Revista Cinema/1990 — 1998/021-CINEMA-anul-XXI-nr-11-1983

te 


iembrie 1983 


mest 
Ek A? 
bi bk 


= 


i : d et RONS 
à sapat ot y Gef bet ` 
d E A picta Ad ZB Ki 
è poteet 


sete ae A 


ucureş 


Buc 
bs? 


H 


„Am văzut, în trecut, filme în care eroii principali constituiau un model, care în- 
demnau: uite, aşa revoluționari trebuie să fim! Acum unii spun că nu este necesar să 
se prezinte asemenea modele, că trebuie să se evite înfrumusețarea lucrurilor. De- 
sigur, nu este nevoie să înfrumusețăm, deoarece societatea noastră a obținut ase- 
menea rezultate măreţe, încît nu este nevoie decit să fie redate aşa cum sînt“. 


Nicolae CEAUȘESCU 


Acești oameni 
care mută — la propriu — munții din loc 


Continuăm seria de discuţii cu oameni ai muncii la locul lor de muncă dar 


și la ei acasă, in via 
nii nu ne apar nici 


Totul e să te apropii de ei cu dorința de a-i cunoaște a 
incerci să-i incadrezi în „tipare“ prefabricate. Și atunci ţi se deschide un 
adevărat univers uman și de umanitate. 


D. pe minerul Dumitru Sofian de la 
Gura Humorului puteai sã- iei, după infāți- 
șare, drept arhitect șef al orașului sau dirijor 
al unei orchestre simfonice, ingerii şef de 
lot de la barajul Poiana Mărului, Cristian He- 
roiu, seamănă la prima vedere cu un bâietan 
din sat de la noi sau cu unul dintre zecile de ti- 
neri sudori înfilniţi pe ecluza de la Agigea. 
Spectaculoasă răsturnare a tipajelor și em- 
ploi-urilor fixe din filmele noastre, dar mai 
ales o constantă afirmare, la fiecare dintre 
virturile acestui Ee echilateral de pe 
harta țării — pe malul mării, în Bucovina şi 
. Banat — a unei pasiuni constructive greu de 
găsit, în schimb. în aceleași filme. 


— Dumneavoastră. Cristian Herolu, ziceţi 


că desființați acest munte pe lingă care tre- 
Cem acum, intr-un superb traveling din bas- 


— De fapt, nu-l desființez, îl mut. 
— Cum mutaţi un munte? 


Pan cinematografia naţională, evocarea 
unor evenimente și personalități din zbuciu- 
matul trecut de lupte pentru libertate naţio- 
nală și socială al poporului român a consti- 
tuit şi constituie o preocupare de prim rany 
Au devenit; și nu puteau să nu devinăyeroi de 
film Ştefan cel Mare și Vlad Țepeș, Gheorghe 
Doja și Vodă Lâpușneanu, Dimitrie Cantemir 
şi Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu și 
Avram lancu, Nicolae Bălcescu și Alexandru 
loan Cuza, Theodor Diamant şi Ștefan Ghe- 
orghiu, după cum au devenit fapte cinemato- 
grafice, și nu puteau să nu devină, pagini 
memorabile din trecutul de luptă al neamului 
intrate în istorie cu nume de ani: 1475, 1514, 
1821, 1848, 1877, 1907, 1914—1918... Vor de- 
veni, şi nu pot să nu devină eroi de film Gelu 
și Menumorut, Dragoș şi Muşat, Basarab și 
Bogdan, Petru Rareș și loan Vodă cel Cum 
plit, Horia, Cloșca și Crișan şi multe alte 
nume de oameni și nume de ani care Au 


2 


de toate zilele. Nici șantierul, nici munca şi 
abordabili, nici misterioși și nici lipsiți de complexitate. 


Unirea, numitorul comun 
al epopeii naţionale 


Filmul marii Uniri nu s-a făcut,dar se va face. 
Cineaştii ştiu şi doresc să-şi cinstească 
istoria propriului lor popor! 


nici oame- 


cum sint. Fără så 


Cum se mută un munte din loc 


Cristian Heroiu: Se pușcă, se încarcă cu 
excavatorul în maşini, în basculante ca 
aceasta cu care călătorim noi și se mută la 
locul lui viitor, unde va lua forma unui baraj 
de 6 000 000 metri cubi de arocamente şi ar- 
gilă — barajul hidrocentralei Poiana Mărului. 

— Frumos nume. Și unde este poiana, 
unde sint merele? 

— Dincolo de viitorul baraj, unde va fi la- 
cul de acumulare, pre să ajungem și acolo. 

— Dumneavoastră unde staţi, cum locuiţi? 

— În capătul coloniei, în sens invers celui 
în care mergem, am un apartament de trei 


Kei că sinteţi 


— Însurat, am 31 de prag și doi copii, doi 
băieţi, unul de 4 ani, celălalt de 3. 
— La ani, dar vrednic, vrednici 

— Aerul munte! Mulţumesc! 
— ȘI nu vă pare rău după muntele acesta 


pe care-l desflințaţi? 


— Ba ne pare, dar dacă nu era el, era ahul 


65 de ani de la făurirea 


Statului naţional unitar român 


„biografiat“ momente esenţiale din trecutul 
poporului român, din istoricul meleagurilor 
noastre carpato-danubiano-pontice... Va de- 
veni, nu se poale să nu devină subiect de 
film şi momentul de intensă vibraţie patrio- 
tică al Unirii de la 1 Decembrie 1918, de la 
înfăptuirea careia se împlinesc 65 de ani. Ci- 
nematograful era, în 1918, foarte la începutu- 
rile sale (deși parcursese experiența primelor 
filme de lungmetraj, şi încă a unui film de an- 
vergură istorică precum Războiul indepen- 

„ dar nu ne îndoim că își va face o 
dată şi o dată datoria faţă de fapta și gindul 
inaintaşilor care au pregătit ai au realizat 
Unirea de la 1 Decembrie 1918, realizind ast 
tel un multisecular vis de unitate şi indepe' 
denţă al poporului nostru. 


Un ideal de două mii de ani 


Filmul lui Gheorghe Vitanidis, realizat dupa 


Romantism revoluţionar 
şi personaje model la faţa locului, 
la şantierul hidroenergetic 
Poiana Mărului— Caraş-Severin 


şi nu e chiar un munte întreg, e mai multo 
coamă de deal. Vorba poetului — „Din codru 
rupi o rămurea...“ Şi noi avem grijă cum o ru 
pem, am preferat să pușcâm acest munte şi 
nu un altul, care este mai aproape de colo- 
nie, pentru că în timpul pușcăturilor masive, 
ar fi fost afectată liniștea oamenilor. Din 
punctul de vedere al deplasării arocamente- 
lor, a! turnării betoanelor, nu avem necunos- 
cute. Singura necunoscută este argila, care 
la acest baraj va constitui miezul construcției. 
Or, pia nu se poate depune decit dacă este 


timp frumos. - ră 
a o construcție 
Bi fear nemo lee 
în afară de argilă și de timpul probabit, nu 
există? De pildă, oamenii. 


O temă delicată 


Cristian Heroiu: Nu, oamenii ne sint, cei 
mai mulți, cunoscuţi. Pot să apară dificultaţi 
şi surprize, dar în momentul în care ţi-ai cla- 
dit un colectiv pe niște principii serioase si 
cunoști oamenii... Trebuie să vă spunem ca, 


scenanul de mare tona portreustica al 
Mihnea Gheorghiu, e consacrat evocării per 
sonalităţii lui Burebista,intemeietorul primu 
stat centralizat dac. Destinul marelui cona 
cator Burebista — un destin politiceşte vict 
rios, dar omenește tragic — destinul unui om 
insingurat în lumea propriilor sale idei și as- 
piraţii, neincăpătoare în epocă — idei mult 
mai mari decit ale contemporanilor săi, este 
strins legat de idealul unităţii statale a dacilor 
liberi, căreia incercatul conducător şi ințelep- 
tul diplomat i-a inchinat strădaniile sale de-o 
viață. După cum au spus-o istoricii — şi după 
cum o spune filmul —, Burebista avea geniul 
şi sentimentul „unirii care face puterea” 
Această trăsătură definitorie a ilustrului per- 
sonaj istoric este subliniată pe ecran cu acea 
forță care numai punctul de vedere al pre- 
zentului (cu toate implicaţiile sale politice, is- 


„torice, morale şi filosofice) o poate evidenția. 


constituind „cheia“ relaţiei fireşti dintre film 
și istorie, dintre film şi contemporaneitate. În 
interpretarea robustă a lui George Constan- 
tin, personajul lui Burebista dobindeşte acea 
privire inainte, peste timp. care este numai şi 
numai a marilor personalităţi ale istoriei. În 
acţiunile personajului, în ingindurările sale, în 
dialogurile cu înțeleptul Deceneu (de aseme 
nea, un personaj memorabil, în interpretarea 
lui Emanoil Petru) citim tocmai forţa vizio 
nară a ilustrului luptător dac, însoțită de pre- 
sentimentul destinului său tragic, datorat in- 
compatibilităţii gindului cu epoca. 


Intrarea lui Mihai in Alba... 


Una dintre cele mai impresionante sec 
vente din tezaurul filmelor istorice românesti 
ramine aceea a intrării triumfale a lui Mihai 
Viteazul in Alba lulia din filmul realizat de 
Sergiu Nicolaescu după scenariul lui Titus 
Popovici. Secvența atinge maxime intensitaţi 
emoționale. Momentul cinematografic, in 


din colectivul nostru, 75% am făcut și barajul 
de pe Valea Frumoasei, de la Oaşa. ne ştim 
de atunci sau chiar mai demult. Nucleul co- 
lectivului există, e incercat și sudat. Pe lingă 
el, noii muncitori, ingineri şi tehnicieni, dacă 
se atașează ritmului şi spiritului căruia ne-am 
dăruit noi, rămin. Dacă nu, părăsesc șantie- 
rul. 

— Sint o temă delicată, asemenea rupturi 
dramatice. 

— Tema e delicată, dar greul a trecut și 
unii care s-au despărțit poate de noi la un 
moment dat, auzind că acum sintem cu toții 
aici, vin din toate colțurile țării, înapoi. 

— E o putere de atracţie la mijloc, un mag- 
netism anume, care? 

— În primul rind, este omenia unui direc- 
tor, a unui conducător de șantier și a colegi- 
lor, care au știut să inchege colectivul inițial, 
incă de la prima lucrare pe care am făcut-o 
împreună, să rezolve o serie de situații 
aparte, să-i facă pe oameni să nu se simtă 
singuri. Asta este foarte important. 

(Continuare in pag. 4) 
Mircea ALEXANDRESCU 
Valerian SAVA 


sne, este cutremurator: semeţ, arept, calare 
pe roibul său superb, aclamat de mulțimile 
care reprezentau, acolo, în cetatea Alba luliei 
din 1600, insāşi Țara, în acordurile unei mu- 
zici sublime (datorată lui Tiberiu Olah), Mihai 
Viteazul, ca o efigie renascentistă, cu cușma 
devenită celebră. cu mantia-i de epopee, in- 
tra triumfal în cetatea care avea să devină 
semnul unei mari izbinzi. Al unei izbinzi de-o 
clipă doar, dar al unei izbinzi fără seamân în 
istorie. care transforma în realitate, atunci, la 
cumpăna dintre Evul Mediu și timpurile mo- 
derne, visul şi idealurile de unitate ale popo- 
rului român. Mihai Viteazul, atunci, nu intra 
însă numai in cetatea de scaun a Alba Iuliei, 
ci intra pentru totdeauna în conștiința popo- 
rului nostru, ca primul dintre marii pâminteni 
care au izbutit să unească cele trei țări ro- 
mâne sub un acelaşi sceptru, „buzduganul cu 
trei peceţi”. Filmul lui Constantin Vaeni după 
scenariul lui Eugen Mandric chiar așa se inti- 
tula. Buzduganul cu trei peceţi: același mo- 
ment istoric de amplă rezonanţă patriotică 
este abordat dintr-o altă perspectivă, aceea a 
unei dezbateri de idei, filmul românesc făcind 


“incă o dată dovada posibilităţilor de a depâşi 


condiţia biografiilor romanțate și de a da 
„glas de imagini” frâmintării gindului. Inter- 
preţi străluciți au dat viaţă, în aceste doua 
filme, fascinantului ~ personaj istoric: Amza 
Pellea și Victor Rebenaiuc... 


Două etigii 


pașoptiste: Bălcescu și 
lancu 


Din tumultul revoluționar al anului 1848, 
evocat în cele două filme ale lui Mircea Mol- 
dovan — realizate după scenariile lui Petre 
Salcudeanu —, La răscrucea marilor furtuni 


(Continuare in pag. 15) 
Călin CALIMAN 


Unirea, idee funda 


é: 


mentală a epopeii noastre cinematografice 


DEZAR 


Înainte de a fi istorie, 
Unirea a fost 
şi este o stare de spirit 


Un mare eveniment al naţiei. Pe cînd 
şi evenimentul artistic pe care-l merită? 


A 


L de-a fi un moment istoric, 
Unirea a fost o stare de spirit. Anii pe care îi 


rostim cu solemnitate, cărora le conferim' 


dreptul la simbol, sint sinteza supremă a 
unor veacuri de luptă și năzuinţi, sint flacăra 
cea mai înaltă, cea mai intensă a tuturor fă- 
cliilor care au luminat, prin vremuri, drumul 
spre libertate, independenţă și unire al romä- 
nilor. Desigur, momentele esenţiale, pe care 
le numim drept efigii ale Unirii, își păstrează 
prin timp înalta lor semnificaţie; la ele rapor- 
tăm istoria întreagă ori de cite ori voim a-i 
pune într-un relief puternic, semeţele fapte. 
Așadar, vom rosti numele lui Burebista și 
vom. numi un prim act de vitejie şi conștiință, 
care a luminat și va lumina mereu orizontu- 
rile plaiurilor carpatine. Vom spune Decebal 
şi ne vom afla pe un alt pisc al istoriei, de la 
înalțimea căruia urmaşii mărețelor fapte de 


eroism ale strămoșilor au dreptul să pri- 
vească demn câtre lume, iar in privirea lor să 
poată fi citită eternitatea ideii de libertate 
Vom spune Mihai Viteazul și vom vedea în 
supremul său act de infăptuire a primului stat 
român centralizat întruchipată însăşi perma- 
nența ideii de unire, gravată cu flacăra sînge- 
lui, veac de veac, deceniu de deceniu, de toți 


„acei ce-au devenit numele de aur ale biogra- 


fiei nemuritoare a poporului român. Căci nu 
există an, nu există moment în frămintata is- 
torie a României pe care să nu-şi fi pus sem- 
nătura de bărbăţie și jertfă, de nestinsă incre- 
dere in dreptul la libertate și unire, poporul 
nostru. Cu atit mai mult ultimele două secole 
sint dense in evenimente ce pun în lumină 
forța iradiantă a idealului unităţii naționale. 


De la patetica luptă a pașoptiștilor la uni- 
rea dintii care a înălțat în conștiința lumii ne- 
clintita vrere de-a fi împreună a tuturor roma- 


Le 


PARȚIDUI 


RE PAGE! 
E = 


a 


nilor, de la eroicele: bătălii pentru indepen- 
dență care au făcut ca Plevna, Griviţa și 
Smirdanul să cuprindă, in sonoritatea litere- 
lor lor, documente nepieritoare ale eroismu- 
lui românesc pină la sublimul, istoricul act de 
la 1 Decembrie 1918 — pentru a'cărui ates- 
tare Alba tulia a devenit ea însăși un nume 
simbolic — asistăm, în fapt, la un drum nein- 
trerupt prin veacuri, un drum pe care aceste 
momente sint superbele noastre monumente 
de conștiință și vocaţie istorică. 


Sint toate aceste momente veritabile pis- 
curi de munte într-o istorie ale cărei reliefuri 
dau măreție faptei poporului. lar în anii ce-au 
urmat marii Uniri, o dată cu afirmarea clasei 
muncitoare pe arena istoriei, o dată cu afir- 
marea Partidului Comunist Român drept 
forța cea mai luminată a naţiunii, idealul uni- 
tății a dobindit noi virtuţi, visul de unire al 
înaintașilor cunoscind după eliberare, și cu 
deosebire după Congresul al IX-lea al parti- 
dului o strălucită, o plenară implinire. Răs- 
punsul nostru, al celor de azi, la marea pildă 
de bărbăţie și eroism a celor ce-au ctitorit 
Unirea prin veacuri, este unitatea de neclintit 
în jurul partidului nostru comunist, a celui ce 
întruchipează demnitatea şi vrerile supreme 
ale constructorilor societăţii prezente și vii- 
toare. 


Este imbucurător să putem afirma că, în 
preocuparea sa de a contribui și prin film la 
constituirea unei veritabile epopei naţionale, 
cinematografia noastră a înregistrat o seamă 
de realizări impresionarite. Idealul unirii și 
comandamentul actua! al unităţii sînt pre- 
zențe de esenţă a unora din memorabilele 
filme românești. Marii ctitori ai istoriei, de la 
Decebal la Mihai Viteazul, de la pașoptiști la 
militanții comunişti, au cunoscut expresive 
întruchipări cinematografice. Poporul însuși a 
devenit un demn personaj în filmele noastre. 
Nu voi cita titluri; ele sint cunoscute. În drep- 
tul unora aşezăm semnul certitudinii; în al al- 


tora semnul opțiunii ce merită stima. Dar toc- 
mai pentru aceasta, și tocmai într-un moment 
ca acesta, merita så ne adresăm cu gravitate 
intrebarea: a atlat această grandioasă epopee 
a luptei pentru unitate, opera cinematogra 
fică desăvirșită? lar întrebarea devine cu atit 
mai actuală in aceste momente cind, cele- 
brind Unirea, avem mai acut ca oricind senti- 
mentul incomensurabilităţii marelui act. 
Înainte de a numi momentele semnificative, 
excepţionale din istoria patriei — momente 
care se constituie în tot atitea metope nepie- 
ritoare pe columna marii idei a unităţii naţio- 
nale — cred că trebuie a avea în vedere două 
adevăruri, răspicat afirmate prin vremuri, răs- 
picat confirmate de vremuri. Şi anume: uni- 
rea,. națiunea a făcut-o, este opera poporului, 
și decurgind logic de aici să rostim cu gravi- 
tate adevărul că, inainte de a fi un moment 
istoric, unirea a fost, este şi va fi o stare de 
spirit a poporului. Ea face parte, cum munții 
din chipul planetei, din însăși ființa poporului 
român. Păstrători plini de mindrie și stială ai 
acestei mari zestre lăsată moștenire de cei ce 
ne-au premers, ai idealului de unitate, în care 
aflăm. forţa faptelor contemporane, avem — 
este de la sine înțeles — onoranta îndatorire 
de a așeza idealul acesta măreț, în mod orga- 
nic şi profund, în însăși structura filmelor 
noastre. Căci arta a .năzuit veşnic spre senti- 
mente şi idealuri esenţiale, iar unirea, ca 
stare de spirit, răspunde pentru noi, românii, 
la aceste imperative fundamentale. Dacă, așa 
cum spuneau cei dinaintea noastră, în unire 
stă puterea,de ce n-am extrapola adevărul 
acesta subliniind faptul că puterea filmelor 
noastre se poate sprijini, la rigoare în modul 
cel mai trainicype mereu tinărul, mereu actu- 
alul ideal al unirii, al unităţii. 


kg Nicolae DRAGOȘ 


e 
3 


Un om între oameni — F 


Filmul 7848, scenariul Petre 


Ciuper 


: Unirea. 


regia Mircea Moldovan, cu Cornel 


cu și Monica Ghiuţă 


Un film-document al documentului: 
1 Decembrie 1918 


Un nou documentar despre Unire 
şi cîteva secvenţe inedite de arhivă 
filmate în 1918 şi în 1928 la Alba Iulia 


i» KEER stirşitului de an ridică inevi- 
tabil „temperatura“ la studioul „Alexandru 
Sahia”. Echipele de filmare pleacă și vin spre 
şi dinspre cele patru colțuri de țară, iar în ca- 
binele de montaj zgomotul meselor de lucru 
nu incetează. Studioul va realiza in acest an 
peste lui obișnuite trei filme pentru a 
sărbători şase decenii şi jumatate de la mo- 
mentul istoric al tăuririi statului naţional uni- 
tar român. Unul dintre ele, in mist unei 
echipe condusă de regizorul Paul Orza, este 
destinat marelui ecran. Printre coloanele de 
cutii cu filme din care se vor folosi atit sec- 
venie documentare cit şi unele scene semni- 
ficative din realizări ale studioului de la But- 
tea, A găsim „in tocuri“ la masa de montaj pe 
regizorul Paul Orza și pe monteuza Maria 
Visu. De la ei aflăm stadiul filmului în acest 
stirşit de octombrie. 

- Citeva echipe sint pe teren, la filmare 
Vom pleca şi noi peste citeva zile la Alba lu- 
ha, Arad și în alte locuri istorice. 


Am vazut pina acum toarte mult materia! 
documentar pus la dispoziţie de catre Arhiva 
Naţionala de filme. Am avut chiar bucuria sa 
descoperim niște documente deosebit de in- 
teresante. Astfel în reportajul filmat în 1918 la 
sarbatorirea Unirii Transilvaniei cu pa- 
tria-muma am urmarit cu emoție, defilind pe 
ecran şi pe veteranii de la 1877. Este, din pa- 
cate, singurul document cinematogratic care 
ne-a ramas despre ei ai intenționam sa-l in- 
cludem în film alaturi de alte imagini tot atit 
de rare. Cum ar fi, de pilda, „Coloana isto- 
ricã” organizata cu ocazia serbarilor Unirii de 
la Alba lulia din 1928, original spectacol care 
a facut sa detileze prin fața mulţimii de pe 
cìmpia Libertaţii, imbracaţi în costumele epo- 
cilor, de la dacii liberi din vremea lui Bure- 
bista, stapini ai țarii de la începuturi, pina la 
semeții voievozi întemeietori de țara ca și 
eroi deveniți legendari în luptele pentru uni- 
tate și independența. Am mai descoperit cu 
acest prilej și alte documente filmate în tim 
pul primului razboi mondial. Dar Arhiva nu 


(Urmare din pag. 2) 


— Să nu se simtă singuri? 

— Da, oamenii au diferite greutăţi, au pro- 
blemele lor pe care dacă, aici pe șantier, de- 
parte de locurile lor de baștină, nu le înțele- 
gem „noi, n-are cine să le înțeleagă. 

— În momentul acesta, după cite ne dăm 
seama, am ajuns cu basculanta în imediata 

~ vecinătate a viitorului baraj. Deocamdată, lo- 
cul e cam dezolant sau ni se pare nouă? 

— Este dezolant, pentru că, deocamdată, 
stricăm. Este faza în care natura se distruge, 
frumusețea priveliștii e afectată de lucrări, 
dar trebuie să ai tăria să treci şi prin momen- 
tul acesta. E o tărie sufletească de care tre- 
buie să dai dovadă: să lucrezi cu spor în 
acest uriaș peisaj desfigurat de săpături și 
despăduriri, de explozii şi de cele șase dru- 


muri paralele pentru transportul fostului. 


munte la viitorul baraj. 


Lecţie de estetică pe virt de munte 


— Dar, spuneţi-ne, ca să afii această tărie, 
trebule probabil să fii in stare să vezi chiar in 
această „desfigurare“ o anume frumusețe, 
noroalele acestea uriașe şi atotcuprinzătoare 
să nu ţi se mai „Write“. 

Cristian Heroiu: Este frumusețea luptei, a 
oricărui muncitor și a oricărui creator care 
nu devine „urit“ pentru că momentan are mii- 
nile pline de ulei sau de argilă. Este, dacă 
vreți, altă accepție a frumosului decit aceea 
burgheză sau de salon pseudo-aristocratic. 

— lată o lecţie de estetică modernă şi re- 
volujionară; pe care ne face plăcere să o as- 
cultăm pe virt de munte, dar ar îi utilă și la 
una dintre ședințele noastre de breaslă. To- 
tuși, e cam greu de t sunetul acesta 
interminabi! de sirenă al basculantelor de pe 
marginea prăpastiei, trebuie să țipăm noi in- 


4 


Acești oame 


ni care mută 


șine, ca să ne facem auziţi, nu ştim cum re- 
zistă membrana casetotonului! Credeţi că și 
sunetele acestea teribile s-ar justifica intr-un 
film?! Ne 

— Nu se poate fără ele, sint avertizarea 
acustică la darea înapoi, ele sint şi mai teri- 
bile noaptea! 
— Dar iama? 
— Dacă ești mai vechi, dacă ai făcut și So- 


„Cind sînt în concediu, trag o fugă 


nei 


Alexandru loan Cuza, domnul Unirii, aşa cum apare în 


k 


Rug si flacără 


ariul și regia Adrian Petringenaru, după romanul lui Eugen Uricaru, 
cu Florin Piersic) 


şı-a epuizat mca secretele şi speram ca ne va 
oferi în continuare și alte întilniri emoțio 
nante cu evenimente şi fapte din anii care au 
urmat momentelor Unirii. 

Cu ce colectiv realizaţi importanta evo- 
care? 

— Scenariul e scris de profesor colonel 
Constantin Cazanișteanu, consultant de spe- 
cialitate fiind profesorul lon Ardeleanu; ima- 
ginea aparține lui Sorin Constantinescu, 
montajul va fi semnat de Maria Visu, redacto- 
rii filmului Radu Ursachi și Mihai Botareanu, 
autorul comentariului muzical Eugen Po- 
pescu, inginerul de sunet Jean Lazaroiu, di- 
rectorul filmului Johann Reisnauer. Filmul va 
trebui sa comprime în 15—20 de minute dru- 
mul prin veacuri al luptelor pentru unitate și 
independența naţionala. Vor fi prezente pe 


~ 


L zbuciumata istorie a poporului nostru 
„dealul de neatirnare şi unire constituie trasa 
tura fundamentala care a cuprins toata sufla 


Ss 


om — acela! — care nu e neapărat unul 
foarte apropiat sau unul obișnuit. La mine a 
contat mult tovarășul director Pop, care a se- 
sizat această nehotărire a stagiarilor, a venit 
într-o zi şi-a zis: — Hai, băieţi, ne stringem, 
am adus niște muzică, punem un disc, facem 
niște seri culturale, azi ascultăm un Beetho- 
ven, miine ascultăm un Brahms, un Mozart... 
Ne-am îmbrăcat, toată lumea la costume, 


EI 


pe. locurile unde am făcut barajul. 
Imi place să mă uit la turiştii 
care îl privesc. 
Să-i ascult ce părere au“ 


meșul și Lotrul și Sebeșul, dacă ești la a pa- 
tra sau la a cincea lucrare, e mai ușor. Mai 
greu e să fii inginer stagiar, tinăr absolvent al 
acultății, venit de la oraș, aici, în mijlocul 
munţior. Ai de luptat doi-trei ani cu greută- 
He, ca să ajungi să 'ciștigi plăcerea muncii și 
a vieții noastre. 

— A ciștiga plăcerea? 
+ - — Plăcerea vine numai după momentele 

de îndoială, pe care le-am trăit eu insumi: a 
rămîne sau a nu rămîne, a-mi schimba desti- 
nul sau a mi-l asuma? 

— ŞI ce intervine pentru o decizie, pentru 
inciinarea balanței? 

— Intervine umanul, de multe ori un singur 


ne-am aranjat, ne-am pregâtit și pentru noi 
seara asta, era seară de muzică. lar miine 
seară ne întilnim și facem un chef, ne dën: 
tuim. Sau miine plecăm la Porţile de Fier, 
toată lumea, vedem barajui de acolo, ne mai 
relaxăm. s 


Eroismul in afara geometriei 


— Vă aduceţi aminte, mai precis, de mo- 
mentele acelea cind ați venit pe şantier și 
poate volaţi să ? Ce se acumula în 
dumneavoastră ca ingrijorare? ` 

Cristian Heroiu: Viaţa dură. Şantierul e 


De la Burebista un singur ideal: 
Unirea 


Filmul nostru a dat cîteva imagini memorabile. 
ale ctitorilor unității: neamului. 


Să continuăm, căci tema e vastă 
iar fresca, monumentală 


la propriu-munţii din loc 


ecran, prin ponrere, gravuri ale vremii ori 
secvenţe din unele filme artistice, figurile lu- 
minoase ale lui Decebal, Ștefan cel Mare, Mi- 
hai Viteazul, Tudor din Vladimiri, Avram 
lancu, Nicolae Balcescu, Cuza Voda. A doua 
parte a documentarului nostru va reda suc- 
cint evenimentele care au marcat profund is- 
toria poporului român incepind cu Congresul 
al IX-lea, de cind tovarâșul Nicolae 
Ceaușescu a fost ales în funcția de secretar 
general al Partidului. O istorie puternic con- 
densata în ani puțini dar hotaritori pentru 
destinele țarii, cind s-a consolidat unitatea de 
monolit în jurul Partidului Comunist şi a con- 
ducatorului sau iubit. Sint idei pe care le vom 
regasi, speram, în filmul nostru inchinat eve- 
nimentului de la 1 decembrie 1918. 

Paul ORZA 


rea Carpato-Danubiano-Pontica. Incepind cu 
Dromihetes — cel consemnat de istoricii vre- 
mu — continuind apoi cu Burebista și Dece- 
bal, strămoșii noştri și-au aparat glia, limba și 


o viaţă dură. La: Oașa, iarna — pentru că 
m-aţi întrebat de iarnă — începea în noiem- 
brie și se termina în mai. Temperatura medie 
era de minus 22, minus 23, pină la minus 30 
de grade. Trebuia să faci producție, îţi in- 
gheţa. betonul... 


— Dar un fiim al cărui erou şi-ar incepe 
astfel viața... 

— Nu aș zice „erou“. 

— De ce nu „erou“? 

— Nu e cazul. Nu facem acte de eroism, 
ducem o viață aparte faţă de alți colegi ai 
noştri, care sint la oraș și stau într-un birou, 
la căldură, dar nu e vorba de eroism, este 
vorba de plăcerea de a face o lucrare, un 
unicat, este vorba de un colectiv pe care nu 
Las părăsi. 

— Foarte interesantă această idee a „uni- 
catului“, care a revenit în toate discuţiile 
noastre, și la canalul dobrogean și cu minerit 
din Bucovina, este vechiul vis despre munca 
devenită creație. 

— Da, dar eu am învăţat la școală că bara- 
jul e o formă geometrică in spaţiu, nu o 
groapă imensă ca aceasta și nu numai o 
groapă, ci o cascadă de gropi imense, deo- 
Ccamdată. 

— Aici nu e nimic geometric, nimic nu e 
de vis. Sau este? 

— Vedeţi, virtul barajului va fi acolo. 

— Nu prea vedem, unde? 

— La pădure, deasupra, vedeţi, pină la 
cealaltă pădure, dincolo de vale, 480 de metri 
în lungime, dintr-o parte în alta, iar baza ba- 
rajului va fi de aici... 

— Cum de aici? 

— De aici, de jos, va urca și va cobori din- 
colo, în valea riului Bistra, va avea la bază, în 
lățime, 500 de metri. 480 de metri așa, și 500 
de mstri așa! 

— Este intr-adevăr un munte! 


datinile “impotriva „tuturor navantoritor, din 
toate laturile. 


Mai apoi, în anii zămislirii și formării po- 
porului român, în ciuda împărțirii în ţinuturi, 
marii voievozi și carturari şi istorici ai istoriei 
noastre medievale au visat şi au militat pen- 
tru unitate și numai intereseie marilor imperii 
au împiedicat infaptuirea ei deplina. deşi uni- 
rea a existat de-a pururi „în. cuget ṣi simțiri” 
Și moldovenii, şi muntenii, şi transilvanenii 
s-au numit peste veacuri români. 


lată, de pilda, ce scrie cronicarul. Miron 
Costin: „Numele cel adevărat, autentic de la 
primul descalecat prin Traian este roman, 
sau romanus, care nume acest popor l-a pas- 
trat intotdeauna intre dinşii şi... acelaşi nume 
este dat indeobște și muntenilor şi moldove- 
nilor şi celor ce locuiesc în Țara Transilva- 
niei.” 


Epopeea poporului nostru evocata cinema- 
tografic are ca teme fundamentale Unirea, 
Neatirnarea, Lupta pentru dreptate sociala și 
progres 


Istoria consemneaza prima mare Unire a 
stramoșilor noştri sub sceptrul lui Burebista 


Cinematografia a onorat aceasta tema ofe 
rind o trilogie din istoria antica a poporului 
nostru: Burebista, Dacii și Columna. 


Columna consemna și premisele pe baza 
carora avea sa se nasca poporul român — un 
fel de unire majora, în fața invaziei popoare- 
lor migratoare. Urmind cursul firesc al forma: 
țiunilor microstatale din Europa, dupa o pe- 
rioada in care noi am ramas statornici şi de 
neclintit pe aceleași meleaguri strajuite de 
Carpaţi, Dunare și Mare, se încheaga Țara 
Birsei, Țara Moților, Țara Oașului, Tara Za- 
randului, Țara Lăpușului, şi altele din care 
aveau sa se formeze apoi Moldova, Muntenia, 
Transilvania. 


Şi iata anul 1600, cind pentru prima oara in 
istoria noastra medievala aveau sa se 
uneasca cele trei mari ținuturi românești şi 
Mihai Viteazul avea sa exclame la acea 
vreme: „Asta-i pohta ce-am pohtit!' Pagina 
memorabila a istoriei, prezenta în doua filme 
de referința: Mihai Viteazul şi Buzduganul cu 
trei peceţi. 


Dar interesele marilor imperii la rascrucea 
carora s-a aflat poporul nostru au facut ca 
aceasta unire sa fie destramata — dar, cum 
spune Pirvan — „noi ne-am agajat de Carpaţi 
şi nimeni nu ne-a putut clinti de aici", 


Lupta pentru unire, in acest context, a de- 
venit şi mai grea; flamura infaptuirii ei au 
preluat-o, laolalta, voievozii patrioți și marii 
carturari. Cantemir a urmarit ideea continui- 
taţii noastre pe acest pamint în „Hronicul ve- 
chimii Româno-moldo-vlahilor”. Marelui 
domnitor carturar, cinematografia noastra i-a 
inchinat un film. Alteerou al istoriei, Tudor 
arboreaza tricolorul în fruntea pandurilor sai 
spunînd — und la un gind și intr-un glas cu 
Moldova, să putem ciștiga deopotriva drepta- 
tile acestor prinţipaturi, ajutorindu-ne unii pe 
alții”. Cine poate uita filmul de câpatii din 


— Ca volum, al doilea, după Haţeg, după 
hidrocentrala de acolo. 

— ȘI de toată lucrarea asta răspundeți 
dumneavoastră, nu vă inspălmintă puțin, e o 
construcție aproape planetară? 


— Să ne intoarcem ia geometria invățată in 


— Nu prea o găsești pe șantier la început, 
poate vine la stirșit, cind barajul e ridicat. Dar 
n bagr să ţi-o imaginezi, dacă mai ai puterea 
s-o, faci. 


i í 
Şcoala vieții, imaginația 


— Trebuie să al imaginație? 

Cristian Heroiu: Trebuie, asta este școala 
vieţii, imaginaţia! Pe șantier, nu în birou, iţi 
trebuie, ca hidrotehnician, mai ales școala de 
a lucra cu omul. Cel puţin 50% contează 
asta, numai 30% o formează utilajele, mași- 
nile și pe ultimul loc, cu 20%, este ingineria. 

— Dar ce nu se poate exprima citric, ce nu 
se te reduce la un procentaj? 

— Intimplarea, imprevizibilul care-ţi poate 
schimba total destinul, încit pentru tine per- 
sonal tot ce-am discutat pînă acum să nu mai 
existe. La barajul de la Oașa, am fost prins 
de o surpare, cu șansa de 1 la 1000 000 de a 
scăpa din acel loc strimt, peste care se dări- 
mase un zid de sprijin, din cauza ploii. N-a- 
veam unde fugi, spre locul de unde se dări- 
mase zidul, nu puteam, că venea piatra pe un 
plan înclinat spre mine, în jos n-aveam cum 
să mă retrag. Căzusem lovit, dar următorul 
bloc de piatră în cădere, s-a întimplat să fie o 

acă, un bolovan imens, care s-a încastrat 
ntre zidul de beton şi stincă, m-a protejat, 
am rămas jos, ca într-o vizuină, restul prăbu- 
şirii a trecut peste mine. Am avut fracturi de 
bazin, de picior, dar am scăpat cu viaţă și s-a 
mai intimplat că, între timp, mă legasem prea 
mult de ceea ce începusem și de colectiv nu 
mai puteam să fug. 

— De unde sinteți de tel? 

— Din Brad, judeţul Hunedoara. Sint mot. 

— ȘI cum vă place aici, departe de Apuse- 
nii dumneavoastră? 


epopeea naționala — inchinat lui Tudor? 

Nicolae Balcescu susține și “el, inflacarat. 
ideea Unirii „Vrem sa fim o naţiune, una, pu- 
ternica şi libera prin dreptul şi datoria noas- 
tra, pentru binele nostru și al celorlalte nam. 
caci voim fericirea noastra şi avem o misiune 
a implini în omenire”. Și Balcescu și Avram 
lancu au constituit sursa de inspiraţie pentru 
filmele La răscrucea marilor furtuni și Munţii 
in flăcări. Toate acestea au pregatit Unirea ce 
avea sa fie infaptuita în 1859, alegindu-i 
domn pe Cuza — gest salutat cu entuziasm 
de toata Transilvania 

Aici cinematografia noastra ramine da- 
toare, deși parțial tema a fost abordata in 
Rug şi flacără. Un alt mare pas care avea sa 
pregateasca Marea Unire de la 1918; inlatura- 
rea suzeranitaţii otomane,şi proclamarea in- 
dependenței de la 9 mai 1977. Tema indepen- 
dente a inspirat şi ea un amplu serial de te 
teviziune şi filmul Pro Patria. 

Dar actul independenţei a fost dobindit 
prin voința intregului nostru popor, mărturie 
stau miile de voluntari care au trecut Carpaţi: 


între eroii 


Erou 


— Vedeţi acolo, în spate, e Ţarcul înzăpe- 
zit. E altfel decit sint Apusenii noștri, dar îmi 
place foarte mult. Peste cinci ani, o să vedeți 
de-acolo, de pe Țarcul, barajul de-aici, o să 
se vadă între văi și munți — lacul. Pînă acum 
valea asta nu era deloc un punct de atracție 
turistică, dar o să fie, pe malul lacului care 
probabil va fi amenajat cu bărcuțe, cu... 


mentalitatea con ctorulu 


— Vă vedem un om foarte energic, opti- 
mist și comunicativ, plin de o vitalitate care 
nu ar putea H intrintă. Aveţi și 

unele momente de cumpănă? 


venind din ținuturile atiate vremelnic sub 
dominație habsburgica, ca sa lupte alaturi de 
frații lor din Romania. 


Poeţii și artiştii vremii au imortalizat toate 
aceste pagini de istorie — Andrei Mureşanu 
şi Anton Pann scriind in 1848 „Deşteapta-te 
române! Vasile Alecsandri şi Flechtenma- 
cher, „Hora unirii”: pictorul Nicolae Grigo- 
rescu a executat schițe și gravuri imortalizind 
atacul de la Smirdan; Ciprian Porumbescu a 
compus „Pe-al nostru steag e scris unire” 
Pentru implinirea Unirii tuturor ținuturilor ro- 
mânești cu patria muma au luptat Memoran- 
det sau martirii pentru dreptate sociala, Ho- 
rea , Closca și Crişan. 


In același timp cu memorandiștii, so- 
cial-democraţii români, prin partidul care lua 
naștere in 1893, cind in arena istoriei pa- 
trunde clasa muncitoare, au luptat pentru 
Unire. lata ce susțineau socialiștii în „Dacia 
viitoare” din 16 februarie 1893; Voim Dacia 
aşa cum fu, fiindca istoria şi dreptul, tradiţiu- 


Mihai 


pentru cei care nu numai că sint săritori şi 
conștiincioși, dar au idei și inițiative proprii. 
Am să vă prezint, în drumul nostru dincolo 
de viitorul baraj, spre polenele cu meri care 
vor fi inundate, pe unul dintre muncitorii cu 
idei şi cu spirit de iniţiativă. Deocamdată pot 
să ži spun că dorința noastră este ca intreg 
colectivul, fără nici o excepție, să se lase in- 
suflat de misiunea pe care o avem și să fina- 
lizeze cu bine lucrarea. După aceea, asta e 
soarta noastră, ne vom muta și ne pare rău, 
de pe acum, la gindul acelui moment al des- 
părțirii, fiindcă despărţirile astea se lasă nu 
numai cu cheturi, dar de obicei şi cu lacrimi. 

— Lacrimi? Sinteţi sentimentali? 

