Revista Cinema/1990 — 1998/027-CINEMA-anul-XXVII-nr-4-1989

D itia 


A 


A m ma 


iu sd 


| as tis 


50 de ani de la marea demonstraţie patriotică, antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939 


Moment eroic din istoria 


upă memorabile întilniri ale secretarului 
general al partidului, tovarășul Nicolae 


shi 


ai 
ii 
ji 
1 
| 


Sisi 
aji 
i 

i 
l 
i 
$ 


z5 

p~ 
a 
8 
| 
“a 
b= 
g 
E 
è 
i 
a 
Fi 


a fost cea mai viguroasā manifes- 
pe plan intern înaintea declanșării celui 


iis 
y 
Szasti 
i 
$ 


1918, a Marii Uniri a tuturor românilor în ve- 
chea vatră st ideal secular al 
multor generaţii. 
După înfăptuirea Marii Uniri, consacrarea 
plan internațional a unităţii statale a 
României. la Conterinţa de Pace de ia Paris, 


poporului 
de sine stătător în granițele sale firești. 

În perioada 1920—1940, politica externă a 
României Mari a fost axată spre apărarea in- 
ri rare ri şi nina ruperi x oaa ale ţării, 
vizind realizarea unui alianțe pen- 
tru combaterea tendințelor flre revizio- 
niste și revanșarde. 

Prin imaginea unor filme din 
prezentarea unor tratate de ali 


cura și atunci România, pe ban internațional 
— alegerea di români în unele or- 
ganisme ale Societăţii Naţiunilor culminind 
cu funcţia de Preşedinte al Adunării Generale 
a acestui important for erbacee pe care 
marele om politic și diplomat român Nicolae 
Titulescu a deținut-o, doi ani la rînd, cu un 
remarcabil prestigiu. 

Pe de altă parte, Pia documoiie din AONA 
altor cinematografii, filmul aduce în fața 

manifestate de cercuri 


din S. importante ale expansiunii hi- 
Meriste. 
(An furtas maselor populara, a tuturor tor- 
telor progresiste și patriotice care se pronun- 
pentru apărarea 


tau cu hotărire. democraţiei, 
păcii și , s-a situat Partidul Comu- 
nist care, deși în ilegalitate, printr-o po- 


litică lucidă, a desfășurat o susținută e 
tate, mobilizind forțele i 

vizionismului și agresiunii hitleriste, ca și im- 
potriva eczeme sale agenturi din România 


chisă tuturor cetățenilor țării, tără deosebire 
de apartenenţă politică, religioasă sau de na- 
ionalitate, avind în frunte personalităţi ale 
vieţii publice. Un roi important l-a avut 
atunci foarte tinarul revoluționar — Nicolae 
Ceaușescu. Deosebita sa capacitate organ- 
zatorică, dirzenia, combativitatea revoluţio- 
nară și patriotismul înflăcărat l-au impus pe 
tinărul comunist în primele rînduri ale mişcă- 
rii antifasciste, devenind în scurt ep cunos- 
cut şi apreciat în int 


Presa vemi, aupra ar gataee şi or- 
ganelor siguranţă, fotogra! oșuri sau 
Circulare ale democratice evidenţiază 


populare din România, sub conducerea Parti- 
dului Comin ro ponaos cu hotărire şi vi- 
e m pere și greve 

an mondial 


şi sub 
sint pir largi colaborări şi 
acorduri cu numeroase forțe democratice ale 
area iri un front popular antifascist, ae por 
realizarea unității de acțiune 
in unui kork w uae: munci- 
În şirul de procese intentate membrilor 
Partidului Comunist, s-a remarcat cel de la 
Brașov, dobindind pe parcurs un puternic ca- 
racter antifascist, datorită tinărului militant 
revoluționar Nicolae Ceauşescu, care a făcut 
dovada stralucitelor sale calităţi de patriot 
comunist. Cu forță şi 
Nicolae Ceaușescu şi-a apărat crezurile revo- 
luționare, prin totala sai 


"a adeplinind funcții de răspundere în partid 
şi în organizaţia revoluţionară a tineretului în 


fi mumai a ta, în 
Pa colectivitayi căreia 


vremii. 
Şi tot anotimpul părea så fi fost atunci deo- 
sebit, iar cei care au descris evenimentul nu 


ca e a muncii a zilei 
. „Ziua înfloriru macitor şi a tuturor 


florilor cimpurilor“ 


revoluționare, 

i ia marele corpi anona por 
mpărat și proletar“ cel 

laşi an în care ziua de 1 Mai a fost constințită 

ră Ean el însuși numind munca un 

era izvor al creaţiei omenești“, intra în 


"Aa gi gindesc şi la versuri scrise chiar cu 


“mantismului 


para pice 
salutare: Trăiască întiiu Mai! 

Dar de Neculuţă o mai știm? În „Către 
voi" apropierea lui 1 Mai, a primăverii, cind 
totul renaște, readuce în memoria colectiva 
gindurile despre o lume mai îi e re 
țarmul dreptăţii”, cind revolta are o rezonanta 


rindul cărora s-a format ca luptător, tovarășul 
Nicolae Ceauşescu se alla în acei ani pretu- 


în Ducureșă și în Dea; în Hunedoara și la 
Turnu Severin, în Valea Jiului și în Munţii 


Apuseni aveau loc necontenit manifestații şi 
demonstraţii politice care ilustrau starea de 
spirit anti din rindul iei romă- 
nești și care poporul nostru res- 


care dovedeau că 
pinges i hitierismul și ide statelor revi- 
zioniste. 
În perioada 1936—1939, pacea lumii, secu- 
ritatea colectivă, ordinea 


cr Sonia horthysta şi "Italia fascistă — - 


miopia politică a ae i lideri oc- 

ca subj. ind ntie 1900 
tå ssi jugir popoare. În martie ar- 
ata germană ocupă Cehoslovacia destiin- 
ind un i Unai D a prieten cu România. La 
r ei, concentrat, 
cu nedisimulate intenţii ee efective 


Clară: comuniștii vor lupta cu arma in mină în 

primele rinduri 
în aceste împrejurări extrem de grele pen- 
român, are loc, la 1 Mai 


toare din Capitală, moment culminant al ma- 
nifestaţiilor și demonstrațiilor antifasciste, 
Un rol important în organizarea şi destâșu- 
rarea lor l-au avut tovarășul Nicolae 
Ceauşescu, tovarășa Elena Ceaușescu, 


umai pen- 
tru mine. Nu știam pe a că Dacia 
cucerită de romani devenise i Dacia Folie În 


te poate ţine în viață, şi-ţi poate da şi adeva- 
n glorie, indiferent de protesia din care ai 


Vase BÁRAN 


țării 


Sub presiunea opiniei publice românești și 
în contextul ameninţarilor directe, exercitate 
pe plan extern asupra României, oficialitatile 


fasciste a fost Partidul Comunist care a iniţiat 
formarea unei comisii de oipiitive. e aport 
festaţiilor politice, asigurind ca, e cei 
mai de seamă membri ai breslelor, 

mare să o aibă comuniștii, ta, a S E 


tre (Ceaușescu e 
remarcabilă contribuţie la desfășurarea mitin- 
gurilor și demonstraţiei din ziua de 1 Mai. 

20 000 de participanţi, între care se aflau 
mii de delegaţi din intreaga țară, au străbătut 
străzile Capitalei pină în 
s-a orgie un val de abea eee 
impotriva iticii revizioniste Romå- 
nia. Au fost scandate lozincile: 
mult „Jos Garda de fier!" „Jos rāzboiul!" 

„Jos agenţii trădători de aeres „Vrem 
România liberă și independen! 

A fost un moment animat nÈ generoase 
idei şi aspirații patriotice, mărturisind comu- 
niunea de acțiune și de conștiință a forțelor 
democratice, progresiste și revoluționare din 
țară, a tuturor care au participat cu ab- 
negație şi vigoare la apărarea independenței 
şi integrităţii teritoriale ale țării impotriva for- 
telor hitleriste, revizioniste. 

Evenimentele care au urmat în vara şi 
toamna anului 1939 au confirmat justețea 
orientării Partidului Comunist pentru crearea 
unui front larg, intern și internațional, de 
lupta agresiunii fascisto-horthyste. 

Imaginile de cinecronică vorbesc cu stișie- 
toare durere despre evenimentele ce au ur- 
mat. La 1 septembrie 1939 Germania hitle- 
ristă atacă Polonia. Va fi scinteia care va in- 
cendia lumea, aruncind-o în vilvătaia celui 
de-al doilea război mondial. 

in aceste condiţii și situaţia țării noastre se 
agravează, ea suferind în vara anului 1940 
grave amputări teritoriale. Prin Dictatul de la 
Viena, Germania hitleristă și Italia fascistă au 
decis ruperea din trupul României a unui te- 
ritoriu de peste 42 000 km cu o populație de 
peste 2,6 milioane locuitori, din care majori- 
a... covirșitoare o tau românii şi 

Ungariei horthyste. Autorităţile 
aret din teritoriul ocupat, împreună cu 
cercurile cele mai reacționare din Ungaria, 
au declanșat o teroare fără precedent, masa- 
crînd mii și mii de români pașnici (zgudui- 
toare fotografii sint mărturii de la ip, Trâsnea 
şi Moisei!) deportind peste 166 000 de evre: 
din Transibania de nord în lagărele de exter- 
minare în masă. 

Au fost filmate numeroase mărturii — arhi- 
vistice și din presa vremii — care aduc in 
prezen! amintirea acelor cumplite momente 
Mii şi mii de români au fost expulzați, depor- 
tat, trimiși la muncă forțată, contiscindu-h-se 


> Un impresionant v val de proteste a cuprins 
intreaga 


din România capabil de a ridica gb era 
wpa te poporului român pe o treaptă supe- 
ri 


Un soare generos, viu și cald, luminează 


ED Dr EDEN PAIN PRE Ta PIERRE i IAD LOAD 0 PE pe e 7 A METZ Me i a me e pe E EN e e 


ARE 


AUR NY = 


PT 


RRT T 


REET 


a 


T 


SEAE E 


o Frebuie- să punem ER la baza activității- ideologice, politico-educative- -- - -- - 
Programul partidului şi Programul ideologic, 

- documentele: congreselor şi plenarelor Comitetului Central,. pace 

care e reprezintă expresia socialismului ştiinţific în condiţiile ţării noastre; „că ă i să îi 

„ generalizarea practică şi teoretică a experienţei construcţiei: socialiste." rep atita = Ki re o 


„Nicolae. (CEAUŞESCU 


F Cüvintarea là Plenăra Comitetului Central 
A Partidoluă, Comunist Român din sii PPA 


r] 


București, file de epopee — 


Năzuind mereu spre fruis si 
rodnicie, oamenii prezentului își asumă ~- 
acte de înaltă responsabilitate pentru 
viitor. Construind măreț și durabil, că- 
tăuziți permanent de: gîndul cutezător şi 
inițiativa lucidă, vizionară a tovarăşului 
Nicolae Ceauşescu. 

În filmul Bucureşti, file de epopee — 
producţie a Casei de filme Unu, scena- 
riul Lucian Avramescu, ‘comentariul. So- 
rin. Stanciu; regia Virgil Calotescu — . 
imaginea îşi asumă dreptul de-a păstra ` 
într-o minunată cronică filmată tot ceea 
ce mina şi voința omului au creat în a 

aceşti ani de grandioase realizări, ani , 
ce au în istoria patriei o. semnificație bi 
deosebită. RA 

Muncitori, intelectuali, studenti.. şi S 
elevi angajați deplin în efortul de refa- 
cere revoluționară a capitalei țării. Filmul ~ 
Bucureşti, file de epopee, le descițrează “ 
dăruirea, le păstrează gindurile. Pentru, 
cei care miine, vor dori să afle cum” 
arăta chipul Bucureştiului în anul 45 al 
upana noastre. pm S 


lesna PERNEŞ panăacne 3 


peen lui largi și înflorite, cu sta 
de lacuri, oraș-grădină, Bucureştiul 
creşte în frumusețe cu fiecare nouă filă 
ruptă din calendar. 

Bucureștiul cu oamenii lui harnici şi 

veseli, uniţi de un incomparabil elan 
constructiv, Bucureștiul pornit pe dru- 
“mul civilizaţiei socialiste. 
"Se spune că nu se poate vorbi despre 
chipul unui oraș, fără a vorbi despre 
sufletul lui. Și sufietul lui sînt oamenii 
“cu aspiraţiile şi năzuinţele lor, cu ener- 
gia și nestrămutata lor convingere. în 
murică și în viitor. - 

25 iunie 1984: tovarășul Nicolae 
Ceaușescu împreună cu tovarăşa Elena 
Ceauşescu inaugurează lucrările de 
construcţie a Casei Republicii şi a Bu- 
levardului Victoria Socialismului. Se 
aşează piatra de temelie a unei lucrări 
reprezentative pentru amploarea înnoi- 
Ha edilitar-urbanistice ale Bucureștiu- 
ui 

Ştiinţa, priceperea, hărnicia şi voința 
constructorilor se leagă direct de noua 
calitate a vieţii oamenilor, de un grad 
superior de confort și civilizaţie. Înfăţi- 


șarea nouă a Bucureștiului a trecut de 
pe planșetele; arhitecţilor şi constructo- 
rilor într-o, palpabilă realitate. x 

19 August 1988: alt moment impor- 
-tant în hronicul capitalei noastre: secre- 
tarul general al partidului, tovarășul 
Nicolae Ceauşescu, împreună cu tova- 
răşa Elena Ceaușescu aşează piatra de 
temelie a viitorului Centru al Consiliilor . 
Naţionale ale Democraţiei Muncitoreşti 
Revoluţionare. . 

“Portretul Bucureştiului păstriînd. in- 
tacte momentele fundamentale ce-i al- 
cătuiesc biografia, încrustînd splendi- | 
dele fapte de muncă ale oamenilor, 
aduciînd, poate, cea mai impresionantă 
mărturie despre constructorii de ev 
nou, într-o epocă ce “poartă í cu mindrie | 
numele ctitorului ei, tovarășul Nicolae 
„Ceauşescu. 7 

“Imaginile cuprind şi rețin acea expre- 
'sivitate care poate scăpa unei priviri 
obișnuite, imaginile emoționează cînd 
adună laolaltă însufleţirea, încordarea, 
efortul şi zimbetul reuşitei a tuturor 
acelora care zidesc. paiete ctito- 
rii. to A p pri 


D..- un oras se poate vorbi într-o 
infinitate de moduri. Privindu-i chipul, 
încercînd să-i descifrezi sufletul, îţi în- 
drepți privirile spre mărturiile păstrate . 
Š între coperţi de album, spre imaginile 
` filmate. Din comentariu nu poate lipsi 
i fram: „Este binë să tinem minte, este 
> bine să nu uităm“ 
$ Şi comparația se impune de la sine: 
trecut, prezent, dar mai ales viitor prefi- 
- gurat ; 
Bucureşti, devenit metropolă în ulti- 
mii 25 de ani, așa cum cu justeţe apre- 
cia tovarășul Nicolae Ceaușescu: „Un 
centru, o „Capitală modernă a României 
i socialiste“. 
$ Oamenii şi-au mobilizat forțele înăl- 
țind o jumătate de milion de. aparta- | 
mente, construind importante obiective 
- edilitare: pasajele Muncii, Unirii, Victo- 
riei Mărășești, croind „marele bulevard j 
subteran“ pe care circulă metroul, reali- 
zind, într-un timp record, amenajarea 
complexă a rîului Dimboviţa. Cu cele 
treispreze poduri, veritabile monumente 
de artă ce unesc malurile rîului, cu bu- 


E5 


API ai 


70 PAR: E e SAE aa 


sd 


ew 


-% 


A 
E 


Un ideal naţional de 


neintrint (scene iti 
regia Mircea Moldovan, cu Maria Ploae, Cornel Ciupercescu, Vasile € 


si Muai în fläcãri, scenariul Petre Sălcudeanu. 


din filmele: La răscrucea n fteu 
ojocaru; Paul Lavric și Vlad Rădescu) 


imagini din patrimoniul naţional 


Un documentar istoric, un documentar 
afectiv 


îm mbiematice versuri eminesciene deschid 
filmul omagial dedicat aniversării a 70 de ani 
de la Marea Unire din 1918: „Ce-ţi doresc eu 
ție, dulce Românie,/ Țara mea de glorii, țara 
mea de dor/ Braţele nervoase, arma de tărie/ 
la trecutu-ți mare, mare viitor...“ Pe ecran, is- 
toria și prezentul, prezentul și istoria dialo- 
ghează in semnificative şi esenţiale imagini 
național de neintrint. După cum se spune în 
comentariul peliculei, sint eterne și de necu- 
prins semnele, mărturiile semănate pe-ntreg 
cuprinsul românesc care vorbesc despre se 
colele de luptă eroică, de jertfă neinduple- 
cată pentru ca „plaiurile ţării să fie ale ţării”. 
Realizatorii filmului 70 de ani de la Marea 
Unire, printre care regizorii Şerban Coma- 
nescu, Pompiliu Gilmeanu și Mihai Constan- 
tinescu, scenariștii Nicolae Dragoș, George 
Radu Chirovici și Adrian Vasilescu, operatorii 
lon Birsan, Viad Leu și Adrian Drăgușin, cin- 
stesc prin verb și imagine, prin crez și sim- 
tire, în rezonante patriotice, memoria 
tuturor celor care și-au consacrat viața impli- 
nirii acestui ideal sfint și generos, cinstind, 
totodată, prezentul revoluționarelor prefaceri 
socialiste ale țării, cea mai fertilă epocă din 
i istorie a poporului român, epoca 
raza de Congresul al IX-lea al Partidu- 
ui. 

Din negura îndepărtată a veacurilor și a mi- 
leniilor, filmul aduce în prim plan efigii ne- 
muritoare ale luptei pentru unitate și neatir 
nare, compunind — prin imagine şi cuvint — 
o adevarată columnă a dăinuirii pe meleagu- 
rile noastre de la Carpaţi, Dunăre şi Mare 
Rădăcinile acestei columne sint „in brațul vi- 
teaz al marelui Burebista, cel care, cu peste 
două milenii în urmă, făurind statul centrali- 
zat dac, a dat seamă pentru viitorime de 
voința de a fi, de a exista în libertate și inde- 
pendenţă, dovedind cu gest de întemeietor, 
necesitatea și forța unităţii celor de un grai şi 
de o istorie”. Eroismul poartă nenumărate 
nume sacre pe plaiurile noastre dacice: între 
ele — cum 0 spune, de asemenea comenta- 
riul filmului — „simbolic şi răscolitor prin 
destin, va fi gravat adinc în marmura vremuri- 
lor numele neintricatului Decebal, al cărui 
chip străbate veacurile. demn şi nicicind în- 
vins, privind din columna lui Traian, marele 
său contemporan“. Ca un semn al dăinuirii 
avea să se nască, în legendarele spații da- 
cice, câlindu-se la flacăra unor dramatice bå- 
tālii pentru păstrarea ființei proprii, a graiului 
şi datinilor, a virtuților strămoşeşti, însuși po- 
porul român. Filmul rememorează cu patos şi 
pioşenie pagini după pagini de istorie inde- 
părtată, semnificative pentru setea nestinsă 
de libertate a poporului nostru. În columna 
dăinurii sint încrustate clipe istorice 
fundamentale pentru însuși destinul neamu- 
lui. „Tu ești Mircea?/ Da-mpărate!/ Am venit 
să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană 
într-o ramură de spini./... Eu nu ţi-aș dori vre- 
odată să ajungi să ne cunoști, nici ca Dună- 
rea să-nece spumegind a tale oști..." 

imaginea și cuvintul evocă apoi, încărcate 
de emoție patriotică, neuitatul moment istoric 
petrecut la Alba lulia în anul 1600, cînd ma- 
rele voievod Mihai a implinit, pentru prima 


dată, unirea politică a Țării Române — Mun- 
tenia, Transilvania, Moldova — prin această 
unire devenind taptă, chiar și numai pentru 
scurtă vreme, visul de aur al inaintașilor. „Ro- 
mânul s-a înfrățit cu românul — cum avea să 
spună peste ani, Bălcescu despre Unirea de 
sub Mihai Vodă Viteazul — toţi avind aceeași 


„Așa au 
Aşa e scris 


în 


patrie și aceeași cirmuire naţională”. Multe 
alte nume de oameni, de fapte, de ani sint 
gravate pe columna infinită a dăinuirii: legen- 
darii eroi ai revoluției de la 1784 Horea, 
Cloşca şi Crișan, bravul conducător Tudor 
Vadimirescu, revoluționarii anului 1848 
Formarea statului român modern, la 24 ia- 
nuarie 1859 — iată o altă dată sacră din isto- 


Porţile 


Sincer. Ataşant 


E ji elietul cald al unei palme aşezate cu tan- 
drețe de constructor pe suprafața de oțel 
rece, dar astiei umanizată, a uriașei ecluze. O 
singură fotogramă — aceasta — și tot ar fi 
deajuns ca să depună mărturie despre des- 
toinicia șantieriștilor Canalului Dunăre—Ma- 
rea Neagră, zona Poarta Albâ—Midia—Năvo- 
dari. 

Filmul începe cu viziunea finală, de ansam- 
blu, a impunătoarei performanțe, ca să refacă 
apoi întreg drumul edificării. i 

Terenul arid e mușcat de cupa harnică a 
escavatoarelor. 

Chipuri încordate, colțuri de stincă, noroi, 
braţe unite în efort, într-un sentiment de răs- 
pundere. Zeci, sute, mii de anonimi respirind 
la unison, fiecare animat de dragostea pentru 
lucrul bine făcut. Pentru că, deşi dimensiu- 
nile sint gigantice, exactitatea execuției nu 
suferă nici măcar o toleranță milimetrică. Ca 
în orice mare operă zămislită de om, cuvintu- 
lui grandoare îi corespunde cuvintul vigoare. 

Mișcările agile ale aparatului de filmat — 
unghiuri insolite, transfocări inspirate — sint 
însotite de discrete acorduri epopeice răspia- 


hotărit 
inimile 


ria neamului. pe care poporul nostru o sărbă- 
toreşte mereu cu bucurie, anul acesta impli- 
nindu-se 130 de ani de la măreţul eveniment 
istoric. Venit din istorie, consolidat pe barica- 
dele revoluției de la 1848, idealui suprem de 
a înfăptui o țară unică, se împlinea, atunci. 
prin voința nestrâmutată a poporului. Filmul 


de-atunci. 
celor de a 


cei 


evocă imprejurările Unii ge la 24 ianuarie 
1859, drept momente istorice esenţiale ale 
luptei pentru libertate și neatirnare, așa cum 
ziua cea mare de 9 Mai 1877, ziua proclamaă- 
rii independenței absolute de stat a ţării 
noastre, va rămine încrustată pentru totde- 
auna cu litere de aur pe columna dâinuirii 
Anii care au urmat, cu importantele lor eveni- 


tind o muncă inestimabilă, săvirșita, și la pro- 
priu, la mare altitudine. 

Tensiunea momentului în care se probează 
etanșei ecluzelor este captată prin toți 
porii peliculei şi transmisă spectatorului din 
sala de cinema. integral. intens. Emoţionant. 

Comentariul fără metaforizări excesive da 
măsura gestului eroic al temerarilor con- 
structori. 

Deplin firesc este argumentul figurativ ai 
„porților de suflet“ pentru că echipa de fil- 
mare — care se simte că a fost tovarăș de 
nădejde pe multe zile de trudă — hotărâște 
să-i prezinte şi direct pe muncitori. Astfel 
spre ochiul insutiețit al camerei de luat vederi 
se ridică o privire, se adresează un zimbet, se 
schițează un salut — așa cum numai unor 
vechi prieteni se răspunde: simpiu și degajat. 
Senin. Sincer. Atașant. 

lar pentru memoria peliculei, dar, in primul 
rînd, pentru memoria noastră a fiecăruia. o 
fotografie de grup. Un colectiv de oameni 
minunaţi. Ca atiția alții... pa De dă 

Oameni de care cineaștii trebuie så ştie sa 
se apropie. 

Așa cum au făcut-o realizatorii acestui film: 
scenariul Marion Ciobanu, Erwin Szekler; re- 
gia Erwin Szekler, imaginea lon Birsan, Con- 
stantin Popa, Ovidiu Miculescu; filmări spe- 
ciale Vasile Grigore, Sergiu Ungureanu; aran- 
jamentul muzica! Radu Zamfirescu, Alexan- 
dru Vanţă; consultant ing. Mircea Niţulescu. 

Premiul „Cupa de cristal” de curind dobin- 
dit, o meritată răsplată a muncii tuturor. 


LE vă 


mente social-politice — memoradumul din 
1892. constituirea partidului revoluționar al 
clasei muncitoare în 1893, cea dintii confia- 
grație mondială și prăbușirea marilor imperii 
ce ne înconjurau, eroicele bătălii de la M& 
răşti, Mărășești şi Oituz — toate aveau să in- 
tensifice lupta românilor pentru Marea Unire, 
e ora istorică a victoriei de- 
ine. 


Momentul Alba Iulia 1918 are, în film, o re- 
zonanță emoțională . Acolo, la Alba lu- 
liain oraşul biruinței lui Mihai Viteazul și a! 
suferințelor lui Horea, Cloşca şi Crişan, ale 
lui Avram lancu, se implinea, la 1 Decembrie 
1918, speranța multiseculară de Unire a po- 
porului român. Documente, mărturii ale ace- 
lor zile de suprem legămint patriotic, care vor 
lumina prin veacuri drumul demnităţii româ- 
neşști, reconstituie atmosfera marii adunări 
populare, la care mulțimi din Maramureş, de 
pe Olt. Mureş şi Someș, din Banat, din in- 
treaga țară românească au venit — chemate 
de istorie şi de iubirea de țară — să decidă 
dreptul lor naţionali iegitim. „Ziua memorabilă 
de 1 Decembrie 1918 consfințea printr-un 
act cu larg caracter democratic plebiscitar 
reintegrarea Transilvaniei în hotarele strā- 
bune ale patriei române, pentru toate veacu- 
rile. Așa au hotărit cei de atunci, așa e scris 
în inimile celor de azi”. Unirea de la 1 De- 
cembrie a deschis României drumuri noi de 
afirmare și dezvoltare. Făurit în mai 1921, la 
scara României reintregite, Partidul Comunist 
şi-a înscris ca principal obiectiv strategic 
lupta de eliberare socială, pentru apărarea 
unităţii naţionale, pentru libertate, indepen- 
dentă. si socialism. 


Memorabilul al militanţilor comu- 
nişti antifasciști din 1936 de la Brașov, marea 
demonstraţie antifascistă, antirevizionistă și 
antirăzboinică din 1 Mai 1939, lupta impotriva 
odiosului dictat fascist care a stirtecat trupul 
țării în august 1940, apoi actul istoric de la 23 
August 1944 devin şi „secvenţe cinematogra- 
fice" cu larg şi rezonant ecou patriotic 


După cum spuneam, cineaștii aduc în fil- 
mul lor, un vibrant omagiu Prezentului. in 
cartea devenirilor socialiste ale patriei, Con- 
gresul al IX-lea al partidului a deschis o noua 
epocă, de largi orizonturi înnoitoare. Epoca 
Nicolae Ceaușescu, cea mai prodigioasă pe- 
rioadă din întreaga istorie a poporului român 
dobindește şi pe ecran forța de convingere a 
unor realități de dimensiuni materiale și spiri- 
tuale fără precedent. Portretul contemporan 
al României gravat pe columna libertăţii și 
unităţii naţionale, purtind pecetea marilor cti- 
torii socialiste, reprezintă un convingător ar- 
gument contemporan pentru profetica urare: 
eminesciană care deschide filmul, 70 de ani 
de ia Marea Unire — un document pentru is- 
torie, de mare rezonanţă patriotică și afec- 
tivă. 


Călin CĂLIMAN 


Sub semnul Festivalului naţional „Cîntarea României“ 


Pasiunea care învaţă raţiunea 


E ra firesc ca și finala secţiunii „Arta foto- 
grafică şi cinecluburi“ a celei de-a XVIII-a 
ediții a Festivalului artei şi creaţiei studen- 
țești, găzduită timp de două zile de Centrul 
de cultură şi creaţie socialistă „Cintarea Ro- 
mâniei“ al studenţilor din Centrul universitar 
Bucureşti, să se desfășoare sub semnul tine- 
reții, atita timp cit studenţia este o stare de 
graţie impletind tinerețea cu pasiunea. Pasiu- 
mea „care învață pe oameni rațiunea, căci 
fără puterea de a te pasiona descrește și dis- 
pare și facultatea omului de a cunoaște reali- 
tatea”. 

O nouă promoție, cu sufletul și mintea 
pline de nobile aspirații, se apropie cu pa- 
siune de arta filmului, de fotografie, diapo- 
ramă, diapozitiv, diason. 

După ce timp de două zile am ingurgitat 
dimineaţa, la prinz şi seara tirziu filme, filme. 
filme, am văzut și cu ochii închişi — după ce 
deschişi fuseseră tot timpul — cam spre ce 
zonă de interes se indreaptă tinerii cineciu- 
bişti şi nu am putut să nu remarcăm, încă de 
ta primele pelicule vizionate că, dacă gindul 
şi efortul lor se concentrează spre descifra- 
rea vieţii studențești, ei reușesc să atragă 
atenția, să fie plini de inedit, să primească o 
recunoaştere imediată a muncii lor, iar cind 
s-au indreptat spre tărimul imitaţiei, călcătura 
a fost şovâielnică şi pasul poticnit. Dacă ar fi 
să judecâăm după durata filmelor experiment 
video prezentate de cele două cineciuburi, 
„Studfiim“ din București şi „Dacia Felix“ din 
Brașov, nu pelicula sau inzestrarea tehnică 
sint cele care au lipsit, ci ştiinţa folosirii lor. 
Am asistat, minute în şir, la perindarea acelo- 
rași imagini, frumoase în sine, dar numai atit. 
Doar un fiim cu pronunțat caracter didactic 
Transtormarea arborelui Echian în arborele 
Piurian şi-a meritat aprecierea şi premiul intii, 
pentru că cineaștii brașoveni au ştiut ce să 
tacă cu imaginea, depășind pe nesimţite ca- 
racterul strict didactic, îricărcind imaginea cu 
o poezie bine venită. 

Revenind la „grosul competiției“ cineciu- 
diste vom începe comentariul cu selecţia de 
fime propuse de „Studfilm“ din Capitală 
— cea mai amplă calitativ şi cantita- 
twv: zece filme pe 16 mm şi şase filme video. 
Un absolvent al institutului de arte plastice 
dn București, Radu Dănilă — nume regăsit, 
într-o calitate sau alta pe toate cele 16 gene- 
rice — a primit premiul | pentru filmul Întini- 
vea, considerat de juriu ca fiind „documentar 
de ficţiune”. Folosind ca fundal sonor melo- 
da cu iz retro „Ştii tu, mindro, ştii tu, știi 
Radu Dânilă — scenarist, regizor şi interpret 
principal imbină cu un haz dulce-amar visul 
cu realitatea pornind de la un fapt banal — o 
intūnire ratată. Fata, dezamăgită de aştepta- 
rea zadarnică, se va așeza la masa unui tinăr 
singuratic și foarte timid. Din acest moment 
ea devine prințesa visurilor acestuia, fantezia 
iyi tinerească atribuindu-i tot ce e mai fru- 
mos: atingeri duioase, plimbări romantice 
buchete de flori. „Ştii tu, mindro, ştii tu, știi! 
î va însoţi pretutindeni forte, piano sau pia- 
nissimo. Dar, atenţie, să nu vă închipuiți 
cumva că melodia devine un laitmotiv meca- 
mic, ea este tonică, ironică, melancolică. 

De la ficțiunea elaborată, dozată grijuliu 
din Întiinirea, la cine-vârite-ul din În arenă nu 
e decit un pas: reportajul. Pasul l-au făcut tot 
cineclubiştii „Studfilmului” care s-au gindit 
să surprindă nota specifică a unei întregi ga- 
lerii de portrete în mișcare cu dozajul exact 
al detaliului expresiv. Un palpitant meci de 
lupte greco-romane va fi citit cu un „desfăşu- 
rător“ pe fețele şi din reacţiile spectatorilor 

İn Elemente ambientale asistăm la o ihtere 
santă trecere în revistă a clădirilor din zona 
străzii Maria Rosetti, clădiri construite, înce 
pind cu 1848 , în stil clasicizant şi ajungind la 
cele care definesc etapele modernismului în 
arhitectura românească, Cele trei fiime citate 
sint reprezentative pentru spaţiul preocupări- 
lor şi calitatea realizării tehnice a studenţilor 


documentarul 
rutier 


Un copil 
întreabă 


N u-i uşor să fii bunic. Să ai, oricind, răs- 
punsuri potrivite dezarmantelor de simple și 
totuși afurisitelor de grele întrebări pe care 
numai fantezia — şi logica — unui copil sint 
în stare să le pună. Întrebări stirnite din ob- 
servarea — şi neințelegerea — diversităţii 
comportamentale a oamenilor în circulaţie, 


de ia „Studfilm“. Alături de Radu Danila au 
semnat filmele: Bogdan Cristea, Doiniţa 
Voica, Cornelia Spulber. Bogdan Dumitrescu, 
o: adevărată echipă coordonată cu atenție, 
răbdare şi competenţă de Emilian Urse. 
Pentru că, din capul locului, am pornit-o să 
alegem bobul de griu de ta centru universitar 
ia centru universitar, să nu părăsim Bucureș- 
tiul fără a menţiona pe studenţii de la institu- 
tul de construcţii, membrii „Stabiloclub'“-ului. 
Cristian Şorop, alt ambițios aspirant, ca și 
Radu Dănilă, ta formula autor total, şi-a con- 
centrat atenţia în două direcţii: una care se 
referă la universul studenţesc și cealaltă care 


Gînd și efort, 
concentrare 
spre descifrarea 
vieţii studențești 


se îndreaptă spre cel tradiţional, etnografic, 
toicloric. Eu şi lumea mea — premiul | la sec- 
țiunea portrete — este povestea emoţionantă 
a venirii pe lume a unui copil într-o familie 
studențească. Micuţul crește și se joacă prin- 
tre cursuri de fizică și matematică, planșetă 
şi riglă de calcul, vegheat de cei doi foarte ti- 
neri părinţi care îşi împart timpul între studiu 
şi îngrijirea lui. Celălalt film, Dimierii — di- 
mieri sint cei care produc și prelucrează di- 
mia sau postavul — întoarce, parcă, o filă în- 
gălbenită de vreme spre tinerețea bunicilor, 
spre drumurile înguste şerpuind printre dea- 
luri unde încape doar o căruţă trasă de cai, 
căruţă virfuită cu dimii. Pe lingă cai, merg 
agale un bătrin şi o bătrină, îndreptindu-se 
spre moara unde şuvoaiele de apă vor muia 
țesătura aspră a dimiei. 

Tot de ia Bucureşti, o veste imbucurătoare: 
un foarte tinăr cineclub al studenţilor de la 
Academia Militară a prezentat în finală peli- 


scenariul 
lulian 
Mircea 


(Anotimpul 
lulian 
cu Gheorghe 


Mihu. regia 
Visu și 


De ce unii trec strada pe „zebră“, in timp ce 
alții pe roșu? De ce unii așteaptă autobuzul 
pe trotuar, iar alţii pe carosabil? Întrebări — 
şi, după cum vom vedea, răspunsuri — alcă- 
tuindu-se într-un (recent) scurt metraj artistic 
pe teme rutiere: „Bunicule, ce-i aia exem- 
plu?“ (regizor: prrof. M. Dimitriu, studioul 
L.A.T.C.). CR am ti de maturi, ori, cine ştie, 
tocmai pentru că sintem maturi, nu este ușor 
să găsim răspunsul la întrebarea-titiu. Un 
răspuns pe măsura curiozităţii și gradului de 
înțelegere a copilului. Pentru noi, adulții, cu- 
vîntul „exemplu“ a devenit prea de ia sine in- 
teles, ca să ne preocupe găsirea definiţiei lui. 
Nu însă şi pentru fetița dornică să ştie tot. ŞI 
iată că eroul filmului, bunicul adică, proaspăt 
pensionatul şofer, cu patruzeci şi patru de 
ani trăiţi ia volan, ne scoate din impas. Cu un 
răspuns ce place deopotrivă şi nepoțelei lui 
și nouă, spectatorilor. „Fiecare sintem pentru 
alții un exemplu; un exemplu bun sau rău“, 
spune, cu înțelepciune, omul ajuns în pragul 


senectuții. j 
Secvenţele filmului derulează noi și noi in- 
trebări. Fiecare cerind, bineînțeles, alte și alte 


Uzina, o mare familie 
iri Mihai 


cula fiustrata, premiul îl, un fiim închinat 
acestui prestigios lăcaș de cultură și educaţie 
patriotică. imagini de album, portrete ale 
unor iluștri inaintaşi ca Simion Mehedinţi, 
B.P. Haşdeu, G. ibrăileanu care au predat în 
calitate de profesori la Şcoala superioară de 
război, se împletesc cu momentele 
importante ale pregătirii studenţilor de astăzi. 
Să "le dorim, deci, succes proaspeților cine- 
clubişti care, după cum se vede, au călcat cu 
dreptul pe tărimul celei de-a şaptea arte. 

De la C.U. Timișoara am reţinut două filme, 
din cele opt prezentate, chiar dacă la premii 
au fost mai multe. Este vorba de O sesiune 
pentru eternitate — nimerit prilej de a satiriza 
automulţumirea, minima rezistenţă, apelui jal- 
nic la înduioșare pentru obținerea unui ane- 
mic cinci. Într-o satiră întreprinsă cu ajutorul 
celei de-a șaptea arte, se face un savuros re- 
make a unor momente din „marele mut”, din 
westernuri, din filme fantastice și... știinţifi- 
co-fantastice. Spectatorii aplaudă incintaţi. 
Celălalt fiim este o încercare reușită de a fo- 
losi filmul în cercetarea ştiinţifică studen- 
țească și se numeşte Clinic și terapeutic în 
cardiopatii congenitale. 

Vorbind despre cineclubiştii din C.U. 
Craiova, vom spune că studentul Cristian 
Şarpe de la Facultatea de ştiinţele naturii a 
dat „Jovitura cea mare“ cu Amintiri pentru vii- 
tor. lată — se comenta in sala de vizionare — 
un film studenţesc realizat fără economie de 
fantezie și gind cinematografic atunci cînd 
există ambiția de a descoperi în cotidian ex- 
traordinarul. Căci, vă veţi întreba pe bună 
dreptate, care sint aceste amintiri demne de 
așezat la loc de cinste în cinemateca senti- 
mentală? Nu altele decit imaginile care arată 
de exemplu cum, cînd şi cu cit efort s-a con- 
struit Centrul de cultură și creație socialistă 
„Cintarea României“ din Craiova. 

