Revista Cinema/1990 — 1998/025-CINEMA-anul-XXV-nr-12-1987

ku 
Eo fs eia ms limo E PA o 


ka 


Din Raportul cu privire la stadiul dezvoltării 
relaţiilor de producţie și sociale, al democraţiei mun 
pe baza principiilor autoconducerii 
în noua etapa de făurire a societăţii socialiste muitilat 


PREZENTAT DE TOVARASUL 


CONFERINȚA NATIONALA | 
A PARTIDULUI COMUNIST ROMÁN 
14-16 DECEMBRIE 1987 


VI. Activitatea ideologicá, 
politico-educativá, de dezvoltare 
a conștiinței socialiste și întărire 

a spiritului revoluţionar, de 


formare a omului nou, inaintat — 


constructor conștient si devotat 


al socialismului 
si comunismului în România 


Stimaţi tovarăși, 


In întreaga activitate de con- 
structie. socialistă un rol de în- 
semnătate deosebită a avut în- 
totdeauna activitatea ideolo- 
gică, politico-educativă. Gene- 
ratia revoluţiei de eliberare so- 
cială si naţională, a revoluției si 
construcţiei socialiste își amin- 
tește bine spiritul de sacrificiu, 
de abnegatie al comunistilor, al 


revolutionarilor, atît in anii ile- ' 


galitatii, cit si in anii cuceririi 
puterii politice, in anii grei ai 
constructiei socialiste. Putem 
spune ca, intr-adevar, activita- 


2 


tea ideologicá, politica, educa- 
tiva a avut un rol de insemna- 
tate deosebitá, a constituit o 
adevărată forță motrice in uni- 
rea eforturilor întregului popor 
pe calea construcţiei socialiste. 


Pe această cale poporul nostru - 


a învins multe greutăţi, cu în- 
crederea deplină in justetea 
cauzei sale, în victoria socialis- 
mului. Si viața a demonstrat cu 
putere că așteptările, speran- 
fele poporului nostru s-au îm- 
plinit. Am obținut succese re- 
marcabile. Citeodata, unii uită 
ce greutăţi au fost învinse. As- 
tăzi s-au -asigurat asemenea 


condițiuni de muncă si de viață 
care nici nu puteau fi bănuite 
cu citeva decenii în urmă. 

ln acelaşi timp, trebuie să 
spunem că s-a creat și-o anu- 
mită stare de lucruri care a di- 


minuat spiritul de abnegatie si: 


sacrificiu. S-a ajuns la o anu- 
mită automultumire. Sint unii 


| care gindesc că acum avem o 


asemenea situaţie încît nu mai 
este necesar spiritul de sacrifi- 
ciu, spiritul revoluționar. Au 
apărut, din păcate, chiar unele 
tendințe de îmbogăţire și alte 
manifestări străine eticii și echi- 
tatii socialiste, spiritului revolu- 
tionar. 


S-ar putea spune că s-a 
ajuns la O anumită ráminere în 
urmă a nivelului ideologic, poli- 
tic şi educativ față de cel al 
dezvoltării forțelor de produc- 
tie, al societății noastre in ge- 
neral. Aceasta se poate datora, 
în parte, atit preocupărilor in- 
tense de dezvoltare a forțelor 
de producţie în toate sectoarele 
economiei naţionale, dar și 
unei anumite neglijări a activi- 
tatii politico-ideologice. 

Este necesar sa analizam, cu 
toatá seriozitatea, aceastá stare 
de lucruri, sá tragem concluzi- 
ile corespunzátoare si sá tre- 
cem cu hotárire la imbunátáti- 
rea activitátii politico-educative, 
la ridicarea nivelului ideologic 


fortelor 


i. şi autogestiunii, 


al partidului si, in primul rind, 
al cadrelor de partid. 

Trebuie sá nu uitam nici un 
moment că, pentru a asigura 
infáptuirea Programului parti- 
dului, inaintarea spre comu- 
nism, este necesará dezvoltarea 
puternica a constiintei revolu- 
tionare, ridicarea continua a ni- 
velului politico-ideologic, a 
constiintei socialiste a comu- 
nistilor, a tuturor oamenilor 
muncii. 

in noua etapa a dezvoltárii 
societăţii românești, nu numai 
că nu se diminuează impor- 
tanta activităţii ideologice, ci, 
dimpotrivă, ea se accentuează 
şi devine tot mai importantă. 

Problemele complexe pe care 
le ridică uriasele transformări 
care au loc în tara noastră și în 
lumea contemporană cer un 
larg orizont ideologic și politic, 
o înțelegere și cunoaștere te- 
meinică a legilor generale ale 
dezvoltării sociale, a interde- 
pendentei dintre diferitele feno- 
mene, atit pe plan national cit 
si „international. 

in noua etapa a revoluției se 


“cere, în toate domeniile de acti- 
` vitate, un si mai puternic spirit 


revoluţionar, de luptă și abne- 
gatie, sá se pună pe primul 
plan înfăptuirea neabătută a 
principiilor eticii și echităţii so- 
cialiste. Comuniştii, revolutio- 


gg e I 


productie, al societátii socialiste in general, 
toresti-revolutionare, al perfectionárii conducerii. 
perfectionarii si continuarii procesului revolutionar 

al dezvoltate si de inaintare a Romaniei spre comunism 


narii trebuie sa puna mai pre- 
sus de toate interesele generale 
ale societatii, interesele intregii 
noastre națiuni! 

. As dori să repet din nou 
unele versuri ale poetului 
George Coșbuc, in care se 
spune ca: 


Cei ce se luptá murmurind, 

De s-ar lupta si-n primul rind, 

Ei tot atit de buni ne par, 

Ca orisicare las fugar! 

Murmurul azi si orisicind, 

E plinset in zadar! (Aplauze 
puternice, prelungite). 


La baza intregii activitati ide- 
ologice si politico-educative 
trebuie sa stea Programul parti- 
dului si Programul ideologic, 
care reprezinta conceptia stiin- 
tifica, materialist-dialectica a 
Partidului Comunist Roman, 
precum si hotaririle congrese- 
lor, conferintelor si plenarelor 
Comitetului Central al partidu- 
lui, alte documente ale partidu- 
lui nostru, precum si principiile 
revolutionare ale socialismului 
stiintific. 


Se impune o intensa activi- 
tate de propaganda, politica, 
culturala, pentru ridicarea con- 
stiintei revolutionare a tuturor 
oamenilor muncii! 


In acest. sens, un rol impor- | 


tant il au toate mijloacele de in- 
formare in masá — presa, ra- 


dioteleviziunea — care trebuie 
sa desfasoare permanent o ac- 
tivitate intensa pentru cunoas- 
terea si înțelegerea justă a poli- 
ticii partidului de către toţi oa- 
menii muncii, pentru infaptui- 
rea hotáririlor de partid, a legi- 
lor țării. 

Trebuie sá perfectionam acti- 
vitatea organizaţiilor. de masa si 


obşteşti: Să facem astfel, incit 


casele de cultură, cluburile, 
teatrele şi alte unități de cul- 
tură, să aibă un rol tot mai activ 
în întreaga dezvoltare a consti- 
intei revoluţionare a oamenilor 
muncii. Să asigurăm ca Festiva- 
lui national „Cintarea Roma- 
niei“, — care reprezintă un pu- 
ternic cadru de manifestare a 
spiritului creator din toate do- 
meniile — să cuprindă toate la- 
turile activităţii, punind în va- 
loare creaţia ştiinţifică, tehnică 
si culturală, geniul creator al 
poporului. 

Uniunile de creatie trebuie sá 
se angajeze cu mai multá hotá- 
rire in activitatea de fáurire a 
noi opere, cu inalt continut pa- 
triotic si revolutionar, care sa 
contribuie la afirmarea convin- 
gerilor înaintate, comuniste, la 
formarea și. educarea omului 
nou al societăţii noastre socia- 
liste. Este necesar să se reali- 


„zeze mai multe si mai bune ro- 


mane, poezii, piese de teatru, 
lucrări care să redea, în forme 


diferite, uriașa activitate crea- 
toare a poporului nostru, să 
constituie o puternică forta de 
dinamizare a activităţii întregii 
naţiuni. Avem nevoie de noi si 
noi cîntece revoluţionare și pa- 
triotice care să oglindească 
noua etapă de dezvoltare socia- 
listă a patriei noastre. 


În general, trebuie, ca în în- 
treaga activitate politico-educa- 


| tiva, să dezvoltăm puternic sen- 


timentul de dragoste faţă ' de 
socialism, fata de partidul nos- 
tru comunist, fata de popor, 
fata de patrie! (Aplauze și urale 
puternice, prelungite, se scan- 
dează „Ceausescu — P.C.R.!“, 
„Ceausescu si poporul!"). 


Cred ca este necesar sá luám 
o atitudine mai fermă faţă de 
propaganda de peste hotare, 
care, in numele asa-ziselor 
drepturi 'ale omului, desfășoară 
o activitate intensa de coru- 
pere, de cumparare, indeosebi 
a unor cadre tehnice, de furt al 
inteligentei, cum se numeste 
astázi pe plan international. 
Trebuie sa respingem cu mai 
multa hotarire — si presa, ra- 
dioul, televiziunea trebuie sa 
demaste aceasta activitate care, 
in fond, urmareste sa rupa oa- 
menii de tara, să-i înstrăineze, 
să-i puna in serviciul acelora 
care vor sa exploateze munca 
si inteligenta lor. Nu aceasta 


reprezintă dreptul omului, ci 
dreptul omului este dreptul la 
muncă, la învăţătură, la locu- 
inte, dreptul de a fi pe deplin 
stápin și liber în tara lui. Poporul 
român nu a părăsit nicio- 
dată pămîntul pe care s-a nás- 
cut. Aici, de mai bine de 2000 
de ani, înaintașii noştri au îndu- 
rat multe greutăţi, dar le-au în- 
vins, nu s-au plins de greutăți, 
au luptat să-și făurească natiu- 
nea, un stat unitar. 

Aici este locul fiecărui cetă- 
tean roman, “fara nici un fel de 
deosebire! (Aplauze puternice, 
prelungite; se scandeaza 
„Ceausescu si poporul“, 
Ceausescu — Romania, stima 
noastră si mindria!“). 


Educatia patriotica constituie 
o parte inseparabila a dezvolta- 
rii constructiei socialiste, a for- 
marii omului nou. Sá sadim in 
constiinta oamenilor muncii, a 
tineretului patriei ngastre, sen- 
timentul mindriei de a fi ceta- 
feni ai Romaniei socialiste, de a 
fi participanti activi la realizarea 
celei mai drepte societati din 
lume, de a fi permanent la da- 
torie, de a servi, in orice impre- 
jurári, poporul, patria, indepen-. 
denta si suveranitatea Roma- 
niei! (Aplauze si urale puter- 
nice, prelungite; se scandeaza 
„Vom munci gi. vom lupta — 
tara o vom indlta!“) 

3 


ba in avanpremie 


suns 

ariul 

Dumitru Carabát 

Regia 

George Cornea. 

În imagine: 

Ruxandra Bucescu 
ux Si Adrian Pintea 


Sub semnul Festivalului national „Cintarea Romaniei“ 


Pe urmele poetului... 


„Educatie si cultura prin film“. Sub acest generic s-a desfasurat, aproape 
in toate localitatile judetului Prahova, un ciclu de manifestari menit sa evi- 
dentieze valentele culturale si educative ale cinematografiei nationale in 
special, dar şi ale celei universale. Organizate de Întreprinderea cinemato- 
grafică județeană, beneficiind de aportul de ambiţie al celor doi animatori 
culturali de excepţie de aici (Nic Dumitrescu — director și Nicolae Florian) 
acțiunile menţionate au reușit să creeze cadrul de excepție al unor dezbateri 
vii între public și realizatori de filme, critici de artă cinematografică, actori 


ș.a. 
Dedicată Conferinţei Naţionale a partidului şi celei de a 40-a aniversări a 
proclamării Republicii, ediţia din acest an a reușit să concentreze pe ecra- 
nele cinematografelor de toate genurile din județ, alături de citeva capodo- 
pere ale cinematografiei universale, filme documentare reprezentative reali- 
zate de studioul „Alexandru Sahia“, așa cum au fost cele derulate sub gene- 
ricul Ctitorii ale Epocii Nicolae Cealișescu, documentare științifice și, in 
special, producţii de lung metraj ale cinematografiei noastre, toate aceste 
dezbateri avind o singură concluzie — şi anume — reliefarea rolului cinema- 
tografiei în formarea și dezvoltarea personalității umane. 
rogramul a inclus și o gală reprezentativă a filmelor realizate de cinea- 
matorii din judeţ, dezbaterile pe marginea acestora fiind conduse de regizo- 


rul Andrei 
Nicolae Ulieriu ș.a.) în acest ciclu 
teptam în toate zonele ţării. 


laier, prezent, ca si alti colegi ai săi (Nicolae Corjos, criticul 
le „manifestari cu filmul“, pe care le as- 


A. vázut, de curind, un film al ci- 
neamatorilor din Ploiești intitulat, asa cum iși 
semna poetui versurile daruindu-le prieteni- 
ior, Nichita, azi. Stiam de intentia colegilor 
mei, de la o intilnire pe care o avusesem im- 
preuná, la Lupeni, cu prilejul unui concurs al 
filmului amator „de ficțiune“, unde am discu- 
tat, indelung, despre fictiune, document, film 
jucat si altele. Cineamatorii din Ploiegti con- 
sideray ca sint datori cu un film poetului nás- 
cut in oragul lor, dar má temeam de progra- 
mul înfățișat de ei: un film in care Nichita 
Stánescu urma sá apara interpretat de un ac- 
tor amator, si, recunosc, mi-am exprimat o 
serie de îndoieli în privința unei astfel de ten- 
tative. Nu mi-l puteam închipui pe poet cu 
chipul altcuiva (oricit eram asigurat că o să-i 
semene foarte tare...) nu vedeam pe nimeni 
rostindu-i versurile de parcă i-ar aparține, in- 
ventindu-le, cu solemnitate freneticá, ca 
într-un joc sublim, magic. 

Din fericire cineastii amatori din Ploieşti 
n-au urmat o astfel de cale răzgindindu-se, 
din mers. Am văzut, surprins şi bucuros, un 
film în care ficțiunea era imaginea atașantă şi 
paradoxală a stării de poezie pe care o 
emana prezenta poetului (prezenţă nelimpe- 
zita brutal, prin chipul unui interpret), Cautata 
cu evlavie chiar, în însuși misterul ei, suge- 
rață prin asociaţii vizuale de mare expresivi- 


Micul mare cosmos al unui oraș natal 


D.... inflorea obișnuit. Înlloreă ca 
atitea altele de odinioară. Ca atitea altele ce 
vor urma. Şi, totuși. Era dimineaţa dintii cînd, 
acasă, contemplam lumea de-acolo cu sufle- 
tul omului de film care se năștea. Parte din 
uimirile dintii le absorbise spaţiul kaj ij 
tean, cu ale sale hieratice ruinuri. Acum. 
dupa legi impalpabile, legi in care intre afect 
si intelect nu există un prag precis, aşadar 
urmindu-le, incepeam să dezvălui semenilor 
mei micul-marele cosmos natal. 

Buzău. Au parcurs aici, un unic drum, înti- 
iul, spirite a căror glorie nu se poate risipi 
sub purpura niciunui amurg. Însuși gestul 
meu putea fi cintárit prezumtios. Oricum. le 
succedam. Oricum, trebuia început, aici, ade- 
vărata confruntare. Era un prim pas într-o 
aventură, chemat, de gravitația misterioasă a 
spaţiului buzoian. A vieţii sale din ale cărei 
= se va fi ivit si fiinta mea spiritu- 
ala. 

incepeam a contempla. Si nu cu ochiul, nu 
cu sufietul. Spiritul începuse, astfel, sá comu- 
nice cu formele ce încorporează — la modul 
propriu — veșnicia. Era acesta oare pasul 
dintii spre maturizare? Acum, la acest mo- 
ment confesiv, incerc a-l descifra pe cel care 
am fost. Atunci, ei bine, atunci știam mai pu- 
tin despre confluenta ideală cu timpul. Înce- 
peam să trăiesc, la o scară anume, ceea ce 
Novalis numește mișcările circulare ale inje- 
legerii. Miscári reluate, mișcări disimulate cu 
fiecare revenire la „vatră“. Un proces de con- 
centrare a spiritului. 

Nu puteam să nu o contemplu, în 1976, an 
jubiliar pentru urbea natală, urbe aflată la 


Un om al locului, filmind cu dragoste si har 


dinamic: 


răscrucea marilor drumuri care legau Eu- 
ropa de Orient. Buzăul descifra, în hrisoave, 


l cele 16 secole de atestare documentară. Și 


omagiul meu, la scara unui film documentar 
de zece minute, dincolo de momentele de 
nostalgie care (era firesc!) mă încercau; Ple- 
doarie tinerețe. Același an, 1976, mi-a 
prilejuit intiia intilnire cu oamenii barajului de 
la Siriu. Un alt documentar de zece minute: 
Şcoala de la baraj. Dacă în primul film reme- 
morat propuneam „cartea de vizită“ a unui 
municipiu resuscitat de buzoieni, în datele 
sale fundamentale, în următorul, descope- 
ream alti fii ai aceluiași spaţiu. Andrei Corne- 
liu, de pildă, inginer constructor adus acasă 
$i de nostalgia locurilor, dar și de imperativul 
unor comandamente profesionale și sociale 
pregnante: Valea Buzăului urmează a fi un 
vast și puternic complex hidroenergetic, în 
care, prin barajul de anrocamente de la Siriu 
incepea să se definească prima rostire. Ace- 
lorasi oameni, aceluiași travaliu în care visul 
si truda se îngemănează la modul propriu, la 
modul figurat le-am propus încă două por- 
trete colective, reintilnirii din cinci în cinci 
ani. Așadar, 1981: Siriu 81; 1988: Curaj pen- 


și frumuseţea locului 


tru fiecare zi. Ultimul este editat in 1987. 
Amânunt necesar, în raport cu ceea ce poate 
fi foarte exact în meseria mea de cineast, în 
meseria lor de constructori de baraje pentru 
marile, viitoarele „mori de lumină”. Mereu 
aceiași prezenţă a visului, a dorului de acasă 
care ne hrănește atit pe mine, dar și pe ei nu- 
miti George Teodorescu sau Emil Hincu. 
„„Poate n-am izbutit pe de-a-ntregul în în- 
treprinderea fiimică numită ...de taină, de pia- 
tră, de dor (1982). Cresteau atunci, în alte di- 
minefi evanescente, imagini noi pentru docu- 
mentaru! românesc. La Fisici, la Nucu, la 
Aluniş piatra muntelui depune mărturie. des- 
pre toţi şi toate. Apo! carstul pe sare de la 
Meledic-Lopatari, ori jesatoarele anonime din 
asezarea máruntá cu nume poetic — Tres- 
tioara. Sat in care lumina blinda a cărţii o 
cern, peste fruntea copiilor de acolo, invata- 
tori ca Gina gi Gheorghe Stemate, al cáror 
chip si a căror harnicie înriuresc lumina satu- 
lui márunt de-acolo din muntii Buzáului. 
Pámintul buzoian, cel care infuzeazá, in 
mine, chemarea de a mă intoarce mereu și 
mereu în chiar granițele constituirii mele, lui 
i-am dedicat poemul Pămintul, ca un dar fru- 


Totul se plăteşte 
Scenariul 

Eugen Barbu, 
Nicolae Paul 
Regia 

Mircea 
Cu Sobi 
si Florin 


Moldovan. 
Ceh 
Piersic 


tate, in tonuri voit nesigure, subtil evoca- 
toare, in impresii schimbatoare, ce par, pen- 
tru o clipa, sa cistige contur, redevenind 
taină. Pluteste in film o aură de veneratie, ca 
intr-un ceremonial, o miscare continua, ritua- 
lica, in jurul unor detalii obişnuite care devin, 
printr-o privire insistentă în unduiri armonice, 
într-un fel anume relevante, miracuioase. Ele 
nu se vor o ilustrare a versurilor marelui poet 
(de altfel, doar înspre final se recită simplu, 
pios, o singură poezie a lui Nichita), ci o în- 
cercare de a-i urmări, în deplină cuviință gin- 
dul, de a pasi pe urmele fabuloasei sale fan- 
tezii, prin neobișnuitele legături între cadre, 
prin siluetári fulgurante şi insistente planuri 
generale a căror incidenţă, subtil șocantă, dá 
naștere unor semne-simbol, timpul fizic pă- 
rind că incremeneste, dilatindu-se, iar nemiș- 
carea obiectelor dobindind o voluptoasă ne- 
voie de descifrare, eliberindu-se, parcă, de 
condiţia lor statică. 

Filmul e un prilej de meditaţie gravă, tulbu- 
rătoare, despre poezie ca o condiţie de exis- 
tenta. Cu graţie și infinită preocupare pentru 
cauza propusă autorul. Mihai Vasile. reuşeşte 
sa te ducă alături de el, intr-o calatorie-oma- 
giu, ca un cortegiu prietenos și deloc trist, 
spre tărimuri de visare și prodigioasă specu- 
latie filozofică, aga cum au avut șansa sa 
trăiască, în preajma poetului, cei care l-au 
cunoscut. 

Desigur, în esafodaju! elegant al căutărilor 
colegilor mei, mai scapă elaborări alambi- 
cate, piezișe sau criptice, exprimări imprecis 
sintetice sau prea sigure, pe care autorii n-au 
mai avut răbdarea, sau puterea, sá le slefu- 
iasca sau să le reteze. Filmul Nichita, azi ră- 
mine, însă, pentru mine, în întregul lui, o reu- 
sitá certă, un poem elegiac și patetic pentru 
o mare dragoste. 


Andrei BLAIER 


mos (1978). Lui și, așa cum am mai spus, pă 
duitorului țăran llie Valeriu, transcripție ad-li- 
teram a strávechiului adagiu — omul sfin- 
teste locul. El știe sa facă prezenta si altora 
ancestrala „sensibilitate a pámintului”, inno- 
bilindu-l, re-innobilindu-1 prin tandretea şi 
harnicia investite în gesturi temerare ca acela 
al trezirii la viaţă a unor întregi zone erodate. 
Aşadar, crimpeie, crimpeie din efortul meu, 
dar, în primul rind, efortul acelor oameni de a 
se modela, de a modela, la rindul lor, alte 
constiinte, alte peisaje, alte locuri. 

n consens cu acest travaliu se cuvine a 
aminti o altă tentativă în aria Ap reno 
mele de cineast documentarist. se numeș- 
te Oraș cu salcimi, primăvara (1986). As pu- 
tea s-o înscriu între încercările mele de a 
marca confluența cu timpul. Încercările mele, 
dar și ale eroilor din acest film, de a se de- 
fini, prin trăiri, prin performanţe prin impliniri 
şi neimpliniri, prin viaţa, ca atare, dintr-o mă- 
runtá urbe odinioară — Rimnicu Sărat, limi- 
trofá, întrucitva, vetrei străvechi a Buzăului. 

Acestui punct, poate nu final, al unei atari 
confesiuni, i-am rezervat punerea în pagină a 
unei dragoste care m-a urmărit dintotdeauna, 
poate de dincolo de timpul consumat de 
mine pe acest pămint. Caii de dimineaţă 
(1988)! Anii copilăriei mele, dar și anii în care 
acolo, la Rusetu, se plamadea o rasă nouă de 
cai, ei bine, anii aceștia se convertesc in ce- 
lule de emotie, strávezii $i dense. 

Eu, ca fiinta spirituala, am izvorit din lumea 
Buzaului. Am incercat, in rindurile de mai 
sus, prin marturisire, sa echilibrez imaginea 
unei realităţi istorice (atit cit o pot descilra) 
cu miturile, cu dorurile, cu nostalgia strecu- 
rată in mine de cimpia, de munții din acest ti- 
nut. Pentru că aici, și de aici, am început sâ 
trăiesc și să înțeleg contemplarea. Tentativa 
imperioasă pentru fiecare ființă raţională, cu 
atit mai mult cu cit, ştiut sau neștiut, fluxul 
ce vine dinspre Cicero, de pildă, sună astfel 
e a 


Nicolae CABEL 


Mihail 


O nuvelá antologicá „Moartea 


secvenţă cinematografi 


a antologicá din filmul Atunci am condamna! 


curte de Sergiu Nicolaescu cu Amza Pellea, lon Besoiu, 
tavian Cotescu, Gheorghe Dinică, loana Bulcă 


O creaţie memorabilă: Madam Valsamaki-Farfara 


a Marga 


Barbu in /oanide 


după romanul lui George Călinescu; regia Dan Pita 


Ecranizarea, culturá literará 
si cultura filmica 


U n rol important in trecutul, prezentu! si 
viitorul filmului românesc îl au ecranizárile. 
Firește, faptul nu împietează de fel (aș zice, 
dimpotrivă) asupra rolului precumpănitor pe 
care îl are și urmează să- aibă în continuare 
fiimul de actualitate în dezvoltarea și impune- 
rea cinematografiei noastre naţionale, după 
cum nu umbrește deloc (aș zice, dimpotrivă) 
importanta funcţie cultural-educativá și pa- 
triotică pe care o deține și urmează să o de- 
tina în continuare creaţia de inspiraţie isto- 
rica în ansamblul producţiei de filme. incer- 
cind sa delimitam principalele directii evolu- 
tive ale cinematografiei noastre in cele patru 
decenii care au trecut de la proclamarea Re- 
publicii, despre filmu! de actualitate -ne-am 
ocupat intr-un numar anterior al revistei iar 
epopeii cinematografice nationale“ îi vom 
consacra un articol viitor. Astăzi, acum, ne 
preocupă ecranizárile. Ele au avut un rol ho- 
táritor, cred, în maturizarea artistică și idea- 
tică a filmului românesc, constituind — din 
timp în timp — adevărate „rampe de lansare“ 
pentru creația naţională. Faptul este mai mult 
decit firesc, orice ecranizare avind — din pie- 
care — încărcătura de gind, de emoție, de 
sensibilitate a faptului de artă scriitoricesc 
care a inspirat-o. La fel de firesc, însă, dupa 
cum a demonstrat nu o dată realitatea, toc- 
mai opera scriitoricească inspiratoare a con- 
stituit pentru film, altădată, un element inti- 
midant şi inhibant, care, uneori, a paralizat, 
pur și simplu, resorturile creației cinemato- 
grafice. Între acești parametri — propulsori şi 
„Jrenatori“ — se situează, practic, întreaga is- 
torie a celor aproape o sută de ecranizări ci- 
nematografice produse de cinematografia ro- 
mânească socialistă. 

Înaintea oricăror alte consideraţii, să recur- 
gem — însă — la puțină statistică (deși ci- 
freie nu prea fac casă bună cu literatura, 
chiar dacă teorii mai recente spun contra- 
riul), incercind se rememorăm fondul de 
ecranizări cinematografice acumulat prin 
tmp. Din punct de vedere cantitativ, deci, 
opera lui I.L. Caragiale constituie sursa cea 
mai importantă de ecranizări cinematogra- 
fice: de la O noapte furtunoasă (Jean Geor- 
gescu, 1943) și pină la N ta (Alexa Visa- 
rion, 1983), în patru decenii deci — ca sá nu 
mai amintim si tentative anterioare, — au fost 
produse noua filme de inspiratie caragia- 
'eană, principalele comedii și drame ale auto- 
rului, precum şi numeroase schițe şi mo- 
mente trecind prin alambicurile cineastilor. 


Un roman social modern adus 
cu fidelitate pe e 

i) ted ta EV 

de Dinu Sáraru si Gh. Vitanidis 


O retrospectiva 


si citeva reflectii 


despre 


mereu actuala problema a ecranizárilor 


Urmeazá, in acest „clasament“ alcatuit 
ad-hoc, Mihail Sadoveanu, cu sapte adaptari 
cinematografice intre Mitrea Cocor (Marietta 
Sadova si Victor Iliu, 1952) si Ochi de urs 


“(Stere Gulea, 1983), ponderea constituind-o 


romanele istorice $i lon Creanga, cu cinci 
ecranizari, indeosebi „adaptari libere“ (cum 
sint acelea ale lui lon Popescu Gopo) dupa 
basmele marelui prozator moldovean. Sá 
continuăm acest „inventar“. Cu cite patru 
ecranizări în filmografia producţiei nationale 
figurează Liviu Rebreanu (Filme-etalon pre- 
cum Pădurea spinzuraĵilor de Liviu (Ciulei, 
Răscoala și lon de Mircea Mureşan, Ciulean- 
dra lui Sergiu Nicolaescu), Marin Preda(Des- 
fășurarea lui Paul Călinescu) Cezar Petrescu 
(ecranizat, deopotrivă, de Elisabeta Bostan și 
de Mircea Daneliuc), Eugen Barbu (pe par- 
cursul a două decenii, între Procesul alb de 
lulian Mihu și Domnișoara Aurica de Șerban 
Marinescu). De cite trei ori s-au inspirat ci- 
neaştii noștri din opera unor gaiton de ieri 
si de azi precum loan Slavici (Intre Moara cu 
noroc de Victor Iliu in 1957 și Pădureanca 
din 1986 a lui Nicolae Mărgineanu), lon Agir- 
biceanu (cu creaţii cinematografice de refe- 
rinte in filmografia unor regizori ca Dan Pita 
i — din nou — Nicolae Margineanu), Mihail 

bastian (cu principalele sale piese), Titus 
Popovici (cu romane şi scrieri mai vechi, de 
la Setea lui Mircea Drăgan pină la Atunci 
I-am condamnat pe toți la moarte de Sergiu 
Nicolaescu), Dinu Săraru (cu principalele 
sale romane politice, „Clipa“, „Dragostea $i 
revoluţia“, „Nişte țărani” ecranizate de Ghe- 
orghe Vitanidis și Mircea Daneliuc) și Radu 
Tudoran (cu un „serial“. de fapt, Toate pin- 
zele sus de Mircea Mureşan). De cite două 
ori a apelat filmul la creaţia unor scriitori ca 


(cu Valeria Seciu si Mircea Albulescu) 


Panait Istrati (a cărui operă a inspirat exclu- 
siv regizori francezi, între 1958 şi 1963) Ale- 
xandru Sahia (de la Viaţa nu iartă de lulian 
Mihu la li itorul de săbii de Alexa Visa- 
rion), George Călinescu (cu filme de referință 
semnate de lulian Mihu și Dan Pita), Zaharia 
Stancu (de la Prin cenușa imi i de An- 
drei Blaier la Pădurea nebuná de Nicolae 
Corjos), Camil Petrescu (indeosebi cu unul 
din romanele sale, Ultima noapte de dra- 
goste...), Tudor Mușatescu (cu comedii re- 
prezentative), lon Brad (cu romane de inspi- 
ratie curgă) loana Postelnicu (cu romane is- 
torice). În sfirgit, o „listă“ de scriitori la care 
filmul a apelat o singură dată (exceptám, de- 
sigur, în cazul unora dintre prozatori sau dra- 
maturgi, scenariile scrise special) ar arăta 
cam așa: Vasile Alecsandri (Cucoana Chiriţa 
de Mircea Drăgan), Garabet Ibrăileanu (cu 
cea mai “reprezentativă proză a sa „Adela“) 
Gala Galaction (prin nuvela Moara lui Călitar, 
ecranizată de Şerban Marinescu), Duiliu 
Zamfirescu (Tănase Scatiu de Dan Pita), Al. 
„Kirițescu (Cuibul de viespi de Horea Po- 
pescu). Tudor Arghezi (mai vechiul film Doi 
vecini de Geo Saizescu), Jean Bart (Por- 
to-Franco de Paul Călinescu), G.M. Zamfires- 
cu (Dincolo de barieră de Francisc Mun- 


teanu), Victor lon Popa (Osinda) de Sergiu 
Citadela 


Nicolaescu), Horia Lovinescu (cu 
sfărimată), Teodor Mazilu (Bariera de Mircea 
Mureșan), Alexandru Ivasiuc (Trei zile pekas, 
nopți de Dinu Tănase), D.R. Po 
Anastasia trecea de Al. Tatos), Eugen Urica- 
ru (Rug gi flacără de Adrian Petringenaru), 
Constantin Chiriţă (de fapt cu un serial după 
tot de Adrian Petringenaru), Augus- 
tin Buzura (Orgolil de Manole Marcus), Paul 
Everac (O lebădă, larna de Mircea Mureșan), 


Paul Georgescu (Doctorul Poenaru de-Dinu 
'Tánase), Haralamb Zincá (Un om în loden de 
Nicolae Márgineanu)... lertate-mi fie omisiu- 
nile, dar prin întreg acest esafodaj statistic 
n-am urmărit decit finalitati orientative. 

