Revista Cinema/1990 — 1998/025-CINEMA-anul-XXV-nr-9-1987

Anul XXV 


Revistă a' Consiliului: 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 


București, septembrie, 1987 


Festivalul naţional 
„Cintarea României“ 


Filme cu valoare de excepţie 


L. Bucuresti s-au confruntat, in etapa fi- 
nală a Festivalului national „Cintarea Romà- 
niei", cineamatori din județele muntene si do- 
brogene, cineclubiştii din capitală, fiind — de 
asemenea — prezenți în concurs reprezen- 
tantii unor colective de creaţie din alte zone 
ale ţării care, din diferite motive, n-au partici- 
pat in etapele anterioare ale fazei republi- 
cane. A fost o competiţie interesantă, care a 
reunit creaţi; cinematogratice de real interes 
civic și artistic, ba chiar citeva filme cu va- 
loare de excepție. 


Să incepem trecerea in revistă cu bucures- 
tenii, ale căror filme au constituit — cel putin 
din punct de vedere cantitativ — ..grosul" 
programului. Din capul locului s-o spunem, 
Cineamatorii capitalei s-au dovedit în progres 
faţă de ultimele lor apariții publice. Selecţia 
lor a fost variată, extinsă pe o gamă iapă de 
preocupări tematice si de gen. De la filmul 
documentar de mare expresivitate imagistică 
Ranfiuare (de Lucian Petcu si Gheorghe Tri- 
fan de la Ministerul Transporturilor si Teleco- 
municaţiilor) pinà ta filmul de ficțiune, cu 
particularităţi de science-fiction, S-a intimplat 
mine (de Veniamin Chițu de la cineclubul 
«Edison"), au fost multe pelicule reprezenta- 
tive în selecția bucureșteană: filmul tehnic 
Disrom (de Victor Colonelu de la „Faur'), 
portretul Fără aplauze (de lon lordache de la 
Fabrica de confecții și tricotaje), filmul didac- 


tic Triplă proiecție alā (de Dorin: 


Goagă de la „Micronul“). documentarul stiin- 
tific Atomul numai pentru om (al doctorului 
Ovidiu Burducea de la cineclubul „Dr. Ghe- 
orghe Marinescu”), reportajul Confesiuni (de 
Sansu Mantu de la C.C...A.G.), filmul utilitar 
Biogaz (de Valeriu Bobocica de la IP- 
AGA) sau pelicula de ficţiune cu pro- 
nuntate finalità}i etice Un frate pentru Ale- 
xandru (de Despina Calavrezo de la „Ecran 
Util"). Acestor titluri li se pot adauga altele, 
mai putin împlinite ca valoare artistică, dar 
denotind preocupări creatoare demne de in- 
teres: filmul de protecția muncii Greșeala (de 
D. Codrișan de la cineciubul „Griro”). poe- 
mul Pace pe pămint (de Mircea Danalache si 
Anton Rogoz de la „Hermes"). reportajul „Lu- 
mea" la ea acasă (de Lizeta Rusanescu, 


„Agerpres"), filmele de animaţie Flori (I.P- 
S.C.A.I.A.) si Bràfarà de aur („Faur”). Un pro- 
gram cinematografic dens, substantial, care 
denotà — cum spuneam — un reviriment in 
miscarea cineclubistà bucuresteanà. 

Din alte judete au venit la Bucuresti, de 
asemenea, citeva filme valoroase. Printre ele 
poemul Lungul drum al bobului de griu al ci- 
neamatorilor din comuna Scutelnici filmul ju- 
cat Preșul de la ul 10 de Nicolae 
Fulga din Slatina (o peliculă care pledeaza 
pentru atenta păstrare a tezaurului creației 
populare), mai multe filme de la diferite cine- 
cluburi buzoiene, aflate într-un moment fast 
de creaţie (Obsesia refiexiei, Timp şi măsură, 

un izbutit portret cinematografic cu 
trimiteri simbolice, Profesiunea: actor de Dan 
Nic. Spanache din Pitești (din Pitești remar- 
cindu-se incă o dată și un cineamator cu 
vechi „state de serviciu“ ca lon Butnicu), fil- 
mele cineamatorului bucovinean Felix Smeta- 
niuc (Agripina, Antract, Fiash-off), documen- 
tarul tirgovistean Cetatea sau interesantul re- 
portaj al cineamatorilor din Găeşti, Noi des- 
pre nol. Foarte bine (meritind o menţiune 
aparte) s-au prezentat în finala „Cintării Ro- 
mâniei” cineamatorii ploieşteni, lor datorin- 
du-li-se citeva pelicule inspirate precum Ra- 
liul automobilelor de epocă de lon Moise (,.1 
Mai"), Orbul gàinilor de Cristian Stuparu 
(„Minerul”, Filipeştii de Pâdure).. poemul O 
de Gabriel Coman și Cornel Brâtu- 
escu („Muntenia“), documentarul etnografic 
erui de buciume (al Școlii populare de 
artă), eseul Transiaţie (ai cineclubului „Echi- 
nox”). 

Vorbeam despre „filme cu valoare de ex- 
ceplie“ in programul cinematografic de la 
București. Unul dintre ele se datorează tot ci- 
neamatorilor pioiesteni, cineclubistilor de la 
„Echinox“ Mihai Vasile si Florin Andreescu. 
Este vorba despre un superb poem cinemato- 
grafic, Nichita, azi, consacrat memoriei unui 
mare poet, Nichita Stănescu. Celălalt film de 
excepție al Galei a fost tot un poem, Va fi N- 
nişte, va fi seară, al cineamatorilor fàgàraseni 
Emi! Kovacs si Eugen Cioates, o meditație 
profundă şi responsabilă la destinele lumii 
contemporane. Prin astfel de filme, cu totul şi 
cu totul remarcabile, Festivalul national „Cin- 
tarea României“ a atins momente de apogeu 


Geo SAIZESCU 


întîmpinarea 


Conferinţei Naţionale a partidului 


Un document al dragostei de țară 


S l. dimineaţa zilei de 24 iulie 19!7. armata 
a $a germana declanşează o noua ofensivà 
asupra Siretului. Armata l-a română a fost 
adusă din zona Namoloasa pentru a bloca 
pătrunderea inamicului spre Mărăşeşti”, asa 
citim din jurnalul de pe frontul intregirii na- 
tionale 

Printr-o emoţionantă coincidență, vedem in 
sala de proiecțe a Studioului Cinematografic 
al Armatei, un documentar realizat de cineaş- 
tii-militari de azi. evocind faptele de arme ale 
celor ce s-au jertfit atunci, pe cel mai lung 
front european al razboiului — 1600 kilo- 
metri, pentru ca idealul multisecular al uniri 
tuturor românilor în vatra stràbunà sà devina, 
insfirsit, realitate 

Titlul filmului, care att de armonios imbina 
memoria afectivă cu mărturia faptelor, este 
deviza-eroică. deviza-juramint: „Pe aici nu se 
trece“, care s-a făcut pentru prima dată au- 
zită, inainte de a intra in istorie, la trecatoa- 
rea Oituz. în aceeaşi vale de-alungul căreia, 
cu trei sute de ani mai înainte, Mihai Viteazul 
trecea el cu armia sa. pentru a uni cele trei 
Ţări românești. Titlu emblematic pentru acea 
flacără interioară ce a insufietit nu doar ar- 
mata, ci intreaga naţiune română de din- 
coace şi dincolo de Carpaţi, intr-o luptă in 
care raportul de forje intre inamicul cotropi- 
tor si România de neinfrint era — cum aflam 
din comentariul pertinent şi înflăcărat, sem- 
nat de maior Viorel Domenico — de şapte la 
unu. 

Este, dealtfel, principala calitate a filmului 
aceea de a transmite informaţii şi date — atit 
de necesare spectatorilor de azi, născuți în 
timp de pace — fără a le disocia de acea re- 
vărsare de entuziasm patriotic ce a cuprins 
întregul pàmint românesc. suport afectiv fără 
de care nici o mare bătălie nu a putut fi ciști- 
gată în istorie. Au fost bătăliile de la Marăști, 
Mărășești, Oituz. Turtucaia, Tirgul Ocna, ca 
şi cele din Dobrogea. de pe Dunăre sau din 
Carpaţi, cind, în numai doi ani, atiția și atiţia 
patrioti au căzut la datorie, cu fata spre Ar- 
deal, credincioși legămintului lor: „nici pe 
aici nu se trece”. 

Fotografii. citate din presa vremii. din țară 
sau de peste hotare, indemnurile susținute 
prin propriul exemplu si sacrificiu de coman- 
dantii de unitàt mititare, alături de poetica 


imbarbatare a unor Viahutà, Sadoveanu, 
Goga, Rebreanu, Enescu, Grigorescu; hărţi şi 
trasee militare, planuri de luptă; ce mai există 
ca mărturie în jurnalele de razboi filmate, 
toate au fost cercetate și adunate cu pasiune 
de istoric, filmate şi montate cu vocaţie de ci- 
neast de realizatorii filmului: scenariul — dr. 
Constantin Ucrain, regia — col. Dumitru Se- 
celeanu, imaginea — It. col. Augustin Mo- 
soia, muzica cpt. Florin Giorc si Gabriel Pur- 
dea, consultant științific maior loan Talpeş. 
Autorii au folosit inspirat chiar o secvența 
dintr-un film artistic. O secvenţă extrem de 
sugestivă din Datorie şi sacrificiu (1925) în 
care regizorul Al. Sahighian reconstituia mo- 
mentul inrolàrii voluntarilor, peste 120 000, 
numai din Ardeal și Bucovina. Printre ei, ca 
cinefil, descoperi chipul tinàr al lui George 
Vraca, iar ca istoric de film, pe cel al căpita- 
nului-inginer Al. Dumitrescu, ostaș şi cinefil, 
(autorul, după ultimele cercetări, al unui prim 
„ratat de estetică cinematografica"). Fictiu- 
nea slujește astfel jurnalul de război, achitin- 
du-și parcă o parte din datoria față de docu- 
mentarul care, în atitea rinduri, a inspirat şi 
îmbogăţit ficțiunea în filmele noastre de lung 
metraj, dedicate aceluiași război de întregire 
a neamului. Mă gindesc la Ecaterina Teodo- 
rolu, la Ultima noapte de dragoste, Bătălia 
din umbră si atitea altele. 

Emotia creste cu fiecare imagine ce aduce 
în fata ochilor spectatorului de azi momen- 
tele de eroism fara seaman din aprigele lupte 
purtate pe fronturile devenite astăzi legen- 
dare. Monumentul eroilor ridicat in memoria 
lor la Mărăşeşti așează in fața ochilor pionie- 
rilor de azi, săpată in litere de aur pe mar- 
mura albă, parcă in infinite coloane — in loc 
de nume, inscriptia: .un ostas necunoscut, 
un ostaș necunoscut, un ostaș necunoscut...” 

Secvenţă de secvenţă se conturează adeva- 
rata cronică a unirii, aspirația multiseculară a 
românilor devenită din ideal, realitate. 

lulie 1917 — iulie 1987. O viaţă de om. Dar 
pentru multi nu a mai fost... Ei s-au sacrificat 
pentru a dărui urmașilor lor o țară liberă, in- 
tregită, unita. 

Documentarul Pe aici nu se trece le aduce, 
astăzi cind aniversâm 70 de ani de atunci, un 
nou omagiu fâcind dovada că eroii istoriei 
noastre sint prefuiti cum se cuvine 


Adina DARIAN 


incită chia: OIOCV de li uu $ 
7 | necesa! 
7 gi din impasul comod 
h 0 m în cimpul problem: 
i intr-o formă estetic sup 

de c easti cu personalitati 
om avea senzația, aşa cum 

i uneori, c red mereu ce! 


iers de 
stilistic mai 


luri, oricii 


ar un prai 


rofiluri te 


com 


inu tre 


trictiv (o 


i Di 
mai pre 


drumurile 


in fata căruia 


ns cu inimile 


in 
iste, în ajunul 


Un oasp la cină) mai treci 


"Poezia i 
peisajului românesc. i 
reflectată pe E y 

chipurile oamenilor . > +. 
(Maria Ploae > > (= 


şi 
în filmat „lui 


Mircea Moldovan = -` 
„Pineaj <> i; vet 


Mircea Cosma A 


Netrecătoarele noastre iubiri 


N oapte. Tren în viteză. Compartiment su- 
praincârcat. Strivit între multele cutii și cu- 
tiute, între sacose și valize, trepiedul aparatu- 
lui scinceşte ritmic, ca un bătrin în somn. Pe 
bancheta din fața mea, cu barba lui de tilhar 
normand prinsă în pumn, operatorul doarme 
si pare satisfăcut: mergem acasă, la Tirgu 
Mureș. 

„„Așa trebuia să înc a filmul nostru: Un 
oraș din Transilvania. r a început altfel, 
pentru că primul om care a apărut în fata 
aparatului de filmat minuit de colegul meu cu 
barbă de viking, Francisc Patakfalvy, ne-a 
spus următoarele: „Orașul acesta îmi este 
foarte drag și cred că dacă as lucra oriunde 
în altă parte m-aș simţi total dezrădăcinat 
Este locul unde aș putea cel mai bine să des- 
criu sentimentul că mă simt acasă“, 


Tîrgu Mureș 
e pentru mine 


sentimentul de acasă. 
Înafara lui m-aş simţi 
dezrădăcinat 


Autorul acestei mărturisiri de credinţă, un 
doctor inginer pe atunci proaspăt întors de la 
un congres ştiinţific ținut la Tokio, ne-a turni- 
zat astiel un „motto“ cit se poate de potrivit 
pentru filmul nostru. 

Orașul are farmec, un parfum specific bine 
conservat, bine pus în valoare — dar gloria 
lui contemporană o dă arhitectura nouă. S-a 
construit mult şi inspirat aici, la Tirgu Mureş, 
peste 30.000 de apartamente în două decenii, 
socoteam noi cu edilii orașului în vremea 
aceea (mai, 1981). Geometrii seducătoare, 
ce beton si sticlă umanizati prin deta- 
lä. -pe coperta unor cărți din copilăria 
mea, pe aceste fațade s-ar putea scrie: "este 
excius să nu fii captivat de arhitectura nouă a 
oraşului Tirgu Mureș!" 

Dar cite n-am filmat în acest oraș, înfăptuiri 
remarcabile ale oamenilor muncii români si 
maghiari! Industria era, în 1981, de 40 de ori 
mai mare decit nivelul antebelic si de 8 ori 
față de 1960. Rezultatul unor investiții de 
peste 10 miliarde lei, în ultimele decenii. Tir 

mureșenii — români, maghiari, secui — au 
ost din totdeauna buni meșteșugari. Cu ati! 
mai prodigioasă si mai apreciată este azi 
munca lor. Produsele lor se vind în 50 de tàri 
și aduc în visteria naţională peste un miliard 
de lei valută. „Vedeta“ principală a industrie: 
este aici Combinatul de îngrășăminte chimice 
(130 de ha. de instalaţii) creaţie exclusivă a 
socialismului. Multe lucruri se fac — şi se fac 
bine — în industria mereu în ascensiune a 
orașului... Mașini şi aparate de uz casnic, cal 
culatoare, utilaje pentru industria textilă, tri- 
cotaje, textile, ceramică, sticlărie, conductor 


electrici, cablaje auto etc. etc... Ne-a plăcut 
orașul, ne-au plăcut oamenii lui. Români sau 
maghiari — toți se simt acasă la ei, si pentru 
acest. acasă” ai lor, pentru urbea lor natală, 
muncesc impreună cu dăruire, animați de 
idealuri si elanuri comune. 

impreună cu Feri Patakfalvy am căutat să 
punem În valoare acest mare adevăr uman — 
și anume că numai activitatea comună a tutu- 
ror oamenilor muncii, indiferent de naționali- 
tatea lor, este izvorul bogăției plaiurilor na- 
tale, al demnității și libertăţii depline pentru 
fiecare din fiii lor. 

Români și maghiari — i-am întîlnit la „Me- 
talotehnica”, într-un colectiv de inventatori ai 
unor mașini perfecționate pentru industria 
ușoară. Români și maghiari — continuă azi 
cu strălucire, în institutele și clinicile orașu- 
lui, tradiţiile valoroase ale ştiinţelor medicale 
tirgumuresene. Români și maghiari — pretu- 
iesc, deopotrivă, trecutul istoric al orașului, 
legat de activitatea unor mari personalități, 
precum iluminiștii Gh. Şincai si Petru Maior: 
matematicienii de renume mondiai Farkas ssi 
Janos Bolyai; Avram lancu si Al. Papiu-lla- 
nan, care și-au făcut aici practica de avoca 
tură. 

Ne-a plăcut orașul, ne-au plăcut oamenii 
lui pe care i-am filmat nu numai la locurile 
lor de muncă, dar și în oraș, la plimbare pe 
Aleea Trandafirilor, la Teatru — magnificul 
teatru al orașului! — la Palatul Culturii, la un 
concert de orgă. O orgă care are 4462 de tu- 
buri şi este una din cele mai mari din Europa, 
dar care „tâcuse“ 50 de ani. Refacerea ei în 
zilele noastre este grăitoare pentru vocația 
socialismului de a păstra valorile trecutului, 
identitatea fiecărui oraș. Tirgumureșenii au 
deprinderea lucrului bine făcut si multe lu- 
cruri sint bine făcute la Tirgu Mureș (inclusiv 
tirgumuresencele, ziceam eu atunci, cind 
aveam un cincinal mai puţin în spate). Ce-aș 

ea spune acum, în încheierea celor de 
aţă? Nimic altceva decit ce am spus si în fi- 
nalu! filmului Un oraș din Transilvania. „Am 
vrea să evităm cuvintele pompoase, să spu- 
nem simplu și curat: la Tirgu Mureș oamenii 
n-o duc într-o sărbătoare continuă. Există 
încă greutăţi. Şi există si forța capabilă să le 
depășească. Sint chiar locuitorii săi, români 
şi maghiari, oameni animati de aceleași idea- 
luri. % care au înfăptuit tot ce vedem azi, 
aici. Cei care vor înfăptui miine viitorul aces- 
tui frumos oraș al României socialiste“. 


Din Tara Moților 


la Veneţia 


A 


d n vara anului 1938, membrii echipei jur- 
nalului sonor au renunțat la concediul de 
vară cu dorința arzătoare de a realiza un do- 
cumentar. Lucrurile păreau simple si s-au pe- 
trecut ca atare“... își amintește Paul Căli- 
nescu geneza primului film românesc, Tara 
mojlior, care ne-a făcut remarcati peste ho- 
tare, documentar premiat de' către un juriu a 
cărui tradițională exigentà a tăcut din Bienala 
de la Veneţia o adevărată academie a filmu- 
lui, o instituție de autoritate necontestată în 
omologarea valorilor cinematografului de pe 
toate meridianele. Diploma pentru film docu- 
mentar obținută în 1939 de Tara Moților la a 
șaptea ediţie a festivalului este invocată, evo- 
catà, disputată mereu cu nedisimulată min- 
drie, ca un hrisov de noblețe profesională, de 
către realizatori, critici, istorici. Pentru cine- 
matogralul nostru de atunci premiul acesta a 
căpătat semnificaţia unei investituri, a unui 
certificat de calitate de care filmul românesc 
avea atita nevoie. 

Ce a impresionat un juriu care cunoștea 
deja viața lui Nanuk eschimosul, munca grea 
a pescarilor din Drifters sau imagini citadine 
din poemul Berlin, simfonia unui mare oraș 
— si am numit doar citeva din virturile cele 
mai înalte, la altitudinea cărora ajunsese deja 
documentarul? Exact în acei ani exista o 
adevărată inflaţie de filme turistico-pitoreş- 
ti-colectii de cărți poștale ilustrate, cu ponci- 
fele obligatorii (costume, dansuri, peisaje 
tip). Exoticul de duzină exploatat cu ostenta- 
tie și lipsă de gust compromisese aproape 
genul. Si totuși... Filmul nostru are naturale- 
tea unui jurnal de drumeţie, după itinerarii 
afective. Fără pretenție (declarată) stiinti- 
fic-etnografica, fără emfazà, aparatul urmă- 
reste ritmul anotimpurilor, tradiția, familia, 
dar pare că peregrinează la intimplare, explo- 
rind, cu o curiozitate uimită, descoperind cu 
modestie, asediind cu tandrete, disimulin- 
du-se tot timpul pentru a nu turbura, a nu 
ştirbi, altera farmecul acelor locuri, viața co- 
boritorilor din vechii daci „ce trăiesc închiși 
ca-ntr-o cetățuie” — motii. Si de aceea dru- 
metul imaginar e primit cu zvon de tulnice, 
iar Tara Moților i se deschide în văi inverzite 


N 
IT 
A 


ape cristaline, dealuri blinde cărora autorul 
comentariului — însuși Mihail Sadoveanu — 
se fereşte să ie spună-_molcoame” — o ade- 
varatà țară de basm. 

Peștera Scărișoara, Detunata, o „bae“ de 
aur, citeva căsuțe si din cind în cind Arieșul 
pe malul căruia o femeie spală rule, parcă 
dintotdeauna aducind către noi, intactă, în- 
carcàtura de emoție a unui ritual străbun la 
care asistăm smeriți. Momentul de reculegere 


Acest documentar, 
piesă de antologie, 
este 
una din mărturiile 
cele mai patetice 
despre viaţa motilor 
„de atunci“ 


al băieșilor înainte de a intra în galeria din 
care ei știu cà s-ar putea sà nu mai iasă -- 
caci, vai! în anul de graţie 1938 motii scoteau 
pirita auriferà și o prelucrau după aceeași 
străveche „tehnologie” din vremea dacilor; 
{aranca dărăcind, gestul precis al dulgherului 
meseriaș din mosi-stràmosi ridică la putere 
de simboli a! eternului uman viața, deloc 
ușoară, a unor oameni necăjiţi dintr-o re- 
giune săracă. 

Grija aceasta pioasă pentru autenticitate 
dă filmului puterea de a pătrunde adinc, pină 
în inima acelor locuri, acelor oameni, acelor 
vremuri. inspiraţia, am spune, este cea care 
le-a condus pașii... Oamenii si locurile se 
dezvăluiau treptat aparatului, în datele lor 
esenţiale... Dar pentru a ajunge aici autorii 
s-au reținut de la orice înfloriturà stilistică. 
Nimic nu ne distrage atenţia de la farmecul 
natural al Țării Moților. Imaginea consem- 
nează totul cu modestie, muzica lui Paul 
Constantinescu (aflat la primul său film) se 
acordează firesc cu hora de la Abrud, iar co- 
mentariul lui Mihail Sadoveanu întovărâșește, 
cu emoție, fiecare imagini. Nimic nu impie- 
dică deg sincerităţii care numai arta 
autentică îl poate îniesni intre Motii din Apu- 
seni si oricare spectator. fie el membru în ju- 
riu international sau simplu admirator al fil- 
mului nostru. Rămas, iată, piesă de antologie. 


Georgeta DAVIDESCU 


GC: e frumos în facerea caloianului, este 
-a în naivitatea lor de adincă si inaltà semni- 
ticafie, cum poate Biaga ar fi putut rosti, co- 


piii intră într-un ritual de nouă facere a lumi: 
Facere a lumii adevărată, pentru că se pe 
trece sub ochii lor, sub ochii noştri- 

Ce cred câ mărește adincimea semnificație: 
acestui ritual este faptul că, deși creato- 
rul-copit se gindește să facă chipul omu- 
lui-caloian, pe care-i va trimite pe apă sau © 
va arunca în apă ca acolo sau de-acolo să 
rupă baierile cerului, să curgă siroaieie, să 

e ogoarele, ca să creasca griiele, deși. 
deci, această facere a lumii incepe cu 
omul-caloian care moare nascindu-se, timpul 
facerii propriu-zise a trupului, este un timp 
de creație, de creaţie vie, in sensul de vietu- 
ire. Copiii nu învirt clisa, lutul, în miini, gin- 
dindu-se dintru inceput că fac un picior fără 
viaţă, un braţ farà viaţă, ci construiesc, fac un 
picior-picior, o mină-mină, un cap-cap, părți 
vii ale corpului omenesc ce poartă, fiecare în 
parte, o fàrimà din sufletul, din personalitatea 
celor care le-au făcut. A creatorilor-copii 

Firesc, toate acele părţi, care, disparate 
sint vii în miinile si minţile celor care le-au 
facut, trăiesc, au suflet, tocmai în clipa in 
care sint adunate într-un tot. nu mai pâs 
trează in ele starea de viaţă, devenind 


„Să facem filmele 


în asa fel încît... 


să arătăm 
sufletul românesc 
lumii întregi“ 


omul-caloian. 

Si, în clipa în care noi, copiii, hotăram ce e, 
băiat sau fată și ce nume îi dăm si citi ani, 
chipul caloian căpăta o identitate. O perso- 
nalitate a sa. În neființă, bineinteles. 

În mergerea noastră spre apă, spre piriu. 
riu, lac, fintinà, î cintam, ñ cintam rostindu-i 
numele, atribuindu-i fapte închipuite din viața 
sa, din viața celor din jur, de fapt, a noastră, 
a părinţilor, amintindu- mereu să dezlege ce- 
rurile, norii, ca să vină ploile, să curgă pi- 
raiele, să ude ogoarele, ca să crească griiele. 

Si, ceea ce cred că are aceeași adincă 
semnificaţie, este faptul că numele pe care i-l 
dadeam era intotdeauna numele unuia dintre 
noi. Spuneam adesea; „...pe Lisandru l-am in- 
gropat ieri. l-a murit moartea. Ăsta nu mai 
moare cit îi lumea...“ 

Asteptam cu nerăbdare facerea caloianului. 
Să-i dăm numele nostru. Să nu mai murim. 

Şi, după ce trimiteam caloianul pe apă, im- 
parjeam între noi merele, covrigi, bucăţile de 
zahăr legate cu ate într-o creangă tăiată 
dintr-un pom. Odată. am primit un măr. Îm- 
părțea bucatele o fată. Asa incepe filmul meu 
Virstele omului. Așa începe. Dar știam un lu- 
cru de la Tata... 

— Băiete... pentru a se ţine bine de pă- 
mint, Casa trebuie să aibă patru rădăcini. In 
fiecare colt cite una. Chituci groși, puternici, 
bătuți adinc. Piloni. Să calce bine tălpile pe 
ei. Tălpile casei. Altfel... 

Care erau pilonii casei mele? Ai filmului 
meu, adică. Ai filmului Virstele omului? Tre- 
buiau patru. 

Era primăvară. Puneam ciocirlii în pàmint. 
Butasi de vie, adică. Asa le spunem noi buta- 
şilor de vie. Ciociriii. 

— Heh... sà vezi tu ce-o sà mai cinte cio- 
cirlia asta... dacă noi... 

Trece unul pe drum si strigă: 

— Bună-bunăă... ce faceţi măă?... 

— Păi nu vezi? —... zice Tata. Punem cio- 
ciriii! 2 

— Aoleu. nea Gheorghe... nu mai ajungi 
dumneata să măninci nici mâcar un circei de 
ajut, „„da' sà mai bei vin din ciocirliile 
alea... 

— Prost ești mă! Păi nu le pun pentru 
icon Le pun pentru ăi care-or veni dupa 
mine... 

Da, întimplarea are o rădăcină. 

Umbiam in susul Țării. Acolo, înlăuntrul 
unui miracol al lumii, la Săpinţa, am găsit ci- 
teva şiruri de litere adincite într-un lemn. Si 
aurite: „Zbiară oile la strungă... că nu-i cine 
să le mulgă! eu nu le-oi mai mulge mult... ca 
de-acuma plec în lut. De acum trimbita mea. 
sta-va-n cui și-a rugina”. 

Adică băiatul, oierul, nu murise. Plecase 

Mama imi spune deseori: ,...de cind a pie 
cat tată-tău... de la plecarea Lui...“ 

Nu de moarte vorbește, ci de plecare. 

Da, o altă rădăcină. 

„Nu credeam sà'nvà} a muri vreodată”. 
scria Luceafàrul Eminescu. 

Rădăcină de aur. 

„Faptul că toate vieţile de pe pămint sfir- 
şesc cu moartea nu dovedește câ moartea e 
tinta omului”... ne invatà, ne aminteşte unul 
dintre marii ginditori ai neamului, ri 

Nu moartea, nu plecarea e ţinta fiecăruia 
dintre noi, ci mereul gind de a lăsa un semn 
durabil al trecerii pe pâmint. Altfel... 

Da, acum filmul avea cele patru rădăcini 

Altfel... cum mi-aș fi împlinit crezul de 
creaţie, exprimat de Liviu Rebreanu, acela de 
a face filmele în aşa fel incit... să arătăm su- 
fletul românesc întregii lumi. 


ALG. CROITORU 


O echipă laureată: Malvina Urşianu, Lucia 


Alexandru 


Performanţa 
propriei puteri 


RISE din Figurangii Malvinei Ursianu — 
strună întinsă, ochi infruntind lumea, vinovat 
fară vină... O mai caut în cutele pardesiului 
ponosit si în cutia flautului, mă mai gindesc 
incă la ea, la frigul tălpii de cauciuc, la abu- 
rul ceaiului. Leonora — întrebare uriașă - 
conținută. Tâcere — prelungă incrincenare, 
colivia propriului cintec. Singura deschidere 
posibilă — cintecul, singurul limbaj. singurul 
adevăr. 

Fluturele inimii, cintecul sufletului. 

Muzica ce se naşte inafară din aceasta 
cauză și numai in acest fel. 

Cutreier cu ea orașul şi-i privesc pe oa- 
meni. Şi-a făcut loc cu greu în mine, dar a 
ramas. lì datorez mult, mult bine, multă sufe- 


-rință. Ştiu cu ea, și despre ea, și împreună cu 


ea o mulțime de lucruri despre mine. Nu prea 
mai putem una fără alta. O părăsesc spre a 
redeveni eu însămi, dar uneori nu mà mai gà- 
sesc. l-am dat ceva din încrincenarea şi cre- 
dinta cu care fac totul și cind nu le mai am, 
îmi spun: Leonora. Dincolo de zbucium — tà- 
rie ca de stincă, dincolo de stincă — învolbu- 
rare limpede, cristalină, de flaut. 

Flautul și Leonora: nu știu pereche mai po- 
trivită. Flautul este ea. 

Am încercat, timid la început, sà-i simt po- 
zitia dreaptă a capului si mi-am adus aminte 
de ea. Mi-am potolit gestufile si mi-am stàpi- 
nit glasul. Am lăsat-o în pace și ea a inceput 
să crească în mine, vorbindu-mi prin „glasul 
interior”. 

Nu m-am gindit la premiu. N-am căutat 
performanța profesională, socotindu-mă încă 
departe de așa ceva. Am câutat, în schimb, 
performanţa propriei mele puteri. A fost un 
film de dragoste în care abandonind orice re- 
zistentà m-am supus. Lupta, munca, au fost 
întru descătușare, nu intru ambiţie. Scopul a 
fost abandonul în fata misiunii. 


Incă studentă, dar la al doilea 
film: Diana Ghiorghian 


Intorsureanu, Stefan 


Hagima, Mariana 


Premiul cel mare pentru mine este cà 
această experiență a avul loc. Dincolo de ea 
mai există un premiu, premiul festivalului de 
ta Costineşti. Acolo publicul a spus da, şi ju- 
tiul a spus si el da. Si cind vine acel moment 
in care — pornind din unghiuri diferite — cu 
toții credem acest lucru, se poate să nu te 
bucuri? 


Mariana BURUIANĂ 


Sunete 
autohtone 


D. la început, Pădureanca m-a atras 
Secvența de vis şi coşmar cu care debutează 
filmul, poate cea mai frumoasă, permite o 
muzică „de stare”, de tensiune. Psihologiile 
bogate, lupta orgoliilor, drama necomunicarii 
in relaţiile tată — fiu, aspiraţia spre o fericire 
imposibilă, momentele (totuși!) de calm bu- 
colic, în sine spectrui morţii, permiteau o pa- 
letà largă compozitorului. 

