Revista Cinema/1977 — 1989/021-CINEMA-anul-XXI-nr-10-1983

) 


Anul XXI (250 
octombrie 1983 


Revistă a Consiliului 
lrurii și Educaţiei Soc:usre 


București, 


U 


„Am văzut, în trecut, filme în care eroii principali constituiau un model, care 
îndemnau: uite, aşa revoluționari trebuie să fim! Acum unii spun că nu este necesar 
să se prezinte asemenea modele, că trebuie să se evite înfrumusețarea lucrurilor. De- 
sigur, nu este nevoie să înfrumuseţăm, deoarece societatea noastră a obținut asemenea 


rezultate măreţe, încît nu este nevoie decit să fie redate aşa cum sînt“ 


Nicolae CEAUŞESCU 


Dezbaterile revistei „Cinema“ 


Avancronica unui film despre mineri 
care nu s-a realizat încă 


umneavoastră, Dumitru Sofian, venii 
acum direct din subteran, din mină. Ce stare 
încearcă cineva cind iese zilnic, din subteran 
la lumină, mai ales la lumina extraordinară a 
unei toamne ca aceasta? 

Dumitru Sofian: Mai întii, aș vrea să vă 
spun câ subteranul fascinează el însuși, dar 
nu chiar pe toată lumea. Există oameni care 
fac ceva în viața lor și au marea plăcere sa 
vadă ceea ce au făcut. Mă refer la construc- 
tori, poate .chiar și la scriitori, poate la un 
medic sau la alte meserii. Noi, însă, foarte rar 
putem vedea ce am făcut. În ciuda faptutu: 
ca dăm nastere unei întreg: dantelâri subte- 
rane de galerii — un tel ge trumusete sacia a 
cautarii llonului preţios Aceasta humusete 
nu putem s-o vedem, decit poate in licarirea 
ochilor noștri sau, din cind în cind, într-o dis- 
cuţie de genul ăsteia sau al alteia. Ca să fiu 
foarte sincer, activitatea în subteran este de- 
osebit de grea, dar acolo mi se pare că am 
intilnit și am rămas alături de cei mai grozavi 
oameni pe care mi i-aș fi putut vreodată în- 
chipui, în copilărie sau în prima tinerețe. 
Nişte caractere care nu-şi găsesc asemănare 
și nu au nimic cu oamenii slabi, cu oamenii 
fără preocupări adevărate. care se dedau cu 
ușurință la încălcarea sau ignorarea obligații- 
lor omenești, sociale. Să vă dau un exemplu. 
Dacă apare uneori un necaz şi un om se află 
prins în subteran, pentru noi un pericol 
foarte mare este ca, în timp ce se desfășoară 
operaţiile organizate pentru salvare, să nu se 
bage alţii în galeria periclitată și să piară 
acolo, din dorința de a-l scoate afară pe cel! 
blocat. Există o solidaritate nemaipomenita în 
asemenea momente şi cel mai greu este sa-i 
retinem pe multi să nu se avinte fără rost și 
un al doilea sau un al treilea să riște pentru 
salvarea primului. 

— Acești oameni, colegii dumneavoastră, 
se formează in felul ăsta, devin așa pe par- 
curs sau se produce o selecţie inițială, prin 
dificultatea locului? 

— Din nou am să fiu sincer și am să va 
spun că, în majoritatea lor, oamenii nu vin în- 
timplător în mină. Unii sint aduși nu numai 
de căutarea unei surse de existenţă, ci şi de 
un anumit tip de destin omenesc, de anumite 
întorsături din viaţă, care îi îndeamnă spre un 
astfel de loc. Alţii, care vin întimplător, des- 
coperă după ani și ani, uneori după un dece- 
niu, sensul destinului care i-a adus aici. Dupa 
cum, dacă această alegere ar putea parea 
unora ca o trudă deosebită, eu pot să va 
spun, dimpotrivă, că mineritul e pentru mine 
o meserie pe care aș alege-o de zece ori, tot 
pe ea, dacă alegerea s-ar repeta. 

— Deci dumneavoastră sinteți... 

Dumitru Sofian: Am lucrat șapte ani cu 
perforatorul şi cu toate celelalte unelte și dis- 
pozitive ale oricărui miner, apoi am urmat o 
şcoală de maiștri, iar de mai mult timp sint 
maistru miner specialist, şeful puţului 7, ce! 
mai mare raion din Exploatare, cu 
aproximativ 230 de oameni. Scoatem mine 
reuri — cupru, plumb, zinc, ca metale d: 
bază în producția noastră și mai scoatem p! 
rită, aur şi argint, ca derivate, în cantităţi ne 
glijabile. La aproximativ un milion de tone de 
minereu, ies 100—150 kg de aur, ceea ce noi 
nici nu avem în planul — acesta, aurul. 

— Aurul este deci „in plus“, neplaniticat și 
oarecum neglijabil cantitativ. 

— Este un derivat care, prin procese de 
prelucrare, se separă și iese undeva la iveala 
E de mare valoare, dar la noi baza sint cu 
prul, plumbul și zincul, uneori în asociere cu 
sulful, numai așa se ajunge și la aur. 

— Dar care este acea atracţie, irezistibilă și 
poate secretă către această meserie, care 
v-ar face să o ai i pentru a zecea oară? 

— Este foarte greu să vă răspund verbal ia 


2 


aceasta curiozitate, așa că am sa fiu eu acela 
care voi apela la o legătură cu filmul. Am va- 
zut in viața mea un film. care mi-a plăcut 
poate cel mai mult, un film care se numește 
Zorba grecul, de fapt un film pe care nu-l 
poți povesti. 

— Un film care v-a plăcut cei mai mult, dar 
„pe care nu-l poţi povesti... 

— Da, bineînțeles, Zorba grecul e un film 
foarte mare, dar care aproape nu are subiect. 

— Dumneavoastră veniţi direct din subte- 
ran și intraţi tot atit de direct în cea mai sub- 
tilă teorie a specificului cinematografic. Cum 
adică „aproape nu are subiect? 

- O sa va spun. Cînd m-ati întrebat de ce 


renţieri, gindurile omului, în răstimpul cind se 
află în subteran, se impart și ele în mai multe 
categorii. In primul rînd, există la toți o do- 
rință și o preocupare permanentă de a nu se 
intimpla nimic grav și ireparabil. 

— E o permanentă tensiune. 

— Este. Și atunci cînd tensiunea dispare — 
aici vă spun un paradox — uneori dispare și 
omul, adică este posibil să se întimple ceva 
cu consecințe grave, din neglijență. Dar — 
atenţie! — tensiunea nu e foarte intensă și nu 
e deloc demonstrativă. E ca un fir subțire 
care nu bate la ochi, ceva care te preocupă 
în al patrulea plan, însă permanent 

— Deci oricind un regizor ar realiza o sec- 


Romantism revoluționar 
şi personaje-model la fața locului, 


la Combinatul minier Suceava 


a alege aceasta meserie a zecea oară. am 
simţit ca n-o să reușesc să vă explic in cu- 
vinte, dar mi-am dat seama că un film poate 
transmite ceva fără cuvinte, adică fără po- 
veste, fără subiect, chiar dacă are şi poveste 
și subiect, dar există ceva mai important, mai 
frumos, decit ele. 

— „Fără story“, zic specialiștii. 

— Există ceva, o atracţie într-adevăr ne 
maipomenită, pe care o transmite filmu 
Zorba grecul, în cu totul alt context, desigur 
ceva asemanator insa cu ceea ce a stal ia 
baza afirmaţie: mele. ca de zece on as alege 
aceasta meserie: mi-a placut intotdeauna să 
mă simt bărbat. Şi poate că acolo, în mina 
am găsit mediul cel mai favorabil ca sã ma 
simt așa. Pus faţă în faţă cu realităţile foarte 
dure, acolo poţi într-adevăr să dai examenul 
de viață cel mai edificator. pentru ca apoi 
uneori la o diferență de două ore, să treci bu 
năoară, de la acea duritate, la o muzică a lui 
Vivaldi sau Wagner sau în altă zonă a ginga 
şiei omenești, pe care de-abia atunci poţi s-o 
guști cu adevărat și parcă-i spui că o meri: 
numai după ce-ai simţit că faptele tale și tot 
ce-ai făcut sint demne şi sint ceva bărbătesc 

— Ne-aţi lăsat fără 3 

— Se spune, de pildã, că minerii beau 
foarte mult. Eu nu beau, de 9 ani — deloc, iar 
atunci cind beam, beam foarte puțin. Şi nu 
cred că cineva poate să facă afirmația — iar 
dacă o face e falsă — că minerii trebuie sa 
bea neapărat. Nu este adevărat. Există alte și 
alte preocupări care pot să te mute dintr-o 
sferă de trăiri în alta. k 

— Cum i in subteran? 

— Noi facem o navetă mare, trecem un tu 
nel de 6 km, trecem prin niște puțuri şi ajun- 
gem greu la locurile de muncă... 

— Într-un film despre mineri, ar trebui să 
se vadă aceste treceri? 

— „Trecerile“ ar fi foarte cinematografice 
cum cred că aţi spune dumneavoastră, dar 
nu ca treceri, ci ca preludii sau intermezze- 
ouri sau ca o coda pentru altceva. 


— Ce este acel „altceva“, între preludii şi 
coda? 


— Acum n-aș dori şi probabil nici dumnea- 
voastră n-aţi dori să mă contrazic asupra a 
ceea ce am spus înainte despre familia mi- 
nieră, cum îi zicem noi, toţi minerii. Minerii 
sint, totuși, o masă de oameni eterogenă. ŞI 
n-aş putea să spun că toți gindesc la fel,cu 
aceeaşi intensitate. În afară de aceste dife- 


venă sau un simplu cadru din subteran, ar 
trebui să albă în vedere această stare difuză, 
insesizibilă, de premonilie. 

Dumitru Sofian: Absolut! Vedeţi dumnea- 
voastră, una este să faci ziaristică, pentru ca 
despre noi se scrie destul de des în ziare, și 
altceva este ce spuneți dumneavoastră, sa 
poți pătrunde în acest univers al minerului și 
să-l redai unui public mai puțin avizat sau 
poate chiar avizat. Eu am criticat — fiindca 
practic un fel de critică personală, după fie 
care film, pentru uz propriu, fără pretenţii 
dar se întimplă să comunic această critica si 
altora din jur — am criticat filmele şi piesele 
de televiziune, care au încercat să redea cite 
ceva din minerit, rezolvind de obicei situațiile 
prin discuţii interminabile şi declaraţii de 
principii. Se văd de la o poștă ficțiunea, lipsa 
de cunoaștere și de trăire adevărată. 
pun în loc de discutii și declari? AN spus 

, în $ ii i spus 
ER: C COAN Grle de ODI le d 

— Chiar dacă un colectiv merge în genera! 
bine și foarte bine, iar în ceea ce ne privește 
avem motive să fim mulțumiți cu rezultatele 
producției, pentru mine cel puțin, au existat 
şi momente cind, în părerea mea foarte buna 
despre oamenii din jur, m-am clătinat. S-a 
clătinat ceva în mine, apropo de preocupările 
lor, în sfirşit... V-am spus că sînt sincer în to! 
ceea ce discut astăzi, mai ales că în convor 
birea noastră e vorba de artă, şi arta se 
ocupă de condiţia omului — la noi de condi 
ia unui om care se construiește pe sine 
intr-un spirit nou. Dar această construcție e 
cea mai departe de orice simplism și de orice 
facilitate. Chiar dacă fondul bun și marile ca- 
lităţi omenești sint de departe majoritare. un 
procentaj important îl formează și nemulțu- 
mirea de sine. 

— Apar unele limite. 

— Există o limită în toate, dacă n-ar fi de- 
cit pentru faptul că omul nu trăiește sub 
semnul eternității, al seninătăţii imperturba- 
bile, așa cum par să-l arate unele filme. Exis- 
tența omului adevărat e în fiece clipă drama- 
tică, iar cineva care vrea să vorbească despre 
oamenii deosebiți trebuie să știe să afle și să 
exprime cumva acea limită de care ei se lo- 
vesc, la un moment dat, să o exprime cu o 
anumită reculegere sau, după caz și gen, cu 
o ascuţime a ii care să ne poată in- 
cita interesul. Fiindcă nu orice limită poate fi 
depășită. Există şi durități în viaţă, omul care 
gindește, gindește de multe ori la mai multe 
lucruri decit cele care par lesne realizabile, 


asta e și sensul cuvintului revoluţionar. 

— Nu ne-aţi răspuns, totuși, la intrebarea, 
ce simte un miner cind iese la lumina zilei. 

— Mai inti are nevoie să întiinească în 
viața de la suprafață un contrast tot atit de 
clar ca şi trecerea de la întuneric la lumină, 
sa trăiască un număr de ore la antipodul du- 
ritâţii din subteran. Afit cit poţi săi permiţi, 
cauţi să ai o casă, o familie, în care sā gå- 
sești o atmosferă potrivită — pentru câ pro- 
babi! între două certuri nu se poate citi o 
carte, nu poţi să te gindești la o poezie pe 
care, între două zile de muncă, poți chiar tu 
să încerci s-o faci. lar contrastul sau parado- 
xul acesta este foarte important, mai ales 
pentru că de respectarea lui depinde cum se 
va întoarce minerul în mină. Numai și numai 
hranindu-se spiritual, cit de cit, poți a doua zi 
sa cobori din nou. „A doua zi dimineaţă“ e 
un gind care mă urmărește permanent: ziua 
de miine. În toate sensurile, ca pe eroina din 

Pe aripile vintului“, care zicea totdeauna că 
miine totul va fi mai bine. Această speranţă a 
zilei de miine şi această pregătire a zilei de 
miine! 

— Asta inseamnă că și la suprafață per- 
sistă tensiunea? 

— Da, numai că este de altă natură. La su- 
prafaţă, trebuie să-i aperi cinstea, pregătirea 
ta ca om, tot ceea ce trebuie „să se creadă“ 
despre tine, în sensul că este foarte impor- 
tant ca oamenii să creadă unii într-aţii. 

— Dacă cineva v-ar asculta și v-ar vedea 
pe ecran, de pildă intr-un documentar care 
v-ar fi dedicat, ar putea foarte bine să vă ia 
drept intelectual de profesie — arhitect sau 
muzician. Cum A arina această pertot 
manţă, răminind miner? Cind și cum vin pen- 
tru dumneavoastră bucuriile cele mai mari? 

— Bucuriile sint de: multe feluri, dar nu 
cred, și iată că vă răspund mai direct la 
prima dumneavoastră întrebare, nu cred că 
există un miner care să iasă la suprafaţă și să 
nu aibă bucuria că a ieșit şi a văzut lumina 
zilei 

— Dintr-un film adevărat desnre mineri. 
n-ar trebui sa lipsească acest moment, 
aceasta clipa, ca o articulaţie epica şi vizuala. 
> — N-ar trebui să lipsească. 

— Ați spus inainte că, intre două zile de 
muncă, încercaţi să scrieţi. Aţi și publicat? 

— Nu, nici n-am încercat să public, de 
fapt. De cite ori citesc o poezie bună sau o 
carte bună, de atitea ori mă duc şi ascund 
hirtiile mele, cît mai dedesubt, le las pentru 
mai tirziu, mai lucrez la ele. 

— Adică, aurul iese greu la iveală, cum zi- 
ceaţi dumneavoastră. 

— Dacă e aur... 

— Ce-am mai putea adăuga pe cartea 
dumneavoastră de vizită, in afară de calitățile 
ai maistru specialist și scriitor in orele 

Dumitru Sofian: Soț, tată a doi copii, secre- 
tar adjunct cu problemele organizatorice al 
Comitetului de partid de la Exploatarea mi- 
nieră Leșul Ursului, membru al Comitetului 
județean de partid Suceava și al Consiliului 
Naţional al Oamenilor Muncii. 

— Vă mulțumim, vă felicităm și vă dorim 
succes in toate aceste calităţi. 


Valerian SAVA 


în colaborare cu Emil BUTNARU 
diaporamist 

de la Combinatul minier Suceava 
laureat al Festivalului naţional 
„Cîntarea României“ 


Florin VELICU 
instructor principal 
în Consiliul Culturii și Educaţiei Socialiste 


https://biblioteca-di 


itala.ro 


Paas SSi 


R omânia Mare,așa cum s-a născut ea din 
şirul cel lung al sacrificiilor anonime. din 
lupta neostoită a sute de spirite luminate 
de-a lungul a sute de ani, așa cum a prins ea 
trup şi sufiet cu 65 de ani în urmă, la 1 de- 
cembrie 1918, prin glasul si prin voința suve- 
rana a miilor de oameni adunaţi la Alba lulia. 
a fost în istoria noastră - înaintea unei reali- 
taţi politice firești, inaintea spiendidei solida- 
ritaţi intelectuale a generaţiilor ce au ramas 
in timp prin verbul şi prin scrisul unor lorga 
sau Pârvan — mai presus de toate, un ideal 


Un ideal ce poate fi intilnit la fiecare pas. 
in fiecare colț de pămînt românest în fiecare 
fragment de faptă româneasca, cu > aspirau 
perpetuă. ca o idee trăită cotidian, devenit 
cu vremea o parte a mentalitâții colective ro- 
mânești, îndeosebi în veacurile de sfirșit ale 
evului mediu şi în zorii epocii moderne. 

Nu mă gindesc acum la orizontul cel larg și 
adinc al folclorului românesc coborfind spre 
timpurile „primei istorii" geto-dacice, acolo 
unde totul vorbește — și o face în chip fun- 
damentai — despre unitatea formelor, a 
graiului, a gindului, acolo unde același decor 
esențializat la extrem, cu spirale şi meandre. 
împodobește vasul de lut sau costumul țără- 
nesc din Banat pină în Dobrogea. acolo unde 
„Miorița“ răsună și este înţeleasă aidoma din 
Vrancea pină în Maramureș, acolo unde lăca- 
şul sau casa de lemn înălțate, cărțile popu 
lare citite, poveștile și basmele spuse erau, 
de fapt. aceleași. 


Unitatea și unirea româneasca. devenite în 
timp axiome ale oricărei acțiuni politice și 
culturale de pe acest meridian, corelate altor 
idei directoare ale civilizaţiei noastre, precum 
romanitatea și continuitatea românilor, sînt, 
+; orizontul spiritualităţii, al vieţii sociale, al 
fiteraturii, cugetării și artelor, adevăruri impli- 
cate în fiecare demers notabil al fiecărei per- 
sonalităţi ce şi-a lăsat urma în cartea de isto- 
rie a ţării. 

Există, într-un trecut și într-o geografie pe 
care ne-am obișnuit prea mult. mult și prea 
scolastic să le divizăm în decenii şi provincii, 
uitind adesea curgerea năvalnică, aceeași, a 
timpului aici, sub bătăile aceluiași ceas, 
există, spuneam, o desfășurare simultană de 
evenimente la răsărit, la apus și la miazăzi de 
Carpaţi. Sint evenimente cruciale pentru defi- 
nirea noastră ca popor şi ca națiune — și ele 
nu au căpătat contur prin jocul hazardului, ci 
printr-o normală aliniere a tuturor celor de o 
limbă, de o origine,la imperativele momentu- 
lui. Sint evenimente ce explică și Podul Înalt 
şi Calugarenii şi Mărășeștii, fâcind parte din 


O temă fundamentală a epopeii naţionale: 
unire-n cuget şi-n simţiri 


zestrea de eroism și de dăinuire a unui popor 
mult incercat. 

Au fost evenimente ale întregii suflari ro- 
mânești și, adeseori, paralelismul lor este im- 
presionant, explicind o mentaiitate și o atitu- 
dine dintre ceie care au impresionat Europa 
in vremea lui Cuza: în același timp se înte- 
meiau în cel de-al XIV-lea veac, voievodatele 
atit ale creatorilor Basarabi şi Mușatini de la 
Cimpulung și Argeș, de la Siret și Rădăuţi 
contemporani ai cnejilor şi voievozilor români 
ardeleni ale căror chipuri ae rămas în 

-dievale în nse şi în ac- 
ia prd ra s-au pă arta directa 
cu Semiluna lancu de Hunedoara, Vlad Tepss 
şi marele Ştefan în secolul al XV-lea, cel al unui 
superb Quattrocento românesc. În ordinea ci- 
hi aţret, în acetași suvo everninientetor au 
fost aduse alaturi, catre 1600, în vremea efe- 
merului dar neuitatului unificator al românilor 
care a fost Mihai Viteazul, atitea năzuinţe, ati- 
tea realizări ce arătau într-un veac aprins, 
apropierea între români, între acei români ce 
puteau fi carturari, precum Coresi din Tirgo- 


https://biblioteca-digitala.ro 


viștea. ostenind în tiparniţa vestita de la Bra- 
“ov, deasupra unor carți menite deopotriva 
oldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, 
sau puteau fi meșteri artiști ce aduceau 
ecouri muntenești în arhitectura și în frescele 
moldovenești din părţile lașului și Sucevei 
sau pe cele ale Moldovei în cetatea de scaun 
a domnitorilor munteni din București; deo- 
dată, chiar dacă cu accente deosebite și nu 
odată dureros contradictorii, și-au desăvirșit 
opera culturală românească un Matei Basa- 
rab şi un Vasile Lupu mai tirziu, în cel de-al 
XVII-lea secol pe care cu dreptate Eminescu, 
Ibraileanu și Lovinescu l-au intuit drept mo- 
mentul de îndepărtat inceput al modernității 
noastre; aceeași a fost marea ridicare politică 
a pașoptiștilor și a fruntașilor „Unirii celei 
mici”, din 1859, idealul lui Bălcescu și al lui 
Alecsandri, al Goleștilor și al lui Avram 
lancu, ţintind spre ceea ce a fost mai apoi, 
mai aproape sau mai departe de vremea lor, 
deplina Independenţă și Unirea desâvirşită. 
Cá unitatea românească a fost o realitate 
profundă au dovedit-o în ultimele veacuri, 
atitea scrieri, atitea cărţi și manuscrise, atitea 
opere mărturisind un acelaș: gust sobru și ra- - 
finat, încit istoricul trebuie la fiecare pas să-i 
consemneze evidența. Circulaţia „Cărţii ro- 
mânești de învățătură“ a moldoveanului Var- 
laam — prietenul cărturarului știutor de latină 
şi de Europă care a fost Udriște Năsturel — a 


(Continuare în pag 22) 
Răzvan THEODORESCU 


3 


in lupta noastră pentru pace 


w 


| 
0 stare vrăşmașă 


Filmul nostru . 


condiţiei umane 


| Un film despre anomalia numită război 
este un film despre dorinţa numită pace 


: À. făcut filme cu razboi, numai 
că să arăt cit nu iubesc războiul, cit de ab- 
H surd este. Cei care au lucrat cu mine aceste 
| filme își amintesc, cu siguranţă, de izbucni- 
rile mele iritate, cînd profitindu-se „discret“ 
de proba unei arme, răsuna între oameni îm- 
pușcătura. Filmam într-o zi o scenă de lupta 


E ai 


Martori şi victime ale urgiei unei con- 

flagraţii (Prin cenuşa imperiului de An- 

drei Blaier,cu Gheorghe Dinică şi Ga- 
„briei Oseciuc) 


Sint, din fire, 


S.. din fire un om blind, născut într-o zo- 

die a armoniei, a înțelegerii. De aceea prefer 

personajele ce rezolvă pe căi pașnice conflic- 

j teie vieții (Și, ale artei). Dar actorul n-are de 

| ales. Azi jo: o fiară fascistă — să zicem — 

un distrugător diabolic, cum e colonelul Kör- 

ner interpretat de mine în Ultima frontieră a 

morții și miine aleargă să tragă secvențele de 

la combinat cu inginerul Cernat, acel minu- 

nat constructor și om de omenie pe care am 

avut șansa a-l întilni în Clipa. Două concepții 

de viaţă diametral opuse, doi inamici irecon- 

ciliabili, pe care interpretul, ca să-i facă au- 

tentici, viabili, trebuie să-i creeze într-o stare 

de „febră lucidă“. De participare și detașare 

în același timp, din dorința de a-i prezenta 

spectatorului cît mai odioși sau cît mai pildu- 

itori. La acest „punct de fierbere“, emoția 

produsă de interpreţi e cea care declanșează 

reacţia, mobilizarea sentimentală — de ură 

“ sau admiraţie — a omului din sală. Cu alte 
cuvinte, caracterul educativ al operei. 

Am jucat în citeva filme avînd în centru 

omul prins în viltoarea măcelului, omul în 

fața ultimei frontiere -care e moartea. S-a în- 


4 


la Prin cenușa imperiului, fiim în care urmă- 
ream, printre altele, să arăt că războiul e o 
stare impusă, potrivnică, desigur, condiţiei 
umane, absurd și lipsit de rațiune. Toate 
acestea trebuiau demonstrate artistic pe fun- 
dalul de dezastru provocat de o autoritate 
imperială la fel de ilogică, prin dorinţa ei de 
expansiune, de subjugare a celorlalți. Am re- 
fuzat cu îndirjire, la organizarea mizanscenei 
luptei, logica înfruntării cerută, cu insistență 
şi cu justețe — din punctul lui de vedere — 
de către consilierul de specialitate, într-un 
context ilogic: am încercat, dimpotrivă, să 
sprijin prin toate argumentele filmice de care 
dispuneam iraționalitatea înfruntării. Am ales 
anume un loc de filmare mai puţin obișnuit în 
scenele de luptă, cu cîteva case neatinse, în- 
terpuse între tranșeele naturale făcute de apa 
scurtă de la ploi, prin pietrișul de lingă drum. 
Decupajul (prefigurind montajul) l-am imagi- 
nat rupt, dezlinat, cu nerespectarea delibe- 
rată a regulilor privind direcţiile de filmare, 
cu „sărituri peste ax“ mișcări mai dezordo- 
nate de aparat și încadraturi surprinzătoare 

Adversari și aliaţi nu știam cine cu cine (și de 
ce) luptă. Se trezeau alături, se intercalau 
abulici, căutindu-se dincolo de uniforme, şi 
nu găseau adversitate în ce descopereau din- 
colo de ele: aceeaşi privire înspaimintată. te 

rorizata, umana, tara consuera vreunei ne 
cesitâți a dispute: Obuzele cadeau între ei 
fără sa aleagă, apropiindu-i; se topeau ala- 
turi, legaţi de aceeași spaimă, de aceeași 
șansă de supravieţuire. Doar așa puteam să 
strecor eroii rătăciţi prin pratul și pulberea 
imperiului ce se năruia, ca' orice anomalie, 
spre drumul de întoarcere acasă. 

Am mai filmat scene de război, și probabil 
că voi mai lucra astfel de momente, dacă va 
fi nevoie. Întotdeauna însă am să urmăresc 
această idee, care astăzi preocupă întreaga 
omenire şi care nu se poate să nu aibă ciștig 
de cauză: războiul e o stare neadevărată, tre- 
buie să ajungem la imposibilitatea de a gîndi 
cu argumentul violenţei. 


Andrei BLAIER 


Ostași în bătălia vieţii 


un om paşnic. 


Tocmai de aceea m-am „înrolat“ cu credinţă, 
ca ostaş în filmul antirăzboinic 


timplat ca mai toate personajele mele din Tu- 


nelui sau Castelul condamnaților, din Tereza 
și diavolii, sau Pistruiatul, din Ultima frontie- 
ră... sau Detașamentul Concordia să fie os- 
taşi înarmaţi. E ușor să pui mîna pe armă, dar 
scopul în numele căruia o faci, te plaseaza 
pe o baricadă sau alta. Una e pentru ce luptă 
locotenentul Petrescu din Tunelul (prima 
mea întîlnire militară din cinema) şi alta e do- 
rința de nimicire, orgoliul de cuceritor, trufia 
puterii lui Osman Pașa din serialul pentru te- 
leviziune Eroi au fost și din Pro patria. Cu- 
noscind bine dimensiunea morală, idealul de 
viață (şi de moarte) al fiecărui personaj, noi. 
interpreții, învăţăm să trecem cu ușurință de 
la un pol la celălalt al caracterelor, nefâcind 
decit să ne antrenăm cit mai bine pentru 
acea bătălie pașnică în numele vieţii, pe care 
o duce arta. Arta cu adevărat demnă de nu- 
mele ei. În ceea ce mă privește, eu nu pot 
ajunge la bune rezultate artistice decit într-o 
stare de colaborare, de încredere, armonie cu 
regizorul. Într-o asemenea stare am lucrat cu 
Francisc Munteanu (cele mai multe filme cu 
e! le-am realizat, de la Tunelul la Detașamen- 
tul Concordia), cu Sergiu Nicolaescu, cu 


https://biblioteca-di 


Pe frontul eliberării, atac! 
de Francisc Munteanu. cu Ion 


Gheorghe Vitanidis, cu Virgil Calotescu. De 
la aruncarea unui viaduct în aer, la lichidarea 
unei bande fasciste de pe teritoriul țării, osta- 
şii mei au avut de îndeplinit diverse misiuni 
de-a lungul istoriei (cinematografice). A tre- 
buit să învăţ multe de-a lungul carierei mele, 
și azvirlirea grenadei și construirea unui tu- 
nel. Dar ceea ce nu învaţă ci simte, intuiește, 
trăieşte actorul, ca și omul de pe stradă, este 
acel sfint sentiment al datoriei față de patrie, 
în situația cind trebuie s-o aperi cu arma în 
mină. Şi acel sfint sentiment al iubirii de 
viaţă, de pace, de ţară, atunci cînd trebuie să 
le aperi de calamitatea unui război nuclear 


| 
| 


Tunelul 
ichiseanu) 


Dacă în urmă cu două decenii ideea păcii 
se punea sub o anume formă în filmele noas- 
tre, astăzi, mai mult ca oricind, răspunderea 
ce apasă pe umerii noștri e uriașă. Și, din pă- 
cate, tocmai în ultima vreme s-au realizat 
cele mai puţine „arme artistice“. De cite ase- 
menea Întoarceri din iad sau Mondo umano, 
sau Ecce homo! — ca să enunț doar citeva 
reușite ale ultimilor ani — avem nevoie ca să 
contribuim cu arta noastră la uriaşa, lucida 
bătălie a conştiinţei umane ridicată împotriva 
pericolului distrugerii umanităţii! 


lon DICHISEANU 


Sentimentul istoriei și mai ales 


Sensul ei 


Patriotism înseamnă şi apărarea păcii. 


Apărarea 


u ani în urmă, în lunga mea acţiune 
de documentare asupra actului istoric al in- 
surecției din august 1944, mi-a căzut în mina 
un document militar revelator, privind eroica 
lupta de apărare a postului „Radio-România” 
le catre o mica subunitate de paza a armatei 
române. in fața atacului prin surprindere al 
unui important detaşament htierist care in 
dimineața zilei de 24 august,a incercat sa 
ocupe staţia. Plecind pe urmele documentu- 
lui am vizitat stația de radio Bod-Brașov şi 
am reuşit. deși trecuseră 25 de ani, sa desco- 
pur pe doi dintre principalii participanţi la 
eveniment. mecanicul staţiei electrice, Muy 
Ciucaş, şi pe fostul sergent Ivan Samson, un 
adevărat erou al acestei dramatice încleștări. 


Rezultatul acestei documentări a dus, pe plan: 


literar, la închegarea povestirii „Garda nu se 
predă...“, inserată în „Cronica” celor mai im- 
portante fapte de vitejie şi eroism ale armatei 
și poporului român în timpul insurecției şi 
războiului antifascist. 

După un alt număr important de ani, am 


scris scenariul literar pentru filmul Ipoteza C` 


( Emisiunea continuă...“), în lucru acum la 
Buttea. 

Cunoscind deci faptul istoric ca atare și 
beneticiind și de experiența participării mele 
directe la insurecție și războiul! antifascist; 
avind, deci, un inedit ṣi bogat material de 
viață, ar putea părea că realizarea scenariului 
venea de la sine. Or, n-a fost tocmai așa! În 
primul rind, am fost pus în fața respectării 
stricte a adevărului istoric, nu doar în esența 
lui, ci și în manifestarea lui cea mai concretă, 
obligat fiind la aceasta de caracterul de unl- 


itala.ro 


prezentului şi a viitorului ţării 


cat al acestui fapt. Dar nici stricta obiectivi- 
tate a cunoașterii istorice; ca reflectare con- + 
ştientă şi critică a faptului ca atare, nu a fost 4 
suficientă; ea s-a îmbogățit treptat cu noi va- 
lențe și semnificații impuse atît de implicarea 
faptului în contextul desfășurării generale a 
insurecției, cît și (sau poate mai ales) de ne- 
cesitatea integrării lui într-o viziune mai ac- 
tivă, atit de evidentă astăzi, asupra gloriosului 
nostru trecut, de actualitate a aspiraţiei po- 
porului nostru spre deplina independenţă și 
libertate; a sacrei sale datorii de a-și apăra 
demnitatea națională, suveranitatea țării și 
pașnica îndeletnicire a construcţiei socialiste. 
În aceasta nu este vorba de un nou prezen- E 
teism, ci de o regindire mai complexă a fap- 
tului istoric particular în ansamblul relaţiilor 
sale multiple cu marele eveniment al Eliberă- 
rii. De fapt nu e vorba de alt adevăr, ci deo 
expresia artistică a aceluiași adevăr istoric, 
obiectiv exprimat în viabile reprezentări, ima- 
gini artistice. Plasindu-ne astfel pe planul 
gindirii estetice, a logicii interne a acesteia, 
evităm totodată a fi prizonierii factologiei. 
Ajungem astfel și la caracterul patriotic im- 
plicit al filmelor noastre cu tematică istorică, 
inchinate trecutului de luptă a poporului nos- 
tru pentru afirmare și supraviețuire, a glorioa- 
selor sale tradiții de apărare a integrității țării, 
independenţei și suveranităţii naționale. Pre- 
ocuparea constantă a cinematografiei noas- 
tre de realizare a unor asemenea filme, cu 
unele bune rezultate, nu ne scutește de a ve- 
dea că mai avem încă multe de făcut în acest 
domeniu. Părerea mea personală şi insuti- 
cient motivată în aceste puține rînduri este 
aceea că unele neimpliniri ale artei noastre 


„Problema fundamentală a zilelor noastre este dezarmarea şi apărarea păcii. În acest cadru, 
noi acordăm astăzi o mare importanță problemei opririi amplasării rachetelor cu rază medie de 
acţiune şi trecerii la retragerea şi distrugerea celor existente. “ 


Nicolae CEAUȘESCU 


tism in arta. Nu mă refer acum la exprimarea 
uneori patriotică din unele filme, aiteori iius- 
trativistă sau vădit supusa spectaculozitaţii la 
tendințele arhaic-idilice, sau pur şi simplu 
tehniciste, ci la un aspect mai protund:cel al 
qindirii artistice. cinematografice. Nu cred că 
greșesc prea mult, dacă spun că această in- 
țelegere e marcata uneori de o superticiaiitate 
şi de o suficiență inadmisibile, atit în cunoaș 
terea adevărului istoric, cit și în realizarea ex- 
presiei lui cinematografice; se manifestă o în- 
țelegere exterioară, oprită la primul strat, de 
suprafață, a! lucrurilor, situație dăunătoare 
mai ales în cazul filmelor ce reinvie o lume 
dispărută demult. E cazul depășirii acestei 
priviri, încercînd a înțelege patriotismul nu 
doar ca pe un sentiment dintre cele mai no 
bile ale ființei umane (caracterizat printr-o 
nestinsă dragoste de ţară și popor, prin pre- 
țuirea și valorificarea măreţelor tradiții de 
luptă pentru apărarea ființei naţionale, elibe- 
rare socială și naţională, prin atașamentul 
nostru ardent faţa de prezentul şi viitorul pa 
trei) ci ca un dat fundamental al ființei noas- 
tre. Ca una dintre principalele dimensiuni ale 
insăși condiţiei umane, intr-o societate ca a 
noastră. 


cinematografice (dealtfel şi ale literaturii) in 

această direcţie se datoresc unei viziuni de 

fond deficitare a înţelegerii noţiunii de patrio- 
- 


Patriotismul raportat la sensul devenirii 
umane, integrind omul în ansamblul relaţiilor 
sociale ce-l determină și-l definesc, în totali- 
tatea sa. Sentimentul iubirii de ţară şi popor 
işi găsește astfel un fundament existențial, 
constitutiv, funciar al ființei noastre și de 
aceea el se trăiește profund, e o combustie 
internă care, dacă se exteriorizează prea mult 
pe ecran, „se strigă“ și nu se întrupează în 
a de artă, pierde puterea emoțională spe- 
cifică. 

Paradoxal, dar tocmai filmele „de război“ 
bine realizate pot deveni — tocmai prin ra- 
portarea lor la omenesc, la primejdia gravă 
pe care un război o poate aduce fiinţei 
umane; purtătoare a unei convingătoare şi 
strălucite pledoarii pentru pace. Este astfel 
de la sine înțeles ce importanţă capătă astăzi, 
cind sintem confruntaţi cu cel mai grav peri- 
col ce a ameninţat vreodată umanitatea, cel 
al pericolului războiului atomic, asemenea 
filme, atit pentru conştientizarea acestui fatal 
pericol, cît și pentru mobilizarea întregii ome- 
niri întru salvgardarea ființei sale. E vorba de 
însăși condiția noastră de scriitori și artişti, 
de condiţia literaturii și artei care ne obligă şi 
ne onorează, alâturîndu-ne talentul si crezul 
nostru luptei tuturor nonoarelor. lupte: povoa- 
telor pentru ințelegere și pace pe påmint 

Aurei MIHALE 


Un mare actor protagonist al unui film 


Atunci i-am 


despre eroism şi pace: Amza Pellea în 
condamnat 


toți la 


pe 


moarte de Sergiu Nicolaescu 
| 
| 
| 


Festivalul naţional „Cintarea României“ 


E: a treia sa ediţie, Festivalul cineamatori- 
lor şi diaporamiștilor care se desfășoara 
anual la Gura Humorului s-a vădit într-o fru- 
moasă și imbucurătoare evoluţie. Cu un pro- 
fil distinct în sistemul întilnirilor similare, de- 
dicat cultivării filmului-poem și diaporamelor 
poematice, supraintitulat cu o inspiraţie 
adecvată și tematicii şi climatului în care se 
desfăşoară — „Toamna la Voroneţ“ — festi- 
valul din dulcele ținut al Bucovinei a întrunit, 
în acest octombrie, 47 de filme (plus unul în 
atară de concurs) şi 26 de diaporame, venite 
dn multe colțuri ale ţării. 