De ia „Dacia Felix“ din Braşov ni se pre- 
zintă filmele: Amintiri pe emulsie și Vară ia 

ş. Dacă Amintiri pe emulsie recapitu- 
iează cîteva întimplări legate de „starea de 
boboc“, de anul | al studenției, cind oraşul de 
ia poalele Timpei se lasă descifrat, cucerit de 


năvala tinereţii dornică să știe tot, dar, mai’ 


ales, să rețină totul în memoria aparatului de 
fotografiat, Vară la Drăguș, este, în primul 
rînd, un film de cercetare făcut cu aplicaţie și 
competentă folclorică. Venind la Drăguș, sat 


Istrăţescu, 
Mihu, 


Stoian) cu Magda 


răspunsuri. De mină cu bunicul, întilnind tot 
felul de aspecte pe străzile pline de animaţie 
ale orașului, nepoţica e continuu nedumerită. 
Una din întrebările ei, de un autentic calam- 
bur, ne farmecă prin candoare: „Bunicule, 
poți să-mi dai un exemplu de exemplu?” Si- 
gur că da. Veteranul şoselelor nu se pierde. 
Ştie să iasă cu bine din orice situaţie critică, 
precum i s-a intimplat — o! oare de cite ori? 

e limită jvite pe neașteptate 


Catone, 


de la poalele munţilor Făgăraș, în inima Țării 
Olteniei, o echipă de studenţi condusă de 
prof. univ. dr. Mihai Pop va relua o cercetare 
de specialitate începută acum o jumătate de 
secol de mari folciorişti ai vremii. 
Studenţii ploieșteni au încercat într-o ma- 
nieră originală să descifreze poezia filosofică 
er Lucian Blaga in Acolo unde colinele 


Şi la această ediție a FACS. selecţia 
LA.T.C. A.L Caragiale” a fost omogenă din 
punct de vedere calitativ. Filmele prezentate, 
pentru că este vorba de studenţi creatori 
at cu pani pao GOMEN SOE 
„pi cu piesă". semnat 
de studenta ia regie Doina lacob pe un sce- 
nariu de lon Brad oferă reale motive de in- 
credere în talentul acestei tinere. în puţine 
cuvinte, cu o economie de mijloace, Doina 
lacob încarcă emoţional, înalţă, și finisează o 
poveste vibrind de patriotism, înnodind la- 
crima copilărească a celei dintii dureri adevă- 
rate. Pringi în plasă de Bogdan Drăgulescu 
(după proza umoristică a lui G. Brăescu) are 
0 savoare remarcabilă. Distribuţia este inspi- 
rată şi condusă cu o mină fermă (nota bene 
— actori ca Mircea Albulescu și ileana Stana 
Ionescu, alături de care evoluează mai tinerii 
Magda Catone şi Ovidiu Voicu), umorul este 
de bună calitate (rar la destul de mulţi „fani“ 
ai risului), finalul, cind hohotul cu gura pină 
la urechi se stringe într-un zimbet amar. iar 
obiectivul aparatului de filmat și lentila detor- 
mează, la propriu, o lume deformată de mes- 
chinărie, cupiditate, poltronerie, sint princi- 
palele merite ale lui Bogdan Drăgulescu în 
acest fiim. Concurs cu... Hamlet — scenariul 
şi regia de George Ciubotaru — arată că ti- 
nărul student știe să portretizeze și tran- 
sformă un banal concurs pentru obținerea 
unui rol deloc banal, într-un prilej de „scoto- 
ceală“ prin sufletele și ambițiile oamenilor. 
Simbătă, ora 13 — regia și imaginea aparţi- 
nind lui Cristian Stoian — materializează in 
imagini alerte și bine gindite, o povestioară 
care, in citeva vorbe s-ar rezuma cam așa: un 
tînăr niţel zăpăcit şi mai mult îndrăgostit se 
zorește prea tare ia întinire și uită aragazui 
deschis. 

O ediţie s-a încheiat, alta urmează să în- 

. Şi ca ia orice final ne-au rămas în me- 
morie cîteva idei bine de ținut minte măcar 
pină la ediția viitoare: se recomandă deci. atit 
amatorilor cît și viitorilor profesioniști, mai 
multă îndrăzneală în aproprierea temelor cu 
specific studențesc, friu liber pentru fantezie 
şi dorința aprigă de a scăpa din labirintul 
„imagine de dragui imaginii“. 


Entuziasm (Niste băieţi g) 
— scenariul Mihai Opriș, 


Aurora 


regia Cornel Diaconu, 


Mihai 


lor. lartă-mă, dar pentru lulian purtaţi în- 
treaga răspundere!“ 

Paralei cu dialogul adulților, înaintea fetiţei 
se perindă, din cind în cind, copii accidentaţi. 
Unul cu braţul în ghips; altul, în cirjă, abia ti- 


într-o acuzare a inocenței impotriva nepăsă- 
rii, a exuberanţei ile contra celor care 
(mai) uită că au fost cindva şi ei copii. Sint 
ideile majore pe care filmul ni le transmite 


parteneri de circulație. 

micul și nepoțica părăsesc spitalul în tà- 
Retras fiecare în lumea propriilor gin- 
Ce rost mai au, acum, vorbele? Cu atit 


Bu 
cere. 
duri. 
mai 


Gheorghe ENE 


Constantin și Mihai Bisericanu) 


secvență de reportaj tv „captată“ pe 
marele ecran. O scenă de muncă nespecta- 
culoasă, pe un șantier al acţiunilor spectacu- 
loase: amenajările hidroenergetice. Printre 
muncitori, protagonistul filmului. Printre oa- 
meni obișnuiți, un ins ca atiţia alții: inginer 
inventator, dedicat profesiei și familiei. Un 
cuvint se insinuează timid chiar în primul 
schimb de replici: e vorba de emoție — emo- 
ţia pe care aparatul de filmat o poate provoca 
sau nu. Aparent, nici o legătură cu ceea ce 
va urma. Şi totuși... Emoţia este marele per- 
sonaj absent al acestei povestiri. 

O mamă, frumoasă, zveltă, elegantă, pleacă 
în concediu — va lipsi mai mult de două săp- 
tămini. Ea, doctoriţa, căci medic este, se urcă 
la volanul „Daciei“ acceptind cu un zîmbet de 
circumstanţă refuzul puștiului de a-și lua rā- 
mas bun. Discuţia despre avantajele soluţiei 
de a lăsa copilul în gazdă pentru că anul 
acesta nu are voie la mare, iar vacanța cu 


Să nu u 


Mihai Cristian 


— în premieră X 


nicicînd afecțiunea! 

(Victor Odilo Cimbru şi copilul la 
Vasilescu în 
Vacanța cea mare 


de unchiul inginer şi totuși se păstreazà 
într-o fățiș ostilă rezervă. Deşi e convins că 
din desconsiderare cumnatul — ajuns mare 
şef de șantier — nu le mai calcă-n casă, ca- 
pul familiei va incerca o conciliere doar ti- 
indcă nevasta plinge de zor, dar nu între- 

rinde nimic ca să dea de urma bătrinului. 
intilnit întimplător, un tovarăș de joacă 
(„Bebe a lui «Drojdie» cu prăvălia... care vă 
dădea tata cu imprumut de haleală”) îşi varsă 
tardiva invidie pe cel ce era de mic primul la 
| toate şi se grăbește să-i arate cum lui azi îi 
ştiu de frică chelnerii localurilor de lux. La 
fabrica unde tatăl a continuat să lucreze și 
după pensionare, lumea e binevoitoare, are 
numai cuvinte de laudă despre miinile de aur 
ale meşterului, dar lasă să se înțeleagă că de 
Ta o vreme nu-l mai ascultau ca odinioară. Un 
fost ucenic al bătrînului, jovial şi descurcăreţ 
(peste tot are pe cineva care îi e obligat). se 
precipită să-l piloteze pe inginer, dar acestuia 
nu-i convine deloc situația şi, cu toate că ti- 


Invit 
meditz 
(Tamara Creţule 


de Andrei Blaier) 


nu trebuie ratată, discuția aceasta, soţii o 
poartă anume în treacăt, peste pervazul unei 
ferestre, mulţumiţi amindoi că nu se ; 


cercare, hazardul face ca în prag să le apară 
un musafir neașteptat, nedorit. Nici măcar 


_ fiul nu se bucură cu adevărat cînd îl îmbrăţi- 


şează încurcat pe bătrînul său tată ce duce 
cu el o valiză imensă, semn de lungă ședere. 
Nora nu face nici un efort să-și mascheze iri- 
tarea care se transmite și soțului. Răbufnește 
dintr-odată un mai vechi motiv de hărţuială: 
criza de timp liber la concurenţă cu ambiția 
de mai bine („Ai vrut mașină, ai maşină. Bani 
de casă, s-a rezolvat și asta."). Regretind câ 
nu-și poate măcar vedea nepotul, bunicul se 
retrage să se odihnească, iar ciondăneala so- 
ţilor continua. Cind spiritele se mai liniștesc, 
apare o soluţie şi pentru acest impas: bătri- 
nul va fi înscris la cantină, „Ja special”, toate 
mesele! Ca să-şi imbuneze consoarta, 
bărbatul amintește și de perspectiva apro- 
piată a transferului mult așteptat. Dimineaţa 
însă bătrinul nu mai e de găsit. Bărbatul se 
agită, telefonează la dispeceratul coloniei 
enervat mai ales că bătrinul a plecat fără să 
spună o vorbă. Soţia îi dă prompt replica 
(„Păi, ce putea să spună!“) şi tot ea se gră- 
beşte să-l consoleze, să-l liniştească, sa-i 
promită că- va invita la ei altcindva... Por- 
nesc spre litoral. Dar echilibrul fragil al bune 
dispoziţii e definitiv periclitat. Totul s-ar pu- 
tea rezolva cu un telefon, dar se dovedește 
că fiul nu-i ştie tatălui numărul și nici adresa. 
Va da o fugă pină la București să-l caute pe 
bătrin, eventual să treacă şi pe la trust în pro- 
blema transferului. 
Pină la acest punct, enunţind datele con- 
flictului, narațiunea cinematografică s-a păs- 
trat strict în perimetrul cuplului. În continu- 
are, aglutinind elementele unui portret mai 
detaliat al eroului pornit — într-un fel — pe 
drumul căutării de sine, tarele lui caracteriale 
încep să apară în reflex, mai mult sau mai 
puţin direct, mai mult sau mai puţin pronun- 


tat, și pe chipul, în sufletul altor personaje. 
atinse de aceeași atrofiere a sensibilităţii, de- 


anchiloza afectelor normale. Sora sa mai 
mare se bucură că-l vede, dar aproape nu au 
ce-şi spune. Fratele ezită să-i explice deschis 
ce-l aduce, iar ea nu ştie cum să se mai justi- 
fice că s-au debarasat de bătrin — fetele au 
crescut și au nevoie de cameră separată, po- 
rumbeii murdăreau și n-au fost acceptaţi de 
colocatari etc. Pasionată tot de hidroenerge- 
tică, nepoata ar trebui să caute o apropiere 


prietenii, demult plănuită şi pe drept meritată, 


+ e nu rives 
in ochi. Pentru a le pune parcă nervii la în- 


ai 


nărul strungar îi va fi de real folos, îl va jigni, 
umilindu-l cu aroganța și superioritatea sa — 
iluzorie, pentru că ascendentul moral îl de- 
ține, oricum, cel ce oferă ajutor. Descoperind 
cu greu, printre blocuri zvelte, cîteva căsuțe 
stinghere ale vechiului cartier în care a copi- 
lărit, inginerul poposește în curtea unor foşti 
vecini unde se simte stinjenit fiindcă bătrine- 
lul gazdă găsește de cuviință să-i pome- 
nească doar de întimplări neplăcute. Aminti- 
rile încep să reinvie. Una în special: printr-o 
hală întunecoasă și pustie, un băiețel blonziu 
— ce seamănă izbitor cu propriul său puști 
de peste ani (în dublu rol, copilul Mihai Cris- 
tian Vasilescu) — înaintează cu sufertașul în 
mină. Așteaptă pină ce tată! epuizat de trudă 
isprăveşte de mincat şi ii aruncă o privire in- 
cârcată de tristețe, de milă parcă. Tot astfel il 
priveşte acest copil făcut la bătrineţe pe clov- 
nul care, la circ, pare că întinde nepermis de 


de. referință 


ko a- stat la noi... Apoi — porum- 
beii,... vecinii... fetele au crescut mari... Nu 
era să doarmă in camera lor... sau în dormi-. 
tor cu noi!” se disculpă jenată fiica meşteru- 
lui Neagu Neagu, cel care, după o viaţă de 
om socotită între cuțitul strungului și zborul 


bătrini, ireproşabil organizate... 
„Nu mă cunoaşteţi! Meşterul mi-a pus me- 
seria în mină! Aș dori să-l mai întilnesc o 


rul Viorel Bratu încercind să străpungă ră- 
ceala privirii somnambulice a fiului plonjat în 
turbionul neplanificatei probleme de conşti- 
ință. Două personaje secundare excelent zu- 
răvite în recenta premieră semnată incon- 
undabi! Andrei Blaier. Două oglinzi reflec- 
tind și refractind antinomic luminiţa caldă 
ce-a izvorit constant și nespectaculos din su- 
fietul meșterului, pe parcursul întregii sale 
vieţi. Două personaje simetric ancorate în 
viața socială. Ea, fiica, maistră la confecții... 
comenzi multe, plan depășit..., el strungar 
într-o mare întreprindere bucureşteană. 
Acasă, statut de părinţi, responsabilități edu- 


Roluri,,secundare“ 


hulubilor, ajunge pensionar al unei case de 


dată și să-i mulțumesc!“ se recomandă țină- 


viață, desfâșurindu-şi costumul multicolor de 
veselă paiaţă. Obsedante sint și coincidențele 
din prezent: la restaurant, un bătrin ce dan- 
sase înfocat are un atac de cord; în imbul- 
zeala din preajma unui stadion, calea îi e ba- 
rată de ciţiva oameni de ordine, inşi în virstă; 
la staţia de radio a taxiului se anunţă pierde- 
rea unei serviete cu acte de deces; in Gara 
de Nord o femeie in doliu asistă împietrită 
cum rămăşiţele căminului ei iau drumul unor 
rude hrăpărețe; la azilul de bătrini unde află 
cu stupoare că i s-a inscris tatăl de cind și-a 
cedat spaţiul imobiliar, îl întimpină un necu- 
noscut, un abulic care i se agaţă de braţ spu- 


nindu-i că el e gata să meargă acasă numai-“ 


decit. 

“Într-o creație memorabilă, de citeva se- 
cunde doar, un „episodic“ de excepție — 
Nicolae Secăreanu. Ocolind dezinvolt orice 


permite să estompeze nuanţat şi infatuarea 


ascunsă undeva în subconștient, și comodita- 
tea disimulată prin minima rezistenţă, și ob- 
scura lașitate ce-i grevează onestitatea. Para- 
doxal, mobilitatea figurii maschează tocmai 
absenţa trăirii interioare, emoția de care per- 
sonajul, insul, se pare a fi cu desăvirșire vi- 
* dat. li stă alături Tamara Creţulescu în rolul 
unei femei preocupate și de „emanciparea' 
copilului, şi de ridurile timpurii, jucind pe 
aceeași lungime de undă a existenţei conven- 
tionale, a fericirii obligatorii. O remarcabilă 
metamorfoză fizionomică cunoaşte Dorina 
Lazăr, din surizătoare senină devine circo- 
taşă, posacă, nevrind să-și recunoască vreo 
vină. Vină care — de fapt — s-ar părea că 
nici nu există, așa cum planează ea deasupra 
tuturor, dar neasumată de nimeni. Ce i se 
poate reproşa — de exemplu — cumnatului 
(concis, relevant Alexandru Hasnaş cu exce- 
sul său sudorific și insistența lui deplasată) 


cative la zi, probleme, griji, grabă. Şi, totuși, 
asimetrie premeditată în construcţia filmică a 
celor doi eroi. Personajul fiicei, Stela, este 
- etalat într-o unică, pertinentă, secvenţă. Ușa 
apartamentului tip, două pe hol plus depen- 
dințe; aglomerare de obiecte, tava cu dul- 
ceaţă strecurată printre manualele de treaptă. 
Gospodină, soţie și mamă. Surpriza revederii 
fratelui. „Ce mai faci? — Bine? — Ce fac ai 
tăi? — Tu tot cu șantierul?“ Şi apoi?... Cu ce 
ne mai informăm reciproc? Mișcări de gind 
cu amplitudine mică, economicoase banali- 
tăți confortabile. „Tata? Aşa a vrut el! Îl ştii!“ 
Criza de plins va trece, viața Stelei va reintra 
în făgașul ei de obligativităţi. Talentul atit de 
singular al Dorinei Lazăr de a întruchipa pe 
ecran „Angele“ care merg mai departe, cre- 
ează un personaj complex, dominat de o trist 
obosită dedublare. Zimbetul cald, fratern, 
sincer al întimpinării oaspetelui neașteptat 
alunecă în risul forțat al mamei realizate, cu 
succese. Bucuria lasă locul unei stinjeneii 
subterane. Afectul este alungat de poza con- 
venţională, „tablou de familie“. Printr-o 
exemplară interiorizare, Dorina Lazăr suge- 
rează întreaga dramă a renunţării la zbor, la 
sine. z ? $ 
Prin contrast, Andrei Blaier îi rezerva în-. 
dreptățit tînărului sufietist o subtilă dialectică 


iarba verde, dintre strunguri și salopete, Vio- 
rel a hotărit să facă un gest gratuit pornind, 


stridență, Marcel lureş și-a apropiat persona- | 
jul fiului ingrat cu o subtilă detaşare, care-i | 


„fără-preţ. . 


cureşti”. 


zi idecum. Viorel dorește să-i mulțumească 
„ bătrinului 


a dezvâluirii de sine. Răsărit din pămint, din | lief artistic 


alături de cel în drept, în căutarea bătrinului. 


sau. adolescentei perspicace (Medeea Mari- | 
nescu „pozind“ capriciile virstei), operativului 
secretar de partid (Doru Ana energic, robust) 
orului îndatoritor “(excelent Valen- E 
avind consistență-umană deose- | 
bită, şi e şi socială, în delicata postură de 
confesor nedorit, disprețuit)? Ce li se poate | 
imputa caritabilelor de la azil, atit de grijuli: Ẹ 


-in a consemna pe peliculă („cu ajutorul 


neamatorilor de la Fabrica de conserve” 
orice iniţiativă de îndulcite a singurătăţii în | 
comun, sau tuşicii (Maia Indrieş, singura fi- 
ință neatinsă de morbul suficienței), care re- 
gretă sincer lipsa copiilor, a nepoților, și su- 
feră din cauza meschin: soţului, accentu- 
ată cu virsta (Vasile Grădinaru personalizind 
senilitatea printr-un dezarmant scince Ș 
doliatei de pe peron (Corina Constantinescu 
cu ochii secătuiţi de lacrimi)? O ipotetic 
vină apasă, desigur, și pe umerii vinovatului, 
fără vină: bătrinul tată care tot mai pricinu- 
ieşte necazuri, deși a învățat să se retragă la 
timp. Victor Odilo Cimbru izbutește să im- - 
pună acest personaj și atunci cînd pătrunde 
numai într-o încăpere devenită dintr-odată 
neîncăpătoare, neprimitoare, şi atunci cind 
dispare din camera copilului lăsind-o mai 


latare seacă, linearâ, de un rece (dureros în 
ultimă instanță) obiectivism. Deoarece ca- 
mera de luat vederi, neignorind în mod inten- 
ționat glanţul kitschului, se află permanent 
orientată spre fața neplăcută a lucrurilor. 
Operatorul Doru Mitran a adecvat întru totul 
imaginea stilului auster al acestei demonstra- 
ţii — invitaţie la sinceritate și luciditate. Nici 
un unghi spectaculos, nici o lumină flatanta, 
nici o mișcare de aparat câutată. nici o aba- 
tere de la echidistanța autoimpusă în derula- 
rea acțiunii, in introducerea și menţinerea 
personajelor in cadru, nici o derogare de la 
evitarea scrupuloasă a oricărui accent patetic 
(chiar şi vizual) într-o poveste altfel melodra- 
matică din start și pină la final. 
Inginerul nu-și va mai întilni tatăl, din nou 
luat nu atit cu vorba [într-adevăr (antijeroul 
este un om al faptelor și nu al vorbelor mari). 
cît cu viața (trebuie să fie și va fi alături de 
ortacii săi care sărbătoresc succesul străpun- 
gerii tunelului de aducțiune a barajului). Bā- 
trînul însă, acţionind în legea firii, a realizat 
ceea ce își dorise: să-și petreacă ultima mare 
vacanţă a vieţii împreună cu nepotul, învăţin- 
du-l să sădească florile, să iubească păsările, 
să privească fotografiile albumului de familie. 
Un vis împlinit, un vis de inimă: copilul, buni- 
cul şi porumbeii. Zeci de porumbei albi luin- 
du-şi zborul. Întins pe pămînt. bătrinul în 
costumul clovnului... Meditaţia abia de acum 
încolo poate începe. i 
Regizorul Andrei Blaier, autor și al scena- 


„_riului, şi-a fixat stacheta la altitudinea unei 
probleme de conștiință. Şi de astă dată. Fil- 


mul său navighează temerar printr-o sumede- 
nie de „false momente de «firesc»“, acele mo- 
mente de inautentică trăire, de mimare a 
existenţei, momente în care viaţa se risipește 


lina COROIU 


Producţie a Casei de flime Patru. Scenariul și regia: 


“ Andrei Blaier. Costumele; Doina Levinţa. Decorurile: 


Magdalena Mărășescu. Coloana sonoră: ing. Bujor 
Suru. Montajul: Victorița Nae. Imaginea: Doru Mi- 
tran. Muzica: Dan Dimitriu. Cu: Tamara Creţulescu. 
Marcel lureş. Victor Odilo Cimbru. Valentin Mihai. 
Dorina Lazăr, Virgil Andriescu, Alexandru Hasnas. 
Maia indrieș. „Vasile Grădinaru. Film realizat în stu- 
diourile Centrului de producție cinematogratică „Bu- 


urmăreşte tînărul: Vreo recompensă? Nu, 


pentru că l-a învățat cum să 


ritul de a fi înțeles resorturile adinc umane 
ale personajului încredinţat. Poza îngheţată a 
fiului meditind asupra vi e drept opus fi- 
rescul gestului simplu, al sentimentului co- 
municat direct. Zimbetului încurcat, defensiv 
faţă de impolitețea primului contact cu fiul 
meșterului, apoi modest, devotat în scena 


_convorbirii telefonice, admirativ uimit în fața - 


hotelului în care nea Bebe oferea ospețe 
pantagruelice, ofensat înghețat în scena p 
lemicii deloc cordiale cu același interlocul 
> Doi actori din generaţii diferite, — Do 
Lazăr și Valentin Mihali, uniţi sub o baghet: 
regizorală de marcă. În două roluri de refe- 
rinţă în moga proprie ca și în subtilul re- 
al Vacanței... lui Blaier- - 


Mădălina STĂNESCU 


C.. a muşcat o dată din fructul succe- 
sului unui serial — și Eugen Barbu and 
Nicolae Paul Mihail, scenariştii acestor 
„proaspeţi Martori... se află la al doilea serial 


după faimoasele Mistere... ale Agathei şi ale 


lui Mărgelatu — rezistă greu tentaţiei de a re- 
veni la genul atit de drag publicului. 

Alte arome de epocă îi atrag în continuare 
şi probabil că bucuria invenţiei îi stimulează 
spre noi aventuri. Desigur, reușitele investiţiei 
epice depind finalmente și de regizori (tot al- 
ţii, de la episod la episod) care regizori — se 
presupune — preiau spre fructificare ciștigu- 
rile (profesionale), capitalurile anterioare de 
energie, de tehnica execuţiei spectacolului, 
dirijarea actorilor, misterele caracterelor, pi- 
torescul limbajului, ambianţelor, etc. strădu- 
indu-se (în principiu) să aducă o notă perso- 
nală chiar şi unui tip de film cu care mergi 
(tot, în principiu) la sigur. La sigur nu in- 
seamnă — automat — şi fără efort. Dimpo- 
trivă. Cu cît drumul genului e mai bătătorit, 
capcanele „dejă-vu“-ului mai dese, cu atit 
strădaniile se întețesc. Odată obţinut titlul — 
respectiv succesul — dificultatea de a-l men- 
ține crește. Autocompetiţia, nevoia de auto- 
depășire fiind încercările cele mai grele pen- 
tru un performeur. Şi scenariştii — profesio- 
niști indicutabili — sînt nişte performeri ai 
genului. Ei au avut de depăşit propria şta- 
chetă atunci cind au luat-o de la capăt cu un 
nou serial, cu o altă intrigă de cursă lungă, 
cu personaje tot atit de atrăgătoare, cu aven- 
turi la fel de palpitante, care să se adape 
dintr-o sursă dramatică generoasă, într-o 
epocă apropiată de cea atit de pitorească a 
Misterelor... x = N 

in acest caz primul episod — episodul-pilot 
— e hotăritor pentru soarta întregului serial. 
Ş el cere — normal — o echipă de cineaști 
care nici să nu se avinte orbeşte, fără plasa, 
dar nici să ezite, stfioși, în faţa triplului salt 
spectaculos. Acţiune, Suspans, așteptare... 


Cine se aruncă primul în această poveste cu —Ț 


doi fraţi-boieri avuţi (interpreţi excelenți: Ale- 
xandru Lungu şi Constantin Codrescu) per- 
sonaje urindu-se de moarte pe motiv de moș- 
tenire şi, în paralel o altă rivalitate — dintre 
două bănci străine — una austriacă și alta 
venețiană ce-și fac concurenţă întru ruinarez 


averilor celor doi clienţi. Care, săracii de ei, 


(bogaţi-bogaţi, dar zilele le sînt numărate) 
cad victimele matrapazlicurilor financiare, dar 
şi propriilor metehne: cupiditate, ipocrizie, in- 


stinctul lui Cain. La mijloc, ca de-obicei, una. 


— maximum două — frumoase viclene (cu 
vervă întruchipate de Marga Barbu şi Nataşa 
Rab) care complică jocurile, simplifică dile- 
mele, ca să rămină ele singure în posesia fas- 
cinantelor bijuterii (cu osebire un uriaș dia- 
mant supranumit „Lacrima cerului“, probabil 
şi pentru multele lacrimi vărsate pentru el cu 
ocazia atitor răpiri şi chiar a unei sinucideri). 
Diamant strălucind diabolic în mijlocul atîtor 
viltori de sentimente-resentimente, intrigi, ri- 
valităţi, decese, crime, vendete. Pentru că, ui- 


tai să vă spun, există și o vendetă — sarea și 


piperul celei de-a doua acţiuni, care o preia 
pe cea dintii cînd dă semne de lincezeală, iar 
martorii incomozi încep să dispară, unul cite 
unul, că de, aşa-i în serial... Dar cum aici ac- 
țiunea e stăpină și n-ai voie s-o deconspiri 
pină nu se dă ea singură de-gol, voi spune 


doar că noii Pardaillani fac faţă cu brio suitei. | 


de incăierări, răpiri, cavalcade, pistolade şi — 
pe lingă neinfricarea clasică a eroului de 
capă şi spadă, aliată cu tehnica mai mO- 
dernă, pe lingă forță, curaj lucid şi senti- 
mente bine temperate, recentul duo masculin 
numit în film Gherasim zis Gheară (alias Şer- 
ban lonescu) şi Eremia, zis Uligaie,-pe nu- 
mele lui adevărat Sobi Cseh — îşi aduc fie- 
care farmecul de-acasă, din teatru ori de pe 
platou, farmec, poate nespecificat în scena- 
riu, dar prezent pe. peliculă. Primul, Şerban 
ionescu actor de înzestrare dramatică deose- 


cronica animației 


.  Ce-mai face 
-~ deținătorul 
unui „Leu de aur“ 


C.. aproape, patru decenii petrecute de 
Olimp Vărâșteanu cu creionul în mină, ca ar- 


hitect al rîsului şi a! gagului, îşi spun cuvintul 
şi în desenul animat prin care autorul este 
acum prezent în reţea, ledui neascultător. 
'Deplin stăpin pe efectele comice, regizorul 


Ẹ dovedește şi în acest episod-pilot al unui nou 


Vervă, farmec, talent 


(Marga Barbu și 


bită, joacă şi se joacă, descoperindu-și cu o N 


notă de haz discret și autoironie subţire, re- 
surse nebănuite de cavaler justiţiar și aventu- 
ros pelegrin prin. alcovuri. lar celălalt, Sobi 
Cseh, tot mai dezinvolt şi în chip de interpret, 
nu doar de maestru al cascadelor desăvirşite, 
înduioșează prin aerul „bon enfant" degajat 
de limpezimea privirilor curat lacrima cerului. 

La prima — și temerara sa încercare de 
acest fel — (și cam la a doua, în general) ti- 
nărul regizor Dan Mironescu și-a luat drept 
aliați de nădejde, actorii. Aleşi în general, cu 
grijă, (unii chiar cu inspiraţie, cum a fost 
proaspâăta apariţie intr-un rol de haiduciţă im- 
batabilă, Carmen Trocan), iar alții, interpreţi 
cu experiența unui Constantin Codrescu sau 
Alexandru Lungu — ultimul, actor cu mult fi- 
resc, subtilitate a nuanţei, precizia caracteri- 
“zării care ne fac să-i regretăm rara apariţie 


- pe ecran; de asemenea Maria Rotaru, (scurtă, 


dar sugestivă prezenta în chip de acida „ma- 
dame Agnes") și tot fugitivă, dar convingător 
de sinceră traversînd cadrul frumoasa Manu- 
ela Hărăbor, alături de Papil Panduru (un dur 
m ofensivă), de Petre Nicolae, lon Cojar şi al- 
t 


În prim plan, profesionalitatea nedezmințită 
şi farmecul mereu proaspăt al Margăi Barbu 
creionind cu inteligenţă şi subtilitate o Zulnia 
energică, inventivă, pragmatică, perfidă cu 
măsură, care ne mai rezervă, probabil, multe 
surprize. Cu aplomb, Nataşa Rab schițează o 
temperamentală — cam monotonă — iar Şte- 
fah Velniciuc, un ingenuu fără noroc. 

„Mai grijuliu cu secvențele de interior (unde 
şi mizanscena și interpretarea sînt mai minu- 
tios concepute, dirijate) Dan Mironescu se 
lasă cu totul în exterioare pe mina — ener- 
gică foarte — a „regizorului secvențelor de 
acţiune“ Sobi Cseh, la el acasă în cavalcade, 
urmăriri, cascade, bătăi corp la corp (uneori 
corb la corb) care preia comanda Martori- 
lor... în favoarea sportului său preferat. Așa 
incit, admirind spectaculozitatea și tehnica 
numeroaselor încăierări călare şi pe jos, pe 
ziduri austere de mănăstiri, ori în iarmaroace 
pestrițe, uiţi ades cine cu cine se bate, (uiţi 
ajutat și de neditferenţierea costumelor com- 


serial, Gore și Grigore, că „merge la sigur“ 
atunci cînd îşi propune să facă publicul sa 
ridà. Pionier al animației noastre (a debutat 
in 1955 cu o adaptare după Zdreanță, popu- 
lara poezie a lui Tudor Arghezi), regizorul 
este un experimentat umorist. El a îmbogăţit 
filmografia satirei animate cu titluri de refe- 
rință ca Nimic despre Arhimede, Microtabule, 
Fabule antice, Teoria relativității, Drumul 
drept sau Variaţiuni — ultima, peliculă cişti- 
gătoare in 1970 a unui premiu „Leul de aur“ 
la Festivalul internaţional al filmului pentru 
copii de la Veneţia. În studiile sale asupra 
moravurilor, ironia subtilă vădeşte o viziune 
optimistă asupra lumii, o încredere în puterea 
risului de a corecta metehnele omenești- vi- 
zate. Dintre cele aproape şaizeci de 


scurt-metraje de animaţie semnate de Olimp 


Vărășteanu, majoritatea sint însă dedicate mi- 


t cilor spectatori. Cinci săptămini in balon, 


Anotimpul fericit, Tatăl meu, Dumbrava mi- 
nunată sint delicate incursiuni în universul 
copilăriei, evocări ale graţiei și farmecului 
acestei virste. Autorul şi-a pus talentul și în 
slujba serialului pentru copii, a cărui tradiție 
în animația noastră se leagă de numele său. 
Episoadele semnate de regizor în suitele Dixy 
şi Doby, Aventurile lui Bobo, Pătrăţei sau Pic 


și Poc poartă pecetea profesionalismului său 


stantin 


a batanţilor din ambele tabere cu, toții în ace- 


leaşi veste negre și sacouri, dar, mai ales, cu 
nesmintitele pălării — tot negre, unificind ți- 
nuta polițailor-urmăritori cu cea a bandei 
certată cu legea, venind în sprijinul urmăriţi- 
lor). Dacă acţiune inseamnă într-o concepţie 
doar cascadă, atunci aceasta a înghiţit o 
foarte bună parte din peliculă, în detavoarea 


"celeilalte „acțiuni“, psihologice, în dezavanta- 


jul interesului relaţiilor, al caracterelor. 

Cea mai dificilă misiune i-a revenit opera- 
torului Andrei Drăgușin care a trebuit să rea- 
lizeze un adevărat tur de forţă ca să fie me- 
reu în tonul periculoaselor cascade, filmînd 
cu nerv, din unghiuri temerare, de la inălți- 
mea piscului sau de sub burta calului în ga- 
lop, dar şi înghesuit printre dantele şi pălării 
fin du siècle, ori printre greoaiele mobile din 
camera boierului muribund, (decoruri: Radu 
Corciova). Astfel sint puse în evidenţă, prin 
planuri apropiate, expresivitatea E pului 
unor actori și sînt realizate cu migală și tan- 
drețe portrete reuşite ca cele ale Zulniei ori 
Ruxandrei, dezvăluind semnificația unui gest, 
poezia unei priviri, graţia unui git impodobit 
cu superbe diamante. Frumos sugerează 
miza acţiunii ce va urma, acel pre-generic, 
paradă de bijuterii amăgitoare, aducătoare de 
atitea palpitante aventuri... 

Cind se mai „odihnește“, aparatul se 
plimbă îndelung, descoperind cu încintare 
piscuri înzăpezite, ori poieni împestrițate cu 
flori, în cadre respirind poezie de „plein air“. 
Acţiune, suspans, așteptare... Publicul aş- 
teaptă, în continuare. a 


Alice MĂNOIU 


Producţie a Casei de fiime Unu. Scenariul: Eugen 
Barbu, Nicolae-Paul Mihail. Regia: Dan Mironescu, 
imaginea: Andrei Drăgușin. Regia secvențelor de ac- 
iune: Sobi Cseh. Costumele: Mioara Trandalira De- 


“corurile: Radu Corciova. Muzica: lon Cristinoiu. 
Montajul: Viorica Petrovici. Cu: Marga Barbu, Şerban “| 


Ionescu, Sobi Cseh, Constantin Codrescu, Natasa 
Rab, Alexandru Lungu, Petre Nicolae, Carmen Tro 
can, Ştefan Velniciuc, lon Cojar, Maria Rotaru. 
Nicolae Urs, Radu Stoenescu. Film realizat în stu- 
diourile Centrului de Producţie Cinematogratică 
„Bucureșii”. p 


impecabil şi găsesc tonul potrivit de a se 
adresa celor mici. 

_Recentul film, ledul neascultător, imprima 
direcţia potrivită noului ciclu Gore și Grigore. 
Coordonatele alese ţin de cunoașterea legilor 
nescrise ale „seriilor”: eroi simpatici şi gaguri 
acumulate „în bulgăre de zăpadă“. Copiii sa- 
vurează, desigur, cursele-urmăriri dintre un 
motan- cu apăsat gust pentru farse și un bul- 
dog de treabă, dar şi accentele de parodie 
detectivă furnizate de intervenţia unui cuplu 
de detectivi amatori format dintr-un băiat is- 
teț și un răţoi zelos, dar cam aiurit. Parodia 


„se bizuie şi: pe-trimiterile aventurilor (imagi- 


nate de regizor împreună cu scenarista Lucia 
Olteanu) la povestea „Caprei cu trei iezi”. 
modernizată și prin aportul tehnologiei „la 
zi”. Un singur exemplu: lupul este păcălit cu 
ajutorul unui casetofon care redă glasul tre- 
murător al unui ied. Amuzantele întimplari 
sint povestite cu vădită plăcere de autorul 
Care reușește să dea spectatorului o agrea- 
bilă senzaţie de complicitate. Delicat şi spon- 


"tan totodată, regizorul îi face pe copii să se 


simtă trataţi de la egal la egal. Poate acesta 
este secretul. succesului lui Olimp Vărăș- 
teanu, umorist subtil şi solar. 


Dana DUMA 


Noua Agathă 
şi ceilalți 


A Slătineanu, Mărgelatu şi Buză de 
epure au murit. Trăiască noua Agathă și cei- 
lalţi” — s-ar putea spune, văzind recentul film 
iscat de fantezia scriitorului Eugen Barbu şi a 
colaboratorului său apropiat Nicolae Paul Mi- 
hail. O formulá de succes cheamă, în gene- 
ral, succesul. Deocamdată, nu cunoaștem 
nici amploarea şi nici meandrele serialului 
ce-şi anunţă inaugurarea cu Martori dispăru- 
ți. Dacă sintagma nu ar fi, în cazul de faţă 
prea pretențioasă, am spune că genul acestor 


deşi reia 
caracteriologică din serialul 
precum şi doi dintre interpreţi, îşi 
ginalitatea. Este vorba de Zulnia — Marga 
Barbu, Gherasim — Şerban lonescu, Uligae 
— Sobi Cseh. Cu un nume ce evocă parfu- 
mul versurilor lui Conachi, eroina Margăi 
Barbu nu este, cituși de puţin, o floare de sa- 
lon. Vine din lumea trepidantă de peste - 
ocean, de unde a adus, pe lingă nostimul tic 
verbal „ye“ (plus alte americanisme) cu care 
sfichiuiește smeritele spirite, a adus, spu- 
neam, acel neastimpăr întreprinzător pe care 
actrița îl susține întotdeauna cu aplomb. Îi 
place să provoace evenimente şi încurcături, 
sa întărite taberele, să tragă pe sfoară pentru. - 
a-şi oferi apoi, cu o graţioasă solicitudine, 
ajutorul. Începutul biogratiei acestei 
„self-made-woman" (pentru a vorbi pe limba 
ei) este abia sugerat, dar, după izbucnirile 
Zulniei în disputa cu mai tinerele-i -surate — 
care fac cu greu faţă revărsărilor verbale me- - 
nite să pună la punct pe cei ce atentează la 
onoare — înţelegeri că existenţa nu i-a fost 
curată precum 
dea. Misterul aparţine programatic serialului. 
O dovedeşte şi perechea Gherasim—uligae, 
interpretată de Şerban lonescu şi Sobi Cseh, - 
poate cel mai insolit cuplu lansat pină acum 
de filmul nostru. Un actor teluric, celălalt „de 
„ un personaj înnegurat, altul solar, 
un însingurat și un conducător al unei cete 
de — să-i spunem — „desperados“ iși unesc 
inteligențele şi forța pentru a salva o cauză 
ce părea pierdută. Protejindu-și, poate, mis- 
terul, prin tot ceea ce are la îndemină: pălă- 
rie, bai vestminte întunecate, vorbind pu- 
ţin, nelăsindu-se iscodit sau împins spre măr- 
turisiri, Gherasim are startul unui personnaj 
de viaţă lungă, fie şi numai pentru că benefi- 
ciază de statura actoricească a lui Șerban lo- 
nescu. Mai expus, gata să ia totul în piept, 
neferit şi nemascat (ținută preferată: capul 
gol, pantalon, cămașă, o vestuţă) Uligae al lui 
Sobi Cseh împarte pumni și focuri de armă, 
dar şi „încasează“ mai mult decit în oricare 
alt film, respectind logica unui erou care nu - 
este un simplu aventurier, ci un om nevoit 
să-și facă dreptate şi să sară acolo unde este 
greu. Într-una din secvențele unui faimos film 
de dată recentă, incoruptibilii, eterogenul 
grup de prieteni ai lui Elliot Ness stirnește 
- nedumerirea;. „parcă ar fi de la circ“ — 
aruncă cineva. o vorbă. O fotogramă finală 
ni-i arată însă pe cale de a aparţine legendei. 
Nu este exclus ca și pestrița ceată a celor doi 
eroi ai noștri să intre în mitologia filmului ro- 
mânesc de aventuri. 