— Da, oameni maturi or plins cînd am ple- 


nea şi plebiscitul, trecutul şt prezentul ne dau 
dreptul. de a aspira la o Dacie-româna'. 
Marea Unire, unirea Transilvaniei cu țara, 
avea sa se înfaptuiască la 1 decembrie 1918, 
și, simbolic, tot la Alba lulia. Ea a fost înfap- 
tuita prin voinţa întregului popor. la care au 
aderat și naţionalitaţile conlocuitoare, ungu- 
rii, nemţii, sașii, sirbii — toţi cei care astazi 
alcatuiesc marea noastra națiune socialistă 


Despre Unirea de la 1 Decembrie 1918, de 
la Alba lulia,se cuvine sa vorbim pe larg, in 
imagini artistice care sa restituie poporului 
nostru aceasta mare sarbatoare, platita în de- 
cursul veacurilor cu atitea jertfe. Sper ca 
spectacolul de la 1 decembrie 1983 la care 
am onoarea sa colaborez, sa fie un omagiu 
adus marelui eveniment care sa inspire şi ci- 
nematograful naţional la realizarea unor 
opere care să dainuie. 


Gheorghe VITANIDIS 


Vitea 


fim ar putea transmite această senzație, 
acest frumos invizibil, pentru că pe ecran 
s-ar urmări cumva, fază cu fază, dramă cu 
dramă, tot ce-a fost, iar la urmă, cînd unul 
dintre personaje s-ar întoarce la „Jocul cri- 
mei“, s-ar înțelege ce simte. 

— Dumneavoastră priviți lumea cu ochi de 
artist, cum vi l-aţi format? 

— Nu cred, nu ştiu, poate sufieteşte. Din 
liceu, îmi plăcea să ascult muzică simfonică, 
ciasică, apoi m-am lăsat convertit și la mu- 
zica mai comună, în facultate am fost disc-jo- 
key, pe vremea cind Beaties-ii erau în culmea 
gloriei, noi am crescut o dată cu ei. 


cat da pe Valea, Frumoneai: Acolo a. râmaa.o mişcare eminamente cinematografică 
in planuri-detaliu 


— Nu v-a fost greu să vă urcați 
cu excavatorul pe stîncă? 


— Ba da! Dar 


am calculat. 


Am căutat o soluţie a imposibilului. 
— Și aţi reușit! 


Cristian Herolu: Fiecare om le are. Sint 
uneori oameni pe care te bazezi, dar nu reu- 
şeşti să-i cunoşti. Și, la un moment dat, viața 
întregului colectiv e afectată de această ne- 


cunoaștere. 

er EE 
mai vulnerabil? 

— Caracterul omului. 


— Pe sufietism. 

— Dar sufietiștii nu se impart și ei in mai 
multe categorii? 

— Aici, pe șantier, nu. Deși, dacă stau să 
mă gindesc, aș face o menţiune specială 


parte din colectiv, la întreținere, aici a venit o 
altă parte. Poate sintem tari, pentru că în- 
fruntăm multe, dar sintem și sentimentali. 
V-am spus — sufietiști! Cînd sint în concediu, 
trag cîte o fugă repede, acolo unde am lu- 
crat, și-mi place să stau într-un colț, să mă 
uit la oamenii care vin ca turiști și admiră lu- 
crarea. Asta e plăcerea mea, să stau să as- 
cult, să văd ce spun, ce părere au, ce zic ei, 
cine cred ei c-or lucrat barajul și cum l-au fă- 
cut. 

— Arată bine? 

— Da, e o lucrare frumoasă, dar maie 
c&va acolo, care poate nu se vede cu ochiul 
liber, numai noi vedem și poate numai un 


— Sinteji prieteni buni, dumneavoastră, 
Cristian Herolu, inginer șef de lot la baraj și 
dumneavoastră, Romeo Gh , inginer 
şei al ului şantier. Ami: tineri, de 
31—32 ani și ni s-a spus că şi:directorul șan- 
tierului, , are sub 35 de ani. 

Romeo lu: Să știți că aici, din 24 
de ore, 12 trebuie să umbii, iar virsta trebuie 
să te ajute, că dacă nu te mişti în persoană 
continuu... 

— Sinteţi eminamente cinematografici! 

Cristian Heroiu: Și încă, peste un an sau 
doi, cind lucrarea va fi în toi, dacă o să veniţi 
din nou aici, o să vedeți și mai multă miş- 
care. Deocamdată e aproape liniște, n-a iz- 
bucnit încă vulcanul, acum doar clocotește, 
n-a erupt 

R.G.: Cind lucram la barajul de pe Valea 
Frumoasei, în toiul lucrărilor, veneam acasă 
pe la 12, pe la 2 noaptea, plecaţi de dimi- 
neaţă de la 6. 

C.H.: Dormeam îmbrăcaţi, cu șubele pe 


noi. 
R.G.: Să pornești, de pildă, un buldozer la 
manivelă, pe coasta muntelui, că muncitorul 


(Continuare în pag. 20) 


filmul filmărilor 


Starea 
de bucurie 


U. ce e băiete!... Vreau să vă comu 
nic să terminaţi cu bancurile pe șantier. oe 
e muncă, seriozitate... N-are nimeni timp, nic 
chef de păcălelile voastre. Dacă vreţi så ap 
zile bune pe șantier. Sper că aţi venit si 
munciţi ca toată lumea. Dacă nu, căraţi-vă 
repede. Nu e nevoie de garagaţă, avem altele 
pe cap. Aici se construiește, nu știu dacă aţi 
aflat amănuntul. Facem o hidrocentrală și nu 
ne arde de glumit. Serbarea mai tirziu”... Re- 
plică din film pe care am transcris-o la locul 
filmarii, lingă barajul hidrocentralei Peci- 
neagu, grupul de șantiere Argeș-Olt, unde 
scenariul trecea proba de foc a confruntării 
cu realitatea. Dealtfel pe prima pagină a de 
cupajului Rideţi ca-n viaţă stă scris: „Scena- 
riul acestui film este inspirat dintr-o intim- 
plare reală, petrecută pe marile șantiere ale 
patriei și este dedicat eroilor sai. Ne aflăm 
deci în lumea şantierului, pentru că este 
vorba într-adevăr de o lume, de un microcii- 
mat specific, în care nu o dată au poposit cì- 
neaștii noștri încercînd să-i surprindă „por- 
tretul la zi”... 


Pretaţă regizorală 


Are cuvintul regizorul Andrei Blaier: „Mò 
reintorc în aceeași lume a şantierului din Di- 
-minețile unui băiat cuminte, contruntindu-mă 
peste ani: și cu modificările din mine și-cu 
mutaţiile ce s-au petrecut in acel univers. Ti- 
nerii sint și ei alții. În Dimineţiie... cind pri- 
voam lumea de acolo cu un caracter declara? 
metaforic, vedeam nevoia de a pleca, nemul- 
țumirea, ca o condiţie a perfecțiunii morale, 
Acum mă preocupă altceva, cauzalitatea 


din unghiul actorului 


Dragostea de 
cinema este 
intactă 


Singur de cart. Scenariul (Dumitru Lazar 
Fulga și Tudor Mărăscu) a fost selecționat la 
concurs. Regia: Tudor Mărăscu. În distribu- 
ție: Irina Petrescu, Dragoș Pislaru, Octavian 
Cotescu, Vasile Niţulescu, Marcel Gingu- 
lescu, Nineta Gusti, Valentin Uritescu, Me- 
deea Marinescu, Horaţiu Mălăele, Nicolae 
Praida, Bogdan Stanoevici. ` ` 


Impresia că acest personaj mi se po- 
trivește am păstrat-o de la citirea sce- 
nariului pînă la ultimul postsincron; în- 
soțită de ușoara părere de râu că n-am 
„exploatat cu adevărat o asemenea intil- 
nire. i 


Femeia aceasta umblă pe stradă, pri- 


vește, se demachiază, ride, există nes- 
pectaculos, și-și poartă gindurile fără 


efortului, nevoia ca acest efort să tie însoţit 
de o stare de bucurie. Dacă efortul ar fi doar 
încrincenat, rezultatul lui ar fi ca un copil 
adus pe lume fără dragoste. Scenariul con- 
ține şi o polemică cu filmul, cu propria mea 
viziune pe care o reconsider acum. De aceea 
i-am şi spus Rideţi ca-n viaţă, titlu care 
poartă in subsidiar „nu ca-n filme”. 
„Starea de bucurie” se vedea limpede la fil- 
mare. Exterior—drum. Soare, praf, bascu- 
lante de mare tonaj, ajutorul cei mai prețios 
al echipei in acea zi: Ovidiu Andrei, șoferul 
„imprumutat“ de la şantier. De șase ani la Pe- 
cineagu, transportă de obicei cu basculanta 


— 13 tone — steri! de la galerie, iar în acea zi 
il învăţa pe unul din interpreţi cum se mane- 
vrează mastodontul, în curbele mai dificile 
dublindu-! la volan. Nu erau singurii temerari. 
Pentru o filmare prin parbriz, operatorul Con- 
stantin Calistru s-a prins cu un cablu de bara 
din fața a mașinii — adevărat număr de cas- 
cadorie — filmind din mers. Echipa de opera- 
tori completă: Dumitru Costache Foni (coor- 
donatorul principal al imaginii), Septimiu Mo- 
raru ai Igor Antip. Se filma cu două aparate 
concomitent, tocmai pentru a prinde acea 
„stare de bucurie” de care vorbea regizorul. 


Trei tineri la început de drum, în filmul: Ride? ca-n viață. Scenariul 
și regia: Andrei Blaier. Cu: Stelian Nistor, Oana Pellea şi Bogdan 


Dë 


“să simtă nevoia să le pronunțe neapa- 
rat: un om obișnuit, care nu te trage de 
minecă să-i descoperi sufletul sau să-i 
dai dreptate. 


St m-am trezit filmind așa, intr-o 
atmosferă impecabilă de lucru, într-o 
armonie pertectă și calmă cu regizorul, 
cu partenerul, cu scenografii, cu ma- 
chieuza, cu şefii de producţie. M-am 
trezit umblind pe stradă, privind, dema- 
chindu- Mă, rizind,  existind  nespec- 
taculos... 


Dar cum și de data asta femeia este 
doar partenera episodică a eroului, 
m-am gindit iar, desuet și utopic, ce 
tare mi-ar place mie un film în două 
parți: proiecția lul și proiecția ei — fil- 
mul aceleiași experiențe din cele două 
puncte de vedere, ca-ntr-o carte pe 
care am citit-o demult și nu mai Un 
minte nici cum se chema, nici cine a 
scris-o. 7 


Rămin în inimă cu bucuria de a fi re- 
găsit dragostea mea de cinema la fel de 
curată și simplă ca acum 20 de ani. Cu 
bucuria de a fi intilnit un regizor de film 
în regizorul de teatru Tudor Mărăscu. 
Cu bucuria de a fi întiinit și reintilnit o 
echipa absolut minunată de profesio- 
mist pasionaţi, cu care este la fel de 
plăcut și posibil să muncești, să rizi, să 
te ceri sau să petreci. Să vorbeşti... 


lina PETRESCU 


„Gheorghiu Ştefan 


k- 


În absenta 
spectatorului, 
arta noastră 

n-are sens 


P.. Gheorghiu — un actor pe care-l ve- 
dem mai mult pe scenă (la Teatrul „Lucia 
Sturdza Bulandra”) şi mult prea rar pentru 
disponibilităţile ce le-a dovedit, în film. lată-l, 
în sfirşit, din nou intr-un rol principal în Sco- 
pul și mijloacele. Scenariul: Nicolae Ţic, re- 
gia: Dan Marcoci. Ce a insemnat acest rol ca 
experiență artistică? Şi ce aduce nou acest 
personaj în galeria de eroi contemporani a 
cinematografiei noastre? Întrebări la care 
răspunde actorul Petre Gheorghiu: 


„Scopul și mijloacele — un posibil titlu per- 
manent pentru noi, actorii, o temă de medita- 
ție. Scopul pentru care. jucăm și mijloacele 
pe care le folosim. Important e ca tot ceea ce 
facem în meseria noastră să fie insoțit de 
gindul la gpecinior, — in absența lui, arta 

este egală cu zero. Așa am conceput 
şi personajul din acest fiim — un director de 


Personaj principal: un trio! 


„De fapt,nu fiecare dintre noi, ci grupul nos- 

tru este personajul principal, explică Oana 
Pellea. Un grup în care fiecare îşi păstreaza 
personalitatea, acel ceva caracteristic, care 
nu se percepe decit în relaţiile cu ceilalți. Ro- 
lul mă interesează, pentru că, deși al patrulea 
(de cînd am început să tac film) îl consider 
primul. Atit prin întinderea partiturii cit şi prin 
consistență. Fata din film are o taină a ei. În- 
cerc să prind şi tonul de comedie serioasă pe 
care-l indică scenariul“. 

Cei trei tineri interpreţi sint studenți la sec- 
ţia de actorie a IATC-ului. Ceilalţi doi, Stelian 
Nistor (anul lil, coleg cu Oana) și Bogdan 
Gheorghiu Ştefan (anul IV) erau și ei preocu- 
paţi de biografia personajelor. De unde vin, 
ce-i cu ei, cum ar fi reacţionat dacă ar fi fost 
în locul lor. „Uneori — spune Stelian Nistor 
— am impresia că sintem fețele diferite ale 
aceluiași personaj. Se completează de mi- 
nune unul pe altul. Nu e un triunghi cum 
ne-am obișnuit să intilnim în filme, ci un trio! 
Fiecare cu vocea lui distinctă“. În distribuție 
mai apar: Ilarion Ciobanu („un maistru bun și 
cumsecade ca “toți maart" — ne declară la- 
conic, ca de obicei, actorul), Gheorghe Dinică 
(un inginer dornic de a-i înțelege pe cei mai 
nert, Violeta Andrei (soţia inginerului), 
Jean Lorin Florescu (un „artist” itinerant), 
Doru Ana (un sei de echipă intransigent), Pe- 
tre Panait (un muncitor care dorește să-i in- 
tegreze pe noii sosiți nu doar in colectivul de 
muncă dar şi in activitatea uteciștilor de pe 
şantier), Maria Gligor, Paul Lavric şi membri 
ai studioului artistului amator din Cimpulung. 

Dintre alţi colaboratori ai regizorului 
(echipă rodată la serialul Lumini și umbre): 
Liana Manţoc (costume), Victoria Moţiu (re- 
gizor secund), Mona Segal (secretară de pla- 
tou). 


R. PANAIT 


uzină, de azi. A fi sau a nu fi. „A ti“ prin co- 
rectitudine și dăruire în muncă — o muncă 
grea, conduce destine de oameni, nu are voie 
să uite că tot ceea ce face e pentru binele tu- 
turor și „a nu fi” atunci cind nu realizăm 
toate acestea nici ca interpreţi, nici ca direc- 
tori de uzină. Personajul are vreo șase-șapte 
secvențe în care telefonul joacă un rol impor- 
tant, strategic. Vina lui cea mare: umilă un 
pian fără a avea acoperire, cum se spune „se 
întinde mai mult decit îi e plapuma”. Cind in- 
terpretez un rol pozitif mi-e frică de mine, 
cind e vorba de un rol negativ sint calm, în- 
crezător. Dar directorul din Scopul și mijloa- 
cele nu e nici pozitiv, nici negativ... Îmi 
dau seama că- apăr, e firesc, eu nu sint cri- - 
tic, sint chiar în pielea lui, trebuie să-l cred. 
Ce-am adus eu rolului? Dincolo de nota de 
autoritate necesară personajului, i-am insu- 
fiat caracteristica de tip bonom, pe care eu o 
am, mi-o cunosc (nu e modestie, nici laudă). 
Chiar dacă reprobabilă, vina personajului ră- 
mine omenească, posibilă. În general, un rol 
mă chinuie. Nu pot să spun că și acesta m-a 
chinuit, dar asta nu înseamnă că nu l-am fă- 
cut cu plăcere. Al citelea film? Știu și eu? Am 
apărut în peste 20... Începutul a fost furtunos: 
Citadela stărimată. Apoi... nse... aproaj 
zece ani n-am mai apărut nici în tigurație, iar 
apoi... din cînd în cind. Cred că unul din ro- 
lurile care vor rămîne e cel din lon, Blestemul 
pămintului și al iubirii. În Trepte pe cer e un 
contabil la care țin, mi-a adus satisfacţii pe 
acest nisip mișcător care e contactul cu ima- 
ginea de tilm”. 


Nespectaculos nu înseamnă nenuanțat. 
Dimpotrivă 
(Irina Petrescu în „Singur de cart") 


„Îmi apăr personajul. Mă simt chiar în 
pielea lui“ (Petre Gheorghiu în Scopul 
şi mijloacele. Scenariul: Nicolae Ţic; 


mensiunea lor legendară. Grafica noii pe- 
licufe stilizoaza elemente de costum şi de 
decor din gravurile epocii. 
seg Ascensiunea (scenariul şi regia: Vir- 
gil Mocanu) 
Adept fidel al satirei, după ce şi-a în- 
istorie dreplat săgețile ironice inspre năravuri 
ale contemporanilor şi contemporanelor 
2? noastre. în ciclul de fiime Familia, iata-l 


şi istorii pe autor revenind la registrul satiric in 


semnal „Animafilm“ 


Ascensiunea. Tonul glumet este înlocuit 
aici cu unul îngindurat, Ironia vizeză pe 
cei care, ignorind realitatea, risipesc multa 
energie pentru a descoperi lucruri demult 
descoperite. Pentru istoria sa cu tiic, au- 
torul nu a ales formula desenului simplifi- 
cat, ci a încredințat conceperea formelor 
plastice rafinatei graticiene Doina Botez. 


eee Balada lui Tudor (scenariul și regia 
Jon Truică) ENZ 

 — Un film conceput ca „o gravură de 
“epocâ”, dedicat unuia dintre cei mai in- 
dragiţi eroi ai neamului, Tudor Vladimi- 
rescu. Evenimentele istorice însuflețite de 
generosul personaj vor fi evocate intr-o ` 
baladă cinematografică ce aminteşte di- Dana DUMA 


Mariana 


mori din dra 


— 1 i inersțea patriei, tinerețea noas- 
tră“, filmul la care lucraţi în prezent stimate 
Gheorghe Vitanidis, in calitate de scenarist 
și regizor, ne duce cu gindul, cel puțin luin- 
du-ne după titlu, la un documentar... 

Da, cu o formula consacrată va fi un 
documentar-artistic“, închinat tineretului pa- 
triei, care muncește, învață și visează la o 
Românie socialistă, așa cum n-a fost nicio- 
dată pe lume. 

— De unde a pornit ideea filmului? 

— De la spectacolul inchinat tineretului pe 
stadionul 23 Wei cu prilejul celei de-a 
35-a aniversări de la constituirea primelor 
șantiere naționale ale tineretului. 

— În ce stadiu vă aflaţi cu filmul? 

— Forţele sint distribuite pe trei planuri. 
Primul: cel de finisare a materialului inregis- 
trat pe stadion. S-a filmat cu 8 aparate 
concomitent. Al doilea front de lucru: se- 
lecţionarea din fondul Arhivei noastre a 
materialelor filmate de-a lungul anilor pe 
șantierele naţionale ale tineretului, înce- 
pind cu Agnita-Botorca, Bumbești-Live- 
zeni, Salva Vişeu, Lunca Prutului, Bicaz, Por- 
Die de fier | etc. continuate apoi cu şantie- 
rele naţionale ale tineretului de la Canalul 
Dunăre-Marea Neagră, Motru, Rovinari, Por- 
țile de Fier Il, Lotru și Vidraru, șantierele de 
hidroameliorații de la Viișoara și București 
Nord etc. Şi în al treilea rind, nu cel mai pu- 
țin important: filmarea stadiului actual pe ma- 
rile șantiere. Din cei 2200 de metri cit va avea 
filmul, doar 300 de metri sint acordaţi evocă- 
rii, restul fiind filmaţi special pentru acest 
film, în timpul ctacolului despre care am 
vorbit, precum şi pe șantiere contemporane 

— Vorbeaţi de caracterul poematic al fil- 
mului. Ce elemente contribuie la crearea lui? 

— Muzica în primul rind, atit în prima 
parte, cea a evocării anilor romantici, imnu- 
rile şi marșurile tineretului de atunci („Ră- 
sună valea“, „Hei-rup!”), cit ai muzica spec- 
tacolului, semnată de compozitorii George 
CH le și Adam Czako. Filmul își propune 
să lanseze și un nou marș al br erilor de 
azi, scris de Geor Grigoriu. el co- 
mentariul filmului îl constituie versurile lui 
Corneliu Vadim Tudor... 

— Din care ce ne-ai putea cita ca strofă 
semnilicativă? 

— „N-a fost ușor, nici nu putea să fie/ 
Acolo, la începuturi noi am pus/ chiar tinere- 
tea noastră temelie“(...) „Ne-au dat lumina 
forța, frumuseţea/ Un bun partid şi-un falnic 
tricolor/ Acolo ne e toată tinerețea/ În miezul 
unui ev tulburător.“ 


prim-planul rolului 
secundar 


D. pe ecran: Patima. A urmat 

serialul Lumini și umbre, un rol principal in 
Melodii ia Cos ti, rolurile din rşitui 
nopții, Țapinarii și gur de cart. Un rol se 
cundar interpretează Mariana Buruiană și in 
filmul Să mori rănit din dragoste de viața 
(scenariul: Anghe! Mora, regia: Mircea Ve 
roiu). 

Mariana Buruiană: „Maria din Să mori rânit 
din dragoste de viață n-are nimic aparte 
„există la un loc cu celelalte personaje. Din 
împletirea vieţii ei cu destinul celorialte per- 
sonaje rezultă o poezie apârte. Un fel de 
exaltare specifică tinereţii. Dacă s-ar putea, 
aș juca numai asta: vieți care se mistuie în 
pasiunea unui ideal, a speranţei, personaje 
care trăiesc, iubesc, luptă și mor pentru o 
idee; mi se pare esența a ceea ce aș dori sa 
fac in aceasta artă." 


Fotografie de VICTOR STROE 


Bur interpretă în Să 


Scenariul: 


Ces cineaştilor, formată din citeva 
autovehicule, unele dintre ele de mare capa 
citate. inainta pe „străzile“ orașului brigadi: 


nericele unor producţii ale televiziuni ro- 
mâne. Surprinzâtoare imi pare biografia de 
actor a lui Marin Dina, elev la un liceu indus- 
trial din București. Venit ca brigadier la Cum 
păna. a fost oprit intr-o zi de doi necunoscut 
care l-au fotografiat. 

„Jitasem demult de poza asta — imi rela- 
tează Dina — cind in august mi-am citit.nu 
mele pe o listă de oameni consemnați sa ra- 
mină la dormitor. Sa spun drept, m-am cam 
speriat. Tocmai mă certasem cu unul dintre 
comandanţi, unul Dima. Cind colo, eram 
consemnat” numai pentru ca să ma alâtur 
echipei de actori”... 

Despre Marin Dina, regizorul Cornel Dia- 
conu, îmi vorbește ca despre una dintre posi- 


„Aș dori ca acest film să rămînă un document 
despre miile de tineri constructori care şi-au 
legat viaţa de o mare realizare a anilor 
socialismului“ 


rilor de la Cumpana, fara a stirni surpriza. Se 
vedea bine ca realizatorii filmului Salutări de 
la Agigea erau — ca sa zic așa — „de-ai ca- 
sei!" În microbuzul actorilor în care mă aflam 
domnea totuși o atmosferă oarecum so- 


lemnă. In această duminica de toamnă, incer- 
cata de un vint ascuţit, avea să se consume 
„ultimul tur de manivelă” al filmului dedicat 
de câtre cincaștii noștri constructorilor Cana 
lului Dunare 


Marea Neagra 


Eroii anonimi ai unui mare șantier şi ti 
ban lonescu, Dan Puric, 
Agigea. Scenar 


ranfil 


filmul 


Saluiäri d 
Salutãri de 


lata-ma, așadar, printre cele citeva sute de 
participanți la ultima filmare a viitoarei pro- 
iucții de la Case de filme 5 — Salutări de la 
Agigea (scenariul: Aristide Butunoiu și Mihai 
Tatulici). Va fi vorba de un înverşunat meci 
de volei disputat intre echipa brigadierilor și 
cea a ostașilor. Echipa e formata din actori, 
galeria” insă aparține brigadierilor și militari- 
lor de pe șantier. Pe tribuna improvizată din 
două mese, tinărul regizor Cornel Diaconu ri 
ică temperatura suporterilor: 

— Cine credeţi ca o să învingă? Militarii 
au brigadierii? intreabă el retoric. Din rindul 
galeriei” vine prompt răspunsul unui muca- 
tit 

— Actorii!. 

Actorii? Dar cine mai sint, aici, actorii? 
Cum sa-i deosebești in puzderia tinerilor în 
salopete albastre? „Ala e de ia filmare?” in- 
treaba, lingă mine, un brigadier autentic 
Nu, mat e de-al nost™, răspunde un altul 
„Am jucat ieri fotbal cu el..." 

Adevarul este că noii veniţi s-au identificat 
atit de rapid cu gazdele lor, incit regizorului 
secund Relu Moraru ii e greu să-i mai deslu- 
șească in mulţime. Pina și tehnicianul de su- 
net și-a imbrâcat salopeta de brigadier pen- 
tru a putea „fura“, printre suporteri, zgomotul 
in cadru, fără a H descoperit. Cit despre ma- 
joritatea covirșitoare a interpreţilor, ei sint 
atit de aproape de virsta brigadierilor, atit de 
tineri, încit procentul de debuturi tinde catre 
90 la sută! Florentin Duse şi Cristian Sofron 
au absolvit chiar anul acesta institutul de tea- 
tru. Dacă primul e la cea dintii apariție 
într-un lungmetraj, Sofron are in spatele său 
o adevărata filmografie: Atunci i-am condam- 
nat pe toți la moarte, serialul Toate pinzele 
sus, coproducția româno-franceza Doi ani de 
vacanţă, evident, roluri de copii şi adoles 
cenți. Pe post de comandant de brigada 
apare... un monteur: Dan Nanoveanu, cunos 
cut pină acum publicului mai mult de pe ge 


bilele viitoare revelații ale genericului. Îmi 
place această strădanie de a revela și a des- 
coperi în realitatea șantierului, în „persona- 
jele" sale autentice, pe interpreţii noului film 
Printre. „canaliștii” promovați în calitate de 
protagonişti se numără şi Ion Frăţilă, elev Ma 
Liceul industial nr. 3 din Focșani. Pe șantier, 
ca şi în echipa de filmare, toată lumea nu-i 
mai spune decit pe numele personajului sâu 
din film: „Grasu“, care smulge încă din mo 


ii actori ce le vor da viață pe 


Atanase Lascu, Tony Bereniy, Manuela Ciucur şi Ceras 
ristide Butunoiu şi Mihai 


mentele de turnare nohotele de ris ale asis- 
tenţei. „Grasu', care creionează dezinvolt un 
personaj de un comic gros şi bonom, pare 
perfect indiferent fața de condiţia sa de we: 
deis". E amuzat doar că în timp ce o veri- 
şoara de-a lui care se visa actriță a dat de 
vreo cinci ori examen de admitere la IATC 
făra să intre, el care nici măcar nu se gindea 
la asta, și-a descoperit vocaţia pe șantierul 
canalului Dunăre—Marea Neagra. Daca-l în- 
trebi ce ginduri are pentru viitor, te asigura 
că vrea să devină silvicultor. Cei din echipa 
insă văd în el un comic de mare viitor. Vom 
trăi și vom vedea. 

Pina atunci, „Grasu“ izbeşte cu sete în 
mingea de volei, improvizind o piruetă care 
stirnește animația. de fel jucată, a „galeriei, 
in vreme ce operatorul Alexandru Groza epu 
izează ultimul cadru al filmului: plan ansam- 
blu — brigadieri agitindu-se pe marginea te- 
renului, încurajindu-şi echipa. „Stop! Filma- 
rea s-a terminat. Mulţumim!” Şi în timp ce 
tehnicienii încep sâ-și stringă aparatele şi ca- 
blurile, mulțimea în salopetă parăsește pla- 
toul, grăbită să mai prinda un bilet la... filmul 
anunţat în programul. serii. 

T. CARANFIL 


be întilnit pe realizatorii filmului 
Salutări de la Agigea, intr-o obișnuită — asta 
insemnind situaţii neașteptate, mașini venite 


Tatulici 


parcă dintr-un fiim ştiințitico-tantastic, oa- 
meni în atitudini incredibile, sfidind elemen- 
tare legi ale fizicii, totul desfășurindu-se 
într-un ritm greu de imaginat şi într-un decor 
pe care Swift și i-ar fi dorit cu siguranţă pen- 
tru descrierea Ţării Uriașilor — zi de filmare 
Regizorul Cornel Diaconu avea in plan trei 
secvențe. lată-e: 

1. Exterior—podul rutier. Se filmează ca un 
interviu: reporter Manuela Ciucur, operator 
Mircea Stoian, membri ai unui cineclub („fac 
un film despre şantier”). Totul decurge nor- 
mal, chiar dacă „operatorul“ trebuie să se ca- 
tere pe platforma suspendată a podului la o 
înălțime ameţitoare: „Dacă muncitorii urcă 
acolo, inseamnă că se poate“ — spune Mircea 
Stoian, anulind îngrijorarea regizorului. 

2. Exterior—şantier. Un drum de acces în 
albia canalului pe care, venit pentru prima 
oară, te întimpină (şi te inspăimintă) bascu- 
lante gigant de 50 și 100 de tone! Pe plat- 
forma uneia dintre ele condusă de o femeie 
— unul dintre cei mai buni șoferi de pe șan- 
tier, eroină de reportaje și acum personaj de 
film— s-au instalat comod cel puțin zece din- 
tre membrii echipei. In timp ce un excavator 
mușcă nemilos din albie, la mică distanţă de 
el operatorul Alexandru Groza, în apă Ging la 
briu, filmează incrincenat; caută detaliul. 
Munca lui la acest film a fost și o probă de 
cascadorie. Toate strădaniile și toate satis- 
facțiile lui de operator le rezumă în două cu- 
vinte: „Asta-i șantierul!“ 

3. interior—cămin. În tabără, acolo unde 
locuiesc o parte dintre cei care lucrează la 
ecluze, într-unul din căminele de nefamiliști, 
s-a amenajat „platoul“. Din citeva detalii se 
stabilesc relaţii de joc, se conturează perso- 
naje, se compune interiorul: o ghitară, o foto- 
gratie, un hanorac și un rucsac. „Stop! Ca- 
drul următor!“ Profit de răgaz ai îi rog să-mi 


Regia: Cornel Diaconu 


spună citeva cuvinte despre tiim, despre ṣan- 
tier. Deci, regizorul Cornel! Diaconu: 

„Cu șase ani în urmă am inceput un ciclu 
de filme documentare pe marile șantiere na- 
ționale ale tineretului. Două dintre ele, Amin- 
tire de ia Straja și A îi brigadier, /e-am reali- 
zat aici, la Canal. Ne propuneam ca, la fina- 
lul construcției, tot ce am filmat de-a lungul 
anilor să devină un film de lungmetraj. Un 
proiect care ar merita să lie reluat. Acum 
realizez Salutări de la Agigea, un Die artistic, 
dar aș dori ca acest film să rămină un docu- 
ment nu numai din punct de vedere geogra- 
fic, ci şi un document despre oameni, despre 
miile de tineri constructori care și-au legat 
viața de o mare realizare a anilor socialismu- 
lui. Salutări de la Agigea este un film despre 
tinerii care s-au format la această școală a 
muncii şi, de aceea, am optat pentru formula 
unui portret colectiv. Personajul principal 
este o mare familie de tineri - muncitori, 
elevi, studenţi, militari - personajul principal 
este romantismul muncii de zi cu zi, eroismul 
luptei cu natura. Sint convins, această uriașa 
realizare, biografiile zecilor de mii de tineri 
brigadieri oferă un bogat material de inspira- 
ție și pentru alte filme“. 

Tot astfel gindesc toți cei care au văzut, fie 
măcar în treacăt, toți cei care au cunoscut 
șantierul. Şi îmi permit să numesc echipa de 
„filmare-brigadă“: Șerban lonescu, Nicolae 
Caraniil, Doina Deleanu, Cerasela Stan, Ma- 
nuela Ciucur, Florentin Dușe, Cristian So- 
fron, Atanase Lascu, Dan Puric, Cristian Ro- 
taru, lonel Mihăilescu, Ştefan Veiniciuc, 
Magda Catone, Dan Berli , Dan Nano- 
veanu, Miruna Birău, Vasile Gherghilescu, 
Mircea Stoian, lonel Frăţilă, Tony Bereniy, 
Ovidiu Miculescu, Rodica Ciapă, alături de 
Maria Dumitrache Caraman, lon Cojar, Con- 
stantin Sasu. 


Marina ROMAN 


în premieră 


P.. şi - Savel, cei doi păiețandri care 
pleacă cu circul lui Mezat în vremea cind 
„razboiul ieşise afară din ţară, dar nu se ter- 
minase“ (citat din nuvela ecranizată) aduc 
din literatura ut DR Popescu două teme de 
rezonanţă în istoria cinematografului, în ace- 
lași timp două din obsesiile devenite leit-mo- 
tive în iiteratura scriitorului: copilăria și spec- 
tacolul funambulesc, „tinărul pur“ și „bufonul 
întinat” cum se formula într-un recent inter- 
viu luat lui D.R.P. 


Scenariul a preluat cele două teme (mai 
împlinită fiind prima, circul) dar în drumu! 
spre spectator s-a pierdut ceva esențial: am- 
prenta specifică. Ceea ce-i lipsește acestui 
fiim de George Cornea, pe un scenariu de 
D.R. Popescu, este, paradoxal, tocmai Di 
Popescu. Spiritul literaturii sale în genere, in 
speță ceea ce făcuse scriitorul cu aceste 
două teme în nuvela apărută în volum în 
1962, cind critica literară îi semnala noutatea 
în proza vremii: „Din imponderabile se con 
stituie chipurj umane complexe care prin nu 
anța individuală nu se suprapun exact peste 
tipul social.” 

Pierzind „nuanţa individuală”, filmul pro 
pune o .tipologie previzibila Petre și Savel 
sensibil mai maturi decit eroii din nuvelă (și 
de aceea cam neevoluaţi pentru virsta de pe 


ecran, ca şi pentru datele lor de „orășeni”) au 


același tip de reacţii, putind fi ușor permutaţi 
unul în locul celuilalt. impreună (o masca 
ride, una plinge. sugerează genericul) fac o 
pereche simpatică de băieţi buni (naivi), pe 
care circari versaţi cum sint Mezat și Dorina 
— omul care rupe lanţuri şi femeia-şarpe — 
e firesc să-i ademenească și să-i traga pe 
sfoară (în nuvelă, „rișca”, în care Pavel pierde 
toţi banii agonisiți, se juca între cei doi tineri, 
marcînd prima ruptură gravă între ei). Ata- 
şanţi din primul moment (reacţia publicului e 
fără echivoc), nu faptul că sint mai copți face 
ca Petre și Savel să fie alții decit cei pe care-i 
așteptam. Ci constatarea că între cele două 
personaje de la începutul filmului şi aceleași 
din final, nu e o prea mare deosebire. Lip- 
sesc acumularea, devenirea, ceea ce i-a mar- 
cat în contactul cu o realitate în permanent 
balans între derizoriu şi iluzoriu; lipsește ar- 
sura sufletească ce a înlocuit treptat inocența 
cu luciditatea, aceea care i-a făcut să vadă 
lumea cu alți ochi. Totul a trecut parcă fără 
urme şi iată-i senini, dezinvolți, gata să plece 
cu Mezat la București „să facă film”, lasin 
du-se din nou păcăliţi. Doar hazardul face ca 
ei să-l urmeze pe Garofiţă (muncitorul care 
„nu se lasă pină nu dărimă exploatarea”) pe 
cimpul unde ţăranii își iau singuri în stăpinir: 
pâmintul, împrejurare ce-i va fi fatală lui Sa 
vel (în film, din nou pură intimplare, în nuvela 
un moment de răbufnire a unei mocnite re- 
volte). Petre şi Savel. despre care s-a vorbi! 
in literatura epocii, sint la plecarea în turneu 
doi copii și la întoarcere doi bărbaţi care au 
cunoscut și înfringerea, și umilinţa, și iubirea, 
şi ura. Atrași de amuzament şi dornici doar 
să-şi ciștige piinea la inceputul nuvelei, ei 
realizează în final că lumea în care trăiesc e 
măcinată de contradicții. Chiar dacă ordinea 
a fost răsturnată, lumea aceasta nu e încă 
cea bună și sint gata să pună umărul alături 
de ce: mulți. 

Și totuși, în linii mari, trama scenariului se 
suprapune peste cea a nuvelei. Păcat mai 


vechi a! ecranizanilor, preluarea oricit de fidelă: 


a evenimenluiui epic, a dialogului intocmai 
din pagina de literatura, nu. sint suficiente. 
daca o dată cu ele nu transpare pe ecran 
ceea ce a constituit timbrul original al crea- 
ției scriitoricești, în primul rind încărcătura sa 
ideatică și nu în ultimul rînd substratul său 
etic și estetic. 


Împletirea tragicului cu comicul, un anume 
pitoresc al existenţei (cu o evidentă apetența 
pentru spectacoiul popular, spectacolul cu 
măști), o tipologie insolită (care facilitează 
problematizarea experienţelor individuale), 
visul ca o cale de acces spre ideal, o viziune 
poetică (în care metafora și simbolul sint in- 
vestite cu funcţii multiple) şi în fine, acea 
mult discutată ambiguitate ce planează asu- 
pra faptelor, nimbindu-le cu un inetabil pe 
care și azi scriitorul mărturisește a-l urmări în 
scrierile sale — iertată ne fie prea lunga înși- 
ruire, oricum incompletă — sint toate acestea 
note caracteristice, demult semnalate în labi- 
rintul prozei și dramaturgiei de pînă azi ale 
lui D.R. Popescu și — in nuce — se pot de- 
pista şi în nuvela de acum 20 de ani, „Căruţa 
cu mere“. Absența unora dintre ele în viziu- 
nea regizorală, preluarea altora doar în efec- 
tul exterior, fac ca peregrinările celor doi ti- 
neri cu căruța de circari să coboare în minor, 
lipsite de semnificaţiile şi de expresivitatea 
inițială, Din unică cum era în literatură, po- 
vestea devine în sugestia cinematografică oa- 
recare, repetabilă. 

