Revista Cinema/1990 — 1998/025-CINEMA-anul-XXV-nr-5-1987

sub semnul Festivalului național „Cîntarea României“ 


0 aniversare . 


1 957. Ultimul nostru an de studiu la insti 
tutul de artă teatrală şi cinematografică „lon 
Luca Caragiale”, secția regie de film. invățam 
ca facem filme, în ore denumite sonor 
măiestria Învățăm cinema, pentru 
că, așa cum au crezut și alţii, credem şi no; 
că avem ceva de spus lumii... Învățăm limba- 
jul ecranului, ni se predau teorii splendide in 
acest scop, ca să nu bolborosim, să nu vor- 
bim peltic sau... păsărește miine-poimiine, cu 
cei cu care vom încerca să conversăm prin 
imagini. Invățăm și istoria filmului. Mai mult 
pe a altora, decit pe a noastră. Începem sā 
ne delimităm. Sintem la început. Sintem 
într-adevăr, și totuşi... 

„Într-o zi — pe atunci nu exista Arhiva na- 
țională de filme și nici Cinemateca — vizio- 
nām primul film istoric românesc, Războiul 

Independenţei, o peliculă realizată la noi, în 
- 1912, de Grigore Brezeanu, pe timpul cind 
cea de-a Șaptea artă bătea intens, la porţile 
consacrării. Proiecţia ne-a induioșat. Ne-a în- 
duioșat, pentru că simțeam că oamenii aceia 
de bine din România acelui timp, au crezut 
încă de la inceputuri, în viitorul noului venit 
în lumea artelor și l-au incurajat. lar, pe de 
altă parte, ei, acei românași minunaţi cu apa- 
ratele lor de filmat, care, deși nu-i încuraja 
nimeni la vremea aceea, s-au dăruit, moral şi 
material, întru nașterea filmului românesc 
socoteam că merită, cu prisosinţă, dragostea 
şi omagiul nostru. 

Proiecţia acelui film ne-a induioșat, deci 
pe noi, viitorii- regizori, dar ne-a și îndirjit. 
Ne-a ambiţionat în hotărirea ca atunci cind 
vom fi și noi regizori, să facem filme demne 
de istoria noastră naţională, dar și să ne stra- 
duim, din toate puterile noastre, întru eleva- 
rea publicului nostru cinefil, care, observam, 
simte nevoia să învețe a vedea și a ințelege 
un film. Ne doream, deci, un public mare, 
care, la rindul său, să determine o cinemato- 
grafie mare. interdependența cinema-public, 
fiind o axiomă... 

Cu aceste ginduri, şi beneliciind de înliin- 
tarea UASCR-ului, am pornit entuziaști, o ac 
țiune de pionierat, la noi, şi am purces la înt! 
ințarea primului cineclub studențesc din 
România, la Casa de cultură a studenților din 
București. Am lansat și un „manifest“, publ: 
cat in presa vremii. am dus o campanie de 


P.. anume pentru a marca cea de-a 
110-a aniversare a Independenţei de Stat a 
României și jubileul de 75 de ani al acelui 
„Opus“ pe care-l reprezintă pentru cinemato 
gratia noastră filmul independența României, 
un joc fericit al hazardului a scos la lumina 
relativ recent, cel mai important tezaur docu 
mentar descoperit vreodată cu privire la ince 
puturile artei a șaptea, la noi. Timp de 
aproape doi ani aceste documente inedite au 
fost comentate in paginile revistei „Cinema 
şi incă mai există texte pe care nu le-am da! 
publicităţii. Nu abundența documentelor este 
însă, lucrul cei mai remarcabil în descoperi- 
rea a ceea ce numim, „fondul Aristide Deme- 
triade“, ci surprinzătoarea schimbare de 
perspectivă pe care o înscrie in studiul înce 
puturilor cinematografiei româneşti. 

Ne complăcusem să vedem, pină acum, in 
Grigore Brezeanu, tinărul de 19—20 de ani 
care abia absolvise conservatorul, promotorul 
uriaşei întreprinderi artistice a filmului Inde- 
pendența României care, prin entuziasmul 
său și prin influența părintelui său, ilustrul 
actor lon Brezeanu, ar fi polarizat, în jurul 
său, simpatiile celor mai celebri slujitori a: 
primei noastre scene, ducind la capăt indrăz- 
neața evocare istorică. Viziune — trebuie s-o 
recunosc, deşi am - impântâșit-o și eu! — 
schematică și simpliticatoare, rod al unei me- 
tode istoriogralice deficitare: aceea de a 
izola, în mod artificial, studiul realizării filmu 
lui de viața tumultuoasă a Teatrului Naționa! 
care-i fusese leagân. 

Abia acum descoperim detalii dramatice 
care dau dimensiunea reală a angajării mar: 
lor personalităţii ale teatrului epocii în efortul 
de a tace cinematograful să vorbească și ro- 
mânește, şi incă despre una dintre cele ma: 
glorioase pagini ale istoriei naţionale. Aflam 
că, de pildă, la ora cind, alături de Constan- 
tin Nottara, Aristide Demetriade, Vasile To 


depistare a „lani“-lor dispuşi să se dedice fe 
nomenului „socio-cultural-filmic" și, în final, 
ne-am hotărit pentru formula? instrucţie cine- 
matografică propriu-zisă prin lecţii de teorie, 
istorie şi estetică a filmului și curs de intro- 
ducere în arta și tehnica cinematografica, 
ceea ce, de fapt, insemna punerea pietrei de 
temelie la edificiul creaţiei cinematografice 
neprofesioniste din România sau, cum se mai 
spune, cinematorism. ` 

Şi astfel, in mai 1957, în prezența unor ci- 
neaști români și francezi (pe atunci, la noi se 
turna după Panait Istrati) 
printre care Jean Georgescu, Louis Daquin 
In Popescu Gopo şi alţii — astăzi maeștri a: 
tiimului românesc — s-a inaugurat Cineclu- 
bul studențesc bucureștean, in cinstea ani 
versării a optzezci de ani de la obținerea, prin 
lupte grele, a Independenţei de Stat a Româ- 
niei. 

„„Gindurile acestea imi treceau prin cap de 
curind, la Craiova, cind asistam, cu emoție, la 
„Festivalul artei și creaţiei studențești”, secția 
cinecluburi unde se proiectau zeci și zeci de 
filme, realizate de zeci și sute de autori ama- 
tori acum veniţi din toate centrele universi- 
tare ale țării: Brașov, București, Constanţa, 
Craiova, Galaţi, Petroșani, Timişoara, Tirgu 
Mureș, Cluj-Napoca etc. 

„ȘI la această manifestare prilejuită de 
Festivalul naţional „Cinţarea României”, par- 
ticipau, înfrăţiți intru artă și cultură cinemato- 
grafică, atit cineaști amatori studenți, cit şi vi- 
itori cineaști profesioniști, studenții de azi în 
regie și operatorie de film de la institutul de 
artă teatrală și cinematografică „lon Luca Ca- 
ragiale” 

O coincidenţă frumoasă... 


Geo SAIZESCU 


În obiectiv: 
omenescul 


L. Deva, într-un cadru cu adevărat prima 
vâratic, cineamatorii din judeţ au venit plin: 
de sperante la prima etapă competitivă a ac 


tualei ediții a Festivalului național „Cintarea— 


României”, pentru selecţia filmelor ce-i vo 
reprezenta în etapa republicană. Au venit ala 
turi de ei și fotografii amatori și, mai ales 
diaporamiștii, dornici să le fie apreciate crea 
ile, pentru că acum — îl citez pe Mircea 
Bele, directorul Centrului judeţean de indru 
mare a creaţiei populare și a mişcării artistice 
de masă — „totul se numără, iar numărul și 
calitatea artistică îţi dau măsura muncii aces- 
tor pasionaţi.” Şi nu numai a lor. 


Producţia de filme cu care a început gala 
județeană a demonstrat că s-a muncit bine. 
Numărul însemnat de filme proiectate nu a 
facut 'decit să releve dorința cineamatorilor 
de aici de a consemna pe peliculă fapte deo- 
sebite din viața colectivelor în care, de fapt, ṣi 
ei işi destășoara activitatea. Aşa este cazul lui 
Eugen Herbei și a colegilor săi, de la cineclu- 
bul „Orizont“ al Întreprinderii miniere Ani- 
noasa, veniţi aici cu producţii de mare since- 
ritate, chiar dacă nu în toate cazurile reali- 
zate şi artistic. Ei s-au impus în gală în spe- 
cial cu primul lor film Străpungerea, cu su- 
biect inspirat nu atit de pregatirea unui mar» 
front de lucru în galeriile unei mine, cit mai 
ales de lupta oamenilor cu natura, apărind po 
ecran mai ales emoția, omenească a acestor 
eroi, la sfirșitul drumului propus și realizat. $: 
dacă personajele filmului sint minerii-ero 
oare autorul, filmind numai în spaţii inchise 
în condiţii vitrege, nu este și el nu numa: 
martor ci chiar coautor al importantului eve- 
niment? lată o întrebare care justifică, în cele 
mai multe cazuri, şi pasiunea și menirea ci- 
neamatorilor. Aceiași autori au prezentat inca 
două filme, dintre care unul — Portrete — 
fară prea mari virtuţi artistice, își propunea să 
prezinte brigăzile minerești care și-au depășit 
norma de lucru în Valea Jiului. Lipsea, insa 
la acest film exact ceea ce-i conferea valoare 

adică emoția, omenescul, fires- 
cul atitudinilor. Interesant ca subiect era și 
Macaraua, o peliculă care a vrut să demon- 
streze drumul inimaginabil de greu al une: 
macarale, aventurile acesteia pe drumurile 
publice (datorită dimensiunilor sale uriașe) 
pină la destinaţie. Un drum lung. plin de sa 
crificii, încărcat de emoţii (va trece, va incepe 
$: pe porțiunea asta...), un drum nu al macar- 
lei ci, în fond, al oamenilor spre atingerea 
scopului propus. Oricum, cu un film foarte 
bun şi cu alte două perfectibile incă, cinea- 
matorii de la Întreprinderea minieră Aninoasa 
anunţă o cale ascendentă ce le va aduce sa 
tistacții nu numai în judeţ. Alături de ei s-au 
prezentat în gală cei de la „Siderurgistul” Hu 


Documente despre uriașul tribut de sînge 
plătit de „opincă“ 
în acea ridicare populară 
care a fost: 
pentru Independența României 


neanu, Nicolae Soreanu, lon și Grigore Bre- 
zeanu — un Petre Liciu pleda cauza filmulu: 
românesc în diferite „delegaţiuni”, marele ac- 
tor era grav bolnav de uremie, „pradă unor 
dureri cumplite, cu o temperatură de 40 de 
grade“, cum o atestă lon Girleanu. Citeva 
săptămini mai tirziu, la 28 ianaurie, Liciu, în 
tors dintr-un turneu in Bucovina, în care ver- 
bul Teatrului Românesc sporea flacăra con- 
ştiinţei naţionale, era internat, la capătul pu 
terilor, în sanatoriu şi operat de urgenţă. În 
aceste momente cind boala necruțătoare il 
tortura şi epuiza, Liciu găsea resurse nu nu- 
mai să pledeze cauza filmului Independenţei, 
dar să şi treacă, chiar pe patul de spital. la 
primul pas al realizării sale, scriind o ver- 
siune a scenariului pe care inevitabilul nu i-a 
permis s-o ducă la bun sfirșit. 

Același decembrie 1911 reprezenta, pentru 
Aristide Demetriade, un moment de râscruce 
al biografiei sale artistice. Nedreptăţit de 
lancu Bacalbașa. directorul Teatrului Naţio- 
nal, care-și lua înapoi tăgăduiala de a-i incre- 
dința rolul Hamlet, Demetriade işi inainta, 
pentru prima și ultima dată în viața lui, demi- 
sia, ameninţind să părăsească scena Naţiona 
lului care însemna sensul întregii sale exis- 
tențe. În fața energicei reacţii a opiniei pu- 
blice, directorul a dat inapoi și — după o 


sâptămină de pertractări — a anunțat, pentru 
sfirșitul anului 1912. un Hamiet-Demetriade 

Dar inaintea acestuia aveau să evolueze în 
același rol, tragedianul Nottara şi romanticul 
Bulandra. Asta insemna un handicap urias 

care-i impunea lui Demetriade să dea o zdro- 

bitoare dovadă a puterilor sale creatoare 

Anul 1912 trebuie să fi adus o tensiune tara 
precedent în existența actorului. ŞI totuși, in 
pofida acestei incordaări. actorul găsea 
resurse pentru a prelua. din mina muribundu- 

lui Liciu, ştafeta scenariului Independența 
României şi — pregătindu-se fără încetare, 
pentru scadenţa întilnirii cu „Hamlet“ — sa 
desfăşoare o tumultuoasa activitate cinema- 

togratică, pornind de la rescrierea completă a” 
textului, la asumarea — după cum o arata 
limpede documentele — a unei bune părţi 
din munca regiei, mergind chiar — la sfirşitul 
verii 1912 — pină la ultimele retușuri ale 
montajului în studioul „Alter-Ego” de la Ne- 

uilly. 

Cum l-am uita şi pe Constantin Nottara 
care, contemplind îndurerat groapa lui Liciu 
îi scria apoi lui Demetriade: „Prin geamul de 
la pleoapa sicriului i-am privit chipul searbad 
si stors de suferința cumplită ce a îndurat in 
ultimele zile (...) S-a tăcut o spargere adincă 
in sinul corporației: noastre care are nevoie 


nedoara. Cele trei filme au tăcut impresie şi 
vor face și la etapa republicană prin protesio- 
nalismul de care dau dovadă. Mai intii in 
Controlorii, în care era înfățișată munca plina 
de responsabilitate a C.T.C.-iștilor, iar apoi in 
Siderurgiști in halate albe, care își propune 
si reflecte o temă asemânătoare, aceea a 
descoperirii tensiunilor ce apar în metale, a 
studiului eşantioanelor de oțeluri. Constantin 
Gaină (autorul) și colegii săi fac dovada cu- 
noașterii majorităţii elementelor cinematog'i 
tice, filme bine, fără comentariu și la pro 
priu și la figurat, exprimindu-și ideile scurt 
concis, artistic. Un film cu interpreţi, S-a in- 
limpiat la miezul nopții, realizat de Grigore 
Huleac pe o temă de protecția muncii (unde 
poate duce neglijența în producţie) a com- 
pietat, împreună cu un film de animaţie, se- 
tecția siderurgiştilor și a exprimat ambiția lor 
de a reveni printre cei mai buni din țara 


De la „Constructorul” Deva o singură peli- 
culă, Mălestrie pe verticală, realizată de lonel 
Bujor. Una singură, dar cu filmări excelente 
aratind chipul orașului Deva astăzi, în 1987, o 
imagine în care, alături de frumusețea edifici- 
ilor, trebuie să fie văzută și frumusețea oamo- 
nilor de aici. Prezenţi în gală au fost și cinea- 
matorii de la „Amatilm", cineclubul Întreprin- 
derii miniere Lupeni. Ei au prezentat Joc de 
cuburi, un film cu tema păcii, dar cu mai pu- 
ține calităţi artistice și , un interesant 
tilm comic cu interpreți, realizat de Oskar Si- 
monis, cu multe rezolvări umoristice intere- 
sante, dar și cu multe aspecte rămase inca 
netinisate. 


S-ar putea vorbi lingă ei şi de diaporamiștii 
prezenţi în aceeași gală cu realizări notabile. 
M-aş referi intii la: „ autor Brilinski 
Vladimir de la Fotocineclubul „Alpha” Orăş- 
te, o diaporamă simplă ca idee, dar cu ino- 
vaţii originale în structura plastică a imaginii, 
la Conexiuni de Petre Petaru de 
la totocineclubul „Museion“ Orăştie, o creație 
de montaj și, în special. la Dorel Mergea de 
la „Siderurgistul“ Hunedoara și colegii sái 
care au prezentat și lucruri bune, dar și lu- 
crari în care confuzia, caracterul abstract 
scădeau din valoarea ideilor exprimate. 


Florin VELICU 


cit mai multă de artiști de valoare care să-i 
pastreze, neștirbit, avintul și propâșirea. 

Și parca, stringind rindurile în faţa loviturii 
destinului, în aceeași cernită scrisoare, Not- 
tara revine la subiectul filmului în lucu; „Îmi 
vorbiși deunazi, în treacăt, de alcătuirea celor 
nouă curcani şi cu sergentul zece. şi mi-ai 
spus că ești de părere ca sergentul să fie in- 
trupat de „feciorul de boier“ ce laolaltă cu 
opinca a primit botezul singelui (...) Eu cred 
că sergentul „cel får de mustăţi” al lui Alec- 
sandri să fie tot un țăran, aşa vrea legenda 
poetului, şi dacă am denatura-o poate că 
ne-am atrage severe critici. Ştiu că ai fost cã- 
iauzit, în alcătuirea ta, de nevoia de a daoie- 
sire în plină activitate și a teciorului de boier, 
insă fiind siliți să respectăm adevărul legen- 
dei, să sacriticâm mai bine pornirea și avintul 
boieresc, renunțind la acțiunea paralelă cu 
țaranii ṣi să excludem pe „feciorul de boier“ 
care nu ar avea decit o mică acţiune inciden- 
tală la inceput, fără o urmare mai indepărtată 
in destăşurarea filmului...“ 

Noi îl redescoperim, acum, pe Constantin 
Nottara, deşi lipsit de orice experienţă în dra- 
maturgia cinematogratică, meditind nu numai 
la funcția dramatică a unui personaj, ci şi la 
perspectivele dezvoltării sale în ansamblul fil- 
mului şi militind, în același timp, pentru „ade- 
vărul legendei“, de fapt pentru adevărul isto- 
ric al uriasului tribut de singe plătit de 
„Opinca” în acea eroică ridicare populară care 
a tost Razboiul Independenței. 

Acei oameni, Nottara, Demetriade. Liciu nu 
sint „membri de delegațiuni” cum i-am des- 
cris noi pină acum, ci adevărații autori ai til- 
mului, Actori mari? Desigur. Dar, înainte de 
toate, conștiințe întlăcărate pentru care ideea 
cinematografului românesc era nu numai o 
pasiune, ci un act de nețărmurită, de exem- 
plară dragoste de țară. ? 

Tudor CARANFIL 


N. cunosc multe cinematografii națio- 
nale care să-și fi inceput istoria atacind fron- 
tal, cu atita ambiție, chiar de la prima ei in- 


scenare cu actori, istoria. Și încă redutele ei, 
cele mai dificile ca reconstituire documentară 
și spectaculoasă, cum a fost acel glorios 
1877 cu luptele eroice pentru obținerea ne- 
atirnării. 

Judecind după primul Război pas inde- 
pendenja României, film realizat în 1912, care 
folosea cu tot curajul cea mai modernă — pe 
atunci — tehnică şi pirotehnică (chiar cu doi 
ani inaintea superspectacolului lui Griftith 
Nașterea unei pină la mai recentele 
noastre Pentru patrie și Eroi au fost, eroi sint 
incă — șase episoade dintr-un ciciu destinat 
televiziunii — această disponibilitate care se 
menţine — aceea de a cinsti în imagini marile 
evenimente ale naţiunii — eu aș numi-o „sen- 
timentul istoriei”. El e cel care a dat cinema- 
togratului românesc cele mai valoroase opere 
ale sale, un sentiment pe care mezina artelor 
I-a preluat de la celelalte arte cu tradiţii: lite- 
ratura, plastica, muzica. Toate valorificind cu 
succes nobila „Jecţie a istoriei”. 

Fără a-și face complexe, filmul apeleaza 
curent la opere literare și plastice intrate in 
conștiința generală şi acest izvor creator spo- 
rește valoarea de comunicare cu sala. Impac- 
tul filmului cu publicul ce recunoaște pe 
ecran evenimente, personalități istorice, dar 
uneori chiar eroi de baladă populară și culta, 
peisaje din tablouri celebre etc. 

Sentimentul istoriei se traduce în filmul ro- 
mânesc printr-un fel de „Jirism al epicului“ 
i-aş zice, chiar cind e vorba de o epopee de 
proporțiile Dacilor sau Columnei, ori de un 
portret istoric de anvergură în genul lui Mihai 
Viteazul. O implicare profundă a autorilor-po- 
vestitori (scenariști, regizori. interpreţi, chiar 
și operatori) în evenimentul adus în cadru — 
adus cu obiectivitate istorică (în sensul re- 
constituirii riguroase a unor fapte, docu- 
mente), dar și cu un timbru liric specific. 
Cum sint acele fiime evocind momentul '77, 
cele şase episoade dramatice din ciclul Eroi 
prior aja pă here iapa ra 
fiu de baladă Pentru patrie. 


În viziuni scenaristic-regizorale diferite, 
(primele semnate scenaristic de Paul Anghel 
şi regizoral de Gheorghe Vitanidis, Doru Năs- 
tase, Sergiu Nicolaescu, ultimul avind ca au- 
tor total pe Sergiu Nicolaescu) deosebite ca 
manieră de povestire şi ca stil, aduc, totuși, 
în prim plan o unitară idee-simbol care do- 
mină întreaga desfășurare a acţiunii impu- 
nind sufiului epic o idee-sentiment. O idee 
adevăr istoric transformată într-un sentiment 
de mindrie atunci cînd, de pildă,mulțimea din 
faţa parlamentului se pronunţă răspicat în fa- 
voarea intrării în războiul care ne ciștiga nea- 
tirnarea. Idee urmărită cu sensibilitate şi con- 
secvenţă prin reconstituirea unor pagini de 
cronică ori reconstituirea in sensul lor, și prin 
imaginea unor destine individuale fictive, dar 
demonstrind realitatea strict istorică și 
anume: „independenţa, națiunea a voit-o“. 
Tot ea a realizat-o și a numit-o cu un termen 
popular extrem de sugestiv „neatirnare“. 
„Războiul pentru neatirnara“. Şi în acest spi- 
rit, profund popular, apelind cind la mărturia 
arhivelor, cind la fita jurnalului de campanie, 
cind la oda închinată ostașilor români, cind 
la schiţele devenite apoi tablouri celebre ale 
unor bătălii nu mai puţin celebre (Griviţa, 
Plevna, Smirdan) se er pleca re epo- 
peii cinematografice evocind epo- 
pee istorică. Sugerind-o adeseori sumar, dar 
tot adeseori emoţionant. Arta răminind, ca in- 
totdeauna, debitoare realității ce a inspirat-o, 
dar avind posibilitatea din în timp, să-și 
mai achite cite ceva din sacra datorie, 


Concentrat dramatic sub pana scriitoru- 
lut-scenarist Paul Anghel, ciclul Eroi au fost 
aduce fiecărui episod mica lui poveste articu- 
lată. În fresca pentru mareie-ecran Pentru pa- 
trie sint schițate în treacăt, ca intr-o insem- 
nare de jurnal de front, dar cu pregnanţă a 

caracterizării — citeva personaje detașate pe 
rind din tocul scenelor bataiste, de mare am- 
ploare, desfășurate de Sergiu Nicolaescu. 

Pregenericul din Pentru Patrie se referă la 
un moment foarte tensionat. În 
parlament deputaţii discută aprins și dau vo- 
tul pentru intrarea ţării în război — singura 
soluţie demnă a acelui prezent, singura solu- 


timp ce in 


ție a viitorului României ce trebuie să se 
emancipeze — Mihail Kogălniceanu (George 
Constantin) ascultă emoţionat ul mulțimii 
de afară, în ind că adevărata hotărire 
acolo a fost luată. Hotărirea miilor de volun- 
tari veniţi din toate colțurile ţării să se inscrie 
în „oastea cea mare” — tineri veniți chiar și 
de peste munţi, nesocotind porunca Vienei, 
ascultind de singura poruncă, a inimii lor de 
români. Un ofițer — ilarion Ciobanu — râs- 
punde nerăbdării unui tinăr venit de peste 
munți să se înroleze. „Cind vom porni?" Ace- 
eași nerăbdare printre munteni sau moldo- 
veni ori printre voluntarii porniţi de pe plaiu- 
rile oltenești. O fetișcană (Ileana Popovici), 
pentru a fi alături de fratele ei care pleacă pe 
front, se strecoară travestită în rindul volun- 
tarilor. Firavă, dar încăpăținată, pretigurind-o 
pe eroina de ia Jii, ea străbate tot frontul su- 
nind goarna atacurilor. Pină ta cel din urmă 
— pentru ea şi pentru fratele ei. Eroism sim- 
plu, jertfă fără emfază, portret in care dirze- 
nia alternează cu frica și gravitatea copilă- 
rească cu hazul, într-o omenească, extrem de 
simplă apariție de plan doi ciștigind insă lo- 
cul de frunte în inima spectatorilor. Alături de 


bravul gornist, tinărul locotenent (Emil. 


cerea rămas acelaşi flăcău vesel de ia țară, 
viteaz insufiețindu-şi ostașii și găsind 
puterea de a-și hotări singur soarta zi 
peer a posita i se pune de-a curmezișul. 


(George Mihăiţă) dintre cei sis 
age pe Curcan la chipiu, stirnind porecla 
ce-i va deveni renume, un Peneș preluat din 
ciclul ostășesc al lui Alecsandri, aduce le- 
genda in planul de toate zilele al frontului, 
nediminuind personajului aura eroică, ci 
sporind-o cu hazui, culoarea, individualitatea 
tinărului interpret. Figuri de „anonimi“, asẹ- 
meni cu cei inscrişi ades pe obeliscul victo- 
riei, jertfe fără număr din care se înalță o țară 
— cei pe locul de onoare al „Eroului necu- 
noscut“. Și aș zice, că mai mult decit valoare 
— poate inegală, discutabilă în termenii ana- 
litici 'riguroşi, mai mult decit valoarea docu- 
mentar-artistică — aceste filme-omagiu ne 
restituie simplu și omenesc, tandru şi pios, 
imaginea acestui erou colectiv. Eroul necu- 


noscut, brav, simplu, modest erou jertfit de 
istorie, citeodată de erorile ei fără număr, 
unele chiar discret sugerate in aceste filme 
— pentru că niciodată ceva trainic, ceva ne- 
muritor, cum e Patria nu s-a realizat, nu se 
realizează fără sacrificii. Multe in film sint fi- 
guri consemnate de cronica timpului — 
nume celebre, intrate in istorie, de la cape- 
tele incoronate ale sfirșitului de secol la cele 
aureolate de nimbul eroismului, ofițeri de li- 
nia intii sau, citeodată, chiar de stat major 
Generalului Cernat, Amza Pellea îi conferă o 
umanitate gravă și caldă, neliniștită în mo- 
mentele in care înțelege eroarea unui ordin, 
riscurile lui, dar nu are cum să nu i se su- 
pună. Colonelul Cerchez (Mircea Albulescu) 
arzind tot timpul de dorința de a intra în 
luptă și intră în foc tirziu, ca să-și răzbune fi- 
ica, sanitara Maria (Adina Popescu) ucisă la 
datorie. Alături de ei, alţi mari actori ce apar 
în treacăt, dar care cu un gest pios-patriotic, 
ca odinioară marea trupă a Naţionalului la 
prima. reconstituire cinematografică din 1912 
a războiului independenței. au însufețit, au 
înnobilat cu prezența lor numeroasele perso- 
naje de „epopee lirică” i-aş spune. Alexandru 
Repan (doctorul Davila, savant-patriot), Ia- 
rion Ciobanu, Emanoil Petruţ, Cornel Coman, 
Silviu Stănculescu, lon Dichiseanu (figurind 
un elegant şi dramatic portret al temutului 
Osman Pașa), Octavian Cotescu, Vasile Niţu- 
lescu, ‘lon Marinescu, Vladimir Găitan, lurie 
Darie, Sergiu Nicolaescu — şi în calitate de 
interpret. 

Ne bucurăm să ne amintim aceste succese 
mai vechi ale cinematografiei noastre, file im- 
portante din epopeea națională. Dar poate că 
astăzi, cu distanţa celor zece ani de la reali- 
zarea filmelor ce omagiau pe atunci centena- 
rul independenței, ne-am putea gindi, cu 
toată răspunderea patriotică, la un remake al 
grandioasei teme, nicicind epuizabile, temă 
ce-și așteaptă din ce în ce mai inspiraţii ei 
rapsozi. 


Alice MĀNOIU 


+ 
* 
s 
s 
+ 
e 


Li 


= `x . eĉ 1 3 
0: preşsedină ` | i 
de* modă nouă 
într-un „sat: pornit 
pe drumul“braşului 


Cu ironie subțire 
despre întîlnirea 
a două lumi 
(Ultima noapte 


$ a venit anul 1962.. ianuarie... Februa- 
rie frig de crăpau pietrele, cu zăpadă multă 
cocoțată pe garduri şi pe căciulile caselor.. 
Pe culoarele studioului „Alexandru Sahia”, 
forfota obișnuită unei instituții de cultură 
bine ancorată în actualitate. Toţi ascultam o 
singură chemare: agricultura, încheierea coo- 
perativizării! Se lucra intens, contra cronome- 
tru. „Actualităţile”, „Agricolul”, dar și „Docu- 
mentarul” intraseră în alertă maxima. Dobro- 
gea făcuse de mult pasul hotăritor și acum, 
în fiecare zi, în fiecare săptâmină, alte zone 
ale ţării aspirau spre titlul suprem: completa 
cooperativizare! Operatorii coborau dintr-un 
tren, predau în fugă „materialui” în laborator 
şi porneau, fără zâbavă, din nou, la drum, 
pentru a surprinde cu aparatul de filmat fapte 
unice în istoria țării. Dacă în 1945—50 bătălia 
se dădea să fie filmaţi peme țărani care por- 
neau pe calea belșugului, acum reporterii se 
străduiau să surprindă pe peliculă pe ultimii 
care fac cereri de intrare în colectiv. Ţin 
minte că „as“, pentru cele mai multe cadre 
trase atunci, fusese unanim declarat operato- 
rul Dumitru Gheorghe. „Alerta“ filmelor des- 
pre sate şi pentru sate se dăduse încă din 
toamna anului anterior. Scenariști, regizori 
operatori, redactori, comentatori au fost che- 
maţi să realizeze ceva fără precedent: cite un 
film agricol de cite 40—60 minute — adeva- 
rate monografii documentare, despre fiecare 
din regiunile ţării. Aproape 20 de echipe de 
filmare străbătuseră toate satele și, la sfirșitui 
acelui an, cinematografia românească se im 
bogăţise cu documente de viaţă care au hra- 
nit şi, sper, vor hrăni şi de acum înainte cro- 
nica în imagini a satului românesc de „ieri și 
azi”. Așa s-a realizat documentarul închinat 
agriculturii din regiunea Hunedoara realizat 
de Alexandru Boiangiu, tot atunci cel despre 
regiunea Galaţi in regia lui lon Moscu și a lui 
Eugen Popiţă, apoi filmele despre regiunile 
Crișana (regizori E. Popovici și Pompiliu Gil- 
meanu), București (regizor Mircea Popescu 
şi Alexandru Sirbu) și Dobrogea (regizat de 
Dumitru Cheșu). Tinerii din studioul nostru 
au pornit şi ei cu entuziasm la realizarea 
acestei sarcini. ca de pildă uteciştii — pe 
atunci — Gheorghe Horvat sau Eric Nus- 
sbaum. ' Îmi amintesc acea toamnă bogată 
străbătind drumurile din vestul țării impreună 
cu operatorul Petre C. Gheorghe. în timp ce 
regretatul nostru coleg Slavomir Popovici lu- 
cra în aceeași zonă cu operatorul Francisc 
Patakfalvi... Cite sate: ciți oameni — atitea 
ăreri, atitea atitudini. La 21 octombrie 1961 
n comuna Pericei, 467 tamilii s-au adunat 
pentru a-și hotări un alt drum în viață. Ghe 
orghe Goina, preşedintele de la Sintana, le-a 
vorbit atunci despre experiența muncii, lui in 
cooperativa „Viaţa nouă“... entariul lui 
însoțește, de fapt, întregul film Drumurile Cri- 
şanei și dacă pot spune azi că am cunoscut 
țăranul român al acelei perioade în care vic- 
toria socialismului ia sate nu o mai punea ni- 
meni la îndoială, apoi acela a fost Gheorghe 
Goina, om de omenie și gospodar cit cuprind 
cuvintul și simţirea. Dacă se spune că țăranul 
român este „subiect de istorie, depozitar al 
valorilor fundamentale ale spiritualităţii romă- 
nești”, Gheorghe Goina întruchipa întru totul 
aceste calităţi... Ţin minte, ca azi, cum am fil- 
mat, pe o zi geroasă, trecerea în revistă a 
„Cailor putere“ cu care statul înzestrase agri- 
cultura din acea zonă a ţării, secvenţă tran- 
sformată apoi la montaj de Slavomir Popo- 
vici. impreună cu monteuza Antoaneta Faust, 


Bucuria 
de a filma satul românesc 


(Dragostea "rea 
- á > ğälgoare 
de Nicolae fic și Cortei dea, 
cu 


Documentarele noastre 
cinstesc 


pămîntul patriei 
„arat de mii de ani 
cu patimă şi dor“ 


într-unul din cele mai emoţionante momente 
ale filmului... Citeva zile ne-am chinuit să ga 
sim niște „haturi” mai „cinematogratice“ pe 
care, apoi, să le arâtâm cum dispar prin ton- 
du-inlânţuire, și iacâ-așa pâmintul pus la un 
loc și lucrat laolaltă cu ajutorul tehnicii m 
derne va răsplati mai cu spor „sudoarea 
muncii sutelor de ani”, 


Cu Gheorghe Goina ne-am reintânit ia 
Constătulrea pe țară a colectivi3ti. 
tiim de o oră, la care am lucrat cu Virgil Ca- 
lotescu. Era o sinteză in sunet și imagine a 
agriculturii românești, în care mișcarea de la 
sate avea o singură direcţie: incheierea coo- 
perativizării. În martie 1962, cind se impli- 
neau 55 de ani la marile răscoale ţarânești 
din 1907, satul românesc îmbrăca haine noi 
croite de noile relaţii economice şi sociale în 
care socialismul învingea definitiv nu mumai 
in fabrici, dar și pe ogoare. Atunci s-a născut 
un alt fiim documentar al cărui titlu a evoluat 
rapid de la „Ultima iarnă“ la „Primăvara birui- 
toare”, stabilindu-se pină la urmă la Primă- 
vara a sosit mai devreme... Scenariul l-am 
scris într-o singură noapte. Regizorul Mirel 
Mieşiu, căruia am avut atunci bucuria sã- fiu 
secund, a ştiut să redea in acest film co- 
mentat de Eugen Mandric, atmosfera eveni- 
mentului urmărit, pe sune i aasga țara 
cu stegulețe roșii pe hartă din ri în 
Bårágan. din Banat la Galaţi, de la Guj la 
Hunedoara, Ploieşti și Argeş. Primāvara se 
instala biruitoare pe ogoarele românești, pre- 


de Dumitru B 
şi George Co 


a loân)* ji 


vestind eroii ce vor veni să asigure țarii mai 
multă piine, satelor, mai multă bucurie 

Filmul a rulat în zilele de dinaintea și de 
după lucrările Sesiunii extraordinare a Marii 
Adunări Naţionale. „Aduceţi cerneala: Se 
tace socoteala!” scria atunci, la marele sfat al 
celor 11.000 de țărani, Tudor Arghezi. „Acest 
eveniment este considerat în România drept 
o mare sărbătoare naţională“ — Transmiteau 
agenţiile de presă despre inchiderea coope- 
rativizării agriculturii... „Plugărimea, toată, va 
invăța la școala agrotehnicii, va învăța, de 
pildă, să scoată 5.000 kg. porumb la hectar 
— se afirma în presă și în filmele noastre do- 
cumentare. Era o cifră pe care, atunci, îi era 
greu să o pronunți, darâmite să o și vezi rea- 
lizată... 

„...Şi așa am ajuns în anul 1986. În preajma 
împlinirii a 25 de ani de la incheierea coope- 
rativizării agriculturii, studioul a pornit la rea- 
lizarea unei noi serii de filme agricole în care 
să arătâm înfăptuirea la sate a hotăririlor 
Congresului al XIII-lea a! partidului, „realiza- 
rea noii revoluții agrare... presupunind mo- 
dernizarea și reorganizarea pe baza celor mai 
noi cuceriri ale științei și tehnicii in vederea 
sporirii puternice a producției agricole. 
Transtormării condiţiilor înseși de muncă, de 
viață și de gindire ale țărânimii...” Echipele 
noastre de filmare (uneori compuse din 


A. 1954 aduse viscolul cel mare care 
l-a şfichiuit năpraznic pe medicul veterinar 
Victor Popescu. Era stagiar într-o comuna 
lingă Craiova. Cei doi copii ai lui au răcit 

Ceaiuri, cataplasme și bruma de medica 

mente ce se afla în casă au luat-o pe apa 
simbetei, fiindcă febra creştea, nimic nefiin- 
du-le de ajutor. Atunci, Victor hotări să ia in 
piept vifornița. Despre o maşină a Salvării. 
care să vină de la Craiova, nici nu putea fi 
vorba. Bârbatul își luă şuba, o porni prin nā- 
meţi şi-l scoase pe tractorist afară la remiza 

infotoliți cu tot ce s-a aflat în casă, copiii ți- 
nuti in brațe de tatăl lor sub șubă, luară dru- 
mul sorocului. Pe măsură ce tractorul se in- 
verşuna, crivățul se întețea și se umila ca un 
căpcâun. Stavile mari de zăpadă se adunau 
ca munţii orbi, li se puneau în faţă, iar ei doi, 
tractorist și părinte îngrozit, înfrăţiţi ca frați ai 
gindului, erau acum unul şingur, hotăriț: ta 
orice pentru viața copiilor. Își tăiau neincetat 


Oltenii din Oltenia 


a singurătăţii 
è Virgil Calotescu, 
cu Stela Popescu) 


v 


25 de ani de la încheierea cooperativizării agriculturii 


aceiași oameni care, în anii tinereții lor prote- 
sionale, au imortalizat pe peliculă victoria de- 
finitivă a socialismului la sate) au împinzit, 
din nou, drumurile ţării, filmind cooperatori 
cu producţii de peste 8 000 kg. griu la hectar, 
pe cei ce au obținut peste 20.000 kg de po- 
rumb știuleţi la hectar. Cu același operator, 
Petre C. Gheorghe (de parcă n-ar fi trecut 
peste noi un sfert de veac de muncă) am 
străbătut satele județului Olt, primul judeţ 
Erou al noii revoluții agrare, realizind un trip- 
tic cinematografic despre oamenii care au 
Ştiut să mobilizeze toate energiile, au practi- 
cat o agricultură modernă intensivă, de înaltă 
productivitate, demonstrind că ogoarele pot 
răsplăti mai bine munca lor. Pe peliculă apar 
sate in care toate casele sint noi, mecaniza- 
tori care n-au ce căuta pe combină sau pe 
tractor fără să fi terminat o școală medie; am 
filmat țărani care dezbat problemele agrozoo- 
tehnicii, cot la cot cu oamenii de știință... Re- 
venind pe locurile unde am filmat cu 25 de 
ani în urmă, ne dăm seama că satul româ- 
nesc a crescut odată cu țara, iar filmele do- 
cumentare dedicate agriculturii sint și azi în 
plină actualitate, cinstind pămîntul patriei 
„arat de mii de ani cu patimă şi dor“, aducind 
laude ţăranului român. 


Pompiliu GÎLMEANU 


cale prin vitejia dușmană ce năruia asupra lor 
zidurile zăpezii. Tatăl apropia câușul palmei 
de gura unuia din prunci, simțea căldura rå- 
suflării, întindea apoi mina în vintul care o rä- 
cea pe loc și-o apropia de gura celuilalt co- 
pil, pentru a-l şti şi pe el in viaţă. Cind s-au 
zărit luminile Craiovei, cele doua guri nu mai 
sutlau cald în palma părintească. 

Filmam la LAS. „Banu Mărăcine” unde 
Victor era director. L-am surprins de citeva 
ori suliind în câușul palmei. „S-ar putea ca 
azi să nu ne meargă bine, cu filmarea, poate 
să plouă, dar mai intii să mincâm!” Era de 
vreme dimineaţa și directorul hotărise, de la 
bun început, că inainte de a pleca la muncă, 
toți oamenii muncii, adică și echipa de fil- 
mare, — ca la armată, cind pleci la exercițiu 
— trebuie să mănince. 

S-au adus două câni inalte de sticlă cu 
smintină proaspătă insoțite de mămăliguță 
fierbinte. Prevenitor, directorul toarnă cu în- 
cetu smintina groasă fiecâruia. Știa el cîtă 
smintină poate suporta un stomac de om 
normal, așa că cele două oāni au ajuns pen- 
tu toți. Mai rămăsese un rest de smintină pe 
tundul cânii, ca să-și toarne și lui. Se auzi zu- 
+uind telefonul. O fată cantinieră, în halat alb, 
strigă din ușa bucătăriei că tovarășul director 
e câutat de la oraș. Victor plecă. După ce 
dispăru printre uşile batante, șoferul micro- 
buzului nostru luă cana cu restul de smintină 
din fața a pr directorului și o deşertă în 
farfuria lui. Infuleca hămesit, cind directorul, 
intors de la acea convorbire, băgă de seamă 
că putina smintină ce și-o oprise, ca gazdă, a 
dispărut. Mă privi uluit. Cu obrajii roșii de ru- 
şine, i-am oferit farfuria mea cu smintină, 
scuzindu-mă, că eu prefer ouăle ochiuri cu 
mămâliguţă. e 

Ducindu-ne spre filmare intr-o droșcă 
zmuncită mereu de doi armăsari tineri, Victor 
își suflă iar în palmă. „Mi-e teamă că n-o să 
puteţi filma îinsâmințarea porumbului“. Atunci 
l-am întrebat de ce își tot sufiă în palmă și 
mi-a povestit cum i-au pierit copiii în viscolul 
acelei ierni. i 


Armăsarii tropăie bezmetic gata-gata să ne 

stoarne pe coastele aplecate ale drumeagu- 
fut Picături mari de ploaie ne izbesc ca niște 
gloanțe leneșe. „Ajungem acuși la tarlale. 
dar, înainte de asta, vreau să știu de ce m-aţi 
minţit la cantină! Un singur lucru nu suport 
în viața mea, minciuna”. Simte că nu pot sa-i 
explic de față cu operatorul şi cu sunetistul 
Oprește șareta, ii zice vizitiului să mearga 
pină la covercă, un fel de cort de coceni de 
porumb, acolo-i „sediul“ cind se _ insămin- 
țează, că venim și noi din urmă. „Eu nu voi 
raporta că azi am băgat în răzor vreun bob. 
Nu pot minţi, deși ştiu că, uneori, n-are multe 
zile cel care nu minte“. „Porţia dumneavoas- 
tră de smintină a luat-o șolerul. Mi-a fost 
jenă pentru obrazul studioului. În ochii lui, 
noi toţi sintem în plus. Cit alergâm noi pe to- 
clauri, la filmare, el montează un aparat, ca 
un dinam mic și, stind pe loc, marchează ki- 
lometri. După aceea vinde benzina. Cind se 
fac socotelile, parcă am fi fost pină la Horto- 
iulu, 


„Nu e bine tovaraşu' Boiangiu! Aştia tura ṣi ` 


ouăle de sub cloșca. Hoţii de cai erau bātuți 
cu fringhia udă“. 