Magda MIHĂILESCU 


Un original cuplu pentru 
un început de serial 
(Şerban Ionescu și Sobi Cseh) 


R. ai ieșit „pe piață“ cum se 
spune, cu două filme: Miracolul și De ce are 
vulpea coadă, ambele bucurindu-se de suc 
ces la public și la critică. Filmele sint însa 
complet diferite ca factură. E oare o „simplă 
coincidenţă“? 


— Într-adevăr, e o simplă coincidență, pen- 
tru că ele au fost făcute (și scrise) în etape 
diferite, dar ieșirea pe ecran a fost aproape 
simultană. Ele sint, aşa cum ai spus, de fac- 
tură diferită. Miracolul este un poem patetic 
dedicat oamenilor care au făcut să rodească 
nisipurile zburătoare de la Băbuleni (Oltenia) 

— Ai cunoscut aceste locuri şi acești oa- 
meni? 

— Da, cu aproape treizeci de ani în urmă, 
cind eram reporter la secția agrară a ziarului 
„Scinteia tineretului”. Atunci l-am cunoscut și 
pe inițiatorul acestei temerare acţiuni, acade- 
micianul lonescu-Sisești, una dintre cele mai 
ilustre figuri ale ştiinţei agricole românești 
La scenariu (scris în numeroase variante) şi-a 
adus contribuția substanţială regizorul Tudor 
Mărăscu, care a gindit filmul într-o maniera 
proprie și originală, tulburătoare prin sobrie- 
tate și dramatism. 

Scenariul celuilalt fiim, De ce are v a 
coadă, a intenționat să fie o comedie lirică, 
manieră pe care n-am mai încercat-o pină 
acum. Ma chinuia de mai multă vreme ideea 
de a povesti reacţiile unui copil de București 
care merge pentru prima oară în viaţă la țară, 
în satul bunicilor. Ce impresie îi vor face lui 
acești oameni simpli, cu obiceiurile lor tradi- 
tionale, fruste, deschise, sincere? Dar anima- 
lele pe care, pînă atunci, nu le văzuse decit la 
televizor? Regizorul Cornel! Diaconu, cu inte- 
ligența și experiența sa, a sesizat întru totul 
aceste intenţii şi, avind sansa de a găsi un 


„Cu mici excepţii, cinematografia m-a solicitat 
[More 

latos: 

Stoenescu) 


mult 
regia 
cea Diaconu si 


mai pentru dramă 


Alexandru 
Angela 


subiect liber 


F.. scenarii pot scrie mulți, după cum 
se și vede — la noi și aiurea — dar e foarte 
bine cind le concep chiar scriitorii abilitaţi ca 
atare, adică prin protesie și talent. lar cind e 
vorba de comedie, e cit se poate de oportun 
s-o elaboreze chiar comediografii şi umoriş- 
tii, cu alte cuvinte cei care știu să ridă pe hir- 
tie şi să-i facă şi pe alții să ridà. E posibil ca 


lirică 
Cornul 


recentă comedie 
lon Băi 

Diaconu: Pe d i 
cu Valentin U cu și 


Cea mai 
semnată 


Octavian 


Auto interviu 


Scriitor de clasă, 
comediograf de succes 
scenarist 
pentru cursa lungă 
a autenticităţii 


copii de mare talent, a tăcut un film care bine 
dispune și emoționează in același timp. 

— Parcurgindu-ți filmografia, începînd cu 
Camera albă și pină la Vulpea... descoperim 
că, deși ești considerat un comediograt recu- 
noscut, ai făcut mai mult filme grave, drama- 
tice decit comedii. Mă gindesc, în primul 
rind, la Maiorul și moartea, Mere roșii, Rătă- 
cire, Omul care ne trebuie, Miracolul și altele. 

— Da, şi pe mine mă miră acum faptul că 
nu am fost solicitat mai des de către regizori, 
spre registrul comic. Probabil pentru că ge- 
nul comediei e mai dificil de realizat și pentru 
că adesea lasă impresia de facilitate. Dar, 
aproape intotdeauna, vrind-nevrind, chiar și 
în scenariile mele cele mai sobre, în piesele 
cele mai dramatice, umorul răzbate. Așa mi 
s-a intimplat şi ou romanul „Balanța“. Nu 
mi-a trecut prin cap, cind l-am scris, că ar fi 
putut scăpa vreun strop de umor în el. Şi to- 
tuși, unul dintre cei mai serioși critici, Valeriu 
Cristea, şi-a intitulat cronica „Un roman co- 
mic”, ceea ce m-a mirat nespus. 


— Ai încercat tipuri dintre cele mai diverse 
in scenariile pe care le-ai scris. Unul dintre 
cele mai reușite este cel al doctorului din 
Mere roșii, interpretat cu deosebit apiomb de 
actorul Mircea Diaconu. Ai pornit de la un 
caz real? 

— Da. Ca aproape întotdeauna. Personajul 
m-a fascinat cînd l-am cunoscut. El era, de 
fapt, un mare timid și candid, un om loial, 
sincer și cinstit pină-n măduva oaselor; toc- 
mai de aceea reacționa cu violenţă în fața co- 
rupției și cinismului, muncind ca un fanatic zi 
şi noapte, dăruindu-se semenilor pină la uita- 
rea de sine. Figura aceasta m-a obsedat 
într-atita incit a devenit şi unul din eroii prin- 
cipali în „Balanța“. Un alt erou care mi-a ră- 
mas lipit de suflet este tată! din Omul care ne 
trebuie interpretat de Ilarion Ciobanu. în re- 


lot portretele contemporane îl atrag 
cel mai mult 
) NAD et 


cu Ilarion Ciobanu și 


pe scenaristul lon Băiesu 
j (regia Manole Marcus: 
Catrinel Dumitrescu) 


un umorist autentic să nu știe a alcătui totde- 
auna o povestire rotundă și complexă, pe 
măsura necesităţilor filmice. Dar, îndeobște; 
va produce replici de haz. Umorul cinemato- 
gratic se bizuie și pe alte elemente decît cu- 
vintul. Gag-ul insuși, acest trop al comediei, 
are aici o mecanică specifică. Dar ortografia 
comică implică, în chip necesar, dialogul 
spontan, bonom sau ironic, propoziția poz- 
nașă, ori malițioasă, vorba de duh, locuțiunea 


„nostimă, fraza de contrast ce ornează cu 


pompă o bagatelă oarecare, măsurindu-i în 
acest fel, prin supradimensionare ridicolă, ni- 
micnicia. Marile enciclopedii europene, acor- 
dind toată însemnătatea termenilor ris, umor, 
comic, au încredințat definirea lor lui Mar- 
montet, ori lui Chesterton sau Croce. 

O anume structură și o anume orientare a 
replicii cinematografice de haz se pot urmări 
cu interes în comedia De ce are vulpea cos- 
dă. lon Băieșu e unul din cei mai importanţi 
umoriști români contemporani. E un admira- 
bil prozator spiritual, un comediograt de 
mare altitudine, un povestitor plin de haz. În 
tilmul de care vorbim, el arată cum știe să 
dezlănţuie acţiunea de ridere, zeflemisind ifo- 
sele și nacafalele orășencei care debitează 
enormități pe seama unor realităţi de ea ne- 
cunoscute. În același timp, scenaristul foio- 


` sește, cu iscusință, deriderea, parodiind con- 


cepte artificiale despre folclor și rusticitate 
(deși o face incomplet, căci pelicula capătă, 
pină la urmă, un aer bucolic, datorită mai 
ales felului cum e scenografiată, peisagizată 


şi într-o măsură condusă regizoral). Savuros 
e umorul țărănesc biajin, acid, dar nu inam.- 
cal, comprehensiv și hitru, al șugubățului bu- 
nic. De un efect probat sint apoi replicile ila- 
riante ale copilului, eroul lucrării, un interpret 
excelent, cu o candoare calmă și gravitate in- 
fantilă a rostirii. Mai tot ce spune e neaștep- 
tat, citeodată surprinzător în raport cu virsta 
celui ce vorbește. Copilul acesta e un năz- 
drăvan care întrebări spi cu to- 
nul cel mai natural și dă răspunsuri explozive 
în maniera cea mai serioasă. El are „aplomb 
şi stăpinire de sine” — cum apreciaza chiar 
scriitorul. E și ghiduș, în anumite împrejurări, 
dar are şi umor involuntar datorită importan- 
tei pe care o acordă unor situaţii sau peripeții 
liliputane. Discuţia lui cu ciobanul, în cursul 
mesei luate în doi, la stină, e un poem comic. 
Cum micul erou nu e încercat nici de teamă, 
nici de stială, conversaţia sa de „om mare“ 
purtată cu pătrundere şi preocupare, iscă un 
haz bogat. 

Ca orice umorist autentic, Băieșu evită ab- 
stracțiunile, orientindu-se totdeauna spre 
real, spre concret, spre domnia finitului, cum 
zicea De Sanctis. Astie! că nevirstnicul oră- 
şean ia cunoștință, cu o inocență fermecă- 
toare, de botanică, zoologie, rețeaua hidro- 
grafică etc. împărtășind, cu aceeași incintă- 
toare naturalețe, noilor săi prieteni rurali, ex- 
perienţele şi cunoștințele sale citadine, ba 
chiar și strategiile copilărești de mistiticare a 
părinţilor. În replică apar, relietate, elemente 
ale vorbirii colocviale de fiecare zi, termeni 


(cu loana Bulcă si 


19 


pa kə Manole Marcus. Excelentul actor juca 
ac cu toù altceva decit ne obişnuisem: în 
ioca bărbatului dur, pietros şi infiexibil, ve- 
deam o fimță sobră, taciturnă, înțelegătoare 
cu cai apropiat pină la duioşie, revărsind din 
ei atta caldă umanitate inch unii membri ai 
echipei — mi s-a povestit — aveau o lacrimă 
în ochi în imp ce Bimau unele secvențe. 

— Cu ce regazori te-ai înțeles cel mai bine 
şi cu care din ei ai wea să (mai) lucrezi? 

— M-am înțeles bine aproape cu toți. Se- 


“cretul acestor bune relații este neamestecul 


în treburile interne. Adică fiecare își tace me- 
seria cum ştie şi cum poate mai bine. Nu le 
dau sfaturi niciodată și nu mă amestec în dis- 
tribuție. Dacă sint intrebat, îmi dau o părere. 
Dar nu mai mult. Am lucrat excelent cu Ale- 
xandru Tatos (sper să realizez cu el, cindva, 
o comedie), cu Saizescu, cu Manole Marcus, 
cu Mărăscu, cu Diaconu... Cu cine aș vrea să 
mai lucrez? Pița avea, cu cîțiva ani in urmă, 
printre proiectele sale, o ecranizare a nuvelei 
„Chiţimia“. Aveam un proiect cu Sergiu Nico- 
laescu, dar cine şi cînd și cum s-ar putea 
pune mîna pe el? În momentul de față cola- 
borez cu Mircea Mureșan, dar nu ca regizor, 
ci coscenarist. Scriem împreună un scenariu 
despre tinerii de pe șantierul canalului Dună- 
re—București. Subiectul îi aparţine și mă ten- 
tează. Am predat ia Casa Patru un scenariu 
(„O grămadă de bărbaţi”) închinat rugbiștilor 
noştri de acum 20—30 de ani, care își ciștiga- 
seră celebritatea în lume prin jocul lor de 
mare curaj și subtilitate. Am în lucru... 

— De fapt, asta și vroiam să te întreb în în- 
cheiere: ce proiecte ai? 

— Ti-am luat vorba din gură. Deci, am in 
lucru un alt scenariu dedicat unei familii de 
constructori -de hidrocentrale. Titlul provizo- 
riu: „O problemă de familie“. Fireşte, mă gin- 
desc și la o comedie al cărei subiect este 
construit pînă în cele mai mici detalii, film în 
care i-aş vedea jucind pe toţi marii sau im- 
portanţii noștri actori comici. 

— Proiectele sînt multe şi ambiţioase. 

— Da. Ca să le realizez nu-mi mai trebuie 
dect atenţia caselor de filme, regizori cu gin- 
dul la treabă și sănătate. 


ton BĂIEȘU 


O comedie de situaţii, moravuri 
și caractere; Ard seară und 
fun în regia lui Geo Saizescu, 
Dem. Rădulescu) 


- — 


des folosiți sau ticuri verbale ale părinților, 
conexări insolite de noțiuni ce nu pot fi puse 
în relaţie; alăturarea unor cuvinte disjunctive 
ca sens; formulări cu înţeles, dar surprinza- 
toare prin faptul că nu sînt uzitate: cînd bāie- 
țelul răspunde apăsat, la întrebarea „Din ce 
comună ești tu?" „Eu sint din comuna Bucu- 
reşti”, în sală se produce un hohot general: 
afirmaţia e justă, în esenţă, căci capitala e și 
ea o comună urbană, dar noi am scos demult 
din limbă formularea şi acum ne intrigă. - 

Replica de haz a lui Băâieşu e spusă cu dul- 
ceaţă, cu tărăgânări și mirări, și mici otuscări, 
bri decizie comică (ce-și ignoră această ca- 
racteristică) de Rodica Mandache. Cu ghidu- 
șie bătrinească de Valentin Uritescu (ceva 
mai slab — sau mai rar — servit de text). Ṣi, 
într-un mod sec, direct — mai totdeauna bine 
țintită — cu un umor cristalin, de copilui Oc- 
tavian Herescu. Există și momente cind el 
dialoghează volubi! cu cei de seama lui sau o 
sfătuiește, cu iz didactic, printre ostrețele 
gardului, pe amica de la care își ia rămas bun 
„Să fii cuminte!” În atari împrejurări, scena- 
ristul se bizuie pe o tehnică străveche de re- 
torică. veselă, elocuția comică, despre care 
Cicero pretindea că ar fi unul din resorturile 
fundamentale ale risului. 

Prin urmare, printre avantajele recursului la 
scriitori adevăraţi în materie de comedie cine- 
matogratică — literați de calibrul lui Băieșu 
de-un exemplu — e şi acela că ei cunosc (fi- 
indcă au studiat) -ṣi tehnici din vremuri ime- 
moriale, cu care plăsmuiesc hazlie, 
materie fină, atit de necesară cineaştilor ce 
se încumetă către zămisliri voioase pe banda 
de celuloid. 


Valentin SILVESTRU 


- 


Dar Eloisa (Abelar — A 
Castrat- — fu -claustrat în. strană 
Şi-a-ncins "la ‘Saint-Denis talar 
Căzut din dragoste -n 
|! “Dar doamna-poruncind-tirană 
— Virit în sac — pe Buridan- ** 
Să-l svirle-n. Sena, -ntr-o. Bulboană?..Y 
Dar unde-i neaua de -mai an? à 


D acă m-ar fi întrebat cineva (ipoteză lu- 


desigur) ce cred despre un film Frân- ` 


cois Villon aș fi ezitat să răspund sau dacă aş 


fi răspuns ar fi fost tot cu o întrebare: care 
François Villon? 
Enigmatica personalitate- din secolul ai 


XV-lea a avut o trecere meteorică prin lume, - 


lăsînd în urma ei: dovezi materiale ale unei 


existențe rău famate, consemnată prin dosa- . 


rele justiţiei, şi, la polul opus, o operă poetică 
ce avea să facă. din Villon “(după dispariţia 
lui) creatorul poeziei moderne franceze. Între 
aceste două dimensiuni aflate în raport mani- 
heist aproape, un spaţiu de mister ce avea să 
alimenteze „Jegenda. Villon“. Aventură, exo- 
tism, libertinism, dragoste, suferință, dispariţii 
şi reapariții spectaculoase, -amiciţii în pegra 
Parisului vremii, dar şi în lumea castelelor de 
la Angers sau Blois, de pildă. Fantezia dilata ` 
zvonul, invenţia adăuga amănunte amânuntu- 
lui, spaima se hrănea din frică. (O posibilă 


“imagine despre Villon. Ce scriitor de scenarii . 


n-ar fi aruncat aici “ancora unei povestiri ci- 
nematografice despre el? Şi totuși...). 
Poezia i-a fost descoperită şi adunată - 
într-o primă ediţie tot de un poet, Clement 
Marot, cu zeci de ani după ce poetul-vaga- 
bond dispăruse în neant. Apoi, în răstimpuri, 
alte ediţii, dar și studii, timide la început, au ` 
dus la revelarea sensului unei arte poetice 
fără seamân, împletire de sublim și sarcasm, 
de sensibilitate și înțelepciune. Romanticii — < 
după 1800 — au făcut din revelaţia, din adu- - 
lația lor pentru Villon, un adevărat cult, iar ` 
cercetătorii au statornicit o exegeză. Cunoaș- . 
terea operei villon-ene dispunea de direcţii 


de investigare, de studii, comentarii şi conio- “ 


taţii. Lua fiinţă, astfel, o altă operă inspirată 


de Opera bardului.: Studiosul lua urma poe- ` 


ziei şi a poetului, o lume și un timp al ei erau - 
invitate să participe la explicarea misterului 
uman și creativ. Cărturarilor li s-au adăugat, ; 
într-un flux irezistibil, iubitorii versului (fan-ii, 

cum li s-ar spune astăzi nu numai în lumea . 
fimului). Părerile academice se încrucișau-cu . 
entuziasme neofite. În ce culegeri, studii sau . 
antologii. Villon nu este Poetul, deschizătorul = 
de orizont, modernul într-o lume care nu” 
avea încă sensul noțiunii de modernitate? - 
Specialiştii s-au întrecut în teze, amatorii de È 
vers, în diatribe. Ce a insemnat Villon pentru . 
literatura franceză o recunosc tratate și studii ` 
docte. Şi parcă mai succint și percutant o 


an 


tace — pe un ton mai degrabă de confesiune. 


— un „ne-specialist“ care a întocmit o „Anto- 
logie a poeziei franceze“ parcă pentru pro- 
pria-i plăcere de amator de poezie: Georges 


Pompidou. Spune el în ediția din 1961; „Dacă = 


Charles d'Orléans are toată grația Evului Me- > 
diu, Villon întrupează toate angoasele și re- - 


muşcările acestuia. Dincolo de pretigurarea 


poetului blestemat, acest student burghez, 
devenit răufăcător, exprimă marea teroare a“ 
lumii medievale covirşită de mizerie și boală, 
muncită de spectrul morţii și al neființei, min- 
giiată de plăcerile elementare ale mincării, ` 
patului și, cîteodată, ale speranţei... Cele cî- -~ 


teva sute de versuri care contează — mai x 
spune Pompidou — sint de ajuns ca să facă - 


din Villon unul dintre marii între cei mari, + 
înainte, dar şi împreună cu Baudelaire...“ Im- 
presionant portret spiritual, (Şi o altă imagine “ 


FRANÇOIS VILLON . 
BALADĂ : 
A DOAMNELOR | 
DIN TIMPUL ` 
` DE-ODINIOARĂ 


Spuneţi-mi dar, la ce hotar 
E Flora, splendida romană? 
Arcipiada — unde, iar —_ 
Cu Thàis vară consingeană? 
Echó, ce auie-n poiană > 

De peste iaz au pe tăpşan, 
Cu graţia-i “nepăminteanâ? ... 
Dar unde-i neaua de mai an? 


capcană)? 


„(în tălmăcirea lui Romulus Vulpescu), 


Într-o coproducție europeană, un regizor român. 
2. “facă "portretul cinematografic! al lui = 
Eee e | François Villon 


„Eu sint Frâncois, Asta-i Cusurufi 
(Florent Pagny este Poetul în filmul lui Ser 


despre el) emoţionantă recunoaştere care 
vine, după secole, să păstreze și să consoli- 
deze -opera pionierului, a creatorului unei 
arte poetice singulare. 

Dar omul-Villon? Aici trebuie să-l asculți 
pe el însuși, să-i citești gîndul, să-i simţi, din- 
colo de. respiraţia poetică, aspirația umană, 
elanul şi dezastrul sufletesc, speranța şi 
abandonul, neliniştea celui care se simte rău 
în propria-i piele, pentru care veacul era prea 
strimt, orașul prea sumbru, lumea prea stu- 
pidă. In adincul fiinţei lui, el se simțea, ca și 
Eminescu, nemuritor şi rece. lar tot periplul, 
scurta trecere păminteană, el o explică pe 
ton amar-jucăuş, lucid şi. sceptic în același 
timp: „Eu sint François, ăsta-i cusurul de la 
Paris, mai dimprejurul...“ : 4 

Sumarizind, nu aș vrea să fiu expeditiv și 


prin aceasta să atentez cumva la faima lite- . 


rară a unui autor pe care cu toţii „l-am învă- 
tat“ în școală, dar l-am redescoperit mai tîr- 
ziu, cînd ne-am mai copt la minte şi la gust. 
la preferințe, serviţi — e adevărat — și deo 
tălmăcire de profundă inspiraţie, aceea a po- 
etului Romulus Vulpescu, autor (deopotrivâ)al 
tălmăcirii lui Baudelaire. Vulpescu avea să fie 
— era predestinat să fie — călăuza literară, 
restauratorul -unui timp și al unei poetici pe 
platoul. de filmare, „consilierul“ cum i s-a 
spus cu un termen pe care nu-l prea agreez. 
pur şi simplu pentru că înseamnă mai puțin 
decit o călăuză 


Pe un scenariu semnat de Rose Legrand și 
Maxime Duval, pregătirea filmului nu a fost 
numai una organizatorică ci, litera textului 


„ritm narativ. care să ţină trează curiozitatea 


 muncită de ginduri -negre existenţiale, ca 


- ei. El este cu trupul în prezent și cu spiritul în 


“ani după ce el a existat? 


scenaristic fiind. — aşa cum am aflat la pre- 
zentarea filmului — -considerată imuabilă, 
realizatorul Sergiu Nicolaescu, flancat de 
„consilierul“ Vulpescu și de nucleul de elabo- 
rare a punerii în cadru, a procedat la un fel 
de check-up al cazului Villon și al lumii lui, al 
atmosferei şi dominantelor. ei, al.ambianţei și 
implicaţiilor şi, mai presus de orice, a proce- 
dat la trasarea unui itinerariu ideatic, istoric 
și cultural. Aprofundarea operei şi contextu- 
lui-ei a scos la iveală fațete noi ale persoanei 
şi personajului Villon şi ale stării de conflic- 
tualitate şi de comuniune ale acestuia cu cei 
din jurul său, a creat sentimentul că şi filmul 
poate contribui la exegeza artei poetului, că 
pe platoul de filmare se pot „vedea idei“ (ca 
să-l parafrazez pe Camil Petrescu). Și „se 
văd“, :se aud, iar dacă eşti destul de atent la 
acuitatea şi substanţa dialogului dintre Villon 
şi învăţăcei, te traversează senzaţia că el ar 
putea să semene enorm nu atit cu cel de 
acum 0 jumătate-de mileniu, ci mai degraba 
cu acela al sorbonnarilor din mai 1968. Fabu- 
lația atit de abundenta creata de cazul Villon 
şi care a alimentat legenda sa (cu cită can- 
doare îl înzestrează — mă gîndesc — Francis 
Carco pe foarte tinărul Villon şi cît de diferit 
apare el în alte viziuni) este estompată, pâs- 
trată mai mult ca element. de scenografie de- 
cît de dramaturgie propriu-zisă, primatul fiind 
al ideilor poetice, filosofice, incrustate într-o 
operă, adică dimensiunile perene ale omu- 
lui-Villon. Şi filmul reușește să păstreze un 


făcînd de fapt, sau mai bine zis susţinind o 
dizertaţie prin imagine despre un univers po- 
etic, cu ecou pînă astăzi, dacă nu cumva mai 
ales astăzi. Astăzi ca și miine și întotdeauna. 
Căci versul și gindul villon-ean par să scape 
destinului implacabil! al omului. 
Transpunerea. povestirii despre Villon mai 
are și darul de a crea momente de oprire în 
fața cîte unui cadru-memento (cel al spinzu- 
rătorii de pildă, riguros inspirată după docu- 
mente de epocă) acesta nefiind unul de 
spectacol al -ororii ci un. popas meditativ. 
(Giîndul te-ar fura spre Epitatul Villon). Atmo- 
sfera este grea, desigur, umanitatea aceea 


orice umanitate de altfel, care stă cu spectrul 
morţii în faţă, işi iese din matcă, dar cel mai 
sensibil la: asta este tot Villon, pentru că el 
pare s-o privească dinafară sau de deasupra 


eternitate. Cine ar putea spune că versul și 
gîndul lui Villon ar fi doar cele ale unui om 
din evul de mijloc? Cine s-ar incumeta să-i 
arate cum se gindește astăzi, cu cinci sute de- 


Villon-personajul, așa cum apare el în tran- 
spunere,. nu este atit o materializare a unei 
biografii, ci mai curînd o idee despre un om, 
un om:mai.puţin obişnuit, pentru care mizeri- 
ile cotidiene s-ău stins odată cu ziua, în timp 
ce gindul de peste zi și de peste noapte s-a 
închis în conștiința umanităţii. (A fi modern 
nu. înseamnă oare a fi contemporan, mereu 
contemporan?) Îmi pare că aceasta a fost 
ideea-călăuză în prefigurarea personajului 
realizat de Florent Pagny (despre care nu au- 
zisem pînă acum nimic, dar despre care aș 
îndrăzni să afirm că se va mai auzi de acum 


“înainte şi încă mult). Tinărul interpret, are 


sau exprimă o anumită candoare (care i-ar fi 
plăcut atît de mult lui Francis Carco), dar mai 
are Pagny capacitatea de a sugera toată neli- 


„sește locul, pentru că lumea e prea mică, un 
“om care îşi devoră clipa spre a extrage 


“gunoaie, bătută de oameni şi călcată de vite, | 


-data asta, ea este realizată însă la Buftea, pe | 


-cel al costumaţiei conţineau însă și un risc: > 


"minune să preîntimpine, subsumind ambianța, - 


_mosfere învăluitoare, în care frumusețea se 


niştea pe care o resimte un om ce nu își gà- 


esențe perene. Pagny-Villon are un fel de ve- 
selie tristă, o tristețe mascată de scăpărări 
ironice, sarcastice. El sugerează — şi cit de 
prețioasă este această sugestie — că în orice 
suflet există un ungher care ascunde o can- 
delă, cum ar spune Arghezi. Există o înfăţi- 
șare exterioară şi o alta, inestimabilă, inte- 
rioară. Cred că Villon este un caz al unei d 


personalităţi | 
„Nu mai puţin curioși să afle ce se ascunde | 
în zestrea sufletească și spirituală a celor 
care au fost prietenii sau dușman etului 
se dovedesc şi ceilalți interpreţi și aș începe : 
cu' Silviu Stănculescu, apoi cu Marc de . 
Jonge;- Cristophe Odent, Olga - Tudorache, 
Yves Beneyton, sau lon Marinescu ca și toţi 
ceilalți de altfel. Distribuţia cosmopolită este | 
iată, foarte omogenă şi cu mînă sigură con- . 
dusă de Sergiu Nicolaescu. « ş 
Povestea este cantonată într-o inspirată - 
scenografie a arhitecţilor Adriana Păun, Şie- 
fan Antonescu şi Peter Wilde. Strada pafi- ` 
ziană de acum citeva sute de ani, amestec al < 
tîrgoveţilor ei pe acel caldarim plin de paie şi 


este bolovănoasă şi intimă, copleșeşte, dar o | 
simţi şi misterioasă. Ea mi-a amintit de aceea | 
din filmul Molière al Arianei Mnouchkine. De. 


platou, în timp ce alte cadre exterioare și in- 
terioare în locuri și castele reale cum ar fi la 
Bran şi Hunedoara. Puţini dintre spectatorii 
de pe alte meridiane vor şti, probabil, treaba | 
asta, esențialul fiind că vor simţi lumea și 4 
meleagurile lui Villon. Se va mai vorbi, desi- . 
gur, despre această realizare scenografică, ` 
precum şi despre costumele atit de inspirate, 
realizate de Hortensia Georgescu şi Gabriela 
Nicolaescu. Atit elementul scenografic cit şi - 


acela pe care l-am întilnit și îl întilnim destul © 
de des, și anume ca o scenografie atit de 
prezentă şi de solicitantă să covirşească per- ` 
sonajele. Ceea ce realizatorul s-a priceput de ~ 


atmosferei, şi pe amindouă lumii filmului. 
Operatorii Nicolae ‘Girardi şi Alexandru i 
Groza au făcut uneori adevărate minuni de ` 
poezie a imaginii ajutind la crearea unei at- ` 


naște nu din artificiu decorativ, ci din însăși 
voluptatea ambianţei. Despre muzica filmului 
(Jean-Marie Sénia şi Adrian Enescu), se cu- ` 
vine o tratare aparte pe care, cred, o merită ` 
cu prisosinţă. < 
Este adevărat că versiunea pentru marele 
ecran, versiune care ar reprezenta cam jumă- _. 
tate din durata serialului, oferă spectatorilor, | 
prin forța împrejurărilor, doar o parte din în- 
timplări şi aspecte ale povestirii şi că se în- . 
tîmplă ca în această selecție — de altfel flu- ! 
entă și coerentă — să domine aspecte mai | 
sumbre, în timp ce s-a renunţat să se includă * 
şi unele mai vivace, mai colorate sau poate 
chiar mai vesele, lăsîndu-ne, cum ar spune ^ 
dinşii, „sur notre faim". Filmul, pentru că 
nu-mi vine să-l consider ceea ce de fapt se 
cheamă că este — un serial, are însă un alt 
merit (dintre cele mai mari) şi anume: izbu- < 
tește să convertească un gen — reputat prin 
disponibilitatea lui la divertisment, la cultiva- - 
rea spectaculosului în sine, a întimplărilor 
„de efect“ şi mai rar, a conţinutului, — izbu- 
tește, spun, să-l atragă spre o dimensiune ` 
culturală (idee de altfel atit de sugestiv cu- - 
prinsă şi cu graţie exprimată de posterul fil- - 
mului semnat de Klara Tamaş Blaier). Spec- 
tatorul acelor seriale “de mai an“, dispus să 
nor ip chiar dacă cunoaşte trucurile, este . 
poftit acum de realizatori să mediteze chiar . 
dacă era convins că-l curoașie pe dinafară 
pe Villon. 2 4 


„Mircea ALEXANDRESCU | 


O producție T.F.-1 — Paris, Cine-TV — Berlin, 
R.A.I. — Italia, realizată cu concursul Centrului de 
producție cinematografică „Bucureşti“. Scenariul: 
Rose Legrand, Maxime Duval. Adaptarea dialogului 
şi traducerea versurilor: Romulus Vulpescu. Regia: 
Sergiu Nicolaescu.  Decorurile: arh. Adriana Păun, | 
arh. Ştefan Antonescu, Peter Wilde: Costumele: Hor- 
tensia Georgescu, Gabriela Nicolaescu. muzica: 
Jean-Marie Sénia, melodia „Jenin l'Avenu" de | 
Adriana Enescu. Coloana sonoră: ing. A. Salama- 
ian. Montajul: Héléne Gagarine. Machiajul: Mircea 

ă. Directorul filmului: Geta Vilcu-Săvescu. Imagi- 
nea: Nicolae Girardi, Alexandru Groza. Cu: Florent 
Pagny, Marc de Jonge, Silviu Stănculescu, Cris- _! 
tophe Odent, ion Marinescu, Bernard Farcy. Traiar 
Costea, Pascal Pistaccio, Olga Tudorache. Yves Be- 
neyton, lon Besoiu. A 


Modul meu de existență: Filmul 
(Vivi Drăgan Vasile la lucru) 


Operatorii noștri 


— Intr-o îndeletnicire artistică precum 
aceea de cineast, formarea profesională re- 
prezintă un factor important în descoperirea 
lumii de celuloid şi care poate duce pină la 
un moment anume cind ţi s-au dat citeva sta- 
turi, ceva cunoștințe tehnice şi artistice, ţi se 
anexează ceva vise, primești o „foaie de 
drum“ (diploma IATC) și apoi te trezești sin- 
g pe un cimp uriaș, cu o linie de orizont in 
aţă. Poţi merge în orice direcție, posibilitățile 
sint nelimitate; drumurile sint nenumărate. 
Care poate fi al tău...? Personal, mi-am luat 
inima-n dinţi şi am pornit-o, plin de temeri, 
ce-i drept, pe un drum pe care mă aflu și 
acum: un drum pe care am întilnit oameni 
minunaţi, oameni mai puţin minunaţi, am în- 
tilnit prietenia, iubirea, frica, singurătatea... 
am intilnit filmul... Tot acest drum a însemnat 
formarea mea protesională (un termen care 
— drept să spun — mi se pare îngust și urit, 
dar nu există altul), tormare care continuă și 
va continua pină în clipa în care voi putea 
spune: „Gata! Ştiu!"... Şi e bine știut că o ast- 
tei de clipă nu poate să apară niciodată. Lista 
acelora care au contribuit la formarea mea, 
cu bună știință sau fără știința lor, ar fi 
uriașă: de la protesorii institutului la cineaștii 
de pretutindeni, de la artiştii plastici la scrii- 
tori și compozitori, de la inşi obișnuiți la toți 
acei pe care i-am cunoscut prin ceea ce sint 
sau prin ceea ce au făcut, oameni care mi-au 
permis să-i ascult şi să-i desciirez, sã- pri- 
vesc și apoi să-mi verific propriile ginduri. 
Dar toate astea ar fi bune și frumoase dacă 
această „formare” ar fi suficientă... Din på- 
cate, oricît de bine ai fi „învățat“, oricit de 
bine și atent ai fi privit în jur, greu! începe 
abia în clipa în care ești pus să faci „ceva"... 
și „ceva nu e prea greu de făcut, dar ca să 
faci „CEVA“ e mai complicat... Aici intervine 
„amânuntul” numit vocaţie... Aici geneticienii 
se pare că-şi bat capul destul cu probiema 
acestor calități speciale, înclinații, sensibili- 
tâţi, mă rog, și tot restul... Vocaţie, talent... 
aici e aici... Poţi profesa o viaţă întreagă fără 
vocaţie, să ţi se zică „artist”, dar să nu fii de- 
cit un „funcţionar” artistic... 


— vrea să vă invit la o lucidă reevaluare 


— La început a fost un debut (trebuia să 
plec dintr-un loc!) numit Ultima noapte a sin- 
gurătății (lui Virgil Calotescu ï sint recunos- 
câtor că a avut năstrușnica idee de a mă 
scoate din anonimatul coridoarelor de la Buf- 
tea). Asta se intimpla în 1975. Și iată-mă apoi 
în fața altui început de drum. Au urmat ceva 
ani, au urmat ceva filme, am lucrat mult, cu o 
patimă greu de stăpinit, găsind mereu în film 
leacul neliniştilor și al fricilor mele cotidiene. 

asind în truda cu lumina şi cu aparatul de 
ilmat un mod propriu de existenţă, felul meu 
de a face „ceva“ pentru mine și pentru cei 
din jurul meu. 

Încercind o selecţie, pe cît posibil severă, a 
filmelor pe care le-am semnat în dreptul ima- 
ginii, dar şi o selecţie, in același timp cert 
sentimentală, aș aminti de întîlnirea mea cu 
Dinu Tănase la la deschidere, cu 
Alexa Visarion ła Înghiţitorul de săbii și Nò- 
posta cu Malvina Urșianu la Pe malul sting al 

albastre, cu Mircea Mureșan la Ho- 
rea, cu Tudor Mărăscu la Încrederea... Scu 
zele de rigoare că nu i-am amintit și pe cei 
lalți regizori şi filmele pe care le-am lucrat 
împreună, dar am ales doar din punctul meu 
de vedere acele filme unde cred că a existat 
cite „ceva“ care mă poate reprezenta... ori- 
cum, pot spune că nu sînt mulțumit de tot ce 
am făcut, dar sint mindru de ce n-am făcut... 
pină acum... (şi în film -și în viață...) 

A urmat, în stfirșit, ultima premieră: Moro- 

— 1987, film care mi-a adus cele ma: 
mari satisiacţii de pină acum și care mi-a pri 
lejuit_întilnirea cu un artist și un om deosebit 
Stere Gulea. 


| Un pisc și o răscruce: Moromeţii de Stere Gulea. cu Luminita 


Gheorghiu, Victor Rebengiuc și copilul Marius Badea) 


Vivi Drăgan Vasile 


— Şi una și alta. A fost și risipire, desigur, 
pentru că nu se putea altfel... Din nou trebuie 
să mă intorc la mine, la felul meu de a fi... nu 
am ştiut și nu știu să trăiesc altfel decit risi- 
pindu-mă, cu o bucurie de copil inconștient. 
Am lucrat mult pentru că am fost solicitat 
mult... şi cum să nu ajuţi pe cineva care te 
vrea sau cum să nu te dărui pentru ceea ce 
iubeşti... În cazul de față e vorba de film. evi- 
dent. În viață, celelalte iubiri pot fi trecă- 
toare... Vita brevis... Deci a fost în felul ăsta 
şi o risipire, dar probabil că a fost și ceva 
acumulare (de care nu sint foarte conştient, 
deoarece am „bunul“ obicei să nu învăţ din 
experiențe şi să rămin mereu „descoperit”) 
din moment ce am Sperit in Ary numit 
Moromeţii, unde se pare nu e rău ce-am 
făcut. Deci mai e loc de... risipire. 


— În ce măsură diversitatea viziunilor pias- 
tice poate defini stilul unui operator? 


— Fiecare film e o altă lume, o lume care- 
se povesteşte pe ea însăși într-un fel anume... 
A face același tip de imagine la toate filmele 
(fiindcă asta ar fi... „amprenta“ stilistică — 
după unii) mi se pare nedrept faţă de fiim, o 
vanitate și un orgoliu de care nu sint capabil. 
În plus, m-aș plictisi de moarte... De moarte 
artistică, evident... 

Sper să vedeţi în curind filmul lui Alexan- 
dm Tatos Secretul armei secrete și să vă 
imaginăţi că mi-aş fi păstrat stilui de la Moro- 

Dacă nu mă credeţi, priviţi-l pe Victor 
Rebengiuc, fostul Moromete, acum o să-l ve- 
deţi într-o cu totul altă „poveste“... Și am 
muncit împreună cu aceeași plăcere și la fil- 
mul lui Gulea, și la fiimul lui Tatos... Numai 
că ne-am schimbat „stilul“... De fapt e vorba 
de modalități de exprimare diferite. Stilul 
unui operator îl poate da, cred eu, doar mo- 
dul în care se implică în subiectivitatea actu- 
lui artistic. În ce unghi se „așează“ față de 
idee și emoție. 


— Exact! Pe ce poziție vă situați față de 
otet scenaristica, fata de exigenjeie rate. 