Satul în care ar trebui să se simtă urmele 
razboiului, seceta, noul început de lume, 
anomia epocii de tranziție (urme palide şi 
discontinui în reconstituirea scenografica, 
nereuşind să închege o unitate temporală şi 
spaţială) nu este un sat oarecare de cimpie 
din România acelor ani, ci un sat anume „vå- 


Căruţa cu mere 


zut“ de un scriitor anume. Pentru că autorul 
nuvelei descrie, dar (mai ales) construiește în 
subtext. Locurile pe care le străbate „căruța 
cu mere“ nu au doar un rol decorativ, imagis- 
tic. Dealtfel, satele de pe ecran seamănă leit 
între ele, confuzia fiind sporită de persona- 
jele mereu aceleași din figuraţie și din rolu- 
rile secundare. Net individualizat în nuvela, 
fiecare sat, fiecare nou popas presupune o 
nouă experienţă de viaţă, o nouă confruntare 
a celor doi tineri cu o lume bintuită de vio- 
lenţă şi cruzimi, o altă lume decit o știau ei 
pină atunci. 

lată doar citeva exemple de. pierdere a sen- 


surilor de la nuveia la film. intr-unul din sate, 
cei doi tineri asista la descinderea unei tră- 
suri — pretorul cu moșiereasa locului — in 
mijlocul ţăranilor. Din comică cum apare la 
început, scena devine brusc tensionată, dra- 
matică. „Nu era nimic de ris. Omului îi era 
frică și voia să arate că se simte în largul sau, 


Dar de cine se temea, Petre nu înțelegea și - 


nici Save! (...). Şi doamna de ce plingea in- 
cet, cu sughiţuri, ascunzindu-și plinsul în ba- 
țistă ca o fată mare? Ei o priviră din nou: nu 
se prefăcea!" În film, scena rămine numai co- 
mică, personajele ridicole. În momentul în 
care cei doi o vor reprezenta pe scenă, schi- 


Tînărul, un erou preferat al prozei lui D.R. Popescu 
(Florina Cercel şi Ion Dichiseanu în Cãruja cu mere) 


cronica 
personaiului secundar 


Garofiţă și... atit 


O căruță cu iluzii străbate (într-o 
succesiune ambiguă) și derutantă (?!) sa- 
tele dintr-o pl a unui judeţ oarecare 
afiat, ca întreaga ţară, la răscruce de isto- 
rie. Țăranii încă legaţi de puterea boieru- 
lui, ameninţaţi de măciucile trimișilor lui, 
amăgiţi de retorica (operetistică?!) a pre- 
torului, își dospesc revolta, revoluția. Oa- 
menii își hrănesc candoarea sub luminile 
circului, „La Mezat”. Lanţuri false se rup 
sub privirile lor uimite, lupte și aprige 
confruntări între „campioni“ le smulg ad- 
miraţia. Căruţa lui Mezat nu are însă nici 
un măr adevărat. Pioaia cu mere dom- 
nești se ivește deasupra spectatorilor 
doar în visul, tragic frînt, al lui Savel, des- 
pre nefericitul prinţ Hamlet, „care nu 
poate să iubească.“ Poezia lui Coșbuc 
sau pamțietele despre „Vulturița, coana 
preoteasă“, hrană spirituală atit de nece- 
sară nu intră în socoteala unui Mezat. 
Căruţa lui, căruță a amăgirii celor ce vor 
să devină artiști, bate drumuri lăturalnice. 
Antinomic, un personaj secundar domină 
tonic scenariul. ÎI cheamă Garofiţă. Atit. 
Simplu. Garofiţă. Mărunţel, energic, ex- 
ploziv. El vrea să „dărime exploatarea”. 
Dispreţuiește lumea circarilor, a rupători- 
lor de lanţuri. „Rupe pe dracu!“ îl înfruntă 
pe Mezat. Construit de reputatul scrii- 
tor-scenarist, Dumitru Radu Popescu, 
într-o gradaţie subtilă de la vorba avintată 
la avintul acţiunii, de la cuvintul sintetic 
la fapta de valoare istorică, personajul 
este inspirat distribuit de regizorul Ge- 
orge Cornea actorului Unic care este Mir- 
cea Diaconu. În numai citeva secvenţe, el 
creează un personaj memorabil prin com- 


plexitate, care se alâtură cu cinste celor 
din. Mem roșii“, „Filip cel Bun”, „Sec- 
vente", „Sfirșitul nopții“. Alchimist al do- 
zărilor, actorul insuflă rolului, cu o inega- 
labilă intuiție, cantităţile de grav și hitru, 
de forță și poezie. Fără e! filmul ar fi mai 
sărac. „Mergem să luăm păminturile de la 
boier. Hai cu noi! Hai, mă!“ și pleacă cu 
mersul lui grăbit dar apăsat să-și ajungă 
din urmă tovarășii. „Hai, mă!“, revine ade- 
sea, la început hotărit, rugător, apoi im- 
perativ, fără replică. Actorul știe să-i în- 
călzească tilcurile, să-i sporească convin- 
gător ritmica interioară. Diaconu Garofiţă 
este un om al acţiunii, zgircit la vorbă. 
Citeva gesturi, o privire, un zimbet, o în- 
cruntare modulează intensitatea trăirii. 
Simpatia și încrederea oamenilor se nasc 
spontan. (Ca și a spectatorilor de altfel). 
Fără el, oamenii nu acționează nici cînd 
au nevoie de făină. „Moara“ pornește sub 
mîinile lui pricepute. El nu e conducăto- 
rul acţiunilor ci sufletul lor. „Hai, mă cu 
noi să batem niște țăruși. Daţi și voi o 
mină de ajutor!" Garotiţă nu este un per- 
sonaj cituși de puţin idealizat. Evenimen- 
tul tragic se poate petrece la doi pași de 
el, fără să-l poată preveni, împiedica. 
Prins de jalonarea hotarelor noii istorii a 
satului va fi doar spectatorul, încărcat de 
responsabilitatea pasivă a morţii priete- 
nului său. Întilnirea dintre personajul de- 
repopescian și eroul căruia Mircea Dia- 
conu îi împrumută farmecul său gene- 
rează un modei de tînăr romantic, revolu- 
ționar, așa cum filmul românesc și-l do- 
rește. cu mere, peliculă ce benefi- 
ciază de un scenariu plin de căldură și 
adevăr omenesc, constituie și fericita intil- 
nire a patru „îngeri trişti“, actori tineri, de 
mare vocaţie pentru film, jucind fiecare 
într-un registru propriu, de un firesc cu- 
ceritor (Radu Gheorghe, Dinu Manola- 
che, Mihai Mălaimare, Mircea Diaconu.) 
Deci, o a doua șansă de succes! Exigenţa 
născută în raport cu aceste premize ne 
obligă să considerăm filmul lui George 
Cornea drept o reușită parţială, prea muit 
ancorată în etos, în pitoresc, în descrip- 
tiv. 


Mădălina STĂNESCU 


monosina-o, Nu tac decit s-o preia ca atare. 
Impactul cu realitatea a fost ratat. Sărăcita e 
şi secvenţa în care Petre trece cu tava printre 
spectatori (de neînțeles după ce Mezat luase 
banii la intrare), în nuvelă fiind un moment 
bine gradat, în care tinărul „știu precis ca-i 
era. rușine și că cerşea, și nu pentru el, cer- 
şea pentru altul, pentru Mezat”. 

Dinamica interioară a nuvelei e înlocuită cu 
o dinamică exterioară în film. De altfel, între 
secvenţe se simte o legătură mai degrabă de 
atmosferă decit de subiect. Nu știm de cea 
fost preferată o desfășurare în timp real a nu- 
merelor de circ, care ocupă mai bine de ju- 
mătate din timpul proiecției, în detrimentul 
clar al unor sugestii preluate din nuvelă fără 
a li se acorda ponderea necesară și de aceea 
pierzindu-li-se semnificația. Astfel apare și în 
liim doliul de la porţi („cind muri tatto? A 
murit de astă-vară dar n-a avut mama batic 
negru“), dar faptul rămine straniu, nerezo- 
nind cu alte elemente din jur. Exista în film și 
baiatul infirm al boierului, care împușcă zme- 
èle copiilor, dar şi el apare bizar, pentru că 
nu se înțelege legătura lui Petre cu copiii din 
sat, pe care-i învaţă să trimită „telegrame“ în 
aer, după Cum nu se deduce revolta inte- 
rioară a personajului in fața gestului de cru- 
zime gratuită. Există şi lupii. Hirjoana puilor 
de lup la marginea padurii, pe care cei doi 
adolescenţi o privesc, înfioraţi devine în film 
un iureş al unei haite aţițate care urlă lingă 
sat, incredibil, în plină zi, în plină toamnă. 
După cum există și Tomoroagă. Dar fiziono- 
mic nu sugerează nici frontul, nici seceta, 
nici umilința îndurată de ia logofăt, deşi el 
apare, într-adevăr, legat de un copac și biziit 
de ciţiva ţințari. Văduvite de adevărata încăr- 
câtură (gravă, dramatică în fiecare din aceste 
cazuri), inabil plasate în context, convenţio- 
nal construite, aceste momente (și ne-am li- 
mitat doar la citeva) nu numai.că nu transmit 
sensul iniţial din nuvelă, dar riscă efectul 
contrar (contrariul gravităţii), sau deconcer- 
tează, părind simple ciudăţenii peste care 
spectatorul trece liniștit mai departe. 

Neobservaţi nu pot trece însă ciinii (şi în 
primul rind Napoleon, cîinele circului) dat fi- 
ind numărul mare de cadre ce li se acordă. 
Hirjonindu-se, luptindu-se cot la cot cu oa- 
menii, evoluind pe scenă, sau pur și simplu 
privind blazaţi la spectacolul lumii, ciinii din 
film trimit cu gindul la „javrele cu nume de 
regi“ din „Vinătoarea regală“. Ciinele, ca și 
umbra omului (povestea de dragoste a lui 
Savel sugerată in jocul celor două umbre), ca 
şi balta noroioasă, ca și cimpul pustiu cu un 
singur copac la orizont, ca şi „Hamlet-ul po- 
vestit“ sint semne care revin şi asigură o con- 
tinuitate în zona de poezie și simbol a poveș- 
tii (un sentimentalism accentuat și de muzica 
semnată de Cornelia Tăutu). zonă care dă un 
anume farmec filmului. Contribuie la crearea 
lui şi imaginile cu adevărat frumoase, căruța 
cu coviltir pierzindu-se în aburul dimineții 
sau al amurgului, in peisaje autumnale (ima- 
ginea Doru Mitran) și în primul rind savoarea 
interpretărilor: lon Dichiseanu în cel mai su- 
culent rol al său pe ecran, un Mezat mai 
uman. decit în nuvelă; mai puţin întunecat și 
intenţionat mai „fante de obor“; Florina Cer- 
cel — izbutind doar din surisuri şi citeva 
vorbe să contureze și femeia fatală şi femeia 
şarpe; cei doi tineri actori Radu Gheorghe și 
Dinu Manolache, din păcate mult frustraţi în 
partitura ce le-o oferea nuvela, dar cu o mare 
poftă de joc şi evidente disponibilități, Mircea 
Diaconu ca întotdeauna memorabil. În roluri 
secundare, lon Besoiu, Stela Popescu și Geo 
Saizescu joacă în cheie comică, râăminind 
pete de cuioare Tania Filip, Dan Damian şi 
Andrei Bursaci nu au- datele personajelor și 
de aceea mai greu credibili, in ciuda efortului 
de compoziţie. 

Ne-am raportat tot timpul la nuvelă pentru 
că filmul nu propune o viziune cinematogra- 
fică personală. lipsind în schimb ecranizarea 
de versiunea el originară. (și originală). Inter- 
pretările actoriceşti ca ai travaliul operatorilor 
rămin meritorii în sine. 

in aşteptarea altor viitoare filme inspirate 
din literatura lui D.R.P. — din care sperâm să 
nu lipsească ceea ce inseamnă aceste trei 
inițiale în peisajul! literaturii contemporane — 
rămîne deschisă (şi necesară) discuţia despre 
ecranizări, un argument favorabil putind ori- 
cînd să-l constituie, pentru a rămine în ace- 
laşi perimetru literar, Duios Anastasia trecea, 
filmul lui Alexandru Tatos. 


Roxana PANĂ 


Producţia a Casei de filme Trei. Scenariul: Dumitru 
Radu Popescu. Regia: George Cornea. Decoruriie: 
Mucea Ribinschi. Costumele: Gabriela Ricșan. Muzi- 
ca: Cornelia Tăutu. Imaginea: Doru Mitran. Cu: lon 
Dichiseanu, Dinu Manolache, Radu Gheorghe, Fio- 
rina Cercei, Mircea Diaconu, Tania Filip, Dan Da 

man, lon Besoiu, Stela Popescu, Geo Saizescu, Ari- 
drai Bursaci, Mihai Malaimare. Fim realizat in stu- 
diouriie Centrului de producție cinematogratică 
„București“. 


în premieră 


A. ezitat să scriu despre ulti- 
mul film al lui losit Demian după sce- 
nariul lui Petre Sălcudeanu pentru că 
am sentimentul că cineastul de talent, 
așa cum îl consider, se află într-o faza 
de căutare, că este probabil grăbit sa 
se afirme și consideră că oricum și ori- 
cind talentul îl poate apăra. In ce pri- 
vește succesul de public, nu Un deloc sa 
fac pronosticuri. Filmul de faţă ar trebui 
însă discutat pentru unele precizări im- 
perios necesare. 

Mai "nt o poveste (un „policier“ 
cum încerca un prezentator să-l defi- 
nească spre deosebire de „film-poliţist”, 
ca şi cind neologismul ar defini un alt 
gen artistic!) — cu urmăriţi și urmări- 
tori, se înscrie într-un gen care își are 
legi riguroase. Oricum ai conduce nara- 
țiunea, cind ea pornește de la premisa 
unor delincvențe și dezvâluie depis- 
tarea celor ce le-au savirşit, conuițiile şi 
intinderea faptelor, culegind probe şi 
identificind fâptaşi, obligația povestito- 
rului este. să facă jocul în respectul 
condiţiilor de gen: adică să descurce si- 
tuaţiile (aici talentul îl ajută să facă 
acest lucru mai spectaculos, mai capti- 
vant, mai convingător) şi în final să dea 
sătisfacţie spectatorului al carui instinct 
moral şi legitima lui curiozitate de 
spectator Cer ca nelegiuirile sa fie pe- 
nalizate. Asta este happy-end-ul în ma- 
terie de film polițist sau de gen, dac: 
preferaţi să ocolim noţiunea. 

Apoi: suspensul prea prelungit intra 
într-o stare de imponderabilitate şi ra- 
mine într-un plan, în timp ce acțiunea 
(dacă este și cită este) se înscrie în al 
tul. Și atunci suspenseul nu mai arı 
obiect iar acțiunea — tensiune. 

După aceea: excesul de mister al per- 
sonajelor poate duce la anularea lor 
Oricum, de descifrarea biografiei lor nu 
mai poate fi vorba, ajungindu-se chiar 
la situația paradoxală că însuși anche- 
tatorul pare la un moment dat că nu 
este anchetator, și nici victima — vic- 
timă şi nici povestea — poveste. Căci 
dacă încerci s-o repovestești — ce-ai 
putea spune? Eventual ai putea relata 
unele scene, unele ipostaze excelent 
cadrate (dar aici triumfă o viziune ope- 
ratoricească a lui Demian şi desigur a 
operatorului lui de aici, Alexandru Da- 
vid) prefigurind o iniţiativă de cineast 
autentic care face probe în vederea 
unui film. De exemplu: femeie blonda 
între mai multe virste primind palme la 
o ședință de masaj şi strigind ca din 
gură de şarpe. Sau: presupus ancheta- 
tor intrind într-un cabinet medical care 
este al unui presupus făptaș dar unde 
anchetatorul devine anchetat medical, 
adică supus unui check-up medical, ai 
crede mai degrabă în vederea unei ope- 
raţii. Sau: tinar sportiv impecabil îmbră- 
cat pentru o escaladă montană care 
iese din clădire ca să meargă la Sinaia, 
însoţit de o tinără doamnă, şi reintră în 
apartament neșifonat de fel, deși afirmă 
că ar veni de pe munte. Sau: tinâră 
asistentă medicală, blondă, conducind 
automobilul Mercedes alb însoţită de 
domn gras și suspect, în timp ce perso- 
najul anchetatorului trece subit de la 
criminalistică la circulație, spre a do- 
bori jaloanele unui traseu de examen 
de conducere. (Scena probabil vrea să 
fie simbolică în sensul povestirii, ea ră- 
minind însă pentru cei din sală mai de- 
parte criptică). Sau: gros-plan-gu ochi 
privind în sala de spectacol. Ce-o fi vă- 
zind? 

Am putea continua enumerarea de 
scene-tip, toate posibile într-o poveste 
pe care am putea-o urmări cu sufletul 
la gură. Numai cā sufletul nostru ră- 
mine la locul lui, iar cînd totul se ter- 
mină, ne ridicăm și noi de la locul nos- 
tru trăzniți de cît de complicată poate fi 
uneori viața de spectator. Şi apoi dă-i și 
întreabă: dar ăla cine era? dar ce vină 
avea el? Şi pe urmă de ce vine? sau de 
ce n-a venit? Dar de ce demontează 
chiuveta dacă tot nu spune ce caută? 
Şi dacă a găsit ceva, ce-a făcut cu ce-a 
găsit? Și dacă face baie la piscină de 
ce-o mai şi filmează? Şi dacă tot a fil- 
mat-o de ce mai trebuie să-și facă pedi- 
chiura la lumina reflectoarelor? Şi cite 
și mai cite ne-am putea întreba, dar nu 
ne mai întrebăm. 

Pe actori și despre actori nu mai în- 
trebam nimic. Pe un platou de filmare, 


Lovind o pasăre de pradă 


Portret de grup în interior cu crizanteme (Dorel Vişan, Camelia Zorlescu, 
Răducu Iţcuş) 


muzicii în film 


l andem componistic de dată relativ 
recentă în muzica noastră de film, Erika 
Jozsa şi Karoly Horvath s-au găsit puși, 
odată cu pelicula lui losif Demian, Lovind 
o pasăre de pradă, in fața cerințelor 
poate mai speciale ale filmului de tip po 
litist: muzica acestuia trebuie să fie su- 
gestivă — într-un grad mai concret, nece- 
sar acumulărilor de tensiune inerente — 
dar și atractivă. Sigur că aceste pretenţii 
nu se exclud reciproc niciodată; și atitea 
teme muzicale legate direct de personajul 
principal al vreunui film polițist, teme 
care circulă constant „în popor", nu fac, 
decit să confirme această idee. 

Filmul lui losif Demian intră prin intriga 
în categoria zisă „lejeră“ a filmului poli- 
tist: dar problematica sa este gravă şito- 
nul niciodată cu adevărat comic, chiar 
dacă apar unele „poante“: de aceea, mu- 
zica sa va pastra o notă reținută, o doza 
de tristețe chiar, un punct de vedere in 
orice caz. Nimic din ritmurile trepidante 
ale unor eventuale urmăriri sau din sus- 
pensurile clasice: ideea este că filmul fo- 
losește alte mijloace de creare a tensiu- 
nii, drept care muzica se adaptează inten- 
tiei regizorale. Şi dacă filmul pierde pe 
undeva din ceea ce s-ar cere să fie „pal- 
pitant“, ciștigă în schimb în direcție psi- 
hologică. Şi este firesc atunci, ca într-o 
peliculă construită constant pe prim-pla- 
nuri şi planuri-detalii, în care se urmă- 
rește fiecare privire, fiecare gest de-a- 
proape, în care tabloul generai, oarecum 
incarcat, se realizează prin relevarea fie- 
cărui detaliu semnificativ, muzica să pă- 
trunda mai curind in Jomeniul sugestiei 
psihologice. decit în acela al faptelor pro- 
priu-zise. O anumită lentoare a ei, pasul 
tras, ușor nostalgic domină, derivă din 
atitudinea regizorului în faţa genului poli- 
tist: nu bătăi de inimă şi sufletul la gură, 
ci ochii trişti, obosiţi și îndureraţi deseori 
de pe chipul brăzdat de vreme şi expe- 
riență al lui George Negoescu. Privirea 
aceasta este legătura dintre sfera muzi- 
cală a personajului și ceea ce cunoaștem 
despre el. 

Oăci se pot distinge nişte sfere muzi- 
cale, gindite in relaţie cu psihologiile per- 
sonajelor și centrate în primul rind în ju- 
rul Bunicului (George Negoescu) şi a co- 
laboratorului său (Dorel Vişan), din care 
nu lipsesc nici nuanţe ale clasicelor sus- 
pens-uri, tratate însă oarecum în altă mo- 
dalitate. Simplitatea scriiturii muzicale și 
acea lentoare despre care vorbeam, o fac 
aptă mai curind pentru faza expectativa 
dacă putem spune așa, faza de adunare a 
elementelor narative, de conturare psiho- 
logică, de.creare a aparențelor cit și de 
naștere a îndoielii asupra lor. Și ca o do- 


„vadă — dar care face ca muzica acestui 


film să fie puțin unilaterală — este faptul 


că odată cu inchegarea şi relativa dinami- 
zare a acţiunii, muzica dispare aproape 
cu desăvirșire, iar lipsa ei pare să nu se 
simtă. Calitate sau scădere? Un gol cam 
mare poate, o ruptură totuşi, care pune 
un semn de întrebare asupra unităţii con- 
cepţiei sonore a peliculei: căci golul se 
sesizează odată cu revenirea, pe final, a 
unei teme-pandant a genericului de înce- 
put. 

Aceste teme ne oferă și tipologia scrii- 
turii muzicale din film: preferința pentru 
ceea ce, extinzind, am putea numi (cu un 
termen consacrat în istoria muzicii) mo- 
nodie acompaniată. Evoluţia expresivă a 
unui singur instrument, de obicei cu un 
timbru foarte special și sugestiv, cum 
este saxofonul iniţial și final, acompaniat 
discret de instrumente cu timbrul mai ne- 
utru (corzi, armonii ținute la orgă) — 
aceasta este nota specifică cea mai frec- 
ventă a partiturii la Lovind o pasăre de 
pradă. Un singur moment de scriitură po- 
litonică, poate cel mai interesant de altfel, 
care apare de două ori (poate fi deci con- 
siderat un element leit-motiv secund) 
marchează o uşoară transformare a con- 
cepției: se păstrează însă simplitatea dis- 
cursului muzical. Un violoncel și un flaut 
alto (sau un timbru foarte apropiat de 
acesta realizat pe orgă) pornesc paralel 
iar apoi se despart în linii independente, 


-a căror împletire, de o factură mai mo- 


dernă, oferă o sonoritate deosebită, aso- 
ciată de obicei cu momentele în care nu- 
anţa de mister devine mai intensă. O nu- 
anţă de plutire, de nebulos, care face ra- 
reori parte din arsenalul sonor al filmului 
polițist obișnuit, o nuanță mai elevată 
poate. 

Tendinţă acută şi foarte binevenită, 
ideea de unitate a coloanei sonore se 
face simțită și în Lovind o pasăre de pra- 
dă. Sint două momente, mai ales, cind un 
zgomot este răspunzător de evoluţia scri- 
iturii muzicale, sau integrat tonal in 
aceasta. Astfel, semnalul monitorului de 
control al aparatului de electrocardio- 
gramă de impulsul ritmic al temei de la 
inceputul filmului. Dinamizarea treptată 
este condusă de același semnal. În scena 
de la ghișeul gării, atmosfera străzii se 
contopește cu muzica, iar fluierul miliția- 
nului se ordonează ca un timbru necesar, 
intr-un gol parcă special lăsat în zona de 
acut a desfășurării muzicale. Nu mai este 
nevoie, sper, să subliniez că o coloană 
sonoră este la fel de mult o concepție ca 
și imaginea unui film (aici, coloana so 
noră aparţine lui Vasile Luca). Astfel de 
elemente, în același timp necesare și de 
rafinament, nu fac decit să reconfirme 
această idee. 

Partitura în care accentul este pus in 
primul rind pe principiul melodic, capabil 
să poarte în el atit factorul atractiv cit şi 
cel sugestiv (chiar dacă nu există o reală 
continuitate pe amindoi parametrii), crea- 
ţia Erikăi Jozsa şi a lui Karoly Horvath re- 
prezintă tipul muzicii de film subordonată 
total dramaturgiei filmului: chiar dacă mai 
puțin independentă, dar foarte proprie. 
Ca un cuvint, folosit exact la timpul şi lo- 
cul potrivit. 


Dana CAMIL 


actorul face ce i se cere şi nu mai în- 
treabă nici ei nimic. 

E drept că în locul unei acțiuni po- 
vestita captivant și spectaculos realiza- 
torul pare să fi preferat exerciţiul de a 
schița citeva portrete. Dar ăsta este un 
alt aspect... Aici — ca și cînd n-ar fi 
vorba de o urmărire, de o escaladare a 
falselor piste, de o întrecere cu timpul 
care şterge urmele — se instalează un 
fel de climat de autodefinire, de autoin- 
vestigare, în vederea unui „self-portrait" 
(am folosit anglicismul ca sa nu mai 
spun încă o dată autoportret, dar iata 
că tot îl spun ca să nu cad în plasa „po- 
licier“-ului). Aici, deci un actor, unul 
dintre cei mai autentici actori de film 
de la noi, Dorel Vișan, constatind pro- 
babil că nu prea are ce face ca urmări- 
tor, încearcă să construiască o biogra- 
fie, dar nu din unghiul meseriei din 
film, ci al unor date general-umane: 
este calm, dintr-o dispoziție lăuntrică 
ce îi infuzează un control de sine și-i 
stimulează exerciţiul rațiunii chiar și 
atunci cînd alții în jurul lui şi-ar pierde 
capul; își permite o privire distanțată, 
dar fără subestimarea celorlalți, pentru 
că îşi cunoaște posibilitățile; are umor, 
dar nu alunecă în batjocură, această 
trăsătură venind dintr-o civilizaţie pro- 
fundă. Este simpatic, fără efortul de a 
capta prin asta interesul și bunăvoința 
celorlalți, pentru că umorul lui este 
spontan și deloc preocupat de efectele 
ce le-ar produce. Dorel Vișan, știind de 
la bun început că delincvențţii din po- 
vestea în care joacă nu pot avea nici o 
ieşire, s-a ocupat, cu harul lui cunoscut, 
să-și construiască, la vedere, o autobio- 
grafie făcută din gesturi, tăceri, zim- 
bete, înţelegere și prevedere. Un exerci- 
Uu actoricesc inteligent și de sine stătă- 
tor. George Negoescu, din contră, n-a 
construit nici un personaj, nici unui din 
„bătrinii” lui Petre Sălcudeanu, ci fără 
efort, s-a adus pe sine, fără nimic sur- 
prinzător, fără nimic preocupant și ata- 
şant. O prestare de serviciu. loana 
Buică a făcut un joc al aparențelor ca 
să ascundă o identitate dar şi să ne re- 
leveze resursele ei de actriță cu expe- 
riență. Dar toate acestea rămin exerciţii 
perfect posibile într-un film în care pre- 
ocuparea pentru psihologia personaje- 
lor ar fi primordială și ar dispune in 
consecință de mai mult timp decit îl 
poate avea într-un „film poliţist“. 

Film poliţist? Nu, caci intenția ar fi 
probabil ca toate legile genului să fie 
transgresate, pulverizate. Nu film poli- 
tist ci antipoliţist, nu în limitele genului, 
ci impotriva lor. Bine, dar operațiunea 
de pulverizare nu duce la un alt gen ci 
doar la haotizarea unui univers deja 
constituit. Dacă nu vrei să te manifes- 
tezi într-un anume gen,de ce'nu optezi 
pentru altul? Sau dacă vrei să creezi un 
gen nou,atunci trebuie ca noul gen pe 
care încerci să-l constitui să poată fi 
definit iar povestea narată în noua mo- 
dalitate să poată fi urmărită, înțeleasă. 

Dacă totuși întrebările noastre ar pu- 
tea avea un ecou de exigenţă este pen- 
tru că, cel puţin pentru subsemnatul, 
losif Demian este un om de talent au- 
tentic, este un cineast a cărui mină o 
simţi și a cărui scriitură o identifici pe 
dată. Demian este o personalitate, un 
cineast care caută și își respectă iscăli- 
tura. Dovadă; O lacrimă de fată. Drama 
de astă dată trebuie căutată nu în film, 
ci în afara lui. Apoi în indecizia, în 
complicarea pină la blocare a unei Le: 
sături conflictuale ce devine nod gor- 
dian. Sau mi se pare mie și nici măcar 
nod nu mai devine ci poate doar un 
pretext de glumă: „Cine ştie ciștigă”. 
Dar cel ce pune pariul rămine tot el cu 
tabachera scoasă la tombolă, ca în prea 
bunul nostru Caragiale. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producţie a Casei de filme Patru. Scenariul: Petre 
Saicudeanu. Josi Demian. Muzica: Erica 
Jozsa, Károly Horvath. : Alexandru David. 
Decorurile d costumele: arh. Nicolae Drăgan. Cu: 
George Negoescu, Dorel Vișan, loana Bulcă, Petre 
Simionescu, Camelia Zoriescu, Răducu licuș, Dorin 
Dron, Tatiana Botez, Gheorghe Dănilă, Mitică lancu, 
Marcela Andrei. Film realizat în sudiourite Cent 

de producție cinematografică „Buttes“. 


De la cronica de premieră 
la perspectiva critică 


Din nou despre „Baloane de curcubeu“ 
si „Intoarcerea din iad“ 


Lupta cu fotograma (0 


P.... de Melodii la Costinești 
şi desparțite de Misterele Bucureștilor, două 
dintre premierele de la inceputul toamnei se 
impun in continuare atenţiei, nu atit prin evi- 
dentele distanțe care le separă de sus-citatul 
context, cît prin experienţa similară și în ace- 
lași timp divergentă pe care ele o marchează, 
în căutarea de sine a filmului românesc: Ba- 
loane de curcubeu de losif Demian și Întoar- 
cerea din iad de Nicolae Mărgineanu. 

Două lucrări afine, mai intii prin opțiunea 
din care purced, pentru un cinematograf de- 
taşat de statutul filmului de gen, liber de ten- 
taţiile prea fermecătoare ale divertismentului 
de ultimă oră sau ale aventurii de epoca 
Două creaţii virtual solidare, prin vibrația då- 
ruirii și ambiţiei celor doi realizatori, losif De- 
mian și Nicolae Mărgineanu, ambii proveniţi 
dintre operatorii de imagine, o apropiere 
care, în împrejurarea de faţă, inseamnă și oa- 
recari tangenţă între sursele scenaristice la 
care cei doi autori recurg — în speţă litera- 
tura unor scriitori la rindul lor nu fără rime 
între ei, oricite lucruri îi diferenţiază în timp 
şi spaţiu, ca și in plan strict literar: contem- 
poranul Fănuş Neagu şi respectiv clasicul lon 
Agârbiceanu. 

Astfel, prin premisele scenaristice (mai pre- 
cn ale subiectelor, ale story-urilor iniţiale), 
elementul tantast, constructor sau destructor 
de mituri, eresul focloric sau proiecția lui răs- 
turnată pe ecranul unei sensituiități moderne, 
intră în ecuația ambelor filme, cu deosebirea 
ca acest filon era pranzo in oroducțiile ante- 
rioare ale lui Jos! Demian, nu şi in cele ale 
lui Nicolae Mărgineanu. La fel, cu aceeași fi- 

„liaţie, mediul în care se petrece ceea ce nu- 
mim acțiunea filmelor, care este satul romă- 
nesc de ieri și de azi, frecventat anterior de 
autorul filmului Baloane de curcubeu, dar 
inedit pentru realizatorul Întoarcerii dn iad 
Cu alte cuvinte, primul poate revendica sor- 
gintea unor câutari în propria operă. poate 
contesta raponarea stricta, automată, la litera- 
tura de referință și deci demonstra că noul sau 
film nu „crește“ pur și simplu din cutare pagina 
tipărită, ci are propriile sale justificări și repere 
În timp ce al doilea autor este pentru mo 
ment, dacă nu privat de argumente în acest 
sens, mai puţin inarmat cu ele. 

incă de la pelicula semnată în tandem cu 

trei Blaier, Urgia (1978), pe losif Demian 

- regizorul il gasim în acest spaţiu al sa- 
tulu: românesc contemporan, în care cineas- 
tul descoperea atunci o urmă stranie a teribi- 
lelor tragedii ale ultimului război, Urgia sa de 
acum cinci ani fiind un fel de Întoarcerea din 
iad — nu din iadul primului război, de care 
se ocupă azi Nicolae Mărgineanu, ci din ne- 
norocirile celui de-al doilea cataclism. Urgia 
era, totuși, o experienţă artisticește tarată de 
un gust excesiv pentru situaţiile limita, pato- 
logice, neo-mitologizante —un țăran care se 
autoclaustrase 20 de ani intr-un beci — o Su- 
prasolicitare a dramaticului, spre care un 
operator înclină, probabil, mai totdeauna, la 
primele încercări regizorale, spre a compensa 
lipsa de exerciţiu și de familiarizare cu nuan- 
tele construcţiei dramatice. Dar Urgia a fost 
o experiență pe care noul venit în regie ținea 
si ştia sa o consume de la prima abordare a 
acestui teritoriu, cu circumstanța atenuanta 
de a nu o fi semnat autonom şi cu avantajul 
ca experimentul nu s-a desfăşurat într-un 
spaţiu tematic intimplător, ci în unul pentru 
care realizatorul simțea o statornică chemare. 
Dovadă că îl regăsim în aceeași lume a satu- 
lui românesc contemporan cu O lacrimă de 
tată (1980), primul său film regizat indepen 
dent, lecuit de tracul dramatizant, dar stăpinit 
de aceeași impacienţă, aplicat asupra unui 
caz tragic — dispariţia unei fete, al carei corp 
e descoperit apoi in riul din apropiere. Un 
caz ieșit oarecum din scenă (de aici și efectul 


Gustul instant: 


de losif Demian (cu Dorel 


ului fotografic în 
Vişan și 


Căutarea de sine a filmului 
din unghiul regi 


românesc 
zorilor proveniţi 


dintre operatori 


de epurare și distilare dramatică), dar cu mis- 
terul intact, pentru că în spatele cazului, regi- 
zorul face în fond o radiografie a psihologiei 
sociale și stării morale ambiente. 

Prin această omogenitate a propriei sale 
ontogenii artistice — în care Baloane de cur- 
cubeu e a treia ipostază, totodată un salt la 
fel de mare ca și precedentul — losit Demian 
era, după O lacrimă de fată, singurul realiza- 
tor provenit dintre operatori care reușea o 
nutodetinire comparabilă cu a virturilor școlii 
noastre regizorale. 

Căci, ciudat lucru, privilegiul apropierii de 
instrumentele și tehnicile platoului de filmare, 
pe care operatorii de imagine îl dețin incon- 
testabil, nu păruse pină atunci să faciliteze o 
asemenea definiţie, Trecerea unora dintre cei 
mai buni operatori români la regie” nu se 
arâtase efectiv a fi „o tendinţă majoră a cine- 
matografiei noastre“, cum se crede în genere. 
Această tendință nu se putea și nu se poate 
compara, de pildă, cu aceea pe care ar repre- 
zenta-o regizorii de film „extra muros”, pro- 
veniţi din teatru. Cu o singură excepție, pe 
care n-are rost s-o mai pomenim, toți regizo- 
rii de teatru care și-au încercat puterile în ci- 
nema, unii usa fără un stagiu de adaptare 
la noile mijloace — de la Liviu Ciulei la Alexa 
Visarion — au dat, de la prima lucrare, filme 
cel puţin deasupra mediei, iar cei mai mulți 
dintre ei au semnat opere a căror maturitate 
artistică e dublată, adesea, de o surprinză- 
loare preeminenţă specitic cinematogratică 
in expresie. 

Bilanţul e mult mai sărac, la toate capito- 
lele, iar evoluția lentă, inegală, în cazul celor 
nai mulţi regizori proveniţi dintre directorii 
je imagine, deşi putem cita, cronologic, cam 
tot atitea nume cit cele ale regizorilor de tea- 
tru convertiți la film: George Cornea, Dinu 
Tanase, Nicolae Mărgineanu, losif Demian, 
Nicu Stan. Nu mai puţin de cinci filme i-au 
trebuit eminentului operator Dinu Tănase 
pentru a depăși net un handicap înălțat toc- 
mai în virtutea profesiunii sale iniţiale, din 
parțialitatea unui cult pentru imaginea opera- 
loricească și pentru sursele literare (Trei zile 
şi trei nopți și Doctor Poenaru). O luptă cu li- 
initele impuse de fotograma de celuloid prea 
'bine cunoscută și de litera scrisa, cu autorita- 
tea ei consacrată, dicolo de care se află spiri- 
tul viu și ființa proprie filmului ca artă. O 
luptă Ja capătul" căreia această artă s-a și 
profilat, la început incert, apoi din ce în ce 
mai convingător, pentru ca — după părerea 
mea — de-abia prin La capătul liniei (1983) 
Dinu Tănase să intre, alături de losif Demian, 
in prima linie a frontului nostru regizoral. 

İn această evoluţie, Nicolae Mărgineanu se 
alla acum aproximativ în stadiul în care Dinu 
Tanase realiza Doctor Poenaru, iar losif De- 
mian, Urgia. După două filme disparate ca 
tormulă şi direcție tematică — politicier-ul Un 
om în loden (1979) și biograficul Luchian 
11980) — el inhalează acum, dinspre al treilea 
punct cardinal, literatura, se îmbibă de su- 
gestiile mitologiei și de atmosfera de epoca, 
incearcă articulațiile romanului cinematogra- 
tic, simte, în fine, nevoia de a forţa limitele 
dramaticului, de a proba registrul stărilor pa- 


curcubeu 
Catone) 


Baloane 
Magd 


roxistice, pentru a sparge stereotipia fotoge- 
miei cultivate, fluente — dar nu mai mult — 
din primele sale filme de regizor. 

intoarcerea din iad e, in consecință, de- 
parte de a fi mereu egal cu sine însuși, cum 
luseseră precedentele, este o tentativă de 
ruptură cu propria „cumințenie”, o divulgare 
a disponibilităților deocamdată mai mult ca- 
lofile decit originale, în cel puţin patru chei 
diferite. In febricitatea — nu-i vorbă, serioasă 
și spornică — a realizatorului, care dorește 
să-și solicite la maximum posibilităţile imagi- 
native şi inventitatea soluțiilor, aceste ma- 
niere diferite de tratare a imaginii şi a celor- 
lalte compartimente ale filmului — decor, in- 
terpretare, muzică — ar corespunde timpilor 
diferiţi în care se desfășoară acțiunea: pe- 
roada dinainte de război, descrisă de scriitor 
in nuvela „Jandarmul“, participarea eroilor lui 
Agârbiceanu la măcel, imaginată de regizo- 
rul-scenarist, suferința eroinelor în absența 
barbaţilor și după intoarcerea unuia dintre ei, 
in stirșit, o succintă coda, în care Catarina și 
Veronica par să înceapă o nouă viaţă. 

Prima parte a filmului, cea mai convenţio- 
nală, stă sub semnul unei picturalităţi tradi- 
ționaliste, cu sugestia căutată a unui timp 
cind personajele ar fi trăit într-o lume a liniș- 
tii patriarhale, sub o aură de vis frumos, fi- 
xate în cadre pitoreşti, adevărate tablouri fo- 
tografice de sine stătătoare: „Torcătoarele”, 
„Fata la rîu”, „Bivolii”, „Cumpărarea calului”, 
„ințiinirea de sub nuc” etc. interpreții, bine 
găsiţi tipologic, mai ales bărbaţii, Constantin 
Brânzea și Remus Mărgineanu, în rolurile lui 
Dumitru şi respectiv lon, capătă in aceste ca- 
dre o alură statuară, o demnitate taciturnă și 
secretoasă, în timp ce femeile (Maria Ploae şi 
Ana Ciontea), la inceput tot atit de solemn 
statuare, sint cuprinse de patimă, respiră sa- 
cadat, afișează In mimică trăirile lor intense, 
iar apoi în frecvente lamento-uri și Upete, de 
fericire sau durere. Soluţii care nu ni se par 
tocmai adecvate materiei dramatice, relaţiilor 
ambigue dintre cele patru personaje princi- 
pale, relaţii care nu așteaptă războiul spre a 
se deteriora. Dificila simbioză dintre patima 
și ambiguitate, care reușea atit de bine regi- 
zorului de teatru Alexa Visarion, încă de la 
primul său film, Înainte de tăcere, e doar 
enunțată în cadrele preponderent fotografice 
ale lui Nicolae Mărgineanu, rămine inghețată 
intre hiatusuri de dramaturgie şi de decupaj, 
căci regizorul se află încă sub zodia unei dis- 
cipline rigide a fotogramei, întregi secvenţe, 
cum e de pildă „intilnirea de sub nuc“, sint in 
tond reductibile la un stop-cadru, pe care 
aproape-l aşteptăm să se realizeze, din cind 
in cînd, dar se va produce în ultima foto- 
gramă a filmului, cu casa lui Dumitru ince- 
diată. A 

Deși puternic contrastantă, la polul opus 
picturalităţii pitorești din prima parte, tot pre- 
ponderent fotografică e și soluţia părţii a 
doua a filmului, cu secvențele apocalipsului 
in care intră Dumitru și lon pe front. Numai 
ca voluptatea imagistică a realizatorului se 
intrece acum pe sine. Începind cu virarea de 
la color la sepia, nici unul dintre efectele 
operatoricești nu e scăpat din vedere, cu ac- 


A forța limitele dramaticul 


viitor 


cent pe mimara au ralentijot mai pronunțată, 
pina la sugestia efectiva a stop-cadrului. Ea 
este cu atit mai șocantă cu cit tratarea optică 
specială e potenţată de recursul la o piroteh- 
me dintre cele mai spectaculoase încercate 
vreodată în filmul românesc — uzul masiv de 
explozii şi fumigene, contre-jour-uri violente 
și irizări orbitoare, bulgāri în cădere filmaţi 
cu încetinitorul și sirmā ghimpată în planu- 
ri-detaliu. Un tur de forță care, fără a fi gra- 
tuit sau abuziv, este compensatoriu şi de- 
monstrativ, în replică la fotogenia idilică a 
primei părţi, cu ciştigul extrem de revelatoriu 
a două secvențe intercalate, care, din fericire, 
depăşesc atit registrul inceputului, cit și re- 
versul său. 

Revelatoriu, pentru că în aceste secvențe, 
mici insule în ansamblul compoziţiei, se află, 
am vrea să credem, mult mai mult din viitorul 
regizor Nicolae Mărgineanu decit în celelalte. 
Este umorul care intervine pe un fond drama- 
tic și tragic, umorul în notă de farsă 
enorm-ingenuă, din momentul cind lon, so- 
mat de Dumitru, se scufundă în apele tulburi 
ale rîului şi re-apare pe neaşteptate, cu ho- 
hote de ris, în spatele ostașilor îngroziţi. Și 
este mai ales umorul conţinut, liric și reflexiv, 
pe același fond al tragediei universale, din 
secvenţa care valorează cit un film, cu lon și 
Dumitru arestaţi de cei doi jandarmi și în cele 
din urmă eliberați, după masa sub cerul liber 
oferită de localnici perechii de jandarmi și 
perechii de prizonieri care-și sapă groapa. 
Muzica e aici, cum se vădește adesea în ci- 
nema, un sfetnic bun al regizorului, care-l 
smulge din chingile fotogramelor sale. Nu 
muzica ilustrativă, ci melodia și cuvintele cin- 
tate de cei doi jandarmi admirabil interpretaţi 
de Torok Ștefan și Petre Felezeu. Este mo- 
mentul din film care reușește să capteze, cu 
toată aplicaţia și fineţea nuanţelor, acel flux 
dramatic interior prin care o stare se tran- 
sformă nevăzut în altă stare, moment care 
coincide — nota bene — cu lipsa de crispare 


- egizorală, cu simțul de observaţie şi simţul 


masurii perfect treze, cu percepția realista a 
spaţiului, cu fluența cadrelor mai lungi, in 
care se acumulează detalii insolite, cățelul 
urcat pe masa jandarmilor deveniți toleranţi, 
în nostalgia lor cantabilă și aburită de alcool. 

