Revista Cinema/1977 — 1989/026-CINEMA-anul-XXVI-nr-11-1988

N 


Ă 


WU 


X 


pe” P , Wazę IE" 
E E 
ff zwać? 

> 4 


cpt Pee 


Într-un mare combinat siderurgic... 


A. revăzut, nu de mult, marele combinat 
siderurgic de ia Galaţi şi chiar din prima 
clipă am aflat un fapt impresionant: în miezul 
acestei veri s-au implinit 20 de ani de la ela- 
borarea celei dinti. $arje de oțel. Memoria re- 
porterului recompune momentul. dar aminti- 
rea mă duce și mai departe. Și anume. la un 
timp în care combinatul nu exista decit pe 
hirtiile de calc ale inginerilor-proiectanti. La 
întoarcere, în drum spre București. nu ve- 
deam decit cimpia aceea a Tiglinei plină de 
mărâăcinișuri. În mod real, peisajul din fața 
mea trebuie să fi fost o splendoare, dar fe- 
reastra trenului n-avea, atunci, pentru mine 
decit o față spre interior, și mă vedeam re- 
porter al „Scinteii tineretului”, alergind mereu 
de colo-colo şi notind imagini. Momentul se 
derula atit de viu şi proaspăt, incit camionul 
care se oprise în mijlocul cimpului gol părea 
să-şi transmită încă puternic ecoul motorului! 
Cu ce incârcătură venise camionul ăsta aici, 
pe PZA ciulinos de deasupra orașului Ga- 
lati? A, iată nişte lăzi despre care aveam să 
scriu mai apoi că trebuie să fi avut in ele nu 
aparaturi inginerești şi nici unelte specifice 
unui șantier, ci o substanță miraculoasă din 
moment ce cimpia părea să se fi inâlțat 
dintr-odată ca o pinză pe care se pictau con- 
strucţii. Dar tocmai acesta era faptul cu ade- 
varat miraculos: nu se ridica, acolo, un de- 
cor, nu se f ceau desene in vazduh, ci chiar 
începuseră să se înalțe zidurile combinatului 
A fost un prilej unic să mă fi aflat martor, 
într-una din acele zile de început, chiar la 
prima mușcătură de tirnăcop (nu de excava- 
„tor!), după ce inginerii făcuseră toate masu- 
ratorile, iar echipele se rinduiseră pe meserii 
cu scopul să transforme in realitate planurile 
înscrise pe hirtie. Dar mai intii s-a săvirșit un 
ritual în virtutea căruia toți oamenii aflaţi 
atunci pe cimpia Tiglinei se strinsesera în ju- 
rul unuia singur. un constructor vestit, 
dintr-aceia care „făcuseră“ Bicazul şi „trecu- 
sera" şi prin alte șantiere celebre, acordin- 
du-i-se, acum, onoarea de a deschide lucră- 
rile pentru înălțarea noului combinat prin 
acest gest al muncii creatoare de edificii ale 
civilizației omenești: izbirea pamintului cu un 
tirnăcop! Așa cum in clipa in care un vas este 


gata să-și întindă prova spre fluviu sau spre 
mare este atins, in semn de omagiu. cu o sti 
clă de șampanie! Combinatul de la Galaţi 
încă nu exista, dar el a pornit la drum chiar 
din clipa aceea. 

Era un fapt real și toate marile noastre cti- 
torii au inceput in acest chip: mai intii au fost 
constructorii. 

Pe toate șantierele pe care am colindat ca 
reporter, am întilnit această relaţie: construc- 
tor = beneficiar. Constructorii sint cei care 
execută edificiul propriu-zis, iar beneficiari: 
cei care il pun in valoare, adică ii organi- 
zează și ii realizează producția. 

Dupa ce și-au terminat munca de zidire. 
constructorii pleacă pe alt șantier. Ei se duc 


rora se aflau, acum, edificiile proiectate: 
combinate industriale, hidrocentrale, orașe 
noi. Şi îl vedeam surizind, in clipe de intensa 
retraire a unui timp de tinerețe plina de patos 
si entuziasm, înconjurat cu respect nu numai 
de fiii și nepoţii sai cu care plecase in 
această insolită excursie, ci şi de cei care, in- 
tilnindu-l, aflau că a fost și el unul dintre 
constructorii așezării lor. Dar am intilnit şi un 
constructor care s-a intristat brusc la poarta 
unei întreprinderi careia el și echipa sa fi zi- 


dise pereţii și unda, acum, i se cerea legiti- - 


matia: „Cine ești. dumneata?” — „Construc- 

torul!" — „Fratele meu, vezi-ţi de drum, n-a- 

vem noi nevoie, acum, de vizitatori!” 
Familia 'acelui constructor care s-a mutat 


O familie de constructori 
de-a lungul a ani şi ani de zile, 


acolo mereu cu un camion din care par sa 
descarce substanța aceea miraculoasă și 
pinza se ridică iarăși in vâzduh gata să pri- 
mească noile culori. Reiau aceste imagini 
tocmai pentru faptul că ele s-au repetat me- 
reu, în realitatea de zi cu zi. încă de la ince- 
putul construcţiei noastre socialiste. Con- 
structorii ni s-ar parea astfel niște nomazi, fi- 
indcă aceia care s-au dedicat cu totul mese- 
riei n-au putut să nu-şi urmeze acest destin. 
Am cunoscut o familie de constructori care 
şi-a avut de-a lungul timpului mai mult de 
zece locuinţe, în mai mult de zece așezări ale 
țării. Am cunoscut un maistru constructor in 
pragul ieșirii la pensie a cărui cea mai mare 
dorință a fost să facă, împreună cu întreaga 
sa familie, un „tur al României“, fixind ca re- 
pere șantierele pe care a lucrat și în locul cà- 


70 de ani 
de la Marea Unire 


Î, Oradea, la hotarul de vest al țării, só- 
seam după 70 de ani şi o zi de cind, aici, 
într-o modestă casă cu ferestrele spre 
stradă, fruntași ai partidului naţional ro- 
man elaboraseră, la 12 octombrie 1918, 

- Declaraţia privind autodeterminarea romă- 
nilor diin Transilvania, proclamind, astfel, 
„dreptul nestramutat şi inalienabif'al nagiu* 
nii române la deplina viaţă naţională”. 
Acest document are o deosebită insemna- 
tate in desfășurarea evenimentelor care 
vor culmina cu mărita Adunare Naţională 
de la 1 Decembrie 1918, de la Alba lulia, 
inițiată gi sprijinită de Comitetul Central 
al Partidului ial-Democrat. Astfel, s-a 
constituit o forță unită, capabilă să lupte 
pentru drepturile românilor -din Aus- 
tro-Ungaria întru împlinirea visului de 
veacuri: Unirea într-un singur stat a tutu- 
ror românilor aflaţi de o parte şi de alta a 
Carpaţilor. 

Temă generoasă a filmului documentar 
românesc, a cinematografiei noastre în ge- 
neral, unitatea naţională, „visarea iubită a 
voievozilor noştri cei viteji, a tuturor băr- 
bagilor noştri cei mari”, cum o numeşte 
Nicolae Bălcescu — a fost oglindită în nu- 
meroase pelicule de scurt şi de lung me- 
traj care se înscriu în epopeea cinemato- 
grafică naţională menită să facă educaţie 
patriotică milioanelor de spectatori alături 
de filmele inspirate din actualitatea fier- 
binte a ţării. Incercindu-ne, încă o dată, 
puterile, anul acesta cind aniversam 70 de 
ani de la marele eveniment din istoria pa- 
triei: făurirea statului naţional unitar ro- 
man, colective de regizori, scenariști şi 
operatori au primit nobila misiune de a al- 
cătui în imagini strict documentare, culese 
de-a lu 
nica lor de lupte şi jertfe pe care po- 
porul român le-a săvirşit pentru ca, astăzi, 
să avem o ţară unită, liberă, independentă, 
cit şi uriașul tablou al marilor împliniri re- 
volugionare ale epocii contemporane, cind 
întregul nostru popor, strîns unit în jurul 
partidului, al tovarăşului Nicolae 
Ceauşescu, ctitorul României Socialiste, in- 
făptuleşte cea mai dreaptă și mai fericită 
orinduire din istoria românească. 


2 à 
Ó 


ul şi de-a latul patriei, atit cro- 


F... dintre noi simţim adinc respira- 
ţia ţării, auzim concomitent glasul prezen- 
tului şi al trecutului, vedem in desfăşura- 
rea evenimentelor neintrerupta continui- 
tate multimilenară a existenţei poporului 
nostru in spațiul carpato-danubian-pontic, 
“leagănul vieţii şi spiritualităţii românești 
La sfirşit de septembrie, ne aflăm la Tir- 
pra Am filmat cetatea nouă a oţelului 
nalt aliat care şi-a desfășurat aripile. in zi- 
lele noastre, în ap rea zidurilor cetăţii 
de scaun a vechilor Basarabi. Schelele pe- 
troliere îşi intind pădurile de sonde la poa- 
lele Dealului unde este depus. de 387 ani. 
capul lui Mihai Viteazul, primul unificator 
al țărilor româneşti. La muzeul tiparului și 
vechii cărţi româneşti, documentele atesta 
primele tipărituri din gara noastră de la 
1508, răspindite, apoi, în toate provinciile 
române. Două zile mai tirziu, secvența 
strinselor legături spirituale dintre Munte- 
nia, Moldova şi Transilvania, se completa la 
Scheii Braşovului, alt focar al culturii ro- 
mâneşti. 
Pe cind realizam documentarul, Craiul 


Munţilor, am filmat la Casa muzeu din Vi-- 


dra, in Tara Moților, cartea „Indreptarea 
legilor” care purta semnătura lui Avram 
lancu, comandantul legiunii „Auraria Ge- 
mina”. Chiar şi raspindirea acestei cărți — 
care, după cum se ştie, a ieşit de sub teas- 
curile tipografiei din cetatea de scaun a lui 
Matei Basarab la 1652 — pe toate teritori- 
ile locuite de români, constituie o dovadă 
p vieţii spirituale a Ţărilor române. 

noul centru universitar „al Brașovului, 
am filmat studenții veniţi aici din toate 
colţurile ţării. La început de octombrie, in 
apropriere de Cluj-Napoca, am fost con- 
duşi între zidurile cetăţii de la Danica. În- 
soţitorul nostru, arheologul Petru lambor, 
ne-a invitat să bem apă din izvorul voievo- 
dului Gelu Românul, aga cum au numit 
acest firigor de apă rece şi lim cerce- 
tătorii care au studiat, ani rîndul, 
existenţa in acestă zonă a unora dintre 
cele mai puternice formaţiuni politice ro- 


LU 


iată un subiect de scenariu cinematografic 


e a ei e MJ DEL | 


mereu dintr-un loc intr-altul. femeia purtind 
mereu o sfoară pe care să intinda rufele co- 
piilor la soare, m-a atras cel mai mult. Dar 
m-a interesat și maistrul intilnit la Turceni, 
om cu doi copii și o nevastă în floarea virstei, 
iar familia lui se află la sute de kilometri de- 
partare. De mai bine de zece ani, el trecuse 
de la un șantier la altul, lasindu-$i in toata 
această vreme familia acolo, în sat, lingă Tir- 

viste, iar el locuind în „căminul de burlaci"! 

um se destășoară o asemenea viaţă de fa- 
milie? — m-am intrebat. Cum rezista? — Nu 
se clatina de la o clipă la alta? l-am întrebat 
chiar pe maistru și el, taicos și blond, nu s-a 
arătat deloc impresionat de cuvintele mele 
cam alarmiste. Să povestesc pe scurt: omu! 
şi-a îndrăgit meseria ca pe o inzestrare a lui 
Cind i s-a propus să fie scos din producție 


Marea Unire 


mânești din Transilvania de la sfirsitul pri- 
mului mileniu și începutul mileniului Il. 
Tot aici. În cetatea universitară de astăzi, 
un inimos reporter, acum cercetător la 
Muzeul de istorie a Transilvaniei, Constan- 
tin Dumitrescu, ne pune la dispoziţie volu- 
mul sau intitulat „Din lunga timpului bă- 
taie” — (anul 1918 în amintirile unor mar- 
tori oculari) carte dedicată memoriei bu- 
nicului său, originar dintr-un sat din jude- 
țul Dimboviga. căzut în luptele pentru eli- 
berarea Ardealului, în vara anului 1916. 
Cartea ne informează. incă din prefaţă, că 
un tinar condeier scrisese in „Românul“ 
din 1 Decembrie 1918. următoarele: „Ge- 
neraţiile care au să vie după noi vor pri- 
cepe ele oare agitația înălțătoare a acestor 
zile istorice? Oricit de fidel au să vor- 
bească cronicile ziarelor noastre, nu vor 
pūtea reda niciodată tot entuziasmul de 
care era cuprinsă toată românimea” 


HP acum, la 70 de ani de la să- 
virşirea actului unităţii naţionale incercam 
să înțelegem marea semnificaţie a eveni- 
mentelor şi sintem convinşi că nici o lu- 
crare nu va putea să cuprindă opera unui 
întreg popor. La biblioteca Astra din Sibiu 
ni se pun la dispoziţie publicaţiile de acum 
şapte decenii. Descifram cu emoție in pesà- 
tura evenimentelor, oameni si destine, dă- 
ruiri pină la sacrificiul de sine pentru o 
cauză care a inflăcărat generaţiile. Scena pe 
care se desfăşura Marea Unire cuprindea 
întreaga Transilvanie, întreaga Românie. 
dar şi întreaga Europă, lumea întreagă. Pă- 
mintul Europei fusese sfirtecat de be 
şi obuze. 33 de state cu aproape un miliard 
de locuitori intraseră in focul războiului. 
Un război de jaf și cotropire care. după pa- 
tru ani de conflagrație mondială, s-a tran- 
sformat, fără voia autorilor lui morali, 
într-o serie de ţări europene, într-o revo- 
lugie de eliberare naţională a popoarelor. 
După eliminarea din arena itică a paris- 
mului, „jandarm al relor”, acum, era 
rindul dinastiei bicefale austro-ungare in 


https://biblioteca-digitala.ro 


pentru o muncă de birou, el a adus argumen- 
tul cel mai convingător: „Eu dacă nu vad 
schelele şi nu aud huruitul macaralei nu po! 
dormi noaptea. Și atunci ce-o să faceţi cu 
mine ziua?" Fusese pe opt şantiere, incepind 
cu cel din Fagara$, dar n-au trecut niciodata 
mai mult de două sâptămini fara sa-şi fi văzut 
familia. Ori se ducea el acasă. ori venea soția 
la el. Verile, copiii și le petreceau mai mult pe 
şantier, incit compunerile lor pe tema: „Unde 
ați fost in vacanță?” aveau drept titlu: „Pe 
șantierul. X sau Y". ln ultimul timp. maistrul 
s-a apropiat de casă fiindca băieții cei mari 
ajunseseră la „virsta tutunului”, adică virsta 
dificilă şi trebuiau supravegheați „mai indea- 
proape“. Ca măsură practică el se ducea 
acasă in fiecare simbata, in toţi acești ani, 
vieţile celor doi soţi s-au desfășura! normal 
el ştia prin ea toate evenimentele comuna. 
ea prin el viața de pe șantier. Din discute. 
mi-am dat seama că nu întotdeauna trainicza 
familiei tine de durata conviețuirii -zilnsce 
Asta o demonstrează chiar viața. Unii nu s-au 
despartit niciodată cu locuință, dar sint des- 
părțiți de mult sufletește. Ei se intilnesc seara 
de seară, dar sint instrainafi unul de aha ṣi 
nu-și destainuie nici o frâmintare importanta 
Am cunoscut familii in care niciodata unul 
n-a $tiut despre celălalt ce ginduri a zwut. ce 
bucurii. ce deceplii. Fiecare s-a ipchis în sine 
și. deşi se aflau zi de zi alături. femeie lor 
trăiau fiecare în locuri depărtate Ce cu 
adevărat, este atunci cu celălalt mereu imore- 
ună?” — mă întrebam gindindu-ma ia acel 
maistru intilnit la Turceni, iar ma apo ta Tir- 
goviste: „omul $antierelor", cum i se spunea? 

O familie de constructori de-a lungu a ani 
şi ani de zile — iată un subieci de scenariu 
cinematografic la care mă gindesc Ace oa- 
meni reali „care-și mută casa” mereu Unul 
dintre ei mi-a spus: „Nu noi ne mutam ci 
casa noastră ne aține mereu calea. pentru ca 
atmostera in care trăim e acesav. atmosiera 
weții de șantierist”. 


Vasże BARAN 


mereu in inima 


care se invălmăşeau zece limbi, zece na- 
puni, să se destrame. „The New York Ti- 
mes”, din 6 octombrie 1918. seria: „Toţi 
cei 4.000.000 de români din Transitwania. 
Banat și Bucovina ce trăiesc sub asuprire 
ungară şi austriacă au considerat acest rżz- 
boi ca pe războiul lor mult aşteptat de eli- 
berare, care ii va scăpa de asuprirea 
străină şi-i va uni cu cei 8.000.000 de ro- 
mani din regatul României”, aceasta insem- 
nind, cum scria ziarul în încheiere: „sałwa- 
rea neamului românesc "... 

Filmul la care lucrăm va arăta că, după 
doi ani de neutralitate, intraţi în război din 
dorinţa de a-i elibera pe fraţii lor din Ar- 
deal şi pentru împlinirea idealului naţional 
de unire a teritoriilor româneşti, aflate 
sub stapinirea Austro-Ungara, la patria 
mama — „tradagi şi parasigi", neajutagi de 
puterile Antantei, aşa cum acestea se obli- 

aseră, rămaşi, singuri pe cel mai lung 
ront al primului razboi mondial, românii 
au fost nevoiţi să se retragă pas cu pas, să 
părăsească Bucureștii, pricinuind, totuși. 
inamicului pierderi de 200.000 de oameni, 
aparindu-se, apoi, indirjit pe pămintul Mol- 
dovei lui Ștefan cel Mare, la Mărăști, Mara- 
şeşti si Oituz, unde au inscris ei | 


pagini de eroism, considerate momente, 
hotăritoare în evoluția războiului mondial. 


Martori azi, ai mărturiilor de atunci 


L. Tirgovişte, am descoperit că trăiește 
omul care a transportat, in acele zile dra- 
matice, capul lui Mihai Viteazul de la Må- 
nastirea Dealu la lagi. La Sibiu, am aflat 
amănunte despre călătoria prof. Nicolae ` 
„Balan şi a căpitanului Precup la lagi, ca tri- 
migi ai Consiliului Naţional Român Central 
pentru consultări cu guvernul României, 
confirmind, şi de această dată, cea ce isto- 
ria a consemnat de-a lungul secolelor, 
anume strinsele legături frăţeşti intre Ta- 
rile române în momente și împrejurări ho- 
taritoare pentru existenţa neamului. 
Peste alte citeva zile, ne găseam la Alba 
lulia — cetatea istorică a neamului nostru. 
Aici — nu departe de Dealul Furcilor, lo- 
cul martiriului lui Horea, pe sub porţile 


„Unirea 
de la 1918 


a raspuns cerinţelor 
şi legilor obiective 


ale 

dezvoltării sociale, 

bazindu-se 

pe realităţi 

fundamentale, 
cum sint originea 
şi limba comună, 

identitatea 

de interes 

şi aspirații 


ale întregului popor, 


„dornic să trăiască 


într-o singură ţară“ 
Nicolae CEAUŞESCU 


— 8 


- 


prin care Mihai Viteazul intrase triumfal, 
cu trei secole în urmă — în acea dimineaţă 
de 1 decembrie 1918, peste 130.000 români 
veniți din toată Transilvania au hotărit 
Unirea pe vecie a teritoriilor locuite de ei, 
cu România. Ei veniseră, aici, la chemarea 
lansată de Marele sfat al naţiunii române 
din Transilvania şi Ungaria care începea cu 
indemnul: „Istoria ne cheamă la . Mar- 
gul irezistibil al civilizațiunii omenești a 
scos şi neamul nostru românesc din intu- 
nericul robiei. la lumina cunoașterii de 
sine...” Ei veniseră, aici, în numele existen- 
gei noastre multimilenare, să împlinească 
ceea ce veacurile de luptă şi condiţiile 
istorice impuneau: Unirea tuturor români- 
tor. Ei veniseră aici, aga cum sublinia „Ade- 
vărul”, organul de presă al socialiștilor ro- 
mani: „să se unească cu fraţii lor de peste 
munţi... Prin aceasta se va înfăptui, în fine, 
ceea ce inainte cu 300 de ani a fost zădăr- 
peri prin uneltirile barbare ale unor ti- 

Drama naţională săvirşită pe Cimpia 
Sale Aids Zam. pią ret e ba is- 

i Adunarea 


Şerdean, nonagenar di 
Limba. relatează in fața marii sali a Unirii, 
unui grup de şcolari veniți din Bihor, cum 
a part ła acea zi istorică a neamului 
versuri şi cîntă cintece re- 
făcindu-ne 


din Alba lulia se adună în parcul nou al 
e i orta sosen 


90 de ani. unul din tinerii de atunci care, 
în noaptea de 23—24 noiembrie 1918, au 


Piele ai de atac Nepotul ul 
ni ul lui, 
Remus, este muncitor fruntaş în Combina: 


pz aaar e Ei 
Patria străbună 
E... noastră de filmare (din care 


amintesc că fac parte întii de toate experi- 


rafică Buftea pentru realizarea 
lm dedicat Marii Uniri. Neingădu- 
indu-ne odihnă, cautind să folosim la maxi- 
mum informaţiile şi sprijinul ce-l primim 
de ła autorităţiie locale, dornici să aducem 
ta Bucureşti un material filmat care să con- 
stituie totodată o mărturie a trecutului, a 
progresului realizat de poporul român 
după faurirea statului naţional unitar şi a 


pildă în oraşul Ineu, un sat neinsemnat 
acum 20 de ani pe harta judeţului Arad, ti- 
nărul primatr Lucaci ne-a înfățișat 
realizări de interes republican. Totodată, 
el a invitat ła sediul Consiliului popular 
oriyenesc pe bătrinul Nicolae Valea. in vir- 
stă de 92 de ani, să ne vorbească de pąrti- 
ciparea sa, in 1918. alături de delegaţii sa- 
tului său, la Adunarea Naţională de la Alba 
iulia... Pe în din 


un perete întreg holul Con- 
siliului popular a fost recent, foto- 
grafia cu cei 22 de (unde-i vedem 


https://biblioteca-digitala.ro 


încărcindu-i cu daruri. a treia zi le-a cerut 
să se întoarcă, zicindu-le: „Spuneți lui Ar- 
pad... datori îi sintem, ca unui prieten, cu 
roate ce-i sint necesare, fiindcă e un om 
străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul ce 
l-a cerut buneivoinţe a noastre, nu i-l vom 


independentă, 

progresul şi civilizaţia universală, cultivind 

dragostea, pacea şi prietenia cu toate po-. 

anna = bea. Pompiliu GILMEANU 
3 


Horia Pat 
Florin 
Moldovan, 


scenariu! 
cu 


Ovidiu luliu 


‘la ordinea zilei: scenariul 


Dramaturgia unei ambiante (Cumpdna, 


Zamfirescu, 


Dramatu 


„ unui 


sentiment: 


ma dragostea 


NC 


de 


Nicolae di 
cu 
și 


Cristiana 
Mircea Albulescu, 


Ernest Maltei, Adina Popescu) 


scris 
Patrascu, 


ira 


Horia 


regizat 


Serban 
Emilia 


Creangă 
Dobrin 


Vladimir Găitan) 


Drumul deloc ușor 
spre „scenariul care ne trebuie“ 


A, implinit 50 de ani, mai mulți oa- 
meni, plus citeva autorități oficiale, susțin ca 
aș fi scriitor; pe semne ca trebuie sa mă im- 
pac cu această ideie, intrucit mi-au apărut ci- 
teva cărți de proză. 

S-ar părea că sint, totodată, scenafist de 
film: am „comis” textura literar-cinematogra- 
fica a unor 5 filme și jumătate (in ordinea 
apariției lor pe ecrane: Căldura; Reconstitul- 
rea; Asteptarea; C ; Surorile — acesta, 
din urmă, 1/2 cu lulian Mihu, fiind o ecrani- 
zare după Horia Lovinescu; in sfirgit Aurul 
alb, aflat, iată, in plină și intirziata filmare, in 
aceste zile) - 

Mai sint și cronicar cinematografic.. 
Doamne!, cite de mai sint!? 

Pina una-alta sint. de fapt și de drept, zia- 
rist la o publicaţie centrală — iar marele și 
poate impertinentul preambul conţinut în rin- 
durile de mai sus nu are alt scop decit a-mi 
susține citeva puncte de vedere pe care le voi 
enumera în continuare, solicitat fiind de catre 
redacția revistei „Cinema“ in a-mi spune cÈ 
teva opinii asupra controversatului „produs 
artistic” numit scenariul literar de film. Sau 
„Scenariul de film — așa, pur şi simplu 

Pentru că distincţia asta — arbitrară și su- 
focantă — între „scenariu film“ și „scenariu 
literar”, se face indeobste (și nu numai la 
noit), la modul încă infantil, ca să nu-i zic pe- 
nibil. 


copilăria mea, odată sfirșită perioada 
bombardamentelor aeriene din '944, a fost 
marcată — si nu mint! — citiva ani în șir, de 
sălile întunecate ale celor patru cinemato- 
grafe craiovene in care se intra non-stop, și 
în care eram dus de bunica (perioada ante si 
cea imediat următoare este redată excepțio- 
nal de câtre Radu Cosașu într-una din cărțile 
sale — acest mare îndrăgostit de cinemato- 
graf!, de parfumul lui unic), iar pe la 
vreo 14 ani am „comis“ un scenariu de film 
(scris cu cerneală roșie, vreo 20 de pagini, o 
poveste de dragoste imi amintesc — pe vre 
mea aceea eram indragostit-lulea de eroina 
din Vis de glorie, un film cu Mickey Rooney, 
abia peste mulți ani, student fiind la L.A.T.C., 
aveam să aflu ca în acea versiune eroina de 
care mă indrăgostisem nu era alta decit Eli- 
zabeth Taylor!...). Am crezut că acel text s-a 
pierdut. l-am regasit insa- dupa moartea tatā- 
lui meu, anul trecut, păstrat de el cu sfințenie 
printre hirtiile subsemnatului, de la adinci co- 
pilării şi pină la proaspete batrinefi. Il pastrez 
— deşi nu îndrăznesc să-l recitesc încă: dar 
vreau să vă spun altceva: acel „scenariu știu 
asta sigur, era conceput pe secvențe, adică: 
el și ea se cunosc, el şi ea se pupă, el şi ea 
se despart... apoi el şi ea se reintilnesc, şi ia- 
raşi se pupa — sfirgit! Mama, ce m-am mai 
bucurat cind am pus punct...! 
Deci: 20 de pagini, scrise de mină. Și era o 


te. 
La Căldura (forma inițială — primul meu 
scenariu „matur”), am scris... 260 de pagini! 


Pe responsabilii de atunci ai secţiei de sce- 
narii, doar că nu i-a lovit damblaua. Mi-au 
propus să fac următoarea socoteală: o pa- 
gină de text=1 minut de film; 260 pagini=un 
film de șase ore... și ceva. Aberant, firește, 
mai ales fiind vorba — acum, scriind aceste 
rindufi imi dau seama! — de exact acelaşi lu- 
cru: doi tineri se cunosc, se iubesc, se des- 
part... se regăsesc, Punct. 

După mai multe lecturi, aprobări, modifi- 
cări, tăieri, aprobări, insertii, lecturi. aprobări, 
complectări, lecturi, tăieri. aprobări, sugestii, 
complectări, aprobări, modificări. etc. — fil- 


vorba de un autor total), ci in sugestia vizua 
lă pe care o propune viitorului regizor 


A. scris aşadar, mai apoi, scenariul A$- 
teptarea: numai 55 de pagini, special pentru 
marele actor care a fost $tefan Ciubotarasu, 
nea Fane a murit în timpul filmării, acelaşi 
Șerban Creangă „trăsese“ cam jumătate din 
film. S-a pus problema stopării filmului in 
cauză, am refuzat amindoi — Şerban și sub 
semnatul: pentru refacerea scenelor lipsa 
(s-au filmat cu dubiura!), am mai scris. 80 


A scrie pentru cinema: 
teribila emoție de a povesti hirtiei albe 


un frumos film 


pe care l-ai văzut 


mul a fost realizat de câtre Şerban Creanga 


| avind la bază un text de... 60 de pagini. Gin-, 


dindu-mă astăzi retroactiv, pelicula Căldura 
putea fi realizată — identic! — pornind de la 
numai 20 pagini dactilografiate! 


N-am înțeles şi nu voi înțelege niciodată de 
unde regula asta, că o pagină de scenariu 
durează, in timp. un minut de proiecţie; am 
inteles in schimb — odată cu experiența Că- 
durii — că un scenariu de film nu are limite 
în pagini scrise (textul scris de câtre Charlie 
Chaplin pentru Goana după aur, se zice, in- 


sumează peste 1.000 de file! — dar aici este , 


doar cu ochii minţii. 


de pagini! O primă concluzie: un text, scris 
pentru realizarea unui film, nu are un barem 
fix in ceea ce priveste lungimea sa el con 
sistă numai prin cea ce propune vizual (ima 
gine) si auditiv (dialog, zgomot fond, etc.) 
Pentru exemplificare: acum trei ani, actorul 
Mircea Diaconu mi-a infățişat un scenariu 
pentru un film artistic de lung metraj, textul, 
bătut la mașină, avea nici 25 pagini. Filmul a 
fost realizat şi a rulat pe ecrane....Nu cunosc, 
şi nici nu mă interesează de altfel, cite pagini 


Horia PATRA$CI 
(Continuare în pag 14 


Dramaturgia unui moment istoric piesa Surorile 
adaptată de Horia Pătrașcu 


si Iulian Mihu cu Adela 


Mărculescu si 


[raian Stănescu 


s R modestia și cumpătarea par a "i 
semnele sub care s-a destășural cariera cine- 
matografica a regizorului Mircea Mureșan 
Ciudate semne un creator care, in 
1966, aducea cinemałograliel noastre a treia 
mare distin: internațională la Cannes: Pre 
miul pentru Opera prima acordat „Răscoalei” 
„Răscoala“ a rămas un fiim-reterinţă nu doar 
in filmografia lui Mircea Mur , dar gi in cl- 
nematografia noastră. Între timp autorul lui 
realiza cind o comedie, suavă — „Knock-out” 
- cind o ecranizare după Sadoveanu — 
Baltagul“ — fiime cap de se- 
rie „Asediul“ după o povestire de Corneliu 
Leu urmat de „Bariera”, după Teodor Mazilu 
şi „Porţile albastre ale orașului“ după Marin 
Preda sau un fais film polițist „Impușcături 
sub clar de luna". În 1980 se intorcea la Re- 
breanu in co! la scriitorului Titus Po 
vici cu „lon — Biestemul pămîntului, — Bies- 
temul iubirii”, un film ce-l reamintea pe Mir- 
cea Mureșan cel de pe vremea „Răscoalei“. 
intoarcere la dragostea dintii” și „O lebădă, 
iarna” — două filme din actualitate, s-au pla 
sat, în chip de respiro, inainte de incercarea 
(tot în compania lui Titus Popovici) numită 
Horea". Privită atent, fiimogratia regizorului 
mărturisește o pendulare permanentă intre 
doi poli cu putere de atracție aproape egală: 
filmui din actualitate, și adaptările după 
opere literare. Mai consistentă a doua și mai 
constantă. ȘI totuși, sensibilitatea și apetitul 
pentru temele din actualitate erau vizibile 
z de la metrajul mediu „Partea ta de 
na". 