— Evident că operatorul își practică arta 
(sau meseria — după caz) într-un complex 
de relaţii de colaborare și subordonare artis- 
tică cu un regizor, pe baza unui scenariu 
(care, din păcate, uneori, pare mai mult sim- 
plu text... sau, și mai rău, pretext... de film). 
Posibilitatea lui de exprimare depinde în 
mare măsură de valoarea demersului artistic 
regizoral pornind de la bogăția ideilor cu- 
prinse în scenariul literar, pe baza căruia re- 


Stilul operatorului — 
marea stilului regizoral 
g rul de săbii 

de Alexa Visarion; 

cu Leopoldina Bălănuţă 

şi Mircea Albulescu) 


gizorul ar trebui să-și afirme un mod perso- 
nal, o filosofie proprie despre lume și viaţă... 
cu ajutorul unui operator (în primul rind) și 
prin mijlocirea actorului... singurul dintre noi 
care trebuie să se „vadă”. 


Încerc, pe cît posibil, în filmele mele så nu 
„mă văd“... să nu mă trădeze tehnica, să nu 
mi se vadă trucurile, atunci cind sînt... (decit 
atunci cind filmul işi propune asta...). Totul 
să pară normal" pe ecran şi, din cind in 
cind, ceva din „normal“ să treacă dincolo, in 
mister, în vibrația unei idei născute în spatele 
unei realităţi pe care nu o credeai „în stare“ 
de a fi altceva decit „normal“... Mă bucur 
cind simt că reușesc cite ceva în „spatele“ 
unei concreteţi vizuale, ceva ce incepe să 
transpară dincolo de „ceea ce se vede“; cam 
aici m-am întânit cu Stere Gulea în ceea ce 
priveşte dilema cum trebuia să fie și cum să 
se „vadă” „Moromeţii“ lui Preda pe ecran... E 
clar că astfel de ambiţii nu ţi le poți susține 
decit lucrind la filmul unui regizor care simte 
şi doreşte ca tine şi avind norocul unui sce- 
nariu de calitate. Operatorul cred că e che- 
mat să amăgească „frica“ regizorului în dru- 
mul de ia scenariu la „scrierea“ lui pe ecran, 
să-i redea încrederea, să-l „descopere“ în 
ceea ce are el esențial în gindirea filmică, să 
fie principalul său punct de sprijin. Așa văd 
eu lucrurile şi așa am incercat să gindesc la 
fiecare film. 


A Înainte și după ue a Un pisc, dar 


— Mă sperie cuvintul „răscruce“... în fond 
fiecare dimineaţă în care ne trezim poate in- 
semna o răscruce în destinul nostru. Totul e 
să spunem: „incepind de azi... etc..." 

a fost, cred, momentul cel mai 
important al carierei mele de pină acum... și 
ca argument intim îl aduc pe tatăl meu, care 
o viață întreagă m-a dorit doctor, inginer sau 
profesor (adică o meserie „serioasă”), și care 
m-a sunat de la Făgăraș, pentru prima oară 
după ce a văzut un film de-al meu, și mi-a 
spus: „Mă băiete, am văzut Moromeţii. E 
buni... Mare actor, mă, Rebengiuc ăla... tu ce 
mai faci?.." 

Ce-mi propun pe viitor...? Greu de zis ce 
va fi, cum va fi, totul depinde de „timpul“ 
meu, de cîtă risipire voi mai fi capabil... Îmi 
propun să merg mai departe, aștept lucruri 
minunate de la colegii şi prietenii mei, de la 
cei cîțiva care sînt şi de la cei care mai vin 
iar dacă peste 20—30 de ani va „rămine“ mā- 
car un film din cele pe care le-am semnat în 
dreptul imaginii atunci totul a avut un rost. 
Dacă nu, atunci îmi rămin copiii mei, singurii 
martori ai trecerii mele prin viață... Oricum, 
eu sper în șansa filmului românesc... 


interviu realizat 
de krina COROIU 


Prima 
mea profesie, 
geologia, 

mi-a deschis 
cartea pămîntului, 
cea de-a doua, regia, 
universul sufletului 


ceptivitatea și mi-a impus un anume ritm 
După ce „am absolvit școala televiziunii” am 
at că pot să mă apropii cu ușurință de 
iim. 

Lucrind mult în teatru, modelind materia 
primă, actorul, — ceea ce creează necesita- 


văzut filme bune cu actori slabi, şi nici spec- 
tacole importante în care actorii să evolueze 
neinteresant. Fără actori... 


— De la realitatea imediată investigată in 
Bună seara, irina la realitatea din trecutul re- 
cent — cind se a filmului jn- 
vingătorul, creație care a i contirma- 
rea ă ca regizor de fiim, iată o 
translație care merită discutată. 


— Nu consider că ar fi vreo diferență între 
modul în care abordez un text istoric, şi o 
piesă cu un subiect de actualitate. Și într-un 
caz și în altul, eu, ca regizor, exprim un 
punct de vedere actual, nd idei actuale. 
Oare există vreo diferență între un războinic 
antic cu chivără și armură într-un car de 
luptă și unul care privește cerul din turela 


„unui tanc? Poate una de atelaj. Dintr-un uni- 


vers complex, fiecare creator desprinde ceea 
ce consideră e! că este important și poate să 
transmită semenilor. Temele sint general va- 
labile, plutesc în jurul nostru. Există. Pe ace- 
eași temă se poate scrie Othello, dar și Geor- 
ges Dandin. Depinde de autor, de forma 
aleasă, de jocul neprevăzut al inspiraţiei, care 
va fi rezultatul. 


— Între lirism și ironia de sorginte lelou- 
chistă, de care aminteau unii din comentato- 
rii dumneavoastră — care este, de fapt, pro- 
pria dumneavoastră ecuație? 


Mm 


cineaştii noştri: Tudor Mărăscu 


filme bune cu actori slabi 


— Întrebarea — și o spun fără pic de iro- 
nie — exprimă exact contrariul a ceea ce 
cred eu. După părerea mea, fixarea în una 
sau mai multe ecuaţii duce la deces artistic. 
Şi dacă tot e deces, și tot e artistic, atunci să 
fie cu „dric la poartă şi cai mascaţi“. Cu cit 


artistul își propune investigarea unui univers. 
mai larg, cu o deschidere mai amplă, cu atit. 


îi cresc șansele de reușită în fața publicului 
de a fi înțeles, ascultat, urmărit cu interes și 
nu fixat în citeva puncte de vedere. Nu e un 
calambur, un joc gratuit al cuvintelor, dar 
propria mea ecuaţie este de a nu mă fixa in 
nici o ecuaţie. 


— Ca regizor, sint preocupat în primă in- 
stanță să descompun în filmele mele un uni- 
vers uman. Operația de descompunere im- 
plicā analiza iar analiza este, în mod firesc, 
guvernată de legile lucidității. Recompunerea 
unui univers personal ține insă de transfigu- 
rarea artistică. Această temă predilectă — 
cum spuneţi dv. singurătatea —, nu are legă- 
tură nici cu luciditatea, nici cu analiza. „Ţine“ 
direct de transfigurarea artistică care, nu în- 
totdeauna, cel puţin în cazul meu, stă sub un 
control foarte sever. Teoretizind puţin, îmi 
pun întrebarea: să fi dus la asta singurătatea 
regizorului de cursă lungă? În mod logic și 
legic tot acest proces de elaborare teoretică 
şi artistică a filmului este un proces singular. 
Şi poate chiar acest proces mi-a influențat 
demersul artistic. Singurătatea este crea- 
toare, pentru că impune meditație asupra 
rosturilor tale în lume, asupra rosturilor ce- 
lorialți în lume. Această singurătate, o pro- 
biemă de ordin intim, se vede că a scăpat din 
adincul ființei mele răzbind spre suprafață 
Promit să fiu mai atent în viitor. 


— Privind cu atenţie scurta, dar consis- 
tenta dumneavoastră filmogratie, cred ca 
semnul ei dominant ar fi echilibrul intre ten- 
şiunile interioare și cele exterioare. O calitate 
care işi are „rădăcini“ tot în munca in teatru? 


— Nu. în viaţă. Echilibrul între aceste ten- 
siuni este Ser ceai Condiţie sine qua non 
a adevărului. A stăpinirii lui. Orice dezechili- 
bru conduce spre fals. În mod evident, ten- 
siunea interioară o ghidează pe cea exte- 
rioară și dacă „în procente“ iese mai mult în 
exterior decit există ea sedimentată în pro- 
tunzime, se instalează falsul. Spectatorii au 
ca înzestrare nativă un simț care-i ajută să-l 
depisteze fără greș. 


— Cei mai recent fiim inscris in fiimografia 
dumneavoastră, Miracolul, a impresionat şi 
această ocazie „a ieșit la vedere“ o altă trăsă- 
tură inedită a cineastului Tudor Mărăscu: 
apiecarea spre dimensiunea fantastică a coti- 


— Fantasticul este o dimensiune a realită- 
ţii. nu altceva decit realitatea însăși. Fantas- 
tică este și nașterea, reală, viu dureroasă, dar 
totuși fantastică. Fantastică este și moartea, 
dureros de fantastică și dureros de reală. 
Viața noastră se compune dintr-un perma- 
nent amestec de realitate şi fantastic. Dacă în 
Miracolul pentru prima dată această trăsătură 


colindat, am privit oamenii, pămintul, le-am 
ascultat poveştile, le-am înțeles gindurile și 
bucuriile. Tristeţile și speranțele. Am învățat 
să-i ascult și să nu-i uit. Cu mai bine de două 
decenii şi jumătate în urmă, prin 1964, am 
ită, la Caraorman. Urma 'să fac 
un film pentru studioul de scurt metraj „Ale- 
xandru Sahia“, Pădurea și Şi, în acest 
deșert in toată puterea cuvintului, am desco- 
perit cinci sau șase mori de vint care nu-și 


în fiim beneficiază de o multitudine de pia- 
nuri în care jocul diferă. O tensiune inte- 
rioară se imă cu mai multă economie de 
mijloace în fiim decit în teatru. Aici apare te- 
ribila diferenţă, aici este cheia, aici se eviden- 
țiază rolul operatorului. Dacă in teatru acto- 
rul evoluează in plan generali, în fiim joacă 
pină la... gros plan. Universul filmului se des- 
compune într-o serie de cadre care, ar trebui 
să fie expresive şi să aibă semnificaţie. 


— Tudor Mărăscu aţi fost' co-scenarist ia 
Singur de cart şi Miracolul. deci ati împărțit 
„partea de vină“. succesul, aprecierile sau re- 
proșurile... 


Nu cunosc 


— Atit filmul documentar cît și cel artistic 
au un deziderat comun — reflectarea auten- 
tică a realităţii. Şi un punct comun de pie- 
care: scenariul. 

Diferenţa între aceste genuri ar fi aceea 
dintre un buletin de ştiri şi o știre devenită 
fiim — ta primul nivel — transtigurarea artis- 
tică a unui fapt petrecut în realitate sau posi- 
bi! în realitate. 

Stricta reflectare, adică aplicarea fără re- 
zerve a structurii practice din viața cotidiană 
şi a modului de reflectare care îi stă la bază, 
în cazul filmului artistic, duce inevitabil la 
pierderea, inainte de toate a universalității, a 
demersului, iar multiplicitatea de straturi pe 
care o operă artistică o pretinde este inevita- 
bil ştirbită. O parte din scenariile citite de 
mine în ani, sufereau de o extremă caduci- 
tate, provenită dintr-o foarte aproximativă re- 
flectare a realităţii și dintr-o nepermisă sche- 
matizare a psihologiei personajelor care tra- 
versau fără sens această realitate. În aceste 
scenarii, șantierele erau tip (citeodată utila- 
jele erau diferite), uzine-tip, satul-tip, şi prin 
aceste locuri de muncă-tip, se mișcau ingine- 
rii-tip, muncitorii-tip, avind între ei relaţii-tip. 
Nimic de zis pentru nişte scenarii „science 
fiction“ cu roboți, mizind pe spectatori de vir- 
stă preșcolară, dacă ar fi avut umor, ar fi fost 
posibile. Autorii acestor scenarii — iluştri ne- 
cunoscuţi! 

Un scenariu bun pleacă, în primul rînd, de 
la cunoașterea profundă a realităţii reflectate, 
de la asimilarea și aderenţa adincă, la ideea 
şi conţinutul profund al acesteia. 

al doilea rind, selectează în funcţie de 
ideea pe care vrea s-o transmită, ceea ce 
este esenţial acestei idei, şi nu se rătăceşte 
pe un drum labirintic, în care esența se 
pierde în favoarea unor digresiuni, în cel mai 
bun caz oportune. in această privință nu cred 
ca există vreo deosebire la nivelul structurii 
intre un scenariu bun și teatrul lui Shakes- 
peare sau Caragiale, sau intre acestea și 
sculptura lui Brâncuşi şi simfoniile lui 
Enescu. Adevărul relaţiilor între oamenii tim- 
pului nostru și evenimentele acestei epoci, 
adevărul conflictelor şi al trăsăturilor psiholo- 
gice relevante în cadrul acestei realități, dez- 
voltarea și nu doar sărăcia enunțului, ex- 
primă însăși calitatea fundamentala a exis- 
tenței, esențe, ființe, existențe adevărate, ex- 
periențe fundamentale și angajamentul total. 


Aş mai zice că spaţiul dintre săgeată și țintă 

este real şi că cel care ţine arcul, are cele 
mai multe șanse de a se plasa în ficțiune. 
Chiar dacă aparent mă contrazic. Luxul și 
riscul meseriei... 


aveau nici un rost. Stranii siluete aşteptindu-l 
pe Don Quijotte. Ce să macine? Nisip? Pa- 
pură? Un localnic m-a privit zimbitor şi mi-a 
spus: „Vedeţi, acolo în depărtare, unde este 
linia orizontului? Ei bine, abia de-acolo înce- 
pea impărăția nisipului. Și pe vremea aceea 
morile noastre măcinau griu, porumb și nu 
vint şi nisip ca acum!“ Vorbele mi s-au întipă- 


— Tudor - Mărascu , profesor de regie la 
L.A.T.C. a avut curajul să lucreze cu operatori 


 — Fireşte, dialogul nostru nu poate îi lipsit 
de intrebarea: Ce ginduri, ce proiecte aveţi? 


Grija pentru detaliul semnificativ (regizorul Tudor Mărăscu 


- 3 Un regizor ar trebui judecat nu numai 
impreună cu actorul Stefan Tordache Rună seara, Irina) 


după filmele pe care le realizează ci şi dupa 
cele pe care refuză să le facă. Eu, în ultimii 
zece ani, am spus mai multe nu-uri decit 
da-uri. Motive ar îi destule, dar cei mai im- 
portant este scenariul. Nu se poate porni ia 
drum fără o bază solidă... 

Proiecte? Am intrat în producţie cu un film 
al carui subiect se plasează în timpul celui 
de-al doilea război mondial: Misiune de sacri- 
ficiu, după un scenariu scris de Radu Tudo- 
ran. Ca să-l citez pe George Călinescu 
„m-am gindit să nu devin inactual de prea 
mult prezent“. Va fi un fiim greu pentru ca 
din sute de filme de razboi care s-au realizat 
în lume, va trebui să fac propriul meu film de 
război. E o incercare pe care o aştept cu 
emoție. 


rit adinc şi exact în memorie şi mi le-am rea- 
mintit cind am început să lucrez cu scriitorul 
lon Băieșu scenariul la filmul Miracolul. Fan- 
tastic? Real? Realitatea întrece cu mult fante- 
zia cea mai bogată. in zona Dăbulenilor, 
exista un deșert de aproape două sute de mii 
de hectare, o mini Sahară, în care, pe timp 
de furtună, se pierdeau cal şi călăreț in virte- 
jurile de nisip aprig răscolite. Îndrăzneții care 
o porneau la drum pe furtună riscau, nu o 
dată, să dispară sufocaţi de ploaia deasă a 
nisipului. După premiera filmului Miracolui 
s-au făcut multe asemănări, comparații, fie 
cu Zorba Grecul, fie cu filmele de tip wes- 
tern. Dar eroina din Miracolul, Hrisanta nu 
este un clișeu al femeii văduve, închisă 
într-un tragism fără margini şi fără speranță. 
De asemenea, nu cred că personajul inter- 
pretat de actorul Colea Răutu răspunde in 
vreun fel clișeului western. El călărește, pen-= 
tru că printre dunele de nisip nu se poate 
merge decit călare și are înnodată în jurul gi- 
tului o basma pentru că toți oamenii din zona II RR isilescu 
poartă acest detaliu vestimentar ca să se ED fi ; 
apere de nisip. Sigur că filmul Miracolul des- IEI ETER Gifu 
crie o realitate insolită, aburos fantastică. Dar S ) i ) 

aşa este universul zonei. Oamenii de aici au a Invingă torul) 
rezistat și rezistă pentru că structural au ceva 
în plus faţă de cei care, de pildă, ară pămin- 
tul bogat în cernoziom al Bărăganului adu- 
nind recolte mari: incăpăţinarea de a rămine 
pe locurile de baștină. Universul plastic de 
care vorbeaţi mi s-a impus nu ca o ficţiune, 
ci ca o realitate. 


— Sub semnul dorinţei... de mai bine. Să 
luăm un prim plan, de pildă. Ceea ce exprima 
actorul în prim plan, ne priveşte în totalitate 
pe el şi pe mine. Felul în care filmează opera- 
torul un prim plan poate fi: filosofic, poetic, 
esenţial, sau... un prim plan. Legat direct de 
felul în care se pune lumina, de poziţia apa- 
ratului de filmat. De aici, de la prim plan în- 
cep să se diferenţieze operatorii între ei. În 
teatru, actorul se exprimă în plan general. lar 


interviu de 
ileana PERNEȘ DĂNĂLACHE 


„Un dur 
moment de tandreţe 


intr-un 


— Ce-ar fi să detiniţi „ficțiunea“... 


— Ficţiunea? Aş denumi-o ca fiind drumul 
dintre săgeata încordată în arc și țintă. O 
țintă și o săgeată trădează o intenţie, un scop 
şi în momentul în care nu î poți atinge, iți 
creezi singur noțiunea de ficțiune, drumul 
devine mai important decit ținta, te pierzi in 
speculaţii pentru a scuza propria neputinţă. 


laudiu 


tenacitate, în 
mai multe feluri 


statistica ad-hoc a personajelor tinere . 
din filmu! nostru de actualitate m-ar duce cu 
gindul de îndată la o calitate esenţială (indi- 
ferent de virstă!) în compunerea unui portret 
de om adevărat, de om nou și deplin al unui 
timp nou: tenacitatea. Să insişti, să nu re- 
nunţi, să nu te dai bătut, să fii mereu acolo, 
> la locul tău, cu gîndurile tale şi felul tău de a 
fi, încrezător în ceea ce faci (dacă faci bine). 
increzător în ceea ce simţi, încrezător în vii- 
tor. Tenacitatea conţine un soi de încăpăţi- 
nare frumoasă, sublimă, o încredere în tine 
netrucată, uneori înduioşătoare alteori pur și 
simplu demnă de admiraţie, o autenticitate a 
simţirii și trâirii, o propensiune spre un bine, 
` un frumos de esenţă, spre ierarhizările axio- 
logice limpezi. ? 

Fiecare cu zborul lui, nu? Și zborul acesta 
poate fi de-atitea feluri! 
O lecţie de tenacitate este, filmul lui Tudor 
Mărăscu. Miracolul în care tînărul agronom 
interpretat cu o nuanţare demnă de toată 
lauda de Anton Tauf se încăpăținează să facă 
agricultură adevărată, irigaţii şi culturi mo- 
derne acolo unde numai vintul, nisipul, pus- 
tietatea domneau pină nu demult. Un tînăr 
care se ia de piept cu natura, cu prejudecă- 
tile, cu neștiința, cu neîncrederea, cu el în- 
suşi, cu comoditatea şi chiar cu liniștea 
câlmă a vieţii de familie, un tînăr care vrea să 
demonstreze (să-și: demonstreze!) că n-a fà- 
cut degeaba școala, că n-a fost degeaba un 
student strălucit, că n-a învăţat de dragul no- 
telor și al laurilor, ci din dorința de a-și face 
meseria cu adevărat acolo unde e greu, unde 
pare că-i imposibil, acolo unde verdele este 
un miracol. Tineri erau și marinarii din filmul 
lui Nicu Stan Furtună în Pacific, tineri, dar in- 
cercaţi şi curajoși, scinteietori şi duri precum 
diamantul, puternici şi eficienţi (interpreţi 
Dan Condurache, Șerban lonescu); o tenaci- 
tate care te ciștigă de la bun început purtau 
personajele din Cale liberă (Romulus Lal, — 
Nicu Stan) interpretate de Emil Hossu şi 
Eniko Szilagyi Dumitrescu. Tot perseverenţă 
(umbrită de aprehensiuni și uneori de părti- 
niri sentimentale, într-o formulă mai nuanțată 
care se sustrage categorisirilor simplifica- 
toare) identificam și-n traseul geologului ti- 
năr interpretat de Adrian Pintea în Vulcanul 
stins (Dumitru Carabăt, — George Cornea). 
Munca, poate nu spectaculoasă dar respon- 
sabilă, asumată cu demnitate, hărnicia aceea 
„cuceritoare, dăruirea de mamă topită după 
` copiii ei, după tihna curată a unei familii 
unite se adunau cu generozitate în persona- 
jul loana (interpretă, Maria Ploae) din Promi- 
siuni (Vasilica Istrate — Elisabeta Bostan). Și 
“ce formă particulară de tenacitate reprezenta 
în imposibila iubire (autor: Constantin Vaeni) 
personajul Călin Surupăceanu desprins din 
pagina elaborată cu scrisu-i mărunt și înde- 
lung muncit de Marin Preda și jucat cu infini- 
tesimale nuanţe de Şerban Ionescu. Și tot ti- 
neri care vroiau să reuşească în profesie, in 
viață apăreau şi în filme ca Miezul fierbinte al 
piinii, Acasă, Di tea mea călătoare, i 
dintre cimpuri, larba verde de acasă, Muntele 
ascuns, Al patrulea gard, lingă debarcader, 
„Luminile din larg. Și în producţia de film tv 
tenacitatea personajelor tinere pare să fie o 
predilecție a scenariştilor: personajul Liviu 
(George Ciubotaru) din Un pumn de stele în 
regia lui Dan Necșulea) tinărul inimos din 
echipa instalatorilor de conducte de gaze știa 
să lupte şi să ia viața-n piept. Pentru rolul lri- 
nei Zamfir din Ochii care nu se văd (acelaș 
regizor), adolescenta pornită să-şi reciștige 


- _tatäl_ pentru viața de familie, Mariana Buru- 


rimea Premiul de interpretare al intervi- 

unii, „Praga de aur“ premiu acordat şi pen- 

tru măiestria „în redarea valorilor umaniste 
ale unei partituri actoricești“. 

Căci există, știm prea bine, nu numai acea 


tipică împătimire a muncii, a profesiei asu- | 


Anda Onesa 


Foto: Victor STROE 


Bleon i 


- mate ca sens al vieţii ci şi o tenacitate a sen- 


timentelor... 

Un alt fel de zbor, nu-i așa? 
Tenace în iubirea ei care avea de-nfruntat 
niște opreliști, niște prejudecăţi era eroina 


scenaristului lon Bucheru, interpretată de 


Ruxandra Bucescu (Un oaspete la cină, regi- 
zor Mihai Constantinescu), la fel de deciși 
să-și apere iubirea, partenerii din Declaraţie 
de dragoste, (George Șovu — Nicolae Cor- 
jos); sigură în așteptarea ei, soția comandan- 


| tului de vas care ştie-să aștepte cu întrigurare 

„și iubire neclintită şi ştie cum se face şi cu 
- ochii-nchişi o valiză pentru un veșnic călător 
(Un echipaj pentru Singapore, (loan Grigo-” 


rescu — Nicu Stan). Pentru că și iubirea cere 
putere şi perseverenţă. Și ea trebuie apărată, 
păzită de ispite şi degradări, de banalizare, 
de şovăire... A 

Tenacitatea sentimentelor, puterea de a-ți 


„ asuma un risc, dar şi un rost în viaţă, poate 
„ cel mai propriu şi mai inalt, poate cel mai im- 
_ presionant şi mai grav: rostul de mamă — 


toată această disponibilitate pentru materni- 
tatea conștientizată, deplin asumată, întîlnim 
în rolul interpretat cu gravitate și interiorizare 
de Ecaterina Nazare (Pas în dol) de Dan Piţa. 

Și fiindcă. e vorba despre această calitate 
umană care valorizează o existenţă, mai — 
mai că nici n-aş mai privi filmul de actualitate 
într-un: sens strict temporal. Prin tenacitatea 


„ sentimentelor sale, patriotismul său fierbinte 


'şi pur, de substanţă, personajele interpretate 


_ dẹ Claudiu Bleont în Să mori rănit din dra- 
- goste de viață și Flăcări pe comori creau un 


contur de statut moral valabil, peren. La fel 
ca sublocotenentul din Porţile albastre ale 
orașului. Acea tenacitate care la început te 
intrigă şi după aceea te impresionează, te 
ciştigă, îţi impune. Acea lecţie de tenacitate 


- pe care ne-a predat-o atit de complex, cu 
“atita finețe Dumitru Carabăţ prin personajul 
-Matei Oprişan (jucat de Mihai Brătilă)) în 


Cintec in zori (regia Dinu Tânase) — un copil 
care străbate frontul, conflagraţia, agonia, 
coșmarul căutindu-și cu simplitate şi încăpă- 
ținare, tatăl. 

Fiecare cu zborul lui, cu îndirjirea lui, mai 
mare sau mai mică, celebră ori anonimă. În 
graficul acesta e prins însă secretul, tensiu- 
nea ascunsă, lumina interioară a unei vieți, 
Ceva ce declanșează puterea, sensul unui 
traseu existenţial așa cum arcul pornește me- 
lodia cutiei muzicale. Arcul acela comprimat 
care e chiar paznicul cîntecului... 


Cleopatra Lorinţiu 


Atit de dife 
și totuși... 


A viață, lucrul major este opțiunea. Lucrul 
cel mai important și, cred eu, „cam“ curajos. 


deschide în fața noastră un drum — nete 
sau alunecos — dar este drumul nostru. Co 
struit, dorit, urit şi iubit de noi și de nimeni 
altcineva. Conştiinţa acelui ceva pe care-l ai 
de spus, povara dulce a responsabilități „sar- 
cinii” pe care o ai de îndeplinit te face să 
alegi, să culegi, să afirmi sau să negi, rezul- 
tind ceva mai bun mai puțin bun, dar ceva 


strict. personal corespondent al adevăratului 


Eu interior, ceva de care numai tu ar trebui 


să dai socoteală. Consecința curajului numit. 
opţiune este lipsa remușcărilor, refuzul com- A 


promisului; poate sună ca ceva inaccesibi 


parțial irealizabil, dar dacă existența este o 


bătălie, de ce să nu luptăm frumos?... - 
Pină acum, în filmul românesc de actuali- 


tate, eu am fost Steluţa și Dana. Bune sau, 


rele ele sint personajele mele; pe stradă dacă 


aud strigate aceste nu îmi vine să 


ma-ntorc şi să răspund. Nu știu prea bine 
cum ẹ cu „contopirea cu personajul“, dar ob- ` 


servindu-mi această reacţie, mi-a venit să rid, 
acest proces desfășurindu-se absolut invo- 


„a venit pe lume. Ştiam că acest copi! din film 


ment în care am intrat în „apartamentul 


Optăm de citeva ori în viaţă, ca să zic așa, 
determinant, crucial, uneori fatal. Şi-atunci se 


luntar. Două tinere complet diferite, dar ale 


mele cu totul; împrumutindu-le cite ceva 
de-al meu, avind în vederea posesivitatea ori- 
cărui actor vizavi de rolul său, le-am trăit și 
cred că ele sint eu. Sigur că personajele sînt 
deja scrise cînd noi trebuie să începem să le 
trăim. Din scenariu ele sint caractere slabe 
sau puternice, frumoase sau... etc., însă noi 
avem datoria (uneori trebuie să: avem. pute- 
rea!) de a descoperi sau a accentua o anu- 
mită latură pentru ca ele să devină vii și moti- 
vaţia acţiunilor lor să fie foarte adevărată. No! 
venim cu sufletul şi gindul nostru, exprimăm 
cu ochii, cu faţa, cu un gest, cu o întoarcere ` 
de cap, ideea autorului, într-un anumit mo- 
ment. Puterea noastră de a crede, importanța 
pe care-o acordăm clipei anumite din viaţe 
jului nostru, aceasta îl face ca el să 
á parte integrantă a sufletului și conști- 
inței noastre, îl face să devină şi pentru spec- 
tator adevărat, strălucitor și, mai ales, impor- 
tant. 3 
Muzical sau nu, personajul din orice film 
are o biografie a lui, un drum pe care să și-l 
urmeze ciocnindu-se uneori cu cei din jur. 
Altfel totul e lipsit de interes, dinainte ştiut, 
lipsit de conflict. Şi fără conflict nu mai e 
artă... 
Steluţa (din filmul lui Octavian ` Sava și 
Gheorghe Vitanidis În fiecare zi mi-e dor de 
tine) cintă, dansează, pare a fi o mică giscu- 
liță simpatică, coordonată doar de ambițiile 
nerealizate ale mamei, dar există momentul 
cînd singură hotărăşte să strice tot jocul şi să 
se dezvăluie așa cum este ea, cu adevărat: o 
fată care nu doreşte să parvină, ci să se lase 
condusă doar de sufletul ei și să cînte „d-a- 
lea populare, cum ştiu de la bunica, d-alea 
cu turai...“ Țopăiturile și „scălămbăielile“ de 
pină atunci se şterg. şi adevărul şi bucuria 
dezlănţuirii unei inimi tinere și nealterate ne 
dezvăluie momentul evoluţiei în spectacc™" 
cu „Țurai“. Am crezut că acela este persona- 
jul, sufletul lui cu adevărat și clipa cînd Ste- 
luța există cu tot ce are mai viu şi frumos... 
Cred că de aceea a şi convins. Am și uitat că 
nu cîntam eu, ci altcineva, pentru câ eu 
trăiam intens clipa cind ești fericit ca oamenii 
să te vadă așa cum eşti, de fapt. ` 
Începutul acestei mărturisiri l-am tăcut cu 
gindul la Dana, celălalt personaj mai proas- 
păt, din filmul recent terminat, Liliacul inflo- f- 
reşte a doua oară de Cristina Nichitus-Mihăi- |. 
lescu. Un film străbâtut de această întrebare 
(oare e bine ce vreau să fac?) Dana purtind |. 
în ea dorința de á alege pentru a deschide un 
drum nu numai al ei, ci și al fiului ei. Sub 
„Zodia luptătoarei“. călăuză și lumină îi este | 
acest copil, şi de fapt tot el o va ajuta să de- 
cidă ceea ce singură i-ar fi fost teamă. Zim- | 
bet reținut, stringind din dinţi, lacrimă și do- | 
rință în ochi, spatele drept — aceasta e Dana | 
mea. Am crezut în ea şi am crescut odată cu |. 
ea. Parcă n-aș fi ştiut dinainte cum avea să 
se termine, aveam senzaţia tragică a ultimului 
i, paradoxal, bucuria lăuntrică a 
ocului. -a părut că am trăit o 
viață şi chiar cred c-a fost o viață. N-am co- 
pii, n-am născut, dar aș fi fost în stare să 
spun cum l-am îngrijit pe acest copi! de cind | 


nu e al meu, dar nu intelegeam cum această 
„bucăţică“ extraordinară (întimplător chiar 
semănăm), nu-mi aparţine. Din primul mo- 


Dana“ am fost acasă. Toate erau ale mele și 
le simțeam descoperite de mine. N-aș fi vrut 
ca eu, Emilia, să fiu, să am destinul Danei, 
dar nici o clipă nu m-am gindit că nu sînt eu. 
Nu știu dacă e bine, dar așa am simţit. Şi am- 
simţit cu adevărat şi măcar sper să fiu absol- 
vită de minciună, dacă nu crezută in totali- 
tate. Am simţit „în patru”: eu, partenerul meu, 
Adrian Titieni, regizoarea Cristina Nichi-- 
tuş-Mihăilescu și operatorul Basarab Smă- 
rândescu. Şi n-a fost uşor. Nici o naștere nu 


Aplicare, studiu și 
(Duminică in familie 


e fără dureri. Dar s-a născut — asta e cel mai 
important. Şi peste toţi și toate a fost acel 
copil minunat, Mircea, căruia îi rămin recu- 
noscătoare pentru lumina, adevărul, dragos- 
tea pe care mi le-a dăruit. Sint cuvinte terne, 
care nu pot exprima ceea ce a însemnat fi! 
mul acesta în existența mea. Încă nu e gata 


“Nici nu cred că am făcut totul pentru Dana 


Niciodată nu facem îndeajuns. Ea, în schimb 
a făcut totul pentru mine. Mi-a dat Speranţa. 
M-a făcut să sufăr, m-a făcut fericită. Cind va 
fi să fie premiera, nu ştiu dacă am s-o pot 
privi detașat și obiectiv. Ar însemna să fiu o 


| excepţie și numai asta nu sint. Ar însemna 


să-mi judec personajul lucid și să-l privesc 
cu gindul. Şi nu pot. Am iubit-o pe Dana 
prea mult. a 

Aş dori ca măcar un moment să cred că a 


Filme dedicate în întrez 
că am 
sub o formă sau alta, macs 
dacă nu ca stare concretă, de 
căutare proprie am 
În ce măsură filmele ness 
mai ca 
e o între 
cîtorva din cei mai îndrăz* 


Dar, de fapt, aproape 


el 


cu tot ce au 


| tăcut bine, că am existat împreună deodată 


Şi acel moment să fie cel al Opţiunii. Pentru 
că în viaţă lucrul major este opţiunea. Optâm 
de citeva ori în viață determinant, crucial. 
poate fatal... 


Emilia POPESCU 


A. în faţă un ecran mare, cit cuprinzi cu 
privirea. Transparent. Eu sint aparatul de 
proiecţie, eu sint proiecţionistul şi, culmea, şi 
spectatorul. Am programat astăzi o vizionare 
cu personaje din filme româneşti. Cu anumite 
personaje. Inchid ochii și-i deschid, Jumătate 
din ecran e deja populată cu citeva zeci de... 


tineri. Ce amestec... Încerc să-i recunosc. 
Unii însă ies repede din ecran, așa cum au 
intrat, alții rămîn nemișcaţi. O parte sint în 
plan apropiat, pe alţii, de-abia îi zăresc. Le 
zimbesc şi cu toţii îmi întorc zimbetul. Sea- 
mână între ei, seamănă izbitor cu mine. 
lată un grup de soldaţi, marcînd parcă isto- 
ria. Unul de la '77, Peneș care a luptat Pentru 
patrie, altul din 1914, din acea Ultimă noapte 
de d ...; Încă unul din '44, şugubăţ, nici 
n-ai zice că a ieșit din Castelul condamnați- 
lor. Și venind cu istoria la zi, văd un soldat 
care „are Căldura în suflet. Undeva, într-un 
colț, un clown dintr-o trupă de Saltimbanci 


cite și mai cite... 
de Fra Munteanu 


cu loana Crăciunescu, George Mihăiţă, Bianca Brad) 


| i ` s- A p 


i here le 7 no a 


Pînă atunci, 
mă antrenez... 


nemi: 


xistă o modalitate de a aborda tinerețea? 
a trecut primul ei val, înci cred 


care, coborit pe pămint, descoperă cu sur- 
prindere viaţa de aici. Pe faţa lui este întipa 
rită mirarea. Ce Comedie fantastică! El pr 
veşte la altul, în planul cel mai apropiat. ES 


>. personajelor tinere. 

> peliculă care sà nu conțină, 

mereţea ca stare de spirit”, 

=. explozie de viaţă, optimism, 
sună a cîntec” 

=zintă tinereţea și tinerii 

se dar și mai original, 

afresată 


sxpreţi de personaje tinere 


-analizez „cazul“ tinereții Anei Ciontea, fără sa 

am pretenţia că aş fi excesiv de obiecti Ş 
"încerca să stabilesc în acel „prim val" două 
etape: ee 


nată. n-a fâcut altceva decit să elimine dru- | 
murile secundare. O natură artistică „se 


faci. Şi apoi te și grăbeşti, a! vrea ca toate as- 
tea să se petreacă de la o zi la alta. La înce- 
put am crezut că drumul meu duce spre poe- 
zie, spre literatură și cînd am înțeles, cu toată 
ființa, că drumul meu înseamnă Teatru, s-a 
încheiat prima etapă. 

A urmat Institutul, primul rol la „Cassan- 
- dra" și primul premiu. Este un handicap sa-ţi 
începi cariera cu un premiu. L-am ciştigat 
fară să-mi dau seama ce înseamnă, dupa 
aceea am înţeles că in primul rind inseamna 
obligația să nu obosești. Norocul meu a fost 


| “ratele mai mare al celorialţi. Tot cu capul în 
nori. Ochelarii insă îi dau un aer.mai grav, 
responsabil. E îngindurat, plin de griji. Pare a 
+. cercetător, Îşi dorește atit de mult o Dumi- 
nică in familie! O găseşte și se bucură de ea. 
Ma uit la toţi și nu-mi vine să cred. Explozia 
de tinerețe, optimismul, increderea in oa- 
meni, în viaţă toate acestea le citesc pe chi- 
purile personajelor mele. Triunghiul celor.trei 
domină imaginea. Privesc la celaltă jumătate 
de ecran. O fi jumătatea tristă? Oricum, aş- 
teaptă să fie populată pentru următoarea vi- 
zonare, care nu va fi prea curind... Sau — 
poate? calita 


„George MIHĂIȚĂ 


de suflet 


O feminitate învăluită în vînt de primă-. 
vară, așa a existat pentru mine loana din Re 
zervă la start, de Anghel Mora. loana, alături 
se Simi, în dorinţa ei de a fi din nou împre- 
ună, în dorința ei de realizare a dragostei lor, 
în dorința de izbindă a celui iubit. loana, „re- 
zerva de suflet” a lui Simi, combustia lui inte- ` 
moară, duioasa lui combustie interioară în 
realizarea visurilor și ambițiilor lui. Așa am 
| dorit-o eu, Tania Filip, ca pe o prezență aure- 
iată de bine, apărînd ca o întrebare, știrşind _ 
ca o certitudine. În fine, o certitudine. O cer- . 
| Wudine în doi, pe nisipul umed și romantic al 
mării. Şi mai departe? = 


fost perioada în care protagonist a fost profe- 
sionalismul. Nevoia cea mai mare de tinere- 
tea mea am avut-o după ce-am venit în Bu- 
cureşti: ca să pot... aştepta. 3 
N-am așteptat decit trei ani şi am jucat în 
teatru. Pentru film, se vede că nu mi-am epu- 
izat încă partea de așteptare. Ar fi nedrept să 
afirm că mi-am „solicitat“ tinerețea numai în 
așteptări. Au fost și mici împliniri, le consider 
pregătitoare pentru ceea ce pretind de la 
mine. Pînă atunci, mă antrenez, şi cu doza de 
optimism care mi-a rămas intactă, sper sa 
ere d aceste pete albe din biografia mea ar- 
tistică. i 


i 
, 
| 
| Rezervă 
i 
! 
l 


„ 


Ana CIONTEA 


Tania FILIP 


Pariul tinereții cu sine 
(Rezervă la start de Anghel Mora 
cu Tania Filip și George Alexandru) 


go EP 


stre personaje? 


