cârţi, 
chiar si numele autorului ei, revine în discuţia 
filmului de citeva ori, e limpede că simpla in- 
formaţie ascunde ceva mai mult, poate una 
din cheile secrete de „lectură“ ale respectivei 
pelicule. 

Faptul că în filmul Unde riurile curg repede 
eroul citește si citează din Thoreau, ba i! mai 
si împrumută politistului aflat pe urmele sale 
cartea, nu e deloc întimplător. Şi pentru cine 
are curiozitatea să parcurgă o cit de sumară 
notiță biografică a scriitorului american din 
secolul trecut (Henry David Thoreau: 
1817—1862) filmul acesta — agreabil și ino- 
fensiv la o primă vedere — îi apare brusc 
într-o altă lumină. Farmecul lui — pentru că, 
înainte de toate, e un film atasant, cu un „ce" 
misterios — vine nu numai din natura fabu- 
foasa — stinci, păduri, ape vijelioase, lacuri 
de munte, tundră — în care se consumă în- 
fruntări dure, existențe aventuroase, cit, mai 
ales, din sensibilitatea şi prospetimea cu care 
sint ele aduse pe ecran, într-o tentativă aflata 
sub semnul acelui ciudat scriitor a cărui viata 
şi operă au fost dedicate unui înflăcărat cult 
al întoarcerii la natură. Așadar filmul se 
poate urmări — cu folos — în mai multe re- 


iştre, 

a'ga ce! epic, de pildă. Canada, la începutul 
secolului XX. Într-o cabană părăsită, la mijloc 
de codru des, se ascunde un fugar pe care-i 
caută poliția de doi ani: Roger McKay. E 
înarmat, dar deloc periculos. A copilărit în 
tribul de indieni ,kree“ de unde a plecat la 
școli, a ajuns avocat, dar într-o iarnă, in Que- 
bec, cind prietenii săi, indienii (vinători, 
trăind de pe urma negotului cu blănuri) mu- 
reau de foame, el a forțat cămările negusto- 
rului (îmbogăţit din acel negot cu blănuri) si 
a împărţit bucatele indienilor. După lege a 
făptuit o crimă. Polițistul Cassidy își face din 
prinderea lui o chestiune de onoare, o ultima 
țintă de atins înaintea ieșirii la pensie. Urmă- 
rit şi urmăritor, într-o relație permanent re- 
versibilă, de mare fair-play, cutreieră, deci, 
hatisurile pădurii canadiene. Totul se com- 
plică datorită poveștii de dragoste (pură pre- 
cum apa_riului de munte) ce se naște între 
fugar şi fiica adoptivă a unui pădurar hapsin, 
o fată frumoasă şi sălbatică. precum o ciută. 
însoțită pas cu pas de un devotat ciine Terra 
Nova, alt personaj cu un rol important în firul 
polițist al acțiunii. 

Registrul liric . O frumusețe aspră, pe mă- 
sura naturii filmate, pe măsura inflexibilitatii 
și a tinutei morale a personajelor, aduce un 
binefacator aer pur, tonifiant: sevă proaspătă 
de copac care plinge, cu lacrimi de rășină. 
Regizorul Alexandr Zguridi (de această dată 
coregizor alături de Nana A. Kladiașvili) este 
unul din marii documentaristi impatimiti de 
natură. În 1946, lua premiu la Venetia cu Ni- 
sipurile Asiei Centrale, peste zece ani, tot aici 
cu insulele fermecate; in 1950 era premiat la 
Karlovy Vary pentru Legenda pădurii; a iniţiat 
şi a susținut ani de zile la televiziunea sovie- 
tică serialul În lumea animalelor; a ecranizat, 
între altele, „Cartea junglei“ și „Colț alb"... În 
Unde riurile curg repede filmează inspirat nu 


de puternic si de rezistent, mănîncă putin 
Este o specie foarte rară, pe cale de dispari- 
ție...“ Mai departe, Loma ajunge in familia 
unui băiat ce se simte singur. Apartamentul 
din bloc îi pare o cuşcă mai mare. Trilurile 
canarului din colivie, tablourile cu cerbi și cai 
de pe pereţi, vaza cu spice de griu şi flori de 
cîmp uscate nu fac decit să accentueze senti- 
mentul de claustrare și să amintească cit de 
departe este natura. 


Prin nameti de zăpadă, Loma se întoarce la 
căsuţa pustie de pe munte. Viscolul creşte, 
cerul se unește cu pămintul, ciinele îşi plinge 
stăpînul pierdut în hohote ce sfişie crivățul. 
Un „zeu-ciine“ cheamă un „om-zeu“. 


Alina POPOVICI 


a Cr 


Loma. Pr a studiourilor sovietice. Scenariul: 
Vidzina Radivelișvili. Regia. Vidzina Radivelisvili. 
Imaginea: Djimser Kristesașvili. Muzica: la Bodonid- 
ze. Cu: Ghiga Cirakadze, la Ninidze, Otar Zautasvili, 
Leri Zardiașvili şi clinele caucazian Loma. 


Rădăcina, 
dar și frunzele 


doar pădurea şi necuvintătoarele (urşi, buf- 
nite, veverite), dar și un savuros dialog al ac- 
torului cu un șoricel! 