Mergem grăbiţi prin vintul mai tare si 
ploaia mai deasă spre covercă. Din pinza 
apei se desprind tractoareie, alunecind sanie 


pe pante. Traotoriştii, muraţi. se reped la 
adăpost. 

„Aciea, unde trăim noi, lingă Craiova. este 
extraordinar de greu să rezolvăm problema 
brațelor de munca în agricultura Santier 
peste tot, cu işainița. cu Electroputere. cu 
Prelabricatele . daca aţi şti ce extindere au 
luat toate; ...de unde să mai aduc oameni la 
Banu Mărăcine! Dacă v-aș spune ce efort 
Pe cuvint de onoare vă zic, poate nu credeți 
nu cunosc Craiova nouă, deşi stau acolo 
Luni întregi nu mā mișc din I.A.S. Aici ma 
scol, aici mă culc. Aha! Staţi niţel! Face 
semn unui tractor să vină pină lingă noi 

— la, oprește motorul! Unde-ai fost ieri? 

— leri am fost la Balş. 

— Unde la -Baiş. cine ţi-a permis? 

— Păi, n-am ştiut că... 

— Ce n-ai știut, mă? 

— N-am ştiut că semânăm. Am văzut cerut 
cu nori și m-am dus la Balș. 

— De ce minţi? Ştiai că semânâm, dar 
te-ai dus după ţuică, aveţi nuntă... 

— Da, m-am dus după ţuică pentru nuntă, 
dar nu cu tractorul. 

— Asta mai lipsea, că te jupuiam. Vreau sa 
te fac atent la un singur lucru: să știi, în tine 
nu se dă nici cu palma, nici cu parul. Da' sa 
nu te miri cînd o să iei șapte la sută în minus! 
O semânătoare contează foarte mult cind 
sintem tamponaţi in fiecare zi de ploi. Intin- 
de-o în covercă, uite că veni și mincarea.“ 

Doi țărani, cu căciuli țuguiate, coboară tac- 
ticoși dintr-o căruță cu marmite. La oiștea de 
doi cai era unul singur. ÎI deshămară şi calul 
plecă in pas mărunt, scuturind apa din 
coamă, căci ploua in neștire. Ţăranii coboriră 
marmitele. Purtindu-le de cite o toartă, le 
aduc lingă covercă. De parcă nu i-ar fi plouat 
pe ei, ci pe alții, depuseră tot calabalicul și — 
cunoscind strimtoarea din covercă — se ada- 
postiră sub podeaua câruței. Stăteau acolo 


Pămiîntul 
se munceşte 
cu dragoste, 


oamenii se conduc 
cu dreptate 


chirciţi. cu căciulile inalte pe cap. lumau și 
aşteptau ca oamenii să mânince, ploaia sa 
treacă și ei să se întoarcă acasă. 

Ploaia trecu.  Aburii pămintului porniţi în 
sus închipuiau tot felul de vedenii. Nestin- 
gherit de nimeni, calul plecat in ploaie, veni 
singur inapoi la căruță. În vreme ce ţăranii 
zdrângăneau marmitele goale și se gâteau de 
ducă, vocea directorului Victor țișni din co- 
vercă... 

— Cum e Țuţule, cite semănători au intrat 
în parcela de o sută? ca să nu prind vreo 
minciună în rapoarte... 
> — Mătrășuc a terminat partea lui. De Bái- 
tărețu nu știu, câ-i cel mai departe. 

Directorul iese din covercă, îl petrece cu 
brațul după umeri pe şeful mecanizatorilor, 
şi-i zice tare, să audă toată lumea: 

— N-o ploua tot timpul, nea Zamfire. Nu 
părăsiţi garnizoana. Toată lumea câlare pe 
două sau trei tractoare, se ia mincarea rā- 
masă, se încălzește deseară la dormitoare şi 
miine, osul la muncă! 

Începe iar să plouă cu fișii late din cerul 
rupt grămadă de arici pe citeva tractoare, oa- 
menii așteaptă semnalul de plecare. 

— O să ne facă fleașcă și miine, zice Zam- 
fir. 

— Fleașcă, nefleașcă, nu pleacă nimeni 
acasă. Toată lumea rămine la gospodărie! 

Tractoarele pornesc spre sat ca tancurile 


pe care călătoreau desanturile de infanteriști 
in timpul războiului. . 

Rămas ve căruţă, din voia lui, viitorul insu- 
rățel, tractoristul care fusese la Balș dupa 
ţuică, se apropie smerit de director. 

— Tovarâșe inginer, vă rog să mă iertați 

Victor se uită la mine. li iese o luminiţa din 
privirea ce se infige ca o lamă în pieptul =: 
balternului. 

— Te iert, dacă-mi spui drept de ce te in- 
sori 


în viață, am hotărit să mă căsătoresc. 

— Te-am iertat şi dispari! Simbătă să te 
prezinţi la învățămintul politic! 

„Veţi tăia din film prostia âstuia“, mi se 
adresează directorul. „Nu știe ce vorbeşte 
dar e cinstit. Vă spusei că nu suport min 
ciuna. Eu raportez exact recolta. alții umila 
cifrele. Se umflă în pene, pe urmă sint jumu 
liți. Te trezești cu pagube grele, dacă-ți furi 
singur căciula. Eu, o singură dată am mințit 
în viața mea. Cind am terminat liceul. hrá 
neam ambiţie mare să fac două facultăți sa 
fiu şi inginer agronom şi medic veterinar Pà- 
rinții umblau cu alte dodii. Plec de-acas', (ac 
cerere! Subsemnatul Popescu Victor, absol- 
vent al liceului. va rog să binevoiti a aprobă 
inscrierea mea la examenul de admitere al fə- 
cultații de medicina veterinara intru m cia 


dire, dau... Ce credeți c-a fost la romana, la = 


scris? lon Luca Caragiale, boala mea, că nici 
el nu înghițea minciunile, inţelegeţi? Cind 
m-am apucat să citesc tema, nu mi-a ajuns 
coata de hirtie, mi-au dat două coale, am mai 
cerut doua. am tras tare puteam să le scriu 

O scrisoare pierdută“ pe dinafară. Am pee- 
dat lucrarea, am lasat adresa de acasa, pen 
tru o telegrama de la secretariat, şi m-am 
dus. Bătrinu', cînd mă văzu, se arătă amărit: 

— Ce-ai făcut, ai dat? Unde-ai dat? 

— La Mine și Petrol, cum ai vrut matale... 

— La Mine şi Petrol... și rezultatul? 

— Nu s-a dat. 

Acum, mă gindeam, cum să-i spun la ål bå- 
trin unde-am dat, că mă căsâpea, imi lua şi 
pielea de pe mine. Se uită el așa... vag... 
parcă nu mă vedea. 

— Bine-ai venit! vezi că maică-ta-i bolnavă, 
astăzi ia şi tu vaca și du-o să pască pe islaz. 

Am luat vaca de funie și-am plecat pe islaz. 
Om în toată firea, dar ce era să fac! Cum stă- 
team eu așa, la soare, iar ea păștea, începui 
să studiez vaca. Zic. mă, uite-o a dracului, pe 
asta o ș-o-nvâţ eu pină la ultimele măruntaie. 
Şi nu numai asta, toate speciile de animale. 
Zic, ia să mă uit și eu la ea, să văz cum mă- 
nincă. Mă uitai cum mânincă, ñ casc gura să 
văd, are dinţi, cu ce rupe iarba? Cind mă uit 
sus n-avea dinţi. Sus n-are dinţi. Asta ce-o 
mai fi? Stau eu să mă gindesc, măi, i-or 4 
cazut dinţii, nu i-or fi căzut... 

Înțelegeţi, pe cuvint de onoare vă spun, ma 
duc acasă năâuc. Aveam cinci oi. Prind oile, le 
caut la gură, oile cu dinţi, auziţi? Zic, măi 
drăcia dracului, vaca n-are dinţi, oile au 
dinţi... Mi-a fost rușine să mă duc la mama şi 
s-o-ntreb. mamă, da' unde-s dinţii de la 
vaca? Pină la urmă am îndrăznit. „Şi de ce 
vrei să ştii”. a întrebat mama. 

— Pai, am dat la medicină veterinară, nu la 
Mine şi Petrol. 

— Să piei, drace! Cum ai putut să nu-l as- 
culți pe tac-tu? Prăpăditule, derbedeule! 
Toamnă, iarnă, ploua, ningea, veneam la tine 
la internatul liceului, cu mincare. Şi-aducear 
mincare ca să înveţi carte, și tu, acum ce-a 
tacut? Învățător n-ai vrut să te faci, aia n-a 
vrut să te faci, dar vācar vrei să te fac 

Mă gindeam, măi, acum pe unde-o sau? 
Mama nu i-a spus seara batrinutui. N-am dor- 
mit toată noaptea. M-am sculat dimineața 
m-am bărbierit şi m-am pregătit, auzi, drace, 
să-i apuc cum o să-njure. 

O văd pe mama cum îl lasă pe tata să må- 
nince și după aia ii zice cu vote moale, tristă 

— N-ai auzit ce-a făcut, fi-tu? 

— Ce-a făcut? 

— Nu te-a ascultat nici pe tine, nici pe 
mine, a făcut de capul lui, a dat la medicină 
veterinară și-o să iasă vâcar. Cu mina-n 
fundu' vacii, mereu, 

Al bâtrin nu mi-a zis nimic, a pleca: 
sâ-ntrebe pe alții cu ce se mânincă facultate: 
mea. Vine dupa masă, la trei. Auziţi, eu păs- 
tram o distanţa cit mai mare, să nu mă prindă 
in „Obiectiv” și să mă plesnească. Zice el: 
„Vino-ncoace, vino-ncoace!' 

— De fumat, fumezi? 

— Tată, mu fumez, A 

— Cum ma, zice, cind îţi scutură mă-ta 
pantalonii, pica țigările de prin buzunare. Ma 
minţi, ai, cum m-ai mințit şi cu examenut. 

Așa era àl bâtrin, incepea să se ambaleze 
dar o lua lento, pină să dea în mine. O leaca 
mai lipsea ca să apuce ciomagul. 

În clipa aia, se-aude de la poartă, „Poșta, 
poştaru'! aveţi o telegramă." duce mama 
s-o ia. Vine bolborosind-o: „Aţi fost admis cu 
media 8,25. Prezentaţi-vă la cursuri pe data 
de 15 septembrie, la facultatea de medicină 
veterinară”. 

În sfirșit, ăl bătrin zice: 

— Fii atent, de-aci inainte să nu mă mai 
minţi, că te topesc cu bătaia! 

Tot aşa l-am învățat și pe fiul meu, să nu 
mintă. Vine mai ieri de ia școală. Stăm ta 
masă. Plinge incetișor. 

— Ce-i cu tine, tăicuţule? 

— Voi nu sinteţi părinţii mei! 

Mă-sa dă să leșine. De unde dracului aflase 
că e fiu adoptiv? Eu îmi vin în fire. 

— Cine te-a montat, mâ? 

— Așa zic copiii vecinilor... 

— Ești un prost, și eu eram ca tine, cre- 
deam, că am fost luat de la unii, pe un ciur 
de mălai, nu vezi ce mustață neagră am? 

— Adu, mamă, supa. că murim de foame 


sau de prostie! Alexandru BOIANGIU 


— Tovarâşe director, neavind nici un scop F 


tribuna creatorului 


Stilul nu se caută, 
nu se alege. 
Dacă e să-l dobindeşti, 
îl ai. Dacă nu... 


i raveling! Stimaţi spectatori, știți ce este 
un traveling? Unii dintre dumneavoastră pot 
răspunde că este un cărucior pus pe o şină, 
că pe cărucior se montează aparatul de fil- 
mat cu care se iau imagini în mișcare. Co- 
rect. Corect, dar incomplet. 

Cind şi de ce se filmează din traveling, 
v-aţi întrebat? 

— Atunci cind personajele se deplasează 
și trebuie urmărite. 

— Insuficient. Această situaţie se poate 
filma foarte bine și dintr-un panoramic sau 
chiar dintr-un unghi fix. 

— Traveling-ul asigură posibilitatea de a 
menține constantă relația dintre obiectiv şi 
subiectul filmat. 

— El mai asigură posibilitatea de a esca- 
lada axul optic, schimbind direcţia in cadru a 
mişcării personajelor, în funcţie de o necesi- 
tate nou ivită. Şi, impreună cu transtocatorul, 
mai nou ivit în arsenalul cinematografic, și cu 
vechea noastră cunoștință, panoramicul, asi- 
gură o mai bună articulaţie şi supleţe frazei 
cinematografice, scriiturii, cum i se mai 
spune, aprofundează stări și idei, ajutind în 
cel mai înalt grad interpretarea actorilor. 
Toate acestea, atunci cind travelingul, impre- 
ună cu celelalte mijloace, e bine folosit. De 
fapt. cind sint toate bine folosite. 

Un observator avizat știe cind modalitatea 


de scriere a unui cineast este una artistică — 
sau cel puţin una de un bun nivel profesional 
— şi cind este o simplă succesiune de cadre, 
chiar dacă acestea sint filmate folosind întreg 
arsenalul: transfocator, panoramic, traveling. 

Filmul de analiză este extrem de pretenţios 
in folosirea acestor mijloace. Dacă epicul se 
lasă mai uşor relatat, analiticul se cere inves- 
tigat cu precizia şi eficiența unei operaţii pe 
creier sau cord deschis. Vă amintiţi, desigur, 
de jocurile lui Hitchcock cu spectatorul. El 
reușește să insinueze spectatorului orice sen- 
zaţie și orice idee pe care o vrea el, regizorul, 
pentru ca apoi s-o anuleze printr-un singur 
gest şi să o înlocuiască cu o alta. Să admi- 
tem că e ceva mai complicat decit a informa 
spectatorii despre simpla deplasare a perso- 
najelor dintr-un loc în altul, în locuri în care 
se petrec intimplări care se lasă uşor obser- 
vate. 

În cazul Hitchcock, cea mai mică greşeală 
in mînuirea bisturiului ar ucide senzația. Aici 
nu sint eficiente exprimările aproximative: 
pentru realizarea oricărui eseu, a oricarei 
senzaţii, lovitura trebuie să nimerească, in 
muscă. Aproximativul este tolerat doar în fil- 
mul epic. Spun tolerat şi nu acceptat pentru 
că, evident, e de dorit ca și în cazul acestor 
filme, scriitura să fie cea mai bună cu pu- 
tinţă. 

n relatarea cinematografică, determinant 
nu e unghiul de filmare oricit de spectaculos 
ar fi el, determinantă nu e mişcarea de apa- 
rat, oricit de inedită, determinant nu e nici 
obiectivul, oricît de bine ales. Determinantă 
este corelaţia dintre cele trei elemente și aici 
există o gamă infinită de posibilităţi, aseme- 
nea aceleia a mișcării figurilor pe o tablă de 
șah. Practic, soluţiile sint inepuizabile. 

Nu se poate copia o scriitură; ea se cere 
strict aplicată la problema unei anume scene. 
Dacă scena in cauză e un unicat, și e normal 
să fie, atunci şi modalitatea de filmare a ei 
trebuie să fie unicat. Un artist nu se chinuie 
să găsească această unicitate. Chinul cineas- 
tului stă în altă parte decit in întrebarea: 
„Cum să fac eu să fie altfel?" Chinul nu 
poate insemna decit trăirea ideii. Cî despre 
exprimarea ei, de acest fapt e responsabil 
acel ceva care ne ia în stăpinire peste voința 
noastră și care ia naștere printr-un proces 
care apare și se cristalizează intr-un chip atit 
de misterios: stilul. Acesta nu se caută, nu se 
alege. Dacă e să-l dobindești, îl ai, dacă nu... 


Malvina URȘIANU 


ilmind Pe malul sting al Dunării alb% 
tepizoarea Malvina Urşianu, , 
¢u actorii Gina Patrichi 


Ghe Ş 


posibile 
Luceafărul 


D. ce Eminescu? Pentru că este un des- 
tin fascinant. d 

Pentru că destinul său uman și artistic este 
exemplar și avem nevoie de modele exem- 
plare! 

Pentru că Eminescu ne întruchipează in 
ceea ce avem mai românesc în cuget și sim- 
tire, in civilizație şi spiritualitate, în esențe 
ancestrale şi permanenţțe etnice; pentru ca 
Eminescu ne întruchipează în ceea ce are 
mai specific spaţiul românesc şi istoria noas- 
tră, mitul românesc şi tradiția folclorică şi 
pentru că el înseamnă, concomitent, conști- 
ințà și deschidere europeană, cultură antică 
filtrată prin conștiința românească, filozofia 
veacului filtrată prin geniu artistic. 

Pentru că Eminescu înseamnă, prin totul și 
toatele destinului său uman și artistic, ideea 
de tinerețe, cu ceea ce are mai definitoriu și 
profund această virstă. A fost doar tinăr, şi 
s-a sfirșit, nesfirşindu-și încă tinerețea. Desti- 
nul lui a intersectat ceea ce defineşte însăși 
virsta: visarea și nevoia de înalt. tentaţia ela- 


nului şi a zborului, nevoia de sublim și cea 
de duioşie, dragostea şi suferința din dra- 
goste, dar, în acelaşi timp, neliniştea și cău- 
tarea, zbaterea și infrigurarea, neimpăcarea 
cu vechiul şi revolta, ironia și sarcasmul, 
voința îndirjită și luciditatea rece, studiul cu 
obstinaţie și modelarea sinelui. 

Pentru că un Eminescu. pe ecran, ar trebui 
să fie „inger și demon“; şi ce poate fi mai i 
citant pentru un autor? Pentru că un Emi- 
nescu pe ecran ar trebui să fie un film despre 
condiţia artistului: temă atit de generoasă. 
Pentru că un Eminescu, pe ecran, ar trebui 
să fie speranță și deznădejde, așa cum i-a 
fost viaţa, și ce stare e mai fecundă pentru 
artă decit alăturarea contrariilor? Pentru că 
un Eminescu, pe ecran, ar trebui să fie sino- 
nim cu permanența spiritului tinăr şi ce idee 
se este mai actuală și mai necesară? 

Pentru că un Eminescu. pe ecran, ar trebui 
să fie — aşa cum a fost în viată — un destin 
profund dramatic. Și, mai ales, pentru că din 
acest destin dramatic și din această luptă a 
contrariilor ar trebui să se nască ideea de 
limpezime, simplă, perenă, nesfirșită frumu- 
sețe. Şi ce poate fi mai sublim, pentru artă, 
decit: nașterea zborului din cenuşă! 

„Fără Eminescu am fi mai altfel şi mai sā- 
raci” — spune Tudor Vianu. 

Cit de mult s-ar imbogăţi filmul românesc 
dacă, in ianuarie '89, cind se va implini un 
veac de la trecerea Luceafărului poeziei 
noastre în nemur;re,alături de alte arte, şi ci- 
nematogratul i-ar nemuri memoria. 


Sabina POP 


Viaţa unei uzine, viața unui film 


ste o poveste care are în centrul ei ora- 
| Bocșa, oraș cu veche tradiție muncito- 
rească, așezare străveche, atestată pe la 
1500, şi, mai apoi, uzina de construcţii meta- 
lice, atestată la 1719, uzină care are deja la 
activ cîteva lucruri de importanţă în peisajul 
nou al patriei. Uzina cu oamenii ei, cu pro- 
blemele ei, cu echipa de teatru, cu echipa de 
fotbal, cu cei 275 de stagiari (Vine cine vrea, 
rămine tot cine vrea — e politica directoru- 
lui). Există un cineclub. Foarte mulți tineri. 
Cu probleme de viaţă, de muncă. Şi mai 
există, la Bocșa, umbra lui tata Oancea, poe- 
tul țăran — cel care, scriind în grai popular, a 
tipărit, ani de-a rindul, singur, revista „Va 
siova“. Mulţi tineri din uzină sint nepoții tāra- 
nilor pe care i-a luminat Oancea! 

Un mare scriitor, Dostoievski, spunea că 

nu există nimic mai fantastic decit realitatea 
Ori, aici la Bocșa realitatea domină oraşul! 
tar Orașul are drept inimă uzina! Directorul 
uzinei e mai tot timpul in mijlocul oamenilor, 
şi ziua, și noaptea. Ușa lui e deschisă perma- 
nent. Oamenii și-au făcut din faptul că lu- 
crează în uzină un biazon! Cu alte cuvinte — 
o stare de fapt model! 
+ Asta este fotografia de ansamblu — ca o 
privire generală. Urmează, prin film, să rein- 
nodăm firul existenței de zi cu zi, ochiul prin 
care viața își țese cuib. 

Aceste ginduri mi-au fost sugerate de fap- 
tul că un director de uzină a dorit un film. Di- 


rectorul se numește V- Creangă. uzina este 
intreprinderea de construcţii metalice -Bocșa 
Directorul nu se pricepe la film, nu a mai citit 
scenarii, dar are incredere în mine, iar eu îmi 
voi tace meseria. Că incredere — atita cin- 
ste... Vă asigur că nici eu nu-i voi da sfaturi 
și nu mă voi amesteca în treburile uzinei. Fie- 
care cu meseria lui! A sosit momentul să 
avem încredere unii în alții! 

Filmul s-ar compune din amintiri, scene de 
documentar, ginduri interioare, vocea celui 
care îşi asumă povestirea, canalizind 
existența uzinei în raport cu socialul care o 
înconjoară. Un film în care tensiunea s-ar 
naște din expozitivul subsumat într-o ordine 
aleatorie, ca un flux al unei memorii subiectiv 
— afectiv dirijată, 

Viaţa unui oraș la scara existenței generale. 
Şi poate că filmul s-ar termina cu gindul inte- 
rior al unui personaj: România, Banat, Bocșa, 
oamenii, uzina, eu, inima mea, sufletul meu 

Trăim o epocă trepidantă, în care singura 
noastră şansă de izbindă (ca cineaști vor- 
bind) este de a ieși cu aparatul în public, 
printre oameni, câlăuziţi şi călăuzindu-i, cin- 
tind în cor cu ei faptele de muncă, de viață 
Bucurindu-ne cu ei la izbindă, suferind cu ei 
la întringeri. Mă întreb acum, la cei 38 de ani 
ai mei, dacă aș putea oare învăța aparatul de 
filmat să ridă, să tacă, să transpire, să plin 
Vă asigur că a sosit momentul să-l învăţăm! 


lon CĂRMĂZAN 


dar cu fiorul liric al vieţii de toate zileli 


cu Camelia Zorlescu şi 


de Alecu Croitoru, 
Vistrian Roman) 


Miracolul fiecărui început 


D e fiecare dată, înainte să începi un film, 
prospectarea înseamnă primul impact cu rea- 
litatea. Felia de viaţă — adică hrana cinema- 
tografului — înseamnă in această etapă un 
mister. E simplu să filmezi viaţa trecind pe 
lingă ea, să o fiimezi alb-negru (pentru spori- 
rea autenticului) sau color (pentru sporirea 


spectaculosului), poţi să incerci și gra- 
phis-color (pentru un pic de artistic), dar este 
greu, foarte greu să ințelegi care e rostul 
acestei felii de viaţă și de adevăr. Pentru 
prospecţie ţi se pune ştampila pe delegație. 
iei trenul, ajungi într-un loc, gindindu-te pină 
atunci la „posibilul film“, după care, în acel 
loc, dai peste adevăratul film. Locul acela, cu 


oamenii lui, te primește în funcţie de ce vrei 
să reprezinţi, poţi rămine „omul cu delegaţie 
sau poți rămine om. Atit! 

Munţii Poiana Ruscă, aproape la fel de bă- 
trini ca cei ai Măcinului, altădată neumblați, 
acum locul unde se va construi un mare ba- 
raj. lată tema! lată ce scrie pe delegație. 

Drumul pină la Rusca, cu multe coturi, ner- 
voase, agitat, se poate străbate doar cu ma- 
șina. Și nu orice fel de mașină. A plouat mult, 
roțile camionului se înfundă în clisă, șoferul 
trage de volan, colonia Rusca, punctul termi- 
nus al călătoriei, este aproape izolată, este 

reu de ajuns pină acolo, în timp ce șoferul 
mi spune că acest drum este o navetă zilnică 
făcută de sute de oameni. La Rusca se de 


viază un riu, se sapă în munte, se betonează 
se va construi un baraj şi s-a început, ca de 
fiecare dată, cu cota zero. Da, cota zero, așa 
începe fiecare baraj, după cum personajul lui 
Preda din întrusul incepea cu primul țâruş. in 
colonie, șantierişti, cu un Bicaz la activ, cu 
un Lotru la activ, cu sute de metri de galerii 
săpate in munte, șantieriști care vorbesc pu- 
ţin, dar privesc mult şi mai ales trec repede 
prin tine dacă te simt slab sau turist la 
spectacolul șantierului”. Pentru cei de acolo 
nu e timp, devierea apelor trebuie făcută, tre- 
buie săpat în piatră, starea lor nu este aceea 
a unei confesiuni, barajul trebuie să înceapă 
trebuiesc betonate drumuri, lucrarea va dura 
zece-cincisprezece ani (vorbesc de parcă ar 
trece zece sau cincisprezece zile!), după care 
va urma un alt șantier. Aceste arcuri de timp. 
pe lingă cele de beton, înseamnă viaţă, ani 
lăsaţi riurilor, ani lăsați munţilor şi (de nein- 
teles!) nimeni nu pomeneaște cuvintul sacrifi- 
ciu, pe care mulți îl folosesc atit de desi. 
Privesc tinerii de 25—30 de ani, născuţi pe 
şantier, crescuți pe șantier, învăţaţi pe ṣan- 
tier. Nimic deosebit. Certificatul lor de naş- 
tere e paratat la Lotru, la Bicaz, pe lingă o 
apă, sau pe lingă un stup (casa șantieristu- 
lui), sau pe drumul dintre două șantiere. Cota 
zero — cuvintul ăsta sec, motivează, in felul 
lui, chinuitoarea zbatere cu viața, în care, de 
fapt, mereu o luăm de la capăt. La Rusca, am 
aliat povestea celei mai frumoase nașteri. Pe 
femeie au apucat-o durerile facerii într-o ca- 
bană. Alături de ea erau doi bărbați. Și singu- 
rul element de recuzită (ce putea să facă le 
gâtura cu lumea) era nu o maşină, cum poate 
v-aţi închipuit, ci o staţie radio. Ei bine, cei 
doi bărbați au moșit în adevăratul sens, în 
toată legea, primind indicaţii prin radio, de ia 
o femeie. Probabil că acel dialog ar fi făcut 
să leșine multe telefoniste. Marele miracol 
nașterea, şi-a aruncat țipătul printr-o staţie 


Instantaneul 
Irina! de 


vieţii 
Tudor 


radio. Copilul s-a născut, iar tatăl, aflat în 
adincurile muntelui, a aflat tot prin radio şi 
atunci a răcnit de bucurie, speriind duhurile! 
Nu prea cred să existe o asemenea secvență 
în ficțiunea noastră cea de toate filmele. În 
timp ce auzeam povestea mă gindeam la ex- 
periența făcută de suedezi, pentru trăinicia 
cuplurilor, experiență prin care, asistind la 
naștere (e drept, după un geam), soțul tre- 
buia să aibă revelaţia gestului și sacrificiului 
făcut de femeie. Experienţa a reușit, un val 
de recunoștință s-a abătut asupra soțiilor. Mă 
gindeam cit poate să fie de palidă această 
experiență pe lingă lupta a doi neștiutori,-izo- 
laţi în virful muntelui, pentru a onora viața. 
Fiecare copil născut lingă un baraj, inseamnă 
noroc (zic gurile bune!), inseamnă că mun- 
tele a consimţit să fie străpuns, sau apele 
să-și schimbe cursul. Cred (trebuie să cred), 
să minunile basmelor au fost adevăruri ale 
vieţii. 

Am ajuns în orașul de carton. Așa e numit 
colonia Feneșului. Colonia este unul din ze- 
cile de orașe pe care le parcurge un șantie- 
rist într-o viaţă. În colonie fiecare știe totul 
despre fiecare, dacă întrebi unde stă cineva, 


realizat 


oricine îţi arată drumul, chiar legat la ochi îi 
arată drumul. Coloniștii sint legaţi printr-un 
fel de lege comună, la care nu ai acces, o 
lege care cuprinde bucurii și necazuri, dureri 
impliniri, speranțe, efort, navetă și aniversări 
nașteri, nunți, iubiri, o lege dură, pe care nu 
o poţi înţelege vizitind colonia, trebuie să 
trăieşti “acolo, nu un timp, ci toată viața, sau 
cum spunea un poet „toată viața și toată 
moartea!" Şantieriştii (din tată-n fiu), minerii 
(din tată-n tiu) sint personaje ale documenta- 
rului, dar și ale ficţiunii, zic „personaje“, gin- 
dindu-mă dacă nu cumva e prea puţin, pen- 
tru că oamenii de ia Rusca (şi nu numai de la 
acest şantier) au ajuns la trăirea aceea rară, 
sublimă, parcă desprinsă de tot ce inseamnă 
lumesc. 

Șeful şantierului, inginerul Heroiu Cristian 
m-a privit la început de parcă ar fi vazut un 
sertar, nici măcar un sertar deschis, nu m-a 
intrebat nimic, cred că urmam unei cohorte 
de reporteri şi era plictisit de a mai da date și 
statistici, eu nu l-am întrebat nimic, văzind cå 
privirea lui tăia piatra, zicindu-mi că n-am fà- 
cut „priză“. În muţenia lui, cu gindurile care 
parcă pluteau aureolant, inginerul te inde- 
părta și te apropia, deopotrivă. Starea resim- 
țită acut era inaccesul! După un timp, m-a 
dat pe mina unui veritabil şantierist, care s-a 
recomandat cam așa — „am 30 de ani de 
şantier (el avind 30 de ani de viaţă cu totul) 
și un nume din treisprezece litere — Podho- 
rodețchi!"... De fapt, crezind că nimeni nu are 
timp de tine, m-am înșelat. Tu nu ai prea avut 
timp de ei! Poate că acești oameni au aștep- 
tat şi mai așteaptă incă, în adincul sufletului 
lor (chiar acoperit cu o carcasă betonată), 
marele film, adevăratul film. Care nu s-a nu- 
mit pină acum în nici un fel. Filmul nu are ti- 
tiu. Dar ei îi pot da un nume. „Cota asta 
zero”, terminologie obsedantă, se multiplica 
intr-o viaţă la infinit. Oamenii șantierelor își 


Cu... artă 


Mărăscu, cu Valeria Seciu) 


lac case, minunate și efemere (tot ce-i mi- 
nune are drama elemerului), pe care le pără- 
sesc, plecind spre alte șantiere, unde din nou 
construiesc case, plantează meri, merii dau 
roade, uneori culese, alteori neculese, șantie- 
riștii iar pleacă, cu nevestele și copiii după ei, 
ridică în altă parte baraje și școli și tot așa, 
pină la sfirşit. Care sfirșit, mă întreb eu, cind 
galeriile făcute pentru devierea apelor răsună 
din cind în cînd de bucuria vestitoare a naş- 
terii unui nou miner sau unui nou șantierist?! 
Care sfirșit, mă întreb eu, cind oamenii se 
joacă cu anii, cind văd muntele netăiat și au 
deja imaginea arcului de beton și a lacului de 
acumulare... Nu, nu e vorba de sfirșit, e un 
veșnic început, acea cotă zero, de la care 
mereu, mereu, trebuie să te înalți, metru cu 
metru. Şantieriştii nu au un loc, au toate lo- 
curile laolaltă, plecind spre făptuirea altor mi- 
nuni, ca şi cînd ar simţi mereu în faţă, briza 
muntelui. „Arde! arde! arde!" — striga un arti- 
ficier, și, întorcindu-mă, am văzut râni ale 
muntelui. Ardea ceva în oamenii aceia, ardea 
de dor de viaţă, de viață şi... nu numai! 


Laurenţiu DAMIAN 


O fetiță la virsta păpușilor, siluetă iongi 
lină, plopşor cu capul semet îndreptat spre 
un vîrf ce parcă o sperie, chip grav, concen 
trat deasupra viorii — şi un glas sever de 
profesoară ce sparge linia generoasă, roman- 
tică, întrerupind monoton: „Reia de la măsura 
a 16-a... Susține nota.... Mai sus“. Ochii se 
măresc deasupra partiturii, arcul ambiţiei se 
încordează. Montaj paralel: fetițe în parc sar 
coarda, una din ele acompaniază fiecare salt 
cu îndemnul: Mai sus, şi mai sus!“ Joc serios, 
concentrat, ca orice joc de copii, de viaţă ca 
şi de artă. 

Dacă De dragul tău, Anca lansa, tot 
printr-o imagine-simbol, ideea: lăsaţi copilă- 
riei bucuria jocului și jocului, continuarea, re- 
fugiul lui în artă (reveria cu ochii deschişi a 
Ancăi-Alexandra Duca) acest Recital... regi- 
zat tot de Cristiana Nicolae priveşte arta nu 
ca pe un joc-refugiu, ci, ca pe o frustrare de 
joc, sacrificare a copilăriei în efortul continuu 
de auto-depășire. De maturizare a talentului 
qui n'attend pas le nombre des années"; ci 
doar treptele — ades istovitoare, dificile — 
ale acumulărilor de tehnică. Virtuozitate. 
Teza, prea explicit expusă, ar fi de natură să 
compronnta emoția. În cazul noului liim — ca 
şi în celelalte semnate de sensibila regizoare 
— emoția e chiar materia primă,uneori însuși 
subiectul în care se infiripă gindul. Mai inspi- 
rat, în secvența amintită, purtat de aripa ima- 
ginii cinematografice, alteori mai prozaic, 
susținute în cuvinte de către. profesoara-în- 
drumător exigent, riguros, siciitor spre binele 
copilului. Dar pină să afle copilul acest bine, 
ei mizgălește pe tablă ceva răutăcios la 
adresa antipaticei „profe“ A. care „nu va fi iu- 
bită de nimeni, niciodată“. Și, evident, prima 
care îşi va dezminţi profeția va fi chiar eleva 
cea mult strunită, mult stimulată, discret iu- 
bită. Ea, talentul! de execepţie, care n-avea 
voie să afle altceva despre ea decit că e un 
soldăţel ce trebuie să-și facă datoria, discipli- 
nat, 'să-și poarte arma, oricit de grea, prin 
toate tranșeele-capcană ale comodităţii, 
atracției către succese prea rapide, către pu- 
blicitate, capcane ale neincrederii sau, dim- 
potrivă, ambiţiei exagerate devenită trufie, 
egal demolatoare ca și lipsa de ambiţie. De 
perseverenţă. 

Sint multe sugestiile care vin de la această 
poveste scrisă cu înțelegere a virstei și a do- 
meniului aparte care e lumea artei, descifrată 
prin micile talente în devenire, de către un 
tandem scenaristic: Mihai Opriș și Aurora Ic- 
sarie. Autori cu experiența altui delicat son- 
daj al copilăriei: Acţiunea Zuzuc. Ceea ce în 
filmul, de mare succes la vremea lui, regizat 
de Gheorghe Naghi și susținut de hazul și 
harul micului interpret Andrei Duban era 
aventură și ghidușie, joc de-a libertatea exte- 
rioară, în Recital interesul se retrage spre 
aventura interioară, mult mai dificilă de pus 
in spectacol. O focalizare a atenţiei drama 
turgic-regizorale spre un talent precoce, des- 
coperit în realitate — pentru că trebuie preci- 
zat, interpreta Laurei, elevă a liceului de mu 
zică „George Enescu“, Mirela Sinzeana Popa 


în premieră 


A echipă mică, dar verificată — sce- 
naristul Petre Sălcudeanu și regizorul Mircea 
Moldovan — care ne-a dat două anotimpuri 
ale bobocilor, toamna și iarna, s-a gindit să 
ne mai descrețească o dată frunţile cu peri- 
pețiile cuplului Varvara — Toderaș, care toc- 
mai și-au făcut băiatul agronom și... uite-aşa 
au ajuns cu „bobocii“ în primăvară. 
Gindul a fost bun. Avem, sigur că avem ne- 
voie de comedie. Vrem, sigur că vrem să ne 
mai descrețim frunţile, chiar dacă nu toţi sin- 
tem „prea tineri pentru riduri“. Întiinirea bună 
dintre voia autorilor și voia spectatorilor a 
fost, aşadar, asigurată din start. Scenaristul! 
Petre Sălcudeanu a construit o nouă poveste 
— hazlie, fireşte în jurul cuplului devenit ce- 
lebru în distribuţia: Draga Oiteanu-Matei. Ma- 
rin Moraru (cuplu pe care regizorul Mircea 
Moldovan l-a incredințat, de astă data, actori- 
lor Tamara Buciuceanu-Botez și Dem Rădu- 
lescu, probabil în ideea primenirii hazului...) 
O nouă poveste însemna personaje și situaţii 
noi. Ele există. Personajele noi presupun ti- 
pologii noi. Ele există Tipologiile se cereau 
susținute prin fel şi feluri de exprimări perso- 
nale. Ele există. Personajele se cereau inter- 
pretate de actori dăruiți cu simţul umorului. 
Ei există. „Tunurile“ mari ale distribuției sint, 
firește, Tamara Buciuceanu-Botez și Dem 
Rădulescu aleși să ducă mai departe celebri- 
tatea cuplului de ceapiști. copleșit, în egală 
măsură, de probleme agrare şi de probleme 
personale. Cuplul actoricesc funcţionează 
perfect şi evoluează discret dinspre arțag 
spre dulcea înțelegere urmind, cu sfințenie 
sfințenia talentului de mari comici, linia per- 
sonajelor propuse. Alături, Horaţiu Mălăele le 
ține isonul pe post de fiu trăznit și agronom 
haruit, bolnav de „boala pămintului“ în ase- 
menea măsură, încit își. contaminează — 


işi susține singură, nedublată, dificila parti- 
tură muzicală, anume scrisă pentru film de 
compozitorul Răzvan Cernat. Așa cum își 
susține, ajutată cu sirg şi har de „antrenoa- 
rea“ ei regizorală, Cristiana Nicolae, partitura 
cinematografică deloc mai ușoară, Dublă 
performanţă, aș zice, cu toate că, din punct 
de vedere pedagogic, afirmaţia ar putea 
dăuna.. Îmi asum riscul: fetița aceasta atit de 
specială ca figură, capabilă de o interiorizare 
rar întilnită la copiii-interpreți aduce ecranu- 
lui ceva ca p taină a ei, o.seriozitate ce o 
face să fie tot timpul parcă în afara realității, 
chiar. și atunci cînd se întimplă să ridă (rar 
dar cu toată ființa, copilăria din ea) ori sà 
pună la cale ghidușii inocente. li reușesc 
foarte bine scenele de intens dramatism, cum 
ar fi momentul în care ea, fiind în spital află 
că profesoara a exclus-o de pe lista concu- 
renţilor. Şi atunci îi dă un telefon în care iz- 
bucneşte cu disperare şi cu ciudă, cu hotă- 
rire şi cu implorare: „Vă rog! Nu pot renunța! 


interpreţi şi roluri 


R: Susține!... Mai sus cotul!... Încă o 
dată la măsura 16! Oare pe profesorii severi 
şi ocheiariști n-o să-i iubească nimeni nicio- 
dată? Cine e Alexandra lonescu? Poate răs- 
punde unicornul coborit din poezia lui Blaga, 
așezat în centrul frumoasei tapiserii ce-i um- 
ple camera, trădind austeritatea bunului gust! 
Poate răspunde pianul, prietenul intim și ma- 
jestuos! Poate afișul, amintind un demult da- 
tat recital de succes, Alexandra lonescu! 
Poate albumul de. pictură inchizind între file 
o lume sensibilă! Poate jucăria de pluș a co- 
pilăriei 

Cîţi ani să aibă? Ținuta elegant-tinerească, 
uneori cu accente ironice, contrastind cu 
pieptănăâturile sobre! Ochelarii moderni cit 
roata carului, apărind cu grijă intimitatea 
sensibilă și participantă, închizindu-i privirea 
în universul ascet al partiturii descifrate, fo- 
calizindu-i voința spre urcușul istovitor al că- 
lâuzei ce-și poartă fragezii alpiniști — muzi- 
cieni spre culmile artei interpretative. Figura 
de o mare mobilitate expresivă este ringul 
aprigelor confruntări! Luminile jucăușe ale 
ochilor, semnaiizind vaporașelor de curind 
lansate pe apele drumului spre glorie peri- 
cole neștiute, incurajindu-le mersul adevărat, 
filtrindu-le emoţiile, speranțele, ambițiile! 
Zimbete fuigurate, funigei albi topind asime- 
tria aspră a gurii strinse în diagonala dojanei. 
a nemulțumirii constructive. Oh, protesoarele 
acestea nesuferite — iubite, ce coboară din 


Primăvara 


exact spus ar fi recontaminează — și părinţii 
ideea este frumoasă, duioasă și cu şanse de 
a deveni convingătoare. Dar implinirea ei ar- 
tistică? Împlinirea artistică se lasă așteptată 
indelung și în zadar. În ciuda forțelor actori- 
cești mobilizate (pe lingă trio-ul pomenit se 
cer așezate numele: Tora Vasilescu in chip 
de medic psihiatru, Anda Onesa în chip de 
viitoare noră, Ana Ciontea în chip de soră 
mai mică şi iubitoare etc., un etc. nu conven- 
| tional, ci real, pentru că, de fapt, fiecare ac- 
tor se află ia locul lui şi bine instalat în pielea 
personajului încredințat — ceva şchioapătă în 


Boala, ca tactică și stratepie 


a Buciuceanu-Botez și 


în cucerirea 


Eu pot recupera! Dumnevoastră numai con- 
taţi pe mine. Nu mă mai iubiți!“ Sau, după un 
succes la concurs — mai exact un succes 
prea mic față de ceea ce așteaptă ea şi părin 
ţii ei de ia ea (părinți care o tot asigură: „Tu 
ai fost cea mai bună”) Laura se retrage, dis- 
cretă, întristată, jignită și neincrezătoare in 
opinia celor mari. Un coleg o cheamă să facă 
fotografii, dar un reporter grăbit să afle doar 
părerea premiantului (ea nu luase decit o 
menţiune) o îndepărtează brutal: „lasă-ne, te- 
tito!" Ochii ciudaţi ai Laurei-Mirela se cu- 
fundà în mihnire şi neincredere. chiar în for 


tele ei, care o fac să vrea să renunţe la muzică. 