Grija realizatorilor, regizorul Nicolae Mărgi- 
neanu si scenaristul Augustin Buzura, a mers 
pe linia evitării unui melo. În finalul filmului 
— moartea lui lorgovan —, a trebuit si eu sà 
trag „duble” pină a găsi nota justă („cercar la 
nota”) nici prea amară, nici prea edulcorată. 

O temă muzicală obsesivă insoteste dra- 
gostea neimplinită a lui lorgovan şi a Siminei. 
Momentul betiei calului, scenă şi ea antolo- 
gică — cere o muzică halucinantă ce se ter- 
mină printr-o eliberare care va fi si însăși eli- 
berarea prin moarte. 

Citeva momente cereau un sound specific 
(de altfel, fiecare film trebuie să aibă un 
sound inconfundabil) pentru care am apelat 
la pinze sonore, poate prea discrete, alcătuite 


aristul George Sovu si 
Tamara Buciuceanu si 


Scurt metrajul 
cot la cot cu lung metrajul 
(documentarista Sabina Pop) 


din petale de fluiere si alte sunete „autoh- 
tone“ menite să facă si legătura cu muzica de 
cadru, excelent aleasă de pasionatui folcio- 
rist arădean lon Florea. 

Un film cu nu puţină fumusete, autentic si 


" adevărat, realizat de o echipă cu care m-aş 


reintilni oricind, un film care mi-a permis de- 
seori să mă exprim fără vreun hiatus stilistic, 
fără vreun „procust”. Film acaparator, apàsa- 


Cornel TARANU 


(Urmare din pag. 3) 


și poezie, gesturi banale convertite în atitu- 
dini eroice fac urzeala unei poveşti din care 
debutanta Cristina Nichituș-Mihăilescu a rea- 
lizat un film direct, bărbătesc, o creaţie de 
excepţie. La A doua variantă au colaborat 
Rodica Ojog Braşoveanu, Ovidiu lonescu — 
regizorul (debutant şi e!) filmului — şi Victo- 
ria Marinescu; scenariul, apelind la intriga de 
tip poliţist, relateazà, cu nerv uneori, acţiunea 
periculoasă a unui grup de temerari care 
luptă în conul de umbră a! frontului. 

Atracția pe care literatura o exercită asupra 
cinematografului s-a materializat, cu ciştig de 
ambele parti, în filmui lui Nicolae Mărgineanu 
— laureat pentru regie — Pădureanca. Scrii- 
torul Augustin Buzura s-a apropiat de textul 
lui Slavici cu admiraţie si ardelenesc respect, 
aducindu-i spre aparatul de filmat fără a-i al- 
tera esența. Poezia frustà, îmbogăţită cu un 
mai pregnant relief al personajelor, se degajă 
din fiecare cadru compus cu savantà simpli- 
tate de fostul operator si de operatorul său, 
si el laureat, Doru Mitran. 

Teme generoase, subiecte interesante, 
Costinești '87. In loc de concluzii, un proverb 
parafrazat: filmul bun, de la scenariu se cu- 
noaşte. 


săi, 
lon Caramitru 


Ac. festivă, soare, tinerețe si primi- 
rea călduroasă adresată participanţilor celei 
de a 10-a ediţii a Galei filmului cu tematică 


pentru tineret. 
Costineştiul — reinnoit prin complexul de 
vile Amiral — un colţ pitoresc din orașul de 


vacanță al tineretului din tara noastră. 
Studenţii -- cu bucurie si emoție, așteaptă 
venirea actorilor, regizorilor, scenariștilor 
operatorilor, a cronicarilor de film şi mai ales 
a filmelor pentru tradiționala confruntare si 


Parteneri pe scenă, poate în curind 
si pe ecran: Mariana Buruiană 
şi Răzvan lonescu, membru în juriu 


dialogare dintre realizatori și publicul specta- 
tor. 

Proiecţiile — prezentate, seară de seară 
într-un cadru festiv, cu participarea interpre- 
{ilor si realizatorilor, într-un teatru de vară in- 
totdeauna arhiplin, au o maximă audiență 

Dimineața, în fata Radiovacantei, pe plajă, 
intr-un loc special amenajat, publicul tinăr 
cunoscător și inteligent se întilnește cu acto- 
rii în carne și oase, coborîti de pe ecran si 
supuși unor întrebări și discuţii profitabile și 
absolut necesare, atit pentru spectatori cit si 
pentru cineaștii care, astfel, află părerile. 
gustul si dorințele spectatorilor. Nu toți sint 
experţi, dar nici toate filmele fără cusur. Dis- 
cutiile se amplifică transformindu-se într-un 
colocviu între scenariști, regizori, actori si 
spectatori, punind în prim-plan filmul artistic 
de lung metraj, discutindu-I si disecindu-l și 
continuind cu vesnica întrebare: «pe cind un 
film artistic de actualitate, de mare maturitate 
şi răspundere, despre tineret?" 


Trei debutante și o 
Raluca 
şi Tora Vasilescu 


Întrebările se reiau, seara, în juriu şi se 
continuă în publicaţia festivalului care apare 
zilnic, descretind fruntile tuturor. 

Filmele prezentate în concurs anul acesta 
— Pădureanca, Figuranjii, Pădurea de fagi, 
Liceenii, Un oaspete la cină, O zi la Bucu- 
regti, A doua variantă, Cale liberă, Sania al- 
bastrà, Cintec in zori — diferite ca gen si te- 
matică, realizate pe trepte diferite de prote- 
sionalism, de talent, au suscitat discuţii con- 
structive chiar în sinul spectatorilor. 

Deasemenea s-au prezentat bine documen- 
tariştii, IATC-istii și cineamatorii în real pro- 
gres. 

Juriul a căutat să premieze şi să încurajeze 
filmele, actorii şi realizatorii filmelor cu cele 
mai înalte calităţi profesionale. cu subiecte 
bine închegate și curgătoare, precum și cele 
care să educe bunul gust, să intereseze și să 
satisfacă exigenţele spectatorilor. 

Imaginea filmelor prezentate la festival a 
contirmat, din nou, înalta clasă a operatorilor 
noștri. Talentul si profesionalitatea imbinate 
cu harul și măiestria puse în slujba unei con- 
cepţii regizorale de excepție au făcut ca fil- 
mul Pădureanca să fie un exemplu de cola- 
borare reușită. Amprenta stilistică a unei ima- 
gini picturale, uneori cu valoare de simbol, 
uzind de efecte pirotehnice (ceața), într-un 
halou de contre-jour, a făcut ca atmosfera fil- 


Buna t 
va fi 


ditie 
dusà 


mai departe cu brio 


mului sà ne rămînă impregnată pe retină ca o 
pictură clasică de sine stătătoare. Folosind 
mișcările de aparat numai atunci cind s-a 
vrut să se sublinieze ceva anume, măiestria şi 
sensibilitatea artistică au părut atit de firești 
incit la vizionare devin parte integrantă din 
caligrafia poveștii însăşi. Lumina dramatică 
cit şi desenul portretelor au subliniat cu rigu- 
rozitate și virtuozitate caracterele și, mai ales, 
stările sufletești care încă din scenariu erau 
bine conturate. Artist cu personalitate, inte- 
lectual cu har cinematografic, operatorul 
acestui film ne-a încîntat privireà cu o ima- 
gine de excepție pusă, farà doar și poate, în 
slujba dramaturgiei filmului 


Imagini bune și foarte bune au avut și alte 
multe filme din competiție Nu este momentul 
să facem o analiză amanuntita a tuturor peli- 
culelor, însă e bine sà subliniem că fiecare 
film a avut imaginea care se impunea drama- 
turgiei respective, o imagine realizată cu pro- 
fesionalism şi modulată după personalitatea 
fiecărui operator în parte 


Ceea ce cred că trebuie, neapărat, spus 
este că generaţia care ne urmează cu timidi- 
tate, dar cu talent (cel mai bun exemplu î 
avem în cei doi studenti premiaţi care sint de 
la secţia de imagine a institutului), cind va 
veni în studiou, va duce mai departe buna 
tradiție a școlii de imagine de care se bucura 
cinematografia românească. 


Nicolae GIRARDI 


vedetă : Anca Sigartàu, 
Penu, Cristina Nichituş-Mihăilescu 


Un jurat, Dinu Săraru, 
şi un concurent, Emil Hossu 


se PIA 


i, Code 


N u greşim prea mult dacă spunem că în 
acest an Costineștiul cinematografic a fost 
asaltat de operatori. Numeroase filme sem 
nate la capitolul imagine in tandem, deci 
multi operatori participanti, numeroase (pro- 
mitàtoare) nume noi si, deopotrivà, nume în- 
carcate de un bogat palmares, numerosi ope- 
ratori semnind regia filmelor (circa o treime 
din totalul lung-metrajelor) a readus imagi- 
nea și profesiunea de operator de film în 

im plan. Ceea ce este mai important este 
nsă faptul că toți aceștia au găsit în Costi- 
nești șansa de a-și demonstra talentul și pro- 
fesionalismul, de a-și susține calităţile artis- 
tice „la cald”, in fata unui numeros și entu- 
ziast public tinăr. 

Oricum, ceea ce este cert este faptul cà 
ediția din această vară a scos în prim-plan ci- 
teva producții remarcabile din punct de ve- 
dere al imaginii: Pădureanca, Figuranjli, Cin- 
tec în si Pădurea de fagi. În fiecare din- 
tre aceste filme imaginea reușește să deli- 
nească printr-o atmosferă specificà, nuanţată 
si expresivă, o epocă şi să-i confere un 
anume. „parium“ inconfundabil. 

În Pădureanca — filmul celor doi operatori 
premianti — dintre care, însă Nicolae Mărgi- 
neanu pentru regie — îl recunoaștem pe 
Doru Mitran cu același minunat, inconfunda- 
bil simț al compunerii cadrului, cu aceeași 
sensibilitate a filmării portretului, cu aceeași 
abilitate a mișcării camerei într-un spaţiu 
inundat de o lumină crepusculară, cind iri- 
zatà si difuză, cind rece și violentind prin 
contrast. Aducind mereu imaginea (prin con- 
ceptia plastică si prin armonizarea aproape 
perfectă a mijloacelor specifice de creaţie) in 
sprijinul ideii filmului, operatorul „traduce“ in 
imagini intenţiile dramaturgice. În debutul fil 


şi 


satira said diva sia esita Ra Sa para, 
$ Mi 4 š Pi i TELE e rato aa 
DE Ga SA pa da 0 


IPER SPREA I 


Stop cadru la Costinești 


Ca o 


mului, senzaţia că holera este o realitate în- 
grozitoare, care pindeste din fiecare ungher 
și de care, oriunde ar fugi, personajele nu 
pot scăpa, o asemenea atmosferă este servita 
și întărită de un aparat care aleargă într-un 
spațiu labirintic, câutind o ieșire, lovindu-se 


Mediator strălucit 
al calităţilor 
filmul 


de ziduri cenușii, mereu aceleași parca, es- 
tompate de o ceaţă densă, încărcată de um- 
bre si flu-uri generatoare de noi spaime tot 
mai adinci, tot mai sumbre. De asemenea, re- 
marcabilă, din punct de vedere al imaginii 
este secvența dansului drăcesc al lui Adrian 
Pintea, în circiuma-simbol. Clarobscurul, su- 
gestia de vechi, alumat, șubred, degradat, 
monocronismul aparent al imaginii scoate în 
relief — prin contrast — pata violentă, izbi- 
toare, de lumină în care evoluează persona 
jul, accentuindu-i, totodată, prin unghiulatie 
si încadratură, furia și revolta. Si pentru a re 
liefa mai pregnant echilibrul de forță si talent 
al imaginii lui Doru Mitran, as aminti si sec- 
venta „udatului curţii“ în care Şerban lonescu 


Romancierul convertit la cinema 
unul dintre interpreţii viziunii sale: 
Augustin Buzura cu Adrian Pintea 


este filmat în cadre scurte, dinamice, în înca- 
draturi. strinse, operatorul reușind ca prin 
imagine să definească un personaj: într-o at- 
mosferă nocturnă, sclipiri scurte si tăioase de 
lumină rece, albastră, simbolizează o incrin 
penare fizicà, dar mai ales sufleteascà, diabo 
licà. 


Vorbind despre Figurantii si despre imagi- 


Neobositul animator al galei, 
Sorin Stanciu, pregàtindu-se 
să ofere interlocutorilor 
ultimul număr al revistei noastre 


nea semnată de Alexandru Întorsureanu si 
Sorin Iliesiu, as remarca, în mod deosebit, (în 
condiţiile în care întreg filmul e realizat într-o 
concepție plastică de imagine solidă, unitara 
și foarte sugestivă) două secvenţe: prima, cea 
a revenirii figurantilor în platoul de filmare 
un adevărat simbol al intregului film — repre 
zintă o lume, cea a „foștilor“ care coboara 
scara societăţii şi a vieţii; umbra domină ca- 
drele, figurile se pierd în masă, aparatul în 
ongé „ingroapă"” masa, negrul domină totul. 
mpotriva valului coboritor urca, luindu-l 
parcă în piept, exponentii lumii noi filmati de 
jos, „ridicați“ prin unghiulatie la dimensiunea 
a ceea ce simbolizează această nouă lume. 
Cea de-a doua secvenţă foarte reuşită din 
punct de vedere al imaginii este cea a plecă- 
rii trenului cu brigadieri. Printr-o complicată 
mișcare de aparat, operatorul descrie un tren 
gri, într-o gară gri, cu oameni îmbrăcaţi in 
gri, între care însă roșul drapelelor sparge 
violent monocromismul reușind astfel un ca- 
dru-simbol. Trenul entuziast pleacă, iubirea 
ràmine nedeclarată, iar, din mijlocul tinerilor 
de pe peron care cintă, aparatul se ridica 
sus-sus de tot, ducind sugestia la paroxism. 

Ar mai fi însă de amintit, deopotrivă, reuși- 
tele altor operatori talentaţi: realizatorul ima- 

inii filmului Cintec în zori, Constantin 

helba, semnatarii filmului Pădurea de fi 
Marian Stanciu si promitàtorul debutant Cris- 
tian Comeagă și Petre Petrescu, autorul ima- 
ginii filmului Un oaspete la cină. 

Trăgind linie si privind cu ochi operatori- 
cesc, Gala filmului cu tematică pentru tineret 
de la Costineşti a fost anul acesta... un film. 
Un film cu 10 episoade în zece seri, unele 
bune, unele mai puţin bune, un film cu ve- 
dete prezente, dar și cu mari (operatori) ab- 
senti, un film cu ,,stop-cadre" mature uneori 
lipsite de umor compensat insa de tinerețea 
și entuziasmul publicului tinăr, un film-spec- 
tacol al lumii cineaste, un film cu un juriu 
bun si cu premii juste si, mai ales, un verita- 
bil spectacol al filmului. românesc. 


Ovidiu MICULESCU 


Dublu „autograf“ marin: 
Manuela Hărăbor şi Ruxandra Bucescu 


D ocumentariștii își compun filmele aștep- 
tind, fireşte, confruntarea cu publicul. Jude- 
cata lui de valoare 


intr-o Gală a filmului cu tematică tru ti- 
neret ca cea desfășurată de zece ediţii în sta- 
țiunea tineretului Costineşti, momentul de 
vif al aprecierii l-a constituit reacţia celor 
peste trei mii de tineri care, seară de seară, 
au aplaudat cu frenezie și entuziasm sau, 
dimpotrivă, au sancţionat prompt, cu răceală, 
cu tăcere. 

Deci, despre documentarişti. Cineaştii do- 
cumentaristi și filmele lor in număr de șapte. 
Poate e cam puţin pentru producţia unui stu- 
diou care și-a transformat de mult timp nu- 
mele în renume. Dar non multa, sed multum. 

18 ani — Stop cadru si Sentimentul unu 
s-au detașat din pluton obtinind, ex-aequo, 
premiul pentru film documentar. Două filme, 
două subiecte, două formule de cinema dez- 
valuind distincta personalitate a celor doi re- 
gizori: Sabina Pop si Nicolae Cabel. 

18 ani — Stop cadru semnat de tinăra regi- 
zoare Sabina p (să ne reamintim că, în 
urmă cu cîțiva ani, obținea tot aici, la Costi: 
nești, premiul pentru debut cu scurt-metrajul 
Poartă către vecini) surprinde, disecă, ex- 
plică, înțelege „dintr-o suflare“ miraculoasa 


Cum e privită 
generaţia tinerilor 


de către documentaristi 
din generaţii 
diferite 


virstă a începutului maturității, Generaţia vi- 
deo, a celor care (atenţie!) au deja limpedea 
conștiință a apartenenţei la o anume genera 
tie. Aparatul de filmat (minuit de operatorul 
Ştefan Gladin) îi urmărește cum clocotesc de 
energie si speranţă privind cu ochi atenţi lu- 
mea de azi in care s-au născut și au crescut, 
lumea de miine care le aparţine. Si acel „sin- 
tem un altceva, dar un altceva de bine, sin- 
tem o altă generaţie" care revine, nu obsesiv, 
ci necesar, răsună atit de exact în ambianța 
estivală a Costinestiului. Filmul Sabinei Pop 
este un răspuns adresat tinerilor, un răspuns 
aprofundind cu accente de ironie și umor la- 
tura interioară a psihologiei personajelor. Fil- 
mul este finisat in maniera personală a Sabi- 
nei Pop, cu rezolvări ingenioase în cadru, cu 
o tensiune gradată corect izbucnind din acea 
sinceră nevoie de confesiune proprie fiecărui 
om. O cineastă care s-a ambiţionat (e drept, 
sprijinindu-se solid pe triada muncă — talent 
— perseverenţă) să renunţe la arhicunoscute 
si uzate formule, îndrăznind să fie „un alt- 
ceva, dar un altceva de bine. Și ce e râu în 
asta?" 

Caut o frază de legătură între cele notate 
despre filmul Sabinei Pop și Sentimentul unu 
semnat de Nicolae Cabei. Caut o frază si gă- 
sesc un cuvint: calitatea. Sentimentul unu 
care „incearcă“ să înlesnească publicului ac- 
cesul spre lumea spirituală cu totul deosebită 
a lui Sever Frențiu, în contextul plasticii ro- 
mânești contemporane, îl prezintă pe Nicolae 
Cabe! într-o alta ipostază — il știam bine ca 
neobosit căutător de fapte de muncă semnifi- 
cative pe șantierele țării. O ipostază care 
poate incita dispute, suscită discuţii, dar 
care, indiscutabil, înseamnă pentru Nicolae 
Cabel ipostaza reușitei. Într-o convorbire 
avută în continuarea discuţiilor de pe plajă, 
Nicolae Cabel imi spunea: „Ar putea să con- 
stituie un fel de laitmotiv detaliile picturilor 
sale, acele citeva care au fost incluse în lec- 
tura de zece minute a acestui film. Si chiar 
dacă mă însel asupra „traducerii“, am simţit 
puterea de fascinatie a sferei. Sfera ca puri- 
tate nu doar a formei, dar şi a conținutului”. 
Artistul plastic Sever Frențiu trăiește intens 
obsesia desăvirșirii si cunoscind acest lucru 
Nicolae Cabel afirmă: „Nu este deci o întim- 
plare faptul că pictează puţin, că desenează 
putin, că face puţine vitralii, că proiectează si 
execută (uneori) mozaicuri”. Vizionind filmul 
Sentimentul unu, o exclamaţie se desprinde 
de pe buze spontan: ce film frumos! Frumu- 
setea picturilor lui Sever Frențiu, sobrietatea 
detaliilor, prim-planurile detașind miinile ar- 
tistului, figura lui ascetică, acel univers al lu- 
crurilor care vorbesc singure, în lipsa maes- 
trului, despre necurmata trudă a artistului. 
Un film frumos si parcă nici nu ar mai trebui 
să spunem că regizorul Nicolae Cabel a știut, 
s-a priceput, a reușit, a transfigurat etc. 


Concurenţi cu șanse egale, 
documentariştii: Doru si Paula Segal, 
Gheorghe Horvat, Vasile Minăstireanu, 

Olimpia Daicoviciu, Nicolae Cabel 


Printre filmele prezentate în Gala, Mircea 
cel Mare — un om al pămintului său (scena- 
riul Lidia Popita, regia Gheorghe Horvat) a 
insemnat o necesară lecţie de istorie predată, 
cu talent, de echipa de realizatori. Date isto- 
rice binecunoscute, versurile eminesciene 
rostite de vocea gravă a lui Gheorghe Cozo- 
rici: „Eu? Imi apâr sărăcia și nevoile si nea- 
mul...“, fragmente inedite din cronici, minia- 
turi de epocă si cite altele pentru a come- 
mora sase sute de ani de la domnia lui Mir- 
cea, voievodul care a lăsat la moarte, în 1418, 
«Jara neatirnată si slobodă intre hotare spo- 
rite". Si din nou caut cuvinte de legătură in- 
tre filmul semnat de Gheorghe Horvat, Mir- 
cea cel Mare — un om al pămintului său si, 
de exemplu, Ceramica de Sàcel, filmul regi- 
zoarei Olimpia Daicoviciu. Ce au comun cele 
două scurt-metraje? Emotionanta, legendara 
legătură a românilor cu pămintul sfint al țării. 
Un olar din Săcel, moș Tänase, fabrică oale 
din lut nesmălțuit folosind o-tehnicà moste- 
nità de la strabunii lui, dacii si romanii. Bàr- 
batul cu fața brazdatà de ani se apleacă si 
alege cu miinile-i harnice lutul „roșu, negru 
și mai uscat și mai gros“ și-l frămintă, îi dă 
formă, îi transmite o fàrîmà din sufletul lui. 
Un om al pămintului care a păstrat, de la 
strămoșii lui, străvechea artă a olăritului. Re- 
gizoarea Olimpia Daicoviciu l-a urmărit cu o 
caldă privire și i-a dedicat (cu ajutorul opera- 
torului Vasile Minăstireanu), zece minute de 
nemurire filmică. 

În Gala filmului cu tematică pentru tineret 
au fost selectate şi filmele Absolvenţii (regia 
Paula și Doru Segal), Fabrica tineretului (re- 
gia Adrian Sârbu) și Virtuozitate semnat de 
Jean Petrovici. Absolvenţii, apropiindu-și 
aceeași temă ca filmul Sabinei Pop, 18 — ani. 
Stop cadru, privește înapoi cu... tandrete cå- 
tre o clasă de fete si băieți ai unui liceu in- 
dustrial din capitală. Copiii de ieri sint azi ti- 
neri în toată puterea cuvintului, „aproape oa- 
meni maturi“, privind cu incredere și lucidi- 
tate viitorul. Ei au hotărit să fie buni ingineri, 
doctori, muncitori, muzicieni. Ei s-au hotărit 
să fie oameni de nădejde. Urarea „La reve- 
dere, în 1997, 15 iunie, ora 13, în curtea sco- 
lii“ încheie încă un film dedicat tinerilor. 


Ileana PERNEȘ DANALACHE 
Paginile Costinesti ‘97 

realizate de lina COROIU 

Foto Victor STROE 


Într-adevăr, o Comandă 
debuturile (Remus Mărgineanu 


Comandă urgentă | 


Gi planificării facute de dituzarea fil- 


melor, Luminile din larg si Comandă urgentă 


au rulat cuplate pe ecranele capitalei. Ideea 
care le-a unit: debutul. 


Regizorul filmului Comandă urgentă este 


Doru Matei. Numele lui nu reprezintă o necu- 
noscutà pentru cinefili. Acum citiva ani, el a 
realizat la Studioul „Alexandru Sahia" un 
scurt metraj intitulat simplu, sugestiv, exact 
Schit. in zece minute de film Doru Matei a iz- 
butit o demonstraţie în care aparatul de fil- 
mat a „spațializat“ timpul, scopul fiind atinge- 
rea acelei stări speciale care permite intele- 
gerea, descifrarea performantei. Acesta a fost 
Schit. Dar ce este sau, mai exact, cum este 
Comandă tă? 

Înții si întii subiectul: „anii negri” de la Ber- 
lin, în vederea unei fastuoase serbări a victo- 
riilor hitleriste pe front, se trimite.o comandă 
urgenta ţesătoriei dintr-un oraş de provincie 
din Romania. Se solicită multe baloturi de 
pinză avind imprimată zvastica. Comuniștii 
din fabrică, muncitorii se hotărăsc să intre- 
prindă acțiuni de sabotaj. Asumindu-si mari 
riscuri, infruntind cu mult curaj autoritățile 
naziste, ei vor duce la bun sfirsit dificila in- 
cercare. Sà ne reamintim cà autorul scena- 
riului este tot Doru Matei și, deci, reprosurile 
sau felicitările le va incasa in dubla portie. 
Cu constiinciozitate el decupează minuţios 
această poveste brodata pe fundalul tensio- 
nat al luptei eroice a comuniștilor în anii ocu- 
patiei și lucrează „cu miinile curate". Tonali- 
tatea tragică a cumplitelor vremuri descrise 
imprimă peliculei o anume incarcaturà emo- 


Luminile 


E timpul... olimpiadelor de mate-fizicà, e 
vremea liceenilor care revin în prim planul 
atenției, regăsindu-se pe marele ecran într-o 
poveste scrisă de Mihai Istrățescu şi ecrani- 
zată de regizorul debutant Stelian Stativa 

După succesul, nu de o seara nici deo 
vară, al Declaraţiei de dragoste și al Liceeni- 
lor, Casa de filme Unu acordă gir lui Stelian 
Stativă care se apropie de miraculoasa virsta 
dornic sau, mai exact spus, neràbdator, sà 
descitreze personalităţi in formare, sà inte- 
leagă bucurii şi necazuri. sà propună, la rin- 
dul lui, modele. 

Pătrundem in acea frumoasă dimineaţă in- 
sorită „răpită cetii imense/ acum, cind iumina 
se joacâ/ pe această fisie de mare liniștită” și 
facem cunogtiintà cu Marius, Lia, Costin, 
Dana, silitori elevi. pregătindu-se cu seriozi- 
tate pentru o confruntare severă: olimpiada 
de matematică. Si cum eroii sint Ja virsta in- 
trebărilor“, pe terenul tragi! al primelor senti- 
mente, iubirea proaspăt infiripatà mai incurcă 
ite, mai linisteste aspre amărăciuni. Se im- 
pune o precizare: intimplàrile din care iși 
adună substanţa filmica Luminile din nu 
se concentrează în jurul vreunui simbure 
spectaculos, au chiar o anume linearitate si 
un mic freamât atunci cind regizorul ames- 
teca grijuliu compoziţia: putina melancolie, 
un stop de landacsie, o unda de ironie, o 
discreta monotonie. Într-un cuvint. o viziune 
mai puțin indrazneata, un unghi mai depar- 
tat-detasat, o „supuşenie” prea mare față de 
litera scenariului. 

Desigur, Stelian Stativă s-a gindit cà cei 
trei eroi, Dana, Costin si Marius, pot propune 
prototipuri caracteristice pentru enigmatica 
virstă a adolescenţei, dar, in acest caz, de- 
monstraţia lui filmica trebuia să fie scinteie- 
toare, sà se implinească intr-un fast prilej de 
„complicitate” spirituală cu ideile mari, in- 
draàznete, ale tinerilor si nu sà se retragă in 
coaja acelui moale si caldut „este bine, dar 
se. poate si mai bine“. Adică o menţiune. in 
loc de premiul intii, o tratare în cheie „didac- 
ticistà" a problemei. 


li urgentă: 


in filmul lui Doru Matei) 


Luminile 
(Florin 


tionalà care șterge adesea impresia lui „déjà 
vu, déjà connu”... Totuși copleșit, probabil, 
de amintirea numeroaselor filme „de gen“, 
Doru Matei se fereste de innoiri şi curăță cu 
luare aminte tot ce i se pare că ar ieşi din ti- 
pic, scoţindu-și astfel, cu bună ştiinţă, filmul 
din plutonul posibilelor revelații, al reușitelor 
spectaculoase. 

Deci, meritele sint pe măsura indraznelii 
Distribuie corect, portretizind bine citeva ca- 
ractere puternice. În rolul meșterului Silves- 
tru, actorul Remus Mărgineanu caută filonul 
adevărului de viață și reuşeşte un rol bun, 
Dan Condurache (doctor Racota) pune ac 
cente potrivite, iar Valentin Uritescu (in rolul 
inginerului Tintea), Mircea Anghelescu 
(Chestorul) si Petre Nicolae (Lascu) se achită 
corect de sarcini. Imaginea operatorilor Ma 
rian Stanciu şi Mihai Spătaru este funcpo 
nală. 

Şi, totuşi, așteptam de la regizorul Doru 
Matei o angajare deschisă spre procedee fil- 
mice originale, o poziţie actuală in investiga- 
rea trecutului. Să considerâm Comandă ur- 
gentă doar un exerciţiu... pentru mina stingă 
a unui dreptaci. 


L P. D. 


Comandă urgenta/ O producție a Casei de tiime 
Unu/ Scenariul și regia: Doru Matei/ Decorurile: Mr 
cea Ribinschi! Costumele: Lia Manfoc/ Montajul: 
Weana Puzdreac/ Coloana sonoră ing. Daniel Rusu 

a: Marian Stanciu si Mihai Spătaru! Cu: Re 
mus Mărgineanu, Dan Condurache, Valentin Uri 
tescu, Mircea Anghelescu. Petre Nicolae. Aloxandiu 
Dobrescu, Nicolae Praida/ 


Energia tinerească, superba capacitate de 
a trăi intens fosforescenta idealului, relaţiile 
umane se cereau mai ingenios exploatate, 
.Stoarse" la maximum, cum se zice. iar acel 
moment „de virt“ al infringerii fostului „ge- 
niu“ matematic al clasei se cerea gindit și 
realizat pe măsură. O măsură întreagă si nu 
una pe jumătate. 

Făra primejdia erorii. spectatorul se dumi- 
reşte curind: regizorul a optat de bună voie 
pentru o formulă așa zis cuminte, indulcità, 
fara asperităţile care dor. Un „nici prea prea, 
nici foarte foarte”. Plecind pe acest drum bă- 
tatorit tot mai des, Stelian Stativă și-a con- 
centrat atenţia in alte direcţii: a alcătuit o 
distribuţie echilibrată incredintind unul din 
rolurile principale tinărului Florin. FI. Piersic 
care a imprumutat personajului prospețime 
tinerească, dar si o stingăcie opacizantà care 
face. din păcate, ca partitura lui să sune mo- 
nocord pe lingă cea interpretată de Ana 
Ciontea (in rolul Liei). Tinăra actriță optează 
cu un instinct sigur pentru acea deziantuire 
interioară care pune în privire lumină, can- 
doare, și îi infàsoarà trecerile prin cadru cu 
un halou de graţie si dezinvolturà. 

„Mina dreaptă“ a regizorului. operatorul 
Sorin Chivulescu, s-a achitat corect, imagi- 
nea lui oglindind, s-ar zice, „ad litteram“ in- 
tentiile regiei. Cam atit. E prea putin? E to- 
tusi suficient? Să așteptăm cu incredere ur- 
matorul film. Nu intotdeauna primul loz este 
și cel ciștigător. 


Meana PERNES DANALACHE 


Producție a Casei de filme Unu. Scenariul: Mihai /s- 
trafescu. Regia: Stelian Stativa. Decorurile: asist 
scenogra! Mihnea Tăutu. Costumele: loana Pâunică. 

: Cristina lonescu. Aranjamentul muzical: 
Alexandru Andrieş. Coloana sonoră: Nicolae Catan- 
chin. a: Sorin Chivulescu. Cu: Florin FI. Pier- 
sic, Ana Ciontea, Rodica Mureşan. Alexandru Repan. 
Virgil Andriescu, Mihai Bisericanu, Claudia Nicolae. 
Adrian Titieni. Film realizat în studiourile Centrului 
de producție cinematograticà „Bucureşti 


la ora olimp 
Piersic, Mihai Bise 
Stelian Stativă) 


; 
larg 


FI. 
în filmul lui 


în premierà 


fi strigàt mut de durere, de disperare, 
degete prelungi, delicate, string cu putere 
scoarța aspră a unui copac... 