Trecind dincolo de factologie și de poezie, 
ajungem la ace! cadru olimpian, de convietu- 
ire armonioasă cu natura, la acele ființe, de 


as nh. at ae 


Natura ca procuror 
(Unde riurile curg re 


pede 


regula singuratice, independente, ce pot pre- 
zice timpul după starea vegetatiei, care inte- 
leg glasul păsărilor, care pot spune povestea 
unui fir rupt de iarbă, care pot citi în urmele 
proaspete ale jivinelor, care nu folosesc nici 
pușca, nici capcana, nu se tem nici de apă, 
nici de foc şi care chiar dacă nu sint indieni 
din jurul golfului Hudson, nu au a-și formula, 
o „minima moralia“ atita timp cit se revendica 
de la Thoreau citire, cel care întreba în seco- 
lui trecut: „Cum să ne așteptăm la o buna re- 
coltă a gindului, cînd nu am avut o perioadă 
de insamintare a caracterului?“ 


Roxana PANĂ 


Unde riurile curg repede. Producţie a studiourilor 
sovietice. Scenariul: Aleksandr Zguridi, Nana Kadiaș- 
villi, duoă motivele romanului „În hătisurile nordu- 
lui“ de D. Kerwood. Regia: Aleksandr Zguridi, Nana 
Kidiasvili. imaginea: Vladimir Klimov. Cu: Liudmila 
Zaleskaia, Viadimir Simonov, Alighimantas Masiulis, 
Viktor Sergacev, N. Zasuhina, Mihail Zimin. 


din unghiul actorului 


Personaj principal: sufletul 


E area nuvelei Sonata Kreutzer, 
apartinind demiurgului de la lasnnaia Po- 
liana, şi-a cucerit dreptul de a fi mai presus 
de „O inspirată transpunere în imagini cine- 
matogratice“ a unui celebru text literar. Fara 
sa trădeze nici spiritul, nici litera cărţii, filmul 
are valoarea sa intrinsecă datorită contributii- 
lor creatoare ale tuturor artiştilor care și-au 
înscris numele pe- generic. $i au făcut-o în 
chip memorabil, parcă anume pentru a ilustra 
convingerea poetului Richard Eberhart ca 
„arta este un talisman împotriva morţii, un 
mijloc de creare și păstrare a identităţii per- 
sonale“. Ceea ce impresionează in cea mai 
mare măsură in acest film nu este atit emoția 
creată şi transmisă, ci neobișnuita combustie 
interioară, intensitatea procesului artistic, 
presiunea atent controlată sub care are loc 
fenomenul de fuziune prin comunicare. $i 
cum să nu fuzioneze cineva cu lumea lui Lev 
Tolstoi?! O lume aparent calmă şi ordonată, 
în care postasul bate in ușă la ora 8 iar oa- 
menii se duc seara la culcare între orele 
10-11; o lume pe care autorul.o dezvăluie din 
exterior spre interior, pe îndelete, atent la fie- 
care amânunt pentru că „fără detalii se 
pierde sensul“; o lume în care există intotde- 
auna un Levin, sau Olenin, sau Pierre care sa 
întoarcă viata între degete, s-o framinte si sa 
se frăminte, interogindu-se îndelung — chiar 
atunci cînd se bucură de ea — asupra rostu- 
lui ei. „Dar de ce trăim?'....„.Ce este omul, 
care este sensul vieţii — asta e foarte greu de 
aflat”, exclamă și Vasili Pozdnişev — eroul 
„Sonatei...“ se 

Socotind intemeiata asertiunea Virginiei 
Woolf potrivit căreia „sufletul este personajul 
principal in romanele ruse", cititorii acestora 
devin si ei suflete torturate, nefericite, care 
nu fac altceva decit să vorbească, să dezvă- 
luie, să mărturisească, să se oprească asupra 
oricărei mişcări prin care obscurele păcate 


Uită, 
dacă poţi 


td, dacă poți este un debut cinemato- 
grafic, o comedie de situaţii amuzantă, inspi- 
rată din existența unei comunități dintr-un 
sat de munte, marcată de ritmul trepidant al 
vieţii moderne. Scenaristul ilya Kostov şi re- 
gizorul Nikolai Bosilkov zugravesc cu malitie 
ușoară formele ilare pe care le imbraca, 
uneori, eforturile de „emancipare“, cit şi pre- 
judecatile și mentalităţile anchilozante în fata 
nouha 


Trezirea dimineața a localnicilor este fā- 
cută de programul de radio, în locul „demo- 
datului” cocoș. Un măgar dresat se dove- 
deste, la un moment dat, un „mijloc de loco- 
moţie” mai sigur și mai rapid decit eleganta 
salvare afiată mereu în pană. Un profesor isi 
exasperează directorul prin metodele sale .de 
revoluționare a programei școlare: orele de 
Meraturé si gramatică le incheie întotdeauna 
cu un şiagăr de muzică uşoară pentru buna 
dispoze a elevilor. intelectualii se adună să 
discute ia gară sau ia circiuma dotată cu bar 
= discotecă Viaţa curge aparent fara griji. 
Starea Ge the’ y de mulțumire este tulbu- 
rată Gow Gm cind in că de mici conflicte 
casnice. de hijoma tre îndrăgostiți, dar 
mai ales Ge pots Ge us 2 cameniior. de spe- 
rantele, infringere = astenie lor secrete 
Un mecanic aleargă zie attresiade-se in 
vederea maratonului de iz Sofa care ar pu 
tea deschide drumul spre iots calomel de 
atietism. Doctorul urmāese co "costă ge 
zborul avioanelor. visind să Se Grasa cs 


din adincurile firii omenești sfisie carnea și 
simtirea. Într-adevăr, în literatura rusă cople- 
seste, încins, dogoritor, divers, frumos, mir 
sav, minunat, crincen, apasator, sufletul ome 
nesc. 