Un rol 


ca o mănuşă 


P S.. roluri de compoziţie cind eşti la 


începutul carierei artistice, este o experiență 
extraordinară, dar pentru asta mai am nevoie 
de „antrenament“ și mai am timp. 7 

Să faci la început de carieră un rol care să 
te reprezinte, să-ţi vină-mănușă (şi să mai fie 
şi un pic autobiografic) este o mare bucurie. 
Rolui tăcut de mine în Rezervă la start a în- 
semnat intilnirea, într-o lume posibilă, cu în- 
timplări credibile, cu experienţe plauzibile în 
lumea sportului, lume pe care o cunosc bine 
şi am retrăit-o ca interpret, cu antrenamente, 
cantonamentele şi fair-play-ul ei, fără să pā- 
călesc măcar o clipă nici partenerul, nici 
spectatorul. 3: A SA 

A început obișnuit, ca un telefon, o probă 
şi emoţii; apoi au fost multă muncă şi satis- 
facţie. Aceleași sentimente şi probleme le-am 
avut şi la realizarea personajului Horia Lazăr 
din filmul Noi, cei din linia intii, tinind cont 
de virsta și problemele tinărului sublocote- 
nent (aceiași virstă ca a personajului Mihai 
din filmul Vară scurtă.) Implicări foarte se- 
rioase și întilniri cu totul diferite și speciale 
am avut în alte două partituri, la fel de apro- 
piate mie ca virstă și temperament. Nu cred 
că există ceva mai minunat pentru un tinăr 


- actor decit să fie distribuit într-un rol pe care 


l-a visat, și-l doreşte. Dar ce fascinant este 
să te trezești distribuit într-un rol la care nici 
nu te-ai gindit, să fii pus în fața unor situaţii 
nebănuite. Este vorba de personajul Mihai 
Vioreanu din filmul Protesorul de Constantin 
Vaeni şi Mehmed din filmul lui Sergiu Nicola- 


„escu Mircea cel Mare, filme pe care sper să 
'le putem viziona cit mai curind pe ecrane. Nu 


obișnuiesc să vorbesc despre mine, despre 
ceea ce fac, despre rolul la care lucrez; astea 
sint „temele“ monologului meu de mare inti- 
mitate. y > n 4 

Despre ceea ce am făcut, las publicul şi pe 
cei de specialitate să judece. . 


George ALEXANDRU 


0 matrice 


spirituală 


Ci spunea că bărbatul este stilpul 
casei iar femeia sufletul. Deci femeia este 


- „aceea care, dincolo de adevăruri, dincolo de 


„bine și de rău, învăluie totul într-o boare a 
curăţeniei, a moralei. O matrice cu multiple 
feţe în care bărbatul se răsfringe, căutîndu-se 
pe sine. Indiferent de virstă, de destin, bărba- 
tul este cel care în căutare permanentă, în 
luptă cu viața, cu greutăţile ei, se așează o 
clipă cu capul în poala femeii și acolo el, 
ocrotit de duhurile rele, se simte o clipă co- 


pil. > 3 
Liniştea femeii invinge neliniștea perma- 


`- nentă a bărbatului, căci ce altceva este fe- 


meia decit un bob de rouă în calea dimineții, 
un strat de brumă în calea zăpezii, un mugur 
în calea înfloririi. í š 

Cele trei personaje tinere femei din filmele 
pe. care le-am realizat: Oltea din Tapinas, 


Lişca din Lişca și Adriana din Sania albastră 
. nu fac decit să argumenteze cele afirmate 
mai sus. 


Oltea din Ţapinarii, prin chipul Marianei 
Buruiană, juca uimirea, buimăceala în faţa 
vieţii, viața care ii oferise destule umilințe. Și 
totuși, pe chipul tinâr răminea intactă bucuria 
şi mirarea în fața iubirii... Căci ce altceva e ea 
decit o oglindă-matrice în care toți ceilalți ta- 
pinari îşi căutau chipul, viaţa lor, femeia lor, 
aia știută sau neştiută — aia care poate cu 
umilinţă şi scrișnind din dinţi îi aştepta să se 
întoarcă... Pentru toți ceilalţi țapinari chiar şi 
pentru iubitul ei, Oltea devenea Mireasa. O 

„mireasă a pădurii, pe care actrița o interpreta 
cu candoare și înțelegere, cu duioșie și recu- 
legere... Cu ceva din sufletul ei pur ia acea 
virstă a intrării în viaţă... ý 

Lişca... via Ecaterina Nazare, juca fața im- 
pietrită a destinului dintr-o măruntă trestie de 
baltă... Căci ce altceva era ea, Lișca, femeie 
rămasă fără bărbat (dar cu credința lui în su- 
flet), o trestie în adierea vremii — o vreme vi- 
tregă, vreme de război, cu morţi şi răniţi fizic 


"și sufletește... Oare nu era ea, Lişca, tot o 
__matrice-oglindă în care ceilalți îşi măsurau 


frica, spaima în fața morţii, a singurătăţii... 
Oare asta nu e prea mult pentru un biet fir de 
trestie? Şi filmul răspunde la această între- 
„bare. Da, era prea: mult și Lișca, cea care în 
neclintire și credinţă, deasupra lumii, intra în 
„bezna nopții... spre moarte. O moarte... a 


NP re EEE Cpt 


i 


Ştiinţa de a pregăti „marele salt“ 
(Ana Ciontea, aici nu pe 
platoul de filmare) 


Inainte de maraton 
unia albastră de Fă 
an Cărmăzan cu Diana ( 


orghian) 


minţii. Ecaterina Nazare, la debutul ei în ci- 
nema, juca toate acestea cu o patimă și o în- 
frigurare demne de o mare actriță... 

Sania albastră după Fănuș Neagu e un film 
ca un cercel de pus în ureche. Nimicul, mà- 
runtul, aparentul, derizoriul ca existenţă şi 
multă, multă muzică... Un joc de a ne iubi, de 
a te iubi, de a se iubi.... prin vorbe, căutări, 
metafore — verbale sau vizuale — cam asta 
era lumea pe care chipul Dianei Gheorghian 
trebuia să o survoleze şi să aducă în ea o lu- 
mină, încredere, cinste, curăţenie... Şi actrița 
jucind într-o nelinişte permanentă — doar 
ochii mari, albaștri mai temperau această ne- 
liniște — reușea să ne facă să credem în ea, 
în femeia-candoare, în femeia-fată frumoasă 
şi cine ştie de cine îndrăgostită, poate de ză- 
pezi, de sănii albastre, sau de Bogdan, de 
Adrian sau mai știm noi de cine... Jocul ei . 
modern, sacadat, ritmat, uneori cam încrince- 
nat, îi dădea o undă de mister... iar privi- * 
rea-oglindă — reușea să răsfringă neputința . 
de a iubi a lui Adrian şi a antrenorului, super- 
ficialitatea lor... z 

Chipul ei căuta iubirea-vifor, cea care te 
năpăstuiește, te ia cu totul... Un soi de fragili- 
tate impietrită într-o încăpăţinare dincolo de 
ea și la mintea ei... de fapt tot o matrice-can- 
doare care stă cu ochii deschiși la lume şi se 


„aşteaptă cucerită... 


Femeia în filmele mele este iubirea, adică 
stăpina lumii, este pasul spre sublim, şi spre 
fericire... Ceea ce, la urma urmei, înseamna 
tot iubire, adică armonia lumii. 


Joan CĂRMĂZAN 


13 


si 


i 


15: 


-i 


i 
y 


iH 
| 


comune, 
existenţial: saltul in semniticație. 


5 
5 


Hng 


i 
i 


A 
i i 


Í 
E 


3 


pure... Aceasta ar fi perspectiva obiectivă a 
= aa ERE a zei 
ecti 


— Marile intilniri în teatru au fost cu regi- 
zorii ion Cojar, Liviu Ciulei, Cătălina Bu- 
zoianu — întiiniri ce s-au produs sub semnul 
aceleiaşi preferințe comune pentru perfor- 
manța de inteligenţă. Un statut de noblețe al 
artei, care, din tot felul de motive, este ade- 
sea ignorat. Și una dintre cele mai subtile 
arme ale inteligenţei, ironia este. Doar ironia 
poate anula crisparea şi inhibiția. Ironia dina- 
mitează încrincenarea obtuză, falsul,- sloga- 
nul. Lipsa de relaxare, incapacitatea de a pu- 


tea parcurge toate gamele persiflării pînă la - 


autoironizare ţin de categoria pură a comicu- 
lui, amendată de Caragiale. ironia este o ga- 
ranţie de seriozitate, un semn de maturitate. 
Şi ca manieră de joc, ironia mi se pare cea 
mai seducătoare cale. 

În şcoală jucam mult pentru colegii de la 
regie și „furam“ copios de la clasa lui Marin 
Moraru pe care nu voi conteni să-l admir. Un 
caz de actor perfect, complet. Tragedian de 
mare forţă, fascinant şi în cheie tragi-comică. 
Dacă ar fi să amintesc doar de „Nepotul lui 
Rameau“, de „Generoasa fundaţie“... Depar- 
tajările pe genuri care făceau „hazul“ distri- 
buţiilor tradiţionale nu mai funcţionează și 
părerea mea este că în fiecare epocă noțiu- 
nea de modern în artă nu înseamnă altceva 
decit un ciștig de complexitate, adaptarea 
optimă la cerinţele timpului, și nu neapărat ia 
formele de manifestare ale momentului. O 
astfel de experienţă, de fapt cea mai impor- 
tantă amintire „de grup“, o reprezintă pentru 
mine spectacolul „Romeo şi Julieta“... 


— ȘI a venit și vremea piatourilor de fil- 
mare! O apariţie in filmul intre oglinzi parale- 
le. Apoi, exact acum zece ani, in Falansterul 
— un personaj real al cărui gind străbate 
veacul, un personaj de fiim a cărui privire 
persistă peste deceniu. 


— Rolul meu nu a fost prea ofertant, cum 
s-ar putea crede, pentru că era alcătuit din 
foarte multe inserturi cvasi-documentare și 
doar citeva situaţii propriu-zis dramatice. Pà- 
cat general la orice film ce atinge zona bio- 
grafiilor. De unde și spaima de un film în 
care Eminescu să trebuiască să recite „Pe 
lîngă plopii fără soţ“. Există dealtfel și o 
anecdotă, cu certitudine bazată pe un dat 
real: trecind pe lingă o circiumă şi auzind 
acordurile de jelanie pudrată ale proaspetei 
romanțe „Mai am un singur dor“ intonată de 
un viorist și un gurist, Eminescu îşi rupe, fu- 
rios, un volum de versuri! 

Există în Maramureș o credinţă, un obicei: 
„cind se construiește o casă, se lasă anume 
un rost — un colț — neterminat. Un semn de 
umanitate. Genială intuiţie filozofică! Un 
dram de mister drept garant! 


iancu Jianu, care-mi place tot mai mult 

cu trecerea vremii, a fost „o joacă su- 

“. Miza nu era doar cea a performanței 
depășise faza serialului cu haiduci, 

mai era doar un brigand şiret, avea 
problemă de conștiință. Şi de aceea 

ieşea din canoanele rețetelor. A fost o expe- 
fiență „de gen“ necesară și pentru mine a in- 
semnat și un pașaport de popularitate. O 
şansă deosebită mi-a oferit-o şi Zeno, băiatul 
țintuit în căruciorul de infirm din Lumini și 
umbre, unul din cele mai complexe personaje 
— îndrăznesc să spun — scrise de Titus Po- 
povici. Au fost trei ani de formidabilă emula- 


ţie. Noi căpătasem conştiinţa de actori de se- 
rial, iar personajele creșteau sub ochii noştri, 
uneori chiar din sugestiile noastre. În filmul 
său de actualitate Fapt divers, Andrei Blaier 
avea să mă distribuie într-un rol de mică (în 
final chiar foarte mică) întindere — un de- 
tincvent. Eu mă și pregăteam pentru o carieră 
de negativi! Zeii ironiei sper să fie generoşi! 


— Același regizor în Bătălia din umbră de- 
cupa din aburul întimplărilor de tristă amin- 
tire ale războiului un terifiant personaj 
aproape fără vorbe: aghiotantul, plămădit din 
ambiguu cinism. Şi in teatru a e: un „ne- 
gativ“ in „Pădurea“ lui Ostrovski la „Nottara“, 
Bulanov, alunecind din falsă în au- 
tentică aroganță și odioasă meschinărie. Ro- 
luri in filigran ca și cel din Adela. 


— Frumoasă ideea acelui personaj, ceasor- 
nicarul — mic suveran al timpului pe care-i 
descătușează lăsînd întimplările să se rea- 
șeze in matca firească. Un avertisment, un 
delicat clopoței în derularea naraţiunii... 

S-a intimplat să am un răgaz în care — zic 
eu — am putut să mă familiarizez mai bine 


In confruntarea 
cu publicul, 
cîştigător 
nu poți ieși 

decît 

prin inteligență 

și 
utoexigenţă 


cu totuși complicatele tehnici de lucru ale fil- 
mului, reuşind să devin un actor util în ci- 
nema. Numai practicind intens poți să te 
menţii în formă. 

Eu m-am atașat în mod deosebit și de tea- 
trul radiofonic care uzează de un sistem de 
muncă foarte pe gustul meu, adică de ma- 
ximă „și rapidă eficacitate. O premieră se 
poate da și în trei zile. Nici în cel mai opti- 
mist „realism de buzunar” n-aș fi putut visa 
să parcurg atitea partituri importante cum am 
avut ocazia într-un medalion Gérard Philipe: 
şi Lorenzaccio, și Cidul. A mai fost și Goethe 
cu „Suferințele tinărului Werther“, şi Dos- 
toievski — „idiotul“, şi din nou „Romeo și Ju- 
lista“ — tot alături de Mariana Buruiană și 
cite mii de lucruri noi n-am descoperit impre- 
ună. Pe calea undelor nu se poate trișa. Cel 
mai mult contează cum îţi gindești persona- 
jul, pentru că trebuie să-i redai caracterul 
doar prin inflexiunile vocii. Sigur, şi munţii de 

ie mi-au fost de folos pentru că a spune 
poezie este o adevărată meserie și, ca orice 
meserie, se cere cultivată cu atenţie. 


— Pentru Adrian Pintea există, pe de o 
parte, cuvintul scris pe care trebuie să-l rein- 
sutiețească, şi, pe de altă parte, cuvintul că- 


rula ei însuşi hotăr să-i dea ti 
rogi ee Aoa ponina 


— Cu toții avem păcate suave ca acesta... 
Uneori îndrăznesc să şi cint, cum sper să o 
fac într-un spectacol, „Gulliver“. Deci... 

Dacă povestirile pe care le-am construit 
pînă acum mă vor ajuta să înțeleg ceva din 
tehnica și nevoile reale ale unui scenariu de 


— Tot timpul filmărilor m-am simţit în lar- 
gul meu, într-o atmosferă de lucru serioasă 
Ni s-au acceptat, lui Șerban ionescu şi mie 


Pădureanca să-i poarte noroc. 


În acest fericit caz s-a obţinut exact atit cît Ş 


scenariul propunea. Pentru că la un film e 
foarte important ca intenţiile autorului scena- 
riului, ca şi cele ale regizorului, să fie clare 
şi, mai ales, să fie convergente. 

În oricare altă meserie — tot atit de spe- 
cială — să zicem medicina — nu te iartă ni- 
meni pentru rateuri. iată de ce nu trebuie, nu 
ai voie niciodată să te relaxezi, să te mulțu- 
meşti să locuiești o dramă. Actorul vehicu 
tează valorile bunului gust și ale profunde: 
spirituaiităţi, valori care în stare pură nu cir- 
culă pe stradă. De aceea oamenii se duc la 
teatru, la cinema: ca să te afle, să le desco- 
pere, să şi ie insuşească. Spectatorii vor, 
cauta, speră... Sub semnul prostului gust nu-i 
greu să defilezi. Orice concesie însă poate 
avea efecte catastrofale. Ciștigător nu poți 
ieşi în confruntarea cu publicul decit prin in- 
teligenţă, respectind statutul probităţii prote- 
sionale, autoexigența. 


— Într-adevăr, „ atitudine de interes 
această onestitate în fața unor probleme 


— Dragostea mea teribilă pentru cai m-a 
adus în echipa filmului Mircea cel Mare și 
astfel am lucrat pentru prima oară cu Sergiu 
Nicolaescu. Un profesionist de mare forță şi 
seriozitate, cu un fantastic scrupul pentru de- 
taliu. M-a uluit faptul că în cel mai mic con- 
tlict de platou cu tehnicieni de tot felul, el era 
cel care avea totdeauna dreptate. Cu o ri- 
goare de vechi comandant de oaste, impune 
un sever. regim de strictețe chiar și actorilor, 
față de care se poartă cu o deosebită defe- 
rențā Am admirat acest simț al disciplinei 
care este destul de rar și de care ar trebui să 
ne facem rost. Nu merge să acţionezi aleato- 
riu, la inspirație — asta poate doar într-o fază 
incipientă de creaţie. 

Într-o atmosferă de lucru cei puţin benefică 
am lucrat cu Şerban Marinescu la Cei care 
plătesc cu viața, după Camii Petrescu. Drama 
absolutului camiipetrescian este drama unei 
mihnite autonegări. După ce critica literară a 
diagnosticat boala lui Ruscanu, actorului îi 
râmine să ilustreze, după puteri, „căderea în 
abis“ a personajului ca personaj, felul în 
care, cu cinism, precizie şi nonşalanţă, exis- 
tența sa este condamnată şi scoasă cu dibă- 
cie din joc. Această dibăcie este ironia puni- 
tivă a vieţii, care nu face casă bună cu nici 
un fel de extremă teoretică menită să-i corec- 
teze, în mod abstract, impuisurile esenţiale. 
Gelu Ruscanu, da, un personaj! 


mec si o duioşie incredibile! 


Las liberă fantezia şi memoria giosează: 


— „Sărmanul Dionis 
Oare o sumă de coincidente doar? 
— Pe curind, Adrian Pintea! 


irina COROIU 


cinemateca | 


note de regizor 


Portretul artistului la tinereţe 


A. fost tineri este filmul care exprimă la 
prezent un pri nt „Sint tinăr!* al autorului. 
Rar film care să transmită atit de armonios şi 
strălucitor sentimentul tinereții. Autoarea, 
Binka Jeleaskova, parcă s-a trezit în dimi- 
neata primăvăratică a cinematografului și cu 
uri ochi neobosit, cu sentimente încă neto- 
cite, cu o ardoare parcă inepuizabilă, ex- 
primă o lume de încintare și iluzii, de eterni- 
tate şi frumos, de generozitate și modestie 
cum numai virsta tinără a artistului o poate 
imagina. „Portretul artistului în tinerețe“ e, 
desigur, opera sa tînără şi în acest film Binka 
Jeleaskova oferea șansa tuturor tentatiilor şi 
ipostazelor unui talent într-un viitor al maturi- 
zaârii şi sapienţei. O regăseam, deci, astfel în 
fantasticul Babilon (despre care am scris, cu 
uimită încîntare în paginile revistei, acum do- 
uăzeci de ani, întors dintr-o vizită în studiou- 
rile bulgare, „o autoare de o fervoare pica- 
rescă, de o putere de analiză a unei mentali- 
tăți de grup şi de caractere, rar întilnită.” Vi- 
zionarea acelui film rămîne pentru mine ca o 
intilnire cu un artist matur, conştient de ros- 
tul creației sale. Şi iată apoi Piscina, operă 
aparent liniştită, cu o savoare dulce-amară, 
operă a trecerii pragului spre senectutea ar- 
tistului ce-și poate permite interogaţia asupra 


sensului vieţii. Şi apare astfel, ca de atitea or: 
în artă, fenomenul de neinlăturat: arta e 
proiecția vieţii artistului. Să-l amintim oare pe 
Goethe? Oare desenul operei sale nu e dese- 
nul chipului său acvilin traversind virstele? 
Şansa longevității e și şansa autoportretizării 
artistului, prin arta sa. De la primele fulmi- 
mante versuri acre-amare ale lui Arghezi, la 
ultimele sonete calme și meditative, nu e o 
aceeași trecere de la neastimpărul soartei 
sale juvenile, la calmul Mărţișorului şi la po- 
pasul bastonului! Dar Grigorescu, întii robace 
plăsmuitor de luminoase ființe, apoi împăcat 
cu natura Bărăganului, ulterior acidul portre- 
tist, apoi calmul cutundării în misterele natu- 
rii, din „perioada albă”... Michelangelo: Pietà 
prima candoare; David — încredere și forța 
Moise — ştăpinire a puterii; ultima Pieta, ar- 
monie şi umilință... Dar traiectoria enes- 
ciană?... Da, se pare că arta sa îi dă artistului 
șansa autocontigurării ființei proprii, Manole, 
meșterul, răminind să însemne însuși zidui 
catedralei sale. La început de drum talentul 
exploziv și tinăr al Binkăi Jeleaskova e atit de 
inconștient de forța și valoarea sa, incit 
abundă şi risipeşte minuni de cinema. Nişte 
parcurgeri încintătoare, ducind cu nonșalanță 
la tragic, niște transtigurări ale spaţiului și 
timpului prin materia audio-vizualului într-un 


medalion 


Un poem filosofic de mare forţă 


gian Vaja Pshavela, filmul (alb-negru, ecran 
lat) se deschide chiar cu portretul aedului. 
Cine e Vaja Pshavela? Cîeva precizări ni se 
par importante. S-a născut în 1861 într-un sat 
din regiunea muntoasă Pșavi, a plecat la 
şcoli, s-a făcut învăţător, a participat activ la 
mișcarea de eliberare a Georgiei la sfirșitul 
secolului trecut, apoi s-a întors și a rămas 
pină la stirșitul vieţii (1915), ca agricultor, în 
aceeași regiune muntoasă a copilăriei, luin- 


du-și pseudonimul Pshavela („pshavela” in- 
semnind „originar din Pavi“), nume sub care 
va rămine una dintre personalităţile de seamă 
ale culturii gruzine — poet, prozator, filosof, 
dramaturg —, principala forță a scrierilor sale 
fiind d de prelucrarea creatoare a mitu- 
rilor, a folciorului gruzin. 

Filmui Ruga — nesocotind totalmente ca- 
noanele story-ului european sau american — 
poartă pecetea unui „specific naţional“ im- 
pregnat în fiecare celulă a sa, cum poate 
doar la marii cineaști japonezi am mai întîlnit. 

Se poate, desigur, glosa indelung asupra 
substanței poetice, originale, asupra medi- 
taţiei filosofice ce amintește de detini- 
pa platoniciana a filosofiei — „cea mai înaltă 
muzică” — sau despre elementele inetabile 
ale atmosferei, despre întrepătrunderea rea- 
lului cu imaginarul, despre intruziunea ele- 
mentului scenogralic modern în plină epoca 
medievală, despre compoziția polifonică a 
imaginii artistice (rafinata compoziție a ca- 
drului, lumina, mișcarea, decorul, efectele so- 
nore, muzica, recitarea) sau despre senti- 
mentui tragicului ce respiră din fiece ungher 
al filmului (auzi “materia plingind”). Dar, ca 
întotdeauna în cazul unui astfel de fiim, ana- 
liza nu va știrbi nimic din vraja, din vibrația 
sa interioară, din fiorul unicității. 

Pe scurt: sint narate baladesc două povești 
care se ti una într-alta, cuprinse între 
cele două „coperţi“ alegorice, începutul și 


stop cadru 


Froo lui Bergman le este proprie o at- 
mosferăä de tensiune gradată ce nu se rezolvă 
complet după culminație, finalul lăsind spec- 
tatorului, în continuare o senzație persistentă 
de neliniște. Este, desigur, cum s-a spus, 
consecința influențelor pe care existențialis- 
mul, cu deosebire cel ki d-ian le-a 
avut asupra creației sale, dar mai ales faptul 
că artistul ştie să sondeze cele mai protunde 
resorturi ale spiritului, descriind teritorii ale 
psihicului a căror agitaţie se liniștește cu 
reu 


Este ceea ce se întimplă şi în Oul de şarpe, 
turnat în 1977, de Bergman — care este şi 
autor a! scenariului. Şi aici elementele se 

lomerează la o intensitate tot mai înaltă 

mă ce conflictul se soluţionează. Dar se 
„Soluționează” cu adevărat? Abel, personaj 
din filmul-parabolă despre pericolul fascist, 
personaj căruia i se făcuseră dezvâluiri com- 
plete cu privire la experiențele pe oameni, 
evadează in drum spre gară, după care „nu a 
mai fost văzut“, ceea ce ne duce imediat cu 
gindul la o. inscenare menită să elimine un 
martor incomod. Să ne amintim că filmul se 
ocupă de perioada cind Hitler nu venise înca 


la putere, epocă în care tensiunea era în 
creștere în Germania. Or, această acumulare 
de neliniște este și una din trăsăturile impor- 
tante ale operei lui Bergman. lar experienţele 
absurde și teritiante cu cobai umani pe care 
fiimul le dezvăluie, experiențe avind drept re- 
zultat un număr alarmant de cadavre ale unor 
persoane moarte în împreiurări misterioase, 


Liv Ullmann 

și Bibi Anderson 
(în P i 
interprete-reper 
pentru 
capodoperele 

lui Bergman 


IO 2 


4 


pa E. > 
O actfiță-trotil 
va; Gardner | 
şi un partener 

e măsură: 


fel ai sau propriu, o „simbolizare“ a obiecte- 
lor şi vieţuitoarelor conform unui instinct po- 
etic care ar transforma în aur orice piatră. 

„rîul, ramul“. Juvenilitatea artistei nu provine 
din subiectul generos și tragic în care crede 
cu devoțiune, desigur. — soarta tragic-eroica a 
unor foarte tineri ilegalişi — ci din natura 
expresiei sale filmice nestăpinite şi nemasu- 
rate. Traveling-uri parcă fără sfirșşit, tăceri 
fără apostile verbale, montajisme poetizante, 


sfîrşitul filmului. Parcă nesocotind statul Dia- 
volului (în carne şi oase, precum moartea din 
A șaptea pecete) din prolog („Viaţa este o 
haică de slănină, taie-ţi din ea cite.o felie și 
trăiește liniștit”), viteazul cavaler Aliuda, în- 
tors de atitea ori învingător de pe cimpul de 
luptă, are brusc o criză de conștiință. „E pă- 
cat să tai copacii, să rupi iarba, să ucizi ani- 
malele, dar să ucizi omul nu e păcat?"... „Dar 
atunci ce facem cu cei care ne calcă pămin- 
tul în picioare, ne fură nevestele, ne pîngă- 
resc credința sfint?" Vrajba, sau omenia? 
care-i mai puternică? Și viteazul se va lupta 
(antologică secvența de pindă şi infruntare 
între cei doi, la fel de viteji, care-și șterg fața 
de sudoare cu aceeași omenească slăbi- 
ciune), îl va răpune pe adversarul — păgin — 
dar nu-i va tăia mina dreaptă, aşa cum o ce- 
rea legea de fier a satului gruzin. Bătrinii sa- 
tului nu vor însă a ști de dilemele luptătoru- 
lui. „Dacă ai cruțat mina dușmanului te-ai 
prefăcut în muiere... De ce nu i-ai adus 
mina? La ce te-ai mai luptat atunci?" Aliuda: 
„Vai, Xevsuri, e o lege rea! O lege tare păcă- 
toasă!' Dar legea va fi mai puternică și 
Aliuda, ostracizat, va porni cu familia în pri- 
begie. Aliuda e un răzvrătit, dar e! nu tăgădu- 
iește autoritatea, severitatea bătrinilor, se su- 
pune hotăririi lor pentru că ei reprezintă sa- 
tul, istoria, tradiția. Dar, în același timp, și 
adevărul, omenia, binele? 


A doua poveste (din nou, simplificind): în 
satul păgin. de această dată, se rătăceș- 
te-iarnă, vif de munte — un vinător din ta- 
băra lui Aliuda, să spunem. Adăpostit, după 
legea ospeției, de un vinător („Pace celui ce 
intră sub acoperișul nostru”) va stirni indig- 
narea bătrinilor satului, care nu văd în oas- 
pete deci vrăjmașul ce trebuie jertfit pentru 
a-l răzbuna pe acela dintre ei ce căzuse pe 
cimpul de luptă. Ceea ce vor și făptui, într-un 
ritual păgin, de neințeles în afara teribilei 
„Jegi“. Dar legea ospeţiei nu-i tot o lege strā- 


sint cele care, în realitate, se vor extinde in 
lagărele de exterminare naziste. 

Soluția salvatoare nu va apărea așadar. 
Ne-o sugerează din plin, păstrind realitatea 
istorică, construcţia filmului. Pentru că Ber- 
gman creează, în stilul său caracteristic, un 
univers a cărui remarcabilă trăsătură este in- 
chiderea. Închiderea realizată în primul rind 
cu aparatul de filmat incadrind doar spaţii 
foarte restrinse în jurul personajelor, evitind 
cu obstinaţie o „respiraţie“ mai largă. Locu- 
rile predilecte sint interioarele. Chiar rarele 
„jeşiri” în ambianța străzii nu surprind decit 
un unghi foarte restrins. Este, cum se poate 
observa, văzindu-i filmele, o latură a esteticii 
bergmaniene. lată ce declară artistul: „Exista 
numeroși realizatori care uită că fața ome- 
nească este punctul de pornire al muncii 


rimind obiecte, ritmuri, expresii taciale şi 
senzaţii vizuale. O candoare specifică doar 
marii poezii şi în minte ne răsuna „O călarire 
in zori” — semnul genialităţii eminesciene in 
afirmare fiorală. lată astfel arta tinără a filmu- 
lui consemnind._ și ea triumful talentului tinâr 
precum bătrinelele, veșnic tinerele arte su- 
rori. Exegi monumentum... 


Savel ȘTIOPUL 


moșească? Unde-i adevărul? de ce atita 
vrajbă? Ce poate face voința individuală în 
fața legilor sacre și adesea feroce ale dati- 
nei? ca foamea şi setea de bine să nu se 
potolească niciodată“ se aude incantaţia ver- 
sului la începutul filmului, cind aparatul pa- 
noramează pe suprafața unei stinci masive, 
urcînd în sus, pină în pisc, cuprinzind cerul. 
Munţii — crestele lor — și cerul, cele două 
elemente „de decor“ prezente în fiece cadru 
al filmului ne îndreptățesc a vorbi despre o 
adevărată „paideuma“ (teoretizată de Leo 
Frobenius), acei „suflet local”, esenţă psiho- 
logică a spaţiului rafic, determinantă în 
concepția acestui fiim. Ceea ce a insemnat 
cerul Mediteranei pentru dezvoltarea mate- 
rială și spirituală a grecilor și romanilor, ceea 
ce a însemnat cerul cețos al Mării Nordului 
pentru nordici, ceea ce a insemnat pentru noi 
„spațiul mioritic”. a însemnat configurația 
specială, unică, a munţilor caucazieni (întreg 
fiimul se petrece in acest fascinant, și teri- 
tiant totodată, spațiu, devenit parcă timp). loc 
de unde Pshavela și-a luat numele și seva. 
Loc în afara căruia tensiunea existențială din 
admirabilui fiim al lui Tenghiz Abuladze n-ar 
fi ființat. 

Amprenta unei tradiții milenare a acestui 
fabulos spaţiu cultural se simte la toate nive- 
lele filmului și, probabil, nu puţine sint co- 
notaţiile ce ne scapă în lipsa unor „chei“ po- 
trivite. 

O fericită împrejurare ne vine, iată, în aju- 
tor: recenta apariție, în Editura „Meridiane“ a 
preţiosului eseu de mitologie comparată 
„Prometeu sau Caucazul“ de Georges Chara- 
chidze. în lumina căruia altfel vom descifra 
„firea marţială a eroului”, „răzvrătirea“, con- 
ceptul de „bărbăție“ la muntenii georgieni, 
semnificația focului, a „Jogodnicei Diavolu- 
lui”. Gesta caucaziană a lui Amirani deschide 
un larg orizont semantic filmului (filmelor) lui 


Abuladze. 
Roxana PANĂ 


noastre. Ne putem, desigur, consacra esteti- 
cii montajului, putem imprima obiectelor sau 
peisajelor moarte ritmuri admirabile, dar în 
apropierea nemijlocită de fața umană constă, 
fară îndoială, noblețea şi caracteristica artei 
fiimului”. Dar nu este numai atit: limitare. la 
personaj. Este în acest film şi o limitare a lu- 
mii acestuia. O închidere. Decorul este al 
doilea element care contribuie la crearea at- 
mosferei de apăsare, a sentimentului lipsei 
unei ieşiri. În clădirea poliției, Abei străbate 
un labirint de coridoare, areale giae gratii, 
plase de sirmă. Arhiva subter: a spitalului 
unde au loc experiențele clandestine este un 
spaţiu structurat asemenea. 

Filmul conţine, evident, o metaforă în titlu. 
Decoditicată, ea ar semnifica faptul că de- 
menţa fascistă exista, in ovo încă inainte ca 
ea să fie instituționalizată și se rețin cutremu- 
rătoarele scene realizate cu o mare parcimo- 
nie de mijloace, ca secvența în care este 
agresat un cetățean pe stradă sau cea în care 
patronul localului este maltratat de bande ale 
viitorilor stilpi ai Reich-ului hitierist. Mizan- 
scena redă perteci situația elor (si- 
milară cu aceea a victimelor inchise in came- 
rele de experiență); aceea de a se afla într-o 
cușcă, sugerind că viața lor insăşi este o 
cușcă, din care nici unul nici celălalt dintre 
eroi — remarcabil cuplul Liv Ulimann — Da- 
vid Carradine — nu reușește să scape. Con- 
diția lor este emblematică pentru toți acei 
care au căzut victime terorii fasciste. Și, în 
același timp, un avertisment împotriva unei 
boli ai cărei germeni, din nefericire, încă mai 
persistă pe glab. 


Nicolae BABO! 


P... unei echipe de filmare „se 
simte“ de la distanţă: silueta greoaie a cine- 
mobilului, grupul electrogen de la care 
pleacă multe, multe cabluri negre șerpuind 
pe sub uşi, un du-te vino nepotolit decit la 
auzul magicei comenzi „motor“, sint semne 
inconfundabile care ne ghidează fără greș 
spre apartamentul numărul 1 dih strada Po- 
lonă 10. 

O sufragerie: spațioasă, mobilată cu tot ce 
trebuie pentru a sugera o bună stare mate- 
rială fără cusur. Numeroase obiecte aduse de 
prin toate colțurile pămîntului, o blană de ti- 
gru, un imens ghioc roz-auriu, coarne de 
cerb și de antilopă, statuete minuscule din 
fildeş vorbesc despre pasiunea locatarilor 
pentru călătorii. Sub lumina reflectoarelor a 
fost pusă masa pentru patru persoane. Sce- 
nogratul Radu Corciova asistat de Rodica Ol- 
teanu se preocupă de detalii: fărimițează- un 
colț de piine, umple un pahar cu apă, moto- 
tolește citeva șervețele, mută soinița. „Radu 
Corciova, de la Martori og re ri din nou cu 
„arme şi bagaje“ în filmul de actualitate? „De 
ce nu? Nu cunosc nimic mai palpitant, mai 


„Va fi 

un personaj 
solar” 

ne asigură 
lora Vasilescu 


Pudoarea sentimentelor 


Genul filmului polițist, de acţiune, sau cva- 
si-polițist — reprezentat la noi prin pelicule 
atracţioase (să ne gindim ia filme semnate de 
Sergiu Nicolaescu sau la Un om în loden, 
primul fiim semnat ca regizor de Nicolae 
Mărgineanu) include și Calculatorul mărturi- 
seşte (r. George Cornea) a cărui dezinvoltură 
şi ritm inspirat ne face plăcere să le obser- 
văm încă odată, revăzind filmul pe micul 
ecran. Aş remarca de astă dată opțiunile 
echilibrate ale regizorului: în privința distribu- 
tiei: în rolul șoferului lăptar, Mircea Diaconu 
este o apariţie de neuitat. Cît farmec în bui- 
măceaia lui detectivistă, în impăunarea naivă, 


Un film pe care îl revezi cu plă 
P 
cu loana Pavelescu, Tani: 


scenariu: Radu Aneste 


Regizorul 

Dorin Mircea Doroftei 
şi operatorul 

Gabriel Kossuth 


filmind i 
după un scenariu 


de D.R. Popescu 


interesant şi mai plin de suspens decit un 
bun film de actualitate. Simţul meu „cinema- 
togratic” imi spune că Avem 18 ani va fi un 
fiim de actualitate cu toate aceste atribute”. 
Regizorul, Dorin Mircea Doroftei, îşi face au- 
zit glasul: „Să vină la cadru actorul Mihai Ca- 
frița, pentru o repetiţie“. Deocamdată opera- 
torul Gabriel Kossuth stabileşte unghiurile și 
se consultă intens cu regizorul. Sosește in- 
terpretul tatălui, actorul Mihai Cafriţa, care 
găseşte răgazul să-mi spună despre rol citeva 
cuvinte: „Nu de puţine ori între tată și fiică 
(fiica lui din film e interpretată de studenta 
lrina Movilă) se stabilește o strinsă legătură 
sufletească și de aici, apare, hai să-i spunem, 
şi reversul: din prea multă afecţiune, părin- 
tele devine aspru și îşi judecă greșit cpilul. E 
limpede deci, că eu interpretez un pater fami- 
lias cam rigid, care nu acceptă sub nici o 
formă- ideea unei relații fireşti între fiica ei şi 
un tinăr de aceeași virstă. Deşi e călăuzit de 
cele mai bune intenţii, acest tată va reacţiona 
extrem de dur, apelind chiar la argumente 
„forte” în intenţia de a-l descuraja definitiv pe 
junele îndrăgostit!“ Între timp s-a adunat mai 


în amărăciunea plină de umor, cîtă inventivi- 
tate în gesturi și cită mobilitate a fizionomiei! 
Alt rol bine rezolvat, al frumoasei doctorițe — 
toana Pavelescu îşi încarcă personajul cu un 
fel de derută particulară, o dezorientare su- 
gerată cu. graţie bine ştiută. Exact, vioi, ju- 
cind într-un ritm bine găsit şi menţinut pe tot 
parcursul, filmului este Dan Condurache în 
rolul ofițerului de interne. Dana Dogaru, care 
a ajuns la performanțe în interpretarea perso- 
najelor ambigue, aici într-un rol de „negativă“ 
pusă pe înavuţire și spionaj, jucat de asemeni 
credibil, cu masca prefăcătoriei și rictusul 
vulgarităţii. Calculatorul. mărturisește. (cu 
toată doza lui de naivitate dintr-o urmărire 
auto care semăna cu „de-a hoţii şi vardiştii”) 
este un film care se încheagă, cu cap și final 
(puţin forţată plecarea in corpore la munte și 


ere, al 
rescu și Mihai Dimitriu, 
Filip, George Constantin, 


regi 


George 
Octavian 


Un scenariu D.R.P. 
despre 
cei de 18 ani 


multă lume decit era nevoie şi regizorul ò 
roagă pe Silvana Şulea Neagrău — şei de 
producţie — să-i îndepărteze pe cei care sint 
în plus în cadru. Şi cum în plus sint şi repor- 
terul și fotoreporterul ne retragem strategic 
rezemind un perete, atenţi să nu pierdem ni- 
mic din ceea ce se întîmplă important sub lu- 


„mina reflectoarelor. Regizorul a repetat cu 


Mihai Catfriţa și se poate da „motor!“ Călcind 
apăsat sosește mama, numai zimbet şi bună- 
voinţă. Ea (în rol actrița Tora Vasilescu) ri- 
dică capacul supierei şi rostește cu aplomb: 
„sper câ n-am acrit-o prea tare”. 


pactizarea urmăritorilor cu urmăriţii, plus ae- 
rul de week-end fericit și deconectat) cu ac- 
tori bine distribuiți şi un ritm interior susținut. 


i inspiraţia distribuţiei 


O pledoarie. pentru ieşirea din singurătate, 
pentru sensul vieții personale — bucăţica 
aceea de timp şi de suflet pe:care, odată cu 
trecerea anilor ne. sfiim parcă s-o dezvăluim 
atit de ușor — a fost Sintem cinci (producţie a 
studiourilor din R.D. Germană, regia Richard 
Engel, cu Petra Kelling, Nathias Fricke, Björn 
Lorenz, Thomas Dannemann, Katrin Groims) 
Şetă de magazin alimentar, mamă cu- patru 
copii dintre care trei nişte vlăjgani adoles- 
cenți simpatici plus o răsfăţată de fetiță ha- 
zoasă și cu ifose dulci, llona nu mai este 
ceea ce se cheamă o femeie tinără. Ceva din 
farmecul tinereţii s-a păstrat însă în bunăta- 
tea expresiei„ceva din celula aceea nevăzută 


Cornea; 
Cotescu 


Cadrul 451 turnat 1 scrie pe clachetă se- 
cretara de platou Lili Gavrilescu. Turnat 2, 
turnat 3... Abia la a patra dublă regizorul 
spune: „a fost bine!" 

