Revista Cinema/1977 — 1989/025-CINEMA-anul-XXV-nr-2-1987

Nr. 2 (289) 
Anul XXV 


LE 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste | 
Bucureşti, februarie, 1987 


https://biblioteca-a 


Ecoul răscoalei din 1907 | 
în filmele noastre 


Poarta unei lumi noi 


D umneavoastră nu cunoaşteţi țăranu 
român!" Cuvintele unui arendaș într-un com 
partiment de tren. Cuvinte cu care începe ro 
manul „Răscoala”. „Fraza salvatoare”, cum o 
numește Liviu Rebreanu într-o confesiune 
despr „procesul de creație“ al romanului 
ivită la capătul unei nopți de trudă asupra pa- 
ginii de manuscris. „Pentru mine chinul ce! 
mai mare este prima frază şi primul capitol 
Prima frază marchează ritmul deosebit, unic 
al romanului. După ce am găsit-o pare atit de 
naturală, incit te miri cum te-ai putut gîndi la 
altceva. Conţinutul ei, cuvintele, cadenți 
toate o caracterizează ca fiind singura posi 
bilă și indicată să deschidă poarta unei lum: 
noi. La fel primul capitol zugrăvește atmo- 
sfera generală a acestei lumi sau cel puțin o 
prevestește”. 

Consonante cu opinia lui Rebreanu asupra 
„porţii unei lumi noi”, cadrele de început ale 
filmului Răscoala anunţă tonul, cadenţa și 
mai ales tema naraţiunii, introducind specta 
torul nu doar în atmostera ecranizării, ci di 
rect în subiect, și nu atit prin dialog (altul, fi- 
reşte, decit cel din roman), cit prin imagine 
Regizorul Mircea Mureșan. scenaristul Petre 
Sălcudeanu şi operatorul Nicu Stan au găsit 
la rindul lor, atunci, în '65, „fraza (cinemato 
grafică) salvatoare”. 

Ecran lat. Cit vezi cu ochii pâmint. Fără in- 
semne sau hotare, parcă al nimănui. Din zare 
se apropie o trăsură trasă de doi cai. Apara 
tul va inregistra un tur de orizont complet 
360° — pe măsură ce unul din călătorii trăsu 
rii, Grigore luga (lon Besoiu) îi va prezenta 
musalitului său Alexandru Baloleanu (Con- 
stantin Codrescu) moșiile, vorbindu-i familiar 
despre proprietarii lor; „Mai peste tot e cite 
un conac simpatic. Ai să vezi“. În timp ce 
luga indică cu mina în direcţia satelor, apara- 
tul — pe macara — coboară la prim-planul 
vizitiului, ţăranul Petre Petre (Ilarion Cio- 
banu), care tace, privind pămintul frămintat 
de copitele cailor. Pe tot parcursul dialogului 
dintre cei doi boieri, aflați în drum spre cona 
cul Amara, se crează un sugestiv contrapunct 
între vorbăria lor și tăcerea rău prevestitoare 
a vizitiului, intre păminturile înregistrate în 
ample panoramice lente și pămintul fugind 
sub copitele cailor, văzut din unghiul subiec- 
tiv al lui Petre. Privirea lui moroconoasă, po- 
somoriță, încrincenarea cu care conduce trå- 
sura, aparent absent la cele ce se discuta. 
acumulează o stare în care intrebarea lui Ba- 
loleanu punctează secvența precum ultimele 
acorduri — decisive — ale unei uverturi 
„Bine, Grigore, mi-ai arătat atitea moşii, mo- 
şii peste moșii, mari și frumoase. Dar pâmin 
turile oamenilor unde sint?" Secvența se in- 
cheie cu un semnificativ prim plan — Petre 
Petre biciuind caii — care ne avertizează câ 
el, personajul „apatic“ al acestei scene, nu e 
deloc secundar in filmul ce urmează să se 
desfășoare. lar „despre ce tace“ el, devine 


limpede din jocul extraordinar de nuanțat și - 


de fin dozat al interpretului — Ilarion Cio- 
banu într-o creaţie cu adevărat memorabilă 
— şi din mișcările de aparat. Privirile tulge- 
rate, vorbele puține, dar colțoase, fața aspra. 
întunecată a lui Petre Petre din prima jumă- 
tate a filmului devin parcă întruchiparea ver- 
surilor lui Tudor Arghezi din cunoscutul ciclu 
1907: „Incepe-n intuneric de ziuă să se 
crape/ Gindind întii în şoaptă și mai tirziu pe 
față/ Te-i aduna cu alţii-nțărcaţi de-aceeași 
viață/ Şi celor ce v-apasă, vă mint și vă in- 
şală/ In ceasul ju ii le-ţi cere socoteală/ 
(...) Ai dus-o-ntr-o scrișnire tăcută, însă are/ 
O margine rostită răbdarea orișicine/”. 


Nu doar tema e preligurată în acest ince- 
put de film. Şi în-plan stilistic, aici, în prima 
secvenţă, se poate citi întregul. Cadre lungi. 
cu larg respiro. Simplitate, forță, sobrietate și 
o evidentă dorință de obiectivitate — caracte- 
ristici ale prozei lui Rebreanu ce se pot citi 
întocmai la nivelul echivalențelor cinemato- 
grafice. Obiectivitatea naratorului cineast se 
poate vedea nu doar în alternarea echilibrată 
a unghiurilor subiective, ci şi în punctul final 
al frazei cinematografice: Petre Petre biciu- 
iește caii și trāsura trece repede prin faţa 
aparatului care rămine pe loc urmărindu-l. 
` Starea care se acumulează în această 
primă secvenţă are în ea o notă apăsătoare 
care crește pe nesimţite de la un plan la altul 
pină cind, devenită tensiune mocnită, se dez- 


2 


ianțuie în furia cu care Petre Petre mină caii. 
Atlam aici ritmul întregii naraţiuni, care ne 
maifiind „simfonică” precum în roman, por- 
nește din capul locului cu o atmosferă incàr- 
cată, plină de semne și prevestiri, menţi- 
nind-o tot astfel pină la iminenta răbuinire a 
răscoalei. După cum, dintru început ne e pre- 
zentată o tipologie reprezentativă — boieri, 
politicieni, țărani — tratată in contur ferm, 
subliniindu-i-se caracterul antagonic şi expo- 
nenţial. 


Pamir 


Spectatorul ce nu-şi poate acorda privile- 
giul unui „stop cadru” analitic pe o secvența 
furat fiind de fluxul proiecției, înregistrează în 
aceste prime momente ale filmului doar o 
stare și cred că elementul preponderent rā- 
mine nu un personaj — fie el chiar statuar. 
masiv, cum e Petre Petre — ci pămintul. 

Pămintul ca miez al „chestiunii ţărăneşti”, 
'ait-motivul fiecărei secvențe. În dialog și/ 
sau în imagine, intul e mai prezent decit 
aerul. Fie inregistrat de privirea calmă, de 
stăpin, a moșierului Miron luga, convins că 
nimic nu va putea clinti „invoielile vechi”. Fie 
trâmintat nervos de miinile lui Petre Petre, in 
pădure, în timp ce domnii vinează; fie cutre- 
murat de bătuta aprigă a horei în ritmul dez- 


tot râul aduce un bine — am ciştigat pamin- 
tul. Am suferit, am singerat, dar așa-i rostul 
lumii... Noi n-am dobindit nimica fără singe, 
tară mult singe. Tot pămîntul nostru e îndoit 
cu singe de-al nostru. De aceea mi-e drag". 
„Răspunsul, aşa de frumos, nu l-am putut in- 
trebuința (...) Deşi frumos, nu s-a potrivit», 
declară Rebreanu. O replică frumoasă care 
nu şi-a aflat locul în cele aproape 600 de pa- 
gini ale romanului! O lecţie despre rigoarea 
construcţiei, despre căutarea maximei conci- 
zi! și expresivităţii. O lecţie de urmat pentru 
cineaștii ce vor purcede în reiterarea eveni- 
mentelor, pentru a întregi cinematografic 
stera complexă de determinări și relaţii a 
unuia din cele mai tragice momente din isto- 


ria poporului nostru, moment ce nu a lăsat 
indiferentă nici o conștiință artistică din acei 
ani și din anii ce-au urmat. Pentru a ne opri 
numai la operele ce vorbesc in limbajul uni- 
versal al imaginii, în timp ce tablourile unui 
Ştefan Luchian, Octav Bâncilă, Camil Ressu 
sau Corneliu Baba au, fatalmente, o arie de 
circulație mai redusă, un film prezentat 
intr-un festiva! internaţional — cum a fost 
Răscoala la Cannes — are dintr-o dată un 
larg ecou de public. Cu atit mai mare răspun- 
derea cineastului. Cu atit mai gravă implica- 
rea lui: politică, artistică, morală. 


Roxana PANĂ 


Ve de trecerea anilor, dar pâstrind 
aceeași forță emoţională ca la premieră, ci- 
teva secvenţe pot sta oricind alături de pagi- 
nile de literatură din care s-au nutrit, alături 
de operele plastice care le-au insuflat vigoa- 
rea cromatică... 


Opera prima la Cannes 


Un decor aspru, aparent ostil. Și dincolo 


Adevărul s-a păstrat şi s-a împletit 


cu legenda 


lânțuit al „ciuleandrei” („Foaie verde mătră- 
gună/ Veselia nu-i a bună”), țăranii uniți 
parcă intr-o singură forță clocotitoare (mo- 
mentul antologic al filmului); fie luminat de 
focurile conacelor incendiate, i ine pe 
care o descoperă premonitorie, în rea 
sa nocturnă, moșşierul insomniac — pămintul 
revine obsedant în imagine. Chiar și una din 
secvențele cele mai apăsate ale filmului — 


răzbunărea lui Petre Petre a fost mutată din. 


dormitorul de la conac pe o arătură. in sec- 
venţa finalā a represiunii, armată și ţărani se 
află faţă în faţă. precum în fabula caragie- 
leană — duelul plugului cu tunul— publicată 
chiar in acel 1907. Între cele două grupuri de 
oameni, cimpul întins, pustiu, negru, sub un 
cer plumburiu, e descris de aceeași mișcare 
de aparat lentă, circulară, încârcată de ten- 
siune, de la i utul filmului. Cind seceraţi 
de gloanțe, ţăranii parcă îmbrățișează pâmin- 
tul, Petre Petre vede in cădere planurile răs- 
turnate — pămintul în locul cerului — cutre- 
murătoare metaloră cinematografică. 

De la prima la ultima secvență, filmul şi-a 
croit o albie proprie, adunindu-şi apele din 
paginile romanului lui Rebreanu, dar urmind 
o direcție a sa, specifică, de limpezire și con- 
centrare, intru evocarea zguduitoarelor râs 
coale ale anului 1907. Şi azi, la mai bine de 
20 de ani de la premieră şi de la premiul cu- 
cerit la Cannes, filmul lui Mircea Mureșan și 
Petre Sălcudeanu -rămine în conștiința spec- 
tatorilor prin fiorul tragic al evocării „momen 
tului" 1907, prin probitatea ecranizării și prin 
torta de „memento"” a unor destine emblema- 
tice cum e cel al lui Petre Petre. Asemenea 
celui din poezia „Un om” de Octavian Goga. 
apărută în „Viaţa Românească“ „din martie 
1907. Asemeni ţăranului descult care şi-a pus 
toporul pe pian și încearcă să apese cu un 
deget clap vrăjite din pictura „1907“ a lui 
Constantin Piliuță. Personaje simbol: explo- 
zia unor umilințe de veacuri. „Petre Petre 
este sinteza tuturor energiilor ţărânești” 
spune Rebreanu în aceeași confesiune. în 

are povestind travaliul de documentare, no- 
teaza r nsul unui țăran «bătriior- Dya 
1926. cînd l-am întrebat cum le-a venit să se 
rázvrātească: „De, domnule, omul cind nu 
mai poate rābda, ce să facă, se iuțește... Dar 


de ecran răzbate parcă vintul subțire ca un 
brici. Pe nesfirșitul ogor îngheţat, boieroaica 
Nadina fuge înspâimintată de furia dezlânţu- 
ită a răsculaților. Prea tirziu a realizat ea imi- 
nența Răscoalei. Urmărind-o, Petre. tāra- 
nul-argat (un tinăr și aprig Ilarion Ciobanu) 
incearcă, de fapt, să-și domine soarta, să în- 
frunte, să întringă pentru o dată destinul im- 
placabil... De bolovanii agumun råmine 
a ă o fişie de mătase albă — ca un impo- 
sibil, inadmisibil armistițiu. 

Mircea Mureșan debuta în mod spectacu- 
los în 1965 cu ecranizarea capodoperei lui 
Rebreanu, care văzuse lumina tiparului în 
1932. 


Destine 


paralele 


Conacul e luat cu asalt. Tumultul ia pro- 


să intre singură în iatacul stăpinei. Albul strā- 
lucitor al mobilierului, oglinzile imense îi re- 
Hectă, în dușmănie, silueta umilă — pată de 
culoare distonantă într-un univers retractar. 
Cu gesturi ferite, temătoare, ea deschide 
imensul şifonier în care odihnesc somptuase 
toalete. - Dintre toate alege o vaporoasă ro- 
chie. O rochie albă ca de mireasă pe care în- 
cearcă să şi-o pott/aaee 3 pe trup. Dar nu re- 
ușește pentru că pintecul ii e rotunjit de „ro- 
dui păcatului” de care nu-i vinovată. Necin- 
stită de boierul cel tinăr pe care-l iubește cu 
disperare, tinăra țărancă e condamnată să 
poarte atit ea, cit şi viăstarul ei, pecetea unui 
stigmat de neșters. Dispreţuită de ai ei, dis- 
prețuită și de cei ce o tratează doar tie slugă. 

Maria Ploae, dintr-un minuscul tablou de 
gen. a făcut o adevărată secvenţă antologică 
— semnificind Speranţa de a accede lao 
condiţie care i se categoric. Căci con- 
știința desculților abia se trezește. Minia lor 
abia dă primul semn. 


https://biblioteca-digitala.ro 


1907 
în secvențe memorabile - 


Din penelul lui 


Luchian 


Cu infinita sete de rea! ochiul artistului 
(lon Caramitru. care se identifică perfect cu 
un exemplar spirit romantic) înregistreaza tot 
ceea ce îl înconjoară, sensibil la palpitul vie- 
ţii, acceptind cu dureroasă voluptate agresiu- 
nea cotidianului în fragila, bolnava sa intimi- 
tate... La un moment „ în naraţiunea cine- 
matogratică (autorii peliculei, Iosif Naghiu şi 
Nicolae Mărgineanu) survine un elocvent 
contrapunct. vrame ce boema mai mult 
sau mai puţin artistică își trece de urit in tas- 
tuoase escapade la iarbă verde inventind 
jocuri de societate ce se soldează uneori tra 
gic. oropsiţii și obidiţii, talpa ţării, incearca 
sa-şi facă singuri dreptate. Imagini apoca- 
liptice ale focurilor ce in acel 1907, „din pri- 
mâvară pina in toamna, au impresionat re- 
tina (și sufletul) genialului (şi netfericitului) 
Luchian care avea să le imortalizeze într-un 
dramatic ciclu de desene și pasteluri 


Din proza lui Rebreanu 


în tuşe expresioniste, un tablou vivant, pa- 
tetic: în noroiul în care le-a fost tertelită ar- 
denta dorință de eliberare de sub jugul ne 
dreptei impilări, o mină de tărani, incă pàs- 
trind cătuşe, joacă cu o supraomenească in- 
dirjire indrăcita Ciuleandra. E o scenă văzută 
in copilărie, un coşmar care va marca viața 
tinărului aristocrat. Un ins slab, simțind deo- 
potrivă o nelămurită atracţie față de secretul 
vitalitāții deţinut de truditorii gliei la care på- 
nntele său caută, cu disimulată perfidie, solu- 
tia regenerării neamului vlăguit. Un ins ce 
trăieşte din plin alienarea, simțind deopotriva 
o acută incompatibilitate de clasă, de menta- 
litate, care nu poate fi surmontată decit 
printr-un gest tatal, un act patologic. Recur- 
qind la crimă, tinărul nu face decit o nebu- 
nească tentativă de a-şi ucide chinuitoarea 
obsesie, incercind să pună capăt într-un fel vi- 
novației de a fi tost martor pasiv la reprima- 
rea singeroasă a răscoalei. Pentru că în ochii 
soţiei întânește peste ani aceeași privire min- 
drà, acuzatoare, ca și aceea a țăranilor că- 
rora ea le ine. 

Analiza psihosocială tentată de prozatorul 
ardelean la 1927, Sergiu Nicolaescu a redi- 
mensionat-o pe ecran în 1985. 


Sub lentila aparatului de filmat, personaje 
şi întimplări refac ilinerarul simbolic al 
transgresării în planul realității. artistice a 
adevărului istoric ridicat la rang de metatoră. 
Etic și estetic. Cinematografia este capabila 
— la rindu-i — să jereze o memorabilă 
iconografie, rescriind în limbaj propriu marile 
capitole ale istoriei, ale devenirii naţiunii. 


lina COROIU 


-~ cimpla 


A 


\ 


„Răscoala 
. din 1907 
a fost semnalul 


la. luptă 
alături 
de clasa muncitoare, 
de forţele progresiste 
"ale societăţii, ` 
pentru răsturnarea 
vechii orînduiri, 
E pentru 
__crearea orînduirii 
celor. ce -muncesc 
în ţara noastră“. 


Nicolae CEAUȘESCU 


Cintece 


D-a 


pentru eroii pămîntului.. 


S ărbătorim“ anul accesta 80 de ani de la 
răscoala din 1907, atit cît poate să însemne o- 
viaţă de om... Sărbătorim, într-un fel zic, sâr- 
bătorim, pentru că, de fapt, ne amintim de o 
mare durere..* a trecut deci o viaţă de om, 
adică o naştere, o împlinire, o moarte, o nouă 
“naştere... $i de fiecare dată, după cincizeci 

e ani, după șaptezeci şi cinci de ani docu- 
mentariştii au alergat să caute însemnele, 
„martorii, legendele și să alcătuiască pentru 
cei care nu ştiu sau pentru cei care privesc 
evenimentul ca pe un paragraf de istorie, po- 
emul în imagini al acelui timp, Pentru că, din- 
colo de privirea incrincenată surprinsă de 
Băncilă, dincolo de poemele lui Coşbuc, din- 
colo de proza lui Pavel Dan. au existat mar- 
tori și mai există martori, chiar dacă adevărul 
a fost în timp împletit cu imaginaţia, povestea 
răscoalei devenind o baladă, transmisă prin 
viu grai din generaţie în generaţie. Mai există 
martori, chiar dacă nu vom mai întîlni „bor- 
deie, în care țăranii coborau direct în pâmint, 


„să se odihnească!“ Mai există totuși martori, 


chiar dacă această amintire a durerii în- 
seamnă o naștere, o împlinire și apoi o 
moarte... Și pe lingă acești martori, poate 
zece, din care rămin cinci, iar mai apoi doi, 
iar mai apoi nimeni, filmele făcute inseamnă 
„alți martori, care au privilegiul unei vieţi infi- 
nit mai lungi. lar aceste filme se numesc Pe 
urmele lui 1907 (Virgil Calotescu), După 70 
de ani (Virgil Calotescu), Cintec pentru eroii 
pămintului (Pompiliu Gimeanu), Focuri in 
ini (Adrian Sirbu). În fiecare din 
aceste filme există chipuri care se transformă 
la auzul întrebării „cum a fost atunci, 
există martori care tac în fața acestei între- 
bāri sau care nu vor să-și mai aducă aminte, 
deși știu că întrebarea nu e o indiscreţie, ni 
je această întrebare din dorința 
j d întrebarea, ca și răspunsul, sint 
ca niște schije purtate în tine, de care nu ai 
scăpat, pe care nu le porţi cu mindrie, ca pe 


| care aniversare a dureri 


nişte medalii, ciștigate în bătălii supreme, nu, 
le duci doar cu sentimentul câ ele există, 
ți-au fost date poate printr-o ursită şi trebuie 
să le duci... A 
Aceste filme ar fi o impietate să le consi- 
deri „lecții de cinema“, ele sint adevărate 
spovedanii filmate. Şi fiecare vorbă, şi fiecare 
chip filmat, și fiecare mină imbătrinită de 
muncă, şi fiecare lan de griu şi bucată de pã- 
mint, şi fiecare anotimp se adaugă la insem- 
nele existente — sărutul pămîntului, focul, 
piinea, revolta, blestemul... Şi iată cum Ja fie- 
a l , care este, de fapt, 
durerea istoriei noastre, nu ai cum s-o uiţi, 


nu ai nici ce să ierţi, o porţi în tine, filmul | 
“vine să caute tot ce a mai rămas, fie adevăr, ~ 


fie legendă, iar dacă pui cap la cap peliculele 
de pină acum ai în fața ta o viaţa de om. 


împlinesc 80 de ani de la răscoalele ţ 
„răneşti din 1907. Eti Ea 


3 


"Se va face încă un film la Sahia 


că bătrinul acela strijit poate să aibă atita pu- 
tere, iar seri Aa pa ciștigat, i s-a dat 
acelui ţăran care-și sfidase anii şi durerile 
trupului, i s-a dat nu pâmint, ci o moarte... 
Adevăr sau legendă (?) tot una. În locul unde 


| maci roșii. i 


La Flâminzi, in acest an, se va face un nou 
film, cu doi martori... pentru că 
există. Nepoata primului răsculat și încă un 
bătrin. Şi poate că nici o legendă sau nici un 


i Pisi drept motto o metaforă a lui 
Dominic Stanca: „În anul 1907/ bătu peste 
țară vintul de moarte/ cu trimbe de flăcări 
inalte”. lon Truică, acest cineast atit de dor- 
nic să-și pună filmele sub semnul esenţializă- 
rii lirice şi al inflexiunii meditative, îşi dezvă- 
luie proiectul stilistic de la bun început: ca 
mai toate evocările istorice cu care regizorul 
a înzestrat animația noastră, Pirjolul recurge 
„adeseori la limbajul figurat. Imaginile cu pu- 
tere de simbolizare apar, aici, pe canavaua 


Sa 


tate aproape didactică și de o transparență 
aproape ilustrativă, nu lipsită însă de o anu- 
mită stringență în punctarea semificaţiilor 
esenţiale ale evenimentului adus pe ecran. 

Climatul momentului istoric, atmosfera în- 
„cordată prevestind iminenta izbucnire a re- 


“struită: huzurul bogătașilor (frivola petrecere 
mondenă. partida de remi boieroaica le- 
gănindu-se languros în balansoar) şi. viața 


- întreg tragismul ei: înjugat la plug, țăranul e 
o siluetă înghițită treptat de pămîntul pe care 
omul trudește din greu). Opoziția dintre cele 
„două lumi își află- o convingătoare expresie 
plastică (stilizării de o grație, voit artificiala, 

„de un decorativism voit dulceag, încercată în 
scena sindroliei boiereşti, îi răspunde sobrie- 


cr 


bătrinul a fost omorit au crescut ca din senin” 


doi mai 


“Un podm militant 


unei naraţiuni extrem de simple, de o lineari- 


voltei sînt sugerate de o antiteză atent con- 


oropsită a ţăranilor (o metaforă concentrează i 


tatea tratării universului “ărănesc), şi sonorå 


g» 
îi 


$ 


cere PAR E ar, 
—? balas minim E PR ia 1 


(pu > i DD 
adevar nu este mai important decit faptul că 2 
acești doi oameni există. Că poți să-i priveşti — 
și să te lupţi pentru citeva clipe cu natura, fã- 
cindu-i nemuritori. De fapt, datorită docu- 
mentarelor existente astăzi, păstrăm acea pri- . 
vire de copil, chiar dacă martorii au trecut de 
mult „în påmint, să se odihnească“. Privirea 
de copil, ştim cu toții, este nemuritoare. 


Laurenţiu DAMIAN 


> SA 
io a 


s~ baug- ue se 


` ? į 7 | ry . - 
”. ia i e 


| (dincolo de comentariul muzical, intemeiat 
„pe exploatarea contrastelor de ritm și de linie — = 
| melodică, ar fi de nout expresivitatea zı o 
motelor de ambianţă menite så comunice A 
tensiunea atmosferei: vuietul vintului, șuiera- = 
tul secerii, fişiitul coasei). Asprimea graficii 

din secvențele chemate să evoce lungul șir al 
nedreptăţilor şi al chinurilor îndurate de cei 
obidiţi se reintilneşte și în iconografia ultime- 

lor două părţi ale filmului; una descrie explo- 

zia miniei colective, cealaltă — înăbușirea 
„răscoalei în singe. Aici, dramatismul vizual 
este sporit de folosirea decorurilor capabile 

sá dea senzaţia de relief, a efectelor obținute 

prin radiografiere, a fotografiilor solarizate. 

Tot aici, Truică asega citeva figuri cu ade- 

vårat inspirate.  metonimie rezumă un des- 

tin dureros: ia masa umilă a familiei de ţă- 
„rani, locul. tatălui, victimă a represaliilor, ră 

mine gol. Împrumutind o sugestie din grafica 
„militantă a lui Tonitza, imaginea femeilor — 
į stind de veghe, aidoma unor hieratice statui 
funerare, lingă mormintele presărate pe cim- 

pul nestirșit, această imagine vie a suferinței 
se încarcă de o neindoielnică forță emoţio- 

pală. In pasajele lui cele mai izbutite, Pirjolui 

ne amintește austeritatea patetismului din 
Furtuna, vibrantul poem pe care cineastul îl 


inchinase, cu ani în urmă, lui Horia, Cloşca și 
Crișan. > TED fe SN 

„George LITTERA 

: 3 


25 de ani de la încheierea cooperativizării agriculturii 


- Bobina regăsită 


N. voi pomeni numele satului despre 
care va fi vorba și nici acela al femeii pe care 
urma s-o filmām, pentru bunul motiv că de la 
inceput, între noi, echipa de filmare, și ea s-a 
încheiat un pact ce trebuia res at. Pactul 
prevedea că ea se lasă filmată şi că ea va 
vorbi deschis, absolut sincer despre satul 
acela și oamenii lui și despre viața ei perso- 
nală, dacă noi vom păstra discreţie asupra 
numelor. De aceea, fără nume, doar cu fapte. 

„La înființare, C.A.P.-ul avea 27 de familii, 
34 ha. de teren și doi cai. Fusese secetă mare 
în vară. Pășunea era atit de arsă, că puteai să 
arunci departe un pumn de cinci bani şi-i gă- 
seai pe toți... așa era de neted cimpul, din 
pricina arșiței. Noi, colectiviştii, ce să facem? 
Ne-am pus în cimpul liber, ca barza primă- 
vara, cind n-are în preajmă nici un horn de 
casă. Munceam de ne crăpau ochii din cap, 
fiindcă n-aveam încotro: ori ajungeam la un 
capăt cu gospodăria. asta colectivă, ori îmi 
atinam un pietroi de git şi mă zvirieam în 
fintînă, fiindcă eu mă semnasem prima la co- 
lectiv și-i îndemnasem şi pe ceilalți. Dacă n-o 
nimeream, eu rămineam vinovată o viaţă şi 
față de bărbatul meu, care nu voia să intre 
nici în ruptul capului. 

Mi-aduc aminte ca azi, cum umbla el în 
pantaloni cu petice la genunchi și în fund — 
că doar eu le cuseam — și lipăia cu nişte te- 
nişi legaţi cu sirmă. 

Cind gospodăria. Ceapeul, mă rog, ne-a 
dat pămint de casă, am plecat de la naşii 
noştri care ne ținuseră de milă sub un șopron 
din fundul curţii și — cu miinile astea ale 
mele, le vedeţi (le intinde spre aparat) — am 
lipit singură cu pămînt două camere, fiindcă 
bărbatul ăla al meu zicea că nu vrea acum sā 


Amurgul fintinilor şi al umilinţelor 
(Diana Lupescu, Dinu Manolache 
şi Ernest Maftei în Amurgul fintinilor 
de Virgil Calotescu după un scenariu de 
Radu Aneste Petrescu și Mihai Vişoiu) 


muncească și miine, comuniștii tăi, ai mei, 
să-i ia casa. Nu vă pot spune ce-am tras... îmi 
ziceam, o fac pentru copii şi cind oi vedea-o 
gata, am să mor, dar știu că n-o să mai am 
necazuri 


într-o zi, că unii-s blestemaţi de soartă, mă 
calca o iapă pe picior şi-mi zdrobește un de- 
get. Vedeți. (se descaiță) la stingul nu mai 


trebuie şi un sulet alături”. Rău mai pătimeşti 
Lucreţie, îmi spuneam și șontic-șontic, tre- 
ceam prin salon de la un pat la altul și ma: 
vorbeam cu alte femei. „Voi trăiţi bine la țara 
zise una, aveți păsări, ouă zarzavaturi, de 
toate!” „Să tie la alţii binele nostru, i-am zis. 
Mi-au murit păsările de molimă anul trecut, 
iar anul ăsta ciineie vecinului mi-a sfișiat bo- 
bocii de rață. L-am otrăvit pe ciine și vecinul 
ne-a dat foc la casă. A sărit lumea cu gălețile 
cu apă, noi n-aveam fintină, și-am scâpat de 
urgie. că altfel rămineam fără o lingură, nu- 
mai cu ce era pe noi.“ 

Operatorul imi face semn că s-a terminat 
pelicula și trebuie să schimbe caseta. Femeia 
înțelege, dispare și pină se-ntoarce cu o ul- 


Cum eram la început? 
Eram ca barza primăvara, 
cînd n-are în preajmă nici un horn de casă 


am degetul din margine. Creștea osul intr-o 
parte și mă durea de-mi ţiuiau urechile. Nu 
mai puteam merge la muncă. Din ce să ma- 
ninci. dacă nu muncești? El, la circiumă, eu 
acasă, cu copiii... n-aveam bani de piine și plin- 
geam. Atunci m-am dus la doctor să ma operez, 
fiindcă zicea dinsul că are pat liber. M-am lăsat 
tăiată și iatâ-mă sănătoasă, dar in alea șase 
zile de spital, bărbatul meu n-a dat pe la 
mine. Zicea că „să stai acolo singură, ca un 
ciine de pripas, pentru că ai plecat special 
acum, în săptâmina mare, ca să nu faci cozo- 
naci, deși ţi-am adus făină.” „E bine c-ai fà- 
cut rost de făină, dar frumos de ce nu tt 
porţi, omule? Că nu-i destul o piine pe masa 


| radițională în filmul românesc și binein- 
teles în literatură, tema pămintului și a țara- 
nului, a legăturii de dincolo de viaţă și de 
moarte ce îi uneşte, a format filonul unui uni- 
vers de o complexitate greu de evaluat. 
Un cintec al copilăriei sintetizează cu o ex- 
traordinară intuiție lanţul implicărilor unei 
vieţi ce în aparenţă este doar patriarhală, dar 
ascunde în esență însăşi istoria existenţe: 
omenești: „Țăranul e pe cimp, țăranul e pe 
cimp,/ E! are o nevastă/ Nevasta un pă. 
“ şi continuitatea poate fi dusă la nesfirşit 
Fără a analiza fenomenul social-politic al 
colectivizării, doar notindu-i dimensiunea re- 
voluționară, se poate urmări în istoria filmului 
românesc reflectarea acestui fapt în producții 


cu caracter de epopee. Poate tocmai datorită 


acestui lucru mă opresc asupra unui film 
semnificativ ca realizare şi unghi de abordare 
a subiectului: Amurgul fintinilor în regia lui 
Virgi! Calotescu. 

Realizind un film parabolă, secvențe cu 
cheie simbolistică — aş zice — telurică, el își 
poartă personajele prin pulberea secetei 
spre un destin nou pe care o teamă ances- 


https://biblioteca-digitala.ro 


cică de vin — noi sintem iar gata de filmare 

— Atenţie! Motor sunet, motor imagine! 
Poftiţi, tovarășa... 

„Cind am luat avansul în bani de la colec- 
tivă, i-am zis omului meu să facă fintină în 
curte. O să plătim un meşter, dar nu mai che- 
măm și alți oameni să sape, ca să nu coste, 
să sape el, că-i bărbat în putere. N-a vrut. 
Atunci, i-am cumpărat pantaloni noi și o pe 
reche de pantofi şi o câmașă nouă, dar nu 
l-am lăsat să pună lucrușoarele pe el pină 
n-a venit tovarășul învățător cu un aparat 
foto să-i facă o poză de zdrenţăros. Pe urma 
s-a schimbat cu cele noi, a aruncat tenişii aia 
legaţi cu sirmă. ca sâ-i roadă ciinii si a vrut 


„Țăranul e pe cîmp“ 


Actul cooperativizării 
de la document 
la ficţiune 


trală îi oprește in a-l accepta din prima clipă 
Avind în structura narativă imagini de un du- 
reros realism, filmul este patetic in conflictu- 
alitatea sa, în stratul prim al povestirii. părind 
că un ochi rece disecă tragedia unei lumi în 
zbatere pentru viaţă, simbolizată de firul apei 
adusă prin vadul creat printr-o muncă sisi-. 
fica. Dincolo de meritele filmului, dincolo de 
meritele regiei. se simte ceva, un „ceva” ce 
justifică o analiză aparte. 

Documentarist deosebit de inzestrat, Virgi! 
Calotescu a adus acestui film, acestei teme 
o experienţă de peste 35 de ani. Cit au contat 
timele sale documentare, făcute pe viu în 


Astfel de oameni au schimbat faţa sa 


să intre în casă, să se vadă în oglindă. Eu 
m-am răstignit in uşă și nu l-am lăsat så 
calce pragul: Acum poţi să pleci unde-i ve- 
dea cu ochii — i-am zis. O fotografie poţi 
păstra în casă, îți mai aduci aminte cum a 
fost, dar un om ca el, nu! Și dus a fost. L-am 
uitat și pe ei și pe tenişii lui împuţiți, cu ca- 
re-mi murdărea toată casa. Acum, cine-mi 
calcă pragu! trebuie să se descalțe, chiar și 
vara, eu sint bolnavă de curâțenie 

Dar nu mi-a fost destul cu necazurile mele, 
m-au ales președintă ca să duc în spate şi 
necazurile altora. Doamne! Viața mea, dacă 
aş scrie o carte, aş plinge şi aș scrie. Așa de 
greu mi-a fost, că voi spune și morţilor. Aler- 
gam ca o nebună din cimp în sat şi inapoi, ca 
să scot oamenii la lucru. Ei — nimica. „O să 

unem cucuruzul cind dă floarea saicimului!" 

geaba le spuneam că s-a dus teoria bătri- 
nilor, că inginerii ăștia care ne sfătuiesc nu-s 
nebuni, sint oameni cu minte, cu școală... Hai 
să punem hibrid, că-i mai spornic! Ei — ni- 
mica. „De ce vrei să pui la cal urechea de la 
măgar?" Asta o spunea unul care pindea caii 
cind veneau de la pâscut și-l ademenea pe 
calul care fusese ai lui cu o bucăţică de zâ- 
hàr, doar-doar s-o întoarce în curte. Dar calul 
lua zahărul și fugea la grajdurile colectivei, 
se imvățase acolo. Așa făcea mereu omul ăsta 
cînd era beat. „Nici caii nu mai ţin cu noi, 
toate se duc acolo”... zicea şi se intorcea la 
circiumă. 

Multe am râbdat eu de la oamenii mei. 
Acum își scot pălăriile şi mă mingiie de de- 
parte cu „Să ne trâiești, Lucreţie”, dar atunci 
ziceau că ei aici în sat nu cunosc decit trei 
puteri de care ascultă: „puterea locală, adică 
Statul Popular, M.AT.-ul, cîrciuma adică, și 
Miliția”. De mine, ca președintă, nu asculta 
nimeni. Bine, le-am zis cind am ajuns la ca- 
pātul răbdării. Eu o să fiu și puterea locală și 
miliție și meate. Anul ăsta o să facem ţuica 
multă şi o să vă dăm după numărul de zile de 
muncă. Pină atunci, circiuma se închide! Au 
vrut să mă omoare, umblau după mine cu pa- 


exact perioada cooperativizării, cit a contat peri- 
plul sau cu aparatul de filmat prin toate co! 
țurile ţării, înregistrarea pe peliculă a even 

mentelor „în direct“ răzbate din plin în filmu 
său Amurgul fintinilor. 

Oamenii vii într-o dură încrincenare cu 
viața, într-o luptă tragică cu natura vitregă, în 
periplul disperat și dureros după apa alun- 
gată de secetă, puşi în cumpâna istoriei, pe 
care o înțeleg cu greu la început, dar care, în 
final, îi convinge de adevărul ei inexorabil — 
se profilează ca nişte efigii. Există o secvenţă 
memorabilă, ce ține de simbolistica genezei. 
Secvenţă in care este „botezată“ o lume prin 
ființa şi trupul firav al unui nou născut. Se 
simte în acest film tot-ceea ce l-a impresionat 
pe omul Virgil Calotescu în existența sa de 
regizor de film documentar și acest lucru im- 
presionează artistic și emoţional spectatorul. 

În suita filmelor despre acest subiect, 
Amurgul fintinilor a schimbat complet regis- 
trul, sublimind realismul necesar unei astiel 
de teme generatoare de emoție acută. Cali- 
tate aparent simplă, dar care ii dă nota epo- 
peică. Conţinind acel sentiment pur din ver- 
sul de profunzime filozofică: „Țăranul e pe 
cimp, țăranul e pe cimp/ El are o nevastă 
Nevasta un copil/, Copilul are-o vacă/ ŞI 
vaca un vițel/ Vieţul are-un ciine...” și tot aşa 
reportajul sensibil despre o condiţie existen- 
țială continuă 


Anghel MORA 


cade 


Probleme mai sate > 


sau măi. popin personale 


(Marin Moraru ṣi Draga Olttanu-Matei da 


în Jarha bobocilar. de Petre Sălcudea 


şi: Mircea Moldovan) 


tului 


rul... aşa că am cerut pază și umblam cu mili- 
țianul după mine, de mă sâturasem, că nici in 
locul acela, să mă iertaţi. unde fiecare se 
duce singur, nu mai puteam merge... 

Am adus în sat o presă de cărămidă. Cine 
lucra la construcțiile gospodăriei primea ca- 
râmidă şi pentru casa lui. Cind omul vede ca 
nu muncește de-a surda, că ai grijă de viaţa 
lui, se dă pe brazdă. Primele au fost femeile 
Ele sint și acum baza, la cimp și la grădina 
Pe anul în curs luăm niște milioane bunicele 
de lei, pe seama grădinii.” 

Gata cu sincronul, ieșim în exterior, dar 
aparatul de sunet înregistrează în continuare. 
Cind filmăm șirele de paie așezate frumos, la 
distanțe egale, preşedinta remarcă: 

— Miroase-a gospodar, e rinduială... nu ca 
la casă de văduvă... 

Într-o margine de taria pe care se lucra de 
zor, vedem doi cai deshămaţi şi conducătorul 
dormind la umbră sub câruță. Cu un gest 
energic, greu de bânuit la o femeie puțintică 
la trup şi fragilă ca o trestie, președinta il 
zgilțiie şi fără a-i spune o vorbă, îl ameninţa 
cu degetul. Buimac de somn, omul nu pri- 
cepe de unde a picat președinta și echipa de 
filmare. dar iși leapădă repede mirarea, în- 
hamă în mare grabă caii, sare în căruță. da 
bice şi dispare într-un nor de praf. 

— Nu i-am zis nimica, de rușinea dumnea- 
voastră, că altfel, vedea el... La mine nu 
merge ca la președinta din comuna vecină! 
E a fost timidă și i-a lăsat... la ea toți îi zic 
„mă Justină, c-o fi, c-o pâţi...” Eu i-am luat 
altfel: Nu, că tovarășe Irimie, fă și dumneata 
dacă vrei, chestia asta... ci mai prietenos 
„Du-te dracului, tovarăşe Irimie, şi fă treaba 
asta...” Am s-o chem pe Justina să mai in- 
veţe... Şi ea îi căsătorită a doua oară, ca şi 
mine. Cind ne vedem, ne plingem de ale 
noastre, ca femeile. Și ea are două fete, ca şi 
mine. Fetele sint de la bărbatul dintii, băiatul 
îl am de la bărbatul cu care sint acum. Le iu- 
bește pe fete ca pe copiii lui proprii, e om 
bun, dar citeodată mai umblă creanga prin 
sat, sau cind bea citeva ţuici face tărăboi şi 
se laudă că nevasta lui e președintă, dar nu-i 
betiv. Eu mă supăr pe el și-l iau tare, dar mu- 
ierile, chiar Justina, zic să-mi vâd de treabă 
„Mai bine să taci, că altul mai bun nu găseşti 
aşa sint toți, parcă-s făcuți de-o mamă!" 