„Daca nu pot cinta așa... (arata ea coperta 
unui disc cu Menuhin) nu are rost să conti- 
nui..” În asemenea scene discret, şi mai ales, 
cinematografic sugerate, cu mai mult subtext 
decit text vorbit, işi dezvăluie mica interpreta 
forța dramatică și regizoarea-talentul, perso- 
nalitatea cinematografică. Tot in scenele 
epurate de excesivul dialog (uneori devenit 


sufletul adolescenței pentru toată viața, ca 
nişte zine bune după ce le-ai crezut coto- 
roanțe. 

Ce vrea prota? Umăr lingă umărul mamei, 
tremurind pentru fiecare slăbiciune a talenta- 
tei favorite aflată în plină criză de personali- 
tate (și personalizare) acceptind deschis și 
răbduriu înfruntarea, mustrind aspru uneori. 
lăudind alteori, înțelegind meandrele sufietu- 
lui de copil ce-şi refuză destinderea „elasti- 
conului“. Severitate, da! Rigoare, da! Fermi- 
tate, da! Dar prin ele Alexandra Ionescu reu- 
şeşte un unic, mereu unic transfer spiritual-a 
fectiv, transferul de nobleţe fără de care bu- 
curia adevăratei muzici nu irumpe niciodata 
Alexandra lonescu reuşeşte acest transfer 
asupra dificilei sale eleve, râminind apoi im 
plicată în umbra succesului marii violoniste 
pe banca solitară peste care coboară amur- 


gul. 

Toate aceste sensuri directe ori sugerate, 
intreaga complexitate a parsonagi stau sub 
semnul transferolui de căldură umană prin 
care Rodica Mandache surprinde în modul 
cel mai convingător, în rolul oferit de regi- 
zoarea Cristiana Nicolae. Ce distanţă intre 
mutrițele și răsfățurile exterioare la care a 
fost supusă actrița în multe din rolurile se- 
cundare şi acest personaj de o profund femi- 
nină umanitate și ardenţă! Sensibilă, bogată, 
disponibilă, actrița exploatează rolul în uni- 
versul complex al nuanţelor! Nimic artificial 
Durerea e sinceră, tristețea autentică, bucuria 
cuceritoare. Într-un rol în care verbul „a mo- 
dela“ derivă din „nesuferitul“ mode! uman 
care trebuie să rămină Praa sau „dirigul". 
chiar dacă el este atit de brutal abreviat de 
codificarea contemporană a copiilor noştri, 
Rodica Mandache e adevărată. Cum la fel de 
adevărat este și ineditul ei recital din grădina 
cu pitici a înaltei cote a talentului, 


Mădălina STĂNESCU 


bobocilor 


acest fiim nostim ca un banc cu ardeleni și 
acel ceva trebuie căutat în chiar structura lui, 
a filmului. Pină la un punct, punctul dinspre 
final, structura se ține şi actorii o susțin din 
toate puterile. Un inceput foarte bun — mica 
fanfară dirijată de Sevastiţa ilfov („ilfov, jude- 
țul?") alias Anda Onesa, care cintă „bis“ în 
așteptarea fiului nu rătăcit, nu rătăcitor, ci 
trăznit și simpatic-antipatic prin persoana 
lui Horaţiu Mălăele Ceva secvenţe din care 
hazul ţişneşte spontan fără să aibă nevoie de 
vreo presiune binevoitoare din partea privita- 
rului: apariţia lui lonuț-Mâlăele în sat, pe mă- 


redutei numită; 
Horaţiu Mălăele) 


mama 


monolog sentenţios, plin de aforisme (ca în 
plimbarea prin parc a profesoarei cu eleva) 
işi află şi actrița Rodica Mandache momen- 
tele ei de strălucire interpretativă, într-un rol 
compus cu finețe și exactitate. („să fim 
exacţi” e deviza Alexandrei, profesoara de 
muzică). Amintesc una din frumoasele ei 
scene: țintuită în fotoliu, cu piciorul în ghips, 


(Continuare în pag. 21) 
Alice MĂNOIU 


a Casei de fime Unu. Scenariul:; Mihai 
Opriș, Aurora losarie. Regia: Cristiana Nicolae. De- 
coruri: Marga Moldovan. Costume: ioana Păunică 
Muzica: Răzvan Cernat. Montaj: Adriana Petrescu 
Coloana sonoară: Luca Vasile. imi : Adrian 
Drăgușin. Cu: Mirela Sinzeana Popa, Rodica Manda 
che, Victoria Şerban Cociaș, Laurenţiu Lazăr, Coca 
Andronescu, Traian Stănescu, ioana Moidovan, Na 
taşa Rab. Marian Negrescu, Cătălin Donțu, Ștefan 
Lungu, Andrei Popovici, Cătălina Florescu. Fim res- 
lizat în Studiourile Centrului de Producţie Cinemato- 
grafică „Bucureşti“. 


gar. detilind şi detilat de două bătrine care 
joacă... şah; țăranca bătrină care, inarmată cu 
muite „chei“ (o fi doișpe? o fi şaișpe?) işi 
„grijeşte” văcuța pe patru roţi; scandalul mă- 
reț ridicat de Toderaș Varvarei sale mult iu- 
bite, pe ideea: divorțăm! — piesă de rezis- 
tență în economia filmului. Chiar dacă pute- 
rile lui nu sînt din capul locului prea mari, til- 
mul stă în picioare pină în momentul în care 
trebuie să facă saltul dinspre acumularea de 
situaţii spre rezolvarea tor. Momentul în care 
aprigei Varvare i se pregăteşte o surpriză me- 
nită să-i răsucească axul comportamentului. 
Surpriza aceea însă se întimplă înafara filmu- 
lui. O elipsă mare văduvește „bobocii“ de 
spectacolul conflictului fina! și lasă spectato- 
rul într-o ceaţă deasă, lăptoasă, abur tandru 
de imagini tandre, în care toți cei care nu in- 
țelegeau că locul lor de muncă este la locul 
de muncă, se află, fericiți şi voioşi chiar 
acolo unde trebuie să fie, iar Varvara se tran- 
sformă, brusc, în blindă şi transparentă ima- 
gine a înţelegerii impinsă pină la supunere. 
idilica secvenţă a mesei „în familie“, cu ritua- 
lul împărţitului ciorbei incepind cu farfuria 
soțului, în buna lege țărănească („ Puţină te- 
lină? Puțin morcovior? O aripioară?“) preluat 
de Sevastița, ar fi'funcționat brici, dacă și-ar 
fi găsit liantul cu restul filmului. În absenţa 
liantului, scena rămine nostimă în sine - cum 
în sine rămin să funcţioneze destule din sec- 
venţele reușite ale Primăverii bobocilor. 

După primăvară, ce anotimp vine? Parcă 
vara... Vara, simbolizează coacerea. Împlini- 
rea. Să așteptăm, așadar, coacerea. Să aștep- 
tām împlinirea. 


Eva SÎRBU 


Producţie a Casei de filme Unu. Scenariul: Petre 
Salcudeanu. Regia: Mircea Moldovan. imaginea: lon 
Dobre. Montaj: Adriana lonescu' Muzica: ria Mo- 
culescu. Coloana sonoră: ing. Andrei Papp. Cu: Derm 
Radulescu, Tamara Buciucsanu-Botez, Horaţiu Mă- 
laele, Anda Onesa, Ana Ciontea, Ovidiu Schuma- 
cher, Tora Vasilescu, Paul Lavric, Aristide Teica 
Film realizat in studiourile Centrului de producție Ci- 
nematogratică „București“. 


= 

S. Nicolaescu nu pare complexat de 
electronică, aproape că ignoră magnetoftonuúi 
nostru şi intră în discuţie cu un aer degajat si 
amical. Vine de la Los Angeles, orașul care 
are un cartier vestit în toată lumea — Hol- 
lywood. Cartierul a devenit Cetatea filmului. 
iar cetatea este astăzi centenară. Deci: cu 
ocazia centenarului filmului american, un film 
românesc și realizatorul lui au figurat în pro 
gramul jubiliar. Noi, cei din Hnia intii de și cu 
Sergiu Nicolaescu. 


— Este o experiență — mă adresez regizo- 
rului — aceea de a vă confrunta, dumnea- 
voastră și filmul dumneavoastră, cu un alt 
public. 


— Este, într-adevăr, o experienţă, dar a: 
vrea să precizez de la bun început, cå nu sin! 
singurul regizor român care a făcut expe 
riența asta. Pentru că nu vreau să mă erijez 
în beneficiar al unor experiențe unice 
Ceeace vreau, însă, să spun este că prezen 
tarea filmului şi a mea, ca regizor, au fost 
foarte ample în materialele propagandistice 
ale manitestării. S-a vorbit chiar de filmul 
meu ma! vechi, Mihai Viteazul. Aș adăuga ca 
sala — și nu era o sală mică — a fost plina 
iar publicul — de treaba asta mi-am dat 
seama la discuția de peste o oră și jumătate 
care a urmat proiecției — s-a dovedit a fi cu 
noscător, un public de cineaști și cinetili, cu 
rios şi competent. 


— Și ce intrebări a pus acest public, cam 
ce aspecte ale filmului l-au făcut să vibreze şi 
v-aș mai intreba dacă acest public, de la 
multe 'mii de kilometri depărtare de noi, a 
fost sensibi! la aceleași aspecte ca și noi? 


— Cum spuneam adineauri, in sală erau 
cineaști, erau studenți şi oameni curioși să 
afie. M-au întrebat, de exemplu, dacă filmu 
este inspirat de realitate, dacă, într-adevar 
trupele române au luptat împotriva naziștilor. 
Într-una din publicaţiile de acolo s-a făcut re 
marca — a doua zi după proiecție — că tonu 
patriotic ar îi dominant în filmul meu și că 
după opinia comentatorului, treaba asta l-ar 
face să nu fie prea modern. Observaţia asta a 
făcut-o şi cineva din sală, la conferința de 
presă, iar eu am răspuns că filmul și-a pro 
pus tocmai să fie o cinstire a celor ce s-au 
sacriticat în luptă. Dumneavoastră — i-am în 
trebat, la rindul meu — de ce aţi făcut filmele 
despre debarcarea din Normandia, sau des 
pre bătăliile din Olanda și altele și altele? Nu 
pentru a păstra memoria celor care s-au sa 
crificat şi pentru a arăta prețul luptei duse de 
poporul american împotriva nazismului? Ori 
care asemenea film este patriotic, fie că o de 
clară, fie că nu. De altfel, cind, în toiul discu 
țiilor, am fost întrebat cu ce filme aș asemâna 
filmul meu, am menţionat în primul rind Ziua 
cea mai lungă și, apoi, Un pod prea indepăr- 


tat. Filmele acestea erau oare altfel decit pa-- 


triotice? Da, da, mi-au răspuns niște specta 
tori din sală, dar vedeți dumneavoastră, noua 
ne plac tiime mai moderne cum ar fi Platoon 
(care avea să obțină citeva Oscaruri peste c 


O experienţă 
care întăreşte convingerea 
că e nevoie de filme mari, 
filme patriotice, filme politice 


teva zile). Este un film in-care unul din perso- 
najele principale este negativ şi toată poves- 
tea capătă o altă întorsătură. Capătă — le-am 
răspuns eu, dar convingerea mea este că toc 
mai prezența unui asemenea personaj nega- 
tiv face ca celelalte personaje să fie atit de 
pozitive, încit devin aproape schematice 
ceea ce nu se întimplă în filmul meu. 


— ŞI, spuneţi-mi vă rog, „Plutonul“ lui 
Stone se bucură, intr-a r, de un succes 
atit de mare? 


— Eu n-aş spune că filmul cunoaște suc 
cesul pe care l-a cunoscut seria cealaltă des 
pre Vietnam, a lui Stallone, Rambo. Dar in 
vreme ce Stallone incearca să exorcizeze ex 


periența dureroasă făcută de americani în 
Vietnam şi să transforme o întringere intr-o 
victorie, Plutonul vrea să fie o privire înapoi 
care să reamintească oroarea în sine a râz- 
boiului, ororile săvirşite chiar de americani și 
privirea asta este necomplezenţă, nemachia- 
tă. Rambo şi continuările lui au încercat să 
decomplexeze pe americanul de rind, şter- 
gindu- amintirea unei infringeri. Plutonul i-o 
reaminteşte. Ambele sint -filme dure, singe- 
roase, adevărate carnagii. Şi ele, ca și altele 
din destul de lunga lista a producţiilor despre 
acest război, îmi par crescute la școala filmu- 
lui Apocalipsul, acum. 


— Filmul nostru despre război, în cazul de 
faţă „Noi, cei din linia intii, nu-și propune să-l 


Aproape patru ore Goldie Hawn şi Chevy Chase au delectat publicul 
Oscar-ului *87 cu prezentările lor. Nici ei, nici spectatorii lor n-au 
dat semn nici o clipă de oboseală 


Foto: Ray ARCO 


prezenţe româneşti peste hotare 


Vizionare la Tbilisi 


A, fost rugat la teletonul din camera 


mea de la hotelul „lveria” din Tbilisi, de Fan 
Gingihașvili, să accept a-mi petrece o parte 
dintr-o zi la catedra de română de la Institu 
tul georgian de limbi străine. Auzeam, cu 
surprindere, vorbindu-mi-se într-un gra 
dulce și limpede, cu vagi inflexiuni orientale 
şi fireşte că am primit, cu mulțumiri, invitația 
M-a luat cu mașina fiul profesoarei, inginerul 
Gari, vorbind şi el perfect românește. Am pa 
truns într-o cameră largă, potopita de ga 
roate, cu o masă întinsă, de bună ospeţie, în 
cârcată de dulciuri, sticle colorate, şi fructe 
ale locului. 

Distinsa doamnă e un pedagog admirab: 
o femeie inimoasă, foarte devotată culturii ro 
mâneşti, animatoare a numeroase activitat 
consacrate apropierii între români și gruzin: 
vicepreședintă, de altfel, a asociaţiei de prie 
tenie. Mi-au arătat un film documentar des 
pre Antim Ivireanu, făcut in coproducție cu 
Studioul „Alexandru Sahia". Ospeliculă reali 
zată cu serioasă, substanţială informaţie, des 
pre acţiunea laborioasă a acelui de demult 
cărturar şi tipograf, care a lucrat mulți ani 
pînă spre sfirșitul vieţii, în Țara Românească 
ajungind la înalte ranguri ecleziastice. Se în 
fățișează, in culori, frumoase peisaje bucu 


reștene, urmele de la Snagov — ruine presu- 


- puse a îi ale tipografiei de odinioară — prive- 


lişti din Argeş, apoi cărți, documente, file de 
arhivă, iconografie, izbutindu-se o evocare şi 
un -portret cu semnificații culturale multiple 
Antim Ivireanu i-a fost apropiat lui Constan- 


Un documentar 
în coproducție 
româno-sovietică: 
„Antim Ivireanu“ 


tin Brincoveanu. care l-a adus de la Constan- 
tinopol (unde ajunsese. răpit fiind de turci. 
din Gruzia natală). Avea mari însuşiri de pic- 
tor, sculptor, tipograf. A învăţat iute romă- 
nește (mai știa turca, greaca, araba) — scri- 
ind și poezii în limba noastră — apoi slavona. 
A tipărit cărţi și în limbi străine. A trimis o ti- 
pografie la Alep, în Siria, iar in Gruzia, un set 
mare de litere turnate, prin elevul său, Mihai 


Stefanovici (la rugamintea regelui Vahtang VI 
adresată domnitorului valah) intființind, astfel, 
prima tiparniță din acea țară, L-au ucis turcii, 
cărora le-a fost predat, cu viclenie şi ură, de 
Nicolae Mavrocordat. 

După vizionarea filmului, am vizitat biblio- 
teca institutului unde rafturi întregi erau dol- 
dora de volume ale scriitorilor români — de 
la ton Creangă la Geo Bogza și Marin So- 
tescu. Apoi am avut plăcerea și onoarea să 
mă intilnesc cu prorectorul institutului, de 
cana Facultăţii de specialitate, alți profesori, 
studenți. De asemenea şi cineasti dintre care 
se detașa figura puternic brăzdata a lui 
Ghiuli Ciohonelidze interpretul principal al 
filmului Bagvateori |; coregizorul sâu). Am 
raspuns “la intrebari despre literatura, teatru! 
cinematografia românească de azi, am ascul- 
tat cu satisfacţie cit de temeinic se studiaza 
aici limba și literatura română. Studentele — 
caci în anul | sint acum numai studente — 
frumoase și gingașe georgiene — unele cu 
cozi grele și prelungi, mi-au povestit cum au 
pus ele in scenă „Amici” de Caragiale la Clu- 
bul „Mărţişor“, declinind la feminin persona- 
jele — fiindcă n-aveau bărbaţi în distribuție 
— şi apoi m-au dat gata cu recitarea legă- 
nată, molcomă, a unui poem eminescian, ros- 
tt cu pătrundere a sensului şi grijă pentru 
frumusețea versului. Priveam în ochii negri, 
strâlucitori ai Aniei Bagdasarian, care se in- 
rouraseră în timp ce recita, și recunosc că 
n-am încercat o emoție mai mică. 

Apoi studentele mi-au încârcat brațele cu 
flori și m-au condus, prin ploaie, cu calde 
urări de sânătate și revedere. Nu uit această 
intilnire. Admir energia, inspiraţia şi lumina 
cu care Fani Gingihașvili iși îndeplineşte sa- 
cerdoțiul său profesoral în acea îndepărtată 
republică sovietică, în spiritul unei prietenii 
vechi și durabile. 


Valentin SILVESTRU 


Sergiu Nico 


șocheze pe spectatori... 


— Filmul nostru despre război pornește de 
ta faptul concret, pleacă de la document spre 
expresia lui artistică. Nol, cel din linia intii 
imbină o desfășurare amplă, situaţia unui 
front şi urmărește, în prim plan, destinul unei 
unităţi, tot al unui pluton, a! unor individuali- 
tâți plasate pe fundalul războiului. Situaţia 
militară — și spun treaba asta cu mindrie — 
este minuţios reconstituită. Desfid să poată 
aduce cineva dovada vreunei erori de docu- 
mentare. Am mizat pe acest adevăr al situa- 
tiei şi argumentul ăsta il și convinge pe spec- 
tator și l-a convins și acolo, pe malul Pacifi- 
culùi. În al doilea rind, viaţa unităţii pe care o 
situez în prim plan pune în lumină, nu trăsă- 
turile unor războinici de profesie și doar atit, 
ci o seamă de trăsături umane. Am căutat să 
nu subliniez, să nu exacerbez nici vitejia, nici 
umorul, nici afectivitatea, ci să evidențiez trà- 
săturile care compun un caracter uman, în 
orice situaţie s-ar afla el. Am urmărit firescul 
şi asta a plăcut. Au plăcut actorii, toţi actorii 
din filmul meu, pentru că, așa cum mi s-a 
spus la aceasta conferință de presă, ei „joacă 
exact ca în filmele americane“, adică foarte 
cinematogràfic, deloc teatral, iar lucrul care 
m-a flatat, și pe care ţin să-l impârtășesc, 
este că după proiecţi am auzit spunindu-se în 
urma mea: „uite-l pe generalul din film”. Cred 
că a fost o surpriză plăcută prezentarea aces- 
tei povestiri românești despre lupta noastră 
impotriva naziștilor în cel de-al doilea război 
mondial. Regretul meu este că filmul nostru, 
in genere, nu prea este cunoscut pe acolo, 
iar faptul că mi s-a propus o retrospectivă în 
cursul lunii iunie, într-o mare sală din Los 
Angeles, îmi pare dovada interesului trezit de 
acest contact. Ar putea fi o deschidere im- 
portanță, o ocazie de a ne face cunoscuţi în 
fața unui public plin de curiozitate și generos 
in aprecieri. 


— Din întrebările care au fost puse, ce vi 
se pare că trădează interes pentru alte zone 
ale filmului? 


— Asta m-a interesat și pe mine: să vâd la 
ce zone din film reacționează un alt public. 
Am constatat câ o anume atmosteră și o 
anume situaţie locală nu sint înțelese, că pro- 
biematica ce ține de particularităţile regio- 
nale, de o situaţie geo-politică anume — nu 
este nici măcar vag cunoscută. A interesat, în 
schimb, și a emoționat viaţa unei unități, a 
plutonului care, de fapt, era asemanătoare cu 
aceea diri Plutonul lor, dar cu multe argu- 
mente în favoarea. mea, după spusa unor 
spectatori la conferinţa de presă, în sensul că 
suflul puternic ce animă povestea noastră nu 
folosește, ba chiar se dispensează, de orice 
element de spectacol șocant, favorizind tot 
ceea ce este omenesc. Am mai spus-o și o 
repet că le-au plăcut actorii care poartă po- 
vestirea spre deznodâmint, spunindu-mi-se 
că ei nu văd nici o diterenţă față de proprii 
lor actori. Mă gindeam atunci la discuția. pe 
care am avut-o cu interpretul lui Șaptefraţi 
care nu părea prea convins de ce-i ceream 
eu să facă, adică să nu introducă elemente 
de interpretare teatrală. La urmă avea sa re- 


oaspeţii noștri 


F... are o intrebare de pus, un răspuns 
de primit, o impresie de impartășit. Se fac fo- 
tografii, se privesc cu nostalgie fotografii din 
urmă cu ani, căci unul dintre oaspeţi, Lev 
Prigurov, acum 21 de ani a jucat in regia lui 


Francisc Munteanu, în coproducția româ- 
no-sovietică Tunelul. Desigur, și datorită 
amintirilor comune, dialogul a lost atit de 
animat... 

Dar... să începem cu inceputul. Timp de 
zece zile, o delegaţie de actori sovietici ne-a 
vizitat țara în cadrul planului de colaborare 
dintre ACIN și Uniunea cineaștilor din 
U.R.S.S.; invitaţilor li s-au prilejuit întiiniri cu 
studenţii de la I.A.T.C,, cu actorii Teatrului 
Bulandra, iar acum, cu cineaștii. Vorbindu-ne 
despre ei, cei trei actori nu au schițat doar 
cite un portret personal, ci și profilul actual 
al cinematogratului sovietic. 

Natașa Arinbasarova este artistă emerită a 
R.S.F.S.R. Cinefilii români cu siguranţă şi-o 
amintesc în filmul ei de debut, Primul invăţă- 
tor. Cu acest film, Arinbasarova a luat premiu 
la Festivalul de la Veneţia, a ajuns și la Paris, 
unde — abia aici l-a cunoscut pe Serghei 
Gherasimov, care a acceptat-o apoi ca stu- 
dentă. Astfel că, în 1971 absolvă VGIK, la 
clasa maeștrilor Tamara Makarova și Serghei 
Gherasimov. Capătă un roi mic, dar nu lipsit 
de importanţă, în lilmul profesorului: Pe ma- 
iul lacului. în timpul studenției filmează Cin- 
tec despre Mansuk și obține premiul Conso- 
molului leninist din Kazahstan și premiul de 
interpretare la festivalul unional, deși, iniţial, 
urmase școala de coregrafie, nu a interpretat 
decit o singură data, in film, personajul unei 


laescu fat 


w 


a 


cunoască și el că ceea ce-i cerusem il con- 
dusese la o altfel de realizare, mult mai cine- 
matogratică. Mai vreau să spun că am auzit 
aprecieri foarte laudative la adresa unei cine- 
matografii care dovedește forța unei aseme- 
nea evocări şi s-a recunoscut profesionalis- 
mul întregii echipe. 


— Dar ce vi s-a reproșat? 


— Cum spuneam, o publicaţie mi-a repro- 
şat patriotismul, care ar face ca filmul să nu 
urmeze „canoanele“ așa-zis moderne. Ştiţi ce 
am răspuns și nu vreau să repet. Alte repro- 
şuri n-am auzit, iar ceea ce am auzit nu con- 
sider că poate îi o acuză la adresa realizării 
filmului. Le-am explicat că în planul meu de 
lucru intră chiar și filmul unei întringeri, dar 
din care să reiasă tocmai dimensiunea 
umană, specifică într-o asemenea impreju- 
rare dureroasă. În această privință le-am citat 
un mai vechi film de-a lor, făcut 
imediat după al doilea război mondial, în 
care se arăta fața mai puţin cunoscută şi mai 
puţin plăcută a biruitorului american. Am mai 
fost întrebat ce modele am, bineințeles mo- 
dele regizorale. Am răspuns că modele pro- 
priu-zise nu am, dar există niște filme pe care 
aș fi vrut să le fi făcut eu: ŞI call se împușcă, 


Vinătorul de cerbi; aș fi vrut să fi făcut eu 
Boxerul cu De Niro. Le-am mărturisit că-mi 
place enorm regizorul Sam Peckinpach care, 
după părerea mea, a inviorat arta filmului şi 
are — sau avea, pentru că Pickinpach a murit 
— o mare știință a montajului.” Sincer să fiu, 
m-am inspirat din viziunea lui asupra monta- 
jului. N-aș putea spune că am urmat școala 
cuiva, dar pot spune că în privința concepției 
lui Pecki despre montaj am fost un 
adept al ei. Asta, probabil, că l-a și făcut pe 
un comentator al unui ziar din Los Angeles 
să spună că Sergiu Nicolaescu „ronţăie ca un 
american”. 


— Dar după această experiență pe care ați 


făcut-o, contruntindu-vă cu un alt public, 
v-aș intreba cu ce concluzii v-aţi ales? - 


— Că nu merită să te pierzi în filme mici. 


— Nu vi se pare totuşi că nu există fime 
mici și Mime merl; ei regizori mici 4i regizori 


— Nu, nu există regizori mici și regizori 
mari, există subiecte mici şi subiecte mari. 
Am ajuns la convingerea, acum la maturita- 


tea profesiei și a virstei, că subiectul este 


prima condiţie. Nu cred desigur că există ati 


ţia regizori ciţi intilnim pe generice. Recu- 
nosc doar pe acei regizori care sint profesio- 
nişti, dar şi lor le trebuie un subiect. Pentru 
că nu te poți afirma fără un mare subiect. 
Aşa, incit, din momentul de faţă, atit cit voi 
mai avea de lucrat, nu voi mai merge decit pe 
subiecte puternice, de substanță. Şi mai cred 
că, în ce priveşte filonul filmului istoric, al fil- 
mului de război, cu posibilitățile pe care le 
avem, putem spune un cuvint important, în 
afirmarea cinematografiei noastre. Filonul 
ăsta eu n-am voie, simt că n-am voie, să-l pă- 
răsesc. De aceea am în vedere un film inspi- 
rat din istoria cruciadelor, eventual o copro- 
ducție. Dar vreau să fac un film popular, de 
mare impact asupra publicului. Nu sint deloc 
adeptul tendinței care se manifestă acum 
peste ocean, de a oferi spectatorului filme 
lungi, dar care nu spun mare lucru, vezi pre- 
miile de anul trecut și, în primul rind, Departe 
de Africa. Povești retro care nu comunică 
cine ştie ce. 


— Dar in de Africa“ 
pe „Departe = 
poate atmosfera. è 


0 după amiază la clubul filmului 


balerine; foarte dragă îi este Djamilia, eroina 
lui Aitmatov; cind Alexei Saharov i-a propus 
să joace în Gustul plini — 1979 — un film 
despre desțelenire — a primit bucuroasă 
pentru că avea ocazia să retrăiacă anii copi- 
tăriei, ani de mari prefaceri. Apariţii recente 
are în Pictorul la lucru și În vizită la mino- 
taur, un film polițist de televiziune. Ambiţio- 
nează acum să ciștige un nou pariu cu ea in- 
săși debutind și pe scenă, la Teatrul actorului 
de film, în piesa „Vulpile“ de Lillian Heliman. 
În această călătorie în România, Natașa Arin- 
basarova a venit insoțită de un film de di- 
plomă (intimpiarea face să fi fost — de-a lun- 
gul anilor — de mai multe ori solicitată să-și 
dea concursul la peliculele debutanţilor, prin- 


Dialog viu 
şi interesant 
felul 


despre tot 
de probleme 


| cinema 


tre ei numărindu-se şi Nikita Mihalkov cu al 
său Ozi tită la sfirșitul războiului). Filmul 
se numește n doliu şi este poemul 
unui scriitor cazac, metamortozat în poem ci- 
nematogralic de o mare frumusețe plastică, 
actrița innobilind cu chipul ei de porțelan 
imaginile de legendă. 5 

Lev Prigurov, artist emerit al R.S.F.S.R., la 
cei 47 de ani ai săi pe care nu-i arată (deși 
ne asigură că fiul îi pleacă la armată) are o 
filmografie de peste 50 de titluri, dar se min- 
drește doar cu citeva dintre ele: Am 20 de 
ani, El mergeau spre răsărit (coproducție ita- 
lo-sovietică în regia lui Giuseppe De Santis), 
Trei zile din viața lui Victor Cernik de Mark 
Osipian, Eliberarea, Circiuma de pe Piatniţ- 
kaia, Prieteni periculoși și Ti (serial tv 
după Danilo Granin în ia lui Bulat Manţu- 
rov}. Din ultimele două filme, citeva secvențe 
incluse în programul retrospectiv ni l-au dez- 
vâluit în ipostaze total opuse, dind măsura ta- 
tentului său: un îndirjit delincvent și un senin, 
dar aprig, apărător al mediului ambiant natu- 
ral. Pe viitor, Lev Prigurov speră într-o imbu- 
nătăţire substanţială a calităţii scenariilor, dar 
mai ales speră să se elimine decalajul între 
plutonul fruntaş al celor 5—6 mari regizori și 
masa de realizatori. medii. De pe acum ciţiva 
tineri promit mult, printre ei luri Gherman. 

Despre asemenea probleme a vorbit cu 
multă însufieţire și Anatoli Romașin, artist al 
poporului din U.R.S.S., laureat al premiului 
de stat și ca actor de film şi ca regizor de 
teatru, absolvent al MHAT, docent ia VGIK, 
cu peste o sută de roluri la activ, marile sale 
creații din ultimii ani fiind în filme ca Piesă 
neterminată pentru pianină mecanică de Ni- 


în faţă cu publicul Oscar-urilor 


— Da, sint doi monștri sacri. Redtord și 
Meryi Streep, pe care publicul îi adoră și aş 
vrea să spun iarăși că fără un mare actor, po- 
vestea cu greu poate trece rampa. Trebuie să 
ai O asemenea prezenţă actoricească în filmul 
pe care-i faci pentru ca, pe lingă ea, să poți, 
eventual, lansa propriul tău „candidat“ la ma- 
rea actorie. Vedeta n-o pot face eu, vedetele 
se fac in toiul elaborării unei povestiri cine- 
matografice. Este ca un fel de lanț. O veriga 
trage pe cealaltă. Aş vrea să fac un mare film 
politic, dar nu tezist așa cum s-a făcut pină la 
epuizarea genului, ci un film în care politicul 
să fie conținut, dizolvat într-o dramă puter- 
nică, cum ar fi aceea dintr-o poveste la care 
må gindesc, o poveste cu trei personaje: doi 
frați şi o mamă. 


— lsr, po Paen Soroa Atona 
v-aș ruga så ne spuneţi cum a spectaco- 
lui decernării Oscarurilor? 


— N-a fost un spectacol, ci, aș spune, o 
adevărată sărbătoare a filmului, urmărită in 
direct de vreo 200 de milioane de oameni, 
prin intermediul televiziunii, și de aite sute și 
sute de milioane care au fost ținute la curent 
de alte mijloace de informare. Nu cred că de- 
cernarea Oscarurilor ar putea fi comparată 
cu vreo altă manifestare cinematografică sau 
cu festivalurile internaţionale. Mă și mir că în 
calendarele americane decernarea uri- 
lor nu este marcată prin „Film Day”. intr-ade- 
văr, toată suflarea cinefilă urmărește „pe viu” 
cum votul secret, contabilizat prin computer 
și exprimat de cele citeva mii de membri ai 
Academiei Americane de Film, recunoaște 
meritele unor artişti ai artei a șaptea. Dar fes- 
tivitățile Oscarului inseamnă mai mult decit o 
decernare de premii, ele înseamnă crearea 
acelei stări de comunicare, de simţire și de 
emoție ce stringe, alături, și glorii de ieri, 
care.nu sint uitate și laureaţii de astăzi, într-o 
continuitate care anul acesta — fiind a o suta 
aniversare a Hollywood-ului — a avut 
parca un caracter şi mai apasat de solidari- 
tate intru artă. Desfășurarea de aproape pa- 
tru ore a festivităților este, în sine, un regal 
de mizanscenă. Atit de savant este dozajul, 
incit nimeni din sală sau din faţa televizorului 
nu bagă de seamă rotii ale timpului. Pre- 
zentatorii și premianţii sint de toate virstele, 
iar fiecare dintre aceștia beneficiază de o 
succintă prezentare, ca artist, pe un ecran si- 
tuat în planul al doilea al imensei scene. Așa 
l-am putut vedea cum este, și cum era în vre- 
mea lui de glorie, pe un nonagenar ca Bel- 
lamy sau pe Bette Davis, și am putut-o ur- 
mări, de-a lungul întregului show, pe Goldie 
Hawn care, după mine, a pus-o în umbră, 
aici, la Oscar, pe Liz Taylor. Cred că decer- 
narea Oscarurilor reprezintă însâși bucuria 
de a face film, dar și bucuria de a constata 
că a șaptea artă este, de fapt, prima. Cel pu- 
țin ca impact în masă. R 


— Propun ca pe această notă de optimism 
cinematografic să ne oprim, deocamdată, 
mulţumindu-vă. 


Mircea ALEXANDRESCU 


kita Mihalkov, Agonie de Elem Klimov, Boris 
Godunov de Serghei Bondarciuc.. Anatoli Ro- 
maşin s-a oprit indeosebi la citeva aspecte 
legate de statutul actorului de film, implicat 
direct în elaborarea operei cinematografice, 
incepind chiar cu perioada de pregătire a 
scenariului. Bineinţeles, acest lucru presu- 
pune din partea actorilor un spirit critic deo- 
sebit și o sporită autoexigenţă. Pentru că, așa 
cum susținea şi Stanislavski — care era de 
părere că sistemul său e bun doar pentru ac- 
torii proști, cei talentați neavind nevoie de 
nici un sistem — actorul, cel puţin o dată la 5 
ani, trebuie să cunoască o innoire: timpul 
merge inainte, arta, de asemenea, evoluează, 
actorul sporește în virstă și profesionistul tre- 
buie să știe să țină pasul cu vremea și cu... 
sine. Anatoli Romașin a făcut apoi și un scurt 
panoramic, trecind in revistă proiectele ci- 
torva importanţi regizori sovietici. Am aflat, 
astfel, că Elem Klimov lucrează pentru televi- 
ziune ecranizarea romanului lui Bulgakov 
„Maestrul și Margareta“; Nikita Mihalkov a 
terminat Ochii negri (in compeţiei la actuala 
ediție a Festivalului de la Cannes) și pregă- 
tește un film despre ul Alexandr Griboe- 
dov; Gleb Panfilov doreşte să transpună pe 
ecran romanul lui Gorki „Mama“. Se discută 
mult despre ecranizarea romanului de mare 
actualitate al lui Aitmatov, „Butucul“. De alt- 
fel, actualitatea este în primul plan al atenţiei 
cineaștilor sovietici. 

Discutind despre filmele românești, docu- 
mentare și artistice, care le-au fost prezen- 
tate, oaspeţii au ţinut să menţioneze 
scurt-metrajul dedicat de Jean Petrovici 
sculptorului Lucaci, și să remarce filmele Ho- 
rea, Ciuleandra, Pas in doi, Promisiuni, Noi, 
cei din linia intil 

Cineaștii sovietici s-au despărțit de cineaș- 
tii români cu urări reciproce de succese vii- 
toare. d 


irina COROIU 


S.. acest articol nu numai pentru ca mi 
s-a solicitat colaborarea la revista „Cinema“, 
dar mai ales pentru că de mulţi, foarte mulţi 
ani, cunoscind cite ceva din istoria cinemato- 
grafiei românești, n-am putut înțelege de ce 
seraschierii acestei istorii au scris atit de pu- 
țin despre unul dintre cei mai importanţi pio- 
nieri dinaintea celui de-al doilea război mon- 
dial. Este vorba de acea figură de provă scul 
ptată în elanuri, devoţiuni, pasiuni şi mai ales 
talent, a regizorului lon Șahighian. Este cel 
care — într-o perioadă cind studiouri de film 
nu existau. cind aparatele de luat vederi se 


Unul dintre cineaștii noștri 
care își așteaptă 
istoriografii: lon Şahighian 


învirteau manual, cind se făceau colecte sau 
se găseau producători de ocazie pentru ti 
nanțara unui „vis al mașinei de visuri”, cind 
regizorul şi echipa se transportau pe jos ori 
cu tramvaiul la „Jocurile de filmare”, cind 
costumele se improvizau sau se aduceau „de 
acasă“, cind vedetele, steiele, starurile autoh- 
tone se culegeau de pe culoarele teatrelor 
sau din jurul unui „caputziner“ la „Royal!” sau 
la „Terasă“ (cafenelele artiștilor cu sau fără 
angajamente) — s-a luptat cu forță și pasiune 
devorantă, a cheltuit energie și tinereţe în 
cristalizarea unor filme care au constituit 
reale mari succese ale acelor timpi cinemato- 

rafici din țara noastră... Şi asta deoarece lon 
dahighian avea vocaţia pionieratului... Toc- 
mai din acestă vocaţie, devenise e! creatorui 
primelor spectacole în aer liber — de impre- 
sionantă amploare pentru condiţiile acelor 
vremuri: Serbările Unirii de la Alba lulia — 
paradă de amplă desfășurare a istoriei nea- 
mului românesc; atit de neobișnuitul „Quo 
Vadis“, spectacol superproducţie conceput 
special pentru proaspăt construitele Arene 
Romane, cu strălucitoare distribuție in care, 
pe fondul sutelor de figuranţi, al carigelor cu 
cai în goană și flăcărilor Romei antice dis- 
truse de Nero, se profilau grandios Aristide 
Demetriade, lon Livescu, Ecaterina 
Nitzulescu, cit și o întreagă pleiadă de tineret 
valoros; sau spectacolele de la Vălenii de 
Munte, cu iîndrăznețul „Oedip“, făcute la 
„Universitatea Populară” a lui Nicolae lorga, 
de care Șahighian era legat de mai multa 
vreme, printr-o strinsă colaborare artistică 
Acestă vocaţie a plein-air-ului chiar în spec- 
tacolele teatrale, era vocaţia de fond a ci- 
neastului în plină forță, care încerca să se 
structureze ca personalitate artistică... 

lon Şahighian este omul care, în anii 
1921-1922, împreună cu alt pionier pâtimaș al 
cinematografiei, Jean Georgescu, a început 
producția filmului Năbădăile Cleopatrei — cu 
bani puțini, împrumutaţi de la un pensionar 
şi el iubitor de cinematograf. La realizarea 
acestui lung metraj, făcut după o piesă de 
Eugene Labiche, aici, pe malul Dimboviţe: 


cineclub'87 Braşov 


Cu încredere 
și spirit practic 


F. judeţeană a actualei ediții a Festiva 
lului naţional „Cintarea României” oferă și ci 
nematorilor din judeţul Braşov prilejul une: 
utile confruntări cu propriile posibilităţi și in- 
clinaţii, cu cerințele dezvoltării acestui foarte 
eficient mijloc de educaţie, care este filmul 

În aria de care răspunde centrul nostru de 
îndrumare, avem unsprezece cineciuburi, cu 
perspectiva şi dorinţa stăruitoare de a mai în- 
ființa citeva, nu atit in cele două municipii; 
Brașov şi Făgăraş, unde există cele unspre- 
zece cinecluburi. cit şi în alte localităţi, cum 
ar fi Codlea, sau in rețeaua unităţilor sindi- 
cale, pe lingă așezămintele de cultură. ale ti- 
neretului, studenţilor, pionierilor, cooperaţiei 
ș.a.m.d. Fără a anticipa asupra deciziilor co- 


10 


Tradițiile filmului românesc 


5 


Un pionier uitat? 