Vorbind, imagistic desigur, despre munca 
moastră, despre tradițiile noastre înaintate, 
despre însăși „simţirea noastră românească“, 
multe filme și diaporame au reușit să incite 
atenția publicului și a specialiștilor din juriu. 
Pentru că aici s-a demonstrat încă o dată ca 
um artiști amatori au trecut de nivelul bu- 
netor intenţii şi sint gata de marea întilnire cu 
publicul, într-o întrecere a calităţii, mai pre- 
25, gata pentru difuzarea producţiilor lor pe 
marile şi micile ecrane. Lingă losif Costinaș 
de la Timișoara și Corneliu Dimitriu din Bu- 
cureşti, lingă cei din Caraş-Severin și lingă 
a, vechi și buni, iată că au apărut recent, 
sub semnul benefic al Festivalului național 
„Cimtarea României”, citeva noi „vedete si- 
gure”. ca Adriana şi Simion Oţoiu, loan Co- 
van. Paul Zeida și alţii 


De aceea, in stadiul în care am reușit sā 
ajungem, cronica unui festival al cineamatori- 
lor și diaporamiştilor nu mai poate fi o simplă 
enunţare a titlurilor, temelor și distincţiilor, ci 
obligă la evidenţierea unor calităţi ideatice și 
artistice de excepţie. 

Cu calităţi certe, din nou confirmate, 
Adriana și Simion Oţoiu de la Baia Mare (Ma- 
rele premiu al acestei ediţii a festivalului de 
la Gura Humorului) și-au propus și au reali- 
zat în filmele lor o adevărată revoluţie de sin- 
ceritate, prin tratarea inovatoare a unei tema- 
tici tradiționale, legate de ritualurile străbune 
ale muncii din ținutul Maramureșului — creș- 
terea vitelor, strînsul finului, prelucrarea lem- 
nului — aduse la nivelul de interes al epocii 
noastre, de mari prefaceri economice și spiri- 
tuale. Mica vale verde, De ia Tămala la Am- 
sterdam, La sintă Maria mare, Moșul, iată cî- 
teva dintre titlurile filmelor acestor amatori 
care reușesc să incite o adevărată schimbare 
ia faţă a registrului tematic și reprezintă toto- 
dată o provocare creativă adresată filmelor 
de scurtmetraj cu aceeași tematică realizate 
de profesionişti. t 

Arşia iui loan Cojan (premiul | ex-aequo). 
de la cineclubul „Aurul negru“ din Moinești 
este, la rîndul său, un poem realist, lapidar și 
patetic, al înfruntării dintre oamenii muncii 
de la o sondă și flăcările unei uriașe explozii 
pe care ei reușesc să le stăpinească în cele 
din urmă — o experienţă cinematografică do- 


Pacea: condiţia artei 


Războiul: 


dramă colectivă şi 


A. coborit din noapte ziua, la ora prinzu- 
lui. Am fost născut și crescut în a uri min- 
ciuna și violența, pornirile agresive. De atunci 
aud continuu, de departe sau de foarte de- 
parte, vești despre descărcări nervoase por- 
nite din bucăţi oribile de oțel sau văd, cu 
forța imaginativă a minţii, descompunindu-se 
în eter, pină la moleculă, acest material ce a 
fost hărăzit să modeleze arme. Ca o reacţie 
de apărare,inchid ochii în noapte, cînd sune- 
tul sinistru, de metal rece încearcă să mă în- 
spăiminte. Dar simţurile mi-au fost date pen- 
tru a slāvi muncind, splendida făptură a vieții, 
şi nu coșmarele morții. Filmez așadar plăce- 
tea culorii, căldura ei, și la polul opus, senza- 
ţia contrară, de rece sau cald incandescent a 
iadului, a spaimei. 

Ne apărăm inaintind în timp, atita timp cit 
bestia nu ne domină. Dar bestia se 
descompune în spațiu sau materie, în sute de 
mii de bestii, bestii ucigătoare, din material 
rece-fierbinte. 

Concret: 

Termină medicină făcînd alpinism de per- 
formanţă pină la 30 de ani. Brusc, după 30 de 
ani, după război, e nevoit să practice medi- 
cina umblind printre mănunchiuri de oameni. 
sprijinit de un baston. Piciorul şi spatele an 
chiozat. O bucată din „bestie“, o schijă in 
spate, o alta în picior. E tata. 

Imaginaţi-vă o mamă. mama mea, doi co- 
pii, eu și fratele meu, încâlțind zi de zi pe 
rind, un tată infirm condus de un suflet gene- 
ros şi, puţin spus, bun. Aşa am cunoscut din 
copilărie bestia rece-fierbinte intruchipata de 
metalul harazit distrugeri, povara purtata de s- 
fietul nobil al tatălui meu. Povară de care n-um 
dreptul să mă lepad deci! eliberindu-mă, prin 
artă, prin imaginea războiului, în toată cruzi- 
mea lui. Primele încercări de traducere în ne- 

ativ a imaginii primare dată de război au 
ost în institut lucrări scurte intitulate Atunci 
şi Nunta. Mi-am imaginat un soldat și o vii- 
toare mireasa, ao! tineri îndrăgostiţi visind o 
nuntă pe malul Dunarii cu un intreg ritual un 
altar dintr-o pușca și o naframa şi deouata, 
din greșeală, arma se descarcă, un soldat 
inamic aude zgomotul, trage și omoară mi- 
rele. După ani, îmi revine obsesia iadului. 
Lingvistic, iadul reprezintă locul în care sufle- 
tele ar fi supuse la chinuri groaznice. Cine- 
matografic, interpretat prin traducere potri- 


Toamna la Voroneţ: cineamatorii în ofensivă 


vedind operativitatea, spiritul de decizie și de 
daruire cu care cineamatorii înțeleg să 
trăiască evenimentele locului lor de muncă și 
sa le dea o formă captivantă, de larg interes. 


Un alt tip de pariu a reușit la Gura Humo- 
rului Doina Mihaela lacob din Suceava, cu 
filmul La izvoarele baladei (premiul | ex-ae- 
quo). De data aceasta, ne aflăm în zona ex- 
trem de dificilă și rară în producțiile amatori- 
lor — filmul de ficţiune, filmul de epocă. Este 
încercarea, adesea plină de prospeţime și far- 
mec, învingind momentele de stingăcie, de a 
reconstitui scene din copilăria și adolescența 
genialului consătean sau vecin al gazdelor 
festivalului, Ciprian Porumbescu. 


Treand acum la a doua secţiune, cea a 
diaporamelor, riscam să fim acuzaţi de apo- 
logie. Căci, în faţa recoltei bogate a acestei 
„Toamne la Voroneţ“, juriul a hotărit, în 
acord cu autorităţile locale, să atribuie în 
mod excepțional în acest an un al doilea 
Mare premiu, în exclusivitate pentru diapo- 
rame. Ca și Marele premiu pentru filme, atri- 
buit soţilor Oţoiu, Marele premiu pentru 
diaporame a revenit unui alt cuplu de artiști 
amatori, cunoscuţi și preţuiți de colegii lor de 
muncă şi de artă: Marcela Ursache şi Emil 
Butnaru care reprezintă sindicatul Combina- 
tului minier bucovinean. Ei au adus în con- 
curs un spectacol de mare verva tehnică şi 


https://biblioteca-digitala.ro 


dramă individuală 


W -4 


În plin război, pace noului venit: 45- 
teptind un tren (scenariul Ilie Tănăsa- 
che, regia Mircea Veroiu, cu Mircea 
Diaconu) 


vita specificului, el poate îmbrăca o infinitate 
de forme. Acei care l-au trăit au tins in ope- 
rele lor spre o traducere fidelă. Cei ce nu 
l-am trăit, am încercat o interpretare a lui, 
asemeni zonei de front, din Întoarcerea din 
iad. Aici zgomotul de fond ia locul dialogului 
redus la esenţă. Descompunerea pe frag- 
mente încearcă apropierea de detaliile gene- 
rale: alb-negru. tratat monocolor, impune 
ochiului, perceperea strictă a acţiunii prin eli- 
minarea elementului de culoare. O filtrare 
specială a luminii face să dispară contururile 
personajelor, le descompune imaginile ca 
intr-un coșmar fără sfirșit. 

Ceea ce m-a atras aici nu e presupusa ab- 
senţă a culorii ci, prin încetinirea exploziei, în 
imagine, explozia capătă funcţia dramatică a 
unui personaj. Un personaj crincen şi diabo- 
lic: războiul, pe care-l evocăm, spre a ne 
apăra de el. 


Viad PĂUNESCU | 


artistică, într-o modalitate nouă pentru mani- 
festarile diaporamiștilor noștri, în formula 
„poli-ecranului“. Programul a cuprins trei Su- 
ite de diapozitive: Remember Charlie, Legen- 
da şi Moștecisme, fiecare dintre ele concu- 
rind fluența și dinamica unei proiecţii cine- 
matogratice. Primul este o evocare în foto- 
grafii, desene și muzică, a lui Charlot, o ele- 
gie închinată acestui mare artist al umanis- 
mului și al aspiraţiei spre pace. Legenda, 
opera de virf, am putea spune, a celor doi 
realizatori, este un eseu meditativ și dramatic 
despre singurătatea și solidaritatea umană, în 
timp ce al treilea atestă virtuțile autorilor 
intr-un gen oarecum diferit de profilul festi- 
valului, dar tot atît de prețuit: umorul și sa- 
tira. 


Nu mai puțin stimulator decit filmele însele 
a fost, la Gura Humorului, climatul pe care 
organizatorii, în frunte cu primarul Gheorghe 
Acatrinei, preşedintele de onoare al festivalu- 
lui, au știut să-l creeze și să-l susțină, „atit 
prin întilnirile şi discuţiile pe marginea lucră- 
rilor prezentate în concurs, cit și prin cu- 
noașterea directă a marilor monumente isto- 
rice şi de artă din împrejurimi. 


Florin VELICU 


prim-planul Vremea ci 


rolului secundar 


Timpul confruntărilor: 
patru decenii în urmă 


Personajul şi lumea lui 


De ce taceţi acest fiim? o întrebare care 
presupune cel puţin alte două: Ce vreţi să 
spuneţi prin acest film? Ce v-a determinat 
alegerea acestui scenariu? Răspunde regizo- 
rul Virgil Calotescu, aflat în pline filmări cu 
Amurgul fintinilor. 

„Fac acest fiim pentru a răspunde unor în- 
trebări chiar nepuse de generațiile tinere, în 
legătură cu frâmintările social-politice din pe- 
rioada imediat următoare războiului și actului 
revoluționar-patriotic de la 23 August '44. Ce 
vreau să spun cu acest film? Că atunci, în 
acea perioadă, existau confruntări la prima 
vedere lipsite de spectaculos și eroism, care 
prin dirzenia comuniștilor au contribuit la tre- 
cerea satului românesc din imperiul mizeriei 
şi sărăciei — accentuate de seceta anului '46 
si de nefastele catastrofe umane și materiale 
ale războiului — în cel al prefacerilor care 
s-au adunat treptat la temelia satului socialist 
de azi. Timpul confruntărilor: patru decenii în 
urmă. Locul: un sat din Bărăgan. 

Cu zece ani în urmă am citit scenariul scris 
de Radu Aneste Petrescu și Mihai Vișoiu. 

De ce l-am ales? E un scenariu bun — mi 
se pare la fel și acum, peste ani, e inspirat 
din lumea satului, lume în care m-am născut 
și în care, ca artist comunist, vreau să prezint 
citeva adevăruri dintr-o perioadă mai inde- 
partată: 


O ţaranca in Amurgul fintinilor (scenariul: 
Radu Aneste Petrescu și Mihai Vișoiu; regia 
Virgil Calotescu) şi o oraşancă, soția unui in- 
giner, în Rideţi ca in viaţă (scenariul și regia: 
Andrei Blaier) sint cele două roluri de film pe 
care le întruchipează Violeta Andrei între 
două spectacole la Teatrul Municipal și înre- 
gistrările la Radioteleviziune. Roluri dificile”? 
„Da şi nu, răspunde actrița. Sint totuși roluri 
de mai mică întindere, dar poate tocmai de 
aceea ar trebui ca fiecare gest sau privire sa 
fie încărcate de sens. Țăranca din Amurgul 
fintinilor strâbate în fiim un drum invers ṣi 
îmi prilejuiește o compoziţie interesantă. La 
început batrină, văduvă, urmind firul amintirii, 
o regăsim cu mai bine de 40 de ani în urma 
alături de bărbatul ei (Coste/ Constantin) pu- 
nind umărul la efortul colectiv, de a face ro- - 
ditor pămintul din Bărăgan. A te gindi la un 
astfel de rol inseamnă a te gîndi de fapt la lu- 
mea din care tace parte personajul, la epoca 
de atunci. Soţia inginerului din filmul lui 
Blaier e o femeie din ziua de azi, o ființă sin- 
guratică, misterioasă, marcată de o drama 
nemărturisită. Deși nici unul din cele doua 
roluri nu e principal, aș vrea să cred că de 
această dată „principal“ nu e sinonim cu im- 
portant“ și nici „secundar“ cu insignitiant“ 


Figura centrală: 
un comunist 


Pâmint sterp, ripos. Un petic de Bărăgan, 
spre Slobozia, cum va fi arătat întreaga cim- 
pie în anii grei ai marii secete din '46. Sfi- 
dind lumina aurie a acestui inceput de 
toamnă, vîntul și praful domnesc aici, cadrul 
de maximă autenticitate al secvenţei ce ur- 


mează a fi trasă. Scenariul (semnat de Racu 
Aneste Petrescu şi Mihai Vişoiu) este o re 


semnal 


„Joc două roluri de mică întindere, dar 
tocmai de aceea fiecare gest trebuie în- 


cărcat de sens“ (Violeta Andrei) Animafilm 


Hazul caricaturii 
dar și al păpuşilor 


Planul doi 


N 

„„Faţa nevăzută a lumii (scenariul și regia: 
Nell Cobar) 

Ca părinte al Mihaelei, fetița inimoasă 
dintr-un serial de uimitoare longevitate și din 
pregenericul emisiunii „1001 de seri“, Nell 
Cobar și-a ciștigat simpatia citorva milioane 
de mici telespectatori. Cu toată dragostea 
pentru publicul de-o șchioapă, inventivul ca- 
ricaturist se consacră desenului animat și 
` pentru a se adresa spectatorilor părinți, încer- 
cind să-i amuze dar și să-i pună pe ginduri 
cu pilulele sale satirice. Aceasta este și for- 
mula filmului său în lucru Faţa nevăzută a lu- 
mii, în care unele cusururi ale semenilor sînt 
privite cu ironie deloc amabilă. fi 


în tipologia filmului Să mori rănit din dra- 
goste de viaţă (scenariul: Anghel Mora, regia 
Mircea Veroiu), personajul interpretat de 
Tora Vasilescu, deşi pitoresc, nu rămine doar 
o pată de culoare: o acrobată de circ, din anii 
'33—34, „o fată bună şi inimoasă“, cum o ca- 
racterizează interpreta. Noaptea, pe care ti- 
nărul erou principal (Claudiu Bleontz) o pe- 
trece în rulota ei, nu va schimba destinul per- 
sonajului dar îi va complica mult situația în 
care se află. Urmează interogatoriu! la poliție, 
urmărirea... Acrobata încearcă să-l salveze. A 
înțeles că e unul dintre acei tineri care-și ris- 
cau viața în anii grei ai ilegalității luptind 
pentru un ideal. 

În așteptarea premierei altor filme, unde 
deţine rolul principal, un personaj secundar 
înseamnă pentru Tora Vasiiescu încă un rol 
într-o filmografie cu alte peste 10 titluri. 


„Cine nu muncește nu mănincă (scenariul și 
regia: Isabela Petrașincu.) 3 F 
Deşi pare una dintre cele mai vechi povești 
din lume, istoria lupului păcălit de oaie are 
deja nenumărate versiuni. În vervă umoris- 
tica, Isabela Petrașincu născocește și ea una, 
antrenindu-și simpaticele păpuși din lină în 
dinamice curse-urmăriri. Dacă morala e ve- 
che de cind lumea, redemonstrarea ei are 
destule semne de modernitate. Un lup dotat 
cu binoclu şi automobil este, trebuie să recu- 
noaştem. o apariţie foarte hazoasă. 


O apariție cu valoare de personaj 

| (Tora Vasilescu Să mori rănit din 

goste de viaţă: regia Mircea Ve- 
roiu, scenariul: Anghel Mora) 


. . . td 
„„Întrecerea (scenariul și regia:Flori Liceică) 
Film de păpuși. Un concurs în care melcul 
întrece o broască, prilejul unei acumulări de 
gaguri dar și al unei istorii pline de învăţă- 
minte. Să nu-ți subestimezi niciodată concu- 
renţii, iată una dintre concluziile spuse pe to- 
nul veseliei. 


D.D. 


temelia satului socialist de azi. 


rul Virgi! Calotescu şi operatorul Vivi Dragar 
Vasile, vechi colaboratori și prieteni. Rolul in- 
cerc să-l fac cit mai adevărat. E vorba de un 
tinăr care a făcut războiul, a fost rânit, a lu- 
crat o vreme la oraș, și-a făcut prieteni mun- 
citori, a devenit ei însuși exponent al clasei 
muncitoare și care se întoarce în sat ca uñ 
barbat puternic, hotărit să învingă... şi va în- 
vinge“. Se filmează. Decor cit se poate de 
„mplu; o fintină proaspăt săpată; rezemata 
de capriori. o scară suie spre un jgheab în 
panta. Un ţăran, ars de soare, sta cocoțat pe 
scara. Un copil îi întinde o găleată cu apa 
noroiasă. Poziţia pe scară, greutatea găâleții, 
replica spusă cu obidă copilului. „Munceşte, 
învaţă să nădușești dacă vrei carte!“ toate ies 
“te minune. Degetele picioarelor agâţate ţăra- 
mește în scară sînt un spectacol. Îl privesc 
tascinată. E Mircea Diaconu. Concentrare de- 
plină, cuvint şi gest asumat interior. Copilul il 
Secondeazā cu brio. Are ochii mari, expresivi, 
parul ctiutulit, plin de prat si se numeste Ro 
bert Iordache. Aflu că intră într-a cincea. 
că-i la primul filo că ne wo emd imeaza 
» secvența de virtuozitate. Pe jgheab se 
toarna apa. Operatorul Vivi Dragan Vasile, 
narmat cu aparatul aleargá cu viteza jetului 
de apa, pentru a-i surprinde curgerea și dis- 
paripa instantanee în pămintul uscat, nesa- 
tios. Secvența a ieșit bine. Semnificația ei 
transpare din însăși dificultatea mişcării de 
aparat. A cita experienţă alb-negru Vivi Dra- 
gan Vasile? „A treia, ultima fiind Năpasta“. „E 
un film greu?" „Da, pentru că pleacă de la 
documente reale. Ceea ce am încercat a fost 
să adaptez tonul filmului la acele documente, 
să filmez ca un reporter de pe vremea aceea. 
Am vazut materialul filmat şi cred că e bine". 
„Trădaţi-mi unu! din secretele unei reușite”. 
Lucrez de zece ani cu aceeași echipă." 
Globnicu lon -- asistent imagine, Gheorghe 
valeriu — lumină, Nușa Rucăreanu — ma- 
chaj). Echipa se mută la Crama Manasia, 
anga Urziceni. Protagoniștii ultimei secvențe 
e se va trage azi sint Coste! Constantin şi 
Radu Praida. Primul, voluntar în mișcări și 
titudine, cel de-al doilea jucind spaima, în 
n'lul unui paznic de conac, luat prin surprin- 
dore. „Stai că trag!” Urmeaza focul de arma 
sare sperie mulți dintre localnicii adunaţi 
«orchine. Scena e bine gradată și „decorata“ 
cu aburi ind asa at!u alte nume 
din generic. Un debut: Mircea Neagu — de- 
coruri: Oltea lonescu — costume Cătălin 
Vago asistent operatorie. In distribuţie in- 
tinim de asemenea pe: Ștefan Sileanu, Vis- 
nian Roman, Violeta Andrei, Mircea Albu- 
iescu, Ernest Maftei, Irina Loghin, Diana Lu- 
pescu, Mariana Calotescu, Dinu Manolache. 
Cornel Dumitraș, Dimitrie Rucăreanu, Con; 
stantin Diplan, lon Hidişan, Grigore Gonta şt 
alții. 


nd se clădea 


Bătălia 
(Mircea 


pentru apă în 1946 
Diaconu în Amurgul 
fintinilor. 


Regia: Virgil Calotescu) 


constituire, cu un pronunțat caracter social 
dar şi „sentimental“, aşa cum marturisea unul 
din scenariști în numărul trecut al revistei. 
Ravagiile secetei vor fi intruntate umăr la 
umar de țăranii din Grăsani şi muncitorii ve- 
niți în ajutor, într-un moment de cumpănă, de 
solidarizare de clasa... premiză ulterior ade- 
verită de transformările ivite în viața satului 
de azi, la care filmul se raportează în prima și 
ultima sa secvenţă. Figura centrală, comunis- 
tul Nanu Calotă este interpretat de Costel 
| Constantin. Îi cer citeva detalii despre perso- 
naj. „Sint fericit că joc acest rol, în primul 
'rind pentru că am ocazia să lucrez cu regizo- 


irumul spre 


Mădălina STĂNESCU 


Buftea 


Prioritatea pe plan 
mondial ne onorează 
dar ne și obligă 


La start 


Ultimele filme intrate în lucru: prospeciţii, 
probe de actori, schițe de decor și costume. 
Deocamdată pe scurt, în numerele viitoare pe 
larg. 

e... Tineretea patriei, tinerețea noastră, 
Scenariul și regia: Gheorghe Vitanidis. Co- 
mentariul: Corneliu Vadim Tudor. 

e è e Acordaji circumstanțe atenuante? 
Scenariul: Simion Gal şi Radu Gurău (selec- 
ționat la concurs) Regia Lucian Bratu. 

è e e Cireșarii. Scenariul: Constantin Chi- 
ră (după romanul omonim). Regia Adrian 
Petringenaru 

„e e è Mușchetarii in vacanţă. Cu, despre, 
şi pentru copii! Scenariul: Alecu Popovici. 
Regia Savel Știopul 


e e Apa — această necunoscută — este 
ceea ce regizoarea Liliana Petringena:u și 
operatorul Kiami! Kiamil ne demonstrează 
prin filmarea unor experiențe mărturie, efec- 
tuate de doi cercetători români — Gheorghe 
Lucaci și Viorel Abrudan în cadrul Centrului 
de cercetare chimică din Timişoara. Departe 
de a fi un corp atit de simplu, apa, în condiţi- 
ile unui tratament special, se separă în trei ti- 
puri de apă: biologică, antagonică şi neu- 
trală, cu proprietăți și forme de cristalizare 
proprii. O picătură de apă biologică sau anta- 
gonică pulsează; pulsează și sunetul înregis- 
trat cu instalații anume aidoma cu bataile 
unei inimi. Dincolo de fascinația descoperirii 
ştiinţifice, filmul înfățișează rezultatele prac- 
tice obținute prin folosirea apei magnetice în 
agricultură, cu consecințe benefice pentru 
calitatea și cantitatea recoltelor. 


În mon Ridei ca-n viaţă. Scena- 
riul şi regia: Andrei Blaier. Pe unul 
din șantierele țării... In fotografie: 
Ilarion Ciobanu, un maistru exem- 
plar 


e e Sensibilitatea plantelor. Regizorul 
Mircea D. Popescu, operatorul Laurențiu 
Mărculescu și cercetâtoarea Maria Godeanu 
probează prin imagini de-a dreptul surprinză- 
toare şi prin înregistrări sonore inedite că în 
lumea plantelor comunicarea este un fapt cu- 
rent de viață. Noi, oamenii, evoluații speciei, 
am descoperit abia acum, cu ajutorul unor 
aparate foarte sensibile, că plantele reacțio- 
nează specific și prompt la stimulii lumii ex- 
terioare, fapt de care va trebui să ținem Cont. 


e e e Henri Coandă. Preocupat. de întaţi- 
şarea in imagini convingătoare cu o mare pu- 
tere de a emoționa, personalități de prestigiu 
din lumea culturii și științei românești, regi- 
zoarea Olimpia Daicoviciu în colaborare cu 
operatorul Constantin Teodorescu reconsti- 
tuie portretul savantului de origine română 
Henri Coandă, părintele avionului cu reacție, 
omul de știință exemplar, care prin cele 25 
de invenţii ale sale a deschis largi perspec- 
tive de dezvoltare științei şi tehnicii mondiale. 


loana POPESCU 


[Tinerii din film umăr la umăr cu tinerii de pe şantier 


` 


„Alo? Echipa Salutäri de la Agigea? - 


Cum merg filmăriie? Aţi avut o filmare 
grea? Tocmai voiam să vă anunțăm so- 
sirea reporterului nostru! Da, ne pare 
rău că n-a fost ieri la filmarea aceea... 
Ce spuneţi? E cineva din echipă care a 
scris un reportaj? Cine? Monteurul Dan 
Nanoveanu,student la operatorie, in 
acest film interpret? Foarte bine! Să-l 
trimită! Ne vom bucura să-l publicăm! 
Vom reveni într-un număr viitor. Fireşte, 
la o altă zi de filmare...“ 


„E toată lumea?” „Da!!" „Nea Pasescu. dā-i 
drumul! Şi autobuzul ruleaza lirțstit pe ura 
din şoselele litoralului. E plin cu tineri ce par 
în vacanța, caci este vacanţa, iar tinerii sint 
studenţi sau proaspat absolvenţi ai 
LA.T.C.-ului. Glume, risete şi cintec, atmo- 
sferă destinsa. O frina mai brusca pune capat 
veseliei. „Am ajuns!" Coboara din autobuz 
unul cite unul, care de care mai pitoresc. Im 
bracaţi de plaja, cu toate câ soarele sta si: 
apuna. Dan Purec are o palarie de plaja. Da: 
Berlogea bermude alb-imaculat, Cristian Ro 
taru pare uşor mirat de veselia colegilor lui 
Nicolae Caranfil, Cristian Sofron, Toni Be- 
renniy, Florentin Dușe, Ovidiu Miculescu, lo- 
nel Mihailescu. Pare mirat caci e limpede, ți- 
nuta lor vestimentara (ca şi a subsemnatului) 
nu se potrivește deloc cu decorul din jur. 
Cornel Diaconu, metamorfozat din operator 
in regizor (lungmetrajul de debut: Escapada). 
pare imbracat de vinătoare: cizme lungi de 
cauciuc, haina cu gluga şi la umar în loc de 
puşcă, portocalia portavoce. 

in lumina amurgului, electricienii fac ade- 
varate numere acrobatice pentru a raspunde 
exact exigenţelor operatorului Alexandru 
Groza. Portavocea este indispensabila; cloco- 
teşte vazduhul de zgomotul a zeci de mo- 
toare puternice de la camioanele de mare to- 
naj si de la excavatoare. O simpla întrebare 
5e aude ca o şoapta apocaliptică: Mie sa-mi 
spuneți cind sa inund“... Un muncitor în salo- 


filmul filmărilor 


Starea de zbor 


i itiul de producție a fost „Cadoul“. lata şi 
titlul cu care va fi.dituzat pe ecrane: Vreau să 
ştiu de ce am aripi. Scenariul: loan Grigores- 
cu. Regia: Nicu Stan. In dorinţa de a aduce 
pe ecran „o poveste contemporană care să 
se adreseze spectatorului de pe orice meri 
dian“, deslușim și un ecou al confruntării «e 
la Cartagina, unde primul film al lui Nicu 
Stan (in calitate de regizor); Un echipaj pen- 
tru Singapore (scenariul: loan Grigorescu), a 
primit marele premiu „Corabia de argint”. 

Personajele principale din Vreau să ştiu de 
ce am aripi: un copil de 12 ani (Cosmin So- 
fron). Mama (Valeria Seciu), Tatal (Ovidiu lu- 
Hu Moldovan). bunica (Olga Tudorache), 
prietena familiei (Rodica Tapalagă). 

„N-am fost pina acum în filme nici aviator, 
nici tata. marturisește Ovidiu luliu Moldovan. 
Am o stringere de inimă, dar trebuie să ma 
obișnuiesc cu ideea despărțirii de o categorie 
de personaje tinere, intru şi pe ecran în altă 
virsta. Comandantul de avion, pilotul de 
cursa lunga din acest film, mă atrage prin fi- 
rescul lui, e luminos sau respingator în mä- 
“ura în care viața creează produse si feno- 
mere antinomice.” 


1. 2. 3... Probă Suspen: 


9 poveste simpla, omeneasca” doreşte şi 
ui Nicu Stan. Nu înseamnă ca daca 
l are 12 ani e vorba despre un film cu 
adresa precisa — pentru copii — ci mai cu- 
rind pentru parinţii lor. Un film despre lume. 
copilariei, despre virsta cind se desfac aripile 


| 
| 
| 


„Romantism revoluționar și personaje-model la fața locului, pe şantierul Dunăre-Marea Neagră“ se inti- 
tula dezbaterea revistei „Cinema“ publicată în numărul trecut. interlocutori: constructorii! lată, acum, ci- 
neaștii prezenți la filmări pe același șantier. O echipă tinără, printre interpreți 14 studenți de la institutul de 
Artă Teatrală și Cinematografică din București. Un film pe care regizorul Cornel Diaconu, ca și scenariștii 
Aristide Butunoiu și Mihai Tatulici îl doresc un portret colectiv: tineri brigadieri, veniți din țara întreagă, 
destine ce se împletesc aici, pe şantier, intr-o școală a bărbăției și a curajului. 


peta a pus intrebarea liniştit, dar tineri n: 
haine de vina simt o gheara de gheaţă pi 
şıra spinarii. In jurul lor se afla cam o suta de 
milita și cam tot atiţia brigadieri. Nu de- 
parte, sute de tone de pâmint cad de la înal- 
time sub dinţii excavatoarelor. Temperatura: 
8 grade celsius. 

— „Raba“ pentru actori, va rog! pâtrunde 
ascuţit ordinul din goarna lui Cornel Dia- 
conu. 

Relu Nastase, secund de regie, încarca 
ciorchine. pe o „raba“ de opt tone, cioporul 
de tineri actori. Ne aflăm la canalul Duna- 
re Marke Ncauyra, unde o echipa a Centrului 
de producţie cinematografică deschide o fe- 


Botezatu — se aruncă în baltoacă cu fața in 
jos, lasındu-se îngropat de lopeţile pline cu 
bulgari de pamint și noroi ale militarilor. A 
fost momentul în care frigul, noroiul, obo- 
seala s-au transformat in atenție încordata. 

— Stop! Inca o data! 

Pare imposibil, numai cå Toni încleşteaza 
pumnii, sloboade un strigat ce acoperă pen- 
tru o fracțiune de‘ secunda zgomotul motoa- 
elor şi se aruncă în noroi. 

— Bine..., pauză. 

Şi autobuzul lui Pâșescu, în care „nu se fu- 
nează”, se umple de şiroaie de apa și noroi, 

-oine Si salopete. Asistenta de rugie Vio 

2 Zoruă, atenta la cadru ca şi acum. im- 


Șantierul Dunăre-Marea Neagră, 
un examen al forţei societăţii noastre. 
Un film despre tinerii acestui şantier, 

un examen la care s-au înscris 

cineaştii tinerei generaţii 


teasiră spre eroismul celor ce mizat sie 
Locul ülmani: o baltă lungă si afinca. plina 
de noroi alb de calcar şi creta, in care „s-uu 
impotmolit din cauza inundaţiei” — cum in- 
dica scenariul — un excavator de opt metri 
cubi, altul de patru, buldozere, DAC-uri şi 
linga ele o namila de o sută de tone (roma- 
neasca, să se ştie). Ora filmării: 22. Tema 
secvenței: încercarea puterii brațelor și ca- 
racterelor în lupta cu natura. Din furtunul 
pompierilor ploua tone de apa, iar in canal, 
mocirla şi apa au pus stapinire pe toţi şi 
toate. Operatorul Alexandru Groza şi came- 
ramanul Marian Caraivan își învirt aparatele 
de filmat incercind să nu scape nimic, uzi şi 
ei pină la piele. 
Toni, la cadru! strigă regizorul şi ca 
soldatul în inia întii, Toni Berenniy — alias 


si uneori o neatenţie din parte. celor mari 
poate fringe zborul. Ce implica pirzeița per- 
sonajului copil? Un meci de fotbal (echipei 
de copii de la „Rapid” şi de la „Sportul stu, 
denţesc“), un ciine batrin, Mitica (şi de aici 
apariția unui medic veterinar, Gheorghe Co 

zorici). un vultur de la grădina zoologica şi. 

un âparat de emisie-recepție — talkie-walk:= 
— o jucarie pe care tatal o aduce în dar cop! 

lului. „Tata, eşti nemaipomenit! N-ai uitat! De 
trei ani te-am rugat! De cind l-am vazut în re 
vista aceea! Am vrut să-mi fac singur unui 
dar n-am avut piese...” Urmeaza, fireşte 
proba aparatului, care a fost uitat deschis s: 
iată cum Dan (acesta este numele baiatului) 
aude e discuţie nedorita intre parinţi, după 
Plecarea lui Suspens!. „Mi-ar place şi mie 


turi calde şi haine uscate Doina Lè 
i Cerasela Stan, ceai fierbinte şi zim 
Bucuria nu ţine mult. Sub privirea 


tete, 
atenta a Dezdemonei Lozinschi, neiertätoare 
11, ceea ce privește racordul costumelor şi u 
“4ui Aly Yener, inginerul de sunet, care mai 
| cult încearca să tina minte cam ce se vor- 
beşte, caci de inregistrat dialog nici nu poate 
ti vorba... Mai tirziu la postsincron... A 


— Ploaia!!! Motooor... Clacheta!!! 

Secvența 23, cadrul 13%frăs 1. Filmul: Salu- 
tări de la Agigea. Scenariui: Aristide Butu- 
noiu. şi Miha: Tatulici Regia: Cornel Diaco- 
nu. O producţie a Casei de filme Cinci. 


Dan NANOVEANU 
Student operatorie anul Il, I.A.T.C. 


de marturiseste interpretul lui Dan, elevu 
Cosmin Sofron — să am o astfel de jucarie 
ru neaparat ca sa trag cu urechea. Aş vres 
nu atit sa ascult, cit sa comunic, să vorbes: 
tu Cineva.” Cu cine? „Cu fratele meu, de 
pilda. ÎI ştiţi? A jucat rolul principal în Atunci 
i-am condamnat pe toți la moarte. A termina! 
IATC-ul cu 10 şi e repartizat la teatrul dir 
Oradea. A mai jucat și in Pentru patrie și în 
Toate pinzele sus. El mi-a spus ca regizorui 
Nicu Stan caută un băiat de virsta mea pen 
tru film. Am dat probe pe magneloscop co 
lor! M-am emoționat, o senzație minunati 
Dan seamâna puţin cu mine, în dragoste. 


“ata de parinţi, în pasiunea pentru fotbal d li 


i 


pie îmi plac mai mult electronica si ar 
“tografica. Am acasa un laborator unde cea 


Un film despre copilărie adresat în primul rînd părinţilor (Valeria 
Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan şi Cosmin Sofron în Vreau să stiu de 


ce am aripi). Scenariul: Jon G 


https://biblioteca-digităăi.ro 


igorescu. Regia: Nicu Stan 


„zori secunzi: lon P. lon şi Sanda Iorgulescu. 


Șantierul Ca 
gră ca platou de filmare la 
la Agigea. In fotografie: regizorul Ci 
nel Diaconu şi operatorul Alexa 
Groza; interpreţii: Dan Purec, Ata 
sie Lascu şi Florentin Dușe 


En 


ingur pozele”... Actorii preferați? Ovidis hi- 
* Moldovan şi Valeria Seciu, parinu ma: din 
“tn, Dar şi Mitică Popescu! Îi ştiu de la Lu 
ini şi umbre. Eu am fost acolo bāàiețelul 
care a pus zahar în motocicleta nemtii” 


Imaginea ca atribut 


in di „buţia filmului mai apar itet 
sanu, Dumitru Palade, Cornel Revent, Radu 
Panamarenco, Adrian lonescu, Ștefan Pisos- 
chi. „Am filmat în suita acţiunii — ne explica 
a sfirşitul filmărilor regizorul — pentru a-i 
„uta pe actori să acumuleze acele stari ne- 
„sare producerii tensiunii. Nu e vorba uoar 
«te rolurile principale, ci chiar și de cele epi- 
“dice, care au o foarte mare greutate în su- 
prafața filmului, un film psihologic am putea 
spune. La o astiel de povestire, orice cadru 
presupune o compoziţie. Expresia cadrului 
joaca în film ca o replica, intra în dialog di- 
rect cu starea actorilor. Doi oameni care nu 
se privesc în ochi, înseamna ceva într-un film 
de acţiune. şi altceva într-un film psihologic. 
Aici, imaginea, în sensul ei complex, devine 
atribut. Nu sint intotdeauna suficiente taie- 
tura de montaj, accentul sonor sau expresia 
actorilor. Trebuie sa existe o unitate între ex- 
presia plastică şi starea interpreţilor. Or acest 
lucru l-am urmărit noi. Noi. adică întreaga 
echipă care m-a înțeles și m-a ajutat sa-mi 
concretizez intenţiile“. Cum ne-am fâcut un 
obicei din a consemna echipele de filmare la 
care între „stop“ și „motor” nu exista timpi 
morţi, iată numele principalilor colaboratori. 
Decoruri: Marga Moldovan. Costume: Sve- 
tlana Mihăilescu. Muzica: Vasile Șirli. Regi- 


Directorul filmului. Emanoil Chivici. Echipa 
de imagine: Nicu Stan. Liviu Pojoni, ion be- 
bre, Mihai Mihăilescu. Sunet. ing Horia Mus- 
gu Montaj: Maria Neagu Mèthiy Anwstesia 
Vitanidis. Roxana PANA 

Fotograln de Victor STROE 


lul Dunăre-Marea Nea- 
alutări de 


| 


S. găseşti la telefon e o șansă. S-o gă- 
sești E omega a da un interviu — e o altă 
şansă. Între două șanse și două trenuri (toc- 
mai vine de la laşi unde a deschis stagiunea 
Naţionalului cu „ Chiriţa“, joacă la Bu- 
curești „Tartuffe“ şi „O zi de odihnă“, se in- 
toarce la Alecsan in orașul drag — („Sint 
leşeancă spune cu fală) — aior i tu sim- 

tă la grădina icoanei, dumi n Schitu 
Măgureanu s-o întrebi, să te miri cum rezistă 
la asemenea du-te-vino, de unde mai are 
forță să-ţi suridă, să glumească după ce s-a 
dezlănțuit ca un vulcan în actul | din Moliă- 
re-ul lui Tocilescu la Bulandra — mare suc- 
ces... aplauze la scenă deschisă. Cum e suc- 
cesul, stimată Tamara Buciuceanu? 