— Stimate Mircea Mureșan, prima intrebare 
ar fi de ce aţi debutat așa tirziu in iung me- 
traj? A doua, de ce, după ce v-aji demon- 
strat, prin filme de scurt metraj, (sau mediu) 
aplecarea spre temele din actualitate ați pē- 
rasił, pentru o vreme, terenul și v-aţi Indrep- 
tat spre ecranizări? 


— În primul rind, poate, faptul că într-o ci- 
nematografie cu o producţie nu foarte mare, 
cum era cinematografia noastră pe timpul 
acela, șansa de a-ţi ordona personalitatea îi 
de a-ţi impune dorințele era relativ redusă. in 
ce mă priveşte mai există gi o expóczjie de 
ordin personal: eu nu am avut același destin 
cu cel al colegilor mei de generație ca să nu 
zic chiar de clasă: Mircea Dragan. Manole 
Marcus, lulian Mihu — care au tăcut film 
imediat ce au terminat Institutul, fără să mai 
treacă prin perioada de asistenție Eu după 
ce am terminat Institutul, am vrut să mai in- 
vat. Așa se face că m-am adresat lui Victor 
lliu și l-am rugat să mă ia asistent la Moara 
cu noroc. Printr-o convenlie pe care am 
avut-o cu el, am scris chiar un scenariu regi 
zoral şi am filmat o parte din film cu intenția 
de a-mi da examenul de stat Pe vremea 
aceea, Institutul nu avea positeitawie de 
acum, el nu putea-oteri fiecărui student ma- 
terialul necesar pentru un examen de stat 


— Ce anume ali filmat din Moara cu no- 
roc? 


_”— Secvența procesului, fuga Sămădâului, 
intrarea, cu calul, în biserică... Dar cred ca 
aceste amănunte nu interesează biografia 
mea artistică... 


— interesează, pentru că ele v-au marcat 
inceputul de drum in chip benefic. Să intri in 
viața de regizor alături de Victor iliu, să ai și 
șansa ințelegerii necesare, să i se dea „mină 
liberă“ pentru o demonstrație personală, cred 
că nu e puțin lucru. 


E adevărat, dar pecetea o aveam „impri 
mată” conceptual, din propria structură. Lu- 
crul la Moara cu noroc a fost o punere in 
practică a ceea ce gindeam la ora aceea Nici 
ca experienţă filmică Moara... nu era prima 
Eu am făcut film înainte să intru in institut. 
Ca „soldat în termen“, cum se spune, am 
ajuns, prin profesiile mele anterioare, de ac- 
tor şi ziarist, din cadrul Direcţiei superioare 
politice a Armatei, la studioul cinematografic 
al Armatei. La inceput ca să scriu texte de 
him documentar şi jurnale de actualități, apoi 
chiar ca regizor. Acea experiență a fost 
'oarte importantă, pentru că imi acoperea 
aviditatea de realitate. La ora aceea deci, in 
egatura cu realitatea eu aveam reflexiile 
mele bine făcute și bine așezate. Realitatea, 
se ştie, poate reprezenta o categorie estetică, 
dar ea poate fi văzută în chip diferit. Poate fi 
idealizată, i se pot acuza laturile deficitare 
sau nesemnificative sau poate fi privită ca 
atare. Idealizarea este firească și ea și, de 
tapt, reprezintă o atitudine a ta filosofică faja 
de viaţă. lar la mine atitudinea filosofică față 
de viață s-a format la pragu! dintre adoles- 
centa și maturitate. Cind am terminat liceul 
eram angajat, ca actor, la Teatrul din Sibiu. 
Era epoca marilor transformări din tara noas- 
tra sub raport social, politic, dar şi estetic, 
inerent, apăreau noile teorii estetice și tot 
inerent la vremea aceea, ele erau conłuze, şi 
așa au rămas destul de multă vreme. Eu 
traiam pe atunci într-un cerc de tineri intelec- 
tuali care proveneau dintr-o școală foarte se- 
rioasă, şcoala lui Blaga, D.D. Roșca ș.a. 


— Care a fost, în 
acestei școli asupra 


— importantă, cu atit mai mult cu cit se 


afla tot pe linia structurii mele. Acei oameni 
aveau „O viziune baladesca* asupra vieţii și 


chip concret, influenja 
dumneavoastră? £ 


existenței. Ei incercau, în acel timp, o resus- 
citare a baladei, ceea ce au şi reușit — vezi 
poezia lui Ştefan Augustin Doinaș sau Radu 
Stanca. De altfel, teoriile lor estetice de pe 
timpul acela sint perfect constante cu viziu- 
nea estetică a zilelor noastre. Dar contactul 
meu cu acest tip de gindire a fost important 
şi este sigur că m-a influenţat, pentru că am 
rămas, de atunci gi pină astăzi, un credincios 
al epicului, al povestirii. Am inceput cariera 
de cineast convins că filmul trebuie să fie 
înainte de toate povestire și abia pe urma 
exercițiu stilistic sau experiment. Sigur, și 
asupra povestirii există opțiuni. Povestirea 


un credincios 
al epicului* 


poate fi pur realistă, dar uneori realismul este 
tangent cu alte forme estetice — cu natura- 
lismul sa zicem. Astăzi, imbinarea între forme 
apare drept firească. Şi totuși, incă există, 
uneori, șocul în fața unui cadru de film care 
sugerează ceea ce e etichetat ca naturalism 
Naturalismul este insă și el o viziune asupra 
vieţii. Vorbesc de naturalismul secolului XIX. 
Zola. de pildă, (exemplul clasic) avea in ve- 
dere existența pusă în mişcare mai ales de 
instincte! Considerarea existenței umane ca 
univers de impulsuri naturale $i mai puţin fi- 
losofice. Noi, astăzi, vedem realitatea umană 
altfel. Realitatea personajelor, a omului mo- 
dern ne apare tocmai dimpotrivă: ca o luptă 
împotriva instinctelor. Omul modern igi re- 
primă instinctele în favoarea conștiinței. În 
„ același timp, nu cred că pot fi eliminate din 

existență aceste aspecte ale naturii umane 
De aceea unele interferenţe mi se par firești... 
Revenind la înclinația mea către realitate și la 
Partea ta de vină ca primă demonstraţie mai 
clară: filmul acela era, intr-adevăr, extras din 
realitate, dar dintr-o realitate imediată care 
aparținea unei epoci. Realitatea imediată 
insă, nu este automat „estetică“. Subiectele 
extrase din ea nu conţin intotdeauna şi ade 
văruri umane de o anumită permanență — 
eternă, ca să zic așa. Filmul Partea ta de 
vină, cred eu, nu mai are nici o valoare. Pen- 
tru că el punea o problemă socială valabilă la 
un moment dat. Extragerea din realitate a 
unor teme şi subiecte, după părerea mea, tre- 
buie să conţină, obligatoriu, și adevăruri 
umane permanente. 


— Această idee a stat la baza ecranizării 
romanului „Răscoala“ 


— Probabil. Dar gi dorinţa de a avea la dis- 
“poziţie o proză puternică, o naraţiune plina 
de sensuri gi conflicte puternice între eroi 
adevăraţi. Ceea ce încercam eu prin Rśscoa- 
la era o schimbare a dimensiunii filosofice, a 
coordonatelor de forță. În paranteză fie spus, 
pină la Răscoala au trecut niște ani în care 
eu am propus scenarii din actualitate, dar 
fără succes. Apropierea mea de Rebreanu 
însă nu era intimplătoare. Încă din liceu, din 
„Jecturile particulare“, eram format la școala 
marilor prozatori ardeleni. li citez 
intotdeauna, pentru că ei sint adinc inrădăci- 
nati în mine, in memoria mea şi în sistemu: 
meu afectiv: Slavici, Rebreanu, Agirbiceanu 
(între altele, în tinerețe am dorit chiar sa 
ecranizez „Arhanghelii”). in general, pe mine 


Cineaştii noştri: Mircea Mureşan 


De la „omul de rind“ 
la „personajul-constiinta" 


pronunţat. Şi are, dar numai în unele mo- - 


proza ardeleană de mare forță epică m-a 
atras gi cucerit mai mult decit proza psihoło- 
gica... 


— Ce a insemnat, pentru dumneavoastră, 
succesul „Răscoalei” la Cannes? Erafi, totuși, 
tinăr. Eraţi, deci, vulnerabil... 


fost selecționat și va fi văzut, încît nici nu mă 
mai interesa dacă va fi sau nu premiat. Şi 
după ce „evenimentul“ s-a intimplat, tot fap- 
tul în sine mi s-a părut cea mai mare recom- 
pensă. 


- „Răscoala” aţi avut o revenire la 
filmul din actualitate, cu o comedie: 
„Knock-out“. Dar comedia nu părea a fi ge 
nul dumneavoastră. ȘI totuși, aţi făcut-o. De 
ce? 


— Lucrurile au fost puţin mai complicate. 
După Răscoala, de fapt, am incercat un sce- 
nariu inspirat tot din actualitate, din cartea 
lui Nicolae Crișan „Caietele cunoscuţilor 
mei”. Subiectul avea insă o semnificaţie de 
actualitate care depășea posibilitățile de inte- 
legere ale momentului. Zodia cancerului s-ar 
fi numit filmul şi era povestea unui intelectual 
pus în conflict cu propria provenienţă so- 
cială. La ora aceea era nevoie de o nouă in- 
telectualitate care sa nu provină din cea ve- 
che. Tinărul era foarte dornic să intre în rin- 
durile ei, dar nu poseda datele necesare. 
Faptul năștea, deci, o dramă personală, dar și 
o dramă a epocii. Pe urmă am mai incercat 
un scenariu după Cella Serghi, „lubiri para- 
lele", la care, mărturisesc, încă nu am renun- 
fat. Nici acela nu a avut șansă de izbindă și 
atunci a apărut această comedioară pe care 
eu o aveam în minte în chip de exercițiu pen- 
tru anul Ill de institut... 


— Dar „Baltagul“? Cum aţi ajuns de la Re- 
breanu la Sadoveanu? Dumneavoastră, cres- 
cut in spiritul şcolii ardelene? 


lui Sadoveanu, cea istorică, vorbesc, este mai 
puțin interesantă decit literatura ardeleană. 
Mi se pare poetizantă, scrisă, da, într-o limbă 
foarte frumoasă, dar fără posibile corespon- 
dente filmice. În cazul „Baltagului“ nu este 
aşa. Romanul are o mare forță baladescă și 
asta m-a atras. Restul a fost conjunctură. Fi 

mul trebuia să-l facă alt regizor, existau trata- 
tive pentru o coproducție, in cele din urmă 
mi s-a dat să-l fac eu, am fost şi in Italia să 
caut interpreta Vitoriei pe care n-am găsit-o. 
În cele din urmă, producătorul ne-a trimis-o 
pe Margarita Lozano. O știam doar din Viri- 
diana lui Bunuel și cred că alegerea a fost 
foarte bună. Personal, și astăzi consider că 
actrița a fost extraordinară. În orice caz, a în- 
aa mult peste așteptările mele personajul, 
n toată complexitatea şi profunzimea lui dra- 
matică... Ceea ce nu era ușor. Vitoria repre- 
zintă un univers feminin de o ancestralitate 
specifică, greu de priceput pentru un străin. 
Norocul a făcut ca Margarita Lozano să fie 
originară din Spania, dintr-o zonă țărănească 
de mare forță: Aragon. Filmul, din punctul 
Siret de vedere, î consider numai parțial rea- 
izat... 


— Subtilitatea povestirii. Povestirea, de 
data asta, trebuia să aibă un baladesc mai 


Un personaj de legend 


— Dar eram și atit de bucuros că filmul a 


— Este adevărat că pentru mine literatura 


mente. Prima parte a filmului, pină la incepu- 
tul călătoriei, este aga cum trebuia să fie. in 
călătorie există insă momente care nu sint 
bine realizate. Secvenţele sint bune in sine. 
cinematografic vorbind, dar nu se leagă. Cu 
toate astea, impactul la public a fost bun. lar 
prezentat la Veneţia, in 1969, a fost foarte 
bine primit — cu cronici remarcabile. 


— ns la un capitol important ai fil- 
mografiei dumneavoastră: filmul politic. „Ase- 
diul”, „Bariera“, „La porţile albastre ale ora- 
şului“ chiar și „Impușcături sub clar de 
lună“, acel fals policier. Ce a insemnat pen- 
us, dumneavoastră experiența flimului poli- 


— Filmul politic constituia, la ora aceea, o 
zonă de interes in lume — și n-a incetat pina 
azi să fie. El incă reprezintă un interes mare 
pentru o anumită categorie de realizatori — 
şi eu mă număr printre ei —, dar şi de spec- 
tatori. Cred că filmul politic este foarte im- 
portant, ca experiență, pentru orice realiza- 
tor. Bineinteles, dacă abordează probleme 
politice reale, nu confecţionate. Un regizor 
care, obligatoriu, trebuie să aibă o formație 
dialectică (dacă nu o are este repede depășit 
de viaţă), trebuie să simtă legea, și ea dialec- 
tică, a luptei contrariilor. Trebuie să aibă an- 
tenele formate pentru contradicţiile care 
apar, firesc, în orice moment al dezvoltării 
societăţii. Dacă artistul are antenele astea cu 
senzorii indreptati spre această zonă, atunci, 
el poate găsi și subiecte de film politic ma- 
jore şi de real interes. Apar teze politice, apar 
documente de partid. Adeseori, ne mulţumim 
să răminem la suprafața lor. Ceea ce nu 
poate să ducă, în nici un caz, spre o transfi- 
gurare a lor în zonă estetică. Poate să ducă, 
cel mult, spre o contecţiune aut ax 
lipsită și de interes artistic, și de interes fap- 
tic, în sine, dar, mai ales, de interes politic. 
Să luăm de exemplu teza eroului contempo- 
ran. Este cel mai greu să demonstrezi că un 
personaj este erou într-un timp în care erois- 
mul este de cu totul altă natură decit cel inte- 
les in mod „clasic“. Pe vremea romanticilor, 
eroul era un luptător pentru progres, dar un 
luptător individual, singur, deci, împotriva în- 
tregii societăţii care era.retrogradă. În zilele 
noastre, eroul nu poate fi decit în consens cu 
societatea El nu are de ce lupta impotriva ei, 
din moment ce au interese comune... 


— Dumneavoastră, cum v i „portretul 
eroului contemporan“? sc 


— Cred că eroul contemporan ar trebui să 
fie omul care-şi face datoria cu pasiune și 
dorește să depășească acele contradicții care 
apar în societatea timpului său. Adică, omul 
în stare să exprime o viziune cu un pas înain- 
tea societăţii. Societatea evoluează prin vir- 
furi, nu „in front“, ca la luptele lui Napoleon 
de la Waterloo; virfuri care sint spiritele 
înaintate ale societăţii, mai bine formate, mai 
bine informate $i mai pasionate. Aceștia sint 
eroii timpului nostru, ei ar trebui să devină şi 
personajele filmelor noastre. Dealtminteri, 
termenii se dublează, cind nu se suprapun. 
Dar in teza lui de doctorat Camil Petrescu 
spunea că „un personaj este obligatoriu să 
facă, în orice operă de artă, un salt de pe un 
lan de conștiință, pe alt plan de conştiinţă”. 
ntr-adevar, fără acest slat care, de fapt, in- 
seamnă evoluţie, el igi pierde calitatea de 
personaj şi devine ceea ce numim „om de 


intr-un film istor 


de o factură cu totul specială: //orea. Scenariul: Titus Popovici; 
Regia: Mircea Mureșan, 
Cu Radu Beligan si Ovidiu luliu Moldovan 


rind”. Noi am teoretizat indelung ideea „omu- 
lui de pe stradă” avansată de neorealism, dar 
in mod fals. Personajul din Hoţii de biciciete, 
de pildă, incepe doar prin a fi „omul de pe 
stradă“, „omul de rind“, dar devine o „conşti- 
ință-personaj“”, pentru că realizează, printr-un 
fapt mărunt, i se fură bicicleta, că trăiește 
intr-o societate ostilă, nedreaptă. Realizeaza, 
deci, fenomenul social prin conștiință. 


— Exemplul de parsoni in sensul tocmai 
limpezit acum, ar fi, in filmografia dumnea- 
voastră, lon. Printre altele, filmul inseamnă şi 
revenirea la Rebreanu. De ce așa tirziu? 


— Pentru mine lon a insemnat o așteptare 
îndelungată și răbdătoare, care, in cele din 
urmă şi din fericire, nu a fost prea lipsită de 
sens. Am vrut să fac lon dintotdeauna, chiar 
de pe timpul cind lucram Răscoala Știu că 
au existat controverse în legătură cu filmul, 
dar eu sint mulțumit că l-am făcut şi sper ca 
este unul din filmele care va rămine după 
mine. Aici au concurat mai multe lucruri fa- 
vorabile: forța epică a romanului, colaborarea 
cu Titus Popovici, care a extras din carte o 
esență cinematografică de mare intensitate și 
şansa unui moment actoricesc foarte bun. 
Mă refer la faptul că, atunci cind am făcut fil- 
mul, am găsit şi actorii potriviţi. 


— Sigur, nu este obligatoriu să fi fost actor 
ca să ştii să lucrezi cu actorii. Asta intră in 
obligaţiile regizorale. Totuși, la dumneavoas- 
tra „trecutul actoricesc“ se simte și apare 
drept atu foarte important? 


— Am fost actor ła o virsta foarte fragedă, 
18—20 de ani, la teatrul din Sibiu, şi n-am ju- 
cat puţin. Sigur că a fost o experienţă impor- 
tantă, dar mai mult senzorială dech intelectu- 
ală. În Institut, mărturisesc că am avut o 
mare preocupare pentru arta actorului. Pe 
vremea aceea se studia Stanisiavski, mai pu- 
țin la cursuri şi mai mult în „cercurile“ Sta- 
nislavski. Dealtminteri, nimeni nu înțelegea 
nimic, incepind cu profesorii noștri, cu ex- 
cepția lui Savel Ştiopul pe care l-am avut 
asistent și care, dal, chiar ştia carte! Pe Sta- 
nislavski il consider şi astăzi drept creatorul 
celei mai coerente teorii în materie de inter- 
pretare actoricească, pentru că întregul lui 
sistem nu este teorie, ci practică teoretizată. 
Cartea pe care el a scris-o după ce șia in- 
cheiat cariera de regizor, am studiat-o cu 
foarte multă atenţie, iar acum, ca profesor la 
Institut unde predau actorie, la clasele de ac- 
tori, încerc s-o transmit studenţilor mei. 


— Cum a filmul „Horea“ in filmo- 
grafia dumneavoastră? 


— Horea a fost un personaj de legendă al 
copilăriei mele. Noi am crescut, în școala pri- 
mară, cu mitologia eroilor ardeleni care erau 
Horea, Cloșca gi Crișan, Avram lancu, chiar 
şi Pintea, un extraordinar erou romantic. În 
comuniunea spirituală şi sufletească veche 
pe'care o am cu Titus Popovici, ne propuse- 
sem spre apusul carierei noastre, cîteva filme 
din istoria Transilvaniei. Trei, în orice caz: 
Horea, Avram lancu, și Marea Unire. Am reu- 
şit să facem Horea. 


— Revenind la... revenirea dumneavoastră, 
in filmul de actualitate. Din ce pornire s-a pe- 
trecut ea? Nostalgia inceputurilor? O necesi- 
tate tematică? Redesteptarea interesului... 


— Întoarcere la dragostea dintii — pe care 
l-am şi scris — reprezintă ceva din experiența 
mea personală. Am dorit să vorbesc despre 
amintirile mele din adolescenţă. Pe mine do- 
rința asta m-a sentimentalizat ca să zic așa, 
m-a încălzit, de fapt. Filmul are, firește, și o 
semnificaţie directa, obiectivă, pe care o cre 
ează relaţiile dintre personaje. Această tenta- 
tivă a reintoarcerii la un timp, la o virsta, la o 
stare, la un loc anume — satul, cu părinții și 
fraţii, intoarcerea, de fapt, la tine, cel de alta- 
dată. Asta am vrut, cind am imaginat reintil- 
nirea unor indrăgostiți imposibilă, altminteri, 
cum imposibilă este şi intoarcerea, cu adeva- 
rat, în timp. Fascinaţia acelor ani nu o mai 
poți regăsi niciodată. E „cărarea pierdută”... 
Celălalt film, O lebădă, larna, l-am făcut pen- 
tru că mi-a plăcut, realmente, piesa lui Eve 
rac. Am avut şi un motiv personal, este drept: 
m-am gindit, în ideea „momentului actoricesc 
propice“ despre care vorbeam apropo de lon, 
că Rodica Mureșan ar putea face foarte bine 
rolul acela — ea fiind de formaţie, balerină. 
Filmul nu este lipsit de calităţi, dar nici de 
defecte. Scenariul ar fi trebuit să tie mai miş- 
cat, mai cinematografic. Nu s-a putut. Everac 
era prea legat de viziunea lui dramaturgica, 
ceea ce mi se pare normal... 


— lar acum aveţi in lucru tot un film din 
actualitate. După un scenariu de Radu Tudo- 
ran. 


— Şi sper că va fi un film frumos. Un film 
al relaţiilor umane, etern umane, în zilele 
noastre. Dacă „Femeia mării“ n-ar exista, ca 
titlu, s-ar fi potrivit foarte bine. Pentru că este 
vorba despre o femeie de pe țărm care 
trăiește viața celor de pe mare. Există chiar o 
replică foarte frumoasă în film: „una din fur- 
tunile de pe mare, citeodata se intimpia să 
bată și asupra uscatului“... 


— Merită să rămină și ultima „replică“ a in- 
terviului nostru. Mie nu-mi rămine decit să vă 
mulțumesc. 


Eva SÎRBU 


Ln film impresionant pentru fet in Zori 


nase: 
Mihai 


Irina Petrescu 4 Brania) 


sa le ajute cresterii sanatoase. frumoase, ge- 
neratie nouă in tara nouă, s-o daruim zilei de 
miine. întreagă şi minunata. Fara prejudecâț: 
Asa cum s-ar cuveni s-o reprezentam pe peli- 
cula, fara prejudecăţi estetice — sinceră. Cu- 
rajoasa, spontană, în povestiri instructive, dar 
emoționante. neconvenţionale. Ca Absolven- 
ţii. de pilda. — punte peste virstele școlii - 
realizată cu haz şi lacrimă de Paula și Doru 
Segal (distinși cu Premiul special al juriului 
pentru film documentar). 

Ce imagine u otenm copilului despre el m- 
sus. ne-am intrebat, vizionind în Concurs 
fme de toate genurile. O imagine in care sa 
se recunoasca mai întii, dar să și învețe så se 
cunoască mai bine, sa se prełuiasca. să se 


depaseasca. Imaginea talentului dublat de te- | 


nacitate. ambiţie crentoare. sensibil tigurată 
de a Nicolae (premiul ACIN) in Recital 
in grădina cu pitici. imaginea impresionantă 
a eroismului, a iubirii de patriei, pina la sacri 


| ficiu, concretizată in modele de inălțatoare 


condiţii manifestărilor cu 
niza, à J 


în parte. o 
pelicule ck mai v: şi 
copiilor. Mai mult decit în alți 


o încercâm cei mai mulți dintre noi/ Dar 


peste care trecem/ Tot cei mai mulți“ („Ora 


dar l-am repetat cu ei şi a ieşit firesc. Ceea 
ce nu-i chiar atit de simplu. Filmele cu co- 
> sificat. Se 


Documentarul 


m s 
.. a 


; Kara aiz ł 
campietarea" 


— uita de altceva la o emoție medie 
milion_de nuanțe. “suprinde 
i nu doar extremele, risul, 
piinsul, zimbetul cei mai ușor de inre- 


suficient, pe virste. t 
participe copii de toate virstele, nu numai 
cei mici pentru ca recepţia să fie mult 
e decit completarea, el nu poate avea sta- 
peer a avene betia 


} 
Ig 
nif 


ni 


https://biblioteca-di 


acestei m-a s A 

fost eu de folos Gaiei, dar ea pentru mine a 

insemnat mult. in primul rind o eo dp cu- 
= tinde, a 


i 
BRE 


gitala.ro 


Jceanul 
| uminiţa 


tatorului. Tot legat de reușitele genului docu- 
mentar pot să spun ca am invidiat și statutul 
regizorului-operator care-şi scrie singur sce- 


ma i 


bne povestit. proaspăt ca observaţie şi se 
net de schema filmului despre na- 


îindu-l necopt 
ei dă dovada 
— şi am avut aici din nou confirmarea — ca 
pune de o a sensibilitate, intoleranță 
rit critic. La Gala copiii au reacţio- 

erou 


= ui z 


inu Tânase. Filmul care a cucerit 

iu al juriului aduit CR și al juriului 

precum și premii pe diverse compar- 

Z i (Dumitru Carabăţ,) imagi- 
, afia (Vasili 


filmele el 


citire — 


(Uimitoarele aventuri 
ale Muşcherarilor 


Unde 
esti copilarie? 


Aici! 


| AZT WIA 
matia noastra. Ne-am dat seama, din nou ca 
desenul animat e genul situat pe locul intii în 
inima copilului. Ca înțeles, ca posibilitate ne- 
limitată de care dispune de a transmite cu 
fantezie orice ide, orice mesaj — chiar dificil 

către cel mic. De a ajunge la ei pe calea 
cea mai directă: emoția. Oric de greu se 
realizeaza un desen animat, pentru un minut 
de bucurie a copiilor se cheltuiesc mu de ore 
de muncă asiduă, dar cind intr-o asemenea 
împrejurare le vezi ochii strălucind de incin- 
tare. i dai seama că merita efortul. Nimic 
nu-i prea mult ca sa le auzi hohotele de ris. 
insufłefirea cu care însoțesc ritmul unui in- 
spirat cintecel. Și ce dezamagire cind simţi 
ca intenţia ta nu le-a atins sensibilitatea. Le 
spun ades colegilor mei mai tineri: nu accep- 
taţi să vă prezentaţi într-o competiție dacă nu 
simtiti ca filmul va reprezinta. Or. o aseme- 
nea intrecere ne da posibilitatea så ne con- 
fruntam, sa ne comparam, sa ne măsurăm 
colegial, forțele artistice. Să introducem şi 
mai mult filmul animat românesc într-un con- 
text de interes artistic internaţional. M-am 
bucurat că animația s-a prezentat cu o gamă 
tematica și artistica foarte bogată în acest an 
incepind cu cei mai experimentați profesio- 
nisti ai genului. ca Olimp Varasteanu pina la 
cele mai tinere talente. recunoscute prin dis- 
tincţiite primite pentru .opera prima“. Adela 
Crăciunoiu cu Comori submarine și Dan Chi- 
sovski cu Ereditate — pelicule realizate în ca- 
drul interesantului ciclu „Vreau să ştiu”, ca- 
pabile să lămurească, prin inventivitatea ga- 
gului. verva expresiei plastice. noţiuni $tiinti- 
fice dificile. Foarte apreciat a fost filmul Fur- 
ice e pilki o pentru plastica lui att 

de frumos pusă în slujba unei idei nobiie. Cu 
Pupăza din tel Luciani Profirescu rupe canoa 
nele clasice de animaţie. creind tipaje care 
au impresionat prin noutate. haz. prospețime 


cadru pe copilărie 


ardoare. Oare nu face si el parte din imagi 
nea — încă incomplet prezentata pe ecran — 
dar atit de > în realitate, surprinzătoare 


ca Galaţi (profesor Ştefan Opinca). construś 
pe un motiv de science-fiction. Un semna! 
iudat inregistrat de membrii cercului de ia 
uorecepție al Casei pionierilor, alerteaza 
toate secţiile tehnice, în scurt timp şi pe cele 
de creativitate artistica — pretext de a k 
filma în acţiune. vioi, cu nerv şi fantezie. și a 
łe monta cu suspens pina la dezlegarea mis- 
terului „obiectului zburător“. Cine n-ar fi ur- 
mărit cu płacere un asemenea subiect tratat 
la fel de captivant şi cu umor şi într-un lung 


copii 


f i 
tator 


redere 


voturi de inc 


in arta 
cinematografică 


metraj cu actori? Din nou lecţia. deloc didac 
ca, Ci atrăgătoare pe care o ofera documen 
tarul, ficţiunii. fată cum granițele genurilor se 
tot apropie. uneori se suprapun. Copiii n-au 
prejudecăţi. au în schimb judecaţi proaspete 
originale, o mare receptivitate la nou. Do 
vada, câldura cu care au îmbrățișat, aproape 
fară rezerve. cel mai tinar gen 
dezvoltat la noi: pp eines 
mat. Cu Uimiłoarele aventuri ale muęchetari- 
tor, în stilul parodiei. cu Movăceşiii, in cel ba- 
adesc-epic sau cu Temerarii.. in acţiune 
contemporană. vioaie şi instructiva. Şi iata-le 
pe toate situate — de astadata ca opţiune și 
a Juriului profesionist — cu drepturi egale in 
palmares. alături de documentar și de filmul 
Cum să-i mai zic?: de ficțiune (dar nu tot 
pe ficţiune se bazează şi desenul animat”) 
fiim jucat? (dar tipajele, desenele, nu joaca si 
ele cu egal succes, ca și interpretii în came 
u oase?).Sa-i zicem atunci film cu actori 


EI nu ilustreaza povestirea, ci o interpreteaza 
cu vervă, originalitate drept care „fetița“ -pu- 
paza a fost admirata şi premiata de juriu pen- 
tru... interpretare. Ca și „baieţelul” — pui de 
foca al lui Dinu Petrescu. si Roland Pupaza 
sau ca veselul. simpaticul Pin Pm al Lumin: 
lei Cazacu, tineri. „actort”, iata. cu drepturi 
„gale cu cei din carne și oase. Mi-a crescut 
ma cind lung metrajul nostru de desen ani 
mat a intrat și ei in palmares, la loc de frunte 
prin Movăceşiii de Constantin Paun (marete 
premiu „on Creanga” pentru film de anima 
ție sau Temerarii de ta scara doi, tralind pro 
dileme ale tinerilor pionieri din zilele noastre 
şi Muęchetarii lui Victor Antonescu incintind 
prin vervă $i ingeniozitatea gagului 

A fost apreciata de specialişti şi grafica ori- 


care ține strimb un pantalonaş de nazdravan 
fermecator ca Naica; o picătură de apa ce 
remura ca o lacrimă, pe o frunza, un peşti 


i iubesc muit) ci 
maia marne 
emoţii de toate virstełe. Sasi şcolari: mai 


i 
i 


une 


dar chi actori nu-şi imprumutå vocea unor 
nastrușnice creaturi desenate carora le dau 
viață, culoare, expresivitate din oft (sa nu- 
amintesc dech pe citiva. uşor de recunoscut 
pentru valoarea impecabilă a prestarilor artis 
tice: lon Caramitru Zamtiei de Ta 
tiana Apahidear:) Virgil si Valeria Ogaşanu 
(prezențe mereu active și cu haz in desenele 
animate) Brindusa Zaita Silvestru (Pupăza 
din tel de Lucian Profirescu) sau recenta 
„garnitura“ de zile mari a Mușchetarilor lui 
Victor Antonescu: Rodica Tapalaga. cu ironia 
ei subtil-perfida, suculenta głasulu: lui Dem 
Rădulescu şi al altora... Și daca recunoaştem 
cit de sensibil: sint copiii. în mod deosebi. la 
tonul care face muzica (şi filmul), la efectul 
puternic emoţional pe care il produce timbrul 
unei voci, vibrația calda. liniştitoare. ori dim- 
potriva, ascuţită. agresivă, putem susține ca 


"succesul multor relații ale filmelor cu parte- 


nerul, cu receptorul tot mai atent. tot mai 
cultivat, depinde mult şi de ce auzim, De cr: 
care știu sau nu ştiu sa se facă auziti și abia 
așa ascultați. Efectul educativ se poate pro 
duce sau nu și datorita acestui amanunt nu 
numai tehnic: vocea interpretului. (Un gra 
seiat de pilda, cum a fost cel din „vorbirea 
ciorniului atb, mascota lui. Gruia Novac, gra 
seiat total nepotrivit. poate da peste cap un 
personaj). E doar una din numeroasele ob- 
servafii „in direct”, prilejuite de aceasta gală 
Alte citeva au fost formulate în cadrul coloc- 
viului pe tema „Filmul pentru copii. factor im- 
portant în educarea tinerei generații în spirit 
patriotic revolutionar Disc sţule (ia care au 
participat regizori de film docu 
mentar și artistic penteu Copii; critici de ci 
nema? au accentuat neresitatea cunoastere 
mai profunde a universului specific. precum 
ya abordării, cu sinceritate si nuantare psi- 


invatam 
si noi, 
alaturi de ei... 