In citeva fracțiuni de secundă e retrâita 
spaima unei descinderi a poliţiei, noaptea 

In semiintunericul unei sali de cinema, un 
crimpei dintr-o banalà declaratie de dra- 
goste... 

in bataia unui binoclu apare ștanțat un mà- 
manchi de litere albe, de neuitat: Pădurea de 
tagi.. 

Pregenericul e asemeni filmului: direct si 
exact, laconic şi pe cit de eliptic, pe atit de 
sugestiv în inducerea biografiilor de suflet, 
convertind in emoție sinceră faptul de viaţă 
devenit istorie. Cu infinità delicate}à, dar si 
cu forță evocatoare... Partidul comunist pre- 
gàteste, respectind severele reguli ale con- 
spiratiei, o temerarà operaţie care va iniesni 
reuşita insurecției din august ‘44: undeva, în 
apropierea Bucureştiului, o centrală telefo- 
nică de campanie va asigura legătura cu țara 
şi străinătatea in primele ore ale întoarcerii 
armelor impotriva hitleristilor... Personajele 
prind contur ca ființe vii,- atasante, orches- 
trind într-o suită armonică tipologia diversă a 
unei entități colective — un grup de femei, în 
majoritate tinere. Ca o continuă invitație la 
dans în ritm de charleston sau tango — 
viața care te prinde în virtejul ei si — pe ne- 
gindite — te duce cu ea: oamenii au invajat 
in război că trebuie sà se bucure de fiece 
clipă, clipele de acalmie cu trista lor senină- 
tate (cu o funcţie dramaturgică deosebită, 
muzica lui Dan Ardelean). Detaliile realiste 
sint topite in tuse apăsat impresioniste. Se 
plonjează intr-un Bucuresti reconstituit (și re- 
descoperit) nu doar cu pedanterie, ci si cu 
un teribil simț al parfumului de epocă: străzi 
din centru sau o locuinţă insalubră lingă ca 
lea ferată, în agitația zilei, cind reclama unui 
automobil ultimul tip ia ochii sau, în plin ca- 
muflaj, cind de după colt tisneste o patrula 
motorizată. Din gesturi mărunte si atitudini 
oarecare, din conversații intimplatoare, re- 


în premieră 


A doua variantă a filmului cu acest nume, 
conceput cindva pentru micul ecran, o urma- 
rim acum color si în format normal pe pinza 
unui cinema oarecare. Ceea ce face, de obi- 
cei, farmecul unui film de televiziune: intimi- 
tatea ambianjelor scenografice, jocul familiar 
al unor interpreti cunoscuţi, replica — si ea 
familiară — rostită ca între patru pereți ori pe 
stradă — capătă intr-un anume fel, în sala de 
spectacol, noi dimensiuni. Desigur, nu ale lui, 
ale filmului, (ca valoare, e! rămine același, ni- 
mic refilmat ulterior, ci doar restrins si re- 
montat). Se modifica perspectiva noastră, in 
timp şi spaţiu. asupra celor cunoscute ante 


rior. Percepția e influenţată de noi comparații . 


— în cazul dat, cea mai recentă evocind ace- 
laşi important moment istoric, de la 23 Au- 
gust, emoţionanta Pădure de fagi, sub sem- 
nătura regizoarei — tot debutantă în lung 
metraj — Cristina Nichituş-Mihăilescu. În ul- 
timii ani, alături de operele de referinţă in 
«filmografia Eliberării”, au apărut tot ma: 
multe pelicule — variate ca formulă, dar mai 
obișnuite ca tratare, filme de categoria B, 
cum sint numite. Așadar, comparatia — in 


în premieră 


i n cortegiul semnelor de întrebare pe care 
le imprastie filmul realizat de lulian Mihu 
după scenariul lui Mihai Istràtescu (cu care a 
colaborat si la scriere) se aflà si acestea: ce 
iubire, a cui iubire? Ambiguitatea, dragă ci- 
neastului, care a probat cindva ca știe sa 
identifice in ea una din resursele artei auten- 
tice — se transformà, in cazul de faţă, în in- 
decizie: dramaturgică, regizorală. Anotimpul 
iubirii ar putea fi chiar anotimpul vieții, al 
unei vieţi cu atit mai prețioase cu cit i se cu- 
noaște dramiaica scadentà: aceasta este po- 
vestea protagonistei, directoarea Irina Sterian 
(Cristina Deleanu), care alungă fantoma rău- 
lui incurabil, lăsindu-se copleșită de nenumă- 
rate probleme tehnice ce impun o grabnică 
rezolvare: Anotimpul iubirii ar mai putea fi 
chiar cel al dragostei — fără multe preambu- 
luri dintre un tinar, extrem de capabil (zic 
mulți) inginer (Gheorghe Visu) și o inginera 
stagiară plină de fagaduinte profesionale 


Pădurea 


plici fugare azvirlite peste umăr (și chiar in 
atara cadrului), chipurile telefonistelor capătă 
încet, încet individualitate, un soi de individu- 
alitate globală, descompusă și recompusă în 
zeci de reflexe — cochetărie si frivolitate; 
naivitate și candoare, indiferență si intensa 
suferinţă; firea fiecăreia se dezvăluie treptat, 
fie la tabloul de comandă, cind una dintre 
fete e câ pe ce să intre pe fir dornică de o 
sentimentală intilnire, sau la vestiar, cind se 
tachinează mai mult sau mai puţin amical. 
cind primesc gâlâgioase vestea detașării sau 
cind aşteaptă inconjurate de geamantane 
cam ponosite, cind se urcă în camion sau la 
coborirea precipitată din cauza bombarda- 
mentului care le surprinde în timpul câlăto- 
riei. Chiar dacă prefiosul ciorap de mătase 
s-a rupt și genunchii s-au julit, spaima e re- 
pede dată uitării, alungată de o melodie nos- 
talgicà cintatà la muzicutà. Pe drumul de ţară 
camionul avansează greoi. dar ferm, urmat 
de o galbenă hărăbaie avind insemnele crucii 
roşii şi în cabină un pseudo-medic adoptat 
de tinere cu hazlia poreclă de Piramidon. La 
o respectabilă distanță, pe o motocicletă, un 
agent al Siguranţei nu din cale atară de istet, 
dar capabil totuși să fie „cu ochii pe ei” asa 
cum un prevazator sef i-a ordonat. Deci me- 
reu un contrapunci-avertisment - pàstrat în 
plan secund. Cu exuberanţă tipic feminină 
este luată in stăpinire tabăra pe care o mină 
de ostași destoinici au amenajat-o în mijlocul 
pădurii, pădurea de fagi care-și oferă ospita- 
litatea: lemnul proaspăt geluit respiră incă — 
pe o policioară se aliniază firesc tabloul de 
familie, lampa. oglinda; o ușă dată de perete 
prevestește chiar prin arcul senin al curcube- 
ului primejdia care pindește. Deocamdata 
viața prinde făgaș. spaţiul se animă: ora du- 
şului sub cerul liber, ora mesei sub cort, pu- 
nerea la punct a centralei, ora de instrucție. 
ora stingerii și a melancoliilor. Vecinatatea 
unui post de radio man iscă un prim inci- 
dent neplăcut. Conflictul începe să-și adune 
pretextele. invitaţia la picnicul nemților e ac- 
ceptată pentru că la fata locului s-ar putea 
afla date despre efectivele militare ale unităţii 


A doua 


timp, se realizează nu numai cu valorile anto- 
logice ale tematicii care a inspirat, prin gene- 
rozitatea sa, toate generaţiile de cineaști, ci şi 
cu corespondentele iaca panan ale evo- 
carii istorice a revoluţiei antifasciste, antiim- 
perialiste, revoluție cu caracter social şi na- 


tonal. Cu emoția provocată spectatorului 
prin verosimilitatea restituirii unor intimplari 
— chiar mai neobișnuite, cum sint acelea din 
timpul războiului, din firescul, dar și ineditul 
unor caractere, din surpriza evenimentelor si 
— last but not least — din știința povestirii, 
Care presupune și suflul, ritmul suspensului 
creat — indeosebi la acțiunea polițistă — 
dintr-o impecabilă profesionalitate. Dacă 
într-un alt gen cinematografic, emoția, poezia 
mai pot scapàra, în ciuda unor stingàcii oare- 
care, a naivităţii de construcție sau de psiho- 
logie, a vreunei licenţe istorice, policier-ul nu 
iartă. Aici contează precizia, rigoarea clădirii 
saradei si a limpezirii ei, milimetru de milime- 
tru, ca o impecabilă demonstrație matema- 
tică. Cine nu cunoaște logică si tim nu poate 
izbindi in acest gen aparent fără pretenții. 
dar, de fapt, cu atitea. Obligatorii, oricum, 
cele două mai sus amintite. Cărora un ince- 


Anotimpul 


(Maia Morgenstern), dacă tot story-ul acesta 
nu ar fi rezumat la citeva secvențe. Prin 
preajma celor două trasee narative graviteaza 
personaje cu mai multă sau mai puţină cu- 
loare: fata nostimă, farà probleme, doar cu 
cele de la locul de muncă si, uneori, locul din 
inima (Viorica Dinicu), omul care se pricepe 
la toate (Alexandru Arsinel), inginerul set 
arogant și orgolios (Val. Paraschiv), secretara 
descurcăreața (Adina Cezar) etc. In genere. 
pe ecran este destul du-te vino, un du-te vino 
pe care regizorul nu are, parcà,ràbdarea nici 
să-l controleze. nici să“ ritmeze; de aici și o 
anumită stinjeneala în mișcarea personajelor, 
sentimentul negăsirii spaţiului adecvat in ca- 
dru. Fluiditatea din primul scenariu semnat 
de Mihai Istratescu (Mijlocaș la deschidere) 
nu i-a mai fost la indemină, iar dacă au exis- 
tat urme, acestea nu au fost recuperate de 
regizor, preocupat de implantarea citorva 
secvenţe de atmosferă — cele din casa cu 


de fagi 


respective; petrecerea sfirseste prost, dar. 
momentan, fără urmări grave. Viaţa iși conti- 
nuă cursul. Din mai multe idile dorite, visate 
una 'se înfiripa cu adevărat intre o codana 
pentru care scurtatul părului e semn de 
emancipare si: un ostaş inimos care-i gata 
sa-i culeagă toate florile pădurii. Intervine 
aici prima cezură tragică: pe lingă cuplul 
acestor indragostiti e purtat pe o targa trupul 
neinsufietit al liceeanului pornit în căutarea 
iubitei sale, Ana; fata tocmai şi-l amintise pe 
băiat oferindu-i maci roșii exact în clipa in 
care glontele unei santinele nemtesti îl culca 
pentru totdeauna la påmint — doar roata bi 
cicletei raminind să se mai invîrteascà o 
vreme. Tot florile de cimp strălucind în soa- 
rele de vară sint pretext pentru cea de a doua 
insertie dramatică: fetița, plecată să-i culeaga 
surorii mai mari un buchet care să-i aline du- 
rerea pricinuită de moartea mamei lor, e bat- 
jocorită de un soldat neam{ ametit de liniştea 
din jur si de gindul la infidelitatea logodnicei 
de acasă 

Degete delicate string cu putere scoarța 
aspră a unui trunchi de copac. O lumină inte- 
rioară irizează profilul de adolescentă al 
Anei, fata care, utecistă fiind, știe că pacea 
ce se vestește stirnind atita exaltare va mai 
cere multe jertte... Cadrul emblematic revine 
pentru a marca o răscruce existenţială: sfirsi- 
tul unei perioade de experienţă subiectivă, în 
care fiecare, pe cont propriu, și-a înfruntat 
soarta — începutul unui episod de experiența 
colectivă cind toţi vor acţiona ca unul si unul 
ca toţi, făcindu-şi datoria așa cum conştiinţa 
o cere oricărui om cinstit. Sentimentul soli- 
darităţii depline, suflul eroic se nasc organic 
din însăși situația dată: unitatea germană ve- 
cină refuză să se predea și hotărăşte distru- 
gerea centralei. Neincetind să lucreze, asigu- 
rind legăturile telefonice necesare armatei ro- 
mâne, curajoasele telefoniste se apără cu 
armă în mină. Lupta cu moartea e descrisă 
printr-o tulburătoare, atroce succesiune de 
imagini, majoritatea in ralanti, descriind su- 
praomenescul efort de impotrivire, refuzul vi- 
talităţii frenetice de a se resemna, de a ac- 


varianta 


pâtor — pe micul ori pe marele ecran — cu 
greu le poate face față. Regizorul Ovidiu lo- 
nescu s-a bazat pe pilonii dramaturgici puși 
de o cunoscută autoare de romane polițiste 
— Rodica Ojog-Brasoveanu — dar a preluat 
stingaci sau în altă lumină din cartea de suc- 
ces care a stat la baza ecranizării. Citeva per- 
sonaje care se urmăresc cu interes și datorită 
interpretilor: haz si detasare, inteligentă iro- 
nie în ceea ce-l privește pe lon Caramitru în 
„Chat noir”, personaj pitoresc, cu farmec, dar 
pierdut şi el,ades, în labirintul incredibilelor 
aventuri ale celor patru personaje în căutarea 
unui scenariu mai solid și a unui dirijor mai 
eficient. loana Pavelescu — frumoasă, dis- 
tantă, trăiește angoasa continuă a personaju- 
lui, dar si a rolului; sugestivă apariția Lucie? 
Mureșan, cosmeticiana-agent de legătura 
sau micro-evolutia lui Zephi Alşec, ofițerul 
fascist cu morgă și monoclu. Mai putin con- 
vingători ca în alte filme, Costel Constantin și 
Corado Negreanu — nu ne îndoim, din cauza 
partiturilor repetind scheme prea uzate. Su- 
parà, mai ales, inadvertente de ordin istoric si 
psihologic (o silire cu arma în mină de câtre 
un comando ad-hoc a translatoarei ce lucra 


iubirii 


parfum patriarhal si tabieturi duios-ridicole a 
Elvirei, sau într-un culoar al fantasticului. Dar 
pentru ca bizara intilnire a femeii — care 
nu-și mărturisește boala — cu un personaj 
aflat la jumătate de drum între alinare si pre- 
monitie să aibă rațiunea particulară a oniricu- 
lui, ar fi trebuit ca, măcar într-un scurt răgaz, 
protagonistei să i se îngăduie sà stea de 
vorbă cu ea însăși (o vedem în propria-i casă 
abia în final, tot timpul fiind, cum se spune 
astăzi, „prinsă”). Altiel, atari accente nu fac 
decit să reamintească obsesiile unui cineast 
care, parado:; pare a căuta o Scylla si o 
Caribda prin sttimtoarea cărora să-şi pună la 
încercare talentul. Mereu derutant, iubit de 
generaţii de tineri cineasti — cine nu a fost 
student la sfirsitul anilor '50 și începutul ani- 
lor '60 nu știe ce a însemnat, pentru noi, 
Viaţa nu iartă; cine nu a fost coleg cu Pita si 
Tatos nu știe ce a insemnat Mihu în Institut 
pentru generaţia '70 — regizorul imi stirneşte 


cepta nemiscarea, abandonarea în nefiinta 
Din oglindă, cocheta îşi zimbeste pentru ul- 
tima oară. Suprafața transiucida se pulveri- 
zează în mii de cioburi. Parcă totul a sărit in 
aer, totul a luat foc, se primenește parca 
Particulele exploziilor se cern din ce in ce 
mai lin pină râmin doar diafanele frunze ale 
pădurii de fagi... O imagine superbă, aparent 
de o gratuită picturalitate suprarealistă, de 
fapt cu un clar sens semnificativ. Durerea ca 
prag al sacrificiului necesar se decantează în 
noblețe, jertfele trecute prin singe și foc se 
vor menţine pe retină ajungind în posteritate 
impaipabile, dar sfinte amintiri... 

De virtuozitate este vorba in cazul acestui 
debut. Cristina Nichitus-Mihailescu, după o 


destul de indelungatà practică pedagogică la` 


catedra de regie a IATC-ului, timp în care 
realizează si 40 de scurt-metraje, paseste as- 
tazi cu dezinvoltura, fără inhibitii şi avind 
atuul unei marcate personalităţii, în rindul re- 
gizorilor noștri. Exemplară este modalitatea 
sa de colaborare cu fiecare membru al echi- 
pei si cu toți deopotrivă într-o deplină con- 
vergenta de intenţii, de ambiţii, de pertor- 
mante. Mai întii este de salutat felul in care a 
ştiut să depene impreună cu Francisc Mun- 
teanu firul acestei narafiuni, un subiect pe 
care ea l-a descoperit în urmă cu zece ani în 
memoria supraviefuitoarelor evenimentului 
real din august '44, Asociind la aparatul de 
filmat un tandem tinàr — mai experimentatul 
Marian Stanciu si talentatul Cristian Co- 
meagă, debutant și el, regizoarea și-a asigu- 
rat o excepţională sensibilitate a peliculei 
care s-a lăsat impresionată într-un remarcabii 
consens stilistic căruia i se datorează, pe de 
o parte, atit valorificarea atmosferei retro, 
create de scenografia lui Mircea Neagu Ale- 
xandru şi costumele Dorinei Şortan, cit și (pe 
alocuri) ingenioasa și binevenita simulare a 
manierei de filmare proprie vremii respective; 
pe de altă parte, susţinerea fluentei sintaxei 
moderne impusă de un decupaj strins, nervos 
si de un montaj adecvat (Maria Neagu) ce ur 
mează ritmurile volutelor epice și lirice, cul- 
minajiile tragice. Dacă actorii au venit în in 
timpinarea rolurilor (Dionisie Vitcu — dispe 
cerul mucalit cu măsură; Valentin Mihali 

sublocotenentul curajos și timid: Vasile Mu- 
raru — soldatul induioşător de simpatic, 
Traian Stanescu — austerul doctor tå- 


măduitor de conștiințe; Florin Zamfirescu 


—  delatorul Stefan Velniciuc 


mârginit; 


O experienţă 
de aprofundat 
(Anotimpul iubirii, 
cu Maia Morgenstern 


și: Gheorghe Nindi 


— transmisionistul cu porniri bestiale), în 
schimb actrițele (treizeci la număr) au imagi- 
nat surprinzătoare compoziții in filigran pe 
care ecranul le-a redimensionat astfel incit 
fiecare își are momentul ei de pregnantà in 
conturarea feminităţii însăşi, surprinsă într-o 
ipostază caleidoscopica. Copila (Anca Mihà- 
escu) care abia se desprinde de lingă mamă 
tinind la piept un iepure uriaș, singura relicvă 
a unui camin distrus de război; rumena 
Durdu (Anca Sigărtâu) la primele nedumeriri 
profesionale şi primii fiori ai iubirii; nostima, 
versata Meri (Tora Vasilescu) plină de 
aplomb în tot ceea ce face fie că pune la 
punct un iubit incomod, fie că pălmuiește un 
neamj beat, fie ca ocheste ireprosabil, fie câ 
flirteazà nevinovat, lucrează cu devotament 
sau moare surizătoare; blinda, delicata visa- 
toare (Catrinel Dumitrescu), vorbàreata agi- 
tată (Carmen Trocan), necăjita ofilità 
(Adriana Schiopu), insolenta plictisità (Ceci- 
lia Birbora), adinc. indurerata mamă (Maria 


A doua variantă 
din multe posibile 
(loana Pavelescu-Sion) 


sau excelenta 
intrare în arenă 
a tinerei regizoare 


Rotaru). Ana, protagonista, Raluca Penu, stu 
dentă încă, se păstrează în umbră, discreta 
străbate filmul cu silueta ei de gracilă trage- 
diană, cu privirea înrouratà de suferință, cu 
buzele arse de febra luptei, cu vocea mià- 
diată de noblețea crezului. Aceeași lipsă de 
ostentaţie ca in întreaga demonstraţie de 
măiestrie profesională, de talent a autoarei 
acestui film, Cristina Nichituş-Mihăilescu. 


Irina COROIU 


— — 
Producţie a Casei de fime Unu. Scenariul: Francisc 
Munteanu. Regia: Cristina Nichitus-Mihditescu. De- 
coruri: Mircea Neagu Alexandru. Costume: Dorina 
Sortan. Muzica: Dan Ardelean. Coloana sonoră: Ti 
beriu Borcoman. Montajul: Maria Neagu. Imaginea: 
Cristian Comeagă si Marian Stanciu. Cu: Raluca 
Penu, Traian Stănescu, Vasile Muraru, Dionisie 
Vitcu, Anca Sigàrtàu, Valentin Mihali, Tora Vasi 
lescu, Adriana Schiopu, Carmen Trocan, Cecilia Bir- 
borà, Virgil Andriescu, Vasile Popa. Film realizat in 
studiourile Centrului de Producţie Cinematogratică 


la ambasada germană de a sustrage inamicu- 
lui — şi prin ce mijloace rudimentare! — pla- 
nuri importante pentru mișcarea insurectio- 
nală, ca și spaima manifestată permanent de 
către tinăra ce se presupune că ar avea oare- 
care experienţă în ale contraspionajului de 
vreme ce a fost infiltrată de forțele patriotice 
în interiorul „cetăţii dușmane"). Dacă acestea 
și multe altele s-ar mai putea pierde intr-un 
„context scris“, sub lupa necruțătoare a apa- 
ratului, ele devin flagrant neverosimile. Lu- 
crurile trebuiau, cred, mai bine cumpanite 
Cam multe licențe ale. autenticităţii, licențe 
psihologice, ori licențe de logică pur și sim- 
plu 


Imaginea filmului înaintează lent, cuminte 
convenţional. Cîteva decoruri (mai mult ele- 
mente scenografice) sugerează atmosfera 
provinciei din timpul războiului: camuflaj. 
alarme, bombardamente, bodegă, cinemato- 
graf de cartier. În rest, butaforie — în sensul 
extins al cuvintului — prea la vedere. 


Alice MANOIU 


Producție a Televiziunii Române in colaborare cu 
Casa de liime Unu. Scenariul: Rodica Ojog-Braşo 
veanu, Ovidiu lonescu, Victoria Marinescu. Regia: 
Ovidiu Ionescu. Imaginea: Aurel Kostrakiewics. Mu- 
zica: George Grigoriu. Decoruri: Petre Veniamin. 
Costume: /leana Mirea asistată de Victoria Dragnea 
Cu: Joana Pavelescu, ion Caramitru, Costel Con- 
stantin, Radu Dunăreanu, Corado Negreanu, Lucia 
Mureşan, Constantin Fugagin, Victor Strengaru, Ge- 
orge Buznea. Film realizat in studiourile Centrului de 
Producţie Cinematograficà „Bucureşti“. 


dorința de a dezintegra zimbetul ironic cu 
care îşi intimpina şi succesele si eșecurile, la 
adăpostul banalei, dar eficientei întrebari 
„cine ești dumneata, lulian Mihu?" 


Magda MIHĂILESCU 


Producție a Casei de filme Unu. Scenariul: Miha: Is 
tratescu, lulian Mihu. : fulian Mihu. Muzica: 
Anatol Vieru. Decoruri: Petre Veniamin. Costume: 
ileana Mirea. Coloana sonoră: ing. Dan lonescu 
Montajul: Silvia Cusursuz. Imaginea: Alexandru Gro- 
za Cu: Cristina Deleanu, Gheorghe Visu, Viorica Di- 
nicu, Maia Morgenstern, llana Predescu, Valeriu 
Paraschiv, Alexandru Arsinet, Florentin Duse. Jean 
Lorin Florescu, Adina Cezar, Alexandru Racovi- 
teanu, lon Niciu, Mircea Stoian. Mircea Albulescu 
Geo Motoi, Dorin Varga. Film realizat in studiou- 
de Producţie 


rile 
regti*. x 


Cinematograficà „Bucu- 


Jagi 


È Cristina Nichituș-Mihăilescu 


operatorul 


Poezia tehnologiei 


| A prinde 12... Asa, mulțumesc — centrul 
| aici, nu, nu aici-asadifuzeazà acum, da, 
merge, mai pune un difuzor — acum taie pe- 
retele, da, taie si jos, pina acum e bine, sà 
trecem mai departe la următorul proiector”. 

S-ar putea ca pină aici sà nu intelegeti ni- 
mic sau să fi intuit vag cite ceva. Banuiti însa 
că poate fi vorba de un limbaj propriu unei 
anumite meserii. Așa cum meseria de progr a- 
mator de calculatoare sau muzician sau ingi- 
ner constructor au limbajul lor specializat, tot 
asa si meseria de operator de film are un lim- 
baj anume atunci cind ea este practicată, 
trăită direct. În restul timpului, despre 
această meserie se poate vorbi cu cele mai 
obişnuite cuvinte. ba chiar mai mult, la prima 


„ochiul care vede pentru alţii 
(operatorul Vlad Păunescu) 


E LA 


E: 


alt 


vedere pare o ocupaţie cu nimic mai deose 
bità decît altele. 

„Uite cum facem: la început ești în plan 
larg. Cind începe replica începi să stringi 
ușor, odată cu plecarea în traveling, ca sa 
ajungi pe finalul replicii în prim-plan. Faci în 
asa fel incit să ţii permanent în cadru și pe 
celălalt”. 

Spre deosebire de alte limbaje specializate 
ale unor alte meserii, cel al profesiunii de 
operator suferă o dublă codificare. Mentionez 
ca nu mă refer la limbajul imaginii de film, 
care este cu totul si cu totul altceva, ci numai 


Fără şevalet, 
în magicul dreptung 
de pinzà 


la limbajul profesiei in sine, încercînd sa ridic 
doar un colț al valului ce pare că acoperă cu 
necunoastere această — să mà ierte confrații 
— cea dintii meserie din cinematograf. 

O voce la telefon, după o lungă zi de fil- 
mare, undeva în țară: „Da. da, acoperirea e 
bună, dar vezi ce faci cu feţele, mi se par un 
pic cam jos!.. — Nu, asa o vreau. Planul doi 
ma interesează în special, ca și culoarea. 
Cum ţi se pare?... — E bine, așa cum am dis- 
cutat, dar totuși nu cobori prea mult umple- 
rea. Baţi spre limita de jos a copierii... — 
Bine, mergeţi tot asa si în continuare. Asa am 
gindit tot interiorul ăsta... — Bine, cum vrei, 
noapte bună!” 

Va veţi întreba unde-i acea dublă codificare 
despre care se vorbește. Ce se poate spune 
ca face un tip care „discută“ cu un calcula- 
tor, dacă un operator discută cu un maistru 
de iluminare într-un limbaj dublu codificat? 
Primul se implică într-un proces de execuţie, 
mai mult sau mai puţin trait afectiv, în funcţie 
de pasiunea fiecăruia. Cel de-al doilea, chiar 
dacă nici cei din jurul lui nu o prea simt, se 
implică într-un proces de creaţie. Operatorul 
de film imaginează o lume deja imaginată în 
termenii vizualului. Dar pentru ca acești ter- 
meni ai vizualului să ia o formă concretă, ei 
se sublimează în parametrii tehnici, 

Uite ce-ti propun eu: ne dâm mai în spate 
sì punem 35-ul. Căpătăm o altă dimensiune a 
spațiului si parca se amplifica senzația de 
care Îmi spui cà ai nevoie, mai bine decit în 
varianta propusă de tine... — Da, se pare ca 
ai dreptate. Hai să încercăm așa, dar nu 
vreau să fie totul foarte luminos... — Bine, 
am eu grijă. O săi placa!” 

Este un paradox destul de greu de asimilat: 
un artist al imaginii de film creează cu 
parametrii tehnici, cu cifre care exprimă mul- 
tiple variabile ale unei imagini dinamice, cre- 
ează cu dispozitive si aparate, cu tehnologii 
si procedee pe care trebuie să le stàpineasca 


oamenii de aur ai studioului 


cenușă imperiuhii 


perfect, pentru cà doreşte cu ajutorul lor să 
diferentieze subtile trasaturi, pentru a impre 
siona si emofiona. Există, bineînteles, o teh 
nică a desenului, a compoziţiei muzicale şi o 
tehnică a sculpturii, precum si o seamă de 
unelte — chiar şi un simplu creion — pe care 
artistul respectiv le stăpinește direct și ne- 
condiționat. Cu ele se luptă pină la ore tirzii 
din noapte, pe ele le iubește si le detesta in 
același timp orice artist al batrinelor arte 

Operatorul de film creează prin intermediul! 
unei industrii. lar uneltele și tehnicile cu care 
o face sint în mare majoritate concentrate în 
mina altora — eminamente executanţi tehnici 

- cu care se înţelege printr-un limbaj co- 
mun, adecvat fiecărui compartiment prin care 
imaginea trece de la concepţie pină la finali- 
zare. Dar — și as dori să nu uitaţi acest „dar“ 
— peste toate acestea, sub toate acestea, in 
toate acestea stă imaginaţia operatorului, su- 
fietul lui întors spre lume si din lume prin 
ochi, sensibilitatea poetică a ochiului ce vede 
pentru alții după ce a văzut pentru el. 

Am sà mă folosesc de o comparaţie aflata 
la unul din cursurile studenţiei — sperind ca 
profesorul meu să mă ierte că-l citez din 
amintire și parţial. Un operator se aseamană 
foarte mult cu un diagnostician medic care, 
văzind cazul, decide tratamentul „din ochi” 
Această comparaţie este valabilă atit în ceea 
ce privește concepția imaginii cit și execuţia 
ei. Pentru fiecare situație concretă, întilnită în 
scenariu sau pe platoul de filmare, el prescrie 
o anumită... tratare plastică. El elaborează o 
combinaţie de alegeri — căci ce altceva face 
dreptunghiul magic de pinză decit să ne pre- 
zinte o combinaţie de alegeri din realitate, 
piasmuità în asa fel incit să ne impresioneze 
în comunicarea pe care o face. Alegeri astfel 
combinate. incit să sprijine pe deplin intenţia 
regizorului. 

n nou un paradox: eventuala emoție ar- 
tistică creată de imaginea unui film se naște 
din modul combinației de alegeri, aceste ale- 
geri fiind „sublimatele” condițiilor tehnice de 
execuţie și a parametrilor aleși să exprime şi 
să semnifice ceva în acea imagine. 