Dorin Mircea Doroftei, tinăr cineast aflat la 
cel de-al doilea lung metraj și la a doua cola- 
borare cu scriitorul D.R. Popescu (prima lor 
intilnire s-a produs la filmul Nelu) purcede 
impreună cu. operatorul la schimbarea pozi- 
ei aparatului de filmat. O scurtă pauză deci, 
pentru actori. „Tora Vasilescu, ce fel de per- 
sonaj interpretezi?" „Vreau să fac un perso- 
naj solar, pozitiv sută la sută. E un rol de în- 
|indere mică și l-am gindit în tuşe simple. De 
altfel, nici nu-i prea greu să-ţi imaginezi com- 
portamentul unei femei care s-a realizat, are 
o familie asemeni unui cuib cald. Viaţa i-a 
oferit afecțiune și tandreţe din plin“. Un 
foarte tînăr soldățel care se tot plimbă în sus 
și în jos mă duce cu gindul la titlul filmului: 
Avem 18 ani. Soldățelul se numește Marius 
Popa și este student la A.S.E. în anul II. El îl 
interpretează pe Sebastian „un tinăr cu sufle- 
tul juminos care traversează o experienţă in- 
teresantă și are şansa de a-și face un prieten 
adevărat, pe Matei Panţiru“. Şi iată-l şi pe 
Matei Panţiru întruchipat de actorul Stelian 
Nistor. „Matei vrea să fie un fel de artist și nu 
prea-i reuşeşte jocul de-a actoria şi nici jocul 
de-a măscăriciul şi atunci devine puţin trist, 
ca un clown într-o arenă fără spectatori, dar 
e atit de tînăr. incit nu-şi pierde speranța, nu 
poate să şi-o piardă. Mă bucur să-l interpre- 
tez pe Matei cel care are 18 ani acum, cind 
eu am bătut 30“. 

„Actorii! să vină la cadru actorii! Se stinge 
lumina şi toată lumea se stringe mănunchi în 
jurul mesei din sufragerie. 

„Să zimbeşti cald.. Tora, cit se poate de 
cald" — șopteşte regizorul și Tora zimbește 
destins, luminos, în timp ce mecanicul de ca- 
meră, Dumitru Gaiţă, bate clacheta... 


ileana PERNEȘ DĂNĂLACHE 
"Foto! VICTOR STROE 


şi greu de identificat a rămas neatins. Ceva 
firav, acea “formă de feminitate înăbușită cu 
insistență de responsabilități, program fix 
subalterni nedisciplinaţi, state de plată, tele- 
periei patru copii, „şef. 

uite că mama patru ii, „şefa” cu 
principii şi cam inflexibilă, ce-i drept, de ma- 
ximă corectitudine, păstrind un abur de 
ușoară suavitate chiar dacă puțin ofilită, intră 
într-o poveste de dragoste la de... suavă! 

Orice film care-și propune ca subiect o iu- 
pire la.a doua (la a treia, în fine...) tinerețe 
conţine-o doză de dificultate: Nuanţele sint 
altele, mai greu de sugerat. Altul e elanul şi 
impulsivitatea tinereţii. Alta e -precauţia unei 
virste rezonabile. Nici ilonei nu-i este deloc 
ușor așa, față în față cu împotrivirea tacită a 
fetiţei, cu îndărătnicia îmbufnată a, fiului, cu 
mentalitatea „puştimii” obișnuită ca mama'să 
facă, să dreagă, să muncească şi să aducă 
banii acasă, dar nu să se Š, să 
şi pună rochie de seară și s-o zbughească la 
concert! 

Se pare totuși că Ilona îl iubește de-adevă- 
"atelea pe Klaus, cel cu zimbetul fermecător, 
cu casca lui de constructor, un bărbat dega- 
jat și suficient de sigur de sine, tocmai cum îi 
şade bine unui posibil viitor soț! 

„La vîrsta noastră nu aveam curajul să ris- 
căm“ spune Klaus cu înțelepciune. Nepotrivi- 
pile ies mai ușor la lumină, infiexibilitățile se 

pează mai iute: el înțelege mai greu 
„parcelarea sentimentelor“ (școală, slujbă, 
copii, familie, subalterni... unde-o fi locul 


| meu? eu sînt o mică problemă personală?) 


Ea trage după sine un soi de rigiditate, o „in- 


A transigență tovărășească“ puţin obositoare, 


niţel pisăloagă, niţel prea voluntară, lucru cu 
urmări excelente la slujbă, dar declanşind si- 
tuații jenante, de criză în... iubire! 

Sintem cinci este o pledoarie deschisă 
pentru familie, pentru acestă frumoasă și 
nobilă încercare de-a ieşi din singurătate. 


Cleopatra LORINȚIU 


Pe banca acuzării: 


4 otrivit unei decizii adoptate cu cîțiva ani 
în urmă, 16 ianuarie este o zi festivă în Sta- 
tele Unite, zi în care este evocată amintirea 
liderului de culoare Martin Luther King jr. 
asasinat la 4 aprilie 1968, de un ucigaș plătit, 
James Eari Ray, condamnat pentru crimă la 
99 de ani închisoare şi aflat în prezent după 
gratii. Anul acesta comemorarea a îmbrăcat o 
semnificație specială, pentru, că dacă ar îi 
trăit, Martin Luther King jr., care prin lupta sa 
a obținut generalizarea dreptului de vot pen- 
tru americanii de culoare și abolirea, între al- 
tele, a discriminărilor rasiale în mijloacele de 
transport în comun, ar fi împlinit 60 de ani. 
Întîmplarea a făcut ca marcarea evenimentu- 
lui să fie însoțită de polemicile pe care le-a 
stirnit pe tot cuprinsul țării filmul Mississippi 
în flăcări (seinipp Burning), inspirat 

dintr-o intimplare reală, uciderea cu un sfert 
de veac în urmă de către Ku-Klux-Klan a trei 
apărători ai drepturilor populaţiei de culoare 
şi, pe de altă parte, de reverberaţiile inciden- 
telor violente cu caracter rasial izbucnite la 
Miami — ca pentru a dovedi că, din păcate, 
cauza pentru care s-a jertfit Martin Luther 
King jr. este încă departe de a fi invins. 


Spre a fi de inva 
prezentului și viitorului 


Regizat de Alan Parker, care s-a făcut cu- 
noscut prin de la miezul 
(Midnight Express), o halucinantă reconstitu- 
ve a ororilor din universul penitenciarelor, 
Mississippi in ftăcări îşi propune să mearga. 
pas cu pas, pe urmele anchetei desfășurate 
de doi agenţi ai F.B.I.-ului pentru a elucida 
împrejurările suprimării, la 21 iunie 1964, cu 
o sălbăticie nemaipomenită, în mica localitate 
Philadelphia, din statul numit după fluviului 
ce-l străbate (o Philadelphia mult mai mare 
există în Pennsylvania), a doi studenţi albi, 
Andrew Goodman şi Michael Schwerner şi a 
unui tinăr negru, James Chaney. În acea zi, 
cei trei tineri care se alăturaseră luptei pentru 
drepturi civile a populaţiei negre din Missis- 
sippi, stat sudic unde prejudecățile rasiale 
erau (Și mai sint încă) puternic înrădăcinate, 
fuseseră arestaţi de șeritul adjunct al localită- 
ţii amintite şi apoi expulzați, după ce fuse- 
seră deţinuţi, timp de opt ore, într-o celula 
strimtă, unde domnea o căldură sufocanta. 
Urmăriţi de oameni înarmaţi ai Klan-ului, cei 
‘rei au fost asasinați cu singe rece şi ingro- 
Jati în apropierea unui stăvilar. Ancheta care 
s-a deschis a durat trei ani şi, la capătul ei, 
seritul adjunct şi alţi cițiva localnici au fost 
inculpați pentru „violarea drepturilor civile" 
ale celor trei victime, nici unul dintre ei nefi- 
ind însă acuzat de asasinat, iar condamnările 
nedepâșind cițiva ani de inchisoare; adjunc 
tui șeritului locuiește şi astăzi în Philadelphia 
şi lucrează ca angajat al proprietarului de pă 
minturi pe ale cărui domenii au fost descope- 
rite cadavrele îngropate ale celor trei... 

Acestea sint faptele, așa cum s-au petrecut 
ele în realitate. Pe fundalul lor, Parker își 
imaginează lupta celor doi agenţi ai F.BI.- 
ului pentru descoperirea adevărului. Amindoi 
sint profund ostili rasismului, dar concepțiile 
și metodele lor sint diferite. Unul dintre ei, 
Ward (interpretat de Willem Dafoe, care și-a 
făcut un strălucit debut în Plutonul, peliculă 
care a obținut „Oscarul“ pe 1986), animat de 
scopuri idealiste, este adept al metodelor le- 
gaie, ceea ce duce însă la o atmosferă de 
tensiune, dezlănțuind un nou val de violențe 
din partea rasiștilor, inclusiv incendierea de 
biserici şi comiterea unui act de linşaj. Celă- 
tait, Anderson (Gene Hackman, considerat de 
reputatul critic Richard Schickel „cel mai 
subtil actor al generației sale“), un pragma- 
tic, care a fost pe vremuri șerif în Mississippi 
şi, în consecinţă, îi cunoaște mai bine pe lo- 
calnici, este partizanul metodelor mai puţin 
ortodoxe, nedindu-se în lături, pentru a-i alla 
pe ftăptași, să recurgă la violență împotriva 
celor ce s-au făcut vinovaţi ei înşişi, de folo- 
sirea vi i în forma ei cea mai brutală și 
mirşavă. Atitudinii sale necontormiste i se 
asociază un sarcasm mușcător. Sportul său 
preferat, declară la un moment dat Anderson. 
este base-ball-ul pentru că oferă „singura po- 
sibilitate ca un negru să poată agita o bita 
(aluzie la bătătorul specific acestui sport) în 
fața unui alb, fără ca acesta să declanșeze un 

Pină la urmă matismul se dovedește 
mai eficace decit idealismul (o temă recu 
rentă în cinematografia americană) și tocmai 
aceasta formează obiectul unor critici (nu de 
film!) în sensul că pelicula ar face, în ultima 
instanță, apologia violenţei intr-o lume satu- 
rată și așa de violență. Mai îndreptăţită apare 
obiecția revistei „Time“, și anume în sensul 
că e greu de crezut că într-o perioadă cind 
era condus de faimosul Edgar Hoover (el în- 
suşi personaj al unor opere cinematografice), 
cunoscut ca adversar ireductibi! a! lui Martin 
Luther 1ng jr. şi al adepților acestuia, 
F.B.I.-ul ar fi intreprins o operație de anver- 
gură pentru a-i aduce in fața justiției pe fana- 
ticii rasismului, chiar dacă aceștia s-au ales 
cu pedepse minime. Dar şi un asemenea re- 


proș apare irelevant, ținind seama de scopul 
pe care şi-l propune în definitiv filmul, res- 
pectiv — pentru a cita cuvintele aceleiași re- 
viste — „de a reinvia cu o forță deosebită tre- 
cutul, din cele mai justificate motive: spre a fi 
de învățătură prezentului şi chiar viitorului“. 


Cind 
chiar 


viața imita sau 
întrece ficțiunea.. 


Observaţie întrutotul îndreptăţită, dacă ar fi 
de amintit fie și numai faptul că exact în ziua 
închinată comemorării lui Martin Luther King 
jr., la Miami, în Florida, se petreceau lucruri 
ce păreau desprinse chiar din filmul lui Alan 
Parker. Pentru comiterea unei infracțiuni mi- 
nore, mai degrabă o simplă contravenţie — 
depăşirea vitezei legale şi neoprirea la cuve- 
nita somaţie — un tinăr motociclist negru a 
fost ucis cu un foc de armă de un polițist alb 
(afiat, de altfel, în afara orelor de serviciu!), 
în timp ce alt negru, ce călătorea pe locul din 
spate, a decedat în urma impactului violent al 
motocicletei cu un automobil. Protestele 
spontane care au urmat în cartierele Liberty 
City și Overtown, locuite de populația de cu- 

re, au dus, în mod inevitabil, la excese și 

dini, soldate cu încă un mort și nume- 
roase arestări. Polițistul vinovat de declanșa- 
rea acestui lanţ al violenţelor a fost arestat, 


dar eliberat imediat pe cauțiune, impotriva sa 
reținindu-se acuzaţia nu de asasinat ci de 
simplă omucidere, ceea ce implică o eventu- 
ală pedeapsă privativă de libertate mult 'mai 
mică. Adică întocmai ca în în flă- 
cări, o dată în plus dovedindu-se că viața 
imită ficțiunea sau chiar o întrece. „Rasismul, 
comenta influentul cotidian „Washington 
Post“, mesajul filmului lui Alan Parker, conti- 
nuă să mocnească în stare latentă, gata ori- 
cind să izbucnească“. O serie de date publi- 
cate cu prilejul premierii filmului de organiza- 
ţii care militează pentru drepturile oamenilor 
de culoare vin să ateste această realitate; po- 
trivit unor astfel de date indicele șomajului, 
de pildă, fiind de două ori şi jumătate mai 
mare anul trecut în rindurile negrilor decit în 
cele ale albilor, numărul negrilor săraci între- 
cind de trei ori pe cel al albilor săraci, iar 
mortalitatea primilor înregistrind o creștere 
alarmantă, ca și toxicomania și delincvența, 
strîns asociate cu poziţia de inferioritate pe 
scară socială. Și pentru a întregi un aseme- 
nea tablou dezolant, s-a aflat că proprietarul 
unicei săli de cinematograf din amintita loca- 
litate Philadelphia a acceptat doar cu mare 
greutate, după mai multe refuzuri repetate, 
proiectarea peliculei lui Parker. 

Peliculă care, de altminteri, obține în restul 
țării un binemeritat succes, numărindu-se 
printre filmele care ocupă primele locuri la 
box office. Mississippi in flăcări a intrunit de 
asemenea şapte nominalizări (propuneri) 


Dacă vreți să știți Rain man nu e „omul care aduce ploaie”. 


ci pronunția 


(Dustin Hoffman şi Tom 


Oscar gI 


Prejudecăţi de netrecut 


zi eneticiind de şapte nominalizări, Missis- 
sippi în flăcări nu a obținut, pînă la urmă la 
cea de-a 61-a ediţie a Oscarurilor — ceremo- 
nie ce a avut loc, la 29 martie, la „Skrine Ci- 
vic Auditorium“, din Los Angeles — decit o 
singură distincție şi anume una minoră, 
pentru imagine. Principalul învingător a fost 
Rain Man. o investigaţie în abisurile unei 
lorme rare de maladie psihică, film care a cules 


defectuoasă a unui nume propriu: 
Cruise 


in filmu! lui Barry Levinson} 


patru din premiile principale: cel mai bun 
film, cel mai bun regizor (Barry Levinson), 
cel mai bun actor (Dustin Hoffman), cel mai 
bun scenariu original. Să fi răbuinit din nou 
conservatorismul bine cunoscut al membrilor 
Academiei americane de arte şi științe cine- 
matogratice, să se fi dovedit iar prejudecățile 
rasiale de netrecut? 

Lăsind întrebarea deschisă, să mai con- 
semnăm între celelalte rezultate: victoria sur- 
prinzătoare a tinerei Jodie Foster (cea mai 
bună interpretă pentru rolul din filmul Acuza- 
H succesele înregistrate de Geena Davis și 

evin Klein (cei mai bun ro) secundar temi- 
nin şi respectiv masculin) și noua confirmare 
pe care o primește cinematografia danuză cu 
Pelle cuceritorul (cel mai bun film străin), 
deja laureat anul trecut la Cannes. Despre 
toate acestea și altele — mai pe larg în nu- 
mărul viitor al revistei. 


rasismul 


e 

Braga o actri lansată 
pe mapamond 

Sărutul Femeii păianjen 


Sonia 


pentru premiile „Oscar“, în acelaşi timp, cei 
doi interpreţi Gene Hackman și Willem Dafoe 
obținind „ex aequo", la ultima Berlinală, „Ur- 
sul de argint“ pentru cel mai bun rol mascu- 
lin — sint tot atitea dovezi suficient de grai- 
toare ale actualității şi valorii artistice ale 
unei opere menite a intra în fondul de aur al 
cinematografiei politice mondiale. 


În lumina acestui succes, cu mult interes 
este așteptat și promisul film al lui Harry Be- 
latonte consacrat lui, Nelson Mandela, mili- 
tantul curajos aflat de peste un sfert de veac 
in temnițele sudafricane, omul al cărui nume 
este indisolubil asociat luptei împotriva apart- 
heid-ului. În ciuda numeroaselor dificultăți de 
care s-a izbit, inclusiv arestarea și co! 
narea la doi ani închisoare a co-scenaristului 
sud-african al peliculei sale, Belafonte, mili- 
tant, el însuşi. pentru drepturile populației de 
culoare şi, în același timp, ambasa al UNI- 
LEF (Fondul Naţiunilor Unite pentru ajutora- 
rea copiilor), calitate în care se ocupă de ali- 
narea suferințelor copiilor africani pradă foa- 
metei și bolilor, este încredinţat că în curind 
va putea trece la înfăptuirea proiectului său. 
Rolul lui Nelson Mandela va fi incredințat lui 
Sidney Poitier, alături de care vor mai apare 
Marion Brando şi Jane Fonda — toți acești 
actori liind cunoscuţi pentru profunda lor an- 
gajare politică în numele unor cauze drepte; 
mai rămine să fie găsită interpreta cea mai 
potrivită pentru celălalt personaj-cheie al fil- 
mului, Winnie Mandela, soția lui Nelson, 
care, cu o neclintită încredere și o admirabilă 
perseverenţă, îi continuă lupta. Distribuţia va 
cuprinde actori provenind dintr-un număr cit 
mai mare de ţări africane, tocmai pentru a 
conferi filmului semnificaţia celei mai largi 
solidarități internaţionale cu ţelurile nobile 
ale egalității între toți oamenii, indiferent de 
culoarea pielii. 

Printre actele comemorative care au mar- 
cat ziua dedicată iui Martin Luther King jr. 
s-a numărat şi reprezentarea operei | Have a 
Dream (Mă te un vis), titlu inspirat 
din fraza rostită de acesta într-o cuvintare rā- 
masă celebră: „Vă aud prieteni. Mai presus 
de piedicile de azi și de miine, mă urmăreşte 
un vis. Acest vis este prolund înrădăcinat în 
visul american. Visez ca, într-o zi, această 
naţiune să se trezească și să poe adevă- 
ratul sens al crezurilor sale. Împărtăşim în- 
crederea că aceste adevăruri se susțin prin 
ele insele și că toți oamenii sint egali”... Pe 
drumul anevoios spre acest vis al egalității 
depline intre oameni, opere cinematogratice 
remarcabile ca în flăcări sau 
proiectatul film închinat lui Nelson Mandela 
şi soției sale își au — în virtutea a insăși 
imensei audiențe pe care cea de-a șaptea 
artă o asigură prin mijloacele sale specifice 
— un rost și o însemnătate asupra cărora e 
de prisos a stărui. 


Romulus CĂPLESCU 


Filmul și numai filmul este 


pasiunea tinerei actriţe sovietice 


lulia larhova 


Ce se anunţă pentru 1989 


e Un vestit cuplu actoricesc, în viață 
ca și pe ecran, Paul Newman și Joan 
Woodward, va apare în filmul realizat de 
James Ivory intitulat Domnul și doamna 


è Viața şi opera lui Kafka se vor trans- 
forma într-o poveste cinematografică in 
regia lui Ted Kotcheft. 

e Regizorul Francesco Rosi a ecranizat 
cunoscutul roman al scriitoarei franco- 
italiene ca Charles-Roux intitulat 
Să uiţi Palermo. in distribuție: James Be- 
luschi şi Mimi Rogers. 

e Cei trei muşchetari continuă să tre- 
zească interesul cineaştilor. Realizatorul 
Richard Lester a readus pe ecran o distri- 
buţie care a mai evoluat în capodopera 
dumasiană: Richard Chamberlain şi Mi- 
chael York, în primul rînd. Noul film, ca- 
re-și propune să continue periplul cavale- 
roae se intitulează Intoarcerea mușcheta- 


e Nici Shakespeare nu va fi uitat în '89, 
iar realizatorul Malcolm Molbrey are de 
gind să dea o replică unei ecranizări de 
nimeni uitată pînă astăzi, Scorpia imblin- 
zită de Zeffirelli cu Liz Taylor şi Richard 
Burton. Turnările nu au început încă iar 
asupra distribuţiei se poartă discuții. 

è O distribuţie de calibru greu va avea 
filmul lui Sydney Lumet care poartă titlul 
Afacere de familie. În fruntea cast-ului, 
trei nume de rezonanţă: Dustin Hoffman, 
Sean Connery și Mathew Broderick. 


La recenta ediție a testivalului interna- 
țional cinematografic din Berlinul occi- 
dental au avut loc discuţii, uneori chiar 
vehemente, între critici și conducerea 
acestei manifestări. Ciţiva gazetari italieni 
l-au interpelat pe directorul festivalului, 
De Hadeln, în privința slabei participări 
italiene din acest an, la cea de-a 34-a edi- 
ție berlineză. Răspunsul a fost scurt, 
aproape telegrafic şi categoric: „Am pre- 
ferat filme în care apar teme noi, actuale, 
transpuse pe peliculă cu simț al concre- 
tului și cu talent. intr-adevăr, cînd filmele 
sint de Fellini, Scola, Olmi sau Taviani, 
ca să citez doar ciţiva dintre realizatorii 
italieni de prestigiu, avem de-a face cu 
un cinematograf european mai bun decit 
cel american, de exemplu. Dar cînd Fel- 
lini, Scola, Olmi sau Taviani nu sint? 


Recunoaștere 


Un film indian laureat anul trecut, la 
Cannes, cu premiul „Camera de aur" se 
bucură de un imens succes pe ecranele 
lumii. Este vorba de Salaam Bombay al 
realizatoarei Mira Nair. Afluenţa de public 
in sălile în care este prezentat, pe toate 
meridianele, ca și largul ecou stirnit în 
presă a determinat alegerea acestei peli- 
cule spre a candida la Oscar '89. 


cinerama 


Războiul ecranelor 


Aşa s-ar putea supraintitula recentul 
colocviu al criticilor de film, desfășurat în 
italia cu tema: „Cinema — cinema și nu 
altceva“. Criticul Lino Micciche a avut o 
apreciată intervenţie în apărarea filmului, 
a integrităţii lui artistice. Între-altele, el a 
susținut că cinematograful în sală este 
foarte deosebit de cel de pe micul ecran 
în primul rînd datorită proporţiilor ecra- 
nului TV, dar și contextului domestic, al 
ambientului lipsit de public, al zgomotu- 
lui şi distracțiilor lăturalniice. (Adorno 
considera o asemenea proiecţie de filme 
„© receptare distrată“ care ar anihila 
ideea originară a unui film). 

Criticul a mai susţinut că un film pe mi- 
cul ecran ar avea de suportat o operaţie 
numită „e-regizare“ prin însăși adaptarea 
formatului cinematografic la cel televiziv 
care ar da naștere unui nou film. Din 
această operaţie nu ar lipsi unele aventuri 
pe cit de picante pe atit de involuntare. 
De exemplu — spunea comentatorul 
amintit mai sus — la o proiectare la tele 
viziunea italiană a filmului A fost odată în 
vest, telespectatorul a asistat la o scenă 
în care două.personaje aflate, în fim, în 
prim plan au ajuns pe micul ecran unul 
pe latura stingă, celălalt pe cea dreaptă, 
dar în afara micului ecran. Aşa că ele pu- 
teau fi auzite dialogînd, dar nu erau vă- 
zute. În filmul Ludwig, cînd regina-mamă 
are un gest foarte larg și teatral lăsîndu-şi 
capul pe spate, pe micul ecran ea ajunge 
să se autodecapiteze. 

Participanţii la discuţii nu s-au arătat 
ostili prezentărilor de filme la tv, dar au 
insistat asupra responsabilității față de 
opera- cineastului. z 


S-a fixat data noii ediții a tradiţionalei 
intilniri cinematografice din capitala 
Uniunii Sovietice: 8—17 iulie a.c. Una din 
noutăţile acestei ediții ar fi aceea că ea 
va dura cu două zile mai puţin ca de obi- 
cei. A doua noutate: Se vor acorda doar 
patru premii: un premiu pentru cel mai 
bun film, un premiu de interpretare femi- 
nină și altul de interpretare masculină şi 
un premiu special al juriului 


Vestitul teoretician de film Wilhelm 
Krakauer s-a născut acum 100 de ani la 
Frankfurt pe Main și a murit la New York 
în 1966. Preocupările sale nu s-au limita! 
doar la studierea condiţiei artei a șaptea 


` ci, s-au extins la probleme de sociologie 


(era. în strînse relaţii de prietenie cu 
Adorno, cu Ernst Bloch şi Leo Löwen- 
thal), filosofie, ziaristică. Ca să nu mai 
spunem că a început ca arhitect (iar 
acest aspect al personalității lui Krakauer 
a prilejuit o expoziţie a proiectelor sem- 
nate de autorul și teoreticianul de film. 
Expoziţia s-a deschis recent la Marbach 
în RF.G.). 

„Scrierile lui Krakauer din anii '20 — 
spune un istoric literar pe numele lui Ri- 


chard Plant — constituie o încercare dea .. 


umple acele pete albe de pe harta socio- 
logiei și de a cuceri regiuni neexplorate: 
lumea micilor funcţionari, a muncitorilor, 
a cinematografului, fenomenul denumit 
kitsch, visele neimplinite, etc. El s-a preo- 
cupat de o seamă de aspecte ale vieții 
sociale la care nimeni nu se gindea“. 
Într-o lucrare a lui Krakauer devenită 
celebră și al cărei titlu este „Funcţionarii“ 
(apărută în 1930) autorul îşi mărturiseşte 
intenţia „de a explora acele aspecte exo- 
tice ale vieţii de fiecare zi care sint mai 
captivante decit o călătorie în Africa.“ 
e Cit despre activitatea sa ca teoretician 
al filmului, pe lîngă alte lucrări și comen- 


tarii frecvente despre filme, publicate. în 
„Frankfurter Zeitung“ al cărui redactor a 
fost timp indelungat, este de amintit bine- 
cunoscutul său studiu, care a văzut lu- 
mina tiparului în 1947 „De la Caligari la 
Hitler“, o istorie a republicii de la Weimar 
văzută prin intermediul cinematografului 
In 1960 avea să apară volumul considerat 
astăzi o piesă de rezistenţă: „Teoria fil- 
mului”, 


Festival argentinian 


De fapt două festivaluri internaţionale 
au avut loc în luna martie. la Mar -del 
Plata, localitate situată la vreo 400: km 
sud de Buenos Aires. Prima dintre întil- 
niri a fost Festivalul internaţional organi- 
zat de fundaţia argentiniană pentru ci- 
nema în care — așa reiese din comentari- 
ile care au însoţit manifestarea — eveni- 


dintre cele mai aplaudate 
prezenţe la Oscar "89: 
Amy Irving 


mentul nu a fost atit secţia competitivă ci 
retrospectiva dedicată lui Ingmar 
Bergman. 

În competiţie s-au aflat filme din 23 de 
țări. O a doua manifestare care a reţinut 
atenţia a fost întîlnirea cinematografică a 
realizatoărelor de filme din întreaga lume 


Un adevărat 
maratonist 


elespectatorul îl cunoştea pe 
Tudor Vornicu şi-l îndrăgise din 
emisiunile de sfirşit de săptămînă şi 
de an. Chiar şi atunci cînd nu era o 
prezenţă fizică directă, era una dis- 
tinctivă, uşor recognoscibilă într-o 
emisiune unde se simţea mina lui. 
Avea ceea ce se cheamă forță și 
magnetism propriu. Era maratonis- 
tul născut anume pentru acest sta- 
dion al mediilor de comunicare în 
masă care e televiziunea. 

Noi, colaboratorii săi, îl ştiam de 
aproape şi, oricit ar părea de para- 
doxal, unul din punctele sale slabe 
— iată că avea şi puncte slabe — 
era inaderenţa lui la ranchiună. Se 
supăra, dar furtuna trecea fără să 
lase urme. Şi-i vedeai din nou chi- 
pul bun, însuflețit de un zimbet 
uşor sarcastic-inteligent. Avea -o 
vorbă a lui, un îndemn pe care-l 
arunca, în clipa dificilă, colaborato- 
rilor săi: „Pune osu™. „Pune umă- 
rul“, adică, să urnim treaba din loc 
El, Vornicu, mu punea doar „osu“; 
punea suflet şi talent, invenţie. și 
pasiune. În fiecare emisiune pe care 
o semna sau o păstorea doar, se in- 
vestea întreg, fără precupeţire 
Uriașul acesta ale cărui trăsături 
aduceau izbitor cu cele ale lui Lino 
Ventura, avea această bucurie a 
creaţiei cu care îi contamina pe toți 
colaboratorii săi. Fiindcă făcea o 
muncă de echipă, unde, cind o ve- 
rigă a lanţului nu funcţionează cum 
trebuie, începe să scrişnească in- 
treg angrenajul. În emisiunile lui 
Vornicu asemenea scrişnet nu se 
auzea. Ducea după el, în ritmul nē- 
valnic care-i era propriu, echipa în- 
treagă. 

Era şef de redacție. Era, de fapt. 
mult mai mult decit atit, era un 
animator. El nu avea subalterni. 
avea colaboratori. 

Nutrise un vis pe care nu i-a fost 
dat să şi-l împlinească. Tinea să 
scrie o carte despre întilnirile sale 
cu oamenii deosebiți pe care-i intil- 
nise în drumurile sale prin lume. 
Avea filmări, note şi interviuri ine- 
dite cu De Gaulle, Tudor Arghezi 
sau Ernest Hemingway, un carnet 
întreg cu „nume sonore despre 
care abia aştepta să-şi aştearnă măr- 
turiile pe hirtie. Cind pornea s-o 
facă, datoria de teleast îl chema 
însă lingă camera de luat vederi sau 
pe platou. Volumul acesta e acum 
amintirea unei promisiuni. În 
schimb, ne-a rămas de la el o în- 
treagă filmotecă şi mai ales, un 
exemplu de muncă dăruită, nepre- 
cupeţită. 


T. CARANFIL 


Liza Minnelli a avut de stră- 
bătut cîțiva ani de eclipsă. Au 
deprimat-o, dar, spune cea, 
„mi-au îngăduit să mă confrunt 
cu mine însămi. Nici nu mi-am 
dat seama cînd, în toiul succese- 
lor, intram în conul de umbră 
Aveam succes, dar mă demoneti- 
zam. Nu mi-a fost usor, o recu- 
nosc, dar am avut tăria să con- 
stat că arta, adevărata artă, cere 
muncă neobosită, continuă, te- 
nace. Cine se opreste, pierde”. 

(Liza Minnelli împreună cu 
actorul atit de popular Dudley 
Moore, iar în prim plan, revista 
„Cinema”) 


Text și foto 
Ray ARCO 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


O lungă şi exuberantă scrisoare pri- 
mim din Alba lulia, de la loan Ovidiu Pei- 
cu (str. Luceafărul nr. 33, bl F3, ap. 9), 
scrisoare prin care autorul doreşte „să se 
afle că pe zi ce trece şi cu fiecare film vă- 
zut şi revistă (Cinema — DS.) citită, mă 
„îndrăgostesc“ mai mult de cinematogra- 


fie. Pot spune că sint un nou cinefil în - 
acest oraş secular, în această cetate isto- 


rică românească, Alba lulia.“ Nu 


mă-ndoiesc că e vorba de o dragoste au- * 


tentică şi nu de una între ghilimele, cum 
apare în scrisoare. În continuare, autorul 
se referă la filmul Cîntec în zori şi la arti- 
colul din Cinema al lui Dinu Tânase: „Am 
citit cu sufletul la gură sau pe nerăsuflate, 
cum se mai zice, articolul regizorului Dinu 
Tănase din Cinema nr. 12 din 1988 şi mi-a 
plăcut foarte mult pentru faptul că a vor- 
bit despre un film al său, un film premiat 
la Piatra Neamţ, un film răscolitor, care 
mie, aşa cum am mai spus-o, mi-a plăcut 
foarte mult. Mi-a plăcut totul, felul în care 
a fost realizat filmul în sine, scenariul, re- 
gia, mi-a plăcut imaginea, mi-au plăcut 
eroii şi în special rolul puștiului, dar in 
primul rind mi-a plăcut cum a jucat Mihai 
(Bei) acest puşti care pe mine m-a-cu- 
cerit" În altă secvenţă, scrisoarea se referă 
la rîndurile unei corespondente (Simona 


Deleanu):. „O corespondentă a spus cài 


avem nevoie de filme, da, avem nevoie de 
cit mai multe; filme, de filme bune, -din 
care să invăţăm lucruri bune, pentru că 
din filme putem învăţa multe, cum să iu- 
bim, ce să iubim, cum să trăim, putem în- 
văța să devenim oameni adevăraţi, care să 
privească viaţa în faţă, cu tristeţile şi bucu- 
riile ei, dar şi cu greutăţile vieţii. Da, spun 
Simonei Deleanu, filmul este un instru- 
ment de educaţie socială, morală şi chiar 
psihică, pentru că în unele personaje din 
filme ne recunoaştem pe noi înşine şi spu- 
nem uneori: Uite, așa sint eu, ca ăsta, și e 
bine sau nu e bine.“ Întrucit coresponden- 
tul nici nu ţine cu orice preţ să fie citat în 
revistă, dar nici nu se opune şi fiindcă do- 
reşte să devină critic de cinema i-am re- 
produs citeva ginduri, spre confruntare cu 
ceilalţi şi cu sine. 

_ İn corul pe nenumărate voci al cititori- 
lor, care ne somează să publicăm fotografi- 
ile actorilor preferaţi (iar preferinţele di- 
feră atit de mult, încît revista, ca să le 
poată satisface pe toate, ar trebui să s 
transforme într-un fel de fotomontaj...), 
iată şi o voce oarecum singulară (Kolea 


ub raportul atitudinii față de critica de 
film, corespondenţii noștri se impart (deo- 
camdată) în două înari categorii: 1) cei care 
ar vrea să devină critici; 2) cei care ar vrea ca, 
pe cù posibil, criticii să dispara din paginile 
revistelor și, eventual, de pe suprafața pâmin- 
tului. Celor din prima categorie la urez să-și 
realizeze dorința; cu cei din a doua categorie, 
înainte de a le ura ceva, trebuie să ne lámu- 


rim. Mai întii, de' unde acest sentiment al: 


dintre critici și spectatori? Să fie 
vorba numai de unele incongruenţe de opi- 
nii? Dar, la urma urmei ce sint criticii? 
Aceste făpturi uneori temute,, alteori vene- 
rate. de multe ori respectate, dar tot cam de 
atitea ori dispreţuite sau chiar urite, sînt, în 
fond, niște cititori sau spectatori ca noi toți, 
doar că avind mai multe lecturi, mai multe 
cunoştinţe în domeniu, o educaţie artistică 
mai serioasă, gust, spirit de observaţie, inteli- 
genţă şi, nu în ultimul rind, vocaţia (și cura- 
jul) de a exprima public cele de mai sus. 
Sint, cu alte cuvinte, de-ai noștri, stimaţi citi- 
tori şi stimaţi spectatori. Nu putem împărţi lu- 
mea în două: pe de o parte criticii, pe de altă 
parte noi, ceilalţi. Ar fi nedrept și neadevărat. 
Şi totuși unii dintre corespondenţi înclină să 
facă această nedreptate. Şi nu e vorba întot- 
deauna de un critic sau altul, ci de întreaga 
tagmă. 


Kureliuk, satul Măriţeia Mică, jud. Su- 
ceava): „vă rog din toată inima să nu acor- 
daţi prea mult spaţiu fotografiilor. Lăsaşi 
locul cuvintelor. Fotografii cu actori ve- 
dem prin tot felul de reviste, plachete etc. 
Mai pr găseşti un pic de spaţiu în care 
bietul spectator să-şi spună cuvintul.” Sper 
ca revista să-i poată mulțumi şi pe unii, şi 
pe ...altul. Cit priveşte dorinţa de a vedea 
tipărite „măcar două, trel cuvinte despre 
actorul Colea Răutu“, atit premiera filmu- 
lui Miracolul, cit şi interviul din numărul 
1 al revistei i-au prilejuit corespândentului 
nostru satisfacția de a citi copios despre 
Colea Răutu. Cele mai bune prilejuri rămîn 
tot filmele... 

O scrisoare de la Carei, jud. Satu Mare. 
Daniela-Monica Sitar-Tăut (str. Rozelor, bl. 
R—32, ap. 8) ne comunică o părere entu- 

- Ziastă despre Pădureanca: „Nuvela am ci- 
tit-o şi mărturisesc că n-am crezut că, 
ecranizată, ea ar putea să-mi lase o atit de 
vie impresie. Există în Pădureanca ceva 
care îţi captează toate simţurile şi te face 
să nu simţi măcar o clipă plictiseală. E unul 
din filmele cele mai reuşite, cel puţin după 
părerea mea.“ 

Din pricina unei inversări de rînduri din 
numarul trecut, reluăm opinia corespon- 


„N-am crezut că ecranizată, 
nuvela lui Slavici ar putea lăsa 
o atit de vie impresie” 

(F eahca de Augustin Buzura 
şi Nicolae Mărgineanu 


cu Manuela Hărăbor și Şerban Ionescu) 


Foto: Victor STROE 


O corespondentă din București, Alexandra 
Alexandru (str. general Constantinide, bl. 6. 
et. 2, ap. 15, sec. 1), nemulțumită de progra- 
marea parcimonioasă (după părerea sa, de 
fectuoasă) a unui film pe ecranele Capitatei, 


treabă ea, îi interesează pe realizatorii filmu- 
lui? „Ale celor cîţiva tritici care au scris de 
bine sau de rău (fiecare cum a considerat) 
părerile despre acest film?" Evident, nu, ar 
suna răspunsul din subtext: cum o să-i inte- 
reseze părerile criticilor?! „Nu ştiu în ce mă- 
sură pentru regizori şi actori părerile criticilor 
sînt importante (ar fi de iniţiat o dezbatere pe 
această temă — D.S.), dar eu cred că părerile 
publicului contează.“ De ce dar? Există aici o 
incompatibilitate, un caz de opțiune exclu 
sivă? „Greşesc eu — se întreabă în continu- 
are, cu combativitate donquijotescă, autoarea 
scrisorii — cind afirm că o creaţie, indiferent 
că este cinematogratică, teatrală, muzicala 
sau de alt gen, este făcută pentru marele pu- 
blic? Dacă filmele nu sint făcute decit pentru 
cîțiva privilegiați, atunci de ce nu desființăm 
cinematografele? Nu de alta, dar părerea 
mulțimii, văd că oricum nu contează.” 
Unde se vede asta? in faptul că un film s-a 
transferat de la cinematograful Popular la ci- 
nematograful Drumul Sării? Pe logica 
aceasta, trimiterea unor oameni pe Lună ar 
trebui să însemne că Pămintul nu mai con- 
teză pentru omenire... Şi ce amestec au în 
chestiune „cei cîțiva privilegiați“? După ce au 
văzut filmul și au scris despre el, s-au grăbit 
să-l mute în alt cinematograf, pentru ca nu 
cumva să-l vadă corespondenta noastră şi 
marele public? Dacă au făcut acest lucru, sa 
le fie rușine! Și, mai departe: „De ce sint 
„bombardaţi“ bucureştenii cu filme străine în 
care protagoniștii nu fac decit să dea sau să 
încaseze pumni, filme ale căror mesaje artis- 


x 


se supără pe... critici. Ale cui aprecieri, se in-” 


dentei noastre Mirela Roman din Curtea 
de Argeş, despre filmul Noi, cei din linia 
întîi: „In timp ce în fața cinematografului, 
pe panoul unde sînt afişate filmele, îşi fa- 
cuse apariţia figura impunătoare şi plină de 
autoritate a lui Sergiu Nicolaescu, zeci sau 
sute — nu exagerez — de oameni se 
opreau și admirau scenele din film afişate 
în faţa cinematografului. Acel grup de sol- 
daţi români (surprins în fotografie), care a 
înfruntat toate ororile războiului, trecind 
prin iadul necruţător, plin de suferinţă şi 
mizerie, a făcut ca trecătorii să se tran- 
sforme în spectatori. Şi citeva impresii 
despre film, regizor, interpreţi: „Mi-a plă- 
cut foarte mult acest film, m-a impresio- 
nat, m-a făcut într-adevăr să cred că Ser- 
giu Nicolaescu este şi va rămîne regizorul 
nr. 1" „Dealtfel, filmul este foarte bine 
gindit şi realizat, cu o distribuţie bine în- 
chegată, un film despre război ce porneşte 
pas fapte reale, concrete“. O precizare, 


„de la faptele reale se porneşte -(cind se 


porneşte), la faptele concrete, se ajunge. 
Adică: realul este întotdeauna, într-un fel 


sau altul, punctul de plecare al operei ar-: 


tistice, concretul fiind punctul ei de so- 
sire; aici meritul este exclusiv al artistului. 
Asta aşa, de amorul... teoriei. 


tice (in cazul fericit în care au un mesaj, că 
deobicei nu prea au) lasă de dorit, în timp ce 
munca actorilor şi regizorilor noștri e tratată 
cu indiferență? Lăsind la o parte faptul că lu- 
crurile nu stau tocmai aşa, pentru asta ar fi 
vinovaţi tot criticii? Ei, care, ştim bine, n-au 
laudat nici un film cu dări și încasări de 
pumni, chiar dacă, în secret, le-o fi plăcut și 
lor vreunul... 

Cind nu trasează granițe artificiale între 
critică şi public, corespondenta revine cu pi- 
cioarele pe pămint şi e citabilă fără comenta 


si m-a lăcut sà ma gindesc 


7 


N. numai pe firul 'spectatór-critic apar 
uneori scurtcircuite, dar și pe firu! specta- 
tor-realizator. Unii spectatori se întreaba 
dacă ar putea face în așa fel încit opinia lor 
să fie eficace, să conteze adică în realizarea 
filmelor. Dorin Goagă din București (şoseaua 
Mihai Bravu nr. 8. bl. P22-A, et. 10, ap. 20, 
sect. 5), membru al cineclubului Micromul, 
ne-a scris un număr de scrisori pe marginea 
unor filme, dar nu le-a-expediat, avind el o 
„senzaţie de inutilitate“: „odată ce filmele nu 
numai că sint deja făcute, dar sint şi deja và- 
zute". Dar situația asta e de cind lumea (in 
cazul nostru, de cind e cinematograful): îţi 
spui părerea despre lucrurile „deja făcute”. 
Altminteri cum? Dacă toţi spectatorii care au 
opinii s-ar implica în realizarea filmelor, ar 
ieşi ori un talmeș-balmeș, ori n-ar ieşi deloc 
(filmele). Părerea despre o carte ne-o for- 
măm cind ea este „deja scrisa”, despre o 
simfonie la fel. Nu-mi pot închipui citeva zeci 


itorului, dindu-și părerea la fiecare frază, la 
fiecare imagine, ba intrind şi cu pixurile în 
manuscris, pentru mai multă eficacitate... Cu 
timpul, însă, corespondentul nostru a ajuns 
la concluzia că „unele filme ar trebui totuși 
lâudate, iar greşelile din alte filme arătate cu 


Dorin Goagă e mai realist, chiar dacă-și pune 
întrebarea: „citesc oare cineaștii opiniile 


cauţii şi angoase pentru o pornire firească, 


filme... 

Cind nu „mai este bintuită de întrebări me- 
tafizice, scrisoarea devine interesantă. Astfel, 
la o` anchetă care s-ar intitula „Ce filme vā 
plac?', corespondentul ar râspunde; „Imi 
plac filmele bune, iar filmul bun este acela în 


„răspuns"” demn de reţinut, chiar dacă amen- 
dabil- (în sensul că poate fi completat, imbu- 
nătăţit). De ce ar fi vrut autorul scrisorii ca 
spectatorii să poată interveni „eficace“ în rea- 
lizarea filmelor? Pentru a se evita unele gre- 
“şeli, ca de pildă; „Am văzut într-un film cum 
un spion, trăgind de la distanţă, îl lichideaza 
cu două gloanţe pe cel care a refuzat să co- 
laboreze. Ucigaşul pune pistolul în mina vic- 
timei, pentru a simula o sinucidere. Orice co- 


mina foarte uşor de la ce distanţă s-a tras şi 
că un sinucigaș nu folosește niciodată două 
gloanţe. Dacă scenaristul a -făcut această 
greșeală, cum de n-au observat-o actorii, re- 


fiim se-arată că un elev, chiar dacă trei tri- 
mestre nu obține medie de trecere, în 
toamnă, la corigenţă, poate lua nota 10 la 


-cu nota 7 sau 8? Atunci la ce folosește 
școala, dacă elevii, fie chiar și numai cei deş- 
tepţi, pot învăţa singuri, în-două luni, de nota 


a-i convinge pe elevi că numai îînvățind zi de 
zi poţi acumula cunoştinţele necesare pro- 
movării, dacă un film vine și demonstreaza că 
un „pierde-vară” poate fi salvat de la corigență 
cu o nota obținută la ultima oră de clasa?“ 

Dar ¿dacă la realizarea acestor filme ar li 
participat toţi spectatorii -doritori de eficaci- 
tate, ar fi fost evitate-greşelile? Sau ar fi apa- 
rut nenumărate altele în. plus? 


rii: „Simţim nevoia de a vedea un film româ- 
nesc, un film bun care să trateze probleme 


ne gindim la cei care ne înconjoară, să ne 
gindim la noi. Am revăzut de curind Actorul 
şi sălbaticii și realmente filmul m-a emaoţio- 
nat, m-a făcut să mă gindesc mai mult la oa- 
meni, la fericirea și la libertatea lor.“ 


Pagina „Spectatori nu fiți numai 
atori 
este realizată de Dumitru Solomon 


Acest film m-a cmoționa 
mult la oameni” 
de Litus Popovic 


şi Manole Marcus cu Toma Caragiu 


de mii de cititori în cabinetul de lucru al scri- | 


degetul, mai ales cele care se repetă.” Aici, 


noastre, ale spectatorilor?" Cam multe pre- ~ 


aceea de a-ţi exprima părerea cu privire la * 


care nu se vad actorii, ci personajele.” Un . 


pil: ştie, darmite. un spion, că se poate deter- ` 


gizorul sau alţi participanţi la filmări? În alt ° 
matematică. Nu se putea mulțumi scenaristul ~ 


10? Sau la ce bun strădania profesorilor de ` 


de care ne lovim zi de zi, care să ne facă să “ 


- Ca atare, aria de cu 


| itlui original, „Tiempo de morir”, „Timp 
pentru a muri“, trimite cu gindul la străve- 
Chiu! adaggio: ...„există un timp pentru a trai 
şi un timp pentru a muri... un timp pentru a 
iubi şi un timp pentru a uri...“. Filmul, care, 
beneficiază — lucru rar — de un scenariu 
scris anume pentru ecran de Gabriel Garcia 
Márquez (Văduva iui Montiel, Cronica unei 
morți anunțate erau adaptări ale unor texte) 
filmul, însă, reține din înţeleapta impăcare cu 
antinomiile existenţei doar sintagma întune- 
cată: „timp pentru a muri... timp pentru a 
uri... 

Întreaga povestire, căreia i-a dat girul nu 
numai o celebritate precum Mârquez, ci și un 
alt prestigios scriitor latino-american, mexi- 
canul Carlo Fuentes, (colaborator la dialo- 
guri) este dominată de ura devastatoare care, 
asemenea focului ce se hrăneşte din el in- 
suşi, pe măsură ce pirjolește totul se şi mis- 
tuie. Apăsind ca un blestem asupra citorva 
şiruri de bărbaţi crescuţi în spiritul unor în- 
crincenate coduri morale, răvășitorul senti- 
ment revine ciclic şi aici, poate numai aici, 
este cu putinţă racordul timid cu unele re- 
pere ale universului marquezian, cu fabuloa- 
sele sale generaţii din „Un veac de singură- 
tate“, trăind sub pecetea acelorași neostenite 
damnaţiuni. Nu este însă cazul să căutăm 
semne de recunoaștere cu tot dinadinsul 
Destin tragic este un film columbiano-cuba- 
nez al cărui regizor, Jorge All Ţriana, se re- 
vendică — cel puţin deocamdată — de la 
spaţiul mai larg latino-american. A avut privi- 
tegiul unui scenariu original scris de Mår- 
quez, dar nu a forțat mina acestuia pentru a 
fi marquezian cu orice preţ. Oricit am cauta 
dimensiunea fantasticului insinuat în toate fi- 
breie realului, ea iipsește. Nu vom afla nici 


cartea de f 


0 premieră editorială 


N si în a-și răsfăţa cititorii cu cărți 
de cinema, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedica 
le-a oferit de curind o veritabilă surpriză com- 


pensatorie: „Secolul cinematografului“, lucrare 
elaborată de un colectiv alcătuit din Doina Boe- 
riu, Cristina Corciovescu. Rodiea Pop-Vulcă- 
nescu, Bujor T. Ripeanu și regretata ioana 
Creangă (coordonatori, Cristina *Corciovescu 
şi B.T. Ripeanu). Demersul celor cinci im- 
pune prin anvergura investigaţiei ; această 
„mică enciclopedie a cinematografiei univer- 
sale“, organizată după canoanele cunoscute- 
lor „istorii în date”, poate fi astfel receptată şi 
ca un dicţionar cronologic ce acoperă zone 
dintre cele mai felurite ale domeniului, privi- 
toare la artă, cultură, sociologie. spectacole, 
industrie, tehnică etc. Urmärind fiimul adinc 
în timp, in evoluția sa de la origini și pină in 
prezent (originile situindu-se în jurul anilor 
12 000 i.e.n., cind „omul primitiv utilizează în 
reprezentările sale — desene și gravuri pe 
pereţii peșterilor — descompunerea grafică a 
mișcării”, iar prezentul in 1988, cind Ultimul 
împărat obține nouă premii Oscar), autorii în- 
cearcă să-i confere și un spațiu pe măsură. 
indere a cercetării se 
extinde considerabil in afara teritoriilor „cla- 
sice" de referinţă, europene şi nord-ameri- 
cane, în discuţie fiind luate fapte și eveni- 
mente ale ecranului petrecute pe mai toate 
meridianele globului. 

Dens în informaţie, „Secolul cinematogra- 
tului” se întățişează ca un volum util atit spe- 
cialiștilor cit și (mai cu seamă) unor categorii 
largi de cinefili dornici de a se instrui. Aridi- 


Seducția 


unei mitologii 


apartenențe fățișe la direcţiile care au cortri- 
buit la afirmarea cinematografului cubanez în 
lume, așa cum îl cunoaștem din filmele pro- 
nunțat e marte ale lui Tomas Gutierrez Alea, 
Povestiri despre revoluție, Amintiri despre 

Moartea unui birocrat etc. sau 
din cele ce poartă semnătura lui Humberto 


Gheara lui Marquez pe celuloid. 


tatea inerenta a cifrelor şi a datelor, abun- 
denţa inevitabilă a numelor și a titlurilor de 
filme sint, în bună parte, estompate, graţie 
unui stil lapidar, dar nu lipsit de subtilitate și, 
pe alocuri, chiar de farmec. Cu sensibile dife- 
rențieri de tonalitate individuală (exceptind 
perioada contemporaneităţii — 1960—1980 
—, elaborată de intreg colectivul redacţional, 
celelalte intervale de timp investigate consti- 
tuie rolul muncii indelungate și precis depar- 
tajate a unuia sau a altuia dintre semnatari) 
şi de acces ia surse (există firesc, ani de virf, 
ca, de pildă, cei ai „Marelui Mut“ şi ani mai 
săraci in consemnări, ca, de exemplu, etapa 
cuprinsă între. 1940 şi 1944), peste tot se 
poate percepe un benefic și general efort de 
a spune cît mai mult în cit mai puţine rinduri. 

Evidenta probitate ştiinţifică a lucrării este 
confirmată însă nu numai de o implicită fer- 
voare documentară, ci şi de „colaborarea“ 
masivă a unor condeie de prestigiu. Pentru 
că — particularitatea foarte meritorie a pre- 
zentei „mici enciclopedii a cinematografului 
universal" — aproape fiecare peliculă comen- 
tată beneficiază de unul sau mai multe citate 
extrase din scrierile unor teoreticieni, critici, 
istorici ori realizatori de film străini și români, 
selecţiile operate dovedind, îndeobște, inspi- 
raţie, claritate, competență. Apelind in per- 
manenţă la sprijinul unor Mitry, Aristarco, 
Kracauer, Moussinac, Rotha, Cantacuzino, 
Suchianu, la construcţiile solid edificate ale 
unor estetici validate de timp „Secolul cine- 
matografului” nu se înfățișează, nici pe de- 
parte, ca o carte de pură compilaţie. Dimpo- 
trivă, voinţa celor ce au aicătuit-o de a-și 
afirma propriile puncte de vedere, propriile 
opţiuni și clasamente valorice se remarcă or- 
golios prin multe și pe deplin acceptabile 
„subiectivităţi“, dintre care reținem un loc în- 
tli al preferințelor absolute, numit Întoleranţă, 
precum și atenţia prioritară acordată operelor 
marilor personalităţi ale artei a şaptea, în 
frunte cu Eisenstein, Chaplin și Griffith. 

Un sfert din totalul paginilor (procent cu 
mult mai ridicat decit în alte lucrări de profil 
publicate aiurea) î ocupă „indicii“ (de filme 
şi de persoane). Volumul de muncă investit 
în alcătuirea acestor extrem de importante 
capitole destinate a „aduce un plus de infor- 
maţie” și a oferi, totodată, o „obigatorie 
cheie” pentru clarificarea operativă asupra 
diferitelor pasaje din interior, — este imens. 
Au fost astfel indexate peste 5000 de titluri 
de filme şi peste 2000 de nume de persoane, 
ana, delicată și plină de De 
aceea, nu este de mirare că unele din slăbi- 
ciunile cărții (dar unde se Ars oas i lume 
un dicționar de cinema lect?) să-și gă- 
sească sălașul tocmai aci. 

Întrucit „Secolul cinematografului“ nu este 
doar o „mică enciclopedie a cinematogratiei 
universale“ ci și o „istorie in date“ a ecranu- 
lui autohton, ne afectează poate puţin ab- 
sența din indicele de persoane a unor vedete, 
precum Jean Louis Barrault, Annie Girardot, 
Anthony Quinn, Jack Lemmon, Peter O'To- 
ole, Gregory Peck. Mai cu seamă că majori- 
tatea acestor „absenţi” sint prezenţi, într-un 
fel sau altul, în cuprinsul unora dintre generi- 
cele filmelor comentate. De ce n-au efi- 
ciat şi ei (ca alțı actori de calibre egale sau 
chiar inferioare) de scurte "prezentări biofil- 


Solas, cu dramele lui social-umane (Lucia, 
Cecilia, Amada), proiectate intr-un decor ba- 
roc ce-şi are esenţa în luxurianţa și dramatis- 
mul geografiei locului; poate este de ajuns să 
amintim natura contorsionată, vegetaţia inva- 
dantă din Cecilia lui Solas sau din Văduva lui 
Montiei de Miguel Littin. 

Crincena dramă a răzbunării nesăbuite din 
filmul tui Jorge Ali Triana se petrece în pei- 
sajul cailcinat de soare al unui sat columbian, 
Agresivi sau mai pașnici, bărbaţii modestei 
așezări umane sint fie actori, fie spectatori ai 
unui „teatru insingerat” ce nu cunoaşte decit 

destinului inexorabil. 

ins cindva să ucidă, Juan Sayago, după 
ani lungi trăiţi în închisoare, nu-și poate lua 
viața de la capăt, fiind din nou prins în lațul 
setei de razbunare. Fiii celui care i-a minat 


(Destin tragi > Jorge Ali Triana) 


mografice care le-ar fi permis accesul la 
„Obligatoria cheie”, reprezintă, probabil, o 
chestiune de spațiu tipografic sau de pură 
opțiune redacțională. Atari omisiuni sînt 
cumva acceptabile în contextul unei supraa- 
bundențe a materialului deşi nu tocmai expli- 
cabile în condiţiile consemnării, în același 
toc, a unor personaje de o însemnătate cine- 
matografică considerabii mai scăzută, ba 
uneori chiar minora 

in cazul filmului românesc, lucrurile se pre- 
Zinta insa oarecum diferit şi lacunele — atitea 
cite sint — dobindesc alte dimensiuni. lar o 
pledoarie „pro domo“ nu trebuie să consti- 
tuie nicidecum o jenă, ci doar o obligaţie 
asumată nu o singură dată, inclusiv în carțile 
de cinema semnate de unul din coordonatorii 
lucrării (a se vedea în acest sens, atit de uti- 
lul, încă și azi. „Dicţionarul cinematografic“ 
publicat în 1974 de Editura Meridiane). Igno- 
rind absenţele (destul de numeroase şi inde- 
osebi actoricești, dar nu numai) de la indi- 
cele de persoane ale unor cineaști români 
posesori ai unor impozante filmografii, lăsînd 
definitiv la o parte orice posibila referire la 
ultima pătrime a lucrării, ne vom opri o clipă 
asupra unor amănunte care, credem, nu s-ar 
fi cuvenit să lipsească din cuprinsul propriu- 
zis al volumului. Nu s-ar fi cuvenit, deci, să 
lipsească menţiunea că Ciuleandra (1930) 
este primul film sonor în care se vorbeşte ro- 
mâneşte (mai cu seamă că cele dintii produc- 
ţii sonore ale multor cinematogratii străine 
sint trecute în revistă cu conșştiinciozitate). 
Poate că și Maiorul Mura (lon Timuș, 1928) 
şi-ar fi avut locul său, în contextul în care au 
fost reținute Lia și Povara (Jean Mihail, 1927 
și 1928). În orice caz, ni se pare că Directorul 
nostru (Jean Georgescu, 1955), ca şi a 
nu iartă (Manole Marcus, lulian Mihu, 1959), 
inexistente și ele, nu mai au nevoie de nici o 
recomandare pentru a figura în orice istorie, 
indiferent de dimensiuni și factură. De ase- 
menea, s-a trecut, credem, prea uşor peste 
distincţiile obținute de filme româneşti la 
unele festivaluri cinematografice internaţio- 
nale importante: Jean Georgescu și Victor 
iliu, premiul pentru scenariu regizoral ia În 
sat ia noi (1951) — cea dinții recompensă cu- 
cerită peste hotare de către filmul nostru de 
ficțiune; irina Petrescu, premiul de interpre- 
tare feminină pentru Răutăciosul adolescent 
(Moscova, 1969), Anda Onesa, idem pentru 
Dulos Anastasia trecea (Karlovy Vary 1980). În 
„addendă“, structurată cu precadere pe „pre- 
mii“, nu figurează, iarăși, unele din marile 
premii ale ACIN: în anii 1983, 1986 și 1987. 
Ca și o scurtă evocare sau măcar o simplă 
mențiune a numelui remarcabilului documen- 
tarist care a fost Slavomir Popovici. 

„Secolul cinematografului“ constituie o 

apariție editoriată de excepţie in peisajul càr- 
tii noastre de film, o aparitie îndelungat aș- 
teptata, in masura a umple multe goluri. Epu- 
izată rapid, această primă „mică enciclopedie 
a cinematogratului universal“ tipărită în 
România va beneficia, nu ne îndoim — este 
în rostul firesc al oricărui dicționar — de o 
necesară reeditare, în care neimplinirile pre- 
zente (puţine în fond, comparativ cu meritele 
de necontestat ale volumului) își vor afia de- 
sigur, o lesnicioasă remediere. 


Oiteea VASILESCU 


odinioară fa crimă, legatarii unui testament 
moral absurd, refac cercul provocărilor niar 
Citoare, prelungesc, peste generații, istori 
jocului cu moartea. Cortina nu va câdea decit 
în momentul în care protagonistul va î 

că toată acea revărsare de ură ancestrală nu 
va putea fi stăvilită decit prin propria sa su- 
punere. Un duel ce se dorea răzbunător va fi 
transformat într-un ritual al morţii consimţite: 
o armă aruncată, o siluetă în alb ce se inde- 
părtează, ştiind că impuşcătura va veni pe la 
spate, mintuind comunitatea de nesațul vindi- 
cativ. În paroximul psihologic întreținut cu o 
ritmicitate voit teatrală, justificată cinemato- ` 
grafic de ul cu predispoziţii 


 dramatizante al eroilor, apariţia personajelor 


feminine, răbdătoare și cumpătate, poten- 
țează in chip subtil tragedia. 

Statutul tor nu este oarecare: una este vă- 
duva, eroină atit de prezentă în universul his- 
panic, cealaltă este logodnica. Prima, numai 
bocet împietrit, trăiește în trecut, a doua — 
numai speranţă fragilă, trăieşte în viitor. Pre- 
zentul este, din nesăbuinţă, asimilat acelui 
„timp pentru a muri“ și, dacă nu îndrăznesc 
poe mult, cred că fiimul acestui cineast ce 

a era atenţiei noastre, care a ciștigat 
tauri tivaturilor de la Havana'şi Rio de Ja- 
neiro, are și semnificaţia unei polemici cu se- 
ducţia unei mitologii a forței oarbe. Dacă nu- 
mele regizorului și al interpretului principal 
(Gustavo Angarita) sint noi, alte nume de pe 
generic ne evocă mai vechi cunoștințe: com- 
pozitorul Leo Brouwer, colaboratorul lui 
Humberto Solas Amada), actorul 
Reynaldo Miravales în a cărui filmografie re- 
găsim multe dintre titlurile creaţiitor lui Gui- 
terrez Alea și Miguel Littin:Douăsprezece 
scaune, lorii, Recursul la me- 
îodă Väduva lui Montiel. 


Magda MIHĂILESCU 


Destin ție a studiourilor cubaneze. 
: Gabriel! Garcia Márquez, în cola- 
borare cu Carlos Fuentes. z Jorge Ali Triana 

imaginea: Mario Garcia Joya. : Gustavo Angarita 
Maria Eugenia Dávila, Sebastian Ospina, Jorge Em 
ho Salazar. 


Ele vorbesc despre mine 


(Urmare din pag. 24) 


aceasta mai e nevoie de ceva. Sint totuși de 
acord că extragem din viaţă elemente care 
ajută personajelor noastre din film. Am fost 
solicitat de colega mea de institut, Doina 
Stoian, să joc un muncitor constructor în fil- 
mul ei de examen (imaginea lonuţ Teianu) 
În zece minute, fără cuvinte, trebuia creat un 
univers, un personaj nuanţat mimic, gestuai, 
actanţial. Nu aș fi reuşit, dacă nu aș fi stat o 
vreme printre muncitorii șantierului unde fit- 
mam. De la ei am învăţat nu numai cum pun 
cărămidă peste cărămidă, ci mai ales cum 
Zimbesc, cum ţin ţigara in gură, cum urmă- 
resc din priviri zidurile care cad şi cele care 
se înalță. Din asemenea lucruri simple dai 
viață personajului. Ele aparțin universului de 
care aparține el. Cred că este foarte impor- 
tant sa ştu sa-ţ: implici personajul în lumea 
pe care filmul o creează! Personajul vine din 
interiorul filmului către tine şi trebuie sà- im- 
brăţişezi cu dragoste, împrumutindu-i trupul 
tău și hainele tale și, de ce nu, visele tale. în 
fiim nu eşti tu ci EI. 

Din același adevăr, dar pe alte coordonate, 
poți crea un personaj ca Petrică din Zimbet 
de soare. jocul, setea de aventură, nevoia de 
bucurie, totul pus pe note muzicale, îți dau 
posibilitatea eliberării ludice în haz şi voie 
“bună. Petrică nu visează, el trăiește cu pa- 
siune întimplările minunate ale imaginaţiei, 
cintă, dansează, iubește, urăște, pierde, in- 
vinge și peste toate, el este mai bun ca noi 
cu un vis, mai optimist Cu o poveste, mai no- 
bil cu o dragoste. Unui asemenea personaj îi 
dăruiești intotdeauna freamătul jocului, bucu- 
ria copilăriei care este și va fi mereu în tine, 
oricind şi oriunde. 

Tudor și Livia se iubesc. Nu știu să și-o 
spună clar şi răspicat. Se complică și nu înțe- 
leg. Păstrează-mă doar pentru tine este po- 
vestea acestei neintelegeri. Tudor, personajul 
meu, nu a învăţat să vadă faţa nevăzută a lu- 
mii. Gelozia lui se naște din labilitate. Înţele- 

ind ceva din întimplările care i s-au opus, în 
inal dă friu liber, iubirii. Filmul, deși trecut 
cam neobservat din cauza lipsei de greutate 
a scenariului, avea, (e drept, doar uneori) fio- 
rul ciocnirii dintre cele două personaje prin- 
cipale. Cu măiestrie pui de operatorul Ga- 
briel Cobasnian (care făcea în unele cadre 
adevărate exerciţii de stil), am încercat, im- 
preună cu Catrinel Dumitrescu, să nuanțâm 
acele trăsături ale personajelor, care în opo- 
ziţia lor să ducă la conflict. Tudor o iubește, 
o urmăreşte pe Livia, dar e comic dacă nu ri- 
dicol. Tudor o iubeşte, deci o cere in căsăto- 
rie, dar e nervos şi nehotărit și cuvintele lui 
sună artificial. Tudor o iubește, dar nu o mai 
cere în căsătorie, ci ii spune o poveste 
într-un caste! imaginar și devine tandru și po- 
etic. Fiecare din aceste nuanţe trebuie cons- 
truite astfel ca din succesiunea lor să se 
nască bogăţia personajului, suportul acțiuni- 
lor sale. Asta înseamnă căutare, căutare, cău- 
tare. 

Tocmai de aceea, poate, toți actorii îşi iu- 
besc personajele. Eu mă așez în spatele a lor 
mele, așa cum le-am putut da viaţă pe ecran 
şi aştept să vorbească ele pentru mine. 


din unghiul actorului 


F ugit irreparabie tempus” — au avertizat, 
generos, învățații latini. Îmi place să cred ca 
dictonul se adresa în primul rind artiștilor, 
creatorilor de frumos întru memorizarea pre- 
zentului. Într-adevăr, timpul trece in egală 
măsură peste oameni și lucruri şi numai 
opera de artă autentică este susceptibilă să 
depăşească granița momentului și a locului 
în care s-a născut și să rămînă o mărturie vie 
a unui adevâr general uman. Desigur, acele 
opere peste care timpul pare că n-a trecut, 
sint capodoperele. 

istoria cinematografiei — pornind, cronolo- 
gic. in 1916, semnată de D.W. Grit- 
ith, amintind numai scurt-metrajele lui Cha- 
plin din anii 1916, 1917, 1918 sau 
de Erich von Stroheim (1924), pină la „8 V7 
de Fellini (1963) sau Ultimul împărat (1987) 
al iui Bertolucci — este plină de date memo- 
rabile, titluri și nume sonore care au reuşi 
suprema periormanță de a invinge timpul — 
duşman necruţător. Numai că nu toate S- 


Zece negri 


mititei 


7 — cui să i se fi intimplat una ca asta? 
— e de spus că invitaţii unui milionar excen- 


Longevitatea marii maestre a 


Agatha Christie: 


fără şanse Fed nor crime morale scăpate 
r legii. 

Dintr-un s — un fel de jurnal vorbit 

al faptelor comise, adunate cu pasiune de 

, — râsună o voce de stentor care 

demască și acuză. Firesc, oaspeţii se dezvi- 

novăţesc, căutind scuze în ordinea sau de- 

zordinea mediului social, preocupaţi să afi- 


expresie folosite) îşi selectează şi apropie pu- 
blicul care i se potrivește. 

Spuneam că cele mai multe filme sint obis- 
nuite, „filme de toată ziua“, realizatorii lor nu 
numai că nu aspiră la capodoperă, dar nic: 
nu par a-şi pune mari întrebări sau probleme 
În această categorie se aliniază și Domnul - 


„film al regizorului francez J. P. Le Chanois 


După Cazul doctorului Laurent (1956). Mi- 
zerabilii (1957), Le Chanois oferă, în anui 
1964, un film oarecare. Punind în centru 
atenției dramoieta doamnelor din lumea buna 
care nu au altă soluție, vai. de-a scăpa de 
plictiseală deci să-și înșele soți suprasoic- 
taţi în afaceri cu mai puţin ocupati lor subat- 
terni sau prieteni ṣi, profitind de un grup de 
actori — altminteri buni prolesormşt — care 


bânwesc de o îmbâtrinire pre- 
însă — deşi mai are ceva haz 


șeze o demnitate lustruită care, pină la un 
punct, li se asorteaza. Numai că, treptat, re- 
sorturile interioare se prăbușesc, criza e vizi- 
bilă, panica, suspiciunea trădează dedesub- 
turi necurate, oaspeții se conving că au por- 
nit pe un drum fără întoarcere. 

Cei care cunoaște stilul celebrei autoare. 
savoarea lui unică, poate considera cel puţin 
cutezător proiectul unei noi ecranizări dupa 
încă vreo trei existente în filmoteci. Mai intii, 
pentru că, anticipind intimplările, mai toate, îi 
vor găsi pregătit. Apoi, pentru că oricit de fi 
del firului narativ şi capcanelor lui, filmul rå- 
mine, prin forța lucrurilor, în umbra cărții, la 
apreciabilă distanţă de pirueteie de logică, de 
ambiguitatea, de şocul şi de rafinamentul psi- 
hoiogic al sancţiunilor apiicate. - 

Cine gindește astfel s-ar putea să nu fie 
prea departe de adevăr, tot așa cum nici regi- 
zorul sovietic Stanisłav Govoruhin nu a fost 
străin de atuurile și de handicapul tentativei. 
in mare măsură rezolvarea (compensaţia?) 
stă în vizual. Pitorescul, transparența, crista- 
lul pur al imaginii vorbesc despre virtuozita- 
tea operatorului Ghennadi Engstriom. E ales 
spre demonstraţie, un tărim izolat înconjurat 
numai de ape, de o frumusețe atit de nepă- 
minteană, incit chiar să mori şi tot nu-ți pasă! 
În eleganța sobră a interioarelor evoluează 
siluete-sabie, adică suple și elastice, ale unor 
angio-saxoni pur singe care posedă la per- 
tecţie... idiomul slav și coloratura comporta- 
mentală a damnaţilor de aceeași sorginte. Se 
zbat întru chin și căinţă citiva obsedaţi de vi- 
novâăţia îndelung tăinuită, pe care regizorul 
transferă un accent special. Din distribuție, 
citeva „nume de renume“ revin în memoria 
spectatorilor pentru ante nu de mult 
aplaudate: Alexandr Kaidanovski (Jucătorul, 
Călăuza) Mihai! Gluzski (Azilul de noapte, 
Sonata Kreutzer) Aleksei Jarkov sau Tatiana 
Drubici (lartă-mă, Descendenta directa, Fur- 
tuni de vară) aici actrița cu cea mai gene- 
roasă prezență şi participare. 

Dincolo de imvelişul policolor, de interven- 
tia elocventă a interpreţilor în plasma situa- 
tiei, în ambianța neliniștitoare, abii sugerată, 
te retrospecțiile care impart timpul în trecu- 
tul şi prezentul remușcărilor, Govoruhin a 
căutat, nu cred să mi se pară, o temă fertilă, 
de concepție mereu actuală: aceea a vectoru- 
lui etic care ordonează destinele. 


Julieta ȚINTEA 


Zece negri mititei a studiourilor sovie- 
tce. Scenariul și regia: Stanislav Govoruhin. Imagi- 
nea: Ghennadi Engstriom. Cu: Vladimir Zeldin. Ta- 
tiana Drubici, Aleksandr Kaidanovski, Aleksei Jar- 
kov, Anatoli Romașin. Mihail Gluzski, Liudmila Mak- 
sakova, 


veșnic tinăra, nu?! — ci de subțirimea țesata- 
ne pasaria unde numai quiproquo-ul 
este insuficient și nu suplinește îndeajuns 
previzibila evoluţie logică și psihologică a 
conflictului, Domnul — și implicit di. JP. Le 
Chanois — râmin profund îndatoraţi persona- 
puneri here marelui Jean Gabin. Fărâ 

a, fă ia lui în care volupta- 
tea jocului este notă dominantă, filmul ar fi 


F.. atrăgător, plin de supiețe și vi- 
goare, privirea pasională, vocea superbă, ad- 
mirabi! timbrată, şlagărele sensibil interpre- 
tate, expresivitatea scenică au făcut din Karei 
Gott o vedetă apreciată de marele public nu 
numai din Cehoslovacia, dar și din multe alte 
țări. Aflăm din filmul ce-i este dedicat (reali- 
zatori Jiri Janousek şi Alois Fisarek) că cei 
25 de ani de carieră ai cintăreţului sint incu- 
nunaţi cu trei premii la Cannes, trei discuri 
de aur, unul de argint. numeroase distincţii 
naţionale și internaționale. Pelicula (probabil 
la origine gindită pentru televiziune) nu este, 
cum te aștepți, un musical, un pretext pentru 
a tece in revistă cintecele lansate de inter- 
pret. Ele sint laitmotivul din portretul unui 
star, un lung interviu decupat în cadre scurte, 
alert montate, în care predomină prim planu- 
rile și planurile apropiate. Confesiunile lui 
Karei Gott insoțesce din off aparatul de fil- 
mat care îl urmărește acasă, pe platourile te- 
Yeviziunii, în studiourile radioului, în compa- 
nia compozitorilor, a impresarilor, fotografilor 
si reporterilor, în turneele triumiătoare din 
Japonia. U.R.S.S.. Austria, S.U.A. Prin acest 
mozaic de imagini, fotografii, frinturi de re- 
plici şi de muzică, autorii ne transmit şi ceva 
din alchimia succesului său arţtisitc. 

În scurtele fragmente din show-uri, Karel 
Gott se prezintă strălucitor. remarci că a știut 
să asimileze creator modele din muzica 
ușoară, adaptindu-le personalităţii sale care 
se caracterizează prin eleganţă, distincţie in 
ţinuta scenică, patos în interpretare. 

Trecem și dincolo de lumina retiectoarelor, 
de agitația sălilor de concerte, de adoraţia fa- 


Un film obișnuit 
devenit „de neuitat” 
datorită lui Gabin. 

Pierre le Chanois; 
Gaby Morlay) 


de Jean 
cu 


intrat demult într-o binemeritată uitare. Totu- 
şi Domnul are și o calitate esenţială: amin- 
tește de marile filme ale inegalabilului Jean 
Gabin, trezind indreptăţite nostalgii după Hu- 
zia cea ară French eră Oameni fără 
Hi, Mizerabiiii... 


Mariana CERCEL 


Romanticul tenor 


nilor și căldura aplauzeior. Karel Gott se con- 
sideră un „tenor romantic”. Descoperim că 
straniile tablouri în manieră expresionistă din 
locuința sa sint pictate de ei în perioadele 
cind doctorul nu i-a dat voie să cinte. În bi- 
biiotecă, printre premii, trofee, albume de 
artă plastică, zărim și poza fiicei sale, o fetiță 
biondă, incintătoare. Eroul are nostalgia co- 
pilăriei și a tinereții cînd avea doar un cos- 
tum pentru scenă şi se împărțea cu greu între 
munca la uzină și muzica uşoară. m are 
de toate, dar constată că nu are timp sufi- 
cient să se bucure, simțindu-se uneori ca , 
mașină pe banda rulantă a spectacolelor“. 
impresia generală a acestei incursiuni bio- 
grafice este tonică şi optimistă. Şi asta dato- 
rită celor citeva certitudini din viața cintărețu- 
lui, în principal marea sa dragoste pentru 
muzică și pentru publicul sáu. Ştie că a reușit 
mai ales datorită unor oameni entuziaști şi 
generoși care au crezut în el, de aceea 
acordă întotdeauna sprijin colegilor săi mai 
tineri: „pentru a încheia astfel un ciciur 
Farmecul şi inteligența interlocutorului, 
ofesionalismul realizatorilor au tăcut din 
ografia popularului cintăreț un moment de 
cinema instructiv şi agreabil. 


Ludmila PATLANJOGLU 


iza principai: interpretul de muzică ușoară Karei 


21 


lotul a început de la culoarea 


chiloi (Liz Taylor) 


U prim dat favořabíl. pentru ca Liz Taylor” 


să devină un star a fost fizicul ei. Puţini på- 
rinți au fericirea să aibă un copil frumos la 
toate virstele. Fetiţa frumușică și vioai. a de 
venit o adolescentă dulce, apoi o ingenua 
frumoasă, brună cu ochi strălucitori, voaiaţi 
din cind în cind de o undă de melancolie. 
Dar, ca şi cum o ursitoare neinvitată ar fi ți- 
nut morțiş să se răzbune, sub acest înveliș 
constant fermecător s-a ascuns o sănătate 
şubredă. Depresiuni nervoase, citeva boli 
grave și operaţii foarte grele, tot felul de tra- 
tamente (inclusiv de slăbire) au oprit-o me- 
reu în loc. Că a reușit mereu să continue asta 
e o altă poveste. Sau un alt dat; incrincena- 
rea cu care părinţii, care o voiau neapărat ac- 
triță, au împins-o pe acest drum, încrincenare 
moștenită de fiica lor care nu s-a lăsat nicio- 
dată învinsă de diagnosticele medicale. 