— Cum să fie? Greu. N-ai voie să obosești. 
Cum să fie? Plăcut. N-ai timp să simţi că-i 
greu. Uitaţi, în vară am fost într-un turneu cu 
„Coana Chiriţa“ pe litoral. După spectacol, la 
Eforie Sud, 150 de copii din Maramureș m-au 
așteptat cu flori și mi-au cîntat „mulţi ani 
trăiască!” 


— Era ziua dumneavoastră? 


, — Da' de unde! Așa le-a venit lor să cînte. 
Într-o secundă mi-a dispărut toată oboseala. 
Mi-am zis: „Ei, Tamaro, 31 de ani de muncă 
sint răsplătiți într-o secundă“. O viaţă pentru 
o seară. Așa cintărim noi bucuriile. 


— Ei, mai sint și premiile specialiştilor... 


— Sint, sint. Anul trecut a fost premiul 
ATM pentru Chiriţa și premiul de interpretare 
la festivalul de la Galaţi, consacrat artei acto- 
rului de comedie. Copiii însă, cu cintecul lor 
m-au făcut praf. Ţin mult la copii. Și el la 
mine. Mă bucur de simpatie, e drept. Dar 
asta mă obligă în permanenţă să fiu prezentă 
oriunde mă solicită, să răspund invitaţiilor la 
diverse manifestări artistice, în diferite insti- 
tuții și să zîmbesc la orice oră. Deunăzi, ci- 
neva m-a oprit pe stradă și mi-a spus: „Va 
admir mult pe scenă, la televizor; sinteţi atit 
de tonică, de veselă. Acum vă văd însă îngin- 
durată. S-a întîmplat ceva?' Vedeţi, un actor 
de comedie n-are voie să traverseze strada 
încruntat. Din jale s-a întrupat numai Elect'a 
Chirițele trebuie să ciripească și în somn 


— Reveniţi la Chiriţa ca ia un reper. V-aţi 
pregătit perenă = 


— O viaţă întreagă. De cind mă știu. E un 
roi care cere interpretului să cînte, să dan- 
seze, să recite. Adică ceea ce am început să 
fac încă din școală. Acasă, tata ne dădea lec- 
ţii de muzică, cîntam la pian şi eu și sora 
mea, am făcut și balet. Mama era soprana 
dramatică, studiase cu Mezetti. Părinţii ne-au 
insuflat această bucurie a artei și ne-au lăsat 
să ne manitestăm în voie. Eu inițiam toate 
serbările școlii. Mi-a prins bine, pentru că un 
actor trebuie să știe de toate. Atunci e actor 
total. Cu o condiție: să le facă bine pe toate 


— ȘI cum reușește să le facă atit de bine 
pe toate cind e atit de solicitat ca dumnea 
voastră? 


— E într-adevăr o meserie obositoare 
Dacă o faci cu credinţă și seriozitate. dar e și 
o mare bucurie să fii mereu prezent printre 
oameni, de cite ori au nevoie de tine. Și de 
un actor de comedie e în permanenţă nevoie 
De fapt asta e condiţia profesiei noastre: sa 
fii permanent prezent pe afișe, în viața pu- 
biică. Talentul trebuie alimentat. E unul din 
secretele longevităţii artistice. Eu, una, nu re- 
fuz nici roluri mai mici. Evident, care mi se 
par cit de cit interesante. Cu toate că nu-s de 
părerea celor care susțin că nu există roluri 
mici ci actori mici. Cred că nu-ţi poți dezvălu' 
toată gama posibilităţilor tale de interpret de, 
cit într-o partitură de întindere. Sigur că şi 
rolul mic poate fi transformat într-o bijuterie 
Dar prea multe bijuterii strică. O femeie ele- 
gantă știe asta și nu se împodobește nicio- 
dată cu multe bijuterii. 


— Pe scenă aveţi o alegere bogată, un re- 
me maia de variat: operetă, estradă, 
, tv. 


— Am jucat într-adevăr de toate: estradă, 
teatru de proză, opt ani de operetă, de la 
„Contesa Maritza“ la „Voievodul ţiganilor“, de 
la „Marco Polo“ la „Vinzătorul de păsări“. Am 
cîntat în patru limbi străine. în toată Europa. 
Ba, odată, cînd sora mea, mezzosoprana lulia 
Buciuceanu participa ła un concurs la Tou- 
louse a trebuit să o îniocuiasc eu la televi- 
ziune și am filmat scene din „Falstaff“, play 
back pe vocea ei. S-ar zice că am „atacat“ și 
opera. Sint fericită că mi-am exersat toată 
gama posibilităților interpretative. Asta mi-a 
dat o mare ușurință, degajare, chiar şi pe mi- 
cul ecran, unde emoția te poate handicapa. 


— Numai în film alegerea a fost foarte limi- 
tată. N-am să vă întreb de ce. 


— Probabil că eu sint bună doar pentru 
scenă și micul ecran. Mai știi, dimensiunile 
celuilalt nu-mi convin, ecranul mare o fi 
avînd el alte cerinţe, alte dimensiuni artistice. 


Lasind gluma, ce să vă spun? Că de patru 
ani n-am jucat film? Mă tot întreabă unul și 
altul ce doriţi să jucaţi, de ce atit de rar în ci- 
nema? Eu ce să răspund!? Că mă tot lansez 
pe ecran de ani de zile și că rămîn o veșnică 
tînără speranţă, o debutantă? Mă și amuză si- 
tuația. Dar am răbdare. Muncesc şi aştept, 
zimbesc și sper. Acum Mircea Moldovan, 
după ce a filmat cu mine, un rolișor în Bocet 
vesel, mi-a mulțumit și mi-a spus că îmi ră- 
mîine dator cu un rol. Un rol mai mare. Potri- 
vit dimensiunilor ecranului... Că de ale mele, 
nu mai vorbesc. Trăiesc pe picior foarte 
mare. Port 40. Deși cred că pe coperta revis- 
tei „Cinema“ tot aș încăpea. Depinde cum 
stau cu fotogenia. Și cu colorul. 


— Cu umorul dumneavoastră aţi şi creat 


cronica animației 


Viaţa nu e vis 


Vrînd-nevrind, la foarte scurt timp de la 
debut (1979), Zoltan Szilagyi a devenit li- 
derul tinerei generații de animatori. Dacă 
s-a crezut că opera prima Nodul gordian 
este o „lovitură“ irepetabilă, al doilea film, 
Arena, i-a consolidat autorului prestigiul 
internaţional prin laurii unor festivaluri 
prestigioase. Opt premii în trei ani, iată 
un succes-capabi! să deschidă aripi dar și 
să împovăreze un nou zbor. Chiar dacă 
nimeni nu i-a spus-o, tînărul cineast știe 
că palmaresul său nu-i dă voie să gre- 
șească. Nu e ușor să te pomenești liderul 
noii generaţii. Orice pas înainte cere pru- 
dența mersului pe frînghie. Conștient de ` 
răspunderile ce apasă pe umerii săi, Zol- 
tan Szilagyi nu se apucă de un nou film 
decit atunci cînd simte că are ceva nou 
de spus. Așa se face că filmografia lui în- 
registrează un nou titlu, cam la doi ani o 
dată. Ultima peliculă, Monolog, îl dezvă- 
luie din nou pe autor ca pe un reformator 
al graiului animației. Dacă această însu- 
şire ne-a devenit deja familiară, alte date 
par să recomande o altă etapă de creaţie. 

Deși izvorau din subiecte cu rafinate 
trimiteri culturale, Nodul gordian și Arena 
surprindeau prin viguroasa evocare a rea- 
lităţii, prin solida concreteţe a unor deta- 
lii. Este o impresie sugerată desigur de 
forța contururilor grafice, dar și de pute- 
rea întregului ansamblu de a provoca ra- 
corduri cu sensuri grave și limpezi în pia- 
nul gîndirii. Confuzia dintre adevăratul și 
falsul eroism, angajarea, curajul de a fi tu 
însuţi, iată citeva dintre ideile incitante 


https://biblioteca-digitala.ro 


Tamara 
Buciuceanu: 


„Vreau 
să rămin 
un Vezuviu 
pină 
la adinci 
bătrineți: 


un personaj de comedie. Ce credeți că-l lip- 
sește comediei noastre cinematografice (in 
afara umorului?) 


— Personajele. Personaje generoase, to- 
nice, optimiste, pe care să-ţi facă plăcere sa 
le întîlnești, care să te stimuleze să fii mai 
bun, mai generos. Ceea ce se scrie acum nu 
sint încă personaje reale, sînt prea schema- 
tice. Nici în dramă, nici în comedie. Mai ales 
comedia trebuie scrisă și jucată cu toată se- 
riozitatea, ca să ajungi să-i distrezi pe ceilalți. 
Omul simte nevoia să ridă, să tacă faţă cu 
umor unor momente grele. Cei care fac co- 
medie trebuie să-și cunoască bine meseria. 
Nu-i o treabă ușoară. Trebuie privită cu toată 
răspunderea. Uneori, ca să smulg un zimbet, 
mă pregătesc zile întregi. Nu sînt dintre acto- 
rii care improvizează de la o seară la alta. 


ale acestor e filme. Fără să re- 


nunţe la temele dificile, autorul investi- 
ghează, în Monolog, o zonă mult mai alu- 
nec şi mai plină de riscuri: aceea a 
visului. Pelicula s-ar putea intitula „nălu- 
cirile unui om singuratic“. Un personaj 
claustrat între pereţii camerei sale moţăie 
şi-şi imaginează diverse răzbunări pe lu- 
mea de care s-a izolat voluntar. Nevasta îi 
apare în chip de gâină cicălitoare, o pa- 
săre este strivită cu brutalitate în pumni, 
un tren este dirijat dinadins pe o linie 
greşită. Evenimentele sint discontinue și 
învălmășite și au ritmul gifiitor al coșma- 
rului. Absurdele întîmplări se înlânţuie to- 
tuși după o logică. Borges spunea că „vi- 
sul reprezintă jocurile memoriei”. Parcă 
dorind să dovedească adevărul acestui 
adagiu, autorul pune în legătură proiecţi- 
ile onirice cu un detaliu de realitate, ale 
cărei ecouri răzbat prin fereastră. Ecranul 
este secţionat în două planuri aflate 
într-o relație ușor de descifrat. Peisajul 
care apare mereu schimbat pe geamul 
din stinga imaginii determină transfor- 
mări în zona din dreapta, cea a visului. 
Modificările peisajului declanșează noi 
impresii și acestea zămislesc noi năluciri. 
Muzica ciudată (semnată Octavian Ne- 
mescu) ce însoțește aceste metamorfoze 
sporeşte senzaţia de ireal sau de grotesc. 
Performanţele în sugerarea stării de som- 
nolență aparţin însă desenului. Printr-un 
procedeu folosit în premieră mondială 
sint animate contururile vagi, parcă abu- 
rite, ale personajelor visate. Zoltan Szi- 
lâgyi nu se mulțumește să facă din peli 
cula sa o investigaţie asupra jocurilor 
memoriei. Ultima secvenţă, în care regi- 
zorul se filmează pe sine în atelierul său, 
acordă peliculei valoarea unei profesiuni 
de credință. Ca și „subiectul“ său, acesta 
dormitează între patru pereţi dar ar dori 
să știe ce se petrece afară. Nu e greu de 
ghicit morala. „Viaţa nu e vis” pare sa 
spună filmul Monolog. O spune în mod 


tulburător. 
Dana DUMA 


Sint un temperament matematic. Îmi calculez 
efectele, rog să se înțeleagă exact. 


— Nu s-ar zice după degajarea cu care ju- 
caţi, după ritmul de gaguri cu care copieșii 
spectatorul. 


— Depinde de genul spectacolului: una 
cere estrada, alta sceneta TV. Dar cind e 
vorba de un personaj mai dificil, îi caut lur» 
întregi un gest, o expresie. Mi-a plăcut muit 
— ca să revin și la puţinele mele roluri de 
fiim — rolul doamnei Herdelea din lon. Cred 
că am găsit acolo un anumit mers, un fel de 
a privi, care prindeau personajul — persona; 
compus dintr-o sumă de detalii ce-l făceau 
sa trăiască. Am colaborat serios cu Mircea 
Muresan la acest film pe care eu îl ga 
foarte bun. Aşa cum am avut o vaculentă 
conlucrare cu Alexandru Dabija de la laşı 
revin la teatru. Un tînăr regizor care ţine cont 
de imaginaţia actorului și îi lasă mină liberă 
În cazul meu răspunderea a fost mare, pentru 
că era vorba de un personaj cu o strălucită 
tradiție a interpretării marelui actor Miluţă 
Gheroghiu. O clipă dacă aș fi crezut că aș 
putea să întunec cu stingăcia mea, imaginea 
lăsată de marele înaintaș, n-aş mai fi îndrăz- 
nit să apar pe scenă. Sufietul meu se lumina 
de bucuria acestei glorioase tradiții pe care 
simțeam că am datoria s-o preiau. Și iată-mă 
deschizînd a treia stagiune a Naţionalului ie- 
şean și sperîind că am să joc cît mă vor ţine 
puterile. Pentru că — se ştie — munca şi dra- 
gostea, tragerea de inimă cu care o faci îi 
dau forță. Cu cit ești mai activ, cu atit te 
menţii mai bine. Şi mai cred că nu poți creia 
comedie decit cu suflet deschis, luminos, sin- 
cer, cinstit. 


— Chiar și satira? 


— Chiar şi satira, pentru că în ea există 
dorința de a face omul mai bun. Mai bun, nu 
înseamnă îngăduitor. Cind ești îngăduitor nu 
mai eşti bun. Eşti indiferent. Şi asta ucide ca 
şi răutatea. Comedia a existat și va exista 
atita timp cît omul va dori să fie mai bun, mai 
frumos, mai vesel. E 


— Şi ce credeţi că ar trebui făcut pentru 
ca filmul nostru să vină în întimpinarea aces- 
tui deziderat? 


— Ne-ar trebui — cred — scenarii simple. 
sincere și adevărate. Pentru că un film în- 
seamnă în primul rind sinceritate și credința 
în ceea ce scrii, joci, filmezi. Stau și mă în- 
treb cum de nu s-a gindit nimeni să poves- 
tească pe ecran viața unui artist de astăzi? O 
comedie doar cu 2—3 personaje — pentru că 
la noi prea se înghesuie multe pe ecran şi 
n-au cind să -se desfășoare, să li se întîmple 
ceva amuzant. Și pentru că veni vorba, nu 
credeţi că ar putea ieși un film atrăgător 


. după „Coana Chiriţa“ noastră? Cu ce bucurie 


l-aş juca. 


— Aveţi anumite preferințe cinematogra- 
fice? Genuri de comedie, regizori, interpreţi? 


— Îmi place comedia de caracter, nu nu- 
mai cea de situație. Dar preferințele inimii 
mele merg către comedia cu lacrimă. Scrieţi 
așa: cu lacrimă. Ca în acel fina! liniştit și trist 
din spectacolul ieșean — vedeţi, din nou la el! 
— cind după exuberanța, verva vodevilului 
zgomotos ne așezăm toți interpreţii, obosiţi, 
în scenă, cineva cîntă la pian și noi parcă re- 
flectăm la cele jucate. Noi, interpreţii şi ei 
spectatorii, pentru că asta e comedia adevă- 
rață: îți dă putinţa să reflectezi. 

| admir pe Orson Welles, firește, și pe Ni- 
chita Mihalkov ca regizor şi interpret. Pe An- 
thony Quinn şi Giulietta Masina. pe Peter 
O'Toole. Lingă ei nu mă stiesc să aşez pe 
George Constantin sau Margareta Pogonat 
Mai sint mulţi alţii, dar ar trebui să-i ştie mai 
bine regizorii ca să-şi asigure distribuții potri- 
vite de care depinde reușita filmului. Le-aș 
face chiar o invitaţie: dragi oameni de film, 
nu staţi numai la Buftea, mai circulaţi și prin 
teatrele din ţară și veţi rămîne surprinși de ce 
paletă bogată a talentelor actoricești dispu- 
nem. Sau vreţi să mă ambiționez și să mă 
apuc eu să scriu un scenariu? Dar să- și re- 
gizez, ca să vă dovedesc de ce sint în stare. 
Că dacă tot „debutez“ de atita amar de vreme 
în cinema, măcar să debutez ca autor com- 
plet. (După cum vedeţi, nu-mi pierd umorul, 
DIE Sind e vorba de comedia cinematogra- 


— Timp să aveţi, că oboseala... 


Nu există, trebuie sa muncesti continuu 
Munca menține tinerețea, buna dispoziţie. Ii 
asigură „tinereţe fără bătrineţe“ cind alergi 
continuu, din tren în mașină, în avion, acasă, 
că mai am şi o gospodărie și nu uit că sint și 
soţie. E greu la deal, cum spune un personaj 
din „Înterviu“. Dar „atîta timp cît trăim, tre- 
buie să trăim ca și cum am fi nemuritori”. 
Frumos, nu? Eu am ambiția să joc pină la 90 
de ani. Vreau să rămin — cum a scris Ecate- 
rina Uproiu — „un Vievuwu ina la adinci 
batrineţi.. 


— Vi-o doresc din inimă. 


— Va multumesc din inima. 
interviu realizat de 
Alice MĂNOIU 


în premieră 


P.. autorul antologicei O lacrimă de 
fată a încerca un alt registru cinematografic, 
era o chestiune de ambiţie. Dovada une: 
exersări regizorale pe o partitură de o cu to- 
tul aită factură. Și cînd scriitura provine de la 
un vrăjitor al cuvîntului ca Fănuş Neagu, do- 
rinta de a demonstra că un autentic om de 
fiim poate scoate imagine, mişcare, subtext 
din cea mai poetică proză convertită în sce- 
nariu — dorința devine irezistibilă. Îl poți în- 
țelege pe ambițios, chiar dacă rezultatul de- 
concertează uneori, irită alteori, dar nu plicti- 
sește niciodată. În această explorare febrila a 
unui cineast de talentul lui Iosif Demian pen- 
tru a descoperi altceva — şi a putea spune 
apoi, ca-un personaj din Fănuş Neagu, „am 
fost și eu în Bărăgan, după fulgi de dropie” 
— există o tendinţă firească, nevoia de imbo- 
gățire a paletei regizorale în genere. Şi toto- 
dată nevoia de „domesticire”, prin imagine, a 
unei zone rar străbătute de aparatul cinema- 
togratic, a unei tipologii mai speciale, care 
chiar cind apăruse pe ecran fusese mai mult 
sub latura ei pitoresc-satirico-anecdotică, de- 
cit autentic omenească. 

Ceea ce încearcă Demian cu acest film 
pare mai mult un studiu tipologic decit o po- 
veste foarte închegată. Studiul unor medii 
aflate între sat și oraș, lume foarte pestriță, în 
care, alături de cei ce îşi văd de treabă se în- 
virt și mulţi $mecheri, profitori şi leneși, ca 
„Papa Leone“, sau Willy, scamatorul, cel cu 
broscuțele de tinichea și baloanele de săpun, 
sau ca Bigu, certat cu legea, care, abia ieşit 
dintr-o încurcătură, e cit pe-aici să intre în 
alta, de astă dată din motive de amor (negli- 
cază gestiunea colectivă, dar iși salveaza 
fericirea personală). Un sarcasm autentic 
rasună din cînd în cind în scenariul sem- 
'at de Fănuş Neagu şi Vintilă Ornaru 
şi pus în cadru de losit Demian, cu deosebită 
torță satirică dar și cu oarecare înțelegere 
tață de slăbiciunile parodiate. Demers dificil, 
echilibru fragil, această riscantă oscilație în- 
tre parodie și dramă. Dar ce e creaţia la urma 


urmei, decit un permanent risc la capătul cà- : 


ruia nu știi ce afli: importantul ori derizoriul. 
sublimul sau parodia lui? zi 
Regizorul practică un fel de... „cinema în 
răspăr“. În răspăr faţă de tipul literaturii ca- 
reia, păstrindu-i seva, culoarea, îi domolește 
viltorile prea poetice pentru ecran. Unde 
aruncă sonda interesului cinematografic 
aceste Baloane de curcubeu? Un sat din cim- 
pia Dunării, în doi timpi ai acţiunii. Unul, cel 
de azi, cu clădiri şi magazine moderne, cu 
şosele de mai mare dragul; altul, cel de alai- 
tăieri, găzduind amintirile fostului președinte, 
e un peisaj mohorit şi antipatic, cu ulite des- 
fundate, pe care înaintează, greoi, un căruțaș 
ciudat (ce chip!, ce voce!) petrecut de bleste- 
mele unei aprige localnice (ce debit! ce pa- 
"mă!). Un sat de oameni care trudesc sau 
petrec, dar sint cam păguboși și în gospodă- 
ñe şi în dragoste. Pe autori îi interesează un 
at fir epic şi anume povestea fostului preșe- 
&nte Ene Lelea, a cărui nevastă fuge după 
muntă cu un neisprăvit, distrugindu-i astfel 
mirelui nu numai fericirea conjugală, dar şi 
autoritatea locală. Citeva mici intrigi și ironia 


cartea de film la noi 


O carte de tot interesul (dealtfel, de nu mă 
aşel, prima tratind acest subiect în literatura 
soastrå de specialitate) este „Autoportretele 
“imului” de Dana Duma (Editura Meridiane, 

383; redactor: Viorica Matei). O carte despre 
=um a vorbit şi vorbeşte filmul despre el in- 
sasi despre nenumăratele chipuri în care el 
s-a autoanalizat, s-a autodescris, uneori cu 
əciditate, alteori cu frivolitate, uneori cu rău- 
šate (autoanaliza devenind în acest caz, cum 
se sugerează în prefața cărţii. curată — dar 
mo lipsită de „schepsis” autodemolare), al- 
šsọri cu ironie, umor şi (dacă există și acest 
„=s0”) cu auto-tandrețe. 
mireprinderea era dintru început, în egala 
fascinantă și riscantă. Fascinantă, 
pentry că „filmul psihanalizindu-se” este real- 
mente o idee fascinantă, tulburătoare și avind 
= îmdemină pentru exemplificare o sumă de 


DANA DUMA 
Autoportretele 
filmului 


celor din sat, dar — mai ales — un zel gaze 
taresc excesiv îi grăbesc președintelui de la 
„Doi brazi“ debarcarea. Peste mulți ani, zia 
ristul zelos vrea să scrie un senzațional re 
portaj „Pe urmele unui articol” (rezervindu-şi 
evident, rolul pozitiv) și incepe să descoasa 
pe cel care ar vrea să-și uite trecutul. Coper- 
ţile prezentului se detașează net de amintirile 
nu tocmai vesele. Cea mai închegată şi cur- 
sivă dintre aceste evocări răzlețe este isto- 
rioara acestui bărbat chipeș și mintos, părăsit 
de nevastă pentru altul, nici mai chipeș, nici 


Baloane de curcubeu 


tape nebună, descrisa cu verva. Risipa de cu- 
woare, culori, decupaj și montaj alert, tipuri de 
comedie bufă. Și gaguri în același stil: apara- 
tul cu declanșator și fotograful răsturnat 
peste solemna adunare, voalul agăţat în gard, 
şı masa mirilor mutată rapid, lingă poartă, cu 
sarbătoriţii înghesuiți între tort şi mesenii la- 
comi. Vină de incercat caricaturist acest au- 
tor care strecoară, în fugă, şi cite o frază țiș- 
nită din grădina partumată a celui mai poetic 
prozator. „Deschide ușa, Gia, vrei să iau un 
fir de calomtir să vrăjesc ivărul?" 


Un modern studiu tipologic și un clasic conflict sentimental 
(Dorel Vişan şi Mitică Iancu în filmul Baloane de curcubeu, scenariul 
Fănuş Neagu și Vintilă Ornaru, regia Iosif Demian) 


ma! mintos, dar care ştie să cînte de-ţi fringe 
inima „Pe lingă plopii tără soț”. Intre amără- 
ciunea unuia (descrisă cu oarecare poezie, 
dar şi cu inteligentă ironie) și amorul femeii 
faţă de trompetistul ras în cap (personaj tra- 
tat într-o savuroasă cheie grotesc-parodică), 
regizorul schimbă mereu registrul, adaptin- 
du-și lentilele cinematografice la situaţiile 
neașteptate. În această mobilitate excesiva 
dar care, privită foarte atent, se justifica psiho- 
logic, în această ameţituare schimbare de to- 
nur Şi semitonuri dintre comedie și dramă, 
tandrețe şi satiră — o satiră cu tandrețe. 
uneori — stă farmecul și primajdia filmului. 
Primejdia de a deruta, de a descifra la prima 
vedere, mai greu, sau chiar greșit, intenţiile 
regizorale. Revăzută, pelicula se așează dupa 
o logică a ei internă, pe care cînd o urmezi, 
iți deschide citeva scene admirabile. Așa e 
nunta de la început care conţine cifrul între- 
gului film. Funda! zgomotos, chef în curte cu 
lautari, hora miresei, hirjoană de copii, o agi- 


capodopere. Riscantă, pentru că necesara 
bibliografie vizuală“ în materie nu stă întot- 
seauna la îndemină, și atunci cercetarea se 
oprește la un număr limitat de „mostre“, lu- 
cru vizibil şi aici. Nu e un reproș, ci o pura 
constatare. Autoarea are la dispoziţie un 
„set” relativ redus de filme care să îi susțina 
demonstrația (în toate capitolele „tematice' 
ale cărţii revin cam aceleași exemple), însă 
tocmai aici mi se pare a se afia performanța 
studiului (căci pertormanţă este la urma ur- 
melor): aceea de a descoperi şi a argumenta 
existența în unul și același „pachet“ de filme, 
a tuturor motivelor afiate în discuţie: „Filmul 
despre profesioniștii săi", „Filmul despre mi- 
tologia sa”, „Filmul, autor al propriei sale is- 
torii“, „Dialogul cinematogratului cu trecutul 
sau“ (unul din cele mai bune capitole ale căr- 
ţii), „Filmul-antologie“, „Filmul-artă poetică“, 
„Filmul despre puterea sa asupra vieții”. 

M-a surprins puţin faptul că ta subcapitolul 
intitulat „Parodia“ nu se” vorbește despre me- 
lodramă, Nu cred, apoi, în utilitatea preluării 
idei: că „Don Quijote“ (cartea) ar fi o parodie 
a romanelor cavalerești. După cum nu cred 
că, de pildă, Cele 400 de lovituri ar fi doar un 
„titlu stimabil“ în opera lui Truffaut. În sfirşit, 
aceste şi altele (unele neconcordanţe în data- 
rea filmelor) nu sint decit observaţii minore 
şi, evident, reflectă o umoare și nişte gusturi 
personale. 

Cartea mi se pare ca un copil care se ţine 
bine, zdravàn pe picioare (fiindcă este copil, 
cum ziceam la început, adică prima de acest 
fel). Analiza e "(poată şi apli „ „Siciitor“ 
înseamnă, din fericire, acea „siciire“, acea 
„batere la cap“ pe care nu și-o poate permite 
decit un om cult, inteligent, ambițios și care, 
în plus, are ceva de demonstrat. 

Cartea Danei Duma a vrut să ne demon- 
eg E ed — Seain cup suprir 

Ă nematogratul vorbește adesea așa 
cum vorbim (sau scriem) noi cind ne facem 


autobiografia. 
Aurei BĂDESCU 


Deci. ironie blindă și lirism viril, forță sati- 
ricá, parodie, duioşie, dar şi minie, sarcasm, 
toate pe rind sau — ce-i mai dificil — toate 
într-o singură imagine oferită privirilor într-un 
buchet de trăiri surprinzător de proaspete. O 
altă „manevră“ regizorală: surpriza. Poantă 
inteligent pregătită. ca în scena în care Bigu 
„arestează satul” -- de fapt îi pune pe foştii 
lui brigadieri cu fetele la perete şi le taie, tac- 
ticos, minecile. in ce scop? inţelegi abia în 
scena următoare, așa cum tot într-o altă sec- 
venţă ni se răstoarnă hazos presupunerile: în 
dormitor, pregătirea unei scene intime se 
transforma într-un duet al romanțioșilor amo- 
rezi Dacă losif Demian a vrut doar şă-și in- 
cerce mina cu comedia in toate registrele ei 
a reușit-o din plin şi pe o „materie prima ce 
se preta mult prea bine. De aici tonu! parc- 
dic, care, deseori, se încarcă de efecte mult 
prea pronunţate, atingind şarja, grotescul 


-hiul expert descoperă excelent chipurile, 


cartea de film în lume. 


Ce a însemnat arta cinematografică pentru 
stinga germană ? — iată întrebarea pe care o 
ridică ampla lucrare apărută în R.D.G. „Film 
und revolutionäre Arbeitbewegung in Deut- 
schland 1918—1932"(Fiimul și mișcarea mun- 
citorească lonară din Germania.) 

in zbuciumaţii ani ai luptei politice cu mili- 
tărismul agresiv și, ulterior, cu ofensiva spre 
putere a nazismului, stinga germană a găsit 
ragazul să se preocupe de fenomenul cine- 
matografic, să-l influențeze chiar, în bună 
măsură. Culegerea istoricilor berlinezi' Ger- 
trude Kuhn, Kari Tummber şi Walter Winner 
o dovedește fără tăgadă. În aproape o mie de 
pagini, autorii reproduc reportaje și cronici 
din presa muncitorească, texte publicitare și 
topuri comentate, extrase din corespondențe 
personale şi circulare de partid, intervenții în 
congrese, documente ale cenzurii, dosare de 


https://biblioteca-digitala.ro 


ucurile. Talentul exploatează cu vervă toate 
situaţiile, dar fara alegere, ierarhizare a im- 
portanţei lor în dramaturgie. Pentru că nici 
ea. dramaturgia, nu ierarhizează întimplările, 
toate se înșiră ca mârgeiele pe o aţă, prin 
juxtapunere și nu prin gradare. Și fuga ne- 
vestei și singurătatea bărbatului (admirabila 
scenă de exorcizare, biciuirea păpuşii gătita 
de nuntă) şi „partajui“ darurilor („perna ia 
mine, e de la mama, . aragazul la ea“) și 
scena explicației foștilor soți pe un fundal 
¿gitat de grajd, cu cornute (extraordinar 
amalgam de furie şi tandrețe, de dramă reală 
> parodie a ei, viguroasă scenă de maestru) 
sı beţia lui Bigu (ce chip! ce bonomie per- 
Hd-timpă!) şi excursia-premiu ta mare, iarna 
icu acel subtil simbol al portocalelor-baloane 
je săpun, cu o Vanda-Etorie exportatoare de 
iluzii) şi serbarea cu regia ei de culise isca- 
matoria lui Willy pripășit in sat de pe cine ştie 
mite) etc E vorba de o constructe drama- 
uca frecventā în cinematogratui modern, 
doar că acest gen de povestire se receptează 
mai greu. Astfel incit ceea ce ciștigă filmul în 
deconvenţionaliizare şi deschematizare pierde 
— cred —in impact cu publicul, deci în pute- 
rea de convingere. Semnat de doi autori — 
t anus Neagu şi Vintilă Ornaru, Baloanele... 
poartă «"gic marca regizurulu: Doar tă 
mei intenţule, nici mijloacele lor nu rimeaza 
intotdeauna. 

Ceea ce finalizează intenţiile, armonizează 
stilurile — uneori discordante, alteori voit 
discordante este muzica.Una din cele mai in- 
spirate partitari (Erika Józsa. Karol Horváth) 
de o rară sugestivitate. Culoare discretă, ele- 


| ganță caricaturală, graţie a parodiei în mai 


toate motivele ce secondează fericit persona- 
jele, motive extrem de variate, unele ajungind 
un fel de comentariu onomatopeic-parodic, 
ca acela sugerînd dulcea beţie a lui Bigu și 
„baletul“ lui pe ulițele satului. 

Rol capital în această revărsare tipologică 


` a filmului îl au interpreţii. Interpreţi aleşi din 


mai multe. regiuni ale ţării, cu o grijă extremă 
pentru fiecare detaliu de fizionomie, gest, fi- 


resc în situația respectivă. Alături de Dore 


ligan în acest simpatic Ene Lelea — farme. 


! »ajin și trist, dar și autoritate și o energie 


:are nu se iau întotdeauna în serios, inteh- 
genţă și mult, mult firesc — un interpret (mei 
puţin cunoscut), Mitică lancu într-un personali 
la granița dramei cu comedia. O apariție swr- 
prinzătoare: Agnes Kakassy (supunerea și to- 


” cul lăuntric, tandreţea și ingenuitatea unei te 
ý «cei iubind în taină). De fapt, mai toate rob 


rile episodice devin memorabile: Catrinel Pæ- 
raschivescu reușește o schiță admirabilă de 
portret, iar George Negoescu sugerează cu 
discreţie și duioşie un tată ofensat. 

iţi place, nu îţi place, ești de acord cu *i- 
ziunea autorilor sau nu, filmul rămîne, ceeu 
eu.o experienţă insolită nu numai pentru ei 
dar şi pentru o cinematografie care trebuie 
sa-şi caute în permanenţă noi căi de expre- 
sie. 


Alice MĂNQNI 


Producție a Casei de flime Patru. Scenariul: Fâ/rus 
Neagu, Vintilă Ornaru. Regia: losi? Demian. Decore- 
rile: arh. Ștefan Antonescu. Muzica: Erika Jozsa, Ká- 
roly Horváth. nea: Valentin loan Popescu. Cu: 
Dorel Vişan, Magda Catone. Alexandru Széilyes, Mi- 
nică lancu, Laszió Botka, Anton Aftenie, Agnes Ka- 
kassy, Nicolae Budescu, Marcela Andrei, Nae Lăză- 
rescu, George Negoescu, Catrinel Paraschivescu și 
Romica Puceanu. Film realizat în studiourile Centre- 
iui de producție cinematografică „București“. 


tribunal și chiar note ale poliţiei în legătură 
u poziția partidelor muncitorimii germane, a 
'orțeior culturale înaintate, a democraţiei țării 


'ața de arta cinematografică, de funcţia ei Sp- 


cală. 
Criticii cinematografici de stinga se străduiau 
sa depășească judecata unilaterală în apre- 
cerea estetică a unui film. — Cronicarii zia- 
relor de stinga nu se mulțumeau să priveasca 
tiimul exch ca produs finit, ei påtrundeay 
activ in studiou denunțind, de pildă, faptul cà 
onorariul lui Emil Jannigs se ridica la 600.000 
de mărci dintr-un deviz ce nu depăşea un mi- 
lion, în vreme ce un figurant primea doar opt 
mârci pe zi, criticau mutilarea în etape a sce- 
nariilor lui Bela Bâlasz, faptul că posturile de 
conducere ajunseseră în mina unor ofiţeri 
deblocaţi care luau decizii incompetente etc. 
Rasar din nou la lumină, după decenii de ui- 
tare, texte ale unor scriitori și teoreticieni pe 
depiin confirmaţi de istorie, atunci însă abia 
la începutul drumului, ca Heinrich Mann și 
Bertoid Brecht, Siegfried Krakauer, Bela Bá- 
lasz și mulți alții. Fritz Rau, un ziarist de 
stinga din Stuttgart, este deferit tribunalului 
pentru o cronică cinematografică militantă; 
greviștii uzinelor metalurgice din Berlin pri- 
mesc din partea Ajutorului Roșu nu numai 
pachete cu alimente, ci și proiecţii cu filme, 
pe atunci „subversive“, astăzi intrate în fon- 
dul de aur al cinematecilor... În procesul unui 
tinâr muncitor acuzat că l-ar fi ultragiat pe 
şeful poliției din Berlin, este utilizat ca proba 
a apărării documentarul 1 Mai 1929, cu ima- 
gini ale brutalizării demonstranţilor „furate“ 
de pe acoperișuri. „Cuceriţi filmul!“ sună și 
titlul unei broșuri de largă circulaţie. 
Originalul volum nu e numai o lectură plină 
de interes pentru cercetătorul preocupat de 
trecutul artei filmului, ci și un adevărat spec- 
tacoi captivant. 


Tudor CARANFIL 


mr por i core i tarta 
intreb unde vă ducați, ci unde veniţi? 


— Vin de la Fugueira da Foz, un fel de Ma- 
maia între Lisabona și Porto, acolo unde soa- 
rele apune în Atlantic... 


— Deci din nou Portugalia. După cite știm, 
anui trecut aţi fost invitat la Lisabona să pre- 
dați cursuri de animație, cursuri care s-au 
bucurat de un mare succes. Succes dovedit 
şi de invitația ce a urmat de a ţine prelegeri 
asemănătoare in Belgia și Olanda, despre 
care am mai scris. Dar acum? 


— Am fost împreună cu Quo vadis Homo 
sapiens? oaspetele celei de-a XIi-lea ediţii a 
Festivalului internaţional de animaţie. În Por- 
tugalia sint foarte multe festivaluri de film. Se 
pare că atrag și mulţi turiști. Cel de la Foz 
(se citește Foș) se desfășoară anual sub 
egida Ministerului culturii, a Departamentulu: 
de turism și a Municipalităţii orașului. E un 
festival cum era și cel de la noi de la Mamaia 
Se pare că festivalul nostru a lăsat o impresie 
foarte bună din moment ce toată lumea m-a 
întrebat de soarta lui. iată de ce la „Întilnirea 
directorilor de festivaluri“, din toată lumea, 
care s-a desfășurat tot în zilele festivalului, 
am asistat ca observator și... invidios. Mai 
trebuie, să repet cit ajută un festival interna- 
tional la dezvoltarea unei cinematografții na- 
tionale? Sincer, cred că ne-ar trebui și noua 
așa ceva. 5 


— Cum a fost intiinirea lui „Homo sapiens” 
cu publicul portughez? 


— Am avut sala plină, ceea ce nu s-a in- 
timplat la toate filmele. Apoi pe întuneric am 
auzit cum spectatorii recunoșteau secvențe 
din filmele mele de scurtmetraj. Era o plăcere 
să-i aud: „Asta e din Șapte arte, asta din 
Scurtă istorie“. Ceea ce mi-a confirmat ce mi 
se spusese, și anume că în Portugalia au ru- 
lat toate filmele mele iar animația noastră în 
general este binecunoscută și apreciată. De 
mare succes se bucură acum la televiziune 
serialul Mihaela. 


— Dar un premiu aţi luat? 


