Revista Cinema/1977 — 1989/025-CINEMA-anul-XXV-nr-3-1987

atru studenţi, patru uteciști, patru iub» 
tori de film — „înrăiţi“, cum se mărturisesc e: 
— trei dintre ei, poate, chiar viitori cineașt: 
unul deja consacrat în mişcarea de cineama 
tori — i-am invitat la o' discuţie despre tine- 
rețe și despre cinema. Gazdă ne este neobo- 
situl îndrumător al tinerilor cineaști amatori 
tovarășul Emilian Urse, de aproape două de- 
cenii responsabil al „Studiilm“-ului, creat 
imediat după înființarea Uniunii Asociaţiilor 
Studenţilor Comuniști din România (deci 
iată, sărbătoreşte chiar în această luna, un 
frumos jubileu). 

„A tost primul cineclub din țară și mi-amin- 
tesc, spune Emilian Urse, că încă după un 
an, revista „Magazin“ îndruma un student 
din Cluj, dornic să trimită un scenariu, către 
acest prim și, pe atunci, singur cineclub”. 
Faptul că de atunci și pină acum mereu alți 
tineri s-au simţit aici ca într-o adevărată fami- 
lie mi-au dovedit-o și repetatele deschideri 
de ușă, doar în răstimpul a citeva ore, a celor 
veniţi, cu chipul deschis și surizător, să ceara 
sfatul tovarășului Urse, la rîndul său pasionat 
fotograf, ajuns la cinema cu un prim film în- 
chinat lui Brâncuși, Axa pămintului (1969) și 
cu o expoziție fotografică inspirată de aforis- 
mele sculptorului român. 

Discuţia cu tinerii de azi s-a legat priete- 
neşte, de la primele replici. Nici nu putea fi 
altfel, cind vorbitorii își susțin părerile (bine 
formate), își apără visele (realiste) fără incon 
jur, sint entuziaști, dăruiți, pătimași chiar, sint 
spontani şi sigun de ei, deși bîintuiți de unele 
întrebări încă fără răspuns, sînt critici și auto- 
critici, sînt deschis recunoscători pentru con- 
dițiile pe care le au, sint gata să vrea și, mai 
ales, să muncească pentru mai mult. Să-i nu- 
mesc: 

Mihaela Serea, Facultatea de drept, anul I; 

Despina Albu, Facultatea de finanţe şi con- 
tabilitate de la A.S.E., anul lil; 

Cristea, Facultatea de transporturi, 
secţia material rulant de cale ferată, anul IV; 

Radu Dănilă, institutul de artă plastică, 
secția sculptură, anul IV. Doar unul bucureș- 
tean, ceilalți de fel din Odobeşti, Sibiu, 
Ploiești. 

Aflu mai întîi ce i-a atras spre profsesiunile 
alese. $ 

Mihaela Serea, vorbeşte hotărît, cu o sigu- 
ranță plăcută, căci pare mereu dublată de 
dorința de a se verifica: „De fapt, mă simt 
atrasă de mai multe profesiuni... (pauză sem- 
nificativă), poate e bine... poate e rău... Des- 
pre Facultatea de drept se ştiu, desigur, 
multe lucruri, dar mai puţine detalii, căci ina- 
fară de activitatea de impărțitor de dreptate, 
noi (există un tandru şi juvenil orgoliu în 
acest „noi“, juriștii), încercăm. să facem un 
lucru mult mai dificil, decit acela de a con- 
stata, a pedepsi, a califica din punct de ve- 
dere juridic, un gest sau un act. Noi trebuie 
să facem legea cunoscută și, mai ales, res- 
pectată. A ajuta oamenii s-o înțeleagă, a-i 
convinge de rațiunea pentru care a fost 
adoptată, este un scop permanent, educativ, 
cultural și social și, totodată, o pasionantă 
strădanie. Căci, libertatea în societate este 
dată, în cea mai mare parte, de cunoașterea, 
înțelegerea și respectarea legilor”. 

Cu această fundamentală precizare, Miha- 
ela Serea definește, îmi pare, ce-şi dorește 
mai mult şi mai mult să facă în viaţă, dar 
constat, confesiunea nu s-a terminat. 

„Cum spuneam, continuă tinăra de la 
Drept, mă atrage aproape tot ce există! Să va 
spun un mic secret: inițial mi-am dorit să fiu 
inginer mecanic. Mă pasionau motoarele, au- 
tovehicuiele. Pe urmă, încă de la primele 
filme văzute în copilărie, cind habar n-aveam 
că există o „artă cinematografică“, doream să 
fac și să joc în filme. De fapt, cred că întot- 
deauna o să-mi doresc acest lucru... Acum 
sint un cinefil „înrăit“ și, de aceea, m-am ir- 
scris la „Studfilm“. Deocamdată fac fotogra- 
fie artistică și, în măsura timpului dedicat 
cred că am reușit ceva. Cel mai aproape imi 
„este însă ideea să fiu scenarist". (Turneul pro- 
fesiunilor continuă: „imi doresc foarte mul: 
să devin ziarist. De altfel, principala mea acti 
vitate asta este”. Mihaela Serea este redactor 
la citeva reviste studențești printre care „Uni 
versitatea comunistă“, „Convingeri comu- 
niste”. interlocutoarea mea are alură sportiva 
salopetă, păr scurt numai bucle, ochi căprui 
care nu stau o clipa locului: „Am făcut repor 
taj. interviu (colaboreazăşi la „Viaţa . studen- 
“țeascâ“), cromicá de carte. (O intreb dacă nu 
şi de film). Nu încă. Și asta dintr-o micà.. 
slăbiciune (o spune cu franchețe, deși, mai 
corect ar fi s-o numească modestie) „l-am re~ 
zervat rubrica de cinema unei colege de an 
fiindcă îmi place foarte mult cum scrie ea 


2 


— Dar dumneavoastră n-aţi putea? 

— Ba da, aș putea, dar ea poate mai bine 

Despina Albu, pār blond de lleană Cosim 
zeană, siluetă delicată, privire nostalgică: „De 
mică mă pregăteam pentru pian sau balet 
Un accident la mină, m-a impiedicat să conti 
nui, aşa am venit în București să dau ia 
A.S.E. Artele frumoase mă atrag în continu- 
are şi cel mai mult filmul. Este şi motivul 
pentru care sint membră a _Studtilmului” şi 
pentru care am organizat în cadrul ASE. re 
ferate unde se prezintă cele mai bune filme şi 
regizori din repertoriul din oraş sau de la Ci- 
nematecă. 

Bogdan Cristea se află. pentru prima dată 
în postură de intervievat. Își mărturisește 
emoțiile. Se vâd oricum: „Cred că mirajul fil- 
mului se aşterne peste orice spectator, peste 
orice tinăr. În mine a trezit o pasiune care în 
loc să se stingă, se ampiitică. Cea mai mare 
dorință este să pot exprima „viziunea mea 
despre viață, pe ecran. Vreau să fac film (de 
ocamdată face şi ei fotografie, la același ci- 
neclub studenţesc). I intreb ce filme i-au te 
zit, în adolescență, această pasiune: „Epo- 
peea istoriei noastre, Dacii, Mihai Viteazul, 
Ştefan cel Mare, Viad Țepeș, le-am văzut şi 
revăzut și mereu spectacolul grandios al de- 
venirii neamului nostru m-a fascinat” 


Radu Dănilă este autorul unor filme apre- 
ciate (Albia, Posibilitate), a participat la Festi- 
valuri internaționale de cineamatori, la Varşc 
via şi Brno. anul trecut a reprezentat cinea- 
matorii români la cursurile de vară ale „insti- 
iutului naţional de cinema“, din Franța. 


Sint tineri, sint uteciști, 
visează viitorul de aur 
al filmului românesc 


va avea prioritate faţă de celelalte arte, în co- 
municarea cu publicul 

Percepția mea asupra celor patru interlocu 
tori s-a schimbat. Nu stăteam la masa (triun 
ghiulară) faţă în faţă doar cu patru student 
uteciști, ci cu patru candidaţi la profesiunea 
de cineast, conștienți că filmul se- leagă, in 
primul rind, de experiența de viață. Era nor 
mal sā- întreb dacă ar fi sâ-și indeplineasca 
această dorință, despre ce ar face ei filme? 


Mihaela Serea: Am voie să mă laud puţin? 
(întrebare retorică, desigur, de viitor jurist) 
Primul film l-aș face despre mine. Pentru câ 
sint un om obișnuit şi cred că am o mulţime 
dn trăsaturile pe care le au tinerii noștri 
Uneori cei mai în virstă obișnuiesc să spună 
foarte îndoiţi: „Ah, tinerii din ziua de azi!" 
Dar, de fapt, tinerii din ziua de azi, nu sint de 
un singur fel. Sint și ei o infinitate de tipuri 
de oameni. Pentru mine, cea mái interesantă 
experiență, și la îndemină, este să merg pe 
stradă şi să privesc la chipurile tinerilor (con- 
sta! că are deja o însușire de cineast). Ei sint 
şi studioşi, şi timizi, şi îndrāzneți, şi extrava- 
ganţi. și preocupaţi... Aş incerca, așadar, să 
fac un film despre mine, pentru că, poate o 
să vi se pară curios. pină acum, la 22 de ani 
am practicat mai multe „variante“ de viaţa 
Am ocupat mai multe posturi, mai plastic 
vorbind, vreau sa spun câ am îmbrăcat mai 
multe haine şi m-am intrebat de ce n-ar fi 
ecranul oglinda-conştiința mea? Aș vrea să 
ma văd cu ochii altora, așa cum eram eu 
eievă, aşa cum am muncit într-o întreprindere 
agricolă de stat sau, peste un an, într-o ia- 


> 


— Mai tot timpul scriu. Sint puține orele 
din zi cind nu scriu. 

O priveam în timp ce vorbea şi-mi dădeam 
seama că portretul la persoana l-a corespun- 
dea, de fapt, portretului unei generaţii. 


Despina Albu: „Ceea ce mă preocupă pe 
mine cel mai mult dintre problemele tinereții 
este una de care m-am lovit și eu într-o oare- 
care măsură, şi anume dilema sau dacă vreți, 
opțiunea în fața căreia se află adolescentul, 
influențat pe de o parte de părinţi și, de cea- 
laită de viața de grup. Părinţii au anumite idei 
despre cum vor să fie și ce să devină copiii 
lor, iar adolescentul tinde spre exemplul co- 
legilor. Dacă exemplul e bun, e bine; dar am 
vazut și situaţii cind personalităţi mai puter- 
nice, nu totdeauna faste, pot distruge trăsă- 
turile mai firave, dar cum se spune pozitive, 
ale unor tineri. Aici cred că U.T.C.-ul, viaţa 
noastră de organizaţie, poate avea o influență 
hotăritoare în rezolvarea acestei dileme.“ 


Bogdan Cristea: Eu dacă aș face un film 
despre U.T.C. nu l-aș face despre un grup de 
tineri, ci despre un tinăr pentru care, pină la 
20—22 de ani, lucrurile nu au mers din plin 
S-a lovit de multe greutăţi și mereu a fost az- 
virit la pămînt, dar, de fiecare dată, a ştiut 
cum să se ridice... Ştiţi, mie îmi plac filmele 
cu o tentă filozofică în care spectatorul să fie 
pus să gindească“. 


Îl întreb dacă a văzut Concurs de Dan Pita 
și ce părere are despre tinărul-călăuza gru- 
pului de excursioniști. Imi răspunde tot 


„Din clasa a doua am visat să fiu sculptor 
Am făcut liceul de artă din Ploiești și am in- 
Wat la Institutul „Nicolae Grigorescu“. in anul 
ii insă, s-a intimplat un eveniment. Am trecut 
pragul Cinematecii Eforie. Atunci mi-am dat 
seama că filmul putea să spună mult mai 
mult decit o lucrare de sculptură. M-am gin- 
dit chiar să fac o expoziţie în care fiecare 
sculptură să fie completată cu un film. Atunci 
am inceput să citesc cinema, estetică și cum 
se face un film, și am venit la cineclubul nos- 
tru. Am văzut însă că nu e așa de simplu. Am 
scris atunci două piese, le-am jucat la facui- 
tate, dar am revenit la film”. Pină acum Radu 
Dănilă este autoprul a 10—12 „experimente“ 
cum le numește, și este ferm hotărit să dea la 
regie |A T.C.: „Am convingerea că pentru a 
face regie e bine să ai şi altă facultate și 
cred ca una poate să fie Artele plastice; ori- 
cum, pe masură ce înaintăm în timp, filmul 


brică. Am fost perseverență și incercam să 
trăiesc frumos. De aceea aduc în discuţie 
problema experienţei personale, pentru ca 
valorează foarte mult. Ea dă omului echilibru 
şi asta e ceea ce căutăm cu toții. Am lucrat la 
o întreprindere de aparataj electric pentru in- 
stalaţii din industria electrotehnică. Stind 
acolo, în secţie, muncind, am putut, cred, 
să-mi dau seama de ce lucrurile nu mergeau 
totdeauna prea bine. Şi poate, într-o zi, daca 
o să fiu un factor de răspundere, am să pot 
sa contribui cu ceva la îndreptarea lucrurilor. 
Sint o mulțime de lucruri specifice şi în agri- 
cultură, o mulţime de detalii de viaţă fru- 
moase, pitorești care trebuie cunoscute. Și 
cred că puţini le știu. Toate astea aș încerca 
să le redau într-un film. Nu știu dacă aș 
reuşi, dar aş încerca.” 


— Ai scris vreodată un scenariu? 


https://biblioteca-digitala.ro 


Mihaela Serea: „Eu cred că tinărul acela 
putea să fie utecist. Ba chiar era. Concursul 
era doar organizat, deși pe o conceptia cam 
puerilă, iar tinarul implicat cu totul intimplà- 
tor în desfăşurarea sa, dă dovadă de iniţiativa 
pentru a rezolva dificultăţile ivite pe parcurs, 
pentru că el, ca un adevărat utecist, nu putea 
fi indiferent la ceea ce se întimplă în jur, nu 
putea să nu se simtă responsabil. De altfel, 
apariţia sa în final, pe calul alb, deși poate îi 
interpretată într-o mulţime de feluri, mie calul 
acela mi s-a părut că era coborit de pe un 
soclu și tînărul merita să-l încalece”. 


Radu Dănilă: „U.T.C.-ul face parte din viața 
noastră. Şi cred că se poate împleti firesc cu 
multe poveşti cinematografice. Doi tineri care 
se pregătesc să întemeieze o familie s-au cu- 
noscut în. cadrul organizaţiei noastre, caci, 
nu numai în ilegalitate s-a întimplat așa; alţi 


CCI a a T PETG 


tia i RAP AR dei cite Cita 


tineri işi împlinesc misiunea de uteciști for- 
mind o brigadă artistică. Ceea ce mă preo- 
cupă, în special, este problema creaţiei. Ma 
gindesc la un scenariu: un utecist, proaspat 
casătorit, lucrează într-un domeniu artistic. 
Apropiata naștere a primului lor copil îl spe- 
rie, îl agită, crede că nu va reuși să împace 


profesiunea cu răspunderea de tată. Se simte | 


incapabil să mai creeze. Dar, din momentul 
cind se naşte copilul, semnele de întrebare 
se spulberă, el insuşi se simte renăscut, iși 
regăseşte echilibrul şi e cuprins de o noua 
inspiraţie. Lucrează mai bine ca pină atunci.“ 


Mihaela Serea revine cu o altă idee de sce- 
nariu: „Mult povestita epopee a Canalului 
Dunăre-Marea Neagră poate fi reluată prin 
atitea cazuri individuale, într-o infinitate de 
episoade.“ (O întreb în ce împrejurare a cu- 
noscut această experienţă). „Colegii mai buni 


de clasă, băieţii, au fost programaţi, în va- 
canța mare, să lucreze la Canal. Eu știu cum 
au plecat și cum au venit. (O întreb cum). Au 
plecat niște tineri care aveau totul de-a gata 
și încă nu-și puseseră nici o problemă se- 
rioasă. Credeau că totul vine de la sine. 
Acolo au dat de o muncă grea și au fost puși 
în situaţii extrem de dificile. Au greșit. Au pri- 
mit mustrări și sancțiuni — să știți că tinere- 
tul nostru este foarte sensibil (adaugă ea cu 
evidente atuuri de cunoscătoare), dar îndrep- 
tarea lor a venit spontan și, ceea ce e foarte 
important, din convingere. S-au întors 
foarte uniți intre ei, mai prieteni, aveau pore- 
cle pe care noi, fetele, nu le știam, povesteau 
o mulţime de întimplări petrecute împreună 
sau chiar abateri care, cred, puneau în evi- 
denţă anumite slăbiciuni ale generaţiei noas- 
tre. Dar, oricum, aveau simţul umorului evi- 
dent dezvoltat. Din toată această experienţa 


s-ar putea re-crea un serial“. 
Dintre filmele dedicate de cinematografia 
noastră, tinerilor utecişti de ieri şi de azi, re- 


- vin în discuţie Canarul și viscolul, Concurs, 


Zidul, Mireasa din tren, — „o lecţie frumos 
realizată despre maturitatea şi responsabilita- 
tea tinerilor, despre joc și seriozitate, despre 
ce cred ei despre viață şi ce este ea“. Filme 
zare au știut să convingă pe tineri de adeva- 
rurile lor. 

În sfirșit, o ultimă întrebare: ce înseamna 
pentru ei aniversarea U.T.C.-ului? 

Mihaela Serea — promptitudinea studentei 
de la Drept își spune din nou cuvintul — „65 
de ani înseamnă o viaţă de om. Sigur că pen- 
tru noi, azi, e mai ușor. Nu mai avem de dat 
marile bătălii împotriva fascismului, a nedrep- 
taţii sociale, a inegalităților. Ceea ce trebuia 
cucerit a fost cucerit, marile drepturi și liber- 
tăți au fost dobindite. Maturitatea noastră tre- 


https://biblioteca-digitala.ro 


buie observată, înțeleasă şi explicată într-un 
mod nou. Este o maturitate care respinge 
formalismul vorbelor și se cere măsurată în 
fapte, chiar dacă ele au alte înfățișări pentru 
că sînt fapte pașnice, mărunte chiar. Puse 
cap la cap creează măreţia zilei de azi. Mai 
avem şi noi multe de făcut. Dar asta depinde 
de profunzimea fiecăruia dintre noi, de do- 
rința şi putinţa fiecăruia de a se investi în 
ceea ce vrea să facă“. 

Radu Dănilă îi dă prompt replica: „Eu cred 
ca sînt unul dintre acei utecişti care nu doar 
vor, ci şi pot”. n 

Incheiem întilnirea cu tinerețea pe această 
replică, cu convingerea că mulţi, foarte mulți 
dintre tinerii de azi nu doar vor, ci și pot cu 
sinceritate, cu seriozitate să-şi traducă visele 


in realitate. f, 
Adina DARIAN 
3 


Trei generaţii, trei momente din 


istoria înțelegerii rosturilor 


satului nou livra de Mircea Moldovan cu Luiza Orosz 
şi Silviu Stănculescu) 


P. de o parte, marile filme ale satului, pu- 
ternice drame ale pămîntului izvorite, mai 
toate, din marea literatură. Rebreanu, Slavici 
Caragiale, Agirbiceanu, Duiliu Zamfirescu 
Zaharia Stancu, clasici, nu toți valorificați la 
aceaiași înălţime, reproiectați cinematografic 
dar sugerînd ecranului secvențe memorabile 
creșterea simfonică, de mare forță emoțio 
nală, a răscoalei din 1907; hora Ciuleandre: 
prevestitoare de furtună, conacul în flacâr: 
din „Viața“ (deloc idilică) la țară; execuția 
singeroasă a răsculaților — 11.000 de victime 
ale setei de pămint, setei de dreptate. Uneori 
victime ale patimii de înavuţire, patimă ce- 
duce pe unii eroi literar-cinematogralici dir 
același zbuciumat univers rural de la începu 
tul secolului la o altă puternică dramă: cea a 
înstrăinării, dezumanizării. Cap de serie a 


unor filme devenite clasice ca valoare: Moara | 


cu noroc în regia lui Victor Iliu; apoi Răscoa- 
la și Blestemul pămintului-blestemul iubirii 
după „lon“ (Mircea Mureșan, Duhul aurului 
Tănase Scatiu (Dan Piţa), Înainte de tăcere 
(Alexa Visarion) — mai recent, Moara lui Că- 
lifar (Şerban Marinescu). 


P. de altă parte, scenarii cinematografice 
originale, sau tot adaptări după scrieri lite- 
rare mai moderne — ce urmăresc satul româă- 
nesc în ajunul, sau în timpul reașezărilor pe 
fāgaş social nou, evenimente istorice zdrun- 
cinind mentalități ancestrale, prejudecăţi 
concepții și determinind mutații fundamen- 
tale în viața ţăranului român: Desfășurarea 
(Marin Preda — Paul Călinescu), Setea (Titus 
Popovici — Mircea Drăgan), Vinătoare de 
vulpi (Dinu Săraru — Mircea Daneliuc), Cind 
primăvara e fierbinte (Dumitru Carabâăţ - 
Mircea Săucan). Vremea zăpezilor (Fănuş 
Neagu — Gheorghe Naghi), (Petre 
Sălcudeanu — Mircea Moldovan). ele din 
aceste opere — repere în antologia ċinema- 
tografică' — analizează complicatul feno- 
men-social dinăuntrul unui personaj purtător 
de dramă intimă, dar cu răsunet social mai 
larg. Și atunci, simfonismul vechilor tratăr: 
face loc sonatei cinematografice (Cind pri- 
măvara e fierbinte, ). or concertului 
cu un solist reprezentativ pentru o întreaga 
mentalitate (Destășurarea, Vinătoarea de vul- 
pi). 

Amploarea unei imagini-simbol, în genul 
„se face dreptate“, e dedusă — în fericite ca- 
zuri artistice — dintr-un singur gest semniti- 
cativ, o scenă-cheie sau o replică-embilemă 
pentru o nouă înțelegere a lucrurilor. Țăranii 
Setei iși primesc, în sfirşit, de la guvernul de- 
mocratic, pămîntul cu atitea suferințe plătit; 
(vezi eroul tragic din Primăvara... lui Sau- 
can). Şi în timp ce semnează, în liniște, 
contractul lor cu o viaţă nouă, se aud chiui- 
turile moților ce coboară spre sat, aţițaţi de 
oamenii boierului: „Daţi-ne și nouă pămin! 
De ce numâi luncanilor? Noi unde să me- 
rem? Unde? Cu pruncii? Pe lume, să cul- 
duim?' Chipuri” întunecate, filmate în planuri 
apropiate, apoi detalii: cuţitele moțoganilor 
ies la iveală, amenințătoare; moment incor- 
dat, bine filmat, tensiune energic dirijată regi- 
zoral. Alternanţe de planuri cu moţii înfier- 
bintaţi și luncani hotăriți să nu-și cedeze 
dreptul abia cîştigat. „Nu vă pică obrazul de 
ruşine? Nesătuilor!' tună vocea lui Mitru 
Mot (Ilarion Ciobanu) adresindu-se proaspe- 
ților împroprietăriți. „Dacă voi v-aţi văzut cu 
pâmint, de alții nu vă mai pasă? Ei ce sa 
tacă? Ei nu-s frații noștri? Nu-s plugari? Ce 
vreţi, să fie ei slugile voastre? Pentru partidu' 
nos’ comunist toți oamenii îs pe o forma. 
Acuma. să-i scriem pe listă...“. 


e e 3 


Portrete cinematografice convingătoare din lumea satului românesc 


contemporan 


w 


25 de ani de la încheierea cooperativizării agriculturii 


“Satul ca tradiție, satul ca înnoire, 
satul ca dimensiune cinematografică 


Între marile drame ale pămîntului 


oferite ecranului 


de marea 


literatură 


şi citeva partituri originale 
din viaţa ţăranului de azi, 


filmul 


satului 


contemporan, 


filmul noii revoluții agrare 
își asteaptă cineastii inspirați 


S] o altă situație grăitoare pentru o in- 
trăagă revoluție de concepţie. llie Barbu se 
inscrie în colectivă. Miine în zori va fi primul 
care se va „desfășura“. Dar pină atunci, nu 
poate sá doarmă, dă o raită prin grajd. Grajd 
de om sărac, cu o singură vită in bătâtură și 
o singură câmașă in spinare (şi aia peticită și 
udă la subsuori de lacrimile femeii). Calul e 
toată averea lor. Îl mingiie cu dragoste și-i 
şopteşte ca unui copil: „Hei, murgule, ce știi 
tu? Miine te dau... Să te dau?" Ochii lui Co- 
lea Răutu sint umezi, dar glasul vrea să-și 
păstreze hotărirea: „Te dau! Miine te duc 
acolo. Să nu mai fii singur”... De la „al meu” 
la „al nostru” e un întreg drum al cunoașterii 
şi înţelegerii. A! libertăţii de alegere care e — 
cum bine știm — necesitatea înțeleasă. Doar 
aşa se formează, în timp, acea conştiinţă in- 
dividuală rezistentă la încercări, îndoieli. Și 
acest „în timp” şi cu răbdare reprezintă maie 
utica artistică a adevărului. Clipa revelaţie: 
jui, după indelungi căutări. 


Pur Naăiţă Lucean revelaţia e tirzie, e! 
se îndoiește de toate — asta îi e firea — pi 
pâie faptele, le cumpânește sever, nu se 
aruncă orbeşte... Rămine ultimul şovâieinic 
ultimul mohican” din Cornu Caprei. Trebuie 
să-și „piardă prietenul de hoinăreală, de in- 
doieli, pe Pătru cel Scurt, ca să ia, în fine, 
hotărîrea cea mare. Cu un gest brusc fuge 
din convoiul de înmormintare direct la primă- 
rie să se semneze. Gest neașteptat, energic, 
după atita frămintare. Nişte țărani din cartea 
lui Dinu Săraru nu-s deloc hotăriţi, pasionali 
ca eroii lui Rebreanu or Slavici. Inteligența 
lor vie se tot întreabă și socoate... Ca la o vi- 
natoare de vulpi, judecata întinde capcane, 
așteaptă, provoacă adevărul. Şi el va veni, se 
va lăsa prins, dar nu ca victimă, ci triumfînd 
asupra neincrederii. O dialectică vie, ascuţită, 
a revoluţiei interioare mai greu ajunsă la vic- 
torie decit ajunge la ea acțiunea istorică. 


E... însă și o suită de filme-album pei- 
sagistic, în care satul e doar decor încîntător, 
dulcele paradis pierdut la care visează în- 
străinatul să se întoarcă, să se odihnească 
după zbuciumul citadin. Sigur că nostalgiile 
întoarcerii au asigurat cinematografului nos- 
tru cîteva momente de autentică poezie. Fio- 
rul liric al Trecătoarelor iubiri era prezent de 
la inceput, din situaţia dramatică a pelegrinu- 
lui grav bolnav, întors să moară în satul, în 
țara lui. Filmul ridică gestul la o altă putere 
de semnificaţie decit sentimentalele, idilice 
întoarceri la dragostea dintii. În filmul Malvi- 
nei Urșianu întoarcerea acasă devenea 


proiecția emoţionantă puternică, susținută de 


marele izvor liric care e muzica lui Tiberiu 
Olah, a nobilului sentiment: dragostea de 
țară. Cea mai profundă, netrecătoare dintre 
iubiri... larba verde de acasă devine, iată. nu 
numai splendidul peisaj mioritic, ci o filozo- 
fie, firească încorporare a naturii, ca una din 
dimensiunile spiritului uman. Ale sufletului 
naţional care se poate manifesta insă, la fe! 
de bine, pe malul feericei iza (cadrul ca de 
vis al baladei cinematografice de mare fru- 
museţe, Pintea), dar și în orăşelul cu salcimi 
sau în citadela modernă. ințelese așa, neo- 
puse ostentativ, întoarcerile spre satul natal 
din filmele mai noi, nu vor mai resuscita ve- 
chea idee semănătoristă după care numai sa- 
tul e păstrătorul aleselor însușiri morale, în 
timp ce orașul corupt, distrugător etc. etc.. 


Cu toata încârcâtura lor de poezie, frumusețe 
și autentic, nici larba verde de acasă (Stere 
Gulea), nici Acasă (Constantin Vaeni) — 
prima, o elegantă elegie, a doua o dramă cu 
puternică vină lirică — nu reușeau să scape 
in totul de tendinţa idealizatoare a lumii satu- 
iwi, contrastind violent cu orașul care... 


f PR false, provenite mai ales de ia ci 
teva personaje caricaturizate: universitarul 
care vrea să-şi rețină la catedră un viitor gi- 
nere și cind acesta refuza să plece la țara 
sa-și facă datoria de dascăl, profesorul ii re- 
tuza şi mina fetei. Sau, în Acasă, o bandă de 
escroci șantajiști şi hoţi o terorizează pe ti- 
năra de care se indrăgostește eroul inocent, 
erou care vrea s-o ducă pe fată cu el acasă, 
s-o salveze. Un fel de lon (interpret tot Şer- 
ban Ionescu), dar cu o altă ideie fixă: să ciş- 
tige bani la oraș și să se căsătorească re- 
pede, ca să-şi-facă la el, la țară, o casă fru- 
moasă „ca la oraș”. Orașul pe care-l dispre 
țuiește (pentru moravuri), dar îl admiră pen- 
tru confort. O notație social psihologică pro- 
tundă, în finalul filmului sugerează această 
mentalitate a unui gen de țăran ce trăiește un 
proces sufletesc mai complicat. În firea lui 
blindă, de om aşezat, se dă lupta între nevoia 
de răzbunare a unei nedreptăţi și dorința de 
trai pașnic. Între patriarhal şi modern. În final, 
se întoarce acasă cu căruța plină de material 
de construcție adunat cu grilă, piesă cu 
piesă, să-și clădească cuibul. In mijlocul cur- 
ţii aşează cada, pe locul unde va fi camera de 
baie şi după ce ciocnește un păhărel tradiţio- 
nal cu vecinii — cum se obișnuiește între 
gospodari — se întinde, cu satisfacția proas- 
pātului proprietar, în vană — semn suprem al 
confortului citadin transportat în ograda sā- 
teanului.  Scena-detaliu rostește mai mult 
despre condiţiile de viață ale ţăranului mo- 
dern decit toate „Daciile“ ostentativ aduse în 
prim plan din filmele avind satul doar ca fun- 
dal şi înnoirile lui doar ca detaliu de recuzita 


https://biblioteca-digitala.ro 


de Lucian Mardare. 


cu Florina Cercel si Diana Lupescu) 


Scena sugerează complexitatea acestor între- 
pâtrunderi oraş-sat nu numai din punct de 
vedere al modernizării exterioare; ea demon- 
strează „pe viu“ teoria rolului atit de impor- 
tant pe care îl are conștiința în procesul tran- 
stormărilor materiale ale societăţii. Şi cine al- 
tul decit filmul poate realiza mai complex 
analiza spectrală, minuțioasă, a complicatu- 
lui, ades neințelesului sau greșit înțelesului 
drum parcurs de niște țărani în revoluție. 


ə 
U n alt Năiţă neincrezător, greu de dat pe 
brazdă era și eroul lui lon Brad și al lui Virgil 
Calotescu din Ultima noapte a singurătăţii. 
La e! intirzierea acceptării evidenţei istorice, 
a noii orinduieli intr-o gospodărie comună, 
se datora și caracterului dificil, aspru, egoist, 
al acestui tată despotic pe care familia îl va 
pârăsi. Şi abia atunci, realizîndu-și singurăta- 
tea... Un personaj dramatic, autentic, emoțio- 
nant și datorită interpretului: Mircea Albu- 
lescu. În registru comic, o atmosferă a satu- 
lui modern creionată cu nerv, culoare, haz, în 
care perechea antologică de președinți (în 
prima serie el, Marin Moraru, în a doua ea: 
Draga Olteanu-Matei) evoluează cu vervă şi 
inteligenţă în suita „Anotimpurilor“ bobocilor 
(Toamna — larna şi acum, așteptata Primă- 
vară a bobocilor). Caractere pitorești, auten- 
tice, descrise de Petre Sălcudeanu și regizate 
de Mircea Moldovan. Unul din regizorii bun: 
cunoscători ai psihologiei ţăranului, dar care 
n-a avut întotdeauna partituri pe măsura vo- 


(Continuare în pag. 8) 


Alice MĂNOIU 


=. 


A se in cezura de timp care leaga 
etapele de masă și judeţene ale noii ediţii a 
festivalului național „Ciîntarea României” de 
galele republicane ce vor îi încununate de 
proclamarea noilor concurenți, cel mai nime- 
rit ni se pare să încercăm a surprinde fiziono- 
miile cîtorva dintre concurenţi, văzuţi la-locu- 
rile lor de muncă și de creație. Despre calită- 
țile sau minusurile peliculelor lor am mai vor- 
bit și vom mai vorbi. Să ne oprim, acum, la 
ceea ce începe să fie filmografia citorva din- 
tre cineamatorii pe care Festivalul i-a scos 
resent, din anonimat 


Satul văzut din interior 


Cu circa 2400 locuitori, comuna Crăciune- 
lui de Jos din județul Alba reprezintă astazi 
nu numai un centru de tradiţie şi spirituali- 
tate românească, dar și un centru de ambiţie 
cineamatoare. Oamenii din aceste locuri 
şi-au propus să fie în primele rinduri ale rea- 
lizatorilor de producţii record, cinstind cei 
700 de ani de existență a așezării, atestată 
documentar, precum și comandamentele noii 
revoluții agrare. Printre recoltele record ale 
satului aflăm şi filmele pe care, de ani de zile, 
le produce cu migală și pasiune în această 
localitate loan Voicu. 

Ca oricare om de aici, loan Voicu mun- 
cește mult, iar filmele sale lucrate de la A la 
Z în condiţii tehnice — să le spunem — lo- 
cale— exprimă pasiunea amatorului, dar fac 
toate în fond același lucru: arată cum sint oa- 
menii satului și ce realizări au. Aşa a reușit 
loan Voicu să facă filmul O felie de pămint, 


i 


65 de ani 
de la crearea 


Uniunii 
“Tineretului 
Comunist 
Român 


0 experien 


|, filmele noastre, tinerii sint: mineri, con- 
structori, mecanici, agricoli, muncitori indus- 
triali, şoferi, liceeni, cimentiști, informaticieni 
Ei muncesc, chiar și în trei schimburi, își ter- 
mină studiile la seral, se distrează în timpul 
rămas liber, după cum se poate, iubesc, ine- 
vitabil, pentru că sint tineri, se căsătoresc și 
au copii, își caută o locuinţă. În general, vor 
cu tot dinadinsul să fie fericiţi. Unii chiar sint. 
Alţii mai așteaptă. Între timp se pregătesc su- 
fleteşte pentru atingerea acestei stări: învață 
cind alţii se distrează, se-ncrincenează în 
munca lor, inventează lucruri utile şi gratuite, 
fac org suplimentare, dacă li se cere, parti- 
cipă la acţiunile uteciste, în fabrici, pe ṣan- 
tiere, pe ogoare, oriunde e nevoie. Au încă o 
mare disponibilitate pentru sacrificiu. Este 
acea stare numita romantism revoluţionar, 
propunind reinnodarea unei tradiţii. in mā- 
sura în care evocind-o înțelegem recuperarea 
sublimului, putem vorbi de faţetele acelui fior 
de entuziasm romantic, descoperite în viaţa 
personajelor noastre. Fiecare epocă oferă ge- 
neraţiei tinere șanse de sacrificiu. 

Eroii filmelor noastre documentare sint așa 
cum i-am găsit: unul visează o întilnire cu ex- 
tratereștrii, altul o familie care să-i dea sens 
existenţei, unii inventează un robot, alții se 
chinuie să ţină în viaţă niște maşini de mul! 
inventate. sint fruntași în muncă sau pur şi 


simplu își văd de treabă, unii vor să vadă, 


neapârat marea pe care n-au avut prilejul s-o 
contemple decit cu închipuirea, . undeva 
într-un adinc de mină, alții aleargă în timp ce 
foarte mulți doar merg. Lucruri simple, ome- 
neşti. N-a fost nevoie să le inventăm. Erau 
acolo. Le-am restituit doar, odată cu perso- 
najele, intr-un efort concertat de recuperare 
a firescului realităţii, de traversare a graniţei 
aparențelor. de parcurgere tenace a drumului 
de la colectivitate la individ. Eroii noştri sînt 
diverşi și mai ales foarte personali. Așa i-am 
cunoscut. 

N-aș putea spune că ne-a îndemnat cineva 
să ne îndreptăm câtre lumile lor interioare. Îi 
văzusem pe stradă, îi cunoscusem în drumu- 
rile noastre. Nu ne-am vorbit între noi, reali- 
zatorii: „Hai, să facem filme despre acești ti- 
neri!”, pur şi simplu ne-am apucat de scris, 
dar mai ales de înregistrat nenumărate benzi, 
cu microfonul ascuns, sau nu, de filmat. 
N-am pregătit decoruri și mizanscene care 
să-i copieşească. Nu le-am adus salopete 
noi. Ne-am insinuat cu o cît mai mare discre- 
te în lumea lor de constructori, şoferi, mineri 
sau căminiști. La întrebările noastre, simple. 
omenești, nu aveau răspunsuri pregătite di- 
nainte. Uneori tăceau îndelurg și în răstimpul 
acestei tăceri găseam suficiente întrebari 


„Mă adresez tineretului cu chemarea de a urma, în toate împrejurările, 
Partidul Comunist Român — forţa politică conducătoare a naţiunii — 
de a fi- întotdeauna buni utecişti, de a se afla în primele rînduri 
ale luptei pentru transformarea revoluţionară a patriei noastre, 
de a sărbători 65 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Comunist în România 
prin fapte de muncă şi realizări în toate domeniile de activitate“ 


ă tulburătoare 


pentru noi: dacă nu cumva întrebările noastre 

onţineau ele însele răspunsurile, daca 
aveam dreptul moral de a ne insinua în exis- 
tenţele, în intimitatea lor, de a face din ei ar- 
gumentele filmelor noastre. 

A fost o experiență tulburătoare. 

Astfel s-au născut textele filmelor noastre 
Sint mai ales mărturisiri. Astfel, atunci sau 
mai tirziu, nu ştiu exact, am avut sentimentul 
acelei nevoi de sacrificiu. Pentru ceva. Orici! 
de simplu: o prietenie, un vis din copilărie, 
un ideal profesional. Era uneori doar o stare 
difuză: á absolventului de liceu năzuind så 
mute din loc munți pe care nu i-a văzut ni- 
ciodată; a adolescentei așteptind o aventură 


Adrian SÎRBU 
(Continuare în pag. 8) 


Fil: : Tereza Barta: Acei oameni minunaţi și 
maşinile lor compiicate; Ah, tinerii din ziua de azi. 
Moscu Copel: Seraliștii. Pe malul Ozanei; Virsta de 
aramă; Laurenţiu Damian: Pe unde-am fost și-am co- 
lindat; Anghel Mora: Eu merg, tu mergi, ei roni 
Ow'du Pastina Bose: lar ca sentiment un cristal; 

bina Pop: Cum e loane la construcţii?: 18 ani. Stop 
Sau dei Sirbu: Aflaţi despre mine...; Fabrica ti- 
neret 


Ca un suris, 


O. şi spirit, acumulări de materie inefa- 
bilă, punți şi porți înspre repere ingenui. 
Poate un grad suprem de exultare a idealului. 
Poate cel mai fide! contact cu însăși creativi- 
tatea. Poate chiar el, impactul dintre realitate 
şi vis. Acolo unde maturitatea triumfă şi se 
impune idealul uman. Cel care coboară 
(Urcă!) spre noi din zona mereu reinoitei re- 
nașteri a țării. Documentarul... 

ințeleg tinerețea ca un suris. Discret şi ho- 
tărit. Dincolo de dogme. Familiarizat şi fami- 
lar marii culturi. Solid, în ţinuta asimilată 
echilibrului universal. Chiar și atunci cînd nu 
o bag a îndeajuns. 

Între timp a crescut „dimineața“ maturizării 
mele. Am parcurs (risipitor, parcimonios?) 
vise. Iluminate, insolente, coloane tăcute, an- 


„tidot la iubirea în care piatra, şi ploaia, şi 


pruncul, şi pîntecul de grîu, devoratoare, fri- 
zează febra solară... Este aceasta soarta iubi- 
rilor prin care te -deschizi, purificat, luminii. 
Captiv ei. Numai ei. Luminii. Altoiul spiritului 
tău împrumută convenţia veșmintelor numite 
poem, sonată, tablou. Armonie, în esenţă, a 
ceea ce va fi stirnit sentința-abiaţie din privi- 
rea poetului ce spunea „ceea ce iubești cu 
adevârat, rămîne, /restul e zgură”. 


l In premieră: 


(| Trenul de aur J 
Un film de tensionată acțiune, 
un film al curajului 
si solidarității intre popoare, 
bazat pe um fapt 
din realitatea istorică 
Co-producțļie româno-poloneză 
realizată 
de Casa de filme Cinci — 
București 
şi Profil-Film Varşovia. 

Scenariul n 


nelia 
Marian 


Muzica; 
Imaginea: 


Sub semnul Festivalului național „Cîntarea României“ 


care l-a lansat în mișcarea de cineamatori, 
apoi Portret de țăran, Toamna se numără 
hărnicia, Rapsodia muncii, Lecţia de compu- 
nere... În toate aceste pelicule — şi nu sint 
deloc puţine, dacă ținem seama că cineastul 
amator lucrează totul aproape singur — oa- 
menii satului sint eroii, iar munca acestora 
constituie „story“-ul. „Televiziunea şi 
studiourile cinematografice nu pot să-i arate 
în fiecare zi pe ţăranii din Crăciunel“ — ne 
spunea loan Voicu — dar eu pot s-o fac". El 
poate să-i aducă și-i aduce pe consăteni ia 
căminul cultural, ca să le arate cum îi vede el 
şi cum se vede râciunelul pe el însuși, astăzi 
Filmele sale reprezintă nu numai © recom- 
pensare a pasiunii, care îl face-stimat pe loan 
Voicu de intreaga colectivitate, dar şi o răs- 
plată a muncii oamenilor de aici. 

Ajutat de Alin, fiul său, loan Voicu se pre- 

gătește pentru etapă finală a actualei ediţii a 
festivalurui național „Cintarea României" cu 
trei noi filme, se înțelege, cu subiecte menite 
să-i facă apreciată, odată în plus, pasiunea — 
o pasiune care, la urma urmei, poate ea in- 
sâşi să devină subiect de film. 