Datelor psihice favorabile li s-au adăugat 
cele obținute prin educaţie. Aţi observat, in- 
diferent în ce film aţi văzut-o pe Liz, cum își 
ține capul, cum se așează, cum își foloseşte 
mîinile și picioarele? Perfecta educaţie de sa- 
+ lon îi conferă o lipsă de naturalețe izbitoare 

în primele sale filme (Lassie se intoarce aca- 
să s-a văzut de curind la Cinematecă), unde 
nu este propriu-zis o fetiță, ci o domnişoară 
în miniatură. Cu anii, senzaţia de artificial s-a 
atenuat, dar dacă vă mai amintiţi de Liz în 
Gigantul sau în Pisica pe acoperișul fierbinte 
întotdeauna personajul ei avea un aer de su- 
perioritate asupra celorlalți, din cauza osten- 
tației bunelor sale maniere. În vecinătatea ei, 
ceilalţi erau neciopliţi, dacă nu chiar vulgari. 
Ea era modelul. 


Frumoasă, întotdeauna pusă la punct, mo- 
del de comportare, cum să nu ciștige inima 
publicului? Desigur, Elizabeth Taylor a avut 
norocul să se afirme într-o perioadă cînd bu- 


portrete indirecte 


nele maniere și aspectul ingrijit erau încă la 


preț, astfel că personajele. sale reprezentau: 


aspiraţia secretă a milioane de femei ce ar fi 
vrut să arate şi să se comporte ca ea. 
dacă nu ele, măcar copiii lor. Remarcată i 
țial pentru că a jucat în filme de succes, 
devenit pe nesimţite însăși marca succesului. 
lar după moartea lui. Marilyn Monroe, în 
1962, a rămas multă vreme stăpina absolută a 
popularității şi a încasărilor. Data coincide, 
de altfel, cu superproducţia Cleopatra care o 
consfințea drept star.. Un star-adult, după ce 
fusese un star-copil. O performanţă rar întil- 
nită în istoria cinematografului. Să nu credeţi 
însă că această evoluție a fost atit de lină 
precum pare. Răzbunarea ursitoarei a fost pe 
măsura succesului: un incredibil cumul de 
eșecuri în viaţa ei particulară. Inventar pe 
scurt: la 18 ani se mărită cu Conrad Hilton 
(cel cu rețeaua de hoteluri de lux). Mariajul 
durează 8 luni!. Al doilea soț, actorul britanic 
Michael Wilding, e cu 20 de ani mai mare ca 
ea. Căsătorie cu Mike Todd, magnat al cine- 
matografiei americane. Acesta moare într-un 
accident de avion. Foarte scurtă văduvie. Ed- 
die Fisher cîntăreţ şi actor devine al patrulea 
soţ al ei. idila cu Richard Burton, înfiripată 
pe platourile superproducţiei Cleopatra se 
sfirşește... printr-o căsătorie. Urmează ani de 
despărțiri şi împăcări zgomotoase, între di- 
vorţurile, dar şi recăsătoririle cu Burton inter- 
venind alte mariaje făcute și desfăcute... re- 
cunosc că le-am pierdut socoteala. Vorba e 
că această viaţă... să-i zicem tumultoasă, a 
adus-o mereu pe Liz în atenţia publicului 
avid de cancanuri. Îndeosebi furtunoasa că- 
sătorie cu Richard Burton (adevărat serial), a 
dat multă piine de mincat gazetarilor. Ce să-i 
faci, e şi aceasta o componentă (neobligato- 
rie) a statutului de star... 

Dar este Elizabeth Taylor și o actriță? Aici, 
părerile sînt categoric împărţite. Există. regi- 
zori de teatru (caci a jucat şi în teatru) care o 


ridică în slăvi pentru căldura sufleteasca pe . 


care o degajă, cucerind deopotrivă spectato- 


rii şi partenerii, pentru care era un adevărat ' 


stimulent, Oare? Cum se explică atunci fap- 
tul că alături de ea, Burton a jucat intotde- 
auna sub nivelul său? Există regizori de film 
care mărturisesc ce greu le-a fost să lucreze 
cu această persoană istă, tiranică, plină 
de hachițe, neinteresată decit de onorariu... 
Dacă examinăm rolurile pentru care a luat 
Oscarul de interpretare — din Butterfield 8 
(1960) şi Cine se teme de a Woolf? 
(1966) — adică o prostituată — în primul, și o 
soție înăcrită de faptul că n-a putut avea co- 
pii — în al doilea, dacă ne amintim în ce 
filme ne-a plăcut fără rezerve Elizabeth Tay- 
lor — Îmbiinzirea scorpiei şi Maliţie în țara 
minunilor (ultimul la tv) ne dăm seama însă 
că această femeie a reuşit să convingă juriul 
premiilor Oscar și respectiv pe noi, simplii 
muritori, doar atunci cînd a făcut roluri de 
compoziţie. Deci actriță este. Numai că pen- 
tru a ne-o demonstra i-au fost necesari nişte 
ani de maturizare, niște (rare) clipe de des- 
prindere, nu de lupta cu boala, ci de obsesia 
imaginii sale publice şi de obsesia banului. Şi 
atunci cit la sută a fost predestinare pentru 
cinema cit la sută voință de autodepăşire? 
Dacă ar exista, dinainte scrisă, o fişă pentru 
tiecare, atunci mai degrabă se poate spune 
că destinul celei mai celebre dintre Taylor-i 
a fost ca ea să fie ultimul star Cu toată înal- 
tarea și mizeria pe care noţiunea le presu- 
pune. 


Aura PURAN 


L. Festivalul de la Cannes din 1987, Paul 
Newman, trecut de partea cealaltă a aparatu- 
lui de filmat, prezenta publicului şi specialiş- 


“tilor adunaţi pe „coasta“ o „senzaţională Me- 
najerie 


de sticlă interpretată de o tot atit de 
senzaţională Jeanne Woodward". Era o ul- 
timă peliculă realizată după piesele lui 
Tennessee Willimas a cărui operă incitase în 


„mod constant, începînd cu anii’ 50, atenţia 


producătorilor. Regizori importanţi, dintre 
care cităm nume ca John Huston, Elia Kazan, 
Gienville, Losey sau Lumet au contribuit prin 
ecranizări memorabile la răspindirea faimei 
dramaturgului american. Care, la rindul lui, a 
prilejuit roluri pe măsura unor mari talente 
atiate la început de carieră. Un Richard Bur- 


£ ton în Noaptea iquanei, Laurence Harvey și 


Geraldine Page în Vară și Fum, aceeași re- 
marcabilă actriță de teatru Geraldine Page şi 
tinărul Paul Newman în Dulcea pasăre a tine- 
reţii. Exemplele ar putea continua. Dar vrem 
să zăbovim puţin tocmai aici pentru a pune 
în ecuaţie straniul joc al întimplărilor petre- 
cute pe scenă/ ecran, dar și în viața cea de 
toate zilele. Amănunte nu lipsite de semnifi- 
caţie pentru destinul — dramatic de atitea ori 


„— al relaţiei dintre ficţiune (filmică, să-i spu- 


nem) și cea existenţială (socială, artistică). 
Faptele ar fi următoarele. 


Paul Newman, un actor cunoscut din nu- 
meroase filme, multe de mare răsunet apre- 
ciat de critică și iubit de public, candidat — 
cu şanse mari — şi foarte aproape de victorie 
de nu mai puţin de șase ori, obţine rivnitul 
Oscar abia în 1987! La 62 de ani, în filmul lui 
Martin Scorsese The color ot Money (Culoa- 
rea banilor). Eternul învins s-a prevalat de 
„privilegiul meu constituţional de a nu. fi pre- 
zent în această seară.“ A fost să fie tocmai 

izat“ ceea ce actorul ob- 
carieră: succes, recunoaş- 
lorie. La rîndul ei, Geraldine 
Page cunoscută la noi din Vară şi fum şi Dul- 
cea pasăre a obține Oscarul pentru 
interpretare feminină abia la apus de carieră, 


atunci cînd s-a , 
ținuse într-o lu 
tere publică, 


în 1986, la 61 de ani, după alte 7 (şapte!) în-. 


cercări nereuşite. Izbinda i-a fost asigurată 
de un rol încredinţat în filmul Călătorie senti- 
mentală (The Trip to Bountiful). Am putea 
zimbi şi da din cap afirmativ: mai bine mai 
tirziu decit niciodată. 

Dar, vorba unui prieten, care e legătura? 

Ar fi tocmai filmul realizat de Richard Bro- 
oks, Dulcea pasăre a unde cei doi 
premianţi tirzieinici sint protagonişti. Şi nu în 
roluri oarecari, ci cu ambiţii. artistice. Lupta 
este pe viaţă şi pe moarte pentru un locşor, 
cit de cit, sub soarele arzător al gloriei. Cum 
acțiunea se petrece în Sud întimplările se în- 
cing de-a binelea. Fiecare o știe pe a lui, de 
ce combatanții ar avea înțelegerea unul pen- 
tru celălalt? ce nu s-ar trișa, minţi, striga, 
amenința cu şantajul. Totul devine permis. 


` Eroina-actriţă, interpretată de Geraldine 


Page, este într-un moment de derută, nereu- 
şitele n-au ocolit-o, farmecele s-au mai uzat, 
a început să bea, se sufocă — la propriu — 
unde să se refugieze, ce să facă să scape de 


"ochii unei lumi neingăduitoare? Dar cum să 
fugi de tine însuţi? Mai ales dacă ești actriță 
la Hollywood. Și cu renume. nici nu-ţi mai 
aparţii, toţi îți dau tircoale, și cei buni şi cei 
răi, unii vor să ciştige ceva bani de pe urma 
ta, alţii-te invidiază şi încearcă să-ţi ia locul. 
Eroina Ariadna del Lago călătoreşte incog- 
nito sub un nume exotic precum prințesa 
Pazmezogiu. (Ne putem întreba de unde gus- 
tul pentru aceste fantezii onomastice?) În Vi- 
zita bătrinei doamne piesa lui Durrenmatt de- 
venită film, cu Ingrid Bergman, pe ultrabogă- 
taşa vizitatoare o cheamă Zachanassian ceea 
ce ne face să credem că un orient mirific 
constituie un reper şi o iluzie a bogăției din- 
colo de realitățile mult mai concrete. Şi deza- 
măgitoare totodată. Tinărul domn ce o înso- 
țeşte, Paul Newman, alias. Chance Wayne, 
este un oarecare fugit din urbea natală ca să 
prindă de picior norocul artei. Dar în afară de 
a fi prezent în chorus-ul din Oklahoma și pe 
frontul din Corea nu a reușit mare lucru. 
Într-un fel cei doi, „furioşi” se asemănă: bijbi- 
ind după fringhia salvatoare au nevoie unul 
de celălalt. iar dacă se sfişie se mint, se 
trădează. Canavaua dramatică se complica 
intră succesiv în scenă o iubită din adoles- 
cenţă, un tată milionar, rasist și bigot, terori- 
zind întregul ţinut, expresie tipică pentru o 
anume mentalitate rapace şi dictatorială. Pro- 
fesioniștii de la Hollywood — cum remarca 
un comentator de talia lui Allan Lewis — 
amestecă pentru un succes singur: sex, vio- 
tenţă, credințe şi ideologii. Politica e prezentă 
şi ea, cu brutalitatea, specificul locului și al 
epocii: bigotismul rasist cit şi cel ecleziastic 
— fățărnicie şi minciună sub veşmintul cu- 
cerniciei mimate — işi dau mina. Apar și ma- 
tuşica sentimentală și fratele răzbunător, iu 
bita din trecut și imposibilitatea de a rupe ba 
riera prejudecăţilor sociale. şi religioase. Nu 
există nici o ieșire, ca în majoritatea pieselor 
lui Tennessee Williams, apasă o anume fatali- 
tate căreia eroii nu i se pot sustrage. Inutil 
încearcă Chance Wayne să-şi răscumpere 
trecutul în care lașitatea, dar şi ambiția ali- 
mentată de resentimente, l-au făcut să calce 
peste propriile dorinţi. Faptele se întorc îm- 
potrivă, timpul are răbdare destulă, nimeni nu 
poate fi absolvit pină la capăt. Familia bossu- 
lui Finley se răzbună pe cel care a sfidat re- 
gulile jocului. Violenţa gestului depăşeşte ex: 
plicaţiile freudiene, vizind patologicul. Perfect 
credibilă, în condiţiile. unui Sud am&rican ra- 
sist şi conservator, unde viața unui simplu 
ọm nu preţuiește prea mult, bestialitatea ră- 
mine, nu de puţine ori, acoperită cu un văl 


„transparent de justificări „onorabile“. În acest 


loc sufocant tocmai celei care spera mai pu: 
țin îi suride viitorul: actrița, prințesă de oca- 
zie și călătoare de nievoie, e chemată din nou 
sub retlectoarele succesului. Ultimul ei film 
— aflăm dintr-o convorbire telefonică — i-a 
cucerit pe toți. Roata norocului se învirte 'în 
continuare. Chance alături de iubita lui, Hea- 
venly — alt nume asupra căruia se poate 
glosa — rămine să-și cicatrizeze rănile după 
un “război în care a pierdut toată lumea. 
coaie să spere la o compensație într-o nouă 
viaţă. 

Ceea ce se va produce abia după aproape 
trei decenii. 

Pină la urmă Dulcea pasăre a tinereţii se 
dovedește a fi fost de bun augur pentru doi 
dintre actorii interpreţi. Tramvaiul numit do- 
rinţă al premiilor Oscar a ajuns la capăt de li- 
nie încheindu-și cursa.‘ (Actrița și-a încheiat 
cursa vieţii. la scurt timp după această su- 
premă consacrare), 

Să mai spună cineva că viața nu e o scenă 
iar întimplările ei „ca-n filme“. Dovadă: se 
poate ciștiga chiar și atunci cînd se pierde. 
Cinematograful, arta în general ne-a hrănit 


„mereu această iluzie. 


Bedros HORASANGIAN 


intirziat cistigător 


cursa Oscarurilor 


(Paul Newman) 


sociologia gustului 


Anatomia 
unor succese 


RSR pudiicul tinår lua 
cu asalt cinematogralui _Scala”, menținind 
pe alișui acestuia, timp de mai multe săptă- 
mini, un fiim românesc, intitulat Fata mor- 


gana. 

Succesul de casă — contrastind in mod vi- 
zibil cu insuccesul de critică — stirea în 
mod legitim intrebarea: ce anume atrage, 
într-o asemenea măsură. spectatorul? Fata 


Morgana nu avea pe afiş nic mari vedete nici“ 


un regizor consacrat (ba chiar debutant!) nici 
efecte speciale nemamwăzute, nici intimplări 
senzaţionale care să justifice, prin ineditul 
lor, cozile din fața caselor de bilete, cozi la 
care o bună parte dintre sobcitanţi îşi poves- 
teau, comentind plini de incintare, secvențe 
întregi din filmul la care urmau să (reintre. 
Era o povestioară destul de simplă (ca să 
nu adăugâm chiar sufixul stă”) despre un ti- 
nereli superficial, plin de ei, ingrijorător de 
nepregătit pentru intrarea în viața La armată, 
eroul se impacă greu cu rigolile instituției, in- 
trind într-un conflict deciarat cu superiorul. 
Acesta, decis så- dea pe brazdă, devine pen- 
tru junele recrut chiar colacul peste pupăză, 
ce se adaugă la suferințele lui sentimentaie, 
apropo de fata „morgana” iniţial sedusă, apoi 
abandonată în mod condamnabil şi re-evalu- 
ată corespunzător, cu mintea românului cea 
de pe urmă, adică mai coaptă, pentru ca 
acum este sub bonetă soidățeasca 
Deliciul spectatorilor 3 făceau tocmai mo- 
mentele tragi-comice din cazarmă, în care 
caporalul bațos şi cu- desăvirşire regulamen 
tar îl muștruluiește ca la carte pe junele ne 
gativ în curs de pozitivizare. Printre „culcări 
„salturi înainte”, sau „consemnări” pline de 
învățăminte, tinărul se perpelește zadarnic. 
câutind soluţia prin care să reciștige increde- 
rea (şi nu numai...) a fetei „morgana“, care, 
activind acum pe la aviaţie (civilă, nu mili- 


. tară!) ca „stiuardiță”, ba apare, | ba dispare din 


raza lui vizuală, cu avionul, tu trenul, sau 
chiar pe jos, în timp ce el este strins legat, 
prin spiritul de datorie și conştiinciozitate 
proaspăt dobindite, de tancul pe care-l slu- 
jește. etc. etc... final deschis spre fericire. 

Spectatorii ieșeau din sală atit de încintaţi 
incit, odată cu reluarea proiecției, mulți din- 
tre ei își reluau locurile după principiul „alți 
bani, aceeași distracţie”. 

Alţi tineri, aceleași disponibilități — consta- 
tăm astăzi, cind tot la „Scala“, a făcut succes 
filmul cehoslovac Oricare tată iubeşte un 
bălat — trumușei și descurcăreţ, oriunde s-ar 
piin şi orice misiune de luptă ar avea de înde- 

init. 

Stagiul militar ar constitui deci, la prima 
vedere, numitorul comun al „box office“-ului 
de care se bucură, la interval de un deceniu, 
cele două filme. Numai că între timp armata 
s-a mai modernizat va avea de facut fața 
unor probe care mai de care mai spectacu- 
loase, parcă desprinse din urmăririle gen 
Mac Sennett, plus Rambo, din peripețiile 
unui „ofițer și gentleman” sau ale poliţiştilor 
de pe Beverly Hilis şi, ca să revenim pe plan 
autohton, ale unor Mârgelatu sau comisarul 
Miclovan. 

Deci, tinărul Kouba, întrunind în mod fer- 
cit calităţile unui super-erou, va da un recital 
de ingeniozitate. curaj şi farmec personal, iz- 
butind să treacă cu brio peste, printre sau pe 
sub C ser de obstacole ridicate in ca- 
lea lui. 

lar blonda (ca şi dragostea ei, de altfel) nu 
are nici în clin, nici în minecă cu cea a lui 
Forman de acum mai bine de 20 de ani. Ea 
este aici languroasă şi casnică, cu vagi ten- 
dințe spre ingrâşare şi. în plus, mai are şi „tă- 
ria opiniilor” în fața unui frate excesiv de se- 


taman comandantul soldatului Kouba pe 
care, vezi doamne, ù admiră din punct de ve- 
dere profesional (ba chiar ă şi rastaţă cind e 


E 
i 
îi 
la! 
Èg 
i 


rul stării civile). Soldatul nu mai are incotro 
şi trebuie să spună da”. trecînd astei def 
tiv sub comanda bionde trumtătoare 

lar, el, spectatorul tinâr — mereu disponibil 
la atari povești, râsuflă ușurat şi. dec. fericit 
şi se hotărăște — suveran pe gustul său — că 
mai merită să vadă o dată fimul. ba chiar de 
două, trei ori... 


Bogdan BURILEANU 


Comedianta 


F... despre lumea teatrului, ca și teatrul 
aducind în scenă „culisele“ cinematografului, 
sînt motive ce revin frecvent. Să nu amintesc 
decit pe, Bergman, filmind acel extraordinat 

(un traveling şi psihologic 
asupra mirajului „dublului”, fervoarea identifi- 
cării-instrăinării unei tinere actrițe) ori plon- 
jeul în mirifica ambianţă a unui teatru muzi- 
cal din AN That Jazz de Bob Fosse. Dar şi 
spectacolul despre fauna filmului (printre 
care cel jucat cu succes în teatrele noastre: 
Poveste din 

Scenă sau ecran, fascinația mediului artis- 
tic asupra spectatorului rămine constantă — 
cu anumite fluctuații cind e vorba de o bio- 
grafie celebră (cea mai câutată ca tip de 
spectacol) ori de un eseu psiho-filosotic de 
profunzimea celui iniţiat de marele cineast 
suedez. 

Comedianta poloneză e o biografie foarte 
oarecare a unei tinere actrițe sfirşindu-și 
scurta și neconciudenta ei carieră, în anoni- 
mat, ca atiţia slujitori fără noroc ai Thaliei. O 
provincială fugită de tirania unui tată care o 
urăște pentru că nu s-a născut băiat, atrasa 
de scenă, nu-și găseşte locul nici în specta- 
colele ieftine ale unui fe! de teatru-variete, 
nici in culisele cu intrigi. tranzacţii şi com- 
promisuri, pe care fata nu le acceptă. Drept 


care e îndepărtată din teatru pentru că retuză 
„jocul“, respectiv protecţia unui bătrin Me- 
cena ce finanța revista. Poveste veche, furni- 
zind atitea melodrame (mai prăfuite ori mai 
noi). Dar noul fiim polonez reuşeşte să capti- 
veze, in ciuda acestui gabarit depășit de ac- 
țiuni mult prea cunoşcute și mult prea dra- 
matice: ma fetei moare prematur, marcin- 
du-şi copila cu obsesia morţii; tatăl o alungă 
atunci cind ea refuză să se căsătorească cu 
prietenul din copilărie pe care nu-l iubeşte; 
bătrinul va stirşi într-un ospitiu, în timp ce fi- 
ica atrasă de scenă — nu şi de moravurile ei, 
cum spuneam, (moravuri de inceput de se- 
col) — cade victima sentimentală a unui se- 
ducâtor; pentru ca apoi, abandonată, aștep- 
tind un copil, disperată. să nu găsească alta 
soluție deci camera de hotel, scrisoarea de 


Colegiul de redacţie 


Ecaterina Oproiu 
r şef - 
Mircea Alexandrescu 


În caruselul culiselor 


adio, şi otrava. Ce-i mai iipseşte guignolului 
pentru a deveni „grand“? Epilogui cu știrea 
sinuciderii, ştire citită a doua zi, la o catenea, 
cu cinism, de câtre seducătorul câruia nimic 
nu-i tulbură hotărirea de a se casători cu 
„una cu bani”. * 

Într-un atare carusel epic-dramatic, cu lo- 
curi atit de comune, strălucește solitară, au- 
reolată de un mister al existenței sale inte- 
rioare susținute de liacăra credinței în arta 
adevărată, această frumoasă pură, dar nu ae- 
riană, înțelegind repede ce i se cere, dar ne- 
putind să joace jocul social, pe cit de atrasă 
e de celălalt joc, jocul teatral. O ardere și o 
vitalitate debordante, atunci cind se găsește 
— rareori — în elementul ei: respectiv în na- 
tură (lungile plimbări ale copilăriei filmate cu 
un abur de poezie, pic-nic-ul și ploaia sub 
care dansează, cu voluptate), ori pe scenă, 
cu toată frivolitatea repertoriului sau în cli- 
pele in care repetă singură, in odaie, ori 
apare să suțină anodinul rol, cu sacră con- 
vingere. Statuară și totuși fragilă, frumusețe, 
cind stranie, cind foarte sânâtoasă, exube- 
rantă, interpreta Malgorzata Pieczynska, una 
din speranțele devenite repede certitudini ale 
cinematografului polonez de astăzi, vibreaza, 
incintă, impresionează. Are o eleganță cu 
care reușește să purifice situaţiile cele mai ri- 
d'col-melodramatice care-ţi storc lacrimi 


Teatrul vazut de film ‘C 


înainte chiar de a-și fi consumat ideea (dacă 
există, din cind in cind, în intenția autorului) 
Aici, autorul principal e un scriitor cu nume 
de rezonanţă Wladysiaw Reymont — și poate 
că extinse pe sute de pagini, numeroasele si- 
tuaţii „melo“ din roman se mai temperau 
printr-o anume analiză a personajelor, a rela- 
țiilor din teatru denunţate cu sarcasm. Culese 
însă cu grijă şi înşirate de regizorul Jerzy 
Sztwiertnia (totodată autor al scenariului — 
adaptare) pe o aţă previzibilă pină la dezno- 
dămint, trăirile îşi pierd, ades, profunzimea, 
personajele par pioni într-un joc cu mișcări 
dinainte ştiute. Lipsa de surpriză epică a fil- 
mului e compensată de un permanent unghi 
subiectiv al relatării, ce măsoară tot mai febril 
şi fascinant distanțele dintre ideal și realitate, 
grandoare și decăderea „visului de artă” (mai 


Speranţe și conima 
pentru cinematografia noastră 
în teatrul ploieştean 


aproape de aria Toscâi decit de drama Ninei 
— pescăruş cehovian). Atracția scenei şi re- 
puisia culiselor creează filmului un plan se- 
cund captivant, cadre de o frumuseţe plastică 
deosebită, imagini emblematice pentru acest 
joc al sugestiei. Un operator, Andrzej Ramiau 
ce-ar merita pus în fruntea genericului, înain- 
tea autorului și a ecranizatorului-regizor. Ei 
se bizuie mult pe prim planuri şi za deta- 
liu de ambianţă, creind o atmosferă ică, 
o intimitate cu universul acestei făpturi 
aparte. O lampă ce aruncă o lumină capti- 
vantă țintuind, parcă, în odăița sărăcăcioasă, 
actrița ce-și repetă cu perseverență un rol 
inept (cu replici prea ostentative trimițind la 
situația ei precară materialo-sentimentală .); 
într-o vitrină o pălărie belle-poque de care 
fata se apropie ca vrăjită; o rochie ridicolă pe 
care i-o dăâruie o colegă mai virstnică (fosta 
vedetă a trupei, prea caricaturizată de fai- 
moasa Beata Tyszkiewicz;) o cină intimă de 
familie înregistrată de afară, cu nostalgie, de 
tinăra pribeagă. Operatorul îndreaptă atenţia 
spectatorului, odată cu cea a persoajului, 
spre elementele ades formale ale existenței 
care o atrag, copilărește, pe eroină. Să fie 
aceasta însâși intenția filosofică a unei bio- 
grafii — repet — modeste? Chiar și finalul, 
cu hotărîrea tragică a sinucigașei apare ca o 
iluminare, fulger intens în ochii fetei. Discret 
sugerat, gestul ultim, „taie“ ceva din abun- 
denta sentimentalitate adunată de-a lungul 
filmului. Sentimentalitate accentuată și de 
muzica lui Offenbach și Hârve preluată şi 


medianta) 


prelucrată de autorii peliculei. Cu un anume 
sarcasm — reuşit — e descrisă lumea rivalità- 
ților, invidiilor, intrigilor şi crizelor actrițelor. 
şi — foarte rarele îndoieli ale unor necaboti- 
mizaţi de mediu, cum e bâtrinul dramaturg ce 
va părăsi finalmente teatrul. O figură intere- 
santă, singura căreia tinăra îi acordă priete- 
nia și stima sa. 


drzej Ramiau. Cu: “4aigorzala Pieczyri: 
Tyszkiewicz, Marzena Trybala. Krzyszto! praz caca 
sk'. Wiadyslaw Kowalski. 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 le 


„Cititorii din străinatate se pot abona prio 
— sectorul 


port presă P.O. Box 12-201., telex TOUT 
ear: Bucureşti — Calea” Griviței nr 
64—66". 


Prëzentarea artistică și prezentarea. gralica 
toana Statie 


Tiparul executat lə 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteija — Bucuresti 


Popescu, 


Cum am devenit 
un licean model 


|, perioada recrutării" protagoniştilor pen- 
tru filmul Liceenii eu imi fáceam stagiul mih- 
tar la Craiova. Intimplarea a făcut ca și stu- 
denţii incorporabili de la I.A.T.C. să fie che 
maţi la probe. M-am prezentat şi eu,.mai mult 
din dorinţa de a veni la București (fie şi nu 
mai pentru o permisie de 48 de ore) decit de 
a da probe. Oricum, nu-mi acordam șanse 
prea mari de reuşită. Reintors în armată, în 
scurt timp am şi uitat de film. Numai că după 
citeva săptâmini primesc vestea că rolul prin- 
cipal, „Mihai”, îmi este încredințat chiar mie. 
inceputul filmărilor coincidea cu „lăsarea la 
vatră”, dar pină atunci mai erau vreo două 
luni și nu mai aveam răbdare. Am început să 
citesc scenariul și m-a apucat teama; perso- 
najul era un elev ambițios, cuminte, serios şi 
pe deasupra şi îndrăgostit lulea. Am recitit 
scenariul în speranţa că voi descoperi la Mi- 
hai şi părţi mai slabe mai „neprincipiale“, o 
înclinare spre pozne, spre ghidușii... Nimic.. 
Ce-i de facut? îmi ziceam. Eu nu am fost în 
liceu genul ăsta de elev, nici nu am pus vreo- 
dată flori în banca fetei pe care o iubeam (de 
fapt nici nu mai ştiu dacă iubeam pe vreuna). 

In fața nervozităţii mele evidente privi 
posibilitatea interpretării acestui personaj 
mama încerca să-mi dea sfaturi: „Nu-i nimic și 
ai să fii și tu odată cuminte măcar în film, iar 
dacă vei reuşi să te identifici cu Mihai, meri- 
tul tău va fi cu atit mai mare!“ 

Am fost înduioșat la auzul acestor cuvinte, 
dar mi-a trecut repede. Mă gindeam cå un 
băiat atit de serios şi atit de îndrăgostit nu va 
stirni decit ilaritate în rindul publicului spec- 
tator. Pe parcurs, însă, am început să mai re- 
nunt la ideile preconcepute şi să-mi indrà- 
gesc personajul. De ce să ridă lumea de un 
tînăr indrăgostit? Există oare cineva care să 
nu fi iubit măcar o dată? Nu prea cred. Sen- 
sibilitatea, tandreţea, timiditatea, farmecul lui 
Mihai, se aflau ascunse în adincul ființei 
mele, ca -şi defectele — dacă ar fi existat. 
Dar, din păcate, lipsa lor a scăzut personaju- 
lui, complexitatea, pentru că Eu sint Mihai. 
Eu devin Mihai. Dar nu vreau să teoretizez 
problema personajului în film sau în teatru. 
Am căutat înlăuntrul meu să descopăr datele 
acestui băiat, Am început filmările. Regizorul 
Nicolae Corjos nu intervenea decit atunci 
cind „scâpam hăţurile din mină“, cînd supra- 
licitam. Aceasta, poate, şi din dorinţa ca Mi- 
hai să nu fie un personaj dulceag. Nu-mi 
place deloc genul ăsta de personaje, pentru 
că nu au substanţă, nu sint credibile, eu in- 
cercam să fiu cit mai firesc, mai adevărat iri 
ce făceam. Acum, după doi ani și jumătate 
de la turnarea filmului, îmi dau, într-adevăr, 
seama de importanța acestui sentiment pro- 
fund uman al iubirii, care poate stimula sau 
afecta pe oricine. Toate acţiunile lui Mihai, 
de la pusul florilor în bancă, fişele pentru 
Dana, ambiția de a învăţa şi pină la monolo- 
gurile din oglindă, mi se par perfect logice şi 
motivate de sentimentul dragostei. Ori, filmul 
încearca să redea tocmai acest sentiment al 
dragostei juvenile din perioada liceului, cu 
inocența şi puritatea caracteristice virstei. Am 
avut șansa să joc alături de mari actori care 
în film deveneau „Socrate“ și „Isoscel” și de 
talentaţii mei colegi de generaţie, Tudor Pe- 
truţ, Mihai Constantin, Cesonia Postelnicu şi 
Oana Sirbu, cu care am format o adevărată 
echipă. 

Se pare că strădaniile noastre actoricești 
au fost pe deplin: răsplătite de succesul pe 
care l-a avut filmul în rindul spectatorilor. 
Reacţia publicului m-a zăpăcit. În primele 
sâptâmini după premieră mă auzeam strigat 


Cind apare copilul 
de Cristina Nichitus 
Adrian Titieni si copilul 


Mihăilescu 
Mircea 


și pe stradă sau chemat la telefon: „Mihai. ui- 
te-l pe Mihai”. Ajunsesem la un moment dat 
sá răspund involuntar la acest nume, deși, 
mărturisesc că îl prefer, totuși, pe al meu. 
Fără a face pe lupul moralist sau a exclude 
unele schematisme ale personajului meu, în- 
drăznesc să cred că mulți tineri se regăsesc 
sau pot învăța cite ceva de la „Mihai“: 


Ştefan BĂNICĂ jr. 


Să visezi 


performanţa! 


P..... lui 1986. În tramvai, cu un co- 
leg. Mai aveam 3 luni. şi gata — diploma, re- 
partiţia, provincia. „Regreţi ceva? — „Da. 
Faptul că n-am făcut film. Am trăit experiența 
studenţiei şi n-am jucat nici un rol de stu- 
dentă. După cei 3 ani de stagiu în provincie, 
voi fi altceva, dar nu studenta. Şi, oricum, nu 
ştiu dacă voi mai tace film...” 

Un telefon: „Să vii la probe pentru un film“, 
ca de atitea ori îmi zic: hai să mai încerc și 
acum, ultima dată. „Ruxandra, vreau să te iau 
în rolul principal. În acest film vei juca Ileana 
Pandrea!" 


Gingașa relaţie. 
de 


cu Ruxandra Bucescu și 


mini-tabletă 


A fi, înseamnă că te-ai născut 
dintr-o mamă — suprema bucurie 
din univers — și că te vei petrece în 
Eternitate, ca nume sau ca surîs sau 
ca speranţă, tot prin iubirea fără de 
seamăn a unei alte femei. În patima 
noastră imaculată, pînă-n trunchiul 
unui fulger și pină-n lujer incandes- 


Emilia 0) 
Virgil ( 


cu 
Bucur) 


Dumitru Carabăţ și George 
Mihai 


( oliziuni 


alotescu cu 


Un oaspete la cină (de Mihai Constanti- 
nescu) — aici începe un nou capitol. Cu tre- 
muratul  genunchilor, opritul respirației şi 
transpiratul palmelor. Știm cu toții cum este, 
Operatorul Florin Mihăilescu, în prima zi de 
filmare:; „Ruxandra, tu trebuie să fii punctul 
de echilibru al întregii echipe pe tot par- 
cursul filmului. Să-ţi intre bine în cap. Cind ai 
atitea zile de filmare, destul de grele şi e şi 
prima ta experienţă, trebuie să fii ochi şi 
urechi, calm și înţelepciune, zimbet și oțel. In 
tine vor ricoșa toate, iar tu trebuie să duci lu- 
crul la bun sfirşit vizînd (atingind?!?) perfor- 
manţa. E clar!?“ Clar, clar, dar... ileana, pe 
care am iubit-o- grozav, în care am crezut, cu 
care chiar m-am identificat la un moment 
dat, n-a fost o ființă întreagă. Din cauza fricii 
mele. Nefăcînd specializare de film la institut, 
mi-a fost frică să nu fac prea mult, „prea 
gros“ să nu iasă o caricatură teatrală perso- 
najul. Acum aș face-o altfel. Mai maleabilă, 
mai tandră, mai caldă, mai deschisă. Nu se 
mai poate. 

Cu personajul Florina (Cale liberă — Nicu 
Stan) a fost altfel. l-am admirat încrîncena- 
rea, interiorizarea, patima și discreţia toto- 
dată, în toate punctele de manifestare a hotă- 
ririlor și sentimentelor sale. Nu ştiu în ce mă: 
sură am reușit să transmit pe peliculă lucru- 
rile astea, dar fiind și partitura mai mică, am 
avut senzaţia că e mai ușor. Şi experiența 
primului film, care dădea ceva mai multă si- 
guranţă pașilor mei în fața aparatului de fil- 
mat 

A urmat Lavinia din Vulcanul stins. (Ge- 


Romantici 
Geo L 
cu Oana Sîrbu şi Ştefan Bănică jr.) 


de 


Cornea 
Brătilă) 


cent al durerii, în patima noastră 
de-a săruta, plecaţi, miinile mame- 
lor, soțiilor și fetelor noastre, se ci- 
tește pe sine, în deplinătate, triumful 
Vieţii. lubirea ne-a îmbogăţit cu flo- 
rile şi fluturii pămîntului. Bătaia ini- 
mii, un inel la mîna femeii iubite. 


Fănuş NEAGU 


afective l 
de Francise Munteanu si 


Catrinel Dumitrescu si Tudor 


Petruţ) 


orge Cornea) O experienţă specială. Ar fi tre- 
buit să fie totul cu mult mai bine în ceea ce 
mă privește, dar n-a fost. Din mai multe mo- 
tive. Oricum, am avut de învățat din colabo- 
rarea foarte frumoasă cu partenerul meu. 
Adrian Pintea. 

Şi-mi doresc să mai joc şi altfel de perso- 
naje. Să nu mai fie toate așa de inflexibile, de 
sigure pe dreptatea lor, de lucide, raţionale și 
superintelectuale. Mai sînt și altfel de femei 


"pe lumea asta: vulnerabile, fragile, influența- 


ge 


bile, păcălite, unele părăsite, multe. naive... 
oricum, diverse. Dar asta depinde de scena- 
rist, regizor. 

Important e să ştii ce vrei. Şi să poţi lupta. 
Să ai energie. Să acumulezi, pentru a putea 
iradia. E o lege a naturii. Şi să trăieşti mai 
multe vieţi într-una singură, e un miracol. Jo- 
cul de-a „metempsihoza“. Şi pentru tine, dar 
mai ales pentru ceilalţi, cărora le transmiţi to- 
tul. Merită? Încercăm. 


Ruxandra BUCESCU 


Omul este măsura tuturor lucrurilor: 

a celor ce sint, cum că sînt, 

a celor ce nu sint, cum că nu sint“ 
Protagoras 


Deci: problemele sint pe măsura în care 
noi ni le facem, ele pot în același timp în- 
gheţa în derizoriu, precum pot deschide ca- 
lea spre Lumină, spre Infinire, în funcţie de 
noi, de Omul din noi! 

Și atunci: dacă măsura mea interioară, su- 
fletul, înflorește, oameni! (viața) nu pot să-mi 


1UVUU Í 
Nicolae 


anului 


Sovu şi Corjos 


` mai fie barieră sau frînă, ei incep sa treacă 


prin mine, să îi trăiesc, să mă traiasca, plu- 
tind în devenirea dragostei mele, eu regăsin- 
du-mâ-n ei, pe ei, regăsindu-i în mine. 

Mai poate exista atunci discriminarea; unul 
da, altul nu, unul merită dragostea mea, altul 
nu? 

Cum să mă mărginesc la o fiinţă, cînd nu- 
mai atunci pot spune că exist, că sint Om, 
cînd am îmbrățișat adînc, în sufletul, meu, in- 
treaga Omenire. Căci Omul pe care ard de 
dor să-l realizez este cel ce cuprinde în sine 
toate posibilităţile umane: e Infinirea în Finire 
e Veșnicia în Clipe. 

lată sensul unei petreceri umane ce s-a nu- 
mit Mihai Rotariu în Pas in doi de Dan Piţa. 

Un ferment, o existenţă ce prin dezidera- 
tele ei a solicitat traiectorii umane întru reali- 
zarea. destinului, a mâsurii lor interioare. 


Claudiu BLEONŢ 


Ele iubesc 


pentru mine 


N. sint adeptul veridicitâţii „ca-n viața”, 
ci „ca-n film”. Personajul din film este mereu 
cu cel puţin o nuanţă deasupra ta, ca inter- 
pret. Șerban din Liceenii era așa cum eu nu 
am fost niciodată, şi ce m-a ajutat în a-i 
creiona filmic trăsăturile, a fost sinceritatea 
Sinceritatea mea faţa de personaj, sincerita- 
tea personajului faţă de sine. Dincolo de 


(Continuare în pag. 20) 
Tudor PETRUŢ