De aici ar trebui să inceapa, de tapt, discuţia 
de fond privitoare la trecutul, prezentul și vii- 
torul ecranizárilor româneşti. Din punct de 
vedere teoretic, spadele s-au încrucișat nu o 
dată. Despre relațiile complexe și complicate 
ale cinematografului cu literatura s-a scris, 
se scrie $i se vorbește mult, pe bună dreptate 
de altfel, iar părerile sint foarte împărțite. Unii 
susțin că cinematograful nu se poate despărți 
de literatură, alții, pur și simplu, „nu cred în 
ecranizări“, unii regizori mărturisesc că „ape 
lam la literatură pentru că în ea găsim oa- 
meni -interesanti, o lume mai vie, contlicte 
mai puternice, o analiza mai nuantata", unii 
scenaristi pretind ca regizorii „dupa ce au 
tradat spiritul cărții, trádeazá si litera ei, pen- 
tru că, in cele mai multe din cazuri, regizorul 
are oroare de dialog", unii acuza filmul- de 
„complexul literaturii“, alții consideră o inda- 
torire de onoare a cineaștilor aceea de „a 
duce mai departe ceea ce literatura are mai 
prețios" ...Fiecare dintre constatări are un 
grăunte de adevăr, chiar atunci cînd opiniile 
se bat — cum se spune — cap în cap. Ce ar 
fi. “totuși, de reținut din practica de pină 
acuma a ecranizărilor? În primul rind faptul 
câ principali „stipi de boită” ai Cinematogra- 
fiei naţionale (chiar dacă ne referim numai la 
tripticul clasic O noapte furtunoasă — Moara 
cu noroc — Pădurea spinzuraților) sint ecra- 
nizări. Este, aceasta, o constatare tonică, 
care ne îndeamnă să mizăm în continuare pe 
șansa ecranizărilor. După cum s-a putut ob- 
serva și din „destășurătorul“ prezentat mai 
sus, filmul românesc -s-a hrănit, de altfel des- 
tui de insistent, cu literatură, în diferite faze 
ale evoluţiei sale, reușind uneori să pătrundă 
spre „sufletul“ operelor ecranizate în paralel 
cu consacrarea propriei vocatii. Lăsăm argu- 
mentele la latitudinea fiecărui si tor in 
parte, spunind doar că există, neindoios, ci- 
tiva scriitori privilegiați în procesul translatiei 
câtre ecran (şi ne gindim, cu precădere, la 
autori precum Liviu Rebreanu, loan Slavici, 
lon Agirbiceanu gi chiar la George Călinestu, 
de pildă). Destul de multe filme, totuşi, au 
trecut dezinvolt pe lii universul de gind al 
cărţilor inspiratoare, fără a dobindi o altă co- 
erentá, destul de multe s-au mulțumit cu ilus- 
trarea in imagini a textelor de pornire, destul 
de multe personaje de pe ecran n-au izbutit 
sa inglobeze fiorul personajelor literare, să-l 
transpună într-o existenţă nouă, auto- 
nomă. „Dosarul Caragiale“ (exceptind, de- 
sigur, creaţia neintrecutului cineast Jean 
Georgescu), ca şi „dosarul Sadoveanu", 
rámin voluminoase „dosare deschise“, ca si 
atitea altele, de altfel, chiar și în cazul scriito- 
rilor de care cinematograful s-a apropiat o 
singură dată. Dar citi scriitori reprezentativi și 
cite opere literare de anverguri artistice n-au 
rămas încă în afara ecranului? N-aș vrea ca 
acest semn de întrebare să fie interpretat ca 
un reprog. El nu constituie decit un îndemn. 


Călin CĂLIMAN 


Decorul, întregit 
prin firescul 
personajelor descinse 
din carte pe ecran, 
in filmul 

lui Litus Popovici 

si Mircea Muresan, 
cu Serban lonescu 

si Valentin Teodosiu: 


pa 


Blestemul iubi 


N... dat intilnire la teatru, la ora două, 
Ajung mai devreme și o prind in la 
„Uriaşii munţilor“. O prind, aa Fe ra Lo 
lise, personajul despre care u- 
zoianu spunea intr-un portret tăcut ei, Maria- 
nei Burulană, că este „un rol pe care il 
juca in viaţă, toată viața“. Ce straniu și 
coincidență, venind spre ea chiar la acel 
tret mă gindeam, cu oarecare ii 
mă va ajuta? CR mă va bruia in 
ai tace portretul din vorbele ei, de 
“ se numea 


ii 


y 


3 
i 
: 
i 
$ 


E Zi pe mala e de 
onora Ki 
zinta chipul el de fiecare zi, yi probabil dupa 


i 
ii 
i 
i 


rea“ sub un zimbet de circumstantá. 
sita?" „...Puţin, da..." Începe să se 
abla cind ajungem acasá, $i 
„martorul“ intre noi. Ciudat, „martorul“, case- 
tofonul, stresant pentru multi, pe ea o linis- 
tegte. „E bine asa. Putem vorbi pur si simplu 
Și „el“ ne ascultă...” — spune, cu vocea aceea 
micá-micá, de ingenuă. Mai tine minte por- 
tretu! acela? E de acord cu el? S-a recunos- 
r ca- tine minte! Sigur e de acord! 

— „Catalina Buzoianu are o intuiţie cu to- 
tul speciala, nu este de mirare cá „m-a simtit“ 
atit de exact. De obicei, eram confundată cu 
imaginea mea exterioara — fragilitate, aerul 
copiláros, ,gretchen”. ingenua... Cind eram 
studenta, din cauza fizicului, multa lume 
nu-mi prevedea un viitor imbucurator. Nu-tni 
dădeau șansa sá muncesc. Ce! mult să fiu fo- 
lositá în anume roluri, două-trei, acolo, potri- 
vite cu el, lizicul meu... Dar eu n-am fost m- 
ciodată speriată de viziunea asta. Îmi spu- 
neam că fiecare virstă are problemele ei, eu 
am să trec prin toate, am să evoluez firesc, 
vind-nevrind, pentru că e vorba aici şi de o 
evoluţie interioară, afectivă, intelectuală si 
deci, odată cu trecerea timpului, n-am să mai 
fiu... ingenuă. Aşteptam maturizarea. dar o 
maturizare anume care nu inseamnă neapá- 
rat inasprire, necrutare, închiderea în tine, 
neinfelegerea celor din jur, ci limpezire. O 
simplificare a lucrurilor dinauntrui tau, pe 
care cu liniste sa le poti recunoaste a fi ale 
tale. Sá te cunosti $i sa te accepti cum esti. 
Maturizarea asta am asteptat-o... Pentru ca, 
intr-un fel, m-a chinuit foarte tare tineretea 
mea... Fizicul nu ma ajuta, inca, stiu. Dar iata 
ca mă ajută rolurile. lată că propuneriie care 
mi se fac acum, Leonora din Figurantli, lise 
din „Uriaşii munţilor“; îmi solicită tocmai mu- 
turitatea — să spunem doar profesionala 
deși, eu ca ființă pur şi simplu, mă simt ma 
tura 

Vorbeşte cu privirea fixată pe raftul din faja 
ei, ca şi cum ar căuta acolo un sprijin mate- 
rial pentru gindurile pe care le aduce la lu 
mină, incet, măsurat, bátrineste imi vine sa 
spun, contrazisă violent de inea fragedă, 
de copilă abia scăpată din adolescență. Vor- 
beste cu toată ființa, desenind cuvintele in 
aer cu miinile și. după fiecare fraza rotunjită 
astfel, în gest și cuvint, urmează pauze lungi 
lungi din care simt că, deocamdată, nu tre- 
buie s-o întrerup pentru că acolo, in pauzele 
acelea. igi găsește ea gindul următor: 

— O singură dată, dar bine, fizicul m-a 
ajutat. Cind am dat examen la Institut. Sint 
convinsă că m-au primit pentru că era nevoi» 
de ingenue în momentul acela. Norocul meu 
Norocul cel mare, însă, a fost că l-am avul 
profesor pe Marin Moraru. Si l-am „prins“ în 
primul lui an de protesorat. Era proaspat si 
venea spre noi cu tot ce acumulase ca expe 
rienta, dornic să ne comunice, să ne imparta- 
seasca, să ne dea tot. A fost o intilnire fabu- 
loasă de care sint marcată pina în ziua de 
azi. Şi nu numai eu. Toţi colegii mei trăiesc 
cu senzația asta Pentru că el nu ne-a învățat 
atit tehnică, mijloace, modalități. El ne-a in 
suflat sensul, rostul acestei meserii. Inefabilu! 
ei. Sublimul ei. Despre sublim era vorba la 
fiecare lecție cu Marin Moraru. Cum să uiţi? 
Aspectul concret al meseriei ni-l dădea asis 
tenta lui, Adriana Popovici. Ea, cu calm $i ta- 
ient pedagogic, încerca să ne înveţe ce se 
poate învăța in meseria asta pe care, de fapt, 
n-o înveţi cu adevărat decit atunci cind in- 
cepi s-o practici. Nu ieși din Institut gata ac- 
tor. Nu se poate. Si eu mi-am descoperit pe 
urmă limitele. — unele grave, importante — 
mijloacelor mele actoricești. Si a trebuit sá 
ma corectez, si a trebuit să-mi cultiv mijloa- 
cele astea cu toată seriozitatea de care eram 
in stare, în cei trei ani de stagiu de la Piatra 
Neamţ. Ani în care am făcut turnee lungi, 
grele, cu cite două spectacole pe zi uneori, 
cind tocmai- mijloacele actoricești contau 
enorm ca să faci față, ca sa poti exista și re- 
zista pe scenă. 


— Hai să ne oprim puţin in „zona“ asta a 
începutului. Acolo s-au intimplat multe. Chiar 
şi debutul cinematografic, nu? 


— Eram în anul |, da, cind am jucat „fetița 
cu codițe“ din Patima. Pe urmă insá n-am 
mai putut onora propunerile cinematogratice 
pentru că am făcut un copil. Toate şi deodată 
s-au intimplat atunci cu mine! Asa este! Deo- 
data si cu totul. Am terminat Institutu! cu Ju- 
lieta, primul rol important din viața mea, dar 
şi de atunci încoace, piná la Ofelia iar spec- 
tacolul era pus in scenă de Catalina Bu- 
zoianu, deci, iată, tot atunci a lost si prima 
mea întilnire importantă cu un regizor. Con- 


i 


cursul .la Bulandra l-am luat tot cu Julieta... 
Pe urmă; “m-au chemat pentru rolul din 
Lumini și umbre și acolo m-am intilnit cu An- 
drei Blaier, primul regizor de film care mi-a 
spus ceva esențial pentru viitoarea mea 
muncă la film. De la el am aflat că, spre deo- 
sebire de teatru unde totul se trăiește înafară, 
la film totul se trăiește înăuntru. Si tot ce 
face actorul trebuie sa fie întru interiorizare. 
Poate atunci n-am înțeles exact ce voia sa 
spună, lucrurile astea trebuie să le mai des- 
coperi și prin tine, dar am intuit că în cuvin- 
tele acelea se ascunde un mare secret al pro- 
fesiei și, de atunci. ori de cite ori m-am aflat 
in faţa aparatului, am căutat să fac: ce mi-a 
cerut el, atunci... Desi, pină acum, ia Figuran- 
tii, lucruri notabile în film nu am mai avut... 


— Mă gindeam tocmai ca intiinirile hotari- 
toare s-au intimplat cu doua regizoare. Doua 
temei. Oare de ce? Da... Cătalina. ca sa încep 


Relaţia ideală 


Să-l sluje 


- 


actorii nostri 


Mariana 
Buruianá: 


„Fiindcă 
in film 


totul 
se citește 
ca 


tm, alb aproape. -Intepenirea aceea care, tre- 
bula sa ascundă atitea stari-$i nuanţe. Eram 
atit de curioasă să văd dacă acele nuanțe 
chiar apar! Eram atit de speriată ca s-ar pu 
tea să nu apară! Mi-a fost greu. Dar ce greu 
folositor! Probabil ca nici nu reuseam sa-l 
trec, dacă n-aș fi simţit mereu alături incre- 
derea regizoarei. Sigur că m-a supravegheat 
tot timpul, atent. simplu, direct, nu pe ascuns 
şi, cu un fler absolut, simțea cind „scap alā- 
turi“. Nu se înșela niciodată. Niciodată nu 
mi-a cerut un lucru fărâ'să-mi dau seama — 
pe-loc — că este bine ce-mi cere. A fost o 
experiență majoră. Pentru mine, Leonora are 
aceeași valoare cu .Ofelia... După ea, ca și 
dupa Ofelia, sint alta... Mă gindesc ca aseme- 
nea personaje înseamnă pentru sufletul meu 
adevarate cutremure. După fiecare, „plăcile“ 
mi se reaseaza, dar niciofdată cum au fost 
înainte... Şi asa, din cutremur în cutremur, 
sper să învăţ sá le intimpin pe viitoarele, sa 
nu mă mai sperii atit de tare de ele, să învăţ 
sa mi le asum. Este o mare luptă cu meseria 
pina reusesti să obţii relația normala cu per- 
sonajele tale: să le slujesti cu credinţă, fără 
să le dai voie să te ia în stăpinire. Cred că 
într-un fel sau altui, la diferite grade de inten- 
sitate, toți avem problema asta Toata viața 


cu personajul? 


i cu credinţă, 


dar sá nu te lasi stápínit de el... 


Cu scena, are o mare calitate pe care o adini; 
$i o doresc vie pina la capat: ea inspira acto 
rii. Vad efectul asta si asupra colegilor mej 
Ea lasá drum deschis inventiei, o incurajeaza 
chiar, $i are o putere fantastica de a te im- 
pinge in zone neasteptate in care un alt regi- 
zor mai crispat sau mai crispant, nu te poate 
duce, pentru că nu ajunge el acoio. Sigur ca 
regizorul — asta e treaba si datoria lui doar 
— folosește „privirea dinafară“ si-ti atrage 
atenţia, uneori usturator asupra ceea ce se 
vede. indiferent de. ce crezi tu, el îți spune 
exact ce și cit din ceea ce gindesti și 2rezi'ca 
faci vizibil, apare. Adică, el. stie să spuna 
ceea ce tu doar simţi, intuiești despre posibi- 
litatile tale. Si iată; eu știam chiar ca pot avea 
o voce grava, „de piept”, dar Malvina Ursianu 
mi-a cerut-o pentru Leonora. Aşa cum mi-a 
cerut-o și Tocilescu pentru Ofelia in scena 
nebuniei, știind că este mijlocul cel mai potri- 
vit de exprimare al personajului în momentul 
acela. Intilnirile dintre un actor si un regizor 
sint adevărate, si duc la un lucru artistic, 
doar atunci cind din mijloacele ne care tu le 
oferi el stie sa selecteze ceea ce li trebuie 
personajului. Deci, cind te cunoaste. Si Cata- 
lina Buzoianu și Malvina Urşianu m-au cu- 
noscut, pentru că „m-au citit" dincolo de 
aparente. Dar dacă în întilnirea de acum cu 
Cătălina mă pot bizui pe o mică experienţă 
scenică, intilnirea cu Malvina Ursianu mi-a 
cerut un salt urias, care putea deveni un salt 
mortal. Eram conștientă că trebuie să fac sal- 
tul, dar eram conștientă şi de dificultățile ro- 
lutui, gi de importanta pe care o avea el în 
opera ei. Eu așa consider Figurantli, o opera 
solidă, rotundă, plină. Nu aveam voie să fiu 
un gol în acest plin. A fost o bătâlie cu mine 
în primul rind. Multe mijloace le încercam 
pentru prima oară. Acea imobilitate, jocul in- 


punem sub semnul întrebării rostul nostru pe 
scena. Relaţia cu profesia. Relaţia cu profesia 
- $i acum pot sa spun relația mea cu prote- 
sia — nu e deloc simpia, Nu e de tipul: sint 
actriță, joc, „ei“ vin în sală, primesc ce pot eu 
sá le dau, le place, aplaudá, nu le place, nu 
aplauda, si intr-un caz si in altul fiecare ple- 
cam acasă multumiti sau nemultumiti! Noi 
sintem pusi in aceasta conditie de comuni- 
care, dar comunicarea trebuie sá se intimple 
în realitate. Cu adevărat. Teama mea este sa 
nu trăiesc o falsă comunicare. Si asta nu mai 
depinde numai de mine. Depinde și de pu- 
blic, depinde și de un „nu stiu ce“, de acel 
„Ceva“ al meseriei noastre pe care nu-l poti 
numi, dat există, îl simţi. Este viața asta care 
trece dintr-o parte în alta, dinspre tine spre 
public, dinspre public spre tine, simţi fluxui 
asta, contactul cu cei din fata ta si e o mi- 
nune! Minunea comunicării adevărate. Dar 
cînd nu se întimplă, pentru că nu se întimpla 
totdeauna, simţi. Dureros, simţi. Şi atunci in- 
cep întrebările. Cit de pregătit esti tu pentru 
asemenea intilniri cu publicul? Si dacă nu 
esti? 


— Dai i i ătit la intilnire: 
sprint a cu 


— Sigur! Esti om si tu. Poti fi trist intr-o zi. 
Sau ingindurat. Poti avea probleme care te 
chinuie in momentul acela sau, dimpotrivă, 
poti fi bucuros, fericit, foarte bine instalat 
într-o stare a ta care nu se potrivește cu ceea 
ce ai de jucat. inchide, pur si simplu, canalu! 
de comunicare cu publicul. „Închide desch; 
Jerile”... Sigur, există si armonii intimplátoare 
intre starea ta si starea personajului. Dar nu 
pati folosi starea 'ta decit ca bază. O poti 
transtera asupra stării personajului, adică le 


poti face să funcţioneze impreună si numai 
tu sau cine te cunoaște foarte bine știe că în 
seara aceea totul a fost imbrácat într-o haina 
vare-ţi aparține tie, nu personajului. Daca 
insă cele două stări nu fuzionează, ruptura 
este evidenta. Se simte că ești tu. Nu mai 
poti comunica în nici un fel cu publicul. Pen- 
tru că pe scenă, mai ales pe scenă, dar și în 
film, totul se citește ca sub o lupă. Nimic nu 
trece neobservat... Dar pina alli tot mecanis- 
mul asta atit de complicat al meseriei trece 
timp, gresesti, te înșeli, te mai autoinseli şi 
nici macar atunci cind il afli nu poti fi sigur 
că va funcţiona nesmintit. Pentru că drumul 
in profesie nu are capât.'O pornesti pe el și 
te tot duci.. 


E dolo: al mai repedo, mai 
splodé?.. Colegi mel. yiatnici, porla? 


— „n general, mie mi s-au si t tot 
timpul modalitáti. Mi s-a spus cum sá fac. Mi 
s-au dat solutii de abordare a unui personaj, 
mi s-au dat mijloace teatrale. Eu ma simt 
foarte aproape de colegii mei, indiferent de 
virsta si iau, de la fiecare, tot ce pot, tot ce 
inteleg, tot ce cred că mi se potrivește. Si am 
de la- cine invata, pentru ca lucrez. intr-un 
teatru extraordinar, pe care l-am iubit, şi-l iu- 
besc de cind am pus piciorul în el. Dar, din 
pacate, cred că un actor nu poate da altui 
actor. decit soluţii exterioare. Colegii mei mai 
virstnici m-au ajutát cel mai mult şi mai cu 
folos, exact cind nu şi-au dat seama. Cind eu 
ti vedeam cum joaca şi cum fac această me- 
serie. M-au ajutat, lásindu-má sá pătrund din- 
colo de ce spuneau sau făceau, dincolo de 
vorbe. Trupa de la Bulandra este chiar o 
scoală pentru un actor tinar. Dar sprijinul so- 
hd in meserie, îl poti-gási, cred, numai în per- 
soana regizorului. Numai el poate să pă- 
trundă în ființa, uneori foarte întortocheată, a 
unui actor și, intuindu-! exact si cunoscindu-i 
posibilităţile, îl poate și ajuta in profunzime. 
Mereu mă voi întoarce la aceste două expe- 
riente mari ale mele care au fost Ofelia și 
Leonora, așa cum mă voi întoarce mai tirziu 
la lise, o simt! Si nu vreau să pierd, si nu 
vreau să uit nimic din ce-am cistigat, mun- 
cindu-le! Au devenit ale mele. Bunurile 
mele... Uite, acum, cred că pot să spun mai 
clar cum e cu sprijinul: de fapt, in cele din 
urmă, te sprijini pe munca ta cu personajele, 
Toate chinurile, consumul, căutările, dispera- 
rile, tot ce nu-ţi permiti sau chiar iti interzici 
în timpul cind faci un roi, toate lasă urme în 
tine. Ca niște cicatrici. Așa că, în cele din 
urmă, te sprijini in propriile tale cicatrici. Si 
dacă, totuși, uiţi din cind în cind, atingi „cica- 
tricea“ şi-ţi aduci aminte. Repede!... Ma gin- 
deam chiar zilele astea cit de magic, de tera- 
peutic este locul de pe scenă. Mă mai gin- 
deam că, mai demult, pentru mine contau 
mai mult repetițiile. Pentru că acolo se nasc 
lucrurile, acolo sint entuziasmele, caderile, 
acolo „fierbi“, acolo e viaţa, pentru că acolo 
e munca — ziceam. De curînd, am descoperit 
că raportul s-a schimbat. Gindindu-ma tot 
mai des şi mai mult la rostul meu pe lume, 
legind rostul de omul din sală care mă ajută 
să mi-l gasesc, să mi-l implinesc, iată ca im- 
plinirea acolo se intimpla, în spectacol, si eu 
uebuie sá mă pregătesc pentru el. Trebuie sa 
hu capabilă sá suport, să indur, să trec toate 
pragurile, sa nu- obosesc, să-mi înghit 
spaima, sá-mi tin coloana dreaptă, să respir, 
sa nu mă sufoc, ca sá mă pot concentra cum 
$i cit trebuie, ca sa ma duc astfel drept spre 
rostul meu. Sá-mi parcurg drumul... Dar cred 
ca mai am pina acolo. Cred că mai am înca 
de muncit, la mine ca om în primul rind 
Poate că, prea absorbita de ceea ce se întim- 
pia in mine, nu mai sint in stare sa tin cont 
de cei dinafara mea. Chinui foarte multa 
tume in jur si asta nu-mi face zilele liniștite 
Nu stiu sa am răbdare, nu stiu sá vad la timp 
unele lucruri... Sint ușor de rânit. de o sensi- 
bilitate bolnavă, spunea cineva... Asta e o li- 
mită. Pentru meserie, poate fi o calitate, la un 
moment dat, dar pentru mine, ca om, e o li- 
muta grava. Sint fleacuri pentru alții, care in 
mine nasc” tragedii. Nu se poate trai asa! 
Cred ca ar trebui sa invat sa tac mai mult si 
să desprind din ceea ce gindesc numai lucru- 
rile folositoare mie şi celorlalți. Aş dori să fiu 
mai cumpatata, mai infeleaptá pur si simplu, 
ca sa pot trái pur și simplu. Eu nu stiu, și stiu 
că nu stiu, încă, cum să impac toate iucrurile 
astea din mine, cum sá le fac să lucreze im- 
preună pentru profesia mea. Nu știu, și ştiu 
că nu stiu, să mă pun de acord cu mine. Pen- 
tru că, iată, imi plac. lucrurile simple, îmi 
place să bucur pe toată lumea, si reuşesc atit 
de puţin! Şi reușesc atit sá mă complic și să 
complic viaţa din jurui meu! Pina și între felul 
in care arăt si felul in care sint există un de- 


pră Aane mele de actriță. Cit stiu? Dar 
stiu 


Nu pot sa spun de ce... Dar ma bucur 


Eva SIRBU 


| Geografii sentimentale: Cimpulung Moldovenesc 87 


| „Filmul de turism într-o viziune 
e mj ka neturistica 


Un simpozion a! imaginii — dinamice şi statice —..organizat de Biroul de turism 
pentru tineret şi de Ministerul turismului, a reunit la Cimpulung Moldovenesc, in 
premieră pe (ara, o originala competiţie: 40 de filme documentare alaturi de nume: 

„roase afișe cultural-turistice, fotografii peisagistice, etc. sub deviza „Imagine-co- 
municare-educafie“. Invitatii: sociologi, oameni de arta — critici, regizori, artisti 

plastici, graficieni etc; au ridicat” stacheta dezbaterilor la un inalt nivel de compe- 


E 
| 
p 
| 


Dincolo de 


cintece si jocuri 


; COMUNICA! y 


Epu CATIE 


publicitare. 


Nicolae Ulieriu, enumerind citva acțiuni meri- $ 
torii organizate de întreprinderile cinemato- 
grafice din tara. Ele vin in intimpinarea nevoii 
tinarului de educatie si cultura de si prin film: 
cursuri de istoria ĉinematografului, ‘cicluri 
dedicate unor mari regizori, actori etc. Un ra- 
port interesant între frumosul natural si fru- 
mosul estetic a fost supus discuţiei de cu- 
„noscutul geograf Silviu Negut. Nu orice pei- 
saj mirific devine automat şi imagine convin- 
gutoare pe ecran. Avem, desigur, operatori 
- excelenți, dar fără o idee a scenariului, fara - 
un regizor care sá potenfeze emotional ca- 
drul (prin muzicá adecvata, prin zgomote, 
chiar tacere) natura nu „joaca“. Un text repe- 
tind, naiv ce se vede (ca în Cheile „Nerei) di- ' 
minueaza impactul. La redundanta imaginii si 
a comentariului unor filme, la inexpresivitatea 
vocii unor crainici (voci ades conventionale, 
lipsite de farmec, de familiaritate) s-a referit 
= printre. altele -- și esteticianul Victor Ma- 


Frumosul natural 
și frumosul etic 


originale: 
nifestari Sania 'de Biroul de isurian pen- 
tru tineret piemierà pe. tarà” da 0 compe-' 
tito de arte si tehnici vi ite sub am-- 
bițiosul generic „Imagine-comunicare-educa- ' 
tie“. Si care arta vizuală avi 

comunicare imaginea, 

acasă, aici? Invitat de onoare,evident, filmui. 
Mai restrins la tematica acestei editii-pilot 


tenta si exigenta. a valorii O nos a fimelor si graficii turistic 


universul insolit de creație al piotorulul Sever 
Frentiu — film cunoscut si apreciat, iată, inca 
o data si la manifestarea de la Cimpulung — 
a fost Sentimentul unu de Nicolae Cabel. 
Asupra fascinatiei vizual-sonore -pe care a 
exercitat-o acest inspirat studiu-document de 


- arta, s-a scris mult. Ca şi despre Orgile din 


Transilvania de Doru Segai — distins si el 
aici, cu un mare premiu de imagine. Premiu 
pentru talentul „omului cu aparatul“ de-a 
picta cu luminā, culoare, impresionantele co- 
loane de armonii sonore străvechi, monu- 
mentale „forme-sunete-culori“ 
sugestiv, ca in poemul lui Baudelaire. Strálu- 
cita şi suita muzical-vizualá a anotimpurilor 
Deltei — ale vieții, Rapsodia... lui Geo Sai- 
zescu, care a avut, fafa de însemnările de 
mare poezie ale lui lon Bostan, (autoritate de 
necontestat a genului) avantajul unei „con- 
structii' lirice“ dacá se poate spune asa, mai 
unitare, pe o idee-simbol depășind pitores- 


ce-şi răspund 


U... benefic — reuniunea organizata 
de Biroul de Turism pentru Tineret la Cimpu- 
lung Moldovenesc, pe ecuaţia Imagine-comu- 
nicare-educatie — ne-a pus în fata a vreo pa- 
truzeci de filme documentare de diverse spe- ` 
„cii. Unele au fost realizate din initiativa Stu- | 
dioului „Sahia“ , altele la comanda Ministeru 
lui Turismului sau a unei agentii publicitare : a 
acestuia. Au fost luate în discuţie, in amplu! | 
colocviu al oamenilor de cultură preze 
„apoi, în juriul ce a acordat- „premii; pe urmă, 
de publicul tinár din oraş, căruia i-au fost 
arâtate producţiile laureate. 

Ce a reiesit in esenţă? Că avem gi capaci- 
tati $i personalitati in domeniu de natura a 
- produce filme bune cu scop de educație tu- 
ristică. Creaţii ce valorificá frumuseţile țării $t 
realizările monumentale adăugate de omul de 
azi naturii patriei. Cele mai reprezentative din 
aceste filme iși depăşesc scopul, înscriin- 
du-se în aria largă a documentarului cultu- 
ral-artistic. De altminteri, s-a și atras atenția, 
în dezbatere, că noțiunea examinată nu este 
restr , perimetrantá. E greu de presupus 
ca dupa ce vede admirabilu! film Orgile din 
Transilvania privitorul va porni numaidecit pe 


Ă - ediţie ce-și propunea, cum preciza unul din ek. El a formulat observaţii pertinente cu cul, consemnarea peisajului mirific... Ridica- 

E ~initiatori, Aurel Bucsan, un schimb de expe- Doni la unele pelicule emo in con- | rea la o putere ERE o mal poezie, epi Ld aca de realizator. PAIS ramă 
ĝi rienta si de opinii asupra „materialelor de co- | curs, care sufera de un exces de pitoresc, de | concizie a exprimării, deschidere spre in- | fia de aŭ sad Sir eksudo pni ea 
H municare a artelor vizuale in vederea unei |. lipsă de idei, si noutate emoțională. Redacto- | “elegerea trásáturii de bază a spiritualităţii, ro- bk anar Labio o i, Ge ŭi auzi, | 
4 „mai bune rificări a lor în propaganda tu- | çul- -şef al „Vieţii studenţeşti“, Dinu Marian | mánesti: umanitatea, a fost Poarta spre vecin jake or Ma sika dos — EA vi 
> ristică i mai concret, la obiect: = amintea ca in domeniul documentarului de | a Sabinei Pop (prezentata, din păcate, doar | 198 svenan ja arpegii e ul b tă in se eb i 

| mentarul etnogr Alături de el, cercetare etno-sociologica avem prin filmele | in secţia informativă și nu in concurs pentru | (ASUNI preoti sul ti în pai 
A i Pompe kri se er komo o pan o 3 lui Petre Gusti o tradiție prețioasă ce ar tre- | ca regizoarea lacea parte din juriu). Embie- poo lc stai d rió pol skon șă a 

i ne. = îi e şi - 

j- 'Universúti de creație cultă ori populară, ade- bui preluată, fructificata de către tinerii regi- | matic fi m, as zice, pentru ceea ce poate 5 pact mai puţin semnificativ asupra spectato- 


“zori. Un autentic film turistic — susținea regi- 
zcarea Sabina Pop — trebuie să arate nu nu- 


varate valori ale spiritualităţii româneşti * 
demne de a fi cunoscute şi admirate în lume $ 
lată, așadar, ca încă de la selecţia filmeto: : 
s-a vădit concepția mai generos-culturai:: 
asupra scopului propagandei turistice. Inte 
leasă nu in sensul unei naive reclame — cum 
spunea cineva — de tipul „vizitaţi Marea Ne 
gra, are cea mai albastra!", propa- 

' ganda pri ca „stiinta a promov. (a pro- 

movării si prin intermediul artei, quod erat.. 

Si ca orice. știință, ea necesita studierea 

aprofundarea metodelor de perfecţionare - 

Ceea ce a impus,din capul locului, la aceasta * 

primă ediţie de la Cimpulung Moldovenesc, a 

fest viziunea moderna, pluri isciplinara a m 

nifestarii, inciuzind in concurs, alaturi de 

iime: atişe cultural-publicitare, turistice, foto- . 

montaje, pliante, albume, timbre. invi- |i 
aprecieze în cadrul juriului, invitat: ME 
aa participe la dezbaterile ulterioare, au fos! 
oameni de arta din diverse domenii: esteti- - 
“cieni, sociologi, arhitecți, graficieni, regizori, | 

— ziaristi, fotoreporteri activişti ai birourilor de 
turism din tara... Prezenta competentă a asi 
gurat un interesant si util schimb de idei pri- . 
vind dinamica raportului imagine-comunica- 

- re-educatie. şi cîteva concluzii asupra specifi- ' 
cului filmului şi graficii destinate publicitatti 
turistice. Publicitatea — cum arăta Valentin 
Silvestru, președintele juriului — face parte 
din contextul mai larg al educaţiei culturale 
răspunzind unei necesităţi sociale impor- 
tante Pornind de la sincretismul specific 
epocii, sociologul Angela Botez propunea si 
ea discuţiei, o viziune integratoare a propa- 
gandei, în ansamblul fenomenului socio-este- 
- tie. - Astăzi, mai mult ca oricind, emitatorui 
trebuie să studieze permanent receptorui, 

in sondaje repetate, pentru a 
rapide ale gustului, exigente-: 

lor. Tinerii, mai ales ei, datorită frecventaru 

asidue a imagi capătă” o anume cultura 

-secventialá, mozaica oi ritmuri de perce- 

pere a ETN o . Dar, cu 


Ve unui univers re-creat pl 


mai baza de agrement a: staţiunii careia ii fa- 
cem reclamá, dar mai ales particularitatile 
'peisagistiĉ-umane ale unei regiuni, specificu! 
unei tradiții — semn -de spiritualitate natio- 
nala. Să aducem virtualul turist, prin mijloace 
proprii artei (nu pliantului) câtre specificul 
unui loc — să descoperim $i prin acest gun 
de film, un gind mai generos, cultural: 
Palmaresul a oglindit preocuparea de-a 
promova citeva „modele“ ale genului. Marele 
premiu a revenit unui minunat eseu liric-me- 
ditativ despre frumuseţea, originalitatea dan- 
“ sului si cintecului popular românesc. despre 
semnificaţia filozofica a unor străvechi obi- 
ceiuri: De- al act gi de dor de Alecu Croi- 
toru. Regizor îndrăgostit de arta $i frumuse- . 
- tea peisajului românesc, a oamenilor pe ca- 
“re-i filmează in minunate decoruri. naturale, 
într-un ritm exuberant; strălucitor. Cu citeva 
 saptamini în urmă, De dragoste... stirnise ad 
miratia (si un mare premiu). la o întilnire in- 
“ternationala a filmului folcloric de la Karlovy. 
Kok ki Tot un eseu poetic, o Lose sala AL! 


sesiza mutații 


„şi ea cuc mi s 
contribuind la cultura spectatorului a vorbit 


Ozana cea frumoasă 
supusă voinței omului 
malul Ozanei de Copel 


Mai mult decit un peisaj, 
un sentiment. 


