Revista Cinema/1990 — 1998/026-CINEMA-anul-XXVI-nr-11-1988

N 


A 


II 


Ay 


4 p. if MET ian jat DAE 


X 


4 vor aaa 


Într-un mare combinat siderurgic... 


A. revăzut, nu de mult, marele combinat 
siderurgic de la Galaţi şi chiar din prima 
clipă am aflat un fapt impresionant: în miezul 
acestei veri s-au implinit 20 de ani de la ela- 
borarea celei dinti sarje de oțel. Memoria re- 
porterului recompune momentul. dar aminti- 
rea mă duce și mai departe. Și anume. la un 
timp în care combinatul nu exista decit pe 
hirtiile de calc ale inginerilor-proiectanti. La 
întoarcere, în drum spre București. nu ve- 
deam decit cimpia aceea a Tiglinei plină de 
maràcinisuri. In mod real, peisajul din tata 
mea trebuie să fi fost o splendoare, dar fe- 
reastra' trenului n-avea, atunci, pentru mine 
decit o față spre interior; si mă vedeam re- 
porter al „Scinteii tineretului”, alergind mereu 
de colo-colo şi notind imagini. Momentul se 
derula atit de viu şi proaspăt, incit camionul 
care se oprise în mijlocul cimpului gol părea 
să-şi transmită încă puternic ecoul motorului! 
Cu ce incârcătură venise camionul ăsta aici, 
pe pasu ciulinos de deasupra oraşului Ga- 
lati7 A, iată nişte lăzi despre care aveam să 
scriu mai apoi că trebuie să fi avut in ele nu 
aparaturi inginerești si nici unelte specifice 
unui șantier, ci o substanță miraculoasă din 
moment ce cimpia părea să se fi inâlțat 
dintr-odată ca o pinză pe care se pictau con- 
strucjii. Dar tocmai acesta era faptul cu ade- 
várat miraculos: nu se ridica, acolo, un de- 
cor, nu se f.ceau desene in vâzduh, ci chiar 
începuseră să se înalțe zidurile combinatului 
A fost un prilej unic să mă fi aflat martor, 
într-una din acele zile de început, chiar la 
prima mușcătură de tirnăcop (nu de excava- 
„tor!), după ce inginerii făcuseră toate masu- 
rătorile, iar echipele se rinduiseră pe meserii 
cu scopul să transtorme in realitate planurile 
înscrise pe hirtie. Dar mai intii s-a sàvirsit un 
ritual in virtutea căruia toți oamenii aflaţi 
atunci pe cimpia Tiglindi se strinseserà in ju- 
rul unuia singur. un constructor vestit, 
dintr-aceia care „făcuseră“ Bicazul şi „trecu- 
seră” şi prin alte șantiere celebre, acordin- 
du-i-se, acum, onoarea de a deschide lucră- 
rile pentru inàltarea noului combinat prin 
acest gest al muncii creatoare de edificii ale 
civilizaţiei omeneşti: izbirea pamintului cu un 
tirnăcop! Așa cum in clipa in care un vas este 


gata să-și întindă prova spre fluviu sau spre 
mare este atins, in semn de omagiu, cu o sti 
clă de șampanie! Combinatul de la Galaţi 
încă nu exista, dar el a pornit la drum chiar 
din clipa aceea. 

Era un fapt real și toate marile noastre cti- 
torii au inceput în acest chip: mai intii au fost 
constructorii. 

Pe toate șantierele pe care am colindat ca 
reporter, am intilnit această relaţie: construc- 
tor = beneficiar. Constructorii sint cei care 
execută edificiul propriu-zis, iar beneficiari: 
cei care îl pun in valoare, adică ii organi- 
zează si ii realizează producția. 

După ce și-au terminat munca de zidire. 
constructorii pleacă pe alt șantier. Ei se duc 


rora se aflau, acum, edificiile proiectate: 
combinate industriale, hidrocentrale, orașe 
noi. Şi îl vedeam surizind, in clipe de intensa 
retrâire a unui timp de tinerețe plină de patos 
si entuziasm, înconjurat cu respect nu numai 
de fiii si nepoţii sài cu care plecase in 
această insolită excursie, ci şi de cei care, in- 
tilnindu-l, aflau că a fost si el unul dintre 
constructorii așezării lor. Dar am intilnit si un 
constructor care s-a întristat brusc la poarta 
unei întreprinderi câreia el și echipa sa îi zi- 


dise pereţii și unda, acum, i se cerea legiti- - 


matia: „Cine ești. dumneata?” — „Construc- 

torul!" — „Fratele meu, vezi-ji de drum, n-a- 

vem noi nevoie, acum, de vizitatori!” 
Familia 'acelui constructor care s-a mutat 


O familie de constructori 
de-a lungul a ani şi ani de zile, 
iată un subiect de scenariu cinematografic 


acolo mereu cu un camion din care par sa 
descarce substanța aceea miraculoasă și 
pinza se ridică iaràsi in vâzduh gata să pri- 
mească noile culori. Reiau aceste imagini 
tocmai pentru faptul că ele s-au repetat me- 
reu, în realitatea de zi cu zi. încă de la ince- 
putul construcţiei noastre socialiste. Con- 
structorii ni s-ar parea astfel niște nomazi, fi- 
indcă aceia care s-au dedicat cu totul mese- 
riei n-au putut să nu-şi urmeze acest destin. 
Am cunoscut o familie de constructori care 
şi-a avut de-a lungul timpului mai mult de 
zece locuinţe, în mai mult de zece așezări ale 
țării. Am cunoscut un maistru constructor în 
pragul ieșirii la pensie a cărui cea mai mare 
dorință a fost să facă, împreună cu întreaga 
sa familie, un „tur al României“, tixind ca re- 
pere șantierele pe care a lucrat si în locul cà- 


70 de ani 
de la Marea Unire 


Î, Oradea, la hotarul de vest al țării, só- 
seam după 70 de ani şi o zi de cind, aici, 
într-o modestă casă cu ferestrele spre 
stradă, fruntași ai partidului naţional ro- 
mân elaboraseră, la 12 octombrie 1918, 

- Declaraţia privind autodeterminarea romă- 
nilor diin Transilvania, proclamind, astfel, 
„dreptul nestrămutat şi inalienabif' al naţiu* 
nii române la deplina viaţă naţională”. 
Acest document are o deosebită însemnă- 
tate in desfășurarea evenimentelor care 
vor culmina cu mărita Adunare Naţională 
de la 1 Decembrie 1918, de la Alba lulia, 
inițiată și sprijinită de Comitetul Central 
al Partidului ial-Democrat. Astfel, s-a 
constituit o forță unită, capabilă să lupte 
pentru drepturile românilor -din Aus- 
tro-Ungaria întru împlinirea visului de 
veacuri: Unirea într-un singur stat a tutu- 
ror românilor aflaţi de o parte şi de alta a 
Carpaţilor. 

Temă generoasă a filmului documentar 
românesc, a cinematografiei noastre în ge- 
neral, unitatea naţională, „visarea iubită a 
voievozilor noştri cei viteji, a tuturor băr- 
baţilor noştri cei mari”, cum o numeşte 
Nicolae Bălcescu — a fost oglindită în nu- 
meroase pelicule de scurt şi de lung me- 
traj care se înscriu în epopeea cinemato- 
grafică naţională menită să facă educaţie 
patriotică milioanelor de spectatori alături 
de filmele inspirate din actualitatea fier- 
binte a ţării. Incercindu-ne, încă o dată, 
puterile, anul acesta cind aniversăm 70 de 
ani de la marele eveniment din istoria pa- 
triei: făurirea statului naţional unitar ro- 
min, colective de regizori, scenariști si 
operatori au primit nobila misiune de a al- 
cătui în imagini strict documentare, culese 
de-a lu 
nica lor de lupte şi jertfe pe care po- 
porul român le-a săvirşit pentru ca, astăzi, 
să avem o ţară unită, liberă, independentă, 
cit şi uriașul tablou al marilor împliniri re- 
voluţionare ale epocii contemporane, cind 
întregul nostru popor, strîns unit în jurul 
partidului, al tovarăşului Nicolae 
E re ctitorul României Socialiste, in- 
fiptuleste cea mai dreaptă si mai fericită 
orinduire din istoria românească. 


2 à 
e 


ul şi de-a latul patriei, atit cro-, 


F... dintre noi simţim adinc respira- 
ţia ţării, auzim concomitent glasul prezen- 
tului şi al trecutului, vedem in desfăşura- 
rea evenimentelor neintrerupta continui- 
tate multimilenară a existenţei poporului 
nostru în spațiul carpato-danubian-pontic, 
“leagănul vieţii şi spiritualităţii românești 
La sfirşit de septembrie, ne aflăm la Tir- 
ar Am filmat cetatea nouă a oţelului 
nalt aliat care şi-a desfășurat aripile. in zi- 
lele noastre, în ap rea zidurilor cetăţii 
de scaun a vechilor Basarabi. Schelele pe- 
troliere îşi intind pădurile de sonde la poa- 
lele Dealului unde este depus. de 387 ani. 
capul lui Mihai Viteazul, primul unificator 
al țărilor româneşti. La muzeul tiparului și 
vechii cărţi româneşti, documentele atesta 
primele tipărituri din jara noastră de la 
1508, răspindite, apoi, în toate provinciile 
române. Două zile mai tirziu, secvența 
strinselor legături spirituale dintre Munte- 
nia, Moldova şi Transilvania, se completa la 
Scheii Braşovului, alt focar al culturii ro- 
minesti. 
Pe cind realizam documentarul, Craiul 


dra, in Tara Moților, cartea „indreptarea 
legilor” care purta semnătura lui Avram 
lancu, comandantul legiunii „Auraria Ge- 
mina”. Chiar şi răspindirea acestei cărți — 
care, după cum se ştie, a ieşit de sub teas- 
curile tipografiei din cetatea de scaun a lui 
Matei Basarab la 1652 — pe toate teritori- 
ile locuite de români, constituie o dovadă 
pona vieții spirituale a Ţărilor române. 

noul centru universitar „al Brașovului, 
am filmat studenții veniţi aici din toate 
colţurile ţării. La început de octombrie, in 
apropriere de Cluj-Napoca, am fost con- 
duşi între zidurile cetăţii de la Danica. in- 
soţitorul nostru, arheologul Petru lambor, 
ne-a invitat să bem apă din izvorul voievo- 
dului Gelu Românul, asa cum au numit 
acest firişor de apă rece si lim cerce- 
tătorii care au studiat, ani rîndul, 
existenţa in acestă zonă a unora dintre 
cele mai puternice formaţiuni politice ro- 


Munţilor, am filmat la Casa muzeu din Vi- 


e a ei e RE aia 


mereu dintr-un loc intr-altul, femeia purtind 
mereu 0 sfoară pe care să intinda rufele co- 
piilor la soare, m-a atras cel mai mult. Dar 
m-a interesat și maistrul intilnit la Turceni, 
om cu doi copii și o nevastă în floarea virstei, 
iar familia lui se află la sute de kilometri de- 
partare. De mai bine de zece ani, el trecuse 
de la un șantier la altul, làsindu-si in toata 
această vreme familia acolo, în sat, lingă Tir- 
işte, iar el locuind în „căminul de burlaci't 

um se desfàsoarà o asemenea viaţă de fa- 
milie? — m-am intrebat. Cum rezista? — Nu 
se clatina de la o clipă la alta? l-am întrebat 
chiar pe maistru si el, tăicos și blond, nu s-a 
arătat deloc impresionat de cuvintele mele 
cam alarmiste. Să povestesc pe scurt: omu! 
şi-a îndrăgit meseria ca pe o inzestrare a lui 
Cind i s-a propus să fie scos din producție 


Marea Unire 


mânești din Transilvania de la sfirsitul pri- 
mului mileniu si începutul mileniului Il. 
Tot aici. În cetatea universitară de astăzi, 
un inimos reporter, acum cercetător la 
Muzeul de istorie a Transilvaniei, Constan- 
tin Dumitrescu, ne pune la dispoziţie volu- 
mul său intitulat „Din lunga timpului bă- 
taie” — (anul 1918 în amintirile unor mar- 
tori oculari) carte dedicată memoriei bu- 
nicului său, originar dintr-un sat din jude- 
tul Dimbovita, căzut în luptele pentru eli- 
berarea Ardealului, în vara anului 1916. 
Cartea ne informează. incă din prefaţă, că 
un tinăr condeier scrisese în „Românul“ 
din 1 Decembrie 1918. următoarele: „Ge- 
neraţiile care au să vie după noi vor pri- 
cepe ele oare agitația înălțătoare a acestor 
zile istorice? Oricit de fidel au să vor- 
bească cronicile ziarelor noastre, nu vor 
pūtea reda' niciodată tot entuziasmul de 
care era cuprinsă toată românimea” 
Cauza care a inflăcărat generațiile 


HP acum, la 70 de ani de la să- 
virşirea actului unităţii naţionale încercăm 
să înțelegem marea semnificaţie a eveni- 
mentelor şi sintem convinşi că nici o lu- 
crare nu va putea să cuprindă opera unui 
întreg popor. La biblioteca Astra din Sibiu 
ni se pun la dispoziţie publicaţiile de acum 
şapte decenii. Descifrăm cu emoție în pesà- 
tura evenimentelor, oameni si destine, dă- 
ruiri pină la sacrificiul de sine pentru o 
cauză care a inflăcărat generaţiile. Scena pe 
care se desfăşura Marea Unire cuprindea 
întreaga Transilvanie, întreaga Românie. 
dar şi întreaga Europă, lumea întreagă. Pă- 
mintul Europei fusese sfirtecat de be 
şi obuze. 33 de state cu aproape un miliard 
de locuitori intraseră in focul războiului. 
Un război de jaf și cotropire care. după pa- 
tru ani de conflagrație mondială, s-a tran- 
sformat, fără voia autorilor lui morali, 
într-o serie de ţări europene, într-o revo- 
luţie de eliberare naţională a popoarelor. 
După eliminarea din arena politică a paris- 
mului, „jandarm al relor', acum, era 
rindul dinastiei bicefale austro-ungare in 


pentru o muncă de birou, el a adus arġumen- 
tul cel mai convingător: „Eu dacă nu vad 
schelele si nu aud huruitul macaralei nu po! 
dormi noaptea. Și atunci ce-o să faceţi cu 
mine ziua?" Fusese pe op! șantiere, incepind 
cu cel din Fàgàaras, dar n-au trecut niciodata 
mai mult de două sâptămini fara sa-şi fi văzut 
familia. Ori se ducea el acasa. ori venea soția 
la el. Verile, copiii si le petreceau mai mult pe 
şantier, incit compunerile lor pe tema: „Unde 
ati fost în vacanță?” aveau drept titlu: „Pe 
șantierul. X sau Y". ln ultimul timp. maistrul 
s-a apropiat de casă fiindca băieții cei mari 
ajunseseră la „virsta tutunului”, adică virsta 
dificilă şi trebuiau supravegheați „mai indea- 
proape'. Ca măsură practică el se ducea 
acasă in fiecare simbatà, În toţi acești ani, 
vieţile celor doi soţi s-au desfășura! normal 
el ştia prin ea toate evenimentele comuna, 
ea prin el viața de pe șantier. Din discute. 
mi-am dat seama că nu intotdeauna trâinicsa 
familiei ține de durata convielui 
Asta o demonstrează chiar viața. Unii nu s-au 
despartit niciodată cu locuință, dar sint des- 
partiti de mult sufletește. Ei se intilnesc seara 
de seară, dar sint instrainati unul de aħul si 
nu-și destainuie nici o frâmintare importanta 
Am cunoscut familii in care niciodata unul 
n-a stiut despre celalalt ce ginduri a 2wat. ce 
bucurii. ce deceptii. Fiecare s-a ipchis în sine 
și. desi se aflau zi de zi alături. tumisie lor 
trăiau fiecare în locuri depărtate Ce cu 
adevărat, este atunci cu celălalt mereu imore- 
ună?” — mă întrebam gindindu-ma is acel 
maistru intilnit la Turceni, iar mai ap la Tir- 
goviste: „omul santierelor', cum i se spunea? 

O familie de constructori de-a kungsi a ani 
şi ani de zile — iată un subiect de scenariu 
cinematografic la care mă gindesc Ace oa- 
meni reali „care-și mută casa” mereu Unul 
dintre ei mi-a spus: „Nu noi ne mutam. ci 
casa noastră ne atine mereu calea. pentru ca 
atmostera in care trăim e acesasi. atmosiera 
vietii de santierist'. 


Vasiie BARAN — 


mereu in inima 


care se invălmăşeau 'zece limbi, zece na- 
puni, să se destrame. „The New York Ti- 
mes”, din 6 octombrie 1918. seriz: „Toţi 
cei 4.000.000 de români din Transilwania, 
Banat și Bucovina ce trăiesc sub asuprire 
ungară şi austriacă au considerat acest riz- 
boi ca pe războiul lor mult aştepta: de ell- 
berare, care ii va scăpa de asuprirea 
străină şi-i va uni cu cei 8.000.000 de ro- 
mini din regatul României”, aceasta insem- 
nind, cum scria ziarul în încheiere: .salwa- 
rea neamului românesc '... 

Filmul la care lucrăm va arăta că, după 
doi ani de neutralitate, intraţi în război din 
dorinţa de a-i elibera pe fraţii lor din Ar- 
deal şi pentru împlinirea idealului naţional 
de unire a teritoriilor româneşti, aflate 
sub stàpinirea Austro-Ungară, la patria 
mamă — „trădaţi şi părăsiţi”, neajutaţi de 
puterile Antantei, aşa cum acestea se obli- 

à, rămaşi singuri pe cel mai lung 
ront al primului razboi mondial, românii 
au fost nevoiţi să se retragă pas cu pas, să 
părăsească Bucureştii, pricinuind, totuşi. 
inamicului pierderi de 200.000 de oameni, 
aparindu-se, apoi, indirjit pe pamintul Mol- 
dovei lui Stefan cel Mare, la Mărăști, Marà- 
sesti şi Oituz, unde au inscris memorabile S 
pagini de eroism, considerate momente fik ` 
hotăritoare în evoluția războiului mondial. 


Martori azi, ai mărturiilor de atunci 


E Tirgovişte, am descoperit că trăiește 


omul care a transportat, in acele zile dra- 
matice, capul lui Mihai Viteazul de la Må- 
năstirea Dealu la lași. La Sibiu, am aflat 
amănunte despre călătoria prof. Nicolae ' 
„Bălan şi a căpitanului Precup la laşi, ca tri- 
misi ai Consiliului Naţional Român Central 
pentru consultări cu guvernul României, 
confirmind, şi de această dată, cea ce isto- 
ria a consemnat de-a lungul secolelor, 
anume strinsele legături frăţeşti intre Tà- 
rile române în momente și împrejurări ho- 
tăritoare pentru existenţa neamului. 
Peste alte citeva zile, ne găseam la Alba 
lulia — cetatea istorică a neamului nostru. 
Aici — nu departe de Dealul Furcilor, lo- 
cul martiriului lui Horea, pe sub porțile 


„Unirea 
de la 1918 


a răspuns. cerinţelor 
şi legilor obiective 


ale 

dezvoltării sociale, 

bazindu-se 

pe realităţi 

fundamentale, 
cum sînt originea 
şi limba comună, 

identitatea 

de interes 

şi aspirații 


ale întregului popor, 


„dornic să trăiască 


într-o singură ţară“ 
Nicolae CEAUŞESCU 


— f. 


- 


prin care Mihai Viteazul intrase triumfal, 
cu trei secole în urmă — în acea dimineaţă 
de 1 decembrie 1918, peste 130.000 români 
veniți din toată Transilvania au hotărit 
Unirea pe vecie a teritoriilor locuite de ei, 
cu România. Ei veniseră, aici, la chemarea 
tansatà de Marele sfat al naţiunii române 
din Transilvania şi Ungaria care începea cu 
indemnul: „Istoria ne cheamă la . Mar- 
şul irezistibil ai civilizajjunii omenești a 
scos şi neamul nostru românesc din intu- 
nericul robiei, la lumina cunoașterii de 
sine...” Ei veniseră, aici, în numele existen- 
ei noastre multimilenare, să împlinească 
ceea ce veacurile de luptă şi condiţiile 
istorice impuneau: Unirea tuturor români- 
lor. Ei veniseră aici, aşa cum sublinia „Ade- 
vărul”. organul de presă al socialiștilor ro- 
mini: „să se unească cu fraţii lor de peste 
munţi... Prin aceasta se va înfăptui, în fine, 
ceea ce inainte cu 300 de ani a fost zădăr- 
mie prin uneltirile barbare ale unor ti- 

Drama naţională săvirşită pe Cimpia 
ne ice drepte ret e ba is- 

i Adunarea 


Şerdean, nonagenar di 
Limba. relatează in fața marii săli a Unirii, 
unui grup de şcolari veniți din Bihor, cum 
a parti la acea zi istorică a neamului 
versuri şi cîntă cintece re- 
făcindu-ne 


din Alba lulia se adună în parcul nou al 
n mia pin Dare a 


90 de ani. unul din tinerii de atunci care, 
în noaptea de 23—24 noiembrie 1918, au 


Per za 
niri ul lui, 
Remus, este muncitor fruntaş în Ċombina: 


min mn ee e sii 
Patria străbună 
E... noastră de filmare (din care 


amintesc că fac parte întii de toate experi- 


rafică Buftea pentru realizarea 
Im dedicat Marii Uniri. Neingădu- 
indu-ne odihnă, căutind să folosim la maxi- 
mum informaţiile şi sprijinul ce-l primim 
de la autorităţiie locale, dornici să aducem 
ta Bucureşti un material filmat care să con- 
stituie totodată o mărturie a trecutului, a 
progresului realizat de poporul român 
după fâurirea statului naţional unitar si a 


pildă în oraşul Ineu, un sat neinsemnat 
acum 20 de ani pe harta judeţului Arad, ti- 
nărul primatr Lucaci ne-a înfățișat 
realizări de interes republican. Totodată, 
el a invitat la sediul Consiliului popular 
orăşenesc pe bătrinul Nicolae Valea, în vir- 
stă de 92 de ani, să ne vorbească de parti- 
ciparea sa, în 1918. alături de delegaţii sa- 
tului său, la Adunarea Naţională de la Alba 
iulia... Pe în din 


un perete întreg holul Con- 
siliului popular a fost recent, foto- 
grafia cu cei 22 de (unde-i vedem 


încărcindu-i cu daruri. a treia zi le-a cerut 
să se întoarcă, zicindu-le: „Spuneţi lui Ar- 
pad... datori îi sintem, ca unui prieten, cu 
roate ce-i sint necesare, fiindcă e un om 
străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul ce 
l-a cerut buneivoinţe a noastre, nu i-l vom 


independentă, 

progresul şi civilizaţia universală, cultivind 

dragostea, pacea şi prietenia cu toate po-. 

poema kwai Pompiliu GILMEANU 
3 


Horia Pat 
Florin 
Moldovan, 


scenariu! 
cu 


Ovidiu luliu 


‘la ordinea zilei: scenariul 


Dramaturgia unei ambiante /Cumpâna, 


Zamfirescu, 


Dramatu 


„ unui 


sentiment: 


böe dragostea 


Ra C 


de 


Nicolae di 
cu 
si 


Cristiana 
Mircea Albulescu, 


Ernest Maltei, Adina Popescu) 


scris 
Pătraşcu, 


ira 


Horia 


regizat 


Serban 
Emilia 


Creangă 
Dobrin 


Vladimir Găitan) 


Drumul deloc ușor 
spre „scenariul care ne trebuie“ 


A, implinit 50 de ani, mai multi oa- 
meni, plus citeva autorități oficiale, susțin cà 
as fi scriitor; pe semne cå trebuie să mă im- 
pac cu această ideie, intrucit mi-au apărut ci- 
teva cărți de proză. 

S-ar părea că sint, totodată, scenafist de 
film: am ,comis' textura literar-cinematogra- 
ficà a unor 5 filme si jumătate (in ordinea 
apariției lor pe ecrane: Căldura; Reconstitul- 
rea; Așteptarea; C ; Surorile — acesta, 
din urmă, 1/2 cu lulian Mihu, fiind o ecrani- 
zare după Horia Lovinescu; in sfirșit Aurul 
alb, afiat, iată, în plină și intirziatà filmare, in 
aceste zile) - 

Mai sint și cronicar cinematografic.. 
Doamnel, cite de mai sint!? 

Pina una-alta sint. de fapt și de drept, zia- 
rist la o publicaţie centrală — iar marele și 
poate impertinentul preambul conţinut în rin- 
durile de mai sus nu are alt scop decit a-mi 
susține citeva puncte de vedere pe care le voi 
enumera în continuare, solicitat fiind de catre 
redacția revistei ,Cinema' in a-mi spune ci- 
teva opinii asupra controversatului „produs 
artistic” numit scenariul literar de film. Sau 
„Scenariul de film — așa, pur şi simplu 

Pentru că distincţia asta — arbitrară și su- 
focantă — între „scenariu film“ și „scenariu 
literar”, se tace indeobste (și nu numai la 
noit), la modul încă infantil, ca să nu-i zic pe- 
nibil. 


copilăria mea, odată sfirsità perioada 
bombardamentelor aeriene din '944, a fost 
marcată — si nu rint! — citiva ani in sir, de 
sălile întunecate ale celor patru cinemato- 
grafe craiovene in care se intra non-stop, și 
în care eram dus de bunica (perioada ante și 
cea imediat următoare este redată exceptio- 
nal de câtre Radu Cosașu într-una din cărțile 
sale — acest mare îndrăgostit de cinemato- 
graf!, de parfumul lui unic), iar pe la 
vreo 14 ani am „comis“ un scenariu de film 
(scris cu cerneală roșie, vreo 20 de pagini, o 
poveste de dragoste imi amintesc — pe vre 
mea aceea eram indràgostit-lulea de eroina 
din Vis de glorie, un film cu Mickey Rooney, 
abia peste multi ani, student fiind la L.A.T.C., 
aveam să aflu că în acea versiune eroina de 
care mă indrăgostisem nu era alta decit Eli- 
zabeth Taylor!...). Am crezut că acel text s-a 
pierdut. l-am regasit insà-dupà moartea tatā- 
lui meu, anul trecut, păstrat de el cu sfințenie 
printre hirtiile subsemnatului, de la adinci co- 
pilării şi pină la proaspete batrineti. II păstrez 
— deşi nu îndrăznesc să-l recitesc încă: dar 
vreau să vă spun altceva: acel „scenariu știu 
asta sigur, era conceput pe secvențe, adică: 
el și ea se cunosc, el şi ea se pupă, el şi ea 
se despart... apoi el şi ea se reintilnesc, şi ia- 
rasi se pupa — sfirsitl Mamă, ce m-am mai 
bucurat cind am pus punct..! 
Deci: 20 de pagini, scrise de mină. Si era o 


te. 
La Căldura (forma inițială — primul meu 
scenariu ,matur'), am scris... 260 de pagini! 


Pe responsabilii de atunci ai secţiei de sce- 
narii, doar că nu i-a lovit damblaua. Mi-au 
propus să tac următoarea socoteală: o pa- 
gină de text=1 minut de film; 260 pagini=un 
film de șase ore... și ceva. Aberant, firește, 
mai ales fiind vorba — acum, scriind aceste 
rinduji imi dau seama! — de exact acelaşi lu- 
cru: doi tineri se cunosc, se iubesc, se des- 
part... se regăsesc, Punct. 

După mai multe lecturi, aprobări, modifi- 
cări, tăieri, aprobări, insertii, lecturi. aprobări, 
complectări, lecturi, tăieri. aprobări, sugestii, 
complectări, aprobări, modificări. etc. — fil- 


vorba de un autor total), ci in sugestia vizua 
lă pe care o propune viitorului regizor 


A. scris aşadar, mai apoi, scenariul Aġ- 
teptarea: numai 55 de pagini, special pentru 
marele actor care a fost Stefan Ciubotàrasu, 
nea Fane a murit în timpul filmării, acelaşi 
Șerban Creangă „trăsese“ cam jumătate din 
film. S-a pus problema stopării filmului în 
cauză, am refuzat amindoi — Şerban și sub 
semnatul: pentru refacerea scenelor lipsa 
(s-au filmat cu dubluràl), am mai scris. 80 


A scrie pentru cinema: 
teribila emoție de a povesti hirtiei albe 


un frumos film 


pe care l-ai văzut 


mul a fost realizat de câtre Şerban Creanga 


| avind la bază un text de... 60 de pagini. Gin-, 


dindu-mă astăzi retroactiv, pelicula Căldura 
putea fi realizată — identic! — pornind de la 
numai 20 pagini dactilografiatel 


N-am înțeles şi nu voi înțelege niciodată de 
unde regula asta, că o pagină de scenariu 
durează, in timp. un minut de proiecţie; am 
inteles în schimb — odată cu experiența Că- 
durii — că un scenariu de film nu are limite 
în pagini scrise (textul scris de câtre Charlie 
Chaplin pentru Goana după aur, se zice, in- 


sumează peste 1.000 de file! — dar aici este , 


doar cu ochii minţii. 


de pagini! O primă concluzie: un text, scris 
pentru realizarea unui film, nu are un barem 
fix in ceea ce privește lungimea sa el con 
sistă numal prin cea ce propune vizual (ima 
gine) si auditiv (dialog. zgomot fond, etc.) 
Pentru exemplificare: acum trei ani, actorul 
Mircea Diaconu mi-a infàtisat un scenariu 
pentru un film artistic de lung metraj, textul, 
bătut la mașină, avea nici 25 pagini. Filmul a 
fost realizat şi a rulat pe ecrane....Nu cunosc, 
şi nici nu mă interesează de altfel, cite pagini 


Horia PATRASCI 
(Continuare în pag 14 


Dramaturgia unui moment istoric piesa Surorile 
adaptată de Horia Pătrașcu 


şi Iulian Mihu cu Adela 


Mărculescu si 


[Traian Stănescu 


D. modestia și cumpătarea par a "i 
semnele sub care s-a destășural cariera cine- 
matoġraficà a regizorului Mircea Mureșan 
Ciudate semne un creator care, in 
1966, aducea cinematograliel noastre a treia 
mare distin: internațională la Cannes: Pre 
miul pentru Opera prima acordat „Răscoalei” 
„Răscoala“ a rămas un film-reterintà nu doar 
In filmografia iui Mircea Mur: , dar şi în cl- 
nematografia noastră. Între timp autorul lui 
realiza cind o comedie, suavă — „Knock-out” 
- cind o ecranizare după Sadoveanu — 
Baltagul“ — fiime cap de se- 
rie „Asediul“ după o povestire de Corneliu 
Leu urmat de ,Bariera', după Teodor Mazilu 
şi „Porţile albastre ale orașului“ după Marin 
Preda sau un fais film polițist „Impușcături 
sub clar de lună“. În 1980 se intorcea la Re- 
breanu în co la scriitorului Titus Po 
vici cu „lon — Biestemul pămîntului, — Bies- 
temul iubirii”, un film ce-l reamintea pe Mir- 
cea Mureșan cel de pe vremea ,Ażscoalei'. 
intoarcere la dragostea dintii” și „O lebădă, 
iarna” — două filme din actualitate, s-au pla 
sat, în chip de respiro, inainte de incercarea 
(tot în compania lul Titus Popovici) numită 
Horea". Privită atent, filmografia regizorului 
mărturisește o pendulare permanentă intre 
doi poli cu putere de atracție aproape egală: 
tilmul din actualitate, și adaptările după 
opere literare. Mai consistentă a doua și mai 
constantă. ȘI totuși, sensibilitatea și apetitul 
pentru temele din actualitate erau vizibile 
Sd de la metrajul mediu „Partea ta de 
nā“. 