Aa eroe 


acestei gale Ja patra! 
in dubla calitate de coordonator al festivaiu- 


ai aventurilor doar unul sau doi copii. aici am 
avut de furcă cu un întreg echipaj de zece 
cutezători, strabatind Oltul de la izvor la var- 
sarea lui în Dunăre. Privelişti frumoase. desi- 
qur, inregistrate din fuga piutei. cu toate pe- 
ripețiile provenite din setea de cunoaştere a 
noi locuri și din situaţiile mai dificile in care 
se probeaza curajul copiilor. răspunderea 
'nitiativa tor. Lucram pentru prima oară cu un 
colectiv de elevi, ceea ce m-a obligat sa-i cu- 


tescu pentru a-i putea individualiza. Erou! 
principal al Egretei. e intreg echipajul. per- 
sonaj colectiv care trebuia bine diversificat 
Proces care pune multe probieme: ale relații- 
lor complexe între copii, in timpul acțiunii fil- 
mutui, ca şi în timpul filmari. Deasemenea 
acea tenta muzicală pe care o conţine filmul. 
w ea nu foarte ușor de susținut. Cred ca 
Egreta... a adus un aer proaspat, de copilarie 
senină a zilelor noastre. „całatorie" voioasa 
ce deschide sufletul copilului spre cunoaşte- 
sea realităţii contemporane. in aceasta ediţie 
s-au prezentat. mai multe filme. oglindind pre- 

ocupari specifice virstełor mici. Dar răminem 
DEE ae A Ra cu siwa nianie da 
paleta diversa, bogata a copilăriei. Ne stra- 
duim insă ca de la ediție la ediţie să stanim o 
emulatie mai mare a creatorilor de gen. Ori 
cum, au fost mai prezente ca altădată și mai 
bogat reprezentate toate genurile şi speciile 
te filme. AtR în concurs cf şi în manifestarile 
paralele: medalioane şi retrospective cu se- 
tecti anto'ugice ale genurilor. simpozioane, 
ntiniri cu elevi, cu realizatori filmelor de ci- 


https://biblioteca-digitala.ro 


Cristiana Nicolae 


hologica a problematicii virstelor copilariei 
Pe diferitele ei etape. S-a amintit problema 
smnoasă a scenariului, calitatea povestirii 
pentru cei mici cu imperativele ei de claritate. 
logică epica, inteligibilitate. S-a critical ca 
racterul ades livresc. artificial al dialogurilor 
unor personaje-copii. Cite expresii originale 
si amuzante — ca aceea inregistrata intr-o 
seară la „Panoramic" venind din partea lui 
Cosmin. patru ani: „Eu l-am vazut pe Pin Pin 
poimine de trecut”, — am auzit și in filmele 
noastre? Che porecle. de pilda. (in afară de 
cele bine gasite în Egreta...) au colorat limba- 
jul altor cutezatori, diferentiindu-i. individua 
lizindu-i si prin aceste accente? S-a remarca! 
s monotonia unor tipaje — unele desenate ir 
stilul vechilor benzi animate și destagurate 
într-un cadru modern, care le 


Şi uwa extrem de multe s-ar mai fi putut 
adăuga. daca şi alţi îndreptaţiți s-o tacă, pro- 
tesorii, ar fi fost prezenți aici. Daca timpul 
daca referatele... daca proiecţiile cu filme 
exemplificari etc. etc 

Oricum. cistigul ceł mai important. a fost 
cred, unul de valoare practică: a observaru 
receptorului. Creatorii şi-au „notat“ în suflete 
sau în caiete, in planurile viitoare de creație 
aceste voturi de incredere ori de neincredere 
ale publicului şi mai ales cauzele. motivațiile 
profunde ale opțiunilor artistice. Concluzia fi 
ind, aş zice. una (dar bunaj: cu copilul nu-i 
de glumit Deci dacă gluma ta se cheama 
Arta 


recluburi pionieresti A existat u o selecte 
mai bogata de peiicule ale cineamatoriłor- 
copii şi un juriu anume care le-a distins pe 
cele mai bune. în acest an s-a desfașurat și 
colocviul pe probleme teoretice ale filmului 
pentru copii. vizind specificul lui artistic sè 
tod formativ-educ stw Se ec ferate pe pes 
biemele diferitelor genuri — urmate de 
derbateri s de proiecții ezempikich:, Chiat 
' modestele expoziţii personale de desene 
animate şi folomontaje de ia ediţiile ante 
"oare au căpătat o altă amploare, concepute 
ca o mare şi reuşita expoziţie colectiva cu 
caracter itinerant. A patra ediție a Galei 
noastre a putut oteri astfel o imagine tot mai 
conciudenta a preocupărilor sporite ale cine- 
matografiei românești tata de tinăra genera- 
te Am învățat mult din deficiențele edițiilor 
precedente, ne-am organizat mai bine şi cu 
folos. Festivalul a prins rădăcini. a capatat 
chiar o anume tradiţie în cei opt ani de exis- 
tenta. Se resimt — speram cu toții — efectele 
acestor intilniri cu copiii, dar și ale întănirilor 
creatorilor intre ei. De asemenea și asupra 
copiilor. din an in an mai receptivi. unii dintre 
cei mai maricei, care au participat la mai 
multe ediţii ale noastre, devenind un fel de 
„specialiști“. Dovada, juriul lor din acest an a 
avut mai mare putere de selecție, de znad 
argumentindu-și temeinic preferințele. 
echipajul nostru. cu mic, cu mare, s-a impi 
cat mai serios și eficace in această manifes- 
tare cu rasunet tot mai ampiu, căreia s-au 
alaturat cu multa afecţiune şi promptitudine 
Centrala Romania film , Consiliul Naţional 
al Organizaţiei Pionierilor, Comitetul de cul- 
tură şi educaţie socialistă al județului Neamţ 
şi alte foruri interesate in procesul deosebit 
de important, vita! de educare a tinerelor ge- 
nerafii. Festivitatea a capatat cu timpul un 
caracter de lucru. Sarbatoarea exista în ochii 


oraşului-gazdă, 

febrilă activitate de cunoaștere, de înțelegere 
tot mai lucida a fenomenului recepţie, 
printr-un studiu pe viu al psihologiei copilu- 
lui. Cu toate concluziile pe care ie degajă o 
mai bună înţelegere a ceea ce aşteaptă copiii 
de ia noi. Le mulțumim tuturor celor care 
ne-au ajutat si ne ajută sa ne realizam tot mai 
bine rolul și raspunderea artei noastre 


Sub semnul Festivalului national „Cintarea României“ 


Pasiunea ... 


i n lumina pastelata a zorilor. trenul strabate 
o regiune minunată. Soarele e de-o suliță pe 
cer cind ajungem la destinaţie: Deva, rese- 
dinta judeţului Hunedoara, centrul ospitalier 
al unei ample manitestări de tradiție — Festi- 
valul culturii gi educaţiei socialiste hunedo- 
rene Sarmis — aliată la a XIX-a ediţie. Re- 
vista Cinema urmează să fie prezentă la o in- 
tilnire cu cinefilii — avind ca tema „Actualita- 
tea sł filmul românesc“. 4 

Poftiți, mai intii și mai întii, la intreprinde- 
rea Cinematografica Judeteana, facem cu- 
nostinta cu directorul Viorel Jianu, cu profe- 
sorul Gonstantin Clemente, presedintele Co- 
mitetului municipal de Cultura si Educalie 
Socialistă — Deva. cu instructoarele Dom- 
nica Livescu şi Veronica Picioruş, cu redac- 
torul Alexe Mardari 
. -intima sală în amfiteatru din incinta im- 
punătorului Centru județean de cultură și 
creație Cintarea României devine repede 
neincapatoare, căci mulți sint cei dornici sa 
dialogheze nu doar între ei (Cui. — se pare 
— adesea igi oferă = ec despre cinema, 
despre filmul românesc. În preambulul dis- 
cutiei este bine venit turul de orizont schițat 
de câtre cronicarul de cinema al Revistei 
Saptamina, Nicolae Ulieriu, asupra filmului ro 
mânesc contemporan despre care — opi 
nează criticul — se poate vorbi incepind cu 
1971, anul cind o nouă promoție de cineaști 
işi facea debutul cu o zguduitoare mărturie a 
implicării in realitatea imediată, documenta- 
rul Apa, ca un bivol negru. 

Proiectarea citorva secvențe semnificative 
din trei filme diferite atit ca factură cit și ca 
scop etic și estetic — Cale libera, Figurantii, 
Moromeţii — imi permite să fac citeva preci 
zari legate de accepţia „clasica” a noțiunii de 
actualitate care vizează esența universal- 
umană, cu toate implicaţiile și consecințele 
sale estetice referitoare la permanenţă ṣi du- 
rabilitate, la limbaj și mesaj. 

Primul interlocutor, Traian Dinorei Stânciu- 
lescu, profesor de filosofie la Liceul nr. 5, cu 
o remarcabilă capacitate de penetrare a feno- 
menului de reflectare artistică a realități: — a 
„realității înconjurătoare de care sintem cu 
toţii plini, asemeni celor ce, locuind la 
malul mării, nu mai percep zgomotul valuri 
lor” — se opreşte la discutarea raportului 
dintre firesc și excepțional. Antinomie care 
iscă tensiune, dramatism. Cum este, de 
exemplu, secvența dezamorsării bombei din 
filmul Cale liberă, în care evenimentul excep 
tional scurtcircuitează munca de zi cu zi la 
șantierul metroului. Figuranţii are menirea 
de a puncta sugestiv descripția cinemato- 
grafică. Pe alte coordonate de evocare artis- 
tică, regizorul Stere Gulea izbutește — zice 
vorbitorul — performanța de a transforma 
insâși istoria in firesc. Într-un film ca Nişte 
băieți grozavi firescul fine de o cotidiană 
abordare a problematicii contemporane a 
satului. Unghiul însă i se pare vorbitorului 
prea limitativ. 


Pentru inginerul Octavian Tabacauu impor- 
tantă nu este atit povestirea cinematografică, 
cit întrebarea de conștiință pe care filmul re- 
ușește sau nu să o lanseze. interesul sau 
sporește atunci cind rezolvarea nu i se oferă 
in mod mecanic, ci el, consumatorul anonim 
de cinema, este incitat la o polemică cu sine 
însuși. Supralicitatul „pozitivism” face adesea 
să be dilueze catharsis-ul, miza morală. O 
alta boală de care suferă peliculele noastre 
este — după opinia sa — aceea a verbozităţii 
excesive 


Firească apare propunerea pe care prote 
sorul Dumitru Susan o susţine cu argumen- 
tele experienţei sale de pedagog și împătimit 
cinefil: includerea în programa școlară a unei 
noi materii, arta cinematografică. Filmul 
poate fi o excelentă școală de educare a gus- 
tului, a emoției. Unul dintre meritele ciclului 


la Deva nasc cinefili! 


Liceenii este și acela — consideră profesorul 
— că surprinde eternele „fricțiuni pozitive" 
dintre profesori şi elevi. Despre filmul de in 
spiratie literară se poate discuta mult și din 
diferite puncte de vedere. S-au izbutit unele 
realizări meritorii, dar s-au produs și multe 
„surogate”. O sursă nesecată de inspiraţie ra 
mine istoria. Un film ca Horea a fost așteptat 
cu emoție. Există încă multe figuri remarca 
bile care și-ar avea loc într-o frescă a neamu 
lui: Dimitrie Cantemir sau Constantin 
Brâncoveanu, Eminescu sau Maiorescu. 

Scriitorul Vasile Bargau lansează un punct 
de vedere personal: un regizor de film cu 
ochi ager ar putea să descopere materia po- 
lemică pentru un film de actualitate în chiar 
miezul fierbinte al dezbaterilor acestei adu- 
nari 

Pictorul Gheorghe Pogan intra in dialog 
aratind că se obi$nuieste să se judece filmul 
românesc cu o prea mare severitate. Dacă ar 
fi să se refere doar la problema dialogurilor 
în traducerea filmelor străine, să nu uităm, 
intervine adaptarea, stilizarea care suprimă 
un coeficient mare de verbozitate. Ceea ce. 
într-adevăr, ar putea fi taxat ca un viciu de 
structură este obignuinta de a vrea ca, pe 
parcursul unui singur film, să se găsească re- 
zolvarea unei infinități de probleme. Și totuși 
o privire atentă și cit de cit familiarizată cu 
„jectura” filmică ar putea descoperi lucruri 
reuşite în două din patru producţii autohtone. 
Atunci abia se vor putea sesiza și semnificații 
de subtext înglobate în imagine. Cum ar îi, 
nu mai departe, inchiderea în plonjeu a ulti- 


Cimpulung Moldovenesc 


La Cimpulung Moldovenesc, pe 29 septem 
brie-3 octombrie s-a desfăşurat a doua ediție 
a simpozionului „Imagine-comunicare-educa- 
ție“ organizat de Biroul de Turism pentru Ti- 
neret. Participanți, într-o proporție firesc co- 
virgitoare, tinerii reprezentanți ai cluburilor 
de turism montan. Suporteri, în primul rind 
organizatorii: Aurel Borsan, vicepreşedintele 
Biroului de Turism pentru Tineret, arhitectul 
Gheorghe Bejan din cadrul serviciului de 
propagandă al B.T.T., Valentina Apostol şi 
Cristian Cristea, din același „organism“, ca- 
dre didactice - plus reprezentanţi din multe 
domenii interesate de „subiect”: estetică, so 
ciologie, pictură, fotogralie, pedagogie, geo 
grafie, film, radio, critică de lilm. Ceea ce 
conturează o idee asupra importanței pe care 
organizatorii au acordat-o acestei; 
manifestări. 


U. Simpozion pe: tema Imagine-comuni- 
care-educație sugerează. din capul locului, 
un spaţiu de dezbatere teoretica, în primul 
rind. De altfel, aceasta a și fost nota domi 
nantă a primei ediții desfagurata, tot la Cim- 
pulung Moldovenesc, anul trecut. Dintr-o do 
rinta legilima de perfecționare a metodelor 
de lucru, anul acesta organizatorii au încer- 
cat o deschidere de unghi dinspre teorie spre 
demonstraţia practică. Simpozionul a căpătat 
astfel o forma mai complexa şi mai spectacu 


Vitale 
pentru cea de-a 7-a artă: 
cultura „ochiului“ şi cultura „sufletului“ 


mului cadru din Nişte băieţi grozavi. 
indrazneata şi modestă, Elena Pantiloiu, 
elevă la Liceul economic, atrage atenția ca 
profesorii ar putea ei ingigi să creeze acel 
timp necesar discutării filmelor care intru- 
nesc sufragii unanime sau, din contra, ne- 
mulțumesc. Serialul liceenilor, de exemplu. 
nu i-a încintat pe colegii ei în aceeași măsură 
cum pare că l-a interesat pe antevorbitorul 
profesor. Pentru adolescenţi, un film trebuie 
să descopere o lume. Desigur, o lume obiș 
nuită — dacă e vorba de universul vieţii coti- 
diene, dar și cu „un ceva” în plus. A-i înfățișa 
in film pe elevi în mod'veridic e greu, a le 
surprinde însă și aspiraţiile de cunoaştere, de 
autodepáşire este de-a dreptul foarte greu 
Această sinceră alocuţiune l-a făcut pe Va- 
sile Tudosie, șef al Oficiului de difuzare a fil- 
melor Timișoara, să regrete că nu e vreme să 
se abată discuția şi asupra unei chestiuni tot 
de maximă actualitate. Pentru că și reperto- 
riul trebuie să aibă „dramaturgia“ lui care sa 
se înscrie în curba ascendentă a interesului 
spectatorilor de toate virstele, de toate prote- 
siile. 
- Cu certitudinea că între cinefilii de inima 
dialogul va continua, ne-am luat rămas bun 
urindu-ne o grabnică revedere. „Instanta- 
neul” sentimental al acestei intilniri cu cinefi- 
lii. din Deva il voi păstra multă vreme în me- 
morie: o sută și mai bine de persoane cu pri- 
virea frematind de interes. Interesul pentru 
cinema. Interesul și dragostea pentru filmul 
românesc. 


irina COROIU 
Foto: Victor STROE 


Cu argumente de pedagogu 
(Dumitru Susan) 


Cu exigenta juvenilă 


loasa: un concurs de fotografie, gralica, dia 
pozitive, diasonuri; un concurs de „programe 
culturale” (de fapt. mici spectacole de reci 
tare, cintece, scenete); un concurs de filme 
documentare profesioniste pe teme turistice 
și, în fine. o „Masă rotundă” care a readus 
simpozionul pe terenul teoriei. Principala ca 
litate a noii formule mi se pare a fi exact ca- 
racterul ei de „demonstraţie pe viu”. Pentru 
ca o dezbatere teoretica poate avansa idei 
demonstrația practică le face vizibile prin 
tapte. 

La baza acestor „fapte” sta tot un fapt: o 
inițiativă, extrem de interesantă și utilă a Bi 
roului de Turism pentru Tineret care a orga- 
nizat cluburi de „turism montan". specializat 
alcătuite din tineri proveniţi din diterite medii 

elevi, muncitori etc. Gestul răspunde unei 
nevoi firești a virstei tinere: nevoia de a fi im- 
preună, de a se grupa in jurul unor afinități; 
nevoia de cunoaştere, de informare, dar şi de 
comunicare a cunoștințelor acumulate: ne- 
voia de a se manifesta in faţa, dar și in cadrul 
societăţii. ideea de educație apare ca de la 
sine. In plus, viața „de montagnard" cum 
igi spun ei — cultivă însușiri pe cit de nobile 
pe atit de necesare unui tinar in drumul lui 
spre maturitate: curajul, spiritui de solidari 
tate, disciplina, generozitate, puterea de a 
face faţă oricăror situaţii — și oricit de grele, 
Un pas mai departe ne duce exact spre ideea 
de comunicare, la nevoia de comunicare a 
propriilor experiențe. în cadrul grupului, dar 
și între grupuri. Un circuit nu inchis, ci des- 
chis spre lume. Spre lumi. Pentru că excursi- 
ile lor in munți sint tot atitea experiențe. Co 
pii ai timpului lor, ei au inlocuit, firesc, clasi- 
cul jurnal de całatorie cu aparatul de fotogra 


(Elena Pantiloiu) 


Cu sensibilitate de picto: 


(Gheorghe Pogan) 


fiat, martorul, dar şi fixatorul emoliei şi trairi- 
lor tor. Cu timpul, din sutele de imagini ofe 
rite ochiului, ei s-au deprins sa aleagă, sa 
desprindă adică imaginea oarecare, banală 
de imaginea cu incarcatura emoțională, ima- 
ginea capabilă să comunice stări, sentimente 
Din consumatori de frumos. ei au devenit 
creatori de frumos. Ca prima treaptă: foto 
grafia; a doua; diapozitivul; a treia, care pre- 
supune recursul la o tehnică mai dificila şi 
mai pretențioasă: diasonul. Gen altminteri 
foarte apropiat filmului. Treapta a patra ar fi 
fosti chiar fiimu! pe 8 mm., dar pina acolo ti- 
nerii montagnarzi nu au ajuns inca. Sa-fi al- 
catuiesti un program, să echilibrezi cintecul 
și recitarea cu mica scenetă, sau „momentul” 
poetic, sa-ţi gindești, de fapt, o mizanscena 
presupune un minim antrenament cultural. |n 
spatele programelor susținute (cu emoţii mai 
mici sau mai mari după caz) se puteau uşor 
descifra „Jecturile vizuale” ale concurenţilor 
Deprinderea de a privi, şi capacitatea de a se- 
lecta pentru uz propriu cele văzute. Pentru 
că, deși cel de-al treilea termen pus în circu- 
łatie de simpozionul de la Cimpulung — edu- 
cajie — pentru moment se referă, in princi- 
pał, la educația turistică, termenul nu cred ca 
trebuie limitat. Pentru aceşti tineri adunaţi în 
cluburi de turism educația se face „din mers' 
in cadrul grupului condus, cel mai adesea, de 
ghizi şi ei montagnarzi. Pasul mai departe se 
face tot din mers şi mi se pare deosebit de 
important, pentru că el. conduce la o educaţie 
a privirii. incepind cu a privi ei s-au deprins 
să vadă dincolo de o imagine sau alta, sen- 
suri, Intelesul. Pe masură ce nivelul propriei 
intelegeri creşte. crește și șansa lor de a de- 
pista valoarea. Dar crește și exigenta tata de 
munca lor si a colegilor. In timpul concursu- 
lui la care asistau cu sfințenie toți partici- 
panţii imaginile frumoase „in sine”, dar 
goale de sens, „cadeau“, fara drept de apel, 
in afara interesului privitorului, interesul fi- 
xindu-se, cu o siguranţă surprinzătoare, asu- 
pra acelor imagini de mare incarcatura emo- 
țională, cu mare putere de comunicare. Parti- 
cipanți şi concurenți, totodată, tinerii iși jude- 
cau cu luciditate operele şi nu o data „sita 
evaluării lor se dovedea mai deasă decit a ju 
riului. Un climat de maxima exigenfa, dar și 
de fair play, pentru că aceiași „intransigenti 
pentru care circumstanţele atenuante păreau 
că nu s-au inventat cind judecau la singe ne 
reusitele, amuleau, brusc, într-o admiraţie 
sinceră în fața unor imagini impecabile, de 
reala forţa emotionala 

Dacă punctul forte al simpozionului s-a 
plasat, de la sine, în zoha concursului celor 
tineri, punctul slab s-a arătat a fi prezentarea 
de filme documentare protesioniste pe teme 
turistice. care a scos la iveala seceta din do 
meniul respectiv. „Pachetul” de filme prezen 
tate conţinea filme de știința popularizată, 
monografii judeţene, subiecte de tele-enci- 
clopedie si foarte puține filme dacă nu turis- 
lice, cel puţin. de informare culturală, cum a 
fost. Colinde, colinde străvechi de Olimpia 
Daicoviciu. (Premiul 1), Piatra de Vistea de 
Erich Nussbaum (Premiul 11), Ascensiunea de 
loan Ostrovschi. (Premiul Ill). De altminteri, 
singurul film înscris cinstit temei turistice. 

Ca om de cinema martor al intimplarii și 
călător, la rindu-mi, fascinat de- varietāte 
„peisajului“ acelei tinereți avide de cunoa$- 
tere, de frumos, de comunicare nu m-am pu 
tut împiedica sa nu ma gindesc la folosul ci- 
nematografic al acestei intimpiari. La fața lo- 
culuj el nu apărea spectaculos, dar este. Toţi 
acești tineri montagnarzi cu minunatele lor 
imagini culese prin munţi. sint spectatorii fil 
melor noastre. Spectatori avizaţi, din moment 
ce s-au deprins să caute şi sa găsească va 
loarea unor imagini, s-au deprins să comu 
nice cu lumea prin imagini. Cultura „ochiu- 
lui” şi „cultura privirii” nu pot ramine străine de 
cea de-a șaptea arta, care, ṣe știe. și ea, la 
inceputuri, nu a fost decit imagine. 


Eva SIRBU 


(Vasile Bârgău) 


Cu experienţă de scriitor 


realizată 


unui stil cinematografic proaspăt. interesant 
Filmul Pădurea de tagi ne emofioneaza prin 


nobilul sentiment patriotic pe care-l conţine 


Astfel marchează ziarul „Vasterbottens-Kurr- 
ren“ în pagina dedicată festivalului participa- 


rea filmului Pădurea de tagi. 


au adresat cuvinte de apreciere filmului și re- 


gizoarei. „Mihăilescu stre cum se face un film 
ideile sale despre cinema poartă semnele 


şi are lăudabila ambiţie să demonstreze ca 


lit 
PA a 
Min a 
i, aniei iihi i 
WA HEJ ii 
iii jii HUR, 


je 
Mikel Hi 
yli kj i jb A | ŢI (i kid p ii aj 


pentru 


ji 
niii ; FH ę ji i 
Ai i i | 


TI 


wW 


| 


Şi ii Mn lie 
ik LN a (hini ii 


T T = Ak 
FAL 


aj | 


i ii 
i ji 


al ii Ash 


+. 


M arturisesc ca nu mi-a fost uşor să scriu 
despre recenta premiera a Casei de filme 
unu, Muzica. e viața mea. 

Nu știam de unde să încep, de la ce capat 
să innod firul. Cu mintea doldora de refrene 
— un ritm saltaret de cha-cha, puţin foxtro! 
tactul charlestonului, soarele și mierea unei 
cantonete celebre ca „O sole mio”, indemnu- 
rile hazlii din cintecele de voie bună. lacrima 
nostalgicei romanțe, nonsalanta spumoasă a 
sansonetei — aveam, brusc impresia câ „gata, 
am găsit”, pot să incep desfășurarea pledoa 
riei pentru muzica ușoară (buna), dar ma 
opream cuprinsă de sentimentul celui care 
din prea plin sufletesc nu izbutește să fie de- 
cit timid, dorindu-se elocvent şi detașat. Îmi 

- inventam o scuză, gindind ca, din punct de 
vedere pur muzical, „de vina” ar fi generația 
din care fac parte, generaţia palpitind sonor 
ła alte ritmuri, incluzind rezistenţa obligatorie 
la asaltul decibelilor, dar, o idee incâpaținată 
incepea să mă domine. Exista un „ce“ 
anume, o struna a sensibilităţii maxime, vi- 
brind pentru fiecare, inditerent de virstă, sex. 
preocupări, căci homo sum et nihil 

Protagonistul filmului Muzica e viața mea, 
Gică Petrescu obținuse performanța senza- 
tionala de a incinta cu a aceeași putere toate 
promoţiile care s-au perindat in ultima juma- 
tate de secol... 

O cortină strălucitoare iși mișca unduitoare 
falduri, o alta se ridică, dezvâluind privirilor 
spațiul iluziilor și al visului: scena. Lumini, 
efecte speciale, orchestre, corp de balet, du- 
ete de un comic savuros, afișe, amintiri, recu- 
zita, definind lumea spectacolului de revistă 
Minuite cu maximă abilitate de regizor, toate 
aceste elemente, impletite cu inregistrările 
radio-TV (atitea cite au fost şi, din pacate 
prea puţine) şi citeva reveniri în decorul sele- 
nar al familiarei „Casuta noastră, cuibușor de 
nebunii...” nu resping trecutul, ci doar îl tran- 
stera într-un tonic prezent continuu 

intr-un film dedicat vieţii unui interpret se 


în premieră 


A PA fundal pentru genericul unui film 
avind titlul Fiul stelelor, cerul instelat în care 
s-a metamortozat ecranul sălii de cinema se 
dovedeşte a fi panoramicul ecran al unei 
nave spațiale. O navă spaţială botezată 
probabil nu intimplator — cu un nume de le- 
genda: Argo.. 

Temerari cautatori ai linii de aur în anima- 
tia românească actuală, coechipierii regizoru- 
lui și scenaristului Mircea Toia și-au luat ex- 
trem de in serios „misiunea de explorare” a 
unui domeniu al fanteziei nelimitate: anticipa- 
ţia. Reinnodind un prețios fir al tradiţiei — 
căci Aurel Petrescu, „prim” pionier al anima- 
tiei românești. îşi trimitea personajul (initial 
erou de benzi desenate), Păcală, in ...Luna! 
Voga SF, intre timp, și-a sporit ponderea nu 
doar in literatura, ci și in cinema. Stimulata 
— evident — şi de reala cucerire a cosmosu- 
lui inaugurată in deceniul șapte al mileniului 
doi. Prin dramaturgia sa, acest lung metraj 
de animaţie propune o interesantă suită de 
„deschideri“. „Deschideri” subsumate ideii de 
„iniţiere“. iniţiere în tainele viitorului, dar şi in 
ale mitologiei. Pentru adolescenţi. cu preca- 
dere. O incursiune pe teritoriul imaginaţiei 
creatoare, a invenţiei epice sau plastice, dar 
și in filmografia genului $tiintifico-fantastic 
(și — culmea — nu neapărat a filmului de 
animaţie!). Schema narativă nu se indepar- 
teaza mult de cea tradițională a basmului 
transferat din lumea fabulosului intr-un uni- 
vers intergalactic de secol viitor. O voce de 
rapsod (lon Caramitru) incepe să felateze 
odiseea protagonistului, odisee- care reface 
eternul drum al cunoașterii de sine. Căci per 
sonajul este supus necontenit unor „incer 
cări”, testindu-i-se aptitudinile. calităţile, sti- 
mulindu-i-se maturizarea fizică și mai ales 
psihică. Confruntat cu locuitorii unei planete 
necunoscute, e! invață să comunice cu ajuto- 
rul gindului şi să-și poarte singur de grija 
obligat sa reediteze intr-un fel experiența 
prometeică a aprinderii focului, asociată cu 
deprinderea virtuţilor rațiunii şi memoriei, ale 
indeminarii şi forței. Curind, curiozitatea îl va 
impinge sa paseasca in „zona intersiză”, 
acolo unde se spune că „a căzut o stea" — 
de fapt nava sa natală — și să-și descopere 
adevărata origine. Un frumos moment: intilni- 
rea cu propria sa imagine de copil, o primă 
secvenţă incârcată nu doar de dramatism, ci 
şi de o metasemniticaţie filosofică, reinnoita 
şi în alte scene in care eroul va fi contruntat 
cu proiecţii anabiotice de tot felul. amintind 
de tragica aventură a insului în luptă cu plâs- 
muirile płanetei-ocean Solaris, capricioasă 
oglindă a meandrelor subconştientului uman 

Tinarul nu are defel infatisare de super- 


strecoara, inca din faza scenariu-dęcupaj re- 
gizoral, un aer de fireasca melancolie. N-a 
fost să fie cazul Muzicii... Regizorul-scenarist 
iulian Mihu, creator apreciat, dar și contestat, 
şi-a demonstra! cu osebire apetenta pentru 
scenariile structurate astfel incit să-i permita 
realizarea unor eseuri filosofice despre viață 
şi moarte. Lumina palidă a durerii, Surorile, 
Procesul alb sau acel pisc pe care filmul ro- 
mânesc a urcat brusc, Felix și Otilia, stau 
marturie. 