Văzută în mai multe feluri, o realitate se 
poate deforma conform unghiului de abor- 
dare si de vedere. Pentru „realitatea” unui 
film, operatorul, bineinteles împreună cu re- 
gizorul, este cel care stabileşte cum se vede 
sau cum ar trebui sà se vadă acel „ceva 
pentru ca regizorul să-și realizeze intenţia 
creatoare. Această „stabilire“ se realizeaza 
orgonind niște coordonate strict tehnice 
după un tipar executat de afectivitatea si 
emoția receptării realității de filmat, proprii 
numai operatorului de imagine, care poate sà 
vadă cu anticipație cum va arăta realitatea 
ien meg în „realitate“. Rezultatele acestei 
„stabiliri“ ajung la cei ce trebuie să o execute 
prin niște vorbe, simple vorbe seci și reci — 
un limbaj tehnic ai cărui substrat, cel mai 
adesea, este injeles doar unilateral. La spec- 
tator ajunge însă produsul finit, fără zgura 
travaliului de elaborare: emoția pasiunii de a 
privi şi a vedea, condensată prin muncă si cu 
mijloace tehnice în „ceva” efemer și totuși... 
etern. Imaginea de film. 


cascadorul 


A prevedea totul. 
A nu risca nimic 


S. unii băieți care, după ce au stat pe 
lingă cascadori cițiva ani si au fâcut mici cas- 
cade, cred că, de-acum gata, sint cascadori. 
Regizorul secund adusese la Cuibul salaman- 
drelor un băiat care spunea că poate să faca 
orice. Regizorul i-a explicat că trebuie sa 
ardă tot costumul de pe el. l-au dat foc. Nu 
sia nimeni dacă mai făcuse așa ceva și dacă 
îsi luase toate măsurile de prevedere ca sà 
nu pățească nimic. S-au uitat la el si l-au cre- 
zut pe cuvint. Dar lucrurile nu au mers deloc 
bine. După filmare, auzind despre mine că 
am lucrat mult cu foc, m-au căutat să reali- 
zam totuşi scena asta așa cum trebuie. Am 
iost de acord, dar cu condiţia să vin cu sin- 
gurul om în care am încredere cind este 
vorba de meseria noastră: Grusevschi. 

in afarà de mine, nimeni nu stia cà Grusa 
nu-şi mai dăduse niciodată foc. Grusa m-a 
intrebat ce trebuie să facă știind că eu am 
mai lucrat genul ásta de cascade si cà, pe 
deasupra, îmi si plac foarte tare. Piecàm la 
fumare cu echipa si cu Dinu Lazăr după noi 
ca să ne lacă și citeva fotografii frumoase. 
Amănuntele fiind stabilite, stam la taclale în 
autobuz, rizind si spunind glume. Nici nu am 
avut timp sà realizăm cit de repede am si 
ajuns la Ploiești. Filmarea era de noapte, dar 
Dinu Lazăr e de părere cà asta nu este o pro- 
blema. ÎI lăsăm să își pregateasca aparatele 
si noi să ne pregătim costumele. Am imbra- 
cat costumul după care i-am dat foc lao mi- 
necă să vedem cum arde si ce se-ntimplă. 
Era bine, am anunţat regia că într-o jumătate 
de oră putem filma. Mă apuc să îi explic lui 
Grusa asa cum a făcut și el cu mine la alte 
cascade. În timp ce-i explic pentru a nu stiu 
cita oară, devenind aproape pisâlog, mà uit la 
el şi-i văd privirea absentă ochii ăia care spu- 
neau tot. Mă opresc și-l întreb. 

— Si eu mă uit la tine tot așa cind îmi ex- 
plici tu ceva? 


Puinim amindoi în ris și plecăm spre ma- 
sina pompierilor, dar pe drum tot î mai spun 
să aibă grijă si să nu se-ntoarcà în ax dacă 
se opreşte pe loc. Am dus cam zece minute 
muncă de lamurire cu pompierii care nu inte- 
legeau de ce apa trebuie să vină prin furtune 
doar din câdere şi nu pompată de motorul 
mașinii. Le explic cu răbdare că dacă 
se-ntimplă. ceva la carburator motorul se 
opreşte, apa nu mai curge iar noi sintem în 
flăcări si ce facem? Suflàm unul spre celălalt 
ca să ne stingem? Fixăm pompierii care mà 
vor Ali d pe mine si care il vor stinge pe 
Gruşa. pun aparatele de filmare, mașina 
pompierilor este mutată cam 10 metri spre 
dreapta deoarece era în cadru. În timpul asta 
noi ne îmbrăcâm, ne pregătim. Sint foarte 
atent la Grusa să nu scape ceva. Am facut o 
repetiție pe unde trebuie sà trecem și unde 
trebuie să ne oprim. Regizorul spune că ar 
vrea ca unul din noi să se-mpiedice la un 
moment dat, apoi să se ridice și să plece mai 
departe. 

— Bine, fac eu asta, Grusa o să meargă în 
fatà, eu o să-l urmez si am să mă im ic 
după ce fac 5—6 pași. 

— Motor! 

Pun pe cei doi băieți care stăteau cu făcli- 
ile aprinse lingă noi sà ne dea foc si, din 
clipa asta, ia-ti picioarele la spinare Albule că 
incepe să fie cald. Îl văd pe Grusa care 
aleargă în faja mea. Ce toc are pe el! Imi dau 
seama ce iese din mine. Pe obrazul sting 
simt dogoarea flăcărilor care sint pe Grusa. 
Ştiam că o să fie mare, dar nu chiar asa. Au 
trecut cei 6 pași, mà împiedic, sint gata, gata 
să cad, aproape că am mers de-a bușilea ci- 
tiva metri, mà redresez și alerg mai departe 
pe locul unde mă aşteaptă pompierii si unde 
Gruşa a ajuns deja, dar in loc să se culce pe 
burtă cu faţa-n jos stătea în picioare si pom- 
pierii îl udau cu furtunurile pe faţă. Cind fo- 
cul de pe piept s-a stins, s-a întors în ax cu 
spatele la pompieri exact în clipa cind eu ti- 
pam: nu. Si mă aruncam cu fata în jos privind 

u coada ochiului la Grușa care în clipa cind 
+a întors si a dat cu nasul de flăcările de pe 


- «pate a sărit pur si simplu pe burtă dind cu 


palma dreaptă în baltoaca de lingă e! ca si 
cind prin plescăiturile lui repetate ar fi trebuit 
să dispară focul de pe spate. Furtunurile își 
fac din plin datoria și, în citeva secunde, des- 
tul de lungi dealtfel, focul este stins, iar noi 
ne ridicâm fumegind ca două festile. Am ris 
bucuros cind am văzut că nu are nimic 
față și ne-am felicitat reciproc pentru ce fă- 
cusem. Plecăm spre „maşina de costume" 
vorbind despre filmul lui Şerban Creangă la 
care avem de făcut altă cascadă cu foc tot la 
o sondă şi tot împreună, 

— De data asta merg eu în faţă. 

— Nu. Uite, plecăm amindoi odată. 

Rid si accept bucuros. 

— Bine, fie. 
— Cum se numește filmul? 

Speranţa. 


universul muncii în universul filmului 


tînărul regizor 


Un imaginativ 
riguros 


dr după Moara lui Călifar si Domni- 
goara Aurica regizorul Şerban Marinescu in- 
tră în prima linie a generaţiei sale, cred că e 
oportun a medita puţin asupra unor trăsături 
caracteristice ale demersului său artistic. 
Omul e, desigur. un imaginativ. cu propen- 
siune spre fantastic, ochiul său pătrunzind 
dincolo de întimplări si făpturi, într-o zonă 
imaterialà, unde umbrele devin enorme și in- 
trà în ciudate osmoze. Cu toate acestea, îi e 
proprie rigoarea în stabilirea cadrului, în 
plasticizarea mediului, în alegerea amânunte- 
for, în ritm. O asemenea însușire divulgă o 
fire ordonată, aspră poate, în orice caz capa- 
bilă de sever autocontrol și o tot atit de se- 
veră subordonare a inspiraţiei unui corp de 
principii. Rigoarea aceasta îl fereşte în mare 
măsură de decorativism, impresia care o 
dau secvențele fiind de frustrete. li apără si 
de redundante. Îi asigură o fluentà precisă a 
naratiei, ale cărei convulsii și meandre bruște 
n-o scot totuși niciodată din matcă. li favori- 
zează obţinerea dramatismului intrinsec. A 
acelui dramatism despre care Antonioni spu- 
nea că își are sorgintea în scenariu. dar de- 


P. Popescu a absolvit IATC-ul în 1954, 
clasa de actorie a regretatului Marcel Anghe 
lescu, fiind, în ultimii ani de studii, şi asistent 
la Catedra de regie condusă de Marietta Sa- 
dova, actor si regizor deci, situația dilematica 
rezolvindu-se prin angajarea ia cinematogra- 
ție — sint 33 de ani de atunci — si prin par- 
curgerea primelor experiențe de pe platourile 
de filmare. Participă apoi, ca regizor. din par- 
tea română, la realizarea mai multor copro- 
ducţii, Codin (regie Henri Colpi, 1957), Serbă- 
rile galante (regie Réné Clair, 1960) Steaua 
fără nume (regie Henri Colpi, 1961), 

băieți şi o ştrengăriță (regie Bernard Borde- 
rie, 1963), colaborind, apoi, în 1964, cu însuși 
Roberto Rossellini la realizarea documenta- 
rului Lupta omului, o peliculă in care avata- 
rurile speciei umane sint urmărite incepind 
cu cavernele și ajungind la zgirie-nori. Dacă 
adăugăm și cele 21 fiime artistice din pro- 
ductia naţională la a căror realizare a contri- 
buit ca regizor secund, am putea ajunge la 
concluzia că Pitt Popescu are o carieră cine- 
matograficà bine conturată, oarecum demna 
de invidiat. 

N-am spus însă mai nimic despre adevăra- 
tul Pitt Popescu, despre omul drămuit la 
vorbă care de bună voie şi nesilit de nimeni, 
cum se zice, de un număr de ani, şi-a dedicat 
activitatea filmului utilitar (banală denumire 
de sorginte contabilă). filmului fără grimă și 
fără metafore inventate de autori, filmului 
despre cum sà muncesti într-un loc plin de 
pericole fără să-ţi riști viaţa, filmului despre 
om in cea mai dramatică ipostază a sa. con- 
fruntarea cu pericolul morții... Pitt Popescu a 
realizat 86 de asemenea filme, scurt-metraje 
in care nici măcar unei singure fotograme 
nu-i poate fi imputată lipsa de veridicitate 


Apoi, cînd a pășit binişor spre a doua tine- ` 


curge esenţial dintr-o privire ordonată, „privi 
rea lupei implacabile care e obiectivul came- 
rei, dind unicitatea poveștii, constring impre- 
vizibilul. modelind contradicţiile, raportind cu 
stringentà psihologia. sentimentele, la mo- 
mentul dat". Ceea ce-i și dădea dreptul sà 
afirme, nu fără nu anume orgoliu: „Eu lucrez 
in așa fel incit la montaj suprim foarte puţine 
planuri”, deoarece „văd tot filmul înainte de 
a-l face" si fiindcă „nu știu să filmez în graba, 
pe nepregătite, pe negindite“. 


Melancolia 
crepusculului 
si măştile ei... 


E cu atit mai apreciabilă rigoarea artistica a 
tinărului regizor, cu cit elanul improvizatoric 
al multora — nu numai in cinematograf, si 
chiar al unora despre care obisnuim a zice ca 
au ,experientà", atunci cind de fapt ne refe- 
rim doar la virstă — e atit de curent, incit de- 
seori ești nevoit sà le amendezi mental, sim 
pie erori logice, sau de consecvență epică ori 
de cronologie — pentru a nu mai vorbi de 
cele stilistice. 


În Domnișoara Aurica e vădită și capacita- 
tea regizorului de a tipiza cu subtile mijloace 
filmice. Verbul s-a cam demonetizat într-o 


Pa St 


Regizorul 


rete, actorul nerealizat de Pitt Popescu şi-a 
cerut, într-un mod special drepturile adică l-a 
„invitat“ pe regizorul Pitt Popescu sa. 
zboare. Mai bine să-i dăm cuvintul protago- 
nistului... 

Pitt Popescu: N-am vrut sà fiu actor (inca 
mai cred c-aș fi putut fi), într-o vreme am 
vrut să fiu regizor principal (m-a uluit concu 
renta și-am renunţat din... să-i zicem, pot 
tete), am făcut, apoi, citeva filme de protecția 


Filmînd în zbor 
aparate de zbor 


muncii si m-am trezit felicitat de niște intre- 
prinderi din țară pentru... — credeți că citito- 
rii revistei pot fi interesaţi de așa ceva?. 
pentru faptul că filmuletele mele, văzute de 
muncitori, àu dus la scăderea numărului ac- 
cidentelor de muncă foarte grave... Am primit 
mai multe premii in viață, dar acesta a fost 
cel mai mare, premiul la palme d'or acordat 
de nişte oameni care au învăţat din filmele 
mele cum sâ-și cistige piinea zilnică făra a 
ajunge la spital... Arta trebuie să-l facă pe om 
mai bun şi mai frumos, dar există, cred eu 
dincolo de artă, de bunătate şi de frumusețe 
realitatea eternă a muncii. În filmul de fic- 
tiune, actorul se preface că muncește (mà re- 
fer la interpretarea rolului), se preface cà tipa 
(dacă-i actor mare, îl si crezi), se preface ca 


vreme, a și dispărut de altfel din vocabularul 
nostru estetic, procesualitatea e insă reală, 
neinlăturabilă, e o esenţă a creaţiei. Ramin, 
firește, în discuţie, acceptiile variate ce se 
dau conceptului. Mă refer, deocamdată, la 
forța semnificării generalului prin individual, 
a fenomenalizării — cum zic esteticienii — 
esentialului, a sintetizarii, in imagine, a alea- 
toriului şi a necesarului. Unul din procedeele 
predilecte ale cineastului, în filmul amintit, 
este stabilirea măștii personajului, ea repre- 
zentind un cumul de motive armonizate cu 
psihologia eroului, dar deopotrivă si o suma- 
vizare a proiectiitor imaginaţiei sale. Masca 
domnișoarei Aurica, așa cum remarcabil o 
realizează Marga Barbu, e a domnisoarei bă- 
trine dintr-un cartier marginas, în epoca sta- 
bilità, dar, totodată, e chipul enignatic al tim- 
pului ireversibil, al senectuţii infiorate de cre- 
puscul, al urii instinctive față de ceea ce nu 
poate pieri odată cu sfirsitul inexorabil al 
propriei ființe. Mi s-a părut, deasemenea, cu 
deosebire interesantă, în galeria mâștilor, 
aceea a artistului de cabaret sordid, interpre- 
tat excelent de Remus Mărgineanu. E un suc- 
ces al artistului și al regizorului, aceia de a 
face strălucitor un mediocru. Un mediocru 
care n-are conștiința inferioritàtii sale: ridico! 
pentru noi, mică zeitate pentru spectatorii ce 
nu au parte decit de atari distracţii. M-a dus 
cu gindul la Cabotinul iui Osborne şi ai lur 
Laurence Olivier, firește, aici cu un rol ma: 
redus în acţiune, la o scară ceva mai res- 
trinsà, dar nu de altă factură. 

Mai fiecare mască din film e distincta, tip: 
zind atitudini curente, înclinații morbide, me 
lancolii ale veacului, un anume seism istori 
de stràfund, o stare de lentă dezagregare 

Pentru tinerețea regizorului si putinàtatea 
filmografiei sale de pină acum rezultatele pe 
care le-a obținut și relieful personalităţii im- 
pun. 


Valentin SILVESTRU 


mibeşte sau suferă. În filmele despre care 
vorbesc, cele utilitare, nimeni nu interpre- 
leazà nimic, fiecare trăieşte ceva, „actorii“ fi- 
ind insusi eroii povestirii.. 
Traian Vuia, Aurel. Vlaicu. Henri Coanda 

precursorii de legendă — si... Brincusi, pe 
care-i iubesc incă din copilărie — nu vreau 
să fiu patetic — m-au determinat sà-mi dedic 
ami de activitate din acest modest final de 
carieră (sint născut în 1928) constructorilor 
din industria română de avioane. Aeronava 
cu reacţie pentru transportul pasagerilor 
ROMBAC 1 — 11, avioanele de turism, 
şcoală şi utilitare IAK — 52, Britten-Norman: 
Pilatus BN — 2, IAR — 825, 823, 827, pla 
noarele şi motoplanoarele IS—30, 31, 32, res- 
pectiv motoplanorul IS—28 M2, plus citeva ti- 
puri de elicoptere, inscriu România printre 
primele zece țări din lume in domeniul con- 
structiei de avioane. Ce filmez eu la aceste 
aparate de zbor unde fiecare centimetru de 
structură înseamnă o gindire tehnică insu- 
mind mii de calcule matematice?... Eu (adică 
aparatul de filmat) reprezint factorul obiectiv 
care vede exact ceea ce vede, in comparație 
cu părerea (subiectivă, desigur) a celui care 
execută o anumită operaţiune tehnologică 
sau o verifică sau o supraverificà etc. În in- 
dustria aeronautică se lucrează cu miimi de 
milimetru, cu sutimi de miimi, cu miimi şi asa 
mai departe. Ca tehnică și ca artă, joncțiunea 
uftei aripi de avion pe fuselaj reprezintă o 
operațiune care a necesitat efortul intregii 
gmdiri tehnice de la Leonardo da Vinci pina 
m zilele noastre. Dacă există ceva pe lume 
care poate sta, ca perfecțiune, alături de 
„Mâiastra” lui Brincusi, apoi acest ceva nu 
poate fi decit arta cuprinsă in matematica 


Aviatorul în filmul de ficţiune: 


Frumuseţe și talent 
(Enikò Szilagy-Dumitrescu) 


unei aripi de avion. Toate acestea le filmez 
pentru constructorii de avioane, pentru viito- 
rii ingineri de la Instititul de Aeronautică din 
cadrul Politehnicii, pentru elevii Liceului ae- 
ronautic, pentru partenerii străini etc. Am fa- 
cut pină in prezent 32 de asemenea filme de 
strictă specializare aero, urmind ca, în viitor 
să mai realizez incă vreo 20. 


Totuşi, stimate Pitt Popescu, cum rā- 
mine cu fiimul de ficțiune, chiar sinteti im- 
potriva lui? 


Sa tim bine intelesi, sint impotriva filmu- 
lui de ficţiune doar atunci cind ficțiunea este- 
tică devine ficțiune pur și simplu. Cinemato- 
graful, ca artă, este pindit în permanenţă de 
această „ficțiune pur și simplu”, adică fil- 
mul făcut doar de dragul aparatului de filmat 
Un bun film de artă, este, desigur, un film de 
ficțiune. Un film prost, fie el şi de artă este o 
ficțiune a ficţiunii, adică nimic. Aici, cred eu, 
se află cheia filmului de actualitate în primul 
si în ultimul rind: ficţiunea estetică să ince- 
teze de a mai fi ficțiune pur şi simplu... 

Pitt Popescu își aprinde o țigară, apoi pri- 
veste cerul și-mi spune că miine trebuie sà 
filmeze la mare inaltime. incepind din 1974 a 
cucerit mai multe premii cu filmele sale, in- 
clusiv Diploma de onoare a Festivalului Na 
tional „Cintarea României“ 1986, pentru fi 
mul Planoare si mot ti. Mii- 
ne, deci, ci vom vedea un avion la mare 
altitudine, să ne gindim că e cu putinţa ca in 
el să se afle regizorul cu aparatul sâu de fil- 
mat... 


Marcel PĂRUȘ . 


Vladimir Găitan, Jean Constantin 


si Rodica Popescu Bitănescu, în 


de Mihai V; 
pe ta 


ilescu și 


Francisc 


tilor din 


Anca 


sau tarme 


A di 


lor! 


mărturisiri 


Anu 


n fiint 


memorabilă 
lumină dur 


it 


preună cu 


Anton și Sorin 


maximum 


pe o trisi 


rogran 


Muranevici 


comp zut izbutite 


dobindit- 


sm din 


contemporane 


fuga dis; 
4 


a filme | 


, iluzi 


ondajul làu 


randelliană 


e la un d 


stilistic carac- 


atorul, subtii 


Principala v 


tou penti inul 


S auve qui peut le court-métrage!" — m-a 
intimpinat decis şi în forţă — deși fără s-o 
ştie — Oberhausen-ul. Îmi aşteptam rindul! la 
biroul de primire al Festivalului, zvonind mul- 
tinafional, si frunzăream cu ochii încă depă- 
siti de abundență, materialele documentare, 
publicitare, revelatoare, ciocotitoare râspin- 
dite pe mese, birouri, pereţi, peste tot unde 
un petic de loc permitea expunerea vreunui 
petic de hirtie. Mi-a atras atenţia o filă ver- 
zuie şi conținutul patetic al devizei înscrise 
pe ea: „Sauve qui peut le court-métrage”. Este 
vorba — aflu — de motto ui unui festival 
francez, cel de la Cliermont-Ferrant care își 
anunţa aici, la Oberhausen. prima ediție in- 
ternationalà. Un prim lucru de urmărit — îmi 
spun — șperind, concomitent, intr-o infir- 
mare a pateticei devize franceze din partea 
filmelor festivalului de la Oberhausen aflate 
în fața. startului. 

Start, deci Oberhausen '87:77 de filme in 
concurs şi nenumărate programe informative 
diverse de un interes ce se anunţa incă din 
titiu („Filme premiate la Festivalul de la Cra 
covia” de exemplu), o retrospectivă Fernando 
Birri şi una „25 de ani de la Manifestul de la 
Oberhausen“, numeroase programe video si 
un număr nesfirșit de discuţii, seminarii, con- 
ferinte de presă... iar, pentru mine, bintuind o 
întrebare: Sauve qui peut... 

ingrijora: pericolul subinteles conţinut 
în apelul citit, intimplàtor, pe fila verzuie s-a 
dovedit un fel de concluzie personală asupra 
multora dintre filmele anului '87 vizionate la 
Oberhausen. Personală, dar nu numai, căci 
Oberhausen-ul acest festival-capitală a scurt 
metrajului, barometru sensibil, ediţie de edi 
ţie. al noului, mișc curentelor în domeniu 
a dovedit conştieni ea unei anume stări de 
impas in care se află scurt metrajul, dar, con- 
comitent, — si acesta mi se pare un lucru im- 
portant — şi o privire înțeleaptă asupra aces- 
tei stări. Criză? Dar cind n-a fost scurt metra- 
jul în criză? Razboindu-se ba cu atotputerni- 
cia metrajului lung, ba cu asaltul TV, ba cu 
avalanșa video, silit să facă faţă ba crizelor 
bugetare, ba nedreptei condiţii de „cenușa- 
reasă“, scurt metrajul a vietuit întotdeauna 
tocmai prin aceea că, fiind scurt, e obligat sa 
spună mult. Adică important. Adică esenţial 
In mod sintetic si percutant. 


x” pa igor > 


Dar dacă nu reuşeşte? Dacă nu reuşeşte 
atunci intră în criză. 


Criza documentarului? Criza idell! 


Ne-am obișnuit să cerem și să aşteptam de 
la fiecare film să comunice un „ceva“, un 
Ce" anume pe care, deseori, îl identificàam cu 
insăși valoarea unui film și pe care l-am nu- 
mit idee, mesaj, sens, gind artistic sau chiar 
sentiment, stare, atmosferă care să se adre- 
seze gindului sau sufletului, sau amindurora. 
Filmele anului '87, într-o majoritate de care 
personal mă tem, neglijează sau neagă con- 
ştient necesitatea vreunui capăt de idee. Sau 


Fiind scurt, 
documentarul e obligat 
să spună mult. 
Important. Esenţial 


poate gindesc eu prea clasic, prea conserva- 
tor, în principii prea rigide. Atît de largă mi 
s-a părut predispoziția cineaştilor lumii spre 
ignorarea postulatului că „trebuie a avea 


: prietenia dusă pină la sacrificiu 
Drumul spre Sopot 


DE a 


"di =. 


bal 


corespondentà din Hanoi: 


x 


S. recunoaștem, cinematogratia vietna- 
meză țâmine inca pentru multi o necunos- 
cută, capitolul „tinără cinematografie“ in 
care, de regulă, este inclusă avind nevoie de 
mici retușuri, întrucit, iată, incercind sà depă- 
seascà tiparele filmului de război care, stric- 
tamente si obiectiv, o caracterizau. ea incepe, 
incet-incet, să „iasă în lume", să-și afirme, 
adică, o personalitate distinctă. Ea abordează 
cu mai mult curaj teme oricum mai dificile, 
vizind analiza psihologică, drama inadaptabi- 
lităţii sau, dacă vreți, chiar comedia — fie ea 
si muzicală. Sigur că despre calităţile artis- 
tice, propriu zise, mai ràmin incă destule de 
discutat, se pot aduce incă numeroase argu- 
mente in legătură cu stingăciile unor filme, 
dar, grosso modo, in cinematografia vietna- 
meză de azi se produce, cu fiecare ,sta- 
giune“, un proces firesc de evoluție. 

Am avut prilejul de a constata „pe viu“ 
aceste noi şi binevenite orientări ale cinema- 
tografiei din Vietnam (în traducere „Ţara de 
sud“) si să particip, cu sufletul, la strădaniile 
ce se tac aici pentru sporirea rolului celei 
de-a şaptea arte în educaţia estetică a oame- 
nilor. De altfel, cineastii vietnamezi, discutind 
acest aspect, rememorează, deseori, drumul 
parcurs de cinematografia lor naţională, a că- 
rei istorie — începută imediat după victoria 
Revoluţiei din August 1945 si încurajată prin 
Decretul din 15 martie 1953, cînd a fost 


e 


creată Întreprinderea de Stat a Cinematogra- 
fiei si Fotografiei in cadrul Ministerului Pro- 
pagandei — a parcurs drumul sinuos al lup- 
telor purtate pentru eliberarea și unificarea 
patriei, un drum greu, care a lăsat urme 
adinci — incă prezente și azi în modul cum 
realizatorii filmelor tratează faptele de viață 
ce li se ofera. „razboiul“ ca noţiune si „răz- 
boaiele" lor ca atare fiind încă vii in amintirea 
acestora. 

Cele trei etape de dezvoltare ale cinemato- 

rafiei Vietnamului (ne referim la filmul de 
ictiune) corespund situației interne si ex 
terne specifice, în speţă condiţiilor concrete 
care au marcat istoria acestei ţări greu incer- 
cate, fiecare cu trăsăturile ei aparte. Astfel 
perioada 1959—1964 — incepind cu primul 
film artistic vietnamez de lung metraj: Pe ma- 
turile fiuviu, apàrut in premierà la 20 
iulie 1959, in regia lui Hong Nghi si Hieu Dân 
şi sfirsind cu Tinărul luptător — 1964, în re- 
gia lui Hai Ninh si Nguyen Due Hinh mar- 
cheazà primii pași în oltarea filmului ar- 
tistic. 

Cea de-a doua etapă (1965—1975) cores- 
punde reculului celei de-a doua rezistențe și 
lupte armate incununate cu întregirea patriei, 
a treia perioadă, incepind cu 1976, avind ro- 
lul de a pune bazele reorganizării comune a 
destinelor filmului vietnamez. Este perioada 
in care își fac loc şi primele satisfacţii artis- 


tice si în care se desfășoară procesul de con- 
solidare a unor rezultate care, — cu sigu- 
rantà — vor conduce la o reconsiderare a ro- 
lului si locului acestei cinematografii in con- 
textul cinematografiei mondiale in general si 
asiatice în special. 

Există. in momentul de faţă, o situaţie mai 
favorabilă în acest sens, cinematografia viet- 
nameză dispunind de unele cadre de regizori 
cu experienţă, dintre care se disting: vetera- 
nul Tham Van Khoa, Bui Dinh Hac, Hai Ninh, 
Hong Sen — artisti ai poporului, scenaristi 
ga: Banh Bao, Banh Chau, Nguyen Thong, 
operatori capabili ca: Doan Quoc, Do Manh 
Hung, Truong Minh, ori actori de bună clasă 
precum: Lam Toi. Huy Cong, Le Van, Phu- 
ong Thanh, Vu Thanh Quy si multi alții, ca și 
perspectiva apariției si maturizarii altor valo- 
rosi oameni de film in această parte a conti- 
nentului asiatic 

Avind in față această sintetică panoramă, 
am privit cu o sporită exigentà producţia de 
filme vietnameză a anului 1986 propusă spre 
vizionare și achiziţii delegaților celor șapte 
țări socialiste prezenţi la Hanoi. Ei bine. după 
vizionarea a peste 40 de filme, dintre care 17 
liime artistice de lung metraj, am încercat, 
mărturisesc, un sentiment de reală satisfac- 
ție, intrucit găsisem in unele filme teme — 
realizate artistic — care vor interesa de bună 
seamă şi pe spectatorii români. Totul promite 
in acest domeniu, dar mai presus spiritul re- 
ceptiv al cineastilor vietnamezi care — martu- 
risindu-sì deschis citeva handicapuri care in- 
seamnă, de fapt, un oarecare schematism în 
concepția filmelor, lipsa de ritm, dispersia in- 
teresului în acţiunea unor filme, fàrà a mai 
vorbi de penuria materială și tehnică — mani- 
festă o mare deschidere către nou, câtre ex- 
perienta altor cinematogratii. După cum ne 
spunea, si nu de complezentà, Ngo Manh 
Lan, directorul VINAFIM (Compania vietna- 


meză pentru import-export si cooperare in- . 


ternationalà in domeniul filmului) .cineagtii 
români, cunoscuţi la noi, oferă un bun exem- 
piu din care noi, vietnamezii, nu pregetàm sa 
învăţăm, pentru a dărui filmelor create acea 
trăsătură specifică nouă. care se cheama in 
credere în omul stăpin al destinului sau” 
Într-adevăr, filmele vizionate la Hanoi và 
deau dorința asiduă de a ieşi din cliseele 
obișnuite, atit tematic cit si din punct de ve- 
dere al mijloacelor artistice. Sigur că tema 
principală si cea mai frecventă rămine ràz- 
boiul, cu traumele sale, trăite din plin de viet- 
namezi, numai că modul de tratare devine 
mai nuanjat. În Anotimpul inundaţiilor, de 
pildă, este evidentă tenta de fină ironie, lup- 
tele armatei de eliberare fiind punctate şi de 
o serie de intimplări hazlii, prilejuite de indu- 
cerea în eroare a sefului unui post de pază 
inamic, atras de partizani în plasa propriilor 
sale plăceri... bahice. Y Hhua, in schimb, un 
film de o mare încărcătură emoţională, are o 
valoare poematică intrinsecă. Este o mistui- 


ceva de spus”, incit sint nevoită sa-mi sus- 
pectez, cu reală îngrijorare, propriile criterii 
pentru a nu fi în situația de a suspecta fil- 
mele că ascund o neindestulătoare putere ar- 
tisticà de a exprima o tematică, de a da con- 
ținut, de exemplu. așa numite categorii nu- 
mite „film experiment“ (care a „experimen- 
tat”, de cele mai multe ori, lucruri de mult ex- 
perimentate sau, în cel mai bun caz, a experi- 
mentat dacă ceva ce nu inseamnă nimic 
poate fi, la o adică, numit si film, pentru uni- 
cul motiv că se află pe suport de celuloid) 
Dar asta e! Un festival de film nu poate se- 
lecta decit din ceea ce se produce și nu este 
răspunzător de ceea ce nu se produce. Meni- 
rea unui festival este de a fi un senzor sensi- 
bil a tot ceea ce se întimplă (bine-rău) în lu- 
mea filmului fa un moment dat, de a da largi 
posibilități de afirmare, inclusiv acelor pro- 
ductii ce nu se potrivesc, „cu gustul epocii” 
— căci cine se încumetă să știe ce va valida 
drept valoros, viitorul — de a lăsa juriul, 
presa, participanţii si ziua de miine sà decida. 


(Continuare în pag. 20) 
Sabina POP 


După 25 de ani, realizato 
Manifestului de la Oberhausen 
reuniți într-un film despre ei înşişi 


mar 


toare. o dureroasă poveste de dragoste dintre 
un tinàr luptător din nord si o fată din sudul 
Vietnamului, un „Jove story" căruia războiul îi 
conferă o aură de legendă. Tot mai multe 
filme tratează teme de actualitate, surprinzind 
eforturile care se fac în economie pentru de- 
pâșirea unor greutăţi. doar că aici conflictele 
mai sint incă impregnate de schematism, ac- 
tiunea cam lincezeste, tonul este uneori de- 
clarativ, iar finalul ne apare nouă, mai totde- 
bici moralizator, așa cum se întimplă în fil- 
mele: Despărțire neașteptată, Riul aspir b 
Cimpia pașnică unde cintà păsările si e că 
intr-o comedie cum este Într-un orăşel linig- 


tit. 