Părţile finale ale Întoarcerii din lad revin 
insă, în alte variante, la o linie manieristă. Un 
fel de vocalize pe partiturile ştiute ale filmului 
de groază, după tehnica bine învățată în 
scoală, dar demult depășită, a montajului pa- 
ralel şi a decupajului expresionist, cu frec- 
vente gros-planuri — picioarele femeii care 
iese noaptea din casă, fața ei desfigurată de 
spaimă la apariția bărbatului desfigurat de 
război ș.a.m.d. — din nou abuz de mimică, 
de imprecaţii și lamento-uri, inainte de a in- 
terveni, cu tot atitea hiatusuri de dramaturgie 
şi decupaj ca în prima parte, un nou salt la 
antipozi, un umor al derizoriului, în spaţiul 
idilic al începuturilor,  hirjoana Catarinei, 
apoi resemnarea Veronicăi, prima în stogul 
de fin, în compania unui llie necunoscut, a 
doua în curtea vecinului invalid, pe care îl ve- 
dem acum prima dată. 

Dacă Nicolae Mărgineanu rămine prea în 
urmă, în Întoarcerea din iad, prin citarea 
unor maniere de film depășite, losit Demian 
merge, în schimb, poate prea departe în Ba- 
loane de curcubeu. 

Tot tragismul condensat în Urgia, tot dra- 
matismul surd din O lacrimă de fată par să se 
răzbune acum în pofta de a vedea latura co- 
nică a lucrurilor, fețele ilare ale oamenilor, 
turnura fantast-parodică și miniatural-gro- 
tescă a întimplărilor din același mediu social. 
Toate datele unei opere în curs de constituire 
sint astfel implicate în această experienţă, 
ceea ce vom incerca să discutăm în numărul 


Valerian SAVA 


Întoarcerea din iad 


de Nicolae Mărgineanu (cu Maria Ploae) 


— u citeva excepții, tiimogratia dum- 
neavoastră, stimate Lucian Bratu, indică o 
opțiune certă tru filmul cu temă contem- 
porană: „Un fiim cu o fată fermecătoare“, 
„Drum in penumbră“, „Orașul văzut, de sus“, 
„Mireasa din tren“, „An merge mai de- 
“ parte“, și după cite înțeleg și filmul la care lu- 
crați in prezent „ i circumstanţe ate- 
nuante?'... E definitorie pentru dumneavoas- 
ară cineast această opțiune pentru actuali- 


— De fapt, excepţiile la care vă reteriţi nu 
au fost decit primele mele trei filme: Secretul 
citrului, Tudor și Sărutul. Tot ceea ce am 
realizat după acestea au fost filme care au 
reflectat viața contemporanilor noştri. Cu ex- 
cepția unei singure preocupări, pentru care 
am consumat patru ani de pregătiri docu- 
mentare. (un posibil film despre Bălcescu, 
gindit atunci nu neapărat ca o reconstituire 
istorică, ci, în principal, ca o proiecție în timp 
a unor idei ale „Bălcescului“ în conștiința ce- 
lor de astăzi) nu m-am mai întors niciodată la 
teme din perioade revolute, deși nu pot 
spune că au lipsit ocaziile. Interesul deosebit 
pentru materialul de viață care ne înconjoară 
provine pe de o parte din ințelegerea existen- 
tei unor mutații excepționale pe care această 
viață a înregistrat-o şi o mai înregistrează 
încă, pe de altă parte din convingerea că ast- 
fel de filme pot influența cel mai puternic 
asupra modelării conștiințelor celor cărora ne 
adresăm și nu în ultimul rind din credința că 
tocmai în zona acestor filme putem aduce 
elemente noi de expresie cinematografică, 
care să ducă la individualizarea filmului ro- 
mânesc în concertul celorlalte cinematogratii. 
O situație care nu poate fi decit regretabilă 
este că de-a lungul anilor nu sintem consec- 
venţi: cind ne aflăm destul de aproape de 
aceste obiective ale filmului cu temă contem- 
porană prin lucrări care ar putea precede 
apariția unei opere de excepție, cînd ne înde- 
părtăm prin unele filme cenușii și inutile, ge- 
nerate de o înțelegere eronată a direcțiilor 
acestui film. În ceea ce mă privește, cu toată 
diversitatea de înțelegeri existentă în jurul 
acestei probleme, care face ca filmul de 
acest tip să fie încă privit ca „film dificil“, in- 
teresul şi preocupările- mele pentru ei rămin 
intacte. 


— Revenind La filmografia selectivă pe care 
am -o la început, sinteți unui dintre 
puținii regizori care s-au preocupat in cine- 
matogratia noastră de ceea ce ne-am obiș- 
nuit să numim „condiţia femeii“. Are acest lu- 
cru o semnificație aparte pentru dumnea- 
voastră? Vi se pare consensul actri- 
telor care se pling că numai pentru bărbaţi se 
scriu roluri interesante? 


— Dintr-o acumulare de trei filme avind 
fiecare în centru figura unei femei contempo- 
rane, s-a ajuns la definirea mea de realizator 
preocupat de „condiţia femeii“. Adevărul mă 
obligă să arăt că,deşi n-am ajuns întimplător 
la aceste filme, preocuparea pentru „condiţia 
omului contemporan" a însumat-o și pe cea a 
femeii. Atit dactilografa din Drum în penum- 
bră, cît și primărița din Orașul văzut de sus, 
ca și taximetrista din Angela merge mai de- 
parte au fost în primul rind ipoteze de eroi 
contemporani în care, „condiţia femeii“, ce-i 
drept, a jucat un rol de prim ordin. Încercind 
să mă apropii de ceea ce era esențial în 
aceste filme, am ajuns la o mai bună cunoaș- 
tere și înțelegere a „condiţiei femeii“ din țara 
noastră. Pentru a apărea partituri interesante 
feminine, nu e de ajuns mărirea numărului de 
filme avind in centrul lor femeia, ci și să se 
aprofundeze și nuanțeze prin cunoaștere per- 
sonajele feminine, acolo unde ele apar în cu- 
plu cu bărbații. Ce forță pot avea acele filme 
în care unul din elementele cuplului are ex- 
presivitate și pondere în timp ce celălalt e lip- 
sit de consistenţă pentru că nu opune nimic? 
Și aici le dau dreptate actriţelor... 


— Înainte de a deveni cineast, știu că aţi 
studiat pictura. Vă intreb acum, retrospectiv: 
ce a ciștigat regizorul din schimbarea unelte- 
lor și ce regrete are azi fostul pictor? 

— Cind am trecut la „schimbarea unelte- 
lor“, la vreo trei-patru ani de la terminarea 
studiilor, eram un tinăr pictor în care se in- 
vesteau unele speranțe, dacă socotim că în 
vreo două rînduri lucrările mele fuseseră pre- 
miate la saloanele oficiale. Îmi asumam un 
mare risc, deoarece în afara interesului ieșit 
din comun pentru film care mă cuprinsese la 
un moment dat, nimic din antecedentele 
mele nu mă lega de această artă. Și trebuie 
să vă spun că primii doi ani la Institutul de 
cinematografie au insumat un șir de neizbu- 
tiri şi înfringeri. Atunci am fost cuprins de o 
panică cumplită, incepind să mă suspectez 
că făcusem acest pas dintr-un spirit de aven- 
tură, atras de strălucirea exterioară a prote- 
siunii de cineast. Au urmat apoi, pe neaştep- 
tate, primele succese, primele impliniri. Au 
urmat ani cind am putut să reflectez asupra 
noii mele existenţe artistice, asupra unor pro- 
bleme de esenţă ale limbajului cinematogra- 
fic. Am continuat și continui și astăzi să iu- 
besc pictura, chiar dacă f de ea mă pot 
socoti un ratat, reintoarcerile constituind tot 


atitea intringeri, pictura nefiind nici ea o arta 
care să te ierte dacă te-ai despărţit de ea 
Dar poate că picturii îi datorez unele arme in- 
troduse în arsenalul meu de expresie cinema- 
tografică. În afara crochiurilor de încadraturi 
pe care pot să mi le fac singur, acord o im- 
portanță deosebită problemelor de plastică a 
filmului cum ar fi: compoziţia cadrelor, tona- 
lităţile între alb și negru sau juxtapunerea de 
culoare la filmul color. Regrete? Faptul că nu 
am fost îndeajuns de tare pentru a continua 
pictura în paralel cu filmul. Și regretul pier- 
derii unei oarecare independențe. Pe traseul 
de voinţă de la ochiul care vedea la mina cu 
pensula care executa pe pinză, nu se interpu- 
neau nici un fel de mediaţii, procesul era di- 
rect şi rezultatul, bun sau rău, era cel al unui 
autor totai. Astăzi nu pot trece ca cineast o 
imagine de pe ecranul mental pe cel cinema- 
tografic, fără mijlocirea înţelegerii proprii a 
lucrurilor prin mintea și sensibilitatea unor 
intermediari care se numesc: producător, 
scenarist, operator, scenograf, interpreţi, 
compozitor etc. Pentru ca produsul viziunii 
personale să nu sufere abateri importante 
pină ajunge pe ecran, arta regizorului de film 
presupune în primul rind o capacitate reală 
de a convinge, de a-și contamina intermedia- 
rii de valabilitatea propriei sale viziuni. 


— Ce anume conferă valabilitate. lunii 
pentru un scenariu, sau refuzul altuia? Avind 
regretul pictorului ca „autor total“, n-aţi fost 
tentat niciodată să vă scrieți singur scenari- 
He? 


— Cred că un scenariu de care pot să mă 
apropii ar trebui să îndeplinească citeva con- 
diții de bază: să poată fi inclus în programu! 


cronica animaţie! 


Gustul amintirilor 


N animația românescă 
n-a arătat atita grijă pentru schimbul de 
miine ca în ultimii doi ani. După apariţia 
și rapida consacrare a lui Zoltan Szilagyi 
s-au făcut citeva inspirate pariuri pe 
nume noi. Din primele încercări s-au im- 


pus Dinu Serbescu, Lucian Protirescu și , 


tinerii SS, ai eck? de jrin co- 
lectiv ` Lajos Nagy, mpiu 
Bandalac, Zeno Bogdănescu, Radu Igaz- 
sag. Deși regia în grup s-a dovedit un no- 
TOCOS „AX colaborare“ (vezi premiul 
obținut la Costinești şi diploma de merit 
a Festivalului internațional de la Chi- 
cago), cei patru autori și-au propus să-și 
încerce forțele și în formula „de unul sin- 
gur”. Practic, să mai încerce emoțiile 
unui nou debut. Primul care a trecut cu 
succes acest prag este Radu igazsag, 
semnatar al noului film Fotografii de ta- 
milie. 

Ca remarcabil grafician, tinărul regizor 
nu se apropie de animație abordind de- 
viza „nu contează cum arată, ci contează 
cum se mișcă”. Fără să disprețuiască me- 
tamortozele liniei, ei se preocupă de în- 
nobilarea formelor ei. Pe tărmul multico- 
lor al artei a opta a încetat demult bătălia 
pentru simplificarea cu orice preț a dese- 
nului. Ciştigă tot mai mult teren aeren 
rafinată. Pe urmele acestei căutări se în- 
dreaptă Radu igazsag cind concepe gra- 


„Lucian Bratu: 


Eroii 
filmelor 
mele? 
Contem- 
poranii 
mei 


propriu de ia pe Chiar dacă ideea lui a apa- 
rut prima oară în capul celui care-l scrie; sa 
ridice o problemă adevărată a condiţiei omu 
lui din zilele noastre într-un subiect care sa 
emoționeze și să incite la meditaţie; să aibă o 
structură în care, prin dramaturgie, secven 
tele să fie astfel împletite încit fie sporite 
semnificaţiile întregului (să nu fie o adițiune 
întimplătoare de momente); să sugereze per- 
sonaje viabile, care se exprimă nu numai prin 
dialoguri caracterizante, dar şi prin tăceri, 
elipsă, subtext; să nu aibă ambiția de a înre- 
gistra tot filmul pe hirtie, pornind de la ideea 
că textul nu poate inventaria filmul finit (el 
este In primul rind un incitant la creaţie pen- 
tru regizor, colaboratori și interpreți). Dacă 
am fost tentat să-mi scriu singur scenariile? 
Desigur. Dar n-am incercat acest lucru la 
timp. Și întrucit sint de părere că scenaristica 
este o specialitate a artei cinematografice cu 
un profil precis, mi-a fost teamă ori de cite 
ori am fost tentat s-o fac, că m-aș fi putut ex- 
prima la nivelul unui diletant. 


— Credeţi că in critica de fiim se v te 
suficient despre noi formule, noi modalităţi, 
despre factura limbajului folosit în filmele ro- 
mânești din ultimii ani? În ceea ce vă pri- 
vește, cum credeți că a evoluat această fac- 
tură a H ui de la „Secretul citrului“ și 
„Tudor“ pină la recentul dumneavoastră flim 
„Angela merge mai departe“? 


— Trebuie să constat (cu regret), în cimpul 
criticii noastre de specialitate, absența preo- 
cupărilor pentru analiza mijloacelor de expre- 
sie. Las' că nici nu este ușor de întreprins, 
dar chiar ai cei cițiva buni. critici pe care-i 
avem şi care simt că ar fi capacitaţi s-o facă, 


fica poematicului său film Fotografii de 
tamilie. Răsfoirea unui album cu poze în- 
gălbenite de vreme devine o tulburătoare 
călătorie în memorie. Personaje în atitu- 
dini stereotipe se desprind din cadrul 
zimțat al unor „instantanee“ pentru a re- 
trăi momente de viață de inegalabilă in- 
tensitate. O nuntă, primii paşi ai copilului, 
o permisie de recrut sint scene care ies 
din banalitate prin hipertrofierea unui 
amănunt înviat de parfumul amintirii. Cu 
tulburătoare nostalgie este evocat mo- 
mentul unui vals, magistral animat de alt- 
fel. Că autorul se pricepe de minune să 
sugereze momente de delicată psihologie 
o dovedesc și alte detalii. Există în film 
un moment în care este reinviată o poză 
cu bunicii în tinerețe, evident stinjeniţi în 
fața aparatului. Retrăirea evenimentului 
pune În prim-plan gestul unuia dintre 
personaje, un bărbat care, cu pălăria ți- 
nută cu sfială în poală, își netezește țără- 
nește părul peste cap. Este o secvență 
care comunică un fluid autentic de emo- 
ție. Puterea de sugestie a intensității me- 
roriei afective se datorează și muzicii fil- 
mului, semnată de un nume de autoritate, 

fan Zorzor. Dacă partitura sa are pute- 

de a descrie tărimurile cu cețuri dar 
și cu lumini orbitoare ale amintirii, este 
meritul regizorului că şi-a cadențat imagi- 
nile în aceste ritmuri. Fotografii de 
impresionează prin armonia ansamblului. 
Preocupat de modernitatea graficii și a 
coloanei sonore, Radu igazsag nu are 
însă orgolii experimentaliste. El păşește 
cu dreptul în zona filmului de autor. El 
este un nume de care, cu siguranță, se va 
mai vorbi. 


Dana DUMA 


nu vâdesc intenţia de a pune în discuţie pro- 
biemele limbajului cinematografic. Chiar și 
scrierile lor gravitează în jurul unor probleme 
ca relația scenariu-film, ideile dramaturgiei 
(nu și cum sint concretizate ele), relaţiile din- 
tre personaje (în. care exegeza e aproape de 
tip literar) etc. etc. Nu știu cit greşesc afir- 
mind că pină acum, nu se poate indica un 
critic de film care prin preocupare consec- 
ventă să fi exercitat vreo autoritate asu 

noastră din punct de vedere al analizării 
„cum este făcut filmul?', al problemelor gra- 
maticii cinematografice, al folosirii colorului, 
al montajului artistic-constructiv (adesea 


“substituit cu cel elementar-tehnic), ca să nu 


mai spun cit de palide sint incursiunile anali- 
tice cind apar noi formule artistice încercate 
de cițiva regizori tineri de real talent. Poate 
că, și din această cauză, nu trebuie să mire 
pe nimeni că mai apar atitea filme în care 
preocupările pentru expresia filmică lipsesc 
aproape cu desăvirșire... 

O bună bucată de timp am ezitat să trec la 
filmul color și nu am făcut-o decit atunci 
cind am avut posibilitatea să exersez în filme 
de scurtmetraj. Cu concluziile din aceste 
exerciţii am trecut la Drum în penumbră, 
primul color, unde, deși inițial am avut un 
program mai ambițios, n-am reușit pînă la 
urmă decit ceea ce numesc eu „profilaxia de 
culoare“, adică evitarea pestrițului (foarte 
frecvent atunci prin filmele noastre). În urmă- 
toarele filme am urmărit apoi o simplificare, o 
aerare a punerilor în cadru, în care am fost 
ajutat foarte mult de obiectivele cu focală 
lungă. În acest fel, am realizat o unitate de 
expresie a ultimelor mele filme și am temeiul 
să afirm că dacă s-ar re-viziona aceste filme, 
incepind cu Un fiim cu o fată fermecătoare, 
s-ar putea ușor observa că deși ele au fost 
făcute cu cinci autori de imagine diferiţi, 
toate poartă semnele unei exprimări unitare, 
care mi-a devenit proprie. 


— Fiecare cineast duce cu sine proiecte 
fără de care nu şi-ar putea concepe „fiimo- 
gratia ideală“, și pe care, din diferite motive, 
u le-a putut finaliza. Care dintre ele, aţi dori 
neapărat să le realizați? De ce? 


— N-am să vă vorbesc despre filmele mele 
„din cap“ pentru a evita descrieri utopice, dar 
mă pot referi la acea „filmografie ideală“ cum 
© numiţi dumneavoastră. Există un scenariu 
pe care-l iubesc, împlinește trei ani de cind 
mă însoțește și se numește „Poem pentru o 
mamă“. Vinovat pentru neconcretizarea lui în 
fiim sint în primul rind eu, din moment ce 
n-am izbutit să-i sensibilizez pe producători 
pentru tema pe care o iubesc atit. Într-o mică 
localitate premontană, poate neînsemnată pe 
hartă, o mamă primește vizita celor șapte fii 
ai ei, sosiți din diferite colțuri ale țării, în ziua 
cind ea împlinește șaptezeci de ani. Într-o 
compoziție de o extremă simplitate, în trei 
timpi (ca într-o sonată): venirea fiilor — os- 

tul de sub nucul din grădină — plecarea fi- 
ilor, ne este transmisă ideea că şapte fii năs- 
cuți de aceeași mamă, reprezintă tot atitea 
ipostaze diferite ale oamenilor în socialism... 


— Vă pregătiți pentru inceperea filmărilor 
cu un scenariu selecționat la concurs, „Acor- 
dați circumstanțe atenuante“? (autori: Simion 
Gai și Radu Gurău). Citez dintr-o mărturisire 
pe care aţi făcut-o în revista „Cinema“ cu doi 
ani in urmă: „Ultimele mele filme sint 

și foarte aproape de ceea ce repre- 
bg ke eegen și ceea ce am vrut 
w ne același lucru despre fil- 

mul pe ech o acum? 


— O anumită posibilitate de a investiga nişte 
medii sociale ale vieţii de astăzi, unele bune 
sugestii pentru crearea unor caractere, o 
descriere adecvată a unor situaţii nu lipsite 
de tensiune au fost puncte apropiate mie, pe 
care le-am aflat în acest scenariu. Dar toate 
acestea nu au fost suficiente și,așa cum s-a 
mai întimplat şi în cazul altor scenarii nepro- 
venite din programul propriu, problema de 
bază a fost identificarea mea cu substanța 
scenariului. Transcriindu-l prin decupaj, nu 
am fost preocupat atit de valoarea tehnică a 
Ferice mec cit de po ata de a gindi 
totul atit in plan ideatic, cit și în cel al expre- 
siei, trecînd tot ce se putea trece prin înțele- 
gerea și simţirea mea. Astfel, în acest proces 
am ajuns la o concluzie importantă pentru 
mine, de a încerca, împreună cu interpretul 
personajului central, să urmărim cu atenţie 
nu momentele de suspens general gen: „Cine 
este vinovatul?”, ci avatarurile sufletești ale - 
tinărului inginer. Între tentaţia de a rămine în 
libertate și necesitatea de a-și recunoaște o 
vinovăție (care l-ar priva de libertate) tinărul, 
așa cum mărturisește, nu poate să trăiască 
ducind. mai departe. o minciună cu el. Dar cit 
de „aproape sau foarte aproape va fi de ceea 
ce reprezint, de ceea ce gindesc şi de ceea 
ce am vrut să fiu“ această incercare cinema- 
tografică n-o va putea arăta decit filmul. 


— vă mulțumim și vă dorim ca rezultatul 
final, filmul, să fe pe măsura aspiraţiei, a 
proiectului. 


şi o mamă egoistă 


Eroi cu şi fără voie 


Sylvester Stallone 


spre victorie 


A. la 77 de ani, după 38 de filme și dupa 
o operaţie pe cord deschis, care l-a obliga! 


P. muchie de cuțit, între dramatic și 
melo, filmul scapă, întrucitva, de ultimul, mai 
întii pentru că e autobiografic (după romanul 
Vivianei Villamont, ea fiind Albinuţa) și, se 
ştie, viața e destul de melodramatică (totul e 
ca arta s-o transtigureze), apoi pentru că be- 
neficiază de l extrem de sobru al actoru- 
lui Bernard Fresson şi de farmecul, inerent la 
opt ani, al micuţei (deloc copil-minune, însă) 
Emilie Montgenet, în gura căreia se pun re- 
plicile cele mai puțin duioase. 

Înduioșătoare rămîne povestea, narată 
fluid, dar apăsind, apăsind, apăsind cînd pe 
bine, cind pe rău, maniheismul fiind, cred, 
adevăratul dușman al filmului semnat de 
Joska Pilissy. Nuanţele, semitonurile, nici nu 
se poate spune că se strecoară printre tonuri, 
pentru că regizorul nici nu ne lasă impresia 
că s-ar'fi gindit o clipă ia ele. L-au obsedat, 
în schimb, punctele pe i, puse mereu, cu 
grijă, ca nu cumva să trecem peste. . 

Profund laic, mai mult decit atit, violent an- 
ticlerical — călugărițele sint un monument de 
ipocrizie, de răutate și de venalitate, poate 
puţin prea monumentale, o schițare pe ici pe 
colo, o surdină pe alocuri, le-ar fi făcut mai 
credibile — filmul, deci, oscilează între scene 
încărcate de o reală tandrețe și un umor fin 
și altele de-a dreptul dickensiene. Fetița e 
cind bătută cu biciul de preacuvioase, cind 
lăsată să moară de inaniţie și de extenuare, 
cînd pusă — cu o istețime pe care, din pă- 
cate de multe ori mai mult o recită decit o in- 
terpretează — să răspundă, la confesional de 
pildă, că nu se mai descurcă între atiția pă- 
rinţi: părintele căruia i se spovedește, 
cel-de-sus care o călăuzește și pe care-i slu- 
jește și totuși, tata, papá care, ce să-i faci? 
tot părintele ei este. Replici de bun simț, ca 
şi cea în care Albinuţa contestă povestea lui 
Adam și a Evei, pentru că nu e normal să iei 
un măr de la un şarpe. De la un iepuraș sau 
o căprioară da, pentru că nu ţi-e frică. Dar de 
ta șarpe? Cui nu-i este frică de șarpe? Vorbe 
pline de spirit, deși niței cam prea „spirtoase" 
pentru o minte de 8 ani, chiar și deosebită 
Cum e cea a unei Albinuţe. 

În rest, un film agreabil, de văzut neapărat 
şi de părinţi și de copii. Mai cu seamă că to- 
tul se termină cu bine. Nu vă ridicaţi de pe 
scaune însă, vă rugăm, înainte de a citi inser- 
tul final. chiar dacă vi se pare că filmul s-a 


tată afectuos (Bernard Fresson) 
(Evelyne Dress) 
4 ruta 


în Drumul 


(Michael Caine 


Dre 
Spre 


sa înlocuiasca paharul de whisky cu cutia de 
pilule, John Huston și-a păstrat aceeași vitali- 
tate și dragoste de risc din tinerețe. Tinerele 
incepută ca boxer și voluntar în cavaleria me- 
xicană, continuată ca regizor pe Broadway și 
scenarist la Hollywood și, în sfirșit, la 35 de 
ani, cantonată definitiv în regia de film și 
ocaziOnal pe post de actor. 

Într-o cinematografie care mai mult ca ori- 


terminat. Mai ales că paltoanele te aveți asu 
pra domniilor voastre. Rodica LIPATTI 


Producţie a studiourilor lranceze. Scenariul: Viviana 
Villamont, Joska Pilissy după romanul lui V. Villa 
mont. Regia: Joska Pilissy. Imaginea: Jean Bacu! 
Cu: Emile Mont t. Bernard Fresson, Evelyne 
Dress, Juliette Mills, Annie Bertin, Rose Thierry, Ge 
rard Croce. 


Aleargă cu mi 


Copilul ca protagonist, un subiect vechi de 
cind cinematograful. ȘI tot de atunci, o mină 
de aur pentru cine știe cum să se apropie de 
el 


„Cine urcă in turn, e prieten cu mine!" de- 
clară cel mai puternic dintre băieţi. Turnul 
castelului e înalt, părăsit, are şi o legendă in- 
fricoșătoare, scările schte. filfiit de aripi 
„Chiar dacă mă ia dracu’, tot urc“ își spune 
băieţelul plăpind și melancolic, nou sosit în 
sanatoriu. O şotie privită doar din unghiul 
maturilor. Pentru că la 14 ani adevărul nu e 
decit unul singur și un pariu poate fi o ches- 
tiune de viaţă sau de moarte. Virsta cind bi- 
nomurile adevăr-minciună, curaj-lașitate, cul- 

bilitate-nevinovăţie, iubire-ură apar în 
joacă, dar uneori pot marca definitiv un ca- 
racter; virsta cind fiecare începe să se cu- 
noască pe sine în Ges $ cu ceilalţi, „Ce-o 
să fiu cind mă fac mare? Eu nu știu nici cine 
sint acum. Parcă aud giasul maică-mii... Ai să 
fii o lichea ca și taică-tu...“ Pe tatăl adevărat 
nu l-a cunoscut, a fost crescut de o bunică 
vitregă — singura ființă pe care a iubit-o — 
dar au dus-o la azil după ce s-a demolat 
casa. Mama? Tinără și frumoasă, îi scrie din 
capitală că va veni într-o zi cu noul ei soț la 
sanatoriu... N-a venit cind a promis. „De ce 
citesc? De frică. Fiindcă în spatele a ceva 
descoperi mereu altceva și tot așa pină la ul 
tima taină. Credeţi că știe cineva ultima 
taină?“ Visuri, decepții, tensiuni, obsesii, în-. 
timplări mici doar peritru cei care nu vor să 
le vadă importanța, capătă altă pravna pe 
un teren oricum mai sensibil. În sanato- 
riul-şcoală există și un director demagog, și 
o soră rigidă, dar și o intirmieră atectuoasă, 
copii bătăuși, piricioși și copii îndrăgostiţi și 
copii veseli, și copii triști și mai ales un peda- 
gog care-i înțelege, care are răbdarea (price- 
perea) de a şi-i apropia, de a-i convinge câ 


pe ecrane 


care alta cultiva succesul selt-made-man-ului 
și al happy-end-ului, Huston face din înfrin- 
gere leit-motivul fimelor sale și din potenţiali 
„perdanţi“ eroii povestirilor sale. De la 
mul Comoara din Sierra Madre, 
Noaptea sai SR Huston 
- vu pi 

desfășoară pe ecran o memorabilă paradă a 
antieroilor, a dezrădăcinaţilor de locul și tipul 
în care trăiesc. Pină și mai recentul (1979) 
Singe ințelept confesiune atroce despre sec- 
tele religioase din Statele Unite și influența 
lor nefastă asupra libertăţii spiritului pe care 
Huston a apărat-o întotdeauna (film care 
mi-a fost recomandat cu ciţiva ani în urmă de 
studenţii de la Berkley indu-mi: „Mergeţi 
să vedeţi o față a Americii!”) — se 
contorma aceluiași leit motiv. 


lata de ce Drumul spre victorie apare, inca 
de la titlu, paradoxal pentru opera cineastului 
american. conexiunea trebuie căutată pe 
filiaţia experienței sale de documentarist din 
timpul războiului. Story-ul pornește de la un 
tapt nu divers, ci excepțional din zilele con- 
Hagraţiei, cind victoria asupra naziștilor era 
doar o speranță. Echipa naţională a Germa- 
niei va susține un meci de fotbal „amical cu 
o echipă formată din prizonieri de război, pe 
stadionul Colombes din Parisul ocupat. Na- 
ziştii își iau toate măsurile pentru a face din 
meci o piesă unicat la mașina de propagandă 
a lui Goebbels. Ofițerii şi soldaţii din lagărul 
de prizonieri acceptă sfidarea și riscul. Riscul 
atit de drag jucătorului Huston devine astfel 
miza dramatică a intregului film. Pe un alt te- 
ren Huston reia acum motivaţia colonelului 
de pe riul Kwai (din filmul lui David Lean) ca- 
re-şi asumase riscul Curţii marţiale construind 
un pod util inamicului numai pentru a da un 
scop, o rațiune de a supraviețui oamenilor săi, 
prizonierii japonezilor. Acum, maiorul lui Huston, 


viaţa e frumoasă și merită trăită. E! ştie — ca 
şi regizorul — să prindă o șoaptă, o privire 
cu coada ochiului, o mărturisire oprită la ju- 
mătate, o clipă suspendată undeva, la pragul 
inya copilărie şi adolescenţă. 

ntre lumea copiilor și lumea adultă sînt tot 
mai rare acele momente de reală comuni- 
care, În care, ceea ce contează pentru unii, 
să nu fie hilar sau neimportant pentru ceilalți 
Un film despre copii (cum este Aleargă cu 
mine) poate fi o astfel de intilnire benetică 
(chiar cu un miez amar) pentru ambele „ta- 


e di C 
bere" din sală Ro. PANĂ 


Productie a studiourilor ungare. Scenariul: Asperjan 
Gyorgy. Regis: Markos Miklos Imaginea: illes 
Gyorgy. Cu: Jampor Arpad K z Gábor, Toreky 
Zsusza, Káldy- Nora. Varga Katı 


Nu am ucis 


Farmecul deloc discret, al aventurii ṣi ter- 
mecatorii inocenți”, de la Wajda la Godard, 
preluaţi de mai sus, de la Gide ori Stendhal, 
au tot facut victime (evident, artistice) cu 
acest mod al lor de a trai „pericolosamente 
(dar nu ati pentru ei). Cel mai recent des- 
cendent, o rubedenie ratacita într-un orașel 
de provincie bulgara, are o meserie practi- 
cata lejer ca un divertisment: antrenor al unei 
echipe de amatori, are nevasta și copil, dar 
cine ia în serios o asemenea „colivie“ din 
care poți evada ușor, de cite ori vrei sa-ţi re- 
gizezi o deplasare in capitala? Un existenţia- 
lism su} generis, prolesat voios şi mai ales 
propagat cu farmec, inteligenţa și cu abilita- 
tea de a-i face pe alți: sa te urmeze. Femeile, 
desigur, ele sint primele victime. Dar iata ca 
şi un student foarte sobru — la inceput sur- 
prins, apoi amuzat — intra în jocul periculos. 
Un furt de motor (Ford) ca un fel de pariu cu 
sine ca poate pedepsi nestingherit insolenta 
unui parvenit, apoi o cursa din ce în ce mai 
strinsa, din care nu are scapare deci regi- 
zind un accident "ai deznodamintul (din pa- 
cate, el nu mai e regizat) fatal pentru priete- 
nul credul. „Nu eu am ucis“ — striga incon- 
ştiența în stare de deruta. „Nu tu! Incon- 
ştiența ta, striga alarma din fiecare spectator 
implicat în procesul acestui propovaduitor al 


cel ce organizează meciul, se face și el pasi- 
bil de a fi trimis în judecata Curţii marţiale, 
dar tot ca pe riul Kwai,el știe că meciul ar 
putea să însemne o calè de salvare fizică și 
morală. În special pentru cei cîțiva jucători 
aduși din lagărele naziste din Polonia și Ce- 
hoslovacia. Momentul psihologic cind maio- 
rul pune ca o condiţie sine qua non ca o 
parte din echipă să fie formată și din prizo- 
nieri din Est, coincide și cu momentul de 
adevăr istoric: apariția celor cițiva jucători 
celebri recrutaţi din lagărele morţii, de fapt 
apariţia a cinci schelete, pun într-un dramatic 
contrast starea lor cu relativul contort în care 
trăiau prizonierii armatei britanice și ameri- 
cane. Înfruntarea dintre totalitarism și demo- 
crație se va transfera, pe parcusul a 90 de 
minute,de pe front pe terenul de sport. 

Deşi Huston alege pentru prima oară acest 
teren ca loc de filmare, iar publicitatea filmu- 
lui a simţit nevoia să susțină genericul cu un 
jucător de talia lui Pelė; adus în fața camerei 
pentru citeva driblinguri, o foarfecă și o arun- 
care cu capul, și a inclus pe afiș play-boy-ul 
boxer Stallone — mi-a părut că mai degraba 
ei sint cei ce se folosesc de știința de a filma 
a veteranului regizor, decit viceversa. Nepre- 
vazutul, șansa, riscul, sentimente și resenti- 
mente, ca și efectele plastice intra în calcului 
acestui prolesionist incercat care ne arată şi 
el cum se poate parcurge un drum spre vic- 
torie: 


Adina DARIAN 


Producție a studiourilor amèricane. Scenariul: Evan 
Jones. Yabo Yablonsky. Regia: John Huston. Imagi- 
nea: Gorry Fischer. Cu: Michaeli Caine. Sylvester 
Stallone, Max von Sydow, Pelé, Bobby Moore, Ca- 
role Laure, Daniel Massey, Jean-Francois Stevenin, 
Tom Pigott-Smith. 


actului gratuit sau mai degraba al actului fan- 
tezist-periculos. 

Un portret realizat cu o buna cunoaştere ti-, 
poiogica (regizorul Hasko Uzunov are la acti 
vul lui un admirabil Talisman) cu un interpret 
tinind cumpana intre inteligența și incon 
stienţa, grația și riscul de a fi şi victima nu 
doar beneficiarul unui atare zimbet irezistibil 
Pentru ca și zimbetul poate ucide, nu-i așa? 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor , Un Dim de Kasko 
Uzunov. Cu: Gheorghi Novakov, Anani lavaşev, Kra- 
simira Petrova, Vilcio Kamarăşov, Inna Simeonova 


am revăzut 


Cariera 
mea strălucită 


L. sfirșitul filmului Cariera mea strălucită, 
eroina expediază unei edituri din Anglia ro- 
manul pe care l-a scris. Ține în mină pache- 
tul mare, în hirtie albastră, legat cu sfoara. 
inainte de a depune în cutia poștală rustică a 
gardului fermei, unde și-a petrecut copilăria 
şi adolescenţa, prețiosul obiect, se mai uită o 
dată la el și privirile celei care-și incepe astfel 
„cariera strălucită“ (scriitoricească) au o du- 
ioșie maternă. 

Proust, către finalul! faimosului său roman, 
ne impărtăşea o senzaţie similară: „Mă sim- 
team sporit de această operă pe care o pur- 
tam în mine, ca de ceva prețios și fragil care 
mi-ar fi fost încredinţat și aş fi vrut să ajungă 
intact în miinile celor cărora le era destinat și 


care nu erau ale mele”. 

În căutarea timpului pierdut este, de fapt, 
istoria scrierii unui roman. Și filmul Cariera 
mea strălucită țintește să fie așa ceva, iar 
epoca elaborării celor două cărți coincide, 
dar, paradoxal, la o distanță imensă, pe au 
continent, izolat, într-o fermă amărită şi prin- 
tre inși care alcătuiesc parcă antipodul me- 
diului uman din saloanele rafinate „du câte 
des Guermantes” (Aici, pină și în lumea cea 
mai bună se discută numai despre tauri și 
tunsul oilor). 

Filmele pe tema: „cum a devenit cineva 
scriitor” (Jack London, Hemingway, Lillian 
Heliman etc.) înfățișează, de obicei, eveni- 


SS: celui de anul trecut, prin 
calitatea și cantitatea filmelor de actualitate, 
Festivalul filmului sovietic din aceasta 
toamnă a impus, inainte de orice, o senti- 
mentalitate plină de căldură și energie 
umană. Dacă în '83 am remarcat forța plas 
tică, picturală, care domina un spațiu. cindva 
de prea multe ori ai prea intens teatralizat, 
anul acesta ne-a ciștigat interesul o tipologie 
care — fără să-și refuze melodrama evidentă, 
comedia alegră și moralizatoare, dar nici 
drama aspră și întăritoare — se înscrie 


într-una din cele mai puternice obsesii ale li- 
teraturii ruse, de la Dostoiesvki și Cehov în- 
coace, aceea a așa-zisului om mărunt, pe cit 
de mic și modest la înfățișare și ca pondere 


în foiala și mecanismul vieții, pe atit de bogat 
și iradiant în paipitul său sufletesc. Nicăieri 
ca la marii scriitori ruși nu a fost consacrat și 
apărat acest „om mic”, enorm zăcămint de 
sentimente, niciodată simple, nu întotdeauna 
teerice, cituși de puțin comode sau leneșe, 
dezvăluit cu o forță care La entuziasmat pe 
Bielinski, în „Oamenii sărmani“” ai lui Dos- 
toievski. Prin oricite transformări a trecut 
acest termen, oricite schimbări de sens a că- 
pătat, a rămas în fibrele povestirii sovietice, 
ca o genă biologică, această pasiune pentru 
omul, să-i zicem neimportant, acela care 
trage și trudeşte, face și drege, îndură, re- 
zistă şi răzbate prin toate valurile și vicleniile 
vieţii, se bucură dintr-un nimic, esențial însă, 
se zbate dintr-un tleac, ta! totuși, fără să 
se uite la cit ia și la ce dă, dar fericit de un 
gest mare și tăcut, în timp ce ţine pe doi 
umeri lumea și își pierde capul la o privire, la 
o durere a celuilalt. E în toate aceste filme o 
solidaritate de tip, dar și de gest, de ton, de 
om — cu o clară le spre drama și 
melodrama femeii singure, în care se ia, bun 
înțeles, partea ei. 

Vom avea, astfel, un inti film din întim- 
plâtoarea întilnire într-o stație de metrou. la 
ora inchiderii, a unui bărbat care abia se mai 
ține pe picioare de vesel ce e, cu o bibliote- 
cară urițică, singura-cuc, care-l duce 
cum-necum pină la taxi, dindu-i 3 ruble pen- 
tru cursă și adresa telefonică. Va fi suficient 
ca, peste citeva zile, bărbatul, și el celibatar, 
ciclist de performanță ratat, să-i transmită 
că-l doare gitul, ca această veșnică Vera să 
vină peste el, acasă, cu cărţi, idei și biblio- 
gratie pentru a-l ajuta să se tranchilizeze — 
prin autotrening! — și să-şi găsească pacea 
şi seninătatea. (Poate doar trenurile si miiloa- 


mente biogratice intrate ulterior într-o operă 
cunoscută.. Cariera mea strălucită arc o tac- 
tura Oarecum deosebita, îndreptindu-şi înte- 
resul mai ales catre implicaţiile vocației lite- 
rare. 

Nu cunosc romanul care a stat la baza sce- 
nariului, dar inclin să cred că ceea ce istori- 
sește el propriu-zis; așa cum sintem pi să 
deducem dintr-o frază finală a eroinei, apare 
foarte puţin pe ecran. E viața aspră, cu un 
orizont intelectual foarte limitat al fermierilor 
australieni, la sfirșitul secolului al XIX-lea, 
osindiți de secete periodice să-și părăsească 
păminturile și să plece, într-un vagabondaj 
declasant spre sudul continentului. Aceasta 
ne-o sugerează inteligent doar citeva sec- 
vente negre, noroioase, complet contrastante 
cu ambianța victoriană din casa bunicii și a 
vecinilor ei avuţi, unde evoluează eroina 
aproape tot filmul. 

Sigur, alegerea carierei scriitoricești are de 
înfruntat în lumea evocată uriașe obstacole 
materiale și le intuim foarte bine. Ne facem şi 
o suficientă reprezentare a cită curiozitate 
putea să aibă chiar mediul cult pentru litera- 
tură la Caddagat. Înțelegem și ce prejudecăți 
strivitoare însoțesc ambiția unei temei, din 
acea vreme, de a se consacra scrisului. 

Dar filmul are fineţea să nu rămână la atit 
şi să stăruie asupra altor piedici interioare, 
deloc mai mici. 