Pe Moscu 


Rapsodia Delivi de Geo Saizescu 


trebuie să fie cu adevărat un film etno-socio- 


astic si valorificat cinematografic 


ntimentul unu de Nicolae Cabel) 


profunda: semnificația unui străvechi obicei 
maramureșan, acela ca tinăra pereche căsă- 
torită să-și înalțe, cu ajutorul satului, inaintea 
pereţilor casei, poarta de lemn încrustat. 
Lemn de brad (splendidă metafora acea sa- 
crificare și jelire a bradului „jertfă a páduni 
mele“ care va sta la temelia viitoarei asezari). 
Poarta ca deschidere prietenească spre ve- 
cin, ce concretizare mai sugestivă a imaginii 


«ca „formă specifică de comunicare 'a specifi- 


cului unei spiritualitati", decit acest film de —- 


cum să-i spun— perfectă adecvare la tema - 


Film turistic, de propaganda”? Film, în primul 
rind, adică arta imaginii (aici — ca și în filmul lui 
Alecu Croitoru — nu exista cuvint decit cel 
psaimodiat de vocea batrinei jeluitoare a bra- 


„dului, ori versul strigat de jucatorii-cintareti _ 


„de dragoste si de dor“). Arta ce convinge, 
educa, incita (la drumetie, turism, bucurie, 
dragoste de viaţă, de natura) numai prin in- 
termediu! emotiei. Pentru ca fara emotie... 


Alice MÁNOIU 


Sculptura la ea acasá. 
Adică in plein-air 
(te raind, de piară. 


_ de dor de Nicolae Cabel) 


logic, turistic innobilat de o idee generoasă 


rului. | se arată acestuia o stațiune bal- 
neo-climatericá in fotografieri plate ale pro- 
cedurilor fizioterapeutice, cirnatilor ce se frig 
in tigai de catre bucatarese supraponderale, 
cuverturilor din camere unde sint flori de 
plastic in vaze, jocului de popice la care se 
distrează bolnavii aflaţi în cura şi se creiază 
impresia (falsă) că această suită de imagini 
ofilite va îndrepta puhoaie de solicitanti spre 
ghişeele de bilete ale acelei staţiuni. 

_Eterogenitatea imaginilor şi comentariilor 
excesiv şi tautologic explicative debiliteaza 
tilmul și-l scot din sfera artisticulvi. E mult - 
mai profitabilă centrarea pe o preocupare, 
un subiect. un fapt, un peisaj — dupa cum 
s-a si vazut in alte pelicule —- ipostaziat cu 
inteligenta si har, elocventa fiind a imaginii 
insasi. În competiţia in care s-au aflat nu nu- 
_ mai filme, ci $i afișe, fotografii, pliante, calen- 
dare, almanahuri, prospecte, albume, Mi 
-Premiu a fost obținut de filmul lui 
Croitoru De dragoste și dor, iscusi 
toare caleidoscopie imagistică a cintecului 
jocului, portului, ritualuritor chtonice roma- ' 
nesti într-o ambianta de sărbătoare si într-o 
dinamică frenetică. Ascultind, în alt film, ce 
ni se spunea, torențial, despre casele de 
"odihnă ale sindicatelor din mai multe oraşe, 

- construcţii noi ce merită admiraţie şi res- 
pect — pur si simplu n-am mai putut vedea ` 
ceea ce se dorea a nise arăta. Privind, în li- 
niște, în absenta oricărui comentariu, casa, 
"tablourile, vitraliile, chipul artistului Sever 
„Frențiu. am avut, ca $i regizorul «(filmului) 
Nicolae Cabel, un sentiment primordial. Ur- 
mărind cu luare-aminte felul cum-se naşte un 
uriaș viaduct în Oltenia am fost surprins de 
uscăciunea prezentării, Vazind cum e filmată 
intrecerea postasilor bucureşteni, în marșul - 
lor tradiţional, am fost mișcat de omagiul 
adus, astfel, efortului omenesc de autodepá- 
şire și m-a cucerit modul spiritual, și, pe alo- 
uri, liric in care au fost glorificati invingato- 
rii şi în bratisati tandru, invinsii. 

Exista, fireste, necesitatea de a informa, 
specificá documentarului; dar, ca în orice ac- . 
tivitate gazetărească, se poate informa pur și 
simplu, sau în chip atractiv. Un prospect tu- 
ristic despre fauna și flora Deltei mse pare 
azi insuficient. O „rapsodie“ a mirificului ti- 
nut, cum a imaginat, cu fantezie, Geo Sai- 
zescu, e multilateral eficienta si faptul ca a 
fost aplaudata, la proiectia cu public, e, desi- 
gur, simptomatic. O prezentare a Maramure- 
sului printr-o Poarta ridicata de sateni iarna, 
inainte de a fi clădită casa, a deschis gustul + 
pentru cunoașterea acestui ținut; meritul des- 
«hiderii fiind al cineastei Sabina Pop. 

Discuţiile din cadrul manifestării au exami- 
nat citeva din conceptele ce prezidează azi 
activitatea de turism — mai ales din unghiul 

semnificatiilor sale culturale. Cinematografia 
a beneliciat aici de cel mai larg examen ana- 
tic. Dar el rámine, deocamdata, partial con- 

şa cum a fost si selecţia prezen- 
- tiile. următoare ale manifestării. 
contribui, probabil, la elucidări și stat „mai 
te; Si mai OPANIA 


- Valentin SILVESTRU 


= 


Ileana Stana Ionescu: 
emotia terapeuticá 


Comedia, gen major 


F.. unui personaj de comedie 
este uriașă. Dar ascunde și un mare pericol. 
Pentru că plăcerea publicului de a se bucura, 
de a ride, de a se deconecta poate impinge 
actorul la concesii, la ceea ce se cheamă: ra- 
bat la calitate. Lucru total de nedorit. După 
părerea mea, comedia trebuie să fie matema- 
tică pură. Mecanismul ei este atit de fin, an- 
grenaju! atit de perfid, incit, cea mai mica 
„eroare de calcul“ îi poate fi fatală. Dar rolul 
ei, mai ales al comediei satirice, (cazul filmu- 
lui nostru) este foarte important. Comedia e 
terapeutică. Purificá. „Face bine”. Oricine cu- 
noaște efectul benefic al rísului cu adresă, 
deci, al comediei cu adresă. În cazul acesta 
cred că răspunderea actorului de comedie 
devine foarte mare. lti trebuie mult discerná- 
fnint, multă rigoare pentru ca să nu cazi ni- 
ciodată într-o situaţie involuntar comică sau 
gratuit comică” Dar aici intervine si rolul 
mare al scenaristului, pentru că, dacă parti- 
tura este concepută corect şi lucrurile facile 
sint puţine sau lipsesc cu desávirgire, Ri este 
mai greu, ca actor, s-o iei pe delături. 

Ceea ce s-ar putea reproşa comediei con- 
temporane, în general, este că nu întotde- 
auna reușește să „are“ profund. ,Plugul” ei 
nu merge adinc în brazdă. După părerea mea 
însă, aici, in Secretul lui Nemesis el merge! 
Titus Popovici și Geo Saizescu au reușit 
acest lucru și cu Secretul lui Bachus. Cum? 
Secretul lor... Cert este că lumea are o satis- 
factie nebună sá vadă pusi la punct pe ne- 
mernicii, (că mai avem și nemernici, ce să fa- 
cem?,) care ne strică bucuria de a trăi. Pen- 
tru că și asta este funcţia comediei: să deste- 
lenească terenurile cu buruieni, să le redea. 
horticulturii, să zicem, pentru că nu văd de 
ce nu am semăna flori pe locul buruienilor. 


Cale liberă 


Pentru asta, firește, trebuie talent. Talentul 
scenaristului, al regizorului, al actorilor. 
Taientul, el dá forta, puterea de penetratie a 
comediei. Efectul.benefic asupra vietii noas- 
tre. Desi socotitá — paradoxal! — gen minor, 
comedia este o mare forță. Cum poate sa 
modifice, cum poate sá schimbe ea optica 
asupra vietii (atunci cind e bine facuta, fi- 
reste), nici un alt gen major nu o poate face. 
O comedie buna te face sa rizi, dar te pune $i 
pe ginduri. Exagerind liniile, ca in caricatura, 
esentializind, adica, din trei trasaturi de penel 
o idee. in film, cele trei linii din caricatura ar 
fi scenariul, regia, distributia. Le ai, ai realizat 
o comedie buná, in sensul eficientei. Nu le 
ai... 

Pesonajul meu din Secretul lui Nemesis 
mi-a plăcut foarte mult. Este abjectia perso- 
nificata. Fanfaroană. Mincinoasá, lingusitoare 

pină la o adică, pentru că, la o adică, 
odată intoarce macazul — într-un cuvint: ori- 
bila. Mi-a făcut o plăcere nebună s-o „demo- 
lez”. N-aș putea spune că am intilnit un ase- 
menea personaj „exact la fel“ în viaţă. Am în- 
ünit însă ceva foarte pe aproape... Era o ființă 
care nu se simțea bine, nu era sănătoasă, 
dacă nu-ți făcea un rău. Măcar unui mic, 
dacă nu putea unul mare. „ldealu!” ei fiind, 
fireşte, răul mare. Cînd ;eusea, cînd te vedea 
la pamint si cu ochii în lacrimi, jubila. Atunci 
era fericită. devenea chiar bună. Era chiar în 
stare sá te consoleze, să-ți oblojeasca rănile 
pe care tot ea ti le făcuse. Avea nevoie de 


To „viĉiima“ pe care s-o poată consola dupa 


aceea. Fantastic, nu? Ei, asta este Olga Lim- 
basanu din Secretul lui Nemesis. Sigur ca 
m-a atras! Sigur ca mi-a plácut „s-o omor”. 
Pentru că e anormală. lar anormalul trebuie 
eradicat. Dacă ar fi să formulez, exact, care 


este rostul major al comediei, aș spune că 
este... ca un ceai de musefel. Pare caraghios 
pentru cine nu stie că ceaiul de musefel este 
cel mai formidabil detergent pentru organis- 
mul uman. Comedia mi se pare detergentul 
ideal pentru organismul social. Curăţă! Puri-' 
fică! Se mai poate spune, în condiţiile astea, 
că avem de-a face cu un gen minor? Nu 
cred!... 


lleana Stana IONESCU 


Adeziunea publicului 


l, general, actorul „teoretizeaza“ intim ac- 
tul de creatie care este in fond, interpretarea 
unui rol. De aceea pot apárea stingacii gene- 
rate de timiditate, in momentul discutiei des- 
pre „ce sau cum“ au interpretat ceea ce 
foarte multă lume a văzut. Speranţa actorului 
este că publicul i-a depistat clar gindurile, 
subtextele care i-au declanșat acțiunile 
într-un anume mod și nu altfel. 

Comedia cinematografică, gen deosebit de 
dificil, pretinde actorului o precizie aproape 
matematică în gradarea stărilor, efectelor și 
dinamicii interne a personajelor. De aceea 
acest gen, cred eu, nu se poate crea decit 
într-o echipă de prieteni care să se cunoască 
foarte bine, care să se sprijine, cu generozi- 
tate, care să se intilneascá la lucru cu bucu- 
ria revederii, pentru a crea acea stare de 


Cînd hazul tisneste din intilnirea normalului cu ridicolul 
(Rodica Popescu-Bitănescu, Gheorghe Dinică şi Carmen Galin) 


genicá prin ea însăşi. Probabil că acest ade- 
var l-a ştiut, mai bine decit noi, chiar Hossu, 
care și-a sfidat discret dar tenace, tiparul hā- 
razit. Pentru cine i-a urmărit evoluţia, parti- 
tura lui Truică din 'Cale liberă nu este o sur- 


| “priza, ci o incununare. O elegantă bunăcuvi- 


interpreţi și roluri 


Fericita 
armonizare 
a talentelor 


S. tin, uneori, etichetele, de un actor ca 
ria de om sánátos. Deunazi, mai citeam, 
incá, vreo citeva cuvinte uitate in pagina. 
despre Emil Hossu si al sáu „farmec de june 
pee Fără sá contest-existenta șarmului, imi 
ngădui să-i văd venind din altă parte si 
anume — tocmai din inteligența cu care pur- 
tătorul lui s-a despărțit de mai multă vreme, 
de asa numiții „juni primi“ care, la drept vor- 
bind, erau mai degrabă niște cuceritori băieți 
buni. Printre multele ipostaze ale destinului 
actoricesc se află și aceea a interpretului 
care nu numai că nu are a se teme de pier- 
derea — fatală, cu trecerea anilor — unor 
alu-uri, ci trebuie să și le umbreasca, cu 
bună ştiinţă. Candoarea, seninátatea de pe 
chipul adolescentin al lui Emil Hossu, cel de 
acum citiva ani, trimiteau cîteva semne de în- 
trebare către momentul de răscruce al des- 
părțirii de o anumită virstă. Legile filmului 
sint aspre, duritatea maturității nu este foto- 


inta a prezenţei, o ironie plăcut complice nu 
sint cuceririle de ultimă oră ale interpretului, 
dar rolul de acum i-a permis să le desfășoare 
pe o suprafață mai mare, să le nuanteze si, 
mai ales, să adauge, ia toate acestea, un dra- 
matism din cea mai curată substanţă. Cind, 
în secvența dezamorsării bombei, eroul se 
urcă în cabină, în locul unui tînăr — „are cu 
douăzeci de ani mai puţin decit mine“, spune 
— şi incremenegte, pur $i simplu, cu mina pe 
volan, intr-un cadru de o intensa emotie ac- 
torul triumfa asupra celor aproape douazeci 
de ani pe care i-a lasat in urma. 


Partenera sa, Enikó Szilagyi-Dumitrescu nu 
a avut atita rabdare. Nu a luat-o incetul cu 
încetul. A hotărît sá curme cu o anumită ima- 
gine cea a frumusetii eclatante, si a fácut tot 
ce i-a stat cu putinfá: o coafura neavanta- 
joasá s-ar zice, vestminte mai mult de protec- 
tie $i, indeosebi, un teribil avint in bátaia ce- 
lor mai nefavorabile unghiuri ale aparatului 
de filmat. Cindva, pe la 26 de ani, si Sophia 
Loren, cea din Ciociara, s-a străduit să-şi în- 
tunece spectacolul propriei frumuseți, pentru 
a ne lasa sá descoperim, mai mult decit ori- 
cind actrița. Nu sint sigură că o Eniko Szilag- 
yi-Dumitrescu așa cum o știam noi, neocro- 
tita de modestia și cenusiul în care s-a dra- 
pat, ne-ar fi transmis mai putin umanitatea 
pi jului său căldura si, in ultimă in- 
stanta, fragilitatea eroinei. Oricum, momentul 
demonstrației a fost bine ales; în cuplu cu 
Emil Hossu, vedeta întreține o adevărata. 
greu de tagaduit conspirație a talentelor. 


Magda MIHĂILESCU 


personajul secundar 


Secvența 
dezamorsării 


M. posaci sau mai gratiosi strábatem 
diurn bulevardele bucureștene, comentind 
utilitar sau edilitar, înaintarea metroului. Sub 
pașii noștri, se serie, în priză directă „filmul“ 
batăliei pentru fiecare sută de metri. La gra- 
nita dintre realitatea plină de tensiune drama- 
tică a operei de construcţie şi construcția 
unor filme-document despre faptele reale, 


„joacă“ specială, fără de care nu se poate 
naște comicul. În viață nu spui glume cind 
ești trist, în filme e foarte greu, dacă nu chiar 
imposibil, să faci un om să ridă dacă nu ești 
tu bine dispus. Nu-i așa? 

Secretul lui Nemesis, cred eu, a avut foarte 
atent pregătit climatul despre care vorbeam. 

_Titus Popovici, acest mare cunoscător al 
cinematografului, îşi „scrie“ personajele prin- 
cipale după ce-și cunoaște foarte bine inter- 
pretii. Geo Saizescu, acest perseverent maes- 
tru al comediei, lucrează cam cu aceeași 
echipă de actori, pe care îi iubește și îi con- 
duce cu tact și profesionalism în „decuparea“ 
gagului. 

lar cînd interpreţii sint Dinică-Nemese, sau 
Stefan Mihăilescu Bráila-Bachus nu se pot 
naște decit personaje antologice pentru co- 
media cinematograficá românească. Puterea 
satirei, manifestată prin risul sănătos prin 
care este atacat răul de orice natură, este 
astfel, pusă la dispoziţia publicului prin inter- 
mediul unor creaţii de excepție, iar cînd în 
jurul acestor doi mari interpreți trăiesc și dia- 
loghează Carmen Galin, Stela Popescu, 
Ileana Stana-lonescu, Sebastian Papaiani. 
Jean Constantin, Dumitru Rucăreanu sau 
Horaţiu Mălăele — comicul este filtrat cu şti- 
inta și profesionalism și rezultatul poartă un 
nume simplu, dar foarte prețios: adeziunea 
publicului. Adică, şi mai simplu: succes. 


Emil HOSSU 


Scăpărător 
de la Ala Z 


D. abia ne despartisem de imaginea aro- 
gantei ancilare a lui Matei, „diplomatul pe 
care „il trage corentul” in „Figuranţii“, de 
abia ne despartisem, deci, de un Gheorghe 
Dinică scaparator de la primul pina la ultimul 
cadru și iată-l conectat — aș spune — la acè- 
eași teribilă dispoziție de joc, in Secretul lui 
Nemesis. În filmul Malvinei Urşianu își colora 
cameleonic personajul pe care îl aducea cu 
el din Pe malul sting...; in comedia lui Geo 
Saizescu si Titus Popovici face din „N.M. Si- 
seanu“ un om cu o mie de fete, fara sá dis- 
loce pos mult liniile esențiale ale mástii sale. 
Existá actori care, cel putin din cind in cind, 
te ajuta sa deslegi putin din misterul unui har 
si alţii care, parcă te îndeamnă, prin întreaga 
lor prezenţă, să renunti a da de capătul unei 
taine fără nume. Mi se pare că Gheorghe Di- 
nică aparţine acestora din urmă. În preajma 
sa, prea insistentele iscoade ale gindului cri- 
tic fac cale întoarsă, „pagubă“ ce se întoarce, 
pina la urmă, spre binele nostru, intrucit ra- 
mine întreagă, bucuria spectacolului. În cazul 


ilui Nemesis — a spectacolelor: căci unul este 
“Circotagul administrator de bloc ce'savurează 


ruta victimelor prinse în plasa maniilor sale 
demascatoare" și altul este escrocul de an- 


există un triaj plin de semafoare si maca- 
zuri... 

O mină veche, un monstru de război rátácit 
in máruntaiele urbei, somnoleazá încă peri- 
culos. Înaintarea șantierului barata. Semn și 
metafora, Un om a amorsat-o cu patru dece- 
nii în urmă, un alt om este chemat s-o deza- 
morseze azi. Ce va fi simţit primul, ce ginduri 
şi emoții îl încearcă pe contemporanul nos- 
tru? 

Gradată corect, secvența dezamorsării mi- 
nei marchează, probabil, momentul cel mai 
susținut al filmului realizat de Nicu Stan și 
Romulus Lal. Erou în timp de pace, „specia- 
listul este interpretat de actorul Dorel Vișan 
cu simplitate si căldură. Chipul calm, vadind, 
în neclintirea lui emoțională, o profunda stà- 
pinire de sine. Demersul hotărit, desenat cu 
precizie de mișcarea exactă a miinilor care 
apucă, cu siguranţă, și lopata, și foarfeca cu 
zimti, și penseta. Finetea fiecărui gest geo- 


Emil Hossu si Eniko Szilagyi-Dumitrescu: 
doi invingatori in lupta cu „etichetele“ 


vergurá care asistá, cu singe rece, la ultra- 
gieri flagrante $i prabusiri nemiloase; unul 
este duhovnicul căruia i se spune pe furis, 
„sărut mina“ şi altul nababul cu tabieturi eta 
late ametitor si supuși ridicoli. 

Sa fie schimbarea statutului personajului — 
procedeu acreditat in spatiul conventiei pe 
care o presupune o comedie cinematografica 
de acest tip — lozul cel mare al filmului si al 
protagonistilor? Numai atit? Dimensiunea de 
exceptie a personalitatii actorului se deslu- 
seste si in refuzui sau de a transforma rolul 
intr-un recital de un acaparator transformism. 
Defáimátor sau denunţat, agresiv sau incoltit, 
trecind cu dezinvoltura de la „Uite briu! trece 
rîul“ la digresiuni despre ,redemptiunea prin 
creatie“, Gheorghe Dinică ne interzice, pe 
alocuri, zimbetul, lăsind să se insinueze neli- 
niştea unui „totuși, de unde vine acest „neco- 
respunzător” care a aflat cite ceva despre 
manipularea celor săraci cu duhul, despre 


pactul cu diavolul şi altele asemănătoare?" : 


Din marele ținut al comediei? Mai importanta 
decit răspunsul este întrebarea insasi 


Magda MIH. 


Partenerul desávirgit 


P.. întimpiare fericită, Secre- 
tul lui Nemesis mi-a deschis poarta spre o 
zonă puţin bătută de mine: comedia. Daca 
paseam pragul acestei porti, urma să má „in- 
colonez” într-o distribuţie alcătuită din mari 
comici ai filmului şi teatrului românesc... Era 
tentant, dar nu uşor. Nu era uşor, dar aveam 
pe ce — mai bine zis pe cine — mă sprijini 
Am crezut întotdeauna, și cred în continuare, 
in șansa pe care ti-o oferă un partener de ex- 
ceptie. Sa fii bun, sá rezisti măcar, alături de 
un „monstru“, înseamnă infinit mai mult decit 
să fii extraordinar în mijlocui unei distribuții 
slabe. Sansa partenerului de excepţie care 
s-a dovedit a fi pentru mine și partenerul de- 
sávirgit, am avut-o şi ea s-a numit Dinică. 
Fascinant, cuceritor, coplesitor, dar si gene- 
ros, Dinică nu s-a mulțumit să-și vadă de Ne- 
mese-ul lui, ci a stat cu ochiul treaz si asupra 
Bicái mele, partenera lui, adică eu. Dinică a 
fost acela care, în fata neliniştii, temerilor 
mele îmi spunea: „Joacă așa cum ştii tu, nu 
te strădui să faci comedie si exact de aici o 
să iasă comicul”. A avut dreptate! Pentru ca 
personajul meu se înscria într-un comic de 
situatie, dar nu era comic deloc. El trebuia sá 
provoace comicul, sá pună lumina pe grotes- 
cul, caraghiosul, anormalu! Nemese. În situa- 
tia asta, singura soluţie posibilă pentru mine 
era, într-adevăr, să joc normal. Din întîlnirea 
normalului cu anormalul trebuia să tisneasca 
hazul situaţiilor în care erau puse cele două 
personaje. Acum, parcă aud replica lui Dinică 
din film: „Dezvolta!“ Eu mă opresc aici, nu 
dezvolt, el o să spună: „Da? Bine!“ Dar orice 
ar fi să mai spună, pentru mine un lucru e si- 
gur: întilnirea mea cu el ia acest film a fost 
unul din cele mai frumoase daruri de suflet 
pe care mi le-a oferit meseria. Și nu știu de 
ce... îmi amintesc o povestioară, comică, 
sper: un elefant și un soricel trec un pod îm- 
preună, podul, piriie, troznește iar şoricelul 
spune mindru: „Auzi ce mai tropáim!”... 


Carmen GALIN 


metrizează, condensat, întreaga responsabili- 
tate care apasă timplele omului ce-și riscă 
propria-i viață, pentru a lăsa cale liberă Vieții. 
Emotia fiecărei secunde se transmite sălii. 
Omul aflat la un pas de „neantizare“ fluierá, 
calm, un pașnic, melodios cîntec linistitor 
Pentru sine, pentru ceilalți. 

Riscul filmării unei asemenea scene e 
mare. Capcanele faisificării întinse la fiecare 
pas. Talentul actorului Dorel Vișan reușește 
performanţa de a emotiona autentic. O pri- 
vire incurajatoare, un suris hitru întins ca o 
punte de speranță peste rîul primejdiei, o 
sprinceană încordată abia vizibil, o incruntá- 
tură concentrind, asemeni unui fascicul laser, 
toată energia psihică a eroului. Lac de su- 
doare, „specialistul“ tine în miinile sale micul 
demon îmblinzit. 

Trenul discursului cinematografic găsește, 
la acest semafor, „cale libera“. 


Dorel Vişan 
mereu autentic 


ES 


/ del 


+ 
1 
N e 


N 
X 


Mădălina STĂNESCU 


în premieră 


M. intii forspanu! — articulat strins, asa 
cum trebuie să fie un spot publicitar — 
anunţa, în săptămîna premergătoare premie- 
rei, noi peripeții ale grupului de acum popu- 
larilor cireşari cinematografici care s-au des- 
prins demult de paginile originare ale lui 
Constantin Chiriţă şi se aflá, pe marele 
ecran, la al treilea episod de viaţă indepen- 
denta; incită curiozitatea secvența între ziduri 
de cetate, se,retine plutirea misterioasă prin 
nori de zăpadă a unei fortărețe miniaturale, 
preambul la o avalanșă de-adevăratelea... 
Apoi filmul propriu-zis, la rîndul său prefa- 
tat de un pregeneric: imagini ale unui vis — 
ambiţie de arheolog — care-l obsedează pe 
Tic, simpaticul copil-actor Răzvan Baciu 
complinind profilul eroului său prin fermecá- 
toarea sa dezinvolturá și spontaneitate, 
printr-un precoce simt al prezenţei filmice. 
Caci prisiea continuă să iniţieze actuni în- 
draznete si să trăiască intens exuberanta is- 
pravilor fanteziste ale copilariei, spre deose- 
bre de companionii sai ceva mai mari ŝi, 
pentru moment, mai putin entuziasti, mai pu- 
tin dezinvolti, personajele fiind parcă şi ele 
contaminate de trecerea interprețiior prin pè- 
roada dificila a pubertatii. Înşiși autorii s-au 
temut, probabil, să tulbure acest complicat 


Cetatea ascunsă 


astfei că tipajul caracterial, ipostazieriie 
temperamentale sint expediate prin simple 
enunturi, mai puțin prin gesturi și mai deloc 
prin stări. Maria (Alina Dumitrescu) și Victor 
(Horaţiu Medvesan), campioni la schi, victo- 
rioși în finala Daciadei, sînt și performeri ai 
bunei purtări; ca soră, Maria e monocord se- 
rioasă, sec severa, deși glasul îi trădează ŝi 
disponibilitáti afective nevalorificate însă. Lu- 
cia (Alina Croitoru) se declará persoaná soli- 
dará şi se si arată predispusa la caritate, 
eventual. si la tandrete. Dan (Alexandru Ro- 
taru) se banuie a fi fost obisnuit cu gustul 
rasfatului și egoismului, reprimat in cele din 
urma, chiar daca stingaci. Desi a crescut, lo- 
nel (Robert Enescu) n-a scapat de meteahna 
fricii care ajunge sa frizeze lagitatea. Ursu 
(Andrei Guran) pare desemnat a fi fara so- 
vaiala (dar parca si fara prea multa convin- 
gere) corect, cinstit si curajos. Devotata prie- 
tena, din comportamentul Oanei (Runa Pe- 
tringenaru) nu impresionează atit atitudinile 
exterioare, mai mult sau mai puţin pozate — 
cum ar fi așteptarea sau urarea scrisă pe fata 
de masă cu ace de cetină — cit o singură, 
sensibilă, intensă privire albastru tăioasă, de 
mindrie jignită, cînd profesoara (uneori pate- 
tică, blonda Angela loan) îi interzice să plece 


împreună cu Maria, cade printr-o trapă în 
sala de taină; hazoasă e și scena în care puș- 
tiului îi apare în faţa ochilor figura impozanta 
a domnitorului, reconstituită caleidoscopic 
din fotogramele unui film: prichindelul se pi- 
teste copiláreste în spatele tronului, ca ime- 
diat să se redreseze și să se închipuie pe sine 
în hainele voievodului şi cu sceptrul în mină, 
dar surioara, ce-i părea si ea domniţă, îl tre- 
zeste din reverie. Viziuni similare vor avea şi 
ceilalți băieţi cărora li se pare că pe dalele de 
piatră, unde răsună multicolorii lor clăpari ul- 
timul tip, au apărut străjerii cu halebarde, iar 
călăii se precipită în jurul butucilor. Rătăcind 
drumul, temerarii nu se vor hazarda să treacă 
doar o prăpastie, ci două, folosind cu dexte- 
ritate fringhia, sporind suspensul. Salvamon- 
tistii — două echipe dintre care una însoţită 
de un morocanos Saint-Bernard — sint aler- 
tati poate prea devreme. Desi stihia își face 
simțită amenințarea încă din incinta observa- 
torului meteorologic (muzica Corneliei Tăutu 
aici isi dă măsura, lansind în eter emoția ten- 
siunii ce va să vină). La stina descoperită, în 
mod miraculos, in fund de ripa, exploratorul 
cel mic $i plin de inepuizabile ghidugii desco- 
perá o cămară pe care o crede plină de bu- 
nátáti. În ajun se discută despre avalanse: 


Popularii cireşari cinematografici si noile lor aventuri montane: 


Alina Dumitrescu, Horaţiu Medvesan $i Răzvan Baciu în ( 
Adrian Petringenaru. Regia: 


Scenariul: 


fenomen biologic, ratind posibilitatea explo- 
tării. spectaculosului psihologic — șansa pe 
care o oferea evoluţia, în timp, a acestor co- 
pii porniţi in aventura cinematografică, încă 
din 1983, evoluție desfăşurată in imediata 
apropiere a echipei de filmare (e drept, nu in- 
tegral aceeași) care ar fi meritat să-și orien- 
teze interesui și în acest sens. De astă data, 
protagoniștii, deși sint mereu în cadru, par 
meniti doar să populeze cu tinerereasca și 
colorata lor prezență splendidul decor natu- 
ral sau pe cel artificial (creat cu aplicaţie si 
funcţionalitate de Mircea Ribinschi). S-a pre- 
supus că eroii sint deja prea binecunoscuti, 


cronica animației 


P ....... pentru modelarea caractere- 
lor fragede este pretextul si subtextul scurt 
metrajului Lilianei Petringenaru Parintii, co- 
piii și munca (care a însoțit fiimul la cinema- 
tograful Scala). Un ciufulit „pasaroi“ de pul 


Constantin 


de Gina Nicolae $i căruia Radu Gheorghe i-a 
împrumutat glasul si ceva din umorul sáu 


ita şi 


în căutarea celor ratacifi. Momentele acestea 
de reală intimitate a spectatorului cu perso- 
najele sint însă cam, rare. În mare parte și din 
cauza dialogurilor care suferă, în raport cu 
imaginea, de flagrante formulări pleonastice 


În prim plan se situează naraţiunea, eveni- 
mentele palpitante, deliberat riscante, fiind în 
mod consecvent anticipate fie la modul oni- 
ric, fie prin reduplicare. În somn, Tic desco- 
pera palosul lui Viad Tepes (nostimá este vi- 
rarea in coşmar in clipa in care nu-şi amin- 
teste anul bataliei si se... trezeste). Tot Tic, in 
plină zi, dá peste intrarea secretă si tot el, 


mov (animat pe sfori cu eleganta si iscusinta 


mucalit) îi admonesteaza pe cei mari si pe 


cei mici că nu preţuiesc munca părinţilor, 
tocmai pentru că aceștia n-au ştiut din vreme 


să-i deprindă pe copii cu responsabilităţi pro- 
prii, cu mincatul, imbrácatul, dereticatul, etc. 
Indeletniciri márunte care insufla insa con- 
vingeri şi deprinderi de viitor. 


ingenioasă ideea acestui filmuleţ în care 
oameni adevăraţi, în carne și oase, unii de-o 


„şchioapă, dar alții cu părul alb, sint moralizati 


fără menajamente de o hazlie marionetă care 
se ivește cind si unde nu se așteaptă, cicalin- 
du-i amical şi în versuri cu sfaturi şi precepte 
arhicunoscute, dar adesea uitate. 


