Revista Cinema/1990 — 1998/028_Cinema_anul_XXVIII-nr-10-1989

ma 
Mi aa aa 
ea astrs 


Mataka 人 


TY 


i 


fad 
A = 


ninti 


mpinarea Congresului al XIV-lea al P.C.R. 


0 artă a 


r 


TIE a 


Responsabilitatea unui angajament 


Í. aceste momente de adincă vibraţie pa- 
triotică, în consens cu întregul nostru popor, 
cineaştii, toți oamenii muncii din cinemato- 
grafie, își exprimă deplina adeziune față de 
Hotărirea Plenarei C.C. al P.C.R. privind pro- 
punerea ca, la cel de-a! XIV-lea Congres, în 
funcția supremă de secretar general al parti- 
dului nostru să fie reales cel mai iubit şi sti- 
mat fiu al poporului nostru, ctitorul României 
socialiste moderne, luptător neobosit pentru 
cauza socialismului și a păcii in lume, 
tovarășul Nicolae Ceaușescu. În această cp- 
țiune de importanţă istorică se regăsește ex- 
presia stimei și dragostei nețărmurite pe care 
întregul partid şi popor o poartă marelui nos- 
tru conducător, chezășia sigură a înfăptuirii 
Programului partidului de făurire a societăți 
socialiste multilateral dezvoltate și de înain- 
tare a României spre comunism. 

Cu aleasă stimă şi prolund respect adu- 
cem, de asemenea, un cald şi vibrant omagiu 
muit stimate: și iubitei tovarășe Elena 
Ceauşescu, pentru contribuția remarcabilă la 
elaborarea şi înfăptuirea politicii partidului, la 
inflorirea continuă a științei, învâțâmintului şi 
culturii românești, 

Calauzii de înaltele comandamente de or- 
din politic, etic și estetic subliniate, în repe- 
tate rinduri, în documentele de partid, în indi- 
caţiile și îndrumările date de tovarășul 
Nicolae Ceaușescu, creatorii și lucratorii din 
domeniul cinematografiei şi-au concentrat 
forțele in direcţia diversificării tematice, a im- 
bogăţirii mesajului şi ridicării nivelului artistic 
al filmului românesc, astfel incit noile pro- 
ducţii cinematografice să constituie un mijloc 
eficient de educaţie patriotică revoluționară a 
maselor, de modelare a omului nou， 
constructor devotat al socialismului și comu- 
nismului în patria noastră. 

Sutele de filme documentare de scurt me- 
traj ca şi filmele documentar-artistice de am- 
pla sinteză realizate in uitimii ani, cum sint 
„Cu poporul pentru popor”, „Bucureşti — file 
de epopee“, „Sub semnul marilor impliniri”, 
„Drum de luptă şi biruinţă”, constituie o cro- 
nică vie a operei marete de edificare a noii 
societăţi în România, oferind spectatorilor de 
azi din ţară şi de peste hotare, precum şi ge- 
neraţiilor viitoare, mărturia uriașului efort 


2 


creator al clasei muncitoare, țărănimii, inte- 
lectualităţii. pentru înălțarea patriei socialiste 
po trepte tot mai inalte de civilizaţie şi pro- 
gres. imaginea realizarilor de insemnatate i5- 
torica obținute de poporui nostru sub condu- 
cerea Partidului Comunist Român, în anii re- 
voluţiei şi construcţiei socialismului şi, îndeo- 
sebi, in epoca inaugurată de Congresul al 
X-lea. 


Totodată au fost realizate noi filme artistice 
inspirate din actualitatea sociaiistă a țării, din 
viața şi preocupările oamenilor muncii, adu- 
cind pe ecrane imaginea unor personaje 
exemplare, animate de conștiința responsabi- 
litàții civice, de principiile eticii socialiste, de 
înalte idealuri umaniste, așa cum sint filmele: 
„Cale liberă”, „Vulcanul stins“, „Nişte băieţi 
grozavi”, „Figuranţii”, „Promisiuni”; noi ecra- 
nizări după opere clasice ale literaturii noas- 
tre care au prilejuit creaţii originale şi inter- 
pretări actoricești memorabile, ca in filmele: 
„Moromeţii”, „Pădureanca", „lacob“, „Cuibul 
de viespi” „Cei care plătesc cu viața”, precum 
şi noi producţii inspirate din epopeea naţio- 
nala a poporului român cum sint: „Noi cei 
din linia intii", „Mircea” ş.a. 

Prezent în toate manifestările politico-edu- 
cative care au marcat evenimente majore din 
viaţa ţării, filmul şi-a adus contribuţia la lărgi- 
rea orizontului de cunoaștere a oamenilor 
muncii, la educarea spectatorilor Si indeosebi 
a tinerilor, în spiritui patriotismului socialist 
şi umanismului revoluţionar. 

Așa cum s-a subliniat în mod critic şi auto- 
critic în analizele tăcute în cadrul adunărilor 
de dezbatere a proiectelor de documente 
pentru Congresul al XIV-lea ai partidului, în 
activitatea cinematografiei s-au manifestat și 
o serie de deficiențe. Noi, cei care lucrăm la 
Centrala „Româniatilm“ şi desigur, nu numai 
noi, știm că alături de filmele de certă va- 
loare, premiate în țară şi străinătate, au fost 
produse filme mediocre, slabe ca realizare 
artistică şi forța educativă, avind la bază sce- 
narii cu un conținut ideatic minor. 

Sintem conștienți că filmul românesc rā- 
mine inca dator fata de comandamentele ma- 


(Continuare în pag. 4) 
Cornelia GEORGESCU 


G 


. Gronica unui timp eroic. 


A coarne realității, adevărunie istoriei 
sint și adevărurile operei de artă. Semniticaţi- 
He operei artistice izvorăsc din semnificațiile 
realităţii. Din acele semnificații ce pun în lu- 
mină adevărurile oamenilor, ce urmăresc jus- 
tetea aprecierii și interpretării evenimentelor 
aşa cum o atestă filmele noastre documen- 
tare, la care am avut și eu onoarea să cola- 
borez. Şi sint adevăruri de esenţă faptul că în 
acest secol, pentru români, Partidul 
Comunist s-a aflat în fruntea luptei pentru 
afirmarea şi cucerirea independenţei şi liber- 
tăţii naţionale. Pentru abolirea flagrantelor 
inechităţi sociale și înlăturarea vechii orin- 
duiri capitaliste, Pentru apărarea integritați 
teritoriale a ţării şi inlăturarea de pe pâmintui 
patriei a cotropitorilor fascişti. Pentru angaja- 
rea naţiunii pe drumul nou al construcţiei so- 
cialiste, într-un proces de profunde transfor- 
mări revoluționare, pentru perfecţionarea ac- 
tivitatii politice, economice, sociale, spiritu- 
ale. Opţiune de istorică insemnaătate asumată 
de intregul partid și cu deosebire după panpe 
sul al IX-lea al Partidului. Și este un fapt 
validat de destașurarea opere: ae constructie 
socialistă demn de memoria peliculei aceia 
ca in opera constructiva de anvergura nemai- 
întinită. în fruntea ei, in calitatea de condu- 
cator suprem al partidulu și at faru, s-a anat 
şi se afla tovarășul Nicolae Ceauşescu, care 
incă din anii tineri şi-a identificat viața. lupta, 
convingerile cu năzuințele supreme ale po- 
porului, cu cauza clasei muncitoare, cu idealu- 
rile socialiste ale partidului comunist. Şi este 
un fapt încărcat de semnificaţii multiple, 
acela că, lingă marele om politic a! patrie, 
s-a aflat în toți aceşti ani, aducind o presti- 
gioasă şi permanentă contribuţie la întăptui- 
rea operei revoluționare româneşti, ia progre- 
sul economiei, științei, culturii Si invatamintu- 
lui, tovarășa Elena Ceauşescu, personalitate 


remarcabilă a vieţii politice și științifice romă- - 


neşti şi internaţionale. 一 

Este un adevar de esenţă acela ca România 
de azi. cu impresionantele ei ctitorii repre- 
zentative pentru puterea de construcţie și 
creație a poporului este opera mareaţă a par- 
tidului care a ştiut să angajeze toate energiile 
națiunii pentru a asigura progresul continuu 
al patriei. Pentru a o inscrie cu demnitate ca 
pe o patrie libera. suverană, independentă 
printre popoarele lumii, 


În mod firesc, filmele documentare de 
mare amploare ce-și propun să surprinda, 


într-o sinteză definitorie, realitățile şi adeva- - 


rurile României acestui timp se vor sprijini, 
ca pe niște coloane de neclintit, pe aceste 
adevăruri. lată de ce am numit citeva din fil- 
mele la care am lucrat: Partidul — inima țării, 
O viaţă inchinată fericirii poporului, Al patriei 
erou intre eroi, Timp eroic pe plaiuri de le- 
gendă, Ani de luptă, ani de giorie — cu senti- 
mentul că prin aceste cuvinte se exprimă sin- 
tetic adevăruri fundamentale pentru istoria şi 
devenirile poporului nostru. Că documentul, 
imaginea cinematografică, mărturisind chipul 


clipei, pot și trebuie să fie înalțate în orizan- 


turile semniticaţiilor perene, năzuind să inge- 
mâneze clipa cu eternitatea. % 
O asemenea aspırape devine cu atit mai sti- 


mulatoare pentru filmul românesc in lumina 了 
orientărilor de excepțională insemnăâtate cu- i 


prinse în magistrala Expunere a tovarăşului 
Nicolae Ceaușescu, la Plenara lârgită 
a Comitetului Centrat al partidului din 24—25 
octombrie a.c., document programatic prin 
care s-a conturat și pentru oamenii de arta 
un program de anvergură creatoare, de afir- 
mare plenară a vocaţiilor creatoare prin im- 
plinirea unor opere ce-şi află în permanență 
şi fecund izvoarele în solui generos al gliei 
românești; in istoria eroică a poporului, în 
prezentul său de muncă şi creaţie plină de 
dăruire pentru triumful ideilor socialiste, așa 
cum le atestă și aceste zile de patetică an 
jate constructivă pentru a întimpina cu noi și 
măreţe izbinzi Congresul al XIV-lea al parti- 
dului. 


Numai înarmat cu o concepţie clară, ştiinţi- 


fică asupra realitatilor — aşa cum ne cere şi 
recenta Expunere a secretarului general — 
artistul, animat de idealuri protund umaniste, 
poate edifica o operă de artă capabila sa 
înalțe documentul din prezent ori din trecut 
mai presus de anecdotic, in spaţiile semniti- 
caţiei perene adevărate. Şi este un fapt demn 
de consemnat acela că de o asemenea vi- 
ziune, de o asemenea concepţie asupra ros- 
turilor artei beneficiază cineastul român care 
a fost şi este animat de aspiraţia de a cit: și 
desluşi in imag'ne mesaje cu valabilitate 
umană, istorica incontestabilă. 


(Continuare in pag. 4; 
Nicolae DRAGOŞ 


- 


izvoarele pămîntului strămoșesc 


E....: tovarâșului Nicolae Ceauşescu 
cu privire la problemele socialismului, ate 
activităţii ideologice, politico-educative, de 
dezvoltare a conştiinţei revoluționare, de 
formare a omului nou, constructor conștient 
al socialismului și comunismului in Roma- 
mia ținuta la Ateneul Român. la recenta Ple- 
nară lărgită a Comitetului Central al Partidu- 
lui Comunist Român, este pentru poporul 
nostru un document programatic de o inesti- 
mabila valoare teoretica și practica. Toţi cei 
care înțeleg munca lor ca pe o contribuție la 
inaltarea edificiului României socialiste într-o 
țara a „bunastarii materiale și spirituale, toți 
acei care au crezut şi cred cu nestramutare 
că orinduirea socialista este cea mai dreaptă 
orinduire cunoscută de omenire pina acum, 
tot poporul român înţelege ca aceasta pro- 
funda, multilaterala şi clarvăzatoare analiză 
este o dezbatere de o vitala neogsitate. În pri- 


“mul rind „este necesară 一 dupa cum spunea 


secretarul genera! al partidului, tovarașul 
Nicolae Ceaușescu — deoarece au trecut 45 
de ani de la revoluția de eliberare socială și 
naţională, antifascistă și antiimperialistă şi 41 
de ani de la trecerea la editicarea socialismu- 
lui in România”. 

Necesitatea unei asemenea dezbateri «ne 
apare azi cu atit mai clar cu cit pe plan mon- 
dial au aparut şi apar diferite concepții şi 
teze, privind mișcarea socialista, teze ade- 
seori, în strinsa legatura cu intensificarea ac- 
tivitatil cercurilor reacționare, antisocialiste și 
anticomuniste, avind drept țel amestecul în 
treburile interne ale ţărilor socialiste, vizind 
slabirea construcţiei socialiste. incercind des- 
tabilizarea socialismului. 

Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu 
desfasoara o larga şi profunda analiza a isto- 
ricului socialismului Științific înca de la apari- 
Va lui in lume. acum 140 ani. Fauritorii socia- 
iismului, Marx şi Engels au facut, la timpul 
lor, o exacta radiogratiere a organismului ca- 
pitalist şi au dezvaluit cu un curaj pe care 
numai observarea ştunțihca Ñ poate da ca vii- 
torul popoarelor nu poate fi decit iupta revo- 
luponara de ehberare. de gesinnţare a ex- 
pioatām omul» de cabe om 

Cerangd o apeofumlare enana a pope- 
lor materaismui Caiecoc S stone. aratind 
ca Socaismui şirtic s-a mota peme 
nent n kpt Ce Soisy stoc cu korns 
burgheze Sas m Durere < ara 


cu retormismul, cu lichidatorismul și cu o se 
rie de alte concepții idealiste secretarul 
general al partidului face ape! la consecvenţa 
care a caracterizat întotdeauna teoria şi prac- 
tica revoluționară și 一 deopotriva — la capa- 
citatea revoluţionară de a nu considera nicio- 
dată teoria socialismului ştiinţific ca o teorie 
inchisa, „elaborată definitiv, o dată pentru 
totdeauna“; de a dezvolta socialismul ştiinţi- 
tic in conformitate cu mereu noile realitaţi is- 
torice, în conformitate cu specificul fiecarei 
naţiuni, -cu atit mai mult, dupa cum ni se 
arată în expunere, în împrejurari internațio- 
nale în care situaţia globului pamintesc se 
atia într-un moment grav, în care primejdiile 
ge toate felurile şi, in primul rind, primejdia 
unui razboi: nuclear ameninţa viața popoare- 
lor, a tuturor popoarelor, indiferent de sis- 
tem, şi nu numai viaţa popoarelor, ci însăși 
viața. 


Aşa cum ne-a obişnuit in atitea rinduri, 
secretarul general al partidului extinde consi- 
derentele şi contribuţiile sale novatoare din 
domeniul teoretic în domeniul practicii so- 
ciale, ideologice, elaborind clarificari de o 
mare profunzime şi acuitate, trasind sarcini 
noi tuturor celor implicaţi în activitatea ideo- 
logica, în munca politico-educativa, in dome- 
niile în care formarea omului nou apare ca 
un tel suprem și explicit. Este de la sine inte- 
les că această clarvazâtoare analiza repre- 
zinta un ajutor inestimabi!l dat și oamenilor 
de arta cărora secretarul general li se adre- 
seaza direct, atunci cînd precizeaza ca „este 
de asemenea necesar să ridicăm mai puter- 
nic nivelul activității de creaţie literar-artis- 
tică. Avem nevoie de o literatură mai comba- 
tivă, pătrunsă de un inalt spirit revoluționar, 
patriotic, inspirat din realităţile patriei noas- 
tre" 


Amintind, aşa cum a facut-o intotdeauna, 
realizarile importante inregistrate de arta ro- 
mânească in decursul anilor socialiști şi cu 
precădere de la al IX-lea Congres al partidu- 
lui, secretarul general ne atrage atenţia cu 
deosebire asupra a ceea ce „trebuie să fa- 
cem, mai cu seamă, in viitor“. Poziţiile parti- 
Sului sint clare, apelurile mai mult decit in- 
dreptațite. indrumarile precise, cerințele de o 
"robia justficare. „Avem nevoie de o proză și 
de poezii combalive cu spirit revoluționar 


care să dinamizeze activitatea oamenilor 
muncii, a tineretului patriei noastre, de o mu- 
zică combativă, cu spirit patriotic și revoluţio- 
nar, de filme mai bune, de un teatru mai 
bun“, 

„Filme-mai bune! Cum este cu putinţa sa 
nu aderam cu toata ființa noastră — și aici ne 
referim la modestul segment ocupat de ci- 
neaşti in marele front al formarii omului nou 

Secretarul general al partidului ne vorbeşte 
incă o data de „izvoarele limpezi ce izvorăsc 
din pămintul strămoșesc”, ne cere sa bem 
din ele „apa vie, dâtatoare de viața”. ce 
om de cultură, ce autor de filme care își 
poarta, cu adevarat, acest nume 一 poate sa 
nu răspundă acestui înțelept apel ştiut fiind 
ca nu cei care au alergat după „ulcioare” 
străine, ci doar cei care au ramas strins legaţi 
de pămîntul natal, doar aceia care s-au contun- 
dat cu realitățile patriei lor, doar acei care 
au făcut front comun cu poporul lor în toate 
momentele zbuciumalei sale istorii, au putut 
sa-şi împlinească propriile lor rosturi de „ar- 
tişti” modelatori de conștiințe, stimulatori de 
mari elanuri patriotice. Istoria culturii româ- 
nești nu cunoaşte nici un carturar român 
care a trait in afara poporului român, dezinte- 
resat de rosturiie poporului lui in aceasta 


_ lume. Așa cum istoria artei româneşti n-a in- 


registrat nici un creator care a meritat recu- 
noaşterea contemporaneităţii și a posteritați 
一 ferecindu-se în aşa-zise turnuri de fildeş, 
exersind o aşa-zisa arta pentru arta. 
Secretarul general al partidului, tovarășul 
Nicolae Ceauşescu nu inglobează problema 
artei pentru arta in domeniul limitat al esteti- 
cii: „Este bine cunoscul că nu a existat, nu 
există şi nu va exista niciodată artă de dragu! 
artei. Arta a fost intotdeauna, este şi va îi 
permanent un puternic factor al ridicarii 
conștiinței patriotice și revoluționare a 
poporului!" 


Este cu putinia ca cinematografia, în an- 
samblul ei şi fiecare cineast in parte să nu în- 
țeleaga limpezimea, necesitatea şi îndemnul 
unor asemenea nobile, supreme imperative? 
Nu e de conceput. Așa cum nu e de 
conceput sterila ocupație de a fabrica pro- 
tuse de arta „in sine”. Scopul suprem al arte: 
este omul. Scopul suprem al artei socialiste 
este omul societăţii socialiste Cineastul 
demn de numele şi menirea sa nu poate 
concepe ca poate risipi energiile proprii şi re- 
surse materiale care nu-i aparțin, concepind 
„fime de dragul filmului”. Mai mult decit ori- 
cind, acum, cind secretarul general al parti- 
dului constată o anume râminere in urmă a 
activitații ideologice, politico-educative, 
acum, cind de la aceeași inaltă tribună sin- 
tem indemnaţi sa dezvoltam „critica și auto- 
critica, atitudinea fermā combativă față de 
lipsuri, recunoașterea deschisă a stărilor ne- 


conștiinței patriotice şi revoluţionare 


gative de lucruri și stabilirea măsurilor pentru 
inlăturarea acestora — ca o ă obligato- 
rie a mersului inainte“, acum cind — se pre 
cizeaza — „critica şi autocritica constituie o 
latură fundamentală a vieţii de partid, a creș- 
terii rolului conducător al partidului, a innoirii 
continue și perfecționării societății noastre 
socialiste“ — mai mult decit oricind, in activ- 
tatea noastră, luminată mai puternic de vasta 
și patrunzatoarea analiză întreprinsa de se 
cretarul general, inflacarată şi mai mult de în- 
demnurile conţinute de Expunerea sa, noua 
cineaștilor, ni se cere un profund moment de 
reflecţie, izvorit din convingerea ca cinemato- 
grafia poate, cu adevărat, să dea ţării noas- 
tre, poporului nostru, acele „filme mai bune 
cerute de secretarul general al partidulu 
Nu e vorba numai de momente de reflectes 
Aceasta reflecţie presupune.o foarte luciu= 
trecere în revistă a rezultatelor muncii noas- 
tre în spiritul critic și autocritic de care vor- 
bea secretarul general al partidului, spirit cr» 


stic şi responsabil, spirit critic nu de dragui 


criticii, ci în scopul înlaturaării lipsurilor, a sta- 
rilor negative. Această reflecţie trebuie sa he 
cu necesitate urmata de o etapa a faptelor 
Faptele cineaștilor sint filmele lor, filme isto- 
rice, filme din actualitate, bazate pe o ştiinţa 
a istorie: care considera ca „numai prin ințe- 
legerea științifică pe baza adevărurilor isto- 
rice a trecutului și a luptei poporului nostru 
vom ințelege mai bine cum s-a format, la ce 
nivel de dezvoltare a ajuns poporul nostru, ce 
a insemnat in istoria sa trecerea pe calea so- 
cialismului și făurirea cu succes a noii orim- 
duiri socialiste“. Cu cit îndrumările și îndem- 
nurile cuprinse în Expunerea tovaraşuu 
Nicolae Ceaușescu la această recenta pie 
nară vor fi înțelese mai profund, ma teme- 
nic, cu atit va crește capacitatea cinema 
grafiei noastre de a da filme puternic aaco- 
rate în realităţile istorice și în realitație ep 
noastre, filme ardente, convingătoare com- 
bative în faţa a tot ceea ce frineaza mes 
inainte, încurajind noul, imbărbatina tot c==s 
ce trebuie imbărbâtat, pentru ca arta sè “e 
cu adevarat „cu poporul și pentru popor _. 
alte cuvinte, pentru ca cinematogrz 2 = 

tra să fie un şi mai elicient formator se => 

tiințe. adica — așa cum ne cere sem 
genera! al partiduiui — parbopamt an=» m 
lupta neabatuta de „ridicarea paie moase 
pe noi culmi de progres și cimăzzie se = 
tere continuă a nivelului de va mama s 


(= 


E 


| 


一 一 -二 要 一 .一 ~ 一 -一 一 一 -一 


和 


|) 
psi 


„Cei mai tineri 
realizatori 


MR o statistică legata de structura 
pe virstă și profesiuni a publicului, m-a frapat 
numărul mare a! elevilor care frecventeaza 
sălile de cinema. Se pare că acest lucru este 
valabil pentru toate ţările, tinerii, indeosebi 
adolescenţii, fiind cei mai atrași de lumea mi- 
ritica a filmului, admirindu-i eroii poveştilor 
cinematografice ca și pe cei ce le dau viață 

Pentru cei de pe bancile școlii, filmul nu 
inseamnă doar sălile de cinematograf sau. 
eventuai, peliculeie proiectate pe micul 
ecran, Ci și peliculeie care-i ajuta substanţiai 
în înțelegerea complexelor probleme ştiinţi- 
fice, respectiv fiimul didactic, sprijin preţios 
pentru profesorul dornic să-și atragă elevii, 
sa-i facă să perceapă mai concret și mai su- 
gestiv esența unor procese chimice, biolo- 
gice, fenomene fizice etc. Filmului didactic i 
se acordă multă atenţie in lumea contempo- 
rană. O dovada 0 constituie multiplele intil- 
nsi internaţionale. dezbateri, chiar si festiva- 
luri, unde participarea Romanie a tost din- 
tre cele mai substanţiale. Ne preocupam mult 
de filme științifice şi de cele cu caracter edu- 
cativ pe teme dintre cele mai variate. Reali- 
zam în cadrul Institutului de Artă Teatrală și 
Cinematografică subiecte pe probleme ale ti- 
nerilor, legate de universul lor de ginduri și 
idei, idealuri, de orientare profesională. râs- 
punzind cu sensibilitate delicatelor întrebări 
ce tulbură sufletul adolescentin. 

Numeroase sint aspectele filmului didactic 
ce merită analize amănunțite şi dezbateri de- 
taliate. Mă voi opri, de data aceasta, numai 
asupra uneia singură, ea constituind trăsă- 
tura specifică nouă, o contribuţie roma- 
nească originală şi anume: la realizarea aces- 
tor filme atragem pe cei mai tineri creatori. 
Filmul didactic e tacut de tineri pentru tineri. 
Unor specialiști în pedagogie această situație 
le poate parea absurda. Tinerii — ei înşiși 
trebuie så invețe sa realizeze filme didactice 
menite să educe tineretul, să ajute procesului 

e învâțamint. 

Şi aceasta problema dehcata a fost soluțio- 
nata — credem noi — cu mut tact ṣi prote- 
sionaitate în cadrul insbtutui: de Arta 
Teatrală şi Cinematografică, studente a: 
înscrisă in programa lor analitica obigat-a 
realizării unui fiim didactic. În curind se va 
implini un deceniu și jumâtate de cind, în is- 
toria filmului didactic românesc, au intrat la 
loc de cinste, alături de semnăturile unor cu- 
noscuţi profesioniști de la Studioul „Aiexan- 
dru Sahia” sau de la Buftea, și cele ale unor 
studenți. Fiimele lor, la te! de iubite şi apre- 


jl Festiv 


aftional 


alului n 
bet 


Marea popularitate a filmelor cu și despre tineri 
(Liceenii, regia Nicolae Corjos, scenariul George- Şovu, 
cu Cesonia Postelnicu şi Ştefan Bă jr.) 


ciate de spectatori, ca și cele ale autorilor 
maturi şi, nu o data, laureații diverseior ediții 
ale Cupei de cristal au fost studenții 1.A.T.C 
de la regie și operatorie. Este adevărat că 
scenariile acestor fiime didactice aparțin 
unor specialiști în dramaturgia cinematogra- 
fică și că, alături de studenţii ucenici, se află, 
cu întreaga lor răspundere, și dascălii de la 
institut sau consultanții pe problemele speci- 
tice. Dar soluţiile artistice, mijloacele, imagi- 
nile aparţin celor mai tineri creatori. Fantezia 
sensibilitatea, inventivitatea sint prezente, ca 
şi tonul proaspăt, inedit. Se resimte o impati- 
mire a căutării unor modalităţi variate de ex- 
presie. 

Mai exista ia filmul didactic reaiizat de ti- 
neri şi o capacitate de comunicare directă cu 
spectatorii apropiați ca virstă, intrarea pe 
aceeași lungime de undă cu ei. Subiectele fil- 
melor didactice sint variate, determinate de 
multiplele discipline studiate în licee, de sar- 
anile programelor analitice. 

Caile ma interesante — şi prin obiectul lor 
ca şi prin realizare 一 sint fiimele destinate 
Cursul de iteratură română. autori lor stra- 
Guundu-se să descopere in wala ṣi opera SC 
itorilor prezentat; aspecte no siemerte org 
nale, Sint canta ce exstă dn pin în imae 
lion Lucs Caragiale (FG rege ma 
Nichituş- Mihailescu). Coşbuc (1950 regia 
Setan Neagrâu). Lucian Biaga (1982 reg 


Responsabilitatea 


(Urmare din pag. 2) 


jore ale epocii pe care o trăim, că este nevoie 
ca el să oglindească obiectiv și angajat ma- 
rile realizări obţinute de poporul nostru sub 
conducerea clarvăzătoare a partidului, în 
opera de fâurire a socialismului. Pentru a ne 
ridica. la înălțimea exigenţelor puse în fața 
noastră de conducerea partidului trebuie sa 
depunem eforturi mai susținute pentru conti- 
nua perfecţionare a pregătirii politico-ideolo- 
gice a tuturor cadrelor care participă la pro- 
ducția cinematogratică și pentru stimularea și 
sprijinirea mai eficientă a scriitoritor, regizori- 
lor şi celorlalți creatori in realizarea unor 
fiime de înaltă ţinută ideologică şi artistica 
De aceea vom munci cu daruire revue 
narà, cu torje înzecite pentru a intmpra cu 
prestgoase fapte de munca Congresul ai 
Ny-i: ai prbis Congresul marior vado- 
ra alse ai rdeperderie Cepene econo- 
mce p polbce a Romanee pentru indeplini- 
rea în mod exemplar a mcaților și sarcini- 
lor tassie de partid de secretarul său 
general, tovarășul Nicolae Ceauşescu! 


Leonard Henţiu), loan Slavici (1983, regia 
Radu Caranfil, Simbolismul în literatura ro- 
mână (1983, regia Dimitrie Vitanidis, film dis- 
tns cu premiul | ia Cupa de cristal, un an 
mai tirziu) sau Sensuri laice in miturile româ- 
neșii (1987, regia Alexandra Foamete, film 
obținind același premiu | la ediţia a XX-a a 


` Cupei de cristal). Creatorii acestor filme sint 


astazi regizori cunoscuţi, precum Cristina Ni- 
chițuş-Mihăilescu sau Radu Caranfil, debus 
tant în acest an pe ecranul de la Costineşti, 
' dar în momentul realizării acestor filme, ei 
erau încă ucenici în arta cinematogratică. Un 
alt grup de „didactice“ ofertante prin liberta- 
tea de alegere a subiectelor şi a evenimente 
lor arătate îl constituie filmele destinate inva- 
țării unor limbi străine. Aici cu adevărat nu 
există ingradiri conversatia sau regulile gra- 
maticale explicate putind fi legate de felurite 
întimplări, precum cele ilustrate cu debor- 
danta imaginaţie de Laurenţiu Damian în 
Poppie pentru pick-nick (lecţie de limba 
engleză), de Nicolae Caranfil! în It taut se dé- 
pecher lentement (lecţie de limba franceză) 
sau de Dan Paul lonescu în O vară fierbinte 
(lecție de limba rusă). i 

Aparent aride demonstraţii științifice, 
uneori ele se transforma în clipe de mare 
arta, așa; cum s-a întimpiat în Holografia, re- . | 
gia loana Pop, premiat în 1987 la competiţia ` 
profesionistă Cupa de cristal, sau în mai ve 
chiul film Experienţa Milikan, realizat de A 
toniu Bereny în 1984. Mari satisfacţii prin fe- 
lul în care transmit, pe cale artistica, mesajul 
lor ne-o dau, mai cu seamă, filmele destinate 
orelor de filosofie și de educaţie civică şi pa- © 
trioticâ. Printre peliculele cele mai intere- 
sante, mai complexe din aceasta categorie se 
inscriu Spune-mi cu cine te-mprieteneșii 
(scenariul și regia Anghel Mora, distins în 
1983 cu un binemeritat premiu } la Cupa de `- 
cristal), Cum ne comportăm (scenariul Dumi- “ 
tru Carabâţ, regia Lucian Creţu, apreciat nu 
numai la noi, ci şi peste hotare, ca o sensi- © 
bilă lecţie de atitudine civică pentru copii), 
documentarul de amploare Tineretul, factor 
activ in edificarea socialismului și comunis- 
mului (regia Adrian Apostolescu — 1984), 
Pină nu este prea tirziu,.o. caidă pledoarie 
pentru pace, ciștigâtoarea Cupei de cristal în 
1985 Si a premiului | la Costinești în același 
an. Dialectica și metafizica (regia Olivia Şi- 
reanu) sau recenta peticulă de educaţie ateis- 
tă Modele contemporane ale universului 
critica cosmogoniilor religioase, „realizată in- 
1988 de Doina lacob. 

Nu mi-am propus aici să înşir toate titlurile 
filmelor didactice realizate de studenți, ci să 
dau o succintă imagine a diversității acestor 
pelicule și a atenţiei acordate completării cu- 
noștințelor elevilor in şcoala noastră cu aju- 
torul filmului. „Zestrea" existentă în şcoli sau 
ia inspectoratele școlare judeţene este impre- 
sionantă ca volum şi puţine sint domeniile 
incă neacoperite, filmul didactic împlinind, în 
bună măsură, şi funcţia de prim element al 
culturii cinetilului, al pasiopatului spectator 
de miine, şi — cine știe? — poate chiar al vii- 
torului cineast. Publicul tinăr are prilejul să 
intilneasca nume de regizori sau operatori 
incă necunoscuţi şi, dintre ei, poate unul din 
marii creatori de miine. Desigur nu aceasta 
este menirea esenţială a filmului didactic, dar 
aspectul există și nu poate fi ignorat. 


ileana BERLOGEA 


Lumina 
adolescenţei 


P... strănepoți, incă ceva despre Bucu- 
rești: o statistică sui generis care povesteşte 
cu umor, în imagini insolite chiar şi pentru. 
ochiul bucureșteanuiui, prea grăbit uneori, 


Cronica unui timp eroic 


(Urmare din pag. 2) 


Datoria artistului adevarat este aceea de 
a respecta istoria, adevărul ei, şi de a folosi 
documentele filmate pentru a pune în lumină 
cit mai convingător aceste adevăruri. j 

Desigur, fiecare epocă propune propriile ei 
realităţi, toate laolaltă configurindu-i portretut 
pentru istorie. Desigur, contemporan sau nu 
cu epoca, artistul va privi către aceste reali- 
taţi nu cu dorința de a desprinde din ele o 
imagine fotografică, ci o imagine care să se 
distinga prin semnificaţiile implicate şi expri- 
mate. Cu atit mai mult este valabil acest ade- 
vår în cazul celei de-a șaptea arte. Aici, se 
produce in plus şi ceea ce s-ar putea numi 
un miracol al timpului: nu odată imagini sur- 
prinse într-un anume timp istoric, imagini 
aparent obișnuite, dobindesc, cu trecerea 
vremii, semnificații deosebite. Valoarea ima- 
ginii sporește astfel; ea depăşeşte condiția de 
document pur și simplu devenind o mărime 


concentrată a unei mai cuprinzătoare rez 
trecute. Cred că aici și-ar putea afia exp 
tia arta autorilor de filme-document. Pe de = 


TIET ENDE CN (ACE ERE PARI STR E AARE RER OI ARC REC E E ED CE A PREIEI E ECE 5 ZE EIN 
„În prezent, în şcoli şi facultăţi 
învaţă aproape un sfert din populaţia ţării. 
Constituie o mîndrie pentru noi să subliniem 
că România se numără printre puţinele ţări din lume 
care îşi pregăteşte prin forţe proprii 
cadrele necesare pentru toate domeniile de activitate.“ 


istoria capitalei anilor '80. Un him realizat in 
1980 pentru copii, nepoți şi... strânepoţi: tim- 
pul trecut la care. gramatical, recurge co- 
mentăriul avertizeaza că filmul se adreseaza 
viitorului. 

Viitorului... Acestui viitor care se plăma- 
deşte acum, sub ochii noștri, prin grija noas- 
tra. Copiilor și tinerilor. Acelora alaturi de 
căre „documentariştii” Paula şi Doru Segal 
sint întotdeauna cu sufletul şi cu aparatul de 
filmat gata să înregistreze evenimentele esen- 
tiale ce le marchează viaţa... lar sunetul pri- 
mului clopoței este, pentru viața de gradinița 
un eveniment esenţial. La fel ca prima um- 
forma imbrăcată... unitorma pe care o poarta 
Şoimii patriei. Lor le-au dedicat realizatorii 
acest film, pentru că ei, „şoimii” de azi, vor 
deveni „marii meşteri ai inceputului de secol, 
de mileniu“. Odată cu îmbrăcarea uniformei, 
copiii primesc investitura micilor — mari pen- 
tru ei — responsabilităţi ce le revin. Echipa 
de filmare venită „în vizită“ la grădiniţă con- 
semnează: chiar dacă mașina de spala: ori 
„Semipreparatele” vor înlocui spâlatoriile și 
gătitui „tradițional“, adulţii de miine invata 
acum, cind de-abia ating colţul mesei cu ca- 
pul, sâ-și spele lucrurile ori ,Sa pună murà- 
turi... Responsabilităţi... Participă la concur- 
suri „Cine ştie ciştigă“. Deocamdată, tema 
este „Să ne cunoaștem cartierul“; cind vor 
crește va fi poate cunoașterea planetei, a sis- 
temului galactic... Copiii cresc. Pina atunci, 
aici la grădinița, sint pregătiţi pentru viaţă 
„Ziua lui Cătălin“ este un prilej de a-i învaţa 
pe cei mici ṣà cinstească sărbătorile, cu dra- 
goste, cu flori, cu poezie și cintec. Şi așa. 
privirea mirată a copilului urmărind malaxo- 
rul la Fabrica de piine ajunge sa descitreze 
buchiile Abecedar-ului, aşa buzele inginind 
poezia spusă de colega de grădiniță ajung sa 
rostească tare și raspicat primele silabe la 
virsta Abecedar-ului. 