Telefilmoteca de aur 


L-am reîntiinit, într-o seara de la sfirşi- 
tul lui septembrie, pe Toma Caragiu... Au 
trecut mai bine de șase ani şi jumătate de 
cînd acest minunat actor a părăsit scena 
vieții, și iată că arta inegalabilă a lui 
Toma Caragiu continuă să ne încînte cu 
„pagini inedite“, pe care nu mai speram 
să le vedem vreodată. Din cind în cind, 
rar, în anii care au trecut de la dispariţia 
tragică a actorului, l-am mai revăzut în 
fragmente de filme știute (chiar luna tre- 
cută, în acest colț de pagină ne reamin- 
team de acea superbă secvență cinema- 
tografică din Operaţiunea „Monstrul“, cu 
bicicleta galbenă, plutitoare între starea 
de veghe și starea de vis a eroului), l-am 
mai revâzut în antologice momente sati- 
rice care ne delectau mai cu seamă în 
nopțile de an nou și pe care televiziunea 
le păstrează și trebuie să le păstreze cu 
sfințenie. Săptăminile trecute, într-o seară 
de la sfîrșitul lui septembrie, pagini ine- 
dite din creaţia lui Toma Caragiu ne-au 
adus în case, din nou, fior de mare artă. 
Am avut o clipă senzaţia că actorul nu 
și-a întrerupt niciodată dialogul cu noi, în 
lungul drum al zilei către noapte, că ma- 
rele său monolog continuă. Pe urmă, pri- 
vindu-i încă o dată și încă o dată chipul, 
peste care anii n-au reușit să mai aş- 


10 


— Nu. Homo saplens are deja prea multe 
premii, luate unul după altul. Şi de tapt, testi 
valurile au ca primă menire să descopere me 
reu alţi cineaști și să-i lanseze pe o orbită in 
ternaţională. Mai degrabă, cred că avem ce 
să arătăm și festivalurile rămîn o bună cale 
de cunoaștere a unei cinematografii și a unor 


cineaști. 


După un intermezzo la Foz 


— Ba imi inchipui! Știu că întotdeauna ați 
măsura nli pentru cinema, lar 

pasiunea asta a fost şi este foarte mare 
După cum se vede, v-a făcut cunoscut in 


muncit pe 


toată lumea, dar la ce munciţi? 


scurta noas- 
tră intiinire e momentul să vă intreb: lon Po- 
pescu Gopo și acum, incotro vă grăbiţi? 


— La Buftea, la Buftea, la Buftea... unde 
muncesc, muncesc, nu-ţi pot spune cit... 


Gopo și Omuleţul său, 
invitaţi să dea lecţii de cinema 


— Montez Galax. 


— Adică omul din lemn mai omenos decit 


oamenii. un fel de rudă a lui E.T., şi care l-ar 
fi putut fi chiar un precursor, povestea mi-aţi 
spus-o incă inainte de a apărea filmui lui 
Spielberg. E muit de atunci. Dar viteza altora 
pare să fie mai mare... 


— Vezi, tocmai de aceea mă grăbesc... 


Festivaluri 


Între 3 şi 8 octombrie, pentru a 32-a oara 


Festivalul filmului de ia Mannheim (RFG) a 
dat startul competiției internaţionale profilate 
in special pe „opera prima“. După ce în ediți- 
ile precedente cinematografia noastră a fost 
reprezentată de filme semnate de Dan Pia. 
losif Demian,+— acum am înscris în concurs 


lon Popescu ‘Gopo, în calitate de regizor, Mircea Daneliuc și Ma- 


riana Cabanov 


calitate de actori şi parteneri ai păpuşii Galax. Ga- 


lax în calitate de ființă ginditoare şi simţitoare 


tearnă vreo cuta, m-am gindit ce mare lu- 
cru, ce imens lucru la casa omului este o 
„telefilmotecă de aur“. Pentru că o oră cu 
Toma Caragiu, acum, ni s-a părut și nouă 
a fi, așa cum frumos scria Aurel Bădescu 
în „România literară”, „un moment de 
mare pulsație a sufletului oricărui om 
care crede că viaţa e scurtă, dar arta du- 

O oră, deci, în premieră, cu Toma Ca- 
ragiu... Emisiunea realizată de Manase 
Radnev a pus în circuit citeva momente 
cu adevărat de neuitat din creaţia scenică 
a marelui actor, filmate cu grijă şi venera- 
ție pentru talentul Actorului. L-am revă- 
zut, de pildă, după ce-l aplaudasem de 
mai multe ori pe scena „Bulandrei“, în ro- 
lul lui Mackie Șiș din Opera de trei para- 
ie. Sclipitor. Teluric şi celest deopotrivă. 
Demontind pînă la ultima rotiță mecanis- 


Viaţa e scurtă. 
Arta durează 


mul cinic al personajului și montindu-l la 
loc, cu precizie de ceasoriicar, cu ba- 
ghetă de vrăjitor. Imaginile au fost în pre- 
mieră pe micile ecrane. A fost un eveni- 
ment artistic. L-am revăzut apoi în citeva 
scene — şi ele cu caracter de eveniment, 
nu numai pentru că au fost prezentate în 
premieră pe micile ecrane — din alt me- 
morabil spectacol al lui Liviu Ciulei, acela 
cu O scrisoare pierdută. Fănică Tipă- 
tescu: o mustăcioară subțirică, subțirică, 
un zîmbet încurcat printre dinţi, o atitu- 
dine versatilă, pertid-inocentă, schimbă- 
toare după împrejurări, ca apele mării 2 
timp de pace și pe timp de furtună. Cu 
coana Joițica (Rodica Tapălagă), nevri- 
coasă, pisicoasă, dirză și supusă, tot 
după cum bate vintul... Cu Caţavencu 
(Octavian Cotescu), care, în orașul acela 
de gogomani, era cel dintii... Cu Danda- 


https://bibliotăca-digitala.ro 


O oră, imagini în premieră, 
imagini din arhivă, 
cu Toma Caragiu 


ce-a de-a treia ediţie a roma paa 

nal al filmului de animaţie . În comisia de se 
lecţie, organizatorii au invitat pe Zoltan Sz» 
iagy, unul dintre regizorii noștri care și-a fà- 
cut o reputaţie internaţională după numai tre: 
tiime. În competiție au fost reținute filmele 
Tu de lon Popescu Gopo, C 
Truică, Grădina de Laurenţiu Sirbu, Micul to- 
boşar de Virgil Mocanu, La pescuit de Lucian 
Profiescu. La secţia debuturi a fost înscris în 
concurs Caligrafie de Zeno Bogdănescu, 
Nagy, Lajos, 
lac. În cadrul secției retrospective au fost 
prezentate filmele lui Zoltan Szilagy: Nodul 


filmul lui Dumitru Dinulescu, Înfinirea da 
păminturi. 


% 


Franța, Cehoslovacia, Italia, RFG sint nu- 


mai citeva din țările care organizeaza festve- 
luri cinematografice internaționale pe tema 
prezervării mediului înconjurător. Între 4 și 8 
octombrie la Kranj (R.S.F. Iugoslavia) a fost 
inaugurat un nou festival de acest fel: „Fest 
valul filmului 
de Consiliul internaţional 
educaţie fizică. La această intilnire am fost 
reprezentaţi de documentarele Stop! poluării 
apelor de Alexandru Sirbu și Capra neagră 
de Liviu Niţu. 


etnologic și ecologic“ organiza! 
pentru sport şi 


% 


Între 8 şi 13 octombrie la Varna a avut loc 
i internaţio- 


scul de fon 


adu Igaszag, Olimpiu Banda 


Arena și M 
La lucrările festivalului au participat 


George Anania, directorul Studiourilor Ani- 
mafilm, r 
şi Adrian 
membru al ASIFA. 


izorii filmelor înscrise în concurs 
etringenaru, invitat în calitate de 


X% 


Din doi în doi ani are loc în Republica So- 


cialistă Cehoslovacă un Festival it t de- 
dicat filmului tehnic și științific. În această 
toamnă,între 16 și 21 octombrie el a fost găz- 
duit la Dukla. Producţia studiourilor Sahia a 
fost reprezentată de Cu ultrasunetul in corpul 
uman de Ladislau Karda și Cuptor și retorte 
de Alexandru Sîrbu. 


Æ 


Asociația Internațională a Cinematogratului 


tiințific (AICSASFA) a organizat între 25 și 
9 octombrie cea de-a 36-a ediție a „Intiinirii 
filmului științific“, de astă dată la Ronda 
(Spania). Cinematografia noastră a participat 
cu filmele Înaintea timpului 
Plante indicatoare de Lupu Gutman, Neuro- 
se de Ladislau Karda, Floarea apelor 
şi În lumea furnicilor de Mircea Popescu, Mi- 
grația păsărilor. de lon Bostan. 


i de Doru Cheșu, 


Rubrică realizată de Adina DARIAN 


nache (Liviu Ciulei însuşi), mască sinis- 
tru-grotescă a senilităţii agresive... Şi 
l-am revăzut, apoi, în cadrul aceleiași 
emisiuni, interpretind, de asemenea în 
secvenţe foarte reprezentative, rolul prin- 
cipal din Lungul drum a! zilei către 
noapte, dialogind cu Florian Pitiș sau 
într-un monolog de zile” foarte mari: „în 
seara asta sint foarte abătut...” Era ulti- 
mul său rol pe scenă. La citeva zile după 
această înregistrare (transmisă, la rindul 
ei, în premieră pe micile ecrane) a fost 4 
martie 1977... Era ultimul său roi pe 
scenă. Ultimul, dintr-o lungă serie de ro- 
luri, jucate în peste 30 de ani la Con- 
stanța, Ploiești și pe scena „Bulandrei”, 
căreia i-a dedicat mai bine de jumătate 
din cariera sa artistică. Fotografii ale ar- 
tistului fotograf lon Miclea ne-au reamin- 
tit în aceeași emisiune citeva, doar citeva 
dintre aceste personaje în interpretări de 
neuitat: Vulpașin, lanke, lancu Pampon, 
Rică Venturiano, Hlestakov, Figaro, Pe- 
truchio, Satin... Fragmente dintr-un re- 
portaj „bătrin' de aproape două decenii 
(realizat de Al. Stark), cu Toma Caragiu 
i Aurel Baranga în timpul repetiţiilor la 
ntu’ Mitică Blajinul, apoi... Imagini din 
alte și alte spectacole, realizate de Liviu 
Ciulei, de Lucian Pintilie, de Valeriu Moi- 
sescu, dintre acelea care i-au prilejuit de 
asemenea interpretări magistrale... Ecouri 
de la spectacolul cu D-ale carnavalului la 
Teatrul Naţiunilor... Versuri ale lui Toma 
Caragiu (în interpretarea de mare sinceri- 
tate a lui lon Caramitru), apărute, nu de- 
mult, în frumosul volum publicat la Edi- 
tura „Dacia“ din Cluj-Napoca, Poeme şi 
alte confesiuni... Toate acestea, adunate 
într-o oră cu Toma Caragiu, ne-au amin- 
tit lucruri, fapte de artă pe care nu putem. 
și nu avem dreptul să le uităm vreodată. 
Da, l-am reîntilnit într-o seară de la sfir- 
șitul lui septembrie pe Toma Caragii 
Sclipitor și adevărat ca întotdeauna. w 
parcă n-ar fi plecat niciodată și nicăieri 
dintre noi. Și ne-am gindit încă o dată cit 
de mare, cit de imens lucru este o „tele- 
fiimotecă de aur“ la casa omului. 


Călin CĂLIMAN 


„Trebuie să pornim, după părerea mea, 
de la necesitatea de a supune unei selecţii riguroase, 
unui concurs, scenariile ce se vor prezenta.“ 


în dezbatere:filmul românesc 


Nicolae CEAUŞESCU 


2 


Scenaristica, o profesiune care se învață 


Scenaristica presupune 
învăţare... dar şi chemare 


Cu rădăcinile adînc împlintate în adevărul vieţii, 
scenaristul 


este, totuşi, un copac 


serii nu se învaţă pe lumea asta! Un lu- 
cru, însă, este gata învăţat și întipărit în ce- 
lula fiecăruia: Așadar, chiar ac- 
ceptind ideea că profesiunea de scenarist se 
învaţă, fie din aproape în aproape, fie uluitor, 
peste noapte, ca o revelație greu explicabilă, 
iată că dispunem, fiecare dintre noi, de o va- 
liză cam obosită, peticită poate, propriul ba- 
gaj ereditar, din care n-avem cum schimba 
mai mult de doi la sută într-o viaţă de om 
(așa pretind cercetările strict științifice), res 
tul de 98 la sută fiind obligatorii pentru o 
viaţă întreagă. Cu alte cuvinte, dacă așa stau 
lucrurile, și cam așa stau, atunci... se învaţă, 
dar trebuie să ai și ereditatea necesară! 
Lăsind gluma — mult prea serioasă — de-o 
parte, cred că primejdia cea mare, pentru 
acest micro-cosmos de celuloid, este faptul 
că oricine crede că se pricepe, situaţie deloc 
de invidiat, dacă ne grăbim s-o comparăm cu 
alte sfere ale artei: de pildă, vedeți dumnea 
voastră un aaeamiu îndrăzninr sa explice ce 
anume înseamnă compoziţia riguroasă pic 
tata în plin aer liber, exprimi ndu-se empiric pe 
masură ce se execută (este vorba de Feme 
> gradina” de Claude Monet)? Sau altul (de 
ce nu același!) lămurindu-ne că tropeele şi 
secvențele (atenţie! terminologie... cinemato- 
grafică), noi genuri muzicale străvechi, deter- 
minate de migraţia irlandezilor sint... așa și 
pe dincolo? De unde pină unde? Filmul însa 
este „o felie de viață”, „viața fiecăruia e un 
roman”, silogismul e gata, cunosc, pentru câ 
mă cunosc,pe mine, iar „viața mea e un r 
man”, de ce nu... unul cinematografic? În 
pius, pinza (a se citi: ecranul) e mare, mai cu 
seamă de cînd cu panoramicul, logic cinema- 
tografic (inclusiv de televiziune) n-are mis: 
sere şi — cred unii — este la îndemina tutu- 
ror, și ca artă a privitului,şi ca artă a artei. 
introducerea mea n-are altiscop decit de a 
demitiza o credinţă suficient de răspîndită, 
potrivit căreia și eu, și tu, și el, ne pricepem 
a fiim, fiindcă acesta, vai! nu cere cunoștințe 
speciale, profesionale, cum cer muzica, pic- 
tura şi chiar literatura, Eroare! Şi am răspuns 
astfel răspicat: dacă este o profesiune care 
se învață, compartimentat, una este scenaris- 
Sca, alta e dialogul, alta e regia, alta e sceno- 
grafia cinematografică, pină și muzica de film 
5i are specificul ei. Şi atunci? Cum și ce inm- 
»ată un scenarist? Dacă-i adevărată aserţiu- 
sa potrivit căreia unii dintre noi, printre ac- 
centeie pe care le moștenesc în geamantanul 
eseditar, dispun de imaginaţie, nerv şi ritm 
smul alcătuirii (ca să nu-i spunem exact: a! 
mpozi iei, al contrapunctului, al situaţiilor 
əntietice), s-ar putea crede că scenariștii se 
-asc scenariști şi ar fi destul să tocmim citiva 
t»i dispuşi sa traga cu urechea pe lingă 
aganele bebeluşilor, la ce anume șușotesc 
pa»cele, zeițele sorții, ca să-i selecționăm la 
sgur. pe viitorii autori ai „bazei filmelor“ de 
mæ Srziu... E mai complicat! Treaba cere și o 


cu rădăcini mişcătoare 


cunoaștere multiplă, nuanțată, a realităţii, cite 
altele! Prin urmare, cine n-are chemare plus 
cunoaștere să rămină „cunoscător de film“, 
spectator și deloc comentator (decit pentru 
uzul propriu și familial)? Desigur. 
Confuzia A anges mai stăpinește, sincer 
vorbind, pină și minţile specializate, astăzi, 
cînd genurile se întrepătrund dind naștere la 
destule mixturi, cum ar fi literatura de fron 
tieră, produsul secolului al XX-lea, cu fel de 
fel de imixtiuni reciproce, ale unu: gen 
intr-altul... Chestiunea nu-i cum sa trasâm 
„ania precisă dintre, de exemplu, in ceea ce 
mă privește, jurnalistica şi hteratură, deoa 
rece, în zona aceasta, incă în 1926, un lon V! 
nea afirmă cu îndreptăţire: „Reportajul, astaz: 
a devenit un gen literar. Foiletonul, romanul 
de aventuri,ca şi povestirea realistă fac parte 
dintr-insul, cu acest mare avantaj pentru citi- 
tor că o asemenea literatură mai este și ade- 
varată. Unui reporter nu i se cer astăzi mai 
putine însuşiri decit unui romancier pe care 
tebuie să-l egaleze deopotrivă cu fantezie 
şi simţ de observaţie Dar exista oare litera 
tura de pură imaginaţie? S-a inţeles, poate, 
prin gazetărie, genul inferior al informaţie: 
stricte, al comentariului mărginit și banal 
Atunci întrebarea care învrăjbește cei doi ter- 
meni, pe temeiul unei asemănări superficiale 


+n lucru: 


Fapt divers 


Scenariul: 
Andrei Zincă 
Scurtmetraj 

de debut 
al regizoarei 
Tereza Barta. 

Un fapt divers [A 
cu semnificatii maiore. 
În rolurile principale 
și in totogratii: 
Rada Istrate, 
Valentin Uritescu, 
și Doru Bandol 


nu mai are rost: sau.gazetar, sau scriitor, este 
tot atit de absurd, în acest caz ca: sau copist 
— sau călăreț, muzicant — sau scriitor..." Și 
totuși, spre deosebire de jurnalistică, în care 
avea de-a face, logic, cu “acţiuni și afirmații 
despre acţiuni“, în filmul artistic este nevoie 
de cu totul altceva! Viciul unor scenarii și. 
implicit, al iculelor respective, nu este ca 
acestea trădează realitatea prin nuditatea în- 
faţișării faptelor sau, dimpotrivă, prin necu- 
noașterea lor subtilă, ci în aceea că ele par a 
ti în stare să se adreseze direct conștiinței 
tară a se folosi de sensibilitatea spectatoru 

lui, de afectivitate. Poate că alci se și ascun 

de greutatea specifică a scenariului: pe cînc 
ideea evoluează verigă cu verigă, alcătuind 
lanțul demonstrației — argumentaţiei, senti- 
mentul are o evoluție sinuoasă, cu hiatusuri 
şi răsturnări ‘imprevizibile, ceea ce, de ce 
n-âm recunoaște-o, constituie „materia 
primă“ a oricărui film bun pe care-l vedem cu 
plăcere. Nu prezentarea adevărului de viață 
anchilozează imaginea, o face să nu miște, 
deși, în cadru, este destulă mișcare (pină și 
în planul doi sau trei); ci netransgresarea - 

cu mijloace tipice, artistice — a Realităţii. Cu 
rădăcinile adinc implantate în adevărul vieţii 
scenaristul este, totuşi, un copac cu râdâcini 
mișcătoare, permanent surprinzătoare, att 

minteri ar însemna ca Studioul „Bucuresti 

nu-i decit o palidă sucursala a Studioului „Al. 
Sahia care. cu mijloace atit de specitice, işi 
indeplinește pe deplin şi inspirat menirea. 
Acţiunile ar trebui să exprime, întotdeauna, 
sentimente. 

Am impresia, dacă nu cumva convingerea 
câ n-am răspuns, încă, la întrebare: este sce- 
naristica o profesiune care se învaţă? Pentru 
scriitor, cînd o însemnată parte a prozei, ma: 
cu seamă, se folosește din plin de bineface- 
rile pe care cinematograful le-a adus literatu- 
rii, întrebarea pare stinjenitoare: sigur că se 
învaţă, dar... Cînd Lawrence Durrell, într-o 
notă la „Balthazar“, explică limpede ca lu- 
mina zilei ce-i cu scrisul contemporan, ce 
poţi adăuga: „Literatura modernă nu ne ofera 
nici un fel de etaloane, de unități de măsura 
aşa că m-am adresat științei și incerc să duc 
la bun sfirşit un roman în patru straturi, a ca- 


2 


% Foro 


https://biblioteca-digitala.ro 


ui formă se bazează pe teoria relativitaţii 
Trei laturi ale spațiului și o latură a timpului, 
iată reţeta acestui neincetat amestec“. Ce te 
faci însă cu filmele în care realitatea pare 
unidimensională, ca și cind cineva (scenaris- 
tul în speţă) ar fi un ilustrator chemat să 
schițeze, fără adincime şi — foarte grav — 
tara orizont temporal. o situatie doua. trei? 
Asemănarea primitivă cu realitatea este o ca 
tate, un defect? Mai degrabă un defect, ci: 
t«alitatea — dacă o respectăm cu adevărat 
pretinde, în opera cinematografică, să fie re- 
creată,  reorchestrată,  repovestită, nicidi: 
cum (termen banal) fotografiată (deși-i vorba 
de imagini în mișcare); nu mișcarea imagini- 
lor dă veridicitatea subiectului/acţiunii, cit 
expresivitatea dirijată, de la bun început, spre 
afectivitatea spectatorului, pentru a-i percuta 
etajul superior, conştiinţa, deloc invers, ca în 
jurnalistică, tie și cinematografică, vizind sen- 
Sibilitatea prin conștiință! Prea complicatul 
efect artistic se sprijină, înaintea de toate, pe 
acele „unheard melodies", cum le denumea 
Keats, pe simțămintul autentic al spectatoru- 
lui, pe muzicalitatea și armonia interioară pe 
care i le provoacă un film sau altul. Dacă 
ceva nu merge cum trebuie, de vină nu-i 
Realitatea, ci credința schiloadă după care 
conceptul de realism te absolvă de căutarea 
şi de găsirea mijloacelor inspirate de a ras- 
tringe lumea si prometeicele eforturi ome- 
nesti consumate alături de noi, împreuna cu 
noi, scenariștii, mai mult sau mai puţin însez- 
traţi cu dexteritatea genului, indiscutabil un 
gen aparte, însă nicidecum izolat de multi- 
piele probleme, de constelația de factori care 
tutelează literatura, arta în general. 

Pe scurt, cum se învaţă să scrii scenarii ci- 
nematografice? Probabil hotărind, în forul in- 
terior, că nimic nu trebuie complet inventat 
fiindcă, grănicer la intersecțiile realităţii, do- 
bindești un unghi din care nimic nu-i fidiune 
pură, dar totul este neobișnuit. Realul trans 
qresat seamănă cu realui in măsura în care 
nu l-ai copiat! Cuvintul, de la latini citire, in- 
seamnă: transgressus = care a traversat, con- 
travine unui ordin, încalcă, violează. Ce 
anume? Platitudinea. 

Mihai STOIAN 


Meta oda 


Victor STROE 


de la opera literară 
la film 


Victima 
războiului 


F.. Întoarcerea din lad îşi ia destule li- 
bertăți față de puternica nuvelă care l-a inspi- 
rat, -„Jandarmul" lui Agârbiceanu. După op! 
nia mea, nu greșeşte deloc procedind astfel 
fiindcă orice ecranizare bună este o interpre 
tare originală și are dreptul să evidențieze, cu 
mijloace proprii cinematogratului, ceea ce a 
descoperit nou în opera literară. 

Principala modificare îl privește pe lon 
Roșu, care are o foarte slabă prezenţă în nu- 
velă, murind repede, otrăvit. În film, el devine 
un personaj important (dostoievskian), plin 
de înţelegere pentru suferința soţiei sale, deși 
ea îl înşeală cu „jandarmul“. Pe front, își sal- 
vează rivalul grav rănit de o schijă și piere în 
exercițiul acestui act generos. 

Întorcindu-se acasă șocat mintal, „jandar 
mul" vede mereu fantoma lui lon Roșu, cobo- 
rindu-l către o zare de lumină. O respinge, ca 
urmare, pe Veronica. atrasă de presimţirea 
revenirii lui în casa părăsită, o face să fugă 
îngrozită și să cadă apoi la pat, protund 
zdruncinată sufletește. aude după aceea 
că „Jandarmul" a dezertat și patrula îl caută. 
Personajul demonic reapare efectiv mai tir- 
ziu, cu o rană urită la frunte şi un ochi stins, 
rătăcind prin pădure, într-o uniformă zdren- 
țuită. Înţelegem că Veronica întilnise doar ve- 
denia Jandarmului, fiindcă atunci, deşi purta 
semnul schijei care-i lovise, avea amindoi 
ochii și ei o fixaseră, arzători ca jarul, așa 
cum îi ştia. 

Şi finalul e schimbat: „jandarmul' nu se 
spinzură ca în nuvelă, ci-și da toc casei și-i 
vedem, la sfirșit, rinjind nebunește, chipul, lu- 
minat de flăcările care-l consumă. 

Moditicările introduse sint în spiritul nuve- 


lei. Și acolo, dubiul dacă Veronica s-a întîlnit” 


realmente cu „jandarmul” care și-a pierdut 
minţile sau a avut o vedenie, planează asupra 
episodului. Există apoi și o problemă a răs- 
punderii față de lon Roșu. „Jandarmul" e ur- 
mărit de ideea că Veronica și-a ucis soțul ca 
să rămină cu el. De aceea n-o ia.de nevastă 
cînd rămine văduvă, temindu-se să nu-i dea 
şi lui „bureţi otrăviți“. După ce înnebunește, 
are obsesia lor, umblă prin pădure să-i cu- 
leagă, spre a împiedica repetarea actului cri- 
minal. N-ar fi exclus — spun oamenii — ca el 
însuși să fi săvirșit tapta odioasă, contorm fi- 
rii lui crunte de „jandarm“. 

Pe Veronica, la rindul ei, o apasă greu bă- 
nuiala de asasinat. Cind „jandarmul“ îi dă 
crezare, femeia socotește gindul atit de mon- 
struos, încit toată dragostea pentru bărbatul 
care-l poate nutri încetează brusc și definitiv 
să-și mai găsească loc în acest suflet chinuit. 

Deplasarea morţii lui lon Roșu pe front in- 
găduie filmului să ne întățişeze un întreg epi- 
sod, presupus doar în nuvelă: experiența 
atroce a războiului. Tablourile sint remarcabil 
lucrate, dilată inteligent evenimentul sinistru, 
mișcarea penibilă, împiedicată, sugerind o 
senzaţie copleșitoare de coșmar. Scena exe- 
cuției abandonate de honvezii umanizaţi la 
beție dă măsura unui talent regizoral incon- 
testabil. Fericită e și ideea tratării acestor 


secvente halucinante în sepia spre a Interiori- 


za intreg spectacolul fioros. De fapt, aici şi în 
„fantomatizarea” reintilnirii Veronicâi cu „jan- 
darmul“ se află cea mai adincă intuiţie artis- 
tică a filmului. Tot ce ne prezintă ambele epi- 
soade poate fi înțeles ca petrecindu-se în su- 
țletul personajelor, sub presiunea inconștien 
tului și a unui sentiment de culpabilitate stri- 
vitor. Că „jandarmul“ suferă o traumă psihică 
indică și nuvela, iar sugestia dezvoltării me- 
canismului nevrotic obscur, pe care-l declan- 
şează șocul războiului (iadul) constituie prin- 
cipala ei calitate. La fel atracția demonică 
exercitată de personaj asupra Veronicăi, ca și 
sfirșitul unei asemenea iubiri vinovate. 

Dar nemailăsîndu-l pe lon Roșu să moară 
otrăvit în împrejurări tulburi, regizorul răpește 
conflictului implicaţiile sale subterane întune- 
cate, sărăcind psihologia personajelor. Soțul 
Veronicăi se dostoievskizează, dar ea, ca și 
„jandarmul”, își cam pierd misterul. 

O contradicție minează filmul. Pe de o 
parte, regizorul ne invită să privim ce se pe- 
trece în adincul acestor suflete sumbre, pe 
de altă parte, înlătură din ele tocmai senti- 
mentul apăsător al culpabilităţii şi obsesiile 
cărora acesta le-a dat naștere. Efectul e o 
lipsă de dramatism interior. Filmul se mulțu- 
meşte cu o finețe descriptivă și o naraţiune 
elegantă. fluentă. Dar curge prea lin, fără 
momente de tensiune, lunecă — aș spune — 
peste ea. Prima apariţie a „jandarmului“, 
după ce se aude că cineva umblă prin casa 
părăsită, rămine fără povestea bureților, un 
simplu presentiment funest, mijlocit de pa- 
siune sub formă halucinatorie. Caterina îl are 
în nuvelă, cind vine vestea că frontul a fost 


rupt, dar ea e complet nevinovată! Culpa se- 
cretă care roade sufletul nu apare deloc la 
Veronica și ia doar aspectul părerii de rau 
pentru Dumitru (regretul că şi-a înșelat salva - 
torul). O bună parte din film e un examen 
psihanalitic inutil, fiindcă între eu şi incon- 
ştient nu există nici o tensiune. 

Nuvela omite să răspundă la întrebarea 
„Ce conţinea lada atit de grea a „jandarmu- 
lui“? Păstrind tăcerea asupra acestui mister, 
Agârbiceanu întreține pină la sfirșit o aură 
sulfuroasă în jurul figurii eroului. 

Filmul spulberă taina, dindu-ne să înțele- 
gem că lada conținea efectele militare aie 
„jandarmului”, pe care el le arde cind işi reia 
viața civilă. Actul ar trăda o dorinţă a eroului 
de a şterge un trecut sinistru. Frontul, ma: 
ales la început, cind Dumitru comandă, cu o 
neomenie ajunsă obișnuită, plutonul care i-i 
fost încredinţat, reinvie o existenţă anterioar: 
înmormintată. „Jandarmul" lasă râul sa-l cu- 
prindă iarăşi, după ce a încercat să-l exorc- 
zeze. tara succes. Š 

Demonul" se transformă astłel înti o vic- 
tima a destinului, înverşunat să-i malignizeze 
firea (lumea rea creează inși ca „jandarmul'; 
Viziunea în care lon Roșu îl cheamă pe un 
drum luminos întărește ideea și echivaleaza 
cu o convertire. Interpretarea îndulcește per- 
sonajul şi cam toarnă siropkintr-o poveste 
crudă. Preferințele mele înclină categoric ca- 
tre ea. 


OV.S. CROHMĂLNICEANU 


își retace unitatea. Mitru a calcat trufaș ulița, 
tăiata abrupt în trupul satului, ameninţindu-i 
credința, omenia, datina, dragostea. De la Mi- 
tru, învingătorul rece ca lama săbiilor pe care 
le iubește mai presus de orice, cel ce ia în 
„posesie“ averea și cele două femei, impăti- 
mite puterii sale diavolești,la Mitru cel trecut 
prin moarte, cu ochiul întors înăuntru, dis- 
tanța se măsoară în anotimpurile lumii și su- 
fletului. Derularea inversă a timpului este 
speranța regăsirii drumului pierdut. Satul, 
atins de gheara războiului, satul cufundat în 
descintec și credința în strigoi, satul, orga- 
nism viu își va închide rănile, se va reintegra. 
Ciclul deschis se va implini. Cine va bănui 
oare drumul urcat de Mitru prin iadul răz- 
boiului, prelungire a iadului său interior, spre 
a cunoaște balsamul dragostei de „ortac'. 
pentru a se descoperi pă sine? Umilitul ion. 
„călăuza" sa prin acest infern, va dispare, sal- 
wndu-i viața. redindu-i sufletul. Singurul mar- 
tor, printre grinzile arzinde. al morţii cum- 
plite a ginerelui sau, Gligor Albu va pricepe 
oare adevărul râscolitor din privirea „de din- 
colo“? Alegere inspirată a regizorului Nicolae 
Mărgineanu, a lui lon Săsăran, actor din tea- 
tru (țapinar autentic în filmul lui loan Cărma- 
zan) devine personajul complex, țăranul ce! 
mai apropiat de „miezul“ satului, cel aflat în 
imediata vecinătate a „iadului“ dezlănțuit. 
Portretizat cu simplitate elaborată pină în ul- 
timele nuanţe, Gligor nu este numai gospo- 
darul chibzuit, îngrijorat de risipirea averii, în 
care a investit muncă, tatăl minios ce-şi 


„Întoarcerea din iad“ și din alte unghiuri 
sau despre 
filmele noastre 
după cronica de premieră 


tis acizi cd 


Destine marcate, vieţi pustiite de flagelul războiului 
(Maria Ploae şi Andrei Finţi 
în Întoarcerea din iad de Nicolae Mărgineanu) 


cronica 
personajului secundar 


Martorul 


.. (6 


„intoarcerii 


R. uriaş. Casa jandarmului arde sub 
ochii îngroziți ai sătenilor din Virtopi, sporind 
misterul nopții și magia locului. Foc devpra- 
tor al nebuniei de a trăi fără suflet. Foc izba- 
_ vitor prin care satul, entitate moral-spirituala, 


apără fata de „fierul roșu” al pingaririi, ‘ci şi 
cel căruia „visul“ îi relevează ultima întoar- 
cere a lui Mitru. Cu părul sur, ochiul lucind 
albastru, umerii aduși a muncă tenace, mii- 
nile mari, puternice, actorul pare al locului. 
În economia de replici a filmului, ce face ca 
imaginea să țișnească percutant, sintetic, chi- 
pul cioplit în lemn tare al lui lon Săsăran, vo- 
cea cu reflexe din ce în ce mai stranii, prin 
care-l cheamă pe Mitru în pădure spun multe 
despre tilcurile nerostite ale scenariului Na- 
turaleţea interpretului în fața camerei este o 
pirghie a credibilității dramei asumate iar pu- 
terea sa de interiorizare, punctul de sprijin al 
acestei pirghii. Numele ei: personalitate-ta- 
lent. Film de excepție, ca problematică şi ar- 
tisticitate, încălzit prin citeva vizionari. Întoar- 
cerea din lad este povestea in care regizorul 
și ceilalți membri ai echipei au ars esența 
universului prozei lui Agârbiceanu iar în jăra- 
ticul rămas, sutiind, au redeșteptat focul. 


Mădălina STĂNESCU 


P.S. Un „personaj secundar”, ce nu se 
poate trece cu vederea, este muzica compo- 
zitorului Cornel Jaranu, care sensibilizuuz.+ 
spectatorul pentru experiența percepl'ei de- 
pline a suferințelor umanizării. 


https://biblioteca-digitala.ro 


cronica muzicii 
de film 


Dramaturgia 
muzicală 


M.. lui Cornel Țăranu este remarca- 
bilă și, în același timp, se remarcă, ceea ce 
nu reprezintă unul şi același lucru, în cazul 
de faţă. Gindită pe ideea de integrare per- 
tectă în coloana sonoră, de asociere orga- 
nică, pină la unitate citeodată, cu zgomotele 
ea nu își pierde nimic din personalitatea lim- 
bajului independent: este factorul esențial al 
atmosferei sonore a filmului, cu o pondere 
foarte importantă în dramaturgia acestuia. In- 
tre muzică şi restul coloanei sonore se pro- 
duce o influențare reciprocă ce devine marca 
definitorie a acestei creaţii: ele se nasc și se 
topesc dintr-una într-alta, „ungind“ trecerile 
dintre cele trei momente mari ale peliculei 
„Detalierea unuia din ele mi se pare deosebit 
de interesantă: în finalul părţii de război, ur- 
letul lui lon rănit de explozie este integrat 
într-o textură simfonică de un extrem drama- 
tism, şi gindit efectiv ca un timbru şi o frec- 
venţă omogene cu formaţia orchestrală a mo- 
mentului. Apoi dezolarea ultimului cadru a! 
acestei părţi se accentuează prin infiltrarea 
clopotelor în aceeași atmosferă tonală, legin- 
du-l cu revenirea în lumea satului natal al 
eroilor. Avem deci de-a face cu un paralelism 
al logicii celor două limbaje: muzica dramat:- 
zează și pretigurează, conturind exact acel 
„Zig-zag' despre care vorbea Tiberiu Olah 


Structura tripartită a filmului se vădește şi 
în construcţia partiturii sale. Fără a afirma 
asemănarea, analogia cu forma muzicală de 
sonată se impune, totuşi, ca o idee. O expu- 
nere, o dezvoltare și o revenire numai apa- 
rente în aceeași lume, de fapt pe un alt plan, 
caracterizează atit dramaturgia cinematugra- 
fică, cit şi pe cea sonoră. Temele muzicale 
din prima parte a satului își fac loc şi in ultima 
ingreunate” ca sens de atmosfera de mister 
(fantome, duhuri albe cu trup de femeie. vi- 
ziunile jandarmului, casa părăsită, întreg ar- 

-senalui, dozat cu perfect bun-qust, a! unu: fa 
ntastic specific satului și specific lui Agărbi- 
ceanu), atmosferă ce planează asupra intregi 
secţiuni a „revenirii“. Nu trebuie neglijată 
însă ultima temă muzicală a filmului, pe care 
se desfășoară genericul (drept care este, de- 
sigur, neglijată de public): temă gravă, vigu- 
roasă, de tentă epică, restabilind într-un fel. 
dupa „patologia” finalului, un echilibru natu- 
rai. omenesc, concluziv. 


Muzica acestui film deține două funcţii, pe 
care le-am putea numi subiectivă și obiectivă 
Funcţia subiectivă este preponderentă; se 
muzicalizează astfel o relație între personaj și 
lumea în care este integrat în momentul res- 
pectiv (satul, frontul), sau relaţiile între per- 
sonaje. Intreaga muzică halucinantă a secțiu- 
nii „iadului“ se împletește din coșmarul râz- 
boiului, dar şi din conflictul latent al celor doi 
bărbaţi. Reluarea muzicii din timpul luptelor 
la viziunea Veronicăi în stufăriș deconspiră 
halucinaţia. Pe de altă parte, există atmosfera 
sonoră a satului, așa cum năpădește asupra 
lui Dumitru la sosirea sa de la începutul fil- 
mului, sau cea magică, simțită prin interme- 
diul Catarinei în secvența descintecului: dar 
există și atmosfera așa-zisă obiectivă a satu- 
lui, realizată prin creația originală discret fol- 
clorică, cu o subtilă și foarte modernă folo- 
sire a instrumentelor populare (buhaiul, 

-“drimba), sau prin crimpeie citate ale vieţii 
muzicale rurale, legată de ritualurile existen- 
tei umane sau ale momentului: nunta mara- 
mureșană, balada bărbaţilor care pleacă la 
război (binecunoscută). Muzica deţine în fe- 
Iul acesta atit o funcție realistă, documentară 
dacă vreţi, cit și una simbolică, plastică. 


Muzica lui Cornel Țăranu se remarcă tot 
timpul mai ales prin aceasta din urmă. Dar cu 
adevărat remarcabilă este unitatea deplină 
dintre intenţia cinematografică şi cea muzi- 
cală, bazată desigur și pe evidentele afinități 
elective dintre regizor și compozitor. Este o 
relaţie de determinare reciprocă ce nu poate 
ti decit de bun augur pentru „produsul finit“. 
Relaţie clarificată ca atare și în scurta sec- 
venţă a întilnirii cu evacuaţii, cînd aparatul 
urmărește degetele unei fetițe ce atinge ab- 
solut la intimplare (dar de fapt perfect gindit 
componistic) clapele unui pian, creind din cì- 
teva sunete disparate întreg universul de 
stare al unui moment. Cadrul acesta are o 
justificare muzicală, nu-i așa? 