LG. 


rated ascun 


Adrian Petringenaru 


imaginatia lucreazá si adápostul de o noapte 
pare purtat, pina la ceruri, pe trombe de za- 
pada. Afară s-a făcut însă ziuă și e senin, co- 
piii se bucură de „primul răsărit de soare 
după viscol” (nesurprins de camera operato- 
rului Alexandru Groza care înfruntă salutar 
natura deziantuita, dar se teme de calofilie si 
isi impune o cenzura nejustificata, filmind cu 
zgircenie nemarginirea de nea brodata cu 
stinci si brazi, schiori, teleferic sau cabane) 


Un chiot de bucurie va declanşa însă nedo- 
rita avalansa, ghinion care, din fericire, ŝe 
soldeaza doar cu o luxatie $i cu... nesperata 
descoperire a cetatii ascunse ce urmeaza a fi 


| cercetată pe-ndelete abia la vară. 


„Plecati la drum cutezatori...“ se cinta (pe 
versuri de Tudor George) la inceput si in fi- 
nal, un final, din care nu avea cum sa lip- 
seasca indemnul (rostit de llarion Ciobanu, 
tatăl Oanei gi seful șantierului arheologic) la 
sirguinta in dobindirea cunoștințelor fara de 
care indiferent ce pasiune nu poate sa devina 
din vis realitate. 


Irina COROIU 


ie a Casei de filme Cinci. Scenariul: Cor 
stantin Chiriţă, Adrian Petringenaru. Regia: Adrian 
Petringenaru. Decorurile: Mircea Ribinschi. Costu- 
mele: Olga Adamescu. Muzica: Cornelia Táuti 
Montajul: Victoria Nae. Imaginea: Alexandru Groza 
Cu Râzvan Baciu Alina Dumitresca, Andre; Gurar 
Horatiu Medvesar Robert Enescu. Runa Petringe 
naru, Alexandru Rotaru, Alina Croitoru, Angela loan, 


“arion Ciobanu, Ovidiu Moldovan, Stefan Veinicfue, 


Wetoria Şerban. Film realizat în studiourile Centrului 
de Producție Cinematografică „București“. 


personaj 
principal 
al = 


filmelor 
noastre . 


De la cuplul tinár, ce abia silabisește alfabetul convie- 
tuirli pină la tabloul de familie cu zeci de 


igi stră- | teazá să fie un 


nepofi, atitea mici si mari fericiri sau drame intime, dar 


Pledoarie pentru „cuplul tînăr” 


Es, tinár, familia tînără — iată o tema 
cu filmografie imensá, la noi si aiurea. De la 
„un băiat iubește o fata“, cu toate continuá- 
rile posibile, au pornit atitea pelicule, incit 
s-ar párea cá in perimetrui, totusi, limitat, al 
relaliei dintre doi oameni s-a spus absolut 
tot, iar rezultatele artistice — şi ele extrem de 
diferite — au epuizat întreaga scară de valori. 
De ce, atunci, tema înregistrează continuu 
„nou-veniti“? În fond, ṣi- Un oaspete la cină 
(care mi-a permis să adaug experiența de 
scenarist celei de spectator, producător şi se- 
lectioner de film) tot de aici pleacă: un băiat 
iubește o fată, fata împărtășește sentimentul, 
dar părinții se opun... Am scris povestea ști- 
ind bine că exact aceeași frază ar putea re- 
zuma o sumedenie de alte filmie (un exemplu: 
Romeo și Julieta...), cunoscind valoarea unor 
titluri și celebritatea unor autori cu care orice 
critic malitios ar putea zdrobi ușor pe oricine. 
Scriind, n-am avut însă nici o clipă senzaţia 
inutilitáfii demersului, n-am trăit sentimentul 
că dezvoltind propoziția „un băiat iubește o 
fata“ ești condamnat să repeti lucruri de mult 
spuse. Și aceasta, cred, pentru că nici o altă 
relație ca aceea de cuplu — mai ales la ince- 
puturile ei — nu concentrează atit omenesc 
g atit social, nu contine atitea determinări 

terioare, mereu altele, împletite cu etern- 
umanul supus și el influențelor contextului 
social. 

Interesindu-ma de foarte multă vreme tema 
$i întrebindu-mă ce anume aduce ea nou as- 
tăzi în plan omenesc $i social, ce elemente 
particularizează cu noutăți de esenţă o relație 
veche de cind lumea, m-am pomenit în fața 
unei realități extraordinare. lată citva tipuri 
de situaţii. 

Băieți și fete intraţi în facultate sint astep- 
taţi de prietene sau prieteni mai puţin noro- 
coși la admitere, deveniți muncitori, pentru a 
împlini un sentiment ce s-a dovedit rezistent 
în timp... Băieți și fete, terminind facultatea si 


cu adinci reverberajii în 
izvor de inspiraţie pentru filmul nostru 


` 


filmul românesc 
în dezbatere 


viața cetăţii — tema nu înce- 


prin școli superioare, dar de o bogăţie spiri- 
tuala, de o delicateţe sufletească și cu un ori- 
zont de cunoaștere surprinzător pentru cine 
apreciază nu omul, ci „patalamaua“..: Băieți 
gi fete, redimensionindu-și concepţiile de 
viață tocmai sub influența benefica a unor 
prietene sau prieteni „netitrati“... Băieți $i fete 
care muncesc și învaţă, cumulind în mentali- 
tate, bagaj de cunoștințe și chiar program zil- 


Gindul scenaristului: 
ca sá conduci autoturismul 
trebuie sá faci proba cunostinfelor tale. 
Dar ca sá conduci o tinárá familie? 


pornind către locuri care alta data însemnau. 
categoric, izolare, constată, cu surpriză, ca 
ajung în colectivităţi rurale, de pildă, printre 
zeci de oameni de aceeaşi condiţie intelectu- 
ala, cei mai mulți tineri. Băieți și fete cu di- 
plome universitare, descoperind comunitate 
de preocupări si aspirații cu oameni netrecuti 


Preludiu la marea 
ind de lon 


Bucheru si 


nic, informaţia,” ideile si deprinderile fău- 
ritorului de bunuri materiale și ale intelectua- 
lului... Dar; pe fundalul acestei realităţi (infi- 
nit mai bogate, mai complexe şi mai intere- 
sante decit schița simplificatoare de mai sus), 
cel mai extraordinar fapt mi s-a părut 
prejudecáfilor. Am auzit, gi nu odată, — 


familiei 
Mihai Constantinescu 


simfonie a 


cu Ruxandra Bucescu si Gheorghe Csapo) 


ca un ecou anacronic al vremii „lumilor în- 
chise“ — părinţi întrebindu-se revoltați: „fata 
mea sa se mărite cu un muncitor?“, „Băiatul 
meu să-mi aducă in casă o fata de țărani? . 
Am cunoscut oameni minunafi, respinşi pen- 
tru că nu aveau (sau nu aveau încă) diplomă 
universitară; am întîlnit situaţii in care senti- 
mente superbe n-au primit dreptul la împli- 
nire, neavînd „acoperire“ în casă, maşină ori 
numerar... Uneori, tinerii au avut curajul să 
lupte pentru dreptul lor la fericire; alteori, 
prejudecățile au fost mai puternice. iritotde- 
auna, însă, faptul de a fi tost judecat nu în 
funcţie de ceea ce ești, ci după ceea ce ai, 
după mediul social din care provii, a lăsat un 
gust amar, a marcat din pornire drumul în 
viață al atitor cupluri, semánind neincredere, 
sapind la rădăcina atît de delicată, de gin- 
gasá, a atectiunii... 


De fapt, dacă sintem sinceri cu noi înşine, 
trebuie sa recunoaștem că în fiecare exista 
incă o doza mai mică sau mai mare de preju- 
decati, poate insinuate mai subtil, poate mai 
bine controlate de înţelegere și rațiune, dar 
prejudecăţi totuși. În ce mă privește, mánturi- 
sesc: scriind — cu mai bine de trei ani în 
urmă — povestea de dragoste — împlinită și 
durabilă! — dintre un tinár muncitor şi fata 
unui profesor universitar, studentă la Arhitec- 
tură, a trebuit să înving mai intii inerția din 
mine: de-abia cint scenariul a fost gata și a 
început să circule, am înțeles — dupa reacti- 
ile unor lectori — cit de întinse si cit de 
adinci sint prejudecățile, exact acele prejude- 
citi al căror proces încercam să îl fac in sce- 
nariu... 


Asa cum au fost formulate, considerațiile 
de mai sus ar putea sá pară legate mai mult 
de psiho-sociologia familiei tinere și mai pu~- 
tin de cîmpul artei cinematografice ca atare, 
unde — ştim bine — contează valoarea (şi 
asta nu doar într-o ordine de idei estetizantă, 
de vreme ce impactul educativ-formativ 
există sau nu în măsura in care metafora ci- 
nematografică are sau nu valoare artistică). 
Pentru a preintimpina o asemenea impresie, 
mă grăbesc să adaug: invocind şi evocind 
realitatea din perimetrul temei discutate, 
n-am gindit-o nici o clipă altfel decit ca 
punct de plecare pentru reflectári artistice pe 
măsură. Rindurile acestea nu şi-au permis ju- 
decati de valoare şi nici măcar citări selective 
din filmografia românească a temei, pentru 
simplu! motiv că semnatarul lor nu e critic de 
film, ceea ce nu-l poate însă împiedica să 
creadă cu toată convingerea în opera de pe- 
dagogie socială ce stă în puterea artei, mai 
ales a celei de a șaptea, cu forja ei de a acre- 
dita idei, de a impune modele. 


Este motivul pentru care consider tema cu- 
plului tinár un teren deosebit. de fertil ce se 
ofera investigației cinematografice (iar pe 
planul răspunderilor sociale, o obligaţie) toc- 
mai datorită existenței unei realități atit de 
complexe, tocmai datorită noutátilor surve- 
nite în acest perimetru străvechi, tocmai da- 
toritá persistentei atitor inertii și prejudecăţi. 
Un paradox al existenței umane face ca ulti- 
mile două treimi din viaţă să fie configurate 
prin opțiunile primei treimi; în ti ale- 
gem profesia, tot atunci constituim familia, 
desi experiența și intelepciunea se adună la 
maturitate si la batrinete. Sí dacá ano rofe- 
sie ne mai îndreaptă pașii fie școala, fie pá- 
rintii, de regula optiunea pentru un tovarás 
de viaţă ne aparţine. lar după alegerea pro- 
priu-zisá, urmeaza viata cotidianá, existenta 
de cuplu, cu dificultăţile, cu asperitatile mai 
ușor sau mai greu de învins, cu presiunile din 
afară și dinlăuntru, cu problemele ori cu fal- 
sele probleme; cu „furtunile într-un pahar cu 
apă“ ori cu cele reale, cu înțelegerea sau 
neintelegerea pentru ce se întimplă cu omul 


„de alături, cu mina de ajutor ori cu „brinciul“ 


oferit de cei la care cauţi sprijin... Cine predă 
„alfabetul convietuirii“, cine-i învaţă pe tineri 
treapta superioară, „arta convietuirii“? Cine 
oferă modele? Cine se ocupă de „felia“ spy 
tual-afectivá a calității vieţii de cuplu? Cine 
se apleacă asupra primilor ani de viaţă în doi, 
măcar cu înţelegerea și răbdarea instructoru- 
lui ce te ajută să dobindești carnet de condu- 
cere auto? S-a considerat — pe bună drep- 
tate — că pentru a conduce un autoturism 
trebuie să faci proba riguroasă a unor cunoş- 
tinte; dar pentru a conduce o familie? Pentru 
a crește si educa un copil? Pentru a nu pro- 
duce „accidente“ in cimpul atit de complex 
— dar nu asa lipsit de „reguli de circulatie“ 
precum pare — al vietii sociale? lata argu- 
mente in plus pentru prezenta cineastului pe 
un teren deosebit de generos; E dacá mai 
este necesar încă unul, sá nu uităm ca majo- 
ritatea spectatorilor filmului romanesc o for- 
mează tinerii... Facindu-i să se regăsească pe 
ecran, ajutindu-i să răspundă uneia din între- 
bările capitale puse de viaţă, ne indeplinim o 
datorie de conștiință. 

În fond, ce trebuie pentru un film bun? Se' 
știe de mult: substanță social-umană rele- 
vantă, adevăr și talent. Ei bine, pe scurt — 
asta am vrut să spun: la noi, tema cuplului ti- 
năr conţine substanță social-umană-de mare 
noutate și frumusețe; adevărul temei merită, 
ba chiar trebuie spus, pentru că pledează 
pentru noi, pentru ceea ce am edificat în plan 


social și uman. Ramine, deci, talentul... 


lon BUCHERU 


A... începe să tune și se desprinde 
suierind de pistă, împins de jeturile de foc 
spre inaltimi. Aeroportul ramine in urma 
oază a civilizației moderne, clipind des din 
ochii apringi ai miilor de reflectoare. 

Un ultim tur și, punct terminus: Bucureşti 
Mulţumim în gînd gazdelor pentru amabilita- 
tea cu care am fost primiţi şi, așezați in foto- 
liile odihnitoare, ne sedimentăm impresiile. 

Moscova sau Paris, Budapesta sau Sofia, 
însorita Anatolie, Belgrad sau Viena — strái- 
nătatea te atrage, te interesează; vezi lucruri 
noi, cutreieri muzee, cunosti oameni, obie- 
ceiuri, realizezi comparații. Oricit ai fi însă de 
prins, oricite ai vedea, oricit de frumoase au 
fost locurile pe unde te-au purtat pasii, seara 
cazi într-o stare de nostalgie, te cuprinde do- 
rul de „acasă“, legătura ta cu cei dragi rămi- 
nind, intotdeuna, pe prim plan. De-acolo, „de 
acasa“ pornesc visele, sentimentele, nádej- 
dile noastre, bucuriile, tot ce poate da contur 
ființei umane. 

De departe, dintre strâini, simt că acasă 
este locui spre care tinjeşte întreaga mea ti- 
inta şi unde doresc, din toată inima, să 
ma-ntorc. Și de cum am pășit pragul țării — 
pentru că hotarul de tara trece prin inimi — 
acolo, la mii de metri înălțime, tresare în 
mine ceva intim şi măreț: mindria ca aici am 
un loc care se cheamă „al nostru“, „al meu 
și-al familiei mele“ — un loc unde soarele 
este „cel mai luminos“, atmosfera „cea mai 
calda“, poarta „cea mai primitoare“. Adică, 
„acasă“, cind ne adunăm seara după truda zi- 
lei, depánám cele mai frumoase ginduri, se 


De veghe în lanul de griu 


„Acasă; 
spaţiul nostru de suflet 


fac planuri pentru ziua de miine, se descurcă 
treburile încilcite de peste zi. 

„Acasă“ spațiul nostru de suflet, suprema 
iubire, matca fabuloasă în care ne regăsim. 
liniștea, împlinirea care rodeste în noi o pu- 
ternică stare de emulatie și efervescenţă, un 
impetuos elan, implicare la trăirea de spirit a 
cetății; „acasă“ — leagăn si statornicie, rea- 
zim la greu, rampă de lansare a celor mai în- 
dráznefe ginduri, certitudinea devenirii gi im- 
plinirii viitoare. 

»Acasá" — masă întinsă, spaţiul străbătut 
de fiorul sinceritatii, de căldura iradianta a 
simtirii, izvor de impulsuri, de avinturi, atelier 
în care se forjează la cele mai înalte tempera- 
turi, vorbe tandre, calde, iubiri nepieritoare, 
convingeri înalte, expresia cea mai completă 
a názuinfei basmelor noastre „Tinerețe fara 
bátrinete, viaţă fără de moarte“. 

„Acasă“ — columnă nesfirsiti a dragostei 
de ţară, veșnice! 

Toate aceste simtaminte — gi încă multe 
altele greu de exprimat în cuvinte — am îi 
cercat sá le sugerez în citeva din personajele 
interpretate de mine în filme ca Acasă în re 
gia lui Constantin Vaeni (— femeia aşteptind 
cu speranţa intoarcerea celui drag) sau fata 
de la ţară din Încrederea — regia: Tudor Mā- 
rascu — rátácitá o vreme la oras, cu nostal- 
gia unui camin unei familii pe care nu mai 
are norocul s-o intemeieze. Ambele erau per- 
sonaje episodice, dar in ele am incercat sa 
concentrez din pri mici su acest dor 
de vatrá, De familie. De viata. 


Dana DOGARU 


(Acasá de Dumitru Carabŝi 


si Constantin Vaeni, cu Dana Dogaru si Şerban Ionescu) 


E rin profesie, am voluptatea extremelor, 
de astfel un vechi proverb spune că extre- 
mele se atrag. M-au pasionat si mă pasio- 


Pentru amindoi: „virsta critică” 
Vreau să stiu de i un aripi 
de loan Grigorescu si Nicu Stan 
cu Ovidiu luliu Moldovan 
şi Cosmin Sofron) 


% 


A 
= 


A 


Copilul și nevoia de tandrete 


nează ipostazele profesionale contradictorii. 
Ce poate fi mai incitant decit să-l întruchipezi 
astăzi pe Othello și miine pe... lago? Astăzi 
să fii Mefisto, iar miine Faust... Totul plás- 
muit din același aluat sufletesc si intelectual. 
Antinomia — coordonată fundamenală a fiin- 
tei umane — punte de explicaţie și implicatie 
in legile dialecticii. Frumosul și uritul, bunul 
si răul, da-ul si nu-ul, „risu-plinsu'“, concepte 
estetice morale, sociale ce convietuiesc intr-o 
formă armonioasă, innohilind condiția noas- 
trá „bistrionica“ prin aspirația continuă spre 
perfecțiune. Minunat lucru! 

Am avut de citeva ori revelația acestor in- 
cercări și în cinema. Un tată superf , fri- 
vol, insensibil la „problemele critice” ale 
băiatului său, galopind spre un dezastru con- 
jugal, salvat în ultimă instanţă, un tată cum e 
cei din filmul Vreau să știu de ce am în 
regia lui Nicu Stan. Și apoi altă postură de 
tată, un tată generos, profund, sensibil și al- 
truist, pentru care raţiunea de a fi fericit re- 
zidă în raţiunea fericirii fragilului său copil, 
un părinte cum e cel din filmul Punct și de la 
capăt în .regia lui Alexa Visarion. 

Aceste două personaje se constituie în ar- 
gumente deloc vulnerabile, ale acestei profe- 
sii pline de mister și de infinită eficienţă eti- 
că. 


Ovidiu lullu MOLDOVAN 


É entru început citeva „fotograme“ din fil- 
mul meu, Bătrinii. 

Un chip ravasit de viata, dar imbatrinit fru- 
mos. Douá boabe de lacrimi, luminind cu 
stralucirea lor trista ochii unei femei de 79 de 
ani. Si un tremur in glas, in stare sa miste $i 
pietrele — in rostirea curata, ca apa de 
munte, a limbii romanesti din Tara Motilor. 

„Cînd mi-o murit soțul — 40 de ani am trait 
cu el — eu numai la asta m-am gindit, ca 
mor si eu cind moare el, dupa cum am trait 
de bine... Dar cind aŭ venit copiii, toți din 
toate părţile, am zis doamne, nu ma lăsa sá 
mă distrug. Si m-am întărit eu pe mine ca sá 
nu mor asa repede, sá mai tráiesc, un pic, 
printre el”... Tipe 

Mă socotesc un om norocos: tocmai cău- 
tam „eroi“ pentru filmul meu Bătrinii si iată 
că ajungind la Albac, în inima Țării Moților 
aflu de la prietenu! meu, primarul lon Costea, 
că dincolo, „peste apă“, la familia Matei, co- 
pii multi — nici el nu ştia cti — au venit sá 
sărbătorească pe mama lor, Sofia Matei. 

Așa am cunoscut-o pe „mama Sofia“, în 
mijlocul celor nouă copii ai ei, 23 de nepoți si 
11 stranepoti, citi avea atunci, in 1981. ln 
anul acela venise Arieșul mare si podul din 
dreptul casei lor fusese luat de ape, așa că 
pe puntea improvizată la iufeala, dar solidă $i 
lungă de 20—30 de metri, alaiul celor din fa- 
milia Matei s-a insirat, literalmente, de la un 
mal la celălalt. 

Bătrina radia de fericire. Chipul ei crestat 
de vreme intinerise. Putiná la trup, dar iute 
ca o furnică $i cu ochi extraordinar de vii, 
pasea mai tinără decit doi sau trei copii de-ai 
ei, oameni în jur de 60 de ani. 

Mai am și-acum in fața ochilor bucuria ne- 
măsurată a acestei femei care a adus pe 
tume 17 copii, dintre care avea acum, în jurul! 
ei, nouă. Şi nu e nevoie de banda de magne- 
tofon ca să-mi amintesc glasul ei sugrumat în 
clipele cînd îmi povestea cit de greu a dus-o 
în viața ei, cum stătea „plecată pe furcă toată 
noaptea, că ziua nu era timp“ — cit de puțin 
era ajutat pe atunci omul din popor, cum a 
pierdut, într-o singură zi, doi dintre copiii ei. 

„După losif am făcut o fetiță. Si aceea era 
de doi ani cind am făcut altă fetiţă. Și într-o 
zi, cind avea trei iuni, fetița asta a murit — iar 
seara a murit și cealaltă, de doi ani. Odată 
le-am dus la groapă, două fetițe"... 

Zguduitoare a fost viața acestei femei care 
si-a văzut secerate de opt ori visurile ei de 
mamă — visul suprem al oricărei femei — dar 


O lecție de fericire 


4 Nerizedza 


Panoramic 
peste un tablou de familie 


predatá de cea mai tinárá sexagenará: 
edzd străbunica de 


care n-a abdicat nici o clipă. Între a fi și a nu 
fi mamá, ea a ales — cu înțelepciunea speci- 
fică oamenilor din popor — alternativa care 
înnobilează viața femeii, - viața noastră a tu- 
turor. Ea şi soțul ei au adus pe lume „atitia 
copii' cit le-a dat natura şi iubirea lor“ — cum 
spune in film unul dintre copii, Matei Panfil, 
apreciat Er la Sibiu — desi stiau cá vor 
avea mult de luptat ca sá le dea tot ce tre- 
buie sá ie dea, s4-i.ajute să se formeze ca 
oameni“. 

Se explică, astfel, bucuria acestei femei 
simple și inimoase care a trăit să vadă în ju- 
rul ei atitea chipuri dragi, sosite din toată 
țara. Gheorghe, băiatul cel mare (un „băiat“ 
de 62 de ani, cu copii $i cu nepoti!), pădurar 
la Dorna; Niculaie, miner la Roșia Montană; 
Maria, învățătoare pensionară: Ana, casnică 
la Scarisoara; loan, funcționar la Bist 
sif, maistru laminorist la Cimpia Turzi 
tia, învăţătoare la Bucium-sat; si Sofia — cea 
mai mica — profesoara de matematica in Al- 
bac. Cind toti acesti, impreuna cu fii si nepo- 
tii lor, s-au strins la Albac pentru sarbatorire, 
cele două odáite ale casei lor batrinesti s-au 
dovedit cu totul neincápátoare pentru „masa 
festivă“. lar pentru „poza tradițională”, cind 
s-au rinduit in cerdac, in jurul mamei Sofia, 
toate generaţiile — operatorul a trebuit sá 
facă un panoramic pentru a-i putea cuprinde 
pe toți. 

E o imagine frumoasă a filmului, aproape 
simbolică: în fata, Arieșul şi dincolo de el, ti- 
nută parcă în poală de muntele din spatele 
ei, casa moteasca cu pridvorul ciorchine de 
oameni. În rîndul întii, aşezaţi pe un superb 
covor românesc aruncat peste balustradă 
stau copiii cei mai mici. Pui de mofi, cu cu- 
lori aprinse în obraji și vestminte — astfel in- 
cit, vazing tiimul, un mare poet român a excla- 
mat: „Senzaţional, ia uitati-va, pruncii aceștia 
par a se naște chiar din covorul românesc“... 
O exclamatie ce mi s-a părut atunci a fi pá- 
trunsă de fiorul unei autentice poezii. 

Au trecut șase ani de cind am filmat la Al- 
bac şi imaginea acestor oameni minunafi a 
rămas definitiv gravată, nu numai pe film, ci 
și în amintirea noastră. Așa ne vom aduce 
aminte mereu și de „mama Sofia“ ființă lumi- 
noasă, femeie vrednică și mamă exemplară, 
despre care aflăm că s-a mutat între timp 
ceva mai jos, pe malul Arieșului, lingă soțul 
ei pierdut și plins acum aproape 30 de ani 


lon VISU 


bunica 


Rodica Padina 


si Nicolae Corjos cu Mimi Enáceanu si Sebastian Papaiani) 


f 


| 
f 


Istoria reînviată pe ecran: 
Mihai: Viteazul de Titus Popovici 
si Sergiu Nicolaescu (cu Amza Pellea) 


A SS a a y S 2 


Din seria marilor ecranizári: 

„+. Pádureanca de Augustin Buzura 
şi Nicolae Mărgineanu după Slavici 
i (cu Manuela Hărăbor 
şi Şerban Ionescu) 


i entru animatorii de pretutindeni statiu- 
nea marină Varna din Bulgaria vecină nu in- 
seamnă o plajă însorită, ci un loc unde pot 
afia răspuns la intfebarea „ce e nou în arta a 

?“, Ajuns la a cincea ediție, Festivalul 
mondial al filmului de animaţie de la Varna a 
devenit, după cel de la Annecy și cel de la 
Zagreb, unul dintre cele mai importante festi- 
valuri specializate. Găzduite în această 
toamnă de noul şi elegantul palat al culturii 
„Ludmila Jivkova“, cele cinci zile ale presti- 
gioasei manifestări cinematografice au oferit 
participanţilor: o competiție angajind filme 
din 17 ţări, o interesantă selecţie informativă, 
demonstrații de animaţie pe calculator şi ho- 
lograficá $i restrospective ale unor autori cu 
renume: John Halas (Anglia), Borivoj Dovni- 
kovic arma L Renzo Kinoshita (Japo- 
nia), Frederic Bak (Canada), Priit Pjarn 
(U.R.S.S.), Gunter Ratz (R.D.G.). Cinci zile 
pline şi — meritul organizatorilor — cu difi- 
cile momente-de alegere intre tentatiile unei 


ca Si cum 


A. Gherman este una din personalita- 
tile cele mai interesante ale cinematografiei 
sovietice $i mondiale, cu un destin din care 
nu au lipsit momente din cele mai grele. În 
rástimp de 20 de ani a fácut trei filme si ju- 
matate: Control pe drumuri, 20 de ani tira 
război, Prietenul meu ivan Lapgin și Al șap- 
tea sputnic, la care a colaborat cu un alt re- 
gizor. Drumul unor filme de-ale lui spre pu- 
blic a fost de citeva ori deosebit de anevoios. 
Acum arta lui Gherman se bucurá de recu- 
lere unanimă. Reacţiile spectatorilor fata 
de filmele lui sint, însă, departe de a fi uni- 
forme. „O altă măsură“ a adevărului, onesti- 
tatea artistică, înțelegerea suftetului omenesc, 
perspicacitatea viziunii istorice, limbajul artis- 
tic mult mai subtil, estetica insolitá, toate 
acestea nu sint ri te întotdeauna fără o 
anume nedumerire. Si cu toate acestea Prie- 
tenul meu Ivan căruia i s-a pronosti- 
cat un destin comercial dificil, aproape fără 
speranțe, s-a clasat printre filmele preferate. 
ale anului 1985, ocupind locul al 13-lea din 
cele 143 filme care au ieșit pe ecran. 
Filmele lui Gherman au ca temă războiul, 
istoria patriei în anii '30—40. „Nu aș putea 
spune că nu aș vrea să fac un film despre 
ala zilelor noastre“, declară regizorul, „dar 
simt pur și simplu o atracţie durer fata 
de tema războiului, fata de anii '30. În acea 
perioadá a trăit tatăl meu, tată! tatălui meu, 
s-au bucurat, s-au chinuit, au iubit... Oare 
toate acestea să fi- murit odată cu ei?“ 
Viaţa părinţilor îl interesează pe regizor nu 
în sine, nu ca o pagină a unui trecut care nu 
se mai întoarce, ci ca parte vie a propriei ex- 
periente spirituale, determinantă pentru pre- 
zent, pentru timpul generației sale care se re- 
găseşte in acel trecut. 3 
Una din emisiunile panoramei cinemato- 
grafice a care o sustine la televiziune regi- 
zorul Eldar Riazanov a fost consacratá 
creaţiei lui Gherman. Prima întrebare pe care 
-i-a pus-o Riazanov a fost următoarea: 

— Cum ati izbutit dumneavoastră, care ve- 
niti în cinematografie din teatru — un dome- 
niu mai conventional — să surprindeti în fil- 
mele dumneavoastrá acel adevár deosebit, pe 


si obsesia 
innoirii 


„Sau 
cum se gra 

animatia 
sa intilneasca 

viitorul 


sali de proiectie si alta pentru cei dornici 
să-și aducă la zi informația despre „arta a 
opta“. 

Evident, atenția a fost captată, in primul 
rind, de concurs. Au fost înscrise cîteva filme 
semnate de vedete ale animației mondiale: 
Baeus de Bruno Bozzetto (Italia), o simpatică 
și fantastică poveste despre un gindac de bu- 
cătărie îndrăgostit de o gospodină, Partea in- 
sorită de Paul Driessen (Olanda), o reflecţie 
umoristică pe tema „depinde de unde pri- 
vești“, cistigatoare la categoria „pina la trei 
minute,“ Romanjá in intuneric de Bretislav 
Pojar şi Jacques Drouin (Cehoslovacia), un 
încurajator pas înspre psihologie al animației 
de păpuși, beneficiar al premiului din catego- 
ria „peste 15 minute”, Martie-de Stoian Du- 
kov, o glumă animata cu mult nerv și, mai 


ales, Paradá de Jerzy Kucia (Polonia), pre-* 


miantul multor festivaluri internationale gi de- 
tinatorul Marelui premiu al acestei ediţii. fn- 
drazneata sa peliculă, acumulind scene de 
muncă la seceriș, propune o tehnică innoi- 


Să filmezi 


ar fi ultima 


secvenţă din viaţa ta 


Ca să 
„asa cum a 
am filmat pe ger, 


toare întemeiată pe filmare reala, tehnică ce 
a stirnit multe dispute în legătură cu întreba- 
rea: pina unde poate fi împins experimentul? 
Printre autorii. foarte cunoscuţi prezenţi în 
competiție se numără și bulgarul Henri Ku- 
lev, semnatarul filmului Cum au coborit mai- 
mujele din om, un ingenios pamflet împotriva 
violenţei, și maghiaru! Csaba Varga, realiza- 
torul Vintului (premiu! categoriei... „pină la 15 
minute”), o originală metaforă a permanentei. 

Palmaresul a impus şi nume noi: Vincenzo 
Gioanola (Italia), cistigator al unui premiu 
special al juriului pos Ruleta rusá, o peli- 
culá antirăzboinică realizată în tehnici amin- 
tind de Mc Laren, lvan Tankusev (Bulgaria), 


deținător al unui premiu pentru „opera. 
prima“ intitulata Confuzie, o abordare mo- ' 


derna si inventiva a unei proze cu radacini 
folciorice de lordan Radiscev, Les Drew (Ca- 
nada) — premiul pi cu temă educa- 
tivă pentru Ghidul fi Ciine pentru asigu- 
rarea liniștii căminului, poate cea mai amu- 
zantă peliculă din concurs, avînd ca protago- 
nist un căţei angajat ca dădacă, M. Golova- 
nova (U.R.S.S.), posesoarea premiului în ca- 
tegoria pentru copii cu Un băiat este un 

at, o delicată incursiune în lumea celor 
mici și Peter Lord si David Sproxton (Anglia), 
laureati și ei cu un premiu special al juriului 
pentru Babilon, o fabuloasă animaţie în pias- 
tiliná cu ţintă antimilitaristă. 

Palmaresul nu poate mulțumi niciodată pe 
toată lumea. Ramase in afara lui, au făcut 
totuşi impresie puternică +1—1 de Guido Ma- 
nuti (Italia), o poveste cu un om-reclamă, 
piasată sub deviza „viaţa e un film“, Cintăre- 
e din fluier de Jiri Barta (Cehoslovacia), un 
ungmetraj de păpuși ce converteste un basm 
medieval într-o metafora a intolerantei cu fri- 
miteri înspre actualitate si Variafiuni cu geti 
de promotie ce a primit, in 1987, un premiu 
de scurt-metraj la Cannes, o „artă poetica" 
realizată sub conducerea si din iniţiativa 
americanului David Erlich, reunind citeva „pi- 
lule“ ce ilustreazá vastele posibilitáti ale ani- 
matiei semnate de douăzeci de realizatori din 
patru ţări: Elveţia, China, Polonia, Statele 
Unite. Acest „credo“, cuprinzind momente de 
virtuozitate care demonstrează uluitoarea di- 
versitate a tehnicilor folosite, la ora actuală, 


- de animatorii de pretutindeni, are eficienta 


didactică, dar și farmecul spontaneitatii. 
Aga cum palmaresul nu poate să-i satisfacă 
pe toți, nici programul competiţiei nu reu- 
seste s-o faca în intregime. Pelicule mai inte- 
resante și cu mai sigură pecete profesională 
decit cele din concurs s-au putut vedea în 
selecția informativă, asa ca Ario de Cesare 
Montalberti (Italia), În adincimea intunericu- 
lui vizibil de Nikolai Todorov (Bulgaria), Po- 
vestea minunatulul cartof de Anders Soren- 


buie. Desi, in aparenta, filmui seamáná cu un 
western pe dos. Istoria Americii nu este isto- 
ria Rusiei. o istorie atit de aspra, de nemi- 
loasa, atit de plătită cu preţul singeului cum 
"nu a avut nimeni in lume. De aceea aici nu 
este loc pentru pif-paf-uri de butaforie sau 
pentru trucuri cinematografice, ci e nevoie de 
adevărul dens, cumplit și ciudat al vieții. 
— Se spune că le creaţi actorilor condiţii 
insuportabile în timpul filmărilor? Aici inter- 
vine in discuţie artistul poporului al U.R.8 5 


arătăm 
fost în ră 
in trenul 


boi“ 
neîncălzit. 