15 septembrie. Primul clopoței al unui nou 
an şcolar. Clasa a Vi-a. Cresc copiii, cresc 

rijile, zice înțelepciunea batrineasca Ce pot 

ace niște copii de 11—12 ani? Aflam asistind 
la obișnuita tă cu părinţii... Montaj alert 
de planuri-detaliu: centură, pistoale, blugi 
insert de western? intr-un fel. Este o mostra 
din „epoca pistoalelor“; în rol de cowboy. 
elevul Buzescu. istoria clasei a VI-a a cunos- 
cut, după cum e şi firesc, mai multe etape. 
dintre care cele mai importante — așa rezulta 
din şedinţa cu părinţii 一 au fost cea a mingi- 
ior de tenis şi cea a campionatului național 
de fotbal ascultat la „tranzistor“ în timpul 
orelor de curs. Nu! Nu cumva să credeţi ca 
realizatorii au câutat 0 ciasâ a Vi-a cu cei 
mai neastimpăraţi copii posibili. Nu. Dupa 
Cum 0 spune şi tova dirigintă, ei sint 
„nişte copii foarte buni“: inteligenţi, studioși. 
Dar sint copii. Paula Segal riscă o întrebare: 
„Ca este un film documentar?” Răspuns: „Fil- 
mul documentar este acela care se dă inain 
tea filmului la cinematograf!” Copiii. tovarașa 
dirigintă şi părinţii au acceptat cu bucurie sa 
fie nu orii”, ci „ei înşişi” personajele Șe- 
cu Aşa au învăţat elevii dintr-a 


į Via 一 „din experiență“ — ce este un „film 


documentar”. Au învățat chiar şi un termen 


parte, cînd este vorba despre prezentul trăit 
de autor, acesta se ilustrează ca artist au- 
tentic prin capacitatea, prin intuiţia de a sur- 
pinde, din multele oferte ale realităţii acele 
imagini reprezentative și semnificative pentru 
prezent, pentru viața și munca oamenilor, 
pentru aspiraţiile lor şi puterea de a le im- 
plini, prin vocaţie creatoare. Fiind reprezenta- 
tive pentru un moment, asemenea imagini 
trebuie să poarte în substanţa lor șansa de a 
se imbogăţi odată cu trecerea timpului, sa 
aibă, deci, calitatea de document semnifica- 
tiv şi pentru viitor. Să mă explic. Într-un car- 
tier muncitoresc, imediat după război, imbră- 
cati in salopetă de epocă, citiva muncitori îşi 
Cumpără piinea de ia brutărie. Un fapt obiS- 
nuit, dar dacă ştii să citeşti în privirile acestor 
oameni, să descifrezi sentimentele de satis- 
factie că prin acest gest simplu, omenesc se 
consacră, de fapt, intrarea vieţii in normal, in- 
cepe timid drumul spre construirea de certi- 
tudini, o asemenea imagine — aparent mo- 
destă, cotidiană — devine mai mult deca un 
simplu document. Ea sintetizează adinci sen- 
timente omenești. se poate constitui într-un 
veritabil simboi pentru inceputurile de drum 
câtre un nou fel de viaţă. La vremea lor, ima- 
gini cinematografice care au surprins impâr- 
tirea păminturnilor moșierești in momentul re- 


tehnic: cind metrii interminabili de peliculă se 
încurcă şi „se fac varza”, se cheamă corect... 
„salată“. Un final în obișnuita notă de umor a 
realizatorilor. 

Scheme, ecuaţii, formule... Portrete de elevi 
concentrați deasupra caietelor... lungi travlin- 
guri pe coridoarele școlii... Responsabilităţi, 
visuri, împliniri... Universul copilăria şi ado- 
lescenței fericite petrecute „pe bancile şco- 
lii". Pentru cei dintr-a XI-a C, clasă de elec- 
tronică, problemele au inceput sa capete 
conturul maturității: „Liceenii vor să ii se in- 
credințeze lucruri mai greu de fâcut' — 
„Dacă ar avea mai multă încredere in noi..." 
preia, într-unul dintre subtitluri, Liceenii do- 
rința de afirmare a elevilor. Ei vor ca în tim- 
pul orelor de practică in fabrică să realizeze 
produse complexe, cu un ridicat grad de difi- 
cultate. ucenicia le este caracterizată de ne- 
răbdare (in sensul cel mai bun al cuvintului), 
de pasiune. „Timp liber? Care timp liber?" 一 
bravează ei intr-un alt subtitiu pentru ca o 
mare parte a acestui timp, electroniştii o de- 
dică viitoarei meserii: pentru pârinţi, camera 
devenită atelier este un lucru obişnuit. Obiș- 
nuite, insă, au ramas pentru părinţi și pentru 
profesori şi năzbitiile: „Azi n-am avut matri- 
cole“... — recunosc cei de-a XI-a, iar echipa 
de filmare se (ne) amuză surprinzind pe 
bandă replica unui cadru didactic; „Ai vrut sa 


Victor 


(alături de Diana 


formei agrare, ori semnătura stingace a unor 
țărani prin care optau pentru o altfel de viaţă, 
sau momentul cind se bătea primul tāruş 
pentru ceea ce urma sa fie o viitoare cons- 
trucție, exprimau realități, evenimente coti- 
diene, obişnuite. Cu trecerea timpului, ele au 
urcat din cotidian spre zonele unor mărturii 
încărcate de semnificații și emoții. 


Am avut prilejul să descopâr acest adevar 
care incarcà de nobleţe şi de responsabilitate 
profesia autorilor unor astfel de filme 一 lu- 
crind împreună cu regizori și operatori pen- 
tru realizarea unor fiime 一 documente de 
amplă respirație — ce năzuiesc să surprindă, 
în întreaga lor amplitudine, momente esen- 
tiale din noua devenire a poporului român 
sub conducerea partidului. dintr-o istorie ce 
s-a scris şi se scrie sub ochii noștri. Desigur, 
realităţile acestor decenii au fost mai dense 
și mai complexe, evenimentele au avut un 
grad de acuitate şi dinamism, mult mai intens 
decit reușesc să reconstituie imaginile sur- 
prinse pe viu. Pentru că viaţa, realitatea nu 
pot fi concurate de filmul documentar, acesta 
fiind chemat nu doar să reconstituie eveni- 
mente, ci să propună reflecţii, atitudini, sem- 
nificaţii in legătură cu evenimentele de in- 
semnăâtate epocală pe care le trâim. 


Elena CEAUȘESCU 


intri în şcoală prin păcaleala?” — Cu sau fără 
matricolă, elevii iubesc şcoala. ŞI, vorba unei 
fete cu licăriri ghidușe în ochi, „elevi cuminţi 
există doar în cele mai frumoase vise ale pro- 
fesorilor“. Important este ca Absolvenţii sa-și 
urmeze cu pasiune calea aleasă în meserie, 
cu cinste calea aleasă in viață. Pentru ca 
viața este. de fapt, un lung şir de Examene... 
„Un film despre examene — spun realizatorii 
一 poate fi un film despre fiecare dintre noi“. 

Portrete, planuri-detaliu, unghiuri de fil- 
mare uneori, subtitluri subliniind replica in- 
teriocutorilor, contrapunctul „hazos“, comen- 
tariu! muzical niciodată gratuit, montajul alert 
ce îți păstrează mereu încordată atenția și, in 
primul rînd, detaiiul concret, semnificativ, ce 
sporeşte „efectul de realitate“, potențind im- 
pactul cu spectatorul, sint doar citeva ele- 
mente ale unei arte poetice subtil elaborate 
de autori intru slujirea acestei teme. 

„Pentru stranepoţi, încă ceva despre...” — 
mereu gindul la generaţiile ce vor veni. Ge- 
neraţii ce vor beneficia de „documente” pri- 
vind... copilăria şi adolescența bunicilor și 
strâbunicilor lor: cum arâtau, ce făceau, cum 
învățau ei cind erau... mici. 

A sonda universul infantil, a explora uni- 
versul adolescenței cu mijloacele Specince 
documentarului este o întreprindere deosebit 
de grea: delicatețea temei la care revin de 


Rebenpiuc 
dind prestanță unui pedagog de 


școală nouă 


Lupescu în 


fiecare dată realizatorii Paula şi Doru Segal 
cere ochi proaspăt și inventivitate a expresiei, 
înțelegere și dragoste. Pe portativul docu- 
mentarului românesc, creaţia celor doi autori 
constituie o notă aparte ce are sunetul entu- 
ziast pentru cei care n-au păşit incă pragul 
maturității, nostalgic pentru noi ceilalţi 一 su- 
netul ciopoțelului școlar. 


Marina ROMAN JUC 


Liceul! 
Privire dinăuntru 


A fi documentarist înseamnă o nesfirşita 
tastuoasă aventură a cunoașterii. Este un pri- 
vilegiu şansa pe care ţi-o oferă documentarui 
de a deveni cunoscător şi apoi depozitar a 
atitor experiențe diferite. 


A face film documentar (adică Jim-doc 
ment“, de acolo vine cuvintul şi etmoioga 
aceasta obligă mult, spune esențialu! despre 
adevăr, adică despre ceea ce trebuie så ñe 
documentarul) este 一 in sine — un fim coio- 
sal, fiimul acestei minunate intimplar-aven- 
turi: a cunoaște, a înțelege, a inmagazna în 
cutele memoriei afective atitea destine, atita 
viaţă, atitea existențe și experiențe. Este un 
posibil film colosal, dar nicicind posibil a fi 
tăcut. caci e prea vast şi prea intim. Facem 一 
cteodată 一 frinturi din acest intim. propriu, 
urc fiim şi semnăm pelicula „Sahia-film”. C 
teodată. 

lata de ce, atunci cind mă gindesc la vre- 
una dintre aceste frinturi, niciodată nu-mi 
amintesc fiimul, ci momentul în care îl fā- 
ceam. Momentul experienţei. 

Momentul cind lucram 18 ani-Stop cadru a 
fost un moment fericit. Unul dintre puţinele 
fericite. De obicei, momentul experienţei este 

eu, chinuit, uneori cu nuanțe dramatice. 

r atunci a fost fericit. Poate pentru că feri- 
ciți erau copiii aceia, ba nu, tinerii aceia, ba 
nu, Oamenii aceia maturi care absolveau 
Clasa a Xil-a și intrau în viață. Poate pentru 
că momentul meu de intelegere a fost atunci 
unul de tip afectiv... 

1200 de elevi ai claselor a XII-a aie unui 
mare liceu bucureștean își încheiau studiile 
liceale. Clasele aveau nume ciudate pentru 
mine, clasa a XII-a Ş, clasa a XII-a Ţ... şi cè- 
lor 1200 de elevi emoționaţi li se adăugau 
cam tot pe-atiţia părinţi și profesori, în egală 
măsură emoționaţi. 2000 de oameni emoţio- 
nati care trebuiau fiilmaţi emoţionant. Ca să 
spui despre ei, ce? Adevărul! Dar care e ade- 
vărul? 

Am discutat cu mulţi dintre ei cu citeva 
zile, cu citeva săptămini înainte de filmare. 
M-au primit bulversant. Unii cu o politețe 
rece, exactă și definitiv lipsită de orice şansă 
de comunicare reală. Alţii persiflind dorința 
mea de a realiza film adevărat, alţii neincre- 
zători, alţii cu o dorinţă de colaborare, atit de 
„wie” și „spontană“ incit nu puteam decit s-o 
suspectez. Se ascundeau. Am început atunci 
să-i intreb: Ce vrei să devii? „Un tip cu 
mapal” „La ce facultate dai?“ „La cea ma 
apropiată de casă!“ „Ce intenţionezi in conti- 
nuare?"' „Să dau cu banul!" 

Se ascundeau. Eram pe punctul să-i cred 
pe cei ce imi strecuraseră în urechi, „deh, ge- 
neraţia de azi... superticialitate, inconsistenţă, 
neseriozitate...” .Si-am început så cercetez. 
Fata care işi „dădea cu banul” viața ciștigase 
o olimpiada :nternațională de matematică, 
băiatul „cu mapa” avea două inovaţii omolo- 
gate ia OSIM, iar cel cu facultatea „cea mai 
apropiată de casă“ se pregătea de 4 ani pen- 
tru istorie-filosofie și dădea examen la 500 
km de casă, tocmai la Cluj, pentru că — spu- 
nea el — facultatea de acolo e „cea mai bună 
din tară“. 

Se ascuniieau. Modestie, timiditate, nein- 
credere in utilitatea de a face și altora cunos- 
cute — prin film — lucrurile care îi caracteri- 
zau, de fapt? Probabil, cîte ceva din toate 
acestea. 

Am explicat atunci că vreau un film adeva- 
rat despre ei, cei ce se ascund de mine. Un 
fiim adevărat despre oameni. Oamenii tiner: 
şi virsta lor. Despre... de ce alţii îi considera 
superficiali. despre... dacă sint sau nu așa 
cum îi consideră alții... 

M-au „adoptat“ imediat. Un film adevărat 
doreau şi ei, dar nu crezuseră că cineva ar 
putea fi interesat să ştie despre ei şi altceva 
decit rezultatele în citre ale muncii lor. M-au 
considerat „de-al ior", m-au investit cu incre- 
dere nelimitată, unul mi-a zis“ „gata, ṣefa. 
mergem pe mina ta ,un altul mi-a oferit o + 
gară 一 „Carpaţi fără“ — ultima și m-ai ales 
cea care urma să fie prima ţigara „legala 
prima ţigară de după absolvire. 

A fost un film adevărat. Sau ce! puţin ade- 
varat față de experiența mea referitoare la e 
Un film despre niște tineri contradictorii, des- 
pre o virsta unică și, concomitent, un fim 
adevărat despre niște rezultate în munca 
spectaculoase. 

lar pentru mine a fost un moment fericit 
Căci mi-au indus atita vitalitate, atita credința 
în bine, atita bucurie de a trái, atita trumu- 
sete, atita putere, atita incredere, atita spe- 
ranţă, încît am avut atunci, în timpul ace 
experienţe, odată cu ei, impresia câ nm 
nu-mi poate sta în cale. 


Sabina POF 


dintr-un 


de S 


cadru 


Geografia 
patriei 


in 

regia 

Gheorghe Vitanidis, 
decoruri 

Bob Nicolescu, 
imaginea 

Petru Maier) 


L. inceputurile ei, arta noastra cinemato- 
grafică a plătit un tribut indeajuns de mare 
poncifelor de tot felul. Mai tirziu, cind se va 
incerca o deslușire mai profunda a modului 
cum s-a dezvoltat filmul românesc, se va pu- 
tea constata — printre altele — ca drumul 
aceste: dezvoltări a trecut și prin atitudinea 
de impotrivire a celor mai buni cineasti la tot 
ceea ce era artificios. Astazi, de pildă, se în- 
timpla mai rar (doar cind realizatorul este 
constrins de unele motive economice), ca ci- 
neva, filmind, sa spunem, printr-o fereastră, 
sa zareasca în ultimul plan o padure de brazi 
ori fragmentul unui peisaj citadin, ca ele- 
mente ale unui fundal pictat sau rezolvat fo- 
tografic. 

Printre cele mai însemnate rezultate dobin- 
dite în cautarea adevărurilor, se numară și 
acelea care se refera la reprezentarea mediu- 
lui ambiant. Lucrurile s-au schimbat mult. in- 
suşi conceptul de peisaj ca personaj cinema- 
togratic a suferit serioase mutații, intrucit vi- 
ziunea idilica de la inceputuri, reprezentata 
mai mult prin semnele exterioare ale unui ca- 
racter românesc (uneori prin motive decora- 
tive, de pilda), s-a aflat în dezacord cu o ten- 
tativa de reflectare mai adincita a adevarului 
de viața observat și adus în film. 

in aceasta direcție au existat. cred eu, 
doua faze distincte ale atitudinii cineaștilor 
români. În prima faza, ei au avut tendința 
de-a ieși din decorurile de pe platou (adesea 
tradate de condiţia lor butaforica), pentru a 
apela la ceea ce se numește „filmarile pe 
viu”, adica la filmari in exterioare și interioare 
reale. Este o faza a „verismului“ cinematogra- 
fic, a surprinderu mediului ambiant in ceea 
ce are el mai natural. Prin acestea, în filme 


patrundea mai multa prospeţime şi veridici- 
tate, chiar dacă procedeul nu-i ferea pe toți 
cineaștii de unele efecte ale naturalismului, 
şı, în pofida faptului ca atunci cînd exista 
maiestrie artistica, decorul de platou poate 
sa-şi pastreze valabilitatea (de exemplu; Pă- 
durea spinzuraților a lui Liviu Ciulei). Ori- 
cum, cu „filmarile pe viu“, in filmele cele ma: 
bune, peisajul românesc devenit personaj ci- 
nematogratic nu mai semana cu acele 
„Jandscharit"'-uri copiate, parcă, după vechi 
carți poştale ilustrate. Era un pas înainte. 

In a doua faza, se adopta o atitudine ma: 


= 
Peisajul natural poate fi un excelent 


aceștia (cer iertare acelor cineaști ale caror 
nume ar fi putut continua pe cele de mai 
eti întilni atitudinea regizorului ro- 

e a esc din cea de-a 


doua faza. 


În sfirşit, dar nu în ultimul rind, sà obser- 
vam ca o expresie artistică a peisajului ca 
personaj cinematogratic nu este posibila în 
afara unei strinse legaturi a acestuia cu per- 
sonajele filmului. În tactica şi in arsenalul 
imagistic al regizorului intra şi acea posibili- 
tate deosebita de exprimare ca el sa ga- 
seasca nu numai legaturile dintre personaje, 
dar şi pe acelea dintre personaj şi lumea ma- 
terială inconjuratoare. Peisajul, de ia cel ,fru- 
mos" și pîna la cel de rafinată expresivitate, 
plastica, poate ramine fara ecou in sufletul 
spectatorului, daca se pastrează detașat de 
eroi şi, implicit, de ideile filmului. 


Cu tot riscul unei lipse de modestie pe 
care ar implica-o o asemenea intervenţie, 
sa-mi fie permis, spre a ancora in concret, sa 


argument artistic 


profunda. Incercind sa ajungă la esenţa, ci- 
neastul nostru cauta expresia peisajului-per- 
sonaj, climatul, starea lui de spirit, care, ade- 
sea, poate completa sau chiar declanşa sta- 
rea de spirit a vreunui personaj. La acest re 
zultat nu mai poate contribui: simpla repre- 
zentare (static-fotografica) a peisajului-per- 
sonaj. Acum, pe un plan superior, trebuie-sa 
intervină gindirea regizorala care compune, 
decupeaza, recompune, creind contra-punc- 
turi. Uitaţi-va la filmele unor realizatori ca (al- 
ternez numele lor in ordine alfabetica şi în 
nici un caz dupa vreun criteriu valoric): An- 
drei Biaier, Mircea Daneliuc, Dan Piţa, Ale- 
xandru Tatos, Malvina Urşianu şi nu numai 


Decorul — sent 
ji de Stere Gulea. 
decoruri Daniel Răduţă. 


imaginea Vivi Drăgan Vasile) 


ma refer la unele exemplificari culese din fil- 
mele proprii. Filmul Tudor, scenariul Mihnea 
Gheorghiu, imaginea Costache Ciubotaru (de 
a a carui realizare se implinesc 25 de ani), se 
inscrie in tendinţele primei faze despre care a 
tost vorba: cautarea veridicitaţii. Fiind un film 
de evocare istorica, el a utilizat decorul de 
platou şi chiar unele ansambluri scenogratice 
extinse. Era destul de dificil de gasit criteriile 
veridicitaţii la un material de viaţa provenind 
dintr-o epoca trecuta, epoca despre care nu 
posedam alte cunoştinţe decit cele provenite 
din documentele istorice şi din materialele 
„conografice. Singurul criteriu pe care l-am 
putut gasi a tost asimilarea oamenilor de 
atunci cu tipul uman întilnit în Oltenia zilelor 
noastre, adica a românilor din aceasta parte 
de țara. Dupa vreo opt expediţii de prospectu 
de-a lungul și de-a latul Olteniei, am putut sa 
cunosc cum vorbeau românii de pe pamintul 
lui Tudor, care le erau gesturile, cum cintau 
din gura, din frunza ori din solz de peşte. La 
aceşti oameni am raportat unele costume din 
film, mai ales dupa ce la Sauca, de pilda, in 
lazile de zestre ale oamenilor ni s-au aratat 
costume, aşa cum au fost pe vremea lui Tu- 
dor. A fost minunat sa constatam, ca, plecind 
de la toate acestea, personajele filmului au 
tacut osmoza cu peisajele fixate de noi in 
prospecții, determinind ca peisajele sa arate 
în film ca peisaje 一 incontundabil 一 roma- 
neşti! De la peisajul de pe coperta de deschi- 
dere a filmului: pandurii calare, văzuţi în plan 
general, alternindu-se undeva, la orizont, pe 
linia virturilor de deal, Si terminind cu peisa- 


„jul de pe ultima coperta a filmului: fintina cu 


ciutura leganindu-se în vint (sugerind moar- 
tea eroului). toate peisajele au purta! pecetea 
ver bhataţ pe:Sașulu: romanesc 


Ma üz o asemenea tema 
ta în Un film cu o 
anul Radu Cosaşu 
ncu) nu va avea niciodata 
un cu o reprezentare autohtona a 
oraşenesc 


Decorul-atmosferă 

(Amza Pellea şi Cristian Sofron 
în Arunci i-am condamnat 

pe toţi la moarte, 


Fiind vorba de strazi cu arhitectura con 
temporana, acţiunea putea sa para prea bine 
ca este amplasata oriunde în alta parte a 
Europei. Chiar daca in acest film nu se po 
menea un cuvint 'despre Bucureşti, spectato 
rul a simţit. imediat ca eroina Ruxandra 
Vancu flana pe strazi bucureştene. A fost o 
primă încercare (nu izbutita pina la capat) 
de-a reprezenta Bucureştiul, nu atit ca pe o 
realitate recognoscibilă, cit ca pe o restituire 
a aromei specifice marelui nostru oraş. 


Am putut face o experienţa interesanta in 
Orașul văzut de sus (scenariul Marcel Paruș, 
Dumitru Solomon, decorul Virgil Moise, ima- 
ginea Florin Mihailescu) repetata mai tirziu în 
Mireasa din tren (scenariul D.R. Popescu, de- 
coruri Marcel Bogos, imaginea Nicu Stan). 
Sigur, din punct de vedere a! realizării, nu se 
descoperea nimic nou, deoarece redarea 
unor exterioare filmate in locuri alese diferit 
se mai practicase. in majoritatea cazurilor, 
însa,-prâcedeul se adoptase mai mult din ra- 
unea de-a se evita filmarile in decoruri de 
platou. Noi am ambiţionat ca Prin aceasta sa 
creem un mediu ambiant unic (din mai multe 
locuri de filmare) şi specific, animați de gas.- 
rea unei expresii artistice care sa potențeze 
şi mai mult ideea filmului. Alegind orașele 
Tulcea. Braila şi Giurgiu pentru a reconstitui 
orașul de pe Dunare in care traia primarița 
Maria Sorescu, eroina din Oraşul văzut de 
sus, precum şi orașele Reșița, Galaţi St Bucu- 
reşti pentru compunerea orașului industrial 
din Mireasa din tren, am încercat, pe de-o 
parte, sa sugeram ca problematicile din am- 
bele filme nu erau valabile pentru un oraș 
anume, iar pe de-alta parte, s-a izbutit totuşi, 
cred, unitatea de ansamblu a scenogratiei 


Filmul în care ne-am apropiat mai mult de 
redarea unei expresii mai marcate a Bucures- 
tului a fost Angela merge mai departe (deco 
ruri arh. Dodu Balașoiu). Aceasta s-a datorat 
ati! scenăriului Evei Sirbu, cit şi profesiei 
eroinei filmului: Angela (Dorina Lazar) par 
curgea cu taximetrul ei strazile Capitalei. 


In timpul cautarilor din perioada de prega- 
tire, mi-am amintit de cartierul copilarie: 
mele, vechiul cartier bucureștean Dealul Spi- 
rii. spre care, de oriunde ai fi venit, trebuia sa 
urci dealul. Pe una din strazile cartierului, pe 
strada Arionoaiei (cu un capat, sus, in strada 
Uranus, şi cu celalalt, jos, in strada Antim), 
chiar la mijlocul pantei, am ales noi acea ui- 
mitoare casa a mamei Angelei, obținind în 
film inefabilul unui vechi cartier bucureștean. 
Apoi, ca într-un veritabil reportaj, Bucureştiul 
s-a mai adunat și din imaginile fulgurante 
care se vedeau din goana taximetrului: cheiul 
D:mboviţei, aeroportul Baneasa, arterele prin- 
cipale ale Capitalei, marginile oraşului etc. 
Toate aceste peisaje n-au ramas în film doar 
nişte simple momente fotografice, pentru ca 
peisajele se incalzeau şi se influențau prin 
prezenţa personajelor. La rindul lor, persona- 
jele capatau starea de spirit a peisajelor 


Aceste citeva confesiuni şi notații pe mar- 
gnea problemei peisajului românesc ca per- 
sonaj cinematografic nu au veleitatea de-a se 
susține ca elemente cu valabilitate unica de 
experienţa. O privire şi o reflecţie mai adinca 
asupra unor filme realizate de cineaștii noştri 
din toate generaţiile poate convinge ca exista 
şi alte câi de acces spre reprezentarea peisa- 
jului românesc în film. 


Lucian BRATU 


amină 


Amprenta 
specificului 
național 


D esigur şi cadrul scenogratic, fie el un 
peisaj sau o simpla cameră de bloc, ar putea 
constitui un personaj cinematografic. Adeva- 
ratui personaj cinematografic ramine însa 
omul, eroul de film, fie el contemporan sau 
istoric. Acest om, fireşte, în transfigurarea ar- 
tistica pe care o presupune filmul, ca orice 
artă, nu “poate fi desprins de contextul so- 
cial-istoric, de mediul ambiental. care nu e 
un simplu fundal ci o realitate ce-l determina 
cauzal. Un personaj poate fi caracterizat de 
camera în care locuieşte, de locui sau de 
munca, de un amanunt revelator al decorului, 
uneori mai eficient şi mai expresiv decit o pot 
face chiar replicile. 

Pentru un film contemporan. de pilda, ce 
simplu ar fi dacă țara noastra, cu splendidui 
sau cadru natural atit de variat Si de echili- 
brat, ar putea servi intotdeauna drept cadru 
scenogratic. Ar fi foarte simplu daca satele 
noastre vechi, orașele tradiționale ca și colo- 
salele peisaje industriale actuale, noile oraşe 
în ansamblul lor. cladirile sociale ca și com- 
plexele de locuinţe ar putea servi — repet — 
întotdeauna așa cum sint ca decoruri-perso- 
naj. Acestea-toate, da, in film pot fi un perso- 
naj. Un personaj de film documentar. Un 
erou de reportaj, de fotografie. Filmul artistic, 
în schimb, transtigurare a realitaţii înconjură- 
toare, are menirea esenţiala de a crea 
eroi-oameni obișnuiți sau de dorit mai puţin 
obișnuiți, “universal valabili. Asemenea filme 
au menirea educaţională de a indrepta spec- 
tatorul spre valori pozitive (proliferarea 
kitsch-ului, de pilda, ar putea .fl evitată in 
multe din filmele „de actualitate”). Cadrul 
scenogratic, peisaj sau ambient arhitectural, 
exterior sau interior, are sarcina de a traduce 
datele eroilor-oameni. Plecind de la datele 
scenariului, scenogratic vorbind, ţara este „o 
bancă de date”. Decorul ca şi personajul in- 
seamna creație. O strada “poate fi filmata 
într-un oraș, un copac sau o fintina în alt 
oraș, iar intrarea în locuința eroului într-un 
altul. În film ele trebuie sa apară ca un spațiu 
unitar, un fragment de oraș creat de cineaști, 
inexistent, ca atare, în realitate. Dar citi din- 
tre spectatorii care vad personajul mergind 
pe strada, intrind în casa, realizeaza ce a în- 
semnat „crearea decorului“ în acea secvența? 
Într-un fel e mai bine ca lucrurile stau așa, 
semn ca importanta a fost starea personaju- 
lui receptata de spectator. Dar pentru ca 
aceasta stare sa apara în toată transparenţa 
ei, scenogratul a ales o anumita strada, co- 
pac sau fintina dintre sutele posibile și nu la 
întimplare. Construit în integritate sau ales 
din mule de variante ale acestei „banci de 
date”, decorul unui film recreeaza in perma- 
nență imaginea spaţiului românesc, a civiliza- 
ție; noastre materiale şi spirituale. 

Vazut in sine, in absenţa interpreţilor și a 
echipei de filmare, decorul ar trebui sa antici- 
peze secvenţa ce urmează a se filma. Fie cae 
un peisaj, fie ca e apartament, combinat sau 
sera legumicola, decorul trebuie sa aiba o at- 
mostera, sa redea un sentiment. Trebuie sa 
se ştie: „aici se va trai o drama, aici locuieşte 
un personaj cu o natură optimista, pe 
aceasta strada se vor desparti pentru totdea- 
una doi iubiţi”. Peisaj în sine, oraș în sine 
deşi de multe ori foarte plastice, foarte tru 
moase, nu pot fi independent decoruri de 
tilm, personaje "de film. 

De aceea oricit ar parea de ciudat pentru 
un scenograf profesionist este mult mai sim- 
plu sa construiasca integral un decor. Prin 
construcție înțelegind nu doar cladirile. inte- 
rioarele, arhitectura, la fel de importanta fiina 
crearea tuturor elementelor de viața materiala 
ce definesc o civilizaţie, o cultura. Aşa stau 
lucrurile în cazul unui film istoric. lar daca 
povestea filmulu: ne poarta în vremuri înde- 
partate ale caror urme s-au şters de mult, 
scenogratul este in primul rind raspunzător 
de imaginea acelei epoci, imagine care va 
deveni viabila pentru generații de spectatori. 
Intrebaţ: spectatori copii cum arata Dacia pe 
vremea lui Burebista sau Decebal, cum arata 
Moldova pe vremea lui Lapuşneanu. Se vor 
referi cu siguranța la filmele vazute 

Odata reconstituite elementele de cultura 
şı civilizație. esențial ramine resortul drama- 
turgic al fiimuhu Pentru a îi 'verosimilå, o 


drama trebue să poarte amprenta unu: spe 
chic națonal. Sint poveşti de film care nu se 
pot intimpla decit in Arizona sau altele numa: 
in Carpaţi. A parcurge şapte zile intr-un pe- 
saj arid tara pic de apa, in care dramaturgi: 
eron acțoneaza sub imperativul senzaţiei de 
sete. in țara noastra, atit de suculenta, plina 
de seve şi vegetaţie, devine o falsa drama. 

E un lucru ştiut (şi poate de aceea ignorat 
adeseori) ca decorul, ca orice alt element din 
sinteza filmului, este purtator de sens. Deco- 
rativul edulcorat ca Si sordidul pot fi la fel de 
nocive, atunci cind sint cautate cu obstinaţie. 
Dar dincolo de raţiunile dramaturgice, de pu- 
terea de caracterizare a personajelor — nota- 
ţia psihologică sau sociologicâ'— nu trebuie 
sa uitam câ decorul unui film ne reprezinta 
pe noi, oamenii acestui -spațiu şi timp, ir 
ochii spectatorilor de oriunde şi de oricind 


arh. Adriana PĂUN 


f 


Halow? fantasmelor p: 
. (Dana Dogaru" şi Florin Busuioc 
în Hanul dintre dealuri 

de .Cristiana Nicolae, 

decoruri arh. Cristian Niculescu, 
imaginea Alexandri. Intorsureanu, 


Nicu Stan, Mih Fruică) 


Fe 


A parcurge poate fi transferat in a de 
sena, mişcare în timp, în spațiu, mișcare fi- 
zica şi mișcare spirituala 

Lectura oricarui scenariu, indiferent de su- 
biect, epoca istorica sau problematică so- 
ciala, determina printr-un parcurs imaginar 
delimitarea unei „geografii cinematografice 
compuse, ca într-un joc de „puzzle“, din locuri 
ferite 一 uneori fizic foarte depărtate 
dar avind afinități conotative remarcabile 

Pregatind un film, exista o placere imensa, 
voluptatea plimbarii imaginare, a zborului li- 
ber 一 asemeni micuţului Nils Hoigerson din 
povestirile copilariei — dintr-un capat într-al- 
tul al ţării. 

Cautam locuri înmagazinate in memoria 
afectivă, înregistrate în diferite star: sufleteşti, 
diferite anotimpuri sau momente ale zilei, cu 
o anumita lumina sau culoare dominanta 
Uneori, refacem aceste itinerarii indirect, por- 
nind de la datele culese din lectun, din ma- 
gini fotografice sau relátārile altora 

O cula de pe valea Topologului cu mung 
Fagaraş intrezarf in depanare, intr-un brad 
început de primavara. cu nori gres ṣi cenuşa 
一 poate fi finalul unu: drum. început intr-un 
octombrie cu zapada timpurie, de pe malul 
lacului Razelm, dintre zidurile întricoşator 
contorsionate ale cetăţii genoveze de la Eni- 
sada şi Serpuind apoi pe linga ripile de lut 
arâmiu, cu care Dobrogea intimpina Dunărea 
la Ostrov. 

in Hanul dintre dealuri (scenariul şi regia 
Cristiana Nicolae. imaginea Alexandru Întor- 


sureanu, Nicu Stan, Mihai Truică), imensa 
eipsa geografică, punctind avatarurile sufle- 
teşt ale eroului lui Caragiale din nuvela „Ha- 
mul hui Minjoala” desprins dintre arcadele 
grațios trefiate ale conacului parintesc (casa 
Bellu din Urlaţi) spre a poposi sub bolțile 
apasator semoriale ale reşedinţei polcovnicu- 
lui (superba bijuterie a arhitecturii feudale ro- 
mânești, palatul de la Potlogi). Traseu care 
putea fi normai rectiliniu. daca ursitoarele nu 
l-ar fi deturnat, in afara timpului şi spaţiului 
real, pe tărimul populat de iele, descintece și 
eresuri ale Minjoloaicei. lar aici jocul sceno- 
gratic provocat de ritmurile povestirii conti- 
nua: un ochi de lac din pădurea. Braneștilor 
se leagă printr-o galerie de mina veche de 
200 de ani, de sub dealurile prahovene, cu 
"anul realizat în completarea unei reședințe 
feudale din secolul al XVii-lea aflata în jude- 
tul Argeş 

Sinuoasa, ca desen. posibila harta a lumi 


nuvelei lui Caragiale porneşte de la o singura 
premisă: Specificitatea peisajului şi a arhitec- 
turii românești. 


arh. Cristian NICULESCU 


Mirabilul 


salcim 


l. privesc Si nu-mi vine sa cred. Deci l-au 
adus, E în gradina Moromeților. Dupa 3 luni, 
in sfirşit, avem saicîimul. S-au cam „şifonat“ 
ele, citeva garduri de pe ulița, cu ocazia tran- 
sportului, dar nici-un satean n-a zis nimic. Au 
inteles ca era o „chestie“ importantă pentru 
„aia cu filmu”. Il privesc. E uriaș și aşa, aga- 
tat de amurg. pare neverosimil, pare butafo- 
ne. Ma scarpin în barba (...a gindire...). Di- 
seara dau jos barba (fara regrete prea mari) 
Am pierdut pariul cu nea Andrei. Salcimul e 
martor. Privesc dealul de peste vale. Sandu 
este acolo, in cimitirul-decor, şi aprinde lumi 
narile. Stere mingiie lama unui topor cu ges 
turi hniştite. Pare ca nu simte „mareţia” mo 
mentului. Braveaza! A aşteptat saicimul 
asta . cițwa ani buni. Se lasa liniştea dinspre 
amurg. Prwesc spre casa ramasa acum sin- 
omețior Veşncia s-a 
si la sat . imaginez un cadru cu Preda şi 
Bilaga stind la taitas pe prispa. Poetul pri 
veşte cerul. „Monşer” e-n picioarele goale ș 
trage lung din țigare. Zimbeşte complice 
„Fugi dom'le d'acilea“. Hai c-am luat-o razna 
II caut cu privirea pe Marius. Joaca şah cu 
Titi. Ce-i pasă lui de salcim și de emoţiile 
noastre. el doar cu Bisisica ce are treaba. 
„Pina muţi mata, se termină ziua de filmare”. 
Ride, cu risul lui Niculae. Imi privesc apara- 
tele. Sint pline de praf. Se „integreaza” per- 


fect locului. Nici noi nu aratam mai bine. De 
azi dimineaţa, de!... Privesc din nou salcimul. 
Parca-i streașina la cer. Dealul incepe sa-și 
piarda culorile. Se aud, de departe, talangiie 
turmelor. Cerul e inca alburiu... Ma-ntreb 
dacă „se cade” sa transform amurgul in 
zori... Adică să-ntorc eu natura pe dos şi sa 
„pacâlesc“ lumea. Dar salcimul? Ce, era ei 
aici? Nu noi l-am adus? Contează doar ce 
iese pe „pinză”. Adică „șmecherim“ noi na- 
tura şi o facem cum scrie la dramaturgie. 
„Haida-de!...” (ar zice Monşer) „Mişu, mai au 
mult aia?”. „Nu, nu cred, da cred ca nu o så 
se vada nimic la distanța asta“. Mă enervez. 
Sa nu se vada, să se simta!“. Trece un vinti- 
cei printre noi. Frunzele salcimului tresar. 
Tresar şi oamenii. Care din sat, care „cu 
filmu“. De trei luni am devenit aproape nea- 
muri. Fiecare „am tras“ la cite-o casa pentru 
orele de prinz sau clipele de odihna. Eu cu 
nea Victor (Moromete) sintem „ai lui“ tata 
Anica. |! caut cu privirea printre sateni. Ceva 
emoție patrunde şi in el. Priveşte în gol. Au- 
rica machiaza miinile lui Nila. Se pune trav- 
ling-ul. Nea Vica işi plimba falos porcul legat 
cu sfoara, pe linga aparate. „Ba, nea Vica du 
dihania asta acasa ca sperii obiectivele!”. 
Gigi zimbeşte. „Îl adusei şi pe el sâracu' să 
vada dracoveniile astea“, arata spre Arriflex. 
Celina ronţaie un biscuit, Melancolizeaza. 
Ciacheta sta rezemata de salcim. Linga ea, 
un scenariu și o carte, toate au același titlu. 
Dedesubt, o brosura napadita de furnici: „Li- 
teratura comparata 一 curs”. Se aude de de- 
parte o toaca. Țiriie greierii. Se munceşte în 
nişte. De ce-or vorbi toţi în şoaptă?... Totul 
e pregătit. Simt cum mă cuprinde panica. Ba 
chiar mi-e frica. De ce? Casa, salcimul şi lu- 
minile de dincolo, de peste vale. „Gata!”, se 
aude nefiresc de tare glasul lui Stere. „Hai- 
da-ţi, ba, sa mai și filmam... 'reaţi ai dracu!', 
il susține nea Victor intrind direct in perso- 
naj. la toporul din mina lui Stere. Scuipa în 
palme. E o liniște încarcată de un ceva care... 
Ma asez la aparat. „Dā-i!“ îmi zice in şoapta 
Stere (in loc de clasicul „motor“). Filmam. La 
stirşit, dealul de peste vale a disparut în ne- 
gura cerului. Salcimul abia se mai zareste. 
Dincolo mai pilpiie inca luminile. Echipa e 
Jeja în autobuz. Sint claxonat și strigat. Tra- 
versez curtea lui Moromete. Dintr-un nor se 
strecoara o luna dolofana. Cerul e gaurit de 
stele. E nefiresc de aproape. Pare o velința 
aşezată peste casa Moromețţilor. La geam pil- 
pie o luminiţa (ca-n visul Catrinei). O fi nea 
Mărin, paznicul... Acum, daca aș avea o peli- 
cula speciala... Dar n-am. Nici nu exista. Mai 
privesc o data salcimul din fundul gradinii. 
Miine în zori va muri a doua oara. Apoi il 
vom inalţa la loc, și da iarna, dupa ce-l vom 
filma din nou, îl vom lasa singur. Fara ano- 
timp... fara timp. Se aud talangi pe ulița şi 
“taxonul strident al autobuzului. Urc. Ma 
șez in spate. Plecam, Salcimul drept în ba- 
taia lunii, casa, stelele satul dispar încet în 
praful ridicat. Imi trec mina peste frunte şi 
na gindesc cu teama la ziua de miine și la 
arna de mai-apoi... 