Daca cele mai bune ecranizari dupa To! 
stoi, Dostoievski si Cehov sint demonstratu 
ale asertiunii mai sus amintite, Sonata Kreu 
tzer este o dovadă in plus. Filmul este rasco 
litor, procesul de conştiinţă al lui Pozdnigey 
fiind o vivisectie, o adevărată intervenție chi 
rurgicală efectuată — fără anestezic — pe 
propria-i existenţă. Vasili cel de după catas- 
trofa (uciderea soţiei sale) apare dezbrăcat 
de vechiul lui comportament, de particularită 
tile caracterului sau de pe vremea cind — 
zice el „Eram un ticălos ingrozitor şi credeam 
că sint un înger”, oferind imaginea unui ins a 
carui simplitate și omenesc sint lipsite de 
orice efort de a ascunde sau a travesti in- 
stinctele. Dimpotrivă! „Patimile, patimile” 
sint puse sub lupă. Pozdnișev — actor și 
spectator acum la propria-i viață — este ne- 
cruţător cu sine și cu patimile care i-au do- 
minat conştientul, recunoscind simplu: „Sint 
o biată ruină”! Dar această ruină nu şi-a pier- 
dut — odată cu dezastrul — capacitatea de 
autoanaliză, ci şi-a recuperat-o. De aceea nu 
sint aleatorii afirmaţiile lui cînd pretinde că 
„viaţa îi desparte pe oameni“, sau că „bârba- 
tul care cunoaște mai multe femei este anor- 
mal“, că „rareori spunem adevărul despre 
noi, chiar nouă înșine..." Această regasire de 
sine, deși tardivă, nu este inutilă. in nevoia 
acută de confesiune care-l excedează, Poz- 
Gnisev isi presimte, isi caută cu infrigurare 
posibilitatea salvării conștiinței, deci si a su- 
fletului. Regia semnata de Mihail Sveiter si 
Sofia Milkina are marea calitate de a fi lipsita 
de orice fel de exces la care povestirea in 
sine putea să ducă și de a fi acordat credit 
total actorilor, neingradindu-i şi necoplesin- 
du-i cu rezolvări savante ori cu artificiozitati. 


„dar dacă nu poţi? 


serviciul undeva în îndepărtatul Orient. Profe- 
sorul de literatură, deşi afirmă in public ca 
viata la ţară are farmecul ei, se pregăteşte in 
taină să plece la oraş. A 

Un fapt oarecum banal precipită ritmul 
obișnuit al comunităţii. Un grup de studente 
sosește în practica de vară. Ele sint increza- 
toare, vesele, dezinvolte, fermecătoare, ade- 
menitoare. Prezenţa lor animă spiritele. Se 
fac pregătiri speciale, se desfășoară tactici 
ingenioase de cucerire a frumoaselor. Efuziu- 
nike sontimentallior ad-hoc sînt însă repere 
cenzurate şi reprimate de coaliția mamelor, a 
soțiilor și logodnicelor, care îşi simt fericirea 
în pericol. O viitoare soacră care vrea o nora 
din sat dă de gol minciunile fiului lăudăros si 
fanfaron. O soție autoritară aplică soțului un 
concediu medica! sui-generis, inchizindu-! în 
casă. Vajnicele luptătoare pentru a recistiga 
dragostea bărbaţilor lor folosesc drept arme 
coafuri şi toalete sofisticate. Dar in aceasta 
bătălie studentele se vor dovedi, curind, din 
inamice, aliate. Ele știu să amendeze usurata- 
tea si să răspundă cu o iubire curată ce de- 
concertează şi dezvăluie slăbiciunea de ca- 
racter a partenerului. Plecarea brigăzii de 
studente îi lasă pe „cuceritori" mofluzi. Ei re 
vin ia preocupările lor cotidiene. Totul reintră 
în normal, cînd un grup de soldaţi, detașat în 
sat, isi face apariţia triumfală in pas de mars. 
Privirile îngrijorate ale bărbaţilor şi cele brusc 
mviorate ale femeilor sint urmate de un epi- 
og ironic: pe un copac cineva a scrijelit o 
nama sagetata și cuvintele: „uită, dacă poţi”... 


Pe lingă Aleksandr Trofimov pe post de con- 
tesor si Irina Selezniova în rolul ingrat al ne- 
fericitei Liza, alegerea lui Oleg lankovski 
pentru întruchiparea lui Vasili Pozdnişev este 
absolut remarcabilă. Acest actor cu care na- 
tura a fost atit de generoasă și-a exploatat 
din plin resursele talentului și ale inteligenţei 
pentru a izbuti un personaj extrem de dificil 
prin complexitatea stărilor si sentimentelor 
contradictorii de care era stăpinit. Martorul 
adevăratului maraton artistic este la început 
plăcut surprins iar pina la urmă subjugat de 
sinceritatea trăirii, de aparenta simplitate a 
mijloacelor de exprimare, de expresivitatea 
gesturilor care completează starea sau ideea 
la fet cum sunetele finale ale unei melodii 
completează armonia. Nu putea fi un mai tul- 
burător final: Vasili Pozdnişev (Oleg Inakov- 
ski), ajuns ia capătul destăinuirilor, îşi ia ră- 
mas bun, cerind iertare mai intii interlocuto- 
rului sau, apoi publicul spectator. Privirea lui 


O poveste simplă, cu nalvitaţi, candori și 
haz, din care nu lipsesc însă tonurile grave 
ce imprimă o oarecare consistență discursu- 
lui şi te face să nu uiţi foarte repede acest 
debut regizoral (Nikolai Bosilkov) și scenaris- 
tic (llya Kostov). 


Ludmila PATLANJOGLU 


| Sentinta 


suspendata 


U. film de o aspră elevaţie despre supra- 
vietuire în condiţiile unei claustrări autoim- 
puse, ne propune cineastul polonez Walde- 
mar Krzystek. 