Mai reusite sint peliculele care se adre- 
sează tineretului, indeosebi cele cu eroi-co- 
pii, cum sint cei din Privighetoarea în oraș, o 
pledoarie pentru cultivarea inteligenţei şi spi- 
ritului de aventură susținută cu multă vervă 
de civa copii inventivi, de un firesc impre- 
sionant, amintind cumva de filmul Cind lip- 
segte bunica, prezentat recent pe ecranele 
noastre. O surpriză plăcută a fost prezența 
comediei muzicale, gen in care filmul În cin- 
tec notele nu sint deajuns ramine o promi- 
siune. O promisiune pentru că pretextul ac- 
fiunii propriu-zise, în esenţă minor (angajarea 
unui cunoscut compozitor care să realizeze 
un imn al localităţii) oferă posibilitatea fructi- 
ficată, din plin, de realizatori, de a lansa în 
premieră citeva frumoase melodii cu modula- 
{ii specifice muzicii populare, adevărate șia- 
gare (interpretate de Than Lang, o cîntàreatà 
bine cotată in Vietnam), care, drepți să fim, 
sint foarte antrenante. Mai sint desigur, si 
alte promisiuni ale cinematografiei vietna- 
meze despre care vom mai relata. 


Viorel COZMA 


O frumuseţe autohtonă e intotdeauna 
si o frumuseţe internaţională 


F.... international al filmului pentru 
copii şi tineret de la Moscova este, poate, cei 
mai frumos portret al copiluiui de pe planeta 
noastră făcut in anii 1987. 
lată fiul unui englez căruia nu i se poate 
potrivi temperamentul unui Făt-Frumos din 
basmele slave, un mic indian care face rà- 
coare intr-o clasă de copii bogaţi si invatà 
mai bine si mai repede, un fel de Robin 
Hood... Ce fac copiii din Australia? O fetița 
descoperă pe stradă o altă fetiță imbràcata 
straniu şi impreună se intorc în orășelul de 
acum o sută de ani... Secolul XX colindind 
prin secolul XIX... Copilul indian și copilul 
australian la diferență de o oră... Si iată ca a 
apărut o mică canadiană, părinţii ei au murit 
într-un accident de automobil, găsește un pa- 
sionat după muzica lui Bach și și-l face tata! 
Deodată apar niște copii care nu fac nimic 
sau fac ce fac dintotdeauna copiii: se joaca 
la țară, la bunica, de-a baba-oarba, de-a cosi- 
tul, de-a mămica si tăticu', şi-i privesc si nu 
-—mă satur, am uitat de aparatul de filmat, de 
regizor și simt impreună cu ei mirosul finului 
norvegian. Deodată, pe ecran a apărut „pro- 
fesorul Vidor" — profesorul este o gâină care 
răstoarnă coșuri cu roșii, cartofi, castraveți 
intr-o piață budapestană spre bucuria unei 
fetițe... Fără să vreau mi-am amintit de micul 
Robin Hood — indianul care invirtea ventila- 
torul si învăța carte mai repede decit copiii 


ar a: 

adunau pe ecranul festivalului copiii din 
toată lumea. Erau unii lingă alții, cu jocurile 
lor, cu grijile lor, ca nişte plante, ca niște 
fructe ale pămintului pe care trăiesc. 

Acum copiii se joacă de-a hoţii si vardistii 
sau mai degrabă de-a războiul... Şi chiar de-a 
războiul, căci copiii aceştia, copii vietnamezi, 
au cunoscut războiul de-adevăratelea. Ce 
fiim s-ar face cu un montaj din toate filmele 
prezente aici! 

O fantomă — desenată — rascoleste o 
școală si copiii din sală izbucnesc in aplauze 
la toate întimplările. Am uitat sà vă spun câ 
sint în mijlocul copiilor, că inafarà de copiii 


Afişul festivalului cu deviza lui: 
„Pentru umanism în arta 
cinematografică, pentru pace 
si prietenie între popoare“ 


D. aproape 30 de ani, Festivalu! interna- 
fional al filmului de ia Moscova este unul din- 
tre evenimentele cinematografice. De la 
prima editie, 1959, el a fost organizat cu re- 
gularitate. din doi în doi ani, prin alternanță 
cu cel de la Karlovy Vary, facînd parte — 
după clasamentul Federaţiei internationale a 
Asociaţiilor Producătorilor de Filme — dintre 
festivalurile internaţionale competitive, de ca- 
tegoria intii, alături de cele de la Cannes, 
Berlinul occidental, Veneţia. | 

Desfășurată sub aceeași devizà: „Pentru 
umanism în arta cinematografică, pentru 
pace si prietenie intre popoare“, ediția din 
anul acesta (cea de-a XV-a) s-a deosebit de 
cele precedente, printr-o serie de înnoiri me- 
nite să ridice prestigiul festivalului pe arena 
cinematografică internațională: înscrierea în 
concurs a filmelor s-a făcut numai în urma 
acceptării lor de câtre o comisie de preselec- 
ţie; a fost redusă cu două zile durata festiva- 
lului, iar filmele din concursul de lung me- 

. traje artistice s-au limitat la 26 de titluri după 
principiul: un film,o ţară. S-a procedat, de 
asemenea, la reducerea numărului membrilor 
juriului și la creșterea prestigiului lor în plan 
internaţional. Totodată a fost redus numărul 
de premii la numai patru — ceea ce a făcut 
să crească importanța fiecăruia în ochii opi- 
niei publice mondiale. 

Este de remarcat că a XV-a ediţie a Festi- 
valului de la Moscova a avut loc într-un an 
cind cinematografia sovietică insàsi a inregis- 
trat o serie de reușite remarcabile: Marele 


însemnările unui membru al juriului 


Atenţie animatori: 
-a născut al 5.000.000.000-lea copil! 
V-aţi reglat tirul artisti 


de pe ecran sala de cinematograf a Palatului 
Pionierilor are toate scaunele ocupate și sint 
aproape două mii! Reacţiile micilor spectatori 
(mici pină la 18 ani) sint furtunoase si de o 
spontanejtate îngrijorătoare, sint foarte atent 
și simt că mă eliberez de „analitic“ și trec îm- 
preună cu ei pe „alectiv“... Este un sentiment 
fantastic — uit că sint invitat să judec filmele, 
să le acord premii și rid în hohote — e aşa de 
mult de cind n-am mai ris așa... 

Am tăcut o cucerire: e rusoaică, o cheamă 
Marina, are părul blond, ochi albaștri, e „co- 
legă” cu mine, face parte din juriul de copii si 
discută cu mine, ca de la om la om, fiecare 
film. Deocamdată are 12 ani, e cea mai bună 
din clasa ei si se va face dramaturg. 

Ca si Marina, deocamdatà nu ne-am hotàrît 
pentru premiul cel mare. Vedem fiime: 

Un copil minune, un mic polonez care are 
puteri magice poate să salveze o uzină peste 
care a căzut — din greșeală — o bombă și 
mititelul, ca-n basme, ridică bomba si o pune 
uşor alaturi. 


O scenă din filmul Curierul 
de regizorul premiat 
Karen Sahnazaroy 

(Cu Nastasia Nemoliaeva) 


O fetità cu o vioară luptă cu numeroasele 
grade ale termometrului ezitind in fața unui 
concert. Ezită cam vreo oră si pe urmă con- 
certează. Am recunoscut stilul scenariilor din 
Buftea. 

Ce mai fac copiii din Japonia? Si japonezii 
se joacă ca toți copiii, pe maidane, printre 
case părăsite numai că, din cind în cind, dau 
peste cranii carbonizate ce amintesc de Hiro- 
şima... 

Văzusem 48 de filme. Mai erau de văzut 
vreo 74 si poate nu mă credeţi — seara, ràs- 
turnat în fotoliu, mă uitam la televizor si bine 
făceam. La 11 iulie 1987 s-a născut al 
5.000. 000 000-lea copil! Sigur ca era o coinci- 
dentà formidabilă. De câeva zile capul meu 
era plin de copii și iată deodată incà unul! 
Mă linişteşte imediat secretarul general 
O.N.U. care-i declară pe toţi copiii născuţi pe 
ni "87 al cincimiliardelea. Deci, atenție la 
copiii din Bucuresti! Nu mà dezmeticesc bine 
şi am un soc: în televizor, în continuarea emi- 


Ciştigătorul 
Marelui premiu: 
Federico Fellini 

cu al său /nfervi 


La cea de-a XV-a ediţie, 


festivalul 


moscovit a decis să acorde 


doar patru mari premii 


premiu (Ursul de aur) obținut de Tema lui 
Gleb Panfilov în luna februarie, la festivalul 
din Berlinul occidental si Premiul special al 
juriului acordat în luna mai. la Cannes, filmu- 
lui Căința de Tenghiz Abuladze. De reținut 
că au venit pentru a „innoda” afaceri ime- 
diate și de perspectivă preşedinţi de mari 


companii ca 20th Century Fox, Columbia, 


Cannon etc. sau Robert Wise — care în afarà 
că e un cunoscut regizor (Sunetul muzicii, 
West Side Story) este și preşedintele Acade- 
miei de artă și științe ale filmului, care decer- 
nează anual premiile Oscar; reputatul realiza- 
tor-producător Stanley Kramer se alla la fes- 
tival — după cum declara într-un interviu, din 
„Literaturnaia Gazeta“ — pentru a pregăti, 
împreună cu studiourile sovietice, „un film if- 
chinat păcii, al cărui subiect este inspirat din 
tragedia de la Cernobîl". Printre delegatiile 
numeroase se număra, de asemenea, cea din 
Italia; după succesul înregistrat cu Ochii ne- 
grii — producţia italiană în regia lui Nikita 
Mihalkov și cu Marcello Mastroianni în rolul 


principal — se căutau noi contacte si nòi 
proiecte de colaborare internaţională. 

Cu scopul de a expune în fata participanti- 
lor şi spectatorilor sovietici o panorama re- 
prezentativă a producţiei mondiale, organiza- 
torii au completat secția competitivă (de nu- 
mai 26 de titluri) cu o secţie informativă, cu- 
prinzătoare, ale cărei filme au fost prezentate 
pe același ecran ca si cele din competiţie. 

Aici au fost invitate filmele importante ale 
anului cinematografic internaţional, inclusiv 
cele prezentate la festivalul de la Cannes cu 
luni inainte: Sub soarele Satanei (Palme 
d'Or) însoţit la Moscova de interpretul princi- 
pal, Gerard Depardieu, Ochii ri — premiul 
de interpretare masculină lui rcello Mas- 
troianni, Oameni umili (Sky people) — pre- 
miul de interpretare feminină Barbarei Her- 
shiey — si, bineinteles, laureatul premiului 
specia! al juriului de la Cannes, filmul Căinţa. 
In panorama secției informative au figurat, de 
asemenea, și alte filme a căror valoare este 
deja confirmată de publicul şi critica interna- 


siunii, apare imaginea primului om... Homo 
sapiens, desenul animat pe care l-am realizat 
acum. 27 de ani!!! 

Nu m-am gindit niciodată cà un desen ani- 
mat ar putea deschide o emisiune cu o temă 
atit de serioasă, sau cà un filmulet făcut asa 
de demult poate să mai fie atit de actual... A 
doua zi ingrijorarea mea că am visat a fost ri- 
sipită de felicitarile pe care le primeam. 

Dar ce mai fac copiii lumii? Festivalul 
curge. filmele sint din ce în ce mai bune, 
cum vom împărţi doar patru premii, pentru cà 
acest festival este foarte exigent și cere juriu- 
lui o alegere competentă. 

Spas si Nelli sint un căţel si o pisică care 
fac nebunii cu o adorabilă bulgăroaică, un 
mic iugoslav știe să se agate de aer... un mic 
italian descoperă firele Mafiei, trei chinezi îl 
întimpină pe tată! lor (poate cel.mai frumos 
film). Pentru mine cinematogratia chineză a 
fost o revelație: excelent artistic, excelent 
tehnic. îndrăzneţ ca tematică. Filmul nu l-am 
putut premia pentru că primise marele pre 
miu la un alt festival. Premiul acordat de noi 
a fost pentru un film realizat la studiourile lui 
ere Disney, un film cu ó fetiță care-și caută 
tată 

Festivalul s-a incheiat. Au venit pionierii, 
au sunat trompetele, s-a coborit drapelui 
care va aștepta în 1989, alți spectatori ce se 
vor întreba: „Ce mai fac copiii lumii?" 


lon POPESCU GOPO 


„onală ca Familia de Ettore Scola, Secolul 
XX de B. Bertolucci, Roza Luxemburg de 
Margarethe von Trotta, Nostalgia si Sacrifi- 
ciul de Andrei Tarkovski, Zbor de unui 
cuib de cuci si Amadeus de Milos Forman, 
Satul meu de Jiri Menzel, Misiunea de James 
Ivory. Francis Ford Coppola, al cărui film din 
concurs, Gràdina de pietre, a fost viu comen- 
tat si apreciat pentru vigoarea cu care con- 
damnà ceea ce, pentru americani, a repre- 
zentat tragedia ràzboiului din Vietnam, a fost 
prezent si în retrospectivă cu filmul Rubber 
Fish. A fost vizionat, de asemenea, Cronica 
unei i anunţate de Francesco Rosi (tot 
din selecția de la Cannes), film în care debu- 
teazà pe ecran Anthony Delon, fiul lui Alain 
Delon, iar printre participanţii de marcă ai 
festivalului a fost chiar autorul cărţii dupa 
care s-a inspirat acest film, Gabriel Garcia 
Marques. 


Cinematogratia romană a fost prezenta la 
acest festival în secţia informativă cu filmul 
Domnișoara Aurica, iar în competiţia de scurt 
metraj cu documentarul lar ca sentiment, un 
cristal si desenele animate Balada si A fi. 

In competiţia filmelor pentru copii, organi- 
zatorii au selecționat lung metrajul Recital în 
grădina cu pitici, documentarul Este mama si 
desenele animate Reprezentație, Punctul şi: 
Balada unui mic. Din juriul internaţio- 
nal al secţiei filmelor pentru copii a făcut 
parte și lon Popescu Gopo. 

Palmaresul filmelor de lung metraj s-a limi- 
tat (așa cum prevedea noul regulament) la 
patru premii: premiul de interpretare mascu- 
lina: Anthony Hopkin (în '84, Cross 
Road — Marea Britanie), premiul de interpre- 
tare feminină: Dorottya Udvares (în Cu 
mama — Ungaria), premiul special al juriului, 
ex aequo — Curierul — în regia lui Karen 
Sahnazarov — U.R.S.S.) si Eroul anului (re- 
gia Felix Falk — Polonia). Marele premiu al 
festivalului i-a reveni! lui Federico Fellini 
pentru filmul interviu. 

În concursul filmelor pentru copii, marele 
premiu a fost obținut de producția americană 
Sia ine lui Netty Gun — regia Jeremy Ko- 
gan. În competiţia filmelor de scurt metraj, 
juriul respectiv n-a găsit un film care sà me- 
rite Marele premiu, dar a acordat premiul de 
aur de onoare echipei de cineaști sovietici 
care au realizat filmul documentar despre ca- 
tastrofa de ia Cernobil. 

A reușit Festivalul de la Moscova sà pre- 
zinte participanţilor şi publicului ce şi-a pro- 
pus? Vorbind de cele mai valoroase filme ale 
celei de-a XV-a ediţii a festivalului se observă 
că o bună parte din ele „trecuseră“ deja pe la 
Cannes, cum a fost, de altiel, chiar interviul 
lui Fellini, prezentat publicului de pe Coasta 
de Azur în afara concursului. Dar să recu- 
noaștem că era și foarte greu, dacă nu chiar 
imposibil, ca Ja distanță de numai două luni 
Festivalul de ia Moscova să poată depista 
filme inedite, reprezentative, din producția 
mondială, care să fi „scăpat“ atenţiei celor de 
la Cannes. 

intenția organizatorilor de a ridica presti- 
giul festivalului de la Moscova pe o treaptă 
cit se poate de înaltă a tost evidentă. Un salt 
spectaculos era greu de obținut într-un ràs- 
timp atit de scurt. Dar cea de-a XV-a ediție a 
festivalului moscovit a fost, în orice caz, un 
experiment plin de învățăminte pentru viitor. 


Mihai DUTA 


15 


Filmul, document al epocii. Documentul, sursă a filmului 


Un subiect: 
steaua care nu apune 


N. numai Angela merge mai departe — 
cum a intrat deja in limbajul cinefililor noștri 
acest titlu fericit — ci si Elisabeth Taylor. Ar- 
tista merge mai departe pe pista aceea care 
ni s-a părut, nu demult, într-un excelent film 
de simbătă seară, cea mai fertilă pentru ta- 
lentul ei, întruchipind oameni ai unui mediu 
cunoscut, ai Hollywoodului acaparant, unde 
există atitea „scorpii neimbiinzite”, atitea 
lupte pentru supremaţia talentului și frumu- 
setii. Era in acea Confruntare din urmă cu ci- 
teva luni, o Elisabeth Taylor în plină formă, 
ca să vorbim în termeni sportivi, cu totul 
adecvati, fiindcă, acolo, la un meci asistam si 
încă la un meci în care actrița — „guest star“ 
într-un film de televiziune — avea o adver- 
sară pe măsură, formidabilă, o necunoscută 
pină atunci nouă, Jane Alexander: două zia- 
riste ale Hollywoodului anilor '30, două gor- 
gone fascinante, două femei de care se te- 
meau toţi bărbaţii celebri — de la Clark Ga- 
ble la Louis Mayer — se ciocneau într-o bă- 
tàlie de tragicomică seriozitate pentru întiie- 
tatea unui cancan, a unui secret oricît de mi- 
nor care, odată pus pe piaţă, bine îmbibat in 
sos picant sau chiar în otravă, căpăta conse- 
cinte majore pentru destinul oricărui artist de 
cinema a cărui glorie e, intii de toate, vulne 
rabilă. Filmul acela de televiziune era, din 
cite știm, îndeajuns de recent pentru a ne da 
0 imagine, să-i zicem contemporană, a Elisa 
bethei Taylor. Ori, această imagine — ca sa 
ne “exprimăm cu discre}ia cuvenită — își ga- 
sește tot mai greu locul, rolul în scenariile 
Hollywoodului din '87, obsedate de adoles- 
centi pradă primelor impulsuri erotico — uci- 
gașe, de răzbeluri cosmice, de violente fara 
prea multe maniere, orori si situaţii limită de 
„ori-ori”. Elisabeth Taylor nu mai e, desigur 
la virsta acestor puștisme şi puşti. Ea va juca 
tot într-un film de televiziune, tocmai aceasta 
situație: o stea de altădată aflată între doua 
virste — între a doua și a treia — nu mai ga- 
sește roluri în cinema si e constrinsă să ac 

cepte a fi o actriță de televiziune. E o adap- 
tare după un roman al lui James Kirkwood 
(autor al scenariului la celebrul Chorus line), 
o carte care intentează un proces de ordin 
artistic moravurilor hollywoodiene, dezvâlu- 


ind manevrele și intrigile unei uzine de vise 
pe care, cindva, cele două ziariste din Con- 
fruntarea o deposedaserà, cum ne-cum, de 
iluziile și farmecele ei nu o dată catastrofice. 
in studiourile „Columbia“, ale producătorului, 


E arrivato Zavatta! 


F.. zicea că s-au dus si îi cinta în 
Clownil. Pe acesta nu-l cheamă nici Zam- 
pano, circarul care sosește să rupă lantu- 
rile prin satulete si să prezinte femeia pe 
sirmă, nici Zapata, după care se striga 
mereu „Viva! desi nu avea nimic cu cir- 
cul, ci Zavatta, Achile. Se poate striga si 
după el „Viva Zavatta" sau „E arrivato Za- 
vatta". Are 72 de ani E clown. E August 
prostu'. Bunicul lui — zice Achile — „ar fi 
creat în 1815, în Italia, primul acoperiș de 
circ din lume. N-a fost la școală. A învă- 
tat să citească după firmele magazinelor. 
A lucrat in circuri de la 3 ani, facind de 
toate: acrobație, muzică, dresură. A deve- 
nit clown din intimplare, fiindcă titularul 
pierduse trenul într-o seară și patronul i-a 
cerut să facă pe prostu’, in August Pros- 
tul. Nu, nu există școli de clowni, chiar 
dacă se știe că există școli de circ. „La ce 
bun? Ce vreţi să se înveţe acolo? Eşti co- 
mic sau nu ești. Asa cum nu poți învăța 
pe nimeni să fie Buster Keaton, Woody 
Allen sau Raymond Devos. N-am angajat 
niciodată pe cineva care a absolvit o 
şcoală de circ“. Şi totuși de ce clownii 
sint din ce în ce mai puţin caraghioși? 
„Fiindcă ei cred că pot să se impună în 
meseria asta fără să știe să facă nimic, că 
sint suficiente citeva gaguri, cîteva tarte 
cu frișcă, mult machiaj cu care să stir- 
nesti risul. Un bun clown este mai întii un 
excelent artist, un bun acrobat, un muzi- 
cian. Cum era Coluche, Un monument, 
un om care stia la fel de bine să te facă 
să rizi sau să plingi. Şi pe urmă, mai tre- 
buie o poveste bună, cu un început, „un 
stomac“ și un sfîrsit...“ 

Il asculti pe Zavatta și-l vezi pe Calvero 
al lui -Chaplin. A fi clown e o poveste 
grea 
_———————_—_—_—_—_—___—_——m———m——t 


Rubrica realizatà de Radu COSASU 


Un nume 
în aur 
artistic: 

Margarita Terekova 


cu acope 


citeva glasuri competente vorbesc că acest 
teleplay ar fi o replică — fie si minoră a fai- 
mosului Bulevard al ui, acel nemuritor 
crepuscul al zeităților numite cindva Gloria 
Swanson şi Erich von Stroheim. 


Mereu la ordinea zilei, 
pe platouri si în afara 
lor: Warren Beatty 


Nostalgie 
autobiografică? 


L. ora cind scriem aceste rînduri, lumea 
cinematografică s-a liniștit în privința eveni- 
mentului nr. 1 al Festivalului de la Cannes: 
Woody Allen a participat cu ultimul sau film, 
Radio Days. Dar ceea ce știm — si nu cre- 
dem că cititorii noștri nu vor fi interesați de 
aceste idei ale lui Allen formulate în ianuarie 
'87 — ni se pare de o semnificaţie care va re- 
zista, indiferent de cum va aprecia critica 
această ultimá realizare despre care, la înce- 
putul anului, regizorul nu vroia să-i spună 
ziaristului suedez Gunnar Rehlin decit ca „va 
fi un musical a cărui acţiune se va petrece în 
anii '40, cu peste 60 de numere muzicale 
(mai corect 61) în care eu nu joc si va fi o 
comedie nostalgica... Nostalgică? S-a aflat 
că nostalgia ține aici de epoca aceea a copi- 
lăriei lui Woody Allen în care dominant — în 
mass media — era radioul. Atunci va fi o 
nostalgie autobiografică? Regizorul are întot- 
deauna de râspuns la această întrebare: în ce 
măsură filmele lui sînt chiar „din viaţa lui"? Si 
ca de obicei, el neagă: „Gindiţi-vă la Annie 
Hall, de pildă. Am scris scenariul împreună 
cu Marshall Brickman si povestea are la bază 
experienţa lui de viață. Eu nu m-am născut în 
acea parte a Broocklyn-ului. Tatăl meu nu a 
lucrat în Coney island. Nu asa am întilnit-o 
pe Diane Keaton. Nu ne-am despărţit în acest 
fel. Scenele din film nu s-au petrecut aievea 
In viața mea. Le-am inventat. La fel stau lu- 
crurile si cu Manhattan si cu Hannah... Dar 
toată lumea vrea sà le considere drept auto- 
biografice. Nu știu de ce". Ziaristul insistă, pe 
bună dreptate. El, ca si toți admiratorii lui Al- 
len, ştie de ce: adevărul lor e de o acuitate 
care nu poate fi inventată, au acea putere sa- 
cra care te asigură că artistului toate aceste 
minunàfii de situaţii i s-au intimplat si nu 
poate trișa; presat, el face totuși o concesie 
$i acceptă că „da, sint si elemente autobio- 
grafice pe ici, pe colo. Imi aleg ca personaj 
un scriitor sau un actor si nu un specialist în 
fizică nucleară întrucit eu nu știu să vorbesc 
ca el“. E, aici, o mărturisire esenţială care — 
fie si cu discreţie formulată — garantează 
adevărul creaţiei aflat mai presus de micile 
indiscretii după care e însetată mulțimea. (E 
același argument — „fiindcă nu știu să vor- 
besc ca el“ — pe care l-am „auzit“ din gura 
lui Faulkner refuzind să scrie un scenariu din 
viața faraonilor si spunindu-i lui Hawks că 
„eu nu ştiu decit cum vorbesc coloneii de pe 
Mississippi”) Woody Allen, făcind această 
concesie, nu e deloc mai blind cu șabloanele 
şi poncifele care agită filmul american, critica 
şi uneori publicurile si publicitàtile. lată, de 
pildă, această obiectie... „de cite ori imi apare 
un film care place publicului, imediat se 
alirmă: „oh, acesta e cel mai bun film al său!" 
Toate filmele anterioare sint uitate. Dacă le 
va place următorul meu film (n.r.: acesta de 
la Cannes?) vor spune: „Hannah era drâguț, 
dar acesta este într-adevăr mai bun. Le vor 
uita complet pe toate celelalte”. Sau această 
critică la adresa filmului american tip (si 
uneori — top): „Stilul hollywoodian este 
foarte conservator. Prea multe tăieturi și prim 
planuri. La noi nu există, practic, o preocu- 
pare pentru subtilitate, rafinament, încercind 
să se dea publicului totul mură în gură. Eu 
nu apreciez acest tipar de film. Imi plac sce- 
nele mai lungi în care actorilor li se ofera po- 
sibilitatea să interpreteze, să-și joace cit de 
cit rolul. Nu folosesc prim-pianuri decit dacă 
e absolut necesar. Prefer un stil mai fluid.“ 
După cum nu-i place decit să filmeze la el 
acasă, în Manhattan, în New York-ul lui, unde 
nu-i soare tot timpul, vremea cenușie, în 
ochii lui, fiind „superioară artistic soarelui“. 
Cit despre humor — alt cliseu pe care critica 
îl aplică sistematic: „Woody Allen e un co- 
mic"... — el nu crede că ar fi dominant în fil- 
mele sale: „Eu nu găsesc nimic amuzant în 
ele. Așa văd eu lucrurile, filtrate mereu prin 
comedie. Dar umorul nu este același, în An- 
nie Hal! ori în Trandafirul purpuriu... ca să nu 
mai vorbim despre cel din g. Mi-ar fi greu 
să definesc umorul fiecăruia. Chiar cind am 
de-a face cu o situaţie, cu un subiect crud, 
mintea mea caută partea comică. Cel mai 
clar exemplu ar fi şi moarte“. Chiar 
în acest interviu Allen nu pare deloc vesel și 
nu-și ascunde temerile: față de moarte, în 
primul rînd, față de popularitatea iui cres- 
cindă (căci „mi se pare că pierd din profun- 
zime“), faţă de viitorul lui. Ingmar Bergman 
— idolul lui — n-a declarat după Fanny si 
Alexander că va renunța la cinema? Allen îi 
va urma? „O astfel de decizie este greu de 
luat. Bergman lucrează și în teatru, ceea ce 
pe mine nu mă tentează. M-am gindit uneori 
ca ar fi distractiv să nu mai fac filme și să ma 
dedic scrisului, să stau liniștit acasă. Dar. în 
același timp, mă gindesc la Buñuel si Kuro- 
sawa care au realizat filme foarte bune la o 
virstà înaintată”. Prins între aceste dileme 
esenţiale, Allen recunoaște că incearcă să le 
invingà privind filme cu Fraţii Marx.. 


stop cadru 


Alt dejun 


U. şervet de olanda, alb-stralucitor pe 
verdele ierbii. Pe el citeva pere, struguri, o 
piine. Două pahare de cristal și o sticlă de 
vin roşu. Aparatul de filmat al lui Jon 
Persson evocă, in replică pastel, atmosfera 
din „Dejunul pe iarbă” al lui Manet. Tabloul 
este intregit sonor — cit de inspirat a fost 
aici Widerberg! — de subtila combinaţie din- 
tre „Concertul pentru pian nr. 21° de Mozart 
cu tàceri și zgomote naturale. Deși (sau 
poate tocmai pentru că) o notità de ziar ne 
avertizase de moartea locotenentului Sixten 
Sparre si a dansatorei pe sirmă Elvira Madi- 
an — vinul curge, roșu, pe albul imaculat, 
ar sticla răsturnată din neatentie capătă 
semnificaţie premonitorie. Un fugar schimb 
de priviri ne convinge că ei au înțeles sem- 
nul. Si nu sint inspàimintati. Ei știu cà moar- 
tea le sacralizează dragostea. Pentru cei doi 
îndrăgostiți importantă este desprinderea 
Dacă filmul Elvira Madigan este construit 
dintr-un unghi de vedere, acela este al lui 
Sixten. Pentru că situaţiile lor nu sint iden 
tice. El e cel care are responsabilități sociale 
și familiale; el a dezertat din armată si şi-a 
parasit copiii. Preţul îl știm. Scopul? Evada 


£ 


Misterul „smeritei“ 
dostoievskiene 

în austera 

tălmăcire a lui Bresson 
(Sfioasa 

cu Dominique 

Sanda) 


inedit 


L.. cunoscut pe Marin lorda în 1971 
solicitindu-i un interviu pe platoul televiziunii 
Mi-a răspuns cu o invitaţie la el acasă, într-o 
cameră-muzeu pe care mi-o amintesc, vag. 
încărcată de tablouri, de schițe scenografice, 
de mărturiile unei vieţi aventuros trăite la li- 
ziera celor mai diverse genuri artistice. Fu- 
sese scriitor si grafician, regizor de teatru, de 
film și... dramaturg. E ră 

Îmi povestea cu umor cit îi doriseră părinţii 
o viață de om „așezat”. Tatăl, postas, l-ar fi 
vrut ofițer; mama îl visa popă! A fugit de 
acasă și s-a înscris la Belle Arte. Desenele 
publicate în presă, ilustrațiile inserate în re 
viste umoristice și plachete îi asigurau o exis- 
tentà boemă. Dar celebritatea avea să i-o 
aducă un personaj ale cărui peripeții le urma- 
rise, cu nesat, in revista „Dimineaţa copiilor” 
si autorul acestor rinduri. l-am spus cum 
„Aventurile lui Haplea“ au fost, pe la ju- 
mâtatea anilor '30, săptăminalui tovarăș al 
generației mele întru copilărit. La rindu-i mi-a 
mărturisit că personajul acesta... devenise o a 
doua lui existență, cum îl-urmărea tot timpul 
pe stradă, acasă, mereu împins într-o nouă 
aventură. De ce nu şi într-una cinematogra- 
fică? — se va fi intrebat lorda, pe adevăratul 
său nume lordache. 