Două arte și o singură vocație 


pustiul Egiptului era figurat de nisipurile de 
la Ciurel, pe care, (m-au informat martorii 
oculari ai vremii), regizorul evolua în ciorapi, 
dirijind actori ca Charlotte Brodier, Brindușa 
Grozăvescu, Nicolae Soreanu, Gh. Ciprian 
şi... regizorul, cineastul Jean Georgescu 
După cum declară inteligentul și rafinatul lon 
Livescu în memoriile sale, Șahighian a conti- 
nuat lucrul în studiourile vieneze, în compa- 
nia artiștilor români lancu Petrescu, Al. Cri- 
tico, lon Livescu, D. Ene, precum şi a unor 
vedete internaţionale de talia americancei Vi- 
vian Gipson și a austriecei Gaiet Heid, dove- 
dindu-se plin de autoritate, de precizie, de 
măestrie și făcind din acest film un deosebit 
succes internaţional, vindut numai pe piaţa 
germană contra sumei de 1.500.000 lei, după 
revista „Cinema“, a lui Lazăr Cassvan, Reali- 
zatorul „filmului militar”, cum își denumea. 
mai tirziu, |. Şahighian pelicula Datorie și sa- 
orificiu (in care George Vraca, Nicules- 
cu-Brună, lon Finteșteanu promovau cu cāl- 


dura o temă patriotică) este apoi regizorul! 
comediei lejere State la București sau Alce- 
zar, prilej pentru marele actor |. Sirbu de 
desfășurare a darurilor sale de capo-comico 
— în acest film coprodus cu casa „Gaumont"” 
din Paris, care i-a asigurat „postsinconiza- 
rea”. Tot Şhighian semnează O noapte de 
pomină, după un scenariu de Tudor Muşa- 
tescu (căruia în aceiaşi ani îi montează pe 
scenă „Titanic Vals"), fim turnat cu capital 
străin. Producătorul, un american, Mr. Ric- 
hmann, a plecat cu una din copiile filmului în 
Statele Unite (s-o mai fi aflind pe acolo co- 
pia, că noi nu detinem decit una incompletă) 


misiilor de preselecție sau ale juriilor care ur- 
mează să se intrunească, e momentul să tra- 
gem unele concluzii de lucru din etapa de 
masă a Festivalului, pentru ca ele să poată fi 
fructificate in timpul rămas pină la întilnirile 
decisive, din vară, ale galelor republicane. 
Este o obligație cu atit mai acută cu cit ci- 
neamatorii din Brașov şi Fâgăraș au o bună 
tradiție creatoare, recunoscută pe plan naţio- 
nal şi mereu reinoită. Astfel, cineciubul de la 
uzina „Tractorul“ este una dintre cele trei — 
patru unităţi similare din țară care-și cele- 
brează în acest an trei decenii de existenţă, 
fiind printre cele dintii de acest tip înființate 
după Eliberare. 

Numaărind anii tradițiilor și premiile dobin- 
dite în precedentele ediţii ale Festivalului na- 
tional „Cintarea României”, exprimindu-ne 
increderea in şansele lucrărilor meritorii 
anuntate pentru actuala ediție, observâm, to- 
tuşi, o serie de inegalităţi ale recoltei în curs, 
sub raport numeric și calitativ, nu toate justi- 
ficabile. l-aș menţiona, pentru constanța lor 
productivă și pentru ambițiile lor originale, în 
primul rînd pe artiştii amatori de la cineclu- 
bul „Experiment” al Casei de cultură munici- 
pale din Făgăraș, care au reușit să depå- 
șească unele incertitudini momentane, dupa 
cum i-aş evidenția, in măsuri diferite, pe ce: 
de la cineclubui „Reflex“ al Regionalei C.F.R 


Mai e de menţionat Se aprind tăciiile care, ca 
și Noaptea de pomină, s-a bucurat de un au- 
tentic succes la critica vremii și in mijlocul 
publicului cinefil de pe atunci. lon Șahighian 
este, de asemenea, cel care. în afară de 
aceste lilme, a asigurat „partea română” (prin 
“filmarea unor dansuri folclorice, in colabo 
rare cu maestra de dans Elena Penescu-Li- 
ciu) a filmului Roumanie, , terre d'amour... 


Şi totuși, cu acest palmares bogat, chiar 
foarte bogat pentru o cinematogralie inci- 
pientă şi, de ce nu, oarecum haotică, lon Şa- 
highian este și el unul dintre aceia peste a 
carui amintire — ca cineast — persistă ceața 
uitării. Cred că sigur nu greşesc rememorin 
du-i în acest articol personalitatea de cineast 
dacă n-ar fi decit pentru motivul că sub în- 
drumarea lui au lucrat mari actori români — 
pe lingă cei mai sus numiţi: Mircea Pella, 
Costache Antoniu, Al. Pop-Marţian, Emil 
Botta. G. Timică. Aura Fotino. Dina Cocea 


€ 


A 


sau Nutzi Dona... Cu cită delicateţe imi vor- 
bea aceasta din urmă despre colaborarea ei 
cu „maestrul”, de spiritul novator pe care 
acesta îl aducea pe platourile filmului Se 
aprind tăcilile, improvizat într-o casă particu- 
lară de pe strada Dionisie Lupu. Printre cola- 
boratorii celui evocat, s-au aflat totodată 
operatori ca românul Barbelian, vienezul Ste- 
fan Neckrut, maghiarul Brager, eivețianul 
Riemann; eminenţi compozitori de talia lui 
Paul Constantinescu și lon Vasilescu, a căror 
muzică era interpretată de arcușul fermecat 
al lui Grigoraș Dinicu, de glasul grav și de 
neuitat a! Mariei Tănase sau chiar, în mod 


Brașov sau de ia „Tractorul”, târă a neglija 
plăcutele surprize de ultimă oră ce ni le pot 
furniza studenţii de la „Dacia-Felix“, colegii 
lor de pasiune de la intreprinderea de auto- 
camioane ş.a.m.d. În schimb, unele colective 
de la care așteptăm mai mult, tinind seama 
de experiența lor, cum ar fi „Azotul“ de la 
Combinatul chimic Făgăraș sau cineclubui 
Casei de cultură municipale din Brașov — 
poate și din cauza unor proceduri greoaie — 
fie n-au reuşit să angajeze la timp realizarea 
noilor filme. fie se prezintă cu lucrări nesem- 
nificative ori superficiali realizate. 

Dacă scenariile unor genuri de filme, cum 
ar fi cele cu caracter istoric sau care par să 
concureze montările studiourilor profesio- 
niste ori ale televiziunii, solicită un timp mai 
îndelungat de pregătire, se poate da curs fără 
intirziere unor specii cu nimic mai prejos din 
punctul de vedere al interesului, dar mai ac- 
cesibile, mai direct legate de preocupările și 
viața oamenilor muncii din intreprinderile şi 
instituțiile respective. Nu orice cineclub e în 
măsură sau dispus să intre în competiţie cu 
amatorii de eseuri experimentale — şi nici 
n-ar fi de acceptat un aflux uniform in acest 
sens. Rămin însă multe alte specii deschise 
debutanților, ca şi celor experimentaţii inclu- 
siv filmele de protecţia muncii sau cele dedi- 
cate altor aspecte imediate ale conduitei so- 


curios... de mereu încintătoarea Dina Cocea 

Şahighian cineastul, ca și omul de teatru 
era un pasionat, un mare muncitor, o mare 
prezența. De aceea am rămas oarecum mirat 
atunci cind un critic, cercetător nepărtinitor 
și avizat al cinematografiei noastre, s-a expri- 
mat câtre mine personal cum că Șahighian 
nu ar mai fi participat cu nimic la noua cine- 
matogratie organizată de studiourile de la 
Bultea la inceputul anilor '50. Eroare! Cu si- 
guranţă, criticul nu era la curent că Șahi- 
ghian a prezentat conducerii cinematografiei 
din acea perioadă, mai puţin interesată de fil- 
mele istorice, un scenariu după „Neamul Șoi- 
maăreștilor“, pentru care regizorul-scenarist 
se dusese special la Neamţ, invitat de Mihail 
Sadoveanu, spre colaborare. De asemenea, 
nu știa criticul câ Şahighian mai prezentase 
cinematografiei un alt scenariu, scris în cola- 
borare. cu Florian Nicolau, după „Legenda 
meșterului Manole" şi tot acest pionier uitat 
— neuitindu-și pină în preajma morţii prima 
sa dragoste — după ce la inceput colaborase 
ca scenarist cu Vasilescu la scenariul filmului 
Năpasta după I.L. Caragiale, chiar inaintea 
morţii lucra la un scenariu după celebra co- 
medie „Gaiţele” de Al. Kirițescu. Neamul Șoi- 
măreștilor s-a făcut, Gaiţele de Al. Kirițescu 
se fac, se va face cu siguranţă, cindva, și Le- 
genda Meșterului Manole. Deci lon Şahi- 
ghian, pionierul uitat, privea inainte, avea 
clarviziunea istorico-artistică pe care orice 
artist autentic trebuie s-o posede. 

Scriind acest articol, mă întreb dacă, față 
de noncombativitatea pe care combativul lon 
Șahighian a manitestat-o, intr-o anumită pe- 
rioadă, faţă de cinematografie, nu îl văduvesc 
de modestia ce l-a caracterizat o întreagă 
viaţă. Nu cred. Personalitatea lui artistică me- 
rită din plin elogiul. El nu face decit să recu- 
pereze o anumită tăcere față de cel care a 
fost, dar nu trebuie să rămină... un pionier ui- 
tat al cinematografiei românești. 


Mihai BERECHET 


ciale, în incinta sau în afara întreprinderii. 
Mai mult decit atit: asemenea aspecte civice, 
care nu merită să fie etichetate drept „teh- 
nice” sau „didactice“, in afara de faptul ca 
pot constitui un foarte bun exerciţiu, ne pre- 
ocupă cu prioritate și e normal ca fiecare ci- 
neclub să aibă in vedere și să realizeze efec- 
tiv peliculele de acest fel, prevăzute în planu- 
rile lor tematice, contribuind prin aceasta la 
educarea unor noi generații de muncitori ca- 
lificaţi, cu o înaltă etică socialistă, intr-un ju- 
det cu un pronunțat caracter industrial, cum 
este al nostru. 

in scopul îndeplinirii acestor multiple 
obiective — între care nu pe ultimele locuri 
se află stimularea creativităţii și fanteziei, 
promovarea unor talente tinere, grija ca fie- 
care cineclub să fie un loc în care se vine din 
pasiune și plăcere — forurile culturale jude- 
tene contează pe colaborarea intreprinderii 
cinematografice, pe prezența mai multor ci- 
neaști profesioniști la lectoratele de iniţiere 
tehnică, estetică și in activitatea curentă a ci- 
necluburilor. Va trebui să sporim frecvența 
unor astfel de intilniri, cu rol formativ şi 
orientativ. 

Aurica BORCEA 
directoare a Centrului județean Brașov 
de indrumare a creației populare și a 

mișcării artistice de masa 


Gina Patrichi: 
Un spectacol 
al simplităţii 


RR repede: cum e Dinicâ? aș râs- 
punde simplu, şcolărește: minunat! Cum din 
păcate nu mai am virsta dulce a răspunsuri- 
lor într-un cuvint, trebuie să argumentez. Di- 
nică este minunat, pentru că e inteligent 
Pentru că e spiritual — spiritual in profun- 
zime, nu la suprafaţă. Pentru că e plin de bun 
gust în viaţă, ca şi în profesie. Pentru câ e 
șletuit, pină la ultima așchie. Pentru cå e 
deajuns o clipă să te cucerească și nu te sa 
turi de el o viață. Pentru că e un mare artist 
Felul lui insufieţit şi ingenios — o ingeniozi- 
tate fără margini — de a privi viaţa, îi då o 
forță unică de a reprezenta, cu pasiune, viața 

Ne cunoaștem de vreo douăzeci de ani, dar 
tot n-am putut să pătrund în tainițele lui ca 
să descopâr acel ceva aparte, care îi dă 
aplomb și simplitate in acelaşi timp. Și no- 
blete. Şi generozitate... 

Ca partener este extraordinar. Oricit de 
mormoloc ai fi și cu metabolismul oricit de 
scăzut, ceva din vibrația lui înaltă ţi se tran- 
smite, te scormonește, nu te lasă, te ridica 
spre el,-alături de el. În preajma lui incerci 
acea stare de confort interior care te ajută sa 
îndrăznești să vrei mai mult. mai departe, ma: 
bine ca să poţi fi cit mai cu el, să fii lingă el 
să nu-l trădezi. Felul in care își lucrează per 
sonajele este un spectacol al simplităţii. La e! 
lucrurile se sedimentează din clipa in care ci- 
tește scenariul. Cind vine la prima zi de fil- 
mare, personajul este gata — gata, in sensul 
că ştie tot despre ei. Ştie cum este îmbrăcat 
cum trebuie să-i „stea“ părul, mustaţa, cum ii 
arată mersul, gesturile, tot. Nu-i râmine deci! 
să „umple“ cu viață acel personaj. Şi aici este 
maestru. Un maestru al exprimării sentimen 
telor, fără paradă. Are un simț al autenticulu 
ieşit din comun care este și al omului şi al ar- 
tistului. Dinică nu se preface în profesie, așa 
cum nu se preface nici in viață. Nu minte — 
nu are de ce minţi — nici in profesie, n 
viață. În viață, pe scenă sau în film, el îşi im- 
pune punctul de vedere sincer, nu câutat ori- 

„ ginal. Generos, el dă celor din jur tot ce are. 
simte, vede, află, știe. Și are ce să dea, pen- 
tru că ştie-să „se incarce“ mereu şi mereu 
Tot ce i se oferă inaintea ochilor este o sursa 
de spirit. de vitalitate, de cunoaștere. Vede 
tot, aude tot, simte tot și comentează tot. Nu 
ține pentru el .nimic. Imparte, impărtășeşte cu 
tine, cel de alături, tot ce vede, simte, află, 
dar într-o formå imbogăţită, pentru că el in- 
totdeauna combină „ceva-ul” pe care-l vede 
cu marea anvergură a minţii şi imaginaţiei lui 
De aici umorul — un umor fantastic — de 
aici şi personajele lui, fantastice și ele în apa- 
renta lor simplitate. Observațiile lui sint 
acute, precise; exact acolo unde tu bijbii, te 
străduiești să pricepi, el știe. intr-o fracțiune 
de secundă iti portretizează un personaj, îi 
găsește liniile reale, vii, adevărate, firești. Dar 
el nu este așa zisul actor firesc, care miriie 
vorbele ca så fie „ca-n viaţă”. El transfigu- 
rează firescul, prin şi cu artă. 

N-am metafore, n-am imagini literare pen- 
tru personajul Dinică. De fapt, nici nu este un 
personaj. Este „doar“ un om extrem de inte- 
resant, care nu se bizuie pe faptul că este in- 
teresant. Aşa cum este un om extrem de mo- 
dest, dar in felul în care numai oamenii con- 
ştienţi de propria valoare iși permit să fie mo- 
dești. De aici, probabil, siguranţa lui. De aici, 
probabil, şi nesiguranţele și întrebările fireşti 
celui care ştie cå nu ştie tot şi are forța să o 
recunoască.. 

Dacă ar fi sâ-mi fac o carte de vizită mai 
specială, aş scrie pe ea numele, profesia și 
dedesubt, in paranteză, cu literele cele mai 
alese, aș pune să se scrie: prietenă cu 
Gheorghe Dinică. Pentru că Dinică este prie- 
tenul meu. 


Poezie și film la 
„Experiment“ Făgăraş 


Văzute la ele acasă, filmele de cineciub își 
demonstrează valențe mai greu de observat 
la un concurs interjudețean unde, sub presiu- 
nea orarului şi in curgerea a zeci de pelicule 
care de obicei nu au fost supuse preselecției, 
ne acaparează minimala operaţie a clarificării 
unei ierarhii și ne râmine mai puţin timp spre 
a discuta substanța și factura originală a fie- 
cărei lucrări, fie ea și de excepție. 

La Făgăraş, la Casa de cultură municipală 
(directoare, Doina Marian), am putut vedea. 
în suită, trei dintre peliculele produse aici, 
sub titulatura cineciubului „Experiment”, in- 
cepind din 1980, de un colectiv compus din 
Kovacs Emil, Eugen Cioateş, Titus Frincu, 
Victor Boroş, Dorin Brundea și alţii (ordinea 
numelor nu e deloc întimplătoare, fiindcă, pe 
cit de frățeasca este atmosfera colegială a 
grupului, pe atit de riguroasă pare delimita- 
rea atribuţiilor şi recunoașterea unor priori- 


Andrei Blaier: 


0 lume 
de personaje 


E PER nu-i uşor să vorbești de Dinică 
Riscul e mare! „Cine-ti dă dreptul să mă lauzi 
tovarășe? Cum iți permiţi să mă apreciezi 
dumneata fără să mă cunoşti?” și oricum, pe 
drept îți vine să intri în påmint. 

Dinică e o lume, nu un ins. Ceea ce se in 
timplă între el și personajele pe care ie plas 
muieşte, e un miracol in care actorul se uită 
pe sine pentru adevărul unic al celui crea! 
Dinică există, ca să inventeze personaje. El 
nu împrumută, el dăruie. Definitiv. Nu recu- 
noaște câ-a dat şi, deci, nu poate lua înapoi 
S-a autoinvestit cu puterea filantrop-orgo- 
lioasă a solitarului dintre noi (din noi...) care 
s-ar fi dorit mereu altul, și altfel, și altceva 
(acel „altceva“ al lui Nichita care nu se mă- 
soară cu „altceva“-ul nostru...) și care in- 
seamnă, în fapt, dreptul şi vocaţia de unicat a 
fiecăruia dintre noi. 

Tovarăşul Gheorghe Dinică, actor al Tea- 
trului Naţional din București, interpret al 
unor roluri „de neuitat” și in cinematografia 
naţională, mă va lega pe mine de niște oa- 
meni care au, suspect, înfățișarea lui fizică, 
dar care nu seamână deloc cu el. Compozi- 
tie, în înțelegerea actorului, înseamnă acel 
aluat insufiețit cu foc și duh sacru, în care nu 
mai descilrezi elementele alchimiei, ci doar 
bucuria ocultă și, pare-se, la indemină, a vră- 


tăţi). Am avut astfel reveiația (nu e nevoie sa 
introducem  diminutive sau ghilimele) unei 
poetici proprii care unește lucrările tinerilor 
cineaști, în mare parte ignorate cind le-am 
considerat separat, în locuri diferite, de-a 
lungul a şapte ani. Am zis „cineaști“, pentru 
că atunci cind e vorba de un grup ca acesta, 
termenul „amatori“ trebuie folosit cu reţinere, 
numai in sensul pasiunii dezinteresate, nu şi 
in tangenţele sale cu eventualul diletantism. 

Cineaști și poeți tineri (din grup face parte 
şi o poetă consacrată: Raluca Octav), încă în 
formare în plan filmic, făgărăşenii de la „Ex- 
periment" au evoluat mult de la eseul de tip 
suprarealist intitulat Stratificări (1980), la po- 
emul antirăzboinic Bumerang (1982), pină la 
noul lor poem, prezentat într-o formă prelimi- 
nară: Va fi linişte, va fi seară (1987). S-a per- 
manentizat, însă, în variațiile sale. un motiv 
tematic contrastant, care ordonează toate 
cele trei discursuri audiovizuale. Cu o sensi- 
bilitate excepţională față de spectaculosul 
naturii înconjurătoare, al verdelui pur din pei- 
sajele locurilor în care trăiesc, poeţii grupaţi 
in jurul lui Kovacs Emil construiesc metafore 
şi sensuri meditative, contrapunind delicate- 
tea de pastel postmodernist a acestor imagini 
— durității altora, în care etalează degradarea 
sau riscul degradării naturii, în era indus- 
trial-nucleară. Căci, obsedaţi incă de la Stra- 


Gheorghe 
Dinică: 


La această 
rubrică, 
în locul 

obişnuitului 
interviu, 

vă propunem 
portretul 

unui actor 
„pictat“ 
din trei 
unghiuri, 

de colegii săi 


jitorului, a magicianului letegiu. Există o fru- 
moasă adversitate intre (să-mi permită priete- 
nul meu Dinică) interpret și „victimele“ lui, pe 
care nu le dorește nici adulate, nici compăti- 
mite, ci doar vii, credibile. El ii vrea profunzi, 
cînd ei sint superficiali, el îi investește cu su- 
blimă abulie, cind ei sint ferm și limpede chi- 
nuiți; el îi acoperă, binevoitor, cind îi decon- 
spiră, îi iartă cind îi declară vinovaţi și îi ab- 
solvă, condamnindu-i la aceeași bară; adică 
„nu-i dă pe faţă”, se joacă cu ei, după ce le 
obține acordul și increderea, un joc tandru, 
cu păcăleli, ca-n familie. Insutieţitorul işi in- 
țelege făpturile care-i seamănă la chip, mai 
bine decit cred ele că se cunosc, chiar în 
stráfundul sufletului. Și astfel acești netrebni- 
ci-nevinovaţi invață să se descopere, să de 
vină oricum alţii, chiaf dacă nu neapărat mai 
buni, să se descopere in penibila lor străda- 
nie de a se ascunde. Un joc al nostru (hai să 
intru și eu in joc mergind pe mina lui Gheor- 
ghe) fără „ași pe minecă“, cu plusări acope- 
rite în banca de emoție, prin bunăvoința și 
harul marelui dăruitor. Deci, fără cacialmale, 
oricind cu cărțile pe faţă, adică cu calitate, 
minunat ascunse, pe undeva, prin suflet. 

Dar, din această pricină, prin acest efort 
mereu drept. intre a crede și a te preface că 
înşeli, artistul a devenit un om trist. Toate 
personajele sale, poartă prin el, intr-un adinc 
de nedăruit, o stare de nemulţumire care nu 
ni se oferă, superior-amabil, pentru cå nu 
ajungem la ea, nu aveam cum. Aici e dreptul 
de taină — a! actorului, al geniului său, aici, 
fără så vrem (sa dorim...) ne desparte omul, 
adică ne salută „din mers”. Cind râmine sin- 
gür, lepădat de invențiile lui cu chip şi suflet 
omenesc şi eu nu pot atunci şi nici nu-i bine 
să vreau, dar nici nu încerc, să mi-l apropii 

Ar fi imposibil, chiar dacă prietenia îți dà 
dreptul. să speri să ocrotești o lume, un uni- 
vers atit de firav, deconcertant magnific și 
UNIC. 


tificări de dimensiunea timpului istoric (lait- 
motivul pendulei), cineamatorii noştri au an- 
tenele indreptate spre prezentul social şi pro- 
blematica lumii noastre, chiar dacă imagis- 
tica lor pare uneori dezordonată. Sensurile 
transpar finalmente limpede fiindcă, la nivelul 


performanțelor imaginii (cu travelinguri des- 


pre care l-am auzit pe un, regizor profesionist 
intrebind cum au fost realizate), se află și ra- 
finamentul asociativ al montajului și mixaju- 
lui, cu accente și racorduri egal studiate, in 
registrul plastic şi sonor, al unghiulaţiei și rit- 
mului. 

Ceea ce râmine de discutat, in această ori- 
ginală poetică filmică, este proprietatea unor 
transpuneri ale gindirii literare in ramele 
ecranului. Exista a diferența între regimul tri- 
miteriie mentale ale cuvintului scris și rigo- 
tile imaginii vizuale care obliga la o masura a 
lucrurilor mai exactă. Dacă se va ține seama 
de ea, viitoarele producţii de la „Experiment 
Făgăraș vor fi mai coerente decit Stratitficări, 
cu sugestii fără confuziile mitice din Bume- 
rang cu o asumare mai adecvată a ambianțe- 
lor proxime și un relief al articulaţiilor drama- 
turgice. conducind mai direct la sens decit în 
forma preliminară a atit de incitantului. Va îi 
linişte, va fi seară. 


Valerian SAVA 


Geo Saizescu: 


Actorul cu 
„0 mie de fețe“ 


Su in vara trecută, într-un carnet de 
note personale pe care sper să-l public, 
cindva, sub titlul: „Din carnetul unui bătrin 
lup de... cinema“, citeva observaţii, ginduri și 
idei pe marginea realizării ultimului meu film, 
scris de Titus Popovici. Răsfoind, recent, 
foile de hirtie umplute cu scrisul meu indes- 
cifrabil, am descoperit o intrebare pe care 
mi-o puneam cu citeva luni în urmă: dacă 
vreun spectator mai curios din fire, prinzin- 
du-mă la o întilnire cu publicul, dacă vreun 
cinefil intierbintat de refuzul unui actor care 
nu i-a acordat un autograf sau nu s-a foto- 
grafiat împreună cu el, dacă vreun fanatic ad- 
mirator al respectivului actor m-ar întreba ce 
părere am despre Gheorghe Dinică (cu care 
colaborez în ultimii ani), căci despre el este 
vorba, ce-aș răspunde? Și scriam atunci, 
ceea ce fără să ezit transcriu acum, răspun- 
sul meu la presupusa întrebare: „Gheorghe 
Dinică nu mai este demult numai un actor, el 
este un. artist — și încă unul mare de tot!" 


Uneori, în lumea artelor, mare-măreţ, ge- 
niu-genial se aruncă nonşalant, cu dezinvol- 
tură şi reciprocitate în fața unuia sau altuia, 
cu sau fără acoperire, că de abia de le pot 
duce în -spate săracii... geniali! 


Fânuş Neagu, după lectura unor intervenții 
critice la niște lucrări literare ale unor con- 
traţi, în care, într-o revistă, „a sa“, unul îl ta- 
cea genial pe altul care ii răspundea cu ace- 
eași monedă în revista „sa“, imi zimbea hitru 
spunind: „Măi, ăștia au reviste, au geniu, dar 
n-au talent...” De unde reieșea că genialitatea 
ar fi cam trecătoare, ca scinteile scoase de 
amnarul care izbeşte brusc piatra și că numai 
talentul ar fi permanent... z 

Este un fin ironist, Fănuş Neagu.. 

Dar, ca să nu intindem prea mult vorba pe 
tema geniu-talent sau invers, intrucit n-avem 
spaţiu și timp — sau invers — inainte de a in- 
cepe - vorbirea despre Gheorghe Dinică, imi 
face plăcere să reproduc, pentru 'luarea 
aminte a multora. vorbele clasicului umorului 
universal, Şalom Alehem care spunea: „Ta 


-lentul este ca banul, cind îl ai, îl ai, cind nu-l 


ai, nu-l ai..* Salom Alehem a fost un talen- 
tat... genial. 

Dar de ce scriu toate astea acum? Scriu, 
pentru că Dinică este, prin tot ce face, pildă 
și îndemn în a considera actoria nu o mese- 
rie oarecare, ci o misiune socio-culturală. Un 
actor care oficiază, punind la baza actului 
creator: 

muncă într-aripată de un gind, de o idee, 
de un sentiment; 

pasiune creatoare — purtindu-mă, zi- 
le-ntregi, pe străzi și vorbindu-mi de cum 
„vede“ el „interiorul“ personajului; 

devotament profesional — în felul în care 
devenisem cunoștințe obișnuite ale magazi- 
nelor de „şepci-pâlării”, de exemplu, pentru a 
stabili „exteriorul“ personajului; 

colegialitate — in ideea cå nu poți fi socotit 
mare printre pigmei, ci că ești, dacă și ceilalți 
sunt. Totdeauna găsind o vorbă potrivită, un 
gest prietenesc, o apreciere caldă pentru par- 
teneri; 

Profesionalism — aruncind, uneori, un ne- 
temperat: Huo!, lipsei de meșteșug, superfi- 
cialităţii şi „făcăturilor“ unor râtăciți în cimpul 
artei; 

are — actul creaţiei fiind intim, nu tre- 
buie trimbiţat, zice el, de unde și fuga lui 
uneori exagerată de „publicitate“ 

disciplină — necăjindu-mă eu, în ultimii 
ani, cu unii din actorii noştri chiar de vază, 
care, uneori, mă lăsau baltă, alergind, în dis- 
perare, să tacă o „combinaţie”, l-am întrebat 
pe Dinică: Tu ce faci? Nu pleci, nu ai nicio 
combinaţie ca să mă lași și tu? lar el mi-a 
răspuns: Bătrine, oricită nevoie de bani aș 
avea, că oameni sintem, nu mă banalizez 
apărind oriunde și în orice fel, nu-mi trădez 
protesia, nu cobor steagul de pe catarg... 

— Înaltă etică profesională — fiindu-i 
străine birfa şi invidia; dimpotrivă, oferin- 
du-se, cu generozitate, celor din jur, uitind 
de sine în numele artei sale. 


„Şi încă multe altele se pot spune despre 
Gheorghe Dinică, actorul din care gindul şi 
inspirația, munca și talentul fac un tot, o ca- 
nava pe a cărei țesătură este posibilă și scli- 
pirea de geniu dată unor interpretări memo- 
rabile ale. unor personaje de teatru și film, 
care vor dăinui, pentru că Dinică este întot- 
deauna același și altul în același timp, el, ac- 
torul cu „o mie de fețe“, actorul complet. 
egal! strălucitor în dramă si în comedie, acto- 
rul-artist, 


„„lar dacă nu are premiul Oscar, atit de riv- 
nit în lumea cinematografică, Gheorghe Di- 
nică are, în schimb, premiul spectatorilor au- 
tohtoni, care i-au dăruit, odată pentru totde- 
auna, iubirea lor profundă şi netrecătoare, în 
schimbul artei sale desăvirşite. 


scenografa 


0 idee 
de dincolo de orizont 


G. Moldovan Nicolaescu. Dacă o intii- 
neşti pe stradă și-i priveşti chipul, fruntea 
înaltă, linia clasică a profilului, ochii senini, 
surisul prompt, îţi spui „o fată frumoasă, co- 
municativă, echilibrată, nebintuită de mari şi 
poate nici măcar de mărunte întrebări”. 


Scenografa predă ştafeta pictoriţei 


Sub „ochiul“ 
aparatului 
se scrie istoria tării 


z 


p... mine, operatorul Kiamil Mustata 
Kiami! născut în Dobrogea, din rațe de ori- 
gine turcă, n-a existat niciodată o problemă 
de discriminare. Nu am simțit nici un fel de 


Într-o pauză, 
pe platoul de filmare 

(Ana Szelesz 
şi Florin Piersic) 


Un important deziderat: echipa ca o pers 


„există sat sau oraș 


“schimbat radical înfăţişarea satului pe care 


Dacă -o vezi la lucru, pe platoul de filmare 
sau îi studiezi cu de-amânuntul schiţele sau 
costumale de ea create pentru atitea filme 
(Wilheim Cuceritorul, Francois Villon, Întilni- 
rea, Vira) periculos, Ringul, Ciuleandra, Nol, 
cei din linia inti} ii descoperi minuţia cu care 
“sugerează cadrul istoric într-un popii: apli- 
caţia şi fantezia cu care stabilește legături lo- 
gice între linii-culori şi caracter-psihologia 
personajelor. Dacă îi vizitezi expoziţia de pic- 
tură din sala „Căminul Artei” (cea de-a treia 
„personală”, după ce a participat la expoziții 
județene, municipale, republicane, in țară iar 
in străinătate in Polonia, Suedia, Italia, 
R.F.G., Statele Unite) — ii descoperi un alt 
eu artistic, pătrunzi într-un univers al citorva 
„esenţiale semne de intrebare care nu se lă- 
sau bănuite. zi 

Clovni, dansatori, măscărici te intimpină 
multicolori pentru a te ademeni apoi într-un 
spaţiu al interogaţiilor protunde, al neliniști- 
lor existenţiale. Siluete susținute pe picio- 
roange, cu cite un picior suspendat, cu ca- 
pete ce exprimă fantasmele intime, așezate 
parcă într-o dezmembrare programată, suge- 
rează mișcarea perpetuă a oamenilor, a 
obiectelor, a gindurilor. Personajele, de astă 
dată imaginare, ţi se intățișează lansate parcă 
într-o cursă, doar de ele știută, în descifrarea 
misterelor diurne sau, poate, chiar metafizice. 
Asişti astfel la un solemn și nesfirșit carnaval. 


operatorul 


Legea conservării 
talentului 


E. foarte mulţi ani în urmă lucram în la- 

boratorul de prelucrare a peliculei din stu- 
dioul „București“; tinăr, ambițios, increzător 

în steaua mea, tentam imposibilul, încercind 

să pun pe baze noi tehnologia proceselor co- k z A 

lor. În complicatul şi temerarul meu efort de fă Bii E | 


innoire eram ajutat de un vechi și redutabil 
chimist, dr. Aurel Veiculescu. autorul unor | 
metode de analize potenţiometrice, electro- 
chimice, spectrogratice etc, de la care am in- 
vățat un adevăr de viaţă, de-a dreptul obse- 
siv: „Să te temi de experiențele care dau re- 
zultate excelente de la prima incercare; ceva 
nu-i în ordine”. Mulţumesc şi astăzi dr. Vel- 


unui singur cadruă 
Florin Zamfirescu 


. Deodată, perseverența şi aplicaţia sceno- [N culescu, acest ilustru om de știință, cel care a 
grafiei predă ștafeta e Ia ținteşte mi-a format o „gindire chimică”, o judecata în Farba 
mai departe de recordurile accesibile pe un N logică bazată pe realitatea implacabilă a fap- verde de acasă 


telor. Corect, asta în știință, dar în artă, do- 
minată de alte legi? Evoluţia operatorului şe! 
Valentin Ducaru mă face să cred că şi în artă 
tucrurile stau la fel, cu excepția artistului nar- 
cisiac pentru care există o singură realitate 
cea a propriei sale gindiri, a sentimentelor 
şi nevoilor sale. Măsura succesului rezida in 
repetabilitatea lui. lată faptele, * 

Absolvent IATC, promoția 1973. lucrează 
asistent la filmul C: a, apoi cameraman 
la Actorul şi sălbatecii și serialul de televiziu- 
ne Toate pinzele sus, sub directa indrumare 
a lui Nicu Stan, de la care deprinde, de-a 
lungul unei istovitoare ucenicii, rigoarea ex- 
punerii, secretul compoziției și aranjării lumi- 
hii, în special cursivitatea mişcării de aparat. 
După spusele magistrului, în patru ani de la 
terminarea școlii, Valentin Ducaru stăpinește 
la perfectie „capul“ trepiedului de Mitchel, 
descriind mişcări complicate și sigure de 
aparat. aidoma unui pilot de formula unu. În- 

inaţie naturală de a fixa cadrul pe centrul | 
de interes al acţiunii? Poate. Rezultatul unui 
temeinic exercițiu de zi cu zi, o pertormanţă 
sportivă direct legată de antrenament? Posi- 
“bil. Talent înnâscul, format la școala aspră a 
echipei de filmare? Mai mult ca sigur. Fapt 


piatou de filmare către acel punct unde linia 
desenului întinește nu doar costumul, oricit 
de expresiv ar fi el, ci o idee. O idee de din- 
colo de orizont. Atunci cind părăsești expozi- 
ţia, ochii, la fel de senini, surisul la fel de co- 
municativ și de echilibrat, îţi par a fi incàr- 
cate de un freamăt, de o gravitate ce nu se 
lăsau descitrate la o primă intilnire. 


a Adina DARIAN 


Sorin Titel şi Sterf 
„imaginea V cad 


„Revenirea în formă“ 


a unui 


restricţii, nici în școală, la Mangalia, unde in- 
talent viguros 


vâțau copii de șapte naţionalităţi, nici în Insti- 
tutul de Artă Teatrală și Cinematografică din 
București, unde iarăși învățau alături de noi 
şi studenţi de pretutindeni. Pot spune chiar 
că am tost privit de la inceput cu multă sim- 
patie. Nu am simțit niciodată că țara mea ar 
putea fi alta decit cea în care m-am născut, 
s-au născut și copiii mei, țara în care mun- 
cesc cu pasiune; țara ale cărei frumuseți = 
realizări extraordinare le inregistrez pe pel 

culă, pe ai cărei oameni minunaţi îi filmez de 
cind am intrat pe poarta studioului „Al. Sæ- 
hia". Casa mea spirituală, casa noastră, a 
multor colegi — regizori, operatori, monteuri, 
redactbri, printre care și maghiari, germani, 
cu care ne întrățim în muncă. Pentru că fil- 
mul e o artă prin excelenţă de echipă, iar noi, 
aici, la Studioul „Sahia”, formām o mare, o 
unică echipă. 


“cert, în 1977 operatorul nostru este o autori- 
tate în materie, poartă girul unui operator șe! 
“de marcă de la care a învățat meserie şi, pe 
deasupra, e foarte tinăr. La cei 27 ani ai sai, 
trecutul pare diform, viitorul inform, prezen- 


de la granița de vest. unde am fost sprijiniți 

cu tot sufietul de către săteni, pentru că le 

mărturiseam prin filmui care urma să-l fa- 

cem, un gind asemănător, despre condiţia 
. imperiului imposibil, care subjugase și naţiu- 
nea lor, o vreme. Astăzi, cunoșteau, intr-o 
țară cu drepturi deplin democratice, condiţia 
apartenenței la o entitate fără departajări mi- 
nore sau majore. 

La fel ni s-a intimplat și cind filmam pentru 
un serial, în casa unor germani din Saroşul 
de pe Tirnave. Ne-au pus la dispoziţie totul, 
casa, curtea, acareturile, recuzita consuma- 
bilă. Ai casei au plecat la o nuntă alături, a 
unei perechi germane. La rugămintea noas- 
tră, tot alaiul nuntașilor, în costumele lor spe- 
cifice, cu cintece nemțeşti „Ja braţ”, a venit 
să ne sprijine ca figuranţi, mai mult de o oră. 


0 echipă omogenă 


De 33 de ani de cind am fost repartizat în 
studio am semnat imaginea a peste 250 de 
documentare şi circa 1 500 de subiecte de 
jurnal de actualități. Practic, nu cred că 
țara noastră în care să 
nu fi ajuns şi eu cu aparatul de filmat și så 
nu imprim măcar o secvență, o imagine a 
noilor realităţi. Sub „privirea” aparatului meu 
s-au înălțat orașe moderne, s-au pus bazele 
unor construcţii industriale-gigant — s-a 


F,... la Prin cenuşa imperiului, mai de- 
mult, am străbătut țara de la un cap la altul, 
împreună cu o echipă de filmare omogenă. 
Ne lega pe toţi un gind, să dovedim falimen- 
tul concepţiilor imperialiste care socotesc na- 
țiunile mici tără drept de existenţă, împărțind 
lumea după placul! lor în naţiuni stăpinitoare, 
privilegiate, cu drept asupra altora, subiju- 
gate. Am ajuns astfel și în citeva sate sirbeşti 


l-am filmat incepind cu zilele fierbinţi ale co- 
operativizării pină azi. Împreună cu regizorul 
lancu Moscu am filmat la Recaș traiul și 
munca înfrățită, în perfectă armonie, a țărani- 
lor români, sași şi maghiari. Mai de curind, 
împreună cu lon Visu am realizat intr-o co- 
mună de lingă Timișoara monografia unui sat 
popular de sași: Primăvara la Tomnalec. Ce 
argumente mai vii, mai de netăgăduit decit 
imaginea acestor oameni, de diferite naționa- 
lități care se bucură în țara noastră de toate 
drepturile cetățenești: școli în limba maternă, 
asistență medicală Carei etc. ŞI mai ales 
se bucură de dreptul suprem la muncă. Drept 
din care decurg toate avantajele materiale și 
spirituale ale unui om. În ceea ce mă priveşte 
am fost ales în biroul secției operatori al Aso- 
ciației cineaștilor, în biroul de partid al stu- 
dioului. Am luat deseori premii pentru ima- 
gine, atit in țară (Cupa de cristal, premiul 
ACIN) ch și în străinătate. Şi aș putea înșira 
multe alte recompense pentru munca mea in. 
aceste trei decenii. Dar cea mai frumoasă re- 
compensă pentru mine este că imi pot exer- 
cita — plenar — nobila, pasionanta profesie 
(eirt care m-am pregătit: cea de operator 

artor cu aparatul de filmat la istoricele mo- 
mente pe care le trăiește țara. 


Căldura unui dialog de familie: Mariana Mihuţ și Gheorghe Cozorici 
in Un echipaj pentru Singapore de loan Grigorescu şi Nicu Stan; 
operator Marian Stanciu 


Kiami KIAMIL 


tul singura certitudine. Şi, din proprie expe- 
riență, ştiu câ prezentul inseamnă a nu avea 
timp. Valentin Ducaru nu faca excepție de la 
tegulă și se precipită în căutarea debutului, 
un debut pe măsura tinereții sale, cind spiri- 
tul trebuie să se rotească liber, trebuie sa se 
mişte în iluzia nemărginirii. 

Prima sa experienţă, artistică nu chimică, 
filmul larba verde de acasă, in regia lui Stere 
Gulea, în 1977. Lovitură reuşită de la prima 
încercare. Colegii și cronicarii sesizează reu- 
șita debutului sâu, iar elogiile nu întirzie să 
răsplătească apariția surprinzătoare a unui 
nou nume de operator șef pe genericele fil- 
melor noastre. lzbindă pe deplin meritată, 
căci, dacă revedeţi, astăzi, pelicula la preten- 
tiile cineastului avizat peste care a mai trecut 
un deceniu de tatonări, eschive şi experimen- 
tări derutante uneori, veți constata cu satis- 


Filmam intrarea trupelor române eliberatoare 
în toamna lui '44 într-un sat din România 


Andrei BLAIER 


R.... asemenea întrepâtrundere între 
un suflet de om și materia impalpabilă, armo- 
nioasă, a sunetului... Sunetul — captat, selec- 


tacţie originalitatea exprimării vizuale. Imagi- 
nea cucereşte prin simplitate, culori strunite 
pină la discreţie, compoziţii largi rimind cu 
peisajul rural descâtușat de constringerile ur- 
banizării şi acea atmosferă respirind aer 
proaspăt și påmint reavân. larba verde devine 
0 promisiune imbietoare. sentimentul domi- 
nant — dorința revenirii „acasă“ pe un plan 
superior — ideea reintoarcerii la natură. O 
irezistibilă chemare. Am revăzut filmul cople- 
şit de nostalgii, ințelegind, a nu știu cita oară, 
ca sintem un popor de „ţărani”, nu ţară emi- 
namente agrară, popor mioritic care conver- 
sează cu cerul, cu stelele 

Succesul îl copleșește pe Valentin Ducaru 
Lasă poate impresia de înfumurare. deşi, per- 
sonal, bânuiesc că nu era înlumurat; avea 
doar conștiința unei anume superiorităţi, iar 
în raporturile cu oamenii se exterioriza cu 
pedanterie seacă sau cu obiectivitate consec- 
ventă. Oricum, ceva s-a rupt în ei; începe să 
sufere inevitabil, fiindcă presimte, şi în curind 
va simţi, că afirmarea publică presupune re- 
nunțare, libertatea visului și a jocului, silite sà 
intre pe făgaşul unui scop determinat. 

Dovada cea mai concludentă? Filmogratia 
sa ulterioră: La răscrucea marilor turtuni, 
Munţii in flăcări și serialui TV Anul 1848 

1 „ regia Mircea Moldovan, Castelul din 
(1981) de Stere Gulea, 

(1 „ regia Tudor Mărăscu, Orgolii (1983), 

regia Manole Marcus, Singur de cart (1984), 

regia Tudor Mărăscu, Căsătorie cu repetiție 

(1985), regia Virgil Calotescu și Vară senti- 

mentală (1986). regia Francisc Munteanu. 