Supravietuitorul este un evadat urmărit cu 
tenacitate. Vina, implicaţiile, consecințele ei, 
toate momentele care deţin acel cifru semni- 
ficativ pentru acţiune ni se dezvaluie în 
etape. Autorul, căutind parcă să epuizeze un 
motiv obsedant, lucrează pe datul social-poli- 
tic din unghiul superior al reflexivităţii. Dis- 
perarea mută și rece însoțește retragerea 
evadatului din lumea angrenată în propria ei 
istorie, în perioada incertă, imediat postbe- 
lică, cînd sub rapida succesiune a evenimen- 
telor, erorile, confuziile sînt posibile. În piv- 
nița casei unde e adăpostit de femeia iubită 
— prezenţă puternică, reper fundamental 
într-o captivitate care ameninţă să-l devoreze 
metodic — știrile din afară sint comentate cu 
prudenţă. Niciodată, de altfel, demersul 
regizoral, investigaţie a unui psiholog de fi- 
nete, nu e stinjenit de voluptati confesive. 

n haosul care proliferează neostenit, 


Famessa] soltedimii trecut cu brio în Sentinfa suspendar 


de \ 


© Arrested. cu Kristyna Janda si Jerzy Radziwillowics 


-, Culorile sentimentelor 
(Irina Selezniova 
şi Oleg Tankovski 

in Sonata Kreutzer) 


încărcată de vinovăţie și de remuscare, um- 
brită şi incetosata de suferință, este, din cînd 
în cînd, luminată de speranţa că a fost înțeles 
si iertat. Această privire nesigură, străbătută, 
totuși, de o rază de încredere în oameni şi 
apelul ,iertati-ma, iertaţi-mă...” transmit 
limpede mesajul filmului: ideea că într-o lume 
intesata de dureri, chemarea cea mai de 
seamă a omului este să-i înţeleagă pe seme- 
nii săi întru suferință. Nu numai cu mintea, ci 
cu inima! 


Mariana CERCEL 


Sonata Kreutzer. Pr: a studiourilor sovietice. 
Scenariul: Mihail Sveiter. Regis; Mihail Sveiter, Sofia 
Milkina. Imaginea: Mihail Arganovici. Cu: Oleg lan- 
kovski, Aleksandr Prolimov, Irina Selezniova, Alla 
Demidova, Lidia Fedoseeva-Sukșina, Olga Toka- 
riova, Aleksandr Kaliaghin. 


Uită, dacă poți. Producţie a studiourilor bulgare. 
Scenariul: /lya Kostov. Regia: Nikolai Bosilkov. ima- 
ginea: Tanceo Tancev, Cu: lordan Bikov, Camelia 
Nedkova, Andrei Andreev, Veselin Tanev. 


Dragostea si contextul ei 


atlăm, într-o febrilitate a comunicarilor lapi- 
dare, ca de fapt condamnatul la moarte e un 
vinovat fara vină. Dar pina cind demonstrația 
va putea fi făcută singurul act valabil, pentru 
ca salvator, rămine rezistența în aşteptare. 
Trec ani și ani, in care fiece zi e copia iden- 
tică a celeilalte. Anotimpurile se succed în 
explozii florale. promoroacă 
se închid şi se redeschid cicluri, ca o com- 
pensatie pentru destinele umane, lăsate geli- 
berat în ebosa. Din ferestruica pivnitei, bar- 
batul le contemplă cind cu neliniște, cind cu 
bucuria ce-și vede fetița (un copil fara tata, 
pentru ceilalți) crescind. 

Filmul rostește un adevăr adinc despre o 
dragoste abstrasă din social, experiență com- 
plexă, suportată de caractere viguroase. 

Asupra eroilor aparatul se opreşte în amă- 
nunt. Conturul expresiv ie-a fost dat de actori 
pe care Wajda i-a format în și pentru filme 
memorabile. 

Andrzej Lapicki este aici un medic generos. 
un înțelept condus de elanul nobil al ideilor, 
Krystyna Janda — cu profunzimea privirii. cu 
fascinația chipului, cu modulatia atit de per- 
sonala a tensiunilor, disperarilor, oboselii, 
este iubita, soția, mama care isi trăiește sen- 
timentele la școala fericirii captive; Jerzy 
Radziwillowicz — un actor hărăzit, prin jocul 
său enigmatic, robust și suplu, rolurilor de 
amplitudine în reciuziunea. 

Cind justiția reușeşte, printr-un gest repa- 
rator, sa anuleze condamnarea ca neinte- 
meiată, viata încearcă și ea să izgonească din 
memorie, realitatea unui timp furat. O senza- 
tie de izbinda tragica domină finalul: „Vom 
mai sti să trăim la lumina zilei?" 


Julieta TINTEA 


Sentință suspendată. Producţie a studiourilor din 
A.P. Polonă. Scenariul: Malgorzata Kopernik, Waide- 
mar Krzystek. Regia: Waldermar Krzystek. imaginea 
Dariusz Kuc. Cu: Krystyna Janda, Jerzy Radzwilio- 
wicz, Wieslawa Kwasniewska, Andizej Lapicki, Bo- 
zena Dykiel, Klaudia Sznajder, igor Przegrodzk: 


portrete 


N. ştiu ce imagine vă vine mai înt 
minte cind auziti numele lui Smoktunovski. 
Poate Hamlet, poate Ceaikovski, poate ca îl 
vedeţi in hainele altui personaj dintr-un alt 
film... Pentru mine însă, el este, în primul 
i] „celălalt” din Nouă zile dintr-un an. E 
fără îndoială un dat al computerului personal 
— acela purtat de fiecare îndărătul fruntii — 
ca pe fișa individuală a oamenilor pe care ii 
admirăm să fie lipită o „pozâ“ anume, nu una 
la întîmplare. Deci nu o imagine din oricare 
him al său, cînd e vorba de un actor de ci 
nema, ci tocmai, și numai, imaginea sa di 
„filmul în care te-a impresionat cu adevărat. 
(Cine nu mă crede, nu are decit să facă un 
sondaj în propriul său fișier mental...). În ca 