Vocaţia literară o împiedică pe Sybyla să 
dea ascultare primelor ei porniri amoroase 
Eroina — e de aşteptat — nu vrea întii să se 
mârite cu orice prostânac manierat care ar 
oi multe și voce frumoasă, știind să cinte, 
acompaniat la pian „Oh! Jerusalem". Dar şi 
Chi se îndrăgostește și sentimentele ei sint 
împărtășite de un bărbat interesant, obiect al 


cele de locomoție în comun mai sint atit de 
frecvente în aceste filme, ca leit-motivul mij- 
loacelor de relaxare nervoasă...) El va desco- 
peri ochii frumoși ai acestei femei, altfel „cu 
picioare ca doi piloni de pod“, într-un final 
de excelent cinema, anume la miezul nopții, 
cind din camera lor, din patul lor, vor vedea 
pe clădirea din faţă un electronic anun- 
Fna că o ora O 00 00. (Îndrăgostt ia propria 
— scenariul: Serghei Mikaelian, Ale- 

ru Vasinski. regia Serghei Mikaelian). 
intr-o altă gară de mare trafic (Gară pentru 
doi — scenariul: Emil Bogrinski, Eldar Riaza- 
nov, regia: Eldar Riazanov), vom avea amo- 
rul, de 48 de ore și o eternitate, dintre un pia- 
nist — prin felurite pățanii de 
bani, buletin și familie — şi o ospătăriță, şi ea 
o nefericită fermecatoare, nostima și sagace. 
cinstită şi şmecheră, suflet curat printre toca- 
nie şi bagaje (Liudmila Gurcenko, extraordi- 
nară!). Deși o regie poate uneori prea frivola 
și dezinvoltă în ocheade ar dori să-i aduca 
pe culmile unei tragedii optimiste, amindoi 
izbutesc să aju la ceva mai puțin dar mai 
natural, la o prin şirul de obișnu- 
inte şi prejudecăţi, la o liniște a demnităţii 
lor. Dacă acestui foarte abil Eldar Riazanov îi 
trebuie două serii pentru a ne povesti aven- 
tura acestei „scurte intilniri”, unei cinstite 
melodrame (înimă sinceră — scenariul: Ma- 
rina Şeptunova, regia: Alexei Poliakov) îi e 
suficient un generic: acolo, cit ni se prezintă 
actorii şi caseta tehnică, avem mai clar ca 
oriunde esența tipologiei — o fată stă pe o 
bancă, în ploaia grea, o altă fată se apropie 
de ea, nu știm ce vorbesc și cind începe fil- 
mul propriu-zis, le vedem pe amindouă într-o 
casă caldă și curată. Liuba, moscovita, a 
adus-o pe Varia, provinciala, căzută la exa- 
men, dindu-i acoperiș, pat și mincare, fără 
s-o cunoacă, doar fiindcă a văzut-o singura 
şi pierdută. 14 ani Liuba îi va crește copilul 
Variei, lăsat și părăsit la orfelinat, mama fals 
autentică, înșelată în primul amor („numai 
cine nu crede, nu se păcălește!” — replică de 
bază), alergind să se căsătorească la Mur 
mansk. Liuba va trage pentru acest băiat în 
fiat, va da singe și se va impovăra cu fruntea 
sus, va sacrifica ce-i de sacrificat fără să se 
plingă, un bărbat o va părăsi fiindcă nu su 
portă un copil înfiat şi în momentul solomo- 
nian al mamei hapsine care se întoarce la co 
pil, după 14 ani, băiatul va rămîne s-o aco- 
pere cu pledul pe aceea care l-a crescut. Nu 
altfel vor sta lucrurile, intr-o comedie de astă 
dată (Nu vreau să fiu adult — scenariul: G. 
Kuşnirenko, luri Ciuliukin, regia: luri Ciuliu- 


kin), care nu se ferește de morală și didac- 
tică: un copil-minune, unul din aceia pe-care 
tatal îl îndoapă cu cultură, de mic, iar mama 
cu gimnastică pentru a-l căli, se rătăcește de 
ai lui şi o lume întreagă, cu mașini de miliție 
și mașini de oameni care pleacă în concediu 
îl cauta, cuprinsă de aceeași epidemică febra 
a tandreței; băieţelul, scăpat de sport și cul- 
tură, liber și ferice, cind dă lecţii 

adulţi (tot de autotrening!), cind aleargă după 
o adolescentă, care şi ea, dintr-o simplă întil- 
nire pe stradă, îl va indrăgi imediat și va avea 
o grijă prematur maternă pentru el. În toate 
aceste aventuri, pulsează o sentimentalitate 
de tip matern, responsabilă, dornică să ocro- 
tească și — la bărbaţi — să fie ocrotită, asu- 
miîndu-se și suportindu-se fără cricnire sau 
cu scurte izbucniri, în plină comedie în care 
se predică relaxarea!, ca aceea a bibliotecarei 
necaligrafice, imputindu-i mamei ce urită 
frunte ce urită piele i-a dat... 

Dar filmul care merge mai departe, „din- 
colo de ușa inchisă”, aş spune — gindin- 
du-mă la acel numit așa, în festivalul anului 
trecut, cel care îmi plăcuse cel mai mult — es- 
te S-a oprit un tren (scenariul: A. Mindadze, 
regia: Vadim Abdrașidov), titlu de o banali- 
tate vicleană care nu trebuie să înșele asupra 
profunzimii. E un film fără mame, fără taţi, 
fară amor, lipsit de farmecele şi ritmul lui 
Riazanov, de arta privirilor la Mikaelian, ris- 
cind chiar ai o lipsă de antren pentru susține- 
rea acelui spectacol aspru al descoperirii 
adevărului. Această operație supremă se face 
aici cu modestie, tenace și sever, in decorul 
unui depou feroviar, al unui orăşel prâtos, cu 
un restaurant și un hotel, incă mediocre și 
reci, într-o lume în care „a sosit un revizor”, 
un anchetator hotărit să afle cum s-a produs 
un accident de tren soldat cu moartea meca 
nicului de locomotivă. Anchetatorul, deloc 


- apatic, va deveni antipatic pe măsură ce gă- 


sește adevărul; el vrea pedepsirea vinovaţilor 
pentru gravele neglijențe care au dus la acci- 
dent, în timp ce aceștia vor sa acrediteze ne- 
norocirea drept un act de eroism al mecani- 
cului. Anchetatorul, spirit dur, vrea „cit mai 
multe condamnări”, pe cind vinovaţii aspiră 

tolosind chşevle unui patletism interesa! şi 
meschin — la ridicarea unui monument pentru 
cei pierit din iresponsabilitatea lor, dar care 
ar putea să le aducă avantaje materiale și o 
publicitate morală. La cruzimea unuia se re- 
plică prin demagogia celorlalți. La inumanita- 
tea unei interpretări a legii. se răspunde cu o 
„umanitate“ și mai suspectă. Diagnosticul e 
de o maxima incisivitate: comunismul nu su 


multor asiduităţi teminine, amina ideea câsa- 
toriei ca pini la urmă să o respinga definitiv. 
Dintr-o afecţiune autentică pentru Harry, deşi 
totul o atrage către el, își interzice să-l „dis- 
trugă”, fiindcă și-a descoperit prin ucenicia 
scrisului (subiectul fimului) ceea ce dorește 
cu prioritate în viaţă. 


O viaţă pentru un roman 


(Judy Davis în ( 


riera 121 SIraIL 


O clipă de 
(Liudmila 


dragoste eternă 
Gurcenko şi Oleg 
in Gară 


pentru dot) 


portă nici adevărul fără omenie, și nici ome- 
nia fără adevăr. Film fără aluzii şi ocheade, 
fără iluzii și tirade, de un realism analitic și 
tonic, plasat în atara contormistelor probleme 
ale „curajului“, film dintr-o bucată, S-a oprit 
un tren aduce printre atitea filme care pulăie 
și merg ușor, ca pe roate, de-a lungul meri- 
dianelor, acel sunet, fie și scrişnit, de frina 
sânătoasă pe care te poți bizui străbâătind 
multe drumuri marcate de panouri care te 
anunţă: „Atenţie, serpentine!”, in fața cârora 
un artist de inteligența lui Brecht avea plăce- 
rea să te intrebe, pentru a-ţi sugera cit este 
de necesară o gindire vie în orice artă: „Ase- 
menea placarde, cum ţi se par? Optimiste 


sau pesimiste?" 
Radu COSAȘU 


Alegerea Sybilei este o apologie amară a 
vocației literare. Ea Vase ac Iota. o 
ştim! Dar filmul reuşeşte să arate (și prin 
aceasta e mișcâtor) că implică și un fel de 
„declasare nobilă”. 

sybyla coboară, simbolic vorbind, toate 
treptele onorabilităţii sociale. Nu e bună — 
s-a convins din prima clipă — să fie o soție 
1» oier bogat ca Frank. Zadarnic ea aspiră — 

red cei din -jur (teribilă ironie!) să ajungă 
nacar nevasta fiului mai mare al familiei de 
termieri nespălaţi, unde face pe guvernanta 
-opiilor. li e interzisă însăși dragostea, deci 
vrea să fie într-adevăr „fair“ cu partenerul. În 
sceria ultimei lor intilniri, Harry o te 
plină de noroi, amănunt iarăși semniticativ. 

Sybyla rămine, la sfirșit, singură, ca o fată 
care a păcâtuit și Une dezarmată în brațe ro- 
dul actului intamant, copilul din fiori: roma- 
nul ei. 

Cariera strălucită inseamnă practic „viața 
ratată“ a eroinei, cum ne-a spus ea, in ultima 
replică. 

Dar declasarea la care s-a osindit voluntar 
o înscrie totodată pe Sybyla în autentica, sin- 
gura noblețe adevărată, a spiritului. O sec- 
venţă a filmului ne face admirabil să simţim 
aceasta. Pereţii unei încăperi sordide sint ta- 

ți cu ziare îngălbenite și pe ele copiii au 
nvățat să cite „ silabisind cuvintele scrise, 
ajutați de guvernanta lor. E singura sclipire a 
spiritului în universul acesta alumat și mur- 
dar, iar Sybyla e cea care a adus-o. Înainte o 
văzusem cocoțată într-un copac, unde-și 
ame netul de lucru, innegrind fi- 
lele. Cu prețul are apele plătește dreptul la 
contemplarea vieţii. E iarăși o imagine emble- 
matică a vocației ei dificile. 

Gaston. Bachelard indica podul casei drept 
spațiul preferat al reveriei poetice. Arghezi 
şi-a. intitulat zgircitele confesiuni la care a 
consimţit: „Dintr-un foișor“. Sybyla Melwin 
are aceeaşi predilecție, precum vedem, pen- 
tru locurile retrase și înalte. 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


Basilaşvili 


12 


In Clopotele 
Bondarciuk 
mului 


A i 


roşii, filmul lui Serghei 
are a deschis „Zilele fil- 
sovietic”, actrița Sydne Rome 
deține rolul feminin principal 


Călărețul 
cu calul de aur 


Desigur, farmecul basmelor este și acela că 
ele nu îşi pierd prospețimea și nu îmbătrinesc 
niciodată. lar afluența de public la Călărețul 
cu calul de aur — ecranizare a unui vechi 
basm popular bașkir — este cu atit mai mare 
cu cit afişul anunţă o noutate: film stereosco- 
pic. Dar ce înseamnă stereoscopic? În dicţio- 
nar, în dreptul cuvintului compus din stereo 
în relief și skopei a privi, găsim următoarea 
explicaţie: procedeu de realizare a imaginilor 
în relief bazindu-se pe get fiziologic de 
compunere a celor două imagini diferite care 
se formează în ochiu! sting și ochiul drept. 
Dacă vom aminti că, în 1900, Louis Lumière a 
inventat aparatul pentru imagini stereosco- 
pice în mișcare, că în anii '30 filmele „nature 


de ce revenim 
asupra 
acestor filme? 


a eluarea Kagemushei, maretut film al lui 
Akira Kurosawa, ne oferă posibilitatea stârui- 
rii asupra citorva din trăsăturile acestei crea- 
ţii care, în primul rînd, mi se dezvăluie ca o 
reușită a teatrului filmat japonez. Căci teatru 
filmat și este, în ciuda multelor lungi scene 
de masă și război — acele simple intercalări 
şi (poate) concesii tăcute genului cinetic ori 
tendinței contemporane spre grupaj. Dar 
esența lucrării se cuprinde în tablouri de in- 
ra în dialoguri sau ceea ce dramaturgia 
engl a numit conversation pieces, piese 
covirşite de elemente expresive și comuni- 
cante verbale. (Filmul este, deopotrivă, și o 
mare izbindă cromatică, destătătoare, nein- 
treruptă, însă culminind în visul-coșmar — 
atunci culorile sint exuberant psihedelice — 
al sosiei). 


În Kagemusha predomină alternativ cele 
două forme principale caracteristice mentali- 
tății teatrale japoneze: no (mai tematică, 
strinsă în chingile convețiilor, mai clasică și 
rigoristă) și kai (mai d ată, mai popu- 
lară, mai desprinsă de tragedie). Altfel spus, 
acțiunea se deapănă pe două planuri: sacru/- 
profan ori ceremonial/cotidian. Avem în fața 
ochilor însăși întruchiparea i istică a teo- 
riei lui Mircea Eliade: viața psiho-ideativă a 

poarelor are drept bază deosebirea ritualu- 
ui structurat de firescul prozaic — pe deo 
parte — și cumpănirea lor diacronică pe de 
alta. Kagemusha repetă cu strictețe şi exem- 
plifică intens această observaţie de căpătii a 
filosofului român: efectul emotiv al filmului, 
secretu-i final. Prestigiu-i mitic, așa se ex- 
plică și de aici izvorăsc: din succesivul con- 
trast între sacru și profan. Gesturile, vorbirea, 
infiexiunile vocii, ritmul limbajului, mobilita- 
tea trupului, mișcările, trecerea de la poziția 
implicată în verbul a sta la aceea redată în 
verbul a şedea (ori a şedea țeapăn și a şedea 
relaxat)totul e dublu, e bivalent. Personajele 


pe ecrane 


-= “Filme cu şi despre cop 
gindite pentru spectatori de toate virstele 


vision” în relief cunoșteau o largă răspindire, 
că procedeul „stereokino“ funcţiona încă din 
1940, vom vedea că imaginile în relief nu sint 
deloc noi, ci doar mai puţin utilizate. 
Deosebit de inspirat să transpună în ima- 
gini stereo nemuritoarea poveste de dragoste 
a voinicului Altin Dugai și a preafrumoasei 


Ai, regizorul Vasili Juravliov realizează o 


ecranizare al cărei principal merit este acura- 
teţea stilistică. Fiecare element adus în nara- 
țiune de cineastul sovietic are rolul nu numai 
de a contura în linii simple o poveste, ci și de 
a evoca străvechi obiceiuri populare, frumu- 
sețea și vigoarea unei spiritualităţii de undeva, 
de la hotarul dintre legendă și istorie. 


Producție a studiourilor sovietice, Un fiim de Vas: 
Jurăviov. Cu: Fidan Galarov, Irina Malișeva, lizat lu 
magulov, Husein Kudasev. 


Căluţul sălbatic 
Rynn 


Filmul lui Vaclav Gajer trezește în spectator 
nostalgia copilăriei. Într-un sat de un pitoresc 
insolit, doi băieți și două fetițe își petrec lu- 
nile de vară. Bunicii, vecinii bonomi (este în 
fiim o tipoloaie a satului (ideala!), gainile şi cit- 
nii din curte, berzele și bufnița din ostrov, toți 
şi toate le sînt prieteni. Micuţilor mediul le 
este familiar! Pădurea, riul. păpurişul sau in- 
tunericul nopţii nu îi sperie. Copiii işi tac „re- 
ședințe“ pe insula berzelor unde-și petrec ca 
stăpini absoluţi ai locului zilele şi nopțile; aici 
și-au construit, inventivi și un original „sistem 
de comunicare“; aici îşi primesc oaspeții. lar 
w mai îndrăgit oaspete al copiilor este Ja- 
cub. 

Țăran cu o profunzime de filozof, onest și 
blind, Jacub nu își părăsește mica gosi - 
rie decit pentru a-și ajuta consătenii la cule- 
sul perelor. Recompensa este modică, dar 
vremea culesului îl scoate pe Jacub, măcar 
pentru puțin timp, din singurătate. O singură- 
tate împarțită cu un singur prieten Rynn, că- 
luțul sălbatic care a crescut nestingherit în 
curtea tăranului şi i-a devenit partener de 
nedesparțit. Kynn nu este un cal domestic, 
un instrument de muncă, el este un tovaraș 
de drum, capabil să înțeleagă gindurile cele 
mai intime ca și vorbele rostite cu glas tare 
de prietenul său. În spatele imaginilor de o 
rafinată picturalitate, pe fundalul unui poem 
inchinat copilăriei, cineastul cehoslovac ne 
ține, în mod subtil, un discurs despre relația 


cind se comportă ca în planul oficial — şi 
gesturile, luarea aminte, grăirea dobindesc 
un caracter hieratic-protocolar (adică sacru), 
cind se manifestă ca în planul profan-coti- 
dian — şi în acest caz și cuvintele și atitudi- 
nea și felul de a şedea și privi și asculta sint 
altele: simple și naturale. 

La inceputul secvențelor deliberative sau 
informaţionale, ceremonialul salutării „stăpi- 
nului“ e în stil no, spectatorii se găsesc în 
plină ritualistică. Mai apoi, după ce se dă 
semnalul destinderii, brusc totul virează: și 
poziţia trupurilor și tonul vocal și lumina fețe- 
lor și et (mereu sobră, dar acum uzuală, 
necodificată). 

Modificarea aceasta completă și rapidă 
(aproape automatizată) de tonalitate poate fi 
remarcată în tot cursul filmului. Totuși există 
o scenă în care 'se vădește cu o putere tasci- 
natorie extraordinară. Mă refer la scena — 
cea mai impresionantă, cred, din film și una 
din cele mai de neuitat din istoria cinemato- 
gratiei — cind lyeasu Tokugawa (care va ieși 
biruitor din nesfirșitul șirag al conflictelor ar- 
mate feudale și va ciștiga în 1603 șogunatul 
pentru familia sa pină în anul reformei lui 
Meiji, 1867), aducindu-i-se la cunoștință că a 
murit dușmanul său, Shingen, se înfioară: 
rostește citeva cuvinte de laudă a viteazului 
dispărut, îl apange (şi însăși izbucnirea 
aceasta spontană il înalță pe spectator, îl 


Originalul, sosia şi regizorul lor: 


omului cu natura, a omului cu oamenii. Așa 
cum ar putea, cum ar trebui, să fie. 


Alina POPOVICI 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un film de Va- 
clav Gajer. Cu: Zdenek Rehor, Martina Kralova, Mi- 
los Nedbal, Bedrich Prokos, Miloslav Stibich, Jan 
Faltynek. 


Loto pronosport’82 


Vă imaginați că un titlu ca Lotopronosport 
nu poate trimite decit la o comedie. O come- 


die-comedioară de văzut și chiar de plăcut, în 


măsura In care aduce, în plină toamnă gri, un 


ciob de vară, de vacanţă, de suris. 


Piesa de bază nu mai e o inimă divizată, 


ale cărei jumătăţi se caută și nu se lasă pină 


nu se găsesc, ci un bilet de Loto. Ciștigâtor, 


dar rupt în două. Jumătăţile vor circula ca 
vintul și ca gindul, la munte și la mare, pe un 
traseu pi 


rat cu gaguri savuroase și cu re- 
plici hazoase, cu ochi albaștri şi cu muzică 
ușoară. 

Solar și nevinovat, filmul se derulează în 
folosul unei idei neașteptat de consistente: 


Prietenia nu are întotdeauna ne- 


voie de cuvinte ZC Zut sălbatic 
Rynn) 


poartă în lumea cavalerismului unde ostilita- 
tea nu-i n rat însoțită de ranchiună și dis- 
preț) și apoi — fără de pauză — te din 
teatrul și stilul kabuki (naturalist) în teatrul și 
stilul no, se ridică de pe al său tatami de so- 
lemnitate, iși desfăşoară evantaiul și în mers 
de paradă pronunţă ori mai bine-zis recită și 
cîntă cu glas artificial — funerar, grav, pă- 
truns, un elogiu-bocet al mortului, dind glas 
— în același falsetto bas-baritonai (!) unui 
discurs — odă asupra deșertăciunii vieții și 
inevitabilității sfirșitului pentru toți păminte- 
nii. Episodul e neașteptat, iar saltul de la „co- 
mun“ la „excepțional“, de la „zilnic“ la „fes- 
tiv“, de la profan la sacru nu poate să nu-l ui- 
mească a zguduie pe spectator care se par 
nește a int rostul celor două modalități 
ale vieții medievale (ori în bună parte și actu- 
ale) nipone. Tout Gelies ais acesteia este că 
ființa umană se cuvine să trăiască nici exclu- 
siv în profan și nici exclusiv în sacru: numai 
paralelismul celor două moduri de ua (ori 
matrice stilistice, ar zice Lucian Blaga) 
ajunge să imbrățişeze, complementar, sensul 
dual al vieții. 


O altă scenă extraordinară este cea finală, 
a morţii sosiei, filmul lui Kurosawa marcind 
și înfățișarea unui caz pirandellian de prefa- 
cere a personalității. Accentul, ca și în pie- 
sele lui Pirandello, cade pe ideea că simula- 


Akira Kurosawa 


ii şi adolescenți 


nu pot să ciștige decit cei care ştiu să piarda. 
Evident, nu la Loto! 
S Eugenia VODĂ 


O producţie a studiourilor Mostiim. Un fiim de: Leo- 
nid Gaidai. Cu: Alghis Arlauskas, Svetlana Amanova, 
Mihai! Pugovkin. 


După sute și sute de filme cu copii mai pot 


„să te emoționeze privirile unui pupi căruia 


„nu-i e frică de pădure“ și cel mai mult pe lu- 
mea asta îi place „sosul de roşii cu mărar?" 
Răspunsul este: da, mai pot. Tot așa cum 
viaţa în virt de munte cu ritualul ei vinătoresc 
și doboritul brazilor îţi poate umple plăminii 
cu ozon chiar într-o sală de cinema. Noua in- 
cursiune în lumea copilăriei este condusă cu 
subtilitate și emoție de regizorul cehoslovac 
Otakar Kosek, pe cărările purității, candorii și 
cutezanței către o morală destul de dure- 
roasă: există și părinţi răi. Pentru tatăl alcoo- 
lic, micul Lukas va găsi potrivită o singură 
pedeapsă: să fugă de acasă. Dar să o ia și pe 


ir Simona DARIE 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Un film de: 
Otakar Kosek. Cu Daniel Vychopen, Tomás Zâlesak 


Morala acestui film: cîştigă nu- 


mai cei care ştiu să piardă! 
(Loto-prono’ 82) 


crul, uneori, poate fi mai năvainic decit rea- 
lul, că deține o putere transformatorie cvasi 
infinită. Hoțul năimit a juca rolul de dublură 
ori sosie a seniorului Shingen se poartă mai 
intii potrivit năravului său de înrăit în coțcării: 
încearcă să fure. Mai tirziu însă are loc un 
adevărat proces de corectare a traiectoriei, 
de transsubstanțiere, ca și în pilda eroului 
unei splendide producţii a neo-realismului 
italian: Generalul de la . Acolo, o puș- 
lama sfirșește — însușindu-și pe deplin indi- 
vidualitatea celui drept care se dă — prin a 
muri eroic și exemplar, ca un autentic gene- 
ral, conte şi erou al rezistenţei italiene. Aici, 
în filmul lui Kurosawa, falsul Shingen, hoțul, 
după ce-i alungat și batjocorit de slugărimea 
celor care nu mai au nevoie de el, devine și 
se te Shingen, căutindu-și moartea 
pe cimpul de luptă unde trupele clanului Ta- 
keda au fost înfrinte, zdrobite. Își încheie 
viața, rănit de moarte, în chiar apa lacului în 
care a fost înmormintat modelul său, în 
vreme ce asupră-i — întimplător dar nu ne- 
semnificativ, nu nedrept, nu nelogic — ES 
tește flamura celui a cărui memorie a slujit-o. 
Ca și pseudogeneralul de MN Rovere acela 
spre a nu trăda, tă a fi &xecutat cu nu 
mai EE hotărire şi demnitate decit ar fi 
dat dovadă adevăratul personaj — sărmanul 
şi păcătosul erou al lui Kurosawa se izbă- 
vește prin schimbarea sufletului. lar actul său 
final — inutil firește, ba și pigmentat de oare- 
care deriziune prin aceea că nu a luat efectiv 
parte la luptă, ci numai schițează mimica ata- 
cului, după încetarea încăierării — lămurește 
pe deplin tăria iretragabilă faptei și totodată 
a constatării că omul — prin credință și 
vrere, prin fidelitate și zoom lăuntric — poate 
întru adevăr se face o făptură nouă. 
Kagemusha, simultan, ne transmite — da- 
torită puterii imaginilor-încintătoarea dar cu- 
tremurătoarea alternanță dintre sacru și pro- 
fan dintre kabuki și no, dintre fire și din- 
tre a fi și a deveni, dintre poltronerie și curaj, 
dintre ai ie și noblețe, cu alte vorbe, viața 
cum este în starea ei brută și se te pres- 
chimba în altceva sub acțiunea tainicului an- 
sambiu de reguli, străduințe şi aspirații ale 
specificității singurei vietăţi hărăzite cu darul 
propriei ref. și re-considerări valorice a 
lumii înconjurătoare. 
va să zică, La transpus pe 
Luigi Pirandello în film și parcă și a ridicat a 
şaptea artă la nivelul unei problematici apro- 
piată de ce este mai straniu și mai ontologic 
de în om: constanta pendulare între ma- 


terie și spirit. 
N. STEINHARDT 


E ușor a scrie 
replici cînd nimic 
nu ai a spune 


| înă mai anii trecuţi, mereu se revenea la 
discuţiile despre teatralizare în filmul româ- 
nesc, cu referiri nu doar la interpretare, ci și 
la dialog, la exprimare. Vina se dădea în pri- 
mul rind pe actori: ei, actorii, rostesc replicile 
ca pe scenă. Pină cind s-a observat ace- 
eași actori — unii dintre ei exponenţi de 
frunte ai scenei și ecranului — în unele filme 
se mișcă și se exprimă normal (natural!) în 
altele, dimpotrivă, totul le iese anapoda, do- 
minind nefirescul. Abia atunci atenţia s-a în- 
dreptat spre scenarii, încercindu-se o analiză 
a dialogului. Ceea ce, din multe pricini, este 
o chestiune îndeajuns de delicată. Ce se în- 
timplă în dialogul de film? (Mă refer la expe- 
riența mea, în parte și a altora, mărturisită 
mie). După un mai vechi și cam păgubos obi- 
cei, mă (și ne) preocupă în mai mare măsură 
punerea în pagină — in secvență — a mate- 
rialului; vine apoi  înlănțuirea secvenţelor, 
construcția dramaturgică, ce ambiţionează o 
poveste, cu un eventual punct culminant și 
deznodămint. Dialogul? În prima formă mai 
mult îl schițăm, dind ceea ce s-ar numi un 
dialog de serviciu — urmind ca la o revizuire 
să încercăm o formă acceptabilă, iar prilejul 
altor revizuiri (refaceri) — să-l definitivăm... 
Din păcate, mai toate aceste revizuiri vizează 
tot înlănțuirea secvenţelor și construcţia dra- 
maturgică — întrucit se constată mereu că 
povestea, ah, povestea atit de rivnită de spec- 
tatori! nu se .. Dialogul rămine la sta- 
diul de dialog de serviciu. După intrarea în 
producție — cind se repetă, pe secvențe, mai 
apoi în timpul filmărilor, se ajui la conclu- 
zia că multe replici nu pot fi rostite firesc așa 
cum au fost scrise — fiind prea literare, prea 
lungi, confuze, simpliste etc. Atunci se in- 
cearcă o corectare din mers, evident — cu 
rezultate îndoielnice. S-a discutat mult — cit 
dialog, ce cantitate — trebuie să intre într-un 
film. Nu se poate trage decit o singură con- 
cluzie: ch trebuie. Cantitatea de dialog o sta- 
` bilesc talentul și experienţa, în funcție de 


(Urmare din pag. 2) 


şi Munţii in flăcari, se desprind, în prim-plan 
cinematografic, doua personaje-efigie: 
Nicolae Bălcescu și Avram lancu. Evocarea 
cinematografică a revoluţiei din 1848 în Țara 
Românească și în Transilvania este un „arc 
înapoi peste timp“ spre marii oameni de pe 
Cimpia Islazului și de pe Cimpia Libertăţii 
care au știut să creadă în destinele contem- 
porane ale României. Chipul lui Bălcescu (in- 
terpretat pe ecran de Cornel Ciupercescu, 
care a reluat personajul și în alte filme ulte- 
rioare) impune prin trăinicia și temeinicia 
convingerilor sale revoluţionare, prin termita- 
tea demersurilor sale consacrate luptei pen- 
tru libertate națională și socială a neamului 
Chipul lui Avram lancu, al cărui nume se 
păstrează cu cinste în panteonul martirilor 
acelorași scumpe cauze patriotice, poartă şi 
el semnul „bărbaţilor providenţiali“ din istoria 
neamului, interpretarea actoricească (Vlad 
Rădescu) punind accent pe determinările psi 
hologice ale portretului: frămintare și neli- 
niște, dreaptă chibzuinţă, clipe de aspră aş- 
teptare și de chin apostolic. Există o sec- 
venţă în aceste două filme — ramuri ale ace- 
luiași trunchi — în care cele două persona- 
je-etigie se intilnesc, atunci cînd Bălcescu îl 
vizitează, în inima Apusenilor, pe „craiul 
munţilor“, încercind să arunce o punte peste 
deosebirea de vederi dintre Avram lancu și 
Kossuth; o secvenţă cinematografică deose- 
bit de semnificativă, care anticipează marele 
moment istoric al Unirii Principatelor. 


„Hai să dăm mină cu mină, cei cu inima 


română“ 


Un film despre evenimentele Unirii Princi- 
patelor din 1859 nu s-a făcut încă în 
cinematografia noastră. Nu s-a făcut încă, 
dar — cum am mai spus-o — nu se poate să 
nu se facă o dată și o dată. în filmul lui 
Adrian Petringenaru, Rug și flacără, ecrani- 
zare a romanului cu titlu omonim scris de 
Eugen Uricaru, apare însă — în planul al doi- 
lea al acţiunii principale — personajul lui Ale- 
xandru loan Cuza, de numele căruia sint le- 
gate momentele de intensă trăire patriotică 
ale Unirii Principatelor din 1859. Momentul 
cind oamenii Ţării Românești și ai Moldovei 
și-au dat mina, ca fraţi buni ce au fost dintot- 
deauna, învirtind Hora Unirii pe pămintul Ro- 
mâniei. „Hai la Milcov cu grăbire, să-l secam 
dintr-o sorbire"... In interpretarea de efect a 
lui Florin Piersic, domnitorul Principatelor 
Române, a fost înfățișat pe ecran cu măreția 


Unirea, numitorul comun 
al Epopeii naţionale 


românească 
ul românesc ` 


Cantitatea de dialog necesară 
e dictată de structura filmului 
şi depinde de talentul si experienţa fiecăruia 


structura filmului. Ceea ce merită a fi subli- 
niat este că un dialog de calitate izvorit din 
necesități de exprimare, ce definește un per-` 
sonaj, o situaţie și duce mai departe povestea 
— se urmărește cu mare atenție ai are o forță 
egală cu a imaginii. Din nefericire, de multe 
ori dialogul dublează imaginea: este o do- 
vadă că autorul n-a mai avut ce spune; pe 
ecran totul se macină în gol; în sală se naște 
plictiseala. Stingăcia unor scenariști a impus 
citeva clișee lesne de observat. Multe replici 
încep cu: Ştii... m-am gindit... Ştii... părerea 
mea este că... Știi, eu de multă vreme am vrut 
să-ţi spun... etc. Acest „știi“ ar vrea să suge- 
reze o stare de spirit, o ezitare inainte de a 
trece la o mărturisire. Vine apoi acel nesute- 
rit: bai" Un personaj le zorește pe celelalte: 
„Hai la lucru!” sau „Hai, gata, hai la drum, 
hai...” supărătoare sint și replicile în care se 
înghesuie „că”-uri, „intrucit“, „ă“-uri (suge- 
rind încurcătura, situația jenantă etc.). Repro- 
duc o replică dintr-un film cu țărani: „Părerea 
mea este că noi, cei de-aici, în actuala situa- 
ție, tinind cont și de lege, n-avem nici o 
şansă de reușită, mai ales că alții ne-au lu- 
at-o înainte cu sistematizarea“. O elaborare 
chinuită — cu rezultate dintre cele mai nefe- 
ricite. Eforturile actorului de a rosti firesc o 
asemenea replică s-au dovedit zadarnice. 
Cum ne exprimăm în filmele noastre depinde 
în primul rind de ceea ce gindim și simțim 
noi, realizatorii: Căci: E ușor a scrie replici 
cind nimic nu ai a spune... 


Nicolae ŢIC 


simplă a oamenilor aleși, din speța acelora 
pentru care interesele poporului și ale naţiu- 
nii sint crezul și scopul unei vieţi. 


Pagini din epopeea neatirnării 


Nu este deloc lipsit de semnificaţie faptul 
că primul film istoric românesc (de la realiza- 
rea căruia au trecut mai bine de șapte dece- 
niil) a tost Războiul In i de Gri- 
gore Brezeanu. Gestul emoționant al „cineaș- 
tilor” de atunci se petrecea pe vremea în care 
cinematogratul avea încă nostalgia praxinos- 
copului şi a zooropului. Şi totuși, filmul 
acesta de demult ne trezește o mereu rein- 
noită bucurie şi vorbeşte explicit contempo- 
ranilor despre lupta și eforturile generaţiilor 


în lucru: 


Ca-n filme 


nel 


lon Caramitru 


Propunere 
de recinema- 
tografizare a 
cinematografului 


A. dintr-o serie de articole și studii per- 
tinente că epoca de glorie a cinematogratului 
a fost aceea a filmului mut că, o dată cu in- 
ventarea filmului vorbit, arta cinematografica 


s-a degradat, și-a pierdut specificul, s-a tea- ` 


tralizat, s-a epicizat, s-a despersonalizat. Vai 
de sufletul ei! invenţia asta sonoră s-a dove- 
dit a fi un soi de lepră care a mincat cinema- 
togratul, l-a schilodit, La desfigurat, iar ceea 
ce vedem noi azi pe ecrane e o tristă carica- 
tură a ceea ce au văzut bunicii noștri. Cu alte 
cuvinte, o ruşine. 

Dacă te gindești bine — totul e să te gin- 
dești bine — așa e. La ce-i trebuie cinemato- 
gratului — artă prin excelenţă vizuală — dia- 
log? Ce e dialogul altceva decit o încărcătura 
pleonastică? EI nu face decit să dubleze ima- 
ginea, să o sublinieze tautologic. Daca e 


de atunci pentru cucerirea independenţei tā- 
rii. pentru neatirnarea ei. Mai mult: filmul 
acesta ingălbenit de vreme a dobindit peste 
ani, oricit ar părea de ciudat, funcţie docu- 
mentară. Într-un film relativ recent ca Pentru 
patrie de Sergiu Nicolaescu, dedicat aceluiași 
moment istoric, secvențe din Războiul Inde- 
pendenţei — trecute printr-o culoare cu pa- 
tină de epocă — au fost intercalate în acţiune 
cu o finalitate fără dubii: ele reprezintă însuși 
evenimentul evocat în filmul contemporan, 
ele nu mai sint film, ele au devenit istorie. 
Capacitatea filmului de a deveni istorie mi se 
pare o realitate dincolo de orice discuţie, de 
care cineaștii noștri trebuie să țină mereu 
seama. 


„Pe-al nostru steag e scris unire” 


Filmul lui Sergiu Nicolaescu, Capcana mer- 
cenarilor (după un scenariu la care a colabo- 
rat cu Liviu Gheorghiu) își desfășoară actiu- 
nea în toamna anului 1918, într-un sat transil- 
vânean. Era vremea de descompunere a im- 
periului austro-ungar, lupta popoarelor pen- 
tru recunoașterea independenţei începuse 


—. i 


soare, nu mai trebuie s-o spunem, că se 
vede. Dacă e noapte, nu se vede și ştim că e 
noapte. Dacă doi oameni se iubesc, asta se 
poate înțelege din privirile lor. Dacă se urăsc, 
îi punem să se bată. Dacă lucrurile nu merg 
cum trebuie într-o fabrică, arătăm niște uti- 
laje defecte. Dacă lucrurile nu merg cum tre- 
buie într-o familie, arătăm că ele nu merg 
cum trebuie. Prin imagini. Pregnante. Suges- 
tive. Dacă un personaj e prost, să i se vadă 
prostia pe față. Dacă-i inteligent, să-şi de- 
monstreze inteligența prin fapte, nu prin 
vorbe. Dacă-i om de acţiune, să acţioneze. 
Dacă-i palavragiu, vorbele sale tot nu au aco- 
perire, aşa câ mai bine fără ele. 

Vrei să faci un film despre conflictul dintre 
generaţii, arăţi conflictul dintre generaţii 
intr-un film a cărui acţiune se desfășoară la 
mare, arăţi marea și e deajuns, nu mai tre- 
buie vorbe. Într-un film de război, vorbesc ar- 
mele, ce rost ar avea să mai vorbească şi oa- 
menii? Filmele muzicale nu au nevoie de 
vorbe, fiindcă în general textele de muzică 
sint proaste. Cit privește filmele de analiza 
psihologică, ei bine, aici dialogul e chiar su- 
perfluu, căci normal este să cobori cu apara- 
tul în adincul sufletului și sà filmezi. 

Cine vrea să filmeze, bunăoară, procesul 
de la Nürnberg, nu are decit să-l filmeze. 
Fără vorbe. Pentru vorbe există destule docu- 
mente care pot fi citite la bibliotecă. „O scri- 
soare pierdută”? „O scrisoare pierdută” este 
cinematografică numai dacă i se elimină dia- 
logui. Dacă filmăm dialogul, teatralizâm fil- 
mul şi, implicit, îl despersonalizâm, îl muti- 
lam. Şi „Hamlet“ se poate filma fără dialog. 
Doar toată lumea știe „a fi sau a nu fi..." şi 
„vorbe, vorbe, vorbe..." 

La urma urmei, dacă s-ar fi fâcut filme în 
epoca anterioară apariției vorbirii la om, ar fi 
avut ele dialog? lar în viitor, cind — dupa 
cum afirmă unele teorii mai vechi — oamenii 
vor comunica prin ginduri, va fi oare nevoie 
de dialog? Se vor filma pur și simplu gindu- 
rile. 

Aşadar, să recinematogratizăm  cinemato- 
graful inainte de a se fi produs ireparabilul! 


Dumitru SOLOMON 


P.S. Ar trebui cinematogralizată și critica 
de film. Ce.nevoie are ea de vorbe? 


H 


demult şi nu mai putea fi oprită de nimeni. În 
satul cu pricina, șapte săteni pun capăt tero- 
rii instaurate de un grup de mercenari platiți 
pentru a reprima revolta socială a poporului 
împotriva oprimării habsburgice. Ne aflăm, 
cu acest film, in pragul marelui act istoric de 
la 1 Decembrie 1918. Despre evenimentele 
primului război mondial au vorbit mai multe 
filme. românești: în Viaţa nu iartă de lulian 
Mihu și Manole Marcus acțiunea se petrece 
pe cimpia de singe a Mărășeștilor; în Ecate- 
rina Teodoroiu sint citeva emoționante sec- 
vente cu voluntarii eroici ai luptei pentru ide- 
pendența neamului; un film, precum Baladă 
pentru Măriuca, avea acorduri de poem dra- 
matic... Rămine cu putere în memoria cine- 
matografiei naţionale şi in conștiința specta- 
torilor Pădurea spinzuraților de Liviu Ciulei, 
ecranizarea romanului cu titlu omonim de Li- 
viu Rebreanu, în care frămintările luptei pen- 
tru unitate naţională dobindesc dimensiuni ti- 
losofice, morale și estetice de anvergură... Cu 
aceste filme, da, ajungem în ajunul lui 1 De- 
cembrie 1918. Filmul Marii Uniri nu s-a făcut 
încă, dar se va face. Cinematografia noastră 
a știut, nu o dată, să-și cinstească așa cum 
se cuvine istoria. O va face şi pe viitor. 


UNEF 


ý 


Filmul, 


mai recent rol al lui O'Toole: Errol Flynn! 


Bergman: 
la un capăt de drum 


În sfîrşit, Bergman a proiectat versiunea te- 
"vizată, „versiunea lungă“ — șapte episoade 
plus un prolog şi un epilog, timp de proie: 
cinci ore și jumatate. „cinci ore de fer: 
re”, apreciaza un cronicar occidental — a 
fimului său „Fanny şi Alexander” pe care re- 
zorul îl considera, „sur vieți lui de Ci- 
east”, de la inalt a reia A decis să 


Girardot, 
„Ce 


Annie 


vie, naturală, 
energic we: 


înseamnă a imbătrini”? 


actorii 
vremii noastre 


Monolog mîncind 
cartofi prăjiţi 


Vara aceasta o „ingropaseră” și pe Annie 
Girardot, dupa eșecul comercial al comediei 
muzicale scrisa de Bob Decout, „son 
homme” — o dadură, cu voluptate şi grabă, 
cum se intimplă între contraţi și con-surori, 
drept ratată. terminată și sărântoacă, o ra- 
seră... Femeia a incasat-o — rol pe care-i știe 
— a bătut puţin drumurile şi s-a întors pe 
toamnă la Paris, cu fruntea sus, tare pe situa- 
ție, mindră, orgolioasă, vie și naturală, mai 
ales vie. Dacă stringi puţin ce-a declarat re- 
vistei „Paris Match”, obţii un monolog pe ca- 
re-l poți plasa oricind într-un bistro, văzind-o 
cum ciugulește cartofi prăjiți, debitind- încor- 
dată idei esenţiale. o pudoare ascunsă si- 
lind-o să le dea ca ginduri de zi cu zi, cră- 
pind insă de viață de ritm, de farmec: 
„D'aia, tocmai pentru că sint vie, de-aia 
face râu ja inima cind te-ngroapă prea de- 
vreme. A fost o clipă, e adevărat, cind n-am 


P N 
agenda cu gaguri 
replici 
şi subiecte 


e Replica excelentă a campionului mondial 
de inot, sovieticul Vladimir Salnikov, intrebat 
la Universiada de la Edmonton: „La ce vă 
gindiţi în timpul unei curse?” Răspuns: „Dacă 
cineva ridică in brațe un elefant la ce se 
poate gindi? Cum să-l puna Joer. 