Dana CAMIL 


i 


T 


D. la Gioconda fără suris (1967, deci) 
pină acum, Malvina Urșianu nu a realizat de- 


` cit şase filme. Sigur cå e puţin, sigur că ar fi 


putut mai mult, sigur este că nu cantitatea ci 
calitatea contează atunci cind e vorba de 
opera unui creator și mai ales, sigur este ca, 
în cazul de față, mai importantă decit impärți- 
rea filmelor la numărul anilor trecuţi este 
căutarea firului conducător care leaga. 
așează și fixează aceste filme într-o ordine de 
idei anume, finalmente, într-o operă cu ð 
lume anume: lumea autoarei. Cu obsesiile. ti- 
xurile, chiar, cu experiențele ei, pină la un 
punct comune cu cele ale unei generaţii, de 
la acel punct mai departe personale, subiec- 
tive — uneori pătimaș subiective, nu numai 
pentru că Malvina Urșianu este un creator 
pătimaș, dar pentru că arta este pâtimaşa 
Autor total, Malvina Urşianu reface, de la tiln 
ła film, cu seriozitate -cu luciditate şi rigoare 
(mult pomenita rigoare atunci cînd e vorba 
de opera ei) drumul experiențelor personale 
Cu rigoare și cu pudoare ea pune accentul 
apăsat pe nota personală a acestor expe- 
riențe, eăutind însă de la film la film acorduri 
şi racorduri cu experienţele paraloie cuea ce 
scuteşte opera ei de aerul agresiv care incon- 
joara operele autobiografice. Filmele Maivinei 
Urșianu nu sint autobiografice, ele comunica 
doar o privire anume asupra unor eveni- 
mente, stări și sentimente cunoscute. O pri- 
vire, adică un punct de vedere. Un punct de 
vedere asupra dragostei marcată de lupta de 
ciasă : Gioconda fără suris. Un punct de ve- 
dere asupra unui moment de răscruce în is- 
torie: Serata. Un punct de vedere asupra iu- 
birii înțeleasă ca sentiment generos, ca râdă- 
cină a relaţiilor dintre oameni, dar și a relații- 
lor omului cu sine: Trecătoarele iubiri.” Lin 
punct de vedere asupra istoriei. Întoarcerea 
lui Vodă Lăpușneanu. Un punct de vedere 
asupra ideii de sacrificiu: Liniştea din adincu- 
ri. Un punct de vedere asupra tuturor acestor 
puncte de vedere: Pe malul sting al Dunării 
albastre. 


Malvina Urșianu este un autor care își ið 
experiența în serios. Filmele ei dialoghează, 
se completează „iși iau vorba din gură“, iși 
predau ideile într-o — și ea pătimașă — caw- 
tare” a exprimării totale, a devoalării şi desci- 
frării tuturor sensurilor. Dar operaţia de ro- 
tunjire aici se întimplă, în acest Pe malul 
sting al Dunării albastre, care, da, poi: îi 
privit şi primit drept povestea unei foste dan- 
satoare ajunsă moşiereasă prin căsători. şi 
epavă prin forța împrejurărilor, dar și poves 
tea orfanei care fuge din calea unui prezeni 
pentru ea de neînțeles, inspre un viitor car: 
s-ar putea sā n-o înțeleagă, dar și povestea 
ilegalistului „nimerit” la conac, dar şi, finai 
mente, povestea unui timp descifrat de au- 
toare (altfel, sigur că altfel) în Serata și Li- 
niștea din adincuri: timpul schimbării timpuri- 
lor. Pe malul sting al Dunării albastre com- 
pletează filmografia unui autor preocupat 
pină la obsesie de soarta oamenilor în mo- 
mentele de cumpănă ale istoriei. Completa- 
rea nu se întimplă însă doar pe o bază tema- 
tică, ci pe bază acelei experienţe de care vor- 
beam la început, şi ea funcţionează în ciuda 
distanțelor astronomice care separă structu- 
ral personajele principale, acele „purtătoare 
de idei“ ale oricărui film. Nici o atingere de 
„suprafață“ între învinsa Giocondă fără suris, 
invinsa doamnă din Liniştea din adincuri și 
invinsa Zaza din Pe malul sting... Atingerea 
este de fond. Ea se intimplă în chiar senti- 
mentul înfringerii, al eșecului unei vieți. 
Structurile diferite sint însă „fenomenul de 
suprafață“. Baza (ca să citez replica maioru- 
lui neamţ interpretat de Andrei Finţi) râmine 
pe loc, în istorie ca și în fizică. lar baza aces- 
tui film, ca și baza celorlalte, este chiar isto- 


ria, cu forța ei de pecete asupra destinelor = 


omenești. Istoria ca eveniment, dar și ca timp 
anume, care naște oameni anume, situații 
anume. llegalistul din Liniştea din adincuri, 
cel din Serata și cel din Pe malul sting... Fe- 
ciorul-sfetnic fals din Liniştea... și cel sincer 
„talș“ din Pe malul sting... Lumea snoabă din 
Serata și rudele snoabe din Pe malul sting... 
Dezrădăcinatul Andrei din Trecătoarele iubiri, 
dezrădâcinatul Voinea din Liniştea din adin- 
curi, și viitoarea dezrădăcinată, fetița care iși 
paârasește locurile natale ducind cu ea în chip 
de pavăză și blazon portretul mamei. Firele 
care leagă „fenomenele de bazâ“ din filmele 
Malvinei Urșianu răzbat pină la suprafața lor. 
Secvenţe întregi în Pe malul sting... cheamă 
in memorie secvențe-surori din filmele ante- 
rioare. Momentul de intimitate stăpină-slugă, 
scena masajului, antologică pentru Gina Pa- 
trichi şi Gheorghe Dinică, şi „echiparea" 
doamnei din Liniştea din adincuri, in pre- 
zența feciorului numit, acolo ca și aici, Matei, 
nu din lipsă de inspiraţie, ci printr-un fel de 
moștenire a numelui o dată cu funcţia. leși- 
rea boierilor după furtună pe scările conacu- 
lui răspunde unei scene asemănătoare din 
Serata. Ca și pregătirile de luptă din subsolul 
conacului, ca şi relaţiile stăpinilor cu nemții. 


Pentru o data însă autoarea pare să-şi in- 
calce legea de aur a construcţiei dramatur- 
gice, potrivit căreia aproape nici un personaj 
nu era mai important decit altul, ci fiecare şi 
rind pe rind, suport de strălucire pentru cel- 
lalt. Aici, responsabil cu strâlucirea este per- 
sonajul aproape de pitoresc al Zazei, pus în 
valoare cu egală plăcere de către autoare şi 
interpretă. El este cel mai viu şi colorat per- 
sonaj feminin scris de Malvina Urşianu, și 
cea mai puternică demonstraţie actoricească 
a Ginei Patrichi  Fermecătoare și oribila, 
aprigă și candidă, distinsă şi neciopliti. ge- 


"moasă si hrâpăreată, întotdeauna spontană. 


şi sinceră în stariie gi, Zaza Ginei Patrichi 
este uluitoare și paradoxală ca amestecul da 


Gina Patrichi — Zaz 


într-o interpretare de 


bolul cu caviar și cupa de șampanie alături, 
iată o imagine care spune multe despre anti- 
patia autoarei față de asemenea personaj. 
Separat sau împreuna, cuplul Zaza-Matei în- 
credinţat unor actori ca Gina Patrichi și Ghe- 
orghe Dinică este fascinant și este foarte 
probabil câ oricare alt regizor ar fi mizat o 
sumă mai mare din capitalul filmului pe 
această putere de fascinaţie. Pentru Malvina 
Urșianu ei sint doar culorile tari care, prin 
contrast, pun în valoare fondul tabloului. Ea 
nu se sfieşte să „taie“ o scenă de mare efect 
şi de mare virtuozitate actoricească cum este 
cea a trezirii Zazei după chef, pentru ca sa 
aducă în scena personaje noi. Cumnatul (un 
George Constantin cu modestie supus rigori- 


o partitură strălucită 


virtuozitate 


Popescu: ca de obicei explozivă și 


Gheorghe Dini 


colonie franțuzeascā cu mirosul de ceapa și 


' tuica, Perechea ei. Matei (Gheorghe Dinica) 


este pereche în sensul cel mai strict al cuvin- 
tului: sacul și petecul. Privirile lui Dinica, fa- 
miliaritatea tonului și a gesturilor, imperti- 
nența prezenţei, totul creionează, rapid și 
fără*greș, portretul unui suflet de slugă, gata 
de orice vinzare. Dacă față de Zaza autoarea 
mărturisește o anume tandrețe discretă, ve- 
nită din înţelegerea „fenomenului”, față de 
Matei, privirea este rece, necruțătoare. Pentru 
că în timp ce Zaza reprezintă o categorie 
umană inofensivă, care „cade“ singură din ta- 
bloul istoriei, Matei reprezintă o categorie pe- 


riculoasă, a slugilor gata să intre la orice sta- - 


pin. Matei, singur la masa părâsită pentru o 
clipă (deocamdată) de boieri. cu degetele in 


https://biblioteca-digitala.ro 


mai flegmatic ca oricind 


dă 


lor uhui personaj mai puţin liber în mișcari), 
cumnatele (Maria Rotaru și Emilia Do- 
brin-Besoiu). Dupa cum, cu aceeași lipsă de 
milă pentru „frumusețea momentului“, nu 


„Aungește o scenă, antologică după părerea 


mea, cum este aceea a masajului, ci o între- 
rupe aproape brutal ca să facă loc altei pe 
rechi de personaje: lustin Bostaca (Valeriu 
Paraschiv, cald, îmblinzit, scos din corsetul 
personajelor sale de pină acum) și fetița 
(Dana Felicia Simon, o mică pertormera in 
înțelegerea indicaţiilor regizorale), personaje 
foarte importante în ordinea de idei a filnhu 
pentru că prin ele se sugerează o posibila 
punte de înțelegere între trecut si viitor Dar 
autoarea nu-și fixează interesul nici asupra 
lor. Ea le pune doar în'stare de functionare 


apoi mută centrul atenţiei asupra altor „feno- 
mene". Cum ar fi întilnirea dintre Zaza și Za- 
raza (o Stela Popescu in stare de explozie) 
sau întîlnirea Zazei cu nobila familie a Davi- 
deștilor (Mimi Enâceanu și Geo Saizescu). O 
întreagă lume se povestește in citeva mo- 
mente, prin schimbul de replici dintre fosta 
dansatoare ajunsă boieroaică și boieroaica 
ajunsă vinătoare de zestre, două biete femei 
finalmente pe care autoarea le aduce scurt la 
acelaşi numitor, fâcind-o pe bâtrina boie- 
roaica de viță veche sā alunece candid în 
limbajul verde al dansatoarei. După cum pre- 
zența unchiului Guy — ultima apariție a re- 
gretatului Fory Etterle — portretizează nu un 
personaj, ci o epocă. Pentru că, tot arâtind 
ce se petrece intr-un conac din Bărăgan la 
stirșitul războiului (vorba Zazei câtre cum- 


| natul Costi, „lucruri oribile, dar nu sint obligată 


să-i dau socoteală”), tot mutind acţiunea din 
odaile de sus în care se pelrece in cele de 
jos în care se lupta, tot descitrind legaturile 
secrete dintre personaje (impresionantă prin 
delicateţe, mulțumită și graţiei Mărioarei Ste- 


t nan, legătura dintre fetiță şi „slujnica“), au- 


toarea scoate la lumină argumentele istorice, 
seismele vechi care au șubrezit temelia une: 
sorietăţi pe cale de dispariţie și i-au pregătit 
prâbuşirea ce urmează să se întimple. Cea 
ce puu a fi prim planul actiunii se dove- 
dește astfel doar paravanul ei. Pe malul sting 
al Dunării albastre nu este deloc pavesiea 
unei „fete din popor” ajunsa dansatoare de 
bar si de acolo moşiereasă, ci rememorarea 
unui moment de răscruce făcută din interio- 
rul unei experințe anume, al unei optici 

ica unui creator pentru care rela- 
ţia diale între cauză şi efect n-a fost ni- 
ciodată o formulă „de limbaj“, ci o realitate. 


Dacă în ce privește conținutul, acest al șa- 


selea film al Malvinei Urşianu le poartă în el 
pe toate celelalte, ca tormulă cinematografică 
e! mi se pare cu totul deosebit de toate cele- 


cei, i ilă. | este numai efectul 
ei. Filmul are strălucire, nerv, umor, o miş- 
care liberă, elegantă, degajată. Replicile sint 


vìi, spirituale. Subtextul se comunică ușor, în 
sugestii, -de- muzică, de sunete — ceasurile 


care încep să bată în conac, clopotele în 
dungă, sunetul de pian dezacordat, o frază 
muzicală lirică sau amenințătoare (coloana 
sonoră inginer Anuşavan Salamanian), imagi- 
nea — Vivi Drâgan Vasile — surprinde prin 
uşurinţa cu care schimbă atmosferā după at- 
mosferă, lumina moale din budoarul Zazei, 
cu lumina rece, de chilie, din camera fetitei 
sau lumina crudă de exterior, crudă pentru 
obrazul devastat al Zazei, dulce pentru goana 
cailor în cimpie. Montajul! (Adina Georges- 
cu-Obrocea) urmărește în aceeași mișcare de 
graţie elegantă legăturile de idei ale filmului. 
Nici o crispare nu strică armonia acestui film 
ce pare scris dintr-o răsuflare și realizat în 
secunda imediat următoare. Deși lucrurile 
sint departe de a sta astfel. Scenariul a fost 
scris înainte de Întoarcerea lui Vodă Lăpuş- 
neanu și Liniştea din adincuri. Să recunoaș- 
tem, este nevoie de o mare concentraţie de 
torță în substanța unor idei pentru ca ele să 
se păstreze și să se transmită cu atita pros- 
pețime după o atit de lungă așteptare Dar 
forta și răbdarea în fața lungilor așteptări sint 
şi ele parte din structura unui actor care în 16 
am a realizat, totuși, numai şase filme. Sigur. 
cantitatea nu este un argument. Dar aici nu 
despre cantitate este vorba, ci despre timp. 
Atit de prețiosul timp al oricărui creator de 
valoare. Acest timp nu mai poate fi recuperat, 
iar pierderea lui nu păgubește numai o per- 
soană fizică, aceea a Maivinei Urşianu, el pă- 
gubește în egală măsură și ființa unei cine- 
matografii. 


Este greu de spus cum ar fi arătat Pe malul ` 
sting ai Dunării albastre făcut la vremea lui, 


Așa cum arată astăzi, el este imaginea 
exactă a ceea ce se poate pierde atunci cind 
se pierde.. 


Eva SIRBU 


Producţie a Casei de filme Unu. Scenariul și regia: 
Malvina Urșianu.lmaginea: Vivi Drăgan Vasile. Ci 
tumele: Oltea lonescu. Montajul: Adina Georges- 
cu-Obrocea. Decorurile: arh. Marcel Bogos. Guţa 
Şm tus. Sunetul: Anușavan Salamanian. Cu: Gina Pa- 
trichi, Gheorghe Dinică, George Ci Steia Po- 
scu, Valeriu Paraschiv, Mimi Enaceanu Fory Et- 
terle. Marioara Sterian, Mirela Gorea, Maria lutaru, 
Emilia Dobrin Besoiu, lon Niciu, Ileana Stana lo- 
pescu, Virgil Ogășanu și Dana Felicia Simion. Film 
realizat în studiourile Centrului de producție cinema- 
togratică „București”. Film distins cu premiul pentru 


regie — Malvina Urşianu; Premiul pentru interpretare 


- Gina Patrichi — ta Festivalul filmului 
Costineşti 1983. 


á 


14 


e auzea de undeva o sonată la harpă și 
vioară. O repetiție de concert, într-una din 
sălile cu pictură olandeză ale castelului foști- 
lor duci de Mecklemburg, pe malul lacului 
(unul din cele 11 care înconjoară orașul 
Schwerin). Cu o zi în urmă, vizitasem într-un 
moment de emoție, casa memorială a scul- 
ptorului Ernst Barlach și castelul în stil re- 
nascentist, cu muzeul de feudalistică din 
Güstrow. In pivnițele castelului este amenajat 
un club al tineretului — o discotecă, la etajul 
întii o confortabilă sală de proiecție pentru 
cineclubul fabricii de lanţuri din oraș, iar la 
parter, în sălile cu stucatură somptuoasă, se 
află biblioteca publică municipală. Racordul 
sonor ce ne însoțea ca un leit motiv în dru- 
murile noastre erau cuvintele gazdelor: 
Schwerin-ul, regiune de nord a Republicii 
Democrate Germane, cunoaște azi o viață 
culturală efervescentă, lucru cu care localnicii 
se mindresc pe bună dreptate, fiind vorba de 
unul dintre ţinuturile cele mai înapoiate (eco- 
nomic și cultural) ale fostului Reich. 

Şi această dorință de a îmbogăţi mereu 
viața spirituală a regiunii era una din raţiunile 
pentru care Schwerin-ul a găzduit, între 20 și 
24 septembrie, cea de-a 11-a ediție a mani- 
festării devenită tradițională în R.D.G.: „Zilele 
filmului socialist“. 

in ce constă festivalul? (pentru că etimolo- 
gia cuvîntului ne îngăduie să-l folosim chiar 
atunci cînd lipsesc juriile şi palmaresurile; e 


Esenţial rămîne d 
realizatori-pubi 


toare a fetei dintii. D 


O biografie complexă despre onestitatea impe- 


rios necesară a meseriei de 


rist (Dorota Sta- 


linska în filmul fără dragoste) 


suficientă atmosfera festivă și aceasta se sim- 
tea peste tot). O suită de proiecţii ale filmelor 
invitate (cîte unul din fiecare țară socialistă) 
urmate de discuții cu spectatorii, acesta este 
rostul și „canonul“ de desfășurare al gale: 
Suveran rămîne dialogul: între realizatorii 
oaspeţi și publicul dornic de a cunoaște, prin 
intermediul filmului, realitatea unei ţări si a 
unui popor prieten. 


Numitorul comun: actualitatea 


Filmele acestei ediţii aveau din start un nu 
mitor comun: actualitatea. „Destine contem 
porane“ — am putea spune cu un titlu unif: 
cator. 

O șoferiţă de camion se îndrăgostește de 
un muncitor şi îi fură fotografia de la panou! 
fruntaşilor. Măgulit, tinărul o invită la dans 
se plimbă cu ea, dar... se însoară cu alta 
Luna de miere petrecută în Nordul Siberian 
în satul natal, îl convinge să rămînă la ex- 
ploatarea forestieră de aici. O nesocotire a 
regulilor de protecţia muncii, un accident 
grav, și fînărul cel frumos este imobilizat la 
pat. Urmează lunile în care e crezut irecupe 


mizgăli pantalonii. 


mi se întîmplă. 


abil, fuga soției şi fireşte... apariţia salva 


este titlul filmului sovietic — regizor Boris 
Durov, care a impus un debut promiţător 
Serghei Varciuk (aceștia fiind şi cei doi realı- 
zatori prezenţi la Schwerin). Punind surdina 
accentelor melodramatice, filmul vorbea con- 
vingător, cu emoție, despre momentul atit de 
:mportant în viața unui tînăr — căsătoria — 
despre dragostea adevărată. 

Tot un tinăr este și eroul filmului ceh A mai 
venit unul nou, prezentat la Schwerin de re 
gizorul Vladimir Drha, împreună cu una din 
interprete — Bozena Abrhamova. Un tinăr în- 
singurat, care în urma eșecului la examenul 
de admitere la facultate se angajează munc: 
tor într-o uzină, unde are nu puţine problem: 
de adaptare. Tenacitatea cu care lucreaz: 
după orele de serviciu la o inovaţie vine >: 
din refuzul rutinei, dar şi din neacceptarea 


beşte 


Aşa cum teoria e alta decit practica, teore- 
ucienii sint alții decit practicienii, a scrie nu- 
mai pe genunchi nu înseamnă neapărat a-ți 
Revenind la mine, tot 
practicînd azi şi miine, nu mai pot înțelege ce 


Căci incercind eu să trăiesc integru profe- 
sional în cea mai importantă parte a vieții 
mele (mă refer la cea trecută, bineînțeles), 
am ajuns în mod firesc să-mi calc tot mai des 
principiile. Surpriza mea este însă alta: în 
multe rînduri tocmai călcindu-mi principiile, 
am ajuns, finalmente, la satistacții reale, ceea 
ce, trebuie să recunoașteţi, nu e ușor de su- 
portat. Sigur, primul gind a fost că principiile 


Încă o dată, filmul nostru 
se dovedeşte a fi 
un eficient ambasador 
al culturii noastre 


te la a doua vedere 


tucrurilor. 


tipa n se dit şi 


În sfîrşit, încă un film în care femeia pătrunde — ca și 
în viaţă — în prim-plan (Adela Mărculescu în 
și lasă, scenariul: Sanda Faur, regia: Gheorg 


Turcu) 


tuie. 


https://biblioteca-digitala.ro 


la 


unei false „reguli a jocului“, în care micile im- 
terese şi vanități personale eclipseaza pentru 
scurt timp adevărul şi încurcă bunul mers al 


Singur se simţea și tinărul din filmul reali- 
zat la DEFA Berlin: Unul de la bilci. Repara 
mașinile zburătoare, îndrăgostit de o fată din 
rulota vecină, într-o bună zi se hotărăște să 
părăsească bilciul, dar nu-i va fi deloc ușor 
să-şi afle un rost în lumea mare a unui oraș 
necunoscut. Din delegaţia -prezentă 
Schwerin: regizorul filmului — Lothar Gros- 
smann şi actorii — Dirk Nawrocki (un debut 
de excepție) și Renate Krossner. 

Filmul polonez Fără dragoste (debut al re 
gizoarei Barbara Sass, care semnează și sce 
nariul) era poate cel mai interesant (primu! 
intr-un top subiectiv), atit prin complexitatea 
ca realizare artistica 
oarte pe scurt (ca la orice film bun, greu de 


integrităţii mele vor trebui revizuite. Al doilea 
că, revizuindu-le, ce mi-ar mai rămine, aşa cå 
m-am consolat în relativitatea lucrurilor şi te- 
nomenelor, cea care ne linişteşte în atitea 
rinduri. Rău e doar că mi-e teamă să mai ies 
pe stradă, n-am să mă dau jos din mașină, cà 
odată apare cineva şi îmi pune o întrebare in- 
cuietoare „De ce nu mai prea joci, maestre?' 
Ba nu, joc de ma rup.” Ei! mi-a spus el ṣi a 
coborit din tramvai virindu-mi în mină o gu- 


Un timp m-am tot frămintat, apoi am ob- 
servat că am început să răspund cu „Ei!“ la 
aproape tot ce sînt întrebat. Așa că, de azi 
înainte, „Ei!“ voi spune oricui mă va întreba 
de ce filmele noastre nu-i plac, de ce noi ac- 
torii n-avem roluri, de ce ne trec anii și nu fa- 
cem ce-am putea să facem, de ce-am ajuns 
să ne bucurăm și să ne felicităm pentru biete 
spectacolașe de carton sau filme gemind de 
explicaţii și justificări ale ideii centrale, nela- 
sind-o să decurgă, curată și purificatoare, 
fără efort. Şi-n tot acest timp, eu voi minca o 
gutuie şi voi spune: „Eil“. 


Mircea DIACONU 


logul: 


prins în citeva vorbe sumedenia de implica 
a naraţiunii). dorința încrfincenată a unei zi> 
riste de a face carieră. O biografie comp — 
cată și deloc roz. Despre onestitatea și pro? 
tatea meseriei de ziarist, despre faptul cà 1> 
tul e sortit eșecului... în absenţa dragoste: 
interpretare memorabilă: Dorota Stalinska 


Filmul bulgar N-am ucis este, așa cum s= 
deduce și din titlu, un „policier“, în care 
aventura de dragul aventurii se dovedește tot 
atit de periculoasă și nefastă în consecințe ca 
şi delictul premeditat. În fond, tot tineri: 3 
problemele lor de adaptare la codul moral a 
societăţii. Prezentau filmul la Schwerin: regi- 
zorul Raşko Usunov, actrița Inna Simeonova 
și profesorul de la institutul de cinematogra- 
fie din Soția: Nedelcio Milev. 


O mie de întrebări 
și incă citeva... pentru Frau Andra 


Tinerii (şi cum îi privesc cei din jurul lor) 
«“fragostea (și ce înseamnă absenţa sau misti- 
ficarea ei), debutul în viaţă (şi la ce poate 
duce un singur pas greșit), implicarea (şi re 
versul ei iresponsabil), momentul în care ci- 
neva Îţi. întinde o mină de ajutor (ca și in- 
singurarea cind această mină întirzie sa 
apară)... iată doar citeva din temele care, in 
modalități şi expresii diferite, se regăsesc în 
filmele văzute în această toamnă la Schwerin 
intre care și filmul românesc Cine iubește și 
lasă (scenariul: Sanda Faur, regia: Gheorghe 
Turcu). Nu știm decit din ecouri, din discuti- 
ile ocazionale cu ceilalţi invitaţi, cum s-au 
desfășurat dezbaterile pe marginea filmelor 
mai sus-amintite. Pentru că noi, la rindul 
nostru, eram tot timpul pe drum, la Institutul 
pedagogic şi la Liceul sportiv din Schwerin 
la fabrica de lanțuri din Güstrow, în mijlocul 
spectatorilor din BadWilsnack, însoțind filmul 
românesc, care în R.D.G. a fost difuzat sub 
titlul O mie de întrebări tru Frau Andra. 
Timp de cinci zile actrița Adela Marculescu a 
fost Frau Andra! Răspunzind întrebărilor (nici 
o clipă convenționale, mărturisind un real in- 
teres pentru film şi prin el.pentru viața 
României de azi), actrița, împreună cu opera- 
torul Aurel Kostrakiewici, au făcut ca de 
multe ori discuţiile să se prelungească tirziu 
în noapte. De cele mai multe ori se pornea 
de la problemele filmului și se ajungea la 
probleme de viață, la problemele fiecăruia. 
Plină de interes şi învățăminte se dovedește o 
confruntare cu un public în afara graniţelor 
țării. Ce şi cum se receptează din el? lată 
doar citeva din întrebările spicuite din dialo- 
guri. Este emanciparea femeii o problemă? Și 
in ce fel o văd spectatorii români? O ziarista 
se poate implica în destinele oamenilor, de- 
venite pentru ea „cazuri“? Şi pînă la ce punct 
poate merge această implicare? De ce viziu- 
nea regizorală şi muzica filmului imprimă un 
caracter melodramatic poveștii? Cine nu se 
descurcă în propria-i viață particulară (cum e 
această Frau Andra), poate da sfaturi, îi 
poate ajuta pe alții? A făcut bine sau nu Frau 
Andra lăsindu-se absorbită de problemele ei 
profesionale, neglijindu-și viața personală? 
Cit de mare este rolul unui flim de actualitate 
în semnalarea unor puncte nevralgice? Am 
reținut mărturisirea unei tinere spectatoare 
de la Institutul pedagogic din Schwerin: „Fil- 
mul m-a făcut să mă gindesc la cei din jurul 
meu, ta cit de important este să nu pierzi ace! 
moment în care cineva de lingă tine vrea sa 
se destăinuie. S-ar putea să-i poți da fie și ur 
sfat, care să-i prindă bine"... 


Nu mică ne era bucuria de cite ori în tim- 
pul discuţiilor erau invocate și alte titluri de 
tiime românești, cunoscute în țara gazda: 
Viad Țepeș, Burebista, Luchian, Profetul au- 
rul şi ardelenii, Duelul... sau cind cineva ne 
întreba, de pildă, „La ce lucrează Gopo în 
prezent?“ Concluzia ce se impunea de la 
sine. filmul, ca oricare operă de artă, se do- 
vedește a fi unul din cei mai eficienți amba- 
sadori ai spiritualității unui popor și acest lu- 
cru n-ar trebui să-l uite nici o clipă, deopo- 
trivă, realizatori și producători. 


In rest, ca la orice manifestare de acest 
Jen: flori, autografe, aplauze, schimburi de 
adrese, mulțumiri gazdelor, traducătorilor. 
Şi... ginduri pentru viitoare confruntări, care 
chiar fără premii şi jurii, nu exclud spiritul 
competitiv, aspiraţia spre o cit mai înaltă cotă 
artistică, aspirația spre universalitate. 


Roxana PANĂ 


Cu excepţii 
notabile, 
un maestru 


al artei a şaptea 

nu este neapărat 
şi un maestru 
“al cuvîntului 


U nica mea colaborare cu cinematogra- 
ful s-a consumat în urmă cu două decenii 
Era pe vremea „consilierului“ de la scenarii 
cu care m-am războit o vreme, neputind sa-! 
accept sfaturile imperioase și inepte. Am ma: 
avut și neşansa ca regia să încapă, după un 
accident tragic, pe mina unui spărgător de 
norme care a declarat la conferința de presa 
dinaintea premierei, că a vrut să facă un film 
„despre metodele de muncă ale miliției“. Asta 
în timp ce scenariul „literar“ încerca să urmă- 
rească evoluţia și ciocnirea unor caractere, în 
cadrul unei intrigi cu iz detectivist. 

Atunci mi-am pus pentru prima oară și pro- 
blema felului în care se vorbește în filmui ro- 
mânesc. După multe insistenţe, regizorul m-a 
invitat la o filmare. Trei personaje stăteau la 
o masă într-un restaurant și discutau — o 
discuție foarte importantă pentru reconstitu; 
rea ulterioară a relaţiilor dintre victimă și asa- 
sin indicaţiile de regie? „Voi staţi aici, el ın 
tra pe acolo, se aseaza și spuneţi textul 
M-am enervat, am interveni! şi le-am explicat 
actorilor sensul frazelor pe care trebuia sa le 
rostească, gindurile mărturisite sau ascunse 
de aceste fraze. Mi s-a părut că am fost înțe- 
les, scenă a ieșit ceva mai bine decit altele.. 


Nu mă pot împăca 
cu limbajul 


aşa-zis funcţional, 
cu personaje care 
vorbesc toate la fel 


și... n-am mai fost invitat la filmări. lar la pre- 
mierā am constatat că dialogurile fusesera 
tăiate și cirpite anapoda. 

M-am referit, desigur, la o situaţie-limită. 
Dar nu se mai întimplă și astăzi ca vorbele 
potrivite cu grijă de autorul scenariului, ca un 
mijloc important de caracterizare a persona- 
jelor, să fie schimbate arbitrar în timpul tur- 
nării filmului? Pretextul, sau unul din pre- 
texte, e cunoscut: „Ca să intre în gura acto- 
rului“. Și atunci se simplifică, se adaugă, se 
denaturează... Nu-mi fac iluzii şi nu cred cå 
dialogul (ca și scenariul în întregul lui) tre- 
buie să fie intangibil. Dar nemulțumirile pri- 
vind acest aspect deloc secundar se dato- 
rează și confundării planurilor: cu excepții 
notabile, un maestru al celei de-a șaptea arte 
nu este neapărat și un maestru al cuvîntului 

Aș vrea să fiu bine înțeles. Nu pledez pen- 
tru transformarea filmelor în piese filmate și 
nici pentru replici „frumoase” care să sune 
nefiresc pe ecran. Nu mă pot împăca însa 
nici cu limbajul așa-zis funcțional, cu perso- 
najele care vorbesc toate la fel, fără să se 
țină seama de deosebirile de virstă, profe- 
siune, pregătire, de starea sufletească etc. 
Mă mihnesc vulgarităţile rostite în numele 
unui fals realism, care nu fac decit să legiti- 
meze și să răspindească prostul gust. În sfir- 
şit, nu pot să înțeleg cum actori care vorbesc 
normal în viața de toate zilele și chiar pe 
scenă, își -„recită“ rolurile din filme, răpin- 
du-le o bună parte din capacitatea de tran- 
smitere a ideilor, de comunicare cu spectato- 
rii. 

Toate acestea se știu și s-au mai spus 
chiar în cadrul rubricii de față, fără ca lucru- 
rile să se schimbe în mod substanţial. Mă în- 
treb, dacă n-ar fi utilă o dezbatere la care să 
participe toţi cei interesaţi: regizori, scena- 
riști, actori, critici de film, spectatori. O dez- 
batere organizată poate chiar de revista „Ci- 
nema“, sub auspiciile Uniunii scriitorilor, 
ACIN-ului, ATM-ului și ale altor foruri care se 
preocupă de destinele cinematografiei româ- 


nești. 
lon HOBANA 


Limba românească 
în filmul românesc 


Realismul 
unui film 
poate fi şi auzit 


A. văzut vreodată un film cu ochii în- 
chiși?! Ideea poate să para absurdă, eventua! 
şi amuzantă; chiar e. Dar numai pină la un 
punct 

Pina la punctul în care a vedea un film în 
şeamna obligatoriu și a asculta. 

Cititorul (cinefilui!) atent va fi observat, sint 
convins, că nu la altceva mă refer, că vorbesc 
1espre a vedea un fiim „cu ochii închiși”, ni- 
cidecum despre a vedea pur și simplu, 
printr-o scamatorie oarecare, „cu ochii în- 
chiși“. 

Ştiu, desigur, că unii se vor gindi, repede. 
la muzică: formula „muzică din filme“, un ba- 
nal prefabricat publicitar. este mult prea cu- 
noscută pentru a nu interveni aproape reflex 
Ce fel de reflex e acesta este o altă poveste 
un alt text. lar eu la „text' mă refer (nu mai 
puţin şi la subtext, de ce să nu o recunosc!) 
sau, încă mai precis, la acea parte a contex- 
tului numit film care nu este nici imagine 
nici muzică, nici zgomot, ci cuvint: cuvint 
rostit. 

Şi o fac, deoarece una dintre cele mai im- 
portante, acţiuni săvirșite în filme este vorbi- 
rea; înclin chiar să cred că este cea mai im- 
portantă. indiferent de ce se întimplă într-un 


film ori în altul, de vorbit se vorbește întotde- 


auna. Este atit de importantă în filme adţiu- 
nea de a vorbi (acţiune — cinematografic 
vorbind! — universală) incit rareori și ajun- 
gem să ne dăm seama de rolul ei, întocmai 
cum rareori ne dăm seama la prezent de 
ceea ce este, într-adevăr, important: o facem 
de obicei retrospectiv; la trecut. De aceea 
oare, în gramatică imperfectul este un timp al 
trecutului?! Prezentul nu are impertecțiuni 
Oricum, în filme există întotdeauna un pre 
zent atotcuprinzător — al rostirii, ce conţine 
sau poate conţine, dacă e nevoie, toate cele 
lalte timpuri verbale — nu numai trecutul, ci 
şi viitorul, inclusiv viitorul al doilea, care e un 
fel de trecut ce va veni. Cel care vorbește o 
tace acum — în prezența noastră, în prezen 
tul nostru. ÎI vedem, e drept, dar și îl auzim 
>i abia așa pătrundem în intimitatea lui. Nu 
văzindu-le ne insinuăm în personalitatea per 
sonajelor din filme, în sufletele, în conștiința 
in sensibilitatea și în inteligenţa lor. ci ascul 
tindu-le. Şi tot astfel se insinuează aceste 
personaje în noi: fâcindu-se auzite. Rostin- 
du-se. 

Aţi văzut vreodată un film cu ochii închiși?! 
Facind-o, vom avea o idee încă mai precisă 
despre natura celor care îi alcătuiesc 
populaţia. specifică. 

Din acest punct de vedere privit (adică as- 
cultat!), filmul românesc se remarcă prin ca- 
racterul teatral al rostirii: personajele de 
clamă, spun cuvinte și replici scoase parca 
din modelgle de conversaţie existente in ma- 


nualele de învățat limbi straine fară protesor 
Judecate după felul în care vorbesc, perso- 
najele acestea sint dominate de sentimentu! 
scenei, fiind perfect convenţionale. Limba pe 
care o folosesc este una inexistentă în reali- 
tatea lingvistică de azi: o limbă prefabricata 
made in Buftea”. Nu e academică, este årti- 
ticială. Există, apoi, un stil „înalt“ în acest 
limbaj și unu! „jos“, întrebuințat de regula 
pentru valoarea lui de pitoresc, fie că este 
vorba de evocări istorice comerciale, fie ca 
se incearcă evocarea unor medii periferice 
isau a reprezentanților lor): ambele deopo- 


Acţiunea de a vorbi 
este tot atit 


de importantă în film 
cît acţiunea 
propriu-zisă 


triv de contrafacute. Așa sint cele mai multe 
tiime autohtone sub aspectul limbii: o limba 
folosită ca paravan, un idiom care nu ex- 
primă, ci maschează, travestește, în primul 
rind prin uniformizare. Mai veche, dar și mai 
restrinsă ' este categoria filmelor în care cu- 
vintul are o funcţiune poematică (nu însă - 

atenție — poetizantă!), fiind tratat ca un te! 
de „imagine sonoră": În sfimşit, o a treia cate 
gorie, ce păruse a fi într-un mare avint. tran 
Storma vorbirea intr-un suprapersonal cine 
matografic așa s-a întîmplat în „Proba de mi- 
crofon” a lui Mircea Daneliuc, așa s-a inim- 
plat în „Concurs“ de Dan Piţa, filme în care 
aventura lingvistica este copleșitoare. Prin 
ele, in filmul românesc a pătruns energic 
limba pe care o vorbim azi, limba în care gin- 
dim şi în spaţiul căreia aqţionăm. Realismul 
unui film poate fi și auzit! Inchide ochii — şi 
vei vedea în ce măsură un film este ori nu 
autentic în filme, cuvintul nu înșeală nicio- 
dată, chiar să vrea. Dimpotrivă! 


Mircea IORGULESCU 


— Ç- pă ai des cum se bește-nnele fi! 
d-a noâs? 


— Arhip dragă, nu înţeleg nimic din ceva 
ce spui. Te rog să vorbești mai clar. 
- Besc şi-o ca-n via. 


Foto: Victor STROE 


https ://biblioteca-digitala.ro 


— Dacă vrei să ne înțelegem, te rog, te im- 
plor, exprimă-te limpede, in limba româna 
contemporană. Altminteri refuz orice dialog 
cu tine. i 

— Da ce, nu mă-xprimpede? 

— Din clipa asta, Arhip, am încheiat discu 
ţia cu tine. Te invit să nu-mi mai adresezi nici 
un cuvint. 


— De ce? Te-ntrebam și eu ce părere ai 
despre cum se vorbește în unele tiime de-ale 
noastre. 5 

- Mă întrebai? În ce limbă mă întreba” 

- În chiar limba unor filme. 


- Unde ai auzit tu limba asta? Unde se 
„orbește așa? $ 

— Asta-i bună! În filmele în care persona- 
ele vorbesc ca-n via. Ca-n viaţă adică. In 
"iață, oamenii sint grăbiţi, domie, mă rog. 
iomnule, şi mai mănîncă silabe, începuturi 
au finaluri de cuvint, ba chiar cuvinte în- 
regi. Dacă vrem să dăm senzaţia de autentic, 
re, respectiv trebuie, să vorbim la fel și în 
ilme. Preferi dialogul fals, făcut, confecțio- 
pre hipercorect, hipergramatical, hiperstili- 
zat? 