zul lui Innokenti Smoktunovski, șocul (meu) 
emotional a fost provocat de Nouă zile 
dintr-un an. Ca și mulţi alții, m-am întrebat si 
eu cine o fi acel tînăr fermecător, dar „altfel“ 
decit „tipicul“. În compania lui Batalov, mult 
admiratul. Batalov — omul de lingă tine, dar 
de fapt, eroul de lingă tine — cel de-al doilea 
bârbat de pe generic ne-a oferit o surpriză 
îndelung comentată în cursul anilor '60. Acei 
blond. cinic, cu ochii de culoarea alunei, ce 
iubea şi suferea din dragoste şi prietenie, ce 
își ascundea sensibilitatea îndărătul unei iro- 
nii scăpărătoare, adesea muscatoare si me- 
reu în atac, omul capabil să ridă în hohote în 
Clipa în care logodnica sa de un minut ve- 
chime îl anunţa că se va căsători cu unicul 
lui prieten, el, ia Kulikov pasăre rară — a 
constituit, pentru unii cel putin, marea senza- 
tie a filmului. 

Cu această afirmaţie nu vreau să diminuez 
cu nimic valoarea lui Nouă zile..., operă se- 
rioasă, gravă şi tristă, un film bun mai ales 
pentru că era neobișnuit (pe atunci) de uman 
în tratarea unei probleme a întregii omeniri. 
Dar, într-o perioadă în care pe ecrane nu se 
perindau decit suflete albe și suflete negre 
(intermediare neexistind), ne pomeneam 
dintr-odată cu un „original“, ușor snob, ele- 
gant, imprevizibil în gesturi și reacții, luind 
toate în ușor, dar fără de ușurătate, as în 
munca sa de savant atomist și în sportul pre- 
ferat, adică zeflemeaua, Kulikov-Smoktunov- 
ski era, de fapt, un om profund, de mare no- 
bieţe sufletească. Sigur că toate aceste date 
erau voite, sau unele sugerate doar, în scena- 
riul scris cu atit curaj de Romm și Hrabrovtki 
(Nouă zile... putind fi luat și drept o varianta 
originală a traditionalului triunghi); sigur ca 
regizorul Mihail Romm a știut, ca intotdea- 

una, ce voia... dar nu se poate nicicum taga- 
“ dui că marea șansă a filmului a fost întilnirea 
~ dintre realizator și Smoktunovski. Nici măcar 


"> 


——— + 


———— 


indirecte 


cu inima 


incolo 

de ironia 
scaparatoare, 
sensibilitatea 


(cu Anastasia 


marele cineast nu a putut să prevadă cu cite 
idei inspirate. cu ce subită; sea să imbo- 
gateasca acest actor de teatru cu doar căteva 
fame la act. personajul sau de poziti” de 
ghuzat n hame pe care automatismele vremi 
le rezervau .negativilor” 

Au venit apoi Hamlet, rol ce rezistă compa- 
rapa cu leu britanici ai personajului, guver- 
natorul Gin Steaua fericirii captive, o nosti- 
mada de personaj cu tiic in automo- 
biu, Porfir. anchetatorul din şi pe- 
deapsă, Moisei din Stepa, Antonio din poeti- 
cul film buigar Bariera, caricaturalul sot al 
„doamnei cu câțelui” din Oci ciorniie. Am ci- 
tat pe sarite si fara a respecta ordinea crono- 
logică. M-a interesat ca, amintindu-va de ci- 
teva din filmele sale memorabile (a mai jucat 
intr-o sumedenie unde numai el este memo- 
rabil}, sa creez o imagine, cit de sumară, a 
formidabilei varietăți de personaje abordate 
de innokenti Smoktunovski. Abordate e un 
fel de a spune. Toţi marii actori le conferă o 
psihologie și, cu cit mai mare inteligenţa și 
travaliul, cu atit mai elaborate le ies rolurile. 
Ceva leagă însă în subteran toate personajele 
create de Smoktunovski: patima înțelegerii 
celorlalți, prieteni sau adversari. De aici com- 
plexitatea fiecărui personaj al sau, fie el si 
secundar, pentru că bunătatea încetează să 
mai fie monotonă iar uscaciunea sufletească 
începe să se coloreze în clipa în care omul 
este dispus să azvirie punți de legătură, fie si 
numai din curiozitate. 

De patima asta suferea si Ilia Kulikov. Asta 
îl va şi salva. În chiar clipa „trâdării” el intele- 
gea ratiunile gestului femeii, iar hohotul de 
ris și-l adresa lui însuşi, surprins ca poate fi 


‘de atit nobil încit să cedeze, surprins sa des- 


copere că e un înţelept. 


Aura PURAN 


O tripletă 

de platină 

(Vanessa Redgrave, 
Jane Fonda, 

Jason Robards) 


sartrt @or Pp Jor FOr 
TISEI Co nmga scoretate cară re 
mută UCI. persomsiteies scritorufui — fa 
moe smars & Hopwood. Dashiell Ham- 
met imio, prmte ale romane negre, ale 
smoala „Soim maltez”), apoi într-o com- 
ponte dicãė prin amestecul de teamă şi cu- 
casă mată Maximilian Schell. Ca si 
aperife remarcabilă prin exactitatea portretu- 
kz pretenei „binevoitoare“ a scriitoarei, schi- 
fat de o viitoare mare vedetă Meryl Streep. 