Multe din aceste titluri beneficiază de o 
imagine riguroasă, profesională, chiar inspi- 
rată, bază solidă a oricărei cinem; Ă 
dar, dacă compari filmul de debut cu produc- 
ţia din 1986, ambele pelicule trăgindu-și seva 
din viața satului, nu-se poate să nu constaţi 
că mult din „cea fost verde s-a uscat..., câ 
ceva Pepea în sufletul acestui artist cul- 
tivat, t, minuțios. Să-l fi copleșit oare 
lozul ciștigător de la prima incercare? Errare 
humanum est. 

Continui să sper în „revenirea de formă” a 
unui operator valoros, Stă in puterile şi cute; 
zanța lui Valentin Ducaru, căruia vreau sa-i 
reamintesc că pe frontispiciul celebrului co- 
legiu esc din Eton stă săpat cu litere 
de piatră îndemnul capital: „Salvează-te sin- 
gur”. În ceea ce ne privește pe noi, breasla 
cinematografică, supun atenţiei 
dumneavoastră asumarea unei jurisprudențe 
moral-profesionale, legea conservării talentu- 
lui 


Constantin PIVNICERU 


tat, potrivit cu ală și inspirată trudă, mixat 
apoi în mii de filme documentare. O em- 
blemă profesională și umană întilnită cu pre- 
cadere numai la cei dăruiți. pe de-a-ntregul, 
unui crez uman şi profesional. Pe cit de cu- 
ceritor și vesel, între colegi și prieteni, pe atit 
de grav, tenace, de ia captarea celui mai mă- 
runt sunet și pină la „concertul“ tehnico-ar- 
tistic la pupitrul de mixaj. De peste trei dece- 
nii, într-un astfel de fabulos „imperiu“ — su- 
netul, el a semnat, în cartea de onoare a do- 


„cumentarului românesc, Vasile Constantin, 


acustician. Dintre noi a plecat prea devreme 
Mult prea devreme. Existenţa lui înseamnă 
pentru noi. toţi un unic, exemplar sunet. 


Radu ZAMFIRESCU 


C. citeva zile in urmă mi s-a rupt un brat 
de la ochelari și, intrind la vecinul meu opti- 
cianul, ca să mi-l repare. acesta mi-a spus: 
— Aveţi multe salutări și un „servus“ de la 
Laci! Vázind mutra mea nedumerită, a adău- 
gat: „Angela merge mai departe!" și atunci 
am realizat că vorbește despre Laszlo Miske, 
actor-la secția maghiară a Teatrului de Stat 
din Oradea, partenerul meu din film. 
Întimplarea face ca, în aceeași săptămină, 
călătorind cu un autobuz supraaglomerat, o 
spectatoare bine informata și dornică de in- 


Periculos, dar spectaculos 
(cascadă din filmul Edit 
de Mircea Daneliuc) 


scadori 


O viziune proaspătă a 


unui 


personaj clasic: 


debutanta Manuela Hărăbor in 


eanca de Augustin Buzura 


și Nicolae Mărgineanu; 


operator Doru Mitran 


cu ieşit prin 


ăcere să treci printr-un geam, 


2 
3 
: 
i 
3 
£ 
i 
3 
gaS 


z 

£ 

î 

ă 
zg 
i 
ix 
zi 
i3 


Gruşevschi și aceea cu Mircea Dane- 
liuc. Am stabilit să facem tot felul de cascade 
minunate, cum a fost urcatul maşini pe 


unei 
un stip sau căzăturile de la diferite înălțimi 
i „ Paul Fister, dublind-o pe 


nator de la 10—15 metri și, zău, nu-i nicio 
tr-o rochie. Sigur, nici pantalonii nu te pro- 


formaţii să mă intrebe, printre altele, ce mai 
face partenerul din Angela merge mai de- 
parte, ce mai joacă, la ce teatru joacă. 

Şi atunci mi-am adus aminte de perioada 
de pregătire a filmului, de ziua in care regizo- 
rul Lucian Bratu, intrind la noi în c cu 
Laci, dintr-odată odaia mi s-a părut mică şi 
mobilele fragile, de zilele de repetiție, de 
prima zi de filmare în care Laci, trebuind să 
fie beat, un goces de pe margine i-a 
strigat „Ai să olezi, mă, taxiul!”, de plecă- 
rile și venirile cu avionul intre două specta- 
cole, de alte zile in care fiimam vorbind cu 
un Laci inexistent, de ziua in care, trebuind 
să fie tandru, era mai degrabă stinjenit, de 
premiera la care aveam amindoi palmele 
umede de emoție, de plecarea lui precipitată 
pentru că avea o mamă bolnavă, mi-am adus 
aminte de toate astea şi, pentru că, atunci 
cind am fost ultima oară în turneu la Oradea, 
nu am apucat să vorbim, aș vrea și eu să-i 
spun acum: „Servus, Laci!" 


Dorina LAZĂR 


tejează mare lucru, dar nu eşti cu picioarele 
goale şi, pe urma, pe sub pantaloni, mai poți 
pune ceva, pe cind in rochie, un bărbat se 
simte aproape gol. Au urmat zile în care am 
iucrat mult, şi pe rol, şi la cascade, lucrări 
marunte, cum ar fi o incâierare cu legionarii 
şi intervenţia poliţiei. Aşteptam să fac „moar- 
tea” mea pe rol. Stabilisem să fie o căzătură 
pe acoperișul din sticlă al unei sere. Ca să nu 
trec prin geamuri și să mă trezesc .zambilă“ 
printre răsaduri, trebuia ca plecarea peste 
balustradă să fie făcută în dreptul suportului 
din cornier, destul de subțire, dar suficient de 
gros ca să mă țină cit de cit. Pe acoperișul 
serei, cu o mină pe balustradă, aşteptam mo- 
mentul împuşcăturii care venea de jos, unde 
se aflau actorii loana Crăciunescu, Costel 
Constantin, și Ştefan Iordache care mă im- 
pușca. Mimez reacţia la impuşcătură și plec 
peste balustradă cu capul in jos. simt contac- 
tul dintre omoplatul drept şi fierul cornierului 
care cedează puțin, sub greutatea corpului 
meu. Rostogolindu-mă, aud geanne cum 
crapă și se sparg sub mine. Râmin cu fața in 
jos, așa cum imi spusese Mircea Daneliuc la 
repetiție. În momentul acela, am simţit o înțe- 
pătură ascuțită în pulpa piciorului sting. Am 
râmas nemișcat, așteptind comanda stop 
Senzația pe care o aveam era clară, nu era 
nici un dubiu. Un colț de geam intrase destul 
de adinc în muşchi, de vreme ce mă durea 
att gA tare, iar pantalonul era plin de singe. 

— Stop! 

Mă ridic incet, sar de pe acoperiș. Grușa 
la mine, se uită să vadă ce am, îi spun 
să-mi scoată bucata aia de geam care mă în- 
tepa la fiecare mişcare. Nu reuşeşte pentru 
că se rupsese undeva, înăuntru. l-ar trebui o 
pensetă ca să o apuce așa că, sus in mașină, 
şi la „Urgenţă”. Aici mă așteaptă o surpriză 
„plăcută“. După ce imi examinează rana, un 
asistent imi spune că va trebui să scoată bu- 
cata de geam, dar fără anestezie pentru că 
anestezicul este în dulap, dulapul este închis. 
cheia este la asistentă și asistenta nu este. 
Aşa că, dacă vreau să ajung la timp înapoi, 
va trebui să rabd. Stau culcat cu faţa in jos şi 
string muşamaua de pe masă în pumni, de 
durere. 

+ — Nu este foarte mare. Uite-l. Vreo 3 cm 
Dar ascuţit şi implintat destul de adinc. Gata, 
sus, poți să pleci. 

Cu un bandaj improvizat la repezeală, plec 
cu Grușa la filmare unde Daneliuc mă in- 
treabă ce am.. ÎI asigur că nimic grav şi mă 
îndrept spre autobuzul de costume unde tre- 
buie să mă schimb pentru secvența urmă- 
toare. Mergeam puţin forțat ca să nu şchio- 
păt, chiaredacă piciorul mă durea — asta ca 
să nu-i dau satisfacție lui Gruşa care imi spu- 
sese, inainte de filmare, să trag două perechi 
de indispensabili pe sub pantaloni. Lucru 
care nu m-a impiedicat, în sinea mea, să-i 


statul lui. Aşa cum ţinea și el cont de ale 
mele, de fiecare dată pe jumâtate sau trei 
sferturi, nu- sută la sută. Probabil din cauza 
orgoliului de profesionist care te face să arăţi 
că ştii tot, cind, de fapt, ești conștient că, în 
meseria asta, ai oricind ceva de învățat. 


loan ALBU 


„Pradă” fotoreporterilor, 
inainte de a intra 
în sală: Shirley MacLai 


se eliberează de _ 
complexe și prejudecăţi 


vb ani a bătut Oliver Stone la porţile 


marilor studiouri californiene, primind peste 
tot acelaşi răspuns politicos, dar ferm: „nu ne 
interesează”. Cind s-a adresat pentru sprijin 
Pentagonului, a primit în scris răspunsul că 
proiectul său de scenariu oferă „o imagine 
totalmente nerealistă” asupra răzbiului din 
Vietnam, război la care Stone participase 
timp de doi ani, între 1967 și 1968, fiind rănit 
de două ori. Dino De Laurentiis, la ora actu- 
alā unul din cei mai influenți oameni ai Hol- 
lywood-ului, i-a promis că va finanța realiza- 
rea proiectului, dar și-a retras promisiunea 
cind nu a primit din partea rețelelor de difu- 
zare asigurarea că filmul va fi luat pe scară 
largă în locaţie. Fostul combatant nu s-a dat 
bătut și pină la urmă a găsit, in persoana lui 
Arnold Kopelson, un producător dispus să-şi 
asume riscul. ȘI iată că, acum, perseverența 
i-a fost răsplătită din plin, Piatoon (Plutonul) 
fiind marele învingător al celei de-a 5%a edi 
ție a Oscarurilor. 


„Plutonu 


sau realismul t şeelor 


Deşi asupra verdictului celor 4364 de 
membri ai Academiei de Arte și Ştiinţe Cine 
matogratice americane, care şi-au trimis vo 
tul prin scris, s-a păstrat — ca de obicei — 
cel mai strict secret, nu a existat nici un fel 
de dubiu asupra rezultatului. Incă inainte ca 
acest verdict să fie cunoscut, critica iși spu- 
sese cuvintul într-o adevărată revărsare de 
elogii: „Cel mai impresionant dintre filmele 
realizate vreodată asupra războiului din Viet- 
nam(„Time“); „O reușită unică. Direct. Con- 
cis. De o excepțională forță emoţională 
(„New York Times"); De un realism brutal, 
mai real decit realitatea însăşi; totaimenie 
fascinant” („Hollywood Ri “). Cu numai 
o lună înainte, juriul Berlinalei Diss lui 
Stone „Ursul de argint” pentru cea mai buna 
regie, trofeu ce venise să se adauge altor dis- 
tincții primite pină atunci. Un adevărat marș 
triumfal pe care Oscarurile pentru cel mai 
bun film al anului 1986 și cea mai bună regie, 
ca şi pentru coloana sonoră și montaj nu au 
făcut decit să-l confirme. 

Tema războiului vietnamez nu constituie 
desigur o noutate pentru cinematografia 
americană, ea regăsindu-se in vreo cincizeci 
de pelicule. Pină acum fusese prezentată insă 
fie sub forma dramei foștilor combatanți (În- 
toarcerea acasă), fie ca metaforă existenţială 
(Vinătorul de cerbi, Apocalipsul, acum), fie, 
mai recent, ca expresie a dorinței de revanșă 
(Rambo). Cu Plutonul pentru- prima dată 
acest război, cu toate ororile și cruzimile lui 
sau cu faptele sale de zadarnic eroism in 
slujba unei cauze dinainte pierdute, este înfă- 
țișat din perspectiva celor aflaţi în tranșee. 
Film cu puternice accente autobiografice. 
Plutonul relatează o experiență 'sonală, 
oglindește situaţii reale și nu imaginare şi de 
aceea este cu atit mai convingător. „Pelicuia 
lui Stone — scrie cu o pană inspirată Richard 
Corliss, criticul revistei „Time“ - este un do- 
cument scris cu singe, care şi acum, după 
aproape 20 de ani, incă nu s-a uscat”. Prin 
acest „realism al tranşeelor“, Oscarul, ediția 
1987, evocă pe cel din 1931, care incununa 
acea operă emblematică, ace! prototip al fil- 
mului antirăzboinic care a fost Pe frontul de 
vest nimic nou. „Sper, a declarat Stone pri- 
mind statueta, că vom trage invâțamintele 


Love story 
in „lumea tăcerii” 


Poate nicicind de la celebrul cuplu Spen- 
cer Tracy — Katharine Hepburn, Hollywo- 
od-ul nu a cunoscut o poveste de dragoste 
atit de emoţionantă: publicul din sală a râmas 

clipă inmărmurit, apoi a izbucnit in ropote 
de aplauze cind actorul William Hurt (Osca- 
rul de anul trecut pentru rolul din Sărutul fe- 
meii păianjen) a deschis plicul sigilat și a dat 
citire, după o mică pauză, pentru că glasul îi 
amuțţise şi lui — de uimire, de bucurie? — 
numelui celei căreia i se atribuise premiul 
pentru cel mai bun rol feminin. Şi aceasta nu 
numai datorită faptului că laureata Marlee 
Matlin, surdo-mută de la virsta de un an şi ju- 
mătate, ca urmare a unei boli, îi este parte- 
neră în Copiii unei divinități minore, filmul ce 
i-a adus -tinerei debutante neprofesioniste 
premiul, ci mai ales pentru că cei doi sint 
parteneri şi în viața de toate zilele. 

Se intimplă extrem de rar ca rolul unei per- 
soane care suferă de o anumită infirmitate să 
fie interpretat de cineva aflat în această situa- 
ție. Regizoarea Randa Haines, și ea o debu- 
tantă. a avut curajul să incredințeze partitura 
infirmei de care se indrâgosteşte proiesorui 
ei de la școala de surdomuţi (acești „copii ai 
unei divinităţi minore” sau mai degrabă ne- 
drepte) unei handicapate, repetind, astfel, ex- 
periența similară făcută, cu şapte ani in 
urmă, pe scena unui teatru de pe Broadway, 
unde se jucase piesa ce a servit drept bază 
actualei adaptări cinematografice. Prezenţa 
pe platourile de fiimare a fost, din toate 
punctele de vedere, deosebit de fastă pentru 
Marlee, intrucit, pe lingă descoperirea unei 
neașteptate vocaţii, i-a adus și dragostea, 
alături de „profesorul“ din film, reeditind în 
viața reală love story'-ul de pe ecran. 

Subiectul filmului nu constituie, desigur, o 
noutate pentru Hollywood, ei a fost atacat cu 
succes încă acum aproape 40 de ani de.com- 
patriotul nostru, Jean Negulesco, in Johnny 
Belinda, numai că interpreta de atunci, Jane 
Wayman (Oscarul din 1948 pentru cel mai 


Patru mari premii au răsplătit 
dorința de pace a oamenilor: 
Plutonul, 

„cel mai impresionant 


dintre filmele 


cuvenite şi că un nou Vietnam nu se va maj 
produce niciodată“, definind astfel mesajul! 
umanist al unei opere care l-a obsedat timp 
de un deceniu, în timp ce producătorul Ko- 
peison a adăugat că s-ar simţi fericit dacă fil- 
mul va contribui, cit de cit, în a influenţa pe 
oamenii de stat „să caute soluţii pașnice în 
loc să ordone lansarea de bombe și declan- 
șarea de războaie”. 

Consemnind triumful unei mentalități noi, 
pacifice, Plutonul consemnează, in același 
timp, ca de altfei şi celelalte două pelicule ce 
şi-au înscris numele la loc de cinste în actu- 
ala ediţie, The Children of a Lesser God (Co- 
pii unei divinități minore) și Room with a 
View (Cameră cu vedere) — un succes de 
seamă al producătorilor independenți pe 
seama lipsei de indrăzneală și imaginaţie, te- 
merii faţă de tot ceea ce se indepârtează de 
cărările bătătorite și pare a nu merge „Ja si 
gur”” a marilor studiouri, care s-au dovedit 
incapabile să prevadă uriașa forță de atracţie 
inclusiv la box office; a unei asemenea tilm 
anti-Rambo. 


Un producător dispus şi 

Kopelson), un alizator car 
(Oliver Stone) şi cea car 

pentru filmul lor, Plutonul, 


asume 
a luptat în Vietnam 
-a înminat premiile 
(Elizabeth 


realizate 
asupra războiului din 


reodată 
etnam“ 


bun rol feminin) „juca“ doar drama infirmita- 
(n, pe cind Mariee Matlin o trăieşte aievea 
Or, acest handicap s-a dovedit un formidabi! 
atu: cu gestica și cu mimica, necunoscuta de 
pină mai ieri a reușit să-şi compună un Jim- 
baj" mult mai elocvent decit cel al rivalelor ei 
la mult doritul trofeu, asemenea celebrități ca 
Jane Fonda, Katleen Turner sau Sissy Spa- 
cek., Emoţia ei (singurul lucru pe care l-a 
spus la premiere cu ajutorul semnelor a fost 
và iubesc pe toţi”), emoția lui William Hurt, 
emoția spectatorilor și telespectatorilor sint 
de înțeles. A fost, poate, Oscarul cel mai 
sentimental" acordat vreodată, dar întrutotul 
meritat. Prin el. tinăra handicapată în virsta 
de 21 de ani, și-a dobindit, dincolo de barie- 
rele nevăzute ale „lumii tăcerii”, dreptul de- 
plin la normalitate. 


Mai bine mal 
decit niciodată 


Cu totul schimbat (în bine), Oscarul aces 
tu: an: antirăzboinic. sentimental, dar şi repa 


riscul (Arnold 


Taylor) Gestul 


ei 


rator al omisiunilor şi nedreptăţilor din trecut 
Eternul candidat fără noroc, Paul Newman, a 
reușit, în fine, la a şaptea incercare, să ob- 
țintă premiul care pentru el ajunsese o ade- 
vărată obsesie. Ca să conjure „ghinionul' 
ce-l urmărea cu încăpăţinare, a absentat de 
la ceremonie. „Faptul de a îi participat de ali 
tea ori la această manifestare — şi-a justificat 
el, autoironic, gestul — a fost pentru mine o 
pedeapsă destul de crudă pentru a face 
acum uz de privilegiul meu constituțional de 
a nu fi prezent în această seară". Poate acest 
gest „exorcizant”, poate mina sigură a lui 
Martin Scorsese, care l-a condus impecabil 
in ultimul său film Color of Money (Culoarea 
banilor), dar, în orice caz, talentul, farmecul 
personal, generozitatea ce-l caracterizează, 
l-au ajutat să-şi vadă, la virsta de 62 de ani, 
visul implinit. In inima lor, spectatorii îi acor- 
daseră, nu o dată, Oscarul dorit... 

A absentat de la ceremonie și Woody Al- 
len: un eventual premiu în plus (pe care l-a și 
obținut — pentru cel mai bun scenariu origi- 
nal) nu valora în ochii sâi cit plăcerea de a 
putea improviza la clarinet, alături de ciţiva 
prieteni, în mica formaţie care se produce 
intr-un local newyorkez nu prea arâtos, dar 
deosebit de apreciat de iubitorii de jazz. S-a 
bucurat insă, desigur, de la distanţă că doi 
din interpreţii filmului său, Hannah și surorile 
ei, film prin excelenţă de autor — Allen sem- 
nează nu numai scenariul, ci şi regia, deţi- 
nind, totodată, și rolul principal masculin — 
au ciștigat Oscarurile pentru rolurile secun- 
dare. După trei incercâri neizbutite, pluriva- 
lentul actor britanic Michael Caine iși vede şi 
e! acum numele trecut în „catalogul” pre- 
mianților, chiar dacă ia categoria a doua. Co- 
laborarea la această pelicula — odiseea sen- 
timentală, familială și profesională a trei su- 
fori — i-a adus, cum se vede, noroc. Dupa 
tum i-a adus noroc și uneia din „surori”, ac- 
trița americană Dianne Wiest, care în film se 
regăseşte pe sine indrăgostindu-se de Woody 
Allen. 

Un loc onorabil, cu același număr de trei 
statuete (adaptare cinematografică, decoruri, 
costume) la actuala ediţie a Oscarurilor a ob- 
linut și Cameră cu vedere. Autoarea adaptării 
după romanul omonim al lui E.M. Forster, 
scriitoarea Ruth Prawer Jhabvala, în a cărei 
biografie se impletesc fire extrem de compli- 
cate (născută din părinţi evrei in Germania 
occidentală, crescută in Anglia şi căsătorită 
in India), formează, impreună cu inzestratul 
regizor James Ivory și producătorul de ori- 
gine indiană Ismail Merchant, o echipă, care, 
de-a lungul unui sfert de secol, a realizat 
vreo douăzeci de filme. Critica a fost una- 
nimă în a considera Camera cu vedere mult 
mai izbutită decit cealaltă ecranizare după un 
roman al lui Forster, A Passage to India (Că- 
latorie în india), deşi regia acestuia din urmă 
aparținea experimentatului David Lean. Dacă 
Plutonul nu s-ar fi aflat în competiţie, premiul 
pentru regie ar fi revenit, poate, lui Ivory, 
care a izbutit să redea, exemplar, atmosfera 
victoriană a romanului. r 


După trei ore, care au părut mai puțin lungi 
a de obicei, ceremonia de la „Music Center“ 
Jin Los Angeles a luat sfirșit. In sala presei, 
situată la etajul al patrulea al pavilionului Do- 
rothy Chandler, unde ziariştii i-au urmărit 
desfăşurarea pe ecranele celor patru moni- 
toare speciale, forfota a incetat. Mașinile de 
scris au amuţit, cablurile de tot felu! au fost 
strinse, videoterminalele portative, cu ajutorul 
cărora mulţi corespondenți şi-au transmis „in 
direct” reportajele, s-au retras cuminţi în vali 
zele diplomat. Într-un colț, un întirziat îşi in- 
cheie relatarea telefonică: „A fost o seară în 
care bătrinul Oscar s-a eliberat de o seamă 
de prejudecăți şi complexa...“ 


Romulus CĂPLESCU 


Fotogratii de ia corespondentul 
nostru la Hollywood, Ray ARCO 


Marele premiu de interpretare feminină 
acordat neprofesionistei surdo-mute, 


Matlin. 
„Vă iubesc 


Marlee 


„spune“ pe toți“ 


note de regizor 


_Pygmalion-ul propriei 


Aia este prilejul nimerit să ne nii- 
nunăm de Woody Allen. Căci pe acest multi- 
pu creator al epocii noastre nu-l putem ad- 
mira; de el, întocmai ca de copiii minune, ne 
minunâm. Dacă am văzut pe timpuri, cu un 
suris îngăduitor, al său Război și pace, daca 
am tresârit, zgindăriţi în orgoliul intelectual 
la Manhattan, dacă am tăcut covirșiți la Inte- 
rioare (ce regizor!...) apoi apariția lui Zelig 
(cineast, în toată puterea cuvintului!) și a Ro- 
zei purpurii din Cairo (un autor!) ne-au azvir- 
lit în cea mai neagră minunâţie. Neagră, ase- 
meni singurătăţii cosmice: aceeași splendidă 
izolare în care se plasează aceste stelare 
opere de viri. Ceea ce face însă autorul lor 
atit de scump inimii noastre atit de scufun- 
dată în minunare, e admirabila demonstraţie 
a pasiunii, a iubirii lui pentru cinema. Dar 
oare nu totdeauna cind autorii de excepție, 
creatorii de talent și cultură, iubesc arta lor 
pasional, conștient, programatic, aceasta se 
innobilează brusc și cu aura unui sacrificiu 
de sine? Aceștia iubesc filmul mai mult decit 
pe sine însuși, cind sint cineaști, şi e și cazul 
lui Woody Allen. Criticii vor analiza, desigur, 
fondul de suferință umană universală a auto- 
rului, care, fie că apare sau nu pe ecran, e şi 
„subiectul“, eroul filmelor sale. Omul nein- 
semnat cu angoasele sale, care sint ale unu: 
slirșit de secol, complexatul în fața apariției 
mereu așteptate, a perechii, excedatul de in 
telectualitate, dar și de o bună inteligența 
practicistă, dedat mecanicismului existente: 
totuși stresat de cele mai teribile neindemi 
nări, etc., totul poate fi disecat, analizat ca la 
orice adevărat autor, la nesfirșit. Dar conclu- 
za oricărei direcţii de analiză va fi că Allen 


fiinţe 


este un remarcabil autor al culturii sfirșitulu+ 
de secol. Un autor care a ales filmul spre a 
exprima sinceritatea În aceste note meditam 
doar asupra unei viziuni stralulgerate in cursul 
proiecției acestui fiim — repetiție gene- 
rală pentru capodoperele ce vor urma, care e 
Adormitul. Viziunea era a unui desen! Per- 
sonajul lui Allen se mișca, sta, țișneşte sau 
se prelinge, ca un desen. Dar nu ca o anima- 
ție; o caricatură făcută amical, cind nu e o 
șarjă provocatoare... dar un desen. Știam din 
proprie experiență că actorul de comedie se 
descrie în spaţiul scenic autodesenindu-se 
Dar aici, în două dimensiuni, am descoperit 
subtila și ductila linie, unghiul frint, dar și 
dreapta neabătută, care e proiecția în plan 
vertical a unei psihologii ce şi-o construieşte 
cadru de cadru un autor fantast care în ci 
nema ẹ şi un mare comic și un filosof. Nu am 
fost mirat să aflu că Allen desenează, pic- 
tează, și nici că e un clarinetist de jazz pasio- 
nat. Cel care pârâsise o slujbă de textier de 
2000 dolari pe săptâmină pentru a se apuca 
să joace scenete impreuna cu niște amatori 
într-un club de noapte din Greenwich Village 
se duce acum adesea intr-o mică bodegă de 
lingă Central Park, unde locuiește, ca sa 
cinte într-un grup de jazz. Desenul in mişcare 
nu-şi are, oare, ritmica sa severă? Oare nu se 
autodesenaseră cu talent, cu geniu chiar, un 
Chaplin, un Keaton... Garbo, Marlene,... We! 
les?... Se autodesenaseră cu perseverenţă, cu 
mania autoperiecționării. Şi nu e o minunea 
minţii omenești că a descoperit o mașina 
care pentru prima oară în istoria speţei ser- 
veşte autodesăvirșirii? Mitul lui Narcis 
oglinda tremurâtoare a unei ape, nu e preluat 
de tremurătoarele imagini, la fel de efemere, 


stop-cadru 


Îngîndurat, pe 


C ind, în 1955 Pe chei cucerea opt premii 
Oscar, Hollywoodul era mişcat (și chiar cu- 
tremurat), peste virtuțile artistice ale peliculei 
lui Kazan, de semnificațiile ei ideologice 
Membru al Partidului Comunist inaintea celui 
de-al doilea război mondial, bănuit after war 
(cind se arată vitejii) de activitate subversivă, 
cineastul (căruia, mai în glumă, mai în serios, 
i se spunea: g „ sau, într-o traducere 
aproximativă: măi, echerie!) avea să apară 
în fața Comisiei de investigare a activităţilor 
antiamericane părăsind partea stingă a dru- 
mului, pentru: o poziție mai centrală. Scurt 
timp însă, fiindcă, în cazul regizorului ameri- 
can de origine greacă născut la Constantino- 
pol, nativa inadaptabilitate nu tintea doar 
propriul destin, ci și „ideile“ celorlalți. De la 
Pinky, filmul-pledoarie pentru „Negresa albă”, 
trecind prin experiența ecranizări revoluției 
mexicane (Viva Zapata!, 1957) și pină la 
America, America, al cărui titlu, fericit ales, 


- Cezarul 


cheiul lui Kazan 


suna mai degrabă a tragic buzuki decit a 
evrikal, Elia Kazan s-a dovedit un afin al imi- 
granţilor „umiliţi și obidiţi”. Ampla lui rezo- 
nare afectivă cu dramele existenţei lor tran- 
smite, în toate aceste pelicule, o vibraţie li- 
rică viguroasă, tainică oarecum, deoarece 
„Șmecherul“ inspirat a pus, strategic, etichete 
diferite unicului adevâr mereu simțit, dar 
poate niciodată înțeles și acceptat pină la ca- 
pât. Revizionind aceste filme. imi imaginam 
din Eminescu îngindurindu-se pe 
cheiul lui Kazan, în timp ce pășește cadenţat, 
paralel cu mulțimea de docheri, șomeri sau 
zilieri, oricum exploataţi, manipulaţi, asasinați 
„a nevoie” de escrocii din umbră. Fără să 
vrea, Cezarul cugetă că lumea se mai poate 
clâdi într-o accepțiune morală doar prin de- 
molarea tarelor ei dezinhibante (cîtă vreme 
inhibiţiile au condiţionat cuviința) și că, de 
tapt, atita injustiție s-a acumulat în istorie, in- 
cit e mult mai uşor sã dureze ceva prin nega- 


la cererea spectatorilor:,,Ceimai frumoşiani“ 


„Focul mocnit al acelei inteligenţe“ 


D.... motiv sau altul, cinematograful 
american s-a hotărit greu să deschidă dosa- 
rul jalnicei epoci a maccarthysmului, deşi 
şapte dintre cei „zece de la Hollywood“, vic 
time ale „vinătorii de vrăjitoare”, au fost sce- 
nariști. Aluziile cu privire la delațiune şi res- 
pingerea ei, presărate în filme precum Vedere 
de pe pod al lui Lumet, Jos mășiile de Bro- 
Oks sau Johnny Guitar al lui Ray mărturisesc 
reticenţa în faţa unui subiect ce ar fi râscolit 
complexele de culpabilitate ale unor confrați. 
De aceea, în 1973, filmul lui Sidney Pollack 
Cei ma! trumoși ani (The way we were) a fost 
considerat, de către mulţi, drept „primul care 
ne introduce, cu toată puterea, iñ mediile 
hollywoodiene, atinse de isteria maccar- 
thystă”. Trei ani mai tirziu î va urma Martin 
Ritt cu Paravanul (The Front). Alternarea pla- 
nurilor temporale din film evocă, însă, şi alte 
fragmente de istorie — anii '30, epoca ime- 
diat postbelică — ce au marcat destinul unei 
generații care, ajunsă la virsta maturității, va 
privi înapoi cu nostalgie: „Așa eram noi” - 
acesta și este titlul original, Cei mai frumoși 
ani fiind varianta europeană aleasă insă nu 
lară temei; un afiş uriaș al filmului lui Wyler 


de pe milioanele de ecrane? Nu se pertecțio- 
nează văzindu-se, revăzindu-se, împlinindu-şi 
desenul rivnit, mii de sportivi, balerini, oratori 
și actori, protocolari și condotieri? Omenirea 
nu mai avusese decit imaginea statică și. in- 
terpretată a artei plastice, apoi a fotografiei, 
o încremenire... Acum cinematograful îi ofera 
omului eliberarea de necunoașterea de sine. 
îi dă șansa automodelării. Ne transformăm în 
sculptorii propriei noastre monumentalităţi în 
mișcare. Supremă, dar şi efemeră satisfac- 
ție... Cel care se autodesenează aici, în Ador- 
mitul, e acelasi băiat firav lovit de adversități, 
cel care fiind înscris în catalogul unei mo- 
deste școli din Brooklyn ca Allen Stewart Ko- 
nigsberg de cite ori se recomanda ca atare 
era caltit... „Aşa că le-am spus că numele 
meu era Frank, dar m-au caftit și aşa!' Un 


ție. decit alirmind altceva pe nisip mișcător 
Terry Mallory. „eul tinăr” interpretat de Mar 
lon Brando, nu-i pare-un mintuit prin sute 
rință, nici un fiu risipitor reintors la credința 
cum obositor încearcă să demonstreze reg! 
zorul prin vocea neconvingătoare a pastoru 
lui Barry. În lupta inegală a lui Terry cu 
gangsterii sindicali pulsează ceva din gratui- 
tatea unei sinucideri, Sau a unui poem. E-n 
ridicarea lui Brando de pe puntea vasului 
unde fusese mutilat de „gorilele“ bossului 
asasin o izbucnire halucinantă, iraţională, se- 
raficā și copilărească totodată, ca inâlțarea 
pe verticală a primului om în primordii. Înain- 
tarea lui spre halele docului, urmat de sutele 
de docheri pe care i-a solidarizat prin con- 
vertirea sa la demnitate, păstrează aerul ma 
gic al supremei intemeieri; intemeierea de 
sine. Poezia solidarităţii nascute parcă din 
senin, poezia gesturilor sfioase ale bărbatului 
care-i arată iubitei porumbeii crescuţi printre 
antenele de televiziune, în teritoriul lui de 
deasupra blocurilor şi de lingă cer, este dura- 
bilă în filmul lui Kazan și mai convingătoare 
decit ritmatele comenzi inevitabile: sting! 
drept! sting! drept! cărora fiecare li se su- 
pune, voluntar sau nu, de la deprinderea 
mersului și pină la „splendoarea din iarba 
In acest ritm imi pare Cezarul cà pâșea, ivit 
din Eminescu, pe cheiul lu: Kazan. 


Daniel DANIEL 


Cei mai frumoși ani ai vieții noastre, îl intim- 
pină pe erou la primul sau contact cu stu- 
vourile. Extrem de deschisă în ceea ce pri- 
vește posibilitățile unei exacte lecturi în cheie 
politică, creaţia lui Pollack se oferă înțelegerii 
noastre și sub o altă incidenţă. Claude Benoit 
o consideră „o operă eminamente fitzgerai 


Unul din cele mai frumoase filme ale „celor mai frumoşi ani“, 


cei ai tinereții (Barbra Streisand şi Robert 


Redford) 
gi 3 


personaj simpatic, cucerindu-și cu greu un 
loc sub soare, un personaj asemenea multora 
dintre cei din sală. Astfel se definește el, peli- 
culă după peliculă, Pygmalion narcisist, suc- 
cesul fiind pentru el doar o sursă de alte 
spaime. Un omuleț al stirșitului de secol, tip 
al omului de pe stradă, neajutorat, supus me- 
reu insecurităţii şi autointerogării. Woody Al- 
len, cel care se confesa după primul său film 
(ca scenarist și interpret) Ce-i nou, pi 0?, 
la 31 de ani, astfel: „Oamenii mă uită în clipa 
cind au dat mina cu mine”, a ajuns să se au- 
!odeseneze ca o figură universal acceptată, 
“e neconfundat. 


Savel STIOPUL 


diană” şi cred cà nu greșeşte. De altfel, nu- 
mele celui care a scris Marele Gatsby este 
singurul nume cu identitate reală pronunțat 
in film (... „Şi alții s-au abătut pe acolo: 
Fitzgerald... alcoolul şi ai voştri l-au omorit'“) 
Există, apoi, cîteva repere fără echivoc; Hub- 
bell Gardiner, protagonistul, scrie scenarii — 
asemenea lui Scott Fitzgerald — de nevoie, 
minat de lipsa banilor. Așezat în iata masinii 
de scris, eroul (Robert Redford) Jasa" să se 
vadă titlul celei de a treia versiuni a adaptării 
pentru ecran a romanului său „Un ținut facut 
din înghețată” (A Country Made of 
ice-cream), ceea ce ne duce cu gindul la tan- 
dra enormitate a binecunoscutului „Un dia- 
mant mare cit hotelul Ritz”. Mai presus însă 
de aceste trimiteri, există acea tulburătoare. 
învaluitoare tristețe fitzgeraldiană: lenta ero- 
une a iubirii, eșecul cuplului, despărțirile 
consimţite, dar niciodată acceptate cu toată 
ființa, imposibilitatea intoarcerilor, amărăciu- 
nea deghizării nostalgiilor, toate acestea sint 
mai fitzgeraldiene decit unele ecouri din nu 
intotdeauna fericitele ecranizări ale operei 
scriitorului. Reintilniţi după mulţi ani, foştii 
îndrăgostiți Katie şi Hubbell schimbă, stinje- 
niti, citeva cuvinte oarecari. spuse la intim- 
plare; o mulțumire săracă, asemănătoare, in 
multe privințe, finalului din Tender is the 
Night (in duiceaţa nopții), acelei amăgitoare 
linişti a eroinei care află că bărbatul iubit 
cindva „se află, în orice caz, în acea regiune, 
intr-un oraș sau altul“. Recunoaștem în Cei 
mai frumoși ani — și folosesc acum, chiar 
cuvintele lui Scott — „focul mocnit, îndure- 


rat, al propriei sale inteligenţe”. 


Magda MIHĂILESCU 


Heifitz, 


Filmul, 


D in extraordinar de abundenta corespon- 
denţă la Liceenii, extragem două scrisori care 
credem că prin semnificaţia lor sentimentala 
depașesc interesul: imediat al filmului, prelun- 
gindu-i în mod original în viaţa de fiecare zi a 
spectatorilor, 


Ochelarii din „Liceenii 


„Mă numesc Gabriela Enea şi sint elevă în 
clasa a X-a. Mi-a plăcut foarte muit filmul Li- 
ceenii poate pentru că personajele sint apro- 
piate de virsta mea sau poate că există o 
mică coincidență între mine și Dana, deși 
prietenul meu este în clasa a XI-a. Îndeosebi 
tulburările de vedere sint cele ce coincid. 
Anul trecut, am mers la Olimpiada de mate- 
matică unde a fost și el (îl cheamă Gabriel). 
Cind mi s-au dat subiectele am ameţit şi nu 
mai vedeam nimic. El era in spatele meu şi a 
observat, m-a întrebat ce am și i-am spus că 
nu am nimic. De atunci, se ține după mine. 
Am mai avut odată tulburările acelea cind 
eram într-o excursie unde a mers și el. Eu nu 
i-am spus mamei de aceste tulburări. Într-o 
zi, mă trezesc cu tovarășa mea dirigintă ca- 
re-mi spune că mă cheamă mama la telefon 
După aceea am aflat că el ii spusese dirigin- 
tei, iar diriginta mamei mele. Cind s-a termi- 
nat anul școlar, mi-am luat ochelari, m-am 
dus la el și i-am mulțumit iar el m-a luat de 
mină şi mi-a spus: „Ce bine iți stă cu oche- 
lari!”. Vă rog să mă iertaţi că vă plictisesc cu 
amintirile mele (n.r: — nu ne plictisiți deloc!), 
dar am vrut să vă arăt ce mult mi-a plăcut 
acest film”. (Gabriela Enea, bd. Unirii 8, Foc- 
șani) 


O.. acesta, blind, senin și frumos ca 
un sunet de violoncel al inteligenței, tinind în 
brațele sale un pui de cocker la fel de blind 
şi liniștit, este cel care ne-a dat în 1960 capo- 


dopera Doamnei cu cățelul. Domnul cu câte- 
lul din această poză de familie este regizorul 
sovietic losii Heifitz, azi la 82 de ani, avind 
de-a dreapta și de-a stinga sa pe cei doi fii ai 
săi, cineaști și ei, Vladimir şi Dmitri Svetoza- 
rov. Ingmar Bergman spunea despre Doamna 
cu cătelul al lui Heifitz că „ea reprezintă pen- 
tru el o purificare, ca un pahar de apă 
dintr-un izvor cristalin; în filmul acesta nu 


atelni 


familiei 


dat 
lui și 


care ne 


cu fiii mascota 


| 


ori 1 
din anul 


„Am văzut de zece 
ne scrie o studentă 


exista o fărimă de sentimentalism, în ciuda a 
ceea ce se gindește despre Cehov în străina- 
tate. Pot privi acest film la nesfirşit“. Noi in- 
șine n-am exagera dacă am spune că ne-am 
uita la această poză, ore și ore, atit de 
echilibrată ni se pare în umanitatea ei, pusă 
parcă sub semnul acelui volum de artă „Mi- 
chelangelo“ din raftul de sus — stinga (pe 
care tiparul sperăm să-l poată reda). Heifitz 
tată! — după cum observă și criticul S. Do- 
brotvorski în revista „Filmul sovietic” nr. 4/87 
— n-are nimic dintr-un „maestru“ purtător de 
lauri solemni, de aură inhibantă, ci emană, ca 
și filmele lui, o imensă omenie, perlect acce- 
sibilă, o bunătate care-ţi merge direct la su- 
fiet. E „un clasic în viață“, cum îl socotesc 
toți contemporanii, cu oroare de paradă, de 
dona i e de fals — toate acestea după 56 
de an cinema in care fiecare mișcare de 
aparat n-a căutat altceva decit emoția vieții 
de om în mijlocul împrejurărilor nu o dată 
crude, niciodată imblinzite, permanent folo 
site pentru a potența sensibilitatea organis 
melor morale. Asprimea, el o foloseşte 
înainte de toate față de sine: „De fiecare dată 
cînd filmez, intreaga experiență mi se pare 
naivă şi toate legile așa-zis artistice, mortii! 
cate“. Îndoielile nu-l lasă in pace. Riscul i se 
pare mereu fascinant. Scrie (şi fiii lui scriu, 
dar „doar pentru ei“), desenează foarte bine 
şi are un extraordinar talent de cititor. Al ma- 
rii literaturi ruse, în primul rind. Dobrotvorski 
susține că fără inţelegerea literaturii, Heifitz 
nu şi-ar fi putut da măsura în cinema. Dar 
mai presus de toate, dintre toate harurile la 
are poate visa un artist, Heifitz ține la acela 
al independenței creatoare. El n-a transmis 
fiilor săi doar ereditatea unei meserii, ci ceva 
mult mai profund pe care Dmitri (regizorul 
acelui film plin de expresivitate cunoscut și la 
noi, Viteza, cu un Batalov inginer constructor 
de maşini de curse, pasionat de perfecțiunea 
obiectului ca de un absolut) încearcă sà- de- 
finească astfel: „De la tată! meu am moștenit 
convingerea că cinema-ul nu e o meserie, nu 
e o modalitate de expresie, ci un fel de a trăi 
şi de a transmite — clar ca moralitate, inteli- 
ibil, democratic — emoţiile tale celorlalți.“ 
ate și mai plastică este „boala“ pe care tot 
tată! a lăsat-o urmașilor lui; simptomele ei ar 
fi următoarele, după expresia fiului — regizor 
(celălalt fiind scenograf, dotat și el cu mari 
calităţi din care s-au împărtășit izori de ta- 
lia lui Aronovici, Averbach): „Filmul odată 
terminat, după o săptămină simţi că-i ieși 
din minţi şi vrei să faci ceva nou. Filmul nu e 
doar muncă, ci și viață”. Sint simptomele prin 
care demult se diagnostichează ceea ce 
poartă numele de „chinul creaţiei“ 


Rubrica „Flimul document al epocii, 
Documentul sursă a filmului“ 
este realizată de Radu COSAȘU 


} 


ori!“ — 
fină 


vă repet: de 
a Facultăţii de 


zece 
mecanică 


S. putea spune că titlul ultimului film 
realizat de Jeanne Moreau (în regia lui Jean 
Paul Mocky) nu vine din senin. Se numește 
Miracolul. Jeanne Moreau a trăit un miracol 
acela al reinvierii unui artist după o criză mo- 
rală, puternică, devastatoare. Despărțirea ei 
de regizorul american William Friedkin (auto- 
rul lui French Connection, dar, ce coinci 
denţă, şi al nu mai puţin celebrului Exorcis- 
tul) a adus-o „într-o stare de negativism des- 
tructiv” asupra căreia nu vrea să dea mai 
multe detalii, preferind, cu acea discreţie pă- 
trunzătoare a inteligenței care niciodată nu-i 
va putea fi răpită în ochii cinefililor, să învă- 
luie tot ce-a cauzat acei dezastru în tormula 
sarcastică: „Într-un tangou. trebuie'să fie in- 
totdeauna doi“. Dar miracolul, prin îneringe- 
rea curajoasă a crizei, s-a datorat nu atit fil- 
mului, ci teatrului, adică incepind să repete 
într-o piesă — „Povestea servitoarei Zerlina“ 
— unde avea de interpretat rolul unei femei 
umile și brave, „o învinsă care, însă, nu ce 
dează nici dezabuzării, -nici amărăciunilor”. 
„E cineva servitoarea asta, Zerlina!”, exclamă 
artista (şi noi nu ascundem că, fără să cu- 
noaştem piesa, doar definiția personajului, ne 
ducem cu gindul, greșind sau nu, la acel 
extraordinar personaj, din aceeași lume de 
obidiți vitali şi de neindoit, al Gabrielei Ada- 
meșteanu din „Dimineaţa pierdută“, coana 
Vica cu țoașca ei, una din autenticele desco- 

iri ale literaturii noastre, de la „Moromeţii“ 
incoace). Jeanne Moreau într-o servitoare 
hirșită și tenace, meschină și iluminată, iată 
un rol puțin credibil care o face pe scriitoa- 
rea Madeleine Chapsal s-o întrebe: „Cine te-a 
învățat toate gesturile acelea cu care stringi 
fărămiturile şi foloseşti șorțul?" Jeanne Mo- 
reau răspunde: „Cum cine? Toate bătrinele 
pe care le-am cunoscut, toate femeile de ser- 
viciu, aia care făcea 10 kilometri ca să mun- 
cească cinci ore pentru a-şi hrâni familia... ŞI 
o bătrină care mi-a povestit toate nebuniile ei 
de adolescentă“. Succesul spectacolului a 
fost bubuitor. Moreau recunoaște: „N-am cu- 
noscut un asemenea trium! în toată viața mea 
de artistă. Am avut parte de ovațţii, de suc- 
cese, dar aici, cind totul încetează, am senti- 
mentul unei fuzionări cu publicul. Sintem 
într-o intimitate totală, ca și cum n-ar exista 
nimic altceva în lume decit el și eu“. Scriitoa- 
rea — om al detaliului semnificativ — ar mai 


„vrea să știe ce este cu mărul, un măr pe care 


Zerlina îl tot curăță pe scenă... Lămurirea ne 
stringe inima: „Oh, mărul este François! 
Amintirea lui François Truffaut. Mi-a scris 
odată cind aveam un trac nebun: „Jeanne, nu 
te teme, aminteşte-ţi de Picasso: sint un măr 
care rodesc mere”. An găsit ideea uimitoare. 


document al epocii 


O paranteza 


Pentru a ne spune părerea despre Liceenii, 
corespondenta semnată mai jos face de la 
primele patru rinduri ale scrisorii următoarea 
lungă paranteză 

(„Cind am văzut prima dată Declaraţie de 

„ eram în clasa a X-a. Am plecat de 
la montajul literar-artistic mergind la cinema- 
tograful „Gioria” cu un coleg de clasă care 
era pe cale de a-mi deveni prieten. Ştiţi ce 
mi-a spus Dan după ce s-a terminat filmul? 
„Ei, ţi-a plăcut?” „Dat“ „Atunci hai să-ţi fac şi 
eu o declarație de dragoste“. După toată 
zarva asta, a urmat cearta. „O banală despăr- 
tire între doi maturi copii“, mi-a spus ei la 
plecare. Plinsete, supărări, chestii... Pe Dan 
l-am mai văzut tocmai la examenul de treaptă 
unde ne-am urat „baftă“ unul celuilalt, apoi 
tocmai la rezultat, el a venit plingind, spunin- 
du-mi: „Sint foarte fericit că te am doi ani 
lingă mine“. Eu nu am înţeles nimic, m-am 
dus, m-am uitat pe listă și am început sa 
pling de bucurie. Şi acum sint prietenă cu 
Dan. El student la A.S.E., eu studentă la Poli- 
tehnică, facultatea de mecanică fină, amindoi 
în anul |.) Am făcut aceasta paranteză mai 
mare pentru că eu cred că acest film, Dedia- 
rație de dragoste, ne-a unit pe veșnicie. Eu 
așa cred. De filmul Liceenii nici nu mai vor- 
besc. L-am văzut de zece ori, mă credeţi sau 
nu, vă repet: de zece ori și la fiecare întilnire 
cu realizatorii lui am fost prezentă. La pre- 
mieră, lingă mine se afla Dan, iar lon Carami- 
tru, bun prieten cu tata, ştiţi ce mi-a spus? 
„Eşti foarte emotivă și plină de optimism“. De 
altfel, eu terminasem liceul în anul precedent 
dar aceste clipe din clasa a X-a m-au făcul 
să-mi aduc aminte de prima mea prietenie cu 
Dan. Cu gindul că in viaţă pot face mai mult 
şi mai bine. Viaţa înseamnă îneredere în ti- 
ne“. (Carmen Petrescu, str. Cuza Vodă 15, bl. 
H2., sc C. et 3. ap15 — București). 


E i 


Moreau: la 
lui Francois 


fiecare pas 
Truffaut 


Jeanne 
cu amintirea 


ia: cuțitul cu care îl curăţ îl tin intotdeauna în 
buzunar...” Nu, nu mai e cazul unor ginduri 
sumbre. Actrița se mărturisește cu o euforie 
deasemenea rar întinită în imaginea cu care 
ne obișnuise: „Am poftā să rid, să mă amuz 
să-mi scurtez rochiile, să mă imbrac în roșu 
Sint dornică de viaţă. înțelegi?, sint în viaţă, 
trăiesc!” 


revista presei 


0 primă filă 
din istoria 
documentarului 

românesc 


Dori în „Suplimentul literar-artistic a 
Scinteii tineretului (nr. 15/87) un amplu int»: 
viu luat de Nicolae Țone octogenarului so 
ciolog, de autorizat prestigiu, Henri H. Star 
elev al profesorului Dimitrie Gusti, fondato: 
şcolii româneşti de sociologie, „aflata la vre 


Pentru 
un pumn de fasole 


Moo inseamnă în limba mexicană 
miracol, minune. Un roman de șase sute de 
pagini al americanului John Nichols a făcut 
vilvă, în urmă cu zece ani, intitulindu-se Bă 
tălia pentru cimpul de fasole de la Milagro: 
un grup de mici. fermieri din New Mexico se 
luptă, pe viață și pe moarte, pentru a-și apăra 
păminturile pe care creşte fasolea lor, impo- 
triva marilor trusturi agricole care vor să-i de- 
posedeze de culturile lor (în ambele accepţii 
ale cuvintului, cum precizează critica). E un 
război, la prima vedere, pentru un pumn de 
fasole — poate ieşi din el un milagro; o mi- 
nune de carte, un miracol de film? Marii pro- 
ducători hollywoodieni s-au indoit... Prea sô- 
cial, prea puțin spectaculos, prea banal. prea 
local, prea mică miza... Vine insă muza. Muza 
e un actor celebru, un băiat de aur, un „Cali- 
fornia's Golden Boy“., un om la 50 de ani 
care a luat „Oscarul“ pentru regie de la pr: 

mul său film, in 1980: Robert Redford. E 

crede că de aici, din Bătălia de la Milagro, 
poate realiza ceva — nu „un miracol”, fiindca 
lui nu-i plac cuvintele mari, entuziasmele ta- 
cile, ci un film onest. „Pentru mine, talentul 
unui realizator începe de la onestitate”, sus- 


Proletarul 
din Timpuri noi... 


| 
i 


Atita t 
N 


mea aceea (1920—1930) in fruntea sociolo- 
xei mondiale”, după aprecierea intervievatu- 
ui. extragem aceste rinduri de cert interes 
pentru istoria filmului nostru documenta: 


„Gusti e cel dintii care a făcut filme docu- 
mentare la noi în țară. E cel care a realizat 
Muzeul satului... Era un bun orgânizator al 
echipelor, nu era, personali, şi un foarte bun 
cercetător de teren. Pe e! îl izbea neplăcut o 
serie întreagă de aspecte ale vieţii satului 
Nu-i plăcea, de pildă, să fotografiem țărani şı 
țărânci cu- picioarele goale sau cocioabe din 
cale afară de -mizere și de sârace. Odată, pro 
cedind pe teren la cinematogralierea -un 
nunţi din sat, Gusti a vrut să intervină ca sa 
iasă lucrurile mai frumoase decit erau in rea- 
litate. M-am opus cu înverșunare, spre mira- 
rea lui. La remarcile mele, Gusti mi-a râspuns 
ionic, adresinsu-se parcă altcuiva: „Auzi, 
suzi, cine vrea să mă înveţe carte pe mine! 
Volam să fac un film veridic, fără intervenția 
regizorului. Și Gusti m-a lăsat să fac filmul 
cum am vrut eu. Acesta era marele său merit: 
te lăsa să lucrezi cum vrei, chiar dacă nu era 


ține regizorul Redford, la al doilea film al sau 
ca autor. Acolo unde Hollywoodul nu vedea 
nimic de soi (apropo de fasole). Redford 

tenace, cu instinctul umanului, cu pasiunea 
lui pentru tot ce e umil şi dirz, modest și im- 
portant — avind alături un co-producator in- 
dependent, Moctezuma Esparza, cu un buget 
nu prea grozav, iși alege o distribuţie etero- 
clită, unde — cum îi place — amestecă prote- 


tor să-și păstreze integritatea), obscurii cu al- 
ţii cît de cit celebri. dar neuzaţi de cinema. 
după o reţetă cit mai anti-hollywoodiană. (Ni- 
ciodată nu a agreat marile studiouri, cu fastul 
lor, cu superproducţiile lor. cu șabloanele 
lor...). la, deci, un actor mexican bâtrin, ne- 
cunoscut în S.U.A., Carlos Riquelmo, cintareţ 
cindva de salsa, o brazilianca, Sonia Braga 
alţi „out-sideri“ fără lovituri la „box office" — 
Chick Venera, Julie Carmen. John Heard 
Eloy Virgil, la care adaugă, fără jenă, pe „Za 
har“, un porculeţ în carne și oase și incepe 
lucrul, așa cum numai el o ştie, o simte. o 
crede: cu meticulozitate pentru a câpâta au- 
tenticitatea fiecărui gest mărunt, cu fair-play 
faţă de fiecare, cu liniște, fară urlete și „aer 
de mare geniu”, fărâ „ultimele strigăte ale 
tehnicii” (absenţa ecranului de control video 
în timpul filmărilor, „instinctul meu e incom- 
patibii cu tot ce e mecanic”) cu satisfacţii 
bine reținute, cind totul e „very nice, very 


Redford cîndva 
(lingă Katherine Ross), 
cînd nu se gîndea 


la Bătălia de la Milagro, > 


sioniști cu amatori („aceasta il silește pe ac- . 


convins din prima clipă de ideea ta, ajutin- 
du-te electiv la realizarea ei". 


ucaâtorul de șah 


A propos de acea poză a lui Alain Delon 
din „Cinema 3/87 în a cărei explicaţie se 
amintea cum l-a ajutat actorul pe Kasparov: 
într-un pasionant interviu semnat după iz- 
binda sa în turneul de la Bruxelles, Garri 
Kasparov, campionul mondial de şah, a găsit 
cu cale ca la întrebarea finală: „cine ești, cum 
te-ai defini, Garri Kasparov?”, să recurga la 
următoarea poveste: „Nu-i uşor să vă ras- 
pund. Ascultaţi-mă, am o'amintire... Era dupa 
intreruperea primului meu meci cu Karpov, ìn 
1984; ca să mă destind şi mai ales ca sā m3 
gindesc la altceva, m-am dus la cinema. cu 
Andrew Page (n.n: managerul oficial pentru 
activitatea sa internaţională). Se organizase 
ta Moscova un festival al filmului francez și 
am văzut un film cu Alain Delon. Mi-a placul 
foarte mult şi, ieşind. i-am spus lui Andrew 
că personajul imi seamaână intrucitva. Filmul 
se numea Combativul 


Regizorul Ghaplin 
și mitul Charlot 


C. se mai poate spune nou despre Cha- 
plin, despre Charlot? Am fi ipocriți daca 
ne-am ascunde admirația față de ingeniozita- 
tea serviciilor de publicitate ale celebrei firme 
IBM care a găsit cu cale să manipuleze „mi- 
tul proletarului“ din Timpuri. noi pentru re- 
clama modernelor ei aparate de imprimat. Ni- 
mic de zis, ca idee e o idee! Omul Goanei 
după aur vă servește un IBM 4201! nimic de 
zis. doar de suris, un suris în care ne permi- 
tem să stringem și un anume sarcasm socio- 
logic pe care nu-l vom divulga, căci de aceea 
surisul ține de ironie. 

Mai interesante, mai noi, sint insă observa- 
tiile unui critic, Pierre Ajame, asupra acestui 
fenomen numit Chaplin despre care aveam, 
ca atiţia cinefili, impresia ca s-a spus totul. 
Greşeam. Despre un geniu niciodată să nu 
credem că „dosarul“ lui a fost sigilat. lată, de 
pildă, observaţiile subtile. deloc hagiogralice. 
ale lui Ajame cu privire la diferențele dintre 
iung metrajele cu Chaplin—Charlot şi cele 
fara Charlot, dar regizate de Chaplin: 

„Se știe de mult ce-a zis Chaplin; e însă cu 
totul altceva cum a zis-o... Lung-metrajele cu 
Charlot au un scenariu mult mai „moale”, 
mai puțin construit. mai puțin ritmat decit 
acelea fără Charlot. Chiar sublimul The Kid 
este haotic, dar intensitatea secvenţelor lui 


într-un 
rol deappatic, — prd 7 
ultimul! — 

"în care încearcă 
să salveze 

un „bambino“ 
are „o presă“ 
excelentă 
la filmul 
"regizorului 
egiptean 
Y. Chahin 


mce“, cu incurajări discrete la adresa actori- 
lor. ei sint pentru el totul, materia prima cea 
ma' îndrăgită pe care o ocrotește in primul 
rind, căci „ei sint marii neinţeleşi ai industriei 
cinematografice chiar dacă între ei nu se in- 
teleg..." in sportivitatea lui insolită acceptă 
chiar ca puţinii gazetari care se aventurează 
pină în sâtucul asta din New Mexico, să stea 
și patru ore să se uite la materialul tras, fie 
ele şi scene mute, nemontate... Așa se com- 
portà un mare regizor? E drept că Redtord — 
care a lucrat cu alde Pollack; Pakula, Penn, 
George Roy Hill, nume impozante pe generic 
— nu se revendică de la nimeni, refuză orice 
referințe la „cei mari", sugerind că nu dato- 
rează. ca regizor, nimic, nirhânui; tot ce i se 
poate smulge este că a filmat sub conduge- 
iwa unora cu care n-a fost deloc de acord, 
fară însă să le-o spună, și, din aceeași delica- 
tețte, să nu-i numească. Nu se necăjește de- 
loc că cei mai mulţi nu-l înțeleg în originalità- 
tle lui de Gatsby altoit cu Sundance Kid, de 
tip fermecător care nu suportă răsfățul, ci 
doar munca fără iluzii; actor care numai de 
regie nu avea nevoie pentru faima lui, nici re- 
gia nu e ultimul țel şi creează, in Utah, un In- 
stitut de artă cinematografică, Sundance In- 
stitut, unde anual vin o mie de candidaţi şi 
sint aleşi zece care in șase luni, după ce lu- 
crează în ateliere conduse de profesioniști 
voluntari, vor da pe video primele lor incer- 
cări inspirate cit mai mult din „rădăcinile lor 
regionale“. Nici acest institut nu e suficient 
pentru orizontul lui spiritual și apare un alt 
milagro „semnat” — ca să zicem așa — tot 
de Redford, un „Institut al apărării resurselor 
naturale” care „se bate” impotriva poluărilor 
industriale. Ultima sa realizare a fost rezolva- 
rea unui conflict între companiile petrolitere 
$ pescarii susținuți de ecologişti dintr-un 
colț al Alaskăi, incheiat printr-un compromis. 


disparate, profunzimea ideilor vizuale fac ca 
această slabiciune sa nu se simtă; emoția de- 
bordează rațiunea; nu poţi analiza cu senină- 
tate avind lacrimi în ochi. In schimb Timpuri 
noi, Luminile orașului şi mai ales Goana 
după aur (n.r.: toate cu Chaplin—Charlot!) au 
acest defect al naraţiunii. Fiecare plan este 
admirabil ca de obicei, dar, chiar in optica lui 
Chaplin, personajul lui Chariot este un fir 
conducător suficient de solid pentru ca să se 
lipsească de o structură narativă perfect in- 
chegată. Verva şi gagurile lui Charlot — cel 
puţin la primele vizionări sint suficiente ca să 
acrediteze o poveste mai slab legată, dar 
care abundă in momente de bravură artistică 
(dansul piinișoarelor; ghetele despicate, ca la 
restaurant, un pește; cabana în echilibru asu- 
pra abisului) intre care actorul joacă, de alt- 
fel, cu brio şi realizează legăturile necesare. 
Acest defect nu există in. Dictatorul, Mon- 
sieur Verdoux, Un la New York, Contesa 
din Hong Kong unde nimeni, nici Chaplin, 
neputind rivaliza cu Charlot, nu-și . poate 
aroga statutul lui mitic, intrat, de mult, in in- 
conștientul colectiv, devenit subiect de dizer- 
taie filozofică...“ Această diferență — de pu- 
uni observată — între Chaplin și Charlot îi 
permite lui Ajame să afirme „grandoarea ci- 
heastului numit Chaplin”, a aceluia debarasat 
de „măreţia Ciovnului”: „Arta regizorului este 
bazată pe simplitate şi pe linie dreaptă. Cha- 
plin este dintre aceia câre se folosesc de ci- 
nema ca şi cum ar fi un bun al lor, ca şi cum 
nimeni altcineva nu s-a servit de această artă 
inaintea lor... Extrema elaborare a decuplaju- 
lui — atestată de nenumărate documente — 
atinge o puritate excepțională a imaginilor...“ 

intreaga demonstraţie a criticului face fi- 
+ească întrebarea lui, într-adevar stupeliantă, 
chit că e mai puţin complicată decit un apa- 
tat IBM 4201: „De ce cinelilii il citează atit de 
rar pe Charlie Chaplin printre regizorii de ge- 
niu?” 


la şes ploua mai des” 


Una din scenek 
cinefilului (Ingrid Berg 


Cei din „noaptea cind în Spania, 
(Audrey Hepburn 


şi Rex Harrison in Af 


D. ce place, de ce emoţionează, de ce 


rezistă Casablanca? Pentru el regizorul Mi- 
chael Curtiz avea să primească rivnitul Os- 
car, în 1943. Curtiz cunoștea războiul — in 
primul, fusese operator de actualități, între 
1912—1919 făcuse filme la Cluj și Budapesta 
(de unde era şi originar, n. în 1888, Mihaly 
Kertesz), dar Casablanca era un alt fel de 
film despre război — mesajul profund de 
luptă și rezistență antifascistă ajungea la 
spectator prin filtrul unei povești de dragoste. 
Conjuctural, în frămintata Europă a războiu- 
lui, povestea avea o altă densitate; Parisul 
sub ocupaţie era o rană vie, apa de Vich 
aruncată la coș era o aluzie fierbinte, riscan 

şi curajoasă. fusese un film de 
comandă — studiourile Warner Bros urmau 
să explice prin el resorturile morale ale intră- 
rii Statelor Unite în războiul antifascist, prin 
p scrisă de Howard Hoch și fraţii Ep- 
stein. Însuși regizorul fusese sceptic la ince- 
put. Story-ul nu i se părea verosimil. Incerti- 


tudinea planase asupra filmărilor, așa cum‘ 


dezviăluie Ingrid Bergman in memoriile sale. 
Şi totuşi, din chiar această incertitudine s-a 
cristalizat complexa partitură a lisei Lund, 
subtila-i sfișiere între două feluri de iubire. 
(...„nu încetam să mă întreb: De cine trebuia 
să fiu indră, ită, de Paul Henreid sau de 
Bogey? Cind îl intrebam pe Curtiz. el imi răs- 


“ de memoria 
Humphrey 


sacraliza 


Bogart și negrul Sam în 4 


A. o virstă rotundă „filmul cu cintec" 

tace 60 de ani in acest octombrie 1987; isto- 
ria lui — realizată duminical de Viorica Bu- 
cur, în lectura inteligent-melodioasă a lui Flo- 
rian Pittiș — nu are mult nici ea pină sa 
atingă cel de-al 60-lea episod. E o perfor- 
manțţă. Să fim numai sânâtoși — aşa cum o 
cere genul. Căci nu știu în ce măsură s-a ob- 
servat că nici un gen cinematografic nu pre- 
tinde, nu apelează la, nu se inspiră mai mult 
din sănătatea omului ca filmul muzical, ca 
musicalul“, cum se va numi o specialitate a 
lui (nu trebuie să confundăm întregul cu par 
tea, a se vedea această nuanţă între comedia 
sau melodrama muzicală şi „musicalul“ însuși 
in capitolele respective din singura carte de 
calitate consacrată la noi acestei minunăţii, 


` „Filmul muzical” de Mircea Mușatescu, care a 


facut şi ea 8 ani de cind a apărut în Editura 
Meridiane...) Chiar dacă nu urmărește cu ma- 
ximă rigoare epica acestei istorii a cine-cinte- 
cului, .a cine-baletului, a cinemavrăjitului, 
chiar dacă asociaţiile și exemplificările sint 
uneori aleatorii, chiar dacă nu ne satisface 
sistematic opțiunile gustului nostru, istoria de 
la „Albumul nostru duminical” are „părţile ei“ 
bune, uneori excelente (Lubitsch, Alexan- 
drov, Pabst, o abundență de Busby Berkeley, 
acest ochi de Eisenstein al music-hall-ului) și 
o tendinţă fermă, aceea de a descoperi serio- 
zitatea acestui gen pecetluit ca frivol, superfi- 
cial, doar amuzant, deconectant, oscilind in- 
tre la-la-la și tra-la-la, silabe care nu şi-ar mai 
găsi locul în muzica sumbră, deci serioasă, a 
secolului nostru. O seriozitate a mesajului, 
umanist, fără îndoială, a chemărilor lui so- 
ciale, a relevării vieții aspre şi păcâtoase, as- 
cunse sub paiete, fast, lux, antren, dincolo de 
orice „chorus line“, linia intii plină de „smile“ 
a oricărui corp de balet. im: permit să nu- 
mesc prima calitate a acestui gen — inglo- 
bind toate mesajele lui de la lacrimă la träs- 


naia inegalabilă a Hellzapoppin-ului. de la 


pundea „Nu se ştie prea bine, incearcă să 
joci asta intre cei doi”). 

Farmecul discret și rezistenţa la noile grile 
de receptare i-o asigură însă ace! cuplu intii- 
nit pe ecran, care sugera prin forța subterană 
a marilor actori iubirea fatală — ingrid Ber- 

şi Humphrey Bogart. Sint scene din 
acest film de-a dreptul sacralizate de memo- 
ria cinetilului. Şi totuşi, ce poveste simplă 

Trec anii și iti rămine acea arrière-penseé 
cafeneaua lui Rick, subtilă sugerare a stării 
de agravare a stării de război, a tensiunii per- 
secutoare: jucători infierbintaţi pe la mese, 
măsluitori și bancheri faliți, midinete ameţite, 
ofițeri persuasivi, speranțe înșelate, șantaj și 
mită, miini tremurinde, neuitatul Sam cintind 
„As Time Goes By“. Trec anii și îți āmine in 
memorie Bogart in haina lui albă, in pielea 
personajului Richard Blaine, o enigmă inci- 
tantă, şi numai elţine ţigara aşa în colțul gu- 
rii, şi numai el poate construi mitul plauzibil 
al bărbatului dezabuzat, dar al bărbatului 
care poate iubi. Bogey, cu acel calm tensio- 
nat îndărătul căruia pare că bintuie furtunile 
sufletești, Bogey, un dur tulburător care-și 
permite luxul de-a fi e! însuşi tulburat. (Curtiz 
a sinea mire cu bei să ma ovara la 

cu murdare, 
Ingeri). Trec anii și oa 
personajul lisa Lund confundat cu actrița In- 


Trei decenii au trec 
stirbească prospeţimea 


Baxter, Bette Davis, 


sa-i 
Anne 


Marilyn Monroe 


OZI 
60 de 
de „film cu 


și optimism 


1987: 

ani 
cintec” 
funciar 


dulceața vieneză la delirul devastator al Nop- 
ţii la operă, de la eleganța divină a lui Fred 
Astaire la veșnicul noncoformism al Volgăi, 
Vol — drept sănătatea. Morală, fizică, psi- 
hică, poetică. A cordului şi a acordului. A pa- 
sului şi a impasului. A risului şi a plinsului. A 
dansului și a densităţii sentimentale. Un „mu- 
sical" care să te imbolnăvească n-are sens — 
şi aceasta nu-i scade cu nimic din legitimita- 
tea existenței lui în panteonul nostru interior, 
lingă Fragii sălbatici şi Roma, lingă tragediile 
revoltei lui Dean și a revoluţiei lui Maxim. În 
compatibilitatea valsului nemuritor cu apoca- 
lipsele de acum, de ieri și de azi, stă nu atit 
miracolul filmelor mari, ca al sufletului ome- 
nesc, incăpător ca un studiou în care nicio- 
dată Czybulski și Caragiu nu-l vor alunga pe 
Gene Kelly, nu vor da ordin de scufundare a 
submarinelor galbene ale Beaties-ilor și deci- 
zii de „wanted“ pe capul lui Presley. Nu-i 
vorba „să uiţi de rele“ la Cintind in plosie, să 
uiţi de „a V-a" trăind pe Strada 42, să abo- 
lești bolile ce te fărimă de ia Love story la 
Hamlet și „Luceafărul“, pentru a o ţine una și 
bună doar cu optimismul și induioșările cla- 
sice ale lui Avaramu și Xanadu. Ci să ai sānā- 
tatea de spirit (inclusiv “spirit critic, câci mai 
ales în filmul muzical şi-a făcut de cap pros- 
tia simțind friabilitatea terenului), de inteli- 
genţă şi de gust ca — în această epocă obse- 


grid Bergman — îi răsare-n memorie te-mi- 
ri-cînd, intrind în cafeneaua lui Rick, ori în 
amintirea tulburată a trecutului: „Un franc 
pentru gindul tău“ (decorul poveștii de dra- 
goste fusese Parisul, deci, o adaptare a spu- 
nerii „A penny for your thought”). Şi-acel „Şi 
noi ne-am îndrăgostit tocmai acum“ (dar tot- 
deauna iubirea vine parcă atunci cind nu tre- 
buie!) Şi-acei „Sărutâ-mă ca și cind ar fi pen- 
tru ultima oară“. Trec anii şi îţi dai seama că 
ai in minte sumedenie de scene din Case- 
bianca iubirii, dar şi-a! triumfului loialității, al 
sacrificiului pentru o cauză, al onestității, al 
tristeţii, dar și al protestului impotriva atroci- 
tăţilor unui război. În Casablanca iubirea e 
pe bucățele, plătită, pierdută, sacrificată, 
strecurată printre spaimele unui război ce-și 
arunca nemilos cizmele pe trupui unei Eu- 
rope în panică. Casablanca, locul în care iu- 
birea e sacrificată pentru o cauză colectivă, e 
un capăt de lume și lumea aceea se numea, 
in '42, conflagrație. Casablanca in care ne- 
grul Sam 'cintă (chiar şi acest personaj in- 
semna un uriaș salt în tipul de mentalitate 
americană!) romanța care doare, rezistă pen- 
tru că dincolo de curajul de-a spune atunci 
„jos fascismul“ (in '42), dincolo de apa de 
Vichy, dincolo de avionul care decolează sal- 
vator în ceaţă dincolo de revolvere, dincolo 
de Richard Blaine imbrăcat in trenciul lui 


peste acest film, fără 
ui dé Eva de Mankicwic7y 
şi George Sanders 


dată dement de fuziunea atomică — să lu- 
crezi ta fuziunea lui Astaire cu Călăuza, la 
mixarea cuierului luat în brațe ca partener de 
dans cu ceasul fără de cifre pe cadran al lui 
Bergman, la dansul fie și pe pereţi cu curajul 
vital al coboririi, miine, in abisul unui kiru. 
Este în toată istoria filmului muzical, o frene- 
zie a vieţii care nu pune condiţii, pudori și 
graniţi, a vieţii bătrine și încăpăţinate, dar 
mai ales impertinente, capabile să strige ca o 
fată din r în cea mai distinsă societate 
adunată în lojile aristocratice ale unui hipo- 
drom: „Mișcă-i fundul!', unui cal. Nici un 
gen nu are democratismul și libertatea de 
mişcare a acestuia — nu o dată această isto- 
rie a șlagărului, a cîntecelor care au străbătut 
lumea s-a identificat cu basmul florăresei de- 
venite, in noaptea dn Spania unde nu 
ploua niciodata la şes, o lady la inalta curte 
unde nu te mişti decit intre abisali și incrun- 
taţi care monopolizează toată gravitatea lumii 
ajunse să discute Kant, fumind liniștită Kent. 
Musicalul e o mișcare antimonopolistă, antis- 
noabă, aptă să dezbată lumea și problemele 
ei, de la șomaj și sărăcie, la război, pace și 
bucurie. Aș spune — ca Brecht în „Opera sa 
de trei parale“ — că filmul muzical, ca și 
omul, e încă prea bun, prea puţin conștient 
de posibilităţile sale anticonformiste, prea 
puţin pregătit pentru cite ar putea răsturna și 
la cite ar putea parveni, fredonind şi dansind. 
În cel mai frumos musical pe care l-am văzut 
vreodată, am dovada că geniile lui au început 
să priceapă că însăşi filozofia — „arta de ate 
pregăti tru moarte”, cum o numeau primii 
ginditori — le stă în putere. Bob Fosse — cel 
care ne-a dat prin Cabaretul Lizei Minnelli 
„musicalul“ politic — a creat, afirmind doar 
că „totul e jazz“, intilnirea grandioasă dintre 
moarte și montarea unei reviste pe Broad- 
way. Strada 42, prelungită pină în infernul 
unui infarct, după ce dimineaţă de dimineaţă, 
regizorul își face dușul, ascultă Vivaldi și ia 
un pumn sănătos de tonifiante. infarctul, spi- 
talul, operația, corpul medical, toate sint un 
corp de balet care îl a ag pe muritor pas cu 
pas, dans cu dans, spre Styx. Nimic frivol. 
Nimic superficial. Nimic morbid. Very funny. 
Totul e voios. Totul e grav. Totul e cintec. 
„Musicalul“ nu va muri din bubuiturile seco- 
lului nostru. Să fim numai sănătoși — şi veți 
mai vedea... 


Radu COSAȘU 


Humphrey Bogart, povestește ceva foarte 
simpiu și tocmai de aceea uman și convingă- 
tor despre acea balanţă cu talgere de cristal 
putință-neputință, pierdere-ciștig 


vintul, arma a 


Despre cuvint împotriva corupției, despre 
scris impotriva mirșăviei: Deadline USA (re- 
gie, scenariu și adaptare Richard Brooks, cu 
Hymphrey Bogart, Ed Begiey, Paul Steewart 
Ethel Barrymore, Kim Hunter, la tv: Ediţie 
specială). Văzind acest film toţi cei ce şi-au 
risipit viața printre plumburile tipografiilor, 
telefoanele zbirniinde, emoţiile indicibile ale 
oricărei gazetării au stat cu nodu-n git şi tul- 
burarea-n suflet. Bogart ca redactorul-şef al 
ziarului „The Day”, prins cu totul de maşină- 
ria de măcinat viața care e presa, indrăgostit 
de ziar pină peste cap, ba chiar părăsit de 
nevastă din pricina lui (0 nevastă deşteaptă 
care revine în final, nu se mai revoltă, ci se 
resemnează). Bogart în acest rol de mare pa- 
sionat desenează, ca nimeni altul — și numai 
el ştia cum, cu o anume simplitate sofisticată! 
— adevărata faţă a ziaristului. Mincat de dra- 
gostea pentru ziar ca de-un microb. Regizo- 
rul Brooks, cel ce-și scrisese scenariile de 
mai multe ori și-avea să-i ecranizeze pe Dos- 
toievski şi T. Williams, propunea o înfruntare 
tipică la urma urmei şi care, constatăm că nu 
se demodează defel: cuvintul impotriva cinis- 
mului, adevărul împotriva lipsei deiscrupule, 
responsabilitatea asumată impotriva gangste- 
rismului. Ei bine, „The Day” e şi el o între- 
prindere cu patroni, e şi el un ziar care iese 
pe bani, cuvintul pe care-l vehiculează, care 
circulă de pe dactilogramă pe șpalt și-apoi 
pe miile de exemplare e și el, vai, numai o 
marià. Dar cu prețul ultimei apariţii „The 
Day“ face din cintu-i de lebădă o teribilă de- 
mascare a cazului Rienzi (şi el un. simbol al 
decăderii morale sub 'masca banului şi-a ipo- 
Criziei). 

Nu totul se poate cumpăra domnilor, pe lu- 
mea aceasta! pare să spună Bogart, privind 
rotativa care uite, a și pornit. Mai există şi 
adevăr, iar unii, uite, că pot să se bată pentru 
el. Teribil i se potrivea acest rol (avea să mai 
facă sub direcţia aceluiaşi R. Brooks Circul 
internal în anul următor, 1953), cind susținea 
cauza ziarului în instanţă, cind îşi desfăcea 
'stovit  papillonul, cind sărea buimac din 
somn răspunzind la telefon: „Aici redacţia 
ziarului „The Day“, cind n-avea timp sã- spu- 
nå ei că o iubește fiindcă, evident, apărea 
ceva „mai important” — un teiglon care suna, 
un apei, ceva esențial în legătură cu ziarul. 

crea imagini pe care memoria tineti- 
lului le-a și sacralizat. 

Neuitatul Bogey, „rebelul disperat" și cal- 
mul său trist îndărătul căruia, nu-i așa, vai, ce 
mai furtună... 


Cieopatra LORINŢIU 


Alexandre Astruc, scriitor și cineast 
cunoscut în lumea filmului ca şi a specta- 
torilor prin conceptul pe care l-a lansat 
numit al „camerei-stilou“ concept pe ca- 
re-l susține și astăzi cu aceeași pasiune. 
a lăudat un recent film de mare succes 
pe ecrane — Camera cu vedere spre Ar- 
no cu care ocazie relansează o mai veche 
părere a sa apropo de raportul literatu- 
ra film. Spune Astruc. „Cinematogratul 
n-a apărut ca generație spontanee. E 
este fructul unei lente transformări a for- 
melor, desăvirşită în secolele al căror 
moștenitor el este. La fel, nu s-ar putea 
spune că există o specificitate cinemato- 

rafică propriu-zi Cinematograful a 
imprumutat de la toate artele care l-au 
precedat: de la pictură a luat cadrul și 
perspectiva; de la muzică — ritmul, iar de 
la roman, povestirea: Dar nu de la orice 
fel de roman. Cinematograful a reținut în 
special lecţia romanului anglo-saxon, mai 
bogat în atmosteră, în detalii vizuale, ex- 
primind psihologia creaturilor sale nu în 
termeni abstracţi ca în romanul francez 
ci proiectind-o în natura exterioară, în 
ploaie, în soare, în gesturi, în lacrimile 
care spun mai mult decit toate cuvintele. 
Și așa, incă de la nașterea sa, cinemato- 
graful s-a hrânit din romanul englez al 
secolului al XIX-lea, secol despre care 
s-ar putea spune că a inventat cinemato- 
graful inainte chiar ca el să se fi născut, 
Tărimul acestor două arte — romanul și 
filmul — este comun. Este tărimul mişcă- 
rilor sufletului, traduse în elanul sufle- 
tesc, în vintul care bintuie peste înălțimi, 


0 zi la Bucureșt 


(Urmare din pag. 24) 


liet mai pronunțat, un popas în trecut, un- 
deva pe Strada Timpului. Trecind imaginara 
graniță a incintei unui cinematograf, capaci- 
tatea fabulatorie se accelerează și „decorul“ 
anilor '30 se populează: un coşar, o trăsătură, 
un tramvai, se automobil, un grup de domni 
i doamne. Într-o prătuită prăvălie, un pate- 
on îngină romanţa „Scrisoare de-amor”, apoi 
un glas tremolat anunţă o ironică inserţie au- 
tobiogratică — „Eu n-am visat comori bo- 
gate" — şi, dintr-odată, se ivește un induișă- 
tor de hazliu personaj (Mihai Gruia Sandu) 
vesel-trist, naiv-sentimental, un fotograf ce se 
erijează şi-n regizor, şi-n actor, apostrofat 
amica! „Suflet candriu de papugiu,/ Cine să-i 
înțeleagă“. O lume de vis căreia memoria 
afectivă ii poate descoperi şi păstra parfumul, 
partumul inefabil al neprețuitului trecut.. 
Reintoarsă in metropola de azi, Anita se gră- 
beşte să ducă la destinaţie propriul mesaj de 
dragoste și-n urechi îi răsună un fir de melo- 
die „Eu sint acel frumos nebun”, dar soarta îi 
joacă un renghi — „Se întîmplă să alergi de 
unul singur și să-ajungi pe locul doi” — 
greieraşul mult iubit” pleacă la braț cu altci- 
neva. Nu zina din poveşti îi vine în ajutor Ani- 


in. alergări nebunești prin iarba înaltă, 
unde eroii se opresc cu. inima zvicnind 
spre a se săruta, este elanul mării care 
mugește și învăluie trupurile îndrăgostiți- 
lor îmbrăţișaţi. În acea perioadă de con- 
tormism social și de puritanism pe care a 
cunoscut-o Anglia victoriană și -odwar- 
diană, romanul apare ca sursa de eva- 
ziune. Este citit pe sub umbreie, cu ochii 
dilataţi, în timp ce în zare se destășoară 
partidele de tenis sau se aude ciopolelul 
vestind ora ceaiului...” 


Fi | anului '86 


Popularul ziar italian „Paese Sera“ a 
iniţiat încă de acum 7 ani, o anchetă prin- 
tre cititorii săi pentru a se stabili care a 
fost, după părerea lor, cel mai bun fiim al 
anului. În precedenții ani doar trei filme 
italiene s-au impus cititorilor sus-aminti- 
tului ziar: în 1982, filmul fraţilor Taviani 
sa note di San Lorenzo: in 1983, erp lui 

lini Vaporul merge mai şi în 
1985 pelicula semnată de Nanni Moretti 
Slujba s-a stirii. Ceilalţi ciștigători au 
fost Kagemusha al lui Kurosawa, în 1980 
Unchiul din America al lui Alain Resnais, 
in, 1981 și Fanny și Alexander al lui Ber- 
gman, în 1984. 

S-ar putea 'spune că alegerea făcută de 
cititori dovedește un gust foarte matur 
deloc influențat de reclama, de obicei 
zgomotoasă, care se face foarte multor 
filme proaste. 

Ancheta pentru cel mai bun film al 
anului 1986 nu s-a încheiat incă, dar co- 
mentatorii vorbesc despre o luptă strinsă. 
Din constatările de pină acum reiese ceva 
cu totul nou şi anume că anul acesta citi- 
torii își exprimă. adeziunea mai mult pen- 
tru flimul de autor. Apar, așadar, cu cea 
mai mare frecvenţă, trei nume: Reitz, cu 
filmul său Patrie (Heimat), Tavernier cu 


laureat al 


Paul Newman 


În sfirşit, 
Oscarului '87 


tei, ci... Ioana Radu care-i explică prețul feri- 
cirii chiar şi de-o clipă. „Uneori, cind gindul 
imi zboară peste ani, departe, în trecut, și. 
brusc, în pragul balconului de bloc, Cişmigiu! 
de altădată prinde viață — „În chioșc fanfara 
cintă,/ Barca pe valuri plutea”. Obsedată de 
presupusa trădare, fata tulbură vraja 
printr-un prozaic verdict — „Nimeni nu me- 
rită să fie iubit”, dar, ca un adagiu, „De-aș 
avea iar anii tinereții, îi poartă pașii în au- 
tumnalul peisaj al reavaluărilor, în ospitalierul 
Herăstrău... Din vecinătatea impunătorului 
Arc de Triumf pină la Teatrul Naţional, se 
naște soluția salvatoare. Intră în acţiune și 
doi ochi albaștri, colega Daniela (Anca Si 

tău) cu aplomb în tot ceea ce face, fie c: 

plinge că un vizitator s-a apucat să numere 
dacii şi romanii de pe Columna lui Traian, fie 
că explică unui insinuant turist străin (Dumi- 
tru Capoianu) cum că într-adevăr Curtea 
Domnească (o frumoasă vedere generală in- 
clude și Hanul lui Manuc) a fost reședința te- 
mutului Viad Țepeș. Pusă în situația de a 
subtiliza buclucașa scrisoare pe care adre- 
santul nu mai merită să o citească, Daniela 
apelează la un nostim deghizament, dar... 
eșuează Dublu! recital, a! eroului (tinărul 
contrabasist Ovidiu Bădilă care-și joacă rolul 
din viață cu dezinvoltură de actor) și al actri- 
tei încă studente petrecindu-se pe scena Ate- 
neului, filmat cu reverență pentru marmură și 
bronz, dar mai ales pentru tradiţia artistică a 


filmul său Cam pe la miezul nopții și Kus- 
turica cu Tata e in călătorie de alaceri. 
Se mai semnalează prezența în cursa 
pentru cei mai bun film al anului 1986 
(anul nu este al producerii filmului, ci al 
prezenței lui pe ecran italian) al lui Ran 
de Kurowawa, Tangos de Solanas și Ca- 
pac cu vedere (spre Arno) de James 
'Ory. 


„Cel mai bătrin cineast, incă activ, este 
actorul francez Charles Vanel. Are astăzi 
94 de ani şi a terminat recent un film în 
regina lui Claude Goretta, pentru care a 
trebuit să se deplaseze in Elveţia. Filmul 
se intitulează ȘI dacă soarele n-ar mai ră- 
sări? Este povestea unui sat atit de intun- 
dat într-o vale a Alpilor inch locuitorii lui 
nu văd soarele decit șase luni pe an. Ac- 
țiunea se desfășoară în 1937, în timpul 
războiului din Spania. Bătrinul „satului, 
adică Vanel, le spune concetăţenitor lui 
că în primăvara viitoare nu vor mai vedea 
soarele și în ochii acestora el trece drept 
capăt 

Pe platoul de filmare, în ciuda unui ger 
de crăpau pietrele, Vanel, care nu mai 
apăruse intr-un fiim de șapte ani (deți- 
nuse un rol principal in Trei frați.a! lui 
Francesco Rosi) era foarte agitat, foarte 
preocupat de ce avea de făcut și ținea 
pasul cu intreaga echipă de filmare 
Seara. obosit dar fericit după o-zi de fil- 
mare, Charles Vanel redevenea el însuși, 
ba chiar avea timp să acorde interviuri. 
Am avut doi maeștri în cariera mea: pe 


lăcașului vegheat de statuia lui Eminescu 
Într-o secvenţă cheie. moralei filmului se lasă 
supus însuși regizorul-autor care, după obi- 
cei, își rezervă o scurtă apariţie: bătind de zor 
la mașina de sorig pare-se chiar scenariul in 
curs de derulare! În timpul acesta, o maiestu- 
oasă scară rulantă le poartă pe cele două 
prietene în aceeaşi direcție, doar că senzitiva 
Anita e iar furată de imaginaţie: amintirea 
tramvaiului cintat de Gică rescu se ia la 
întrecere cu ui An i Similea, „Trenul 
galben fără cai”, gonind prin staţii, străbate 
un veritabil tunel al timpului ce leagă simbo- 
lic trecut, prezent şi viitor. 

„Ține minte, ține minte,/ De ești mare sau 
ești mic,/ Frumuseţea niciodată nu se naște 
din nimic/.../ Orice lucru cu răbdare și cu 
trudă e-ntocmit,/ lar răsplata implinirii o do- 
bindeşti doar la sfirşit“... La spectacolul în 
spectacol, desfăşurat la Palatul cetățenilor 
secolului XXI, pionierii şi şoimii de azi, mo- 
dernului trubadur Nicu Alifantis îi răspund în 
viers popular glasuri de copii „Hai să prin- 
dem hora/ Să ne știe lumea mare/ Cint de 
dragoste și per Happy-end-ul poveștii, 
care se clarifică în culise, ar putea să dea 
startul unui alt film,căci se reinnoiește invita- 
ţia „Cu tine de mină prin București"... O 
plimbare în care privirea tuturor să fie la lei 
de limpede şi senină ca cea a echipei de rea- 
lizatori. 

LC. 


Guitry — nu Sacha, ci Lucien — carea 
fost cel mai mare actor pe care l-am cu- 
noscut, și pe Fernand Gemier. Iti spune 
ceva numele lui? — o întreabă ei pe re- 
porteră. Ei bine, eu făceam parte din 
trupa de teatru a lui prin 1920 El mi-a 
spus odată ceva ce n-am uitat pină as- 
tazi: mare actor este acela care gindește 
ce spune şi nu cel care se gindește la ce 
are de spus. E mare actor acela care gin- 
dește ceea ce face și nu se gindește la ce 
are de tăcut”, 

Vanel iși deapână amintirile, vorbește 
despre turneele teatrale pe care le-a făcut 
în America de Sud împreună cu Lucien 
Guitry, vorbește despre începuturile lui în 
cinematograf pe vremea cind „cinema-ul 
avea o reputație proastă. Cind Sarah 
Bernhardt a apăruț într-un film a fost un 
adevărat scandal. În filme nu jucau decit 
debutanţii şi actori proști“. Lucrurile s-au 
schimbat mult de atunci și Vanel vorbește 
acum, cu emoție și profundă admiraţie, 
despre Hitchocock, Bunuel, Ettore Scola, 
ba chiar intenționează să scrie o carte 
despre toți cei pe care i-a cunoscut ia fil- 
mări. Dar, deocamdată, se gindește să 
facă un alt film (are peste o sută la activ), 
are chiar propuneri concrete din partea 
regizorului Christian Benedetti. Va implini 
95 de ani cind se va afla pe platoul de fil- 
mare al acestuia 


Cannes '87 


Ediţia jubiliară — a 40-a — a Festivalu- 
lui internaţional de ia Cannes, s-a îm- 
cheiat in seara de 19 mai prin decernarea 
premiilor dintre care cele mai importante 
sint următoarele: 

e Paime d'Or: filmul francez Sub cerul 
peri de. Maurice Pialat, e Premiul spe- 

ai juriului, precum și premiul criticii 
proh ae filmului sovietic Căința de 
Tenghir Abuladze © Premiul nge 
realizatorului vest german Wim Wen 
ponie filmul Cani Berlinului 4 e Premiul 
de interpretare feminină: actriței ameri- 
cane Barbara Hershiey e Premiul de in- 
masculină: actorului italian 
Marcello Mastroianni e un omagiu a fost 
adus, sub forma unui premiu de onoare, 
realizatorului ză Federico. Fellini pen- 
tru LEOS sa operă 
remarcat că_pe lingă o serie de 
iee de o valoare ia din comun, după 
cum remarcă poas care s-au aflat in 
= Jui Ettore Scola sau 
de sticlă după Tennessee Wil- 
kams realizat de Paul Newman — dar 
care n-au fost luate in seamă de juriu la 
Sriouires inaltelor distincții, citeva alte 
filme excepționale nu s-au inscris in 
competitie şi, pe cit se pare, valoarea 
ediției din acest an tocmai asemenea 
filme au impus-o: Interviu de Federico 
Fellini. Goed Morning Babilonia al frați- 
tt aa i sau Radio Days al lui Woody 
en 

Oricum despre ediția din acest an a 
festivalului de la Cannes vom reveni pe 
larg în numărul viitor. 


Cineastii, în arena drepturilor sociale 


TE 


Alături, împotriva 
prejudecăților 


A. trecut, Otto Preminger se stingea 
din viață în locuinţa sa din Manhattan, cu ci 
teva luni inainte de a fi implinit 80 de ani, 
dintre care, peste 50 i-a dedicat cinematogra- 
tului. Originar din Viena părăsită atunci cind 
fascismul își incepea ascensiunea, dar și 
atras de mirajul scenelor de pe Broadway, 
unde i se propune să lucreze, Preminger 
ajunge și în cetatea filmului unde își clădește 
intreaga sa carieră, fără a fi insă în consens 
cu tiparele ei. 

Personalitate autentică, Preminger nu a 
ezitat să ignore preceptele inaltei societăţi 
vieneze din care făcea parte, încă din vremea 
cind, student în drept și la filozofie, își făcea 
debutul de actor pe scenă și ajungea asisten- 
tul lui Max Reinhardt, odată cu absolvirea cg- 
lor două facultăți. Aceeași sfidare a normelor 
avea să o manifeste și la Hollywood, unde, 
asemeni unui Elia Kazan, mergea adesea im- 
potriva curentului, nu ezita să smulgă multe 
din maăștile sistemului şi să devanseze ta- 
buu-rile momentului. O asemenea atitudine 
nu este aducătoare de beneficii. Publicul său 
a fost mai totdeauna luat pe nepregătite, ră- 
pind filmelor sale şansa unei cote bune la 
box-office, iar critica americană îl sancţiona 
adesea cu severitate, în special “datorită te- 
melor abordate, teme care nu corespundeau 
imaginii acelei Americi ideale, susținută de 
producţia hollywoodiană. Alături de englezul 
Losey, Preminger se numără printre regizorii 
descoperiți și susținuți mai degrabă de critica 
de pe Bătrinui continent. 

În anii celui de-al doilea război mondial, 
cind industria de film americană era chemată 
să susțină frontul psihologic în participarea 
la lupta antifascistă, Preminger, pe atunci 
„Aparţinind” prin contract studioului 20th 
Century Fox, realiza acel. celebru Laura — 
politicer-misterios, „cea mai perfectă enigma 
din istoria filmului” cum s-a spus, care va 
prolitera, peste ani și ani, un adevărat gen 
(Ecoul său răzbate, de pildă, cum mărturisea 
regizorul Wim Wenders, pină în anii '80 
într-un film ca al său Hammett.) > 

Tof cu un pas înaintea curentelor hollywo 
odiene s-a aflat Preminger și la începutul ant- 
lor '50, cind, părăsind tutela patronilor de ta 
Fox, se instituie printre primii regizori-produ- 
cători independenţi, deschizind un drum ce 
va fi urmat de mulţi de-abia prin anii '60. Ca 
producător independent, Preminger reali- 
zează cele dintii filme cu o distribuție integrat 
de culoare: Carmen Jones (1954) și Porggy 
şi Bess (1959). Ambele filme respectau apa- 
rent o convenție: distribuirea actorilor de cu- 
loare doar in music-hall. Preminger se folo- 
sește însă de music-hall, ca şi de librete și un 
story cunoscut (opera lui Mârimee-Bizet şi 
respectiv o obișnuită, melodramatică poveste 
de iubire) pentru a transpune un gen canto- 
nat pină atunci doar în perimetrul divertis- 
mentului, pe terenul unei Americi a dezmoş- 


Regizorii lumii 


R.. Scott s-a afirmat în peisajul cine- 
matografului contemporan ca o individuali- 
tate proprie datorită creațiilor sale Dueliștii, 
Alien, Biade Runner și Legend. Dacă ar 
să-i găsim un numitor comun, am putea 
spune că regizorul alege subiecte convențio- 
nale ce aparţin unei arii tematice accesibile 
publicului larg — aventura, anticipaţia, feeria 
— şi, sub imboldul unei conștiințe artistice 
urmărește să atingă sensuri mai profunde, să 


Un duel ca un perpetuu mobile 
Duelişiii de Ridley Scott) 


Acelaşi tip 
de voluntarism, 


dar momentul 


istoric 


e altul 


„+ de la „Pe aripile vinrului 


la G 


ibiți apusul soarelui 


au trecut 27 de ani 


teniților soartei. Eroii săi trăiesc în ghetouri, 
în slums-urile de la marginea civilizației de 
asfalt şi sint marcați de stigmatul discrimina- 
rilor rasiale. Tot în anii '50, el semnează cei 
dintii film american despre pericolul droguri 
tor, atunci profilat de-abia la orizont, dar care 
urma să facă atitea victime, nu numai pe 
ecran (Omul cu un braț aurit, 1955). În 1962 
Preminger semnează unul din cele dintii 
filme care desconspiră şi, implicit, condamna 
moravurile vieții politice americane (Furtună 
la Washington). De altfel, și datorită limbaju- 
lui străzii introdus în multe din filmele sale in 
acei ani, Preminger a avut de înfruntat seve- 


rul cod al cenzurii americane, contribuind 
insă, în urma unor repetate procese, la îngra- 
direa aplicării sale. 

In cunoștința de cauza, revedem astfel 
Grăbiţi apusul soarelui (realizat în 1966 cu 
un an înainte de Ghici cine vine la cină? a! 
lui Kramer) ca pe un moment firesc în creaţia 
regizorului. Alături de alţi cineaști, de asta- 
dată în anii '60, Preminger a adus realitatea 
conflictelor rasiale în lumina ecranului. De 
fapt, ca și în cazul filmelor despre Vietnam 
de după un deceniu, drumul filmelor ce dez- 
băteau problema rasială cu franchețe a fost 
deschis de un val de romane. Romanul ecra- 


Popular și sofisticat 


spună mai mult decit ceea ce apare lao 
primă vedere. Dacă subiectele se bazează pe 
suspens și menţin treaz interesul, să-i sunem 
comercial al filmului, ideea se contureaza 
prin artificii plastice dintre cele mai sofisti- 
cate. Povestirile se destășoară în interioare 
ce trimit alternativ la pictura olandeză, la ta- 
biourile lui Vermeer sau la design-ul contem- 
poran și la costumele din Vogue. Întilnim şi 
imagini contrastante de alb şi negru, cal- 
chiate, parcă, după expresionismul german 

Primul său film, care a rulat și pe ecranele 
noastre, Dueliștii (1977), istoriseşte conflictul 
dintre doi ofiţeri care, înrolați în armata na- 
poleoniană, se urmăresc, purtați de campani- 
"fe împăratului, pentru a termina un duel me- 
teu intrerupt, mereu aminat și mereu indecis 
Duelul lor este urmarea unei insignifiante re- 
plici și devine absurd și obsesiv odată cu ob- 
stinaţia celui ofensat de a răspunde prin 
moarte. indiferent la scurgerea timpului, la 
schimbarea de epocă și mentalitate, la câde- 
rea lui Napoleon, fără să ţină seama de faptul 
cà oponentul său este un altul decit tinărul 
care-l lezase în amorul propriu cu ani în 
urmă, ofensatul, cramponat obsesiv asupra 
unei singure clipe a existenţei sale, își justi- 
fica destinul printr-o perimată întruntare 
Intr-un plan secund, conflictul materializează 
opoziția dintre un principiu malefic, irațional 
în persistenţa urii, și unul raţional-concesiv 
imaginea alternează între secvențele violente, 
brutale, ale duelului, și cadre cu sugestii de 


peisaj flamand sau de pictura post-acade 
mică. impresionantă este imaginea de final în 
care se contigurează silueta ofițerului învins 

Următorul film, Alien, pune in joc un su- 
biect de anticipație: o navă cosmică terestra 
recepționează un semnal provenind de pe o 
navă necunoscută. Pe nava terestră pătrunde 
în urma contactului, o formă de viaţă ostilă, o 
entitate parazită, dar dotată cu inteligenţă 
cate se metamoriozează mereu, în timp-ce 
„inghite” succesiv membrii echipajului. Rezu- 
mat, filmul poate părea un banal SF. de 
groază, dar autorul stăpinește admirabil teh- 
nica tensiunii aminate, a apariţiei neașteptate 
a necunoscutului, a entității monstruoase, 
creeind, totodată, imagini de o puternică su- 
gestie, fiind interesat de figurarea unui spaţiu 
viu, mobil, al interiorului labirintic al navei 
De altfel, filmul se susține prin imaginea am- 
bianţei interiorului în continuă transformare, 
prin spectacolul formal al luminilor și culori- 
lor din spaţiul tehnicii. Blade Runner conti- 
nuă interesul autorului pentru filmul SF și re- 
latează aventura unui detectiv aflat într-o 
lume a viitorului inundată de uriașe reclame 
şi populată de o umanitate pestriță ce este 
ameninţată de intruziunea unor roboţi cu as- 
pect uman, a unor androizi ce caută să ob- 
țină, din fabrica de origine, soluția tehnică a 
vieţii veșnice. Ridley Scott are aici libertatea 
imaginării unui decor urban dominat de con- 
trastele dintre ploaie și foc, a interioarelor 
scâldate in lumini de feerie ori brăzdate de 


nizat de Preminger fusese chiar un best-sel- 
ler cu cițiva ani in urmă, căci se profilase ca 
un ecou tardiv, dar ireversibil la Pe aripile 
vintului. În carte deci, ca și în film, urmașii 
Scariettei O'Hara, adică urmașii proprietarilor 
de sclavi din aceeași Georgie, tot în apro- 
piere de Atlanta. trebuiau să deprindă acum 
deea egalităţii între oameni cu pielea de cu- 
loare diferită. În litera legii, egalitatea exista, 
dar ea era departe — după cum ni se arată — 
de a fi fost asumată în conştiinţe sau de a fi 
fost abolită în fața prejudecăţilor. Intriga pro- 
priu-zisă nu stă sub semnul originalității. 
Conflictul este cunoscut din multe filme, sa-l 
amintim doar pe cel al lui Frank Capra, Nu o 
poți lua cu tine (1938), numai că atunci po- 
vestirea era în cheie comică, iar finalul era 
rezolvat în spiritul doctrinei păcii sociale roo- 
sevelt-iene. Acum, ciocnirile sint puternice, 
pentru că ele implică limpede ideea de discri- 
minare rasială. O mare companie nu-și poate 
lua în stăpinire terenurile necesare noilor 
sale investiţii din pricina opoziţiei a doi fer- 
mieri care refuză să-și vindă pămintul. Întim- 
plarea face insă ca amindoi să fie proaspăt 
intorși de pe front, deci au statut de eroi, iar 
unul să fie alb și celălalt negru. Fermele lor 
sint învecinate, una asigură ieșirea la drumul 
principal, alta ia riu. lată-i, așadar, pe cei doi, 
dependenţi unul de celălalt, legaţi virtual — 
ca şi eroii din Lanţul lui Kramer — printr-un 
scop comun, aici acela de a rezista presiuni- 
lor oamenilor de afaceri. Deci alb și negru 
sint obligaţi să fie solidari, să se ţină alături. 
Preminger denunţă violent și totodată sub- 
til această condiţie discriminatorie a societă- 
ți americane, nici azi prescrisă cu totul. Vio- 
lent, intrucit conflictul rasial moștenit din ge 
nerație în generaţie dezbină familii, iubiri, 
prietenii stirnind patimi plătite cu viaţa. Subtil 
filmul este intrucit nu respectă regula jocului 
hollywoodian a momentului de a așeza tot 
binele într-un talger și tot răul în celălalt. Fi- 
del stilului sau, cu iz ambiguu, Preminger să- 
dește in fiecare personaj și binele şi râul, şi 
frumosul și uritul, şi sublimul și mediocrul. 
De aici șansa actorilor de a se intilni nu nu- 
mai cu personaje, ci și cu puternice carac- 
tere. Cit fler regizoral dovedește Preminger în 
alcătuirea distribuţiei cu actori aflați atunci la 
inceput de drum, dar deveniți curind vedete! 
Jane Fonda, înainte de a fi făcut Desculţ în 
parc sau Barbarella, spre a nu mai aminti 
marile ei filme ce au urmat: Michael Caine, 
după Alfie, dar la cel dintii film american; 
Faye Dunaway, azi prezentă pe retina noastră 
cinematografică în atitea transtigurări drama- 
tice, într-unul dintre primele ei roluri; George 
Kennedy, actor de plan doi, care avea să ia, 
anul următor, Oscarul pentru rol secundar in 
Luke, mină rece. Ceva din școala de teatru 
din prima tinerețe a regizorului, răzbate în fe- 
lul în care el stabilește cu fiecare dintre inter- 
preţi — cit de tineri erau! — un limbaj el 
*moţiei și al veridicităţii. Este acel limbaj care 
se face înțeles şi de publicul de peste două 
decenii de la premiera filmului, un public 
aflat atit de departe de realitatea discriminări- 
or rasiale, dar care privea, în sala de pe Bu- 
evardul filmului, tăcut şi recules ca într-o ca- 
tedrală. Emoţia spectatorului de azi este re- 
vanşa regizorului în fața criticii americane, ca 
intotdeauna iritată de asemenea teme: „Daca 
am fi criticat filmul ar fi ca și cînd am iua la 
bataie un pitic!" Un pitic care se dovedește 
peste ani a avea o uriașă semnificaţie. 


Adina DARIAN 


abrupte şi tensionate contraste de lumină și 
întuneric. È 

Legend, realizat în 1985, este filmul în care 
artificialul cucerește toate: planurile. Filmul 
este ecranizarea unui basm în modul feeriei 
cinematografice realizată, ca şi cele SF, ex- 
clusiv cu mijloacele din studiou. De la replica 
din „butaforie“ a pădurii mirifice, pină la lo- 
curile comune ale genului: piticii haziii, uni- 
cornii fermecaţi, copilul sălbatic, geniile rele 
ori doica blindă şi casnică, elementele con- 
stitutive ale filmului sint de o artificialitate os- 
tentativă. Subiectul basmului respectă 
schema conflictului dintre bine şi rău, lumină 
şi întuneric, negru şi alb, unde un geniu rău 
o răpește pe prințesa-tecioară și pe unicornul 
magic, iar eroul pătrunde în lumea infernală 
şi, după înfruntarea cu forța satanică, recu- 
perează victimele reinstaurind astfel primă- 
vara în platourile de filmare! Ecranizarea 
poate părea la prima vedere, o creaţie 
„Kitsch“ pentru un public cu o mentalitate in- 
tantilă, dar, privită din perspectiva filmelor 
anterioare, ea este rezultatul unei programa- 
tice esenţializări. Legend nu este un basm 
destinat numai copiilor, ci se adresează și 
privitorului ce acceptă conștient un joc cu 
iluzia și admite „ostentaţia“ ca formă artis- 
tică. Din păcate însă jocul rămîne steril, lipsit 
de o semnificație matură, ca în Duetiștii, 
unde arțificiul potenţa valori etice și estetice 
eterne. În absența acestui parametru, viziu- 
nea plastică a regizorului devine un joc gra- 
tuit, un manierism. Şi e păcat. Să aşteptăm 
cu ce va veni nou în ultimul său film Cineva 
care să mă păzească, un policier newyorkez, 
filmat pentru „Columbia“ hollywoodiană. 


Valeriu DEAC 


Expresia memoriei 
colective 


R ăzboiul, ce sinistră porcãrie!” este un 
vers aparţinind lui Jacques Prévèrt ce ar pu 
tea fi pus drept motto atitor filme dramatice 
dedicate celui de-al doilea apocalips mon 
dial. Filme ce-au încercat să dezbrace erois- 
mul de haina lui strălucitoare și au refuzat 
trivializarea — prin anecdotic, spectacular 
sau un umor de gust îndoielnic — a ceea ce 
a adus atita suferință milioanelor de oameni 
prinși în vălmâșagul istoriei. Polonezii au fost 
printre cei care au plătit un scump tribut de 
singe. Nu întimplător cinematografia lor — ca 
şi cea română, sovietică sau iugoslavă — s-a 
făcut, de peste două decenii, într-o formă sau 
alta. expresia memoriei colective. De aici, 
poate. şi vigoarea, forţa și, nu în ultimul rind, 
expresia artistică a multora dintre liimele cu 
o astfel de tematică. Cenușă și diamant al lui 
Andrej Wajda, unul dintre momentele de viri 
ale cinematografiei europene postbelice (Pre- 
mii la Veneţia și Vancouver) este mult prea 
bine cunoscut ca să mai aibă nevoie de pre- 
zentări. Cum tot atit de apreciat pe plan in- 
ternaţional a devenit actorul Zbigniew Cybul- 
ski, interpretul lui Macek Chmeinicki din to- 
manul lui Jerzy Andrzejewski, după care s-a 
tras filmul. Cu toate că am văzut și revăzut 
filmele acestui regizor (cu studii (şi) de pic- 
tură ce pot explica multe secvenţe cu valoare 
pur plastică) de la O generație, Canalul și 
eră Macbeth din Siberia pină la Peisaj după 
lie, Nunta sau Domnișoarele din Wilko, 
am citit romanul lui Andrzejewski pentru 
prima oară abia acum. Aşa a fost să fie, nu 
vrem să facem o comparaţie (inutilă) într 
film şi carte. Filmul — tot proaspăt „citit“ — 
râmine perfect, fără fisură, nici măcar nu 
poate fi datat după efectele stilistice sau jo- 
cul actorilor: semn de vitalitate artistică, plas- 
ticitatea unor imagini precum cea a apariţiei 
unui cal alb, noaptea, sau moartea lui Macek 
într-un maidan de gunoaie sint de-o mare ex- 
presivitate — explicind intr-un fel studiile de 
pictură ale lui Wajda Cartea și filmul se sus- 
țin reciproc, faptul că pelicula a devenit mai 
celebră e meritul regizorului şi al actorilor 
Dar nici romanul nu e mai prejos! Un roman 
camusian unde destinul tragic (și absurd prin 
neputința de a infrunta fatalitatea) al lui Ma- 
cek — un straniu aliaj intre Kirilov, Meursault 
şi Egor Prokudin. merita un alt deznodâămint 
Dar întimplările nu ţin de voia noastră şi 
chiar dacă ne pare râu de intringerea unu: 
om, artisticește cumpânind. e un cîştig. La ce 
ar fi folosit un happy-end neveridic? Macek 
avea șansa să nu rāminā pină la capât un kil- 
ler (noi ştim că sufletește nu este, dar faptele 
îl condamnă!), ci să ajungă un Sisif fericit. cu 
bacalaureat şi studii politehnice. Puțin i-a lip- 
sit, o onoare greşit înțeleasă și un devota- 
ment fără de sens, „Eu nu sint un dezertor!” 
într-o lume în câutare de sensuri. Sfirșitul 
războiului cu toate mutaţiile politice, ideolo- 


Acţiunea Topolino 


Să ridem 
ca-n filme 


a: Topolino se bazează pe îmbina 
rea a trei elemente ce, dintotdeauna, au sus- 
citat interesul marelui public. Mai intii intriga 
polițistă (schematică, conturată mai mult în 
glumă decit în serios), apoi desfăşurarea, in 
registrul comediei ca-n filme, cu karate ra- 
tate, cu un automobil furat, parcat cu de-a 


Candoaea şi forța, un tandem 
imparabil (Acţiunea Topolino) 


gice și sociale. Partitura — mai veche în ci- 
nema — a izbăvirii prin dragoste într-o lume 
de supraviețuitori unde nu totdeauna cei buni 
au fost de partea celor drepți, iar ticăloșii au 
putut fi arătaţi cu degetul. Spaţiul nu ne per- 
mite să dezvoltăm multitudinea de idei. per- 
sonaje și conflicte pe care romanul le dez- 
voită, filmul avind un plus de realizare artis- 
tică, estetică să-i spunem? Cu toate că obida 
soldatului ce l-a împușcat întimplător pe Ma- § 
cek: „Omule, de ce-ai vrut să fugi?”, din fina- 
lul romanului ni se pare tot atit de protunda 
ca şi secvențele (celebre) cu cearceaturile 
albe și sfirşitul lui Macek printre gunoaie (in 
roman ele lipsesc). O prezenţă feminină. „Nu 
vreau nici amintiri, nici despărțiri”, doar apa- 
rent resemnată-interpretată pe ecran de Ewa 
Krzyewska — cum nu găsim la Camus decit 
in „Femeia adulteră” — şi atitea alte perso- 
naje ce pot deschide lungi paranteze anali 
tice, de la funcţionari ambiţioși și prozaice 
cameriste pină la un portar bătrin și senti- 
mental: o întreagă umanitate: Banchetul gro 
tesc din final, demn de Breugel sau Bosch 
(găsim secvențe asemănătoare în Viridiana 
lui Bunuel) pe fundalul sonor al unei „Polo- 
neze“ de Chopin, se suprapune cu o moarte 
ce nu dovedește nimic (dar ce nu este ab- 
surd în astfel de timpuri?) încheind destinul 
lui Macek ajuns „ucigaș fâră simbrie“, îndră- 
gostit şi dornic să înceapă o nouă viață — ca 
eroul lui Sukșin, dar fără forța lui morală — 
pentru care nu găsește calea cea dreaptă 
sfirşind în crimă și (propria-i) moarte. Roma- 
nul este tot atit de impresionant și merită in- 
crederea cinefililor ce-l apreciază (doar) pe 
Wajda. 


Un act din trilogia 
antifascistă 
al lui Wajda: Canalul 


Cine este omul acesta 


Jocurile istoriei 


Martie 1939. De la Paris, un inginer de 
aviaţie are misiunea să asigure un extrem de 
important transport pentru Institutul de aero- 
nautică din Varşovia. Cuterele sigilate. depo- 
zitate într-un vagon cu o securitate specială 
sint verilicate chiar înainte de punerea trenu 
lui în- mișcare. În jur, oamenii par relaxaţi 
bine dispuși; viața iși urmează cursul firesc 
O celebră pianistă poloneză, cu brațele pline 
de flori, după o serie de concerte de succes 
este condusă la tren de admiratorii ei pari- 
zeni, între zimbete şi promisiuni. Într-un 
compartiment. un maior german incepe un 
dialog amabil și convenţional. Inteligent, abil, 
inginerul polonez sesizează substratul propa- 
gandei susținută intens, în acele zile, de 
presa nazistă. Maiorul simte ostilitatea tova- 
rășului de călătorie şi, cind este întrebat di- 
rect: „Va fi război?, răspunde: „Pămintul 
udat cu singe este mai roditor!” 

Dialogul economicos, cu o concentrație 
maximă de idei are rolul de a ne introduce 
direct în atmoslera momentului istoric și de a 
ne convinge de onestitatea inginerului. Se în- 
țelege deabia mai tirziu că buna dispoziţie 
este mimată și ascunde, in fond, îngrijorarea 
Apoi, cind la Varșovia cufereie ajung prădate 
se mai înțelege că inginerul arestat, discredi- 
tat şi concediat pe nedrept, a devenit „obiec- 
tul“ de studiu şi experiment al unei forțe 
„neidentificate”. Biografia inginerului este 
cercetată pină în cutele ei intime. Absolvent 
al facultății de mecanică din Berlin, specialist 
în armamentul aerian, expert în filmări efec- 
tuate în timpul zborului, cunoscător al limbii 
germane și franceze, sobru, interiorizat, soli- 
tar după moartea soției, omul cu dosarul „cu- 
rat“ este angrenat, tocmai datorită virtuţilor 
sale morale și profesionale, într-o acţiune pa- 


Bedros HORASANGIAN 


Chopin contra salvelor de tun 
(Ewa Szykulska, pianista 
din Cine este omul acesta?) 


Recita! în grădina... 


sila, într-un maldăr de lubenițe, cu bătăi ca ia 
desene animate, iar „în al treilea rînd“ vicio 
ria celor buni asupra celor răi, învinşi prn 
competenţă, inteligență și candoare. Compe- 
tența aparține, în cazul de faţă, lui Csapo. 
polițistul ultradotat, pe care un superior rău 
intenţionat ar dori să-l! scoată din uz, să-l 
prindă cu ocaua mică, să-l trimită cu forţa în 
concediu medical pentru o pretinsă hiperten- 
siune. Candoarea este apanajul tuturor copii- 
lor cu care Csapo e prieten la cataramă, dar, 
în s al, al lui Topolino, fetița blondă și 
nostimă, campioană la yachting, sarea și pi- 
perul întregului film, ajutorul de nădejde al 
lui Csapo, ba chiar și salvatoarea lui în mo- 
mentul cheie. Descurcăreața Topolino știe sa 
intimideze. adversarul cu o mască de ba 
bâ-hircă, să identitice un răufăcător și „sa“ 
impuște” cu pușca pneumatică drept în locul 
cel mai dureros, ba chiar să intre în slujba 
unui centru de vulcanizare, foarte bogat în 
clientelă, graţie cuielor pe care Topolino le 
imprăștie destoinică pe șosea. Csapo și To- 
polino, sint uniţi mai, ales, prin, nevoia de 
afecţiune, căci Csapo e singur, iar Topolino 
ortană, lăsată în grija unui tutore neglijent 
care vrea s-o trimită la Casa copilului, dar bi- 
neințeies că ea, isteaţă cum e, reușește să se 
fofileze și să scape. În plus: o undă de melo- 
dramă cu haz și duioșie, citeva gaguri sim- 
plute, dar simpatice. o cascadă-două, niște 
răufăcători prinși, o fetiță drăgâlașă și un pli 
tist voinic și bărbos à la Piedone, ambianța 
turistică. 


(lirmare din pag. 7) 


in fața casetotonului, pe chipul Alexandrei 
cea rigidă apare o ușoara tresărire: eleva ve- 
mită în vizită greșise caseta și în cameră se 
revarsă o muzică dragă, care-i răscolește fe- 
meii amintiri ce dor. „Sfinxul“ întoarce dis- 
cret capul, să nu i se vadă lacrimile: aparatul 
i le suprinde totuși, odată cu spectatorul, în 
oglinda ovală, prin care se zărește și un colț 
de geam și prin el un ficus uitat pe terasă 
peste care râpăie o pioaie rece, de toamna 
Singurătate, abandon, o- existenţă tristă, ce- 
nușie, fără iubire sint sentimentele despre 
care această scenă fără dialog vorbește mai 
convingător decit multele fraze, cu reminis- 
cenţe ale unor lecturi sau filme prea cunos- 
cute. Joc discret, nuanțat, inteligent dozat in- 
tre severitate și duioșie, speranţă și resem- 
nare, pe coarda dublă a risu-plinsului proprie 
acestei minunate actrițe moderne de film, din 
păcate prea puţin distribuită. 


Un operator, Adrian Drăgușin (pe care îl 
loùcitasem pentru imaginea Clipei de răgaz) 
susține în Recitalul ... o galerie de portrete — 
indeosebi cele ale copiilor — de o mare pros- 
pețime, poezie, precizie a nuanţei.. El valori- 
tică şi în imagine farmecul romantic-ghiduş 
ai „trubadurului cu flaut”, Mitrut (copilul Ște- 
fan Lungu) prospetimea „vikingului” violo- 
nist, poreclit Cornulet (Andrei Popovici); sau 
hazul unui chip nostim, al unui interpret de o 
sinceritate cuceritoare, în rolul lui Tică — fra- 
tele Laurei; micuțul Cătălin Donţu. Sub ba- 
gheta Cristianei Nicolae apariții episodice în- 
fioresc: surisul acru-convenţional al unei 
mame a cărei fiică a pierdut concursul ori, 
dimpotrivă, compasiunea exagerată a alteia 
wiumfătoare. 

Există în tot filmul o lumină blindă, poetică 


kina POPESCU 


Producție a studiourilor din REA nana y 
: Isivân Bujtor. imaginea: Gyorgy Iles, Lăsz 

ri ai Cu: Istvan Bujtor, András Kern, László Kc 

zàk, Barbara Krystály, Edit Brauner, István Cseli: 


irioticã secretă ale cărei rațiuni — pentru in- 
ceput — doar le intuiește. 

Arhitectura filmului se dezvoltă într-o suita 
de cercuri concentrice în jurul inginerului. in 
jurul acţiunii „Woyzeck“, la rindul ei circum- 
scrisă ariei momentului istoric tragic al Polo- 
miei, care, mai departe, se înscrie în istoria 
întregii umanităţi prin declanşarea celei de a 
doua conflagrații mondiale. 

Scenariul (după romanul cu același titlu de 
M.M. Gromar) vehiculează simbolic nume ce 
trimit la vechile legende germanice. Numele 
conspirativ al agentului nazist este Wotan; el 
amintește de legendara figură despotică ce 
1omina -Walhala, cetatea zeilor germanici și 
prevesteşte, parcă, iminenţa pericolului. Fru- 
moasa. pianistă, colaboratoarea. inginerului, 
interpretează tulburătoare preludii de Wag- 
ner, din celebra tetralogie „Inelul Nibelungi- 
lor” al cărei libret trimite, deasemenea, la 
aceleași vechi legende. Găsim unele similitu- 
dini şi cu drama „Woyzeck“ a lui Georg Buc- 
hner (ea dă, de altfel, și numele acţiunii con- 
spirative). Referirile subtile ale scenariului la 
ideea unui fond cultural unviersal, comun 
sau la interferenţele spirituale ale poporului 
german și polon — protagonistul studiază şi 
se specializează la Berlin — se transformă 
treptat, tocmai din perspectiva politicii na- 
ziste, din elogiu. în acuzaţie. 

impresionează în Cine este acest om un 
anume mod de a vorbi despre lucrurile grave. 
Cei doi, pe țărmul unui golf, privesc în tăcere 
peisajul vast. Momentul pare liric, absorbit 
doar de tandrețea cuplului. dar spuma învol- 
burării pasionate lasă uşor să se întrevadă re- 
flexele unei tristeţi lucide. Siluetele intune- 
cate ale bărbatului și femeii — urmărite de 
aparat din spate, într-un plan lung — anunţa 
apropierea nopții și, parcă, izolarea lor de 
lume,. Privind îndelung siluetele lor elegante, 
incremenite una lingă alta, auzim vocea 
calmă a femeii: „Războiul va începe mai cu- 
rind decit am crede. Şi noi sintem îngrozitor 
de singuri...” 


Alina POPOVICI 


Scenariul: M.M. Gromar: regia: Ewa și Czoslaw Pe- 
teiski; bn Jerzy Jaruga; cu: Henryk Talar 
(Adam), Ewa Szykulska (Maria), Wieńczyslaw Glin- 
+ski (colonelul Kuziemski), Krzyszto! Chamiec (maio- 
tul Stanisiaw). 


care aureolează chipuri și peisaje; există ṣi o 
alașantă participare a aparatului la poveste, 
ce-ţi creează senzaţia de familiaritate, de inti- 
mitate cu sentimentele personajelor. O ele- 
gantă mișcare continuă, fluidă, leagă firesc 
decorul exterior de cel interior „povestind“ 
cursiv, atrăgător, - 
Formula flash-back-ului e susținută uneori 
cu scene scurte, fulgerătoare (ca acea bruscă 
retragere din cadru a imaginii-reverie: Laura 
cu Lira de aur, în timp ce medicul o anunţă, 
de fapt, pe fetiţă că nu mai are voie să con- 
cureze) dar sint și citeva dulcegării lungi, de 
genul calului alb unicorn imaginat de Laura, 
cu un Făt Frumos sub chipul lui Mirea cel 
care a dezertat din muzica clasică alături de 
„Zina” Alexandra. Alteori microrecitaluri din 
cadrul concursului de la Suceava fac să tre- 
neze filmul, tără a avea o justificare în dra- 
maturgie. 
Regizoarea cucerește de la film la film o 
valoroasă experienţă în munca atit de dificilă 
u micii interpreţi. O muncă cerind nu numai 
rabdare și sensibilitate, dar și o mare „teh- 
nică” a intrării în joc cu interpreți-copii. Mai 
mult decit in filmul ei anterior (Al patrulea 
gard lingă debarcader) in acest e.. se 
+esimte talentul regizoarei de a crea senzația 
lirescului în toate componentele filmului, de 
la interiorul mai special (casa profesoarei) 
sau mai obișnuit al familiei Laurei (decorurile 
Margăi Moldovan): uși cu glasvand întredes- 
chise pentru ca mama să supravegheze din 
bucătărie șotiile mezinului, pină la coloana 
sonoră (Luca Vasile) cu voci de vecini ce co- 
mentează din off sau cu o crainică de radio a 
emisiunii zilnice „Răspundem ascultătorilo:” 
ce umple încăperea creind acea senzaţie bi- 
nelăcătoare de veridic. Spectatorul capătă 
atunci sentimentul de recunoaștere şi partici- 
pare afectivă, sentiment atit de important la 
un film contemporan. m 
A.M. 


Visul unei balerine 


I oți cei care au fost fermecaţi de Solaris, 
Călăuza, Andrei Rubliov sau, în altă ordine 
de idei, de Ana Paviova, vor privi cu încintare 
această splendid găsită metaforă a vieţii de 
artist. Nu mă adresez nici cronicarilor, nici 
cinefililor specialişti. Filmele se adresează 
marelui public. Tot publicului i se adresa și 
Silviu Stănculescu cind, la înmormintarea lui 
Mihai Pălădescu, a rostit un gind atit de pro- 
fund și adevărat; „Pentru ca dumneavoastră, 
publicul, să rideți, să vă distreați, să vă bucu- 
rați, artistul moare cite puţin în fiecare zi, și 
m Viaţă, şi pe scenă, pină cind moarte de 

Acum ciţiva ani, în paginile aceleiași reviste 
„Cinema“, am scris un articol despre viața de 
actor care purta titlul „Meseria de a arde pe 
rug”. Alesesem metafora rugului deoarece 
era vorba de vina violent tragică a marei 
noastre artiste Olga Tudorache. Metafora 
„ouette“, deşi înțeleasă de puţini, este mult 
mai originală, mai precisă, mai adevărată, 
mai ales cind este vorba de artistul teatrului 
de balet. 


Arta şi biciuşca 


Pentru cei care nu s-au interesat in mod 
special de balet, trebuie să explic ce este un 

ouetté". Eu am aflat și am văzut minunea 
asta pe cind eram încă semi-copii. Începe cu 
a fost odată, ca toate povestile frumoase. 
Aşadar, a fost odată la noi în țară, un mare 
maestru de balet venit de la Paris, pe nume 
Boris Kneazev. El a montat ia Alhambra un 
balet feeric egiptean cu oglinzi poliedrice 
care făceau în sală efecte chiar mai grozave 
decit atit de modernul stroboscop. Și-a luat 
citeva dintre elevele mici (printre care și pe 
mine) ca balerine soliste în acest balet sgip- 
tean. Şcoala lui de balet se afia lingă Piaţa 
Kogălniceanu, vizavi de actualul ACIN, în lo- 
cuința balerinei Marie-Jeanne Livezeanu, 
eleva lui favorită. La ea am văzut prima oară 
această minune. Este cea mai 
frumoasă piruetă posibilă. Te învirtești pe un 
singur picior de multe, foarte multe ori, în 
acelaşi loc, piciorul celălalt face rotocoale 
dind „Schwung“ piruetei și, după fiecare in- 
virtire, te prezinţi grațios, de parcă o floare 
s-ar învirti și ar spune: „uite ce petale fru- 
moase am, uite o petală, și încă una, și mai 


ea și cea: 


am multe, multe și toate frumoase“. Şi. deo- 
dată, floarea începe să încetinească învirtirea 
și se oprește grațios fără să arate cit de tare 
a obosit. 