— Şi cum se înțeleg personajele din film 
dacă fiecare mănincâ două-trei sute de si- 
labe? 

— Dacă toate personajele vorbesc la fel, se 
nțeleg ele. E logic. 

Logic, Arhip are dreptate. Dar logica a de- 
venit o chestiune desuetă, uneori de-a drep- 
tul penibilă. De logică ne arde? 

-- Dar noi, spectatorii, cum înțelegem? 

- Păi ce? Noi vorbim altfel? Filmul e viată 


istă şi o cultură 


a rostirii 
cuvintului în film! 


— Unii spun că e artă. 

— Arta reflectă viața, mă pune la punct Ar- 
nip, familiarizat binișor cu teoria reflectării. In 
definitiv, ce trebuie să ne ofere filmul? Sen- 
zaţia de viaţă. Senzaţia de autentic. Asta ma 
interesează in primul rind. Nu ceea ce se vor- 
beşte. Nu demult, un critic vorbea la televizor 
despre lucruri foarte interesante, într-un mod 
foarte inteligent. Nu mă interesează că res- 
pectivul înghițea cuvinte întregi, hălci de pro- 
poziție. Reușea, domle, să transmită senzația 
de cultură, senzaţia de profunzime, senzația 
de inteligență. Senzatia e totul! 


- Şi dacă spectatorii vor începe să vor- 
bească întocmai ca personajele autentice din 
time? Fiindcă, trebuie să recunoști, Arhip. 
fiimul — o fi artă, n-o fi artă... — are totuși o 
influență asupra publicului. 


„„— Perfect! Înseamnă că vom deveni cu to 
ți mai autentici. 


Arhip pare serios, dar îmi dă senzaţia că ar 
fi ironic. Şi cum senzația e totul... 


Dumitru SOLOMON 


în lucr 
Barajul 


Scenariul și regia: 
Francisc Munteanu. 
inspirat 
viața constructorilor 
de ia hidrocentrala 
Riul Mare-Retezat, 
unde dealtfel 
a şi avut loc 
cea mai mare parte 
a filmarilor. 
in rolul unui șofer experimentat: 
Jean Constantin 


15 


16 


Ghici cine vine, sîmbătă seara, la cină? 


Rock Hudson, pe patru roți. 


cronica 
surisului 


Vitima victorie a unui 
șoricel care a născut 
munţi de bani 


La 55 de ani de cind lumea a luat cunoş- 
tinţă — cu ochii ei — de acest con- 
ceput din două cercuri, unul tru cap, altul 
pentru corp, pe care se grefau două urechi, 
şi ele rotunde, şi aceasta pentru două motive 
mai întîi fiindcă e mai ușor să însufiețim prin 
desen suprafeţele circulare, apoi fiindcă sim- 
patia publicului se îndreaptă mai lesne spre 
figurile în cerc, chit că acest personaj era un 
şoricel, botezat de creatorui său, Mickey 
Mouse, la 53 de ani de cind acest erou devenise 
pentru italieni Topolino, iar în Japonia i se 
spunea deja Michi Kuchi, societatea Colum- 
bia luindu-! sub contract pe acest desenator, 
Walt Disney, căruia Frank Capra îi purta o 
admirație imensă, desenatorul, la rindul lui 
devenind la fel de. celebru ca Frank 
Capra, deschizindu-şi studiourile lui cu 
echipe de graficieni și scenariști, cu studii na 


nald, văcuța Carabele, 
la alți 48 de ani de cind Societatea Națiuni- 
tor i-a atribuit lui Disney de bună- 


ceau jucării Mickey, aguen Mickey, cea- 
suri deşteptătoare ,! port-cheiuri ba 
chiar gume de şters Mickey, unele firme sal- 


è Peter O'Toole a primit de la curăță- 
toria unde obișnuiește să-și trimită hai- 
nele, un bilet atașat la reverul unui cos- 
tum, hi o pată de neșters: „Sint dezo- 
lat trimiţindu-vă înapoi un lucru care nu e 
perfect“ — îi scria meseriașul. „Am păs- 
trat nota asta, pentru a mi-o scrie ca epi- 
taf" — a declarat artistul. 

e Harison Ford a aderat imediat la 
campania mondială organizată de Brigitte 
Bardot împotriva chinuirii și masacrării 
animalelor în Filipine: „Trebuie luptat îm- 
potriva cruzimii exercitate asupra anima- 
lelor“, a scris decis artistul din 
stelelor. La capitolul invers, al tandreţii 
faţă de vieţuitoare, să notăm două anun- 
turi transmise de responsabilii finlandezi 
către atleţii campionatelor mondiale de la 
Helsinki: „Atleţii care-se antrenează în 
parcul natural din zona Dipoli sint rugaţi 
să nu-i tulbure pe pinguini. lar cei care 
se duc în parcul Tapiola să aibă grijă de 
a nu le da de mincare urșilor ari“. 

e Cronica gag-ului: La Providence 
(S.U.A.), într-o gală de box, în meciul ve- 
detă, Rafael Lopez și Darryl Taylor ajun- 
seseră în repriza a noua, cînd, vrind să-i 
despartă dintr-un clinci, arbitrul Martin 
Tabor a intervenit atit de violent încit toți 
trei căzură la podea. Asistenţi lui Taylor, 
convinşi că omul lor nu mai poate, săriră 
în ring, anunţind și sfirșitul luptei. Dar ce- 
țălalt, Lopez, se ridică de pe jos și nești- 
ind ce se întimplă îl pocni pe unul de oa- 
menii de colț ai lui Taylor. 20 de oameni 
invadară atunci ringul și urmă un pugilat 
general, ca în Sennett. Într-un tirziu, Lo- , 
pez fu declarat învingător prin knock-out. 

e Întrebare a campioanei Chris 
Evert-Lloyd, adresată — după o finală în 
care a fost învinsă rapid — supercam- 
pioanei Martina Navratilova: „De ce nu te 
duci să joci cu bărbaţii, ca să ne lași în 
pace“? 

Se zice că Nastassia Kinski ar putea 
apare în rolul Navratilovei, într-un film 
despre fenomenala sportivă... „E singura 
care ar putea întruchipa tipul meu de fe- 
meie", ar fi afirmat jucâtoarea. 


vindu-se de la faliment prin aceste contracte 
cu „Walt Disney Productions”, existind, de 
asemenea, și o a Academie de desen, „The 
Walt Disney Academy“, unde se lucra după 
instrucțiunile clare aie maestrului: „Mickey 
inu Dont un băiat mijlociu, fără vîrstă 
bine definită, locuind într-un orășel, ducînd o 
viaţă onestă, plăcindu-i să se amuze, aitfel 
politicos și timid cu fetele... Corpul său are 
forma unei pere. fiind mai degrabă rotunjor, 
poartă încălțări voluminoase, nici prea moi, 
nici prea tari, și e mai amuzant să fie desenat 
cu umeri înguști, cu ceva burticică și fundu- 


ei bine, după atita și atita timp, în care per- 

sonajul a cucerit atitea și atitea piețe, deve- 

Capet șoricel care a putut naște munţi 
ani, 


Credea, la început, creatorul, Walt 


cronica 
subiectelor 


0 temă sfintă: 
împotriva războaielor? 


De la acele Voci în insulă, ne-a intere- 
sat mereu ce face, la ce lucrează, regizo- 
rul bulgar Ranghel Viiceanov. Ultimul său 
fiim — Ultimele i — ne „spune“ din 
enunţ, din sinopsis, ca de obicei în sce- 
nariile gindite de Viiceanov, foarte multe, 

interes. 

Eroul principal ţine de acea categorie a 
martorilor, descoperită de cinematograf, 
de ajuns de recent (Blow-up, Z) cu o 
forță necunoscută altor arte ale poveștii: 
fotograful, cel care înregistrează, develo- 
pează și mărește evenimentul, impunin- 
du-l societăţii al cărui ochi e deja uzat de 
vești și novele. Un asemenea fotorepor- 
ter, Jeko, e aruncat în acel prim măcel 
căruia i s-a mai zis Primul Război Mon- 
dial. Eroul e un posedat al aparatului 
său, convins că fără arta lui care nemu- 
rește însăși istoria, bătăliile și carnagiile 
n-ar avea nici un sens. Asurzit de bombe, 
biciuit de şrapnele și de bulgării de pă- 
mint răscolit, el filmează tot, ca deodată 

- „e vorba de o pură ficțiune“, cum pre- 
cizează prezentarea din revista „Filmul 
bulgar” 2/83 — măcelul să se întrerupă, în 
chip aproape magic, și toate capetele în- 
coronate, regii, împărații și prinții euro- 
peni, care-și deciaraseră război dar nu li 
se clintise un fir de păr, să se decidă la o 

„ declaraţie de încetare vremeinică a ostili- 
tăţilor, necesară desfășurării unei partide 
de golf! Pură ficțiune, în timpul căreia 
monarhii se vor precipita spre o biată 
fermă ținută de două fete cam deocheate 
şi un unchi al lor. Jeko nu scapă din 
obiectiv nici acest armistițiu necesitat de 
golf. Numai că se va și inamora de una 
din fete care, firește, numai la el nu se 
uită, cind vede o asemenea lume bună și 


în vara lui '83, el a dat cea mai surprinza- 
toare lovitură: mai toate plajele mediterane- 
ene au fost invadate de maiouri și costume 
de baie purtind chipul lui! Mari vedete ale fil- 
mului, ale cintecului, ale teatrului şi vieții pu- 
blice, alături de oameni oarecari, fără titluri 
sau pretenţii, adulți și copii, toţi intraseră 
într-un virtej al Mickey-maniei care cerea 
pină și înghiţitorilor de foc să poarte un 
maiou cu Mouse, dacă doreau să fie priviţi! 
Sociologii comerțului s-au crucit: cînd s-au 
investit atitea milioane în fabricarea de 
maiouri bombastice, trăznite și sofisticate, de 
ne N a pei ageri o vechitură de 
, prea simplă, prea puerilă, 
naivă? Veniră și filosofii ei pese (Mie 
key Mouse este unul dintre simbolurile vremii 
noastre. Între nostalgie şi naivitate, surisul lui 


Disney... 


„„că Mickey Mouse al lui va cuceri toate frumuseţile 


lumii? 


mare în bătătură. Dar ce se intimpă” 
Cind constată pentru ce veniseră 'm&- 
timile şi Excelenţele lor — una din cae 
două fetișcane se indignează și pune = 
şarjă de dinamită într-un ghiveci, sè- 
arunce pe toți în aer. „Monstruosul com- 
plot" e descoperit repede și fata ar be 
bineințeles, impușcată. Jeko, martorul, c= 
ne-ochiul, își părăsește condiția $ — 
pentru a-şi salva iubita — se asumă şi 3 
asumă ideea „complotului“. Va fi impus- 
cat într-o iatrină, pentru ca zgomotu mæ- 
plăcut al armelor de foc să nu stings 
rească sărbătoarea regilor, care se ve == 
cheia într-o nouă declaraţie de răz= 


După Blow-up, Z, încă un fotograf, 

martor al convulsiilor sociale: S 

Mavrodicv în ultimul film al lui Vil- 
ceanov 


e cel mai potrivit acestor va e cu o 
umoare indecisă...“), punind semnele lor de 
intrebare: „Nostalgie? Naivitate? Dar dacă nu 
e altceva decît inocenţa regăsită?“ 
Cuţu-cuţu, am vrea noi „inocenţă regăsită” 
doar trăgind pe cap şi îmbrăcînd o rufă cu un 
chip vesel... 


Rubrica 
<Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu Cosașu 


pm 


Documentul.sursă a filmului 


cinefilia, 
ca omenie 


Un ploieştean sensibil 
la melodrama 


„Viaţa este un roman”, este titlul ultimului 
film al regizorului francez Alain Resnais. Nu 
am vizionat filmul, totuși, ca și în celelalate 
opere ale sale, înțeleg că subiectul rămîne o 
investigare a întrebărilor noastre importante: 
fericirea, educaţia, memoria, dragostea. 

„Viaţa este un roman“, mi-a spus de curind 
și un prieten. Și l-am lăsat să povestească. 
Nuntă la țară. Pregătirile care ă pînă la 
duminica mult așteptată. Gi meseriaş 
cu liceul terminat la seral, merge la fată. Stu- 
poare. Mireasa fugise. Petrecerea se termină. 
Mirele fără mi a rămas un pic „tra-la-la”, 
vorbesc cei din jur. Două veri a rămas să pa- 
zească vitele sătenilor. Toată ziua era stăpi- 
nul imaşului, cu braţul plin de cărţi. Şi a venit 


Despre lumină, cer 
și actrițe de cinema 


„Foarte puţini regizori importanți și ferme- 
câtori izbutesc ca tot ceea ce dezvăluie în in- 
terviuri să fie la fel de important și fermecă- 
tor ca pe pinză. Ttuftaut e dintre acești puţini 
şi ne mărturisim slăbiciunea în fața textelor 
lui, pe care nu o dată le punem fără ezitare, 
ingă cele mai frumoase filme realizate de el. 
Sint interviuri de-ale lui — ale celui care 
stind de vorbă cu Hitchcock ne-a dat, proba- 
bil, cel mai bun tratat neteoretic de cinema 
— care ne lasă plăcerea integrală a unei 
scene din Jules și Jim, din Noaptea america- 
mă. Nu mai insistăm de cite ori ne găsim cu 
= în acel „acord de finețe“ al nuanţei, al pre- 
“erințelor, al expresiei decise şi temperate 
care stabilește — ca o parolă magică între ci- 
afili — o confraternitate mai viguroasă decit 
ceea născută din citeva declaraţii de princi- 
pm generale. lată- dar într-un interviu excep- 


O poveste mereu 
proiectată 
cinematecile 
personale: 
Elvira Madigan 


în toate 


a doua toamnă. Văcarul a plecat cu brațul 
plin de cârţi și o noutate a străbătut satul. 
Mireasa, care găsise fericirea lîngă un drăguţ 
cu dinte de aur în faţă, mai puţin instalator și 
mai mult bișnițar, pe un șantier naval, a rā- 
mas singură pentru mai mulţi ani, deoarece 
ginerică-colț de aur a provocat din neglijenţa 
un accident pe o navă în construcție. În acest 
timp, eroul nostru a terminat institutul de 
Mine, a jucat rubgy în divizia B și în această 
primăvară a avut nunta cu o tînără doctoriță. 

O poveste simplă, adevărată, deși pare o 
sinteză a melodramei cinematografice, însă 
mărturisesc că în cinemateca mea imaginară, 
de spectator mediu, așez asemenea fiime 
simple, cu înţelesuri imediate și profunde, 
semnate de Spielberg, Menzel, Reismann, 
Truffaut, A. Hiller.“ 


Alexandru lonei 
str. lon Maiorescu nr. 22 Ploiești 


N.R. Fiindcă aveţi faţă de meloaramă, ca 
atiţia alții, o anume nesiguranţă a gustului, să 
va amintim două expresii foarte decise în fa- 
voarea ei (fără a le absolutiza, desigur, făra a 
uita că există melodrame bune și proaste, 
așa cum există tragedii bune și proaste) 
venite de la doi creatori care știu cite ceva 
despre cinema: 

„Geniul în cinema constă în sublimarea 
melodramei“. (Visconti) 

„Melodrama şi-a regăsit, în cinema, legiti- 
mitatea pierdută în alte arte“. (Francois Truf- 
faut) 


tional, acordat in vara aceasta reviste: „Le 
Nouve! Observateur”, după lansarea ultimului 
său film, Mai ales duminică, un „alb-negru 
bine primit de critică: 

— „Am vrut, într-un anume sens, să-mi fac 
autocritica față de un film mai vechi, Mireasa 
era in negru, unde avusesem slăbiciunea sa 
pun prea mult soare, prea multă lumină, pier- 
zind astfel latura misterioasă a romanului. 

— De unde această neincredere în lumină? 

— Fiindcă într-o imagine luminată se vede 
totul, mai puţin misterul. În general, versiu- 
nea de noapte a unei scene este preferabilă, 
fiind mai enigmatică, versiunii ei de zi: noap- 
tea aduce ficțiunea. E ca și cum ai fotografia 
un chip: din faţă nu-i decit el însuși, dar daca 
aduci in cadru amorsa unui umăr sau a cefei 
cuiva, ai deja începutul unei povești... Exce- 
sul de lumină strivește ficțiunea, o sărăcește 
Nu-mi place cerul albastru din multe wester- 
nuri, atit de albastru, atit de alb, că se văd 
granulele ecranului. În westernuri, de cum 
eroii pătrund într-o pădure și siluetele li se 
decupează pe fondul întunecat, eu îi. cred, 
dar îndată ce văd cerul, nu mai cred nimic. 
Pentru a fi plin, vibrind puternic, ecranul tre- 
buie să fie neincrezător în lumină. 

— Filmele dumneavoastră sint inspirate de 
la bun început de chipul unei femei? 

— Nu de chipul unei actrițe, ci de tata 
eroinei, a rolului. Actrița apare după acesa 
Am gindit întotdeauna că poveștile, subiec- 
tele nu se pot clădi decit în jurul unei femei 
căci femeile — și asta e adevărat și în litera- 
tură — leagă intriga mult mai firesc decit băr- 
baţii. Este, dacă vreți, contrariul westernurilor 
lui Ford, unde de îndată ce începe ceva — 
atacă indienii... — femeile sint ascunse sub 
diligenţă, în timp ce bărbaţii se bat; dacă aș 


https://biblioteca-digitala.ro 


cronica eroului 
mai puţin 
cunoscut 


Adevăratul Rocky 


Mai există și un alt Rocky, tot boxer, altul 
decit cel din numărătoarea stallon-iană, 
Rocky |, îl, I. Un Rocky adevărat și unic 
care a purtat cindva cifre reale pe cămașa sa, 
cifrele ceva mai numeroase ale unui deținut 
Într-un penitenciar: Rocky Graziano, unul din 
cei mai mari campioni din ciţi a cunoscut no- 
bila artă a boxului, cel care pînă cind și-a dat 
seama că cineva, acolo, sus, Ñ iubește, a trăit 
mai mult de jumătate din primele două dece- 
nii de viaţă în închisori și aresturi, de rău ce 
era, nesupus și „bad boy“ la tot ce era lege şi 
disciplină. O Americă întreagă a uitat de pă- 
catele lui, aclamindu-l în celebrele înfruntări 
pentru titlul mondial, cu Tony Zale, la sfirşi- 
tul anilor '50. O lume întreagă le-a cunoscut 
şi nu le-a mai dat uitării de cind le-a văzut ju- 
cate de Paul Newman în Cineva, acolo, sus, 
mă iubeşte. Era un film după o carte semnată 
de Rocky Graziano, un best seller care „mer- 
gea“ la o consacrare nu mai puţin presti- 
gioasă: premiul literar Pullitzer. Filmul regizat 
de Robert Wise a făcut „rupere“ — cum se 
spune în limbaj pugilistic. Newman, tînăr - 
cu acea mișcare a umerilor, cu pasul lui in 
mitabil, călcind pe străzile Bronxului — da- 


dea personajului acea câldura umana care 
transtigurează rău! în bine, violentează sche- 
mele și impune o înțelegere. Tot ce a făcut 
Graziano mai departe a îndreptăţit creaţia lui 
Newman din '56. El e azi unul din personajele 
pozitive ale Americii, un om cu stare, căsâto- 
rit, fidel primei sale iubiri, acea Norma (în 
film interpretată de Pier Angeli, azi dece- 
dată), avind două fete, deja căsătorite, consa- 
crindu-şi o mare parte din timp discuţiilor și 
conferințelor în casele de corecție. Devin le- 
gende care dau lacrimi frumoase, unele amă- 
nunte de viaţă cărora campionul le păstrase, 
discret, prea marea expresivitate: în 1979, de 
pildă, într-o carte, zice-se, superbă, „Îndată 
ce a auzit ovaţiile”, autorul ei, W.C. Heinz, re- 
lata că în primul an cînd a ciștigat ceva bani 
din box, Rocky a cumpărat un Cadillac de 
ocazie pe care l-a umplut cu jucării în va- 
loare de 1 500 dolari și s-a dus în East Side 
pe unde copilărise, împărțind în dreapta și 
stinga jucăriile, ba mai dînd și 1 500 de dolari 
— curaţi, nu în obiecte! — taților şi mamelor 
de pe “acolo. Cind Irving Cohen, managerul 
său (în film interpretat de Everett Sloane) 
auzi de la un martor ocular desfășurarea 
acestei scene, i-a reproșat lui Rocky nechib- 
zuința. Boxerul ar fi răspuns — zice legenda 
(deşi, în film, există o scenă asemănătoare...): 
„Sint oameni săraci. N-au făcut niciodată rău 
cuiva, doar că n-au avut noroc să răzbească“. 

Episodul acesta nu se găsește nici în a 
doua carte a lui Graziano, urmarea intitulată 
logic: „Cineva, acolo, jos, mă iubește de ase- 
menea", publicată anul trecut, povestind co- 
borirea eroului în copilăria sa mohorită, să- 
racă, de „inger cu fața murdară“. Ar fi să-i 
cerem iui Graziano o discreţie prea mare ca, 
in cazul cind cineva l-ar întreba la cine se 
gindește el, acolo, sus, în mintea lui, pentru 
rolul unei eventuale noi ecranizări, să răs- 
pundă: „Nu știu”. 


Cineva, acolo sus, 
pe frunte, 

mă sărută... 
(Paul Newman 

şi Pier Angeli, 

în filmul 

lui Wise din '56) 


tace un western, aș potrivi astfel acțiunea ca 
femeile să nu se adăpostească sub diligenţa 
Altfel avea impresia că nu se petrece ni- 
mic... Cind scriu un scenariu acțiunea apar- 
tine femeilor, ceea ce poate că în absolut e 
fals, dar aşa văd eu lucrurile. . 

— Ce-ar zice despre aceste scenarii, criti- 
cul Truffaut din anii '60? 

— Am apărat întotdeauna, chiar la începu 
tul anilor '60, un cinema la persoana |, hotărit 
autobiografic și romanesc... Îmi amintesc de 
emoția mea cînd am văzut prima oară Som- 
marek de Ingmar Bergman: un om vorbește 
despre el, despre viața lui, și sinceritatea este 
suficientă pentru a declanșa mecanismul pro- 
priei noastre visări. M-am schimbat oare? Nu 
cred. Am rămas fidel aversiunilor mele de pe 
epocă pere ron ba arce pri 
(stil u și Negru) pe care o t şi acum. 
La „Cahiers du Cinema“, i-am apărat pe Coc- 
teau, Bresson şi Hitchcock împotriva lui Au- 
tant-Lara şi Clement. Am impresia că nu 
m-am schimbat, deși unele judecăţi mi se par 
azi nedrepte: despre Ford, de exemplu, am 
spus prea multe de rău (tocmai din cauza fe- 
lului cum trata femeile) și acum îl privesc ca 
şi cum aș citi Maupassant. În schimb, i-am 
supraestimat pe Premminger sau Richard 
Brooks... Dar, la urma urmei, ce înseamnă ju- 
decata unui cinefil? E dg ajuns să revezi un 
him pe care altădată l-ai afurisit și să găsești 
doi-trei actor: morţi între timp, și să te cu- 
prindă o tandrețe, o nostalgie... Veţi vedea 
că, într-o zi, cinefilii îl vor iubi pe de Funès...” 


...Şi în sfirșit de ţinut minte aceasta învăța- 
tura venită de la un regizor pentru care „lite- 
ratura rămâne referința de predilecție“: „in ci- 


nema, oricit de mare ar fi dragostea noastră 
prentru cuvint, accelerarea unei intrigi. 
schimbarea ritmului, aparțin mai întii și hotă- 
ritor, imaginii”. 


François Truffaut, în plină zi 

pariziană, cîndva, punind la cale cu 

Claude e şi J.P. Leaud, cea de-a 
401 „lovitură“... 


mea ta | 


Nataşa de ieri din / i ȘI pace, 


Liudmila Savelieva de astăzi 


rial istoric 


Realizatorul polonez Tadeusz Junak a 
incheiat filmările la serialui său inspirat 
de o poveste care se petrece în secolul al 
XVII-lea și al cărui titlu este Bătrinul sta- 
roste. interpretul rolului principal este ac- 
tarul Tomasz Stokkinger care o are ca 
parteneră pe binecunoscuta actriță Anna 
Dymna. 


Zelia 


Ultima. realizare a lui Woody Allen este 
primită și privită cu o enormă și plăcută 
surpriză nu numai ca narațiune cinemato- 
grafică, dar mai ales ca modalitate de ex- 
presie. Elogiile aduse cineastului se în- 
trec în formulări. Nu știm dacă vreun alt 
film al său și-a atras asemenea recunoaș- 
teri ca. de pilda, aceea a criticului Henry 
Behar. „Să spunem de la bun început ca 
Zalig vste o adevarata minune. Este unul 
din lucrurile cele mai frumoase, cele mai 
vesele, mai inteligente și mai incisive dar 
şi mai generoase din cite am văzut de 
mult timp încoace. Şi în același timp este 
unul din lucrurile cele mai personale. 
Cum oare să nu recunoști în eroul aces- 
tui film, Leonard Zelig, pe numitul Woody 


După patru ani, Robert Redford revine 
ca jucător de base-ball în filmul 7 


Natı 


cinerama 


Allen, omul care şi-a schimbat pielea de 
mai multe ori pină acum. Provocator al 
unor cascade de ris (în Banana din prima 
sa perioadă), bergmanian (în interioare), 
new-yorkez (în Manhattan ), fellinian (în 
Pulbere de amintiri). Leonard Zelig e 
omul împins de dorința de a fi iubit și 
aprobat de toți, incit trebuie literalmente 
să schimbe de fiecare dată pielea şi să 
devină un negru printre muzicienii de 
jazz, un gangster printre mafioţii prohibi- 
ției, chinez în Chinatown, medic printre 
„medici etc. Și nu este vorba aici de de- 
ghizări ci de adevărate transmutaţii, așa 
cum o afirmă toţi 'cei ce sint martorii 
acestui nou Woody Allen. Şi acești mar- 
tori sint, printre alții, scriitoarea cineastă 
Suzan Sonntag, scriitorul Saul Bellow, 
psihanalistul Bruno Bettelheim. Zelig este 
construit ca o pastișă, dacă nu Chiar ca o 
parodie a filmului Reds al lui Warren 
Beatty. Dar făcînd un pas mai departe, nu 
este vorba de o ficțiune pe care ar recon- 
stitui-o Woody Allen, ci de un adevărat 
documentar, despre un personaj adevă- 
rat, folosind arhive de epocă, documente 
autentice și inedite, dar restaurate fără să 
se vada mina celui ce intervine. „Poţi ga- 
ranta — scrie criticul citat — că Woody 
Allen, împreună cu Mia Farrow, cei din 
1930, sint la fel de adevăraţi ca Eugene 
O'Neill, Marion Davies, Josephine Baker 
sau Charlie Chaplin. Şi mai ales este cu 
neputinţă să-ţi dai seama care docu- 
mente sint adevărate și care nu. Iluzia 
este completă, contribuția tehnică a ope- 
ratorilor, monteurilor și a celor de la la- 
borator, atinge perfecțiunea.” 


Charlot văzut de Parker 


Autorul filmului de mare succes de pu- 
blic, dar și de prestigiu critic,Expresul de 
ia miezul nopţii, regizorul Alan Parker lu- 
crează la definitivarea scenariului inspirat 
de viaţa lui Charlie Chaplin, un proiect 


La 5I de ani Elizabeth Taylor: aceeaşi energie juve- 
nilă și (nu mai puţin) 


vechi și ambițios de-al său. Lucrul la sce- 
nariu — după cum afirmă presa — nu 
pune nici un fel de probleme, in schimb 
problema capitală este găsirea interpretu- 
lui lui Charlot. Şi asta nu este o treabă 
prea ușoară! 


c 


Acesta este titlul filmului în care Sophia 
Loren apare împreună cu fiul ei, Carlo. 
Mamă și fiu în viață, mamă și fiu pe ecran. 
Regia o semnează Maurizio Ponzi. Pove- 
stea — despre care se afirmă că este 
induioșătoare — relatează peripețiile unei 
mame şi a fiului ei orb care-și caută soțul 
şi respectiv tatăl. 


farmec 


Altā revenire 


Realizatorul italian Marco Bellochio (Cu 
pumnii in buzunar) se întoarce și el pe 
platourile de filmare după un numar 
destul de mare de ani în care a lipsit. 
Filmează dupa cym: ne anunţă presa —- 
Henric ai IV-lea (adaptarea îi aparține tot 
lui.) Şi-a ales in distribuție două nume 
care asigura deocamdata succesul -de 

blic Claudia Cardinale și Marcello 

astroianni. 


Poveste de dragoste 


Subiectul întotdeauna binevenit este 
desigur dragostea, reluată de cineaști mai 
mărunți sau mai importanți. Spectatorii 
våd și revăd cu plăcere și emoție orice 
poveste de dragoste. Cind se întimplă sa 
nu fie o simplă pastișă, o poveste făra 
nimic original, atunci succesul este ga 
rantat. Filmul lui Andre Delvaux, intitulat 
Benvenuta, se situează de pe acum în 
fruntea oricărui repertoriu de prestigiu. 
Realizatorul belgian (cu ani în urmă am 
văzut o admirabilă poveste cinematogra- 
fică şi de dragoste, care se intitula într-o 
seară un tren) nu este un cineast al 
efectelor facile. Delvaux este un subtil 
observator al universului psihologic al 
personajelor sale, un povestitor al nuanțe- 
lor, semitonurilor şi sugestiei. 

Benvenuta este o dublă poveste de 
dragoste, cu două cupluri actoricești de 
mare clasă: Fanny Ardant, Vittorio Gass- 
mann pe de o parte și Mathieu Carrière, 
(Frantoise Fabian) pe de alta. Un nàr 
scenarist (rolul este interpretat de Ma- 
thieu Carrière) lucrează la pregătirea unui 
tim în care memoria unei romanciere 
Francoise Fabian apare într-o lumină 
nu tocmai flatanta. Romanul povestește o 


„uzinei 


violentă pasiune care pune alături pe o 
pianistă iană (Fanny Ardant) și pe un 
magistrat italian (Vittorio Gassman) 
Adaptarea şi transpunerea de o mare 
finețe, după cum remarcă unii comen- 
tatori, îi dau lui André Delvaux prilejul sa 
alterneze cele două cupluri ale povestirii 
într-un fluid dramatic de înaltă ţinută 
artistică. Regizorul demonstrează o ade- 
vărată știință a contrapunerii pasiunii 
romanești de ieri cu cea de astăzi și țese 
relaţii subtile între cele două planuri ale 
povestirii care îi oferă spectatorului prile- 
jul unei adevărate delectări artistice şi 
intelectuale. După cum semnalează de 
asemenea presa, interpreții aleși de Del- 
vaux alcătuiesc un adevărat cuartet de 
clasă, ceva ce nu se înfiinește prea des pe 
ecran. 


https://biblioteca-digitala.ro 


Biografia unei 


de 


int ce 


După succesul considerat o adevărată 
lovitură de box-office pe care l-a dobindit 
acum ciţiva ani cu filmul său, Oameni 
obişnuiţi (unde semna deopotrivă regia și 
scenariul) şi după ultima sa apariţie pe 
ecran de-acum patru ani în Brubaker 
(povestea unui director de închisoare 
deloc asemănător celorlalți directori de 
închisoare) lumea se întreba ce face 
Redford? Nici astăzi nu prea știe — nici 
lumea și mai ales nici presa — ce face 
Redford, pentru că vestitul actor nu are 
de fel o viaţă de vedetă, preocupată 
mereu să fie o prezență socială de 
prim-plan. Redford este un om rezervat, 
discret, timid, extrem de politicos și care 
are multe alte preocupări pe lingă aceea 
de cineast. 

Acum apare în The Natural, filmul 
semnat de un fost scenarist, Barry Levin- 
son. La drept vorbind, este povestea unui 
jucător de base-ball (așa cum se vede și 
în fotografia pe care o publicăm). Acţiu- 
nea se petrece în anii din ajunul celui 
de-al doilea război mondial. lar presa 
vorbește din nou despre irezistibilul Red- 
ford, actor ajuns la maturitate, la subtilita: 
și la o capacitate de emoționare rar 
întiinită. 


Dol sub o umbrelă 


Pe platourile studiourilor din Odesa, 
Innokenti Smoktunovski a încheiat filmă- 
rile la Doi sub o umbrelă în care apare în 
rolul unui director de circ. 

Primele comentarii remarcă și de ace 
astă dată performanța pe care o reali- 
zează marele interpret. Ne amintim că in 
paleta iui de actor de film și de teatru 
figurează personaje memorabile, de la 
Shakespeare pină la cele de comedie 


ictrițe sacrificată pe altarul 


vise”. Jessica Lar in rolul lui 


Frances Farmer 


a sentime 


Aproape orice film semnat de realizato- 
rul vest-german Alexander Kluge este 
considerat un eveniment cinematogratic 
iar astăzi realizatorul trece drept cap de ` 
școală cinematografică în Germania occi- 
dentală. Recent a oferit ecranului filmul 
intitulat Puterea sentimentelor, o introspe- 
die în zona delicată a afectelor, condusă 
cu mină sigură de Kluge. Fimul 
infăţișează peisajul unui oraș impresio- 
nant, de undeva din regiunea cuprinsă 
intre Rhin şi Main, unde lucrările de 
reconstrucţie sînt în toi. În mod paralel se 
desfășoară însă în film şi o altă restruc- 


turare, aceea a sentimentelor. Pe aceste 
două planuri perfect diterențiate,o serie 
de personaje evoluează de-a lungul filmu- 
lui. Este vorba în primul find de o 
reporteră pe numele ei Pichota, apoi de 
doamna Barlamm, de un judecător, de o 
altă femeie părăsită. de un general, de un 
comandant de pompieri, mai mulţi detec- 
tivi şi de un hoț specializat în spargeri la 
blânării. De-a lungul filmului spectatorul 
are ocazia să mai cunoască și o serie de 
personalități reale din lumea cinematogra- 
fului, a radioului, a televiziunii, a operei 
ca și al vieţii publice. 


intilnire deloc intimplat 


„Hollywood-ul nu este numai acea 
uzină de vise ale cărei imagini poate prea 
frumoase sfișesc prin a te adormi — 
spune criticul francez Lavoignat. Holly- 
wood-ul este în același timp un infern de 
unde nu te mai întorci. Este o mașina 
nemiloasă al cărei mecanism infernal 
macină ființele care îndrăznesc să i se 
opună și apoi le azvirie...” 


Frances Farmer din anii '30 ştia ceva 
despre acest aspect al cetăţii filmului. Era 
o actriță prodigioasă ce avea să devină 
foarte repede o mare vedetă. Se vorbea 
despre ea ca despre o nouă Greta Garbo 
şi i se prevestea o carieră strălucită 
Numai că n-a ştiut și n-a putut să împace 
propriile ei exigenţe, ca și propriile ei 
dorințe şi concepții de viață cu cele ale 
star-sistemului și n-a putut încheia com- 
promi'surile ce i se cereau. Și cum nu a 
putut fi domesticită, i s-au sfârimiut și 
cariera şi viața 


kste tocmai povestea pe care o aduce 
filmul lui Graene Clifford intitulat Frances. 
Destinul acestei actrițe, celebră acum mai 
bine de 40 de ani, a fost încredințat spre 
interpretare unei actrițe care este azi în 
ascensiune. Jessica Lange. Critica îi recu- 
noaște și cu acest film un talent, o forța 
emoțională și o convingere uluitoare. 
„Demult — spune, de pildă, un comen- 
tator — n-am infinit pe ecran o asemenea 
prezenţă. lar pentru o actriță care trebuia 
să demonstreze că poate fi și altceva 
decit logodnica lui King Kong, cred că nu 
i-a fost prea ușor să intre în pielea acestui 
personaj atit de complicat și de devastat 
cum a fost Frances Farmer.” 


Se pare că forța filmului vine tocmai 


din această întilnire dintre două destine 
actoricești. 


ze 


din nou despre seriale 


D. cite ori ia sfirșit un film în serial la te- ` 


leviziune, în loc să-ţi pui întrebarea: cum s-a 
terminat?, te întrebi în cu totul alt sens: 
Cum? S-a terminat? Regula nescrisă a aces- 
tor filme pare a fi durata infinită, dar asta nu 


pentru că ar gilgii inspirația inepuizabilă, ci 


pentru că autorii nu știu niciodată cum să-l 
încheie. Enunţurile sint de obicei facile, pri- 
mele episoade promițătoare sau chiar exce- 
lente, dar, după desfășurarea citorva, carența 
de inspirație a realizatorilor începe să devină 
manifestă și acţiunea în loc să se închege nu 
face altceva decît să devină o supă lungă. 

dialectică după care tot ceea ce are 
cap trebuie să aibă și coadă (ințelegindu-se 
că aceasta e ceva care incheie altceva) e în- 
locuită cu soluţia unei cozi infinite care se ti- 
riie de la o săptămînă la alta, oferind specta- 
torilor doar speranțe aminate. Întrucit actorii 
sint în genere bine aleși, ba uneori chiar se- 
ducători (cum a fost cazul cu serialul „Dal- 
las”), omul care se lasă prins de desfăşura- 
rea filmului aproape că ajunge să creadă în 
realitatea acestuia. Se nde cu filmul 
desfășurării. Abia ceva mai încolo intervine 
plictiseala, urmare sigură a repetiţiilor, a so- 
luțiilor trase de păr pentru a prelungi acțiu- 
nea, cu prețul pierderii oricărui sens, a rea- 
ducerii pe scenă a cite unui personaj în mod 
necesar dispărut — dovadă doar de fantezie 
pauperă. 


O nouă metodă de 


cupluri (Vittorio Gassman — 


a ascunde criza de subiecte — descoperire 


de noi 


Fanny Ardant în Benvem 


O controversă de citeva decenii (pro- sau contra star-sistemului) lan- 


sează mereu alte stele: aici 


„„„de ce J.R. 
din Dallas 
nu l-ar lua asociat 
pe Alex Torres 
din Paulista? 


Serialul se instalează în obișnuință, e o 
treabă de desert sau de siestă, cu cafeluță 
sau cu păhărelul de coniac, și noul episod e 
aşteptat doar ca un adaos, nu ca o soluție. 
Finalul aminat amină deznodămintul, pentru 
că acesta nu există sau a devenit inutil, pe 
drum s-a pierdut orice consistență a psiholo- 
giei eroilor, orice temei al demonstrației. 