oat a ta SS one? om = Vitalitatea Juliei, curajul, siguranța, intelep- 
i deasupra unui iac mohort. into | pent lemma în barca incepindu-s povestea, | Ciunea și entuziasmul din ochii mereu stralu- 
barca incremenita in aşteptare o ieme ce Se um prevent. cove mai indepartat: scriitoa- citori, chiar cînd suferința îi marchează pu- 
reia nu-i descitrezi deci péléae cs doru cee retacra-s remultumtă piesa, stâtuita ternic — trăsături initial riscante pentru un 
largi, ferind-o de frig ori poste de peri m de compemonsl e de o viață, celebrul ro- | Portret „prea pozitiv”, (riscante prin directe- 
discrete. Vocea obosită & începe comfese- | mancer Dessel Hammett tea şi simplitatea replicilor) devin, datorita 
nea, creind premisa unc mimi) lente În acfwne se interterează si celelalte două expresivitatii, subtilitatii nuantarilor Vanessei 
plonjari în lumea aminGiniicor personala mis- | piamuri — trecutul mai îndepărtat si unul Redgrave, momente de bogat și complex 
leros, 2 unor înfimpiin bót ces wor | ceva mai apropiat: copilăria, cu cimentarea | adevăr psihologic. Adevăr scos la suprafața, 


mai ales din subtextul unei intonaţii, al unui 
gest tandru (mina Juliei maltratată de fascisti 
cautind sprijin în mina prietenei.) 


Mai extrovertită, fricoasa, nervoasă, vani- 
toasă, negasindu-si echilibrul decit în forța 
celeilalte, și apoi, cînd prietena dispare, refu- 
giindu-se în scris, Lillian isi află o corespon- 
dentă ideală in persoana şi personalitatea ar- 
tistică a actriţei Jane Fonda. Rol parcă 
anume scris pentru militanta care şi-a gasit și 
în realitate, asemenea personajului sau, un 
sprijin moral puternic într-o generoasă activi- 
tate socială. 


Filmul se vrea — nota cineva — un triplu 
omagiu. Al scriitoarei, Lillian Hellman pentru 
prietena ei, Julia, ucisă de fasciști. Al inter- 
pretei Jane Fonda fata de scriitoarea Lillian 
Hellman. Şi, în fine, al regizorului Fred Zin- 
nemann şi al scenaristului Alvin Sargent pen- 
tru scriitorul Dashiell Hammett — maestrul 
romanului negru (de aici, se vede, și ace! in- 
termezzo cu suspens, un fel de citat inserat 
de regizorul veteran într-un film de factură 
mai mult clasică decit modernă). Frumoase 
gesturi de prietenie, inchinate prieteniei, sen- 
timent capabil să influențeze benefie, evoluţii, 
destine, atunci cind miza e înnobilarea uma- 
nitatii. 


sensurie Mm orcspatete sau ar Sescoperte prieteniei incintatoarelor — dar atit de dife- 
„Cind se imechesc. pciurie in we derin rite fetițe —, urmate de flash-urile cu studen- 
tacspereste, cap să Siez contururie tia Juliei, plecarea ei in ajun de război, la 
umor Geseme anteroare ca S cînd pictorul Viena, să studieze cu Freud, ascensiunea lui 
s-a râzi. a încercat aicea, pină a ajuns Hitler sugerată în citeva scurte secvențe cu 
ia hisu uim a facut un fel de peni- manifestații ale cruzimii fasciste, schingiuirea 
tga" „Pentmento” — își explica Lillian Juliei, impresionanta revedere a celor două 
Hellman, bitul si totodată, semnificația nuve- prietene și angajarea activă, socială si literară 
ie autoteografice devenită pe ecran, in tàl- a Lillianei dupa asasinarea Juliei. Evocari 
mâcwea tui Fred Zinnemann, Julia. Confe- scurte, mozaicate, multe precipitate de viltoa- 
suni care sub pana cunoscutei scriitoare | rea altor amintiri, ceva mai lungi, expozitive 
americane isi aveau incarcatura lor lirica şi fi- (ca spectacolul moscovit cu Hamlet si întilni- 
losofica, dar sub raza aparatului — mai mult rea Lillianei cu trimisul Juliei) in timp ce al- 
obiectivitizant decit subiectivizant — își pierd tele ajung chiar la dimensiunea unui film în 
din fior, din mister, devin un spectacol dra- | film: suspensul călătoriei spre Berlin a scrii- 
matic solid, bine lucrat ca acţiune şi suspens, toarei care acceptă, de dragul prietenei ei, să 
datorat unui încercat profesionist al Hollywo- riște, transportind bani ai mișcării antifas- 
odului (consacrat mai ales cu De aici pină în ciste, pentru salvarea unor oameni. Regizo- 
eternitate, care i-a adus și Oscarul). De pe rul, el însuşi vienez silit să fugă la Hollyood 
febrila câutare a sensurilor existenței evocate | din cauza persecuției rasiale, și-a concentrat 
în nuvelă (prin acel „pentimento“ afectiv-re- atenţia spre acest episod negru din istoria lu- 
flexiv), accentele se deplasează spre portretul mii. Prin acest filon istoric-dramatic extins, 
personajului Juliei, prietena şi sfatuitoarea filmul capătă preponderent accent politic ce-l 
inteleapta a scriitoarei. De la tabloul nostal- |: situează alături de alte opere energic demas- 
gic al începutului amintit şe trece, printr-un catoare ale ororilor fasciste. 
racord brutal, ca tot ceea ce a urmat în viața Ca orice regizor american prin opțiune —, 
celor două femei, la secvenţa intrării unui Zinnemann mizează mult pe distribuție, în- 
tren, scrișnind amenintator, care lansează credintind cele două roluri unor staruri mo- 
motivul gărilor reci, în zori, cu plecările eroi- derne, ca Vanessa Redgrave — Julia si Jane 
nelor, cu reveniri si cautari, despartiri tragice. Fonda — Lillian. Alaturi de ele evolueaza in- 
Sint alternate, continuu, planurile unui pre- terpreti de prestigiu care dau unor personaje 


Alice MĂNOIU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteij nr. 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 le: 