è De mic copil, de cind ma duceau sim- 
bată dupa-masa la cinema, admiram isprăvile 
lui Errol Flynn și visam sa fac ca el...,' a mar: 
turisit Peter O'Toole in timpul filmărilor la 
„My favorite year”, unde interpretează exact 
o vedetă de cinema in genul lui Errol Flynn. 
În scenariul regizat de Richard Benjamin, 
Flynn/O'Toole e un star celebru, seducator, 
dar şi mare bâutor, ceea ce obligă pe produ- 
câtori să-i pună pe urmă, în permanenţă, un 


* „inger pazitor”, cu misiunea de a-l aduce pe 


erou, pe platou, la timp şi, mai ales, „sobru“ 
Faptul e autentic, s-a petrecut prin anii '50, 
cind producâtorul Sid Ceaser La angajat pe 
Mel Brooks să fie acel „inger pazitor“ al lui 
Flynn. Atunci, aflind că emisiunea de televi- 
ziune în care se pregătea så apara este în di- 
rect, Robinhood-ul, speriat peste poate, a 
strigat în studio, în ultimele clipe: Da eu nu 
sini un actor, sint o stea de cinema!” Peter 
O'Toole o spune și el, acest film intitulat 
că mai sus, după titlul unei celebre emisiuni 


mai vrut sa joc in time Proiecte existau, mai 
sint, nu, eu am hotarit sa mă opresc. incerc 
să fiu libera. Sa aleg Sa ma inșel. Pe scurt, 


m-am făcut om mare şi deștept. A imbatrini, 
ce inseamnă? Sa te schimbi. Între tine şi vir- 
sta ta exista raporturi de forță. Nu mai vreau 
să joc burghezele cu probleme. Atunci, ca 
să-mi găsesc un rost, am inceput prin a-mi 
schimba .coafura. Doar buclişoarele insă nu-i 
sulicient Vroiam să fiu frumusşică, in timp ce 
ncepeam să fiu mâmoasă... Alerg spre ziua 
cind toate femeile se vor pulea asuma așa 
um sint, Cu bucuriile femeilor de treabă dar 
și cu independenţa, cu impozitele, cu familia 
cu amorurile, cu viaţa lor intimă, mă rog, cu 
tot balamucul... Retragerea mea, dac-o pot 
numi așa, m-a făcut să-mi dau seama de 
toate astea. Am avut poftā să hibernez. 
Acum, nu vă apucaţi să anunţaţi că Girardot 
vrea să fie călugăriță sau celibatara. Am aş- 
teptat să-mi revină cheful. A venit, din plin, 
cu pofta de a juca și de a fi iubită. Am apucat 
din nou să iau lucrurile așa cum iei scaria- 
tina... Exact, sint ca un burete. String toate 
emoțiile, toate necazurile, ma hrănesc de la 
alţii, din cotidian, din tot ce-i caraghios și 
tragic. Buretele de asta e făcut. Pina il stringi 
bine... Nu ai într-adevăr, și din plin, decit 
clipa de acum... Unii mă plac fiindcă sint o 
femeie bună numită Annie, o femeie cu plă- 
cerile ei, pofticioasă, cu lacrimi, cu amintiri, 
cu brutalităţi, cu riduri, cu toată banalitatea 
lumii. E mai bine așa. Starurile nu te mai fac 
să visezi. Uneori — dar nu trebuie s-o repeţi 
— îmi spun că aș fi vrut să fiu Marlene; ne- 
tedă și lucioasă ca ea; cu ochii aşa, cu vocea 
așa, cu piciorușul glamuros. O zing Femini- 
tatea demodată, dar absolută. O madonă din 
Orient Express. Ma uit in oglindă şi mi-e des- 
tui ca să-mi zic ca am altceva de făcut.“ 


document al epo 


je televiziune 
Mel Brooks 


al “carei producător este, azi, 


e „Aş putea spune cå, intr-un anume fel, 
ansind un gind, am ajuns să-l înțeleg. cînd 
intelesul lui imi scapa in cuvinte. Dacă lucrez 
un balet inspirat de o idee a lui Baudelaire, 
de pildă, n-o fac pentru a grăbi cunoașterea 
lui de câtre oameni (pentru asta nu are ne- 
voie de mine!) ci pentru a pătrunde în gindi 
rea lui, mai profund, prin dans. Citindu-l 
doar, am impresia că-i înțeleg superficial 
adică cu acea parte a corpului numita cortex 
cervical, cea mai folosită in Occident, dar 
care e departe de a fi ultimul mijloc prin care 
cunoşti. În timp ce atunci cind respir textul, 
cu plexul, cu abdomenul, cind îl simt în pi- 
cioare, in oboseala mea, in sudoarea mea, 
atunci gindul acelui text, carnea lui, devin ale 
mele. Tot corpul e ginditor, ṣi unul din defec- 
tele civilizației noastre este de a plasa locul 
judecății numai în creier." (Maurice Bejart, 
intr-un interviu din revista „A dansa“). 


e Nume noi de boxeri americani: Robert 
Bam Bam Hines, Ray „Bum Bum“ Mancini 
Kon „Bang Bang“ Bogner. Ca acest Ken 
Bang Bang Bogner sa-l întilnească pentru 
tilul mondial la „uşoară" pe Ray „Bum Bun 
Manicini, el va trebui sa-l invinga pe Livin 
gstone Bramble. Nici Livingstone Bramble nu 
e un nume râu... 


e ideea lunii: Cursa inarmarilor a ajuns sa 
producă tancuri submarine, vehicule de cite 
50 de tone, cu roll crestate, care umbia in 
dinc, ca pe påmint. Daca s-a ajuns ca sub 
nărinul sa se prelacă in tanc, de ce nu s-ar 
tace sabia, plug? 

e O inregistrare recentă a lui Julio igle- 
as: celebra melodie din Casablanca” 


rincipalii eroi ai ultimei saga bergmaniene: Alexandre (Bertil Guve) şi Fanny (Pernilla Alwin). copiii, ală- 
turi de tată! vitreg (Borje Anslstedt) şi mama cea bună (Ewa Fröling) 


cinemateca 
personală 


Un cinefil din București, Liviu Alger, (str. 
Boteanu 3A), e dintre inspirații care n-au 
scăpat o excelentă comedie poloneză, 
„Nu-mi place ziua de luni“, programată la TV, 
în ziua de 30 septembrie, într-o vineri, pe 
programul il. O comedie de factură neorea- 
listă, nostimă, dar cu profunzimile și ghearele 
ei. Corespondentul nostru e dintre cei care 
se uită la o comedie luindu-i cu el și pe Ku- 
rosawa şi pe Marquez, mixindu-i, ca adevăra- 
ţii cinefili, în sala lui de montaj, la ceea ce 
vede. O foartecă bună și un stilou alert-de 
fapt, Liviu Alger ne-a trimis scrisoarea bătută 
pe clapele unei mașini moderne de scris! — 
ne, permit să vedem nu numai filmul polonez, 
dar şi ce e în mintea și cinemateca personală 
a acestui bucureștean care are şi el hazul lui, 
ce să mai vorbim! 


Uite că mi-a plăcut 
ziua de luni 


„Mi-a plăcut la nebunie acea nesuferită zi 
de luni, poloneză, de vineri. pe programul Ii, 


Documentul.sursă a filmului 


cronica 
telegenică 


„Daily Express” relatează serios și 
calm despre una dintre cele mai re- 
cente utilizări ale televiziunii: echipa de 
fotbal din Leeds (cunoscută și la noi, 
cînd a jucat cu Rapiduleţul şi a apărut 
celebrul calambur: Leeds nu știe cine-i 
Liţă!) dispută un meci de campionat, pe 
terenul lui Chelsea: 

„În cabine de sticlă, blindate, cu bi- 
noclul lipit de ochi. polițiștii nu privesc 
meciul: ei scrutează tribunele pentru a 
descoperi cit mai repede focarul even- 
tual al unei bătălii între suporteri. Clu- 
bul a instalat de asemenea un circuit 
intern de televiziune (trei camere) func- 
ționind cu baterii proprii, căci s-a mai 
văzut și tăierea curentului. Supraveghe 
rea începe de la sosirea fanilor: „ Aten- 
ţie la tînărul în bluzon de piele neagra, 


abandoneze cariera lui pe platou. Căci: „Cind 
începi să imbatrinești. nu mai ai același ran- 


dament zilnic în muncă. În momentul în care 


realitatea incepe să se facă simțită. trebuie să 
te opreşti — dealtfel, eu am făcut pină acum 
50 de filme. Revoluţia tehnica mă fascinează, 
electronica deschide cimp liber unor extraor- 
dinare posibilități. Tocmai din acest motiv. 
înțeleg că este momentul potrivit pentru a ma 
opri. Sint fascinat de posibilităţile ce se des- 
chid filmului dar ele nu-mi aparțin, sint prea 
bâtrin ca să mai învăţ. lubesc lumea în care 
am crescut, iubesc cinematograful așa cum 
l-am cunoscut, ecranul alb... Pentru tineri, e 


altfel. Ei. au nostalgii. Filmele trebuie fâcute 
de tineri, atit ca spirit cit și ca virstă, Daca 
voi scrie un scenariu, regizorul nu voi fi eu 


„Versiunea lunga” pastrează liniile de forța 
principale ale filmului, cu atitea implicaţii au- 
tobiografice, în descrierea unei familii bur- 
gheze de la inceputul secolului, în. Suedia 


(„A tace filme înseamnă a te scufunda adinc 
in lumea copilăriei”, spunea Bergman, iar aici 
Alexander are 10 ani, exact virsta la care Ber- 
gman a primit în dar un aparat de filmat...) 
Un clan puternic are de înfruntat încercările 


între șaișpe și optișpe. Tipii erau distraţi ca 
Pierre Richard, gagurile se înlănțuiau mai 
ceva ca în „Trafic”, lipseau doar Stan și Bran, 
de care mi-am amintit din cauza poftei cu 
care am ris. Adevăraţii filosofi ai lumii sint 
„nebunii“ ăștia care conduc tramvaie închi- 
puite pentru noi, cei normali, care ridem de 
ei și-i arătăm cu degetul: uite-l pe nebunul 
din „Dodeskaden“, cum umbia zi și noapte 
pe arșită sau ploaie, ca să-și facă turele! Ui- 
te-l amețitul din afurisita zi de luni cum 
urmărește linia tramvaiului cu manivela de 
pornit maşini! Uite-i, îi arătăm noi cu degetul, 
fără să înțelegem că fiecare om pină nu-și 
tace turele nu părăsește rampa și că e păcat 
să irosești soarele unei dimineţi de luni și să 
nu te plimbi pe străzi cind ai capul îmbicsit 
după o noapte albă de duminică. Dar lumea 
nu circulă numai cu tramvaiul. Ea se urcă în 
lift, de care îi e frică lui nenea Marquez să nu 
moară de foame și sete blocat într-unul, dar 
dacă nu-ți place ziua de luni, dar îi plac PE 
cioarele frumoase, atunci rămii suspendat in- 
tre etaje chiar de ești director general sau 
singurul specialist din oraș al acelui tip de 
ascensor. Lumea mai merge și cu taxiul. Atita 
'doar că luni, taxiurile sint pline de apă, iar 
portbagajul, singurul loc rămas uscat, e re- 
zervat turiștilor străini, de preferinţă spanioli, 
dacă nu, e bun și italianul... După cum, dacă 
vrei să ajungi un renumit-sculptor-mo- 
dern-la-modă-in-metal, trebuie să cauţi lunea 
buloane pentru combinele agricole... Mi-a 
plăcut această năzdrăvană zi luni, pentru 
că era pontoasă, ca bunicul meu Marinarul, 
cel care m-a dus să-l văd pe Unchiul lui Tati 
pe vremea cind trăiau toți trei”. 


el seamănă perfect cu cel din pozele fă 
cute la Brighton“. Inainte ca suspectul 
să prezinte biletul la control, un inspec 
tor, prevenit prin talkie-walkie, a și pus 
mina pe el, i-a verificat semnalmentele, 
identitatea şi, dacă e recidivistul filat, 
l-a trimis imediat acasă... Meciul odata 
sfirşit fără incidente, munca grea abia 
începe: dacă au învins oaspeții, ei tre- 
buie însoţiţi, mai degrabă escortaţi, la 
gară, urcați în vagoane, așteptindu-se 
plecarea trenului. Căci altfel... Și cit 
plătește clubul, poliţiei, pentru această 
supraveghere? Vai, o liră (sterlină) şi 
jumătate la trei spectatori: în zilele 
noastre, liniștea e un aliment scump.” 


Ghici cine vine 
diseară la cină? 
Redford! 


Un nou tip de critică cinematogratică 
— aceea de recomandare a filmelor 
trase pe casete video, de privit acasă. 
Nu se mai ține seamă atit de film, de 
estetica lui ci de mediu, de salon, de 
societatea în care urmează să se vizio- 
neze. Se precizează sistematic modul 


fundamentale ale vieţii, de la fericire la 
moarte, de la fizica bogăției și reușitei la me- 
tafizica întrebărilor despre bine și rău. Mult 
mai dezvoltate decit în versiunea de cinema 
sint aici mediul teatral (in care trăiește și se 
exersează mama eroilor) și mai ales partitura 
prelatului cu care se căsătorește mama aces- 
tor copii, îndată după moartea tatălui lor 
Personaj rigid, auster, proliferind o mulţime 
de rele, o adevărată nenorocire pentru femeie 
şi copiii ei, .acest om al lui Dumnezeu ca- 
pata in versiunea telegenica. foiletonizata, o 
dimensiune ampla care, daca nu cere iertare, 
solicită o înțelegere umană. Dar — cum scrie 
Louis Marcorelles — „Bergman refuză trage- 
dia. Omul își poate depăşi angoasa, râul exis- 
tenţei nu zădârnicește viața“. La capătul fil- 
mului apar. aceste cuvinte ale genialului dra- 
maturg suedez Strindberg: „Orice se poate 
intimpla, totul e posibil și verosimil, timp și 
spațiu nu există. Pe baza precară a realităţii, 
imaginaţia își ia zborul”. Dealtfel, cu această 
încredere în forța omenească, în disponibili- 
tăţile ei, Bergman a și încheiat proiecția inte- 
gralei „Fanny ai Alexander“, deciarind: „N-am 
altă morală decit aceasta: fiecare trebuie să 
facă tot ce poate cit mai bine și să fie precis. 
Prea multe lucruri, și nu numai în artă, ex- 


Doi „ași“ 


n Cinemateca personală: 


de folosință. De pildă: 


„Jeremiah Johnson: Redford bărbos, 
sfirşit de oboseală dar fericit, în jurul 
masivului stincos și înroșit. O sâ-mi 
spuneți așa și pe dincolo. Recomandat 
pentru a dezamorsa serile care se 
anunță mohorite și agasante, filmul 
înaltă spiritele”. 


„Moartea la Veneţia: Sublim de fru- 
mos, sublim de lucid, sublim de mor- 
bid. Nu sîntem mare lucru. De văzut în- 
tre oameni de calitate.“ 


„Serie neagră“: ...pentru zilele cind 
aveți chef să fiţi străbătut de emoţii.“ 


„Socrul": ... textul este formidabil, ac- 
torii îl spun minunat. De vizionat între 
fanii lui Dewaere și fanii lui Blier". 


„Butch Cassidy și Sundance Kid“: 
Vesel, tandru și săltăreț, a reinnoit 
cumva arta westernului. Și pe urmă, tot 
timpul, nu încetează întrebările: pe ca- 
re-l preferi? pe Newman sau pe Red- 
ford? De văzut și de revăzut, cit timp 
nu s-a găsit răspunsul...” 


În curind se vor preciza mincărurile, 
dulciurile, băutura care „merg“ în tim- 
pul proiecției. Dialog în perspectivă, în- 
tre gazde: „Ce le dăm diseară?” „O bu- 
dincă şi un John Wayne — le ajunge”. 


primă azi doar frică, nesiguranţă, încremenire 
şi ginduri cenușii”. Pentru artistul care, ca ni- 
meni altul în cinema, a facut din înfruntarea 
fricii și incertitudinii tensiunea fundamentala 
a operei sale, un asemenea credo la capătul 
atitor capodopere, reprezintă acel fericit și 
într-adevar precis acord, supremul probabil 
între ceea ce faci și ceea ce gindești 


Clasicul rus A. Ostrovski continuă să 

fascineze .cineaştii: o proaspătă ecrani- 

zare a celebrei „Fete fără zestre“, cu 

admirabilul Nikita Mihalkov şi o stu- 

dentă a Institutului leningrădean: La- 
risa Guzeeva 


* Bergman-ienii vor vibra imediat aflind că numele 
acestui erou nu este altul decit Henrik Vergerus: 
cum se numea doctorul „negativ” din Chipul (1958)? 
Soțul cinic din O pasiune /1969)? Medicul asasin din 
Oul de şarpe (1977)? Vergerus! 


cronica 
scenaristului 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu Cosașu 


Un Nobel": 


despre ecranizări 


D 


Redford şi Newman 


Citeva saplamini-la rind, am citit, în tradu- 
cerea Mirunei lonescu, opiniile lui Gabriel 
Garcia Marquez privind relaţiile dintre ci- 
nema și literatura, stirnite de filmul mexica- 
no-tranco-german Erendira, avind la bază 
scenariul scriitorului columbian, regia aparţi- 
nind braziliano-mozambicanului Ruy Guera. 
Rareori un scriitor, și incă de o asemenea 
forța literară, a luat apărarea cinemaulu: in 
fața literaturii. ca în aceste texte ale lui Mar- 
quez 

1 „„„Cinematogratul nu va fi o artă autonoma 
alita timp cit nu se va elibera de literatură iar 
aceasta dependența este în prezent foarte 
mare. Cu alte cuvinte, faptul că nu poţi face 
un film cit timp nu există o bază literară finită 
e destul de grav pentru autonomia cinema-u- 
lui... Părerea mea este că atita timp cit regi- 
zorul nu va avea condiţia de a face filmul 
său, adică de a-l concepe și realiza titei de 
niște note și de a-l crea realmente în timpul 
țilmării, cinematograful va fi o artă depen- 
dentă de literatură și eu cred că aceasta e un 
lucru rau. Nici cinematograful, nici literatura, 
nici teatrul nu sint legate între ele, pentru ca 
sint trei genuri complet diferite și trebuie sa 
se facă această distincţie. Confuzia între ge- 
Du tace ca de cite ori apare un român care 
pare a fi foarte bun, producatorii sa-l asalteze 
ca sa-l transpună în film. Eu sint impotriva 
acestui sistem. Împotriva transformării orică- 
rui roman bun în film. Nu știu dacă nu cumva 
mă înșel, dar nu-mi amintesc un film bun fã- 
cut după un roman, în schimb îmi amintesc 
de filme foarte bune făcute după romane 
proaste. Eu nu fac confuzii. Din acest motiv, 
ceea ce le spun tuturor prietenilor mei regi- 
zori de film cind mă roagă să transtormâm o 
carte a mea în cinematograf, este nu, aceste 
cărţi sint literatură și numai asta sint. Dacă 
vor să face cinematograf. eu am povestiri 
care cred că sint mai apte pentru film și le 
putem lucra directi pentru: cinematograf.” 


La Studioul „Gorki“ din Moscova se 


află 


în lucru un film-basm intitulat 


Ucenicul vraciului (regia Boris Riţaev, 
cu O. Kazancev, N. Vavilova şi A. 
Șenghelaia ) 


Titlul sugerează desigur o comedie, și 
dacă menţionăm imediat că vedeta co- 
mică nu e alta decit Jerry Lewis, înțele- 
gem că este o comedie cinematografică, 
Ceea ce ar mai trebui spus ar fi faptul ca 
filmul cu acest titlu a fost terminat,recent 
în Franța în regia lui Michel Gérard și 
este considerat drept primul „franch-mo- 
vie“, adică film francez al lui Jerry Lewis. 
Deci noua comedie „movie“,ca să păs- 
äm ceva din etichetă,a fost realizată la 
Paris și Strassbourg iar comicul ameri- 
can îi are aici ca parteneri pe Michel 
Blanc şi pe Charlotte de Turckheim. Este 
povestea unui polițist din Las Vegas (nu 
altul decit Jerry Lewis) care vine să-și pe- 
treacă vacanţa in Franţa, ia fosta Jui soție 
(Chariotte de Turkheim) măritată acum 


cu un mic negustor (Michel Blanc), in- 


curcat in nişte afaceri destul de dubioase, 


` „Preocupat de soarta fostei mele neveste, 


— rezumă Jerry Lewis povestea — și cu 
nasul meu de politai, încerc să-mi dau 


` seama ce fel de afaceri sint astea şi la ce 


primejdii ar fi expusă ex-nevastă-mea. De 
aici o succesiune de situații caraghioase, 


„Corsicanii ne-au dat pe Napoleon şi 


pe Tino Ross 


spunea odată marele 
actor Raimu 


18 


sa 
G 


ËTT OTT 


cinerama 


o avalanșă de qui pro quo-uri și de catas- 
trofe care ne vor duce pe toți trei pină la 
scena operei din Gett Geer toc- 
mai se produce o curioasă cintăreaţă in- 
terpretată de Laura Betti" (actrița lui Ber- 
tolucci din filmul 1900). 

Restul ne putem imagina și singuri cind 
este vorba de Jerry Lewis și ne aşteptam 
ca nici marele candelabru din sala operei 
să nu rămină la locul lui. 


Un critic din ţara vecină,pe numele lui 
Ivailo Znepolski, a intreprins o cercetare 
asupra influenţei pe care neorealismul fil- 
melor italiene ar fi avut-o asupra orienta- 
ri! privirii creatorului bulgar de filme. 
Spune Znepoiski: „Primele manifestări ale 


` neorealismului italian au jucat un rol 


esențial in orientarea cinematografului 
bulgar spre tradiția lui cuituralā națională 
dar, deși influența lui este una din cele 
mai trainice ( unii dintre criticii străini 
sint tentaţi s-o depisteze în realizările 
noastre pină spre mijlocul anilor '70), 
această maana după părerea mea, este 
pină la ora de față, una din cele mai puţin 
cercetate. Marea afinitate a cineaștilor 
noștri cu filmele italiene de după război a 
fost menţionată de multe ori atit pentru a 
lăuda această afinitate cit şi pentru a o 
contesta. Unele filme au prilejuit chiar 
paralele dar niciodată problema modului 
concret în care s-a manifestat această in- 
fiuenţă n-a făcut obiectul unei cercetări 
serioase " 

O prima constatare in acest sens Jne- 
polski o face atunci cind afirma: „Dupa 
parerea mea,ceea ce întemeiază sau jus- 
titică această influență a neorealismului 


„şi definește relaţia lui cu cinematograful 


şi tipologiile filmului nostru sînt în primul 
find analogiile ce există în planul istoric şi 
al situaţiei sociale postbelice,” 


Apoi criticul bulgar, după ce citează pe 


Zavattini și privirea lui asupra neorealis- 
mului din filmul italian, reia în ceea ce 
privește filmul bulgar: „Zavattini afirma că 
realitatea este nesfirșit de bogată și că e 
nevoie doar să știi s-o privești. Și mai 
spunea că cinematograful trebuie să po- 
vestească lucruri dintre cele mai mărunte 
fără ca fantezia să intervină, străduin- 
du-se in primul rind să scoată la iveală 
ceea ce este profund uman în aceste mici 
întimplări importante din punct de vedere 
istoric. Filmul trebuie să dezvăluie el în- 
suşi sensul realităţii fără puncte de ve- 
dere preconcepute. Şi aşa — adaugă în 
continuare Znepolski — se ajunge chiar 
la negarea actorului profesionist, fiecare 
trebuind să joace propriul său rol pe 
ecran.“ Dar în continuarea analizei sale, 
criticul pomenit arată că în ce privește 
evoluția acestei modalităţi, dacă într-ade- 
văr ea poate fi depistată in cinematogra- 
ful bulgar, cercetarea extrem de aplicată 
este de rigoare. „Dacă vom căuta doar să 
stabilim analogii pur şi simplu între cine- 
matograful bulgar ai estetica neorealis- 


> mului italian va fi greu să le descoperim. 


În numeroase cazuri, cind cineaștii noștri 
s-au căznit să imite „stilul italian”, au cu- 
noscut eșecul. În efortul lor de a desco- 
peri unele trăsături formale;ei au lăsat să 
le scape aspectui dinamic și dramatic al 
realităţii noastre de atunci. Şi în aceste 
copii palide ale neorealismului altora,sin- 
gurul element dominant era plictisul și 
artificialul.“ 


in memoriam 
Tino Rossi 


Corsicanul despre care în culmea glo- 
mei lui se spunea ca ar fi fost la fel de 
vestit ca și Napoleon,și-a cucerit laurii nu 
cu sabia ci cu vocea catifelata, iradiind 
toată câldura Mediteranei și toată bucuria 
de viața meridională. Nascut acum 
aproape opt decenii. la Ajaccio, într-o fa- 
milie nevoiașa cu mulți copii, din familia 
unui croitor, Constantino Rossi, devenit 
Tino „pentru ca se reține mai uşor“, așa 
i-a spus primul sau impresar, a știut de 
mic copil un singur lucru: ca vrea sa 
cinte In Corsica cea frumoasa și saraca 
de cintat cinta insa mult) şi pina astazi ni- 
meni n-a facut avere și cariera pe insula. 
Deci, spre continent. Debarcare la Marsi- 
lia, unde nu trece mult și este remarcat. 
Aventura se petrecea intre cele doua raz- 
boaie, anii in care se purta freză lipita pe 
cap şi dață cu multă briantina, vreme în 
care un june-prim chiar daca nu fâcea 
altceva decit să cinte, trebuia sa semone 
cu Valentino. Dar pentru câ era moda, 
mulţi semanau cu Valentino şi aveau ae- 


Scriitoarea şi realizatoarea francez. 
Marguerite Durras provoaca de fiecare 
data cind aduce pe ecran un film, o ate- 
varata criza de interpretare: criticii se 
simt obligaţi la complicate exegeze. n 
timp ce spectatorii se impart: unii sint in- 
cintaţi şi se simt in al noualea cer în fata 
speculațiilor și ineditului viziunii dur- 
ras-iene alții ies din sala ostentativ, acu- 
zind pedanterie, sau mai pe seau. plicti- 
seala 

Acum. in Dialogul de la Roma, noul 
film al. Marguerite: Durras, se intimpla 


trabucul îi uneşte pe cei 
doi interpreţi ai lui James Bond 
(Roger Moor şi Sean Connery) 


cam același lucru. Filmul se alla pe 
ecrane de aproape un an, comentariile nu 
abundat şi într-un sens şi în altul și ne 
aflam la vremea unor constatari. Anne 
Tarqui face in revista se specialitate Ci- 


' pema '83' o asemenea incercare cu in- 


tentie bilanţiera. „Cinematograful Margu- 
entei Durras impune respect. Unitatea 
expresa a filmelor ei atrage adesea co- 


rul „amorezului latin“ denumire inventata 
pentru cuceritorii de tipul celui impus de 
idolul lansat de ecran. „Tu daca vrei sa 
ramii — avea sa-i spună un celebru com- 
pozitor al vremii. Scotto — să nu cinţi de- 
cit despre dragoste”. Și asta a şi facut 
Tino Rossi. Și tot asta a facut cind pro- 
ducatorii de filme l-au adus de pe scena 
teatrului de operetă şi din marile sali de 
recital, arhipline intotdeauna, pe platou- 
rile de filmare, prin 1936. (Marinella a fost 
prima întilnire cu filmul, și aici avea ca 
parteneră o glorie a vremii,Yvette Lebon). 
Au urmat Neapole sub sărutul focului (cu 
Mireille Balin și Viviane Romance) apoi 
ghitarele au devenit leit-motivul a 
două-trei alte filme. Paznicul cu Lilia Vetti, 
film pe care l-am pomenit pentru că par- 
tenera de pe ecran avea să-i devină și 
partenera de o viaţă etc. Dar pentru Tino 
Rossi ecranul a fost doar o prelungire a 
scenei recitalurilor sale. Acolo in sală, 
simțea publicul, respiraţia sălii, bucuria 
vie a spectatorului. „Edith Piaf face sala 
să plinga, Tino Rossi o face sa viseze și 
să iubească“, Raimu a spus asta. Gloria 
iui Tino Rossi s-a alaturat o vreme altor 
două glorii care tot de pe portativ adop- 
taseră în goană și filmul: Maurice Cheva- 
ler şi Fernandel (care tot cu vocea pa- 
şıse, cum se spune astăzi, in „show-biz“ 
Numai că el a râmas doar în cinemato- 
graf Ging la sfirşitul vieţii). Toţi trei, si 
Chevalier, și Fernandel și iata acum ulti- 
mul, Tino Rossi, sint o amintire. Vocea 
le-a rămas pe discuri, chipul pe pelicula. 


Mircea ALEXANDRESCU 


mentarii defavorabile acuzind pedanteria. 
Din acest punct de vedere astfel de afir- 
mat abunda și în privința Dialogului de 
la Roma, dar ceea ce este tulburător la 
Marguerite Durras e faptul ca fiecare 
opera constituie o aprofundare a prece- 
dente și ca fiecare atinge o anume per- 
fecțiune pe care o crezi de nedepuul 
Dialogul de ia Roma este cel puțin pentru 
momentul de fața, realizarea cea mai im- 
plinita și cea mai densa dintre toate fil- 
mele Margueritei Durras. A analiza și 
descompune ceea ce filmul a țesut cu 
grija devine o operaţie mutilanta. In acest 
Dialog de la Roma se pot depista mai 
multe. fire conducatoare,dintre care cel 
mai important ar putea fi acela al reflec- 
Dei asupra a ceea ce este vizibil, caci din 
punctul de vedere al ficţiunii, turnarea fil- 
mului este incheiata in momentul in care 
incepe dialogul”. 

In faţa totuși atitor dezbateri și pasiuni 
pușe în analizarea acestui film al scriitoa- 
rei franceze (printre care și constatarea 
ca în aceasta povestire trebuie sa faci 
efortul de a realiza ce anume ascunde ca 
s ce iti arata), autoarea articolului otor 
drept suprem wqument o recomandare 
toarte generoasa şi foarte neargumen- 
tata” Singurul lucru important și cert pe 
care poți sa-l spui in privința acestui film 
este „Duceţi-va sa-l vedeți și încercaţi 
sa-l ințelegeţi”. 


Ludmila Savelieva — al cărei admirabil 
şi recent portret l-am publicat în numărul 
trecut — se află pe platourile de filmare 
în studiourile „Gorki“ din Moscova unde 
întruchipează rolul Nadejdei Moros din 
filmul lui Gheorghi Nikolaenko, intitulat în 
al patrulea an de război. fi 


Regizorul american Brian de Palma s-a 
incumetat să refacă filmul semnat cu ani 
in urmă de Howard Hawks, Scarface. Ar- 
gumentul avansat de de Palma este că a 
obținut asentimentul lui Al Pacino să 
joace rolul principal și că, dispunind de 
un asemenea actor, toată povestea va 
arăta altfel și merită riscul de a o incerca. 


O statistică publicată nu demult la 
Stockholm arată sec (așa cum este lim- 
bajul cifrelor) că, dacă în 1956 rețeaua de 
cinematografe din Suedia înregistra 80 de 
milioane de intrări, în 1982 n-a mai putut 
înregistra decit 20 milioane (şi ei îl au pe 
Bergman!). 


Bette Davis n-a fost, in lunga ei cariera, 
lipsită de onoruri și premii. A fost invitata 
în jurii, la mari gale etc. Recent au invi- 
tat-o studenţii de la UCLA (Universitatea 
californiană din Los Angeles) spre a-i re- 
mite premiul „Charlie Chaplin“, un pre- 
miu pe care orice mare actor il privește 
ca pe o consacrare supremă. „Oscar'-ul 
desigur este cet mai cunoscut în lume 
dar între oamenii de profesie — cel puţin 
așa se susține — cind cei mai dificili ju- 
att, adică studenţii „mușcaţi“ de arta fil- 
mului, iți acorda „Chaplin'-ul e motiv 
de mare mindrie. Adevarul este ca ori 
de cite ori Bette Devis accepta un ro! 
— fie el ai o apariție — într-un film, pre- 
zenţa ei polarizează atenția generată. 


N-am vorbit pină acum despre un film 
martinichez, pentru bunul motiv că un 
asemenea film este o raritate. La Paris, 
unde rulează in prezent Rue Case Nogres 
ceea ce ar fi o uliţă a colibelor an el? 
ilmul trece drept eveniment. Eveniment 
pentru că dacă în Martinica s-au mai tur- 
nat filme, ele erau — după cum le consi- 
deră o comentatoare franceză, Ginette 
Delmas — venite din afară, lipite pe reali- 
tatea martinicheză și nu o expresie a 
punctului de vedere martinichez. Filmul 
cu titlul de mai sus o entuziasmează pe 
comentatoare prin naturalețea tonului, 
prin modul cum este înfățișat mediul 
martinichez fără nici un fel de pedalare 

elementul exotic atit de la îndemină. 
impotrivă, privirea este riguroasă, apli- 
cată, plină de grijă pentru amănuntul 
semnificativ. Regia — și asta este o altă 
noutate — o semnează o realizatoare 
martinicheză, Euzhan Palcy. Filmul este 
povestea unui băieţel sărac, inteligent şi 
sensibil care știe să asculte, să observe şi 
să investigheze. O bunică plină de înţele- 
gere și tact îl ajută să cunoască viața, oa- 
menii şi mai ales natura. 


Pe John Travolta l-a cuprins ia- 
răyi „febra de simbătă seara”. 
(De astădată într-o continuare a 
filmului care l-a lansat, realizat 
acum de Sylvester Stallone) 


Este vorba despre John Travolta care 
pină acum a făcut senzație cu orice apa- 
riție bine regizată pubihcitar, dar care du- 
pa Febra de simbătă seara și după filmul 
in care interpretează un reporter de tele- 
„viziune, îi lasa pe spectatori cu semne de 
intrebare. Este sau nu este actor Tra- 
volta? Mulţi comentatori (e drept câ nu 
știu şi părerea spectatorilor) țin să subli- 
nieze acum că John Travolta, in noua pe- 
liculă, care se intitulează Să rămii teatăr, 
repurlează un mare succes personal şi 


face dovada calităților sale interpretative. ` 


„De astă datà e vorba tot de o febră, dar 
pentru interpretul filmului este vorba de o 
altă înfâţişare” — spune un comentator. 
Într-adevăr, John Travolta a lucrat citeva 
luni bune sub directa indrumare a lui 
Sylvester Stallone dar nu în probleme de 
actorie ci de „construire a fizicului“, 
adică gimnastică. urmărirea supleţii cor- 
porale, mișcare (pentru că în ciuda pro- 
pensiunii pentru dans, tinărul Travolta 
era pe platou cam țeapân. Și asta nu e 
matte, e chiar o marturie de-a lui). Şi 
mai spune Travolta: „Sint mulțumit de 
noua mea intâțişare. Aveam vreo 10 kilo- 
grame in plus şi incepusem să fac gușă 
Acum arât a actor. Adică pot să arăt bine 
pot să arât urit. râu sau romantic. Dr 

pinde de ce vrea rolul”. A inceput sa se 
exprime ca un adevarat actor! 


In '83,Paul Newman și-a realizat ambi- 
ţia de a face un film ca autor total, adica 
de la scenariu pină la regie şi actorie. A 
turnat la Fort Lauderdal (in Florida) filmul 
care poartă acest titlu: Harry şi fiul în 
care il are în rolul de fiu pe tinărul Robby 
Benson (un actor extrem de popular în 
Statele Unite. care a jucat tot un rol de 
fiu în filmul lui Jack Lemmon intitulat Tri- 


ut). 

Harry și fiul este povestea dramatică a 
unui părinte care trăieşte impreună cu 
fiul său, dar de care se simte indepartat 
de un adevărat ocean de neințelegere. 
Dincolo însă de acest pian care este mai 
mult de atmosteră, principala direcţie 
dramatică este provocată de moartea fiu- 
lui, care devine apăsătoare, dizolvantă 
pentru tată. Şi partea cea mai dramatică, 
dupa noi, este aceea câ Paul Newman re- 
povestește în film o filă din propria lui 
biografie, i se pare că filmul a insemnat 
o mare incercare nu atit a forțelor lui ar- 
tistice, CH a celor. sufletești. 


Romanul de mare succes la ora de fața 
al fostei redactoare 7: a săptăminalului 
„L'Express“, Fran Giroud, intitulat 


„Le bon plaisir“ titlu pe care l-am tål- 


măci „La discreția bunului plac” dar fa- 
cem asta mai mult din tler, pentru că de 
citit, n-am avut plăcerea) se află pe pla- 
toul de filmare în regia lui Francis Girod. 

Succesul acestui roman se datorează 
— așa cel puţin susțin unii dintre comen- 
tatori — în bună măsură indiscreţiilor pe 
care autoarea (fost ministru în cabinetul 
Barre) le face sub faldul ficţiunii atit de 
ingăduitoare, despre unele moravuri din 
culisele administraţiei. E adevărat, Fran- 
coise Giroud este o gazetară de prim 
fang, cei ce o cunosc spun că e o per- 
soană de o inteligenţă sclipitoare dar mai 
spun și că e o fire vanitoasă, o limbă as- 
cuţită, o sarcastică, o incisivă (preceden- 
tul ei volum „Dacă mint“... anunţa proba- 
bil acest „Bun plac") ceea ce face ca pri- 
mul ei roman — (best seller desigur) sa 
fie considerat o reglare de conturi, o ră- 
tuială. 

Premiera filmului este prevăzută pentru 
ianuarie 1984 și realizatorul și-a asigurat 
o distribuţie foarte atractivă. Pe de o 
parte actori iubiți și reputați: Catherine 
Deneuve, Jean Louis Trintignant, Michel 
Serrault. dar și o serie de neprotesioniști 
dar foarte cunoscuți de publicul francez: 
Albert Cervoni, critic de film, Catherine 
Lamon, ziaristă, Guillaume Hanoteau, 
scriitor, Michel Boisrond, regizor de film 
Dar și un economist celebru, René Bonel, 
toți acești neprofesioniști deţinind roluri 
de egală întindere cu profesioniștii. 
„le bon piaisir — spune realizatorul — 
va fi un film impertinent, în tradiția mari- 
lor comedii franțuzeşti”. (Și în ianuarie, 
realizatorul o să vadă ei dacă imperti- 
nența plătește!) 


Critica americană este foarte pornita 
pe cit se pare, pe Francis Coppola Pe e, 


lebritații cu Grease, film care i-a unit din- 
du-le o cariera ascendentă, deși se pare 
că a Oliviei Newton-John este mai rapida 
Cei doi tineri actori și proaspete glorii ale 
ecranului şi music-hallului şi-au propus 
la acest sien de an aa se reintilneasca 
dar făra muzică şi fără dans. Ei vor evo- 
lua ca eroi „simpli” într-o poveste de dra- 
qoste, sub conducerea regizorului John 
Herztel. Vor avea ca parteneri pe Charles 
Durning ca și pe Oliver Reed iar filmul 
este prevazut să apară în premiera 
cindva, anul viitor. 


Intr-un recent interviu pe care marele 
realizator suedez Ingmar Bergman l-a 
acordat sâptâminalului „Point, a avut 
această definiție a cinematografului de 


- astazi care ni se pare deosebit de semni- 


ficativâ: „Pentru mine cinematogratul a 
râmas ceea ce era şi pentru Lumière sau 
Melies; niște umbre care populează o 
pinză albă. Revoluţia tehnologică, intor- 
matică și electronică este pe cale să rãs- 
colească totul. Ea oferă noi posibilităţi 
de-a dreptul formidabile. Numai că eu 
sint prea batrin ca să le folosesc. Cine- 
matogratul e astăzi plin de tineri care 
jonglează pur şi simplu cu toate tehnicile 
video şi tutuiesc computerele. Filmul tre- 
buie deci făcut de cineaști care răsar din 
acest univers.“ 


Realizatorul francez Claude Sautet. al 
carui film Bălete! cu Yves Montand in 10- 


Premieră în ianuarie 1984 „filmul impertinent“,cum îl consideră regi- 
zorul său, Francis Girod (cu Catherine Deneuve într-un cadru 
din film! dar şi cu Jean Louis Trintignant şi Michel Serrault) 


ca om ŞI pe himele iui. La ultimul festival 
de ia New York din toamna aceasta. a 
fost de ajuns ca numele lu: sa apara pe 
un generic — cum spune un comentator 
francez care se află de astădata in sala. — 
pentru ca subit, sa inceapa urletele și 
protestele. Filmul care deranja atit de 
mult se intitula Peștele certărej. Se striga 
in sală chiar că „ar fi mai bine dacă şi-ar 
arde negativul filmului” (şi asta se striga 
in timpul vizionării). Simbolic titlul filmu- 
lui lui Coppola. Caci Peștele certăreț nu 
poate sta decit singur într-un acvariu. 
Cum e introdus în altul, cum este ucis. 
Filmul realizat de Coppola se ocupă insă 
de niște adolescenţi aflaţi in plină criza, 
un fel de noi Copii ai străzii. De mențio- 
nat că filmul este in alb negru. Totul se 
învirte in jurul a doi fraţi:Matt Dillon care 
este și cel mai tinâr şi Mickeygun fel de 
cavaler legendar. căruia îi lipsește doar 
armăsarul și platoșa. Povestea evocă un 
te! de coșmar al străzii de periferie, intr-o 
atmosferă tenebroasă in care nu se intre- 
zărește decit strălucirea unui „diamant 
negru“ care este desigur cavalerul mai 
sus menţionat. 