În așteptarea profesioniştilor 


Emil Kovacs s-a lansat acum cițiva ani cu- 


În ajunul noii finale 


la sat ca şi la orz 
cineamatorul 
a devenii 

un rapsod în imagini 


două filme (Stratificări și Bumerang) care au 
cîștigat aprecieri în țară, atit în Festivalul na- 
tional „Cintarea României”. cit si în straina- 
tate, respectiv la festivalul cineamatorilor din 
lugoslavia şi la Festivalui filmelor cu tematică 
pacifistă de la Hiroshima. Peliculele de care 


ci cu ajutorul unor prieteni de suflet: Eugen 
Cioateș, Titus Frâncu, Victor Boroș, Dorin 
Brumbea, Doina Macian — toţi membri ai Ci- 
neclubului „Experiment“ de la Casa de cul- 
tură municipală din Făgăraș. Este un adevă- 
rat colectiv de creație mereu în căutare de 
soluţii inedite, de noi teme și de noi mijloace 
tehnice, dintre care unele au pus în încurcă- 
tură pe profesioniștii din unele jurii, care se 


vorbim, Emil Kovacs nu le-a realizat singur, - 


întrebau cum s-a realizat o secvenţă sau alta 

Încă de la începutul anului, „Experi- 
ment-clubul“ se arăta pregătit, şi se pare 
foarte bine, pentru un nou film: Va fi liniște, 
va fi seară. Scenariul, decupajul regizoral și 
chiar unele secvențe erau gata, insă despre 
intreg vom putea vorbi mai tirziu. Este un 
film inspirat din poeziile lui Virgil Mazilescu. 
Ceea ce putem spune este că, în film ca și în 
poeziile inspiratoare, contemplarea naturii în- 
conjurătoare este o notă dominantă. 

Alături de acest experiment, alte două 
proiecte sint în curs de realizare. Unul dintre 
acestea are ca subiect aniversarea a 150 de 
ani de la înființarea primei biblioteci publice 
din Braşov, iar al doilea este dedicat „orelor 
Făgărașului”, în speță modernizării orașului. 
Aceste două lucrări demonstrează preocu 
rea lui Emi! Kovacs și a colegilor săi de a im- 
bina experimentul cu implicare mai directă în 
realitățile şi realizările noastre de azi. Prin 
aceasta, cineclubul făgărăşan iși va onora 
cartea de vizită de laureat, încă de la prima 
ediție, a Festivalului naţional „Cintarea Ro- 
mâniei”. 


Cineamatorui — un concelațean de lrunte 


Petre Zeida reprezintă la concursuriie mM- 


https://biblioteca-digitala.ro 


Nicolae CEAUȘESCU 


tinereţea... 


Un pas retrospectiv spre ceea ce, altădată, 
Geo Bogza numea „tablouri și sentimente“. 
Ele împrumută pentru mine, acum, în această 
primăvară, convenţia unui „muzeu imaginar“ 
şi totodată real din care cresc și se împlinesc 
noile generaţii. Muzeu parcurs cu generozi- 
tate într-un deceniu şi jumătate de travaliu ca 
cineast documentarist. Din şi prin mărunte 
preocupări cotidiene. Stiidind, întrucitva 
atracţia filmului de ficţiune. 

În documentarele mele am vorbit, dincolo 
de simţuri, cu „tablouri şi sentimente“ din ce- 
tatea de scaun a Tirgoviștei (Cei mai tinăr 

el al Tirgoviștei, Meseria luminii), din con- 

ciavul ariei norejo, Şcoai ieri i Sora, pr cară 
ne pentru tinerețe, a de la Pămin- 
tul, un dar frumos, De taină, de piatră, de 
dor, Siri '81, Cali de cu sal- 
cimi, primăvara); din lumea artei şi a culturii 
(Lăzarea, Țărmul os, Sentimentul unu) 
a economiei, a industriei (Mărturie pate vii- 
tor, România '77, Diminețiie lul). 

Practic „tablouri şi sentimente“ din travaliul 
inglobînd chipul şi statura României contem- 
porane, în care cuvintul de ordine, fervoare 
esențială, tabulosul, nu e altul decit: tinere- 
tea. 

Volume, geometrii, confesiuni. Otel, baraje, 
cai, amintiri-de-iliu (Victor Iliu, A doua scri- 
soare), ceramica şi lemn odihnitor pentru 
case, calculatoare electronice și ochi fasci- 
nanţi, amintiri-de-Bacovia (George Bacovia, 
Poemul de miine). Toate în consens cu viaţa, 
incercind a pătrunde în universul ei (atit de 
ușor şi de greu accesibil!), tocmai pentru 
a-mi aduce aproape spectatorul. Tinăr şi el, 
Utecist și el. Partener şi fermecător complice 
în călătoria noastră, a tuturor, spre ideal. 
. Ar trebui să invoc sursa acestei combustii, 
poate în însăşi şansa de-a privi indeaproape 
lumea, cu ochi adolescenţi. Lumea aceasta 
cu tezaurele ei, cu testimoniile ei. De cetină, 
de Eminescu, de talaz, de Mioriţa, lumea cu 


. toate însemnele ei contemporane, dar şi ale 


tradiției. Din imensul registru uman învingă- 
tor de intemperii, risipindu-se și risipind vi- 
sul. Aglutinindu-l. apoi în combustia supremă 
a faptei prin faptă. Nu este oare aceasta tran- 
scripţia în capodopera contemporană, a des 
numitului „arbore al vieții“ din picturile mu- 
rale ale Bucovinei? Ar trebui să mă îndrume 
spre răspuns o secretă nostalgie, chiar dacă 
anii, lunecind prea repede prin suflet, păs- 
trează în urmă credinţa investită în zeci de 
documentare. Al căror „cel mai mic multiplu 
comun“, dar și „cel mai mare numitor co- 
mun”, concomitent, sfidind rigorile 
matematice, nu rămîne decit tinerețea. 


Nicolae CABEL 


terjudețene şi naționale cineclubul „Luceafă- 
rul“ al Casei de cultură a municipiului Boto- 
şani: el este inima acestuia, el scrie scenari- 
ile. el filmează, developează, montează. 
Într-un cuvint, își lucrează aproape singur fil- 
mele. Așa a realizat Nepotul Mitruţ cu care a 
dobindit premiul cel mare la ediţia din 1983 a 
Concursului de la Costinești — un film por- 
tret, un film plin de umor, un film atașant 
despre lumea satului de azi. În 1986, a repe- 
tat succesul la același concurs de la Costi- 
neşști, de data aceasta cu Dublu sens, film-e- 
seu și film-parabolă care, contrar titlului, are 
un singur sens: antirăzboinic. Acest ultim 
film a cucerit elogii și lauri ia Festivalul naţio- 
nai „Cintarea României“ și în străinătate, la 
Festivalul filmelor de amatori desfășurat la 
Odesa, în 1986. 

În prezent, Petre Zeida se pregăteşte pen- 
tru etapa republicană a celei de-a VI-a ediţii 
a Festivalului naţional. Împreună cu colegul 
său de club, Gheorghe Crihan, a încheiat lu- 
crul la un film despre evoluția Botoșaniului în 
ultimii 20 de ani, despre obiectivele indus- 
triale şi urbanistice nou construite, dar, mai 
ales, despre constructorii şi beneficiarii aces- _ 
tor obiective. 

Ca și vecinul său din Suceava, Ferdinand 
Michitovici. cineamatorui Petre Zeida iși da- 
torează in mare parte renumele pasiunii pen- 
tru film, recunoscut ca atare în întregul judeţ, 
iubit şi- respectat, chiar invidiat pentru reali- 
zările sale, care, să sperăm, îi vor contamina 
şi pe alţii cu această nobilă pasiune. 


Florin VELICU 


limba românească în filmul românesc 


i eoretic, şi, poate, nu numai teoretic, „un 
film cu tineri, şi pentru tineri“ (cum sună slo- 
ganurile publicitare atit de pline de fantezie) 
ar trebui să curgă, nu numai imagistic, dar și 
lingvistic, ca un piriu de munte: limpede, 
proaspăt, alert și, mai presus de toate, firesc. 
Virsta visurilor grandioase şi naive, a cute- 
zanţei timide, a sincerității periculoase, virsta, 
totuși, a absolutului nu cred să aibă ceva co- 
mun cu limbajul agresiv-blazat al cinicilor, cu 
pedanteria snobă, sau cu arguţia filosofadă. 


Filmele cu, despre şi pentru tineri 
ar trebui să curgă, 
nu numai imagistic, dar şi lingvistic, 


ca un piriu 


de munte: 


limpede, proaspăt, alert și, mai ales, firesc 


țârm/ Scâldat de-o mare pururi zbuciumată / 
Eu aş porni spre tine...“, îi spune Romeo Ju 
lietei. Bun. Dar Romeo și Julieta e piesa lui 
Shakespeare. iar filmele „cu“, „despre“ şi 
„pentru“ sint ale noastre, adică ale celor care 
vor să arate faţa de acum a tinerilor și să le 
tacă auzită vocea de neconfundat. Cum să 
găseşti linia atit de subțire, atit de fragilă in- 
tre candoare juvenilă și responsabilitate ma- 
tură, între exuberanţă şi gravitate, între so- 
brietate și umor? Volubilitatea: dezinvoltă 
este, prin sine, suficientă autenticităţii de lim- 
baj într-un film cu tineri? Dar poate fi, în 
contextul în care orice școlar are a face azi 
cu probleme de analiză matematică și ches- 
tiuni complexe, cvasifilosotice, de fizică? Pe 
de altă parte, poți deschide pină la refuz ro- 
binetul vocabularului argotic școlar fără a si 
amplifica/ caricaturiza „imaginea sonoră” a 
personajelor? Sint convins însă, că nici inte- 
lectualismul sec nu satisface nevoia de au- 
tentic. Un film în care tinerii ar purta oche- 
lari, părul pieptănat cu grijă, cărarea trasă cu 
rigla, o cută severă între sprincene, Logica 
lui Aristotel sub braţ, lexicul academic în 
conversaţie și topica cea mai corectă și mai 
insipidă în cea mai banală dintre fraze (de 
pildă: „Mamă, te-rog să-mi înminezi manualul 
de geografie care se află în raftul al treilea de 
jos din modulul de mijloc al bibliotecii..."), ar 
fi, în absența ironiei, un film extrem de plicti- 
cos. Nici psihologismul de bulevard, în care 
ea, foarte jună, dar foarte maternă, îi spune 
lui, cu ton ocrotitor, în timp ce-i închide cast, 
în nas, ușa apartamentului: „Te rog să ai grije 
(chiar așa: grije) de tine“, traducînd liber din 
engleză, prin intermediul filmelor văzute mai 
întii pe marele ecran şi apoi pe micul ecran. 
o frază care, vorba unui critic de film cu un 
unghi de observaţie mai ascuţit decit al meu, 
se poate traduce în fel și chip, numai așa nu, 
acest psihologism de împrumut cu dobindă 
parcă nu seamănă nici el cu figura autentică 
a tinărului din cartierul meu sau al dumnea- 
voastră. (Şi n-ar fi vorba aici doar de un car- 
tier urbanistic, dar şi de unul artistic...) 


Dar cel mai mult şi mai mult (sau cel mai.. 
ieloc) nu seamână —- artisticește — imag 
nea tinarului ţeapân, care se exprimă în ci 


Un film în care textul 
pe limbă” cum spun actorii 
Catrinel Dumitrescu şi Victor 


de Bucureşti de Francisce Munteanu si 


„cade bine Și tăcerea e o replică! 

(Diana Lupescu. (Oana Sirbu si Tudor Petruţ 
Vlase în Bulcrin în /iccenii de Şovu 
Virgil Calotescu şi Nicolae 


e, în propoziții fără logică și cuvinte fara 
conţinut, cu imaginea adevărată, din noi şi de 
( 7 lingă noi, a tînārului contemporan. 

Jeorge 


Corjos) Ce-i de făcut? Ştiu eu? De căutat linia 


Cel mai aproape îi este, cred, firescul poetic. 
Există un model artistic necontestat și neega- 
lat al virstei: Romeo și Julieta. Nici o alta 
operă a lui Shaskespeare nu seamănă cu 


cronica documentarului 


a de datoria unui documentarist cu voca- 
ție să caute, nu numai să lucreze pe tema 
dată. E de datoria unui documentarist care 
știe ce valoare de mărturie capătă în timp 
adevărul peliculei impresionate să nu lase 
acest lucru doar pe seama posterităţii, ci. 
dacă se poate, din cînd în cind, să revină la 
aceleași locuri — oameni și fapte — să le 
consemneze devenirea. E de datoria unui do- 
cumentarist, care a trecut de-a lungul anilor 
proba talentului şi a profesionalismului, să 
pastreze mereu aceeași stachetă ridicată, 
chiar s-o depăşească, să confere fiecărui su- 
biect, oricit de minor (dar există subiect mi- 
nor, atunci cind e vorba de om și de adevărul 
vieţii?) aceeași ținută etică şi estetică. E de 
datoria unui documentarist, aflat de ani de 
zile în prima linie, în topul „Sahiei” de pildă, 
să-şi păstreze entuziasmul, tinereţea, chiar 
dacă, între timp, „noul val“ al tinerilor ci- 
neaști se afirmă tot mai îndrăzneț. Cind toate 
aceste îndatoriri au determinat fiecare clipă 
de creaţie, filmografia documentaristului res- 
pectiv se constituie de la sine într-un tot uni- 
tar, reprezentativ. Acesta este cazul filmogra- 
fiei semnată: Paula și Doru Segal. Lucru încă 
mai mai rar, nu e vorba aici doar de o unitate 
stilistică, ci și de una tematică. Marile emoţii 
mici, titlul fiimului realizat în 1964 poate fi un 
titlu generic pentru ciclul de filme avind ca 
temă micile probleme mari ale copilăriei și 
adolescenţei şi ca supratemă: grija şi căldura 
cu care părinţi și dascăli se apropie, înţele- 
gind acest univers întrețesut din vise şi idea- 
luri, din joc și fantezie, din inteligenţă și cu- 
raj, fără a-l idiliza, ignorind înegurările vre- 
melnice, fără a-l bagateliza și, mai ales, fără 
a-i contraface. Titlurile vorbesc de la sine: 
Abecedarul, Tovarășa, Examene, Omul la 5- 
ani, Emoliile au crescut, Ședinţa cu părinții 


sau recentul reper ai Filmul acesta din 
urmă s-ar fi putut intitula ş, „Liceenii“, concu- 


rind cu brio — în ciuda duratei sale de t0 mi- 
nute — lung metrajul de succes al stagiunii 
infuzia de viață, de spontaneitate şi umor 
creează o stare de emoție, căreia, ca specta- 
tor nu-i poți rezista, oricît de sceptic ai fi 


aceasta, fiindcă nicaieri nu este pus în discu- 
ție, cu atita forţă tragică, absolutul tinereţii. 
(Pe lingă Romeo şi Julieta, Hamlet este un 
fel de bătrin existențialist avant la lettre...) =: 


Aparatul însuşi. pare un personaj nevăzut 


participant afectiv, mereu neliniștit, febril în = . 


surprinde lacrima din ochii dirigintei, mina 
care întinde garoafele ultimelor ore de 
şcoală, pașii de dans de la banchetul de adio. 
discuţii din recreaţii și, mai ales, acele confe- 
siuni despre profesia aleasă, ginduri de viitor 
Un montaj alternant, de mare efect, alătură 
chipurilor adolescentine de azi. prim planu- 


Cine ar fi zis 
că fata romantică, 
recitîind înfiorată versuri, 
va dori să ajungă ingineră? 
Sau că pustiul dolotan, 
ce se incurca în socoteli, 
va crește aşa de înalt 
și va alege matematica? 


rile acelorași „eroi“ pe cind se aflau in clasa 
a VI-a, aşa cum i-a surprins atunci filmul Șe- 
dința cu părinţi. Cine-ar fi zis că dolofanul cu 
pistoale de cow-boy, ce se încurca la socoteli 
va creşte atit de înalt și va alege matematica 
drept studiu? Cine-ar fi crezut că fața roman- 
tică, recitind înfiorată versuri, va dori să de- 
vină ingineră? Viitori medici, informaticieni, 
constructori de avioane, ingineri, dar iată iu- 
besc muzica, teatrul, poezia, baschetul. Sînt 
visători, dar lucizi. Sint ironici, dar nu-și pot 
reprima clipa de melancolie. „Mi-au scos peri 
albi, dar sint copii buni, declară „diriga“ cu 
nodul în git. Absolvenţii de liceu, tinerii anu- 
lui '86, așa cum i-am văzut pe străzi, în tram- 
vaie, în sălile de cinema, cum îi cunoaștem 
din școli sau... de acasă. Din frinturi de frază, 
din planuri detalii şi expresive portrete, din 
fluidul de autenticitate ce încarcă fiecare ca- 
dru, din verva imaginii și a montajului, aso- 
ciate unui inspirat comentariu muzical, se in- 
staurează un firesc al vieţii, care, cum se ştie. 
e prima calitate a unui documentar autentic 
Gaudeamus igitur: 15 iunie 1991, ora 13 — 
viitoarea întîlnire în curtea școlii. Şi speranţa 
ca autorii-cineaști se vor afla din nou în mij- 
tocul lor. ii: un film care reamin- 
tește un adevăr descoperit de |. Epstein, la 
începuturile celei de-a şaptea arte: „Mai mult 


* decit o idee, cinematograful aduce lumii un 


sentiment“. Roxana PANA 


nici o altă operă shakespeariană (operă care 
ştim, este pătrunsă de poezie în fiecare fibra) 
nu are acest tip de poezie. „Nu-s bun cirmaci 
și, totuşi, dacă-ai fi/ La capătul pâmintului un 


ceea subţire, fragilă care separă candoarea 
juvenilă de responsabilitatea matură, exube- 
ranța de gravitate, sobrietatea de umor, de 
găsit, oricit de ascunsă ar fi, și de șters, apa- 


sat, cu guma 
Dumitru SOLOMON 


Spre neuitare 


| Creangă nu va mai scrie cro- 
nică cinematografică. S-a surpat ceva 
în ea, niciodată nu vom şti ce, şi a 
zburat, ca o pasăre, spre infinit. O 
asemenea plecare taie totdeauna o 
urmă adîncă în sufletele noastre; cînd 
e a unui om tînăr şi destoinic, cum a 
fost această colegă a noastră, atît de 
curată, veselă şi deşteaptă, urma de- 
vine sîngerie. 

A scris despre teatru şi cinemato- 
grafie încă din vremea studenţiei: la 
„Scînteia“, „Scînteia tineretului“, „Ro- 
mânia liberă“, „Contemporanul“, „Am- 
fiteatru“, „Cinema“. A intrat în redac- 
ţia „României literare“, ucenicind un 
timp scurt, devenind repede responsa- 
bila paginii consacrate filmului și ra- 
dioteleviziunii. A deţinut, cîțiva ani, 
cronica filmului la „Tribuna Româ- 
niei". A scris articole, recenzii, însem- 
nări, sinteze, cu sirguinţă şi aplicaţie. 
Talentul şi informaţia o ajutau să fie în 
necontenită actualitate, vioiciunea spi- 
ritului şi sensibilitatea critică o călău- 
zeau spre observaţii pertinente, făcute 
cu acuitate. Seriozitatea şi răspunde- 
rea asigurau scrierilor sale pondere, 
echilibru. Nu jignea pe nimeni, fiindcă 
nu poseda nici mijloacele şi nici che- 
mare într-o atare direcție nu avea. 
Orice eşec despre care trebuia să se 
pronunţe, o mihnea; orice succes, 
orice afirmare a unui talent nou găsea 
sprijinul ei necondiţionat. Redacta 
greu, cu grijă mare pentru cuvinte și, 
evident, pentru verdict, cu panică 

tru vreo posibilă nedreptăţire. Ve- 
ea şi revedea peliculele, citea şi reci- 
tea scenariile şi prozele sau piesele ce 
le inspiraseră, se documenta amplu. 
Dulapul ei redacţional e plin de fişe, 


https://biblioteca-digitala.ro 


fotografii înseriate, cataloage. Câlăto- 
riile întreprinse peste hotare însem- 
nau, în cea mai mare partea timpului, 
şederea îndelungată in săli de proiec- 
ţie şi studiouri; la reîntoarcere, valiza 
era, măcar pe jumătate, plină cu hirtii. 
A fost un critic cinematografic de 
vocaţie şi atitudine, cu un neistovit 
sentiment participativ. Cind îi va apă- 
rea cartea — pe care, într-un gest ad- 
mirabil, i-o îngrijeşte acum, pentru ti- 
par, o prietenă de-a ei, — se va re- 
marca limpede cît de hărăzită a fost. li 
vedem adesea mai puţin clar înzestra- 
rea omului de lingă noi, cînd, în fie- 
care săptămînă, îl tot măsurăm cu ki- 
lometrul pretențiilor ce le avem, în 
genere, faţă de alţii şi îl cîntărim cu 
kilogramul aprehensiunilor ori indoie- 
lilor noastre. Și nu odată şovăir. în a-i 
acorda prețuirea pe care o merită. Pot 
spune însă cu hotărire, despre ea, 
loana Creangă, cuget fără tenebre şi 
suflet fără cotloane, că a fost un om 
minunat. În echipa “din care a făcut 
parte aproape douăzeci de ani, s-a bu- 
curat totdeauna de cea mai caldă pre- 
ţuire şi de prietenia tuturor. N-a avut 
nici o adversitate. Nu lasă nimănui 
vreo ranchiună. l-am spus, odată, în 
odaia redacțională pe care am împăr- 
ţi-o atita amar de vreme — unde 
scaunul gol şi masa pustie şi amintirea 
Ac acum o singură durere — 


ia ae 
că de-aș fi avut o fată aș fi vrut să fie 
ca ea. 


Va veni, fireşte, altcineva în acel loc, 
aceasta-i legea. vieţii. Pentru mine, 
însă, un om la fel nu are cum să mai 
vină. 


Valentin SILVESTRU 


dezbaterile 
revistei 
„Cinem 


“Glipe“...reuşite, 


Clipa marelui 


E... fiecărui an cinematografic se 
cuvine a fi analizată, discutată, recuperată și 
valorificată, cu simţ de răspundere, cu lucidi- 
tate şi exigenţă, în spirit constructiv, pentru 
extragerea învăţămintelor de rigoare. Se 
poate învăța, deopotrivă, din succese și din 
eșecuri. ba chiar — experienţa ne-a dovedit-o 
nu 0 data — se poate învăța uneori mai bine 
din eşecuri. La baza multor izbinzi (sa ne re- 
fenm numai la izbinzi cinematografice, deşi 
desigur, această particularitate nu este apa- 
najul artei -a şaptea), la baza multor izbiînzi, 
deci, stau adesea numeroase ratări, mai mult 
sau mai puţin spectaculoase. Tocmai de 
aceea este necesar, cred, sā privim cu ma- 
ximă atenţie fizionomia fiecărui an cinemato- 
grafic, indiferent de valoarea peliculelor ca- 
re-l compun sau de valoarea lui de ansambiu. 
Şi indeosebi fizionomia filmelor de actualitate 
ale fiecărui an cinematografic reclama.o ana- 
liză temeinică, mai ales de cind fiecare sta- 
giune are — cel puţin în intenţie — drept 
„coloană vertebrală” filmele inspirate din ac- 
tualitatea de gind și de faptă a ţării, filmele 
consacrate prezentului socialist. 

Ce experiență ne oferă, așadar, anul cine- 
matogratic 1986 în domeniul filmului de actu- 


O comedie lirică din viaţa satului 


contemporan (Sper să ne mai vedem de Dumitru 
Dinulescu cu Ileana Harşa-Negru și Valentin Mihali) 


alitate? În primul rind am senzaţia că realiza 
torn (şi producătorii) au deprins „din mers“ o 
lecție — să-i zicem, totuşi, așa, deși, firește 
nu de lecţii este vorba — foarte utilă per 
spectivei. Să ne explicăm. Citeva 'dintre fil 
mele de la începutul anului (Vară sentimenta- 
tă să spunem, sau Din prea multă dragoste) 
lasau să se insinueze pericolul monotoniei 
tematice, subiectele lor fiind foarte asemână- 
toare şi între ele şi cu acelea ale multor filme 
din stagiunea-anterioară, în timp ce „morala“ 
lor se suprapunea uneori pină la identificare 
cu morala altor producţii cinematografice ale 
anilor trecuţi. Un tinăr inginer, sau un specia- 
list, sau un_agronom aduceau, într-o anume 
ambianţă de muncă — de obicei într-o coo- 
perativă agricolă — un suflu nou, antirutinier, 
o ambiţie superioară, iar „conservatorii“, în 
cele din urmă, o apucau pe calea cea 
dreaptă. Nu vreau să spun că filmele respec- 
tive n-au avut un „ce“ al lor: în Vară senti- 
mentală, de pildă, umorul scenaristului Vasile 
Băran şi verva regizorului Francisc Munteanu 
nu au trecut neobservate, după cum persona- 
jul brigadierului interpretat de Marin Moraru 
rămîne absolut antologic, iar în Din prea 
multă le se făcea simţit un „sentiment 
a! satului“ de care scenariștii Alexandru Brad 
şi Dumitru Titus Popa, ca şi regizorul Lucian 
Mardare nu sint, desigur, străini. Nu vreau sa 
spun nici că problematica filmelor respective 
era abstrasă din realitate: dimpotrivă, suflul 
nou, antirutinier, ambiția de muncă supe- 
rioară sînt trăsături specifice contemporanei- 
taţii socialiste, ele fac parte din viaţa noastra 
cea de toate zilele şi se manifestā în toate 
sectoarele de activitate. Dar monotonia su- 


dar să nu uităm 
film politic 


biectelor, lipsă lor de identitate — din pricina 
asemănării, flagrante uneori, cu subiectele 
unor filme văzute în anii trecuţi — reprezenta 
pentru acest film, „din plecare”, un handicap 
destul de greu de respectat. Ei bine, aceasta 
ar fi „lecţia“ deprinsă din mers de care vor- 
beam mai sus: realizatorii (și producatorii) au 
incercat să evite pericolul monotonmei tema- 
tice, propunindu-și, prin filmele care au ur- 
mat, să iasă din zona unui acelaş și acelas 
subiect, multiplicat în circumstanţe spaţiale şi 
interpretative uşor diferite 

N-aş putea spune că greșala nu s-a mai re- 
petat pe parcursul anului. Dar filmele de ac- 
tualitate pe care le-am văzut în continuare 
şi-au propus să privească realitatea din um 
muri de perspectivă mai variate. Ansamblul 
ilmelor de actualitate nu a avut decit de ciş- 
tigat. În Clipa de răgaz, de pildă, scenaristul 
Tudor Popescu şi regizorul Șerban Creanga 
au avut „răgaz“ să mute centrul de interes ai 
naraţiunii în,viața personala” a personajelor 
aduse pe ecran și în deosebi a celor doi pro- 
tagonişti ai conflictului, interpretaţi ireproșa- 
bii de Ștefan lordache şi Ecaterina Nazare. 
De aici, firește, un interes suplimentar faţă de 
intriga propriuzisă, existind resorturi psiholo- 
gice a căror mișcare dinamiza insași epica 


Pitoresc şi nu 


z 
Vasilescu, 


cu Tora 


acțiunii, De aici, fireşte, un interes suplimen- 
tar fața de comportamentul social al persona- 
jelor, deși „problematica tehnică" a filmului 
ramine _tributară schemei. Într-un film 
precum Încrederea, regizorul Tudor Mărăscu 
şi scenaristul Vladimir Alexe au apelat la pro- 
cedee de film poliţit pentru a dezbate o pro- 
blemă etică cu profunde implicaţii civile. Din 
nou, practic, un „vot de încredere” la specta- 
tor. Plasindu-şi acțiunea printre tineri, adica 
într-un mediu care le-a devenit foarte fami- 
liar, regizoarea Cristiana Nicolae şi scenaris- 
tul Nicolae Cristache, în Al patrulea gard 
lingă debarcader, și-au propus să aducă în 
prim-plan citeva „clipe sentimentale“ adoles- 
centine. Atit. Cadrul povestirii: o zi de vară la 
ştrand. Atiît. Dar filmul — deloc paradoxai — 
spune destul de multe despre psihologia vir- 
stei investigate, despre tineretul de azi în ge- 
neral, tocmai pentru că autorii au ştiut să-şi 
concentreze atenţia asupra portreteior mo- 
rale din centrul naraţiunii. Am fi putut utiliza 
fără grijă şi exemplul filmului regizat de Nicu 
Stan Furtună în Pacific, cu atit mai mult cu 
cît scenariul (scris de regizor în colaborare 
cu scriitorul constănţean Constantin Novac) 
pornește de la un fapt de viaţă, avind și argu- 
mentul de atracţie al unei situaţii-limită; dar, 
în acest caz. dificultăţile s-au ivit pe traseul 
transpunerii „faptului de viaţă” în „fapt de 
artă”. S-a bucurat, in schimb, de o largă au- 
diență publică (și se bucură în continuare) 
un film precum Liceeni, fără atu-ul unor situ- 
aţii-limită,în schimb cu neiîndoielnice „atri- 
bute de.farmec“. Regizorul Nicolae Corjos şi 
scenaristul George Şovu au avut în vedere 
(intr-o buna cunoștință de cauză) un public 


George 


cam neglijat de cinematografia noastră, invă- 
tind, adică, din lecţia Declaraţiei de dragoste. 
Era firesc ca Liceeni să „prindă“, pentru ca 
autorii au prins, la rindul lor, particularităţi de 
gind, de simţire, de reacţie ale personajelor 
aduse pe ecran, ale publicului vizat (și avi- 
zat). În sfirşit. — pentru a opri aici exemplele 
posibile — filmul lui Mihai Constantinescu 
(pe un scenariu de lon Bucheru) Un oaspete 
la cină „imbracâ“ tema relaţiilor — și a con- 
flictelor — dintre părinţi şi copii cu o sensibi- 
litate mai specială, atașantă, specifică regizo- 
rului, care, în filmele sale anterioare. a vorbit 


„despre o anume „fericire“ cu o constantă 
atitudine morală, chiar dacă, pe ecran, reali- 
tatea a fost citeodată edulcorată. 


Din toate aceste experiențe se poate în- 
vața. Am convenit — nu-i așa? — că se poate 
învăța, deopotrivă, din reușite și din insuc 
cese. Parcurgind încă o dată „repertoriul de 
actualitate” al anului cinematografic trecut, 
alâturind titlurile amintite în rindurile de mai 
sus, nu ne va fi greu, insă. så constatăm de- 
calajul existent încă între creațiile cinemato- 
g'afice inspirate din actualitate şi actualitatea 
insăși, cu tot ce presupune ea ca fapt de 
muncă, de viaţă, de gindire şi de simţire con- 
temporane. lată de ce, un lucru mi se pare 
foarte important de subliniat, concluziv. Fil- 
mul românesc de actualitate nu trebuie sa 
uite nici o clipă lecţia celor mai bune filme 
de actualitate realizate de-a lungul anilor: 
lecţia filmului politic. 


Călin CĂLIMAN 


Anotimpurile șantierului 
Ș 


i iubitorii lui Vivaldi 


Î, munca mea de teleast nu am ales ni- 
ciodată uşorul. Călduţ trăiesc doar acei ce nu 
au nimic de spus. lată de ce aproape toate 
reportajele mele de pe micul ecran, au fost 
realizate acolo unde era mai greu, unde oa- 
menii aveau -puteri de uriaș și o dovedeau 
Dintr-un asemenea loc este și întimplarea pe 
care am să v-o povestesc. 

intr-o primăvară mijindă, doi oameni pe un 
baraj, undeva în munţi: interlocutorul şi re- 
porterul. 

Din senin parcă, zăpada mieilor a pornit sa 
ne pipăie gindurile, amintirile, inimile... 


numai ca peisaj: Soses 
de Geo Saizescu 


Mihăiţă si Rodica Mureşan 


— Cineva trebuie să fie ultimul, să râmină 
pina ia capat. nu? Sint trezită de vocea lui. |! 
privesc. Zapada i s-a așternut pe mustaţa 
Din sprincene i-a făcut o streaşină de sub 
care ma privește albastru, albastru. 

— E firesc să râmină cineva ultimul!... Lu- 
crarea s-a terminat... Mai sintem o echipa 
restrinsă pentru nişte finisări la masca bara- 
jului. Apoi punct şi de la început. Îmi pare 
rău că acolo n-am să fiu de la prima cupă ex- 
cavată cum am fost aici!... 

După replica aceasta, am tăiat interviul în 
montaj. În economia acelui reportaj nu pu- 
team să-i acord mai mult de trei minute. Dar 
clipa aceea vreau să v-o povestesc; clipa în 
care fugisem din interviu. În celălalt reportaj. 
De inceput. Cu aproape zece ani în urmă. 
Omul din fața mea, maturizat astazi de greu- 
tăţile şantierului, era pe atunci aproape un 
copil. Cu ochi albaştri, cu o mustață lăsată 
anume să-l îmbătrinească, să-i dea prestanța 
pe care virsta nu i-ar fi garantat-o, îmi spu- 
nea dintr-o râsuflare: 

— După absolvire, puteam să-mi aleg un 
loc de muncă mai „Călduţ“. Un dosar sub 
braţ şi dă-i cu hirtiile! Nu! mi-am zis. Sînt hi- 
drotehnician. Locul meu este pe un mare 
șantier. Acolo va fi cu adevărat nevoie de 
mine. Am întrebat-o pe nevastă-mea daca 
vrea. Vroia! Dar acolo nu-i nici un cinemato- 
“graf, nici coafor, nici restaurant... 

— Şi veţi rămine? îl întreb eu, care făceam 
o anchetă despre tineri şi responsabilitate. 
M-a privit intens, albastri (ah, privirile interlo- 
cutorului, fără de care nu poți să fi reporter) 
si mi-a răspuns ferm, firesc, de parcă şi-ar fi 
stut viitorul. 


https;//biblioteca-digitala.ro 


tineretului (2/7 


— Da! Pină la capăt. Sintem un grup de ti- 
neri care am venit aproape împreună şi care 
vom râmine. După ce vom termina barajul, 
vom pleca toţi, impreună, pe alt şantier. 

Reporterul, găsind un filon bun, a fost, în 
decursul anilor, de multe ori printre acești ti- 
neri. Erau mereu acolo, toți. Acolo, în munii, 
unde în fiecare an vara pica într-o joi — iar 
eu picam, firesc, mereu iarna să-i våd ce fac ` 
şi cum muncesc ca niște zmei și cum se 
înalță barajul.. De multe ori m-am intrebat 
ce-i unește, în afară de muncă, ce-i face atît 
de minunat de` puternici? Şi am descoperit. 


moral 
Tudor M 
Anton Tauf) 


ditului 
de 


Hogea și 


Un film al 


cu Toma 


După o zi de filmare în care i-am urmărit în 
aducțiunea principală, prin galeria de fuga 
de baraj, la betonari, la montaj — timp in 
care soțiile erau şi ele la grădiniţă, la dispen- 
sarul medical, la şcoală sau pe santier, dupa 
cum le era meseria — am fost invitată seara 
în familia unuia. dintre ei. Am ajuns, am bătut 
la uşă. Mă așteptau. Am fost poltită în ca- 
mera de zi şi... mi s-a tăiat respiraţia: femeile 
imbrâcate în rochii de seară, bărbaţii în cos- 
tume negre. Cred că uimirea era așa de şo- 
cantă pe fața mea încit s-au simţit obligaţi sa 
ma lămurească: 

— Azi e simbătă și simbăta e seara noastra 
de muzică, de concerte. Ne adunăm cind la 
unii, cînd la alţii. 7 

M-am așezat, stinjenită în salopeta mea de 
teren. Dintr-o cameră alăturată razbătea spre 
noi joaca celor mici, adunaţi și ei în casa 
gazdei. S-a apăsat pe un buton: lumina s-a 
făcut dulce, portocalie, apoi pe un altul şi-n 
încăpere au izbucnit rotind, profund, gingaș. 
năvalnic, „Anotimpurile“ lui Vivaldi. În clipa 
aceea mi s-a limpezit răspunsul: erau toţi o 
mare familie — familia oamenilor care nu ab- 
dică, oricit de greu le-ar fi, de la condiţia 
umană. 

Această constatare poate fi cheia cu care 
se pătrunde în minunatul climat de muncă şi 
omenie al marilor şantiere din țara noastră. 
Secvența ar putea alcătui un moment cald 
inedit într-un film despre oamenii șantierelo: 
Este adevărată! Acest firesc, acest adevărat 
acest nefăcut am dori să-l regăsim şi în fil- 
mele noastre artistice de actualitate. Cu oa- 
meni care cunosc viaţa din miezul ei nu din 
povestiri şi relatări. Se poate! 

Rodica RARĂU 


răscu 


Punct și de la capăt 


P.. un togizor de film, regia de teatru 
e o completare fericită de repertoriu, o com- 
pensaţie (repertoriul clasic-universal, şcoala 
a talentului. A culturii talentului). 

Pentru un regizor de teatru, filmul e și el 
tot completare — exersare a unui limbaj mo- 
dern pe care orice om de cultură al secolului 
XX etc. etc... 

Pentru Alexa Visarion, personalitate tea- 
trală dornică de înnoiri artistice, experiența 
cinematografică n-a rămas curiozitate, incer- 
care singulară. Cu Punct şi de la capăt, pe 
un scenariu de Radu F. Alexandru, regizorul 
ajunge la a patra sa tentativă filmică. Și poate 
cea mai dificilă, adevărată piatră de încercare 
a oricărui creator: filmul de inspiraţie con- 
temporană. Pină acum omul de teatru și-a 
format mîna cinematografică pe marea litera- 
tură asta” sau „În vreme de război” — 
(dev ilmul Înainte de tăcere) — Caragia- 
le; Înghițitorul de săbii după Alexandru Sa- 
hia. Scriitura sa filmică își trăgea seva intens 
dramatică din opere clasice solid închegate 
chiar atunci cind autorul-regizor armoniza 
mai multe schițe, povestiri. Acum, regizorul 
are în faţă partitura anume scrisă pentru ci- 
nema de către un scenarist care a mai oferit 
ecranului povestea bulversantă, devenită La 
capătul liniei în regia lui Dinu Tănase. Pro- 
pensiunea scenaristului spre drama psiholo- 
gică modernă cu puternice reverberaţii so- 
ciale s-a întilnit cu fascinația pe care univer 
sul intim, neliniștit, zbuciumat o exercită asu 
pra regizorului, atit în montările sale scenice 
cit şi în unicatele sale cinematografice. Pen- 
tru că unicate ne apar filmele semnate Alexa 
Visarion — cele trei adaptări devenite reper: 
originale în istoria ecranizărilor românești $ 
acum, incursiunea în sfera actualităţii. Chiar 
dacă recentul Punct... poate nu va fi opera de 
referință pentru filmul de actualitate, el se în 
scrie printre cele — foarte rare evoluții spre 
drame profund autentice. Altceva decit ano- 
dinele rivalități tehnice, despre procese de 
producţie atit de complicat şi plicticos des- 
crise, adevărate „referate în imagini“ le defi 
nea critic secretarul general al partidului, în- 
cit spectatorul renunţă să le mai urmărească 
În recentul film detaliile tehnice sînt amintite 
în treacăt: aflăm că e vorba de perfecționarea 
unui motor de maşini de curse pentru a de- 
veni mai rezistente, mai rapide în raliurile in- 
ternaţionale. Suficient însă ca amorsă a inte- 
resului pentru evoluția relațiilor omeneşti 
singurele, dealtminteri, care privesc arta. Re- 
laţiile sint și ele mai muit sugerate decit mi 
nuțios expuse. Și această artă a sugestiei - 
atit de cinematografică — e poate lucrul cel 
mai de preț pe care l-a cucerit omul rampei 
în intimitatea sa cu platoul. Pentru că tehnica 
aparatului, a montajului se pot învăța cu oa 
recare efort. interpreţii cu care lucreaza 
Alexa Visarion sint în general actori cu expe- 
rienţă, la fel de mari pe scenă ca și pe ecran 
Dar această — cum să-i spun, artă sau ști 
ință? — a detaliului psihologic adus în prim 
plan (imposibil în teatru) a gestului oprit la 
jumătatea drumului, gest de care aparatul se 
apropie ca să-i descifreze subtextul: o in 


treaga resemnare, tristețe, fraza rostită de 
circumstanţă in timp ce ochii, umplind ecra- 
nul, dezic convenţia — toate şi incă altele, in- 
strumente de analiză a sufletului pus sub 
lupa măritoare, se ciştigă în timp și cu râb- 
dare. 