Denumirea acestei figuri de balet vine de la 
cuvintul francez „fouetter“=a biciui, iar „fo- 
uet" inseamnă bici. Foarte puțin ştiu că marii 
maeştri ai baletului imperial rus, Alexandre şi 
Marius Petitpas, foloseau biciușca "pentru a 
plesni piciorul care greșea, ca in felul acesta 
mușchiul să nu-și insuşească reflexe greșite. 
Tot cu biciușca a invâțat şi Ana Paviova 

În acest film există un moment in care 
Kneazeva (ce coincidenţă de nume!) — inter- 
pretată de marea balerină Ekaterina Maxi- 
mova, işi dezmorțește picioarele chinuite 
într-un lighean. Apa este singerie. Nu este o 
exagerare: și micile balerine au adesea dege- 
tele insingerate, bandajate cu vată și tifon, 
chiar și atunci cind au pantofi de poante din 
italia. Culoarea singerie a apei este un semn 
cinematografic ca şi căptuşeala singerie a 
pelerinei balerinului interpretind pe Pilat din 
Pont, care este, uneori, și filozoful vagabond 
Jeshua Ha-Nozri din fantasticul roman „Ma- 
estrul și Margareta“ al lui Mihail Bulgakov. 

Filmul Fouette, ca şi romanul lui Bulgakov, 
vorbește despre necesitatea suferinţei. în ro- 
man, Woland care reprezintă pe Satapa. 
spune apostolului Levi Matei următoarele: 
„Ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi exis- 
tat răul, şi cum ar fi arătat pămintul dacă l-ar 
fi părăsit umbrele? Că doar obiectele şi oa- 
menii dau naștere umbrelor. Copacii și făptu- 
rile vii aruncă și ele umbre. Nu ai vrea cumva 
să jumulești globul pămintesc, măturind de 
pe faţa lui toți copacii şi tot ce este viu numai 
dintr-un capriciu al tău, din dorința de ate 
destăta cu lumina nudă? Eşti un năting!” Levi 
Matei răspunde: „N-o să discut iri contradic- 
toriu cu tine, bătrine sofist". 

Dacă suferința face pe orice om mult mai 
bogat cu duhul, pentru artist ea este, din på- 
cate, absolut inevitabilă; ea este materia 
brută fără de care nu poate crea. 

Tot zbuciumul eroinei principale a filmului 
constituie esența adincă a acestei parabole 
cinematografice atit de t e de parabola 
vieții şi a dri ei dintre Margareta și Maes- 
trul, coincidenţă deloc intimplătoare face 
ca eroina filmului, Kneazeva, să aibă (ca şi 
Margareta, eroina romanului) un soţ frumos 
bine situat şi tot ce-i trebuie. Dar ea nu-l iu- 
beşte. Acesta este „norocul” ei trist de artist, 
Amintiţi-vă de cuvintele minunate cu care in- 
cepe volumul al doilea din romanul „Masstrul 
şi Margareta“: „Vino cu mine, cititorule! Cine 
ţi-a spus că nu există pe lume dragoste ade- 
vărată, devotată, dr te veșnică? Să i se 
taie limba mincinosului, limba lui ticăloasă! 
Vino cu mine cititorul meu numai cu mine şi 
am să-ţi arăt o asemenea dragoste!“ Balerina 
Kneazeva este in aceeași situație cu Marga- 
reta și visul ei este s-o interpreteze în baletul 
care urmează a fi pus în scenă. Dar la ea vi- 
sul pare tardiv. 

Şi totuși... Există în viața fiecărui om, dar 
mai ales a unui artist, un moment crucial 
care contrazice expresia fraceză „si jeunesse 
savait, si vieillessse pouvait". Kneazeva se 


află în acel moment, ciudat și unic, cind stă 
excelent şi cu „savoir“ şi cu. pouvoir". 
Cind își dă demisia și maestrul de balet — 
interpretat de marele balerin Vladimir Vasiliev 
— vine să o implore să se întoarcă la teatru, 
ea are o clipă de mare fericire, umbrită ime- 
diat de o mare durere: el o cheamă nu pentru 
ea, ci ca s-o ajute pe foarte tinăra balerină 
(de care maestrul este îndrăgostit) și să-i 
transmită harul ei. După un moment de cum- 
plită frămintare, ea se învinge pe ea insâși și 
se duce s-o învețe pe tinără să interpreteze 
rolul mult visat de ea. Dar „si jeunesse sa- 
vait"... „Jeunesse“ nu ştie să sufere pentru că 
nu a trecut prin suferință. Kneazeva nu-i 
poate transmite nimic din ceea ce este din- 
colo de tehnică, din ceea ce inseamnă trăire 
în înțelesul cel mai inalt. Justiţia imanentă 
triumfă: fata este chemată la un concurs și 
marea balerină, in plină maturitate a talentu- 
lui, va avea fericirea să-și transmită durerea 
din viață pe scenă. Sint de nedescris simpli- 
tatea şi graţia expresiei și a mişcărilor ce ex- 
primă fiorul dragostei nemărginite a Margare- 
tei pentru Maestru, a balerinei pentru parte- 
nerul ei, pentru rolul ei, pentru meseria ei. 
Fermecătoare este și trecerea — ca în lumi- 
nile colorate ale sidetului — de ia trudă la 
vis, de la viaţă la scenă, de la proza vieții la 
poezia- artei, de la real la ireal. Totul se im- 
pletește fără contururi precise, nimic nu se 
începe, nimic nu se termină, culorile sufle- 
teşti curg dintr-una într-alta. Nu există pro- 
priu-zis o intrigá. Acţiunea se petrece ca la 
„ mai mult în suflet. Se subliniază în 
acest film că artistul plilătește scump trecerea 
lui prin viaţă. Și mai este comparată viaţa ar- 
tistului cu o floare: dimineaţa, cind o vezi 
vestejită, nu mai crezi că ea a inflorit atit de 
frumos cu o seară inainte. Balerina e slabă, 
nu are voie să mânince decit foarte puţin, 
face ore in şir antrenamente în care rezis- 
tența fizică depăşeşte rezistența nervoasă. 
Fantastice, în acest film, sint și scenografia 
şi costumele și culorile de vis din premiera 
mult visată. Tablourile de grup amintesc de 
cele mai frumoase picturi din istoria artelor: 
ceva din racursiurile contorsionate ale lui Mi- 
ange o, din divina compoziţie a lui Ru- 
ăderea în infern“. Muzica lui Ceaikov- 
ski, Mozart, dar mai ales şi în primul rind, Jo- 
hann Sebastian Bach şi, în special, Mattheus 
Passion întregesc tabloul de inaltă artă, dacă 
vreţi surrealistă (în sensul cel mai frumos al 
cuvintului), care caracterizează acest film 
Toate aici sint puţin alungite. Un stil care 
aduce, aș zice, a El Greco. Sunetul, imagi- 
nea, toate se alungesc. Spunea cineva; „Pri- 
peala e bună numai la prinderea puricilor”. 
Acest film cu scene alungite nu are deloc 
lungimi.” Versurile minunate de la sfirșit 
vorbesc despre fouettâ-ul vieţii de artist și în 
general despre fouett6-ul vieţii omului, des- 
pre necesitatea de a trăi din plin în viltoarea 
năpraznică. Biciuiește-ţi nervii şi rizi, şi fii fe- 
ricit în ciuda biciului. Trăiește intens pentru 
că atunci cind intensitatea scade treptat, ur- 
mează nimic, adică moartea sufletească. 


irina LOVENDAL 


L mai bine de o sută de ani de la pre- 
miera pariziană (1875) a operei, după zeci de 
mii de -spectacole pe toate scenele lumii şi 
după alte citeva ecranizări, ne întiinim astăzi 
cu capodopera lui Francesco Rosi.'Nu șovăi 
să-i zic acestei noi intrupări a frumoasei tu- 
tungioaice aşa cum i-am zis: ea (la care, şi 
nu, cum cititorul avizat desigur a înţeles, la 
poemul horaţian, se referă şi titlul) ne apare 
in perspectiva unui secol — adică așa cum o 
receptează sensibilitatea unui contemporan 
— Şi ne apare totodată seculară, in înțelesul 
totalei laicizări a misticii tradiționale a unui 
mit scenic. 

Atunci cind a scris această intimplare, 
Prosper Mérimée a avut mină bună: într-ade- 
văr, cine iși mai aduce azi aminte de pe drept 
cuvint astfel socotita capodoperă a lui, „Co- 
lomba“, cine işi mai aduce aminte de mica 
bijuterie intitulată „Abatele Aubain“? În 
schimb, povestea lui Don José, care, incă- 
pută pe mina genialilor libretiști Meilhac și 
Halévy, s-a imbogăţit cu cea a năbădăioasei 
„andaluze”, a făcut, pe muzica lui Bizet, oco- 
iul påmintuiii, stimind admirația lui Niet- 
zsche și cufundindu-i in melancolice ginduri 
pe eroul din „Zauberberg“, care o opunea ce- 
lei din „questa tomba”, ingropindu-se de vie 
spre a nu se despărți nici în moarte de iubitul 
ei: Aida. 


Dar cum am cunoscut-o noi pină acum pe 
Carmen? Superbă. Sometuos îmbrăcată, pa- 
vanindu-și pieptenii înalți şi parurile de dan- 


.saeculare și 


doi ochi de lup 


telă, bătindu-și ritmurile cu tocurile înalte ale 
pantofilor de lac, mișcindu-se și umblind „ca 
la teatru“, convenţional și savant seducătoare 
— cu adevărat o „vamp“, o „femeie fatală”, 
Cum ne-o restituie actualul realizator? Cu to- 
tul altfel și anume, cred, așa cum a schiţat-o 


De la mitul literar şi 
(gravură din secolul al 


( urmen 


scenic 


XIX-lea şi 


Mérimée și au gindit-o libretiştii. „Era de o 
frumusețe stranie şi sălbatică, o figură care 
te uimea la început, dar pe care n-o mai pu- 
teai uita. Ochii ei aveau o căutătură potti- 
cioasă şi aprigă. așa cum n-am mai intilnit de 
atunci la nici o făptură omenească. Ochi de 
țigan, ochi de lup, spune pe bună dreptate 
un proverb spaniol. Dacă n-aveţi timp să 
mergeţi ia grădina zoologică să studiaţi privi- 
rea unui lup, uitaţi-vă la pisica dumneavoas- 
trá cind pindește o vrabie“. (trad. Al.O. Teo- 
doreanu). lat-o pe Julia Migenes-Johnson 
scandalagioaică, bătăușă, (dar ce clipe de 
mare, intensă frumuseţe trăiește fața ei — 
urițică, pistruiată și... puțin sașie), îmbrăcată 
şi... încălțată in legea ei de „bohâmienne”, de 


la cel 


cinematografic 


Julia Migenes Johnson) 


„Tzingara“ (şi e de remarcat că, pe măsură 
ce starea ei de mică sâlbăticiune fericită se 
îndreaptă spre griji, necazuri, responsabili- 
tate, moarte, straiele ei se fac, de la prima ei 
apariţie, cind se scaldă în gidå, tot mai nu- 
meroase și mai elegante, pihă la acea minune 
de rochie roşie din scena finală, atit de pro- 
lixă și greu de suportat pe scena operei și de 
care, aici, parcă nu te mai saturi (mari sint 
posibilitățile și miracolele artei cinematogra- 
fice!), mişcindu-se, șezind fără sfinta preocu- 
pare de a avea genunchii lipiți (dar cită graţie 
în această. vulgaritate“) și umblind cum dă 
dumnezeu (dar cită noblețe în gestul curat ți- 
gânesc de a se așeza pe pămint lunecind re- 
zemată de perete și fără a se propti cu mii- 
nile de nimic, dar cu ce maiestate de regină 
„rcînd treptele tronului, pășește ea, șieam- 
pâtă incă şi desculță, în urma călărețului care 
o duce, cu miinile legate de o fringhie, la in- 
chisoare) şi, mai ales, autentică (intr-un rol 
atit de — prin definiţie — articios ca acela al 
unui personaj de operă!), teribil de autentică, 
deshieratizată și dind impresia că l-a iubit cu 
adevărat pe bietul don José, care n-a rămas 
numai unul din numeroasele ei capricii și că 
işi așteaptă, că își cheamă, chiar, în scena fi- 
nală, sacrificiul. expiatoriu. Hieratice, pictu- 
rale, in filmul acesta, au râmas doar coper- 
tile: prima scenă, filmată pe mut, unde torea- 
dorul nu-şi înjunghie victima înainte de a fi 
pus-o în genunchi, tot astfel precum, în final, 
cu genunchii în pulberea din fața arenei iși 
primeşte și nefericita eroină lovitura de gra- 
ție. 

Mai e, în noua viziune, Carmen, așa cum o 
vedea Hans Castorp și cum ar fi osindit-o tot 
ei, dacă ar fi vorbit în limba feciorului „cole- 
gei“ ei de la Regia din București, „Eva, 
străina, duşmana, neimpăcată şi veșnică, im- 
prăştietoare de ispită și de moarte?" Parcă 
nu, parcă nu numai. 


Săptămîna filmului Sta 
din PR PD COCOG Cineaştii cubanezi, azi 


A ceată, sr neimplinire totală a sentimentelor 
Gi teva prin refuzul femeii ce-i pare tinărului un sfinx 
inaccesibil într-o cetate a umbrelor, a apa- 


flori de bambus Chemarea sfinxului renţelor, a prejudecăţilor asfixiind- viaţa — 


cita mai exista, in făptura refugiată în visele 
ei sentimental-erotice ca o fetișcană de pen- 
sion.. atmosferă crepusculară, poezia șoap- 
telor tainice la umbra pavilioanelor răco- 
roase, umbre și penumbre ale sentimentelor, 
z cind înăbușite, cind izbucnite violent cu pa- 
grabà a Emmei Bovary, dar cu o iubire care Aventură aa în Poate pr dt, 
ar fi izbăâvit-o pe captivă de linceda existența $ 7 sd . foametea din ora: război "polar: j 
dintr-o familie eșuată in convenții, dacă 1e- sau introspecție Eua de IOa a piaca p eredm o 
meia ar fi avut tăria să-și rupă la timp lanțu- x e i mult fi i it be 

rile — Amada cubaneză se mistuie în tăcere poartă aceeaşi acel roman mai mult fin de siècle, decit belle 


D- familia Annei Karenina sau mai de- 
l. a doua jumătate a lunii aprilie s-a 


destășurat în Capitală, la Piteşti şi în mu- 
nicipiul Craiova - Săptămina filmului din 
R.P.D. Coreeană, manifestare organizată 
cu prilejul celei de-a 75 a aniversari a zi- 


lei de naștere a Preşedintelui Kim Ir Sen şi se sinucide prin renunțare ý ; époque, sau o belle epoque prea timpurie 
Filmele prezentate cu această ocazie Í aut si-mi amprentă pentru clima tropical parfurmată a unei lumi 
Pacea FA mi decontarea ia Exista, probabil, ceva fascinant şi misterios p naţională lincezind' de patimi și mizerie la umbra porto- 


în romanul lui Miguel de Carron, „Slinxul” — 
portretul frumoasei doamne indrăgosite de 
un tinăr și idealist poet (care. oricit de idea- 
list și oricit de poet, hotărăște că o pasiune 
trebuie trâită, o dragoste asumată, cu demni- 
tate, ca să nu se veștejească în lașităţi ṣi 
compromisuri), exista, da, o chemare a „Stin- 
xului” pe care or fi auzit-o autorii regizorul 


calilor în floare. Dar în film, fatalmente, con- 
centrarea dramatică s-a făcut în defavoarea a 
ceea ce, presupun (poate cu un exces de 
fantezie), era poezia semitonurilor, a gradării 
de a stăpini tumultul sau a degradării voinţei, 
ori a sublimării ei într-o mistică filantropică 
(gest ce părea tinerilor mei vecini din sala 
„Studio“ o stare ridicolă, artificială, desuetă). 
Prea naiv erotice păreau și reveriile nocturne 
ale nobilei doamne: escapade romantice în 
voaluri albe și umbreluțe dantelate, cu excla- 


inedite din viaţa și lupta unui popor care 
muncește animat de optimism, elan şi în- 
credere în viitorul prefigurat ca luminos 
şi darnic pentru cei harnici. Vizionind re- 
centele producții ale studiourilor coreene 
trebuie remarcat efortul depus de creatori 
pentru a descrie convingător principalele 
probleme care frămintă lumea de azi. cea 
care n-a uitat nimic și nu trebuie sa uite 
nimic din trecutul incârcat de suferință ş 
luptă al înaintaşilor. Pelicula prezentata 


Humberto Solas și Nelson Rodriguez cind 

s-au hotârit sâ-o capteze pe celuloid. 
Exista. probabil, minuţios descrisă și atmo- 

sfera şi jocul de-a viața și de-a moarte in- 


măi poale O) dragoste ucisă „de: prejudecăți Pe CODA esi ALALU PUNT O Mat i 
itlu n, est f linda ue t hes = ae =y ti, c 4 t € 
eroismului de care au dat dovadă cei ce (Eslinda Nunez şi Cesar Evora în Amauuj spectatori mai mult între 16 și 20 de ani, 


itrași de fotografiile frumoasei actrițe (Es- 
linda Munez) şi de titlul imbietor Amada. În 
ciuda somptuoaselor decoruri și a imaginii 
semnate de Livio Delgado — un rafinat poet 
al luminilor tamisate, al lunii argintind aleile 
vechiului parc, al pavilionului-relugiu „incen- 
diat" de apusuri și patimi ori părăsit sub vin- 
turi şi ploi sumbre, imaginea unui poet al 
portretelor aureolate de dorinţi sau resem- 
nare (frumoasa captivă din: vila-inchisoare 
sau romanticul ei adorator iluminat de idea- 
luri generoase, dar cu o privire albastră ne- 
cruţătoare în fața compromisurilor), filmul, aș 
zice, pâtimește prin maniheism. Lipsă de nu- 
anțe acolo unde ar fi trebuit, poate să fie, mai 
ales nuanţe. Regizorul — autor al unor anto- 
logice filme despre revoluţie precum Cantata 
pentru Chile ori Cecilia sau Manuela ecrani- 
zează, cam la suprafaţă, după un protocol al 
spectacolului exterior, acest roman, repet, 
poate greşesc, care imi părea o sursă demnă 
de un film psihologic modern. Un deznodă- 
mint melodramatic (fuga femeii în cartierul 
contaminat de gripă spaniolă, sărutul ei — si- 
nucidere curată — dat copilului muribund, 
îmbolnăvirea sau înmormintarea la care tină- 
tul asistă și hohoteşte în plins sint suportate 
greu de sensibilitatea — mai ales a tinărului 
spectator contemporan. 


au făcut sacrificiul suprem în lupta pen- 
tru eliberarea patriei. E şi-au acoperit 
numele de glorie eterna şi generație t- 
nere trebuie să le cunoască fap 
tejie. În acest scop, din ini 
lui, se organizează la Muzeu! lupta vic- 
torioase de eliberare“ ciciun de conie 
rințe. Unul din vorbitori este ṣi Mun Guk 
Chol, fost comandant de brgada. condu- 
cătorul celor treizeci și do: de viteji căzuţi 
eroic într-o crincenă bătălie ma unui 
dialog purtat cu fiica un comba- 
tanţi, veteranul se confruntă cu o ome- 
nească dilemă: are sau ru dreptul să 
poarte numai ei medalia de r, cind în 
țară există încă atiia eroi ar i? Con- 
ceput intr-un registru grav, fimul oferă o 
imagine a ceea ce Jean Paul-Sartre, nu- 
mea „totalitatea concretă a omului”. Sce- 
nariul este semnat de Km Du Yon, iar re- 
gia aparține lui Kim Sang Pyong 

După faptă şi răsplată (scenariul Li Ji 
Yong, regia Yu Won Jun) sau o legendă 
de lumina, culoare ș pe povestind 
faptele de arme ale une: tinere de acum o 
mie de ani insutietita de nobile senti- 
mente patriotice. Cuvintele ei pot fi așe- 
zate ca motto: „nu contează virsta și forța 
fizică in lupta pentru apărarea patriei. 
„Floare de bambus albă ca neaua” sună 
în traducere numele eroinei, cea care, cu 
prețul suprem a tâcut să răsune în țara 
Koryo. acum mai bine de un mileniu, to- 
bele victoriei. Realizatorii filmului au 
creionat cu atenție portretul tinerei do- 
zind exact metaforele, gros-planurile şi 
flash-back-urile, inserind cu gingășie pe 
fundalul dur al îintruntării singeroase, și 
fragila ei poveste de dragoste. 

Glasul inimii, prezentind un fapt real 
petrecut la Londra în timpul unui festival 
cinematografic, este o interesantă propu- 
nere cu un apăsat accent pe dimensiunea 
socio-psihologică a unui fenomen impor- 
tant: dezrădâcinarea. Urmărind, obser- 
vind, disecind periplul „cuplului de ne- 
gustori prosperi”, prin metropolele Bâtri- 
nului continent, cineaștii coreeni au reali- 
zat intr-o tonalitate gravă un film-dezba- 
tere. Concluzia se întrezărește incă de la 
inceput: un apatrid nu va fi niciodată și 
niciunde fericit, iar dorul de patrie nu are 
un leac ce poate fi. cumpărat. 

Pină cind vom fi despărțiți, in regia lui 
Pak Chang Song, evidenţiază frumusețea 
morală a unei tinere nord-coreene care, 
deși șantajată de agenţii poliţiei din Seul, 
are puterea de a-și menţine hotărirea și a 
nu părâsi țara care a crescut-o și ocro- 
tit-o cu părintească dragoste. 

Aripi roșii (regia: Tian En Bok), film-o- 
magiu adus 'aviatorilor coreeni, armoni- 
zează exact o dramatică „saga“ familială, 


leana DĂNĂLACHE 


Alice MĂNOIU 


porului incaș. Ani zbuciumaţi, Evenimentele 
se succes cu repeziciune imprimind peliculei 
. caracterul riguros al documentului. Vocea 
Tupac Amaru nume | £ p 0 p oru | Ul comentatorului aduce completări, date, nume 
de oameni și locuri, dezgolind miezul fier- 
binte al dramei ce a cuprins un întreg conti- 
nent. Moartea a mușcat din trupurile coman- 
danţilor, vintul le-a imprăștiat cenușa in cele 
patru colțuri ale pămintului, dar uitarea nu 
ie-a putut acoperi numele. Colbul tăcerii nu 
s-a aşternut pe imaginea jertfei lor intrată în 
nemurire. Aparatul de filmat cuprinde în plan 
detaliu încă o imagine și încă una în plan an- 
samblu a torturaţilor ca, aproape imediat, să 
se oprească pe figurile celor mulți care se 
string umăr lingă umăr, în timp ce vocea din 
off repetă, din ce in ce mai apăsat: Moartea 
+-a zdrobit, dar nu i-a ucis, țărina s-a îmbel- 
şugat cu trupurile lor, dar nu i-a acoperit... 
Tragedia, cu rezonanţe adinci în istoria l!a- 
uno-americanilor, este pusă in pagina filmu- 
lu” semnat de Federico Garcia, cu implicarea 
creatorului care transmite in opera sa un pu- 
ternic mesaj: niciodată injustiția socială nu va 
râmine nepedepsită. 


intr-un proces in care nu se aud rostite cu- 
vinte ca: oprimare, muncă forțată, dreptate. 
libertate, ci doar acuzaţii grave de înaltă trå 

dare. Trădare față de cine? Faţă de monarhia 
spaniolă, față de regele Carlos al iii-lea Şi 
cine a trădat? Ultimul descendent al regilor 
incași, Tupac Amaru, cel care și-a ridicat gla- 
sul în apărarea celor mulți, în apărarea popo- 
rului sâu chinuit și jefuit de reprezentanţii re- 
galităţii şi ai papalității. Alături de el, in 
banca acuzării iau loc: soţia lui, Micaela Bas- 
tides şi fiii lui, căpeteniile rebeliunii. Utilizind 
numeroase flash-uri, care nu întrerup, ci, din 
contra. dau fiuență povestirii, regizorul dea- 
până secvențe semnificative din anii premer- 
gători revoluţiei care a aprins ca o torța. 
aproape întreaga Americă Latină. În mine, în 
fabrici sau pe plantațiile întinse trudesc ala 

turi indieni, creoli și sclavi aduși din Africa 
Speranţa și lumina lor va fi Tupac Amaru, 
purtătorul simbolului Soarelui, simbolul po- 


U. fiim despre o primă mare revoluție 
socială, inițiată şi condusă de Marele inca 
Jos& Gabriel Tupac Amaru, fiul lui Felipe Tu- 
pac Amaru spinzurat de colonizatorii spa- 
nioli, nu se poate rezuma în citeva cuvinte 
Sau, mai corect spus, nu se pretează la o po- 
vestire obișnuită pentru că nici Federico Gar- 
cia — regizor și scenarist — nu a apelat la o 
naraţiune obișnuită. El și-a conceput filmul 
folosind prezentul, trecutul îndepărtat sau 
apropiat și viitorul într-o ordine aleatorie, ur- 
mărind nu o sumă de fapte, ci esența lor, nu 
destinul unui erou — fie el cit de spectaculos 
— ci destinul unui popor. 

Piaţa Victoriei devenită în 1781 Piaţa Lacri 
milor. Un tribunal despre care ni se spune de 
la bun început că a pronunțat o sentinţă ne- 
dreaptă și deosebit de crudă. Jose Gabriel 
Tupac Amaru, luptătorul, întemeietorul, sta 
tuitorul,- inițiatorul este principalul acuza! 


leana DĂNĂLACHE 


Refrenul regăsirilor 
Legãtura de singe 


“srat Cnema 


Nr. 5 (292) Anul XXY 


Coperta ! 
Actoiii Ecaterina Nazare și Horaţiu Mâlă- 
ele, înconjurați de „superpiticii„. Ștetan 
Lungu, Mihai Bădilă, Medeea Marinescu 
şi Mirela Sinziana Popa 


Foto: Victor STROE 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr 1, Bucuresti 41017 
E::emplarul 8 lei 

eae 
„Cititorii din străinatate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia” — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
orgă Bucureşti — Calea Griviței nr 


5 z 4 
Bucureşti. mai, 1 Prezentarea aftistica și prezentarea grafică 


ioana Statie 
e 


Redactor şef 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — Bucureşti 


Ecaterina Oproiu 


opinia autorului 


ronica la acest film ar trebui să fie 
scrisă pe note, cronicarul sa confirme, direct 
pe portativ, dacă a vibrat sau nu la unison cu 
neobositul lon Popescu Gopo care, pentru a 
doua oară, işi invită spectatorii să străbată 
Bucureştiul, promiţind, peste ani, încă o peli- 
culă care să implinească sub semnătura sa 
inconfundabilă, tripticul oa enunțat: „De 
trei ori București”. De astă dată, prin juxtapu- 
neri şi coordonări, prin retro şi avanproiecţii, 
alternind planuri paralele, adunind episoade. 
unele evident convergente, altele aparent di- | 
vergente, printr-un montaj strins, pe alocuri 


tențat însă printr-un contrapunct liric: tradi- suipaptă 3 cragosiora apa a mon Petria f 

ţia. } 4 d ~ „f rapidă schimbare de plan, spectatorul so- e e 
„Rimele“ armoniosului story nu sint defel | sește cu o clipă mai devreme în inistitut Co- > Ant ICronI ca 

întimplătoare. Incepind cu genericul — cro- | troceni, acasă la Anita, eroina filmului, şi-i A 

- molitografii ale unui album alcătuit acum un | cunoaşte familia. Pe post de mamă care cintă 
veac şi mai bine de Domenico Preziosi in | şi dansează, Anda Călugăreanu e o poştăriță 
urma vizitei. sale in Țara Românească. Un mereu grăbită, excesiv de conștiincioasă, 
prim. personaj episodic (Dem Rădulescu) e | căci ştie rostul corespondenței, „strop de 
un sirguincios restaurator căruia gesturile şi viaţă vie într-un plic", și dorește ca-ntr-o 
privirea îi trădează o blindă tenacitate, migală | bună zi rachetele să poarte doar „scrisori, 
și ambiţie neorgolioasă... Eroina principală, | speranțe. jucării”. lurie Darie e un tată tem- 
care călăuzește pașii vizitatorilor într-un mu- perat care-i instruieşte şi dădăcește pe pri- 
zeu de istorie din țară, odată cu scrisoarea ei chindeii cravatelor roşii, dar nu numai pe ei 


Ca scriu aceste rinduri ştiu că aici, la 
stinga. la dreapta, aici undeva aproape, sint 
deja culese și tipărite gindurile cronicarului. 
Dacă ar fi scrise de D.I. Suchianu ar fi trei 


eliptic, permanent păstrind măsura bunului de dragoste, lansează și laitmotivul naraţiunii interpretată de Medeea Marinescu, surioara 2 i 
ust („la foarfecă", Silvia Cusursuz), se clă- „Cu tine de mină prin Bucureşti/...] Ochii tăi | malițioasă iși va proba talentul de muziciană setu a a 
leşte temeinic ideea generoasă a filmului: cu m-au învățat”... Ferestrele sufletului — se ştie | alături de noul tandem Maria-Mirabela... | Vente memorabile și, undeva, la sfirșit, s-ar fi 


dragoste, râbdare și înțelegere orice impas 
poate fi depăşit. Metoda de abordare aleasă 
(vezi textele cintecelor în primă audiție, dar și _ 
cele ale melodiilor arhicunoscute, inglobate 
ingenios epicii domonstrative) trage o linie 
de unire între un vechi procedeu, cel al dra- 
matizării proverbelor, şi un altul ce ţine de 
actualitatea imediată, videoclipul, sinestezic 
divertisment. Fără a fi nici una nici alta, O zi 
la Bucureşti este o fantezie cinematografică 
care, dincolo de dramatismul unei faise farse, 
dincolo de scheletul schematic al unei gra- 
cile idile, emană optimism și tonicitate, o ti- 
nerească exuberanţă, oricind şi oricui nece- 
sară. Ancorat în prezent, acest film are drept 
protagonist Bucureştiul care, din simplu fun- 
dal, şi datorită operatorului Alecu Popescu, 
maestru al filmărilor combinate, ajunge să 
ocupe prim planul. Prim planul afecțiunii da- 
torate și meritate. Surprinsă la ora recon- 
strucţiei, metropola își schimbă înfățișarea pe 
zi ce trece, Pulsul acestor prelaceri este po- 


— sint deopotrivă ochii minţii şi ai inimii. Cind, la prea tandra coliziune dintre mamă și Seti, i tă. 
Ochilor mari. profunzi. sensibili și inteligenți | fiică, poştărița își scrintește, glezna, terapia | APrOPiat,de fimu meu. comparindu mă și fă- 
ai Cesoniei Postelnicu li se asociază, într-un | va fi, după radioscopie, un exercițiu de core- | nească ambițiile; dacă ar fi scrise de Catrinel 
joc plin de candoare, lentilele măritoare ale rafie, iar ca ingredient, un pic de aerobic. | Oproiu ştiu cum ar suna, ar avea cuvinte ale 
unor ochelari incurcaţi de un optician (Hora- |, Fiica, săritoare, se oferă să preia tolba mamei | căror vocale s-ar pronunța cu ritm întirziat, ar 
tiu Mălăele), indrăgostit la prima vedere. Mio- | şi, ca preambul la odiseea poștăriței improvi- | descoperi lucruri frumoase in film, poate 
pia insăşi devine. astfel, o metaforă congru- | zate, e prezentat în doi timpi scheciul unor | chiar m-ar lăuda, dar, orice ar scrie, la urmă 
entá.. În trenul de București, un excelent | automobiliști provinciali: ea, Rodica Popes- | ar adăuga propozițiunea care îi este dragă” 
moment coregrafic impune ritmul intregii | cu-Bitânescu, impăciuitoare, el, Jorj Voicu. f regretă că nu pe desene animate...: dacă ar 
aventuri care balansează între real și imagi- | un teribil cusurgiu care n-are bunăvoință sa | ţi scrise de... Dar imi vine să părăsesc și regi- 
-nar: glasul roților de tren e dublat de miste- | dea de sensul arterei suspendate a ultramo- | zor, şi scenarist şi să mă alătur taberei de 
rioase și hazlii cadențe — un tara-tara al cata- | dernului Pod Grand, aşa cum nu-și poate în- | cronicari şi, zău că de aici filmul se vede ait- 
timpi de tei un goană al geamanta- ompr. nici De a rca iri stii, el , 

nelor, un ronțăit de măr emis de un desuet | nici viitoarea față a capitalei... Argumentin i X i 
partener de călătorie (Niculescu Cadet) ce | fericirea prin iubire ṣi bunăințelegere, Horia PE ei ret pie ia 
anticipează viitoare evocări nostalgice. Silue- | Moculescu, în duet cu Ana Maria, îi este, pret | pe ghimpi sau m-am gindit aiurea în timpul 
„tele dansatoritor sint sublimate într-un dina- de o melodie, eroinei ghid... Şi pentru ca ge- | proiecției, aș controla punctul meu de vedere 
mic desen animat, pe geamul vagonului ză- | ometria arhitecturii urbanistice să capete re- | cu al spectatorilor și aș spune: merge: poate 

rindu-se şi baletul nocturn al semafoarelor... i itlui, O zi tă Bucu fi trebuit să fi i 

În aburul zorilor, un panoramic, îmbrățișează oricare 0. p39- 19) ară jät i mare pb see pri Mer 

cartierul nou al Gării de Nord. În vis, priete- irina COROIU Goor. mal 29 Abis ja sii. cod PADNA 

nul e pe peron, in realitate însă „Nimeni nu te "Foto loan OPREA | Anitei se pocneşte peste frunte, atunci abia 
mi-am dat seama că are un subiect! Mi-aduc 
aminte că în timpul filmului l-am văzut pe au- 
tor lucrind la scenariu... cert că nu s-a inspi- 
O stea cu renume între două „tinere speranțe“ (Angela Similea intre Cesonia Postelnicu și Anca Sigartău) Vina IE ENARA Sh verifice fidelitatea 10- 
godnicului ei și... vrind să verifice inseamnă 
„ca bânuiește. bânuind exagerează şi, astfel 
umfiat, balonul se sparge, pentru că... devi- 
ni dragostea. Restul e numai muzică şi 
ans. 

Stau şi privesc in gol. degetul l-am uitat 
„apăsat pe o literă la mașina de scris, mă in- 
treb: ce vor scrie colegii? Cum aș putea să 
scriu eu ca să pot să fiu mai original, să ob- 
serv ceva ce poate scăpa celortaiți. Am văzut 
oare tot, nu mi-a scăpat nimic? Aș vrea să 
scriu măcar o frază pe care să n-o poată uita 
cititorul. 

Aş scrie poate despre felul cum a fost til- 
mat planul doi, decorul, și nu știu de ce imi 
vine să subliniez că, de fapt, în filmul acesta 
planul dol este plant 

Mi-e greu să fac o cronică adevărată — 
poate n-am răbdare — imi vine s-o copiez pe 
Catrinel: „Mai multe desene animate!" 


lon POPESCU GOPO 


Producţie a Casei de lime Cinci. Scenariul și regie: 
ion Popescu Gopo. Decorurile: Mihai Baciu. Alioţa 
Stancu. Costumele: Maria Otateleşanu. Muzica: Nicu 
Alitantis, Dumitru Capolanu, Adrian Enescu. Marius 
Țeicu, George Grigoriu, lon Vasilescu, Aurel Giro- 
veanu, H. Mălineanu, Gheorghe Gheorghiu, Vasile 
Vasilache. Marcel Dragomir. Montajul: Silvcia Cusur- 
suz. Sunetul: ing. Dan lonescu. a zori Alecu Po- 
pescu. Cu; iurie Darie, Anda Călugăreanu, Dem Rě- 
` dulescu, Horațiu Mălăele. Angela Similea, Jorj 
Voicu, ioana Radu, Gică Petrescu. Cesonia Postel- 
„nicu, Ovidiu Bădilă, Anca Sigartău, Medeea Mari- 
nescu, Mihai Gruia Sandu, Simona Negrea Adrian 
Daminescu, Horia Moculescu, Rodica Popescu-Bită- 
nescu, Ana Maria Moculescu, Niculescu Cadet Filim 
realizat in studiourile Centrului de Producţie Cine- 
matografică „Sucureşii”. 


film şi sport A 

3 P månesc are drept personaje membrii echipei 
de fotbai atit de dragă tuturor. li vedem fil- 
mați in antrenamente istovitoare, dar și în cli- 
pele de euforie a victoriei. Golurile antolo- 
-gice ale calificării sint prezentate din mai 
muite unghiuri, aşa cum numai arta filmului o 
poate ingădui. Un drum de stele pentru caliti- 
carea Stelei în finala ciștigată strâlucit, finala 
Campionilor Europeni. Un personaj devenit 
legendar — Ducadam — şi secvențele-măntu- 
rie ale ilustrei lui inspiraţii de portar căruia 
nu-i scapă nici o minge. Lacrimi în stop-ca- 
dru — lacrimile antrenorului Jenei. Film al 


câtuș pare a o opri, dar o lasă să se ducă în 
dorul lelii, ton prins de Piţurcă — imitatorul, . 
pentru ca Mateuţ, luat şi el de valul frumosu- 
lui, să schimbe piciorul cu care trage de obi- 
cei, incit deruta să fie şi mai paralizantă: Go- 
ool — plan al tabelei de marcaj), un plan 
lung, în profunzimea cimpului, demn de un 
Welles sau de o compoziție savantă realizată 
de Wyler! Cu deosebirea că regizorii fazei se 
aflau, de astădată, in cadru. Pină și nâbă- 
dăiosul Ponnet avea să o spună, oarecum 
scuzindu-se in faţa spaniolilor: „Trebuie să 
cistig jucind, nu plingindu-te“. Îmi vine să 
„subliniez: Noi nu am jucat fotbal, noi am fă- 
cut coregrafie, mişcindu-ne în genul comedii- 
lor burlești cu o viteză neverosimiilă, accele- 
rată, în timp ce spaniolii au fost proiectați în 
unul şi același cadru doar cu o viteză 
normală. Antrenorului Munez numai aṣa} s-a 
părut „ciudată“ partida de la Bucureşti, cind 
România a jucat cele mai bune zece minute 
din istoria fotbalului, ete 
Fotbalul românesc — o stea. Dar avem și o 
- stea a fotbalului românesc, o stea a Europei, 
pe care o publicaţie spaniolă! (fair-play apre- 
ciabi! şi la gazetari) a desemnat-o drept „cea 
mai bună echipă străină de club a sezonului 
1985-1986“. Acestei Stele. clubul cu același 
nume i-a dedicat un documentar scris și regi- 
zat de Octavian Covaci, documentar ce poate 
fi văzut pe ecrane ca pretaţă a filmului lui 
“Gopo: O zi la București, Steaua fotbalului ro- 


luie agitația interioară abia strunită in mo- 
mentul solemn al intonării imnurilor de stat 
Aparatul se ridică, o altă cameră situată sus 
ne dă voie să respirăm, ca imediat să avem in 
centrui unui cadru pe arbitrul care dirijează 
episodul alegerii porților stadionului. Poate 
că nici într-un fiim de ficțiune nu găsești atita 
3uapone, în planurile detalii ca in acele rosto- 
goliri năvalnice ale mingii escortate de pi- 
cioare in jambiere, cind nu ştii cine conduce 
balonul, cine e virtuozul driblingurilor, cit de 
departe sau cit de aproape de poartă a ajuns, 
cui va pasa şi in ce fel. Numai cine a jucat 
fotbal are idee ce inseamnă o deposedare 
așa-numită prin alunecare și pe care noi o 
apreciem, evident aproximativ, după stilul de 
a evita coliziunea, stil dovedit de inaintașul 
luat pe făraș. O spun ca unul păţit, rămas 
vreo două luni ia pat cu piciorul în gips din 
pricina unui asemenea „as“ al deposedărilor 
alunecoase, pentru că subsemnatul nu luase 
lecții de tereală din calea crampoanelor. Nu 
insă numai din motivul indicat am luat hotări- 
rea de a scrie despre sport şi film. Dar poate 
că nu aş fi incercat să mă ocup de „semio- 
tica” transmisiilor în direct, dacă nu aș fi ga- 
sit imboldul și argumentul estetic in meciul 
România — Spania, mai exact dacă nu aș fi 
identificat în faza celui de-al doilea g (vá 
amintiți? — Ungureanu, pe stinga, påtrunde 
urmărit în ușor plonjeu lateral, trimite o 
minge pe diagonală stinga spre dreapta, Lă- 


“pe firmamentul 
<=» Europei 


(ilustrația muzicală Gabriel Cosma). Frumoa- 
sele, dinamicele filmări se datorează operato- 
ps iza Mosoia și regretatului Vasile 

ndi. 

ilmul numără in istoria lui destule stele 
Are acum una cu majusculă — Steaua Bucu- 
vești — Steaua fotbalului românesc. Cu o 
asemenea vedetă cronicarul de film e obligat 
şi onorat să se transforme in cronicar de 
sport. 


loan LAZĂR 


F.. mulți dintre noi sintem spectatori 
„de fotbal. prin intermediul micului ecran și 
sintem, de fapt, admiratori ai sportului tran- 
smis de cele mai multe-ori în direct, fără a ne 
mai da seama cit de mult datorâm aceasta 
imaginii de film. Oricit de popular poate fi el, 
sportul-rege, fotbalul nu şi-ar fi cucerit intr-a- 
tă susținătorii în absența cinematografului și 
a televiziunii. Să recunoaștem că-meciul tran- 
smis în direct la televizor ne-a creat demult 
„reflexe condiţionate de așteptare cu sufietul 
la gura: comutarea imaginii. șocul primei pri- 
viri în stadionul încărcat de electricitatea in- 
curajărilor, gros-planurile sportivilor înaintea 
marii încleştări, chipurile baieţilor frumoși, 
cărora filmarea cu aparatul în mină le dezv = 


„Scenariul şi Octavian Covaci. Muzica Florica 
| Matase. Su: Vasile Văcărescu. Mustrația muzi- 
cală Gabriei Cosma. imaginea Augustin Mosoia şi 


Vasile Oglindă 


- muncii și al bucuriei îmbătătoare, al mindriei 
de a fi român, cum comentează o melodie -