Se ştie prea bine că atit Travolta cit și 
Olivia Newton-John au atacat treptele ce- 


lul principal a avut recent o foarte rasu- 


- nătoare premieră la Paris a fost întrebat 


în seara prezentării de gala cum i-a venit 


„ideea acestui Tim. Di a răspuns prompt: 


Ideea mi-a venit prin 1970 ori 1972. Era 
pe vremea cind filmam Cezar și Rosalia și 
între şedinţele de filmare luam adesea 
masa împreună cu Philippe Sarde (este 
compozitorul care scrie muzica filmelor 
lui Sautet) în același restaurant. Și exista 
acolo un ospătar de-a dreptul extraordi- 
nar, care la vreo 60 de ani domina in- 
tregui local cu buna lui dispoziţie şi cu o 
adevărată diplomaţie a relaţiilor lui cu lu- 
mea şi cu colegii de breasla. L-am cunos- 
cut mai îndeaproape și am aflat că viața 
lui particulară era o adevărată bogăţie. 
Ajunsesem så mergem la restaurantul 
asta doar ca să-l vedem pa Maurice, pen- 
tru cà Maurice îl chema. Și numele și 


"persoana lui mi-au rămas în minte. După 


ce am realizat Vincent, Francois şi Paul, 
Yves Montand mi-a spus: „Cred că ar tre- 
but să facem un nou film.“ Dar de la 
această propunere s-a scurs o vreme. 
Cind mi-am adus aminte din nou de Mau- 
rice pe care l-am vi" Alex în scena- 


riu, am realizat Băiele: 


periscop 


De la micul 
la marele ecran 


Se observă în ultimul timp unele 
schimbări în raporturile dintre celę 
două forțe potrivnice, ba uneori 
chiar dușmănoase: cinematografia şi 
televiziunea. Din partea televiziunii 
se răspindește convingerea că cine- 
matografele, în special cele care 
atrag un public mai capricios; nu 
sint un concurent pentru televiziune, 
ci un aliat, sau chiar un eventual 
asociat. Televiziunile din diverse ţări 
(în special cele italiene și vest-ger- 
mane) finanţează producţia unor 
filme 'ambiţioase pentru cinemato; 
grafie, resemnindu-se cu faptul că 
după doi sau chiar trei ani de ex- 
ploatare în sălile de cinema filmele 
acestea vor fi inaccesibile pentru 
micul ecran. 

La noi rivalitatea dintre aceste 
două puteri nu a avut un caracter 
așa dur, dar nici aici colaborarea nu 
a fost prea fericită. in Polonia s-a 
întimplat de două ori ca filmele pro- 
duse de televiziune pentru televi- 
ziune să fie considerate așa de reu- 
Site încit să merite a face carieră în 
cinematografele normale: este vorba 
de Pădurea de mesteceni a lui 
Wajda și Contract de Zanussi. Au 
fost fără îndoială adevărate eveni- 
mente culturale dar au rămas totuși 
o excepție. „Normal!“ a fost cu totul 
alt procedeu. Un serial de televi- 
ziune de 12 episoade, care s-a bu- 
curat de succes la telespectatori a 


fost luat apoi ca materie primă pen- . 


tru elaborarea unui surogat — pot- 
puriu de o oră și jumătate, ce profita 
de faima originalului. Filmele pentru 
marile ecrane apărute în acest mod 
au fost fără excepție catastrofe ar- 
tistice. Erau niște montaje făcute la 
repezeală ale „celor mai bune“ 
scene — chipurile — ale serialului, 
scurtate jalnic și care nu formau un 
întreg dramaturgic. 

Cu toate acestea este demnă de 
notat o nouă formulă de colaborare 
dintre cinematografie și televiziune 
folosită de Janusz Majewski, un ta- 
lentat regizor al generației de mijloc, 
la filmul istoric Epitaf pentru Bar- 
bara Radziwill. Majewski a fost regi- 
zorul celor 12 episoade ale serialului 
Regina Bona după scenariul Halinei 
Anderska. Serialul povestea despre 
o prințesă milaneză din familia 
Sforza, care în secolul XVI a devenit 
soția regelui polonez Sigismund |. 
Ea a fost un remarcabili om de stat 
şi o propagatoare a culturii Renaște- 
rii. În serial apare şi fiul ei, urmașul 
la tron Sigismund August: în trei din 
cele 12-episoade un loc important 
La ocupat povestea romanticei „iu- 
biri a secolului“, care l-a legat pe ti- 
nărul rege de aristocrata lituaniană 
Barbara Radziwill. 

Incă din timpul realizării serialului 
Majewski a hotărit să consacre un 
fiim separat, de lungmetraj, acestei 
romantice povești de „dragoste. A 
procedat însă altfel! decit colegii săi. 
Evident se putea mulţumi să copieze 
din materialul existent ceea ce se 
referea la relaţia rege—Barbara ai să 
monteze întregul. Dar pentru film a 
folosit în cele din urmă numai 40% 
din cadrele serialului. Restul de 60% 
au fost refilmate folosind aceiași ac- 
tori, dar după un scenariu complet 
nou, al cărui autor este Stanislaw 
Kasprzysiak. Celor două filme le sint 
comune scenele de masă şi scenele 
în care apare regina Bona. Tot ce se 
referea la povestea de dragoste a ti- 
nărului rege a fost astfel prelucrat 
încit să-i confere o totală autonomie 
psihologică, așa cum se cuvenea 
ideii principale a filmului. Genul 
operei s-a schimbat complet, nu mai 
este vorba de o lecție din istoria Po- 
loniei, ci de o expresie poetică cu o 
încărcătură corespunzătoare de 
adevăr istoric și afectivitate. 

Epitatului lui Majewski; departe 
de a îi o capodoperă, i se pot imputa 


unele simplificâri ale fundalului po!i-- 


tic sau un joc inegal al actorilor, 
dar este cu certitudine un film sepa- 
rat, nou, coerent și nu o prescurtare 
grăbită, de mintuială a ceva ce a 
fost realizat anterior. Un indemn 
pentru viitor? Jerzy PLAZEWSKI 


19 


e în priză directă 


calendar pe celuloid 


Istoria filmului... 
în noiembrie 


1895 — 11 noiembrie — În alia. Filoteo 


Alberini brevetează un aparat de filmat și 
proiectat imagini, denumit Kinetoarat 


1896 — 21 noiembrie — La Neapole se 
prezentație cinematografică din Japonia, pri- 
iejuită de „recenta invenţie a d-lui Edison" 
cum menţiona un ziar din oraşul Kobe, gazda 


evenimentului 

1898 — 7 noiembrie — La Neapole se 
naşte indrăgitul comic italian Toto, despre 
care se spune că îşi imagina şi contecţiona 
singur costumele. Adevăratul său nume era 
Antonio de Curtis Gagliardi Gritto Angelo 
Flavio Dukas Commence principe din Bizan- 
zio, 

1905 — 4 noiembrie — in sata unui res- 
taurant din Deva, are loc prima proiecție ci- 
nematografică din oraș, datorată „teatrului cu 
electrică a lui Jansen Antal“, care prezenta 
„otografii mișcătoare din toate colțurile lu- 
mii”, realizate cu prilejul călatoriei acestuia 
prin America, Oceania, Asia, India și Egipt 

— 7 noiembrie — Sub titlul „Cine- 
matogratul la atrul Naţional” revista „Fla- 
cara” face prima menţiune a unei producţii 
de film romanan: cu ocazia reluării piesei lui 
Victor Eftimiu „Înşirte mărgărite froiecțiu- 
niie electrice (cum anunţa afişul) care intre- 
geau basmul fuseseră realizate de Aristide 
Demetriad şi Grigore Brezeanu pentru a fi in- 
tegrate in pauzele dintre acte. După „Amor 
tatal” (premiera 18 sep. 1911), aceste imagini 
filmate alcătuiesc cel de-al doilea Jim" ro- 
mânesc, pierdut, din păcate, ca şi primul. La 
Muzeul Teatrului Naţional se mai pâstrează o 
singura fotografie reprezentind o scenă din 


filmul” inşir-te mărgărite. 
180 — 7 noiembrie — Se naşte criticul, 


istoricul, teoreticianul şi regizorul de film 
francez Jean Mitry. Coincidenţa face ca 
exact în ziua cînd Mitry împlinea virsta de... 1 
an, la București să se nască istoricul şi criti- 
Sek de film român ion Cantacuzino! 

908 — 26 noiembrie — Această zi e 
considerată data nașterii comerţului cu foto- 
grafii de vedete, intrucit o revistă engleză pu- 
blică ştirea că „pentru a satisf cererile pu- 
blicului feminin profund impresionat“ de far- 
mecul fizic al unui sergent major, interpretul 
principal al unor filme inspirate din viaţa mili- 
tară, casa producătoare a tipărit şi pus în vin- 

grafii repreze u-l pe acesta. Și 
„tristă coincidenţă: în aceeași zi de 26 noiem- 

Tie dar in 1959, va muri la Paris, actorul Gé- 

d Philipe (nascut în 1922) 

— 14 noiembrie. in Statele Unite 
are loc premiera celui de-al 33-lea film al lui 
Chaplin: Charlot face dolari in regia lui Mack 
Sennett. Este primul iung metraj (6 bobine, 
1800 metri) în care apare Chaplin, dar şi con- 
siderat de istorici, drept primul film american 
de lung metraj, înainte de Nașterea unei na- 
Hunt, 

1926 — 12 noiembrie. Într-un cineclub 
parizian are loc, clandestin, premiera fran- 
ceză a capodoperei lui Eisenstein, Crucișăto- 
rul Potemkin, Dim interzis de cenzură, care 
va permite proiectarea pe ecranele cinemato- 
gratelor pariziene abia in 1953, deci după 27 
de, ani de „clandestinitate 
1835 — 8 noiembrie 


Alain Delon 


1963 — premiera primului film istoric 
mânesc pe ecran lat: Tudor — marchează d 
butul în enaristica a une personalități de 
prestigi Aihnea Gheorghiu 

1066 — 1 noiembrie — La București, ia 
ființă cinematogratul „Casa filmului” 

19 În Spania, după 10 ani de inter- 
filmul lui Buñuel, Los Olvidados este 

apară pe ecrane 
Stralucirea medaliilor pe hainele 
era mai mare decit aceea a 
vor scrie ziarele imediat 
dialā a filmului Bătălia 
care a avut loc la Londra, in 
0 de piloţi şi ofițeri superiori a! 
Engleze, invitați să re 
> luptei ciștigate în 1940 
tiei hitleriste 
Coincidenţa lunii 
mbrie 1930, Eisenstein 


— Se naşte actorul 


dictie, 


auy 
9 


ci macar o fotogramă pina la s 
zi, viitorul sau st 
major prin împlini 


Debutează in noiembrie: 
losif Demian, debut în regie cu O la- 
crimă de lată (1980). 
— Claudiu Bleontz (stu 
peratorul 1 | P 1 in 


t IATC-actorie 
Concurs 


Cornel MEDVEDOV 


e în priză 


Veşnic tînăr și ferice — 
Mirel Uiesu 


țara 
ca șantier cinematografic 


Tinereţea 
documentaristului 


tie 


Cunoscutul nostru documentarist Mirel 
Mieșiu, ciștigătorul a numeroase premii (de-ar 
fi numai Palme d'Or la Cannes, '69), tinarul şi 
neobositul Mirel llieșiu, care tocmai a împlinit 
o virstă rotundă (La mulţi ani!) se află în 
plină producţie, cu trei filme: Sărbătorile pri- 
veliștii, despre pictorul Viorel Mărginean, 
Noul teatru vechi, despre Teatrul „Maria Fi- 
lofti“ din Brăila și “un film despre cetatea oțe- 
lului, Oţelul Roșu. Le așteptăm cu interes. 


tinerii scriitori şi filmu 


Solo pentru sax 


De remarcat faptul că ședința de deschi- 
dere a noii stagiuni a cenaclului „Scinteii ti- 
neretului”, Confluenţe, a prezentat un film 
IATC („Cel mai bun film IATC" la Festivalul 
de la Costinești '83), Solo pentru sax de 
Radu Nicoară și Relu Morariu. Vizionarea a 
fost urmată de discuţii despre film. Practicind 
cu consecvență vizionările, oricare cenaclu ar 
contribui — indirect, dar sigur — la stringe- 
rea legăturilor dintre scenaristica noastră și 
tinerii noștri scriitori. 


„„„Văzută de la un metru 


Cu firesc entuziasm a tost primit festivalul 
filmului de animaţie din județul Hunedoara; 
spectatori de bază au fost copiii din Petro- 
șani, Deva și Hunedoara, care nu s-au amu- 
zat doar privind șoriceii-mușchetari și mota- 
nul năbădăios, eroi ai unor seriale „Anima- 
film”, ci și participind la jocurile propuse de 
regizorii veniţi în mijlocul lor: Tatiana Apahi- 
deanu, Victor Antonescu, George Sibianu 
Jocuri echivalind cu un ingenios mod de ini- 
Uere in tainele celei de-a opta arte. 


Rubrică realizată de Eugenia VODĂ 


— 
caricatura lunii 


În direct din Buftea, 
scenograful Daniel Răduţă 
ne transmite: 


Urmare din pag Si 


nu se mai descurca singur, era ger, să-i intre 
cenușa de la hornul de la eșapament în păr, 
să nu-ţi dai seama, să te duci acasă, să te 
culci şi dimineaţa să vezi perna neagră, să te 
întrebi uluit: — Ce-i asta, de unde? 

C.H.: Sau, dacă ai mustăţi, cum are colegul 
nostru Cojocaru, să-ţi îngheţe respiraţia pe 
ele, să o culegi din cind în cind și să o auzi 
sunind, cu clinchet, cind arunci țurțurii jos. 

Romeo Gheorghiu: Sau să ieși afară cu 
ochelarii, să-ţi îngheţe, să nu mai vezi nimic, 
să nu-ți poți deziipi mânușa de pe cheie, pe 
excavator la minus 30 de grade. 

— F i decupaje cinematografice, dum- 
neavoastră, in planuri detaliu, lar șantierul se 
numea — din nou ne daţi o lecţie de estetică 
— Valea Frumoasei. 


Un „racourgi“ al riscului 


Cristian Herolu: E școala primei noastre ti- 
nereţi, prin care a trebuit să trecem,să învin- 
gem greutăţile, să ne învingem pe noi înşine, 
ca să ieșim tot noi învingători, numai așa ești 
om, ești inginer de șantier, ești şef de lot și 
așa mai departe. lată, am ajuns la locul unde 
lucrează unul dintre muncitorii sufietiști care, 
pe deasupra, mai are și idei şi spirit de iniția- 
tivă. Radule, revista „Cinema” vrea sà stie 
cum ţi-a venit ţie ideea să te urci cu excava- 
tor cu tot pe stinca muntelui și te-ai și urcat, 
cu toate că eu |i-am spus că-i mai bine să nu 
te urci, câ-i prea periculos. 


“Acești oameni 
care mută-la propriu-munţii din 


Spre o legendă dacică 


Ne aflăm acum dincolo de viitorul baraj, in 
amonte, m cu basculanta printre live- 
zile cu meri, de sub viitorul lac de acumulare. 

Cristian Heroiu: Aţi văzut, există la simpli 
muncitori pasiune pentru ceea ce fac, nu 
este o rutină munca. Uneori aproape nu pu- 
tem găsi o explicaţie realistă pentru faptele 
oamenilor. O explicație ar fi că un muncitor 
din T.C.H. (Trustul pentru construcţii hidro- 
tehnice) nu execută poate două betonări la 
fel, în viața lui. Fiecare e un unicat. 

— Aici CH metri sub apă sintem? 

— La 30—40 de metri. 

— Ar putea să treacă și transoceanicele. 

— Se zice că este foarte mult aur îngropat 
in zona asta, de către strămoșii noştri daci. 
Așa zic localnicii, stăpinii livezilor acestea de 
meri şi peri, care vor fi mutate mai sus. 

— Dar de ce se numeşte locul spre care 
mergem Scorilo? 

— Pentru că tot legenda zice că Scorilo, 
tatăl lui Decebal, aici și-a avut reședința sau 
un loc de retragere. 

— Va fi şi ei sub apă? 

— Nu, va rămine exact în capătul lacului, 
ca să-l vegheze, ca și cum Scorilo ar fi izvo- 
rul. Acolo se vede Muntele Mic, dincolo Țar- 
cul, iar peste munte sint prietenii noștri de la 
Haţeg care fac celălalt baraj uriaș. Ne fortifi- 
căm tare în jurul vetrei dacice. Îmi plac coli- 
nele astea, lumina unei astfel de poieni go- 
laṣe, cu pășuni și livezi, cu pomi rari pe 
coastă, în mijlocul pădurii de brad, deasă și 
plină. Pentru mine e ceva nou, parcă sint 
nişte imagini pictate, într-un tablou. De 
exemplu, dealul ăsta din stinga și o să vă mai 
arât unul, chiar lingă Scorilo, culorile astea 


Sintem tari, pentru că înfruntăm multe, 
dar. sîntem si sentimentali. 
Sîntem „sufletişti“ 


Radu lon: Am urcat cu tot cu excavator, 
chiar acolo, sus, dacă se observă, la jumăta- 
tea muntelui descopertat. Panta e foarte difi- 
cilă, și șeful de lot, tovarășul inginer Heroiu, 
mi-a spus într-adevăr: — Nu cred că o să poți 
urca. Totuși, am încercat și am urcat. Lucrez 
din '66, numai pe şantiere din astea grele și 
m-am gindit — ca să dăm materialul stincos 
de acolo pină jos cu buldozerul e foarte greu. 
Și atunci mi-a venit ideea să urc excavatorul 
„Castor“ sus. În felul acesta, munca devenea 
mult mai ușoară pentru utilaje și mult mai ra- 
pidă. 

— Dar pentru dumneavoastră cum deve- 
nea? Nu se putea bă cadă excavatorul cu 
dumneavoastră, să se dezechilibreze, să lu- 
nece? 

— Se putea. 

— Cum „se putea“? Dacă v-aţi fi gindit că 
se poate prăbuși, nu v-aţi fi urcat. 

— Am riscat. 

— AU riscat sau aţi calculat? 

— ŞI una şi alta. Era un risc, dara fost și 
un calcul, am căutat o soluţie, să zic, a impo- 
sibilului. M-am întors cu spatele excavatoru- 
lui către munte, gindind că dacă mă urc pe 
pantă indărăt, cu contragreutatea către 
munte şi cu brațul excavatorului câtre vale, 
dacă se lasă invers, mă proptesc în braţ și 
unghiul n-are cum să se mai răstoarne. Deși, 
cînd am ajuns sus și m-am uitat îndărăt, mi 
s-a făcut frică, că i-am și spus tovarășului in- 
giner: — Mi-a fost teamă. 

— Un fel de gimnastică pe mașină, alpi- 
nism cu excavatorul! Dar, in acest amestec 
de risc, calcul, muncă și fantastică pertor- 
manță, aproape sportivă și in afara oricărei 
tera pita pai adapa 
dumneavoastră personală 

— N-aș vrea să mă laud, dar nici nu pot să 
accept bănuiala unui calcul de ciștig, așa că 
simt nevoia să spun un cuvint mare, am fă- 
cut-o din conștiință. Există ai așa ceva, de 
asta poţi să-ţi dai seama după ce-ai făcut 
ceva și te întrebi tu însuţi cum ai făcut-o. 
Adică să meargă șantierul, să meargă munca. 
Să urc excavatorul sus şi să mergem cu ma- 
slul pină jos, că ăsta este interesul nostru, al 
tuturor, așa ne spune totdeauna tovarășul in- 
giner. Asta-i tot. Să facem treabă. Cum să vă 
spun eu, altceva ce să vă mai spun? Nu știu 
cum să vă mai zic. 

— Vă place lucrarea asta? Cum o să fie? 

Radu lon: Da, este foarte frumoasă, am lu- 
crat şi la Lotru și în alte locuri și știu cum se 
preface uritul în frumos și necazul în bine. Și 
acolo am dus-o foarte greu, și aici sper să 
terminăm totul cu bine. 

— Aveţi famille? 

— Am soție, doi copii, sint aici pe șantier 
și tot pe șantiere au fost crescuţi. Fetiţa e 
născută la Sebeș, iar băiatul pe Siret, la Ba- 
cău, că am lucrat și pe Siret. 

— Șantierul şi copilul! Să vă trălască! 


care se văd acum în amurg... Noi aici venim 
des, ieşim la iarbă verde, gindindu-ne sau 
fără să ne gindim că ne luăm la revedere de 
la ea. Aici incepe satul Poiana Mărului, pină 
la casele astea va ajunge lacul de acumulare, 
iar, acolo, e Scorilo, un loc în care te simţi ca 
într-o catedrală a munților. O frumuseţe tai- 
nică şi eternă din care va curge lacul nostru. 
Ne întoarcem la basculantă? Uitaţi-vă la 
această colină, la pomii aceștia, parcă sint 
puși de mina omului acolo, cu căpițele inter- 
calate, în lumina asta de amurg, numai aici 
am văzut-o, de te miri că la ora asta a zilei 
mai poate da umbră copacilor. Asta m-ar 
tenta să mă apuc să pictez. 


O datorie neimplinită 


— N-aţi incercat niciodată? 

Cristian Heroiu: Nu, n-am încercat și nu 
ştiu dacă vreodată în viaţă, voi mai simţi 
această tentație, dacă voi mai avea timpul şi 
dispoziția s-o fac. Dar acum, să am pinză și 
vopsele la mine, parcă m-aș apuca. Uitaţi-vă 
la mesteacănul acesta alb, care apare în pă- 
dure, pe coastă și mai sus, pe panta din 
dreapta poienii. Am urmărit-o în toate ano- 
timpurile, dar parcă acum, toamna, e cea mai 
frumoasă. Venim mereu incoace, din groapa 


` noastră nesfirșită. Uitaţi-vă, parcă ar curge 


vopseaua pe deal. Îs imagini unice, pentru 
mine cel puţin, sint unice. Nu se aseamănă 
locurile astea cu alte locuri din țară! Uitaţi-vă 
și la bradul ăsta izolat, chiar aici în faţă, ce 
impunător e, pare un pom de iarnă uriaș, 
într-o casă la fel. 

— Dar din această perspectivă valea nu va 
mai putea fi privită decit cițiva ani. 

— Perspectiva nu se va pierde, va fi insă 
transformată datorită lacului. Căci unic e lo- 
cul, unică și clipa. De acea zic — păcat că ne 
lipsește nu numai penelul, dar și pelicula! Nu 
am nici o dorinţă și nici o mindrie să fiu eu 
filmat, dar mă doare că cineva nu vine să fil- 
meze locurile astea sau In locurile astea — 
nu turistic, ci altfel. Să vină, să facă — nu 
cărți poștale în mişcare, nici colecţii de de- 
clarații, ci să prindă un sentiment, o ciocnire 
de caractere, o dramă de familie, orice, că 
aici sugestiile tuturor speciilor artistice sint 
vii, şi pot fi găsite mereu altele, neștiute, ne- 
bănuite de noi. Eu cel puţin ăsta cred că e 
rostul artei, să ne surprindă cu ceva nou, 
neașteptat, chiar cînd vorbește despre noi în- 
şine. Nu credeți că e o pierdere că nu vin aici 
regizorii, scenariștii — mai mulți, că 4otde- 
auna. şi în toate din mai mulți se alege unul, 
unicul, unicatul — nu e oare o pierdere că nu 
vin cineaștii să observe, să gindească, să se 
emoționeze, și să ne emoţioneze și pe noi, 
poate mai mult şi altfel decit o fac natura și 
realitatea însăși? 

— Vom pune această intrebare, vă mulți- 
mim pentru toi, ia revedere! 


vă recomandăm ciclul: Profesiunea de reporter 


Ziaristul, contemporanul nostru 


versiuni cinematografice sint prezente în pro- 
gram). Dar daca reporterul dornic de popula- 
ntate este dispus sa treacă și peste cadavre. 
intruziunea sa în viața unor oameni devine 
prea brutala şi realitatea poate lua intorsaturi 
tragice ca in Onoarea pierdută a Katharinei 
Bium (de “Volker Schiondorit şi Margarethe 
von Trotta). Trebuie insa ințeles — și este 
bine ca cineaștii demonstreaza acest lucru — 
ca breasla ziariştilor nu se imparte maniheist 
în „rài“ şi „buni“. Atacarea sau, mai grav, pre- 
judicierea demnitaţii umane poate fi comisa 
şi fara intenţie, doar din superticialitate, din 
redactarea unui material „de serviciu” (vezi 
pilduitorul Proba focului şi a apei de Viadzi- 
mierz Olszewski). Din fericire exista mulți. 
toarte mulți reporteri integri, care nu se 
opresc la aparenţe ci cauta, analizeaza pina 
restabilesc adevarul (Sunaţi Northside 777 

de Henri Hathaway) Care nu se lasa intimidați 
de presiuni şi nu fac compromisuri, chiar 
daca incoruptibilitatea le va atrage nebanuite 
neplaceri (filmul chinezesc Zimbetul unui om 
chinuit). 


Au e urmatorul, domnule Locke 
Dumneata lucrezi cu vorbe — Cu imagini, lu 
cruri vagi”. Aceste cuvinte adresate persona 
jului principal din Protesiunea: reporter (fil 
mul lui Antonioni al carui titlu a inspirat unul 
din programele Cinematecii) conţin, da, un 
adevar — dar pe jumatate, Caci vorbele, ima 
ginile nu au de unde veni daca nu exista o 
realitate concreta care sa le inspire. Esenţial 
este inca cum sint ele folosite. Cele 15 filme 
din program se retera toate la acest cum, in 
tot atitea ipostaze. 

indeobşte difera caile pe care personaje- 
le-gazetari și le aleg ca sa se afirme. Caci 
afirmarea, recunoașterea drept o capacitate 
în profesie, constituie țelul comun. Pentru 
unii scopul scuza mijloacele și desfiinteaza 
scrupulele — de unde şi titlul unuia din filme 
Nu-i nimic sfint (de William Wellman). Parte 
din ei se opresc la timp, inainte de a comite 
greşeli ireparabile, dar asta se intimpla în co- ` 
mediile americane ce satirizeaza mediile re- 
dacționale și maniile lor, gen Pe prima pagi- 
nā (piesa lui Hecht și McArthur, ale carei trei 


note de regizor 


Welles, re-crearea unei arte... 


Stau aici, în primul rind, hotărit să nu mă 
las sedus de mitul lui Orson Welles. Văd, 
adică revăd un film în deplină obiectivitate. 
Nu vreau nici să mi-l reamintesc pe colos co- 
borind impozant scara din Buftea, cu o că- 
mașă albă ce-i scotea torsul în evidenţă, pă- 
șind pe scările de marmură funcțională așa 
cum ar fi coborit somptuoasele, fantomati- 
cele scări ale palatului — decor construit de 
ei în imaginarul Xamandu... Avea în mină un 
whisky bine preparat și în ochi cinema... Pe 
piatou, regizorul și-a regizat apoi singur 
scena. A semnat-o doar cu prezența sa... era 
actor... 

Revăd acum Cetăţeanul Kane. Nici urmă 
de monstrul sacru Orson Welles! În lături cu 
eresurile publicistice: aici e doar un tinăr ac- 
tor de mare și dulce expresivitate în mina 
unui fabulos creator al cinema-ului! Acest 
film se ocupă, desigur, de un personaj citizen 
Kane... dar acest regizor se ocupă de cine- 
matograf!... Așa cum, pictind-o pe Gioconda, 
Leonardo crea pictura...! Un mare film ameri- 
can al anilor... Dar aici descopăr întregul ci- 
nematograt ai lumii, de la Griffits la Fellini, 
de la Murnau la Rosi, de la Sternberg la Tar- 
kovski...! Oare străbătind sălile unui muzeu al 
capodoperelor! nu întiinești mereu vibrind in 
opera unui maestru, ca într-un rezonator 
toate celelalte sunete emise de-a lungul gale- 
riilor...? E acesta rostul artei,de a fi mereu 
altceva și totdeauna aceeași... Ca acest film... 
ca acest regizor... Actor de la 16 ani,văzuse, 
desigur, filme și probabil din Europa de unde 
venea pină în America, văzuse multe... Dar 
cinematograful nu-l știa. Atunci a trebuit să 
și-l inventeze! Stupefiat, descopăr în acest 
film de debut, tot! Cadrul-secvenţă al lui An- 
tonioni, gigantescul baroc-fantastic al lui Fel- 


lini, miracolul lui Tarkovski, suspensul silue- 
telor lui Hitchcock, staticul încărcat de trăire 
al lui Mizoguki, misterul atemporal al lui Res- 
nais, splendoarea lui Sternberg, tenebrele ar- 
hitecturii lui Eisenstein, farmecul mai mul! 
sau mai puțin discret al burgheziei lui Bu- 
nuel, portretele larmoaiante ale lui Griffith, 
marile și învăluitoarele sale macarale, miste- 
rele cuplului sau misteriile celei de-a 7-a pe- 
ceți a lui Bergman... ascetismul prim-pia- 
nurilor lui Bresson... tumultul cadrelor-actua- 
litâţi ale lui Rosi,... umorul lui Chaplin... gra- 
vitatea lui Stroheim,... Inconștienţă superbă a 
geniului ce reinventa ce era inventat sau pre- 
mergea ceea ce abia in alte epoci avea să 
vină... Paradoxul artistului... redescoperă me- 
reu prin lumea sa de semne aceeași comuni- 
care eternă... 

Stau deci aici, în primul rind, și mă las pur- 
tat de fluxul acestei construcții impecabile, 
de lungile travelling-uri ce nu cunosc înău- 
tru-afară, de cadrele secvență ce parcurg 
spaţiile investigatoare, de luminile acestea 
care grăiesc și cînd sint umbre şi cînd sint 
străluciri orbitoare și cind explorează în adin- 
cimi spaţii ce se oferă-fiioane de semnale, 
senzații... Mă las copleșit de prospețimea 
unor explozii de tumult al mișcării, de staticul 
unei mişcări interioare în prim-planul unei 
trăiri fundamentale... Suita acestei curgeri 
care chiar în staticul unui portret se continuă 
cel puţin într-o oglindire... și mă las convins 
de suflul său poetic-ideatic: orgoliul are ca 
graniţă arta și candoarea copilăriei... ceea ce, 
privitor la adevăr,e același lucru... impecabilă 
consonanţă între o pură idee și o unică întru- 
chipare... Oare nu așa tinărul Michelangelo 
sublima respectul de iubire în cea mai deli- 
cată fluenţă a formelor unei marmure ce s-a 


medalionul lunii: Claudia Cardinale 


Naturaleţea devenită vedetă 


triță). A fost o bătăușă aprigă în filmul lui 
Christian Jaque, în Les petroleuses, unde o 
vedem bătindu-se cu Brigitte Bardot și, in 
sfirşit, iat-o într-un film de circ, executind la 
ei idle cele mai spectaculoase numere 
acrobatice, aproape fără nici un trucaj. Făp- 
tura ei fizică e de o naturalețe personiticată, 
o naturalețe mediteraneană, care nu dato- 
rează totuși nimic figurilor sudice de tip Car- 
men și gitană. Tipul ei e unic, ceea ce avea 
să-i aducă repede admiraţia unanimă și ne- 
condiţionată a publicului. Încă de la virsta de 


A fost o fericită idee din partea Cinemate- 
cii să-i consacre un medalion. Această actriță 
a fermecat pe spectatori prin faptul că nu se- 
măna cu nici una din stelele celebre. Nu era 
deloc și nu se voia deloc „vedetă“. A avut ro- 
luri multe și diferite, dar în nici unul nu veți 
găsi nimic sofisticat, ticluit, compus. A fost 
regina țiganilor (Cartouche), a fost fată din 
popor (| , a fost femeie de moravuri 
ușoare (Bello, honesto),a fost amantă nebu- 
nește îndrăgostită de un luptător revoluționar 


(Profesioniştii), a fost din contra o fată de | 20 de ani. De altfel, la început nici nu se E 
treabă desigur, foarte îndrăgostită dar cu- dea să devină actriță. Se întimplase să iasă 
minte îndrăgostită în Fata lui pe care il ciștigătoare la un concurs de frumusețe la 


va astepta paisprezece ani (un film în care a ` 
dovedit că poate fi o foarte mare ac- 


Tunis. Ceea ce vroia dinsa era să devină pro- 
fesoară, institutoare. 


t numit Pieta? Şi oare nu din delicatețea unei 


Daca s-ar simți neaparat nevoia unei im- 
parțiri am putea vorbi mai degraba de ziarişti 
care cred și ziarişti care nu cred in misiunea 
lor. Exemplar pentru prima categorie este re- 
porterul din Ediţia specială de Mircea Dane- 
liuc. Pornit în cautarea adevarului din motive 
personale, el înțelege treptat ca nu numai el, 
ca individ, este în primejdie, ca pericolul este 
de natura politica și ameninţa o țara întreaga 
Angajarea sa in lupta impotriva. reacţiunii 
este un gest din cele care, la noi şi pe alte 
meridiane, au facut sa se acorde misiunii zia- 
ristului atributul de nobila”. Prin contrast, cu 
atit mai jalnic gazetatul din WUSA unde Stu- 
art Rosenberg care a pierdut orice credința și 
se vinde, scriind ce şi cum i se comanda. Dar 
şi în cazul acestei categorisiri — o nuanţa. 
Un cineast de geniu — l-am numit pe Orson 
Welles — demasca inca din 1941 existența 
unei specii abjecte: ziaristul care se pretace 
că crede, inşelind astfel buna credința a ma- 
selor de cititori. inspirat din cazul real al unei 
reușite sociale incomparabile, bazata pe min- 
ciuna, Cetăţeanul Kane este o opera în care 
profunzimea analizei îşi disputa înțiietatea cu 
calitatea inovațiilor aduse în limbajul cinema- 
togratic. Şi cred ca nu întimplator toate 
aceste filme dedicate omului de presa ne sa 
usfac şi intelectual și estetic. Ținuta lor înalt. 
iovedeşte respectul cineastului autentic pen 
tru. gazetarul autentic. În fond sint confrați 


Aura PURAN 


simţiri care a ales ca simbol al unui film cu 
titlu de primă pagină bobocul unei flori, se 
trage puterea care a topit laolaltă g tismul 
gongoric cu discreţia tremurului oglinzii unei 
ape sub o adiere; derizoriul cadrelor simulind 
imagini furate de un amator, cu rafinamentul 


Un renascentist din zilele noas- 
tre (Orson Welles în Cerăfeanu/ 
Kane) 


Un lucru foarte curios la această artistă. 
Desigur, e interpretă talentată și a avut vreo 
citeva roluri care au consacrat-o. Dar, lucru 
ciudat, prestigiul ei e atit de mare, incit o ve- 
dem distribuită în multe filme unde prezența 
ei nu aducea nici un aport special. Roluri, aș 
zice, aproape de figurantă. Așa o găsim fåra 
mare folos în filme de Visconti ca Rocco și 
frații săi sau Vague stelle deforsa sau în fil- 
mul lui Fellini, Opt şi tate, sau în Prote- 
sioniști, fiim admirabil, dar unde pe ea abia 
dacă o vedem. În ultima vreme apare iarăși 
într-un rol foarte secundar — în filmul Pan- 
tera roz, comedie comercială și trasă de păr 
în care își face de cap defunctul Peter Sel- 
lers. Totuși, prezența Claudiei place tot- 
deauna, mai ales cind ştim că marele ei ta- 
lent, originala sa făptură pot oricind s-o rea- 
ducă pe prim-planul vieții artistice. 


D.I. SUCHIANU 


Claudia Cardinale pe 


cind era Fara 


mea 


lui Bube 


Omul cu aparatul. Martorul! (Ediție 
specială de Mircea Daneliuc. 
Cu Ştefan lordache) 


estetic al dispariției eroului în oglinzile para- 
lele ale unei uri de Angkor? Oare pin- 
zele unui Margritte sint mai criptice decit 
imaginea culoarelor Xamandu-ului? Și oare 
nu o aceeași putere a încrustat și fluxul 
acesta” pe care oamenii și-l vor retrasmite 
cumva, fețele de aici de pe peliculă care vor 
privi veșnic, așa cum cele ale lui Breughel 
sau de pe portalurile înaltelor catedrale. E 
puterea artistului... puterea artei... Nu știu 
dacă romantismul sau barocul său, dacă ar- 
doarea sa polemică socială, dacă simbioza 
orgoliului culturii unui european cu eficiența 
americanului, dacă simbolica sa (oglinzile, ` 
jocul puzzle-structura filmului), dacă mistica 
femininului sau a virilităţii, dacă umorul sau 
cruzimea, dacă concretețea taptului divers de 
gazetă sau rafinamentul de șevalet, dacă jo- 
cul unui actor născut, precum Garbo, pentru 
cinema, cu numele Orson Welles sau veris- 
mul unor neprofesioniști vor face veșnic glo- 
ria acestui fiim... Dar știu că incandesc 
eternei recreări a unei arte — aici acest ci- 
nema al lui Welles — precum acea recreare a 
sculpturii în Măiastra lui Brâncuși, nu?... va 
dăinui. Aceasta e arta... Filmul se apropie de 
sfirșitul său de parabolă știut de mine și im- 
punător mi se revelează acest cinema al tutu- 
ror potențelor: și simultaneitatea stăpină pe 
Ke (copilărie-senectuate), universalul și cel 
mai particular, unghiulația tuturor azimuturi- 
lor (plongé — contre-pii , nu?hși macrofil- 
marea (misterul scrisului filmat — vă amintiți 
Godard?), și animația (unei fot fii, nu?), 
stăpinirea mulțimilor, ca și a unei fețe, stati- ~ 
cul unui P.G. dar și mișcarea, explorarea 
spațiului ce parcă n-are limită, acel cadru ci- 
nema care sugerează mereu că în afară a mai 
rămas ceva (marca adevăratului „film“, nu?), 
farmecul montajului de actualități, dar și sec- 
vența cadru ce se dispensează de „decupaj' 
(Plan-contra-plan, nu?), fotogenia femeii. a 
bărbatului (vedeta, starul)... cadrul umor- 
cinema (nu-l găsiţi în teatrul)... etc. etc. Un 
film, desigur... al epocii sale... cu stilul impe- 
cabil al locului și anilor săi... de azi, de ori- 
cind... „Logodna Fecioarei“ a lui Greco, „Lo- 
godna“ lui Chagal! sint... de cind?... Oare 
stilul nu e și timpul extins în nesfirșit...? in 
artă... în arta unui film... 


Savel STIOPUL 


Gas norocului pe care l-am avut în 
viață, am participat vara asta la prima ediție a 
unui festival balcanic de teatru pentru ama- 
tori, la Corint, ca invitat al Teatrului popular 
din Rimnicu Vilcea. După acest moment de 
sinceritate edificatoare, aş intra în subiect cu 
sfiala cu care apăsau pe acceleraţie cei doi 
soleri ai noştrii, obisnuiti cu cursa de Voi- 
neasa, nu cu Olimpul cel*care îşi arde pâdu- 
rile, cutremurind trecâtorul cu acest imens 
masacru potolit uneori de văi cu măslini din 
care sar virfuri de biserici albe şi circimioare 
cu mese afară și trei băâtrini bind cafele: 

Treceam și noi pe-acolo cu sfială, coboram 
spre sudul cel plin de istorie, cintind „cind 
s-o-mpărţit norocu'"... şi nu ne-am dat seama 
cind şi cum s-a vărsat cerul în mare. Căci nù- 
mai mare rămăsese în jurul nostru, cu insu- 
lite și vaporașe cu pinze albe și atunci ne- 
maiavind încotro, am intrat și noi in mare. 
Atunci s-a auzit o exclamaţie de origine vul- 
canică, intraductibilă, care s-a lovit de i 
un timp îndelungat. Ne-am dat seama că sin- 
tem fericiţi, nu ne era foame, nu ne era sete 
şi fără nici un -efort am făcut exact ceea ce 
trebuia să facem: ne-am simțit bine. Și eu, și 
Dan, și Nicu, și doctorul, și Lidia, și Doina, și 
Croange, și Darling. 