Colegiul de redacţie Tora Vasilescu, loana Pavelescu 
ES si Mitică Popescu — 
trei actori de talent 


Ecaterina Oproiu şi farmec ai filmului românesc ee ee pot pere peiri 


„Rompresfilateita 

redactor şef - Foto: Victor STROE port presă P.O. Box 12-201.. telex 10376 
Mircea Alexandrescu 5 a: f$ £ i prestii Bucuresti — Calea Grivitei nr. 
gets ` ` i è 64—66". 

redactor şef adj. 
Rodica Lipatti i i E Prezentarea artistică și prezentarea graficd 
secretar responsabil i y N : ioana Statie 

_de redacţie - 


Virgil Poiană \ h i Tiparul executat la 
Alice Mănoiu FN BB, g Combinatii poligrafic 
E N 2 tol 


«Casa Scinteij» — Bucuresti 


/ 


NFB 


Cinstea în relatille cu semenii, 
cinstea față 


de profesia ta, 


cinstea şi omenia— $ 
trăsături definitorii ale eroilor filmului românesc 


A fi cinstit în accepţia obişnuită trimite di- 
rect la a nu fura-desigur una dintre cele mai 
importante legi scrise sau nescrise ale con- 
vietuirii sociale. A fi cinstit insă inseamnă 
încă o mulțime de obligaţii faţă de semeni si, 
mai ales, fata de tine însuţi. 

Daca înţelegi dintr-un început că primul 
tău judecător esti tu și că, în primul rînd, tre- 
buie să fi cinstit cu tine, atunci, desigur, te 
vei putea uita senin in ochii celorlalți. A fi 
cinstit nu inseamnă numai a nu minţi, ci şi a 
nu ascunde adevărul, a nu recurge la com- 
promisuri mai mici sau mai mari, a fi credin- 
cios marelui crez cu care ai pornit în tinereţe, 
idealului pentru care te-ai hotărît să muncești 
pe brinci pentru a-l îndeplini, ideal care, slujit 
cu credinţă, va face ca trecerea ta prin lume 
să nu fie inutilă şi nici uitata. 

A fi cinstit înseamnă a nu fura şi a nu te 


ura. 

in adolescenţă, cind devii apt sa începi 
construcția vieţii tale, din acest punct unghiul 
de posibilități este extrem de larg. Alegerea 
este grea, desigur, dar şi toarte interesanta 
Totul ti se oferă înainte, eşti ambițios, asa 
trebuie! Telul cel mai luminos are, fara in- 
doială, un drum trudnic. Începi să urci, cuce- 
reşti şi aduni experienţă, satisfacţii, opinii fa- 
vorabile. Totul formează o zestre cu care 
trăieşti viața de toate zilele, viata socială. 
Această zestre este bunul tau cel mai de pret. 
Nu-l trăda! 

Am intilnit un om care credea cu tărie in 
asta. O chema Livia — personaj din scenariul 
filmului Zestrea de Paul Everac — un om mi- 
nunat. Sper că vi-l amintiţi. 


Margareta POGONAT 


JSS personajul din Promisiuni, filmu! 
scris din Vasilica Istrate si regizat de Elisa- 
beta Bostan. loana... cit chin, cit zbucium su- 
fletesc, cită tristețe oglindeşte obrazul ei cind 
viata îi aseaza în fata consecinţele nesinceri- 
taţii ei de altădată. 

„Mi-a fost teamă de tataia... Tu nu l-ai cu- 
noscut, era atit de sever!" se justifică ea în 
fata fiicei. Si continuă cu ochii inlacrimati: 
„Mā gindeam să-ţi mărtutisesc cind vei fi 
mare. Cind ai fi înțeles mai bine. Ar fi fost se- 
cretul nostru“. 

La o intilnire cu publicul spectator, cineva 
s-a ridicat si a spus: „Succesul Promisiunilor 
se datorează, în primul rind, faptului că filmul 
este foarte sincer”. Pentru un actor, aceste 
cuvinte echivalează cu cea mai calda apre- 


ciere. Gindul meu, cînd am citit scenariul, 
cînd am interpretat rolul Ioanei, a fost să tri- 
mit spre public sentimente adevărate. lar cin- 
stea și adevărui fac parte din această catego- 
rie. 

Experienţa tristă a loanei, consecințele 
grave ale unei slăbiciuni de o clipă se leagă 
strins de problema răspunderii fata de copii, 
fata de familie. Asa cum se întimplă uneori in 
viata, destinul loanei nu se desfasoara linear, 
între polii obișnuiți ai bucuriei şi tristetii, des- 
tinul ei cuprinde şi momentul unei mari deza- 
magiri care ameninţă să-i distrugă. după ani, 
liniştea, echilibrul familiei. Şi loana, mama 
care știe să se bucure, să ridă împreună cu 
copiii ei, să ducă zi de zi impreună cu soțul 
ei tot greul unei familii care munceşte si 
trăiește cinstit, ei bine, loanei îi va trebui cu- 
raj şi tărie de caracter ca să biruie încă o te- 
ribilă încercare cu „rădăcini“ în trecutul nu 
prea îndepărtat. 

izbinda ei, se va împlini în mijlocul unei fa- 
milii care are puterea ca să rămină o familie 
unită. 


Maria PLOAE 


OJ aşa, cum crede orice om normal, în 
bine și frumos, cred în lupta continuă pentru 


autodepășire, cred în neamul meu și-n tara 
mea, în strămoşii nostri, în parintii noștri, în 
primăvară, în flori și-n fetele frumoase! 


Fac acest juramint astăzi, spre a nu fi gre- ` 


sit înţeles cind am să spun ca omul este bun 
şi rău în același timp, in același trup nemer- 
nic, şi nobilă este, mai ales, cazna sa spre a 
se învinge pe sine. Această caznă a omului 
modern, această luptă fără singe este ceea 
ce mă interesează ca actor. Cind spun ce 
spun, spectatorul, mă va crede, sigur si, ast- 
fel, el va fi mai bun cu o clipă, cu acea clipă 
în care m-a crezut. 