Şi atunci survine lucrul cel mai puţin scon- 
tat de acești deficienţi ai fanteziei: inchipui- 
rea spectatorului lucrează mai rodnic decit a 
lor și oferă soluţii mult mai ingenioase, în 
care nu cea mai fantastică a fost aceea de 
acum cițiva ani prin care se urmărea incheie- 
rea unui astfel de interminabil serial şi care-l 


Gina Sacchi în Ză, 


făcea pe Rudy să să se însoare pînă la urma 
cu Woody! 

Şi iată că și pentru toți cei care am urmărit 
recant mizeriile, necazuriie, tragediile familiei 
Scorza s-a găsit pină la urmă o soluţie care a 
însemnat şi o încheiere neașteptată. Domnul 
Scorza s-a dat o dată peste cap (și scenariștii 
au dat totul peste cap) și bietul om a înviat! 
De ce a mai fost n să moară să-și bage 
în puşcărie un extraordinar auxiliar, taman în 
momentul în care acesta îi devenise cel mai 
util complice, să-și trimită și nevasta, nu nu- 
mai fiica mult iubită la balamuc, să-și ruineze 
și să-și ucidă fiii e mai greu, e inutil de price- 
put. cauză e doar învierea, care ca orice 
miracol! e ceva foarte simplu. Numai că nu e 
o soluție artistică. (Scenariștii par să fi luat în 
serios gluma domnului de Voltaire care susţi- 
nea că învierea e un fapt mult mai miraculos 
decit nașterea. E mai inexplicabil că te-ai 
născut o dată decit că te-ai putea naște de 
două ori). . 

Aşadar soluția s-a oferit totuși — deși, în 
sensul mai profund al cuvintului, ea nu 
există. Că e prea simplă, nu e de discutat; de 
mirare e şi aici deficitul de fantezie. Ca să ur- 
mâm firul logic al acţiunii care de fapt se in- 
cheie o dată cu nunta lui Alex Torres, ar tre- 
bei să ne i inăm (cu minimum de fante- 
zie) situația J.R., urmărind la TV, „Bule 
vardul Paulista“ a intuit numaidecitt cu cine 
are de-a face și s-a asociat cu acest geniu al 
afacerilor ca să-i scoată și compania lui pe- 
trolietă din încurcătură; în felul acesta, reali- 
zindu-se și cel mai mare succes financiar, se- 
rialul ar fi putut să continue... 

Numai că în artă, pentru a putea recurge 
cu eficiență la soluțiile simple, îi trebuie 
ceva, o calitate de nimic, un atribut la urma 
urmei și el foarte simplu, dar pe care ezit să-l 
las însemnat pe hirtie, ezit chiar să-l pronunţ, 
să-l ofer drept facilă soluţie și mai ales (deși 


https://biblioteca-digitala.ro 


periscop 


Festivalul venețian s-a incheiat de mai bine 
de o lună, comentariile la ediţia din acest an, 
aflată sub direcţia lui Gian Luigi Rondi, con- 
tinuă. În timp ce conducătorii Mostrei se 
arată încintați de tot dar de absolut tot (in- 
clusiv de premiul acordat de un juriu de rea- 
lizatori-autori lui Jean Luc Godard), criticii 
cîntăresc fiecare aspect şi reiau film cu film 
prezenţele considerate de marcă ale acestei 
întilniri internaţionale. Un evèniment care 
iese însă de sub farurile criticii:şi se înscrie 
— pe cit se pare — doar sub acelea ale admi- 
răţiei, a fost — după cum scrie „Giornale 
dello Spettacolo" — expoziția de pictură a 
lui Michelangelo Antonioni, intitulată „Mun- 
tele vrajt” (ale carei exponate sint reproduse 
într-un album considerat el însuși o capodo- 
peră editorială). Expoziţia lui Antonioni a fost 
deschisă în Piaţa San Marco pe tot timpul 
desfăşurării festivalului, după care a fost 
transferată la Roma, chiar la Galeria naţio- 
nală de Artă modernă. 

„La intrarea în expoziţie — ne-o descrie 
Nedo Ivaldi în sus-numita gazetă — desenele 
originale de proporţii destul de reduse erau 
reluate în sala cea mare în proporții mult mă- 
rite, unele de peste doi metri. „Să zicem — 
scrie Antonioni în cuvintul său din album — 
că am procedat la o operaţie asemănătoare 
aceleia care a dat naștere filmului meu 
Biow-up". 


Senzaţia — spune mai departe Ivaldi — 
este puternică în aceste cadre în care tonu- 
rile dominante sint oarecum mohorite, în 
timp ce undeva se desenează linia orizontului 
(dar care orizont?), apoi un cer (dar este 
oare cer?), cînd mai limpede, cind mai întu- 
necat. Rapelul montan — care a furnizat 
chiar titlul acestei expoziții — este imperios, 
dar sensul ce domină fiecare cadră este cel 
orizontal, aproape o magie interioara. Este 
un rapel discret dar ferm al acelor peisaje 
prelungi ale lui Antonioni din filmele sale 
unde elementul orizontal este puternic dra- 
matic". 

Astfel îi apare orizontul muncitorului din W 
Grido — să ne amintim acel peisaj pe care il 
vede el din turn — și tot astfel e descris pei- 
saju! din Aventura, peisaj delimitat de vulca- 
nul Etna 

Că Antonioni a apărut la Veneţia nu cu un 
fiim ci cu o expoziţie de pictură și a creat o 
anume senzaţie este de înțeles. Dacă ne gin- 
dim însă bine, predispoziția lui pentru drama- 
tismul subliniat de plasticitatea cadrului este 
prevalent în filme ca Blow up (unde locul re- 
ţinut în cadru primeşte „o tușă“ antonioniană 
ce îl reconsideră din punct de vedere croma- 
tic), ca și în Deșertul roșu (unde elementele 
din cadru sînt recolorate în funcție de exi- 
gența dramatică şi de atmosfera urmărită de 
autor). După cum există o seamă de căutări 
coloristice pe care Antonioni le-a făcut și în 
Misterul din Oberwald, unde folosește în 
acest scop mijloace electronice de ultimă 
oră. Comentatorii par să fie în extaz în fața 
noutăţii acestei expoziţii de pictură care — 
am indrăzni s-o spunem — reprezintă mai 
curind un prim-plan al dimensiunii Antonio- 
ni-cineastul. 


e inevitabil) să-l pun în finalul acestor con- 
semnări chiar alături de propria mea semnă- 
tură: geniul. 


Alexandru GEORGE 


Larry Hagman, alias J.R. din Dalla 
un actor, ca toți actorii, bun să fie 
personaj pozitiv şi negativ 


UV UPU E DE i e e - 


Istoria filmului... 
în octombrie 


nume predestinat însă, se nasc, în aceeași 
lună, la un interval de doi ani, frații Lumiere 
Auguste (19 oct. 1862) și Louis (5 oct. 1864) 
— consideraţi inventatorii cinematografului 
Ulterior. primul se va consacra chimiei (pre- 
parind numeroase medicamente) iar mezinul 
va inventa, printre altele, principiul fotografiei 
color, ecranul panoramic şi filmul în relief. 


1889 — 6 octombrie — Proaspat întors din 
Europa, Edison urmărește prima „proiecție“ 
sincronă, datorată kinetogratului inventat de 
angajatul sau, W.L. Dickson: pe un ecran de 
mărimea unei cărți poștale, acesta apare sa- 
lutindu-și patronul cu un bun venit, rostit, 
evident. „sincron' de un fonograf ascuns 
Mai tirziu, istoricii vor considera evenimentul 
drept „o simplă legendă lansată de Dickson" 


1908 — se naște la Corabia actrița Polla Il- 
lery (Paula Iliescu) considerată „fantastică, al 
cărei stil este inimitabil” (Jean Renoir) 


1909 — 19 octombrie — Survolind de trei 
ori hipodromul din Bucureşti, aviatorul tran- 
cez Louis Bleriot este inregistrat pe peliculă 
de cavalerul Hugues d'Eywo, operator de ac- 
tualtăţi şi reprezentant bucureștean al casei 
Pa 3 


1912 — 15 octombrie — La Birlad apare 
primul număr din „Revista cinematografică", 
„organ al industriei filmice”, alcatuit din patru 
pagini. Costul unui exemplar: 5 bani 


1915 — 18 octombrie — Se naşte, la Atena, 
actrița Melina Mercouri (viitoarea soție a re- 
gizorului Jules Dassin), care va abandona ci- 
nematogratul în 1969, dupa ce jucase în filme 
de Michael Cacoyannis, Joseph Losey, 
Claude Autant-Lara și Juan Antonio Bardem 
In prezent, M. Mercouri este ministrul culturii 
elene 


1924 — 23 octombrie — Premiera de la ci- 
nematogratu! „Bulevard-Palace” a filmului 
Păcat (dupa nuvela lui I.L. Caragiale) mar- 
chează şi debutul regizoral! al lui Jean Mihail. 
S-a intimplat ca filmările să înceapă exact În 
ziua cind regizorul împlinea 29 de ani (5 iue 
lie), iar premiera så aiba loc atunci cind o 
ratorul Vasile Gociu implinea... 27 de ani! Din 
greutațile imtimpinate de realizatorul imaginii 
reținem: cei 6000 metri de negativ virgin au 
tost obținuți pe credit de la reprezentantul 
bucureștean al firmei „Agfa“ contra cedării 
tuturor incasarilor viitoare; reflectoarele erau 
cu staniol, travlingul utilizat era un triciclu 
imprumutat, iar negativul filmului s-a montat 
la derulator, sub lumina unui bec din labora- 
torul operatorului aflat la subsolul „Bâii Cen- 
trale". Toţi actorii, inclusiv un portar de hotel, 
jucau „pentru amorul arteY'. De toate aceste 
greutăți n-a ținut, însă, seama poliția din lași 
atunci cind, în urma deciziei mitropoliei, a in- 
terzis filmul, deși intelectualitatea locală a 
protestat în presă. Totuşi filmul s-a reintors 
pe ecrane, bucurindu-se de o reclamă adec- 
vata: proprietarii cinematografului „Sidoli” 
angajasera o fanfara militara instalată direct 
in stradă, la intrarea localului 


1925 — 5 octombrie — Comedia Năbădălle 
Cleopatrei (premieră la cinema „Lux") repre- 
zintă înțilnirea cu cinematograful a regizoru= 
lui de teatru lon Şahighian, care-și sacrifi- 
case concediul de dragul acestei noi pasiuni. 
Dintre actori se remarcă Jean Georgescu (ro- 
lul principal), Gh. Ciprian, Florica apaali, A 
Pop-Marţian și Al. Giugaru, toți machiați de î 
însuși regizorul filmului. Din lipsa unui stu- 
dio, interioarele au fost filmate... în exterior, 
la lumina soarelui pe care operatorul Nicolae 
Barbelian o filtra cu ajutorul unor perdele de 
pinză, instalate într-o curte a imobilului 
C.F.R. din Calea Victoriei. Regizorul lon Şa- 
highian își amintea cu nostalgie de noaptea 
ploioasa in care a strâbâtut, in goana, jumă- 
tate din București pentru a salva decorurile 
lasate neacoperite. Impreună cu Jean Geor- 
gescu (minat acolo de același gind) au carat 
sub o streaşină prețioasele mobile şi obiecte 
împrumutate de la Teatrul Mic 


1925 — 31 octombrie — În prezența actori- 
lor, are loc la cinema „Frascatti' de pe Calea 
Victorie ucurești), unde este actualul tea- 
tru „C. Tănase”, premiera filmului Manasse, 
în regia lui Jean Mihail. Deși n-a primit nici o 
remuneraţie, actorul Ronald Bulfinski — pro- 
tagonistul filmului — a făcut un adevărat tur 
de forță in perioada realizării peliculei: cu 
toate ca juca la două teatre în aceeași seară, 
ajungea la orele 24 la sala „Comedia“ unde 
aveau loc filmarile, de multe ori neapucind 
nici măcar să se demachieze. Dupa ce-l! ajuta 
pe operatorul Vasile Gociu să „refacă” lu- 
mina (proiectoareie erau imprumutate de la 
diverşi fotografi, sub cuvintul de onoare câ 
vor fi returnate a doua zi), interpretul rolului 
principal răminea pe platou pină la ora opt 
dimineaţa! 

Cornel! MEDVEDOV 


e în priză directă... e în priză directă... 


i i tarul 


De ce stă în umbră 
operatorul? 


Să recunoaștem de la bun început: condiţia 
de operator al filmului documentar nu este 
(ca să evităm cuvintul ingrată) dintre cele 
mai fericite. in ciuda efortului profesional 
adeseori ieșit din comun, ba chiar în ciuda 
talentului, ei, operatorii documentarului, sint 
mult prea rar văzuţi, remarcaţi, analizaţi, „no- 
minalizaţi“ în articole şi mult prea rar atinși 
cu vreo frunzuliță din cununa de lauri. Re 
centul Festival al filmului românesc de la 
Costinești a pus în lumină nume de operatori 
documentariști care ar onora cu strălucire 
orice generic de lungmetraj: Otto Urbanski 
(autorul imaginii la Căutătorii de aur de Co- 
pel Moscu) și Cristian Perianu (imaginea la 
Mireasa lui Mirel llieșiu). Să nu uităm deci ca 
la Studioul „Sahia“ există în jur de 40 de 
operatori din diverse generaţii, a căror „pres- 
tație“ ar merita în viitor mai multă atenție. 
Deocamdată să enumerăm doar citeva nume: 
Doru Segal, William Goldgraber, Mircea Bu- 
nescu, Francisc Patakfalvi, ilie Valentin, Ro- 
meo Chiriac, Eugen Lupu, Tiberiu Lazăr, 
Constantinescu Sofronie... 


Stop-cadre afective 


In holul cinematografului „Patria“, însoțind 
premiera Misterele Bucureștilor, o pioasă ex- 
poziţie de fotografii in memoriam: regizorul 
Doru Năstase, pe platoul de filmare, aranjind 
un cadru, repetînd cu actorii, cu figuraţia, cu 
caii... Fotografiile alternează cu citate din in- 
terviuri și cu Papua din cronicile la fil- 
mele regizate de Doru Năstase (Pe alci nu se 
trece, Viad Țepeș, Drumul oaselor, Trandati- 
rul galben, Misterele Bucureștilor). Ar fi de 
dorit ca expoziția să figureze în viitor și în 
alte cinematografe. 


O putere de muncă devoratoare: 
regizorul Doru Năstase 


t foto: Valeriu Câmpan 


0 scrisoare binevenită 


Nu putem să nu semnalăm o „Scrisoare 
deschisă“ semnată de Valentin Silvestru în 
România literară nr. 36/1983. Cităm doar ci- 
teva rînduri, care ne dor și pe noi, cinemato- 

rafic vorbind: „O modalitate excelentă de a 
infățișa (și păstra) marile noastre valori acto- 
ricești e portretul artistului, unele din aceste 
medalioane dobindind, prin ani, un preț ines- 
timabil (.. ) Daca Toma Caragiu ar fi avut parte, 
la vremea potrivită, de un film de macar cin- 
cisprezece minute despre ce a insemnat el în 
teatru, film” şi televiziune, n-am sta azi să 


adunăm cu grebla câzâturi din telerevelioane 
ca să-i putem reconstitui filmic un sărman 
fragment a! uriașei sale personalităţi”... O 
scrisoare mai mult decit convingătoare. 


flash-bac F. 


Pe vremea cînd „trăgeau“ la re- 
centa premieră Baloane de cur- 
cubeu (actorul principal Dorel 
Vişan şi regizorul Iosif Demian) 


Vizionări 
la timpul viitor 


La ora cînd dăm la tipar aceste rînduri, 
aflăm cu bucurie că la Clubul Uzinelor ..23 
August” din Bucureşti are loc între 28 și30 
octombrie o importantă Consfătuire naţio- 
nala a cenaclurilor de anticipație. Pe parcur- 
sul celor trei zile, în sala de festivități (cu o 
capacitate de peste 700 de locuri) au loc 
proiecţii de filme de gen, precedate şi ur- 
mate de prelegeri şi discuţii despre filmul de 
anticipație. Programul de filme cuprinde, fi- 
reşte, titluri antologice din cinema-ul mon- 
dial. Anticipația, iata un domeniu în care fil- 
mul nostru nu s-a prea aventurat. Deocam- 
data. Poate după întrunirea cenaclurilor? 
Vom reveni post festum. 


afișul lunii 


Calitatea nr. 1 (a unui afiș ): fi- 
delitatea faţă de stilul filmului. 
Autor: graficianul lon Stendel 


OCHI DE URS 


productie a Cassi de reme ura 
Sesnariui: STERE GULEA adaptare după Myveis cu acatași Uts de MIAL SADOVEANU 
motapa: YOLANDA MINTULESCU. MIRCEA CIOCTEI comana someri: ONFORGNE LAMAN 
imaginea FORN MELULESCU regia: STUBE GULEA 
Cu: DRADOS PISLARU, SOPLA VICOYEANCA, DANIELA VLADESCU, JOP FTON 


f’ 


ca-digitala.ro 


e în priză directă... @ 


Foto: Victor STROE 


Într-o pauză de filmare la Dreptate în 
lanțuri, actorul Claudiu Bleontz (tînărul 
contemplindu-şi 


din filmul Concurs) 


„partenerul“ 


animația 


Mereu Cenuşăreasă? 


Acum, la început de stagiune, să ne gin- 
dim, spectatori dar mai ales difuzori, și la 
soarta filmului de animaţie. Unde, cind şi 
cum vor fi proiectate competent și sistematic 
fiimele de animaţie ale studioului „Anima- 
film“? (care produce anual în jur de 48 de ti- 
tiluri). Îşi va asuma oare un cinematograf bu- 
cureștean sarcina unui repertoriu în exclusi- 
vitate de animaţie? Dar în cinematografele 
din ţară? În plus, chiar dacă filmele de ani- 
maţie vor fi difuzate „in completare“, ar fi de 
dorit, şi ar fi firesc, ca realizatorii lor să figu- 
reze și pe afişe, poate împreună cu două 
vorbe despre filmografia și palmaresul lor. 
Aşteptăm cu încredere. 


scrisoare din Craiova 


Atentie! 
la cinefilii provinciali 


Ce ne scrie o cititoare (Olivia Lozan, Pţa 
Gării BI K3 ap 17, Craiova): „Am citit în Cine- 
ma și am auzit și la Radio că incepind cu 
acest an Cinemateca organizează programe 
itinerante într-o serie de orașe, printre care şi 
Craiova. Dumneavoastră propuneţi, în plus, şi 
prelegeri itinerante de istoria filmului. Dar 
noi, cinefilii provinciali, am devenit, datorită 
împrejurărilor, mai puţin pretenţioși, așa încit 
am fi mulțumiți chiar dacă s-ar respecta nu- 
mai prima iniţiativă. De la începutul anului 
am tot așteptat, s-au scurs atitea luni şi — ni- 
mic. Aș vrea să mă conving că vestea cea 
mare e adevărată“. Da, vestea rămine adevă- 
rată, așteptăm însă și noi, alături de dumnea- 
voastră, materializarea ei. Şi ca să vedeţi cit 
de bine vă înțelegem, încheiem cu un citat 
din cititorul nostru sucevean Colea Cureliuc: 
„Dumneavoastră sinteţi la București și habar 
n-aveţi. ce înseamnă să citeşti la pagina Cine- 
matecii despre filmul care cine știe cind va 
ajunge — dacă va ajunge — în judeţul pro- 
vincialului“... 


Pagină realizată de Eugenia VODĂ 
caricatura lunii 


Octavian Andronic — Ando 
inspirat de arta fără muză 


E MA Rouch, etnograt celebru pentru folo- 
sirea aparatului de filmat în activitatea sa de 
reconstituire a trecutului tinerelor naţiuni 
africane, a realizat în 1958, un film despre 
Africa la timpul prezent. Moi, un noir (Eu, un 
negru) avea să bulverseze lumea cinemato- 
grafică — și nu numai cinematografică — a 
vremii, prin valoarea sa de document, des: 
gur, dar mai ales, prin maniera originală in 
care era conceput. 

Partizan al „cinematografului direct“, soco 
tit de el drept o metodă ce reduce la min: 
mum stinjeneala subiecților filmaţi, Rouch a 
trecut cu dezinvoltură de la cercetarea etno- 
grafică propriu-zisă la o formă nouă de folo- 
sire a camerei de luat vederi. El i-a convins 
pe tinerii nigerieni, personajele din Eu, un 

, să îşi descrie viaţa de fiecare zi impro- 
vizind în timpul filmărilor. Acești originali 
„scenarişti" au profitat din plin de libertatea 
de exprimare acordată, spunindu-și necazu- 
rile, dorurile, frămintările, arătindu-se așa 
cum sint. 

A rezultat un poem vesel-trist al luptei pen- 
tru supraviețuire în marele oraș; al cărui miraj 
i-a făcut pe tineri să părăsească satul. De lo- 
curile natale, situate la mii de kilometri de 
Abidjan, de cimpia aridă și prăfoasă prin care 
şerpuiește leneș fluviul Niger, de jocurile co- 
pilăriei neștiutoare, acești rătăciți în mediul 
urban își aduc mereu aminte. S-ar putea 
chiar spune că ei cheamă și re-cheama 


stop-cadru 


revăzindu-i pe clasicii moderni 


„Eu, un negru“ 
sau despre Africa la timpul prezent 


aceste imagini ori de cite ori disperarea îi cu- 
prinde. Pofta de viață însă, optimismul fun- 
ciar îi susțin de regulă — şi cind aleargă så 
gaseasca ceva de iucru, şi cind se înghesuie 
la balul de sîmbătă seara. Dar nu numai exis- 
tenţa cotidiana a acestor emigranți, ci și spa- 
tiul lor mental este prezent în Eu, un negru: 
visele cu ochii deschiși, concepția lor despre 
reuşita socială (un mare boxer, o vedetă de 
cinema), capacitatea sau non-capacitatea de 
adaptare, de înțelegere a lumii în care 
trăiesc. Savuroasele nume ale personajelor — 
Edward G.Robinson, Eddie Constantine, Do- 
rothy Lamour, Tarzan — de fapt poreclele lor 
din viaţă, spun destul de mult, depre puterea 
cinematografului, refugiu! omului fără căpătii, 
templul cu idoli pentru fiecare. 

Acest fiim al lumii negre, mai precis al lu- 
mii africane moderne, a impresionat în mod 
deosebit, pentru ceea ce a reușit să redea. 
îincălcind — mai bine-zis ignorind — toate re- 
gulile tehnicii de filmare. Aparatul îi urmă- 
rește pe tineri acolo unde vor ei, și atunci 
cind vor ei. Filmează, deci, cum se poate, la 
lumina existentă (orbitoare afară, vitregă în 
interioare), cu neclarități (pentru că persona- 
jele se mișcă mereu), nemaiavind timp de 
căutat unghiuri favorabile sau dramatice ra- 
corduri. Or, tocmai din această imagine ne- 
glijentă izbucnește adevărul, căci nimic, nici 
o convenţie, nici o regulă, nici o tendinţă de 
înfrumusețare sau uriţire nu s-a interpus în- 
tre aparatul de filmat şi realitate. 


Un furios 
care strigă: stil înseamnă atitudine! 


A. internațional care „virtual poate 
face film oriunde în lume“, cum îl considera 
în prezent critica de specialitate, Schlesinger 
pare unul dintre acei film-makeri, cetățeni ai 
lumii, pentru care determinările conjunctu- 
rale sau biografice sint depășite. Şi totuși, re- 
văzind Billy mincinosul, Darling, la care tre- 
buie să adăugăm mai puţin cunoscutul Un fel 
de dragoste, primul său lungmetraj, ne amin- 
tim că Schlesinger a fost unul din corifeii 
acelei școli cinematografice engleze numită 
free-cinema, falangă de prestigiu a „tinerilor 
furioși” care au scuturat, dacă nu zguduit, 
societafea engleză a anilor '60. Participind la 
prima manifestare a acestui Cinematogra! li- 
be  Schiesinger s-a uaturat încă de la in 
Cepul imbatornior Lindsay Anderson, Karel 
Reisz, Tony Richarason, Jack Claytor. alatu: 
de care va continua să țină pasul evoluind in 
pluton compact, pe coordonate similare. La 
fel ca și colegii sâi, a debutat cu un film de 
succes. Dar dacă producţiile celorlalți ne sint 
bine cunoscute. filmul său de debut — deşi 
laureat la Berlin în 1962 cu „Ursul de aur' — 
este aproape necunoscut la noi. Revăzut az. 
într-un amplu ciclu, regizorul ne pare sur- 
prinzător de asemănător cu debuturile cole 
gilor lui. Drumul spre inalta societate (Jack 
Clayton), Priveşte inapoi cu minie (Tony Ri- 
chardson), Simbătă seara, duminică diminea- 
ţa (Karel Reisz) sau Viaţă sportivă (Lindsay 
Anderson), toate avind un pronunțat aer de 
familie. O aceeași furie neputincioasă și de- 
zorientată a eroilor (deloc eroici), aceeași 
exasperare în fața monotoniei vieții, lipsite de 
orice orizont,ii caracterizează pe toți tiner;: 
furioși — eroi și autori. Dar mai mult decit 
atitudinea comună este mereu prezentă ace 
eaș: atmosferă: a cartierelor mărginașe, a cir 
ciumilor supraaglomerate, a familiei parca 
mereu aceeași, a nelipsitelor gări, cheiuri. 
maidane, care alcătuiesc o imagine unică a 
unei Angu fără ştaif insular, măruntă, chiar 
meschină, dacă nu mizeră. Filmul lui Schie- 
singer trece în revistă întreaga recuzită a 


şcoli, raminind insa mereu autentic și toarte 
personal prin echilibrul său perfect între psi- 
hologic şi social, între documentarist și senti- 
mentalist, între autenticitate și unele efecte 
de melodramă. Povestea de dragoste simpla 
de fapt traducerea fidelă a titlului ar fi: „O 
dragoste oarecare” a unui cuplu de tineri 
funcţionari este ţinută în mină de un autor 
deja format care ne convinge că a găsit înca 
de la început o formulă proprie — a echili- 
brului, a mediei juste și a unei compasiuni 
faţă de personaje. „Citeodată e o mizerie să 
fii fată”, spune la un moment dat eroina și in- 
stantaneu ne ciștigă de partea ei, chiar daca 
replica nu înfrumusețează cu nimic portretul 
unei gisculițe de 19 ani. De fapt, după Billy 
mincinosul și Darling, filme din ce în ce mai 
necruțătoare în satirizarea societăţii engleze, 
regizorul lasă impresia că se află la fel de 
descumpânit ca eroii săi și poate de aici 
compasiunea pentru acești tineri cărora nu 
poate să le ofere nici o soluţie valabilă. Cu 
Cowboy-ul de la miezul nopții (realizat la 
Hollywood) deschide focul asupra societăţii 
americane pe care o disecă cu obiectivitate 
rece, fără acel parti-pris, fără acea implicare 
dureroasă a filmelor sale englezești. Schles- 
singer lasă impresia că a trecut Atlanticul 
pentru a privi de aproape America, dar ana- 
liza ei o tace distanțindu-se net, tot de pe ce- 
lalait ma! al său. Din cind în cînd debarcă la 
propriu în Anglia pentru a realiza în contra- 
punct filme de o factură cu totul diferită: Du- 
minică blestemată caligrafiat în tușe delicate. 
Ziua lăcustei și Yankeii, fiim aproape duios 
sentiment în care îi învăluie pentru prima 
data și pe yankei alături de enalezi. Acest ul- 
tim Schlesinaer. pe care l-am văzut în ditu- 
zare, ne dezvaluie un regizor care a ramas ti- 
pic britanic, prin vigoarea clasică a construc- 
tiei, realism consecvent, simplitate, măsura 
Un regizor credincios manifestului free-cine- 
ma-ului. „Atitudine înseamnă stil; stil în- 
seamnă atitudine“. 


Georgeta DAVIDESCU 


Schlesinger de dincolo de Albion sau de peste ocean rămine același 
„furios britanic“ (Billy mincinosul, cu Tom Courtney și Julie Chris- 


tie) 
y 
% 


Vocea lui Houch comentează i inile, iar 
giasurile lui Robinson și lui Eddie Constan- 
tine, spun, în vocabularul lor colorat, cu 
multe reluări de frază, ce gindesc ei pe mo- 
ment, sau înjghebează nostime dialoguri. So- 
norul s-a realizat după filmare, dar nu 
printr-un obișnuit postsincron. Ignorind din 
nou regulile, vorbirea personajelor nu coin- 
cide cu mișcarea buzelor. Se produce astfel 
un decalaj vizibil, dar între imagine şi sunetul 
ce par a avea o existență autonomă, se cre- 
ează o legătură extraordinară, ca şi cum, fără 
încetare, unul ar fi ecoul celeilalte, pe fondul 
sonor al zgomotelor orașului. 

Astfel, această peliculă derulată la propriu 
pe măsura derulării acţiunilor și gindurilor, se 
situează la distanțe inimaginabile de docu- 
mentarul exotic al lui Flaherty (Nanuk, 
Moana), dar şi de filmul clasic de cercetare 
etnografica. Greu de spus dacă el ține direct 
sau nu de ficţiune, intr-atita Eu, un ne- 
gru se refuză încadrării in conceptele acredi- 
tate. Un studiu al dezrădăcinării, desigur, dar 
drama și farsa, tristețea și veselia se împle- 
tesc continuu, punctate de momente în care 
„naivul“ (în accepţia picturii naive) atinge liri- 
cul. Un film insolit, deci, care surprinde reali- 
tatea într-un op insolit, introducînd o di- 
mensiune nouă în narațiunea cinematogra- 
fică. Să fie Eu, un negru o „primă rindunică“ 
a cinematografului viitorului? N-ar fi exclus. 


Aura PURAN 


note de 


NAT inițiativa cinematecii de a-și des- 
chide porțile noii stagiuni cu o scurtă retros- 
pectivă a unora din filmele foarte agreate ale 
trecutei stagiuni. Prilejul de a ne reaminti, in 
ce ne privește, de două titluri care ne-au 
marcat prin neașteptate, dar cu atit mai preg- 
nante corespondențe: Alleluia! de King Vidor 
şi Oglinda de Tarkovski. 

Încheind, deci, în strălucire o stagiune de 
excepție, iată aceste două filme insolite care 
fac elogiul încrederii neintrinate în cinema! 
Doi cineaști pur-singe la cele două capete de 
arc de timp marcind metamorfoze ale unei 
arte... Arta filmului... Căci, oare nu acele 
crize de creștere, acele năpirliri dureroase, 
salturi în timp şi expresie, salvări ale celor ce 
pot, fac orgoliul şi legitimitatea artelor? Oh, 
de cite ori nu s-a rostit chiar de.corifeii celor 
mai bune case: „Piatra a spus tot ce putea 
spune...", „dincolo de El încetează și mu- 
zica“..., „suprematismul e anihilare“, „trăiasca 
da-da-ul”!, „Jos desuetudinea literatorilor”.. 
etc, etc. N-am auzit noi pe Rossellini cu voce 
de cavou: „Cinematograful e mort,!' N-au 
clamat în manifestul lor, blamînd sonorul 
floarea regiei mondiale a timpului? O, bine 
cuvintate crize ale creșterii tale, o cinema 
fără de aceste „filmul e mort, trăiască filmul“ 
fără înnoirile şi renașterile de Pheonix al: 
tale, cum am putea avea drept la orgoliul ar 
tei tale?... s 

E un privilegiu, desigur, să vezi la două zile 
interval în modesta sală din Eforie 2, aceste 
pasionante jubilāri ale încrederii absolute în 
cinema! Pînă unde vor acești oameni să ex- 
tindă puterea vrajei lor...? A artei lor... La 45 
de ani interval — o, ce repede trece timpul în 
epoca tehnologiei! — doi realizatori atingînd 
virsta deplinei maturităţi virile par să-și fi 
pierdut orice instinct al apărării, orice simţ al 
măsurii, a ce „se poate“, a „ce se cade“ sau 
„nu se cade”. Actori de excepție sînt ameste- 
caţi cu neprofesionişti sublimi, mișcările în 
travelling sint destrinate în neterminarea lor, 
scenele de intimitate a unei confesii sînt apă- 
sâtoare ca pietre de moară, chipul unor copii 
episodici ce dansează step sau al unui trecă- 
tor în taiga, te vor urmări o viață... tăceri, 
vorbe și cintece așa ca oricind, oriunde... 
niște muncitori culeg în pur documentar 
bumbac alb, cu miini negre... în pur.docu- 
ment niște oameni, ostași ruşi trec o apă... 
adevărul acestei alte oglinzi care e filmul. 
Oglinda se numeşte un film în care se poate 
oglindi, regăsi în pură artă un om (căci cee 
cinematograful, dacă nu o altă oglindă?), 
„realizatorul său, Andrei Tarkovski. Aleluia 
cu semn de exclamare, da, se numește un 
strigăt de imensă bucurie, al renașterii prun- 
cului iubit, strigătul filmului sonor în pură și 
liberă artă, strigătul de extaz al realizatorului 
său, King Vidor. Cîtă încredere absolută, în 
puterea artei lor... Liberi de încrîncenatul 
construit subiect, de „casting“ sau finanţă, de 
modă sau schemă, liberi de timp și spaţiu, li- 
beri de lumină sau întuneric, de mișcare sau 
neclintire, de tăcere sau asurzire... Exprimin- 


sca-digitala.ro 


Dialogul 
neîntrerupt al 


Omagiu unui mare actor: Geo 
Barton (aici în Moara cu noroc 
în regia lui Victor Iliu. Imaginea 
Ovidiu Gologan) 


regizor 


capodoperelor 


du-se cu deplina incredere in ciudata materie 
a acestui flux vizual-auditiv, spaţialo-tempo- 
ral... Pînă unde au vrut să împingă graniţele 
puterii acestui cinema...? Epocă, spaţii, oa- 
meni, culoarea unei lumi dar și a unei clipe... 
Cu cită nonşalanţă afirmă ei neatirnarea „ci- 
nema“-ului lor față de senioarele arte... Și ce 
aproape l-au adus de destinul zbuciumat, 
metamoriic al acestora... Desigur, l-au adus, 
l-au readus, în mirificele, liberele cimpii Eli- 
zee Și cu candoarea de a rosti formule mult 
prea strimte cind colcăie harul, iată-i rostind 
la o jumatate secoi de consonanța 

King Vidor: „Filmul trebuie să fie în mod 
evident traducerea vizuală a gindirii autorului 
lui... Un film trebuie compus cu aparatul de 
luat vederi”. 

Andrei Tarkovski: „Un film în care textul 
are un rol prea important, poate să fie ori- 
cum, dar, după mine, în nici un caz nu poate 
fi un film reușit“. 

Despre sonorul la Vidor un critic scrie: 
„„-„Publicul descoperă că sunetul contribuie 
la frumusețea plastică a imaginilor... că tăce- 
rea are valoare proprie... 

Despre sonorul la Tarkovski altul scrie: „ni- 
mic mai asurzitor aici decit liniștea...“ 

lată cum, peste timp, operele dialoghează... 


Ca în Olimp, artele. 
Savei STIOPUL 


Oglinda lui Tarkovski s-a numă- 

rat printre capodoperele prezen- 

tate în trospectiva stagiunii 

trecute a cinematecii (Larisa Te- 
rehova) 


că “araea 


ză 


Copilăria pe timp de 


pace 


şi pe timp de război 


L a dorințelo 


N 

Logodnicul s-a întors din armată. Ea, edu- 
catoare la o grădiniță, împarte camera cu o 
prietenă... Feteie s-au pregătit, sînt toți trei la 
masă. Discuţia nu se prea leagă. El măninca, 
ele îl privesc. Ceva o nemulțumește pe lo- 
godnică. Poate siguranța cu care el face pla- 
nuri de viitor, prea concrete, prea trne. Prie- 
tena vrea să-i lase singuri. Nu, se opune edu- 
catoarea. Atunci, va pleca el. Se ridică şi ni- 
meni nu-l oprește. Fetele respiră ușurate și 
se apucă să mânince pălăvrăgind. O secvența 
de mare finețe analitică care ne face să reţi- 
nem numele regizorului: Pavel Liubimov 
Educatoarea află după un timp că prietena şi 
fosta ei colocatară s-a măritat chiar cu acel 
tinâr. Dar faptul, deși o contrariază, nu i se 
-pare de neințeles. Ea vede zilnic şi alte nere- 
guli cu care nu se împacă. Copii uitaţi la gră- 
diniță, mame elegante care mulțumesc a 
doua sau a treia zi (între timp a luat copilul la 
ea acasă), părinţi care divorțează, copii care 
au totul în afară de copilărie, părinți ultraocu- 
pați care cred că au făcut totul etc. Și ea, 
educatoarea, care-i înțelege pe toți, care-și 
face meseria 24 de ore din 24, se îmbracă in 


Am revăzut un film popular 
şi o capodoperă 


Elvis. fireşte Presley, rămine un nume elec 
trizant. Citești pe afiș Elvis — citeşti la casa 
„nu mai avem bilete“. Cei care se înghesuie 
ia intrare știu „totul despre Elvis”, îi ştiu cin 
tecele, știu cum o mai duce tinăra lui văduva 
Priscilla, unii au mai văzut și filmul, pentru ca 
e o reluare. Și totuși, „nu mai avem bilete 
Să-i lăsăm pe sociologi să-și bată capul cu 
fenomenul Elvis şi noi să intrăm în sala de ci- 
nema. Ce (să) vezi? La început, actorul care-l 
interpretează pe Elvis parcă-parcă ar aduce 
cu adevăratul personaj, dar pe măsură ce se 
derulează filmul, comparaţia se transforma in 
sacriiegiu. Tipul înșfaca microfonul, îl (și se) 
zgiiiie; mase de figuranți in delir, fluierături, 
chiuituri, „jeee“, „Elvis! Elvis?” şi... nimic. Ar 


e care a creat o întreagă 
mitologie: Elvis Presley 
(cu Dona Douglas) 


Albă ca Zăpada la serbare şi se poartă de 
parcă dacă nu toţi, măcar cîțiva dintre copii 
ar fi ai ei, așa cum şi crede o.vreme bietul 
muzeograf îndrăgostit de ea. O fată ca ori- 
care, un film obișnuit, cald, tandru, generos 
in nuanţe şi atașant, aşa cum nu o dată am 
vazut în această categorie a filmelor sovietice 
cu subiect din actualitate. În rolul principat. 
Marina lakovieva, o actriță de mare sensibili- 
tate căreia rolul îi vine „turnat“. Un roi episo- 
dic: directoarea grădiniţei, căldură disimulata 
in severitate; cunoscuta actriță Lidia Fedose- 
eva Şukşina. 

Roxana PANĂ 


Pr ie „a studioului „M. Gorki”. Scenariul: Aiu- 
xandr Mindadze. Regia: Pavel! L:ubimov. imaginea: 
Anatoli Grișko. Cu: Marina lakovleva, Alexe: Liub: 
mov, Olga Aroseva, T. Bondarenki. V Maximov, T 
Rufina. 