Caut cu bună credință un fapt pe care să-l 
relatez cititorului saturat de bietu-mi entu- 
ziasm, dar nu dau decit peste senzaţii incoe- 
rente: senzaţia că pe piatra asta a stat și Aga- 
memnon, că am cintat și eu la Epidaur, sen- 
zatia de leandri albi și roșii, de lăcuste uriașe 
tinind neincetat, de soare, de mirosuri, de 
languste, de stinci golașe ai aș da orice să 
pot cuprinde așa ceva in cuvinte,*spre a le 
avea acasă, În sertar, oricind le-aș mai dori, 
să beau o bere şi să miroasă a un milion de 
mirosuri. 

Mi-e frică să mai scot vreo vorbă și-așa 
viața mi-e mai complicată de atunci, am mulți 
mai mulți prieteni, căci rămin prieten pe veci 


„Dacă ar conta părerea mea, aș spune 
un bravo doctorilor, inginerilor, profesorilor 
care Isi lasă treburile 


să joace teatru 
Cu jocul lor, m-am 


cu tot sufletul. 
miîndrit în Grecia, 


„~ Ca invitat, alături de Teatrul popular 
din Rimnicu Vilcea, la primul Festival balcanic 


al 


mă mir! 


Adevarul e ca daca zilele trec in goana 
nu este mentul meu, caci nu trec pe linga 
mine, ci cu mine cu tot. Trec cù mine pe 
linga lucruri și fapte, ințeleptindu-ma. Voi 
fi în curind un ponderat zimbind ușor vie- 
ţii clocotind de entuziasme și lumea ma 
va intreba mereu ce parere am. N-am sa 
le spun decH despre lucrurile pe linga 
care m-au trecut zilele. lucruri care nu 
mai pot îi la fel și mereu afla despre ceva 


Prezențe româneşti peste hotare 


În 1983, două premii in 
italia pentru „Saltimbancii“ 


După ce in luna aprilie la „Festivalul inter- 
național al filmului pentru copii și tineret de 
r ia Giffoni", filmului Elisabetei Bostan dupa 
un scenariu de Vasilica Istrate i s-a atribuit 
Medalia de aur, in luna noiembrie i s-a acor 
dat Diploma de onoare a „Tirgului internaţio- 
nai de la Milano“. Organizatorii au felicitat 
regizoarea care a fost apreciată drept: „una 
dintre rarele personalităţi din lumea cinema 
tografică care se ocupă de filmul de familie.” 
Cu acelaşi prilej s-a lansat invitaţia de a se 
organiza anul viitor în italia o retrospectivă 
cu filmele Elisabetei Bostan. 
De asemenea, Saltimbancii a fost, vindut în 
SUA. şi alte teritorii de limbă engleză 
Calde felicitari din partea unei critici care 
cel puţin în asemenea ocazii — nu poate fi 
critică. Dimpotrivă! 


Filmul Saltimbancii de Elisabeta 
Bostan aplaudat în Italia, 
la Stockholm şi la Calcutta 
(cu Carmen Galin) 


Zilele filmului românesc — 


Stockholm (Suedia) 

intre 7 și 13 noiembrie, „Institutul de 
dramă“ “impreună cu firma suedeză „VID- 
CAM" pentru distribuirea filmelor străine în 
Suedia au organizat o amplă manifestare de- 
dicată filmului românesc. Cinematografia 
noastră a fost reprezentată de rectorul Insti- 
tutului de Artă Teatrală și Cinematografică 
prof. Octavian Cotescu și de regizorul, prof. 
şef de catedră Gheorghe Vitanidis care au fo- 
losit acest prilej pentru a ţine o serie de pre- 
legeri despre arta actorului și arta regizorală. 
În cadrul „Zilelor“ filmului românesc, publicul 
suedez a putut urmări un program alcătuit 
din; Buletin de Bucureşti — scenariul Fran- 
cisc Munteanu. regia Virgil Calotescu, film 
care fusese dealttel achiziționat spre a fi 
dituzat în rețeaua comercială; Concurs 
regia şi scenariul Dan Pia Vlad Ţepeş — 


scenariul Mircea Mohor, regia Doru Nas- 
tase, Angela merge mai departe — şcenariul 
Eva Sirbu, regia Lucian Bratu; intoarce- 
rea din iad scenariul și regia Nicolae Mar 


gineanu, dialoguri Petre Salcudeanu, Proba 
de microton, scenariul şi regia Mircea Dane- 
liuc; Sfirşitul nopţii — scenariul Marian lorda- 
che, regia Mircea Veroiu; Saltimbancii — sce- 
pariul Vasilica Istrate, regia Elisabeta Bostan 
Quo vadis homo sapiens de lon Popescu 
Gopo. 


* 


Festivalul filmului pentru co- 
pii — Calcutta //ndia) 


Afiat in acest an ia cea de-a lil-a ediţie, 
festivalul a inscris in secţia competitivă Sal- 
timbancii filmul Elisabetei Bostan și al Vasili- 
căi Istrate iar la secţia informativă a fost pre 
zentat Quo vadis homo sapiens. Filmul romå- 
nesc pentru copii nu se află insă în premieră 
pe ecranele acestui festival. La ediţia prece- 
dentă, publicul indian a putut urmări Dum- 
brava minunată de Gheorghe Naghi dupa 
un scenariu de Draga Olteanu 


* 


Festivalul filmului maritim și 


fluvial — Cartagena (Spania) 
Anul trecut cinematografia noastră a re- 
purtat un succes deosebit la acest festival 
obținind Marele premiu pentru Un echipaj 
pentru Singapore (scenarist loan Grigorescu, 
regizor Nicu Stan); la secţia scurt-metraje 
premiul pentru regie a fost acordat lui lon 
Bostan pentru Morunul uriaș. La prezenta 
ediţie, cea de-a XI-a, care s-a desfăşurat intre 


teatrului 


de amatori” 


care nu se mai poate. Ştiu astăzi că adu- 
am in jurul nostru, al actorilor, neincre- 
dere, dispre| și abia la urma dragoste. Și 
poate ca pe nici una n-o meritam pe 
de-a-ntregul. Nu traim nici mai bine nici 
mai rau ca alţi muritori, nu sintem mai fe- 
riciți, murim şi ne imbolnavim ca toata lu- 
mea. Și poate ca, izbutind de atitea ori sa 
cream senzaţia suferinței şi iubirii, cu- 
noaștem viaţa mai bine ca mulți. Unii ne 
cred bogaţi, alţii ne cred stricaţi, alţii 
mincinoşi și nu e ușor de trait cu atitea 
merite. Te intorci atunci spre cei care 
muncesc alaturi de tine, la cei care știu 
CH de grea e munca noastra și în ochii lor 
simţi tot mai des acelaşi lucru. Cind am 
inceput sa fac filme, aveam 21 de ani și 
venea un recuziter batrin şi-mi punea un 
scaun de pinza sa-mi revin dupa o scena 
grea. Acel recuzitor batrin a ieşit la pen- 
sie şi eu ies din namolul in care am fil- 
mat, sint ud pina la piele și cu noroi in 
cap. ma spal în furtunul unei cisterne. 


12 noiembrie au tost inscrise in competi- 
tie documentarele: Mare, valuri, delfini de 
Paul Mateescu, Jungla verde de sub apă de 
lon Bostan 


+ 


Festivalul filmului tehnic și 
științific — Katowice (Polonia) 


Tot între 7 şi 12 noiembrie a avut loc cea 
de-a X-a ediţie a festivalului organizat de 
Centrul de progres tehnic. Studioul Alexan- 
dru Sahia a fost reprezentat de documentare- 
le: Tehnologie și un fir de prat de Alexandru 
Sirbu, Celula de Doru Cheşu, Cu ul- 
trasunetul in corpul uman de Ladislau Karda. 


* 


Festivalul filmului de ficțiune 


— Cairo (Egipt) 

Între 7 și 20 noiembrie în străvechea capi- 
tală a faraonilor a avut loc cea de-a Vil-a edi- 
ție a festivalului internaţional. Cinematografia 
noastră a fost prezentă cu Lumina palidă a 
durerii — scenariul George Macovei ) 
lulian Mihu și inghiitorul de să scenariul 

ea Alexa a acelă 
festival, publicul egiptean a putut urmari fil- 
mul lui Nicolae Mărgineanu, Luchian. 


Visarion. Anul trecut 


* 


Festivalul filmului documen- 
tar și de scurtmetraj pentru ci- 
nema și televiziune — Leipzig 


(R.D.G.) 

„Filmele lumii pentru pacea lumii“ a fost în 
acest an deviza tradiționalului festival, destă- 
şurat între 8 şi 24 noiembrie. Studioul Ale- 
xandru Sahia și Animafilm au fost prezente in 
competiție cu Păstrarea unul monument de 
Erich Nussbaum, Si vis pacem para pace de 
Titus Mesaroș, Sait mortal de Dinu Şerbescu, 
Festivităţi de Olimp Vărășteanu. Din delegaţia 
noastră au făcut parte regizorii: Olimpia Dai- 
coviciu. Sebastian Antonescu. Sabina Pop, 


* 


Festivalul fiimului despre me- 


diul înconjurător — Bari (italia) 

„Natura, omul și mediul său înconjurător” 
a fost motto-ul celei de-a XIII-a ediţii destă- 
șurată în acest an între 14 şi 19 noiembrie. În 
competiție au participat Floarea apelor de 
Mircea Popescu și Capra neagră carpatină de 
Liviu Niţu. 


cu cel care vede o dată cu tine acest dermat 
al naturii. Sărind peste spectacolul pe care 
l-am jucat şi cu care pe cuvint că nu ne-am 
făcut de ris ţara care ne aștepta acasă și, 
dac-ar conta părerea mea, aș apune un bravo 
celor care fiind doctori, ingineri sau profesori 
la Vilcea își lăsă treburile ca să joace teatru 
cu tot sufletul. 

Sărind, deci, peste spectacol, peste festival, 
care a fost o bucurie ce sperăm să se repete, 
sărind peste cum am cintat eu,„piatra-i piatră 
de e piatră într-o tavernă de pe malul Mării 
tonice, apoi am cintat toți de am sculat pe 
toată lumea de pe scaune in incintarea vese- 
liei cea fără de granițe. Afară ne aşteptau eu- 
calipții Sofiei, soția lui Schlieman, drept care 
am adus și eu soţiei mele o ramură de euca- 
i spre a mă ierta că m-am simţit atit de 

ine. 

Sărind peste astea toate, mă trezesc din 
somn și plec la filmare. 


Mircea DIACONU 


Mi-e trig ȘI MI se ga Oo camașa sa ma 
şterg cu ea. Nu, numa pling, actoria este 
o savoare unica pentru mine, pina la ma- 
sochism, imi place sina trintesc, sa ma 
tirasc De jos. sa-mi cutga singe, sa stau 
cu talpa goala pe pamint, sa-mi crape 
pielea de vint sa mi se arda buzele, mi-e 
tot mai greu fara așa ceva, nu sint un ac- 
tor de salon, imi zgirii pielea și simțirea 
spre singura rasplata care e iubirea celor 
care vin ca sa ne vada. De aceea nici nu 
țin si recunoasca vreun mindru realizator 
că uneori salvam povești banale sau 
şchioape, daruind o bucata din viața 
noastra 

Nu. nu ma pling, vreau doar sa rezist, 
vreau ca totul sa se termine cu bine, 
vreau sa ies și eu la pensie ca acel recu- 
ziter batrin, şi-adorm tirziu cu tine in gind 
ca sa visez de tine, scaun de pinza al ac- 
torului 


M. D. 


Festivalul filmului de animaţie 


Cinamina—Espinho (Portugalia) 

„Cinamina” se bucură după primele sale 
sapte ediţii de un deosebit prestigiu în lumea 
animației internaţionale. Prestigiul care a jus- 
tificat şi participarea numeroasă a filmelor de 
animaţie românești: Tu de lon Popescu 
Gopo, Salt mortal de Dinu Şerbescu, Caligra- 
ţii de echipa: Olimpiu Bandalag, Radu Igas- 
zag. Zeno Bogdanescu și Lajos gy. Izvora- 
sul de Laurenţiu Sirbu. Amintim că anut tre- 
cut premiul special al festivalului a fost acor- 
dat lui lon Popescu Gopo pentru filmul sau 
Si totuși se mișcă. 


+ 


Zilele cinematografice din 
Orléans (Franța) 


„Asociația festivalurilor filmelor meditera- 
neene”a organizat această a V-a ediție al cà- 
rei scop declarat este: „să slujească filmul de 
artă şi să creeze o tribună pentru lansarea sa 
in rețeaua comercială”. Pierre Henri Deleau, 
delegatul festivalului de la Cannes pentru se- 
tecția filmelor străine,a găsit potrivit cu prile- 
jul vizitei sale în țara noastră la inceputul 
anului, pentru deviza acestor Ze „Cine- 
matograful ca artă și cultură“, filmul lui Stere 
Gulea. Ochi de urs, și l-a recomandat organi- 
zatorilor care l-au invitat să participe in com- 
petiție. 

* 


Cineforum—Lisabona (Portuga- 
1a) 

La discuțiile de la „intilnirea internaţională 
a producătorilor de film" au participat ca re- 
prezentanţi ai cinematografiei noastre regizo- 
rii Mircea Mureșan și Dan Pa, 


* 


Simpozionul internațional al 
filmului documentar — Mosco- 


va (U.R.S.S.) 

Dedicat „luptei pentru pace pe ecranul do- 
cumentarului', simpozionul a inclus în pro- 
gramul sâu proiecţii şi conferințe. Regizorul 
ion Moscu și operatorul Radu Ursachi au 
conferenţiat pe această temă și au prezentat 
cîteva filme ale Studioului „Alexandru Sahia": 
România pentru o lume fără arme de lon 
Moscu, Stop cadru pentru eternitate de Luiza 
Ciolac, SI vis pacem para pace de Titus Me- 
saroș 

H 


Seminarul internaţional „Karl 
Marx“ — Magdeburg — (R.DG.) 


„Imagine, idee, mișcare“ este titlul sub 
care s-au desfășurat in acest an, intre 6—10 
noiembrie, discuţiile tradiționalului seminar la 
care participă criticul Florian Potra și regizo- 
rii Malvina Urşianu şi Şerban Creangă, care a 
prezentat filmul său Speranţa. 


Rubrică realizată de Adina DARIAN 


Bt, genee 


VE 
SE 


Ş.. prea puţin sau aproape nimic despre 
„ în clipa în care trec pe sub „Puerta de 
la Terra”, poartă în adevăratul sens al cuvin- 
tului, ce leagă și desparte în același timp, 
continentul de mica limbă de stincă azvirlită 
în Atlantic. Un imens decor mi se înfățișează 
ochilor. gata parcă pentru filmare: case de 
piatră cu patina sutelor de ani, ziduri albe 
proaspăt zugrăvite, fiori. multe flori ia feres- 
tre (ce de recuziteri ar fi presupus un aseme- 
nea decor!) şi numai bărbaţi care mișună în 
jurul fiecărui nou venit, încercînd sã- atragă 
spre cine ştie ce hotel sau pensiune „foarte 
ieftină“ — cum zic ei, mă trezesc la realitate. 
Nici unul dintre ei n-a auzit însă de Festivalul 
filmului, deși, aveam să aflu mai apoi, orașul 
nu numără mai mult de o sută cincizeci de 
mii de suflete, deci ceva mai puţin decit Dru- 
mul Taberei, să zicem. incerc să-i explic șo- 
ferului de pe autobuz, între două stații, desti- 
naţia mea; aprobă, semn că m-a înțeles. Tra- 
versăm .străduțe inguste și absolut pustii — 
iarăși semn că totul e decor — in autobuz-că- 
lătorii fumează şi cintă in ritmul muzicii tran- 
smise prin difuzoare. Prin staţii. cite un câlă- 
tor coboară, altul îi ia Jocul, incepe să cinte şi 
el de parcă asta s-ar inciude în biletul de 
transport. E limpede că fac notă aparte, am 
cu mine un geamantan imens plin cu plian- 
tele și afişele filmului, Jumea mă privește cu 
interes, dar şi cu prietenie. La fiecare pas am 
senzaţia că autobuzul se va izbi de ziduri sau 
va nimici zecile de automobile parcate peste 
tot. Nu se intimplă asta, șoferul nu mai eso: 
ter, e pur și simplu cascador, conduce extra- 
ordinar şi, după cite o manevră diabolică, că 
lătorii îl aplaudă frenetic. E miezul zilei, e 


La cupărul liniei de Dinu Tănase care a inte- 
resat mai mult decit ultima operă a lui G 
Zidul, în jurul căruia se făcuse atita vilvă 


toarte cald, la această oră toată lumea e la 
plajă, viața orașului începe cu mult după as- 
finţitul soarelui. Oprim între două staţii, șote- 
rul îmi apucă geamantanul, îmi face semn 
să-l urmez, traversăm în fugă strada, pe par- 
tea opusă, oprește un alt autobuz — după 
număr înțeleg că are alt traseu — şi-i spune 
ceva celuilalt șofer care mă ia în primire, nici 
n-apuc să-i mulțumesc primului cînd mă văd 
purtat pe alte străduțe întortocheate și pustii. 
Mi se spune să cobor în fața unui copac se- 
cular, alături drapele reprezentind nenumă- 
rate ţări, un panou pe care scrie ceva, n-apuc 
să citesc, simt că trebuie să mulțumesc pen- 
tru această amabilitate. Mă dezmeticesc și în- 
teleg că nu e nici un festival de film prin 
preajmă, înțeleg c-am fost adus la Universita- 
tea marinei, unde se desfășoară cursurile in- 
ternaționale de vară pe probleme de marină, 
Simt că trebuie s-o iau pe jos, să întreb din 
om în om şi aşa și fac. În holul hotelului 
„Atlantic“ e răcoare și plăcut, aştept să vină 
cineva dintre organizatori să mă ia în primire 
Vine însuși directorul festivalului, José Ma- 
nuel Marchante, ceea ce mă surprinde iarăși. 
Mă salută de parcă ne-am ști de cînd lumea, 
se amuză de, peripeţiile mele. li spun ca 
vreau să fac un duș și că vreau să văd filme, 
cit mai multe filme, aflu de programarea fil- 
melor noastre, întreb de ceilalți invitaţi, între 
timp bagajul mi-a ajuns în cameră și trebuie 
să mă grăbesc să nu intirzii la masa organi- 
zată în cinstea sosirii mele. Gestul mi se pare 
exagerat, nu prea mă simt în apele mele, mai 
ales după ce aflu că invitaţii pot fi numărați 
pe degetele unei singure miini, că preiau 
„Stafeta“ de la Esperanza Roy — vedetă a 
teatrului şi filmului spaniol — distinsă cu pre- 
miui de interpretare feminină la Veneţia '82, 
venită alături de soțul ei Javier Aguirre — au- 
torul filmului Vida perra (Viaţă de ciine) şi că, 
după cele patru zile rezervate mie, e așteptat 
Juan Antonio Bardem. La masa plină de sur- 
prize culinare, fiecare urmărind reacţia mea 
în fața scoicilor ce mișcă încă sau a vietăţilor 
de mare nevăzute de mine nici măcar în căr- 
Die de zoologie, fac imprudenţa să așez pe 
masă o sticlă de palincă, adusă cu greu de 


: acasă — tinind cont de fragilitatea ambalaju- 


lui și -peripeţiile' drumului. Limbile se der: 
teagă, apoi se împleticesc, gazdele nu înţeleg 
cum de poate exista o asemenea băutură ne- 
cunoscută de ei, încercăm să ne înțelegem in 
franceză, se amestecă cuvinte spaniole, mă 
surprind. vorbind românește și totuși reușim 
să comunicăm. Întreb de ce atit de puţini in- 
vitaţi, situație care oricum mă fiatează — nu 
prea înţeleg răspunsul, dar simt câ undeva in 


decit cea tradusă la Madrid. Scara imensă și 
superba sală de la Teatro de Falla e plină 
ochi, proiecția poate să înceapă. Populaţia 
Cadiz-ului iese - în stradă seara, programul 
magazinelor întirzie, birturile și grădinile ră- 
min deschise de asemenea mult după miezul 
nopţii. Piaţetele sint pline de gălăgia copiilor. 
n-am văzut nicăieri atit de mulţi copii, exista 
un cult aparte pentru cei mici și pentru tot 
felul de jocuri și jucării destinate lor. Străzile 


„Am trăit un film frumos şi pasionant, 
dar dur. 
al naibii de dur: filmul filmului spanio 


spatele explicaţiei se ascunde lipsa de bani. 
În Spania se organizează nenumarate festiva- 
luri de filme, aproape fiecare provincie are 
ambiția să atragă publicul în jurul filmelor de 
valoare, în concurenţă cu televiziunea şi puz- 
deria de filme mediocre ce degradează trep- 
tat gustul spectatorilor şi, în egală măsură, 
cea de a șaptea artă. Act de cultură temerar, 
festivalul de aici, numit „Alcance '83" — Mu- 
estra cinematografica del atlantico, Cadiz“ o 
dovedește din plin. Deși la cea de-a XV-a edi- 
ție, „Muestra“ se zbate să supraviețuiască, în- 
fruntă suficiența oficialităților, nereușind 
după atiția ani să se impună. În zilele noas- 


tre, organizarea unui festival de ținută costă 
din ce în ce mai mult, ne bucurăm că actuala 
ediţie există, ne pregătim de pe acum pentru 
cea viitoare, dar nu știm dacă va mai avea 
loc. Simt o umbră de mihnire în spusele lui 
J.M. Marchante, care n-are somn. De dimi- 
neaţă de la șapte pină la două-trei noaptea e 
prezent şi activ, bate la mașină materiale, 
aleargă la redacția ziarului și tot în aceeași 
clădire la studioul de radio „Antena 3". Se 
enervează că Tronul insingerat ce se prezintă 
în cadrul retrospectivei Kurosawa, a sosit ne- 
titrat, abia a reușit să găsească pe cineva la 
Madrid care se oferă peste noapte să faca 
traducerea în franceză, așteaptă textul la 
avionul de dimineaţă, se apucă imediat cu Vi- 
cente Mora de la Rubia și Carlos Valasquez 
Rubio — doi tineri cineaști spanioli, trup şi 
sufiet pentru cauza filmului — și traduce în 
spanioiă. Au grija copiei ce urmează să se 
proiecteze de teamă să nu fie altă variantā 


Anul XXI (251) 


Bucuresti, noiembrie 1983 


Redactor șef 


Ecaterina Oproiu 


inguste și drepte seamănă cu un stup, am 
senzația că am nimerit într-o sărbătoare 
toată lumea cîntă, cei mari şi cei mici deopo- 
trivă, iarăşi caut operatorul de filmat, echipa, 
senzația unui film ce se face clipă de clipă 
mă obsedează. Filmele noastre, La capătul li- 
niei de Dinu Tănase și O lacrimă de fată, fac 
parte din competiţie. 


Deși proiectate la primele ore ale după-a 
miezii , filmele noastre au trezit interes, tre- 
buie să recunosc, La capătul liniei mai mult 
decit altele, să zicem Zidul — noul film de 
Yimaz Guney sau Magia blanga al cineaștilor 


Viaţă de ciine de Javier Aguirre, o producție 
hispano-americană prezentată la o secție spe- 
cială, „specializată“, se pare (cu excepţia lui 

Aguirre) în produse mediocre 


bulgari, dar erau alâturi de noi in competiţie 
și Danton de A. Wajda, și Volajul comedianţi- 
lor de Theo Anghelopoulos — un film mai 
vechi ce-i drept, dar foarte bun și Bar Espe- 
ranza al brazilianului Hugo Carvana — vorbit 
in spaniolă, ceea ce pentru spectatorii de aici 
inseamnă foarte mult. Nu mă încumet să po- 
vestesc sau să analizez filmele pe care le-am 
văzut, din păcate — în criză de timp — nu 
foarte multe. Mi-ar fi greu să fac asta fără să 
am și posibilitatea exemplificării, de aseme- 
nea mi-ar trebui un spațiu mult prea mare. 
Senzaţia generală pe care mi-au dat-o însă 
vizionările a fost aceea a părerii de rău că fil- 
mul — vorbesc de filmul adevărat — pierde 
teren. Televiziunea transmite toată ziua filme 
și desene animate de science-ficton, și filme 
mai vechi, chiar foarte vechi, dar fără criterii 
valorice. Într-una din seri se transmitea cel 
de-al. optsprezecelea film al unui cineast 
sud-american, de la Dorre — cineast prin ni- 


Coperta ! 
Popularii actori 


Adela 
şi Silviu Stănculescu 


Fotografie de Victor STROE 


O lac 


mic strălucitor — la Teatro de Falla, proiecția 
„unui“ Kurosawa se petrecea cu sala aproape 
goală. Apoi lumea preferă transmisiile de fot- 
bai şi chiar barurile disco unde tot videocas- 
tele prezintă cine știe ce formaţie muzicală 
de duzină. 


In dimineţile toride, care ne obligă să ne 
ascundem undeva la umbră, discut cu ci- 
neaștii spanioli despre filme, comentăm filme 
mai vechi ce ne-au impresionat în egală mă- 
sură, vorbim de planuri, de aspirații. Imi spun 
cit de greu ajung să facă ei filme, că Bardem 
e nevoit să filmeze în Bulgaria, că Saura e o 
excepţie, că Bunuel a trebuit să moară în Me- 
xic și că nesiguranța îi îndepărtează pe cei 
mai mulţi dintre cei de valoare. Încercăm să 
traducem Baloane de curcubeu în spaniolă, 
le povestesc de film, îi surprinde intenția mea 
de a face un film realist-magic, se intere- 
sează de filmul românesc în general, le pare 
rău că cineaștii și filmele de la noi le sint atit 
de puțin cunoscute. Mă întreabă de România 
ți invit sa vina sa vada. In ultima 
seară, sala de spectacol e aproape goală, se 
prezintă un film de limbă spaniolă şi totuși... 
les să mă „incarc“ de imaginile orașului. Din 
Plaza de San Antonio copiii cu jocurile lor au 
dispărut, sau nu-i zăresc din cauza mulţimii 
adunate. Se pregătește un miting de fraterni- 
tate cu poporul chilian. Pe pancarde imagi- 
nea lui Allende, pe altele texte ce condamna 
regimul Pinochet Fantastic ce repede 


mă de jard de losit Demian: dincolo de 
modestia autorului, să spunem noi că filmul a 
avut o excelentă primire de public şi de criti 


au trecut acești zece ani! Cu Dulcineea și 
Juan Jose, două dintre gazdele ce m-au 
ocrotit cu amabilitatea lor peste măsură, ie 
şim tăcuţi la Atlantic. Oceanul în mod cu to- ` 
tul neașteptat a inundat plaja, valurile poartă 
de colo-colo obiecte pierdute sau uitate de 
cine știe cine. Vezi, mi-au zis ei la un mo- 
ment dat, lumina aceea din zare e tarul de la 
Rota. Acolo se află cea mai mare bază mili- 
tară americană din Europa Zborul zilnic al 
avioanelor ne aminteşte într-una acest lucru. 
Și atunci, cum sa ne mai arda nouă de a șap- 
tea artă... Pentru mine şi pilpiirea tarului și 
replica spusă cu mihnire păreau că fac parte 
din filmul ce l-am străbătut citeva zile la rind. 
Un Dim frumos și fascinant, dar dur, al naibii 
de dur... 


Jost DEMIAN 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
București, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică 
Joana Siatie 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteij» — București 


N iciodată in istoria box o!lice-ului nu 
s-au inregistrat asemenea recorduri”. Afirm 
ta categorica a unui specialist in materie 
consemnata de marele cotidian „New York 
Times” la rubrica sa financiara, corespunde 
unei indiscutabile realitaţi: anul trecut incasa- 
rile tła spectacolele de film de peste ocean 
s-au ridicat la nu mai puţin de 3,3 miliarde 
dolari, ceea ce, chiar daca ținem seama de 
inflație, reprezinta. pentru studiourile calitor- 
niene un nivel nemaiintilnit al profiturilor, 
fara a mai lua în calcul și drepturile de loca- 
ție pentru alte țari. Semnele afluenţei de do- 
lari spre seifurile marilor companii cinemato- 
grafice sint pretutindeni vizibile: spaţiile de 
parcare ale restaurantului „Ma Maison”, loca- 
lul cel mai .șic“ al Hollywood-ului, parca ar fi 
o expoziţie în aer liber a ultimelor modele de 
Rolis-Royce-uri și Jaguaruri; de-a lungul fai- 
moasei artere Rodeo Drive, din cartierul sta- 
rurilor, Beverly Hilis, magazinele ultralu- 
xọase, in care O cravata de matase purtind 
grita“ iui Cardin sau Ted Lapidus, costa mai 
mult decit un costum in alta parte, se țin lanț, 
orbind cu stralucirea vitrinelor lor; in birou 
rile oamenilor de afaceri se incheie cu febril; 
tate afaceri, operindu-se în cifre care unui 
om obișnuit i-ar taia rasuflarea. Se simte 
peste tot o opulența apasatoare, strivitoare, 
totul parca vrea så spuna ca niciodata marile 
studiouri, marii producatori si marile staruri 
nu au dus-o mai bine 

Aceasta este fața vizibila a „uzinei de 
vise“, obrazul, în aparența plesnind de sana- 
tate și mulțumire de sine al Hoolywood-ului, 
sau, mai bine-zis, al lumii sale de afaceri, 
aceasta este impresia de suprafața pe care o 
produce pentru moment, surprinzatoare ce-i 
drept, faţa de imaginea de prin anii '60, cind 
insorita cetate a filmului parea sortita unui 
iremediabil declin, ca urmare a ascensiunii 
fulgurante a noului venit: televiziunea. Pina la 
urma însa Hollywood-ul a reuşit sa treaca cu 
bine peste acest moment, poate cel mai greu 
al existenţei sale, din fostul „inamic” și-a fa- 
cut un partener cointeresat și, apoi, revenin- 
du-şi din şocul iniţial, şi-a sporit și mai mult 
decit inainte apetitul de ciștiguri. Dar poate 
mai mult decit oricind in intreaga sa istorie, 
dincolo de aparenţa de prosperitate şi res 

a Hollywood-ului, se întrezărește, 
tot mai limpede, un dezolant peisaj moral, un 
fel de „bellum omnium contra omnes“, o 
surda şi crincena încleştare a tuturor impo 
triva tuturor, in care totul este permis pentru 
a-l înşela, a-l trage pe sfoara sau a-l doburi 
pe celalalt, in numele unicului și atotputerni 
cului zeu: profitul 


Un trăznet din senin pe firmamentul 
Hollywood-ului 


Imaginea clasica" şi liniştitoare (acreditata 
se putea altfel? chiar de peliculele 
„made in Hollywood“) a producătorului de 
film jovial, putaind din trabuc, batindu-i 
prieteneşte cu palma pe spate pe cei din jur, 
gata oricind sa semneze cu generozitate un 
cec pentru noua vedeta descoperita peste 
noapte printre cheinerițele de la un bar oare 
care sau mecanicii de la cine ştie ce garaj, a 
lost serios zdruncinata inca cu citiva ani in 
urma datorita scandalului rasunator in care a 
fost implicat unul din cele mai influente per- 
sonaje ale studiourilor calitorniene, David 
Begeiman. Pur și simplu s-a dovedit ca Be- 
man nu s-a dat in laturi de la deturnare de 
onduri şi chiar de la falsificarea de cecuri, 
aidoma unui escroc marunt, pagubind cunos- 
cuta companie de filme Columbia (unde 
ocupa un post-cheie) cu o suma apreciabilă 
Logica ar fi impus ca faptașul sa fie deferit 
justiției; el a restituit insa companiei suma 


„Mize mari! Câştiguri ușoare! Tranzac- 
ţii dubioase!“ un inedit „story“ despre 
dedesubturile business-ului cu vise (sau 
revista 


„Newsweek“ despre Hol- 


Rolls- Royce- 


Pe cînd un Oscar 


ri oferite ca „mici atenții“. 
pentru cea 


mai oneroasă 


afacere a anului? 


respectiva şi a fost... iertat (Corbii, cum bint 
se ştie. nu-şi prea scot ochii unul altuia), ba 
chiar i s-a dat dreptul sa lucreze in continu 
are pentru Columbia în calitate de produca 
tor independent 

Vilva stirnita de acest caz („Un trăznet din 
senin pe firmamentul Hollywood-ului" aveau 
sa scrie ziarele, în timp ce producatorul Ri 
chard Zanuck, fiul lui Darryl Zanuck, una din 


timpurile legendare ale .epocii de aur" hot- 
lywoodiene. avea sa declare ca este vota 
doar de „virtul aisbergului”) a facut sa ias 
suprataţa o avalanşa de alte aspecte si afa 
ceri scandaloase, tainuite pina atunci 
grijă. O echipa de reporteri de prima mină a 
sâptaminalului „Newsweek“ a intreprins o ar 
“cheta amanuntita la fața locului. multe dir 
metehnele. tertipurile și mașimațiie descope 
rite (și dezvaluite) — de la bugetele deliberat 
imiiate ale unor producții pentru a-i insela 
pe partenerii minori pina la malversațiuni pt 
scara larga şi coruptie cvasigeneralizata ti 
ind de-a dreptul iante prin proporții şi 
prin aria de råspindire. Desigur, nu s-ar pu- 
tea spune ca nu exista și tranzacții de afa- 
ceri. operaţii financiare care se desfaşoara in 
limitele a ceea ce este permis și admis, dar 
pe baza celor aflate, reporterii nu s-au sfiit să 
scrie, negru pe alb, ca „prea adesea la Hol- 
lywood se incalcă linia fragilă de demarcaţie 
intre cinste şi necinste”. 


Cind computerele sint 


şească” 


puse să „gre- 


Aceste „incalcari“ imbraca cele mai dives 
si neașteptate forme. Sint puse la treaba Ge 


tru ca să existe o „acoperire“ legala (se ma 
nìfesta, evident, o grija deosebita in aceasta 
privinţa) pina și... computerele marilor stu 
diouri, care dovedesc o ciudata „predilecție 
pentru contabilizarea fie a unor costuri de 
producţie mult sporite, fie a unor prolituri 
mai mici decit cele reale. Concret, aceasta sr 
traduce prin faptul ca multi din cei care au 
contribuit la realizarea unu: him sau altuia se 


OSI cazu 
3 semnat 
n de o parte calnate 
acestei pelicule, e 
ca şi al scriitorulu: 


fim care 


discutabilă 
constituie un an aspi 
Wikam Peter Blatty. autorul romanului care a 
tat la baza scenariului; ei au dat în judecata 
tudiourile Warner pentru ca au trucat pur şi 
mplu în scripte profiturile obținute, frustrin- 
iu-i astfel de sumele ce le reveneau de drept. 


potrivit contractului. La fel cunoscuții actori 
an Connery (celebrul 007, care a salvat 
menirea de atitea dezastre nucleare s-a ara- 
tat neputincios în faţa ingeniozitaţii oameni- 
lor de afaceri ai Hollywood-ului) și Michael 
Caine au intentat proces firmei Allied Artists, 
"cuzind-o ca i-a privat, prin aceleaşi mij- 
loace, de o suma de peste 200 000 dolari 
Alta ilegalitate des uzitata este așa-numita 
„locaţie in bloc”, procedeu. dealtfel, interzis 
prin lege (dar se gasesc cai de ocolire a ei) 
potrivit caruia casele de filme obliga proprie- 
tar salilor de cinematograf sa achiziţioneze 
alaturi de un film cu care se merge „la sigur' 
tum ar fi, sa zicem, Războiul stelelor) și 
unul fa care publicul nu se inghesuie. Rezul- 
tatul? Proprietarii de sali (carora și așa le re- 
vine numai 10 la suta din incasari, restul de 
30 la suta intrind, conform stipulaţiilor cor 
tractuale, în buzunarele caselor produc? 


toare) se trezesc in poslura de a suporta 
pierderile care ar trebui sa revina studiourior 

O practica similara este cea a „contractelor 
colateral incrucișate“, de data aceasta ce 
trustraţi fiind producatorii individual. Un caz 
concret: producatorii Robert Chartofi si Irwir 
Winkler au realizat pentru compania United 
Artists peliculele Rocky și New York, New 
York, dar in timp ce prima a avut un notonu 
succes de casa, cea de-a doua a fost un se- 
mieşec din punct de vedere financiar. Or, in 
baza aranjamentului amintit, United Artists a 
procedat la un hocus-pocus in propriii 
scripte, transterind o parte din profiturile de 
pe urma lui Rocky pentru acoperirea pierde 
rilor suferite cu New York, New York. in fei 
acesta, compania nu a pierdut mem 
schimb a scazut cota parte ce ar fi trebuit s 
incaseze cei doi producatori din suma recor 
realizata cu ajutorul bicepşilor lui Sylvester 
Stallone. 


Povești (adevărate) cu rechini mari şi 
mici 


Bineinteles, nu este cazul sa-i plingem pe 
producatori (drepturile incasate ramin sut 
stanţiale), dar faptele sint tapte. Şi nici nu a 
trebui sa produca mirare pentru ca vechea z 
c toare despre „rechinul cel mare care il in 
ghite pe cel mic” iși pastreaza intru totul va 
tabilitatea și in business-ul filmului. Ori de 
cite ori este posibil insa, „micitrechini” se re 
vnşeaza. Producţia oricarui film incepe cu 
achiziționarea unui scenariu (sau a unei idei 

scenariu sau a drepturilor de ecranizare a 
unei scrieri literare), cei care se ocupa cu 
aceasta treaba fiind producatorii individuali 
care ofera apoi proprietate“ astfel obtinuta 
neia sau alteia din marile companii cinema- 
tografice. Or aceste tranziţii se pot dovedi 
mai mult decit profitabile. Producatorul Mike 
Gruskoff, de pilda, a achiziționa! cu 20 000 
dolari de la scenariștii Gloria ṣì Willard 
Hucky scenariul dupa care s-a turnat filmul 
Lucky Lady (Doamna norocoasă), in treacat 
fie zis, o pelicula mai puțin reușita a lui Stan- 
tey Donen, în ciuda unei distribuții remarca- 
bile (Gene Hackman şi Liza Minnelli). „Noro- 
cos” a fost însa, in primul rind, producatorul 
care a revindut scenariul respectiv companie: 
20h Century-Fox contra sumei de 450 000 
dolari, adica de... 22 de ori mai mult decă a 
platit. Deci. inca o data, sa nu-i plingem pe 
buet ` producatori 

La rindul lor. nici scenariștii (bineinteles 
cei din primele eşaloane ale profesiunii) nu o 
tiuc prea prost, la o adica gasesc și ei moda- 
Diap de... compensație. Cind un anumit stu- 
diou se pomeneşte ca scenariul unui film ce 

buie sa intre în producție la termen fix a 
iesit necorespunzator, se vede nevoit sa re- 
curga pentru reparatii urgente la servicule 
altui scenarist. Fiind în situația de a-si dicta 
condiţiile, se intimpla ca acesta sa renunte 
la onorariu (pentru care trebuie sa plateasc 
statului cuvenitul impozit!) şi sa pretinda m 
schimb un „cadou“ (neimpozabil!), un Heac 
cum ar fi o limuzina de ultimul tip. Studiou 
rile, neavind ce face. accepta şi toata lume 
s declara astfel multumita, este insa frustrat 
statul, prolitereaza fraudele fiscale 

Alaturi de cadouri”. viața de zi cu zi a mi- 
trOCosmosului hollywoodian cunoaşte o alt 
epidemie: aceea a marilor sau micilor „ater 
yi pe care consiliile de administratie le d 
inbuie membrilor sai (pe baza principiu 
pu îi dau ție ca tu sa-mi dai mie) Age 
nea atenți”. mciuzind atotprezentele Ro 
Royce-uri sau utramoderneie sah particula 

promcte puse la dispozitia Gäre? 
nior Compan. set Gas c 

teie produchior Cem SC Cu 

oitolul cheltui de rege 

ga Cca aceste 
=! sustrase Ce mire kumu maunt 
2 "md zb > recuziten pna ia secreta»: 

SC tara de care e sp 
raea um Pm g carora le mwne Doar 

ensemnata parte dn profiturie obimute 

Sint doar căteva din practicile generate de 
yoana tot mai frenetica dupa profit. din care 
se țese fața mai puțin vizibila, dar care nu 
mai reușește sa ramina total ascunsa, a lums 
Himului, cu paienjenișul ei de tranzactii. com 
binaţii și operaţii financiare, mai mult sau ma 
puțin ilicite. Goana care a determinat pe reg» 
zorul Billy Wilder sa propuna mai in gium 
mai in serios, instituirea unui premiu Oscar 
special „pentru cea mai profitabăa (creste 
»neroasa) afacere a anului 

Ce-i drept,' imediat dupa izbucnirea scan- 
daluiui Begelman. a fost creat un grup de lu- 

ru („task force”) care sa cerceteze etca ac- 
tivitaţii de afaceri a Hottywood-ului Deocam 
iata, deși a trecut cam multisor de atunc 
iespre rezultatele acestor cercetari, despr: 
concluziile ta care s-a ajuns nu s-a sufiat + 
vorba. Spre deosebire de acea parte a Sek 
nei pe care noi pamintenii nu o putem vedea 
dar care a incetat sa mai constituie un secret 
fața nevazuta a planetei de celuloid” as 

unde inca multe taine. 


Romulus CĂPLESCU