Regizorul a cerut să se scoată și geamurile... 


care unii cronicari l-au calificat drept „o noua 
măsură a realismului“? 


— Mă străduiesc totdeauna să creez atmo- 
sfera, să-i pun pe actori în condiţii asemănă- 
toare, dacă e posibil identice celor în care 
trăiesc eroii filmului. Cind am căutat locurile 
pentru exterioareie filmului Control pe dru- 
muri, am parcurs 300 de km piná am găsit 


acel sat care mi s-a părut că este ceea ce tre- - 


luri Nikulin, interpretul principal al filmului 
de ani fără rizboj . 3 ia Le 

— Trenul in care filmam era neincaizit — 
Asa a fost in rázboi, ne-a spus categoric 
Gherman. Ba, mai mult, el a dispus sá se 
scoată geamurile de la vagoane și sá se inlo- 
cuiascá cu placaj. Si intr-un asemenea com- 
partiment s-a filmat. Unul din episoade s-a 
filmat timp de 26 de ore, practic fără pauză. 
Era un prim plan: un om este confruntat cu o 


Oleg Borisov si Marina Zudina în filmul lui Piotr To- 


dorovski Cu orchestra 


i / 


sen (Danemarca), Meci de Kresimir Zimonic 
(lugoslavia), Unghiul de vedere de Tom Ya 
sumi (Statele Unite) sau filmele noastre Bala- 
dá de Zeno Bogdánescu, Asediul de Victor 
Antonescu și Perpetua renaștere de Adrian 
Petringenaru. Festivalul de la Varna a avut, 
insa, si alte momente de atractie decit intre- 
cerea propriu zisă. Cum obsesia animației 
este înnoirea, lucru afirmat la o conferință de 
presă chiar de veteranul John Halas („trebuie 
să lárgim posibilităţile artei noastre”), la 
Varna s-au putut admira cele mai evoluate 
tehnici de animaţie computerizată susținută 
de americanul Michae! O'Rourke sau in cea 
consacrată de compatriotul său, David Erlich, 
holografiei. Filmele care au însoţit expunerile 
au făcut o impresie covirșitoare, dar lipsa 
unei idei emotionante plasează, deocamdată, 
aceste revoluționare procedee doar în zona 
efectelor speciale. Că arta a opta este grăbită 
să pășească în viitor au demonstrat-o si peli- 
culele realizate de copii prezentate de David 
Erlich, întemeietorul multor ateliere unde sint 
iniţiaţi în ale animației puşti între șase si 
paisprezece ani. Fantezia, umorul, spontanei- 
tatea, graţia si inventivitatea acestor mici 
opere anulează orice stingăcie tehnică. Re- 
ceptivitatea uriașă a copilului față de desenul 
animat nu se manifestă numai ca spectator, 
ci şi ca realizator. lată că înnoirea de care 
vorbeam mai înainte se poate bizui și pe 
aceste forțe proaspete. Mai mult ca oricind, 
animația mi s-a părut, la Varna, grăbită să în- 
tilneasca viitorul. 


Dana DUMA 


miul pentru opera prima: 
Fankusev 


Confuzie de Ivan 


suferinta pe care nu a mai cunoscut-o — so- 
tia l-a înșelat. Nu ştie ce să faca, se zbate in- 
tre dorința de a se răzbuna și refuzul de a-și 
mărturisi cit de puternic doreşte să ierte, să 
uite. E prim-planul unui suflet omenesc — 
iată ce s-a văzut pe ecran. Am crezut că ne 
vom imbolnávi cu toții. Eu și Gurcenko l-am 
considerat pe Gherman un despot. Dar el 
avea nevoie de toate acestea si văzind filmui 
pe ecran am înțeles că a avut dreptate. 
— Trebuie să spun că Nikulin a îndurat 
toate chinurile în mod admirabil, afirmă 
Gherman, poate a crezut în mine, poate do- 
rea să joace acest rol. Pentru o anumită 
scenă, care putea fi filmată pe platou, am cu- 
treierat stepa înghețată, am locuit într-un va- 
gon, cite patru într-un compartiment. Nu 
aveam unde ne spăla, frigul era pătrunzător. 
Desigur am făcut asta deliberat, convins că 
numai așa pot evita notele false în jocul acto- 
rilor. Mi-amintesc ce satisfacţie. a tost în 
echipă cînd m-a scuipat o cămilă. Înainte de 
a începe filmările la Prietenul meu ivan Lap- 
gin în care este înfățișată munca de zi cu zi a 
poliției criminale în anii '30, am mers cu acto- 


rii, cu operatorul și scenograful la morgă, ca- 


să înțeleagă deplin munca acelor oameni. Am 
filmat prima scenă la morgă, eram cu toții 
zguduifi, eu m-am îmboinăvit chiar, dar 
scena avea profunzime, respecta acele reguli 
ale jocului de la care eu consider că nu se 
poate ceda nici un milimetru. 
á a Se poate deci spune ca sinteti un fana- 
Ic? 

— În timpul filmărilor, da! Îmi aduc mereu 
aminte de cuvintele lui Mihail Romm care 
spunea că fiecare secvenţă trebuie filmată ca 
și cind ar fi unică sau ultima din viața ta. Eu 
consider că asta este valabil nu numai în tim- 
bul filmărilor, ci în fiecare etapă a lucrului la 
him, Nici un compromis nu e admisibil. 

La filmul 20 de ani fără război am lucrat 
doi ani cînd, în mod obișnuit, un film de du- 


vrata acestuia se face în maximum 60—80 zile 


de filmare. Din cauza noastră studioul a ră- 
mas fără prime, iar noi trebuia să evităm să 
dám ochii cu colegii noștri. Dar am obținut 
acea calitate, acea $lefuire a momentelor, pe 
care am: dorit-o. Filmul nu a fost trimis la 
festivaluri. Dar s-a aflat la Paris în timpul 
Festivalului de la Cannes și criticii francezi 
i-au acordat premiul „Georges Sadoul“ — o 
—— extrem de prestigioasă în lumea fil- 
mului. 

Din experiența muncii mele in cinemiato- 
gratio, am căpătat convingerea fermă ca poti 
iima doar atunci cînd esti în ofensivă. Ofen- 
siva impotriva $abloanelor, a minciunii, a 
gustului vulgar, a conformismului, a calculu- 
lui, a automultumirii. 


Elena AZERNICOVA 
traducere de Margit MARINESCU 


E 


D. cele citeva mii de filme produse 
anual in lume, citeva zeci — dupa cum prea 
bine se ştie — circulă prin festivaluri. Ar pu- 
tea fi considerate „crema“ productiei mon- 
diale. Dar lucrurile nu stau chiar asa pentru 
că aici intervine labilitatea operaţiei denumita 
preselecție. De ce este lansat pe orbita mari- 
lor întilniri un film si nu altul ar putea avea 
multe explicaţii. Chestiune de gust, de inte- 
res, de înţelegere și încă multe alte cauze fac 
ca în repertoriul unei întilniri de dimensiunea 
si importanta, să zicem, a celei venețiene, sa 
intilnesti pelicule pe care nu selectioneri pre 
supuşi a avea o mare experienţă și compe- 
lenta, ci spectatori care nu-și dau aere de 
specialisti le-ar repudia pe loc. Supra-exi 
genta celor de la Mostra venețiană ar fi fosi 
anu! acesta o garantie că nu se vor raai râtăci 
pe ecranul ei filme ca Un anotimp al mongirilor, 
de exemplu, in regia lui Miklos lancso sau Co- 
medie de Jacques Doillon. Numele realizato- 
rului poate influenţa selecția, ori poate chiar 
insistența lui, invocind merite trecute (cum ar 
fi cazul lui lancso), sau un climat favorabui 
unei cinematografii (de care profitá orice film 
francez în contextul venetian). Toate aceste 
explicaţii care ar face, mai degrabă, obiectui 
preocupărilor unei sociologii a festivalurilor 
nu feresc, însă, pe imprudentii cineaști de un 
pret care se plătește, de obicei. pentru vani- 
tate ; 

Un anotimp al mongtrilor s-a expus unor cri 
tici foarte neplăcute $i nu numai filmul, ci in 
suşi realizatorul care a încercat, la începului 
conterintei de presă, să-i trateze pe critici ca 
pe nişte tineri rasfatati, dar a trebuit sa re 
nunte repede la siguranța de sine afișată. Fii- 
mul său de astăzi este doar carcasa filmelor 
anterioare, în care nu mai este de găsit nici © 
idee artistic dezvoltată Un anotimp al 
lor ar viea să lie o parabolă despre responsa- 
bilitatea omului de ştiinţă în iumea contem- 
porană (asa cel puţin a informat autorul pe 
cei ce l-au întrebat cu insistență despre de- 
mersul filmului său.). Este însă în primul rind 
o trecere în revistă a unor „obsesii stilistice“: 
sute și sute de luminári, în formaţii diferite, 
organizate în grupuri fumigene, plasate pe 
unde nici nu te așteptai — pe acoperișurile 
caselor, pe podele, pe cîmp, pe plute pe lu- 
ciul lacului, alternind, ca efect vizual, cu tot 
felul de expiozii printre răsadurile de flori or 
rabufniri din adincul apelor. Toate aceste 
grupuri destinate să creeze, cum s-ar spune, 
un dramatism al cadrului de un efect 
cam para-funerar, pentru că filmul are 
această tentă de inovator al decorativitatii 
într-un fel de moda „prête à mourir“. 

Efectul luminiscent este concurat de evolu- 
tiile unui elicopter ale carui trombe de aer il 
ameninta (ipoteza evident nescontata, caci 
atunci cind se intimpia ca luminarile sa se 
stinga, aparatul de filmat abia apucá sa 
schimbe unghiul spre alte zári fumigene) 
Alte explozii tulbură apele lacului sub fereas- 
tra casei de weekend a unui profesor univer» 
sitar (se spune despre el că ar fi o somitate. 
dar aici evolueazá ca o demonitate), ame 


filme pe micul ecran 


„Mari actori ri regizori“ 
Eugen Atanasiu, autorul medalionului Ema- 
noil Petrut, si-a gindit emisiunea într-un 
anume fel, găsind structura de rezistență cea 
mai nimeritá într-o confesiune a actorului în- 
susi, simplă si sincera: „Să fii acel personaj 
care 'să nu se despartă niciodată de oamenii 


e la primul rol. consacrarea: 
Irina Petrescu 


inaitul cerului, dar în timp ce tot acest arse- 
nal se produce, nu îţi dai seama de ce sexa- 
genarul și sărbătoritul profesor — care-și pri- 
mește oaspeţii la propria-i sárbátorire — dá 
fuga dintr-un colf al altul al casei, cind n-o 
apucă pe o cărare imbrincind pe unul şi zmu- 
cind pe o prearăbdătoare şi despletită figu- 
ranta. Aflăm că s-a petrecut $i o crimă, ca 
are loc o anchetă pentru lămurirea ei, dar 
trecerea cu dezinvoltură de la o situaţie la 
alta nu reuşeşte să lege fluxul narativ (un dar 
recunoscut al lui lancso cel din trecut) nu re- 
ușește să motiveze întimplările care ramin 
doar simple baiete ale căutărilor $i negasiri- 
lor (inițiate de un realizator cu reputația, 
cindva, a limpezimii narative). 

Cei de la Veneţia n-au tost prea blinzi cu 
el, dar nici n-au avut imaginaţia celor de la 
festivalul new-yorkez care decernează anual 
premii pentru — așa le spun ei — „cele mai 
proaste filme“. Cred că lancso ar merita to- 
tusi un premiu de consolare motivat de cele- 
lalte filme din cariera lui de piná acum. 


Jacques Doillon nu are inapoia lui o prea 
vastă activitate și nici la fel de rezonanta, așa 


„incit prezenta lui pe alișul venetian pare și 


mai inexplicabilă, ba chiar ne duce cu gindul 


din jur, să străbată vremile și să fie un erdu 
de-a pururi“ spunea Emanoil Petrut, cu privi- 
rea sa limpede, cu acel aer de sinceritate și 
cu acea doză de iminentă fraternitate pe care 
o inspira. 

Emisiunile din ciclul „Mari actori, mari regi- 
zori“ sint, ca să zic așa, emisiuni de autor. 
(De remarcat genericul inventiv, atractios, fă- 
cut cu efect Quantel). Ele nu-și propun o tre- 
cere in revista a unui traseu artistic si nici o 
privire exhaustiva, ci poartá amprenta optiu- 
nii realizatorului. (Sigur, sint amánunte, sint 
efecte care se vad, sar in ochi cum s-ar zice: 
alegerea de mare rafinament din medalionul 
Viacesiav Tihonov alcătuit de Florina Vladi- 
mir sau comentariul parcă neinchegat, parcă 
nefiresc de naiv si de circumstantiai la meda- 
lionul Danielle Darrieux). Oricum, în emisiu- 
nea lui Eugen Atanasiu fragmenteie alese din 
Brigada lui lonuj, Porto Franco, Tudor, lancu 
Jianu, Muntele alb au configurat elocvent ti- 
pul de personalitate distinctá pe care a intru- 
chipat-o Emanoil Petrut, acea tenacitate a 
realității căreia îi găsea mereu expresie. De la 
acel Jonut Baciu din 1954 în regia lui Jean 
Mihail și de la naivitatea emblematică pentru 
începuturile cinematografiei noastre la res- 
ponsabilitatea civică tot mai asumată a secre- 
tarului de partid care știe să aleagă meiul de 
neghiná, nu nedreptateste pe nimeni, recu- 
noscind partea bună a fiecăruia, incercind să 
nu dezbine, ci să-i trezească pe cei doi rivali, 
să-i intelepteasca puţin (in Muntele alb, pro- 
ductie a Studioului de fiim TV in regia lui 
Dan Necșulea) la oricare din cele 43 de filme 
realizate si la acea spunere limpede $i asu- 
mata din interviu, atit de simpia si atit de 
acordată realității noastre: „eroismul adevărat 
nu e cel de ocazie, ci o suită de fapte pe care 
omul le intreprinde, nu fapte gălăgioase, dar 


care duc către un scop“, în totul, Emanoil 


Petrut s-a identificat mereu, mereu, cu acel 


'entuziasm de durată al filmului românesc 


care i-a oferit continuu șansa afirmării și a 
autenticităţii artistice. i 


ninta florile din grădină, tisnesc în jerbe spre 


Premii, dar de consolare 


Titlu nepotrivit: 
Comedie. 

s Loc nepotrivit: 
ĝ Venetia. 
3 (Jane Birkin 
A si Alain Souchon) 


la o vorbă a atit de regretatului.si marelui ac- 
tor care a fost Lino Ventura, rostita in timpul 
unui recent interviu cu o gazetara: „Nu stiu 
dacá va dati seama in ce stare jalnica se afla 
cinematografu! francez!“ 


Indiscret cu sine însuși, Doillon şi-a pus in 
tilm propria lui obsesie: gelozia. Un El si o Ea 
poposesc undeva in sudul Frantei, prin pár- 
tile Alpilor Maritimi, la o vila izolata pe o co- 
lină (atit de izolată ca ti-ar fi și frică sá dormi 
o noapte acolo). El cu Ea încep un joc de-a 
gelozia. Ea îi suspectează trecute aventuri 
amoroase în această izolată casă a pierzaniei. 
El (lolosesc majuscule pentru că asa a vrut 
autorul filmului pentru personajele sale) o ia 
razna prin grădină; pe șoseaua care trece pe 
la o anumită distanță de casă. Ea fuge după 
E, se întorc penal mp as fárá majuscula 
pentru că nu știu dacă autorul ar fi de acord) 
si cind se înapoiază, ne trezim cu ei in pis- 
cină, așa îmbrăcaţi cum erau, sarutindu-se cu 
foc, în timp ce apa se prelinge fotogenic pe 
nasuri, buze și rest. Ai zice că e vorba deo 
impácare. Dar de unde: sărutul este pretextul 
altui set de bănuieli geloase ale Ei care pre- 
supune că scene identice s-ar fi putut pe- 
trece între El și altele... nu știu cum sá le nu- 
mesc: interprete, preopinente, partenere. 


Acel entuziasm de d 


Sa faci dintr-o clipá o sarbatoare 


Barierá pentru cocori productia Studioului 
de film TV in care realizatori de certa calitate 
profesionala si participari actoricesti de re- 

ume n-au reusit printr-un efort bine inten- 
tionat sá salveze din ghearele esecului un 
scenariu cu o intriga prea brutal gindita, scris 
cu un creion prea grabit pe foaia de hirtie a 
unei realitati insuficient transfigurate artistic, 
a fost un film care ne-a dat de gindit. De ce 
acest esec atit de net? Scenariul miza pe un 
soi de naturalism al anilor '50, cárora actorii 
îi făceau față cu dificultate. 

Cu toate că reușita unui film nu se poate 
compune din reuşite actoricești disparate (un 
spectacol cade sau rezistă în sine) am nota 
totuși prezenta echilibrată, de certă finețe a 
Jui dean lonescu, oportunitatea colorata a 
lui Stefan Miháilescu-Bráila si prezenta atit 
de expresiv compusă — cu știință si incintare 
a jocului cu adevărat profesionist — de 
Adrian Pintea. As zice, cu puterea pe care o 


au marii actori. Şi fiindcă e vorba aici despre ` 


un film de televiziune as aminti participárile, 


pur $i simplu, de o acută intensitate pe care ' 


le compuseseră, de pildă, Leopoldina Bălă- 
nuta în filmul lui Dan Necsulea Un pumn de 
stele și Irina Petrescu în două chipuri ce lu- 
minau cu puterea inteligenţei artistice, atit de 
expresiv, peliculele Borna de Petru Maier şi 
Cintec in zori de Dinu Tănase. Adrian Pintea 
a mai compus cu stiutu-i rafinament artistic 
un rol episodic în Adela (pe care l-am revá- 
zut programat in serial pe micile ecrane). 
Acei meșter ceasornicar chemat să repare 
pendula și care scoate dintrinsa păpuşa copi- 
lăriei pare că e cheia gingasa a întregii ecua- 
ţii în care tulburátoarele, neliniştitoarele în- 
trebări nerostite, contorsiunile suiletului, 
aprehensiunile persecutoare, razele lumi- 
noase, lentoarea și zádárnicia, neputinta și 
peisajul, trufia inocentei și oboseala cea pa- 
tida coexistau pașnic la conac. Atunci, vara... 


Apoi nevroza asta afectivă se muta in casa. 
Mai întîi dialogui se păstrează in registrul for- 
tissimo pentru ca apoi să intervină impaciui- 
torul sărut final. Asta e cam tot, dar n-a fost 
scurt. Alt premiu de consolare deci (fără lei 
de aur sau argint, deși dacă mă gindesc bine, 
un leu autentic ar fi salvat multe chagrins 
d'amour). N-aș vrea să se creadă că cele re- 
latate mai sus despre vreo două filme ar fi 
fost vreo excepție anul acesta la Veneţia. În 
orice repertoriu de festival intilnegti filme în 
fata cărora te întrebi ce caută ele acolo? Asta 
nu înseamnă însă că nu intilnegti alte filme 
care păstrează prestigiul întilnirii cum ar fi 
cele de care ne-am ocupat în prealabil, aşa 
cum se cuvenea. Dacă ceva a particularizat 
întîlnirea din 1987, de la Veneţia nu a fost atit 
selecția din care 5—6 filme rámin, într-ade- 
văr, de referință, cit mai ales climatul ei. A 
fost o Mostra (expoziţie de filme), dar nu un 
festival (cu festivismul lui iminent), ceea ce a 
favorizat activitatea profesionala diminuind 
pe cea moi . Este, probabil, ceea ce a 
satisfăcut pe cei mai multi dintre participanţi. 
Nu pe toți însă pentru că am auzit și voci 
care oftau după fastul de altădată. Veneţia 
n-a fost insă mai puţin falnica... 


Singurătatea florilor = 


„Ar trebui să nu spunem nimic, pentru că 
totul rănește“ scria la un moment dat, in jur- 
nal, Jules Renard. Și pe medicul din acest 
film, într-adevăr, parcă totul îl ránea. Cáláto- 
rea în prima zi de concediu prin oraș, cu un 
fel de imprudentá generoasă de pierde-vară, 
cu totul nepotrivită persoanei sale eficiente, 
înduioșător de singur, călătorea cu taxiul prin 
oraș și trăgea mereu linia subțire a unei so- 
coteli imaginare: ce-am făcut cu viața mea? 

Si ea, viaja, ordonata și septică, viața unui 
bărbat inteligent și singur, cumpatat si sin- 
gur, puternic, eficient, important și nespus de 
singur... Numai pentru că nu știa să ceară, 
sá dea puţină tandrete, numai pentru că nu 
știa să întindă mina către ceilalți? Si ea, viaţa, 
cu munca fiecărei zile, cu iubirea pălită, cu 
divorțul, cu despărţirea (lucruri diferite!) cu 
tradarile, cu depărtările, cu instrainarea 
aceea un pic dureroasa fata de toti ceilalti — 
fosta soție, fiica, fratele, rudele, colegii. 

Pornind de la ideea lui Teodor Mazilu, Oc- 
tav Pancu-lasi scrisese acest scenariu care 
avea calitatea deosebită de-a fi omenesc și fi- 
resc. Singurătatea florilor era un fel de risu' 
— plinsu' cum ar fi spus Nichita Stănescu pe 
granița aceea, imaginară și tragică între iluzie 
$i deziluzie, între tristețe și humor, între sera- 
fic şi grotesc. 

Chiar totul însemna un fel de pierdere pen- 
tru doctorul singur și care, totuşi, nu stiuse 
sá trăiască? 

Toma Caragiu în rolul devenit antologic al 
șoferului filozof în acest film îndelung degus- 
tat la vrema lui (regia Mihai Constantinescu) 
și chiar apariția nespus de emoţionantă sufle- 
tului nostru a marelui nostru scriitor care a 
fost Teodor Mazilu, dau astăzi filmului un 
plus de emoție dureroasă. 


Cleopatra LORINTIU 


Mircea ALEXANDRESCU 


Citiva din membrii 


operatorul 


oamenii de aur ai studioului 


pictorița de costume 


echipei de la 
auto Tudor 
Girardi, maistrul de 
film 


conducătorul 
Nicolae 
directorul de 


actriţa 


M. gindesc astăzi cind am o oarecare 


experienţă de viaţă si profesionala, ca mamá 
si actriţă — ma gindesc astăzi si realizez tine- 
reasca inconstienta cu care am acceptat, în 
urmă cu ani, să interpretez rolul Otiliei în til 
mul lui lulian Mihu, Otilia — eroina calines- 
ciană a unui atit de îndrăgit roman ce se alla 
inclus și în manualul de Limba și literatura 
română, un personaj pe care fiecare și l-a 
imaginat într-un fel anume, iar tu, ca actor, 
trebuie să-i fixezi chipul încercînd sá nu de- 
zamăgești pe nimeni; un personaj care as- 
cunde în el misterul unei virste, al unei epoci, 
misterul insusi al feminitátii... Abia de pási- 
sem pe platou, pe cind incá eram studenta la 
institutul de Arta Teatrală și Cinematografica 
„IL. Caragiale“ — jucasem într-o coproducție 
romano-franceza, Mirii anului doi, e drept, in 
compania unor actori ca Jean-Paul Bel- 
mondo si Marlene Jobert... Pe mine însă, acel 
film, Felix gi Otilia, mă însoțește mereu, inva- 
luit într-o undă de nostalgic romantism. 


intilnirea cu Adnana, eroina cartii lui Radu 
Tudoran „Toate pinzele sus”, căreia Mircea 
Mureşan i-a consacrat un serial tv, relansat 
de curînd și pe marele ecran, m-a găsit mai 
pregătită. Aș putea spune chiar că minuna- 
tele peisaje din diferite colțuri ale patriei, prin 
care ne-au purtat filmările, m-au inspirat, 
m-au ajutat mult în încercarea mea de a reda 
farmecul acestui personaj antrenat într-o pa- 
sională $i pasionantá aventura a cunoașterii 


Aveau să urmeze, apoi, roluri şi mai mari ṣi 
mai mici. Sărind prin timp și spațiu, am jucat 
in costum de epocă (Falansterul — de exem 
plu) sau in ambiante cotidiene (Ora zero, 
Alo, aterizeazá strábunica). Am acceptat cu 
placere orice propunere de personaj contem- 


di 
Golban, pictorita de costume (Gabriela 
lumini lon 
Sidonia 


D. șapte ani semnez costumele filmelor 
regizorului Sergiu Nicolaescu — de fapt lui ii 
datorez foarte multe în privința profesionali- 
zării mele; cu un munte de exigenta, energie 
si forţă n-ai de ales dacă vrei sá. fil pasul 
pe-același drum. Tinta precisă — perfectiu- 
nea (nobilă aspirație a subiectivismului artis- 
tic) — căreia, citeodată, mă opun cu subiecti- 
vism feminin. 


Olteanu, cameramanul 
Caracaş 


poran pentru că filmul de actualitate mi-este 
foarte drag. Şi citeodată — se ştie — un per- 
sonaj secundar poate fi foarte interesant, 
pentru că oferă un concentrat de substanța 
dramatică, de viaţă. 


Maturizarea mea artistică s-a realizat nu 
doar în lumina reflectoarelor de la Buftea, ci 
şi pe scenele teatrelor din țară unde am acti- 
vat. Şi-mi amintesc cu bucurie şi recunoş- 
tinta de prilejurile fericite oferite de partituri 
din dramaturgia originală. Dacă ar fi să ma 
refer numai la rolul debutului încărcat de po- 
ezia plaiuiui românesc. în piesa „Steaua zim- 
brului” de Valeriu Anania sau la parabola pa- 
cifistá „Hanul de la răscruce“ a lui Horia Lo- 
vinescu, in care am jucat la Teatrul „lon Vasi- 
lescu”. 


in ultima vreme, mi-am acordat un scurt 
ragaz ca să aduc pe lume-un baby. Din 
munca noastră rámine foarte puțin — poate 
filmele, dar, cu siguranţă, copiii noştri rámin. 
Rámin să se mindrească ei cu noi, asa cum şi 
noi ne vom mindri cu ei... Ceea ce nu în- 
seamnă că nu sper să filmez iar! 


Julietta SZONYI 


Serpiu Nicolaescu: costumiera Mariana Pal, 
Nicolaescu, 
Sorin Chivulescu, 


universul muncii în universul filmului 


in Buftea, o echipă de filmare înseamnă di- 
feriti oameni cu diferite meserii, fiecare cre- 
zind în prioritatea și importanța muncii sale 
ca , în final, respectindu-se și dind tot ce-i 
mai bun, să scoată unicul produs — filmul 
— ca un tot unitar, o creaţie. 


Să conduci un colectiv nu e ușor. Admir 
capacitatea unora de a fi buni organizatori, 
stăpini pe diversele si neprevazutele situații 


și „un cadru” 
cu actorul 


lon Ritiu 


stop 


actorul 


H oată stima şi consideratia, domne Je- 
nele, cá dacă nu erai mata să scrii! 

Si iar, aferim domne Serbane si domne 
Vlade pentru încredere si conlucratiune, ca 
de nu erati voi n-as fi pupat eu aşa ceva... Si 
dacă stau si mă uit bine in palma, apoi iar am 
cui multumi pentru ca trebuie sa ai noroc sa 
poti juca un asemenea rol si eu am berechet. 
Cam asta ar fi tot. Si o vara de filmare lunga, 
tierbinte cu radiaţii, homeopati si pliculeţe, 
din care maestra Olga Tudorache rontaia 
mereu ierburi si elemente tainice, miracu- 
loase: Aloe, Apis, Asterios, Rubens, Bella- 
dona, Carbonica, etc... etc... 

Asa l-a scris Eugen Barbu pe Gică 
Hau-Hau. Așa-l rescriam cu Şerban Mari- 
nescu, Vlad Păunescu si noi pe peliculă 

- Mă, aveţi grijă sa nu fie lon din „Na- 
pasta“! zicea Barbu. E bună amăreala asta pe 


5 O aventură pasională 


si pasionant? 
ile pi / su 
de Radu 
si Mircea 
(cu Julietta 
si Ilon 


Tudoran 
Muresan 
Szonvi 
Besoiu) 


puterea lor nativa de a dirija pe cei cu care 
lucreaza. 


In ce mă privește, în cadrul micului colectiv 
de costume, mi-am dat silinta sa nu insel as- 
teptarile celor care au încredere in mine și 
incerc sa ma tin de regula „cel mai bun... cel 
mai bine“. 


Sa conduci un colectiv mai inseamna sa iu 
besti oamenii, sá dai și sá primesti afecţiune, 
intelegere, exigenta si corectitudine, sá te 
desparti azi cu nerabdarea reintiinirii de mi- 
me, sa uiţi de oboseala si condiţiile grele ale 
zilelor de filmare. 


Banuiesc ca multi dintre spectatori ar fi cu- 
riosi sá asiste macar o data la o zi de filmare; 
pentru ei ar fi, poate, amuzant, în schimb. 
realizatorii principali, actorii $i echipa, mun- 
cesc fiecare cit se poate de serios. 


Recent. cineva, un trecător pe la locul fil- 
matii spunea: „In afara de actori, regizor și 
doi, trei oameni, restul nu fac nimic. Cine 
sint âștia care stau și sprijină zidurile? Asta 
zic $i eu muncă, să iei leafa degeaba!" Falsa 
$i nedreaptă afirmaţie. Dar noi, cei din 
echipă, nu ne-am pierdut încă simțul umoru- 
lui şi nici cheful de a mai pune o cărămidă 
pe meterezele cinematografiei. 


Despre munca mea de creator de costume 
nu pot spune nimic pentru că nu îmi place să 
vorbesc despre ceea ce fac, în schimb as 
reaminti frigul îndurat în nopţile de februarie, 
pe malul mării, la filmările de la Íntilnirea, 
emoțiile avute cu realizarea uniformelor mili- 
tare sau exploziile, fumigenele și bulgării in 
cap de la Noi, cei din linia inti; cuvintele 
„dulci“ ale regizorului cind greseam cu ceva: 
şi cite altele pentru care vreau să transmit. pe 
această cale, colegilor care m-au ajutat -in 
muncă, „fetelor“ de la costume, miinilor de 
aur ale croitoriei studioului, ceior din depozi- 
tele si atelierele Centrului de productie c:ne- 
matografica Buftea, din toata inima: multu- 
mesc! 


Gabriela NICOLAESCU 


care i-o dati voi, dar aveţi grijă! Si ne adunam 
si „Gica asta e ca un dispecer. zicea Şerban 

tace legatura dintre personajele in hora ca- 
rora intra şi domnişoara Aurica... Și nisipul 
sclipea pertid, iar iinile de tramvai flambies 
aerul si tulumba stropea pavajul si soarele ne 
batea in cap. Mincam mere verzi, acre. Acasa 
nevastá-mea făcuse sul covorul si spăla totul 
cu oțet, de parca un balaur periculos, neva- 
zut, isi lăsa, noapte de noapte, balele pe 
clante, pe gresie, pe balcon... 

„„— $i iar verde turnesol/ Gică un destin 
nasol... Cu «ata varuita, cu tasca plină de 
„Universuri“ si „Dimineti“, in paltonul lui aib, 
ars de un ,tiglázáu” uitat, suflet candriu, 
Gică, împăratul.. 

— De ce împăratul, coane Jenele? 

— Ma, tu nu m-ai cetit cum trebuie. Poate 
cuvintul ăsta e cheia roiului! Pune mina şi în- 
vatá!... Al lui e totui și nimic. Suflet mare, cu- 
cerește, prin farmec, tot „carteru“, nu-l cotro- 
peste. Are ceva nobil, ales... 

Așadar, Gică! li urasti de moarte pe taţi ca- 
pitaliștii aia. Numai ca nu poti schimba tu lu- 
mea. Lupfi cu armele tale: ironia, candoarea, 
bunătatea, tristețea... Lupţi... 

E bine cind faci o treabă alături de oameni 
competenţi, buni, care știu ce vor și care se 
bat pentru munca lor în care pun pasiune și 
truda. Oameni de bine, care iubesc țara asta, 
cultura ei şi care se luptă pentru implinirea 
unui destin luminos. 