Așa cum e el, e om cu suflet bun. Într-o 
primăvară, pe cimp era zloată. Aveam eu un 
cojoc pe dedesubt, dar tot intra apa la piele 
Am răcit. Douâ săptămini am zăcut cu febră 
mare. În toate nopțile a stat la căpătiiul meu. 
De-al treilea bărbat nu mai am chef. Rămin 
cu ăsta. Acum e plecat la cursuri, la oraș. 
l-am scris... și vezi 'de invaţă ca lumea şi 
să-mi vii acas' om întreg, nu cum văzui odată 
într-un film, cu de ăștia care învaţă și cred că 
au ajuns deștepţi nevoie mare şi-și lasă ne 
vasta, că nu-i de nivelul lor. Eu, aici, țin în 
miini o gospodărie mare şi-i dau fiecăruia cu 
lingura lui. Să nu ţi se năzară ceva, câ am 
lingură și pentru tine..." 

filmat tot ce se putea filma in sat şi pe 
cimp. însă la proiecţie nici o imagine adusă 
de acolo nu arăta sufletul acestei femei. Mă 
dădeam de ceasul morții, turbat de furie, că 
nu găseam pelicula trasă sincron cu preşe- 
dinta în prim plan povestindu-şi viața. Peste 
citeva zile am recuperat totuși bobina rătă- 
cită. Am montat materialul și l-am vizionat 
împreună cu echipa și alți colegi din studio 
Cind imaginea s-a şters de pe ecran, iar ulti- 
mele cuvinte ale preşedintei s-au stins, o 
monteuză a suspinat adinc: „Multe a mai în- 
durat sărăcuța de ea... dar cite a făcut" 


Alexandru BOIANGIU 


a 3 


Zilele filmului la sate 


Pasiunea 
descoperită 


la „Desfăşurarea“ | 


„e S să răspund cu promptitudine 
soiicitanilor din partea caselor de filme sau a 
intreprinderilor cinematografice judeţene 
participind la întilniri cu spectatorii, in dife- 
rite părţi ale ţării și în cele mai diverse medii 
sociale, dar mai ales în mijlocul ţăranilor. Am 
fost în multe sate din județele Bacău, Buzău, 
Huşi, Suceava, Vilcea și altele, iar despre co- 
munele județului Ialomița, aș putea spune ca 
nici una nu lipsește de pe harta traseelor 
mele, dublind drumul filmelor in care am ju- 
cat. N-am păârasit niciodata aceasta pasiune, 
descoperită de la Desfășurarea și gustată din 
nou, fOarte recent. cu prilejul Zilelor filmului 
a sate, în cadrul Festivalului naţional „Cin- 
tarea României”, cind m-am aflat pentru a 
doua oară în comuna Sudiţi, de pe Ialomiţa. 
a proiectarea filmului Sper să ne mai vedem. 

Sint multe motivele care mă indeamnă sa 
intreprind atit de fervent asemenea excursuri. 
insoţit sau neinsoţit de colegi — regizori, ac- 


O pre are 
tot atit de veche 
ca istoria noii 


noastre cinematogratii: 


enţa cineaştilor 
în mijlocul 
eroilor filmelor 


pre 


lor 


tori, critici — dar, se înțelege, totdeauna înto- 
varășit de activiști ai rețelei cinematografice 
tatā de care încerc un adinc sentiment de 
gratitudine, pentru sufletismul grație căruia 
reuşesc să stabilească punți între filmul ro- 
mânesc și publicul cel mai larg. Îmi face o 
mare plăcere să cunosc și să recunosc, în sa- 
tele de azi, noi și noi oameni demni de admi- 
rat și de studiat. Prin ei verific autenticitatea 
propriilor mele roluri și încerc să le aduc lazi 
pe cele aflate în perspectivă, în așa fel incit 
plăcerea mea este, ca să zic așa, interesată, 
și sper că ea se va solda în continuare, în 
afară de ciștigurile actoricești, şi cu scrierea 
unei noi piese de teatru sau — cine știe — a 
unui scenariu de film, avind ca figură cen- 
trală un primar de la ţară. 

Cred că, dintre toate mediile sociale ale ac- 
tualităţii, satul se pretează cel mai puţin unei 
cunoașteri de la distanţă ori fugare. Se înțe- 
lege că, în afară de documentarea cea mai ri- 
guroasă, trebuie și altceva — ceva ce ai sau 
nu ai „de acasă“ — dar fâră o „conspectare" 
mereu reinnoită a acestui mediu, bâtind cu 
piciorul ulițele, în repetate rinduri, fără a-i ve- 
dea mereu pe țărani, cu ochii de toate zilele, 
la ei în bătătură, nici actorul sau scriitorul 
care se pretinde cel mai talentat nu mai 
poate compune azi un rol de țăran român 
convingător, nu mai poate da expresie acelor 
tente și coloraturi ce se găsesc ascunse în 
gindirea şi firea, în gestica ṣi vorbirea, atit de 
variate și imprevizibile de la un tip la altul. 


Fascinant este îndeosebi ce se întimplă la in- 
Himrea datelor tradiţionale aie acestei tipolo- 
Ji cu marile prefaceri din ultimele decenii şi 
su cerințele noii revoluţii agrare. La discuţiile 
care de obicei urmează proiectării cite unui 
film românesc într-un cămin cultural, îţi dai 
seama cite orizonturi s-au deschis omului de 
la ţară, cit de întinsă este aria profesiilor 
practicate aici, cît de avidă este curiozitatea 
tinerilor superior școlarizaţi, cit de îndreptă- 
tite sint criticile și sugestiile lor, faţă de fil- 
mele, incă puţine, inspirate, cum se spune, 
din viaţa lor. Şi nu în ultimul rînd sint capti- 
vante mutaţiile de ordin spiritual, trăite in 
special de cei mai în virstă, care n-au văzut, 
de pildă, niciodată, la ei in sat sau aiurea, ac- 
tori „pe viu”, după ce abia s-au obișnuit să-i 
vadă pe pinză sau pe ecranul televizorului. 
Numai cu multă elasticitate a înțelegerii aces- 
tor procese spectaculoase, dar şi dramatice 
şi subtile — fără a putea refuza uneori cite 
un ecou din vechile eresuri populare, apelind 
la aportul imaginaţiei și umorului fantast — 
poți recepta, bunăoară, un dialog ca acela ce 
mi-a fost dat să-l aud, mergind într-o seară 
țirzie pe ulița unui sat. Pășeam în urma a doi 
țărani, oleacă mai bătrini decit mine, dintre 
care unul am dedus că mă văzuse într-un 
episod din serialul de televiziune dedicat răz- 
boiului pentru independenţă. Acesta îi șoptea 
celuilalt: — Mă, eu pe ăsta care vine după 
noi, l-am mai văzut, Era cioban cu oile, pe 
vremea turcilor, care i-au omorit feciorii și 
pină la urmă și el a murit. — Nu se poate, i-a 
răspuns vecinul. Nu vezi că merge?! 


Ernest MAFTEI! 


Secretul plutonului 


fruntaș: 
entuziasmul 


Să diția din 1986—1987 a tradiționalei ma- 
nifestări Zilele filmului la sate, încadrată in 
Festivalul naţional „Cintarea României“, s-a 


desfăşurat în ajunul unor date importante 
pentru toți oamenii muncii din mediul rural şi 
pentru întregul popor: împlinirea a 70 de ani 
de la marile răscoale ţărânești din 1907 şi a 
25 de ani-de la incheierea colectivizării agri- 
culturii, De aceea este un moment potrivit să 
notăm că, în prezent, satele judeţului nostru 
dispun de 85 de unităţi cinematografice per- 
manente, dotate cu aparatură p 16 mm din 
producția națională, instalată in cabine sta- 
bile, de regulă pe lingă căminele culturale, la 
acestea adăugindu-se citeva unităţi tempo- 
rare, care asigură organizarea de proiecţii cu 
tiime românești şi străine, în perioada cam- 
paniei agricole de vară, și în zone cum ar fi 
Balta Dunării. 

Prin specificul județului Ialomița — în care 
din cei aproximativ 300.000 de locuitori, 
200.000 locuiesc la sat — activitatea rețelei 
mei, „tara rurale ocupă cea mai mare 
pondere în raportul anual al întreprinderii. În 
ciuda acestei ponderi masive a unităţilor să- 
teşti, reuşim să obținem o frecvenţă medie ri- 
dicată la spectacolele cinematografice: cei 
aproximativ 250.000 de locuitori apți să frec- 
venteze proiecţiile, vizionează fiecare, în me- 
die, cite un film pe lună, iar media tori- 
lor înregistraţi anual în cinematografele de 16 
mm este de 1 260. 

În acest mod, ne străduim să îmbinăm cele 


https://biblioteca-digitala.ro 


două funcţii ale instituţiei: cultura! educativă 
i economică, bucurindu-ne de aprecierile 
colegilor din celelalte părți ale țării. Dupa 
calculele Centralei România film, în ierarhia 
intreprinderilor cinematografice județene, ne 
aflăm în ultimii zece ani pe locul intii, prin re- 
zultatele constante obținute în cele două in- 
treceri în care sintem angajaţi: pentru difuza- 
rea peliculelor din producţia naţională și pen- 
tru ansamblul activităților întreprinderii. lată 
evoluția distincţiilor obținute in acest dece- 


În atenţia difuzorilor 
şi a cineaștilor: 
indicele de frecvenţă, 


dar şi indicele 
de satisfacție 
a spectatorilor 


niu: 1977 — menţiune pe țară (primele zece 
locuri); 1978 — la fel; 1979 — premiul Ill pe 
țară; 1980 — premiul |; 1981 — menţiune; 
1982 — locul |; 1983 — menţiune; 1984 — lo- 
cul Il; 1985 — menţiune. ` 

Care e secretul prezenței neintrerupte in 
plutonul fruntaș? În primul rind, accentul pe 
care înțelegem sã- punem pe factorul numit 
entuziasm, esenţial în orice activitate de or- 
din spiritual. Entuziasm, cu tot ceea ce im- 
plică el în dificila muncă de difuzare a filmu- 
lui în mediul rural, în toate anotimpurile, cind 
climatul moral, relaţiile omenești şi etica de 
lucru pot transforma imposibilul în posibil. 
Uneori, de pildă, o stringefe de mină priete- 
nească şi recunoașterea deplină a meritului 
unui proiecţionist sau director de cămin con- 
tează mai mult decit o primă, pe care el ori- 
cum o merită și o primeşte. Sigur însă că en- 
tuziasmul nu e suficient. E nevoie de compe- 
tenţă, de exigentă, de calitate. Lucru care se 
referă nu numai la difuzorii din reţea, ci şi la 
filmele pe care le primim din partea 
studiourilor. 

Fără a nega eforturile ce se fac în acest 
sens și succesele reale ale cinematografiei 
noastre, cred că, mai ales în privința tematicii 
sătești, a înfățișării proceselor sociale și mo- 
rale implicate de noua revoluție agrară, mai 
rămine mult de făcut de către casele de 
filme, de regizori și scenariști, pentru ca noi 
înşine să putem obține rezultate mai bune, 
nu numai citrice, ci și în privința indicelui de 
satisfacţie a spectatorului. Lăsind în seama 
filmologilor şi criticilor să semnaleze virtuțile 
și deficiențele de ordin structural ale drama- 
turgiei, regiei sau interpretării ultimelor lu- 
crări dedicate satului contemporan, aș sem- 
nala un aspect care, deşi pare periferic, con- 
tează mult în ciștigarea adeziunii publicului. 
Mă refer la interludiile muzicale sau comice 
ce și-ar găsi locul şi în filmele cu caracter 
dramatic, bineînțeles adaptate specificului 
vieţii țărănești, în care totdeauna cintecul, 
dansul, șezătorile, datinile şi-au avut rostul 
lor. Dacă acestea n-ar lipsi din filmele noas- 
tre, ele ar dobindi un atu în plus nu numai 
sub raportul atractivităţii, dar şi printr-un co- 
lorit propriu şi o atmosferă originală care 
conferă operei de artă atributul de a fi repre- 


zentativă. 
Florian STOENESCU 
director al Întreprinderii cinematografice 
a județului Ialomiţa 


Dezbaterile revistei „Cinema“ 


Viaţa de azi, constructorul societăţii socialiste moderne, ce se constru- 
ieşte totodată pa sine, iată sursa permanentă, inepuizabilă a filmului de ac- 


tualitate. Cont 
cițiva reporteri afl 

, oameni, ev 
şi criticilor pentru o 


privire retro şi 
au stat și stau 


ra a creat 


artistul, 
dar şi artistul... 


D e cite ori nu întilnim oameni care spun: 
„Viața mea, daca aș povesti-o, ar fi ca un ro- 
man uluitor”. Sau invers: „Am trecut printr-o 
intimplare atit de interesantă, incit dacă s-ar 
face după ea un film spectatorii și-ar zice că 
e inventată”. Dar invenţia face și ea parte din 
realitate și încă reflectind-o în chipul cel mai 
profund. În această privință ne-am convins 
de atitea ori că nimic nu are o mai puternică 
forță de imaginaţie decit viața însăşi. De 
aceea și izvorul creaţiei veritabile nu poate fi 
intilnit în afara vieții, a realităţii. Nu cred că e 
nevoie de intimplări extraordinare pentru un 
film pe care l-am califica extraordinar. O ac- 
țiune într-o operă cinematografică devine ex- 
cepțională tocmai datorită observaţiei adinci 
şi a talentului cu care a fost realizată. Fiindcă 
arta iși urmează legi ce nu pot fi surprinse şi 
cuprinse într-un timp atit de scurt în viața de 
toate zilele. Dacă-i vorba de tiim, de exem- 
plu, introducerea, cuprinsul şi deznodămintu! 
i rămase fundamentale — se pot desla- 

şura in mai puţin de două ceasuri cuprinzind 
însă timpul uneori al unei vieți întregi. Opera 
de artă devine, astfel, o concentrare de trăiri 
i exprimări de simțăminte omenești. Dar o 
intimplare extraordinară, insolită îl atrage 
adeseori pe autor, considerind-o șocantă prin 
ea însăși. Prin talentul prin care este pusă la 
baza unei opere artistice ea capătă, în mod 
firesc, și semnificaţia dorită. Am întilnit în pe- 
rinările mele prin țară o mulțime de întim- 
plări despre care aș putea și eu să zic: „Dacă 
s-ar face un film inspirat din episodul acela 
al producerii oţelului „Amcro” ar fi o realiza- 
rea excepţională!“ De fapt chiar împrejurarea 
a fost excepțională, dar această stare de ex- 
cepție și-au pregătit-o oțelarii înșiși. Faptul 
s-a petrecut la Hunedoara. Oţelul „Amcro”, 
din familia celor speciale, este un produs 
care cere nu numai îndrăzneală și hotărire ci 
și o înaltă calificare dublată de un puternic 
spirit de responsabilitate. Altminteri veghea și 
dirzenia oțelarilor i-ar fi dat stării de excepție 
un rezultat negativ. Ei s-au angajat însă, de la 
început, cu toată luciditatea. intr-o reușită 
deplină. Episodul a durat mai mult de o săp- 
tâmină — nouă zile de calcule și incadrare 
(se fabrica pentru prima oară la noi acest 
oțel special) nouă zile în care s-au verificat 
trăsături umane cunoscute, dar de fiecare 
dată strâluminate de o nouă frumusețe: o 
bună pregătire profesională, experienţă, în- 
credere fermă ip izbindă, prietenia, dragos- 
tea, spiritul de solidaritate muncitorească.. 
Victoria pe care ei înșiși, oțelarii din echipa 
hunedoreană și-au propus-o, a fost de partea 
lor, transformind mai apoi ineditul în firesc, 
recordul într-un reper de muncă stabil, iar 
echipa într-un nucleu al unei școli noi de 
producţie. Dar punerea în lumină a trăsătu- 
rior frumoase ale omului muncitor poate avea 
la bază și momente dintre cele mai obișnuite 
Am cunoscut, de exemplu, o echipă de colo- 
nari, adică de îngrijitori ai căii ferate pe o 
porțiune dată Filiaşi-Tirgu Jiu. În întreaga lor 
muncă În care pe lingă uneltele străvechi (lo- 
peţi, ciocane, chei, grebie, săpăligi) foloseau 
și un vagonet — trenuleţul lor, transmiteau 
celui care i-ar fi privit cu atenţie un optimism 
robust și o deosebită grijă gospodareasca 
față de starea drumului de fier. De responsa 
bilitatea lor depindea bunul mers al trenuri- 
lor. Ei erau din sate apropiate, unii erau că- 
sătoriţi, alții încă flăcăi cu gindul la însură- 
toare și am văzut cum fete și neveste le adu- 
ceau merinde, improspătindu-le, totodată și 
apa din bidon. Această echipă se asemăna 
mult cu o veritabilă echipă de șantier — o 
mică întreprindere în mișcare — loc unde se 
pun bazele unei trainice prietenii. Mi-a rămas 
în minte un moment frumos; pe cind una din 
fete se apropia de colonari, cel mai tinăr din- 
tre ei s-a urcat pînă sus, în virful unui stilp de 
telegraf, unde avea de pus în ordine niște bo- 
bine dislocate de furtuna de peste noapte. 
Mi-am dat seama că-și păstrase munca asta 
„Ja înălțime” pină în clipa aceea, anume să fi 
fost văzut de fată. Nu cred că există loc în 
care să muncească oameni şi ceva să nu te 
inspire într-o creaţie artistică. Principalul e să 
studiezi cît mai profund viața; fiindcă este ia- 
răși un adevăr că fără o asemenea cunoaș- 
tere continuă, talentul, fie el cit de puternic, 


nuind preocupările revistei noastre în acest sens, am 

în miezul fierbinte al realităților să ne desprindă intim- 
mente, demne de a deveni fapte artistice. Ne-am adresat 
prospectivă asupra marilor probleme ce 
stau în faţa filmului de inspirație contemporană. 


am Invitat 


Istrate și Elisabeta Bostan, cu 


poate deveni steril. Participarea, propria 
trăire în freamătul tumultuos și optimist pe 
care-l naște munca, propriul devotament față 
de țelul vieţii noastre constructive, sint nein- 
doios, izvorul operei de artă, pulsind ea în- 
sași, la rindu-i, de viață. Aşa cum sună o ma- 
ximă: „Natura l-a creat pe pictor, dar și picto- 
rul a creiat naturat!“ 

Vasile BĂRAN 


Dintre 
mii de scrisori, 
cite scenarii... 


Pa miile — nu exagerez! — de scrisori 
ce mi-au trecut prin mină în calitate de re- 
dactor al secţiei corespondență a revistei la 
care lucrez, și ca scriitor și scenarist în ace- 
lași timp, pot spune că am trăit — și trăiesc 
— 0 experienţă unică: practic, nu există scri- 
soare ce nu poate deveni un veritabil subiect 
de scris sau film, care să nu conțină o idee 
posibil a fi valoriticată intr-una dintre ceile 
două modalități de exprimare artistică (fi- 
rește, în limitele calitative pe care le conţin 


nd sau efortul de 


Bucheru si Mihai Constantinescu, 


sau drama psihologică rev 
Mircea 


aceste scrisori, în măsura in care sint, mai 
mult sau mai puţin, „felii de viaţă“). Nu vreau 
să generalizez, adică nu tragi scrisoarea din 
maldăr şi gata-filmul, sau gata-romanul — 
gata-capodopera, nu! Dar, repet, în fiecare 
scrisoare (exceptind cea scrisă poate de un 
rauvoitor!) există „in nuce“ un astfel de 
subiect care, in anumite împrejurări 


isi poate gasi implinirea. Neputind deveni 
insa benefic decit în măsura în care el răs- 
punde unei necesităţi ideologice și morale a 
zilei. 


rberată în social (de Vasilica 
Diaconu și Maria Ploae) 


Ancheta revistei „Cinema“ este pe cit de 
serioasă, pe atit de gravă în propria ei res- 
ponsabilitate. Avem, firește, nevoie de su- 
biecte. Dacă din puzderia de scrisori la care 
m-am referit, posibilele scenarii pe care le 
oferă au ca primă calitate realismul, autenti- 
citatea (pentru că nimeni, unei redacții, nu i 
se adresează decit la bucurie sau durere au- 
tentice!) — citeva reușite ale cinematografiei 
române contemporane au pornit tocmai de la 
un fel de așa-zis „(apt divers“, să nu uitâm! — 
socot că interesantă ar fi și analiza acelor ne- 
reușite, din păcate nu puţine, care sub apa- 
rența doar a autenticităţii au dus la comiterea 
unor pelicule hibride. sălile de proiecție rămi- 
nind dornice de oaspeţi... Din acest punct de 
vedere, cred că însăși selecția faptului de 
viață propus spre ecranizare devine cu mult 
mai importantă decit realizarea peliculei în- 


” săși — pentru că, la urma urmei, de mese- 


riași cit de cit pricepuți nu ducem lipsă 
cronică, slavă domnului... 

Aici, în selecţia acestor subiecte, constă 
așadar o primă garanţie calitativă a viitoare- 
lor producţii și este firesc ca ea să stea în 
prima atenție a organelor de resort; restul 
ține de talentul, de personalitatea realizatori- 
lor. Socotind, firește, că li s-a dat încă din 
start un subiect posibil a deveni operă. 

intr-o impresionantă și lungă — deși agra- 
mată — scrisoare primită ia redacţie, ni se re- 
lata următorul caz: soția unui inginer dintr-o 
mare uzină — inginer căruia ea îi înlesnise 
terminarea facultăţii la zi, din modesta ei re- 


a nu ceda prejudecăţitor (de lon 
cu Constantin Codrescu şi 


Adela 


Mărculescu) 


tribuție de laborantă — își vede periclitată 
căsnicia întrucit soțul se trezeşte, treptat, 
„superior“ condiției intelectuale a celei care îl 
ajutase să devină ceea ce era. Au și doi copii, 
ceea ce complică lucrurile, fireşte. Întimpla- 
tor, ambii soți sint — recunoscut — capabili 
în cadrul uzinei. Şi au ajuns în pragul divor- 
|ului — cam asta ar fi totul,.pe scurt. Am arà- 
tat scrisoarea citorva colegi, părerile au fost 


imparțite: „Nu are rost să ne bâgâm într-a 
problemă strict familială! „ipui e un ne 
mernic;” Ei, cine știe cum fou comportat şi 


eat“; „Dar, ce vină au copiii?!” etc. Unul sin- 
gur a făcut urmatoarea remarcă: „Dom'ne, 
scrisoarea este scrisă intr-o mare durere, de 
aici şi multele ei greșeii de exprimare care, 
observați, nu se repetă... în orice caz, ce su- 
biect ar fi ásta pentru un film despre -proble- 
mele unor oameni într-o mare uzinăh".. 
Şi, de fapt, cu asta ar fi trebuit să încep 


Horia PĂTRAȘCU 


Sapte personaje 


în căutare 
de autor(i) 


A fost simplu constructor. A ajuns șef de 
constructori. lar a învățat. A condus sute și 
sute de constructori care „au desenat noi 
puncte pe harta economică a României“ 
așa-i plăcea să spună). A fost decorat. A 
lost avansat la un mare birou din Centrală 
Înnebunit de plictiseală“ (cuvintele îi apar- 
iin) cere să plece. Cererea nu se aprobă. Își 
dă demisia. | se accceptă. Se anagajează 
maistru la o școală. Nu se mai plictisește 
Scrie un manual, Trebuie să iasă la pensie. 


Nu vrea... L-am intilnit luna trecută. „Poate 
a nu crezi, dar sint fericit!" (Cuvintele îi 
apartin). 


e Țăranii aceia din Simbāta (că-i de Sus, 

i-i de Jos — n-are importanţă!) au fost po- 
scliţi „Încăpăţinaţii“. Încăpăținaţii din Sim- 
bata susțineau sus și tare că la poalele Făgă- 
rașului, pe locul âia cu bolovani, se poate 
planata o livadă cu meri. Nimeni nu i-a 
crezut. Cind au apărut merele (pentru Piaţa 
Amzei, piața Brașovului și în alte pieţe, chia 
şi din alte ţări), toată suflarea se mindrea 
chiar și acei care nu crezuseră. Curios, însă 
țăranii aceia au rămas cu porecia lipită de ei 
ot „Incâpăţinaţii” li se zice. Ce-or mai fi pu 
nind la cale? 

e Zece ani au muncit la Timișoara cei trei 
cercetători și finalul muncii s-a concentra 
într-un pahar cu apă limpede şi bună la gust 
Retuzind teme ușoare şi avantajoase au ținut 
să demonstreze că una din cele mai mari bo- 
gaiii ale lumii contemporane — apa — poate 
i reciclată pină la perfecțiune. În paharul 
acela cu apă nu era nimic senzaţional în 
afara celor zece ani de muncă. 

e Mama Ana din lași are 18 (optsprezece) 
copii şi are nişte principii. pedagogice extra- 
ordinare. Poate că sint o fire prea emotivă, 
dar mie mi-au dat lacrimile (le-am reținut în 
drurnul dintre git și ochi), dar nu atunci cînd 
îi mîngiia pe cei mai mici, nici atunci cind am 
văzut-o aranjindu-i cravata celui mare care se 
ducea la întilnire cu logodnica, ci atunci 
cînd, din întimplare, am văzut-o prin fereastra 
uşii de la bucătărie tăind piinea pentru masa 
de prinz. Cred că a tâiat vreo optzeci de felii. 
Nu știu dacă în viața mea am mai văzut atita 
dragoste într-o privire de om... 

e La Veneția (nu vă impacientaţi, distanța 
nu e mare pină la Veneţia) din județul Bra- 
şov, era să dispară meseria de cojocar. Și n-a 
dispărut pentru că un meșter împreună cu 
soața lui au strîns în jurul lor ciţiva copii din 
sat, din cei despre care unii spuneau „nu-i 
nimic de capul lor!“ 

e Era farmacist și iubitor (priceput) de artă 
populară. intr-o viață a strins o colecţie 
splendidă. Dac-aţi ști cit a aiergat ca s-o 
poată dărui spre a bucura privirile oamenilor! 
La un moment dat stătea disperat in casă, cu 
toată colecţia strinsă ca să fie predată și nu 
venea nimeni s-o ia. S-au găsit oameni de 
suflet însă și au rezolvat totul în citeva zile. 
Dar de ce a fost nevoie să-l necăjească pină 
atunci pe bietul om? 

e A lucrat patruzeci de ani dascăl in ace- 
lași sat. Toţi oamenii din sat ceva mai tineri 
ca el, i-au fost elevi. „În fața dinsului scoţi 
căciula pină la pămint!' Numai cuvintele as- 
tea pe care mi le-a spus primarul valorează 
cit cel mai splendid poem. 

Nu-mi dau seama dacă acești oameni pe 
care i-am cunoscut sint eroi sau personaje. 
Ceea ce ştiu este cå mi-ar place să-i văd.pe 
marele ecran. Din păcate, nu mă pricep să-i 
ridic la condiţia de prototip și să-i fac la fel 
de fermecători în postura de eroi (personaje) 
ai unor filme artistice. Oricărui doritor de a-i 
cunoaște și de a afla despre ei tot ceea ce 
ştiu eu, îi stau la dispoziţie. Aştept (și) pro- 
vincial 


Alexandru STARK 


Unde sint 


şi ceilalţi 
„liceeni“? 


M. generoasă ca în alți ani cu filmul 
pentru, cu, despre tineri, cinematografia 
„noastră se apleacă asupra copilăriei, adoles- 
cenţei, începutului de maturitate (vezi Al pa- 
trulea gard, lingă debarcader, Liceenii, Un 
oaspete la cină), asupra relaţiilor tinerei ge- 
neraţii cu părinţii înţelepţi, generoşi sau 
snobi, mărginiţi, egoiști, absenți sau numai 
nepricepuţi ş.a.m.d., asupra raporturilor cu: 
colegi. profesori, tineri din alte medii. Se 
apleacă asupra iubirii abia înmugurită, puţin 
înflorită ori chiar împlinită. Publicul tinăr are 
nevoie, sigur, de toate aceste filme. Şi succe- 
sul lor este pe deplin justificat. Şi spectatorii 
ca și eroii sint în căutarea drumului în viață. 
Se recunosc probabil în tinerii de pe ecran 
care se ciocnesc pentru prima oară cu lumea 
exterioară, cu dificultăţile ei, primesc bărbă- 
tește (de ce oare numai „bărbăteşte“??) lovi- 
turile, ori se lasă copleșiți (temporar!!) de ele. 
Eroii sint hitri sau meditativi, zvinturatici sau 
echilibraţi, învață sau nu învață, muncesc sau 
nu muncesc. Așadar, sint sau nu sint de ad- 
mirat. Ca la orice lecţie bine condusă, mate- 
ria este ușor de receptat, toate întrebările au 
răspunsuri, concluzia iese de la sine, se vede 
bine și rămine in mintea oricui. Dar cit timp 
râmine? Cît o lecţie? Prin repetare se reţine? 
Nu cred. Cred că în artă lucrurile stau tocmai 
dimpotrivă. Mă simt jenată cind într-un film 
nou din lumea satului (esgaipac şabloanele şi 
tipurile umane văzute și în peliculele de mai 
an, cind peste oamenii uzinei sint așezate 
aceleași tipare ca în scenariile TV și in pro- 
ducţii cinematografice anterioare. Este o 
imobilitate caracterologică și sufleteasca 
străină vieţii. Dăunătoare artei. Dar cind 
aceiași imobilitate atinge adolescenții și tine 
rii de pe ecrane, mi se pare chiar mai greu de 
suportat. Din virsta neliniştilor și incerti- 
tudinilor din clipele de atitea ori Chinuitoare 
ale căutării de sine, din inefabilul şi nedetec- 
tabilul personalităţilor în formare, din certitu-” | 
dinile lor infailibile (da, este şi virsta certitu- 1 
dinilor) nu vedem nimic? Sau atit de puţin? . 
Din infrastructura lor nu răzbate la suprafață 
decit ceea ce îi uniformizează? Unde este po- 
ezia lor? Unde sint tinerii-arici şi tinerii-mi- ` 
moze? Unde sint cei care ziua muncesc. 
seara învaţă, dansează doar în gind şi merg 
mai departe? Dar cei cu „Gazeta matematica 
intr-o mină şi sacoşa de cumpărături in cea- 
laltă? Olimpicii de la Helsinki? Dar derutaţii? 
Ei sint de toate felurile și sintem obligaţi sa-i 
3 vedem, ca atare, și datori să ținem seama de 
=) ei, Părinții, școala, societatea. Deci şi cineaș- 
tii! * 


memre o 


Fiorica ICHIM 


leșirea din inerție 


M ultă vreme actualitatea a fost obsesia 

număru unu a cinematografiei noastre și am 

pârerea că de aceasta încă nu ne-am vinde- 

cat, între altele și din motivul simplu — firesc 

şi pină la un punct necesar — că diversitatea 

şi bogăţia formidabile ale unui atare materiai 

de viață se așază apăsat sub semnul inepur- 
zabilului. În timp, s-a înregistrat o adevărata 
filmografie a temei, deși nu toate subiecteie o 

onorau, și 'nu toate filmele o meritau. Tema 

nu e totul pentru un subiect, așa cum subiec- 

tul, la rîndul lui, nu face numaidecit filmui 
care e de dorit să fie al unui stil, al unei indi- 
vidualităţi, al unui Regizor. În timp, de ase- 

menea, am consemnat unele succese ale fil- 
mului pe care îl numim, cu o improrietate ac- 

i ceptată, „de actualitate“. Ele au trecut drept 
i = fericite, dar — din păcate — nu erau deci 
~ _ sporadice ruperi sau desprinderi din seria 
monotoniei adesea crispate, schematice, arti- 
ficiale. Cred că am izbutit atunci cind am stat 
cu ochii cit mai deschişi către viaţă și, mai cu 
seamă, către omul concret. Un istoric al 
acestei eliberări dintr-o obsesie tematică, și 
dintr-o prejudecată, ar da dreptate constată- 
rii. Era firesc, pe de altă parte, ca semnalul 
unei ieșiri din inerție să vină dinspre virsta ti- 
nără a personajelor. Nu e tocmai la îndemină 
să conectezi ecranul la bătaia de inimă a 
adolescenţei, dar iată că aici au izbutit cel 
> mai convingător filmele ultimilor ani. Senti- 
- mêntul pe care s-a clădit această direcție — 
intrucit se manifestă ca o adevărată jalonare 
tematică a succeselor recente — este dragos- 
tea în forma ei ideală, şi, din perspectiva scu- 
zabilă și îndreptăţită a „anilor de liceu“ — 
idealizată. Am marcat aici o trăsătură speci- 


inea Zii 


fică a producției noastre pe subiecte de actu- 
alitate, şi anume inspirația din lumea școlară, 
relațiile părinţi-copii subordonate unei stări a 
sentimentelor. 

Dintre titlurile pe care le consider a intra în 
discuţie la acest capitoi voi incepe cu Promi- 
siuni de Elisabeta Bostan, după un scenariu 
de Vasilica Istrate. Filmul preia o experiență 
a filmului sentimental cu copii disputaţi de 
părinţii lor spre a o aplica îndrăzneţ și crea- 
tor la teritoriul nostru afectiv, la tipul de sen- 
sibilitate românească. Personajul emblematic 
pentru condiţia de umanitate asumată este 
interpretat de Mircea Diaconu, Văd aici, in 
modalitatea le a povesti cinematografic, şi o 
tendință estetică de luat în seamă, aprecia- 
bilă tocmai pentru doza de luciditate, pentru 
moderaţia etalării stărilor conflictuale rele- 
vate discret, iar nu exploatate comercial. 

Legat de aceeași tematică, dar cumva de o 
virsta critică, o direcţie benefică o trasează 
neindoios filmele lui Nicolae Corjos şi 
George Şovu. Regizorul și scenaristul Deda- 
rației de dragoste și al Liceenilor au găsit fi- 
lonul de inspiraţie fericită în consens cu so- 
ciologia și psihologia adolescenței eroilor la 
început de drum în viață. O explicaţie a re- 
ceptivităţii de excepție de care se bucură 
cele două filme o poate da modalitatea de 
evoluție epică și dramatică a personajului co- 
lectiv. Aș indrăzni să cred că, intre aite moti- 
vaţii posibile, succesul eclatant al Liceenilor 
nu e străin de pregnanţa colectivului unei 


„clase. Individualitățile ieșite în prim-plan 


poartă însemnele categoriei acesteia a tinere- 
tului școlar atins de pubertate și preocupat 
de apropierea unui examen hotăritor: treapta. 
Un personaj complex, contradictoriu, fasci- 
nant în romantismul lui năvalnic. 

E, fără îndoială, cea mai bine cotată artisti- 
cește această zonă tematică a activităţii șco- 
lare. Al patrulea gard, lingă debarcader, 
realizat de Cristiana Nicolae după un scena- 
riu de Nicolae Cristache, vine să confirme va- 
loric o preocupare tematică. Avem, așadar, 
fiime bune despre adolescenţi, iar tema, în 
sine, predomină în filmografia ultimului an. 
Mult mai diversului peisaj social al tinereții, 
ca să nu spun al vieţii noastre, ar trebui să-i 
corespundă o filmografie diferențiată care sa 
acopere și alte perimetre, nu mă indoiesc tot 
atit de incitante. 


loan LAZĂR 


Clipa de răgaz sau povestea unei îndrăgostiri tirzii (de 
cu Ştefan lordache 
şi Ecaterina Nazare) 


Tudor Popescu și Şerban Cr 


Actuale, inactuale? 
Veridice... 


C. se reproşa cel.mai ades filmelor de 
actualitate din anii trecuţi? Ariditatea poveș- 
tii. Tehnologizarea conflictului. Tipizarea lui, 
Schema umblâtoare prin toate locurile de 


muncă: tînărul inginer (din industrie ori agri- 


cultură) poaspăt sosit cu idei novatoare se iz- 
beşte de inerția, rutina factorilor administra- 
tivi. El îşi găsește într-o tînără și atrăgătoare 
asistentă (tehnică, didactică, medicală) spriji- 
nul și, bineînțeles, succesul acţiunii aplau- 


date finalmente de toţi. Schemă care, cu in: | 


fime variaţii de ordin sentimental sau tehno: 
logic funcţiona cu sirg la multe scenarii 
Unele ceva mai inspirat, altele foarte modesi 
puse în cadrul cinematografic şi interpretate 


neon 


ai . : 


| ] 
i 
I 


| 


! nu între negru și al 


| 


wprinzul frugal, prima ceartă, jigiiirea soțului 


cu zel de actori. O pornire arhicunoscută, cu 
situații previzibile, telefonate, o miză drama- 
tica prea abstractă pentru spectatorul neavi- 


zat care nu prea înțelege bine saltul tehnic 


propus în avantajul uzinei, ogorului etc. În- 
fruntarea vechi-nou nu se ridica la valoarea 
unui conflict pasionant, ci se rezolva grăbit, 
mai mult prin replici decit prin situații drama- 
tice. Din prea multă dragoste de stass-ul teh- 
nic asemenea pelicule de serie riscă să-și 
piardă dragostea publicului, 

De aceea imi pare salutară reacţia mai mul- 
tor filme ale anului 1986 la anumite șabloane. 
Filme sentimentale în sensul bun al cuvîntu- 
lui, incitind bunele sentimente: dragostea, 
prietenia, înțelegerea în familie, increderea, 
generozitatea. Reviriment, dealtminteri, mai 
general pe mapamond, acest nou romantism 
al anilor '80. Tineri — care la un moment dat 
mai bravau — iată-i urmind cu tot sufletul 
Declaraţia de dragoste și Liceenii, Promisiu- 
nile și increderea — și intr-o măsură (pentru 
că și ele se opreau pe la mijlocul drumului) 
Clipa de răgaz sau Un oaspete la cină. 

Cel mai îndepărtat de amintita schemă, în- 
tors fără teamă de a fi acuzat. ca odinioară. 
de intimism, spre viaţa personală, viața de fa- 
milie, este filmul Elisabetei Bostan și al Vasi- 
licăi Istrate: Promisiuni.. Ataşant ca mediu (o 
familie numeroasă, echilibrată şi fericită pina 
la un moment dat), ataşant ca personaje de 
toate virstele, de la copii foarte simpatici la 
bunici spirituali. Miză omenească (nu teh- 
nică) puternică: e în joc liniştea a două fami- 
lii asupra cărora cade lovitura de trăznet: o 
fetiță revendicată de un tată ce a ignorat — 
nici nu l-a interesat — existenţa ei. Şi deo- 
dată vrea s-o smulgă de lingă cei dragi. Ce 
vor face părinţii? Cum vor primi copiii dure- 
rosul (și cui folositorul) adevăr? Filmul pune 
cu căldură și înțelegere, tact psihologic și 
farmec cinematografic o problemă gravă de 
ordin moral. Cu implicaţii. sociale, neostenta- 
tive însă, De aici adeziunea totală a spectato- 
rului, Mă întreb, insă, ce s-ar fi intimplat dacă 
acest tată inoportun n-ar fi fost un ticălos, ci 
un om cumsecade care ar fi aflat tirziu ade- 
vărul... Viața poate crea şi atari situaţii... De 
ce arta să despartă atit de categoric „bunii“ 
de „răi“? 

Cu o pornire dramatică originala, Oaspete- 
le... lui Mihai Constantinescu și lon Bucheru 
promitea mult. O viitoare arhitectă renunţă la 
confortul de acasă (și la o partidă cu vilă, 
„Dacia” și video) şi se căsătoreşte, spre dis- 
perarea părinţilor, cu un tînăr tehnician. Cum 
se va acomoda fata răsfăţată cu viața ei cea 
nouă, deloc comodă? (Ore suplimentare, ca- 
meră mobilată oribil, prietenii soțului — 
băieţi buni, dar cu care arhitecta nu prea are 
„texte”). Apar la un momânt dat citeva subtile 
sugestii dramatice (revelația carpetei kitsch, 


CERU sau 


O N id N N O O 


7 succesul unei 
adolescenței (de George Şovu şi Nicolae 


prea lovit de întimplare ca să se știe apărat. 


Creditul moral avansat de o societate care 
urmărește cu atenție evoluția tinărului, inter- 
venind cu grijă cind survine un accident in 
viața lui, Un mesaj nobii, cald şi captivant 
transpus în termeni cinematografici. i 
` Un an, da, al filmelor bunelor sentimente. 
Prea bunelor, citeodată... 


Alice MANOIU 


Ce o fi mai 


„poetic“? 


Rane. încă, de văzut dacă, în ceea ce 
privește filmul de actualitate — și nu numai 
el — este valabilă ideea potrivit căreia unde 
ar fi număr ar fi și putere. Cantitatea filmelor 
respective nu a fost, de loc, de natură sá ne- 
mulțumească; -În anu! 1986 peisajul cinema- 
tografiei noastre a fost dominat, categoric, 
din punct de vedere numeric, de acel film in- 
vestit — o spune o întreagă istorie a celei de 
a şaptea arte — cu puterea de a da însăși de- 
tiniţia unei școli năţionale. Aș mai consemna, 
ca meritorie, strădania caselor noastre pro- 
ducătoare de a colabora cu scenariști — scri- 
itori, publiciști — mai puţin întilniţi pe gene- ~“ 
rice: Tudor Popescu, Vasile Băran, Nicolae 
Cristache, lon Bucheru, Aiexandru Brad, Chi- 
ril Tricolici, unii chiar necunoscuţi, precum 
Constantin Novac. Dumitru Titus Popa, 
George Şovu. A existat, deci, cel puţin ca 
premiză, decizia unei priviri și a unei 
cuprinderi, cum se spune, mai proaspete 
asupra zonelor de viaţă aflate sub observație. 
Prospeţime înregistrată și de ochiul criticii și 
de cel al spectatorilor, cu deosebire în cazul 
acelor filme inspirate din existenţa și din în- 
trebările proprii tinerilor, ale acelor eroi preo- 
cupaţi, cum este și firesc, de intrarea „în rin- 
dul lumii”. Liceenii, Un oaspete la cină, Al 
patrulea gard, lingă debarcader au probat o 
“mai mare supleţe a povestirii, în acord cu o 
anumită neconvenționalitate a motivaţiilor 
psihologice, au izbutit să lanseze citeva per- 
sonaje cu mișcări credibile, cu o certă încăr- 
cătură emoțională. De altfel, aflarea Liceeni- 
lor pe lista succeselor, umăr la umăr cu peli- 
cule aparținind unor genuri ce-şi au, din 
start, asigurată audiența, este revelatoare. Sà 
fie tinerețea, ca subiect, mai ofertantă decit 
maturitatea? (Călinescu era de altă părere 


viziuni proaspete asupra 


Corjos. cu 


Oana Sîrbu și Ştefan Bănică-ijr.) 


in mașina expretendentului), dar ele sint 
stinse repede prin rezolvări cam facile: tinerii: 
primesc repede apartament, socrul expediază 


arhitecta, soțul tehnician se dovedește un 
inovator talentat pe care socrul universitar îl 
va lua colaborator, fostul asistent şi preten- 
dent la mina fetei universitarului se dove- 
dește un invidios meschin și incapabil. Şi iar 
mă întreb ce s-ar fi petrecut dacă era şi el 


urgent o garnitură modernă. cum şi-a dorit - 


tot un tînăr de treabă și fata ar fi avut de ales ` 


-ci între caractere dife- 

rite, dar complexe, nuanțate? Și ca să nu mai 

existe urmă de îndoială asupra viitorului feri- 
al cuplului — maestrul sugerează tehn 

cianului „netitrat” să-și completeze studiile 

'seral. Totu-i bine cî 

de bine? 


În love-story-ul liceenilor abaterea — salu- 


ic face farmecul poveștii 
atrăgător și fotogenic) ȘI d : 
la. Ciştigui sentimental va fi de 


celui timid c 


tară — de la 
cuplul i 
virșeşte 
partea 


rului anchetat, aflat sub o acuzaţie gravă, va 


reuși să dovedească nevinovăția băiatului 


https://biblioteca-digitala.ro 


Încrederea acordată de un procuror, tînă- 


se sfirşeşte chiar atit . 


atunci cind arunca una dintre extravagantele 
sale întrebări: ce este mai poetic, baba sau 
fata?) Filmele oamenilor trecuți prin viață, cu 
experiențe constituite, dar nu și, ipso facto, 
scutiți de dileme (mă gindesc la Vară senti- 
mentală, Furtună in Pacific, Din prea multă 
dragoste) ne apar — în comparație cu pri: 


mele — mai vulnerabile și mai puţin eloci 


vente. Poate tocmai pentru că acea expe 
riență constituită de 'care aminteam este ig- 
norată se au parti ivebte în discuţie, po- 
“tenţialul ei dramatic este minimalizat sau cu 
sfială inconjurat, drept care, sursa conflictu- 
ală este căutată, iarăși și iarăşi, în accidente 
de natură tehnică, în mici răfuieli și neințele- 
geri ocazionale, în înfruntări cu deznodămint * 
previzibil. Sub un înveliş înnoit, pe alocuri, se 
ascund, în fapt, încăpăţinate locuri comune. 
Forța de seducţie a actorilor modelează, de 
multe ori, biografia personajelor, le intu- 


viață, moditicind, pentru o vreme, dinamica 
reală a filmului. Prea puţin, în raport cu înal- 


tele exigențe ce trebuie să însoțească, astăzi, 
înaintarea în timp a cinematografiei noastre. 


Magda MIHĂILESCU 


_zează, prin acei miraculos transfer, adevăr şi 


> Dap asi 


1 


$ 


i 


a 


a 


|, Lor penr Tamarei Buciuceanu rolul re- 
porterului nu-l prea greu. Interiocutoarea are 
mereu inițiativa: iși adresează singură intre- 
bāri și răspunde la ele. Mereu atentă la ideea 
enunțată, la formularea simplă, limpede, 
clară. iși cere scuze pentru lipsa de coerenţă, 
dar, de fapt, mai rar partener de discuție atit 
de riguros în urmărirea propriului gind! Nu 
mi-a rămas decit să tac citeva precizări. In le- 


combustie 
se simți necesară, din patima de a oferi din 
prea ul vitaiității sale. Citeva contidențe 
care se cer rostite, deși nu vor pe hir- 
tie, întregesc portretul actriței cu două trăsă- 
tur! complementare: pudoarea unei ființe ire- 
mediabil sentimentale și totodată orgoliul 
candid al omului care e conștient că are infi- 
nit mai mulți admiratori-prieteni decit... 
ne-prieteni. i 

— Vrei — precis — să vorbim despre filmul 
pe care abia l-am terminat! Nu mai am decit 
o zi de post-sincron și gata. Da' să știi câ 
nu-ţi pot spune nimic. Vreau să fie o sur- 
priză. Am jucat într-o distribuţie extraordi- 
nară. Filmul, nu că sper să fie bun, sint si- 
gură! Nici nu se poate altfel. Cu atita material 
artistic şi uman! E vorba de transpunerea pe 
ecran a unei producții clasice a dramaturgie: 
româneşti care trebuie, nu se poate să nu în 
truncască adeziunea și a marelui public și a 
speslaliştilor. Tocmai de aceea exigenţa 
noastră, a realizatorilor, a fost maximă... Lu- 
cerul în cinematografie e mai special şi destul 
de greu. În primul rind că sintem adunaţi ac- 
tori din mai multe teatre. Fiecare are zilele lui 
mai dificile sau mai puțin inspirate. Pe platou 
urmează să ne regăsim, să formām o echipă 
Şi poate de aceea, mai mult ca oriunde, e ne- 
cesară o bună organizare a producției — se 
poate spune așa, nu? — care să elimine tim- 
pii morţi și prilejurile de inutilă enervare. 
Mai ales la un film cu mult dialog ca âsta, im- 
portant este felul cum se face post-sincronul 
Regizorul a fost foarte pretenţios cu noi. Nu-i 
ușor; te asigur. Trebuie să-ţi ti starea 
de la filmare. lar trăirile sint atit de diferite, 
raportate chiar la o singură propoziţie. Tonul 
trebuie să se conexeze cu imaginea perfect 
Urechea muzicală mi-e de mare folos. ideala 
ar fi priza directă. Mai ales că — se ştie —o 
secvenţă nu se realizează ca o scenă la tea- 
tru, nu există o continuitate și o creștere a 
temperaturii. Trebuie să te chinui să-ţi păs- 
trezi „ideea“. Cursivitatea e foarte importanta 
în joc... Noroc că am avut parte de un inginer 
de sunet foarte talentat și am putut să ne 
ajutăm de banda-ghid, păstrindu-ne cit ma! 
aproape de interpretarea inițială. Uite ca 
m-am luat cu vorba și... Nu-mi permit så 
spun mai mult despre filmu! ăsta, Chiar vreau 
să fie o surpriză. Publicul o să-l vadă și 
atunci o să ştie despre ce am vorbit... A fost 
greu. foarte greu pentru că trebuia redat pār- 
fumul unei epoci anume. Şi aici meritul este 
și al operatorului şi al scenogratului, al cos- 
tumierei. De fapt, al intregului colectiv. Ce 
bine ar fi ca totdeauna să domnească spiritul 
de echipă şi climatul creator! Ar fi de dorit ca 
toate compartimentele să-şi aducă aportul de 
adevâr și frumos la treaba asta așa de com 
plicată care este filmul. Uneori se pierde d; 
vedere că sintem cu toţii egali in muncă. Ca 
şi în politețe şi respect. Datorat, cuvenit, fie- 
căruia... Sigur, la filmare se nasc și greutaţi 
Nimic nu se face cit ai bate din palme. ŞI de 
asta e bine ca totul să fie gindit, pregătit, or- 
ganizat dinainte, pină la cel mai mic amā- 
nunt, fie că e vorba de o soluţie de interpre- 
tare, fie de cel mai banal element de recuzită 
Pe care, dacă nu-l găseşti sau pur și simplu 
nu-l ai, pierzi o zi de filmare. Nu că eu sint 
de felul meu foarte ordonată, dar cred că tre- 
buie, într-adevăr, cît mai multă ordine ca lu- 
crurile să meargă bine. Nicolae Corjos — de 
exemplu — care a fost mulți ani regizor se- 
cund, ciștigă foarte mult prin faptul că tatil- 
mare este foarte ordonat și știe să instaureze 
un climat de armonie şi toată lumea coniu- 
crează în cele mai bune relaţii. Rolul meu, 
profesoara de maté poreclită isoscel din til- 
mele lui Declaraţie de dragoste și Liceenii, 
m-a lost complicat, nu mi-a cerut un efort de 
compoziţie şi de aceea poate mi-a fost ușor 
A trebuit însă să fac față unor parteneri mai 
2burdainici, mai zglobii. Și pentru că veni 
vorba de cei tineri! Toţi sint foarte talentaţi, o 
adevărată echipă îndrumată cu pricepere de 
regizor. Vreau să spun cu mindrie că am fost 
partenera nepotului meu, Mihai Constantin. 
băiatul sorei mele, soprana lulia Buciuceanu 
și a lui George Constantin... 


— Tocmai aveam de gind să vă întreb ce 
părere aveți de asta de copii care duc 
mai departe ntul părinţilor lor. 


— Mihai e student în anul Ill la IATC și 
după părerea mea — nu pentru că e din fa- 
milie — dar cred că este un talent autentic 
Joc cu el — chiar ca nepot al meu — într-o 
piesă la Bulandra, Cătălina Buzoianu l-a ales 
pentru că i-a intuit și alte valențe interpreta- 
tive. Aşa e corect să se întimple. Cind se des- 
coperă un talent, să fie foarte atent călăuzit, 
să nu se şablonizeze. Asta am învăţat-o de la 
profesorul meu, Nicolae Băltățeanu: actorul 
nu trebuie să fie unilateral întrebuințat, ci sa 
se descopere în el tot ce e mai interesant. Ma 
bucur de succesul tinerilor „liceeni" pentru 
că și Oana Sirbu, și Cesonia Postelnicu, și 


Stefan Bânică-junior. si Tudor Petruţ repre- 
„inta taiente certe... Deși poştașul 
imi suna la uşa o data pe lună să-mi onoreze 
pensia... 

— Cine aa creadă pe cuvint că sinteţi 


-- Nici eu încă nu vreau să cred că am in- 
ceput să imbătrinesc. ŞI cit am să pot, n-am 
să mă las. De altfel, de aici (și face gestul ei 
atit de familiar indicind cu degetele strinse 
locul inimii), din suflet vine tinerețea, tonici- 
tatea de care am dat dovadă în teatru şi cu 
care acum sper să fiu de folos și în cinema- 
tografie. Trebuie să-i mărturisesc câ, deși 
fiecare avem griji şi dureri personale, în mo 
mentul, în secunda cind te afli la rampă sau 
in bătaia aparatului de filmat, trebuie să uiţi 
totul şi să-ți sfințeşti rolui. 

Ce-aţi zice ca, impreună, să ne amintim 
de rolurile dumneavoastră de pe ecran? 

— „Filmul” la care țin, deocamdată, ce! 
mai mult, trăit și nu (încă) realizat este Chi- 
rita. Colaborarea mea cu Teatrul Naţional dip 
lași şi cu teatrul din Turda pe scenele cărora 
am jucat și continui så joc personajul atit de 
drag mie, eroina lui Alecsandri, reprezinta 
pentru mine un adevărat film, cel mai frumos 
Un vis. În viața unui actor exista perioade 
toarte aglomerate. foarte intense Ai vrea sà 
poţi răspunde tuturor solicitărilor. dar trebuie 
să-ți permită și sanătatea și — efectiv — tim- 
pul... 

Crezul meu a fost acela de a !i consecventă și 
generoasă în tot ceea ce intreprind... 
Mă întrebi: despre personajele male 


din filme Cind sint prea multe sau cind sint 


tribuna creatorului 


Pledoarie pentru 
scenarii multe 
... şi bune 


ar fi o operaţie care nu cere nici o altă cali 
tate decit aceea de a ști să citești. 

n realitate, capacitatea — pentru că nu pot 
să o numesc nici ştiinţă şi nici talent, ci am 
bele deopotrivă — capacitatea, deci, de a ci! 


c itatea de a scrie un scenariu 


lapidară, imaginea cinematogratică gindita 


o presupune simpla parcurgere a textului 
Cititorul trebuie să facă un efort imaginativ 

pentru a conferi dimensiuni reale timpului și: 

spaţiului constrinse în convenţia scenariului 


proastă calitate duce la desconsiderarea 
acestui gen artistic socotit a avea un specific 
fară enigmă. În citirea unui scenariu, imagi- 
naţia cititorului trebuie pusă în acord cu ima 
ginaţia scenaristului. Trebuie adică, să se cu 
noască într-un fel formula autorului, antece 
dentele, iar dacă nu le are, să se citeasca 
textul în consonanţă cu stilul propus, Citito- 
rul trebuie să aibă capacitatea, dar şi inele- 
gerea, deci buna cuviință de a nu suprapune 
peste nişte imagini, peste o modalitate de 
gindire la care orice artist are dreptul, propri- 


S. crede, ma: mult decit s-ar cuveni, ca 
dacă scrierea unui scenariu e o operație care 
implică talent, în schimb citirea unui scenariu 


un scenariu este tot atit de rar intiinità ca și 


liptica proprie scenariului de film, notația 


încă din scenariu în formulă sintetică, toate 
acestea și altele încă, se cer înțelese intr-o 
formă mult mai amplă și mai profundă decit 


Nu altlei se citesc semnele muzicale sau cele 
matematice. Frecvența unor texte de foarte 


actorii noștri 


Tamara 


Buciuceanu-Botez: 


De aici, 
din suflet, 
îmi vine 
tinereţea! 


prea puține nu mai ştii så le numeri... Mi-a- 
duc aminte cu plăcere de filmul lui Geo Sa: 
zescu, Grăbeşie-te incet, in care eram o „ne- 
vastă“ foarte... nevastă. În lon, blestemul pā- 
mintului — blestemul iubirii de Mircea Mure- 
san am jucat-o pe doamna Herdelea; tot o 
soţie, dar de data asta în cu totul alt registru 
interpretativ. Partener îl aveam pe bunul meu 
coleg Octavian Cotescu... n-am putut sa des 
part omul de artist pentru că noi, de fapt, sin 
tem oameni-artiști. Și rostul nostru e så ne 
lacem datoria așa cum trebuie pentru că 
nu vreau să fiu râu înțeleasă — munca noas 
tá e un lucru sfint... 


— Care presupune o mare noblețe sufle 
tească... 

— Nouă, ca și spectatorilor, ne trebuies. 
liime frumoase, adevărate. Dure chiar in sin 
ceritatea lor. Dar delicate în exprimare ca si 
in efect... Sint întrebată adesea — pentru ca 
trebuie să-ţi spun că nu ştiu cum s-a intim- 
plat, dar am făcut mai multe interviuri decit 
filme — ce rol am iubit mai mult sau ce mi-aş 
dori să joc. Cine poate răspunde exact, cine 
poate preciza ce vrea, acela nu e sincer. Fie- 
care rol e altceva şi fiecare partitură îţi re- 
zervă o altă surpriză. Totdeauna am așteptat 
cu plăcere să vâd ce voi juca și mi-am adus 
aminte tot cu plăcere de ceea ce am jucat 
De cum am colaborat cu regizori ca Alexa Vi- 
sarion, Geo Saizescu sau Mircea Moldovan 
O amintire frumoasă este şi filmul Alo, ateri- 
zează străbunica, cind am jucat împreună cu 
Mimi Enăceanu. Ce femeie drăguță, ce om 
minunat! Cam astea ar fi toate filmele mele 


Ca să vezi ce puţine! E o vorbă din bâtrini 


ile sale imagini, propria sa modalitate de gin- 
dire, adeseori doar temporar valabila. 

Un cititor de scenarii ar mai trebui să aiba 
talentul de a citi eficient un dialog. 

Pentru edificarea mea am cerut odată unui! 
aprig comentator al unui scenariu să aiba bu- 
navoinţa de a citi cu glas tare o scenă asupra 
căreia se pronunțase. S-a intimplat exact 
ceea ce presupuneam. Lectura se dovedea 
atit de eronată incit toate sensurile dialoguri- 
lor erau spulberate sau, in cel mai bun caz, 
golite de vigoare. Nu se cere unui lector far- 
mecul și talentul de interpretare al unui mare 
actor, dar sesizarea corectă a sensului în 
ata bate un dialog, asta trebuie să i se pre- 
tindă. z 

Scenariul regizoral este încă şi mai încifrat 
şi difici! la lectură. Înțelegerea lui presupune, 
pe lingă cunoașterea semnelor specifice ge- 
nului, aplecarea cu răbdare asupra textului și 
nu doar răsfoirea lui ca la o.bucată de bele- 
tristică. Răbdarea aceasta nu o au lectorii şi, 
sa o recunoaştem, nici regizorii. Scenariul re- 
yizoral, așa cum este înțeles astăzi, nu mai 
are nimic din edificarea politormă, bogat sim- 
tonică, cu multiple și supie articulaţii arhitec- 
tonice. „Filmul e în capul meu“ spun mulţi re- 
gizori. O fi, dar el trebuie să se afle și sub 
ochii atitor factori care compun sau organi- 
zează procesul de creaţie. Prin nepracticarea 
unui important proces de creaţie se pierde și 
deprinderea citirii unui text regizoral. Cola- 
boratorii regizorului pierd obișnuința de a-și 
insuşi datele unei viziuni de sinteză, lucrind 
tiecare o creaţie pe cont propriu. Fără con- 
cepția unitară pe care o asigură scenariul re 
gizoral, elementele sintezei artistice fuzio- 
nează sau nu, în funcție de instinctul fiecărui 
creator în parte, producind laolaltă ceea ce 
s-ar putea numi o sinteză facultativă. „Func- 
ta creează organul“ spune o lege biologica. 
Cred că şi în domeniul nostru, frecvența ma- 
sivă a unor scenarii bune ar crea capacitatea 
unei mai bune receptări a acestui, sã- zicem. 
de vreme ce nu e gen literar, stadiu al filmu- 
lui. 


Malvina URSIANU 


https://biblioteca-digitala.ro 


puțin, da' bun. Şi alta: mai bine mai tirziu de- 
cit niciodată! (ȘI ride, ha-ha-ha, in triluri de 
contraltă, cu jovialitatea de totdeauna. Prind 
momentul să fac o completare și să strecor și 


— Filmografia dumneavoastră incepe cu 
filmul „Premiera“, apoi mai include „Vis de 
ianuarie“, „Singur printre prieteni”. „Prea ti- 
neri pentru riduri”, „inghiţitorul de sabii”, 
„Bocel vesel"... Cum se împacă vocația co- 
mică cu disponibilităţite actorului de ramă? 
La teatru ue: feţe Inis- sol de tactură 

ă, un mare anver- 
eri epică desprins din paginile unui roman 
— coincidență — foarte cinematografic. 

— Dacă o să reuşesc ce mi-am propus cu 
acest rol, atunci cind n-am să mai fiu o să vă 
amintiți de mine datorită Vicăi, croitoreasa,şi 
Cătălinei Buzoianu care a gâsit echivalențe 
vizuale romanului Gabrielei Adameşteanu, 
„Dimineaţa pierdută” care, într-adevăr, are 
deosebite virtuți filmice. Munca la acest 
spectacol a fost foarte grea. A şi coincis cu 
perioada în care am lucrat şi la filmul-sur- 
priză. Şi au mai fost pentru mine şi alte con- 
diții grele. Dar, ce så fac? Trebuie să par- 
curg, să depăşesc și momentul ăsta critic. 
Cind, în aceeaşi perioadă, lucrezi la două ro- 
luri cu totul și cu totul diferite trebuie o aten- 
ție sporită. Să schimbi registrul, să treci de la 
tragic la comic și invers (citeodată e nevoie 
de asta chiar pe parcursul unei aceleași 
fraze) asta ține de laboratorul profesional și e 
greu. aproape imposibil, de explicat. Sigur, și 
oboseala își spune cuvintul uneori. Trebuie 
să fii la fel de în formă şi colo şi colo și sint 
zile cind eşti mai puţin inspirat sau pur şi 
simplu obosit... Dar actorul își gasește 
totdeauna resurse să iasă din incurcătură. 
Vreau să cred, aș fi fericită dacă aceste spe- 
+anţe ale mele vor deveni certitudini — adică 
satisfacţii — la premieră. Mă gindesc și la 
tim şi la piesă... 

— Ce inseamnă pentru dumneavoastră, un 
actor extrem de deschis, de strătucitor în dia- 
logui direct, contactul cu publicul? În teatru 
in fiim... 

— Dialogul spontan cu sala este rezultatul 
unei bune înțelegeri a gindului pe care tu, ca 
actor, îl transmiţi spectatorilor. Şi acest lucru 
trebuie să fie reciproc. Dacă ai convingerea 
ca stăpineşti ideile unui personaj, izbutești 
sa-l impui publicului. Pe spectator nu-l poți 
minţi. Prima oară cind am auzit într-o sală de 
cinema aplauze „a scenă deschisă“ am fost 
uimită. Mi s-a părut curios. Ca mai tirziu să 
nțeleg. M-am convins că, de fapt, „respirația“ 
sălii e aceeași şi la un film bun și la o mon- 
tare bună. lar aplauzele râsplătesc reușita 

— Spuneţi-mi, ce legătură aţi că tre- 
buie să existe, ar putea să existe intre rutină 
— fantezie și măsură? 

— „Nici o legâtură între noţiunile astea 
trei nu există. La prima vedere! Fiecare în 
speță își are adevărul şi neadevărul ei. Singur 
îţi dai seama mai devreme sau mai tirziu! 
Fantezia işi are rutina ei și, în special, măsura 
ei. Asta dacă considerăm rutina ca pe ceva 
strict, sec, fantezia similară cu bogăţia de ex- 
presie, iar măsura sinonimă cu exactitatea. 
Necesare sint toate, fiecare cu rostul ei bine 
determinat. Și aș face o comparaţie: meseria 
noastră e ca un cal nârăvaş pe care trebuie 
să-l struneşti. Asta-i tot... La baza experien- 
ei. a oricăror speculaţii teoretice sau prac- 
tice în legătură cu meseria noastră stă, de 
fapt, adevărul sincerităţii. Numai respectind 
condiţia asta poți să te faci înțeles... Mă in- 
treba, odată, cineva: dacă n-aţi fi fost actrița, 
ce-aţi fi vrut să fiţi? Cind eram mică am făcut 
şi balet și muzică (muzica era pasiunea fami- 
leil); La laşi, ca studentă. am inceput intii 
medicina... Dar actoria m-a atras mai mult. Și 
“iacă acum ar trebui iar să aleg, tot actriță 
m-aş face! Mi-ar fi plăcut să fiu şi medic ve- 
terinar — iubesc animalele și aș vrea să le 


ocazia unei creații așa cum și-a dorit-o: me- 
morabită. 


interviu realizat de 
irina COROIU 


Rimăy 


Cupa de cristal '86 


365 de zile non stop 


G en scurt, documentarul trebuie să șo- 
cheze ca să-și atingă ţinta. Să atragă atenţia 
Dintr-odată. Asupra unui fapt fierbinte, acut 
din preajmă, pe care incă nu l-ai înregistrat 
fiind prea nou. Și prea aproape. Sau, dimpo- 
trivă, să plonjeze într-o lume insolită, de mis- 
ter micro sau macrocosmic, relevant doar cu 
cine — ochiul — lentilă supermăritoare. Că-i 
„Știință popularizată“ (universul într-o pică- 
tură de ploaie) ori docu-artistic (cum îl des- 
coperă, ia atiția ani, după Flaherty sau Ivens. 
proaspeţii noştri absolvenţi) calea de acces a 
una: concentrarea. Interesul stirnit pe citiva 
metri de peliculă. Limpezimea privirii-laser 
despicind necunoscutul, Sau preacunoscutul 
ca să-l mai distingi bine. ŞI atunci vine ei, ci- 
ne-poetul, cine-reporterul, eseistul ori savan 
tul cu aparatul, să-ţi redimensioneze fenome- 
nul, să-ți reconsidere perspectiva, bruscin- 
du-ţi tabieturile, prejudecățile, cu care inre- 
gistrai faptele, oamenii, relaţiile. Nu altfel au 
procedat, răminind în istoria genului, clasicii 
documentarului și marile lor revelații s-au nu- 
mit Nanuk sau Borinage sau Țara Moților — 
poartă deschisă spre un tărim românesc ne- 
cunoscut lumii la acea oră 

In zilele noastre. proba de foc a scurt me- 
trajului e tot mai dificilă. De cînd artisticu!" 
a preluat multe din caracteristicile documen- 
tarului — stilul cronică, citatul din arhivele 
vremii inserat în acțiune, decoruri reale, in- 
terpreți  neprofesioniști, formula prizei di- 
recte, ancheta socială, cine-verite-ul — tere- 
nul i-se tot restringe. lar zilnic mai are de in- 
fruntat și serioasa concurenţă a reportajului 
de televiziune care, prin permanentul lui 
bombardament informaţional la domiciliu, 
obligă documentarul de cinematograf să-și 
regindească mijloacele. Metodele trebuie să-i 
devină mai suple pentru a face tot mai sensi- 
bil, nuanţat, percutant, mesajul. informaţia 
curentă nu-mai surprinde dacă nu e însoțită 
de o lărgire a sensului, dacă nu e ridicată la 
o nouă putere uman-filozotică. E lecţia micu- 
lui ecran dată fratelui cel mare, e lecţia filmu- 
lui de cameră dată filmului de salā. Docu- 
mentar sau artistic. 

Aceasta și multe altele mi-au venit in minte 
urmărind selecția prezentată de studioul „Sa- 
hia" în concursul Cupei de cristal-'86. Titluri 
multe — aproape toată producția unui an — 
despre care s-a scris mult în revista noastră. 
Teme diverse, mai puţin diversificate ca gen, 
specie, formulă. Filme cu maxime și minime 
ca temperatură artistică, și multe medii la 
scara „prestărior” curente. De la monografii 
individuale (scriitori, pictori, regizori, cintă- 
reţi) la monografii colective (sate vechi mo- 
dernizate, oraşe recent apărute pe harta țării, 
clase de liceeni), de la anchete sociale, la 
portrete în stil poematic, reportaje în dulcele 
stil clasic , cu consemnări la zi. Cu fericite 
excepții — distinse în palmares — senzaţia 
de ansamblu e de repetare, monotonie. Ace- 
lași tip de reportaj sau de anchetă banalizate 
ca formulă: întrebare — răspuns, filmate 
plan-contraplan ori comentate de „subiecţi“ 
Chiar atunci cînd îmbracă subiecte mai inso- 
lite cum e Un fir lung cit 365 de zile de lon 
Moscu — zile lucrătoare, non-stop pină ca fi- 
rul să devină lină moale atit de căutată, or 


subiect liber 


P... îndelung fotografia surizătoare a 
lui lon Lucian, unul din cei mai însemnați și 
mai populari actori români din ultimii patru- 
zeci de ani, și mă întreb de cite ori l-am văzut 
în film. Imi amintesc vag de vreo două-trei 
apariții; poate patru; avem însă la îndemină 


) 


Lucian în 
Gopo) 


(lon 
lon Popescu 


Un outsider? 


de 


i 


ca reportajul despre amuzanta schimbare de 
greutate a unor meserii sau ocupaţii casnice 
intre bărbaţi şi femei (...Dar tata e mai puter- 
nic de loana Holban), formula la care recurg 
e cam aceeași. 

Foarte multe monografii in acest an şi ia- 
râşi — cu rare excepţii — mai toate după 
aceeași schemă. Unele ating treapta de sus a 
exigenţei, precum Romanul unei vieţi — Liviu 
Rebreanu semnat de Pompiliu Gilmeanu, film 
solid, în stil clasic, cu argumente vizual-lite- 
rar-biografice bine servite, cu riguroasă pu- 
nere în pagina vremii şi a istoriei literare. Al- 


tanteziei 
(Sentimenul 


Un univers al 


unu 


77 


tele insă (uneori chiar de același autor) vă- 
desc o neglijare a expresivităţii cinematogra- 
fice, cu o grabă de „prestare“ cind e vorba de 
fertilizarea păminturilor într-un mare județ, 
de pildă. Documentarul de sală trebuie să-și 
găsească alte modalități cinematografice 
atrăgătoare de atenție, dacă nu vrea să su- 
combe in concurenţa cu televiziunea. O con- 
curență care ar trebui să devină activă, sti- 
mulatoare, nu inhibantă, Să luăm ancheta so- 
cială, de pildă. capitol la care micul ecran a 
înregistrat mari succese prin descoperirea 
sagace a unor zone problematice demne de 
tot interesul, tratate cinematografic cu toată 
sinceritatea, directețea, căldura omenească și 
răspunderea civică. Fără un timbru aparte, 
filmele „Sahiei" care, cîndva. ar fi reţinut, de 
bunăseamă, atenția, azi par „demonetizate” 
prin repetarea Exemple? Răspundem pentru 
ei, „Dar tata e mai puternic. Sint şi unele 
monografii sau profiluri de orașe, de teatre, 
care merg pe aceeași cale prea bătâtorită;. O 
meserie veche de cind lumea, Orașul cu sal- 
cimi primăvara, O duminică la Turţ sau re- 
trospectiva unui teatru bucureștean — ulti- 
mul, subiect pasionant, la- care insă autorii, 
tot pendulind între formula prezentator-co- 
mentator și cea a microinterviurilor, între 
axemplificări și fragmente din spectacole şi 


surse de intormație, astfel că deschid, la li- 
tera in chestiune, seriosul „Dicţionar cinema- 
tografic“ din 1974 şi aflu că... nu e. Mai um- 
bilu şi prin „Dicţionarul actorilor de filme” din 
1977: absentează. Paradoxal! 

Din 1940, cind a debutat la Teatrul Naţio- 
nal, actorul a fost mereu pe afişe, jucind ro- 
luri mari în piese de seamă ale dramaturgiei 
naţionale și ale multor altor literaturi. A fost 
Cristinoiu în „Opinia publica” de Baranga și 
Fraţii Bullinger (roi dublu) in „Sweik în cel 
de-al doilea razboi mondial” de Brecht, Jean 
“n „Finocerii' de Eugen lonescu şi Mosca în 
„Volpone“ de Ben Johnson, un admirabil Ku- 
lighin în „Trei surori” de Cehov și un dentist 
voios, sprințar, în „Nu se știe niciodată” de 
Bernard Shaw, l-au aplaudat generaţii de 
spectatori români ai teatrelor și televiziunii, 
iar ca actor, regizor, director de teatru, a fost 


„prețuit şi stimat în Iugoslavia, Canada, Japo- 


nia, Franța, pretutindeni unde i-a fost cunos- 
cut harul, farmecul, inteligenţa, arta subtilă a 
întruchipării, natura stenică a interpretărilor 
de foarte larg ambitus artistic. L-au prețuit 


* Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Lucia Stur- 


dza Bulandra — directori ai unora din tea- 
trele în care a tost angajat. A intrat în trupa 
Teatrului de Comedie la chemarea lui Radu 
Beligan. L-au stimat autorii cărora le-a slujit 
piesele, toți, criticii români şi străini care l-au 


prospectat 


de 


https://biblioteca-digitala.ro 


repetiții nu prea inspirat filmate, montate, 
n-au reușit să cristalizeze un ansambliu cine- 
matografic armonios, să se ridice la imaginea 
cultural-artistică a marelui Teatru Mic. 
Filmele care au binemeritat distincţiile 
acordate au fost tocmai celie care au stră- 
puns zidul banalităţii impunind acea „voce 
inconfundabilă” ca în cazul eseului lui Ovidiu 
Bose Paștina (un Bresson al documentarului, 
aș îndrăzni să-l numesc): lar ca sentiment un 
cristal: ori ca excelentele filme ale lui Nicolae 
Cabel atit de elegante prin simplitate, redes- 
coperind cu succes funcţia puternic emoţio- 
nală a imaginii comentată doar muzical, ori 
prin sunete stilizate. E vorba de Sentimentul 
unu — eseistică plastică de rafinată înțele- 
gere a universului lui Sever Frențiu și de Caii 
de ridicind subiectul la puterea 
unei meditații filozofice, prin mijloace si 
tive şi deloc sofisticate. O tentă poetică — 
neașteptată pentru regizorul, care se afir- 
mase la debut prin ironie sclipitoare şi umor 
sarcastic, Adrian Sirbu — m-a impresionat la 


fantezie de artist-cineast 


olae Cabel) 


cu un 


Soarele răsare din mare. 

invingind dificultăţi precum: dimensiunea 
copleșitoare emoțional-artistică a subiectului 
— filmul despre Maria Tănase — sau perso- 
nalitatea fascinantă prin prospeţimea și per- 
manentul ei dinamism greu de surprins pe 
peliculă a maestrului Jean Geor: u (por- 
tretul dedicat lui); precum formula prea uzi- 
tată a autocomentariului, autoportretizării 
(Beișug in Banat reușind profilu! preşedinte- 
lui unei terme moderne numai prin răspunsu- 
rile lui inteligente și răbdarea cu care este 
surprins în activitate) sau vastitatea unui por- 
tret colectiv (Adolescenții), ca și prea răspin- 
ditul reportaj al unei manifestări internaţio- 
nale. de amploarea Festivalului „George 
Enescu“, regizori ca Laurenţiu Damian, lulian 
Mihu, Felicia Cernăianu, Paula și Doru Segal, 
Tereza Barta s-au înscris energic cu citeva 
realizări ale, anului, printre „vocile distincte' 
ale genului 


Allce MANOIU 


Din nou adolescenţa 


S- ani. -Stop cadru de Sabina 


Filmul publicitar 


Gaan în urmă cu doi ani, tot cu prilejul 
Cupei de cristal, despre vicisitudinile unui 
gen ale cărui legi bine precizate cineaștii 
noştri nu le prea respectă, iar rezultatele sint 
de multe ori nişte amestecuri — puţin publi- 
citar, puțin turistic, puțin reportaj, puţin do- 
cumentar, adică puţin din toate. De aici re- 
zultă pe de o parte foarte marea diversitate a 
unei selecţii reduse numeric (19 filme), diver- 
sitate ce depinde de proporţiile amalgamului 
și care pune în dificultate juriul hotărit să 
acorde premiile sale celor mai bune filme pu- 
biicitare. lar pe de altă parte — confuzia ce 
se naște chiar în mintea realizatorilor care 
potrivit regulamentului, işi înscriu ei înșiși pe- 
liculele in concurs, dar care nu diagnosti- 
chează intotdeauna corect genul propriului 
lor. film. 


văzut și auzit, confrații de breaslă, care l-au 
ales mereu în conducerea Asociaţiei interna- 
tionale a teatrelor de tineret și copii, de la în- 
ființarea ei. A dăruit copiilor lumii personaje 
fabuloase, care i-au încintat, 

Cum s-a bizuit cinematografia pe această 
forţă, câlăuzită de un exemplar simț artistic și 
beneficiind de o vastă cultură specializată? A 
jucat în Alarmă în munţi. A făcut un Nae Giri- 
mea în D-ale carnav Numele său se 
mai află pe genericele peliculelor Două lozul, 
Doi vecini, Titanic vals. Pe urmă, timp de 
aproape treizeci de ani, nu e solicitat deloc 
de cinematografie, deşi în acest răstimp de- 
vine şi unul din cei mai indrăgiţi actori ai 
emisiunilor de radio şi televiziune pentru co- 
pii. ŞI, de-abia recent, e invitat iar pe platou; 
de Gopo, la R $ 

Întrucit e contemporanul meu și-l văd deu- 
năzi pe stradă — cu pasul tot atit de elastic şi 
chipul tot atit de neted, iar zimbetul tot atit 
de cald și seducător ca acum treizecei de 
ani, îmi îngădui să-l întreb de ce această atit 
de lungă absenţă. 

N-are răspuns. 

.O şansă pierdută de filmul de ficțiune. Pe 
nemerit. 

lon Lucian continuă să joace și să ne far- 
mece cu fiecare nouă apariție a sa pe scenă. 
Or fi avind aparatele de filmat un singur ochi, 
dar chiar să nu-i observe deloc prezența, ne- 
obișnuita-i putere de creaţie, excelenta-i forță 
comică? 


Valentin SILVESTRU 


De pildă, Ioana Holban înscriindu-şi filmul 
Pro familia — un reportaj altminteri cam stin- 
gaci despre cabinetele premaritale — în cate- 
goria filmului publicitar confundă pledoaria 
cu reclama. După cum filmul monografic Sa- 
lina Stănic — ieri şi azi de Sabina Pop și-ar fi 
afiat un loc mult mai potrivit în secțiunea film 
documentar 

Echilibrată combinaţie de documentar bio- 
grafic, reportaj și film publicitar, filmul Ana 
Aslan de Tereza Barta nu figurează printre 
premianţi deoarece componenta. publicitară 
nu este preponderentă, iar impresia generală 
este de film documentar pur și simplu. 

Situaţia ar fi mult simplificată — pentru 
ambele tabere: concurenţi şi jurați — dacă 
această secţie a Cupei de crista! s-ar numi de 
pildă „film publicitar, turistic și de prezen- 
tare“, categorii pe care a incercat să le re- 
fiecte palmaresul acestei ediţii a XVIII-a. 

Premiul | și Cupa de cristal: Dacia spacial 
pentru dumneavoastră de Adina Georgescu- 
Obrocea, o peliculă cu multe calităţi — un 
montaj bine ritmat, o imagine (Cristian 
Amza) dificultoasă şi bine realizată, soluţii in- 
genioase (o parașută cade la punct fix pe o 
pinză pe care scrie DACIA, un automobil 
străpunge un zid din lăzi suprapuse de pe 
care un cascador cade în picioare ţinind în 
mină un carton pe care scria DACIA, etc) — 
şi citeva defecte — nepermis de lung (obiec- 
ţie la care răspunsul e invariabil: „aşa l-a vrut 
comanditarul“), cu unele momente parazitare 
(secvenţa turnirului, numeroasele filmări din 
avion de-a dreptul deconcertante) 

Premiul || ex-aequo: Avibac se prezintă — 
simplă, clară și profesională carte de vizită a 
Avicolei Bacău semnată de Copel Moscu — 
și Cura Baineară de recontortare de Cornel 
Cristian — amuzantă și antrenantă prezen- 
tare a Băilor Herculane, cu un mic story și ci- 
teva incursiuni arhitecturale și vestimentare 
în trecutul localității. 

Şi o menţiune operatorului Alexandru In- 
torsureanu pentru imaginea celor două fil- 
me-reclamă la produsele de pielărie expor- 
jae de firma Arpimex: Descoperiți Arpimex şi 

Aroimex de ion Victor Stanciu 
Vadit influențate de videoiilmele publicitare. 
Din păcate, carenţa lor principală este nein- 
ventivitatea, mai ales in raport cu lungimea 

Şi totuși, pe cind un film publicitar așa 
cum scrie la carte? Să avem răbdare, doar 
nu-i cea din urmă ediţie! 


Cristina CORCIOVESCU 


în prim plan 
Pop) 


monografii judeţene 


Reprezentativ nu 
înseamnă standard 


D.. prototipul avansat de lon Visu cu 

Argeș, reportaj '86, alte două apariții susțin 

noua serie a monograftiilor județene realizate 

de studioul „Al. Sahia”: Mereu în inima țării 

— ludeţul Timiş, de Luiza Ciolac și Prin Te- 
azi de Alexandru Gașpar. 

Se confirmă, mai intii, o modalitate elastică 
de abordare a speciei. Dacă Argeșul era vă- 
zut pornindu-se de la „simfonia lalelelor” pi- 
teștene, Timișul ne este recomandat în prima 
secvenţă prin cuvintele cărţii școlare de geo- 
grafie, rostite de micii elevi în fața profesoru- 
lui, în timp ce pentru Teleorman se alege 
drept carte de vizită imaginea porții fluviale a 

__Dunării care scaldă ținutul dinspre sud. Tot 
ati de diferită e compoziţia de ansamblu a 
celor trei lucrări, în funcţie de particularitățile 
fiecărui judeţ, dar şi cu marca transparenta a 
realizatorului in cauză. Nu im, În noile 
pelicule, verva metaforică şi asociativă a fik- 
mului comentat de noi la inaugurarea suite: 
— poate şi pentru că startul celor trei a fost 
destul de apropiat și ipotezele mai îndrăznețe 
ale prototipului vor putea inspira de-abia pe 
cei ce vor contribui la serie de-acum încolo 
Se vede totuși că beneficiarii — în speţă, fo 
rurile de conducere ale judeţelor respective 
la cererea cărora se rafie — 
acordă un credit considerabil regizorilor — 
realizatori şi totodată scenariști. lar aceștia 
la rîndul lor, nu se consideră doar în cadrul 
unor prestații de serviciu, ci își atribuie statu- 
tul de autori ai filmelor semnate. Încă de la 
cadrul introductiv cu rhicii școlari, ne fra- 
pează in monografia Luizei Ciolac o graţie 
ingenuă, căreia Alexandru Gaspar îi răs- 
punde cu înclinația metodică binecunoscută 
din filmele sale științifice. 

Funcţionează, evident, tutelar, mai ales 
grija ca nimic important să nu fie uitat din 
profilul judeţului, nu însă pină la riscul une: 
standardizări cu concluzia că toate județele 
produc de toate. Amploarea și diversitatea 
activităţilor industriale, agrare și culturale a 
unui județ cum e Timișul fac mai dificile op- 
țiunile şi selecția, mai ales cind în calcul in- 
tervine și prezumția că o monografie a jude- 
tului ar trebui să se lipsească de localizări și 
nominalizări. Asistăm însă şi la demonstraţia 
contrarie, în monografia paralelă, unde 
abundă datele particulare. Atit beneficiarii di- 
recţi, cit și virtualii spectatori din alte zone 
pot fi interesaţi să afle, de pildă, că nu pur şi 
simplu undeva în județul Teleorman, ci 
anume la Smirdioara „dovezile sint grăitoare“ 
in zootehnie, că nu altă stațiune de cerce- 
tari, ci aceea de la Drăgânești-Viașca e con- 
siderată în județ „detașament de avangardă 
sau că tocmai „trecind prin Peretu și prin 
Plosca în zilele de sărbătoare“ ai șansa sà 


festivaluri: Brno 


B rno, situat la confluenţa riurilo: 
Svratka și Svitava in Moravia de sud, este bi 
necunoscut în lume datorită tirgurilor şi ex- 
pozițiilor sale. Într-o zi senină de noiembrie 
amintind mai degrabă inceputul toamnei de- 
cit iarna aflată în actualitate, au sosit la 
Bruno cineamatori din 19 ţări ale lumii să se 
confrunte la cea de-a XXVil-a ediţie a unui 
festival intrat deja în tradiție: Brnenska Ses- 
tnactka, după cum sună denumirea în limba 
țării gazdă. 

Film de cineamatori îmi sugera în general o 
creație realizată pe Super 8 sau 16 mm, con- 
centrind în puţine minute idei mai mult sau 
mai puţin generoase, apelind la gama croma- 
tică a alb/negrului nu neapărat din necesități 
dramaturgice, ci... economice. Un cineamator 
este, fără discuţie, un pasionat „din cap pi- 
nă-n picioare“ și nu de puţine ori patima lui 
pentru cea de-a șaptea artă naște minuni 
Aşa credeam... 

La Brno, vizionind peste 60 de fiime sem- 
nate de cineaști amatori din Bulgaria, Alge- 
ria, U.R.S.S., Spania, Polonia, S.U.A., R.D-G., 
RF.G., Irak, Ungaria, Jugosiavia, Elveţia. Ce- 
hoslovacia, Austria, Finlanda, Franţa, Japo- 
nia, Italia, Irlanda și, evident, România, am 
constatat că expedițiile cutezătorilor cineaști 
amatori în mijlocul naturii precum și incur- 
siunile lor în cele mai diverse medii au utili- 
zat metrajul mediu ca lungime, iar „partea 
tehnică” a concurat cu reale șanse de succes 
cu echipele profesioniştilor. Dăruiţi din plin 
cu har, cineamatorii impun formule de ci 
nema simple, dar extrem de suculente, se 
arată preocupaţi de toate problemele majore 
ale lumii contemporane, iar demonstrațiile lor 
încărcate de fiorul autenticității nu au nimic 


admiri portul şi dansurile cele mai frumoase. 
după cum ne face plăcere să-i vedem în pian 
apropiat, să-i auzim vorbind şi să aflâm nu 
mele unora dintre pertormerii succeselor. 

Diferențele de modalitate merită reţinute 
pentru continuarea seriei și perpetua amen- 
dare a prototipului acum multiplicat. Fiiindcă 
la concretizări recurge și monografia timi- 
șană, cu deosebirea că ea le preferă pe cele 
cifrice — foarte concludente dealtfel, în traze, 
nu-i vorba, pline de elocință. Numai că pe 
ecran atit cifrele — cu cît sint mai nume- 
roase, cit şi frazele — cu cit sint mai lungi — 
se rețin și se urmăresc mai decit pe hir- 
tie. De pildă: „Numai în ultimii 5 ani, contri- 
buţia cercetării științifice timişene la promo- 
varea tehnologiilor avansate își găsește ex- 
presia în finalizarea a 160 de teme din planul 
național unic, a 7550 teme din planurile de- 
partamentale, precum și în asimilarea a 2 600 
de inovaţii și a peste 830 de tehnologii mo- 
dernizate“. 

Se înțelege că, intr-o monografie, acumula- 
rea de date se impune — de preferință, date 
funcţionale filmic, și ambele producţii aici 
comentate tac eforturi să se achite de 
această datorie. În compania operatorului 
Corneliu Gelep, Luiza Ciolac surprinde din 
unghiuri de etect și asigură montarea ner 
voasă a multor cadre reprezentative pentru 


„Cîntarea Rom 


vasta gamă de industrii a Banatului contem 
poran, izbutind uneori să smulgă expresivitali 
inedite, un reliet plastic bine ritmat, din in 
suşi dinamismul funcţionării instalațiilor teh- 
nologice (de pildă, la Fabrica de produse 
electrice ELBA). În schimb, Alexandru Gaş- 
par și operatorii săi Dumitru Gheorghe și 
Doru Segal întirzie asupra mărturiilor și locu- 
rilor istorice, începind cu unele „datind de 
acum două milioane de ani“, fără a lăsa să-i 
scape informaţia precisă că „Ja 14 mai 1441, 
Viad Dracul ne spune pentru prima dată pe 
numele pe care îl purtăm azi, de teleormă- 
neni, iar părţii de ţară pe care o constituim — 
Teleorman”. 

E de presupus că, prin asumarea experien- 
tei acestor prime lucrări din noua serie, se 
vor găsi în viitor soluţii de echilibru, depășin- 
du-se unele disproporții, cum ar fi ignorarea 
completă a dimensiunii istorice intr-o mono- 
grafie sau, din contra. ambiția epuizării intre- 
gului său traseu in cealaltă. Cel mai mult 
ne-a plăcut gestul, deocamdată izolat și ti- 
mid, al comentatorului care, cu riscul de a 

area speculativ, își atribuie libertatea unei 
lormulări ieșite din comun, în stare să evi- 
dențieze ceea ce este unic sau distinctiv: 


„Unul dintre judeţele în care toate > sint la in- | 


“ceput aste Teteormanul... — 


Valerian SAVA 


În premieră: 
Punct și de la capăt 


Scenariul: Radu F. Alexandru. 
Cu Ovidiu luliu Moldovan 


Cineamatorii lumii 
au o intilnire a lor. 
Surprizele și emoțiile 
sint ca la orice 
festival internaţional 


rigid, moralizator, sint însoțite mereu și me- 
reu de umbra subțire a umorului de bună ca- 
litate. După incheierea „maratonului filmic”, 
juriul a decis ciștigătorii. Şi ca o glumă a 
soartei, după un adevărat „regal“ al culorii 
Marele premiu ex-aequo a fost obținut de 
doua filme alb/negru: „Procesul — URSS 
în regia lui Musakov — și „Retugiul 
R.S.C. — realizat de o echipă condusă de 
Petr Hvizd. Procesul atrage participarea, 
implicarea, curiozitatea spectatorului chiar de 
la primele cadre. Trebuie menţionat că pe tot 
parcursul acţiunii protagoniștii nu rostesc 
nici o replică, iar scenariul pare compus ca 
un puzzie imbinat fără greș de regizor. Po- 
vestea unui omor din imprudenţă (un 
gros-plan al roților automobilului delimitează 
obiectul ucigaș) aduce în prim-plan ruda vic- 
timei, o țărancă atinsă de focul durerii, și på- 
rinţii vinovatului. Asistăm la un proces a că- 
rui „miză“ este libertatea unui tinăr (dar, să 


https://bibliote 


Reg Alexa Visarion. 
şi Camelia Maxim 


nu uităm, culpabil!). Sentința rostită în final 
se citește pe fețele și din reacţiile-părinţilor 
acuzatului. Cu o mină sigură, regizorul Dja- 
mal Musakov introduce vizibil intenţionalita- 
tea demersului său artistic în cel mai drama- 
tic moment al procesului: finalul. Ușa sălii se 
deschide larg, poate prea larg și lumina soa- 
relui inun şi topește toate contururile 


XXVII. BRNENSKA 


a-digitala 


SESTNACTKA -o 


premiere pe 16 mm 


Calea Plevnei - 
ultimul etaj 


L. Casa studenților se face, sub semnul 
unei modestii asumate, o inițiere în ale filmu- 
lui într-un climat de aşteptare — nu atit a 
consacrării, cit mai ales a revelării unor ta- 
lente. instructorul Emilian Urse n-o spune 
dar este ușor de depistat vocaţia sa de câută- 
tor nu de amatori, ci de talente autentice. E 
adevărat că se cauta mult și greu, iar revelaţi- 
ile nu sint nici in fiecare zi și nici numeroase, 
dar cineastul Urse nu disperă, nu e grăbit și 
nici nu-și face iluzii deșarte. Le oferă studen- 
ților ocazia iniţierii în secretele filmării, ale 
povestirii în imagini, ale gindirii pentru film. 
Citeva din filmele pe care mi le-a arătat de- 
monstrează că studenţii vor să înveţe și o fac 
cu-seriozitate-—Ei nu-se-joacă, ci vor-să-des- 
copere ei înșiși cum te poți adresa oamenilor 
cu ajutorul camerei de luat vederi. Treabă 
onestă, raportată la condiţiile în care este fă- 
cuta. Nu știu în viitor ciți se vor decide să 
continue, citi vor contacta morbui artei a 
saptea S-ar spune că unii au şi deprins gus- 
tu! glumei în stil cinematografic, într-un mo- 
ment de un comic but si mut care dove- 
“ește că autorii: — Dragoș Dumitrache și Mi- 
"ca Dumitrache — vor nu numai să desco- 
pere cum se face un film, dar au fost intere- 
saţi și de modul cum îl făceau alții, cu multe 
decenii în urmă. Filmul lor Calul nu e lipsit 
de fantezie și chiar de momente de umor. 

Surpriza autentică a constituit-o insă pen- 
tru mine tinărul Radu Dănilă și mai ales de- 
senul'său animat. Albia, de pildă, îmi amin- 
tește de stilul foarte sugestiv, nervos și încăr- 
cat de mister, atit de des intilnit în diverse 
competiţii internaţionale unde, mai întotde- 
auna, desenul animat se instalează în vedetă 
a manifestării, tăcind deliciul spectatorilor, 
obosiţi adesea de pedanteria multor scurt 
metraje care covirşesc documentul invocat 
prin prea verbioase explicaţii. Un simplu vis, 
de fapt, Albia se transformă într-o glumă ab- 
sconsă la care nu știi dacă trebuie să zim- 
bești sau să cazi pe ginduri, pină într-atit te 
trimite imediat la o anumită atmosferă a tim- 
pului în care omul „modern“ apare atit de 
condiționat de gadget-uri că nu-şi mai apar- 
ține sieși. Radu Dănilă are un ochi de cineast 
şi în citeva momente din Posibilitate, unde 
filmările de pe un tobogan îţi dau sentimentul 
că autorul caută unghiuri de filmare capabile 
să creeze o atmosteră a povestirii lui (mai cu- 
rind o improvizație decit o poveste). El se do- 
vedește un autentic artist. 

Sigur, aici, la „cercul“ de cineamatori, nu 
se dau note și nici patalamale. Se dau pri-* 
mele noțiuni, se aruncă o sămință care 
uneori prinde şi dă roade. 


Mircea ALEXANDRESCU 


creionind profilul bărbatului brăzdat de o la- 
crimă amară. Tot despre libertate, dar în alți 
termeni vorbește și tinărul cineamator Petr 
Hvizd în Retugiul. Filmul lui „eminamente” 
politic răsucește pe toate fațetele citeva ima- 
gini simbolice: limba clopotului legată (la 
propriu!), miinile fetei încleștate de zăbrelele 
ferestrei, lumina turișată cu zgircenie printre 
nori, revolverul, obsedant semn al opresiunii. 
Se transformă, pe nesimţite, discrete trăiri in- 
dividuale în sonorități cu ecouri largi. Și, in- 
cet, încet, ideea că libertatea se cîștigă prin 
îndrăzneală, dar se menţine cu sacrificii și 
eforturi conjugate acoperă prima impresie, 
cum că „florile răului“ fac prozeliţi. 


În lista filmelor premiate la Brno s-a aflat şi 
Lacrimi și triumt, creaţia cineclubiștilor de la 
Cine-Studfilm-Bucureşti. Un -poem  filosotic 
tratind în registru optimist prima infringere 
din viața unui băieţel. „Lovitura“ primită de 
puști ia meciul de lupte greco-romane cind 
favoritul lui este pus cu umerii la podea, se 
transformă în hotărirea fermă de a lua viața 
pieptiș. În numai opt minute studenții cinea- 
matori George Ciubotaru şi Radu Dânilă, co- 
ordonaţi de Emil Urse, au reușit o minide 
monstraţie de talent și inspirație. 


Cea de-a XXVIl-a ediţie a Festivalului fil- 
mului de cineamatori de la Brno s-a incheiat, 
aş spune, cu triumful acestor neprofesioniști 
care astăzi, mai mult ca ieri, își propun să 
utilizeze cea de-a șaptea anā în lupta pentru 
omenie și adevăr, în efortul de a îndrăzni să 
spere, într-un viitor luminos, pe frumoasa 
Planetă albastră. 


leana DĂNĂLACHE 


Coz — zicea André Bazin — 
trebuie sā exprime mai bogat decit teatrul... 
Şi decit alte arte, am adăuga noi; pentru că, 
sinteză a acestora, filmul beneficiază de o 
multitudine de mijloace prin care exprimă. 
Unul dintre ele — rămas de bază, în ciuda or- 
golioasei ambiţii a cineaştilor de a se des- 
părți de el — este cuvintul. Deși artă a imagi- 
nii în mişcare, filmul n-a putut renunţa la cu 
vînt cum n-a putut renunța la nici una din 
componentele ce participă la sinteză... Şi — 
dacă n-a putut-o face pină acum, în 90 de ani 
de spectaculoase experiențe, de tentative şi 
de eșecuri, n-o va putea face, cred, incă 
multă vreme de aci incolo. Și nu atit pentru 
că cineaștii n-ar fi capabili să găsească 


Să ascultăm 
și de pe ecran 
forţa expresivă 
a limbii române, 


capacitatea ei 


a concentra idei 


procedee compensatorii, ci pentru cà e greu, 
dacă nu chiar imposibil, să-i obişnuiască pe 
spectatori cu alt sistem de receptare decit cel 
atît de durabil impus pină acum. Presupun cå 
voi produce vii proteste din partea cineaștilor 
spunind că intr-atit s-a obișnuit spectatorul! 
cu povestea spusă, vorbită a filmului, incit 
ajunge adesea să nu vadă mare lucru din 
ceea ce exprimă imaginea in mişcare, multu- 
mindu-se cu ce se spune prin vorbe. Nu neg 
existența unei categorii de spectatori care 
„citesc“ toate semnele şi semnalele unui film 
şi pentru care cuvintul e doar un contribuabil 
inteligent la constituirea întregului. Pentru 
cea mai mare parte a publicului, filmul tre- 
buie să vorbească prin cuvinte. Şi fimul, con- 
solat, parcă, cu vechile ambiţii serios tempe- 
rate, vorbeşte în roate limbile pămintului 
Deci și in limba românească. 


Modele de exprimare 


Chestiunea in discuţie este: cum vorbesc 
filmele noastre limba românească. Fiind o 
artă, adică un produs superior al gindirii şi 
simţirii, precum poezia, proza, teatrul, muzica 
sau pictura, filmul nu-şi poate ingădui — teo- 
retic — să se exprime decit la un nivel supe- 
rior, avind, între alte nobile însușiri şi sarcini, 
şi pe aceea de cultivare a limbii. Testamentul 
„teatral“ al Văcărescului privind „creşterea 
limbii românești și a patriei cinstire” este per 
fect aplicabil şi la film. Au respectat, respectă 
cineaștii noștri acest testament? Unii da, alții 
nu. Filmul românesc s-a bucurat dintotdea- 
una de colaborarea unor scriitori remarca- 
bili ca Zaharia Stancu, Marin Preda, Eugen 
Barbu, D.R. Popescu, Titus Popovici, unii 
scenariști permanenţi și inspirați care au avut 
sau au o contribuţie prețioasă nu numai la 
diversitatea și profunzimea tematică, ideolo- 
gic-estetică a filmelor, ci și la exprimarea cu- 
rat românească, printr-o limbă bogată în sen- 


Statura robustă a prozei Ma 


de lulian Mihu (cu Ge 


Preda şi în Marele singura 


rge Motoi și Florența Manea) 


În respectul plasticităţii prozei sadoveniene 


suri şi elgantă în ținută. Prin cenușa imperiu- 
lui, Marele singuratic, Facerea lumii, Duios 
Anastasia trecea, Străinul fiind modele, cred, 
de exprimare cinematografică, prin cuvint, 
prin limbă. Forţa expresivă a limbii romă 
nești, capacitatea ei de a concentra la maxi- 
mum idei sînt impresionant relevate în aceste 


filme (evident, și în altele, dar nu prea multe) 
in schimb, am intilnit nu o dată mult sărăcita 
pe ecran limba minunată a unor clasici: cel 
mai vitregit ni se pare a fi fost Sadoveanu, pe 
care scenariști neinspiraţi l-au coborit la o 
exprimare ternă, anulindu-i plasticitatea +: 
marea bogăţie de sensuri a frazei lui unice 


Din nou despre „Înşir' te Mărgărite“ 


U n fapt nou vine să intărească teza arti- 
colului pe care-l publicam în nr. 12/1986 al 
revistei „Cinema“, legat de stabilirea priorita- 
ţii în realizarea -„proiecţiunilor electrice” la 
spectacolul cu Înșirte Mărgărite din toamna 
anului 1911: descoperirea, de către istoricul 
de teatru lonuț Niculescu, într-un caiet dic- 
tando în care Aristide Demetriade iși copiase 
un rol dintr-o piesă neidentiticată, a unor in- 
semnări privind realizarea „proiecţiunilor” 
(reproduse în nr. 10/1986 al revistei „Tea- 
trul"). Cităm, in extenso, rindurile care poartă 
grafia marelui artist român: 

„Făt-Frumos călare vine in goană pă- 
dure și pe cimp — asta la Băneasa. - 
are pe aleea din dreapta de la parcul Expozi- 
ționai (Parcul Libertăţii de azi n.r.) pină la 
cula boierească, unde sint postați doi slujitori 
cu arme la intrare și alți doi se reped de-i lau 
calul cum sosește și el intră in curte (se con- 
tinuă piesa de la intrarea lui Făt-Frumos)." 

Descoperitorul acestui document îl soco- 
teşte ca pe „cea mai veche urmă consemnată 
a unui scenariu literar în cinematografia ro- 
mână”. Fară a nega excepționala valoare a 
descoperirii, ba dimpotrivă, rindurile citate nu 
ne par, in nici un caz, ale unui scenariu lite- 
rar ci, mai mult decit atit, ale unui text regi- 
zorai, ale unui decupaj, cum spunem astăzi, 
sau un exercițiu de rostire cinematografică, 
cum frumos spunea, la vremea lui, Deme- 
triade. 

Fragmentul dovedește surprinzătoarea su- 
plete a gindirii cinematografice pe care 
acesta din urmă o manifestă de la primul său 
contact cu filmul. Ca Lev Kuleșov, aproape 
un deceniu mai tirziu, Aristide Demetriade 
descoperă posibilitatea ciematogratului de a 
zamisli, prin montaj, o geografie inexistenta 
în realitate. Ştiam și pină la descoperirea 


acestor note de lucru că realizatorii „pro'ec- 
țiunilor electrice“ filmaseră la Bâneasa și Fi- 
laret (unde, în 1906, avusese loc Expoziţia 
Jubileului). Ceea ce nu ştiam este că, sfidind 
structura de pină atunci a cinematografului 
incă împietrit în tablouri (structură comună, 
de aitfei, şi viitoarei fresce a Războiului Inde- 
pendenței), Demetriade descoperă, în 1911, 
disponibilitățile celei de a șaptea arte care-i 
permit să înceapă galopul lui Făt-Frumos in 
pădurea Bâneasa, să-l urmărească în conti- 
nuare pe aleile Parcului Libertăţii și să-l 
protesteze de pe cal direct pe scena Naţiona- 
ului! 

Să amintim din nou că, atunci cind realiza 
Înșirte Mărgărite, Demetriade se afla într-un 
moment de mare încordare al carierei sale 
teatrale: el revendica directorului Teatrului 
Naţional, ziaristului lon Bacalbașa, dreptul de 
a se măsura cu Nottara și Tony Bulandra în 
crearea lui Hamlet, piesă reintrată în reperto- 
riul stagiunii 1911—1912. Deși rolul îi fusese 
făgăduit, el a izbutit să smulgă aprobarea din 
partea direcţiei numai după ce — în dispe 
rare de cauză — şi-a fluturat demisia, alar- 
mind opinia publică 

Or, dacă într-un aşemenea.moment de ten- 
siune, Demetriade găsea resurse să se ocupe 
de cinematograf — şi să nu uităm că va con- 
tinua s-o facă și în 1912, pregătind în paralel 
filmul independența României și impresio- 
nantul său Hamlet, înseamnă că cea de a 
şaptea artă trebuie să fi exercitat asupră-i o 
atracţie de neinvins! Trebuie să remarcăm și 
că singurele documente de lucru ale filmări- 
lor efectuate în această perioadă pentru În- 
şirte Mărgărite și independența României 
poartă — toate! — grafia lui Aristide Deme 
triade ceea ce atestă atit volumul de munca 
al acestuia, cit și paternitatea concepției ci- 


nematogratice. 

in ce privește documentul recent descope- 
rit, el ne oferă, pentru prima oară, și posibili- 
tatea de a cunoaște, măcar fragmentar, fizio- 
nomia montării teatralo-cinematografice a lui 
Înșirte Mărgărite. Ceea ce șochează de la in- 
ceput într-o secvență care-l urmărește pe 
Făt-Frumos, ca purtat de un armăsar înaripat, 
dintr-un colț într-altul al orașului, de la.Bă- 
neasa la Filaret, pentru a-l aduce, în cele din 
urmă, la rampa vie a teatrului, este organici- 
tatea compoziţiei, continuitatea racordului f 
moscenic în organizarea conștientă a percep 
tiei spectatorului. 

Departe de a face din „proiecțiunea elec- 
trică” un simplu efect modernist pentru spo- 
rirea atracției spectacolului de teatru, frag- 
mentul regăsit sugerează — în mai mare ma 
sură decit o făceau cronicile teatrale ale tim 
pului — impresia că teatrul a fost subordonat 
supleței montajului cinematografic, că textu! 
dramatic a fost decupat și cinematografiat 
pentru a se îmbina în filetul secvențelor 

E adevărat că n-avem la îndemină pentru 
remarcile noastre decit o singură scenă și 
aceasta de insemnătate secundară. (Cum va 
fi arâtat, oare, înfruntarea cu paloșe între 
Făt-Frumos și Zmeul-Zmeilor, cum va fi fost 
oare, ea, decupată?) Dar fiuiditatea limbajulu: 
lie și acestei anodine fraze de montaj, sur- 
prinzătoare pentru anul 1911, ne constringe 
ca, fără a fi neapărat protocroniști, să-l si- 
tuăm pe Aristide Demetriade alături de cele 
mai avansate conștiințe cinematografice ale 
epocii. 

Că n-a avut condiţii să-și realizeze vocaţia, 
că n-a găsit, după ultima sa remarcabilă ten- 
tativă cinematografică (Oţelul răzbună, in 
1913), forța să continuie pe un drum care ce- 
rea atita risipă de eforturi și-i aducea atit de 


https://biblioteca-digitala.ro 


Excepţii parţiale au fost doar Baltagul și, ma? 
ales, Ochi de urs. Dar Camil Petrescu? Ce 
s-a „alee din eleganța și subtilitatea limbii 
sale 


Filmul nu ortă 
improvizaţia 


Dar cum folosesc limba românească unii 
scenariști ad-hoc, care nu-s scriitori sau 
sint... cu intermitenţă şi cu dispensă? Sub 
pretextul firescului, aceștia fac loc pe ecran 
unui limbaj neingrijit, luat de pe stradă, a ca- 
tui spontaneitate (mult căutată) e mai de- 
grabă păguboasă printr-un pitoresc improvi- 
zat și prin incapacitatea de a acoperi idei. 
Peste aceasta, un verbiaj neostoit, intunecă 
celelalte eventuale calităţi ale peliculei, spec- 
tatorului, luat înainte de vorbe, ne mai rāmi- 
nindu-i timp să recepționeze şi alte semnale 
ale peliculei. Nu exempliticăm, nu pentru că 
ne-am teme să nu supărăm pe cineva, ci pen- 
iru că ar fi o prea lungă listă de titluri. Dorim 
să se reţină doar ideea că nu e potrivit ca te- 
ritoriul scenariului de film să fie invadat de 
prea mulţi veleitari, pentru care limba e doar 
un mijloc oarecare de a comunica banalităţi. 
Şi cind comunică banalităţi, limba n-are cum 
fi decit săracă și inexpresivă. Unor asemenea 
scenariști li se alătură, uneori, regizori nein- 
spiraţi, care nu ştiu să creeze raporturi firești 
ntre cuvint și imagine, producind tautologii, 
care nu știu sau nu pot adecva cuvintul la si- 
tuaţie, la stare. Ca să nu mai vorbim despre 
rostirea limbii pe ecran; avem actori minunaţi 
pentru care limba e un mijloc esențial de co- 
municare și, ca urmare, o folosesc cu ele- 
ganţă și cu respect. Alţii însă rostogolesc cu- 
vintele, le molfăie şi le inghit ca pe fasole. Nu 
numai la cinema, ci şi la teatru, rostirea clară 
și logică a devenit o corvoadă care ține — în 
cdnotpiia unor interpreți — de subsolul crea- 
tiei. 

O altă inabilitate în folosirea limbii e vizi- 
bilă în bagajul de cuvinte și expresii rezervat 
unor personaje. Jean Mitry socotea ridicol să 
pui „des mots d'auteur“, cuvinte cu valoare 
mozofică de aforism, în gura unor oameni 
presupuşi incapabili să practice un asemenea 
limbaj. Şi totuși, apar în filmele noastre per- 
sonaje de condiţie modestă care vorbesc de 
parcă ar ține discursuri de recepție la Acade- 
mie. Teribilismul verbal e o boală grea. Nu- 
mai regizorul incapabil să exprime esențe, 
face casă bună cu frazeologia, cu dialogurile 
stufoase și pompoase. Mai mult ca în oricare 
ait domeniu al comunicării, în film dialogul 
se cere redus la esenţă, pentru că el e parte 
din complexul ce exprimă ideea. Cineastul 
care lasă ca acest complex să fie dominat de 
cuvint, care nu ştie să realizeze un echilibru 
Intre componentele ce participă la sinteza ar- 
țistică e un nechemat. Parafrazind cunoscu- 
tul adagiu al lui Tristan Bernard după care 
cuvintul îi e dat omului ca să-și ascundă gin- 
durile, putem zice: cuvintul îi e dat cineastu- 
lui ca să-și ascundă incapacitatea de comu- 
nicare prin imagine. 


Ştefan OPREA 


vuţină satisfacţie — e altceva. Mobilitatea 
gindirii sale cinematografice taie, însă, räsu- 
tarea! 

Documentul recent descoperit se adaugă 
celorlalte mărturii relatate în suita articolelor 
noastre precedente, întărindu-ne convingerea 
ca figura centrală a începuturilor filmului ro- 
mânesc este Aristide Demetriade, marele ac- 
tor al Naţionalului, că personalitatea sa este 
cea câtre care converg — dincolo de legenda 
din ce în ce mai greu de susținut — toate 
mărturiile concrete despre nașterea acestuia. 


Tudor CARANFIL 


Făt-Frumos, purtat de un 
armăsar înaripat, de pe ecrane 
pe scenă... 


Cînd și operatorul se află în 


cadru 
Horea de Titus Popovici și Mircea Mureşan, cu Ovidiu Iuliu Moldovan, 


(Vivi Drăgan Vasile filmind 


Șerban lonescu și Dan Săndulescu) 


operatorul 


romal 


Í. toamna lui 1973; un tinăr înalt, uscāțiv, 
cu o privire iscoditoare, fixind, parcă, în spa- 
tiu repere de azimut, forța poarta studioului 
avind la purtător un singur document de 
identitate cinematografică: diploma IATC de 
operator, un certificat de bună purtare care 
nu spune nimic sau aproape nimic pentru o 
colectivitate obișnuită să te accepte sau res- 
pingă doar în obscuritatea sălilor de proiec- 
ție. În această privință, noul venit mai avea 
un atu de partea sa: își făcuse în studenție, 
trei ani la rind, practica în echipele de fil- 
mare, ba, mai mult, sub aripa ocrotitoare a 
operatorului șef Nicolae Girardi, „trăsese“ la 
cameră un întreg film artistic de lung metraj 
pe post de cameraman. 

Tinărul operator, pe nume Vasile Drăgan, 
alintat mai tirziu Vivi, deci, Vivi Drăgan Va- 


= 


L, ancheta noastră despe montaj, invitat, 
de astă dată, este Dinu T: , azi regizor, 
cindva operator, un cineast conștient de ne- 
cesitatea „efortului integral“ 

— În perspectiva colaborării, a interferen- 
tei permanente a protesiilor cinematografice, 
ce definiție ați da montajului? 

— Toate elementele montajului își au origi- 
nea în gindirea regizorală. Adică, aș zice eu: 
nimic nu este în montaj ce n-a fost înainte în 
mintea regizorului, afară de` „montajul în- 
suşi". Acest „montaj însuși“ înseamnă: struc- 
tură şi dinamică proprie, descoperire de sen- 
suri, nu pe orizontala povestirii, ci în adinci- 
mea ei, moduri personale de reacție, cind 
vorbim despre „trăiri“ și chiar propriile iz- 
voare de informaţie tinind de cultura gene-. 
rală. -5 A 
— Este „montajul insu: 
regia, despărțit doar 


consubstanțial cu 
dispozitivele unui 
izolator care se numește masa de montaj 
este o profesie căreia | s-a hărăzii șansa 


e 
participa intr-un fel sau altul, la avantajele 
creației cinematografice? 

— Ar fi de scris o cartel... Îmi este mult 
mai simplu și arag să vorbim despre Iolanda 
Mintulescu, Rodica Fălcoianu, despre tine 
sau Dan Nanoveanu, colaboratori, prieteni şi 
creatori, semnind „montajul însuși” și fiind 
pentru mine, în timpul lucrului, factori indis- 
pensabili de creaţie. O experienţă inedită pe 
care am încercat-o în Doctorul Poenaru a 
fost aceea de a dispersa textul literar-idei şi 
fapte — și de a-l recompune într-o structură | 
nouă, prin alternarea timpilor cinematogi 


Ft a 


un ceasornic şi, la numai doi an, in 1975, de- 
butează cu Virgi! Calotescu la Ultima noapte 


a singurătăţii. Predestinat titlu, fiindcă, făra | 


sprijinul dezinteresat, aş zice chiar patern, al 
reputatului regizor, „singurătatea“ lui Vivi 
Drăgan s-ar fi putut prelungi mult și bine în 
„noaptea“ anonimatului bultean. Punctul 
mort, momentul inerția! fusese depășit și, în 
cei doisprezece ani ce vor urma, proaspătul 
operator şef va realiza independent, nici mai 
mult. nici mai puţin, 21 filme în compania a 
13 regizori din toate categoriile de virstă. O 
performanţă de invidiat, căci nu-i simplu, nici 
ușor să te impui într-o profesie suprapopu- 
lată numeric, implicit dominată de concu- 
rență, da, concurență ce pune la grea incer- 
care pe cei care, deși dotați, n-au suflu, tena- 
citate, perseverenţă şi inefabila știință a co- 
municării. ` 

Filmele sale din perioada 1975—1978 sub 
bagheta lui Virgil Calotescu afirmā o imagine 
robustă, cârnoasă, cu pastă bogată în lumini 
şi umbre, culori delicat armonizate, cu rezol- 
vari plastice în spiritul bunelor tradiţii ale fil- 
mului promovat de Ovidiu Gologan, Nicu 
Stan, Nicolae Girardi, pe scurt, o imagine de 
tip catedrală construită durabil și fundamen- 
tal, splendorile izvorind din linia arhitectonică 
și înălțimea aspirațiilor. Atecţiunea față de 
protector, o „prietenie colorată“ cum i-ar 
spune lon Barbu, se manifestă prin acurate- 
tea și sensibilitatea cu care filmează Acţiunea 
Autobuzul, unde deviza colaborării pare a fi 


Soarele răsare și pe ulița lui Vivi Drăgan in 
1979, cînd, alături de un alt „sufletist”, regi- 
zorul Nicolae Corjos. dă la iveală imaginea 


fici. Cursivitatea discursului narativ capătă 


astfel o nouă dimensiune prin descompune- | 


rea lui în mai multe planuri de poveste. Dia- 
logul de tip literar al celor două personaje 
principale, Poenaru și Pascal, existent într-un 
anume timp real, prin fracționare (transfor- 


marea lui într-o nouă dimensiune spaţio-tem- | 


porală) devine o dominantă tragică a unei în- 
tregi generaţii sacrificate, „generația tranşee- 
lor”. Declanșarea fluxului narativ printr-un 
personaj fără identitate a impus un alt tip de 
construcție a timpilor cinematografici în În- 
toarce-te și mai privește o dată. Cele două 
planuri de poveste — drumul acestui perso- 


naj spre locul întimplărilor şi ceea ce s-a pe- | 


trecut „odată“, se interferează continuu, pre- 
cum fluxul memoriei afective. Șoselele, calea 


ferată, pașii pe zăpadă devin ritmuri ale mon- | 


tajului însuşi. 


Un regizor cindva operator: 
Dinu Tănase 


sile, se apucă serios-de lucru neinduplecat ca 


din filmul Ora zero, cu care obține premiul 
ACIN (ex aequo) de creație operatoricească. 
O recunoaștere publică ce-l onorează și sti- 
mulează puternic, fie și numai la gindul că 
marele Gologan, membru în juriu, sprijinise 
energic candidatura sa la palmares. Vintul fa- 
vorabi! îi umilă pinzele și Vivi Drăgan 
schimbă direcţia cu 180 grade; se asociază 
cu Dinu Tănase într-un film de actualitate de 
o factură mai specială, străbâtută de fiorul 
modernităţii, remarcat şi salutat de critici: 
Mijlocaș la deschidere. Operatorul nostru își 
ascute ghiarele, aparatul devine agresiv, se 
mișcă alert cu ochi telescopic într-o lume a 
tinereții, fără complexe şi prejudecăţi, ur- 
ghiulația șochează prin rezolvări ageome- 
trice, interesante, de-ar fi să pomenim, doar, 
acea filmare de final din helicopter, paralelis- 
mul dintre calea ferată și șosea, echivalentul a 
două destine juvenile ce se despart. 
Cadrul s-a convertit în sugestie, imaginea 
s-a preschimbat în idee. Socotesc, acesta 
este primul film bornă din cariera sa, hotarul 
revigorării. al metamortozării limbajului. Lim- 
bajul generaţiei sale. Dar, căci există şi un 
dar nefast, Vivi Drăgan suprinde, din nou, 


Cadrul convertit 
în sugestie, 


imaginea 
preschimbată 
în idee 


e 
prin nonşalanța cu .care revine la vechile 
unelte. Realizează Drumul oaselor (1979), re- 

ia Doru Năstase, Fiul munţilor (1980), regia 

heorghe Naghi, Calculatorul mărtulseșie 
(1980), rogia George Cornea, pelicule ro- 
buste purtind amprenta unui profesionalism 
de clasă ridicată, dar convenționale pe planul 
imaginii. De ce, Vivi Drăgan? Din dorința de- 
clarată de a lucra asiduu, dintr-o jenă de a 
nu refuza pe nimeni, filmează, orice şi ori- 
cum, cite-două sau trei filme pe an, dintr-o 
pornire stahanovistă care tace pe mulți colegi 
să strimbe din nas. Şi anatema nu întirzie să 
cadă: Vivi Drăgan nu este un stilist. Se pliază 
cu ușurință pe orice subiect, se adaptează 
dezinvolt la maniera de lucru a oricărui regi- 
zor. Pină la un punct, breasla pare să aibă 
dreptate. Pină la un punct. Căci, în lumea re- 
gizorilor, el şi-a căpătat o altă faimă; este 


— Poate ar fi interesantă povestea unei 
metrii sau cum s-a născut ea în timpul lu- 
crului. 

— N-are rost să menţionez o secvenţă sau 
alta, dar dacă ar fi să mă opresc la vreuna, 
aceasta ar fi secvența finală din Întoarce-te... 
pe care aș denumi-o „copilul împotria fascis- 
mului“. Gestul violent al copilului devine prin 
alăturare cu imagini „document” un manifest 
împotriva războiului. Secvenţă pură „de 
montaj“ realizată alături de vechea mea cola- 
borare și prietenă. Rodica Fălcoianu. În altă 
ordine de idei, mă preocupă montajul ca 
principiu provocator de senzaţii și senti- 
mente. Luptele din Emisia continuă au impus, 
un montaj de o mare diversitate de elemente 
şi structură, de la efectul de explozie, pînă la 
nuanțarea momentului panogo de şoc. To- 
tul este organizat potrivit unei ordini bazate 


| 
| 


= ea 


“şi disctincţii consolatoare, să-i 


ii proi 
£ Pi UE 


z 


muncitor, prin excelență om de echipă „bon 
à tout faire”, nu face nazuri, se adaptează la 
orice situaţie, filmează repede şi bine, într-un. 
cuvint, un operator productiv, modern nu 
prin stil, ci prin rapiditatea execuţiei. Un ma- 
estru al velocităţii punerii luminii. 


”  Întilnirea cu Alexa Visarion — Inghițitorul - 
de săbii (1980) și Năpasta (1981) — il rea- 


3 


duce în atenţia criticii, demonstrind că po 
sedă capacitatea imaginilor elaborate, un su ` 
fiu poetic încârcat de semnificații în redarea - 


naturii, o înclinaţie spre fantastic, o sensibili: . | 


tate specifică în decodificarea realului. Din 
acest moment Vivi Drăgan șochează, stir- 
nește controverse. În ce mă privește, consi- 
der că marele său merit este acela de a fi im- 
pus un alt verb al cadrului: a vedea-viziune, 
adică dezvoltarea unei gindiri optice, străină 
de limbaj și bazată pe comunicarea vizuală, o 
continuare a cunoașterii depinzind de per- 
cepţie in sensul originar și cel mai profund af 
cuvintului. E i 

Totul se petrece ca și cum ar intui univer- 
sul atomic al materiei, în timp ce noi sesizăm 
un nor. un copac oarecare. La ultimul său 
film din 1986, am trăit senzaţia certă a unei 
naturi olfactive și sonore: salcimul miroase a 
miere, salcia bătută de vint foşnește în timbru 
de frunză uscată, fumul de seară al caselor 
țărănești trezește nostalgii de mămăligă abu- 
rindă și lapte proaspăt etc, pentru că nara, 
urechea și ochiul meu biologic trec prin fil- 
trul conștiinței și devin nară, urechea şi 
ochiul meu spiritual. Poate exagerez, poate 
mă înșel, Vivi Drăgan imi apare, astăzi, din 
noua generaţie ca cel mai autentic tălmăcitor 
al peisajului românesc. 3 

Şi atunci, este el doar o „trestie văzătoare“ 
care se mlădiază pină la anonimat? Catego- 
ric, nu. Balastul cromatic, portretul fotogra- 
fic, cadrajele căutate, mișcările de aparat os- 
tentative sint sacrificate cu bună știință 
dintr-o convingere asumată — dovadă Pe 
malul sting al Dunării albastre (1982), regia 
Malvina -Urşianu. Horea (1984), de Mircea 
Mureșan — făcînd loc unei imagini topite în 
creuzetul incandescent al opusului cinema- 
tografic. Abia acum Vivi Drăgan ocupă un loc 
fruntaș în topul operatorilor de primă mă- 
rime, recunoscut de cei virstnici, acceptat în 
„Clubul“ închis al virturilor din generaţia mij- 
locie. Mai rămine ca presa și juriile competiţi- 
ilor cinematografice, nu prea darnice în elogii 
descifreze 
crescendenta activitate artistică, descoperind 
acel „ceva“ care îl face inconfundabil. 

Nu-i mai puțin adevărat că și pentru Vivi 
Drăgan a sunat ceasul luciditățií, al opțiunilor 
estetice. În lumina ultimelor realizări, spaţiul 
de manevră s-a redus, cale de întoarcere nu 
mai există. Fiindcă, dacă va continua să fil- 


. meze non stop tot ce-i cade la indemină, îl 


paşte primejdia, la o altă scandenţă a evaluă- 
rilor, să-i fie adresată aceeași tulburătoare în- 
trebare: de ce, Vivi Drăgan, de ce?. 


Constantin PIVNICERU 


$ 


pe accelerāri și încetiniri de ritm. A fost 
acesta un montaj realizat împreună cu Dan 
Nanoveanu. 

— Ar fi de aşteptat și inițiativa regizorilor 
de a deschide și ei o anchetă în această pa- 
gină a revistei. O rubrică prin care să facă 
personal cunoscută cititorilor colaborarea lor 
cu monteurii!. 

— Consider montajul în definirea unui film 
de importanţă la fel de mare ca scenariul și 
filmarea, iar colaborarea cu monteurii deci- 
sivă. Dacă îţi aminteşti, o zi a fost destul pen- 
tru a schimba total structura narativă în La 
capătul liniei; de abia la masa de montaj fil- 
mul devine ei însuși sub ochiul atent al „regi- 
zorului autoritar”. 


Convorbire realizată de 
Adina PETRESCU 


Și montajul poate fi vedetă (cadru din Doctorul Poenaru 


de Dinu Tănase, după Paul G 


orgescu, cu Elena Darian, 


Vasile Niţulescu și Victor Rebengiuc) 


ec 


t a 
Á 


D. 1965, de cind a „pus piciorul“ in lu- 
mea scenografiei și pină azi, Doina Levinţa a 
creat s| | de joc pentru zeci de 
şi a imi at sute de personaje din dramatur- 
gia universală sau românească, de la Shakes- 
peare la Cehov, de la Aristofan la lonescu, de 
la. Mazilu la Pirandello, Dürrenmatt, 
etc. Vorba ei: „Cred că nu am ratat nici un 
mare autor, clasic sau contemporan...” Pius 
un număr, nu foarte mare, e adevărat, de 
fime — două din ele i-au adus premiul ACIN 
„Profetul aurul și ardelenii“ de Dan Pița, in 
1979, „Ultima noapte de dragoste“ de Sergiu 
Nicolaescu, în 1980. Plus un număr impresio- 
nant, în jur de douăzeci, de participări la ex- 
poziții naţionale și intern: de sceno- 
grafie. Pius -șase expoziții de, să-l zicem, 
modă, deși termenul nu este potrivit, la Paris, 
în 1984, la București, în 1985—1986, din nou 
la Paris și Monte Carlo, în 1986. O fantezie 
dublată de o energie creatoare ie- 
şită din comun, un fel de neastimpăr al ima- 
plaje. vara 9 OIE SE Saase da nes 
irșit forme şi linii noi pentru costumele sale, 
fie că sint ale scenei, fie că sint ale vieţii ta- 
lent viu, in mișcare, atent mai cu seamă la 
mișcarea , o plăcere a lucrului bine fă- 


a-și privi profesia — 
cu patimă, dar și cu luciditate — sint trăsătu- 
rile de bază ale personajului cunoscut mai 
ales sub numele de Levinţa, cum li spun pină 
şi prietenii. „Levinţa, trebuie să facem un in- 
terviu...” „Bine, dar lasă-mă să mă gindesc 
pină miine. Ştii că nu-mi place să vori “Ae; 
, firește, așa cum știu cam tot ce a tăcut. 
, oricum, discuția noastră va fi un fel de 
„eu ştiu că tu știi, că eu ştiu că tu știi...", dar 
jocul sper să întregească liniile unui portret. 
Portretul meseriei de scenograf, pictor de 
costume și... Chiar, oare cum se numește 
ceea ce face de la o vreme incoace? 


dai de fiim e o artă, mai întii e de- 
senat în funcție de datele scenariului, el ur- 
mează să joace odată cu actorul, să-l carac: 
terizeze și să-l individualizeze potențindu-i 


mijloacele de expresie. Apoi ileana Oro- 
veanu, Hortensia Georgescu, Nelly Merola, 
Horia Popescu, Florina Tomescu și atiţia alți 
renumiţi pictori de costume pentru film vin 
cu cartoanele desenate (caftane, anterie, tu- 
nici de piele, pelerine, tobe, costume militare, 
șalvari, ițari, laibăre, costume cu metal, con- 
tășuri, crinoline pe cercuri, trene, ii, fote, 
pieptare, sumane, tuipane. scurteici, costume 
de baie, abale, văluri de tul și evelin, bran- 
denburguri și șnururi, suitașe și bibiluri, uni- 
torme din toate războaiele şi de la toate po- 
poarele, plus valtrapurile cailor şi ornamen- 
tele de cavalerie, mănușile și blănurile, căciu- 
lile și panglicile care s-au derulat pe capetele 
oamenilor de-a lungul istoriei)... Vin, zic, 
acești artiști cu cartoanele lor la marele meş- 
ter croitor lon Fundățeanu, secondat de ma- 
rele meșter Marin Barbu, secondaţi la rindul 
lor de o întreagă echipă pentru care acul și 
aţa, pinza și pielea, găicile şi nasturii nu mai 


scenograful 


Mărturisită sau nu, 
bucuria 
copilărească 
a costumaţiei 
ne însoțește 

oată viaţa 


— „„Stilist, se spune. Dar eu nu mă consi- 
der stilist. Dealtfel, pentru mine, cum se nu- 
mește ceea ce fac contează mai puțin decit 
ceea ce fac, practic. Poate pentru că am in- 
ceput ca scenograf, ceea ce mi-a dat un simţ 
precis al meseriei. Restul a venit pe parcurs 
Nici nu mă gindeam că am să fac vreodată 
numai costume, pentru că am făcut arhitec- 
tura şi mă simțeam mult mai aproape de de- 
cor. Așa am și început: ca asistent scenograt 
de film; dar nu-mi plăcea, mi se părea prea 
concret, prea real; nu aveam nimic de fācut; 
erau lucruri de tehnică, pur și simplu, nu pu- 
team să pun nimic de la mine; simțeam că nu 
am nici o contribuție, că sînt inutilă... Așa ca 
am plecat la televiziune. Am început să lu- 
crez la emisiunile pentru copii — decor și 
costum, pentru că, pe timpul acela cele două 
meserii nu erau despărțite — făceam și pă- 
puși — și totul era nemaipomenit: lucram cu 
fantezie. Pe urmă, am trecut la emisiunile de 
teatru, pe urmă am inceput, impreună cu Bo- 
câăneţ, emisiunile muzicale și aceea a fost cea 
mai frumoasă perioadă din viața mea la tele- 
viziune, pentru că Andu lucra în aceeași lege 
cu mine: fantezia. În paralel făceam teatru şi 
film, fie scenografie, fie doar costume. Dar 
pasiunea mea era televiziunea... Cred că 
acolo am început să iubesc costumul, pentru 
că am înţeles, pe viu, ce înseamnă el pentru 
arta spectacolului... De fapt, ceea ce fac 
acum este o continuare, în altă formă, a pa- 
siunii pentru costum de care m-a „molipsit“ 
televiziunea. De multe ori, lucrind la „detileu- 
rile” mele care sint, de fapt, niște mici spec- 
tacole, simțeam cum renaște bucuria pe care 
o aveam pe vremuri, cind făceam costume la 
televiziune. Cineva m-a întrebat, la Monte 
Carlo, cum se face că lucrurile mele nu sea- 
mână cu nimic din ce „se poartă” și totuși 
sînt moderne. l-am explicat că ceea ce fac 
este rezultatul unei lungi experienţe de film, 
teatru și televiziune. Contactul cu atitea per- 
sonaje, epoci, stiluri m-a format într-un fel 
anume şi nu mi-e greu să fiu altfel decit sti- 
liștii cunoscuți. Ei se gindesc la lucruri care 


prezintă nici un secret, spunind: „Începem fil- 
mul cutare”. 

Meşterii croitori din Buftea știu să coasa 
toate tipurile de costum din pinză și piele fo- 
losite de-a lungul istoriei, la toate popoarele. 
pentru toate anotimpurile, costumele din 
basme şi cele de science fiction, plus marea 
croitorie a blănurilor, valtrapurilor de cal, a 
mătăsurilor şi catifelelor, de la costumaţia su- 
mară a epocii de piatră la ultimul costum pe 
care-l va purta Florin Piersic într-un film de 
actualitate 

lon Fundăţeanu: „Lucrez de treizeci de ani 
la cinematografie, meseria am învăţat-o de la 
un frate, care a invățat-o la unul Neculai, 
apoi l-am întilnit pe marele croitor Constan- 
tin Muşetescu, artist croitor aici, ia cinemato- 
grafie, pe care-l regretăm cu toţii. Mare meș- 
ter în orașul Buftea e nea Stânciulescu, dar 
are acum 80 de ani și nu mai lucrează, vin 
însă cei tineri din urmă și învaţă de la noi, eu 
am acum 58 de ani bătuţi pe muchie. 25 in- 
mulțit cu 30 fac cit fac, astea-s filmele la care 
am lucrat, împreună cu colegii mei am îmbră- 
cat tot filmul românesc de peste un stert de 
secol, pe toţi actorii noştri și citeva sute de 
actori străini, ca Jean Marais, Orson Welles, 
Pierre Brice, Marilou Tolo, Amedeo Nazzari, 
(costumul împăratului roman Traian in Co- 
lumna) Georges Marshall și atiţia alții, marele 
merit fiind nu al meu și al colegilor mei, ci al 
talentaţilor noștri pictori de costume... Mă și 
mir citeodată cum noi, croitorii din Buftea și 
Flăminzeni (eu sint din satul Flăminzeni) am 
ajuns să rivalizăm cu casele de pe Rue de la 
Paix de la Paris și din Italia, după cum mi-a 


https://biblioteca-digitala.ro 


„joacă“ 
Popovici și 
Ciobanu și 


costumul 
de Titus 
Ilarion 


în prim plan (Pri 
Dan Piţa, cu Mariana 
Mircea Diaconu) 


Cind și 


rìu, mă gindesc la actori. În atiția ani de 
spectacole sau filme, am avut tot timpul så 
observ ca un costum care „se potriveşte” dá 
actorului o stare interioară anume. Starea 
personajului. Probabil de aici nevoia mea de 
a şti pe cine îmbrac. lar cel mai bine lucrez 
pe fotografiile actorilor. Pe „capete" de ma- 
chiaj — pentru că machiajul și costumul 
merg mină-n mină, nu? 


— De fapt, cum se naște un costum? În- 
cepi cu schițe, fireşte. Multe? 


— O foarte multe! Pentru că intotdeauna ai 
zeci da idei, pe măsură ce lucrezi vin altele, 
aşa că trebuie să faci multe schițe. După 
care, împreună cu regizorul, o alegi și defini- 
tivezi pe aceea pe care o vei realiza și abia 
pe urmă începi schițele tehnice, matematice, 
cum le spunem noi, cu eşantion de culoare, 
dimensiuni exacte, tot. Mă refer la personaje, 
deşi, şi pentru figuraţia de plan unu și doi 
trebuie să faci schițe, dar nu atit de amânun- 
țite. Este o muncă foarte migâloasă — mai 
ales la film, unde totul se vede de la broderia 
de pe pantof pină la inel și ultima panglicuță 
sau bijuterie din păr. Costum, nu înseamnă 
numai ce imbracă actorul, ci absolut tot ce 
poartă el. Zeci de accesorii pe care sigur că 
nu le poate face un singur om! Pentru un 
costum lucrează opt-nouă ateliere. De la 
schița de pe hirtie, la realizare, e un drum 
foarte lung și destul de anevoios. Ai tot tim- 
pul să-ţi treacă bucuria lucrului la planșetă. 
Dar, dacă totul iese aşa cum ai gindit, în final 
îţi regăsești şi bucuria. Întreagă. 


se poartă la un moment dat. Eu am încercat 
să deviez -ideea de îmbrăcăminte, spre ideea 
de costum sau costumaţie. O costumaţie de 
sărbătoare — pentru că viața nu inseamna 
numai muncă, ea are și momente de sărba- 
toare. Sigur, nu exclud costumul de fiecare 
zi. Dar pe o linie anume... 


— 0 incercare de mizanscenă, in scena 
vieţii, a personajului feminin? De fapt, ce ur- 
măreşti_prin_„costumaţia” pe care o propui? 


— Îţi răspund foarte simplu: să fac plăcere. 
Să bucur. Eu știu că fiecare femeie își do- 
rește, la un moment dat, un... costum care 
să-i dea altă înfăţişare decit cea obișnuită și 
pentru ea şi pentru cei din jur. Încerc, ca în 
cadrul unui stil, să găsesc liniile, variantele 
specifice fiecărui gen. Strada este, într-ade- 
văr, cadrul scenografic în.care se desfășoară 
spectacolul vieţii. Eu sint convinsă că nevoia 
de spectacol există, într-o măsură mai mare 
sau mai mică, în fiecare din noi... În general, 
sint foarte atentă la reacţiile copiilor. În 
„spectacolul“ de la Monte Carlo — pentru că 
am inventat un fel de spectacol, de poveste a 
costumului — am avut nevoie și de doi copii. 
Mă uitam cu ce bucurie trăiau ceea ce inven- 
tasem pentru ei, cu ce plăcere intrau în cos- 
tume şi mă gindeam că, poate nevorbită, ne- 
mărturisită, bucuria copilărească a costuma- 
ției ne însoțește toată viaţa... Dealtfel, între 
teatru, film şi viață, cred că există o legătură 
foarte strinsă. Ceea ce imaginează pictorul 
de costume pentru personajele unui film, să 
zicem, nu este aproape niciodată o imagine 
copiată din viaţă, ci o propunere inspirată tot 
din viaţă, desigur, dar dusă mai departe — şi 
filmului i s-a întimplat chiar să impună vieţii 
costume. Amintește-ţi, Bonnie and Clyde 
care a lansat stilu! cu același nume sau Me- 
rele Gatsby care a relansat stilul retro... Si- 
gur, nu sint stiluri care se potrivesc oricui, 
dar condiţia de bază a oricărui costum este 
să se potrivească personajului, fie el de film, 
de teatru sau din viaţă — și acum, obligato- 


— N-am numărat, dar cred că al spus de 
şapte ori în două ore cuvintul: bucurie... 


— ...Da? Nu mi-am dat seama... Dar e po- 
sibil! Eu nu pot imagina nimic în afară bucu- 
riei. Nici viața mea nici meseria mea... Nimic 


Interviu realizat de 
Eva SÎRBU 


spus şi Amedeo Nazzari, aici, în salonul nos- 
tru de probă, că noi executăm costume de 
epocă romană mai autentice decit croitorii 
din Cetatea Eternă... Am plecat de la ce 
știam din bătrini, că trei coţi sint un metru, 
că la abale lățimea pe spată era de 45 centi- 
metri sau 60, după războiul de țesut, și de la 
faptul că abaua trecută prin piuă ajunge la 
40—45 centimetri lățime și am ajuns la cos- 
tume de regi, prinți, voievozi, piei roșii, po- 
poare migratoare și toate celelalte. Croitorii 
din Buftea sint mindri că munca lor se vede 
pe toate ecranele din lume, că punem și noi 
mintea noastră la ridicarea filmului româ- 
nesc... Un sfat pentru tineret: haina simplă e 
mai frumoasă — asta am auzit-o de la mar: 
artişti, modele de aiurea nu-s pentru noi și 
chiar de-o să mă considere nu știu cine un 
retrograd, eu tot o să vă declar că mie nu-mi 
plac blugii şi buzunărelele puse unde nu te 
gindești”. 

Marin Barbu: „Jean Marais, pentru Șapte 
băieţi și o riță, ne-a trimis măsurile 
prin telex 52/1, și a venit numai la proba a 
doua, declarindu-se mulțumit de costum. Flo- 
rin -Piersic poartă 56/1, cind era mai tinăr se 
îmbrăca la măsura 54/1, măsuri speciale, fi- 
ind mai înalt. Pentru cititorii tineri ai revistei 
iată măsurile ideale la femei: bustul 42—44 și 
șoldul 48—50 centimetri, cu talie de 35—36 
centimetri (jumătăţi de măsură). Pentru talia 
1, la acești parametri aproape că nu e nevoie 
de toc de încălțăminte, acesta fiind recoman- 
dat doar la persoanele mai scunde"... 

Meșterul Fundățeanu are dreptate, simpli- 
tatea costumului e cheia omului bine îmbră- 


cat şi cunosc oameni bine imbrăcaţi cu bani 
puţini, tot așa cum cunosc oameni prost im- 
bracaţi cu foarte mulţi bani. Pentru noi, ro- 
mânii, există o tradiție a costumului, incepind 
cu iile și ajungind la podoabe... 

Meşterii croitori din Buftea lucrează, în de- 
pozite sint strinse peste 20 de mii de cos- 
tume din toate epocile și continentele, filmele 
ajung pe ecrane și în marele atelier de croito- 
rie din Buftea, prin ferestrele căruia se våd 
nămeţii de zăpadă, aud vorba meșterului 


Fundăţeanu: „Drag ţi-a fost, bine ai învățat 
—.ca o prọftesiune de credinţă a acestor oa- 
meni de omenie. 


Marcel PĂRUȘ 


Din mina lor ies oricind costume 
de basm și haine ultramoderne 
(lon Fundăţeanu și Marin Barbu, 
marii meşteri croitori din Buftea) 


93, i puteai întiini peste tot. Pozind pentru 
rda de fotografi in fața hotelului Carlton. 
Făcindu-și maiestuos apariţia la prezentarea 
ge gală a filmului lui Roman Polanski Piraţii. 
Împărțind zimbete în dreapta şi în stinga și 
schimbind saluturi cordiale, la un numâr nes- 
firșit de recepții, cu regizori și staruri de la 
Hollywood și cu ziariști în goană după vești 
de senzaţie. Cei doi veri primari Menahem 
Golan și Yoram Globus, conducătorii noii 
companii cinematografice americane Cannon 
Films, în plină ascensiune, au dominat în așa 
măsură, prin prezenţa lor, ultimul festival de 
la Cannes incit unii nu s-au sfiit săi nu- 
mească -festivalul Cannon»". 


Exagerare voită, obișnuite „floricele” gazetă- 
rești? După toate probabilitățile nu, de vreme 
ce aceste cuvinte nu aparţin unei publicații 
oarecare, ci prestigiosului săptăminal ameri- 
can Newsweek, care are un caracter predo- 
minant politic, rezervind noutăților culturale 
un spaţiu destul de restrins. Mai mult, revista 
a socotit subiectul atit de interesant incit a 
reprodus pe copertă fotografia celor doi, pre- 
cedind un dosar special consacrat acestora 
(ceea ce in presa americană se numește „co- 
ver story“), cinste de care se bucură, de re- 
gulă, doar figurile cele mai proeminente ale 
actualităţii. 


Surpriză la Cannes 
„intruşii” in echipament sportiv 


Săptăminalul amintit a făcut un asemenea 
gest neobișnuit pornind tocmai de la potopul 
de ştiri. „indiscreţii“, ecouri, care au inundat, 
literalmente, in ultima vreme, rubricile de 
specialitate ale presei. Într-o perioadă cind 
curba profiturilor industriei cinematografice 
occidentale indică tendințe de stagnare, fi- 
şele de bilanţ ale companiei Cannon dau 
semnele unei vivacități demne de invidiat. 
King Solomon's Mines (Minele Solo- 
mon) a realizat performanţe substanțiale la 
box office; de un frumos succes se bucură 
Runaway Train (Trenul care a luat-o“ razna), 
a: cărui protagoniști John Voight și Eric Ro- 
berts au concurat pentru premiile Oscar pe 
1986; alte două producţii realizate sub egida 
studiourilor Cannon, Fool For Love (Dragos- 
tea te scoate din minţi), ecranizare semnată 
de Sam Shepard, dramaturgul american cei 
mai „en vogue“ la ora actuală, după piesa sa 
cu același nume și versiunea filmată realizată 
de Zeffirelli dupa Otello, cu celebrul tenor 
Placido Domingo în rolul titular, s-au numà- 
rat printre prezențele marcante la festivalul 
de la Cannes, în timp ce a fost prezen- 
tat „hors concours“ la ași festival. lar 
pină la sfirşitul lui 1986, numaru! total al filme- 
lor purtind girul acestor studiouri a depașit 
20, ceea ce le-a conferit o poziţie fruntașă în 
peisajul industriei cinematografice mondiale 
Poziţie pe care „cei doi G“ se străduiesc să 
o consolideze, extinzindu-și continuu aria de 
Operații. în acompaniamentul unei campanii 
publicitare bine orchestrate. Chiar în zilete 
cind aceștia își făceau atit de bătător la ochi 
simțită prezența la Cannes, în fruntea unei 
delegaţii care numericește intrecea pe toate 
celelalte, cuprinzind nu mai puțin de 38 de 
persoane, “îmbrăcate în... echipament sportiv 
de antrenament — de parcă voiau și în acest 
chip să sugereze că se consideră participanți 
la o competiție pe care intenționează cu 
orice preț să o ciștige — ziarele anunțau că 
firma Cannon a achiziționat, contra unei 
sume apreciabile, unul din principalele gru- 
puri ale industriei britanice a filmului Screen 
Entertainment Ltd; că a devenit proprietara 
unei intinse reţele de sāli de cinematograi 
din S.UA.; că este pe punctul de a semna un 
contract cu Francis Ford Coppola, autorul 
acelor capodopere care se cheamă Naşul și 
Apocalipsul acum; că intenționează să se 
lanseze și în televiziune, realizind un serial 
care va avea ca vedetă pe Joan Collins, una 
din protagonistele faimoasei „soap opera' 
D , Şi cite și mai cite. Lesne de înţeles 
că celelalte companii hollywoodiene, îndeo- 
sebi cele șase „majors“, care alcătuiesc un 
fel de club impenetrabil (Metro Goldwyn Ma- 
yer/United Artists; Century Fox; Para- 
mount; MCA/Universal; Warner; Columbia) 
nu puteau privi cu ochi buni apariţia unor 
concurenţi atit de zgomotoși și impetuoși, 
aplicindu-le cu dispreţ eticheta de „intruși“ 
ori de „parveniţi“, aluzie directă la prezența 
lor de dată recentă pe orbita planetei califor- 
niene de celuloid şi la puţinătatea mijloacelor 
financiare și tehnice cu care au debutat. De 
parcă atitea și atitea dintre numele sonore 
ale acestei „planete“ nu ar fi avut şi ele ince- 
puturi cît se poate de modeste, dacă ar fi să 
amintim doar de fraţii Warner, la origine pro- 
prietarii unui atelier de reparat biciclete, de 
Samuel Goldwyn, care a debutat cu un ni 
de mănuși, sau de Adolf Zukor, care și-a în- 
ceput cariera ca negustor, nu de vise, ci de 
piei de iepure... Ba chiar, ținind seama că 
pină să încerce să ia cu asalt, prin producții 
mai „elevate“, meterezele „fortăreței“ de la 
Cannes, violenţa şi erotismul au fost cei doi 
piloni pe care studiourile Cannon și-au spriji- 
nit întregul eșafodai şi si-au clădit prosperita- 


tea, purtătorii de cuvint ai unora din aceste 
campanii nu s-au sfiit să-i numească pe cei 
doi „meșteri cirpaci neintrecuţi ai filmelor de 
duzină”. Ca şi cum violența şi erotismul ar fi 
cu totul străine celorlalte studiouri calitor- 
niene şi nu, cum este, din păcate cazul, pii- 
nea lor zilnică, dacă se poate spune așa! Dar, 
ce să-i faci, lupta de concurența e aprigă în 
lumea filmului occidenta! şi toate mijloacele 
sint permise pentru a-ți inlătura adversarul. 


O ucenicie cu profit 


În realitate, fața de multe din figurile „cla- 
sice" ale industriei Hollywood-ului, „cei doi 
G” au avantajul de a fi venit nu din afara, ci 
dinăuntrul meseriei. Golan, cel mai in virstă, 
şi-a incercat prima oară puterile cu un aparat 
de filmat (pentru amatori, firește) la virsta 
de... 12 ani, a făcut studii de artă dramatică 
la Londra și de artă cinematografică ia New 
York, ucenicind apoi un timp pe lingă Roger 
Corman, supranumit „regele neincoronat al 
fiimelor de serie B“, dar recunoscut ca un 
profesionist desăvirșit, omul pe lingă care 
s-au format mulți cineaști de prim rang, cum 
ar fi Coppola. Împreună cu vărul său Globus 


Slalom printre 
platourile de filmare 


într-un cuvint tot ceea ce „Mecca filmului” 
are mai reprobabil şi mai stigmatizant. 
Treptat însă, paralei cu asemenea produc- 
ţii, afiate sub incidenţa exclusivă a comercia- 
lismului ia nivelul său cel mai biamabil, au in- 
ceput să fie turnate, sub emblema Cannon, şi 
fiime cu care se putea „ieşi in lume”, așa 
cum este cazul cu ceie regizate de Koncea- 
lovski, Shepard sau Zeffirelli. Chiar dacă 
„operaţia Cannes“ nu a reușit decit în parte, 
chiar dacă juriul festivalului nu a validat nici 
una din aceste pelicule. insuşi faptul că au 
fost reţinute în cadrul unei manifestări inter- 
naţionale atit de prestigioase este un succes. 
Desigur, bugetul unor asemenea filme este 
mai ridicat decit cel al însăilărilor de duzină 
din anii precedenţi. dar compania și-a putut 
permite sumele necesare şi ca urmare a unor 
abile tranzacţii, pe lingă producţia de filme 
firma cu nume atit de „răsunător“ (Cannon 
înseamnă... tun) reuşind şă-și creeze serioase 
„capete de pod“ şi în domeniul difuzării pro 
ducţiilor cinematografice, al sălilor de proiec- 
ție și al televiziunii. Profitind de faptul că in 
baza legii antitrust, cele şase „majors“ nu au 
dreptul să posede rețele proprii de săli de ci- 
nema, Cannon s-a grăbit să pună mina pe o 
asemenea rețea; mai mult. și-a îndreptat 


lată o fabulă modernă 
a cărei (lipsă de) morală e lesne de ghicit; 


va acoperi mugetul „tunul 
faimosul răcnet al 


(şi el un împătimit al aparatului de luat ve 
deri), pe care și l-a luat ca asociat, a pornit 
să turneze (la inceput in Israel) primele sale 
filme cu 23 de ani în urmă, pentru ca în 1979 
să achiziționeze, în schimbul unei sume mo- 
dice (şi aceea luată cu împrumut), o obscura 
companie hollywoodiană — Cannon — aflată 
in pragul falimentului. O vreme, citiva ani 
buni, lecţia lui Corman, maestrul peliculelor 
„de groază şi mister“, al producţiilor cu oa ru 
redus, în care singurul articol de care se fà- 
cea risipă era vopseaua roșie, şi-a vădit din 
plin roadele. Cu siguranţă, noilor patroni ai 
companiei nici nu le-ar fi putut trece prin 
gind să se prezinte la Cannes cu primul lor 
fiim turnat pe platourile californiene. Dr. 
Heckyll and Mr. Hyde (1979), o caricatură, o 
schimonosire a celebrului Dr. Jeckyll and Mr. 
Hyde. Schizoid, Exterminator, Space Vampi- 
res sint alte pelicule unde își dau mina vulga- 
ritatea, prostul gust, grotescul, poncitele de 
tot soiul (titlurile vorbesc de la sine) — 


Una din faimoasele protagoniste 
din Dinastia: Joan Collins 


METS de 
leului? 


celuloid 


atenția şi de partea cealaltă a oceanului, 
achiziţionind, succesiv, astfel de rețele și în 
italia, Marea Britanie, Olanda. Aceeaşi firmă 
deţine pachetul principal de acţiuni la una 
din cele mai mari agenţii vest-germane de di- 
tuzare a filmelor și nu demult a încheiat un 
contract prin care mogul său portofoliu, cu- 
pinza circa 60 de pelicule, urmează a fi re- 
ransmis de una din cele mai cunoscute staţii 
TV americane prin cablu (Showtime). Nu e 
de mirare că membrii „clubului celor șase” 
dau semne vâdite de nervozitate 


Asalt impotriva porților ferecate ale elitei 


„neguțătorilor de vise” 


Cele mai ingrijorate de proiectele de viitor 
ale „intrușilor“” sint insă companiile „tradițio- 
nale”. Proiectele acestea dau substanță ambi- 
tiei pe care Cannon nu și-o ascunde: de a 
deveni a! şaptelea „major“, de a escalada 


talentul 
Pacino 


„Naşul“ lui e 
imens: 


porțile ferecate ale acestui grup „de elită”. 
Astfel John Travolta și senzaționala Whoopi 
Goldberg (interpreta rolului titular din Cutoa- 
rea violetă) au şi semnat contractul tru 
Public Enemies (inamicii publici), peripeţiile 
a doi agenţi ai forțelor de ordine, care se in- 
filtrează în lumea gangsterilor, vocea lui Pla- 
cido Domingo va putea fi ascultată in ecrani- 
zarea Povestirilor lui Hotiman; Al Pacino va 
încerca să dea de firul unei afaceri incurcate 
în in celebrul scriitor Norman 
Mailer va gira, in dubia calitate de scenarist 
și regizor, versiunea filmată a ultimului său 
roman Tough Guys Don't Dance pr nu 
dansează); Julie Andrews şi Alan Bates se 
adie sub gager magică a lui Koncea- 
lovski, in Duet one pentru o singură 

); în fine, numele lui George Lucas 
(în calitate de producător) și Francis Ford 
Coppola (ca regizor) se vor găsi alături pe 
genericul peliculei North/South... O adevă- 
rată galaxie de staruri, amintind de vremurile 
de aur ale „cetăţii filmului“. 

Suficiente motive de preocupare pentru 
„Cei şase”, care se consolează cu speranța că 
noii veniţi nu vor putea face faţă efortului fi- 
nanciar considerabil necesitat de traducerea 
în viaţă a unui program atit de ambițios. De 
altfel, la sfirșitul anului trecut Cannon Films a 
trecut printr-o gravă criză, pe care a pu- 
tul-o depăşi doar în urma unei serioase „in- 
jecţii” financiare din partea... unui „major“ 
(Warner Communications). Dincolo de acest 
episod neplăcut pentru ei, „cei doi G" mi- 
zează în continuare pe rețete care le-au adus, 
pină acum, succesul: menţinerea cheltuielilor 
de producţie la un nivel cit mai scăzut; lansa- 
rea peliculelor mai promițătoare în sezoanele 
de primăvară și de toamnă, cind competiția 
este mai redusă; continuarea sistemului de a 
nu poseda platouri proprii de filmare, ci de a 
le închiria de la alte studiouri, ceea ce revine 
mai economicos, 

Va inlocui mugetul „tunului“ de celuloid 
faimosul ràget al leului, ca simbol al Hol- 
lywood-ului anilor ce vor veni? Greu de spus, 
mai ales că cei „doi G“ nu au renunţat, to- 
tuși, la peliculele in care abundă ororile, ac- 
tele de cruzime şi scenele de violență: partea 
a doua a filmului de tristă celebritate The Te- 
xas Chainsaw Massacre (Masacrul din Texas 
cu fierăstrăui electric), partea a treia a unei 
alte „podoabe" care se numeşte Death Wish 
(Moartea, suprema dorință) sint dovezi con- 
Cludente în acest sens, ca și Over the Top, 

colo de limită), care îl are ca erou pe un 
lvester Stallone „ramboizat”, sau Delta 
Force, despre un grup si al de luptă care 
are ca misiune intervențiile armate in trebu- 
rile altor ţări. De unde şi incriminările din 
partea aceloraşi „majors” că totul este o 
spoială, că cei doi nu se pot despărţi de tre- 
cut şi că prin asemenea producţii aruncă o 
lumină descalificantă asupra profesiunii. In- 
dignarea virtuoasă a celor ce ii acuză pe „cei 
doi G" exact de păcatele pe care ei le-au co- 
mis şi le comit la tot pasul nu este lipsită de 
savoare, ea putind forma subiectul unei fa- 
bule de tot hazul. O fabulă a cărei morala 
spune multe despre „morala — şi moravurile 
— acelei colcăieli browniene, acelui vălmă- 
şag de ambiții, interese și rivalităţii existente 
în jurul „uzinei de vise”. 


Romulus CĂPLESCU 


Julie Andrews 


note de regizor 


C.: trecerea timpului opera lui Andrzej 
Wajda capătă ceea ce a tins să aibă incă de 
la inceput: monumentalitatea, dar și exempla- 
ritatea clasicului. Sint cărţi legate cu cotoare 
aurite, volume de la 1 la...; oricare l-ai des- 
chis oferă o lecţie de stil și noblețea unei 
idei, dar sint și cârți broșate, izolate, dar mă- 
cinate de miinile căutind singularitatea. Un 
Turgheniev și un Bulgakov... Samson e o ast- 
fe! de carte solid aliniată între cotoarele le- 
gate ale unei opere şi vizionarea sa, azi, dă 
impresia unei construcții exemplare. O con- 
strucţie în jurul unei idei, așa precum Forul 
roman, basilica San Pietro sau Masa tăcerii... 
Totul în Samson e subordonat ideii că omul 
cel mai nepotrivit pentru luptă și violenţă, cel 
mai înjosit şi at de puteri poate avea 
în clipa limită a demnităţii o forţă urieșească 
(frumos cuvint eminescian ce redă amploarea 
aici necesară) ce-l recuperează plenar uma- 
nizindu-l. Este imposibil pentru orice operă 
de ficțiune figurativă, mai ales pentru un film, 
să redea echivalența mărturiei documentului 
cinematografic a Ghetoului din Varşovia. Am- 
bitia lui Wajda în această direcție a fost de 
pură aluzie, dar în direcția idei! raportului 
fundamentali uman dintre libertate și demni 
tate s-a exprimat explicit intrupind-o cu preg- 
nanța, grandoarea și funcţionalitatea unei ar- 


Arhitectura unei idei 


hitecturi. Desigur că povestirea lui Brandys, 
ca orice literatura, a oferit o construcţie și o 
fluență, dar filmul cerea nu numai o con- 
strucţie, ci şi o arhitectură. Parcurgerea pri 

melor spaţii albe și degajate acompaniind 
candoarea și fragilitatea juvenilă, spaţiul in- 
form al claustrării, redus la minimum, subli- 
mind căutarea de sine a eroului, trecerea to- 
todată de ia mișcarea amplă a camerei la 
imobilitate, ucenicia în ale vieții şi morţii ca- 
re-l maturizează şi umanizează pe erou, par- 
curgerea de medii eteroclite (de un realism 
citeodată doar schițat), scene pivot care rå 

min memorabile: despărțirea de mamă prin 
moartea acesteia, (secvență de o mare fru- 
museţe filmică amintind de forța crudă a fru- 
mosului unui Stroheim sau Dreyer) or sce- 
nele de cuplu în care raportul între femeie și 
abia născutul bărbat se explică atit de plenar 
tiimic prin forța privirilor (amintind și aici de 
un-Bergman) totul concură la împlinirea unei 
arhitecturi. Filmul culminind prin construcția 
unui final apoteotic, monumental, coloane și 
cupolă a ideii, clipa de jertfă în deplină liber- 
tate şi conştiinţă de sine a eroului recăpătin- 
du-și» entitatea umană asemeni legendarului 
Samson ce templu! lu! Dagon, sta~ 
rimindu-i coloanele cu o forță supraome- 
nească regăsită în clipa limită a demnității, 
nimicind duşmanii. dar jertfindu-se şi pe sine. 


stop cadru 


Cuviinţ 


D.. există cineva care „vede idei 
(deși nu poate intr-adevâr să existe, cit ar fi 
de natural sau artificial iluminat, de vreme ce 
ideea — platonică au ba — nu e sensibilă 
deci nici vizibilă, oricum l-am citi pe Cami!) 
dar dacă totuși cineva e Clar-văzător de idei 
ruscănești, să le zicem, ăst-cine poartă în el 
un simbure de cine-ast. Fiindcă, mai mult ca 
„prima“ sau „a doua” artă, cea de-a şaptea 
presupune așa-numita de Platon „familiari- 
zare cu lucrul”, treptata antrenare a gindulu 
cu numele, definiţia, imaginea și cunoaşterea 
unui obiect, spre învederărea ideii oglindite 
prin el. De la prima incercare de scenariu la 
ultima tăietură de montaj, această antrenare 
mistuie regizorul întru desăvirșirea unei 
opere ce nu-și poate permite efemerida unui 
dans ori interpretabilitatea unei sonate, nici 
schimbarea distribuţiei dramatice sau distan- 
tarea față de-un tablou, nici o lumină favora- 
bilă sculpturii sau ambianța variabilă a unei 
catedrale. Modificările aduse de artist ţintesc 
destinul filmului pină la premieră. Opera 
princeps cinematografică apare doar in ediție 
delinitivă, însă prefața filmului este făcută 
cel mai ades, de însuși gustul „de moment 
al publicului plătitor. Cind poate să excluda 
gustul comun din bibliografie, cineastul vizio 
nar, clar-văzătorul, râmine de regulă cu mii 
nile şi sălile goale (de la Griffith şi Stroheim 
la Kurosawa și alții). 

Revăd Procesul loanei d'Arc de Bresson 
Procesul după care harismatica eliberatoare 
a Oridans-ului va fi arsa pe rug de cotropito- 
rii englezi pentru „erezia“ de-a fi salvat, prin 


D. cine este fata aceasta?" ne spu 
neau, cu aproape douazeci de ani în urmă, 
cind o descopeream pe Inna Ciurikova in fii 
mul unui debutant și el, astăzi — unul dintr: 
cei mai originali creatori ai cinematogratului 
sovietic: Gleb Panfilov. „Dar cine este fala 
aceasta?” ne intrebam, urmărind Prin toc nu 
se trece, filmul acelei tinere care strabate 
războiul cu un caiet de schițe, marturii ale 
unei sensibilități cînd revoltate cind impăcate 
cu reaua potrivire a lucrurilor. Raspunsul 
aveam să-l! aflăm peste foarte puțin timp, prin 
1970, văzînd Începutul al aceluiasi Panfilov 
Ciurikova era de acum o mare actriţă, o in- 
terpretă singulară într-un peisaj cinematogra- 
fic suprapopulat cu talente. Un chip ciudat, 
obsedant, fără îndoială nearătos insă dacă ci- 
neva ar spune despre Ciurikova că este urită 
ar trebui să nu și-o ierte niciodată. Departe 
de a aparține vreuneia dintre speciile clasifi- 
cate ale frumuseții, dar-nici asimilabilă „fe- 
meii de pe stradă”, o actriţă „condamnată” — 
probabil pentru totdeauna — să-şi conducă 
eroinele pe orice alt drum, numai pe cel al 
anonimatului — nu, pare să infirme convena- 
bilul loc comun al răscumpărării lipsei de 
strălucire fizică prin — desigur — sensibili- 
tate şi inteligenţă. Eroinele Innei Ciurikova 


a artei 


După temperamentala Giovanna 
o „sfioasă” Jeanne d'Arc în 
(cu 


viziunea 
Florence Carrez) 


Aici eroul nostru pedepsind cotropitorii și 
pierind odată cu ei, secvență antologica 
printr-un raport exemplar între parcurgerea 
spaţiului filmic și funcționalitatea unui decor, 
cinematografic de reterință- Poate niciodată 
fenomenul artei arhitecturale, care este suge- 
rarea ideii prin parcurgerea unui spațiu con- 
struit n-a fost mai inrudit cu arta filmului ca 


viziune, credința și elan patriotic, regatul 
Franţei. Punct de plecare al filmului: procesul 
verbal al interogatoriilor Fecioarei la Rouen 
Repere istorice: la 21 mai 1430, Jeanne d'Arc 
e prinsă de burgunzi lingă Compiègne și pre- 
dată ulterior englezilor | se intentează pro- 
ces pentru „vrajitorie“. La 24 mai 1431 


Bergman-Rossellini. 
lui Bresson 


a Ingridei 
ascetică a 


nu au nimic din ostentaţia acestei recuperări, 
mai mult decit atit, ele vor să afirme dreptul 
fiecărei ființe de a-și găsi fragilul echilibru 
sub soare. Sint gata să arunce în luptă toate 


Între ridicol si sublim. cu forţa inteligenței sensibile: 


Inna Ciurikova în 


Vass 


după Gorki 


in această arhitectură generoasă și măsurată, 
simbolică şi funcțională ce oferă, prin toate 
punctele parcurgerii sale filmice, satisfacția 
epuizării unei idei. Face și aceasta clasicis- 
mul unei opere. 


Savel STIOPUL 


Jeanne se reneaga pe sine. Rânunţă însă la 
abjurare şi, în 30 mai 1431, in Piaţa Tirgului 
din Rouen, e arsă pe rug ca recăzută în ere- 
zie.. Rememorez Ioanei d'Arc de 
Dreyer și chiar Giovanna d'Arco al rogo al lui 
Ingrid Bergman şi-al lui Rossellini. Ch de de- 
parte e Bresson de toate aceste... date și-to- 
tuși cit de copleșitor pulsează ele în depărta- 
rea lui. În curajul de-a aborda asemenea su- 
biect după capodopera „mută“ a lui Dreyer, 
în nebunia de-a distribui o necunoscută pen- 
tru rolul pe care ingrid Bergman s-a incăpăţi- 
nat, fără succes, să-l superlativizeze după 
esecul ei din Joan of Arc de Fleming. Nici 
wmă din savanta modelare a luminii, din ava- 
ianșa de gros-planuri și detalii montate 
aprope spasmodic de Dreyer pentru a epuiza 
„expresiv” chipuri, reacţii, sentimente. Nici 
mă din patetismul cărnii de zăpadă sue- 
deză căzută în flăcările Mediteranei soților 
Rossellini. Prin clar-obscurul interioarelor de 
piatră, unde lumina iși strecoară inefabilii lu- 
jeri, Robert Bresson a filmat, din numai ci- 
teva unghiuri, o tinără, încadrind-o aproape 
mereu în „planuri americane“. Foarte rar de- 
taliul unor. miini ce se frămintă, al unui picior 
inlânţuit. În rest, o succesiune plan/contra 
pian, contrapunctată de voci ale judecâtori- 
los înumani în lipsa lor de libertate și de ințele- 
gere Nici la propriu, nici la figurat. Jeanne 
nu e in prim-plan. Doar cuviința artei în fața 
unei iluminate fără martori. dar care totuși, 
copilă fiind, a decis încoronarea unui rege. 
Doar o delicateţe fără margini în alegerea 
unui chip de sfioasă care a-nţeles că fireasca 
destâinuire e cea mai elocventă dovadă a 
obișnuirii ei cu instanța supremă. Va persista 
la Bresson pregnanța aporetică, „impresia” 
de tundătură a gindului obosit de concret, 
dar inviorat mereu de-o misterioasă vecină- 
tate c-o invizibilă lumină, doar bănuită, poate 
c-o Idee... Privesc în jur. Sala de cinema își 
unduiește subti! întunericul, ca baiadera lui 
le Voiculescu: „frumoasă, lincedă şi 
oală” 


Daniel DANIEL 


armele, să plăteasca orice preț, in cazul lor 
— prețul numindu-se riscul de a fi și puţin 
caraghioase. Exact atit cil îi trebuie spectato- 
rului să se dezmeticească și să-și dea seama 
că zelul cu care Pașa din își reven- 
ică bărbatul iubit, nu prea inspirat ales — și 
mincinos și poltron și insurat — cu trenezia 
cu care-și execută numărul histrionesc soția 
protagonistului din Amintirea unel mari iubiri, 
pentru a masca stinghereala altora, sint tot 
atitea precare deghizări ale disperării. Spiritul 
ofensiv al personajelor interpretate de inna 
Ciurikova acţionează atita timp cit le rămîne, 
întreagă, demnitatea. Presimţirea vreunei 
ameninţări este urmată de retragerea sau 
reintoarcerea la singurătate. Nu întimplător, 
bânuiesc, actrița a jucat în filmele lui Panfilov 
şi Piotr Todorovski, cineaşti care „luminează“ 
dintr-un alt unghi, sentimentele frumoase ce 
fac hrana cinematografului. Într-o lume asal- 
tată de rigori ce sint, e drept, ale timpului, 
generozitatea nu trebuie lăsată să devină co- 
mică iar bunătatea — inutilă. Nu ştiu dacă 
vreuna dintre eroinele actriței (cred că nici 
primărița din Cer cuvintul) — ar putea să răs- 
pundă întrebării pe care tinăra din filmul lui 
Todorovski, Cu orchestra pe strada principa- 
lā o adresează tatălui său: „Și ce faci tu cu 
bunătatea ta?" Mi-o imaginez pe Ciurikova 
dind din umeri şi, imediat, ascunzindu-se în 
bucătărie — ca în Amintirea unei mari lubiri 
— pentru a plinge în voie. Este, și aceasta, o 
lecție de înaltă moralitate. 