GENERIC 
一 -一 
ipt conlormitate) nea Andie: (Vasile) duector fiim, Sandu i; 
datu) recuzmter, Migu (Mihailescu) asist imagine. Gig 
(Owrea) mecan cameră. Aurica (Bac) machor, Ceh 


(Petres.uj secretara platou, Nila (Const Chiar Manus (Ba 
dea! Nnulae Moromete, nea Vutor (Rebenwiuc! Moromete 
tere Gulea egua Cu parhtuparea „extraotdinară a såten 
lor dm Talpa 


Vivi DRĂGAN VASILE 


imperativul (dar și bucuria) 
scenarist şi regizor 


colaborării dintre 


5 æ foile scenariului 
ze am aripi pe masă. „Este o 
Da. La 12 ani, băieţelul 
æ un copil. Simte ten- 


Doi cineaşti 
pasionaţi 
de adevărul uman 
al personajelor 
propuse 


smea care s a instalat între părinţi, nu și-o 
p explica, dar nici nu are curajul sa-i in- 
rebe E îl iubesc şi-i ascund, cit pot, raceala 
cae ñ ostanțează, mimeaza armonia familiei 
entru că vor să-l menajeze, intr-un fel de 
ensație, îi dăruiesc cam tot ce îşi vi- 


în Vreau să şti | 
de 


simpla, cum parea ia prima vedere. Scenaris- 
tul loan Grigorescu abordase, printr-un 
exemplu particular, dramele multor familii 
care se destramă uneori fără temei. Filmul 
devenea un semnal de alarmă pe înțelesul 
oricărui spectator, din orice parte a lumii. Şi 
cum_să nu înțeleg: drama unei mame — in- 
terpretată extraordinar de Valeria Seciu 一 
care cerşeşte iertare copilului, vorbindu-i cu 
chipul ravasit de durere, ochii umezi și glasul 
tremurind: „Dan! Dacă ai auzit cele ce am 
discutat noi, și, după cum taci, sint sigura ca - 
ai auzit, te rog să ne ierţi... Eu te rog! Mama 
ta... se intimpla mai rar ca părinţii să-şi ceara 
ertare copiilor... Eu aș fi facut-o oricum. Dar 
ind ar fi tost timpul s-o fac, aș fi vrut Sa te 
privesc în ochi... ințelegi. Dan?.. Râspun- 
de-mi... Spune-mi un cuvint.. Te rog." 


Scriitorul s-a aplecat pe pagină, prelungind 
replica Laurei. inca o data, se dovedea un 
minuitor iscusit al cuvintului, al situaţiilor în 
care actorii buni, regizorul, nu aveau cum 
greşi. Fulgerător, gindurile mi se întorceau la 
Wn echipaj pentru Singapore. |! scrisesem 
împreuna, iar din experiențele noastre de 
viață, din idealurile care ne apropiau sufle- 
tește, moral, se născuse eroul filmului, co- 
mandantul Victor lonescu, un înrobit al sim- 
tului datoriei față de semenii sái. Asta facea 
și acum loan Grigorescu. Simţul datoriei il 
ndrepta spre salvarea unei familii, şi nu nu- 
mai atit.. “Atunci, ne propusesem ca nimic, 
nici fizionomia, nici statura, nici câlcatura, ni- 
mic så nu-l anunţe pe Victor lonescu un om 
neobişnuit, un „erou“. Trebuia să treacă ne- 
observat în lumea strazii, cu două sticle de 
lapte în mina, sau printre constructorii de 
nave, prin docurile portului. Aveafh credința 
ca vom gasi eroul faptelor mari în omul obiş- 
nuit, dacă ne apropiem de el, demitizind for- 
mulele corsacrate. Gheorghe Cozorici, actor 
ie mare forța, a fost impovarat cu destinul 
comandantului Victor ionescu, măcinat de 
durerea pierderi: unui echipaj, obsedat de su- 
terințele familiilor celor dispăruţi, convins cå 


Un echipaj de lungă cursă (artistică). Scenaristul loan Grigorescu (stînga), regizorul Nicu Stan (dreapta), 


seaza. Aici intervine bunica. Alt caracter. Per- 
sonaj tonic, luminos, fostă profesoară de 
sport şi care se ţine după el pe la meciuri. 

Pe cine vezi în rolul bunici:?"... „Olga Tudo- 
rache", i-am răspuns pe loc, cercetindu-i pri- 
virea. „Mā rog. s-a distanțat Grigorescu, inā! 
tind un umăr. Tu faci filmui... dar este actrița 
de dramă”. „Nu-i un argument, am continuat 
să-mi apăr opțiunea. Dacă ii place rolul, va fi 
o gură de oxigen şi pentru ea şi pentru film 

Aşa s-a intimplat. Oiga Tudorache a con 
struit un personaj profund uman, complex în 
stările sufleteşti, curajos interpretat prin tre 
cerile de la o situație la alta, cind gestui 
uneori dezinvolt, nonconformist, venea Sa 
rupă un moment de chinuitoare durere sufle 
teasca pricinuită chiar de miopia şi încăpâţi 
narea fiului ei. Interpreta iubea personajul 
nu mai jucase un rol de structura aceasta Sr 
adincea cu tot harul ei de mare actriță. Tir- 
ziu. după ce terminasem filmările, avea să ma 
intrebe: „Cum ţi-a venit, domnule, să mă dis 
tribui tocmai pe mine în rolul ásta?" Am zim- 
bit şi -am răspuns ceva din care nu prea a 
înțeles mare lucru. 

„Povestea simplă a familiei lonescu, conti- 
nua Grigorescu să-și depene intenţiile scena- 
riului, devine rascolitoare prin francheţea in 
trebărilor copiuka. Dan este la virsta cind 
Copiii îşi dehnesc personalitatea, iar părinți 
le sint primele mosie de viață Ei bine, 
drama se produce in copi cînd afla cheia 
tensiunii din farmiRe Părnts vor să se des 
partà şi ar fi facut-o de mui m-ar fi iost 
el. Deci, existenţa lui le-a $ RE în m 
plinirea fericirii lor. În cpa aceea Oan de 
vine crud, neiertâtor cu pânnța. intrebimdu- 
„Voi v-aţi tăcut planuri cu min Cu mre 
asta de aici, și de acum? Sau așa in genera 
cu un copii „proprietate personala Da 
voi m-aţi intrebat dacă eu v-am wul?_ (a 
sensul, părinţii mei. „modele de viața”) 

De fapt. povestea familiei Ionescu nu era 


pasiuni 
complementare 


Cineaștii 
și vioara lui ingres 


după ce picta fascinant de real și 
iuzoriu totodată, își uimea prietenii, încă o 
dată, cintind la vioară. Sint destui artişti care 
işi dedubiează viaţa cultivind arte adiacente. 
De curind, o expoziţie de caricaturi semnate 
de regizorul de tiim Ettore Scola surprindea 
prin pitorescul foarte personal. Un portret al 
lui Fellin; e surprinzător prin acuitatea redării 
personalităţii felliniene. Să amintim și de ta- 
lentul de gratician al lui Fellini? Sau al lui Ei- 
senstein? Oamenii de film se razbuna parcă 
pe încorsetarea ce le-o impune tehnica și se 
exprimă cu dezinvoltură în arte mai libere. Să 
amintim memorialistica regizorilor noștri Paul 
Călinescu şi, mai demult, cea a lui Jean Mi- 
hail... Caricaturile semnate de Jean Geor- 
gescu sau cupletele sale pline de un voit haz 
sesuet? _ Desenele celebre ale lui Gopo? 
poetica extrem de originală a lui Mihai 
înicteție actmitaţilor 


natà în portretistica Cristinei Paunescu... Cu 
multa incintare remarcam, nu de mult, gra 
fca de subtilitate şi mobilitate tehnică a Ga 
brelei Nicolaescu, afirmat pictor de costume 
inginerul de sunet Dan lonescu e bariton de 
performanţă in orele sale pierdute, iar cole 
gui sáu, inginerul Valentin Bude, e violonist. 
Unii regizori sint actori... Unii operatori, ar- 
tisti fotografi — dintre care Dinu Lazar merita 
specială atenţie. Ceea ce publicul urmaritor 
al acestor producţii adiacente ale cineaştilor 
nu ştie este efortul teribil de voinţă în a cui 
tiva aceste... „violon d'ingres", câci munca in 
cinematografie este extrem de dură, epui- 
zanta chiar, și mai ales acaparatoare. A reuș: 
după multe ore petrecute cu echipa de fil 
mare în cimp, adesea in picioare, sub bataia 
vintului sau în uzină cu zgomotele ei asurz:- 
toare, răguşind în efortul de a te face înţeles 
or în nopţi friguroase cind se aşteaptă, amor- 
tind şi ațipind un actor sau un reflector... A 
reuşi după aceste veritabile probe de voinţa 
şi rezistenţă fizică Sa întruchipezi frumosul 
într-o altă artă, de suflet, pe linga cea pe care 
o slujești pină la epuizare, este un adevăra! 
miracol. lată-l de curind pe Ovidiu Bose Paș- 
tina animat de o pasiune acaparantă pentru 
arta vestimentaţiei sau pentru spectacolul su- 
net-luminâ-video... lată o expoziţie de pictura 
desen-acuarelă, văzută de curind, a pictoriţei 
de costume asistentă, Rodica Olteanu. Sens: 
bilă investigare psihologică dovedesc portre 
tele (pictură și desen), iar acuarelele ei. o de 
licată tuşă. Sint lucrări realizate în parale cu 
munca ia filme dure. pretențioase Demane de 
reținut sint mmaturie prcturale ca s: Ompe- 
de mari proporția ale Pwe Popescu 

în fămui de ammațe Ele reprezinta 

pasumi, al une voințe crea 

vedem. se exersează Cu sirg 

c pe voxa lui Ingres! 


Savei STIOPUL 


cu ochii afintiti la Cu echipaj pentru Singapore cu Mariana Mihuţ Si Gheorghe Cozorici 


îşi poate împlini menirea de om numai pe 
mare, vindecindu-și, astfel, conștiința imbol- 
năvita. Şi pleacă. La primul S.O.S. lansat de 
un vas în naufragiu, se aruncă în furtună şi, 
cu preţul sacrificiului, salvează unicul supra- 
vieţuitor, un marinar strain, un singur „om“ 
care mai trăia și trebuia sa traiasca Decizia 
salvării devine cea mai exemplară lecţie de 
viață in cartea conștiinței. „Oricit de greu 
țar fi, întinde o mină celui care are nevoie 
de tine!” Cu aer modest, fara slogane, perso- 
najul comandantului dădea o nouă dimen- 
siune „omului“ pe care îl indrageam şi eu și 
foan Grigorescu. 

„Grig!... l-a întrerupt apelul meu... Trenul 
care trece peste ascunzatoarea lui Dan ar 
trebui sa joace ma: mult. Un singur tren nu 
încarcă suficient spaima care se naște în 
Laura. Gindește-te. Simt ca ar trebui mai 
multe trenuri şi fiecare, altfel.” 

După citeva zile îmi sugera într-o scrisoare: 
Trenului sau trenurilor — cred că ai dreptate 
一 da-ie funcţie de personaje care să umble 
ca destinul orb, vezi tu... (Ce ușor ii este sce- 
naristului s-o spună; ce greu ii este regizoru- 
lui s-o facă!) Am mai lucrat la dialoguri. Sa 
ştii ca ai în mina un film mare. Fá- să circule 
în lume!” 

intuiţia lu: Grigorescu se dovedea, înca o 
dată. Dupa Marele Premiu, „Carabela de 
Piata” s premiul pentru cea mai buna regie 
Faro de Cabo de Palos", la Cartagena (Spania! 
tu Un echipaj pentru Singapore, Vreau 
ștu de ce am aripi era distins în Italia la Fes- 
tivalul de la Gittone Vale Piana cu „Placheta 
de aur”. 

Convingerile se confirmau: în omul cu intà- 
țşare simplă care trece neobservat pe linga 
noi, găsim eroii zilelor noastre ale căror idea- 
Iwi, aparent obişnuite. ascund mari frumuseț: 
morale. 


Nicu STAN 


în premieră 


Sa „Cenuşăreasa și cei şapte cascadori 
s-ar fi putut intitula — pornind de la o idee 
realmente amuzantă — noua comedie autoh- 
tonă, dacă ar fi ținut să parodieze, cum e la 
modă. basmul clasic și genul cu mare priză 
la public (indeosebi la cel tinăr), a la Condu- 
rul și trandafirul ori Șapte mirese pentru 

e frați. Pentru că șapte fraţi există și în 
ilmul nostru — e drept. de profesie casca- 
dori nu pădurari; există şi o Cenuşăreasă, 
script girl pe schema Buftei care visează să 
devină stea de cinema (dar pină una-alta, ia 
lecţii de analiză matematică). Autorii acestui 
Studio în căutarea unei vedete (și a unui sce- 
nariu care să fie așa cum visează un personaj 
vajnic adept al cin6-vârite-ului „ca o bucăţică 
de piine adevârată ruptă dintr-o piine adevă- 
rată”) au preferat să mute gluma-parodie la 
ea acasă, respectiv chiar in uzina de filme 
(„Unde lucrezi?" o întreabă cavalerul miop pe 
Cenuşăreasa factotum a echipei. „La Buftea" 
îi răspunde, cu mindrie profesională, ini- 
moasa secretară de platou. „A, la fabrica de 
conserve” crede că s-a dumirit Prinţul infor- 
matician, mai familiarizat — se vede — cu 
deliciile artei culinare decit cu deliciile artei a 
şaptea. Si qui pro quo-ul stirneste veselie in 
sală). 

Scena — amuzantă — rezumă in citeva 
vorbe ceea ce filmul va desfăşura in imagini. 
Pentru cei din afara, lumea piatourilor unde 
se „fabrică“ povești pe peliculă își are insoli- 
tul, farmecul ei, dar și citeva fix-uri, stereoti- 
pii, prejudecăţi. Cei dinăuntru, dispuşi sa se 
autoparodieze (dovadă de inteligenţă şi — de 
ce nu?— de forța de a se despărţi de slăbi- 
Ciunile lor, rizind) se revad în Studio... ca în 
orice „glumă“ (cum o numeşte regizorul ei, 
Nicolae Corjos — scenarist Virgil Puicea)... 
dar şi cu oarecare nostalgie după tabloul 
unui film nu „ca-n filme“, ci mai ca la Buftea 
de toate zilele. De aici o nepotrivire intre 
două direcţii, un fel de ezitare asupra meto- 
- dei 一 cum s-o numesc? — poate .off-in” 
care, cind şarjează amical, amuzant, în cu- 
noştință de cauză, cind își reglează obiectivul 
din goana maşinii, înregistrind odată cu exte- 
rioare pitorești și o lume colorat concepută 
一 dar cam „superticial — cu nervi şi toane, 
aşa cum apare ea vizitatorului grăbit. Scena- 
ristul cu experiența scenetelor satirice (încă 
nu a scenariului bine închegat) trage într-o 
direcţie, regizorul 一 om de meserie, trage 
într-alta, aruncind o privire sentimen- 
tal-duioasâ, cind nu idilic feerică asupra pei- 
sajului uman și geogratic. De aici, probabil, 
apar lungile plimbări cind fà trap cind la ga- 
lop de-a lungul aleilor ce răcoresc arșiţa sen- 
timentală a eroinei, sau cadrele cu explozii 
nocturne de lumini pe platourile din reveriile 
Cenuşăresei, susținute cu meșteșug de ope- 
ratorul Sorin llieşiu. 

Între ceie două indicatoare de drumuri. in- 
terpreţii ezită şi ei, de aceea iși creează fie- 
care pe cont propriu micile: momente cind 
apăsat lirice, cind apăsat caricaturale, ca sa 
mulțumească-pe toată lumea. Mai puţin pe ti- 


subiect liber 


P. firmamentul cinematografiei strălu- 
cesc stelele regizorale, actoricești şi, mai 
spre marginea constelaţiilor, citeodată, 
scenariștii. Undeva spre coada aglomerări- 
lor galactice apare și cite un nume de ope- 
rator. Totuşi, după ce vedetele şi-au sta- 
tornicit personajul, după ce scenograful, 
machiorul, costumiera, electricienii și-au 
realizat sarcinile lor,-după ce regizorul a 
hotărit situarea in cadru, traseele mișcării, 
atitudinea, relaţiile cu mediul și cu ceilalţi, 
un om, un singur om trebuie să execute 
filmarea, ceea ce rămine pe vecie săpat în 
celuloid. Operatorul de imagine e acela 
care rostește ultima vorbă. Nu strigă către 
populația adunată pe platou, îi transmite 
doar regizorului, în surdină, că „e bine” 
sau „nu e bine”. E „gata“ sau „încă nu“. 
Manevrează, prin comenzi sigure, reflec- 
toarele, blendele, girafele, cărucioarele de 
travelling şi altele. Se uită in soare și în 
lună, în ochii ăctorului. la coroana copacu- 
lui, în lungul drumului, departe şi 
aproape, apoi foarte aproape. chiar la găr- 
gărița care urcă pe o foaie de liptucă și 


narul asistent (din povestire). cel cu felia 
(pardon. bucăţica) de piine adevărată ruptă 
dintr-o piine adevărată, capabilă să pâstreze 
aromele şi sarea vieţii. Calităţii pe care nein- 
tilnindu-le în scenariu retras pină la urmă 
chiar de scenarist (evident, ce! din film), e 
sfătuit de-un alt personaj mai cu haz să con- 
sume piinea... fără sare. 

Dialogul amuza ades, scheciurile au o 
anume vioiciune (dar nu și ritmul ansamblu- 
lui) și un pitoresc datorat, mai ales. unor ac- 
tori ca: Dorina Lazăr (garderobiera, tovaraşa 
Filofteia, dar toți îi spun tanti Fiffy), Valentin 
Uritescu, portarul, detectiv păgubos. Mihai 
Mereuţă 一 un maşinist sfâtos, Mitică Po- 
pescu 一 un regizor coleric, Emil Hossu — un 
regizor dimpotrivă, calm-calm, secondat de 
un asistent ce pune bețe in roate scenariului 
prea idilic, personaj interpretat de Dan Puric. 
Mai apar şi: Mihai Mălaimare, pe post de sce- 
narist în criză de inspiraţie, Florin Piersic ju- 
nior 一 matematician sfios, Magda Catone 一 
un „Sfinx“ discret indrăgostit, Dan Condura- 
che, caricaturizind capriciile unei vedete jin- 
chipuite, Sebastian Papaiani şi Cezara Dafi- 
nescu — în rolul unor actori cu spirit critic — 


creează fotograma, ¿opera lui nepieritoare 

Acest om stă pe platou oarecum în um- 
bră. Toată lumea il consultă. | se cer sfa- 
turi. | se dau sfaturi. E rugat să... E indem- 
nat să... | se spune, amical ori autoritar, 
să... El e acela care vede cel dintii ceea ce 
vom privi toţi. o sută ori o mie de ani 
de-acum incolo. In 1951 existau patru-cinci 
persoane calificate, cărora le acordam pre- 
ţuirea și afecțiunea noastră: Constantin 
Dembinski, lon. Cosma, Ovidiu Gologan, 


Balul de la 

A iezul nopții, 
E J cu Mihaela Telea, 
Lucian Nuță 

lorin Piersic junior 


cu toţii in „banca a doua“ a epicii, dar in 
prim planul atenţiei spectatorului. Mai desco- 
perită râmine în film „banca intii" (ca să folo- 
sesc termenul prezentării din programul de 
sală) care nu mai beneficiază de farmecul 
personal și de îndeminarea profesională a ce- 
lor de mai sus. Mai cu aplomb sportiv-comic 
în postura de bâietană („Marin mă strigă 
toată lumea“, se plinge pe note Cenuşărea- 
sa-pompier a echipei) şi mai stingaci-necon- 
vingătoare în parada muzical-dansanta de la 
miezul nopţii — evoluează în rolul principal 
debutanta Mihaela Telea. Ea are de făcut față 
unor cascade (la propriu și mai ales la figu- 
rat) foarte grele. în acest gen deloc ușor. E. 
ajutata — in povestire — cu vădită înțelegere. 
de câtre echipa cascadorilor-trați 一 care 
nu-şi deconspiră gradul de rudenie cu fata 
decit spre final. Şi bine fac. pentru că asigură 
peliculei o cantitate de comic şi suspans bine 
venite. Echipa fraţilor Coacăză“ e compusă 
din simpatice apariţii pe numele lor adeva- 
rate: Lucian Nuță, Vasile Muraru, Florentin 
Duşe. Florin Chiriac. Adrian Vilcu. Cristian 
Sofron, lulius Liptac. Acţiunea e presarată cu 
doua-trei melodii sentimentale semnate de 


alţi doi-trei profesionişti exemplari, înce- 
pură numaidecit să învețe ucenicii cum se 
ține aparatul, cum se încarcă și, mai cu 
seamă, cum trebuie să te uiţi în univers cu 
acest ochi negru, atit de sensibil şi eficace. 
Studioul „Bucureşti“ a format, într-un timp 
extrem de scurt, un prim detaşament de 
operatori destoinici. Studioul „Alexandru 
Sahia” a ridicat şi el, foarte iute, un regi- 
ment de tineri neobosiţi, vajnici călători 
prin coclauri, unii dintre ei dăruindu-şi 


Maeştrii nu imbătrinesc niciodată : 
Ovidiu Gologan și Constantin Dembinski 


Un studio In căutarea unei vedete 


Trei bărbaţi 

ca piinez 
intr-un 

(Vasile Muraru, 
Florentin Duşe, 
lulius Liptac) 


lonei Tudor și cu două-trei mișcări coregra- 
fice (cam oarecare), dar nu devine un muzi- 
cal adevarat. Poate dacă ar fi mers mai ener 
gic, cu distribuţia de care dispunea, pe latura 
lui comic-bufă — reușită — din ultima parte 
Un studio... și-ar fi acordat mai multe șanse 


Alice MANOIU 


Foto pe platoul de filmare: Victor STROE 


Producţie a Casei de filme Patru. Scenariul: Virgi! 
Puicea, după o idee de Nicolae Corjos. Regia: 
Nicolae Corjos. Imaginea: Sorin /lieșiu. Costume: 
Lucia Morariu. Decoruri: Magdalena Maraşescu. Mu- 
zica: lone! Tudor. Coloana soboră: ing. Bujor Suru 
ing. Nicolae Catanchin. Montajul: Silvia Cusursuz 
Machiajul: Anastasia Vitanidis. Cu: Mihaela Telea 
Lucian Nuţa, Emil Hossu, Mihai MereufE Dorina La 
zâr, Cezara Datinescu, Dan Puric, Vasile Muraru, Flo 
WO Persic jr.. Magda Catone, Florentin Duse- Floris 
Chiriac. Cristian Sofron, lulius Liptac. Adrian Vic: 
ŞI cu participarea actorilor: Mitică Popescu, Sebas 
tian Papaiani. Dan Condurache. Mihai Malaimare 
valentin Uritescu. Film realizat in studiourile Centru- 
lui de Producție atică „Bucureşti 


apoi viața întreagă reportajului. Televiziu- 
nea și-a pregătit şi ea meseriaşii ei. Aces- 
tor instituții — dar și altor studiouri spe- 
cializate — şcoala superioară de cinemato 
grafie le-a trimis în valuri, prin ani, abso 
venţi temeinic pregătiţi, cu har şi tragere 
de, inimă, unii pasionaţi de lucrul lor 

În absoluta lor majoritate acești cineaști 
stau cu modestie în umbra astrelor princi- 
pale. Vorbesc puţin, scriu foarte rar, nu 
prea apar în prezidiile adunărilor. Sint in- 
registraţi, desigur, pe generice, obţin pre- 
mii speciale în competiții, li se stringe 
mina: înainte şi după filmări, sint citați în 
cronici şi dări de seamă, dar prin funcţie şi 
destin au parte de o situare mai marginală 
Sint mai toţi dăruişi cu trup (care cel pu- 
țin unora li s-a deformat, cu timpul, de că- 
rătură și greutăţi) şi suflet (al multora plia 
de poezie şi lumină) artei lor, disciplinați 
riguroși, fără capricii, fără interes perso- 
nal, fără să aştepte răsplăți anume. căliu- 
ziţi de un principiu inebranlabil. formala: 
băbeşte „să iasă bine”. Azi sint zeci ş zec 
mulți străluciți, un corp de elită al armas 
imaginilor în mişcare, ea însăși o creație = 
timpului nostru — de ei fixat în memora 
indestructibilă a filmului şi, prin ei. a epo 
cil. 


Vaiente Si rEsTa. 


jai 
Th e ie ee ilie ae 


HI 


Operatorii noştri: 


lon Anton. 


ke Ame 


pestra 
fiimoicca 


de aur 


Imagini de suflet 


一 f arcă mi-ar plăcea să o luâm de la in- 
ceput. Eu să vă povestesc multe și mărunte, 
dumneavoastră să alegeţi pentru tipar ceea 
ce credeţi ca interesează pe cititor. 


— De acord cu dumneavoastră! 


一 In institut am intrat 31 de inşi, după pri- 
mul an am rămas 11 și absolvenţi în 1954 
pentru Bucureşti am fost 5. Cind profesorul 
nostru, strălucit pedagog, dar nu și operator 
de același calibru, a fost chemat să termine 
filmările la Desfășurarea, incepute de ri 
tatul lonică Stoica. ne-a luat ca asistenți pe 
Kostrakiewics și pe mine. Tot cu același pro- 
fesor am lucrat integral Pe răspunderea mea 
şi am terminat Ripe dracului, inceput de lon 
Cosma Se faceau atunci -puține filme și 
într-o lungă pauză — era prin 1956-1957 一 
am hotărit eu să mă apuc să fac practică la 
laboratorul de prelucrarea peliculei. Cind, în 
fine. am primit aprobare. mi s-au arătat secţi- 
ile: chimie. sensitometrie.. etc. Ultima mi-a 
fost prezentată ca o secţie prin excelența 
„antimasculină” — etalonajul. În laborator 
aveam sa stau 7 luni, dintre care 5 la etalo- 
naj! În 1957 incepeam iucrul! la Erupția, unde 
i-am fost secund lui Gore lonescu. Ţin minte 
ce decoruri formidabile se facuseră cu mare 
migală. Pau! Bortnovski stătea și le patina cu 
1ampa de benzină Era perioada cind în plas- 
tica cinematografică era in vogă Figueroa şi 
pesti de la Berca, filmat spre toamnă, cu 

iltre roșii sau galbene. după caz, a izbutit så 
impresioneze teribil. Vă amintiţi. poate, sec- 
venta aceea cind senzaţia e că se lasă cupola 
cerului şi începe erupția Se pompa mereu 
noroi cu țiței şi i se dadea foc şi aşa am fil- 
mat. imediat după aceea au inceput filmările 
ţa Valurile Dunării. Cum. ia un moment dat, 
Gore Ionescu și cu Sandu David plecaseră să 
filmeze pe Dunăre. eu. asistat de Vasile 
Oglinda. am ramas pe şiep cu irina Petrescu 
şi Liviu Ciulei şi am tras material cam pentru 
o lună de filmare Nu pot să uit. aveam un 
cadru in contre-jour şi nu era suficientă lu- 


l-a pus peste biende şi mi-a spu: 

poate! Multe am învăţat de la el dar în pri- 
mul rînd am învăţat să mă stapinesc şi la ne- 
voie să string din măsele.. 

Aproape de soare a fost prima mea intilnire 
cu Savel Stiopul. La filmul acesta mai puţin 
importantă era lumina caci se sconta indeo- 
sebi pe efectele obținute chiar din flăcările 
cuptoarelor. Era atit de frumos cind mergea 
şarja! O simfonie, o teerie! De asta au și reu- 
şit secvențele de muncă S-a spus că atunci 
am fi inventat montajul de culoare. Alţii o tā- 
cuseră înainte. Noi. pur şi simplu, selectam 
imagini din ceea ce ne înconjura, imagini pe 
care le observi doar dacă iţi intră în sutlet, 
altfel treci pe lingă ele. Era al doilea fiim co- 
lor al tinerei noastre cinematogratii, după 
Nufărul roșu, şi aveam ia dispoziție o peliculă 
foarte debalansata dar defeciiunile de albas- 
tru le-am speculat pe fundalul de roșu a) in- 
candescenței din jur. Marele merit era a! lui 
Savel, care a ştiut ce trebuie filmat și cum 
trebuie monta! şi a mai ştiut şi cum să 
„amestece“ actorii printre oțalari: Florin Pier- 
sic: a primit chiar diplomă de sticar — al cin- 
ciles, om în echipă! 

Adevărata mea colaborare cu Savei Stiopul 
începe odată cu Anotimpuri. Încă din scena- 
riu, care-i aparține. se prefigura o contrapu- 
nere a sezoanelor cu anotimpurile vieţii. Epi- 
sodui int incepea cu iarna, consacrat, con- 
trar obiceiului, copilăriei. Făcusem probe: pe 
zăpadă, fetița protagonistă într-o hâinuță de 
blană albă. Incercam să lucrez în cheie 
inaltă: alb pe alb. Savel a fost incintat şi mi-a 


spus: Asta e! Dar a trebuit o convenție scrisă 
cu laboratorul pentru ca materialul suoraex- 
pus cu două diatragme să nu fie taxat drept 
rebut. Pină la acest film, albul nu avusese ac- 
ces pe platou: la de soare cămăşile 
se băgau in sineală, toate casele din Rădești 
unde se fiimase În sat la noi fuseseră vopsite 
ca să nu strălucească și så devină blende ne- 
dorite... M-am trezit într-o zi că aveam de fil- 
mat o combinaţie foarte dificilă: dușumeaua 
era alb crem, fundalul de pluș alb. arlechinii 
(era vorba de scena serbării copiilor) erau 
negri ca și pianul cu coadă din prim plan. te- 
tita era îmbrăcată intr-o rochiţă albă, cu şo- 
sete albe și pantofi negri de lac și acompania 
dansul greierilor costumaţi in ser} gris fer și 
a! furnicilor în saten negru. dar cu pălării 
olandeze de un alb imaculat. Scenogratul a 
insistat decorul şi costumele să rămină cum 
sint că a doua zi vopsește el ce-i de vopsit, 
dar eu am hotar să fac totusi o probă. Şi să 


5n cama ba e bucatarie apoi în baie 
sut Dus S ue SE 5 "everea pentru a se 
mira žie a plasată contrar 
s< > im pman de vu ntr-o 
"d ce să Desesti. O t-una 
Guice moaie cablat ce > Cum ity s-ar 
vedea pnn entiè OC? 2 vro A So 
placere să fimer do meñ acm: Nely C> 
tava Barotzi şi Ştefan Braboresca Famam &- 
mineaţa foarte devreme cind existè on abur 
uşor și păsările cintă Obsesia morfi era s>- 
gerată prin mașina neagră și șoferul ei La um 
moment dat pe drum, după ce profesorul tra- 
versează piata și ajută'du puterile-i slăbite o 
femeie cu un cărucior, în cadru oamenii abia 
de se mai vâd, nu există cer, ci un spaţiu 
nestirşit de beton in care apare de undeva, 
de departe. limuzina care se tot apropie. La 
premieră au fost aplauze. Îmi mai răsună şi 
acum în urechi. Noaptea de insomnie, de bi- 
lanţ și coşmar simula pupila care se dilată în- 
registrind umbrele stranii reflectate pe obiec- 
tele din casă de lumina lunii. Metafora stirși- 
tului era sugerată pe bătăile accelerate ale 
inimii printr-o transtocare pe flori. în uşă 
apărind şoferul, în negru. Save! ştie să or 
sească ideea semnificativă şi să-i compună şi 
echivalentul imagistic. Întimplarea a facut ca 
filmul să nu ajungă nici la Cannes. dar nici la 
Mamaia Poate dacă aș fi luat atunci un pre- 
miu, alta ar fi fost soarta mea ca operator. 

in 1965 fiimam Camera albă cu Virgil Calo- 
tescu; scenariul lui Băieşu relua, într-o formă 
stilizată, o reală intimplare dramatică petre- 
cută la Borzești, care l-a inspirat şi pe Marin 
Preda pentru „Intrusul”. Subiectul mi-a per- 
mis să duc la suprarafinare plastica în cheia 
cea mai înaltă Operatorul trebuie neapărat 
sa ţină cont de poveste şi de stilul fegizoru- 
lui. altfel riscă fiecare să o ia pe alt drum 
cum se tot intimplă 


一 Din acest punct de vedere. Ultima 
noapte a copilăriei a reprezentat o nouă co- 
laborare fructuoasă cu Savel Stiopul 


一 Nu regret că am lucrat din nou cu Savel 
Despre secvenţa lanului de griu s-a scris ca 
despre un moment antologic. Mă rog, exage- 
rari de cronicar! Și mai e o secvenţă fru- 
moasă în film: cea a trenului, cind băiatul şi 
tata se privesc de la distanță, unul în primul, 
celălalt în ultimul vagon al trenului. Cu apa- 
ratul în brațe, şi anamortotul era greu de vreo 
14 kilograme. am ieșit mult în afară ținut de 
picioare de maistrul de lumină Valerică şi am 
filmat cum le flutura părul în vint. Apoi a tre- 
buit să echilibrez exteriorul cu interiorul prin 
imaginea refiectata în geam şi am reușit şi 
asta. Trebuie să te pricepi unde să te plasez: 
cu expunerea pe curba caracteristică in por- 
țiunea rectilinie. E drept, in şcoală înveţi, 


[| 


Bucuria de a filma mari actori: Marga Barbu,. George Constantin, 
Mircea Albulescu în Totul se plăreste, scenariul 
Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail, regia Mircea Moldovan 


ne fi văzut în laborator noaptea developind 
materialul! Dacă ești aruncat in apă, ori înveţi 
să inoți ori te ineci! Şi al doilea episod 一 po- 
vestea adolescenților îndrăgostiți în plină 
toamnă 一 îşi avea simburele sâu de originali- 
tate. Am speculat plastica lucrului la războiul 
de țesut sau poezia unei plimbări la șosea. pe 
o alee de castani unde nu se simte defel că 
lumina e artificială, există adincime in cadru 
și o atmosferă deosebit de plăcută. Am reușit 
atunci să imortaiizez şi un crimpei din Bucu- 
reștiul anilor '60. Perechea venea dinspre Ci- 
nema Patria spre Cotetăria Ambasador și 
pentru asta a trebuit să luminez întreg bule- 
vardul de la Piața Romană la Universitate. 
Am alergat efectiv toată noaptea dintr-un ca- 
at într-altul să aranjez proiectoarele... Era ti- 
etea, era pasiunea... Maturităţii i se rezer- 


vase arşița verii: pe o zi toridă, o femeie își ° 


așteaptă bărbatul care întirzie și ea e din ce 
în ce mai neliniștită, mai suspicioasă. Din tra- 
velling şi. dolly am filmat atunci un cadru 
lung de 280 de metri. Vroiam să-i urmărim 
eroinei starea, plictisul: ea stătea inițial in- 
tinsa pe pat, se ridica, deschidea ușa, ieșea 


apoi uiţi, dar mintea iți merge ca un compu- 
ter. Aici rafinamentul plastic scontat era de 
altă natură: pe alb se suprapunea negrul și 
tonurile de gri — practic toate culorile tra- 
duse în griuri. astfel incit trebuia să lucrez ca 
un adevărat grafician, în peniță! 


— 9 scurtă întinire 一 mi-aţi 一 
avut și cu Maine Urșianu. ns 


一 Începusem să filmez Gioconda fără su- 
ris. Dacă am fi continuat să lucrâm, probabil, 
ne-am fi înţeles foarte bine şi cu siguranță 
m-ar fi... „osmozat“. Personalitatea sa puter- 
nică e de cu totul altă natură decit cea a lui 
Savel care „te prinde" și „te respinge“ ca 
apoi să „te explodeze“... 


一 0 lucrat lucra! 
naa prea ÎL (a ți și acum) 


România totul am filmat pe viu: de la rațe 
pină la capra neagră. Magnitică râmine moar- 
tea cerbului, un veritabil personaj. Atunci am 
realizat tot în regia lui Cristu Poluxis și Mosr- 
tea căprioarei după Labiş, pe muzică de H. 
Maiorovici. Şi astăzi la proiecţie pelicula im- 
presionează şi incintă. Şi ce satisfacție mai 
mare poate fi? 