Animaţia, imbatabilă prin formi 


Un film ca Muzica e viața mea ar părea cea 
mai neașteptată opțiune, dar, cum arta inglo- 
bează şi o bună doză de neprevăzut, nu vad 
de ce, un cineast de valoarea și autenticitatea 
lui lulian Mihu ar face excepție. - 

Deci, revenind... sint convinsa, că regizorul 
a scormonit cu minutiozitate toate mărturiile 
pastrate in timp, semne ale unei cariere intre- 
pretative excepționale, ca mai apoi sa le 
cearna cu grijă, pastrind doar citeva „mostre. 


Prin muzică 
şi pentru muzică 
(Gică Petrescu 

şi Stela Popescu) 


bilele posibilităţi 


de vizualizare a imposibilului 


man, decit — poate — cind străbate spațiul 
protejat nu de clasica mantie, ci de „scutul 
propriei energii” — încă un argument in ordi- 
nea enuntatei serii de salutare „deschideri — 
demitizări”, reafirmind ca SF-ul are ca princi- 
pal obiectiv explorarea universului uman, mai 
inepuizabil și mai imprevizibil decit cel al ori- 
cărui infinit stelar. Eroul devine veritabil! ex- 
plorator galactic odată ce ajunge capabil să 
călătorească cu o navă construită ca o ...pre- 
lungire a simţurilor sale. O navă care, prin 
numele pe care-l primeşte — „Olandezul zbu- 
rator" — marchează coliziunea și cu sfera 
fantasticului. La un moment dat, se pătrunde 
în spațiul unei civilizații îngheţată intr-o zi de 
după cataclismul nuclear. lar travling-ul 
peste un peisaj industrial bizar produce in 
memorie un declic asupra unui de neuitat ul- 
tim farm. Desigur. arsenalul faptic este mult 
mai bogat, oscilind, pe alocuri, între accente 


apăsat grote$ti și, mai rar, pueril feerice, in- 
ventariind varii teme şi motive din recuzita 
specifică. Wells-iana maşină a timpului are ca 
semn distinctiv o inimă, aşa cum computerul 
are „infatigare” de creier. Nu putea lipsi nici 
războiul stelelor în care se angajează o su- 
medenie de echipaje care vor învinge 
printr-un efort de solidaritate. Antagonistul — 
personaj malefic, la inceput invizibil (și glasul 
lui Mircea Albulescu îi conferă terifianta ne- 
cesarâ), capătă spre stfirșit „chipul“ unui 
scrutător ochi prins în plasa inteligenței şi a 
curajului. Un personaj dăruit cu haz este No- 
dul, cel ce innoada gindurile și speranțele, 
ceł ce-l încurajează pe erou sa nu abando- 
neze lupta cu acea forță obscură de care „nu 
se poate scăpa nici prin moarte”. Granița 
spre legendă e trecută din nou într-un episod 
de scurtă metamorfoza ornitołogica. De alt- 
fel, aici se vadeste animația imbatabilă prin 


https://biblioteca-digitala.ro 


pentru uzul celor care nu se pot rupe de tra- 
diționala schemă a filmului biografie, deschi- 
zind cimp liber pentru ampla-i demonstraţie; 
Gică Petrescu, contemporanul nostru, in to- 
pul preferințelor din totdeauna. dar, mai ales, 
de astazi. Un film pentru sufletele spectatori- 
lor mereu admirativi, egali recunoscători in- 


1erpretului de muzică ușoară Gică Petrescu 


pentru nenumăratele daruri muzicale pe care 
le imparte cu atita generozitate. Un interpret, 
un om care a descoperit in muzică elixirul ti- 
neretii fara batrinete. 

Acest mare şi prețuit artist iși demon- 
strează vocaţia cu căldură și lipsă de preju- 
decată atunci cind traversează imperturbabil 
mode, stiluri... râminind inainte de tot si de 
toate un om-spectacol. Un film construit fara 
contraste de atmosfera, câci, amănunt semni- 
ficativ, imaginea şi sunetul par plamadite 
pentru a sluji acea unică clipa: inregistrarea 
pe peliculă, pastrind in permanent halou 
freamatul sălii, explozia aplauzelor. Un flux 
magnetic, o participare simpatetica, stimulind 
verva cintaretului, cind „ce virsta are maes- 
trul?" se întreabă mucalit in film şi răspunsul 
vine ca un hohot destins: N-are! Maestrul 
adevărat n-are virsta! 

Cred ca „pofta de cinema” de care suferă 
lulian Mihu nu l-a trădat nici de data aceasta, 
iar filmul. de o simplitate emoțională, este ca 
un zimbet de recunoştinţă adresat de cea 
de-a șaptea arta unui foarte iubit cintaret in 
numele tuturor spectatorilor. Pentru ca Gică 
Petrescu a simţit mereu că „viaţa nu va fi ni- 
ciodata destulă ca sâ-mi stingă setea de a 
trăi, prin muzică și pentru muzică”. 


lieana PERNE$-DANALACHE 


Producție a Casei de liime Unu. Scenariul și regia: 
Iulian Mihu. imaginea: Alexandru Groza Decorurile 
și costumele: Marga Moldovan Coregralia: Aneta 
Păunescu. Muzica: H. Malineanu. lon Vasilescu, 
Gică Petrescu, Gherase Dendrino, Temistocle Popa, 
Aurel „Giroveanu, Pepu Popescu. Richi Stein. Sune- 
tul: ing. Mihai Orâşanu. Cu: Stela Popescu, Al. Arzi- 
nel. Tamara Buciuceanu-Botez, Dem Rădulescu 
$tołan Banica, Alexandru Lulescu, Nicu Constantin 
Film realizat cu concursul Radioteleviziunii Române, 
Teatrului „C. Tănase” și Casei de discuri „Electro- 
cord”. Film realizat in studiourile Centrului de Pro- 
ducjie Cinematografică „Bucureęti”. 


tormidabilele sale posibilități de vizualizare a 
unposibilului. Bineinteles. în limitele conven- 
liei grafice. exemplar stabilită și respectata 
de fiecare compartiment de creaţie in parte 
Căci filmul de animaţie ce altceva este decit 
materie plastică in continuă, spectaculoasă 
transtormare, clâdind tarimuri de vis, insufle- 
tind, deopotrivă. personaje, mai mult sau mai 
puțin umanoide: sau chiar oameni-oameni. Și 
trebuie semnalat, într-o paranteză, un alt ele- 
ment de inventivitate care se sincronizează în 
mod surprinzător cu performanțe electronice 
de pe alte meridiane unde s-au „reînviat“, pe 
ecranul calculatorului, actori ai altor timpuri, 
personalitati ale căror „coordonate” artistice 
au fost introduse în ordinator, preconizin- 
du-se pentru viitor distribuții nemaisperate! 
in cazul filmului de față — mai precis in anu- 
mite episoade ale serialului care a fost iniţial 
— s-a incercat ca eroul să capete trasaturile 
stilizate ale unui talentat actor (Marcel lures) 
Calchierea — acolo unde există — este 
foarte reușită și consecventa ar fi fost de do 
rit. Asa cum un dram de sentimentalism com- 
binat cu un dram (in plus) de umor (eventual 
chiar autoironic) ar fi facut să sporească sim- 
patia spectatorilor de toate virstele. Cei ma- 
turi, ineditul digest. savurindu-l cu zimbetul 
pe buze, într-o complicitate amuzata, cei ti- 
neri urmind retroactiv să parcurgă aceeaşi 
cale atunci cind vor fi ajuns să vadă la Cine- 
matecă Odiseea spaţială 2001, de exemplu, 
care, exact cu 20 de ani in urmă, revoluţiona 
genul filmului Stiintifico-fantastic. facilitind 
tot mai subtile intilniri de gradul trei 

Nu în subsidiar s-ar cuveni analizate meri- 
tele realizatorilor, dar fiecăruia în parte și tu- 
turor laolaltă li se datoreaza reuşita mai sus 
comentata. Aportul individual a fost pe må- 
sura entuziasmului general. Ambianta sonoră 
— muzica lui Ştefan Eletteriu şi sunetul ingi- 
nerei Erica Nemescu, inclusiv dificilul „Jip- 
sing” — au fost la inâlțimea decorurilor lui 
Mircea Sorin Georgescu, mobilitatea aparatu- 
lui de filmat minuit de Roxana Mihalcea a fost 
stimulată de fluenta animației semnate de 
Călin Cazan, Adela Crăciunoiu, Dan Chi- 
sovsky, Adrian Gheorghiu, montajul Manuelei 
Hodor evidențiind aspiraţia spre virtuozitate 
De reținut, deci. este nu doar morala filmului 
— poate prea apăsat impusă, cît ambiția 
acestor cineaşti de a-şi revalorifica migałosuł 
travaliu, plasindu-l pe orbita superioară a fil- 
mułui de animaţie de lung metraj. 


Irina COROIU 


Producție a Studioului „Animatiim”. Scenariul qi 
regia: Mircea Toia. Decorurile: Mircea Sorin Geor- 
gescu. Muzica: Ștefan Elefteriu. Animafia: Călin Ca- 
zan. Adela Craciunolu, Dan Chisovsky, Adrian 
Gheorghiu. imaginea: Roxana Mihaicea. Montajul: 
Manuela Hodor. Sunetul: ing. Erica Nemescu. Vocile 
personajelor: ion Caramitru. Mircea Albulescu, Mar- 
cəl lures, Mihai Calriţa. Ovidiu Schumacher, Ştefan 
Siieanu, Virgil Ogasanu. Constantin Diplan, Alexan. 
drina Halic. 


P.. scriitor de la care am învățat 
arta ok iu a fost Marin Preda: Era mai 
bine cu două decenii în urmă, el intrase 
deja în rîndul clasicilor cu „intilnirea din 
Paminturi* şi „Moromeţii“ volumul | 
(n-avea incă treizeci de ani, dar ăsta nu e 
un motiv de mirare dacă ne gindim că 
Blaga și Sadoveanu intrau, la aceiaşi virstă, 
în Academie), era extrem de modest şi 
prietenos, aşa cum a rămas pină în ultima 
clipă de viaţă. l-am mărturisit că m-au tul- 
burat cel mai mult dialogurile şi monolo- 
gurile sale. A ris, amuzat, și mi-a zis: „Ei, 
vezi?! Asta e!” Adică asta era arta lui, Arta 
lui de geniu al prozei române. Acum citeva 
zile vorbeam cu marele nostru actor Vic- 
tor Rebengiuc despre excelentul film făcut 
de Gulea după Moromeţii. „Cum de v-a 
ieşit, dom-le, atit de bine?” am întrebat 
„Simplu, ne-a răspuns interpretul lui Mo- 
romete. Ştiam cu toţii cartea lui Preda pe 


Monolog despre dialog 


N. cred in posibilitatea de a aprecia va- 
loarea dialogurilor unui film pe care nu l-am 
văzut, numai după lectura listelor de dialo- 
guri pe care le-aș citi de undeva. Așa cum nu 
cred ca se poate califica valoarea plastică a 
unor imagini de film independent de valoarea 
de ansamblul a filmului. Și totuși, am asistat 
la ședințe ale unor jurii de decernare a pre- 
miilor anuale care tindeau (uneori reușind 
chiar) să premieze virtuțile plastice ale unui 
film foarte slab. Se spunea, bunăoară, că 
dacă nu examinăm valoarea imaginii, separat, 
unui operator, oricit de bun, care lucrează cu 
un regizor slab, nu i se va putea recunoaște 
niciodată meritele. Această judecată ar putea 
să fie adevărată, dar ea nu are nici o legătură 
cu estetica. La ce să raportezi imaginea, ca 
să vezi cit este ea de bună, de frumoasă, 
dacă filmul nu există ca opera? La ce să ra- 
portezi dialogul, dacă nu-l judeci în contextul 
filmului? Este, îndeobște, un adevâr știut că 
. dialogul din film este altceva decit cel din 
teatru, în care cuvintului i se conferă aproape 
toate funcțiile dramatice. În film, oamenii ac- 
ționează, cu precădere, nu discută, iar vor- 
bele lor nu fac decit să puncteze aceste ac- 
fiuni. Uneori aceste vorbe sint atit de puține 
şi atit de relative in raport cu ceea ce fac, in- 
cit, scoase din contextul dat, nu mai au nici 
un înțeles. În filmul documentar dialogul ia o 
formă specifică prin faptul că e înregistrat pe 
viu, foarte adesea interlocutorul unui erou fi- 
ind insugi reporterul. Forma aceasta directă 
de dialog are virtuțile și limitele ei. Între vir- 
tuti s-ar situa, desigur, valoarea pe are o con- 
feră filmului limbajul direct, autentic. El este 
de preferat în reportajele in care funcția in- 
formativă prevalează. Dar dialogul direct are 
și el limitele lui. 5 
Unul dintre acestea ar fi riscul lipsei de 
conciziune. Pentru a deveni cit de cit relė- 
vant, este necesar să i se confere un spațiu 
întins in care eroul să se poată dezvălui, fap- 
tul petrecindu-se prin acumulări cantitative. 
De obicei ideile valoroase, esenţiale pentru 
film, se prind în magma inevitabilelor banali- 
tafi care fură spaţiu și timp şi, binęintełes, şi 
ceva din expresivitatea filmului. Încercarea 
reporterului de a direcţiona cursul discuţiilor 
pe fagasgul pe care și-l propune duce, din på- 
cate foarte des, la schimburi de vorbe cir- 
cumstantiałe, la fraze-s$ablon, la declarații 
conformiste; lipsite de vibrația exprimării per- 
sonale. Regizorul încearcă la masa de mon- 
taj, prin selecţie, să păstreze ceea ce este va- 
loros și sa inlăture balastul. Această operaţie 
de esentializare are și ea neajunsurile ei. Cel 
mai mare dintre ele ar fi acela că taieturile 


operate la masa de montaj intrerup discursul 


cinematografic, facind necesară intervenţia 
„postumă“ a reporterului prin adaosuri de 
ffaze de legătura in comentariu. Se recistiga 
ceva din fluenta astfel, dar se pierde in au- 


teriticitate. lar filmul mai este pagubit și sub 
raportul unității stilistice. 


D în toate aceste motive, în filmele la 
care am urmărit un mai înalt grad de transfi- 
gurare, am folosit adesea textul rescris, por- 
nit de la elementele autentice, respectind 
modul de gindire și exprimare al eroului, Ast- 
fel am procedat în tiime ca Nunta de aur, Cu- 
țitul, Iscusința, Șurile, Bucureștiul văzut de la 
un metru inaltime, Scrisoarea din orașul nou 
şi altele. Pentru ca această soluție să fie ac- 
ceptabila, este nevoie, desigur, de indemi- 
nare literară, dacă nu de talent. Altfel apare, 
pericolul hibridului — frecvent în producția 
noastră de acest gen — în care nu mai poate 
fi vorba nici de autenticitate, nici de adevărul 


artistic propriu- ficţiunii. Senzaţia dominantă 
în aceste cazuri este aceea de fals, de con- 
trafacere. Spectatotul are sentimentul că au- 
torul vrea să-l păcălească și filmul igi pierde 
orice eficienţă. 


Ei 
dinafară. După care am stat de vorbă intre 
noi, ca la claca, de-adevăratelea”. 

Cu alte cuvinte, din cite am înţeles eu, 
dialogul lui Preda a fost fundația temeinică 
a filmului. 


i 1, 


cirja gestului 


„ (Mere roşii: 


in filmele Cuţitul si Iscusința subiectivarea 
are lor prin mijlocirea confesiunii făcute de 
reporter. Tonul contesiunii, grav şi reținut in 
filmul Cuţitul este determinat de caracterul 
cu deosebire dramatic al intimplărilor a căror 
autenticitate este girată de înregistrările pe 
viu din imagine. Filmul devine astfel nu nu- 
mai credibil, dar el dispune și de un înalt 


„Vorbe, 
vorbe, 
vorb 
Această replică 
genială 
înseamnă 
pentru 
documentarist 
fuga de vorbărie 


grad de impresionare. În filmul tscusinta, co- 
mentariul scris la persoana inti, — o confe- 
siune, deci — se aude tot timpul în şoaptă, 
semnificind mai degrabă gindurile intime ale 
autorului care traversează un complex de 


https://biblioteca-digitala.ro 


Lecţia aceasta încerc s-o învăţ de vreo 
două decenii, de cînd am devenit scenarist. 
Mi-a reuşit destul de rar, doar în citeva 
filme. Personajul fi pia din Mere roşii, 
doctorul Mitică e un dăruit, un pasionat, 
un impulsiv. Dar şi un timid. Ca să-mi reu- 
şească acest relief moral a trebuit să migă- 
lesc un dialog concis pină la monosilabă și 
interjecţie, adesea replica lui era un miriit 
sau un deget ridicat. Am încercat asta şi in 
meseria mea de dramaturg: să forțez per- 
sonajele să vorbească puţin, scurt, să fie 
concise, ca şi cum cineva lé-ar mina din 
urmă: „hai, mai repede, mai repede, fără 
vorbe multe!” Eu, cred că printre scenariş- 
tii filmelor noastre locul prim ar trebui 
să-l ocupe dramaturgii. Mă gindesc la avan- 
tajul incisivităţii lui Paul Everac, la verva 
lui Tudor Popescu și Dumitru Solomon, la 
savoarea unică a lui Mazilu (ce film comic 
strălucit ar putea ieşi după capodopera sa 
„Mobilă si durere”), la imaginaţia comică 
inepuizabilă a lui Valentin Silvestru, la du- 
ritatea conflictuală a personajelor lui Mir- 
cea Radu lacoban etc. Nu sint impotriva 
promovării unor scenarişti noi și proaspeţi 
(ce ar fi dacă unii ar deveni profesionişti!), 
dar, pentru că veni vorba despre arta dia- 
logului, am zis cele de mai sus. 


lon BĂIEȘU 


culpabilitate in urma prejudecăţilor cu privire 
ła generaţia tinara, prejudecăţi infirmate de 
faptele din film. În filmul Nunta de aur su- 
biectivarea este mai riscantă, deoarece fap- 
tele sint comentate de unul dintre cei 12 fraţi. 
toți tractoriști, ai familiei Rusu. Vocea sa in 
film nu este alta decit cea a regizorului, iar 
textul — cele citeva pagini de maşină scrise 
de autorul filmului — sint prelucrate după 
zeci de pagini de stenogramă din discuţiile 
purtate cu acești oameni de excepție. Faptul 
a reușit pe deplin, datorită imprejurării că 
eroii filmului sint oameni ai ținuturilor natale 
ale autorului, acesta putind să se apropie 
pină la identificare de modul de gindire și de 
graiul- celor din film. Adevărul documentar 
este respectat integral — avind ca gir imagi- 
nile filmate direct, cărora se adaugă valenţele 
adevărului artistic obținute prin acest proces 
de esenfializare, determinat de text. Filmul 
este concis și convingător. În Bucureştiul vă- 
zut de la un metru înălțime transfigurarea 
parcurge un drum și mai complex. Monolo- 
gul textului, constituit din scrisoarea unui co- 
pil către alt copil, concepută și spusă în stilul 
gindirii gi tonului copilaresc, potenteaza și 
este potentat de imaginile despre Bucureştiul 
văzut in desene de către copii. Realitatea 
este exprimată astfel, cel puţin printr-o dublă 
mediere: a fanteziei copiilor, în desene și a 
gindurilor lor, în textul conceput de autor și 
recreind universul copilăriei. Pentru ca textul 
scris să-și păstreze autenticitatea și savoarea, 
comentariul este spus de un un copil pe care 
i-am pus să citească scrisoarea in fața micro- 
tonului, fara nici o pregătire prealabilă. Potic- 
neiile spontane petrecute pe parcursul lectu- 
rii scrisorii sporesc gradul de autenticitate și 
farmecul vorbelor din film. 


l. toate aceste filme monologul devine, 
cind este cazul, dialog, prin faptul ca eroul 
citează în stilul sau (de exmplu, în filmul $u- 
rile) vorbele interlocutorilor sâi, sporind inte- 
resul relatării. Toate aceste filme au trecut cu 
bine proba practică a impactului cu spectato- 
rii şi cu critica de specialitate (toate sint filme 
distinse cu însemnate premii). Dar pentru ca 
acest tip de comentariu — monolog şi dialog 
în egală măsură — să funcţioneze, este ñe- 
voie ca filmul să fie gindit de la bun inceput 
în succesiunea montajului, ca o povestire. A 
lipi un astfel de comentariu abia la sfirșitul 
procesului de lucru pe un film care nu a fost 
gindit în sinteza sa ca atare, care a fost mon- 
tat la intimplare sau după alte criterii, nu 
poate duce decit la eșec. lar dacă insuşi to- 
nul acestui text are scăderi, decurgind din 
desconsiderarea stilului, din lipsa de cunoas- 
tere și intelegere a psihologiei, a inflexiunilor 
gindirii personajelor şi faptelor, rezultatul 
este, adesea, de-a dreptul vulgar 


Titus MESAROȘ 


Oamenii de aur ai studioułui 


mare, imensă şi care mai şi funcţiona Urc re 


n mașină și mă trezesc in fața unui vo- 
3 ori mai mare deci cel aj unei Da- 


jr 


cascadoru! 


Gum am filmat 
„un accident 


Toate erau ta alte 


studiam bucată cu bucată 


- 


şi le explic ce 


a cu ei 


int de neglijat. A venit sudarul 


$ mecanicul care o să lucreze la ranforsarea 


maşinii. Fac cunoștinț 


i 
$ 
$ 
5 
i 
i 
E 
: 
i 
8 
Ik 


e 
& 
e 


Și 
ie 
i 
$ 
i 
i 


sina trebuie făcut în funcţie de cele 16 tone 


ale ei care nu si 


au de făcut. Plecâm la filmare sa pregătim to- 
tul pină la „accident”. A doua zi 


dimensiuni 


de 16 tone“ 


hini 


june || menzile. Ambreiajul este foarte tare, accele- 
con- | rața bună, cu frina nu merge ceva Unul din 
in || mecanicii care a fost cu noi tot timpul la til- 


i 


AS 


si 


» 


cl lea sza 


II! 


kalj 

m i 

RU FI 

| AL HUH - 

iul ii I 
MIH 

zdj] 


sk o "i 
R] IT 


TER TOTI 


Nil 

iți M 
A 
a” > H il A 


aatis Aj 


ia 
lin HM 


i: 


ii 


TBH 


a Wwa We 2 DE joe M ag i 
dka kc ema ice S EO d o 


nuri pentru o viitoare colaborare la un ale 
fie Mal foc a lată tedy viei 
cada cu ochii oryg încercind sa n 


A 
al 


— Poste un trailer, dar fără motor, ce zici 
a At POR PI NC Repeat 


8 | iei 


I ji 
i KALI 
aj pelin 

ii ici ilihis 
ii 


și 


i stats] il 


sii T = Il TERE 


$ LE 


Esa 


E 


| FL zt 


Kii iii HE 


MNE M 


s 
ppt: 


diii : 
iii 


Mi 


https://biblioteca-digitala.ro 


| muncii in universuł filmului 


Universu 


tuin 


tare. Ma pregateam sa strig: „Stop“, 
du-mi asupra mea toată furtuna Ca un deus 


Mă adun... i 


ra „doamnei distinse“, intrefinind 


alu 
conservatia printre 


„figuranti” spunindu-le. 
, ce să tacă Malvina Ursianu pro- 


nunţă, în sfirşit, decisivul :„Motor!". În feh» 


a » regizor secund poate 


RSA ri 


msemna 


puni. Spirit de observaţie întru reținerea 


exactă a racordului de direcție, de ecieraj, de 
machiaj, de costum, de recuzită. Pentru ca 
personajul să nu fie intr-un cadru cu „Har- 


ial 


o 
si 


ii: 


a 


BRI HRG e 
i ; 


(UE JE HHH 
KR ii 
apă faf 
SM y 


03 


ali: 


9. 


1 


sila 


HAHH 
hel: 
Ri si 


ihi 


H iat HK 


r 


Bs sensul Tu tl ar Vorbește. compietin- 


faţă Te ştie, nu te ştie, te mâsoară. Atit că se 


E 


HIHI: 


pau 


li iz: 
F ii, a 


il 


hi 


— 


8312 


ET pi 


ji 


stii, 
HETE 


a 


în il 


RE 


kiini 


amânunt: Cristina e 
de cei mai buni regizori și, după 


aborsor prosepit ooeiopa ajunge a mor 


vreau sā spun un 


i: 
iii 
slugi 


RE 


88 


HIT 


il 


oiii: 


qi 


ij 


ji 


in 


1 


cadru 


lonescu s un 


ristina 


4 (AR 


E: 


KI 


i 


14 


nui om gospodar se cunoaște de 
deschizi poarta: in curte, viță de vie să 
, îngrijită de o mină harnică. Tufe 
de coacăze negre și o mulțime multicoloră de 
trandafiri: albi, roz pal, roșii, infloriți, imbobo- 
uciți, inmiresmafi, catifelați Floarea 
prelerată a stăpinului casei: „Iubesc trandafi- 
rul, pentru că e cea mai frumoasă floare care 
inteapa". 
Ușa casei, tocmai după legi țărănești, se 
deschide primitoare. Pereţii sint văruiţi in alb 
şi un miros de piine caldă, proas 


} 


_din jest, iwăluie ademenitor e. 


— Ti se pare, bre, aga miroase varul proas- 
pat, ori nu $tiai? 


Nu ştiam. De unde să știu? Odaia pentru 

e un adevărat muzeu. O șa, cu intreg 
harnașamentul, amintește vizitatorului că băr- 
batul casei știe a Privirea inregistrează 
gl celelalte obiecte, unele așezate pe poli- 
cioare, altele atirnate de grindă un > 
fintat, ulcele pintecoase, o sarică mij gi 
nago cu tel picioare Go] Und si sia ul to- 
nage cu e să st as- 
per ră „Trei lezi, cuculeţi...“ 


— Lasă iezii, că am trecut cam de multigor 
de virsta amintirilor din copilărie. Dar dacă (ţi 
plac poveștile, îi spune Badia altele, ta fel de 
adevărate și poate la fel de frumoase: că eu 
îs născut pe malul Siretului... 


Ating şaua cu sfială și mă arăt surprinsă de 
moliciunea el. Replica sosește prompt: 


— Dar ce credeai matale că-i, numai așa, 
de frumuseţe? Eu călăresc mai abitir ca la ti- 
nerețe şi dacă o fi să fie să joc un rol de 
domn pamintean, mă leg să stau drept, cu 
diriogii în dinţi, într-o mină cu o spadă și in 
cealaltă cu alta. 


notează riguros lonarele de specialitate. 
— Deci, de e Maftei, am venit... 


— Văd, stai jos, te rog. Bei un pahar cu vin 
roșu de Samurcaș? Eu l-am făcut, mai intii 
am plantat viţa de vie, am săpat-o, am stro- 
pit-o, am ingrijit-o. Ehe! Pune viță şi bea vin? 
După multă muncă. 


Mă bucur că a pronunțat cuvintul „muncă“ 
şi chiar să lez o intrebare despre 
cum, în ce şi cind a inceput lungul drum 


al muncii către actorie, dar int torul 
meu are poftă de vorbă așa că.. 


— O luăm binișor la început. Ori te gră- 
bești? Nu te grabesti? M-am născut pe 6 
martie 1920 in comuna Prăjești pe malul Sire 
tului. Am urmat şcoala normală și trebuia să 
devin învăţător, dar prin 1940 m-am prezentat 
ia Academia de arte dramatice din lagi, la 
examen care va să zică.. 


— gi? 


— Pe vremea aia. cind am dat eu examen, 
candidaţii şi candidatele nu prea veneau de 
la tara. Și nici nu prea arătau ca mine, sără- 
căcios îmbrăcaţi, cu incaltarile legate cu 
sfoară și nici nu prea vorbeau ca mine, o 
moldovenească neaoșă, de pe malul Siretu- 
lui. Şi cred că nu erau nici obraznici, așa 
cum am fost eu. 


— Obraznic? 


— Ce-i de mirare? Da, obraznic. Membrii 
comisiei aveau pe masă mai multe volume cu 
versuri. La întrebarea lui ion Sava, ce poezie 
ştiu și vreau să recit, am răspuns: Deschideţi 
dumneavoastră la intimplare una din cărți ṣi 
ce poezie „cade“ pe aceea o ştiu. Şi „a căzut“ 


Numai că la un moment dat, în film, îmi 
moare băiatul şi eu, copiegit de durere, ies 
din mulțime si strig citeva cuvinte. Călaul 
convoiului se repede la mine, dar in aceeași 
clipă eu redevin mut. În felul acesta i-am dat 
o biografie personajului, l-am completat, l-am 
„inviat“, l-am scos din litera scenariului, tran- 
spunindu-l în viaţă. 


actorii noștri 


Ernest Maftei: 


— Întrebarea, fie că este simplu sau com- 
plex formulată, tot aceeași idee tinde să răs- 
colească: cum se apropie actorul de perso- 
naj, cum il dezghioacă, cum îl plămădeşte? 


— Dacă ajungeam învăţător, aş fi făcut din 
satul meu un sat model. M-am hotărit să fiu 
actor şi deci trebuie să fiu un model pentru 
toţi ceilalți. Aşa că, omul Ernest Maftei se 
plimbă, visează, ascultă inima pămintului di- 
pindu-și urechea de scoarța lui bună și as- 
pra, se încarcă cu tot ce e viu și frumos în jur 
şi se apropie de un rol, cu tot sufletul, îl cu- 
prinde, îl stapineste, se contopeste cu el şi-l 
redă oamenilor, așa cum simte ei că ar avea 
ei nevoie. Să nu scrii tot ce am spus, ar pu- 
tea crede lumea că sint lipsit de modestie. 


Bilanţ? 
Nu-i cazul. 
Am făcut 

numai 

120 de roluri 


— Lipsit de modestie? „Modest, modest 
pină la disperare, actorul Ernest Maftei se dă- 
ruie de fiecare dată cu aceeași patimă unui 
erou sau altul, necerind altceva decit să fie 
crezut. $i este. Cum ar putea să nu fie?“ 


— Nu m-am considerat niciodată un actor, 
ci un pedagog. Un pedagog care n-a uitat 
versurile lui Lucian Blaga: Copilul ştie că iu- 
birea și înțelepciunea lui e joaca. Tinărul știe 
că joaca şi înțelepciunea lui e iubirea La bă- 
trini, joaca şi iubirea e înțelepciunea. 


— Ernest Maftei, știu că sintefi dramaturg 
şi poet. 


— Cu dramaturgia e o poveste mai veche... 
— În 1958, la Festivalul teatrelor dramatice 
ła, 


„Ştefâniţă-Vodă” de George Coșbuc. Am in- 
ceput să recit tare și sonor. Exersasem inde- 
lung pe malul Siretului, cintind şi recitind de 
se auzea pină la Buhoci, la cinci kilometri de- 
părtare. La un moment dat, actorul Aurel 
Ghiţescu m-a oprit, intrebindu-ma calm de ce 
“tun și fulger aşa. Sigur pe mine, încălzit de 
versuri, i-am replicat: pentru ca Ştefâni- 
ță-Vodă avea virsta mea, adică în jur de 20 de 
ani. 