Magda MIHĂILESCU 


Samson sau arta privirii-la 


Filmul, document al epocii 


„La Băița de sub Codru, 
un film 
e o lansare în cosmos“ 


a D.. redacţie, am citit și râscitit artico- 
lul apărut în „Cinema 10/86" semnat de Alice 
Mănoiu. L-au citit fireşte și băițanii. Eveni- 
mentul a fost punctat și de ziarul nostru local 
care a propus nici mai mult nici mai puţin 
decît un schimb de experienţă la Băița de 
sub Codru cu toţi operaţioniștii din judeţ. Ce 
simțăminte m-au încercat pe mine? in primul 
rînd, sincer să fiu, am fost surprins de intin- 
derea spațiului rezervat nouă, in revistă 
Apoi, oacheșul portret încropit mie. După pri- 
mul moment, m-am îndreptat de deasupra 
rindurilor și am devenit — cum se zice — 
foarte conștientizat că cele scrise ne obligă, 
mă obligă la mai multe în viitor. Parcă sint 
prea multe evenimente, așa, deodată, pe ca- 
pul nostru: Almanahul Cinema a scris despre 


noi, acum revista. Stau și mă gindesc, ce-am. 


făcut mai mult ca alţii? Cred, cu toată mo- 
destia, că pe lingă punctualitatea şi calitatea 
muncii a contribuit şi strădania mea de a asi- 
gura continuitatea proiectelor de film. Au 
existat situaţii cind poate alți operatori s-ar fi 
dat bătuţi dacă ar fi fost în locul meu... La 
cămin, de pildă, se fac, multe nunți. l-am 
obișnuit pe nuntaşi cå duminică după masă 
va fi film şi trebuie să elibereze căminul. Cind 


Aşteptăm să aflăm cum a 
Intunecare. la B 


lele-graficul nu anunță vreo scădere 


a cotei de succes, nici pentru 


Michael Jackson, nici pentru Brooke Shields 


„Oscar“ 
în avanpremieră 


P. e celei de-a 59%a ediţii a pre- 
miilor Oscar a avut loc în 11 februarie, cind 
preşedintele Academiei de Arte și Ştiinţe Ci- 
nematografice Robert Wise (regizorul cele- 
brului West Side Story) a anunţat candidatu- 
rile la cele 22 categorii de distincţii ce se 


acordă anual. Plutonul celor mai bune peli- 
cule este condus de... Platoon (Plutonul), o 
evocare plină de tragism a războiului din 
Vietnam. regia apartinind unui veteran al 
acestui război, Oliver Stone (care este și au- 
torul scenariului) şi de A Room with a View 
(Cameră cu vedere). o comedie victoriana 
realizată de britanicul James Ivory 

fiecare dintre ele candidind la cite opt 
premii. Alături de aceste două filme 


au mai fost selecționate să candideze la dis- 
tincția supremă Hannah and Her Sisters 
Hannah și surorile el), in regia lui Woody Al- 
ten, The Mission (Misiunea), încununat anul 
trecut cu „Palme d'Or“ la festivalul de la Can- 
nes (regia Roland Jotte) şi Children ol a Les- 
ser God (Copiii unei divinități minore). Toţi 
cei patru realizatori amintiţi işi vor disputa, 
impreună cu cel de-al cincilea, David Lynch, 
autorul unui „film noir”, Blue Velvet (Catifea 
albastră), titlul de cel mai bun regizor. Paul 
Newman este considerat a avea serioase 
șanse să ciștige titlul de cel mai bun actor 
pentru rolul interpretat în Color of Money 
(Culoarea banilor), continuarea mult aștep- 
tată a Cacialmalei (The Sting), cei patru rivali 
ai săi numindu-se Dexter Gordon, Bob Hos- 
kins (premiat anul trecut la Cannes), William 
Hurt (deja laureat al precedentei ediţii a Os- 
carului) și James Woods. Vor concura pentru 
cel mai bun roi feminin Jane Fonda, Kathieen 
Turner (interpreta cele mai noi realizări a lui 
Coppola, Sue Got Married), Manlee 
Matlin, Sissy acek și Sigourney Weaver 

in general, după cum se vede, numai valori 
„Sigure“. Rezultatele verdictului celor 4300 de 
membri ai Academiei vor fi cunoscute la 30 
martie. Așadar, puţintică răbdare ar 


fost primit filmul lui 
de sub 


latos 


Codru 


Cel care a făcut 
din Hiroşima, 
o poveste de dragoste 


N -am avut niciodată dorința de a face 
cinema...” Cine spune asta? E greu de crezut 
Alain Resnais — creatorul Marienbad-ului, a! 
Hiroshimei, mon amour, unul din oamenii so- 
cotiți unanim printre cei citiva care au schim- 
bat. după război, ceva din arta filmului, din 
montajul ei, din ritmul poveștilor ei, din pute- 
rea ei de asociaţie și analiză. Regizor dificil 
de mulţi critici suspectat că ar aparţine unei 
elite de cinetili, greu accesibil — Resnais a 
surprins, la sfirșitul anului trecut, printr-un 
remake după o melodramă a unui dramaturg 
al anilor '20, Henri Bernstein, un maestru al 
teatrului așa-zis de bulevard, dar de o anume 
calitate umană a conflictelor; piesa lui, Melo, 
a avut parte de o ecranizare cindva cu Gaby 
Morlay, Charles Boyer și Pierre Blanchard 
Alain Resnais i-a adus — într-un film neobiș 
nuit pentru maniera lui — pe Sabine Azema 
Fanny Ardant, Pierre Arditi, izbutind o noua 
performanţă regizorală, deloc experimentală 
in care pasionalitatea nesofisticată a cucerit 
critică și public. O numai puţin celebră per- 
sonalitate a vieţii intelectuale franceze Franc 
oise Giroud, i-a solicitat un interviu și din 
această intilnire a două spirite superioare a 
țișnit o convorbire de cert interes cinefil, 


'marcată — cel puţin pentru ochiul nostru — 


de această afirmaţie: „N-am avut niciodata 
dorința de a face cinema...” Și mai departe 
îincredințindu-se inteligenţei lui Giroud, Alain 
Resnais ne împărtășește citeva reflecții peste 
care nu e de trecut uşor, dacă te gindești la 
cum se definește un destin de realizator cine- 
matografic: 

„— Nu, nu m-am gindit să fiu regizor de 
cinema... Cind Fred Astaire dansa, apărea în 
mine, deodată, un elan şi-mi spuneam: „Regi- 
zor, da, trebuie să fie o meserie frumoasă” 
dar îmi reveneam şi mă gindeam să încerc o. 
profesiune în general... ştiu eu?... de librar... 
și doar duminica să fac filme pe 16 mm pe 
care să le prezint la cluburile specializate în 
„16°. Da, aveam ideea să fiu un cineast de 
duminică, așa cum există pictori de dumi- 
pică. N-am depășit, multă vreme, acest gind. 
În '37, am asistat la o conferinţă teatrală a lui 
Sacha Guitry — „Cei de la noi“. Dădea im- 
presia că citește un text, din cind în cînd lu- 
mina se stingea și vedeai oamenii filmaţi de 
Guitry: Sarah Bernhardt, Degas, Renoir, Mo- 
net... Mi-am zis: bine, e foarte frumos, dar el 
ne arată oameni la sfirșitul vieţii lor, pe jumă- 
tate paralizaţi, orbi... Ar fi mai interesant dacă 
am avea documente despre tinerii pictori. 
Această idee mi-a folosit ca pretext să sun la 
cițiva pictori, cu citeva bobine de „16“ şi să-i 
intreb dacă n-ar accepta să lucreze la un ta- 
blou, în fața mea... Dar eram un ipâcrit. În 
fond, aveam chef să discut despre pictură cu 
profesioniști, aceasta ar fi fost ideal. Filmai, 
opreai, discutai, era formidabil. Aceasta s-a 
aflat printre pictori și directorii „Amicilor Ar- 
telor“ m-au intrebat: „Există o expoziţie Van 


https://biblioteca-digitala.ro 


nicicum nu s-a putut, am făcut proiecția 
afară, în aer liber. Apoi, şi difuzarea este o 
artă. Ca să dituzezi cu artă un film, trebuie să 
mai ai și un suflet de artist. „Să pipăi“ starea 
comunei pentru a simți ce gen de filme ar sa- 
tisface la un: moment dat. Spun aceasta fi- 
indcă de multe ori avem două sau chiar trei 
filme la dispoziție, din care putem alege. În 
același timp, am în vedere calitatea artistică a 
peliculei, mesajul, „repere“ care primează și 
peste dorințele de moment ale spectatorului. 
In jurul unei pelicule de valoare, dar mai greu 
accesibilă, m-am străduit să creez o atmo- 
sferă prielnică receptării cît mai bune, făcind 
propagandă cu actorii buni, cu premiile cişti- 
gate, etc. Cinemaul nostru este dotat cu un 
picap. Ei, la noi contează şi ce melodie se as- 
cultă înaintea proiecției. Proiecţia se face cu 
tot dichisul. Ca o lansare în cosmos... Nicio- 
dată n-am pus muzica afară pentru a atrage 
publicul. Programul afişat al proiecţiilor s-a 
dovedit suficient. Zic, deci, că ce-am făcut în 
plus, nu se prea învață. Asta ţine de talent, 
de ceva inăscut. Dar ar mai fi loc pentru mult 
mai bine. Sonorul ne creează multă bătaie de 
cap. Aparatele vechi mai ales la filmele romă- 
nești ne scot peri albi. Difuzorul mare cu 
care sint dotate nu face faţă, „nu se aude ce 
zice“. Şi-i cam indepărtăm pe prunci de fil- 
mul românesc... Aparatele noi sint mult mai 
bune. Sper, totdeauna am sperat, că prin cu- 
vintul revistei „Cinema“ o să mutăm „terenul 
de luptă“ şi la noi, aici, unde difuzăm, infrun- 
tind deajunse greutăţi pe care le vom putea 
birui. Şi asta spre bunul mers al filmului ro- 
mânesc. La sate, și nu numai la sate.“ 


Emil POP 
Băița de sub Codru, jud. Maramureș 


= 


Fanny Ardant 
revenită pe ecran în "86, 
cu „Melo”-ul lui Resnais 


Gogh. Am vrea un film despre ea. N-ai ac- 
cepta să-l faci tu?“ Mi s-a cerut un deviz. Am 
spus: Va costa atita. Mi s-a făcut comanda. 
L-am realizat. După aceea, Pierre Braunber- 
ger (n.r.: producătorul esenţial în crearea 
noului val francez din anii '50) a aflat de exis- 
tența acestui film, a vrut să-l vadă și mi-a zis: 
„Trebuie refăcut pe 35 mm“. Nu puteam să 
refuz o comandă ca asta! Și așa, de-a fir a 
păr, am găsit de lucru mai degrabă ca regi- 
zor, decit ca monteur. Căci aș fi vrut să fiu 
monteur... 

— N-ai să-mi spui că regreți... 

— Nu. Regia e totuși mai plăcută, mai 
vie... 

Astfel de la acest Van Gogh (1948) urmat 
și de un Gauguin (1950) — pe texte din Gau- 
guin și cu muzica lui D. Mihault) s-a tras to- 
tul, pentru ca în 1956, Resnais să dea o ca- 
podoperă a scurt metrajului, Noapte și ceaţă, 
un fiim de artă și document cum nu sint 
două despre realitatea halucinantă a lagăre- 
lor naziste. Trei ani mai tirziu a urmat acea 
explozie cu Hiroshima, dragostea mea. in 
1961, Leul de aur al Veneţiei cu Anul trecut 
la Marienbad... 

O întrebare a Francoisei Giroud ne-a tulbu- 
rat ca şi cînd ne-ar fi aparținut și nouă, dacă 
l-am fi avut în faţă pe Alain Resnais, cunos- 


4 


Nu 


cu Leul 


Un bărbat 


atit de curajos 


L. inceputul anului 1957, a murit Hum- 
phrey Bogart. Dupà trecerea a 30 de ani, ne 
simțim incă bine nodul de lacrimi în git, dar 
vom fi sobri — așa cum îi plăcea să trateze 
toate solemnităţile, el, cel care gâsea că nu 
se deosebește de alţii decit printr-un pahar 
de whisky în plus, ceea ce nu-l impiedica să 
vină la Casablanca — in acea celebră replică 
— pentru o cură de ape minerale. Fusese 
greșit informat... Ne vom mărgini, deci, să ci- 
tām citeva pasaje din elogiul pe care i l-a 
adus la înmormintare John Huston, unul din 
regizorii lui preferați, acela cu care a făcut 
I Comoara din Sierra Madre și 
acea lâră de pereche — ca umor și disperare 
— Regină africană; sint citeva pagini de o ex- 
celentă valoare literară, dacă prin literatură 
mai înțelegem, mulțumită și lui „Bogie” şi lui 
Huston, oameni eminamente de cinema, o 
putere neobișnuită de a descrie sulietul unor 
vameni deosebiți. lată începutul: 
„Humphrey Bogart s-a stins luni de dimi- 
veaţă. Soţia sa se afla la căpătiiul lui, iar co- 
piii în camera învecinată. A zăcut inconstient 
timp de o zi. N-a suferit. A fost o moarte li- 
niştită, Nici o clipă în timpul lunilor cit a du 


i Ná 
za Y Ski 


Marienbad”, 
Alain Resnais 


i. 


Mifune 


trecut la 
1961: 

(pentru 
Toshiro 


chiar „anul 
la Veneția in 
de Aur 
alături de 


cindu-și renumele de artist foarte orgolios 

— Ai vreun plan filmat de altcineva pe care 
ar fi vrut să-l turnezi dumneata? Sau un film? 

— E o secvenţă, un moment cind un per- 
sonaj moare în Splendoarea Casei Amberson 
a lui Orson Welles...” (n.r.: ce bucurie avem 
pentru această opțiune, cînd ştim cum a fost 
stirtecat acel film al altui imens orgolios). 
Resnais descrie splendid acel plan: „Există 
ceva absolut magic pentru mine “în acea 
scenă — o atmosferā stranie în mișcarea oa 
menilor pe un culoar, uşile care se închid 
există desigur un cadavru pe undeva, oa 
menii cad unii în brațele altora; s-ar putea ca 
scena asta să fie pe jumătate inventată de 
mine. E curios, dar mă surprind inventind 
planuri. De aceea l-am apărat întotdeauna pe 
Geor: Sadoul cind era acuzat pentru ine- 
xactitățile lui.” Sadoul care il considera pe 
Resnais cel mai bun cineast al „noului val”. 
Resnais, complicatul, experimentatorul, care 
— ajungind să sublimeze o melodramă de 
bulevard, după ce cu 40 de ani în urmă fil- 
mase. o mimodramă cu Marcel Marceau — 
afirmă în '86: „Ador romanul popular, îl ador 
pe Puccini, găsesc magistrală regia lui Wo- 
ody Allen care e un regizor care se pricepe 
într-adevăr să tacă orice”... 


Bogart (cu Laureen Bacall) 


în 47, 


cu zece ani inainte 


de „The end”. Nu s-a gindit niciodată la acest „the end”... 


U. scenariu căruia Alfred Hitchcock in- 
suși nu i-ar fi refuzat suspensul” — așa a ca- 
racterizat presa finalul Marelui premiu auto- 
mobilistic de la Adelaida, ultima probă a 
campionatului mondial de formula |. E de 
crezut, e de povestit în '87, și în '97 și în 
2007, dacă ne gindim la ce s-a intimplat 
acolo în lumina celebrului montaj paralel, in- 
tre un meci de tenis şi o crimă, al Străinilor 
din tren, realizat de „sir Alf” în 1951. La Ade- 
laida, în Australia, conform datelor clasamen- 
telor generale, dacă Mansell aflat pină atunci 
pe primul loc se clasa între primii trei, ciștiga 
titlul de campion mondial, inaintea lui Prost 
şi Piquet. După primele trei ture, Piquet era 
în fruntea bolizilor, Mansell al patrulea, ceea 
ce-i permitea lui Piquet să se vadă campion. 
La al patrulea tur, Mansell trece pe poziția a 
treia și titlul e al lui; chiar și după 63 de ture 
(din 82). Mansell era încă al treilea, după Pi- 
quet și Prost. Conform jocului punctelor, en- 
glezul avea titlul în buzunar, indiferent de 
performanţele adversarilor săi. Numai cà la al 


Un incredibil 
cascador 


E de pildă, o scenă în Aventurile lui Tom 

care sună așa: „Joe înțelese că e de- 
mascat. Fără să ezite o secundă, el sări pe 
masă, cu o lovitură de picior î răsturnă pe 
cel care incerca să-l prindă și se aruncă pe 
fereastră. După un zbor de şapte metri, căzu 
într-o roabă, sâri din ea, incălecă pe un cal și 
o întinse pe cimp...” Stanislav Govoruhin a 
ecranizat in studioul de la Odesea aceste 
aventuri marktwainiene vecine, uneori, cu 
cele marksennettiene. Pentru zborul de șapte 
metri al lui Joe, el l-a folosit pe același cas- 
cador cu care a lucrat în telefilmul bil 
să schimbăm locul intilnirii o scenă cu di- 
tul Fox, descrisă astfel in scenariu: criminalu! 
Fox își dă seama, într-un restaurant, că a ca 
zut într-o capacană și trebuie să găsească o 
scăpare; el silește o ospătăriță să danseze cu 


https://biblioteca-digitala.ro 


6+lea tur, lui Mansell îi explodează cauciu- 
curile, cu o asemenea violență incit bolidul 
în plină viteză la 300 km/h, e gata să se faca 
praf şi pilotul, pentru a nu muri. pentru a 
evita o catastroiă, trebuie să abandoneze 
Rămin Piquet și Prost, dar la al 65-lea tur, Pi- 
quet e chemat de două ori, prin radio, de la 
standul lui, să oprească urgent pentru a 
schimba pneurile! Brazilianul se supune, ro- 
Mle i se schimbă în 8 secunde și cinci sutimi, 
suficiente ca Prost, care iși înlocuise cauciu- 
curile la turul 32 (oprire: 17 secunde și cinci 
sutimi) să treacă în frunte şi să nu mai ce 
deze acest loc, cucerind, a doua oară conse- 
cutiv, titlul cel mare, intrind în ceea ce fran- 
cozii numesc prost-eritatea automobilismulu» 
lingă Clark și Lauda, Fangio şi Stewart. Nu- 
mai că abia în clipa triumtului, lumea va afla 
cea mai hitchcockiană situaţie a acestui sce- 
nariu: cu două ture înainte de „the end“ 
Prost era cu benzina pe zero! „Mi-am spus ca 
ordinatorul pentru consum se înșeală și am 
jucat totul pe o carte...” Pentru amatorii de 
duioșii în momentele de happy-end, să mai 
notăm această replică „fair-play“ a lui Prost 
„Ştiu ce-a simţit Mansell în clipa abandonu- 
lui, fiindcă și eu am trăit-o de mai multe ori”. 
Pentru cei ceva mai duri și mai sceptici — 
neimblinziţi de aceste fraternizări cu ghinio- 
niștii cind ești norocos... — iată o altă ideea 
lui Prost: „Sint întrebat deseori la ce servește 
meseria noastră. la ce foloseşte asumarea 
atitor riscuri. lar eu răspund intotdeauna la 
fel: mai intii, e o muncă utilă pentru mașinile 


el, străbate astfel, cu ea în braţe, ringul de 
dans și se apropie de o lereastră; deodată își 
ridică partenera deasupra capului, sparge cu 
corpul ei geamul și sare în stradă; mai de- 
parte: la volanul unei camionete, Fox scapă 
de urmăritorii săi, agenţi ai poliţiei criminale, 
numai că, deodată, îi apare în faţă o tinăra 
milițiancă de la circulație care-i taie calea 
pentru a-l preveni că accesul pe strada aceea 
e interzis, drumul fiind în reparaţie; Fox nu 
ține seama, tinăra se aruncă inaintea mașinii 
criminalul o striveşte şi o omoară... Las' că și 
el nu va avea mult de trăit pină la scena ur- 
mâtoare, câci poliția n-a stat nici ea degeaba 
și a tras cit a putut. Banditul e atins grav, 
mașina nu mai poate fi stăpinită, zdrobește 
parapetul unui chei şi cade in apă. E cazul să 
precizâm că banditul Fox, ospătărița cu care 
sparge geamul și: milițianca strivită sint du- 
blate de un același bărbat actor-cascador 
Vladimir Jarikov. E o precizare insuficientă 
Actorul și cascadorul Karikov este doctor în 
filosofie... El conduce grupa de cascadori a 
studioului de la Odesa propunindu-și să stu- 
dieze astfel posibilităţile emoționale, fizice şi 
psihice ale omului. El socotește că cinemato- 
gralui e un cimp dintre cele mai propice pen- 
tru a-i confirma sau dezminţi ipotezele. Fie- 
care cascadorie a grupei lui reprezintă pentru 
acest original filosof o experienţă cu care lăr- 
gește (sau nu...) ceea ce defineste e! limita 
posibilităților umane”. 


tat boala sa, el n-a crezut că va muri, și 
aceasta nu din cauză cå alunga acest gind c: 
pur și simplu, fiindcă acest gind nu l-a avut 
niciodată. lubea viața. Viaţa insemna pentru 
el familia sa, prietenii, iahtul. Nu se putea im- 
păca cu gindul să părăsească pe nici unul 
dintre ei și astfel, pină în cea din urmă clipă, 
s-a gindit doar la ceea ce va face cind se va 
simţi mai bine. Şi-a dat la revopsit iahtul. Fiul 
lui, Stephef, urma să aibă, în curind, virsta la 
care se învață navigația, şi putea să împărtă- 
șească împreună cu tatăl lui dragostea pen- 
tru mare. Citeva sâptămini pe iaht și ape: 
ar ti fost gata să reinceapă lucrul. Ar fi făcut 
tiime bune — numai filme bune de acum 
inainte. Pe măsura scurgerii anilor, devenise 
din ce în ce mai conştient de demnitatea pro- 
fesiunii sale de Actor şi nu Vedetă. Pe sine 
nu s-a luat niciodată prea în serios însa 
munca sa și-a privit-o cu o seriozitate deose 
bita. Considera imaginea puţin cam ţipătoare 
care se crease despre Bogart vedeta, cu un 
cinism amuzat. avea insă mare stimă pentru 
Bogart Actorul”. 


Și un alt paragraf esenţial pe care inima nu 
ne lasă să nu-l transcriem: 


„Nici unul din cei care au venit sâ- vadă in 
cursul ultimelor sale săptămini nu-l vor uita 
niciodată. Dâdea dovadă de un curaj unic 
pur animalic. După prima vizită — cu prilejul 
careia abia reușeai să suporţi șocul produs 
de infăţișarea lui răvâșită — deveneai foarte 
repede sensibil la măreţia interioară pe care 
o ascundea acea inlăţişare și simțeai cum te 
cuprinde o exaltare ciudată, o mindrie de a te 
alla acolo, o mindrie de a-i fi prieten, priete- 
nul unui bărbat atit de curajos”. 


tuturor. Apoi că e tot atit de util ca a merge 
pe Lună. Şi se merge totuși fiindcă lumea, 
după părerea mea, nu poate supraviețui fără 
aventuri”. 

În sfirșit, pentru cinetili, oameni care pe 
lingă sentimente și informaţii, mai vor şi o at- 
mosferă, să notăm că toată această nebunie 
automobilistică s-a petrecut intr-un oraș care 
se socotea cel mai calm nu numai din Aus- 
tralia, ci din întreaga lume... „Ştiţi cind era să 
se petreacă ceva interesant la noi? În urmă 
cu 10 ani. O Mafaldā anunţase că un val 
uriaş al oceanului ne va mătura orașul. La 
ora și în ziua prezisă, primarul nostru s-a dus 
pe plajă să-şi citească ziarul. Desigur, nu s-a 
intimplat nimic, doar că primarul a lost reales 
in anul următor. S-a vorbit de asta chiar și la 
Sydney...” — povestește preşedintele comite- 
tului de organizare într-un oraș care „acum 
există, căci aici s-a petrecut cel mai dramatic 
moment din sportul automobilistic. Îmi vine 
sa-l imbrâţișez pe Prost!" Asta, „Hitch“, parcă 
ar fi „taiat-o“ la montaj. 


Rubrica „Filmul document al epocii“ 
„Documentul sursă a filmului“ 
este realizat de Radu COSAȘU 


Nici unul 
nu e cascador, 
dar meseria 
de actor cere 
și asta... 
(Vladimir 
Sevelkov 

și Igor Savlak 
în Tren fără 


orar; «dă 


. şi incomodele rochii de bal de demult. Îşi 1 


"actorului Octavian Cotescu pentru întreaga | 


| ubim filmul chiar şi atunci cînd ne da lecţii 
(Sau mai ales atunci?) Ni le oferă placul arr- 
balate, mai mult sau mai puțin moralizatoare, 
mai mult -sau mai puţin reușit. transfigurate 
artistic, mai mult sau mai puțin memorabile 
Femeia diabolică a lui William Wyler, (Jeze- 
bel) din '38 şi pină acum dovedește longevi- 
„tate — nu numai pentru acel trio actoricesc 
de zile mari — Bette Davis, Henry Fonda, Do- 
nald Crisp — dar şi prin ideea câre-l susține. 

Miss Julie e sclipitoare și independentă. În 
New Orleans-ul lui 1852 sfidează prejudecă- 
şile. Prejudecăţi pe cercuri precum fastuasele 


operie să intre în clădirea bâncii (!) Miss Ju- 
“lie e deșteaptă și vrea să-și afirme punctul de 
vedere, personalitatea, deși, vai e doar... fe- 
meie. Femeie într-o societate impācată bine 
cu interdicțiile (cit or fi ele de absurde). Şi 
iată şi scena antologică a slidării. Miss Julie 
îmbracă la balul cel mare o... blamabilă ro- 
chie roșie. Sfintă mare nerușinare în faţa că- 
„reia tinâra finalului de secol XX are voie să 
zimbească preţ de o secundă. (Dar citā truda. 
cite sacrificii, cità nefericire, cîtă luptă pentru 
emanciparea femeii ca să ajungem la acest 


binecuvintat zimbet îngăduitor!) Miss Julie f 


slidează sala pina ochi de smokinguri impe- 
cabile şi rochii pudice. Albe, evident. Dar nu 
-e fericită nici chiar în clipa acelui — să-i zi- 
cem! — triumf. Superbul logodnic, Pres, o 
părăsește. O părăseşte pentru că e „incăpăâţi- 
nată și indărâtnică”. (Aici spectatoarea fina- 
iului de secol XX nu mai are de ce sã zim- 


beascâ). O femeie trebuie să fie supusa și | 


Întilnire în Orient-Expres, nu cu bătrîna 
și celebra doamnă a policierului, Agatha Christie, 
ci cu Cheryl Ladd și Stuart Wilson 


Premii lung metraj 


m Marele premiu: regizorului Dan Pița pen- 
tru filmul „Pas în doi” 
m Premiul specia! al juriului: post mortem 


sa contribuţie adusă în domeniul creaţiei ci- 
nematogralice a 
= Premiul 


„Adela“ şi Marian Stanciu pentru imaginea 


„filmului „Pas în doi“ 


m Premiul pentru interpretare masculină: 
ex aequo actorilor Claudiu Ana 
„Pas in doi 
m Premiul pentru decoruri: scenogralului 
A Papură pentru filmele „Pas in doi" şi 
ela" RA 
_m Premiul pentru muzică; compozitorului 
Adrian Enescu pentru muzica filmelor „Ciu- 
leandra" și „Pas în doi“ EA 
m Premiul pentru montaj: monteusei Cris- 


tina lonescu pentru montajul filmelor „Ziua 
Z", „Promisiuni“ și „Pas în doi" 
"m Premiul criticii: criticului Călin Căliman 


pentru. îndelungata și variata sa activitate în 
analizarea și promovarea valorilor estetice iși 
ideologice ale filmului românesc 


i Diplome de onoare 


m Oana Pellea pentru rolurile din filmele 
„Rideţi ca-n viaţă” şi „Acasă“ 


| „Hill. Și ea își păstrează prospețimea: 


tru imagine: ex aequo opera- 
torilor Doru Mitran pentru imaginea filmului” 


idiu Bieonţ și Petre | 
Nicolae pentru rolurile din filmul , 


basta! Nu ca „un copil rizgiiat” cum e eroina 
lui_ Wyler. g 


O rochie ca focul printre toate celelalte — 


ca o pată de curaj. Zadarnic curaj, cu urmārį 
nefaste. Pres pleacă în Nord, Miss rămine 
singură mestecindu-și în tăcere înfringerea şi 
așteptind. Și într-adevăr trece anul și Pres re- 
vine. Însurat. Dar Miss Julie nu dezarmează 
Aruncă în luptă toate mijloacele. De la privi- 
rea aceea unică (ah, privirea „vampei intelec- 
tuale" cum îi ziceau criticii, privirea incontun- 
dabilă, jumătate ingerească, jumătate diavo- 
lească) la vicleșuguri, planuri în care poate 
sacrifica orice — viaţa altuia, viaţa ei — în- 
suna şi febra galbenă ca să-și păstreze iu- 
itul. 

Probabil iubirea are nevoie de dovada pro- 
belor de foc. Oricum, o rochie roșie ca o sii- 
dare aruncată sudului opac şi virtuozitatea 
superioarei Bette Davis, strălucitoare și dia: 
bolică spun ceva şi astăzi prin acest film, ila 
tv, „Riscul”) despre condiţia femeii intr-o 
anume societate. Emanciparea' și iubirea ~ 
un fir alb şi un fir roșu, împletite ca-ntr-un 
mário 


Western cu sentimente 


lata-ne, deci, revazind una din celebrele 
pelicule ale genului: Ultimul tren din Gun 
prospe- 
țimea desfășurărilor tensionate, a purității de 
expresie, prospețimea... prătoasei atmosfere 
de mucava, de platou. Prospeţimea „monștri- 
lor sacri”. O înfruntare actoricească de primă 
mină: Kirk Douglas contra Anthony Quinn. 


m Medeea Marinescu pentru rolul din fil- 
mul „Promisiuni“ 

m Stelian Nistor pentru rolul din filmul „Ri- 
deti ca-n viaţă” 


Premii scurt metraj 


-~w Premiul special al juriului: filmului docu- 
mentar Gorunul lui Horea, realizator Pompi- 
liu Gilmeanu 

s Premiul pentru film documentar: ex ar 
quo filmelor Andrei Gabura și zootehnia, re- 
ga Dnu Done și Echipajul, regia Doru 

ga 

s Premiul pentru film de artă sau etnofol- 
clor: ex aequo filmelor Podoabe, regia Paula 
Popescu Doreanu şi Atelier cu călăuză regia 
Ovidiu Bose Paştina 
m Premiul pentru film științific: se acordă 


Aşteptind alt tren, 


dar tot tandemul 


Personaje evoluind în chenarul vieții unei 
Americi care se pregătește, consolideaza o 
concepție de viață: puternic e cel cu bani, 
dreptatea e de partea lui. Și totuşi... „Cine nu 
se teme de Craig Belden?“ întreabă la un 


moment dat exasperat șeriful Matt Morgan. f 


„Numai morţii” i se răspunde. Western adevă- 
rat, cu împușcături siobozite uşor, cu pahare 
de whisky date iute peste cap la „Horse Shoe 
Saloon“, film de bărbaţi — femeile sint doar 
pretext: una e siluită, ucisă și răzbunată; ce- 
lată e consumată ca o marfă oarecare, se re- 
voltă şi se răzbună. Ultimul tren din Gun Hill 
(la tv, „Răzbunarea”) — o peliculă buna de 
eșantion pentru gen: western cu sentimente. 


Jezebel! acum un secol 
(Bette Davis şi Henry Fonda) 


filmului Circuite retăcute, regia Mircea Po- 


pescu 
m Premiul pentru film reportaj: ex aequo 
filmelor Solia de pace şi prietenie in țările-so- 


dăaliste din Asia — imaginea și regia Pantelie 


Tuţuleasa și Concurs de formula trei, regia 
Florin Orezeanu ă t 


m Premiul pentru idee de film: filmului Fals - 
tratat de intimitate, regia Tereza Barta și Lau- 


rențiu Damian 


m Premiul pentru imagine operatorului Du- l 


mitru Gheorghe pentru imaginea filmelor 
„Maturitate, tinereţe“ și „Constantin Lucaci“ 
m Premiul pentru film-de animaţie: ex ae- 
quo filmelor Spinii trandafirului 
Cobar şi Podul, regia Olimpiu Hanaalac 
m Premiul pentru plastica de animaţie: ex 
aequo filmelor Perpetua renaștere, regii 


„Adrian Petringenaru și Ziua insingerată, regia 


lon: Truică 
m Premiul pentru animație: filmului Cap- 
cane, regia Victor Antonescu 


„_https://biblioteca-digitala.ro 


regia Nell 


nu în saloon, nu în western... 
Quinn-Douglas 


Şeritul e soțui care răzbună mòaitea temei 
sale (o indiancă” zice disprețutor asasinul 
„Și noi dam un premiu celui ce omoara un 
indian spune americanul anonim din Gun Hill 

i — sîntem în plină nedreptate umană, ura ra- 
sială te scirbește; bogatul proprietar iși apără 
unicul fiu chiar dacă-i un ucigaș. Linia drep- 
tăţii e ca un gard pe care doi vecini îl tot 
mută, ba mai la dreapta, ba mai la stinga. Re- 
văzind finalul — atitea morţi... — cînd ultimu! 
tren din Gun Hill, cel de ora 9, se urnește din 
oe — rămii cu un gust amar. Al deșertăciu- 
nii.. 


Cleopatra LORINȚIU 


Un : medalion Katharine Hepburn 
echivalează -cu un întreg capitol 
din istoria filmului american 


| 


æ Pentru filmări subacvatice la filmele 
„Skit“ şi „Soarele răsare din mare“, operato- 
rului Tiberiu Lazăr 

m Filmului Oastea lui Horea regia Dumitru 
Seceleanu, imaginea Augustin Mosoia 

m Filmului Conduita preventivă in circulația 
jeri A regia Mircea Laslău, imaginea Vasile 

n - À 

m Filmului Jocuri trucate, regia Dragomir 
Vâlcov p 

"m Filmului Lasere românești, regia Valeriu 
Slobozeanu 
_m Pentru montajul filmului „Inimi fragile, 
monteusei Elisabeta Zamfirescu 

m Pentru montajul filmelor Podoabe și 
Despre ţesături și incă ceva în plus, monteu- 
sei Jeana Crăciun 

a Pentru ilustrația muzicală la filmele Con- 
stantin Lucaci, Despre țesături și incă ceva in 
plus, Solla de pace și prietenie in țările socia- 
liste din Asia, regizorului muzical Andrei 
Bretz : 

m Regizorului George Sibianu pentru in- 
treaga activitate in domeniul filmului de ani- 
maţie 

8 Pentru profesionalism în animaţie, ani- 
matorului Roland Pupăză. 5 

a Pentru profesionalism în animaţie, ani- 
matorului Artin Badea 

= Pentru imagine in animație, operatorului 
Constantin Iscrulescu : 

Í m Operatorului George Brătianu — in me- 
moriam — pentru imaginea filmului de televi- 
ziune Praguri peste ape 


Privirea inchizitorială a 
Abraham în 


periscop 


D upă aminări, renuțări şi reveniri, 
după pregătiri care au durat aproape doi 
ani -a ieșit în stirșit pe ecrane filmul lui 
Jean-Jaques Annaud care poartă titiul 
unui roman citit pină acum de peste 4 
milioane de oameni în decurs de cinci 
ani. Sondajele de opinie spun că în mate- 
rie de lectură, romanul lui Eco stabilește 
un record de penetraţie într-o lume care 
a schimbat gustul cititului cu gustul privi- 
tului. Realizatorii au considerat ca o 
atracție elementară cum s-ar exprima, în 
spiritul deductivismului sâu ne-bigot, aş 
spune chiar iluminist, fratele William sau 
Guglielmo of Baskerville, intriga pro- 
priu-zisă a romanului. In plus, a găsit cu 
cale să avertizeze publicul și să explice 
totodată că nu este vorba de o transpu- 
nere a cărții lui Eco ci de un „palimpsest“ 
(cuvint grecesc care denumeşte operaţia 
de reconsiderare şi deducere a unui text, 
operație care dă naștere altui text folo- 
sind urmele originalului). Cred că însuși 
procedeul acesta de avertizare este o 
provocare intelectuală adresată spectato- 
rului și o invitaţie la un joc subtil şi inteli- 
pent la originea căruia stă tot Umberto 

0, semioticianul, care și-ar propune să 
ia spectatorul drept aliat într-o încercare 
de a descifra omenirea ca pe un text. 

„Este desigur — spune unul dintre pri- 
mii comentatori ai filmului şi care am 
sentimentul că se apropie cel mai mult de 
spiritul naraţiunii cinematografice, și l-am 
numit pe Ron Base de la „Toronto Star”, 
(gazeta la care și-a început cariera și Er- 
nest Hemingway — este esența unui bun 
scenariu după un roman celebru, dar 
nicicind această esenţă n-a fost mai im- 
perios necesară ca aici". 

Romanul lui Eco, cum bine știu și citi- 
torii tri în rîndul cărora „Numele tran- 
datirului” s-a transformat într-un fel de 
revelaţie beletristică, este implantat, apa- 
rent, într-un cadru de mister medieval 
Curind însă cititorul își dă seama că este 
vorba de mult mai mult decit de o recon- 
stituire de atmosferă medievală. Romanul 
devine, de fapt, un eseu filosofic despre 
cunoaştere, un joc literar plin de aluzii 
obscure și incă multe alte aspecte, o pri- 
vire asupra virtuţilor lipsei de bogăţie și 
mai ales asupra virtuţilor risului şi sarcas- 
mului disimulat. 

Annaud, se pare, a cunoscut de la bun 
început toate capcanele unei asemenea 
cărți și dificultăţile imense pe care le 
avea de intimpinat. l-a lost greu nu să-și 
asigure condiţiile materiale pentru reali- 
zarea filmului, ci pe cele spirituale, ca să 
poată convinge pe fanii textului originar 
(atit de numeroși în lume încit au tran- 
sformat romanul lui Eco în contrariul 
concepției autorului despre artă: într-un 
fetiş). Regizorul francez — după cum 
constată mai mulţi comentatori, stabilind 
prin aceasta un punct de vedere care le 
este comun — evită să alunece în detecti- 
vism facil, cultivă ironia ascunsă a lui Eco 
şi mai ales crează o atmosferă unică în 
care simțul grotescului se aliază cu cel al 
bizarului, practicind un joc fascinant al 
ipotezelor și deducțiilor pe care spectato- 
rul se încumetă să le urmărească și chiar 
se pasionează de acest joc fără să fie im- 
piedicat de citatele latinești (care, aș 
spune, că și în carte sint folosite ca intr-o 
mesă în limba latină ale cărei sensuri le 
lămureşte apoi predica). Dacă titlul atit al 
cărţii cit și al filmului este, într-un fel, ob- 
scur, se pare că intenţia filmului şi direc- 
ţia lui nu sint deloc căci, la capătul vizio- 
nării, spectatorul este conștient cå fana- 
tismul înseamnă intuneric iar cunoaşte- 
rea, lumină. 