Pregâteam monografiile judeţelor Cluj și 
Mureş. cind am primit un telefon că trebuie 
să intru în producţie cu Aventuri la Mare: 
Neagră, din nou impreună cu Savel Stiopul. 

owa seri _ Au fost frumoase și Aventurile... 

„at Elixirul tinereţii, în 1975, in com- 
j regizorului Gh. Naghi și a citorva 
actor: formidabili: Marin Moraru, Pier- 
sic, Mihai Fotino. Stela Popescu £: 
s-au supus cu stoscism machiajului plastic, 
Miha: Mihăilescu. câruia i-a dat o mină de 
ajutor şi sora mea. machieuza Maria Anton, 
cind îi imbătrinea, cind îi intinerea S-a lucrat 
aproape non-stop deşi erau filmări foarte difi- 
cile. Am scris atunci şi un studiu despre ma- 
chiaj... Tot în colaborare cu Naghi am reali- 
zat Si Alarmă in Deltă, film de aventuri cu şi 
pentru . copii. Următorul film l-am făcut cu 
Gheorghe Turcu: de seară, un fiim 
de spionaj în care plastica nu facea altceva 
deci să susțină povestea, 


”一 A urmat Falansterul, pertormanță a parlormanță a 
adecvirii stilului imagini la su tanja tablece. 
tului. 


一 La Falansterul se ambiționa din nou ma- 
niera de a surprinde. de a te lasa surprins, 
camera fiind protagonist, iar eram aruncat în a 
viltoarea evenimentelor, dirijat indeaproi 
de regizorul-povestitor. Viziunea sa era solid 
elaborată, cu referințe la tradiţiile româneşti. 
Critica nu ne-a fost prea favorabilă și eu am 
spus atunci: Să lăsăm vremea să curgă. Și 
într-adevâr, ceea ce a afirmat Marcel Martin, 
cum că filmul ar marca o revoluție în plastica 
cinematografică. astăzi pare foarte firesc, ino 
limbajul filmic curent folosindu-se extrem de 
mult transfocările şi mişcările precipitate de 
aparat. Un cadru-secvență a devenit un act 
de 230 metri filmat în trei planuri, la „ora mi- 
raj“ — ceasul cind ziua se ingină cu noaptea. 
E vorba de secvența scrisorii-testament care 
incepe la masa de scris prin plan-detalii pen- 
tru a continua, în paralel, în interior şi în éx- 
terior, inregistrind reacţiile personajelor din | 
casă, dar şi agitația de atară... Încâ o dată se 
confirmă că filmul nu e altceva „decit senza- 
ție, zgomot, lumină... 


Z În 1980 fiimaţi Ancheta în regia lui Can- 


siantin Vaeni. 


一 Un subiect fierbinte din aptualitatea ime- 
diată şi întiinirea cu un actor extraordinar: 
Mircea Albulescu. 


la moștenirea plasticii românești. La premieră . 
am organizat 9 Opel aceea în imagini 
fotografice pe care Năstase o merita cu 
prisosință. Masca de argint și Collerul de tur- 
coaze le-am realizat avindu-l regizor pe 
Gheorghe Vitanidis. El facuse un excelent 
decupaj şi pentru episodul următor, Totul se 
plătește. Filmul avea să-l facă insă Mircea 
Moidovan alături de care munca mi-a fost 
foarte comodă Cu multe soluţii a fost de 
acord şi multe cadre imi pot fi „imputate“ 
pentru că 一 fără falsă modestie 一 îmi apar- 
țin integral. 

Moda video astăzi domină, lumea nu prea 
mai e receptivă la o plastică mai complicată. 
in Buftea se cer metri utili. E însă păcat să se | 
tacă rabat la calitate. Trebuie, „să 
existe un raport de echivalență Ca mu- 
zică, unde genul așa-zis ușor „intreține“ mu- 
zica simtonică, mai dificilă. mai costisitoare. | 
Tot aşa şi în cinema, producliiie de succes 
sint necesare. dar alături de ele să se ambi- 
ționeze şi căteva filme de referință care să in- 
tre în fiimoteca de aur! 


一 Precum Anotimpuri sau Falansterul.. 
interviu de irina COROIU 


Fişă selectivă 


Mase la 21 whe 1929 

Absoivem al IATC. prometa 1954 

1561 Aproape de sae 1964 一 episodul 
„Contrapunct in alb 一 Placheta de argint la Festivalul mternajo 
nal de la Teheran). 1965 一 Camera albă: 1968 — Ultima noapte 
a iei (Premui de sege la Festivalul himu de la 
Phnom-Penh). 1972 一 Aventari la Marea Neagră: 1975 一 ENw- 
rul aeei 1976 一 Alarmă în Deltă: 1977 一 Oaspeți de ses- 
tă; 1979 一 Falamsterui (selecționat la Chenzna roslwatonim de 
la Camasi 1980 一 Anchete: 198! 一 Drum spre culmi! do 
cum) 1983 一 Misterele Bucureştiului 1985 —- Masca de ar- 
pat 1986 一 Colier de twcoare; 1987 — Totul se plătește 

Dutse cele pesie 100 de scur-metiane Echipajul (Prenuul de 
apr la Festivalul tiimulu sport de la Corina dAmpezza). 
Moartea căprinatei |Deltinui de aw pentru cel ma bun hhn de 
educare a tineretului şi Premmul San-O-Forong pentru imagine şi 
muncă la cel de a! Vilea Festral memaponal al tiimulu de la 
Teheran, Crucea de aur a Sudului ia Festvalul himulm de la Ade 
lante-Auklandi. Vimătoarea in România (Medaha de iwon: la Tar- 
bes, Prenuui special al puriuhu peutru magme la Festivalul cu te- 
matică cinegehcă de la Karlovy Vary. Cina-s vinovaţi (Prenuul în 
市 în Fesai! național „Cntarea Romime 


zile știu, 
Mteratura, aţi practicat alte profesii. 
al noastre, vă rog să ne 


preambul al discuţiei 
i tă b R 
parai ani e a gi perioadă, popo 


一 De obicei, această întrebare mi se pune 
şi la întilnirile cu spectatorii. Am să răspund 
pe scurt, deoarece am mai amintit cite ceva 
şi în paginile Revistei „Cinema“ şi, mai ales, 
în cele două volume de memorii „Oameni, 
fapte, amintiri”. Mi-am inceput activitatea ca 
ucenic iâcătuș la U.D.R. Reșița, am confec- 
ționat cutii de carton pentru specialităţile fa- 
bricii de ciocolată „Suchard”. am fost pictor 
de firme la Budapesta. marinar pe Dunăre cu 
sediul la Viena. țesător la I.TA Arad. apoi 
activist de partid şi ziarist tot la Arad, ca sa 
nu înşir deci citeva din profesiile avute. La 
Arad m-am stabilit după ce am evadat din 
două lagăre de prizonieri. Pe atunci visam sa 
ajung pictor sau scriitor. În 1939, pe cind 
eram incă elev la Gimnaziul mixt din Orşova, 
la un concurs literar pe țară, o nuvelă de-a 
mea a fost premiată de editura „Cugetarea” 
şi publicata in revista „Primâvara”. Tot pe 
atunci am fost şi corespondent voluntar la 
publicaţia lui Cezar Petrescu. motiv pentru 
Care urma să fiu exmatriculat din şcoala. La 
Arad, la inceput, m-am angajat in redacţia re 
vistei literare „Orizonturi noi” editată de lon 

„Blăgăilă Scriam şi publicam versuri la „Pa 
triotul”, la ziarele din Valea Jiului, la .Utunk 
Pentru proză. lon Blăgăilă mă admonesta ca 
nu scriu cu destule floricele și fraze lungi 
imi spunea: cind citesc povestirile tale am 
senzaţia că våd filme. 

Cu filmul. m-am intanit prima oară prin 
1946 la cinematograful „Savoy“ din Arad 
unde am fost angajat ca grafician şi om de 
serviciu. În afara unei retribuţii aproape sim- 
bolice, patronii cinematografului mi-au oferit 
şi doua avantaje: o locuinţă încropită pe 
scenă, în spatele ecranului, şi tot ce gâseam 


„Am 0 idee!” 
întotdeauna; 
în Ci 


Stefan Bănică 


LE 
în sala de spectacol urma sa intre in posesia 
mea. Si de obicei găseam galoși, mânuşi și 
umbrele pe care le valorificam ia piaţa de ve- 
chituri. Exista insă un mare avantaj — de 
care atunci nu-mi dădeam seama — şi 
anume faptul ca am vizionat fiecare film cel 
puţin de 20 de ori. Ştiam după muzică sau 
zgomote dacă se apropie pauza sau sfirsitul 
spectacolului. Cred că aceste mii de vizionări 
m-au ajutat mai tirziu să scriu scenarii. Dar 
cea mai bună școală pentru această profesie 
a fost activitatea mea de reporter la ziarul lo- 
cal. Trebuia să predau zilnic, la secretariatul! 
de redacţie. 272 de rînduri tip. Am străbătut 
județul in lung și in iat, am bătut uzinele și 
fabricile din Arad, am cunoscut mii de perso- 
naje şi am învățat să scriu concis, lapidar, 
fără înfiorituri. De altfel și ca scriitor m-am 
lansat in proza scurtă, concentrată, plină de 
fapte. Victor lliu, după ce a citit nuvela 
„Lenţa”. a tăcut decupajul fără ca eu să fiu 
nevoit să scriu un scenariu special. După ci- 
tiva ani, prin 1959. Andrei+Blaier m-a rugat 
să-i scriu un scenariu după o idee de-a lui 
Filmul realizat de el, , nu semăna cu 
scenariul, deși filmase fiecare secvenţă, fie- 
care replică cu exactitate. Acest lucru m-a 
contrariat profund. La următoarele scenarii 
scrise în colaborare cu Titus Popovici. Furtu- 
na şi Valurile Dunării. am wut să dezieg 
această enigmă care incepuse så mă frå- 
minte. M-am angajat pe lingă Ciulei. ca regi- 
zor secund, cu gindul să urmăresc metamor- 
foza textului în imagine Ciulei. find şi acto- 
rul principal al filmului. mi-a oferit suficient 


Cineaștii 
noștri: 


„Cind citesc povestirile tale 


am impresia 


timp „să stau“ in spatele aparatului de filmat, 
Nu s-a filmat nimic in plus, nimic în minus 
din ceea ce scrisesem şi, totuşi, la prima vi- 
zionare, mi-am dat seama, din nou, că filmul 
era altceva decit scenariul. Şi lanţul surprize- 
lor a continuat pentru că. spre uimirea mea 
şi primul film realizat ca regizor. după un 
scenariu propriu. a fost. la rindul lui. altceva 
decit scenariul. Mult mai tirziu mi-am dat 
seama că regizorul. in afara textului. a bazei 
literare, adaugă propria concepție despre 


Mereu firescul personajelor „scrise și 


de Francisc Munteanu (în 


actorii Sandina Stan Si Ștefan Ciubotăraşu 


lume şi viață. Trece totul prin filtrul culturii şi 

sensibilităţii lui. că 
— Deși venit din literatură, nu ați subsu- 

mat niciodată filmul scriiturii ci, dimpotrivă, 

v-aţi străduit să conturaţi statutul 

denței“ scenariului față de sursa literară. 


— Filmul se substituie literaturii numai 
cind faci ecranizări. Şi nici nu s-ar putea alt- 
fel: Tolstoi, Balzac, Rebreanu trebuie să rà- 
mină ei inşişi în exprimarea cinematogratică 
E ca și cum s-ar traduce opera în imagine. In 
rest, literatura și filmul au statute diferite 
Starea sufletească a personajelor se „scrie“ 
în literatură într-un fel, se „scrie” în film alt- 
fel. Fără cuvinte, numai cu imagini. sau mai 
ales cu imagini. Și această diferenţă este 
esențială. Îmi aduc aminte cind m-am intilnit 
prima oară cu această problemă. Turnam fit- 
mul Cerul incepe la etajul Iil, secvența în 
care cele două personaje principale se. cu- 
nosc şi se imprietenesc. În scriitură totul era 
perfect, se descria starea lor sufletească, gin- 
durile lor şi, pină la stirşit, cititorul râmine cu 
şenzația că cei doi se cunosc de cind lumea. 
În scenariu nu apâreau decit citeva replici şi 
o frază in care eroina iși povestea. pe scurt. 
biografia. Filmată, secvența nu crea senzaţia 
că a trecut timpul, că personajele s-au apro- 
piat sufletește. Am retilmat. Am împărțit „bio- 
grafia” in şase cadre: ea rostind textul în fața 
oglinzii, rezemată de perete, aşezată pe pat 
etc şi am montat prim-planurile ei. unul 
după altul. fără cadru intermediar. Acest 


că văd filme“ 


montaj „absurd” a dilatat timpul cinemato- 
grafic şi a reușit să creeze senzaţia care 
exista în textul literar, că personajele se cu- 
nosc de cind lumea. După terminarea filmului 
am simţit nevoia să rescriu nuvela, luind. de 
data aceasta. ca punct de pornire scenariul 


La patru pași de infinit trebuia să fie un ro~ 


man. L-am conceput pe capitole. cu zeci de 
personaje. dar . pină la urmă a ieșit un sce- 
nariu. Finalul. numărătoarea pina la 11 nu ar 
mai fi avut in proza greutatea pe care a 


regizate” 
filmul Za virsta dr 


Jostet, 


avut-o în fiim. Dacă m-ar intreba cineva dacă 
prefer scrisul regiei de film. i-aş răspunde 
fără ezitare: le iubesc la fel pentru că n-am 
trădat literatura, mi-am schimbat doar instru- 
mentele de scris — în loc de stilou folosesc 
aparatul de filmat. 


一 Aţi lucrat foarte multe scenarii, citeva 


— Scenariul nu este un roman sau o piesă 
de teatru şi nici un amestec intre aceste două 
genuri literare. Scenariul este o născocire a 
secolului XX şi ca să fii scenarist trebuie så 
simţi, să vezi totul cinematografic, adică să 
poţi transpune în imagini sentimente ca dra 

ostea, ura, invidia și alte noțiuni abstracte 
riul nu este o operă de artă, ci doar 
materia primă pentru film. Scenariul are viaţă 
scurtă: după ce a fost scris și s-a transformat 
în film, e ca și cum n-ar 有 existat. Din cite 
ştiu eu, nici un scenarist nu-şi păstrează sce- 
nariile în bibliotecă. Cine işi mai aduce 
aminte de numele scenaristului? Nimeni. Un 
regizor de film e intotdeauna mai bun scena- 
rist decit un scriitor foarte talentat care n-are 
viziune cinematografică Nimeni nu-şi inchi- 
puie. că uneori. o secvenţă se scrie mai greu 
deci un scenariu mtreg Eu personal am 
peste zece scena neteminsie peniru că 
n-am gisi zoberte unor secrenie-chee 


Pe Tass Pocowici l-am cunoscut în urma 
Cu patruzeci de ari şi. din cele patru decenii 
unui -am petrecut sub acelaşi acoperiş 
Chiar de ia ceput am gindit. am simțit şi am 
văzut lucrurile la fei Fara aceste trei atribute 
n-am fi putut colabora. m-am fi stat la acelasi 
birou. „Birou” este doar o metaloră pentru ca 
foarte mulți ani am scris pe doua scaune de 
bucătărie alăturate. La inceputurile carierei 
noastre — in anii 50 —. am avut şi o perioadă 
mal grea cind proza scurtă scrisa impreună şi 
apărută la ESPLA in treizeci de mii de exem- 
pns a fost zdrobită şi trimisă ia o fabrica de 

irtie ca materie primă şi ni s-a interzis sa 
publicâm. Dar toate acestea acum nu mai 
sii! decit amintiri. Am reluat colaborarea 
noastră după ce ne-am molipsit de cinemato- 
grafie Am elaborat impreună mai multe sce- 
narii: Valurile Dunării, Furtuna, citeva epi- 
soade din Lumini și umbre, Pruncul, petrolui 
şi ardelenii. Cea mai mare calitate a lui Titus 
e perseverența Dar Si exigența. Lucrind la 
scenarii ne-am ciondânit de multe ori. dar 

certurile” noastre au dat rezultate bune. Îmi 
ma aminte de secvența focului pe Dunăre, 
in Valurile Dunării. În fiecare dimineaţă, Ti- 
tus insista să re-scriem secvența. Secvența e 
bună — il asiguram eu. E foarte bună. Şi el 
îmi replica: trebuie să fie mai mult decit 
foarte bună. Datorită lui Liviu Ciulei a fost 
excepţională. 


— Mă incită Ideea de a discuta franchejea 
personajelor dumneavoastră, firescul lor, acei 
„rupt din viață” sau cum spunea Nichita Stă- 
nescu, amestecul _isu'-plinsu'. 


— Şi pe mine m-ar incita o asemenea dis- 
cuție. Ma gindesc ca ar fi fost mai ușor dacă 
m-aţi fi intrebat. direct. cum reușesc să creio- 
nez personaje fireşti. dar și in acest caz mi-ar 
fi greu să gasesc un râspuns atotcuprinzător. 
Personajele nu se pot desprinde din contex- 
tul filmului, din contextul unei secvențe. Fi- 
rescul face parte din intregul adevăr. Adevă- 
rul sună firesc. Nu este vina actorilor dacă o 
replică sună nefiresc. E vina scriitorului. dar 
mai ales a regizorului: n-ar fi trebuit să ac- 
cepte un text, o situație nefirească. 


— Să vă amintesc una din caracterizările 
care vi s-au făcut, predilecția pentru lupta ile- 
galiştilor, dar şi apetitul pentru lirism desco- 
perit intre „coperţile realităţii“. Între aceşti 
poli m-ar interesa să descitrăm personalitatea 
dumneavoastră artistică. 


(Continuare în paa 14) 
nterviu de leana PERNEȘ DÂNĂLACHE 


Fişă selectiva 


S-a născu! la 9 apte 1924 ts Ventel Hunedoara 
301 Seldap fără umtormă i: şi 5). 1963 Cerul a-we grate 

y s) 1963 La patru paşi de infinit; (1 şi s) 1965 Dincolo 
de baneră (+ şi s dupa Domnișoara Nastasa de GM Zast 
sescul 1966 Tunelul (i şi s in colaborare cu Gheotghe Via 
mov). 1967 Cerul începe la etajul Mi (+ y si, 197) Cimtecele 
mòr i! și co scenarist alatun de Boris Laskin) 1072 Shmta Te 
sera și diavolul ir şi 5} 1976 Roșcovanul |: şi si 1978 Male 
dii. melodi |: 5 s). 198! Detașamentul Concordia” l ; 
1944 Un petec de cer it p s.) 1984 Zbor periculos 1984 
Vară sentimentală. 1988 Dummicà in famke. 

Scesarmi. la himele Dragostea începe naen, Ana p hopi Sa 
toba de Bucmreyh Căsitone cu repebțe. (in regia v Ca 
essi. Zie berbap iepa Sega Ncotaesrul Pruncul. petrolul p 
ardelean dupa n + de Teas Popomn (regis Dam Pai A 
in colamurare cu Trios Popov 
dm serialul Lumas p umbre 
scenarie peotu verswnea 
Insula comorile: 

Pentru telewewunea tumănă a realvat dupa un senat 
enaku! Pistruiatul în rece episoade. p a scris scenatule sena 
or Eror nu au viestà, (12 emsoade) in regia hu Miha C 
sescu şi Dan Mnanescu şi Misiunea (8 es 
q! Calutescu 

Prenn obținute La patru pași de imfimit (prenus 
iw pentru tepe la Festivalul mternațiota! de la N 
1965) Tunelul (Premal ACIN la Festvalul de 
1966) Pădurea de fagi i Cristina Nichitug Mihau 
embru scenam la Gala 


stenatnle ate e 
a Ante ei pace 
ineasca la Piopi da Pace ; 


Htilur pentu uneret Costmegh 1987 


Un Vulpaşin de neuitat (lon 
Dichiseanu, în Dincolo 
de barieră, după piesa 
lui G.M. Zamfirescu 
„Domnișoara Nastasia”) 


1 2 este o cha care smgura trimite gin- 
dul in Ting. iè sm Saang de timp eventual, nu 
numa mort Pests moşteniri babilo- 
mere de cae bermelcem încă in masurarea 
aceste mporderabie dimensiuni a existenței 
noastre Va care cu siguranță, puţini se gin- 
desc ca ame car și atunci cind, de exem- 
piu. si comiruntați cu standardele de frec- 
vent de 50 sau 50 Hz ale rețelei electrice), 
dar ş pentu multe alte binecuvintate motive 
pe care le -egasim in toată cultura care ne 
comoara Trecind de ordinalul 12, orice is- 
tone came se ia in serios, prin însăși aceasta 
de douasprezece ori iterată naştere şi reve- 
me n prim plan, parcurge un prim ciclu al 
maturzarn. işi va fi reflectat toate ipostazele 
va í rezistat la primele şi cele mai pericu 
'oase atacuri, poate, deci, după acest prim ci- 
cu, să beneficieze de acea magică putere in- 
tru spirit pe care numai timpul acumulat o da 
> pe care. îndeobște, o numim tradiţie. Con- 
ştunța tradiției, trăirea ei, poate naște „ca din 
senin. ca să zic aşa, valori spirituale pentru 


« Dincolo de 
„tautologica nevoie 
a sincronizării 
vocilor“... 


că filtrind faptele se decantează numai sub- 
stanța informaţională a lor printr-un filtru 
care se autodefinește în procesul completării 
tradiţiei și care lasă spre noi o hrană infor- 
maţională ce poate fi extrem de energizantă, 
pentru ca ne dă criterii. repere, direcţii. ne 
permite să surprindem sensurile unor evolu- 
ţii, diacronicul în sincronic 

Cam prea multă teorie pentru a pune în pa- 
gină amintirile primelor ediții ale Galelor fil- 
mului pentru tineret de la Costineşti ajunse 
în acest an la a 12-a ediţie Ma gindesc mai 
ales, la primele manilestări, acelea care nu 
aveau incă un rezumat mai mult sau mai pu- 
țin fidel și nedistorsionant în foile vreunei 
„Secvențe” şi ea mai mult sau mai puţin 
con-secventă unui stil şugubâţ, dar recunos- 
cindu-și totuși responsabilitatea de oglindă a 
evenimentelor. Cum spuneam, timpul fil- 
trează şi etemerul acelor clipe nefoțografiat 
atunci se recompune fragmentar... zaļie, 
in amintire, este ca primele două ediții au 
avut acea dulce prospețime a lucrului. a 
comportamentului nepremeditat, spontan. În 
jurul festivaliştilor erau mai puţini auxiliari, 
parcă, şi concurența era mai de dragul jocu- 
lui, chiar și a jocului de mimă sau monopoly, 
care umpleau timpul „Jiber” al festivaliştilor și 
„Chibiţilor” de atunci (unii dintre aceşti su- 
porteri intrind în prim planul edițiilor ulte- 
rioare). Sigur, lipsa auxiliarilor aducea uneori 
şi disconfort, dar media de virstă a tuturor 
participanților la gala (realizatori+auxiliari) fi- 
ind net sub 40 de ani, totul era suportat mai 
„studențeşte 


DEEE mme? fiopeeza se mce 
o gau a ios de ia inceput com 
Dim Seceta. de exemplu. era un panou 
c> pore realizate peste noapte (lot peste 
scosse nopți costineştiene) de studenții la 
operatorie ai lui Cornel Diaconu, unii dintre 
= urcind între timp rampa, fotomontaj com- 
pietat din virful cariocii de „ziceri” şi „zise”, 
apoi caricaturile aceluiași Pim; aceleași vizio- 
nări între linia ferată şi discoteci la care nu 
chiar toţi spectatorii au un comportament 
academic (ca la grădina de vară, deh) ace- 
leași dialoguri pe plajă, parcă uneori mai 
COOMO şi caustice la adresa unor pon- 
cife.. 


Prima ediţie s-a facut pe niște aparate care, 
în ton cu preistoria galelor, ar fi făcut cinste 
oricarui muzeu de istorie a tehnicii cinemato- 
grafice, dar care au fost destul de bune ca sa 
convingă pe toata lumea ca la numai 34 de 
ani, ciţi avea atunci, Daneliuc, era cel mai 
bun. Şerban Marinescu de anul asta are nu- 
mai 33... 


De altfel, pentru a Il-a ediţie, toţi organiza- 
torii au fost de acord că n-ar fi râu dacă am 
putea face sa se „vadă” ceva mai bine şi daca 
se poate, eventual, sa se şi „auda”. aşa ca 
(din nou a fost nevoie de ingineri printre ar 
şti) sprijiniți de Centrala Româniatilm şi de 
DR.D.F. Constanţa am montat niște aparat: 
noi, am vopsit ecranul şi punind testul am 
auzit cite ceva din ce spunea comentatorul 
lui că ar trebui sa auzim. Misiunea mea teh 
nica se încheia aici, la capătul a citeva zile de 
lucru mai intens... ca în concediu. Mi-au ma 
trebuit doar e ani ca sa reuşesc „sa influ- 
enţez” decizia ca un juriu de prolesionişti ai 
filmului, din respectul ce şi datoreaza ca 
să-l poata impune şi altora — unui public 
care trebuie sa-și formeze criterii — Sa 
acorde un premiu şi celor care contribuie la 
plastica sonora, o dimensiune remarcabilă 
uneori (sic) a spectacolului cinematografic 
(ca de altfel şi costumele, decorurile şi mon- 
tajul, şi ele inconsecvent evidenţiate în pal- 
maresuri). Cele de mai de sus incearcă så 
"Victoria. Care nu e sigur una de- 
finitiva, ca în palmaresul galelor să se ridice 
o stacheta și pentru sunet, propunind prin 
aceasta spectatorilor problema definirii aces- 
tei incercari, recunoașterii unor nuanțe, a 
unor maniere, dincolo de tautologica nevoie 
tehnica a sonorizārii vocilor şi ambianțelor 
dn planul vizual. 


Dacă efortul sonorizarii unui film ar li deri- 
zoriu şi ignorabil, filmul ar fi amuţit de mult, 
chiar dacă el este relativ mut pentru surzii 
care ii percep “spectacolul sonor ca pe un 
simplu adjuvant al imaginilor. Desigur sînt 
multe lucruri tehnice, unele dintre ele costi- 
sitoare, care sintem datori să le dăm publicu- 
lui, dar sint şi miini întinse altor miini (care 
nu costă prea mult) ajutind spectatorii Sa 
perceapă, să ințeleaga rafinamentele unui 
discurs sonor cu pretenţii artistice pentru a 
carui recepționare e necesara o oarecare dis- 
Caplina şi rutina şi, oricum, e esenţial sa in- 
cepi prin a-ţi pune această problema. lata de 
ce includerea constantă a unei asemenea 
„probe” in palmaresul galelor ar fi, in primul 
rînd, spre binele receptării filmelor noastre 
de către spectatori în toate salile din țară. 

Galele de la Costinești sînt — nu e un se 
cret 一 de doisprezece ani (nu-i puțin deloc) 
cea mai importanta manifestare cu public 
pentru filmul nostru. În mod firesc, cu excep- 
ţia marilor mizantropi — o calitate cam rar 
însoţita şi de consecvență —, a scepticilor 
conjuncturali, toata suflarea cinematografica 
de la simplii cinefili şi candidaţi la I.A.T.C. şi 
pină la consacratele vedete. a trecut cumva 
macar pentru o seara, pe la Costineşti. Oricit 
de multe am ma: reproşa galelor ir 
particular, public sintem datori sa le laudam 
pentru meriteie incontestabile pe care le au 
şı mai ales sintem datori să facem ca anul vii- 
tor sa fie-și mai reușite. 


Horea MURGU 


Cineva, acolo sus (în cabina de proiecţie), 


ne iubește sau echipa tehnicienilor 


一 一 


Costineşti, mereu în i 


A, terminat filmul. Ai luat cartonul cu bi- 
neştiutul cuvint „Sfirşit”, l-ai filmat 3—4 metri 
ca să se citească bine şi l-ai lipit in coada fil- 
mului. În sfirşit, sfirșiti!! Stfirşit?! Nu! E un 
sfirsit care... de-abia acum începe. incepe ca- 
riera filmului. Frămîntări... emoții... incertitu- 
dini... Publicul va prinde, „va citi“ sugestiile, 
ideile, metaforele filmului, care ţi-au chinuit 
zilele şi nopţile (mai ales nopţile)? 

E: bine, numai grija asta sa râmina. De fie- 
care data „redescoperim” uimiţ: capacitatea 
spectatorului de a observa—recepta, discerne 
serile (mai corect nopțile, cinetile ale Costi- 


neșştilor, contruntarile de opinii de a doua zi: 


de pe plaja, dintre realizatori și spectatori, 
care ridica temperatura emoţiilor la cotele 
cele mai fierbinţi ale sezonului estival. Esti- 
val-estival, testival-festival, dar nimic aici nu 
e „festiv”, protocolar, convențional. Spectato- 
ri (suta la suta tineret) nu înțeleg sa parti- 
cipe altfel decit aşa cum sint ei înşişi. direcți, 
deschiși, sinceri şi foarte la obiect. Ei bine, 
acestui public (numai lui?) nu-i scapa nimic, 
ba uneori chiar... Da, iata, se mai intimpla şi 
scene ca acestea. 

Un tinar intreaba: La un moment dat, în fil- 
mul vazut aseara (Vacanţa cea mare), in timp 
ce-și conduce autoturismul, personajul ob- 
serva ca o frunză ii cade pe parbriz. Aparatul 
se apropie de frunza și... E aici o semnifica- 
ție? Mie mi se pare ca... 

Cineva din echipa Casei de filme preia mi- 
crofonul: Chiar credeţi ca tot ce se intimpla 
pe ecran trebuie sa aiba o semniticaţie, eo 
metafora? Se ma: intimpla cind filmez. o 
frunza care plutește prin aer sa se aşeze pe 
un parbriz. Actorul o ia și O arunca sau... < 

astreaza! E un gest automat, normal, fi- 

'sc... Din mulţimea de pe plaja, inainteaza 
un tinar care cere microfonul. Nu, eu nu cred 
ca aceasta intimplare e lipsita de semnifica- 
pe, dimpotriva, aici e o metaforă, de mare 
frumusețe. Aşadar, cel de la volan vede 
frunza. O priveşte atent citeva clipe apoi o ia 
şi o va oferi nepoatei sale. Pastreaz-o îi 
spune. — De ce? Tot o sa moară! spune fe- 
tița. Dacă o vei pastra cu grija, daca o vei 
presa în filele unui caiet, daca o vei urmari 
cu grija, atenţie, rabdare, e drept, tot va muri, 
dar... va muri frumos!... E aici o metafora 
care exprimă tocmai mesajul filmului: să-i in- 
conjurâm pe batrini cu atenţie. grija, cu dra- 
gostea noastra. Tot vor pleca ei în „Vacanţa 
cea mare”, dar o vor face mai senini, mai fru- 
mos. 

Aplauze. Tinarul — care marturiseşte ca a 
vazut filmul aseara pentru prima dată — se 
retrage, se pierde în mulțime. Filmul Un stu- 
dio in căutarea unei vedete a intrat în... focul 
dezbaterilor. O -foarte tinără interpreta (rolul 
-principal în film) e supusă — cu simpatie 一 
unui tir de întrebări. Acum mă simt mai emo- 
țonata ca în fața aparatului de filmat 一 de- 
clară ea. Dar sinceritatea, spontaneitatea, 
francheţea ei sint convingătoare, cuceritoare. 
O tinara de pe plaja, cu o palarie de pai cu 
boruri mari şi fustă maxi se îndreaptă spre 
microfon. In general. declară ea. filmul mi-a 


piacut, e vesel, e hazos. Aș aduce totuşi un 
reproș autorilor: prea e „lrumuşei” totul în fil- 
mul ásta, chiar prea trumușei. Fata din film 
reuşeşte „de la debut” sa fie distribuita în ro- 
lul principal, ia cu brio examenul de intrare 
in facultate, iubitul — cu inima. fierbinte sa 
dea în clocot — o așteaptă cu flori, gata så 
întemeieze un câmin, colegii o așteaptă feri- 
cifi de reușită ei. Nu e prea mult? Viaţa să fie 
chiar așa, un festival al bucuriei, al voioşiei 
continue? În viaţă mai sint şi lacrimi... Spec- 
tatorii iubesc și lacrimile! De ce sa sarim 
peste ele? lata, tinâra interpretă din fața 
noastra, Mihaela Telea,ne-a vorbit acum ci- 
teva clipe despre „cariera“ ei. Între altele, 
ne-a marturisit ca tocmai a cazut la examenul 
de intrare în institut. „A fost vina mea, recu- 
noaște ea, am greșit!" Se intimplal A avut un 
eşec, dar va persevera, se va bate din nou sa 
reuşească... Nu credeţi, tovarâşi realizatori, 
că filmul ar fi fost mai adevărat, mai convin- 
gator, dacă v-aţi fi inspirat nu din povestiri 
lustruite, ci din viaţa adevărată, iată, din chiar 
viața interpretei dumneavostra? 

Unele filme de desene animate pentru copii 
par desuete din pricina graficei depașite... 

— Şi cam sarace în gaguri... 

— Filmul de animaţie pentru adulţi care a 
rulat aseara mi s-a parut o bijuterie. Cind va 
ieşi pe ecrane? Intrebari, întrebari... 

O studentă: Stimate Ştefan Iordache, aveţi 
un gest spre finalul filmului (Cei care plătesc 


Stimaţi cineasti， 
publicul 


vă înţelege 


figura de stil... 


Dacă-i reuşită, 
bineînţeles! 


cu viața) foarte sugestiv. După ce v-aţi pus 
semnatura, ca ministru al justiţiei pe un do- 
cument, aruncaţi tocul apoi... 

一 Ştiu la ce va referiţi, intervine Ştefan 
lordache, apoi trintesc capacul peste cali- 
mara. 

— Aţi privit citeva clipe aceasta câlimară Si 
aţi trintit capacul metalic peste ea cu un gest 
și o mimica extrem de elocvente... Cu acest 
gest final, aţi spus, fară cuvinte; „Am mai as- 
tupat o gura de clanțău. — Gata, am obținut 
ce mi-am dorit! Puterea, rangul social pe ca- 
re-l am mi-au permis så inving şi de data 
asta.” Capacul câlimarii trintite cu dispreţ a 
sunat ca o sentinţa. Vă felicit pentru această 
metafora extraordinară... 

Se discută acum, pe plajă, despre un gest, 
care nu durează în film mai mult de 3—4 se- 
cunde, cit ține o răsufiare... 

„Filmul s-a terminat. Frâmintari, emoţii, in- 
certitudini. Confruntările cu spectatorii (şi nu 
doar pe plaja Costineștilor) reamintesc me- 
reu ca problema nu e dacă publicul recepţio- 
neaza şi citește metaforele. Nu, nu asta e 
problema. Grija asta sa ramiie! 


Nell COBAR 


D Upa șapte ani de „prezențe“ neintre- 
rupte la Costineşti, aş putea spune ca-mi pot 
permite ceea ce aş numi, mai degrabă, un 
parcurs decit un bilanţ. Elevul de acum şapte 
ani vedea, cu emoţiile unuia din 一 pe atunci 
— tradiționalul juriu al publicului, reuşite pre 
cum Concurs de Dan Piţa şi Secvențe de 
Alexandru Tatos şi se mira de ce unii sint atit 
de acizi cind judecă filmele noastre. Au ur- 
mat«apoi, anii cind topul publicului funcţiona 
ca un barometru şi Premiul publicului râspla- 
tea nevoia noastră de filme adevarate, tandre, 
vesele, cu probieme cotidiene, în vreme ce 
premiile importante reveneau acelor pelicule 
care puneau probleme psihologice (Întoarce- 
rea din iad de Nicolae Margineanu), socio-u- 
mane (imposibila iubire de Constantin 
Vaeni), estetice (Moara lui Călitar de pe 
atunci debutantul, azi premiantul Şerban Ma- 
rea sau de acută observaţie umana (Ana 

Pops de Virgil Calotescu). Si iata apoi 
im avid al proaspătului student IATC des- 
coperiñd filme importante: Horea de Mircea 
Mureșan, Pas ini doi și Noiembrie, ultimul bal 
de Dan Piţa, Moromeţii de Stere Gulea, Cei 
care plătesc cu viața de Șerban Marinescu. 
lată apoi atirmată forţa extraordinara a docu- 
mentarului de a demonstra puterea estetica a 
realității într-un discurs filmic de cele ma: 
multe ori poetic (lar ca sentiment, un cristal 
de Ovidiu Bose Paştina, Scrisoarea Mariei 
Tănase de Laurenţiu Damian, Seraliștii de 
Copel Moscu, 18 ani. Stop cadru de Sabina 
Pop). Costineşti devenea, astfel, o lecţie vie 
atit de cinema, cit şi de omenie: omenia oa- 
menilor de cinema. Discuţiile de pe plaja 
„Secvenţa”, comentariile de orice fel, atenția 
celor mai mari pentru cei mai la început, ne- 
voia publicului de aceeași virsta cu tine de a 
intreba și afla toate acestea, concura fericit la 
implinirea unei vacanțe cinefile, atit de nece- 


nima echipei de filmare 


sara noua ca viitori. 
ecranul Galei 

Filmele citate demonstrează o opțiune es- 
tetică personala. Sedimentată și întreținuta 
de calitatea peliculelor prezentate anual in 
competiţie. Cu toate acestea am şi o mare 
părere de râu, tot personală, dar sentimen- 
talá. Am tot interpretat roluri de tineri in filme 
pentru tineri. Şi cu toate acestea n-am fost 
pe scena festivalului decit. o singură dată, cu 
Liceenii lui Nicolae Corjos. Şi asta deși 
mi-am dorit ca publicul tinăr al Costineştiului 
sa mă fi văzut şi in Zimbet de soare de Elisa- 
beta Bostan sau Păstrează-mă doar pentru ti- 
ne de Virgil Calotescu, ambele filme despre 
virsta noastra. Dar acest regret nu mă face så 
iubesc mai puţin Costineștiul. Așa ca o så ne 
mai vedem. Şi o să vă mai spun ce şi cum, 
poate. peste vreo şapte ani 


participanţi activi pe 


Tudor PETRUT 


A. aproape o sută de ani, la proiecția 


filmului intrarea unui tren in gară de Louis 
Lumiere, Care marca şi premiera mondiala a 
spectacolului cinematografic, cei din sală au 
tresarit speriaţi că or să fie calcati de loco- 
motiva care se napustea din fundul ecranului 
Așa a debutat cinematogratul cu forța pe 
care numai fealitatea, adevarul o pot avea 

Inaugurarea garii din Tirgu Neamţ m-a dus 
cu gindul la acest prim film care, poate, nu 
'ntimplator a legat. pentru totdeauna, cea 
ie-a 7-a arta de... tren 

De aceea am intitulat filmul meu Intrarea 
unui tren in gară şi am ales ca personaje u 
ceferist și o proiecţiomista. Povestea iubirii 
lor ar fi trebuit sa-mi slujeasca drept liant și 
metatoră in realizarea unui documentar des- 
pre renașterea unui oraş 

Pe hirtie, în scenariu, totul era bine, dar de 


prea ma seara è eta 


story-ul iuț:ai ciado 
acea lume cinstit. aṣa 
Tirgu Neamţ, printr-o 


Detaliile vieţii 
întotdeauna 
mai bogate 

decit imaginaţia 


dența, am intilnit povestea din scenariul meu 
cu adevarat, de parca cineva mi s-ar fi uitat 
pe furis peste umar în timp ce scriam. 