— Întimplarea a continuat să-și joace ro- 


tul? 


cu premiul i. Cronica de specialitate 
nota cu entuziasm: „Piesa a abordat drama gi 
comedia de bun gust, meritind cu prisosință 
repetateie aplauze la scenă deschisă cu care 
publicul a răsplătit-o sincer și corwins, preju- 
indu-i căldura și sinceritatea. Autorul, căruia 
mediul țărănesc ii este familiar, nu s-a ferit 
uneori nici de locurile comune, dar „inovaţia 
sa" constă in maniera directă, necontrafa- 
cută, in maniera pleptișă, nerafinată in care 
abordat aceste probleme. A avut șansa 

de a găsi lim teatral al lumii rurale, a 
lui, limbaj pe care, in 

proză, scriitorii noştri l-au aflat mai demult“, 


— Văd că despre teatrul mai ştii cite ceva 
Să-ţi recit o poezie de-a mea: „Odată mi-a ie 
şit în drum un ciine/ bubos și chior/ murdar 
de glod/ șchiop de-un picior/ gi tare infome- 
tat/ Aveam într-un ziar un colţ de piine/ dar 
pină să i-l dau, el m-a mușcat/ biet vaga- 
bond/, de cind ii fi umblind fara de hrana/ 
bătut de oameni, și ciupit de muște,/ chelă- 
lăind dupa un pumn de huște./ Mi-am șters 
cu piinea singele din rana/ și-am dat-o lui 
apoi să o mănince/ de-atunci toți clinii sar/ 
ca sa mă muște”/ 


— Ştiu şi eu? Următoarea poezie s-a numit 
„Lebedeie”, un sonet din, „Caleidoscopul lui 
A. Mirea”, scris de D. Anghel şi Şt. O. losif 
Examenul se incheiase. l-am privit pe exami- 
natori cu amărăciune, neincrezător. C. Focca 
s-a apropiat de mine, intinzindu-mi o banc- 
notă. Băiete, mi-a spus, ai reușit și vei fi bur- 
sier. Pină una alta, ia suta asta de lei și du-te 
de prinzește, că eu cred că ești flămind. 


— Asta a fost tot? 


— Asta a fost în octombrie, pentru câ la 1 
martie, din cei 30 de candidaţi admiși au ră- 
mas după o primă „triere“ numai 15, iar pina 
la al vire nu ştiu cum s-a făcut, cum s-a 
dres, dar de absolvit am absolvit doar eu, în 
1944. Examenul l-am susţinut cu lon din „Nè 
pasta“ lui LL. Caragiale și cu „Avarul“ de Mo- 
lière. 


— citeva apariții nesemnificative, in 
fiim, Călinescu v-a distribuit in rolul 
principał comunistul Anghel- din „Destă- 
opieki 3 amintiri vă leagă de acest prim 
mare r 


— Bădie Maftei, in cite roluri „aţi ars“ pink 
acum, păstrind neatins secretul „o prezență 
de neuitat"? 


— lntii şi intii, protestul unei regizoare ce- 
lebre in epocă. La scurt timp după inceperea 
filmărilor, a vizionat materialul filmat, m-a vă- 
zut gi pe mine in „carne şi oase” și i-a spus 
regizorului: „Voi nu $tiafi că pentru un ase- 
menea rol este nevoie de un bărbat înalt, voi- 
nic, puternic, unde l-ați găsit pe Ernest Maf- 
tei, că-i așa de pricăjit, numai dacă s-ar naște 
a -doua oară poate corespunde personaju- 
ui...“ 


py wiare ame ră Erna Maftei 
în distribuția lui, ne vom reaminti rós- 
foind presa vremii: „Oricit de simplu gi cum- 

ar fi eroul in vi nu se poate ca artis- 


ul să nu descoperi 


— Dacă stai să le numeri, sint peste o sută 
douăzeci. Şi uneori e bine să-ți mai tragi su- 
fietul, numărind. „În fiecare noapte ginduri/ 
Fărim în mintea mea ca-n piuă/ Și nu-mi dau 
pace pin' la ziuă/ Stihii şi stihuri“ Între sapă 
și cażma mai ticluiesc cite un rondel. Se 
spune că dacă te prind muzele, nu scapi cu 
una cu două. Bunăoară cu epigrama: să vezi 
cum s-a potrivit treaba, cum s-a răsucit, 
vorba e că am apărut și in antologia epigra- 
miştilor. Dar parcă m-ai întrebat de roluri, nu 
de altceva. Stind strimb și socotind drept, 
uite, numai Sergiu Nicolaescu m-a distribuit 
în trei roluri de neuitat pentru mine. in 
1927—1928, cind eram într-a intiia primară, 
am luat ca premiu „Velerim şi Veler Doamne" 
cartea scriitorului Victor lon Popa. De unde 
să ştiu eu, atunci, că după o jumătate de 
veac se va face un scenariu după carte și eu 
îl voi juca pe Petrache cantonierul... Sau rolul 
din Războiul pentru independenţă sau cel din 
Mihail ciine de circ sau... despre fiecare ar 
cam fi ceva de spus, că eu n-am ales nicio- 
dată rolurile după întindere, cum s-ar zice, 
după numărul de pagini. Eu știu de la ai mei, 
țăranii din Prajesti, că dacă baţi un cui şi l-ai 
bătut bine, scindura nu se mai clintește din 
loc. Cam asta ar fi. 


e in adincul unul aseme- 
nea sufiet patosul eroic al participării la revo- 
ra db aer uneori tainic, nemśrturisit, dar 
a existent către cuimile viitorului. 

Un asemenea patos il caracterizează pe An- 
=. a fost relevat de actorul Ernest Maftei. 
i] tegte să individualizeze cu arta pe 
combativul secretar al organizației de partid 
sătești. Viu și expresiv, chipul secretarului iți 
rămine in minte prin strălucirea ochilor, prin 
pasiunea pe care o pune omul acesta in tot 
ceea ce face, intransi sa de comu- 
nist, faja de greșelile tovară: gi uneltirile 
pe „arcy peer drogowi a 

c 
se desfășoară pe fundałuri albe“. 


— Întotdeauna am respectat ideea perso- 
najului, ideea replicii, dar am făcut-o pe 
limba mea, în felul meu, adică i-am pus carne 
și singe, i-am suflat viață din viața mea. 


— Aţi avut un chip şi o fire potrivite pentru 
un anume „empiol“. 


— Spuneti-mi de ce ați părăsit teatrul? 


— Eu am o părere a mea, deja verificată. 
Nu poți să alergi cu sufletul la gură de la re- 
petiția generală la platoul de filmare, să gifii 
între secvențe, străduindu-te să-ţi dai totuşi 
măsura talentului. Dar dacă nu s-ar fi inven- 
tat filmul, fii fără nici o grijă, ramineam in 


teatru. 


— Cu ce incepe o zi din viața dumnea- 
voastră? 


— Așa este. Chip de țăran. Dar mai e ceva. 
La filmul Convoiul, de pildă, trebuia să spun 
o serie de replici care nu făceau decit să re- 
pete faptele de pe ecran. Nu merge, i-am zis 
regizorului Mircea Moldovan, nu vreau să ma 
fac de risul lumii, la batrinefe. Să ştii că eu 
transform personajul, îl fac mut. Zis și făcut. 


— Mă gindesc la ce și cit am făcut, dar 
mai ales la ce și cît mai am de făcut. 


ileana PERNE$-DANALACHE 


https://biblioteca-digitala.ro 


(Urmare din pag. 4) 

a avut scenariul acelui frumos film lacob nu 
cunosc nici macar dacă filmarile s-au facut 
intr-un singur loc (comună, funicular, am- 
bianta, etc.) — dar senzaţia locului asta, pur- 
tarea spectatorului prin locul ăsta, reacțiile 
eroilor filmului la acest loc, ramin un dat al 
reuşitei filmului. ca autenticitate. Și ajung 
astfel la o altă problema, la un alt aspect al 
scriiturii de film: localizarea acţiunii. Esie 
inutil (aș zice „inuman*), sa scrii, de pilda 
următorul text: „Ana traversează sala cantinei 
cu platoul in mină, iese din sala de mese — 
prin ferestrele acesteia se zareste un tren ac- 
celerat trecind in goană — afară se cutre- 
mura de frig. priveşte cu speranţă crestele 
munţilor, lasă platoul să-i cada din mina...*, 
iar tu să vezi, pe ecran: Ana traversind sala 
unei cantine dintr-o binecunoscută întreprin- 
dere bucureşteană in care cei de la mese sint 
in camasa — prin ferestrele cărei cantine se 
zareste, fugar, un Diesel-electric filmat câtre 
Timpa — afară se cutremura de frig, privind 
un lan de floarea soarelui filmat in Banat şi 
scapind platoul din mină, acesta cufundin* 
du-se intr-un noroi reavân... Sint convins că 
un om care se hotărăște sa scrie o partitură 
literară pentru un viitor film (am impresia ca 
am descoperit un termen cu această „parti- 
tură pentru un film" — fie-mi iertata lipsa de 
modestie!), are obligaţia. înca din text, a pre- 
ciza Locul in care igi propune destasurarea 
acțiunii, ambianța, mirosul acestuia unic, 
pentru că el există — și asta numai pentru a 
veni in intimpinarea regiei, a obliga in mod 
creator regizorul să facă un acasă cinema- 
tografic din filmul sau — şi nu a-l lăsa (pen- 
tru că se poate, pentru că e mai comod 
sau distribuția, sau etc), sa recreeze spa- 
tial-geografic, sau local, o lume creată mo- 
zaical, deci fără putere de convingere 
Amintiţi-va pentru exemplificare extraordi- 
nara penetranta a unor pelicule precum: Un 
condamnat la moarte a evadat filmat intr-o 
celulă; Hamiet-ul lui Laurence Olivier (in cas- 
telul Elsinor), incidentul (un vagon de me- 
trou) sau Mihai Viteazul (in acest caz — o in- 
treaga (ara!). 


$. încă, dialogul: dacă există o vorbire 
„Ca-n literatură”, sau una „ca la teatru", 
există şi o vorbire „ca-n tiime“ — dar care e 
departe, e foarte departe de vorbirea „ca-n 
viață“, așa cum am crezut multă vreme și am 
greșit amarnic incercind să o folosesc in sce- 
narii. Tirziu am înțeles că vorbirea cinemato- 
grafică, dialogul cu alte cuvinte, obligă la o 
concentrare alit de puternică, trebuie să fie 
atit de sintetică, incit a incerca să procedezi 
invers — adica a incerca să vorbeşti „can 
filme” in viața de toate zilele, ar fi. practic, o 
imposibilă comunicare: ceva ca un dialog in- 
tre două mitraliere surde. Și, iarâşi, destul de 
tirziu am înțeles că din moment ce eroul 
apare pe ecran schimonosindu-se de durere, 
este inutil sa mai și explice, verbal, ca il 
doare măseaua; sau că patrunzind in sala de 
şedinţe a intreprinderii, delegatul de la judeţ 
— pe care l-am văzut anterior şi ştim deci ce 
funcţie are — să fie prezentat muncitorilor de 
câtre preşedintele de sindicat: „Dinsul este 
tovarășul X, de la județ, va participa la lucra- 
rile noastre!'. 

Citind un bun scenariu de film (din păcate, 
şi de neinteles, publicaţiile noastre de specia- 
litate omit publicarea unor scenarii cele- 
bre!?), este imposibil să nu remarci concen- 
trarea dialogului. redus ła esențialul necesar 
comunicării, nereferindu-se la vreun ama- 
nunt. Un film văzut, și povestit apoi cu voce 
tare — așa cum fac puștii, in grup — acesta 
este, cred, modul, formula în care se poale . 
scrie un merituos scenariu — cu condiția ca 
filmul „văzut“ să nu existe, ci să fie realizat 
abia apoi, după acel text propus. inainte de 
realizarea fiimului Mihai Viteazul, intr-o re- 
vistă literară a apărut un fragment din scena- 
riul acestuia scris de redutabilul scriitor şi ci- 
neast Titus Popovici; pe cei interesaţi, la rin- 
dul lor, a încerca să scrie pentru cinema, îi 
rog să recitească acest fragment al unui sce- 
nariu de excepţie: vor înțelege mai bine ce 
am vrut să spun in 'rindurile de mai sus. 

Una peste alta şi in ceea ce priveşte textul, 
partitura cinematografică scrisă, lucrurile nu 
numai că pot pârea complicate, dar chiar și 
sint. Au existat (Cesare Zavattini, de pildă) şi 
sint scenariști celebrii — numele lor a rămas 
și va râmine ascuns in spatele principalului 
realizator al filmului, regizorul — și este ab- 
solut normal. Un scenariu, pentru un regizor 
(in atara faptului în care însuşi el, regizorul, 
este și scenaristul propriului sau film — ceea 
ce e ideal!). reprezintă paleta pentru un pic- 
tor: regizorul îşi va așeza pe paleta asta culo- 
rile şi le va combina precum dorința și talen- 
tul său; condiţia insă e aceea ca paleta să re- 
ziste, să nu fie făcută din mucăva... Esenţa 
mesajului filmului o dă filmul însuși, odată ie- 
sit pe ecrane și mai ales aşa cum a ieșit, 
el, insă, mesajul ăsta, chiar și „in nuce”, 
trebuie neapărat a fi conţinut în sce- 
nariul cinematografic. Dar nu numai atit: in 
Surorile de pilda, mesajul piesei lui Horia Lo- 
vinescu a fost păstrat in intregime, dar, deşi 
atit Mihu cit şi subsemnatul au câutat să 
esentializeze cinematografic dialogurile dra- 
maturgului, copleșiți poate de respect faja de 
personalitatea acestuia, n-am dus lucrurile 
pină la capăt și filmul a ieșit așa cum a ieșit: 
un hibrid. Onorabil, mă rog, dar hibrid. 

Cred ca — şi repet, în incheiere — a scrie 
un scenariu pentru un film nu înseamnă ni- 
mic altceva decit a povesti hirtiei albe, indife- 
rent pe cîte pagini, un frumos film pe care 
l-ai văzut, care ţi-a plăcut sincer, cu condiția 
ca acesta din urmă să nu fi existat niciodată. 


Horia PĂTRAȘCU 


stop-cadru 


Între alb-negru gi color 


— i oată curtea boierească trăiește liniştită 
şi bogata, (...). Fara a fi risipă și zarvă, curtea 
pare populată și bogată" — casele boierului 
Dinu Murgulet şi. antitetic, universul lui Ta- 
nase Scatiu — „Intr-o curte mare se intin- 
deau șiraguri de case de nuiele lipite cu lut. 
sandramale de scinduri; cotinete de gain: 
(..) in fine, tot felul de acarete, făcute in 
pripă si pe ieftin.” Astfel iși construiește scrii- 
torul personajele, în alb și negru, pe un sis- 
tem de opoziții care torțează progresia dra- 
matică; realismul lui Duiliu Zamfirescu se ci- 
teste prin corectivul clasicismului. In filmul 
lui Dan Pita, reluat la Cinemateca in debutul 
stagiunii, raportul devine mai subtil, persona- 
jului pozitiv i se adaugă un „bemol“ la cheie. 
în timp ce personajul negativ beneficiază de 
un „diez“, facind ca opoziția sa fie mai puțin 
drastică spre profitul realismului. al 
credibilitafił. 

Relevanta in acest sens este secvența pełi- 
tului, unitara functionind — prin poziție și cus 
mul de motive — ca uvertură: „echipajul“, în- 
dreptindu-se spre Comanesteni, este petrecut 
de o liotă de copii puși pe $otii, pe-care sługa 
n-o dovedește. Cadrul subliniază derizoriul: 
lipsa de respect se echivalează cu lipsa de 
teamă. Arendașul patrunde in casa lui Mur- 


gulet daca nu neobservat. oricum neidentifi- 
cat: semn ca „obiectui” nu reprezintă un peri- 
col. Scatiu este insotit de o mama (antolo- 
gica partitură a Elizei Petrachescu) ce nu-și 
disimuleaza nici condiția, nici viciul „Co- 
neacul numai ce-l miros şi-mi face bine’ şi 
o slugă unsuroasa cu ascendenta in dicken- 
sianul Uriah Heep: peisaj sordid. mai putin 
pernicios insa decit maleficul evoluind in 
„cimp steril”. Prin aglomerarea atributelor cu 
semn negałiv — nu este un paradox per- 
sonajul se „umanizează”, devine inteligibil si 
pasibil de un nou tip de relații. Atmosfera de 
la conac — poză pe cutia de bomboane ce-o 
primea bunica in dar (atit: imaginea este 
semnată de Nicolae Mărgineanu), defineste o 
stare, un mod de existenţa chiar: imobilitatea, 
cantonarea intr-un timp revolut, in ultima in- 
stantà lipsa de vlaga (fraza domoală spusă cu 
voce hiriita de Vasile Niţulescu, transparența 
Cristinei Schiopu). Taberele stau faţă în fața, 
dar lupta nu se va da 

Dur pină la grosolânie, abuziv, neinteresat 
in arta simulării și a disimulării, Tânase Soti- 
rescu capâtă prin Victor Rebengiuc_o forța 
copleșitoare Nu mai este doar „exponentul 
noii clase”. E! crește in consistenţă. individu- 
alitate şi materialitate Devine astfel posibilă 


vă recomandăm 


Simbolica „arcă a lui Noe“ 


N u cred că greşesc prea mult dacă văd 
ingerul exterminator printre operele „suma- 
tive“ ale lui Bunuel: se simt aici, ca şi in Viri- 
diana sau în Farmecul discret al burgheziei, 
infiltrații subtile ale experimentelor sale mai 
vechi, participante acum la o sinteză cinema- 
tografica de mare originalitate. 

-+ S-o iau — însă — de la început. Adica 
de la inceputurile carierei lui Bunuel. S-ar 
putea spune că — intr-un fel — marele regi 
zor a fost, de-a lungul vieţii sale, un bun in- 
sotitor al secolului şi al principalelor lui ex- 
periente artistice. S-a afirmat, după cum se 
știe, odată cu avangarda, căreia i-a oferit 
operele cinematografice cu cel mai mare im- 
pact: Ciinele andaluz (1928) și. Virsta de aur 
(1930). A exersat atunci — asemeni colegilor 
lui din toate artele, de la Breton si Eluard la 
Picasso și Miró — imagismul șocant și sim- 
bolistica brutală, cu substrat psihanalitic. A 
evoluat apoi câtre activismul social al Ţării 
fără piine (documentarul din 1932), intr-o 
anume simetrie cu trecerea românului Geo 
Bogza de la poezie la reportajele demasca- 
toare din anii '30. Pe aceeași linie, dar în 
contextul istoric de după războiul al doilea, 
de revendicări întru recuperarea „restantelor” 
de civilizaţie ale lumii sărace, vor merge ma 
joritatea filmelor perioadei mexicane. Los ol- 
vidados (1950) şi celelalte. Tot atunci, Bunuel 
a găsit de cuviință să testeze și noile înclina- 
ţii ale cinematografului spre ecranizare și 
spre povestea sentimentală, drept pentru 
care filmografia sa înregistrează o adaptare 
după „La rascruce de vinturi”, Abisul pasiunii 
(1953), (ceea ce justifica — bunăoară — ana- 


liza unui Bunuel „De la suprarealism la melo- 
dramă“, cum a sunat titlul unei prelegeri sus- 
ținute de criticul Aura Puran in cadrul 
Cursului de istorie a cinematografului organi- 
zat cu citva timp în urmă, în stagiunea 


Parabola unui impas 


Mari partituri pentru mari interpreți (Victor Rebengluc. Rodica Tapalagă 
Carmen Galin in Tänase Scari de Mihnea Gheorghiu și Dan Piqa' 


relația cu personajul creat (atit de suculent) 
de Rodica Tapalaga. sau cu personajul mutei 
(Carmen Galin) o ipostază cu totul spe- 
ciała a eroului, meritind o discuţie aparte —, 
corectind”, în același plan, şi cuplul inițial 
Tanase-Tincuta. 

Ceea ce pare, la o primă lectură, agresiune 
este, de fapt. o cedare; unica schița de es- 
chivă, repede stinsă, a lui Murguleţ este „fo- 
dulia*: „Zau aşa, coane Dinule, cind zice 
mama că eşti fodul... De-atita vreme vecin cu 
moșiile şi să nu ne lovești dumneata o dată 


1985—1986, de Cinemateca bucureșteană). 
in sfirgit, la începutul anilor '60, marele regi- 
zor se dezvăluie prin Viridiana (1961) şi Înge- 
rui exterminator (1962), filme care semna- 
lează prin anumite date ale lor, intrarea in re- 
zonanta cu problematica existenfialismului și 
mai ales a literaturii absurdului. În același 
timp, ele păstrează, in forme rafinate, unele 
elemente de onirism şi de simbolism șocant, 
„post-avangardiste”, sa le spunem, precum și 
altele de critică socială, deviată spre satira 
De asemenea, par o serie de luări de poziţie 
față de catolicism — de pildă — in Nazarin 
(1959) gi conduse pină spre Tristana (1970). 
Cu aceste „arme“ in panoplie, Bunuel reu- 


rul exierminator de Luis Bunuel 


cu Silvia Pinal, Enrique Rambal, Jacqueline Andere) 


note de regizor 


Misterul cuvîntului, misterul imaginii 


CAROR astazi, romanul lui Stanislaw 
Lem, ecranizat de Tarkovski, se defineşte ca 
una din operele de virf ale secolului nostru, 
reprezentativ, mai ales, pentru spiritul mijlo- 
cului acestui veac deschizator de noi destine 
ale umanității. Valoarea romanului nu consta 
însă doar in acest „Geistesgeschichte”, ci, 
desigur, in întreaga formulare literară inclu- 
zind simbolistica, metafora, mitul, originala 
construcţie lingvistică. Aducind în actualitate 
„ cea mai nobilă tradiție romantică a literaturii 
fantastice, Lem creează cu Solaris un poem 
de dragoste și adevăr psihologic despre con- 
diția omului modern ia răscrucea destinului 
său. Sarcina ce și-o asumase Tarkovski era 
nu numai dificilă, dar și improprie. Asemeni 
oceanului solaris-ean, giganticul „creier“ a 
cârui materie palpitinda se refuza atingerii, 
neocolind totuși apropierea, materia literară a 
romanului acesta atit de debitor vrajei cuvin- 
telor, ca materie a sa proprie, se refuza, desi- 
gur, atingerii material-totogratice a „punerii 


in scenă” si a „filmării”. Dar pe Tarkovski, 
încă tinăr şi întreprind il tentează „miracolul“ 
il atrage vraja acestei cărţi de excepţie, il 
atrage incantajia verbului ei ademenitor și 
vorace. Tarkovski pare a lupta cu imposibilul 
pentru a reuși ceea ce ei ştie că are mai bun 
arta lui Lem: misterul. Dar parcurgerea ima- 
ginii literare se face din senzaţie in senzaţie, 
prin alcătuiri de cuvinte, ajungindu-se de la 
un scenariu imperceptibi! la unul perceptibil 
O literatura fantastică de valoare — și ne 
amintim de „Remember“ a lui Mateiu Cara- 
giale — nici nu se poate de altfel povesti, 
cum nu se poate povesti misterul unui tablou 
de Bosch sau Magritte... Dar aici, in film, cu 
această demascatoare, naturalistă imagine 
fotografică, realul greu reușește a fi straniu, 
căci stranietatea ar trebui să fie ea insâși rea- 
lul. Şi totuși, Tarkovski reușește. El transmite 
misterul romanului (care vrea să fie și cel al 
subconștientului), dar nu prin mijloacele au- 
torului — ar fi fost chiar imposibil — ci prin 
ceea ce talentul sau fi hărăzise: stăpinirea 


| tamorfoză dintr-o 


materiei artei sale. Acea mișcare, curgere, 
plutire în spaţiu a oamenilor și obiectelor; 
jonglarea cu spaţiul şi timpul (spune el: „fil- 
mul nu tine cont decit de timpul său propriu, 
ei are ritmul său, care nu e cel al spectatoru- 
lui”), această curgere spaţialo-temporală ce 
se vadeste — iată — singura capabilă sa 
transpună misterul literaturii. Acea „stare de 
veghe" în vis, mai concretă decit realul, cum 
spune Lem, este transmisă prin parcurgeri vi- 
zual-auditive de mare subtilitate, şi invenţie 
Poezia acestei subtile dizertaţii artistice dės- 
pre limitele și resursele creierului uman ce se 
reproduce pe ei pină la limita antropomorfis- 
mului său derivat, în care dragostea e îm- 
pinsă pină la esenţa sa mitică (oare nu con- 
sună „Solaris” cu „Miron gi frumoasa fara 
corp“?) este aici tradusă in cadre lungi de 
mare încărcătură emotivă (Tarkovski: „Nu pot 
taia un cadru construit pe o idee; să-l scurtez 
e ca și cum aș omori o ființă vie”) 
Spectatorul lui Solaris străbate drumul rea- 
lului cel mai anodin din aproape in aproape: 
realul unei locuințe, a unui laborator spațial, 
al unor mingiieri şi șoapte, apropiindu-se, pe 
nesimţite, de mister, trecind prin neliniști si 
temeri inăbușite, pină la acea osmoză între 
spaimă și lirism. Marca unei capodopere! 
Irealul, misterul, pentru a fixa mai bine realul 


Prin artă, regizorul reușește, astfel, acea me-. 
literatură a misterului 


într-un film, cu materia și limbajul său. Insu- 
mind miracolul şi dindu-i formă filmică, cine- 
matograful se dovedește, din nou, o arta cu 


https://biblioteca-digitala.ro 


pe la noi?/ A: dreptate domnule Sotiresću, 
dar nu știu cum s-a facut...*. Simbolul ceda- 
rii: Tincuța primește colivia oferita de Tā- 
nase. Sa se teamă de duşmani și cind aduc 
daruri? Nu. Comâneştii şi-au asumat statutul 
de invinsi. Tanase Scatiu n-a darimat zidul 
dintre caste; porțile s-au deschis singure in 
faţa filozofiei lui: „Voi aveţi titluri, eu am bani. 
Ai bani, ești boier”. 


Marina ROMAN JUC 


şește in Viridłana și în ingerul exterminator 
dozaje inspirate, prin care ele se pun reci- 
proc în valoare, şi aduce totul la numitorul 
comun al unui stil narativ personal, amestec 
de simplitate epică și halou obscur, de serio- 
zitate patetica și ironie disimulată. Va aplica 
rețeta și după aceea, avansind către lucidita- 
tea rece, aproape absurdă, din Jurnalul unei 
cameriste și către maliția calmă, seducător ti- 
cluită, din Farmecul discret ai burgheziei. 

Îngerul exterminator se numără printre 
acele capodopere cinematogratice care me 
rită o analiză didactică, secvenţă cu secvență 
și cadru cu cadru. Bunuel a conceput-o ca 
pe o tipică parabolă a spaţiului închis, cu o 
amplitudine a semniticaţiilor bătind înspre lu- 
mea întreagă. Ca pe-o simbolică „arcă a lui 
Noe”, ori ca o „corabie a nebunilor“, perso- 
najele filmului se văd angajate într-o confrun- 
tare care le va dezvălui adevăratele chipuri și 
ne va da, astfel, o imagine — metonimică! — 
a fizionomiei umanităţii genetice. Binele și 
raul ies treptat la iveală, în imprejurarea ab- 
surdă a „blocării“ in luxosul salon, deși nu 
există nici un obstacol vizibil. Ironia lui Bu- 
nuel este de a înfățișa totul in culori foarte 
minufios-realiste, cinic-realiste, incit degra- 
darea morală are o teribilă concretețe psiho- 
logică și comportamentală, urmărită în strins 
paralelism cu transformarea salonului în spa- 
ţiu-bun-la-toate, bun deopotrivă pentru mi- 
ci-mari dări in spectacol şi pentru incropirea 
necesarelor culcușuri! Faţă de acest natura- 
lism deloc inocent, cheile de „interpretare 
metafizică" produc, atunci cind își fac apari- 
ia, scurtcircuite emoţionale puternice, cu 
orta revelatorie, cum se întimplă în final, 
cind sugestia reiterării „blocadei“ în spaţiul 
unei catedrale e punctată simbolic de „ata- 
cul" în pas saltat al simpaticei turme de oi ar- 
cadiene, (de nu cumva vor fi fiind miei pas- 
cali!) În atare ordine de idei, titlul filmului igi 
are — evident — tilcurile sale... 


lon Bogdan LEFTER 


posibilităţi egale cu ale celorlalte. Ecranizind 
„Solaris”, Tarkovski și-a validat încă o data 
calitatea de mare maestru. 


Savel ȘTIOPUL 


Descoperirea cosmosului, 
de ştiinţă, dar şi de conştiinţă 
(Solaris de Andrei Tarkovski 

cu Natalia Bondarciuk) 


o problema 


B ună dimineaţa, sau bună zida. sau buna 
seara! (pacat ca nu ne spunem, ca englezii, gi 
burta dupa amiaza!) Sint foarte timid și am 
ezitat indelung pina a mă hotări să scriu rin- 
duriłe de față, cu ati mai mult cu cì n-am 
mai scris niciodată ta o revistă (ceva asemă- 
nator). Dar, mai întă să mă prezint: ma nu- 


1 measc.. 


Cam așa incep cele mai multe din scriso- 
rile ce mi le-a incredințat redacţia pentru a 
încerca să susțin un dialog cu spectatorii 
care nu trebuie să fie numai spectatori (sau 
cu cititorii care. nici ei, nu trebuie să fie nu- 
mai cititori). Știu că intru pe un teren în care 
a strălucit ani în șir verva poetică a admirabi- 
lului scriitor Radu Cosaşu. ceea ce, ca să fiu 
în tonul corespońdeniilor noştri, îmi sporește 
timiditatea, dar sper că. fiind vorba nu de un 
monolog ci de un dialog, voi reuși să conti- 
nui, într-un fel sau altul, munca predecesoru- 
lui meu. Dintre (multele) sute de scrisori care 
s-au adunat, după o pauză (să recunoastem!) 
cam lungă, voi încerca să pun în circulație, 
in limita spaţiului disponibil, opiniile dumnea- 
pore: cu privire la filme. 
Locul intii în „top“ continuă sà- dețină, w 
resc. cele trei fiłme ale lui Nicolae Corjos $i 
George Şovu: A le e Pac 1 Licee- 
nii, Extemporai la Firesc. intruch 
majoritatea covirgitoare a celor ce ne scriu 
este formata din tineri. dintre care cei mai 
mulți. desigur. elevi. Există aprecieri cu ca- 
racter absolut. 
e Rodicăi:Sima, din Giurgiu, ii pare rau că 
nu ştie să spună ce i-a plăcii cel mai mult in 
„i „Pentru ca mi-a plăcut totul” 
Alţii igi descoperă situaţii şi trasaturi comune 
cu ale personajelor filmului, încredinţindu-ne. 
mai mult sau mai puțin confidential, secvențe 
din „fitme” intime. Mulţi corespondenți au o 
viziune categorică. 
e Dănuţ-Vasile Anghel, dm Bucureşti, de 


“pilda, multumind realizatorilor „pentru faptut 


că şi-au adus aminte de noi. de adołescentii 
acestor zile. de viaţa. de framintarite şi senti- 
mentele noastre. şi ne-au dăruit aceste filme 
în care ne-am văzut pe noi”. își exprimă do- 
rinta ca în fiecare număr al revistei sa apară 
cite un articol despre şi cite o fotografie din 
aceste filme... Chiar în fiecare număr, e ; 
Am nedreptăți alte filme. Dar din cind in 
cind... După ce-i elogiază pe actorii („Cara- 
mitru a fost magnifict'... _.am avut fericirea 
a avea un astfel de om — Socrate, n.n. — 
drept diriginte“; „cu respect mă inclin și sarut 
mina Tamarei Buciuceanu”)... 