Visînd la Zambezi 


Fiecare avem un Zambezi al nostru, o che- 
mare spre alte zări, un vis de depărtari, cora- 
bia albastră a copilăriei, traversind, cu pinze 
fragile adolescența, pină tirziu, cine ştie cînd, 
pentru unii chiar toată viața. Concretizat 


mai fi o soluție: „închide ochii și-l vei vedea 
pe Elvis”, auzindu-i: „la-ma cu binigorul, te 
tło, Nu mă călca pe pantofi, E simbată seara 
cu salariui în buzunar de nimica n-am 
habar”. Ei, şi pe această cale, în '53, și în '58, 
şi în '69, în Memphis, și în Arkansas, şi în Las 
Vegas, din șofer de camion în The King“, de 
la motorină la paiete, de la „nu sint genul 
sclivisit' la părul vopsit, de la o rablă la un 
Cadiliac, dintr-o căruță într-un palat, și 
mama, şi tata, şi iar mama, şi prima iubită, și: 
Priscilla, și „băieții“, şi impresarul, și publicul, 
şi pop, şi rock, şi filme, și discuri, și obo- 
seala, și ieşirul, şi angoasa... subtitlu posibii 
viaţa lui Elvis văzută din avion. 

Se spune că, dacă am şti cit de greșit ne 
înțeleg ceiialți vorbele, am prefera tăcerea. in 
mod sigur, dacă Elvis ar fi bănuit ce „film 
biografic" îl așteaptă, n-ar mai fi scos un su- 


net. i 
Eugenia VODĂ 


Kaghemusha-Dublura 


Mi s-a mai întimplat o dată la Cetăţeanul 
Kane. Prima dată cind am văzut filmul, lăzile 
cu tablouri, statui etc., opere de artă rinduite 
după moartea proprietarului lor, în subsolul 
castelului Xanadu — mi-au părut o îngrăma- 
dire de zgirie-nori. Un ecleraj anume dozat şi 
o abilă mişcare de aparat, evident gindite de 
Welles, făcuseră ca iluzia să funcţioneze pe~ 
fect. La a doua vizionare, am văzut în cap- 
cana aceleeași aparenţe. La următoarele, sa- 
vuram efectul şi-i demontam mecanismul 
În Kaghemusha (Dublura) într-un cadru al 
încleştării nocturne dintre războinici, pe 
panta unei dune se lasă în jos lungi dire ver- 
ticale, lâţindu-se acaparator, ca o curgere a 
nisipului surpat. Abia apoi apar, năpustin- 
du-se la vale, călăreţii ale căror umbre îi pre- 
cedaseră ca niște şuvoaie de nisip. La a doua 
vizionare, aceeași iluzie m-a înșelat din nou. 
Mi-a plăcut, atunci, să cred într-o subtilă me- 
taforă intenţionată de Kurosawa, o sugestie 
plastică subordonată meditaţiei propuse de 
filmul său. Meditaţia asupra curgerii timpului 
în istorie sau, altfel spus, evaluării istoriei în 
timp. Ceea ce in Cetăţeanul Kane (fie-mi per- 
misă păstrarea reperului) era timp depozitat 
în mostrele creaţiei artistice, timpul îngheţat 
în momentul curmării unei existențe fabu- 
loase, care-l potenţase atunci, în Kaghemus- 


https ://biblioteca-digitala.ro 


într-un subiect foarte oarecare, cu tineri ce-şi 
înseamnă pe harta şcolii voiajui african pen- 
tru care se pregătesc îndelung, cu maşini de 
curse ca să cîştige raliul ce le-ar putea oferi 
premiul mult rivnitei călătorii pe urmele unui 
explorator ceh celebru, filmul devine de un 
realism prea „contingent“ ca să mai învoalte 
pinzele fanteziei romantice. Adolescentul in- 
tră în tot soiul de încurcături mărunte, du- 
bioase, ca să-şi obțină banii de drum, e chiar 
închis, dar reapare. cu visul întreg şi cu ten- 
taţii multiple printre care, ca în orice peliculă 
respectabilă, imboldul cel bun învinge. „Un 
film educativ,” s-ar putea spune într-o frază 
convenţională. Ce s-ar fi întimplat însă dacă 
zina cea bună a lui Pavel, prietenul, incorup- 
tibilul Jindra, om al justiției, nu intervenea ia 
vreme? Chestiune de optică, desigur... 

Un regizor nu lipsit de înțelegerea virstei: 
Stanislav Strnad mai prospectase terenul 
sensibil, într-o suită cu mai mult umor intitu- 
iată Fratele meu are un frate formidabil și Un 
trate formidabil. 

Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un film de 
Stanislav Strnad. Cu: Oldrich Kaiser, Svatopluk Sko 
pal, Ota Sklencka, Katerina Machackova, Ulla Zora 
Kasierova. 


Întimplări la fil 


Aproape nelipsită în filmul despre film, 
confruntarea artă-ficțiune ia uneori forma pa- 
ralelismului dintre biografia interpreţilor şi 
rolurile lor. Este și cazul acestei pelicule al- 
baneze în care nu se fac dezvăluiri senzaţio- 
nale despre condiţia vedetei căci interpreţii 
sint cîțiva puşti din clasele elementare. Ei sint 
copii ai zilelor noastre, aleși să întruchipeze 
destinele unor copii-eroi angajaţi în lupta re- 
zistenței antihitleriste. Culisele cinematogra- 
fului sint interesante și pline de neprevăzut și 
în absența vedetelor, par să-și propună a ne 
demonstra realizatorii. Ideea capătă o con- 
vingătoare susținere într-un episod emoțio- 
nant: un tată „de duminică“ vine să-și vada 
copilul filmind și, impresionant de situaţia 
dramatică pe care acesta trebuie s-o inter- 
preteze, se hotărâște să se întoarcă acasă, în 
sinul familiei. Marele merit al filmului este vi- 
ziunea optimistă asupra puterii pe care cine- 
matograful o are asupra vieții. 

Dana DUMA 


Producție a studiourilor albaneze. Un fiim de: Xhari- 
fise K6ko. Cu: Viktor Zhusti, Violeta Deda, Genti 
Basha. Zhan: Ziccishti, Sokol Angeli 


Mesageri din 


gala filmului 
din R.P. Chineză 


Prințesa-Păãun 


După o serie de fiime de actualitate cu 
care cinematografia chineză ne-a obișnuit ir 
ultimii ani, ne-a sosit din țara prietenă pentru 
gala aniversării a 34 də ani de la proclamarea 
Republicii Populare Chineze,un basm. O pic- 


Arta ca mărturie a civilizației 
(Prinţesa-păun) 


alul verd 


Nebunia plecării în week-end este pentru 
comedia cinematogratică un subiect gras. 
Goana după un loc liniştit la iarbă verde in- 
spiră mereu pe cineaștii cu harul născocirii 
de gaguri. Pierre Etaix, Jiri Menzel sau Jā- 
gues Tatı au brodat pe aceasta temă nio- 


Surisuri pentru autostop 
(Valul verg €e} 


ta 
Timpul ca infailibil judecător 
al istoriei 


Duh 


ha aparea ca timp în curgere, precum nisipul 
'ntr-o clepsidră, timpul unei deveniri, apoi a! 
caderii singur martor valabil al transformării 
unei existenţe în mit şi, mai tirziu, în neant 
Sugestia trecerii timpului răbdător și impla- 
cabil revine în finalul filmului, odată cu ralen- 
tiul care, treptat, pulverizează destine și oa- 
meni, așezind istoria într-o matrice nouă. 
Căci meditaţia care ni se propune în poves- 
tea unui om substituit altuia și implantat în 
cronică, pentru ca, după aceea, să fie smuls 
de acolo și redat nimicniciei lui, este mai 
mult decit o reflecţie asupra imposturii și 
adevărului, este, spuneam, un gind adinc 
despre înfăţişările istoriei în decursul vremii, 
despre puterea implacabilă a Timpului, infai- 
libil judecător al Istoriei, pe care singur o 
poate releva in autenticitatea ei, dincolo de 
jocurile părelnice ale clipei. 


Sergiu SELIAN 


(Urmare din pag. 3) 


atins toate provinciile locuite de români, 
după cum cârţile și însemnările principe- 
lui-savant moldav Dimitrie Cantemir au foşt 
știute în Biajul iluminiştilor transilvani, au în- 
fiurit pe corifeii Școlii Ardelenejin timp ce 
„Hronica” iui Şincai avea să fie citită în laṣii 
începutului de secol XIX de Kogălniceanu şi 
de alţi cărturari progresiști ai timpului. La fel, 
în alt registru al expresiei culturale, så ne 
reamintim călătoria formelor artistice renas- 
centiste dintre Bistrița ardeleană spre Mol- 
dova lui Petru Rareș, a unor-elemente ale 
„Renașterii înflorate“ transilvane în Ţara Ro- 
mânească, a Cantacuzinilor şi a lui Constan- 
tin Brâncoveanu, voievodul-martir, sau — pe 
același drum — dar în sens invers, difuzarea 
la nivel popular, țărănesc, a repertoriului de 
pictură și sculptură brâncovenească din 
Muntenia şi Oltenia pină în Bihor şi în părțile 
bănățene. 

Acum 65 de ani. în cetatea lui Mihai Vitea- 


ţări prietene 


tură ciasce mezi wtituiată _Pedepsirea 
raului şi răspibirea îmmeiu” ar fi fost, se pare, 
motivu imsprator ai Prinţesei-Păun. Motivul, 
dar şi stu Smuks realizat, în special în sce- 
nele de exterior, într-o grafie proprie acelor 
vechi stampe. peisaje vaporoase, in care tu- 
șurile diuate se întrepătrund, înveșmîntind, 
munți, ape sau vâzduhuri, în boarea unui val 
țesut parcă din respirația unor duhuri, bune 
sau rele. Şi cui altcuiva i se putea potrivi o 
asemenea canava dacă nu unui basm? Un 
basm cu trei împărați, cu fete frumoase de 
măritat sau cu feciori viteji, gata să dove- 
dească toate obstacolele pentru a arăta ca 
sint vrednici de ele; un basm cu trei împără- 
ţii, a apelor, a văzduhului şi a pămîntului, a 
căror pace e tulburată de un vrăjitor potrivnic 
liniştii, dornic de ură și uneltiri ca săbiile să 
se încrucişeze, singele să curgă, capetele să 
cadă. E război. Aici, sub mantia basmului,au- 
torii, Uhu Jinming, Su Fei, Xin Rong, ne fac 
să  intrezărim istoria. o istorie de patru ori 
milenară. care a cunoscut nenumărate răz- 
boaie, între diferitele regate, pină cind primul 
împărat al dinastiei Qin a pus capăt încă 
înaintea erei noastre separatismului feudal al 
„regatelor combatante” punind bazele primu- 
lui stat multinațional unit sub autoritatea unui 
sceptru centralizat. tot așa cum povestea ar 
putea sugera și lupta începută din primele 
secole ale erci noastre intre cele trei regate 
rivale Weig. She ş Wu. exact cum se petrece 
şi în film 

Analogiile dintre umimwersalele motwe ale 
basmului şi conditiile torce speciñce sint 
evidente dar reaztes e crapată cu eleganță 
în legendă, tromurie impăratior sint din 
scoici sidefii, podoabele prirțeselor mār- 
turisesc știința şietutorior de pietre neste- 
mate sau a lucrătoricr de metale prețioase, 
iar săbiile și sâgetie stau mărturie a unei 
dezvoltate cmwăzati a Seruui Ca întotde- 
auna, basmele ne arati că imaginatia a fost 
adesea arma progesws şirtic pereții pa- 
latelor se deschid ca prina minune, pentru a te 
lăsa să priveşti ce se '-fimptă ia sute de kilo- 
metri distanţă. ca pe > adevărat ecran de te- 
leviziune, sau sâget: wājūe ocolesc ca rache- 
tele teleghidate toate obstacolele pentru a 
ajunge la dragonul destmatar Basmul unei 
copilării înțelepte și atctşiutoare a lumii, 
amintind, prin mbai dansa şi al culorii, 
că arta a stat intotdeauma mărturie a civiliza- 
ției timpului sâu 


Acra DARIAN 


: actualitatea 


mente de antologie umorsecă iată că lor li 
se alătură un alt hū reprezentant al școlii 
cehe, Vaclav Vortice E a avut Doe 
idee de a face un sæwos portret al Pragăi la 
sfirșit de săptâmină Tim „oraș de aur 
devine atunci un decor cu ambuteiaje, imbul- 
ziri și iesiri din pepeni, fsada pe care evolu 
ează cei care se pricep de minune să faca 
din relache o aiurtoare aergătură. Automo 
biliști nevricoși, autostopeste cu nuri, chiulan- 
gii grăbiţi să ia ma deweme startul spre we- 
ek-end, militari în perm=se așteptați de lo- 
godnice focoase, pensionari ce nu se pot 
despărți de un papagal răstățat, gineri prins: 
„CU Ocuua mică” îngmnte de mersul la prima- 
rie, chefiii, solitari, îmdrăgostii și mulți alții 
sint surprinşi în hazoase scene de viață „de 
simbătă pină luni”. Formula scheciului nu 
face ansambiui pestrit, căci istorioarele sint 
ordonate cu dibăcie și regizorul ştie să suge- 
reze legăturile nevăzute și nebânuite dintre 
evenimente. Armonia intregului izvorăşte 5i 
din unitatea de ton. cel al tandrei ironii 


Dana DUMA 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un fiim de: vu 
clav Vorlicek. Cu: Radovan Lukavsky, Rudolf Jeli- 
nek, Josef Chvalina, Jiri Adamira 


zul de la Alba lulia, Unirea cea mare sanc 
ționa o realitate de secole, apropierea indes 
tructibilă a românilor de români. O apropiere 
devenită treptat unitatea de nezdruncina! a 
unei naţiuni întregi care i-a avut drept pre 
cursori de neuitat pe neștiuţii și umilii mes- 
teri ai cuvintului scris sau numai spus, ai 
lemnului, ai lutului şi ai culorii, alături de 
iluștrii voievozi, de cronicari ai evului de mij- 
loc, de scriitori şi de fruntași ai propășirii na- 
tionale moderne a tuturor românilor. Demni 
de a deveni, cei mai mulţi dintre ei, personaje 
ale literaturii, dar și ale filmului nostru de as- 
tăzi, atunci cind el se vrea istoric în adevăra- 
tul său înţeles. Şi citeva din aceste pelicule 
mărturisesc dorința de a ilustra idealurile sı 
momentele Unirii: Mihai Viteazul, Rug și fla- 
cără sau Munţii in flăcări, Burebista sau Eca- 
terina Teodoroiu. Dar cite din ilustrele figuri 
ale istoriei noastre își așteaptă, în continuare, 
portretele-omagiu! 


Răzvan THEODORESCU 


S-a întîmplat 


lîngă Rostov 


Filmul se inspiră dintr-o nuvelă, iar nuvela 
işi ia datele din viaţă. Trei băraţi (pe numele 
de familie — ales metaforic — Corbii, de alt- 
fel și titlul original al filmului, omonim cu 
modelul literar), printre care un adolescent și 
fratele său mai mare comit o gravă infrac- 
țiune. În realitate, cei doi mai tineri nu fac 
decit să asiste, intenţia fiind ca mezinul să fie 
„calit“ la ale vieţii valuri. Peste motivele cri- 
mei se va trece, practic nu ele contează, ci 
ideea, pe cit de falsă, pe atit de dramatică în 
consecințe, a fratelui Vitea (Osadci Leonid) 
căruia i se pare că „cel mic”, Șura (laroslav 
Savriliuk) nu'e „pregătit” pentru viață. Cum 
nu există crimă perfectă, iar lanţul fărâdelegi- 
lor odată desfășurat e greu să-l stăvilești, în- 
timplarea (de lingă Rostov) face ca o crimă 
sa fie urmată — printr-un hazard nefericit, 
dar posibil — de altele. Filmul, de acţiune 
tară îndoială, nu se axează însă pe ea, ci, 
dimpotrivă, pe explicaţiile, consecințele (și, 
mai ales, premisele) ei psihologice. 

Primul cadru ne înfăţişează, in uşa unei 
case mizere, chipul neras şi neliniștit al unui 
bărbat care la inceput ni se pare că așteapta 
La sfirşit. vom afla însă că neliniștea iui nu 
vne din aşteptarea cuiva care ar trebui sa 
wnă şi nu apare, ci dinlăuntrul bărbatului mā- 


Vinovaţi și nevinovaţi în faţa aceluiaşi 


La capătul labirintului: vinovaţii? 


fratele pentru viață”. Șura, mezinul, abia ieșit 
din adolescenţa, indragostit de o studentă de 
la Conservator, cu ochii lui albaștri, cu- privi- 
rea cînd dusă în strâfundurile propriului su- 
fiet, cînd rătăcind debusolată peste tot ce-l 
înconjoară, oameni şi natură, lipsit de voința 
in fața iubirii devoratoare și imperative a lu: 
Vitea, va fi incapabil, după 22 de ani petre 
cuți sub pulpana protectoare a unui frate tot 
atit de „cu picioarele pe påmint" pe cit era el 
de lunatec, Șura va fi paralizat şi buimac, in 
capabil, deci, să se regăsească în hățișul de 
precepte de „educaţie“ hotărit de „curajosul“ 
„marele“, Vitea. Un film de factură poliţista 
dar, de fapt, profund psihologic, în care raui 
va domina binele, pină cînd raţiunea va în 
vinge somnul ei. Prea tirziu pentru Vitea. 
condamnat pentru că a mărturisit o crimă pe 
care nu a comis-o, dar conștient — în sfirşit 
-- că a comis alta, mult mai gravă, aceea de 
a fi ucis sufletul cel mai apropiat sufletului 
sau, cel a mezinului Şura. Pe care, cîndva, l-a 
legânat, apoi, mereu, l-a apărat și tot timpul a 
vrut să-i formeze personalitatea. O personali- 
tate pe care, dacă cineva o avea cu adevărat, 
tocmai Șura, visătorul, era acela, dar o perso- 
nalitate străină de violenţă, cruzime sau falsi- 
tate. Un film zguduitor prin, repet, analiza 
psihologică a unui caz — spun caz, pentru ca 
e inspiră din realitate — de iubire frâțească 
jreşit înțeleasă, sfirșit cu un sacrificiu inutil, 
ie vreme ce vine prea tirziu. Chipul procuro- 
alui — cel de la început, dar și din finalul fil- 

ului — în aceeași ușă de bordei părăsit, cu 
neliniştile şi durerea adinc marcate în cutele 


judecător: viaţa (S-a întîmplat lingă Rostov) 


cinat de indoieli. Acest bărbat. vom desco- 
peri pe parcursul filmului, este procurorul (in 
rolul său, actorul Aleksei Petrenko, cel care 
l-a interpretat atit de.convingător pe Rasputin 
in Agonia), care a condus ancheta și a pro- 
nunțat sentința. O sentință care, după toate 
rigorile legii, este justă, este întemeiată. Dar 
după rigorile conștiinței acestui om, învățat 
să judece şi să condamne crima, este o sen- 
tință ciuruită de îndoieli, iar deși filmul — ca 
și tribunalul — nu revine asupra finalului, în 
noi, spectatorii, care știm ceea ce procurorul 
doar intuieşte, se instalează o mare tristețe, 
dublată de revoltă. Tristeţea și revolta unei 
dreptăţi nedrepte, fără ca cei ce au aplicat le- 
gea să aibă vreo vină. Ce ştim noi este ca 
adevăratul criminal îşi va ispăși pedeapsa 
printr-o moarte violentă la care singur se ex- 
pune, odată încolțit de miliție. Dar vinovat va 
ramine pentru toate, complicele lui, tinarul 
Vitea, care a înțeles, o clipa, cea de pe urma, 
deşi prea tirziu, că a-și câli fratele la vicisitu 
dinile vieţii, aşa cum a înţeles el s-o faca. 
este adevărata crimă, de care se face răspun- 
zător și pe care va trebui s-o plătească. Viața 
lui spre a ispăşi — dacă va mai fi cu putinta 
— greșeala de a fi vrut să-și „pregăteasc.: 


cinema 


Anul XX! (250) 


Bucureşti, octombrie 1983 


Ecaterina Oproiu 


proaspăt apărute de o parte și de alta a gurii 
strinse a neputinţă, ni se imprimă nouă în 
conştiinţe. A comis el o eroare judiciară, con- 
damnindu-l pe Vitea la pedeapsa capitală? Se 
intreabă el, ne întrebăm noi. Cine ştie? Do- 
vadă: pustiirea de pe obrazul procurorului. 
Probă: răscolirea din sufletele spectatorilor 
Eroare judiciară sau nu, e greu de stabilit. Un. 
lucru e cert. o eroare a fost, dar o eroare de 
viaţă. Mai precis, de vieți. Doi fraţi, legaţi de 
o dragoste dintre cele mai adevărat frățești, 
ajung pe banca acuzaților, vinovăția unuia fi- 
ind răspunzătoare de nevinovăția celuilalt. 
Poate vreun tribunal din lume să judece altfel 
decit a făcut-o procurorul din acest film, care 
nu are la îndemină decit fapte, fapte, fapte și 
pe deasupra, mărturisirea unei crime? Bânu- 
ielile, îndoielile lui, protund umane, nu încap 
in codul penal. Dar în cel moral? 


Rodica LIPATTI 
ÎI N e a a 


Producţie a studioului „A.P. Dovjenko” Scenariul: 
Hamiz Fataliev. Regia: Konstantin Erșov. imaginea: 
Alexandr Ivanovski. Cu: Alexei Petrenko, Leonid Fi- 
latov, laroslav Gavriliuk, Vitali Sapalov. 


Mariana Cercel și Florin Călinescu pe 
care i-ați aplaudat în spectacolul „Şoareci 
de apă” de la Teatrul Foarte Mic și pe 
care sperăm să-i revedem și sã- aplau- 
dam cît mai curind și într-un film de actu- 
alitate. 


Fotogralie de Victor STROE 


https://biblioteca-digitala.ro 


| Prezentarea artistică 


Fiul Mariei 


Începe cu o substituire — ancheta-copertă, 
are rolul de a stabili care dintre cei doi tineri 
ce se dau drept „fiul Mariei” e cel adevărat — 
și sfirșeşte cu o infiere sufletească bazată pe 
afinități mai intime decit grupa sanguină. 
Mama în cauză nu apare nici un moment; ea 
şi-a găsit moartea într-un misterios „accident 
de muncă“ (de fapt, poți bănui orice după 
zbuciumata existență a femeii singure cres- 
cînd un copil fără tată și abandonind, cu 
foarte mulți ani in urma. un altul, tot „fără”) 


Dar tot ce o inconjurase cindya pe Maria: 
prieteni, colegi. rubedenii, relaţii mai mult ori 
mai puțin mărturisibile, răsună după ce fe- 
meia nu mai e, ca vuietul mării într-o scoica. 
Poţi să-ţi imaginezi furtuna care a dus la 
naufragiu. Procedeul „tabloului absentei“ — 
celebra Laura, din filmografia policierului psi- 
hologic — e cunoscut desigur Ceea ce 
aduce nou filmul bulgar semnat de n tinara 
regizoare, Malina Petrova, este fineţea nu nu- 
mai duritatea anchetei postume — nu cea le- 
gală ci cea întreprinsă pe cont propriu'de un 
gazetar inimos care nu urmărește atit depis- 
tarea criminalului cit a crimei colective pe 
nume nepâsarea, egoismul, teama de compli- 


Rude de sînge sau rude de suflet 


(Fiul Mariei) 


caţii, ori prejudecata ducind la (sin?) ucide- 
rea Mariei. 

Fiii ei interesează mai puţin. Cel mic fusese 
mai aproape de mamă deci și de spectator. 
ca dovadă familiaritatea — prin recul senti- 
mental — ce se stabilește pe parcursul an- 
chetei între el și presupusul frate mai mare. 
„Recunoașterea“ de care vorbeam la început 
se face printr-o înrudire afectivă. În rest, ce 
mai contează aparențele decit doar să ne în- 
depărteze (a cita oară?) de substanța senti- 
mentelor. 


Un adevăr cunoscut de cînd lumea, dar 
rostit cu amărăciune și pe un ton atit de per- 
sonal, de sincer, ca în acest film — al Malinei, 
Petrova, te răscoleşte ca un strigăt disperat 
«e ajutor. Are ceva de spus şi cea mai tinara 
generaţie de regizori! 

Alice MĂNOIU 


a studiourilor bulgare. Scenariul: Svetos- 
lav Mincev. : Malina Petrova, : Pavel 
Hinkov. Cu: Kiril Variiski,. Kamen Deicev, Polina Do- 
rostolska, Evghenia Ciucikova, Petăr Slabakov. 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la MLEXIM Departamentul Export» 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 i 


Prezentarea grafică: 


Anamaria Smigelschi  loana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii»_— Bucureşti 


N. dar am văzut filmul“. Răspunsul, 
devenit clişeu verbal, la clasica întrebare 
dacă cineva a citit cutare,sau cutare carte nu 
are, în fond, de ce să surprindă. Aria de cu- 
prindere a celor două medii de cultură este 
diferită, numărul spectatorilor de film (inclu- 
siv prin intermediul televiziunii) fiind mult 
mai mare decit cel al cititorilor. intervine şi 
problema bugetului de timp: a viziona un film 
necesită două ore, a termina o carte, mai 
multe zile (cel puţin). Şi totuși, ecranizările 
izbutite fac ca această replică să-și piarda 
din caracterul. generalizator. Pentru că ele 
trezesc în rindul spectatorilor dorința fireasca 
de a cunoaște în intregime şi imediat frumu- 
sețile cărții după care s-a realizat pelicuia 
respectivă. Este cazul, de pildă, al transpune 
rii pentru ecran de câtre Alan Pakula (în du- 
bla calitate de regizor şi scenarist) a cunos- 
cutului best seller Opţiunea Sofiei: (Sophie's 
Choice) aparținind lui William Styron 


„Frumoasele infidel 


Dar reuşita acestui film, care a prilejuit ac- 
triței Meryl Streep extraordinara ei creaţie, 
rasplatită cu premiul Oscar, a pus din nou în 
lumină, pe un plan mai larg, vechea pro- 
blemă a raporturilor dintre literatură şi cine- 
matograf. Mai poate încăpea îndoială câ 
ecranizarea unei opere literare nu constă în 
„Vizualizarea" ad utteram a acesteia. in trans- 
punerea cît mai fidelă în imagini a textului 
dat? Că implică o subtilă şi extrem de persu- 
nala „lectură“ din partea regizorului şi a sce- 
naristului, „retopirea" textului, recrearea lui 
într-o viziune proprie, care să ţină seama de 
legitățile esteticii cinematografice? Tocmai 
nesocotirea acestor legități, transcrierea me- 
canică dintr-un registru într-altul, dintr-un 
cod artistic într-altul, fără a avea în vedere 
deosebirile calitative dintre ele, a dus la eșe- 
cul încercărilor de adaptare pentru ecran a 
unor opere literara celebre. Un exemplu din 
cele mai conciudente îl constituie tentativa 
regizorului Joseph Strick de a realiza (în 
1967) o ecranizare „haute fidelite“ după Ul- 
ysses a lui Joyce. Rezultatul? O simplă ciu- 
dățenie, bună pentru arhivele celei de-a şap- 
tea arte, dar în nici un caz ce se cheamă un 
film, confirmind astfel — pentru a cita oară? 
— că nu poate exista un transfer automat de 
valoare de la opera literară la cea destinata 
ecranului. Or meritul „scriiturii“ cinematogra- 
fice a lui Pakula — o recunoaşte însăși 
Styron — este de a fi procedat la o salutara 
operaţie de „filare“ a unui text arborescent, 
de restructurare a substanţei epice, tocmai 
pentru a face cit mai evidentă pe ecran ten- 
siunea interioară de care este străbătut roma- 
nul. Pentru că Sofia este apăsată de un teribil 
secret, care se dezvăluie treptat pe parcursul 
naraţiunii: în lagărul de exterminare, un 
SS-ist o silise så aleagă ea însăși pe care din 
cei doi copii ai sâi să-l salveze de la moarte 
şi pe care sa-l sacrifice: în aceasta consta 
„opțiunea“ eroinei, aceasta este taina care îi 
torturează existenţa şi care, pină la urma. 
duce la un tragic deznodămint. In fapt, de- 
parte de a trăda intenţiile autorului romanu- 
lui, adaptarea lui Pakula nu a fâcut — o do- 
vedeşte succesul filmului — decit să le subl:- 
meze cit mai convingător. Ecranizările izbu- 
tte sînt tot atitea „frumoase infidele“. 


Tendinţe lăudabile 


Reuşita de care se bucură Opţiunea Sotiei 
vine insă să ilustreze şi un alt aspect, şi 
anume tendința lăudabilă a unor cineaști de 
a convinge studiourile hollywoodiene, res- 
pectiv pe marii producători, să acorde mai 
multă atenţie literaturii de calitate şi nu nu- 
mai unor succese editoriale de moment, lip- 
site insă de orice virtuţi artistice. Un alt 
exemplu de dată relativ recentă ar fi romanul 
lui John Fowles, tubita locotenentului fran- 
cez, adaptarea pentru ecran (1981) purtind 
semnăturile regizorului Karel Reisz și reputa- 
tului dramaturg Harold Pinter, care este auto- 
rul scenariului. Spre deosebire de Pakula 
care a recurs la compactizarea țesături: 
epice, aceștia au ales o altă soluţie — ampli- 
ficarea acţiunii romanului, care are loc în 
plină epocă victoriană, cu o altă acțiune. ce 
se desfășoară în zilele noastre. ideea s-a de 
vedit fericită, rezultatul fiind un film de certă 
valoare, cu nimic mai prejos de romanul din 
Care s-a inspirat. Izbutită poate fi socotită şi 
ecranizarea de către George Roy Hill (autorul 
acelui delicat paste! care a fost Mica Ro- 
manță), împreună cu scenaristul Steva Ta- 
sich, a unei alte lucrări valoroase a actualita- 
ţii literare, Lumea după cum și-o inchipuie 
Garp (The World According To Garp) de 
John Irving, de data aceasta calea aleasa ti- 
ind aceea a unei însâilări de vignete avind ca 
element de legatură unul și același personaj. 
Şi din nou criticu — și spectatorii — au reac- 
ţionat prompt, ceea ce a stimulat pe un alt 


regizor cunoscut, Tony Richardson, să treaca 


roman (Hotelul New Hampshire) al aceluiași 
autor, apreciat ca unul dintre cei mai talentaţi 
din scriitorii contemporani ai Americii. 


Condotierii happy end-ului 


Fenomenul este cu atit mai demn de sem- 
nalat cu cit Hollywood-ul este principalul „vi- 
novat” pentru extraordinara proliferare pe 
care a cunoscut-o în America ultimelor doua 
decenii o subspecie din cele mai caracteris- 
tice a. literaturi de consum, așa-numitele 
„movels” (cuvint hibrid alcătuit din „movie”. 


ia transpunerea cinematografică a unui nou į 


echivalind cu o simplă fotografie în culori și 
atita tot. Avalanşa detaliilor de „bucatarie in- 
ternă” este prezentata, de regula, potrivit 
unei scheme întristător de simplă, sub forma 
unei situaţii-limita (accidentul suferit în plin 
zbor de un avion de linie, de pilda), în cursul 
căreia se dezvăluie „adevăratul caracter“ al 
unei pletore de personaje din cele mai dife- 
nte medii şi de cele mai diferite virste (busi- 
nessmanul plin de aroganță, care se dove- 
deşte a fi un laş, tinăra grav bolnavă, care în- 
fruntă primejdia cu zimbetul pe buze, 
doamna în etate, care împarte sfaturi de bun 
simţ în dreapta şi în stinga ş.a.), happy 
end-ul fiind absolut obligatoriu. Ce îşi poate 
dori mai mult un producător de filme dornic 
sa-și aibă succesul ia hox-office asigurat? 


Predilecţia hollywoodiană 
față de prefabricatele literaturii de consum 
poartă un nume 


lesne de descifrat: 


film, și „novel“, roman), ipostazieri ale unui 
epos de duzina, produse de pur divertismern, 
bune de a-ţi omori vremea cind stai întins pe 
plajă, așteptind sa te bronzezi, dar mai ales 
sursă inepuizabilă a peliculelor comerciale. 
Un exemplu tipic de „condottiere“ al unei 
astfel de literaturi marginale, de autor al unor 
asemenea „movels” — ei sint numiţi „move- 
lists" — este Arthur Hailey. Fără îndoială, 
toate clișeele și poncifurile hollywoodiene 
şi-au dat întîlnire în romanul său Aeroportul, 
care a servit ca bază pentru trei ecranizări 
succesive, în celălalt op al său binecunoscut, 
Hotel, de asemenea transpus pe ecran, ori în 
Minuitorii de bani și Roţile, devenite, la rîn- 
dul lor, seriale T.V. Mizind pe fascinația pe 
care o exercită asupra omului de rind anu- 
mite profesii sau activităţi mai insolite- (pilot 
de linie, manager al unui mare hotel etc.), ro- 
manele iui Hailey și ale comparşilor sai 
abundă într-un număr imens de fapte şi deta- 
lii cu tenta documentaristică, care îşi propun, 
într-un mod simplist, să prezinte mecanis- 
mele intime de funcţionare ale acestor activi- 
tăţi. Din acest punct de vedere, film-romanele 
(sau romanele filmice) pot fi asemuite cu ta- 
blourile hiperrealiste, care surprind cu o 
exactitate halucinantă cele mai neînsemnate 
amănunte ale subiectului înfățișat, dar sînt 
hpsite de orice forțe aeneralizatoare. 


Proust, din nou pe ecrane cu Una din iu 


mercantilismul 


Şi așa se face că numărul pretabricatelor 
literare de acest gen și al filmelor turnate 
dupa ele a crescut vertiginos. Reţeta este 
mereu aceeași, numai decorul diferă, fie că 
este vorba de lumea marilor edituri (Young- 
blood Hawke de Herman Wouk), de microu- 
niversul magnaţilor celei de-a șaptea arte 
(Carpetbaggiers de Harold Robbins), de „se- 
cretele“ marilor maeștri ai baroului (Rage Of 
Angels de Sidney Sheldon), ori de culiseie 
activităţii legate de decernarea premiilor No- 
be! (The Prize de Irving Wallace). Toate 
aceste ieftine confecții romaneşti au fost 
aproape instantaneu ecranizate, multiplele 
alte „opere” de același calibru ale artizanilor 
de literatură „cinematografiabilă” citați şi ale 
nenumaăraţilor lor emuli fiind înghiţite cu un 
fel de vorace apetit de marile studiouri — 
operaţie de pe urma căreia arta filmului nu a 
avut și nu are nimic de ciştigat, Proiecţii su- 
pradimensionate („bigger than life“ este slo- 
ganui publicitar curent uzitat) pe ecran pano- 
ramic și în Eastmancolor aie unei realități 
factice, artificiale, aceste surogate literare, 
aceste parodii ale vieții care sint romanele fil- 
mice nu pot da naştere decit unor pelicule 
surogat, unor ecranizări surogat. Din fericire, 
amintitul apetit pare a se mai fi diminuat pu- 
țin. Încep să fie avute în vedere în mai mare 
măsură și carțile de valoare. Există insa și un 


nn, filmul lui 


Volker Schăndorff. Cu Alain Delon (baronul Palamede de Charlus), 
Ornella Muti (Odette de Crecy) şi Jeremy Irons (fostul locotenent 
francez din filmul după Fowless, actualul Swann) 


După două romane best-sellers (ceea 
ce nu înseamnă neapărat capodopere). 
Iubita locotenentului ıcez de John 
Fowless şi Opțiunea . de William 
Styron, două filme foarte bune și un 
Oscar pentru protagonista lor, Meryl 

Streep, în rolul Sofiei 


aspect paragoxal: se mai întimplă — rar: 
foarte rar — ca produsele aflate mai mult sau 
mai puţin la periferia literaturii să dea naştere 
unor ecranizări remarcabile. Este cazul cu 
Naşul (după romanul omonim al lui Mario 
Puzo), -superior ca realizare cinematografica 
Marelui Gatsby, sä zicem, deşi romanui lui 
Scott Fitzgerald nu suferă comparație cu cel 
al lui Puzo. Sa nu uitâm insă că realizatorul 
Nașului se numea Coppola, dovedindu-se, 
astfel, inca o dată, importanţa hotaritoare a 
viziunii personale a regizorului, a aportului 
său creator 


Principalul deziderat: a cultiva gustul 
publicului, nu a-l perverti 


Firele care leagă între ele literatura și filmul 
în procesul ecranizării sint, așadar, destul de 
incilcite, de complicate, iar rezultatele acestui 
proces imprevizibile. Şi pentru a parcurye 
cercul complet,să amintim și de tendinţa in- 
versă, aceea de a scrie un roman iuind ca 
bază scenariul unui film. Procedeul, tot mai 
frecvent utilizat în ultima vreme, a primit de- 
numirea de „novelisation“, un exemplu recent 
constituindu-! E.T. The Extra-Terrestrial, in- 
spirat din celebra producţie cinematogratică 
cu același nume. Cel ce s-a înhamat la o ase- 
menea treabă este un scriitor considerat ca 
„serios“ — William Korzwinkle — și ei a reu- 
şit să ofere o operă literara ce stă cu destula 
siguranță pe picioarele proprii. Aceasta este 
însă o excepţie. cvasitotalitatea unor aseme- 
nea „novelizări” fiind confecțiuni literare deri- 
zorii, simple subproduse ale unor pelicule de 
succes. 

În acest caz, influenţa reciproca film-litera- 
tură este tot atit de mercantila ca şi in cazul 
predilecţiei manifestate pentru transpunerea 
pe ecran a romanelor gen „Aeroportul”. Infiu- 
ența în ambele sensuri se dovedește însa be- 
nefică cind sint ecranizate lucrari valoroase 
de beletristică de către regizori şi scenariști 
inspirați, care ştiu sa le asigure o „lectura” 
inteligenta — cum s-a intimplat, de pilda, cu 
Opţiunea Sofiei — cultivind, astfel, gustul pu- 
viicului cinefil în loc de a-l perverti. Ciştigui! 
este cu atit mai prețios cu cit. pe aceasta 
cale. se tărgeste și aria cititorilor de literatura 
bumi, spectatorul care nu a citit cartea simțind 
acum nevoia sa o facu lar stereotipul ras- 
puns „Nu, dar am vazut filmul“ tinde sa fie, 
astfel, înlocuit, în masura crescinda. cu Mult 
mai imbucurătorul: „Da, am citit și cartea” 
Spre. satisfacția şi a cineastului și a scriitoru- 
lui, a tuturor iubitorilor de cultura. 


Romulus CĂPLESCU