De foarte puţin timp, la cinematogratul din 
localitate fusese angajată o tinără proiecțio 
nistă, viitoare soţie a unui ceterist, Numai ca 
detaliile de viață ce le alcâtuiau existența 
erau mult mai bogate.și mai pline de adevar 
decit mi le-aş ti putut imagina eu. Şi atunc 
am făcut, avind cugetul împăcat, filmul docu 
mentar care se numește intrarea unui tren in 
gară. Am meditat la această ciudata intim- 
plare şi-mi amintesc de ea cind vizionez cite 
o peliculă care suna fais și ca o consolare 
imi zic: probabil ca ceea ce filmul nu-ţi mai 
poate oferi are grijă ea, viaţa, să-ţi dăruiasca 
din plin, cu generozitate. 


Copei MOSCU 


Ga este o şansă pentru confruntarea 
scurt metrajului cu publicul, pentru dialog in- 
tre realizatori şi spectatori. Deși selecția pen- 
tru ultima ediție nu a cuprins decit noua 
fiime din cele cincizeci realizate în „S.R.L-ui 
de un an“, animația a fost o prezență remar- 
cată atit în proiecţii cit ṣi in discuţiile de la 
ora 10. Abia acum, cind revine in atenţie prin 
diferitele genuri şi tehnic de realizare, filmui 
de animaţie romanesc confirma atracția cor 

stanta pe care o exercita asupra publicului ti 
når (amintiţi-va doar reacţiile la genericul O 
producţie „Animatilm“). 

Sint înca rare ocaziile în care animația 
poate să „se desfășoare”. Gala de la Costi- 
nești este una dintre ele. Tocmai de aceea 
cred ca pentru ediţia viitoare se poate lua în 
discuţie înființarea unei secţiuni informative 
pentru filmul de animaţie, în afara concursu- 
lui, pe cicluri de filme sau retrospective de 
autori. Şi mai cred că spectatorii nu vor lipsi, 
indiferent de ora şi locul proiecţiilor. Pentru 
un adevarat film de animaţie se poate re 
nunța ușor (atit) şi la plajă (cit) şi la somn. 


Zeno BOGDĂNESCU 


| Foto „Costinești ictor STROE 


universul! filmului 


exsta Costineștiul in mileniul VII? in- 
tebe o evä la intilnirea cu realizatorii. Bi- 
"mes Nesipul şi marea vor păstra urmele 
ix trupurilor atitor generații de t+ 
prin veșnicul tinărul Costinești 
ereļm, capitala pentru zece zile a 
2mesc pentru tineret. Seri de ne 
time, filme. Un public intere- 
sat, avaat. >æ cele mai multe ori competent 
şi generos. Generos ca soarele fară nor: 
Actori, regizori, scenariști, scenografi sint în 
trebați, cercetaţi 
Emoţionant interesul tinerilor pentru tot ce 


Studentă 
și consacrată: 
Manuela Hărăbo 


este film sau este legat de film. 

— Cum aţi realizat scenariul? 

— Aţi fost dublat în scena cutare? 

— Ce semnificație are frunza cazuta pe 
parbriz? 

Cite desene are un film de animaţie? 
etc.etc.etc. 

„„Aştept cu emoție proiecția filmului cu 
care am venit la Costineşti in afara concursu- 
lui: Fiul stelelor. incepe dupa ora 23 in sn 
gura seară cind a plouat. Temetarii cinefil se 
refugiază sub masa juriului și ramin ma: de 
parte in ploaie. Ceilalţi, mai practici, cer 
reluarea proiecției, ceea ce se și face, in alta 
zi. Tot e ceva. Pentru mine, chiar mult 


Mircea TOIA 


Noi afirmari 


Fata de pe 
Strada orilor, 

cu Ştefan Bănică jr. 
ii George Ciubotaru 


Gabriela Baciu— Negrescu 


şi Gabriel Costea 


j. mater de ñam — ca şi in oricare artă 一 
nu Şbu sè enste eo rețeta sigura: cind crezi 
ca & Jescopert- ne un autor oarecare. o 
urmează mdeaproape şi-ţi dovedeşte ca din 
ea posie sē asa şi ceva prost, dar prost de 
tot. pe ciad sm arust adevarat o incalcă voini- 
ceşte și  ebuteşte! Cred ca nu e nevoie să 
mæ arpumentez că așa e, aş forța uşi des- 
chuse Capitolul ecranizărilor nu face excep- 
je. des cestunea se dezbate mereu și se 
tot cauta mwaculoasele rețete ale succesu- 
lui. insa dacă nu putem spune exact ce tre 
dwe facut pentru ca filmele să iasă nicicum 
altiel dec? bune și foarte bune, nu strica să 
tragem cu ochuul spre cele gata făcute, oricit 
s-ar abate cie de ia ideea de „rețetă“. Fără sa 
ma zabovesc in planul consideraţiunilor 
(pseudojteoretice, trec deindată la doua 
exemple, Œn a caror examinare voi deduce 
nu soluț» efective ale problemei, ci doar ci- 
teva imwaţaminte mai generale. 

Exemplele sint două dintre cele mai re 
cente reuşite românești in „genul“ ecranizări, 
tacob ṣi Noiembrie, ultimul bal, semnate de 
doi dintre regizorii noștri de virf, Mircea Da- 
neiiuc şi Dan Piţa. Ambele pun in evidența 
maniere extrem de interesante de „atacare” a 
literaturi inspiratoare. Le despart și le apro- 
pie o serie de trasaturi, pe care le voi pune in 
paralei după ce ma voi opri un pic la fiecare 
dintre ceie doua 

lacob, mai intii. Despre facerea” lui avem 
o pretoasa marturie de autor: într-un text 
omonim (in Secolul 20 nr. 304—305—306. p. 
227—9). Mircea Daneliuc a rememora! cîteva 
din etapele gestație: filmului, dezvăluind 如 - 
Cruri care, bine citite, pot spune mult despre 
„Metoda' sa cinematografică. Lectura 一 
aproape intimplatoare — a nuvele lui Geo 
Bogza. „Moartea lui lacob Onsia”, intre- 
prinsa la sugestia une: posibile tentative de 
scenarizare. n lăsase o „stare contuză” şi o 
insatisfacție: „N-avea. sau nu-i gaseam eu un 
meta-mesaj”. Putem deduce de aici că nuvela 
— şi, prin extrapolare, literatura in genere, în 
ipotetica ei calitate de punct de plecare pen- 
tru film — e privita de Daneliuc ca materie in 
mai mare ori ma mică masură aptă să ofere 
suport unui mesaj nou, exterior ei, cinemato- 
grafic, strict dependent de personalitatea. de 
gindirea şi sensibilitatea regizorului. Daneliuc 
e cucerit de nuvelă abia după ce gasește în 
ea datele stimulatoare pentru o remodelare 
din perspectiva sa auctorială: „M-a ciştigat 
însă printr-o stare latentă de tragic” şi 
„printr-o structură elementală izbitoare: 
aer-pâmint-foc-apă, [...] fascinantă in decodi- 
ficári"“, ambele cu trimiteri spre filozofia 
greaca. Confesiunea se opreşte aici, insă fil- 
mul care a ieșit pina la urmă adauga noi 
probe doveditoare că regizorul s-a decis să 
mizeze pe iacob pentru că a intrevazut posi- 
bilitatea de a proiecta asupra-i obsesiile sale 
creatoare. Din nuvela inițială şi din alte 
scrieri ale lui Geo Bogza. el a tras mai multe 
fire şi a tesut un scenariu sprijinit pe struc- 
tura tematica și s:mbolica tipică filmelor sale. 
Lumea aspră şi intunecata a minerilor se 
preta foarte bine ia o interpretare ca spațiu 
inchis, topos constringător, concentraţionar. 
La fel, exista acolo o duritate 一 „bogziană” 
— a relaţiilor umane. dincolo de care se pu- 
tea imagina o lupta surdă între valorile nor- 
malităţii existenţiale ş: morale şi violența rece 
a mecanismelor opreswe. funcționind cu lu- 
cidă rigoare intru depersonalizarea iucrátori- 
lor și a locuitorilor zone. Pe acest fundal re 
gizorul a venit cu obsesiile sale simbolice 
bunăoară cu aceea a corporalități ca ipos- 
taza a umanului expus agresiunii şi umilirii, 
minerii din sala de control la ieșirea din 
sohimb ajungind sa semene cu „pacienţii“ sa- 
natoriului din Glissando sau cu o serie de 
sugestii trimiţind la radacinile psihanalitice 
ale râului, coerente cu cele din aceeași operă 
precedentă, (Nicolae Manolescu a descris in- 
trarea in galerii ca pe un loc „misterios, irizat 
pe margini, galben-roșcat, prin care se på- 
trunde în tărimul interior. în uterul geologic“ 
一 „România literară” nr. 14/1988. p. 17)... Ca 
privește perspectiva asupra acestei lumi (care 
ar merita o cercetare de detaliu), autorul a 
ales-o pe aceea a unui ins stişiat intre impul- 
suri active și funciara-i pasivitate, intre scin- 
teile revoltei şi cancerul contorm:smului, per- 
sonajul alăturindu-se astfel şirulu: extrem de 
interesant al protagoniştilor din Proba de mi- 

Croaziera, Glissando. Sarind peste 
treptele cuvenitei analize asupra acestor lu- 
cruri, să spun doar că iacob capătă, in final, 
aspectul unei tragice parabole, impregnate 
de stilul incisiv, „rau” (în accepţia buna a cu- 
vintului!), profund și tulburător al lui Dane- 
liuc. E şi sensul pe care cred că trebuie să-i 


Tezaurul literar, inepuizabilă resursă 


Parabola 
unei existenţe 


tragice i 
(Iacob 

de Mircea 
Daneliuc, 

cu Dorel Vişan 
şi Cecilia 
Birbora) 


dăm voinței sale de a gasi in literatura iniţială 
acel „meta-mesaj-. 


L rindul lui, Dan Pița a supus textul $i 
Sadoveanu unor prelucrari laborioase şi sur- 
prinzâtoare. deturnindu-l spre alte zone 
Ecranizind in Noiembrie, ultimul bal clasicul 
„Loc unde nu s-a intimplat nimic”, el a evitat 
tentatia — extrem de riscantă, dacă nu 
cumva aprioric lipsită de şanse — de a tran- 
sfera pe pinză atmosfera prozei sadoveniene, 
preferind să aplice epicii scenariului (aşa 
cum a fost ea extrasă din povestea originară 
de câtre Şerban Velescu) un tratament dis- 
torsionant și ambiguizant, în urma căruia tap- 
tele. personajele, spaţiul dramei's-au mulat 
pe poetica regizorului. Mi se pare interesant 
de semnalat că întilnirea sa cu opera lui Sa- 
doveanu vine pe o mai veche aspirație. Cu 
peste un deceniu în urma, cind „Locul nu-: 
intra încă în atenţie. Pita declara într-un in- 
terviu (în Almanahul Cinema 1977. o. 14—5): 
-avem un fiim de dyagoste romanesc, dar 
in literatura lui Sadoveanu [...] gasim cel pu- 
tin 3—4 povestiri de dragoste de o mare ori- 
ginalitate, absolut inconfundabile, pentru că 
nu se puteau intimpla in alte părţi: „Păcat 
boieresc“, „Cintec de dragoste”, ca så nu mai 
vorbim de „Ochi de urs'». Şi mai relevante 
pentru noi astăzi. după Noiembrie..., sint ira 
zele adăugate mai departe: -Ín cazul lui Sa- 
doveanu, eu, personal, mă simt foarte inspi- 
rat pentru film, ca şi atunci cind îi citesc pe 
Panait Istrati şi Nicolae Filimon sau Negruzzi 
Totdeauna insă, dincolo de sensul evident 
din roman sau nuvelă, există ceva în plus 
care poate fi pus in lumină.» Se cuvin aici su- 
biimate ultimele cuvinte. acel .ceva în plus 
care poate fi pus în lumină“: Pita nu face alt- 
ceva deci să indice. conform concepției sale 
despre genul ecrahizării, un strat de tatențe 
ale operei. o materie inaparentă, afiată „in aş- 
teptare”, în care viziunea sa cinematogratica 
sá se poată imprima. Modificarea de atmo- 
sferă e provocată de decupaj: alternind me- 
reu planurile temporale și provocind un joc 
de continuă fragmentare şi recompunere a 
poveștii, Piţa a tras filmul spre un soi de 
„proustianism“” subtil. A rezultat o anumita 
lentoare voluptuoasă a rememorării, poten- 
țată de datele rafinate ale existenţei aristo- 
crat-provinciale, nu fără unele atingeri cu ce- 
hovianismul cinematografic al fraților Mihal- 
kov. În atare cadru, in atare nouă atmosferă, 
materia literară e reordonată în funcţie de o 
întreagă rețea simbolică, dincolo de care se 
simte palpitul unui mister al vieții şi a! lumii. 
Şi descoperim încet-incet că prinţul Cantacu- 
zin face serie cu Puștiul din Concurs şi cu 
protagonistul din Pas in doi: sint şi ei in felui 
tor pasivi, tâcuţi, introvertiți; mai mult decit 
atit: ei dau impresia că au acces la o ordine 
tainică a lucrurilor, că, „iniţiaţi“ fiind tot ce 


„Să ridicăm tot mai puternic nivelul cultural şi de participare a maselor populare 
la dezvoltarea şi inflorirea culturii romaneşti. 


(scenă de lucru la 
Şerban 


lonescu și 


cineaștii noștri 


— Lirismul este un contrapunct al durității 
pentru că, prin lupta ilegaliştilor, am ințetes 
conflicte puternice. dure, care au razbatut în 
filmele mele inchinate lui 23 August. eliberă- 
rii patriei. Am strecurat în mod conştient liris- 
mul ca să subliniez și mai muit duritatea sr- 
tuaţiilor. În momentele grele, cind viața omu- 
lui este in pericol, o rază de soare. un mugur 
imbobocit, o giză urcată pe carimbul cizmei 
aduc optimism. incredere în viață. Lirismul e 
ceva mult mai complicat. nu se „rezolvă“ cu 
un simplu exemplu, el depinde de structura 
fiecăruia dintre noi şi încă de multe alte lu- 
cruri. Înainte de a fi luat prizonier de naziști, 
locuiam într-un cinematograf bombardat. 
Noaptea, prin tavanul găurit, vedeam stelele 
Această imagine banală mi-a dat încredere în 
viață, mi-a şoptit că voi supraviețui. 


Litera, dar mai ales spiritul lui 


regizorul 


(Urmare din pag. 11) 


Nicolae CEAUŞESCU 


se imimplà trimite pentru ei câtre tilcuri pro- 
funde. „oculte“... Drept consecință, Concurs 
şi celelalte se invâlure intr-un abur straniu și 
spaţiul în care se mișcă acele personaje se 
încarcă de simbolice semnificații totalizante, 
devenind imagini în. mic ale lumii, şi anume 
nu in sensul mai vivace şi acut-social de la 
Daneliuc, ci într-unul mai lent-caligrafic şi 
mab calm-,filozotic”. Cum şi spune Piţa in- 
suşi, într-un interviu mai recent (in „România 
literară” nr. 45/1988, p. 17): „Caut întotde- 
auna o proiecţie a obişnuitului, a firescului, a 
realului 一 în ceva, să-i spunem, divin; caut 
nucleul de esenţial, de durabil, de dumne- 
zeiesc, în jurul câruia e plăsmuită fiinţa noas- 
tră, viața, moartea, dragostea, frica, ura; imi 
place să descopăr în personaje posibile arhe- 
tipuri, mă tascinează să descifrez în adincu- 
rile poveștii un contur mitic...” La care rā- 
mine de adâugat o menţiune legată de rever- 
sul vag-ironic al stilului lui Piţa, fidel ilustrat 
de personajul Cantacuzinului: .dedat ia medi- 
taţie și reverie, el are și vocaţia ironiilor sub- 
tiri, detașate, nu duce lipsă de acel! simț al 
umorului fară de care „comedia umană“ îţi 
râmine invizibila... 

lata şi promisele imvâțăminte. Pe scurt. 
Unu: nici Mircea Daneliuc, nici Dan Pita nu 
se „abandonează” literaturii din care își 
preiau subiectele pentru film. Doi: ambii le 
trec prin filtrele stilistice proprii. Trei: amîn- 
doi remodelează materia inspiratoare in sen- 
sul viziunii lor asupra cinematografului și a 
existenţei in genere. Şi patru: rezultă de fie 
care data parabole vaste, conforme cu acele 
viZiuni și cu personalitatea celor care le-au 
ipostaziat pe pinza ecranului. ~ 

insa „rețete“ — ziceam — nu exista. Isto- 
ria artei a şaptea numără destule capodopere 
obţinute — din contra — prin transpunerea 
fară abateri a unor opere literare. Sint de pre- 
ferat „lecturile fidele“ ori cele „jnfidele”? 
Aceasta-i întrebarea... o 


lon Bogdan LEFTER 


Marin Preda 
J cu Irina Petrescu, 
Constantin Vaeni) 


IH 


— Vă răspund pe scurt: marinarul din Va- 
turile Dunării sint eu sau mai bine zis, poartă 
ceva din mine. Marinarul din Cerul incepe ia 
etajul tii sint tot eu, dar altfel și tot așa, mai 
departe, aș putea să inșir multe alte perso- 
naje din filmele mele. Nici nu se putea altfel, 
spunea odată Flaubert: „Madame Bovary 
c'est moi”. 


— Primul regizor cu care am colaborat a 
fost Victor Iliu, dar nu ca scenarist ci ca scrii- 
tor. M-a chemat la el și mi-a spus că vrea să 
facă un film după „Lenţa“. M-am oferit să-i 
scriu scenariul. Mi-a spus că nu e nevoie. A 
facut decupajul regizoral direct după nuvelă. 
„Tu i-ai trișat pe cei de la editură! Le-ai spus 
cà ai scris o nuvelă și, de „ai scris un 
scenariu“. Din păcate, Lenja şte din fil- 
mografia lui Victor Iliu din cauza unui lift. 
Decupajul fusese aprobat, filmul intrat în pro- 
ducţie. Ne-am dus să prezentăm probele. Era 
和 ainte de Congresul al iX-lea Probele au 
ptăcut, ne-au urat succes iar la plecare am 
constatat că liftul de la etajul Ii era defect 


U., scriitor poate să se repete, în fond și 
în formă, timp de o jumătate de secol. Talen- 
tul unui cineast, dacă el nu ştie sa evolueze 
odată cu arta sa, nu dureaza mai mult de un 
deceniu sau doua”. Chiar daca nu imbraţi- 
sam caracterul, poate prea peremptoriu al 
formulării, avertismentul lui Andre Bazin da 
mult de gindit. Vigilenţa și supletea observa- 
tiei sint, deopotriva, solicitate pentru a nu 
lása să treacă, dincolo de orizontul criticii. un 
moment sau altul al evoluției, al cautarilor 
unui cineast. Trei dintre fiimele ultimelor luni 
ne-au atras cu deosebire atenţia, printre al- 
tele şi datorita acelui fascicol de lumina în 
care îi descoperim pe autori într-o ipostază 
creatoare fie insolita, fie presimţită şi căreia 
acum i-a sosit ceasul demonstraţiei. Mă gin- 
desc la Alexandru Tatos şi Anghel Mora (Se- 
cretul armei... secrete; Fiori de gheață), la 
Dan Piţa (Noiembrie, ultimu! bal). 


E: vremea debutului lui Dan Piţa, nimeni 
nu a considerat indreptățit gestul de a ve- 
ghea asupra „lidelităţii” adaptarii cinemato- 
grafice. Numele lui Agârbiceanu nu tirani- 
zeaza, pagina sa inspira şi îngăduie. Au ur- 
mat, ia capitolul ecranizărilor, Tănase Scatiu, 
Bietul loanide și lucrurile au inceput sa se 
schimbe. Umbra cărţilor a devenit mai ame- 
nințătoare. Cu incursiunea in lumea lui Sado- 
veanu, regizorul a pâşit pe un teren minat. A 
luat cu el nu atit ceea ce a dobindit din expe 
riența lranspunerilor, cit — mai ales — acea 
zestre bogata. poate contradictorie, pe care 
iau lăsat-o filmele ce nu au lost gindite in 
marginea unei literaturi preexistente: Con- 
curs, Dreptate in lanțuri, Pas in doi. Parado- 
xul ce rezulta de aici este că autorul ni se în- 
tațişează mai liber in raport cu determinările 
cărţii decit oricind, tocmai într-un univers atit 
de restrictiv, prin pertecțiune, cum este cel 
《 


Voluptatea 
lé brie, / 


Ecranizarea 
sau virtuțile re-creerii 


sadovenian. Probabil ca aceasta evidenta in 
dependenţa stinjenește cautarea corespon 
denţelor şi a similitudinilor, din partea cărora 
mărturisit sau nu, se așteaptă macar citeva 
semne ale vrednicei fidelitaţi. 

Același Bazin binecuvinta, la mijlocul anilor 
'50, cineastul, care a incetat de a mai îi con 
curentul pictorului şi al dramaturgului, ajun- 
gind, „in sfirşit, egalul romancierului”. Egal 
— în sensul ca nu mai evocă, nu mai descrie. 
ci „scrie direct cu mijloace cinematografice’ 
Din păcate, timpul nu i-a ingaduil marelui te- 
oretician să vada cite complicaţii, dar şi cita 
izbindă, mai modesta ori mai trufașa, va 
aduce cu sine această egalitate”, într-o 
epocă în care romanul însuși va fi nu numa: 
altfel scris, dar și altfel citit. Cind în fraza lu: 
Flaubert se decelează „un prim plan imobil in 
mijlocul unei curse nebuneşti”, prim plan 
asociat unei furtive, dar certe „amintiri din 
copilârie” (G. Genette}, mi se pare normal ca 
un cineast adevarat sa infrunte altfel dificul- 
tăţile scrisului cinematografic, tocmai pentru 
că citeşte în alt chip literatura. Noutatea fil- 
mului lui Dan Pita — mai bine spus specta- 
colul noutăţii sale — este suţinut de intuirea 
construcţiei narative ascunse chiar în interio- 
rul cetăţii de cuvinte. În general. pagina lui 
Sadoveanu opune rezistenţă prin aparenta ei 
predominantă descriptivă. Asupra capcanelor 
ei atrăgea atenţia Tudor Vianu cind semnala 
Ca este „o vedere care trebuie precizata cu 
grija, dacă nu dorim a transforma o vedere 
relativ justă într-una eronata”. pentru ca. in 
altă parte, så alirme: „Adevarul este pentru 
Sadoveanu viziune». Arta lui este vizionara 
Percepția lumi este patrunsa la ei de atitea 
valori ale fanteziei, incit lumea care ni se la- 
mureşte prin ea nu poate fi aceea a ochiului 
comun sau a unor priviri calauzite de obiecti- 
vitatea ştiinţei”. 

Pornind de aici, să ne reamintim ca Lai 
Cantacuzin ni se infațișeaza, adeseori, in 
carte evadind în reverii: … işi relua visurile și 
ideile lui”; „... O vagă amintire pe care o ex- 


an Piţa, 


cu Ştefan lordache și Gabriela Baciu-Negrescu) 


Am coborit pe scări şi cuwa i-a venit o 
idee şi anume cå, din punct de vedere morai 
şi etic, ar fi bine ca personajele principale sa 
nu „se amorezeze.“ Acesta era conflictu! fil- 
mului. Dacă liftul n-ar fi fost stricat, poate 
Victor Iliu ar fi realizat un film în plus. Ciulei 
a fost al doilea. M-a căutat la Casă de creaţie 
de la Sinaia şi m-a rugat să rescriu un scena- 
riu cu care a intrat în producţie. Pe urmă am 
colaborat cu el ca scenarist și regizor secund 
la Valurile Dunării. Am scris scenarii pentru 
Andrei Blaier, Mircea Mureșan, Dan Pita, Ser- 
giu Nicolaescu, Mihai Constantinescu, Dan 
Mironescu, Virgil Calotescu. Lui Ciulei, fiind 
zi de zi cu el am incercat să-i dau sfaturi, 
să-i s amânunte sau un di nou. A 
fost împotriva oricărei sugestii şi mă asculta 
cu un aer absent. Pe atunci incă nu știam că, 
pentru el, filmul era terminat demult, deși mai 
avea încă de filmat. Se gindea la montaj. ia 


efectele sonore, la muzică Odată, m-a luat. 


pund, a continuat: umbrele lui Gore. Era 
vorba de regretatul operator Gore ionescu 
Penumbrele lui Gore ionescu. în acea sec- 
venţă, le-am văzut la premieră. Ciulei le vå- 
zuse înainte de a fi fost realizate. De atunci, 
colaborarea mea cu regizorii s-a rezumat la 


predarea scenariului. Atit. Filmele le vedeam 
la premieră dacă nu uitau să ma invite. 


- colaboraţi dumneavoas 
regizor, cu ecenadiyti? iE 


— La fel. Îmi place să-i revăd la premieră 


Şi cu toate că regizorul e singurul creator, fii- ` 
pese „are Și pentru 


mul este realizat de un 

asta „se cere“ ca echipa să dăruiască tot ce 
are mai bun filmului. Eu am avut această sa- 
tisfactie ca, zeci de ani, să am în jurul meu 
echipe pentru care nu am decit calificativul 
„excepțional“. Îmi fac o datorie de onoare în 
a-i aminti şi pe cei care nu mai apar pe e 
ricele filmelor, Sideriu Aurian care „mă eli- 
bera" de toate ele organizatorice şi 
de producție. operatorul Vasile Oglindă, un 
adevărat magician în minuirea luminilor şi 
umbrelor. Îi amintesc şi pe ceilalți, care må 


înconjoară şi azi, sunetistul Gheorghe Ilarian 


secundul fon T. lon, mecanicul cameră 


Despre „semnificaţia 
tăcerilor” 

(Flori de gheaţă 

de Anghel Mora), 
cu Ovidiu luliu 
Moldovan 

şi Anda Onesa) 


plozie imaginară o intoarce în pacea eterra 

Şi mai importantă mi se pare notața „Lə 
acest unghi al impresiilor şi al ginduriior. c»- 
conu Lai avu simţire ca se deşteapia in e 
pentru a doua, ori a treia oară, imaginea n 
desluşita pe care 0 dorise, oarecum 


4 
despre 
tendinţele 
înnoitoare 
în regia noastră 
de film 


noima, în clipa cea mai placula a zilei"... 
imaginea nedesluşita”, dorita „oarecum fără 
noimă” (s.n.) sugestie care nu dă prea multa 
bataie de cap în roman, capătă pe ecran o 
neindurâtoare materialitate picturala; dacă ci- 
neastul nu i-ar atribui „o noimă“, atunci chiar 
am abdica în faţa celor care sînt convinşi ca 
„prezența irecuzabila a imaginii se opune ori- 
cărei interpretări subiective: acest arbore pe 
care îl våd pe ecran este un arbore, nu poate 
fi o amintire“ etc. Noima, în cazul viziunilor 
protagonistului din Noiembrie... nu este doar 
de natură psihologica, mai lesne de conce- 
dat, ci ma ales narativa. Rupturile temporale, 
nterterarea registrelor povestiri nu sint, se 
ințelege, descoperiri de ultima ora și daca 
vrem să-l căutam pe Dan Piţa prin teritorii 
demult bătute, înseamna să ne legam singuri 
la ochi. Prin proiectarea in imaginar a unor 
secvenţe și cadre, autorul sporeşte dramatis- 
mul descrierii, recupereaza ceea ce se 
pierde, fatal, în procesul contragerii romanu- 
lui, întensificind ceea ce numim „functiile 
diegetice ale descrierii” și deslușind, dincolo 
de aburul acesteia, o mişcare. Cineastul ope- 
rează „O schimbare de viteză fără pregătire”, 
cum ar spune Proust, corespunzâtoare, 
intr-un fel, trecerii de la imperfect la prezent 
din pagina scrisa. Lucrurile, obiectele, ele 
mentele naturii, fascinante în sine, dar a cå- 
ror prezenţă ne încurcă, uneori, atit de mult 
în cinematograf, prin „prea multa lor reali- 
tate”, capata, în cazul unor construcții nara- 
tive de tipul celei pe care am incercat s-o re- 
zum, O şoaptă nedefinită, un murmur ce ade- 
meneşte sensul. În absența gamei de timpuri 
gramaticale care salta fraza din va! în val, 
cind ascunzind mișcarea, cind proiectind-o 
într-o lumina ameţitoare, filmul alunecă din 
real în imaginar, unica 一 şi totuși 一 limita- 
tivă scară rulantă. In această accepție, „tirqul 
moldovenesc“ nu este pentru Lai Cantacu- 
zin „un peisaj”, ci „o geograhe”, „geograiia 
plictisului meu“, „geografia osindei” pe care 
incearcă zadarnic să o fixeze pe hirtie. Coala 
pe care o are in faţă râmine mereu albă, scri- 
sul este veșnic aminat. Nu vad insă, aici, nea- 
pârat, demonul metapovestirii, al discursului 
ce se hrăneşte din altul, ci, mai degrabă, de- 
monui mai orgolios al imaginii ce se naşte, 
dacă nu impotriva cuvintului, atunci în ciuda 
lui. Acolo unde acesta zăboveşte, năvalește 
imaginea. 


grea lespede de vis se lasă peste sfirṣi- 
tul filmului lui Dan Piţa; „porțile cele mari”, 
nâscute în mintea fratelui Dariei și nicicum 
descrise cititorului („nimeni nu a putut sa di- 
vuige accesul ei la porţile cele mari” 一 
spune scriitorul) devin cit se poate de „acce- 
sibile” spectatorului. În legânarea apei, dis- 
tingem amănuntul arhitectonic, uzura mate- 
riei, ca într-o sfidătoare afirmare a dreptulu 
la imaginar. Voi face un racord cu finalui 5+- 


Anghel Mora Flori de gheaţă, final 
îm reahtatea celui mai banal cot 
= a fost? Cum să fie, ca după reve- 
. repica urmată de un stop cadru ca o 
barera ce-l va rupe pe protagonist de poves- 
tea fară seaman pe care o traise altâdata. Ci- 
neast al freneziei realului, aşa cum îl știm din 
Rezervă la stari, Anghel Mora modulează 
acum timpul şi spațiul potrivit unei strategii 
care. tara a fi a ambiguitaţii, răspunde unor 
profunde şi eterne resorturi ale sufietului 
omenesc. Casa ce-i adapostește pe barbatul 
şi femeia surprinşi de viscol se transforma, 
treptat, într-un ţinut al miraculosului, anunțat 
la început de stranietatea tulburătoare a gaz- 
dei, de fervoarea cu care întreține iluzia pre 
zenţei „dumnealui“, a omului de mult dispa- 
rut, amplificat, apoi, de imperceptibila vibra- 
ție a sentimentelor. Aglomerarea de vechi in- 
strumente de măsurare a timpului din casa 
„mamei Savu” 一 clepsidre, ceasuri — insinu- 
ează viitoarea importanţa a factorului tempo- 
ral în viaţa lui Andrei şi a Eleonorei. Nu vor 
mai fi împreună niciodată decit intr-o impre- 
jurare oarecare. un revelion oarecare, dar 
ceasurile intoarcerii în micul lor trecut vor fi 
îmbogăţite in amintirile barbatului. proiectate 
într-un spaţiu tot ma; extins, tot mai napadit 
de acele nostalgice obiecte și mai generos in 
capacitatea lui de a stirni uimire. „De fiecare 
dată povestești altfel“ — spune, ușor nedu- 
merit, ușor plictisit colegul protagonistului și. 
de fiecare dată nouă, celor care vedem cu 
ochii lui Andrei, ni se pare câ mai descope 


-rim un amănunt. Absența batrinei din cadrele 


rememorărilor, metamorfoza locului, indica 
transterui gindului din planul amintirii obiş- 
nuite în cel al unui adaos imaginar. Am putea 
plasa intreaga poveste intr-un realism al ilu- 
ziei, opus „realismului deziluziei” din Notem- 
brie... Lui Anghel Mora, cineast-scriitor, nu-: 
poate fi străină remarca lui Barthes despre 
obiectele care „intră într-adevăr (s.n.) în rela 
ție cu anecdota şi cu personajele pe care 
aceasta le reunește, intr-un fel de tacere a 
semnificației”. 


C. Secvențe descopeream in Alexandru 
Tatos un autor total și, deopotrivă, unul preo- 
cupat de ipostazierea raporturilor cineastulu: 
cu realitatea. Nici intimplarile „urate“. mo 
cele provocate nu deveneau fiim cu una, cu 
două, neprevăzutul ameninţa mereu sa 
uzurpe prim planul atenţiei. Realitatea neba- 
nuită, cea de dincolo de granițele scenarnulu: 
(este vorba de scenariul regizorului... an 
fiim) se dovedea mai interesantă decit cea 
„gecupată”. indirect, autorul cintarea dreptu- 
rile şi puterile ficţiunii. De aceea, Secretul ar- 
mei... secrete este și nu este o surpriza. Ca 
explozie ludică — da (dar și aic: noutatea 
funcţionează doar pentru cei care nu cunosc 
chipul regizorului de teatru Alexandru Tatos) 
Ca incercare a forțelor cinematografului, Se- 
cretul... prelungește, într-o variantă extrema 
mai vechi stăruințe. Proclamată suverana, 
după ce i-a fost eliminată, din start, concas- 
rența, ficțiunea, in cazul de fața cunea 
basmului, se lasă ţinută sub control Totui 
este posibil: basmul se autoparodiaza. perso- 
najele îşi construiesc propria caricatură la ve 
dere (zmeul cel mai zmeu dispune de coip de 
vampir regiabili), anacronismul 一 cu tame- 
cul lui — pare un „citat” dintr-o reañtate re 
cognoscibilă, în aceeași ordine cu cotati cui- 
tural. Logica este rasturnata de ia bun ince- 
put 一 armele trag... inapoi, deghuzarie de- 
mască, nu pun la adăpost. negat sint re- 
mediabil mai simpatici decă poz”, zmeul 
este induioşător și Spaima codrior. seducă 
toare, în timp ce Frumoasa ṣì Zine sint 
blind-neajutorate, blind-ccahtoare Nu sin 
tem prea departe de _sctembarea luncților” 
în tabloul „genurilor“. ai cès mim este ma 
accelerat într-o arta ma Snèrā. cum este c+ 
nematogratul. „Forme groteşti. care erau 
considerate in epoca cias:cismuui ca resurse 
ale comicului. au devenii în epoca romantis- 
mului una dn sursele tapoia”, semnalau 
formaliştă ruş Fâmul we prwiegul de s 
tace nesimgheri næreta de la o epocă ia aita 


Magda MHÂLESCU 


a i SS 


16 


vi „spectatoru- 
anşeze reacţii 
> mæ puţin prozi 
ce l-a declanșat). 
eficace" a eset Bal 
ca intr-o explozie de 
一 mulțime de schije 
in artă, este o binefa- 
x" o condiţie vitală) trebuie 
cata, sa incercam sa trecem 
= mite pina acum şi sensurile 
sa facem compartimentari şı 
ra sa eliminâm sensurile secun 
asa cum am reteza capetele unui balaus 
poeta Nu stu în ce măsură m-aș putea 
numi um spectator eficace” — ne scrie Con- 
stantin Manole din București (str. Zidarilor 
mr. 一 adsca în stare sa modifice o tendinţa, 
o mentaltate in receptarea spectacolului ci- 
nematograt'c aflata „pe de o parte, dar nu Si 
pe de ata parte”, dar mă consider, in micuța 
mea mimitate cinetila, un spectator cu gus- 
tun obişnuite şi cu — oare ce fel de? = pre 
tenpe de discernamint, oarecum cu mofturi 
de bransa (Sublinierea imi aparţine — D.S.) 
Corespondentul înțelege, așadar, prin ,efica- 
citate” capacitatea de a modifica o tendința 
sau o mentalitate in receptarea spectacolului 
cinematografic Si nu, cum s-a putut deduce 
din scrisoarea comentată în numărul 4 capa- 
citatea de a modifica insuși spectacolul cine- 
matografic. Dupa ce ne marturiseşte ca edu- 
calia sa cinetila n-a fost alterată de „copiiari- 
ile alea”, vazute la 20 de ani, ca Fantomas, 
Colosul din Rodhos, Jandarmii și extratereș- 
trii etc. (inşiruirea e mai mare, importanta e 
însa categoria „copilanilor”). dupa ce face ci- 
teva comentarii cam absconse privind 
„maginea. Constantin Manole se arata deza- 
magit de absenţa unui punct de vedere critic 
in anumite intervenţii („De asta, cred eu, ce- 
rea Kolea Kureliuc mai mult cuvint decit poza“). 
In fraze ca aceasta: «Să vezi, draga, nea 
parat Efectul... gama ia teatru. E colosalP co~ 
municarea critica nu exista. Un exemplu con- 
cret este Ovidiu Peicu din Alba lulia. Și 
atunci.de ce- blamam pe cei care au pareri 
critice? (cine blameaza? unde? — D.S.) Sa 
ne obişnuim a blama (chiar sa ne obişnuim? 
- D.S.) cu argumente opiniile care merită (!) 
blamate, indiferent cine le exprima și cum. (Nu 
e mai bine să ne obisnuim a discuta, lireşte 
argumente, şi nu a blama? — D.S.) Ci- 


team -undeva Ca un-specialora gasii in. asit, în gih 
mea entuziasmului, „un milion de sensuri” 


Liceenii, dar nu spunea nici unul, ci doar ini 
şiruia truisme sau texte de pedagogie de din- 
coace de Socrate. Mai multa atenție merita 
Miracolul, de pilda.” (Dar, ca un făcut, nici 
Constantin Manole nu-i acorda Miracolului 
mai multă atenţie decit ceea ce aţi vazut mai 
sus... — D.S.) Şi, iata, dupa ce înţelegem ca 
„spectatorul eficace” este spectatorul cu simţ 
critic, un alt sens, probabil parodic, al sintag- 
mei: „În mica mea concluzie („mica mea inti- 
mitate", „mica mea concluzie“, zice cu mo- 


= 
=> 


F... Villon. Dupa enumerarea citorva 
sumare date de istorie literara, Daniela Petre 
din București (str. Popa Nicolae. nr.39, bl1 
sc.2, et.1, ap.25) noteaza: „Meritul filmului lui 
Sergiu Nicolaescu este acela de a-l í prezen- 
tat pe Villon așa cum a fost el şi epoca lui 

„Toată viaţa lui [Villon] a fost un calvar, un 
dezgust(?') pentru nimicnicia societății în 
care a trâit, aşa cum peste veacuri a simţit şi 
Eminescu [...) Tot acest zbucium, toata 
această amăraciune se vad şi se simt în tih 
mul lui Sergiu Nicolaescu. Nimic important, 
forțat, nici o stinjeneală: vizionind filmul, te 
simţi facind parte din lumea lui Villon și te 
revolţi împotriva celor ce l-au umilit (...) 
Aducind pe ecran viața acestui „mare dam- 
nat”, regizorul Sergiu Nicolaescu a trecut cu 
brio un examen dificil”. Sitwia Laslo din Piteşti 
(str. Popa Şapcă, bi. P5, sc.A, ap.12) se ex- 
primă în termeni la fel de generali: „Frangois 
Villon — un film la care stai mereu încordat, 
în tensiune, cu o distribuţie de valoare“. Mai 
aplicată comentariului critic Liana Popa din 
București (aleea Dealul Măcinului. nr.1 , bi.A 
44B, ap.88) intră chiar în dialog polemic cu 
un cronicar de film; „De unde ideea că, dat 
fiind faptul că regizorul Sergiu Nicolaescu 
(pe care il admir foarte mult), realizatorul 
unor filme deosebite, apreciate atit in țară 
[cît] şi peste hotare, a făcut mai multe fiime 


scrisorii — D.S.) consider 
mea ou! eticace- cel preferat de caseriile 
„.—atogratelor, care (...) va spori unda de 
oe in mintea «spectatorului critic»" Şi 

adevarata concluzie rezultă din faptul ca 
spectatorul eticace” „s-a incapatinat să boi- 
coteze prin neprezență capodopera şi să o 
frecventeze abia dupa ce «spectatorul critic» 
Fa desfacut din succesiunea de poze acele 


«un milion de sensuri». O concluzie care, 


Gina Patrichi 
performeri ai scenei 


vorba corespondentului nostru, merită aten- 
ție. 

Din alta parte, ni se solicita ma multa i 
gi şi : fața de. greșe - 
riana Chioveanu din Buzau (str. Unirii, bl. P) 
scrie: „«Erare humanum est» Asta uită cores- 
pondentul dumneavoastră din București, Do- 
rin Goagă. Ma miră că în afara scenaristului, 
nici actorii, regizorii sau alți participanți la 
film n-au observat niște greşeli pe care ṣi un 
copil le vede. Dar eu sint sigura (sigură!? 一 
D.S.) ca au fost îndreptate alte greșeli mai 
mari, saritoare in ochi, şi-apo:'ş: verva cu 
care se filmeaza (nu cred in lipsa emoțiilor) 
m-a lasat loc observării acestor infime lu- 


istorice, nu poate aborda cu succes filmul de 
alt gen, cu implicaţii psihologice? Mai întii, in 
filmul François Villon (...) a fost nevoie de 
crearea unei ambianţe „de epocă“, a cadrului 
istoric, domeniu în care Sergiu Nicolaescu a 
devenit expert. Apoi. sa nu uitam ca fiimele 
realizate de Sergiu Nicolaescu nu au fost nu- 
mai istorice, de acţiune (şi să ne amintim, in 
acest sens. doar de Ciuleandra, Osinda, 
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Fe- 
lix şi Otilia — precizare: ultimul film citat este 
al lui lulan Mihu! — DS). Şi-apoi, aş în- 
drazni så spun că și filmul istoric sau de ac- 
țiune are in centru tot conflictul psihologic, 
epoca istorică şi evenimentele constitue, ade- 
seori, doar un fundal.” (Pentru mai multa ri- 
goare, propun înlocuirea lui adeseori cu une- 
ori — D.S.) Corespondenta nu e de acord cu 


opinia cronicarului privindu-l pe interpretul _ 


rolului titular: „...dacă autorului acestei cro: 
nici i se pare ca Florent Pagny e «lipsit de in- 
teligență scenică», aş spune că nu trebuie sa 
uitam un lucru esenţial: inteligenţa, ca şi ex- 
perienţa, se ciștigă in procesul carierei." Fara 
a mă pronunța în legătură cu distribuirea in- 
terpretului (in treacăt fie spus, nu mi s-ar fi 
pârut chiar neavenită cum i s-a părut cores- 
pondentei noastre, o varianta Claudiu Ble- 
ont), trebuie så observ că, spre deosebire de 
experienţa, inteligenţa (scenică sau nu) nu se 
„Ciştigă" nici „În proces". nici fără proces, Ea 
există sau nu. În sfirșit, Liana Popa abor- 
dează și „problema versurilor“. „Consider tra- 
ducerea lui Romulus Vulpescu ca fiind cea 


mai bună din toate celelalte pe care am avut. 


ocazia să le citesc. Şi asta pentru că traduce- 
rea versurilor lui Villon nu presupune numai 
tradiționala tehnică „mot à mot“ (dar ce tra- 


crur ”Nu fară a-i recomanda corespondentei 
sa caute cuvintul vervă în dicţionar pentru 
mai multa precizie a termenilor, nu pot să nu 
remarc spiritul tolerant al scrisorii... „Si mai e 
ceva: nimeni nu e perfect. De ce viea acest 
corespondent perfecțiunea în fiime? (Prima 
parte a judecâţii stă drept: nimeni nu e per- 
tect: Cea de-a doua, insă, alunecă primej- 
dios. toți cautâm, dorim perfecțiunea, aspi- 
ram spre perfecţiune, altminteri continuâm să 


Tauf, 
românesc 


Anton 
ecranului 


facem cinema platonician in peşteri... 一 
D.S.) Aşa a fost fantezia scenaristului, nu ne 


cei din jur.” De aceea ne și spunem părerea, 
ca Sa evitam greșelile şi cu scopul de a per- 
fecţiona comunicarea artistica... „Referitor la 
prezența sau absenţa criticii, eu o consider 
de bun augur. (Prezenţa? Absența? — D.S.) 
Cind nu ești de acord cu ceva, îţi maniteşti 
dorința de a-ţi exprima ideile. Oare dumnea- 
lor nu au acest drept? O fac cit se poate de 
pasnic Si cu fair play.“ Quod erat demon- 
strandum 


ducere -de versuri presupune aceasta teh- 
nica? 一 D.S.), ci şi intepretarea, adaptarea 
versurilor, în așa fel incit sa-i fie de un real 
folos spectatorului pentru a înţelege mai bine 
viața, opera, epoca lui Villon“. Spectatorii se 
bat aprig uneori pentru filmele ior preferate... 

Carmen Tureschi din Braşov. Andreea 
Alina Nastasa din București și Rodica Lucia 
Pelecan din Oradea sint rugate sa trimită re 
dacției adresa exacta şi clara. 


Pagina „Spectatori, nu fiţi 
numai spectatori!' 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


Vagabond 
François 


prin 
i 


zăpezile 
de 


„„sau rolul îl face 
pe interpret 


C um scriem scenariile? Cum scnem rolu- 
rile? Fara imaginea precisa a interpreților 
sau, dimpotriva, pentru un actor, pentru nişte 
actori anume? Sint intrebari pe care și le pun 
scenariştii, dacă şi le pun, şi, fireşte, actorii 
Dar și le pun şi unii spectatori. Cind un actor 
se identifică perfect rolului (deși, ne asigura 
în aceeași pagina o corespondenta, perfec- 
tunea nu exista), raportul actor-rol pare ca 
se topește în individualitatea personajului şi 
ești ispitit så te întrebi daca interpretul a in- 
trat atit de bine în rol sau, din contra, rolul a 
intrat atit de bine in interpret, cu alte cuvinte, 
daca nu cumva rolul a fost scris anume pen- 
tru acest interpret, tinind seama de datele lui 
fsiho-fizice, de personalitatea lui artistica. 
Ştim cu precizie ca rolurile lui Chaplin au 
fost scrise pentru Chaplin, ca rolurile lui Bus- 
ter Keaton au tost scrise pentru el, ca rolurile 
lui Laurel şi Hardy au fost scrise pentru ei. 
Ştim, însa, in același timp, ca pentru alte ro- 
uri „perfecte“ au concurat mai mulţi inter- 
preți, pină la decizia definitiva. Exista o re- 
gula? Se pare ca exista mai multe... in orice 
caz, mi se pare de ordinul evidenţei ca, de 
pilda, un scenariu-ecranizare sa țină seama 
de personajul literar Si nu de viitorul inter- 
pret. Este, de asemenea, cit se poate de lim- 
pede ca un autor care e scenarist, izor şi 
interpretul principal al filmului va scrie rolul 
pentru sine şi nu pentru altcineva. Celelalte 
reguli rezulta. 

Din Oradea, Nicolae Sirca (str. Ostașilor 
nr.15) ne comunica, între multe lucruri inte- 
resante, 0... parere de rau: „Imi pare atit de 
râu cå la noi nu se scriu scenarii special pen- 
tru un actor anume ci se apelează la capaci- 
tatea de „intrare“ a actorilor în pielea perso- 
najelor: uneori şi aşa e bine. dar ar fi cu totul 
altceva dacă încă din sinopsis scenaristul ar 
avea poza actorului x pe masă și astfel, cu 
gindul la posibilităţile acestuia, ar construi 
personajul y pe care x ar urma sa-l interpre- 
teze”. S-ar putea ca scrierea unui sinopsis cu 
poza actorului pe masa să fie „cu totul 
altceva“, dar nÊ ştim dacă ar fi „altceva” mai 
bun sau mai uşor. Nu trebuie sa pierdem din 
vedere faptul că între scenarist şi interpret se 
afla regizorul, iar intre regizor şi interpret 
este producatorul, iar x (chiar dacâ“ar fi 2x) 
poate deveni... z, aşa că autorul scrisorii care 
ne marturiseşte dorința sa de a deveni regi- 
zor de film, ar trebui sa ţină seama şi de poza 


- de pe masa regizorului sau producatorului... 


Retlecţiile sale de mai sus au fost stirnite de 
vizionarea „Subpretfectului“ la televizor: „Mar- 
cel lureș și Valeria Seciu m-au fascinat de-a 
dreptul. (...) Cu cita putere de convingere, cu 
cità strălucire își construiește Valeria Seciu 
rolul, cită' sensibilitate şi inteligența emana 
chipul ei, glasul ei: „ — Imi pare rau, am sa-i 
platesc...” rosti așa cum număi ea știe. Imi 
dau seama ca pios. acum am nagia- 0, am 


lista! Şi x 
cel bun: mànurnisase că m-am apropiat cu 
emoție de cinematograf: citisem atit de mult 
despre acest film al lui Piţa, încit acum îmi 
era frica sa nu mă desminta. Şi nu m-a des- 
minţit deloc (...) Incepind chiar din pregene- 
ric, imaginea iși anunţă întiietatea, dialogul 
vine doar- ca o completare (ceva mai tirziu), 
pentru ca astfel acest topos sa pară un sin- 
gur lucru: filmul, indivizibil. Desigur, nu su- 
bestimez ‘importanța dialogului, în particular, 
și a auditivului, in general, dar eu ma situez 
de partea lui Georg Lukâcs, care socoate ca 
rolul dialogului nu este fundamental. (...) Pe 
cind H. Wald considera ca, scapat de sub 
controlul auditivului vizualul ar tinde spre 
„degradarea ideii”, anulind astfel „distanța 
critica dintre semnificant și semnificaţie”; dar 
atunci să ne imaginam ce ar fi daca lucrurile 
ar sta invers, adica daca auditivul ar fi cel 
care ar lua-o razna, chiar daca auditivul în- 
seamna și ambianța, nu numai dialog." Aten- 
te, totuşi, sa nu separam prea tare lucrurile, 
u de alta, dar riscam sa ieşim din cimpul ar- 
tei! Oricum. dilema teoretica a tost, practic, 
rezolvată” in filmul modern în ceea ce are e! 
ma: semnificativ şi mai reprezentativ. Greuta- 
tea pe care o au cele doua tipuri de imagine 
o hotaraşte materia artistica şi stilul. Cores- 
pondentul ştie sa vada Si sa audă un film 一 
asta cîntărește! 


de 
Sergiu 


odinioa 
Nicolaescu 


roli dumneavoastră, şi cei ai scenei și 
cei ai ecranului, au traieciorii convergente. 
Debutaţi ca de „Miorița” (Mol- 
dan in piesa lui Valeriu Anania) și patetic-ro- 
mantic (Kari in „Hoţii” lui Schiller). Curind vă 
impuneați și ca fascinant malefic sub auspicii 
dosioievsklene 一 Petrov în „Crimă și pe- 
deapsă”, mai tirziu ivan, unul dintre fraţii Ka- 
tamazov, cel măcinat de propriu-i nihilism; in 
shakespeareana farsă „Cum vă piace” erap 
uzurpatorul tenebros dar şi seninul exilat, iar 
in viziunea vodevilescă a cehoviene! „Livezi 


se intineșie la aceeași ram 
„Nottară" cu poezia stranietăţii pitoreşti a lui 
Mateiu Caragiale. Regele Claudius, erou de 
shakespeareană, anticipează o cate- 
gorie aparte de personaje imprumutate isto- 

riei: Egist, Henric IV, Brutus. 
Pentru film aţi inviat ardoarea unui spirit 
are as aa Ager ii 

tan losit, pro! e! 

e fă v-aţi transportat în vremea lui Bu- 
rebista, devenind un diplomat grec, aţi rămas 
ane a fi un oarecare 


person 
„rea veac XIX, anxios şi tiranic, demonic 
chiar. 
deauna acționaţi cu rafinament şi subti- 
tate in redarea intinitelor fațete aie naturii 
umane. Secretul cred că se allá in inteligență 
ialitate, in bonomia dumneavoastră na- 


mentelor logice descoperindu 
psihologice, dar și pregnante atitudini con- 
crete, semniticative. 

Citindu-va un interviu, am intiinit o inci- 
tantă definitie a talentului: .sa refaci pe 
scenă ceea ce ai descoperit în repetiţii, în cli- 
pele de inspiraţie cind s-au format jaloaneie 
personajului... să refac: momentul acela de 
graţie, de fapt irepetabil... momentul de su- 
premă incandescenţă, cind actorul traieşte 
din plin bucuria creaţiei... acel moment ce se 
înscrie în memoria actorului, în corpul și în 
afectele saie — a-l reţine, a-l fixa şi a-l reda 
seară de seară inseamna, de fapt, talent...“ in 
ce măsură această definiție este valabilă şi in 
cinema? g 

(Pentru început, un suris condescendent.) 

~- 一 -一 一 一 一 -一 一 一 -一 一 -一 一 一 一 一 一 一 一 

一 Problema „catastrotaiă“ a diferentei din- 
tre teatru și tiim! Seriile de studenţi la actorie 
care au noroc să existe în paralel cu secţiile 
de regie de fiim și operatorie au avantajul ca 
pot purta discuţii „particulare' despre parti- 
cularităţile limbajului filmic. Pentru cei care 
— ca mine, de exempiu — n-am avut această 
șansă, contactul cu prima comandă „Motor!“ 
este surprinzător și terifiant. Nu-ţi ramine 
altceva de făcut într-o viaţă de om decit „să 
furi” din arta regizorului şi sa-ţi analizezi pro- 
pria evoluţie incepind chiar de la post-sin- 
cron. Evident, la filmu! respectiv nu se mai 
poate îndrepta nimic, dar dacă ești atent nu 
“doar la replică, ci și la modul cum ai filmat, 
la următorul fiim există posibilitatea să te co- 
rectezi, să faci mai puţine greșeli. La un mo- 
ment dat, ar cam trebui să începi sa te pri- 
cepi şi la film ca şi la teatru. In mod catego- 
ric; ceea ce determină soliditatea unui spec- 
tacol este suma repetiţiilor. Doar o singura 
calitate a talentului este comună și teatrului 
şı filmului: improvizaţia. 

Am avut norocul să încep să filmez pe cînd 
se obișnuiau mai multe duble. N-am lucrat cu 
Ciulei, dar am dat probe cu el. De atunci am 
învățat. pentru duble, să nu încerc să repet, 
ci så fac mereu altceva. Fiindcă în citeva mi- 
nute nu se poate realiza ceea ce în teatru se 
urmărește prin repetiţii: fixarea roiului. Pe ca- 
navaua data, trebuie sa improvizezi la fiecare 
dublă, iar cea mai bună dubla regizorul e in 
măsură să o aleagă. Un număr redus de du- 
ble diminuează şansa desăvirșirii. inoteatru, 
ritmul și spaţiul le poţi simţi nemijlocit. Ir 
film, doar regizorul ie știe în prealabil și le 
impune, deftinitivindu-le la montaj. Actorului 
îi vine foarte greu să aprecieze şi există ris- 
cul de a te lasa pe replica — cum spunem 
noi. În film, ajutorul nu poate veni decit din 
partea regizorului și problema cea mai im- 
portanta este sa ai incredere în regizor pen- 
tru că rolul lui e determinant şi definitoriu. in 
ce ma privește. n-aş putea spune ce prefer 
teatrul sau filmul. N-am gasit răspuns cinstit 
miciodată. Cind lucrez asiduu în teatru, ma 
gindesc cu oarecare detaşare la film. Cind fil- 
mez, teatrul mi se pare ma: complex. mai tru- 
mos. Noroc câ sint obligat sa fac și teatru şi 
fim. Obhgaţia vine din mane insumi 

一 Mi-ar place daca ne-am intoarce pe firul 
timpului să aflăm cum s-a maturizat termeca- 
torul june prim al Vacanje: fa mare. cum s-au 
acumulat şi cùm s-au sedimentat virtute de 


„impecabil interpret” (contorm aprecierii unui 
sever critic: Valentin Silvestru). 

(Surisu! interlocutorului capătă pentru mo- 
ment un șăgalnic rellex nostalgic, apoi chi- 
pul ñi devine din nou grav.) 


- Pentru a juca în film, fotogenia e indis- 
pensabiiă. Deşi, dacă. un actor e bun în tea- 
tru, va fi bun şi în fiim, odată ce va fi ajuns 
„să-l vadă" aparatul de filmat. Dar mai exista 
şi problema tipologiilor. Regia ' moderna tinde 
să distruga obişnuința emploi-ului atit de in- 
dragit înainte vreme. Un actor de teatru. de 
obicei, nu scapă prea uşor de emploi, cu 
toate că, se știe. dorința intima a fiecăruia 
este sa joace exact ce... nu trebuie. Într-un 
moment artistic dificil, cind eram în curs de 
tatonare a manierei mele de interpretare, 
Gheorghe Vitanidis m-a distribuit foarte atent 
și am avut muit de invatat de la el și sper sa 
mai am și de acum incolo. În cinema regizo- 
rul are câderea ca, dincolo de indicaţiile sce- 
naristului, să tatoneze mai multe tipologii 
pentru același erou, nefiind obligat neaparat 
să ducă interpretul spre personaj ca în teatru. 

Altă problema delicată e cea a virstelor. Se 
spune că in fiecare an în teatru îţi mai mor o 
serie de personaje neinterpretate. Dar şi mai 
necruţător e timpul pentru fm unde prim 
planul nu iartă. Pe Hamiet poţi sa-l joci în 
teatru între 25 și 65 de ani. Cu un personaj 
nejucat în fiim nu mai ai cum sa te intiineşti. 
Deci responsabilitatea scenaristului, a regizo- 
rului față de potenţialul actoricesc al unui 
moment e foarte mare. Viaţa mea ca actor de 
cinema s-a desfășurat cam la întimplare. Aş- 
tept acum, cind această viaţă a dat în pirg, 
distribuiri mai atente, mai fructoase şi pentru 
mine, poate şi pentru cinematogratie 
Speranţele mi se par-mai intemeiate pentru 
ca eu cred in generaţia noua de regizori 
(care, în paranteză fie spus, nu mai sint nici 
ei foarte tineri). O consider o generaţie omo- 
genă și ca aspirații şi ca realizări. Calitatea 
Superioară a multor filme din ultimii ani sta 
mărturie... 2 


— Să ştiţi cá mi-am dorit ca întrebările dia 


logului nostru să poată să şi dispară, iar rãs- 
punsurile să aibă fluența de gind și simțire a 
acelui mini-eseu despre cine-iubirile celui 
mai bogat sezon cinematogralic al dumnea- 
voastră, 1987—1988: Batalia din umbră, Vul- 
canul stins, Hanul dintre dealuri, Rochia alba 
de dantelă (care-şi așteaptă premiera). 

(Asculta cu acelaş: zimbet care-ii însoțește 
şi tacerile meditative.) 


. — O dorință a multora”și a mea este ca 
marea literatură să ajute cinematograful. De 
la o carte bună totdeauna s-a ajuns şi la un 
fiim bun. Discuţiile ulterioare — sterile sau 
rodnice — nu fac decit sa sublinieze faptul 
că este vorba de doua creaţii independente 


actorii noştri | 


Alexandru 


Repan: 


Sub 
pecetea 


turii 


Filmul ar trebui sa se sprijine pe ofertele fă- 
cute de marea literatură. Acest lucru e valabil 
şi în teatru unde, in momentele de criza, dra- 
matizarea a reprezentat o posibilă salvare 

Apropo de Hanul dintre dealuri, care a sus- 
citat foarte multe discuţii, indeosebi pentru 
că 'pe generic s-a omis sa se precizeze ca 
este vorba de un film după o idee a lui Cara- 
giale. De alife! regizoarea Cristiana Nicolae 
autoare şi a scenariului, s-a inspirat din ma 
multe opere ale scnitorului. in scenariu, pol- 
covnicul era puțin cam „psihanalizat”. Trasa- 
tunile diabolice. demonismul acesta pe care 
l-aş numi dostoievskian a ajutat mult filmui 
Personajul l-am gasit de ia inceput ca fiind 
de sine stătător şi l-am tratat ca atare, neinte- 
resindu-mă deloc daca impieteaza în vreun 
fel originalul literar. 

Cu Andrei Blaier am avut întiiniri repetate 
şi chiar acum sint în curs de a realiza un rol 
foarte interesant in filmul Dreptatea. Scena- 
ristul Titus Popovici a inventat un personaj 
inspirat din biografia mai multor revoluționari 
de la 1918. luptator: pentru Marea Unire. 

intilnirea cu Dan Piţa a fost un prilej de bu- 
curie. Atit datorita rolului, cit şi modalităţii de 
lucru, cu ei, cu echipa pe care o conduce. 


— În această discuţie mi-am propus să 
descopâr ce se ascunde in spatele metamor- 
fozării unui licențiat în istorie intr-un actor 
„de amplă respirație" — cum aţi fost cotat 
incă din institut. Există aici cimp deschis 
speculațiilor, dar și loc pentru confesiuni sau 


întimplări pur şi simplu. 
(Revine zimbetul șagalnic.) 


一 Întimplările interesante, in protesia 
noastră, sint foarte puţin gustate de profani. 
De aitfel, mare parte din publicul spectator 
este foarte strain de felul in care se iucreazăa 
la un film. Poate dacă i s-ar da ocazia Sa 
vadă o secvență cu banda ghid, ar realiza 
cite elemente colaterale actului artistic „con- 
cură” la creaţie, elemente perturbante care 
nici nu pot fi bănuite in banda finala cu mu- 
zică diafană. Concentrarea la filmare presu- 
pune mijloace de autocontrol speciale şi 
este, de fapt, o altă modalitate de concen- 
trare. Cu aceasta te poţi naște, dar oricum 
trebuie să o înveţi. 

În trecerea mea de la tacultatea de istorie 
la institutul de teatru n-a fost nimic spectacu- 
los. Beneliciasem de o reformā a invațâmin- 
tului, dar am considerat că, totuși, virsta de 
16 ani e prea crudă pentru a-mi alege profe- 
sia. Deşi eram sigur ca voi fi actor, am ince- 
put să studiez istoria şi am hotarit să urmez 
toți cei cinci ani. Azi pot spune cu certitu- 
dine: Da! o parte importanta din „finisarea 
personalității mele s-a produs în acei cinci 
ani. Au contat nu atit cantităţile de date isto- 
nce pe care le înmagazinam sau nu, cit pro- 


Ardoarea unui spirit renascentist (Alexandru Repan 


în Cantemir, cu 


Ioana Bulcă) 


fesora ce se aflau la catedra şi care pentru 
mine au devenii adevarate modele. În institut 
m-a autat foarte mult faptul ca noțiuni ca 
dialectica ṣi metafizic imi erau familiare ș: 
nu nişte simple denji. Gimnastica minți 
pe care o practicasem la cursurile nu doar de 
istorie, ci şi de fiozote, de economie poli 
ticã, mi-a facilitat accesul la operele lui 
Shakespeare, Camil! Petrescu, Mateiu Cara 
giale, Cehov. Faptui ca aveam sa interpretez 
de-a lungul anilor citeva personalitați istorice 
nu e o consecinţa logica, ci intimplare, sim- 
pla. dar fericită. Pentru ca istoria imi este tot- 
deauna o muză apropiată. 


— Dar Poezia? Poezia propriu-zisă și poe 
zia prolesiei de actor? 

(Melancolia zimbetului anticipează raspun- 
sul) 


一 în waţa unui actor, a unui artist, poezia 
trebuie sa aiba o foarte mare pondere. Și, 
fara sa tru în polemici insolubile 一 daca şi 
cum trebue spusa poezia, trebuie ea recitata 
sau nu, etc — polemici soluționate de la caz 
la caz. de la actor la actor, marturisesc ca am 
spus toare multa poezie în cariera mea. lar 
anul acesta, anul centenarului Eminescu, mai 
mult ca oricind. Nu toți poeții însă benefi- 
ciază de șansa lu: Eminescu de a avea o au- 
dienta atit de larga şi pertecta la public. Vor 
mai trece ani pina cind Nichita Stanescu sa 
răsune ca refren familiar publicului larg. Dar 
merită så te lupți ca publicul Sa înțeleaga 
poezia contemporana. Din pacate arta a 7-a 
prea puţin e deschisa poeziei — toarte puține 
şi totuşi de marca sint filmele poetice care 
fac o breșă in proza cinematografică. Nu 
neapărat prin aducerea pe ecran a vieţii celor 
care au creat poezia se va deschide calea 
acestui gen de o filmicitate virtuala şi spe- 
cială, mai ales câ actul propriu-zis al scrierii 
unui vers nu-i deloc cinematogratic. Biogra- 
fia lui Eminescu poate fi citita oriunde şi de 
oricine. Pe cind spiritul poeziei sale este mult 
ma dificil de intilnit, mai pasionant de re 
dat... 


一 in cronicile la spectacole şi filme, am con- 
statat că revin cu obstinaţie citeva substanti- 
ve-epitete referitoare la maniera dumnea- 


“voastră de concepere și interpretare a rolului: 


eleganţă, distincție, inteligenţă. 

(Pentru o fracțiune de secunda, sclipirea 
privirii îi luminează surisul intr-un fel 
anume.) 


一 Cred câ o mare parte din „vina“ acestor 
„Calitâţi” trebuie aruncata pe umeni mame şi 
tatii, pentru că ţin de condiţiile speciale ale 
educației mele şi poate ca s-au insinuat in 
structura mea intima încă din anii adolescen- 
ței şi, prin proprie voința sau chiar prin sub- 
conștient, ies ia iveală atunci cind imi sint 
necesare. Fiindcă atit in portretizarea unui 
oligofren cit și a unui geniu este nevoie și de 
inteligență, și de eleganţă, și de distincție. 
Toate aceste trei calităţi, Horia Lovinescu le 
poseda cu prisosinţă și el a fost unul dintre 
modelele mele de viaţă care mi-a determinat 
preocupările artistice, lecturile, gustul. Cine- 
matogratia a fost destul de vitrega cu acest 
scriitor, au existat doar sporadice şi necon- 
cludente colaborări. În familia celor care au 
influențat într-un tei sau altul evoluția mea îi 
numesc la loc de cinste pe Dinu Kivu 一 el a 
fost cel care primul a scris despre mine, des- 
pre rolul din „Şi eu am fost in Arcadia”. iar 
ultimul sau artico! a fost un portret pe care 
mi l-a dăruit în revista „Cortina“... 
Eleganţă, distincţie, inteligența — dar 
aceste trei substantive-epitete cum le numiţi 
dumnevoastră trebuie, în fond, să existe în 
configuraţia oricărui grup spiritual, în profiui 
oricărui artist. Dintre toţi artiștii, actorul iu- 
crează cu propria fiinţă și işi pune la dispozi 
ţia celorlalți şi trupul şi sufletul. Actorul are 
obligația să respecte și Sa iupeasca toate 
personajele sale indiferent de trasâturile lor 
morale. Pe un bigot, Ivan Karamazov l-ar 
tace să-și scuipe în sin... Personajele de film 
te narâsesc mult mai repede, poate pentru ca 
n-uu timp sa ţi se cuibâreasca în suflet pre- 
cum cele din teatru. Nu-i totdeauna o fericire 
coabitarea asta. De ivan aș fi vrut Sa scap. 
dar n-am putut şi iată acum ma ajuta sa ma 
apropii de Faust, sa-l înțeleg pe Diavol. Reg- 
zorul Dan Micu pregatește montarea poemu- 
lui dramatic goethean... 
PR N 
— Pentru cå nu va lemeţi sa dăruiţi fiecarui: 
>ersonaj sutiet din sufletul dumneavoastră, 
intuiți exact şi elaborați minuţios, într-o os- 
moză profitabilă deopotrivă pentru erou — 
care-și evidențiază din potenţialele atribute 
pe cele poate esenţiale, cit şi pentru interpret 
— care astfel se consideră izbăvii de naivi- 
tate. de imperlecțiune, cum vă place să spu- 
neti... i 
/Surisul, privirea îi sint. deocamdată, ...me- 
histoleiice! 


lina COROIU 


Bio-filmograție 


AoE Ja 26 tebruane 1940 

Absolvent 'JATC, promopa 1965 

jnpe 1965—1969 actor la Testul Bade Eee 
1970; actor at Teatrul Nonara 

1963 Casa neterminată. 1964 Vacs în mame 

Penuu că se wbesc: 1973 Cona Parembeca 
Cantemir, 1976 Casa de la mersi sapa 1372 
cu, 1979 Viad Tepes. Brateie Abodtm 1580 
paisprezece: Burebista 1981 Sambaaca $582 
torul màrtssiseșie. 1954 一 Horea 1985 一 Sidep can najt 
Masca de arpat 15985 Caieeral de tecsare. Botòbe dn se 
bwa 1988 Hai čte dea 


za 


aces a Festivalului 
ə Vesefia, juriul prezi- 
āndrei Smirnov, juriu 
ut parte Klaus Maria 
ə Gupta, Eleni Karain- 
os, David Robinson și 
dat următoarele premii: 
“*mului Orașul mohorit de 
z teul de argint, ex aequo, 
Simsi Amintiri despre o casă incintă- 
toare == Jozo Cesar Monteiro și Moar- 
tea umui maestru al ceaiului de Kei Ku- 
ma- Premiul special al juriului: Şi s-a 
tăcut immină de Otar loseliani; Cupa 
Volpi pentru cea mai bună interpretare 
masculină a revenit celor doi interpreți 
a myw lui Ettore Scola, Cit e cea- 
sul? Marcello Mastroianni și Massimo 
Troisi Cupa Volpi pentru cea mai bună 
interpretare feminină a :evenil celor 
doua interprete din filmul lui Peter Hall 
Şi ea s-a dus: Peggy Ashroft și Geral- 
dine James. Alte premii au lost acor- 
date scenaristului lui Vreau acasă de 
Alain Resnais; interpreților copii ai fil- 
mului Scugnizzi (sau în traducere li- 
beră. Puştimea napolitană) de Nanni 
Loy. Alte premii au onorat filmul lui 
Kieslowski, Dekalog, Scugnizzi de Loy 
etc 


„DE acorda premii şi, in stricta lor 
economie, acest moment îşi are, desigur, im- 
portanța iw, este evenimentul catre care, 
aparent. s-ar concentra toate energiile To 
uşi, mai degraba decă intrebarea one a 
ținut premii. o alta se :mpune de la sine in- 
cotro merge fiimul în 

Din zecile de pelicu 
acesta la Veneţia. în secțium ale 
festivalului, din contruni or. se profi- 
lează (şi må feresc sa cad in constatan mani- 
heiste) doua tendințe antagonice între care 
își gasesc loc. cu nuanţe diferite. filme şi Bl- 
muleţe, ce nu vor nici să afirme, ma sa com- 
bată, nu vor decit sa existe ca realitate mate- 
rială, incapabile să comunice, sa determine 
sau să ramina dincolo de timpul care le-a 
fost afectat pe ecranul manifestării. Dureros 
cit de repede se şterg din memorie unele 
fiime vazute în context competițional! 


mtiinit anul 


Filmui în care triumia, cum spunea Um- 
berto Eco, energia narativă, filmul care pare 
făcut la voia intimplarii și in care arhetipurile 
se dezlantuie fără jena, fara motivaţie certa, 
într-o avalanşa de trucaje pe care numai un 
computer le-ar putea genera și guverna, a 
fost desigur Indiana Jones și ultima cruciadă 
de Steven Spielberg. Aici, într-adevar, sint fo- 
losite nu două clişee (ceea ce ar provoca ri- 
sul, cum susţine Eco), ci chiar mai mult deo 
sută de clișee care nu emoţioneaza (cum tot 
el susține). ci ne uluiesc prin dezinvoltura cu 


Triumful stilului în poveste 
şi în expresie (Moari 
maestru al ceaiului de Kei Kumai) 


a Unul 


erei pe 
一 -en 一 


> 


In film tată și fiu, în viață prieteni buni 
(Marcello Mastroianni ṣi Massimo Troisi în ( d 


de Ettore 


„O luptă...*, 

dar o luptă fără 
în filmul lui 
Paul Bartel, 
cu Jacqueline 
Bisset 


care sint puse cap ia cap, autorul filmului re- 
zrvindu-şi dreptul şi privilegiul de a ne 
atrage atenţia, din timp în timp, ca există că 
ins plin de umor, ca el a declanşat cavalcada 
asta de clişee ale unei fantezii a incredibilu- 
lui, al cărui scop este atragerea spectatorului: 
intr-un adevărat delir imagistic. Aventura işi 
este aici şi cauză şi efect, iar orice trucaj ob- 
ținut cu mijloacele cele mai la zi provoacă un 
fel de bucurie, de triumf al tehnicii de platou 
La capâtul vizionării — care ar fi putut dura 
oricit, pentru că nici o logica a structurii na- 
rative nu impune o evoluţie. o ierarhizare a 
emoţiilor şi argumentelor — constatarea ime- 
diata a fost aceea ca în acest fel de cinema, 
regizorul trebuie să fie neaparat și inginer, un 
inginer specializat in efecte tehnice, electro- 
mice etc. A vorbi aici de interpretare pare a fi 
de prisos caci nici Harrison Ford, nici Sean 
Connery nu fac altceva decit sa treaca 
dintr-o ipostaza aventuroasă în alta fără pre- 
ocuparea sau grija unor „stari psihice” ale 
personajului, plimbindu-şi fiecare imaginea 
stereotipa prin fluxul irezistibil de șocuri pre- 
fabricate. Filmul 一 dupa ce a fost serial de 
mare succes — a fost şi aici, la Veneţia, un 
fef de eveniment al secțiuni „Venezia notte” 
cu imbulzeala şi exuberanța participatwa de 
rigoare. Poate. intr-adevar, toate clişeeie fo- 
losite în film, dintr-o dorința de permanenţa 


Scola) 


şi de cinefilie dezinvolta, sa sarbatoreasca o 
reinnoire, dar aceasta reinnoire este mai mult 
a dorinţei de a folosi mijloacele tehnice, în 
absența unei. idei mari şi profunde. Se va 
spune poate ca unui gen socotit, prin exce- 
lenţa, de divertisment nu i se poate pretinde 
sa fie şi profund, numai ca genul acesta este 
acaparator, devorator, tinde sa modeleze în- 
treaga receptivitate a spectatorului obișnuit 
și. mai ales, a celui neformat. 

invitaţia la dezinvoltura narativa nu pare sa 
se fi lasat aşteptata. lata un alt film care nu 
se pierde în analiză şi argumente, nu acordă 
personajului o importanță mai mare decit 
aceea a unei simple înfaţişari, a unei iposta- 
zieri fizice, folosita în scopul divertismentului, 
a efectului ludic, al şarjei dusa pină la liberti- 
nism nu de puţine ori, fără ca macar să poţi 
sesiza vreo intenţie ironică şi nici prezența, 
fie chiar și în rastimpuri foarte rare, a vreunui 
realizator. Parca îmi sună în ureche, vazind 
filmul care se cheama Lupta de clasă ia Ber- 
verly Hills de Paul Bartel. parca imi rasuna 
așadar în ureche o afirmaţie. pe care am so- 
cotit-o prea categorică şi abrupta, a unui teo- 
retician francez care susținea ca în filmul de 
peste ocean s-a ajuns la performanța realiza- 
rii de pelicule prin simpla alaturare de șa- 
bloane cinematogralice prefabricate care 


n-ar necesita prezenţa vreunui regizor. Este 
vorba, desigur, în filmul lui Bartel de o lupta 
de clişee erotice sau libertine, intr-o poveste 
în care imaginea stereotipa a bunastarii cali- 
forniene 一 vilă cu piscină, automobile lu- 
xoase, bogâătaşi şi servitori 一 nu fac decit sa 
se succeadă într-o sarabanda de dezlânţuiri 
ale simţurilor făra ca acest vacarm senzual sa 
degaje vreo justificare alta decit accidentala 
cadere dintr-o situaţie în alta, schimbindu-se 
doar partenerii „libaţiilor senzitive” ca sa le 
numim așa. Nici pe departe dezvoltarea și 
fantezia spielberg-iană în derularea unei na- 
raţiuni fără subiect precis, dar înzestrată cu o 
dorința de a invoca, într-o succesiune sur- 
prinzatoare, ceea ce s-a mai facut, de a folosi 
ceea ce s-a cristalizat in numitul clișeu cine- 
matogratic. Bartel a impins dezinvoltura pina 
la înlocuirea cu totul a povestirii printr-o im- 
provizare a ei, printr-un fel de scheciuri 
ad-hoc folosite în funcţie de situaţiile mon- 
tate pe platou. 

Desigur că exista in lume multe asemenea 
pglicule care nu fac decit sa raspunda acelei 
dorințe exprimate de un important produca- 
tor american care spunea ca spectatorul nu 
s-ar duce la un film decit cu acea dispoziție 
pe care o are cind intră într-o cafenea ca sa 
ceară o cafea și dincolo de care, rolul filmu- 
lui nu trebuie să fie şi unul, moralizator 

Televiziunea, factor determinant astazi în 
producția de filme, impune de bună seamă 
prin imensul e: consum de imagine, un ritm 
sufocant producţiei. Filmele care recurg la 
prefabricate fara ca macar să le imagineze o 
situaţie noua, o justificare, o idee in numele 
careia sa fie invocate, fac nu numai rețeta, 
fac nu numai grosul producției, dar fac, chiar 
școala. În plin boom productiv, criza se evi- 
dențiaza a fi aceea a ideii. 


Înainte, spre inapoi? 


Este desigur un aspect al unui cinemato- 
graf care ţine de subcultură şi de folosirea 
şablonului care mascheaza carența ideii. El 
demonstrează că se poate trai și fara a gindi, 
ca se poate asigura funcţionarea unei arte 
fara ca vitalitatea ei sa fie reala. Ar putea fi o 
cursa trepidanta spre insasi epuizarea ei. 

Ca o reacţie — deși nimic nu pare să con- 
diționeze manifestarea acestui alt cinema, de 
precedentul — filmul de idei există totuşi, şi 
et atinge chiar nivelul meditaţiei filosofice, 
profund emoţionante. El se manitesta la o 
inalta ţinuta artistica Si intelectuala, conden- 
sata într-o expresie pura şi convifigătoare, 
„nedita, facînd, într-adevăr, să se simta, aici și 
astazi, dorința unei reînnoiri. -Dekalog-ul lui 
Krzysztof Kieslowski este — dincolo de ce ar 
sugera probabi! acest titlu — o meditație, o 
contruntare a omului de astazi cu ideea mo- 
rala din sine însuşi. Cele zece filme (de tel 
viziune, iată!) realizate de Kieslowski sînt tot 
atitea ipostaze ale abordării atitudinii insului 
faţa de precepte, principii şi concepte de 
viața, Realizatorul nu-și propune să morali- 
zeze el, ci sa-l lase pe spectator să deduca 
lecţia morală din fiecare din povestirile pe 
care ie aduce pe ecran. Kieslowski nu prac“ 
tica un cinematograf al spectaculosului, al 
montarii care să-ţi taie răsuflarea, al recursu- 
lui la mijloace impresionante, tehnice sau 
electronice etc. Pe măsură ce povestirile sale 
in imagini se deruleaza — zece povestiri a 
cite aproximativ o ora — uiţi, pur şi simplu, 
cà te afli in fața unui film, în fața ecranului, 
pina într-atit problema se transfera pe ecra- 
nul fiecaruia, se interiorizează în fiecare 
spectator, producind ceea ce intenţionează 
realizatorul: acea confruntare cu sine. Filmele 
lui Kieslowski sint o invitaţie la a gîndi onest 
şi la a raspunde cu sinceritate. Ele sint un fel 
de terapeutică necesară omului contemporan 
și. pe deasupra, sint o desfatare artistica toc- 
mai prin discreţia și masura în care se ex- 
prima totul. Arta este armonie şi Kieslowski o 
practica asemenea unui virtuoz. Cinemato- 
graful sau este introspectiv făra sa fie pedant, 
iar mijloacele folosite sint ale unui cinemato- 
grat clasic, tot fără sa fie pedant. Realizatorul 
nu-și îngăduie niei o extravaganļa narativa și 
nu practica nici o speculație de dragul spe 
culației vizuale. Kieslowski recurge la analiza 
și psihanaliză, decortichează sufletul şi spiri- 
tul cu singurul obiectiv urmarit, acela de a 
obliga pe spectator så ajunga la conștiința de 
sine. Nimic mai la zi și mai la ordinea zilei ca 
acest fel de cinematograf în care mijloacele 
par de-a dreptu! desuete, in timp ce actuali- 
tatea ideilor, conceptelor şi situaţiilor sint ale 
momentului, ale contemporaneitaţii. L-aș 
numi cinematogratul-conştiinţa. 

Australianul Peter Weir cu Societatea poe- 
ților morţi a semnat şi el daca nu o capodo- 
peră, cel puţin un film de referinţa, asta este 
cert. O incursiune în lumea unui colegiu din 
Noua Anglie, de pe coasta de est a Americii, 
dar un film cu ţinută englezească. Aspiraţiile 
unor adolescenţi, sublimate în dorinţa de a 
afia în poezie o condiţie şi o cale spre mode- 
tarea propriei personalitați sint confruntate 
cu rigiditatea Si prejudecaţile unui mediu în 
care formele existente sint mai valoroase. 
sint imuabile, în timp ce nazuinţa catre o alta 
înțelegere a rosturilor decit aceea impusa de 
„cei de-acasa” trece drept ratacire. Dorinţa 
de autodepâșire este considerată extrava- 
ganța. Conflictul filmului nu este intre gene- 
raţii, ci între adevărul aspirațiilor şi lipsa de 
orice consistență a unor concepte pretins 
educative, desuete. Un protesor care de- 
termina în elevii sai dorința de a-și cauta şi 
afla un drum care să convină propriei perso 
nalitaţi este și el luat drept excentric, iar dis- 


Două enplezoaice și un premiu: Peggy Ashcroft și Geraldine 


în filmul 


cipolu sint buni doar de a fi excluși din co- 
lectivitate. Conservatorismul este aratat aici 
in aspectul lui cel mai devastator şi cel ma 
pulin propice dezvoltarii realei personalitat 

Nici Weir nu practica un cinematugrat al 
marilor destașurari de mijloace și el este un 
analist, un cineast al ideii şi, ai putea spune, 
judecind dupa acest film, ca este un artist 
cuminte. dar protund și mai ales onest in 
exercitarea unei arte. Nu pare a urman sur 
cesul, ci eticiența pledoariei lui artistice.” Na- 
rațiunea la care am fost invitaţi sa asistam (ṣi 
care n-a fost nici ea plasata în principala sec- 
țiune a festivalului venețian, cea competitiva) 
aminteşte de bunele filme ale vieţii de şcoala 
pe care le invocam adesea. 

Şi inca un him, în care predomină grija faţa 
de aprofundarea relaţiilor umane: cel semnat 
de Ettore Scoia: CR e ceasul? intr-o atmo- 
sfera care amintește de filmele neorealiste, 
mereu vii in amintirea mai ales a spectatorilor 
din peninsula, Scola provoaca fara efort, fara 
trucaje ori efecte spectaculare, o întruntare 
bliajina, bonoma, trist-vesela, între un tata 
care işi aduce aminte ca are un fiu (un fiu 
care-și face serviciul militar intr-un port mic 
de pe coasta italiana) şi acest fiu care are 
toate cerăcteristicile unui napolitan exube- 
rant, inteligent, placut flecar, descurcareţ, dar 
total nepreocupat sa-şi aranjeze viața sociala 
contrar tatalui sau, avocat cu reputație. În- 
cercarea de apropiere, de explicaţie între ei, 
de aflare a unui posibil drum de la tata la fiu 
Şi invers nu cade nici o clipa în discurs mora- 
lizator deși conţine o observație protund 
moralizatoare. Tonul este de badinerie. pare 
o joaca, o consumare a timpului unu: sfirşit 
de saptamina in care avocatul avea sâ-l intil- 
neasca pe fiul pe care aproape il uitase. Sus 
pensul afectiv este plasat acolo unde îl aj 
teptai, privirile ținind loc de explicaţii. Natu 
ralețea comportamentala pare sa fie la inde- 
mina interpreților cind ea este, de tapt, efec- 
tul unei profunde înţelegeri şi abile conduceri 
a lor de gatre realizator. Un mare fiim mic, 
cum rar mai intilneşti pe ecrane și pe care 
juriul venețian pare a nu-l fi inteles cum tre- 
buia. 

ŞI, în sfirșit, un film care cultiva perfectiu- 
nea stilistica fara sa fie nici arid, nici devitali- 
zat, ci emoţionant prin puritatea meditaţiei 
sale Moartea unui maestru al ceaiului, filmul 
japonezului Kei Kumai, o poveste a carei ac- 
tune este plasata in secolul al XVII-lea. Cere- 
tnonialul ceaiului devine un fel de context 
e co-simbolic. O civilizație se naște şi se cla 
deste pe principii morale a caror respectare 
nu poate îi labila. optionala. Legenda morţi 
unui raestr 3} veaiului din secuiul Avil iea 
tradeaza mi msaşi molcoma ei destașurare o 
lupta neobosita pentru fixarea unor canoane 
Civ liza +goarea stilistica a cineastului 
raspunde tidel rigorii conflictului din poves- 
te Exista aici o frumuseţe a cadrului Care 
este imaginea insași a ideilor ce o guver- 
neaza 

O privire aparte cred ca trebuie sa fie re 
zervata, în contextul cinematografului de as 
tazı din lume, realizatorulu: englez Peter Gre- 
enaway. Filmul sau programat la Veheţa 
(mici el în competiţie) se intituleaza Bucăta- 
rul, hoțul, soția acestuia și iubitul ei. Este : 
poveste care:se desfasoara pe un tonspica- 
resc, cu un personaj central care aminteşte 
de un Falstaff modern. ce şi-a pierdut atit far- 
mecul shakespearian cit Si bonomia rabe- 

ws-iana, devenind un fel de satrap draconic 
brutal şi exterminator. 

Pentru Peter Greenaway totul trebuie 
re-pus in discuție in materie de cinema şi: 
povestea ca structură, și filmul ca mijloc de 
exprimare a ei. Şi, ca scop imediat,marturisit 
de cineast, totul trebuie convertit in imagine 
Cadrul însuşi al filmului este un fel de con- 
venţie divulgata ca atare și fara intirziere, iar 
logica discursulu: narativ este o continua 
provocare a conştiinţe: de sine atit a realiza- 
torului cit şi a spectatorulu:. Acest ultim tiim 
al lui Greenaway pare a fi o commedia dell 
arte moderna pe teme ale zile in care autorul 
dovedeşte ca-l cunoaşte bine pe Shakes- 
peare al carui adevar il considera nemuritor 
dar ca îl citește astazi şi cauta sa identifice 


intr-un context cosmup 
pe care Resnais pare sa nu o poata dom 
mci decum s-o modeleze. Am avut sentimen 
tul ca intilnirea cu Resnais a fost ratata. Şi; 
n-am fost singurul care sa fi incercat acest 


prin trama shakespeariana eroi contemporani poveste plasata 
intr-un happening ne-elizabethan 

Peter Greenaway, ca orice realizator consi- 
derat dintre cei mai importanţi ai momentului 
cinematografic în lume, este invocat în fel de 
tel de teorii despre film. | se invoca persona- 
itatea pentru susţinerea unor concepte des- 
tul de abstracte. Partial, fiecare işi gasește în 
opera acestuia justiticarile necesare unei ar- 
gumentari. Cred insa ca Greenaway se alla in 
plina explozie a afirmarii sale şi ca reala sa 
personalitate artistica este inca greu de sur- 
prins S înca şi mai greu de inregistrat sub c 
eticheta sau alta 


N-am urmat decit in mica masura, de fapt 
n-au fost decit intersectări accidentale cu op- 
punile juriului venețian. Traseul pe care-l in- 
dica decernarea premiilor la aceasta ediție a 
Mostrei venețiene răniine doar traseul juriu 
lui. Odata cu incheierea intilnirii, altul pare a 
h aspectul care se degaja din intilnirea cine 
matografica veneţiana. Strategia premiilor nu 

red ca se: :+dentitfica cu procesul pe carei 
parcurge astazi filmul in lume. Confruntarea 
a filmelor. cunoaşterea realitaţii 
din creația cinematografica, depistarea Mmo- 
dalitaţilor de a gindi şi de a se exprima sint, 
toate, deasupra atit de amagitoarei primiri a 
unui „Leu, fie el şi de aur, la Veneţia. 


într-un curent 
pentru ca Peter Greenaway 
dintre acele personalitat 
pentru care liimul nu este un simplu tezau 
care trebuie respectat, ci abia trebuie prelu 
crat spre a se obţine din el o alta valoare 

Pusesem mari speranțe intr-o intilnire cu 
filmul lui Resnais, Vreau acasă. Resnais a 
vrut probabil sa se schimbe, sa-și afle o ima- 
gine noua din colaborarea cu un scenarist 
american și o poveste care sa semene cu 
orice altceva decit facuse el pina atunci. O 


Mircea ALEXANDRESCU 


făcut film, Harrison F 


inclasabil: 


Ancheta 
neîncheiată 
a comisarului 


Maigret 


P. nelipsita pipa a comisarului Mai- 
get s-a stins pentru totdeauna. Parintele 
spiritual 一 l-am numit pe Georges 
"on, scriitorul belgian prin origine și 
z prin adopțiune, recent decedat la 
de 86 de ani — nu a avut prevede- 
f Si simplu, nu a voit sa incre- 
sertații. depozitindu-l în seiful 
capitolul final al aventurilor 
a procedat creatoarea lui 

alt personaj faimos din 

a Ramin însa cele 
romane aparute pina 
u xat comisarului Jules 
„contundabil în univer- 

teraturu de tp „poicier”. Transfor- 
ta. grație geniului lu: Simenon, dintr-o 
cenuşareasa” a beletristicii, dintr-un 
exerciţiu minor, intr-un gen literar de sine 
stataţor — cum spune Andre Gide, unul 
din nenumaraţi: sa: admiratori alaturi de 
Mauriac, Celine. Ayme s: alte nume cele 
bre. Un gen in care accentul este pus nu 
pe descoperirea vinovatului", ci pe re- 
constituirea medulu: social, pe explora- 
rea imprejurarilor care l-au impins sa re- 
curga la crima si nu în ultimul rind, pe 
sondarea motwaţulor psihologice. Nici 
nu-i de mirare ca anchetele lui Maigret 
au constitui! o extraordinara sursă de in- 
sp'rațye pentru cea de-a șaptea arta,-nu 
ma puln de vreo şaizeci dintre ele fiind 
transpuse pentru marele sau micul ecran. 

Cifra pe masura proverbialei prolificitaţi 
a unui autor pe care mulți l-au considerat 
un Balzac al secolului XX. Autor a carui 
bibliografie cuprinde peste 500 de ro- 
mane 一 .Maigret -urile fiind doar o parte 
a aceste: imense producţii, pentru a nu 
mai pune la socoteala cele citeva mii de 
povestiri şi nuvele, date la iveala cu o iu- 
teala de necrezut, sub o puzderie de isca- 
lituri. Intr-un singur an ajunsese sa scrie 
pină la 40 de romane, unul la fiecare 
noua zile... Despre Simenon, despre 
acest „pertormer” al literaturii, se poate 
afirma. ca şi despre Balzac. ca prin opera 
sa a concurat starea civila. Cine va dori, 
de pilda, sa se informeze asupra moravu- 
rilor marii burghezii provinciale franceze, 
din prima parte a secolului nostru, cu la- 
comia, avariția, duplicitatea, lipsa ei de 
orice scrupule morale, nu se va putea 
dispensa de studierea unei opere ca Mai- 
gre! și afacerea Saint-Fiacre. l-a fost dat 
lui Maigret sa aiba in atit de izbutita ecra- 
nizare' dupa acest roman (ca şi în alte ci- 
teva) un interpret de excepţie in persoana 
lui Jean Gabin. „Maigret c'est moi” ar îi 
putut declara cu deplina îndreptațire ma- 
rele actor. Mai puţin cunoscut este, 
poate, travaliul meritoriu al altui interpret 
de marca. Jean Richard, care timp de 23 
de an: a dat viaţa comisarului într-un 
lung şi reuşit serial TV. Mai puţin cunos- 
cut este şi faptul ca Maigret s-a dovedit 
un adevarat poliglot“. vorbind cu același 
aplomb deopotriva engleza (Charles 
Laughton), italiana (Gino Cervi) şi ger 
mana (Heinz Ruhmann) 

Multe dintre ecranizaniie dupa roma- 
nele lui Simenon, indiferent daca eroui 
lor a fost sau nu Maigret, au avut norocul 
de a beneficia de meşteșugul unor repu- 
taţi protesioniști ai regiei, fie din genera 
ţa mai veche (Henri Decoin, Gilles Gran 
gier), fie din cea mai noua (Bertrand Ta- 
vernier). li datoram lui Decoin o capodo- 
pera antebelica a filmului de atmosfera, 
Les inconnus dans la maison (Cărări in- 
tunecate), care a prilejuit lui Raimu una 
din marile sale creaţii, iar Grangier are 
meritul de a fi înlesnit, înca în 1936 
prima intilnire dintre cei doi „monștri 
sacri”, Simenon Si Gabin. în Le sang 
dans la tête (Accesul de furie). Tavernier 
apreciat ca unul din cei mai talentaţ iu 
zor: francezi ai momentului de faţa, a dat 
cu siguranţa glas gindurilor colegilor sa: 
cineașt: cind şi-a exprimat recunoştinţa 
fata de Simenon _care a dat opere excep- 
țonale c:nematogratului francez 


pe acum se anunţa programe oma- 
retrospective, cicluri tematice din 
mograha inspirata de literatura „unuia 
n mar scriitori ai timpului nostru”. Prin 
excelența „cinematograficabila”, proza sa 
n cantitap fabuloase ramine in continu- 
are un rezervor, practic inepuizabil, de 
NO Şi noi scenarii. 

Comisarul Maigret va continua, desi- 
gur, sa intereseze deopotriva pe cititori şi 
pe spectatori, prin forța deducţiilor sale, 
prin profunda cunoaștere a sufletului 
omenesc, prin înțelegerea siabiciunilor 
semenilor sai, dar şi prin intransigența 
fața de cei irecuperabili. Ultima ancheta 
pe care și-a asumat-o, ultima enigma ca- 
reia a purces sa-i dea de capat va ramine 
insa tainuita intr-un dosar neștiut de ni- 
meni, cu scoarţele pe veci pecetiuite 


R. CĂPLESCU 


=e gar aice moartea fuge 

a ana Sn Cimpu- 

ca imdureral şi apa 

„m aci mecruțător, O ret 

Dată em De ie p Chuar O detaşare. 
aam sume cara “aa Ge toate nimcurie 
Sgu aœ n wa =p morfu finte: mbite, 
asa sme 3 mana bēauivi său, toate ghi- 
sse öm oaiae, nacius atacul erotic fe- 
mme pa wa sae p piper. Şi nimic nu-i re 
aseye ne dre actorului Ondu lubu Moido- 
sm ca aa amestec incert de biazare. Supe 
"crize > greață vaga Uite ca mgnerul nu 
zep sē uibeasca şi sa fie udt nu wea sa ac- 
apte ase SSrme consoistoare de duzna 
precum „mata merge inainte”. imphcarea in 
„ata same. a colectivului, deşi cu probieme 
> ca süss diverse, este insă totala, fara re- 
rer z-on anumit chip, altruistă. Atacul 


umne purtat ma inti sub forma zgindarei: 
= îmmugme. a ironiei aruncata ca nada, cu 
suie ţa acoiescentină de rigoare, îi revine 
um nere proiectante interpretată de Came 
"a Maxwm. Slingace la inceput, cu o mască 
se maliție pusa ștrengârește, dar cam artifi- 
cos. complexată uşor, panicată de situaţie, 
cautind forțat o punte de comunicare, gasin- 
du-5i un aliat in baieţei, developindu-şi trep- 
tat realele calitați sufletești, spiritul camara- 
deresc, în sfirşit cu adevărat indragostita, 
speriata de orice cuta pe chipul barbatului 
adorat, eroina ajunge la iubire pe un drum 
accidentat 

O camera strimtă, un pat anonim, o fereas- 
tra prn care se revarsă zarva stupidă a blo- 
Cului. semnalul telejurnalului de: noapte, un 
cp de femeie tinara care iubește,  imbujo- 
rata. mu neapărat frumoasă, dar în sfirșit ne- 
wucata. adevarată, supusă, dominată. Şi el, 
mot de cuta aceea a neliniștii de pe chip, 
ai. care wte că nici nu știe ce vrea, să sufere 
în contmuare în turnulețul de fildeș, să se 
ma bucure un pic de viaţă, să se lase iubit, 
sa ia de la capat totul, dacă se poate. Un ac- 
cident trst intimplat altui personaj e ca o 
nma a unei morale aşezată în subtext de sce- 
narist (Radu F. Alexandru). 

Camelia Maxim, cu multe disponibilităţi, 


iubirea care 
nu e reciprocă: 
ia Maxim 


şi Mircea Diaconu 


Vine trenul! 
Atenţie! 


„m n-a văzul şi nu l-au trecut fiorii 一 
pe măsura ce locomotiva se apropia de ecran 
în viteză tot mai amenințătoare. fară speranța 
de a putea fi oprita, ca apoi, în clipa imediat 
următoare, să facă ţândări, în chip trufaş, 
sărmanul automobil ce a cutezat să-i taie ca- 
lea traversind șinele de fier? Secvenţă antolo- 
gică și totuși (incă) actuală, nu atit pe peli- 
culă, cit mai ales şi din păcate, în efervescen- 
tul cotidian rutier. Eliminarea unor astfel de 
scene, nu din filme, ci din viața cea de toate 
zilele a şoterilor este motivaţia majoră a re 
centului scurt-metraj Atenţie la tren! — regi- 
zor și imagine: Otto Urbanschi, studioul „Ale- 
xandru Sahia”, comandat de centrala 
Transporturiior Auto din M.T.Tc. Un scurt 
metraj regizat de un operator, aflat în ambele 
posturi la al doilea documentar rutier. Un 
scurt metraj ce intruneşte, în proporţii bine 
dozate, valenţe ale documnetarului și artisti- 
cului, ale instructivului Si educativului. Un 
scurt metraj alcătuit dintr-o suită de decupaje 
alerte, în care, într-o ordine și succesiune ju- 
dicios gindite, alternează tablouri şi date des- 
criptive cu momente de un autentic suspens, 
oterihd spectatorilor 一 in speță conducători- 
lor auto — prilejuri de reflecții şi invataminte 
referitoare la pericolele ce-l pindesc pe cei 
ce se încumetă — macar și o singură dată 一 
sa ignore normele de comportare la pasajele 
de trecere de nivel cu o cale ferată. 


in 


la 


După cum avertizează filmul pe cei de la 
volan, în nici o împrejurare, zona de incruc: 
şare a şoselei cu linia ferată nu este ingâdu'! 
să fie tratată cu uşurinţă. larna ca şi vara 
ziua ca şi noaptea, indiferent de felul pasaju- 
lui şi de intensitatea traficului rutier şi fero- 
viar, parcurgerea cu mașina a distanţe: dintre 
şine, chiar dacă această distanță mâsoara 
mai puțin de un metru jumătate și durează ci 
teva secunde, trebuie precedată de o teme- 
nică asigurare că nu vine trenul. Ceea ce nu 
intotdeauna este simplu. Sezisarea apropieri: 
trenului uneori devine o treabă deloc ușoară 
Pe o vreme de ceaţă, de exemplu, cind abia 
se vede la ciţiva metri, la un pasaj fără mij- 
toace de semnalizare a apropierii trenului, 
şoferul trebuie nu numai să oprească, ci, da- 
că-i cazul, să coboare chiar din mașină şi sa 
se convingă, cu ajutorul văzului și auzului 
proprii, că poate traversa linia fără pericol 

Covirşitoarea majoritate procedează așa 
Rational şi cu precauție. Nu insă toți. Nu lip- 
sesc (incâ) excepţiile. Rare, ce-i drept, dar 
totuşi. Aparatul de filmat a surprins „pe viu” 
un şofer în timp ce se strecura cu camionul 
printre semicumpenele coborite, semn indu- 
bitabil al venirii iminente a trenului, expunin- 
du-se mai mult decit ușuratic riscului direct 
de a-și pierde viața. De data asta a scâpat 
teafăr. Discuţia cu el este penibilă fiindu-le 
parcă ruşine și controlorilor de trafic care 
l-au oprit. Sugestia uşor ironică a comenta- 
riului punctează oportun și spiritual absurdul 
comportării unor asemenea şoferi: pentru 
alde ei ar trebui montate un fel anume de ba- 
riere la fiecare semafor din municipii și 
orașe, ca să existe siguranța că vor opri la 
apariţia culorii roşii. 

Din fericire sint puţini, tot mai puţini şoferii 
ce se hazardează să traverseze neregulamen- 
tar pasajele la nivel cu calea ferată. Tot mai 
puţini, dar nu deloc. Tel ce trebuie atins în 
numele protejării vieţii şi apărării bunurilor 
de impactul violent al trenului cu automobi- 
lul. Cei care vizionează scurt metrajul Atenţie 
la tren işi dau seama mai bine de actualitatea 
acestui imperativ. E meritul filmului şi răs- 
plata realizatorilor. $ 


Gheorghe ENE 


in care straluceşte Mircea Daon: sere se 
dragoste in camera de bioc in care Camasa 
Maxim e cu totul plauzibila, discuția ce pus- 
tiul în care acesta povesteşte cum se imbraca 
mama lui. 

Punct şi de la capăt este un film sobru, cu 
totul anti-sentimentalist, în care e vorba des- 
pre sentimente. Ceea ce nu e puţin lucru 


Cit ţine tinerețea? 


S-au iubit, tineri fiind, cu toată puterea, cu 
violenţa aceea pâtimașă; cuceritoare, care e 
apanajul unei virste. S-au iubit cu puritate şi 
daruirea clipei, cu sărutări, ploaie, intilniri in 
mansarda sărăcăcioasă, cu toane, copilării, 
cu „nu ştii decit să rizi toată ziua“, cu jurnalul 
intim smuls din mină („Vreau să am braţele 
libere ca să te pot imbrăţişa”). O poveste de 
iubire frematătoare, plecata dintr-un capriciu, 
dintr-un fin dezacord al teoriei cu practica. 
Apoi s-au despărţit. ea a plecat la speciali- 
zare la Moscova, departe. el a ajuns inginer 
și încă renumit și iată-i, dupa douazeci de 
ani, reintilnindu-se. Filmul lui Peter Kaișev, 
Ocolul (producţie a studiourilor bulgare). e 
de-o simplitate desăvirşită. Fără nimic inutil, 
fără 'redundanţe. Parcă și in economia 


Despre iubirea care” das 
Sophia Loren în Floarea-soarelui, 


cronica animaţie 


Mici dileme, 
mari resurse 


F... nou film semnat de ion Manea 
este o incursiune în graţioasa lume a copilă- 
riei. De la debutul cu încintătoarea pledoarie 
pentru nevoia de basm în timpurile moderne 
intitulată Casa bunicilor, el nu a încetat să se 
apropie de universul clocotind de vise multi- 
colore al celor mici, eroi, dar şi destinatari ai 
peliculelor sale de animaţie. Aflaţi ia virsta 
şotronului şi a desenelor pe asfalt, eroii săi 
din Aniversarea sau Coiful de hirtie se con- 
fruntă cu mici dileme morale, cu primele ex- 
periențe de viaţă care-i învață să deose: 
bească binele de rău. În fața acestor optiuni 
nu lipsite de gravitate deși stirnesc surisul 
adulților se afla şi Maria, personajul principal 
din recenta premieră, purtind semnâtura lui 
lon Manea, Balerina. 

Episod al micii serii P iile Mariei, fiimul 
este un basm modern în care miraculosui 
apare aproape firesc în plin cotidian și inter- 
vine atunci cind mica protagonistă tulbură 
ordinea lucrurilor. Maria este o fetiţă isteaţă 
şi curioasă, cu elanuri de generozitate şi in- 
tenţii bune, calități umbrite însă de plăcerea 
ei de a se grozăvi. Privind la televizor un 
spectacol de balet, ea admiră performanţele 
dansatoarei și își propune să ajungă rapid 
primă balerină, convinsă ca piruetele „nu-s 
mare lucru“. Fără să stea prea mult pe gin- 
duri, Maria se oferă să danseze la o serbare 
şcolară. Ca în fiecare episod, în momentul 


ingerul trebuie să 
piece la o conternța la Viena, arheoioaga 
uită că se ocupă de un mormint trac dn se 
colul IV î.e.n. Dar apropierea lor, a celor de 
azi e sfișietoare. Atita durere răzbate dincolo 
de simpla nostaigie. Atita neputinţă dincolo 
de emoție... 

Ea, iubirea, luminoasa ei fâptură îi inso- 
țește, de fapt, toată viața. Dincolo de cîteva 
note artificiale (care ţin, mai ales, de motiva- 
tii, adeseori, formale) Ocolul rămine un film 
sfirşietor care râscolește în inimă o rană me- 
reu nevindecată. , 


Floarea-soarelui 


Poate faptul ca toţi aveau, în felul lor, drep- 
tate. ca nu exista propriu-zis un vinovat (ci 
doar așa, cuvinte, generalităţi, fatalitatea, 
viața, râzboiul) crea starea aceea de drama- 
tsm fara ieșire, sufocant, hohotul acela de 
plins. Soldatul italian, mai mult decit 
viu, salvat in iarna aceea istorică, rămîne în 
sâtucul acela depărtat şi după ce amnezia e 
depășită, şi după ce memoria; odată revenită, 
începe să-l chinuie, sa-l stredelească posibila 
remuşcare. În rolul soției părăsite care-l 
caută cu disperare, cu incrincenare, care co- 
tindă satele cu pasul, arătind tuturor fotogra- 
fia soţului, femeia care nu abdică pină cind 
nu-l gaseşte, dar îl găseşte într-o altă ordine 
a lucrurilor, o ordine străină de ea, îl găsește 
ca soţul altei femei şi tatăl altui copil. Sophia 
Loren crea atunci, in 1969, o uluitoare ima- 
gine a iubirii. t asoli, regia Vittorio De Si- 
ca). Cele două femei se poartă minunat și 
poate de aceea şi este totul atit de sfişietor. 
Vinovăţia pe de o parte, dar susținută de 
acea legitimitate a iubirii, durerea, frustraţia, 
acutul sentiment ai nedreptăţii pe celălalt tal- 
ger. O cumpănă furtunoasă, o cumpână a iu- 
biri într-o situaţie de viață dramatica. Cel 
hărțuit între două iubiri, cel nefericit din 
preaplin sufletesc, bărbatul cu inima sfişiată 
interpret Marcello Mastroianni) îşi incarca 
rolul cu acel strop caracteristic de derută şi 
tramintare,-o reminiscență din fellinianul film 
La dolce vita. Sint scene antologice în acest | 
girasoli, sint frinturi, imagini care fac pelicula 
de neuitat: Loren împleticindu-se în poarta 
casei bâfbatului iubit, cealaltă certindu-şi fe- 
tița, mușcind parcă din fructul fricii, Loren și 
criza de isterie, exasperată de amintiri, intilni- 
rea italiană, despărţirea de pe peron. 

Nu știi care e adevărata trad la capatul 
acestui film revăzut, după douăzeci de ani, 
cu atita tandreţe, nici nu ştii dacă e vorba 
despre vreo trădare. Dar un lucru e sigur: iu- 


birea doare. 
Cleopatra LORINŢIU 


hotăritor apar prietenii săi din „cutia ferme 
cată”, Paznicul, Magicianul și incurcă-lume, 
personajele fantastice care o ajută nu să ca- 
pete luna de pe cer, ci să invețe din propriile 
greșeli. Așa se face că ei o încurajează să 
apară nepregătită pe scenă, dar sint alături 
de ea atunci cind piinge pentru că s-a ris de 
stingăcia ei. Stătuită de cei trei să exerseze, 
să trudească în fiecare zi ia bară, fetița cea 
pistruiată şi nerăbdătoare reușește pină la 
urmă să execute cu graţie mult visatele piru- - 
ete. Este o lecţie de răbdare pe care forma 
de basm fastuos desenat şi colorat o fac 
agreabilă destinatarilor peliculei, copiii. inspi- 
rat creator personaje, lon Manea a impus 
prin această mică serie tipaje moderne. 

Mizind pe ei. ^d schimbării bruşte de cro- 
matică, autorul 'chează ingenios intruziu- 
nea fantasticului, sugerind uriașele resurse 
de fantezie ale copilăriei. Aleasa ținută gra- 
fica a peliculei îl situează pe regizor în rindu- 
rile celor care se străduiesc 一 Si nu degeaba 
一 să folosească magnetismul desenului ani- 
mat pentru a forma gustul micilor spectatori. 
Pentru a-i educa. 


Dana DUMA 


Gala filmului din R.D. Germană 


„„.Pornind de la piesa omonimă 


D. multă vreme, cineaştii din R.D. Ger- 
mană işi manifestă ca 0 preocupare con- 
stantă punerea „in pagină cinematografică" a 
temelor care vizează, cu ramificații din cele 
mai diverse. viața de zi cu zi. tidianul. 


Realitatea. doldora de tipuri şi tipologii, 
este pentru ei un subiect pasionant, cu un 
ioc sigur în inima spectatorului. Cele mai 
obişnuite ipostaze ale existenței umane, ha- 
zul şi necazul, zimbetul şi privirea aspră, dia- 
logui omului cu propria conștiință își dezvâ- 
lume prin cine-ochiul aparatului de filmat o 
neobișnuită, o fascinantă fotogenie. 


Artişti autentici, pledind cauza entuziasmu- 
lui lucid, cineaștii est-germani pâstrează in 
fiimeie lor accentele grave ale vieţii, dar nu 
uită nici o clipă și partea ei luminoasă. 


Ca sursă de inspiraţie inepuizabilă a artei a 
fost şi râmine omul. El dă o nouă dimensiune 
lumii prin munca şi realizările iui. Am desci- 
frat în filmele care poartă semnătura cineaști- 
lor din RD. Germană, dorința de a cuprinde 
respirația amplă a marilor constructori, dar 
am simțit pregnant şi gindul artistic îndreptat 
spre universul intim al omului. Performanţele 
artistice se desfășoară pe o gamă largă care 
cuprinde, deopotrivă, dezbaterea pe tărimul 
eticii, cum este cazul filmului Ultima întiinire 
în regia Ursulei Bonhoff și grave accente so- 
ciale ca in filmul Lăcomia realizat de Hans 


Knotzsch după romanul cu același titlu al 
scriitorului Hasso Mager 


Filmul prezentat in gală, de condu- 
cători auto este, la rindul lui, o ecranizare. 
folosind ca punct de pornire motivele piese: 
omonime a lui Berndt Schirmer. Titlul dezvă- 
luig locul şi durata acţiunii: cursul de pregā- 
tir vederea obținerii mult doritului permis 
de conducere auto. 


Regizorul Bernard Stephan, cunoscut 
spietatorilor din n jara noastră datorită filmelor 
mea și Pictorul Jorg Ratges 
propun spectatorilor o comedie tonica, haz- 
spirituală Chiar de la primele cadre, el 
construieşte povestea cu fantezie, are simţul 
gagului de bună calitate, filtrează replicile şi 
situaţiile in mod inteligent, mereu într-un 
crescendo al umorului degajat. spumos. 


Pașnica existență a unui cuplu trecut de 
prima tinereţe, un El și o Ea iubindu-se cu 
tandrețe. crescind o fiică avind probleme cu 
„derivate. integrale ia mate”. este bulversată 
brusc, în momentul obținerii simultane a 
două autoturisme: o maşină nou-nouţă, so- 
sită în urma inscrierii și alta achiziționată de 
la un pneten care divorțează şi are nevoie de 
bani Ambele deci, purtătoare ale unei valori 
sentimentale. Calea parodiei realizată cu 
umor și eleganţă se deschide generos. 


Pentru soț, tipul bonomului — figura veşnic 


miată a protagonistului Jorg Gudzuhn face 


deliciul prim planului — suferind de o banală 


portrete indirecte 


Gînd munții sînt foarte înalți 


E. optzeci de ani în urmă, la 7 septem- 
brie, se nâștea la Istanbul, cei care urma sa 
devină mai tirziu actor, scenarist, producător, 
dar mai ales regizor sub numele de Elia Ka- 
zan. O „existența închinată celei de-a șaptea 
arte cu'toate succesele și dramele ei, întrin- 
geri și victorii, dragoste și ură, aplauze Si la- 
crimi, nervi, sînge, bani, sentimente și resen- 
timente. Un joc fara menajamente: de-a fil- 
mul. De-a viața şi de-a moartea. 

Poate nu ar fi lipsit de interes să punem in 
ecuaţie destinul faimosului cineast american 
cu cel al eroului din propriul sâu film Ame- 
rica, America cu puternice ecouri autobiogra- 
fice, realizat in Grecia şi Turcia, şi lansat la 
New York în decembrie 1963 De ce vrem så 
accentuăm locul Si rolul acestui film în ca- 
riera lui Kazan cind alte pelicule au fost reati- 
zări artistice mult mai izbutite iar creațiile ac- 
toriceşti nici vorbă, au atins cote estetice la 
care echipa de actori din America, America 
nici n-ar indrazni sa aspire? Tocmai pentru 
ca „pactui autobiografic“ tace substanța ce 
depaşește cadrele artistice ale celorlalte peli- 
cuie. Kazan se folosește, tehnic vorbind, de 
aventurile și drama propriilor sale rude în pe- 
regrinările lor pentru a-şi întemeia un nou 
cămin. Există un „ceva“ la care regizorul este 
foarte sensibil: conștiința propriei sale identi- 
tăţi. Chiar în mijiocul unui Hollywood, în mij- 
locul unei Americi multirasiale şi multinaţio- 
nate, unde toleranța Si intoleranţele se îmbina 
uneori pină la tragedie. el face un film, unul 
singur, pentru a dovedi ce a fost și ce a ra- 
mas: un artist de extracţie grecească 

De ce oare după succese de anvergura 
precum Un tramvai numit dorință (un fim din 
1953, cu Vivien Leigh și Marion Brando, dupa 
piesa omonimă a lui Tennessee Williams) şi 
Pe chei (din 1954, cu o altă tripieta famoasa 
de actori: același tinăr pe atunci Marion 
Brando, alături de Lee J. Cobb și Rod Stei- 
ger, un film dur despre viața docherilor din 
New York, o adevărată .premieră” în redarea 
imaginii unor alte fațete ale Americii) Kazan 
să năzuiască la realizarea unei odisei fami- 
liale? Şi nu a unui Ulise care se va întoarce 
cuminte și fericit la Penelopa lui, ci a cuiva 
care va renunța cu înverșunare, şi cu o mare 
doză de egoism, la părinţi, surori, frați, unchi 
casă, prieteni, amintiri, dar şi la spaime, frica. 
temeri spre a deveni supusul ţării de adop- 


tune! Cine? Unchiul lui Kazan (sau poate 
chiar el însuși), eroul unui roman, „Surisul 
Anatoliei”, scris cu doar doi ani inainte de 
lansarea peliculei. 

Cine ne-ar putea interzice să credem ca ti- 
narul disperat şi ambițios peste măsură, care 
reușeşte învingind toate opreliștile, învățind 
să minta, dar sa și muncească. să ierte, dar și 
să mânince resturi de ia masa sultanului, un 
om care învaţă pe propria-i piele ce'e binele 
şi râul, nu e viitorul faimos regizor? Oare în 
ambiția nebunească a lui Stavros, tinărul 
grec măcinat de obsesia unei Lumi noi, mai 
mult o nălucă izbâvitoare, decit o realitate 


gelozie — se prolilează la orizont zie se 
amarnică tristețe. „Monstrul“ din fer s = 
nu se lasă imblinzit cu una cu două se wz 
păținează, scoale lum și scintei. se oo 
in mijlocul intersecţiei, porneşte cu pauna > 
poticneli şi are o mulțime de tabieturi- îns 
permanent spălat, verificat, gresat Toma Se 
odinioară, cind cei doi se plimbau. per pe- 
des s-a dus pe apa simbelei. Deşi anteziame 
tehnic și automobilistic, bărbatul (bineingsies. 
din nemărturisit orgoliu) se ambiționeaza sè 
nu cedeze soției locul la volan, şi. astei »- 
cep să se reverse un vai de situații bine sè- 
mate, Qui-pro-quo-uri, complicaţii de mirga 
Eforturile lui amuzant înduioșătoare rimeszè 
cu încercările soţiei de a rezolva sumedenie 
de încurcături în cel mai veseli mod ce pe- 


accesibilă, nu e ceva şi din refuzul hu: Caleb 
Trask din La est de Eden prin care James 
Dean se impune ca idoi al unei intregi gene 
raţii? De ce să-i mai pese lui Caleb Trask sau 
lui Stavros că există părinți, familie, obiceiuri, 
tradiții? Dar dacă totul nu e decit minciuna? 
Dar dacă râul va ieşi la suprafaţă și va aduce 
moarte şi singe ca in povestea lamiliei 
dintr-un sat din Anatolia, unde, după secole 
de conviețuire, animozităţiie ies la iveală iar 
buna ințelegere se transtormă în urâ? Eroul 
interpretat de James Dean se revoltă impo- 
triva minciunilor protectoare după care a trâit 
atiția ani; Stavros (rol încredințat nu intimpla- 
tor de Kazan lui Stahtis Giallelis, un actor 
grec fără nici o legătură cu Hollywood-ul) in- 
truchipeaza destinul celui care vrea să se sal- 
veze in mijlocul nenorocirii generale. Cel ci 
ruia nu-i mai pasa de nimic, ucigind în el tot 
ce e omenesc. Sau aproape totul. Nu-i vorbă 
că nici cei din jur nu-l menajează. Sint două 
planuri ale dramei. Cel al familiei care rămîne 
şi cel al lui Stavros, avangarda iluziei pentru 
salvarea tuturor. „Mi-am păstrat demnitatea 
în sinea mea...”, spune tatal unui fiu care-i 
acuză, chiar şi fără cuvinte, vazind cum a så- 
rutat mina guvernatorului pentru a-şi salva 
odrasia. Care părinte n-ar proceda ia tel, cind 
orgoliu} devine o chestiune de viață și de 


faimosului 
cineast 
(Elia Kazan) 


destinul 


i-a gindit în stil simplu, neso- 

7 cat de optimism. Clipa adevăru- 

sentimentul trainic îi va reuni pe cei doi, 

3 ca simpli pietoni, fericiți că au 

rin şi frămintări zadarnice. 

conducători auto, un fiim cu 

pime de farmec. fiimate cu prospe- 

: operator talentat, ascunde sub 

Bucitor şi cheva puncte sensibile ale 

maio Cntre soţi, strecurind mici aluzii la 

conda femeii . în condiţie comediei de ac- 
arme 


leana PERNES DĂNĂLACHE 


moarte? „Dupa un timp orice lucru are doua 
eje wne răspunsul plin de tilc al ine- 
iepciunii, cind soarta unui individ este pusà 
in plasa destinului colectiv. 

Sint foarte bine gradate toate aceste ten- 
siuni şi altermanțe de planuri, cind soarta 
unuia sau a tuturor este pusă în balanţa. 
„Una din dorinţele mele era să arat inrâirea 
treptată a unui om, cuprins de ideea că sco- 
pa scuză mijloacele. Care e prețul? Caci 
există o plată şi o răsplata în toate. Poate nu 
imediată, poate in absolut, dar e bine să cre- 
dem în ea. Ce ne-am face fără aceste iluzii? 

Nu iîntimplâtor, facem aici o precizare. 
Mare parte din actorii trecuţi prin școala lui 
Elia Kazan, dar și a lui Lee Strasberg și 
Chery! Crawford, renumitul Actors' Studio, 
au întruchipat o lungă suită de personaje 
„problematice“. Să amintim doar ciliva dintre 
absolvenţii acestui laborator de actorie, for- 
maţi, în mare parte, sub inriurirea teoriilor lui 
Stanislavski. Mai devreme sau mai tirziu ei au 


. devenit mari vedete ale scenei şi ecranului de 


pretutindeni: Geraldine Page, Pauli Newman, 
Marion Brando, James Dean, Montgomery 
Clift şi Rod Steiger, Kim Stanley , Julie Har- 
ns; Tom Ewell, și ultima. dar nu cea din 
urmă, Marilyn Monroe. Şi poate că alaturi de 
energia lui Strasberg și știința lui Crawford, o 
particica din tenacitatea și ambiția lui Sta- 
vros, dorința de a reuși și a învinge, parcă 
s-au strecurat, pe nesimţite, in personalitatea 
hecaruUla dintre actorii mai inainte menţionaţi. 
Un simplu gind, desigur, ipotezele au și ele 
limitele ior. Chiar şi atunci cind, dacă e să 
mergem cu gindul inainte, au existat și alții 
care nu au ajuns actori, nici regizori (precum 
Kazan), ei n-au mai apucat nici macar ziua 
je mime Au fost acele mii și sute de mii de 
pameni nevinovați! — iată cum oamenii, de- 
„end simple cifre statistice nu prea mai im- 
presxoneaza! — care au disparut nevinovaţi în 
"ioarea tragediilor istoriei lumii noi. Așa 
cum a surprins-o, peste decenii, şi Sergio Le- 
one în acei crincen A fost odată in America. 
O store care n-a fost doar a lui Stavros, ci şi 
a rudeior şi a altor consâteni mai puțin 
norocosi Dar cine mai stă, peste ani, să ju- 
“ce soarta şi şansa fiecăruia? „De unde vin 
msn sint foarte inalti... N-am să-i mai 
văd mcxodata”, mărturisea la inceputul fiimu- 
bi aoui care am convingerea că-i reprezintă, 
mare masura pe autorul sáu. Un Ohanes 
ze va dispare inghiţit de apele Oceanului, 
ca Stavros să izbindeasca în nemasurata lui 
ambxțe. (Alte pelicule din filmografia lui Elia 
Kazan: Un copac cr in Brooidyn (1945); 
Bumerang (1946); cuvint de onoare 
(1947); Panică pe străzi (1948). Viva Zapata 
(1952); Un chip in mulțime (1957); Fluviul 
sălbatic (1962); Splendoare in iarbă (1962), 
Vizitatorii (1972)) 
„Eu sînt dintre cei care încearcă...“ îi place 
lui Elia Kazan să repete. Se pare că a şi reu- 
şit. 


a 
Bedros HORASANGIAN 


Ava Gard 


anii ei 


mperiali 


din unghiul actorului 


În distribuţie, titanii 


22 


| n decorul tropical al unei țari 一 inchisoare 
fara gratii a instinctelor dezlânţuite — își 
traiesc pasiunile și starile contuze în situaţii 
nu tocmai clare, cu multe ascunzişuri psiho- 
logice, personajele filmuiu: Noaptea iguanei 
regizat de John Huston. Transpunerea cine 
matografica a binecunoscute piese cu ace- 
laşi titlu aparținind lu: Tennessee Whihams 
respecta cu fidelitate spiritul autorulu 

ceea ce priveşte conținutul dramatic, bogat 
prin complexitatea de situaţii şi conflicte care 
inlanţuie trupurile. şi sufletele in lupta cu in- 
stinctele care nu se lasa intotdeauna stavilite 
de rațiune sau convenienţe. Eroii acestui film 


U n film care incepe cu montarea in para 


lel a doua situaţi aparent lipsite de legatura, 
ambele avind ca portret central temea — una 
matura, cealalta tinara, anunța. prin aceasta 
maniera de compoziţie dramaturg.ca apelind 
la o fina intuiţie a spectatorului. legatura spe- 
ciala, extrem de speciala ce va sa se devoa 
leze între cele doua femei-protagoniste. Şi 
aşa cum se obișnuiește, un astfel de parale- 
lsm iniţial nu poate duce decit la o legătura 
de conjuncţie, ori de disjuncţie sau... așa 
cum se va vedea în filmul cehoslovac Împă- 
carea 一 și una şi cealalta. Si „story-ul” vine 
så ne releve, nu fară surpriza, printr-o neaș- 
teptata descoperire — a tinerei care s-a re 
tras într-o coliba parasita ca sa aducă pe 
lume un copil numai prin propriile-i puteri și 
propria îndeminare, neasistata de nimeni, ca 
este fiica acelei femei pe care o vazusem 
„zburdind" în braţele une: iubiri aparent li- 
bere și lipsite de griji. Aparent, într-adevar, 
caci mai junele amorez este şi soț și tata 
într-o familie proprie, care nu ştie deocam- 
dată nimic despre aceasta legatura, așa cum 
mama nu ştie (timp de noua luni) nimic des- 
pre sarcina propriei fiice. 


Drama acestui mic univers uman, surprins 
cu minuţie în datele caracteristice ale cotidia- 
nului, este aceea a necunoașterii. Oamenii 
trâiesc împreuna sub acelaşi acoperiș, dar ii 
despar nu doar nişte ani de viaţă (în plus, in 


par a fi fost creaţi anume pentru a exempli- 
fica o cugetare despre om a lui Sadoveanu 
„Biata ființa omenească nu-i nici buna, nici 
rea, e o umbra vana care se zbate, se lupta. 
sufera şi trece”. Astfel T. Lawrence Shannon 
一 personajul principal in admirabila interpre- 
tare a regretatului Richard Burton — dupa ce 
+ tost in tinereţe un lei de Juros avant ia let 

tre preot acuzat ca pne predo ateste. n 

este acum (la zece an: de la Zgonwrea din ù 

senca) decit un biet om hatut de viața 
ajuns in pragul unei crize de nebunie. Reve 
rendul T. Lawrence Shannon nu:tace decit o 
singura eroare — fatala — pentru viitorul lui 
angajeaza o lupta inegala cu puritanismul, 


minus...), ci ani-lumina de falsa tra 
aceasta drama este compiementar s 
de o tema esențiaia acestui secol 


ntormismul S: oportunismul bur- 
du-ş, enotiaşu ca „l-au ambalat 
Vring sa demaşte prelacatoria 
a rangul de credința 
n an al hane: 


cealaita 
in zadar 


afirma cu simplitate: „Sufletul e ca un cont la 
bancă; eu nu mai am nimic”. Din aceasta 
cauza şi fuge de realitate. Singurul tir carei 
mai ţinea legat — societatea de turism 
Blacke — s-a rupt odata cu concedierea lui. 
Şi, iata, cetatea s-a naruit, Shannon n-are pu- 
terea sa adune și sa așeze caramida peste 
caramida și se declanșeaza temuta criza. 
Este memorabila secvenţa în care acesta — 
legat fedeleș și țintuit într-un hamac 一 re- 
vine, treptat, la realitatea de care ar vrea sa 
scape, ajutat de prezenţa și dialogul pi ie 
Hannah Jelkes. Recalcitrant și nabadaios la 
inceput, refuza cu incapatinare nu numai 
ceaiul de mac („care te ajuta sa uiţi unele 
nopți care trec greu“), ci și prezenţa femei: 
pe care incea 5-0 impresioneze cu cite-o 
mica grosoianie. cu strigate şi vaiete; dar 
ma 4 prezenţa il face poale sa-ş 
traiasca din pin voluptatea zbateri şi a ge 
metelor lui de barbat inlanţuit, complacin- 
du-se într-o stare de :ndulgenţa şi compati- 
mire fața de et însuși. Incet, incet, Shannon 
ajunge sa auda, intr-adevar, spusele domni- 
şoarei Jelkes; avind inca încredere în bunata- 
tea omeneasca, el nu mai refuza dialogul ci, 
ind din ce in ce mai interesat, mai incitat de 
„ceasta persoana ciudata şi deosebita, sfir- 
este prin a descoperi cu uimire, cu bucurie 
chiar, feminitatea nebanuita și stranie a pic- 
toriței. Personaj capcana (ca de altfel mai 
toate personajele importante ale marelui dra- 
maturg), T. Lawrence Sharihon a avut imensa 
șansa sa fie întruchipat de un mare artist. Ca 
un alt Prometeu, Richard Burton se lasa sfi- 
şiat, sfirtecat de durerile, suferinţele, neputin- 
tele, slabiciunile sau bucuriile ciuntite ale 
eroui sau, reuşind marea performanţa de a 
fag ca personajul particular sa dobindeasca 
pirea de generalizare, så reprezinte ceva 
măi mult decit doar numele lui. Desigur ca 
dupa un timp numele T. Lawrence Shannon 
poate fı uitat. nu poate fi uitat însa personajul 
creat de actorul — ca un zeu cu flacari albas- 
tre în priviri — Richard Burton 
O alta „biata ființa omeneasca” este Ma- 
xine Faulk 一 patroana hotelulu: unde acos- 
teaza corabia in deriva care este Shannon, ca 
la unicul liman salvator. Fire vesela şi car- 
nala, mai mult floare carnivora decit caluga- 
rița, are permanent ceva din pinda animalului 
de pradă. Deşi in absolut este „pazitoarea 
unui cămin cu focul stins“ (ca și sora ei întru 
suferința din Piesă neterminată pentru pia- 
nină mecanică), Maxine este o faptura oare 
cum elementara, chinuită in primul rind de 
instincte decit de altfel de framintari Si asp: 
taji; sar daca le are şi: le reprima toane bine 
e ingroapa undeva in adincul e: unde nu 
poate patrunde nimeni, afişind un comporta 
nent hber de orice constringere, voit provo- 
cator. Deşi scutita de marile intrebari ale in- 
dividului şi: ale societaţii, ea adulmeca cu an- 
tenele-i de femeie și simte cu trupul şi sufle- 
tul perdeaua de fum roz-trandatiriu şi ploaia 


alienarii, singuratatea celor doua femei, ab 
ta protagonistului-barbat din universui 


sențial de dragoste şi siguranţa al fiecareia 
este la fel de marcanta, Chiar daca reacțule 
giterite 


O tinara mama, deci, singura, un tata necu 
noscut, un tinar care ii descopera pe mama 
Şi copil și-i duce la spital, 一 salvindu-le viaţa 
salvator aparut ca in basme, modest, cu © 
inima de aur, o mama — la fel de singura - 
deşi orbita, pentru un timp, sub imperiul unei 
tetulari. de beţia unu! sentiment pe furate, o 
ciație de disjuncţie-intre mama şi fiica-dato- 


Curajul de a nu mai fi „cea mai frumoasă“ 
(Jana Brejchova în Impă 


de amagiri pe care omul obişnuit trebuie sa 
le accepte ca adevăruri de viaţa, pentru ca sa 
poată continua sā traiasca. In interpretarea 
de excepţie a actriței Ava Gardner, cu risul şi 
zimbetul atit de expresiv și colorat, Maxine 
Faulk îşi. cîştiga și ea dreptul la neuitare. 


Tot o „biata ființa omeneasca“ este și pic- 
torMa Hannah Jelkes. Personaj diametral 
opus Maxinei, ea face parte din galeria ero: 
maior hu Tennessee Williams a caror femini- 
tate frustrata le aduce la numitorul comun de 
adevarate dezmoştenite de soarta. Frumuseţe 
stranie, avind ceva eteric şi venind, parca, de 
dincolo de timp. cea care nu-şi permite să ju 
dece oamenii, numa; ii deseneaza, cea care 
calatorește de 25 de an: insoțita de tinarul de 
97 de ani — bunicul sau — crede ca a gasit 
soluţia ideala a convieţuirii normale: distru- 
gerea barierelor dintre oameni. „Nimic din 
ceea ce este omenesc nu ma dezgusta, in 
afara de rautate și violența”. Respectind oa- 
menii care lupta pentru ca sa-și pastreze 
demnitatea Si bunatatea. ea socotește ca în 
viața „important este ca omul sa nu fie sin- 
gur" şi are puterea sa se autosugestioneze ca 
nefericitul cuplu pe care-l alcatuieşte cu bu- 
nicul invalid poate fi socotit un câmin. Îmi 
imaginez un posibil subtitlu al piesei şi al fil- 
mului Noaptea iguanei ca fiind: „In cautarea 
caminului pierdut“; ideea de camin cuprin- 
zind nu doar un spaţiu propriu-zis cu un aco- 
periș. ci putinţa de comunicare, de integrare 
intr-o atmosfera susceptibila sa ofere omului 
minima condiție necesara pentru nevoia de-a 
crede in ceva sau cineva. „Eu cred — spune 
Hannah — ca un camin este ceea ce poate 
exista intre doi oameni, unde fiecare Își ga- 
sește liniştea, alinarea, odihna, din punct de 
vedere emotiv”. Dintre toate personajele fil- 
mului, numai Hannah Jelkes crede cu tarie 
(deşi nu i-au fost straine umilința, indoiala şi 
slabiciunea) in capacitatea omului de a re- 
zista vicisitudinilor unei vieţi opresive şi de 
a-şi duce zilele cu demnitate. Daca pasarea 
fenix renaşte din propria cenușa, atunci şi 
omul adevarat este un fenix renascind din 
scrumul propriei dureri şi suferinţi. 


Pentru actrița Deborah Kerr, interpreta 
acestei fapturi extrem de speciale care este 
Hannah Jelkes, orice superlativ “mi se pare 
palid. Imi voi îngadui doar unul: copleșitoare! 
Da, Hannah este” copleșitoare prin nespusa 
fineţe cu care actrița nuanţeaza atitudinile, 
gesturile; un Singur exemplu, din numeroa- 
sele posibile, este scena sosirii ei la hotel, 
cind, în discuţia cu patroana, peste Galmul 
aparent, domina privirea sau intonaţia dispe- 
rata. Avind parte de-nterpreta ideala, Hannah 
Jelkes apare invaluita într-un halou de poe- 
zie, gentilețe'și generozitate, cu un suflet bun 
şi ințelegator, plina de gingașie Si sentimente 
nobile, aducind cu sine lumina speranței. 
Cine știe?!... Poate ca n-a trecut degeaba 
prin aceste locuri! Poate ca intilnirea cu Ma- 
xine şi Shannon le va fi acestora de folos: 
poate ca hotarind sa stea impreuna, cei do! 
vor sfirşi prin a-şi gasi caminul?! Cine ştie”! 
In orice caz, ceea ce este sigur şi Tu indoiel- 
mic, este faptul ca prin prezența acestui per 
sonaj în film, peste toate starile-limita şi con- 
fhctele ireconciliabile, plutește o binevenita 
atmosfera poetica. Ceea ce nu mi se pare 
hpsit de importanţa. Dimpotrivă!.. 


Mariana CERCEL 


rata unei incapacitaţi de comunicare Punţi 
trinte, care se surpa tot mai mult de la o re- 
velaţie (trista, desigur) la alta, o stare de în- 
cordare crescind pina la paroxism, odata cu 
hotarirea fetei, tinara mama. acum, de a nu se 
mai întoarce acasa. 


Singura soluție de ieşire din momentul de 
criza al însingurarii se dovedeşte a fi, în ti- 
nal... îimpacarea. Filmat acest final intr-o suită 
de planuri şi de unghiuri de filmare diverse 
vine sa surprinda o stare de o mare comple- 
xitate: de incordare și destindere, de ura si 
iubire, de acceptare și impacare cu ideea ca 
nu pot trai una fara cealalta, în ciuda tuturor 
neinţelegerilor ori “nditerenței de suprafața 
Cea care se arunca în tumultul acesta de 
Stari și sentimente este mama, drama ei fiind 
x cea mai marcata. Cu maxima expresivitate 
a trairilor. ca adevarat star al ecranului ce- 
hoslovac, actriţa Jana Brejchova !rarește sub 
ochiul unui aparat de jinmiat sincer şi crud, 
nededat la indulciri și estetism, tot acest ca- 
rusel de revelații dramatice vizind-o ca 
mama, ca iubită, ca femeie a zilelor noastre. 


Filmul regizorului Viadimir Drha îi oferă ac- 
iriței o partitura grava (deşi nu noua în ca- 
riera sa cinematografica; din aceeaşi arie te- 
matică face parte și filmul Dragoste nemăsu- 
rată, unde Jana Brejchova s-a confruntat cu 
aceeași poveste seiniciegerl dintre genera- 
ţii: mamaă-fiicâ). Pentru acest rol mergind de 
la pasiune toropitoare la stupetacţie şi apoi la 
disperare, cu zone de tranziţie creionate în 
nuanţe tine, actrița a fost distinsă cu premiul 
de interpretare feminina-Brno 1988. 


Olivia ŞIREANU 


prima vedere, Sorgul roşu pare un film 
lesne delinibil: poveste de dragoste. 

Într-o regiune din nordul Chinei anilor '30, 
o familie săracă iși vinde fiica unui batrin le- 
pros, dar bogat, şi primește în schimb un ca- 
tir. Soarta vrea ca ea sa se indragosteasca de 
unul dintre hamaiii care o poartă spre casa 
mirelui, ca bătrinul lepros sa moară înainte 
de a o atinge şi ca iubirea celor doi tineri să 
se implineasca într-o câsnicie fericită. Astfel 
se consuma prima parte. 

În cea de a doua, Sorgul roșu devine un 
film de rezistența. 

Ne aflam in plin război chino-japonez, in- 
vadatori au ajuns chiar și în acel loc uitat de 
lume. Ei își propun să construiască un drum 
drept și sub ameninţarea armelor localnicii 
sint sili} să culce la pămint ianurile de sorg, 
iar apoi, drept „recompensa” ca au muncit 
bine, h se oferă un „spectacol“ atroce. Ri- 
posta vine prompt şi este peste măsură de 
singeroasa. 

Am fi tentaţi să spunem: o tramă simplă, 
povestita simplu. şi emoţionant. 

Meritul regizorului debutant Zhang Yimou 
este cu atit mai mare cu cit îndarâtul aceste: 
Smphtah reuşeşte sa teasa o seamă de teme 
š simboluri, de sugestii și semnificaţii, care 
fac frumusețea acestui film dincolo de strâlu- 
crea sa formala. 


em - me mei 


Norocoasa 


了 u toată viața ai fost o norocoasă” se bu- 
cură femeia din provincie de succesele fetei 
ei. luată de mica la Moscova, speranţă a 
sportului. ajunsa astazi campioană de valoare 
internaționala. „Nu cumva te mariţi?' se mira 
mama de sosirea neașteptată. după atita 
vreme, a tinerei celebritâţi. Cum să-i tulbure 
fata bucuria acestei temei atit de singură, cu 
o marturisire dezamagitoare. Prefera sa 
anunţe vestea cea mare colegilor care o sår- 
bătoresc. La masa data in cinstea ei, cam- 
pioana ridică paharul: „De obicei femeia își 
anunţa parinţii, soțul. Eu nu am pe nimeni, 
decit pe voi. În curînd o să am un copi.“ 
Reacţie mută, consternare. Antrenorul îşi re 
vine primul. „Tania, ai innebunit? Glumeşti? 
Tocmai acum, cind eşti în plina glorie? Mai 
rezistă cițiva ani!" Şi omul care a descope 
rit-o şi a pierdut zece ani ca s-o aducă pe 
podiumul învingătorilor aleargă după lungana 
asta cu picioare de struţ s-o convingă „ome 
neste” 一 zice el — sa renunțe. „Omeneşte 
spui? Dar ce sint eu pentru voi decit o ma 


„Normal“ 
şi „nenormal” 
în materie 


de eterne 
sentimente... 


șină de recorduri. Cine are nevoie de mine? 
Poate federația sportivă”. „Scrie și în enciclo- 
pedie despre tine“ ii aminteşte, cu admiraţie 
invidioasă, colega mai tinărâ. „Ca despre o 
locomotivă. Cu ce viteză mă deplasez. ce 
timp obțin. Dar viața mea pe cine intere- 
seazâ?" 

O scena-surpriză într-un film-surpriză pen- 
tru sunetul lui discret dramatic, pentru pròs- 
pelimea limbajului, sugestivitatea, elocvența 
tacerilor şi relieful replicii inteligente pe care 
mizează acești autori, cel puţin la noi. — pu 
țin cunoscuţi: Hanna Ohannesian — scena 
riul. Oleg Remizov 一 regia, Elena Maiorova 
一 interpreta principala. Un film ce ar putea 
avea ca subtitlu „Singuratatea alergătoarei de 
cursa lunga”. O fata alearga. inaintea ei lung: 
| coridoare de lumina dituza, coridoare de råb- 
i dare şi renunțare. de zoiare, antrenamente 
j “stowtoare pe şosele pusti. la ore matinale 
i doar zgomotul ușor al mmasan antrenorului 
cae D urmareşte şi un [iit obsedant ca pre 

> sunga singes la accelerarea vitezei Din 
i cad în cind giasui ragusi ce o impinge 
"arte mu metre: ezsia. rezsta. 'ezsta 
Un sogu moment de căldura mbmaate o 


Principal simbol, drumul 


Principalui simbol 一 preluat direct dintr-o 
anume filozofie — este drumul. În jurul lui se 
articulează intreaga acţiune. E! leagă restul 
lumii de aşezarea producatorilor de vinuri. Pe 
el vine cortegiul miresei cu dansul frenetic ai 
purtătorilor de baldachin din secvenţa intro- 
ductiva. Pe el fuge, potrivit tradiţiei, tinara 
nevastă dupa trei zile. De pe el o rapește ale- 
sul inimii. Pe el vin invadatorii și tot pe el are 
loc maceiul final. De o parte și de alta a 
acestei căi care hotărăşte soarta personajelor 
se întinde cimpul de sorg, mare frematătoare 
de suliţi verzi, asemenea unor trestii inalte, în 
care omul se face nevăzut. Din el răsare ban- 
ditul mascat care fură mireasa și plătește 
pentru asta cu viaţa. in el se iubesc, pentru 
prima oară, cei doi indrăgostiți după ce bår- 
batul doboară pianteie așternindu-le într-un 
rotund pat nupțial. imaginea este reluată la 
alte dimensiuni și cu alte semnificaţii in sec- 
vența teroarei japoneze cind localnicii calca 
în picioare sorgul creind un luminis uriaș ce 
devine loc de execuţie. lar, in final, acelaș: 
cimp de sorg adăposteşte razbunarea sâten'- 
lor, dar şi moartea eroinei. Cimpul de sorg 
reprezintă astfel clasica ingemânare a dra- 
gostei cu moartea (Eros și Thanatos), a prin- 
cipiului vieţii cu cel al nefiinţei. 

Ideea este susţinută din punct de vedere 
cromatic de prezenţa roşului aprins: culoarea 


Singurătatea 


alergătoarei 
de cursă lungă 


iubire-tulger, ce nu poate dura, pentru ca Bo- 
tis, stralucit matematician, cind atla ca stu- 
denta de care s-a îndrăgostit e, de fapt „re 
gina alergătorilor”, campioana „ce nu trebuie 
deranjata”, atunci Romeo da bir cu fugiţii. El 
are nevoie de o nevastă normala, o femeie a 
lui, nu O stea a atietismulu: mondial. „Menta- 
litate de proprietar” ar fi zis dragul nostru D. 
|. Suchianu, plasind sub semnul clasicului 
conflict dintre vechi şi nou această recenta, 
foarte inţelegatoare ipostază a neînţelegerii, a 


Colegiul de redacţie 


Ecaterina Oproiu 
redactor şef 
Mircea Alexandrescu 

f adj. 
Virgil Poiană 
Alice Mănoiu 


Adela Mărculescu 


vinului datator de energie, dar şi de moarte 
(el este materiaiul incendiar din lupta finală); 
culoarea vâlului de mireasa. dar şi a singelui. 

Construit pe aceasta dinamica a contraste- 
tor, filmul basculează brusc de la comic la 
dramatic, de la fericirea indw'duală la trage- 
dia colectivă. Astfel, daca în prima parte pre- 
domină nota umoristica — ce e drept, un 
umor niciodată tandru, nicodata în stare 
pură, ci amestecat cu lacrim: (dansul hamal: 
lor se încheie cu plinsul mirese). zu teama și 
duritate (secvenţa beţiei este urmata de in- 
truntarea dintre banditul chei şi eros) 一 par 
tea a doua se destașoară sub sem oz» 
şi al violenței. Dacă în prima pane orbi 
este eludat (nu intimpiator persona ap 
sului nu apare nici o clipa pe ec 
moartea lui o aflăm doar prin gura pes 2 
rului), în cea de a doua el derme ao 
(„spectacolul” oferit de japonez: i5: pops 
prin tensiune și lungime să lie o rapa 
minunata secvenţă introductiva a comp 
nupțial). 


a să 


Paralel cu această schimbare ce "== 
produce o modificare în statului pers 
lor: cei doi protagonişti a povest 
goste devin exponenţii unui erou 
care lupta impotriva invadatorilor, in Smp 
un personaj obscur şi aparent lipsi de sem- 
nificatie ca ajutorul de măcelar, cu muma is 
natingă și șorțul veșnic pătat de singe dee 
simbolul slăbiciunii şi al lașitaţu 


Dar toate aceste dovezi incontestat» 
virtuozitate regizorală, ia care tre 5 
adaugam ştiinţa de a alege şi conduce acim 
(frumoasa Gong Li și impetuosul Js We 
sint lasate în umbră de perfecțiunea bemais 
a Sorgului roșu, pe care mulți crito Has 全 
finit în primul rînd drept „un fiim de com» 
tor”. Afirmația se bazează nu numa pe cata 
ție imaginii acestui film (semnata se G 
Chanawei), ci şi pe antecedentele k= Dao 


2 


preţului platit pentru una din fer 
coasa" va da naştere nu uns î 
dorea ea, ci la doi baieţi durduis, ce pling tot 
timpul şi, bineinţeles, cariera pertormerei se 
incheie. lar cea de mama (Si poate, de soţie), 
abia incepe, făra sa ştie prea bine cum va îi, 
sugerează, într-o admirabila scena mută tina- 
lul discret și tulburător ai acestui frumos film, 
Şi poate începutul altuia. Matematicianul 
atlase, într-un tirziu, veşti despre ex-cam- 
pioană: o găsește, după lungi cautari, în bu- 
câtarie, ostenită, cu capul pe aragaz, deru- 
tată, dupa o criza de plins. .Ai alergat atita și 
acum nu ştii incotro s-o apuci” o mustrà 
blind batrinica din vecini, dindu-i o mina de 
ajutor. Barbatul insă nu gasește cuvinte, la ce 
bun scuze, explicaţii, se privesc doar înde- 
lung, cercetător. Doi excelenți tineri interpreți 
concentrează in această tacere, o întreaga 
artă a semnificației, a comunicării... Într-un 
tirziu, bârbatul apucă ceainicul, ii umple cu 
apă și-l pune la foc. Viaţa intră in normai 


pe ecrane : 


arbra 
Streisand: 

serafica 
yladiatoare 


James Caan: 
există, 
nu-i așa? 

i un ete 
masculin 


Coperta i 
Publicul aşteaptă să-i revada 
cit mai curind pe ecranele noastre... 
şi Sibiu  Stânculescu 


Foto: Victor STROE 


Eroină a unei emoționante povestiri 
(Gong Li în Sorgu! roşu) 


"ou care în calitate de operator (Pămintul 
gaben, Parada cea mare, Vechiul izvor) = 
ss studiourilor Guang Xi din Nanning nu- 
sercsse premii naționale şi internaționale. La 
»-estea s-a adaugat in 1988 „Ursul de aur” la 
estmalul international de la Berlin pentru 
Sorgul roșu, o prestigioasă distincţie obținuta 
õe cmematogratul chinez. 

La ce aproape 40 de ani ai sai, Zhang Y.- 
=ou este fåra indoiala una dintre valorile s+- 
pe ale acestei cinematogratii. 


Cristina CORCIOVESCU 


Dar cine ştie cite ambiţioase recorduri sau 
comunicari Ştiinţifice vor fi sacrificate, preț al 
acestor modeste normalități, impliniri fireşti. 
fara de care gloria râmine lucire stearpa. Re- 
fiex al singuratâţii. „in viaţă nu le poți face pe 
toate la tei de bine” e replica unui personaj. 
din cele citeva care, chiar cind apar într-o 
singură secvenţa a filmului, își au fiecare mo- 
mentul lor memorabil: singuratica mama a 
sportivei, care-şi găsește refugiul in activita- 
tea obștească, dar, ca bunica, mai mult în- 
curcă lucrurile; bâtrinica rezoneră, severă 
dar inimoasă; proaspata speranţă a atletismu- 
lui care 一 din inconştiență ori râutate? 
provoacă criza fostei campioane; antrenorul 
pe cil de dur, pe atit de prieten bun ia nevoie 
etc. 

Un fiim al sentimentelor deloc simple, al 
adevarurilor deloc maniheiste, sugerate cu 
delicată, dureroasă acuitate, ca şi cind viața 
insaSi le-ar fi scris pe peliculă. 


Alice MĂNOIU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteij nr 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 lei 


„Cititorii din străinatate se pot abona prin 
nl — sectorul export-im- 
port ă P.O. Box 12-201. telex 10376 
presfil Bucureşti — Calea Griwiei nr 
64 一 86 


Prezentarea artistica şi prezentarea gralică 
loana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatii! poligrafic 
«Casa Scinteiia 一 Bucuresti 


O întîlnire după ani 
într-o _situaţie-limi 
Victoria Cociaş 


ul Cornel Diaconu 
nterpreţi >