Valentin URITESCU 


i Ironie si tristețe.. 
| (Dan Condurache 
si Valentin 
in 7 soara 
de Eugen Barbu 


si Serban 


Uritescu 


Marinescu) 


Tony 


„Noul val“ dupa 


R....... filmelor de acum 25 de ani de- 
vine tot mai pasionantá — de cind aceasta 
retrospectivă a trecut pragul anului 1960. 
Semnificativ jalon acei 1960, în jurul căruia 
se petrec mai în toată lumea. (cinematogra- 
fică, desigur) acele schimbări de atitudine pe 
care le-am putea numi astăzi, generalizind, 
„noile valuri“. Semnificativ si nespus de im- 
portant în evoluţia artei filmului — în primul 
rind pentru voinţa insistent afirmatá (Chiar 
dacă uneori cu insolenta) și constant confir- 
mata (chiar dacá uneori cu stingacie) de a 
rupe cu conventiile și practicile instalate, 
de-a rupe cu tot ce era „bătrinesc“ în cine- 
matograf. Cum contestatarii „vechiului“ erau 
îndeobște tineri, sau măcar novici în meserie, 
fenomenul a căpătat la vremea lui și denumi- 
rea de „tinărul“... mai apoi „noui cinemato- 

rat“... 
Si Desigur, între timp, s-au petrecut multe și 
de toate, opiniile pro si contra acestei 
revolutionári a modului de-a face filme au 
pierdut din vehementá si tin de-acum de isto- 
rie. Contribuţia estetică a „noilor valuri“ este, 
periodic, recintarita. Unul din cistigurile de 
necontestat, este însă infuzia de tinerețe pe 
care ele au adus-o în cinematograf. Termenul 
este relativ, desigur, dar ce să-i faci, piná la 
40 de ani cineastul este considerat tinăr... 

Ce ne aducea, deci, acest tineret în 1962, 
anul de care acum ne desparte un sfert de 
secol, și asupra căruia se opreşte, în iarna 
aceasta, vizorul repertorial al Cinematecii? 
Evident, experiența deja ciștigată își spune 
cuvintul. Britanicii consolidează prestigiul 
dobindit de „free cinema”, Brian Forbes cu 
Camera în formă de L, John Schlesinger cu 
Un fel de te și indeosebi Tony Richar- 
dson cu Singurătatea alergătorului de cursă 


Un „furios“ cursă lungă 
(Si Hale deredrorului de 


chardson cu Tom Courten: 


vă recomandăm ... 


un sfert de veac 


lungă și Gustul mieril lansează talente (Alan 
Bates, Tom Courtenay. Rita Tushingham), 
dar, mai ales, continua linia de seriozitate an- 
gajată, de aplecare iucidă asupra nefericirii 
individului într-o lume ostilă. Un debut pro- 
mitátor face in Franţa Pierre Etaix, al cărui 
prim lung metraj, Îndrăgostitul, readuce în 
comedia cinematograficá impasibilitatea kea- 
toniană. În schimb, nimic special de semnalat 
în tabăra celor de la „nouvelle vague“: Agnes 
Varda realizează Cleo de la 5 la 7, delicat, 
nastrugnic, amuzant şi plin de tristeţe; Frang 
ois Truffaut semnează un episod din Dragos- 
tea la 20 de ani, un fel de privire-diagnostic 


note de 


asupra tineretului si problemelor sale in acel 
moment. Mai participau la acest film plácut, 


dar inegal, Renzo-fiul lui Rossellini, Marcel — 


fiul lui Ophúls, japonezul Shintaro Ishihara 
si... un polonez deja consacrat: Andrzej 
Wajda. Analogie: așa cum tînărul lui Truffaut 
era Jean-Pierre Léaud (fostul adolescent din 
Cele patru sute de lovituri), personajul princi- 
pal al lui Wajda era fostul tinăr furios din Ce- 
n şi diamant, Zbigniew Cybulski. 
itulind, s-ar putea spune, deci, ca ti- 
nerii cu pp făceau în 1962 filme des- 
pre tineri fara experiență. Într-adevăr, aceasta 
și este tema lor predilectá. Condiţia de om ti- 
nár, frámintárile specifice virstei, setea de-a 
înțelege lumea înconjurătoare sint, de regulă, 
inteligent și fin surprinse. Aceasta caracteri- 
zează și două pelicule mai puţin cunoscute, 
care merită însă, din plin,sa fie văzute: Pre- 
ludiu — al doilea film al lui Igor Talankin si 
Soarele in plasi de slovacu! Stefan Uher. 
Alti tineri cineasti incliná spre o problema- 
tica mai grava. Pacea $i razboiul se regasesc 
în Soare și umbră, al doilea film al lui Ran- 
ghel Vilceanov, de mare originalitate pentru 
epocă (deși. nu de valoarea senzafio- 


regizor 


Un personaj numit lumină 


N. reușisem să-mi definesc puterea re- 
manentă a impresiei ce-o purtam în mine lá- 
sata de „Moise“ sculptura lui Michelangelo, 
Citisem dupa ce o văzusem, atitea analize, 
ajunsesem și la consideratiile lui Freud... şi 
mmic nu răspundea adevăratului ecou lăsat 
de statuie. Acum, văzind Vintul de Victor 
Sjöström, indicibilul se defineşte: „Moise“ este 
artistul exuberind în materia artei sale. Piatra 
nu numai stápinitá, dar infloratá de mina ge- 
niului recistigind, inmultit,ponderea $i demni- 
tatea de stincă. Ideea si plasticitatea devenite 
insăși piatră, născută acum, sub ochii noştri 
si piatra devenită prin sine încarnarea ideii 
Artistul transmite aici etern jubilatia supre- 
matiei și confundării în materia artei sale. 
„Aceasta e în fond „opera“. „Moise“ — un 
om?... Tablele legii — un punct static de ra- 
cord al unor curbe convergente...? Dar ceea 
ce colcáie de forta eternă e piatra eclorată de 
bucuria supremaţiei artistului... In Vintul su- 
biectul e o biată banală poveste omeneasca 


stop cadru 


A. vizionat Atalanta cam la virsta cînd 
Jean Vigo făcea introducerea scurt-metraju- 
lui său, A propos de Nice, considerat de Sa- 
doul „primul documentar social francez, un 
documentar care nu constată, ci, atacă”. Fra- 
pează în prezentarea din 14 iunie 1930, spiri 
tul constructiv in care „anarhistul“ Vigo inte- 
legea Avangarda, limpezimea mallarmeana a 
unui program artistic a carui noutate era nu 
atit dificil de inteles pentru public, cit imposi- 
bil de acceptat de catre autoritati: „domnu! 
care face documentar social e acel tip suli 
cient de zvelt pentru-a se strecura prin gaura 
cheii... acel bonom suficient:de mic pentru a 
se așeza sub scaunul crupierului, zeul Cazi- 
- noului din Monte Carlo, ceea ce, credeti-mi 
nu e lucru ușor”. Subiectul care stirneşte in- 
teres poate periclita interese, realitatea este, 
adesea, mai inflamabila decit „inventia“ ei. O 
dovedea și interzicerea primului lung-metraj 
semnat de Vigo, Nota zero la purtare, amar 
poem autobiografic, anticipind oarecum 


„noul val francez“ (vezi Cele pen sute de lo- 
vituri, de Truffaut), Noul Film vest-german 
(cu Tinárul Törless de Schlöndorff, precipitat 
parca din ralentiul secventei revoltei elevilor 


(Eclipsa 


subiective... 


Un modern devenit clasic: Antonioni 


Un film c 
prii tentit 


cu 


re 


pe 
de 
Flavia 


naluiui său debut cu Voci în insulă) și în Co- 
ria lui ivan (tot) al doilea film al lui Andrei 
arkovski: copilul dintotdeauna, în fața raz- 
boiului dintotdeauna, în viziunea răscolitoare 
$i contestatară a cineastului, pe atunci în vir- 
stă de 30 de ani. 

Sa fi fost acel an un an fast celor ce isi in- 
cercau pentru a doua oară puterile? Răspun- 
sul este unul afirmativ şi în cazul lui Andrei 
Blaier. Portretul unui luptător pentru drep- 
tate, așa cum și-l amintește un copil, se con- 
struiește treptat, pe măsură ce fapte, replici, 
gesturi tisnesc din memoria micului martor. 
Nerepurtind la premieră decit un succes de 
stimă, A fost prieteul meu nu lăsa pe atunci 


de colţ de pagină de gazeta... Oamenii filmu- 
lui sint aceiași, ra m- de actori ca și în 
alte sute de pelicule... imaginea e o demon- 
stratie in plus de ceea ce poate lumina. 
„Ceea ce face forja vie, peren vie a acestui 
film e exuberanja jubilatorie cu care Sjos- 
trom se contopeste cu materia artei sale, sta- 
pinind-o $i conformind-o. Adunindu-și apele, 
mai bine zis curentii, filmul se implineste in 
$uvoiul unei curgeri vizual-ritmice (a$ fi scris 
auditive intr-atit rítmica acestui film mut e in- 
tuitiv sonor Lerma area N 

Căci, ce vedem aici, în acest film „mut“? 
După o suită de cadre statice cu caracter po- 
pulist amintind o trăsătură specifică, Sjos- 
trom introduce cadre în care personajele sint 
caracterizate mai ales prin încărcătura emo- 
tionala a privirii. După o scurtă secvenţă de 
agitatie vizuală, simbol în care se definește 
schema viitorului conflict, in film pátrunde 
(mai întîi) ici si colo, prin aluzii, apoi brutal o 
puternică forţă vizuală ce înglobează si per- 
sonaje şi subiect și conflict... Este prezenţa 
permanentei mișcări canalizată într-un şuvoi 
a ceea ce reprezintă, filmic, vintul. lar 
această reprezentare filmicá ce-ar fi oare de- 
cit desenul, imaginea mișcării? O suvita de 
cip șerpuind pe sub o apă, o naframa flutu- 
rinda, pletele zbátindu-se, rochiile mulin- 
du-se agitat pe trupuri... Dar și multe planuri 


nuri fantastice? Si toate aceste zbateri, 


în dormitorul colegiului de provincie), sau 
chiar foarte recentul film al lui Kusturica, 
Tata e plecat in călătorie de afaceri (a cărui 
încununare la Cannes marca, probabil, și ra- 
cordul afectiv între teribilul copil somnambul 
din filmul iugoslavului și antologicul său pre- 
decesor pe ecranul francez). 

Dacă în viață cel mai de pret e sá rămii sā- 
nátos, în artă cel mai greu pare păstratul fi- 
rescului. Ar fi... interesant de urmărit, în 
acest sens, cit de conservatori pot fi în abso- 
lut artiștii importanti din toate timpurile si cit 
de reticentá este instanța culturii- fata de 
„neo-liberalismu!“ cu orice pret. Privit prin 
prisma Atalantei, al doilea și ultimul său 


an 
Mirce: 
Buref si 


ce trece isi cis 
Mohor si 


Victor 


gá noi prieteni 
Andrei Blaier, 
Rebengiuc) 


sá se intrevadá cum avea sá evolueze cineas- 
tul nostru. De atunci incoace, cu ocazia 
proiectării sale pe micul ecran al televiziunii 
sau pe marele ecran al Cinematecii, filmul 
este tot mai larg apreciat. lar Andrei Blaier a 
ajuns un nume de referință în cinematografia 
română. 


„.Si totuși cinematograful traditional nu 
şi-a încetat activitatea în 1962. Dar ceea ce 
s-a produs este, cu rare excepții numite 
Eclipsa ori Procesul, etc. pus în umbră de ca- 
litatea filmelor realizate de tineri. 


Aura PURAN 


pendulări de lumini. și umbre, de tonuri 
de griuri și negru, de violenta luminoasă sau 
hău de genune, nu sint oare tot atitea com- 
ponente ale unei magistrale construcţii din 
acel material atit de nou și surprinzător pe 
atunci, acest flux spatialo-temporal care de- 
venea, astfel, materia unei noi arte? Artistul 
găsindu-și materia artei sale $i exuberind in 
stapinirea si intruchiparea din ea si prin ea, 
inglobindu-se in ea... S-a spus cá adeváratul 
erou al filmului acesta ar fi vintul... Dar oare 
„Moise“ e cuiva...? E „Cartea legi- 
lor”...? sau o marmurá...?! „De din vale de Ro- 
kine“... este descrierea unei bătălii sau invol- 
burarea eternă a unor sentimente?... Desigur, 
aici, spectacolul e acest șuvoi pasional pornit 
de un artist genial. Acesta e aici, talentul rea- 
lizatorului: a trăi materia artei sale, a-i sub- 
juga idee și faptă, omenesc și sublim... deri- 
zoriu” și îngeresc... Ce e oare Lillian Gish, cu 
ochii săi chiar îngerești, pentru Sjöström, 
aici, decit o iradiere permanentă de fluxuri 
teribile... Ce sint ochii aceștia dacă nu lasere 
emițătoare de vibrații ce se adună cu furtuni 
de nisip, cu lumini agitate pe pereţi, cu ple- 
tele volburate în vint... Totul se adună în șu- 
voiului acesta... care e un film. Prin aceasta 
Vintul văzut acum, la 60 de ani de la apariţie, 
e la fe! de proaspăt, de puternic. Grăiește 
peste veac ca și marmura lui Michelangelo, 
despre izbinda unui artist. Un artist în mate- 
ria artei sale. 


Savel $TIOPUL 


lung-metraj, acest „Rimbaud a! cinematogra- 
fului“ impune asemenea reflecții. Fiindcă Ata- 
lanta reprezintă exemplul tipic al modului 
cum un cineast de excepție poate forja capo- 
dopera, pornind de la o simplă istorie a unui 
cuplu, impusă de producători, „un euplu 
trăind pe un glep împreună cu matelotul de 
serviciu“ (Jean Mitry). 

Atalanta este un poem atit de precis decu- 
pat în adorabila lui sti e, incit te-nvaja 
să- visezi. Chiar ceața in care se cufunda 
slepul negru pe Sena are contur memorabil. 
Chiar visul întilnirii acvatice a bărbatului cu 
mireasa pierdută sau inlantuirea cosmarurilor 
fiecăruia, cind sint despărțiți, păstrează ceva 
din consistenţa naturalismului francez. Ata- 
lanta este o călătorie de nuntă al cărei far- 
mec tine de improvizație: Michel Simon, în 
rolul fascinant al bátrinului marinar, Donge 
la arsenalul Commediei dell' Arte, podidit 
pisici aruncate din colțurile cadruiui, într-o 
mizanscenă a surprizei; operatorul Boris 
Kaufman se dovedește si la figurat fratele lui- 
Dziga Vertov, filmind din unghiuri insolite tá- 
cerea vasului pe liniile de portativ ale cheiu- 
lui $.a.m.d. Atalanta e un epitalam alb-negru 
cintat pe o corabie a nebunilor. Alegoria din 
titu e invederata tirziu, „post partum“, cind 
— ridicat pe verticală — aparatul plonjează 
peste vederea generală a lor, a noastră, a ei, 
a miticei Atalante inaintind pe riu, in curge- 


rea veșnică. 
Daniel DANIEL 


D.. Pita se numárá printre realizatorii 
noştri cei mai talentaţi și cu o filmografie bo- 
gată — dacă o raportăm la perioada de timp 
relativ scurtă in care a fost înfăptuită. 


animatorul 


Mb... Jean Georgescu exclama, la un 
moment dat, plictisit de actiunea trenantá a 
unui film cu actori: „Regizorul ásta ar trebui 
sa invete ritmul de la desenul animat!" 

Într-adevăr, desenul animat şi-a creat con- 
ceptele proprii despre formă, mișcare și ritm, 
toate fiind exprimate sub semnul unei mari 
calități: simplitatea. 

Dar Disney considera că „animația riu in- 
seamnă a mișca, ci a gasi o expresie a mi$- 
cării. Animatia înseamnă spirit. inseamnă a 
crea mișcarea, nu a o copia. Animatia in- 
seamnă bucurie, pentru că noi, animatorii, iu- 
bim mișcarea și numai astfel pátrundem în 
tainele ei, așa cum fac și cei din arta baletu- 
lui: cu patos”. 

Majoritatea animatorilor din studioul Ani- 
mafilm sint absolvenţi ai liceului de artă „N. 
Tonitza“ sau ai Institutului de arte piastice — 
„N. Grigorescu“, aceasta arătind înclinația pe 
care o au plasticienii pentru. cinematografie 

Am avut șansa să învăţ si eu desen animat 
în special de la Victor Antonescu, căruia în 
1977 i-am tost cursant. Era unul din zecile de 
Cursuri ţinute de regizor de-a lungul anilor, in 
scopul formării noilor cadre de animatori. 

Am debutat, ca regizor, în 1984, cu Pier- 
de-Vară, un film satiric după un scenariu de 
Vasile Mihai. Filmul, alcătuit din citeva pilule 
legate între ele de un cocoș desteptátor. 
afirma, în final, că fără muncă nu se poate 
trăi. Peste un an aveam să am bucuria ca ju- 
riul concursului cu tematică pentru tineret de 
la Costinești '85 să-mi acorde premiul ex ae 
quo pentru film de animaţie, alături de Dinu 
Serbánescu. 

Anul acesta, in aprilie am terminat al doilea 
film de animaţie, Furnica, semnind, ca si la 
primul, animatia, decorurile, regia si, de astá- 


Dupá o povestire de Emil Girle: 


Furnica de Cálin Giurgiu 


ca lege, calitatea 


regizorul 


Se poate observa cá Dan Pita abordeaza o 
tematică variată si se exprimă, cu acelaşi 
succes, în genuri diferite: analiză psihologică, 
tilm-eseu, frescă socială, western, serial — 


dată, scenariul. Inspirat din schiţe de Emi! 
Girleanu, filmul povestește despre o furnică 
ieşită din musuroi care, vázind căprioara si 
puiul ei ameninţaţi de glontul ucigaș isi da 
drumul din copac pe pușca braconierului și 
urcindu-se pe cuiul cătării împiedică (o frac- 
tiune de secundă) ochirea. Căprioara și puiul 
ei scapă. 

Initial doream sá fac acest film cu păpuşi. 
Mă atrăgea foarte mult animația in volum iar 
forma furnicii, culoarea ei neagră — lucioasă, 


Întrebările, dilemele, 
insomniile 
unui tînăr autor 
de filme animate 


mişcările sacadate se potriveau genului. Imi 
imaginasem în detalii şi decorul de padure pe 
care trebuia să-l realizez împreună cu specta- 
liştii de la atelierul de păpuși. Din motive 
care au ţinut de capitolul producţie am re- 
nuntat, optind pentru varianta desen animat 

Dar răminea aceeași problemă: personaju! 
principal, furnica. Cum voi putea să redau 
materialitatea ei vie, mişcările ei repezi! Mi-as 
fi dorit o furnică-actor. Dar așa ceva nu 
exista. Imi trebuia o furnică pe care s-o uma- 
nizez numai prin gesturile ei, nu și prin 
forma, de aceea i-am păstrat tipajul natural 
I-am studiat îndelung mişcările sub lupa, 
într-un mojar, la lumina lămpii. Piciorugele 
nici nu se vedeau cînd mergea. Aluneca me- 
reu, catarindu-se pe peretele vasului alb, Ast- 
fel m-am lámurit ca nu puteam sá o anim de- 
citvla o fotograma. 

O alta problema era gasirea unghiului su- 
biectiv al furnicii. In acest sens a trebuit sá 
realizez animatia pe două planuri: planul fur- 
nicii și planul pădurii cu căprioara, iedul și 
tot ce alcătuieşte o pădure. La filmare schim- 
bam sarful alternativ, cind in planul apropiat, 
cind în planul depărtat, în funcție de acţiune. 
Astfel, am obținut o evidenta mai mare in di- 
ferenta dintre micimea furnicii si mărimea ce- 
lorlalte personaje. Cel mai pregnant moment 
a fost acela in care furnica se zbintuie pe cu- 
wi cătării, ca sá înlăture pericolul. 

Pentru crearea decorului am căutat in na- 
tură locuri potrivite (tufișuri, anumiţi copaci) 
care să ye amara poienita din pădure, frunzi- 
şul văzut de la nivelul furnicii și al unghiului 
din care furnica decide plonjeul pe teava 
puștii. 

Acum lucrez animaţie în echipa lui Lauren- 
tiu Sirbu, la filmul de lung metraj Harap Alb. 
O fac cu bucurie și incintare. Sper să iasă 
bine! 


„Călin GIURGIU 


vezi Tănase Scatiu, Bietul loanide, Profetul, 
surul și ardelenii, Pruncul, petrolul și ardele- 
al. Lucru rar, pe regizor il reprezintă la fel de 
bine filmul de epocă si filmul de actualitate 
incepind cu Filip cel bun, la această catego- 
rie de producţii el este propriul său scenarist 
sau co-scenarist. Cu alte cuvinte, creaţiile 
respective se inscriu în ceea ce limbajul cine- 
matografic de pretutindeni numeşte ,filme de 
autor”. Şi este de notat că in filmografia pen- 
tru marele ecran se adaugá serialul tv August 
in flăcări (şase episoade de cite o ora fie- 
care), co-regie cu Alexandru Tatos, precum 
si lung metrajul Mai presus de orice, semnat 
împreună cu Nicolae Mărgineanu. ln sfirsit, 
filmografia se completează dacă mentionám 
documentarul de lung metraj Apa ca un bivol 
negru, realizat în 1971, împreună cu un grup 
de colegi — absolvenţi ai 1.A.T.C.-ului. 


Cum a remarcat la timpul respectiv critica, 
Dan Pita a intrat în cinematografie pe usa din 
fata. El a dovedit, de la bun inceput, mai mult 
decit un profesionalism sigur, o viziune Cine- 
matografică proprie asupra materialului de 
viață transpus pe ecran. 

In ceea ce privește succesul de public, ob- 
servam că el este inegal, dar depășește in ge- 
neral un milion de spectatori, iar unele dintre 
ele sint virfuri de box office. Este vorba de 
seria „Ardelenilor“, concepută de Titus 
Popovici si inaugurata de Dan Pita, care a re- 
gizat primul si al treilea film din suită. Altele, 
ca Nanta de piatră sau Duhul aurului, și-au 
croit ceva mai greu drumul spre publicul 
larg, dar au recuperat, in timp, dezavantajul 
primelor luni după premieră, valoarea lor fi- 
ind atestată prin perpetuarea interesului 
spectatorilor, de la un deceniu la altul. 

La recunoașterea din partea criticii şi a pu- 

«Vlicului, se adaugă cea a breslei, incă de la 
Premiul pentru debut ai Asociaţiei cineaștilor, 
acordat documentarului Apa ca un bivol ne- 
gru, pina la Marele premiul ACIN și alte cinci 
distincţii atribuite diferitelor compartimente 


de realizare a filmului Pas in dol. Această pe- 
liculá a obţinut o întreagă serie de premii im- 
portante: pentru regie, imagine, muzică şi in- 
terpretare masculină (Claudiu Bleonţ și Petre 
Nicolae). 


La timpul său, Nunta de piatră, în care Dan 
Pita semnează partea a doua, La o nuntă, a 
fost selecționat pentru secţia „Semaine de la 
critique” a Festivalului de la Cannes, iar apoi 
achiziţionat de Muzeul de artă modernă din 
New York. Duhul aurului, unde regizorul 
semnează, de asemenea, a doua parte, intitu- 
lată Lada, a obținut Premiul special! al juriului 
la Festivalul filmelor de autor de la Bergamo 
și a fost reținut de Cinemateca din Geneva, 
care l-a situat printre creaţiile de prestigiu ale 
cinematografiei europene 'din acea perioadă. 
Succesele în competiţii internaționale au 
continuat cu fiimele următoare. Astfel, Con- 
curs a primit Premiul FIPRESCI (Federaţia 
Internațională a Presei Cinematografice) în 
1985, la Festivalul de la New Delhi, iar Festi- 
valul de la Londra I-a selecționat printre cele 
mai bune filme ale anului. Dreptate in lanțuri 
a participat la Festivalul de la Santarem, din 
Portugalia, unde i s-a acordat Premiul special 
al juriului, iar lui Ovidiu luliu Moldovan — 
Premiul pentru cel mai bun actor. În 1984, la 
Festivalul din Berlinul occidental, Pas în doi 
a primit Mentiunea specială a juriului. Dan 
Pita se manifesta, şi ca regizor de teatru. Pe 
scena Teatrului Mic din Capitală, el a montat 
piesa „Amurgul burghez“ de Romulus Guga. 
cu care inregistrează un frumos succes de 
critică şi de public. 


İn prezent, regizorul se află in perioada de 
finisare cu un nou film, inspirat din proza 
lui Sadoveanu „Locul unde nu s-a intimplat 
nimic”. 


Mihai DUTA 


prezenţe românești peste hotare 


Meir că óri de cite ori am vazut 
documentarul lar ca sentiment, un cristal am 
incercat... alt sentiment, sentiment care ve- 
nea im completarea celui vechi. 

Aş putea afirma că este un film gindit şi 


realizat bărbătește, decupat in linii ferme 
alungind orice sentimentalism deși, aparent 
inselátor, se sprijină solid tocmai pe acele 
„puncte fragile“. Trupul elastic al barbatului, 
al înotătorului care spintecă apa zvicnind 
spre lumină. Ca o naştere. Nu din spuma ma 
rii, ci din adincul greu, dens al lacului. Strop: 
se adună, se împrăștie si iarăși se string tin 
zind la contopirea cu cerul înalt, depárta! 
deocamdată prea îndepărtat. Oglinda lim- 
pede a calculatorului înscriind în unde egale 
date, cifre, recorduri, nationale, europene, 
mondiale. Recorduri. 

Un om invingind perfecțiunea mașinii. Un 
barbat. Un sot. Un tata. Un sportiv. La urma 
urmelor, din ce se compune aliaju! perfor- 
mantei? 

Apa si trupul vinjos al sportivului. Apa si 
trupul caiac-canoei. Apa şi acel instrument 
de supus, de învins: apa. Unde incepe, unde 
continuă, unde se sfirseste efortul? Superbul 
efort. Orele sure ale zorilor care se inginá cu 
orele pereche ale apusului, care se lasa in- 


Chicago la Festivalul in- 
ternafional a! filmului pen- 
tru copu 

e Menfiune de onoare 
secția film artistic) pentru 
filmul Recital in grădina 
cu pitici de Cristiana 
Nicolae (in imagine o 
scena cu Rodica Manda- 
che si Mirela Sanzeana 


Popel 

e Premiul li (sectia film 
de animaţie pină in 15 mi- 
nute) pentru filmul” Puiul 
de Laurenţiu Sirbu 


vins de întuneric. Orele apei cu obrazul vag 
incretit, asprit, răcorit; rascolit de sfichiul vin- 
tului. Orele universului lacustru populat de 
oameni îndirjiţi. lar ca sentiment, un cristal. 
lar ca răsplată, regizorului Ovidiu Bose Paști- 
na Marele premiu la prima ediţie a Festivalu- 
lui filmului olimpic de la Tunis și Premiul 
oraşului Kezstherly din R.P. Ungaria. 


lleana PERNEŞ DĂNĂLACHE 


Deschizindu-se în acordurile unice ale 
Rapsodiei române, avind drept laitmotiv tra- 
ditionalele sărbători ale portului popular, tit- 
mul. De dragoste şi dor configureazá mo- 
mente ale devenirii spiritualității românești in 
splendide euritmii imagistice ce amintesc ca 
autorul acestui documentar a semnat cîndva 
si filmul de lung—metraj artistic Virstele 
omului. Al. G. Croitoru este deţinător a nouă 
premii internationale dintre care ultimul obfi- 
nut pentru acest documentar folcioric la cea 
de-a 20-a ediție a Festivalului international al 
filmului folcioric $i turistic de la Karlovy Vary. 


LC. 


Regizorul-reporter 


Cu ani in urmá, dupa romanul „Saca- 
lui“ al englezului Frederick Forsyth, se 
lansa exceptionalul fiim cu același titlu, 
in regia septuagenarului Fred Zinne- 
mann. ideea de a scrie o asemenea carte 
i-a venit lui Forsyth pe cind era reporter 
la agentia de stiri „Reuter“ si s-a aflat de 
fata la un atentat savirsit impotriva lui 
Charles de Gaulle. Stirea a tulburat pro- 
fund lumea. Reporterul a stat de vorbă cu 
oameni de la Serviciul secret al politiei 
franceze si chiar cu „cealalta parte“, cu 
persoane importante din OAS. (organiza- 
tia de orientare fascistá din Franta) pen- 
tru a se lamuri asupra mobilului acestei 
încercări de asasinat.iDupá ce si-a în- 
cheiat -documentarea și-a alcătuit o po- 
veste, dar n-a scris-o decit șase ani mai 
tirziu, cind — după cum a marturisit-o 
într-un interviu la TV — rámásese. fără 
slujbă. Romanul inspirat din faptul real al 
atentatului împotriva lui de Gaulle a avut 
un succes enorm. Astăzi, el a apărut in 
lume, în peste 27 milioane de exemplare. 
Filmul, avindu-l în rolul principal pe acto- 
rul englez Edward Fox (propus pentru 
acest rol, ca „interpret ideal“ chiar de au- 
torul scenariului) s-a ridicat ia nivelul de 
popularitate al cărții. 

Asaltat de reporteri după premiera til- 
mului Frederick Forsyth a precizat: „O 
carte nu poate fi transpusă exact pe 
ecran, literatura și filmul fiind două ge 
nuti de creaţie diferite. Romanul descrie, 
fiimu? arată. De exemplu, un scriitor 
poate spune «Aici este un' om care gin- 
deste». Educaţia, tinerețea acestui om eu 
le pot explica, dar în film toate acestea 
nu se pot vedea. În fiim, spectatorul tre- 
buie să vadă, să știe imediat — acesta 
este omul nostru. Este puternic ori nu; 
este fricos sau îndrăzneţ. În film, cuvin- 
tele trebuie să fie reduse la minimum. 
intr-un roman totul se poate explica in 
pagini si pagini. Pentru filmu! care lu- 


Meryl Streep m 


Aici cu 


cartea de film fn lume 


Aŭ editoriala pe teme inspirate de 
filme este din ce in ce mai intensa. Filmul $i 
cartea de film formează acum un tandem al 
vieţii culturale. Un sondaj sumar ar avea da- 
rul să sugereze, desigur vag, realitatea aces- 
tei relații așa cum se prezintă ea în 1987: 


e „Hollywood. Virsta de aur a studiourilor.” 
Acesta este titlul unui volum publicat de „Ca- 
hiers du Cinéma”, în care pot fi găsite infor- 
maţii preţioase, și o anchetă minuțioasă fa- 
cută de Douglas Gomery. Autorul propune 
cititorilor săi un adevărat ghid al situaţiei 
economice a celor mai importante companii 
cinematografice hollywoodiene. Volumul 
semnat de D. Gomery numără 192 pagini și 
30 de. fotografii, 


u 


creaza cu secunde, este un lux pe care 
nu şi-l permite. Cel ce face film trebuie 
sa lucreze in stil telegrafic. Noi, englezii 
avem un stil destul de bun de lucru. intre 
Hollywood si Londra sint mari diferente 
de conceptie. Noi sintem mai rapizi $i 
mai ieftini. Specialiștii noştri in efecte 
speciale sint renumiţi în lume. Facem 
filme cu un număr mult mai mic de anga- 
jati decit americanii. Cind o societate 
americana turnează un film in afara stu- 
diourilor, ea are nevoie de 200—300 de 
oameni. Noi lucram -cu 60 si merge bine 


ŞI asa' 
Alina POPOVICI 


Alt film despre Vietnam 


Unu! dintre cei mai secreti realizatori 
de film americani, Stanley Kubrick — 
care dupa cum se stie traieste de vreo 20 
de ani la Londra iar de 6 ani n-a mai cal- 
cat pe vreun platou de filmare — a stirnit 
senzatie, catre sfirsitul acestui an, cu fil- 
mul sáu Full Metal Jacket (termen militar 
care ar denumi o cámasá de metal care 
impiedica un proiectil sa explodeze). Un 
liim despre prezenta americanilor în Viet- 
nam, prezenta care dupa cum se vede a 
sensibilizat. cunoştinţele, le-a marcat. 