Murray 


Numele trandafirului a stirnit mare vilvă 
incă de la sfirşitul anului trecut și se află 
acum pe multe meridiane cinematogra- 
fice (de aceea l-am și scos în chenar). 
Dar odată cu noul an, încă un film — Fa- 
milia de Ettore Scola — se înscrie în gru- 
pul peliculelor despre care se discuta 
mult. Şi aceasta mai ales pentru că nu- 
mele lui Ettore Scola (realizatorul acelui 
Balul, atit de apreciat acum vreo doi-trei 
ani ca și al filmului Macaroanele, de anul 
trecut) este garanţia unui fapt de artă ie- 
șit din comun. Deci: Familia de Ettore 
Scola cu o distribuţie de zile mari: Vitto- 
rio Gassman, Fanny Ardant, Stefania 
Sandrelli, Ottavia Piccolo, Philippe Noiret 
şi încă alții. Este povestea unei familii ita- 
liene privită și impărtășită astăzi pe firul 
memoriei protagonistului care evocă ce i 
s-a întimpiat lui şi celorlalți membri ai fa- 
miliei sale sub arcul celor 80 de ani ciţi 
are astăzi povestitorul. 


e Un alt film care se bucură de o aten- 
ție deosebită este cel al lui James ivory, 
Cameră cu vedere spre Arno. Mai întii o 
precizare in ce-l privește pe realizator 
James Ivory, autorul unui memorabil film 
Bostonienii, adaptare a unui roman de 


in memoriam 


Pasiunea unui 
scriitor pentru film 


N... Velea, care ne-a părăsit tre- 
cînd în nemurire, a fost și a ținut să fie 
cineast, dintr-o pornire intelectuală, din 
înrudirea fluenței secrete, ca a oricărei 
poezii, a scrisului său cu fluența cine- 
ma-ului, din solidaritate. A lucrat un timp 
ca redactor la scenarii și cu masivitatea 
disprețului său, niciodată grosolan, faţă 
de prostie și atalent a barat calea către 
ecran la multe făcături; cu darul său de a 
intui valoarea a ușurat drumul talentului. 
Cît a putut, și într-un fel și într-altul. A 
scris un scenariu ce, nu ne îndoim, va sta 
între coperţile operelor sale complete, 
dar nu a apucat să-l vadă realizat. Cu ge- 
niul său, ce străfulgera atit de original 
sensurile adinci ale clipei, întruchipind în 
șlefuite topaze semniticativul umanului 
înfrățit cu socialul, a imaginat o istorie 
exprimind condiţia frumuseţii feminine în 
răsturnările de mentalități ale satului în 
deceniul şase. Frumuseţea ca forţă izbind 
în prejudecăţi, deși agresată în numele 
acelei condiţii de fragilitate și.dependență 
asumată de milenii. „Podesta” (sau „Po- 
desta ante portas“) numele ciudat al unei 
fete, nume cu rezonanţă simbolica a unui 
înţeles istoric, acela de stăpinitorul cetă- 


A fost asemuit 
cu Dostoievski 


M.. cineaști ai lumii îl considerau pe 
Andrei Tarkovski drept cel mai mare. In- 
gmar Bergman a spus-o răspicat cind a 
aflat de moartea lui: „Pentru mine Tar- 
kovski este cel mai mare cineast pentru 
că aduce cinematografului, în specificita- 
tea sa, un nou limbaj care îi îngăduie să 
surprindă viața ca pe o aparenţă, ca pe 
un vis”. Andrei Tarkovski s-a născut în 
1932, pe malurile Volgăi, ca fiu al poetu- 
lui Arseni Tarkovski și întreaga lui copilă- 
rie, care de altfel i-a marcat și opera, a 
fost umbrită de durerea despărțirii părin- 
ților lui şi de ororile războiului (filmele 
Copilăria lui ivan şi Oglinda sint mărtu- 
rie). Înainte să se gindească la cinema, a 
studiat, ca elev de liceu, muzica. Apoi se 
pasionează pentru pictură, studiază 
araba, apoi geologia şi, în sfirşit, intră la 
Institirtul de artă cinematografică, la 
clasa lui Mihail Romm. Filmul său de insti- 
tut, Compresorul și vioara, anunța deja 
un cineast ieșit din comun. Primul film ca 
absolvent este Copilăria lui Ivan care re- 
flectă oroarea şi revolta unui copil în fața 
războiului. Apar aici acele păduri şi mai 
ales fluviul care separă cele două linii ale 
frontului (fluviul — această linie despărţi- 
toare care obsedează și marchează opera 


Heary James, nu este englez, cum nic: 
James nu era, ci american. El este, ca și 
Henry James, un american fascinat de 
Anglia. Neapreciind deloc viaţa din lumea 
nouă, Ivory trăiește de multă vreme pe 
continent, mai ales în Anglia, dar și in 
Franța şi Italia. Cameră cu vedere spre 
Arno este ecranizarea romanului scriito- 
rului englez E.M. Forster al cărui Drum ai 
Indiilor ar fi vrut să-l ecranizeze dacă nu 
i-ar fi luat-o înainte David Lean. In Ca- 
meră cu vedere spre Arno — spune un 
comentator — Ivory regăsește societatea 
engleză de ia începutul secolului. Este o 
lume cu o optică încorsetată, victimă a 
tot felul de prejudecăţi, dar a cărei inimă 
bate puternic sub uniforma vremii. El 
aduce la suprafață, cu o imensă plăcere, 
această inimă fierbinte, ridicind voaletele 
de pe ochii femeilor şi făcind să se simtă 
respiraţia celor oprimaţi. O tinără, Lucy. 
şi însojitoarea ei Charlotte, își fac apariția 
într-o pensiune de familie pentru turişti 
englezi de la Fioreenţa, pe malul fluviului 
Arno. În salon, o adevărată colecţie de 
originali, așa cum numai britanicii știu să 
furnizeze: două domnișoare bătrine care 
acceptă cu plăcere să li se pună flori în 
păr, o romancieră care scrie romane 
proaste și un domn cu fiul său, Emerso- 
nii, care se bucură de o groaznică repu- 
tație. Şi vai, în loc să li se dea celor două 
domnișoare camera promisă cu vedere 
spre Arno, li se pun la diispoziție două 
camere cu vedere doar spre acoperișul 


ţii, se intitula acel scenariu. Încredințin 
du-mi-l spre decupaj acum citeva luni, it 
urma unei discuţii, se imbogăţea cu tex 
tele lui Velea întruchipind reintoarcerea 
peste 30 de ani, a fetei, acum femeie ma 
tură, în locurile unde luptase pentru civi- 
lizaţie. Ultimele ginduri concepute de Ve- 
lea pentru cinema, neindoios, mărturi- 
seau atașamentul său pentru o idee artis- 
tică ofiginală și talentul lui pentru film 

Om de o delicată apropiere priete- 
nească jucind hirsutul spre a acoperi o 
foarte gin așă şi spirituală simţire, Velea, 
fiu de învăţători, avea vocaţia descoperirii 
talentelor şi a stimulării lor cu o genero- 
zitate nedrâmuită, așa cum au avut-o in- 
totdeauna cei mari. Nu cunoștea invidia. 
Era ironic la adresa micimii, niciodată 
brutal. Așa acţionase în folosul culturii în 
care credea, pină în ultima zi la „Luceată- 
rul”. Citise, ca redactor, un scenariu al 
meu al cărui titlu „Sărmanul Cain” nu în- 
ceta să-l incite și prețuindu-l, nu uita la 
fiecare revedere, fie în doi, fie cu alții de 
față, să mi-l amintească în detalii şi să- 
dorească film. Cultura sa solidă și sur- 
prinzător de extinsă, memoria sa per- 
fectă, simţul acut al contemporaneității 
de care nu făcea paradă, ba chiar, cu o 
ironie superioară se ferea să le arate, dra- 
pindu-le într-un hermetism umoristic bo- 
nom, l-au făcut să iubească sincer arta 
filmului. Velea avea credința în arta filmu- 
lui și o preţuia, tinjea chiar câtre puterea 
sa misterioasă, el care stăpinea pe deplin 
misterul și puterea artei cuvintului. Sce- 
nariul său stă, și va fi mereu, din fericire, 
mărturia atașamentului față de cinema al 
unui scriitor al cărui geniu a înnobilat cu 
raza sa răscolitoare de far, fie și pentru 
citeva clipe, arta cu cele mai mari promi- 
siuni 


Savel STIOPUL 


cineastului). La Veneţia în 1962 filmul ob- 
ține „Leu de aur”. Peste trei ani, în 1965, 
oferă lumii filmul Rubliov (după un sce- 
nariu pe care l-a scris împreună cu Kon- 
cealovski). În 1969, la Cannes, criticii îi 
atribuie premiul presei de  specialitațe. 
Urmează Solaris, o poveste de știinţă-fic- 
țiune, în care un savant caută să pā- 
trundă misterul unei planete enigmatice, 
dar cineastul discută, de fapt, divorțul 
dintre ştiinţa şi conștiință. Oglinda reia 
obsedanta copilărie a autorului sub forma 
unui caleidoscop de imagini color și 
alb-negru ce rememorează peisajul și că- 
minul copilăriei. În sfirşit, apare Stalker 
(Călăuza), un film despre care s-a spus 
că ar fi „foarte straniu”, în care un savant 
şi un- scriitor pornesc, ajutaţi de o că- 
lăuză cu intenția de a pătrunde într-o 
zonă interzisă unde ar exista o odaie în 
care oricine intră şi-ar vedea dorințele 
împlinite. Mulţi comentatori socotesc fil- 
mul egal cu Rubliov şi, așa cum s-a spus 
„Stalker aduce secvențe care vor marca 
definitiv istoria cinematografului”. În stir- 
şit, Nostalghia este o lamentaţie despre 
condiția nefericită a exilatului (în 1983 
obține la Cannes „Marele premiu“), iar 
Sacrificiul, ultimul film al lui Andrei Tar- 
kovski, este povestea unui actor de talent 
care decide să se sacrifice pentru viitorul 
omenirii. În 1986, la Cannes, i se atribuie 
Premiul special al juriului. În decurs de 
25 de ani, Tarkovski a realizat opt filme 
încoronate- de cele mai importante premii 
internaționale. S-a scris despre recent 
dispărutul cineast și cu respect, dar și cu 
reticență (dimensiunea neobișnuită a 
acestui artist nu putea fi surprinsă din 
prima clipă și de toată lumea în întreaga 


https://biblioteca-digitala.ro 


Amindoi fac film, amîndoi cîntă 
și dansează, amindoi sînt iubiţi 
de publicul umăr 


Olivia Newton-John si John Travolta 


de țiglă roșie. Emersonii, care dispun de 
camere cu vedere spre Arno, le propun 
să facă schimb. La început Charlotte re- 
fuză chiar cu indignare, dar pină la urmă 
accepta. George Emerson este un tînăr 
foarte chipeș și care pocnește de sănă- 
tate.. La un picnic pe dealurile Florenței 
el îi fură junei Lucy un sărut. Șocate, cele 
două tinere englezoaice părăsesc de- 
grabă Florenţa și se întorc în Anglia. Ca 
să șteargă sacrilegiul pe care l-a suferit, 
Lucy se logodește imediat cu un tinăr 
foarte pompos care poartă canotieră și 
monoclu, Dar destinul n-o slăbește căci 
Emersonii iși fac și aici apariția. Și Ge- 
orge iar o pindește ca să-i fure un sărut. 
Tulburată, Lucy rupe logodna și pornește 
într-o croazieră impreună cu verișoara ei 
ca să ajungă pină la urmă din nou la Flo- 
rența, în aceeași pensiune de familie 
unde solicită o cameră cu vedere spre 
Arno. Şi, evident, unde dă din nou cu 
ochii de George Emerson. 

„Ce e frumos în romanul lui Forster și 
în filmul lui Ivory — spune Alexandre As- 
truc care comentează filmul — este mo- 
dul cum sentimentele circulă în pofida in- 
terdicției sociale: tot acest balet de voa- 
lete și corsete, de gesturi studiate, de ce 
se spune și de ce nu se spune, de ce se 
face și ce nu se face, nu reușește să im- 
piedice sentimentele” 


ei amploare și grandoare), a fost asemuit 
cu Dostoievski, s-a spus că este o conști- 
ință acută a contemporaneităţii și multe, 
multe altele. El insuși considera cinema- 
tograful „ca pe o sculptură a timpului' 
adâugind că „filmul ar trebui să fie pentru 
autorul său, ca și pentru spectator, un act 
moral purificator“. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Soloniţin, actorul preferat al lui 
Tarkovski (aici în Rubliov) 


24 Pa, 
ge AI ae 


~g 


E s a a E 


Sînt timid 
dar mă tratez 


E „distrat“, e „blond“, e „timid“, deci e 
Pierre Richard. 

Mi s-a spus c-ar fi „uriel“, dar eu n-am ob- 
servat decit că e fermecător. Nu cred câ e 
vorba de gust, ci de o anume nevoie de can- 
doare. Mărturisea odată teama că filmele co- 
mice s-ar fi demonetizat. Nu, Pierre Richard, 
asta nu se va intimpla decit după ce vom fi 
cu toţii roboți. Atita timp cit vom mai fi oa- 
meni, şi deci vom ride. risul ne va fi moneda 
torte. Reciproc — cu cit comedia va trăi mai 
mult şi mai bine, cu atit noi, insetaţi de apa ei 
vie, vom fi mai aproape de noi inșine. mai 
proaspeți, mai vitali. 


bisturiul în frișcă 


Pierre Richard a invâţat de la Tati sa ob- 
serve, efectul privirii de la Keaton, nostalgia 
de la Etaix; a învâţat prin toţi să se descopere 
pe sine și apoi să se distanțeze de toţi cu o 
candoare numai a lui. Dacă Tati, subtil pam- 
fietar, face disecţii în lumea domnului Hulot, 
Pierre Richard tace torturi: Dar diferenţa nu e 
între un chirurg şi un cofetar, căci ştie a mi- 


Pierre -Richard 
un fermecător 


ES 


„inocent” 


nui bisturiul observaţiei cind taie trișca şi de- 
cupează feliile de gaguri. Ele curg unele din 
altele ca la Mack Sennett și povestite sint, 
probabil, fade fiind lipsite de umorul gestual 
puțin mecanic al unui timid. Un timid care 
n-a uitat că în filmele anterioare era distrat, 
era ghinionist, era nefericit și care a fost și 
ramine un visător: Marele blond s-ar place. 


propriilor complexe 


Parodia 


roane“”. In aceeasi cheie stilistică apare şi es 
capada acrobatica a lui Pierre Richard la bor- 
dul atit de incomod și fantezist al mașinii cu 
velă. Tot el reușește să se arunce pe pista de 
bowling tras de o bilă cu care dărimă toate 
popicele. Consecvenţa atitor intimplări neve 
rosimile creează un univers original, coerent 
cuceritor. Ceea ce este mai degrabă preluat 
decit inventat, ca „Lecţia 12: copiazâ-ţi adver 
sarul“ (clasicul exercițiu de improvizație . n 
oglindă vie”) se topeşte firesc in „strategia de 
tratare a timidităţii” 


Nepoţii lui Stan și Bran 


Cuplul Pierre — Aldo provoacă analog: 
diferența intre naţionalităţile protagoniștilor 
fiind comparabilă cu cea de gabarit și de ca 
racter din cuplul Stan — Bran: Aldo pare sa 
dirijeze cuplul, dar el încasează cele ma: 
multe cucuie; Pierre scapă bila de bowling pe 
piciorul lui Aido cu candoarea cu care Stan- 
ley scapă pianul pe picioarele lui Branley. 
Pină şi stabilirea numelor e un gag: este nu- 
mele marilor firme de automobile Re- 
nault-Ferrari. Se insinuează concurența între 
firme ca și jertfa” lui Aldo Ferrari care işi 
vinde automobilul Ferrari pentru ca Pierre 
Renault să poată încropi o intrare la Hotelul 
'eauville asemenea unui prinţ al petrolului! 
ăstrarea prenumelui actorilor sporeşte sim- 
atia şi aerul confesiv propus incă din titlu 
>uplul pitoresc, închegat continuă aventurile 
in filmul următor al cărui titlu preia şi o re- 
plică din precedentul: C'est pas moi, c'est lui. 
E insă alt subiect, alt context (palmieri, că- 
mile), suferința nu se dătorează iubirii, ci glo- 
riei şi banilor jefuiți. Nimic din farmecul ado 
lescentin al acestei povești în care Agnès 
este prințesa, hotelul — un castel greu de es 
caladat, Aldo — salvatorul peștișor de aur 


„in loc de comprese calde 


Un film întreg El o iubeşte pe Ea şi se chi- 
nuie să o cucerească. O dragoste tulgerătoa- 
re-râvâșitoare. Eroul nu știe adresa, nici (cul- 
mea!) numărul de telefon al preaiubitei; dar 
acceptă orice sacrificii, orice risc spre a o în- 
tâni. În ultimele secunde, din intimplare (el 
totuşi comedie), Ea se ivește și pleacă fericiți 
impreună. După o oră şi jumătate! Dacă 
amindoi ar fi fost frumoși. curajoşi, vorbăreţi 
ar fi ajuns să se sărute din primul sfert de 
oră, așa că, în ceasul următor, se naște, se 
desparte, se reintilnesc, se bat, se iubesc, se 
moare... timp în care ne fardăm obrajii cu 
multă sare umedă. 


Şansă sau ghinion? 


Pierre Richard apare într-un etervescent 
climat al filmului comic francez. Colaborează 
cu scenariști talentaţi, cu profesioniști ai dia 
logului (A. Godard, J.-J. Amaud, stimulaţi de 
concurența cu Prévert sau Guitry). Este in 
competiție cu mari comici: Dhery, Bourvil, de 
Funés, Belmondo. -Sint „monştri“ în umbra 
cărora s-a format, dar tot ei îl estompează 
Deși profesionist exemplar, este controversat, 
iar pentru unii nu e decit un oarecare autor 
de comedii fără miză. 

Pierre Richard, iată un „subiect minuşă' 
Cum o păstrezi pe Agnès. A o cuceri a fost o 
comedie: „Sint timid dar mă tratez“. A o pas 
tra ar fi o tragicomedie: „Sint fericit dar ma 
tratez”. i 


Camelia ROBE 


cartea de film 


Un eseist înnăscut 


Un american 


la Paris 


L. 20 martie 1952 — deci în curind 35 de 
ani — producătorul Arthur Freed urca pi 
scena decernării premiilor Oscar de la cine 
matogratul RKO Pantages din Los Angeles 
pentru a primi din mina lui Danny Kaye, ma 
estru de ceremonii la această a 24-a ediție 
mult rivnita statuetă pentru cel mai bun filr 
a! anului 1951. Titlul său: Un american la Pa 
ris. Concurenţi la acest premiu mai fusesera 
un film de spionaj a cărui acţiune se petrecea 
in Germania anului 1944 (Hotărire inainte de ĵ 
răsăritul zorilor de Anatole Litvak), o noua 
ecranizare a romanului „O tragedie ameri 
cană” de Theodore Dreiser (Un loc sub soare 
de George Stevens), un „peplum“ de mare s: 
reoaie montare (Quo Vadis de Mervyn Le 
y) și, în stirșit. singurul fiim despre care 
din perspectiva acestor trei decenii și juma- 
tate, se poate spune că a rezistat și va rezista 
timpului: Un tramvai numit de Elia 
Kazan, ecranizare a piesei lui Tennessee Wi 
liams. 


Dar palma'esui Americanului la Paris nu se 
oprește aici, filmul cucerind alte cinci premii 
pentru scenariu, imagine color, decorul 
costume şi partitură muzicală. Marele absent 
din această constelație de premianţi râminca 
regizorul Vincente Minnelli, cel care de mai 
bine de 20 de ani se remarcase pe tărimul 
muzicalului fie ca regizor pe Broadway, fie 
drept colaborator la filmele lui Busby Berke 
ley, lie ca realizator de filme muzicale 
avind-o drept protagonistă pe Judy Garland 
pe atunci soția lui. E drept că la categoria re- 
gie competiția fusese mult mai echilibrata 
ceea ce se poâte deduce din simpla înşiruire 
a numelor: John Huston, Elia Kazan, William 
Wyler și George Stevens. Pentru a se repara 
această omisiune, Minnelli avea să capete 
premiul pentru regie peste șapte ani pentru 
un film (Gigi) mai puţin important atit în con- 
textul creaţiei sale, cit și in cel al filmografie: 
genului. Dar în istoria Oscarurilor asemenea 
compensații au mai existat. 


Ce a insemnat, de fapt, această multipre- 
miere a filmului Un la Paris avea sa 
se vadă abia mai tirziu cind filmul lui Minnelli 
avea să devină deschizătorul unei noi etape 
în evoluţia acestui gen — musicalul ca super- 
spectacol în culori şi pe ecran lat, cu distri- 
buţii uriașe în care chiar și evoluţia celui mai 
neinsemnat dansator sau cintăreț atinge per- 
fecțiunea. 


Comparat cu succesorii sâi (Poveste din 
cartierul de vest — Oscar 1961, My Fair Lady 
— Oscar 1964, Sunetul muzicii — Oscar 
1965, Oliver! — Oscar 1968), Un american la 
Paris este mai modest in pretenţii — ecran 
ingust, decoruri de mucava arătind ca atare 
numere muzicale de mai mică amploare — și 
poartă pecetea trecerii timpului. Nu este nu- 
mai o impresie subiectivă datorată înfăţişării 
protagoniştilor: un Gene Kelly înduioșător de 
ținăr şi o Leslie Caron de o prospețime stra 
lucitoare. În mod obiectiv, prin felul dea in. 
sera momentele muzicale și coregralice, prin 
importanţa dată interpreţilor principali şi nu 
mai lor, filmul amintește de epoca musicalu 
lui de tip Astaire. Sau mai bine zis, gindir 
du-ne la lunga secvenţă finală a visului 


st să se oprească din cind in cînd şi sa ras- 
pundă unor nedumeriri sau obiecţii prin ves- 
titele sale mici teorii paradoxale, care — ca la 
ibrăiteanu — chiar dacă nu conving întotde- 
auna, rămin savuroase. lar acolo, unde ase- 
menea intervenţii de banderilier nu reușesc 
conversaţia ia o turnură amuzantă, a dialogu- 
lui între surzi, ambii participanţi grăbindu-se 
să-și debiteze opiniile, fără să le pese că ele 


O polivitamină: 


Tot 


în sunetul muzicii 


care alături de cea a lecţiei de engleză va rå- 
mine în antologia genului —, Un american la 
Paris face tranziţia între cele două epoci de 
tur: anii '30 şi anii '60. 

Minnelli insuși pare convins de posibilita- 
tea perfecționării și chiar a autopertecționării 
n sensul noului stil, ceeace explică plăcerea 
A de a se cita. 


Prima întilnire pe cheiul Senei cind Leslie 
Caron, în rochie albă, invoalată este cucerită 
de declaraţia de dragoste pe muzică a lui 
Gene Kelly — „Dragostea noastră e făcută să 
dureze“ — şi dansul romantic se înfiripă încet 
din paşi abia schițaţi, deci această secvenţă 
îşi are o replică surprinzător de apropiată 
într-un film pe care Minnelli îl realizează doi 
ini mai tirziu: Orchestra ambulanţă. Aceeași 
rochie albă, aceeași ambianţă romantică, tot 
pe inserat, dar de data aceasta intr-un parc 
pustiu la lumina felinarelor, aceiași pași timizi 
a inceput ca simbol al dragostei abia înfiri 


Virtuozitate coreorafică și 


Gene 


În sfirșit, totul are loc la capătul vieții lui 
Suchianu, cind formidabila maşinărie a tru 
pului său s-a gripat, după atita vreme de 
funcţionare ireproşabilă. Neobositul octoge- 
nar, care făcea încă schi, şi inota, e imobili- 
zat în casă. Mintea i-a rămas la fel de vioaie 
ca înainte, da: gindul morţii o interoghează 
foarte frecvent, chiar dacă pentru a căpăta 
asigurări liniştitoare. Luâm cunoștință, prin 


drept marele Gatsby, dar cu cit s-ar vrea mai 
degajat mai nonșalant, mai cuceritor, cu atit 
e mai impiedicat 


O iubire acrobatică 


urmare, cu ceea ce considera Suchianu că 
sint concluziile îndelungatei sale experiențe 
cinefile, ascultăm, practic, testamentul criti- 
cului. El revine asupra citorva convingeri cu 


au pierdut orice contact. 


GRID MODORCEA 


20 


zia debordantă să il poarte în ipostazele cele 
mai insolite: scafandru pentru o privire asu- 
pra femeii dorite, spălător de vase pentru o 
sâptămină, multimilionar pentru 3 minute, 
ştergător de parbriz pentru o călătorie, vină- 
tor pentru o porţie de „White Horse“, pom- 
pier 
nunci 
Acrobaţia devine treptat o dominantă atit în 
jocul actorului cit şi în tehnicile de construc- 
ție a naraţiunii. Pretexte banale se răstoarnă 
iute în situaţii neverosimile: supereleganta, 
superratinata, superba Agnâs este o vinză- 
toare. Ea nu-i poate suferi pe milionarii prin- 
tre care nimeni n-o obligă să se plimbe. A 
ciştigat un concurs de paste făinoase în con- 
tul căruia petrece „o lună de vis“ prin marile 
hoteluri, pentru că „a măsurat şi a știut co- 
rect distanța pină ia lună exprimată în maca- 


pamu o declaraţie de dragoste cu ge- 
ii la podea și masca de gaze pe față 


= 


avut fericita idee să-l stirnească pe D.I. Su- 
chianu la niște lungi convorbiri care să alcă- 
tuiască materia unei cărți. Ea apare azi, cind 
interlocutorul- autorului a trecut Styxul. 
Trei lucruri, cel puţin, fac cartea deosebit 
de interesantă, din capul locului. Primul e că 
Suchianu a fost un spirit prin excelență co- 
locvial, în tradiţia „Vieţii Românești“, unde 
cum spunea G. Călinescu — cine intra putea 
auzi vorbindu-se despre asasinarea împărăte- 
sei Elisabeta și viața la minăstire pe timpul lui 
Caserio, fără să bănuiască veritabilul obiect 
al discuţiei, natura poetului Tudor Arghezi 
Al doilea ține de obstinaţia cu care Grid 
Modorcea își apără in convorbiri părerile 
Aceasta il impiegică pe Suchianu să tran- 
siorme dialogul în monolog, conform unei în- 
<linaţii cunoscute. Reuşita e, bineinteles, par 
țială, dar oricum „Omul Spectacol“ se vede 


https://bibliotec 


LIFERATURA 
f SI 
CENEMATOGRAF 


(CANTO) 
11 po ESELI 


o  stăruință aproape obsesivă, furnizind 


Pierre Richard nu scormonește realitatea explicaţii subtile reproșului că s-ar repeta, 
răsucind-o sub lupă ca Tati, la care imagina- i a s ; dar în ciuda lor, spunind Benumărate.ori 
ţia dublează discret observaţia, ci lasă fante- ntre anii 1983 și 1985, Grid Modorcea a același lucru, chiar pe pari | .convarbiri- 


lor. Faptul conferă ideilor respastive „poves- 
tea bis“ pe care filmul o scrie, după termi- 
nare, în mintea spectatorului „scenariul de 
temă“ și „scenariul de subiect“, procesul „de- 
zinșelării”, „cuvintele-cheie“, „melodrama" și 
virtuțile ei etc., o greutate specială, le ridică 
la rangul de principii călăuzitoare ale activită- 
ţii Domnului Cinema. 

Dacă această scurtă recenzie nu ne îngă- 
duie să intrăm în analiza lor, să notăm măcar 
citeva remarci generale pe care ele ni le tre- 
zesc. 

Suchianu e un eseist înnăscut. Îl surprin- 
dem urmindu-și vocația fundamentală chiar 
atunci cind face critică cinematografică. Teo- 
ria „momentelor de vrajă” îi oferă prilejul sa 
divagheze, „să bată cimpii cu grație" — cum 
definea G. Călinescu talentul eseistic al lui 
Odobescu, să dea curs liber avalanșei aso- 


pate. Nu numai numele interpreților sint a! 
tele — Fred Astaire şi Cyd Charisse —, difera 
mai ales amploarea și fantezia mişcărilor, va 
rietatea unghiurilor de aparat, implinirea con 
cepţiei regizorale si coregrafice. Într-o anto 


comedia muzicală 


logie Minnelli, cele doua secvenţe s-ar cuveni 


sa stea alături, Pină atunci amatorii de filme 


muzicale le pot alătura cu ochii minţii. 
Cristina CORCIOVESCU 


Darling 


Lili 


B lake Edwards este, pentru toată lumea 
mai cu seamă autorul Panterelor roz. Adica 
un regizor cu lecturi polițiste, dar și cu umor 
dar și cu o putere anume de a face să con 
viețuiască pașnic şi cu folos policier-ul și co 
media. O steluţă în dreptul numelui său, citat 
intr-o serioasă filmografie italiană, î plaseaza 
şi fixează printre regizorii cu firmă, deci, de 
- reținut. Firma există și ea i se trage mai puțin 
din temele și subiectele alese și mai mult din 
a sū „artistic, 
j pas- 
tram proporţiile. Edwards nu.este Hitchcock. 
Şi nici Pierre Richard. Şi nici Gene Kelly El 


unei indicibile 
Streisand 


farmeeul 
si Barbra 


poezii 


ciațiilòr la care imping mintea asemenea 

„ amânunte sugestive. Suchianu poate spune 
astfel, o mie de lucruri scinteietoare. nu nea- 
párat în legătură directă cu filmul, dar țișnind 
ca o jerbă, dintr-o scenă, un gest, o replică 
Libertatea de mișcare a spiritului în toate di 
recţiile cunoașterii, psihologie, sociologie 
economie politică, lingvistică, arte și filozoti: 
își gâsesc aici principala legitimare. Nu im 
presia de ansamblu il interesează pe Su 
chianu în primul rind, ci bogăția stimulilor 
eseistici ai unu: film. Din aceştia is; trage cri 
ticul observațiile. „Caracterul artistic al une 
opere — rezuma el, generalizind nu fără mo 
tive intime imperioase — depinde deci de de 
talii, de scurtele momente evocatoare, detai 
concrete care sparg eciuzele minţii și lasă sa 
năvălească un potop “de: vorbe şi imagini 
amintiri, asociaţii de idei, comparații, jude 
căţi, „concluzii, dezinşelări, avalanșe de gin 
duri întinse pe zeci de minute... Un film poate 
să fie „prost“, dacă are „două lucruri de va 
loare” îl interesează mai mult ca altul „per 
tect". „Eu iau părţile bune care durează zece 
secunde pe ecran și despre care pot scrie 
trei pagini” declara fără echivoc. 

Atitudinea aceasta, la prima vedere decon 
certantă, nu este lipsită în ultimă instanţă de 
un temei estetic serios, categoria predilecta a 
artei fiind, precum se ştie, particularul. 

Ca Zarifopol şi Ralea, Suchianu are apoi o 
repulsie viscerală faţă de snobismul intelec- 
tual'a „pozelor“ şi „grimaselor”. Cunoştinţele 
uluitor de întinse, cultura solidă, gustul rafi- 
nat nu fac din el un „mandarin“, chiar daca 


Policier? 


Comedie? Musical? 


are cite putin din fiecare, plus — importan 
pentru o data este plusul nu trandafirul — o 
dulceaţă, dulceaţă nu dulcegărie, care ni-i 
face brusc simpatic. Un fel de candoare par 
şivă, adică o falsă candoare care îl diteren- 
vază net de „modele“. Dacă Hitchcock ne 
tratează drept șoricei și „ne arată pisica” de 
intrăm în toate prizele deodată, dacă Piene 
Richard face pe prostul, dacă Gene Kelly ne 
face să cintăm (și să dansăm) oricind și 
oriunde și oricum, dar mai ales in ploaie 
Blake Edwards, aici mai ales, în Darling Lili, 


„neia complici la acţiunea lui de demitizare a. 


trei genuri deodată; policier-uil, musicalul si 
comedia. Darling Lili ar putea fi privit și pri- 
mit ca o parodie la Mata Hari. O „șpioana 
indrăgostită de „subiectul” ei! Dar spioana 
oste Julie Andrews așa incit ea cintă şi chiar 
dansează (excelentă parodia de strip-tease!) 
Gita! Zice spectatorul, am înțeles, este un fe 
de Mata Hari muzical. Fals. Pentru cà Mata 
țturi lui Blake Edwards alunecă, pe nesimţite 
în dragoste iar filmul, exact in aceeași miş- 
care, alunecă in comedie. Dacă s-ar putes 
imagina un top al scenelor sexy purilicate 
prin comedie, Darling Lili ar ieşi pe primu! 
loc prin inegalabila secvenţă in care Lili (cea 
Darling) încearcă să smulgă secrete militare 
olițerului de aviație Rock Hudson și cade 
omeneșşte, într-o pe cit de autentică pe atit de 
„alabilă criză de gelozie vizavi de „cineva 
iespre care ea crede că este „ceva“ ș 
anume, o operațiune militară numită „Crêpes 
Susette" — o jună blondă, cu pulpa mai mult 
sau mai puţin rondă, care există şi este cinta- 
reață și răspunde fix la numele de Crêpes 
Susette. Scena este antologică, nu mă sfiesc 
a scrie negru pe alb cuvintul și este, exac! 
prin calitatea de umor conţinut şi susținut, pe 
cit de discret pe atit de concret. Dar. dupa 
umor, ca rimă firească, vine amor și, odata 
cu el, cu amorul adică, și partea de melo- 
dramă... dulce, tipică și specifică Blake Ed 
wards. Pentru că, să recunoaștem, de ce sa 
nu recunoaștem, că o situație ca aceea în 
care un „el“ expert în amoruri mai mult sau 
mai puțin fatale și o „ea“ expertă în spionaj 
mai mult sau mai puţin „rece“, se intilnesc 
odată pentru totdeauna, întru iubire și într-o 
asemenea intilnire încit el, reținut ca spion 
evadează, se suie în avionul propriu şi imper 
sonal, ca să ajungă fix deasupra trenului in 
care se salva „ea“ și sâ-i arunce însemnul 
starii sale de fost don Juan, casca de aviator 
cu un fichu roșu atașat „la“, ține, orice am 
face și orice am drege, de melodramă. 

Cine ești dumneata, domnule Edwards, i 
vine să întrebi după aproape trei ore de film 
in care ai trecut prin toate capcanele și prin 
toate turcile melodramei şi ai ieşit senin din 
sală, cu zimbetul pe buze şi cu o melodie 
cintată de Julie Andrews în ureche, cine eşti 
domnule? Dacă aş fi el, adică dinsul, adica 
Blake Edwards, răspunsul ar suna cam așa 

— la, un regizor 'acolo, și eu... 

Rezon... 


Eva SIRBU 


ci, 


D. mai ne numărăm cîțiva care, că 


tam înduioșarea printre funcțiile spiril zri- 
mic -- propun ca în cazul acestui Vi lui 
Renato Mattarazo. ea să funcționeze tită 
țară scrupule și fără fandoseli. Nu va fi nici 
moarte de om, cu atit mai puţin moarte de 
Him. Desuet cum a fost născut şi a rămas 
Verdi acesta are părțile lui curate, naivitaţile 
lui mișcătoare și chiar o melodie a melodra- 
mei, calitate care nu aparține tuturor produc 
țiilor de gen. Există melodrame fără melodie. 
ci doar dotate cu solicitări imperioase ale 
glandelor lacrimale. La Verdi-ul acestui regi- 
zor realmente priceput în ale muzicii din auri- 
cule și ventricule, te trezești, nu o dată, cin- 
tind natural, cu un anume păienjeniş de emo- 
ţii ţesut în jurul ochilor. Ce e compromiţător 
in asta? spectează-te de lacrimogenie, 
cintă mai departe „Nabucco“ și „Celeste 
Aida”, vezi dacă-ţi pare râu, daca te faci de 
ris sau de rușine și păstrează-ţi duritățile de 
inimă, minte şi caracter pentru cei la care se 
cer şi se potrivesc. Căci totul în artă — vorba 
unui meloman ca lon Luca Caragiale — e sa 
se potrivească și să te potriveşti. Nu la acest 
Verdi trebuie să ne impotrivim, ci mai de- 
gtabă — să nu zic vorbă mare — la kitsch-ul 
acelui serial despre Wagner. Eu, unul, de 
cind l-am văzut prima oară, m-am potrivit la 
mintea — citā era — și la simţirea — pe mā- 
sură — a acestui scenariu italian printre sem- 
natarii căruia (vreo șase, cam mult!) se ci- 
tește şi numele lui Mario Monicelli. Îmi place 
să cred că de la Monicelli — realizator de 
mare calibru, de intens patetism și sarcasm 
— vin frumusețile indiscutabile ale acestui 
sincer „melo“ pe care abia un Visconti, în 
Senso, va izbuti să-l sublimeze, conform for- 
mulei lui de neuitat în care se închide mai to- 
tul de la Chaplin la kkiru al lui Kurosawa: „Ci- 
nema-ul este, mai mult ca sigur, sublimarea 
melodramei”. 

Nu voi scrie că Mattarazo atinge chiar su 
biimul. totuşi de citeva ori el ne aduce un 
deva, pe aproape, dacă putem localiza as+ 
menea zone obscure în care inima plinge 


O caracterizare tip D.L.S.: 


„Chaplin, urmaşul 


dar avind drept 


taziesul său trădează vagi și îndepărtate as- 
cendențe extrem-orientale. Nu se stieşte, prin 
urmare, să recunoască iustificarea a ceea ce 
place publicului larg, denunţă, oriunde intil- 
nește, grosolănia, aplecarea spre senzaţiona- 
lul ieftin, frivolitatea, dar ia normalitatea 
drept criteriu capital. lată și pentru ce a fost 
un critic atit de popular în rîndurile cele mai 
numeroase ale iubitorilor cinematografului 
Felul în care Suchianu vorbește despre filme 
vâădește o democraţie a gustului funciară, fā- 
cind peste tot casă bună cu convingerile lui 
politice profunde şi consecvente. Încredere 
în puterea raţiunii de a lumina misterul fru- 
museţii, explicare răbdătoare a mecanismului 
emoției estetice, război preţiozităţii, argoului 
pseudo-savant şi morgăi profesorale, ton dis- 
tins, cordial, conversativ, elegant fără nici o 
căutare, ci doar prin firescul desăvirşit, sint 
însușiri ale unui discurs critic, bazat pe acest 
program. 


lui Don Quijotte, 
aliat Universul“ 


Constantăm, totodată, că ideile lui Su 
chianu în ciuda săgeţilor trimise de el, mereu 
la adresa „avangardiștilor“ nu sint deloc con- 
servatoare, ba dimpotrivă, deschise „noutăţi- 
lor" estetice. „Povestea bis", procesul „dezin- 
şelării” spectatorului schiţează o teorie a re- 
cepţiei cu schimbarea „orizonturilor <de aş- 
teptare”, într-o manieră sui generis. Pledoaria 
in favoarea melodramei activează foarte bine 
cautările unui Fassbinder, la care Suchianu, 
ca şi Sirk, ar fi găsit o extraordinară admira- 
ție. De altfel, în reprezentarea criticului nos- 
tru, această specie pe nedrept biamată, nu 
excludea dintr-insa filme cu o tăietură mo- 
dernă pronunțată ca Elvira Madigan sau Con- 
versaţia. Rolul hotăritor pe care îl acordă ei 
„cuvintelor-cheie” e în spiritul avangardist-al 
lui Godard, utilizatorul azi ai „insertului” din 
cinematogratul mut. 

Suchianu recunoaște că prima condiţie a 
artei este noutatea, dar nu oricare, ci aceea a 


https://biblioteca-digitala.ro 


Inima plinge fără a fi proastă 


fără a fi proastă, dar râmine conştientă că nu 
tragicul o stişie, ci doar o tandrețe ce nu-i 
nici ea de alungat. Verdi (cu masca mai mult 
prestantă decit mobilă a lui Pierre Cressoy) 
nu se ocupă cu demitizarea maestrului, ci se 
îngrijește să- pună în acele situații din care 
sa extragi convingerea că vor țişni acele „la- 
crimi, lacrimi, lacrimi“ care-l vor uimi pe tatăl 
lui Alfred, in „Traviata”, văzindu-le pe chipul 
Violetei în clipa sacrificării amorului. Scena 
morții copilașului în plin carnaval, cind mulți- 
mea voioasă care invadează scările casei îşi 
scoate tăcută măștile la auzul veștii, e dintre 
paginile exemplare ale unei autentice melo- 
drame, adică ale unei drame cu muzică. Dacă 
te lasă rece, îngăduie-mi să fiu îngrijorat pen- 
tru scoarța ta cerebrală și generală. Simplu 
vorbind, scenariul joacă mult pe o variantă a 
„Damei cu camelii” în care iubita e pe ne 
drept și vremeinic răstignită de câtre un bâr- 
bat care salvează totul prin creaţie. Creaţia e, 
desigur, tratată elementar, prin citate, dar ci- 
tatele sint cu Mario del Monaco și Tito 
Gobbi, încît gindul la ce-a reușit, mai tirziu, 
un Ken Russel cu un Mahler, cu un Ceaikov- 
ski, poate fi aminat. Se poate ierta și ridicolul 
apariţiilor lui Rossini, lui Dumas, Donizetti, 
Hugo, avind în vedere scurtimea lor, strict 
funcţională, numai bună să ne ducă la splen- 
didui „enchaine” al lojei în care Verdi, tot mai 
bătrin, din ce în ce mai triumfător, ca marșul 
din Aida, îi dă binoclul Giuseppinei sale, să-i 
privească gloria crescindă, premieră cu pre- 
mieră. E o idee de montaj eficace și incintă- 
toare. Cu un ochi foarte atent, poţi descoperi 
pe genericul filmului numele lui Mario Seran- 
dei, ca „editor“. A fost monteurul lui Visconti 
ia nemuritoarea „Traviată“ a cinema-ului — 
Ossessione (1942). Sint deci 45 de ani de 
cind acest monteur i-a spus, la masa lor de 
lucru, ducelui de Modrone: „Cred că ceea ce 
taci aici s-ar putea numi: neorealism“. Se to- 
losea pentru prima oară acest termen de la 
care statutul duioșiei, în cinema, avea să se 
schimbe decisiv. 


Radu COSAȘU 


problemelor importante. Ele există insa de 
cind lumea. De unde opinia lui paradoxala ca 
tocmai vechimea se transformă în veritabila 
noutate prin „actualizare“. 


In sfirșit, Suchianu manifestă o simpatică 
libertate de gust, nefiindu-i teamă să califice 


Hiroshima mon amour un film ratat şi să con- - 


sidere o capodoperă, Iinfidelele. Îşi permite să 
pescuiască „perie“ din producţii de serie ca 
Piratul ru cu Douglas Fairbanks. (E simp- 
tomatic că nu reţine nici măcar numele auto- 
rilor, adică regizorii). Din lista filmelor care 
i-au plăcut mai mult în ultima decadă lipsesc 
Fanny și Alexandru (Bergman) sau Roma 
(Fellini) pentru a menţiona doar absențele 
cele mai surprinzătoare. Poate trebuie să ne 
spunem cu melancolie, că se datoresc posi- 
bilităților de- informaţie limitate chiar și ale 
„Domnului Cinema” în ultimii ani. 


Oricum, lui Suchianu îi aparține o grămadă 
de caracterizări demne să figureze în orice 
enciclopedie a cinematogratului. Să amintim 
una singură, superbă. Chaplin, urmașul lui 
Don Quijotte, dar avind drept aliat Universul 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


21 


A © 
NY 
e spectrograme 


A. pomenit, nu demult, tot în acest colţ 
de pagină, despre cehovianism. Filmul Pri- 
vește inapoi cu minie, realizat de Tony Ri- 
chardson în 1959 după piesa omonimă a lui 
John Osborne, ne oferă prilejul să revenim. 
Cehov îi descrie pe oameni așa cum îi vede 
și simte, nu vrea să-i facă nici mai buni nici 
mai răi, „Pe hoți n-au decit să-i judece juraţii 
datoria mea este să-i arăt așa cum sint.“ 
subliniază autorul „Pescărusul“-ui într-o scri- 
soare către prietenul său A.S. Suvorin. obser- 
vaţie ce-l aduce in imediata apropiere a celor 
numiţi (și chiar prin anii '50 erau) „tineri fu- 
rioși”, un grup (mai mult sau mai puţin) uni- 
tar de scriitori, dramaturgi şi (ulterior) ci- 
neaști care au încercat și (în mare măsura) 
reușit să aducă un plus de vitalitate, de dina 


mism, de viață, adevărată" (cam) anchilozatu 


lui sistem de coordonate cultural-artistice a 
Albionului postbelic. Cineaști, care, mai cu 
program (inchegat), mai fără, au creat ceea 
ce a intrat deja în istoria cinematografului 
sub numele de „Free-cinema“. Dacă in cu- 
rentul free din jazz temele se dezvoltă dezin- 
volt şi cam rece (cool) în cinema această li- 
bertate a fost foarte încinsă (hot). Free cine- 
ma-ul a(re)adus în atenţia marelui ecran viața 
oamenilor obișnuiți (aşa cum pentru prima 
„oară ei pătrundeau pe scena lirica cu 150 de 
ani în urmă prin ..Freischutz”-ul lui Weber) 
cam neglijat de ersatz-urile roze ale unui 
Hollywood veșnic zglobiu și zburdalnic. Prin 
aceste piese și filme o întreagă umanitate — 
cu tot ce are ea bun și rău e supusă (auto)a- 
nalizei spectatorului îndemnat să simtă și să 
judece (mai mult) și să se distreze (?!) mai 
puţin. Ce a insemnat pentru noi acest „pa- 
chet” de piese și filme, care (în foarte mare 
parte) au fost jucate sau au rulat pe ecranele 
românești? Oare ciţi iubitori de teatru pot 
mărturisi că nu au văzut „Ingrijitorul“ lui Pin- 
ter în spectacolul de la Teatrul Mic sau Pri- 
veşte inapoi cu minie, Cabotinul, Gustul mie- 
rii, Billy Mincinosul, Singurătatea alergătoru- 
lui de cursă lungă sau Viaţă sportivă care au- 
(tot) fost programate, mai sint și azi, în pro- 
gramele cinematecii? Ce au adus, deci, 
acești tineri artişti? Ei au preluat în film o 
realitate (britanică) postbelică nu prea veselă 
în care eroii — în marea lor majoritate tineri 
— nu mai erau capabili să ducă mai departe, 
să suporte, conformismul existenţial al părin- 
titor (puternic zdruncinat ,de război și dez- 
membrarea vechiului imperiu colonial). Co- 
lonelul Redferh, tată! lui Alison din Priveşte... 
este un astfel de exemplu, care nu mai cores- 
nde, nu se mai leagă, vieţile lor nu se mai 
incheagă, scirțiie, strigă. Vieţile. S-a vorbit de 
„furie“ și „revoltă“. Criticul-important teoreti- 


în prim plan 
spectatorul 


J ane Fonda luminează chipurile spectato 
rilor, alungă frica din sala de cinematogra! 
se smulge dintre efectele sonore şi muzicale 
totdeauna suplimentare poveștilor omenești 
şi, printr-o fascinantă intuiţie psihologică, is 


„Cei care 
în fiecare 


la filmul comentat 


mută surisul pe obrazul spectatoruiui, iat-o în 
Desculţ in parc, un film plăcut construit de 
un regizor mărunt, Gene Sacks, dar cu voca 
ţia ecranizării pieselor de mare succes (vez 
Floare de cactus), unde captează prin expre 
sivitatea jocului, printr-un puis al firescului 
intens exprimat şi prin ciudata, feminina și 
patetica ei sensibilitate. În compania lui Ro- 
bert Redford, actrița devine acaparatoare 
mișcîndu-se pe un teren aparent numai- al ei 


vin 
vineri 


De la literatură la film, 


Innokenti 


AT „furioşilor” — Kenneth Tynan remarca 
în „The Angry Young Movement”, pe bună 
dreptate, că într-o vreme a tehnocraţilor. re- 
prezentanţii „umanioarelor” consideraţi „pro- 
ducţie de lux“ devin pe nesimţite inutili, în- 
groșind o întreagă armată a „oamenilor de 
prisos“. Din această contradicţie a vieţii inte- 
rioare — la care nu vor sau nu sint în stare, 
şi judecind omeneşte, e bine aşa | — și a 
unei realități (dure, de multe ori) exterioare 
se naște o (pină la urmă) privire minioasă 
spre trecut, dar mai. ales spre viitor. Furioși 
pe cine și pe ce? Căci pină la urmă, mai de 
voie, mai de nevoie, toate intră în matca lor 
Dintre surorile care strigau că vor la Moscova 
nici una nu-şi părăsește tihna conjugala 
Jimmy Porter — ca şi personajele cehoviene 
— nu este un revoltat adevărat, nu se asal- 
tează nici o moncadgă, este o acceptare, cam 
gălăgioasă, într-adevăr, și dureroasă chiar, 
prețul e ridicat, se plătește cu nervi şi singe, 
dar e o acceptare, nimic mai mult. Aici e mie- 
zul dramei cehoviene şi a „tinerilor furioși” 
limitele unui protest — ca să (re)folosim lim- 
bajul unei anumite epoci) poate chiar așa și 
este, poate nu, oricum Jimmy, ca și Archie 
Rice din Cabotinul al aceluiași Osborne sau 
Billy-mincinos cu adevărat faţă de propriile-i 
incertitudini — poate că n-ar fi lipsit de inte- 
res să amintim, iată un adevăr „veriticabil' 
aceste filme au lansat citeva mari vedete de 
mai tirziu: Tom Courtney, Rita Tushingham 
sau Richard Harris, magistralul interpret al lui 
Frank Machin din Viaţă sportivă — toţi se 
agită, strigă. refuză, blamează, se iubesc și se 


în ciuda teatralității replicilor, a suculențelor 
ieftine, cei doi mari actori salvează filmul prin 
exuberanţă și o rară dezinvoltură. Un rol tan 
ent, dar mai bogat în nuanţe a fost doar 
loria din ȘI cali se impuşcă, nu-i așa? în re- 
gia lui Sidney Pollack, în care chipul răscoli- 
tor al actriței era marcat de emblema tragicu- 
lui şi ca într-o pictură modernă fața sa trăia. 
se impovăra de irizâri comice. 
Am revăzut-o recent în Catt Ballou, in Casa 
lor şi în Întoarcerea acasă. în ultimul 
ilm care m-a cucerit, Întoarcerea acasă, în 


Cehovianismul condiţiei 


Smoktunovyski în (Unchiul Vancu 
cu Irina 


Miro şnicenko 


Miezul 
dramei cehovience 
ca şi a acestor 
„tineri furioși“ 

e așteptarea 
şi acceptarea 


urăsc cu aceeaşi intensitate, se caută și se 
resping, se doresc şi se refuzā, uneori chiar 
şi tac — sugestive tăceri și, în aceste clipe, 
„cehovianismul“ condiţiei lor devine cit se 
poate de pregnant, totul pare — și chiar este 
uneori — o luptă disperată pentru a trăi, îm- 
potriva. indiferenţei, conformismului: în viaţă 
și în sentimente: există o năzuinţă spre puri- 
tate și lumină, spre adevâr și frumos a aces- 
tor personaje contorsionate și „antipatice“ la 
prima vedere. Caută să fie buni și generoşi 
dar reușesc să fie râi dintr-o neputinţă inte- 
rioară sau dintr-un complex de adversităţi din 
afară 


Jimmy Porter, ca să revenim la filmul lui 
Tony Richardson, interpretat de Richard Bur- 


regia lui Hal Ashby, Jane Fonda se dove- 
dește o actriță cu un registru extrem de bo- 
gat. Tramă antirâzboinică. O poveste care-i 
venea mânușă temperamentului său de luptă- 
toare pe tărim socio-politic, vocației sale de 
militantă pentru pace, în rolul eroinei impli- 
cîndu-se cu întreaga sa conștiință civică. Nu 
întimplător va lua a doua oară Oscarul pentru 
cea mai bună actriţă alături de partenerul ei, 
Jon Voigt. Este filmul care mi-a readus în 
memorie pe Henry Fonda, tatăl, din Fructele 
miniei de John Ford și din Doisprezece oa- 


de la film la mit 


furioşilur 


Burton în 7; 


Richard e ŞI 
po Mary Uhre 


n ( Mne çu 


ton — inutil să folosim adjective — cind el în- 
suşi era tinăr și nefericit, ulterior a devenit 
bătrin, ba chiar a și murit, tot atit de nefericit, 
viața lui calchiind cumva destinul personaju- 
lui interpretat în film, un amestec straniu de 
bucurii. şi nefericiri — ne aminteşte de „furia“ 
unchiului Vania ce s-a liniştit — ca și el — la 
ora ceaiului! „Pleznesc nervii biciuiţi de cli- 
pele lucide ale constatării. Și totuși zahărul 
indulcește gura pentru un nou pahar de ceai. 
Ceaiul e cel mai periculos la Cehov. Ceaiul și 
vorbele. Au credință şi adevăr“ pătrunde cu 
acuitate un regizor român (Alexa Visarion) 
dincolo de coaja tare a dramei cehoviene. 

Ca și deadea Vania, Jimmy Porter revine la 
ora ceaiului. lar și iar, aceleaşi ore prelungin- 
du-se, terne, plictisitoare, greu de suportat, 
de duminică chiar dacă e simbată, ce parcă 
nu se mai termină, e multă viaţă în aceste 
piese filme, cu gazete și ştiri, cu vecini și 
timp, cu prieteni și femei — mai mult sau mai 
puțin iubite — în preajmă: e ora adevărului 
interior, al oglinzii unde nu se poate minţi, ei 
şi? viața merge înainte: recitiţi finalul piesei 
lui Osborne și veţi constata — cu surprin- 
dere, poate — că e vocea Soniei care-l incu- 
rajează pe nefericitul unchi: „O să fim iar îm- 
preună în peștera noastră de urși și vizuina 
noastră de veverite“. Trompeta lui Jimmy 
este pistolul lui Ivan Petrovici ce-și ocolește 
ținta, este felul lui de a striga, copilări, linişti 
pină la ora... ceiului, cind viața, oricum, de- 
vine mai îngăduitoare. Pentru toată lumea. 


Bedros HORASANGIAN 


meni furioși de Sidney Lumet, — prin acel 
suris ironic, mușcâtor şi adesea încărcat de 
durere, tandru și, nu odată, maliţios. 

Chipul actriței nu-i frumos, este profund 
inteligent. 

Dar care sint — cite odată — „comentariile 
criticilor din sală“?! Şoaptele din „mahalaua 
esteticii”, stridente ori blinde, tulburind emi- 
sia sonoră a difuzoarelor, comentarii care co- 
laborează cu incultura și lipsa de civilizaţie? 
Fiuierăturile și participarea brutală la acțiu- 
nea filmului cu vorbe în doi peri, boicotarea 
replicilor, rostind mimetic unele cuvinte 
intr-o dubioasă engleză de câtre elevi proba- 
bii mereu corigenţi la limbi străine, expresii 
bastarde, care viciază atmosfera într-o sală 
de vizionare. 

Am reluat și reprogramat în alt cadru toate 
filmele cu Jane Fonda în sala „Cotroceni“, 
unde am regizat un comentariu-prolog susţi- 
nut de critici de film, urmat, după vizionare, 
de discuţii publice, adesea contradictorii, dar 
binevenite întru fixarea ideilor estetice pri- 
vind cea de a șaptea artă pentru marele pu- 
blic. In ciuda sălilor arhipline, nu am auzit re- 
plici neplăcute. Motivaţiile psihice, estetice, 
emoțiile trăite de spectatori, comportamentul 
lui mi-au lăsat senzaţia că s-ar găsi într-o 
sală de teatru, ducind la un surprinzător suc- 
ces de public. Dar era oare același public?! 
Nu. deși mai erau și „rătăciţi“. Numai că opi- 
nia majorității, a muncitorilor, tehnicienilor, 
studenţilor care vin în fiecare „zi de vineri” la 
filmul comentat, precum și calitatea și com- 
petența comentariilor, elimină de la sine pe 
„neavenit“ şi-l reduce la tăcere. 

Este egal cu efectul luminii asupra întune- 
ricului. Uneori un succint comentariu echiva- 
lează cu gestul sobru, discret, calm şi inteli- 
gent care ne lasă fără replică al bătrinului 
Henry Fonda 


lon IUGA 


În loc de scrisoarea lunii, P.S.-ul anului 


P.S. (la capâtu! unei scrisori foarte substanţiale în care sint analizate Preţul succesului 
și Triumtul rațiunii): „Am fost intr-adevâr mișcat descoperindu-mi rindurile în paginile re 
vistei dumneavoastră. (n.r.: în numărul 8/86, la rubrica intitulata „Cinefilia ca omenie”) 
Ştiţi, eu sint un tip timid şi năvala colegilor m-a cam speriat. Pentru câ, in mod eviden! 
ei nu mă cred în stare de nimic. Vå mulțumesc. Citind revista aceea, am avut cea mu: 
mare bucurie din viața mea, asemânâtoare doar cu aceea de după ce-am intrat în tacul- 
tate. În faţa listelor era să leșin, cit eram de mare. Şi acum am avut aceeaşi senzaţie <4 
acesta a fost, de fapt, un examen. Eu am întotdeauna un trac nebun la examene. Dar vă 
las; tocmai începe un fiim cu Mario Lanza” (Marius Petrescu — Brașov). 

(N.r.:Şi noi ne simțim mișcaţi că o apariţie în „Curierul“ nostru poate câpâta o aseme- 


nea dimensiune în ochii unui cititor.) 


e „Aţi văzul ce face Dinic 
misar în Revanșa? Ce arta artă! Spune 
ţi-mi încă un actor care să intre mai bine ca 
Dinică în rol şi mă plec! Lingă Alain Delon 
Harrison Ford etc. etc., eu va rog frumos ş 
foarte insistent. să găsiți un colt de pagina 
pentru poza dragului de Dinică. Şi daca Ev 
Sirbu ar reuși să-l prindă intr-un interviu, a“ 
avea o bucurie..." (Nina Crăciun — str. Viito 
rului 105, Alexandria) 

e „Una din cele mai frumoase zie ale vieți: 
mele a fost aceea cind teatrul Bulandra mi-a 
oferit prin „Amintiri“, cel mai pin spectacr 
pe care l-am văzut vreodată. E şi motivu 
pentru care vă scriu, deși sinteți o revistă de 
cinema și nu de teatru. V-aş ruga din suflet 
să le mulțumiți in numele meu actorilor Gin 
Patrichi și lon Caramitru pentru minunati 
spectacol și vă rog încă o dată să mă ierta! 
că vă trimit această scrisoare care nu ține 
strict de cinema, dar alt mijloc de a le m 
tumi nu aveam.” (i Dumitrescu — Bucu 
reşti). (Nr.: pentru actori ca Gina Patnchi 
şi ton Caramitru, „iertam” orice confuzie intre 
o revistă de teatru și una de cinema Ca do 
vadă, iată citeva rînduri şi dintr-o scrisoare a 
lui Nicolae Cazacovschi din Bacâu despre un 
recital de poezie susținut de Valeria Seciu și 
Ovidiu luliu Moldovan în orașul lui: „Valeria 
Seciu e o actriță de zile mari şi am o inct 
dere totală în forța ei de expresie artistica 
M-am uitat. în ochii spectatorilor cind ea se- 


din al sau co 


profund în Avram lancu la teatrul TV) şi Ovi- 
hu Iuliu Moldovan." (lonel Teaha — bloc. A 
28, sc.A, et.1, ap.4 Moneasa), (Nr: scrisori 
elogioase despre talentul lui Marcel lureș, am 
primit și de la Elena Ofelia Ciornea — str. 
Soveja nr.1 A, Constanţa și Mihaela 

din Focșani, amindouă subliniind creaţia. lui 
in Passacaglia lui Titus Popovici). 

e „Aș dori să-i transmiteţi Anei Szelesz un 
călduros salut de prietenie şi felicitările mele 
pentru rolurile interpretate, fie în film, lie in 
teatru. Aș dori sâ-i spun că sint dintr-aceia 
care cred in talentul ei și o admir” (Liliana 
Apetroale — str. Mercur 7, bl.33, sc.A, ap.15 


Brașov) 


La sfirșitul unei extrem de argum 
scrisori în care analizează creația un 
zori (Mircea Daneliuc şi Dan Pita), 
Borșuc (str. Uzinei nr.2. bI.F35, sc.A, et, 
ap.4 Piatra Neamţ) — ne scrie: 

„Cred că ar trebui să se incerce reprogra- 
marea pe ecrane a unor filme româneşti de o 
calitate cu totul deosebită care, după părerea 
mea, au cam fost uitate: Pădurea spinzuraţi- 
lor, Atunci l-am condamnat pe toți la moarte, 
Filip cel Bun, Prin cenușa imperiului, Proba 
de microfon, D: in lanțuri și poate încă 
“ele dintre acelea care au deschis un nou 

'zont cinematografiei noastre” 


Filmul străin 


pe marele și micul ecran 


e Călina roșie: „Dacă ar [i să aleg ce m-a im- 
piesionat cel mai mult la revizionare. aș 
spune că personajul propus de Sukşin a ca- 


La cererea cititorilor realiști: 


Dinică in Secretul lui 


cita versuri scrise de Mihai Eminescu. O ac- 
triță menita să facă lumea mai bună. mai op- 
timistă. Cit despre Ovidiu luliu Moldovan, 
după ce-a recitat Scrisoarea li cred că nu 

utea intilni asemenea aplauze la nici un 
ilm". Ceea ce nu-l va împiedica pe același 
corespondent să ne scrie, in ordinea de idei 
„a altei scrisori, că „actorii noștri sint de la o 
vreme prea teatralistici...”) Ea 

e „M-am bucurat enorm cind am găsit în 
„Magazinul estival Cinema 86' cuvinte de 
laudă pentru actorul Marcel lureș; l-am văzut 
la Cluj, prin 79—80, jucind în „Cum vă 
place", l-am revăzut mereu cu surprindere și 
plăcere, cred în arta lui de interpret dăruit; îl 
pun la loc de frunte printre cei mai valoroşi 
actori ai tinerei generaţii alături de Dan Con- 
durache, Adrian Pintea (care m-a impresionat 


Bachus 


cinema 


Nr. 2 (289) Anul XXV 


București, februarie, 1987 
a 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


https://bibl 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


rui experiență devine treptat un destin asu 
mat şi de aici lupta cu sine, cu ceilalţi, cu de 
terminările sociale, adică cu viața așa cum 
este ea, prin aceasta amintindu-ne de perso 
najeie lui Malraux, iar prin evitarea oricărei 
exagerări, prin acuratețea laptică de „drama- 
tismul dedramatizat” al lui Antonioni. ŞI, pa 
radoxal, cu cit filmul pare mai riguros realist 
cu atit se transformă într-un poem sau fapt 
poetic, cum numai in cele 400 de lovituri a! 
iui Truffaut am mai văzut”. (Filip Ralu — Bo 
Nicolae Titulescu 92, Bl. 13, sc. 1 ap. 10, 
Bucureşti) 

"Prețul succesului: „Un film despre o reu 
sita, despre o încâpăţinare şi o îndrăzneala 
pe care n-am ştiut dacă să le admir sau să 
ma indoiesc de temeinicia lor. Recunosc că 
astfel de destine am mai întilnit prin filme, 
dar ceea ce n-am mai văzut este tocmai 
deea de răzbunare a acelei femei pentru 
nenororcire în care purta ce! puţin jumătate 
din vină... Toată ascensiunea ei, împinsă de e 
ură nefondată și de o ambiţie feroce, mi s-a 
părut vecină cu parvenitismul. Nu mi-a fos! 
simpatică Emma Harte. Eroii cu conduita 
demnă de urmat au fost Blackie O' Neili și 
ive Lowther, oameni într-adevăr merituoş: 
prin bunătatea lor fárá rezerve şi prin tactul 
dovedit. Paul mi s-a părut tot timpul prea 
agresiv, pină la gestul final pentru care l-am 
socotit un adevărat gentleman. Emma, draga 
de ea, pe care colegele şi mai ales colegii au 
adorat-o, era, după părerea mea, strict su-- 
biectivă și poate singulară, un bărbat in fustă 
pentru care doar izbinda in afaceri constituia 
fericirea. Ea s-a gindit prea puţin la partea 
din viață pe care nu o acoperă banii." (Ma- 
rius Petrescu — Brașov). (N.r.: — în replică la 
subiectivismul corespondentului din Brașov. 
am primit o scrisoare de la Dana Bondea și 
colegii ei din Institutui Politehnic-lași care ne 
roaga să publicăm în revistă scrisoarea lui 
Paul McGill către Emma Harte!). 

è Lumea minunată a filmului: „Precizind 
din capul locului că n-am reușit sã văd nic: 
un episod din Istoria filmului mut”, socotesc 
că din toate serialele prezentind istoria filmu 
lui, cel intitulat „Lumea minunată a filmului 
mi se pare a fi cel mai bun, pentru că începe 
chiar cu... începutul. Am avut astfel ocazia să 
o văd pe Sarah Bernhardt, pe Pola Negri. 
Asta Nielsen, Greta Garbo. Pentru a putea 
urmări serialul, am sacrificat şi o excursie, 
dar nu mi-a părut râu. Şi dacă TVR ar avea in 
proiect sā prezinte istoriile cinematogratiilor 
sovietice, poloneze, italiene, suedeze, ar fi 
extrem de inspirata, Serialul acesta imi place 
enorm. ca și lectura lui Florian Pittis . (Elena 
Şubert — loc. Bozovici 1637, jud. Caraş-se 
verin) 

e Christotor Columb: „Fără a încerca sa-i 
compar cu altul, mă gindesc la ce-am învăţat 
in școală despre acest mare descoperitor şi 
mă gindesc ce grozavi sint oamenii care s-au 
dăruit prin muncă unui ţel uman înalt... Ah, 
cum aş dori ceva asemânător despre &mil 
Racoviță care a cutezat şi el la ceea ce alţii 
n au îndrăznit în vremea lor. Titus Popovici 
sau Francisc Munteanu, sau Eugen Barbu ar 
uebui să scrie ceva superb despre acest om 
a indraznelii românești şi un Sergiu Nicola 
escu, ca regizor, ar trebui să ni-l surpindă p: 
acest formidabil erou al ştiinţei noastre 
Paul Rătundeanu Ferghete — Ciubâncuţa 

lujului) (N.r.: Două opinii tot despre Cristo- 
for Columb: „M-a impresionat puternic un 
simplu cuvint rostit de un om din echipaj: 
„Pămint!”, un cuvint care se cere rostit cu 
aceeași tărie ca „Pace”! — N. Cazacovschi; 
„Serialul acesta este un manifest contra asu- 
pririi — R. Madi Bâloi — str. Primăverii 6, bi. 
FA 4, sc. E. ap. 18 Slatina). 


„Filmele lui Richard Chamberlain: „Ar trebui 
să-i mulțumim lui Richard Chamberlain pen- 
tru câ ne-a „deschis” spre Ceaikovski. spre 
Byron, spre Contele de Monte Cristo pe care 
pină mai acum un an îi ignoram cu încăpăţi 
nare. M-am delectat cu „Contele”, l-am înva 
ţa! pe dinalară pe Ceaikovski, l-am citit cu 
pasiune pe Byron — sint toţi niște romantici 
şi eu prea visâtoare. Moda filmelor de capă și 
spadă a trecut? Păcat! Și eu o regret! zi 
schimb, rămîn o neclintită admiratoare a ta- 
lentului lui Richard Chamberlain“ (Florina 
Dănescu — str. Soarelui 16 Brașov). 

eUn montaj: „Mi-au râmas in inimă trei filme 


Coperta I 


Parteneri în filmul Acasă, 
împreună pe coperta noastră 
tinerii şi talentaţii 
Dana Dogaru și Şerban lonescu 


foto 


Victor Stroe 


A 


din care montez secvențe, nu odatà, in me- 
moria mea: Urmele verii fierbinți ( productie 
cehoslovacă) Zborul şoimului (RDG) şi În- 
toarcerea de pe , un film sovietic des- 
pre cosmonauţi, film de o răvășitoare simpli- 
tate şi măreție a frumuseții. Păstrez din acest 
film secvența cu mireasa cosmonautului aṣ- 
teptindu-şi mirele, acasă, pe Terra...“ (Elena 
Vulcan — comuna Mateești, jud. Vilcea) 


Am zimbit la 


€ „in Collerul de turcoaze, consider că era 
mai bine dacă Buză de iepure nu ronţăia 
morcovi (nu văd sensul) și dacă Mărgelatu ar 


cititorilor romantici: 
ard Chamberlain 
(aici, alături de Julie Christic) 


fi arâtat mai multă ingaduință. Cum de-a pu- 
tut sa-şi bată prietenul și, să-l lase leșinat in 
pod de parcă s-ar fi putut descurca mereu 
fără el? Este bine că scenariștii au avut grijă 
să-l convingă imediat de contrariul”. (An- 
dreea Chiș, str. Alexandru cel Bun, 14, bI.F 2, 
sc. A, et. 8, ap. 33, Brașov). 

e „Mi-a plăcut mult secvenţa finală din Ul- 
timul mohican, cind Chingapook spune dez- 
nădăjduit: „Fiu' meu”, dar Uncas nu-i mai 
poate. răspunde și Ochi de Șoim îi aduce 
aminte că nu-i singur pe lume, spunindu-i 
„Fratele meu...” Aș vrea să am și eu un prie- 
ten ca Ochi de Şoim sau ca Chingapook, dar 
parcă asi:nenea prieteni nu mai există și așa 
prietenii parcă nu se mai leaga (Mioara Ber- 
can — sat Oreavu, com. Valea Rimnicului, 
jud. Buzău). 


Rubrica „Spectatori, 
nu fiți numai spectatori!” 
este realizată de Radu COSAȘU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 8 le: 
N 
„Cititorii din străinătate se pot abona prin 
„Romprestilateiia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
pae Bucureşti — Calea Griviței ns. 


Prezentarea artistică și prezentarea gralica 


ioana Statie 


Tiparul executat /a 
"Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin —- Bucureşti 


M 


— 


în premieră 


G.u adaptării pentru marele ecran a 
unui serial care și-a dus viața pe micul ecran 
cu ani în urmă, cere o doză masivă de curaj 
din partea autorilor — în cazul de faţă scena- 
ristul Al. Struțeanu și regizorul Mircea Mure- 
șan. Inevitabil, se pune întrebarea: ce șanse 
are-un asemenea film să-și găsească publi- 
cul, deci, sâ-și mai trăiasca incă o dată viaţa? 
E greu de crezut câ Mircea Mureșan, regizor 
serios, care şi-a gindit intotdeauna liimele în 
legea respectului fața de public, nu și-a pus 
această intrebare. lar din moment ce a pur- 
ces, totuși, la realizarea filmului este de pre- 
supus câ a gâsit și răspunsul. Într-adevăr, 
răspunsul există și nu trebuie să fii foarte 
perspicace, ci doar să-ţi pui un pic mintea la 
Jucru ca să-l intuiești, să intri. adică, pe „fi- 
rul” raţionamentului regizorului. 

În primul rind, cartea lui Radu Tudoran, 
„Toate. pinzele sus“, baza serialului tv şi a 
prezentei adaptări, face parte din familia căr- 
ților minunate peste care timpul trece fără sà 


Julietta Szânyi 


Toate pinzele sus 


le atingă. Ea — şi impreună cu ea şi filmul 
se adresează unei categorii umane în veș- 
nică, dar și foarte rapida mişcare: tineretul 
De cînd a văzut lumina micului ecran și pina 
azi, serialul şi-a ciștigat alte zeci de mii de 
spectatori; copiii prea copii de atunci au 
ajuns la virsta de „Toate pinzele sus" şi pen- 
tru ei serialul este foarte bine venit. Nemai- 
vorbind cá, între un serial de aventuri palpi- 
tante, pe mare și pe uscat, înghesuite în rama 
micului ecran și aceleași aventuri desfășurate 
pe marele ecran și în culori, pe deasupra, 
există oarecari deosebiri, așa incit, n-ar fi de 
mirare ca şi spectatorii de altădată să simtă 
dulcea dorință a revederii — argument în 
plus pentru adaptarea cu pricina. 

Ce vedem — sau revedem — aşadar, din 
„Toate pinzele sus“ sint trei episoade. Secre- 
tul epavei, Misterele mărilor şi intilnire in 
Atlantic. Deci, inceputul aventurilor celor doi 
prieteni, Anton Lupan și Pierre Vaillant; peri- 
peţiile vasului „L'Essperance“ regăsit sub 
formă de epava 5i pornit la drum înzestrat cu 


Sebastian Papaiani şi Ion Besoiu cu... toate pinzele sus sp 


un echipaj pitoresc pină-n maduva oaselor 
intilnirea căpitanului Lupan cu prea frumoasa 
Adnana, dar și cu mai puţin frumosul, în 
schimb feroceie pirat Spinu; căutarea priete- 
nului pierdut și, firește, găsirea lui într-un tir- 
ziu — din păcate nu numai pentru el, dar şi 
pentru savoarea filmului... O lume pestriță, 
Orientul în floare și „floarea“ Orientului la 
acei moment, întimplările şi înfruntările aş- 
teptate, desfăşurate intr-un cadru scenogratic 
plăcut (decoruri Marcel Bogos), costume co- 
lorate la propriu și la figurat datorate pictori- 
tei de costume Nelly Merola-Grigoriu, lumea 
văzută cu ochi de... marinari, dar şi de opera- 
tor dibaci și în ale mărior filmări: Nicu Stan; 
un montaj strins (Maria Neagu) uneori — 
probabil prin forța lucrurilor, adică a adaptă- 
rii — puţin prea strins pentru gustul specta 
torului care, poate, ar mai întirzia cu privirea 
asupra unor meleaguri de „o mie și una de 
nopți” mai mult sau mai puţin turistice; o mu- 
zică (Radu Şerban) potrivită-mânuşă. în sen- 
sul că urmărește îndeaproape curba tensiunii 


inima spectatorilor, 


de-a lungul celor trei episoade semnate Mircea Mureșan, Alexandru Struţeanu, dar și Radu Tudoran... 


în premieră 


N u ştiu de unde a pornit ideea acestui in- 
cintător film de vacanţă. De la fantezia fee- 
rică a serbărilor zăpezii, de la un vers lrumos 
cu un El şi o Ea rătăciți în țara-de-azur „le 
bateau bleu“ o cintă Jean Claude Pascal, 
„pasărea fericirii“ o cheamă Maetterlinck, 
„Sania albastră” îi zic Fânuș Neagu — Vintilă 
Ornaru şi loan Cărmăzan cu echipa acestui 
vis al unei zile de iarnă printre brazi, schiori 
piscine și deșteptări salutare. Dacă ar fi ra 
mas doar idila dintr-o frumoasă vacanţa 
montană — poate destrămată sau prelungita 
în orașul în care neaua e repede întinată — 
Sania... ar fi fost doar divertismentul ci- 
ne-muzical, variantă '87 a unei alte dragoste 
la zero grade. dar el vrea — și bine face — sa 
spună şi altceva, renunţind ades la vorbe in 
favoarea sugestiei vizual-muzicale. Un sub- 
text în genul: nu tot ce zboara — pe schiuri —e 
dragoste adevărată; trebuie să știi să renunţi, 
dar să rămii cu ochii deschişi, în continuare 
pentru că, în ciuda șlagărului lansat cu suc- 
ces de Aura Urziceanu „Nu întreba ce e iubr- 
rea”, tinerii noştri din poveste se întreabă. Și 
bine fac că nu se iau, puștește, după apa- 
renţe. Aparenţele sub forma unei declaraţii — 


asigurări la telefon — („Eu te iubesc 
Adriana!") fără acoperire, însă. „Da, dar uiţi 
să vii la intilnire", il sancţionează, deocam 


dată doar telefonic, prea iubita mult neglijată 
Aparenţele sub forma unui joc copilăresc 
dea uşa — batantă (ce scenă frumoasa tan- 
dru-hazoasă alisează acolo. între-pereţii de 
sticlă, cu un Ea și un El ce nici nu știu cum 
se numesc); sau joaca de-a tăvălugul, pe pir 
tia cu schiori și costumaţi la Carnavalul zape 
zii, o joacă de-a uite-o nu e, căciulița roşie 
oscilind între un antrenor plin de aplomb şi 
relaţii și un lungan timid („sint doar un înce- 
pător'”) înduioșător de ridicol cînd iese în fus- 
tita ca de scoțian după o baie neprogramata 
in piscina hotelului. Ce părea serios, cu carte 
de vizită reţinută la banchetul organizat în 
cinstea antrenorului și a logodnicei lui ca 
ciulița roșie în căutarea adevărului despre 


dragoste — se destramă după o explicaţie til- 
mată de sus, din cabina telefericului, cu cei 
doi prinşi în mrejele unei situaţii fără altă ie- 
ṣire decit despărţirea. Ce părea joacă, o 
distracţie de sezon, se leagă temeinic pentru 
că — zice tot cintecul rezoneur al întimplări- 
lor — sania albastră există, cine o vede e fe- 
ricit, dar trebuie să ştii s-o porţi această sa- 
nie, ea nu te duce chiar singură in ţara 
mult-visată. 

Lirism în stare pură, cu puţine, dar suges 
tive momente epice, — Fănuş Neagu nu rareori 
face cuvintul-vrajă să povestească stări și 


Drumul „Saniei iubirii 


Sania albastră 


asta e de ajuns unei echipe de cineaști talen- 
taţi. Aici prozatorul-poet s-a intilnit cu regi- 
zorul-poet, loan Cârmăzan, poet al „dinăun 
trului”, — al stărilor mai complicate desigur 
mai profunde în Ţapinarii și Lișca, mai copi- 
lareşti în Sania..., dar tot din interior pornite 
ca să devină uh singur — mare — sentiment 
lubirea cea de toate zilele, nu doar de aurite 
festine, fie ele culminate cu ananas. Și un alt 
poet al vizualulu: Marian Stanciu face tran- 
sparente ca apa sentimente uneori contu 
iata intenționeaza— dar nu e incă pregatita— 
sa se despartă de un logodnic ce nu știe så 


începe pe un- peron 


interioare a intimplărilor fiecărui episod 
Deci, un film bine strunit pe toate corzile 

Bostorul, minaretele, farul de la Sulina 
Moșii cu baraca de tragere la țintă („Mireasa 
nene, mireasa"!), bazaruri în care intri încăl- 
tat și ieși descâlțat, tirguieli şi răfuieli, viața 
pe uscat, dar mai ales pe mare, intimplări 
grave cu dominantă hazlie, stări poetice 
atinse cu delicateţe — vezi relația Adnana 
Lupan — momente poetice alternate cu mo- 
mente comice — imbatabil Jean Constantin 
cu haremul său și felul unic în care își miru- 
iește dușmanii cu polonicul, arma lui de bu- 
catar, sub ochii ingroziţi ai bietului armean 
„sărac — Aurel Giurumia; momente drama- 
tice, aventuros-dramatice, firește, cum ar fi 
făfuiala lui Pedro (Geo Visu) cu ucigașul ta- 
tălui său (Jean Lorin Florescu) şi, în cele din 
urmă, momentul duios al regăsirii celor doi 
prieteni urmat, firesc. de un moment nemilos 
prinderea Spinului, cu ajutorul neprețuit al 
cățelului Lăbuș — excelent „actor“ de-alun- 
gul celor trei episoade, dealtfel... În general, 
nimic din ce poate face plăcere iubitorilor 
genului nu este ignorat de către autori. Dar 
sigur, piesa de rezistenţă — și aici se cuvine 
o plecăciune în fața bunei inspiraţii regizo- 
rale — o constituie distribuţia. Nu știu cum ar 
fi arâtat Toate pinzele sus fără figura calmă 

selicontrolul în persoană — a căpitanului 
Lupan — lon Besoiu în contrast cu exube- 
ranța juvenilă pină-n... pinzele albe a priete- 
nului său Vaillant — lon Dichiseanu, făra far- 
mecu!. cind dirz cind supus. al Adnane: 
Julietta Szonyi. fără tacerile şi înegurările 
de marinar incercat ale lui Gherasim — lla- 
rion Ciobanu și replica lui voioasă, leroni 

Sebastian Papaiani, cel care ştie să „șor 
tească” cu gloanţe la urechea piraților, fara 
prezența Spinului, din care Colea Răutu con- 
struieşte, făra să clipească, vreo şase perso- 
naje pe cit de fioroase pe atit de impecabile 
actoriceşte, fără, desigur, nevinovăția veșnic 
vinovată a lui Ismail — Jean Constantin, apa- 
riție așteptată cu nerăbdare și primită cu bu- 
curie, fără, chiar, figura de pierde-vară sim- 
patic a lui Haralamb — George Paul Avram şi 
a naivului puștan venit cu pluta și pornit pe 
mări, Mihu — Cristian Sofron cu al său Lă- 
buș fără pereche. Regiorul şi-a alcătuit 
într-adevăr, un echipaj pentru expediţia sa 
nu spre Țara de Foc, ci spre o ţară mai apro- 
piată, dar la care se ajunge ceva mai greu 
cind se ajunge; țara numită sufletul spectatn- 
rului... Pentru că, şi normal mi se pare, înspre 
avea ţară s-a aventurat el cu toate pinzele 
sus.. 


Eva SÎRBU 


Producție a Casei de filme Cinci. Adaptare după se- 
rialul produs de Televiziunea Română. Scenariul 
Alexandru Struţeanu, Mircea Mureșan. după roma 
nul „Toate pinzele sus” de Radu Tudoran. Regia: 
Mircea Mureșan. imaginea: Nicu Stan. Muzica: Raoa 

Şerban. Decoruri: Marcel Bogos. Costume: Ney 
Merola-Grigoriu. Cu: lon Besoiu, larion Cioban 

Sebastian Papaiani, Jean Constantin. George Pa: 

Avram, Cristian Sofron, Julietta Szonyi, lon Dich 

seânu, Colea Răutu, Jean Lorin Florescu, Gheorghe 
Visu, Dorin Dron, Aurel Giurumia. Film realizat in 
studiourile Centrului de Producţie Cinematogratică 
București”. 


iubească, ci doar să dea asigurări ori să po- 
runceasca. Ori sentimente încă tulburi, zorii a 
altceva, deocamdată doar prietenie tandra 
„amitie amoureuse" cum i se mai zice, dar 
care treptat-treptat iși găseşte drum sigur 
spre sania iubirii. Ingeniosul operator fii- 
mează cu frenezie din sanie, din mină, din 
cabina telefericului, de pe scaunul teleschiu- 
lui, de unde nimerește mai bine, o hirjoană 
cu bulgări sau cu alai de carnaval al zăpezii 
măști amuzante, risipă de vitalitate. verva 
umor (aici și replica devine mai vioaie, mai 
colorată, mai tinerească). Totul pare permis 
într-o fantezie pe zăpadă, chiar și filmarea si- 
luetelor oglindite în bazin cu capul in jos, de 
ai impresia că prâiecționistul a aţipit, ca in 
Hellzzappoppin. Chipurile interpreţilor au un 
éclat special, ninsoarea pare cernută cu gra- 
ție, dintr-un nor artificial, peste o sanie bà- 
tută în pietre prețioase ca în basmele lui An- 
dersen. Un Orwocolor o peliculă Azomureș 
ce poate face minuni dacă cel ce-o minu- 
iește... și dacă cei ce-o prelucrează în labora- 
toarele de la Buftea. (anonimi harnici despre 
care nu se prea știe mult inafară...). Sint şi 
melodiile — desigur, unele mai inspirate, al- 
tele mai obișnuite ale tinărului compozitor 
Dan Creimerman — versurile Eugen Rotaru 
Un debut în muzica de film ce merită reținut 
Ca și apariţia atit de cinematogralică, dega- 
jată a Aurei Urziceanu în scena de la restau- 
rant cind se amuză copios de situaţia creiată 

Cu sinceritate, naturalete tinerii interpreţi 

mai spontan Bogdan Stanoevici, mai re- 
zervată uşor misterioasă, interiorizată așa 
cum îi cere rolul, Diana Gheorghian și, într-o 
compoziţie plină de haz, Leni Pinţea-Ho 
meag. 

Un film de vacanţă venind după filmul de 
şcoală și de succes al anului: Liceenii. Şi və 
canța cu farmecul ei 


Alice MANOLIU 
a maai M 


Producţie a Casei de filme Cinci. Scenariul: Fânuș 
Neagu și Vintilă Ornaru. Regia: loan Cărmăzan. De- 
coruri: Marcel Bogos. Costume: Carmen Puşcariu 
Muzica: Dan Creimerman. |: Elena Pașca 
Cu: Diana Gheorghian, Bogdan Stanoevici, loan Ge 
orgescu, Valentin Teodosiu, Leni Pinţea-Homeag 
Cu participarea cintărejei Aura Urziceanu. Film reali- 
za! in studiourile Centrului de Producţie Cinemato- 
grafică „Bucureşti“.