M-am tot întrebat în cursul anilor, de ce 
Mere a rezistat în memoria spectatorilor 
bombardati, între timp, cu eroi mult mai pozi- 
tivi (dacă se poate spune asa ceva). Acum 
știu că el trăiește, pentru că s-a născut viu. 
Simplu si neextraordinar, dar viu, ca o cu- 
noștinţă, ca un vecin. Destinul lui era posibil, 
avea atita îndemn spre bine, cit suportă 
omul, era pozitiv, cu aceeași lipsă de efort cu 
care era saten sau scund. 

Urit din partea mea că vorbesc despre unul 
din personajele mele, dar a trecut atita timp, 
încit și mie-mi pare a fi o cunoștință apro- 
piată, uneori ma contrunt cu el, a izbutit şi 
asupra mea terapia social-umană pentru care 
s-a născut. Sint, deci, si eu o biată victimă, 
iar ca victimă a pozitivismului meu mă gin- 
desc astăzi cu bucurie că n-am trait eaba 
şi am să mă lupt in continuare cu răul din su- 
fietul meu de dragul binelui din sufletul meu 


Mircea DIACONU 


D.. un număr însemnat de filme reali- 
zate (ceea ce nu e cel mai important merit) 
ma întorc, deseori, cu gindul la primele cu- 
vinte care s-au scris în presă despre mine. 
Un tinăr aparent opac, dar dotat cu o sinceri- 
tate uluitoare. Nu m-a deranjat opacitatea 
observată pe bună dreptate, cit m-a bucurat 
cealaltă remarcă. Recunosc, nu venisem prea 
instruit de acasă, dar, aveam să-mi dau 
seama, în curind,pornisem la drum cu o arma 
foarte puternică, armă care mi-a fost de cel 
mai mare folos: sinceritatea. „Aparent opac” 
însemna că aparențele pot să şi înșele. Rami- 
nea să şi demonstrez în timp şi timpul mi se 
deschidea în cale. Sint bucuros că am reușit 
să imprim personajelor pe care le-am jucat și 
o notă de sinceritate. În Duminică în familie 
interpretez un personaj de o sinceritate, de o 
probitate aş spune, ideala. Simpaticul, zà- 
păcitul, naivul și bunul cercetător este croit 
numai din sinceritate. El nu concepe in relati- 
ile cu semenii — fie că sint colegi de birou, 
vecini de bloc, sau de cvartal — să se com- 
porte decit cu sinceritate. E atita lumină inte- 
rioară în sufletul lui, încit și cei din jur se vor 
simţi în largul lor în preajmă-i. Are o seriozi- 
tate și o probabitate profesională care nu se 
pot gâsi impreună decit în strinsă legătură cu 
sinceritatea lui absolută, firească. Pentru că 
ce este acest tinăr decit un frumos model 
pentru ceilalţi tineri care, la rindul loc, sînt 
sau ar trebui să fie frumoase modele... 
Revenind la începuturi, un alt cronicar re- 
marca tot_ atunci: „Un tînăr din provincie ve- 
nit la un bal în Bucureşti”. Şansa, care mi-a 
suris inca de la început, oamenii pe care i-am 
cunoscut, familia mea de acum, o parte din 
rolurile pe care le-am facut şi s-au bucurat 
de succes, toate acestea m-au ajutat sa ra- 
min aşa cum am dorit, sincer. A juca in per- 
manenta „meciul“ meseriei pe care mi-am 
ales-o a fost si rămine pariul meu cu viata. 


George MIHAITA 


a a 


Moldovan 
Săndulescu în +% de 
Mircea Muresan 


Ovidiu luliu 
i Dan 


Titus 


Popovici şi 


ind t-am interpretat pe Horea, eroul din 
filmul scris de Titus Popovici şi regizat de 
Mircea Mureşan, şi pe Pantelimon din Drep- 
tate in lanţuri de Dan Piţa, am simţit cum 
prindeau un alt sens pana coplesitor 
toate cuvintele frumoase invatate in copilarie: 
cinste, adevar, dreptate. 

Horea luptă şi se sacrifică in numele unui 
ideal măreț şi astfel victoria lui, victoria lor, a 
fanilor, a dobindit o măreție dureroasă, n-a 
lost numai o flacără, o răzbunare „de mo- 
ment" împotriva celor care îi asupreau și 
umileau de secole. „Timp de trei săptămîni 
românii nu s-au mai simţit iobagi si aceasta 

“nu le-o poate lua nimeni“. 

Pantelimon, justitiarul cu aură legendară 
descins din balade-populare cintareste fap- 
tele lui şi ale semenilor cu acelaşi cîntar al 
dreptăţii şi cinstei. Dreptate şi cinste — cu- 
vinte înfrăţite în lunga şi framintata istorie a 
neamului nostru. 

Eu sint actor. interpretez roluri. Sta și în 
puterea mea să aduc fiecărui personaj „amă- 
nunte” de comportament social, etic, moral. 
Să luminez în sufletele lor simburele de ade- 
vâr uman. 

Horea si Pantelimon sint două roluri pe 
care ie-am iubit şi care certifică sensul profe- 
siei mele de actor. 


Ovidiu luliu MOLDOVAN 


Va sa fiu impacata cu mine!" — ros- 
teste, la un moment dat, o tinara eroina 
dintr-un scenariu pe care abia i-am scris 
(Marea intilnire se va numi), prezentindu-se 
la masa tratativelor cu o soluţie ultramoderna 


(Continuare în pag. 19) 
George ŞOVU 
Foto: Victor STROE