După cum spun comentatori. Full Me- 
tal Jacket ar fi un anti —Apocalyps-Now 
ba chiar un anti—Kubrick. Atit Cimino cit 
si Coppola fiimasera filmele lor despre 
Vietnam in Filipine. Kubrick n-a simţit ne- 
voia unei deplasări într-o regiune exotică. 
A preterat să filmeze chiar la Londra, în 
niște depouri dezafectate. Bátália de la 
Hué a filmat-o pe malul Tamisei. Ráz- 
boiul lui Kubrick este ascetic, el folosind 
doar 20 de soldati, 20 de infanteristi de 
mariná robotizati de un sergent instruc- 
tor, trei tancuri si citeva grenade, citeva 
mitraliere si peste toate, o mare confuzie, 
foarte specificá atmosferei razboiului din 
Vietnam. Violenta nu mai are aici nimic 
metafizic, însuși modul cum a filmat Ku- 
brick această poveste decurgind din 


alta, mereu altfel, 


Jack Nicholson 


e „Claude Chabrol”. Tot „Cahiers du Ci- 
nema“ publica în colecţia „Autori“ un volum 
consacrat acestui regizor francez, care de la 
un film la altul, de la proiecte personale la 
comenzi, il antrenează pe spectator în jocul 
sáu bazat pe suspens, capcană și surpriză. 
Autorul acestei lucrări este Joel Magny, volu- 
mul avînd 244 pagini si 80 fotografii. 


e Psihiatria și cinematografui". O bună 
carte despre psihiatrie si filme, plina nu nu- 


mai de fapte, ci si de toata dragostea si ura 
care se ivesc in timpul unei povești de dra- 


HOLLYWOOD 
LAGE D'OR 
DES STUDIOS 


DOLGI 45 PI 


AER Dd CINEMA 


Distributia 
in topul serialelor 


Joan Collins, F. John 


schimbarea de viziune a cineastului. Nu 
mai este loc de nici o demonstrație de 
virtuozitate, de efecte speciale. Camera 
se mulțumește sa fie doar martor. Nu 
există nici un erou care să poată fi identi- 
ficat şi nici o scena de „duiosie comer- 
ciala". asa cum s-au intilnit- în -diferite 


goste .— astfel aprecia un cunoscut medic 
american această lucrare semnată de fraţii 
Krin Gabbard și Glen O. Gabbard. K. Gab- 
bard este profesor asistent la catedra de lite- 
ratură comparată a Universităţii de Stat din 
New York. El semnează frecvent cronici de 
film și prezintă un program de jazz la radio. 
Glen O. Gabbard este șef de secţie și psiha- 
nalist ia Spitalul memorial „C.F. Menninger“ 
din Topeka (Kansas), membru al Școlii de 
psihiatrie „Kari Menninger” și al Institutului 
de psihanaliză din Topeka. Este și autorul vo- 
luhului „Cu ochii minții” 


PSYCHIATRY 
AND THE CINEMA 


serialului Dinas 
transoceanice 
Forsyth si 


În prim plan 
Linda Evans 


filme pe aceeasi tema. Este — subliniaza 
unii comentatori: — un film „contra-cu- 

rent“. Kubrick n-a vrut decit sa-si avan- 
seze o párere pe care a tinut s-o declare 
presei de cite ori a avut ocazia $i anume 
ca pentru el. „nici un război nu este ac- 
ceptabil.“ 


Psycho, Zbor deasuj gx unui cuib de cuci, 
Oameni obișnuiți, Zelig, Cele trei feje ale 
Evei, Exorcistul — iată citeva din titlurile ce- 
lor peste 20 de filme americane în care apare 
un psihiatru, un psihanalist sau un psihotera- 
peut. În volumul amintit, cei doi fraţi își 
unesc dragostea lor de o viaţă pentru film, cu 
experienţa lor profesională, pentru a arunca 
o privire asupra portretizării hollywoodiene a 
profesiunii de psihiatru ocupindu-se apoi de 
critica propriu-zisă a filmelor pe teme psiha- 
nalitice. 

În prima parte, cei doi autori comentează 
rolu! jucat de psihiatru — acest specialist in 
probieme de sănătate mintală — în filmele 
americane din 1904 şi pină în 1986. Autorii 
abordează această temă în contextul culturii 
americane, al teoriei filmului şi al istoriei psi- 
hiatriei americane. În partea a doua cei doi 
autori supun filme ca Alien și trilogia lui Wo- 
ody Allen — Stardust Memories, Zelig și 
Trandafirul roșu din Cairo — unor ample in- 
terpretări peihana oe: Frații Gabbard oferä 
analize inedite ale filmelor lui Alfred 
Hitchcock, Robert Altman, Bob Fosse, Martin 
Scorsese s.a 

Volumul pubiicat de „The University of 
Chicago Press“, cuprinde o extensivă filmo- 
grafie si bibliografie, cit și peste 40 de foto- 
gratii din filmele dezbătute. 


Madeleine KARACAȘIAN 


Zilele filmului japonez 


U. tinár inginer igi consacrá 28 de ani de 
viață construcției unui tunel, renuntind la iu- 
bire, la familie, la sine. Tunelul de Shiro Mo- 
ritani. Un bárbat ki aminteşte ciudata aven- 
turá a vieții lui de adolescent, prima iubire, 
prima confruntare cu sine, cu propriile limite 
de înțelegere, cu propria putere de a pă- 
trunde lucruri ce depásesc chiar si puterea 
de înțelegere a unui adult, invatind de fapt, 
pina la urmă, lecţia vieții: Domnișoara singu- 
ratici de Nobuhiko Obayashi. Un politist re- 
nunta (din nou renunţarea!) la viața perso- 
nala, ca sá se dedice, trup si suflet, profesiei 
sale, stresantá, plină de întrebări, de eșecuri, 
de pericole, de erori, la o adicá, dar care este 
profesia lui de care nu se poate despárti ori- 
cit de tentat ar fi, in adincul sufletului său, sá 
o faca: Gara de Yasuo Furuhata. $i, in fine, 
povestea samuraiului de neinvins, cel care se 
implica, de bunávoie si nesilit de nimeni, in 
actiunea unor tineri justitiari, pe cit de puri si 
de bine intenţionaţi, pe atit de nepriceputi și 
lipsiți de apărare în faţa vieţii în general, a 
meandrelor ei politice în special: Sanjuro de 
Akira Kurosawa. 

Selecţia sáptáminii filmului japonez a ambi- 
tionat, ca orice selecţie inteligent alcătuită, 
să ofere spectatorului de pe alt meridian, o 
mostră de gindire cinematografica japoneză, 


Complicata lor simplitate /Samuran 


la ora actuală. includerea în program a unui 
film de largă circulaţie în lume cum este San- 
juro, realizat, în 1962, de patriarhul filmului 
japonez, apare (cu voie? fără voie?) ca o de- 
monstratie de continuitate, de apartenenţă la 
o şcoală anume, avansind, ferm, ideea unui 
specific naţional, remodelat firesc de genera- 
tiile ce i-au urmat. În lumina acestei idei, Ku- 
rosawa apare drept un Gogol al filmului japo- 
nez in sensul că de sub „mantaua“ lui — sau 
cel puţin din cite o cutá a ei — se trage cine- 
matograful japonez de azi. Indiferent de su- 
biect, de notă — gravă sau comică — de ex- 
punere sau punere în pagină, filmele japo- 
neze se înrudesc prin firele, mai mult sau mai 
puțin vizibile, ĉe le leagă de opera inaintasu- 
lui. Un sentiment puternic de soliditate, de 
asezare, de seriozitate profesionala, un senti- 
ment reconfortant de sinceritate si deschi- 
dere maxima in fata problemelor vietii, do- 
mina, benefic, cele trei filme, ce se comple- 
teazá, parca, intr-o incercare de schitá a por- 
tretului uman, etic, mora! al unui popor pindit 
de pericolul „citirii“ în cheie exotică. Echili- 
brate, rotunde, serioase, filmele ni.se arată in 
toată truda lor de a înfrunta și depăși acest 
pericol, propunind, în schimb, (exact ce s-a 
străduit să facă și Kurosawa, la vremea lui) o 
lectură normala, valabilă pe orice meridian, 
cu șanse de a-și găsi corespondentul pe 
orice meridian. 


Într-adevăr: nu trebuie să fii neapărat japo- 
nez ca sá ai forta de a renunța la viaţa ta, ca 
sá te poli concentra asupra unei actiuni folo- 
sitoare semenilor. Cum este cazul inginerului 
din Tunelul. Într-adevăr, nu trebuie să fii gea- 


Samuraii secolului XX 


párat japonez, pentru ca sá te laşi sedus de 
vraja iubirii dintii, fie ea și sub forma nelinis- 
titor-incertá, la graniţa dintre imaginar și real 
— cazul tinárului din Domnișoara singurati- 
că. Într-adevăr, nu trebuie să fii neapărat ja- 
ponez, ca să-ţi pui acut, pina la suferinta, 
problema „dreptului de a răzbuna“, chiar cu 
dreptatea de partea ta, moartea unui coleg. 
de a practica, adică, o meserie care-ţi im- 
pune o linie de conduită străină de structura 
ta intimă — cazul politistului din Gara. 
Dar este neapărat nevoie să tii japonez, ca 
sa poti comunica aceste lucruri general-u- 
man-valabile într-un limbaj anume, să creezi 
o stare anume, o atmosferă anume, o lume 
interioară anume. Nici un regizor european 
nu ar fi putut exploata temele de mai sus in 
această stare de înțelegere cu timpul și trece- 
rea lui, în această atmosfera de infinită răb- 
dare în fața problemelor, mai mult sau mai 
puţin rezolvabile, in această tensiune inte- 
vioară propusă și impusă de lungile scene, 
uneori fără dialog, în care, la suprafaţă, nu se 
întîmplă nimic, în timp ce in subteran, subte- 
ranul privirilor, al gesturilor rituale, al micilor 
şi marilor gesturi cotidian-protocolare, se 
consumă sumedenie de sensuri, se nasc și 
mor speranțe, se conturează idei. se son- 
deazá. de fapt, adincul fara sfirsit al ființei 


de Akira Kurosawa) 


omenești. Trebuie să fii neapărat japonez ca 
să atingi astfel delicata relaţie dintre o mamá 
şi fiul ei, într-o formulă ca aceea propusă de 
Domnișoara singuraticá, apăsind cu încre- 
dere, și fără teamă de eșec, nota comică, 
nota poetică, dezinvoltura, psihologia, filozo- 
fia, religia, pe Freud şi pe Budha deopotrivă. 
Fără teamă de confuzii nedorite si fără teamă 
de ridicolul ce ar putea ucide tot. $i, sigur ca 
trebuie să fii neapărat japonez, pentru ca, po- 
litist fiind, și invingindu-1 pe cel ticălos, crimi- 
nalul, să te ridici la acea cotă a omenescului 
de la care oricum un om rămîne om, si are 
dreptul, înainte de a-și primi pedeapsa, la un 
tratament omenesc. Legea onoarei, onoarea 
omului chiar alunecat în greșeală, este legea 
unui popor care a inventat un ritual al onoa- 
rei, ce streseazá filozofia de viață europeană. 
n acea lege a onoarei se consumá duelul din 
Sanjuro intre doi samurai la fel de puternici, 
dar nu la fel de norocosi. În acea lege, im- 
blinzitá de trecerea timpului, fostul adoles- 
cent din Domnișoara singuraticá se dedică 
profesiei de preot, care înseamnă renunțare 
la sine, la visul neimplinit din tinerețe; în ace- 
eași lege polițistul din Gara se reintoarce la 
profesia lui de justitiar, asumindu-si, cel pu- 
tin pentru un ultim moment, ráspunderea ei. 
Samuraii secolului XX. Asa apar acesti „eroi“ 
ai filmelor prezentate in „Săptămina filmului 
japonez“... Pentru o încercare de comunicare 
cu lumea prin intermediul artei a șaptea, 
această „săptămină“ apare nu doar bineve- 
nită, ci necesară. 


Viad PAULIAN 


Pisica 
îşi scoate ghiarele 


Gaou sportiv, romancier, autor drama- 
tic, scenarist debutant prin anii de început a! 
sonorului. Toate aceste profesii, mai mult sau 
mai puţin înrudite între ele, le-a încercat 
Henry Decoin, regizorul francez, care o dis 

trbuie in Pisica igi scoate ghiarele pe Fran- 
oise Arnoul-— vedeta necontestabila a pican» 
ului French can-can, dealtfel singurul succes 
profesional remarcabil inscris in filmografia 
acestei actrite care devenise prototipu! fetei 
franceze moderne a deceniului cinci. 

Un rol principal, greu, un rol de compozitie 
intr-un film inspirat din lupta rezistentei fran- 
ceze. Insertui care deschide povestea anunta 
exact, cu scrupulozitate, luna si anul: aprilie 
"1944. An in care istoria ne spune ca nazi$ti- 
lor, atit pe front, cit $i in Parisul ocupat, li se 
opunea o Rezistenta eroică. Lupta celor din 
maquis nu cuprindea desfăşurări spectacu- 
loase de trupe, nici focuri nápraznice de arti- 
lerie, era o luptă surdă, o pindă dură, un 
acerb război psihologic, o încrincenare con- 
centrată in acţiuni de sabotaj organizate 
atent, executate prompt. 

Într-un cadru redus — o cameră la man- 
sardă, un culoar de tren, un separeu de res- 
taurant, o sala de așteptare — cu angrenarea 
„a vedere“ a unui grup restrins de partici- 
panti se întreprinde o încercare de analiză 
psihologică și un transfer al centrului de gre- 
utate al fiimului exclusiv pe umerii protago- 
nistei. 

Ea, Cora Massinier, -roșcovana cu och: 
verzi, „la Chatte“, stringe firele unei destul de 
abile acţiuni de spionaj, face un credibil joc 
dublu pentru a se consacra, trup si sutflet, 
cauzei nobile pe care o servea. Cora are răb- 
dare, o voinţă de neinfrint, viclenii de felină, 
înșelătoare moliciuni. Privind-o pe actriță 
cum îşi adună energiile în ochii vioi, cum se 
împotriveşte cu tact și inteligenţă lui Herr 
Major diabolicul Hollwitz, mare amator de ex- 
periente avind ca scop „ingenuncherea totala 
a voinței individuale“ ieșim din unda senti- 
mental-pateticá a scenariului pentru a reme- 
mora accentele amare ale coșmarului care a 
fost cea de-a doua conflagratie mondială. Jo- 
cul Frangoisei Arnoul este plastic, are-un 
sarcasm al gestului mărunt gi un discret far- 
mec personal. 

Filmul cistiga in consistență și influență 


Amintirea 
unei mari iubiri 


Pa din afarā, orice mare iubire pare de 
un ridicol sublim. Cei doi se comportă atit de 
ciudat (apreciază ceilalți)... Cei doi, dar cînd 
sint trei? 

Alexandr o iubeşte pe Liuba din tot sutie- 
tul, din toată inima gi, copleșit de sentiment, 
ca de o dulce povará care-| face sá ritmeze 
parca adinc fermecatorul vers eminescian: 
„lubind in taină am păstrat tácere,/ Gindind 
ca astfel o să-ţi placa tie,/ Căci în priviri ci- 
team o vecinicie/ De-ucigatoare visuri de plá- 
cere/", sopteste palid, transfigurat: „Vă iu- 
besc atit de mult si nici macar nu stiu cum va 
cheama". „Liuba“, va zimbi a favor iubita co- 
mandantului şi el îndrăzneşte să-i atingă de- 
- getele intr-o mingiiere ușoară, articulindu-$i 
numele. Vazind că nu-i înghite pămintul și 
nici nu se despicá înalul cerului, îndrăgostitul 
mistuit de chin vrea un sfirgit al durerii şi 
cuteză a-i face o mărturisire: „Vă urez să fiti 
fericită cu tovarășul maior (oare ce pret fio- 
ros au cuvintele pentru el în acea clipă?) și 
să aveți copii care sá vă semene“. A fost prea 
mult, declaraţia i-a epuizat forțele și-n conse- 


Dragostea în timp de război, 


Cauza nobilă 


a antifascismului 


Accentele amare ale cosmarului 
numit „cea de-a doua conflagratic 
mondială” (Françoise Arnoul 
în Pisica scoate ghiarele) 


| atunci cind redă absurditatea și inutilitatea 
războiului, cind prezența morții, a torturii fi- 

| zice si psihice, strecoară si prelungeşte, din- 

| colo de poveste, un sfişietor sentiment de 

| tristețe si pierde cind apelează la caricatura 
ingrogatá in portretizarea naziștilor, a gesta- 
povigtilor. Nu adversari puerili in gindire, ridi- 
coli $i ineficienti in acțiune au avut de infrun- 
tat eroii Rezistentei franceze. Oricum, adu- 
nind si scázind, rezultatul compune un film 
care are darul sá polarizeze interesul specta- 
torilor si dupa ce-au trecut aproape trei de- 
cenii de la premiera. 


LP, D, 


Cind 


ridicolul e sublim 


CINĂ, suspină pierit: „Permiteti să má re- - 
trag?'. 

Unde s-a petrecut scena? Într-un col miri- 
fic din natură „pe cind luna scut de aur, strá- 
luceste prin alee?“ Nicidecum. Într-o tranșee 
pustiită de glonţ, în anii războiului, cind sin- 
gurul element poetic este un biet patefon ră- 
tácit cintind în ritm de foxtrot: „Rio Rita, Rio 
Rita, în ring este anul '41.“ 

Timpul vindecă marile dureri, timpul domo- 
leste fierbinteala kioj timpul joacá feste 
oamenilor, timpul gi intimplarea li așează 
încă o data, dupa ani, fatá-n fata, pe Liuba $i 
Sașa. Cita tragică deosebire... Cu o cruzime 
neașteptată aratul de filmat detaliază un 
obraz imbatrinit timpuriu, degete murdare 
machiate strident, suvite rebele strivite dea- 
supra ochilor lipsiti de stralucire. Femeia ti- 
nárá, veselá, senzualá, frumoasá s-a transfor- 
mat într-o arátare înfășurată pină-n dinţi in 
broboade și fulare, cu buzele arse de ma- 
horcă, vinzătoare de piroști calde lingă 
„Tum“. Expusá deci, în văzul tuturor, umbra 
schimonosită a marii iubiri. Fugit irreparabile 
tempus? Nicidecum. in ochii îndărătnicului. 


ta Y 


dar, din pácate, insuratului de-acum Sasa, ea 
nu s-a schimbat. „Te-ai indrágostit de mine 
la prima vedere?’ mormaie neincrezator-bat- 
jocoritor fosta femeie fatala, cea care a uitat 
total episodul cu soidatelul subtiratic si zapa- 
cit care... iar el, ramas in nemiscare, mut de 
fericire, se sprijina in privirea ei si, incapabil 
sa articuleze vreun cuvint, mojáie afirmativ 
din cap. 

Din acest moment, viata capata pentru 
Saga un scop. Lupta tenace sa-i redea Liubei 
feminitatea, dorința profund femeiască de a fi 
admirată, pofta de a retrái cu demnitate. 

Sa nu uitam ca Sasa e insurat si nevasta iui 
îl iubeşte atît de mult incit 1 înțelege, îl ac- 
cepta şi-l ajută in singulara-i postura de fidel 
indragostit. z 

Există în acest film de o vibrantá inspirație 
o secvență inclestind sufletul ca un tremur 
dureros: in noaptea de Anul Nou, cind cei 
dragi ciocnesc un pahar și-și urează toate 
cele bune, Sașa merge, nu, mai corect spus, 
plutește în preajma Liubei. Se intilnesc cu 
discreta, credincioasa iui parteneră de viaţă. 
Are loc un dialog ca un hohot răvăşitor: „Ai 
venit să mă vezi, să vezi ce a găsit bărbatul 
tau la mine?“ intra abrupt în subiect Liuba. 
Vera incearca sa pastreze aparentele: „E o 
noua moda tutuitul la prima vedere?“ Si 
brusc, insufietita de curajul disperării, recu- 


noaste franc: „Da, vreau să stiu ce ai în plus 
fata de mine!“ „Sasa mă iubeşte. spune-i, 
Sasa, sá audă și ea că má iubesfi“ — ramine 
fermă pe poziţie Liuba, cea care şi-a regăsit 
linia verticală şi puterea de persuasiune în- 
cercind să-i confiste de-a binelea. „Spune 
Sasa“, A roagă matern, cald, cu iubire, cu du- 
rere Vera. Amindouă (darámite spectatorul!) 
așteaptă cu sufletul la gură răspunsul. El 
bine, si ce credeţi ca face blondutul, timidul, 
generosul Saşa? Scincește ca un copil, se 
zgribuleste ca un biet animal încolțit, scoate 
din sacou un mar și-l mușcă zgomotos. 

Sașa o iubește pe Liuba și e gata să îndure 
pentru ea toate suferințele $i umilintele lumii, 
dar Liba se va mărita cu altul. 

„Orice mare iubire e luminată de un ridi- 
col sublimt... 

V-ar mai interesa sá stiti ca in rolurile prin- 
cipale au fost distribuiti Nikolai Burliaev, Na- 
talia Andreicenko, Inna Ciurikova de catre re- 
gizorul si scenaristul Piotr Todorovski $i ca 
cei trei s-au sfisiat între tragedie si comedie 
siluind platitudinea, alimentind obisnuitele 
exprimări frontale cu un ritm în care sopteste 
plinsul, iar ei, actorii, au rămas atașați dibá- 
ciei extraordinare a unei permanente verosi- 
militáti. 


lleana PERNES-DANÁLACHE 


Frontul 


din spatele frontului 


— S. ducem lada! 


— Mai intii să-mi termin ceaiul, yankeule! 

Sau: 

— Ce frumoasă e Anglia! 

— Asta nu e Anglia, e Tara Galilor! 

Sumar schimb de replici ce definesc, de la 
început, lipsa de cunoaștere reciprocă si dis- 
tanta psihologică ce desparte soldații a două 
armate — britanică si 
acum, în aşteptarea debarcării pe continentul 
agresionat de hitlerism. Dar piná la „ziua cea 
mai lungă“, din 6 iunie '44 (pe atunci, încă de 
nimeni știută) urmau să treacă multe lungi 
luni de așteptare încordată. 

Orice așteptare e grea. Mai ales pe timp de 
război, cînd soții, logodnicii, fiii erau undeva 
pe fronturile antifasciste; în timp ce noii ve- 
niti, mai mult sau mai puțin yankei (căci sint 
și din Tennessee, Georgia, Alabama, adică 
urmașii celor ce luptaseră, abia cu 150 de ani 
în urmă, tocmai împotriva nordului sigura 
își trăiesc viaja, acasă la cei plecaţi, pro- 
fită chiar de tinereţea fetelor, de singurătatea 
nevestelor sau de măruntele privilegii, ca ti- 
gări, ciocolată, portocale, devenite, în acei 
ani de război, adevărate argumente ale su- 
perpotentei. Oricum, noii veniţi sint, cum se 
autodefinesc: „reprezentantii unui popor sim- 
plu, care se exprima direci“, ceea ce le da 
dreptul sá puná intrebári cu aplomb: „Esti lo- 
goditá, dar esti si îndrăgostită?/ Astepti, dar 
vei fi fericită cind se întoarce?" 

Asteptarea se petrece într-unui dintre 
acele, pină atunci, pașnice orășele de pe 
coasta estică a Albionului, cu străzi și coline 
străjuite de numeroase vestigii romane si cu 
oameni .suprasaturati de prejudecăţi victo- 
riene, orășel care se vedea, în ultimile luni 
ale anului 1943, „invadat“ de aliaţii veniţi de 
peste ocean. Pentru localnici, tot străini: „Nu 
puteaţi sá ramineti acasă!/ N-am venit că am 
vrut!” sau „Esti prima străină pe care o cu- 
nosc; te rog, sa mă ierti, străinul sint eu!" 
Străini sau localnici, cu toţii sînt obligaţi de 
marea istorie, să înveţe, pină să moară alătu- 
ri, să trăiască împreună. cînd, de fapt, totul îi 
desparte, afară de o limbă comună. 

Este frontul din spatele frontului, adesea 
nu mai puţin ucigaș, chiar dacă omoară doar 
suflete. 

Regizorul britanic John — stapi- 
nind observatia detaliului realist din scoala 
Free Cinema-ului și bun cunoscător al Ame- 
ricii (filmase doar cu zece ani in urmá Cow- 
boy-ul de la miezul nopții si, întors acasă, 
turna, in 1979, Yankeii) ne introduce cu un 
acut simt al conflictului în opozitiile dintre o 
țară cu o veche tradiție și o alta (aparent) eli- 
berată de constringerile ei. În una dintre cele 
mai semnilicative secvenţe, denunţă, dealtfel, 
ca britanic pur singe, falsul liberalism ameri- 
can. Este momentul din noaptea de la hotar 
de ani. Ce ciudat suna atunci, la început de 
an '44, urarea: „Un an nou fericit!” Si cit de 
dureroasă era veselia aceea frenetică, în ritm 
de boggie-woggie, incercind să condenseze, 
în dans, potta de viaţă, ce pentru multi nu va 
mai fi împlinită. În acea seară animozitatile 


par să fi fost date uitării. Soldaţii americani- 


dansează cu tinerele englezoaice, sub privi- 
rile impacat-resemnate ale părinților. Ce sa 
faci, e rázboi! Dar prejudecátile vegheazá. De 
asta data deloc victoriene, ci yankee. Totui e 
permis, dar nu ca o fata alba sá danseze cu 
un negru! Sacrilegiu! (Sa ne amintim ca ac- 
tiunea filmului se petrece in anul in care Ca- 
sablanca aducea, in premiera absolută pe 
ecranul american, o femeie alba stind de 
worba, de la egal la egal, cu un barbat de cu- 
oare, lise Lund şi pianistul Sam, sfidare ce a 


americana, aliate; 


produs în epocă imense discuţii). Bataia se 
încinge ca-ntr-un saloon. Crezul onoarei vic- 
toriene intră însă, neașteptat, în acţiune, dind 
o lecţie celor ce se credeau apărătorii liberta- 
tii absolute. Englezoaicele se avintă spre gru- 
pul ostașilor de culoare si îi invita la dans. 
Sfidare? Nu. Un moment crucial in mica dra- 
maturgie a filmului şi, mai ales, in marea dra- 
maturgie a codului social postbelic. 

Dar barierele, de orice natura ar fi ele, au 
fost intotdeauna strapunse de dragoste. Sen- 
timentele vin prea devreme, prea tirziu, cind 
nu se cade, dar vin sá spulbere asperitatile $i 
sá dea speranta de viaja: „Am sá ma intorc! 
Am sá má intorc“, se aud alte glasuri, intr-o 
alta gară, dar cuprinsă de același zbucium al 
despărțirii, ca cea din „Zboară cocorii“. Si 
cine stie citi s-au mai intors? 

Vanessa Redgrave, Lisa Eichorn, William 
Devane retraiesc pentru noi dramele de 
atunci, prelungind, peste ani, ecoul sacrificii- 
lor. Richard Gere, de pe atunci „ofiter si gen- 
tieman“, isi afirma vocaţia de superstar. Cu- 
loarea alba ĵi vine la fel de bine chiar dacá, 
atunci, nu e uniforma de ofiter de marina, ci 
doar costumul de bucatar(sergent). Un Ri- 
chard Gere cu gesturi de James Dean, rea- 
mintindu-ne, din nou, de ace! „furios“, avant 
la lettre, care a marcat ecranul american, 
despartind, pentru totdeauna, cele doua sti- 
luri de joc ale junilor primi: cei al unor Tyrone 
Power, Gary Cooper, Cary Grant, Henry 
Fonda care l-au precedat, de cel al unor 
— Brando, Hurt, Gere, care i-au ur- 
mat. 


Adina DARIAN 


Barierele strapunse de dragoste 
(Lisa Eichorn 
si Richard Gere in ) 


Dragostea, 

o zapacire reciprocá 
(Tatiana Samoilova 
si Alexei Batalov 
in Zboard cocorii) 


Zboará 
cocorii 


» i rec cocoare-corăbioare” pe cerul curat 
al ultimei dimineti liniștite din viața unei iubi- 
ri-dimineata, iar Boris și Veveriţa lui, Vero- 
nica, zápáciti de iubire — pentru că; „dragos- 
tea e o zăpăcire reciprocă”, se despart cu 
greu după o noapte aibă de hoinăreală, se 
despart. pină joi, care e atit de departe! De 
unde să știe ei că există un și mai departe 
decit joi? A doua zi e război şi Borea se în- 
scrie voluntar, nu pentru că lui „îi arde de ro- 
mantisme”, cum zice tatăl cu náduf de pá- 
rinte, ci pentru că nu crede că „războiul tre- 
buie să-l ducă în spinare doar proști”... 

„Trec cocoare-corabioare“ pe cerul prădat 
de puritate, pe cerul criminal, ucigaș de iu- 
bire, și cerul scuipă moarte în sufletul Vero- 
nicái şi moarte în trupul lui Borea, cel care 
ştie că moare pentru că: „Nu-s rănit... sint...“ 
Dar de unde să stie Veverita că el nu mai 
este, din moment ce nimeni nu I-a văzut în- 
gropat? „Atitia sint dati dispăruţi si pe urmă 
se intorc, omul trebuie sa spere!“ Pacatoasa 
— credincioasă, ea speră si așteaptă un 
semn, semnul de viață care n-o sá mai vină 
niciodata. ? 

„Trec cocoare-corabioare“ pe cerul iar cu- 
rat, milostiv cu oamenii de sub acoperisul lui 
si Veronica, prădată de speranţă, pentru că 
acum știe că el nu mai e, după ce şi-a plins 
plinsul, împarte florile, pomană de iubire 
pentru toți iubiții ce nu s-au mai întors și pri- 
veste zborul „corabioarelor“, liniștit, același! 
(doamne, cum mai pot zbura cocorii la fel!) $i 
peste durerea ei se trage, ca o cortină, intele- 
gerea a ceva ce ea nici măcar nu a auzit, 
ceva ce Borea i-a spus bunicii înainte să 
plece pe front: „Nu poți muri cînd stii atitea 
taine“. Si ea este acum o femeie cu taine. Si 
ea nu poate muri... De trei ori trec cocoare in 
filmul lui Kalatozov, de fiecare data in ace- 
easi directie, dar cu alt sens. 

De trei ori se urcá scara casei Veronicái, 
de fiecare dată spre altceva. Spre despărțirea 
de „pina joi“ care devine pentru totdeauna. 
Spre despărțirea de părinţi, pentru totdeauna. 
Spre intilnirea de niciodată din „visul“ lui Bo- 
rea înainte să moară. Şi doar acolo, în vis, 
scara are si coboriș, un cobori$ triumíal de 
miri fericiţi, și e normal să fie așa, e normal 
să fie un coboriș, pentru că el nu va mai fi ni- 
ciodatá mire fericit pentru ca: „Nu sint ranit... 
sint...“. 

De trei ori alearga Veverita, cu sufletul la 
gura, .neistovitá, si de fiecare dată cu alt 
sens. Prima fuga este disperat-vie, imbulzita, 
strivita de trupurile ce nu vor sá se desparta, 
tocmai pentru că se despart, pentru că ei 
pleacă si ele ramin; fuga spre centrul de re- 
crutare; fuga pe strada plină de Borea, o 
lume de Borea care s-au cerut voluntari, nu 
de prosti, ci de romantici frumosi.Acolo, pe 
stradă isi aruncă ea darul de drum: pachetul 
cu biscuiţi. Biscuifii aceia cálcati în picioare, 
neprimiti pentru că, nevazuti, biscuitii aceia 
nu fac nici un zgomot, „mor“ tacuti sub tăi- 
pile ostasilor. Zgomot mare va face doar sti- 
cla geamurilor sparte de bombardament, in 
casa Borozdovilor, acolo unde Mark cel care 
nu a plecat pe front pentru ca el este o va- 


De 


trei ori cocoarele 


toare, va înfrunta râbdător „nu-ul“ si palmele 
Veveritei, va pindi răbdător osteneala de 
după criză, pentru ca s-o poată ridica în 
braţe, trup fără suflet, și s-o poarte așa, càl- 
cind peste cioburi, cioburile iubirii ei, spre 
trădarea iubirii „lor“. 

A doua fugă mare a Veronicăi se întim- 
plă după ce a aflat, prin oglindire în 
altă Veronică, ce este ea. Ea, asemenea 
iubitei rânitului care vrea să moară pen- 
tru că a fost trădat, este o femeie demnă 
de dispreț. O femeie pentru care nu 
merită să vrei sa mori. Fuga ei de Anna Kare- , 
nina intirziatá în timp, spre gară, spre tren, ` 
spre sub tren este oprită în drum, de un alt 
Borea, unul mic, pierdut de părinţi, gata sá 
intre fără, nu cu voie, sub alte roti, ale camio- 
nului. „Toanto! Dacă l-ai făcut ai grijă de el!" 
Veronica nu l-a făcut, dar și-l asumă, îl pri- 
mește în viața ei ca~pe un dar, în schimbul 
celuilalt Borea. „Vă seamănă" îi va spune sol- 
datul cu muzicuta, vinovatul de moartea lui 
Borea, venind să anunţe vestea părinţilor și, 
negásindu-i, cîntă la muzicuta si îi spune ei, 
pentru că „dumitale pot să-ţi spun“. lar ea, 
Veverita, cu ghemul de rufe în mină, par- 
curge un drum scurt, cit de la albie la fereas-- 
tră, dar lung, cit de la speranţă la moartea ei, 
pentru ca întoarsă lingă mesagerul morţii sá 
mai audă: „Avea și o logodnică, a iubit-o 
foarte mult“; si să poată răspunde: „Eu sint“, 
într-o stare de nebunie liniștită, pereche cu 
înnebunirea lui Borea, ce! care înainte de a 
muri „s-a visat" mire alaturi de ea. „Dragos- 
tea este o zăpăcire reciprocă“. Dar cînd 
există dragoste, moartea devine o înnebunire 
reciprocă... 