© Popa Emii-Sorin (soldat). din București, 
schițează citeva observaţii critice pe margi- 
nea Extemporalului...: „necesitatea happy 
end-ului conduce la rezolvarea (destul de) 
simplistă a conflictelor. isosce! face „mea 
culpa”, elevii igi roagă profesorul sa ramina. 
fiica rătăcitoare se reintoarce sub aripa pro- 
tectoare a tatălui. se speră că legătura senti- 
mentală ce s-a infiripat intre „fiłozofie" si „ro- 
mână” va avansa, mare bucurie, fotografie 
inerenta și... “The End-" Ce pot să-i spun co- 
respondentului nostru e ca există filme — 
unele foarte bune — care au happy end-ui 
înscris in prima secvență (totul e săi œ 
tești...); așadar nu trebuie să se mire: acesta 
e tipul de fiim: 
© O scrisoare colectivă: „Elevii Liceului mi- 
nier Gura-ttumorului mulțumesc pe aceasta 
cale realizatorilor acestui film (Extemporal...) 
care a adus în prim plan ati de minunata 
adolescenţă, cu atit mai mult cu că filmele 
care să aibă eroi cu ghiozdane. panglicute și 
inimi fierbinţi sint atit de rare. „Pornind de la 
fiimele Deciarafie și Liceenii... 
© O elevă din Giurgiu (cl a X-a). care avea 
ca temă de clasă prezentarea unui film: „Eu 
am scris filmul Liceenii poate nu ma credeți 
l-am scris cuvint cu cuvint am lucrat-ia e! o 
saptamina am scris 56 pagini de caiet iar la 


‘liceu l-am citit în 2 ore și tot nu i-am terminat 


pentru. că tov. profesor m-a întrerupt şi mi-a 
dat nota 10”. Mă gindesc cit ar fi durat lec- 
tura dacă iaca noastră cronicară (sau 
scenarist?) ar fi pus şi semnele de punc- 
tuație.. 

e O sugestie inedită ne sosește de la Ba- 
câu: ..inegalabiia Tamara Buciuceanu Bo- 
tez, profa isoscel, cu zimbete, fisticeli su- 
perbe, avansind ideea unui posibii amor se- 
cret pentru Socrate”. (Stingaciu Sanda, cce- 
fecționera) 


e Şi. pour la a bonita, bouche. o apreciere ci- | 


ica: „.Extemporał ta diri 

fiim placut ca o tomboană fondanta ela ssp 
cu vanilie și cu fistic: cu vanilie — pentru o 
primă impresie de agreabil, plăcut, convena- 
bił tuturor. şi un fistic (unda delicată de per- 
suasiune) care te urmărește şi te face nu nu- 
mai să-i înţelegi, dar să-i și iubeşti pa acești 
tineri cu destinele abia în formare. (...) Isos- 
ceł este ca un cozonac cu nucă parfumat cu 
toate mirodeniile pamintułui." (Maria Stan. 
Tirgowięte) Bine ar fi să ni se servească fiime 
nu numai i cinema, ci şi ła cofetărie... 


Alte păreri. despre alte fiime. data (datile) 
viitoare... 


in centrul atentiei: 


Spectatori, nu fiti numai spectatori 


Spectator la 


„capa şi sfadă'? 


FT 


Hi 


TT r 


LEPE 


Faze 
żę 


PŁD) 


ii 


REDNET 
ir hini 
i i 


https ://biblioteca-digitala.ro 


Spectatorul 
dińtre 
oglinzi 


A. imprumutat — doar pentru rinduriie 
care urmează — titlul unei faimoase rubrici 
publicistice a lui Camil Petrescu și veţi inte- 
lege de ce. imaginea văzută in oglindă este 
propria ei  refiectare. între doua oglinzi para- 
lele, imaginea se multiplică pină la insinuarea 
iluziei optice a unei infinitafi de imagini iden- 
tice, ceea ce, în planul rationamentului ab- 
straci, ar corespunde unei generalizàri faise. 
intr-un fitm apare, sa zicem, un vinzator hoț. 
Unii se lasă adementti de iluzia oglinzilor pa- 
ralele si deduc fie cà toți vinzatorii sint hoți. 

fie că acesta este mesajul filmului. Cu acest 
tip de generalizări false a intotdeauna 
dogmatismui. măturind, cu matura „tipicułu , 

| tot ceea ce era particularitate şi adevar artis- 
oc. 


Huzia optică a oglinzilor wa tk ach 
 „autósugestia dogmatizanta şi-a facut loc 
_ (intr-o_forma naivă) şi în unele sorśsar ale 
„gultórilor noştri. Supărată pe un aficoi cu 
"care nu e de acord. semnatara une scrisori 
| îşi extinde consideraţiile pina la a cuprinde 
toată critica, şi nu numai critica cinematogr: 

„fică, dar și pe cea muzicală sau literară. „Mă 
ingrij faptul că unii critici încurajează 
filmele româneşti. oricum ar fi ele: proaste 
sau mediocre. Să fie oare din incompetența 
profesională? Nu cred, din moment ce pro- 
ductii straine, atoare celor mentio- 
nate, sint sfirtecate în bucăţi”. Pina aici, ob- 
„ servatia e rezonabilă, iar fenomenul remarcat 


„s-ar explica printr- o tendinta „protecţionista” 
"a unor critici vizavi de producţia cinemato- 
grafica naţională, în tradiția principiilor gene- 
roase ale pașoptiștilor care incurajau con- 
struirea unei literaturi naţionale Dar cores- 
pondenta se hazardează într-o escaladare a 
| generalizărilor. „De altfel, de ce să nu recu- 
noastem, lucrurile stau ta fel in film, în mu- 
zică. ca şi in literatura contemporană. „Orice” 
| e al nostru este elogiat pentru că este ai nos- 
tru (..). Dacă ar fi să spunem lucrurilor pe 


respectului nu neapărat tata - 
pera', ci față de cei căruia ï aparține 


aceasta.” Tabloul descris este idilic și duios. 
Dar stiu numeroși regizori, scriitori și muzi- 
cieni care ar fi gata sa depună mărturie asu- 
pra felului in care au tost „sfirtecaţi in bucăţi“ 
„de câtre critică, dupa cum nu rețin vreun caz. 
în ultimii ani cel puțin, în care critica, în tota- 
Htatea ei, să fi ełogiat o lucrare mediocra - 
pentru simplul motiv că este „a noastră“. CR 
privește respectul față de autorii capodopere- 
tor. e pe deplin meritat, dacă într-adevăr ca- 
podoperele sint capodopere... 


De acord că nu e cazul să lauzi o lucrare 
mediocră numai fiindcă e „a noastră”. dar 
"GIG sa faci praf toată critica (cea piastica şi 
cea teatrală au scăpat ca prin minune!) tot 
numai fiindca este „a noastră”. 


EET CB 
i Hon 


-nu fiți numai spectatori” 
este realizată de. SOQLOM 


spectatorul gi opinia lui 


Gind spectatorul e cinefil... 


i ata un adevăr banal: dintre toate artele, fil- 
mul are cea mai mare nevoie de public. De- 
pinde de el. De aceea și l-a și format. L-a luat 
de mină cu hotărire, l-a inchis pentru o ora și 
jumătate într-o sală întunecoasă, l-a hipnoti 
zat, i-a scormonit creierul şi inima, facind 
apel la cultura și sensibilitatea lui, la asociaţi: 
de idei, dindu-i apoi drumul în stradă, nedez 
meticit încă bine, in așa fel incit viața in care 
se arunca din nou nu era altceva decit un tel 
de prelungire a filmului, (chiar dacă, mai în- 
totdeauna, o prelungire polemică, filmul re 
prezentind, de cele mai multe ori, fața ideală 
a realului). a 

in mai puţin de un secol, filmul s-a meta- 
morfozat extraordinar, trecind de la o desco- 
perire şi invenţie tehnică devenită in citeva 
decenii o industrie în toată legea, — la o ade- 
warata arta. O evoluţie stupefianta şi totodată 
extrem de limpede dacă e să o comparam cu 
a celorlalte arte, care s-au cristalizat de-a 
lungul mileniilor. Cum de a fost posibil acest 
salt uriaș? Cum de s-a contras o acoladă atit 
de încăpătoare — căci filmul a luat tot ce i-a 
trebuit din toate celelalte arte, atit din proce- 
deele lor tehnice, cit şi din cele artistice și de 
semnificație — reușind să se convertească 
într-un extract din ce în ce mai pur, aceasta 
este, fără îndoială, sarcina unei Istorii a cine- 
matogratului:să ne lămurească. Ceea ce sta 
în puterea noastră să ne explicam, — este 
faptul că o mare contribuţie la tot acest ga- 
lop transformator am avut-o și noi, spectato- 
rii de film. 

Filmul și-a marcat p pyziak $i de aceea 
au crescut împreună. Ca distanță este între 
„revolverul fotografic“ al lui E. J. Marey și fil- 
mul K: ha? Tot atita ca între „spectato- 
rul” fotogarfiilor luate la intervale regulate 
planetei Venus, care în decembrie 1874 tre- 
cea prin faja Soarelui și spectatorul de azi al 
unor imagini atit de frumoase incit par pic- 
tate cu mina, fotogramă de fotogramă. Tot 
atita ca între De I sugarului lui Lumiere si 
stop-cadrul pe Steaua ce ne luminează, din 
cind în cind intre doi brazi, in Siberiada: tot 
atita ca între primul star american, Florence 
Lawrence, care și-a inceput. cariera într-o 
adaptare extrem de teatrală după Shakes- 
peare și fruntea largă a lui Victor Rebegiuc, 
iluminind ca o planetă, în interiorul întunecos 
al unei case ţărăneşti, dovedindu-ne că o 
ecranizare după „Moromeţii“ poate fi un 
foarte bun film, dacă cei care-l fac, deopo- 
trivă cu cei care-l văd, il citesc bine pe Marin 
Preda. Și nu numai în literă, ci şi în spirit, ci- 
tind, pe deasupra, și tot ce s-a scris mai im- 
portant despre el. 

Spectatorul de film a crescut odată cu fil- 
mul. L-au ajutat şi „dușmanii“ filmului, dintre 
care, cel mai important, televiziunea, a fost și 
ceł cară a ajutat filmul să se delimiteze mai 
term ca gen artistic. Pentru că un film ca 


subiect liber 


Spectatorul 
trebuie 
să-l cunoască 


O intimplare a făcut să iau cunoștință de 
unica (probabil) producţie veselă a unui ab- 
solvent din promoţia 1988. Dorind sa infafi- 
șez, totuşi, un film măcar zimbitor (chiar şi 
numai în vreo citeva secvențe) iscalit de un 
linar la „Clubul umorului” de ia Costinești 
(intemeiat in acest an, cu periodicitate Iu- 
nara), am văzut prin bunăvoința profesoarei 
lieana Beriogea, rector al Institutului, Pringi 
in plasă semnat de debutantul Bogdan Dra- 

lescu. Scenariul — tot al sau — e inspirat 
le proza lui Gheorghe Brăescu, avind şi 
unele inserturi caragialeene. Filmul (de 40 
minute) mi s-a părut o comedie cinematogra- 
fică savuroasă, scrisă și gindită remarcabil în 
pastişă inteligentă a filmului mut și a prime- 
lor filme sonoare, construind cu pricepere şi 
har un univers provincial, derulind hazoasele 
peripetii intr-un ritm cit se poate de adecvat 


Prezentată în premieră absolută la grădina 
de vară din stațiunea tineretului şi, a doua 
seară, in sala polivalentă a hotelului „Forum“. 
comedia a fost aplaudată, aproape tot timpul 
de aproximativ 3 000 de spectatori, printre 
care se aflau și cei douăzeci de scriitori, ac- 
tori, muzicieni, participanţi la suita de mani- 
festări din cadrul „Clubului umorului“. Cred 


Anonimul venețian ori Ultimul impărat n-o sa 
fie niciodată la fel de frumos pe micul ecran 
ca pe marele ecran: andantele din concer- 
to-ul pentru oboi o să consune, în deplina 
„malinconie”, doar în ritmul lagunei, batind 
vechile ziduri ale Palatului Dogilor, sau, in 
foșnetul stins al vestitelor brocarturi, văzute 
pe un mare ecran. 

Spectatorul de azi este un degustător fin. 
El se deosebește de cel din anii 20—30, anii 
boom-ului cinematografiei transcoceanice;ca 
un bautor de vin de un oenolog, ca un gour- 
mand de un gourmet. 

Astăzi nu mai putem invoca publicul, Ma- 
ria-Sa publicul, — cum spune o mult folosită 
sintagmă — într-o omogenitate amorfa, Rea- 
litatea ne obligă să-l diterentiem, să ţinem 
cont de toate palierele sale. Şi pentru aceasta 
apar filme ca Liceenii și Extemporal la diri- 
genție și fiime ca Piesă neterminată pentru 
pm mecanică, Moromeţii, sau lacob, 
ilme pentru toți ca Pe aripile vintului și filme 
pentru „degustatori, ca Eclipsa; lista se poate 
continua la infinit. 

Tocmai democraţia culturală este cea care, 
lărgind spectrul, adincește specializarea și 
aceasta este valabil atit pentru creaţia artis- 
tica, cit și pentru receptarea ei. Un film va fi 


că s-a născut un nou regizor de comedie ci- 
nematografica. E elevul lui Geo Saizescu — 
mină bună de profesor — și are vădite simp- 
tome de personalitate. La rugămintea noas- 
tra, Bogdan Drăgulescu şi-a prefațat public 
asa într-o expunere concisă deșteapta și 
cultă. 

S-a relevat calitatea sa regizorală și în felul 
cum și-a compus distribuția: a reunit actori 
notorii — Mircea Albulescu, Stela Popescu, 
Cornel Vulpe, Marian Hudac, Magda Catone, 
Ileana Stana lonescu și alţii, studenţi în arta 
dramatică, apoi colegi și colege de ia Facul- 
tatea de regie (in figuratie) și vreo cițiva dile- 
tanti în apariții episodice. Caratul de omoge- 
nitate stilistică e înşă relevant. 


Primul film 
inspirat 
de literatura 
marelui umorist 
Gheorghe Brăescu 


Daca nu mă înşel, acesta e primul film in- 
spirat în întregime de literatura marelui umo- 
rist român Gheorghe Brăescu (1871—1949). 
Ofițer de carieră, Brăescu a debutat in litera- 
tură tirziu (la 46 de ani), incepind să scrie in 
prizonierat (în timpul primului război mon- 
dial). Primul său volum de schițe „Vine 
doamna şi domnul general" a fost salutat cu 
căldură de unii și criticat cu vehemenţă de 
alții. Eugen Lovinescu are marele merit de a 
fi înțeles că e vorba de un talent excepțional. 


cu atit mai bun cu cit va fi un film mai perso- 
nal, și va fi cu atit mai apreciat cu cit va 
creşte gradul de cultură generală a publicu- 
lui, ceea ce va accentua mult calitatea prete- 
rintelor. Un joc al paradoxurilor, similar cu 
cel practicat de Nichita Stănescu atunci cind 
igi lua drept co-autor pe fiecare cititor al poe- 
ziilor sale. Prin cine știe ce mecanism miste- 
rios al memoriei, ne amintim de finalul ma- 
gistrał al unui film de neuitat: Citeva zile din 
viața lui Oblomov. Un copi! aleargă pe un 
cimp, strigindu-și disperat mama. Obiectivul 
aparatului de filmat, montat, parcă, la bordul 
unei nave cosmice atunci desprinsă, reali- 
zează un fascinant travelling, tintuind firava 
făptură în imensitatea verde. „Mamă, mă 
mico!" cine n-a strigat oare aceste cuvinte? 
Obiectivul se indepârtează tot mai mult, stri- 
gătul devine tot mai sfigietor, copilul sint eu, 
ești tu, e el, sintem noi; tragismul se transfi- 
gureaza într-o neinteleasa fericire, cimpul 
verde devine planeta albastră, albastră fara 
îndoială, deoarece este învelită in visele oa- 
menilor. X 

Spectatorul de astăzi este, bineinteles, un 
cinefil. 


Oiga MICU 


Nustrul critic și istoric literar a analizat pe 
larg și conciudent valoarea prozelor lui Bra 
escu și i-a scris prefața la cel de-al doilea vò- 
lum, „Maiorul Bortan". Cărţile ulterioare 
„Cum sint ei", „Doi vulpoi“, „Un scos din pe 
peni“, „La clubul decavaţilor“, „Mos Belea” 
„Conagii* — si altele, culegeri de schițe; nu- 
vele, romane, memorii, teatru — constituie 
unul din filoanele de aur ale umorului naţio- 
nal şi se citesc şi azi cu delicii. A fost retipa- 
rit în anii din urmă. Unele din scrisori s-au 
adaptat pentru scenă, radio, televiziune. E in- 
deobste cunoscut, dar cinematografia nu a 
fructificat incă mustoasa sa literatură. Dupa 
ce l-am prezentat la televiziune in unul din 
episoadele serialului lui Marin Traian, am fost 
abordat de diverși cu întrebări mirate sau ob- 
servări bucuroase, care demonstrau că acest 
urmaș (poate cel mai valoros) al lui Caragiale 
nu e totuși suficient de apropiat generațiilor 
actuale. L-am cunoscut personal, în 1946, în 
redacția unei reviste umoristice. Nu obișnuia 
să ridå, zimbea rar, vorbea puțin, dar remar- 
cile și apostilele sale la spusele altora aveau 
o ironie sclipitoare, eleganţă a tinutei şi a 
vorbirii, inteligenţă ascuţită, umor calm, pă- 
trunzator. 

Cred că primul regizor roman care a folosit 
proza sa (creind citeva secvențe speciale 
intr-un film ne-comic) a fost Victor Iliu. Mi-a- 
mintesc că era atit de incintat de descope- 
rire, încit a scenarizat personal fragmentele 
în chestiune. Se amuza nespus, pe platou, la 
filmare și le citea celor din echipă şi altora 
care doream să ascultăm pagini de Brăescu, 
interpretindu-le cu cea mai mare plăcere. 

Bogdan Drăgulescu are, prin urmare, și 
meritul de a lumina din nou o sursă literară 
autohtonă de mare pret pentru comedia cine- 
matografica de azi şi de miine. 


Valentin SILVESTRU 


https://biblioteca-digitala.ro 


Spectatorul 
„Promisiunilor” 
implinite 


O acest film revazut pe micul 
ecran un mare fiłm de regie, confirmind va 
loarea cineastei Elisabeta Bostan, capabila 
de realizări impecabile 

Ce se poate spune despre o regie de inalta 
ținuta? Semnalarea unei alegeri judicioase a 
protagoniştilor, claritatea de expresie care 
tace aproape imperceptibilă „facatura” (pen- 
tru că orice operă de artă este, nu-i asa?, in- 
totdeauna, și o contratacere), dar mai ales 
catharsis-ul în care te cufunda vizionarea fil- 
mului (suficient de adinc sentimentul incit sa 
treci cu vederea unele slăbiciuni ale povestirii 
ca: frica fetei de la (ara sedusă și abandonată 
care naște la aceeași maternitate odată cu 
soţia legala. în capitală; apoi cum ar putea fi 
„incurcata” o fetița nascuta la -7 luni — cum 
se susține. ținută in incubator, cu una nàs- 
cută la termen?). 

Dar aceste „forțări” din cadrul intrigii nu 
diminuează calităţile indiscutabile: problema- 
tica majora abordata incitant și curajos. Pro- 
bleme ca: antiteza dintre „copilul meu“ și 
„Copilul crescut de mine”, „femeia mea“ şi fe- 
meia de alaturi de mine, faja de care eu am 
fost om, „cind celălalt a fost porc”, tema 
transant abordată a relaţiilor extraconjugale 
şi a casatoriei, pledind in favoarea onestităţii 
soţilor, sinceritatea față de cel alături de care, 
vieluie$ti, iar nu o fațadă de falsă decenta, 
ideea increderii, a adevărului în care trebuie 
crescuta tinăra generaţie, dar mai ales nauci- 
toarea sugestie, a posibilităţilor de substituire 
premeditata (ca-n platonism) a copiilor 
zonă fertilă de speculație. 

S-a remarcat jocul plin de naturalețe şi ab- 
solut sclipitor al tinerei protagoniste Medeea 
Marinescu (premiată, de altfel, pentru inter- 
pretare) și al lui Mircea Diaconu, actor indra- 
git de categorii largi de public. Dar ramine 
meritul regiei de a fi pus inteligent în valoa- 
ree și alte personaje secundare, ceea ce da 
firesc şi farmec relaţiilor, Realmente, un film 
in care fiecare a fost în rol. 


Promisiuni revazut la televizor râmine 
cred, o realizare de marca a cinematografiei 
noastre. Un film realizat cu simt profesionał 
și grijă pentru amanunt, ştiind sa pună ac- 
cente subtile. Pina $i in privinta benzii sonore 
(domeniu în care filmele noastre sint defici- 
tare chiar atunci cind sint semnate de ma- 
eştri) promisiunile autorilor sint onorate, ast- 
fel incit se înțeleg perfect replicile rostite de 
toți interpreţii, chiar cind vorbesc "mai mulți 
dintr-o dată (ca-n viaţa, uneori). Şi asta nu 
numai ca urmare a unei dicții bune. 

Promisiuni — o implinire artistică ce da 
spectatorului filmului românesc, speranțe. 


Mihai GRĂMESCU 


Arta portretului in Sibe 
Andrei Koncealovski 


~ 


l. Ciuda relativei lipse de materiale publi- 
cistice, cea de-a XX-a ediție a competiției na- 
tionale de cinema de la Varna s-a desfasurat 
intr-o atmosfera de dezbateri furtunoase in 
cadrul cărora filmele au fost sever analizate 

Cincisprezece filme prezentate (cel puţin 
patru de valoare incontestabilă), remarcabile 
prin preocuparea de a aduce în prim plan 
omul in căutarea propriei identități, omul 
obişnuit măcinat de contradicții și care se 
zbate, de cele mai multe ori solitar, pentru 
depaâșirea lor. omul într-un concurs dur cu 
viața, un concurs pe care el, omul, are amb: 
ţia să-l şi ciştige, într-o diversitate de genuri 
Şi cu o evidentă dorință de innoire stilistica 
chiar dacă într-o torma uneori gratuit specta- 
culoasă, alteori fara suficientă justificare dra- 
maturgica. 

Filme bune, ctiiar foarte bune. față de care 
insă severitatea juriului a venit în intim- 
pinarea hotăririi de a nu se mai acorda deci 
şase premii (față de cele 11 la ediţia prece- 
dentă, plus numeroase distincţii ex aequo) 

Marele premiu „Trandafirul de aur” a fost 
acordat filmului scris $i regizat de Ivan Nicev 
intitulat 1952 — iwan si Alexandra. Nu este 
pentru prima data cind autorul igi propune sa 
creioneze un univers prin ochii unor copii 
(Cu stele in pór şi lacrimi in ochi și Bume- 
rang). Ceea ce face însă acum este un ade- 
varat act de curaj artistic pe care il indepli- 
nește cu sensibilitate, cu maiestrie, cu o Cu- 
noa$tere evidentă a atmosferei complexe de 
ia începutul anilor '50. indragostit de Alexan- 
dra. o colegă de clasă (a V-a de liceu), lvarr 
incearca, prin tot felul de stratageme, sa-i 
atraga atenţia asupra sa, reuşind abia în mo- 


de mare încărcătură dramatica, în care actorii 
noştri au reuşit niște performanțe de inter- 
pren asa Ae kanc ka ma gindesc la 
în monumentalul rol Kar- 

car Phare tape Al aie zera 
siiłor infinitesimale, pusă în slujba conturării 
unei constientizari și a unei drame asumate 
Gina Patrichi in Nona, cu acea particularizare 
a exprimării damnarii printr-un suris: irina 
Petrescu in Martha — interiorizare de mare 
finețe. expresie intensă şi stranietate tułbura- 
toare, însăși întruchiparea durerii, a propriei 
eşuări, dar şi a luciditatii („ne martirizeaza 
principiile şi prejudecățile”). Marcel lureș în 
Rolland. un rol de compoziţie, gindit cu ex- 
tremă finețe si luciditate, cu inteligenta artis- 
tica, în tuge ce vor să sugereze o Suita in 
de la mailiție la impenetrabilitate 

de la ironie la cinism. Toate performanţele 
actoricești din Stăpă societății au fost nota 
bile! 


mentul în care fata este victima unui concurs 
dureros de împrejurări. Manifestările extreme 
ale adulţilor. ne-o spune. cu fineţe şi cu un 
acut simţ al măsurii, autorul, pot avea infiu 
ente nefaste asupra copiilor, A determină ia 
atitudini deformate, ii pot conduce ta renun- 
ţări. la confuzie, la derută. Dincolo de arta cu 
care îi dirijează pe copiii actori, nu poți să nu 


remarci ştiinţa valorificării detaliului de deco! 
şi costume, de interpretare şi coloană so 
nora, de eciearaj şi ritm, cu semnificativă tri 
mitere la epocă 
Două filme și-au împărțit premiul special a! 
juriului: ŞI acum, încotro? in regia lui Ran 
goe aaa dB o şi cu premiul criticii 
şi pe în r ci- 
neastei Binka delizzkowa. pe un sonanu do 
Hristo Ganev (premiat şi pentru oz 
Frumusețea imaginii din Voci în insulă sau 
Soare şi umbră, prospețimea din Pantofii de 
Irc ai soldatului necunoscut sau fantezia din 
Visind ia Niagara (titlul original Pleci, dar un- 
de?) sint inlocuite, acum, cu luciditate și dis 
tantare. Filmul este descrierea unui concurs 
de admitere la institutul de teatru, concurs ce 
semnifică o competiţie cu viaţa, în care nu 
are importanţă cine ciștigă, ci, cine sint și ce 


imaginea (Ovidiu Drugă) a urmărit cu certă 
pricepere şi profesionalism. o schimbare im 
perceptibilă pe chipul lui Victor Rebengiur 
ori Traian Stanescu. în ochii Marianei Buru 
iană ori ai Silviei Popovici, decorurile (Vasile 
Rotaru), evocind simplu și fara ostentatie 
gustul şi tiparul epocii; ilustrafia muzicală 
adecvată, punctind inspirat momentele piesei 
(Lucian lonescu, Lidia Danciu), și în totul 
această regie rafinată (Dan Nec$ułea) a in- 
semnat cu gust tonul şi maniera cea mai po- 
trivita de-a traduce scenic o pagina memora- 
biła a literaturii dramatice universale. Am 

mai cu seama sobrietatea spectaco- 
tului, felul in care nuanţă cu nuanţă. culoare 
cu culoare, replica cu replică $i ton cu ton 
totul s-a reunit și s-a completat într-o impre 
sie generală de amploare și dramatism. relie- 
find ideile majore. mesajul ideatic şi morał al 
piesei  ibseniene. 


Şi ce dacă totul e previzibil în această sim 
patică melodramă comică a realizatorului so 
vietic Naum Birman? Şi ce dacă în secvența 
de început, cînd plouă torențial și o mamă ti 
nara igi duce fiul la intilnirea cu un tata tinar 
de care tocmai a divorțat, simțim, prevedem 
cu exaciitate că, in finał, ei doi vor fi totuşi 
împreună? Şi ce dacă pe tot parcursul peli- 
culei știm limpede, fara surprize, că avem 
de-a face cu o pledoarie asumată pentru uni- 
tatea unui cuplu? 

Şi ce dacă toate tertipurile micului Alioşa 
ne fac să zimbim îngăduitor — noi știm exact 
ce urmărește el, știm cum incearcă să-i apro- 
pie. să speculeze totul, să inventeze, să cre- 
eze situații în așa fel incit ei doi să tie pină la 


https://biblioteca-digitala.ro 


reprezintă candidaţii. Pe lingă caracterul sim 
bolic, ușor descifrabil, acești candidaţi au 
trăsături destul de apźsate vrind şi izbutind 
sa evidenţieze tipuri sociale. Vilceanov ne in 
tretfine speranţa în meliorism. Numai așa pri 
vit, filmul poate fi înțeles și apreciat. Noaptea 
pe acoperișuri este ragazul cind omul in- 
cearcă să fie sincer cu sine, cind are loc exa- 
menul de conștiință. cind simte nevoia unei 
refiectari obiective (comică sau tragică. dar 
obligatoriu reflexiva) asupra existenței. Şi 
aici, competiția cu viața este dramatica. Solu- 
wa propusă de autori pentru a depăși imposi- 
bilitatea de comunicare prin sinceritate, în- 
credere, prietenie, afecțiune, dragoste poate 
parea unora prea didactica. Prin crearea unor 
mini-universuri individuale şi paralele, intre 
care parcă nu e posibilă nici o relaţie, dar 
care se confruntă complex, fiimul serios și 
dificili alternează cu supłete provocarea inte- 
lectuală cu șocul emoţional. 

Un film impecabil intitulat teri (regia Ivan 
Andonov — premiul pentru popularitate) ne 
propune un interesant studiu psihologic al 
caracterelor. un montaj dens, o ştiinţa a dez- 
voltării acţiunii, o targa gamă emoţională de 
ia hohote de ris la accente tragice. Acţiunea 
se petrece ta sfir$itul anilor '60. cind ecourile 
formațiilor Beatles sau Rolling Stones se sim- 
teau chiar dincolo de pereţii unei fortărețe — 
liceu de limba engleza. „Metodele educative 
nu fac decit să le creeze teren propice. Lice- 
enii trăiesc drame și conflicte ale căror 
cauze, indoieli și neliniști. autorul încearcă să 
le descifreze cu accente nostalgice. dar şi cu 
un percutant simţ critic. Chiar daca se ga- 
sește totdeauna cineva care să-și asume gre 
şelile sau meritele altora, vine inevitabil o 
vreme cind nici o protecţie nu mai este vala 


urmă aşa cum se cade. Adică împreuna 
E! A ia pe Aliosa la plimbare: e duminica 


de fiecare data şi spune „Alo! Cine e? Vor 
biți!” Ah, cum se mai înțeleg ei doi din tāceri 
şi ce se mai ceartă cind se intilnesc! El ii 
că o vede in fața ochilor, ea 
tace, poftim stil de com 
portare pentru doi părinţi! Asta e jocul lor. ai 
i care n-au putut să lupte şi să 
te-miri-ce şi sa ramiie împreuna 
nu pot exprima aceast regret 
un cintec, bineinteles tipec 

pentru acest tip de melodrama: „CR de vie e 
de ce fericirea n-am știut s-< 


Mama ei ascunde telefonul între perne. Ea 

â-și vada măritată cu Petea, pilot 
ła Aerofiot, un viajgan simpatic, care ştie sa 
se faca indispensabil, bata un cui cind e 
să repare orice. să daruiasca mici 


tata și mama să fie impreună, să rida cu toţii, 
împreună, chiar de-ar fi ca el să-l suprave- 
pe acest tătic nitel pagubos, niţel cara- 


de duminicile voastre! Sinteti niște străini!” 
strigă copilul la capatul puterilor. Ce mai tu- 
ra-vura, harłuiała asta între mama și tata e 
suficient de chinuitoare, oricum poate dezo- 


Descriere realista a perioadei 1940—1941, 
cu dramele. confuziile și derutele ei, cu des- 
tine debusoiate sau fără șansă, care pina la 
moarte își caută un suport moral şi nu știu 
unde să-i găseasca. filmul lui Zako Heskia in- 
titulat Fără zgiietură este o solidă construc- 
tie dramaturgică. Eroul principal, un tinar 
idolatrizat de copiii din cartier, visează sa 


- scape din mizeria in care traieste el şi familia 


sa În momentul în care se afirmă ca unul 
dintre marii luptatori ai timpului, Feri Jeleznia 
diucat de Gheorghi Staikov: premiul pentru 
cea mai bună interpretare masculina; pentru 
interpretare feminină nu s-a acordat nici un 
premiu). de-acum bogat, igi uită prietenii și 
idealurile si începe sa accepte tot mai multe 
compromisuri care îl conduc rapid spre de- 
gradarea morală. Ascensiunea îl costă 
scump. izolat printre ai sai. străin față de cei 
care il adopta. eroul pierde concursul cu 
viața Deja cunoscut din filmele Noaptea pe 

acum, încotro? și leri, 
proaspatul absolvent ai institutului de teatru 
are o evoluţie uluitoare în cadrul rolului, dar 
— s-a văzut — şi infinite posibilități de adap- 


- tare de la o partitura la alta. 