Dacă in ecranizările — valoroase — ale lui 
Alexa Visarion, aparatul suferea încă de o 
anume fixitate, rigiditate, răminind doar mar- 
torul — sensibil, inteligent, dar martor — al 
spectacolului dramatic și nu inculpatul în du- 
rerosul proces desfășurat, acum, în acest „re 
portaj al sufletului“ „transmisie în direct” aș 
zice a unor stări intime, aparatul se mişcă, se 
zbuciumă, caută, pindește, așteaptă. Intr-un 
cuvint: participă. Şi acesta e filmul. Modern 

Un om își face valizele să plece altundeva, 
sa încerce să uite, să ia viața de la capăt O 
ultimă privire aruncată camerei, fotografiei de 
pe masă, apoi, cu o mișcare domoală, ca de 
ramas bun, stinge lumina ce îmvâluia intimita- 
tea. Aparatul întirzie și el o clipă pe obiecte, 
parcă le mingiie și stringerea de inimă se in- 
stalează în spectator. Odată cu întrebarea fi- 
rească: ce s-a petrecut acolo? Soţia l-a pără- 
sit sau a pierit? Nu vom ști exact ce l-a mar- 
cat atit pe acest om care ar vrea și nu ar vrea 
să uite, refuză orice comunicare, pină foarte 
tirziu. Odată cu mărturisirea smulsă de o ti- 
nără îndrăgostită de el. Nici despre fata asta 
repezită, băâiețoasă, cam agresivă, nu aflam 


mare lucru. Decit un amanuni esențial une 
morţiș să-i faca fericit pe inginer. Misterul lui, 
refuzul de a se confesa, o intrigă. O atrage. 
Suficient ca să nu mai vadă că alături, în 
taină, un coleg suferă pentru ea. Din citeva 
vorbe, gesturi tandre reprimate, o altă po- 
veste se prefigurează. Tinărul mecanic vesel, 
spontan, spiritual (singurul care îl „descuie“ 
pe inginerul ursuz) cind înțelege că fata iu- 
bește pe altul, se resemnează și se retrage 
discret. Aşa cum, grav bolnav, iese din scena 
vieții exact cind se pregătea pentru raliul 
mult visat: „Cursa faraonilor”. Rămas singur, 
în camera hotelului internaţional, inginerul va 
ciocni, imaginar, cupa victoriei cu adevăratul 
învingător al cursei, tinărul mecanic care „an- 
trenase” maşina. Povestite așa, faptele sună a 
melodramă. Dar scrise sobru şi elegant (în 
sfirşit dialoguri normale, expresive, cind e ca- 
zul — spirituale) inteligent tratate regizoral şi 
interpretate cu căldură, ele dau dimensiunea 
omenească a cotidianului, a obișnuitului vie- 
ţii, dar un cotidian devenit artă, prin emoția 
discret filtrată. Un decupaj sobru, impresio- 
nind mai ales, cum spuneam, prin sugerarea 
sentimentelor decit prin etalarea lor. Altceva 
decit insistențele, minuţioase descrieri (cu 
accente uşor naturaliste) ale patimii fatale ce 
alienează hangiul din Înainte de tăcere sau 
ca expresionismul, uneori copleşito:, i deco 
rurilor şi mizanscenei Înghiţitorului de sabii 


estiei, o artă a regizorului, 
dar şi a interpreţilor: Mircea Diaconu și Camelia Maxim 


pionieri ai filmului românesc 


Ceea ce n-am fi văzut niciodată 


R inà acum lon Bostan a realizat 109 filme. 
dintre care nici unul făcut „de serviciu", ci 
toate, dintr-un interes propriu pentru subiect, 
dintr-o apreciere lucidă a necesității temei 
pentru cultura noastră şi, în primul rînd, pen- 
tru satisfacerea unor interese ale publicului 
— ale acelui public pe care filmele sale l-au 
cucerit. Căci știm cu toţii că, dacă vorbim cu 
cineva din atara lumii cinematografice despre 
documentarul românesc, primul nume — sau 
de multe ori singurul — pe care-l auzim este 
Bostan. 

Reaiizindu-și primul film în 1949, era nor- 
mal ca din cele 109, cîte a semnat în acest 
răstimp, multe, mai ales primele, să consti- 
tuie capete de serie tematică: primul film 
despre fundamentala problemă a productivi- 
tății muncii — Un minut; primul film despre 
colectivizare — Calea belșugului; primul film 
de artă plastică — Pictorul Nicolae Grigores- 
cu; despre muzică — Livenii lui Enescu; des- 
pre monumentele arhitecturii noastre vechi 
— Voroneţ; despre astronomie, geologie 
enumerarea ar putea continua. 

Printre cele 109 filme sint şi cele aproxima- 
tiv 40 prin care lon Bostan ne-a făcut cadou 
Delta Dunării. Am zice că pentru cei ma: 


Pindind muza preferată: 
lon Bostan în Delta Dunării 


mulţi dintre noi, Delta înseamnă ceea ce am 
vazut în filmele „păsărarului“, cum îi place sa 
se numească el însuși, în glumă. Chiar atunci 
cind ne imbarcăm — fie pe vasul ONT-ului 
fie în barca închiriată la faţa locului — ceea 
ce căutăm să vedem, ceea ce vedem efectiv 
cu ochiul liber în Deltă ni se pare că este 
ceea ce am văzut altădată în filmele liniștite 
armonioase, clasice în toate sensurile cuvin 
tului, ale cineastului pe care-l omagiem as- 
tăzi cu o plăcere ce depășește solemnitatea 
unui prilej aniversar. 

Dar „păsărarul“ ne-a dăruit și ne mai dăru- 
iește rezultatele încă unei mari pasiuni: astro- 
nomia. Cerul străbunilor, ca și cerul ultimelor 
ipoteze științifice, ajung în sala de cinema 
sub iscâlitura atit de cunoscută „un film de 
lon Bostan“. Practic, înseamnă că el a scris 
scenariul, a făcut munca regizorului și a fil- 
mat ca operator de imagine. Și nimeni n-a 
simţit vreodată în acele imagini ceva care să 
trădeze cumva că sint realizate de un cineast 
ce a început să lucreze, mai intii ca secund, 
acum 40 de ani. De aceea, pentru colegii lui, 
lon Bostan înseamnă nu numai unul dintre 
profesorii care i-au învățat meserie, nu doar 
colegul ce-i mai ajută citeodată cu un sfat 
nu pur şi simplu principalul susținător al fil- 
mului științific românesc. El înseamnă mai 
nuit: certitudinea unei vieţi creatoare, în con- 
"nvă şi deplină tinerețe. 

După ce a terminat un serial de 13 filme 
iespre Delta Dunării, regizorul şi operatorul! 
ion Bostan tocmai ne-a dăruit o nouă serie 
de filme de biologie dedicate... Deltei și păsa- 
rilor ei. In curînd își va lua din nou aparatele 
le va duce, din nou, prin stufăriș, unde, pin 
dind din ascunzișul folosit de atitea ori, va 
filma pentru noi ceea ce, altfel, n-am putea 
vedea niciodată. 


Alexandru SÎRBU 


Satul ca tradiţie... 


(Urmare din pag. 4) 


caţiei sale. In seria „bobocilor“, însă, colabo- 
rarea cu scriitorul—scenarist a recreat o 
lume a satului de azi văzută cu haz, senina- 
tate, dar fără idealizări;, ciocniri amuzante, ca 
pentru o comedie de situaţii şi caractere: băr- 
baţii chiulangii și cam petrecăreţi, femeile 
dornice să le dea o lecție usturătoare. Totul 
inlânţuit firesc, vesel, convingător — calităţi 
prea rar întilnite în filmele de inspiraţie con- 
temporană. in cele mai multe, din păcate, sa- 
tul rămine, cum spuneam, doar fundal pito- 
resc pentru un love story cu agronomi şi mici 
rivalități locale. ca leac pentru astenii cita- 
dine sau ca experienţă pentru încercarea răb- 
dării prospeților repartizaţi ce vor rămine sau 
vor abandona postul. Aceasta-i întrebarea. 
Cam puţin, extrem de puțin față de avalanșa 
problemelor, cu adevărat esenţiale, ce 
schimbă azi din temelii înfăţişarea satului și 
odată cu ea, a structurii lui moral umane 
Dacă cineaștii noştri ar intilni mai des Oa- 
meni ca președinta de la Pecica, strălucit 
mode! oferit de viață sau ca altă preşedintă a 
C:A.P. filmată de Alexandru Boiangiu, eroină 
a zilelor noastre, a cărei viață, povestită de ea 
în fața aparatului cu atita culoare şi drama- 
tism implicat, cu simplitate și eleganţă a par- 
curgerii unei traiectorii de existenţă deloc 
ușoare, previzibile 4ca în „ficțiunile“ noastre) 
— cred că alta ar fi înfățișarea filmelor des- 
pre satul contemporan aflat în plină, dina- 
mică revoluţie agrară. 


N... apariția acelor centre agioindus- 
triale cu problemele absolut noi extraordi 
nare, cărora trebuie să le faca faţa, in aceste 
momente hotăritoare, nu numai pentru agri 


cultură, dar pentru întreaga, complexa existență 
a societăţii românești, și tot ar putea oferi un 
puternic izvor. de inspirație pentru creatori 
care vor să se dedice acestei teme întotde 
auna vii, generoase, dragi sufletului nostru, 

A.M. 


https://biblioteca-digitala.ro 


fisa să-l compar valoric cu clasicele adap- 
tari, noul film este într-adevăr un punct pus 
experienţei anterioare. Un altceva nu neapă- 
xal mai bine, dar altceva. Dramaturgia simplă 
dar deloc lineară, epurată de neesenţial fac- 
ioiogic dar incârcată de subtext a lui Radu F. 
Alexandru „temperează“ energia regizorului 
alteori poate, dispusă spre o tratare expresio- 
mstă. Dar nu în cazul de faţă. Şi, repet, făra 
sa însemne neapărat un succes — dar nici un 
„sec — filmul acesta ni se pare rodul unei 
colaborări fertile, în care regizorul de cinema a 
avut de cîştigat. Secondat de un bun operator 
Vivi Drăgan. Vasile și de un subtil aranjator 
muzical, Mihnea Brumaru care apeleaza cu 
sensibilitate la partituri de Vivaldi, Corelli, 
Marcello — regizorul dă, cum obişnuieşte, o 
importanţă decisivă interpreților. Ovidiu luliu 
Moldovan cu zimbetul lui amar și privirea ve- 
nind de departe, parcă „de dincolo de bine şi 
de râu“ creează în jurul personajului o aură 
de mister care intrigă. Mai firesc, sobru în 
prima parte, Ovidiu luliu Moldovan mi s-a pă- 
rut mai puţin convingător în episodul „rege- 
nerării” lui cam convenţionale, stîngace. Par- 
tenera lui, Cornelia Maxim, fără experiența 
nuanţelor, e o prezenţă proaspătă şi sinceră 
mai ales în perseverența cu care se străduie 
sã- ciștige — cucerindu-i copilul — pe sin- 
guraticul inginer. Mircea Diaconu spontan, 
spiritual, dramatic într-un personaj care — 
datorită și talentului său de excepţie — de- 
vine antologic. Victor Rebengiuc — rezervă şi 
totuşi căldură, resemnare în fața eșecului 
matrimonial. Ce relație admirabilă se stabi- 
lește în mașină între cei doi bărbaţi care in- 
cearcă să se destăinuie cu jumătăţi de glas, 
cu decenţă și cînd unul întreabă: Ești fericit? 
celalalt îi răspunde cu prefăcută nedumerire 
Poftim?! Clou-ul filmului este pictorul lui Ge- 
orge Constantin explodind de vitalitate, fran- 
cheţe, un epicurian care ascunde sub masca 
veseliei, uneori a cinismului, drama unui că- 
min ratat. Din citeva tușe (dar ce mină de 
maestru!) marele interpret dă viaţă, haz, adin- 
cime, unui personaj fascinant și o face cu o 
uimitoare schimbare de registre, tonalități. 
atit de caracteristică pentru actorul de clasă 
internaţională care e George Constantin 
Dacă ar fi numai scena amuzantă și totuși 
atit de jalnică în semnificaţia ei, a proiecției, 
in singurătatea atelierului, de diapozitive cu 
modele, spiritual comentate de pictor și tot 
s-ar reţine, pentru istoria portretului cinema- 
tografic personaju! acesta atit de original. 
Poate că, însumate toate aceste reușite 
parțiale. nu înseamnă și reuşita ansamblului 
Dar ceea ce ciștigă cinematograful prin expe- 
siența — și încă în domeniul cel mai solici- 
ant, filmul de azi, experiența unei echipe ta- 
lentate — îmi pare important. Și peste cisti- 
guri artistice, chiar nespectaculoase, n-ar 
trebui să trecem prea uşor. 
Alice MÂĂNOIU 


a 
Producție a Casei de filme Patru: Scenariul Aè 
Aloxandru, Regia: Alexa Visarion, imaginea: Vy 
Dragan Vasile. Decoruri: arh. Mircea Neagu: Costu- 
me: Andreea Hasnaș; Montajul: Maria Neagu. Mustra- 
ţia muzicală: Mihnea Brumaru. Cu: Ovidiu luliu Moi 
jovan, Camelia Maxim, George Constantin, Victor 
Rebengiuc. Mircea Diaconu Petre Gheorghiu Răzvan 
Vasilescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mariana MW 
huf, Leopoldina Bălănuţă, Mircea Albulescu, Vase 
Niļulescu, Marioara Sterian. Film realizat în studiou- 
fie Gena de Producție Cinematogratică „Bucu- 
regii”, 


0 experienţă... 


(Urmare din pag. 5) 


sentimentală extraordinară; a unui „şoler al 
groazei” exersind comunicarea cu OZN-urile 
(dar se vor ivi ele vreodată pe cerul lui?) a 
unui secretar UTC., bun și devotat, aşteptina 
ca oamenii din colectivitate să- înţeleagă și 
sa-l folosească; a celui ce aleargă de unul 
singur. O stare difuză care era deopotrivă și 
a noastră, interlocutorii, mesagerii lor. Încetul 
cu încetul, ea și-a găsit obiectivarea şi râs- 
punsul în concretețea unei certitudini. Oame- 
nii aceștia tineri ne așteptau (de mult?), do 
reau să înțelegem disponibilitatea ior de a 
urma un model, propriu sau oferit, unul au- 
tentic, care să reziste criteriilor lor valorice 
care să le împlinească acea nevoie de sacrifi- 
ciu. Mulţi îl aflaseră. Alţii î! căutau. Despre 
aceste lucruri vorbesc filmele noastre. 

Am trăit această devenire întru modei 
odată cu personajele pe care viața şi meseria 
ni le-au adus în cale. Documentindu-ne, fil- 
mind, structurind la masa de montaj, am înţe- 
les că nimic în faptă nu poate fi imitat. Am 
trăit imensa bucurie de a întilni-idei și perso- 
naje imaginate existind concret, undeva 
într-un colț de ţară. Am înțeles că ne leaga 
de eroii noștri aceiași nerostită stare. Că su- 
blimul revoluţiei poate fi recuperat şi ne-am 
asumat acest lucru ca pe o datorie, năzuind 
să dobindim cu fiecare film o mică victorie 
asupra inerţiei, asupra tentaţiei de a plana 
vag, superficial deasupra realităţii. Revăzin- 
du-ne filmele și personajele, tineri uteciști 
care spun ce cred și cred în ceea ce fac, 
avem, zic eu, dreptul să ne numim o genera- 
ție. O generaţie care s-a intors cu alți ochi 
asupra realităţii, fără teze sau prejudecăți, 
doar cu o aprigă manifestare a acelei nevoi 
de sacrificiu, și de muncă, și de fericire, — 
cu gindul că lumea personajelor noastre, 
deschisă încă, pregătește un alt teren, mai 
solid, cinematografului de ficțiune, aflat și ei 
in aşteptare. Poate tot a unei noi generalii. 


Adrian SÎRBU 


Ma. „Mirandolina“! „Mirandoli- 
na"! Apelativul, rostit pe toate tonurile posi- 
bile intre implorare și reproş, urmăreşte fāp- 
tura graţioasă care-şi flutură buciele aurii, 
fustele bleu, ride, plinge, zimbește, trist, șiret, 
cochet, sincer, suspină, leșină și, orice-ar 
face, umple scena cu prezența ei electrizantă. 
Sala frumoasă a teatrului din Tirgu Mureş e 
plină ochi. Făptura blond-graţioasă este 
Enikă Szilagyi. N-am văzut-o niciodată pe 
scenă. Ecranul minţii imi proiectează, bine- 
voltor și spontan, flash-uri din filmele ei. Zim- 
bete misterioase din „Ioanide“. Expresia săi- 
batică din „Falansterul“. Prezenţa umil-provo- 
catoare din „Rug şi flacără“. Apariţia numai 
farmec retro din „Ultima noapte de dra- 
goste”. Frumuseţea cu haz din „Secretul lui 
Bachus". Privirile dulci-amărui din „Destina- 
ţia Mahmudia“. Privirile lucid-indurerate din 
„Zbor periculos“... Un hohot uriaș de ris aco- 
perit de ropotul r mă intoarce la 
imaginea Mirandolinei: întinsă cu fața-n jos 
pe o masă, rizind complice spre public, in- 
dură, din partea Cavalerului păcălit, o pe- 
deapsă “aplicată deobicei copiilor. Scena 
nu-mi amintesc să existe in Goldoni. Ea 
există insă in acest spectacol care e un fel de 
musical. Realizez, brusc, că mi-o puteam 
imagina pe Enikö Szil oricum, numai 
intr-o comedie iană, nu. Ar fi un ince- 
put de interviu, mă gindesc, in timp ce bat la 
ușa cabinei și vocea gravă, melodios gravă 
cunoscută din filme, invită să intru. Intru. 
În fața măsuţei de machiaj actrița se desparte 
de Mirandol Cu gesturi moi, obosite, își 
şterge fardul de pe obrazul marcat de obo- 
seala spectacolului. Este al doilea, pe ziua de 
azi. imi zimbeşte prietenos pe deasupra fia- 
conului cu lapte „Doina“. Dacă ar fi după 
mine, aș incepe interviul acum, aici, în timp 
i, cu fiecare strat de fard 
îndepărtat de pe ci | cu frumuseţea sobră, 


tește şi ea — perfid — că pină miine atmo- 
siera asta se poate pierde. Dar nu se pierde. 
A doua zi ne regăsim pe aceeaşi stare. li po- 


vestesc ce „vedeam“ în timp ce ea era Miran- 
dolina. li descriu, cu lux de amănunte, ipos- 
tazele frumuseții ei în film. Suride, amuzală. 

— Culmea e că eu nu sint frumoasă! Ve- 
deți şi dumneavoastră! Am o față asimetrica, 
un nas despre care mi s-a spus demult că ar 
trebui neapărat să-l operez dacă vreau să fac 
o carieră cinematografică, dar nu l-am operat 
şi am făcut, totuşi, șaptesprezece filme cu 
ei... Nu sint frumoasă. Sint doar foarte foto- 
genică. Dar, este adevărat, întotdeauna am 
fost luată în film pentru infăţişare. Şi întotde- 
auna am sperat să fiu mai mult decit o infăţi- 
şare. Să dau ceva dinăuntrul meu. Simt ca 
pot. Poate mă înșel, dar simt că pot. Şi cred 
că nu mi-am făcut o „firmă“ prea bună cu ro- 
lurile de pină acum. Dar le-am făcut! Le-am 
acceptat, fără să mă gindesc la urmări. Ar fi 
trebuit să joc mai puţin şi mai consistent. Dar 
ştiţi cum e la inceput: îţi spui că nu ai voie să 
refuzi, nu se cade, nu e bine, pentru că, de 
fapt. nu ştii nimic şi n-ai cum învăţa decit ju- 
cind. Dacă spui: nu. este ca și cum ai refuza 
să înveți meseria de actriță de film — pentru 
că este o meserie aparte și ea nu se învață 
citind cărți de cinema. Eu am citit şi nu mi-a 
folosit la nimic... Aşa incit, chiar dacă din 
toate filmele mele imi amintesc cu plăcere 
doar vreo patru roluri, cred că profesional 
mi-a prins bine. Au fost încercări din care am 
învăţat nu doar ce trebuie să fac, dar şi ce nu 
trebuie să fac. Pentru că și din eşecuri înveţi. 
Din toate înveţi. Totul iţi foloseşte in meserie. 
Ca şi în viaţă. Din păcate, la film ceea ce faci 
rămine şi nu este cotat ca exerciţiu, ci ca o 
muncă actoricească. Aici e pericolul... La 
Destinația Mahmudia, de exemplu. chiar am 
crezut că pot să fac alt gen de rol. Era o fată 
oarecare, profesoară de desen repartizată în 
provincie, o fată ca multe altele, cu probleme 
obişnuite, normale... Dar n-am reușit nimic. 
Nici nu „arătam bine“, nici nu jucam .bine. 
Dar poate că experiența aceea mi-a folosit 
acum, la Cale liberă unde am avut senzaţia 
că încep să mă apropii de ceea ce vreau şi 
cred eu că pot să joc. Este adevărat că mai 
intii de toate mi-am schimbat complet... înfă- 
țișarea. M-am tuns foarte scurt, mi-am pus 
ochelari — pe care, între noi fie vorba, ar tre- 
bui să-i port şi în viaţă — m-am simţit 
dintr-odată dezlegată de exteriorul meu, 
ştiam că nu trebuie musai să arât bine, arăt 
cum arât și am posibilitatea să joc o femeie 
ca toate femeile. M-a ajutat foarte mult Nicu 
Stan, ne ştiam de la Punga cu libelule unde a 
fost operator (în paranteză fie spus, cred că 
la film operatorul este foarte important pen- 
tru „soarta“ unui actor) şi l-am regăsit acum 
ca regizor extrem de atent la ce simte acto- 
rul, ce gindeşte el, ce spaime are, ce obsta- 
cole de trecut. Am repetat mult împreună, 
mi-a explicat ce vrea, ce trebuie să fiu şi să 
fac, m-a indemnat tot timpul să-i spun și eu 
ce cred, să încerc, să îndrăznesc, să-i propun. 
variante... Mi-a fost de mare ajutor. Simțeam 
că primesc ceva de la el, ca profesie şi, deci, 
puteam să dau și eu ceva. Unii actori nu au 
nevoie de regizor. Eu nu pot lucra fără regi- 
zor. 


— că nu v-a fost uşor să vă im- 
Pi, intre tontra film. ȘI pentru actorii din 
te d e pei Aer Spaa ați. dorit 
foarte mult să faceţi film... 


— Nu neapărat. Îmi plăcea, mă tenta, dar 
nu „ardeam“ să joc. lar timp aveam, pentru 
că la început în teatru n-am jucat mare lucru. 
Roluri episodice. Abia în ultimii ani am înce- 
put să joc mai serios. „A cincea lebădă“, Veta 
din „O noapte furtunoasă“, Viola din „A 12-a 
noapte“, „Doi pe un balansoar“ și, în fine, în- 
tilnirea foarte importantă pentru mine cu 
Hagi Culea la piesa lui Guga „Evul Mediu în- 


timplator'. Spectacolul acela trebuia sa-l ve- 
deţi... Cind am debutat în film eram studenta 
in ultimul an. Piţa m-a „descoperit“ şi m-a 
distribuit în loanide. Atunci chiar m-am spe- 
riat. Nu ştiam nimic, dar absolut nimic despre 
ce inseamnă relaţia cu aparatul. Mă simțeam 
ca o sălbăticiune încolţită. Paradoxal, dar 
cred că exact atunci a inceput să mă atragă 
filmul. Prin ceea ce nu ştiam despre el și 
vroiam să aflu. lar după ce am inceput så 
aflu, mi-a plăcut ideea că la film, ceea ce faci 
rămine. Uneori din păcate, alteori din fericire, 
dar” rămîne. Asta te şi obligă enorm să fii 
atent, să-ţi dai osteneala să fii exigent... Dar 
ce tirziu aflăm lucrul ăsta! Și cite prostii fa- 
cem pină se așează el bine în conștiința 
noastră! 


— V-ar fi fost mai uşor dacă aţi fi rămas pe 


sopar Dacă ați fi respins experiența filmu- 


— Probabil că da. Dar aș fi fost cu mult 
mai săracă sufletește. Oricum, altă profesie 
nu aș fi putut face. „Morbul“ ăsta îl am din 
familie. Tata a fost cintăreţ de operă, mă lua 
cu el la spectacole, la trei ani am văzut „Tra- 
viata“ iar cind eram întrebată — cunoaşteţi 
întrebarea aceea stupidă pe care o pun adul- 
ţii copiilor „Ce vrei tu să te faci, puişor, cind 
o să fii mare?" — eu răspundeam: „cîntăreaţa 
de operă, ca tata!" Mai tirziu visam să joc 
Violeta, singurul rol pe care mi-l doresc pi- 
nă-n ziua de azi. Pare stupid... Dar după ce 
am văzut „Doamna cu camelii“ la Teatrul Mic 
mi-am dat seama că nu e deloc stupid. Şi 
dintr-o melodramă se poate face un specta- 
col genial. Poate sint subiectivă, pentru că 
îmi place enorm Valeria Seciu. O găsesc ex- 
traordinară. Am încercat să våd tot ce a făcut 
şi în teatru și în film şi cred că este cea mai 
mare actriță a noastră la ora actuală. 


— Cu sau fără voie aţi pus un punct mare 
pe „i“: calitatea spectacolului este o pro- 
blemă care priveşte şi filmul in cel mai inalt 


tribuna creatorului 


D.. din capul locului că nu sint-o 
partizană a stilului naiv nici în literatură, 
nici în artă, în cinematografie cel mai pu- 
ţin. Filmul este, prin excelență, o arta 
cultă, o artă care ține de un arsenal teh- 
nic evoluat și de sinteza unor arte ajunse 
şi ele într-un stadiu superior de evoluție. 
Filmul este doar pe jumătate o arta ti- 
nără. În fond, filmul ca artă este o con- 
strucție nouă, edificată cu pietrele unei 
vechi cetăţi. Virsta altor arte care ii com- 
pun obligă și îi crează, din start, un 
avans. Filmul nu își are rădăcinile în arta 
populară, nici în etnografie, el accede di- 
rect la forma de artă cultă. Afectarea nai- 
vităţii în expresia cinematografică sună 
fals ca o persoană adultă care se copilă- 
reşte. Faţă de asemenea manifestări cine- 
matogralice nu se poate avea decit un 


grad. Care credeți că sint căile de acces cå- 
tre acele filme in stare să răspundă nevoii de 
spectacol a publicului, dar și să-i deschidă 
apetitul pentru operele de calitate? 


— În primul rînd subiecte interesante, cu 
mare încărcătură de viaţă, expuse în scenarii 
bune, consistente, valoroase. Asta mi se pare 
a fi baza. Mă gindeam chiar zilele astea, ce 
bine ne-ar prinde un serial tv despre Emi- 
nescu. Sau Enescu. Sau Brincușşi. Sint geniile 
noastre recunoscute în toată lumea! Cred că 
pe lingă filmele de actualitate pe care nu tre- 
buie să le neglijăm, este viața noastră de azi 
în ele, nu? şi-ar găsi locul şi asemenea ecra- 
nizări pentru micul sau marele ecran. Ce idee 
superbă a fost să se facă un film despre Lu- 
chian! Sau Ciprian Porumbescu. Avem atit de 
mulți oameni valoroși. de ce să nu-i arătăm 
oamenilor? Filmul are puterea asta să păs- 
treze, ca o memorie; fapte şi oameni. lată, ni- 
meni nu va uita acum construcția metroului 
pentru că s-a făcut filmul Cale liberă... Eu 
cred în oameni şi cred şi în cei care nu au 
încă o educaţie artistică bine formată. Dacă li 
se oferă subiecte valoroase, nu se poate să 
nu ajungă la mintea lor, la sufletul lor. Refuz 
sâ -cred că unii oameni nu gindesc decit în 
termeni elementari. Toată lumea aspiră spre 
un „mai sus“, „mai bun“, „mai frumos“ indife- 
rent de nivelul, de cultură. Totul e să-i dai 
omului materie de gindire bună... Apoi, desi- 
gur, contează foarte mult forma in care așezi 
acea materie. Concepţia spectacolului — tea- 
trai sau cinematografic. Există. regizori deo- 
sebit de inzestraţi şi aceia trebuie încurajați. 
Pentru că un regizor netalentat poate com- 
promite cea mai sublimă temă; cel mai 
extraordinar text. Calificarea și talentul sint 
importante în toate sectoarele vieţii. Mi se 
pare normal să fie importante şi în arta spec- 
tacolului... Apoi, îţi trebuie materialul uman 
care să desăvirşească spectacolul: Colectivul 
Trupa, cum se spune în teatru, echipa, cum 
se spune la film. Actorii, în primul rind, pen- 
tru că ei sint aceia care duc textul spre pu 
blic. Aici lucrurile se complică puțin; ince; 


zimbet circumspect. Apar, desigur, şi în 
cinematografie accidente de stil naiv’ 
dar ele nu pot fi acceptate decit ca in- 
voluntare, ca o simplă manifestare de in- 
competenţă. 

In artele tradiţionale stilului naiv poate 
insemna întoarcerea la candorile primare; 
exprimarea fără tehnică a unor senzații, 
acel stil reuşind uneori să impresioneze 
prin sinceritate. =E 

Inceputurile cinematografului, arta ma- 
relui mut, este departe de a fi o artä 
naivă. Poate fi socotită o culme a elabo- 
rării prin precizia obținerii efectelor celor 
mai subtile, precizie greu de atins și as- 
tăzi, cînd arta filmului şi-a inzecit mijloa- 
cele tehnice. 

Filmul, ca şi Arhitectura, altă artă în 
afara stilului naiv, împarte cu aceasta 
destinul de arte care ţin exclusiv de co- 
manda socială. Eie sînt expresia gradului 
de dezvoltare economică și spirituală a 
unei societăți şi barometrul ei cel mai 
semnificativ. 

iubitorilor filmului le propun şi această 
temă de gindire ia concluzia căreia pot să 
subscrie sau nu. 


Malvina URȘIANU 


https://biblioteca-digitala.ro 


mai de departe. Cine intră în institut, acela va 
şi ieși din institut, ca actor. Și nu poți sa 
creezi colective excelente fără oameni exce- 
lenți. Noi, aici, la Tirgu Mureș avem institut 
de teatru. “Dar absolvenţii lui ajung — chiar 
dacă nu toţi -— să facă şi film la un moment 
dat. După părerea mea nu ne-ar strica deloc 
ca la examenele de admitere. alături de comi- 
sia noastră să mai existe și o comisie din Bu- 
cureşti alcătuită din oameni de teatru și film, 
regizori, actori, critici, oameni care „au ochi“ 
şi sint direct interesaţi ca în institutul nostru 
sa intre cei mai buni dintre cei mai buni, pen- 
tru că mai tirziu vor lucra cu acești studenți 
sau le vor judeca munca... Sigur. soluţiile nu 
le poate găsi un actor. Un actor însă, cu- 
noaşte lucrurile din interior. Şi eu am fost 
studentă și ştiu ce a însemnat pentru mine 
perioada aceea. Il aveam profesor pe Gyorgy 
Kovâcs și el spunea: „Copii, la Bucureşti se 
tace un teatru extraordinar! Trebuie neapărat 
să mergeţi să vedeți! Aveţi ce învăța!“ Şi el și 
cu bătrinul Tompa care era rector (el a înfiin- 
tat acest teatru din Tirgu Mureş, mai intii ca 
teatru secuiesc apoi şi cu secția română) or- 
ganizau deplasări de studiu la Bucureşti. Oa- 
menii aceștia se zbăteau pentru studenţi. Se 
gindeau câ noi venim după ei și aveau grijă 
ce lasă în urma lor... Eu sint acum om in 
toată firea și tot simt nevoia să våd ce fac co- 
legii mei, să mă confrunt, să învăţ, uneori. 
Pentru mine a fost un eveniment „Hamiet“-ul 
pus in scenă de Gabor Tompa de la Cluj și 
am putut să fac o comparaţie cu „Hamlet“-ul 
bucureştean pus de Tocilescu. Mi s-a părut o 
concurenţă de viziune regizorală, dar o con- 
curență frumoasă, pozitivă, folositoare publi- 
cului. Am regăsit la Cluj un gen de teatru 
asemănător cu cel care se practică la Bucu- 
reşti sau la Sf. Gheorghe sau la noi. la Tirgu 
Mureş. Dar, ca să ai termen de comparaţie, 
trebuie să vezi. Pentru ca noi să putem 
educa, prin munca noastră publicul, trebuie 
in primul rind să ne „educăm“ noi mereu și 
mereu. Arta este hrană spirituală... lertaţi-ma. 
am pornit de la film şi am ajuns la teatru. Dar 
eu cred că lucrurile astea sint valabile şi pen- 
tu cei care fac film... 

ce credeţi că 
filmele noastre, 
pentru ca ele să devină, cum frumos spu- 
neaţi, o „hrană spirituală“? 


— Sufletul omului. Psihologiile cele multe 
şi atit de diferite. Sintem cum sintem şi intr-o 
mie de feluri; cu bucuriile noastre. cu miniile 
noastre, cu bunătatea, răutatea. dăruirea, 
speranţa noastră; cu sufletul nostru deschis, 
cu mintea noastră deschisă sau mai încuiată, 
uneori, dar sintem oameni adevăraţi şi aşa ar 
trebui să fim şi în filme. Nu doar din cind în 
cînd, ci întotdeauna. Sufletul omului ar trebui 
să fie materia primă cea mai prețioasă pentru 
oricine vrea să facă un film bun și adevărat 
despre noi. Despre azi. Despre zilele noastre 
cele de toate zilele... Nu ştiu dacă m-am ex- 
primat corect. Cred că am obosit... 


— V-aţi exprimat foarte corect. Vorbiţi o 
ia n aaith ee pe alea 


— Dinu Săraru, după un spectacol, mi-a“ 
spus altfel: „Refuz să cred că eşti de limba 
maghiară!” Mi-a făcut plăcere, pentru că 
m-am luptat destul cu accentul meu. Româ- 
neşte, sigur că am vorbit din copilărie. dar 
prost, cu accent iar mama și tata, săracii, nu 
aveau cum să må corecteze. Liceul l-am fā- 
cut in limba maghiară, institutul de aseme- 
nea. Cind: am făcut primele filme şi, din 
cauza accentului a trebuit să fiu dublată, 
mi-am spus că nu se poate! Ce faceunu 
este lucru serios. Jocul unui actor nu în- 
seamnă numai mimică, inseamnă și rostire. 
Atunci am început să exersez. Citeam foarte 
mult, două trei ore pe zi cu voce tare, să aud 
cum „sună”. Constantin Codrescu însă a fost 
omul care m-a pus la o încercare foarte dură: 
m-a distribuit in „Judecată în noapte“. Nu 
mai jucasem niciodată pe scenă în limba ro- 
mână. Şi acolo nu te poate dubla nimeni... 
Acela a fost un tur de forță pentru mine, dar 
și pentru soțul meu. M-a ajutat enorm. El 
este piteştean, dar a inceput să capete ac- 
cent ardelenesc. Vedeţi, mā gindesc ca 
poate, la începutul meseriei și handicapul 
asta al limbii m-a determinat să nu spun ni- 
ciodată nu cind eram chemată la un film. Îmi 
era ruşine. Îmi spuneam că există atitea ac- 
trite cu care regizorii n-ar avea probleme de 
dublaj, de accent... Şi ei mă aleg pe mine. 
Cum să refuz? Acum însă nu se mai poate. 
N-aș mai avea nici o scuză. Nu mai sint o CO- 
pilă. Nu mai am voie să accept orice. Cu 
orice risc, chiar cu riscul de a nu mai fi che- 
mată niciodată la film, nu mai am voie sa ac- 
cept un rol în care nu cred. Din respect pen- 
tru mine. Din respect pentru public, trebuie 
să am răbdare şi să aştept rolul acela pe care 
eu cred că pot să-l fac. Oricit ar fi să-l aştept. 
Dacă n-am să fiu în stare să am răbdarea 
asta, am să-mi pierd încrederea în mine. lar 
fără încredere, în meseria noastră, nu poţi să 
faci nimic. Dacă nici tu nu crezi in tine, cum 
să creadă alţii? Cum? 

Mirandolinei 


care in 
hohotele sălii primea o E 
destinată de obicei a rămas in urmă 
nu cu o seară, ci cu două secole. O ti- 


-ar putea vorbi, de exemplu, despre ci 
fre: 1090 de participanţi din 61 de ţări, 224 de 
filme şi lucrări video din 53 de țări (ce totali- 
zează — alirmă datele oficiale de presă - 
8923 minute de proiecție) și o unică deviza 
onorată cu nobleţe şi consecvență an de an 
„Filmele lumii pentru pacea lumii”. 

S-ar mai putea vorbi, de exemplu, despre 
ideea de valoare. Despre faptul că anul 
acesta la Leipzig s-ar putea remarca o accep 
țiune nouă, superioară, mai subtilă conferita 
ideii de valoare în documentar. Leipzig '86 a 
fost o ediţie de excepție a cărei selecție s-a 
orientat — spre lauda festivalului — mai pu- 
țin spre prezentări și mai mult spre investi- 
gări, mai puţin spre consemnări și mai mult 
spre interpretări, mai puţin spre expozeuri și 
mai mult spre reflecții; adică spre ceea ce 
face dintotdeauna din film, artă. Mai mult de 
cit atit, am sesizat preocuparea festivalului de 
a promova acel nou tip de sensibilitate (artis 
țică) ce începe să-și facă loc în conștiințeie 
noastre, ce începe să se definească, pe care 
începem să-l conștientizăm. Să fie vorba des 
pre ceea ce criticii numesc „post-mode' 
nism“? Poate, dacă aceasta înseamnă sensuri 
şi mijloace artistice contemporane cu lume 
pe care o semnifică, cu simţirea ei aparte ;; 
specifică. 

S-ar .mai putea vorbi și despre palmares 
Multe filme bune, de văzut şi de ţinut minte 
Pentru interesul documentar, de exemplu 
Acta general de Chile — Spania — (un filn 
semnat de binecunoscutul realizator Miguel 
Littin) sau pentru interesul informativ: Gene- 
ralii — coproducție internaţională (un film în 
care opt generali, oameni cu trecut uman 
politic și militar diferit, povestesc motivele ce 
i-au determinat să părăsească cariera militară 
și să devină militanți ai grupului „Generalii 
pentru pace și dezarmare”), pentru interesu! 
tematic: În anul 1932 — candidatul roşu — 
R.D. Germană —, un film dedicat eroului co- 
munist Ernst Thâlmann; pentru interesul pro 
fund umanist: Joe Polovski — un visător 
american — peliculă din Berlinul de vest — 
în care protagonistul demonstrează prin 
exemplu personal că înțelegerea a fost și 
este posibilă, că oamenii doritori de pace po! 
și trebuie să-și dea mina şi mai ales pentru 
interesul strict profesional şi artistic: filmu! 
iugoslav rup în care merită să ur 
mâărești felul în care privirea autorului, sub 
țil-detașată, chiar ironică, dar încărcată de 
nesfirșită tandrete, generează atașament fața 
de această eroină de 82 de ani, lider al unu 
grup de muzică „country“ ce se dovedeşte ur 
spirit mai tînăr şi mai energic decit tinerii + 
20 de ani alături de care cintă. 


în direct din 


O ediţie a calităţii 


şi a unui 


nobil 


leit motiv: 


nța că oamenii se pot înţelege. 
Pot apăra viaţa Planetei. 


Pacea 


S-ar mai putea vorbi și despre noutăţi. 
Noutăţi, de exemplu în modul în care organi- 
zatorii au conceput această ediţie. E vorba de 
nuanţe relativ noi în felul în care a fost înțe- 
leasa, anul acesta, la Leipzig. tematica și de- 
viza festivalului: o mai larga accepţiune con- 
ferită ideii dominante a festivalului: Pacea 
și ințelegerea între popoare și un mai 
la:g-cuprinzător credit ideii că filmul, contri- 
buind la o mai bună cunoaștere și apropiere 
intre oameni, contribuie implicit și la infăptui- 


In spiri 
de aur 
liat: G. 


lumii 


rea păcii pe pămint. Prezenţa, inclusiv în pal- 
mares, a unor filme ca rup despre 
care am amintit, Break! — U.R.S.S. (un ex- 
trem de amuzant și în același timp încărcat 
de sens meci de box între doi luptători din... 
piastilină) sau Călătorie spre viață și inapoi 

Cuba) despre dragoste, speranţă și singu- 
ratăți împărţite în doi, într-un azil de bătrini 
totul cu nespusă căldură) dovedesc o atare 
intelegere mai nuanţată şi mai sensibilă a te- 
maticii. Filmele româneşti prezente la Leipzig 


ajului de pace al festivalului de la Leipzig „Medalia 
a răsplătit amuzantul film Break (Opriţi!). Regizorul meda- 
Bardin 


(U.R.S.S.) 


SA 


Hollywood 


„Globul de aur“ pentru veterani 


A 44-a ediţie a decernării premiilor „Glo 
bul de aur“ de către presa străină acreditata 
la Holliwood a coincis anul acesta cu o mare 
sârbătoare a Cetăţii filmului: a o suta aniver 
sare. Ca și în anii trecuţi, atit spectatorii care 
au avut privilegiul să obțină invitaţiile de in 
trare în sala de spectacol cit și protagoniștii 
-- premianţi erau îmbrăcaţi în ţinută de seară 
în spirit retro: majoritatea bărbaţilor purtau 
gulere ca în 1920 iar femeile, strălucitoare ro- 
chii de paiete cu tot felul de podoabe exc- 
tice. 


O glorie a anilor 
pe platouri — Loretta Young 


tintre Heather Locklear si Tom Selleck) 


AT e litiu 


'30, se intoarce 


Montarea spectacolului decernării a avut 
toc Într-o scenografie excepțională, cu mult 
mai bogată decit în anii trecuţi și mai cu 
gust. Spectacolul propriu-zis a fost retran- 
smis în 27 de ţări, în schimb a fost cu mult 
mai scurt din cauza spaţiului mai restrins 
acordat - de televiziune. După opinia mea 
acestui spectacol i-au lipsit măcar vreo doua 
numere de ansamblu mai seducătoare dar 
lipsa lor a fost compensată de programul 
special închinat celor 50 de ani de carieră ci- 
nematogratică ai lui Anthony Quinn (200 de 
filme la activul său). 


decenii de 


carieră nu 


e Premiul de onoare Cecil B. de Mille a 
fost, așadar, acordat, în 1987, lui Anthony 
Quinn, „Globul“ fiindu-i înmînat de către lau- 
reatul de anul trecut, Charlton Heston. (Qu- 
inn s-a născut la Chincuaha, în Mexic, şi-a 
făcut debutul pe platoul de filmare în 1936, 
cînd, cu un curaj nemaipomenit, s-a prezen- 
tat în faţa lui Cecil B.de Mille in căutare, în 
momentul acela, de „feţe de indieni-piei ro- 
şii", pentru filmul său. Tinărul mexican i-a 
plăcut foarte mult lui De Mille care l-a distri- 
buit din ce în ce mai des. Între timp însă, i-a 
plăcut şi fetei adoptive a lui De Mille, Kathe- 
rine.) Dacă filmele La Strada şi Zorba Grecul 
l-au ancorat pe Quin în inimile multor mi- 
lioane de spectatori aceasta nu l-a făcut să 
se poarte ca o vedetă preferind să râămină un 
actor neconformist și să joace multe roluri pe 
care alţi actori nu le-ar fi jucat pentru că n-ar 
fi avut curajul şi, probabil, nici talentul s-o 
tacă. Astăzi Quinn a reluat pe scenele Broad 
way-ului marele său succes interpretativ 


inseamnă numai Altă 


Cinci „veterană“ glorioasă: y 
i longevitate artistică dar și girul unei mari [insoti pe scena premierei de Stacy Keatch, 


personalităţi actoricești: Quinn împreună cu Heston Edward 


aceleeași concepţii. De o fantezie 

piin de umor şi ritm, Ucenicul 

"curs), filmul de animaţie sem- 

a Popescu Gopo a atras un nume- 

oa ce-l! cunoaște şi îl prețuiește pe 

taii omuletului”. iar documentarul Legende 

noi pe Valea Argeșului (prezentat în selecţia 

mpresionat atit prin spectacu- 

i alzate la construcția viaduc- 

Topolog şi prin sensibilitatea cu 

care regizorul Virgil Calotescu a știut să se 

apropie de cei ce infăptuiesc aceste con- 
strucții. 

S-ar mai putea vorbi și despre încercarea 
organizatorilor de a deplasa centrul de greu- 
tate al festivalului — aflat în unele dintre edi- 
tiile trecute aproape exclusiv în zona compe- 
tiției — spre zona informativă și culturală a 
manifestării. O mai mare amploare cantitativă 
(peste două treimi din totalul filmelor prezen- 
tate) şi calitativă a fost conferită programelor 
denumite „Comitetul, prezintă“, „Spectacol 
special”, „Spectacol ad-hoc“, „Atelier video“ 
și mai ales selecţiei informative în sine. În 
astfel de programe informative am putut vi- 
ziona de exemplu Mihail Romm — contesiu- 
nile unui regizor de tilm (emoționantele gin- 
duri imprimate pe bandă ale binecunoscutu- 
lui cineast și, în același timp, ale omului aflat 
n ultimii ani de viaţă) sau Ce a fost, de fapt, 
inainte de fiim — R.F. Germania — un film de 
o extraordinară valoare documentară datorat 
lui Werner Nekes care, timp de 20 de ani, a 
adunat material pentru o preistorie a filmului, 
) trecere în revistă a tot ceea ce omul a în- 
cercat înainte şi după Lumière pentru a crea 
iluzia mişcării. În aceeași încercare de a con- 
teri un caracter cit mai larg informativ-prote- 
sional întilnirii de la Leipzig s-a încadrat şi 
retrospectiva acestui an, Spania 1936—1939. 
Filme documentare. Incluzind de la jurnale 
din timpul războiului pină ia pelicule mai re- 
cente realizate pe această temă, retrospectiva 
a cuprins, în marea ei majoritate, filme ce nu 
au încetat a-și păstra, în timp, valoarea docu- 
mentară şi artistică. Titluri și nume celebre 
(Tierra Espanol —S.U.A. 1937 realizat de Jo- 
ris Ivens pe un comentariu de Ernest Hemin- 
gway, Spania 1937 — coproducție Spania- 
—Franța — realizat de Luis Bunuel, LEs- 
pagne vivra — Franţa 1939, Mourir à Madrid _ 
— Franța 1962) au fàcut din retrospectivă un 
punct de maxim interes în programul — ori- 
cum foarte încărcat! — al festivalului. 

S-ar mai putea vorbi despre multe lucruri, 
dar se impune neapărat reamintită impor- 
tanța acestui festival care, dind cineaștilor 
progresiști din întreaga lume posibilitatea de 
a se exprima public, în slujba generoasei de- 
vize „Filmele lumii pentru pacea lumii“ vine 
in întimpinarea unui înalt deziderat al omeni- 
rii, a unei vitale necesităţi. Leipzig '86 a fost 
in Anul Internaţional al Păcii, o amplă, paşni- 
câ-luptă, cu armele nobile ale artei, pentru 
pacea lumii. 


Sabina POP 


Zorba, intr-o versiune „musical“. După 1240 
de reprezentații, date în peste 70 de mari 
oraşe din S.U.A., el s-a decis să facă o pauza 
şi să revină pe platoul de filmare. A terminat 
recent serialul insula comorilor şi se prega- 
teşte să interpreteze rolul lui Stradivarius 

e Cit despre ceilalţi laureați din 1987 tre- 
buie menţionat — și este particularitatea edi- 
tiei din anul acesta — că „trei regine ale Hol- 
lywoodului“ în vîrstă fiecare de peste 65 de 
ani, „adevărate stele din perioada de aur ale 
cetății filmului“ au fost laureate cu Globul de 
aur: Olivia de Havilland, Angela Lansbury și 
Loretta Young. Toate trei au revenit pe pla- 
toul de filmare după mai bine de două dece- 
nii de pauză şi toată lumea a exclamat: bravo 
lor! 

Cineaștii, criticii, reporterii şi spectatorii au 
vazut în ediţia 1987 a „Giobului de aur“ un fel 
je avanpremieră a „Oscarului“ ce se va de- 
serna în Aprilie. Râmine de văzut în ce ma 
sura pronosticul se va adeveri. 

Tex! și fotografii de la Ray ARCO 


Angela Lansbury 


Woodward și 


Diahan Carroll 


E în Varna ca într-o familie, noi înşine 
- delegaţia noastră — facem parte din ea 
Ne cunoaştem toţi cu toţi şi cei pe care nu-i 
putem. numi, :ne cunoaștem de ani de zile 
dupa figură; ne salutăm în lift, ne așezăm 
unii la masa altora. O săptămină, hotelul 
„Cerno More” e din nou al familiei cineaste. 
Sint toţi la apel? 

Panoramic circular pe marea sală din cine- 
matograful nou (de fapt nu-i un simplu cine- 
matograt, ci un complex arhitectonic cu au- 
ditorium, săli de conferinţă, hol de expoziţie, 
terase; la etajul minus unu vom petrece toate 
dimineţile acestui al XIX-lea festival, iar acest 
para-festival al ciocnirilor de opinii va deveni, 
la un moment dat, cel mai pasionant film al 
actualei ediţii). Floarea cinematografiei bul- 
gare e acolo. Generaţiile intercalate, Vilcea- 
nov lipseşte, e plecat să-și susțină o retros- 
pectivă, dar în prim planuri montate sacadat 
apar mustăţile lui Christov, chipul de star '60 
al lui ivan Andonov, părintele „iepurilor de 
cimp“: Zachariev, „femeia-zilei: Ivanka Grab- 
ceva, noua stea a regiei care va mai reapărea 
în filmul festivalului în lungi şi animate sec- 
vențe, dar deocamdată, un singur cadru pen- 
tru Nikolai Volev; preferatul publicului, un 
personaj mititel, mustăcios pe care-l vom re- 
vedea mereu asaltat de fani: actorul Kanev; 
aparatul trece raff peste statul major. al festi- 
valului în frunte cu directorul lui, Totev; mai 
mulți metri de peliculă decit ne-am fi așteptat 
sint acordaţi criticii care a uitat demult că a 
fost cenușăreasă, acum nu e prințesa festiva- 
lului. dar este eminenţa lui ne-cenuşie şi ia- 
tă-i pe toți colegii şi prietenii noştri, Grigori 
Cernev combătind pentru tot, dar mai ales 
pentru noua sa însărcinare: casetele video, 
iată pe ivan Stoianovici, veșnicul laureat al 
premiului portocalei și pe bună dreptate, 
pentru că redactorul şef al jurnalului festiva- 
lului nu-i numai cel mai ocupat critic de pe 
litoral, dar şi cel mai constructiv; și iată 
echipa de la „Films bulgares“ care și-a con- 
solidat un binemeritat renume în dialog acid, 
fervent, cu invitaţii de la „Cinema '86“, cu bă- 
tâioşii de la Roma, şi nu numai. E posibil ca 
în această primă privire globală să nu obser- 
vâm zonele decorative, adică garnitura june- 
lor prezențe feminine — siluete manechin, 
tunsori moderne, umeri vătuiți? În ședința 
inaugurală ne va frapa modernitatea picturală 
a acestor obrazuri noi. În ședința finală, în 
gros-plan va trece modernitatea sensibilităţii 
lor actoricești. Talente noi care trăiesc ace- 
ieaşi sentimente eterne, dar altfel. Cu altă mi- 
mică şi alte gesturi, alte inflexiuni. 

Festivalul debutează pe ecran cu un film 


a și e remarcabil 


şi prin desfășurarea de forțe (acţiunea se pe 
trece în mediul montan, aparatura umană e 
imensă, scene de exod, pe zăpadă, inamicul 
ca un puhoi de furnici ucigaşe, ciocniri ar- 
mate, filmate din unghiul ochiului de peşte). 
Mai impresionant decit efectul pictural şi de- 
cit cel pirotehnic este tragismul unui perso- 
naj colectiv sfișiat de destine individuale po- 
trivnice: copiii aceluiaşi părinte luptind cu ar- 
ma-n mină unul împotriva celuilalt, soțul-par- 
tizan şantajat cu propria soție şi asistind în- 
nebunit la execuţia ei; tatăl, fiul şi fiica aştep- 
tind îmbrăţișaţi ca baraca lor să explodeze; 
va exploda! Eroismul se află permanent în si- 
tuaţii -limită. Tînărul regizor Kolarov are cul- 
tul momentelor extreme și știința de a crea 
exasperarea. Eroismul luptei antifasciste 
într-o viziune dură, adeseori crudă, dar de un 
extrem „idealism“. 4 
„Tocmai, de aceea, intrebarea adresată re- 
gizorului după un scurt dialog de tatonări de 
câtre reprezentantul unei agenţii de presă a 
rasunat unora ciudat, altora scandalos: „Pen- 
tru ce aţi făcut acest film? V-a atras tragismul 
situaţiei sau speranţa că realizind un film cu 
această temă veţi lua, bineînțeles, un pre- 
miu?' Regizorul Kolarov nu-și crede urechi- 
lor. Pentru început spune că o asemenea pu- 
nere a problemei e, cel puţin, nepoliticoasa 
Cel care crede despre el că... este un om lip- 


Ludmila Gurcenko 
în filmul Visâroru 


' spune cu 


sit de cei șapte ani de-acasă... mama lui, a lui 
Kolarov, s-a ocupat de el. de aceea nu per- 
mite ca... Pe măsură ce vorbește tinărul care, 
într-adevăr, pare deosebit de manierat, pără- 
sește domeniul bunei creşteri, se enervează, 
începe să dea cu pumnul în masă, şi final- 
mente se trezește urlind: „Cine ești dum- 
neata, ăsta care-ţi închipui că un om poate 
să-și dea trei ani de viaţă, să filmeze la minus 
20° cu spaima că o să se congeleze nu el, ci 
camera, cine ești ăsta care-ţi permiţi să crezi 
că banii vor compensa vreodată nopțile noas- 
tre albe? Şi eforturile noastre? Eu un film ca 
ăsta, așa să ştii, dacă e nevoie, îl.fac fără nici 
un ban. Ai înțeles? Ai înțeles?" Cei care a in- 
trebat are nu numai aerul că a înțeles, dar că 
este foarte mulțumit c-a fost numit, în public, 
grobian şi că acum mai-mai să fie provocat la 
duel. Cînd furia regizorului se fringe brusc în 
semn de suprem dispreț, întrebătorul mai ia 
cuvintul odată şi spune: „Sint foarte mindru 
de dumneata tovarășe Kolarov. Asta am ur- 
mărit să faci să se audă: că la baza acestui 
film stau doar motive nobile. Te-am provocat 
ca să ştie și cei care, eventual, nu-cred. Mul- 


. tumesc!“ 


Să nu comentăm acest tip de maieutică. Să 
reținem vivacitatea unor discuţii prin focul 
cărora au trecut mulți realizatori și multe pro- 
bleme ca de pildă: 

— scenariile („nu avem scenarii bune. As- 
ta-i problema noastră, a actorilor. E ca şi 
cum v-am chema la masă și v-am pune în 
farfurii, microfoane“). 

— debuturile („debutul este o problemă de 
încredere la toate palierele filmului. Pentru 
un debutant prima problemă e să găsească 
un scenariu, fiindcă scenariștii nu-i prea cu- 
nosc pe tineri. Apoi este frica primilor pași. 
Nedescoperindu-și stilul propriu, debutantul 
e înclinat să imite) 

— calitatea. Întrebare: care e raportul între 
bugetul unui film și calitatea lui? Răspuns: cu 
cit bugetul e mai mare cu atit calitatea e mai 
mică. 

Am dat citeva exemple şi ca să sugerez at- 
mosfera unor dezbateri în jurul unei cinema- 
tograții care dă circa 20 filme anual, dar işi 
încăpăținare „mică“ şi declară 
(acesta, spune un vorbitor, este „complexul 
filmului bulgar”) că nu ambiţionează să intre 
pe filiere internaţionale („filmele noastre sint 
pentru publicul nostru. Părerea lui și numai a 
lui ne interesează“. Nu facem filme pentru 
străinătate!”) 

Păreri! Opinii! Puncte de vedere! — impri- 
mate pe coloana sonoră fortissimo. Nu toţi le 
împărtășesc și realitatea cinematografică ara- 
tā că eforturile colegilor noștri de a depăși 
contururile (şi granițele) „unei mici cinemato- 
grafii” sint considerabile. Eforturile sint in- 
dreptate în două direcţii (film epopeic şi film 
din actualitate) cu mijloace și rezultate dite 
rite. 


|. Producătorii de la Sofia fac considerabile 
investiții în producţii de mare montare pla- 
sate în cadru istoric. Anii trecuţi am văzut pe 
ecranele Varnei Hanul Asparuh (secolul VII), 
Boris | (secolul 1X). Anul acesta, festivalul a 
prezentat Constantin Filozoful (secolul IX — 
viața fraţilor Ciril și Metodiu), Ziua suverani- 
lor (hanul Krum, deci cinci decenii înaintea 
țarului Boris) Arsenalul uman se dovedește, 
de fiecare dată, impresionant, bravurile cava- 
leriei notabile, -un anume fast aminteşte moda 
altor vremuri cinematografice. În această di- 
recţie se cultivă tipul superproducţie cu toate 
ale lui: logica mitică, prestanţa legendară, ac- 
cent pe spectaculos, psihologii arhetipale, 
decor turistic, ritm exterior, coincidențe 
melo, frumuseți feminine coafate și machiate 
după ultimul jurnal. Festivalul a reprezentat 
asemenea filme cu tot onorul, dar ele au rā- 
mas în afara şi a laudei şi a criticii, şi e evi- 
dent că- aici miza artistică este minima. Fil- 
mele din această categorie se constituie 
într-o prelungire a activităţii istoricilor, o apa- 
ratură ilustrată menită să susţină sau să in- 
firme anume teze. Primii şi cei mai calificaţi 
judecători pentru aceste producţii sint istorici 


dinăuntru şi din afara hotarelor. Așa se și in- 
timplă. 

II. interesul specialiştilor şi al publicului ct- 
nelil s-a concentrat asupra celei de-a doua 
direcţii: film contemporan realizat de cele 
mai multe ori cu mijloace modeste. Lung, 
stăruitor, polemic traveling asupra unui ca- 
iup de filme care au ca numitor comun „omul 
mic al marelui angrenaj“. Adică; un şofer de 
taxi care refuză să se lase șantajat și nu vrea 
cu nici un chip să dea referințe „bune“ des 
pre un coleg cu „relaţii“ și spirit infractor; ris- 
cul se plătește pentru că forţele justiţiare sînt 
Candide, nepricepute în chițibuşuri, dar.. 
{Referințele de Christo Christov); un munci- 
tor cu carură de uriaș care i-a uimit pe toți 
cu forța braţelor și a caracterului său e lovit 
de infarct și silit să-şi facă bilanțul. Cît din el 
va rezista la această severă judecată si cìi 
din jurul lui? (Numai tu, inima mea de 
Christo Piskov și Irina Aktaseva); un tînăr co- 
mite, mai mult în joacă, o hoțomănie şi 
dintr-odată se vede alunecind pe un tobogan 
al delictelor. Cum se imparte vina acestui 
eşec uman între familia (responsabilă), me- 
diu (cind prea clement, cind prea intolerant) 
şi individ? (Ţipăt de are de Nicolae Ru- 
sarov); patru mici funcţionare într-un birou 
de contabilitate. Care e existenţa printre hir- 
toage și dincolo de hirțoage a acestor femei 
atit de diferite prin virstă, temperament, sti 
de viață? (Vineri seară de Ludmil Kirkov); ur 
tinăr menaj — el muncitor, ea muncitoare 
plus doi copii, părăsesc provincia, se insta- 
lează în capitală, el la o uzină, ea ia o uzina, 
care sint „problemele“ prin care va trece 
această tînără familie care a trăit „o dezrăda- 
cinare“? (Dragă mea, dragul meu de Eduard 
Zachariev); un profesor s-a săturat să viețu- 
iască într-o capsulă, își dă demisia, pleacă „la 
țară”, pleacă să descopere lumea și sfirşește 
prin a se descoperi pe el (Să pleci, dar unde? 
de Ranghel Vilceanov); un copil refuză să 
ceară scuze profesorului de muzică, pentru 
că ei, profesorul, „n-are ureche“. De ce tre- 
buie să se scuze? Copilul, realmente, nu înţe- 
lege și pornind de la acest mic „de ce” o 
mare dramă care va cuprinde familia proprie, 
şcoala proprie. Şi nu numai atit. (Încăpăţina- 
rea de a iubi de Nicolai Volev). 

Normal, filmeie sint diferite ca nivei de pro- 
fesionalitate, stil şi impact. În Numai tu, 
inima mea povestirea e dezarticulată, disper- 
sată, vizibil tributară lui Godard la virsta lui 
Pierrot le fou. Nu-i numai o dependenţă de 
limbaj, dar și de comportament. Abuzul de 
absurd, de trăznăi, de stil crazy dă senzaţia 
unei imitații care nu se asortează cu locul şi 
sa personajelor care se caută și se tot 
caută. 


Impresia globala e de vivacitate și sete de 


autentic. Țesătura scenariilor e densa, poveș- 
tiie au emoție, personajele au culoare și re- 
tief. Între realismul crincen de tip Christov și 
realismul poetic de tip Vilceanov, un set de 
personalități bine marcate, certate uneori că 
„Și-au schimbat stilul”, că înregistrează recu- 
luri, dar unite — aceasta este, cred eu, domi- 
nanta filmului contemporan bulgar la ora de 
față — unite, zic, prin fervoarea etică. În 
orice domeniu și-ar plasa subiectul, printre 
forestieri sau marinari, în intimitatea „poveşti- 
lor de cuplu“ sau pe spaţiile largi ale şantie 
relor, cineaștii indiferent de virstă, de tempe- 
rament, de scriitură, par mişcaţi, in corpore și 
fiecare în parte, de un soi de febră a „idealis- 
mului etic“ căreia nu i se poate opune nimic 
Şoferul care nu vrea să dea împotriva conști- 
inței sale, referințele bune știe că riscă tot, 
dar riscă. Băiatul care se îndrăgostește de fe- 
meia cu doi copii știe că riscă totul mărturi- 
sindu-se soțului, dar riscă. Tinăra care res- 
pinge avansurile unui șef vindicativ ştie și ea 
că riscă, dar riscă. Uneori se riscă gratuit sau 
copilărește, dar însuși acest risc nesăbuit 
este un mod de a refuza calculul, „Viaţa ca o 
tactică“, „viața ca o casă de depuneri“. Inte- 
resant este că și personaje care nu mai au ni- 
mic angelic, sint prinse în viltoarea acestor 
porniri purificatoare și că nici ele — deși 
poate ar dori-o — nu se mai pot sustrage 


Un film à la Godard: Numai tu, inima mea 


$ 
Un film al! eticii maximale 
Încăpăținarea de a iubi 


„inerţiei binelui“. Filmul cel mai caracteristic 
nu numai pentru un an de producţie dar, 
cred, pentru o întreagă etapă este filmul lui 
volev, care a rulat și pe ecranele noastre sub 
titlul Dragoste de copil, fără să fi fost „desco- 
perit", deocamdată, decit de ciţiva, ceea ce 
nu înseamnă că într-un viitor, mai mult sau 
mai puţin apropiat, pelicula nu va fi recunos- 
cută ca un punct nodal, așa cum a fost, 
acum două decenii, iubirile unei blonde. Ace- 
lași studiu al gesturilor, aceeași bucurie a re- 
plicii, aceeași ironie amară, dar un plus de 
tragism rezultat din înșurubarea personajelor 
in propria lor condiţie. Va să zică un elev nu 
vrea să ceară scuze unui profesor „care cintă 
fals“ şi tot corpul didactic, directorul şcolii, 
inclusiv tinăra și luminoasa dirigintă încearcă 
să-l convingă pe puști să facă mea culpa, 
deşi cu toţii știu că el, puştiul, are dreptate. 
Sint chiar atit de contormişti acești dascăli? 
Atit de schematici? Nicidecum. Profesorul 
„care cîntă fals“ cîntă fals de o viaţă, iar 
acum se află despărţit de finiş doar de cîțiva 
pași. Pentru ce să-i amărască ultimele luni? 
Pentru ce să declanșeze scandalul? Copilul 
se încăpăţinează să zică nu, dar cind diri- 
ginta — pentru care are o slăbiciune — inter- 
vine, și el, copilul, ca să-i facă pe plac, 
spune: aveţi dreptate, este rîndul dirigintei să 
nu admită „conformismul sentimental“. „Nu, 
n-am dreptate!” Fiecare e, cum ziceam, înșu- 
rubat în dreptatea și nedreptatea lui. Tatăl 
care crede că poate rezolva totul pentru că 
are bani, [iliciţi), se trezeşte şi e! neputincios. 
Fiul său e primul caz din viaţa lui pe care 
nu-l poate rezolva, aşa cum a rezolvat, pînă 
acum, totul. Dar nici tatăl nu-i „schematic“, 
căci nici e! nu este un camionagiu expert în 
furtișaguri şi punct. incepind într-o notă co- 
mică, aproape grotescă, tatăl devine, pe par- 
curs, un adevărat „erou tragic“. El vrea să-și 
recapete copilul, vrea să-i reciștige iubirea, 
dar și el este prins între două mecanisme: 
mecanismul hoţiei (banda de complici care 
nu vrea să se lase părăsită, peste care dom- 
nește un caid feminin, personaj extraordinar 
care dă conflictului profunzimi existențiale, 
pentru că gangsterița e împinsă să facă ce 
tace, nu din lăcomie și din alte mobiluri ma- 
terialiste, ci tot de cauze metafizice, respectiv 
de frica de moarte, frica de bătrînețea care se 
apropie, este chiar alături de ea, la un sfert 
de ceas distanță şi tocmai pentru că o ză- 
reşte incontinuu în oglinjoara de deasupra 
ghişeului, privirea femeii e încărcată de 
spaima de dincolo, iar țipătul ei, țipătul lait- 
motiv: „Control! Control! pare o sfidare 
adresată moirei). Deci tatăl e prins între tam- 
poane. Pe de o parte, mecanismul hoției mai 
sus pomenit, pe de altă parte, mecanismul 
cinstei, pentru că și cinstea are sistemul ei de 
piese fixe şi mobile care se antrenează reci- 
proc. Din el, din mecanismul cinstei face 
parte şi soția ascultătoare care profită, fără 
să întrebe de unde?, dar cind află, toate le- 
gile ascultării se dau peste cap; din el face 
parte acest fiu care nu mai poate fi recucerit 
de tată! disprețuit cu nimic, în afară — poate! 
— de riscul vieții. O încercare supremă va fi 
epilogu! unui film început într-o notă paro- 
dică: un tată dind o comică lecţie de demni- 
tate, duminică dimineaţa, la jogging, în pădu- 
rea de mesteceni, în timp ce mama, într-o pă- 
dure de mesteceni la fel de frumoasă, se 
plimbă singură. Ba nu se plimbă. Aparatul se 
indepărtează ca să ne arate că bastonul ei e 
de iapt coada aspiratorului, iar pădurea, atit 
de reală, nu-i altceva decit un poster cit pere- 
tele. 

Un festival pe care confrații bulgari l-au 
considerat mediu. L-am urmărit cu interes și 
cu maximă luare aminte 


Ecaterina OPROIU 


B.... este mai veche decit filmul, de 
sute şi sute de ani se practică în teatru și co- 
boară direct din sculptură, ea însăşi se tran- 
sformă în artă atunci cînd este făcută cu artă 
şi chimia modernă i-a dat noi aripi, fiindcă nu 
numai ipsosul şi hirtia o fac să fie ceea ce 
este, ci şi dezmodurul și dezmotrenul, nestra- 
polul, octuatul de cobalt și — atenţie la dic- 
ție! — peroxidmetilcetona, adică nişte lichide 
din râşini 
forme bizare şi expandează, rezulțind o mate- 
ne din care ciopleşti la iuțeală lănci, spade, 
monede de „aur“, bolovani cit Babele din Bu- 
cegi, coifuri şi statui, scuturi și ziduri întregi 
de castele medievale. Arta filmului datorează 
butaforiei — păstrind proporţiile — cam tot 
atit cît datorează și fraţilor Lumiere. 

În atelierul de butaforie din Buftea. 15 oa- 
meni sint doctori în meseria asta și-l au in 


cascadorul 


i n ultima vreme am lucrat muit ṣi nu o data 
am făcut greşeala să mă dau pe mina altuia. 
Au fost cascade “dificile la care a trebuit sa 
colaborez cu un al doilea, fie el regizor, cas- 
cador sau pirotehnician. După accidentul de 
ia Fapt divers, am hotărit că trebuie să mă re- 
fac și că doi ani nu o să mai execut nicio 
cascadă foarte importantă, doar mărunțișuri, 
timp în care am să studiez cascadele record 
pe care le am în cap şi o să lucrez la sală. 
Din pâcate, este tare plictisitor să lucrezi sin- 
gur. De citva timp a inceput să vină la sală, 
pentru cîtă vreme nu ştiu, un mai tînăr coleg 
al meu, Radu Roșca. Mă văd la începuturile 
meseriei fâcind aceleași greșeli ca şi el. — 
De ce ţi-ai paradit două coaste? — Păi, strea- 
șina pe care aterizam... ştii, nu am mai pus 
miinile cînd am filmat a doua oară şi am in- 
trat cu coastele în marginea acoperişului... 

Caut să-i explic că riscul are foarte puţină 
legătură cu meseria asta. Îmi spune deseori 
că vrea să facă ceva, să lucreze, să-l iau la o 
filmare. — Te iau și la filmare. Caut să-l des- 
cos în continuare, Ce echipament ai? Imi răs- 
panas monosilabic la întrebări și mă întreabă 
a rîndul lui: — Spune-mi, tu ai avut toate 
sculele astea de la început? 

S-a intimplat, în 16 ani, doar de citeva ori 
să lucrez cu improvizații, cum a fost odată 
cind mă tot lua în bot o mașină de epocă, 
mai înaltă decit un Aro. Am reușit să fac o 
cascadă frumoasă, da', sincer. nu cred că 


ăsta a fost motivul pentru care operatorul a- 


filmat cu trei aparate de patru ori. Dar asta 
este altă poveste. Urmăresc activitatea cole- 
gilor mei din alte ţări, cascadori renumiţi, cu 
activități bogate şi recorduri personale. De 
asemenea, am văzut recordul de sărituri cu 
parașuta, cu mașina sau motocicleta. Am fost 
intrebat, într-o zi, de ce nu sint cascadori toți 
cei care realizează recordurile! Am încercat 
sa răspund atunci celui care mă întrebase, 


sintetice care, amestecate, iau . 


frunte pe meșterul lon Diaconeasa, oltean 
din comuna Dobroteasa, școlit pe la Sibiu, 
mozaicar la început, apoi zugrav, apoi mais- 
tru cu acte în regulă şi cu domiciliu stabil la 
doi pași de studiou. Lucrează în cinemato- 


grahe din 1968 şi a început de „jos“, cum se 
nice, fiind mereu în intrecere cu un unchi de 
a Timişoara, cunoscutul poet Anghel Dum- 
bráveanu, căruia vrea să-i facă statuia. 
lon Diaconeasa: Scrieţi așa: Constantin Fi- 
limon lucrează de 32 de ani în cinematogra- 
fie, a inceput cu Moara cu noroc și-i butafor 
de artă; nstantin Marinică, tînăr, cel mai 
bun modelier al nostru; Olti Costache, 
Nicolae Chivu, lonel Pascu, butafori capabili 
să realizeze tot ce se poate face în branşa 
noastră, plus ceilalți, pină la 15 şi fără de 
care eu, meşterul, nu mai sint eu. Planurile, 
desenele şi fotografiile le primim de la arhi- 
tecţii scenografi, de la Marcel Bogos, Marga 
Moldovan și Dodu Bălâșoiu, de la Adriana 
Paun şi Lucian Nicolau, de la Cristian Nicu- 
escu și ceilalţi, artiști de talent cu toții. Ingi- 
netul loan Ştetânuc și arhitectul artist plasti- 
cian Szabo Zoltan ne îndrumă în execuţie şi 
sint, nu numai după părerea mea, compe- 
tente de nivel mondial. Am lucrat sub indru- 
marea unor arhitecţi scenografi din Franţa şi 
U.R.S.S., din R.F.G. și Italia, în cadrul copro- 
ducţiilor şi vă declar că la acest capitol sin- 
tem printre cei mai buni, fără nici un gram de 


isiţi artişti care însă nu ştiu să pozeze: 
echipa meşterului Diaconeasa : 


“așa cum fac acum cu Radu Roșca, că, în ase- 
menea soi de recorduri, se riscă foarte mult 
Ori. a face cascadorie nu înseamnă neapărat 
risc. Ștefan Vasile, campionul nostru de raliu. 
“îmi povestește adeseori accidentele pe care 
le-a avut în timpul curselor. — În Turcia am 
rămas fără puntea din spate. La polonezi am 
intrat prea tare într-un derapaj mult prea 
mare față de ce-mi spusese Scobai. — Și? — 
Şi am intrat dreapta-spate într-un copac, am 
terminat roata cu butuc cu tot, m-am tirit 
pînă la sosire cu ea blocată. Atit Ștefan Va- 
sile, cit și Scobai, copilotul lui, sau ceilalți pi- 
loți de raliu, în clipa cind au plecat pe un cir- 
cuit, nu ştiu ce li se poate întimpla. Dacă fac 
un accident, el în nici un caz nu a fost gindit 
dinainte cum se întimplă în cascadorie. Mulţi 
fac paralele între raliu şi cascadorie, numai 
că în cascadorie gindești accidentul cu mult 
timp înainte. Ovidiu Scobai îmi spune că ei 
trebuie să ţină mașina pe şosea cu orice preț, 
spre deosebire de cascadori care o răstoarnă 
la prima curbă și se mai şi bucură cind văd 
cît de tare au şifonat-o. Mulţi pot spune: ei, 
ce pregătire, şi raliştii au cască! maşina ram- 
forsată, așa că ce mare deosebire? — 
Enormă. Sint zeci de amănunte cum ar fi re- 
zervorul de benzină pe care eu îl scot atunci 
cînd răstorn o mașină. Pe cind Fane are în 
spate un rezervor plin cu benzină care, la o 
adică, știți cum - bubuie? Am fost întrebat, 
într-o zi, dacă nu vreau să fac o săritură de la 
etajul 9. O săritură de la 9 este o cascadă 
frumoasă și sint fericit că s-au gindit la mine. 
În afară de zilele de antrenament pe care le 
ceream, la filmare voiam: prelate, zece rînduri 
de cutii, pe un dreptunghi de 10/10 met: 
plus cutiile care se vor strica la antrenamen-. 
tele pe care le începeam de la etajul 4. Nu 
“imi mai aduc aminte împrejurările prin care 
un alt coleg a ajuns să discute depre realiza- 
rea acestei cascade, dar ţin minte că Fane 
Antonescu, scenogratul filmului, m-a căutat 
să îmi spună că noul venit vrea doar trei rîn- 
duri de cutii şi că ce părere am eu. — Fane, 
eu, pentru o săritură de la etajul 3, am jos 4 
rinduri de cutii din care 2 le turtesc, unul îl 
îndoi, iar ultimul rămîne de siguranţă. Aşa că 
eu îți spun, s-ar putea să reușească, dar, sin- 
cer să fiu, cred câ... — Nici vorbă, nu cred ca 
o să mai sară în cazul ăsta 
Sigur, un cascador poate sa sara de la eta- 
jul 12, pe 10 rinduri de cutii. un altul poate sa 
sară numai pe 2 rinduri şi să reuşească. Dar 
pe cind prima săritură este de bun profesio- 
nist. a doua este sinucidere, nebunie. Trebuie 


https: 


să ţii seamă de o groază de amânunte, pen- 
tru că altfel te dai pe mina unui pirotehnician 
ca cel de la Fapt divers și te bagă în spital 
mai mult mort decit viu numai pentru că ai 
avut încredere în el și nu ai știut cit este de 
deprofesionalizat încit te poate schilodi. Cînd 
faci totul singur, apar doar mici accidente, 
din scâpări sau prea multă incredere față de 
lucruri neverificate temeinic. În filmul ăsta, 
stabilisem, împreună cu regizorul Andrei 
Blaier și cu pirotehnicianul, locurile pe unde 
trebuia să se ardă decorul cu o flacără de un 
metru jumătate. Cantitatea de motorină care 
trebuia turnată pentru asemenea foc era 
treaba lui. Abia după ce au venit să mă vadă 
la spital, membrii echipei mi-au spus că l-au 
văzut aruncind cu gâleata motorină pe decor 
și că ei au crezut, așa cum poate mai cred și 
astăzi unii, că așa am stabilit cu el. Ce s-a în- 
timplat? Flăcările, în loc să aibă un metru ju- 
mătate, aveau 10 metri și treceau prin acope- 
riş, iar eu... în spital. Cind l-am văzut după ci- 
teva luni la un alt film, l-am întrebat ce a fost 
în capul lui?! Cum a putut să facă așa ceva?! 
Stă cu capul plecat și nu spune nimic. Cole- 
gui meu, Mazilu, mă trage de mină: — Lasâ-A 
Albule, nu vezi că nu poate nici măcar scuze 
sa-ţi ceară? 

Intr-un tîrziu, mă întreabă dacă poate să 
plece. l-am spus că da, însă să nu-l mai 
prind, la altă echipă, pirotehnician. La Un au- 
gust in flăcări, se alerga de pe un vagon de 
tren pe altul. Colegul meu, care alerga în faţa 
mea, s-a uitat la acoperișurile vagoanelor, s-a 


exagerare. Georges Wakewich, reprezentant 
de seamă al scenograliei franceze. ne-a lau 
dat pentru munca noastră ia Serbările ga- 
lante, regizat de Rene Clair, ca și Robert 
Giordani, scenograf la 7 băieţi și o ștrengă- 
riță, film realizat la noi şi apreciat de publicu' 
de pe toate meridianele... Am în echipă — ca 
să vedeţi cine sînt muncitorii noştri — pe llie 
Ciobanu, specialist în patinarea obiectelor de 
butaforie, capabil „să inducă în eroare” chiar 
şi un arheolog, atunci cînd vrea el ca un 
obiect turnat acum jumătate de oră să se 
mene periect cu unul găsit în săpăturile de la 
Curtea de Argeş. În filmele Burebista: (regi- 
zor Gh. Vitanidis, scenograf Bob Niculescu) 
Horea (regia Mircea Mureșan, arhitect sceno- 
graf Marcei Bogosț, cele două filme cu Vero- 
nica (regia Elisabeta Bostan, arhitect sceno- 
graf Giulio Tincu), în coproducţiile și colabo- 
rârile Wilhelm Cuceritorul și Fran Villon, 
în zeci şi zeci de alte filme în care neam 
adus şi noi partea noastră de contribuţie 
există căldura, dragostea de frumos și ome- 
nia echipei din atelierul unde vorbim acum 
Din cind în cînd, mai sintem trecuţi și pe ge- 
nerice, dar asta nu contează, mai important e 
faptul că ne facem datoria... 

Meșterul Diaconeasa are doar 46 de ani ṣi 
despre propria-i persoană nu vorbește prea 
mult, dar toți buftenii știu că este un impaât- 
mit al filmului, că n-are somn cînd e vorba de 
executarea comenzilor pentru filme şi că ce 
doi copii ai săi, un băiat și o fată, vin uneori 
să-l vadă cum lucrează pe platourile de fil- 
mare. Zimbește, spune că n-are rost sa afle 
cititorii revistei prea multe despre el și ca ma 
important ar fi să afle toată lumea că butato- 
riile executate pentru filmul aflat în lucru Fi- 
22 ii (regia Malvina Urşianu, scenografia 

rcel Bogos) sint de bună calitate, în con- 
formitate cu planurile ce i-au fost încredin- 
tate. Îl însoțesc și-mi arată niște plăci de 
marmură cu vine și unduiri roşietice, lucind 
ca după o îndelungată șlefuire. li spun câ 
aceste plăci de marmură trebuie să coste 
multe parale, la care el zimbeşte din nou 
şi-mi răspunde: 

-— Nimica toată, doar ciţiva poli. Sint din 
hirtie, ipsos și nițică vopsea. 

— Puteam să jur că-i marmurâ-rarmura 

— Asta-i, să nu uitaţi să scrieţi câ asta- 
definiția butaforiei: să.juri că ceva este exact 
ceea ce nu este! 


Marcel PĂRUŞ 


interesat de viteza cu care o să mearga. Ur 

r lucru nu a prevăzut — că lungimea 
cadrului poate să fie mai mare decit s-a sta 
bilit. După ce a alergat şi a sărit peste 4 va- 
goane, regizorul nu a spus stop și s-a filmat 
în continuare. În garnitură era integrată o 
cisternă sferică care transporta cindva pā- 
cură şi avea un strat gros solidificat pe toată 
suprafaţa ei. Atunci cind a sărit, picioarele 
i-au alunecat în gol. Cu reflexe bune, cu o 
condiţie fizică excelentă și cu disperarea pe 
care ţi-o dă clipa morții, el s-a întors în aer ṣi 
s-a agăţat cu miinile de vagonul de pe care 
sărise mai devreme. Ridicindu-se în brațe, s-a 
aşezat cu fundul pe acoperiș răsuflind ușurat 
privind cu groază terasamentul trecind în vi- 
teză pe sub vagon. Mai tirziu, am privit tabla 
de pe acoperiș unde fusese lovită cu virturile 
degetelor și unde rămăsese forma a opt de- 
gete, opt căușuri create în disperarea de a 
trăi. Atunci, pregătirea lui fizică și psihică au 
fost mai puternice decit neprevăzutul. Ar fi 
putut să fie şi invers sau ar fi putut să nu på- 
țească nimic din toate astea, așa cum nu a 
păţit nimic operatorul — pe atunci — Dinu 
Tănase, care alerga pe vagoanele în mers, cu 
spatele și cu aparatul la ochi. Cascadorul și 
un operator curajos măresc posibilităţile de 
exprimare ale aparatului de filmat. Dar amā- 
nuntele trebuie gindite și analizate, atit pen- 
tru unul cit și pentru altul. Aşa incit să se 
risce cit mai puțin. 


loan ALBU 


operatorul 


p măsură ce mă afund, tot mai adinc, in 
studiul fiilmografic al operatorilor aparținind 
generației anilor '70, mi se relevă constatarea 
că tinerii absolvenţi de institut nu sint doar 
produsul școlii, ci expresia însăși a stadiului 
atins de filmul artistic naţional. Că vor sau nu 
vor, încă de pe băncile IATC-ului, ei văd fil- 
mele predecesorilor, le analizează în resortu- 
rile lor cele mai intime, le aprobă entuziast 
sau le contestă și; pe nesimţite, își făuresc 
„modele“, care le marchează fundamental ac- 
tivitatea lor ulterioară. 

Ovidiu Gologan este unul dintre ele, urmat 
de Nicu Stan, Alexandru intorsureanu, 


Rezultatul: 


25 de filme în l3ani 


Nicolae Girardi, Aurel Kostrakievici și alții 
Astfel, îmi apare clar că fractura dintre gene- 
rații este doar aparentă; este adevărat, fructul 
nu se identifică cu sămința lui, dar relația 
cauză-elect acţionează ca o veritabilă lege a 
naturii. Şi așa cum „natura nu face salturi", 
tructul fiind doar consecinţa simburelui ge- 
netic prin intermediul florii tranzitorii, tot ast- 
fel descopăr între „academismul'“ maturilor și 
„nonconformismul' tinerilor o floare ce per- 
petuează specia. „Floarea“ generației '70 
este, indubitabil, operatorul lon Marinescu. 
Deși. absolvă institutul odată cu Dan Piţa 
(1970), nu va realiza niciodată un film cu 
acest coleg de generaţie; solitar, inchis ca o 
stridie, caută compania „maturilor“, se com- 
piace în raporturi adulte care-i conferă sigu- 
ranță și stabilitate profesională. Moda timpu- 
lui cu imagini riscate, mișcări de aparat trepi- 
dante, specifice metabolismului juvenil, sau 
culori convenţionale ce-ţi taie respirația prin 
spontaneitatea şi indiscreţia lor îl lasă indife- 
rent. oricum, nu aderă la ea. Privirea îi este 
întoarsă spre trecutul mai îndepărtat sau 
apropiat, câtre maeștrii consacraţi ai genului 
pe care. doamne ferește. nu-i copiază, îi in- 
terpretează cu vigoarea ochiului proaspat, 
conștient că menirea sa este să ducă mai de- 
parte, să perpetueze tradițiile cinematogratu- 
lui unanim recunoscut. Filmul sâu de debut 
(1973). regia Mircea Moldovan. o 

pelicula alb-negru de la Ovidiu Gologan ci- 
tire, cu influențe ce amintesc poate și de un 
Viorel Todan sau lon Anton, este ultimul film 
românesc realizat într-o maniera clasică 


D acă, aparent, există o independenţă şi o 
succesiune temporală în elaborarea scenariu- 
lui, în construirea decorului, în instalarea lu- 
minii, în executarea machiajului, în învățarea 
şi repetarea rolului etc., în momentul filmării 
toate aceste elemente acţionează simultan, 
conjugindu-şi efectele. lată un argument ce 
susține, convingător, necesitatea ca fiecare 
membru al echipei de filmare, indiferent de 
postul și de atribuţiile sale, să cunoască în- 
treg mecanismul de realizare a unui film și să 
se exprime deschis în fața actului de creaţie. 
Lin film bun — cred eu — este creaţia unei 


Spun ultimul, pentru câ, odată cu Nunta de 
piatră (1973), „ingerul a strigat", anunţind 
vremuri noi, cu o altă structură estetică. Mar- 
tor al evenimentului, lon Marinescu rămine 
neclintit în opțiunile sale artistice, are impre- 
sia, ba chiar convingerea, că operatorul prac- 
tică un cinematograf neautohton, un experi- 
ment necesar, firește, în evoluția filmului ro- 
mânesc, dar pe care îl consideră o bizarerie, 
în cel mai bun caz, o încercare forțată de a fi 
in ton cu noile alcătuiri ale universului vizual 
modern. 

Am pus punct, mai corect trebuia să notez 
un mare semn de mirare. Căci, curios lucru, 
in colectivitatea noastră avidă de senzaţii tari 
și reverberaţii mondene, regizorii îi dau tir- 
coale, îl solicită din plin pe lon Marinescu 
apreciindu-i sensibilitatea, integritatea mo 
rală, consecvenţa sa proverbială, fixă în tim; 
şi spaţiu ca axa pămintului. Imaginea lui da 
speranță, certitudine. Rezultatul, 25 filme în 
13 ani. Veţi spune: al doilea -Vivi Drăgan. Ni- 
cidecum. Aparent lipsit de spectaculozitate, 
nu urcă spre piscuri ameţitoare, nu coboară 
în abisuri primejdioase. Dincolo de orice deli- 
niere, drumul său este o perfectă linie 
dreaptă, deși, personal, manifest o simpatie 
și înțelegere superioară pentru jucătorul ros 
de patimi, posedat de ambiţii, în stare să rişte 
totul pe o carte. Ion Marinescu nu riscă. La el 
incadratura este încadratură bătută în cuie, 
aparatul se deplasează economic pe traiecto- 
rii precise, portretul este portret așa cum l-au 
descoperit pictorii şi nu fotografii, culoarea 
presupune armonii lirice ce desfată chiar şi o 
privire neavizată. 


= 4 


in intervalul a cinci ani de la absolvenţa. 
activitatea sa se înscrie între coperţile a doua 
filme de interes: Viforniţa (1973), și Blestemul 
pămintului, blestemul iubirii (1978), regia 
Mircea Mureșan; filme solide, riguroase, im- 
punătoare. Primeşte premiul ACIN pentru 
imagine (1978) şi se consacră ca unul dintre 
operatorii noștri valoroşi, care trece cu ușu- 
rință de la alb-negru la culoare, de la forma- 
tul „normal“ la cinemascop. Drept răsplată, 
coridoarele Buftei sint invadate de „cris et 
chuchotements“ nu de provenienţă bergma- 
niană, ci din partea breslei studioase, care îl 
acuză a fi îimbătrinit înainte de vreme, practi- 
cînd un cinematograf desuet, prâtuit. lon Ma- 


Darul de a reda personalitatea personajului 
(Carmen Galin, Octavian Cotescu şi Adrian. Vilcu în 


Un salt ne 


Elisabeta Bostan, imaginea 


maestrul de lumini 


Secondat mereu de 
acelasi colaborator 
(Doru Mitran si maistrul 
de lumini Constantin Vasiliu} 


- 


echipe bune. lată de ce, in scopul reuşitei 
plastice, operatorul de imagine trebuie. în 
primul rînd, să manifeste înțelegere şi interes 
pentru scenariu, să adere la intenţiile regizo- 
rului și, desigur, nu în ultimul rind, să-și for- 
meze o echipă de imagine solidă și capabila 

Colegii mei operatori știu că o bună imagi 
ne depinde de o serie de factori aproape im- 
ponderabili. ca, de pildă, iscusința cu care 
mașinistul alege şi instalează șina de trave- 
ling, grija şi inventivitatea cu care electricia- 
nui de filmare modelează iumina unui proiec- 
tor, promptitudinea și precizia cu care asis- 
tentul de imagine face punerea la punct, vi- 


https://biblio 


Nord de Vasilica 
lon Marinescu, 


Istrate și 
Nicolae Girardi) 


feza cu care mecanicul de cameră schimbă și 
montează un obiectiv etc. Așa se face că 
+maginea semnată de cutare sau cutare ope- 
{ator ascunde, de fapt, efortul conjugat al 
asistentului de imagine cu cel al maistrului 
de lumină, al mașiniștilor şi electricienilor de 
filmare cu cel al tehnicienilor și muncitorilor 
din laboratorul de prelucrare a peliculei. 

in ceea ce mă privește, sint adeptul pâstră- 
rii aceleiaşi echipe de la un film la altul. Cu- 
noașterea exactă a capacităţii de efort a fie- 
cărui colaborator în parte, omogenitatea, sint 
condiţii obligatorii pentru a obține, în final, o 
imagine de maximă acuratețe. 

In cei peste zece ani de activitate ca opera- 
tor de imagine m-am bucurat de șansa dea 
avea lingă mine oameni a căror probitate 
profesională, abnegaţie și devotament pentru 
arta filmului sînt imposibil de măsurat în mod 


digitala „ro 


i 


rinescu se înfurie pe bună dreptate și reacţio- 
nează prompt; se asociază cu Mircea Dane- 
liuc şi, în numai citeva luni, dă la iveală acea 
bijuterie purtind titlul Probă de microfon 
(1979), un film în maniera unui cinâ-verite 
bine temperat, distins, din nou, cu premiul 
ACIN. „Vreţi modernitate, poltiți, o aveți“! 

Atit. A fost doar un țipăt de revoltă, o stare 
de exaltare atit de benefică în artă și bărbatul 
de 30 de ani se supune, docil, destinului său 
de adult precoce. Filmează tihnit, așezat, îm- 
păcat cu sine însuși, natura transilvană (Pin- 
tea, Primăvara bobocilor etc.) pătrunsă de 
„cuminţenia pămintului“ şi-a oamenilor, o na- 
tură etnografică cu iz documentar şi poetic. 
După care întilnirea cu Elisabeta Bostan și 
seria filmelor Mama, Saltimbancii (1981). 
Promisiuni (1985). Copleşit de puternica per- 
sonalitate a regizoarei, excelează, din lumini 
şi culoare, în crearea unei atmosfere de rară 
sensibilitate, tandră, sentimentală, o 
atmosferă evocatoare din care nu lipsește 
nici parfumul epocii, nici căldura mediului fa- 
mmilial. O anume stare de bucurie colectivă îl 
apropie de actor, izbutind portrete de o înaltă 
ținută artistică. Căci, spre deosebire de alți 
colegi care nu sint în stare să reprezinte per- 
sonajul, cu atît mai puţin omul, dar portreti- 
zează cu măestrie actorii, pe fețele cărora se 
pot citi cu infinită exactitate pasiunile, viciile, 
anii, caracterul, norocul și stinjeneala de a 
sta în costume de împrumut, lon Marinescu 
descoperă sufletul despuiat în fața camerii de 
iuat vederi. Dovada cea mai concludentă, 
portretul de referinţă al marii noastre actrițe 
Carmen Galin, respirind frumuseţe intelectu- 
ală, o frumusețe bine polisată. 

Şi totuși, pe cind o nouă „probă de obiec- 
tiv“? Exasperant, lon Marinescu filmează, nu 
experimentează. Remarca unui cercetător 
american — „dacă scuipi (iertaţi expresia) 
intr-un anumit fel pe obiectiv sau strici preci- 
zia punerii la punct, poţi recreea primele faze 
ale impresionismului"”. — îl lasă rece, impasi- 
bil. „Dintr-o decenţă funciară, ei creează o 
'magine manierată. Ceea ce nu mă împiedică 
sa-i dau sfatul colegial de „a se copilări”, să 
'edevină bâiețașul de odinioarā „pentru a se 
vindeca, astfel, de „maturitate“, ca de o boala 
“e s-ar putea dovedi incurabilă. 


Constantin PIVNICERU 


convențional. Și totuși, de cele mai multe ori, 
uităm să-i amintim atunci cînd vorbim despre 
imaginea de film. Nu știu cît de important ar 
fi de descris ce face şi cit face fiecare în 
parte, dar, vă asigur, că fără intuiţia lor artis- 
tică, fără experienţa lor, fâră dorinţa lor de a 
face bine ceea ce fac, imaginea filmelor meie 
ar fi fost mult mai săracă. lată de ce nu pot 
încheia aceste rînduri fără ca, riscind să-i ne- 
dreptățesc pe unii — fapt pentru care îmi cer 
iertare —, să aduc, şi în mod public, sincere 
mulțumiri celui care, de zece ani incoace. 
este fidelul meu colaborator, celui. care, în 
ciuda faptului că folosesc „multă lumină, 
multe practicabile”, mi-a fost alături la reali- 
zarea imaginii tuturor lung-metrajelor mele 
artistice: maistrului de lumină Constantin 
Vasiliu. 

Doru MITRAN 


oaspeţii noștri: 
Peter Bacso 


Cineastul 
diagnostician 


N. de mult, „Almanahul Cinema 1987“ 
an că regizorul Peter Bacso realizează 
cel de al 21-lea film al său, intitulat Vas pe o 
coajă de banană. Între timp filmul a fost ter- 
minat şi prezentat cu mult succes in cadrul 
Festiv. național al filmului ungar de la 
Budapesta. Despre acest film, despre cariera 
sa, despre cinematogratul ungar in general, 
regizorul Peter Bacso a avut amabilitatea să 
ne vorbeaască cu prilejul unei vizite făcute 
de curind in țara noastră. 

— Aţi absol a de film la Şcoala supe- 
rioară de teatru şi din Budapesta, ați de- 
butat ca scenarist in 1950, ați realizat primul 
dvs. film în 1963. Este un lung interval de 
timp în care cinematograful ungar cunoaşte 
o evoluţie importantă de ia simplitatea filme- 
lor de inceput la limbajul elaborat ai filmelor 


veterani. Dar, în același timp, mă simt foarte 
tînăr. Mă leagă multe relații prietenești de 
Karoly Makk, Andras Kovacs, Miklos Jancso 
Cu toții am fost studenții lui Geza Radvanyi 
care m-a luat ca asistent la filmul Undeva în 
Europa. Sint 30 de ani de atunci dar încerc 
să nu mă anchilozez. Pe lingă capacitățile 
mele de scenarist și regizor am și vocaţie de 
manager. In calitatea mea de director al stu- 
dioului „Dialog“ încerc că descopăr noi ta- 
lente și să le dau posibilitatea să profeseze. E 
un alt fei de contact cu tinereţea. 

— Ce v-a determinat să treceţi de la sce- 
naristică la regie? 

— Cind am absolvit Şcoala de cinemato- 
grafie aveam o oarecare experienţă a scrisu- 
lui, datorită şi faptului cã mama mea a fost a 
excelentă prozatoare. Așa că, în momentul 
naționalizării, am ajuns şeful secţiei de dra- 
maturgie. Prin 1958, Cezare Zavattini, care 
după părerea mea, a fost un fel de Shakes- 
peare al scenariului, a venit în Ungaria să iu- 
creze la un proiect de film. Stind pe lingă e!, 
am avut prilejul să depling soarta ingrată a 
scenaristului. Drept care el mi-a spus că sce- 
naristul e ca un tinăr care curtează o femeie 
ii cumpără rochii, o duce la restaurant, îi 
spune vorbe dulci. Şi cînd, în sfirşit, ea pare 


cartea de film 


Filmul 
dintre coperţi... 


e 


C. poate căuta omul în cartea unui regi- 
zor de film, dacă nu în primul și în primul 
rînd „cinema-ul“ pitit între rîndurile ei? În ca- 


zul nostru, sigur, regizorul a fost mai intii 
pictor, scriitor, poet, gazetar, dramaturg, sce- 
narist şi, într-un tirziu, a devenit regizor. 
Înainte de orice el este un om cu o biografie 
bubuitoare, doldora de intimplări extraordi- 
nare — cite întimplări, atitea subiecte de film 
— un om pentru care viața a fost chiar un se- 
rial de urmărit cu sufietui la gură. 
Întrebarea ar fi: cit din filmul vieții lui a re- 


convinsă de dragostea lui, iar el e gata să o 
sarute, apare regizorul și i-o suflă. Potrivit 
acestei anecdote, într-o bună zi, mi-am dat 
seama câ sint destul de matur ca „femeia“ 
respectivă să fie a mea. 


— Genul dvs. predilect este t E 

— Da Asta e personalitatea mea. Sint 
omul care chiar și in lucrurile cele mai se- 
rioase văd latura comică. Chiar în sublim. 
Există unii critici de film care mă învinuiesc 
de eclectism, pentru că amestec tragicul cu 
comicul. Dar... 

— așa e viața. 

— Eaxct. În plus, am ambiția să ţin în mină 
sentimentele spectatorului, să-l fac să ridă şi 
să plingă. Pe rind sau concomitent. Eu, ca un 
vechi „Cineman” ce mă aflu, vreau ca, venind 
la cinematograf, spectatorii să trăiască o ex- 
periență. Judecind după succesul acestor 
combinaţii de durere şi haz, s-ar părea că pu- 
blicul are nevoie de aceste medicamente 
amare servite in capsule dulci sau picante 

— Dintre toate filmele pe care le-aţi făcut, 
la care ţineţi cei mai mult? 

— Greu de spus. Am făcut foarte multe, 
din păcate. De unele nici nu-mi mai amin- 
tesc. Desigur că Martorul e un film de bază 
in filmografia mea, şi nu numai a mea, pentru 
că a vorbit pentru prima dată despre lucruri 
care nu mai fuseseră abordate. Îmi place un 
fiim — Opriţi-i pe chilug — care s-a bucurat 


uşit să aștearnă pe hirtie. Răspunsul e sim- 
piu: mult. „Oameni, fapte amintiri |!“ spre de- 
osebire de „Oameni, fapte, amintiri |“, cu- 
prinde o perioadă mai puţin pitoresc-poetica, 
în schimb, cu mai multă sugestie de cinema. 
Întoarcerea acasă, spre sfirşitul războiului, și 
căutarea unui loc în viață — căutarea pe 
toate căile, de la poteca numită pictor de 
firme, pină la intrarea pe tăgaşul scriitoricesc 
— un drum scurt în timp, dar greu ca efort, 
care începe cu o goană, goana după marfarul 
in care ştie că se află soţia şi copilul — şi se 
încheie cu un alt drum, tot cu trenul, sugerat 
în propozițiunea: „după două zile m-am mu- 
tat definitiv la Bucureşti.“... O nimica toată de 
patru-cinci ani, acolo, în care pictorul, poe- 
tul, scriitorul, dramaturgul Francisc Muntea- 
nu înainta spre destinul lui de om de cinema, 
cionindu-se de viaţă și de evenimentele ei, 
ciocnindu-se la propriu de și cu oameni şi 
fapte pe care, automat, memoria lui le fixa 
pentru mai tirziu, cind ele aveau să devină: 
amintiri. 


Scrisă parcă dintr-o răsuflare, cartea ur- 
mează chiar fluxul memoriei — un flux cu 
dublu sens, prezent, trecut, prezent. Întîmplă- 
rile trezesc amintiri ce se instalează in pre- 
zentul cărții cu drept de și la viață Persona- 
jele de ieri — ce galerie de portrete! — intil- 
nesc, peste timp. alte personaje de azi. Situa- 
tiile se încrucişează în aer — aerul cărții — 
locurile, casele, străzile seamănă, mereu sea- 
mână între ele (memoria, nu?) viața povesti- 
torului se desfășoară ca un lanț de coinci- 
denţe normale, normale pentru că sint chiar 
ale vieții. Cele trei ipostaze ale autorului — 
pictorul, scriitorul, regizorul — nu se împie- 
dică, ci se ajută una pe alta, se unesc în ace 
tași efort (invizibil, de altfel, pentru că nimic 
mai străin acestei cărţi, decit ideea de efort) 
de a face vie relatarea. Portretele au culoare 
Situaţiile sînt caracterizate limpede, sec. 
uneori. Fundalul social se compune, ai zice 
de la sine, in ne per sută la sută de cinema, 
imagini pe care, itfel, regizorul le-a şi fo- 
losit în parte, în filmele sale. Senzaţia este de 
carusel — ameţitor, ca orice carusel. Un ca- 
rusel în care scriitorul a încărcat nu doar 
propria viață, zbatere și gindire, dar şi un 
timp anume, cu „nebuniile“ lui. Timpul în 
care „Jumea veche“ năștea, vrind, nevrind lu- 
mea nouă... Din spatele tuturor întimplărilor, 
lucid, amuzat chiar şi, atunci cînd pare că nu 
e cazul să fie, autorul observă, notează, co- 
mentează, descrie, portretizează, schițează, 
face legături, trimiteri. şi, finalmente, recom- 
pune, în vorbe puţine, simple, o perioadă 
care este a vieții lui, dar nu numai a vieţii lui. 
Stilul nu-l preocupă. Stilul este el, în el. Con- 
strucţia frazei nu-l! stresează. Fraza se așează 


de un anume ecou internaţional (Marele pre- 
miu la festivalul de la Taormina), dat care, fi- 
ind o comedie absurdă, n-a prea avut succes 
de public. Poate de aceea mi-e drag 

— Consideraţi că există o formulă a succe- 
sului? 

— Succesul unui film e un lucru tainic. Nu 
ințeleg de ce unul are succes şi altul nu. De 
pildă, pe măsură ce făceam Vals pe o coajă 
de banană, mi se părea plicticos de moarte, 
;ar la Festival lumea s-a bătut să-l vadă. A in- 
tervenit miliția și biletele s-au vindut pe sub 
mină. E un mister pe care eu, cel puţin, nu-l 
pot descifra. 

— Care este atitudinea publicului ungar 
față de producţiile cinematografiei naţionale? 

— În acest moment distanţa dintre public 
şi filme a scăzut foarte mult. Trăsătura defini- 
torie a cinematografului ungar este atitudinea 
lui critică și autocritică faţă de lume. Propen- 
siunea câtre subiectele inspirate din actuali- 
tate e foarte mare. Majoritatea filmelor pre- 
zentate în festivalul din acest an se ocupă de 
problemele noastre, pe care le prezintă critic. 
Juriul a fost de părere că ele oferă o imagine 
prea sumbră a realităţii. Eu nu cred că cine- 
matogratul e o hartă turistică, ci un fel de 
diagnostic al stării societăţii. Realitatea nu 
depinde de optimismul sau pesimismul ci- 
neastului-medic. În schimb, aducerea publi- 
cului în sală depinde de redarea cinstită a 
realităţii. 


A | 


„Succesul unui film 
e un lucru tainic. 


frumos „curge“ de la sine. Ceea ce contează 
ceea ce pare să conteze pentru el în prima si 
ultimă instanță este atmosfera; iar atmostera 
se încheagă simplu, prin şi din imagini: ima- 
ginea soţiei așezată pe podeaua unui marfar 
cu copilul bolnav în brațe; imaginea unei gări 
— gara Aradului — bombardate; imaginea 
unei bucătării — bucătăria doamnei Blidaru, 
închiriată drept locuinţă, cu veranda ale cărei 
ochiuri de sticlă colorată erau „mai umane” 
decit vitraliile Domului din Köln, văzut de au- 
tor peste ani, mai umane, pentru că: „În fața 
Domului din Koln te simţi vinovat că trăiești. 
În bucătăria doamnei Blidaru mă bucuram că 
trăiesc"... Și imaginea locuinţei improvizate în 
spatele ecranului cinematografului din Gai — 
„în care, drept pat, puteam folosi aripile cor- 
tinei“; imaginea Mureșului, o apă de culoarea 
cafelei cu lapte pe care avea s-o regăsească, 
după foarte mulţi ani, în apele unui riu din La 
Piata numit chiar „Cafe con lecho“; imaginea 
primului spectacol cu prima piesă jucată pe 
scena Teatrului popular din Arad, cind el, au- 
torul, a trebuit să fie și comper, deși: „Nu se 
poate, eu bilbii, tovarășe lleș!“. Imaginea lui 
Ştefan Ciubotărașu. Imaginea lui Zaharia 
Stancu. Imaginea lui Mihai Beniuc. Imaginea 
primelor drepturi de autor: trei metri de zetir 
pentru o cămaşă. Imaginea lui Lascăr Sebas- 
tian, cel care, impreună cu Ciubotărașu, l-a 
facut să se apropie de teatru. imaginea mun- 
cii la ziar şi imaginea lui despre meseria de 
ziarist care „cred că e cea mai frumoasă me- 
serie din lume, afli, vezi atit de multe lucruri, 
incit uneori ai senzaţia că trăiești mai multe - 
vieți. Viaţa văzută de un dresor de lei, de un 
tutungiu, de un general sau de un portar de. 
întreprindere e mereu alta. Dar, cind încerci 
să fii și dresor şi tutungiu, viața capătă alte 
dimensiuni, nu devine nici mai frumoasă nici 
mai urită, ci aşa cum e. Este ca și rezultatul 
exact al incertitudinii lui Schrodinger. Ziarul 
m-a învățat să văd, să aud, să cern exageră- 
rile, să găsesc media, realitatea. Dacă n-aș fi 
fost reporter, aș fi fost mult mai sărac sufle- 
teşte, n-aş fi avut curajul să răstignesc oame- 
nii în pagină, să creez mica mea lume mărgi- 
nită de coperţile cărţilor, de cele două gene- 
rice ale filmelor“. 


Ce poate să găsească omul mai prețios în 
cartea unui regizor, dacă nu cinema-ul din 
ea, mai ales atunci cind cel care o scrie în- 
cearcă, din adincul experienţei sale de om și 
ve artist, să se răstignească pe sine, cu totul, 
între coperţile ei... 


Eva SÎRBU 


%* 


https://biblioteca-digitala.ro 


— Vă mulțumesc in numele revistei noas- 
mele publicului românesc pe care 

dvs. Un adevăr pe jumătate, Pianul în 

şi Ofensa l-au adus in sala de cinema. 


Cristina CORCIOVESCU 


oaspeţii noștri: 
Doris Chase 


Despre condiţia 
femeii cu precădere 


U n grup de cineaști — regizori, operatori, 
scenografi, critici — s-au întîlnit cu Doris 
Chase, autoare de filme și programe video, 
aflată în cel de al 30-lea an al carierei sale. 
Au fost proiectate citeva dintre cele mai re- 
cente creaţii ale sale. Artista se dovedește 
tascinată deopotrivă de disponibilitățile teh- 
nice oferite de studiourile de efecte speciale, 
cit şi de infinitele virtuţi ale chipului uman. 
Atrasă mai întii de arhitectură, apoi de 
sculptură, ea realizează opere cinetice din 
forme geometrice care — de exemplu — se 
integrează perfect coregrafiei dansatorilor fil- 
maţi în trei dimensiuni, descompunind culo- 
rile pastel în transparente și asociind o mu- 
zică electronică armonioasă. Reunite într-o 
imagine clară, mișcarea şi sunetul sint mixate 
prin procedeele animației pe calculator, 
intr-un impact emoțional! pe care spectatorul 
nu-l poate avea în contact direct cu scena 
Teatrul o pasionează în egală masura și 
cauta, prin intermediul camerei de luat ve- 
deri, să treacă dincolo de aparenţa gesturilor, 
într-un sondaj profund al ființei umane. „Do- 
resc să le ajut pe femei să-și catalizeze ener- 
giile, să-și recunoască şi să-și traducă 
această dorinţă prin artă.“ — acesta este cre- 
zul artistei ale cărei ultime producţii repre- 
zintă, de fapt, o serie de micro eseuri despre 
condiţia omului contemporan, a femeii cu 
precădere. Printre interprete, cunoscuta ac- 
trița Geraldine Page. 

Dialogul purtat la sediul ACIN s-a consti- 
tuit într-un binevenit schimb de experienţă, 
artista americană manitestind interesul de a 
cunoaşte mai bine cinematografia romå- 
nească. 


I.C. 


cronica animației 
Gestul 


U. frumos gest omagial la împlinirea 
unui secol și jumătate de la naşterea lui lon 
Creangă este filmul de desen animat Pupăza 
din tei semnat de tinărul realizator Lucian 
Protfirescu. Marele povestitor al copiilor este 
evocat prin ecranizarea unui episod al 
„Amintirilor din copilărie“, una dintre cele 
mai savuroase păţanii ale istețului și impetu- 
osului Nică. Sigur că regizorul şi-a asumat o 
mare răspundere traducînd în limbajul ani- 
maţiei povestirea cunoscută pe de rost de 
multe generaţii de cititori. Farmecul sfătos al 
„Zicerii” ei nu este ştirbit de tălmăcirea ani- 
matorului care i-a păstrat tonul acelei voioşii 
complice şi contaminantă, atit de specifică 
scrisului lui Creangă. 

Desenul animat îi evidenţiază „impielițatu- 
lui” Nică neobişnuita fantezie, ascuţimea 
minţii şi gustul farsei. Răpirea pupezei care-i 
tulbură dulcele somn de dimineaţă și încer- 
carea de a o vinde la tirg capătă proporțiile 
unei enorme aventuri. Neastimpăratul copil 
cu păr bălai se crede un fel de Făt-Frumos ce 
are de răpus un balaur, biata pasăre căpătind 
in închipuirea lui dimensiuni monstruoase 
Nică face ce face pentru că este un copil pus 
pe șotii, dar și din nemăsurata sa dragoste 
pentru basm. Imensa nevoie de poveste a co- 
pilăriei este evidenţiată cu inteligenţă în acest 
film care, apelind la exagerările tipice gagului 
de animaţie, nu se abate de la epica faimosu- 
lui text. De la pana scriitorului la creionul 
animatorului nu se înregistrează pierderi de 
umor. Povestitorului nu îi este răpită şansa 
de a fermeca cu verbul lui, iar inspirata ros- 
tire a cuvintelor sale de Brindușa Zaiţa Sil- 
vestru ridică tonusul umoristic al peliculei. 
Prospeţimea viziunii asupra scrierii lui 
Creangă este imprimată și de grafica şi sce- 
nografia de o modernitate neostentativă da- 
torate tinărului Lajos Nagy. El este, de altfel, 
principalul partener de echipă al lui Lucian 
Profirescu pe care l-a ajutat cu fastuoasele 
sale decoruri și la episoadele serialului Cine 
ride la urmă. Film de fiim, acești animatori 
din noua generaţie reprezentată și prin nume 
ca Zeno Bogdănescu, Radu Igazsag, Marcel 
Mihai, Dinu Petrescu sau Olimpiu Bandalac, 


consolidează prin preocupările lor ambiţioase ` 


statutul artei a opta. 
Dana DUMA 


a. e a a 


En 


note de regizor 


... Şi povestirile sale morale 


M.o ai moravurilor jumătāții acestui 
secol s-au dorit cineaștii francezi ai adevăru 

lui: Godard, Rohmer, Eustache, înşiraţi ca re 
pere succesive în timpul acordat experienței 
lor dureroase. Dureroasă pentru că a fosi 
aceea a unei conștiințe exigenţe în analiza 
moravurilor locului şi timpului lor, dar efortul 
artei lor s-a exersat în van. Conferind filmului 
puteri nelimitate ei s-au grăbit sa-l încarce cu 
tot ceea ce aveau nevoie să exprime pus 
ideatic, de ia discuția eseu ra: filmată pe 
viu, la grafica unei litere, de la jocul teatra! 
sau de conservator al actorilor, pină la cetă- 
țeanul străzii surprins în reportaj, de la este- 
tismul manifest al modei, totul era bun pen- 
tru cinema, totul servea exprimării unei luări 
de atitudine. Hirtia suportă orice, s-a zis, iar 
pelicula, nu-i aşa? nu suportă mai puţin. Dar 
arta. nu. Arta este expresie în materie speci- 
fica a unei idei. Or nu putem aștepta sculptură 
in agora lacuta din pial de taic și nici pictură 
din picatură de ploaie... Elortul e in van. 
Dacă Godard, cu un talent remarcabi! de ci- 
neast, reușește să-și trădeze propriul manie- 
rism dind citeva opere de cinema remarca- 
bile, instinctul luîndu-i-o. înaintea voinţei, 
Rohmer, autor inteligent, cult și sensibil este 
prizonierul propriului său discurs asupra pro- 
priei metode. Flatind peste măsură un carte- 
sianism ce aparţine panopliei oricărui intelec 

tual francez, afișind jansenismul la modă al 
tinerilor dezabuzaţi ai anilor '60—'70, chiar 
elita celor din '68, posedat de o încredere 
oarbă în farmecul actorilor dar, în fapt, vic- 
tima micilor lor ticuri de profesioniști abili, 
Eric Rohmer ar vrea să facă cinema precum 
Domnul Jourdain proză, dar talcul sculpturii 
sale îi scapă printre degete... îl suflă vintul 
tare al cerinţelor unei arte. „Povestirile mo- 


stop-cadru 


a 


l. filmografia lui Arthur Penn (citat alături 
de Elia Kazan, drept unul dintre cineaștii care 
au urmărit și reflectat cu cea mai mare aten- 
te evoluția Americii), Micul om mare (Littie 
Big Man) apare la trei ani după Bonnie and 
Ciyde, fiimul care-i adusese notorietatea (și) 
pe vechiul continent. Spectatorii erau bucu- 
roși să regăsească în Ex antele aventuri 
ale unei Feje Palide — titlul cu care a rulat 
Utile Big Man în Europa — amestecul de 
umor şi cruzime, aerul simpatic de parodie 
cu care-i fermecase Bonnie and Ciyde. Dar 
dincolo de bucuria reintilnirii cu un regizor și 
cu un actor de mare clasă (Dustin Hofiman 
într-o compoziţie ce-i solicită toate registrele 
talentului său), Micul om mare readuce în 
memoria europenilor, de fapt a opiniei pu- 
blice mondiale, o problemă ce părea demult 
clasată: problema indienilor, amploarea şi 
consecințele genocidului pe care albii i-au 
savirşit cu si 
vest. În 1970 cind s-a făcut filmul, statisticile 
înregistrau un număr de 500.000 de indieni 
raspindiţi în aproape 300 de rezervaţii, peste 
jumătate dintre ei fiind șomeri. Ceea ce criti- 
cului italian Lino Micciche îi apărea drept 
una parodia sul mito delia conquista del 


A scrie la douăzeci de ani despre Greta 
Garbo (născută cu doi ani înaintea bunicii) 
după ce s-au epuizat superlative şi biograti, 
ale misterului Ei, este cumva o alintare a spi- 
ritului adolescentin, un fel de situare a vieții 
in mijlocul orgolios al filozofiei. Adică acoic 
unde se limpezeşte la maximum ceea ce nu 
se poate defini, unde zarea domină crezarea, 
iar raţiunea eșuează „pe țărmul sufletului“ ca 
sa se expună, goală, la radiațiile invizibile ale 
„soarelui” absolut, numit de filozofi idee. Nu- 
mit de filmologi Divina sau Garbo. Totuși, să 
alin(t)ăm spiritele spunind că Greta Garbo ne 
pare a avea, mai presus de frumuseţe sau ge- 
niu, vocaţia inadaptării la sine, chiar la un 
sine sublim, vocaţie căreia îi datorăm alunga- 
rea din paradis, sau din trecut, sau din copi- 
lârie, dar şi recluziunea în umanitate. Inadap- 
tarea („estetică“) la condiţia de star reflectă 
doar superficial inadaptabilitatea ei la 
condiţia de femeie. Dar tocmai împotrivirea la 
această din urmă condiţie a proiectat-o pe 
G.G. ca pe un arhetip al feminității, atit cit se 
poate reflecta el pe ecran. Este concluzia, 
inevitabil provizorie, la care vom ajunge mai 
departe. 

Atit de comentatul refuz al Divinei de a mai 
apare în film este, de fapt, ecoul permanentu- 
lui refuz de a face film pur și simplu, motivat. 
poate, de timiditatea nativă și de nesiguranța 
ei. Disjuncţia dintre femeia și actrița Garbo e 
mai vizibilă, nu din punctul de vedere al vul 
nerabilității temeii, în viața ei mai mult sau 
mai puţin romanţată, ci acolo unde actrița 
era fără egal: pe ecran. Nici o altă muză du- 


rece în înaintarea lor spre , 


rale", cum își intitulează filmele sale de dizer- 
taţie sociologică au portanță doar în litera 
rostită, dar... verba volant; iar în cinema doar 
cuvintul înglobat fluxului audio-vizual are re- 
manenţă... „Povestirile filosofice” au vraja cu- 
vintului scris, a unei materii născută pentru 
actul lecturii care e însuși misterul unei arte... 
a literelor. „Candide“ e de neinchipuit pe o 
scenă, nici chiar în film, decit mutilat în peni- 
bilă parodie... Puritatea apartenenţei la o artă 
— a unei opere e şi inadecvarea la traduce- 
rea în materia altei arte. O fugă de Bach în 
pictură?... sau „Luceafărul“ în cinema...?! 
Story-ul unui roman, asemeni osului din 
pește, poate servi construcţiei unui specta- 
col... Dar carnea pariumată a rămas doar 
amintire... Un spectacol se vrea Noaptea mea 
cu Maud, cum se voiau, la timpul lor, și Ge- 
nunchiul lui Ciaire ori Căsătoria pertectă. 
Comportamentul unei tinere căsătorite sau a! 
unei fete e osatura acestui spectacol, dar el e 
doar arătat nu şi explicat. Discreţia, calitate 
pe care și-o respectă francezii, este aici a 
aparatului, conflictul e cel verbal și camera 
așteaptă, răbdătoare, deznodâmintul fără a 
interveni în acţiunea minimă, de serviciu, in 
virtutea acelui bun simţ pe care, iarăşi, alături 
de simţul măsurii și-l respectă francezii. Idei. 
comportamente... dar sensul trebuie să-l ex- 
tragi doar din cuvinte... iar la un spectacoi, 
nu dăm pagina înapoi spre a reciti paragra- 
ful... nici măcar banda video n-o întoarcem 
decit pentru a... revedea. Dacă la Godard era 
fluxul imaginilor şocante și o nervozitate ex- 
ploratoare a camerei (Masculin, feminin), 
dacă la Eustache era o contemplare activa 
subtilă, dar persuasivă a fluxului audio-vizual! 
(Mama şi prostituata) — şi am citat extremele 
in timp ale experienţei cinema-ului-adevăr — 
aici, la Rohmer, punct de viri al atitudinii, 


avem mereu, datorită instrumentului care e 
cinematograful şi peliculei care e -conserva 
de viaţă, doar senzaţia martorului ocular 
neimplicat. E impecabi! şi chiar de o abilitate 
sofisticată eroul lui Trintignant (lua cu acest 
rol, în 1969, premiul de interpretare la Can- 
nes), dar nu răminem prin aceasta cu nici un 
înţeles în plus... lar cuvintele... unde e scena- 
riul, să citim scenariul? Se poate că la Roh- 
mer aparatul ar fi acel martor ocular al me- 
diului mic-burghez și intelectual pe care, cu 
precădere, îl analizează; dar acest martor e 
aidoma unui explorator singur, debarcat pe o 
insulă necunoscută, fără busolă, neințelegind 
nici limba, nici sensul adinc al ritmurilor şi 
moravurilor pe care le vede din exterior, nici 


Între două lumi, o dramă: Renegatul 


Wesi”, unui spectator american îi suna, desi- 
guf, înca teribil de dureros —.rană nevinde- 
cala — în ciuda ingredientelor de comedie cu 
care Penn își presarase filmul. Viaţa „micului 


om mare“ este o suită de peripeții aproape 
de necrezut. Nici chipul bătrinului — 120 Se 
ani! — mărturisind a fi ultimul supraviețuitor 
ai evenimentelor narate de film, nu reuşeste 


Între două lumi, drama 
iția umănității 


Adaptare la umanitate 


sabilă a cinematografului nu s-a confundat 
într-atit, cu cvasitotalitatea rolurilor ei. Mary 
Pickford râmine pentru totodeauna o Coqu- 
ette, Marlene Dietrich inseamnă, cel mai ade 
sea, Îngerul albastru. În schimb, numele Gre- 
tei Garbo (în scandinavă „Garbo“ înseamna 
Mister!) a devenit sinonim cu numele Annei 
Karenina, dar și cu acela al Camillei, al Matei 
Hari sau al Contesei Walewska, din filmele 
omonime. Şi exemplele pot continua. Toate 
aceste femei, întruchipate de-o singură ac- 
triță, legate prin netericita dragoste dusă pina 
la sacrificiu, par a zgudui conștiința contem- 
poraneităţii. intii datorită Gretei Garbo și — 
abia apoi, ca urmare a lecturilor din Tolstoi 
sau Dumas-fiui. O nouă dovadă că părăsim 
„Galaxia Gutenberg"? Nu cred că surplusul 
de verosimil sau de exemplaritate al unor 
personaje romaneşti sau pe care legenda le 
impusese deja publicului s-ar datora atit re- 
prezentării lor concret — cinematografice, cit 
comunității lor de destin, rezonator în ab- 
stract cu al celei ce l-a reprezentat filmic 
De-aici senzaţia copleșitoare că actrița joaca 
doar în acord cu propria idee despre roi 
(idee-martor personalizată aproape schizoid) 
indiferentă la impresia produsă în spectator 
de „jocul“ ei. De-aici senzaţia că filmele Gre 
tei Garbo sint negativul „incolor” al vieţii + 
probabile de du retragerea definitivă, din 
1941. Fiindcă, Greta Garbo a trăit pe ecran, 
ceea ce nici o femeie nu și-ar dori pentru 
viață. Întreaga ei existenţă de om a fost o îm 
potrivire la ceea ce interpretase în magica 
substituire a actriței, substituire atit de totala 
incit a transformat în viaţă arta de a muri 


pentru spectatori“. Profitul a fost imens: şi 
pentru box-office, dar și pentru artă. O data 
de două ori, de douăzeci şi nouă de ori... Ai 
treizecilea film al Gretei Garbo e însăşi se- 
nunţarea la film. Coborirea ei în anonimat 
(acolo unde e „vinată“ şi azi, fără succes, ile 
reporteri), ca orice descindere dintr-un intern 
intr-altul, a însemnat abandonarea morţii pe 
ecran, dar și a mintuirii prin artă. Aceea des- 
pre care Mauritz Stiller spunea că n-a pului 
privi pe nimeni drept în față cu minunaţii eì 
ochi de safir, aceea care privea în golul dim- 
prejur stirnind o taină izvorită din propria 
spaimă față de posibila oglindă, ea, feminita- 
tea întruchipată de un trup longilin pentru 
care, la propriu John Gilbert trebuia să fie 
suit pe un taburet în prim planuri spre „a îi“ 
mai înalt, Mademoiselle Hamlet, va să zică, 
n-a suportat răspunsul teribilei întrebări şi, 
refuzind fatalitatea de a putea îngenunchea 
orice ca Divină, s-a îndreptat zveltă și s-a in- 
depărtat ca pură și simplă Greta Louisa Gus- 
tafsson. 

Refuzul Gretei Garbo de-a mai „urca” pe 
ecran are probabil un echivalent pe măsură 
doar în fuga din poezie a lui Rimbaud. „Cora- 
bia beată” a acestuia e, într-un fel, corabia pe 


- care regina Christina găsește trupul neinsu- 


fieţit al singurului bărbat pe care îl iubise, dar 
paârăsește regatul moștenit al Suediei, cu o 
regească neindupiecare, adevărată și fi- 
rească, abia după cunoașterea propriei neno- 
rociri de femeie. Cine a văzut-o pe Greta 
Garbo în Regina Christina a contemplat în- 
săşi asexuata majestate pornită spre femini- 
tatea deplină. Departe de orice sex-simboi 


https://biblioteca-digitala.ro 


Rohmer — prizonierul 
propriului discurs 
asupra metodei 
(Genw i | 
fui € € 
$ cu Jean Claude Brialy 
Í şi Laurence de Donagh 


firea, nici natura indigenilor... Mărturiile sale 
samiîn a fi interpretate mai tirziu de cei ce vor 
yeni cu instrumentele cunoașterii. Dar... măr- 
turiile vor folosi. E sensul justificării demer- 
sului lui Rohmer. Pentru o artă e puţin; pen- 
tu un artist e încă mult. Eisenstein, crezind 
numai în cinema, avea orgoliul să spună ca 
ar putea face film și după un manual de tac- 
Uca militară. Dar Eisenstein avea geniu... Rā- 
minem cu amintirea aromei acestui film, așa 
cum râminem cu parfumul unei muzici de ca- 
meră. Pentru cinema e puţin. Pentru un au- 
tor, e încă mult. 


Savel STIOPUL 


så atenueze caracterul neverosimil al multor 
aventuri, dar regizorul nu pare a se sinchisi 
de acest lucru. El pare a ne întreba: detaliile 
sint cele care vi se par incredibile? Dar între- 
gul? Ideea? Căci, pe lingă tragedia indienilor, 
fimul conţine o idee cu un caracter mai ge- 
neral, privind condiţia „renegatului“. Micul 
om alb este răpit și crescut de indieni, ajun- 
gind să fie considerat unul de-ai lor. Revenit 
apoi printre albi, „micul om mare“ nu va mâi 
putea fi vreodată „alb“ cu adevărat, luat drept 
o „fată palidă”. Deci, un renegat. Nu-l vor 
omori — deși prilejurile nu lipsesc — nici al- 
bii, nici şeienii. ŞI el va fi cînd la unii, cînd la 
alții, scăpind, ca prin minune, din bătălii — 
carnagii (conduse de-un general american 
care declară că „un indian bun e un indian 
mort“), continuind lanțul coincidențelor, al 
paradoxurilor, al noroacelor — dacă noroc se 
cheamă să rămii, în cele din urmă, singur şi 
bătrin într-un azil, fără a putea să precizezi 
cu adevărat dacă fraţii tăi sint cei puţini, rā- 
mași în rezervaţie, sau ceilalți, mulți, din jurul 
lor, care i-au „civilizat“. 

Picaresc ca structură, parodic ca ton, cu- 
tremurâtor ca mesaj, filmul lui Arthur Penn 
continuă să contrarieze prin dezinvoltura cu 
care amestecă genurile, prin lipsa de preju- 
decăţi a structurii narative și, îndeosebi, 
printr-o fermecătoare complicitate cu specta- 
torul, proprie stilului său regizoral. 


Roxana PANĂ 


divina Greta Garbo a instituit, în fragila mo- 
'ală a secolului douăzeci „lex-simbolul“ con- 
ştiinţei care transcende precaritatea existen- 
ei prin simpla și încapăținata răminere la 
condiţia de om. 


Daniel DANIEL 


Garbo: misterul unui refuz 
al teminităţii de a se lăsa 
înghițită de mitul ei 


Filmul, document al epocii 


n ATLISL SOVIEL 


lansare 


Ș. turnau deja exterioarele filmului Scu- 
tui și spada şi unul din rolurile principale 

un tinâr ofițer german antihitierist — nu-si 
gasise interpretul. Într-o dimineaţă, luîndu-şi 
micul dejun în holul hotelului, regizorul so- 
wetic Vladimir Basov privi în jur şi îi spuse 
oltind asistentului său: „Henrich al nostru se 
gaseşte la masa de alături. Din păcate, tre- 
buie să fie fizician sau chimist...“ Indrăzniră 
totuși să-l abordeze şi aflară că e actor — ac- 
tor ia teatrul din Saratov; se numea Oleg lan- 
kovski; a luat rolul şi de atunci nu mai cu- 
noaşte „timpi morți“... lankovski poate se 
mâna cu un chimist, cu un fizician, aduce 
perfect la chip cu celebrul poet Evtuşenko, 
se simte bine în orice mediu, se adaptează 
oricărui interlocutor, cu o inteligență-brici, cu 
o sensibilitate intelectuală fără de morgă, cu 
o putere de comunicare ce nu-şi dorește nici 
o superioritate. Telespectatorii sovietici au 
fost entuziasmați de apariţiile lui in studio 
unde a susținut nu recitaluri ci discuţii percu- 
tante, pline de prospeţime a gîndirii, la o cota 
intelectuală înaltă, umană, lipsită de orice şa- 
blon. A jucat un Lenin la Teatrul Comsomo- 


„Nu 
cu si de 
Maria Roman — 


film 
Nicolaescu’ 


scap nici un 
Sergiu 


Curtea de Argeş 


| şi parienera lui, din 
n INN 
M ă i său film: Tatiana Drubici, 


ultimul 
care urcă 


si ea fulgerător pe firmament 


lului unde, fără a apela la nici unul din clișe- 
ele cunoscute, fără să semene o iotă cu co- 
virşitorul personaj, a fascinat sala prin pute- 
rea cu care a redat mișcarea fiecărei ide: 
Poate juca orice — comedie sau dramă — 
poate fi oricine în rolurile zilelor de azi. (îl i- 
neți minte în rolul sportivului ratat din Îndră- 
gostit la prima veder şi tot ce crează naște 
controverse captivante izvorite din originali- 
tatea talentului lui; a putut juca un roi tra- 
gi-comic de „om de prisos" (in filmul Zboruri 
în vis și realitate) unul din acei tipi bogaţi su- 
fieteşte . care nu-şi găsesc, totuşi, locul 
potrivit în societatea contemporană şi, sub 
conducerea aceluiași regizor Roman Balaian, 
a intrat în pielea unui ziarist din secolul XX 
care, plecind cu soţia sa (o altă actriţă care 
„vine“ în cinematografia sovietică: Tatiana 
Drubici) la festivitățile aniversării lui Pușkin, 
încearcă un puternic sentiment de gelozie pe 
care e incapabil să- trateze conform conven- 
ţiilor în vigoare. Din nou un rol care a provo- 
cat ample controverse (filmul se numește 
Ocrotește-mă, talismanul meu). Un critic, R. 
Pospelov, scrie în revista „Filmul sovietic“ nr. 
2/1987, că „mi-ar place să-l văd pe lankovski 
într-un rol clasic“. Nu va aștepta mult. Acto- 
rul — din „rasa“ unui Smoktunovski, Batalov, 
după cite ne dăm seama — pregăteşte un 
Hamlet in regia celebrului regizor de cinema 
Gleb Panfilov (tot la Teatrul Comsomoluiu') 
şi turnează in Sonata Kreutzer, după nemuri- 
toarea nuvelă tolstoiană, sub ochiul regizoru- 
lui Mihail Schweitzer. 


N. meu este Mirela, am 17 ani, sint 
muncitoare la Întreprinderea de Contecţii din 
Curtea de Argeș şi, totodată, elevă în anul IV 
ia Liceul energetic „Vlaicu Vodă“ din aceeași 
localitate... Îmi plac filmele mai mult ca orice 
n viaţă. Prefer în general să merg la cinema- 
tograf, decit să-mi petrec timpul liber plim- 
bindu-mă pe stradă sau mergind la o disco- 
'ecă alături de prietenii şi prietenele mele... 
Aveam 10 ani cînd am văzut filmul românesc 
Duelul. Nu era zi in care să nu povestesc 
despre acest film şi să nu amintesc cel puţin 
numele acelui actor care m-a impresionat 
prin talentul cu care și-a interpretat rolul... 
imi doream să văd cît mai multe filme cu Ser- 
giu Nicolaescu și, într-adevăr, aşteptările nu 
au fost de lungă durată; cu vremea am văzut 
și Viraj periculos și Cu miinile curate și Ulti- 
mul cartuș și Un comisar acuză și Ziua Z și 
Data i Ringul... Era în ziua de 4 noiem- 
brie 1 cind am văzut Ringul, rula la cine- 
matogratul „Unirea“ din Curtea de Argeş. La 
casa de bilete se formaseră 4—5 rinduri, pre- 
dominau în general băieţii. Din fericire, am 
observat, in aglomeraţie, două fete, ceea ce 


I elexurile lumii, d-aia sint telexuri — ca 
sa bată!, l-am putea parafraza pe Caragia- 
le-tatăl. Numai că nouă ni se pare, nu o data. 
ca ele aparţin, prin știrile imprimate, unor ne- 
vazute studiouri de filme, sau, mai corect. 
unor necunoscute echipe de scenariști care 
servesc secvenţe, scene, gaguri dintr-un 
enorm film care rulează incontinuu odată cu 
viața planetei. Nu mai sintem într-o telecin+- 
matecă, ci intr-un telexcinema. 


e Fotbalconnection: Olligio e un orăşei aflat 
lingă frontiera dintre Columbia şi Venezuela. 
Terenul de fotbal e situat la 40 m distanţă de 
graniţa dintre cele două state. Ce-s 40 de 
metri pentru degajările unui portar, pentru 
șuturile sănătoase ale unor înaintaşi? Un ni- 
mic. Foarte multe mingi — la antrenamentele 
şi în timpul meciurilor-zburau spre Venezu- 
ela, bătute bine de pe terenul columbian. 
Pînă cind poliţia s-a prins. Degajările și șutu- 
rile transmiteau dincolo, odată cu mingea, 
ascunsă în anvelopa ei, cocaină. Portarul 
echipei din Oiligio era şeful filierei. 


e Odiseea spaţiului 1986: După luni şi luni 
je expertiză minuțioasă a benzilor de magne- 
toton pe care s-au imprimat dialogurile dintre 
cei- de pe „Challanger“-ul sortit pieririi şi 
baza de lansare. specialiştii NASA au conchis 
ca „toate conversațiile au fost similare cu 
cele înregistrate în cursul unor decolaje nor- 
male”. N-a existat nici un semn că vreunul 
din cosmonauţi ar fi bănuit acea explozie în- 
grozitoare. Ca atare, procesul intentat de vă- 
duva pilotului Michael Smith — pentru sufe- 
rințtele ia care ar fi fost supus înainte de a 
muri — a fost declarat fără obiect. Vâduva re- 
clama 15 milioane de dolari despăgubiri. 


e Moartea Veneției? Veneţia nu moare, nu se 
scufundă, ba dimpotrivă. „Corriere della 
Sera“ apreciază că deși în Italia au loc anual 
aproximativ 9000 de alunecări grave de teren, 
afectind viața a nenumărate imobile şi monu- 
mente, ajungindu-se la catastrofe ca aceea a 
năruirii digului de la Tesero şi la decesul cite 
unui italian odată la 10 zile din aceste cauze 
— Veneția, singurul dintre oraşele impor- 
tante, falnica Veneţie, tocmai mulțumită aces- 
tor mişcări seismice, s-a înălțat cu cîțiva cen- 
timetri! 


e Mondo cane. „Herald Tribune“ a anunțat- 


că numărul new york-ezilor muşcaţi de ciini e 
în continuă scădere (cu 8% în 1985). in 
schimb, a rămas stabilă cifra new york-ezilor 
mușcaţi cu dinţii de alţi new york-ezi: 1591! 


Rubrica „Filmul document al epocii, 
Documentul sursă a filmului“ 
este realizată de Radu COSAȘU 


m-a făcut să mă simt mai puţin singură. În 
înghesuială, nu puteam să fac nici o mișcare, 
simțeam că mă sufoc, mai ales că, în fața 
mea, era un individ înalt și solid care cred că 
bătea recordul mondial la înălţime. Dacă în- 
cercai să te uiţi la el, îţi cădea pălăria de pe 
cap și-ţi trebuia o săptămînă să o cauţi prin 
aglomeraţia de acolo. Cind am ajuns în drep- 
tul uşii ghişeului, nu ştiu cum s-a întimplat, 
cine m-o fi impins, căci dintr-o izbitură am 
intrat cu ușă cu tot în cămăruța caseriţei. 
Speriată, a exclamat: „O să mă scoateţi și pe 
mine pe geam pină la urmă!“ Cu chiu, cu vai, 
am reușit să iau bilet. Am „intrat în sală și 
mi-am ocupat locul încercînd să mă liniştesc. 
Peste puţin timp a început filmul, din acel 
moment am uitat de tot ce se întimplase și 
am urmărit totul într-o încordare de nedes- 
cris. Nu ştiu dacă m-a observat cineva, dar 
sincer vă spun că simțeam că trăiesc mo- 
mentele întocmai ca în film. Îmi închipuiam 
că sint în locul lui Nicolaescu (1013) şi tre- 
buie, neapărat, să-mi iau revanşa, chiar 
acolo, pe ringul de box. Mi-a plăcut mult fil- 
mul, mult de tot, mi-a plăcut Sergiu Nicola- 
escu, acest om care știe să surprindă toate 
sentimentele, acest „cavaler al dreptăţii“, cum 
i se spune în istoria filmului românesc. Am 
plecat în seara aceea de la cinematograf 
foarte îngindurată. Mă gindeam la acel ano- 
nim, la acel 1013, la acel lagăr în care a tost 
inchis și la toate cele pe care le-a îndurat pi- 
nā În momentul de maximă încleștare traita 
pe ring"... (Maria Roman — strada Victoriei 


https://biblioteca-digitala.ro — 


e Viaţă sportivă: Londra 20 ianuarie 1987. 
Zorii zilei. Poliţia — 250 de agenţi — des- 
cinde în domiciliile a 30 de cetățeni din estul 
orașului; sint arestate 26 de persoane, „filate” 
de patru luni mulțumită celebrelor camere TV 
„hoolivans“ instalate pe stadioanele engleze 
de fotbal; sînt „ridicați“ 26 de huligani, dintre 
care 15 suporteri ai clubului Millwall (din di- 
vizia a Il-a) și 11 ai lui West Ham din prima 
lıgā; se găsesc în locuinţele lor carabine, mă- 
ciuci, cuțite, „box"-uri și alte obiecte la fel de 
„fair play“; printre arestaţi — oameni între 18 
și 35 de ani — se numără un șef de antre- 
priză, un șofer de camion, un inginer în tele- 
comunicaţii, un funcţionar la căile ferate. So- 
ciologii continuă să stea pe ginduri. Poliţia se 
laudă că această „operație“: — intitulata 
„Operation Full Time” — a fost cea mai mare 
reuşită a ei în lupta împotriva huliganismului 
fotbalistic. 


Alain Delon l-a ajutat 
cumva. pe Kasparov! (In 
alături de copilul Alain Musy) 


cîndva, 


nr. 5, Blocul Tineretului, et. IV, ap. 34, Curtea 
de Argeș). 

Poșta rubricii: „Vă mulțumesc dumnea 
voastră și lui N. Cazacovschi din Bacău pen 
tru articolul din pag. 16 a revistei „Cinema 
nr. 11/1986. A fost cea mai mare surpriză a 
vieţii mele. Un articol despre mine! (n.r.: de 
fapt, o scrisoare a dumneavoastră despre 
viața dumneavoastră). Emoţiile m-au depășit 
și, cum se spune, m-au făcut praf. Neliniștea 
bucuriei îmi face însă bine“. (Economist sta- 
giar Alina Şuta — Sfintu Gheorghe). 

Toate bune și frumoase, dar coresponden- 
tul-din Bacău — cel care ne-a transmis scri- 
soarea Alinei Şuta — ne-a pus în fața unei si- 
tuaţii extrem de regretabile, fără de prece- 
dent în practica „Spectatorilor care nu sint 
numai spectatori“. În almanahul Cinema '87, 
la pagina 62 (rubrica „Am zimbit la...") N. Ca- 
zacovski semnează citeva rinduri care nu-i 
aparţin. Acele „Două love story-uri“ aparţin 
scriitorului Dumitru Solomon, unul din cola- 
boratorii prestigioși ai revistei noastre și au 
apărut, cu cîțiva ani în urmă în „Cinema“, fi- 
ind reproduse și în cartea sa „In unghi ascu- 
tit" (Editura Albatros, 1983, pag. 164). Nicio- 
dată n-am avut bănuială ca vreun corespon- 
dent al nostru să se poată cobori la o aseme- 
nea faptă incalificabilă. Cerindu-i scuze lui D. 
Solomon pentru lipsa de vigilență a memoriei 
noastre, ne exprimăm disprețul mîhnit față de 
un corespondent care ne-a înșelat încrederea 
şi interesul pe care i le-am manifestat de ati- 
tea ori, de-a lungul timpului. 


Documentul, sursă a filmului 


meserias care 
miinile mele” 


: Simni un 
fac totul cu 


Un mister: Fellini 23 


L. sfirşitul lunii ianuarie, Fellini filma la 
Cinecittà ultimele secvențe ale noului sâu 
fiim, al 23-lea din cariera sa prodigioasă și, 
ca deobicei, nimeni nu știa nimic despre ce 
va fi vorba, care va fi subiectul, ce se va în- 
timpla în ceea ce se numeşte, dacă acesta 
poate fi un titlu: interviul-bioc-notesul unui 
regizor. Reporterilor care se îmbulzeau să 
atle ceva, maestrul le răspunde aiurea: „Cum, 
adică să dau un interviu despre un film care 
se numește interviul? Ca să spun ce? Să mă 
autointervievez?" După care se făcea mai 
bun, dar răminea la fel de confuz: „Filmul 
meu va fi o promenadă, un vagabondaj, o di- 
vagaţie, o mizgălitură urmărită de un apa- 
rat..." Cunoscuta ziaristă Marcella Padovani, 
specialistă în străbaterea labirinturilor felli- 
niene, a ajuns să stea de vorbă cu el la res- 
taurantul Cinecittei, unde, între două feluri 
servite de signora Adriana — o supă pe care 
meşterul „o înghite ca un soldat, cu coatele 
strinse bine de coaste“ şi o omletă — îi va 


Ghici cui îi mai place 
jazzul? 


N. facem o minimă placere ca să nu vă 
divulgăm cine e autorul — surprinzător pen- 
tru mulți — al acestui elogiu adus jazzului. 
pledoarie care depăşeşte — prin interesul ei 
— hotarele genului, ajungind la problemele 
cinemaului şi ale umanităţii lui: „Eram un 


Vita a 
Pentru 


anun fai 


zmulge citeva amānunte revelatoare despre 
„cei mai misterios” dintre filmele lui: „...cu un 
viri de orgoliu demn de meseria mea, aș pu- 
tea spune că acest film are ceva anormal, e o 
experiență unică, imposibil de reprodus, o 
consecință extremă a felului meu de a face 
cinema și a unor întilniri providenţiale...” Pre- 
textul — nu lipsit de realitate — pornește de 
la debarcarea, la Cinecitta, a unei echipe ja- 
poneze de televiziune care ar vrea să stea de 
vorbă cu el, în plină vară, în „mort-sezon“; 
eroul, chiar Fellini, e cam adormit, leneș — 
cum îi place să se laude acestui însetat de 
muncă — încă nedezlegat din mrejele visuri- 
lor de dimineaţă. Chiar pretextul acesta i-a 
venit într-o vară, stind într-un studio, singur, 
„lumea fiind plecată în vacanţă și eu gindin- 
du-mă: ce s-ar întîmpla dacă aş rămîne blo- 
cat aici? M-au invadat o serie de imagini. Şi 
cum sint un meseriaș, am vrut imediat să le 
realizez cu miinile mele. Cred că e normal 
pentru un om ca mine care ştie cum să ţină 
un lemn, un cui, o rochie, ce să scoată din 
rochii, din peruci, din lumini, un om care 
n-are nimic de spus, dar știe cum s-o 
spună...” Formula vicleană, bineînțeles, care 
nu estompează existența foarte presanta in 
conștiința creatorului „a celor 150 de per- 
soane cu care muncesc cot la cot, cu unele 
de mulţi ani, care ma urmează cu încredere 


puștan (care mă încercam deja la trompetă și 
pian prin baruri) din San Francisco, pe vre 
mea cind stilul dixieland revenea la moda. 
l-am descoperit pe Dave Brubeck cind cinta 
la Oackland. Mai tirziu, cind am terminat ar- 
mata și m-am întors la meseria mea de tăie- 
tor în pădure, mi se întimpla să rămîn treaz 
toată noaptea ca să ascult jazz la radio și aşa 
i-am cunoscut pe Charlie Parker, Coleman 
Hawkins. Jazzul Coastei de vest devenea 
atunci popular. Tandemul Dave Brubeck 

Gerry Mulligan a dominat anii '50. Şi unul 
şi altul m-au făcut să chiulesc de la școală 
deși nu erau decit glorii locale. Fiecare, se 


Fellini, din 


retras din cinema 


platouri 


că s-a 
nou pe 


tocmai pe mine care nu am nici un program, 
nici o idee preconcepută și sosesc în fiecare 
dimineaţă în studio doar cu citeva cuvinte 
aruncate pe o hirtiuță”. E aici o pistă pentru 
intelegerea viitorului film în care fellinienii 
banuiesc o nouă Romă, un nou Amarcord, 
adică un eseu liber de orice limită a vreunui 


` gen, „nici documentar, nici film-amintire, nici 


roman“, o celebrare a scumpei sale Cinecitta, 
cu un erou numit Fellini, cu alți mulți eroi la 
fel de importanţi, în orice caz — asta se știe 
precis — cu Mastroiani, cu Nastasia Kinsky, 
cu Anita Eckberg. numită aici „Anitona“, care 
a acceptat pentru Federico să renunţe la re- 
tragerea ei din cinema... Va fi o lungă medi- 
taţie despre film? Despre un studio? Despre 
fericire? „Fericirea e rară — afirmă Fellini, 
miîncîndu-şi omleta. E ceva care seamănă cu 
plenitudinea, cu apariția unei idei, a unei so- 
luţii, atunci simt un fior pe coloana vertebrală 
şi-mi vine să cint. Sau să-mi fac un compii- 
ment: che bravo, Federico!" După care 
pleacă pe platou, în aer liber, trecind printre 
zecile de figuranţi care-l privesc ca pe un de 
miurg și cârora el li se adresează familiar, 
precum o face cam de 40 de ani: „Paoletta, 
trebuie să rizi tot timpul, arată-ţi dinţii, şi tu. 
Cicciona mia, aranjează-ţi funda din păr, fii 
fericită, amuză-te, nu, nu așa, ești frumoasă, 
eşti foarte frumoasă, nu înțelegi?". 


ştie, rămîne cu muzicienii tinereţii sale. Ceva 
mai încolo am început să-i iubesc pe toți, 
vechi și noi, de la Louis Armstrong la Miles 


Davis... Muzica de jazz, împreună cu blues-ul - 


i westernul, este una din puţinele forme ori- 
ginale ale arte: americane. Cind locuiam la 
National Endowment for the Art Council”, la 
Washington — un organism federal pentru fi- 
nanțarea picturii, muzicii, teatrului — eram 
singurul avocat al jazzului. La fiecare propc 
zițiune adăugam: „Şi jazzul?" Ajunsesem sa 
plictisesc pe toți. Doamnele di.: buna socie 
tate preferau să stringă bani pentru operă 
era mai „cultural“. Hollywoodul este mai pu 
tin timorat. In primul film realizat de mine — 
Un fior in noapte — am adăugat secvenţe din 
festivalu! de jazz de la Monterey. Pentru mu- 
zica la Încercarea forței ṣi inspectorul nu re- 
nunţă niciodată, am apelat la Art Pepper 3i 
Jon Faddis. Cî priveşte Coarda intinsă, əc- 
țiunea petrecindu-se ia New Orleans, am re- 
luat în film tot ce se cînta pe stradă. Dar in- 
tluența jazzului nu se mărginește la aceste 
colaje. Cind pun în scenă, mă las dus de sti- 
lul improvizator al oricărui jazzman bun. Jaz- 
zul îmi inspiră montajul... Nu trebuie uitat că 
:zzul e o muzică populară care, în mod pa- 
doxal. nu cucerește toate publicurile... Azi 
un puștan care iubeşte jazzul mai mult decit 
rockul este socotit un marginal, un individ 
curios, dincolo de drumurile obişnuite. In ce 
ma priveşte, jazzul m-a învăţat să rămin fidel 
celor pe care-i admir, să nu urmez niciodata 
ultimul curent la modă în muzică și cinema. 
Chiar cind lucram cu Sergio Leone, mi-am 
dat seama că sint interpretul unor westernuri 
ieşite din comun. De cînd am pus mina pe un 
pian, am ştiut că nu trebuie să te sperie fap- 
tul că apari ca un om diferit, chit că te poți 
simţi singur...” 

După citarea lui Sergio Leone, nu mai e 
nevoie să păstrăm plăcerea secretului. Nu 
mai e nici un secret: rindurile acestea aparţin 
lui Chint Eastwood. 


https://biblioteca-digitala.ro 


Rebecca și remake-ul 


S. 30 de ani de cind criticul de la „Daily 
Sketch“, un ziar londonez, scria că e gata să 
pună un rămășag — el, un pardesiu, celălalt 
un bikini — că „acest film (primul Bardot în 
regia lui Vadim) va face din vedeta lui o miss 
Univers a cinemaului“. După 30 de ani, pro- 
ducătorii hollywoodieni se hotărăsc la un re- 
make după acest film; dacă nu mai poate fi 
vorba de Bardot în rolul principal, regizorul 
râmine același: Vadim, demiurgul care crease 
vedeta. Așa e, uneori, viața: demiurgii sint 
ceva mai rezistenți... Vadim are de ales între 
trei înlocuitoare de Bardot: Kim Bassinger, 
Madonna și Rebeca de Mornay. Nimeni nu se 
aștepta ca ochiul lui Vadim să se decidă pen- 
tru _ultima, cea mai obscură dintre preten- 
dente. Rebeca de Mornay — născută la Los 
Angeles în 1963 — nu se afirmase într-atit ca 
să învingă într-o asemenea cursă: e adevărat, 
străbâtuse lumea, din Mexic pînă în Jamaica 
şi Elveţia, trecind şi prin România ca fiică a 
unui ambasador american; se afirmase 
printr-o prezenţă „apăsată“ în citeva filme — 
printre altele, alături de Jon Voight în Runa- 
way train — dar de aici pină la a se impune 
exigențelor lui Vadim e un drum mai compli- 
«at decit toate călătoriile ei prin lume. Produ- 
catorii continuă însă să creadă în flerul fran- 
cezului, mai ales în aceste domenii. Madonna 
nu „va muri” din acest refuz al demiurgului. 
După ce a realizat alături de soțul ei Sean 
Penn (fiul lui Arthur Penn, regizorul lui Bon- 
nie și Clyde) filmul Sanghai Surprise (al cărui 
producător este fostul Beatels G. Hamilton, 
cel care cîntase pe vremuri „Lady Madonna”) 
ea turnează o dramă, în timp ce, la orizont, 
se pregătește un remake după Unora le place 
jazzul în care Madonna o va reincarna pe 
Marilyn Monroe, idolul ei 


Concurentă în 
învingătoare: Rebeci 
E EARL IE ET CZE E TE 


De data asta, 
„Personajul“ B.B. 


Katerina Evro, foarte tinără 
și foarte frumoasă vedetă 
a filmului bulgar 


Un succes surpriză 


Puţini s-au așteptat ca ecranizarea 
după Pagnol, realizată de Claude Berri, 
Jean de Florette, să fie mai mult decit un 
succes local, adică pe piaţa internă fran- 
ceză. Jean de Fiorette a stabilit, însă, în 
primele trei luni de proiecţie, în 1986, un 
record de încasări, deci de popularitate, 
dar și de stimă. Surpriza însă nu se în- 
cheie aici, căci nimeni, dar absolut ni- 
meni şi Berri în primul rind, nu se mai aṣ- 
tepta că urmarea lui Jean de Florette inti 
tulata Manon Des Sources să se mai 
bucure de 'același interes. Era un fapt stabi- 
lit, o tradiţie, în filmele in două părți ca 
cea de-a doua să nu mai fie favorizată de 
primirea făcută celei dintii. Or Manon 
Des Sources cunoaște un aflux imens de 
spectatori, cu mult mai mare chiar decit 
prima parte, iar ieșirea sa pe ecran a re- 
lansat interesul pentru Jean de Fiorette. 
Mulţi spectatori revăd acum şi prima 
parte. Spre satisfacția realizatorilor care 
au şi primit recent premiul pe 1986 al 
Academiei naţionale de Film din Franța 


Gabriele D'Annunzio a fost, dincolo de 
opera sa literară, o personalitate ieşit 
din comun şi în viața de fiecare zi. Cute- 
zanțele și originalităţile sale ofereau me- 
reu prilejul comentariilor nu numai în 
cercurile literare ale presei, dar şi ale cer- 
curilor mondene şi cancaniere. Realizato- 
rul italian Sergio Nosca a realizat un film 
inspirat de biografia scriitorului care 
poartă titlul D'Annunzio și eu. Rolul scrii- 
torului este interpretat de Robert Powell 
alături de care mai apar Stefania San- 
drelli, Teresa Anna Savoy și Paolo Bona- 
celli. 


filme pentru micul ecran 


COUSTEAU 


| AMAZON 


| The Expedition of the Century. 


Focrosso p, 


G 


F raNTANAL fe e ff 
[i ANT Ta cum 


Afacerea Dreyfuss 


Costa Gavras a redeschis celebrul do- 
sar al cazului „Căpitan Dreyfuss”, din 
1894, a cărui narare cinematografică regi- 
zorul o centrează pe momentul procesu- 
lui (care, dealtfel, a şi rămas în istoria 
ajunului primului război mondial.) In- 
treaga poveste poartă amprenta celor 
două personalităţi ale epocii care au fā- 
cut front comun: Dreyfuss, victima, şi | 
scriitorul Emile Zola, apărătorul, atit în 
faţa opiniei publice cit şi a istoriei. 


Realizatorul american Alan Parker n-a 
avut de intimpinat nicăieri critici mai se- 
vere ca în Anglia. iar el, cunoscut pentru 
lipsa lui de respect față de establish- 
ment-ul cinematografic și mai ales faţă 
de criticii englezi, nu s-a sfiit să declare, 
recent, în timpul unei vizite nu chiar în 
Anglia, ci alături, în Irlanda: „presa brita- 
nică — spunea realizatorul american 
intr-un interviu acordat la Belfast — este 
dezarmant de demodată ca gust. Ea nu 
este deloc la curent cu ceea ce se pe- 
trece în lume. În ultimii 15 ani, în cinema- 
tograí s-a produs o. revoluție, generaţia 
de realizatori din care fac şi eu parte a 
ajuns să producă filme care anuleaza 
concepția șovină a englezilor. Noi nu fa- 
čem filme intelectualiste. și esoterice. Fa- 
cem filme pe care să le poată vedea ori- 
cine, oriunde pe glob. Am plătit și plătim 
un preț greu pentru asta, pentru că nu de 
puţine ori sintem acuzaţi că facem filme 
vulgare. dar in cinema s-a produs o ex- 
plozie care doar pe criticii englezi nu i-a 
clintit. valorile și preferințele lor au rămas 
aceleași ca acum 30 de ani“. 


Trei tinere 
mai neobișnuite 


Jane Fonda, Dolly Parton. şi Lily Tomlin 
obțin un răsunător succes în filmul Fetele 
din Washington de Colin Higgins. Tonul 
comediei de aventuri și povestea pro- 
priu-zisă nu par să fie ieșite din comun - 
după cum constată mai mulți comentatori 

dar deliciul publicului îl constituie 
competiția dintre cele trei actrițe, o com- 
petiție care este departe de a dăuna fil- 
mului sporindu-i, dimpotrivă, hazul şi ten- 
siunea dramatică. 


Pro memoria 


Jean-Luc Godard a terminat recent o 
nouă naraţiune cinematografică care 
poartă titlul (de inspiraţie pugilistică), În- 
grijeşte-ți dreapta. dard este, bineinţe- 
les, autor total. Titiul filmului, spune rea- 
lizatorul, este un omagiu explicit adus lu: 
Jacques Tati al cărui prim film, un scurt 
metraj burlesc despre box (realizat în 
1936), se intitula Îngrijește-ţi stinga. În- 
grijește-ţi dreapta. (Care de altfel va fi și 
el proiectat în primăvara aceasta pe ecra- 
nele pariziene. după 50 de ani de la reali- 
zarea sa.) În filmul său, Godard l-a distri- 


N -am văzut nici unul din episoadele 
acestor Taine ale naturii filmate de echipa lui 
Cousteau, în culori. Mi se spune că abia, așa, 


în naturelul lor, sint splendide. Probabil 
Le-am urmărit în alb negru și n-aș vrea să ma 
las influenţat în opinie de acest colorit sche- 
matic, de altfel ideal în cinema. Ca atare, nu- 
anţind, voi scrie că tot ce văd din sudul pina 
în nordul Peruului, de-a lungul Amazonului și 
in adincul lui, îmi dă un sentiment ambiguu, 
intre Nanouk și desenul animat. Cousteau 
nu-şi pune, desigur, problemele lui Flaherty, 
dar îţi lasă o melancolie după Nanouk. eschi- 
mosul ce! pierdut pe cîmpiile de o pustietate 
atroce ale gheții, eroul eroilor, în ochii mei, 
din citi a dat cinema-ul netiteraturizal. Ce-ar 
ti facut Nanouk în junglele astea toride 
lastuoase, unde, în fiecare rămurea, palpită o 
viața necunoscută lui, obsedatului de foci? E 
o intrebare care nu mă lasă în pace, oricit má 
stupefiază luxurianţa faunei şi fiorei prin care 
trece taciturnă, intimidată, barcarola lui „Ca- 
lypso“. Faţă de grandoarea lui Flaherty. Cous- 
teau e o barcaroia..., Dar sa nu fim inadecvaţi 
în masurători. Imaginile francezului au forța 
lor care ni se impune independent de capo- 
dopera documentarului de la 1922. niciodata 
întrecută în istoria cinema-ului, nu doar a ge- 
nului. Ele dezvăluie nu numai frumuseți de 
grădină zoologică, imagini paradisiace ce ne 
dau ceva din universala opintire a vieţii și a 


buit în rolul titular pe Jacques Villeret 
alaturi de Michel Calabru, Jane Birkin 
Rufus, François Perrier şi Dominique La 
venant, ca să nu mai vorbim şi de propria 
sa apariţie actoriceasca in film. 


„Îngerul albastru“ 
la 86 de ani 


Marlene Dietrich s-a născut la un an 
după inceputul acestui seco! care a in- 
ventat și dăruit omenirii avionul, psihana- 
liza şi vedeta.de cinema. La 27 decembrie 
1986 Marlene Dietrich a implinit 85 de 
ani. Ea a devenit „personajul Marlene" 
prin anii '30. Era vampa care aducea ceva 
nou în tipologia vremii: o siguranță im- 
perturbabilă, o privire insondabilă, dar in- 
totdeauna directă, care ţișnea de sub 
sprincenele subțiri şi arcuite ca și buzele 
ei cu multă artă accentuate. Fotografiile 
dn față ale Marlenei Dietrich dovedesc 
că există o mică problemă a profilului ei. 
Sternberg vorbea adesea despre „naşul ei 
ca un cioc de rața” pentu caie invenlase 
un machiaj special, o dunga mai intune- 
cată de-a lungul lui, destinată să ascunda 
defectul. Şi astfel corectată de regizorul 
— Pygmalion, Marlene Dietrich a stirnit o 
adevărată revoluţie in galeria figurilor de 
pe ecran. Îngerul albastru își impunea nu 
numai prezența, dar crea un nou tip de 
vedetă. Nu avea decit o fivală, pe cit de 
puternică pe atit de diferită: Greta Garbo. 
Marlene Dietrich şi Greta Garbo au fost, 
după cum se știe, cele două vedete euro- 
pene cele mai vestite din cetatea filmului 
de peste ocean. Ele și-au transformat ciu- 
dăţenia în stil după care toată strădania 
lor a fost să-și păstreze stilul, sacrificin- 
du-și, de fapt, identitatea. La primul in- 
succes cu două fețe), Greta 
Garbo s-a retras fără şovăială de pe pla- 
touri și de atunci şi-a impus o adevărată 
sihăstrie. Marlene Dietrich a continuat 
pină acum cîțiva ani, cînd un accident in- 
timplat în Australia şi de pe urma căruia 
a ramas cu o cicatrice pe față și cu o 
uşoară infirmitate la mers, a făcut-o să se 
baricadeze în apartamentul ei de la Parnis. 
Pola ri, „Femeia cu zimbet ironic şi 


provocator” cum încercă s-o popularizeze - 


presa vremii, a implinit 90 de ani. Vedeta 
nonagenară a filmului mut a rămas, de 
asemenea, o legendă vie, trăiește în Elve- 
ţia și într-una din rarele ei ieşiri în public 
a făcut o scurtă declaraţie care îi sumari- 
zează viaţa: „Am supraviețuit la două răz- 
boaie mondiale, patru revoluții și cinci 
soți“. Era, de fapt. o replică pe care o 
avusese în ultimul ei film turnat prin anii 
'60 de Walt Disney, replică pe care ea o 
rosteşte cu plăcere la virsta de 90 de ani 
pentru că „ji face plăcere şi-i amintește 
de tot trecutul ei“. 


Alte distincţii '8 


Barbara Stanwyck va fi a cincispreze- 
cea vedetă onorată cu prestigioasa dis- 
tincție americană „Lite Achievment 
Award“ decernată de „American Film In- 
stitut“. La 9 aprilie anul acesta Barbara 
Stanwyck va primi această recunoaştere 
supremă pentru creaţia ei artistică de-a 
lungul întregii vieţi. Fred Astaire, James 
Stewart, Henry Fonda, Orson Welles 
Bette Davis, James Cagney figureaza 
printre aleșii anilor precedenţi. 

Barbara Stanwyck va sărbători cu 
această ocazie 60 de ani de carieră încu- 
nunată de 84 de filme. 


Cousteau 
nu e nici La Fontaine, 
miei Walt Disney. 
E foarte bine 
că e cum e! 


speciilor ei în amoralismul naturii. Omul 

specie superioară, cum se zice — nu se 
poate reţine de la a descoperi un sens, o me- 
taforă, o-enigma contemplind pulsaţiile mate- 
riei neorganizate la nivelul cortexului lui. În 
viaţa caci n-ai cum altlei sa- spui, atita 
timp cit există o luptă, fie și instinctivă, pen 
tru supravieţuire — în existența suspendata 
in copaci sau în apă se dezvăluie, la fiecare 
mișcare a aparatului, la fiecare pas, un com 
flict, o încrincenare, o sălbăticie care nu zic 
ca nu te vor lăsa să dormi — conștiința 
wnană n-are nevoie de natura Amazonului 
pentru o insomnie, îi este suficientă natura 
umană... — dar te vor urmări mai mult decit 
clipa cea repede: șarpele acela Anaconda a 
carui putere nu stă în venin, ci în mușchiula- 
tură nu cere nici un Hitchcoek pentru a de- 
veni, în muzeul nostru imaginar, o pasăre a 


https://biblioteca-digitala.ro 


Streep: campioana „modernă“ 

a Oscarurilor 
Gable: „cel mai popular 
actor din istoria Hollywoodului” 

în „cel mai mare succes al tuturor 
timpurilor “( cinematografice): 


Pe aripile vintului 


é lart 


maestrului, suspensurile din pinda cailor ma- 
rini pentru inhățarea unui pui de egretă se in- 
lanțuie cu naivitatea vidrelor, permanent peri- 
clitate, dar „inconștiente“ de primejdiile care 
le pasc, după cum pitorescul „leneșului cu 
trei degete“, bun să doarmă 16 ore (ferice de 
zoologul care le-a numărat...) se cumpânește 
cu enigmatica pornire a broaștelor țestoase 
și a unor reptile coșmarești de a-și depune 
ouale sub protecţia termitelor. La nivelul flo- 
rei, farmacia plantelor e uimitoare şi umili- 
toare. Filosofia şi literatura de care creierul 
nostru nu poate scăpa ne îndeamnă mereu 
sa vedem aici „subiecte”, scenarii — e ener- 
vant; mă enervează chiar că în frazele de mai 
sus am folosit adjective umane; antropomor- 
fismul nostru — adică, elanul de a vedea peste 
tot umanul cu ale lui -- e pe măsura Amazo- 
nului, extrem de larg, de cuprinzător, de ispi- 
titor. „Leneșul cu trei degete" nu e pitoresc, 
tapirul vegetarian habar nu are că e inofen- 
siv... Natura n-are morală. Morală au fabulele 
Nu trebuie să ne uităm la aceste scene din 
viața lu „Calypso” ca fabulişti, ca devoratori 
de desene animate. Cousteau — spre meritul 
lui — nu face nici operă de La Fontaine, nici 
de Walt Disney. El ne transmite desenele ani- 
male ale naturii. Îmi place enorm cum însuși 
chipul lui aduce foarte bine cu o pasăre clon- 
țoasă, uscăţivă, dotată cu o gheară care 
prinde bine ceea ce prinde. Să fie o adaptare 
la mediu? Sau o nouă provocare a imagina- 
rului — paradisul secret spre care ne mină 


Petu, strict realist, „Calypso“ al lui? 


Radu COSAȘU 


sasse) 


Ș ampanie, toasturi, evocări nostaigice, 
ba chiar pregatirea unei „capsule a tim- 
pului“ destinată viitorimii: nimic din ceea ce 
se obișnuiește în asemenea cazuri nu a fost 
omis sau lăsat de o parte cu prilejul centena- 
rului Hollywood-ului. 

Vestea pare. la început, sã descumpă- 
nească. Cum poate „cetatea filmului” sa-şi 
sărbătorească o sută de ani de existenţă, 
atita vreme cit ceea ce i-a adus faima — ci- 
nematograful — „abia! a trecut de 90 de ani? 
Raspunsul este foarte simplu: pentru că Hol- 
iywood-ul. ca loc geografic, datează de di- 
naintea minunatei invenţii, după unii, a li 
Edison, după alţii a fraților Lumiere, contro- 
versa, în privința paternităţii, prelungindu-se 
pină astăzi (americanii o atribuie primului. cu 
al său kinetoscop, pus la punct in 1889 şi co- 
mercializat cu începere din 1894, în timp ce 
europenii optează pentru cei doi fraţi care au 
prezentat la 28 decembrie 1895 în „Salonul 
indian“ al unei mari cafenele pariziene pri- 
mele „imagini mișcătoare" filmate cu aparatul 
creat de ei, ziua respectivă fiind considerată 
îndeobște în Europa — dar nu și peste 
ocean! — „ziua de naştere“ a celei de-a şap- 
tea arte) 


Piicul de arbuști care nu există 


3 
O asemenea controversă nu exista in céea 
e priveşte istoria orasului al cārui nume s-a 
identificat, în bună măsură, cu noua arta 
Această istorie incepe odată cu achiziționa- 
rea in apropiere de Los Angeles, a unui 
ranch, o fermă tru animale, în suprafata 
cam de 50 de hectare, de câtre un bogâtaş 
din Kansas, Harvey Henderson Wilcox. mem- 
bu influent al partidului prohibiţionist. care 
preconiza interzicerea totală a bauturilor ai- 
colice. Soţia acestuia, Daeida, a avut ideea sa 
boteze ranch-ul cu numele locuinţei de la 
tara a unei cunoștințe din Chicago. La 1 fe- 
bruarie 1887, Wilcox înregistra numele de 
„Hollywood“ în cadastrul orașului Los Ange- 
ies, aceasta fiind prima atestare documentara 
a insoritei localitâţi californiene. Hollywood, 
adică pilcul de „holly“, de ilice, arbust care 
atenţie!) nu crește în California, pentru ca 
are nevoie de un climat temperat, nordic şi 
ñu de unul cald, sudic. Cu alte cuvinte, parca 
printr-o intuiţie premonitorie, printr-o simbo 
“ca anticipare a ceea ce avea să devină ma: 
tirziu, denumirea atribuită Hollywood-ului se 
baza pe o iluzie, pe „make-believe“, aparente 
"selâtoare, aidoma giganticei uzine — şi tirg 
— de visuri ce s-a înliripat, cu vremea, aici. 
A trebuit să treacă cam un sfert de seco! 
pentru ca recenta, pe atunci, invenţie, cine- 
matograful, care în America gravita în jurul a 
souă mari centre, New York și (mai puţin) 
Chicago, să „descopere“ Hollywood-ul, des 
coperire favorizată de două împrejurări 
Prima a constituit-o climatul extrem de priel- 
mc, cerul mereu senin, ceea ce reducea la 
minimum riscul, deloc neglijabil chiar pe 
atunci, al întreruperii filmărilor; cea de a 
doua — dorința unor producători indepen- 
senţi de a eluda monopolul pe care încerca 
sə- impună compania Edison, împreună cu 
ate citeva firme, apropierea de granița cu 
Mexicul (unde jurisdicția americană era ino- 
perantā) oferind posibilitatea unei eschivări 
in fața eventualelor rigori ale legii. Inceputu- 
răe le-a făcut un producător din Chicago, 
wWiham Selig (iși spunea colonel, dar în reali- 
tate era... tapițer de meserie), care, încă în 
3994, a filmat prin împrejurimi înălţarea în 
“azduh a unui dirijabil, pentru ca mai apoi, în 
octombrie 1911, o companie obscură, Nestor 
Fim, să înjghebeze aci, în interiorul unei 
'oste  circiumi, închiriată contra modest: 
te 30 dolari pe lună, un și mai modest 
Studio”. Era primul din istoria 
Mecca a non anle! Nimeni nu-şi mai € 
nsa astazi aminte de această companie, de 
oa'ece la mai puţin de un an ea a fost cur 
paratā de un fost negustor de confecţii deve 
prietarul unei rețele de sali de proiec 
"e  (nickelodeons"), Car! Laemmle, care, 
semaiputind suporta condiţiile oneroase im- 
use de trustul General Film Co, creat de 
son. a hotâri să înființeze o bază proprie 
õe productie. studioul Universal, nume astazi 


Katharine Hepburn: 


atit de cunoscut în întreaga lume. In metere- 
zele trustului se deschidea, astfel. o largă 
breșă Lovitura de graţie a fost insă adminis- 
trată acestui trust de câtre Cecil B. De Milie 
fondatorul, alături de Jesse L. Lasky şi Sa- 
muel Goldwyn, al une: case de filme (embrio- 
nul viitoarei Paramount) care realizează aici 
ia Hollywood, versiunea cinematografică a 
unei piese de succes de pe Broadway, The 
Squaw Man (Omul căsătorit cu o indiancă). 
Lucrurile se petreceau în 1913 și aceasta 
avea să fie a doua naștere, în fapt cea verita- 
bilă, a Hollywood-ului, așa cum este el cu- 
noscut astăzi. Un an mai tirziu, Griffith turna. 
tot aici, Birth of a Nation (Naşterea unei na- 
ţiuni), capodopera ce avea să consacre defi- 
nitiv mica localitate californiană ca principa- 
lui centru al cinematografiei americane și — 
multă vreme —- mondiale. Legea antitrust 
care, în 1915, impunea desființarea trustului 
(cu centrul în New York) format în jurul com- 
paniei Edison, nu facea decit sa constin- 
țească o stare de fapt: preponderența abso- 
lută a Hoilywood-ului asupra tuturor rivalilor 


sa! 