A treia fugă a Veronicăi, pereche cu prima, 
fuga inghesuita, strivită, între trupurile ce nu 
vor să se despartă, acum pentru că abia s-au 
regăsit, fugă albă, în rochie albă, cu flori albe 
şi zimbet alb, albit de speranța, de speranța 
că poate-poate ei se află printre cei întorși, 
fugă sfirgitá in plinsul ascuns printre fiori, 
plinsul speranţei ucise de o vorbă, de o pri- 
vire. Cele trei „fugi“ întilnesc aici cele trei 
zboruri de cocori, și cele trei scări. Pantru că 
aici, peste lacrimile de fericire, de disperare, 
din nou, „trec cocoare-corabioare". Ca și 
atunci, ca și la început, Veronica le privește 
zborul. Dar cu alt sens în privire... E 

O arhitecturá desávirsitá, pe legea treimii 
de aur inalta filmul lui Kalatozov in chip de 
catedralá a sperantei trecutá prin foc. Focul 
iubirii, al tradarii, al mortii, al neacceptarii si, 
in fine, al impacarii cu sine, cu ceilalti... Dupa 
atitea filme despre dragoste pe timp de raz- 
boi, dupa atitea scári urcate in acelasi fel, dar 
mereu cu alt sens, dupa atitea fugi disperate 
şi intilniri ratate de o întoarcere de privire, 
dupa atitea iubiri tradate si iertate, in viata 
sau dupa sfirsitul ei, după atitea poveşti de 
„love and death“ in genunchi iti vine sa te in- 
torci la puritatea de gind și la puterea de co- 
municare din Zboará cocoril... 

Asa cum te întorci la „Război si pace". 


Eva SIRBU 


21 


ETS 


La multi ani, Gabiria! 


— e şansă unică, as putea spune, ai 
avut Cabiria, ca să nu râmii doar o plăsmuire 
oarecare pe hirtie a creatorului tău, Federico 
Fellini, ci să devii personajul atit de iubit și 
tot atit de mult evocat al milioanelor de spec- 
tatori pe care i-ai emoţionat în timpul înde- 
lungatei tale vieţi. Să nu uităm, filmul lui a 
fost premiat, exact, acum treizeci de ani! 

Şi dacă despre o femeie adevărată, deci 
reală, în carne şi oase, se poate exclama ad- 
mirativ „Oh, la femme a quarante ans!“, des- 
pre un personaj feminin ajuns aproximativ la 
această venerabilă virstă s-ar putea spune o 
mulţime de adjective peiorative: neinteresant, 
vetust, plicticos, anost, práfuit, $.a.m.d. 

— la stai putin, adicá ce vrei sa-nteleg eu 
prin „femeie in carne și oase?', adică vrei sá 
spui că sint o nălucire sau mai știu eu ce alt- 
ceva? Şi dacă nu sint o femeie în carne și 
oase, atunci ce naiba aș putea fi? 

— Ai răbdare Cabiria, draga mea, nu te su- 
păra, nu te mai enerva așa, cu una, cu două; 
sigur că si tu esti o femeie din carne şi oase 
— și încă ce femeie —-numai că tu ești năs- 
cută de două ori. 

— Hm?!... 

— Da, prima data in mintea scenaristului 
care te-a imaginat si conturat $i a doua oara 
nascuta in faptura artistei care te-a intruchi- 
pat. 

— Păi asa da, așa imi place si mie, da' sá 
vorbesti mai limpede! 

— Nu pot sa promit, dar o sa-ncerc. A$a- 
dar, la inceputul dialogului nostru am adus, 
in prim plan, sansa — aceastá ciudata si 
aproape inexplicabilă ordonare și coordonare 
de factori care te-a transformat din noțiune 
abstractă în ființă, din idee în femeie. 


Niciodată dispărută; | 


Marilyn Monroe 


— Dacă la tine norocul se cheamă șansă, 
atunci să știi că ai dreptate: am avut marele 
noroc sá mă intilnesc cu această artistă 
unică — parcă-așa ai zis, nu? — și care se 
numește Giulietta Masina. 

— Sint indiscretă dacă te întreb cum v-aţi 
înțeles? 

— Nu, nu ești, cum ai spus, eşti ca toată 
lumea. Toţi pun întrebări despre toți si sfir- 
şesc tot prin a nu se cunoaște. (Aici Cabiria 
are gestul ei obișnuit pe care-l face in puti- 
nele împrejurări cind isi pune — sau i se pare 
doar ca şi-a pus — partenerul in dificultate: 
se sumeteste toată, privirea are o cáutátura 
ghidusa, iar zimbetul jumătate orgolios si ju- 
matate copilaros li trádeazá mica vanitate: „ia 
uitati-va voi mai cu atentie la mine si vedeti 
de cite sint si eu in stare!"). Si dacă chiar vrei 
sa stii — ca se vede cit de colo ca esti cam 
curioasá — aflá cá am dus-o foarte bine im- 
preuna. Cel putin eu n-am a ma plinge! Era 
blinda, buna, vorbea putin, imi placea foarte 
tare; si hai sa-ti zic un secret — ca esti si tu 
nitel simpaticá — stii ce facea mai tot timpu' 
de m-a dat gata? Se gindea la mine. 'Asta-i! 

— Esti sigura? De unde stii? 

— Cum de unde, de la ea; ti-am spus ca 
vorbea putin — da' de cele mai multe ori cu 
al — $i mai vorbea cu un bărbat înalt, so- 
t0... . 

— Fellini... 

— Se poate! Uite, sa-ti dau un exemplu: tii 
minte cind am venit acasa dupa despartirea 
de Giorgio incaltata doar cu o sosetá si un 
pantof $i cind am luat gáina in brate, pentru 
ca nu puteam indura chiar de una singura 
trezirea; la realitate şi cind stăteam pe pragul 
casei și plogesm ca nu intelegeam de ce a 


facut ce-a facut, ce nevoie avea sa ma 


omoare ca doar ma iubea — aga imi plácea 
să cred, și chiar credeam — stii ce-a zis Giu- 
lietta Masina cind punea pe foc în locul meu 
fotografia și cămașa de mătase și ce mai era? 
A zis: „Cabiria, Cabiria, cum. de n-ai avut tu 
și ochi să vezi, ci numai această inimă slabă 
și mare cu care să simţi pentru amindoi? Ce 
mă fac eu cu tine, fată dragă, mi-e așa milă 
de tine încit nu mă mai pot gindi la altceva. 
Doamne, cită nefericire, cită însingurare în 
sufletul acestei sărmane dacă este în stare 
sa-și ardă amintirile"... 

Pauză lungă, privire în gol, ușor suspin in- 
voluntar... 

— Numai atit? g 

— Atit. Doar ţi-am spus ca vorbea putin. 
Adica nu! Spunea ea mai multe da' pentru ca 
n-am prea inteles nici n-am tinut' minte bine: 
Zicea ceva despre despartirea de trecut, ne- 
voia de comunicare — comunicare, da, asa 
se spune? — puritatea sau parca ingeniozita- 
tea sufocata de mizeriile unei vieti brutale! 
Vezi ca n-am uitat chiar tot? 

— Tu stii ca esti o fata strasnica? 

— Daca taci, inseamna ca stii, numai ca 

ti prea delicată si timida ca sa recunoști. 

— Ce ma omoríti voi pe mine cu tot felul 
de complimente? Ca si Ea ce crezi ca mai tá- 
cea? Zicea că-i place blánita mea jerpelitĝ, 
ca-i plac soseteie asortate cu usta, că-i 


piace mersul meu bĝietesc și părul strins. Ei, 


ce zici? 

— De gustibus...: 

— Lasa, fara de-astea! Ca sa nu-ti; mai 
spun cite nu mi-au auzit urechile cind am 
fost invitată acasă, la... Amedeo Nazzari, și 
cind am băut șampanie pentru prima: oară în 
viaţă. Poate că si pentru ultima... 

— Te rog să-mi spui, mă interesează tot ce 
este în legătură cu tine! 

— De ce te interesează? Ca să vezi și tu 
cum au ris toți dia de la varieteu — ca o 


Sfirsit de partidă 


Ş.. ani de căsnicie. 

a scris despre Marilyn Monroe în fel si 
chip. Si de bine gi de rau, mai cu bune inten- 
tii și comprehensiune sau apásind exagerat 
pe acceleratorul mistificárilor — parte inte- 
grantă din arsenalul din totdeauna al publici- 
taţii, iar cînd e vorba de starurile cinemato- 
grafiei fără nitica legendă unde am ajunge 
doar cu adevărul? — entuziast sau sceptic, 
rauvoitor, în doi peri. cu înțelegere — destul 
de rar, cine mai are timp să întoarcă un eve- 
niment, film sau destinul unui om, chiar şi a! 
unei actrițe, pe toate feţele? 

Marilyn Monroe a fost — s-au împlinit, in- 
credibil, deja, douăzeci $i cinci de ani de la 
(ne)asteptatul ei „sfirsit de partidă” — unul 
dintre (multele, ele succedindu-se într-un 
ritm ametitor, malaxorui gloriei si al succesu- 
lui avînd nevoie mereu și mereu de nume noi. 


oameni, totuși) miturile cinematografiei pos- 
tbelice. Succesul ei, numele si chipul pre- 
zente peste tot şi difuzat prin toate canalele 
mass-mediei a depăşit cu mult doar interesul 
iubitorilor de cinema. Cum a fost posibil ca o 
Simplă actriță, nici cea mai bună a generației, 
nici cea mai frumoasă femeie într-o lume 
plină de femei frumoase, să-și cîştige o ase- 
menea glorie, care de la un moment dat i-a 
strivit propria-i vocaţie artistică și a curmat 
mult prea devreme o existență deja alterată 
de propria-i imagine? Un sacrificiu pe altarul 
publicităţii? Preţul prea scump al gloriei? De- 
şertăciunea oricăror ambiţii şi vanitáti? Cite 
puțin din fiecare si ceva in plus. Se pot gasi 
explicaţii, se pot aduce probe, mărturii, 
aduna fapte și alcătui ipoteze. S-ar crea 
poate o altă imagine, mult mai complexă, 
despre destinul acestei actrițe „frumoase și 
de succes“ căreia i s-au consacrat studii și 
monografii, biografii romantate, albume, 


Filme pentru toate zilele și pentru 


fraierá păcălită de un sarlatan care zicea că 
face hipnoză, i-a dat drumu' sufletului să plu- 
teascá în aerul ala imbicsit nu doar de fum 
de tutun, lăsindu-şi amintirea cea dulce a vir- 
stei de 18 ani $i speranţa ei de a fi iubită, la 
dispozitia unei adunatŭri de barbati murdari, 
marginiti si rai care aducea cu o haita de lupi 
cu chip de om — sta de vorbá cu tine si se 
cheama Cabiria? 

— Cabiria, cum poti sá: má suspectezi de 
asa ceva? Eu tin foarte mult la tine $i vreau 
sa te cunosc. Asta-i tot! Tu nu stii ca iubirea 
presupune mai multă cunoaștere, iar cunoaș- 
terea mai multă iubire? Nu te speria că n-am 
inventat-o eu pe asta, doar am invatat-o. 

— Aşa?! Bine... 

— Si ce zici ca ti s-a intimplat cind ai fost 
in vizita? 

— Păi mare lucru nu s-a-ntimplat, doar că 
eu nu mai conteneam sa ma mir de tot ce era 
în jur, iar bărbatul cel trupes cu care mai vor- 
bea Ea má tot inghesuia cu vorbe de-alea 
de-ale lui: expresii sau expresivitate, nu mai 
stiu, discretie, gingasie, tandrete. lar cind 
i-am sărutat mina lui... Amedeo Nazzari și 
i-am mingiiat un pic haina, că mi-era drag de 
el și voiam să-i mulțumesc pentru bucuria pe 
care mi-o făcuse, îl aud pe omul nostru zi- 
cînd: aga, bine, foarte bine, cu mai multă căl- 
dura, cu senzaţia ca atingi un zeu, nu un om, 
cu recunoștință, așa, bravo Cabiria. 

— Bravo Cabiria, pentru că ai reușit să de- 
pâșești cele două încercări nefericite; pentru 
că ai putut să te intorci la viaţa care tie iti re- 
fuzase o condiție omenească, cu zimbetul pe 
buze si cu speranţa în suflet. lti mulţumesc 
pentru că exiști, pentru că ești — și poate 
n-ai sá má. crezi, dar aș fi fericită sa te știu 
prietena mea — și împreună să-i mulțumim 
artistei Giulietta Masina care ţi-a dăruit tot 
ce-și poate dori mai mult un personaj: viaţă 
îndelungată. = 
Mariana CERCEL 


reu prima vioară 


din orchestra 
lui Fellini: 
Mastroianni 
{aici 
Deneuve) 


Marcello 


cu Catherine 


eseuri semnate de scriitori de renume. Ca 
Norman Mailer de exemplu. Una dintre cele 
mai bune radiografii ale timpului (si-cinema- 
tografiei) la care a fost partasa M.M. Meca- 
nismele ce au alcătuit biografia artistică și 
umana a actritei. Dar cum sá scrii „la rece”, 
ca $i cum te-ai ocupa de rázboiul din Pacific, 
despre un astfel de star? 


Privita peste ani, viata ei pare cel mai ex- 
traordinar film pe care (nu) l-a realizat. 
inainte de orice, bun sau rau, indiferent de 
regizor sau alte vedete — și nu a dus lipsă de 
parteneri cu nume zángánitoare — un film cu 
numele ei pe generic rămine un film cu Ma- 
rilyn Monroe. Ca și Şapte ani de căsnicie, un 
tilm de Billy Wilder după o piesă de Áxelros, 
cu un scenariu cuminte și fără bătăi de cap, 
o piesă de teatru (film făcut de profesionişti 
ai genului) o bomboană bulevardieră făra 
pretenţii. Si fara M.M. nici n-ar mai fi fost re- 
programat sau revăzut, ar fi rămas un film 
oarecare. 7 

Dar aşa, prezența unei fascinante vecine 
care nu mai poate de caidura (și-și tine de- 
su-urile în frigider), in timp ce vecinul are so- 
tia plecata in concediu, devine interesanta 
doar prin aparitia ei. Sex-simbol al unei 
epoci, femeia languroasá cu trup ademenitor 
și pleoape semiinchise la care tinjeau toți 
barbatii insurati ai Americii. Poate într-un fel 
ea a răspuns unui orizont de așteptare al 


iecare an 


Ginger si Fred mun 


Toata recuzita 
fellinianá... 


G... $i Fred (1985), penultimul film al 
lui Fellini realizat imediat dupa E la nave va, 
si înainte de Interviu redă polemica regizoru- 
lui cu degradarea programelor televiziunii ita- 
liene. Insatisfactia sa urmează chiar vizionari: 
unor filme proprii pe care, spune el, nu gi le 
mai recunostea. Programul TV a devenit un 
album de ieftin divertisment, dominat de flu- 
xul haotic al discursului publicitar, amalgam 
de imagini senzationale, devenite parca un 
cotidian. 

In acest context, imaginea-cheie a filmului 
este de o amara ironie. Pe ecranul televizoru- 
lui aflat in microbuzul ce poarta un grup de 
invitati la studiourile televiziunii, se vede o 
piesa cu marionete, o emisiune „educativa“ 
adresată copiilor și adulților (sau poate adul- 
titor infantili), Dante rostind începutul mono- 
logului: din „Divina Comedie”. 

Acţiunea filmului se petrece chiar pe pla- 
tourile televiziunii, într-un decor de carnaval, 
în ajunul Anului Nou, un decor în care se 
amestecă lumea exterioară, reală și cea imá- 
ginara. Carnavalul. ales ca formulă a sarbato- 
rii, abolește ierarhiile, iar obiectele care 
populează lumea sint răsturnate cu susul în 
jos, Fellini fotosindu-! ca modalitate de a su- 
gera o lume pe dos. 

Pentru a potenta impactul valorilor triviali- 
zate de către mass-media, regizorul imagi- 
nează istoria (melo)dramatică a întilnirii a doi 
foști actori, care, cu ani în urmă, preluaserá 
numele si modelui celebrului cupiu Ginger 
Rogers (Giulietta Masina) si Fred Astaire 
(Marcello Mastroianni). Cei doi sint invitaţi sá 
dea o mostră din fostul lor „show“, la o emi- 
siune de varietăţi. Intilnirea lor e înduioșă- 
toare pentru că nici ei nu se recunosc din 
prima clipă. Au trecut doar atitia ani! Dar in- 
tilnirea lor cu publicul sare peste comic di- 
rect în dramatic-grotesc. În cele din urmă ei 
descoperă că, în fond, li se joacă o tristă 
farsă, că ei nu mai au cum să fie cuplul ideal, 
iar pe realizatorii programului îi interesa doar 
ridicolul acestei situaţii și nu dădeau doi bani 
pe speranțele lor de a fi, încă o data, în inima 
spectatorilor. Cei doi sint trataţi, de fapt, ca 
nişte curiozitati dintr-o lume de altădată, fiind 
chemaţi doar pentru a potenja inventarul hi- 
perbolic al unui univers dezechilibrat, așa 
cum apare el în hibride show-uri de televi- 
ziune. Sint şi ei „un număr“ dintr-o lume cari- 
caturală alături de: portretul indiferentei şi 
ipocriziei ecleziastice; dansul piticilor artiști; 
concursul culinar al femeilor „de casă“; „mi- 
racolu!“ însânătoşirii handicapatului; „mira- 
colul“ iubirii dintre doi oameni simpli; teroris- 
tul mafiot care dă un interviu; veleitatile artis- 
tice ale celor nechemati; vizionarul care înre- 
gistrează pe casetofon „mesajele“ defuncfilor 
etc. etc. O întreagă recuzită felliniană pentru 
a condamna anormalitatea și nebunia, dar $i 
pentru a reinnoi eternul, simplul miracol al 
iubirii. 


Valeriu DEAC 


spectatorilor ce veneau după un război fier- 
binte plin de orori în timp ce altul, rece, era 
în plină desfășurare. O umanitate în mișcare, 
gata să (re)clădească lumea s-o ia de la ca- 
pat: afaceri, construcţii, bani, bunăstare, viața 
reintrind într-un așa zis normal. Cum să nu 
tie nevoie de Marilyn într-o lume dominată de 


mașini si viteză, de tehnică si afaceri? A trai 


repede, intens, pe furate. 


M.M. a întruchipat idealul feminin al unei 
epoci, himera de pe ecran nu s-a suprapus 
peste destinul dramatic din viaţă. Lumea voia 
să ridă, să se distreze, să se simtă bine, parte 
din eficientizarea întregului. Ce conta ce se 
petrecea dincoio de pinza alba a ecranului? 


intr-un fel, putem spune ca dorinţa eroinei 
din Șapte de căsnicie de a petrece ore, 
zile sau clipe linga un om, oricare ar fi fost 
el, i-a fost satisfăcută. Happy-endul constin- 
teste trăinicia conjugalá a unei familii oare- 
care americane. Din păcate, în viață nu este 
„ca în filme”. Poate ca si M.M. şi-ar fi dorit in 
momentele ei „rele“ un astfel de cămin. N-a 
fost să fie. Se pare că arta și „fericirea“ fac 
rar casă bună 


Bedros HORASANGIAN 


Haritatea 


indiferentá 


(José Ferrer — Christine Schmidtmer) 


(Vivian Leigh — Charles 


Imposibila intilnire 
Korvin) 


„Corabia nebunilor“ sau o altă arca a lui Noe 


Cc. legáturá ar putea fi intre o contesa in Renastere va fi „lumea vazuta ca o scena" 


sud-americana $i o pereche de indrágostiti 
care se ceartá din te miri ce? Íntre un fost 
sportiv, agresiv, dacă nu chiar necioplit, și o 
doamnă din high-society, speriată că a împli- 
nit 46 de ani, între un evreu marginalizat și o 
trupă de dansatori flamenco, între un medic 
de vas și un rasist infatuat, între o familie 
care isi adoră cîinele şi o alta care își orop- 
seste fiica, între ei toţi si un pitic raisonneur? 
Ce legătura ar putea fi între toţi aceștia și 
noi? Niciuna — este răspunsul piticului, în fi- 
nalul filmului. Un a ari prea răspicat însă, 
pentru a nu deslugi in el și ironie, și averti- 
zare. Degi cei imbarcati pe același vas nu sint 
uniţi de vreun fir narativ (există doar perso- 
naje temporar constituite în cupluri), aceeași 
tensiune, bănuită sau nu, márturisitá sau nu, 
se insinueazá in ginduri, în așteptări. Oricit 
de străine unele de altele ar fi biografiile ce- 
lor aflați pe „corabia nebunilor“, contextul le 
unifică. Anul călătoriei este 1933, cu toții vor 
cobori într-o Europă minata, deja, de instala- 
rea fascismului. Însăși metafora „corabiei ne- 
“bunior“, corespondentul medieval a ceea ce 


— cu alte cuvinte spațiu ce adăpostește o 
umanitate în întreaga ei diversitate de roluri 
— însăși această metafora indică existența 
unei țesături care unește destine ce pină mai 
ieri dădeau alt nume speranţei sau primejdiei. 

Pentru noi, spectatorii de astăzi, filmul lui 
Stanley Kramer și Abby Mann mai înseamna, 
însă, și altceva: „Corabia nebunilor“ este și 
„o corabie a marilor dispăruţi“. Genericul în- 
suşi, cu acel puzzle al fotogramelor, este pri- 
vit cu o stringere de inima: nici Vivien Leigh, 
nici Simone Signoret, nici Oskar Werner, nici 
Michael Dunn (piticul), nici Lee Marvin, nu 
mai sint... Pentru distinsa, aristocratica Vivien 
teign; acesta avea sà fie ultimul film; pentru 
Michael Dunn era primul film (in 1965 avea 
doar 28 de ani $i va muri la 36 de ani). Cu 
doi ani in urmá pleca Simone Signoret, peli- 
cula lui Kramer fiind, incá o restituire a ima- 
ginii celei care copieșise ecranul cu frumuse- 
fea ei, in Casca de aur (1952); ravajele insta- 
late de vreme pe chipul său (Văduva Cou- 
derc, Madame Rose) nu o fáceau, insá, mai 
putin tulburatoare. A urmat-o, in eternitate, 


Logodnicii nepásátori 


(Elisabeth 


Rodica Mu 


Ashley — George 


Segal) 


Goperta | 
si Mircea Albulescu 


urează cititorilor un călduros „La mulți 


Nr. 12(298) Anul XXV 


Bucuresti, decembrie, 1987 


sE 


Ecaterina Oproiu 


(Simone 


„Cititorii din străinatate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export 

port presá P.O. Box 12-201., telex 10376 
Eg „Bucureşti — Calea Griviței nr. 


Prezentarea artistică și prezentarea grafică 


anul trecut, actorul austriac Oskar Werner, 
minunatul interpret al lui Truffaut din Jules 
Jim, 451 de Fahrenheit si, ce sumbrá 
coincidenţă, filmul de rămas bun purta titlul 
Călătoria condamnatului. De curind, a părăsit 
corabia, la 63 de ani, Lee Marvin, cel căruia 
cele mai recente dicţionare îi aduceau oma- 
giul de a se fi specializat, de o bucată de 
timp, în personaje antipatice, pe care știa să 
le transforme în eroi cuceritori. 

„„Ce legătură ar putea fi între ei şi noi — 
se întreba Michael Dunn, cu ani în urmă? 
Spectatorul anului 1987 îi proiectează, astăzi, 
la aceeași „masă a umbrelor" si simte, mai 
dureros decit privitorul din 1965, că arta fil- 
mului închide în ea, mai mult decit oricare 
alta, vieţile unor-oameni cărora, cindva, le-am 
ştiut culoarea ochilor si gesturile miinilor şi 
care, de la o vreme, parcă tot mai grăbiţi, și 
tot mai multi, se înghesuie într-o „corabie a 
nebunilor“, care poate fi chiar istoria cinema- 
tografului. 


- Magda MIHĂILESCU 


O dragoste de excepții 
Signoret — Oskar Werner) 


CINEMA, 
Piaţa Scinteij nr. 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 lei 


-im- 


loana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatii! poligrafic 
«Casa Scinteiin — București 


ale. Sintem sensibili. 
la subi ecie e banate? = un subiect de inalta 


şi ry! Streep. 
Szilagyi-Dumitrescu, El constructor, ea 
proiectanta. Același loc de muncă, acelaşi 
„termen general de livrare, doar soluţiile lor 
tehnice diferă. Cu cit m di 
punctului de vedere, cu slabă tezis- 
tenta la sentimentul ce-i invadează pe amin- 
recum apa, zidul ce trebuie reconsoli- 
Suvoiul di e oprit la y 
nor iar pin Ti maxim 


perba frunte . feminina facu á 
infrunte adversități, “ci să fie mingiiata. Si, to- 
4 Acest „şi totuşi“ care e viaja Construc: 
torilor cu rarele ei clipe de rágaz, mai ales in 
prima linie a frontului, cu duritatea : conditiiloj 
Frasprind caractere, a timpului ce nu as: 
mw pentru ca milioanele de oameni pe ei 

d uctia lor, a noastra, 
m, p gresim. sa ris- = 


modern cinema. rurale pointer ex- 
pus astfel la o analiză de laborator, mai rá- 
mine oare ceva din parfumul original? Eu 
cred ca ramine, pentru că asemenea filmului: 
regizat de Nicu Stan (colegul nostru nedrep- 
táfit, din „pâcate, rintr-o eroare pe care o re 
gretam —o .explicati y 

Period trecut al revi 


i care îi atribuia alt- 
„realizarea filmului 


ale liberă) nu atit 
entelor cit in- 
carcatura subtextului, cal şi valoare ges- 
tului adus in prim plan, a privirii ce fulgera 
înțelesul, mascind, barbateste, emoția. Ca in 
secvența dezamorsarii u 
subteran („Veche sau nouâ, bomba-i 
bombă“ se teme alive cind, cu migala de 


Filmul-portret 
al unei mindrii 
la scară naţională: 
metroul 


ceasornicar, ad actiunea pericu 
loasa cu un nongalant fluierat („Cit fiuiera 
-nu e rau“) genistul lui Dorel Vişan lucreaza 
cu nervii noștri ca cel mai iscusit trapezist 
Cit fine strins volanul basculantei, ca sa nu o 
ia la vale, peste bomba, Emil “Hossu — si el 
intr-o compozifie bine temperatá, intre auste- 
ritate si fermecatoare tandrete — lac de su- 
doare, omul își stapineste perfect spaima. 
Cînd pericolul e ndepărtat, obrazul frumos a 
imbatrinit cu ciliva ani, pă 
nute, ca dupa o c 
cu natura — tema pe care Nicu Stan 
stie s-o infatiseze atit de expresiv, dinamic in 
imagini = autentic cinema ca acelea din 
n 


ment — in alt fel senzational, si 
anume prin adevarul lui sihologic. subtil nu- 
antat, in ciuda aspectului « de austeritate spec- 
taculară în care e tratat cinematografi A 
frumoasa macaragista (Ru ndra Bucescu), îl 
iubeşte în tăcere pe inginer, toţi isi ua ala 
seama, in afară de cel în cauză. Toti, insem- 
nind şi finárul care o ado fata cu gind 
rile aiurea. Foştii colegi se revád după o 
vreme, Florina îl întreabă despre El, e ge- 
loasa - pe proiectanta care ii e mereu in. 
preajmă, băiatul, iritat, o pune la punct: 
„Las-o pe proiectantă. Nu- -i treaba ta!" 
în care indragostita, încercind sa gaseasca 


ceva sa repare, spune cu stingacie: Nu fi 
prost, a trecut ati vreme. 


ranta pi $i asa “senzafio- 
nalul = amesteca ades « cu alul, uneori își 
schimbă locurile, raportul între ele devine 
complex , dinamic, într-un cinema 
modern, un cinema i 
E =, complicat ames- 
tec. Eroismul devine= YY cotidian, obișnuit. 
"firești „par nopţile de efort supersolicitan:. 
„noaptea minunilor si a încercărilor” glu- 
nul dintre. constructori, |i 


Pauza 


tasa 


“de o sălulie greșită daŭ poate nu,) se pe | 


= echipa întreagă și-o „asumă barbateste. 


Pp „par si orele de veghe ale femeii, pico-- f 
syna, le. 


omn alaturi de termosul cu cafea 


“pentru El, cind se întoarce, femeia 
es așteaptă “bărbatul dintotdeauna si me- 


“O Ana a meșterului, dar Manole 


la bine si la rau, in sacra l 
casniciei de milenii si totusi atit de „la z 
feleasa, La rîndul ior, sentimentele capa! 
aura de mister. un fior metatizic, frumos spo- 
it si de discretia sugerárii biografiilor (uneori 
chiar pina la neinteles, cum e aparitia acelei 


tatoare fetițe — mai mult un simbo!). Al- 


m i sacrifica iubirea, o va face par- | 


teori misterul. rezultă din imaginea lui Mihai 
Truicà filmind in subteran, în tonalități de un 
“albastru grav, nelinistitor și insoteste cu exu 
beranta solara, iesirile indragostitilor in na- 
tura, la Mágura, cu uriasele ei scuipturi in 
plein air, „semne cosmice“ le numeste con- 
structorul. Opere pe care “autorii lor nu le 
semneaza, lasind posteritatii doar sufletu! $i 
talentul, truda investita in ele pentru ca oa- 
menii sa se bucure din plin. Frumos gest al 
creatiei anonime, al constructiei spirituale ori 
materiale, sugerind. abnegatia, generozitatea, 
altruismul. Scenarist (Romulus Lal), Kozo 
(Nicu Stan). operator (Mihai Truica) — lor 
ks adauga excela coloană, sonor 


reverberatie a unor efecte 
de interpreţii principal: 
Emil. Hossu (şi 

ie bine gindita) 
OE no. 


„pur si en 
deti voi “chipurile!” E 

Fimul lui Nicu Stan asta face. Arata, cu 
dragoste şi admiraţie, cu sobra recunostinta. - 
chipurile constructorilor. Filmul portret al 
„unei mindrii la scară naţională: metroul. 


Alice MĂNOIU 


Partituri pe care interpreţii Emil Hossu şi Enikó Szilagyi-Dumitrescu 


le-au onorat cu talentul lor (Cale 


lib 
Stan) 


Scenariul: 
Nicu 


nevăzută a străzii pe care păşim 


Du: a devenit destul de tirziu 


erou de film. Oricum, portrgtul lui cinemato- 


pe n-a dobindit contururile pe care le are. 


pildă, în filmul românesc, chipul ţăranului. 


a notaras de uziná sau intelectualul 


| - Construcţia „marilor hidrocentrale din munti 


ipa recupereaza : întirzierile | propono a 


si de pe Dunare a noilor orase si cartiere de 
tocuinte, a fabricilor - si combinatelor indus- 


` triale, a sistemelor de irigaţii şi îmbunătăţiri 
funciare, iar în ultimii ani “Transfăgărășanul,. | 


Canalul Dunáre—Marea Neagră, $i Metroul 
bucureștean au definitivat caractere de ine- 


galabilă frumuseţe morală. Această lunga 


epopee, începută la Bumbesti 
urmă cu 40 de ani şi continuată în 


- noastre pe șantierele metroului, ale Canalul 
Dunare. d 
sinja Ci mplexul de poduri peste Dunare la 


ucuresti (recent, s-au dat in folo- 


Cernavoda si Borcea si Canalul Poarta Al- 
ba-Midia-Navodari) pe Riul Mare, Valea Drá- 
ganului, Valea Sebeșului etc. a creat legende 

nsumat fapte de viatá de mare spect: 


te si emaje Ele ofera tot 


cu diversitatea 
réagcá de tipuri uma 


„Ca reporter, i-am. urmărit “Indeaproape pe. 


constructori si le-am dedicat sute de repor- 


lui“, 


„E 
acu- 
— pasim, filmul Cale liberă se « —— toto- | 
vi > 


„Operatiunea Metroul“ si „A 
Ecluza“ (Canalul Dunăre—Marea Neagră). 
Scenariul filmului Cale liberă l-am scris, de 


- asemenea, ca un omagiu adus constructori- : 
lor, incercind sa reliefez portretul colectiv al 


celor care au dăruit „Capitalei o dimensiune . 
noua: metroul. Eroul principal — inginerul AL 
Truica — intruchipeazá, in trasaturile carac- 


terului său, liniile fundame: Pa bárbatu- | 


lui încercat e santierele y ii: sobrietate, te- 


— meinicie, 


nala. 


propun sa Honan i 

| piu ideea că metroul este creaţia co- 
“muna a. proiectantilor $i constructoriloi ca el 

s-a dragoste, şi se coj esi 

prin truda | grea si eroism, adevărul etern că 

„ară iubire. nimic nu. este”. 

“inspirat din realitatea palpabilă 
„petrecute se fata nevăzută a străzii 


„dată, o fila erra croni 


Romulus Lal; 


tru, Montajul: 
|. Suru Bujor, Viorel! Ghiocei: Imaginea: Mihai Truica 
- Cu: Emil Hossu, Eniko Szilagyi-Dumitrescu, Mircea 


| rile teca da 
resti“ 


treia |: 


regia: 


| Producţie a casei de filme Cinci. Scenariul: Rornulus 


Lal Re 
lescu. 


a: Nici Stan. decoruri: arh Cristian Nico- 
stume: Danie! Radu(a. Muzica Dan Dumi- 
Elena Pantazicá. Coloana sonoro: 


Albulescu. lurie Darie, lon Haiduc, Dumitru Palade. 
Dore! Vişan, Ruxandra Bucescu, Florin Zamfirescu. 
Cornel Revenit. Mircea Rusu. Film realizat in studiou- 
'oductie Cinematografică „Bucu- 


y= 


Nr.12 (298) 


Anul XXV 


AS 


Revistá a Consiliului 
Culturi şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, decembrie, 1987 


vi 5 A