Cit despre celelalte filme din festival. me- 
rità semnalată diversitatea. Și critica, și publi- 
cul s-au manifestat controversat. ca, de altfel 
ia toate filmele lui Gheorghi Dulgherov și la 
Acadamus (Academia de dans și muzica), 
film pe tema vocației veritabile a artistului, a 
destinului talentului. De ła ideea că „viaţa e 
un joc. iar jocul e în viața noastră“, de ła 
ideea că actui de creaţie da sens existenței 
oricărei ființe, umane. autorul aglomereaza o 
serie de elemente specifice musicalului: jazz 
clasic şi modern, balet-rock, vals, dans nafio- 
nal bulgar, pantomima, numere acrobatice. 
kiej co variafiuni pe contradicţia spirit-ma- 

etern-etemer. autentic-kitsch, filmul rå- 
Se la. nivelul unei inovații pretentioase, 
cam fără acoperire. adesea ermetice. Pertor- 
meră nu numai ca dansatoare, fosta gimnastă 
Lili ignatova se manifestă cu nebanuita uşu- 
ringā şi ca actriță 

Aventurile lui Spas și Neli sau prietenia 

dintre un căne şi o pisica este un apel la căi- 
dură umană și respect reciproc, o demon- 
strație că binele poate învinge râul. Devenit 
celebru prin filmele documentare despre si- 
mulitudinea de comportament dintre oameni 
gi necuvintătoare, regizorul Gheorghi Stoev 
mcearca, de data aceasta, într-o comedie 
muzicală cu accente parodice, cu acţiune di- 
namică, suspens și ritm trepidant, să ne con- 
ducă prin lumea candidă a copilăriei 

Pornind de ta nemulțumirea unor studenţi 
carora totul li se pare stupid şi inutil, Liudmil 
Todorov realizează în Câni fugind un film 
artificial, deloc convingător, pe o temă gene- 
roasă: raportul dintre realizare şi ratare, cau- 
tarea unui sens în viața, prietenie și statorni- 
cie. 

Daca interesul profund pentru adevăr şi 
viața reală s-a manifestat la Hristo Hristov 
prin filme de mare dramatism (iconostas, Ba- 
riera, Caracterizarea), viziunea prea sumbră 
asupra lumii din ultimul sau film Test-88 are 
ca rezultat o creaţie destul de confuza și gra- 
tuita 

Festivalul naţional de la Varna reţine la fie- 
care doi ani atenţia cinefililor şi publicului 
prin atmosfera critica şi de analiză pe care o 
propune, prin severe criterii de selecție și 
apreciere, prin tendinţe si cautari pe plan ar- 
tistic, prin originalitatea expresiei plastice, 
printr-o privire din ce în ce mai profundă 
asupra condiţiei umane, prin viziunea de 
perspectivă pe care o ofera 

Misiunea sa culturala este, credem, indepli- 
pita. 


Mariana OLTEANU-PARASCHIV 


nenta un sufiețel de cijiva ani acolo, chiar 
cind e vorba de unul inventiv şi capabil de 
atitea șotii! 

Happy-end-ul, obligatoriu. Şi „ch de vie e 
imaginea ta“. Rasare de peste toi. se-ntru- 
pează peste unda lină a apei, din aburul di- 
mineţii. din picăturile de ploaie care sar prin 
bałtoace. Se-ntrupează din toate cele. există, 
rezistă, persistă. Ce vrem mai mult? 


zł 


888 
JĄ 


i 


| 
i 


l 


i 
| 
i 


La Roma a avut loc un „Moment Ros- 
sellini\ care s-a bucurat de un imens in- 
teres, publicul dovedind o nestinsa afec- 
tiune pentru filme ca Roma, oraș deschis 
(pe care cineastul l-a realizat m 1945) 
Anna Magnani demonstrează o mare 
forță dramatică in personajul central a! 
filmului. Au mai fost prezentate: Paisa 
(din_1946), Germania anul zero realizat 
de Rossellini in 1947 și considerat drept 
filmul care incheie trilogia de debut a 
neorealismiui). S-au mai proiectat vestitul 
Amore (din 1948) unde din nou Anna 
Magnani tace dovada marilor ei calități 
actoricești. dar apare aici ca interpret și 


gman 
Rossellini filmeaza (intre 1951 și 1954) 
şase filme în care o are ca interpreta pe 


lor celor trei muşchetari. Distribuţia face 
toți banii: Richard Chamberlain — (Ara 
mis), Oliver Reed — (Athos) și Frank Fin 
ley — (Porthos). Regia o semneaza cei 
care continua aventurile: Richard Lester. 


intoarcere la marile story-uri (ceace 
tradează insă carenta scrisului original) 
Se re-face Roșu și negru dupa Stendhal. 
Sophie Marceau uremaza sa fie Mathilde 
de la Mole, cea de-a doua dr. a ka 
Julien Sorel (care va fi i de as- 
tadata, de Christophe Lambert). in Ma- 
dame de Renał va apare Fanny Ardant 


Un titlu care se vrea creator de sus 
pense al unui film care a fost recent ter 
minat al New York. Este vorba despre un 
film tv în care adevărata capcana pare să 
fie distribuţia: Brooke Shields alaturi de o 
fostă vedeta a manechinelor de moda de 
acum „doua decenii: Twiggy 


Realizatorul vest german Volker 


cinerama 


Schłóndortf a facut un gest admirativ tata 


je un alt cineast care trece astazi drept 


in clasic: Billy Wilder. l-a dedicat un do- 


cumentar-portret care face parte dintr-un 


fiim de portrete ale marilor cineasti de 


astazi ai lumii 


Lumea magică a poveștii a pătruns de 
mult în film iar în filmul ceh ea pare sa he 
o zonă privilegiată Julieta nu 
este ca orice prințesă din poveste, ea 
este o vagabonda. A fugit din castelul pa- 
rintesc refuzind sa se marite cu cel ales 
nu de ea, ci de părinţi. O insoțeşte în pe- 
regrinarile ei un batrin hru, protector și 
simpatic. un fel de personaj care des- 
cinde din lumea plină de farmec și bono- 
mie a lui Falstaff. Părinţii o gasesc într-un 
circ, îngrijitoare la manej și încearca. mai 
cu binele. mai cu raul. s-o convinga sa se 
intoarca neintirziat la castel. Julieta nu 
accepta decit daca i se va gasi un loc, pe 
linga casa și batrinului ei însoțitor de 
drum şi daca bineintełes va fi lasata sa se 
mărite cu cine dorește ea 

Story-ul acestui film a fost inspirat de 
opera — şi aceasta este int-adevar o nou 
tate — unuia dintre cei mai populari pic 
tori cehi al carui humor şi a carui expre- 
sivitate artistica sint considerate unice și 
mai ales tipic cehe Povestirile lui Hlik au 


la care iau parte doua categorii de spectatori. 
pe de o parte. ce; din fiim, care vizioneaza 


https://biblioteca-digitala.ro 


Vinne 


anui acesia 


bucurat citeva generații de tineri, dar 
ceea ce se subliniaza in privința lor, au o 
valoare nu numai grafică. ci chiar literara 
Se mentioneaza de asemenea faptul ca 
relațiile dintre oamenii povestirilor sale 
sint profund credibile, nimeni nu este to- 
tałmente rau sau funciarmente bun. În fil- 
mul realizat de Kachlik se remarca o deo- 
sebita grija pe care toate personajele o 
au fata de animalele din jurul lor. Acestea 
gindesc şi se poarta ca tot omul şi perso- 
najele-oameni nu văd nici un fel de ciu- 
dałenie în treaba asta in filmul lui Kac- 
hlik. Julieta aceasta de basm este inter- 
pretata de Lucie Tomkova iar simpaticul 
ZZ ARE 
Ha ul 


Un oraș al cinematografului — Ki 

lis — a fost inaugurat in nordul Bruxel 
les-ului, in cartierui Heysel. Nu este nici 
o £ Kinepolis este un oraș de 
săli de cinema, dispune de 23 asemenea 
stabilimente SE oare insumeaza 
6 500 de locuri i de toate există o 
sală „Imax“ — prevăzută cu un ecran 
imens, de 600 m patrati, un dispozitiv de 
proiecţie „superiarge” de 70 mm și 20 de 
difuzoare. Pentru inaugurarea imax-ului, 
care a avut loc in cursul lunii octombrie. 
s-a proiectat un film realizat în timpul 


(care s-ar traduce: Visul e aievea). Sala 
aceasta este conexată la un sistem de in- 
stalații destinate timpul 

r r d 


sa-l imagineze ş apo săi 
o existență materială 


19 


Universul 
juvenil 

a dominat 
Săptămîna 
filmului 
danez 
(aici 

Casa 
bunicii) 


zilele filmului danez 


Urmașii lui Dreyer 


N u poţi judeca o cinematografie după ci- 
teva filme din care se intimplă să lipsească 
tocmai două despre care s-a vorbit anul 


Bunul meu 
vecin Sam 


l... un film care descreteste fruntile ṣii 
obligă pe cei care pozează la fotograf cu de- 
getul la timplă să-și destacă nodul de la cra 
vată. Nu avem de a face cu o dramă, dar nici 
melodramă nu este, ci o bună comedie de si- 
tuaţii. Fără să intre in categoria peliculelor 
marcate cu mai multe stele — adică de văzut 
neapărat sau așa şi aşa, cum le mai pretalu- 
iesc experţii, de parcă ar avea in faţă variante 
de coniac şi nu — totuși — produse artistice, 
Bunul meu vecin Sam, căci despre dumnea- 
lui este vorba, nu piictiseste şi nici nu ener- 
vează: două teste obligatorii pentru orice co 
medie. Produs de vechi profesioniști ai genu- 
lui precum cei de la Columbia Pictures Cor- 
poration, el, filmul, rezistă chiar şi după un 
stagiu de invechire. Narațiunea cinematogra- 
fică nu e datată, cum se spune in mod cu- 
rent. Încă o dovadă că lucrul bine făcut poate 
fi refolosit și dupa mulţi ani, cu același suc 
ces. Probabil de aceea nu se indurau bunicii 
noștri să arunce cu una cu două tot ce ago- 
nisiseră ei prin casă de-a lungul anilor. 
Comedie, comedie, dar despre ce este 
vorba? Fără să povestim filmul să punctam 
citeva momente mai mult sau mai puțin im- 
portante. Avem şi personaje și subiect, de 
aici se iscă și conflict, deci epic, deci ac- 
tiune, deci toată lumea mulțumită: și public, 
şi specialiști care abia așteaptă să strimbe 
din nas că nu se respectă „schema”. Care 
schemă? Filmul se urneste lent şi nu doar din 
cauza faptului că evenimentele se petrec în 
delurosul San Francisco, așezat pe pantele 
scăldate de Oceanul Pacific. Metropola ame- 
ricană, dar ceva mai romanfioasa şi mai 
apropiată gusturilor evropenești (case care 
nu zgirie norii, tramvaie. grădini cu copaci şi 
flori etc.), un colț de lume învăluit într-o mica 


acesta in toată lumea: Ospăţul Bebettei și 
Pelie cuceritorul. Tot ce se poate face este sa 
vorbeşti despre acestea şase filme fara sa le 
raportezi nici la idealul capodoperei la care. 


dar Sam nu-i 
ichifor Gotcariul 


legendă pentru yankeul ce trăiește, zi de zi, 
sub impactul publicităţii. Deci urbea găzdui- 
toare — cindva — a unor poeţi de marcă pre- 
cum Keroack Gregory Corso şi Ferlinghetti 
este cadrul primitor al filmului in „cestiune”. 
În acest Frisco — cum îi spun localnicii — 
intr-o bună zi de vară — toamnă (avem de-a 
face cu un climat temperat-oceanic), eroul 
principal — (pre)numeie lui Sam Bissel, in- 
terpretat de Jack Lemmon (devine evident 


Bela 

frantuzoaici, 

in fapt 

austriacă, 

(Romy Schneider) 


in acest context, nu pare să se fi gindit nici 
unul dintre realizatori şi fara să invoci figura 
marelui. strămoș care a fost Dreyer. 

Şi totuși investigația cineastului danez de 
astăzi nu este străină nici de dorința de a 
face un cinematograf al problemelor umane, 
dar nici, mai ales, de cultivarea sondării su- 
fietułui în toate meandrele lui (cu abilitatea 
cu care este înzestrat fiecare și cu rezultate 
diferite). Încercind să descifram în acest gru- 
paj de şase filme o direcţie care le-r fi 
comună constatăm că o preocupare de uni- 
vesrul juvenil domină demersul cineaștilor: 
un copil de șase ani dintr-o Copenhagă vic- 
toriană este personajul central al Casei buni- 
cii, realizat de Fronde Pedersen, un regizor 
de 40 de ani, care, aici, incearcă să arate că 
dragostea copilului pentru bunică poate fi in- 
soțită de o adevărată pornire ostilă la adresa 
ei, căci deși are numai șase ani, copilul nu 
vrea să devină o ființă docilă in mina unei bă- 
trine dornică să-l modeleze după vederile ei 
autoritare şi nepotrivite cu o altă lume și un 
alt timp. O lume și un timp care sosesc odată 
cu noul secol. Realizatorul lasă interpretului 
(un interpret cam de aceeași virstă cu perso- 
najul) cimp liber in această povete de epocă 
în care un instinct artistic foarte sigur al co- 
pilului interpret il face să descopere datele 
unui context uman pe care nu avea cum să le 
cunoască altfel. Copilul interpret face minuni. 
în timp ce regizorul lasă ca restuldumii filmu- 
lui să se caracterizeze in chip maniheist 
Realizatorul imaginii regăseşte lent şi cu 
multă știință atmosfera la care se referă po- 
vestea filmului, exploatind cu abilitate obiec- 
tele din jur, veșmintele, mobilele și imobilele 
care stabilesc po și rangul in socie- 
tate. O fată de 14 ani, in Copenhaga anilor 
“30 — perioadă marcata puternic, în intreaga 
lume, de spectrul crizei economice — se afla 
in centrul naraţiunii din Primăvară timpurie al 
regizoarei Astrid Henning-Jensen. Ester, fiica 
unui muncitor înfruntă, cu o sensibilitate ie- 
sita din comun, traiul cotidian promiscuu in- 
chizindu-se în sine. Dacă cotidianul o alie- 
nează prin duritatea şi lipsa sa de orizont 
gindul o face să zboare și să-și inobileze as- 
piraţia. Sophie Groboil, intepreta tinerei Ester, 
conferă personajului adolescentin o vibraţie 
care te face mereu să aștepți marele gest eli- 
berator, deocamdată doar o promisiune, (de- 
monstind o finețe interpretativă și o gama 
care o ajută să dea personajului o mare bo- 
gałie de sentimente și stări sufletești toate 
amintind de acel Ditte- filca omului al cărei 
regizoare a fost aceeași Astrid Henning-Jen- 
sen). În sfirşit, altă fată de aceeaşi virstă de 
14 ani, în Copenhaga de astăzi, o aduce fil- 
mul debutantei regizoare Linda Wendel, Bal- 
lerup Boulevard. 

Linda Wendel şi-a propus să sondeze efec- 
tele lipsei de intelegere a tatălui, capul fami- 
lie deci, în faţa crizelor propriei sale familii și 
mai ales efectele acestui climat familial asu- 
pra formării tinerei fete care, ca şi sora ei din 
anii '30, igi caută refugiul nu in poezie, ci in 
muzică, tot o poezie și ea Alt portret de ti 
nara așadar, realizat de Stine Bierlich. 


Dacă trecem, relevind virtuţi profesionale 
realizatorilor unor filme ca Peter von Schol- 
ten (in regia lui Palle Kjaerulff-Schmidt) sau 
Diavolii zburśtorii ( in regia lui Anders Retn) 
este pentru a ne opri la un film — Tukuma — 


pentru toată lumea că nu va apărea regele 
Lear și nici Oedip), care poartă ochelari, are 
o soţie blondă (Min), copii, casă, mamă soa- 
cră și o slujbă oarecare — se îndreaptă spre 
tocul de muncă. afiindu-se intr-o stare de Spi- 
rit nu tocmai bună. Un cinovnic gogolian 
care, brusc, are revelația condiţiei lui de om 
mărunt şi insignifiant. Toţi cei din jur, ca și 
el, i se par onești, sint îmbrăcaţi la fel, poartă 
aceleaşi costume și pălării, urmează aceleași 
trasee, zi de zi, spre slujbă. Eroul are senza- 
ţia că sint cu toți nişte oi blinduţe şi merg 
înainte, așa, in turmă. Şi simțind că e in stare 
— precum Hlestakov — să facă și el „ceva 
măreț“ se hotărește să solicite o... promo- 
vare! Așa, nitam-nisam. Doar că, fără voia lui 
şi împotriva cursului de pină acum a eveni- 
mentelor, lucrurile iau o cu totul o altă întor- 
sătură: micul nostru grafician-decorator la 
firma de publicitate Burke Hare intră în aten- 
ţia unui mare potentat, un şef de companie 


ce dezvoltă o dublă poveste de dragoste. in 
prim plan ea se desfășoară între un tinăr da- 
nez (de virstă între 20 și 30 de ani) şi o tinăra 
groelandeza (in privinţa virstei căreia, nu as 
avea curajul să mă hazardez), o poveste de 
dragoste care iese din canoanele acestui gen 
atit de des abordat in ultima vreme, și din ce 
în ce cu mai puţină inspiraţie. spre a incerca 
să depisteze felul cum condiţiile de viaţă şi 
aspirație, într-o natură deopotrivă violentă și 
superbă, îi modelează pe cei ce trăiesc aici. 
„Filmul meu — spune realizatorul — incearcă 
să sublinieze acele invafaminte pe care le 
poţi afla în cultura și condiţiile de viaţă atit 
de diferite de ale noastre.“ 

Nu mai este vorba ca in Jack London, de 
exemplu, de „Imensa sălbăticie de gheaţă 
care te copłegeste și 4 ucide“, ci de faptul ca 
simplul contact cu acest nord, cu Groen- 
landa aici, operează o profundă transformare 
în spiritul şi sufletul celui care se trezește 
umil în faţa naturii majestuoase. El se simte 
deopotrivă alienat, dar și atras de un fel de 
existență care repune în chestiune însăși va- 
labilitatea ideilor lui de pină antunci. 

Cea de a doua poveste de dragoste din 
acest film, care o invaluie pe prima, este 
aceea dintre creatorul imaginii, Dirk Bruel și 
locul căruia el cata să-i descifreze tainele, 
să-i divulge adevărata frumuseţe stranie, mi- 
rajele și să scoată în relief cutremurătoarea 
profunzime meditativă la care invită „Tăcerea 
albă“. Imaginea filmului vădește cunoașterea 
locului și a lumii lui, dar o cunoaștere reali- 
zată prin afecţiune și deschidere, prin lipsa 
oricăror păreri preconcepute. Ea redă nu o 
frumuseţe turistică, ci o natură. în care omul 
este altfel pentru că trebuind să se adapteze, 
el și-a redescoperit resurse ṣi un univers care 
îl ajută nu numai să trăiască aici dar și să se 
bucure de această viață. Realizatorul imaginii 
ştie să vadă in neguri gi în întinderea alba, 
miriade, poezie și comunicare cu natura. Al- 
tul este ritmul de gindire şi acțiune al omului 
din aceste locuri spre deosebire de veșnic 
grăbitul „om civilizat” (ce pare să insemne in- 
sugi cuvintul „tukuma”). Creatorul acestei 
imagini subsumează povestea din prim plan 
alteia, mai nuanțată, pe care o mărturisește 
doar el atunci cind privește Groenlanda (și 
care, cu necesitate fie zis, contrazice ideea 
pe care fiecare o avem despre acest loc ca 
despre o intindere incremenita între gheturi 
şi atit). Nu, Groenlanda de astăzi, găzduieşte 
o lume, cu civilizația, cultura și felul ei de a 
fi, din care vizitatorul atent la fenommen are 
intotdeauna ceva de învăţat. Unele cadre par 
a se extrage naraţiunii cinematogratice pro- 
priu-zise spre a deveni fotografii apte să figu- 
reze în orice expoziţie (nu fac aici elogiul 
unei inițiative independente a operatorului, 
dar virtuțile celui de faţă și performanţele lui 
devin momente in sine care transcend intim- 
plarea pe care o narează același Palle K. 
Schmidt). 

În Saptamina de la București, danezii au 
oferit ceea ce se numește „filme din produc- 
ţia de bază”, acei capitol din activitatea unei 
cinematografii care asigură terenul desăvirş+ 
rii profesionale și, nu mai puţin important, in- 
treține interesul publicului pentru viziunea pe 
care cineastul o comunică în privința proble- 
melor cotidiene. Ceea ce nu e puţin lucru, 


Mircea ALEXANDRESCU 


cu vederi puritane. Deviza lui: simplitate, pu- 
ritate, adevăr chiar dacă el vrea să vinda 
brinză, unt şi ouă. Domnul Nurdlinger — ma- 
rele boss — este interpretat de mai vechea și 
apreciata noastră cunoștință reputatul actor 
Edward J. Robinson. Pe de o parte. Pe de 
alta, în mijlocul căminului conjugal popo- 
seste o „bela frantuzoaica" (Romy Schnei- 
der), care daca nu e ca faimoasa limuzina 
americana nici prezenta ei fizica de lepadat 
nu poate fi numită. Încep încurcăturile. Ca sa 
„producă“ atit de doritul „ris“: apare și o 
moștenire, plus niscaiva rubedenii meschine 
şi nesuferite (dar cind e vorba de cincispre- 
zece milioane de dolari ia să-l vedem noi 
ala care rămine precum Moş Nichifor, doar 
cu renumele de coțcar, fără să se oj d de 
jupanita Maica) şi un soț ce fusese dat dispă- 
rut şi din întreg amestecul de situaţii, de qui- 
proqouri (cine nu crede că se spune și scrie 
așa să caute în recent apărutul supliment al 
Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, 
pag. 152, Ed. Academiei R.S.R., București, 
1988) se naște comedia Că d-aia mai vine 
omul la cinematograf; să se se mai și dis- 
treze. Scenariul realizat după un roman de 
Jack Finney oferă prilejul regizorului David 
Swift — ar fi culmea să fie rudă, peste se- 
cole, cu cel care a scris Povestea unui polo- 
boc! — posibilitatea să-și dovedească expe- 
rienta și profesionalismul. Cum nu citim in 
fiecare ceas al zilei Tolstoi și Dostoievski — 
iar pentru Bergman şi Antonioni îţi trebuie o 
stare anume — o piersică proaspătă e bine- 
venită. În ce priveşte relaţiile cu vecinii se 
pare că e chiar recomandabil să lași loc pen- 
tru un bună ziua. Cum își dădeau, cindva, bi- 
nete cei de la munte. Şi ajunşi aici ne-am mai 
intrebat de ce comediile noastre par uneori 
căznite, trase de păr, la care ne-am propus o 
mică „ipoteză de lucru“. Nouă ne este dragă 
poanta verbală, gluma, vorba de duh, mușcă- 
toare au ba. Aici irosim mult talent și imagi- 
nație lexicală. Poate un plus de quiproqouri 
(substantiv neutru, așa face la plural) — 
avem doar lecţia magistrală a Scrisorii pier- 
dute și a furtunoase — n-ar strica co- 
mediei cinematografice contemporane. Ca sa 
ridem dacă e de ris. 


Bedros HORASANGIAN 


La distanță de jumătate de secol, 
două moduri de a privi problema rasială 


Pe aripile 
vîntului 


N... un fiim nemuritor poate atrage 
atenţia asupra faptului că am ajuns să uitâm 
că o mare și importantă parte a vieții este — 
sau ar trebui să fie — alcătuită din emoțiile 
pe care le trezesc in noi florile, privighetorile, 
zorile, amurgurile, viața, moartea destinul... 

Favorizată de destin, Margaret Mitchell — 
autoarea romanului omonim care a stat la 
baza filmului — și-a fructificat propria expe- 
rienta, faptul de a se fi născut într-o familie 
care a trait și a depâșit singerind, momentul 
războiului fratricid, perioada in care o lume 
apunea și o alta igi făcea apariția în dureri, 
conflicte şi convulsii asemănătoare undelor 
seismice care declanșează un cutremur de- 
vastator. 

Transpunerea literară a acestei istorii este 
materializată într-o dramă personală conju- 
gată cu una şocială. Fiind pe deplin con- 
$tienta că toate extremele sint primejdioase, 
scriitoarea a găsit modalitatea clară și așe- 
zată — totodată profundă și sugestivă — 
pentru a comunica nu numai ce spun oame- 
nii, dar și ceea ce rămine nerostit, nu numai 


ceea ce sint ei, dar ce este viața. M.M. a avut | 


tăria necesară să se distanțeze intr-atit de 
personajele ei, incit le-a văzut nu numai ca 
indivizi, ci și ca grup. Netrădind prin nimic li- 
tera şi spiritul cărții. regizorul Victor Fleming 
— mai mult decit inspirată alegerea distri- 
buției — realizează un adevărat poem cine 
matogratic închinat dragostei pentru pămin 

tul Georgiei („Pamintul este singurul lucru dı 

pret pe lume“, spune bătrinul O'Hara) si oa 

menilor lui. În ambientul unei naturi gene- 
roase sau a interioarelor ireproșabile, colo- 
rate parcă numai cu roşu aprins, care 
schimbă mereu tonurile, filmul face radiogra 

fia unei materii mai prețioase deci pamintul 
(fie el natal), a acelei materii nebuloase și 
fremătătoare care este sufletul oamenesc. Cu 
© aproape inexplicabila persuasiune îţi tran 

smite mesajul! Important este sufletul; cu pa- 
siunile, cu agitația, cu uimitoarea lui imbinare 
de frumusețe și josnicie. 

Poate că secretul longevității acestei peli- 
cule — care pină mai ieri deținea toate recor- 
durile (intrecind-o cu un Oscar Ultimul impa- 
rat) și care de cinci decenii incintă, vrajeste 
și zdrobeşte inimile spectatorilor (vezi și re- 
cordurile pe videocasetă și pregătirea, după 
50 de ani, a unei urmări) constă în prezenta- 
rea nudą a sufletelor. 

Născindu-se într-o lume plină de contra- 
dictii insă armonioasă încă în totalitate, eroii 
filmului sint înfățișați cu calităţile şi defectele 
lor puse în lumină în mod egal, fara nici o 
ostentaţie; firi contradictorii de o sinceritate 
brutală și cuceritoare in același timp (ingădu- 
indu-și să se recunoască rāi şi egoiști, dar 
cinstiți cu ei înșiși), clamind cu fervoare: „iu- 
besc, urăsc, sufăr”, acești oameni adevărați 
(datorită tocmai complexității. lor caracterio- 
logice) care au trăit și murit „pe aripile vintu- 
lui“, îndreptățesc aserțiunea lui Gracian 
„Omul, în măsura in care e o lume, deși 


Locuri 
în inimă 


> Kramer contra Kramer a dobindit 
cinci Oscaruri la ediția 1979 a premiilor Aca- 
demiei din Los Angeles, celor mai puțin ini- 
tiafi in filmografia americană a anilor '60—'70 
li s-a părut numele lui Robert Benton o nou- 


tate. Sau, mai precis, una dintre acele noutăţi” 


pe care fabrica de vise hollywoodiana are 
obiceiul să le propulseze direct pe firmamen 
tul cinematografic. De data aceasta nu era 
insă vorba despre o operă prima și nici de un 
necunoscut. Omul avea 47 de ani, semnase 
impreună cu David Newman scenariile unor 
filme semnificative pentru evoluția genurilor 
respective (film cu gangsteri — Bonnie și 
Clyde de Arthur Penn: comedie — Ce se in- 
timplă doctore? de Peter Bogdanovich; $tiin- 
(ifico-fantastic — Superman de Richard Don- 
ner), figurase pe lista finaligtilor la premiul 
Oscar 1967 (pentru scenariul original la Bon- 
nie şi Clyde), debutase in regie, in 1972, cu 
un film care urmărea aventurile a doi nelegi- 


uiţi in timpul războiului civil (Cirdășie), mai 
concurase, in 1977, pentru Oscar cu scena- 
riul filmului Spectacol de noapte la care sem- 
nase $i regia (dar pierduse in fata lui Annie 
Hall de Woody Allen), şi. in sfirgit, igi lua re- 
vanșa cu aceasta melodramă despre un bar- 


Nord contra Sud 


mică, e și el în întregime alcătuit din contra 
rii”. Din contrarii este alcătuită chiar şi Mela 
nie — într-o oarecare măsură — deși condu 
"ita ei este permanent guvernată de un impuls 
de bunătate și bună voință; gindindu-se la 
toți numai la ea nu, dorindu-se a fi chipul 
unui vis care n-a pierit în faţa realităţii, Mely 
sfirşește în floarea virstei sfișiată de întrebări 
al căror răspuns n-a vrut să-l cunoască. 

Din contrarii este structurat şi Ashley: cu o 
privire parcă provizorie şi cu atitudine impro- 
vizată, acesta „una spune şi alta gindeste” 
după cum afirmă Mammy. Caracter slab şi 
de aceea, duplicitar, Ashley oscilează intre 
cele două temei care îl iubesc, umilind-o fără 
voia lui pe Scarlett care îl implora din cînd În 
cind: „Spune-mi că mă iubeşti! 

Nu mai puțin Rhett Butler este alcătuit din 
contrarii, sub aparenta superficialitate și pla 
ciditate, afişate in mod ostentativ prin recu- 
noașterea fara nici o reticenţă a lipsei orica- 
rui ideal: („Cred in mine, atî!... Vreau să ci$- 
tig bani..."), se ascunde un om intreg. uneori 
timid, care primeşte ca pe un balsam afirma- 
ţia Melaniei despre Scarlett: „E plăpindă și te 
iubește“. Preocupat cu adevărat de problema 
războiului și mistuit de indoieli, el este insă 
capabil de gesturi memorabile care îi decon- 
spiră altruismul. Rett Butler este sinonim cu 
un bărbat cuceritor, descurcaret, privire tas- 
cinantă, stăpin pe sine gi pe situaţie ŞI to- 


lubesc, urăsc, suferă. 


...pentru omul 
de orice culoare 


bat, o femeie şi un copil care ar fi putut 
forma o familie fericită, dar pe care viaţa ii 
desparte 

intrebat de un critic dacă este un simplu 
povestitor sau dacă incearcă să spună ceva 
in plus prin filmele/scenariile sale, Benton 


tuși, cită nespusă nevoie de tandrete are și 
sufletul lui dacă, cerindu-i Scarlettei o do- 
vadă de dragoste, Rhett exclamă: „Trimite-mă 
la moarte cu o amintire frumoasă!" 

Cu siguranță ca la nașterea Scarlettei 
O'Hara s-a desprins de pe firmament o con- 
stelajie necunoscută cu destinația Pamiot, 


ființe zamislite dintr-un ghem de contrarii. 
Personalitate aparte, Scarlett e un spirit ca- 
ruia ii place să infrunte furtuna, mergind me- 
reu impotriva curentului, o incinta să-și in- 
cerce şi exercite puterile Nu e lipsită de 


.. „pe aripile vintului*" 


optează fara ezitare pentru prima variantă. 

Mai mult. dacă ar fi să comparam Kramer 
contra Kramer cu filmul urmator. Loturi in 
inimă (din nou pe lista Oscarurilor la catego- 
tia actrița principala: Sally Fields), am con- 
stata ca este vorba despre aproape aceeași 
poveste. sau, mai precis, despre discursuri 
aparent diferite cladite pe structuri dramatur- 
gice foarte asemanatoare. Sa'ne amintim må- 
car inceputul ambelor filme 

Imaginea armoniei și a stabilităţii familiale: 
într-o incapere cu „tapet azuriu, o mama igi 
veghează copilul adormit (Kramer...) o familie 
cu doi copii igi iau in tihnă și evlavie dejunul 
(Locuri...). 

Abandonui: mama işi face valiza si para- 


anume pentru a da stralucire $i armonie unei. 


inimă (deşi minunata ei privire verde se inve- 
ninează de-a binelea cind realizează fericirea 
Melaniei): cu toate ca nu se sfiește să-i spună 
acesteia (chiar dacă indirect), „Te urăsc! Îţi 
urăsc copilul!” 

Fire contradictorie și pătimașă, salagluind 
intr-un trup pertect cu chipul dulce, Scarlett 
nu poate fi invinuită de ușurătate; cochetăria 
ei nu are nimic vulgar sau trivial este apana- 
jul tinereţii pline de dorința de a trăi. De o te- 
minitate debordantă, cuceritoare şi atunci 
cind nu vrea, ațițătoare, Scarlettei O'Hara 
căreia Rhett Butler îi reproșează: „Te gindesti 
numai la propria ta persoană... Esti mai de 
temut decit yankeii...* — îi płace foarte mult 
viața și ca orice eroină care trăiește din plin 
atrage pe toată lumea. Ea atrage in special 
prin vulcanul în stare de erupție care este su- 
fietul ei; nelimitat de nici o barieră, el trece 
peste propriile margini, el inundă, el se 
amestecă cu alte suflete, iar lava lui fierbinte 
îi înseamnă pe viaţă pe cei care au cunos- 
cut-o. De la adolescenta răsfăţată căreia nu i 
se refuză nimic, pină la femeia trecută prin 
pirjolul războiului, moartea copilului și dezi- 
luzia în dragoste (Am iubit ceva ce nu există 
cu adevărat”), sufletul Scarlettei este asaltat 
si bintuit de tot felul de stări și sentimente. 

„Cine oare n-ar ramine uluit în fața unei ar- 
monii atît de ciudate, alcătuite din opozitii?", 
se intreba același Gracian reterindu-se la na- 
tura înconjurătoare; se pare insă că intreba- 
rea este perfect valabilă și pentru natura 
umană in general și a eroinei în special. Ras- 
punsul este: nimeni! Absolut nimeni n-a ră- 
mas indiferent după intilnirea cu acest perso- 
naj rascolit și rascolitor. Spaţiul restrins nu 
ingăduie decit citarea celor patru mari „stele 
de cinema“ care au intrupat și in sufieţit pen- 
tru totdeauna personajele fascinante ale ro- 
manului „Pe aripile vintului“: Vivien Leigh, 
ra: Gable, Olivia de Havilland, Leslie Ho 
ward. A 

Numai lauri și trandafiri pe fruntea artişti- 
lor, atifia cit stă în putinţa fiecăruia sa-i 
poarte. 


Mariana CERCEL 


seşte caminul conjugal/ tatăl, şerif intr-o lo- 
calitate texana, este chemat sa rezolve un di- 
ferent de stradă, unde moare impu$cat 

Motivul abandonului (la fel de neașteptat si 
de absurd dacă il raportam la prima imagine 
a filmului): dorința de emancipare/ un glonte 
aflat pe țeava unui pistol ce părea descarcat 

Consecința abandonului: derutat, tatal 
preia cu stingacie, dar cu incapafinare inda- 
toririle materne/ derutata, mama devine la in- 
ceput cu stingăcie, dar cu tenacitate „tată de 
familie”. Aici paralela poate fi urmărită pina 
la replică, deoarece fiecare dintre eroi îşi in- 
treaba la un moment dat copilul „ce ar fi få- 
cut mama/ tata intr-o asemenea situaţie? 

In rest, povestirea este agrementată cu ac- 
cidente (spitalizarea copilului/ tornada; pier- 
derea slujbei/ iminenta pierdere a casei) și. 
spre final. cu o cursă contracronometru 
(goana pentru găsirea unui nou post pină la 
inceperea divortului/ culesul pe brinci al 
bumbacului pentru cistigarea unei bonificaţii 
acordate primului balot predat). 

Fața de Kramer, Locuri în inimă are in plus 
două fire secundare ale acțiunii: povestea ne- 
grului și cea a iubirii adulterine dintre cum- 
natul eroinei și o prietenă de familie. 

Similitudinea poveștilor nu este intimplă- 
toare (regizorul — scenarist a urmărit, fara 
îndoială, sa reediteze succesul lui Kramer 
contra Kramer) și nici lesne de evita! — re- 
duse la esență majoritatea filmelor se limi- 
teaza la citeva canavale dramaturgice de 
baza. Preluate din viață, acestea imbraca. de 
la caz la caz. haina dramei, a tragediei, a co- 
mediei sau a melodramei. Robert Benton este 
adeptul acesteia din urma. Dar oare viața in 
sagi nu este adesea o męlodrama? 


Cristina CORCIOVESCU 


aţi 


mpi 


j ilm care confera și o noua profunzime 
altui fiim cu profunzimi multiple. Sora 13, 


secaldui KX 
festinet 


ampla evocare a perioadei de inceput a di 
nastiei manciuriene Quing (1644—1911). di- 
nastia lui Pu Yi, Ultimmd împărat, ar putea 
avea ca motto următorul precept al unei stra- 
vechi doctrine a civilizaţiei chineze: „Pietatea 
tdiała se deschide cu dragostea față de pa- 
rinti, înfloreşte în slujba statului și ajunge la 
armonia deplină in care te situezi tu însuți in 
raport cu adevărul și dreptatea.” 

Deși regizorii Yang Qitian și Toru Mura- 
«awa iși refuză perspectiva mitologizarii isto- 
rei, istoria este. indirect, ridicată la rang de 
mit. Chiar dacă scrupulul documentar există 
in permanență. De exemplu, pieptănătura 
manciuriană tipica — o coadă impłetita pe 
spate. ramasa obligatorie pina la inceputul 

a fost impusa barbatilor ca 
n ai dinastiei Quing. Pierdută în 
țarină, o astfel de coadă desconspira traves- 
tiul eroinei, fiica unei înstărite familii aspru 
persecutata in acea epoca de arbitrar absolu- 
tism în care căpetenii militare igi arogau pri- 
vilegii, uzurpind prerogativele autorităţii im- 
periale. La un moment dat. o prețioasă amu- 
letā de familie, gata să fie furată, va fi restitu- 
ita posesorului. E vorba de un minuscul 
obiect de jad câruia i se atribuie proprietafi 
magice intrucit întruneşte în mod simbolic 
cele patru virtuți ale omului — caritatea, sin- 
ceritatea, înțelepciunea şi curajul. Pentru a se 


salva şi a putea sa-şi razbune parintii, fata 
plecata în pribegie ma: intii 1a calea desavir 
şirii de sine: cu tenacitate, netinind cont nic: 
de greutăţi. nici de trecerea vremii. ea se pre- 
gateste la școala unui renumit profesor sa 
devină o iscusita luptatoare cu spada. cu 
bastonul şi chiar cu brajele goale. Porecla de 
„Sora 13 o primeste din partea batrinulu: 
maestru care i prezinta totodata si ideo 
grama -noului apelativ — o grațioasa grafie 
verticală în care numeralul impar, conform fi- 
losofiei tradiționale propriu elementului mas- 
culin Yang. se ştie ca semnifica vitejia barba- 
teasca. mai puțin obișnuita la o delicata re- 
prezentantă a feminitafi. Aventurile extraor- 
dinare prin care va trece o arată. într-adevăr. 
nu doar neinfricata. ci aproape imbatabiia. 
Adversarii insă sint extrem de cruzi şi nu în- 
timplător cel în sarcina căruia cade uciderea 
ei este un fel de șaman ce sałasluieste într-o 
grotă (poate chiar vestita Grotă a celor o mie 
de Buddha) și are drept acolit un ins fioros si 
sadic care sacrifică viața nevinovaţilor ce se 
intimpla să se rataceasca acolo „unde nu se 
ştie niciodată ce anotimp este” 


https://biblioteca-digitala.ro 


ge 


FEET 
i 


sentimentul plenarei comuniun: cu natura. O 
natură după felul oamenilor care o populează 
- cind ospitalieră. cind ostila, inglobind arhi- 

tectura locului. un templu. o pagoda sau © 
simplă coliba. într-un mod cu totul original 
Caci, pentru psihologia acestui spațiu, nu 
omul. ci natura este masura tuturor lucruri- 
lor, iar echivalenta suprema o reprezinta uni- 
versul insuşi. Astfel ca fiecare gest, dar in 
special sacadatele mişcări ale scenelor de 
iupta (cu o formidabila. inepuizabila inventi- 
vitate sint filmate demonstrațiile ce specu- 
tează la maximum frumuseţea și eficacitatea 
artelor marţiale), prin perfecta lor euritmie, se 
asociază ritmicitatii cosmice. un adevarat sis- 
tem integrator care functionează implacabil 
şi da sens acţiunii asigurind, cu un echilibrat 
spirit justițiar. certitudinea victoriei Binelui 
asupra Râului. Unele situaţii conflictuale sı 
chiar unele atitudini ale personajelor amin- 
tesc, uneori, de romanul cavaleresc euro- 
pean, de filmul de capă si spada. de ultramo- 
iste, dar copia” 


vate, încă o data, spectaculos, sub lupa ecra- 
nului tat. 

Bogat în referințe culturale de tot felul 
fundalul pitoresc și extrem de colorat (ła pro- 
priu și la figurat) se deruleaza asemeni unui 
sul minuţios pictat ce merită privit şi reprivit, 


pictura şi caligralia au fost considerate 
demne de a fi socotite arte. cinematograful 
tone, se apropie și et, din ce in ce mai mult 
de un statut major 


portrete indirecte 


Zorba in plina forma 


G. un actor pretinde a nu fi decit un 
meşteşugar, noi ceilalți luam vorba lui drept 
expresia modestiei (mai mult sau mai puțin 
jucate) și o trecem la activul persoanei. Dar 
cind un actor ca Anthony Quinn spune des- 
pre el același lucru, aducind drept argument 
mîinile sale (ca „atestat de meșter”), noi ce 
putem să mai credem? Mai ales. cind imediat 
urmează declarația că este un meșteșugar 
adevărat, adică dintre aceia ce toată viaţa nu 
fac decit să se perfecţioneze... Afirmația mi 
s-a părut, recunosc, puțin suspectă in ames- 
tecul ei de mindrie și modestie, așa ca mi-am 
propus să verific niţel aceste vorbe cu sunet 
aparte în multitudinea de fraze ce inundă ga- 
zetele sub forma de confesiuni actoricești. 
Debutul lui Quinn la Hollywood datează din 
1936 și e lipsit de importanță. Numai că, la 
nici un an după aceea, el se insoară cu fiica 
lui Cecil B. De Mille, un regizor senior (in 
sensul feudal al cuvintului) în industria cine- 
matografica americană a vremii. Angajamen- 
tele incetează a mai fi o problemă pentru ti- 
nărul in virstă de 22 de ani. Tata socru are 
grijă ca ginerele să joace continuu [a el sau 
la alţii (ba, mai tirziu, îi va finanța chiar şi o 
tentativă de regie, nerepetată ulterior). Dar 
cu ce „zestre“ sosise, in fond, la Hollywood, 
acest baiat? | 

El venea din Mexic, dintr-o familie modestă 
cu mulți copii, iar în vinele lui curgea un 
singe de o compoziţie mai ciudată: mama — 
indiană, tatăl — irlandez. Prima și nu al doi- 
lea, igi pusese pecetea pe fizicul băiatului, 
așa ca — vinjos, brunet, sprincenat — Quinn 
a fost socotit de toţi numai bun să joace ro- 
luri de „duri“. Nici măcar De Mille n-a văzut 
in el altceva. Fizicul și socrul i-au pecetluit, 
astfel, pentru o lungă perioadă, activitatea, fi- 
ind mereu distribuit in indieni sau metiși tica- 
logi, ce pină la sfirșit își luau pedeapsa bine- 
meritată. Tot „rău“, dar intr-un rol mai amplu 
— cel al fratelui lui Zapata din Viva Zapata 
şi îndrumat de Elia Kazan Quinn reușește 
stupoare! — să obțină, in 1952, Oscarul pen- 
tru cel mai bun rol secundar. Acum abia. ir- 
landezul din el igi spune cuvintul. Se ambitio- 
nează şi se incăpăţinează să fie altceva, deși 
ofertele veneau, în continuare, după tipic. 

. 


În sfirgit, in 1954, „Zampano è arrivato!" si 
cu el adevaratul Quinn. A trebuit capul de 
european al lui Fellini, ca pistolarul mohorit 
sa devina un personaj nou, bruta in care in- 
cepe să licârească stios, dar dureros, con$ti- 
inta, după ce a nedreptăţit, a torturat moral- 
mente, a ucis. Plinsul său convulsiv din fina- 
lul filmului La Strada mărturisea nașterea in 
chinuri a omului ce se rupea de instinctele 
primare ce îl guvernaseră pină atunci. Rolul 
din Viva Zapała nu făcuse decit sa demon- 
streze că, pină atunci, fusese prost folosit. 
Zampano este prima dovadă că lupta actoru- 
lui pentru autopertecționare există cu adevă- 
rat. 

La puţină vreme după La Strada (unde fu- 
sese partenerul unei inclasabile Masina). ia- 
ta-1 din nou al doilea pe generic, în filmul 
Van Gogh, unde personajul principal era in 
terpretat de Kirk Douglas. Deziantuirilor tur 
tunoase, crizelor de disperare ce-l secatuiau 
pe protagonist, Quinn — în surtucul de cati 
fea al prietenului său Gauguin — le opunea 
calmul -conștiinței propriei valori, stąpinirea 
de sine atit de necesară creaţiei. Quinn reu 
șea, însă, a comunica publicului faptul că în 
personaj clocotește un temperament vulca- 
nic, pe care cu greu il (ine in friu. Ca atare, 
părăsirea lui Van Gogh apare ca ultimul gest 
posibil de autoapărare al tui Gauguin, ce nu 
vrea să impărtâșească soarta marelui sau 
contrate. De data asta, Oscarul pentru ci 
mai bun rol secunda acordat lui Quinn, in 
1956, nu a mai mirat pe nimeni. Şi nici faptul 
că a venit, in fine, și pentru el o perioadă de 
filme bune, sau care i-au permis măcar sa 
arate alte fatete ale talentului sau. Un posibil 
Quasimodo intr-un (al citelea?) Notre Dame 
de Paris, personaje puternice în Warlock și în 
Ultimul tren din Gun Hill, apoi un exuberant 
eschimos care nu tolerează încălcarea de că- 
tre străini a regulilor de politețe in vigoare 
printre ghețuri — în Umbre albe. Foarte ni- 
merită în acest ultim caz, exuberanța sa ex- 
cesivă a constituit pentru Quinn un handicap 
cu care a avut mult de luptat. A fost lăudat, 
cind a izbutit să o fina în friu: în Tunurile din 
Navarone sau Lawrence din Arabia, de pildă, 
unde — chiar dacă nu e protagonist, il ţii 


Zampano... Zorba... sint mereu subintelesi 
(Anthony Quinn, Pamela Brown si Kirk Douglas in Fan Gogh) 


pune mina, se alege praful... 


minte. N-a fost la fel de apreciat in Secretul 
de la Santa Vittoria, considerindu-se ca a ca- 
botinizat. Celebrul Zorba Grecul i-a scandali- 
zat pe... greci, dupa cum o atestă presa anu- 
lui 1964. Aceștia (ma refer la simplii specta- 
tari) un adresat ziarelor scrisori pline de in- 
dignare față de concepţia „total greșită” (a 
scenariului, a regiei, a interprefilor) în care a 
fost tratat un roman îndrăgit, ce vorbește de 
spiritul Eladei dintotdeauna. Spectatorii de 
pe alte meridiane, însă, care habar nu aveau 
de carte au privit și primit filmul cu incintare. 
În special din cauza exuberantului Quinn, atit 
de convingător şi de atașant in personajul 
optimistului pagubos care, indiferent pe ce 


Oricum, daca Zampano ii atrasese notorie- 
tatea, Zorba i-a adus actorului gloria. Şi, 
dacă n-ar exista multiplele lui colaborări la 
filme comerciale unde nu face decit să se 
pastişeze (dar, cind ai 11 copii!) am putea fi 
chiar foarte mulțumiți de maniera in care (vir- 


sta obligă!) a trecut el la rolurile de om copt 
şi sentimental în Plimbare prin ploaia de pri- 
măvară — și apoi de om bătrin. Desigur, un 
batrin verde ca in Moștenirea Terramonik pe 
care nu il doboară nici natura sălbatică şi os- 
tila a Pirineilor inghetatfi — în Trecerea; nici 
jocurile periculoase ale politicii — in Sala- 
mandra. Nimic nu pare schimbat la el, decit, 
poate, cuta, eterna cută dintre sprincene să 
se fi adincit. Exuberanta juvenilă s-a domolit, 
dar vulcanul 'nu s-a stins. Ne-o mărturisesc 
ochii sai vii, privirea ușor ironică, mersul 
elastic de felină leneșă gata oricind să facă 
un salt. spectaculos. 

Recapitulind acum, saltuł lui Quinn a fost, 
profesional vorbind, intr-adevar, spectaculos. 
De unde se vede ca meșteșugarul nu se 
lăuda prea tare cind vorbea de continua sa 
aspirație spre pertecțiune. 


Aura PURAN 


mat — adică pe scaunul regizoral s-a intim- 
płat cu bine şi chiar cu succes, raminerea in 
fața lui, ca actor, ridică ceva semne de intre- 
bare, dar, mai cu seamă, oferă o materie de 
gindire bogată asupra actorului și imaginii pe 


şi nici Visconti. Încerc să fiu un mic Mel- 
ville...“ şi nu se poate spune că nu i-a reuşit 
să fie cel puţin un bun regizor de fiim polițist 

Dacă trecerea in spatele aparatului de fil- 


Delon contra Delon 


D e ce trece un actor, fostă vedetă rasfa- 
ata de public, din fața aparatului de filmat în 
spatele lui nu-este chiar un mister. De regula, 
„Schimbarea unghiului” apare la virsta critică 
— critică, pentru un actor, altminteri, nu — 
aducătoare de mici semnale de alarmă uneori 
numai de el receptate. O reacție mai slaba 
un succes mai modest, o apreciere mai rezer- 
vata și gata, ingrijorarea, cind nu chiar teama 
„se strecoară perfid în sufletul actorului 
Teama de „marele eșec“ teama de dubla de- 
cepție — a publicului, dar si a lui — teama de 
alterarea „imaginii“, de stingerea interesului 
— pină la bezna uitării. Teama asta insă are 
şi părțile ei bune. Între altele, ea trezeşte, 
acolo unde are ce trezi, fireşte, instinctul de 
conservare. Pentru că, de fapt, schimbarea 
unghiului, echivalentă cu o schimbare a „ar- 
melor", mai cu seamă dintr-un sanatos in- 
stinct de conservare pornește. Greta Garbo 
nu l-a avut. Ea nu a schimbat armele, eaa 
depus armele. Teama de ridicol a fost mai 
mare decit teama de moartea artistică. 

Nu se știe ce ar fi făcut „Divina“ ajunsă azi 
la virsta temerilor, un lucru este sigur: fiecare 
face față cum poate — cum poate, insemnind 
potrivit structurii lui — momentului greu în 
care steaua succesului incepe să pălească. 
Structura lui Alain Delon, „vedetă internafio- 
nală de mare audienţă la public”, cum il pre- 
zinta Dicţionarul cinematografic, se dove- 
deste a fi un luptator. Steaua lui de vedeta 
internaţională și-a micșorat puţin sclipirile? 
Nu-i nimic! O facem să sclipească altfel! Inte- 
resul publicului pentru „Samuraiul” Delon s-a 
mai răcit? Nu-i nimic! Să stirnim în public un 
interes nou — cel puțin cald, daca nu fier- 
binte, pentru, de exemplu, regizorul Delon... 
Pină aici lucrurile au o logică, raționamentul 
stă în picioare. Dar, un pas mai departe, pă- 
șim pe un teren ceva mai alunecos. Delon nu 
a trecut, pur și simplu, din fața aparatului de 
filmat în spatele lui, el a rămas de amindouă 
părţile. Regizorul Delon l-a iubit prea mult pe 
actorul Delon ca să-l scoată, cu mina lui, din 
joc. Sau a dorit o demonstraţie dubiă a noilor 
posibilități. Rezultatul este destul de ciudat. 
Demonstrația regizorală dovedește, intr-ade- 
var, o bună cunoaștere de sine, o perfecta in- 
tuitie a limitelor și posibilităţilor. Din toate 
„Şcolile” prin care a trecut, școli mari, cind 
nu înalte, dacă ne gindim că a lucrat cu Vis- 
conti, Antonioni, Verneuil, Christian Jaque, 
Robert Enrico, Melville, din toate „Jectiile” in- 
vățate, actorul a reţinut pentru ipostaza sa re- 
gizorală, lecţia policierului. Alegerea apare ca 
o mărturisire sinceră care, pusă în cuvinte, ar 

suna astfel: „Ştiu ca nu pot să fiu Antonioni 


Nostalgia rolurilor de altădată 
(Nathalie și Alain Delon în Sam 


Colegiul de redacţie 


Ecaterina Oproiu 
redactor şef - 
Mircea Alexandrescu 
redactor şef adj. 


Rodica Lipatti 
secretar responsabi! 
de redacţie - 
Florina Ciocirlie 
Alice Manoiu 


https://bibl 


Coperta I 
Tamara Creţulescu și Ovidiu luliu Moldovan 
au jucat împreuna 
în „Despre o anume fericire“. 
Noi i-am „distribuit” din nou, 
inspirați și de cererile spectatorilor 


Foto: Victor STROE 


ioteca-digitala.ro 


care şi-a facut-o despre sine, in timp. Pentru 
că, ceea ce propune Delon — regizorul Ata- 
cerii Pigot prin persoana detectivului Chouas 
interpretat de actorul Delon este un anti-De 
lon. Misterioșilor, romanticilor, tenebrogilor. 
pateticilor, poeticiłor, durilor „Deloni” din 
care, incetul cu încetul s-a Compus imaginea 
„vedetei internaţionale de mare audienţă la 
public“, li se opune imaginea simpatică, dar, 
vai, cit de oarecare! a unui „băiat“ încă fru- 
mos, puţin obosit, învățat să mai şi incaseze, 
nu doar să dea pumni bine plasați, să mai şi 
piardă, nu numai să ciștige, inzestrat cu ceva 
simţ al umorului și cu mult, mult simţ al reali- 
tatii O imagine sfidatoare pe care regizorul 
nu o propune, ci o impune spectatorului. O 
auto-demitizare voită, dorită — în ce scop? 
— greu de spus. Cu ce rezultat însă, cred ca 
se poate spune. Peste capul regizorului și 
dincolo de voinţa lui, in sufletul spectatorului 
de altădată se trezește caldă, nostalgia dupa 
vechea imagine Alain Delon. Cel din Rocco 
şi frații, din Eclipsa, din Ghepardul, din La- 
leaua neagră, din Aventurierii, A fost cindva 
hoț, Clanul sicilienilor, Samuraiul. 


Atacerea Pigot este un policier cinstit, civi- 
lizat, antrónant, „bine fâcut“ etc. El are, 
adică, meritele lui. Marele merit ramine insă 
unul și el este cu adevărat mare; face să ne 
ție dor de Alain Delon. 


Viad PAULIAN 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr 1, București 41017 


Exemplarul 8 le: 


„Cititorłi din străinatate se pot abona prin 
„Rompresfilateiia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfil Bucureşti — Calea Griviței nr 
64—66" 


Prezentarea artistică și prezentarea gralică 
loana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Gasa Scinteiin —- Bucureşti 


În spatele, 


ascu 


B... era în toi cind am debarcat 
pe platoul de la poalele munţilor unde 
filma Sergiu Nicolaescu. O mie două 
sute de figuranti, cu armuri, sulițe şi sa 
bii, reconstituite cu grijă și pricepere de 
Gabriela Nicolaescu, se avintau prin 
fața celor trei camere de luat veder 
plasate sa panorameze, dar și să rețină 
prim planuri sau o expresie anume din 
acest șuvoi omenesc. „Stop! — se aude 
«ocea regizorului. Pe vechile locuri. Ar 
nautii aici în față, cavaleria pe flancuri 
si desfaşurata pentru șarje, cu lancea mi 
cumpanire. La semnalul meu, reluafi 
atacul cu mai mult elan. Toată lumea 
priveşte înainte, spre ținta atacului 

Aveam sa mai aud de citeva ori indi 
catii de felul asta sau cu precizari % 
amanunte care se impuneau dupa ata 
cul precedent. Asaltatorii pareau destul 
de marcați de efort. dar dornici să reia, 
de cite ori va trebui, același si același 
parcurs belicos. Veşmintele lor, confec- 
tionate cu multă rivna in atelierele de la 
Buftea. arată, intr-adevar. ca după o 
batalie. Este nevoie de intervenția mii- 
nilor harnice ale asistentelor de la cos- 
tume, cu acul şi ata în mina. cu mica 
trusă de ustensile ale indeletnicirii lor, 
asteptind de ore şi ore, undeva pe mar- 
gine, în afara cadrului care cuprinde iot 
pieptul de deal pe care se destașoa'u 
lupta. Ele sar de cite ori e nevoie de 
parcă ar fi infirmiere, pe un adevărat 
cimp de lupta, să pună ordine prin za 
lele care se rup pentru că nu sint din 
fier, pentru a repara o minecă des 
prinsa, pentru că, deși nu este o incaie- 
rare in tege, efortui de a sugera cere 
gesturi care duc la deteriorări vesti 
mentare 


ata aparatuftn 


P se termina. Regizorul con- 
fruntá pianul de bātaie cu consilierii sāi 
militari, reaseaza luptătorii pe dispozi- 
tive noi, plutoane dupa plutoane de fi- 
guranti gata să execute manevrele a ca- 
ror destinaţie poate că ei nu o înţeleg 
dar cei ce fac filmul știu cu siguranța 
ce trebuie „să dea“ de vreme ce tot 
reiau aceleași acţiuni bataiste cautind 
ca din şuvoiul de oameni de astazi — 
facuti să arate ca acum cîteva secole în 
urmă pe vremea Marelui Mircea sa 
obțina o anume sugestie, o anume situ- 


O pag 


sar aici ne aflam la paatule muntilor 
care sus, pe creste. au şi tost pudrati 
proaspât cu zâpadă. Prima zapada a 
iernii, care la şes este înca departe, dar 
ła munte a şi venit. Nu este deci cald să 
faci plaja, dar pe chipurile celor care 
iau parte la film curg $iroaie de su- 
doare. Oboseala i-a marcat şi pe ei și 
pe cei care stau la camerele de luat ve- 
deri. operatorii Nicolae Girardi, Alexan- 
dru Groza $i Elena Cotigā $i, nu in ulti- 
mul rind, pe realizatorul însuși care 
dupa ce sta cu ochiul in vizorul uneia 


eroică 


storia viteazuiui nostru popor 


unui film 


atie dramatică. O alta scena, un contra- 
plan turnat mai tirziu. va avea s-o reve- 
teze nu lor, celor ce participa la realiza- 
rea filmului, Ci spectatorului, peste ci- 
teva luni, cind va vedea pe ecran filmuł 
despre Mircea cel Mare după scenariul 
lui Titus Popovici şi în regia lui Sergiu 
Nicolaescu. 


N. este o temperatura de făcut 
plaja. pentru ca 'sintem în octombrie. 


respirație 


"din camere, comandă „Motor!”, inregis- 
trează o dublă, trece pe scaunul de pla- 
tou, se dezbraca de hainele secolului 
douazeci şi imbraca hainele domnitoru- 
lui şi străbunului de acum citeva sute 
de ani, coborind în evul mediu valah, 
Nu trece mult pină ce artişti, figuranti si 
toți cei care îi ajută — dar ce să-i mai 
numesc pe bresle, cind mai bine as 
spune echipa de filmare, da echipa, 
(despre care scriem mereu la o rubrică 
anume, dar ce rubrică e „mai anume: 


decit ceă destinata platoului de fit- 
mare? cînd echipa deci, se pune din 
nou in mipcare. Ea face tot ce trebuie, 
in minimum de timp. cu extrema efi- 
cienta. Fiecare ştie unde să sară şi ce 
are de făcut ei, nu ceilalți. lar cind au- 


N. trezeşte a doua zi nu goarna, ci- 
grija să fim în holul hotelului la 6.30 
pentru că autobuzele pleacă la ora asta. 
Coborim, eu înarmat doar cu o curiozi- 
tate de reporter, colegul meu cu trei 
aparate de fotografiat „in banduliera”, 
(ca să fie in ton). Holul e plin deja de 
oșteni ai lui Mircea, căci astazi se trage 
contraplanu! de ieri adică partea in care 
domnitorul român, alături stindu-i ur- 
maşul. va da ordinul de lupta, flancat 
de boieri — Silviu Stanculescu, Cornel 
Girbea, Val Paraschiv, Papii Panduru, 
Sandi Dobrescu — precum ;i de toata 
armia română 


P. fundalul unei paduri ruginii, dea- 
supra cu un cer adinc ca marea, arcasi, 
sulitagi și Cavaleri se dezlantuie. De 
sapte-opt ori s-a repetat acest moment 
înainte de a se spune „motort“. Apoi se 
trage. Și după aceea se schimbă dispo- 
zitivul de luptă și unghiul de filmare. 
timp în care mai schimb o vorbă cu Co- 
tea Răutu în zalełe lui spectaculoase 
Cind nu filmează, ci doar așteaptă, Co- 
iea Răutu este la fel de caim şi plin de 
sfatosenie. Este un actor cu multă ex- 
perienta de film si, fara sa facă prea 
muh caz de ea, de pe margine, cind in 
platou evoluează alţii. are unele reflecții 
care marturisesc această lunga expe- 
rienta de om de film. Cornel Girbea sta 
cuminte pe un scaun, prea firav penteu 
ei, ca să-şi refacă machiajul, caci greul 
abia incepe, Silviu Stânculescu e impu- 
nator. preocupat şi disciplinat. - Pan- 
duru, barbos şi grav, pare desprins 
dintr-o efigie iar pe chipul lui Do- 
brescu, ai zice că s-au înscris toate 
luptele grele la care a luat parte. 


P. necesará schimbarilor nu e 
prea lungă şi activitatea reincepe 
inainte. ia atac, arcași, sulițaşi, cavaleri! 
Din padurea imobilă și solemna in 
frumuseţea ei, pornește o altă padure de 
oameni care o apara pe ea şi tot ce 
simbolizează ea, o lume dirză, hotărita 
să exite. Pe ecran. toata strădania de 
două zie dacă va avea patru-cinci mi- 


nute... 
Mircea ALEXANDRESCU 
Foto: Victor STROE