Woody, ciocănitoarea , 
contra Mary Pickford 


Colbul de o palma așternut peste aseme- 
nea întimplări tinind de arhiva mai mult sau 
mai puţin sentimentală a „uzre: de vise” a 
fost. temporar, risipit de festivitațile ce au în- 
soțit centenarul primei atestari ducumentare 
Momentele de nostalgie, ceremoniile oficiale, 
discursurile de circumstanţă și-au gâsit o 


„cea mai inteligentă, cea mai talentată. 


vedeta absolută“ cu Peter O’ Toole în „Leul în iarnă”) 


Aaa | > te 
A Nas: 


completare mai puţin fericită în inevitabilele 
extravaganţe tipice „orașului învelit în betea- 
lā" („tinsel town“), cum îl numesc chiar locui- 
torii săi. Secvenţele de debut ale ceremonii- 
lor au consemnat implantarea pe faimoasa 
„cărare a gloriei” (Hollywood Walk ot Fame) 
a unei noi stele de bronz — cea de-a 1 842-a 
— in memoria actriţei Nataie Wood, neuitata 
interpreta a Mariei din West Side Story, dis- 
părută tragic acum ciţiva ani. Apoi, schimba 

rea de decor: salonul „Blossom“ (Inflores 

cenţa) al Hotelului Roosevelt, unde, în 1927 
s-a desfășurat prima ediție a premiilor Oscar 

Aci s-a procedat la umplerea şi sigilarea une: 
„capsule a timpului“ din plexiglas, un „mesaj 

destinat generaţiilor viitoare. Veteranul Ja- 
mes Stewart a introdus o scrisoare a preşe 

dintelui Reagan („Hollywood-ul este un oraş 
relativ mic, dar renumele său întrece pe cel 
al multor ţări“), în timp ce colegul său de ge- 
neraţie, Bob Hope, a plasat în interiorul cap- 
sulei un Oscar. Un alt veteran, Buddy Ro- 
gers, soțul celebrei Mary Pickford, „suverana 
absolută” a filmului mut, a depus o videoca- 
setă cu înregistrarea peliculei Wings (Aripi), 
ciştigătoarea amintitei prime ediţii a Oscaru- 
lui, în care rolul principal era interpretat de 
fosta sa soție. Și-au mai găsit locul: un frag- 
ment dintr-una din literele uriaşe care, am 

plasate pe o înălțime, semnalau de la distanța 
numele orașului, o replică a stelei de bronz 
implantate cu citeva minute înainte și un de 

sen înfâțişind-o pe... năstrușnica Woody,cio- 
cănitoarea, donat de creatorul ei Walter Lanz. 
Copleșit de emoție, preşedintele Comitetului 
de organizare, Johnny Grant, a dat, din ne- 
bägare de seamă, peste tortul uriaș de ani 

versare (1,5 metri înălțime)... ştirbindu-i este 

tica realizată cu multă trudă, în timp ce, din 
cele două sticle gigantice de şampanie. a ţ:s 

nit un jet uriaş, care a stropit pe nu puţini din 
cei. vreo două mii de invitaţi — evident o 
mastra de gust discutabil a „stilului colosa!”, 
atit de drag Hollywood-ului de altădata. 


Planeta 


cu cele mai multe stele 


Organizatorii nu au mai avut cind să intro- 
ducă în capsula timpului constatările intere- 
santului sondaj întreprins de magazinul ilus- 
trat „People“, cu aceeași ocazie a centenaru- 
lui: cel mai bun film turnat vreodată pe pla- 
tourile californiene — Pe aripile vintului; cel 
mai bun actor hollywoodian al tuturor timpu- 
rilor — Cary Grant (urmat îndeaproape de 
Clark Gable); cea ma: bună actriţă (cu o co- 
pleșitoare majoritate de voturi) — Katharine 
Hepburn; actorul ale cărui merite au fost cel 
mai mult exagerate — Sylvester Stallone, cy 
al_sãu belicos ă 

În orice caz, nu ar fi stricat dacă în această 
capsulă, care urmează să fie deschisă peste 
o sută de ani, ar fi fost plasată şi rola 
scurt-metrajului Precious Images (Imagini 
prețioase), o extraordinară microantologie, 
de numai șapte minute, cuprinzînd crimpeie 
din nu mai puţin de 458 (!) de filme — de la 
Marele jaf al trenului (1903) pînă la Rambo — 


/biblisteca-digitala.ro 


Flis 2 Tavlor 


un „digest" a ceea ce au produs mai bun, da 
şi mai criticabil, studiourile californiene. Rea 
tizat de regizorul Chuck Workman (pentru a 
marca, anul trecut, o altă aniversare, implini 
rea a unei jumătăți de veac de la crearea 
„Sindicatului Regizorilor din America“ 
DGA), această istorie supercomprimată se 
deschide cu imaginea globului de crista! pr: 
transparența caruia se zareste n câsuta troie- 
nita, din Cetăţeanul Kane, pentru ca, imediat 
după aceea, Ingrid Bergman să rosteasca ne- 
uitatele cuvinte: „Mai cinta o data, Sam , din 
Casablanca. Pe ecran se succed apoi cu o vi- 
teza ameţitoare, pe fundalul melodiei; „As 
time goes by“ („Se duce, se duce timpul”), 
cintate la pian de „Sam“, scene celebre de 
dragoste: Humphrey Bogart şi Katharine 
Hepburn in Regina africană, Robert Redford 
şi Barbra Streisand în Anii cei mai frumoși și 
chiar... Doamna și Vagabondul, După o suită 
de cavalcade vijelioase, succedindu-se in 
același ritm sufocant, în sunetele uverturi: din 
Wilhelm Teli (tema melodică din Călărețul 
singuratic!), se aud primele masuri din Cin- 
tind in ploaie, apoi, cu iuțeala fulgerului, se 
perindă Fred Astaire şi Ginger Rogers, John 
Travolta, Elvis Presley, „cei șapte fraţi“ care 
încearca, prin dansurile lor acrobatice, să 
ciştige inimile celor „șapte mirese“, Julie An- 
drews înâlțindu-se în văzduh în Poppins 
și Shirley Temple scuturindu-și buclele în Mi- 
cul colonel. Esther Williams înoată cu nease- 
muită graţie, Janet Leigh scoate acel țipat in- 
fricoșâtor din Psycho, Marilyn Monroe se 
lasă mingiiată de briza care răbuinește de 
sub grătarul instalaţiei de aer condiţionat din 
Şapte ani de căsnicie, Clark Gable face ges- 
tul de autostop în S-a intimplat intr-o noapte. 
Spectatorilor li se oferă, apoi, în prim plan, 
chipurile lui Orson Welles (secvența cea mai 
scurtă, doar cinci cadre, adică 5/24 dintr-o 
secundă!) în Sti răului (Touch of Evil), 
Ben Kingsley (Ghandi), George C. Scott 
Patton), Dustin Hoffman (Tootsie)... 
proape e imposibil să nu întilnești un star al 
carui nume sa nu fi strălucit. de-a lungul ani- 
lor pe firmamentul Hollywood-ului. Judy Gar- 
lana spune cu o voce tremurindă „Sint d-ra 
Norman Maine” (S-a născut o stea), Peter 
Finch spumegă „Innebunesc de furie” (Net- 
work), iar Al Jolson murmură încetișor, odata 
cu primele biiguiri ale sonorului, „Mammy 
Ultimul cuvint pe care îl auzim este „Aose- 
bud" (boboc de trandafir) rostit de acelaşi 
Orson Welles, cuvintul-enigmă, a cărei sem 


starurilor 
Wagner) 


fruntea 
Robert 


mereu în 
(aici cu 


za 


nificație intrigă și astăzi milioanele de admı- 
ratori ai capodoperei numite Cetăţeanul 
Kane. 

Pacat că organizatorii centenarului nu au 
reţinut pentru „mesajul” adresat generaţiilor 
viitoare aceasta microbijuterie cinematogra- 
fică, realizată cu migala cu care meșterul chi- 
nez gravează o pagină de carte pe un bob de 
orez. Lucrarea lui Workman putea spune 
probabil, mai mult celor din anul 2 087 des- 
pre ceea ce a fost Hollywood-ul decit tot 
ceea ce cuprinde „capsula timpului”. Daca 
Scurta istorie a lui Gopo a reușit să redea 
toată evoluţia Universului în numai citeva mi- 
nute, de ce să nu fi izbutit același lucru şi în 
același răstimp cineastul american cu evolu- 
ţia unei singure planete: cea de celuloid? În 
fond, şi într-un caz şi în celălalt, există un 
element comun — stelele... 


Romulus CĂPLESCU 


fost copil minune. 


19 


Q 


i ntre mentalitatea europeană şi cea niponă 
nu există o incidenţă perfectă. Orice afirma- 
ție rămîne sub semnul aproximaţiei. Analiza 
universului japonez contemporan, așa cum 
ne apare el reflectat într-un eșantion de filme 
ale deceniului opt-novuă, ar putea începe de 
ta un emblematic cadru. Doi tineri contempla 
un perpetuum mobile miniatural — un joc 
inoxidabil, o sferă care, neobosită, străbate 
traiectorii ce se intersectează la infinit. Apa- 
renţă și esenţă concentrate într-un simbolic 
plan figurat. Sublimate la maximum, tradiția 
şi modernitatea. Un laitmotiv — de fapt tema 
comună nu doar acestor pelicule, ci unei în- 
tregi culturi din veac și pînă azi: drumul, dru- 
mul în viață. Drumul cunoașterii și al autocu- 
noașterii. Fuga de sine și către sine.. 


Stegulețele galbene 
ale fericirii 


Un imberb trăsnit (hazliu kyogen. antic 
personaj comic transpiantat în secolul vite- 
zei), plictisit de propria-i existenţă, hotăraște 
să plece în căutarea aventurii. Cu.mașinuţa-i 
roşie gonește pe drumurile ţării. intiineşte o 
fată. Dezamăgită în dragoste. Pornesc mai 
departe impreună deși nu par a se înțelege 
Li se alătură un necunoscut, bărbat matur 
(alură de samurai, drept la suflet, aprig la mi- 
nie). Cei trei, deopotrivă, ar vrea să-și uite 
trecutul și să-și clădească o viaţă nouă. Dar 
pentru a o lua de la capăt trebuie totuși să-i 
dezvălui ție însuţi, ca și celor din jur, caracte- 
rul, descoperind în tine simburele de bună- 
tate, de altruism. Învingindu-ți orgoliul de- 
şart, pudoarea. 


Copilul (ne)așteptat 


Un cuplu cit pe ce să se despartă din ra- 
țiuni mai mult sau mai puţin egoiste (ea, ac- 
triță fără angajament, vrea să aibe un copil, 
el, artist plastic şomer, nu acceptă) se vede 
obligat să întreprindă un întreg periplu ca să 
stabilească paternitatea unui puşti „picat din 
cer”. La capătul călătoriei, după ce și eroina 
va fi aflat adevărul -despre trecutul mame: 
sale, încercînd chiar să guste la rindu-i din 
amara experienţă de gheișă, cei doi tineri, de 
comun acord, decid sa-l păstreze pe tacitur 
nul băieţel şi să aibă și un alt copil... 


Vint de primăvară. Tot 
(Secvenţe din filme de Suzuki 


+- 


Un regizor 
supervedetă 


i amada Yoji s-a născut la 13 septembrie 
1931 la Takarazuka, lîngă Osaka. Iniţial stu- 
diază dreptul la Universitatea din Tokio. În 
1954 susține un examen de admitere ia com- 
pania cinematografică Shochiku și este res- 
pins. Primit la Nikkatsu, va trece ulterior la 
Shochiku. E 

După o activitate intensă, mai întîi ca sce- 
narist, apoi ca regizor, în 1969 realizează pri- 
mul film ce avea să inaugureze un seria! 
ajuns astăzi la al 37-lea episod. imensul suc- 
ces salvează compania de faliment şi-i aduce 


O panta in soare 


Ambiţionind să-şi cunoască mama adevă- 
rată, nu din sentimentalism, ci din nevoia de 
certitudini, un simpatic june nonconformist, 
crescut şi educat într-un mediu intelectual 
anchilozat de convenţii, va descoperi cu ui- 
mire, cu interes, o altă lume, simplă, dar 
foarte deschisă, sinceră şi în ură şi în simpa- 
tie. Va reuși astfel, prin cunoaștere şi înțelu- 
gere, să scape de un complex de culpabili- 
tate pe care şi-o asumase în mod gratuit şi 
care-l urmărise din copilărie, va reuşit să cla- 
rifice raporturile în familie, cîștigind și în dra- 
goste... 


Joc de familie 


intrus într-o familie ce singură se reco- 
mandă ca fiind marcată de o nesănătoasă sa- 
țietate, un tînăr meditator se străduiește să 
scoată la lumină pe un adolescent în criză de 
personalitate. În clipa în care reușita la liceul 
mult rîvnit se confirmă, obscurul student, ti- 
nār furios al altui timp şi meridian, își permite 
să perturbe morga de onorabilitate, să răs- 
toarne — la propriu — falsa acalmie ce dom- 
nea în casa respectivă, bătindu-și joc şi de 
severul tată, defel corect, și de timida mamă 
neglijată de soț, și de teribilistul liceean, și de 
frateie mài mare... 


Scrisoare de dragoste 


Atmosfera calmă, destinsă, dintr-un alt cà- 
min se destramă brusc în faţa unei ireconci- 
liabile probleme: bărbatul își părăseşte fami- 
lia, se întoarce la iubita din tinereţe amenin- 
tată de leucemie și se însoară cu ea, avind 
consimțămîntu! și în prezența nevestei și a 
copilului. Cu toții angajaţi pe calea unei du- 
reroase 'redescoperiri de sine. Soţia, o zia- 
ristă ce se luptă din răsputeri să se arate in- 
flexibilă în fața surprizelor sorții, îşi află ne- 
bănuite resurse de generozitate, de compa- 
siune, într-un caz limită ce forțează bariera 
oricărui sacrificiu... 

Drame sau melodrame? Comedii sau tra- 
gi-comedii?... În aceste cinematografice ideo- 
grame (în care fiecare detaliu semnifică in- 
tens, reverberant) patina reflexelor unor stra- 


ce văd este A 


Seijun şi Toyoda Shiro) 


renumele de regizor „superstar“. Tora-sani 
protagonistul serialului (actorul Atsumi Ki- 
yoshi care a interpretat un rol secundar 

comisarul de poliție — în filmul prezentat in 
deschiderea „Săptăminii japoneze“), un per- 
sonaj care, deși amintește cind de Chaplin 
cînd de Woody Allen, descinde din tradiţia 
populară autohtonă, este un vagabond, un 
solitar, un spirit liber care caută să nu se 
conformeze rigorilor societății moderne biro- 
cratizate şi cibernetizate. Peregrinează prin 
toate colțuriie ţării, de la Hokkaido la Kyushu 
și retur, și atunci cînd nu mai suportă singu- 
rătatea se întoarce din nou acasă, un locşor 
ce conservă încă nealterată imaginea Japo- 
niei patriarhale. Într-o tonalitate cind comică, 
cind patetică, regizorul afirmă (şi aceasta 
pare a fi cheia reușitei sale, mai ales în con- 
textul unei producții cinematografice inva- 
date de violență şi sex) idealuri de caldă 
omenie, cultivînd sentimentul unității fami- 
liale. De altfel filmul, care i-a adus regizorului 
deplina și categorica consacrare, era dedicat 
şi intitulat chiar. Familia (1970). Călătoriile 
de-a lungul și de-a latul Pămintului natal 
(1972), tribulaţiile familiilor care supraviețu- 


vechi ritualuri (obiceiurile din zilele de carna- 
val sau. oficierea căsătoriilor, venerarea celor 
trecuţi în nefiinta sau un spectacol kabuki) şi 
precepte (femen, care e asemeni unei „flori 


` neimbobocite”. i se refuză gelozia; numai 


trăind pentru aiţii trăiești cu adevărat; afec- 
țiunea se cultivă) se amestecă cu extrava- 
ganţe şi habitudini ale secolului XX (emanci- 
parea, indiferența, incapacitatea de a comu- 
nica). Stăpinit la perfecţie, limbajul! cinemato- 
grafic își modelează stilul în funcţie de natura 
povestirii. Poate fi declarat anticalofil, descri- 
ind din unghiuri alese, aparent, la întîmplare, 
în cadre asimetrice care „taie“ felii din reali- 
tatea brută, înregistrind prezenţa statică, 
somptuoasă a naturii ca pe un fundal impasi- 
bil. O canava eternă pe care actorii evoluează 
în registre contrastante, adesea complemen- 
tare, oscilind între o sobră interiorizare (con- 
formă cu legea nescrisă a reţinerii în mișcări 
— „Inima zece, trupul șapte“) şi pină la gro- 
teşti inflexiuni, trecind printr-o bogată gamă 
de sentimente amalgamind blindețea și vio- 
lența, cele două coordonate temperamentale 
specifice. Mereu se face, de aitfel, simțită o 
surdină, o marjă de echilibru, de moderare şi 
a pateticului tragism şi a causticului umor. 
Dovadă a unui rafinament nu doar estetic, ci 
și comportamental. Măsura în demonstrarea 
tezei „aparențele înșeală“ se observă chiar şi 
în mișcările de aparat care se insinuează cu 
egală discreţie și într-o ambianţă burgheză şi 
într-una populară. O construcţie narativă cir- 
cuiară e filmată elegant, volute maiestuoase 
alternează transfocări și panoramări ce CO- 
respund infuziilor de tandră afecțiune reci- 
procă sau undei de umor şi autoironie în 
care sînt învăluite personajele. O sumă de la- 
tenţe conflictuale sint sugerate în maniera re- 
latării discontinui, punctată de succesive 
flash-uri, cadre compuse pictural în profun- 
zime sau plasind protagonistul în amorsă, in- 
terogări inchietante care converg câtre scena 
finală fără însă să-i clarifice sau să-i impună 
un sens precis (personajele, în zgomotul mo- 
noton al unui nevăzut helicopter care le sur- 
volează locuinţa, se lasă toropite de somn, 
letargie sau...). Plonjeurile frecvente fie că 
surprind o atitudine caracteristică a eroilor, 
fie că îi condamnă la condiția de marionete 
pe tabla de joc a existenţei (pur și simplu po- 
deaua încăperii, gazonului verde intens din 
curtea unei școli sau mulțimea dintr-un agio- 
merat pasaj subteran prin care personajele 
înaintează cu greu, străduindu-se să-şi ur- 
meze drumul propriu), plonjeurile acestea nu 
sint decit o reconvertire a unei uzitate prac- 
tici din plastica orientală care a desființat 
plafonul, așa cum scena italiană s-a dispen- 
sat de al patrulea perete. Un alt nivel seman- 
tic îl constituie și muzica: în orchestraţii net 
continentale, melodiile menţin ritmul adecvat, 
tinzînd spre un tempo ideal care să uniformi- 
zeze posibilele decalaje dintre conţinut (fidel 
tradiţiei orientale) și formă (supusă gustului 
occidentalizat) conferind fluență sau poten- 
tind pasajele de contrapunct ale acţiunii. Me- 
moriei afective i se rezervă un loc aparte — 
amintirile păstrate in imagini pastelate sau 
de-a dreptul solarizate îi urmăresc pe eroi, 
trecutul călăuzindu-le pașii în prezent, în vii- 
tor. Această perpetuă mişcare dinspre o so- 
lidă moştenire culturală spre o temeinică asi- 
milare a civilizaţiei ultramoderne s-ar părea 
că indică pulsul nu doar al realităţii pro- 
priu-zise, ci și al reflexului ei, cinematografia 
japoneză actuală. 

Numele cineaștilor de pe genericele aces- 
tor pelicule merită a fi reținute. lată-e în or- 
dinea prezentării lor. Regizorii: Yoji Yamada, 
Yasuhiro Yashimatsu, Yoichi Maeda, Yoshi- 
mitsu Morita, Kaori Kobaiasi. Operatorii: Tet- 
suo Takaba, —, Noritaka Sakamoto, Yonezo 
Maeda, —. Actorii: Ken Takakura, Baisho 
Chieko, Takada Tetsuya, Kaori Momoi, At- 
sumi Kiyoshi; Tomokazu Miura, Fumi Dan; 
Kaori Momoi, Tsunehiko Watase, Kanjuro 
Arashi; Yusaku Matsuda, Juzo Itami, Ichirota 
Miyagawa; —. 


irina COROIU 


iesc sărăciei adaptindu-se cu greu. ritmurilor 
tehnicizate ale existenței contemporane, des- 
tinul unor marginalizaţi care însă își pàs- 
trează nealterate puritatea, sinceritatea, ones- 
titatea (Chemarea muntelui — 1980) sînt mo- 
tive constante ale peliculelor sale. Stegulețele 
albene ale fericirii o demonstrează. Filmul a 
ost încununat, în 1977, cu Marele premiu al 
criticii japoneze. Yamada are obiceiul de a 
lucra mereu cu aceeași echipă, apelind. in 
măsura posibilităţilor, şi la aceiași actori 
Este acesta cazul lui Ken Takakura, actor 
specializat în roluri de tip tateyaku (viteazul 
imbatabi!) care l-au făcut foarte popular în 
filmele istorice de aventuri — yakuza — ale 
anilor '60. 

Pentru că se preocupă cu asiduitate să 
mențină vii valorile autentice ale cinemato- 
grafiei japoneze, Yamada este considerat din- 
totdeauna un demn continuator al lui Yasu- 
jiro Ozu. Deşi regizorul nu se pretinde a fi de 
talia clasicului, dar atit de modernului ci- 
neast, care se stingea din viață cînd el abia 
debuta. Cu siguranţă, ştafeta tradiției va fi 
transmisă și pe mai departe. 

LC. 


https://biblioteca-digitala.ro 


„Garmen“: 


cronica 


Nici Garmen 
nu-i copil pribeag 


C. realizator de renume nu-și încearcă 
puterile, fie punind în scenă un spectacol de 
operă. pe scena acesteia, fie aducind opera 
în film; Zeffirelii este astăzi o provocare in 
această privință. Rosi, la capătul carierei sale 
(are peste 65 de ani și se spune că în film un 


- regizor spune ce are de spus pină la 50 de 


ani), și-a dat măsura cu filme ca Salvatore 
Giuliano sau Miinile pe oraș, filme-ancheta, 
adevărate documente sociale. De ce atunci 
să nu-şi atașeze și o operă lirică la şirul tran- 
spunerilor sale? A făcut-o cu Carmen de Bi- 
zet, o operă foarte populară, cu arii fredonate 
de publicul iubitor ai genului, ba unele cin- 
tate de fanfare prin parcuri și grădinile pu- 
blice ale staţiunilor balneare (Toreador...). 
Probabil că tocmai caracterul popular l-a 
atras pe Rosi către Carmen, înțelegind s-o 
restituie într-adevăr publicului larg și nu nu- 
mai celui din sălile de operă, ci să-i ofere 
spectatorului de pe toate meridianele (care 
nu poate plăti bilete scumpe ca să vadā şi sã 
asculte interpreţi celebri), ocazia de a-i vedea 
şi auzi pe ecran pe Julia Migenes-Johnson, 
pe Placido Domingo, or Ruggero Raimondi. 
Să ofere, pe bandă sonoră, o interpretare or- 
chestrală sub bagheta lui Lorin Maazel, cum 
nu se aude în prea multe săli de operă din 
lume, ale căror orchestre sint reduse uneori 
la minimum, în timp ce în jurul unui interpret. 
de o valoare sau alta, apar şi veșnicii veleitari 
care „acoperă“ distribuţia, uneori pină la su- 
focarea ei. Bănuiesc, aşadar, că Rosi a vrut 
să-și încerce puterile și cu o operă dar mai 
ales să ofere publicului larg o Carmen de zile 
mari, interpretată de o mare cintăreață, du- 
biată de o mare actriță. „Dublajul“ acesta nu 
este întilnit decit arareori. Un Don Jose cu 
Placido Domingo, care este,cum s-ar spune. 
un-obișnuit al platourilor de filmare etc., Rosi 
nu pare aici să fi dorit a aduce cuvintul ci- 
neastului în montarea spectacolului de operă, 
ci doar să pună la dispoziţia acesteia mij- 
loace ale filmului: decorul natural, panora- 
mice superb filmate de Pasqualino de Santis 
peste locurile în care se petrece drama pa- 
sională a Carmencitei (presupunindu-se câ 
decorul butaforic ar fi mai convenţional, mai 
artificial şi mai puţin evocator, dar, poate, câ 
uneori mai funcţional. mai pe măsura unui li- 
bret de operă muzicală). O bandă sonora 
care -— losif Sava o poate aprecia mai ex: 
Si o sa o taca in coloanele alăturate — ar fi de 
referință. Deci, o operă plasată în cadrul na- 
tural, într-o Andaluzie din cele mai autentice, 
cu faimoasa arenă din Sevilla în toată fervoa- 
rea ei festivă și singeroasă (la operă, arena 
rămîne în culise), cu o trupă de dansatori se- 
villani pe care nimeni nu o poate întrece etc. 
Cintată mai întîi şi înregistrată pe banda so- 
noră (Maazel mai coiaborase și cu Losey la 
acel Don Giovanni mozartian, aie cărui arii 
învăluie cu sonoritățile lor canalele şi canale 
tele venețiene, cuprinse de umbrele înserării 
şi ale apusului vinețiu, care nicăieri nu este 
atit de straniu ca în lagună), opera este apoi 
jucată cu grijă pentru adevărul personajului 
dramatic. Se obține, astfel, o dimensiune mai 
credibilă atit a dramei cit și a eroilor ei. Şi to- 
tuși, din timp în timp, convenţia operei își 
face simțită prezenţa atunci cînd, între atmo- 
sfera povestirii și exprimarea ei, fluxul dra- 
matic trebuie să facă loc fluxului sonorităților 
muzicale în sine. iar cînd convenţia aceasta 
apare proiectată pe un cadru natural. totul 
devine, parcă, mai forțat. Carmen a lui Rosi 
aduce în prim plan, așa cum pe o scenă de 
operă nu s-ar fi putut face, o cîntăreaţă-ac- 
triță de o imensă mobilitate şi expresivitate 
care, aş spune, acoperă toata montarea lui 
Francesco Rosi. Carmen este Migenes și Mi- 
genes este Carmen, o Carmen care spune 
mult mai mult decit o interpretă tradiționa'= 
pentru care ar conta doar că „Amorul e-un 
copil pribeag...“ 


Mircea ALEXANDRESCU 


ambianța 


0 realitate 
teatralizată 


D. la bun început genericul filmului Car- 
men anunţă că filmarile au folosit decoruri 
naturale și că s-au făcut în citeva locuri din 
Andaluzia. Deși foarte importantă, informaţia 
este insuficientă pentru a sugera cum arată 
de fapt ambianța desfășurării acţiunii şi ima- 
ginii. 

Îndeobște decorurile naturale reprezintă o 
garanţie a autenticităţii. Dar cheia spectaco- 
iului de operă este convenţia. Cum se pot im- 
păca aceste două noțiuni? 


întîlnirea cu o capodoperă? 


Un răspuns ni l-a dat Zetfirelli cu Traviata 
și Otello in care spaţiul de joc de o mare 
somptuozitate și de un extraordinar rafina- 
ment, un spaţiu organizat cu știința detaliului 
semnificativ și exploatat în toate posibilita pie 
lui, rămîne un recipient superb și funcționa! 
al acţiunii. 

Un alt răspuns l-a dat Losey cu Don Gio- 
vanni, unde se simte pasiunea împărțită a regi- 
zorului pentru opera lui Mozart şi pentru pei 
sajul italian. Canalele lagunei venețiene si 
pajiștile cîmpiei toscane, palazzo-urile şi gía- 
dinile capătă aproape o existență autonoma. 

Un cu totul alt răspuns ni-l dă Rosi, care 
face din spaţiul real un personaj, pentru ca 
apoi să-l metamoriozeze în cel mai teatral! 
decor. Carmen este, astiel, un îndrăzneţ şi 
fascinant amestec de viaţă şi teatru, de au- 
tentic şi artificial, de real şi contratăcut, pe 
care regizorul îl servește spectatorului cu vo- 
luptatea de a-l copleşi. Astfel, după ce se 
străduiește să topească opera în realitatea 
fierbinte a Sevillei, plimbindu-şi aparatul 
printre şi peste casele arse de soare, surprin- 
Zind forfota diurnă a oamenilor obișnuiți care 
muncesc, petrec, dansează sau se ceartă, lā- 
sind adesea ariile să curgă din banda sonora 
pe aceste imagini ale vieţii cotidiene, impin- 
gindu-şi protagoniștii într-un plan secund 
unde îi lasă să-și consume (vezi duetul Don 
José — Micaela) in timp ce în prim plan trec 
căruţe ridicind nori de praf, se agită oameni 
zburdă căţei, deci, după ce face toate astea, 
Rosi anulează vraja autenticităţii printr-un 
stop-cadru menit să marcheze sfirșitul de act 


După 
ecranele 
Johnson și 


etropolitan” si 
lumii (Julia Migenes 
Placido Domingo) 


şi să ne aducă aminte că asistâm ia o opera 
Manevra nu este însă atit de bruscă precum 
ar părea la prima vedere Rosi o pregătește 
cu grijă schimbind mereu tonul povestirii 
chiar în cadrul aceleiași secvențe 

De pildă. duetul amintit incepind în plan 
secund, Don José şi Micaela find două silu- 
ete în depărtare filmate din spate, apoi, cind 
aparatul îi cadrează în prim plan, poza lor, 
aşezaţi simetric pe o bancă, de o parte şi de 
cealaltă a unui copac. este vadit și voit tea- 
talà. ca. după aceea, scena să se incheie în 
maniera realistă în care a debutat. 

in actul al treiiea se ajunge chiar la perfor- 
manța contopirii celor două modalităţi. Fil- 
mate cu filtre speciale și din unghiuri bine 
gindite, pădurea cu potecile și luminișurile ei, 
versanții abrupți de piatră și soarele strecu- 
rindu-se prin văgăuni capătă aspectul unui 


decor de teatru. Dar nu al unui decor oare-: 


care. ci unul decupat parcă din pinzele peisa- 
giștilor vremii. Această inspiraţie - picturala 
este investită, pe alocuri, cu valoare metafo- 
rică: stincile masive şi amenințătoare co co- 
pleșesc pe Micaela ca şi propriul ei destin 
Dar cea mai frumoasă figură de stil, suge- 
rată, în primul rînd, prin decor și costum, ră- 
mine finalul cu paralelismul celor două trage- 
dii: sadismul detulat în coridă şi gelozia os- 
toită prin crimă. În vecinătatea formei circu- 
lare a arenei se află incinta rectangulară cu 
aer carcera! în care Carmen, înveșmintată în 
roșu, ațiță ca o muletă durerea, orgoliul și fu- 
ria amantului părăsit și îndoliat. Soarta ei e 
pecetiuită ca și cea a taurului pe care Esca- 
millo îl răpune în ovaţiile mulţimii. 
Evoluţia cadrului scenografic de la realitate 
la teatralitate şi apoi la abstractizare. prin fi- 
nalul simbol al destinului, constituie una 
” dintre cheile receptării acestui film-operă. 


Cristina CORCIOVESCU 


Au trecut 142 de 


ani 


de cînd Mérimée 


a scris 


povestea, 


89 de cînd B 


i 


a creat muzica; 


78 de la prima ecranizare, 


urmată 


de 


alte 15 


actorii 


Ce duet! 


C. păcat că şi geniile sint muritoare, dar 
ce binecuvintare pentru noi — muritorii de 
rind — cind la întilnirea cu marea capod: 

peră ne simţim parcă și noi atinşi de aripa in 
spirată a muzelor și atunci sintem, cu sigu 
ranțà, mai buni, mai generoși, mai puternici 


Şi o spaniolă în rolul lui Carmen 
(Sarita Montiel si Maurice Ronet 
in € le | ond. 


mai frumoși!” Acest sentiment, mai curind 
această stare mi s-a părut că am descifral-o 
pe chipurile spectatorilor după vizionarea iui 
Carmen de Francesco Rosi. Nu pot să spun 
în mod simplist un film — nici simplu opera 
pentru că nu este numai operă, adică specta- 
co! de operă filmat — ci cu mult mai mult de- 
cit atit — Carmen este. cred, o capodoperă. 

Copleșitor film: prin grandoarea naturii 
care are rol de personaj principal în destăşu- 
rarea dramei, dar fără să-i copleșească sau 
să-i estompeze pe adevărații protagoniști — 
aceștia mișcindu-se nestingheriţi într-un _spa- 
țiu plin de măreție şi duritate; prin culoarea 
luminii — lumina care are menirea ei bene- 
fică în crearea atmosferei, în caracterizarea 
personajelor; prin lipsa de ostentaţie în pune- 
rea în imagini a „discursului regizoral“; prin 
alegerea distribuţiei (a minunaţilor cîntareţi 
actori sau actori-cintăreţi), prin, pri: 
prin... 

Nu se poate face o ierarhizare strictă a va- 
torilor acestui film. Şi nici nu e necesar. Nu e 
cazul! Un meloman va aprecia, poate, cel ma: 
mult, felul în care muzica incandescență 
aproape solară, debordind de energie, de bu- 
curia de a învinge și de a trăi liber îi însoțește 
pe eroii filmului prin spaţiul amintit şi de al 
cărui duh sint cu toții pâtrunși. 

Un regizor va remarca, poate, înainte de 
orice, știința — discretă, dar în același timp 
elocventă — de minuire a camerei, mai ales 
în punerea în evidență a detaliilor. 

Un actor nu poate fi insensibil văzînd ca 
sînt cîntăreţi care pot să fie actori de excep 
ţie, ș.a.m.d., dar mi se pare că cel mai bun 
calificativ este dat de sentimentul complex de 
care este, în final, răvășit și dominat specta- 
torul: de la pioșenia cu care s-a urmărit des- 
fășurarea unui act artistic, pină la regretul 

» dureros — aproape fizic — datorat sfirșitului 
inexorabil — {atît a! eroilor, cît și al filmului). 
Cit de sugestivă, plina de semnificaţii, poate 


sa fie corrida din final! Pe două arene înveci- 
nate se înfruntă patru forţe: pe prima se des- 
'așoară lupta omului cu taurul; într-o atmo- 
sferă de senzualitate țișnind parcă din orice 
şi sub lumina de aur topit care cotropește to- 
tul, spectatorii urmăresc cu frenezie această 
incleștare. Pe o a doua arenă se întilnesc alte 
două forțe: un bărbat și o femeie. Întilnirea 
nu are martori, nu are nevoie de spectatori 
Sint numai ei doi, cu sufletele zbuciumate, cu 
inimile râvăşite, cu presentimentul că astazi 
este ultima lor zi. Şi cind pe parcursul consu- 
mării acestei scene. înregistrâm, ca pe un lu- 
cru absolut firesc ecourile victoriei obținute 
de om, pe celălalt! „cimp de bătălie“, realizăm 
ca bărbatul din fața noastră este un învins 
definitiv, că nu. mai are nici o şansă. Înțele 
gind şi el ac ucru nu găseşte altă soluție 
decit in moarte 


vedetă 
londoneze: 
Brightman 


Ultima 
a operei 
Sarah 


Deci, pe cele două arene se lupta ṣi sè 
moare. Dacă moartea taurului este așteptata, 
dorită şi aclamată, ea reprezentind prin rever- 
sul medaliei forța omului învingător, cealalta 
moarte, întruchipează slăbiciunea omului în 
intilnirea cu sine însuși. 

Dar nu aceasta şi este menirea artei? Sa 
ni-i arate pe oameni așa cum sint? Cu calita- 
tiie și cu defectele lor, cu mareția și cu mici- 
mea lor? Acest minunat film Carmen este un 


răspuns afirmativ. 
Mariana CERCEL 


partitura 


0 biruinţă 
a cinematografului 


N. am avut răgazul unui sondaj sociolo- 
gic, dar am certitudinea că şi pentru fiecare 
-om din afara cîmpurilor muzicale, vizionarea 
filmului lui Rosi trezește, din primul momenit, 
o mare nevoie de teatru-muzical, de origina- 
lul lucrării lui Bizet, iar o asemenea reacţie 
mi se pare supremul elogiu pentru un film 
care pornește de lao partitură de operă. 

După Traviata de Zeffirelli sau Parsitai de 
Syberberg, Carmen de Rosi râmine o su- 
premă biruinţă a geniului cinematografic. Re- 
gizorul unor incandescente pelicule politice 
şi sociale, creatorul care a avut mulţi ani pu- 
terea de a refuza regia în teatrul de operă, ar- 
tistul suveran, care de decenii iubește muzica 
fără a-i face ei și lumii declaraţii publice, asi- 
gură cinematografiei, dar înainte de toate 


https://biblioteca-digitala.ro 


teatrului liric, o strălucită victorie, atestind vi- 
itorul și supremaţia genului. 

Trei virtuţi asigură, cred, unica rezonanţă a 
succesului lui Francesco Rosi: în primul rind 
respectul funciar faţă de muzica lui Bizet. Un 
aplicat șef de orchestră (Lorin Maazel), o ine- 
dită tehnică de montaj, de mixaj artistic pen- 
tru o înregistrare de înalt calibru muzical, au 
oferit regizorului „datele“ uneia dintre cele 
mai captivante opusuri din istoria teatrului li- 
ric. 

Cucerit de modul în care Bizet a imbinat „o 
alegrețe de operetă cu o adincime de trage- 
die, presentimentul morţii și exaltarea bucu- 
riei de a trăi”, Rosi serveşte mai presus de 
orice Opera, muzica lui Bizet. Creaţia marelui 
compozitor francez (și neobişnuitul talent al 
operatorului Pasqualino de Santis care i-a 
oferit necontenit regizorului cadrul, autentici- 
tatea și emotivitatea imaginilor necesare) ră- 
mine „coloana vertebrală“ a gindirii cinema- 
tografice, la fei cum în 1875, Bizet a ştiut să 
domine, să stăpinească libretul alcătuit de 
Meilach și Halevy după Merimee. 

În plină dezlănțuire wagneriană, Carmen 
este o replică a meiodicii şi a farmecului me- 
ridionalităţii și peste un veac filmul lui Rosi 
rămîne astfel un imn închinat naturaleţii, sin- 
cerităţii și spontaneităţii latine. 

Forţa gindirii lui Rosi stă, în al doilea rind, 
în alegerea citorva actori-cintăreţi care nu 
aveau dreptul să rămînă doar la Metropolitan 
și Scala sau în filmele ce transcriu o montare 
care oricum mai „curată“ este doar în decor 
teatral. Placido Domingo (Don José), Rug- 
gero Raimondi (Escamillo) stau alături de 
Rosi. Forţa filmului ramine insă în geniul ac- 


FA x - A ESN 
O versiune iconoclastă a regizorului 


spaniol Carlos Saura 


(Laura del Sol si Antonio Gades) 


toricesc al unei tinere cintārețe (Julia Mige- 
nes Johnson) capabilă să aducă prin fiecare 
gest, privire. intonaţie, inegalabilul farmec al 
Carmencitei. Migenes intră în „arenă” fără 
experienţa cinematografică, dar are unicul in- 
stinct de a „alia“ insolența și patima fiecare; 
mișcări cu tulburătoarea melodică și ritmica 
a partiturii lui Bizet. 

incontestabil, sub „bagheta“ lui Rosi, Juha 
Migenes Johnson s-a dovedit capabilă să „de- 
pașeasca” zecile, sutele de strâlucitoare Car- 
men inscrise în marea cronică a teatrului li- 


ic. 

in sfirşit, forța filmului lui Rosi stă, cred, în 
stiința „exploatării” şi recreării climatului ibe- 
ric, fără de care nu există viaţa și tragedia 
operei lui Bizet. Alegind cu har locurile de fil- 
mare pentru a reda „esența“ peisajului spa- 
niol (unele dintre ele apropiate de cele „des- 
crise" în urmă cu un veac de G. Doré), adu- 
cind „înregistrarea“ partiturii lui Bizet într-o 
corrida sau în febrile scene de dans, (spon- 
tan, dar și încărcat de gindire, fiecare „pas" 
elaborat de Antonio Gades), atent inainte de 
toate la autenticitatea cadrelor, Rosi dă muzi- 
cii franceze hispanitatea rivnită de compozi- 
tor, iar spectatorului o oglindă a tempera- 
mentului, ardenţei, şi lumii iberice. 