A cunoscut un alt protagonist al micii lumi 
cinematografice bucureștene, desenatorul 
Aurel Petrescu. Tatăl acestuia, proprietar al 
unui mare magazin de delicatese de la intre- 
taierea străzii Buzești cu Calea Griviței, ac- 
ceptase să-i încurajeze vocaţia cinematogra- 
fica, înrolind-o în slujba publicității comer- 
ciale. Ca să-și cucerească dreptul de a face 


rea din realitatea indiferentă şi brutala. Moti- 
vaţia o constituie propensiunea personajului 
spre absolut. Mijlocul ramine dragostea. Nu-i 
intimplător faptul cà Elvira Madigan nu este 
suedeză: „Pe mine mă interesează omul 

spune ea. Cum nu întimplâtor este că poarta 
un alt nume — Hedwig — ştiut doar de el. A 
merge pe sirmă nu este pentru ea o meserie. 
ci însăşi natura; sfidind gravitatea, ea râmine 
fără greutate, lâră umbră chiar. Asemenea 
unui demon al eliberării, al desprinderii din 
contingent: se dezvăluie în scena antologica 
în care, singură în pădure, întinde intre doi 
copaci singna de rufe furată de la pensiune 
şi incepe meargă pe ea cu o bucurie pa 
roxistică. Elvira il domină pe Sixten prin ima- 
terialitatea ei, prin calitatea de a reprezenta 
exact opusul lumii din care vine el, din care 
el a fugit. lată de ce ea va pronunța sentința 
iată de ce el i se va supune. Vor încheia cu 
același picnic, ritual de dragoste și moarte 
un dejun la iarbă verde, fără vin, doar cu pi- 
ine şi citeva ouă de care, oricum, nici unul 
nu se va atinge. Dragoste lungă de-o vara 
sfirsità nu prin epuizare, ci prin trecerea 
într-o altă ordine, cea a absolutului. „Lumea 


Un Mozart tragic 
şi un Manet vital: 
Elvira Madigan 

de Bo Widerberg 
(cu Pia Dagermark 
si Thommy Bergren) 


nu înseamnă nimic fără firul de iarbă“, spune 
Sixten — bărbatul pentru care Elvira Madigan 
este personificarea mai mult decit a dragos- 
tei, a Naturii înseși. „Poate că noi tràim o 
viaţă pe care oamenii n-o pot încă trăi“, mai 
spune el. 


medalion Bresson 


Sporind a 


ne femme douce (tradus la noi Sfioasa) 
mi s-a părut, de prima dată, un film dintre 
acelea puţine care conţin un secret esențial 
L-am văzut, de curind. pentru a treia oară, cu 
gindul să-i „urmăresc” acum misterul, sà in- 
teleg în ce fel se constituie. Si am dat peste 
wei „vâluri” care-i ocrotesc sensurile. 

Primul este comun marilor filme ale lui 
Bresson și le dă formidabila coerență obse- 
sională: ca si in Jurnalul unui preot de țară, 
Un condamnat la moarte a evadat, Pickpoc- 
ket, Procâsul Jeannei d'Arc, Mouchette, auto- 
rul şi-a ales în Une femme douce un personaj 
principal, concentrindu-se exclusiv asupră-i, 
procedind la o analiză gravă şi prolundă, insă 
avertizind, totodată, cà nimeni nu poate sti 
cu adevărat ce se intimplă în sufletul unui 
om. Pe măsură ce dezvăluie tot mai mult din 
„interioritatea” ` personajului, Bresson trans- 
mite sentimentul că, de fapt, ea e nesfirsità si 
esentialul va rămine, oricum, ascuns. Prous- 
tianismul său e încruntat, definitiv sceptic, 
adică tragic. 

Personajul ales aici este — desigur — 
,Sfioasa" cea dulce" din titlu (Dominique 
Sanda), deși vocea care vorbește tot timpul 
nu-i aparține. Deci există un al doilea „val 
asezat intre „cititorul” filmului si misterul 
eroinei: vocea sărmanului soț, care-și re- 


„Desenatorul lordache“ si 


film de animaţie, Aurel Petrescu fabrica, pen- 
tru uzul cinematografelor din cartier, scurte 
„reclame“ insufletite: mărci de muștar nàba- 
dăioase, şampanie „Mummm!' căreia dopul îi 
sarea într-o jerbă de artificii, balete interpre- 
tate de tot felul de cutii de conserve. Si, prin- 
tre picături, „maistorașul“ Aurel -strecurase, 
incă din 1920, un Păcală în Lună, urmat în 
1924 de un Păcală amorezat, în 1925 de Pă 
cală gi Tindală la București si de un soi de 
„jurnal de actualități“ satiric intitulat D-ale zi- 
lei. 


Prin 1926, cind îl va fi cunoscut Marin 
lorda, Aurel Petrescu se avinta, temerar, în 
domeniul filmului jucat de actori si își înnoia 
baza tehnică. l-a pasat amicului cu patru ani 
mai tinăr, aparatul cu care-l filmase pe Pā 
cală, un antediluvian „Urban” bun de scos la 
reformă cu care harnicul grafician se pregà- 
tea să execute saltul în mediul imponderabil 
al animației cinematogratice. 

lorda a început prin a-și amenaja atelierul 
in pivnita unei clădiri, existente și azi, peste 
drum de cinema Capitol, în plin „Bulevard al 
Filmului”. Neavind masă cu instalația nece- 
sară, desenele le lucra in transparenţă. pe 
geamul ferestrei. După ce și-a descompus 
secvențele în mișcări succesive, a trecut la 
delicata operaţie a filmării propriu zise. Ajutat 
de un alt împătimit al filmului, operatorul Ef- 
timie Vasilescu, a instalat două mese, una 
deasupra celeilalte. Masa inferioară — îmi ex- 
plica lorda — constituia „platoul“, era plat- 
forma care susținea desenul; cea de deasu- 
pra era folosită drept stativ pentru bâtrinul 
„Urban“. Obiectivul îi fusese introdus printr-o 


lumii taină 


trăieşte povestea incercind cu disperare 
blindă să înțeleagă ce s-a intimplat. Într-un 
fel, sintem la polul opus experimentului din 
Jeanne d'Arc, unde ascultam de la început si 
pină la sfirsit monologul direct al protagonis- 
tei. Acum, ea se ,ascunde"” dincolo de cuvin- 
teie bărbatului, asa cum se intimpla la noi — 
ate plan! — cu eroinele romanelor lui Hol- 


lar al treilea „văl” se iveste treptat, mai întii 
pe neobservate, apoi desfàsurindu-si pe față 
țesătura subtilă si densă. La început nu ne 
poate spune mare lucru faptul cà, atunci cind 
cei doi se duc la cinema, văd un film frantu- 
zesc de epocă, impregnat de ceremoniosul 
conventionalism medieval. Dar, mai tirziu, ti- 
nerii căsătoriţi se duc si la teatru, prilej pen- 
tru Bresson de a prinde în scenariul filmului 
tocmai scena duelului din „Hamlet”, adică 
una dintre cele mai celebre imagini simbolice 
ale „spectacolului” artistic. Ne dâm — atunci 
— seama că nu întimplător legătura celor doi 
are drept decor un magazin de bijuterii și 
manufactură de artă, că prezenţa tablourilor 
în film (si în muzeu, si acasă) are un tiic mai 
inalt, că în cele două împrejurări în care fata 
deschide televizorul apar doar mașini de 
curse și avioane, adică pionii unor soiuri de 
„jocuri mecanice“, că nu degeaba îi plac èi 
„Cărțile și caietele“, discurile și albumul cu 


gaură practicată in masă. iar distanța focalà 
era reglată prin... retezarea picioarelor „pla- 
toului”! O instalaţie rudimentară de iluminat 
completa „tacimul“”. 

„Sistemul de lucru era foarte simplu! — 
spunea, mai tirziu, autorul lui Haplea. Dese- 
nul odată executat îl fixai în centru memorind 
două puncte de reper; acfionai lumina, apoi, 
cocojat pe scaun, învirțeai, emoţionat, mani- 
vela. O dată, o singură dată! Si intipàrisesi pe 
peliculă o fotogramà, o fracțiune intimă din 
mișcarea calculată. Urma alt drum, altă ridi- 
care deasupra meselor și o altă învirtire a 
manivelei...“ În pivniţă curgea igrasia, mirosul 
de mucegai te amejea, instalaţia electrică 
provoca o căldură înăbușitoare, dar tinărul 
cineast — avea pe atunci 26—27 de ani — își 
continua, neobosit, ritualul: sus, manivela, 
jos, desenul. „Cind am înscris pe peliculă fo- 
tograma 52 am ştiut că în micul meu „studio“ 
executasem primul metru de film". 

Dar producţia urma să aibe 300 de metri, 
adică peste 15 000 de imagini trudite foto- 
gramă cu fotogramă. „Ardeam de nerăbdare 
să aflu ce-i pe peliculă, să văd cum s-au în- 
lantuit imagine de imagine si cum s-a realizat 
animarea, dar trebuia să-mi impun, mereu, 
răbdare. Nu știu cite zile mi-am ţinut în friu 
marea mea curiozitate. Dar pe la vreo zece 
metri, neràbdarea m-a biruit. Cind au apărut, 
in baia caldutà a revelatorului, primele ima- 
gini pe peliculă, eram convins ca nici o nas- 
tere din lume n-a fost primită cu mai multa 
bucurie decit cinematografica naștere a lui 
Haplea..." 

Primele cadre ale lui Haplea erau ambi- 


nașterea cinematografică a lui Haplea 


Cu Elvira Madigan, regizorul Bo Widerberg 
a scris, în tonuri de acuarelă, un poem închi- 
nat iubirii și naturii, luminos și pur. Un film 
care, la două decenii de la premieră, își pas- 
trează, nealterată, prospetimea. 


Marina ROMAN JUC 


exponatele muzeului de naturale (unde se 
vor și duce câtre sfirsit). Ba chiar, la un mo- 
ment dat, fata plinge, ascunzindu-și chipul cu 
o carte — metaforă care pune în abis sensu- 
rile filmului intreg. „Țesătura“ pretabricatelor 
culturale împiedică accesul la realitatea fra- 
gilă a ființei, sporindu-i taina si singurătatea 
(ori taina singurătăţii). În alt cadru simbolic, 
capul fetei apare incadrat ca un portret 
într-unul din geamurile ușii, de o intensă, tul- 
burătoare puritate şi totuşi „inghețat“ între 
ramele „tabloului“. Sint — în general — multe 
geamuri și oglinzi intr-un film care altfel nu 
da impresia de bogăţie, ci mai degrabă de 
austeritate, ca întotdeauna la Bresson. Im- 
portant e și momentul cind ea, intoarsà acasă 
după spectacol, citește pasajul omis din tex- 
tul shakespearian, cu Hamlet „regizind“ ce va 
urma (dind indicaţii actorilor să vorbească 
din virtul buzelor s.a.m.d.) Cu alte cuvinte, 
fata descoperă „regula jocului”, a artificiului 
dominator. 

Acestea fiind zise, eu deslusesc si alte 
două chei de „lectură“ a filmului, sugerate de 
Bresson către final. Cea dintii — atunci cind 
soțul — narator spune: „Am simțit o satisfac- 
ție masculină. inegalitatea asta imi făcea 
plàcere" — ceea ce deschide o interpretare 
psihanalitică a întregii povești. Şi cealaltă 
„Cheie“ — în ultimele clipe de viață ale fetei, 
cind ea priveşte încă o dată crucifixui care îi 
apropiase pe cei doi la început; apoi el se 
apropie de oglindă, insă nu față în faţă cu 
chipul ei reflectat, ci privindu-l în sus, căci e 
o oglindă agatatà mai sus, simbolică si ea. 
Trecerea eroinei prin lume se încarcă de noi 
semnificaţii. 

Nu trebuie nici o clipă uitat că scenariul lui 
Bresson se inspira din „Smerita“ lui Dos- 
toievski... 


lon Bogdan LEFTER 


tioase combinaţii de animaţie cu jocul 
actorului viu. „Actorul“ era „desenatorul lor- 
dache“ prins în exerciţiul creaţiei sale. Din ci- 
teva trăsături jucăușe de plaivaz execulate 
sub obiectivul cinematografic, își trasa perso- 
najul care se emancipa imediat si iși pornea 
existența de sine stătoare în lumea plină de 
primejdii a animației. 

Azi, privindu-i pe peliculă expresia de copil 
mare, cu obraji bucalati gi zimbet sprintar, Ci- 
tim în personaj ceva din candoarea proprie 
artistului: un tinàr care, la 27 de ani, accepta 
sà se sechestreze timp de șase luni într-o 
pivniță jilavă, adevărată închisoare, migălind 
deasupra planșetei de desen, cu capul virit 
între două mese suprapuse. Dar la 16 noiem- 
brie 1927 își trăia triumful: putea prezenta, 
într-o proiecţie rezervată presei, un film care 
— asa cum aprecia revista Cinema": „este 
primul de acest gen care este, aproape, la 
același nivel cu desenele animate străine...” 
Ba mai mult chiar, despre noul venit se certi- 
fica: „realizatorul cunoaşte tehnica si este pà- 
truns de esența cinematografului"! 

Tehnica poate n-o cunoștea Marin lorda în 
toate tainele ei, dar pătruns de cinematograf 
era, fără îndoială. Pentru că abia îl prezen- 
tase publicului, în ianuarie 1928, la cinemato- 
graiul „Capitoi”, pe Haplea (in completarea 
unei comedii cu Pat si Patachon), cà se si 
poon la o nouă perlormanță cinematogra- 
ică, de astă datà in domeniul filmului de fic- 
tiune. Dar să ne rezervăm plăcerea istorisirii 
acestei isprăvi pentru un viitor articol. 


Tudor CARANFIL 


17 


a anului ‘87: Ilse L 


Cronica unei cinemateci 


Din nou Cinemateca francezà, vestita 
citadelă de film creată de Langlois, și-a 
schimbat directorul. La capàtul celui 
de-al doilea mandat al său, regizorul 
Costa Gavras nu a mai dorit (așa spune 
cel putin anunțul apărut în presă) să-și 
reinnoiască contractul. l-a urmat, așadar, 
un alt important realizator de filme, Jean 
Rouch, cunoscut în lume ca cineast si et- 
nograf prin filme ca Eu, un negru, Pira- 
mida umană, Cronica unei veri și Jaguar. 
Alti doi cineasti cu ‘reputatie: scenaristul 
Jean-Claude Carrière si regizorul Jac- 
ques Doniol-Valcroze au fost cooptați in 
consiliul de administratie. 


Anunţul publicat cu ocazia acestor 
schimbări recunoaște meritele predece- 
sorilor (așa se obișnuiește), dar subli- 
niazà ca actualii conducători ai Cinema 
tecii au multe de tăcut atit pentru conser- 
varea peliculelor cit, mai ales, pentru res 
taurarea patrimoniului său filmic. 


Portret alb 


Dianne Wiest a obținut, anul acesta, 
premiul Oscar pentru cea mai bună ac 
viță evoluind într-un rol secundar. Rolul 
era În filmul lui Woody Allen Hannah si 
surorile ei. Actriţa a mai apărut de ase 
menea și în ultimul film al acestuia, Radio 
Days. 

A fost — după propria ei mărturisire 
o adevărată cotitură în viaţa ei artistica, 
ocazia de a lucra cu Woody Allen. Mai 
apăruse în citeva filme înainte de Hanna 
şi surorile ei, dar nu prea se făcuse re- 
marcată cum, de altfel, nici nu o prea 
atrăgea platoul de filmare. Pe ea o preo- 
cupa teatrul, fiind actriţă a lui „American 
Shakespeare Company", după ce jucase 
în alte teatre din Washington, Yale și 
chiar din New York unde și locuieşte 


O imagine tipică 


pentru Hollywoodul 
creator de mitu 


In copilarie, primul ei vis a fost sà de- 
vină balerină, drept care a urmat cursuri 
de balet, dar nu de actorie. Era studentă 
la universitatea din Maryland cind a venit 
in turneu Compania Shakespeare. „Am 
cerut imediat să dau o probă mai ales ca 
trupa pierduse pe una din interpretele e. 
Am dat proba si m-au luat cu ei. Asa cum 
te-ai duce cu circul“. Tatăl ei a fost ofiter 
în armata americană iar mama este scu- 
tianà, asa că, Dianne are multe rude ia 

w. Este incîntatà de colaborarea 
cu Woody Allen despre care spune cà 
«Stie ce să-ţi ceară farà să facă pedante- 
rie regizorală și ştie să te lase să fii tu in- 
sati, te lasă să găsești in tine resursele 
necesare unui personaj”. 


După experiența cu Allen, Dianne 
Wiest se simte astăzi atrasă ceva mai 
mult de film. „Aș putea spune că pasiu- 
nea mea se imparte acum jumătate și ju- 
mătate, intre teatru și film.“ Aspiratiile ei 
nu se opresc însă aici, pentru că Dianne 
Wiest se simte chemată să lucreze ea în- 
sași cu actorul si o primă încercare a fè- 
cut-o punind în scenă, ca regizoare de 
teatru, piesa dramaturgului, bineinţeles 
scoțian, Stephen Mac Donald, „Nimic 
despre eroi", care i-a adus si un premiu 
pentru regie de teatru 


Richard gi Cosima este un nou film 
despre Wagner realizat in co-producfie 


Filmul est-german 


R 


tru a evoca în noua pelicula strădania de- 
loc usoara a Comisiei de a determina dru- 
mul lui Richard Wagner a carui personali- 
tate nu suporta nici banuiala unei incer 
cari de a-i infiluenta opțiunea 


Noi filme '87 


e Jerzy Kawalerowicz a terminat re- 
cent, în cadrul unei coproductii polo- 
no-franceze, noul său film despre ulti- 
mele zile ale lui Napoleon pe insula Sf 
Elena. 

e Realizatorul sovietic Nikolai Gubenko 
și-a încheiat filmările la Zonă interzisă 
sau reportaj despre o catastrofà. Filmul a 
fost turnat în regiunea Vjiatsk. 


e Ciaudia Cardinale si Gerard Depar- 
dieu sint parteneri în ultimul film al lui 
Luigi Comencini. 

e Popularul actor bulgar Todor Kolev 
se bucură de mare succes în comedia Un 
om pe drum, în regia lui Liuben Stanev 


® De mult nu se mai auzise de Robert 
Enrico. latà4 acum semnind regia unui 
film după Francoise Sagan, Războiul 
murdar. intr-unul din principalele roluri 
Nathalie Baye. 

e Istvan Szabo şi-a alcătuit o distribuţie 
de prima mină pentru noul său film 
Klaus Maria Brandauer, Erland Joseph- 
son si Ute Lemper 

e Regizorul italian Damiano Damiani 
„crează la filmul inspirat de calatoria lui 
Lenin de la Zurich la Petrograd, în ajunul 


ard şi Cosima 


se poartă compozitorii“. 


Cu: Otto S: s, Fabienne 


franco-vest-germana in regia lui Peter 
Patzak, cu Otto Sanders, Fabienne Babe 
si Anton Diffring. 

„Cosima — se poate citi in prezentarea 
acestui, al nu ştiu citelea film inspirat de 
tumultuoasa existență a compozitorului 

irumpe, pur și simplu, în viaţa lui Ri 
chard dorind să- ajute nu sà se impuna 
in lumea muzicală ci s-o domine, pentru 
că ea era convinsă de geniul lui”. Realita- 
tea, dar și ficțiunea, cinematograful si 
opera işi conjugă, pare-se. eforturile pen- 


periscop 


nu este, desigur, refrenul une: melodii 
la modă ci un subiect la ordinea zilei în 
vara asta, cultivat cu rivnă și mari desta 
surari de forte de toate rețelele de telor 
ziune americane şi nu numai de ele. Trei 
comemorări au devenit subiecte prete 
rate: 75 de ani de la tragica scufundare a 
Titanicului, 25 de ani de la dispariția lui 
Marilyn Monroe si 10 de la moartea lui 
Elvis Presley. Toate sint legate de ci- 
nema: Marilyn, mitul încă viu si inexplica- 
bil obsedant al lumii, Elvis Presley cintă- 
retul ale cărui filme, cindva privite cam 
de sus, sint astăzi asaltate, pur și simplu, 
de spectatorii nostalgici. In sfirşit, Titani- 
cul, pentru că a prilejuit atitea versiuni fil- 
mice ale catastrofei lui. L-am putea numi 
chiar primul film-catastrofà avant-ia-let- 


Babe, Anton Diffring 


revoluţiei din Octombrie. Ben Kingsley 
Dominique Sanda și Leslie Caron sint 
principalii interpreți. 


e Karel Swyczek a terminat filmu! sau 
inspirat din lumea fotbalistică a Cehosio- 
vaciei. Filmul se intitulează De ce? sì a 
tost realizat pe platourile de la Barran 
dow. interpreții sint, toţi, tineri amatori 


e Un nou film după „Robinson Crusoe 
al lui Daniel. Defoe a fost realizat in 
SU.A. în regia lui Andrew Braunsberg. 


tre. Fiecare din aceste subiecte a fost, 
așadar. pe larg invocat în emisiuni in care 
filmul a fost vedetă. Ba chiar un film-sur- 
priză, realizat foarte recent de echipa 
care încearcă să recupereze — cu ajuto- 
rul unui micro-submersibil — obiecte de 
pe epava Titanicului. Şi în timp ce braţul 
robotic al submersibilului apuca fie clo- 
potul de alarmă al vasului, fie frapiere, ba 
chiar un sac de piele cu bani şi bijuterii, 
camera de televiziune înregistra, pe 
banda sa magnetică, nu mai puţin spec- 
taculoasa operaţie de aducere la supra- 
fata a relicvelor.. Tot scurt metrajul este 
revelație si în privința Marilyn-ei Monroe, 
căci unele documentare de platou, care 
n-au avut pină acum ocazia să fie etalate 
publicului pe marele ecran, deţin vedeta 
in programele TV consacrate „mitului 
blond”. Cit despre Elvis Presley concer- 
tele lui filmate se bucură de o audienţă 
televizivà cu mult mai mare, desigur, de 
cit concertele insele, câci nici o sală de 
spectacol și nici o arenă, în care de multe 
ori concertele aveau loc, nu puteau totuşi 
găzdui atiția spectatori citi telespectatori 
sînt astăzi curiosi să-l revadă pe cintàre- 
tul preferat. 


putea fiica să ducă 
mai departe gloria tatălui? 


Anjelica Huston (cu Jack Nicholson) 


A 44-a ediție a Mostrei venețiene s-a 
desfășurat între 29 august si 9 septem- 
brie. Filme în competiţie, filme în afara 
competiţiei, retrospective (Mankiewicz si 
mai ales „50 de ani de la înființarea stu- 
diourilor Cinecittà") simpozioane si dis- 
cutii libere, mai puţine recepții si mai 
multe vizionări. În afara Palatului festiva- 
lului, un decor de stradă tipic italiană. 
strada pe care am întilnit-o de-atitea ori, 
în atitea filme, era de fapt transplantat de 
la Cinecittă pe o peluză de gazon din Ve- 
nefia: camere de filmat, reflectoare, gira- 
fe-microfon, aparate de făcut fum, ploaie 
sau zăpada, toate erau prezente pe acest 
platou-matcă a filmului „made in Cine- 
città". O muzică alcătuită din fragmente 
de melodii din filme, de melodii atit de 
populare, răsuna permanent în difuzoa- 
rele plasate pretutindeni. Filmele în com- 
petiție sau doar invitate au avut de făcut 
față unei concurente greu de depăşit 
pentru că aniversarea studioului Cinecittà, 
retrospectiva a cuprins filme ca La dolce 
vita de Fellini, Bellissima lui Visconti, Ge 
neralui de. la Rovere al lui Rossellini 
Noaptea lui Antonioni, Deșertul tătarilor 
al lui Zurlini. lar Totul despre Eva sau lu- 
lius Cesar, din retrospectiva Mankiewicz 
s-au bucurat de un enorm succes de au- 
dienta. Sărbătoarea filmului de la Venetia 
şi-a avut anul acesta tusa ei ușor „retro“ 
prin valoarea acestor retrospective, dar 
și-a pastrat și gustul pentru inovaţii întot- 
deauna generatoare de polemici fără de 
care Mostra cinematogralică din lagună 
n-ar mai fi ea insăşi. Leii de aur și argint 
sau premiile speciale au fost decernate 
lui Louis Malle, James Ivory și Ermanno 
Olmi, premii speciale pentru întreaga ac- 
tivitate lui Comencini şi Mankiewicz, pre- 
mii de interpretare unei actriţe sud-core- 
ene, necunoscută pină acum, ca și celor 
doi interpreţi ai lui Ivory din filmul Mau- 
rice, de asemenea putin cunoscuţi si ei 

Despre toate acestea și înca altele in 
numerele viitoare ale revistei, de la trimi- 
sul nostru la Veneţia 


Sii face parte din categoria perso- 
najelor care trag dupà ele un simbol. Star- 
buck pătrunde în mica lume a orâșelului topit 
de secetă, Three Point, intră într-o stare de 
lucruri, trezește, violentează, pune degetul pe 
rană cu nebunia lui scapàratoare, cu poetica 
lui escrocherie. Starbuck e Omul care aduce 
plosia (regia Joseph Anthony). El e Mister 
Smith care n-acceptà un nume banal, o exis- 
tentà modestă și cenușie si previzibilă. Star- 
buck cutreieră continuu vinzînd moriști si 
promitind că aduce ploaia, cà deturnează ci- 
clonul, în fine, tot felul de întimplari meteoro- 
logice denotind un pact cu dumnezeu ori cu 
necuratul şi fel de fel de puteri magice, mira- 
culoase. Starbuck e unul din preafrumosii 
nebuni care se mint cu farmec și care cred în 
imaginaţie uneori mai mult decit în realitate. 
Starbuck jucat de Burt Lancaster e unul 
din personajele emblematice ale cinema-ului 
american fiindcă duce cu sine zizania cea ve 
che dintre cerebralitate si aiureală, dintre ra 
țiune rece și poezie fremătătoare. Starbuck 
aducâtorul de ploaie, cel urmărit de poliție 
pentru șarlatanie, nu? vine parcă anume s-o 
vindece pe Lizzie (Katharine Hepburn) şi «a 
un prototip — femeia „emancipată”, cu singe 
de sufragetà, care refuză să fie pàpusa pros- 
tutà si lesne manevrabilă, ca dovadă are opi- 
nii şi cunoștințe! Într-o discuţie spune chiar 
unde e Mozambicul, lucru cu totul dăunător: 
lor, bărbaţilor, nu le plac deșteptele sau chiar 
dacă le plac, vai, nu le voiesc de neveste. Asa 
că degeaba strigă Lizzie „Vreau să fac pe ci- 
neva fericit" cu acea sfișietoare nevoie de 
dragoste (pe care-o inspiră ades personaje 
din piesele lui Tennessee Williams; aminti- 
ţi-v-o pe domnisoara bàtrinà din Noaptea 
ori pe Miss Alma din Vară gi fum, ju- 
cată în film de regretata Geraldine Page). 
Bărbatul care trebuie făcut fericit citeşte 
numai circularele venite de la Washington, își 
spală singur ciorapii. pretinde că e văduv fără 
să fie, incapabil! så suporte de-a binelea tris- 
tul! adevăr al divorțului. Asta e. Pe File ne 
vasta |-a părăsit. L-a părăsit, pur și simplu 
pentru un teacher pe deasupra și miop. la 
File nu mai vrea nevastă si nici măcar ciine 
A mai avut unul sì l-a călcat o căruţă. $i in 
general File nu mai vrea nici sentimente, nici 
emoţii si nici suferinta pe care ele, să recu- 
noastem, o cam aduc 
Bill Starbuck, cel cu Visarea, cum ar fi 
spus un personaj de-al lui Lewis Carrol, Star- 
buck cel magnetic, cel care stie da un nume 


filmul ca marfà 


irul confruntărilor dintre interesele 

uniare si cele artistice din lumea fil- 
mului american înscrie un nou episod 
generat de operația denumită „colo- 
rare", adică transpunerea în color a 
unor pelicule din tezaurul clasic al Hol- 
lywoodului. Comparată cu „aplicarea 
de ruj pe o statuie greacă“, operaţia a 
trezit vii proteste atit în Statele Unite, 
cit și în Anglia, iar regizori de mare 
prestigiu şi-au exprimat cu vehementà 
indignarea. 

Fred Zinnemann a denumit procedeul 
„© barbarie", iar John Huston, al cărui 
Şoim maltez este printre filmele luate în 
considerare pentru transpunerea în co- 
lor, l-a calificat drept „o impertinentà 
tot atit de mare ca aceea de a pune cu- 
loare pe un desen de Da Vinci". 

In ciuda tuturor protestelor, operaţia 
care constă în copierea filmului original 
pe videocasetă și apoi secvență după 
secvență colorarea imaginilor pe: baza 
de computer a să aplicată unor filme 
ca To (cu ry Grant), Cutia cu 
mitică Alutosre de nădejde (cu Laurel 
si Hardy) și Viaţa e minunată (cu James 
Stewart), acesta din urmă aparjinînd 
veteranului regiei americane Frank Ca- 
pra. 

Din punct de vedere artistic rezultatul 
este discutabil. După cum scrie criticul 
de film new-yorkez, Vincent Canby... 
„totul tinde să capete aspectul unei 
cărți postale colorate din epoca victo- 
riană”. Operația este destul de costisi- 
toare, dar potrivit președintelui uneia 
din cele două principale companii care 
se ocupă de „colorarea“ filmelor este o 
investiție bună. „Motivul pentru care o 
facem, declară el, sint banii. Publicului 


Giuliano Gemma și Alain Delon: s-ar putea şi vice versa? 


pentru o noapte, cel care poate da incredere 
într-o viață umbrită de îndoială, iată, cel care 
luptă cu cerebralitatea incapatinatà şi gla- 
cială, e personajul simbol. Minunatul rege 


nu-i plac filmele alb-negru, îi plac fil- 
mele color și dacă le colorăm le cum- 
para". Debuseul principal al -acestor 
prote sînt televiziunea si videocase- 
tele. 


Bogart si 
alb -negru, color, 


Humphréy 


din 


spre a fi 


neincoronat al imaginaţiei, al speranţei, fie si 
absurde, al gindului liber. 

„Tu traiesti numai în visare“ îi spune la un 
moment dat Lizzie, Mélisande de-o noapte 


Frank Capra a dus o campanie îndir- 
jită împotriva colorării filmelor şi într-o 
scrisoare adresată Bibliotecii Congre- 
sului Statelor Unite, referindu-se la 
aşa-zisul nou suflu pe care l-a căpătat 


Laureen Bacall ajunși 
mai ,,rentabili' 


Starbuck aduce ploaia cea jinduità, o ploaie 
cu clăbuci, ropotitoare, o ploaie cu fulgere. o 
ploaie de 100 de dolari şi pleacă din Three 
Point după ce a aruncat acolo binefàcatoarea 
samintà a visului 


valer al dreptatii 


Giuliano Gemma îmi pare Delon-u! italieni- 
lor, oricum, îşi face rolurile de comisar de 
poliție hărțuit de mafie si de cavaler al drep- 
taţii într-o lume a corupției occidentale într-o 
manieră actoricească asemânătoare. Avertis- 
mentul e un film clasic, care demonstrează 
mecanismul corupției, verigile ei preaonora- 
bile, lipsa de scrupule, sfinta mare nerusi- - 
nare, infiltrarea răului în firidele straturilor 
sociale de virf şi-ale preastimatelor instituți 

E lumea celor ce-și inchipuie că totul se 
vinde si se cumpără, e lumea celor ce surid 
zetiemitor la auzul cuvintelor cinste, devota- 
ment. E lumea celor ce-şi însoară copiii în 
fastuoase petreceri, iar ei, nevinovaţii cres 
culti în puf fac bezele grațioase ca nişte sta 
run răsfățate de cinema. E lumea în care cine 
ievine indezirabil are parte de-o inscenare 
perfectă de sinucidere. Lumea telefonului de 
șantaj. Lumea în care glontul e un argument 
rapid si sigur. Personajul făcut de Giuliano 
Gemma face o anchetă pe cont propriu. 
Atunci cind nu mai crede în nimeni și nimic. 
Atunci cind planează dubiul. Atunci cind el 
insuşi e strins cu usa într-atit incit are de ales 
intre foarte puţine lucruri: alege șocantul cu- 
raj. 

Final utopic. Nerealist. Cătușe pe miinile 
coruptei elite sociale. G.G. se mișcă în rolul 
Intruchipàrii cinstei și probitàtii la largul lui 

- grație ușor tulburătoare, dezinvolturà de 
manechin perfect, economie zapacitoare de 
gesturi (ah, iar cu gindul la Alain Delon 
intr-un alt comisar hărțuind-o pe Simone Sig- 
noret). Prezenţă care impune. Nu totul se 
poate cumpăra domnilor, sufletul meu nu e o 
marfă — pare că spune personajul său demn 
de tot interesul. 

G.G. — un idol posibil, iar atunci cind în- 
truchipează onestitatea, cu atit mai bine pen- 
tru ea! 