— Stimate Mircea Mureșan, prima intrebare 
ar fi de ce ati debutat așa tirziu in iung me- 
traj? A doua, de ce, după ce v-ali demon- 
strat, prin filme de scurt metraj, (sau mediu) 
aplecarea spre temele din actualitate ați pē- 
răsit, pentru o vreme, terenul și v-aţi indrep- 
tat spre ecranizări? 


— În primul rind, poate, faptul că într-o ci- 
nematografie cu o producţie nu foarte mare, 
cum era cinematografia noastră pe timpul 
acela, șansa de a-ţi ordona personalitatea îi 
de a-ţi impune dorințele era relativ redusă. În 
ce mă priveşte mai există si o explicatie de 
ordin personal: eu nu am avut același destin 
cu cel al colegilor mei de generație ca să nu 
zic chiar de clasă: Mircea Drăgan Manole 
Marcus, lulian Mihu — care au tăcut film 
imediat ce au terminat Institutul, fără să mai 
treacă prin perioada de asistentie. Eu după 
ce am terminat Institutul, am vrut să mai in- 
vàt. Așa se face că m-am adresat lui Victor 
lliu si l-am rugat să mà ia asistent la Moara 
cu noroc. Printr-o convenjie pe care am 
avut-o cu el, am scris chiar un scenariu regi 
zoral si am filmat o parte din film cu intenția 
de a-mi da examenul de stat Pe vremea 
aceea, Institutul nu avea posibiităție de 
acum, el nu putea-oteri fiecărui student ma- 
terialul necesar pentru un examen de stat 


— Ce anume ati filmat din Moara cu no- 
roc? 


_”— Secvența procesului, fuga Sămădâului, 
intrarea, cu calul, în biserică... Dar cred că 
aceste amănunte nu interesează biografia 
mea artistică... 


— interesează, pentru că ele v-au marcat 
inceputul de drum in chip benefic. Să intri in 
viața de regizor alături de Victor illu, să ai și 
șansa ințelegerii necesare, să ti se dea „mină 
liberă“ pentru o demonstrație personală, cred 
că nu e puțin lucru. 


E adevărat, dar pecetea o aveam „impri 
mată” conceptual, din propria structură. Lu- 
crul la Moara cu noroc a fost o punere in 
practică a ceea ce gindeam la ora aceea Nici 
ca experienţă filmică Moara... nu era prima 
Eu am făcut film înainte să intru în institut. 
Ca „soldat în termen“, cum se spune, am 
ajuns, prin profesiile mele anterioare, de ac- 
tor şi ziarist, din cadrul Direcţiei superioare 
politice a Armatei, la studioul cinematografic 
al Armatei. La inceput ca să scriu texte de 
tim documentar si jurnale de actualități, apoi 
chiar ca regizor. Acea experiență a fost 
'oarte importantă, pentru că imi acoperea 
aviditatea de realitate. La ora aceea deci, in 
egătură cu realitatea eu aveam refiexiile 
mele bine făcute și bine așezate. Realitatea, 
se ştie, poate reprezenta o categorie estetică, 
dar ea poate fi văzută în chip diferit. Poate fi 
idealizată, i se pot acuza laturile deficitare 
sau nesemnificative sau poate fi privită ca 
atare. idealizarea este firească si ea si, de 
tapt, reprezintă o atitudine a ta filosofică față 
de viaţă. lar la mine atitudinea filosofică față 
de viață s-a format la pragu! dintre adoles- 
centà și maturitate. Cind am terminat liceul 
eram angajat, ca actor, la Teatrul din Sibiu. 
Era epoca marilor transformări din tara noas- 
trå sub raport social, politic, dar şi estetic, 
inerent, apăreau noile teorii estetice și tot 
inerent la vremea aceea, ele erau coniuze, şi 
așa au rămas destul de multă vreme. Eu 
tràiam pe atunci într-un cerc de tineri intelec- 
tuali care proveneau dintr-o școală foarte se- 
rioasă, şcoala lui Blaga, D.D. Roșca ș.a. 


— Care a fost, în 
acestei școli asupra 


— importantă, cu atit mai mult cu cit se 


afla tot pe linia structurii mele. Acei oameni 
aveau „O viziune baladesca' asupra vieţii si 


chip concret, influenja 
dumneavoastră? £ 


existenței. Ei incercau, în acel timp, o resus- 
citare a baladei, ceea ce au şi reușit — vezi 
poezia lui Ştefan Augustin Doinaș sau Radu 
Stanca. De altfel, teoriile lor estetice de pe 
timpul acela sint perfect constante cu viziu- 
nea estetică a zilelor noastre. Dar contactul 
meu cu acest tip de gindire a fost important 
şi este sigur că m-a influenţat, pentru că am 
rămas, de atunci si pină astăzi, un credincios 
al epicului, al povestirii. Am inceput cariera 
de cineast convins că filmul trebuie să fie 
înainte de toate povestire și abia pe urma 
exercițiu stilistic sau experiment. Sigur, si 
asupra povestirii există opțiuni. Povestirea 


un credincios 
al epicului' 


poate fi pur realistà, dar uneori realismul este 
tangent cu alte forme estetice — cu natura- 
lismul så zicem. Astăzi, imbinarea între forme 
apare drept firească. Şi totuși, incă există, 
uneori, șocul în fața unui cadru de film care 
sugerează ceea ce e etichetat ca naturalism 
Naturalismul este insă și el o viziune asupra 
vieţii. Vorbesc de naturalismul secolului XIX. 
Zola. de pildă, (exemplul clasic) avea in ve- 
dere existența pusă în mişcare mai ales de 
instincte! Considerarea existenței umane ca 
univers de impulsuri naturale si mai puţin fi- 
losofice. Noi, astăzi, vedem realitatea umană 
altfel. Realitatea personajelor, a omului mo- 
dern ne apare tocmai dimpotrivă: ca o luptă 
împotriva instinctelor. Omul modern işi re- 
primă instinctele în favoarea conștiinței. În 
, același timp, nu cred că pot fi eliminate din 

existență aceste aspecte ale naturii umane 
De aceea unele interferenţe mi se par firești... 
Revenind la înclinația mea către realitate și la 
Partea ta de vină ca primă demonstraţie mai 
clară: filmul acela era, într-adevăr, extras din 
realitate, dar dintr-o realitate imediată care 
aparținea unei epoci. Realitatea imediată 
însă, nu este automat „estetică“. Subiectele 
extrase din ea nu conţin intotdeauna si ade 
văruri umane de o anumită permanență — 
eternă, ca să zic așa. Filmul Partea ta de 
vină, cred eu, nu mai are nici o valoare. Pen- 
tru că el punea o problemă socială valabilă la 
un moment dat. Extragerea din realitate a 
unor teme şi subiecte, după părerea mea, tre- 
buie să conţină, obligatoriu, și adevăruri 
umane permanente. 


— Această idee a stat la baza ecranizării 
romanului „Răscoala“ 


— Probabil. Dar si dorinţa de a avea la dis- 
“poziţie o proză puternică, o naraţiune plina 
de sensuri si conflicte puternice între eroi 
adevăraţi. Ceea ce încercam eu prin Riscoa- 
la era o schimbare a dimensiunii filosofice, a 
coordonatelor de forţă. În paranteză fie spus, 
pină la Răscoala au trecut niște ani în care 
eu am propus scenarii din actualitate, dar 
fără succes. Apropierea mea de Rebreanu 
însă nu era intimplătoare. Încă din liceu, din 
„Jecturile particulare“, eram format la școala 
marilor prozatori ardeleni. li citez 
întotdeauna, pentru că ei sint adinc inràdàci- 
nati în mine, in memoria mea şi în sistemu: 
meu afectiv: Slavici, Rebreanu, Agirbiceanu 
(între altele, în tinerețe am dorit chiar sa 
ecranizez „Arhanghelii”). in general, pe mine 


Cineastii noştri: Mircea Mureşan 


De la „omul de rind“ 
la ,personajul-constiintà ' 


pronunţat. Şi are, dar numai in unele mo- - 


proza ardeleană de mare forță epică m-a 
atras si cucerit mai mult decit proza psiholo- 
gieà... 


— Ce a insemnat, pentru dumneavoastră, 
succesul „Răscoalei” la Cannes? Erati, totuși, 
tinăr. Eraji, deci, vulnerabil... 


fost selecționat și va fi văzut, încît nici nu mà 
mai interesa dacă va fi sau nu premiat. Si 
după ce „evenimentul“ s-a intimplat, tot fap- 
tul în sine mi s-a părut cea mai mare recom- 
pensă. 


- „Răscoala” ati avut o revenire la 
filmul din actualitate, cu 0 comedie: 
„Knock-out“. Dar comedia nu părea a fi ge 
nul dumneavoastră. ȘI totuși, ati făcut-o. De 
ce? 


— Lucrurile au fost puţin mai complicate. 
După Răscoala, de fapt, am incercat un sce- 
nariu inspirat tot din actualitate, din cartea 
lui Nicolae Crișan „Caietele cunoscutilor 
mei”. Subiectul avea insă o semnificaţie de 
actualitate care depășea posibilitățile de inte- 
legere ale momentului. Zodia cancerului s-ar 
fi numit filmul şi era povestea unui intelectual 
pus în conflict cu propria provenienţă so- 
cială. La ora aceea era nevoie de o nouă in- 
telectualitate care să nu provină din cea ve- 
che. Tinărul era foarte dornic să intre în rin- 
durile ei, dar nu poseda datele necesare. 
Faptul năștea, deci, o dramă personală, dar și 
o dramă a epocii. Pe urmă am mai incercat 
un scenariu după Cella Serghi, „lubiri para- 
lele', la care, mărturisesc, încă nu am renun- 
tat. Nici acela nu a avut șansă de izbindă si 
atunci a apărut această comedioară pe care 
eu 0 aveam în minte în chip de exercițiu pen- 
tru anul III de institut... 


— Dar „Baltagul“? Cum aţi ajuns de la Re- 
breanu la Sadoveanu? Dumneavoastră, cres- 
cut in spiritul şcolii ardelene? 


lui Sadoveanu, cea istorică, vorbesc, este mai 
puțin interesantă decit literatura ardeleană. 
Mi se pare poetizantă, scrisă, da, într-o limbă 
foarte frumoasă, dar fără posibile corespon- 
dente filmice. În cazul „Baltagului“ nu este 
aşa. Romanul are o mare forță baladescă și 
asta m-a atras. Restul a fost conjunctură. Fi 
mul trebuia să-l facă alt regizor, existau trata- 
tive pentru o coproducție, in cele din urmă 
mi s-a dat să-l fac eu, am fost si in Italia să 
caut interpreta Vitoriei pe care n-am găsit-o. 
În cele din urmă, producătorul ne-a trimis-o 
pe Margarita Lozano. O știam doar din Viri- 
diana lui Bunuel și cred că alegerea a fost 
foarte bună. Personal, și astăzi consider că 
actrița a fost extraordinară. În orice caz, a în- 
ma mult peste așteptările mele personajul, 
n toată complexitatea şi profunzimea lui dra- 
matică... Ceea ce nu era ușor. Vitoria repre- 
zintă un univers feminin de o ancestralitate 
specifică, greu de priceput pentru un străin. 
Norocul a făcut ca Margarita Lozano să fie 
originară din Spania, dintr-o zonă țărănească 
de mare forță: Aragon. Filmul, din punctul 
jkun de vedere, il consider numai parțial rea- 
izat... 


— Subtilitatea povestirii. Povestirea, de 
data asta, trebuia să aibă un baladesc mai 


Un personaj de legend 


— Dar eram și atit de bucuros că filmul a 


— Este adevărat că pentru mine literatura 


mente. Prima parte a filmului, pină la incepu- 
tul călătoriei, este aşa cum trebuia să fie. in 
călătorie există insă momente care nu sint 
bine realizate. Secventete sint bune în sine, 
cinematografic vorbind, dar nu se leagă. Cu 
toate astea, impactul la public a fost bun. lar 
prezentat la Veneţia, în 1969, a fost foarte 
bine primit — cu cronici remarcabile. 


— ns la un capitol important al fil- 
mogratiei dumneavoastră: filmul politic. .Ase- 
diul”, „Bariera“, „La porţile albastre ale ora- 
sului' chiar și „Impușcături sub clar de 
lună“, acel fals policier. Ce a insemnat pen- 
us, dumneavoastră experiența flimului poli- 


— Filmul politic constituia, la ora aceea, o 
zonă de interes in lume — și n-a incetat pină 
azi să fie. El incă reprezintă un interes mare 
pentru o anumită categorie de realizatori — 
şi eu mă număr printre ei —, dar si de spec- 
tatori. Cred că filmul politic este foarte im- 
portant, ca experiență, pentru orice realiza- 
tor. Bineinteles, dacă abordează probleme 
politice reale, nu confecţionate. Un regizor 
care, obligatoriu, trebuie să aibă o formație 
dialectică (dacă nu o are este repede depășit 
de viaţă), trebuie să simtă legea, și ea dialec- 
tică, a luptei contrariilor. Trebuie să aibă an- 
tenele formate pentru contradicţiile care 
apar, firesc, în orice moment al dezvoltării 
societăţii. Dacă artistul are antenele astea cu 
senzorii indreptati spre această zonă, atunci, 
el poate găsi și subiecte de film politic ma- 
jore si de real interes. Apar teze politice, apar 
documente de partid. Adeseori, ne mulţumim 
să răminem la suprafața lor. Ceea ce nu 
poate să ducă, în nici un caz, spre o transfi- 
gurare a lor în zonă estetică. Poate să ducă, 
cel mult, spre o contecţiune aut jiet 
lipsită si de interes artistic, si de interes fap- 
tic, in sine, dar, mai ales, de interes politic. 
Să luăm de exemplu teza eroului contempo- 
ran. Este cel mai greu să demonstrezi că un 
personaj este erou într-un timp în care erois- 
mul este de cu totul altă natură decit cel ințe- 
les in mod „clasic“. Pe vremea romanticilor, 
eroul era un luptător pentru progres, dar un 
luptător individual, singur, deci, împotriva în- 
tregii societăţii care era.retrogradă. În zilele 
noastre, eroul nu poate fi decit în consens cu 
societatea El nu are de ce lupta impotriva ei, 
din moment ce au interese comune... 


— Dumneavoastră, cum v i „portretul 
eroului contemporan“? sta 


— Cred că eroul contemporan ar trebui să 
fie omul care-şi face datoria cu pasiune si 
dorește să depășească acele contradicții care 
apar în societatea timpului său. Adică, omul 
în stare să exprime o viziune cu un pas inain- 
tea societăţii. Societatea evoluează prin vir- 
furi, nu „in front“, ca la luptele lui Napoleon 
de la Waterloo; virfuri care sint spiritele 
înaintate ale societăţii, mai bine formate, mai 
bine informate si mai pasionate. Aceștia sint 
eroii timpului nostru, ei ar trebui să devină si 
personajele filmelor noastre. Dealtminteri, 
termenii se dublează, cind nu se suprapun. 
Dar în teza lui de doctorat Camil Petrescu 
spunea că „un personaj este obligatoriu să 
facă, in orice operă de artă, un salt de pe un 
lan de conștiință, pe alt plan de conștiință”. 
ntr-adevăr, fără acest slat care, de fapt, in- 
seamnă evoluţie, el își pierde calitatea de 
personaj şi devine ceea ce numim „om de 


intr-un film istor 


de o factură cu totul specială: Morea. Scenariul: Titus Popovici; 
Regia: Mircea Mureșan, 
Cu Radu Beligan si Ovidiu luliu Moldovan 


rind”. Noi am teoretizat indelung ideea „omu- 
lui de pe stradă” avansată de neorealism, dar 
in mod fals. Personajul din Hoţii de biciclete, 
de pildă, incepe doar prin a fi „omul de pe 
stradă“, „omul de rind“, dar devine o „conşti- 
intà-personaj', pentru că realizează, printr-un 
fapt mărunt, i se fură bicicleta, că trăiește 
intr-o societate ostilă, nedreaptă. Realizeaza, 
deci, fenomenul social prin conștiință. 


— Exemplul de parsoni in sensul tocmai 
limpezit acum, ar fi, in filmografia dumnea- 
voastră, /on. Printre altele, filmul inseamnă și 
revenirea la Rebreanu. De ce așa tirziu? 


— Pentru mine lon a insemnat o așteptare 
îndelungată și răbdătoare, care, in cele din 
urmă şi din fericire, nu a fost prea lipsită de 
sens. Am vrut să fac lon dintotdeauna, chiar 
de pe timpul cind lucram Răscoala Știu că 
au existat controverse în legătură cu filmul, 
dar eu sint mulțumit că l-am făcut si sper că 
este unul din filmele care va rămine după 
mine. Aici au concurat mai multe lucruri fa- 
vorabile: forța epică a romanului, colaborarea 
cu Titus Popovici, care a extras din carte o 
esență cinematografică de mare intensitate și 
şansa unui moment actoricesc foarte bun. 
Mă refer la faptul că, atunci cind am făcut fil- 
mul, am găsit şi actorii potriviţi. 


— Sigur, nu este obligatoriu să fi fost actor 
ca să ştii să lucrezi cu actorii. Asta intră in 
obligaţiile regizorale. Totuși, la dumneavoas- 
tră „trecutul actoricesc“ se simte și apare 
drept atu foarte important? 


— Am fost actor la o virstă foarte fragedă, 
18—20 de ani, la teatrul din Sibiu, şi n-am ju- 
cat puţin. Sigur că a fost o experienţă impor- 
tantă, dar mai mult senzorială decit intelectu- 
ală. În Institut, mărturisesc că am avut o 
mare preocupare pentru arta actorului. Pe 
vremea aceea se studia Stanislavski, mai pu- 
tin la cursuri si mai mult în „cercurile“ Sta- 
nislavski. Dealtminteri, nimeni nu înțelegea 
nimic, incepind cu profesorii noștri, cu ex- 
ceptia lui Savel Stiopul pe care l-am avut 
asistent și care, dal, chiar ştia carte! Pe Sta- 
nislavski îl consider şi astăzi drept creatorul 
celei mai coerente teorii în materie de inter- 
pretare actoricească, pentru că întregul lui 
sistem nu este teorie, ci practică teoretizată. 
Cartea pe care el a scris-o după ce gha in- 
cheiat cariera de regizor, am studiat-o cu 
foarte multă atenţie, iar acum, ca profesor la 
Institut unde predau actorie, la clasele de ac- 
tori, încerc s-o transmit studenţilor mei. 


— Cum a filmul „Horea“ in filmo- 
grafia dumneavoastră? 


— Horea a fost un personaj de legendă al 
copilăriei mele. Noi am crescut, în școala pri- 
mară, cu mitologia eroilor ardeleni care erau 
Horea, Cloșca si Crișan, Avram lancu, chiar 
si Pintea, un extraordinar erou romantic. În 
comuniunea spirituală şi sufletească veche 
pe'care o am cu Titus Popovici, ne propuse- 
sem spre apusul carierei noastre, citeva filme 
din istoria Transilvaniei. Trei, in orice caz: 
Horea, Avram lancu, și Marea Unire. Am reu- 
şit să facem Horea. 


— Revenind la... revenirea dumneavoastră, 
in filmul de actualitate. Din ce pornire s-a pe- 
trecut ea? Nostalgia inceputurilor? O necesi- 
tate tematică? Redegteptarea interesului... 


— Întoarcere la dragostea dintii — pe care 
l-am si scris — reprezintă ceva din experiența 
mea personală. Am dorit să vorbesc despre 
amintirile mele din adolescenţă. Pe mine do- 
rinta asta m-a sentimentalizat ca să zic asa, 
m-a încălzit, de fapt. Filmul are, firește, și o 
semnificaţie directa, obiectivă, pe care o cre 
ează relaţiile dintre personaje. Această tenta- 
tivă a reintoarcerii la un timp, la o virstă, la o 
stare, la un loc anume — satul, cu părinții si 
fraţii, intoarcerea, de fapt, la tine, cel de altà- 
dată. Asta am vrut, cind am imaginat reintil- 
nirea unor indràgostiti imposibilă, altminteri, 
cum imposibilă este şi intoarcerea, cu adevà- 
rat, în timp. Fascinatia acelor ani nu o mai 
poți regăsi niciodată. € „cărarea pierdută”... 
Celălalt film, O lebădă, larna, l-am făcut pen- 
tru că mi-a plăcut, realmente, piesa lui Eve 
rac. Am avut şi un motiv personal, este drept: 
m-am gindit, în ideea „momentului actoricesc 
propice“ despre care vorbeam apropo de lon, 
că Rodica Mureșan ar putea face foarte bine 
rolul acela — ea fiind de formaţie, balerină. 
Filmul nu este lipsit de calităţi, dar nici de 
defecte. Scenariul ar fi trebuit să tie mai miş- 
cat, mai cinematografic. Nu s-a putut. Everac 
era prea legat de viziunea lui dramaturgicà, 
ceea ce mi se pare normal... 


— lar acum aveţi in lucru tot un film din 
actualitate. După un scenariu de Radu Tudo- 
ran. 


— Şi sper că va fi un film frumos. Un film 
al relaţiilor umane, etern umane, în zilele 
noastre. Dacă „Femeia mării“ n-ar exista, ca 
titlu, s-ar fi potrivit foarte bine. Pentru că este 
vorba despre o femeie de pe țărm care 
trăieşte viața celor de pe mare. Există chiar o 
replică foarte frumoasă în film: „una din fur- 
tunile de pe mare, citeodată se intimplà să 
bată și asupra uscatului“... 


— Merită să rămină și ultima „replică“ a in- 
terviului nostru. Mie nu-mi rămine decit să vă 
mulțumesc. 


Eva SÎRBU 


Un film impresionant pentru fec in Zori 


nase; 
Mihai 


Irina Petrescu si Brârilă) 


sa le ajute creșterii sănătoase. frumoase, ge- 
neratie nouă în țara nouă, s-o dăruim zilei de 
miine. întreagă si minunata. Fàrà prejudecàt 
Asa cum s-ar cuveni s-o reprezentam pe peli- 
cula, fără prejudecăţi estetice — sinceră. cu: 
rajoasà, spontană, în povestiri instructive, dar 
emoționante. neconvenţionale. Ca Absolven- 
ţii. de pilda. — punte peste virstele școlii - 
realizată cu haz şi lacrimă de Paula și Doru 
Segal (distinși cu Premiul special al juriului 
pentru film documentar). 

Ce imagine u otenm copilului despre el m- 
sus. ne-am intrebat, vizionind în Concurs 
fme de toate genurile. O imagine in care sa 
se recunoasca mai întii, dar să si învețe så se 
cunoască mai bine, sa se pretuiascà, să se 


depaseasca. Imaginea talentului dublat de te- | 


nacitate. ambiţie rrentoare. sensibil tigurată 
de a Nicolae (premiul ACIN) în Recital 
in grădina cu pitici. imaginea impresionantă 
a eroismului, a iubirii de patriei, pina la sacri 


| ficiu, concretizată in modele de inălțatoare 


condiţii manifestărilor cu 
niza, à 3 


în parte, o 
t pelicule cit mai variate si 
o încercăm cei mai multi dintre noi/ Dar copiilor. Mai mult deci in alți 


peste care trecem/ Tot cei mai mulți“ („Ora 


dar l-am repetat cu ei şi a ieşit firesc. Ceea 
ce nu-i chiar atit de simplu. Filmele cu co- 
b sificat. Se 


Documentarul 


A s 
r. — 


B ie a ski 
Compierarea 


— uita de altceva La o emoție medie 
milion_de nuanțe. ' suprinde 
i mu doar extremele, risul, 
plinsul, zimbetul cei mai ușor de inre- 


suficient, pe virste. t 
participe copii de toate virstele, nu numai 
cei mici pentru ca recepţia să fie mult 
e decit completarea, el nu poate avea sta- 
peer zare avene betia 


l 
sii 
i 


ni 


acestei m-a 5 A 

fost eu de folos Gaiei, dar ea pentru mine a 

insemnat mult. in primul rind o eo dp cu- 
— tinġr, a 


i 
i: 


)ceanul 
| uminiţa 


tatorului. Tot legat de reusitele genului docu- 
mentar pot să spun cå am invidiat si statutul 
regizorului-operator care-şi scrie singur Sce- 


mea i 


bne povestit. proaspăt ca observaţie si se. 
net de schema filmului despre na- 


indu-} necopt 
el dă dovada 
— si am avut aici din nou confirmarea — cå 
pune de o a sensibilitate, intolerantà 
rit critic. La Gala copiii au reactio- 

erou 


= ui ba 


inu Tânase. Filmul care a cucerit 

iu al juriului adult cì si al juriului 

precum și premii pe diverse compar- 

3 i (Dumitru Carabàt,) imagi- 
> afia (Vasil 


filmele ei 


(Uimitoarele aventuri 
ale Muşcherarilor 


Unde 
eşti copilărie? 


fantezie orice ide, orice mesaj — 
către cel mic. De a ajunge la ei pe calea 


împrejurare le vezi ochii strălucind de incin- 
tare. iti dai seama că merita efortul. Nimic 
nu-i prea mult ca sa ie auzi hohotele de ris, 
insufietirea cu care însoțesc ritmul unui in- 
spirat cintecel. Și ce dezamagire cind simţi 
ca intenţia ta nu le-a atins sensibilitatea. Le 
spun ades colegilor mei mai tineri: nu accep- 
tati să vă prezentati într-o competiție dacă nu 
simtiti ca filmul va reprezinta. Or. o aseme- 
nea întrecere ne da posibilitatea să ne con- 
fruntàm, să ne comparàam, sa ne măsurăm 
colegial, forțele artistice. Să introducem si 
mai mult filmul animat românesc intr-un con- 
text de interes artistic internaţional. M-am 
bucurat că animația s-a prezentat cu o gamă 
tematica și artistica foarte bogată în acest an 
incepind cu cei mai experimentați profesio- 
nişti ai genului. ca Olimp Varaşteanu pina la 
cele mai tinere talente. recunoscute prin dis- 


cadru pe copilărie 


ardoare. Oare nu face si el parte din imagi 
nea — inca incomplet prezentată pe ecran — 
dar ati ie ge în realitate. surprinzătoare 


intr-un ingenios 
scurt metraj realizat de cineciubul „Danubiu 
Jin Galaţi (profesor Ştefan Opinca). constrisit 
pe un motiv de science-fiction. Un semna! 
iudat inregistrat de membrii cercului de :a 
joreceptie al Casei pionierilor, alerteaza 
toate secţiile tehnice, în scurt timp si pe cele 
de creativitate artistica — pretext de a k 
filma în acţiune. vioi, cu nerv şi fantezie. si a 
le monta cu suspens pina la dezlegarea mis- 
terului „obiectului zburător“. Cine n-ar fi ur- 
mărit cu plàcere un asemenea subiect tratat 
la fel de captivant si cu umor si într-un lung 


copii 


ator 


redere 


voturi ge inc 


in arta 
cinematografică 


metraj cu actori? Din nou lecţia. deloc didac 
tică, ci atrăgătoare pe care o ofera documen 
tarul, ficţiunii. fată cum granițele genurilor se 
tot apropie. uneori se suprapun. Copiii n-au 
prejudecăţi. au în schimb judecaţi proaspete 
originale. o mare receptivitate la nou. Do 
vada, câldura cu care au imbratisat, aproape 
fară rezerve. cel mai tinar gen 
dezvoltat la noi: kisi A nau teară 
mat. Cu Uimitoarele aventuri ale mușchetari- 
lor, în stilul parodiei. cu Movăceşiii, in cel ba- 
ladesc-epic sau cu Temerarii.. în acţiune 
contemporană, vioaie şi instructiva. Si iata-le 
pe toate situate — de astàdatà ca opțiune si 
a Juriului profesionist — cu drepturi egale n 
palmares. alături de documentar și de filmul 
Cum să-i mai zic?: de ficțiune (dar nu tot 
pe ficţiune se bazează şi desenul animat”) 
fiim jucat? (dar tipajele, desenele, nu joaca si 
ele cu egal succes, ca si interpretii în came 
si oase?).Sa-i zicem atunci film cu actori 


EI nu ilustreaza povestirea, ci o interpreteaza 
cu vervă, originalitate drept care „fetița“ -pu- 
paza a fost admirata si premiata de juriu pen- 
tru... interpretare. Ca și .baieteluf' — pui de 
focà al lui Dinu Petrescu. si Roland Pupaza 
sau ca veselul. simpaticul Pin Pin al Lumin: 
ter Cazacu, tineri. .actori', iata. cu drepturi 
„gale cu cei din carne si oase. Mi-a crescut 
imma cind lung metrajul nostru de desen ani 
mat a intrat si el in palmares, la loc de frunte 
prin Movăceşiii de Constantin Paun (marete 
premiu „on Creanga” pentru film de anima 
tie sau Temerarii de ta scara doi, tratind pro 
bieme ale tinerilor pionieri din zilele noastre 
si Miușchetarii lui Victor Antonescu incintind 
prin vervă si ingeniozitatea gagului 

A fost apreciata de specialişti si grafica ori- 


cate ține strimb un pantalonas de nazdrăvan 
fermecator ca Nàicà; o picătură de apa ce 
remura ca o lacrimă, pe o frunza, un peşti 


virstele. Ca și documentarul 
Paula şi Doru Segal (do: co 
pii“ mari și buni, pe care îi iubesc muit)ci 
neasti, capabili să arate cu tandrete matik 
emoţii de toate virstele. Pentru şcolari mai 
mici, emoţiile bac-ului care-i asteaptà. Si to! 
un frumos memento liric mi s-a părut filmul 
lui Liviu Niţu Sub ramuri de pădure, care 
parcă ne spune, printr-o imagine tulburatoare 
a naturii: „adu-ţi aminte ci de frumos mi 
roase iarba, cit de blinde sint animalele pa- 
durii. pe lingă cite lucruri trecem din ce în ce 
mai nepasatori'. Or. tocmai acesta e rolul ar 


Laurenţiu SIRBU 


Visu! une: zile 


dar citi actor: nu-şi imprumutà vocea unor 
nastrusnice creaturi desenate carora le dau 
viață, culoare, expresivitate din oft (sa nu- 
amintesc deci pe citiva. uşor de recunoscut 
pentru valoarea impecabilă a prestarilor artis 
tice: lon Caramitru Zamtirei de Ta 
tiana Apaħidear:) Virgil si Valeria Ogàsanu 
(prezențe mereu active si cu haz in desenele 
animate) Brindusa Zaita Silvestru (Pupăza 
tin tel de Lucian Profiresċu) sau recenta 
„garnitura“ de zile mari a Mușchetarilor lui 
Victor Antonescu: Rodica Tapalaga. cu iroma 


de vară 


Cristiana Nicolae 


hologica a problematicii virstelor copilariei 
Pe diferitele ei etape. S-a amintit problema 
Smnoasă a scenariului, calitatea povestirii 
pentru cei mici cu imperativele ei de claritate. 
logică epica, inteligibilitate. S-a critical ca 
racterul ades livresc. artificial al dialogurilor 
unor personaje-copii. Cite expresii originale 
si amuzante — ca aceea inregistrata intr-o 
seară la ,Panoramic' venind din partea lui 
Cosmin. patru ani: „Eu l-am vazut pe Pin Pin 
poimine de trecut”, — am auzit si in filmele 
noastre? Cre porecie, de pilda. (in afară de 


ei subtil-perfida, suculenta glasului lui Dem cele bine gasite in Egreta...) au colorat limba- 


Rădulescu si a! altora... Si daca recunoaştem 
cit de sensibil: sint copiii. în mod deosebi. la 
tonul care face muzica (si filmul), la efectul 
puternic emoțional pe care Ñ produce timbrul 
unei voci, vibrația calda, linistitoare, ori dim- 
potrivă, ascuţită, agresivă, putem susține ca 


"succesul multor relații ale filmelor cu parte- 


nerul, cu receptorul tot mai atent. tot mai 
cultivat, depinde mult si de ce auzim, De cr: 
care știu sau nu ştiu să se facă auziti și abia 
așa ascultați. Efectul educativ se poate pro 
duce sau nu și datorita acestui amanunt nu 
numai tehnic: vocea interpretului. (Un gra 
seiat de pilda, cum a fost cel din vorbirea 
ciorotului atb, mascota lui Gruia Novac, gra 
şeiat total nepotrivit. poate da peste cap un 


jul attor cutezători, diferentiindu-. individua 
lizindu-i si prin aceste accente? S-a remarca! 
 monotoria unor tipaje — unele desenate ir 
stilul vechilor benzi animate și destàsurate 
într-un cadru modern, care le 
face si mai vizibilă desuetudinea. conventio- 
nalitatea. 

Si incă extrem de mutte s-ar mai fi putut 
adăuga. daca şi alţi indreptatiti s-o tacă, pro- 
fesorii, ar fi fost prezenti aici. Daca timpul 
daca referatele... daca proiecţiile cu filme 
exemplificàri etc. etc 

Oricum. cistigul cei mai important. a fost 
cred. unul de valoare practică: a observari 
receptorului Creatorii şi-au „notat“ în suflete 
Sau în caiete, in planurile viitoare de creație 


personaj). E doar una din numeroasele ob- aceste voturi de incredere ori de neincredere 
ale publicului si mai ales cauzele. motivațiile 
profunde ale opțiunilor artistice. Concluzia fi 
ind, as zice. una (dar bunaj: cu copilul nu-i 
de glumit Decit dacă gluma ta se cheama 
Arta 


servatii „in direct”, prilejuite de aceasta gală 
Alte citeva au fost formulate în cadrul coloc- 
viului pe tema „Filmul pentru copii. factor im- 
portant în educarea tinerei generatii în spirit 
patriotic revolutionar Disc sţule (la care au 
participat regizori de film doċu 
mentar și artistic penteu copu; critici de ci 
nema? au accentuat neresitatea cunoasterii 
mai profunde a universului specific. precum 
+ a abordării, cu sinceritate si nuantare psi- 


invàtàm 
si noi, 
alături de ei... 


A. tran emoţiile acestei gale Ja patra! 
in dubla calitate de coordonator al testivalu- 
ui, dar si de participant în concurs, cu 


ai aventurilor doar unul sau doi copii, aici am 
avut de furcă cu un întreg echipaj de zece 
cutezători, străbătind Oltul de la izvor la var- 
sarea lui în Dunăre. Privelisti frumoase. desi- 


reciuburi pionieresti A existat si o selecte 
mai bogată de peiicule ale cineamatorilor- 
copii si un juriu anume care le-a distins pe 
cele mai bune. in acest an s-a desfașurat si 
colocviul pe probleme teoretice ale filmul 
pentru copii. vizind specificul lui artistic si 
foll formativ-aduc tiv Si ec ferate pe pes 
biemele diferitelor genuri — urmate de 
derbateri x de projecjii-esempittichu, Chiat 
: modestele expoziții personale de desene 
animate si folomontaje de ia ediţiile ante 
"oare au căpătat o altă amploare, concepute 
ca o mare şi reuşita expoziție colectiva cu 
caracter itinerant. A patra ediție a Galei 
noastre a putut oferi astfel o imagine tot mai 
conciudenta a preocupărilor sporite ale cine- 
matografiei românești fața de tinăra genera- 
tie. Am învățat mult din deficiențele edițiilor 
precedente, ne-am organizat mai bine si cu 
folos. Festivalul a prins radàcini, a capatat 
chiar o anume tradiţie în cei opt ani de exis- 
tentà. Se resimt — sperăm cu toții — efectele 


qur, inregistrate din fuga piutei. cu toate pe- acestor intilniri cu copiii, dar și ale intinirilor 


ripetiile provenite din setea de cunoaştere a 


creatorilor intre ei. De asemenea și asupra 


noi locuri si din situațiile mai dificile în care copiilor. din an în an mai receptivi, unii dintre 


se probeaza curajul copiilor. răspunderea, 
lare Lucie pe prian oara Cu ap 


tescu pentru a-i putea individualiza. Erou! 
principal al Egretei. f'ieregecdpaj. per- 


cei mai maricei, care au participat la mai 
multe ediţii ale noastre, devenind un fel de 
„specialiști“. Dovada, juriul lor din acest an a 


echipajul nostru. cu mic, cu mare, s-a impli- 
cat mai serios și eficace in această manifes- 


sonaj colectiv care trebuia bine diversificat tare cu rasunet tot mai ampiu, căreia s-au 
Proces care pune multe probieme: ale relații- § alăturat cu multa afecţiune și promptitudine 


lor complexe între copii. in timpul acțiunii fil- 
mului, ca si în timpul filmarii Deasemenea 


rea realității contemporane. În aceasta ediţie 


s-au prezentat mai multe filme oglindind pre- frumoasa a 


ocupări specifice vistelor mici. Dar răminem 
moca foarte mutt datori cu atitea nuanțe din 


omagii ni rp a onori se gon Ori- 
cum, au fost mai prezente ca altădată si mai 


Centrala România film . Consiliul National 
al Organizaţiei Pionierilor, Comitetul de cul- 
turà si educatie socialistà al judetului Neamt 


activitate de cunoaştere, de înțelegere 
tot mai lucida a fenomenului recepţie, 
printr-un studiu pe viu al psihologiei copilu- 
lui. Cu toate concluziile pe care le degajă o 
mai bună înţelegere a ceea ce aşteaptă copiii 
de ia noi. Le mulțumim tuturor celor care 


bogat reprezentate toate genurile şi speciile ne-au ajutat si ne ajută så ne realizam tot mai 


te filme. Att în concurs cì si în manifestările 
paralele: medalioane și retrospective cu se- 
tecti anto'ugice ale genurilor. simpozioane, 
ntiniri cu elevi, cu realizatori filmelor de ci- 


bine rolul și raspunderea artei noastre. 


Sub semnul Festivalului national ,,Cintarea României“ 


Pasiunea ... 


i n lumina pastelatà a zorilor. trenul stràbate 
o regiune minunată. Soarele e de-o suliță pe 
cer cind ajungem la destinaţie: Deva, rese- 
dinta judeţului Hunedoara, centrul ospitalier 
al unei ample manitestări de tradiție — Festi- 
valul culturii si educaţiei socialiste hunedo- 
rene Sarmis — aliată la a XIX-a ediţie. Re- 
vista Cinema urmează să fie prezentă la o in- 
tilnire cu cinefilii — avind ca temă „Actualita- 
tea și filmul românesc“. 4 

Pottiti, mai intii si mai întii, la intreprinde- 
reu Cinematografică Județeană, facem cu- 
nostintà cu directorul Viorel Jianu, cu profe- 
sorul Constantin Clemente, președintele Co- 
mitetului municipal de Cultura si Educație 
Socialistă — Deva. cu instructoarele Dom- 
nica Livescu şi Veronica Piciorus, cu redaċ- 
torul Alexe Mardari 
intima sală în amfiteatru din incinta im- 
punătorului Centru județean de cultură și 
creație Cintarea României devine repede 
neincàpàtoare, căci multi sint cei dornici să 
dialogheze nu doar între ei (Cui. — se pare 
— adesea işi oferă = i despre cinema, 
despre filmul românesc. În preambulul dis- 
cutiei este bine venit turul de orizont schițat 
de câtre cronicarul de cinema al Revistei 
Săptâmina, Nicolae Ulieriu, asupra filmului ro 
mânesc contemporan despre care — opi 
nează criticul — se poate vorbi incepind cu 
1971, anul cind o nouă promoție de cineasti 
işi facea debutul cu o zguduitoare mărturie a 
implicării in realitatea imediată, documenta- 
rul Apa, ca un bivol negru. 

Proiectarea citorva secvențe semnificative 
din trei filme diferite atit ca factură cit și ca 
scop etic și estetic — Cale liberă, Figurantil, 
Moromeţii — imi permite să fac citeva preci 
zàri legate de accepţia ,clasicàa' a noțiunii de 
actualitate care vizează esența universal- 
umană, cu toate implicaţiile și consecințele 
sale estetice referitoare la permanenţă si du- 
rabilitate, la limbaj și mesaj. 

Primul interlocutor, Traian Dinorel Stânciu- 
lescu, profesor de filosofie la Liceul nr. 5, cu 
o remarcabilă capacitate de penetrare a feno- 
menului de reflectare artistică a realități: — a 
„realității înconjurătoare de care sintem cu 
toţii plini, asemeni celor ce, locuind la 
malul mării, nu mai percep zgomotul valuri 
lor” — se opreşte la discutarea raportului 
dintre firesc și excepțional. Antinomie care 
iscă tensiune, dramatism. Cum este, de 
exemplu, secvența dezamorsării bombei din 
filmul Cale liberă, în care evenimentul excep 
tional scurtcircuitează munca de zi cu zi la 
șantierul metroului. Figuranjii are menirea 
de a puncta sugestiv descriptia cinemato- 
grafică. Pe alte coordonate de evocare artis- 
tică, regizorul Stere Gulea izbutește — zice 
vorbitorul — performanța de a transforma 
insâși istoria in firesc. Într-un film ca Nişte 
băieți grozavi firescul ține de o cotidiană 
abordare a problematicii contemporane a 
satului. Unghiul însă i se pare vorbitorului 
prea limitativ. 


Pentru inginerul Octavian Tabacauu impor- 
tantă nu este atit povestirea cinematografică, 
cit întrebarea de conștiință pe care filmul re- 
ușește sau nu să o lanseze. interesul său 
sporește atunci cind rezolvarea nu i se oferă 
in mod mecanic, ci el, consumatorul anonim 
de cinema, este incitat la o polemică cu sine 
însuși. Supralicitatul ,pozitivism' face adesea 
să be dilueze catharsis-ul, miza morală. O 
alta boală de care suferă peliculele noastre 
este — după opinia sa — aceea a verbozitàtii 
excesive 


Firească apare propunerea pe care profe- 
sorul Dumitru Susan o susţine cu argumen- 
tele experienţei sale de pedagog și împătimit 
cinefil: includerea în programa școlară a unei 
noi materii, arta cinematografică. Filmul 
poate fi o excelentă școală de educare a gus- 
tului, a emotiei, Unul dintre meritele ciclului 


la Deva nasc cinefili! 


Liceenii este și acela — consideră profesorul 
— că surprinde eternele ,frictiuni pozitive" 
dintre profesori si elevi. Despre filmul de in 
spiratie literară se poate discuta mult și din 
diferite puncte de vedere. S-au izbutit unele 
realizări meritorii, dar s-au produs si multe 
„Surogate”. O sursă nesecatà de inspiraţie ră 
mine istoria. Un film ca Horea a fost așteptat 
cu emoție. Există încă multe figuri remarca 
bile care și-ar avea loc într-o frescă a neamu 
lui: Dimitrie Cantemir sau Constantin 
Brâncoveanu, Eminescu sau Maiorescu. 

Scriitorul Vasile Bârgâu lansează un punct 
de vedere personal: un regizor de film cu 
ochi ager ar putea să descopere materia po- 
lemică pentru un film de actualitate în chiar 
miezul fierbinte al dezbaterilor acestei adu- 
nari 

Pictorul Gheorghe Pogan intră in dialog 
aràtind că se obișnuiește să se judece filmul 
românesc cu o prea mare severitate. Dacă ar 
fi să se refere doar la problema dialogurilor 
în traducerea filmelor străine, să nu uităm, 
intervine adaptarea, stilizarea care suprimă 
un coeficient mare de verbozitate. Ceea ce 
într-adevăr, ar putea fi taxat ca un viciu de 
structură este obisnuinta de a vrea ca, pe 
parcursul unui singur film, să se găsească re- 
zolvarea unei infinitàti de probleme. Și totuși 
o privire atentă și cit de cit familiarizată cu 
„Jectura” filmicà ar putea descoperi lucruri 
reuşite în două din patru producţii autohtone. 
Atunci abia se vor putea sesiza și semnificații 
de subtext înglobate în imagine. Cum ar îi, 
nu mai departe, inchiderea în plonjeu a ulti- 


Cimpulung Moldovenesc 


La Cimpulung Moldovenesc, pe 29 septem 
brie-3 octombrie s-a desfăşurat a doua ediție 
a simpozionului „Imagine-comunicare-educa- 
ție“ organizat de Biroul de Turism pentru Ti- 
neret. Participanți, într-o proporție firesc co- 
virsitoare, tinerii reprezentanți ai cluburilor 
de turism montan. Suporteri, în primul rind 
organizatorii: Aurel Borsan, vicepreşedintele 
Biroului de Turism pentru Tineret, arhitectul 
Gheorghe Bejan din cadrul serviciului de 
propagandă al B.T.T., Valentina Apostol si 
Cristian Cristea, din același „organism“, ca- 
dre didactice - plus reprezentanţi din multe 
domenii interesate de ,subiect': estetică, so 
ciologie, pictură, fotogralie, pedagogie, geo 
grafie, film, radio, critică de lilm. Ceea ce 
conturează o idee asupra importanței pe care 
organizatorii au acordat-o acestei; 
manifestări. 


U. Simpozion pe: tema Imagine-comuni- 
care-educație sugerează. din capul locului, 
un: spaţiu de dezbatere teoretica, în primul 
rind. De altfel, aceasta a și fost nota domi 
nantă a primei ediții desfàsuratà, tot la Cim- 
pulung Moldovenesc, anul trecut. Dintr-o do 
rintà legitimà de perfecționare a metodelor 
de lucru, anul acesta organizatorii au încer- 
cat o deschidere de unghi dinspre teorie spre 
demonstraţia practică. Simpozionul a căpătat 
astfel o forma mai complexa şi mai spectacu 


Vitale 
pentru cea de-a 7-a artă: 
cultura „ochiului“ şi cultura „sufletului“ 


mului cadru din Nişte băieţi grozavi. 
indrăzneaţă si modestă, Elena Pantiloiu, 
elevă la Liceul economic, atrage atenția ca 
profesorii ar putea ei înșiși să creeze acel 
timp necesar discutării filmelor care intru- 
nesc sufragii unanime sau, din contra, ne- 
mulțumesc. Serialul liceenilor, de exemplu. 
nu i-a încintat pe colegii ei în aceeași măsură 
cum pare că l-a interesat pe antevorbitorul 
profesor. Pentru adolescenţi, un film trebuie 
să descopere o lume. Desigur, o lume obiș 
nuită — dacă e vorba de universul vieţii coti- 
diene, dar și cu „un ceva” în plus. A-i înfățișa 
în film pe elevi în mod'veridic e greu, a le 
surprinde însă și aspiraţiile de cunoaştere, de 
autodepàsire este de-a dreptul foarte greu 
Această sinceră alocutiune l-a făcut pe Va- 
sile Tudosie, sef al Oficiului de difuzare a fil- 
melor Timișoara, să regrete că nu e vreme să 
se abată discuția si asupra unei chestiuni tot 
de maximă actualitate. Pentru că și reperto- 
riul trebuie să aibă „dramaturgia“ lui care să 
se înscrie în curba ascendentă a interesului 
spectatorilor de toate virstele, de toate prote- 
siile. 
- Cu certitudinea că între cinetilii de inima 
dialogul va continua, ne-am luat rămas bun 
urindu-ne 0 grabnică revedere. „Instanta- 
neul” sentimental al acestei intilniri cu cinefi- 
lii. din Deva il voi păstra multă vreme in me- 
morie: o sută și mai bine de persoane cu pri- 
virea fremàtind de interes. Interesul pentru 
cinema. Interesul și dragostea pentru filmul 
românesc. 


irina COROIU 
Foto: Victor STROE 


Cu argumente de pedagogu 
(Dumitru Susan) 


Cu exigentà juvenilă 


loasà: un concurs de fotogratie, graficà, dia 
pozitive, diasonuri; un concurs de ,programe 
culturale” (de fapt. mici spectacole de reci 
tare, cintece, scenete); un concurs de filme 
documentare profesioniste pe teme turistice 
și, în fine. o „Masă rotundă” care a readus 
simpozionul pe terenul teoriei. Principala ca 
litate a noii formule mi se pare a fi exact ca- 
racterul ei de „demonstraţie pe viu”. Pentru 
că o dezbatere teoretica poate avansa idei 
demonstrația practică le face vizibile prin 
tapte. 

La baza acestor ,fapte' sta tot un fapt: o 
inițiativă, extrem de interesantă si utilă a Bi 
roului de Turism pentru Tineret care a orga- 
nizat cluburi de „turism montan". specializat 
alcătuite din tineri proveniţi din diterite medii 

elevi, muncitori etc. Gestul răspunde unei 
nevoi firești a virstei tinere: nevoia de a fi im- 
preună, de a se grupa in jurul unor afinități; 
nevoia de cunoaştere, de informare, dar şi de 
comunicare a cunoștințelor acumulate: ne- 
voia de a se manifesta in faţa, dar si în cadrul 
societăţii. ideea de educație apare ca de la 
sine. In plus, viața „de montagnard' cum 
își spun ei — cultivă însușiri pe cit de nobile 
pe atit de necesare unui tinar in drumul lui 
spre maturitate: curajul, spiritui de solidari 
tate, disciplina, generozitate, puterea de a 
face faţă oricăror situaţii — și oricit de grele, 
Un pas mai departe ne duce exact spre ideea 
de comunicare, la nevoia de comunicare a 
propriilor experiențe. în cadrul grupului, dar 
și între grupuri. Un circuit nu inchis, ci des- 
chis spre lume. Spre lumi. Pentru că excursi- 
ile lor în munți sint tot atitea experiențe. Co 
pii ai timpului lor, ei au inlocuit, firesc, clasi- 
cul jurnal de càlàtorie cu aparatul de fotogra 


(Elena Pantiloiu) 


Cu sensibilitate de picto: 


(Gheorghe Pogan) 


fiat, martorul, dar si fixatorul emotiei şi tràirl- 
lor tor. Cu timpul, din sutele de imagini ofe 
rite ochiului, ei s-au deprins să aleagă, sa 
desprindă adică imaginea oarecare, banală 
de imaginea cu incarcaturà emoțională, ima- 
ginea capabilă să comunice stări, sentimente 
Din consumatori de frumos. ei au devenit 
creatori de frumos. Ca prima treaptă: foto: 
gratia; a doua; diapozitivul; a treia, care pre- 
supune recursul la o tehnică mai dificila şi 
mai pretențioasă: diasonul. Gen altminteri 
foarte apropiat filmului. Treapta a patra ar fi 
fost chiar fiimu! pe 8 mm., dar pina acolo ti- 
nerii montagnarzi nu au ajuns încă. Sà-ti al- 
catuiesti un program, să echilibrezi cintecul 
si recitarea cu mica scenetă, sau ,momentuf' 
poetic, sa-ţi gindesti, de fapt, o mizanscenà 
presupune un minim antrenament cultural. |n 
spatele programelor susținute (cu emoţii mai 
mici sau mai mari după caz) se puteau uşor 
descifra ,Jecturile vizuale” ale concurenţilor 
Deprinderea de a privi, şi capacitatea de a se- 
lecta pentru uz propriu cele văzute. Pentru 
că, deși cel de-al treilea termen pus în circu- 
latie de simpozionul de la Cimpulung — edu- 
cajie — pentru moment se referă, in princi- 
pal, la educația turistică, termenul nu cred ca 
trebuie limitat. Pentru aceşti tineri adunaţi în 
cluburi de turism educația se face „din mers' 
in cadrul grupului condus, cel mai adesea, de 
ghizi şi ei montagnarzi. Pasul mai departe se 
face tot din mers şi mi se pare deosebit de 
important, pentru că el conduce la o educaţie 
a privirii. incepind cu a privi ei s-au deprins 
să vadă dincolo de o imagine sau alta, sen- 
suri, Intelesul. Pe masură ce nivelul propriei 
intelegeri creşte. crește și șansa lor de a de- 
pista valoarea. Dar crește si exigenta fatà de 
munca lor si a colegilor. In timpul concursu- 
lui la care asistau cu sfințenie toți partici- 
pantii imaginile frumoase „in sine”, dar 
goale de sens, „cadeau“, fără drept de apel, 
in afara interesului privitorului, interesul fi- 
xindu-se, cu o siguranţă surprinzătoare, asu- 
pra acelor imagini de mare incarcatura emo- 
tionalà, cu mare putere de comunicare. Parti- 
cipanti şi concurenți, totodată, tinerii iși jude- 
cau cu luciditate operele si nu o dată „sita 
evaluării lor se dovedea mai deasă decit a ju 
riului. Un climat de maximă exigentà, dar si 
de fair play, pentru că aceiași ,intransigenti 
pentru care circumstanţele atenuante păreau 
că nu s-au inventat cind judecau la singe ne 
reusitele, amuleau, brusc, într-o admiraţie 
sinceră in tata unor imagini impecabile, de 
reala forţa emoționala 

Dacă punctul forte al simpozionului s-a 
plasat, de la sine, în zoha concursului celor 
tineri, punctul slab s-a arătat a fi prezentarea 
de filme documentare protesioniste pe teme 
turistice. care-a scos la iveala seceta din do 
meniul respectiv. „Pachetul” de filme prezen 
tate conţinea filme de știința popularizată, 
monografii judeţene, subiecte de tele-enci- 
clopedie și foarte puține filme dacă nu turis- 
tice, cel puţin. de informare culturală, cum a 
fost. Colinde, colinde străvechi de Olimpia 
Daicoviciu. (Premiul 1), Piatra de Vistea de 
Erich Nussbaum (Premiul 11), Ascensiunea de 
loan Ostrovschi. (Premiul 1). De altminteri, 
singurul film înscris cinstit temei turistice. 

Ca om de cinema martor al intimplarii si 
călător, la rindu-mi, fascinat de- varietāte 
„peisajului“ acelei tinereti avide de cunoas- 
tere, de frumos, de comunicare nu m-am pu 
tut împiedica să nu ma gindesc la folosul ci- 
nematografic al acestei intimplàri. La fața lo- 
culuj el nu apărea spectaculos, dar este. Toţi 
acești tineri montagnarzi cu minunatele lor 
imagini culese prin munţi. sint spectatorii fil 
melor noastre. Spectatori avizaţi, din moment 
ce s-au deprins să caute şi să găsească va 
loarea unor imagini, s-au deprins să comu 
nice cu lumea prin imagini. Cultura „ochiu- 
lui” şi „cultura privirii” nu pot ramine străine de 
cea de-a șaptea artă, care, se știe. si ea, la 
inceputuri, nu a fost decit imagine. 


Eva SIRBU 


(Vasile Bârgău) 


Cu experienţă de scriitor 


realizată 


unui stil cinematografic proaspăt. interesant 
Filmul Pădurea de tagi ne emotioneaza prin 


nobilul sentiment patriotic pe care-l conţine 


Astfel marchează ziarul .Vasterbottens-Kurt- 
ren“ în pagina dedicată festivalului participa- 


rea filmului Pădurea de fagi 


au adresat cuvinte de apreciere filmului si re- 


gizoarei. „Mihăilescu stie cum se face un film 
ideile sale despre cinema poartă semnele 


si are lăudabila ambiţie să demonstreze ca 


lit 
PA a 
si a 
i aniei iihi i 
a ll i ii 
iii fill tii, 


fli 
Hi Hi 
yli 4) i jb A | TA hi ii ul ii aj 


pentru 


ji: 
ilie FH ħ ji f 
di i i l 


TI 


wW 


| 


Şi ji li nii 
ii li ii uli (hini jikri 


T T Hr ja 
HAJ 


all II 


hi ii 
i ji 


all ITE H 


1 


M àrturisesc că nu mi-a fost uşor să scriu 
despre recenta premieră a Casei de filme 
unu, Muzica. e viața mea. 

Nu știam de unde să încep, de la ce capat 
să innod firul. Cu mintea doldora de refrene 
— un ritm sâltăreț de cha-cha, puţin foxtrol 
tactul charlestonului, soarele și mierea unei 
cantonete celebre ca „O sole mio“, indemnu- 
rile hazlii din cintecele de voie bună. lacrima 
nostalgicei romanțe, nonsalanta spumoasă a 
șansonetei — aveam, brusc impresia câ „gata, 
am găsit”, pot să incep desfășurarea pledoa 
riei pentru muzica ușoară (bunà), dar mă 
opream cuprinsă de sentimentul celui care 
din prea plin sufletesc nu izbutește să fie de- 
cit timid, dorindu-se elocvent şi detașat. Îmi 

: inventam o scuză, gindind că, din punct de 
vedere pur muzical, „de vina” ar fi generația 
din care fac parte, generaţia palpitind sonor 
la alte ritmuri, incluzind rezistenţa obligatorie 
la asaltul decibelilor, dar, o idee incàpatinatà 
incepea să mă domine. Exista un „ce“ 
anume, o strună a sensibilităţii maxime, vi- 
brind pentru fiecare, inditerent de virstă, sex. 
preocupări, căci homo sum et nihil 

Protagonistul filmului Muzica e viața mea, 
Gică Petrescu obținuse performanța senza- 
tionalà de a incinta cu a aceeași putere toate 
promoţiile care s-au perindat in ultima juma- 
tate de secol... 

O cortină strălucitoare iși mișca unduitoare 
falduri, o alta se ridică, dezvâluind privirilor 
spațiul iluziilor și al visului: scena. Lumini, 
efecte speciale, orchestre, corp de balet, du- 
ete de un comic savuros, afișe, amintiri, recu- 
zita, definind lumea spectacolului de revistă 
Minuite cu maximă abilitate de regizor, toate 
aceste elemente, impletite cu inregistrările 
radio-TV (atitea cite au fost si, din pàcate 
prea puţine) si citeva reveniri în decorul sele- 
nar al familiarei „Casuţa noastră, cuibusor de 
nebunii...” nu resping trecutul, ci doar îl tran- 
steră într-un tonic prezent continuu 

intr-un film dedicat vieţii unui interpret se 


în premieră 


A PA fundal pentru genericul unui film 
avind titlul Fiul stelelor, cerul instelat în care 
s-a metamortozat ecranul sălii de cinema se 
dovedeşte a fi panoramicul ecran al unei 
nave spațiale. O navă spaţială botezată 
probabil nu intimplàtor — cu un nume de le- 
gendà: Argo.. 

Temerari càutàtori ai linii de aur în anima- 
ţia românească actuală, coechipierii regizoru- 
lui și scenaristului Mircea Toia și-au luat ex- 
trem de in serios „misiunea de explorare” a 
unui domeniu al fanteziei nelimitate: anticipa- 
ţia. Reinnodind un prețios fir al tradiţiei — 
căci Aurel Petrescu, ,prim' pionier al anima- 
tiei românești. îşi trimitea personajul (iniţial 
erou de benzi desenate), Păcală, in ...Lună! 
Voga SF, intre timp, și-a sporit ponderea nu 
doar în literatură, ci și in cinema. Stimulată 
— evident — si de reala cucerire a cosmosu- 
lui inaugurată in deceniul șapte al mileniului 
doi. Prin dramaturgia sa, acest lung metraj 
de animaţie propune o interesantă suită de 
„deschideri“. „Deschideri” subsumate ideii de 
„iniţiere“. iniţiere în tainele viitorului, dar si in 
ale mitologiei. Pentru adolescenţi. cu precà- 
dere. O incursiune pe teritoriul imaginaţiei 
creatoare, a invenţiei epice sau plastice, dar 
și in filmografia genului stiintifico-fantastic 
(și — culmea — nu neapărat a filmului de 
animatiel). Schema narativă nu se indepàr- 
teazà mult de cea tradițională a basmului 
transferat din lumea fabulosului intr-un uni- 
vers intergalactic de secol viitor. O voce de 
rapsod (lon Caramitru) incepe să telateze 
odiseea protagonistului, odisee- care reface 
eternul drum al cunoașterii de sine, Căci per 
sonajul este supus necontenit unor „incer 
càri', testindu-i-se aptitudinile. calităţile, sti- 
mulindu-i-se maturizarea fizică și mai ales 
psihică. Confruntat cu locuitorii unei planete 
necunoscute, el invață să comunice cu ajuto- 
rul gindului şi să-și poarte singur de grija 
obligat să reediteze intr-un fel experiența 
prometeică a aprinderii focului, asociată cu 
deprinderea virtuţilor rațiunii şi memoriei, ale 
indeminàrii şi forței. Curind, curiozitatea îl va 
impinge să pâșească in „zona intersiză”, 
acolo unde se spune că „a căzut o stea" — 
de fapt nava sa natală — și să-și descopere 
adevărata origine. Un frumos moment: intilni- 
rea cu propria sa imagine de copil, o primă 
secvenţă incârcată nu doar de dramatism, ci 
şi de o metasemnificatie filosoficà, reinnoità 
si în alte scene in care eroul va fi contruntat 
cu proiecţii anabiotice de tot felul. amintind 
de tragica aventură a insului în luptă cu plàs- 
muirile planetel-ocean Solaris, capricioasă 
oglindă a meandrelor subconstientului uman 

Tinărul nu are defel infàtisare de super- 


strecoară, încă din faza scenariu-decupaj re- 
gizoral, un aer de firească melancolie. N-a 
fost să fie cazul Muzicii... Regizorul-scenarist 
iulian Mihu, creator apreciat, dar și contestat, 
şi-a demonstra! cu osebire apetenta pentru 
scenariile structurate astfel incit să-i permita 
realizarea unor eseuri filosofice despre viață 
şi moarte. Lumina palidă a durerii, Surorile, 
Procesul alb sau acel pisc pe care filmul ro- 
mânesc a urcat brusc, Felix și Otilia, stau 
marturie. 


Animatia, imbatabilă prin formi 


Un film ca Muzica e viața mea ar părea cea 
mai neașteptată opțiune, dar, cum arta ingio- 
bează şi o bună doză de neprevăzut, nu vad 
de ce, un cineast de valoarea și autenticitatea 
lui lulian Mihu ar face excepție. - 

Deci, revenind... sint convinsa, că regizorul 
a scormonit cu minutiozitate toate mărturiile 
pastrate in timp, semne ale unei cariere intre- 
pretative excepționale, ca mai apoi să le 
cearnă cu grijă, păstrind doar citeva „mostre. 


Prin muzică 
şi pentru muzică 
(Gică Petrescu 

şi Stela Popescu) 


bilele posibilităţi 


de vizualizare a imposibilului 


man, decit — poate — cind străbate spațiul 
protejat nu de clasica mantie, ci de „scutul 
propriei energii” — încă un argument in ordi- 
nea enunțatei serii de salutare „deschideri — 
demitizàari', reafirmind că SF-ul are ca princi- 
pal obiectiv explorarea universului uman, mai 
inepuizabil si mai imprevizibil decit cel al ori- 
càrui infinit stelar. Eroul devine veritabil ex- 
plorator galactic odatà ce ajunge capabil sà 
călătorească cu o navă construită ca o ...pre- 
lungire a simţurilor sale. O navă care, prin 
numele pe care-l primeşte — „Olandezul zbu- 
ràtor' — marchează coliziunea si cu sfera 
fantasticului. La un moment dat, se pătrunde 
în spațiul unei civilizații îngheţată intr-o zi de 
după cataclismul nuclear. lar travling-ul 
peste un peisaj industrial bizar produce in 
memorie un declic asupra unui de neuitat ul- 
tim țărm. Desigur. arsenalul faptic este mult 
mai bogat, oscilind, pe alocuri, între accente 


apăsat grotesti si, mai rar, pueril feerice, in- 
ventariind varii teme şi motive din recuzita 
specifică. Welis-iana maşină a timpului are ca 
semn distinctiv o inimă, aşa cum computerul 
are ,infàtisare' de creier. Nu putea lipsi nici 
războiul stelelor în care 'se angajează o su- 
medenie de echipaje care vor învinge 
printr-un efort de solidaritate. Antagonistul — 
personaj malefic, la inceput invizibil (și glasul 
lui Mircea Albulescu îi conferă terifianta ne- 
cesarà), capătă spre sfirsit „chipul“ unui 
scrutător ochi prins în plasa inteligenței şi a 
curajului. Un personaj dăruit cu haz este No- 
dul, cel ce innoadà gindurile și speranțele, 
cel ce-l încurajează pe erou sa nu abando- 
neze lupta cu acea forță obscură de care „nu 
se poate scăpa nici prin moarte”. Granița 
spre legendă e trecută din nou într-un episod 
de scurtă metamorfoză ornitologicà. De alt- 
fel, aici se vàdeste animația imbatabilă prin 


pentru uzul celor care nu se pot tupe de tra- 
ditionala schemă a filmului biografie, descħi- 
zind cimp liber pentru ampla-i demonstraţie; 
Gică Petrescu, contemporanul nostru, în to- 
pul preferințelor din totdeauna. dar, mai ales, 
de astazi. Un film pentru sufletele spectatori- 
lor mereu admirativi, egali recunoscători in- 


1erpretului de muzică ușoară Gică Petrescu 


pentru nenumăratele daruri muzicale pe care 
le imparte cu atita generozitate. Un interpret, 
un om care a descoperit in muzică elixirul ti- 
neretii fără batrineţe. 

Acest mare si prețuit artist iși demon- 
strează vocaţia cu căldură și lipsă de preju- 
decată atunci cind traversează imperturbabil 
mode, stiluri... râminind inainte de tot si de 
toate un om-spectacol. Un film construit fără 
contraste de atmosferă, càci, amănunt semni- 
ficativ, imaginea si sunetul par plamadite 
pentru a sluji acea unică clipa: inregistrarea 
pe peliculă, păstrind in permanent halou 
treamàtul sălii, explozia aplauzelor. Un flux 
magnetic, o participare simpatetică, stimulind 
verva cintàretului, cind „ce virstă are maes- 
trul?" se întreabă mucalit in film şi răspunsul 
vine ca un hohot destins: N-are! Maestrul 
adevărat n-are virstàl 

Cred că „pofta de cinema” de care suferă 
lulian Mihu nu l-a trădat nici de data aceasta, 
iar filmul. de o simplitate emoțională, este ca 
un zimbet de recunoştinţă adresat de cea 
de-a șaptea artă unui foarte iubit cintàret in 
numele tuturor spectatorilor. Pentru că Gică 
Petrescu a simţit mereu că „viaţa nu va fi ni- 
ciodatà destulă ca sâ-mi stingă setea de a 
trăi, prin muzică și pentru muzică”. 


lieana PERNES-DANALACHE 


Producție a Casei de liime Unu. Scenariul și regia: 
Julian Mihu. imaginea: Alexandru Groza Decorurile 
și costumele: Marga Moldovan Coregralia: Aneta 
Păunescu. Muzica: H. Malineanu. lon Vasilescu, 
Gică Petrescu, Għerase Dendrino, Temistocle Popa, 
Aurel Giroveanu, Pepu Popescu. Richi Stein. Sune- 
tul: ing. Mihai Orâşanu. Cu: Stela Popescu, Al. Arși- 
nel, Tamara Buciuceanu-Botez. Dem Rădulescu 
Siolan Banicà, Alexandru Lulescu. Nicu Constantin 
Film realizat cu concursul Radioteleviziunii Române, 
Teatrului „C. Tănase” si Casei de discuri „Electro- 
cord”. Film realizat in studiourile Centrului de Pro- 
ducție Cinematografică „București”. 


tormidabilele sale posibilități de vizualizare a 
imposibilului. Bineinteles, în limitele conven- 
liei grafice. exemplar stabilità si respectata 
de fiecare compartiment de creaţie in parte 
Căci filmul de animaţie ce altceva este decit 
materie plastică in continuă, spectaculoasă 
transtormare, clâdind tàrimuri de vis, insufie- 
tind, deopotrivà, personaje, mai mult sau mal 
puțin umanoide: sau chiar oameni-oameni. Si 
trebuie semnalat, într-o paranteză, un alt ele- 
ment de inventivitate care se sincronizează în 
mod surprinzător cu performanțe electronice 
de pe alte meridiane unde s-au „reînviat“, pe 
ecranul calculatorului, actori ai altor timpuri, 
personalitàti ale căror „coordonate” artistice 
au fost introduse în ordinator, preconizin- 
du-se pentru viitor distribuții nemaisperate! 
In cazul filmului de față — mai precis in anu- 
mite episoade ale serialului care a fost iniţial 
— s-a incercat ca eroul să capete trasàturile 
stilizate ale unui talentat actor (Marcel lures) 
Calchierea — acolo unde există — este 
foarte reușită si consecventa ar fi fost de do 
rit. Aşa cum un dram de sentimentalism com- 
binat cu un dram (în plus) de umor (eventual 
chiar autoironic) ar fi facut să sporească sim- 
patia spectatorilor de toate virstele. Cei ma- 
turi, ineditul digest. savurindu-l cu zimbetul 
pe buze, într-o complicitate amuzatà, cei ti- 
neri urmind retroactiv să parcurgă aceeaşi 
cale atunci cind vor fi ajuns să vadă la Cine- 
matecă Odiseea spaţială 2001, de exemplu, 
care, exact cu 20 de ani in urmă, revoluţiona 
genul filmului ştiințifico-fantastic. facilitind 
tot mai subtile intilniri de gradul trei 

Nu în subsidiar s-ar cuveni analizate meri- 
tele realizatorilor, dar fiecăruia în parte și tu- 
turor laolaltă li se datoreaza reuşita mai sus 
comentatà. Aportul individual a fost pe må- 
sura entuziasmului general. Ambiânța sonoră 
— muzica lui Stefan Eletteriu si sunetul ingi- 
nerei Erica Nemescu, inclusiv dificilul ,Jip- 
sing” — au fost la inaltimea decorurilor lui 
Mircea Sorin Georgescu, mobilitatea aparatu- 
lui de filmat minuit de Roxana Mihalcea a fost 
stimulată de fluenta animației semnate de 
Călin Cazan, Adela Cràciunoiu, Dan Chi- 
sovsky, Adrian Gheorghiu, montajul Manuelei 
Hodor evidențiind aspiraţia spre virtuozitate 
De reținut, deci. este nu doar morala filmului 
— poate prea apăsat impusă, cit ambiția 
acestor cineasti de a-şi revalorifica migălosul 
travaliu, plasindu-! pe orbita superioară a fil- 
mului de animaţie de lung metraj. 


Irina COROIU 


Producție a Studioului „Animatiim”. Scenariul și 
regia: Mircea Toia. Decorurile: Mircea Sorin Geor- 
gescu. Muzica: Stefan Elefteriu. Animaţia: Călin Ca- 
zan. Adela Crăâciunoiu, Dan Chisovsky, Adrian 
Gheorghiu. imaginea: Roxana Mihalces. Montajul: 
Manuela Hodor. Sunetul: ing. Erica Nemescu. Vocile 
personajelor: jon Caramitru. Mircea Albulescu, Mar- 
cəl lures, Mihai Cafrita. Ovidiu Schumacher, Stefan 
Sileanu, Virgil Ogasanu. Constantin Diplan, Alexan. 
drina Halic. 


P.. scriitor de la care am învățat 
arta ġew iu a fost Marin Preda: Era mai 
bine cu două decenii în urmă, el intrase 
deja în rîndul clasicilor cu „intilnirea din 
Paminturi' şi „Moromeţii“ volumul | 
(n-avea incă treizeci de ani, dar ăsta nu e 
un motiv de mirare dacă ne gindim că 
Blaga și Sadoveanu intrau, la aceiaşi virstà, 
în Academie), era extrem de modest şi 
prietenos, aşa cum a rămas pină în ultima 
clipă de viaţă. l-am mărturisit că m-au tul- 
burat cel mai mult dialogurile şi monolo- 
gurile sale. A ris, amuzat, si mi-a zis: „Ei, 
vezi?! Asta e!” Adică asta era arta lui, Arta 
lui de geniu al prozei române. Acum citeva 
zile vorbeam cu marele nostru actor Vic- 
tor Rebengiuc despre excelentul film făcut 
de Gulea după Moromeţii. „Cum de v-a 
ieşit, dom-le, atit de bine?” am întrebat 
„Simplu, ne-a răspuns interpretul lui Mo- 
romete. Ştiam cu toţii cartea lui Preda pe 


Monolog despre dialog 


N. cred in posibilitatea de a aprecia va- 
loarea dialogurilor unui film pe care nu l-am 
văzut, numai după lectura listelor de dialo- 
guri pe care le-aș citi de undeva. Așa cum nu 
cred că se poate califica valoarea plastică a 
unor imagini de film independent de valoarea 
de ansamblul a filmului. Si totuși, am asistat 
la ședințe ale unor jurii de decernare a pre- 
miilor anuale care tindeau (uneori reușind 
chiar) să premieze virtuțile plastice ale unui 
film foarte slab. Se spunea, bunăoară, că 
dacă nu examinăm valoarea imaginii, separat, 
unui operator, oricit de bun, care lucrează cu 
un regizor slab, nu i se va putea recunoaște 
niciodată meritele. Această judecată ar putea 
să fie adevărată, dar ea nu are nici o legătură 
cu estetica. La ce să raportezi imaginea, ca 
să vezi cit este ea de bună, de frumoasă. 
dacă filmul nu există ca operă? La ce să ra- 
portezi dialogul, dacă nu-l judeci în contextul 
filmului? Este, îndeobște, un adevâr știut că 
. dialogul din film este altceva decit cel din 
teatru, în care cuvintului i se conferă aproape 
toate funcțiile dramatice. În film, oamenii ac- 
tioneazà, cu precădere, nu discută, iar vor- 
bele lor nu fac decit să puncteze aceste ac- 
tiuni. Uneori aceste vorbe sint atit de puține 
şi atit de relative în raport cu ceea ce fac, in- 
cit, scoase din contextul dat, nu mai au nici 
un înțeles. În filmul documentar dialogul ia o 
formă specifică prin faptul că e înregistrat pe 
viu, foarte adesea interlocutorul unui erou fi- 
ind insusi reporterul. Forma aceasta directă 
de dialog are virtuțile și limitele ei. Între vir- 
tuti s-ar situa, desigur, valoarea pe are o con- 
feră filmului limbajul direct, autentic. El este 
de preferat în reportajele in care funcția in- 
formativă prevalează. Dar dialogul direct are 
și el limitele lui. 5 
Unul dintre acestea ar. fi riscul lipsei de 
conciziune. Pentru a deveni cit de cit relė- 
vânt, este necesar să i se confere un spațiu 
întins in care eroul să se poată dezvălui, fap- 
tul petrecindu-se prin acumulări cantitative. 
De obicei ideile valoroase, esenţiale pentru 
film, se prind în magma inevitabilelor banali- 
tàti care fură spaţiu și timp si, bineinteles, şi 
ceva din expresivitatea filmului. Încercarea 
reporterului de a directiona cursul discuţiilor 
pe fàgasul pe care și-l propune duce, din pă- 
cate foarte des, la schimburi de vorbe cir- 
cumstantiale, la fraze-sablon, la declarații 
conformiste; lipsite de vibrația exprimării per- 
sonale. Regizorul incearcà la masa de mon- 
taj, prin selecţie, să păstreze ceea ce este va- 
loros si să inlàture balastul. Această operaţie 
de esentializare are si ea neajunsurile ei. Cel 
mai mare dintre ele ar fi acela că tàieturile 


operate la masa de montaj intrerup discursul 


cinematografic, făcind necesară intervenţia 
„postumă“ a reporterului prin adaosuri de 
ffaze de legătura in comentariu. Se recistigà 
ceva din fluentà astfel, dar se pierde în au- 


teriticitate. lar filmul mai este păgubit si sub 
raportul unității stilistice. 


D în toate aceste motive, în filmele la 
care am urmărit un mai înalt grad de transti- 
gurare, am folosit adesea textul rescris, por- 
nit de la elementele autentice, respectind 
modul de gindire și exprimare al eroului, Ast- 
fel am procedat în tiime ca Nunta de aur, Cu- 
titul, Iscusinta, Surile, Bucureștiul văzut de la 
un metru inàaltime, Scrisoarea din orașul nou 
şi altele. Pentru ca această soluție să fie ac- 
ceptabilà, este nevoie, desigur, de indemi- 
nare literară, dacă nu de talent. Altfel apare, 
pericolul hibridului — frecvent în producția 
noastră de acest gen — în care nu mai poate 
ti vorba nici de autenticitate, nici de adevărul 


artistic propriu- ficţiunii. Senzatia dominantă 
în aceste cazuri este aceea de fals, de con- 
trafacere. Spectatotul are sentimentul că au- 
torul vrea să-l păcălească și filmul işi pierde 
orice eficienţă. 


Ei 
dinafară. După care am stat de vorbă intre 
noi. ca la clacă, de-adeviratelea'. 

Cu alte cuvinte, din cite am înţeles eu, 
dialogul lui Preda a fost fundația temeinică 
a filmului. 


fi l, 


cîrja gestului 


„ (Mere roşii: 


in filmele Cutitul si Iscusinta subiectivarea 
are lor prin mijlocirea confesiunii făcute de 
reporter. Tonul contesiunii, grav şi reținut in 
filmul Cutitul este determinat de caracterul 
cu deosebire dramatic al intimplàrilor a căror 
autenticitate este girată de înregistrările pe 
viu din imagine. Filmul devine astfel nu nu- 
mai credibil, dar el dispune si de un înalt 


„Vorbe, 
vorbe, 
vorb 
Această replică 
genială 
înseamnă 
pentru 
documentarist 
fuga de vorbărie 


grad de impresionare. În filmul iscusinta, co- 
mentariul scris la persoana inti, — o confe- 
siune, deci — se aude tot timpul în şoaptă, 
semnificind mai degrabă gindurile intime ale 
autorului care traversează un complex de 


Lecţia aceasta încerc s-o invit de vreo 
două decenii, de cînd am devenit scenarist. 
Mi-a reuşit destul de rar, doar în citeva 
filme. Personajul aġġ rad din Mere rosii, 
doctorul Mitică e un dăruit, un pasionat, 
un impulsiv. Dar şi un timid. Ca să-mi reu- 
şească acest relief moral a trebuit să migă- 
lesc un dialog concis pină la monosilabă si 
interjecţie, adesea replica lui era un miriit 
sau un deget ridicat. Am încercat asta şi în 
meseria mea de dramaturg: să forjez per- 
sonajele să vorbească puţin, scurt, să fie 
concise, ca şi cum cineva lé-ar mina din 
urmă: „hai, mai repede, mai repede, fără 
vorbe multe!” Eu, cred că printre scenaris- 
tii filmelor noastre locul prim ar trebui 
să-l ocupe dramaturgii. Mă gindesc la avan- 
tajul incisivităţii lui Paul Everac, la verva 
lui Tudor Popescu si Dumitru Solomon, la 
savoarea unică a lui Mazilu (ce film comic 
strălucit ar putea ieşi după capodopera sa 
„Mobilă si durere”), la imaginaţia comică 
inepuizabilă a lui Valentin Silvestru, la du- 
ritatea conflictuală a personajelor lui Mir- 
cea Radu lacoban etc. Nu sint impotriva 
promovării unor scenarişti noi si proaspeţi 
(ce ar fi dacă unii ar deveni profesionişti!), 
dar, pentru că veni vorba despre arta dia- 
logului, am zis cele de mai sus. 


lon BĂIEȘU 


culpabilitate in urma prejudecăţilor cu privire 
la generaţia tinără, prejudecăţi infirmate de 
faptele din film. În filmul Nunta de aur su- 
biectivarea este mai riscantă, deoarece fap- 
tele sint comentate-de unul dintre cei 12 fraţi. 
toți tractoriști, ai familiei Rusu. Vocea sa in 
film nu este alta decit cea a regizorului, iar 
textul — cele citeva pagini de maşină scrise 
de autorul filmului — sint prelucrate după 
zeci de pagini de stenogramă din discuţiile 
purtate cu acești oameni de excepție. Faptul 
a reușit pe deplin, datorită imprejurării că 
eroii filmului sint oameni ai ținuturilor natale 
ale autorului, acesta putind să se apropie 
pină la identificare de modul de gindire și de 
graiul- celor din film. Adevărul documentar 
este respectat integral — avind ca gir imagi- 
nile filmate direct, cărora se adaugă valenţele 
adevărului artistic obținute prin acest proces 
de esentializare, determinat de text. Filmul 
este concis si convingător. În Bucureştiul vă- 
zut de la un metru înălțime transfigurarea 
parcurge un drum si mai complex. Monolo- 
gul textului, constituit din scrisoarea unui co- 
pil către alt copil, concepută și spusă în stilul 
gindirii si tonului copilăresc, potențează și 
este potentat de imaginile despre Bucureştiul 
văzut in desene de către copii. Realitatea 
este exprimată astfel, cel puţin printr-o dublă 
mediere: a fanteziei copiilor, în desene și a 
gindurilor lor, în textul conceput de autor și 
recreind universul copilăriei. Pentru ca textul 
scris să-și păstreze autenticitatea și savoarea, 
comentariul este spus de un un copil pe care 
i-am pus să citească scrisoarea in fața micro- 
tonului, fără nici o pregătire prealabilă. Potic- 
neiile spontane petrecute pe parcursul lectu- 
rii scrisorii sporesc gradul de autenticitate și 
farmecul vorbelor din film. 


|, toate aceste filme monologul devine, 
cind este cazul, dialog, prin faptul cà eroul 
citează în stilul său (de exmplu, în filmul $u- 
rile) vorbele interlocutorilor sâi, sporind inte- 
resul relatării. Toate aceste filme au trecut cu 
bine proba practică a impactului cu spectato- 
rii şi cu critica de specialitate (toate sint filme 
distinse cu însemnate premii). Dar pentru ca 
acest tip de comentariu — monolog şi dialog 
în egală măsură — să funcţioneze, este ñe- 
voie ca filmul să fie gindit de la bun inceput 
în succesiunea montajului, ca o povestire. A 
lipi un astfel de comentariu abia la sfirsitul 
procesului de lucru pe un film care nu a fost 
gindit în sinteza sa ca atare, care a fost mon- 
tat la intimplare sau după alte criterii, nu 
poate duce decit la eșec. lar dacă insuşi to- 
nul acestui text are scăderi, decurgind din 
desconsiderarea stilului, din lipsa de cunoas- 
tere și intelegere a psihologiei, a inflexiunilor 
gindirii personajelor şi faptelor, rezultatul 
este, adesea, de-a dreptul vulgar 


Titus MESAROȘ 


Oamenii de aur ai studioului 


mare, imensă şi care mai şi funcţiona Urc re- 


n maşină si mă trezesc în fața unui vo- 
3—4 ori mai mare deci cel aj unei Da- 


ba de 


cascadorul 


Cum am filmat 
„un accident 


Toate erau ia alte 


studiam bucată cu bucată 
dAmensiuni. 


- 


şi le explic ce 


a cu ei 


int de neglijat. A venit sudorul 


$ mecanicul care o să lucreze la ranforsarea 


maşinii. Fac cunostint 


i 
ż 
$ 
5 
i 
ż 
E 
: 
i 
8 
15 


e 
& 
& 


H 
E 
îi 
$ 
i 
i 


sină trebuie făcut în funcţie de cele 16 tone 


ale ei care nu si 


au de făcut. Plecâm la filmare să pregătim to- 
tul pină la ,accident'. A doua zi 


de 16 tone“ 


hihi 


ik 


Ë 


june f menzile. Ambreiajul este foarte tare, accele- 
con- § rața bună, cu frina nu merge ceva Unul din 
în f mecanicii care a fost cu noi tot timpul la til- 


i 


ă $ 


- 


ji fili 


Me set 


imil: 

m i 

ARHI jib 

AL ċiġjii - 

iul lli j 
iini 

aiji 


pi o sj 
iiei fii: 


d 


in 
de la „Comori...“ 


Porn 


= 


mi TOTI 


kill l 
kl 
jil 


FE pi 


lj Mel 
ha iii 


TUR: 
ie 


B 


Da REAS ME GI DE a OMES tl DAD CÀ 
cr l-bard a EE S EO d e 


muri pentru o viitoare colaborare la un alè 
fie Mal foc O ISA Paea PE Jon viei 
cada cu ochii m încercind să n 


hi 


li 


— Poate un trailer, dar fără motor, ce zici 
a At POR PI st e e Repeat 


TE i 


shii i bi 1 A 
sade l H l iii gii ilhi 


iina 


pile 
HREH] 
ii li 
if liy 


i ii 


ji Aţi 
i HHT 


ji MLH. f 
EAT IA 


gi 


sah | pai: 


FL Sa 


HTHH iii HE 


ġ 4 


pem: TI 


jiġi i 
tali div ITI iii 


I muncii în universul filmului 


Universu 


tuin 


tare. Mă pregateam sa strig: „Stop“, 
du-mi asupra mea toată furtuna Ca un deus 


Mă adun... i 


ra „doamnei distinse“, intretinind 


alu 
conservatia printre 


iguranti' spunindu-le, 
, ce să tacă Malvina Ursianu pro- 


nuntà, în sfirsit, decisivul ;.Motorf'. În feh» 


a » regizor secund poate 


RAH 


insemna 


puni. Spirit de observație intru reținerea 


exactă a racordului de direcție, de ecieraj, de 
machiaj, de costum, de recuzită. Pentru ca 
personajul să nu fie intr-un cadru cu „Har- 


ial 


o 
si 


i 


pă 


Hir HRG e 
l hi 


il jifli HHH 
bil ii 
arie faf 
p y 


03 


ali: 


9: 


1 


ġita 


HAHH 
ied 
ij si 


ihi 


H iat HK 


hit 


Sara sensul TU it aw Vorbește. compietin- 


faţă Te ştie, nu te ştie, te mâsoară. Atit cit se 


fid 


vilni 


pau 


i iz: 
F tt hu 


il 


hi 


— 


$3i2 


ii: 


ji 


stii, 
HETF 


hl 


a il 


RE 


kiini 


amânunt: Cristina e 
de cei mai buni regizori și, după 


isborsor rosapai aval ajunge 1a mor 


vreau sa spun un 


fi 
iii 
slugi 


Ti 


$8. 


HIT 


il 


oiii: 


qi 


ij 


ip 


in 


d 


cadru 


lonescu 3 un 


rislina 


4 iu 


E: 


ji 


i 


14 


_din jest, invălule ademenitor 


nui om gospodar se cunoaște de 
deschizi poarta: in curte, viță de vie să 
, îngrijită de o mină harnică. Tufe 
coacăze negre și o mulțime multicoloră de 
trandafiri: albi, roz pal, roșii, infloriti, imbobo- 
uciti, inmiresmati, catifelati. Floarea 
prelerată a stăpinului casei: „Iubesc trandali- 
rul, pentru că e cea mai frumoasă floare care 
inteapà'. 
Ușa casei, tocmai după legi țărănești, se 
deschide primitoare. Pereţii sint văruiţi in alb 
şi un miros de piine caldă, proas 


H 


— Ti se pare, bre, așa miroase varul proas- 
pât, ori nu știai? 


Nu ştiam. De unde să știu? Odaia pentru 

e un adevărat muzeu. O șa, cu intreg 
harnașamentul, amintește vizitatorului că bir- 
batul casei știe a Privirea inregistrează 
si celelalte obiecte, unele așezate pe poll- 
cioare, altele atirnate de grindă un sen er 
fintat, ulcele pintecoase, o sarică mit şi 
mape cu tal picioare do-t Vn ai Sial cà ss 
nașe cu e să st as- 
per ră „Trei lezi, cuculeti...' 


— Lasà iezii, cà am trecut cam de multisor 
de virsta amintirilor din copilărie. Dar dacă (ţi 
plac poveștile, îi spune Bădia altele, la fel de 
adevărate și poate la fel de frumoase: că eu 
îs născut pe malul Siretului... 


Ating şaua cu sfială și mă arăt surprinsă de 
moliciunea el. Replica sosește prompt: 


— Dar ce credeai matale că-i, numai așa, 
de frumuseţe? Eu călăresc mai abitir ca la ti- 
nerete si dacă o fi să fie să joc un rol de 
domn pamintean, mă leg să stau drept, cu 
diriogii în dinţi, într-o mină cu o spadă și în 
cealaltă cu alta. 


notează riguros lonarele de specialitate. 
— Deci, e e Maftei, am venit... 


— Văd, stai jos, te rog. Bei un pahar cu vin 
roșu de Samurcas7 Eu l-am făcut, mai intii 
am plantat vita de vie, am săpat-o, am stro- 
pit-o, am îngrijit-o. Ehe! Pune viță şi bea vin? 
După multă muncă. 


Mă bucur că a pronunțat cuvintul „muncă“ 
şi chiar să lez o intrebare despre 
cum, în ce si cind a inceput lungul drum 


al muncii către actorie, dar int torul 
meu are poftă de vorbă așa că.. 


— O luăm binișor la început. Ori te gră- 
bești? Nu te gràbesti7 M-am născut pe 6 
martie 1920 in comuna Prăjești pe malul Sire 
tului. Am urmat şcoala normală și trebuia să 
devin învăţător, dar prin 1940 m-am prezentat 
la Academia de arte dramatice din lași, la 
examen care va să zică.. 


— Și? 


— Pe vremea aia. cind am dat eu examen, 
candidaţii si candidatele nu prea veneau de 
ta țară. Și nici nu prea arătau ca mine, sără- 
căcios îmbrăcaţi, cu incàitàrile legate cu 
sfoară si nici nu prea vorbeau ca mine, o 
moldovenească neaoșă, de pe malul Siretu- 
lui. Şi cred că nu erau nici obraznici, așa 
cum am fost eu. 


— Obraznic7 


— Ce-i de mirare7 Da, obraznic. Membrii 
comisiei aveau pe masà mai multe volume cu 
versuri. La întrebarea lui ion Sava, ce poezie 
ştiu și vreau să recit, am răspuns: Deschideţi 
dumneavoastră la intimplare una din cărți si 
ce poezie „cade“ pe aceea o ştiu. Şi „a căzut“ 


actorii noștri 


Ernest Maftei: 


Bilanţ? 
Nu-i cazul. 
Am făcut 

numai 

120 de roluri 


„Ştefâniţă-Vodă” de George Coșbuc. Am in- 
ceput să recit tare si sonor. Exersasem inde- 
lung pe malul Siretului, cintind şi recitind de 
se auzea pină la Buhoci, la cinci kilometri de 
părtare. La un moment dat, actorul Aurel 
Ghitescu m-a oprit, intrebindu-mà calm de ce 
“tun și fulger asa. Sigur pe mine, încălzit de 
versuri, i-am replicat: pentru că Ştefâni- 
tà-Voddà avea virsta mea, adică în jur de 20 de 
ani. 


— intimplarea a continuat să-și joace ro- 


tul? 


— Ştiu si eu? Următoarea poezie s-a numit 
„Lebedeie”, un sonet din, „Caleidoscopul lui 
A. Mirea”, scris de D. Anghel si St. O. losif. 
Examenul se incheiase. l-am privit pe exami- 
natori cu amărăciune, neincrezător. C. Focca 
s-a apropiat de mine, intinzindu-mi o banc- 
notă. Băiete, mi-a spus, ai reușit și vei fi bur- 
sier. Pină una alta, ia suta asta de lei și du-te 
de prinzește, că eu cred că ești flămind. 


— Asta a fost tot? 


— Asta a fost în octombrie, pentru câ la 1 
martie, din cei 30 de candidaţi admiși au rà- 
mas după o primă „triere“ numai 15, iar pină 
la al vire nu ştiu cum s-a făcut, cum s-a 
dres, dar de absolvit am absolvit doar eu, în 
1944. Examenul l-am susţinut cu lon din „Nè 
pasta“ lui LL. Caragiale și cu „Avarul“ de Mo- 
lière. 


— citeva apariții nesemnificative, in 
film, Călinescu v-a distribuit in rolul 
principal— comunistul Anghel— din „Destă- 
oieri 3 amintiri vă leagă de acest prim 
mare r 


— lntii si intii, protestul unei regizoare ce- 
lebre in epocă. La scurt timp după inceperea 
filmărilor, a vizionat materialul filmat, m-a vă- 
zut si pe mine in „carne şi oase” și i-a spus 
regizorului: „Voi nu stiati că pentru un ase- 
menea rol este nevoie de un bărbat înalt, vol- 
nic, puternic, unde l-ați găsit pe Ernest Maf- 
tei, că-i așa de pricăjit, numai dacă s-ar naște 
~ -doua oară poate corespunde personaju- 
ui...“ 


pricep ame ao Erna Maftei 
în distribuția lui, ne vom reaminti răs- 
foind presa vremii: „Oricit de simplu și cum- 

ar fi eroul in vi nu se poate ca artis- 


ul să nu descoperi 


e in adincul unul aseme- 
nea sufiet patosul eroic al participării la revo- 
ra db aer uneori tainic, nemărturisit, dar 
a existent către culmile viitorului. 

Un asemenea patos il caracterizează pe An- 
=. a fost relevat de actorul Ernest Maftei. 
1 tegte să individualizeze cu artă pe 
combativul secretar al organizației de partid 
sătești. Viu și expresiv, chipul secretarului îţi 
rămine in minte prin strălucirea ochilor, prin 
pasiunea pe care o pune omul acesta in tot 
ceea ce face, intransi sa de comu- 
nist, față de greșelile tovarà: si uneltirile 
per erp li a pasbowejai A pro ei si 

ci 
se desfășoară pe fundaluri albe“. 


— Întotdeauna am respectat ideea perso- 
najului, ideea replicii, dar am făcut-o pe 
limba mea, în felul meu, adică i-am pus carne 
și singe, i-am suflat viață din viața mea. 


— Aţi avut un chip si o fire potrivite pentru 
un anume „empiol“. 


— Așa este. Chip de țăran. Dar mai e ceva. 
La filmul Convoiul, de pildă, trebuia să spun 
o serie de replici care nu făceau decit să re- 
pete faptele de pe ecran. Nu merge, i-am zis 
regizorului Mircea Moldovan, nu vreau să ma 
fac de risul lumii, la bàtrinete. Să știi că eu 
transform personajul, îl fac mut. Zis si făcut. 


Numai că la un moment dat, în film, îmi 
moare băiatul şi eu, copiesit de durere, ies 
din mulțime si strig citeva cuvinte. Călaul 
convoiului se repede la mine, dar in aceeași 
clipă eu redevin mut. În felul acesta i-am dat 
o biografie personajului, l-am completat, l-am 
„inviat“, l-am scos din litera scenariului, tran- 
spunindu-l în viaţă. 


— Întrebarea, fie că este simplu sau com- 
plex formulată, tot aceeași idee tinde să răs- 
colească: cum se apropie actorul de perso- 
naj, cum il dezghioacă, cum îl plămădeşte? 


— Dacă ajungeam învăţător, as fi făcut din 
satul meu un sat model. M-am hotărit să fiu 
actor şi deci trebuie să fiu un model pentru 
toţi ceilalți. Aşa că, omul Ernest Maftei se 
plimbă, visează, ascultă inima pămintului di- 
pindu-și urechea de scoarța lui bună si as- 
prà, se încarcă cu tot ce e viu si frumos în jur 
şi se apropie de un rol, cu tot sufletul, îl cu- 
prinde, îl stăpinește, se contopeste cu el şi-l 
redă oamenilor, așa cum simte ei că ar avea 
ei nevoie. Să nu scrii tot ce am spus, ar pu- 
tea crede lumea că sint lipsit de modestie. 


— Lipsit de modestie? „Modest, modest 
pină la disperare, actorul Ernest Maftei se dă- 
rule de fiecare dată cu aceeași patimă unui 
erou sau altul, necerind altceva decit să fie 
crezut. Si este. Cum ar putea să nu fie?“ 


— Nu m-am considerat niciodată un actor, 
ci un pedagog. Un pedagog care n-a uitat 
versurile lui Lucian Blaga: Copilul ştie că iu- 
birea și înțelepciunea lui e joaca. Tinărul știe 
că joaca şi înțelepciunea lui e iubirea La bă- 
trini, joaca şi iubirea e înțelepciunea. 


— Ernest Maftei, știu că sinteti dramaturg 
şi poet. 


— Cu dramaturgia e o poveste mai veche... 
— În 1958, la Festivalul teatrelor dramatice 
la, 


cu premiul i. Cronica de specialitate 
nota cu entuziasm: „Piesa a abordat drama si 
comedia de bun gust, meritind cu prisosintà 
repetateie aplauze la scenă deschisă cu care 
publicul a răsplătit-o sincer și corwins, preju- 
indu-i căldura și sinceritatea. Autorul, căruia 
mediul țărănesc ii este familiar, nu s-a ferit 
uneori nici de locurile comune, dar „inovaţia 
sa” constă in maniera directă, necontrafà- 
cută, in maniera pleptișă, nerafinată in care 
abordat aceste probleme. A avut șansa 

de a găsi lim teatral al lumii rurale, a 
lui, limbaj pe care, in 

proză, scriitorii noştri l-au aflat mai demult“, 


— Văd că despre teatrul mai ştii cite ceva 
Să-ţi recit o poezie de-a mea: „Odată mi-a ie 
şit în drum un ciine/ bubos și chior/ murdar 
de glod/ șchiop de-un picior/ si tare infome- 
tat/ Aveam într-un ziar un colţ de piine/ dar 
pină să i-l dau, el m-a muscat/ biet vaga- 
bond/, de cind ii fi umblind fără de hrană/ 
bătut de oameni, și ciupit de muște,/ chelă- 
lăind după un pumn de huște./ Mi-am șters 
cu piinea singele din rană/ și-am dat-o lui 
apoi să o mănince/ de-atunci toți clinii sar/ 
ca să mă muste'/ 


— Bădie Maftei, in cite roluri „aţi ars“ pină 
acum, păstrind neatins secretul „o prezență 
de neuitat"? 


— Dacă stai să le numeri, sint peste o sută 
douăzeci. Şi uneori e bine să-ți mai tragi su- 
fletul, numărind. „În fiecare noapte ginduri/ 
Fărim în mintea mea ca-n piuă/ Si nu-mi dau 
pace pin' la ziuă/ Stihii şi stihuri“ Între sapă 
si cażma mai ticluiesc cite un rondel, Se 
spune că dacă te prind muzele, nu scapi cu 
una cu două. Bunăoară cu epigrama: să vezi 
cum s-a potrivit treaba, cum s-a răsucit, 
vorba e că am apărut și in antologia epigra- 
miştilor. Dar parcă m-ai întrebat de roluri, nu 
de altceva. Stind strimb și socotind drept, 
uite, numai Sergiu Nicolaescu m-a distribuit 
în trei roluri de neuitat pentru mine. In 
1927—1928, cind eram într-a întiia primară, 
am luat ca premiu „Velerim si Veler Doamne" 
cartea scriitorului Victor ion Popa. De unde 
să ştiu eu, atunci, că după o jumătate de 
veac se va face un scenariu după carte și eu 
îl voi juca pe Petrache cantonierul... Sau rolul 
din Războiul pentru independenţă sau cel din 
Mihail ciine de circ sau... despre fiecare ar 
cam fi ceva de spus, că eu n-am ales nicio- 
dată rolurile după întindere, cum s-ar zice, 
după numărul de pagini. Eu știu de la ai mei, 
țăranii din Prăjeşti, că dacă bati un cui si l-ai 
bătut bine, scindura nu se mai clintește din 
loc. Cam asta ar fi. 


— Spuneti-mi de ce ați părăsit teatrul? 


— Eu am o părere a mea, deja verificată. 
Nu poți să alergi cu sufletul la gură de la re- 
petiția generală la platoul de filmare, să gifii 
între secvențe, străduindu-te să-ţi dai totuşi 
măsura talentului. Dar dacă nu s-ar fi inven- 
tat filmul, fii fără nici o grijă, rimineam in 


teatru. 


— Cu ce incepe o zi din viața dumnes- 
voastră? 


— Mă gindesc la ce si cit am făcut, dar 
mai ales la ce și cît mai am de făcut. 


ileana PERNES-DANALACHE 


(Urmare din pag. 4) 

a avut scenariul acelui frumos film lacob nu 
cunosc nici măcar dacă filmarile s-au fàcut 
intr-un singur loc (comună, funicular, am- 
biantà, etc.) — dar senzaţia locului asta, pur- 
tarea spectatorului prin locul ăsta, reacțiile 
eroilor filmului la acest loc, ramin un dat al 
reuşitei filmului. ca autenticitate. Și ajung 
astfel la o altă problemă, la un alt aspect al 
scriiturii de film: localizarea acţiunii. Esie 
inutil (aș zice „inuman“), så scrii, de pilda 
următorul text: „Ana traversează sala cantinei 
cu platoul in mină, iese din sala de mese — 
prin ferestrele acesteia se zareste un tren ac- 
celerat trecind in goană — afară se cutre- 
mura de frig. priveşte cu speranţă crestele 
munţilor, lasă platoul să-i cadă din minà...', 
iar tu să vezi, pe ecran: Ana traversind sala 
unei cantine dintr-o binecunoscută întreprin- 
dere bucureşteană in care cei de la mese sint 
in càmasà — prin ferestrele cărei cantine se 
zāreşte, fugar, un Diesel-electric filmat câtre 
Timpa — afară se cutremura de frig, privind 
un lan de floarea soarelui filmat in Banat si 
scapind platoul din mină, acesta cufundin- 
du-se intr-un noroi reavân... Sint convins că 
un om care se hotărăște să scrie o partitură 
literară pentru un viitor film (am impresia cà 
am descoperit un termen cu această „parti- 
tură pentru un film” — fie-mi iertata lipsa de 
modestiel), are obligaţia. înca din text, a pre- 
ciza Locul in care işi propune desfasurarea 
acțiunii, ambianța, mirosul acestuia unic, 
pentru că el există — și asta numai pentru a 
veni in întimpinarea regiei, a obliga în mod 
creator regizorul să facă un acasă cinema- 
tografic din filmul sàu — şi nu a-l lăsa (pen- 
tru că se poate, pentru că e mai comod 
sau distribuția, sau etc), să recreeze spa- 
tial-geografic, sau local, o lume creată mo- 
zaical, deci fără putere de convingere 
Amintiţi-va pentru exemplificare extraordi- 
nara penetrantà a unor pelicule precum: Un 
condamnat la moarte a evadat filmat intr-o 
celulă; Hamiet-ul lui Laurence Olivier (in cas- 
telul Elsinor), incidentul (un vagon de me- 
trou) sau Mihai Viteazul (in acest caz — o in- 
treagă tarài). 


$. incà, dialogul: dacà existà o vorbire 
„Ca-n literatură”, sau una „ca la teatru”, 
există si o vorbire „ca-n tiime“ — dar care e 
departe, e foarte departe de vorbirea „ca-n 
viață“, asa cum am crezut multă vreme si am 
greșit amarnic incercind să o folosesc in sce- 
narii, Tirziu am înțeles că vorbirea cinemato- 
grafică, dialogul cu alte cuvinte, obligă la o 
concentrare alit de puternică, trebuie să fie 
atit de sintetică, incit a incerca să procedezi 
invers — adica a incerca să vorbeşti „can 
filme” in viața de toate zilele, ar fi. practic, o 
imposibilă comunicare: ceva ca un dialog in- 
tre două mitraliere surde. Si, iarâşi, destul de 
tirziu am înțeles că din moment ce eroul 
apare pe ecran schimonosindu-se de durere, 
este inutil să mai și explice, verbal, cà il 
doare măseaua; sau că patrunzind in sala de 
şedinţe a intreprinderii, delegatul de la judeţ 
— pe care l-am văzut anterior şi ştim deci ce 
funcţie are — să fie prezentat muncitorilor de 
câtre preşedintele de sindicat: „Dinsul este 
tovarășul X, de la județ, va participa la lucrà- 
rile noastret'. 

Citind un bun scenariu de film (din păcate, 
şi de neinteles, publicaţiile noastre de specia- 
litate omit publicarea unor scenarii cele- 
bre!?), este imposibil să nu remarci concen- 
trarea dialogului. redus la esentialul necesar 
comunicării, nereferindu-se la. vreun 'ama- 
nunt. Un film văzut, si povestit apoi cu voce 
tare — așa cum fac puștii, în grup — acesta 
este, cred, modul, formula în care se poale . 
scrie un merituos scenariu — cu condiția ca 
filmul „văzut“ să nu existe, ci să fie realizat 
abia apoi, după acel text propus. inainte de 
realizarea fiimului Mihai Viteazul, intr-o re- 
vistă literară a apărut un fragment din scena- 
riul acestuia scris de redutabilul scriitor şi ci- 
neast Titus Popovici; pe cei interesaţi, la rin- 
dul lor, a încerca să scrie pentru cinema, îi 
rog să recitească acest fragment al unui sce- 
nariu de excepţie: vor înțelege mai bine ce 
am vrut să spun în 'rindurile de mai sus. 

Una peste alta şi in ceea ce priveşte textul, 
partitura cinematografică scrisă, lucrurile nu 
numai că pot pârea complicate, dar chiar si 
sint. Au existat (Cesare Zavattini, de pildă) si 
sin! scenariști celebrii — numele lor a rămas 
si va râmine ascuns in spatele principalului 
realizator al filmului, regizorul — și este ab- 
solut normal. Un scenariu, pentru un regizor 
(in atara faptului în care însuşi el, regizorul, 
este și scenaristul propriului său film — ceea 
ce e ideal!). reprezintă paleta pentru un pic- 
tor: regizorul îşi va așeza pe paleta asta culo- 
rile şi le va combina precum dorința și talen- 
tul său; condiţia insă e aceea ca paleta să re- 
ziste, să nu fie făcută din mucăva... Esenţa 
mesajului filmului o dă filmul însuși, odată ie- 
sit pe ecrane și mai ales aşa cum a ieșit, 
el, insă, mesajul ăsta, chiar și „in nuce', 
trebuie neapărat a fi conţinut în sce- 
nariul cinematografic. Dar nu numai atit: in 
Surorile de pilda, mesajul piesei lui Horia Lo- 
vinescu a fost păstrat in intregime, dar, desi 
atit Mihu cit şi subsemnatul au câutat să 
esentializeze cinematografic dialogurile dra- 
maturgului, coplesiti poate de respect față de 
personalitatea acestuia, n-am dus lucrurile 
pină la capăt și filmul a ieșit așa cum a ieșit: 
un hibrid. Onorabil, mă rog, dar hibrid. 

Cred că — şi repet, în incheiere — a scrie 
un scenariu pentru un film nu înseamnă ni- 
mic altceva decit a povesti hirtiei albe, indife- 
rent pe cîte pagini, un frumos film pe care 
l-ai văzut, care ţi-a plăcut sincer, cu condiția 
ca acesta din urmă să nu fi existat niciodată. 


Horia PĂTRAȘCU 


stop-cadru 


Între alb-negru și color 


- i oată curtea boierească trăiește liniştită 
si bogată, (...). Fără a fi risipă si zarvă, curtea 
pare populată și bogată" — casele boierului 
Dinu Murgulet şi. antitetic, universul lui Ta- 
nase Scatiu — „Intr-o curte mare se intin- 
deau șiraguri de case de nuiele lipite cu lut. 
sandramale de scinduri; cotinete de gain: 
(..) în fine, tot felul de acarete, făcute in 
pripă si pe ieftin.” Astfel iși construiește scrii- 
torul personajele, în alb și negru, pe un sis- 
tem de opoziții care torțează progresia dra- 
maticà; realismul lui Duiliu Zamfirescu se ci- 
teste prin corectivul clasicismului. in filmul 
lui Dan Pita, reluat la Cinematecă in debutul 
stagiunii. raportul devine mai subtil, persona- 
jului pozitiv i se adaugă un „bemol“ la cheie. 
în timp ce personajul negativ beneficiază de 
un ,diez', tăcind ca opoziția så fie mai puțin 
drastică spre profitul realismului. al 
credibilitaţit. 

Relevantà in acest sens este secvența petl- 
tului, unitara functionind — prin poziție si cus 
mul de motive — ca uvertură: „echipajul“, în- 
dreptindu-se spre Comăneşteni, este petrecut 
de o liotă de copii puși pe sotii, pe-care sluga 
n-o dovedește. Cadrul subliniază derizoriul: 
lipsa de respect se echivalează cu lipsa de 
teamă. Arendașul patrunde in casa lui Mur- 


gulet daca nu neobservat. oricum neidentifi- 
cat: semn ca „obiectui” nu reprezintă un peri- 
col. Scatiu este insotit de o mama (antolo- 
gica partitură a Elizei Petrachescu) ce nu-și 
disimuleaza nici condiția, nici viciul „CO- 
neacul numai ce-l miros şi-mi face bine’ şi 
o slugă unsuroasă cu ascendentà în dicken- 
sianul Uriah Heep: peisaj sordid. mai puţin 
pernicios însă decit maleticul evoluind in 
„cimp steril”. Prin aglomerarea atributelor cu 
semn negativ — nu este un paradox per- 
sonajul se ,umanizeaza', devine inteligibil si 
pasibil de un nou tip de relatii. Atmosfera de 
la conac — poză pe cutia de bomboane ce-o 
primea bunica in dar (atit: imaginea este 
semnată de Nicolae Mărgineanu), defineste o 
stare. un mod de existenţa chiar: imobilitatea, 
cantonarea intr-un timp revolut, în ultimă in- 
stantà lipsa de vlagà (fraza domoală spusă cu 
voce hiriită de Vasile Niţulescu, transparența 
Cristinei Schiopu). Taberele stau faţă în fața, 
dar lupta nu se va da 

Dur pină la grosolânie, abuziv, neinteresat 
in arta simulării si a disimulării, Tânase Soti- 
rescu capâtă prin Victor Rebengiuc o forța 
copleșitoare Nu mai este doar „exponentul 
noii clase”. E! crește in consistenţă. individu- 
alitate şi materialițate Devine astfel posibilă 


vă recomandăm 


Simbolica „arcă a lui Noe“ 


N u cred că greşesc prea mult dacă văd 
ingerul exterminator printre operele „suma- 
tive“ ale lui Bunuel: se simt aici, ca şi in Viri- 
diana sau în Farmecul discret al burgheziei, 
infiltratii subtile ale experimentelor sale mai 
vechi, participante acum la o sinteză cinema- 
tograficà de mare originalitate. 

:: S-o iau — însă — de la început. Adica 
de la inceputurile carierei lui Bunuel. S-ar 
putea spune că — intr-un fel — marele regi 
zor a fost, de-a lungul vieţii sale, un bun in- 
sotitor al secolului şi al principalelor lui ex- 
periente artistice. S-a afirmat, după cum se 
știe, odată cu avangarda, căreia i-a oferit 
operele cinematografice cu cel mai mare im- 
pact: Ciinele andaluz (1928) si. Virsta de aur 
(1930). A exersat atunci — asemeni colegilor 
lui din toate artele, de la Breton si Eluard la 
Picasso și Miró — imagismul șocant si sim- 
bolistica brutală, cu substrat psihanalitic. A 
evoluat apoi câtre activismul social al Ţării 
fără piine (documentarul din 1932), intr-o 
anume simetrie cu trecerea românului Geo 
Bogza de la poezie la reportajele demasca- 
toare din anii '30. Pe aceeași linie, dar în 
contextul istoric de după războiul al doilea, 
de revendicări întru recuperarea ,restantelor' 
de civilizaţie ale lumii sărace, vor merge ma 
joritatea filmelor perioadei mexicane. Los ol- 
vidados (1950) si celelalte. Tot atunci, Bunuel 
a găsit de cuviință să testeze si noile inclina- 
tii ale cinematogratului spre ecranizare si 
spre povestea sentimentală, drept pentru 
care filmografia sa înregistrează o adaptare 
după „La rascruce de vinturi”, Abisul pasiunii 
(1953), (ceea ce justifica — bunăoară — ana- 


liza unui Bunuel „De la suprarealism la melo- 
dramă“, cum a sunat titlul unei prelegeri sus- 
ținute de criticul Aura Puran in cadrul 
Cursului de istorie a cinematogratulul organi- 
zat cu citva timp în urmă, în stagiunea 


Parabola unui impas 


Mari partituri pentru mari interpreti (Victor Rebengluc. Rodica Tapalagă 
Carmen Galin în Tänase Scari de Mihnea Gheorghiu si Dan Pita' 


relația cu personajul creat (atit de suculent) 
de Rodica Tapalaga. sau cu personajul mutei 
(Carmen Galin) o ipostază cu totul spe- 
cială a eroului, meritind o discuţie aparte —, 
corectind”, în același plan, si cuplul inițial 
Tanase-Tincuta. 

Ceea ce pare, la o primă lectură, agresiune 
este, de fapt. o cedare; unica schița de es- 
chivă, repede stinsă, a lui Murgulet este ,fo- 
dulia': „Zău asa, coane Dinule, cind zice 
mama că eşti fodul... De-atita vreme vecin cu 
moșiile şi să nu ne lovești dumneata o dată 


1985—1986, de Cinemateca bucureșteană). 
In sfirsit, la începutul anilor '60, marele regi- 
zor se dezvăluie prin Viridiana (1961) şi Înge- 
rul exterminator (1962), filme care semna- 
lează prin anumite date ale lor, intrarea in re- 
zonantà cu problematica existentialismului si 
mai ales a literaturii absurdului. În același 
timp, ele păstrează, in forme rafinate, unele 
elemente de onirism şi de simbolism șocant, 
„post-avangardiste”, să le spunem, precum și 
altele de critică socială, deviată spre satira 
De asemenea, par o serie de luări de poziţie 
față de catolicism — de pildă — in Nazarin 
(1959) si conduse pină spre Tristana (1970). 
Cu aceste „arme“ in panoplie, Bunuel reu- 


rul exrerminator de Luis Bunuel 


cu Silvia Pinal, Enrique Rambal, Jacqueline Andere) 


note de regizor 


Misterul cuvîntului, misterul imaginii 


CAORA astăzi, romanul lui Stanislaw 
Lem, ecranizat de Tarkovski, se defineste ca 
una din operele de virf ale secolului nostru, 
reprezentativ, mai ales, pentru spiritul mijlo- 
cului acestui veac deschizător de noi destine 
ale umanităţii. Valoarea romanului nu constă 
însă doar in acest „Geistesgeschichte”, ci, 
desigur, în întreaga formulare literară inclu- 
zind simbolistica, metafora, mitul, originala 
construcţie lingvistică. Aducind în actualitate 
„ cea mai nobilă tradiție romantică a literaturii 
fantastice, Lem creează cu Solaris un poem 
de dragoste și adevăr psihologic despre con- 
ditia omului modern ia răscrucea destinului 
său. Sarcina ce și-o asumase Tarkovski era 
nu numai dificilă, dar și improprie. Asemeni 
oceanului solaris-ean, giganticul ,creier' a 
cârui materie palpitindà se refuza atingerii, 
neocolind totuși apropierea, materia literară a 
romanului acesta atit de debitor vrajei cuvin- 
telor, ca materie a sa proprie, se refuza, desi- 
gur, atingerii material-fotogratice a „punerii 


in scenă” si a „filmării”. Dar pe Tarkovski, 
încă tinăr şi întreprind il tentează „miracolul“ 
il atrage vraja acestei cărţi de excepţie, il 
atrage incantatia verbului ei ademenitor si 
vorace. Tarkovski pare a lupta cu imposibilul 
pentru a reuși ceea ce ei ştie că are mai bun 
arta lui Lem: misterul. Dar parcurgerea ima- 
ginii literare se face din senzaţie in senzaţie, 
prin alcàtuiri de cuvinte, ajungindu-se de la 
un scenariu imperceptibi! la unul perceptibil 
O literaturà fantastică de valoare — și ne 
amintim de „Remember“ a lui Mateiu Cara- 
giale — nici nu se poate de altfel povesti, 
cum nu se poate povesti misterul unui tablou 
de Bosch sau Magritte... Dar aici, in film, cu 
această demascatoare, naturalistă imagine 
fotografică, realul greu reuseste a fi straniu, 
căci stranietatea ar trebui să fie ea insàsi rea- 
lul. Şi totuși, Tarkovski reușește. El transmite 
misterul romanului (care vrea să fie și cel al 
subconștientului), dar nu prin mijloacele au- 
torului — ar fi fost chiar imposibil — ci prin 
ceea ce talentul său îi hărăzise: stăpinirea 


' tamorfoză dintr-o 


materiei artei sale. Acea mișcare, curgere, 
plutire în spaţiu a oamenilor și obiectelor; 
jonglarea cu spaţiul şi timpul (spune el: „fil- 
mul nu ține cont decit de timpul său propriu, 
ei are ritmul său, care nu e cel al spectatoru- 
lui”), această curgere spatialo-temporalà ce 
se vàdeste — iată — singura capabilă să 
transpună misterul literaturii. Acea „stare de 
veghe" în vis, mai concretă decit realul, cum 
spune Lem, este transmisă prin parcurgeri vi- 
zual-auditive de mare subtilitate, şi invenţie 
Poezia acestei subtile dizertatii artistice dės- 
pre limitele și resursele creierului uman ce se 
reproduce pe ei pină la limita antropomorfis- 
mului său derivat, în care dragostea e im- 
pinsă pină la esenţa sa mitică (oare nu con- 
sună „Solaris“ cu „Miron si frumoasa fără 
corp'7) este aici tradusă în cadre lungi de 
mare încărcătură emotivă (Tarkovski: „Nu pot 
taia un cadru construit pe o idee; să-l scurtez 
e ca si cum aș omori o ființă vie”) 
Spectatorul lui Solaris străbate drumul rea- 
lului cel mai anodin din aproape in aproape: 
realul unei locuințe, a unui laborator spațial, 
al unor mingiieri şi șoapte, apropiindu-se, pe 
nesimţite, de mister, trecind prin neliniști si 
temeri inàbusite, pină la acea osmoză între 
spaimă și lirism. Marca unei capodopere! 
Irealul, misterul, pentru a fixa mai bine realul 


Prin artă, regizorul reușește, astfel, acea me-. 
literatură a misterului 


într-un film, cu materia si limbajul său. Insu- 
mind miracolul si dindu-i formă filmicà, cine- 
matograful se dovedește, din nou, o artă cu 


pe la noi?/ Ai dreptate domnule Sotirescu, 
dar nu știu cum s-a făcut,..“. Simbolul cedă- 
rii: Tincuta primește colivia oferità de Tā- 
nase. Să se teamă de duşmani si cind aduc 
daruri? Nu. Comâneştii şi-au asumat statutul 
de invinsi. Tânase Scatiu n-a dàrimat zidul 
dintre caste; porțile s-au deschis singure in 
faţa filozofiei lui: „Voi aveţi titluri, eu am bani. 
Ai bani, ești boier”. 


Marina ROMAN JUC 


şește in Viridiana și în ingerul exterminator 
dozaje inspirate, prin care ele se pun reci- 
proc în valoare, şi aduce totul la numitorul 
comun al unui stil narativ personal, amestec 
de simplitate epică și halou obscur, de serio- 
zitate pateticà si ironie disimulată. Va aplica 
rețeta și după aceea, avansind către lucidita- 
tea rece, aproape absurdă, din Jurnalul unei 
cameriste și către malitia calmă, seducător ti- 
cluită, din Farmecul discret al burgheziei. 

Îngerul exterminator se numără printre 
acele capodopere cinematogratice care me 
rită o analiză didactică, secvenţă cu secvență 
și cadru cu cadru. Bunuel a conceput-o ca 
pe o tipică parabolă a spaţiului închis, cu o 
amplitudine a semnificatiilor bătind înspre lu- 
mea întreagă. Ca pe-o simbolică „arcă a lui 
Noe”, ori ca o „corabie a nebunilor“, perso- 
najele filmului se văd angajate într-o confrun- 
tare care le va dezvălui adevăratele chipuri și 
ne va da, astfel, o imagine — metonimică! — 
a tizionomiei umanităţii genetice. Binele si 
râul ies treptat la iveală, în imprejurarea ab- 
surdă a „blocării“ în luxosul salon, desi nu 
există nici un obstacol vizibil. Ironia lui Bu- 
nuel este de a infàtisa totul in culori foarte 
minutios-realiste, cinic-realiste, incit degra- 
darea morală are o teribilă concretete psiho- 
logică și comportamentală, urmărită în strins 
paralelism cu transformarea salonului în spa- 
tiu-bun-la-toate, bun deopotrivă pentru mi- 
ci-mari dări in spectacol şi pentru incropirea 
necesarelor culcușuri! Faţă de acest natura- 
lism deloc inocent, cheile de „interpretare 
metafizică" produc, atunci cind își fac apari- 
ia, scurtcircuite emoţionale puternice, cu 
orță revelatorie, cum se intimplà în final, 
cind sugestia reiterării „blocadei“ în spaţiul 
unei catedrale e punctată simbolic de „ata- 
cul" în pas saltat al simpaticei turme de oi ar- 
cadiene, (de nu cumva vor fi fiind miei pas- 
cali!) În atare ordine de idei, titlul filmului îşi 
are — evident — tilcurile sale... 


lon Bogdan LEFTER 


posibilităţi egale cu ale celorlalte. Ecranizind 
„Solaris“, Tarkovski și-a validat încă o dată 
calitatea de mare maestru. 


Savel STIOPUL 


Descoperirea cosmosului, 
de ştiinţă, dar si de conştiinţă 
(Solaris de Andrei Tarkovski 

cu Natalia Bondarciuk) 


o problemă 


B ună dimineaţa, sau bună zida. sau buna 
seara! (păcat cà nu ne spunem, ca englezii, si 
burta după amiaza!) Sint foarte timid și am 
ezitat indelung pinà a mă hotări să scriu rin- 
durile de față, cu atil mai mult cu cit n-am 
mai scris niciodată ta o revistă (ceva asemă- 
năâtor). Dar, mai inti să mă prezint: mà nu- 


1 measc.. 


Cam așa incep cele mai multe din scriso- 
rile ce mi le-a incredintat redacţia pentru a 
încerca să susțin un dialog cu spectatorii 
care nu trebuie să fie numai spectatori (sau 
cu cititorii care. nici ei, nu trebuie să fie nu- 
mai cititori). Știu că intru pe un teren în care 
a strălucit ani în sir verva poetică a admirabi- 
lului scriitor Radu Cosasu. ceea ce, ca să fiu 
în tonul corespohdenţilor noştri, îmi sporește 
timiditatea, dar sper că. fiind vorba nu de un 
monolog ci de un dialog, voi reuși să conti- 
nui, într-un fel sau altul, munca predecesoru- 
Jui meu. Dintre (multele) sute de scrisori care 
s-au adunat, după o pauză (să recunoastem!) 
cam lungă, voi încerca să pun în circulație, 
in timita spaţiului disponibil, opiniile dumnea- 
VORNE cu privire la tiime. 
Locul intii în „top“ continuă sà- detina, Ti 
rest. cele trei filme ale lui Nicolae Corjos şi 
George Şovu: U ta e i Licee- 
nii, Extemporal la Firesc, intrucħ 
majoritatea covirsitoare a celor ce ne scriu 
este formată din tineri. dintre care cei mai 
multi, desigur. elevi. Există aprecieri cu ca- 
racter absolut. 
© Rodicăi:Sima, din Giurgiu, îi pare rau că 
nu ştie să spună ce i-a plăcii cel mai mult in 
~i „Pentru că mi-a plăcut totul” 
Alţii își descoperă situaţii si trasaturi comune 
cu ale personajelor filmului, incredintindu-ne. 
mai mult sau mai puțin confidential, secvențe 
din ,filme' intime. Multi corespondenți au o 
viziune categorică. 
e Dănuţ-Vasile Anghel, din Bucureşti, de 


“pilda, multumind realizatorilor „pentru faptut 


că şi-au adus aminte de noi. de adolescentii 
acestor zile. de viaţa. de framintarite si senti- 
mentele noastre. si ne-au dăruit aceste filme 
in care ne-am văzut pe noi”. își exprimă do- 
rinta ca în fiecare număr al revistei să apară 
cite un articol despre şi cite o fotografie din 
aceste filme... Chiar în fiecare număr, e k 
Am nedreptàti alte filme. Dar din cind in 
cind... După ce-i elogiază pe actorii (.Cara- 
mitru a fost magnifict'... _.am avut fericirea 
a avea un astfel de om — Socrate, n.n. — 
drept diriginte“; „cu respect mà inclin si sârut 
mina Tamarei Buciuceanu”)... 


© Popa Emil-Sorin (soldat). din București, 
schițează citeva observaţii critice pe margi- 
nea Extemporalului...: „necesitatea happy 
end-ului conduce la rezolvarea (destul de) 
simplistă a conflictelor. lsoscel face „mea 
culpa”, elevii işi roagă profesorul să ràmina. 
fiica rătăcitoare se reintoarce sub aripa pro- 
tectoare a tatălui. se speră că legătura senti- 
mentală ce s-a infiripat intre filozofie” si „ro- 
mână” va avansa, mare bucurie, fotografie 
inerentà si... “The End-' Ce pot să-i spun co- 
respondentului nostru e cá există filme — 
unele foarte bune — care au happy end-ul 
înscris în prima secvență (totul e săi œ 
tești...); așadar nu trebuie să se mire: acesta 
e tipul de fiim: 

e O scrisoare colectivă: „Elevii Liceului mi- 
nier Gura-Humorulwi mulțumesc pe aceasta 
cale realizatorilor acestui film (Extemporal. ..) 
care a adus în prim plan ati de minunata 
adolescenţă, cu atit mai mult cu că filmele 
care să aibă eroi cu ghiozdane. panglicute si 
inimi fierbinţi sint atit de rare. .Pornind de la 
filmele Deciaratie si Liceenii... 

e O elevă din Giurgiu (cl a X-a). care avea 
ca temă de clasă prezentarea unui film: „Eu 
am scris filmul Liceenii poate nu ma credeți 
l-am scris cuvint cu cuvint am lucrat-la' et o 
săptâmină am scris 56 pagini de caiet iar la 


'liceu l-am citit în 2 ore si tot nu i-am terminat 


pentru. că tov. profesor m-a întrerupt şi mi-a 
dat nota 10”. Mă gindesc cit ar fi durat lec- 
tura dacă iaca noastră cronicarà (sau 
scenarist?) ar fi pus şi semnele de punc- 
tuatie.. 

e O sugestie inedită ne sosește de la Ba- 
cżu: „i a Tamara Buciuceanu Bo- 
tez, profa isoscel, cu zimbete, fisticeli su- 
perbe, avansind ideea unui posibii amor se- 
cret pentru Socrate”. (Stingaciu Sanda, cce- 
fecționera) 


e Si. pour la a bonita, bouche. o apreciere ci- | 


icà: „—Entemporal ta diri 

fiim placut ca o tomboanà fondanta sieapiită | 
cu vanilie si cu fistic: cu vanilie — pentru o 
primă impresie de agreabil, plăcut, convena- 
bil tuturor. si un fistic (unda delicată de per- 
suasiune) care te urmărește şi te face nu nu- 
mai să-i înţelegi, dar să-i și iubeşti pe acești 
tineri cu destinele abia în formare. (..) Isos- 
cel este ca un cozonac cu nucă parfumat cu 
toate mirodeniile pamintului' (Maria Stan. 
Tirgowişte) Bine ar fi să ni se servească fiime 
nu numai ta cinema, ci si ia cofetărie... 


Alte păreri. despre alte fiime. data (datile) 
viitoare... 


În centrul atentiei: 


Spectatori, nu fiți numai spectatori 


Spectator la 


„Ccapă şi sfadă“? 


FT 


HU 


TE T 


jiġi 


FUL 
38 


jifra 


jil 


TEREN 
ir hini 
i i 


Spectatorul 
dintre 
oglinzi 


A. imprumutat — doar pentru rindurile 
care urmează — titlul unei faimoase rubrici 
publicistice a lui Camil Petrescu si veţi inte- 
lege de ce. imaginea văzută in oglindă este 
propria ei refiectare. între doua oglinzi para- 
lele, imaginea se multiplică pină la insinuarea 
iluziei optice a unei infinitàti de imagini iden- 
tice, ceea ce, în planul raționamentului ab- 
straci, ar corespunde unei generalizări faise. 
intr-un fitm apare, să zicem. un vinzator hot. 
Unii se lasă ademeniti de iluzia oglinzilor pa- 
ralele si deduc fie cà toți vinzătorii sint hoți. 

„fie că acesta este mesajul filmului. Cu acest 
tip de generalizări false a intotdeaura 
doqmatismul. măturind, cu matura ,tipicului', — 

| tot ceea ce era particularitate şi adevar artis- 
e. — 


Huzia optică a oglinzilor b ga eu TA 
 sautosugestia dogmatizanta şi-a facut loc 
— lintr-o-formà naivă) şi în unele soison ale 
.GMitOrilor noştri. Supărată pe un amical cu 
"care nu e de acord. semnatara une scrisori 
| îşi extinde consideratiile pină la a cuprinde 
toată critica, si nu numai critica cinematogr: 

„fică, dar și pe cea muzicală sau literară. „Mă 
ingrij faptul că unii critici încurajează 
filmele româneşti. oricum ar fi ele: proaste 
sau mediocre. Să fie oare din incompetentà 
profesională? Nu cred, din moment ce pro- 
ductii stràine, atoare celor mentio- 
nate, sint sfinecate în bucăţi”. Pina aici, ob- 
servatia e rezonabilă, iar fenomenul remarcat 


„s-ar explica printr- o tendință „protecţionista” 
"a unor critici vizavi de producţia cinemato- 
grafica naţională, în tradiția principiilor gene- 
roase ale pasoptistilor care incurajau con- 
struirea unei literaturi naţionale Dar cores- 
pondenta se hazardează într-o escaladare a 
| generalizărilor. „De altfel, de ce să nu recu- 
noastem, lucrurile stau ta fel în film, în mu- 
zică. ca si în literatura contemporană. „Orice” 
"e al nostru este elogiat pentru că este al nos- 
tru (..). Dacă ar fi să spunem lucrurilor pe 


respectului nu neapărat tata - 
pera', ci față de cei căruia ï aparține 


aceasta.” Tabloul descris este idilic și duios. 
Dar stiu numeroși regizori, scriitori si muzi- 
cieni care ar fi gata sa depună mărturie asu- 
pra felului în care au fost .sfirtecati în bucăţi“ 
„de câtre critică, dupa cum nu rețin vreun caz. 
în ultimii ani cel puțin, în care critica, în tota- 
litatea ei, să fi elogiat o lucrare mediocrà 
pentru simplul motiv că este „a noastră“. Ca 
privește respectul față de autorii capodopere- 
tor. e pe deplin meritat, dacă într-adevăr ca- 
podoperele sint capodopere... 


De acord că nu e cazul să lauzi o lucrare 
mediocră numai fiindcă e „a noastră”. dar 
“fi sa faci praf toată critica (cea ptastica si 
cea teatrală au scăpat ca prin minune!) tot 
numai fiindca este „a noastră”. 


pinpin 
i Hon 


-nu fiți numai spectatori” 
este realizată de. SOLOM 


spectatorul si opinia lui 


Cînd spectatorul e cinefil... 


i ata un adevăr banal: dintre toate artele, fil- 
mul are cea mai mare nevoie de public. De- 
pinde de el. De aceea și l-a si format. L-a luat 
de mină cu hotărire, l-a inchis pentru o orà si 
jumătate într-o sală întunecoasă, l-a hipnoti 
zat, l-a scormonit creierul si inima, fàcind 
apei la cultura și sensibilitatea lui, la asociaţi: 
de idei, dindu-i apoi drumul în stradă, nedez 
meticit încă bine, in așa fel încit viața in care 
se arunca din nou nu era altceva decit un tel 
de prelungire a filmului, (chiar dacă, mai în- 
totdeauna, o prelungire polemică, filmul re 
prezentind, de cele mai multe ori, tata ideală 
a realului). f 

in mai puțin de un secol, filmul s-a meta- 
morfozat extraordinar, trecind de la o desco- 
perire şi invenţie tehnică devenită in citeva 
decenii o industrie în toată legea, — la o ade- 
vàratà artă. O evoluţie stupefiantà si totodată 
extrem de limpede dacă e să o comparăm cu 
a celorlalte arte, care s-au cristalizat de-a 
lungul mileniilor. Cum de a fost posibil acest 
salt uriaș? Cum de s-a contras o acoladă atit 
de încăpătoare — căci filmul a luat tot ce i-a 
trebuit din toate celelalte arte, atit din proce- 
deele lor tehnice, cit si din cele artistice și de 
semnificație — reușind să se convertească 
într-un extract din ce în ce mai pur, aceasta 
este, fără îndoială, sarcina unei Istorii a cine- 
matogratului:să ne lămurească. Ceea ce sta 
în puterea noastră să ne explicàm, — este 
faptul că o mare contribuţie la tot acest ga- 
lop transformator am avut-o și noi, spectato- 
rii de film. 

Filmul și-a marcat spacimonii și de aceea 
au crescut împreună. Cià distanță este între 
„revolverul fotografic“ al lui E. J. Marey si fil- 
mul K: ha? Tot atita ca între „spectato- 
rul” fotogarfiilor luate la intervale regulate 
planetei Venus, care în decembrie 1874 tre- 
cea prin fața Soarelui și spectatorul de azi al 
unor imagini atit de frumoase incit par pic- 
tate cu mina, fotogramă de fotogramă. Tot 
atita ca între De I sugarului lui Lumiere si 
stop-cadrul pe Steaua ce ne luminează, din 
cind în cind intre doi brazi, in Siberiada: tot 
atita ca între primul star american, Florence 
Lawrence, care și-a inceput. cariera într-o 
adaptare extrem de teatrală după Shakes- 
peare și fruntea largă a lui Victor Rebegiuc, 
iluminind ca o planetă, în interiorul întunecos 
al unei case ţărăneşti, dovedindu-ne că o 
ecranizare după „Moromeţii“ poate fi un 
foarte bun film, dacă cei care-l fac, deopo- 
trivà cu cei care-l văd, îl citesc bine pe Marin 
Preda. Și nu numai în literă, ci şi în spirit, ci- 
tind, pe deasupra, și tot ce s-a scris mai im- 
portant despre el. 

Spectatorul de film a crescut odată cu fil- 
mul. L-au ajutat şi „dușmanii“ filmului, dintre 
care, cel mai important, televiziunea, a fost si 
cel cară a ajutat filmul să se delimiteze mai 
ferm ca gen artistic. Pentru că un film ca 


subiect liber 


Spectatorul 
trebuie 
să-l cunoască 


O intimplare a făcut să iau cunoștință de 
unica (probabil) producţie veselă a unui ab- 
solvent din promoţia 1988. Dorind sa înfăţi- 
sez, totuşi, un film măcar zimbitor (chiar si 
numai în vreo citeva secvențe) iscàlit de un 
tinăr la „Clubul umorului” de ia Costinești 
(intemeiat in acest an, cu periodicitate Iu- 
nară), am văzut prin bunăvoința profesoarei 
lieana Beriogea, rector al Institutului, Pringi 
in plasă semnat de debutantul Bogdan Drà- 

lescu. Scenariul — tot al său — e inspirat 
e proza lui Gheorghe Brăescu, avind şi 
unele inserturi caragialeene. Filmul (de 40 
minute) mi s-a părut o comedie cinematogra- 
fică savuroasă, scrisă și gindită remarcabil în 
pastisà inteligentă a filmului mut și a prime- 
lor filme sonoare, construind cu pricepere si 
har un univers provincial, derulind hazoasele 
peripett intr-un ritm cit se poate de adecvat 


Prezentatà in premieră absolută la grădina 
de vară din stațiunea tineretului si, a doua 
seară, in sala polivalentă a hotelului „Forum“. 
comedia a fost aplaudatà, aproape tot timpul 
de aproximativ 3 000 de spectatori, printre 
care se aflau și cei douăzeci de scriitori, ac- 
tori, muzicieni, participanţi la suita de mani- 
festări din cadrul „Clubului umorului“. Cred 


Anonimul venețian ori Ultimul impărat n-o så 
fie niciodată la fel de frumos pe micul ecran 
ca pe marele ecran: andantele din concer- 
to-ul pentru oboi o să consune, în deplina 
smalinconie', doar în ritmul lagunei, batind 
vechile ziduri ale Palatului Dogilor, sau, în 
fosnetul stins al vestitelor brocarturi, văzute 
pe un mare ecran. 

Spectatorul de azi este un degustător fin. 
El se deosebește de cel din anii 20—30, anii 
boom-ului cinematografiei transcoceanice,ca 
un băutor de vin de un oenolog, ca un gour- 
mand de un gourmet. 

Astăzi nu mai putem invoca publicul, Mà- 
ria-Sa publicul, — cum spune o mult folosită 
sintagmă — într-o omogenitate amorfă, Rea- 
litatea ne obligă să-l diferentiem, să ţinem 
cont de toate palierele sale. Şi pentru aceasta 
apar filme ca Liceenii și Extemporal la dirl- 
genjie și filme ca Piesă neterminată peniru 
pena mecanică, Moromeţii, sau lacob, 
ilme pentru toți ca Pe aripile vintului și filme 
pentru „degustători. ca Eclipsa; lista se poate 
continua la infinit. 

Tocmai democraţia culturală este cea care, 
lărgind spectrul, adincește specializarea și 
aceasta este valabil atit pentru creaţia artis- 
ticà, cit și pentru receptarea ei. Un film va fi 


că s-a născut un nou regizor de comedie ci- 
nematogratică. E elevul lui Geo Saizescu — 
mină bună de profesor — și are vădite simp- 
tome de personalitate. La rugămintea noas- 
tră, Bogdan Drăgulescu şi-a prefațat public 
orrea într-o expunere concisă deșteapta și 
cultă. 

S-a relevat calitatea sa regizorală și în felul 
cum și-a compus distribuția: a reunit actori 
notorii — Mircea Albulescu, Stela Popescu, 
Cornel Vulpe, Marian Hudac, Magda Catone, 
lieana Stana lonescu și alţii, studenti în arta 
dramatică, apoi colegi si colege de ia Facul- 
tatea de regie (in figuratie) și vreo citiva dile- 
tanti în apariții episodice. Caratul de omoge- 
nitate stilistică e înşă relevant. 


Primul film 
inspirat 
de literatura 
marelui umorist 
Gheorghe Brăescu 


Daca nu mă înşel, acesta e primul film in- 
spirat în întregime de literatura marelui umo- 
rist român Gheorghe Brăescu (1871—1949). 
Ofițer de carieră, Brăescu a debutat in litera- 
tură tirziu (la 46 de ani), incepind să scrie in 
prizonierat (în timpul primului război mon- 
dial). Primul său volum de schițe „Vine 
doamna şi domnul genera!" a fost salutat cu 
căldură de unii și criticat cu vehementà de 
alții. Eugen Lovinescu are marele merit de a 
fi înțeles că e vorba de un talent excepțional. 


cu atit mai bun cu cit va fi un film mai perso- 
nal, si va fi cu atit mai apreciat cu cit va 
creşte gradul de cultură generală a publicu- 
lui, ceea ce va accentua mult calitatea prefe- 
rintelor. Un joc al paradoxurilor, similar cu 
cel practicat de Nichita Stănescu atunci cind 
își lua drept co-autor pe fiecare cititor al poe- 
ziilor sale. Prin cine știe ce mecanism miste- 
rios al memoriei, ne amintim de finalul ma- 
ġistral al unui film de neuitat: Citeva zile din 
viața lui Oblomov. Un copi! aleargă pe un 
cimp, strigindu-și disperat mama. Obiectivul 
aparatului de filmat, montat, parcă, la bordul 
unei nave cosmice atunci desprinsă, reali- 
zează un fascinant travelling, tintuind firava 
făptură în imensitatea verde. „Mamă, mă 
mico!" cine n-a strigat oare aceste cuvinte? 
Obiectivul se indepârtează tot mai mult, stri- 
gătul devine tot mai sfisietor, copilul sint eu, 
ești tu, e el, sintem noi; tragismul se transfi- 
gurează într-o neinteleasà fericire, cimpul 
verde devine planeta albastră, albastră fără 
îndoială, deoarece este învelită in visele oa- 
menilor. X 

Spectatorul de astăzi este, bineinteles, un 
cinefil. 


Oiga MICU 


Nustrul critic și istoric literar a analizat pe 
larg și conciudent valoarea prozelor lui Bra 
escu și i-a scris prefața la cel de-al doilea vò- 
lum, „Maiorul Bortan'. Cărţile ulterioare 
„Cum sînt ei", „Doi vulpoi“, „Un scos din pe 
peni", „La clubul decavatilor', „Moş Belea” 
„Conașii" — și altele, culegeri de schițe; nu- 
vele, romane, memorii, teatru — constituie 
unul din filoanele de aur ale umorului natio- 
nal si se citesc şi azi cu delicii. A fost retipă- 
rit în anii din urmă. Unele din scrisori s-au 
adaptat pentru scenă, radio, televiziune. E in- 
deobste cunoscut, dar cinematografia nu a 
fructificat incă mustoasa sa literatură. După 
ce l-am prezentat la televiziune în unul din 
episoadele serialului lui Marin Traian, am fost 
abordat de diverși cu întrebări mirate sau ob- 
servàri-bucuroase, care demonstrau că acest 
urmaș (poate cel mai valoros) al lui Caragiale 
nu e totuși suficient de apropiat generațiilor 
actuale. L-am cunoscut personal, în 1946, în 
redacția unei reviste umoristice. Nu obișnuia 
să ridå, zimbea rar, vorbea puțin, dar remar- 
cile și apostilele sale la spusele altora aveau 
o ironie sclipitoare, eleganţă a tinutei si a 
vorbirii, inteligenţă ascuţită, umor calm, pă- 
trunzător. 

Cred că primul regizor român care a folosit 
proza sa (creind citeva secvențe speciale 
intr-un film ne-comic) a fost Victor Iliu. Mi-a- 
mintesc că era atit de incintat de descope- 
rire, încit a scenarizat personal fragmentele 
în chestiune. Se amuza nespus, pe platou, la 
filmare si le citea celor din echipă şi altora 
care doream să ascultăm pagini de Brăescu, 
interpretindu-le cu cea mai mare plăcere. 

Bogdan Drăgulescu are, prin urmare, și 
meritul de a lumina din nou o sursă literară 
autohtonă de mare preț pentru comedia cine- 
matograficà de azi si de miine. 


Valentin SILVESTRU 


Spectatorul 
„Promisiunilor' 
implinite 


G... acest film revàzut pe micul 
ecran un mare film de regie, confirmind va 
loarea ċineastei Elisabeta Bostan, capabila 
de realizări impecabile 

Ce se poate spune despre o regie de inalta 
ținuta? Semnalarea unei alegeri judicioase a 
protagonistilor, claritatea de expresie care 
face aproape imperceptibilă „facâtura” (pen- 
tru că orice operă de artă este, nu-i așa?, in- 
totdeauna, si o contratacere), dar mai ales 
catharsis-ul în care te cufundà vizionarea fil- 
mului (suficient de adinc sentimentul incit sà 
treci cu vederea unele slăbiciuni ale povestirii 
ca: frica fetei de la țară sedusă și abandonată 
care naște la aceeași maternitate odată cu 
soţia legala. în capitală; apoi cum ar putea fi 
„incurcată” o fetița nâscută la -7 luni — cum 
se susține. ținută in incubator, cu una nàs- 
cută la termen?). 

Dar aceste ,fortàri' din cadrul intrigii nu 
diminuează calităţile indiscutabile: problema- 
tica majoră abordata incitant și curajos. Pro- 
bleme ca: antiteza dintre „copilul meu“ si 
„Copilul crescut de mine“, „femeia mea“ si fe- 
meia de alaturi de mine, fața de care eu am 
fost om, „cind celălalt a fost porc”, tema 
transant abordată a relaţiilor extraconjugale 
si a casătoriei, pledind in favoarea onestitàtii 
soţilor, sinceritatea față de cel alături de care, 
vietuiesti, iar nu o fațadă de falsă decentà, 
ideea increderii, a adevărului în care trebuie 
crescutà tinăra generaţie, dar mai ales nauci- 
toarea sugestie, a posibilităţilor de substituire 
premeditatà (ca-n platonism) a copiilor 
zonă fertilă de speculație. 

S-a remarcat jocul plin de naturalete si ab- 
solut sclipitor al tinerei protagoniste Medeea 
Marinescu (premiată, de altfel, pentru inter- 
pretare) si al lui Mircea Diaconu, actor indrà- 
git de categorii largi de public. Dar râmine 
meritul regiei de a fi pus inteligent în valoa- 
ree si alte personaje secundare, ceea ce dă 
firesc şi farmec relaţiilor, Realmente, un film 
in care fiecare a fost în rol. 


Promisiuni revazut la televizor râmine 
cred, o realizare de marcă a cinematografiei 
noastre. Un film realizat cu simţ profesional 
si grijă pentru amânunt, ştiind să pună ac- 
cente subtile. Pină şi în privința benzii sonore 
(domeniu în care filmele naastre sint defici- 
tare chiar atunci cind sint semnate de ma- 
eştri) promisiunile autorilor sint onorate, ast- 
fel incit se înțeleg perfect replicile rostite de 
toți interpreţii, chiar cind vorbesc mai multi 
dintr-o dată (ca-n viaţa, uneori). Şi asta nu 
numai ca urmare a unei dicții bune. 

Promisluni — o implinire artistică ce da 
spectatorului filmului românesc, speranțe. 


Mihai GRĂMESCU 


Arta portretului în Sibe 
Andrei Koncealovski 


~ 


I. Ciuda relativei lipse de materiale publi- 
cistice, cea de-a XX-a ediție a competiției na- 
tionale de cinema de la Varna s-a desfàsurat 
intr-o atmosferă de dezbateri furtunoase in 
cadrul cărora filmele au fost sever analizate 

Cincisprezece filme prezentate (cel puţin 
patru de valoare incontestabilă), remarcabile 
prin preocuparea de a aduce în prim plan 
omul in căutarea propriei identități, omul 
obişnuit măcinat de contradicții si care se 
zbate, de cele mai multe ori solitar, pentru 
depasirea lor. omul într-un concurs dur cu 
viața, un concurs pe care el, omul, are amb: 
ţia să-l si ciştige, într-o diversitate de genuri 
Şi cu 0 evidentă dorință de innoire stilistica 
chiar dacă într-o tormă uneori gratuit specta- 
culoasă, alteori făra suficientă justificare dra- 
maturgicà. 

Filme bune, ctiiar foarte bune. față de care 
insă severitatea juriului a venit în intim- 
pinarea hotăririi de a nu se mai acorda deci 
şase premii (față de cele 11 la ediţia prece- 
dentă, plus numeroase distincţii ex aequo) 

Marele premiu „Trandafirul de aur” a fost 
acordat filmului scris si regizat de Ivan Nicev 
intitulat 1952 — ivan si Alexandra. Nu este 
pentru prima dată cind autorul iși propune sa 
creioneze un univers prin ochii unor copii 
(Cu stele în pār şi lacrimi în ochi și Bume- 
rang). Ceea ce face însă acum este un ade- 
varat act de curaj artistic pe care îl indepii- 
neste cu sensibilitate, cu maiestrie, cu 0 Cu- 
noastere evidentă a atmosferei complexe de 
la începutul anilor '50. indràgostit de Alexan- 
dra. o colegă de clasă (a V-a de liceu), lvarr 
incearca, prin tot fslul de stratageme, sa-i 
atraga atenţia asupra sa, reuşind abia în mo- 


de mare încărcătură dramatica, în care actorii 
noştri au reuşit niște performanțe de inter- 
pet: motor ans pantă n: ma gindesc la 
în -monumentalul rol Kar- 

ar ġir sl 
siilor infinitesimale, pusă în slujba conturàrii 
unei constientizari si a unei drame asumate 
Gina Patrichi în Nona. cu acea particularizare 
a exprimării damnării printr-un suris: irina 
Petrescu în Martha — interiorizare de mare 
finețe. expresie intensă şi stranietate tulburà- 
toare, însăși întruchiparea durerii, a propriei 
eşuări, dar si a luciditàtii (.ne martirizeaza 
principiile si prejudecățile”). Marcel lureș in 
Rolland. un rol de compoziţie, gindit cu ex- 
tremă finețe si luciditate, cu inteligenţa artis- 
tică, în tuse ce vor să sugereze o suită în 
de la mailitie la impenetrabilitate 

de la ironie la cinism. Toate performanţele 
actoricești din Stăpă societății au fost nota 
bile! 


mentul în care fata este victima unui concurs 
dureros de împrejurări. Manifestările extreme 
ale adulţilor. ne-o spune. cu fineţe si cu un 
acut simţ al măsurii, autorul, pot avea infiu 
ente nefaste asupra copiilor, i determină la 
atitudini deformate, îi pot conduce la renun- 
ţări. la confuzie, la derută. Dincolo de arta cu 
care îi dirijează pe copiii actori, nu poți să nu 


remarci ştiinţa valorificării detaliului de decor 
si costume, de interpretare şi coloană so 
noră, de eclearaj si ritm, cu semnificativă tri 
mitere la epocă 
Două filme și-au împărțit premiul special a! 
juriului: ŞI acum, încotro? in regia lui Ran 
goe aaa a Dor si cu premiul criticii 
şi pe în ri ci- 
neastei Ġinka Jeliazkova, pe un sonanu do 
Hristo Ganev (premiat şi pentru ea 
Frumusețea imaginii din Voci în insulă sau 
Soare si umbră, prospetimea din Pantofii de 
i-c ai soldatului necunoscut sau fantezia din 
Visind la Niagara (titlul original Pleci, dar un- 
de?) sint inlocuite, acum, cu luciditate si dis 
tantare. Filmul este descrierea unui concurs 
de admitere la institutul de teatru, concurs ce 
semnifică o competiţie cu viaţa, în care nu 
are importanţă cine cistigà, ci, cine sint si ce 


imaginea (Ovidiu Drugă) a urmărit cu certă 
pricepere si profesionalism. o schimbare im 
perceptibila pe chipul lui Victor Rebengiuc 
ori Traian Stanescu. în ochii Marianei Buru 
iană ori ai Silviei Popovici, decorurile (Vasile 
Rotaru). evocind simplu si fără ostentatie 
gustul şi tiparul epocii; ilustratia muzicală 
adecvată, punctind inspirat momentele piesei 
(Lucian lonescu, Lidia Danciu), si în totul 
această regie rafinată (Dan Necsulea) a in- 
semnat cu gust tonul şi maniera cea mai po- 
trività de-a traduce scenic o pagina memora- 
bila a literaturii dramatice universale. Am 

mai cu seamă sobrietatea spectaco- 
tului, felul în care nuanţă cu nuanţă. culoare 
cu culoare, replică cu replică si ton cu ton 
totul s-a reunit si s-a completat într-o impre 
sie generală de amploare și dramatism. relie- 
find ideile majore. mesajul ideatic si moral al 
piesei  ibseniene. 


Şi ce dacă totul e previzibil în această sim 
patică melodramă comică a realizatorului so 
vietic Naum Birman? Si ce dacă în secvența 
de început, cînd plouă torențial si o mamă ti 
nără îşi duce fiul la intilnirea cu un tată tinar 
de care tocmai a divorțat, simțim, prevedem 
cu exactitate că, în final, ei doi vor fi totuşi 
împreună? Şi ce dacă pe tot parcursul peli- 
culei știm limpede, fără surprize, că avem 
de-a face cu o pledoarie asumată pentru uni- 
tatea unui cuplu? 

Şi ce dacă toate tertipurile micului Alioşa 
ne fac să zimbim îngăduitor — noi stim exact 
ce urmărește el, stim cum incearcă să-i apro- 
pie. să speculeze totul, să inventeze, să cre- 
eze situații in asa fel incit ei doi să tie pină la 


reprezintă candidaţii. Pe lingă caracterul sim 
bolic, ușor descifrabil, acești candidaţi au 
trăsături destul de apàsate vrind si izbutind 
sa evidentieze tipuri sociale. Viceanov ne in 
tretine speranţa în meliorism. Numai asa pri 
vit, filmul poate fi înțeles si apreciat. Noaptea 
pe acoperișuri este râgazul cind omul in- 
cearcă să fie sincer cu sine, cind are loc exa- 
menul de conștiință. cind simte nevoia unei 
reflectàri obiective (comică sau tragică. dar 
obligatoriu reflexivà) asupra existenței. Si 
aici, competiția cu viața este dramatica. Solu- 
wa propusă de autori pentru a depăși imposi- 
bilitatea de comunicare prin sinceritate, în- 
credere, prietenie, afecțiune, dragoste poate 
parea unora prea didactica. Prin crearea unor 
mini-universuri individuale şi paralele, intre 
care parcă nu e posibilă nici o relaţie, dar 
care se confruntă complex, fiimul serios si 
dificil alternează cu supleţe provocarea inte- 
lectuală cu șocul emoţional. 

Un film impecabil intitulat teri (regia Ivan 
Andonov — premiul pentru popularitate) ne 
propune un interesant studiu psihologic al 
caracterelor. un montaj dens, o ştiinţa a dez- 
voltării acţiunii, o targă gamă emoţională de 
ta hohote de ris la accente tragice. Acţiunea 
se petrece la sfirsitul anilor '60. cind ecourile 
formațiilor Beatles sau Rolling Stones se sim- 
teau chiar dincolo de pereţii unei fortărețe — 
liceu de limba engleza. „Metodele educative 
nu fac decit să le creeze teren propice. Lice- 
enii trăiesc drame si conflicte ale căror 
cauze, indoieli și neliniști. autorul încearcă să 
le descifreze cu accente nostalgice. dar si cu 
un percutant simţ critic. Chiar daca se ga- 
seste totdeauna cineva care să-și asume gre 
şelile sau meritele altora, vine inevitabil o 
vreme cind nici o protecţie nu mai este vala 


urmă aşa cum se cade. Adică impreuna 
E! î ia pe Aliosa la plimbare: e duminica 


de fiecare data si spune „Alo! Cine e? Vor 
bitif' Ah, cum se mai înțeleg ei doi din tāceri 
şi ce se mai ceartă cind se intilnesci El ii 
că o vede in fața ochilor, ea 
tace, poftim stil de com 
portare pentru doi părinţi! Asta e jocul lor. ai 
i care n-au putut să lupte si să 
te-miri-ce şi sa râmiie împreuna 
nu pot exprima aceast regret 
un cintec, bineinteles tipec 

pentru acest tip de melodramà: „Că de vie e 
de ce fericirea n-am știut s- 


Mama ei ascunde telefonul între perne. Ea 

à-si vada măritată cu Petea, pilot 
ta Aerofiot, un viajgan simpatic, care ştie să 
se faca indispensabil, bata un cui cind e 
să repare orice. să dăruiasca mici 


tata si mama să fie impreună, să rida cu toţii, 
împreună, chiar de-ar fi ca el să-l suprave- 
pe acest tătic nitel pàgubos, nitel cara- 


de duminicile voastre! Sinteti niște străini!” 
strigă copilul la capatul puterilor. Ce mai tu- 
ra-vura, ħàrtuiala asta între mama si tată e 
suficient de chinuitoare, oricum poate dezo- 


Descriere realistă a perioadei 1940—1941, 
cu dramele. confuziile si derutele ei, cu des- 
tine debusoiate sau fără șansă, care pinà la 
moarte își caută un suport moral şi nu știu 
unde să-i găseasca. filmul lui Zako Heskia in- 
titulat Fără zgirieturà este o solidă ċonstruc- 
tie dramaturgică. Eroul principal, un tinar 
idolatrizat de copiii din cartier, visează sa 


- scape din mizeria în care trżieste el si familia 


sa În momentul în care se afirmă ca unul 
dintre marii luptatori ai timpului, Feri Jeleznia 
fiucat de Gheorghi Staikov: premiul pentru 
cea mai bună interpretare masculina; pentru 
interpretare feminină nu s-a acordat nici un 
premiu). de-acum bogat, isi uită prietenii si 
idealurile si începe sa accepte tot mai multe 
compromisuri care îl conduc rapid spre de- 
gradarea morală. Ascensiunea îl costă 
scump. izolat printre ai sai. străin față de cei 
care il adopta. eroul pierde concursul cu 
viața Deja cunoscut din filmele Noaptea pe 

acum, imcotro7, și leri, 
proaspatul absolvent ai institutului de teatru 
are o evoluţie uluitoare în cadrul rolului, dar 
— s-a văzut — şi infinite posibilități de adap- 


- tare de la o partitura la alta. 


Cit despre celelalte filme din festival, me- 
rità semnalată diversitatea. Si critica, si publi- 
cul s-au manifestat controversat. ca, de altfel 
la toate filmele lui Gheorghi Dulgħerov si la 
Acadamus (Academia de dans și muzica), 
film pe tema vocației veritabile a artistului, a 
destinului talentului. De la ideea că „viaţa e 
un joc. iar jocul e în viața noastră“, de la 
ideea că actui de creaţie dă sens existenței 
oricărei ființe, umane. autorul aglomerează o 
serie de elemente specifice musicalului' jazz 
clasic si modern, balet-rock, vals, dans naţio- 
nal bulgar, pantomimà, numere acrobatice. 
art variatiuni pe contradictia spirit-ma- 

etern-efemer, autentic-kitsch, filmul rà- 
Se la. nivelul unei inovații pretentioase, 
cam fără acoperire. adesea ermetice. Pertor- 
meră nu numai ca dansatoare, fosta gimnastă 
Lili Ignatova se manifestă cu nebânuita usu- 
rintà si ca actriță 

Aventurile lui Spas și Meli sau prietenia 

dintre un ciine şi o pisica este un apel la cal- 
dură umană si respect reciproc, o demon- 
stratie că binele poate învinge râul. Devenit 
celebru prin filmele documentare despre si- 
mulitudinea de comportament dintre oameni 
si necuvintătoare, regizorul Gheorghi Stoev 
incearcà, de data aceasta, într-o comedie 
muzicală cu accente parodice, cu acţiune di- 
namică, suspens si ritm trepidant, să ne con- 
ducă prin lumea candidă a copilăriei 

Pornind de ta nemulțumirea unor studenţi 
carora totul li se pare stupid si inutil, Liudmil 
Todorov realizează in Câni fugind un film 
artificial, deloc convingător, pe o temă gene- 
roasă: raportul dintre realizare şi ratare, cau- 
tarea unui sens în viața, prietenie si statorni- 
cie. 

Dacă interesul profund pentru adevăr si 
viața reală s-a manifestat la Hristo Hristov 
prin filme de mare dramatism (iconostas, Ba- 
riera, Caracterizarea), viziunea prea sumbră 
asupra lumii din ultimul sàu film Test-88 are 
ca rezultat o creaţie destul de confuza și gra- 
tuita 

Festivalul naţional de la Varna reţine la fie- 
care doi ani atenţia cinefililor şi publicului 
prin atmosfera critica si de analiză pe care o 
propune, prin severe criterii de selecţie si 
apreciere, prin tendinţe si câutări pe plan ar- 
tistic, prin originalitatea expresiei plastice, 
printr-o privire din ce în ce mai profundă 
asupra condiţiei umane, prin viziunea de 
perspectivă pe care o ofera 

Misiunea sa culturala este, credem, indepii- 
pita. 


Mariana OLTEANU-PARASCHIV 


nenta un sufiețel de citiva ani acolo, chiar 
cind e vorba de unul inventiv şi capabil de 
atitea șotii! 

Happy-end-ul, obligatoriu. Si „ci de vie e 
imaginea ta“. Ràsare de peste tot. se-ntru- 
pează peste unda lină a apei, din aburul di- 
minetii, din picăturile de ploaie care sar prin 
battoace. Se-ntrupează din toate cele. există, 
rezistă, persistă. Ce vrem mai mult? 


xi 


2888 
jed 


ji, 


i 
i 


l 


| 
i 


La Roma a avut loc un .Moment Ros- 
sellini', care s-a bucurat de un imens in- 
teres, publicul dovedind o nestinsă afec- 
tiune pentru filme ca Roma, oraș deschis 
(pe care cineastul l-a realizat m 1945) 
Anna Magnani demonstrează o mare 
forță dramatică in personajul central al 
filmului. Au mai fost prezentate: Paisa 
(din_1946), Germania anul zero realizat 
de Rossellini în 1947 și considerat drept 
filmul care incheie trilogia de debut a 
neorealismlui). S-au mai proiectat vestitul 
Amore (din 1948) unde din nou Anna 
Magnani tace dovada marilor ei calități 
actoricești. dar apare aici ca interpret și 


gman 
Rossellini filmeaza (intre 1951 și 1954) 
şase filme în care o are ca interpreta pe 


lor celor trei muşchetari. Distribuţia face 
toți banii: Richard Chamberlain — (Ara 
mis), Oliver Reed — (Athos) si Frank Fin 
ley — (Porthos). Regia o semneaza cei 
care continua aventurile: Richard Lestev. 


intoarcere la marile story-uri (ceace 
tradează insă carenta scrisului original) 
Se re-face Roșu și negru după Stendhal. 
Sophie Marceau uremaza sa fie Mathilde 
de la Mole, cea de-a doua dr. a ha 
Julien Sorel (care va fi i deas- 
tadatà, de Christophe Lambert). În Ma- 
dame de Renål va apare Fanny Ardant 


Un titlu care se vrea creator de sus 
pense al unui film care a fost recent ter 
minat al New York. Este vorba despre un 
fiim tv în care adevărata capcana pare să 
fie distribuţia: Brooke Shields alaturi de o 
fostă vedeta a manechinelor de moda de 
acum „doua decenii: Twiggy 


Realizatorul vest german Volker 


cinerama 


SchiGndortf a fàcut un gest admirativ tata 


je un alt cineast care trece astazi drept 


in clasic: Billy Wilder. l-a dedicat un do- 


cumentar-portret care face parte dintr-un 


fiim de portrete ale marilor cineasti de 


astazi ai lumii 


Lumea magică a poveștii a pătruns de 
mult în film iar în filmul ceh ea pare sa he 
o zonă privilegiată Julieta nu 
este ca orice prințesă din poveste, ea 
este o vagabondà. A fugit din castelul pa- 
rintesc refuzind sa se marite cu cel ales 
nu de ea, ci de părinţi. O insojeste în pe- 
regrinarile ei un batrin hru, protector si 
simpatic. un fel de personaj care des- 
cinde din lumea plină de farmec si bono- 
mie a lui Falstaff. Părinţii o gasesc într-un 
circ, îngrijitoare la manej și încearca. mai 
cu binele. mai cu raul. s-o convinga sà se 
intoarca neintirziat la castel. Julieta nu 
accepta decit daca i se va gasi un loc, pe 
linga casa si batrinului ei însoțitor de 
drum şi daca bineinteles va fi lăsata sa se 
mărite cu cine dorește ea 

Story-ul acestui film a fost inspirat de 
opera — si aceasta este int-adevàr o nou 
tate — unuia dintre cei mai populari pic 
tori cehi al carui humor şi a carui expre- 
sivitate artistica sint considerate unice si 
mai ales tipic cehe Povestirile lui Hlik au 


la care iau parte doua categorii de spectatori. 
pe de o parte. ce; din film, care vizioneaza 


Minne 


anui acesia 


bucurat citeva generaţii de tineri, dar 
ceea ce se subliniaza in privința lor, au o 
valoare nu numai grafică. ci chiar literara 
Se mentioneazà de asemenea faptul ca 
relațiile dintre oamenii povestirilor sale 
sint profund credibile, nimeni nu este to- 
talmente rau sau funciarmente bun. În fil- 
mul realizat de Kachlik se remarca o deo- 
sebita grija pe care toate personajele o 
au tatà de animalele din jurul lor. Acestea 
gindesc şi se poarta ca tot omul şi perso- 
najele-oameni nu văd nici un fel de ciu- 
dațenie în treaba asta in filmul lui Kac- 
ħlik. Julieta aceasta de basm este inter- 
pretata de Lucie Tomkova iar simpaticul 
ereu erai: ina depre orologiu 
hui 


Un oraș al cinematografului — Ki 

lis — a fost inaugurat în nordul Bruxel 
les-ului, în cartierui Heysel. Nu este nici 
o : Kinepolis este un oraș de 
săli de cinema. dispune de 23 asemenea 
stabilimente oopetti. cars insumeaza 
6 500 de locuri i de toate există o 
sală „Imax“ — prevăzută cu un ecran 
imens, de 600 m patrati, un dispozitiv de 
proiecţie „superiarge” de 70 mm și 20 de 
difuzoare. Pentru inaugurarea Imax-ului, 
care a avut loc în cursul lunii octombrie. 
s-a proiectat un film realizat în timpul 


(care s-ar traduce: Visul e aievea). Sala 
aceasta este conexatà la un sistem de in- 
stalatii destinate timpul 

ri f d 


sa-l imagineze si apo săi 
o existență materială 


19 


Universul 
juvenil 

a dominat 
Săptămîna 
filmului 
danez 
(aici 

Casa 
bunicii) 


zilele filmului danez 


Urmașii lui Dreyer 


N u poţi judeca o cinematografie după ci- 
teva filme din care se intimplă să lipsească 
tocmai două despre care s-a vorbit anul 


Bunul meu 
vecin Sam 


l. un film care descreteste fruntile ṣii 
obligă pe cei care pozează la fotograf cu de- 
getul la timplà sà-si destacà nodul de la cra- 
vatà. Nu avem de a face cu o dramă, dar nici 
melodramà nu este, ci o bună comedie de si- 
tuaţii. Fără să intre in categoria peliculelor 
marcate cu mai multe stele — adică de văzut 
neapărat sau așa si asa, cum le mai pretàlu- 
iesc experţii, de parcă ar avea in faţă variante 
de coniac si nu — totuși — produse artistice, 
Bunul meu vecin Sam, căci despre dumnea- 
lui este vorba, nu plictiseste şi nici nu ener- 
vează: două teste obligatorii pentru orice co 
medie. Produs de vechi profesioniști ai genu- 
lui precum cei de la Columbia Pictures Cor- 
poration, el, filmul, rezistă chiar si după un 
stagiu de invechire. Narațiunea cinematogra- 
fică nu e datată, cum se spune in mod cu- 
rent. Încă o dovadă că lucrul bine făcut poate 
fi refolosit si după multi ani, cu același suc 
ces. Probabil de aceea nu se indurau bunicii 
noștri să arunce cu una cu două tot ce ago- 
nisiseră ei prin casă de-a lungul anilor. 
Comedie, comedie, dar despre ce este 
vorba? Fără să povestim filmul să punctàm 
citeva momente mai mult sau mai puțin im- 
portante. Avem şi personaje și subiect, de 
aici se iscă și conflict, deci epic, deci ac- 
tiune, deci toată lumea mulțumită: și public, 
si specialiști care abia așteaptă să strimbe 
din nas că nu se respectă ,schema'.' Care 
schemă? Filmul se urneste lent şi nu doar din 
cauza faptului că evenimentele se petrec în 
delurosul San Francisco, așezat pe pantele 
scăldate de Oceanul Pacific. Metropolă ame- 
ricană, dar ceva mai romantioasà şi mai 
apropiată gusturilor evropenesti (case care 
nu zgirie norii, tramvaie. grădini cu copaci şi 
flori etc.), un colț de lume învăluit într-o mica 


acesta in toată lumea: Ospăţul Bebettel și 
Pelle cuceritorul. Tot ce se poate face este să 
vorbeşti despre acestea şase filme fara sa le 
raportezi nici la idealul capodoperei la care. 


dar Sam nu-i 
ichifor Gotcariul 


legendă pentru yankeul ce trăiește, zi de zi, 
sub impactul publicităţii. Deci urbea găzdui- 
toare — cindva — a unor poeti de marcă pre- 
cum Keroack Gregory Corso si Ferlinghetti 
este cadrul primitor al filmului in ,cestiune'. 
În acest Frisco — cum îi spun localnicii — 
intr-o bună zi de vară — toamnă (avem de-a 
face cu un climat temperat-oceanic), eroul 
principal — (prejnumele lui Sam Bissel, in- 
terpretat de Jack Lemmon (devine evident 


Bela 

frantuzoaici, 

in fapt 

austriacà, 

(Romy Schneider) 


in acest context, nu pare să se fi gindit nici 
unul dintre realizatori si fără să invoci figura 
marelui. strămoș care a fost Dreyer. 

Si totusi investigatia cineastului danez de 
astăzi nu este străină nici de dorința de a 
face un cinematograf al problemelor umane, 
dar nici, mai ales, de cultivarea sondării su- 
fletului în toate meandrele lui (cu abilitatea 
cu care este înzestrat fiecare și cu rezultate 
diferite). Încercind să descifràm în acest gru- 
paj de şase filme o direcţie care le-r fi 
comună constatăm că o preocupare de uni- 
vesrul juvenil domină demersul cineaștilor: 
un copil de șase ani dintr-o Copenhagă vic- 
toriană este personajul central al Casei buni- 
cii, realizat de Fronde Pedersen, un regizor 
de 40 de ani, care, aici, incearcă să arate că 
dragostea copilului pentru bunică poate fi in- 
sotità de o adevărată pornire ostilă la adresa 
ei, căci deși are numai șase ani, copilul nu 
vrea să devină o ființă docilă in mina unei bă- 
trine dornică să-l modeleze după vederile ei 
autoritare şi nepotrivite cu o altă lume și un 
alt timp. O lume și un timp care sosesc odată 
cu noul secol. Realizatorul lasă interpretului 
(un interpret cam de aceeași virstă cu perso- 
najul) cimp liber in această povete de epocă 
în care un instinct artistic foarte sigur al co- 
pilului interpret il face să descopere datele 
unui context uman pe care nu avea cum să le 
cunoască altfel. Copilul interpret face minuni. 
în timp ce regizorul lasă ca restul-dumii filmu- 
lui să se caracterizeze in chip maniheist 
Realizatorul imaginii regăseşte lent şi cu 
multă știință atmosfera la care se referă po- 
vestea filmului, exploatind cu abilitate obiec- 
tele din jur, veșmintele, mobilele și imobilele 
care stabilesc prona și rangu! in socie- 
tate. O fată de 14 ani, in Copenhaga anilor 
“30 — perioadă marcata puternic, în intreaga 
lume, de spectrul crizei economice — se afla 
in centrul naraţiunii din Primăvară timpurie al 
regizoarei Astrid Henning-Jensen. Ester, fiica 
unui muncitor înfruntă, cu o sensibilitate ie- 
şită din comun, traiul cotidian promiscuu in- 
chizindu-se în sine. Dacă cotidianul o alie- 
nează prin duritatea şi lipsa sa de orizont 
gindul o face să zboare si să-și inobileze as- 
piratia. Sophie Grobol, intepreta tinerei Ester, 
conferă personajului adolescentin o vibraţie 
care te face mereu să aștepți marele gest eli- 
berator, deocamdată doar o promisiune, (de- 
monstind o finețe interpretativă si o gamă 
care o ajută să dea personajului o mare bo- 
găție de sentimente și stări sufletești toate 
amintind de acel Ditte- filca omului al cărei 
regizoare a fost aceeași Astrid Henning-Jen- 
sen). În sfirşit, altă fată de aceeaşi virstă de 
14 ani, în Copenhaga de astăzi, o aduce fil- 
mul debutantei regizoare Linda Wendel, Bal- 
lerup Boulevard. 

Linda Wendel şi-a propus să sondeze efec- 
tele lipsei de intelegere a tatălui, capul fami- 
lie deci, în faţa crizelor propriei sale familii si 
mai ales efectele acestui climat familial asu- 
pra formării tinerei fete care, ca şi sora ei din 
anii '30, işi caută refugiul nu in poezie, ci in 
muzică, tot o poezie si ea Alt portret de ti- 
hără așadar, realizat de Stine Bierlich. 


Dacă trecem, relevind virtuţi profesionale 
realizatorilor unor filme ca Peter von Schol- 
ten (in regia lui Palle Kjaerulif-Schmidt) sau 
Diavolii zburàtoril ( în regia lui Anders Retn) 
este pentru a ne opri la un film — Tukuma — 


pentru toată lumea că nu va apărea regele 
Lear și nici Oedip), care poartă ochelari, are 
o soţie blondă (Min), copii, casă, mamă soa- 
cră și o slujbă oarecare — se îndreaptă spre 
tocul de muncă. afiindu-se intr-o stare de Spi- 
rit nu tocmai bună. Un cinovnic gogolian 
care, brusc, are revelația condiţiei lui de om 
mărunt şi insignifiant. Toţi cei din jur, ca și 
el, i se par onesti, sint îmbrăcaţi la fel, poartă 
aceleaşi costume și pălării, urmează aceleași 
trasee, zi de zi, spre slujbă. Eroul are senza- 
ţia că sint cu toți nişte oi blindute şi merg 
înainte, așa, in turmă. Si simțind că e în stare 
— precum Hlestakov — să facă si el „ceva 
măreț“ se hotărește să solicite o... promo- 
vare! Așa, nitam-nisam. Doar că, fără voia lui 
si împotriva cursului de pină acum a eveni- 
mentelor, lucrurile iau o cu totul o altă întor- 
sătură: micul nostru grafician-decorator la 
firma de publicitate Burke Hare intră în aten- 
ţia unui mare potentat, un sef de companie 


ce dezvoltă o dublă poveste de dragoste. in 
prim plan ea se desfășoară între un tinăr da- 
nez (de virstă între 20 și 30 de ani) şi o tinăra 
groeiandeză (in privinţa virstei căreia, nu as 
avea curajul să mă hazardez), o poveste de 
dragoste care iese din canoanele acestui gen 
atit de des abordat în ultima vreme, și din ce 
în ce cu mai puţină inspiraţie. spre a incerca 
să depisteze felul cum condiţiile de viaţă şi 
aspirație, într-o natură deopotrivă violentă si 
superbă, îi modelează pe cei ce trăiesc aici. 
„Filmul meu — spune realizatorul — incearcă 
să sublinieze acele invàtàminte pe care le 
poţi afla în cultura și condiţiile de viaţă atit 
de diferite de ale noastre.“ 

Nu mai este vorba ca in Jack London, de 
exemplu, de „Imensa sălbăticie de gheaţă 
care te copleseste și 1 ucide“, ci de faptul că 
simplul contact cu acest nord, cu Groen- 
landa aici, operează o profundă transformare 
în spiritul şi sufletul celui care se trezește 
umil în faţa naturii majestuoase. El se simte 
deopotrivă alienat, dar și atras de un fel de 
existență care repune în chestiune însăși va- 
labilitatea ideilor lui de pină antunci. 

Cea de a doua poveste de dragoste din 
acest film, care o invaluie pe prima, este 
aceea dintre creatorul imaginii, Dirk Bruel și 
locul căruia el cată să-i descifreze tainele, 
să-i divulge adevărata frumuseţe stranie, mi- 
rajele și să scoată in relief cutremurătoarea 
profunzime meditativă la care invită „Tăcerea 
albă“. Imaginea filmului vădește cunoașterea 
locului și a lumii lui, dar o cunoaștere reali- 
zată prin afecţiune și deschidere, prin lipsa 
oricăror păreri preconcepute. Ea redă nu o 
frumuseţe turistică, ci o natură. în care omul 
este altfel pentru că trebuind să se adapteze, 
el și-a redescoperit resurse si un univers care 
îl ajută nu numai să trăiască aici dar și să se 
bucure de această viață. Realizatorul imaginii 
ştie să vadă in neguri si în întinderea albă, 
miriade, poezie si comunicare cu natura. Al- 
tul este ritmul de gindire si acțiune al omului 
din aceste locuri spre deosebire de veșnic 
grăbitul „om civilizat” (ce pare să insemne in- 
suşi cuvintul ,tukuma'). Creatorul acestei 
imagini subsumează povestea din prim plan 
alteia, mai nuanțată, pe care o mărturisește 
doar el atunci cind privește Groenlanda (și 
care, cu necesitate fie zis, contrazice ideea 
pe care fiecare o avem despre acest loc ca 
despre o intindere incremenità între għeturi 
şi atit). Nu, Groenlanda de astăzi, găzduieşte 
o lume, cu civilizația, cultura și felul ei de a 
fi, din care vizitatorul atent la fenommen are 
intotdeauna ceva de învăţat. Unele cadre par 
a se extrage naraţiunii cinematogratice pro- 
priu-zise spre a deveni fotografii apte să figu- 
reze în orice expoziţie (nu fac aici elogiul 
unei inițiative independente a operatorului, 
dar virtuțile celui de faţă și performanţele lui 
devin momente in sine care transcend intim- 
plarea pe care o narează același Palle K. 
Schmidt). 

În Săptămina de la București, danezii au 
oferit ceea ce se numește „filme din produc- 
ţia de bază”, acei capitol din activitatea unei 
cinematografii care asigură terenul desăvirş+ 
rii profesionale și, nu mai puţin important, in- 
tretine interesul publicului pentru viziunea pe 
care cineastul o comunică în privința proble- 
melor cotidiene. Ceea ce nu e puţin lucru, 


Mircea ALEXANDRESCU 


cu vederi puritane. Deviza lui: simplitate, pu- 
ritate, adevăr chiar dacă el vrea să vinda 
brinză, unt şi ouă. Domnul Nurdlinger — ma- 
rele boss — este interpretat de mai vechea și 
apreciata noastră cunoștință reputatul actor 
Edward J. Robinson. Pe de o parte. Pe de 
alta, în mijlocul căminului conjugal popo- 
seste o „belă frantuzosicà' (Romy Schnei- 
der), care daca nu e ca faimoasa limuzină 
americană nici prezența ei fizică de lepădat 
nu poate fi numită. Încep încurcăturile. Ca să 
„producă“ atit de doritul „ris“: apare si o 
moștenire, plus niscaiva rubedenii meschine 
si nesuferite (dar cind e vorba de cincispre- 
zece milioane de dolari ia să-l vedem noi 
ăla care rămine precum Moş Nichifor, doar 
cu renumele de cotcar, fără să se ne ta de 
jupănița Maica) şi un soț ce fusese dat dispă- 
rut şi din întreg amestecul de situaţii, de qul- 
proqouri (cine nu crede că se spune și scrie 
așa să caute în recent apărutul supliment al 
Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, 
pag. 152, Ed. Academiei R.S.R., București, 
1988) se naște comedia Că d-aia mai vine 
omul la cinematograf; să se se mai și dis- 
treze. Scenariul realizat după un roman de 
Jack Finney oferă prilejul regizorului David 
Swift — ar fi culmea să fie rudă, peste se- 
cole, cu cel care a scris Povestea unui polo- 
boc! — posibilitatea să-și dovedească expe- 
rienta și profesionalismul. Cum nu citim in 
fiecare ceas al zilei Tolstoi și Dostoievski — 
iar pentru Bergman şi Antonioni îţi trebuie o 
stare anume — o piersică proaspătă e bine- 
venită. În ce priveşte relaţiile cu vecinii se 
pare că e chiar recomandabil să lași loc pen- 
tru un bună ziua. Cum își dădeau, cindva, bi- 
nete cei de la munte. Şi ajunşi aici ne-am mai 
intrebat de ce comediile noastre par uneori 
căznite, trase de păr, la care ne-am propus o 
mică „ipoteză de lucru“. Nouă ne este dragă 
poanta verbală, gluma, vorba de duh, mușcă- 
toare au ba. Aici irosim mult talent și imagi- 
nație lexicală. Poate un plus de qulproqouri 
(substantiv neutru, așa face la plural) — 
avem doar lecţia magistrală a Scrisorii pier- 
dute și a furtunoase — n-ar strica co- 
mediei cinematografice contemporane. Ca sa 
ridem dacă e de ris. 


Bedros HORASANGIAN 


La distanță de jumătate de secol, 
două moduri de a privi problema rasială 


Pe aripile 
vîntului 


N... un fiim nemuritor poate atrage 
atenţia asupra faptului că am ajuns să uităm 
că o mare și importantă parte a vieții este — 
sau ar trebui să fie — alcătuită din emoțiile 
pe care le trezesc in noi florile, privighetorile, 
zorile, amurgurile, viața, moartea destinul 

Favorizată de destin, Margaret Mitchell 
autoarea romanului omonim care a stat la 
baza filmului — și-a fructificat propria expe- 
rientà, faptul de a se fi născut într-o familie 
care a trăit și a depâșit singerind, momentul 
războiului fratricid, perioada în care o lume 
apunea şi o alta iși făcea apariţia în dureri, 
conflicte şi convulsii asemănătoare undelor 
seismice care declanșează un cutremur de- 
vastator. 

Transpunerea literarà a acestei istorii este 
materializată într-o dramă personală conju- 
gată cu una socialà. Fiind pe deplin con- 
stientà că toate extremele sint primejdioase, 
scriitoarea a găsit modalitatea clară și așe- 
zată — totodată profundă și sugestivă — 
pentru a comunica nu numai ce spun oame- 
nii, dar si ceea ce rămine nerostit, nu numai 
ceea ce sint ei, dar ce este viața. M.M. a avut 


tăria necesară să se distanțeze intr-atit de ` 


personajele ei, incit le-a văzut nu numai ca 
indivizi, ci si ca grup. Netrădind prin nimic li- 
tera si spiritul cărții, regizorul Victor Fleming 
— mai mult decit inspirată alegerea distri- 
buţiei — realizează un adevărat poem cine 
matogratic inchinat dragostei pentru pămin 

tul Georgiei („Pămintul este ri, lucru de 

preț pe lume“, spune bătrinul O'Hara) si oa 

menilor lui. in ambientul unei naturi gene- 
roase sau a interioarelor ireprosabile, colo- 
rate parcà numai cu rosu aprins, care 
schimbà mereu tonurile, filmul face radiogra 

fia unei materii mai prețioase deci pamintul 
(fie el natal), a acelei materi: nebuloase și 
fremătătoare care este sufletul oamenesc. Cu 
o aproape inexplicabilă persuasiune îţi tran 

smite mesajul! Important este sufletul; cu pa- 
siunile, cu agitația, cu uimitoarea lui imbinare 
de frumusețe și josnicie. 

Poate că secretul longevitàtii acestei pell- 
cule — care pină mai ieri deținea toate recor- 
durile (intrecind-o cu un Oscar Ultimul impă- 
rat) și care de cinci decenii incintă, vràjeste 
și zdrobeşte inimile spectatorilor (vezi și re- 
cordurile pe videocasetă și pregătirea, după 
50 de ani, a unei urmări) constă în prezenta- 
rea nudă a sufietelor. 

Născindu-se într-o lume plină de contra- 
dictii insă armonioasă încă in totalitate, eroii 
filmului sint infàtisati cu calitățile şi defectele 
lor puse în lumină în mod , fără nici o 
ostentatie; firi contradictorii de o sinceritate 
brutală și cuceritoare in același timp (ingădu- 
indu-și să se recunoască rāi si egoisti, dar 
cinstiți cu ei înșiși), clamind cu fervoare: „iu- 
besc, urăsc, sufăr”, acești oameni adevărați 
(datorită tocmai complexităţii. lor caracterio- 
logice) care au trăit și murit „pe aripile vintu- 
lui“, indreptàtesc asertiunea lui Gracian 
„Omul, în măsura in care e o lume, desi 


Locuri 
în inimă 


IE Kramer contra Kramer a dobindit 
cinci Oscaruri la ediția 1979 a premiilor Aca- 
demiei din Los Angeles, celor mai puțin ini- 
tiati în filmografia americană a anilor '60—'70 
li s-a părut numele lui Robert Benton o nou- 


tate. Sau, mai precis, una dintre acele noutăţi” 


pe care fabrica de vise hollywoodiană are 
obiceiul să le propulseze direct pe firmamen 
tul cinematografic. De data aceasta nu era 
insă vorba despre o operă prima și nici de un 
necunoscut. Omul avea 47 de ani, semnase 
impreună cu David Newman scenariile unor 
filme semnificative pentru evoluția genurilor 
respective (film cu gangsteri — Bonnie si 
Clyde de Arthur Penn: comedie — Ce se in- 
timplă doctore? de Peter Bogdanovich; stiin- 
tifico-fantastic — n de Richard Don- 
ner), figurase pe lista finalistilor la premiul 
Oscar 1967 (pentru scenariul original la Bon- 
nie gi Clyde), debutase in regie, in 1972, cu 
un film care urmărea aventurile a doi nelegi- 


uiţi în timpul războiului civil (Cirdășie), mai 
concurase, in 1977, pentru Oscar cu scena- 
riul filmului Spectacol de noapte la care sem- 
nase și regia (dar pierduse în fața lui Annie 
Ħall de Woody Allen), si, în sfirsit, își lua re- 
vansa cu aceasta melodramà despre un băr- 


Nord contra Sud 


mică, e și el în întregime alcătuit din contra 
rii”. Din contrarii este alcătuită chiar şi Mela 
nie — într-o oarecare măsură — deși condu 
sita ei este permanent guvernată de un impuls 
de bunătate și bună voință; gindindu-se la 
toți numai la ea nu, dorindu-se a fi chipul 
unui vis care n-a pierit în faţa realităţii, Mely 
sfirseste în floarea virstei sfisiatà de întrebări 
al căror răspuns n-a vrut să-l cunoască. 

Din contrarii este structurat şi Ashley: cu o 
privire parcă provizorie şi cu atitudine impro- 
vizată, acesta „una spune si alta gindeste' 
după cum afirmă Mammy. Caracter slab si 
de aceea, duplicitar, Ashley oscilează intre 
cele două femei care îl iubesc, umilind-o fără 
voia lui pe Scarlett care îl implora din cînd În 
cind: „Spune-mi că mă iubeşti! 

Nu mai puțin Rhett Butler este alcătuit din 
contrarii, sub aparenta superficialitate și pla 
ciditate, afisate in mod ostentativ prin recu- 
noasterea fără nici o reticentà a lipsei orică- 
rui ideal: („Cred in mine, atitl... Vreau să cis- 
tig bani...'), se ascunde un om întreg. uneori 
timid, care primeşte ca pe un balsam afirma- 
ţia Melaniei despre Scarlett: „E plăpindă si te 
iubeşte“. Preocupat cu adevărat de problema 
războiului și mistuit de indoieli, el este însă 
capabil de gesturi memorabile care îi decon- 
spiră altruismul. Rett Butler este sinonim cu 
un bărbat cuceritor, descurcàret, privire tas- 
cinantă, stăpin pe sine si pe situaţie Si to- 


Iubesc, urăsc, suferă... 


..pentru omul 
de orice culoare 


bat, o femeie si un copil care ar fi putut 
forma o familie fericită, dar pe care viaţa ñ 
desparte 

intrebat de un critic dacă este un simplu 
povestitor sau dacă incearcă să spună ceva 
in plus prin filmele/scenariile sale, Benton 


tusi, cită nespusă nevoie de tandreta are și 
sufletul lui dacă, cerindu-i Scarlettei o do- 
vadă de dragoste, Rhett exclamă: „Trimite-mă 
la moarte cu o amintire frumoasă!" 

Cu siguranță că la nașterea Scarlettei 
O'Hara s-a desprins de pe firmament o con- 
stelație necunoscută cu destinația Pamiot, 
anume pentru a da strălucire şi armonie unei 
ființe zamislite dintr-un ghem de contrarii. 
Personalitate aparte, Scarlett e un spirit că- 
ruia ii place să infrunte furtuna, mergind me- 
reu împotriva curentului, o incintă să-şi in- 
cerce şi exercite puterile Nu e lipsită de 


ripile vintului' 


optează fară ezitare pentru prima variantă. 

Mai mult. dacă ar fi să comparam Kramer 
contra Kramer cu filmul urmator. Locuri in 
inimă (din nou pe lista Oscarurilor la catego- 
tia actrița principala: Sally Fields), am con- 
stata ca este vorba despre aproape aceeași 
poveste. sau, mai precis, despre discursuri 
aparent diferite cladite pe structuri dramatur- 
gice foarte asemânătoare. Sà'ne amintim mà- 
car inceputul ambelor filme 

Imaginea armoniei și a stabilitaţii familiale 
intr-0 incâpere cu „tapet azuriu, o mamă işi 
veghează copilul adormit (Kramer...) o tamilie 
cu doi copii își iau in tihnă si evlavie dejunul 
(Locuri...). 

Abandonul: mama işi face valiza si pâră- 


inimă (desi minunata ei privire verde se inve- 
ninează de-a binelea cind realizează fericirea 
Melaniei); cu toate că nu se sfieste să-i spună 
acesteia (chiar dacă indirect), „Te urăsc! Îţi 
urăsc copilul!” 

Fire contradictorie și pătimașă, sălășiuind 
intr-un trup pertect cu chipul dulce, Scarlett 
nu poate fi invinuità de uşurătate; cochetària 
ei nu are nimic vulgar sau trivial este apana- 
jul tinereţii pline de dorința de a trăi. De o fe- 
minitate debordantă, cuceritoare şi atunci 
cind nu vrea, atitàtoare, Scarlettei O'Hara 
căreia Rhett Butler îi reproșează: „Te gindesti 
numai la propria ta persoană... Esti mai de 
temut decit yankeii...” — îi place foarte mult 
viața si ca orice eroină care trăiește din plin 
atrage pe toată lumea. Ea atrage în special 
prin vulcanul în stare de erupție care este su- 
fietul ei; nelimitat de nici o barieră, el trece 
peste propriile margini, el inundă, el se 
amestecă cu alte suflete, iar lava lui fierbinte 
îi înseamnă pe viață pe cei care au cunos- 
cut-o. De la adolescenta răsfăţată căreia nu i 
se refuză nimic, pină la femeia trecută prin 
pirjolul războiului, moartea copilului si dezi- 
luzia in dragoste („Am iubit ceva ce nu există 
cu adevărat”), sufletul Scarlettei este asaltat 
si bintuit de tot felul de stări și sentimente. 

„Cine oare n-ar râmine uluit în fața unei ar- 
monii atît de ciudate, alcătuite din opozitii7', 
se intreba același Gracian reterindu-se la na- 
tura înconjurătoare; se pare insă că intreba- 
rea este perfect valabilă și pentru natura 
umană in general și a eroinei în special. Ră- 
punsul este: nimeni! Absolut nimeni n-a ră- 
mas indiferent după intilnirea cu acest perso- 
naj răscolit si răscolitor. Spaţiul restrins nu 
îngăduie decit citarea celor patru mari „stele 
de cinema“ care au intrupat si in sufietit pen- 
tru totdeauna personajele fascinante ale ro- 
manului „Pe aripile vintului“: Vivien Leigh, 
Clark Gable, Olivia de Havilland, Leslie Ho 
ward. 

Numai lauri si trandafiri pe fruntea artişti- 
lor, atitia cit stă în putinţa fiecăruia sa-i 
poarte. 


Mariana CERCEL 


seşte caminul conjugal/ tatăl, şerif intr-o lo- 
calitate texana, este chemat sa rezolve un di 
ferent de stradă, unde moare impuscat 

Motivul abandonului (la fel de neașteptat si 
de absurd dacă il raportăm la prima imagine 
a filmului): dorința de emancipare/ un glonte 
aflat pe țeava unui pistol ce părea descârca! 

Consecința abandonului: derutat, tatal 
preia cu stingàcie, dar cu incâpăținare inda- 
toririle materne/ derutatà; mama devine la in- 
ceput cu stingàcie, dar cu tenacitate „tată de 
familie”. Aici paralela poate ti urmărită pinà 
la replică, deoarece tiecare dintre eroi isi în- 
treabă la un moment dat copilul „ce ar fi fa- 
cut mama/ tata intr-o asemenea situaţie? 

În rest, povestirea este agrementatà cu ac- 
cidente (spitalizarea copilului/ tornada; pier- 
derea slujbei/ iminenta pierdere a casei) și 
spre final. cu o cursă contracronometru 
(goana pentru găsirea unui nou post pină la 
inceperea divortului/ culesul pe brinci al 
bumbacului pentru cistigarea unei bonificaţii 
acordate primului balot predat). 

Fața de Kramer, Locuri în inimă are in plus 
două fire secundare ale acțiunii: povestea ne- 
grului și cea a iubirii adulterine dintre cum- 
natul eroinei și o prietenă de familie. 

Similitudinea poveștilor nu este intimplà- 
toare (regizorul — scenarist a urmărit, fără 
îndoială, så reediteze succesul lui Kramer 
contra Kramer) și nici lesne de evita! — re- 
duse la esență majoritatea filmelor se limi- 
tează la citeva canavale dramaturgice de 
bază. Preluate din viață, acestea imbraca. de 
la caz la caz. haina dramei, a tragediei, a co- 
mediei sau a melodramei. Robert Benton este 
adeptul acesteia din urma. Dar oare viața in 
sàsi nu este adesea o melodramà7 


Cristina CORCIOVESCU 


aţi 


mpi 


l ilm care confera si o noua profunzime 
altui film cu profunzimi multiple. Sora 13, 


secaldui KX 


ampla evocare a perioadei de inceput a di 
nastiei manciuriene Quing (1644—1911). di- 
nastia lui Pu Vi, Ultimet: împărat, ar putea 
avea ca motto următorul precept al unei stra- 
vechi doctrine a civilizaţiei chineze: „Pietatea 
tiliatà se deschide cu dragostea față de pa- 
rinti, înfloreşte în slujba statului și ajunge la 
armonia deplină în care te situezi tu însuți in 
raport cu adevărul si dreptatea.” 

Deși regizorii Yang Qitian și Toru Mura- 
kawa iși refuză perspectiva mitologizării isto- 
"ei. istoria este. indirect, ridicată la rang de 
mit. Chiar dacă scrupulul documentar există 
in permanență. De exemplu, pieptănătura 
manciuriană tipica — o coadă impletità pe 
spate. ramasà obligatorie pina la inceputut 

a fost impusa barbatilor ca 
n ai dinastiei Quing. Pierdută in 
țarină, o astfel de coadă desconspirà traves- 
tiul eroinei, fiica unei înstărite familii aspru 
persecutata in acea epoca de arbitrar absolu- 
tism în care căpetenii militare își arogau pri- 
vilegii, uzurpind prerogativele autorităţii im- 
periale. La un moment dat. o prețioasă amu- 
letà de familie, gata să fie furată, va fi restitu- 
ità posesorului. E vorba de un minuscul 
obiect de jad câruia i se atribuie proprietàti 
magice intrucit întruneşte în mod simbolic 
cele patru virtuți ale omului — caritatea, sin- 
ceritatea, înțelepciunea şi curajul. Pentru a se 


salva si a putea sa-şi razbune parintii, fata 
plecata în pribegie ma: intii ia calea desavir 
şirii de sine: cu tenacitate, netinind cont nic: 
de greutăţi. nici de trecerea vremii. ea se pre- 
gateste la școala unui renumit profesor sa 
devină o iscusita luptatoare cu spada. cu 
bastonul si chiar cu bralele goale. Porecla de 
„Sora 13' o primeste din partea batrinului 
maestru care i prezinta totodata si ideo 
grama -noului apelativ — o gratioasa grafie 
verticală în care numeralul impar, conform fi- 
losofiei tradiționale propriu elementului mas- 
culin Yang. se ştie ca semnifica vitejia barba- 
teasca. mai puțin obișnuita la o delicata re- 
prezentantă a feminității. Aventurile extraor- 
dinare prin care va trece o arată. într-adevăr. 
nu doar neinfricatà, ci aproape imbatabiia. 
Adversarii insă sint extrem de cruzi şi nu în- 
timplător cel în sarcina căruia cade uciderea 
ei este un fel de șaman ce sàtàsluieste într-o 
grotă (poate chiar vestita Grotă a celor o mie 
de Buddha) și are drept acolit un ins fioros si 
sadic care sacrifică viața nevinovatilor ce se 
intimpla să se rătaceasca acolo „unde nu se 
ştie niciodată ce anotimp este” 


g 


TIT 
i 


sentimentul plenarei comuniuni cu natura. O 
natură după felul oamenilor care o populează 
- cind ospitalieră. cind ostila, inglobmd arhi- 

tectura locului. un templu. o pagodà sau © 
simplă coliba. într-un mod cu totul original 
Caci, pentru psihologia acestui spațiu, nu 
omul. ci natura este masura tuturor lucruri- 
lor, iar echivalenta suprema o reprezinta uni- 
versul insusi. Astfel cå fiecare gest, dar in 
special sacadatele mişcări ale scenelor de 
luptă (cu o formidabila. inepuizabila inventi- 
vitate sint filmate demonstrațiile ce specu- 
leazà la maximum frumuseţea si eficacitatea 
artelor marţiale), prin pertecta lor euritmie, se 
asociază ritmicitàtii cosmice. un adevarat sis- 
tem integrator care functioneaza implacabil 
si da sens acţiunii asigurind, cu un echilibrat 
spirit justitiar, certitudinea victoriei Binelui 
asupra Râului. Unele situaţii conflictuale si 
chiar unele atitudini ale personajelor amin- 
tesc, uneori, de romanul cavaleresc euro- 
pean, de filmul de capă si spada. de ultramo- 
iste, dar copia” 


vate, încă o data, spectaculos, sub lupa ecra- 
nului tat. 

Bogat în referințe culturale de tot felul 
fundalul pitoresc și extrem de colorat (la pro- 
priu si la figurat) se deruleaza asemeni unui 
sul minuţios pictat ce merită privit si reprivit, 


pictura şi caligralia au fost considerate 
demne de a fi socotite arte. cinematogratul 
tone, se apropie și el, din ce în ce mai mult 
de un statut major 


portrete indirecte 


Zorba în plină formă 


G. un actor pretinde a nu fi decit un 
mestesugar, noi ceilalți luăm vorba lui drept 
expresia modestiei (mai mult sau mai puțin 
jucate) și o trecem la activul persoanei. Dar 
cind un actor ca Anthony Quinn spune des- 
pre el același lucru, aducind drept argument 
mîinile sale (ca „atestat de meșter”), noi ce 
putem să mai credem? Mai ales. cind imediat 
urmează declarația că este un mestesugar 
adevărat, adică dintre aceia ce toată viaţa nu 
fac decit să se perfecţioneze... Afirmația mi 
s-a părut, recunosc, puțin suspectă in ames- 
tecul ei de mindrie si modestie, așa că mi-am 
propus să verific niţel aceste vorbe cu sunet 
aparte în multitudinea de fraze ce inundă ga- 
zetele sub forma de confesiuni actoricești. 
Debutul lui Quinn la Hollywood datează din 
1936 și e lipsit de importanță. Numai că, la 
nici un an după aceea, el se insoară cu fiica 
lui Cecil B. De Mille, un regizor senior (in 
sensul feudal al cuvintului) în industria cine- 
matograficà americană a vremii. Angajamen- 
tele incetează a mai fi o problemă pentru ti- 
nărul in virstà de 22 de ani. Tata socru are 
grijă ca ginerele să joace continuu la el sau 
la alţii (ba, mai tirziu, îi va finanța chiar si o 
tentativă de regie, nerepetată ulterior). Dar 
cu ce „zestre“ sosise, in fond, la Hollywood, 
acest bâiat? | 

El venea din Mexic, dintr-o familie modestă 
cu multi copii, iar în vinele lui curgea un 
singe de o compoziţie mai ciudată: mama — 
indiană, tatăl — irlandez. Prima și nu al doi- 
lea, isi pusese pecetea pe fizicul băiatului, 
așa câ — vinjos, brunet, sprincenat — Quinn 
a fost socotit de toţi numai bun să joace ro- 
luri de „duri“. Nici măcar De Mille n-a văzut 
în el altceva. Fizicul și socrul i-au pecetluit, 
astfel, pentru o lungă perioadă, activitatea, fi- 
ind mereu distribuit in indieni sau metiși tica- 
losi, ce pină la sfirșit își luau pedeapsa bine- 
meritată. Tot „rău“, dar intr-un rol mai amplu 
— cel al fratelui lui Zapata din Viva Zapata 
şi îndrumat de Elia Kazan Quinn reușește 
stupoare! — să obțină, in 1952, Oscarul pen- 
tru cel mai bun rol secundar. Acum abia. ir- 
landezul din el işi spune cuvintul. Se ambitio- 
nează şi se incăpăţinează să fie altceva, desi 
ofertele veneau, în continuare, după tipic. 

Li 


În sfirsit, în 1954, „Zampano è arrivato!" si 
cu el adevăratul Quinn. A trebuit capul de 
european al lui Fellini, ca pistolarul mohorit 
să devină un personaj nou, bruta in care in- 
cepe să licârească sfios, dar dureros, consil- 
inta, după ce a nedreptăţit, a torturat moral- 
mente, a ucis. Plinsul său convulsiv din fina- 
lul filmului La Strada mărturisea nașterea in 
chinuri a omului ce se rupea de instinctele 
primare ce îl guvernaseră pină atunci. Rolul 
din Viva Zapata nu făcuse decit să demon- 
streze că, pină atunci, fusese prost folosit. 
Zampano este prima dovadă că lupta actoru- 
lui pentru autoperfectionare există cu adevă- 
rat. 

La puţină vreme după La Strada (unde fu- 
sese partenerul unei inclasabile Masina). ia- 
tà-1 din nou al doilea pe generic, în filmul 
Van Gogh, unde personajul principal era in 
terpretat de Kirk Douglas. Dezlantuirilor fur 
tunoase, crizelor de disperare ce-l secatuiau 
pe protagonist, Quinn — în surtucul de cati 
fea al prietenului său Gauguin — le opunea 
calmul -conștiinței propriei valori, stàpinirea 
de sine atit de necesară creaţiei. Quinn reu 
sea, însă, a comunica publicului faptul că în 
personaj clocoteste un temperament vulca- 
nic, pe care cu greu il ține in friu. Ca atare, 
părăsirea lui Van Gogh apare ca ultimul gest 
posibil de autoapărare al lui Gauguin, ce nu 
vrea să impărtâșească soarta marelui său 
confrate. De data asta, Oscarul pentru cél 
mai bun rol secunda acordat lui Quinn, in 
1956, nu a mai mirat pe nimeni. Si nici faptul 
că a venit, in fine, si pentru el o perioadă de 
filme bune, sau care i-au permis măcar sa 
arate alte tatete ale talentului sâu. Un posibil 
Quasimodo intr-un (al citelea7) Notre Dame 
de Paris, personaje puternice în Warlock și în 
Ultimul tren din Gun Hill, apoi un exuberant 
eschimos care nu tolerează încălcarea de că- 
tre străini a regulilor de politețe in vigoare 
printre ghejuri — în Umbre albe. Foarte ni- 
merită în acest ultim caz, exuberanta sa ex- 
cesivă a constituit pentru Quinn un handicap 
cu care a avut mult de luptat. A fost lăudat, 
cind a izbutit să o ţină in friu: în Tunurile din 
Navarone sau Lawrence din Arabia, de pildă, 
unde — chiar dacă nu e protagonist, îl ţii 


Zampano... Zorba... sint mereu subintelesi 
(Anthony Quinn, Pamela Brown si Kirk Douglas în Van Gogh) 


pune. mina, se alege praful... 


minte. N-a fost la fel de apreciat în Secretul 
de la Santa Vittoria, considerindu-se că a ca- 
botinizat. Celebrul Zorba Grecul i-a scandali- 
zat pe... greci, după cum o atestă presa anu- 
lui 1964. Aceștia (mă refer Ja simplii specta- 
tari) un adresat- ziarelor scrisori pline de ìn- 
dignare față de concepţia „total greșită” (a 
scenariului, a regiei, a interpretilor) în care a 
fost tratat un roman îndrăgit, ce vorbește de 
spiritul Eladei dintotdeauna. Spectatorii de 
pe alte meridiane, însă, care habar nu aveau 
de carte au privit si primit filmul cu incintare. 
In special din cauza exuberantului Quinn, atit 
de convingător si de atasant in personajul 
optimistului păgubos care, indiferent pe ce 


Oricum, dacă Zampano ii atrăsese notorie- 
tatea, Zorba i-a adus actorului gloria. Si, 
dacă n-ar exista multiplele lui colaborări la 
filme comerciale unde nu face decit să se 
pastiseze (dar, cind ai 11 copii!) am putea fi 
chiar foarte mulțumiți de maniera în care (vir- 


sta obligă!) a trecut el la rolurile de om copt 
şi sentimental în Plimbare prin ploaia de pri- 
măvară — și apoi de om bătrin. Desigur, un 
bătrin verde ca in Moștenirea Terramonit pe 
care nu îl doboară nici natura sălbatică si os- 
tilà a Pirineilor inghetati — în Trecerea; nici 
jocurile periculoase ale politicii — in Sala- 
mandra. Nimic nu pare schimbat la el, decit, 
poate, cuta, eterna cută dintre sprincene să 
se fi adincit. Exuberanta juvenilă s-a domolit, 
dar vulcanul 'nu s-a stins. Ne-o mărturisesc 
ochii sài vii, privirea ușor ironică, mersul 
elastic de felină leneșă gata oricind să facă 
un salt. spectaculos. 

Recapitulind acum, saltul lui Quinn a fost, 
profesional vorbind, intr-adevàr, spectaculos. 
De unde se vede că mestesugarul nu se 
lăuda prea tare cind vorbea de continua sa 
aspirație spre pertectiune. 


Aura PURAN 


mat — adică pe scaunul regizoral s-a intim- 
plat cu bine si chiar cu succes, răminerea in 
fața lui, ca actor, ridică ceva semne de intre- 
bare, dar, mai cu seamă, oferă o materie de 
gindire bogată asupra actorului și imaginii pe 


şi nici Visconti. Încerc să fiu un mic Mel- 
ville...“ şi nu se poate spune că nu i-a reuşit 
să fie cel puţin un bun regizor de film polițist 

Dacă trecerea in spatele aparatului de fil- 


Delon contra Delon 


D e ce trece un actor, fostă vedetă râstă- 
tatà de public, din fața aparatului de filmat în 
spatele lui nu-este chiar un mister. De regula, 
„Schimbarea unghiului” apare la virsta critică 
— critică, pentru un actor, altminteri, nu — 
aducătoare de mici semnale de alarmă uneori 
numai de el receptate. O reacție mai slaba 
un succes mai modest, o apreciere mai rezer- 
vatà și gata, ingrijorarea, cind nu chiar teama 
„se strecoară perfid in sufletul actorului 
Teama de „marele eșec“ teama de dubla de- 
cepjie — a publicului, dar și a lui — teama de 
alterarea „imaginii“, de stingerea interesului 
— pină la bezna uitării. Teama asta insă are 
si părțile ei bune. Între altele, ea trezeşte, 
acolo unde are ce trezi, fireşte, instinctul de 
conservare. Pentru că, de fapt, schimbarea 
unghiului, echivalentă cu o schimbare a „ar- 
melor", mai cu seamă dintr-un sănătos in- 
stinct de conservare pornește. Greta Garbo 
nu l-a avut. Ea nu a schimbat armele, eaa 
depus armele. Teama de ridicol a fost mai 
mare decit teama de moartea artistică. 

Nu se știe ce ar fi făcut „Divina“ ajunsă azi 
la virsta temerilor, un lucru este sigur: fiecare 
face față cum poate — cum poate, insemnind 
potrivit structurii lui — momentului greu în 
care steaua succesului incepe să pălească. 
Structura lui Alain Delon, „vedetă internatio- 
nală de mare audienţă la public”, cum il pre- 
zintă Dicţionarul cinematografic, se dove- 
deste a fi un luptător. Steaua lui de vedetă 
internaţională și-a micșorat puţin sclipirile? 
Nu-i nimic! O facem să sclipească altfel! Inte- 
resul publicului pentru ,Samuraiul' Delon s-a 
mai răcit? Nu-i nimic! Să stirnim în public un 
interes nou — cel puțin cald, dàcà nu fier- 
binte, pentru, de exemplu, regizorul Delon... 
Pină aici lucrurile au o logică, raționamentul 
stă în picioare. Dar, un pas mai departe, pà- 
șim pe un teren ceva mai alunecos. Delon nu 
a trecut, pur și simplu, din fața aparatului de 
tilmat în spatele lui, el a rămas de amindouă 
părţile. Regizorul Delon l-a iubit prea mult pe 
actorul Delon ca să-l scoată, cu mina lui, din 
joc. Sau a dorit o demonstraţie dubiă a noilor 
posibilități. Rezultatul este destul de ciudat. 
Demonstrația regizorală dovedește, intr-ade- 
vâr, o bună cunoaștere de sine, o perfectă in- 
tuitie a limitelor și posibilităţilor. Din toate 
„Şcolile” prin care a trecut, școli mari, cind 
nu înalte, dacă ne gindim că a lucrat cu Vis- 
conti, Antonioni, Verneuil, Christian Jaque, 
Robert Enrico, Melville, din toate ,Jectiile' in- 
vatate, actorul a reţinut pentru ipostaza sa re- 
gizorală, lecţia policierului. Alegerea apare ca 
o mărturisire sinceră care, pusă în cuvinte, ar 

suna astfel: „Ştiu că nu pot să fiu Antonioni 


Nostalgia rolurilor de altădată 
(Nathalie și Alain Delon în Sam 


Colegiul de redacţie 


Ecaterina Oproiu 
redactor sef- 
Mircea Alexandrescu 
redactor şef adj. 


Rodica Lipatti 
secretar responsabi! 
de redacţie - 
Florina Ciocirlie 
Alice Mănoiu 


Coperta l 
Tamara Creţulescu și Ovidiu lulu Moldovan 
au jucat împreuna 
în „Despre o anume fericire“. 
Noi i-am ,distribuit' din nou, 
inspirați si de cererile spectatorilor 


Foto: Victor STROE 


care şi-a făcut-o despre sine, în timp. Pentru 
că, ceea ce propune Delon — regizorul Afa- 
ceril Pigot prin persoana detectivului Chouas 
interpretat de actorul Delon este un anti-De 
lon. Misteriosilor, romanticilor, tenebrosilor, 
pateticilor, poeticilor, durilor „Deloni” din 
care, incetul cu încetul s-a Compus imaginea 
„vedetei internaţionale de mare audienţă la 
public“, li se opune imaginea simpatică, dar, 
vai, cit de oarecare! a unui „băiat“ încă fru- 
mos, puţin obosit, învățat să mai şi incaseze, 
nu doar să dea pumni bine plasați, să mai si 
piardă, nu numai să ciștige, inzestrat cu ceva 
simţ al umorului și cu mult, mult simţ al reali- 
tàtii. O imagine sfidàtoare pe care regizorul 
nu o propune, ci o impune spectatorului. O 
auto-demitizare voită, dorită — în ce scop? 
— greu de spus. Cu ce rezultat însă, cred că 
se poate spune. Peste capul regizorului sj 
dincolo de voinţa lui, in sufletul spectatorului 
de altădată se trezește caldă, nostalgia dupa 
vechea imagine Alain Delon. Cel din Rocco 
si frații, din Eclipsa, din Ghepardul, din La- 
leaua neagră, din Aventurierii, A fost cindva 
hoț, Clanul sicilienilor, Samuralul. 


Atacerea Pigot este un policier cinstit, civi- 
lizat, antrânant, „bine fàcut' etc. El are, 
adică, meritele lui. Marele merit râmine insă 
unul și el este cu adevărat mare; face să ne 
ție dor de Alain Delon. 


Viad PAULIAN 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr 1, București 41017 


Exemplarul 8 les 


„Cititorti din străinatate se pot abona prin 
sRompresfilatella' — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfil. Bucureşti — Calea Griviței nr 
64—66" 


Prezentarea artistică și prezentarea gralică 
loana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Gasa Scinteiin — Bucureşti 


in spateie, 


ascu 


B... era în toi cind am debarcat 
pe platoul de la poalele munţilor unde 
filma Sergiu Nicolaescu. O mie două 
sute de figuranti, cu armuri, sulițe si sa 
bii, reconstituite cu grijă și pricepere de 
Gabriela Nicolaescu, se avintau prin 
fața celor trei camere de luat veder 
plasate să panorameze, dar si să rețină 
prim planuri sau o expresie anume dent 
acest suvoi omenesc. „Stop! — se aude 
xocea regizorului. Pe vechile locuri. Ar 
năuţii aici în față, cavaleria pe flancuri 
si desfaşurata pentru sarje, cu lancea wi 
cumpănire. La semnalul meu, reluati 
atacul cu mai mult elan. Toată lumea 
priveşte înainte, spre ținta atacului 

Aveam sa mai aud de citeva ori indi 
catii de felul asta sau cu precizari 56 
amânunte care se impuneau dupa ata 
cul precedent. Asaltatorii păreau destul 
de marcați de efort. dar dornici să reia, 
de cite ori va trebui, același si același 
parcurs belicos. Veşmintele lor, confec- 
tionate cu multă rivna in atelierele de la 
Buftea. arată, intr-adevar. ca după o 
bătălie. Este nevoie de intervenția mñ- 
nilor harnice ale asistentelor de la cos- 
tume, cu acul si ata în mina. cu mica 
trusă de ustensile ale indeletnicirii lor, 
asteptind de ore si ore, undeva pe mar- 
gine, în afara cadrului care cuprinde tot 
pieptul de deal pe care se destàsoa:a 
lupta. Ele sar de cite ori e nevoie de 
parcă ar fi infirmiere, pe un adevărat 
cimp de luptà, să pună ordine prin za 
lele care se rup pentru că nu sint din 
fier, pentru a repara o minecă des 
prinsa, pentru că, desi nu este o încaie- 
rare în tege, efortui de a sugera cere 
gesturi care duc la deteriorări vesti 
mentare 


ata apararuttài 


P... se termina. Regizorul con- 
fruntà pianul de bătaie cu consilierii sai 
militari, reaşează luptătorii pe dispozi- 
tive noi, plutoane după plutoane de fi- 
guranti gata să execute manevrele a ca- 
ror destinaţie poate că ei nu o înţeleg 
dar cei ce fac filmul știu cu siguranța 
ce trebuie „să dea“ de vreme ce tot 
reiau aceleași acţiuni bataiste cautind 
ca din suvoiul de oameni de astazi — 
făcuţi să arate ca acum cîteva secole în 
urmă pe vremea Marelui Mircea sa 
obțina o anume sugestie, o anume situ- 


O pag 


sar aici ne aflam la paatule muntilor 
care sus, pe creste. au şi tost pudrati 
proaspât cu zâpadă. Prima zapada a 
iernii, care la ses este înca departe, dar 
la munte a şi venit. Nu este deci cald să 
faci plaja, dar pe chipurile celor care 
iau parte la film curg siroaie de su- 
doare. Oboseala i-a marcat şi pe ei și 
pe cei care stau la camerele de luat ve- 
deri. operatorii Nicolae Girardi, Alexan- 
dru Groza şi Elena Cotigā şi, nu în ulti- 
mul rind, pe realizatorul însuși care 
după ce sta cu ochiul în vizorul uneia 


eroică 


storia viteazujur nostru popor 


unui film 


atie dramatică. O alta scena, un contra- 
plan turnat mai tirziu. va avea s-o reve- 
teze nu lor, celor ce participa la realiza- 
rea filmului, Ci spectatorului, peste ci- 
teva luni, cind va vedea pe ecran filmui 
despre Mircea cel Mare după scenariul 
lui Titus Popovici şi în regia lui Sergiu 
Nicolaescu. 


N. este o temperatura de făcut 
plaja. pentru ca 'sintem în octombrie. 


respirație 


"din camere, comandă „Motor!“. inregis- 
trează o dublă, trece pe scaunul de pla- 
tou, se dezbraca de hainele secolului 
douazeci şi imbraca hainele domnitoru- 
lui şi străbunului de acum citeva sute 
de ani, coborind în evul mediu valah, 
Nu trece mult pină ce artisti, figuranti si 
toti cei care îi ajută — dar ce să-i mai 
numesc pe bresle, cind mai bine as 
spune echipa de filmare, da echipa, 
(despre care scriem mereu la o rubrică 
anume, dar ce rubrică e „mai anume: 


decit ceà destinata platoului de fit- 
mare? cînd echipa deci, se pune din 
nou in-mibcare. Ea face tot ce trebuie, 
in minimum de timp. cu extrema efi- 
cientà. Fiecare ştie unde să sară şi ce 
are de făcut el, nu ceilalți. lar cind au- 


N. trezeşte a doua zi nu goarna, ci- 
grija să fim în holul hotelului la 6.30 
pentru că autobuzele pleacă la ora asta. 
Coborim, eu înarmat doar cu $ curiozi- 
tate de reporter, colegul meu cu trei 
aparate de fotografiat „in banduliera', 
(ca să fie in ton). Holul e plin deja de 
oșteni ai lui Mircea, căci astazi se trage 
contraplanul de ieri adică partea în care 
domnitorul român, alături stindu-i ur- 
maşul. va da ordinul de lupta, flancat 
de boieri — Silviu Stanculescu, Cornel 
Girbea, Val Paraschiv, Papii Panduru, 
Sandi Dobrescu — precum ;i de toata 
armia română 


P. fundalul unei păduri ruginii, dea- 
supra Cu ur: cer adinc ca marea, arcași, 
sulitasi si Cavaleri se dezlantuie. De 
sapte-opt ori s-a repetat acest moment 
înainte de a se spune „motort“. Apoi se 
trage. Și după aceea se schimbă dispo- 
zitivul de luptă și unghiul de filmare. 
timp în care mai schimb o vorbă cu Co- 
tea Răutu în zalele lui spectaculoase 
Cind nu filmează, ci doar așteaptă, Co- 
iea Răutu este la fel de caim si plin de 
sfatosenie. Este un actor cu multă ex- 
perientà de film si, fără sa facă prea 
muh caz de ea, de pe margine, cind in 
platou evoluează alţii. are unele reflecții 
care marturisesc această lunga expe- 
rientà de om de film. Cornel Girbea stă 
cuminte pe un scaun, prea firav penteu 
ei, ca să-şi refacă machiajul, caci greul 
abia incepe, Silviu Stânculescu e impu- 
nator, preocupat si disciplinat. - Pan- 
duru, barbos şi grav, pare desprins 
dintr-o efigie iar pe chipul lui Do- 
brescu, ai zice că s-au înscris toate 
luptele grele la care a luat parte. 


P. necesara schimbarilor nu e 
prea lungă si activitatea reincepe 
inainte. ia atac, arcași, sulitasi, cavaleri! 
Din padurea imobilă si solemna in 
frumuseţea ei, pornește o altă padure de 
oameni care o apara pe ea şi tot ce 
simbolizează ea, o lume dirză, hotărita 
sa exite. Pe ecran. toata strădania de 
două zie dacă va avea patru-cinci mi- 


nute... 
Mircea ALEKANDRESCU 
Foto: Victor STROE