De peste un deceniu sintagma „criza ope- 
rei“ e curentă în revistele de specialitate. Prin 
Carmen, Rosi oferă artei contemporane și is- 
toriei un model de reinterpretare a unei iu- 
crări clasice. demonstrind că, de la Monte- 
verdi ia Wagner și ia Verdi și Puccini la 
Enescu, Vieru, Stroe, Opera ca gen poate re- 
câpăta teritoriile suveranităţii artistice, ca 
unirea muzicii cu filmul poate deveni un ideal 
capabil să atragă melomanul desăvirșit și pu- 
blicul cel mai larg, că teatrul — muzical 
poate supraviețui tuturor convențiilor ce-i 
sint consubstanţiale, dacă va avea aliaţi de 
talia lui Francesco Rosi. 

losif SAVA 


21 


Marina 


perosnajul de 


Zudina, o tinără stea 
în plină ascensiune 


(în / 


basm Chip frumos) 


Acrobatele 


PA stoc este un film pe care-l vezi şi 
nu-ţi vine să crezi. Adevărul e că pentru nişte 
europeni, grăbiţi, maniaci ai ritmurilor rapide 
și ai stilizărilor strict sugestive, un film ca ce! 
citat mai sus poate fi bulversant. Practic, la 
ce ne referim? Ne referim la un film docu- 
mentar, un spectacol filmat. care își propune 
să prezinte şi să comenteze tradiționala arta 
chineză a acrobaţiei. Pelicula se derulează 
expunind măiestre demonstraţii de acrobație 


cu coardă, cu scaune, cu bănci, cu mosoare * 


cu farfurii, cu pahare, cu cești, cu biciciete 
sau numai cu roţi de biciclete, sau numai cu 
propriul trup, fără alte accesorii, toate nume- 
rele inşiruindu-se lin, fără incidente ori întim- 
plări neprevăzute, ca în orice reprezentaţie 
perfect pusă la punct, care are, iată şi spec- 
tatori, pe care filmul ni-i arată din plin. 
La prima vedere, propunerea poate să para 
minoră. Stilul este cel mai cuminte cu pu- 
tință; o suită de numere acrobatice de înalta 
clasă, prezentate în faţa unui public încintat 
insuficient pentru niște europeni nu numai 
obrâznicuţi, dar şi teribil de curioși, care si- 
gur nu s-ar fi putut abţine så privească pe 
gaura cheii ca să prindă momentul de slăbi- 
ciune, greșeala, accidentul, să calculeze cam 
cite pahare sparge o acrobată pină cind 
ajunge să-și contorsioneze trupul, avind mii- 
nile, picioarele și fruntea împodobite cu pira- 
mide de pahare pline, în timp ce ea se mișca 
cu graţia unei flăcări molcome sau, ma: 
exact, dind senzaţia plutirii suave a unei flori 
de lotus pe o apă calmă. Insuficient şi pentru 
niște americani îndrăzneţi şi abili care precis 
ar fi năvălit cu aparate de filmat mascate, ca 
să surprindă spectacolul inedit al acrobatei 
cind cade de pe sirmā sau urlă de durere sau 
scapă cele paisprezece farfurii cu care jon- 
glează in același timp sau, pur și simplu 
cade lată de epuizare; ori i-ar fi virit un mi- 
crofon în gură acrobatei care, cu o forță ce 
te reduce la tăcere, învirtește pe tălpi o con- 
strucție din zece bânci suprapuse, plus tre: 
acrobate în poziţii incredibile, i l-ar fi virit în 
trebind-o cam ce simte, la ce se gindește ea 
in clipele acelea, cind roteşte cu picioruşele 
sale de statuetă două sute de kilograme 
Realitatea e ca ne-ar fi placut să ştim difi 
cultăţile ce trebuie escamotate, să estimam 
numărul nereușitelor care condiţionează suc- 
cesul, ne-ar fi plăcut şi ne-ar mai fi liniștit 
căci o eroare a acestor campioane între 15 s 
18 ani, mai toate laureate ale concursurilor 
internaționale de specialitate, le-ar fi fâcut 
parcă mai ca noi, cei mulţi, mai umane, mai 
puţin supranaturale. Dar acești cineaști chi- 
nezi fac un act de creaţie tocmai din lipsa lor 
de curiozitate. Ei nu pun sub lupă procesul 
de elaborare a performanţei, iar cuviința lor 
Sugerează concluzia că a tulbura liniștea 


O. secolului XX — fie el copil, adoles- 
cent sau chiar matur — s-a obișnuit să ras- 
foiască cărțile de povești și la... lumina ecra- 
nului. 

Şi asta încă de la Melies citire. 

Cineaștii studiourilor Maxim Gorki, specia- 
iizaţi în filme pentru tineret, au apelat la hite- 
ratura unui clasic, Alexsandr Nikolaevici Os- 
trovski, părintele „Fetei fără zestre“, autor şi 
al „Snegurocikăi” — Fetiţa de zăpadă, o lee- 
rie folclorică pe care Rimski-Korsakov a lā- 
cut-o nemuritoare. Prezenta incursiune cine- 
matogratica se produce nu într-o metatorică 
„imparăţie a întunericului“ (apud Dobroliu- 
bov), ci, pur şi simplu, în imparăţia rigai Av- 
dei. „Zicerea” e convertită în discurs filmic, 
pâstrindu-se mai toate clișeele tradiţionale. 
succesiunea faptelor fiind accelerată — e 
drept — printr-o infuzie de muzică modern 
ritmata şi de mucalit haz autohton — eroii 
mai toţi cintă — din cînd în cind — și fac cu 
ochiul spectatorului — mai tot timpui — asi- 
gurindu-se de complicitatea lui. 

Deci. Într-un moment de maximă fecundi- 
tate generală, într-o joi, după ploaie, precum 
i s-a prezis, împăratului din poveste i se 
naşte un fiu. 

Dar. La scaunul împărătesc sint înfățișa: 
trei prunci: moștenitorul de drept, fiul chela 
resei şi un al treilea, copil nu din flori, cı 
din... varză. Prin generozitatea domneasca, 
tustrei vor fi botezați la fel — Ivan — urmind 
a se bucura de grija mâriei sale. 

Insa. Mina criminală a destinului sau — 
mai exact zis — voința viclenei şi rapacei 
chelărese simulează un dublu kidnapping din 
care — chipurile — este salvat doar tarevi- 
ciul. De fapt substituit cu — da, ați ghicit — 
odrasla voracei Varvara mai sus pomenita 

Ca orice poveste care se respectă, și 
aceasta continua dupa... douăzeci de ani. Cei 
doi flacâi îndepărtați, adică i (cf. teore- 
ticianului Propp) din preajma tronului sînt 


crearii acestor spectacole ale corpului uman 
ar fi un act indecent, întrucît creaţia are ne- 
voie de o liniște de sanctuar, deoarece ea 
conţine ceva sacru, chiar dacă nu poseda to- 
tuși nimic supranatural. Fiindcă aceste tele 


Valea vulturilor 


Ç.. să-l recomanzi? 4 
ilm polițist, în primul rind. Într-o deloc 
bună zi, dispare soţia unui celebru doctor în 
ştiinţe. În chip ciudat, dispare şi asistentul 
său. Şi mai ciudat pare însă furtul. cîtorva 
componente ale invenţiei cu care doctorul 
candida la Premiul Nobei. De competența 
poliţiei. cazul este preluat de un comisar cu 
vocaţie justiţiară. Mister... ' 

Film S.F.-eram gata să zic, în timp ce se 
prezenta uluitoarea invenţie: un disc ca o 
placă de patefon ce, convertind sunetul, 


grav. prejudiciaţi, adică nici mâcar luaţi în 
consideraţie la lupta pentru tron. Căci impa- 
ratul decrepit e somat de nu mai puţin afani- 
sita mare dregătoreasă să abdice în favoarea 
pretinsului urmaş, în vreme ce ceilalți doi ti- 
neri trudesc din greu la o carieră de piatra. 


. interdicţia de a nu mai calca la curte e încal- 


cată — vai — din intimplare, astfel ca divul- 
garea originii este întirziată, eroii căutători 
urmînd — de fapt --'să pornească în aflarea 
propriei identități. 

Şi. Auzind ei de ucazul împăratului care, 
ros de o veche îndoiala, condiţionează suc- 
cesiunea la domnie a presupusului fiu de eli- 
berarea nu a Frumoasei fără trup, ci a Miloli- 
kăi — Chip frumos, cei doi Ivani, fraţi de 
cruce și de suferinţă, ajutaţi nu de o turbinca 
fermecată, ci de un covor zburâtor, hotărăsc 
să-şi încerce şi ei norocul, înfruntindu-l pe 
temutu! Capcâun în chiar castelul său. Croit 
cam după moda S.F. 


Surp 


za cinefilului 
S PE i 

strălucitor 

Iabakov 


sau un 
Oleg 


Şi. Suspens!... Aici intervine surpriza bine 
meritata de cinefilul neobosit! 

Căci... Departe de a fi un Ciornii ciort 
un drac împieliţat, Căpcâunul este un Zmeu! 
zmeilor, dar... în alt sens. Pentru că el este 
însuși marele Tabakov, un Oleg Tabakov cu 
totul și cu totul de aur (la propriu, de ia pe- 
rucă la veșminte). Un spectaco! în spectacol! 
Amuzat și amuzant, schimbind jiletca și ja- 
boul decadenţei pe o mantie atemporală, ce- 
lebrul erou oblomovist, incomodat într-o oa- 
recare măsură de o proteză auriferă sută la 
sută, face efortul să-şi demonizeze în fine 
gradaţii autoironice, blajinătatea categorica a 
fizionomiei. Stări contradictorii îi coloreaza 
strălucitoarea înfățișare de la nuanţa antipa- 
tică a infatuării și plictisului, la tenta flască a 


care nesocotesc toate legile și limitele fizicu- 
lui omenesc, desenind. cu trupurile lor, gra- 
țioase ideograme aeriene, făcind de- 
monstraţia unei forțe atletice şi a unei preci- 
zii uluitoare, a unei voințe ṣi concentrări ce 
merită, în cazul fiecăreia in parte, nu o Cro- 
nică separată, ci un poem, aceste fete pe al 
căror chip citim, uneori, încordarea, dar, al- 
teori, le invidiem pentru cit par de destinse in 
timp ce învirt cu miinile şi picioarele patru 
umbrele simultan. care, în pofida efortului pe 
care îl putem bănui, reușesc sā nu ne 
transmită altă senzaţie decit aceea a unei 


poate furniza energie electrică pentru un în- 
treg orășel. Proiecte... 

Un posibil film de spionaj? 

invenţia poate fi folosită în industrie, dar și 
în război. Cercul suspecţilor se mărește. Su- 


. Un fel de... western, dacă am ase- 
măna aventurile eroilor în ţinuturile laponilor 
cu cele, la fel de primejdioase, ale eroilor 
Vestului sălbatic. Aventură... Şi da, şi nu. 

De fapt Terence Young ne încintă cu un 
basm. Alcătuit după schema ştiută: o apa- 
rentă stare de echilibru, pină la misterioasele 
dispariţii. Eroul, nu Făt Frumos, ci un fizician 
cu ochelari — pornește la drum însoţit nu de 


https://biblioteca-digitala.ro 


curiozităţii apatice și oribila spaimă de nepre- 
vazut. De la iradierea suveranului dispreţ, la 
opaca, dulce-amăruia neputinţă a scufundarii 
in neant. Fiindcă personajul — asemeni su- 
balternei sale, -un soi de Muma Pădurii, o 
Baba laga, pe cit de urită, pe âtit de 
neașteptat de bună la suflet — cochetează şi 
el cu neajunsurile nemuririi și are obiceiul de 
a-și pune la bataie propria-i moarte. Pe care 
o prezintă ferecată într-un transparent ou. 
Poate chiar Oul primordial. Căci scarabeul 
ce-l conţine îi va aduce răufăcătorului sfirși- 
tul, iar celor drepţi, libertatea. Adică o noua 
viață în iubire şi fericire. 

Dar... inainte mult mai este! Deoarece, mai 
întii de orice, Căpcăunul pretinde nu doar să 
fie distrat, ci și despăgubit cu Pasărea de 
Foc. Care, chiar dacă nu glăsuiește pe... note 
de Stravinski, este tot atît de minunată ca și 
cealaltă fată, are darul de a spune adevărul și 
numai adevărul și e la fel de tristă. Pentru ca 
e obligata să-şi treacă timpul nu între stane 
de... lemn (cum au fost impietriți temerarii 
pretendenți ai Milolikâi), ci într-o colivie au- 
rită, in compania simpaticului dur Babadur, 
un şah turcit, ahtiat — pretinde el — după 
jocuri” de cuvinte şi de... violenţă. Pe care 
însă lesne unul dintre băieţi îl va îmblinzi cîn- 
tindu-i în strună, adică învăţindu-l să into- 
neze (și să danseze laolaltă cu tot haremul) o 
suavă melodie... 

Sigur că prin bilina asta mai circulă, pe 
linga bogatiri — voinici, şi mindre cneaghine, 
și sfetnici credincioşi, şi slugi trădătoare, un 
pitic bufon şi spion, şi chiar personajele pă- 
puși ale unei alte povești, cea a peștișorului 
de aur. 

Şi. Sigur că totul se va sfirși cu bine. 

Adică. Cu o căsătorie, dacă nu două. Şi cu 
inscâunarea veritabilului moştenitor ce-şi do- 
vedise cu prisosinţă istețimea și curajul. Și 
mai ales cinstea. 


lina COROIU 


Producţie a studioului Maxim Gorki. Scenariul si tex 
tul cintecelor: iuli Kim, după A.N. Ostrovski. Regia 
Mihail luzovski. | : Konstantin Arutionov, Via 
gimir Sapojnikov. : Ghennadi Gladkov. Cu: 


Valentina Talizina. luri Medvedev, Vladimir Fedorov. 
Semion Farada, Oleg Tabakov, Oleg Anofriev, Via 
dislav Toldikov, Marina Zudina, Marina lakovlevi 
Alexei Voitiuk, Tatiana Peltţer 


perfecte și la îndemina oricui uşurințe, aceste 
acrobate de rară virtuozitate, care rămin 
chiar și în momentele de maximă tensiune 
zimbitoare, gătite cu cercei, brățări şi agrafe 
strălucitoare, fără o picătură de sudoare care 
să le altereze machiajul. Sufletul şi trupul își 
au legile lor. E ceea ce numim natura innăs- 
cută. Cine își desâvirșește natura neintrerupt. 
se întoarce la tăria primordiala. Cel ce redo- 
bindește virtutea cea dintii devine una cu 
Obirșia lumilor“, spunea undeva anticul filo- 


-zof chinez Zhuang Zi. iar acrobatele chiar 


asta fac. Căci e ceva de geneză în fiecare din 
volutele mişcărilor lor, în demonstraţia gamei 
uriaşe de posibilităţi ale corpului uman și mai 
este şi altceva, ceva specific acestei spiritua- 
titaţi extrem-orientale, adică o anume sobrie- 
tate, o credință exemplară în actul lor artistic, 
caci aceste tinere ştiu să-și spiraleze coloana 
vertebrală şi să-şi pună călciiele în creștet cu 
un fel de solemnitate ingenua, ce 
te-ndeamnă să crezi că nici un suflu impur 
nu le-ar fi putut atinge. 

Filmul se numește „Acrobatele” şi nu 
„Acrobaţii“ pentru-că el este un film al pre- 
zenţei feminine. Efortul, performanţa, succe- 
sul îi aparţin. Totuşi, bărbaţii nu sint absenţi 
cu totul, ei apar pe alocuri, cu virtuozitatea 
lor indiscutabilă, în momentele de divertis- 
ment. Rolul femeilor în acest film este să pro- 
voace admiraţia și să ascută ambiția. Rolul 
bărbaţilor e să stirnească risul. Îl stîrnesc 


Irina POPESCU 


Producţie a studioului de filme știinţilice și educative 
din Beijing. Scenariul: Huang Weilu. Regia: Sun 
Xi+gyuan imaginea: Sun Xingyuan, Zhang Haichao 
iza Lu Shilin 


Muzi 


calul fermecat, ci de un comisar. Urmele nu îi 
conduc spre tărimuri fabuloase, ci doar spre 
nord, prin ținuturile înzăpezite ale laponilor 
incep încercările: vor trebui să înfrunte vifo- 
rul, neincrederea laponilor-care îi considera 
aducători de nenoroc, asalturile haitelor de 
lupi etc. Rolul Zinei este jucat de o frumoasa 
taponă cu studii la Universitate — geniu bun 
şi cu simțul umorului. Pentru că factura fil- 
mului nu permitea moartea şi resurecţia 
(obligatorii în basm), în ultimul moment, vor 
fi salvaţi de „vinătorii cu vulturi” — singurii 
laponi nenomazi, stabiliți într-o vale pericli- 
tată de avalanșe. Aici... Să păstrăm totuși 
surpriza finalului... De ce' Valea Vulturilor? 
Un spaţiu închis, paradoxal, în mijlocul natu- 
rii. Trei ste de oameni care, deși le cunosc. 
n-au folosit niciodată armele de foc. O vale a 
vieţii. Un simbol. Şi iată motivul pentru care 
acest film rulează în ciclul „Pacea, victorie a 
rațiunii”. 


Marina ROMAN JUC 


Anna Karenina 
în 
căutarea fericirii 


Í nvazia literaturii pe ecran — și mă refer in 
special la literatura secolului al XIX-lea — a 
dus la dezabuzarea spectatorului în sensul cà 
acesta anticipează, incă de la primele sec 
vențe, modul în care va fi tratat eroul, înce 
putul filmului este ce-l pe care-l aşteptase 
acţiunea se dezvoltă pe linia cunoscută; el 
ştie că, la un moment dat, eroul va fi con- 
fruntat cu un alt personaj, că-n momentul ur- 
mător va întilni o femeie și toate vor duce la 
deznodămîntul prevăzut“, punctează. Andrzej 
Wajda o idee care ne interesează aici și 
acum. Există filme ce se nasc din cârţi și 
trăiesc apoi ele însele, autonome, ca opere 
de artă „independente“, uneori mai cunos- 
cute și apreciate decit textul literar ce a ge- 
nerat scenariul din care s-au dezvoltat. Din 
multele exemple la îndemină, alegem doar 
unul ce ţine de notorietate: Blow-up-ul lui An- 
tonioni mult mai cunoscut decit povestirea lui 
Cortázar. Alte filme, însă, nu reușesc să se 
desprindă de sub tutela fatidică a naraţiunii: 
literare din care au provenit și rămin — in 
sensul bun al cuvintului — (doar) ecranizări 
O astfel de fidelă, cuminte și devotată tran 
spunere cinematografică, prin supunerea la 
obiect, este și Anna Karenina a lui A. Zarh: 
(1964) după romanul lui L.N. Tolstoi termina! 
la 12 martie 1877, deci nici mai mult nici ma: 
puţin decit acum 110 ani! Un mărţişor pentru 
Anna Karenina. 

Sigur că apăsarea și fascinația capodopere: 
tolstoiene — poate mai bine cunoscută pe în 
treg mapamondul (și datorită — sā recunoas 
tem iar, rolul „publicistic“ al cinematogratulu 
— succesivelor ecranizări, să amintim doar 


mari regizori 


= la nave va este un film în care Federic 
Fellini dezvoltă o complexă alegorie a situa 
ției artei şi artistului în contemporaneitate 
Filmul are ca suport metaforic ceremonialo 
funebru al unei cintărețe de operă și drumu 
vasului în care sint îmbarcaţi prieteni. cunos- 
ţi şi colaboratori ai artistei spre insu= 
Ermo, loc unde urmează să fie impraştat> 
cenușa artistei. Coeziunea epică a fhimuhu e 
iată de prezența naratorului, ziaristul 
lando, care introduce convenţia şi registru 
stilistic al reportajului; prezenţă care permite 
comentariul faptelor înregistrate de fim că 

o dublă situare a perspectivei subectme c 
relatare filmică: a naratorului şi a autorul 
instanță auctorială omniprezentă. Faptul me 
rită remarcat în măsura în care este o reluare 
a unui procedeu literar. lenomen caracteristu 


Ox 


creației regizorului italian cae aşa cum s-a 
remarcat in critica de specialitate, prefe: 
elaborarea unui fiim care citează sau re 


procedee, simboluri ori imagini deja preh 
crate de o tradiție iterarā. Filmul se const 
tuie ca 0 structură etajatā ce cuprinde u 
examen al situației indmwdului în sfera culturi 
și în domeniul relațiilor politice din. societatea 
occidentală contemporană. Viziunea regizo 
rului se identifică cu ironia la adresa unei 
culturi decadente despărțite de suportul valo- 
rilor estetice tradiționale (drumul însemnind 
despărțirea de un model ideal al creatorului) 
indepărtate de tumultul viu al mulțimii, de oa- 
menii care formează poporul, şi incapabilă de 
acces la sfera autorităţii care decide soarta 
umanităţii. Astiei se cirumscriu cadrul tragic 
al rupturii culturii de un model artistic ideal 
i de realitate brută — cotidiană sau politica 


metaforic 


Pormund de la suportul metaforic al nave: 
filmul structurează imaginea unei umanitaţi 
ordonate pe paliere, pe nivele sau „punti™ în- 
tre care scara indică elementul simbolic de 
acces — elementul mediator între spaţii exis- 
tenţiale diferite. Punţile vasului sint figurate 
pornind de la nivelul profund, subteran, al 
salii maşinilor unde se află o umanitate ac- 
tivă, într-un decor industrial — internal! sau al 
magazulor vasului unde se afla bestia, un ri- 
nocer, simbol al forţei obscure a pulsiunilor 
umiane, la etajul superior al bucătariilor în 
care domnește o febrilă activitate, la spațiul 
„Joisir“-ului, al distracţiei și ușurinţei, şi pină 
la puntea superioară la care nu au acces de- 
cît comandantul navei şi reprezentantul im- 
periului austro-ungar, spațiul puterii politice 
dominante. Este de luat in considerare, în 
aceste context, organizarea compaozițională 
pe două paliere a scenei, în care mulţimea 
artiștilor aristocrați se amestecă cu plebea, 
cuceriţi de farmecul muzicii şi dansurilor po- 
pulare, de vigoarea şi puritatea exprimării li- 
bere, ei, aristocrații, coborînd pe puntea infe- 
rioară pentru a participa la un dans, la o horă 
populară. Scena este semnificativă întrucit 
admite ca mediator între paliere, intre culturi 


Filme născute din cărţi 


varianta avind-o ca protagonistă pe Greta 
Garbo) decit tot atit de cinematograficele ro- 
mane Război şi pace sau Învierea — a fost 
greu de depășit sau, de ce nu, e valabilă și o 
astfel de ipoteză, nu s-a urmărit altceva deci! 
respectarea literei și spiritului romanului 
Ceea ce n-ar fi chiar lucru de rușine, unele 
„libertăți creatoare“ ducind la altoiri hibride, 
artificiale, false și, în ultimă instanţă, ratate 
ca finalitate artistică. Filmul de care ne ocu- 
pâm putem spune că trăiește prin roman, iar 
în aceste condiții impresiile noastre de vizio- 
nare cinematografică se vor îmbina cu cele 
decupate din carte. Ce poate pătrunde 
intr-un film de trei ore și jumătate dintr-un 
roman de optsute nouăzeci de pagini astfel 
ca spiritul lui să rămînă nealterat? Destule 
dar nu totul şi răminind fidel ideii de autono 
mie a scenariului să facem din el şi un cap 
de analiză și nu de „acuzare“ 


Fcranizarea-argument 
peftru recitirea cărții 


Atenţia ne este atrasă de o direcţie (impor 
tantă) a romanului tolstoian căreia specialiștii 
literari, filmici etc.) și chiar publicul nu i-au 
acordat o (prea) mare atenţie. E vorba de ro- 
manui lui Levin, „Care Levin?“ ar putea în- 
treba un spectator mai grăbit care nu a citit 
de multișor romanul. Toată lumea știe și ur- 
măreşte cu emoție „Oare ce o sā se întimple 
cu ei? stea de dragoste a Annei și a lui 
Vronski, indtil să intrăm în detalii, subiectul 
este cit se poate de banal şi vechi de cînd lu- 
mea: o femeie măritată se amorezează de un 
bărbat „Jiber“ conducind prin bovarismul as- 
piraţiilor câtre fericire (?) la concluzia cà 
sentimentele omenești nu prea ţin cont de 


diferite, faptul artistic, muzica. Muzica devine 
vectorul care dirijează atit „coborirea” culturii 
occidentale la sursele unei culturi „primitive“, 
cit şi „inalțarea” umanităţii subordonate, situ- 
ste în regres, la o sferă valorică superioară; 
muzica transcende contingenţele, vicisitudi- 
rile cotidiene, intrigile şi vanităţile, restricţiile 
"puse de comportament și palierele existen- 
tae ea inseamnă un prim mod ideal-artistic 
de comunicare 


Fellini organizează. în cadrul acestei uma 
“tăți. un panopticum al imaginilor artisticită 
i. Tipologia personajelor reflectă o corela 


După „8 
o altă 
ars poetica 
felliniană 


tivă tipologie a atitudinilor creatoare, iar o 
serie de metafore se inscriu în registrul sim- 
bolic al reflectării manierei artistice, Astfel, 
participanţii la ceremonialul funebru ilus- 
trează individual formule categoriale ale „ar 

tistului”: cîntăreața de operă invidioasă, ca- 
'»-şi reprimă atitudinile spontane de teama 
de a nu-și distruge o imagine prelabricată a 
artistului; tinărul creator râmas într-un stadiu 
infantil; tenorul infațuat sau profesorii — teo- 
relicienii sterili. Pe de altă parte, filmul înre- 
gistrează prezența metaforei baudelairiene de 
poezie prin apariția albatrosului, pasăre car: 


Nr. 3 Anul XXV (290) 


Bucureşti, 1987 


mart 


Ecaterina Oproiu 


https: 


„Liceenii“: Cesonia Postelnicu, Oana Sirbu 


(Tatiana Samoilova 


spaţiu şi timp: cine ştie cite Karenine o 
lost din Patagonia pină la Madagascar far 
ca noi să aflăm!, Aici Tolstoi nu se îndepar 
tează prea tare de tradiționalele canoane ale 
romanului „de dragoste“ și (cumva) vrea sa 
ne distragă atenţia ca să spună tot ce are „de 
spus” în povestea lui Levin (și a celor care 
gravitează în jurul lui) care are o altă „bâtaie” 
morală, etică, ideologică, existenţială) deci 
partitura. frumoasei, exaltatei soții de demni- 
tar țarist (în film interpreta fiind Tatiana Sa 
moilova, ce s-a impus publicului de la r 
prin Zboară cocorii cam descumpănită în + 
de izbucnirile contradictorii ale eroinei!) Oar: 
Anna (ca și Emma doctorului Bovary) nu avea 


însoțește drumul navei, și noțiunile de cores- 
pondențe sincretice, simboliste, elemente ce 
circumscriu imginea „artisticităţii“, a creaţie: 
In această ordine de idei, iubirea este conce 
pută ca un important element al mecanic 

creaţiei cît și ca factor de legătură între pa 
liere și nivele, reprezentind un alt mod idea 
de comunicare. lubirea devine în film un lac 

tor de diferenţiere, de caracterizare a tipol: 

artistului pornind de-la perversiunile de 
cadențe, sterile. la refuzul sau la admiterea 
wbi in dinamica creației 

Un alt element mediator primordial între n; 
vele îl reprezintă limbaju! O importantă scena 
a filmului descrie interviu! luat reprezentantu- 
lui imperial de naratorul filmului, jurnalistul 
relația de comunicare cu puterea făcindu-se 
prin medierea succesivă şi inabilă a traduce- 
rii. Autoritatea emite o expresie laconică, un 
mesaj obscur, metaforic, care trebuie inter 
pretat şi tradus, care suscită neințeleger: s 
conflicte, în fapt fiind vorba de izolarea lin 
gvistică a puterii. E de menţionat. în acest 
context, câ formula amestecului de limba, 
este o formulă recurentă în filmele lui Fellin 
şi își găsește sursa într-o viziune carnava- 
lescă a lumii. 

Aceeaşi viziune carnavalescă dicteaza 
structurarea pe paliere a umanității gescrise 
în film. Ea ordonează situarea. pe æa 
sus-jos. a umanului, pornind de la umana 
tea populară a mulțimii anonime pinā la vi 
rile culturii și autorităţii orificale şi dogme 
tice. Aceeaşi viziune dictează compozitia ie 
adincime a scenelor unde. intr-o ane izterae 
a cadrului. intră frecvent un „mator c 
aparţine mulțimii anonime Rolu! acesti 
creaţia lui Fellini este de a motra o vzw 
ironică asupra unei culturi decaderie si de 
potenţa valoric ambiwalenta opera. prezren 
martorului anonim reflectă o perspecisê s 
nică universală. aṣa M. Gön dim 
toate actele drame stone omwersae s 
tesfășurat sub oct umu Popular care 
jea. Neauzind acest cor. mu putem iteñepe 
mici drama în ansamblul ei Deoarece te 


cor 


Tudor Petruț, Ştefan Bănică jr 
Mihai Constantin 


foto . Victor Stroe 


Poveşti paralele 
— Anna Karenina 


toate justifica 
aţă, mai „ador 
sens mai inalt? 
se pare af 
preferințele ku 
unde-i binele?, se intreaba el m 
Dacă astfel de ecranizari reușesc să-i COn- 
vingă pe spectatori să (re) citească și carțile 
respective inseamnă că ele şi-au facut pe de- 
lin datoria. Oare cite luni să fie de Gnd s 
ieten imi solicita, zor nevoie mare. o = 
vafie Wagner pentru care altməenien = 
' un fel de atracție? 


Bedos "DEA SANDA 


e se indreapta 
sa trâiești și 


are persona, = pere axa £ pC F 
vedere limitat. A Img œ az za ser 
e ai se 


epocii şi al eveni $ - 
numai laolaltă cu scenete. 2? “o 
Cu acest fiim, Felim, prin WS — 
alegorii a statutului arte: şi a situație pont 
shui în care o deschidere estetică este 
jublată de o deschidere etică asupra Occi 
sentului contemporan. — reia intenţia forma 
unei arte poetice Mesajul filmului se ofera 
a intrepâtrurdere a valorilor estetice cu o 
'eschidere etică Finalul filmului se circum- 
re acesta intenții de abordare concomi- 
enta a esecului şi eticului intr-o construc- 
be atsöca comstenta de caracterul său ima- 
ginar de artefact Finalul propune o răstur- 
nare de state aflat sub amenințarea unui 
vas de răzo: căpitanul navei este nevoit să 
predea _mcâcathwa” reprezentanţilor autori- 
tinerii aflaţi în apropierea 
zoi aruncă — în glumă?!, o pe- 
„tea vasului care, drept replică, 
tunurile. Vasul cade victimă și 
se scutura Pornind de la această situație, 


Do 


mað stă sub semnul lui „ce-ar fi fost 
Saca ~“ şi Gescre ipotetica opoziție a unui 
co de opera a muzicii 'n fața forței brutale, 


moare è asum de razboi imperiale. O 
sera cae mmagineaza, fără iluzii, un gest 
mS idea: cae valorile umane, muzica 
3 mea 2 putea avea vreo influenţă etică, 
pagmadcà asupra realității amenințătoare, 
=omgemte. Râmine de remarcat aici rapelui 
oma ai bn Fellini la Eisenstein — Crucișă- 
sora Potemkin — prin filmarea mișcării de- 
zordomate a mulțimii in momentul de criză, 
se "estuare a situaţiei dintr-un plan inde- 
îmi, stuat deasupra scenei. 

Gənerstā de o viziune carnavalescă asupra 
macs ismi, opera lui Fellini transcrie o 
=== alegorica a situaţiei artei şi politicu- 
a. îm opera definibilă ca artă poetică, 
osos mic despre rolul și natura artei in 
acesse contemporană. 


Valeriu DEAC 


CINEMA, 
Para Scinteii nr 1, București 41017 


i Exemplarul 8 le 
| i 

Rompres seia” 

port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 

pesis Bucureşti — Calea Griviței nr 
f se-s 


Dior &n străinatate se pot abona prin 
— sectorul l-im- 


Prezentarea artistica și prezentarea gralicå 
ioana Statie 


Tiparul executat ia 
Combinatul poligraf 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Un cavaler fără 


frică și prihană 


ina Patrichi este un samurai. A început 
prin a fi năvalnicaă, nebuna ca Toshiro Mifune 
in filmul încifrat cu șapte. Nu-i era teamă și 
nici rușine de nimic. În viață şi pe scena 
uluia printr-o francheță de adolescent spor- 
tiv. Îşi toca dramele şi sentimentele cu un 
ciudat cuţit inoxidabil. Își făcea harakiri in 
fiecare rol şi apoi dansa bezmetic. cu pangli- 
cile multicolore ale măruntaielor, ca o îmblin- 
zitoare de şerpi. Pe scenă, o karatistă de 
mare clasă. Partenerii sint electrocutaţi sub 
privirile ei de oțel. Un farmec fulminant in- 
conjoară cu o aură strălucitoare fâptura 
agila. O disciplină de fier sculptează corpul 
adolescentin. numai fibră. Gina Patrichi fo- 
rează adinc, nu scormonește la “suprafaţă. 
Ajunge acolo unde totul devine mister, taina 
Cind urcă, e atita lumină insuportabila, ame- 
țitoare în ochii ei, că ţi se face frică. Gina Pa 
trichi ride mult, n-am auzit niciodată un ris 
atit de plin de viaţă, atit de franc, atit de liber 
Taie orice cu sabia neiertâtoare a risului 
Gina Patrichi crede în steaua ei și steaua i-a 
râmas, la rindul ei, credincioasă. E singura 
actriță căreia nu-i e frică de ridicol. De fapt, 
tehnica savantă, matură a acestei mari artiste 
este pasul trecut cu nonşalanţă, „ca nimic” 
de la ridicol la'sublim. Prin lama de Toledi a 
spiritului ei orice devine posibil — chiar şi ur- 
letul din „Dimineaţă pierdută“. Exerciţiul ne- 
curmat nu pare niciodată istovitor. Cind lu- 
crează e ca un ucenic, repetă-cu o conștiini 
ciozitate de artizan alfabetul profesiei. Frene- 
zia debordanta, optimismul încintător, ab 
surd, credința _neciintită în muncă, cruzime: 
periculoasă- â duelului cu partenerul şi reg! 


~ zorul, generozitatea curată în fața momentu 


lui de artă dovedit alcătuiesc un cod al onoa 
rei pe care samuraiul Gina Patrichi. cavaleru 
fară frică şi fără prihană al scenei şi filmulu 
românesc, îl respectă și-l onorează la cota 
inaltă a unui maestru. 


Cind totul 
devine miste 
ina Patrich 
cu (Geo pe Moti 
regătoarele 
pay 
de Malvina _Urşia 


Acel 
vulnerabil văl 


PA Petrescu a inceput prin a fi Audrey 
Hepburn a noastră. Silueta fragilă, filiformå, 
ochi de căprioara, graţie de trestie aplecata 
de vint cind trece luna palidă după ploaie. 
Astazi e din ce în ce mai aproape de cealaltă 
Hepburn (la optzeci de ani o vad ca pe nein- 
tricata Katherine. cocoțată într-un balon. cu 
ochelarii pe virful nasului și coc ascuţit, în 
biugi și câmeșoaie mari). Astăzi e într-un mo- 
ment de mare explozie. Totul s-a adincit în 
ea, a devenit mai bun, mai'expresiv, mai fru- 
mos. Glasul vibrează plin, ca o orgă. Expe- 
rienţele s-au sedimentat și actrița lasă, cu 
zgircenie, cu discreţie, o fantă prin care poţi 
banui abisalul. irina Petrescu e armonioasă 


Armonioasă ca o statuetă 
de Tanagra... {Irina Pet 
in Siejar, temă ur 


scu 


genfa, 


că o statueta de Tanagra și spirituală ca mar- 
chiza_de Châtelet. Inteligența ei fascinantă 
investeşte demnitatea artistului -cu feminină, 
delicată noblețe. Ar putea-o juca pe Madame 
de Recamier, dar şi pe Maria Stuart. Ar fi o 
ideală Mona în „Steaua fără nume“, dar și o 
Mary Poppins mai englezoaică decit un arhe- 
tip britanic. Tăcerile ei devoratoare mistuie 
spaţiul. În jurul ei plutește farmecul ambiguu 
al voluptăţii ascezei. Te aștepți s-o auzi stri- 
gind, ca Nina Zarecinaia: „Pentru fericirea de 
a fi actriță!...” Infășurata în acel văl pe care o 
mmfå l-a pierdut într-o după-amiază cind s-a 
intilnit cu un taun. 


https://biblioțeca-digitala.ro 


d 


Cătălina BUZOIANU 


0 „arhitectă“ 
a montajului 


C. mai frumoasă din promoția noastră 
ora, în liceu, şi cea mai pasionată de muzică 
> matematică, de pictură şi dans. Nu s-a de- 
hcat vreuneia, ci tuturor laolaltă: filmul. 
Aventură” romantică, la acea oră. A inceput 
ca ilustrator muzical şi, avînd sub ochi mate- 
nalul filmat, a simţit nevoia să-l „sculpteze“. 
A învățat să-l monteze. Nu-i parea de ajuns. 
A terminat secţia operatorie la I.A.T.C. şi a 
1evenit prima femeie operator din cinemato- 
grafia noastră. A colindat țara cu Ariflex-ul 
Sahiei”, să culeagă imagini-mărturie. Cind 
s-a „retras“ in cabina de montaj. învâțase ci- 
nema-ul de la A la Z. După sâptămini pe te- 
ren, cu echipa de filmare (monteurul nu stă 
doar în cabinâ), se relaxa dezlegind pro- 
bleme de matematică. S-a înscris la „Electro- 
nică”. Seral. „Tot ce fac imi tloloseşte pentru 
film“, îmi spunea deunăzi, corectind spaltu- 
rile cărţii ei despre arta montajului. „Prima 
carte de “montaj scrisă la noi.” „Cind ai 
scris-o?" „Noaptea, pentru că ziua lucrez cu 
Malvina la Figuranţii.“ 

Poate n-aş fi bânuit niciodată cita fantezie 
si rigoare matematică presupune montajul 
dacă nu mi-ar fi vorbit ore întregi, cu exaltare 
si luciditate, despre „arhitectura”. construcţia 
muzicala a filmului, realizată prin montaj. „A 
doua regie” cum i se mai spune. A montat 
aproape o sută de lung metraje și nenumă- 
rate scurt metraje. A colaborat cu foarte 
mulți regizori: Mircea Mureșan, Sergiu Nico- 
iaescu, Malvina Urşianu, Manole Marcus. An- 
drei Blaier. Mircea Drăgan, Mircea Moldovan, 
Cristiana Nicolae, Gheorghe Turcu şi mulţi 
alții. A primit-premii ACIN pentru Liniştea din 
adincuri, Ringui, O' lumină la etajul X. Și nu- 
meroase Cupe de cristal. Cea mai recentă 
(1986) o distingea cu premiul | pentru regia 
unui film publicitar, Dacia. Lucrează cu ace- 
eași placere scurt metraje. işi ajută colegii 
mai tineri, studenţii — a pregatit o generaţie 
intreaga de monteuri. Am senzaţia cà m-am 
zidit în pereţii Buftei ca Ana meşterului Ma- 
nole“ îmi spune. Ca Ana, dar și ca mesterul 

Godard scria: „Montajul e bătaia de inima a 
filmului”. Adina Georgescu-Obrocea e ea in 
săşi inima care bate de 30 de ani pentru film 


Mereu fascinată de candoarea 
juvenilă (Elisabeta “Bostan, 
ca de obicei înconjurată de copii) 


Un pariu 
cîștigat cu brio 


Alice MĂNOIU 


O nelinişte permanentă, profundă. a: 
cunsă sub o mare linişte aparentă... Este 
aceasta o definiție dată, cindva, de Elisabeta 
Bostan stării ideale a cineastului, de fapt, 
imayinea unei exacte autocaracterizări. 

Un posibil portret i s-a conturat insă regi- 
zoarei și în timp, mediat de ambiţioasele ei 
pelicule, pină astăzi cincisprezece la număr, 
In filmografia sa revine cu obstinaţie o con- 
stantă: fascinația candorilor juvenile. Virstele 
își află, în atit de variatele şi totuşi inruditele 
sale viziuni filmice, un evantai de ilustrări, 
decantate în genuri sensibil diferite, dar care 
converg spre un unic țel; filmul de familie — 
pe gustul şi inţelesul, deopotrivă, al celor 
mari şi al celor mici. Pentru ca Promisiuni-le 
— de exemplu — sint adresate nu doar parin- 
ților, ci și copiilor care încep să se maturi- 
zeze descoperind viaţa. Oricînd. în orice ano- 
timp te-ai afla, mai poţi invăţa cite ceva din 
basmele cu feţi frumoşi — ca în TI fără 
bătrinețe, din moderne poveşti special imagi- 
nate — adică iscate de traista cu poveţe a 
Veronicăi, sau inteligent şi hazos părodiate 
„Capra cu trei iezi” metamorfozindu-se într-o 
graţioasă, volubila şi temperamentală Mama O 
Verva teribilistå a jocurilor de artificii pe care > 
le presupune musicalul se regăsește şi în (Adina 
cele doua filme cu Saltimbanci, care reinvie 
lumea circului de altădată, cu strălucirea, dar 
şi amărâciunile ei. Cărţilor copilăriei, dragi 
tuturor, cineasta incearcă să le propună,-prin 
intermediul ecranului, insolite lecturi, în con- 
sonanța cu apetitul tinerelor generaţii. A iz- 
butit și atunci cind a creat un personaj pe 
deplin original, pe micuțul Năică, la care se 
toarce mereu, și acum chiar. Fiindca el a 
devenit un adevărat simbol al inocenței, al 
perenităţii, nu doar pentru autoare, ci pentru 
spectatorii de pretutindeni unde a calatorit 
acest minunat și pitoresc erou, dobindind şi 
numeroase premii internaţionale. 

Finețea observaţiei psihologice. propensiu- 
nea spre un limbaj metaforic limpede. acura- 
tetea conotaţiei etice, dar mai ales câldura 
propriu-zisă a emoţiei, surprinsa la tempera- 
tura incandescentă a trairilor autentice, îi asi 
gură totdeauna adeziunea publicului, fie ca 
acţiunea se derulează în spaţiul cunoscut al 
realității cotidiene sau în cel al fanteziei ab 
solute. 

„Un film este un act de responsabilitate 
susține Elisabeta Bostan şi nu doar in decla 
raţii, ci «concret, prin fiecare noua realizare a 
sa, pentru care trudeşte indelung, luindu-se 
la întrecere în primul rind cu ea însâşi, 
intr-un pariu al autodepâșirii, al autoexigen- 
tei. 


lucidă 
Georgescu-Obrocea) 


entuziastă 


Irina COROIU