Cleopatra LORINTIU 


filmul lui facut cu 40 de ani în urmà 
Viața e minunată, a scris; „A fost optiu- 
nea mea să fac filmul alb-negru. Lu- 
mina, machiajul actorilor, aparatul de 
filmat și munca în laborator, totul a 
avut în vedere un film alb-negru si nu 
unul color. Vă implor din adincul inimii 
si minţii mele sà nu admiteti experi- 
mente cu lucràri clasice în indiferent ce 
formă de artă. Lăsaţi-le în pace. Sint 
clasice pentru că sint superioare. Nu 
ajutați pe cei ce ştiu să se îmbogă- 
ţească rapid și visează să pună mina pe 
lucrări clasice si să le pàteze cu vop- 
sea". 

Acesta nu este doar punctul de ve- 
dere al veteranilor Hollywoodului. În 
Anglia cele mai importante organizații 
ale cineastilor, tehnicienilor și producă- 
torilor de film si TV au publicat o de- 
claratie în care „își exprimă indignarea 
față de încercarea de a strica unele din 
cele mai bune filme din cite s-au făcut, 
filme concepute de creatorii lor în mod 
expres în alb-negru. Deși deplin con- 
stienti de importantele beneficii finan- 
ciare, considerâm că lucrările nu ar tre- 
bui prezentate altfel decit în forma în 
care au fost lansate la premierà". Prin- 
tre semnatarii cei mai reputați ai decla- 
raţiei, reprezentind peste patru decenii 
de cinematografie, figurează David 
Lean, Stanley Kubrick, Richard Atten- 
borough, Roland Joffe și Alan Parker... 

Dar cum scrie ziarul „New York Ti- 
mes“, „ultimul cuvint în această dispută 
îl au, evident, ca totdeauna, la Ho! 
lywood, banii. Dacă profiturile sint mari 
nu e nici un dubiu că publicul va vedea 
în curind pe tinărul Charles Foster 
Kane cu păr portocaliu“. 

Margit MARINESCU 


Daniel Olbrychski şi Anna Dymna: 


doi actori care pot impune o cinematografie 


gala filmului din R.P. Polonă 


Toamna tirzie a unei... Provinciale 


L. diferență de citeva zile, am vazut filmul 
lui Andrzej Baranski Provinciala și am citit in- 
terviul acordat de acest tinăr regizor polonez 
unui redactor al revistei „Exran”. Nu voi re- 
zista deci ispitei de a confrunta intenţiile de- 
clarate, metoda, cu opera. Cu atit mai mult 
cu cit în cazul acesta inteligenţa si talentul, 
inspiraţia și știința sint nu numai atributele 
unei celebre școli de film, ci, mai ales, ale 
unui creator al cărui drum spre film a cunos- 
cut ezitări, încercări, ocolisuri. A urmat Poli- 
tehnica, Artele plastice, cursuri la teatrul stu- 
dentesc (ca scenograf si autor de piese 
într-un act), Facultatea de cinematografie. Cu 
primele documentare de scurt și mediu me- 
traj (etape obligatorii) vine și satisfacția unor 
premii importante, naţionale și internaționale 
(la Minte Oberhausen, Cracovia, Gdansk 
etc.). 

„Pentru mine a crea un film este egal cu a 
construi o casă, un avion sau un vapor... 
spune Baranski. Convingerea cà mediul am- 
biant (tot ceea ce alcătuieşte latura sceno- 
gratică) poate participa la crearea si potenta- 
rea dramaturgiei, m-a tăcut să optez pentru 
să-i spun „metoda etnografica" în prezenta- 
rea existenţei umane. La Provinciala am făcut 
în prospectii circa 5 000 de fotografii, pe 
baza cărora am alcătuit decupajul...“ 

Într-adevăr, metoda regizorului se recu- 
noaște în rigoarea structurii artistice a filmu- 
lui numit, în pregnanta sentimentelor, in au- 
tenticitatea detaliilor. 

Voi cita douà secvente ilustrative. O curte 
de țară în mijlocul căreia o femeie care se 
apropie demn de 60 de ani, imbràcatà de du- 
minică, aruncă reproșul cuiva aflat în afara 
cadrului. Andzia (Ewa Dalkowsha) ar mai 
vrea ceva de la viaţă, ar vrea ca soțul ei să 


Lumea mare 
a scurtului metraj 


(Urmare din pag. 14) 


iată de ce afirm că Oberhausen '87 a dat do- 
vadă de responsabilitate si gindire matură, de 
o subtilă si profundă înțelegere a rosturilor 
unui festival prezentind, într-o selecție foarte 
diversă — descumpanitoare chiar prin diver- 
sitatea tendinţelor —, tot ceea ce miine, dacă 
nu astàzi, poate fi sau poate deveni directie 
fertilă. Oberhausen '87 a fost o largă, impre- 
sionantà frescă a „tot ce mișcă“ în lumea 
mare a scurtului metraj. 


a 8, 1 minu şi alte cifre de aur 


20 


Contrastind puternic cu majoritatea despre 
care am vorbit, lumea „mare“, Jumea buna” 
a scurtului metraj a fost la această ediție 
foarte bună. Multe filme realmente valoroase. 
care s-au detașat net, fapt ce a făcut ca 
unele filme să primească nu mai puţin de 
5—7 premii din partea celor tot atitea jurii di- 
ferite ale festivalului care au lucrat în paralel, 
independent unele de altele. 

Campionul absolut al premiilor, sufragiilor 
presei și publicului, al tuturor judecăților ne- 
oficial-oficiale ale festivalului Casa nr. 
regia Nikolai Volev — Bulgaria, urmat îndea- 
proape de 1 minus 1 — regia Natalia Kor- 

— Polonia. Sint filme care „s-au mai 
făcut” realizate însă „cum nu s-au mai făcut”. 
Primul pătrunde in lumea unei case de copii 


dea mai multă atenţie, sà mai iasi impreună 
la plimbare, sà... În imaginea urmatoare il ve- 
dem pe soț îngrijind parcul. În fata unui mo- 
nument funerar, într-o zi de toamnă tirzie, 
Andzia se Intilneste cu cei doi copii ai ei. din 
prima căsătorie. Doar așa se mai văd. o dată 
pe an. Andzia scoate din sacoșă un borcan 
cu miere, pachete cu carne, cu cîrnaţi şi le 
împarte în mod egal fiului și fiicei. Copiii sint 
jenati, dar primesc darurile mamei. Ba, in 
plus, acceptă chiar și biletele de tren, de in- 
toarcere acasă, cumpărate tot de mama lor 
Vitalitate, vigoare, triumf al vieţii. demnitate 
umană, iată ce se degajă din aceste momente 
în contextul filmului. Deşi unor spectatori 
mai puţin avizaţi ar putea să le pară doar me- 
lodramatice căutări artistice. 

Mergind înapoi, pe firul vieţii unei femei, 
dinspre bucuria televizorului şi a băuturilor 
fabricate în casă, spre primii ei pași în lume, 
încercaţi într-o grădină de ţară, Andrzej Ba- 
ranski citește cinematografic romanul lui 
Waldemar Sieminski ca pe un poem popular 
în care provincialismul depășește sensul de 
mentalitate învechită si dobindeste, moment 
cu moment, o semnificatie amplă de rigoare, 
de rezistenţă, de demnitate. 

Făptura fragilă, care abia se ținea pe pi- 
cioare n sind în înălțime firul ierbii, (ul- 
tima imagine a filmului rememorind inceputul 
unei vieţi) a fost în stare să crească, să mun- 
cească, să supraviețuiască, să-și educe Co- 
piii, să lupte cu sărăcia și brutalitatea unei 
vieţi grele. Asemenea povești te fac să crezi 
cu forte noi în puterea magică a filmului. 


Vasilica ISTRATE 


întirziaţi mental. Acolo se pregătește un 
spectacol sportiv si festiv, poate prea festiv 
pentru copiii aceștia care încep lumea limitat 
Si anacronic. Urmărim pregătirea spectaco- 
tului sportiv, eșecurile copiilor de a executa 
curect mișcările, auzim ordinele tot mai vehe- 
mente ale educatorilor si treptat-treptat se 
naște acuzaţia: nu copiii sint de vină pentru 
incapacitatea de a face ce li se cere, ci mai 
ales noi, cei care îi obligàm să intre în ca- 
noane revolute, căci, iată, atunci cind, pentru 
moment, sint lăsaţi singuri, cind la megafon 
muzica „sportivă“ se înlocuiește cu cea a vir- 
stei lor, copiii dansează cu o poftă neinchi- 
puită, mișcările devin coordonate, relaţiile 
dintre ei devin firești, ba nu, devin chiar nu- 
anțate si sensibile, devin omenești. lată, o fe- 
tità cochetează, un băiat se amuză imitind-o, 
un altul devine „foarte bărbat” şi dansează 
dindu-şi acele aere pe care si noi... Unde sint 
reacţiile piacide de adineauri, eşecul de a 
duce, sub indemn, o mină pinà sus deasupra 
capului?... Dar totul se sfirseste curind, are 
ioc Spectacolul, după spectacol nu se mai 
dansează, iar cel despre care puteam jura că 
este absolut normal, cei pe care l-am reținut 
cel mai bine în timpul dansului împlinește 18 
ani și este transferat într-o altă casă, de ma- 
turi de această dată. Un drum cetos si cenu- 
şiu printre aburii lăptoși ai zorilor, ca o ini- 
fiere, o minge care i se ia, o intrare pe o 
poartà care se deschide ca pentru o pàtrun- 
dere in purgatoriu, cRiva pensionari în curtea 
ospiciului cu figuri ce te cutremură si, o 
unică concluzie, încilcită, neexprimată, într-o 
minte incilcită si care nu poate sà se ex- 
prime: „nu aparţin acestei lumi, nu mă lăsaţi 
aici!” Şi iar lumea casei de copii, mlini de co- 


gala filmului algerian 


Ca degetele unei singure miini 


Lex, de Aur” în 1966 cistigat cu Bătălia 
pentru Alger, „La Palme d'Or“ primită în 1973 
pentru Cronica anilor de foc (am amintit doar 
cele mai rivnite trofee) recomandă o cinema- 
tografie cu un cuvint de spus, mai ales în aria 
de legitim interes a filmului politic și a celui 
istoric în care se înscrie şi tă ce şeicului 
Bouamama, prezentat în Gala filmului alge- 
rian. 

Dacă Gillo Pontecorvo a refăcut calendarul 
de luptă at anilor '50, trecind, în deceniul ur- 
mător, pină la fila pe care este înscrisă ziua 
proclamării independenţei — 3 iulie 1962; 
dacă Lakhdar-Hamina a cinematografiat cro- 
nica anilor '30 și '40, acum, regizorul Bena- 
mar Bakhti face, cu acest film, un racord în 
timp cu evenimente deja cunoscute spectato- 
rului. Un racord de un veac — sintem in 1881 
— ce ne duce în anii „Războiului sfint” purtat 
de poporul algerian împotriva ocupanților 
francezi. După încercările de insurecție din 
1850, 1854 si 1871 triburile de pe intreg teri- 
toriul se adună „ca degetele unei singure 
miini” în jurul eroului Bouamama, infringind 
vupele franceze în bătălia de la Tazina. „Să 
tràim liberi sau să murim în demnitate” este 
deviza sub care s-a purtat acest război, Ji 


bertatea sau moartea”, singura cale a unui 
popor care nu se lasă învins. 

Bakhti îşi asumă cu sobrietate rolul rapso- 
dului: adevărul, odată povestit, devine le- 
gendă. Fapte de arme și ample descrieri, 
epice si lirice se topesc într-o operă originala 
în care se recooosc trăsăturile esenţiale ale 
unei şcoli de film, ale unui fel de a gindi in- 
confundabil. 

În cort, seicul vorbind capeteniilor, un chip 
modelat de hotărire și curaj, siluete albe, lu- 
minate parcă de pinza întunecată. Nisipul frà- 
mintat de copitele cailor; verde si roșu deve- 
nind cafeniu în aerul arzător; soarele, fata 

a... Şi lupta. Deșertul, devenit cimp de 
bătaie. oferă aparatului de filmat posibilita- 
tea, cu inteligență exploatată de operatorul 
Yousef Sahraoui, de a încărca detaliu! cu su- 
gestie metaforica, de a crea printr-o plastică 
rafinată, tensiunea poemului. Portretul, sce- 
nele de luptă, peisajul se articulează în ritmul 
grav al istoriei, dind transparenţă mesajului. 

Modern prin stilul regizoral — de remarcat 
în jocul sobru, esentializat al protagonistului 
Ahtamane Ariouat —, etern prin perspectiva 
umanistă asupra destinului unei naţiuni, fil- 
mul Epopeea geicului Bouamama ne recon 
firma maturitatea cinematografiei algeriene. 


gala filmului din R.P. Mongolà 


Accesul la realitate 


<> VERI ia realitate rămine, in ultimă in- 
stanta, finalitatea oricărui documentar. 
Acesta este poate inspiratul motiv pentru 
care, la aniversarea a 66 de ani de la victoria 
Revoluţiei socialiste în Mongolia, Gala filmu- 
lui mongolez ne-a prezentat o interesantă se- 
lecţie de trei filme documentare. De facturi 
diferite, propunindu-si să capteze atenţia 
spectatorului atit prin subiecte, cit si prin 
modul de abordare, ele au reușit să alcatu- 
iască o imagine reprezentativă a ţării şi a po- 
porului prieten. 

Noile construcţii ale modernei capitale 
Ulan-Bator, fabrici si ferme, sere si labora- 
toare de cercetare, magazine si sâli de spec- 
tacol, gràdinite si piatforme de pregàtire a 
zborurilor cosmice, amenajările întreprinse în 
deșertul Gobi, școli si mine de cărbune, sàr- 
batori populare, însfirşit un caleidoscop al 


pi! care se întind sfişietor spre un cineva, și 
iar miini care, sfisietor de ocrotitoare, ridica 
cliva copii sus, sus în braţe și doi och: 
imensi si sfisietor de inocenți în acuzaţia lor 
mută ce râmin în stop cadru pe ecran. Fiin 

1 minus 1 este și el un pariu care s-a mai 
făcut. Cuplul „ea plus el” este de fapt un „ea 
minus el“, caci cei doi lucrează în schimburi 
diferite si practic nu se întilnesc sau, dacă se 
întilnesc, viaţa de zi cu zi, cu masa, cu va- 
sele, cu rufele, cu... transformă plusul într-un 
foarte concret și permanent minus. Ea ar 
face o incercare de apropiere, şi el așteaptă, 
cu înfrigurare, apropierea, dar sună un ceas 
desteptator si... Film fără nici un cuvint, Film 
cu multe, foarte multe cuvinte si ginduri su- 
bintelese. A 

Tot cu multe ginduri subințelese sub puti- 
nătatea cuvintelor și tot multipremiat filmul 
sovietic Drumul spre Sopot regia: Nana Dzor- 
dzhadze în care doi inşi fără căpătii fac co- 
mert cu fotografii interzise, prin trenuri. 
Fugă, miliție, iar fugă, frică nespusà, frinturi 
de idealuri, iar fugă dar deasupra tuturor 
acestora o prietenie dureros de puternică, 
prietenia celui care se agaţă de ait ca de 
un ultim liman ai omenescului. Al apartenen- 
fei la omenesc, prin prietenie. Frumos gind si 
la fel de frumoasă ruptura de final: sacrificiul 
unuia pentru ca celălalt să se salveze. 

De asemenea, între premianti trei filme din 
R.F.G. Bodenproben datorat lui Riki Kalbe, 
un documentar despre terenul unde între 
1933 și 1945 s-au aflat la Berlin cartierul ge- 
neral al Gestapoului, Statul Major SS şi Ser- 
viciul Sigurantei. Clădirile au fost din temelii 
distruse, în 1945 terenul a fost aplatizat dar. 
cu ocazia unor lucrări efectuate in 1986 au 


tem încă in 


vieţii de fiecare zi aduce pe ecran filmul Re 
publica a implinit 60 de ani. 

Culanul, o rudă legendară a calului, frate 
cu inorogul — mi-am zis privind cu cită sete 
de libertate aleargă. prin deșert, este un ani- 
mal rar, despre care m ţii spun că nu 
poate fi imblinzit. Culanul se si intitulează 
poemul cinematografic inchinat naturii atit de 
generoase în frumuseţe a Mongoliei. 

Sport sau artă? O tehnică desavirsità și o 
raţie pe care nici un superlativ nu o poate 
indeajuns caracteriza fac dintr-un sport tradi- 

tional, o artà de acum cunoscută dintr-un ca- 
păt în altul al lumii. Contorsionism a incheiat 
tripticul documentar despre o ţară în care, 
după cum ni s-a înfățișat, tradiţia se inte- 
grează atit de armonios în civilizaţia mo- 


dernă. E 
Marina ROMAN JUC 


iesit la lumină părți ale fundațiilor clădirilor si 
celulelor. Documentar de bună factură. Un 
binemeritat interes au stirnit, de asemenea, 
fimul de ficţiune Fascinanta casă a păpușilor 
realizat de Uli Versum și filmul experimental 
Si ei H plăceau răpitoarele, pàgegte gi tu in 
grădină realizat de Hilde Kohne. 

Juriul a premiat, de asemenea, mai multe 
filme ce ar putea fi grupate intr-o singură ca- 
tegorie. Categoria filmelor medii, dar foarte 
bine, foarte profesional făcute, Este cazul 
multora dintre filmele sovietice, cazul acelui 

With Aids — regia Tina DiFeliciantonio 
— S.U.A. (un exemplu de reacție umană de 
solidaritate), a filmului din R.D.G. Băieți, sin- 
— regia Karl Heinz Lotz sau 
a brazilianului Operaţiunea Brazilia, regia 
Luis Alberto Pereira. 

Mă bucur că pot spune, cu deplină obiecti- 
vitate, că opinia festivalului a încadrat hotărit 
filmele românești prezente în competiţie în 
această categorie a filmelor bune, „de văzut 
şi de ţinut minte“, că ceea ce România a pre- 
zentat a fost pe deplin competitiv. 

Oberhausen '87 a fost o coi itie dispu- 
tată. Nu mă refer atit la premii și premianti, ci 
la un lucru cu mult mai important. La dis- 
puta, realmente şi strict profesională, între 
tendințe si orientări, între crezuri artistice si 
stiluri personale. Dar care este rațiunea de a 
fi a unui festival, dacă nu aceasta? Astăzi, în 
'87, a ciștigat filmul clasic, a ciştigat filmul 
care comunică o idee, cel care comunică 
această idee printr-o metaforă. A ceug fil- 
mul bun, bun în sensul clasic. Reafirmind 
însă, și prin aceasta, nevoia resimţită unanim 
de... Nou. Căci în lipsa lui. nu-i așa... Sauve 
qui peut le court-métrage! Sabina POP 


Nopțile Cabiriei 


Meseria de a trăi 


S. filme care la premierà au un zgomo 
tos succes iar peste ani doar cinefilii supra 
vieţuitori epocii işi mai aduc aminte de ele cu 
nostalgie. Altele își ciștigă reputația în timp 
pe indelete, nespectaculos, dar temeinic 
Acelaşi destin pot avea — și au avut — cari 
si oameni, artisti sau scriitori, cărora doar 
postumitatea le-a făcut dreptate. O categorie 
de filme, mai avară insă la o numàràtoare su 
mară, ar fi cea a gloriei imediate, dar și a 
confirmării ei în timp, probă severă de care 
nu scapă nici o operă de artă. Nopțile Cabi- 
riei ar intra în această categorie de capodo 
pere. 

Lansat in 1956, în succesiunea altor doua 
pelicule de excepție. La strada (1954) cu Giu- 
lietta Masina si Anthony Quinn, de care pus- 
tanii din acei ani îşi mai aduc aminte prin fai- 
mosul strigăt „E arrivato Zampano!' și W bi- 
done (Escrocii, 1955) inaintea (tot atit de) fai- 
moasei La dolce Vita (1960), Nopilie Cabiriei 
fixează coordonatele unei creați de anver- 
gură structurind o operă unitară fără ezitări si 
inconsecvente, Fellini fiind printre puţinii ci- 
neaști — de mare calibru — ce au râmas de 


votaţi unor idei si concepții artistice Nu in-” 


timplător, „Omagiul Festivalului jubiliar” de la 
Cannes din 1987 i-a fost decernat „pentru in- 
treaga sa operă”. Care și așa nu ducea lipsă 
de premii și recunoașteri oficiale după ce pu- 
blicul si critica își aratase prețuirea unanimă 
De unde se trage acest respect ràmas nesite- 
rat de la Roma oraș deschis si Paisa, ale lui 
Rosselini, unde a fost scenarist, trecind prin 
Clownii (1970), Roma (1972). Amarcord 
(1973) pină la recentul interviu? _Filmele 
mele au la bază ideea dragostei față de 
aproape. Mă străduiesc să povestesc despre 
o lume lipsită de dragoste, despre ființe piine 
de egoism, despre oameni care exploateaza 
pe alții, insă ideea dragostei este totdeauna 
prezentă, mai cu seamă in filmele cu Giu 
letta, o ființă neinsemnatà care vrea să dâru- 
iască dragoste si care trăiește pentru dra 
goste". Fellini a luat apărarea omului chia 
cind cu un ochi a ris de el. De aceea nu a ca 


Ginger si Fred 


0 întreagărecuzită 
felliniană 


inger și Fred (1985) penultimul film al 
lui Fellini, realizat imediat după E la nave va, 
redă polemica regizorului cu degradarea pro- 
gramelor televiziunii italiene. Insatisfactia lui 
Fellini urmează chiar vizionarile unor filme 
proprii pe care. spune regizorul, nu și le mai 
recunoaște în urma includerii arbitrare si 
trunchiate, in diferite programe, devenite un 
album ieftin, divertisment dominat de fluxul 
haotic al discursului publicitar. rezultatul fi- 
ind un amalgam de imagini senzaţionale, pre- 
zentate ca „banalui cotidian” 

In acest context, imaginea-cheie a filmului 
este de o amară ironie Pe ecranul televizoru- 
lui aflat în microbuzul ce poartă un grup de 
invitaţi la studiourile televiziunii, în seara aju- 
nului de An Nou, se poate urmări o piesă cu 
marionete intruchipind pe Dante rostind in 
ceputul monologului din „Divina Comedie”! 
Emisiunea pare făcută pentru adulţii infantili. 

Acţiunea filmului se petrece pe platourile 
televiziunii, într-un decor de carnaval în care 
lumea reală și cea imaginară se suprapun 
Carnavalul, ca formulă a sărbătoririi in care 
ierarhiile sint abolite şi obiectele sint, parcă. 
ràsturnate, devine la Fellini modalitate de a 
sugera un nou sens mai grav, non sensul 
care guvernează o lume în care valorile sint 
trivializate de mass media. Story-ul filmului, 
atita cit este, se leagă în jurul reintilnirii melo 
(dramatice) a doi foști actori care, cu ani în 
urmă, preluind numele şi modelul celebrului 
cupiu de dansatori Gin Rogers si Fred As- 
taire, deveniseră celebri în italia. Cei doi {in- 
terpretati de Giulietta Masina si Marcello 
Mastroianni) sint invitati acum pentru a da o 
mostră din fostul lor show la emisiunea de 
varietăţi din noaptea Anului Nou. Întilnirea 
lor este pentru ei extrem de dureroasă, căci 
profesioniștii incep prin a nu se recunoaște. 


Trecuseră doar atRia ani. Întilnirea lor cu pu- | 


Un neîntrerupt love story 
între regizor 
şi interpreţii săi: 


Fellini — 


zut in melodramă încercind să-i înțeleagă 

si sã- prezinte — pe oamenii—eroii săi asa 
cum au fost, sint și vor rămine prin memoria 
peliculei. 

Cine-i Cabiria? Şi ea acolo, un pui de om, 
mică, slabă, jigărită de te și miri cum a ajuns 
in „branșă“, dar cum fiecare sac își găsește 
petecui cu un ceva al ei, un anume farmec ce 
nu ţine de fizic ci de metafizic: privirea, de 
exemplu. Este drăcoasă, plină de candoare și 
sensibilitate fetița asta căreia nici nu-i poți da 
o virstă și optimistă pe deasupra, nu în genul 
colegelor care din totdeauna au visat să se 
câpâtuiască si să se Jase” de meserie, nu, 
Cabiria speră să fie lubită. Are colțul ei, cu 
aragaz. radio si păpuși unde poate ride sau 
plinge după voie cind vremeinicul proprietar 
al propriilor ei sentimente se dovedește un 
pungaș de duzină. Cum adică să-i fure eco- 
nomiile din posetà? E absurd, de neinfeles, 
incredibil, nici măcar mai pedestra colegà 
Wanda — expresie deja clișeizată a unui gen 
„grasă şi sentimentală” — nu e lâmurită. Ae 
rul de zapacita al Cabiriei în secvențele con- 
sumate alături de Amedeo Nazzari care-și 
joacă propriul rol de vedetă de cinema — 


Mastroianni — Masina 


este redat expresiv si nuantat de actrița favo- 
rità a lui Fellini. (Asa cum Antonioni în Aven- 
tura, Noaptea si Eclipsa va face din Monica 
Vitti un alt „tip” de eroinà),Nimeni nu o va 
crede pe Cabiria cà a (pe) trecut o noapte cu 
Nazzari! Să i se dea măcar o fotografie! lar 
banii, oh, banii, un gest cu mina — scena se 
petrece după un geam mat — ne spune „E 
prea mult, ajunge!" Cine e rea si ticăloasă, 
Cabiria sau cei din jurul ei? Şi atunci cum să 
nu te infurii oricit de insensibi! sau indiferent 
ai fi la toate ghinioanele ei? Parcă tot ne 
atinge cumva şi pe noi atita lipsă de noroc. 
Cabiria însă nu se lasă cu una cu două si 
crede în lozul ciștigător. Care se dovedește 
mincinos și el. Coscenariștii lui Fellini la 
acest film, constanti colaboratori — Flaiano 
şi Pinelli, acesta din urmă bun prieten cu Pa- 
vese, de care Cabiria poate fi atașată prin 
aceeași nevoie (mai mult sau mai putin màr- 
turisità) de încredere şi sentimente adevărate 
— au exploatat cu virtuozitate o temă „dos- 
toievskiană”: în cel mai (de) căzut om mai 
există un simbure de bunătate și lumină. Un 
pseudocontabil umil, escroc sentimental 
ajunge la un pas de crimă înşelind buna cre- 


Se spune că filmul italian a murit! 


wu 


Dar clasicii sài 


blicul ajunge la hotarul între cinic si grotesc 
Cei doi descoperă că li se jucase o trista 
farsa, cà ei nu mai aveau cum să fie cuplul 
ideal, iar realizatorii programului, cei ce-i in- 
vitaseră, erau interesaţi să speculeze doar ri- 
dicolul situaţiei și nu dădeau doi bani că le 
inselaserà speranțele de a mai fi o dată ce 
lebri. Aerul lor romantic-desuet potenteazà 
inventarul hiperbolic al show-ului și lumea 
caricaturală ce defilează pe micul ecran: por- 
tretul indiferentei si al ipocriziei ecleziastice; 
dansul piticilor artisti; concursul culinar al fe- 
meilor casnice; miracolul însănătoșirii unui 
handicapat; interviul cu teroristul mafiot, ve- 
leităţile artistice ale celor nechemaţi; viziona- 
rul care înregistrează pe casetolon mesajele 
defunctilor etc. etc. O întreagă recuzită felli- 
niană pentru a condamna anormalitatea și 
nebunia. Printre ei, singura cale de supravie- 
tuire o oferă eternul miracol à iubirii. 


Valeriu DEAC 


Plonjeu 
în interioritate 


A. ascultat cîndva o poveste: bolnavă de 
gindul că va pieri odată cu desfrunzirea co- 
pacului din spatele unui zid, o fetiţă privea zi 
de zi prin fereastră căderea frunzelor. Pică- 
tură după picătură, ca dintr-o rană se scur- 
gea singela verde al verii. Toamna venise, co- 


pacul råminea tot mai gol, copila simtea tot 
mai aproape sfirşitul. Starea ei era din zi în zi 


sint încă pe platouri 


mai precară. Printr-o malignă autosugestie, 
fetița incepuse să moară cu adevărat. Nepu- 
tincioși, disperaţi, părinţii ei au văzut, într-o 
seară, cum suflă a furtună vintul, peste sche- 
“letul de crengi unde mai fibrila inima roșie a 
ultimei frunze... 

Totdeauna cind vine vorba de Antonioni 
cineastul cu sufletul în culori, îmi amintesc 
această intimplare. Nu pentru cà, în poveste, 
un pictor (care aflase drama) avea să dese 
neze, de nimeni știut — chiar sub creanga de 
pe zidul din faţa ferestrei, o frunză. O frunza 
atit de reală și de pentru totdeauna acolo. în 
cit, plictisindu-se s-o tot vadă la fel de proas 
pàtà, la fel de nemiscatà, bolnava și-a inde- 
pârtat gindul râu. Fetiţa din poveste nu e cea 
de pe plaja Deșertului roșu lar arborele ei nu 
seamână cu maitormatul copac, revenit ca un 
obsedant și statornic laitmotiv în identificarea 
unei femei, unde Antonioni face o anamneza 
platonică propriului ideal estetic (fie el antro 
pomorfizat, feminizat, dar nu mai putin greu 
de har). Marginea sublimă, mereu deformata 
de abisul virgin al memoriei, e sugerată în 
taina sălii de cinema si scapă speculației cri- 
tice. Dar, de la Aventura la ultimul film, sen- 
zatia inefabilà de Antonioni (adică de stil) 
este neindoieinic legată de puritatea sent.- 
mentelor ce diverg la el, ca dintr-o oglindă 
Patimile (după Antonioni!) sint exteriorizate 
tehnic prin para-axialitatea privirilor „perso- 
najelor”. Sexul frumos se uită mereu într-o 
parte, iar cind pare a privi în obiectiv, scru 
tează, de fapt, dincolo de el, dincolo de spec 
tator, dincolo de contingent. Dacă pupilele 
meratice din picturile bizantine te privesc 
drept în față, din orice punct de vedere - 
ochii Monicăi Vitti trebuie căutaţi, spre a le 
patrunde privirea. E primul pas, de elan, pen- 
tru plonjeul în interioritate, la care te obliga 
cineastul. Urmează amputarea semantică, de- 
zinteresui pentru motivațiile „conflictului“ 
din care sint filmate fragmente doar, printr-o 
stranie arheologie cinematografică, ce amina 
mereu restaurarea formei, a sensului. 

„Cinema-ul de azi trebuie să fie mai legat! 
de adevăr, decit de logică“, spune Antonioni 
și asta nu-l împiedică să-și coloreze iarba in 
nuanța potrivită scenariului. Tot el, întreba! 
ce se intimplase cu Anna, eroina dispărută in 
timpul croazierei din Aventura, răspunde 
„Nu știu. Cineva mi-a spus că s-a sinucis, dar 
nu cred”. Există un prag de unde ambiguita- 


dintà a Cabiriei: „Omoarâ-mă!” strigă ea cu 
disperarea lui Basmacikin în priviri dupà ce i 
s-a furat mantaua, nu este insà vorba de 
„bani“, „Zestrea mea...“, cum se gudura Cabi- 
ria cu (ne)rusinare într-un preaplin sufletesc 
ametità de alcool si fericirea asta căzută 
neasteptat pe capul ei, ci de minciunà, a fost 
jignità in ceea ce avea ea nealterat: buna cre- 
dintà, încrederea nelimitată. Si iar sintem ne- 
voiti să consemnăm că aparențele după care 
ne orientăm de atitea ori pot fi inşelătoare: 
Cabiria iși vede năruit idealul mic-burghez al 
oricărei femei (casnicie, familie, copii), dar și 
refuzul dragostei adevărate (dacă o fi exis- 
tind așa ceva). interesant cum Fellini în- 
cearcă să facă dreptate și în finalul din Amar- 
cord, Grandisca, tot o Cabirie, se mărită cu 
un carabinier. Cabiria, ca si Gelsomina sau 
Grandisca sint nişte invingâtoare... „Trebuie 
să mă obișnuiesc că trăiesc ca si cînd asta ar 
fi normal”, nota Pavese în jurnalul său cu pu- 
țin înainte de a muri. Donchișotismul Cabiriei 
este o lecție de îndărătnicie în virtuțile omu- 
lui. | s-ar putea reproşa că e prosan avind 
atita incredere în oameni. Dar Teodor Mazilu 
întrebat unde s-a ascuns prostia a răspuns 
mucalit: „În inteligentà!*. Premiul Oscar pen- 
tru cel mai bun film străin al anului 1957 in- 
seamnă, deja, treizeci de ani de carieră mon- 
diala pentru Cabiria. Oare ce-o mai fi fàcînd? 


Bedros HORASANGIAN 


tea (altminteri sterilă) dă profunzime artei 
Dincolo de el, imaginaţia se poate salva pe-o 
plajă roz sau printr-o frunză desenată de un 
pictor naiv. De un artist bătrin si astmatic, 
găsit a doua zi fâră suflare, în camera lui, 
udat pină la piele de ploaia din poveste. Dar 
cine mai crede azi în poveștile de altădată? 


Danieli DANIEL 


Mereu, identificarea unei femei 


(Monica Vitti şi Av ra lui 
f 4 


Antonioni) 


nu 


= ba tolar, 


primar: 
= Clint Eastwood 


= 


` 


O fată fericită este un film de vacanţă. In 
Florida. Soare, piscină, motel, ski nautic, 
barci cu motor, sărutări pe clar de lună; mu- 
zică rock, dans în aer liber, urmăriri senti- 
mentale, o primă dragoste cu happy end si, 
nu în ultimul rînd, gaguri, — toate în compa- 
nia lui Elvis Presley şi a ghitarei sale. Un film 
tonic, fără deosebite pretenţii estetice, dar 
purtind marca acelui profesionalism hollywo- 
odian — adesea atit de greu de atins în filmul 
de serie. Scopul, acela de a comunica buna 
dispoziţie, e atins sută la sută. Pe moment. 
Apoi, filmul este, indubitabil, destinat uitării. 

Dar iată-l readus în atenția noastră, nu 
doar prin programare, ci, mai ales, pentru 
reintilnirea cu Elvis Presley chiar în această 
vară, cind s-au împlinit zece ani de la moar- 
tea sa, la numai 42 de ani. Si, deodată, acest 
banal și agreabil O fată fericită, semnat de un 
regizor obscur de televiziune (Boris Sagal) 
ne sugerează semnificaţii profunde ale lumii 


showbusinessului american și ale vedetelor, 


sale. 
Şi Elvis Presley a fost un băiat fericit. 
Biografia sa a dat curs acelui tipic slogan 


| n Școala tinerilor căsătoriţi elevii sint patru 
la număr, impartiti în două cupluri: unul 
foarte recent, altul cu o vechime de șase ani. 
Cei doi „pui de-o zi" au intrat deja în criză si 
se ceartă incontinuu. Pret de două treimi din 
film, prietenul cu experienţă se străduiește 
a-i face sà priceapà că există întotdeauna, în 
formarea unei perechi, o perioadă de acomo- 
dare, în care ambii parteneri trebuie să se 
comporte calm, răbdâtor, concesiv. In a treia 
(și ultima) parte a filmului, cei de la „grupa 
mică“ demonstrează cit de bine au înțeles 
fectia servind-o — la rindul lor — prietenului 
aflat — la rindul său în criză matrimonială 
Nu se acomodase la timpul potrivit? Nu deşi 
teorie se vede că știa. lar cine n-a facut bolile 
copilăriei atunci cînd sint ele programate, 
riscă să le facă adult, într-o formă mult mai 
gravă. Cum însă cu toţii sint băieţi buni şi si- 
litori, pînă la urmă lecţia este învățată, cele 
două căsnicii sînt salvate. Punct. Şi fără co- 
mentarii, am spune, dacă... 

„dacă n-ar fi prezența pe generic a lui 
Tennessee Williams, ca autor al piesei „Pe 
rioada de acomodare", aici ecranizată. Vasa- 


J oe Kidd e fratele mai mic al celor şapte 
magnifici — nu de statura lor, cu siguranță 
dar recunoscut în familia celebrilor pistolar: 
de către... tatăl lor, John Sturges. Nici el — 
cum ne asigură Sadoul nu e „marele Stur- 
ges“ — acela e Preston Sturges, specialist în 
comedii hollywoodiene, cestalalt în wester- 
nuri. Eu n-aş vedea diferența, dar mă rog, să 
dâm crezare istoricilor. Dar cine a minuit 
suspensul cu atita rigoare matematic-hit- 
tota alei autorul Ultimului tren din 
un (1959) și al celor Șapte magnifici 
(1960) (ca să nu mă refer decit la cele mai 
cunoscute la noi) ar merita, cred, un titlu la 
categoria respectivă. Dacă există categoria 
„muscă“ ori „cocoș“, „grea“ ori „semigrea” 
n-ar putea fi și o categorie „western psiholo- 
gic“ care sa revendice centura de aur? 


Preţul gloriei 


american, ademenitor-inșelător, al self-ma- 
de-man-ului. Presley s-a numărat, intr-ade- 
văr, printre cei ce au făcut dintr-odată saltul 
de la anonimat la celebritate. O copilărie sã- 
racă. O adolescenţă modestă. Tatăl muncitor 
Mama casnică. Prima sa pasiune: mersul pe 
bicicletă. Dar cînd împlineşte 11 ani, părinţii 
nu-i pot oferi darul visat. In schimb îi daru- 
iesc o ghitară. Cine şi-ar fi putut închipui 
atunci că ea îi va fi singurul prieten adevărat 
și nedespàrtit? Primul contact cu muzica l-a 
avut prin aparatul de radio de pe camioneta 
condusă de tatăl său. Cîntă apoi într-un cor 
de copii și cîștigă un concurs. Cind însă, la 
19 ani, e angajat șofer, e fericit şi s-ar părea 
că şi-a găsit drumul în viaţă, Dar tot prin apa- 
ratul de la bordul camionului află de un con- 
curs de muzică uşoară la un post de radio lo- 
cal. Se duce la o casă de discuri si plătește 
sa i se imprime un cintec. A fost singura dată 
cind a dat bani să i se poată asculta vocea. 
Succesul melodiei si al vocii sale e instanta- 
neu. Popularitatea sa egalează vertiginos pe 
cea a unui Sinatra și Crosby din anii antebe- 
lici. Încununat regele rock'n'roll-ului și al 


Metamorfoze 


zică această comedioară cu iz moralizator, 
scrisă în tehnica teatrului bulevardier, este 
semnată de același dramaturg ce a dat „Or- 
feu în infern“ „Noaptea iguanei“ sau „Mena- 
jeria de sticlă”! Și iarăși ne-am abtine de la 
comentarii, dacă... 

„„dacă n-ar fi prezenţa pe ecran — în rolul 
soției cu cas la gură, o imitație de Brigitte 
Bardot agrementată cu gesturi à la Marilyn 
Monroe — a celei pe care am admirat-o, 
după ani, în ȘI caii se impușcă, nu-i așa? ori 
în Întoarcerea acasă. Vasăzică asa arăta si 
așa ceva juca, în 1962, Jane Fonda?... Nu, nu 
vă grăbiţi să-i găsiţi circumstanţe atenuante 
cum că așa trebuia portretizată o gisculità de 
provincie. Dacă incă de la debutul său din 
1960, presa o caracterizase drept o „BB. 
americană“ înseamnă că, într-adevăr, proas- 
pāta absolventă a cursurilor de la Actors' 
Studio, se plasase sub semnul astrului femi- 
nin predominant în acei ani. Doar nu tot ce 
ieșea pe poarta faimoasei școli se numea 
Marlon Brando. Istoria a ceea ce a urmat, 
insă, a metamorfozarii din „fiica lui Henry 
Fonda“ în „marea Jane Fonda" poate forma 
un capitol inclus într-un posibil manuali pen- 


Drumul 
înalta cecitate 


Să revenim la Joe Kidd. Cel născut în 1972, 
deci la apusul westernului clasic-basm istoric 
cu buni-rai — şi la răsăritul. noului western 
re-oxigenat, vitaminizat, parodiat, desacrali- 
zat, sociologizat, psihologizat de alti John-i, 
preluind glorioasa stafetà în tonalități mo- 
derne, stafeta unui Wayne sau Ford, Cooper 
(Gary, nu Fenimore) sau Gregory Peck. Me- 
zinul Joe, alias Clint Eastwood nu-şi mai păs- 
trează din vechea recuzită decit pistolul si 
sombrero (ne aflăm în Mexicul sfirșitului de 
secol), încolo privirea îi e dezabuzată, hainele 
întunecate, cu un caraghios guler tare, fără 
catarama si ţinte la cingatoare. Doar cizmeie 


prăfuite, cu toc înalt și pinteni, ce traversează | 


ecranul, mai amintesc obirşia cow-boy-ului 
devenit braconier în spectaculosul peisaj al 
defileului sălbatic. Un tinăr infractor eliberat 


Jocul 


adolescenților anilor '50, el cunoaște odată 
cu faima și gustul nesigurantei. Nicăieri ca în 
lumea spectacolului american, spaima căderii 
la public nu este mai obsedantă. Au trâit-o 
Sinatra și Bogart, Tracy şi McQueen; au pla- 
tit-o prin abandon, alcoolism, droguri şi chiar 
cu moartea: Garbo, Garland, Frances Farmer, 
Natalie Wood, Monroe si atiţia alţii. Încet, in- 
cet Presley va intra în malaxorul tensiunii 
nervoase si va fi si el atras pe același drum. 
Dar pina atunci, Hollywoodul nu întirzie să 
vadă în el o mină de aur. | se propune scena- 
riu după scenariu. Rezultatul este însă cu atit 
mai dezamăgitor pentru Presley. Dupa 31 de 
filme, critica continuă sà dispretuiasca. Nici 
azi dicționarele de cinema europene nu-i po- 
menesc numele, iar cele americane îl mentio- 
nează drept cîntàret, nu actor. „Succesul, 
spunea Presley cu o tragică premonitie, te 
face să te îndoiesti de sinceritatea relațiilor 
celor din jur. Ai impresia că toți sînt intere- 
sei doar să te exploateze într-un fel sau al- 
tul”. 

Glasul și charisma sa apar nealterate insă 
si după cei 22 de ani ciţi au trecut de la pre- 
miera cu O fată fericită. Totuşi dacă muzica 
l-a recompensat, ecranul i-a minimalizat 
peste măsură — talentul. Abia atunci cînd în- 
cerci să deslușești cauzele nerecunoașterii 
statutului său de „vedetă de cinema“, Presley 
ti se prezintă în adevărata lumină. A avut si el 
„ne-şansa“ de a fi fost un deschizător de 
drum. A anticipat cu un deceniu idealul acto- 
rilor. din anii '60 care, în disprețul farmecului 
insolit şi distant al vedetelor de altă dată, îl 
căutau pe cel comun al fetei sau băiatului de 
la colțul străzii. Un astfel de băiat a fost Elvis 
Presley. De la colțul unei străzi de provincie 
cum era cea din Memphisul adolescenței 
sale, avind ca unică veleitate o ghitară, o iu- 
bită. Si ce ironie mai tristă decit moartea 
băiatului fericit al Americii anilor '50, obez, 
asaltat de procese, uitat, chiar în anul în care 
John Travolta filma Sat Night Fever si 
urma a fi proclamat star de mașina-de-re- 
clamă a Hollywoodului, pe un rol cu nimic 


tru tinerii actori. În limitele spaţiului impus 
vom conspecta doar. 

Şcoala tinerilor căsătoriți este edificator 
pentru perioada primă, ce s-ar putea numi și 
„dulce“ a filmografiei sale, Jane părind că se 
mulțumește a fi nostimă și apetisantă, dar nu 
pentru multă vreme. Intervalul ia sfîrsit cu o 
oarecare distantare de idolul B.B., marcată 
de comedia O duminică la New York (1964). 
De aici încolo începe eliberarea de model. 

A doua perioadă este plină de surprize pe 
plan cinematografic, pentru că acela care o 
ajută pe Jane să iasă de sub tutela lui Bri- 
gitte este însuși creatorul mitului Bardot, este 

ironia soartei — Roger Vadim. Incepind cu 
Caruselul (1964), continuind cu Sacriticarea, 
Povestiri extraordinare și terminind cu Barba- 
rella (1968), Vadim crează o altă Jane, provo- 
catoare si insinuantă, plină de sex-appeal. 
Fără a deveni un alt idol, această imagine 
nouă, europeană, (vezi și puternicul personaj 
din filmele lui René Clément) o impune ca 
actriţă. Prin comparaţie, filmele americane 
ale „perioadei Vadim“ sint simple recreatii: 
Cat Ballou, Urmărirea, Desculţ în 

Dar „fiica lui Fonda", cea care îi reprosa ta- 
tălui său că şi-a neglijat familia dedicîndu-se 
în totalitate profesiei, pregătește deja o a 
doua .eliberare: divorțează de - Vadim. Si la 
propriu şi la figurat. Urmează perioada 
„emancipării“. Odată cu încrîncenatul $i caii 
se impușcă... (1969), Jane își schimbă regis- 
trul şi personajele, demonstrează un real ta- 
lent dramatic şi, totodată, spre surpriza gene- 
rală, intră în activitatea social-politică. Ener- 
gică și combativă, bună oratoare, ea între- 


pe cauțiune și tocmit să vineze, dar nu bizoni 
cum credea el, ci oameni, mai exact un om, 
căpetenia grupului de mexicani jefuiti de pä- 
minturile lor si hotàrîti sà se răzbune pe cei 
ce apărau doar dreptatea celor avuti. „Vină 
toarea" în munți se anunţă primejdioasă deo- 
potrivă pentru vinătorul-călăuză suspectat de 
hăituitori, ca si pentru cei haituiti cu care „vi- 
nătorul“ nu are nimic de împărţit decit sàrà- 
cia. Pină cind, scăpind din capcana verosului 
finanţator al măcelului, Joe își pune iscusinta 
minţii si a puștii în slujba celor terorizaţi. Dar 
el nu mai e killer-ul de profesie, ci braconie- 
rul șantajat forțat să conducă vinătoarea de 
oameni. Între vechiul cavaler justitiar al ves- 
tului si mercenarui cîștigat de partea celor 
năpăstuiți (ca Hombre, ca samuraii, ori des- 
cendentii lor magnificii-americani), acest per- 
sonaj se plasează la echidistantà. E farmecul 
său inedit, sporit cu evidentă grație si mister 
de noul „dandy al preriilor“ (aici al munţilor) 
ce nu-și mai îngăduie, ca alţii, între două in- 
căierări, nici un răgaz sentimental, poate cel 
mult promisiunea lui neimplinită. O undă de 
nostalgie romantică, dar şi de lucidă 
umanitate: eroul face dreptate pe cont pro- 
priu si, cînd e cazul, chiar si în tabăra prea 
aprinşilor mexicani ca şi în cea a ucigașilor. 
dar respectă legea — pe care o dispretuise la 


succesului 


mai presus decit cele susținute de Elvis în 
anii '50, cu nimic mai actor decit ei şi. desi- 
gur, farà vocea si farmecul celui dintii 
pop-star postbelic. 

Presley dăduse pe ecran o bătălie de la in- 
ceput pierdută. Ca si James Dean. Oricit de 
surprinzâtoare, comparatia se impune de la 
sine. Dealtfel destinul i-a unit ciudat si tragic 
pe acești doi băieţi ai Americii obișnuite. În 
anul cind Presley era incununat regele rock- 
n'roll-ului, cind zeci de cluburi ce-i purtau 
numele apăruseră in Statele Unite şi in An- 
glia, cind nu-şi putea ţine concertele fără aju- 
torul poliţiei și nu putea ieși pe stradă nein- 
sotit de garda personală, James Dean turna 
primul sau film. Dar si el a fost respins de 
critică. Solia alienării tineretului american ve- 
nea si ea prea devreme. În 1954 La est de 
Eden si Rebel fără cauză trec pe lingă palma- 
resul Oscarului. În lunile următoare, cind po- 
pularitatea actorului atinge vertiginos -cote 
nebănuite, cineaștii Academiei americane de 
arte și științe ale filmului își reconsideră vo- 
tul. În 1956, Dean devine cel dintii actor can- 
didat post mortem la Oscarul pentru cea mai 
bună interpretare (The Giant). 

Nici Presley. nici Dean nu au putut rezista 
șocului succesului. Amindoi au murit inainte 
de vreme, neputincioşi în a-și stăpini angoa- 
sele, Dean din excesul de violență și gustul 
riscului sfidator, la volanul mașinii sale; Pres- 
ley dintr-o supra doză de drog. Amindoi au 
eşuat, de fapt, dintr-o supra doză de singură- 
tate, după ce au dat chip sperantelor, fără 
acoperire, si nelinistilor generaţiei postbelice 
a tinerilor americani. Şi tot amindoi au trecut 
cu filmele lor testul timpului. Fanii lor sint azi 
din ce în ce mai numeroși. La comemorarea 
decesului lui Presiey. în acest august, în oră- 
şelul natal din Tennessee, s-au strins peste 
două sute de mii de tineri; amintirea lui Ja- 
mes Dean a inspirat în ultimii zece ani nume- 
roase filme. Într-adevăr. ce film mai american 
decit vieţile lor? 


Adina DARIAN 


prinde, incepind din 1970. o campanie în fa- 
voarea indienilor din rezervaţii, apoi alta pen- 
tru drepturile negrilor (intre timp ia Oscarul 
1971 pentru rolul principal din Klute) şi lupta 
ani de zile pentru încetarea războiului din 
Vietnam. Concomitent. cîte două-trei filme pe 
an si pe care singură sì le alege, politicul pu- 
nindu-şi apăsa! amprenta pe rolurile sale, ca 
de exemplu Julia (1977). Întoarcerea acasă 
pe — al doilea Oscar), Sindromul (1979) 

ani de ardere intensă, de uimitoare afir- 
mare de energie şi talent 

Odată cu anii ‘80. se poate spune că Jane 
Fonda se .aseazà” Matuilaie, vasta expe- 
rientà cistigatà, o fac ma; į toare, mai 
putin categorică în relatia Cu aproapele. Ea 
este cea care face primul pas in impàcarea 
cu cel mai aproape de sufletul ei, cu tatăl 
sàu, gest devenit public prin colaborarea lor 
la Pe lacul auriu. imprimă casete cu lecţii de 
gimnastică aerobică si cu rețete de sănătate 

ntru semenele ei — de unde se vede cà 
deea propriului sâu viitor a început sà o pre- 
ocupe. Este invitată în juriile festivalurilor in- 
ternationale. | se dă atenţie, i se acordă 
stimă. 

Aici se opreşte, deocamdată, istoria deve- 
nirii acestei actrițe, una din cele mai puter- 
nice personalități ale ecranului contemporan. 
Aşa stind lucrurile Școala tinerilor căsătoriți 
încetează de a fi doar un agreabil film pentru 
sezonul estival. El devine un document. 


Aura PURAN 


inceputul filmului — dind pe mina justiției 
districtului (cit de justă; am văzut) căpetenia 
razvratità, din vina căreia ar fi murit prea 
multi oameni. E, probabil, trăsătura care,im- 
prumutată de la eroul de pe ecran eroului 
din viatà,i-a sporit candidatului electoral la 
postul de primar al orășelului turistic califor- 
nian Carmel, nimeni altul decit același Clint 
Eastwood, popularitatea ce i-a adus succesul 
in alegeri. O nuantare a tipologiilor şi a psi- 
hologiilor mai fină ca-n westernul clasic — 
cel cu dihotomii prea marcate. Aici, cel mai 
feroce are aerul cel mai bonom, cei mai vi- 
teaz işi dă în vileag şi egoismul și lasitatea, 
etc. O suită de gadget-uri care mai de'care 
mai ingenioase, cum ar fi lichidarea killerilor 
cu fringhia din clopotniţă or cu vasul de lut 
aruncat în capul adversarului, inamic „lulge- 
rat" si de pușca minuţios plimbată de-a lun- 
gu! crestei-refugiu al banditilor. 

Dacă acestora le adăugăm și unda de umor 
care învioreazà suspensul „ca la carte" (in 
‘sens de bun cinema), atunci nu ne pare rau 
ca am revăzut acest film în plină arsità esti- 
valà. 


Alice MANOIU 


Petrecerea 


Citate din 
comedia clasică 


D.. mai invidiază cumva cineva pe alt- 
cineva pentru norocul nesăbuit ce l-a ajuns 
din urmă şi l-a atins cu aripa sa fermecata 
ajutindu-l să fie invitat la o petrecere, in- 
seamnă că nu a avut încă parte de proiecția 
benefica a filmului The Party — adică Petre- 
cerea. Asa că omul nostru poate liniștit sa 
facă, in ‘continuare, distincția netă dintre 
două feluri de petreceri: aceea cu majusculă 
si aia cu literă mică; si, fiindcă cea de-a doua 
îi este oricind la îndeminà, nimic nu-l impie- 
dică să-și imagineze petrecerea cu majusculă 
ca pe un soi de sindrofie foarte aleasă, numai 
cu lume bună, cu oameni neapărat deosebiți, 
sclipitori la propriu ca și la figurat — să tot ai 
ochi de văzut și urechi de auzit — cu un anu- 
mit ceremonial al serviciului în timpul mesei 
cu grija permanentă a gazdei de a preintim- 
pina dorințele musafirilor, cu... multe puncte 
puncte, suplinind nevoia de insolit, de neo- 
bisnuit, de evadare din cotidianul devenit, 
uneori, cenușiu prin monotonie sau obo- 
seală, nevoia de plonjare într-o lume dacă nu 
mirificà (De, sintem oameni serioși, oameni 
în toată firea, am terminat-o demult cu po- 
veştile, aproape că nu le mai spunem nici co- 
piilor pentru că si le citesc ei singuri”), atunci 
într-o lume de-adevăratelea și in același timp 
fascinantă, o lume care să atragă, sà cople- 
seascà, prin farmecul si măreția ei, dar sa se 
si înalțe pină într-acolo chiar dacă nu este — 
şi cu siguranţă nu este pentru că, altminteri, 
oaspetele nu ar mai visa să fie membru de 
drept si nu doar invitat ocazional la masa zei- 
lor. Am impresia că în sufletul meu își face 
cuib o pasăre neștiută crezind că la o intil- 
nire cu „zei“ adevărați — vreau sà spun au- 
tentici — chiar se intimplă minunea. Desigur 
că încrederea în această minune — de care 
unii muritori de rind au avut parte („pentru 
că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit”) — l-a 
determinat pe nevinovatul aspirant la nemu- 
rire, blajinul si naivul indian Humdi, actor de 
film din intimplare si gafeur iremediabil prin 
născare, să treacă timid, însă fericit si incre- 
zător în steaua sa călăuzitoare, pragul unei 
reşedințe de „olimpian“, proprietarul unui 
mare trust cinematografic, dar si al unei lo- 
cuințe desigur neobișnuite, asa cum i se si 
cuvine unui ins cu un asemenea rang. Si 
într-adevăr casa il reprezintă cu fidelitate pe 
stăpinul ei: nicidecum impunătoare, ci mai 
curind frivolă prin excentricitate si opulenţă, 
exces de ornamentaţii, decorații, instalaţii ac- 


Mingîie 
urechile pisicii 


Regia 
bunei dispoziții 


I. rindul interpretelor unui cor din Ostrava, 
gestul de alint recomandat de titlu întreține o 
mare incredere în regia" norocului. 

Dintr-o eroare, ansamblul pleacă sà concu- 
reze in Kamenice — oraș vechi stind să se 
prăvălească la orice strănut — cu două luni 
inainte de termen și, indiferent de precarita- 
tea condiţiilor locale, e obligat de orgoliu 
sa-și menţină rangul. 

Un dirijor ofilit, animat de ginduri greșite, 


Nr. 9(295) Anul XXY 


Bucureşti, septembrie, 1987 


Petrecerea 


vatice, ultramoderne, s.a.m.d. În acest decor 
ambițios, voit încârcat și cam neplăcut ochiu- 
lui prin lipsa de rafinament, filmul. Petrecerea 
— al cărui erou nefericit este prietenul nostru 
întru credulitate H. — ne relatează indelung 
— chiar plictisitor de la un moment dat prin 
repetarea aceloraşi mijloace — avatarurile 
unui invitat, din greșeală, la o petrecere 


Mare greșeală! Un om de candoarea, timidi- . 


tatea și stingăcia bunului indian rătăcit — ca 
un miel într-o haită de lupi — prin cetatea fil- 
mului, nu avea ce câuta la festinul unor oa- 
meni care nici pe departe nu erau ce păreau 
a fi sau ceea ce ar fi trebuit să fie pentru ca 
să-şi merite invitaţia la o asemenea Petrecere 
— adică somitàti, adică personalităţi, adică 
aleși. Nu! Nicidecum! Probabil că în aceasta 
constă scopul peliculei sosite de atit de de- 
parte: să ne demonteze, odată pentru totde- 
auna, acel mecanism care dă friu liber imagi- 
naţiei puerile şi-l determină pe omul „de 
rind” să și-i închipuie pe cei trecuţi pe lista 
de invitati la o petrecere cu majusculă ca fi- 
ind mai buni, mai înzestrați de natură, mai 
plini de har, decit semenii lor. Într-adevar, 
participanţii la masa „zeilor” nu au nimic in 
gesturile si în felul lor de a fi care să-i amin- 
tească măcar pe veneratii nemuritori, dimpo- 
trivă: lipsiţi nu numai de strălucirea rivnită, 
dar fiind de o banalitate molipsitoare și ire- 
mediabilă, parcă ar fi fost multiplicati la xe- 
rox, evident insă plini de pretenții și ilose, 
dar gàunosi, aceștia se comportă ca nişte oa- 
meni impàiati. îmbrăcaţi în haine care nu le 


dar statornice, miscator, de vreme ce sjonge 
să semene cu o batrinà si un bātrin, de 
vreme ce ajunge să-şi piardă pantalonii la 
propriu, un cadru sanitar obez, de sex feme- 
nin, refractar cugetării (in treacăt fie spus, ei 
combat romantica idee că iubirea e făcută 
numai pentru persoane estetice și neapărat 
tinere), vreo doi încurcă lume în chip de ex 
perti în domeniu, o ceată de fetișcane în càu- 
tare de inedit, de senzaţional, de afirmare, al- 
catuiesc lumea preferată a lui lose! Pinkava, 
regizor cu îndelung exercițiu în filmul inspirat 
de copilărie sau adolescenţă și dedicat tot 
lor. 


Prin moderatia pinà acum dovedită, relatà- 
rile cinematografice ale numitului regizor 
ne-au împiedicat de la impresii deslușite. Cea 
de față insă împrumută sprinteneala virstei 
juvenile, risipește cu generozitate poantele si 
fantezia, aduce un aer salubru care se respiră 
prielnic. Poate și pentru că talentatele co- 
dane intonează elevat și recules pe unde le 
indeamnà preaplinul inimii: prin codri, prin 
poeni, în sihàstria montană provocind aplau- 
zele unor alpiniști care, de atita admiraţie. 
sint gata sà cadă din corzi în crengile incàr- 
cate ale unui cireș, pe pervazul ferestrelor, în 
camerele dărăpânate ale unor incinte scoase 
din uz, prin al căror lost tavan se vede actua- 
lul cer, într-o sală de festivități populată cu 
elemente din mediul ostàsesc care nu dau in- 


Coperta | 


Diana Lupescu si lon Caramitru: 
talent, farmec, priză la public 


Foto: Victor STROE 


aparţin si sint foarte atenţi sà nu li se deterio- 
reze aspectul exterior. Da! O mare, foarte 
mare preocupare pentru exterior, pentru ca 
aparențele să fie la înălțime și să salveze go- 
lul dinlăuntrul fiecăruia. Nefericitele „zeitați” 

- searbede, fără căldură în suflete si lumină 
în ochi, fără putinţa de comunicare în altă 
sferă decit aceea a intereselor materiale — își 
plimbă pretinsa personalitate de colo pină 
colo în așteptarea si căutarea unui moment 
favorabil pentru pertractarea unei afaceri. 
( „Cum, dom'le, la o Petrecere sà te simţi stin- 
gher, sà te recunosti umil implorind — între 
două feluri de bucate rafinate — bunăvoința 
unuia sau altuia?'). Treptat lucrurile se aran- 
jează — într-un fel sau altul — treburile se 
descurcă, totuși, în ciuda unui sir de ciudate- 
nii, întimplări neobișnuite care s-au vrut a fi 
pline de tot hazul (dar nu sint decit rareori) și 
care se petrec din pricina nepriceperii, neîn- 
deminării, lipsei de simţ practic a musafirului, 
de fapt nepoftit, si care nu este aitul decit 
omul nostru Humdi... 

Realizat într-o cheie comica, oscilind între 
valorificarea tehnicilor de ultimă oră si apelul 
epigonic la virsta de aur a comediei — prin 
citarea gagurilor — filmul se vrea dacă nu o 
replică, măcar o variantă modernă la come- 
dia mută. Şi, desigur, Peter Sellers n-are nici 
o vină dacă urmărindu-l în această pseudo- 
comedie cu iz clasic, avem în inimă nostalgia 
şi regretul de a nu-i fi văzut pe fraţii Marx, 


Chaplin, Stan și Bran. 
Mariana CERCEL 


structia militară pentru nici o audiție din 
lume, pe terenul de sport, însoțite sau nein- 
soțite de băieţi, pentru că — mare bucurie! — 
în filmul lui Pinkava, cu o copioasă natura- 
lete, cu infinit farmec, băieţii descoperă exis- 
tenta fetelor, iar fetele descoperă că exista 
băieţi! 

Alternind caldul cu recele și dulcele cu uti- 
lul, regizorul nu te oboseste cu sfaturi, dar își 
ingăduie citeva subtile sugestii de conduită 
pe care le pune la dispoziția privitorilor prin 
intermediul celei mai mici si mai incintàtoare 
din grup. 

Una dintre învățături — si în jurul ei filmul 
face o mulţime de cercuri, de semicercuri, de 
virtejuri — pledează ca simburele prodigios 
al vedetismului, al egoismului, al invidiei, al 
infatuàrii, al arogantei si-al altor insusiri bla- 
mabile sà nu dea rod. Si fiindcà demersul 
trebuie acceptat fără să distoneze în vesei 
context, i se permite muzicii moderne să vie 
uiască alături de cea clasică. Un solist vocal 
ercheș si cu emisie fornàità, acuzind ceva 
polipi, susține un numar muzical atractiv, de- 
monstrează binefacerile genului în timpul li- 
ber și degenerează în jodiere. Spectatorii (din 
film şi din sală) ovationeaza, exultă si nu se 
retrag spre domicilii decit ca să compare, sà 
judece, să reflecteze — ne place să credem! 


Julieta TINTEA 


: CINEMA, 

Piaţa Scinteij nr. 1, București 41017 
Exemplarul 8 le: 
r 
„Cititori din străinatate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfii Bucuresti — Calea Griviței nr 

64—66". 


Prezentarea artistică si prezentarea grafica 
oana Statie 


Tiparul executat la 
Combinati poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


ltor eroi c 
> histrioni laci 
ribuit în CO 


ea dintr-un 


cu O 


sat, 


unicitate, 


minîndu 


IT 


Iminant fiii 


&lbatic, dis 


pros! 
nul sugubà 


ndaràtnica înc: 


gent, cu multà mobilitate interi 


un simi 
in chip 


dintre 


parcursul prof 


dintre o amatoare 


In rolul lui Mihai Il 


trecut nici ui ensibilitafii 


lon din filmul realiza! chimbul . 


rd 


sura talentului său în dureanc: