Revista Cinema/1977 — 1989/024-CINEMA-anul-XXIV-nr-11-1986

Nr.11 (286) 


Anul XXIV | 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Fducaţiei Sortate 


Bucureşti, noiembrie 1986 


https ://bi lig 


———_—.———————7 


a? 


A. participat la citeva festivaluri interne 
şi internaţionale destinate filmului pentru co 
pii şi tineret. Gala noastra de la Piatra Neam! 
se impune printr-o particularitate: aceea a fu 
ziunii dintre actul artistic destinat copiilor şi 
atmosfera în care se desfășoară spectacolul 
Cinematogratic. Marele merit, în acest sens 
revine organizatorilor festivaluiui care au reu 
şit să reuneasca, intr-un interes comun, edu 
catori şi reprezentanţi ai organismelor cultu 
rale, social-politice din judeţ şi din capitala 
țării. Un rol deosebit îl are Comitetul de cul 
tură şi educaţie socialistă al județului Neamt 
alături de Consiliul Naţional şi Consiliul jude- 
tean ai pionierilor care au sprijinit intens 
această acţiune pe toate planurile. „Factori' 
deloc de neglijat în condiţiile in care acțiunile 
din cadrui galei au cuprins întreg județul 
Neamţ, unde au avut loc spectacole şi gale 
ale filmului pentru copii, ample retrospective 
şi medalioane de regizori, intilniri ale creato- 
rilor cu mii de copii din Piatra Neamţ, Ro- 
man, Tirgu Neamţ, Bicaz, Botoşani, Bacau 
Au fost iniţiate simpozioane pe teme ca „Fil- 
mul, copilul și școala“ sau „Relaţia dintre film 
și literatură“ (ultima nu s-a soldat, din pā- 
cate, și cu discuţii ci doar cu proiecţii de 
filme și prezentări ale realizatorilor). Merita 
amintite strădaniile celor de la Animatilm de 
a trimite la Piatra Neamţ o selecție cit mai 
bogată și de a fi prezentă cu mulţi creatori la 
întilnirile cu micii spectatori și la discuţiile cu 
ei. Au organizat, de asemenea, o frumoasa 
expoziție de desene din filme. pe tema 


2 


instructiv şi atrăgător 


Le sîntem datori copiilor 
cu filme mai aproape de sufletul lor 


Anima pentru pace”. La şcoala generala nr 
3 din Piatra Neamţ s-a inaugurat in prezența 
invitaţilor din festival un micro studio de tele- 
viziune şi film, pe lingă cineclubul care a fil- 
mat 'momentul.- S-au purtat discuţii intere- 
sante cu cadrele didactice pe tema caracte- 
rului educativ al filmului în școală și a impli- 
cării mijloacelor audiovizuale in procesul de 
învațamint. S-a demostrat și cu aceasta oca- 
zie, ca şi cu numeroasele înțilniri ale creatori- 
lor cu copii-cineamatori din localitate. ce pu- 
blic receptiv la film și chiar specializat, aș 
zice, există! Copii capabili să descifreze in- 
tenţiile noastre cele mai subtile, să înțeleaga 
semnul cinematografic, şi să aplaude frenetic 
(cum s-a intimplat în cadrul galei.) la un gest 
frumos al unui personaj de pe ecran, ori lao 
metaforă care-l impresiona. Trebuie să ințele- 
gem că avem spectatori inteligenţi și „elevați” 
pentru virsta lor, cu o temeinică cultura fii 
mică. O dovadă: atitea „filme mari“ prezen 
tate cu succes și celor mici la cinematogratu 
Panoramic“, în cadrul unei sâptamini a fii: 
mului de arta. 
impresionează, desigur, și numeroasele pe- 
iicule realizate de copii în cadrul cinecluburi- 
lor din acest județ. Copii au mare nevoie de 
această hrană spirituală, deconectantă și in- 
structiv educativă pe care trebuie så le-o ofe- 
rim, din ce în ce mai des și mai... substanțiai 
Trebuie să vă mărturisesc că pentru prima 
dată aici,-la Piatra Neamţ, am avut sentimen- 
tul că eu, personal, nu mi-am plătit încă da- 
toria fata de acești minunaţi spectatori Sigur 
că toate filmele mele pe teme istorice (Ci- 


Filmul pentru copii, 


prian, Cantemir, Mușchetarul roman) filme de 
actiune (Masca de argint, Colierul...) ori co- 
medii mai vechi ca Băieţii noștri, Gaudeamus 
igitur, Post restant au fost primite cu caldura 
de tineret și copii. Dar am acest sentiment de 
culpabilitate că în ampla gamă stilistică abor 

dată de mine nu și-a găsit încă locul fiimu! 
anume închinat copilăriei, care să înfrumuse- 
teze și sa inobileze viaţa copiilor noştri. Şi 
această datorie pe care simt că o am față de 
cea mai tinără generaţie e dublată de recu 

noștința și admirația mea față de colegii care 
și-au dedicat o mare parte a creaţiei lor ge- 
nului: Elisabeta Bostan, Gheorghe Naghi 
(unul din animatorii principali ai acestei gale) 
carora li s-au alăturat Adrian Petringenaru 

Save! Stiopul, Cristiana Nicolae. Şi, mai ales 

mulți — foarte mulți realizatori de prestigiu 
aţional şi internațional din domeniul anima 

tiei. Studioul Animafilm s-a distins anui 
acesta prin valoarea selecției prezentate: o 
arga și generoasă gamă tematica îngema- 
"nd originale cautari de limbaj, în genuri va- 


L aceasta a treia ediție a Galei filmului 
pentru copii, cred că s-a resimţit experiența 
celorlalte ediţii. In sensul câ am preluat și 
pus în practică o sumedenie de sugestii (sim- 
pozioane pe teme teoretice și istorice. meda- 
lisane ale regizorilor, consfătuiri cu cadre di- 
dacice. etc.) Fiind şi manifestarea noastra 


https://biblioteca-digitala.ro 


0 sărbătoare de lucru 


tate, de la filmul ştiinţifico-fantastic la filmu! 
cu caracter instructiv ori lung metraje dẹ 
mare succes. S-a resimțit, din pacate, lipsa 
filmelor de ficțiune pentru cei mici. Cit de 
puţine și cit de anemice faţă de marea sete a 
acestei categorii majoritare şi electrizante de 
spectatori! Se cere o preocupare constanta și 
responsabila a noastră, a tuturor, față de fil- 
mul pentru cei mici. Ar fi binevenite, de ase- 
menea, ample dezbateri teoretice și — de ce 
nu? — chiar comunicari ştiinţifice despre fil- 
mul destinat copiilor, la care sa fie atrași 
scriitori, regizori, psihologi, pedagogi. Dezba- 
teri iniţiate de ACIN în colaborare cu orga- 
nismele care se ocupă de procesul instruc- 
tiv-educativ. Sînt atitea de spus și de făcut în 
acest domeniu incit datoria noastră ne apare 
cu și mai mare pregnanţă, ca o datorie ma- 
joră — față de cea mai tinără generaţie de 
spectatori 


Gheorghe VITANIDIS 


dar mai ales o întilnire-stimulent 
pentru viitoarea creaţie s 


pea 


mezină, ea ciștiga mult și din experiența altor 
manifestări competitive sau necompetitive 
din ţară și chiar din străinatate. Noi avem, se 
pare, unul din puţinele concursuri de filme 
pentru copii care nu se desfâșoara odata cu 
festivalurile pentru adulți. 

La Cairo sau în Portugalia unde am fost in- 
vitat cu fiimele mele, dar chiar ia Mamaia sau 


acestor fişe poate şi 
poate isca discuţii interesante. Ne-am gindit 
să adoptăm şi noi procedeul la Piatra Neamţ, 
poate că o vom face pe viitor. Dar anui 
acesta — cel puţin în materie de film jucat cu 
actori — ne-am dat seama că nu era prea ni- 
merit. S-a văzut cit de datori sintem copilului, 
in special celui de virstă preșcolară, atit de 
frecvent şi entuziast spectator. Şi în afară de 
animaţie, unde ne-am prezentat foarte bine şi 
de unele din documentarele studioului „Sa- 
hia" nu prea am putut oferi multe noutăţi 
acestui spectator de virstă mică. Noroc cu re- 
luările din retrospective (la aceiași fermecaă- 
tori Năici ai Elisabetei Bostan și — să-mi 
scuzaţi vă rog lipsa de modestie chiar și la 
Globul... meu de cristal realizat acum 20 de 
ani — sau la mai proaspătul Zuzuc, i-am vā- 
zut cit de prompt reacţionau.) În doi ani doar 
trei filme pentru copii realizate. Puțin, foarte 
puţin. Într-o asemenea situaţie nici nu s-au 
putut acorda, la lung metraj, premiile pentru 
scenariu și pentru regie. Cred că e un lucru 
care trebuie să ne pună pe toţi pe ginduri. Şi 
mai ales pe treabă. Cei care realizează, de 
obicei, filme pentru cei mici, dar și toţi cei- 
lalț: care trebuie atraşi spre genul acesta, de- 
loc uşor, cum se măi crede in acest sens, 
am și extins la actuala ediţie numărul invitați- 
lor realizatori de Se scenariști. regizori, 
operatori, scenografi, pictori, interpreți, — 
dublind totodată și numărul de intilniri ale 
lor, cu copiii. În ideea că văzînd, la fața locu- 
lui, setea copiat de film, bucuria cu care 
întimpină ei fiecare nouă realizare ori reîntii- 
nesc personaje îndrăgite, creatorul nu se 
poate să nu fie cucerit, ambiţionat, antrenat 
în nobila dorință de a tace ceva bun, frumos. 
instructiv pentru ei. 

Am dorit ca această ediţie să devină un fel 
de sărbătoare de intimpinare a filmului pen- 
tru copii, o incitare, o „provocare“ a cineas- 
tului de câtre el. micuțul beneficiar. „Benefi- 
ciar“ care reprezintă o cantitate deloc negli- 
jabilă din cifra impresionantă asigurată de ti- 
neret, fiimelor româneşti. Ne poate rămine in- 
diferent acest lucru? 

Gala de anul acesta ne-a mai revelat un lu- 
cru. nu întotdeauna ceea ce credem noi că 


reprezintă un fiim bun pentru copii ajunge 
atit de sigur la inimile lor. Şi dimpotriva. Au 
fost cazuri, cind în cadrul grupelor de creaţie 
s-a trecut cu uşurinţă peste unele filme, pen- 
tru ca la Piatra Neamţ filmele respective să 
aibă o primire emoţionanta. Şi unde se pot 
stabili mai bine criteriile reale de apreciere — 
apreciere "directă, sincera, nemodificată de 
prejudecăţi decit. în mijlocul miilor, a sutelor 
de mii de copii cîte au umplut sălile judeţului 
Neamţ şi la această ultimă ediţie? Multe din 
filmele noastre (inclusiv ale mele) sint adre- 
sate copiilor. dar nu sint îndeajdhs implicate 
în universul lor specific. nu ţin destul cont de 
sensibilitatea, de înțelegerea, de interesul co- 
piilor pentru o anume problemă, expusă 
într-un anume limbaj și nu cu mijloacele me- 
lodramei ori filmului psihologic pentru adulți. 
Nu sint un fanatic susținător al specificului 
genului pentru cei mici — ca să paratrazez, 
toate genurile sînt potrivite virstei lor, cu ex- 


cepţia celui plicticos, dar, cred, sint sigur, că . 


tară a intui, a cunoaște psihologia vîrstei şi a 
putea apoi opta pentru cel mai atrăgător și 
emoţionant gen exprimat prin mijloacele cele 
mai simple (spontane și totodată bogate in 
imaginaţie, fără a fi sofistilicate) — noi nu 
putem ciștiga sufletele milioanelor de copii. 
Spectatori care aşteaptă cu atita nerăbdare și 
comediile ori basmele noastre muzicale [i-aţi 
văzut ce interesați erau la Răm , cu 
toate că nu era adresat exclusiv celor mici), 
ori filmele de aventuri și de acţiune (cum ur- 
măreau ei noile episoade din spa- 
țiată Delta sau continuarea Cireșaiilor, Aripi 
de zăpadă!) i 

Într-un anume fel, faptul că ne-am întilnit 
anul acesta chiar şi in condiţiile unui concurs 
mai modest în ceea ce privește filmul de lung 
metraj (pentru că, s-a văzut, animația și do- 
cumentarul au fost la înălțime!) ne-a dat oca- 
zia să refiectăm, să ne propunem să realizăm 
mai mult şi mai bine în acest domeniu. 
Ne-am îndreptat atenţia şi spre acţiunile din 
aftara competiţiei care, la această ediţie, au 
fost mai multe şi cu o bună mobilizare, dato- 
rită sprijinului neprecupețit al organelor de 
partid şi al organizaţiilor obștești din locali- 
tate. Rămine ca pe viitor să asigurăm și o 
participare mai vie la discuţii, să respectăm 
dezbaterile pe temele anunțate, sim 
nele din care să avem un real profil teoretic 
şi practic. 


Fereastra spre sufietui copilului a fost larg 
deschisa şi în acest an la Piatra Neamţ. Sper 
să asigurăm şi pe viitor aerul proaspăt. sâna- 
tos, tonic de care copilăria are atita nevoie 


A.. au trecut doi ani de cind mă urcam 
cu emoție pe scena „Panoramicului” să pri- 
mesc un premiu de interpretare pentru rolul 
|» Zuzuc din filmul lui Gheorghe Naghi şi ia- 
tă-mă din nou pe scena de la Piatra Neamţ. 
De astădată ca să îm 
| pe care le-am apr t în cadrul juriului de 
| pionieri. Ce mi-a plăcut mai mult din con- 
curs? Acum pot să spun, pentru că premiile 


| nu mai sint un secret. Ne-au bucurat pe toţi, ` 


| cei din juriul copiilor, filmele de animaţie. 
| Multe, diferite, atrăgătoare. Mi-a strins sufie- 
tul puiul de pinguin din Reprezentaţia cind 
l-am văzut cît de mic şi ce necazuri mari are 
| cu vulpea care il tot păcăleşte. Şi vocea pin- 
guinului era simpatică, nu numai desenul Lu- 
miniței Cazacu și poate că și ea, vocea, mi-a 


făcut drag acest Pin-Pin. M-a interesat. și 
Oiandezul 


i zburător — noul episod din seria- 
f lul Misiunea spaţială „Deita“, bine pote: 
| mie imi plac foarte muit filmele științifico-fan- 

tastice. Păcat că sint atit de puţine, noi copiii 


le urmărim cu sufletul la gură. M-au distrat şi . 


cei trei mușchetari cu care mă împrietenisem 
de la ediţia trecută. Foarte hazos mi s-a părut 
şi celălalt serial, Cine ride la urmă. Despre 
filmele jucate ce-aş putea spune? Că doresc 
i mai multe fiime cu copii şi pentru copii. Mie 
| îmi plac toate genurile numai să fie frumos 
| făcute. Dar mai mult şi mai mult le iubesc pe 
cele de aventură și filmele sufleteşti. Psiholo- 
| gice, li se spune, dar eu așa le numesc, sufle- 
| teşti. Pentru că se ocupă de sufletul nostru, 


https://biblioteca-digitala.ro 


În calitate de pionier 


De pe scenă, ca premiant la ediţia trecută, 
pe scenă, în juriu, la ediţia din acest an 


rt eu premii la filmele 


pentru a se dezvolta armonios, in concor- 
danţa cu lumea în care trăim. 


Gheorghe NAGHI 


al copilului, îl înțel 

ca Gheorghe Naghi în 
acesta filmul s-a prezentat din nou in citeva 
orașe din județul Neamţ. Şi a impresionat ca 


şi-l arată cu drag, așa 
Acţiunea Zuzuc. Anul 


la premi pe toţi copiii. A avut — cum s-ar 
zice — „priză“ la public. De ce? Pentru că 
mulți se recunoşteau în Zuzuc, pentru că el e 
un copil ca noi toți nu „ca la carte“, descris 
cu necazurile și cu ghiduşiile lui, nu numai 
cu zimbete politicoase. Un copil vesel care 
nu uită să se joace chiar cind are o mare tris- 
tete şi fuge in Deltă. Mi-aș dori foarte mult 
încă un asemenea rol sau măcar unul pe care 
să-i pot vedea în alt film, chiar interpretat de 
altcineva. Un rol mai special şi dificil a avut 
de susținut anul acesta Cosmin Şofron în 
Marele premiu. El juca un băiat accidentat, 
speriat, un roi frumos pe care mulți l-am fi 
dorit. Cosmin l-a interpretat cu multă sensibi- 
litate, ne-a plăcut tuturor, juriul l-a premiat 
„pe bune“. Aripi de de Adrian Petrin- 
genaru a fost primit și e! cu emoție de copiii 
care îndrăgesc pe cireșari şi așteaptă noile 
lor peripeții 

Cum n-am mai jucat nici un rol de film 
anul acesta (a trebuit să mă pregătesc pentru 
treaptă) sint foarte fericit că am avut totuși 
un „ol“ la Piatra Neamţ: membru în juriul 
pionieritor. Primul şi probabil ultimul rol în 
calitate de pionier. Pentru câ am mai crescut 
şi eu între două ediţii. Pionierul Andrei Du- 
ban e acum elev la liceul de biologie-chimie 
„CA. Rosetti”. 


Andrei DUBAN 
3 


Sint milenii 


- de când luptăm 


să păstrăm liber 
acest pămint 
(Burebista 

de Mihnea. Gheorghiu 
şi Gheorghe Vitanidis 
cu George Constantin 


în rolul titular) 


Cine-poeţi 
ai Maramureșului 


Sa Adriana şi Simion Oţoiu nu sint de 
prin părţile locului. S-au stabilit în Baia Mare 
pentru că au indrăgit Maramureşul. El era pi 
lot ia AVIASAN, ea, tehnician. Pasiunea pen 
tru film, de-atunci au câpătat-o. Şi-au cum 
parat un aparat de filmat și au început să cu 
treiere în vacanţă, cu copiii, Valea Marei ;; 
Valea Izei. Încintaţi de peisaj, dar mai ales de 
frumusețea oamenilor și a obiceiurilor pas 
trate aici din tată în fiu, au început să real 
zeze primele lor documentare etnografic: 
Cu Baladă in lemn în 1972 — debutul — au 
obținut și primul lor premiu la Festivalui de 
Cineamatori din Cimpulung Moldovenesc. İn 
altă vacanţă, au filmat în culori, — neapărat 


O familie 
de cineamatori 
îndrăgostită 
de Maramureş 
şi de oamenii 


in culori, ca sá poată reda bogăţia, expresivi 
tatea picturii naive — cimitirul vesel din Sa 
pința. Alt premiu întii, la întrecerea de ta 
Bucșoaia şi la colocviui filmelor etnogratice 
din Timișoara. La Chiuzbaia, lingă Baia Mare 
au înregistrat pe peliculă arta țesutului cerai- 
lor cu lină innodată (Tiara cu boliţi). in zona 
Lapușului, au descoperit o tehnică speciala a 
obținerii uleiurilor vegetale pentru vopsit şi 
au realizat pe 8 mm Oloiniţa. Din 1978, au m- 
ceput monografia unei localităţi — Şugatay 
— păstrătoarea unor originale obiceiuri de 
muncă. „Sint obiceiuri care se pierd — ne 
spune Adriana Oţoiu — și dacă pelicula nu le 
înregistrează mai repede, vom putea înţelege 
foarte greu peste cițiva ani în ce consta viața 
şi bogăţia sufletească a oamenilor de pe 
aceste milenare plaiuri românești. Deja, de 
cînd am filmat noi pe Valea Marei pină astazi, 


unele obiceiuri au şi dispărut. Din păcate, : 


filme einografice se fac acum mai rar, deși 
ele sint solicitate, inclusiv la concursuri și în 
Festivalul „Cintarea României“. Filmul de te- 
leviziune se preocupă, sporadic, de aceste 
datini dar are și el prejudecățile lui, care 
uneori alterează originalitatea tradiţiei. Ope- 
ratorii cer oamenilor să vină îmbrăcați cit mai 
festiv şi le regizează prea mult gesturile și 
atitudinile. Așa se pierde din prospețime, din 
autenticitate. Noi vrem, dimpotrivă, să-i sur 
prindem pe țărani în activităţile lor obișnuite 
Poate că la început ne tenta și pe noi „orga 
nizarea“ în. cadru. Cu timpul, ne-am debara- 


sub semnul Festivalului naţional 


sat de festivism și de regizare, datorită — 
cred — și unor specialiști in etnografie, ca 
profesoru! lon Chiş Ster, cu care am colabo- 
rat îndeaproape.“ 

Din ciclul oieritului început în 1978 de cà- 
tre soții Oţoiu, am văzut și eu la Casa de cul- 
tură a sindicatelor din Baia Mare — impuna- 
tor palat modern, cu săli de expoziție pentru 
arta pictorilor amatori, cu sāli de proiecție și 
inregistrare sonoră pentru cineclubul găzduit 
aici — trei din „poemele stinii“, le-aș numi, 
pentru caracterul lor lirico-descriptiv. Simbra 
(stina) în care e filmată cu răbdare şi admira- 
ție pentru frumuseţea obiceiurilor pămîntului 
instalarea oierilor la stină, măsurătoarea lap 
telui (adevărată sărbătoare a primăverii, şi to 
todată ritual minuţios de muncă, urmărit cu 
rigoare de câtre consiliul bătrinilor și de 
„gazda de stină”). Ritualul sfirșeşte cu o ex 
piozivă demonstraţie de cintece și dansuri 
vesele, cinstind sporul casei. Am văzul apo! 
Moşul, interesant portret cinematografic- al 
celui mai virstnic baci — se pare ultimul care 
a mai păstrat o străveche tehnică a curăţirii 
putinilor de la stină, original ritual însoţit de 
povestea monotonă şi ciudată a moşului, o 
veche legendă. poveste depânată în ritm in 

et, de baladă. Filmate cu umbre stranii ale 
ambianţei şi portretului. Ultima pelicula La 
Sintâmarie Mare urmareşie coborirea ol- 
lor, toamna, ia 15 august „cind nu mai crește 
trunza” și golirea stinei montata pe frumoasa 
melodie cintată de maramureșanca Titiana 
Mihali „Rămin stini fără stăpini/ -strunguțe 
fără oițe/ scaune fără băcițe”. Un vers inginat 
ca doina „Cine stina o mâtura/ vinturile de-o 
sufia/ pasărea — cu aripa” creează, împreună 
cu peisajul, un efect liric deosebit. Sint și fil- 
mele care au fost cel mai des trimise la con- 
truntările interne şi internaţionale și cu care 
acești inspirați cineamatori din Baia Mare au 
obţinut cele mai numeroase premii. Asupra 
lor. merită revenit. 

In încheiere mi-au proiectat și cel mai re- 
cent desen animat realizat de Adriana şi de 
fiica sa, Irina — absolventă a Școlii populare 
ie artă — intitulat Hena-Hena. ingenioasa 
animaţie sub aparat a unor fire de nisip. 


Alice MĂNOIU 


leşirea din anonimat 
interpretului neprofesionist: 
Emilia Dan în M log 
neterminat de. dragoste 


Ce este pasiunea, 


la Voroneţ? 


L. numai doi kilometri de Voronețul Mare 
lui Ştefan, acolo unde piriul Humor se unește 
cu riul Moldova, intr-o zonă în care culorile 
toamnei capătă o maximă transparenţă la în 
ceputul lui octombrie, orașul Gura Humorulu; 
și-a propus pentru a șasea oară să găzdu 
iască concursul interjudețean de diaporame 
diason-uri și filme de amatori, realizate în ca 
drul uneia dintre cele zece categorii tematice 
şi de gen ale Festivalului național „Cintarea 
României”: poemul și eseul. 

Au venit in această localitate, care tinde sa 
fie o adevărată reşedinţă a pasionaţilor dia- 
poramei, creatori amatori din mai multe cen 
tre ale țării — din Craiova şi Timişoara, de !a 
Oţelul Roșu și Tirgovişte sau din zone ma: 
apropiate. precum Iașul și Galaţiul. Au veni! 
mergind unii cite 12 sau 16 ore, pentru ca 
aveau presentimentul unui eveniment deose 
bit, cu care „Toamna la Voroneţ” s-a impus 
de ciţiva ani. in viaţa noastră culturală. Spe- 
ranța le-a fost îndreptăţită. Nu numai prin 
prezența şi calitatea multora din cele 48 de 
diaporame, demne de o finală internaţionala 
și a unora din cele peste 40 de filme din con- 
curs, ci și prin faptul că aici, la Gura Humo- 
rului, se învață şi se consacră anual spiritul 
de echipă, „propriu celor pasionaţi de arta 
ecranului. 

Pentru a-şi demonstra vocaţia, aceşti mun- 
citori, ingineri, protesori, tehnicieni, medici 
sau simpli studenţi trebuie neapărat sa 
unească cele două elemente: talentul şi pa- 
siunea. Creaţia lor — o vedem şi o apreciem 
mai mult sau mai puţin favorabil, im funcție 
de talent. Dar ce înseamnă oare, pasiunea? 

Cind era economist la Combinatul de pre- 
lucrare a laptelui din Suceava, pentru cineas- 
"ul veteran Ferdinand Michitovici, pasiunea 

'semna: o parte din venitul muncii sale pen- 
tru cheltuielile casei, două părţi pentru tot ce 
era necesar ducerii la bun sfirșit a filmelor pe 
care voia să le facă. Tot fără să fie obligaţi de 

neva, Emi! Butnaru și Marcela Ursache din 
Gura Humorului îmi demonstrau odată că, 
tincolo dë aparent banalele patrățele de peli- 

ulā numite diapozitive, dincolo de aparatele 
ie fotografiat mai mult sau mai puţin co- 
mune, se află un autoturism sau poate mai 
mult. lar cazurile celor citați nu sint rare. Așa 
procedează mulţi dintre cei ce se adună sau 
işi trimit lucrările la astfel de concursuri, indi- 
terent de locul și data nașterii, mînaţi de fru- 


'museţea ideii de a reda. printr-o modalitate 


artistică, ceea ce lor li se pare mai emoţio- 
nant, mai originai în actualitatea noastră, în 
istoria naţională, în propria lor existență de 
oameni ai muncii din alte sectoare decit stu- 
diourile profesioniste. De altfel, această fami- 
lie a pasionaţilor de imaginea proiectată pe 
ecran s-a întilnit ia Gura Humorului cu altă 
familie, a. spectatorilor din orăşelul chemat 
azi la o nouă viaţă. Tot o familie, pentru ca 
aici, unde nu există instituţii artistice profe- 
sioniste, localnicii vin în mod curent la Casa 
1e cultură pentru a vedea, de pildă, diapora- 
mele lui Emi! şi ale Marcelei, iar odată pe an 
işi dau întîlnire pentru a descoperi ce s-a rea- 


https://biblioteca-digitala.ro 


„Cîntarea României'* | 


O răscoală 

care a decis cursul 
istoriei noastre: 
Horea 

de Titus Popovici 
şi Mircea Mureşan, 
cu Ovidiu 

luliu Moldovan 

şi Radu Beligan 


lizat mai bun în întreaga ţară, în această spe 
cie artistică prea puţin cunoscuta. 

In plus, ca adevăraţi bucovineni, humorenii 
vor să-și facă vizibilă ospitalitatea, prin tot te- 
lui de semne care completează inspirat culo- 
rile şi lumina privilegiată a toamnei din Țara 
je Sus. Este ceea ce se numește, concret 
atmosfera festivalului”. Frunza de arțar este 
simbolul concursului, purtat ca ecuson de 
participanţi, de juriu şi de organizatori — fie- 
care categorie avind însă o nuanţă distincta 
care nu scapă curiozităţii localnicilor şi cu 
atit mai puţin celor ce colecționează — şi ei 
cu pasiune — astfel de însemne. li stimulează 
omniprezența acestei parate — frunza gal- 
benă sau ruginie — pe chestionarele distribu- 
ite pentru topul publicului, în decorarea sce- 
nei şi ecranului sălii de concurs, dar mai ales 
alături de „paşii“ imprimaţi pe asfaltul trotua- 
relor din oraş, cu vopsea portocalie, de la 
gară piînă_la casa de cultură, din metru în 
metru. „Pașii” semnitică mai mult decit un 
oportun semn de circulaţie. Ei indică dorința 
lui Vasile Parău, primarul localităţii, a Aurei 
Simina Anușca, secretară cu propaganda a 
Comitetului oraşenesc de partid, a activiştilor 
de la Comitetul de cultură şi de la Consiliui 
judeţean al sindicatelor din Suceava, care vor 
din tot sufletul să vină în întimpinarea oame- 


Un concurs trăieşte 
prin proiecţiile 
de pe ecran dar 
şi prin atmosfera 

creată în jurul său 


nilor pasionaţi de lucrul lor, din orele libere 
ca și din cele de producție, toţi făcindu-și o 
deviză din solicitudinea față de cei ce.adauga 
„toamnei: la Voroneţ” culoarea de nuanţa a 
propriei lor chemări. 

Nedorind să fac aici decit o scurtă prefața 
la ceea ce cineaștii și criticii de specialitate 
pot să scrie despre colegii lor amatori, aș mai 
remarca doar că cel de-ai șaselea concurs de 
la Gura Humorului a evidenţiat unele iniția- 
tive metodologice din partea organizatorilor, 
printr-un sistem de notare, pe chestionare, a 
opiniilor juriului, concurenţilor şi spectatori- 
lor, de natură sã dea o bază obiectivă 
discuţiilor critice și autocritice. Invitind — de- 
sigur, doar ca punct de plecare — la disocieri 
calitative riguroase, în aprecierea diferitelor 
compartimente de lucru, testul metodic a fost 
de un real folos juriului şi a putut conduce ia 
unele concluzii privind priorităţile de care 
trebuie să țină seama cercurile foto şi cine- 
cluburile. Printre acestea se află asigurarea, 
incă de la nivelul centrelor de îndrumare ju- 
dețene, a preselecției lucrărilor trimise la 
concursuri — necesitate resimţită la Gura 
Humorului mai ales în ceea ce priveşte fil 
mele — un plus de atenţie taţă de profilul te- 
matic și gen “al fiecarei întilniri, fâră a uita 
nici de economisirea timpului de proiecție. in 
așa fel incit el să nu-l acapareze pe acela re- 
zervat colocviilor orientative și schimbului de 
experienţă. 


Florin VELICU . 


maae Got a 


Întiietatea 


D.. pentru cinematografia profesio- 
nistă, televiziunea, iar mai recent tehnica vi- 
deocasetelor sînt inamicul sau stimulul nr. 1. 
aceleași funcții bivalente par să le aibă pen- 
tru cineamatori fotografia valorată prin dia- 
porame sau serii de diapozitive sonorizate 

in mare avans față de filme s-a prezentat 
această categorie de proiecţii la două dintre 
recentele manifestări ale noii ediţii a Festiva- 
lutui naţional „Cintarea României" — galele 
concurs interjudețene de la Băile Herculane 
(despre care am vorbit într-un număr trecut) 
şi Gura Humorului. Chiar atunci cînd, nume- 
ric, ţin pasul cu operativii diaporamiști, incit 
cifrele înscrişilor la concurs sînt egale — 
cum s-a intimplat la ultima întilnire — este 
limpede că realizatorii de filme din cineclu- 
buri sînt de la un timp în compania unei con- 
curențe de o neașteptată vigoare. Neaștep- 
tată, pentru că fotografia statică, multiplicată 
in succesiuni ce-și ingâduie numai sugestia 
unui liant. numai ipoteza mișcării, se vădește 
totuşi uneori mai dinamică şi mai „legata“ 
decit multe filme turnate cu 24 imagini pe se- 


Două imagini 
valorind 


mai mult decit 
douăzeci şi patru 


cunda. De unde acest paradox? Dintr-un se- 
cret demult știut. al transformării handicapu - 
lui în avantaj. În timp ce deţinătorii iluziilor 
mai mult sau mai puţin perfecte ale proiecției 
cinematografice înclină adesea să lase prea 
multe sarcini în seama efectului de-a gata, 
noii veniţi sint obligaţi, prin tehnica oarecum 
elementară la care se întorc. să investească 
mai mult în planul ideilor, al meditaţiei, în ar- 
ticulaţiile dramatice şi în limbajul poetic. Fără 
a se resemna nici cu dezavantajul tehnic, fi- 
indcă le rămine deschisă poarta compensato- 
rie a rafinamentului fotografic maxim, a su- 
netului stereofonic cultivat cu același gust al 
desăvirşirii, departe de neglijențele frecvente, 
prin nimic justificate, ale multor pelicule 
lungi. 

O circumstanţă favorizantă pentru proemi- 
nența numitelor diaporame. la concursul 
„Toamna la Voroneț“ — cum se numește in- 
trecerea de la Gura Humorului — a fost îm- 
prejurarea că orăşelul gazdă şi-a cîştigat de- 
mult calitatea de mică, dar recunoscută capi- 
tală a acestei specii artistice, graţie tandemu- 


Palmaresul 


celei de-a Vl-a ediţi 
a Concursului 

„Toamna la Voroneţ“ 

Gura Humorului 1986 


Diaporame 

Premiul |: Monolog neterminat de dra- 
goste și impresie. Sfirşit de secol de Flo- 
rin Andreescu — A.A.F. Ploieşti; Cireșar 
şi Ca frunza, ca iarba de Emi! Butnaru și 
Marcela Ursache — Gura Humorului. 

Premiu! li: O zi la stină de Pal P. Kere 
kes — fotoclubul „Mureșul“ din Tirgu 
Mureş 

Premiul Ili: Atenţie la trenu' de Walter 
Coviescu — A.A.F. Timișoara 

Serii sonorizate 

Premiul |: nu se acordă 

Premiul II: Reverie in toamnă de Moser 
Robert — A.A.F. Timișoara 

Premiul Ill- Plastica sticlei de Baiasi 
Csak — Miercuiea Ciuc — Harghita 

Film 

Premiul |: H și Echinox de Mihai Vasile 
— Studioul Casei de cultură din Ploiești 

Premiul II: Cronică în lut de F. Michito- 
vici şi A. Ciornei — Casa de cultură Gura 
Humorului; Echilbru de E. Posteucă și 
Trece iarna de N. Negruţiu — cineclubul 
„Oţelul Roșu“ 

Premiul Iil: Înainte de concert de Mir- 
cea Radu — Timișoara. 

S-au acordat de asemenea, la fiecare 
categorie, premii aie publicului, ale parti- 
cipanţilor, precum şi un număr de men- 
“țiuni. 


lui Emil Butnaru — Marcela Ursache, multi- 
laureat al Festivalului naţional „Cintarea Ro- 
maniei”. După ce obținuseră „in deplasare” 
premiul „Hercules '86", cu trei diaporame in 
competiție, bucovinenii au reuşit să realizeze 
«n citeva luni un nou triptic, apelind la tema- 
lica lor predilectă: Ca frunza, ca iarba — re- 
constituirea sau parafraza unei balade de tip 
haiduceşc, în notă elegiacă, Cireșar și Mugu- 
ri — antiteză a virstelor, a dignității senectuţii 
in fața inocenţei copilăriei, văzute in același 
peisaj al ținutului natal. Mereu fideli acestor 
date oferite generos de spaţiul în. care 
trăiesc, de lumina cerului albastru al Vorone- 
tului proxim, de fondul folcloric inepuizabil, 
pe care ştiu să-l prelucreze modern, cei doi 
au izbutit să onoreze implicit profilul tematic 
şı de gen al concursului lor: poemul și eseul 
audio-vizual. 

Față în față cu un juriu lipsit de conve- 
nienţe, dar mai ales confruntați cu emisarii 
unui nou val, mai greu le-a fost pertormerilor 
de la Gura Humorului să joace pe teren pro- 
priu, unde — iată o nouă virtute a speciei — 
spiritul novator al altor concurenţi s-a arâtat 
la rindu-i operativ, egal de eficace sub raport 
tematic şi expresiv. Un debutant, studentul 
electronist Florin Andreescu de la A.A.F. 
Ploieşti, a adus la Gura Humorului două dia- 
porame care propun noi spaţii, noi modalităţi 
de gindire și de lucru, la graniţa fotografiei 
cu filmul. Monolog neterminat de dragoste și 
impresie. Stirșit de secol se numesc cele 
două opusuri aşezate de juriul „Toamnei ia 
Voroneţ" pe aceeaşi treaptă a premiului | ca 
şi tripticul gazdelor, dar cu întiietatea primei 
citări. Nou la debutant este aplombui unei 
provocări aruncate, prin suita de fotografii, 
insuşi filmului cu actori. Cu alte cuvinte, pei- 
sajul nu mai este personaj unic, nici princi- 
pal. Mai mult, spaţiul în care „se desfășoară 
acțiunea“ din fotografii nu e pitoresc, nu e 
„fotogenic“. În prima dintre lucrări, două fete, 


luptei ilegale antifasciste. sint văzute într-un 
vagon părăsit pe o linie moartă — doar în to- 
vărășia unei valize care nu ştim ce conţine — 
scrutind imprejurimile vitregite de orice far- 
mec. Farmec — și anume „farmecui discret” 
al sfîrşitului de secol XIX găsim în schimb în 
a doua diaporamă a challenger-ului: o privire 
retro, reconstituind într-o manieră neoimpre- 
sionistă un tablou al „vieţii la ţară“ de altă- 
dată. Diaporama nu numai că nu maie un 
simplu divertisment vizual, dar aspiră la sus- 
pensul dramatic, la epică și chiar la arsenalul 
interpretării actoricești, prin solicitarea resur- 
selor de expresivitate ale fețelor unor inter- 
preţi amatori și, deocamdată, anonimi. 

Să sperăm că aceste fertile provocări nu 
vor rămine fără ecou în rindurile cineamatori- 
lor realizatori de filme care — cum se vede 
din palmaresul alăturat — au fost reprezen- 
taţi la Gura Humorului cu filme in cea mai 
mare parte din anii trecuţi, în repetate rinduri 
comentate cu prilejul altor concursuri. 


Valerian SAVA 


Bun venit 


noului venit 


L. sfirşitul lunii septembrie, in Timişoara, 
a venit pe iumea cineamatorilor un nou-festi- 
val-concurs. Fo-Di-Fi pe numele său, el este 
rodul bunei înțelegeri și colaborări între 
UCECOM-ul bucureștean si UJCM-ul timi- 
şan. Un concurs al cineamatorilor din coope 
rativele muncitoreşti, deci. Fo-Di-Fi, adică fo 
tografie, diapozitiv, film. 

Lucrarile cu specific în „branșă“, alese și 


În premieră: Un oaspete la 


poate în timpul războiului, într-o misiune a” 


sub semnul Festivalului naţional „Cîntarea României“ j 


prezentate îngrijit, s-au înfățișat juriului (pre- 
zidat de regizorul Geo Saizescu) și publicului 
alcătuit, ca deobicei, mai cu seamă din ci- 


-peamatori, cu sfiala începutului, dar și cu 


ambiția de a demonstra că merită să fie luate 
în seamă. Mişcătoare sfiala. Indreptaţită am- 
bitia. Fo-Di-Fi s-a impus” într-adevăr. de la 
primul pas drept un concurs cu drept la 
viață. Selecţia strinsă, riguroasă, nu a vinat 
cantitatea, ci calitatea „produselor“ Incepind 
cu expoziția de fotografii din holul sălii „Mo- 
dex", gazda festivalului, panotată cu bun gust 
și simţul măsurii, și care oferea ochilor ima- 
gini cel puţin impecabile din punct de vedere 
tehnic, emoţionante unele, cu deosebit fior 
artistic altele. d 


Selecţia de filme — treisprezece, venite din 
şapte județe — a propus un „pluton“ mic, dar 


' consistent din care cele mai bune s-au des- 


prins repede și fără efort. inainte de concert 
de Mircea Radu de la cineclubul timișorean 
„Temisiensis“, documentar gindit și realizat 
cu minte și ochi de cineast incercat despre... 
cum se face un saxofon. Filmat cu poezie și 
incredere în puterea emoţională a detaliului 
— de miini, de piese, de priviri atente ce mă- 
soară și cintăresc formele „in lucru”, destășu- 
rat într-un crescendo bine calculat al „proce- 
sului de fabricaţie”, de la bucata informă de 
metal, la instrumentul gata să intre în con- 
cert, susținut inteligent în coloana sonoră de 
un „solo pentru sax“, fireşte; montat impeca- 
bil, filmul și-a meritat din plin Premiul special 
al Juriului. După cum tot bine. meritat, Pre- 
miul | a revenit filmului Meşteri de Mihai 
Dima, Adrian Enescu și Ghiţă Mateucă de la 
cineclubul UJCM-ului prahovean din Ploieşti, 
mic poem în fier forjat pe muzică preclasică. 
Flori de fier, răsuciri graţioase de ramuri, 
frunze delicate de care aparatul se apropie 
cu pricepere, dar şi cu dragostea celui ce ştie 
cum se lucrează materia numită, banal, fier 

in altă materie — lutul — despre meşteșu- 
gul ceramiștilor, Descintec in lut de Mariana 
Birzoi de la cineclubul bucureștean „Fâurarii” 
fiim echilibrat, surprinzător de bine construit 
pentru un debut. Imagini poetice, dar bruiate 
de un comentariu prea tehnic-prozaic ce taie. 
din cînd în cind, firul emoţiei atit de meşteşu- 
git țesut de imagine. Un premiu II a incunu- 
nat — pe drept — prima încercare a „Făurari- 
lar“ bucureșteni. Cei de-al treilea premiu s-a 
ciştigat pe struna umorului:-Pilule igienice de 
Emil Florin Grama, de la cineclubui „Briciul' 
al Cooperativei Igiena din Timişoara. Nerv, 
concizie, și haz subțire, tăios ca un... brici 
aplicat cu talent și pricepere pe tot felul de 
subiecte mărunte în formă, dar importante ca 
intimplări ale vieţii — meșteșugărești, să zi- 
cem. 

Chiar dacă mai puțin reuşite, încărcate de 
prea mult patos uneori, lipsite de cunoștin- 
tele tehnice strict necesare alteori, cu mai 
puţină pricepere montate și sonorizate unele, 
cu prea mari ambiţii de originalitate fără aco- 
perire în meșteșug, altele. filmele primului: 
Festival-concurs Fo-Di-Fi şi-au mărturisit, fi- 
resc şi sincer, strădania de a fi luate in 
seamă. 

În ce privește diaporamele și diasonurile 
situaţia a fost mai puțin roz. La marea canti- 
tate propusă, calitatea s-a dovedit puţină. Pu- 
țină, dar substanţială. Mă gindesc la Setul de 
diapozitive — chiar sub acest titlu modest au 
fost prezentate de UJCM Ialomiţa — Urziceni 

- regal de imagini expresive, fixate cu ochi 
de artist și mare simţ al vieții, dar şi al vieţii 
imaginii. Mă gindesc la Omagiu in lemn de 
loan Marcu şi Adrian Drâguţ (UJCM Timiș) 
la invitație în munți de Antal Ernest (UJCM 
Harghita-Miercurea-Ciuc), dar și la foarte in- 
spiratele diapozitive venite din Tirgu-Mures 

Dincolo de reușitele sau mai puţin reușşiteie 
incercări prezentate în prima ediţie a Fo-Di-Fi 
-ului, merită salutată ideea organizatorilor de 
a oferi cineamatorilor o șansă în plus de afir- 
mare, de confruntare, dar şi de confirmare a 
talentului — în cazul cind el există — a dra 


- gostei de film. în orice caz. 


Eva SÎRBU 


cină Producţie a Casei de filme 


Scenariul lon Bucheru. Regia: Mihai Constantinescu. 
În imagine Adela Mărculescu şi Ruxandra Bucescu 


£ 


Ea E: 
a-digitală.ro 


monografii judeţene 


Argeș, reportaj '86 


a 


D.. suită de monografii județene aş- 
teptate să se produca în lunile şi anii viitori 
— cu inevitabile decalări în timp, dată fiind 
amploarea listei — o primă lucrare a şi ajuns 
ia beneficiari: Argeș, reportaj 86. Doi docu- 
mentariști de frunte — regizorul lon Visu şi 
operatorul Kiamiil M. Kiamil — îşi asuma 
acest primat, creind noul prototip al unei 
specii întilnită și în filmogratiile trecute ale 
Studioului „Al. Sahia“, dar care se cerea 
adaptată actualei etape 

Noutatea ne frapează incă din pregenericul 
unde încercaţii publiciști ai ecranului îşi iau 
libertatea să înceapă monografia de la... la- 
lele, de la „dimensiunea de gingâșie”, cum 
zice comentariul, în timp ce imaginea ne în- 
făţișează o manifestare tradițională a primă- 
verii piteștene, intitulată grav „Simfonia lale- 
lelor“. „Dimensiunea“ propriu-zis gravă nu 
întirzie nici ea să-și facă apariția, tot în pre- 
generic, sub forma unui montaj paralel între 
imaginile filmate la trecerea prin Piteşti a ca- 
ravanei. cicliste a Turului României din 1946 
și cadrele înregistrate după 40 de ani, oare- 
cum pe aceleaşi străzi care — nota bene —: 
„fapt aproape banal, sint de nerecunoscut“. E 
un tonic paradox, rezumind spectaculoasa 
metamorfoză urbană, aproape de neobservat, 
de vreme ce ne-am obișnuit s-o vedem la tot 
pasui. 

Cum stă bine unei monografii, după meta- 
fora florală şi comparaţia spectaculoasă, fil- 
mul nu abuzează de efecte retorice sau com- 
plezenţe de compoziţie și intră pe fagașul 
unei expuneri gospodărești, fără a inceta sa 
fie alert și colorat, prin gustul nedezminţit 
pentru faptele ieșite din comun. Astfel de 


O bună tradiție 
a documentarului 
românesc 


fapte se găsesc din belșug, atit în trecutul, cit 
mai ales în prezentul judeţului Argeş. Un bel- 
șug ce face ca despre unicate monumentale, 
precum Transfăgărăâșanul sau barajul de la 
Vidraru să se amintească intr-un tirziu, iar de 
binecunoscutul autoturism „Aro“ de ia Cim- 
pulung incepusem să credem că autorii au și 
uitat, fiindcă, mai întii aflâm că 68% din pro- 
ducția marfă industrială a judeţului o otera 
astăzi chimia, construcția de motoare elec- 
trice şi astfel au firească prioritate uriașul 
combinat de la Piteşti. autoturismele „Dacia“ 
de la Colibași, fără a mai vorbi de podurile 
metalice sau prefabricatele din beton pentru 
arcurile trainice aruncate peste Dunăre, care 
tot de la Argeş în jos vin. 

Deși adună într-un masiv album astfel de 
file grele, cu racordurile lor istorice, de la pri- 
mul descălecat și meșterul Manole pină la 
Congresele al X-lea și al XIII-lea ale Partidu- 
lui Comunist Român, performanţa autorilor 
este de a urmări în continuare şi „dimensiu- 
nea de gingășie“, descoperită nu numai în 
laitmotivul florilor, al chipurilor de copii. al 
fluturilor şi porumbeilor, ci și în fotogenia lu- 
crului omenesc, cum este „salba de hidro- 
centrale“ de pe Argeş și Riul Tirgului sau că- 
lătoria la care sintem invitaţi „in spaţiul agri- 
culturii argeşene“, „în cel mai mare bazin po- 
micol din ţară“ ș.a.md. În momentul cind 
avem senzaţia că imaginile noului vin de la 
Argeș in jos cu o amploare de cascadă, auto- 
rii de-abia încep, de fapt. să înserieze lucru- 
rile calitativ noi din viața municipiului şi a ju- 
dețului: fabricarea componentelor electro- 
nice, industria porțelanului de menaj, apariţia 
pe hartă a orașelor Topoloveni şi Costești... 

Dacă totuşi, în cadrul acestei „completări“, 
pentru definitivarea noului prototip al speciei, 
dacă — pornind de la argumentul atitor etigii 
clasice, picturale, asupra frumuseţii oameni- 
lor Argeşului — am face încă o sugestie de 
ameliorare, aceasta ar fi surprinderea mai 
aplicată a chipurilor omenești — individuali- 
zate, numite sau anonime, dar nu mai puţin 
apte să definească o tipologie specifică, sa 
aducă de fiecare dată trăsătura esenţială a fi- 
zionomiilor, într-o atmosferă a iocului ce s-ar 
închega astfel mai omogen, deasupra unei 
senzaţii de standardizare, insinuată deaseme- 
nea, în această primă mostră, şi de unele pa- 
saje convenţionale ale ilustraţiei muzicale. 


Vai S. 


N. luasem cu vorba și şi-a amintit o isto- 
rie dintr-un turneu: cu gesturi largi şi cuvinte 
me ct, Pi a aere 

aproape incredibilă, de carte poştală ilus- 
trată, dar care, totuși, era "de adevăratele 
Pentru că aparatul de fotografiat începuse 
o fixeze, din nimic și fără pic de ostentație, a 
iscat un mini (avea să dureze doar citeva se- 
cunde) recital, un preambul fericit al discu- 
ției. Volubilitate, exuberanţă, robustețe 
candoare, o prezență tonică, fire deschisă, 
senină, de o jovialitate strălucitoare. Da, 
oriunde o întilnești, în lumina reflectoarelor 
scenei, pe pinza ecranului, la măsuța de ma- 
chiaj (ca acum) sau chiar pe stradă, în plină 
zi, ceva din ființa ei iradiază. lradiază 
voie-bună. Poate datorită părului auriu, invol- 

burat în jurul figurii att de mobile. Poate 
ochii. ii, cu sclipirea lor inteligentă și 


plină de căldură prietenească. 


— Stimată Dorina Lazăr, vă mai menţineţi 
invitația ia „damen vals“ pe care o lansați re- 
gizorilor şi 'scenariștilor in finalul unui inter- 


viu din aceeași pagină a revistei Cinema? 


— Chiar așa am spus? Ride J 
privindu-mă cu un umor molipsitor, ameste- 
cat cu un firişor abia disimulat de autoironie. 
Simt atita forță în înine! Ca o încărcătură 
care stă să explodeze. Aș fi în stare să mic 
un munte din loc. Şi, cînd colo, sint pusa sa 
mut o piesă de șah!. ` 2 2 


— Ştiţi. dumneavoastră mi-ati acordat unul | 
dintre primele melc interviuri. o convorbire 

fulger, întrebările „in plic“, răspunsurile tele- 

galice, prin telefon. De atunci mi-am dorit sa 
am cu dumneavoastră o con je se- 
rioasă”, vă admirasem de atitea ori din stal și 
vroiam să vă cunosc. Adică să vă aflu citeva 
din „secrete“. Nu mai ştiu exact cind v-am 
văzut prima oară, dar pe Anca, neindupiecata 
eroină a lui Caragiale căreia spectacolul | 
acela cu miros de lemn proaspăt gelult l-a 

conferit, pe bună dreptate, rezonanța unei 
tragedii antice, ei bine, pe Anca aceea n-am 

mai putut-o uita. Filmul lui Alexa Visarion 
avea să redimensioneze această ex 


partener, în regizor. în text. Comentariile de- 


incredere reciprocă, de solidaritatea echipei. 
De aceea mi-a plăcut să lucrez c iar 
ün oau cu Anca rakei a cena 
TE „cau u urmează sa-l împlineşti. Mi-aș dori 
=o [rert paa astere mult, insă, un rol care să mă facă el pe mine. 
poe t da ae ză A Fiecare actor are momentul lui și nu ar trebui 
Peer af former atei Sugari pată să-l piardă. Drumul nu e ușor. există şi sui 
e aa N Chi pyem şuri, şi coborişuri, şi pauze. Dar timpul trece 
car e 4 k pe oblig va . tă | şi ceea ce ai putut juca acum 10, acum 5 ani 

b penala pote ua pătat pr 4 | nu mai poți juca azi. Dacă n-ar fi murit, oare 
Danei ta de orice logică iapa ide | Ce roluri i s-ar fi oferit lui Caragiu? Pâcat că 
# pre natà din fiimul Stop cadru la | NU Se interesează nimeni să imortalizeze pe 
-re apei cis r s y a peliculă personalități încă în viață, Aura Bu- 

n stea = anaoa : zescu, de exemplu. Generațiile ce vin nu vor 
casă și afectuosa : avea cum cunoaște stilul de interpretare cla- 
sic. Poate ar trebui filmate chiar și unele 
spectacole de teatru. La teatrui nostru, „Ama- 
deus“, piesa lui Shaffer, prilejuiește intilnirea 
a doi actori extraordinari: maestrul Beligan și 
tinărul Răzvan Vasilescu care nu cred câ e 


mului lui Forman 


crație sau 
schimbind | 
şi 


Un almanah . 
de patru-stele 


„O diversitate de genuri publicistice, nu- 
„meroase unghiuri şi perspective de abor- 
- dare a principalelor arte ale spectacolu- 
„lui: teatru şi film, operă, balet, muzică. <— 
Autorii acestui Almanah (redactorul ṣef 
Vasile Sălăjan şi redactorul responsabil 
lon Cocora) şi-au propus ca în cele apro- 
ximativ 300 de pagini să adune o bogăţie 
de intormaţii (chiar dacă nu tocmai de uł 
timă oră). O suită de „articole. mârturii, 
documente, interviuri” multe inedite” — 
- se referă inspirat la momente importante 
şi s ale existenței teatrului românesc. Li se 
„apoi regizo- | adaugă instantanee din istoria scenei li- 
vede dincolo | rice clujene, notații despre maeştri ai re- 
n rul | giei românești, dar și despre tineri regi- 
„zori, dialoguri cu reputați actori. Deschi- 
„„. Geri teoretice asupra fenomenului teatral 
contemporan sint însoţite de prim-planuri 
-aie unor personalităţi din lumea teatrului 
„şi cinematografiei mondiale. Prin inter- 
„mediul unor adaptări și traduceri, se fac 
incursiuni în culisele star-sistemului („Ve- 
detele şi prețul gloriei”). Un capitol 
„aparte este consacrat „misterelor şi bucu- 
rilor- muzicii”. Cantitatea de materiale ale 


ia i Ta z - 


incomod, pentru mine ce! puțin. Există și pe- 
ricolul cantonării într-un anume emploi. E in- 
finit mai uşor, ca actor, să-ți depâşești pro- | 
priul emploi, decit să faci viabi! un personaj | 
in care nici tu nu crezi. Eu sint soiul de actor | 
care trebuie să cred. Am nevoie să cred în 


favorabile mă demobilizează Am nevoie de 


Lucian 


mai prejos de xn Hulce, protagonistul fil- 


i 


actorii nostri 


Dorina Lazăr: 


eu — cum ar fi fost de așteptat, încărcătura 
emoţională. ` b 


Fervoarea 
şi 


alt rol — pentru că era tentant din punct de 
vedere actoricesc — o şarjă grotesca. ceva 
„nou pentru mine. $ 


i — Nu de mult v-am întilnit la Teatrul de 
Comedie, la premiera spectacolului cu piesa 
lui Mazilu, „Aceşti nebuni fățarnici“, pusă in 
| scenă de tinărul Nicolae Caranfil, o mai ve- 
“he cunoștință a dumneavoastră. „Frumos e 


strălucirea 
seriozităţii 
Ep cite PPR pe 


— actriţă. Ce părere aveţi de Gabriela Popescu? 


: . — E frumoasă Foarte frumoasă. Pliná de 
vada, să te inţeleaga şi cel de la balcon — şi | temperament şi foarte în rol. 
jocul în faţa aparatului de filmat. cind e suti- ELTE ie Sc i ci tut uite aa arta Balet 
cienta o stringere de pleoapa Un gest. o — Ştiţi că vă seamână teribil? Cel puțin 
privire, sint de ajuns. Am vazut ħimul aceia ai | aşa mi se pare miel 
lui Ettore Scola, Balul, era atita bogăţie de — Mi s-a mai spus; dar eu' nu-mi dau 
sensuri concentrată acolo, incit nu resimțeai seama! z 
absența dialogurilor. Sigur, există modalitați 
şi modalităţi de a face cinema. Limbajul cine- 
„| matografic nu exclude cuvintul. Dar o replica 
concisă și o tăcere bine jucată vor da totde- 
auna rezultatul cel mai fericit. e 
ÎN N N 
— Ce face un actor de fiim cind nu face 
film? 


-— Vede film!... Fiind el neapărat și actor de 
teatru, nu se poate plinge de lipsă de activi- 
tate. Joci la teatru. faci deplasări. Uiţi de film. 

- Chiar așa? PERRA 
mi Ear om ARE a S 


— Ce film grozav s-ar putea face: două su- 
rori care pe cit se aseamănă fizic, pe ati sint 
de diferite ca fire, etc. eic. Uite că m-am mo- 
lipsit și eu de... „damen vals"! Da' chiar! 
Ce-aţi zice de o comedie in care toată lumea 
ride, cintă și dansează? - IE 4 

— Şi eu m-am gindit. Mi-ar place. Simt ca 

-aş fi în stare. M-aş descurca eu, nu-ţi trebuie 
neapărat voce într-o comedie muzicală daca 
partitura comică e bine scrisă. 


— V-ar tenta să predați „arta actorului” la 
institut? La aşa ceva v-aţi gindit? Spuneaţi, 
odată, că aţi vrut să vă faceţi profesoară. 


— Da, aveam o profesoară foarte bună de 
română, de gramatică în special. Mai era ṣ: 
inconștiența tinereţii... Nu cred că știu să ex- 
plic. să forez in profunzimea lucrurilor, să ma 
fac înțeleasă. Deși, poate, mai tirziu. Ce sa 
spun. aș continua, probabil, să invâț impre- 
ună cu studenții. Sint o actriță. mai degraba 
- de senzaţii, decit de analiză. Rolurile nu ştiu. 
n-as putea să explic cum le fac. Senzaţiile v 
una după alta. Se aşează ca niște caramizi... 
S-ar putea ca cei din afară să aibă o imagine 
talsă despre meseria noastră. Foarte greu să 
sfătuieşti pe cineva să urmeze calea asta. E 
foarte riscant. Mulţi sînt cei care fac meseria. 
puţini cei ce izbindesc. Cea mai necesară 
cred că e puterea: de îndurare. Sä știi să-ţi 
rozi zăbala cînd nu ţi se dă să joci ce ai vrea. 
cit ai putea Să nu incetezi să fii generos cu 
tine însuţi și eilalţi. Să incerci să nu-ţi in- 
vidiezi colegii. Să-ţi aştepţi încrezâtor mo- 
„| mentul. Nebunia — poate chiar partea buna a 
lucrurilor că noi edem fi 
epilare | toane talentaţi, 
, á reușaști să te ob 
„| buteşti să inteleg 


babil unii, alții... Mai râu e 
la teatru. Aveam o colegă 
îi convine să se 

inditerent, câ 

lo e feri 


ea la teatru s 
citā. Am 


| 


un nobil hobby! 
„imagini de alb 
trebuie reținute” 


t rupată în ig i 
" și „nume (chipuri” ce filmul. Spectacolul nu-i un lucru 


odată. cu premiera, i-ai pus punct. 


N : e e t = z A S 


să o faci mai bună. Deunăzi, în piață. o ţa 
rancă m-a strigat: Doamna Dorina, veniți să 


ditai Aia aaa Ata 


REER, | 


sAN 


„Cind filmăm asemenea lupte 

şi eu şi colegii mei 

ajungem să visăm fiecare piatră“ 
(cadru din Noi, cei din linia înfi, 
imaginea Nicolae Girardi) 


sA 
2 
2 
p 
5 
3 
> 
i 
e 
e 


Ecoul sfişierilor tragice 
(Mireasa din tren 
de Lucian Bratu 
după un, scenariu 
de D.R. Popescu) 


limba românească în filmul românesc 


Registrul grav în jocul 


E... scriitori-scenarişti, scenariști-scrii 
tori şi scenariști pur şi simplu. 

Există scriitori-scenariști care își exerseaza 
talentul în fel şi chip: ecranizind propriile 
opere şi operele altora, creind comedii sati- 
rice inspirate din realitatea contemporana, 
„westernuri“ evocind grandioase figuri isto- 
rice şi momente din trecutul apropiat ca fun- 
dal al unor filme de aventuri şi suspens. Şi 
există scriitori-scenariști care scriu pentru ci- 
nematograt „dind o raită prin opera lor și Cu- 
legind. de acolo. nu doar ideile de o viaţa, 
dragi şi ținute cu dinţii, dar și personaje, si 
fe! şi feluri de a gindi şi feluri de a exprima 
gindurile“. Astfel defineşte foarte inspirat Eva 
Sirbu modul de a crea pentru cinematograt ai 
scriitorului Dumitru Radu Popescu. 

Chiar din acest citat derivă unul dintre pa- 
radoxurile scenaristicii lui D.R. Popescu: ea 
este parte integrantă a întregii sale creaţii, Je- 
gata. prin firele evidente şi indestructibile ale 
ideilor, temelor și personajelor comune, dër 
in același timp formează un capitol indepen- 
dent .prin strădania și voința autorului. 
Această independenţă este atestată prin ab- 
sența de pe generic a operei literare preexis- 
tente, chiar și atunci cind filmul preia atit 
substanța cit şi titlul acesteia (vezi Duios 
Anastasia trecea și Căruța cu mere). Scena 
ristul D.R. Popescu prelucrează, reformu- 
lează, rescrie pentru’ cinematograf textele 
scriitorului D.R. Popescu. Soluţiile transfor 
mării diferă de la caz la caz. 

În Dulos Anastasia trecea din citeva cu 
vinte („iți amintești, pe locul unde ne aflam 
acum ne-am prins pentru prima dată alături 
în horă.. Era vara... Aici unde e crucea stătea 
clarinetistul Motcă... Am jucat de mină...”) s-a 
născut una dintre cele mai importante şi mai 
lungi secvenţe ale filmului, secvenţa hore: 
care pune punct expoziţiunii desemnind 
personajele principale ale conflictului și viito- 
rul raport de forțe dintre ele. Siguranţa de 
sine a lui Costaiche și fragilitatea Anastasiei, 
jocul îndrăcit în care se prind amindoi, atmo- 
sfera încărcată ca o nedesluşită ameninţare, 
totul poartă în sine presimțitrea tragediei ce 
va_ să vină. 

In Balul de simbătă seara materia epică 
aparține povestirii „Peron“ din volumul „Fata 
de la Miazăzi“. Aici modificările cele mai im- 
portante sint de tonalitate. am putea spune 
cå scenaristul a operat o inversare de regis- 
tre. Povestea serioasă a tinârului -camionagiu, 
cu aspirații de student la Politehnică, îndră- 
gostit de două fete și pentru care soarta 
alege în final, devine comedia fiecarului șoter 
de autoutilitara a cărui nehotărire în amor se 
soldează cu pierderea ambelor iubite. con- 
form zicalelor cu doi iepuri. doi pepeni sau 
două luntre. in consecință eroul nu se mai 
numește Nichita, ci Papă, iar pe Lia n-o ma: 
întilnește într-o berărie, ci pe şosea, într-o 
sumară cămaşă de noapte, uitată de un unchi 
neatent. 4 

Intr-un. scenariu pe deplin original ca Mi- 
reasa din tren, D.R. Popescu inserează o 
scenă preluată şi prelucrată din piesa „Hoţul 
de vulturi“ (care la rindul ei a furnizat materia 
primă pentru filmul Zbor planat). Secvența se 
intitulează „Mailav”. Filimon o spală pe pi 
cioare pe Carolina și îi face declaraţii de dra 
goste: 

„— Zâu că te iubesc. 


de-a viaţa 


— Mai dă cu săpun și taci. Ai văzut filmele 
alea englezeşti? Vreau să mă iubeşti cu-ură, 
cu mare furie, ca acolo. Că dacă o să mă 
pierzi să turbi. Şi spune-mi: mai lav! Că cu 
iubire de asta de azi pe miine sint sătulă, azi 
da, miine ba. Cum e in povești... Tu citești 
povești?" 

Povești... Și Ion din „Acești îngeri trişti” vi- 
sează la fata care îi este hărăzită — trebuie 
să-i fie una hărăzită — şi care îl aşteaptă — 
trebuie să-l aștepte — citind dintr-o carte cu 
povești. De altminteri toţi sint nişte ingeri 
trişti: și Nelu Baronul (Zbor planat); şi Mihu 
şi Carolina şi Filimon (Mireasa din tren) ṣi 
Amalia (Fructe de pădure), nişte îngeri cu 
aripi murdare care trăiesc in bilciul mizer cu 
mirese : de carton și visează la dragostea 
ideală, nişte ingeri imbrăcaţi în clovni şi care 


Scenaristul 
D.R. Popescu 
recreează 
pentru ecran 
textele scriitorului 


visează să joace Hamiei (Căruţa cu mere). 

Dacă facem abstracţie de modul în care au 
fost transpuse în imagini scenariile lui D.R.P. 
(deşi trebuie menţionat că Geo Saizescu cap- 
tează valenţele lui solare sau ceea ce Mirela 
Roznoveanu numeşte „comicul de carnaval", 
în timp ce Alexandru Tatos sau Lucian Bratu 
sint sensibili la aspectele sfișierii tragice). lu- 
mea pe care o propune e! ecranului este uni- 
tară. în dualitatea ei, in îmbinarea de realism 
şi fantastic, de sordid și puritate, de necinste, 
şi inocenţă, de grotesc și sublim. (Sâ nu ui- 
tām că autorul consideră grotescul „mai ne- 
milos decit tragicul pe care nu-l anulează, îl 
tace mai acut, îi dă prin revanșă forţă, il face 
mai captabil, mai familiar”). O lume cu statut 
social incert între săteni și orâșeni (excepţie 
face Un suris în plină vară) al cărui cel mai 
adecvat simbol scenogratfic este bariera 
(semnificativ inceputul din Balul de simbătă 
seara cind Papă își leapădă la bariera în- 
semnele lui rurale pentru a-și începe exis- 
tența citadină). O lume în care incoerența co- 
pilăriei este contruntată brutai cu spectacolul 
morţii. Duios Anastasaia trecea, unde perso- 
najui Mihai există numai în film, nu şi în nu- 
velă, ca o corecție in sensul celor afirmate 
mai sus. O lume în care ciinii poartă nume de 
regi (Napoleon din Căruţa cu mere și din Mi- 
reasa din tren), iar oamenii se sfişie între ei 
precum ciinii. O lume in care marile mistere 
ale vieţii au devenit un joc grotesc, adică tra- 
gic: jocul de-a nunta, jocul de-a moartea. 
Sau, aşa cum definea tot Mirela Roznoveanu: 
„Un univers inedit inundat de clovneria tra- 
gică, unde farsa și gravitatea, violenţa și puri- 
tatea. se complinesc într-un joc menit sa ne 
sugereze câ actele existenţei, în bine sau în 
rau, au un halou etern, supus eternului co- 
mentariu'. 


Cristina CORCIOVESCU 


E de mare este dorința tinerilor de a se 
vedea pe ei, cu problemele lor mai mici sau 
mai mari în film, este o întrebare retorica. Ju 
decind după vocile multe care ar fi răspuns 
„prezent!" la o strigare de catalog în oricare 


în premieră 


> probatoare cînd alte întimplări li se părea ca 
nu se potrivesc cu viața lor, starea de comu- 
nicare fericită pe care nu am întilnit-o nicio- 
dată pină acum într-o sală de cinema. 
trasferă Liceenii din statutul de film, pur şi 
simplu, în acela de film-fenomen social. Ei 


Un film 
care îşi găseşte atit de reped 


calea spre publicul său, 


poate fi privit şi 


din sălile de cinematograf unde rulează fi! 
mele cu şi despre tineri, orice matur, nu nea 
parat cronicar, nu neapărat părinte era obli- 
gat să recunoasca: da, dorinţa tinerilor de a 
se vedea și, eventual, regăsi pe ecran este 
toarte mare. Ultimul venit în întimpinarea 
acestei dorințe — după Raliul, Declaraţie de 
conous, Al patrulea gard lingă debarcader 

mi se pare insă că modifică puţin 
răspunsul. Judecind, din nou judecind, dupa 
reacţia stirnită nu mai poate fi vorba despre o 
dorinţă foarte mare, ci despre o dorința im 
presionanta, uriașă, fenomenala. Săli pline 
ochi. pe scări, pe jos. pe lingă pereți de un 
public în exclusivitate la virsta eroilor filmu 
lui, săli vii. reactive, comentarii cu voce tare 
aplauze la scenă deschisă, dezamăgiri tot la 
scenă deschisă, acorduri și dezacorduri ex 
primate sincer, pe loc, fără nici o reţinere (ca 
doar sintem „intre noi", noi, cei din sală, ṣi 
noi, cei de pe ecran) și nu, nu o voce ici, și 
alta dincolo, nu, ci un cor. „Aaa'-urile fericite 
cind ceea ce se intimpla acolo, pe pinza. era 
exact asa cum ştiau și ei, „ăaâ'-urile deza 


D.. teatru spre cinema Tudor 
Mārāscu a ajuns pe calea cea mai directa: fil 
mul de televiziune. Ucenicie sigură și eficace, 
tinind seama cå toate povestirile sale pentru 
marele ecran, de la Bună seara, irina la re- 
centa incredere preiau bunele achiziții ale 
spectacolului TV modern, apropiat filmului 
de „cameră“: montaj nervos, pe replica, fil- 
mare în multe prim planuri evidențiind jocul 
strîns dirijat al interpreţilor — prim planuri ce 
dau acţiunii cheia afectivă, intens emoțională. 
Acţiunea cu precădere contemporană e axata 
pe o drama intimă, dar angrenată în puter- 
nice determinări sociale. (învingătorul, Încre- 
derea). Cinematograful a familiarizat pe regi- 
zorul de teatru şi televiziune cu un limbaj mai 
eliptic, cu posibilităţile de sugestie — uneori 
metaforică — ale planului-detaliu și ale am 
bianţelor dramatice. Ale exterioarelor, cum ar 
fi marea în Bună seara... ori accidentul fatal 
ce revine obsedant în conştiinţa tinărului din 
Singur de cart. Sau ambianţeior interioare 
ringul în Învingătorul, camera victimei în În- 
crederea Lor le trebuie adăugată și preocupa- 
rea pentru efectul sonor devenit element po- 
vestitor“ al stării eroului. Citeva exemple 
aplauzele şi rumoarea ringului, revenind ni 
memoria boxerului şi câpâtind, odată cu de 
gringolada lui o nuanţă ironică; sau vocea 
confesiv tandră a celui plecat pe mare care 
răsună neașteptat de cald în incâperea unde 
soția îi citeşte scrisoarea exact cînd se hota- 
rise să-l părăsească. în ultimul film, zgomotul 
liftului ce urcă şi coboară continuu, devine 
nevrozant pentru băiatul hăituit; răpaiala ploii 
cade indiferentă, ca o fatalitate. peste oameni: 
și întimplări. Singurul moment cind nu se mai 
aude nimic este la înmormintarea fetei ṣi 
aceasta tăcere sugerează starea ca de transa 
a celui ce asistă fără să înțeleagă de ce și 
cine a comis crima. 


Elementele de bun cinema existau așadar 
la Tudor Mărăscu, incă de la debut; acum ele 
se definesc și îl definesc mai bine, ca pe un 
regizor de fiim modern. angajat în problema 
tica timpului sáu, preocupat de morala întim 
plarilor povestite laconic, sugestiv, fără reto 
risme și ostentanţii didactice. Un limbaj so 
bru și eficace în planul ideii şi al emoției 
s-ar putea caracteriza, tot laconic, profilu! 
acestui interesant regizor. 

Dorinţa. de puritate și limpezire morala a 
sentimentelor face din protagoniștii filmelor 


https://biblioteca-digitala.ro 


în premieră 


ca un fenomen social 


creează o idee vie, reală, pe care nici o sta- 
tistică n-ar fi putut să o obţină, despre cit += 
dornici sint ei, tinerii, nu numai să se vaca 
dar să se și confrunte, la nevoie sa se 
frunte cu propria imagine. 

Orice fenomen își are explicația lui. Feno 
menul Liceenii iși are și el explicaţia lui i» 
primul, rind, este realizat de o echipă care 
și-a cîştigat, cu Declaraţie de dragoste, sim- 
patia, dar și încrederea publicului tinar. Sc= 
naristul profesor George Şovu şi regizor 
Nicolae Corjos, profesor şi el in ale tinere? 
probleme. În al doilea rind — care s-ar putea 
să fie tot primul — titlul. Vreau să vâd ṣi es 
liceanui, oricit de prematur circumspect ìi» 
stare să reziste chemarii unui asemenea tfs 
In ai treilea rind, dar nu în ultimul, poveste 
Veşnica poveste cu „el și ea", desigur. dar 
care el și ea pe punctul să implineasca 17 
primăveri nu vibrează la o poveste de &= 
goste — pardon de prietenie — și nu sta cœ 
sufletul la gură, şi 'nu ține pumnii unui bæst 
de virsta lui îndrăgostit lulea (în ajun == 
treaptă, ce dezastru!) de o fată care... pe ats 


lui Tudor Mărăscu niște romantici nelines35 
ades în conflict cu unele medii poluant 
ciante (motivul personajului contami 
„marului putred“ se anunţa din invingâte- 
prin fratele-parazit al soţiei boxeurului. iame 
care antrenează in compromisuri o intra 
familie). increderea opune cu claritate sa 
fără simpliticâri vulgarizatoare, omenia, nes- 
meniei, inocența, perversităţii, relevind nas» 
tatea ce poate deveni ușor victima, aşa cam 
sună replica sugestivă a procurorului: „in sœ 
cietatea noastră cauțiunea inseamna incres= 
rea pe care o acordăm oamenilor. Dar e ne- 
voie şi de capacitatea lor de a se face crez 
de a-și dovedi sinceritatea” De a şti sā = 
aperi de „mărul putred” s-ar putea adauga 
apropo de acest personaj care se lasa prse 
uşor antrenat într-o afacere ilicită cu masm 
furate, afacere care îl viră într-o nenorocire = 
mai mare: suspectarea de a fi ucis el o tinèrs 
pe care o iubește. 


Printr-o destul de frecventă răsturnare “= 
interes, personajul victimei, și datorita inw- 
pretei de mare forță dramatică, Dana Dog=- 
şi a eclat-ului deosebit cu care o aureolezza 
»peratorul Vivi Drăgan Vasile — devine ces 
trul atenţiei dramatice. Un portret feminin Se 
mare frumuseţe, poezie, caldura și nostaig»e 
purității, toate creionate intr-o zbuciumata s 
bulversantă imagine. Din pacate, tocmai pe 
sonajul principal a fost încredințat unui s= 
butant (Toma Hogea) cu o fizionomie potr» 
vita, dar fără experiența sobrietăţii gestuhs 
cinematografic şi mai ales a replicilor rostis 
la postsincron. 


Cu bogăția de nuanţe specifică marelui ac 
tor care este Victor Rebengiuc, se conturears 

- deloc caricatural — dar cu o mare preciz = 
a radiogratierii imoralităţii personajul unui 
nic și inteligent abil hoţ de mașini care cas- 
hnalmente, în propria-i plasă de seci şi în 
cercări de corupţie şi șantaj. 


Un strălucit microrecital ne ofera Ileana 
Predescu. Ea desenează într-o penița subțire 
elegant-ironică, cu un ușor abur de indu 
șare fața de cintareaţă și cu o naturaleţe care 
te tace sa regreţi rara apariţie a actrițe: pe 
ecran — un portret de culoare și de haz ams 
(„Urechea absolută“ l-aș numi.) În rolul unu 


| 
i 


Liceenii 


iubea. Nu trebuie sā ai 17 ani. ci numai 
urechi să auzi reacţia sălii în momentul in 
care „El" inchide ochii să nu mai vadă cum 
„Ea", aleasa. draga. iubita, pentru care imagi- 
nase tot. felul de mărturisiri poetice, îl saruta 
prieteneşte, dar îl sărută, fir-ar să fie, pe cela- 
lait. Nu trebuje să fii licean, trebuie doar să-ți 
aduci aminte cå ai fost licean, ca să înţelegi 
risetele, aplauzele, tăcerile ce se succed în 
fața întimplărilor vieţii de licean cu profa 
isoscel şi dirigintele Socrate, cu micile pâcă- 
leli şi „marile conflicte“ ce se lasă cu picioare 
şi miini luxate, cu viaţă la internat, în Contrast 
qua viata la mama si la tata cu A cu 
Da. Autorii s-au întrecut pe ei înşişi în cki- 
tarea adevărului vieții de licean, în asemenea 
masură încit, cu mici, foarte mici excepţii (ci- 
tez o replică din sală rostită cu invidie can- 
didă în faţa imaginii lui lon Caramitru-So- 
crate sosit la aniversarea celor 17 primăveri 
ale lui Șerban: „Măă. unde găsesc și eu un 
diriginte ca ăsta, că-l iau acasă!” sau alta, în 
fața schimbului de drăgalășenii poliiticos-a- 
mabile între Dana și parinţii ei: „Mamă ce mai 
mamă, mamă ce mai tată!"), dincolo, deci, de 
foarte micile excepţii, ei au trecut cu brio 
treapta de la Declaraţia de dragoste socotit 
de unii prea film ca să fie adevărat. la acest 
Liceenii socotit de alţii prea adevărat ca să 
poată fi privit doar ca un film. E un ciștig 
real? E o falsă pierdere? Treceţi prin faţa ci- 
nematogratului „cu pricina“ la orice oră din 
zi şi aflaţi răspunsul... Pentru cronicar cel 
mai comod ar fi sà citeze — şi s-ar putea la 
nesfirşit — reacţiile salii. Nu ale sâlii de prè- 
mierā, ci sală-sală, dintr-o zi de lucru și de 
cinema normală. Deși soluţiile comode nu 
sint indicate, ele fiind suspectabile de lasi 
tate, de data asta „vine de se leagă”. Rar an 
mai întîlnit un film la care reacţia publicului 
să fie într-un acord atit de mare cu părerea 
cronicarului... Ce au apreciat ei. mai cu 
seamă, la Liceenii este și cronicarul obligat 
sa aprecieze: buna alegere a interpreţilor — 
Oana Sirbu — Dana, cu cită dulceaţă în stare 
să interpreteze expresiv o fată frumoasa 
principială, încrezătoare şi neincrezătoare, în 
șelată în așteptările ei de un prieten (Tudor 


322.000 


Petruţ), pe cit de frumos, pe atit de orgolios. 
marturisit orgolhos; Ştefan Bânicâ-junior 
baiatul pozitiv sută = sută, dar nu numai 
pentru câ așa l-a gindit scenaristul, ci pentru 
ca şi aşa arată el, fermecător: timid și timid 
termecător, un concentrat de sensibilitate 
intr-o privire, verzui-aurie („ce ochi are, 
dragă?!" — replică, în coasta mea dreaptă); 
lonică, personajul 


aproape de fiecare licean, foarte bine con- 


Cifră record: 

în primele 

trei săptămini, 
doar în capitală, 
intrări 
la filmul Lice 


Încrederea 


recidivist, fost boxeur ajuns infractor, cu ci- 
teva accente de disperare sentimentală, Cor- 
nel Dumitraș aduce in prim plan o drama 
omenească credibilă. O bonomie cuceritoare 
— firesc şi înțelegător. restabilind cumva 
echilibrul precar al familiei în care trăieşte 
puştiul şi din care vrea să evadeze, e mește- 
rul inimos, susținut cu emoție de Paul Lavric. 
Autoritatea lui morală impune printr-o onesti- 
tate şi o generozitate pe care le crezi din pri- 
mele momente. inspirata portretizare a pla- 
nului doi face din acest film poliţist ca destă- 
şurare (scenariul e semnat de Vladimir Alexe 
şi de Tudor Mărăscu) — un bun film psiholo- 
gic cu sugestive accente educativ-sociale. 
Sint puse sub o lupă severă relaţiile tensio- 
nate ale unei familii dezbinate în care tinărui 
nu-și poate găsi locul. Un tată iresponsabil 


(Nicolae Albani), un unchi terorizat de o ne- 
vastă rea şi infidelă. refugiat într-un hobby 
straniu: concertul unor ceasornice care nu 
indică ora reală (portret succint creionat de 
Vasile Niţulescu), o mamă fără energie. 
Tot preocupaţi de detaliile caracterizarii 
personajelor sint autorii şi faţă de cuplul an- 
chetatorilor — interesați mai mult de latura 
moral-instructivă a anchetei decit de cea 
strict detectivistă. Hobby-ul procurorului (Da- 
mian Criîşmaru). muzica clasică, e folosit în 
scop terapeutic-psihologic fața de tinarul an- 
chetat. Asistentul procurorului (Anton Tauf) 
are vizavi de fostul boxeur devenit infractor 
o. comportare sportiva, Toate aceste 
prețioase notații psihologice sint valorificate 
printr-o sugestiva punere in cadru și printr-o 
serie de unghiuri de filmare urmarind dina 


Arta portretelor: . 


Dana Dogaru şi Damian Crişmaru în /ncr 


Mărăscu 


2 de Tudor 


„cel mai gustat“, cel mai | 


struit din scenariu şi senzaţional găsit regizo- 
cat în persoana tinărului Mihai Constantin, Un 
mic actor mare încă de pe acum; Geta, o fiş- 
ncaţă de fată din care Cesonia Postelnicu re- 
ușeşte chiar să facă o „replică feminină“ a lui 
Ionică. Asta în tabăra tinerilor. În tabăra ma- 
turilor, inegalabila Tamara Buciuceanu-Botez 
şi-a imbogâţit „profa“ Isoscel cu zimbete și 
fisticeli superbe, avansind, cu umor. ideea 
unui posibil amor secret pentru Socrate, tañ- 
sat de lon Caramitru în imaginea acelui diri- 
ginte rivnit de toată sala, ca atare. Și, desi- 
gur, Cristina Deleanu, calma și atit de înțele- 
gatoarea directoare; şi, desigur, părinţii lui 
Şerban, Dorina Lazăr, meteorică în viaţa fil- 
mului din păcate. ca şi în viața copilului şi 
Silviu Stănculescu. tată tandru și modern, în 


mica interioara a personajelor. Fuga tinărului 
cu servieta pe strazile în ploaie, teama lui. 
sint însoțite de o mișcare a aparatului din 
mină, dublată, în planul sonor, de un șuier de 
locomotiva care nu se vede, se bânuie numai 
Primele intilniri cu fata, gara scăldată intr-o 
lumină caldă. de toamnă arămie ca şi parul 
interpretei sau cina cu trista confesiune â fe- 
tei — scene ce revin în memoria puștiului in 
timpul anchetei — sint redate din unghiul su- 
biectiv al celui ce-şi aminteşte. Şi, în mod fi- 
resc, nu se vede "Şi pe el în cadru. el vede 
doar pe cel: care-i vorbește. O logică a 
tiash-back-ului care e rareori respectata iata 
ca dă aici, prin menţinerea stricta a unghiului 
subiectiv o încărcătură de mare emoție, inti- 
mitate. Avem impresia câ asistăm direct la 
confidenţa celei care se adresează obiectivu- 
lui identificat cu optica eroului şi totodata a 
noastră, a spectatorilor. Efectul e dramatic, 
răscolitor. Vivi Drăgan Vasile știe să creeze 
senzaţia de intimitate a unei cine în doi ca și 
pe aceea de instrăinare, distanțare, a une: 
alte cine, în trei. acolo unde nepotul devine 
un intrus. 

Exterioarele sint toate fiimate pe ploaie, 


> arăta 9 dimineaţa, în sală era mai 
degrabă frig decit cald, lumea venită la ora 
asta, mai mult întimplătoare decit voit venita, 
pensionari, elevi care trăgeau la fit, sau poate 
învățau după-amiaza, o fostă actriță, soția 
unui poet la modă acum 50 de ani, un cine- 
matograf de cartier, în care am intrat să văd 
un tiim a cărui „premieră centrală“ îmi scà- 
pase. 

Nu știam nimic despre distribuție, nu ştiam 
nimic despre scenariu și scenarist, îl știam 
bine doar pe regizor. 

Acţiunea se consumă într-o presupusă ca- 
niculă de iulie in care însă o ploaie lincedă 
şi paralizantă ii copleşește şi parcă îi stoarce 
de viagă pe cei implicaţi, trama, deși polițistă, 
are puternice accente sociale și psihologice 
şi, mai ales, prosipa minunate creații ac- 
tori 

o distribuţie extraordinar gindită. omogenă 
şi cit de diversă ca tipuri, personaje credibile, 
indiferent de ponderea lor în economia filmu- 
lui, 

O Ileana Predescu, pisică vicleană și ino- 
centă intre pisici de apartament, cu căutări 


eca-digitala.ro 


Stare sa facă faţă — din nou în aplauzele salii 
— unui ritm de dans mai nou; şi, desigur 
portarul căminului, Mihai Mereuţă, jucind hi- 
tru între păcălit şi păcâlitor; şi. desigur, S- 
bastian Papaiani, pe post de tată care trebuie 
să fie şi mamă, deşi timp nu are nici măcar 
să fie el însuși, într-atit î fura meseria 

Dar ceea ce face sarea şi piperul Liceenilor 
(fireşte, cu concursul distribuţiei, că altfei 
cum?) este viața de licean cu problemele ei. 
Problema corigențelor la matematică, proble- 
mele de prietenie, de treaptă, de dragoste, de 
integrare in producţie. de succese şi eşecuri 
necesare şi invers proporționale cu dorințele 
copiilor. Viaţa ca viață. Este clar că aici auto- 
rii au „brodit-o“”, cum se spune, cel mai bine. 
Mai bine, da. decit în Deciaraţie de dragoste, 
care beneficia de un story ceva mai savant, 
dar și puțin mai uzat. Deciaraţie de ste, 
pe care ei îl citează cu tandreţe şi mindrie 
prin gura copiilor drept „un film rupere“. 
Cum a şi fost! Au știut sau nu că Liceenii vor 
fi şi mai „rupere” decit Declaraţie de dra- 
goste, nu contează. Ceea ce contează este 
demonstrația pe care au reușit så o facă, 
conştient și voit, că se poate vorbi (vorbi și 
cinta, pe melodia laitmotiv semnată de Florin 
Bogardo. cu textul preaspăt-proaspat semnat 
de un veşnic licean, Sașa Georgescu) despre 
vîrsta treptelor. Se poate să te adresezi tineri- 
lor pe limba lor. Şi să-i ciștigi pe terenul lor. 
Ca mai există şi alte probleme ale virstei, ca 
mai există și alte subiecte cu tineri și alte ca- 
tegorii de tineri, nu se îndoieşte nimeni, fireş- 
te Liceenii este insă un film care a dorit, — 
ieclarat! — să vorbească liceenilor despre li- 
ceeni. Şi s-a ţinut de cuvint 


Eva SÎRBU 


Producţie a de tiime Patru. Scenariul: George 
Sovu. Regia: Nicolae Coros. imaginea: Alexandru 
Groza, Decoruri: lon Nedelcu. Costume: Lidia Lutu- 
dis_ Muzica: Florin Bogardo. Montajul: Elena Panta- 
zică Coloana sonoră: ing. Bujor Suru Cu: Ştetani 
Bănică junior. Oana Sirbu. Mihai Constantin, Ceso- 
aia Postelnicu. Tudor Petruţ, Tamara Buciucea- 
muBolez. lon Caramitru, Silviu Stânculescu, Dorina 
Lazăr, Sebastian Papaiani, Cristina Deleanu. Iarina 
Demian, Liviu” Crăciun. Mihai Mereuța. Catalin Padu- 
satu, Dan Cociş. 

Film realizat in studiourile Centrului de Producţie Ci- 
nematogratică „Bucureşti“. 


ceea ce sporeşte atmosfera de hăituială, de- 
rută, nesiguranța a baiatului. Dacă tinárul in- 
terpret al rolului principal s-ar fi putut ridica 
la valoarea ambianţei şi a relaţiilor create cu 
atita grijă de câtre regizor. de scenograf 
(Marcel Bogos), de operator; sau de autorul 
coloanei sonore (Ali Yener) dacă ar fi rimat şi 
el cu profesionalismul exigent al celorlalți in- 
terpreţi, filmul şi-ar fi ridicat mult valoarea. 

Oricum, regizorul „e in mină“. N-ar trebui 


scăpat momentul. 
Alice MĂNOIU 


Producţie a casei de Mme Unu. Scenariul: admir 
Alexe și Tudor Marâscu. Regia: Tudor Marascu. Ima- 
ginea: Vivi Dragan Vasile. Decoruri: arh. Marcel :ic- 
yos. Muzica: Dinu Petrescu. Coloana sonoră: Al: ~e 
ner. Montaj: Erika Aurian: Cu: Toma Hogea. Dam an 
Crişmaru, Anton Taul, Dana Dogaru. Victor Reber 
g'uc ileana Predescu, Cornel Dumitraş. Vasile Niru- 
tescu, Eugenia Balaure, Paul Lavric. Traian Da3- 
ceanu, Nicolae Albani, Maria Culineac. Film resli- 
zat in studiourile Centrului de Producţie Cinemato- 
grafică „București“ 


laturalnice, amestec de răutate și bunăvoința 
cooperantă, ridicola şi tragică în neimplinirea 
ei de „conservatoristă”, un Corneliu Dumitraș 
colțuros și amoebă în același timp. gilgiind 
forță și slăbiciune deopotrivă, dovedind dis- 
ponibilităţi puţin foiosite de filmul nostru, un 
Damian Crișmaru minunat, eficient ancheta- 
tor, a cărui sensibilitate şi pasiune pentru 
muzica simfonică îţi dă fiori pe şira spinării, o 
Dana Dogaru „frumoasă şi urită” în același 
timp, minunată actriţă; un Victor Rebengiuc 
„evoltător“ prin harul cu care a fost dăruit, 
izbutind ca în citeva secvenţe să creeze un 
personaj abject și vai! cit de posibil și Catiţa 
Ispas şi Nicolae Albani și buna Anca Le 
dunca şi angoasantul Vasile Niţulescu și 
Traian Dâănceanu și lon Chiţoiu și Eugenia 
Balaure, descinsă parcă din lumea lui Mazilu, 
şi Paul Lavric și mai tinerii Anton Tauf și 
Toma cu șansa de a intra „tare“ în 
fiim, ei toți, ei artiştii, acești minunaţi oameni 
cu „sufletele lor sburătoare“ îți creau certitu- 
dinea că profesia aceasta mult admirată şi 
uneori hulită, e neasemuit de frumoasă și ne- 
cesară, că, orice ar fi, oamenii nu pot trai 
fără miraculoasa ficţiune care este teatrul, fil- 
mul, că viaţa ar fi tristă și anostă — fără ei, 
artiștii! 

P.S. — Filmul se'cheamă „Încrederea“. po 
scenarist îl cheamă Viadimir Alexe, pe regi- 
zor Tudor Mărăscu, iar operator este minuna- 


tul Vivi Drăgan Vasile. 
Dorina LAZĂR 


Fima Du-te şi vezi realizar de regizo- 
rul sovietic Elem Klimov, în virstă de 52 
de ani, a fost distins cu Premiul de Aur al 
celui de-al XIV-lea. Festival internaţional al 
filmului de la Moscova (1985). Acest film ii 
transportă pe spectatori în anii celui de-al 
doilea război mondial, cind pe teritoriul 
Bielorusiei ocupate, hitleriştii au şters de 
pe faţa pămintului 628 de sate şi au ars de 
vii 83.000 de oameni. În filmul său Klimov 
descrie tragedia unuia din aceste sate va 
zută cu ochii unui adolescent, pe nume 
Fleora. 

Avem mărturii grăitoare ale interesului 
deosebit pe care l-a cunoscut acest film și 
in ţară, şi peste hotare. Astfel, filmul a fost 
primit cu deosebită atenţie în R.F.G., la 
Festivalul filmului de ia Mannheim. La ce 
rerea spectatorilor, el a rulat mai mult de- 
cit era prevăzut şi în Berlinul de Vest. 

Cei care iau contact cu opera lui Klimov 
pornind de la fresca tragică Du-te și vezi, 
cu greu şi-ar putea închipui că regizorul 
şi-a făcut apariţia în artă cu schiţe umoris- 
tice, că i se prevedea un viitor de come- 
diograf. Primele experimente din anii stu- 
denţiei la Institutul de cinematografie și 
debutul în filmul de lung metraj — peli- 
cula satirică Bun venit sau Intrarea 
oprită persoanelor străine (două premii 
la Festivalul internaţional al filmului de la 
Cannes din 1966) şi fabula Aventurile 


“orinduiri 


unui dentist, concepută ca o comedie 
scoteau această înclinaţie în evidența 
Chiar -şi filmele ulterioare (concepute 
dealtminteri, deloc în registru comic 
Sport, sport, sport şi Agonia, (un film 
surprinzător, de altfel, din punct de ve 
dere stilistic) tot astfel au fost receptate 
Cind cauţi însă dominanta creaţiei lui 
Elem Klimov, nu la înclinația spre comedie 
a talentului său regizoral te gindeşti. Majo- 
` ritatea peliculelor realizate de Klimov au 
ca particularitate situaţia extremă. O situ 
aţie de criză pentru istorie, pentru individ, 
din care victorioasă iese numai tăria de 
spirit. Dorinţa de salvare a elementulu 
spiritual este, probabil, în creaţia lui Ki! 
mov, elementul de prim plan, iar dimen 
siunea aceasta a creaţiei lui este realizată 
cu ajutorul celor mai diverse modalităţi 
stilistice şi de gen. 


Momentele lui culminante, care sînt tot 
atitea indemnuri la eroism, la acte de bra 
vură, dar, deopotrivă „depresiunile” lui 


Fiem Klimov, 


a filmului 


Un cineast născut 
să ridă 
odată cu omenirea, 
dar pe care războiul 
l-a întors 
spre o viziune tragică 
asupra ei 


Agonia unei familii, 

agonia unei 

sociale 
Alisa Freindlich 

Anatolii Romascin f 
în Agonia) 


constituie izvorul principal al reflecţiilor 
artistice ale lui Klimov, punctul de plecare 
al căutărilor sale filogofice, socio-psiholo 
gice şi estetice. 

Agonia unui îftreg sistem social, prăbu 
şirea „casei Romanovilor”, dinastia cu un 
trecut de trei secole, este materializată în 
subiectul aventuros despre Grigori Raspu- 
tin, subiect care, in ultimă instanţă, este o 
cronică istorică. Ea anunţă iminenţa prefa- 
cerilor revoluționare. 

Spiritul popular, legătura indisoiubilă cu 
pâmintul natal, cu natura, sint redate de 
drama cinematografică Bun rămas, inspi- 
rată de nuvela omonimă a lui Valentin Ras- 
putin. Realizarea acestui film a fost înce- 
pută de cunoscuta regizoare Larisa $e- 
pitko, soția lui Elem Klimov. O intimplare 
tragică — un fatal accident de automobil 
— a împiedicat-o să-l ducă la bun sfirşit 
Filmul a fost terminat de Klimov. Și cu 
toate că a mers pe făgaşul concepţiei artis- 
tice iniţiale, Bun rămas este, totuşi, un 


"film aparte al lui Klimov. Personalitatea ie- ~ 


şită din comun a realizatorului, viziunea lui 
originală asupra lumii: şi-au spus cuvintul 
hotăritor. Acest film de O mare vigoare şi 
sub aspectul concepţiei şi al formei, a fost 
realizat cu un uimitor simţ al prezentului, 
cu un enorm sentiment al grijii pentru 
destinele planetei noastre. 

Paralel cu filmui Bun rămas, Klimov a 
semnat, filmul “documentar. Larisa, un 
film-recviem, consacrat unei prietene, so- 
ţii, care şi-a pierdut viaţa, film pătruns de 
o adincă tristețe, dar realizat uimitor de 
sobru. Este, de fapt, o tulburătoare destai- 
nuire despre forţa spirituală a unui om. 


În filmul Du-te şi vezi, artistul arată cu 
ce preç tragic izbindeşte omenescul din 
om. Tinărul partizan Fleora nu numai ca 
are de îndurat războiul, dar trebuie sa 
treacă prin toate incercarile acestui infern. 
De aici timplele lui încărunţite şi zbircitu- 
rile premature pe fața lui de adolescent, 
de aici cearcânele vineţii de sub ochi. Fle- 
ora a fost martorul unor fărădelegi mon- 
struoase. Fasciştii i-au exterminat familia, 
mama şi surorile, au ars de vii sute de oa- 
meni nevinovaţi, au batjocorit copilăria şi 
nu au cruțat nici bătrineţea. Cum ar fi fost 
cu putinţă ca toate acestea să nu încrince- 
neze, să nu fringă sufletul lui Fleora! El a 
trecut prin toate încercările. rămînind un 
om drept. Pe parcursul intregului film se 
înfruntă neomenia și umanismul, se: “în- 
fruntă fascismul. şi Omul. lar în acest con- 
flict Elem. Klimov nu rămine un observator 
impasibil; vocea lui cuprinsa de tulburare 
se face mereu auzită. Vorbind despre coş- 
marul pe care l-au îndurat bielorușii, fil- 
mul aruncă o punte din trecut în prezent, 
incercind să dezvăluie pe deplin cine au 
fost cei care au săvirşit aceste fărădelegi 
monstruoase. În acelaşi timp cineastul se 
duce cu gindul şi la omul acestui secol, 
ameninţat de războiul atomic. 


Prin forța împrejurărilor, filmul Du-te 
şi vezi s-a născut în decurs de mai mulţi 
ani, răstimp în care Klimov s-a simţit in- 
demnat să caute o nouă structură cinema- 
tografică, o nouă poetică. În aceste căutări 
s-au adunat multe: şi o tragedie -personală 
şi experienţa turnării filmului Larisa şi a 
filmului Bun rămas şi, bineînțeles, realita- 
tea vieţii însăşi. 


Nina IGNATIEVA 


Rechizitoriul Du-te și vezi — 
o pledoarie pentru Om 
şi omenie 


https://biblioteca-digitala.ro 


” l-au dimensionat vocea lui interioară, destinu 


Azi, mai ales ei 
imprimă 
maturitatea 
documentarului 


“ani Stop cadru. 
„Sabina Pop 


A spune pe scurt 
nu înseamnă 
a spune puţin, 
ci a spune esenţialul 


O ședință de proiecţii la Sahia m-a stu 
intr-un climat devenit subit familiar, clima: 
scurt-metrajului așa cum l-am cunoscut æ 
la rind în cea mai importantă manifestare o» 
lume a acestui Gen de filme: Oberhause- 
Scurt-metrajul nostru evocă acea atmosferā = 
filmului scurt al lumii, care se regăseşte în = 
se confundă cu el, și, adesea, renaşte cu = 
Genul scurt este un gen sever, cere rigoare 
precizie, acuitate, are nevoie de privire 
acerbă şi de capacitate de sinteză pe cì se 
mare pe atit de inechivocă. A spune pe scart 
nu înseamnă defel a spune puţin, ci a spune 
esenţialul. Aici, sau de aici începe dificultatea 
genului. F 

Am reintiinit în grupajul celor 14—15 fime 
toată gama de probleme, de modalitāți, de & 
ficuitáți şi temerități ale scurt-metrajului asa 
cum ţi-o oferă o întiinire a acestui gen ane- 
matografic pe orice meridian. Exista permæ- 
nențe, există tendinţe noi, îţi apar și inevitab» 
lii aceiaşi, dar şi evitabilii unii. Nu de ei însa 
mă voi ocupa aici și — cu reverenţa față se 
autorii consacraţi, față de maeștrii acest» 
gen de la „Sahia" și. totodata, cu permisis- 
nea lor, mă voi ocupa de vocile noi, care fac 
— deloc paradoxal — legătura. intind un æt 
peste timp cu alte voci care au fost şi ele 1o 
noi la vremea lor, în istoricul atit de elocven 
al scurt-metraiului nostru, cu toate modata 
tile lui. Fac legătura cu fondatorii şcolii noas- 
tre de scurt-metraj fără ca ei să devină dee 
discipoli, ci continuatori în spirit ai acestora 
Bose Paștina, de pildă, cu Şi ca sentiment. 
un cristal, apare ca un meditativ, un artist æ 
metatorei subtile și polivalente. El priveşte un 
campion, aşa cum o făcea Hemingway cu to- 
readorii lui, îi privește nu ca performeri, ci ca 
destine exemplare și ne invită într-un univers 
care nu este nici pe departe al competiției. a 
showului, ci dimpotrivă al închiderii în sine 
al sondării propriilor resurse, al luptei mai în- 
tii cu sine. „Un om poate fi întrint, spunea 
Hemingway, dar nu nimicit”. Acesta era, daca 
ne gindim bine, credinţa tuturor eroilor he- 
mingway-eni. Este sentimentul pe care nii 
trezește eroul lui Bose Paștina, erou fără pa- 
naș, nu pentru că nu l-ar putea avea, dar 
pentru că nu-l dorește. Eroul sau este un in- 
comparabil, el nu poate fi nici înfrumusețat 
nici prezentat in lumini festive, cu argumente 
festive şi, cu atit mai mult, el nu poate fi or- 
namentat. El este așa cum este pentru că asa 


lui. chemarea lui, care il închid parcă în pro- 
priul său eu, în propriul său univers din care 
lumea nu vede decit partea de fast pe care ea 
însâși i-o proiectează. Un film-meditaţie, o 
meditaţie fără cuvinte, ci doar de gind despre 
un sportiv care, ca orice mare luptător, este 
singur în clipele lui mari. Singurătatea aler- 
gatorilor. 

Nicolae Cabel, pe de altă parte, are curaju! 
sa-şi divulge candorile inalterate în faţa rusti- 
cului, a naturii şi eternului uman care este re- 
lația om-natură dincolo de seducțiile unor 
salturi în timp şi spaţiu care, privite sub spe- 
cie aeternitatis, parcă sint doar minuscule 


ma 


f 
Í 
f 
f 


mișcări pe lo€. Se percepe şi în acest film in- 
vitaţia la meditaţie, la nostalgie, sub aparența 
unei priviri şi ratăciri de sine în sînul atît de 
primitoarei naturi, a farmecului rustic, al întil- 
nirii cu unul dintre cei mai vechi prieteni ai 
omului. calul. Și acum 18 ani. Stop cadru. 
fiim cu particularul atribut ai acelor pelicule 
ce răzbesc printr-o sinceritate a demersulu: 
care te face să-l urmăreşti în cele mai mic: 
trimiteri. Filmul Sabinei Pop are, incontesta- 
bil, o forţă a investigaţiei făcută cu mijloace 
proprii, autentice şi mai ales are acea forța 
pe care o “conferă lipsa de prejudecată, ba 
chiar lupta cu ea. Prin aceasta 18 ani Stop 
cadru se angajează pe o cale a investigării 
reportericești de o expresie originală spre 
fața, spre universul real. al unei generații. 
Aparenţelor te sint opuse realităţile. Descrie- 
rea insăși a acestei contradicții creează cli- 
matul filmului în care o lume de tineri pare 
surprinsă și nu filmată, contactul cu ea este 
la rindu-i surprinzător la început. dar devine 
captivant pentru că reuşeşte să ne implice in 
această descriere de lume care ştie, şi se 
vede că știe, că pare ceea ce nu e și care, de 
fapt, este ceea ce nu pare. Cred că filmul 
raspunde peste ani francheței de ton a lui 
Boiangiu. cu argumentele și expresivitatea 
unei realizatoare nu prea departe de virsta 
celor pe care-i situează in stop cadrul ei. Un 
film care-și face din alertețe un paravan al 
unei priviri adinci, deloc grăbite, asupra unei 
categorii umane pe care, de fapt. puţini pot 
spune că reușesc să o cunoască sub adeva- 
ratu! ei chip. + 

Am preferat, de astadată, să mă opresc la 
noile voci ale „Sahiei" pentru că, imi pare, ele 
determină tocmai prin tinerețea lor maturita- 
tea artistică a scurt-metrajului nostru. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Cele două tendinţe 
și interferenţele 


Atitea documentare 
interesante, 
emoţionante 

nu pot rămîne 
fără ecou... 


O dimineaţă petrecută in sala de proiec- 
pe a Studioului Al. Sahia echivalează cu o 
calatorie comprimată prin timp — timpul de 
ieri și de azi —, $b prin spaţiul țării noastre, al 
locurilor emblematice pentru frumusețile na- 
turale sau pentru cele create de mina şi su- 
fietul oamenilor. O călătorie. nu mai puţin, 
prin lumea de idei a doucmentariştilor noştri 
— varietatea subiectelor e frapantă şi bineve- 
nită, —ce se dovedesc artiști în a îmbina uti 
lul cu plăcutul. 

Printre multiplele posibilităţi de abordare a 
subiectelor, portretul-biogratic pare să-i fi 
atras ce! mai mult pe creatorii documenta 
rişti. Am întilnit, astfel, în prezenta selecţie 
ad-hoc, sportivi incununaţi de laurii naţional: 
şi internaţionali ca ivan Patzaichin în lar ca 
sentiment, un cristal de Ovidiu Bose Paștina 
sau Halterofilii din filmu! Luizei Ciolac; am 
cunoscut unul! dintre cei mai eficienţi gospo 
dari ai pămintului, președintele CAP de la 
Topolovâţul Mare in Belșug in Banat de Feli- 
cia Cernăianu; am pătruns in universul intim 
al artiștilor — al pictorului Sever Frențiu în 
Sentimentul unu de Nicolae Cabel: al scul- 
ptorului Constantin Lucaci în filmul ce-i 
poartă numele, de Jean Petrovici; al interpre- 
tei de aur a cintecului nostru popular prin 
Scrisoarea Mariei Tănase de Laurenţiu Da- 
mian; al scriitorului Liviu Rebreanu în Roma- 
nul unei vieţi de Pompiliu Gilmeanu. Sint, 
cum spuneam, portrete-biografice, dar fie- 
care în parte poartă o anume amprentă psi- 
hologică a mediului, refiectă ecoul sociai 
este încărcat de însemnele epocii. 


noi în documentarul românesc 


Cu atit mai mult o fac portretele-colective: 
aie celor de la crescătoria de cai de la Ruşeţu, 
in splendidul poem Caii de dimineaţă de 
Nicolae Cabel; al celor de la mina aurifera de 
ia Roşia Montana în Virsta de aramă de Co- 
oel Moscu; ale celor ce au făcut din Teatrul 
Mic un teatru mare în Astă-seară se plinge la 
„Doamna cu camelii“ de Cornel Cristian sau 
ale dirijorilor, soliștilor și instrumentiştilor de 
pe scena Ateneului, la ediţia anului '85 a Fes- 
tivalului „George Enescu“ din filmul Terezei 
Barta. 

in acest context predominant portretistic, 
un reportaj social ca cel al ioanei Holban ... 
Dar tata e mai puternmic sau reportajul pe o 
temă sportivă, Eu merg, tu mergi, el aleargă 
realizat de Anghel Mora, în ritm de jogging, 
se constituie in excepţii. 

Distingem insă destul de net, încă de la 
primele secvențe ale documentarelor, indife- 
rent de subiectul lor, două tendinţe stilistice. 
Sint regizori care fac din cuvint punctul de 
sprijin esenţial în demonstraţia propusă, dar. 
cu cit filmele sint mai explicite in intenţie, cu 
atit ţi se fixează mai puţin în memoria afec- 
tivă; şi sint regizori care se bizuie în special 
pe forța de comunicare a imaginii nebruiate 
de cuvint, oferindu-ne un spaţiu de meditație. 
un timp de gindire ce multiplică posibilele 
straturi de lectură ale filmelor. 

Citeva dintre documentare se situează, to- 
tuși, la intersecţia acestor două tendiţe. in 
acest sens ce! mai reprezentativ exemplu ră- 
mine filmul Constantin Lucaci de Jean Petro- 
vici. care a arbitrat echilibrat duelul dintre 
monumentalitatea astrală a fintinilor filmate 
de Gheorghe Dumitru și comentariul — de 
fapt un text ce fixează in sugestii poetice co- 
ordonatele fundamentale ale piasticii sculpto- 
rului, — semnat de Eva Sirbu. 

Preterința semnatarei acestor rinduri se in- 
dreaptă, fără echivoc, către documentarele 
ce nu se tem de elocința imaginii pure — așa 
cum. o face în ambele sale filme Nicolae Ca- 
bei (ce introducere subtilă în universul pictu- 
ral a! lui Frențiu (operator Carol Covacs) 
acea masă împodobită, ca un pom de iarnă, 
cu stele de mare, monezi vechi, frunze tom- 
natice — intr-o expresivă compoziţie de nå- 
tură moartâ);o tace Laurenţiu Damian secon- 
dat de opefatorul Mircea Bunescu cind ne 
conduce în sanctuarul Mariei Tănase, filmind 
fotografii, oglinzi, canaturi de uși, colțuri din 
interiorul casei locuită o dată de doamna cin- 
tecului popular, sau cind redă dimensiunea 
popularității de care s-a bucurat marea inter- 
pretă, prin imaginea mulţimii care a însoţit-o 
pe ultimul ei drum, sau cind sugerează, 
printr-un chip de fetiță. ecoul cintecelor Ma- 
riei Tănase în generaţiile viitoare; in sfirșit, o 
tace Ovidiu Bose Paștina într-un film de un 
echilibru clasic și de o rară percutanţă a ima 
ginii cînd ne redă. fărâ cuvinte, statura unui 
campion, de la anonima sa trudă, la clocotul 
amețţitor din clipa victoriei. Sint filme care ţi: 
se întipăresc în privire şi care nu pot râmine 
fară ecou in conştința spectatorului 


Adina DARIAN 


Acești 
documentariști 
minunaţi și filmele 
lor poetice 


Belṣşug în Banat. 
de Felicia Cernăianu 


Bogăţie tematică, 
subiecte incitante, 
stil propriu 


f atrusprezece filme și tot atitea modalitați 
de abordare a realităţii. Se pare că astazi, 
mai mult ca oricind, regizorul documentarist 


are şansa de a putea fi implicat ca autor tota! 
al filmului pe care-l propune sau care i se 
propune. Modalitatea de tratare rămine la la- 
titudinea sa. Şi, în funcţie de subiect, de po- 
sibilitâți obiective, dar mai ales in funcţie de 
talent, el. regizorul, alege calea optimei re 
flectări. Astfel, o temă sportivă —- de exemplu 
— poate deveni pretextui unei anchete în sti- 
lul alert al unui reportaj tv cu microfonul și 
camera la vedere, dar in care parafraza muz- 
cală dublează privirea tandru-sarcastică pe 
care regizorul (Anghel Mora) o aruncă con- 
cetățenilor noștri, marcați de sedentarism 
Caci: Eu merg, tu mergi, (și doar) el aleargă 
Tentind iniţial tot formula intervievării, Luiza 
Ciolac işi incearcă puterile pe un teritoriu ex 
clusiv al forței masculine: „Dacă eu aș face 
un film despre halterofili...“ işi incepe răspun- 
sul fiecare sportiv și filmul se înfiripa din 
metri de peliculă înregistraţi la antrenamente 
Adoptind un ton laconic, elegiac, glacial, 
Ovidiu Bose Paștina transformă un film des- 
pre biografia unui performer de excepţie 
ivan Patzaichin, într-un superb eseu cu des- 
chideri de meditaţie. filozofică, în perspectiva 
unui spectacuios catharsis de pura sorginte 
cinematografica: lar ca sentiment, un cristal. 
De cu totul altă factură (deși, într-un anumit 
plan secund, se intilnesc) este filmul dedicat 
plasticianului Sever Frențiu, Sentimentul unu. 
Nicolae Cabei animă, cu o dramaticitate ne- 
disimulată, un întreg univers spiritual, mediul 
intim de cteaţie al unui artist pasionat să rea- 
ducă în prezent scene, personaje, obiecte din 
lumi „scufundate“ în alt timp istoric, estetic. 
Un adevărat compendiu de iniţiere în arta ab- 
stractă pare a fi pelicula lui Jean Petrovici, 
structurată pe comentariul dens al Evei 
Sirbu, exegeză închipuită cu har și perti- 
nenţă, într-o subtilă consonanţă cu fantezia 
dezlânţuită a fâuritorului de fabuloase fintini, 
sculptorul Lucaci. in Romanul unei vieți, 
Pompiliu Gilmeanu a dorit să refacă itinerarul 
de creaţie al scriitorului Liviu Rebreañu; nu 
declarat didactic, ci cu ambiția de a desemna 
personalitatea scriitorului ca pe chintesenţa 
unei spiritualităţi naţionale şi universale care 
„a oferit vieţii o operă de artă și operei de 
artă o viaţă. Festivalul „George Enescu“, la 
cea de a X-a ediţie a sa, a „impresionat“ peli- 
cula într-o manieră mai puţin obișnuită: con- 
vergenta. divergență a unghiurilor de filmare 
a fost asigurată, de astă dată, de un numitor 
comun: emoția în priză directă. Emoţia parti- 
cipanţilor, emoția auditorului, emoția cineaș- 
tilor („orchestraţi” de Tereza Barta). Propu- 
nindu-și să schițeze profilul unui colectiv ar- 
tistic renumit, Teatrul Mic, Cornel Cristian a 
făcut, de- fapt, efortul de a surprinde inefabi- 
lul însuși: puterea de creaţie, forţa de transti- 
gurare a celor dăruiţi Thaliei (Astă seară se 
plinge ia „Doamna cu camelii“). Posibilităţile 
cinematografului — se știe — sint infinite, 
obiectivul aparatului de filmat poate rezămisli 
o ființă dragă. Laurenţiu Damian (avind con- 
cursul de sensibilitate al Irinei Petrescu, „vo- 
cea”) a „recitit” pentru prezent Scrisoarea 
Mariei Tănase: vigoarea cintecului împletită 
cu lamento-ul unei rugi testamentare rimează 
cu neuitarea celor de ieri, a celor de azi, a 
celor de miine. Poemul cinematografic, ase- 
meni celui în proză, uzează, în mai mare sau 
mai mică măsură, de notații și conotaţii lirice. 
Copel Moscu, fidel mediului minier, în Virsta 
de aramă, dă posibilitatea voinicilor de la ex- 
ploatarea Roşia. Montană să monologheze 
iespre setea !or de cunoaştere, despre ne- 
voia lor de visare: noaptea, cind lucrează și 
privesc bolta înstelată, ei se închipuie teme- 
rari exploratori. înrudiți cu extratereștri cos- 
monauţi. Filmul Sabinei Pop 18 ani. Stop ca- 
dru, într-o colorata incursiune în lumea baca- 
laureaţilor anului '86, descrie generaţia viito- 
rului ca pe o generaţie realistă și teribilistă, 
de ambiţioși și talentaţi. Secvenţele se suc- 
ced într-un ritm trepidant dictat chiar de fre- 
nezia acestor tineri care-și sărbătoresc intra- 
rea în viață. Exprimarea eliptică, metonimică, 
Nicolae Cabei o practică cu aplicaţie și în til- 
muł Caii de dimineaţă unde „vorbește“ în clar 
limbaj cinematografic despre nevoia impe- 
rioasă de a apăra armonia mediului natural. 
Pe bună dreptate, regizoarea Felicia Cer- 
nâianu a considerat ca inginerul loan Josu 
de la Topolovaţul Mare nu mai are nevoie de 
nici o prezentare prealabilă: prin exemplarita- 
tea muncii sale de harnic entuziast el dă ve- 
rosimilitate oricărui indemn, iar vocea sa ra 
sună pretutindeni ca un retren baladesc, pe 
cimp, la fermă, în livadă, în vie, la grajduri, 
vestind Belşug in Banat. Filmul loanei Hol- 
ban ...dar tata e mai puternic se anunţă, în 
mod programatic, legat de etica diviziunii 
muncii; o pseudo-anchetă printre prichindei 
- cei mai receptivi — propune, deocamdată, 
doar „o sancţiune“ indirectă, de pe pinza 
ecranului. Şi iată cum ochiul proaspăt al ci- 
neastului documentarist (fie el foarte tinăr 
sau... mereu tînăr) poate să sesizeze poezia 
(sau non-poezia) realului şi să-i speculeze 
valenţele filmice în n maniere cinematogra- 
fice. După posibilităţi, după talent. 


irina COROIU 


https://biblioteca-digitala.ro -> 


T a 
“Sentimentul fanis 
Yde Nicolae Cabet 


„Sans paroles“ 
în contexte 
internaționale 


C.. documentarul e, indeobşte, potopit 
de cuvinte, dacă apare un atare film fara 
vorbe impresia e ciudată. Pentru unii, neliniş- 
titoare: în sala în care rula filmul lui Nicolae 
Cabel Sentimentul unu, despre Sever Frențiu 
și arta (ori artele) acestuia, cineva a strigat 
la un moment dat, imperativ. „Sonorul!", bä- 
nuind că ar fi fost frustrat de implacabilele 
rostiri explicative de totdeauna. lată insă că 
se poate vorbi cu grație şi elocvent, fâră pro- 
poziţii sulemenite, arâtindu-se edificator: chi- 
pul și gesturile artistului — definind, în ta- 
cere, indirect, virsta, temperamentul, preocu- 
pările sale; interiorul atelierului și cel al locu- 
inței — vădind o coerență intimă între inde- 
ietniciri și cadrul domestic; pinzele, vitraliile, 
obiectele făurite de un om cu priceperi şi ta- 
lente multe, într-o viziune armonică. unitara 
asupra lumii; modul — stăruitor, sagace, în 
tensiuni secrete — de a rezoiva probleme ar 
tizanale dificile, cum ar fi colorarea sticlei, de 
pildă; natura cultă a inspiraţiei, ce cauta in 
basme, legende, poeme ale evurilor de de- 
mult, figuri şi scene. 

Filmul incintă prin această nevorbire și 
dacă factura sa prea eliptică și uneori săltu- 
rile bruște de la un cimp referențial la altu! 
pot fi stingheritoare, intregul e lucrarea unui 
artist care a întins o punte inetabilă câtre al- 
tul - 


Cind Sviatoslav Richter a împlinit o virsta 
rotundă și bogată, studioul moscovit i-a in- 
chinat un film fără cuvinte, „chant sans paro- 
les“. Douăzeci de minute cu celebrul pianist 
— niciodată pozind pentru aparat. Omul, vi- 
guros, cu mers elastic, trece agale pe cheiul 
riului, se așează la pian, studiază acasă, e în 
smoking, în sala de concert, răsfoieşte, tolă- 
nit într-un fotoliu adinc, o partitură. li vedem 
miinile lovind clapeie cu furie, apoi mingiin- 
du-le, pe urmă una stind deasupra claviaturii 
ca o pasăre obosită, dar care ezită incă să se 
așeze. Rizind — nu știm de ce, nici unde, nici 
în compania cui (căci trebuie să fi fost cu ci- 
neva, nu se ride de unul singur, pentru asta e 
nevoie. totdeauna, cel puţin de doi) — con- 
centrat, absent, visător, și iarăşi, indirjindu-se 
asupra pianului, privind spre dirijor, pășind 
apăsat, pe sub mesteceni, pierzindu-se pe o 
carare, ca un abur. 

Tot timpul pe muzică — evident de el cin- 
tata şi de el aleasă —, pentru ca sa ne trans- 
mita, pe această cale, inexprimabilui. O peli 
cuta echivalind cu o fișă de dicţionar, avind 
insa și- parfumul unei intimități descoperite 
cu finețe şi tact 


Leonard Bernstein, omagiat la Paris și fil- 
mat, în această împrejurare, de televiziunea 
tranceză (în iunie 1986). Cu fular de mătase 
la git, haină simplă, de catifea, gesturi coti- 
diene, neprotocoloare, zimbet perpetuu. Sub- 
til, ja pian, vijelios la pupitrul dirijoral. vor- 
bind cu farmec (fără sunet), stringind miini, 
adunind buchete, îmbrăţişindu-se cu necu- 
noscuţi şi, la un moment dat, cu chipui grav, 
fruntea cutată, plingind: în faţa lui, aplaudin- 
du-i, cei patru copii ai săi, care au trecut 
xceanul ca să fie, în această clipă fastă, îm- 
preună cu tatăl lor strigindu-l pe numeie de 
alint filial „Lenny!“ 

„E și puţin histrionism, desigur, dar gracil, 
masurat. O fervoare neobişnuită. Un obraz 
aurit de inspirație. gesturi in general tempe- 
rate, dar foarte expresive. O singură declara- 
ție, facută cu braţele ridicate și cu un zîmbet 
larg: „Totul m-a influențat. Mahler, Wagner, 
Gershwin au entuziasmat tinereţea mea într-o 
manieră decisivă... in tond nici-nu știu cine 
n-a influențat muzica pe care am scris-o. 
Brahms în orice caz, dar Copland nu mai pu- 
un. La fe! Couperin. Nu-l uit nici pe Stravin- 
ski...“ 

Şi oameni care aplaudă, ovaționează în pi- 
cioare, îl salută cu frenezie. Atit. 


Valentin SILVESTRU 


11 


pentru 
Dar 


s-o facem 


y 


anul ace 
animația. 
fost filme 


P Echipi “Aripi de zăpadă ] 


Adi ia Petringenaru) 


ra re Dan 
lui, amintind í 


Sherk 


insuiel 


alaturi creatorii de la Animafilm au amenajat 
o frumoasa expoziţie cu desene din cele mai 
îndrăgite filme animate pentru copii. Am or- 
ganizat — tot la Panoramic — concursuri cu 
şoimii patriei pe diverse teme. Cea mai re- 
centă a fost o temă de circulaţie, cu proiecți 
de filme documentare sau concursuri avind 
ca subiect „Eroi de basm, eroi de film” sau 
„Figuri din istoria patriei pe ecran“. Pentru 
cei mai măricei și pentru tineretul din oraş 
am reușit, cu concursul Arhivei Naţionale de 
Filme, să realizâm o sâptămină specială a til- 
mului de artă și am prezentat cu mult succes 
La Strada lui Fellini, La Est de Eden, Vacanţă 
la Roma si altele. Am urmărit să realizâm prin 
această sâptamină şi prin alte manifestari cu 


Cei mai buni 


Palmares: 


Film artistic de lung metraj 


e Marele premiu al Galei. regizoarea Elisa- 
beta Bostan pentru întreaga activitate dedi- 
cată filmului pentru copii. pentru contribuția 
denei in afirmarea școlii naţionale a til- 
mului. 

e Premiul ACIN: operatorul Alecu Popescu 
pentru inventivitatea cinematografică şi cali- 
tatea deosebită a efectelor speciale din tilmui 


Rămășagul 
e Premiul pentru scenografie: Mihai Beciu 
pentru filmul Rămăşagui 

: © Premiul pentru imagine, ex-aequo: ope- 
ratorii ton Marinescu pentru filmul Promisiuni 
A Viad Păunescu pentru filmul Aripi de zăpa- 


è premiul pentru muzică ex aequo, com- 
pozitori: Temistocie Popa pentru muzica fil- 
mului Promisiuni şi-Marius Țeicu pentru mu- 
zica filmului Rămășagul. 

e Premiul de interpretare: actorii Mircea 
Diaconu şi loana Crăciunescu pentru rolurile 
din filmul Promisiuni. 

e Premiul de interpretare — copii Medeea 
Marinescu (Promisiuni) Cosmin Şotron (Ma- 
reie premiu) și Răzvan Baciu (Aripi de zăpa- 
dă 

A Premiul special al juriului: ex aequo, re- 


Marea laure 
a Galei fil ` 


zarea filmelor pentru copii. 

e Premiul Consiliului Național al Organiza- 
tiei Pionierilor: pionierii Florin Dodescu şi 
Costin Albu pentru rolurile în filmul Marele 
premiu 


Film documentar 


e Marele premiu ex aequo. himele Cind in- 
fioresc nulerii de lon Bostan şi Gorunul lui 
Horia de Pompiliu Gâmeanu 

e Premiul ACIN: Podoabe de Paula Popes- 
cu-Doreanu 

e Premiul pentru regie ex aequo, filmele: 
Cind soarele răsare din mare de Adrian Sirbu 
şi Porumbelui voiajor de loan Caârmăzan 

e Premiul pentru scenariu ex aequo:Cera- 
mica de Săcei de Olimpia Daicoviciu şi Dar 
tata e mai puternic de loana Holban. 

e Premiul pentru imagine: operatorul Doru 
Segal pentru imaginea filmelor Podoabe și 
Ceramica de Săcei 

e Premiul Consiliului Naţional al Organiza- 
tiei Pionierilor: Picătura de ploaie de Mircea 
Popesci 


u 
e Premiul special al Consiliului Naţional! al 


R sau cu uc, alias ? r: Organizației Pionierilor: Dor de soare de Mi- 
bai! La ediția din acest an s-au perindat pe f mul. Şi mai ales intânţrea cu realizatorii lui -| haita Lupu Enrega : 

la ci nostru timp de o săptămina | Cind îi vezi cum urmăresc cite un basm ca e Premiul Consiliului județean al Organi- 
— cite trei spectacole, zilnic. cu filme romă- zaţiei Pionierilor: Drum bun, cutezători! de 


David Rev. 
e Premiul Consiliului sindicatelor și invăță- 


mintului Neamţ: Părinţii, copilu! şi munca de 
Lihana Petringenaru 


Fiim de desen animat 


e Marele premiu: Reprezentaţia de Lumi- 


Temerarii de la scara doi sau Roboței și 
Creionei, eroi pe care creionul fermecat al lui 
Zaharia Buzea i-a dăruit cu graţie şi 
neprefăcută duioşie. Puţini realizatori izbu- 
tesc să se adreseze așa, ca el, micilor specta- 
tori: cu franchețe, spontaneitate şi amuzataă 
tandrete, neacceptind prejudecă despre 
nivelul lor modest de înțelegere. Filmele sale 
instruiesc fără să povățuiască și sint duioas-: 
fără să trizeze dulcegăria. O voioșie tonica 
guvernează deseneie animate ale acestui in 
ventator de eroi hazoși și isteţi. vitali și ata 

şanţi. lubea enorm copiii, cărora le-a dăruit 
nu numai pelicule de neuitat ci şi ilustraţii de 


despre nărăvașul cal al inspiraţiei poetice ne- | carte şi benzi desenate, îmi tind cu ima- 
lon POPESCU GOPO Sista animatorului care își pune o intrebare -| gini coiorate visele copilăriei. tia făcea 
oare are ceva important de spus? | parte din personalitatea acestui cineast care 


"270 asa 
Grawtatea tonului nu era proprie acestui artist 

care s-a dedicat trup și sufet tiimului 
, ei mai avea inca multe 
de spus săliior de prichindei ce fremătau de 
Duce urmărind pe ecran avențurile prota- 
gomsdior dn Bălânel, Peripețiile lui lonuţ, 


nu-și flutura biruitor trofeele, nici măcar pe 
cel obținut anu! acesta: Marele premiu pentru 
film de educaţie rutieră la festivalul de la Kar- 
lovy Vary. Ca orice om cu adevărat inteligent, 
Zaharia Buzea avea autoironie și de aceea 
şi-a tacut un autoportret caricatura! de artist 


https://biblioteca-digitala.ro 


filmul, o dublă educare a tinărulii spectator 
o educare pentru arta filmului și pentru sutile- 
tul spectatorului. Tinerii noştri sint foarte re- 
ceptivi la ambele. Şi sint atit de dornici de fil- 
mul românesc! În această gală s-au înghesuit 
mult mai mulți la Rămășagul ori la Aripi de 
zăpadă decit — n-o să mă credeţi! — la Stan 
şi Bran care rula la alte ore. Cù de mult îi 
obligă pe cei care realizează filmele o aseme- 
nea constatare! Şi totodată ne obligă și pe 
noi, cei care difuzăm filmele româneşti. Să 
nu dezamagim așteptările copiilor noștri! 


Marcel! GLOZINSCHI 


la ediția Ill 


nita Cazacu și Muşchetarii, episodu! Asediul 
de Victor Antonescu 
e Premiul ACIN ex aequo, filmelor Balada 


unui greier mic de Laurenţiu Sirbu şi Vijelia 
de Dinu Petrescu 

e Premiul special al juriului: Minunata 
lume a scrisului de Virgil Mocanu 

e Premiul pentru regie: Cine ride ia urmă 
de Lucian Protfirescu, ion Manea şi Artim Ba- 
dea și Cadoul ursuleților de isabela Petrașin- 
cu 


© Premiul pentru scenariu: Novăceștii de 
Constantin Pâun și Mihai Opriș 

e Premiul pentru “animaţie: Liliana Ru- 
deanu și Anelise Regu pentru filmul Soarele 
din casă şi Mihail Marian pentru filmul Ca- 
seta misterioasă 

e Premiul pentru scenografie: Lajos Naghi 
pentru filmul Cine ride la urmă 

e Premiul pentru grafică: Liana Petruţiu 
pentru filmul Cumpătare 

e Premiul pentru imagine: operatorii filmu- 
tui Ucenicul vrăjitor de lon Popescu Gopo- 
Olga Piriianu. Constantin Iscrulescu și Tincu 
Puran 

e Premiul inspectoratului școlar al județu- 
lui Neamţ: Tatiana Apahideanu pentru filmul 
Peşterile 


e Premiul Consiliului Naţional al Organiza- 
tiei Pionierilor: Stejarul din Borzești de Mihai 
Şurubaru 

e Premiu! Consiliului Judeţean al Organi- 
zaţiei Pionierilor: filmul Secretul lui No de 
Mircea Toia şi Olandezul Zburător de Călin 
Cazan 

e Menţiune pentru montaj: Elisabeta Vasi- 
lescu pentru fiimul Ucenicul vrăjitor 


Printre participanți — animatorul Galei 


Gheorghe Naghi 


aspirind sã- îmblinzească pe inaripatu! Pega- 
sus. Opera sa stă mărturie că el a reuşit, de 
fapt, să stăpinească inspirația poetică. Desti- 
nul sáu artistic vorbește despre noblețea me- 
seriei de animator S 
Dana DUMA 


Pegas sau autoportrei f; 
unui ¢egretat, talentat şi muk “iubit 


dar mai ales 
o artă a vieţii 
Într-un debut: 


Cînd Sukșin 
era 
un debutant... 


R.... un regizor debutant s-a arâtat atit 
de indiferent faţă de mijloacele cinematogra- 
tului ca Vasili Sukșin la primul său film, 
Există un asemenea flăcău (1964). Nici un ar- 
tificiu, nimic care să epateze, nici o preocu- 
pare de a ieși din comun, de a articula cine- 
matografic altfel decit se făcuse înaintea lui 
Pentru Sukşin, limbajul cinematografic era, la 
inceput — și avea să rămină tot astfel pina la 
sfirsitul prematur al carierei saie — doar un 
muloc de a vorbi oamenilor despre Om, tot 
astfel cum scrisul îi mijlocise transmiterea 
unui prea plin sufletesc, a unui tumult rezul- 
tat dintr-o furtunoasă experienţă de viaţa. Ci- 
tindu-i proza (povestirile ca şi fascinantul ro- 
man istoric „Atamanul“ revelind un roman- 
cier de forță) sau vâzindu-i filmele, simţi ca 
Sukșin a trăit printre acești flăcăi de la țara, 
şoferi sau tractoriști, i-a cunoscut bine, a în- 
cercat — în tradiția marii literaturi ruse — sa 
le pătrundă sufletul, a fost fericii, trist sau în- 
gindurat la un pahar de vorbă cu ei, compli- 
citatea autorului cu personajul fiind una din 
principalele trăsături caracteristice ale artei 
sale de prozator şi cineast. Incadraturiie, 
eclerajul sau tăietura de montaj îl interesau 
numai in măsura în care puteau asigura sim- 
plitate și fluență povestirii, esențială fiind li- 
niștea, încrederea creatorului în adevărul 
uman pe care-l are de rostit. 

Între primul şi ultimul său film, între Există 
un asemenea flăcău și Călina roșie (1974) 
s-au scurs numai 10 ani. În acest răstimp. 
doar 4 filme (alte două se intitulează Fiul şi 
fratele vostru și Oameni ciudaţi). Datorita 
acestei încărcături de viață din filmele sale 
Sukşin a izbutit într-un răstimp tragic de 
scurt (a dispărut în plină forță a creaţiei, la 
numai 45 de ani) să se impună ca unul dintre 
cei mai interesanți și mai iubiţi creatori de 
film din deceniul trecut. 

Autor total — scenarist, regizor. actor — a 
început prin a juca în filmele de diplomă ale 


la Casa de cultură 
a studenților 


D. ja Horaţiu la Boileau, arta poetica a 
intit estetica. „Principiul poetic” al lui Poe. în 
virtutea caruia disciptinata câutare condiționa 
inspiraţia artistică, instaurase deja o poe- 
tica. Totodata, definind poezia ca „Rhythmi- 
cal Creation o! Beauty“, (Creaţia ritmică a 
frumuseţii) Poe-tul revenit la rigoarea clasicei 
armonii privea spre... filmul suprarealist 

Să nuanțăm cele spuse. Poe-tica anticipa 
acutizarea conştiinţei morale a artistului se- 
colului douăzeci care, mistuit între informaţia 
dinafară şi mărturisirea lăuntrică, din fe- 
ed-back în feed-back, şi-a depășit pretextul sı 
textul ajungind la meta-text, la meta-artă, la 
„arta“ roboților şi chiar la pseudo-artă. Since- 
ritatea cu orice preț (ca şi hazardui cu orice 
preţ) tulbură firea lucrurilor și o corupe spre 
artificial. Noile arte poetice, în genul manifes- 
telor suprarealiste, reușeau mai mult să com- 
plice opera decit s-o explice. Pentru artistul 
venit ia contesionalul ultimului veac, mișca- 
rea gindului luminează, practic, taina de de 
desubt. Dicteui automat, care dezvăluia 
mot-à-mot (și spot-â-spot) această taină, era 
generator de confuzie și entropie estetică 
Gindirea imaginativă a devenit totuşi o reali- 


Egor, un Pașa care-a suferit și iabit mult 


(Călina roşie cu Vasili Sukşin | 
>yi Lidia Fedoseeva Sukşina) i 


A existat un asemenea om? Un asemenea artist? 
De la debut la ultimul său film, 
în numai 10 ani de cinema, 
Sukșin n-a cîntat decit un cîntec: omul 
cu bucuriile lui, cu neliniștea, cu iubirile lui 


colegilor săi de la regie (prima apariţie în Cei 
doi Feodori) pentru ca apoi să adune o filmo 
grafie de actor mai bogată decit cea de reg: 
zor. in filmul său debut i-a solicitat pe Leoni 
Kuraviov, deși este evident că rolul șoferului 
Paşa zis „Piramidon“ îi venea mânușă, pre- 
cum cel al lui Egor din Călina roşie, zece ani 
mai tirziu. Dealtfel Pașa e o ipoteză de tine- 
rete alui Egor. Băiat simpatic, puţin fanfaron, 
ascunzîndu-și timiditatea şi tristețea în exu- 
beranţă, făcind mereu haz de necaz, autoper- 
siflindu-se, luind viața așa cum e, dar visind 
mereu la fericire, Pașa e. de fapt, în aştepta- 
rea acelei „sărbători“ pe care Egor din Călina 
roşie o căuta frenetic la ieșirea din detenţie 
După cum „femeia ideală pe care o proiec- 
tează în toate cunoștințele sale de pe „tra- 
seu“ (şofer fiind, pe drumurile Altaiului) e 
poate, anticiparea acelui personaj, memorabil 
in interpretarea Lidiei Fedoseeva Sukșina din 
Călina roșie. Şi tot asemenea lui Egor-Suk- 
şin, flăcăului Paşa nu-i prea ies pasiențele, e 
cam păgubos în încercările de a-și afla pere- 
chea. Un motiv în plus de a-şi pune tot tim- 
pul întrebări fundamentale, în spiritul unei to- 
nice filozofii ţarânești 

Pașa repară în vis, precum Billy mincino- 
sul, într-un fiim realizat pe alt meridian, toate 
neimplinirile sau eșecurile, altminteri supor- 
tate demn şi cu umor. Şi nu înțelege de ce 
dacă mătuşa lui, văduvă, vrea să se mărite, 
iar el i-a adus un coleg, un șofer mai virstnic 
în pețit, e nevoie de atita protocol şi ascunzi- 
șuri de vorbe, cind problema e ca şi rezol- 
vată. Savuroasă scena, pe muchie de cuțit în- 
tre penibil și comic, dar nu e Sukșin omul 
care să se ferească de atari adjective, atunci 
cind ele sint în firea omului. 

Despre hazul acestei comedii lirice n-ar 
mai trebui nimic adâugat după secvenţa cu 
„parada modei“ organizată de o firmă mosco- 
vită la clubul unui colhoz siberian, cind in 
ritm de cha-cha, comentate de o prezenta- 
toare de o comică seriozitate, defilează mo- 


Realul 
pur şi simplu 


tate, mai ales prin mijlocirea cinematografu- 
lui Adică prin arta care folosea ab initio mo 
dalitatea suprarealistă cea mai puţin entro- 
pică, cea mai supusă ordinii şi coerenței: co- 
lajui. deghizat în montajul imaginilor ivite din 
subconştient. De-aceea un film „capita! cum 
este Ciinele andaluz fascinează astăzi 1eși 
scandalizase la pronis şi schimba vitezele 
gindului, prin elipsă și analogie, convertin- 
du-i la imagine. Dar nu putem sa ne imagi- 
nam decit intermediaţi de ceea ce exista, ter- 
menul de comparaţie ce lipsește oricărei 
metafore e numitorui comun al realităţi: 
in colaborarea coscenariștilor Dali și Bu- 
nuel, dorința de „discreditare“ totală a lumii 
realităţii a pictorului suprarealist a fost con- 
tracarată de regizorul.. -e.:per-realist: Ciinele 
andaluz dovedește că' sursa optimă a supra- 
realităţii este realul pur şi simplu. Dincolo de 
„conflictul“ şocant, încadraturile filmului re- 
fuză insolitu!, racordurile de privire dau con- 
tinuitate succesiunii de planuri incepute, 
doar aparent paradoxal. cu „a fost odată“ 
impecabil articulată, structura narativă a Cii- 
nelui andaluz depăşeşte spontaneitatea teo 
retizată 
Danie! DANIEL 


https://bibliot 


, 
delela „de lucru“ şi „de gală“ altele in stip, în 
timp ce printre spectatori Pașa incearcă s-o 
seducă pe bibliotecară în stilul sâu: „Te con- 
duc acasă, dacă. bineînțeles, n-ai pe vreu- 
nul”. 

În spitalul unde se află în urma unui act de 
eroism dovedit într-un incendiu („De ce-ai fā- 
cut-o?“ — îl intreaba ziarista sosită prompt la 
patul lui. „Din prostie“... — răspunde „Pirami- 
don. „Eşti măritată?"?), Pașa, trezit la realitate 
dintr-unul din visele sale compensatorii, în- 
cheie filmul cu replica: „Ei bine, atunci să 
trăim!" 

Întreaga artă poetică a lui Sukşin se poate 
citi în acest prim film al său (distins cu Leul 
de aur la festivalul filmului de tineret de la 
Veneția) care ciştigă şi azi simpatia publicu- 
lui, prin sinceritate, umor și emoție, prin pri- 
virea proaspătă, lipsită de prejudecăți asupra 
vieţii şi a „cinema'-ului deopotrivă. 

Da, a existat un asemenea fiācãu, pentru 
care filmul nu însemna nimic altceva decit 
viaţă, viaţă şi iar viaţă. 


Roxana PANA 


__Un cîntec 
prin pădurea 
de mesteceni... 


J S. filme care devin, pe măsură ce trece 


timpul, un fei de martori preţioşi — de la care 
cu © înceată răbdare poţi smulge parte din 
raspunsul neliniştilor pe care le. porţi — dar 
şi filme care devin mărturia unor arderi de o 
asemenea intensitate încit depăşesc opera. 


„Călina-i roşie 


desiușit-o, 
cum e . cum e!l." 

Ati de greu, dar atit de greu imi este sa 
våd acest film al lui Sukșin şi să nu ma gin- 
desc la el cu un fel de neputința și de dispe- 
rare acumulată Vasili Şukşin, cel care la 14 
ani pleca de acasa (Acasa era, desigur, un 
sat în Altai) sub semnul imperioasei libertați, 
năpustindu-se spre toate meseriile deodata 
(va afla mult mai tirziu ca Filmul le poate 
reuni) luindu-le la inceput la rind, căutind 
omenirea" din baracă in baraca, lacâtuș (va 
desfereca lâcate). hamal (va deveni propriul 
sau hamal), zugrav (0, ce bine va şti så „zu- 
gravească'), marinar (sa fi cu adevărat mari- 
nar e o metaforă în sine)... fiind, practic. 
toate acestea. opunind, parcă, mereu realiza- 
bilului irealizabilul, interiorului exteriorul, ne- 
putind, parcă, să stea locului, nu pentru ca 
nu ar fi fost strins legat de toate, ci pentru câ 
ceea ce urma să devină abia işi câuta forma 
sau poate că o știa, dar nici nu cuteza så se 
Jindeascâ... Profesor la școala în care abia 
absolvise seralul, și de ce nu, chiar director, 
o adevărata performanţă şi realizare „locală“ 
pe care o lasă baltă şi pleacă la Moscova 
unde devine actor, regizor, scenarist, scriitor 
— în ciţiva ani presa sovietică îl recunoaște 
ca pe un adevărat fenomen al! vieţii cultu- 
rale... Cum. să må gindesc la el ca ia un ac- 
tor, oare el poate numai să „interpreteze“ un 
personaj, se poate el voit săráci de cite 
poartă cu sine? Și oare cum să nu-mi revină 
în minte obsesiv moartea din film a persona- , 
jului, cind filmul este terminat in anul 1974, 
anul în care cu această „unică repetiţie" 
moare cu adevărat la numai 45 de ani Vasili 
Şukşin... şi noi să râminem cu acest Egor 
care continuă sâ-și trâiască viaţa lui de efe- 
merida — o oră şi cinci zeci de minute — cit 
durata unor role, metrii nefericiţi de pelicula 
pe care poţi mereu să-i pui de la capăt... să 
vezi din nou, oricit, privirea aceea de lup haâi- 
tuit de idei și nu de oameni, privire singura- 
tecă pe care blindețea aproape câ o inas- 
preşte, ca și cum faţă în faţă cu ea, este mult 
mai greu să-ţi suporţi propria viață. Film in- 
cărcat de o emoție melancolică, de un umor 
trist şi înduioşâător.... Egor în halatul cel roşu 
luat de la un artist „că pe aici altcineva n-are 
nimeni“, pregătindu-se să înceapă „petrece- 
rea” (dacă s-ar putea o petrecere in care să 
uite de toate, o petrecere Adevărată) — și 
chipul lui care trece atit de, perfect din plin 
elan în plină cădere... terminind „cheful", sin- 
gur cu Petro, în baia lor din curte bind 
„Remy-Martine“ (20 de ruble sticla)... Cite 
drumuri chinuite şi întortocheate, ce univers 
ratat, un aer care agonizează şi toate „fugile” 
filmate noaptea pentru a-l trezi limpede si 
calm și încrezător acolo unde vrea sa 
ajungă... peisaje moi cu pămint auriu, meste- 
ceni, Liuba prăvălită deasupra ca o logodnica 
şi mamă a universului. Mare şi bună! „Pe tine 
nu te-a minţit nimeni niciodată? — Nu. De ce 
să mă mintâ?"... Iubire, bunătate, o boabă de 
călină roșie aruncată în apă, spre care se na- 
pustesc peştii cei tineri, o înhaţă, le scapă, se 
joacă! Ş 

Gum să nu te intorci de la cinematograf 
acasă şi din „netrecere prin păduri de meste- 
ceni" să nu adormi cu capul pe cărţile lui 
Şukşin, să le auzi foșnetul, să ţi se rostuiască 
mereu de ia capăt simple, aceleași cuvinte în 
somn: „Mi s-a trezit astăzi o duioșie în suflet 
ca la cea mai... ca la o vacă după ce-și fata 
vițelul. Oameni buni!. Hai să ne iubim unul 
pe altul!... Oare de ce să ne tot hiriim între 
noi? Doar ştiţi prea bine ce uşor moare omul! 
Zau dacă vă înțeleg... Egor mai făcu cîțiva 
paşi prin dreptul mesei. Nu vă înțeleg deloc 
Refuz să vă înţeleg! Şi. nici pe mine nu må in- 
teleg, căci nu visez noaptea decit valize şi ta- 
rabe. Gata!" 


loana CRĂCIUNESCU 


De la scandalul 
debutului suprarealist 
cu Ciinele andaluz 
la scandalul 
superrealistului 

film Frumoasa zilei, 
Bunuel a fost 
același spărgător 

de convenții 
(Catherine Deneuve 
şi Bunuel) 


D. opt ani Griffith se dedicase cu ener- 
—gia “sa titanică cinematogratului. În descopa- 
rise din 1908 fantastica forță a reproducerii 
unei vieţi (nu se numeau unele din primele 
filme „Scenes of true Life”, adică viața adeva 
ratā?) şi punind toată cultura sa de universitas, 
nazuința de lost actor, priceperea de scena- 
nst la bătaie, realizase o mare frescă istorică 
Nașterea unei națiuni (1915). Cu experienţa a 
zece fiime în care deprinsese să stâpineasca 
puterea tablourilor mișcătoare, acum, în 1916, 
convins câ cinematograful e născut să cu- 
prindă întreaga viaţă omenească. îndrăzneşte 
să subjuge numai prin film timpul şi spaţiul 
omului, măreţia sau josnicia sa, torța și gin- 
gaşia. intoleranţa și dragostea, aproape tot 
ce ar fi putut fi omenesc și n-ar fi trebuit sa 
fie nici străin. Oare se poate concepe o mai 
mare incredere în mirajul unei invenţii? Cac: 
ce era filmul atunci. la numai două deceni: 
de la apariţie? O maşinărie de inregistrat și 
conservat viața... O atracţie... Increderea su 
praomenească în puterea cinema-ului cre- 
ează acest fantastic film al tuturor timpurilor 
intoleranța, în care fiecare metru de pelicula 
vibrează de un patos profetic. Intr-adevăr, as 
tazi văzut, Intoleranța e un monumental ma- 
nitest pentru puterea cinematografului şi res- 
pectul ce i-l datorăm. E semnificativ pentru 
acest film ce prefigurează tot cinematograful 
ce avea să-i urmeze: secvența cuceririi Babi- 
lonului ducind spre monumentalismul lui Ei- 
senstein, descrierea traiului din casele prole- 
tarilor trimițind la neorealismul lui De Sica, 
noaptea Sfintului Bartolomeu — la fervoarea 
lu: Gance, scenele de curte în Babilon — la 
spectacularul lui Fellini, semnificaţiile spaţia- 
lo-temporale — la simbolismul lui Epstein 


montajismul final la neoexpresionismul lui 
Coppola, crucificarea — la hieratismul lui 
Dreyer. teagănu! lumii ta asceza lui Bergman 
Desigur, incipient... Dar ductilui liniei bizonu- 
lui din Alta-Mira nu e același cu ai unui 
Duffy? Această comunicare, arta, se asra 
mană mereu cu ea insăși; Griffith probind-o 
azi, de fapt semna atunci legitimitatea unei 
arte pe un act de naștere: Intoleranța. Ca 
proiectat, fie cu acompaniament muzical (aşa 
cum l-am văzut la proiecția omagiala de la 
Cannes, unde un octogenar pianist fost . 
acompaniator de filme mute a cintat partitura 
originală inspirată de insuși Griffith), fie ab- 
solut mut (așa cum în tăcerea unei săli nu 
numai respectuoasă ci şi tensionată, l-am re 
văzut de curind la cinematecă noastră) el îș: 
exprimă mesajul la fel de puternic, de conta 
minator. Patosul e ceea ce caracterizeaza 
acest film şi patosul e o calitate a unui sti! şi 
implicit — a unei arte. Patosul în monumen 
talitatea sa și patosul în intimitatea sa, pato 
sul a zece mii de figuranţi și al unei lacrimi 
pe o geană de fată, al unui peisaj și al unui ` 
detaliu. Oare nu e ceea ce realizează sculp- 
tura unui Micheiangelo prin întruparea mo- 
numentală a lui Moise, dar și prin „vibrația“ 
patetică a unui deget al statuii? Patosul unei 
lucrături uriașe, care se simte — cei 300 000 
de metri filmaţi cu cei 7000 montați (4 ore, 
versiunea . originală) cum îi declara însuși 
Griffith lui Charles Pathe; patosul unei distri- 
buții-mamut, al unei decoraţiuni cum nu se 
mai văzuse, înfine, patosul proclamării unei 
idei: intoleranța e râul cel mare în devenirea 
omenirii. Dar forța aceasta a ideii e exprimata 
prin forța cinematogratului! Nu prin subiect, 
el poate fi găsit în orice carte de școală, nu 
prin jocul încadraturilor. Griffith prin intole- 


sociologia succesului 


Un muzeu al bunei dispoziţii 


M.. de comedie unică în felul ei, Hel- 

lzapoppin este croit pe măsura unui muzeu al 
bunei dispoziţii. incă de la intrare sintem 
avertizaţi că „orice asemănare intre Heliza- 
poppin și un film de cinema este cu totul in- 
timplâtoare“ — iar pînă la urmă ne convin- 
gem că așa şi este. Dar de ce? 

Spectacolul de pe Broadway cu „Heliza 
poppin“ făcuse mii de spectatori să se prăpă- 
dească de ris. De ce nu s-ar fi oferit risul atit 
de necesar și largului public al cinematogra 
telor. într-o vreme tulbure, cind războiul — in 
care Statele Unite intraseră în decembrie 
1941 — făcea ravagii în Europa? 

Numai că, spre lauda scenariștilor, revista 
muzicală în chestiune avea să treacă de pe 
scenă pe ecran cinematografiind la vedere si 

in pius bâtindu-și joc de ticurile și ṣa- 
bioanele artei-industrii. Așa că noul Heliza- 
poppin cel pe care îi pun la cale certindu-se 
doua vedete, un scenarist și un regizor, este 
prezentat, la propriu, intr-o sală de cinema a! 


cărei proiecţionist siciit de aleasa inimii (un 
tei de caricatură militarizată a lui Mae West) 
— decadrează, dă proiecția pe dos, încurcă 
bobinele cu ale altui film... Aşa că protago- 
niştii din Hellzapoppin se trezesc la un mo- 
ment dat într-un western, în furia bătăliei din- 
ue coloniști și Pieile Roşii. Noroc că operato- 
rul reușește în extremis să-și imobilizeze iu- 
bita dezlănţuită (legind-o fedeleş cu peliculă 
de film) şi apucă astfel să-și salveze patronii 
de sub gloanțe. Filmul e dat puţin inapoi 
pentru ca scena să poată fi reluată pe ecra' 
de la început. „Unde eram?” Dar, pe veranda: 
luxuoasei reședințe din Hellzapoppin apar: 
călare un indian râtacit din bobina prece 
dentă, întrebind încotro este Vestul sălbatic 
În lipsa de reguli ce pare a fi regula acestui 
film, parte din actori joacă de-a serioaselea, 
în timp ce alții glumesc cu starea lor de inter- 
preţi: personajele din proiecţie intră în dialog 
cu operatorul și cu publicul acelei sali de ci- 
nema, dar ne interpelează și pe noi, cei care 
asistăm la dialogul lor și la toată această nāz- 


stop cadru: „Domnișoarele din Wi 


imposibila întoarcere 


P.. spectatorii — chiar și pentru uni: 
comentatori — mai puțin antrenați în desci- 
frarea ritmurilor și obsesiilor unui mare ci- 
neast, vederea unor filme mai greu de înca- 
drat în seria ce le-a precedat este însoțită de 
o încintare mirată (cind nu este cazul derutei 
sau chiar al dezamăgirii). Pină la gasirea lo- 
cului cuvenit, creaţiile așa zis surprinzătoare 
sint exilate intr-un spațiu sentimental, al unei 
presupuse odihne a crreatorului. Andrzej 
Wajda nu a fost nici el ocolit de astfel de bā- 
nuieli; după Totul de vinzare (1968) s-a cre- 
zut că se amuză, practicind comedia, respec- 
tiv, realizind Vinătoarea de muște (1969) dar, 
în fapt, el relua — intr-un alt plan — tema 
condiţiei creatorului. Pădurea de mesteceni 
(1970) considerat o pauză elegiacă ce a 
urmat filmului Peisaj după bătălie (tot 1970) 
se așeza în filmografia wajdiană atins de 
ideea unificatoare a trezirii la realitate. În sfir- 
şit, Domnişoarele din Wilko (1979). învăluit în 
cețurile nostalgiei, părea cu totul străin de 


att de asprul Fără anestezie (1978) dar, 
intr-o reducție-limită, amindouă pot fi privite 
ca filmele unei imposibilități: imposibilitatea 
luptei individului cu sine însuși, în Fără anes- 
tezie, neputința fixării în prezent şi, .nu mai 
puţin, a refugiului în trecut, în Domnișoareie 
din Wilko. 


Crezind că într-un scurt popas, după 15 
ani, la conacul unor încintătoare fete va re- 
găsi urma farmecului și a certitudinilor de al- 
tădată, Victor Ruben se abate pentru o mult 
dorită „lungă și 'strălucitoare clipă“. Intoarce- 
rea eroului lui Iwaszkiewicz (filmul este reali- 
zat după nuvela acestuia şi dedicat scriitoru- 
lui mort în 1980) nu va fi însă, în cele din 
urmă, decit o resemnată călătorie de la un 
mormint la altul. După ce s-a despărțit de cel 
mai bun prieten, pierit în război, protagonis- 
tul caută — iluzoriu — un pămint mai ferm la 
Wilko, printre amintiri pe care le credea ocro- 
titoare. Timpul a fost însă necruţător şi aici: 
Una dintre „domnisoarele din Wilko", cea pe 


https://bibliote 


Li 


$99090999090000090ooove9g0 9 
A : ~ 


Filmul — „manta“ 
din care se trag 
multe capodopere ale timpuluk 
Intoleranța lui Griffith 


ranţa, prin patosul voinței sale mesianice fa 
cea dintr-un mecanism o substanță a unei 
noi arte. Elevul sâu, Stroheim, spunea în 
1948, la moartea maestrului: „Griffith a intuit 
primul potenţialul enorm al cinematografului 
şi. a fost primul care a făcut din-el un 
instrument de creaţie...“ in intoleranța apare 
acest miracol, totul se exprimă prin sensul 
colajului cadrelor, montajul, prin valoarea in- 
cadraturilor, optica variabila deci. Griffith nu 
„ra poate primul sau singurul care descope- 
rise filmarea in prim plan, dar el descoperise 
sigur unde şi cu ce scop se folosește acest 
prim plan. El descoperise astfel un nou lim 


bitie. Vîntul de nebunie ce bate in Helizapop- 
pin e de culoare pirandelliana. 

Insâși „cetatea filmului” este neincetat sf 
chiuită. Discuţiile dintre cei ce vor så taca 
din revista muzicală un fiim sint edificatoare 

Trebuie găsit un titlu care să nu însemne ni- 
mic!" (de aici se ajunge la corcitura de cuvint 
helizapoppin”); — „scenariul de pe Broad- 
way a fost bun, dovadă succesul său — deci 
e clar, schimbâm tot scenariul!” (dealtfel, în 
final, scenaristul este împușcat). Cenzura 
mai precis codul Hays, operează pe faţa, 
obliterind ecranul ori de cite ori un personaj 
se exprimă neliterar, dar intervenind şi din 
umbră, ca în savuroasa imagine a infernului 
unde femeile păcătoase sint răsucite pe fri 
gare numai dacă sint îmbrăcate în costume 
de baie. Duhul celor mari binecuvinteaza 
producţia: sâniuţa „Rosebud” atimă lingă un 
igloo, undeva la Pol; scenele evocind vremea 
burlescului abundă, iar un număr lipit de ci 
neva pe spatele lui Mischa Auer îl transforma 
brusc pe acesta in sprinten de performanţa 
intr-un gag demn de frații Marx. 

Retroproiecție, stop-cadru, filmare inversa 
tilmare cu mască — pe scurt, toate tipurile de 
trucaje cunoscute în 1942, concură la succe 
sul cinematografic de excepţie și de durata a 
unei reviste de succes, astăzi uitată. Regizo! 
mai mult decit onorabil al anilor 30, 40 și 50 
H.C. Potter rămine în memoria cinetilă drept 
autorul acestui prototip al comediei trăznite 
Helizapoppin, cu care numai întimplător, c 
totul întimplător, alte filme pot semăna. 


Aura PURAN 


Daniel Oibrychski, 
(aici în Knicik 
şi Olenka 
impreună cu 


TEL E 


= 


ac i 
SKOLI EFEUR SAVA: 


baj, al secolului, și mai mult, prin asta o nouă 
substanţă a unei noi arte, punind relația spa- 
țialo-temporală la temelia acesteia. Şi aceasta 
cind? Acum abia 70 de ani! Contemporanul 
nostru... Figura sa de poet fantast și demiurg 
e bine cunoscută în zeci de fotografii. Con- 
temporanul nostru... E ca și cum l-am cu- 
noaște pe acela care a descoperit că dintr-o 
piatră poţi face un chip încărcat de mister şi 
dintr-o trestie sunătoare o vrajă... Aceasta 
piatră misterioasă, acest sunet primordial 
vrăjitor, în cinema, iată, îl avem: e Intoleranța. 


Savel STIOPUL 


F în deceniul şase 

> Cum să furi 

Sun ilion ` - 
cu Audrey. Hepbur 
şi Peter O'Toole 


care o iubise, a murit, iar celelalte s-au impă- 
cat fie cu eșecul, fie cu mediocritatea. în 
aparenţă, nimic nu s-a schimbat, casa este 
aceeaşi, gesturile cotidiene se supun acelo- 
aşi legi, culorile îşi urmează, credincioase, 
anotimpurile, dar nimic din aerul de altădată 
nu mai vibrează în preajmă. Fără a se apela 
ta nici un flash-back (pariu asemănător celui 
din Pădurea de mesteceni), doar din simpla 
(oare?) atingere a poveștilor pe care le 
poartă cu sine fiecare eroină, instalarea nos- 
talgică în trecut este, rind pe rind, fâgăduita 
și anulată. Protagonistul nu află imaginea 
unor frumuseți încremenite ci pe aceea, în- 
vistătoare, a ravagiilor vremii, vizita sa fiind, 
în fapt, prilejul unor discrete rătuieli cu desti- 
nul ale fetelor de odinioară. Chiar și începu- 
tui de dragoste al celei mai mici dintre surori 
(Victor o știa copilă) nu semnifică altceva de 
cit. imposibilitatea concilierii trecutului cu 
prezentul: fata, care trăiește clipa de față, 
nu-l poate înțelege pe cel plecat în căutarea 
unui „timp pierdut”. Pușca cu care îl „ţin- 
Meşte“, simbolic, de la fereastră, în secvența 
plecării de la conac, pare instrumentul im- 
propriu al unui joc, poate cel din urmă, de-a 
copilăria. De acum încolo, bănuim, ultima 
domnişoară din Wilko începe să aibă și ea un 
wecut, inexorabilă ameninţare a prezentului. 
incă o dată, Wajda se desparte de mult mai 
somanticul Iwaszkiewicz, aruncind între ieri și 
azi o inevitabilă, capricioasă punte. 


Magdă MIHĂILESCU 


Banu 


Filmul, 


„la ‘replica > d 
Adrian facuta u cu lain Del 


j din Sur 
pre filme. Nu. Ea scrie p 
nematografice) ad ărate, am val. 
ei: „Eram copil, 


de Cluj-Napoca 
să d de salcimi sic „dincoi 


înconjurau. Sel 
a mina, Sub ce- 


a si. Pe "aunis ma rilor- îmi esea 
-apa din apuci, rece ca | 


ani, eram cioban 
tàlui meu care se 


istă o chestiune care n-o suporte 
a explica in ce măsură filmele d 
neavoasträ và exprimă, aparțin personalităţii 
dumneavoastră. De ce 
normal „ip conform 


ci Polanski a fost tranşant, bucurind pe 
nangi raor fi 


Luminile de la etajul X ale Malvinei Urs 


Irina Petrescu și 


tea albastră a er aei verde a brazi- 
lor, liniştea sălbatică a florilor- de „pădure, di 
niştea pămintului în prag de primăvară. “Între 
cer şi pămînt nu „eram decit eu și oile mele. E 
or să fii singur pe lume, dar numai 
cine e în cauză îşi poate da seama”. După alți 
ani, Alina Şuta 'u minei Facultatea de Ştiinţe - 
economice din Cluj-Napoca. Repartiția a pri- ` 
mito | la IAS St. Sote 


„veni imediat „accesibilă. Nimeni n-are pofta 
de o hrana pre-digera 

Polanski vorbește așa „n-am „ambiţia 
unui stil (n.r.: vorbă sá fiel) n-am acest Ri 
de ambiţie şi dacă trec de la un gen la al tul 
{n.r.: şi ori că trece!) este fiindcă îmi plac 
toate genurile, iubesc Cinema-ul" — după ce 
a realizat Aa ut lucrat cu scenaristul francez . 


cum nu tai nici de ră han la mea i 
ta ie al XVil-ea. un bătrin lup de 
„mare. englez, căpitanul Red, însoțit « de un 
mus al lui, un francez | poreclit Broască -fi 
reşte că Red are un picior lipsă și franțuzul, 
în compensație, haz şi principii practice - - 
urmăresc. E atică spaniol . „Neptun”. înaca | 


Cine-i acest Lermontov? 
Amintiţi-vă de iubirea. 
dintre un cineoperati 

i de 


Gheorghe Dinică 


„cunoaște pâmiîntu 


„Aş fi bucuros ca Alina Şuta så facă parte i 


de ci 


ti-o zi a venit | 


“siv, iar într-o cabină, Solene 

a guvernatorului din Maracaibo. 

velele şi labele spre „Neptun“ și hoţi pori 
h d 


într-un ritm de bal al 


aţilor. Totul departe 
'de Faulkner, „dacă tot 


eni. vorba, dar 


pre acest 
n picior, dar „viu. uman 
Brach 


ral, sînt cam n fâcu 
mine cică sala Blood" 


document al epocii 


oră a 'prozatorilo: (Tolstoi a t» 
Gherasimov, Griboedov al lui Mihalkov) a ve 
i uşi in cinematografia 

ți! A celor mai mar: 


drum, un tung metraj 

ZUN evenimentelor care au pre- 

; itul tragic al lui Alexander Serghe- 
evici Puşkin, în duelul de pe marginea Riulu: 
Negru. Nu-l vom vedea pe Puşkin nici o clipa 


i 


- în film (scenariul aparține nui celebru pușki- 
` notog leningrădean, Iakov Gordin) doar um- 
br 


Av i mai ales sc! Mee d desenelor lui 


o 


mari. iubiri, 
prins între Nataşa priori cena şi ina Ciust 


kova, acel Nikolai Burliaev, descoper? 
indva, puştan, în Rubliov, va lua vreodata 
nasca lui Mihail 


propusese acest 
-cum îi va sta în acel „erou 


de ia ae de cinci ani si 


drăgostete € de ătoare c piroști. 
liaev e și interpretul, i reg sală şi scenaris- 
id acestui Lermoni e o 


1 lăsat mărturii "idee. espre 
; -bli 


O; imensă energ 
Š n, patriotic, pentru 
tat adevărul 

sai 


De la cascadorie 
la „Ghepardul'... 


f oate ca nu știți cu exactitate cine Duct- 


uo Tessari, dar Montgomery Wood parcă vă 
spune ceva... Montgomery Wood e numele 
ămericanizat — cum cerea moda pe atunci — 
al iui Giulianno Gemma. cind a lucrat în 1965 
cu Sergio Leone, la Un dolar găurit. Cels- 
brele westernuri italiene — westernurile spa- 
ghetti, — au folosit acest gag, al americani- 
zării genericului, pentru a-și impune un stil 
care s-a dovedit multa vreme eficace. Ca 
Gemma să fie, în 1965, Wood a fost însă ne- 
cesar ca acest Duccio Tessari (regizorul lu 
Zorro a! lui Delon, de pildă)... să-l descopere 
în 1961, printre cascadorii Ben Hur-ului pe 
care americanii îl puneau la cale pe platourile 
italiene și sã- lanseze ca actor în Titanii. 
Gemma a pornit, deci, de la cascadorie, dupa 
care a strabătut toată bucătariile peplumuri 
lor titanești, ale westernurilor-spaghetii, iar 
dacă a trecut moda acelor „mincari de peşte 
a jucat şi în filme polițiste, creindu-și, totusi 
un nume care s-a impus unor regizori dinue 
cei mai serieşi ca Luigi Commencini, Zurlini 


Agendă de cinefil 


e Anthony Quinn rela Zorba grecul in 
1987, ca o comedie muzicală a compozitoru 
lui Mikis Theodorakis. 

e Regizorul japonez Oshima Nagisha: „Al- 
tādatá, în Japonia, mi se intimpla să fac şi 
trei filme intr-un an. Acum, imi trebuie un an 
ca sa pregătesc filmul, un an să-l realizez, un 
alt an ca să-l promovez. Această perioadă nu 
e chiar neinteresantă. Căci abia după ce-ai 
sfirşit un film, ascultind comentariile celor- 
lalți, înţelegi ce-ai vrut într-adevăr să faci" 

e Martin Scorsese a hotărit să se lanseze 
în televiziune, „așa cum ai practica un antre- 
nament sportiv“; cel care iși jurase, la înce 
putul carierei sale, că va deveni cel mai mare 
regizor, recunoaște că vrea să învețe cum se 
lucreaza repede și ieftin, — o condiție obliga- 
torie pentru oricine e hotărît azi să facă filme 
Altfei, omul admite câ îmbătrinește. Prima 
plăcere la care se gindește ar fi sănătatea 

è S-au făcut zece ani de cînd a murit Jean 
Gabin: Şi sint 50 de ani de cînd, după turna- 
rea „Azilului de noapte“. Les bas-fonds 
(1936), Jean Renoir l-a definit poate mai bine 
ca oricine pe Jean Alexis Moncorge. cum se 
numea în actul de naştere cel care avea sa 


1943: Gabin - 


ya Engă Mariène Dietrich, 


a el deparie _ 


fie atit Bestia umană cit și Domnui: „Am fa 
cut o descoperire importantă: Gabin ajungea 
la cea mai bună expresie cind nu iși forța vo- 
cea. Acest imens actor obține cele mai mari 
etecte cu cele mai reduse mijloace. Am con- 
ceput pentru el scene în care nu trebuie decit 
să murmure. Nu știam că acest film avea sa 
cucerească lumea şi că actorii „murmurători' 
vor. deveni o armată... Gabin, cu cel mai fin 
freamăt al chipului său impasibil, putea ex- 
prima sentimentele cele mai violente. Un altul 
ar fi trebuit să urle pentru a ajunge la același 
rezultat. Mulţumesc cinematografului pentru 
că mi-a înlesnit o asemenea intilnire". 

e Tot pentru agenda noastră, dacă lingă 
Gabin — precum a făcut și viața odată, de- 
mult, în timpul ceiui de-a! doilea război mon- 
dial — o punem pe Marlene Dietrich. Coc 
teau zicea despre numele ei că „începe cu o 
mingăiere și se incheie cu o lovitură de cra- 
vaşa” 

e Gag: la Stockholm, o reprezentaţie cu 
„În aşteptarea iui Godot“ a fost anulată, patru 
dintre cei cinci comedianţi fiind absenţi 
înainte de ridicarea cortinei. Toţi patru fuse- 
sera arestaţi chiar în acea zi, pentru trafic de 


droguri. 


Rubrica „Filmul, document al epocii“, 
„Documentul, sursă a tiimului” 
„ste realizată de Radu COSAŞU 


„de Franţa, amindoi departe 


de Hollywood 


mma 
ajuns „Tex, 


stăpin al tenebrelor“ 


Două amintiri 
la Locarno 


F.... de la Locarno, „cel mai mic din- 
tre marile festivaluri, cel mai mare dintre mi- 
cile", cum se autointitulează cu mindrie — 
consacrat filmelor unor realizatori mai puţin 
cunoscuţi pe plan mondial, dar îndreptăţiți ză 
devina celebritaţi aie artei ior — a adus, anul 


Creatorul Fellini, steaua cu nume (Anita Eckberg) şi steaua fără nume 
iano) fără de care n-ar fi existat o Dolce Vita 


(scenaristul Ennio F 


acesia, doua omagii unor personalitati dispă- 
sute nu demult. care au lasat o urma durabila 
n arta cinematografica a țarilor lor. Un oma 
giu -lui Francois Simon, actor elveţian de 
primă mărime, a carui creație a fost sinteti- 
zatā într-un documentar realizat de soția sa, 
Ana Simon, bazat pe secvenţeie cele mai 
semnificative ale filmelor lui și pe mărturiile 
unor artiști, care au lucrat alături de el în tea- 
tru şi cinema, de la Alain Tanner la Jeanne 
Moreau: „El știa să gasească slăbiciunile ce 
lor puternici și puterea celor slabi... El a lasat 
o urma de ciudaâțenie şi de farmec inefabil, 
un mister, Prezenţa (n.r.: e chiar titlul docu- 
mentarului) lui a siăvit ființa umana“ — așa 
|-a caracterizat realizatoarea scenariului pe 
acest straniu actor. 

Un al doilea omagiu a fost. adus lui Ennio 
Flaiano (1910—1972) scriitor italian al cărui 
senume este legat indisolubii de colaborarea 
Ii cu mulți regizori italieni, cu Antonioni fla 


ca-digitala.ro 


(Deșertul tătarilor) şi chiar Luchino Visconti 
Gemma a lucrat cu ducele de Modrone la 
Ghepardul, insoțindu-l in citeva scene pe 
Alain Delon şi — actor dotat cu un simţ al 
valorilor, cu o orgolioasa modestie — soco- 
teste că „a fost o fericire sa“ vâd lucrind pe 
Visconti”, chiar daca a filmat într-un rol mi- 
nor și a aparat într-o scena din care s-a tăiat 
cite ceva. 40 de zile a stat numai ca sa-l ob- 
serve pe Visconti regizind; iși aduce aminte 
ca acel „rasism sicilian” s-a arâtat foarte ve- 
xat cind Burt Lancaster a fost ales pentru a 
interpreta rolul ducelui de Salina. „Ce să 
caute un cow-boy în rolul unui duce sici- 
ian?’ Gemma. cit de micuţ ii era rolul, a ras 
puns: „Așteptaţi sa-l vedeți machiat!' Au ra 
mas cu gurile câscate... Dar prietenul lui a 
ramas acest Duccio Tessari, cel de care il 
leagă un acelaşi sentiment al meseriei bine 
tacute, același simţ al humorului și al amici- 
Vei neabâtute. La ora actuală, Giulianno 
Gemma a săvirșit cu Tessari un proiect al lor, 
un film Tex şi stăpinul tenebrelor — un „wes- 
tern puţintei fantastic. şi puţinte! humoristic“, 
realizat după o banda desenata de mare suc- 
ces de prin anii 50; turnează şi într-un serial 
de televiziune. rolul unui pilot automobilist 
care abandonează cariera din cauza morţii 
unui prieten... Poate că toată forţa artistica'a 
tui Giuliano Gemma — atit de popular printre 
spectatorii nepretenţioşi, dar nici o clipa 
compromis prin aceasta facilitate a atasa 
mentului — vine din uşurătatea cu care știe 
sa transmita acest apâsător sentiment al fra- 
ternizarii intre semeni. 


Noaptea), dar mai ales cu Fellini, între 1950 
si 1965, incepind cu Luminile variete-ului 
ajungind pina la Dolce Vita, 8 1/2 și Giulietta 
spiritelor. Fellini nu lucra făra Flaiano... „Cu 
acest omagiu — scria Gian Carlo Bertelli ini- 
ţiatorul ideii — festivalul nostru a ținut nu 
doar sa prezinte opera unei personalități neo- 
bișnuite care a dat atit de mult cinema-ului, 
ci să şi atragă atenţia asupra muncii tuturor 
celor care rămin deseori necunoscuți: scriito- 
rii. mulţi dintre ei adevărații autori, înainte ca 
alţi „autori“ să le reia opera pentru a o face 
să rodească din nou"... Fiindca în cultura 
noastra cinefila merită să ştim despre Flaiano 
și altceva decit că ne-a dat scenariile la ase- 
menea capodopere, să transcriem şi citeva 


din retiecțiile lui — foarte original lucrate lite- 
rar, ca mici povestiri paradoxale — cu care 
sperâm să ni-l apropiem ceva mai mult pe 
acela care are atitea șanse sā ne râmină, 
după cum stau strimb legile anonimatului în 
ndustria filmului, un nume pe generic: „Vi- 
teaza slujnicuța avea o singură ambiţie: sa 
devină actriță. Ea a devenit. Şi a jucat foarte 
prost în rolurile de slujnicuţa...” „Bondarul in- 
ua în camera jluminată și începe să se lo- 
vească repede, de lampă, de mobila, de gea- 
muri. Se aude zgomotul sec ai loviturilor lui, 
ceva mai tirziu se linişteşte pentru a-și 
stringe din nou puterile. lar se loveşte de 
jampa, de mobile, de geamuri. |n sfîrşit, cade 
pe masa, cu lăbuţele in aer; in-dimineaţa ur- 
matoare, e uscat, uşor, mort. N-a înţeles ni- 
mic, dar nu se poate spune cå nu a incer- 
cat”... Şi în sfirşit: „Seriozitatea nu e accepta- 
bà decit la copii. La oamenii ințelepți, ea 
este reflexul renunțarii” 


O scurtă experienţă. 
la Hollywood? 

dar despre care” 

se preferă tăcerea 
(Isabelle Adjani} 


Efectul Veneţia 


Festivalul s-a terminat din septembrie, 
dar ecourile celei de-a 43-a ediţii a Mos- 
tre: venețiene par să reverbereze. în acest 
an. altfel decit pina acum. in cele două 
mari oraşe italiene. Roma şi Milano, au 
loc adevarate reluări ale repertoriului ve 
nețian, într-un fel de avanpremiere 
„anteprime“ cum le spun italienii — căci 
filmele cele mai importante urmează să 
vină pe ecran într-o succesiune şi la date 
la care prezența lor nu s-ar mai lega de 
trecerea acestor pelicule pe ecranele ve- 
nețiene. Aşadar, mini — festivaluri vene- 
tiene ia Roma și Milano. Cele mai popu- 
lare fiime ale ediţiei din 1986 fac acum 
săli pline şi in capitala peninsulei. intre 
acestea: Cam pe la miezul nopții al lui 
Bertrand Tavernier, Raza verde al lui-Eric 
Rohmer, Cadou de crăciun de Pupi Avati 
La pelicula dei Rey de Carlos Sorin, Acta 
generali de Chile al lui Miguel Litin. Ino- 
cență de Markus, Imhoof și încă altele 

Efectul — semnalează presa — este 
surprinzător. Publicul asalteaza sălile Ve- 
neţiei-romane. iar organizatorii au folosit 
aceasta disponibilitate a spectatorilor 
pentru a grefa şi o serie de manifestări 
pa:aiele — conferințe, simpozioane şi 
chiar seminare despre arta fiimuiui in 
lume la ora de fața 

La Milano, stagiunea „Mica Veneţie“ se 
desfasoară în 25 de sali. Cu muit, muit 
mai multe decit a dispus Veneţie pro 
priu-zisa . 


Montrealul la ora niponă 


Festivalul anual canadian, de mare re 
putaţie, care se ține toamna ia Montreat, 
a cunoscut o surprinzatoare prezenţă ni 
ponă. Filmele japoneze treceau, pina nu 
demult, doar ca nișie „prezenţe exotice 
pe ecranele canadiene. Festivalu! a furni 
zat insa publicului local o viziune nouă 
despre continentul cinematografic pe ca- 
re-l reprezintă filmul japonez. Și incă un 
amanunt de cea mai mare importanță 
realizatorii japonezi invitați anul acesta 
cu filmele lor erau toți tineri. latâ-i: Hi 
toschi Yazahi cu filmul său Adieri de 
după amiază; Go Riju cu fiimul Fundătu- 
ra; Tsuyoshi Takamine cu Vedere spre 
paradis; Sogo Ishii cu Doar pe jumatate 
om; Kohei Oguni cu Sarmanul Kajako; 
toshishige Yorhida cu Făgaduiala; Mituri 
Kurisaki cu Părul cel negru şi Naoto Ya- 
makawa cu filmul Atac unei brută- 
rii. Prezenţa niponă s-a transformat, dupa 
cum semnalează comentatorii, într-un 
adevărat omagiu adus filmului japonez şi 
tinerilor lui 

Alături de filmele nipone au fost pre- 
zentate alte citeva importante filme care 
circula nu pe la marile festivaluri și nici 
nu beneficiază de favorurile rețelelor co- 
merciale ci doar în mai- modeste salı de 
„Art et essai” și sint, după cum spun ia- 
rași comentatorii, adevărate acte de cul- 
tura ale cinematografului mondial. Se 
semnalează, in această privinţa, filmul lui 
Louis Malle O țară a zeilor ca şi deja ce 
lebrul film Caravaggio ai! lui Derek Jar- 
man, Dezordine ai! lui Olivier Assayas, 
Dansul în penumbră de Leon Murr pre- 
cum şi o adaptare după „infernul“ lui 
Dante făcută de regizorul engiez Peter 
Greenway. Ca şi alt fiim care se bucură 
de o mare reputație printre cinefili, Sase 
imagini ale unei femei de Anna Christa- 
kou 


18 


cinerama 


aporul merge mai departe 


Există o ică tendință pe meridia- 
nele lumii a reabilita tradiționalul mers 
ia cinema, frecventarea sălii de spectacc! 

„ cu tot ce presupune ea ca ritual cultura! 
cu tot ce presupune acest mers la cinema 
care nu înseamnă numai a vedea un bim 
ci chiar a te pregăti sufletește și spiritual 
pentru contactul cu filmul de pe marele 
ecran. Preocuparea pentru reabilitarea 
sâlii se bazează, in special, pe argumen- 
tul că, spre deosebire de vizionarea unui 
fiim pe „rahiticul ecran TV” cum îl nu- 
mește un comentator. filmul pe marele 
ecran dezvaluie virtuţi și dimensiuni pe 
care ecranul TV le-a sacrificat tocmai da- 
torită condiţiei lui. 

Costa Gavras a făcut, in această pri- 
vinţă o scurtă, recentă şi extrem de plas- 
tica observaţie: „Sala este pentru cinema- 
tograt ceea ce vaporul este pentru calăto- 
rie”. E la nave va! — spunea Fellini. 

O serie de sondaje de opinie efectuate 
printre spectatori din mai multe ţări şi din 
toate straturile sociale au condus la cor- 
statari care au fost publicate sub titlul 12 
motive in favoarea lui „A merge la ci- 
nema”. Şi de ce merge omul la cinema in 
optica acestui sondaj?; ca să se inlor- 
meze; ca „să evadeze" din cotidian; ca să 
taca o experiență plăcută; ca să-şi 


omoare timpul; ca să uite de singurătate; 
ca să Sescopere noi modele de compor- 
tament; ca sa-și alunge îndoielile și me 
lancoliile; ca så afle ce-i pe lume; ca sa 
intreţină raporturi sociale; ca să aibă ce 
discuta; ca să-și menţină buna dispoziţie: 
şi ca să se destindă. Argumente ia care 
s-ar putea adăuga multe altele intre care 
cel mai important ar fi acela că cinemato- 
graful este conştiinţa vremii şi expresia 
tendinţelor sociale și culturale ale lumii şi 
că fiind cea mai tinără dintre arte el este 
copilul acestui secol! în care s-a născut și 
a cărui evoluţie îi este, ca să spunem așa, 
congenitală. Şi incă multe alte raţiuni de 
a-l iubi fie că filmele se dau în sală, în 
grădini de vară sau la televizor. 

Interesante sint și constatările unui in- 
stitut italian de sondaje — Makno — care 
scoate in evidenţă revenirea preferințelor 
spectatorilor de fiim spre o seamă de 
„obiceiuri“ uitate prea des, dar de care 
frecventarea unei săli de cinema nu se 
poate dispensa: un program de sală 
foarte amplu, precum şi posibilitâtea de a 
cumpăra cărți de cinema, materiale de 
propagandă vizuală (afișe, fotografiile in- 
terpreţilor etc.) despre filmul respectiv. în 
Slirșit, posibilitatea de a-ți putea face re- 
zervarea locurilor cu un timp înainte şi nu 
numai la casă atunci cind te decizi sa 
intri la cinema. Cu alte cuvinte frecventa- 
rea sălii de cinema este dorită ca un act 
social-cultural și nu doar ca un „acci- 
dent", ca o soluţie improvizată într-un im- 
pas al activităţii cotidiene. , 


Pistoalele erau de ciocolată (Kirk Douglas şi Burt Lancaster 
la reintilnirea după 30 de ani de la primul lor film) 


periscop 


A.. la aproape un deceniu de continua 
apariţie, suplimentul trimestrial de populari- 
zare a științei şi tehnicii TETT, apartinind re- 
vistei A Hét, işi consacră ediția a 38-a unui 
«xcurs în lumea imaginii. Periplul este moti- 
vat și binevenit: pe de o parte TETT îin- 


seamna faptă; pe de altă parte, numele ssu 
provine din citirea în acrostih a denumirilor 
in limba maghiară ale celor patru domenii 

uriașe — spre care-şi îndreaptă ochiul public 
acest caiet de 64 de pagini: Natură... Om.. 
Știință... Tehnicâ. Cunoscind aceste date 
anamnetice PEY egm se încadrează lesne şi 
cu îndreptățire noianul de configurații şi 
conexiuni ale civilizaţiei contemporane pe 
care o asemenea publicație şi le poate inve- 
dera. Din capul locului, investigația va avea 
două dificultăți greu de învins: 1) cercetarea 
nu poate avea pretenția exhaustivităţii;, 2) 
abordarea pe falii se cuvine să aiba totuşi o 
axă centripetă, un nucleu conceptual spre 
care sa conveargă vectorii studiului. Numărul 
prezent trece la doborirea ambelor obstacole; 
capcana falsei totalități este ocolită cu ele- 
ganţă, imaginea fiind abordată din unghiul 
funcţiei sale cognitive, cu accent pe sporul 
de semnificații pe care-l poartă, în germene. 
imaginea artistică; temelia conceptuală este 
atiată, în mod izbutit, în denotarea raportului 
om-imagine, in cercetarea calităţii umane de 
captator, producător și receptor al miraculo- 
Sului dar adus și produs de ochi în folosul 
câmărilor spiritului. Tangentele om-imagine 


t sint, în această ordine de idei, abordate din 


unghiul modalităţii de expresie proprii artis- 
tului contemporan: Dan Grigorescu reali- 
zează un subtil eseu. dovedind că discursul 
plasticianului român de azi este un limba, 
adecvat cerințelor epocii noastre, în care at- 
fabetul — moştenirea culturală — se utiti- 
zează pentru conceperea unor originale și 
noi plămade pe mâsura înțelegerii şi necesi- 
taţilor omului zilelor noastre. Un grupaj am- 
plu descrie tribulațiunile imagiñii în drumul 
sau spre privitor. fixînd, spre exemplu, rolul 


https://biblioteca-digitala.ro 


Numele, Jenny Hall, 
nu poate sugera 
că este 
fiica lui Leslie Caron 


Johann 


Wagner, 
Strauss 


După 


Pentru că tot sintem la coproducți: şi 
vieți. de compozitori, trebui“ sa semnalum 
filmui Johann Strauss coproducție 
RFG — RFG. cu o distribuţie in care = 
intilnesc si numete unor interpreţi din Da 
las Mary Crosby si Andrey Landers In 
rolul lui Strauss apare actoru! Oliver To- 
bias. Mary Crosby va apare in: rolul Ade- 
lei, soția compozitorului care a insemhat 
pentru acesta un adevărat punct de spri- 
jin în lumea atit de instabilă a operei se 
colului 19. 

Filmările au avut loc în cea mai mar: 
parte pe platourile „Defa“ de la Potsdan 
unii comentatori afirmind chiar ca Jo 
hann Strauss va fi unui din candidați: la 
Cannes 1987. 


C iatul asta? 


„este titlul unui nou serial tv francez, 
Nu povestea ci distribuţia pare să fie 
atracţia primordială: Ugo. Tognazzi și 
Marlene Jobert. Povestea in sine este o 
obişnuită intrigă de familie (in film Jobert? 
este’ soţia lui Tognazzi) in care tatai 
apare covirşit de copiii lui nâstrușnici 
care se intrec in a-l pune în situaţii cit 
mai complicate şi a căror descurcare 
pare să fie chiar deliciul lor. Şi Tognaz»: 
le descurcă spre deliciul spectatorilor. 
Serialul va intra pe post. după cum de 
asemenea ne spun primii lui comentatori, 
în 1987. 


ceremoniei în configurarea imaginii existenței 
de zi cu zi, ori cercetind rosturile educării şti- 
inței de a privi, pornind de la experienţele co- 
pilului, ale ambianţei vizuale, ale culturii pri- 
virii, ajungind pină ia o demonstraţie posibilă 
de interpretare a operei unui artist, Ovidiu 
Maitec in speţă. Fireşte. cinematograful no- 
nagenar işi are un loc pe masură în această 
microenciclopedie a impactului imaginii asu- 
pra habitudinii umane. Pornind 'de la un in- 
terviu-exegeză despre producţia autohtonă 
de film documentar-ştiinţific, izvodită din pe- 
liculele cu valoare de unicat ale profesorului 
Gh. Marinescu, se etalează o selecţie a unor 
captivante „stații“ din istoria cinematogratu- 
lui, fie disecindu-se grandoarea și decâderua 
miturilor sale, fie operindu-se o incursiune în 
culisele unor producţii de referinţă (un inter- 
viu cu creatorii ambianţei Păsărilor lui Hich- 
cock); tot aici se inserează și o interesanta 
pledoarie pentru resurecţia — cinematogra 
fica — a operei unui romancier ardelean, din 
perioada interbelică; autoarea. Halász Anna, 
remarcă apariţia tehnicii montajului cinema- 
tografic în romnul lui Szántó György intitulat 
„Stradivarius” (apărut și în limba română, în, 
traducerea lui George Sbârcea, la „Krite- 
rion“), oferind o captivantă deducție probată 
cu aplomb şi — de ce nu? — o posibila temă 
de meditaţie pentru regizorii din viitor. 

„Universul imaginii” este un reușit compen- 
diu eseistic despre ceea ce vedem impreuna 
“i ceea ce simțim ca văzut împreună 


T.P. SUGAR 


m Rm 


Mobilul și mobila 


D. la Forsythe încoace și pina la Sorrell 
fiul şi tatal, duhul, cu atit mai mult harul 
acestor fabricanți englezi de vieţi. coliere 
destine, portrete de taţi, mame, mătuși, veri şi 
verişori, plus ce se mai stringe ca aluviuni ale 
fiuviului care este o familie, de la Onedin (cu 
totul altceva decit Oneghin) la această Harte. 
nu incape multă discuţie asupra calităţii acto- 
rilor. regiei. decorului, și corului care le inso- 
țeşte aventura, ambițiile, sărutările, despărţi- 
rile, naşterile și ingropăciunile. Există un cor 
de elogii — şi din acest cor nu mă izolez. nu 
mă dau deoparte — de ţiţiieli, de uimiri. de 
nu te mai miri ca din troleibuze și pină în bi- 
rouri, mai toate persoanele ştiu perfect des- 
pre ce şi cine e vorba, au opinii despre fie- 
care caracter, sint intimi cu intriga şi bincîn- 
teles cu intriganții, ajungind să se integreze. 
din opinie în opinie, în viața familiei respe: 

tive, să servească ceaiul și checul cu ei, să 
aibă antipatiile şi simpatiile ior, să nu scape 
vreun episod... Am fi snobi dacă n-am vedea 
extraordinara forța de tipizare cu care sint în- 
zestraţi toţi actorii, pină la ultimul buton, pina 
la cel mai discret, snobi și neghiobi dacă am 
contesta personajele acestea trainice ca o 
stofă englezească fâră de moarte. Snobi — 
adică oameni cu nasul pe sus, deși sans No- 
blesse — fără noblețe de suflet în acest caz 


(Deborah Ke 


caci cum să cirtești sau să te indispună ști 
inta regiei de a privi un chip, de a urmări un 
rictus, priceperea scenaristului de a frăminta 
aluatul omenesc după toate rețetarele, odata 
cu dozarea tuturor ingredientelor necesare 
ca budinca să fie budincă, cozonacul cozo- 
nac, statida stafidă, pudding-ul pudding 
sentimentul — sentiment. lertată fie cobori 


ţia şi bogat ge- 

nealogic al ieioea Ei sint slugi, deve- 
nite — prin puterea de a munci aprig ṣi a te- 
zauriza lira — bogătași, itari", cetățeni 
onorabili, stilpi ai societăţii. Soames Forsythe 
abia s-ar fi uitat la ei. Doamna Harte ajunge 
să trâiască somptuos, ca un Forsythe şi e ho- 
tărită să-și distrugă fostul stăpin care o umi- 
lise groaznic. Ea îi ia averea, il falimentează 
și intră ca o lady Macbeth victorioasă în casa 
unde citea Poretek nuai i tiee pone: 
lele. Mobilul pentru a stringe atita mobilă și 
imobile este râzbunarea justificată. Ea îi cere 

bogătaș să 


frunză în | 

în seră. E 

— e și i 

nibilă la fiorul sfint al iubirii curate. E şi vul- 
nerabilă; lovește, e gata să pună mina pe cu- 
tit, să taie beregata bărbaţilor violenţi. dar e 
și lovită de soarta nemiloasă. tocmai atunci 
cind iși găseşte o binemeritată fericire în bra- 


O fabrică 
de sentimente 
şi resentimente 
de argintărie, 
de nenorociri... 


tele unui barbat formidabil, pe cuvint, de sim- 
patic, ia care toată femeia — cit o fi de crudă 

are dreptul din cap pină in picioare. Sce- 
naristul şte ce face actrița joacă minunat. 
cocteilul bine-râu e preparat cum se cuvine, 
nenorocirea vine la timpul ei, adică după un 
şir de noroace, totul creşte și descrește, valul 
jumii — valul vieţi, săracul devine bogat, bo- 
yatul devine nefericit, toți imbătrinesc, trec 
prin razboi, dar vine şi pacea. trece și pacea, 
sar vine razboiul și. la radio, inceperea raz- 
boiului se: combina cu ştirea in care bărbatul 
iubit bogătaș și el desigur. ... — se sinu- 
cide Saga continua, Copiii proveniţi de la pa- 
tru bărbați. unul mai diferit ca altul. au ajuns 
sa aiba copii și Lady Harte. băâtrină şi mili»- 
narà, pune microfoane in casă ascultind cun 
baieţii ei țes un complot inpotriva ei, decisi 
sa o transforme într-un Lear feminin=s-0 lase 
pe drumuri şi s-o declare bolnavă minta! 


Asta nu. Aprigă și suverană. ea lasă moși»- 
nire frumoasă celor ce merită și le aruncă. w- 
cleană, cite un milion ingraților compiotis: 
dezarmindu-le planurile urile. foarte urit 
Exemplară pedeapsă, exemplară generoz 
tate. vine și morala: taina vieți constă în a nu 
te lăsa învins. în a nu te da batut. E spe 
ranța doameni- Harte. ca generaţiile viitoare 
să ințeleagă. de ia inâlțimea milioanelor de 
le au sau urmează sa le aibă. 


guleşte. și linguşește cerc mrd noastra 
pentru clişeele fericirii şi nefericirii. incole 


numai de bine! 
Radu COSAŞU 


În numărul wtot 
„Serialul de dupa serialul „Preţul succesului 
de Romulus CAPLESCU 


Viaţa „cum e ea“ 


|, timp ce prozatorii experimenteaza și is- 
codesc curajos nou! cel mai șocant in mate- 
rie de expresie românească, după experiența 
noului roman francez. după Joyce. după 
structuraliști, neorealişti, neoromantici, textu- 
alişti şi alţi işti care mai de care mai novatori, 
după atitea volute ale romanului. iată câ suc- 
cesul, purui succes de public, atit de recon- 
tortantul succes de public incununează un 
roman de structură clasică despre care se 
spune că este „de aceeași forță portretiza- 
toare ca și Pe aripile vintului” („Evening 
News"). Povestea noii O'Harra e una traiţio- 
nala pur şi simplu, doldora de viață adevărata 
şi iată că tocmai povestea-la-locul-ei fasci- 
nează şi atrage ecranizarea victorioasă. 
Cartea care a cucerit piața, publicată in 
1979, tradusă rapid în multe ţări, ecranizata. 
la feli de rapid. este scrisă de o ziarista — 
Barbara Taylor Bradford. Cu un scenariu de 
Lee Langley şi in regia lui Don Sharp (ne 
amintim de semnatura regizorului englez de 
origine australiană la Asta-i tot ce s-a intim- 
plat cu Tommy Steele și o versiune după ro- 
manui 39 de trepte de John Buchan) Preţul 
succesului, romanul foileton nespus de atrac 
tios de luni seara. pe micile noastre ecrane 
este să recunoaștem, un veritabil succes 
Țeribilă această Emma Harte! iţi vine parca 


să exclami cu solidaritate şi un strop de invi- 
die (din aceea, binefăcătoare!) urmărind tra- 
seul eroinei. Subţire. frumoasă, isteaţă, orgo- 
hoasă, îngrozitor de ambițioasă — „A Woman 
o! Substance”! — căreia-i sint hărăzite toate 
predicile posibile pentru o fată săracă, toate 
durerile și deziluziile unui tip de viaţă tumul- 
toasa. este tipul de personaj care-ţi dă putere 
i anti on oodua e Sa ae 
proprii, cu simțul prieteniei și al devotamen- 
tuka, cu acel „Nu-ţi tace griji. Întotdeauna 
există o rezolvare” pe care pare că și-l spune 


ee pir opere ta an iubirea pen- 
tru Conaşu Egan se transformà in aparentă 
intri în umilință. Din ea. din iubirea cea 
“pură. din prima iubire se naște un,„copil din 
hori”. iar curajoasa mamă trebuie să ia dru- 
mul oraşului. mafie ea translorma, știe 
ili demnitate şi singurăta- 
pepe ra 

ă,pare că ne averti- 

ete peeun pană 

uimesc, e mereu în 

„ -curajoasă și des- 

a, stimată, apreciată, 

puterea mocnita a celui 


https://biblioteca-digitala.ro 


Grandoarea 


ăderea serviciilor de cristal 


dură ba chiar de nedrept alcâtuita — cu 


viața. 

Filmul (şi el tradițional) are limpezimea, 
farmecul și aplicaţia serialelor englezești pu- 
nind în valoare o distribuţie bine aleasă - 
Jenny Seagrove (nespus de convingătoarea 
Emma), Barry Bostwick, Deborah Kerr. Peter 
Chelsom (l-am văzut în „Sorrell şi fiul”) 
Diane Baker. Peter Egan, Mick Ford, Cristop- 
her Gable, Dominic Guard ș.a. 

Un film in care personajul principal este to- 
{uşi încrederea în viață, viață „de-adevărate- 
lea“ cum spun. fe:mecator, copiii. 


F 


Tot despre viaţă, aceea de zi cu zi. cu 
multe amânunte de contemporaneitate ṣi 
multe personaje, cu fapte decupate din actu 
alitate, tot cu sentimente, cu potriviri şi nepo 
triviri, cu mici și mari renunţări, dar în cu to 
tul alt stil și intr-o cu totul altă atmosteră - e 
vorba și-n seriaiu! Casă pentru copiii noștri 
— producţie a studiourilor bulgare în regia 
lui Nedelcio Cernev (cu Kosta Tanev, Maria 
Kavarjikova, Ştefan Danailov Gheorghi No- 
vakov, E. Radeva, V. Mihailov) peliculă presaă- 
rată cu emoții și gingâșii, putind amprenta 
unei anume frusteţi şi tenta abordării psiho- 
logice. elemente care au devenit proprii fil- 
mului bulgar de actualitate. 


Un aer melo bintuie, din cînd in cind, prin 
pelicula lovestorystă, câci George Schneider, 
eroul-prozator, păstreaza incă vie amintirea 
„celei dispărute, a prefectissimei Barbara. (Fil- 
mul — programat la tv sub titlul plin de ima- 
ginație Mă voi intoarce la tine). 

Așadar, „al doilea capitol" al vieţii, cel de 
după scrisorile de condoleanţe și cravata de 
doliu, demarează cu surpriza de-a gâsi o fe- 
meie inteligentă, plăcută, și şa.m.d. (asta 
după ce binevoitorul sâu frate incercase să-i 
plaseze midinete-dinamită, midinete-eiec- 
trice, excentrice cu nume exotice Bambi, 
Vilma). Acţiunea e simplă, de-aceea și place 
(doar e un film de consum cu etichetă color, 
de comedioară cu sentimente sau cam aşa 
ceva!). Jeannie McLaine și Schneider 
se lipesc în doua Crinul cu scotch-ul si- 
oi farmecului personal, se căsătoresc 

frumoasă dimineață însorită şi pornest 

în honey moon exact pe locurile anterioare: 

călătorii de nuntă, petrecută de. Gaorge cu 
precedenta nevasta: 


Drama și durere, Jeannie e o fiinţă ințele- 
gâtoare, dar parcă tocmai asta-i scoate din 
sărite pe prozator, călătorie cu fiasco, rein- 
toarcere E onat la domiciliul conjugal. discu- 
ție explicativă în care Jean „se remarcă” şi se 
ține tare (e o luptătoare. la o adică), inecare 
a durerii soțului într-un voiaj scurt la Los An- 
geles, raintoarcan amorezată in cuibul dra- 
goaa De remarcat că in acest interval SCurt 

S. a comis și un roman de 300 de pagini, 
dedicat, fireşte, noii soții. 

Tot de remarcat viața liniștită, fără griji pe 
care o duc personajele cu pricina care nu se 
prea omoară cu munca, apartamentele splen- 
dide în care trăiesc și uşurinţa cu care se re- 
zolvă totul! 


Cleopatra LORINŢIU 


19 


0 planetă numită tandrete 


Actorul din sală despre 


' lacrimile tale | 


P. de lacrimile taie — sau tandrete si 
abjecţie — într-un film despre condiţia artis 
tului într-o lume nu numai nebună, nebună, 
nebună... dar chiar pe cale de a deveni alie- 
nată şi amputată psihic. 

Un film frumos — în general — înţelegind 
aici prin frumos: fotografia, culoarea. lumina, 
umbrele; diversitatea costumelor, grija pentru 
cel mai mic amânunt. Un film trist în același 
timp, deoarece în atita frumuseţe a mediului 
(poate uneori ostentativă) — personajele fe- 
minine sint ele insele nişte frumuseți — se 
trăieşte şi se muncește din greu. crispat, cu 
grija acuta a zielei-de miine, cu spaima pen- 
tru viitor, cu responsabilitatea față de familia 
neajutorată, cu aceptarea minciunii și a com 
promisului (iar cine nu le acceptă sau nu are 
puterea să lupte pentru ca să reziste stirșește 
prin sacrificiul suprem, adică sinuciderea) 

intr-un film despre viaţa artiştilor de caba 
ret, unde totul înseamnă lumina strălucitoare 
paiete. fast pietre false, muzică antrenantă, 
unde zimbetul este nelipsit de pe fețele tutu- 
ror, se şi moare pe scenă Într-un ultim etort 
de creaţie — altfel s-ar fi murit, oricum, de 
toame. Mi s-a părut cutremurătoare aceasta 
secvenţă prin adevărul de viață pe care ft 
conține: lupta artistului cu subaprecierea. ca 
inerția, cu neputința sufletească a celorialți 


e, 


Lupta artistului 

cu opacita 

cetorisiți 

(Păcat de lacrimile tle) 
i $ +, 


s 


şi. in ultimà instanță, chiar cu moartea. Des 
Qur că aici zimbetul dispare şi devine mască 
tragică. Cred că prin această transformare a 
risului in plins, a comicului în tragic, prin a! 
ternanţa lor bazată pe legea contrapunctului 
filmul ciştigă sutragiile publicului. 

Tot cu un zimbet mutilat se încheie şi mo 
mentul despărțirii celor două eroine — Sinka 
și Teresa — pe peronul unei gări: vedem 
două tinere foarte irumoase. foarte elegante 
fiecare însă cu disperarea ei pe care şi-o do 
reşte disimulată; fiind fiecare — in egală ma 
sură — preocupată şi de cealaltă, de deveni 
rea ei; drept pentru care fiecare zimbește 
zimbește încurajind-o pe cealaltă, sau poat: 


Risul 


i 
| 
| cristalin 


S. fii spectator, dimineața, la cinemato 
graful Doina este o adevărată incintare; o 
lume minunată de „pitici“. o lume a copila 
riei, o lume aflată la virsta poveştilor „du- 
biează“ amuzant sonorul filmelor prin co- 
mentarii inteligente și mai ales prin acel ris 
cristalin pe care numai la cinci ani îl ai 
Pe ecran nu erau Donald sau Woody, c 
desene mai noi, cu eroi care n-au beneficia! 
de popularizare prin intermediul micului 
ecran. Eterogen alcătuit, programul oferea 
şapte filme de desen animat şi unul de an: 


mR nuante mntasti nr comu 
izor în comun, bucurii în comun, consu- o 
' la petreceri cu un acordeon plingăreţ și 
iară sentimentală, cu bigudiuri în păr sa' 
a i, se-nţelege, cu cintecu.sir pen 
izbucnit din călciie, vibrindu-le tot trupul 
ca are parfumul titlului, ca dealtfel și cu- 
| veșmintelor, naturii. obiectelor — fara 
le stridenţă, totul estompindu-se prin fi! 
memoriei. lici 
iipuri pitoreşti cum ştiu cei mai buni ci | 
„i sovietici să coloreze, căci găsesc firu! 
laţa în orice scoică subţirică, din care e 


crimi în och 


pe bicicletă rostogolindu-se în panta 


, cu pâmint şi cu singele brațelor julite 
clipa ce revine în memoria tinerei mame 


ructura filmului, fisurindu-l compoziţio- 


a este o tardivă victimă a râzboiului care 
“trusese sănătatea și ii ingropase părinții. 
åtuşá îi ţi 
sinea loc ae mina vecinului de cameră. 
Diui i-a mutilat brațul, dar nu şi speranța 


= 


actorul de pe ecran 


chiar pe ea însăşi 

Tot cu un zimbet se „rezolvă“ şi o disputa 
intre Teresa și viitorul ei soț: discuţia are lu 
în culise; este tensionată și urcă pină la la 
crimi, dar Teresa trebuie să intre în scena 
deci trebuie så zimbească, să străluceascu 
sa cucerească. Şi actrița reușește acest lucru 
cu o rafinată măiestrie artistică; chiar cu ochi 
de profesionist nu prea îţi dai seama cind se 
zvintă lacrima şi cînd și cum te subjugă suri- 
sul; nu ştii foarte bine dacă strălucirea 
umedă a ochilor este datorată stării de graţie 
sau amarăciunii din sufletul ei 

Vreau să mai amintesc o singură secvență 
care m-a emoţionat foarte mult: în cabina Te- 
esei — dupa triumful mult visat, așteptat si 
dobindit după o muncă de rob pe tipga 
alte personaje cu coșuri și buchete mari de 
flori, vine surioara Sinkâi — cu un modest 
bucheţei. Zimbetul triumfător şi fericit se 
stinge pentru o fracțiune de secundă, con- 
tinuă să fie zimbet, dar are alte înțelesuri, 
amintirea Sinkāi este vie și parcă ar fi chiar 
prezentă. Toate acestea se citesc doar 
într-un suris, 

Am fost bucuroasă să văd un film despre 
zimbetul artiștilor — cind ei sint nu pe scena 


Sau pe ecran — ci atunci cind sint in cabină 
sia 


născătoare de perle. Aceşti tineri (Sașa 
Victoi 


lor 


a lor trece ca virtejul din final: Şasa și 


şi suferința ii apropie. iscă primul lor 


nde, la final. Frumos realizat acest 
ack, singular insă. el nu este pregătit 


loc de mamă lui Sașa, o pro- 


va găsi perechea. 


adevăraţi, autentici: cu calităţi şi cu defecta 
cu bucurii şi cu necazuri, cu probleme şi cu 
Zimbete. „ie 
Plecind de la cinema m-am trezit zimbind 
și eu înduioșată de finalul filmului și punin- 
du-mi întrebarea căreia nici acum nu i-am 
gasit răspuns: ce soluţie aș fi găsit eu daca 
eram Teresa?! 
Mariana CERCEL 


Producţie a studiourilor din RP. Polona Scenariul şi 
regia: Stanislaw Lenartowicz. imaginea: Jerzy Sta- 
wicki. Cu: Izabella Trojanowska. Krzyszto? Chamier 
Barbara Golaska, Mieczyslaw Hryniewicz, Emil Kare 


wez 


Un cinematograf unde lumea 
copiilor e la ea acasă 


maţie cu păpuși. In funcție de gradul de con- 
vingere „artistic“ — l-am numi noi maturii 
la fiecare filmuleţ. uşor se putea constata 
„Pulsul” sălii, hohoteie de ris sau aplauzele 
spontane creșteau sau scădeau de la o peli- 
cuia ia alta 

Şoricelui vrea să tie puternic — producție a 
studiourilor sovietice — a inregistrat cea mai 
herbinte temperatură a salii. O poveste bine 
desenată cu un evident iz poetic descria 
aventurile unui amărit de şoricel megaloman, 
care pin la urmă abia a scăpat să nu fie 
mincat de pisică. Aventurile lui Cioco şi Boco 


gea 
cerg 


roc 
stud 
lupti 
sint nişte perle: isteţi, dar ẹṣ lim 
a naivi, se caută şi se amină, se iubesc C] 

à resping, sint amāåriți („n-am bani“ revine Í 
dar sint și generoși ca nababii (cînd mag 
de banii strinşi cu chin prin cheta câmi 
or solidari sau prin nesomnul din cămă- 
e tapetate cu poze de artişti, frecventate 
obolani). 


(R.P. Bulgaria), Cele mai frumoase cizme 
(R.D.G.), Motanul bucătar (R S.R) — au fost 
fabule cu un tiic clar. in genul cunoscut al 
explicării moralei clasice: binele învinge 
râul”, 

Cu atenţie, dintr-un lăudabi! spirit pedago 
gic, cei ce au alcătuit acest program au intro- 
dus și citeva filme de o factură mai aparte, in 
care se urmărea explicarea unor date științi- 
fice sau chiar a unor taine ale artei. Am afiat 
și aici {ca şi la Lumea copillor de pe micul 
ecran )un episod -- Soarele din casă din cu 


noscutul seria! românesc de desen animat 
Vreau să știu. Volumul a fost un alt episod 
din Tainele desenului, tot un film 'de-al nos- 
tru prin care se atestă buna școală de desen 
animat pe care o avem. 

La cinematogratul „Doina“ lumea copiilor 
este la ea acasa. Orice părinte de la sfirșit de 
secol XX trebuie să știe câ puștiului sâu îi 
poate face un cadou frumos și educativ nu 
numai printr-o carte de povești, dar și condu- 
cindu-l ' în sala cinematografului „desenelor 
animate“, ele sint cărţile cu povești moderne 
ale veacului nostru 


Ileana LUCACIU 


P.S. Ne-am permite o propunere: așa cum 
au ei, cei mari o „Cinematecă” a lor, cu abo- 
namente şi cicluri ingenios ticluite. de ce 
n-ar avea şi ei, cei mici o „Cinematecă“ a ior, 
n care să afle capodoperele desenului ani- 
mat?! 


Războiul poate ucide oamenii, 
dar nu și speranţele 


a |. paie, alfel te arzi“ — îl invaţă Togea p+ 
Sașa cel prea tinăr ca să știe cit frige un be: 


barbat: ia un par şi îl sparge; apoi a! doilea 
lingă Togea, tolănită în claia de fin. Mai are 
je învățat căci „să imbrățișezi o femeie nu i 
totuna cu stivuitul cărămizilor' 

Sint intimplări dulci-amare povestite cu ha 
zul nostalgic al amintirilor de aproape un 
sfert de veac. Simţi oftatul unei generaţii în 
confesiunea din titlu: Cit de tineri eram. Un 
film plin nu de „personaje“, ci de oameni vii, 
descriși în perimetrul unor existente comuni- 
tare: eră în comun, hol în comun, bucà- 


as MCuroasă pentru că filmul nii 


arata 


se 
Mih: 
preti 
stru 


mes 
pleq 


rară Sunsticari ŞIUIISTICE, povestea este rera- 
tată simplu, fluent prin ochii lui Sașa. El, pri- 
veşte în ormă nu peste umăr, ci.zimbind tre- 
cutului; drept în ochi. Se descoperă firesc 
detaliile, nerăsucind aparatul în fel .și chip 
dar pregătind cu grijă toate efectele (păpuşa 
rebusul, satelitul, borşul, pălăria etc.). Regi- 
zorul (şi scenaristul) Mihail Belinov punc- 
tează cu haz micile eșecuri și dezvăluie unda 
de tristețe din miezul oricărei bucurii. Ca bu 
curia drumului la Soci în vagon de dorm: 
asa |, a cărui eleganţă stimulează cererea 


aprins. Sufla în degetele care n-au răsucit 
becul și suferința e resortul primului gest de 


casâtorie, întreruptă de „biletele la control”, 
sau ca „arestarea“ de la restaurantul „Cen- 
tra!” şi „penitenţa“ la masa cu șampanie, cu 
scrumbii în maioneză ce nu alungă gindul de 
stare letală“. Sint episoade descrise cu pro- 
fesionalism pe muchia dintre exuberanţă şi 
dezastru. 

Cuplul Saşa—iulia (Denisenko—Skurpelo) 
cucerește prin naturaletea interpretării. Saşa 
- chip, suflet și nume de fată ușor de pàcālit 
-devine treptat bărbatul hotărit şi de stimu- 
lentul răspunsurilor timid-atirmative ale Iulie: 
la întrebarea lui aproape obsedantă („Mă 
placi, așa, ca barbat?'). Ei vine „la femei" 
(adică la Togea) după primul salariu cu „sa- 
cul plin” de scrumbii şi de citate din Solo- 
tele: Pentru Solomon, prietenul absent, To- 
mai va închina paharul într-o încinsă petre- 
ov în trei la care. nu poate lipsi o bătaie 
cu iru frumoasa Togea. Cu candoare, Sașa 
lenmai frige odată. Becul este acum Gavrii 
Muaiiovici. mai șmecher şi deci mai treaz, cu 
lorienţiile primului venit. Un personaj con- 
picit impecabil; țeapân, fudul cu dinţi meta- 
truişi „abundente“ tablouri tatuate pe piele 

Gtors la cămin, Şasa o găsește pe lulia în 
negiia ei Cea mai elegantă spâlind parchetul 
de lenţilor de la camera 25. După prea vo- 
sa Togea. Saşa are revelația omului 
care este lulia. 
inul este teatrul misterios al pregâtiri- 
le seară. („ia cravata, lasă-mi cheia". „la 
" „Cum să pri- 
o femeie în papuci? „Diane. give me 
a white shirt; here is „borş“; „Thank 
very much“). Montajul este alert, ritmat 
înd febra serilor acompaniate cu- chitara 

rş de fasole, cu fete „agățate“ la cinema 
a și Zina sint fete draguțe şi serioase 


aginea care persistă și notează cel ma 
atmosfera filmului este un plan de vreo 
secunde al unui pachebot strălucitor 
nd pe linia orizontului; Tinereţea. luza 
za-sntirea. Este ca trenul ce se aude undeva 
arte, în „off“ și în memoria atitor eroi ai 
fiimului sovietic. 


Camelia ROBE 


Producţie a studiourilor „Dovyenko 
gia: Mihail Belinov: Imaginea: Vasili Trukovski Cu 
F. Denisenko. E. Skurpelo, N. Șarolopova. A. Pa 

tin, A. Sviridovski. A. Lukianenka 


Fără sofisticări stilistice, dar mereu „din su- 


flet“ 


(Cit de 


tineri eram) 


Scenariul şi re- 


Un 
dintr-un film 


25-A pierdut pentru totdeauna odată cu 


fiimul mut este comedia burlescă. Încercârile 
repetate de a o reinsutleți au râmas fară re 
zultat, ducind, cel mult, la cite o realizare ci- 
tabila și atit. Cu o floare însa nu se face pri- 
mavara, dupa cum ştim; epoca de aur a stu- 
diourilor Keystone a trecut definitiv în mitolo- 
gie. Şi totuși, comedia lui Mel Brooks, Silent 
movie (Film mut) merita o menţiune speciala 
fiindcă asbciaza proiectului himeric de resus- 
citare, o sincera poftā pentru risul în hohote 
risul cu lacrimi. risul pină la prăpadire. 
Mel Haz, cindva regizor celebru la Hol- 
!ywood, ajuns o epavă din cauza beției. are o 
dee „bubuitoare”, graţie căreia speră să dea 
ovitura, el şi nelipsiții săi colaboratori, Clo- 
pot, un grăsun veșnic ocupat sa ciuguleasca 
ceva și,Oua, o stirpitură exoftalmica zimba- 


citat 


de dicţionar 


Ė—— m 


P 


reața, purtind permanent pe cap o cască bi- . 


zarā de pilot. Cind aude despre ce e vorba, 
directorul studioului unde a lucrat eroul, 
cade ca lovit de dambla: Mel vrea să facă un 
film mut. În 1977! Enormitatea ideii apare su- 
biiniată gros din capul locului și tocmai ea 
produce comedia burlească, desfășurată în 
fața noastră. Preluind toate motivele clasice 
ale genului, Mel Brooks ciștigă pariul de a le 
fi reconstituit în puritatea lor originară şi a 
inventa — concomitent — pentru fiecare ga- 
juri inedite. Faimoasele urmăriri automobilis 
ice stil Keystone, cu fantastice tururi de 
'orța acrobatice, le etectuează acum niște ca- 
rucioare electrice pentru paralitici; încurcarea 
de mineci la pusul grabit al hainei cunoaște o 
soluţie finală imprevizibilă: patronul trustului 


Ciinele electronic 


Si: Ciinelui electronic este sfişia! 
(iarăși!) de marea dilemă a spiritului ome 
nesc: a fi sau a nu fi? A fi deci: dacă este 
membru fervent al vreunei societăţi pentru 
protecția animalelor (precum, să zicem, Bri- 
gitte Bardot, pe care pasiunea pentru necu 
vintătoare a salvat-o la timp de amărâciunea 
lui „sic transit gloria..."), ori dacă este un 
simplu muritor de rind căruia tiranica afec- 
țiune pentru cel-mai-credincios-prie 
ten-al-omului (după cal, firește) îi potoleșt: 
angoasele singurătăţii, atunci, da, s-ar putea 
să se delecteze cu filmuletul acesta american 
(regizor: Don Chaffey). Spuneţi şi dumnea- 
voastră: toate sistemele electronice uitra-per- 
tecționate cu care răii și lacomii de bogaţi iși 
apără super-prăvăliile, super-uzinele, su- 
per-secretele nu tac două parale în fața inte- 
ligenţei, vigilenţei şi rapidităţii unui căţei de 
pază. Am spus bine: nu ciine-lup, nu buldog 
colțos, nu Saint-Bernard gigant, ci cățeluș de 
salon, zdrenţăros de frumos, cu privirea stre- 
curată cind dulce, cînd fioros, sub un breton 
franjat. care prinde hoţii mai ceva ca vardiştii, 
îi aleargă precum gindul și vintul prin maga- 
zinele cu vizoane, răstoarnă mașini, dezamor- 
sează bombe etc. Sigur, el este un căţei elec- 
tronic, o jucărie deşteaptă cu un scop şi un 


inghite și devoră tot“ iși iacu el în spate va- 

ietul pe care nu mai reușește să-l dezbrace 
de smoking. Torta de frişcă, în loc să atreri- 
zeze pe fețele protagoniștilor, capată propor- 
ţii enorme şi devine o baie a lor nupţiala de 
spumă. 

Gagurile originaie şi totodată în autentica 
vadiție a comediei mute burleşti sint în nu- 
mar imens şi n-are nici un rost sa le istorisim 
aici. E deajuns så spunem că spiritul clov- 
nesc „al lui Mel Brooks se dovedește inepui- 
zabil în inventivitate hilară și imprimă epicii 
filmului o vervă comică. drăcesca, zmulgini 
salii necontenite hohote de ris. 

Această reușită pune mai bine în lumina ci- 
teva date constitutive ale burlescului; lumea 
lui Me! Brooks are — constatăm — un echili- 
bru foarte precar. Cum începe filmul, o te- 
meie „foarte gravidă“, urcată în maşina eroi- 


ireversibil. 
dată filmul 
nu 


Procesul e 
Nici 

întoarce 
la marele mut. 
Dar candoarea 

de-atunci 

va alimenta perpetuu 

arta şaptea... 


se va mai 


lor. spre a fi transportată urgent la-clinicaă, in- 
clina energic vehiculul, silindu-l să-şi ridice 
roțile din faţă. Unui orb i se schimbă apoi ci- 
nele şi acesta pornește vertiginos după o pi- 
sică, tragindu-și stâpinul ca pe o tinichea le- 
gată de coadă. O creatură foarte sexy exe- 
cută un dans al burţii (ba-ba-loo!) şi uitimele 
ei mișcări sacadate rastoarna mesele specta- 
torilor din jurul estradei. In general, toata lu- 
mea cade uşor, iar Mel şi acoliţii sâi, purtind 
nişte armuri medievale, ca să poată aborda 
pe Liza Minnelli, sint trasi la pâmint de fie- 
care mişcare. Instabilitatea aceasta generali- 
zata confirmă teoria comică a lui Bergson cu 
o pregnanță deosebită: fâpturile vii nu-și 
pierd echilibrul uşor, pentru că au nume- 
roase reflexe de adaptare promptă. Cedează 


rost în viaţă, o mașinărie de pază pe care au- 
torul ei (june, frumos, destulă vreme pasu- 
bos, deși „engaged“ cu fiica patronului: a 
sirnțit nevoia să o „umanizeze” — casà nu 


Se intitulează; 
un trio 
triumfător 


electronic) 


legii gravitației universale mult mai des 
obiectele, fiind lipsite de asemenea insusiri 
Echilibrul precar din lumea lui Brooks ira- 
tează tocmai faplui ca asupra ei s-a apie- 
cat” acei mecanism de care vorbește Berg- 
son. Oamenii pică într-o chipă, unul după at- 
tui, ca soldați de plumb sub mina unui copil 
pornit så se joace cu ei. 

Tot Bergson atrage atenţia câ în comicul 
de situație se strâvede, adesea, foarte tran- 
sparent mecanismul lucrurilor care ne stir- 
neau voioșia în ânii infantili: diavolul cu re- 
sort, paiaţe trase de sfori, bulgărele rostogiit 
prin zăpadă şi maărindu-și, astfel, intruna vo- 
lumul, etc. Burleşcul lucrează cu efecte anə- 
iloage ce! mai mult jucăriilor noastre din copi- 
arie. El apelează la încă ceva propriu virste; 
'ericite: facultatea acesteia de a proiecta cos- 
mic micul univers al jocului. Copilul atrage în 


această 
privire 
cruciş 


(Ben Turpin) 


activitatea sa lucida, intreaga lume. cu o ima- 
ginaţie neintimidata de constingerile legilo 
realităţii. obiective. Comicul burlesc, să ot 
servâm, are o asemenea forța contagioasa 
antrenează în virtejul lui ființele cele-mai se- 
fase şi respectabile. Butonul este investit 
cu o libertate, câreia nu-i rezista nici o con- 
venţionalitate. El — ne atrage atenţia Bahtin 

capâtă dreptul, ba chiar funcţia socială, de 
a lua în ris orice a 


Propagarea comicului pe scara universa'a 
o intilnim iarăși foarte vizibil în filmul lui Bro 
oks. Dintr-o stringere prea energica de mina 
Mei râmine cu degetele țepene și oasele los 
suna, cind sint scuturate, ca niște clopoței 
Eroul „pasează” această proprietate jenantă 


spun, mai exact, să o „animalizeze“, conform 
nevoii omului modern de a se întoarce în si- 
nul mamei-natura, a faunei și florei originare 

La drept vorbind, cățelul e adicătelea electro- 
nic: pentru că noi, spectatori vechi şi culti- 
vai, „ne-am prins“ imediat că actorul princi- 
pal, câţelul-poliţist, nu e deloc cel cu su- 
Het-baterie și inimă tranzistor, ci cățelușul 
adevărat, drăgâlaş și bine dresat (chiar dacă 
cu părul vopsit în verde!) pe care stăpinul lui 
- afiat poate fără angajament la circ — l-a 
inchiriat filmului, fâcind să țopăie în jurul lui, 
de uimire, de incintare, de frică, toți acto- 
rii-oameni ai filmului, care și-au acceptat 
condiţia de personaje adjuncte ale cățelu- 
lu-neelectronic. Așadar, a fi: dacă sîntem fi- 
to-caţelişti mergem rapid la filmul care ne de-. 
monstrează, color pe alb, că așa e, ciinii ne 
păzesc cu tandreţe şi vitejie, contra hoţilor — 
si a singurătăţilor. Dacă nu, (alternativă: a nu 
ti), daca am depăşit virstele școlare mici şi 

gustul pentru umorul infantil, dăm diù umeri 
cu oarece bunăvoință şi ne îngăduim a-i 

spune lui Barbera — care e producătorul fil- 

mului — că parcă i-ar fi stat mai bine să con- 

tinue cu desenele dumisale animate. Ce så 

facem dacă unii dintre noi ne-am pierdut, pe 

drum, candorile sufietului de copil... 


Sanda FAUR 


directorului studioului cum intră la el, dinsul 
O trece secretarei, felicitind-o din senin, pen- 
«tru un motivy absurd. samd. Felul in care:ş 
mişca ochii holbați, dintr-o parte in alta, Oua 
nu rezistă molipsirii. Nici Ann Bancroft. Dupa 
cițiva pași de dans cu micul monstru rinjițor 
Comicului ludic i se supun pina şi legile fizi- 
cii. Cei doi asistenţi ai lui Me! iau monitorul 
«cardiac din spital, la câpaâtiiul patului unde 
zace directorul studioului, drept o mașină de 
joc şi încep să manipuleze punctul luminos 
care înregistrează bătăile inimii bolnavului 
Mişcarea se inversează. Prin jocu! ei capri- 
cios acum, bolnavul e adus in stare de coma 
și resuscitat succesiv, cu o alternanța gro 
tescă irezistibilă. Recāzut în viciul său etilic 
Mel ia în brațe o sticlă de şampanie colosala 
(un „Magnum”) și imparte gratuit băutură va 
gabonzilor care-l! proclamă „regele beţivilor 

Alt dat constitutiv al burlescului este neno- 
civitatea lui. Dezechilibrul transmis in jur, pr 
scară cosmică. nu provoaca niciodati acci 


Ochelarii 
care A 
„intelectualizează” 


jente funeste, oricit de spectaculos ar fi. Ni 
meni nu-și fringe oasele în nesfirşitele tumbe 
formidabile, pocniri cu capul de ușile auto 
mate ale ascensoarelor, carambolaje fantas- 
tice. Ciovnii sint facuţi din gumă şi, dacă ri- 
dem cind ei primesc picioare in spate sau 
trece un cilindru compresor peste trupul lor 
e numai datoritră acestei convingeri, păstrată 
arași în ramâșiţele stratului nostru amnezic 
infantil 

Totul e „in joaca“, ne asigură el ṣi deci pu- 
tem urmăr! catastroteie cu o nepåsare voroasa, 
hindca nimic ireparabil nu se petrece de 
tapt, acolo unde funcţionează legile universu 
iu iudic, 

Poetica burlescului se bizuie mereu, pre- 
cum vedem, pe mentalitatea infantilă. E în 
aceasta un păcat? Pentru persoanele cu 
ştaif", seriooase douazeci și patru de ore pe 
zi (chiar şi atunci cind dorm și visează), hotă- 
rit câ da. Poate insă, dimpotrivă, e o dovadă 
de frăgezime sufletească încă nedisparuta 
Caci, ne avertizează Arghezi, „jucăriile au 
drama lor, calugăria lor, fecioria ior, care nu 
se potrivesc cu meșteșugurile nici unui par- 
venitism”, şi cine şi-a „deprins pipaitul, câpă- 
tina şi fesele cu un contact stabil“ pierde pu- 
tinta de a le mai gusta farmecul. 

Filmul mut a fost copilăria cinematogratu- 
lui și a noastra. De aceea a pierit comedia 
burlească odată cu el. Am devenit toți aduiţi 
şi nu mai reuşim să ne jucam. Procesul e ire- 
versibil, oricite regrete ar lasa. Tentativa lui 
Mel Brooks conține. ca urmare, vrind-ne- 
vrind, și o doză de melancolie în ironia ușor 
amară, care dubleaza scenele bufe și amin- 
teste modelul lor ilustru parodiat (coliba os- 
cilanta a lui Charlot din Goana după aur: o 
fulota cu arcul rupt, sensibila ia depiasarea 
unor chifteluţe) sau cum au evoluat vremurile 
(cinematograful comercializat complet. regi- 
zorii umblind să racoleze vedete, altfel nea- 
vind nici o şansă de a găsi producători). Arta 
filmului mut a fost a pantomimei, dar (su- 
premă decâdere!) singurul personaj pe care-l 
auzim vorbind e tocmai vestitul mim Marcel 
Marceau și el rosteşte un categoric: Nu! re- 
plica lui casantă, scoasă special în evidența 
trebuie luată drept epigratul temerarei expe- 
riențe: „Nu-nvie morii, e-n zadar, copile!“ 

Adevărat, dar ambiția de a le convoca mā- 
car umbrele, prin tot felul de procedee, fie 
ete şi magice, a persistat, iar tentativa lui Mel 
Brooks, strict artistică, e dintre cele mai miș- 


câtoare. 
Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


gala filmului 
din R.P. Chineză 


Biciul 
de voal 


Ge revoluționare, societăţi secreta, 
comploturi — aceasta e atmostera începutu-” 
lui de secol în China. Tradiţionalei sfumaturi 
din pictura delicatelor suluri de mătase i se 
adaugă acum ceața prafului de pușcă. Tonu- 
rile pastelate ale clipelor de răgaz şi medita- 
te cedează locul culorilor violente ale luptei 

Pe fondul unei nemulțumiri î în masă — atit 
a „Culi“-lor, a aristocrației manciuriene, cit 
mai ales a armatei și a țărânimii sărăcite şi 
divizate, a proletariatului incipient din marile 
porturi — vechiul regim, dinastia Quing (înte- 
meiată în 1795) se prăbușește, în urma vaiu- 
lui revoluționar din 1911. În prima zi a anului 
următor are loc proclamarea oficială a repu- 
blicii chineze (una din primele sale măsuri fi- 


„ind adoptarea calendarului european). i 
Luptătorii din Valea misterioasă — film pre- 


zentat in spectacol: de galā ia Cinema „Stu- 

„„dio” — este dedicat aniversării a 75 de ani de 
_ la revoluţia din octombrie 1911. Povestea fil“ 
„ mului se-destăşoară în cheile fluviului lan Te, 
în zilele premergăroare revoluției. Din dispo- 
ziția prefectului — corupt, implicat în du- 
bioase afaceri cu opiu — se iau măsuri pen- 

tru anihilarea rebelilor, primii vizaţi fiind bar- 
cagiii ce asigură transportul prin defileul stin- 
cos. La faţa locului sosește un trimis secret 
al împăratului, ce se dovedește a fi un as al 
artelor marțiale. Conducătorii Ligii revoluției 
sint, la rindul lor, nişte temerari luptători cu 
sabia sau cu „biciul de voal", iniţiaţi şi ei în 
practicatea artelor marţiale, interzise la acea 
vreme de împărat. Lecţiile de luptă, antrena- 
mentele se desfăşoară camutiat, in clandesti- 
nitate, în așteptarea semnalului. Pentru spec- 
tatorul european lucrurile acestea se limpe- 
zesc pe parcursul filmului, indeosebi spre fi- 
nal, pentru că arta disimulárii nu-şi află egal 
decit în perfectiunea luptelor corp la corp, fa- 
cînd mai greu sesizabil — chiar şi pentru ei. 


sala de cinema 
IS A E aie) 


eroii acţiunii - >- prăgul intre buni şi răi. între | 


un combatari! ahinat “te un ideal nobil şi un 
executant perfid, maletic: 


La capåtul unui narațiuni complicate — în 


care dragostea. razbunarea, intrigile, tainele i 


mărturisite in pragul morţii. rasturnarile de si- 
tuaţie și, mai ales. întruntările, luptele pro- 
priuzise, soldate cu numeroase victime, men- 
țin o tensiune încordată, — mâăștile cad, iar 
cei buni și drepți sint relevaţi ca atare. Trimi- 
sului special al ii e trol i se aplică pe- 
deapsa supremă. înfrint fiind în luptă de doua 
tinere, maestre ale artelor marţiale, în timp ce 
pe crestele stincilor s-au aprins focurile. 
Sorpu de începere al revoluției. 


În cadrul unei pitoreşti reconstituiri a epo- 
ci — de un remarcabi! profesionalism — 
prind relief şi strâlucire secvențele de luptă 
care constituie, fără îndoială, centrul de inte- 


res al filmului pentru spectatorii de pe orice 


meridian. Adevarate demonstraţii de forță şi 
indeminare, ceremoniile (acesta e cuvintul) 


artelor marţiale, arte inrudite cu poezia şi ca- - 


ligrafia, cu teatrul și pantomima, eludeaza 


` violenţa, vorbind, mai curînd, despre autoper- . 


fecționarea personalităţii, despre armonie şi 
siteza contrariilor. Atit de deosebiți de pilda 
m exteriorizarea emoțiilor, luptătorii chinezi 
tascinează n repeziciune şi rigoare, prin 
subtilitate şi rafinament, precum și marii pic- 
tori sau poeţi chinezi, anonimi şi desăvirşiţi 
in arta lor. Cu atit mai revoitătoare scena din 


fiim în care unul din adversari scoate în lupta S 
ex- 


„pistolul! „Astea nu mai sint marţiale!” 
clamă cutremurat de indignare luptătorul 
onest, care a „crezut toată viața — precum 


strămoșii săi — în justiția imanentă, în drep- 


tul la supraviețuire a celui mai, bun. 


-Problema șansei sau a competiției, dispare 


în fața unui revolver. 


: Operatorul unui astfel de film trebuie să fie 


-- cum și este, în acest caz, uni mare maestru - 
al „camerei“, pentru a prinde pe peliculă — _ 
de cele mai multe ori intr-un singur plan — 


dansul sofisticat al picioarelor, al pumnilor, al 


salturilor şi al loviturilor — într-un balet al - 


morții, într-un triumf al vieții. pentru că în ar- 
tele marțiale există intotdeauna un supravie- 
țuitor. Şi atunci cind nu intervine arma de 
toc, el este într-adevăr „cel mai bun”. 


` Roxana PANĂ. 


Filmul. ri 


un permanent magnet k 


S. vrea, din partea autorului, o j rubrică de 
însemnări fragmentare despre / Podul cum 
este receptată arta filmului in general de că- 
tre marea masă de. spectatori. Aceste note 


incitante între dis 
Im şi s ori. Rezulta- 
tele sint riul cele mai lăudabile, numărul 
celor Homia să înțeleagă arta fi filmului. numai 
în cazul ii Capitol, depășind anual cu ci- 
i ea e inițiere 

r: 


Dase f 


la public 
George Motoi în 
Întoarcerea iui 


lart 
și Malimoud Ayad Dreza nu s-au putut dis- 
pensa, totuşi, de un personaj simbolic — co- ` 
pilul în conștiința cåruia. faptele 'singeroase 
inci, determinin: 
du să schimbe tăblița de școlar cu arma, să 


zilele 


filmului libian 


istorie şi 
contemporaneitate 


M. legendă, pagini | de istorie trecuta şi 
prezentă concentrate în citeva sute de metr: 
de peliculă... intitulat Libia, Libia, Libia, do- 
cumentarul lui Abdullah e! “Dierari prezinta 
fața modernă a acestei țări în plină dezvo!- 
tare, izbinzile dobindite in diferite domenii ti- 
ind trecute în revistă cu justificată mindrie . 

Prin intermediul virtuților aparatului de filmat 
sînt reinviate Urme ale trecutului, Lamine 


Merba (regia) și Mahmoud Lekehal (imagi- 


nea) oferind, într-un scurt-metraj de mare 
poezie plastică, o călătorie în timp, o inge- 
nioasă panoramare a succesiunii civilizaţiilor 


"care, de-a lungul secolelor. au profitat de os- 
- pitalitatea teritoriului din nordul Africii, Cu- 


noscut iniţial sub numele celor două regiuni 
surori, Tripolitania şi Cyrenaica. Vecinătatea 


Egiptului, dubla colonizare cartago-feniciană 
şi respectiv grecească, apoi. pe rind. domina- „| 
"ţia romană. cea arabă şi cea otomană au mo- 

deiat spiritualitatea acestei etnii care a ştiut 
"sa asimileze pluralitatea influențelor, râmt- | 
| nind consecventă cu propriul destin, agoni- 

sind neincetat solide argumente de continui- 
„tate. Temerara rezistență opusă armatei ita- 
liene in perioada expansiunii fasciste consti- 


tuie un capitol asupra căruia cineaștii libieni 


„s-au aplecat cu interes sporit. Alegind calea 
“unei reconstituiri cinematografice a impreju- - 


ia de 
agriti, regizorii Khaled Mustafa Khushaim 


rărilor dramatice în care a avut loc Băti 


ale cotropitorilor lasá râni . 
ia locul tatălui şi să moară eroic. Cu un talent 


"remarcabil, pe măsura ambiţiei generoase de 


a propulsa pe ecranele lumii o operă cinema- 
togratică de amplă respiraţie care. „vorbind 
despre poporul sâu, să pledeze, totodată. 


pentru idealurile nobile! de Al mele ei şi 


` 


O nouă rubrică 


Un poet 
care se ocupă 
de 15 ani 
„cu munca 


de 


difuzare 


a filmului“ 
vorbeşte despre 
civilizația 
şi cultura 
spectacolului 
cinematografic 


spicaioni dë film adesea sînt cazuri, izolate 
ce-i drept, care tulbură o vizionare civilizata. 
- rătăciți cu semințe în buzunare, „curajoşi” 


| care mai taie plușul perdelelor ori scobesc 
buretul din scaune, mai rup un robinet şi mai | 
sparg « o oglindă şi un geam. Tocmai pentru a 
trezi o opinie publică în sala de spectacol 


. care trebuie să devină un spectacol de idei, 
„cu un rost educativ-corectiv, punem în discu- 
tie și fețele mai puţin luminoase din cinema- 


tografele noastre. A înregistra şi umbrele ne- - 


. gre din comportament dovedeşte încrederea 
noastră, incorigibilul nostru optimism în efec- 
tele educaţiei. 


aj i pes guout costumele, in aoil: Renora 
ar ş area, imaginea". re Richard 
Ar E rr 


"Burton şi George Motoi în 
vodă Lăpuşneanu îi aleg pe ultimul, Capetele. 


„protagoniști pe Rich, 


n = viată unor personaje 


“lui cu capete boiereşti sin i mai sugestive si 5 
actorul mai convingător. . 
Însemnări indiscrete pe un ot: uzat, îm 


arda prin „ferestrele arene pe... specta- 


«iul gol al sălii. Rula filmul Anna celor 1 000 


de zile in regia ui eri Jarrot, avindu-i ca 


Bujold. Burton f: „din galeria de a 


: part 
„tori îndrăgiți de spectatorii noştri din filmel 


inapoi cu minie, Cleopatra, Noaptea 

, Becket, pelicule. în care a reușit sa 

de mare plasticitate 
acest mare actor ne-a dezvălui d 

care dată, ò altă ir cind | 


grăi dui ehri 
Poio aoua N 


şi Geneviève 


d% +apoctator „evolu 


confera dimensiuni de legendă unui personaj 
real, un învăţător, maestru al școlii coraniene 
“are, timp de douăzeci de ani, între 191 
1931, a fost sutietul şi mintea mis ării re 
ior, curajoși patrioţi ce s-au împotrivit i forțelor 
de ocupaţie. Dă chip tulburător acestui „leu 
al deșertului“ (acesta şi este titlul versiunii 
engleze a filmului) Anthony Quinn, america- 
nul de origine ilandeză născut în Mexic, .soli- 
citat, în urma cu cițiva ani, de acelaşi Mous- 
tapha Akkad ca protagonist într-o ecranizare 
a vieţii lui Mohamed. Cu o privire sagace şi 
gesturi ponderate, cu un timbru nou în voce, 
actorul devine cu o extraordinară „măreție 


_purtător al unei înțelepciuni. milenare, asu- 


mindu-şi crezul umanitarist al acestui erou 
naţional care, deși septuagenar, nu s-a lasat 
incovoiat nici de ani, nici de umilinţe, intrun- 
tindu-l pe uzurpator cu stoica seninătate a 
celui convins că dreptatea este de partea a 
ior săi, viitorul urmind sa certifice adevărul. 
Pentru a-i da replica, | Oliver Reed l-a conce- 
put pe generalul Graziani. -ca pe un monolit al 
orgoliului aberant şi odios, zelos emul al de- 
menţialului îl Duce, interpretat de Rod Stei- 
ger (care-și reface aici performanţa din peli- 
Cula lui Lizzani, Mussolini — Ultimo Atto.) 
John Gielgud are apariții fugare î în rolul unui 
mijlocitor impăciuitorist cu alura de blind pa- 
triarh. Rat A sein insuftă aura și sensibili- 


mall -i eh în care sint detinuti o juma- 
tate de milion de civili, imprejmuirea intregii 
țări cu un gard de sirmā ghimpată. „un alt zid 
al lui Hadrian impotriva barbarilor“ cum suiia 
trazeologia fascistă a guvernatorului militar, 
debarcarea corpului. expediționar -- sint aces. 
tea tot atitea momente de mare tunsiune ilus- 
trate cu un spectaculos patetism excelen! 
pus în cadru de operatorul Jack Hildyard şi 
articulate prin detalii semnificative care. de- 
pun mărturie despre existența pașnică a lo- 
Cuitorilor, despre spiritul de Stie, despre 
modestie şi demnitate... 4 


TA COROIU 


nostru aa. — fiecare în telul său — să 

ințeleaga sudura și structura întimplăritor. 
Cînd o tinără spectatoare intuiește și apre- 
ciază costumele, decorurile pentru care Mar- 
garet Furse și-a înnobilat munca cu o statue. 
de aur pe 1969. nu-i putin lucru. 

Dar mai avem și râtăciţi prin mile de oa- 
meni civilizaţi. La stirșitul spectacolului de la 


11, tălpile noastre foșnesc pe co 
iar prin perdeaua de pluş de la ieşire ne 


tem strecura capul în urma unui | ecupaj în 


formă de cerc. Să fi fost tăiată doar „pent 
lustruitul pantofilor „sau este reacţia u 
potriva film 

făptașul râmine dator cu suma 
000 lei oak aa As aa (E 


d suveranitate. că oricărei “naţiuni, regizorul si > 
` producătorul Moustapha Akkad semnează fil- 
| mut Omar Mukhtar: impresionanta fresca 


S zilele 
filmului cubanez 


imaginea unei 
cinematografii 


P.... principala. pentru orice fel de 

eşire” în faţa unui public străin, este selec 
þa Ce anume prezinţi, hotărâşte și în ce ma 
sură reuşești să creezi o imagine, cit de cit 
reprezentativă. asupra unei cinematogratii 
Primul punct cîştigat de „Zilele filmului cuba 
nez“ in fața spectatorului român, mi se pare a 
fi fost exact selecţia. inteligentă, variată — de 
la ceea ce numim noi „film pentru tineret”, O 
logodnică pentru David de G. Orlando Rojas 
la comedia contemporană. Păsările işi iau 
zborul scenariul şi regia Rolando Diáz, tre 
cind prin drama psihologica, Amada de Hum 
berto Solâs, după romanul lui Nelson Miguel 
de Carrion sau socială, Depărtarea — scena 
riul şi regia: Jesus Diaz și pină la filmul poli 
tic, A doua oră a lui Esteban — scenariul > 
regia Manuel Perez Paredes, această selecții 
a reușit să pună sub ochii spectatorilor 
imagine complexă a filmului cubanez la ora 
actuala. 

imaginea s-a rotunjit cu trei filme docu- 
mentare și unul animat (Film minut nr. 8 de 
Jose Reyes), cu Cu dragoste (scenariui şi re 
gia Santiago Villafuerte), Estetica (scenariu! 
și regia Enrique Colina). Rugăciunea (scena 
riul şi regia Marisol! Trujillo). Intre ele, Rugă- 
ciunea, un film de montaj, inspirat de poemu! 
lui Ernesto Cardenal scris la moartea actrițe! 
Marilyn Monroe, s-a desprins net prin struc 
tura lui stranie, şocantă ce mizeaza nu pe le 
gàturi exterioare, ci pe legătura intimă, de 
gind. Un poem cinematografic de mare forț: 
emoţională, plutind între tandrete şi revolta 
tandreţe faţa de imaginea copilăriei, revoltă 
fața de oprimările la care este supusă. Şi Es- 
tetica și Cu dragoste (despre distanța mica 
dintre nevoia de frumos și kitsch primul, des 
pre meșteșugul făcătorilor de olane, câramiz: 
şi decorațiuni exterioare. cel de-al. doiiea). au 


# 
„Aroma de smaralde 


Gheaţa verde 


M.. amintit vizionînd filmu! regizorului 
Ernest Day, Gheaţa verde, o veche vorba 
care spune ca nimeni n-are obligații mai mari 
decit puterile lui. Dar, am completat eu în 
gind, şi le poate asuma la pătrat din orgoliu 
sau mercantilism. Promitea mult pelicula în- 
cepută cu un generic compus cu gust, cu 
sclipire, sugerind o atmosfera de mister inco- 
lacită în jurul unor fastuoase bijuterii. Dar... 
tâietură de montaj şi filmul începe brusc cu 
un carnagiu: un mini grup de arheologi de 
ocazie, cu-o alură hippy sint percheziționaţi, 
anchetați sumar și ucişi fără drept de replica 
de un mini grup de poliţişti sud-americani 
Cu această ocazie (tragică) aflăm exact locui 
desfâşurării acţiunii: Columbia. Tâietura de 
montaj (din nou!) şi filmul începe aparent 
fără nici o legâtură cu secvențele consumate 
anterior. Ni se servește un timid inceput de 
love story între o bogata moștenitoare și un 
modest inginer electronist ramas fară slujba 

Abundă ingredientele unui gen compozit: 
vila, piscina, flirtul, logodnicul nedorit-nepo!- 
tit, o comoară à la Aladin, sofisticate sisteme 
de pază, vendete, secrete, urmariri prin aer, 
apă și chiar şi pe pamint, etc. etc, etc. Apar 
şi cițiva partizani luptind pentru o soartă mai 
buna, se mai virâ-n vorbă și niște onești cult: 
vatori de cafea, de calitate superioara 
ș.a.m.d. Maărturisesc ca din acest moment al 
desfașurării acţiunii (intinsa, lațita, trasa de 
păr) m-a preocupat în egală măsură şi reacția 
spectatorilor. Deși aparent nu lipsește ba 
dimpotrivă, abundă lipiciul şi sclipiciul, sala 
„nu palpită“ la scenele tari și batistele ramin 
uscate chiar cînd drama domnişoarei Lilian 
Holbrook atinge apogeul. E drept, inconsis- 
tența personajelor reduse la clișee, neverosi- 
militaţile şi greșelile de racord strinse toate in 
panoplia filmului sint de natura sa dezama- 
geasca şi pe cel mai puţin pretenţios specta- 
tor. Ca ultim argument regia apelează la ima- 
gine, decoruri naturale sau construite fara 
economie de  butaforie, dovedind in acest 
sens lecturi cinematografice (tip. James 
Bond, Răzbunătorii. Sfintul) corect asimilate. 
Distribuţia conţine citeva „puncte forte” 
Ryan O'Neal, Omar Sharif, Anne Archer 
Ryan O'Neal, „Cadorisit' de scenarist cu ro- 
lul inginerului Wiley, face și el ce poate: zim- 
beşte, îşi pune-n funcțiune sarmu! personai 
bicepşii, îndeminarea tehnica pentru a îi „The 


O or în selecţie, dar nu pe struna ex 

arului, ci pe aceea a profesiei bine 
apinite 

Revenind la piesele de rezistenţă, la lung 


metraje, prima senzaţie creată este de nota ` 


comună (mai bine spus ar fi de note co 
mune), în ciuda diferenţelor stilistice, nor 
male şi binevenite: un aer de sinceritate, de 
ochi proaspat și atent așezat asupra vieții. 
plastica intotdeauna impresionanta, perfecta 
stăpinire a mijloacelor tehnice, simț al nuan- 
telor psihologice, dialoguri firești, actori 
foarte buni, expresivi, inspirat distribuiți 
Cinci filme în care — și cu asta revin la pro- 
biema selecţiei — convinsă sint. fiecare cate- 
gorie de spectatori şi-a gasit. cu siguranţa, 
preferatul, fără să aibă argumente serioase 
de respingere pentru nici unul din celelalte 


Fermecător, O logodnică pentru David — ș: 
nu numai pentru virsta căreia i se adreseaza 
plin de haz, așa cum se şi cuvine unei come 
dii, Păsările iși iau zborul; straniu-tensionat, 
intr-o atmosferă de inceput de secol, Amada; 
dur-sfişietor, Depărtarea; plin de subtilitate A 
doua oră a lui Esteban. Toate. preocupate de 
o grijă deosebită pentru adevăr — adevărul 
fiecăruia — toate, bine apărate fie și de um- 
bra demagogiei. Toate, perfect implinite în 
propunerea lor. Multele note comune, sigur 
că nu au darul de a scoate in faţă un film sau 
altul. Imaginea generala care se creeaza este 
destul de netedă. Şi totuşi, doua din acesti 
cinci mostre de film cubanez. dupa parerea 
mea, se ridică deasupra peisajului propus 
Depărtarea şi A doua oră a lui Esteban. De 
fapt. două filme-proces-de-conştiinţa In De- 
părtarea, o mamă vrea să-şi reciștige fiul på- 
răsit cu 15 ani în urmă pentru o viață mai roz 
în America, America, drept care, se intoarce 
la Havana bine garnisită cu argumente mate 
riale, cadouri peste cadouri şi un singur ar 
gument moral: ultimele imagini aie tatalui ş: 
o casetă de pe care vocea acestuia incearca 
să-și convinga fiul că nu, e! nu l-a parasit, nu 
a vrut niciodată sã- párāseascā Procesul di 
conștiință este mai puţin al mamei și mai 
mult al fiului pe care revederea îl bucura şi i 
amărâște în egaia masură. Insensibii ia argu 
mentele materiale, ei devine și ma: insensib: 
la argumentul moral intrucit din acele ultime 
imagini ale parintelui și. mai ales, din banda 
lasată spre ascultare, rāzbat clare note!» 
false. Uficul atu al mamei devine brusc 
spectaculos handicap. Depărtarea râmine de 
finitv depărtare iar atit de tirziu iubitoarea 
mamă este obligată sá accepte câ exista 
viaţă şi greşeli de nereparat 


În panoplia filmului de aventuri: 


best". Are aproape doi parteneri de același 
calibru: pe actrița Anne Archer și pe binecu- 
noscutul Omar Sharif, aici pe post de ticalos 
miliardar, aparent pocãit. Senzaţia de fals, de 
rasuflat persistă aproape pe intreaga durata a 


cinema 
Nr. 11 (286) Anul XXIV 


București, noiembrie 1986 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


A doua oră a lui Esteban (acţiunea se pe 
trece in 1956, în Cuba lui Batista) este gindi! 
in răspărul acestei idei. Fost luptător, Este 
ban se considera prea bâtrin pentru lupta 
așa încit, a hotarit sa nu se mai amestece in 
cursul istoriei, ci să-şi ducă viaţa liniştit, de- 
parte de trâmintările ei. Imprejurările îl obliga 
sa-şi schimbe gindul, îl obligă sá redevina 
luptătorul care a fost odată. Cazul în care o 
greşeală se poate repara. Excelent construite 
amindouă, interpretate fâră cusur, dozate sa 
vant, dar făra ostentaţie, astfel incit dozajul 

- farmaceutic — de stari contradictorii, de 
reacţii contradictorii. de situaţii dureros con- 
tradictorii nu se mai simte ca dozaj, ci intră 
firesc, în fibra filmului. 


Sigur, orice selecție este subiectivă. A 
spectatorului ca şi a cronicarului. Probabil ș: 
selecţia organizatorilor a fost subiectivă. Im 
portant mi se pare ca din întilnirea mai mu! 
tor unghiuri subiective, să rămină ceva in 
mod obiectiv valoros. Și cred că este cazul 
„Zilelor filmului cubanez“. 


Eva SÎRBU 


Forţa patetismului 


lubire, 
iubirea mea 


f | riumful Binelui, reprezentat prin drep 


tate, virtute și iubire, asupra fului, alcătuit 
din josnicie. laşitate şi tiranie. iată tema pe 
care filmul coreean, lubire, iubirea mea in 
cearcă sā o dezvolte cu mijloacele 
tradiționale ale unei civilizaţii orientaie, in 
cultura câreia patetismul ardent, credinta 
nestrămutată, iubirea curată și cele mai nein 
duplecate legi și obiceiuri se îmbină și coe 
xistă armonios. 


peliculei. Ramin în memorie doar peisajele 
fascinante ale Columbiei și citeva imagini d 
ansamblu ale Bogotei. E oare suticient? 


leana DĂNĂLACHE 


Coperta ! 


loana Pavelescu şi Mircea Albulescu: 
doi actori care merg la inima spectato- 
rilor noștri 
foto: Victor STROE | 


https://biblioteca-digitala.ro 


Iubirea, iubirea mea nu este numai -titlul 
unui film de epocă, ci şi laitmotivul muzical 
„ al filmului în care El, fiul pretectului, este in 
drăgostit de Ea, fiica une: foste curtezane. Ei 
doi se unesc în taină, cu consimțâmintul ce 
lei din urmă, îndupiecată de rugâminţile baia- 
tului, în pofida faptului că în tinerețe și ea a 
fost înşelată în sentimentele sale de catre un 
nobil, tatăl fetei, decedat ulterior. Ei doi 
trăiesc foarte bine, cu ajutorul mamei și al 
slugilor credincioase, cintindu-și refrenul „lu- 
bire, iubirea mea“, care-i smulge din realita- 
tea decoruiui, transpunindu-i in studioul or- 
nat Cu panouri și desene. Fericirea durează 
pină în ziua cind tatăl lui. prefectul, e chemat 
la curtea impăratului, numit fiind intr-o slujbă 
importantă. Îndureraţi. cei doi îşi cintă des- 
părțirea. El tăgăduiește să revina curind s-o 
ia cu el, ea rămine tristă şi fidela lui. Dar noul 
prefect e un tiran odios. În plus, o dorește. 
Victima e supusă la cazne. dar nu cedează 
torturilor. Înciudat, prefectul decide execuţia 
răzvrătitei în cinstea zilei lui de naștere. Toc- 
mai la timp, în ținut reapare iubitul fetei 
care... 

Desigur, întilnirea cu un astfel de film 
obligă racordarea la o altă spiritualitate, desi- 
„gur că această racordare e, uneori, ane- 
voioasă. 

Una din dificultăţile receptării constă în 
aglomerarea prea multor teme într-un film 
care, deși în două serii, e totuși unui singur. 
Şi mai există în acest film. în germene. prin 
personajul mamei fetei, emoţionanta temă a 
curtezanei care iubește cu adevărat, iar „dra- 
gostea unei curtezane este peste măsură de 
profundă. este o mare fără fund de afecţiune 
ce nu poate fi golita sau secată” după cum 
afirmă undeva liricuil Manzalman. 

Bineinteles că există in acest film elemente 
ce nu se pot trece cu vederea. Se reține, de 
exemplu, farmecul actorului care-l interpre- 
tează pe indrăgostit. a cărui evoluţie e con- 
vingâtoare in ingenuitatea și prospeţimea sa. 
De asemenea. nu poate fi uitat actorul care-l 
interpretează pe servitorul tinărului, al carui 
haz. inteligenţă și credinţă faţă de stapin, ii 
afirmă ca pe un nostim Poichinelle oriental. 
lar memoria noastră păstrează şi poezia emo- 
ționantă a legămintului de iubire fâcut de 
bărbat iubitei sale: „Munţii se vor preface în 
Cimpii, lanuri de griu vor inflori pe fundul 
mării, dar iubirea mea nu se va schimba“. 


Irina POPESCU 


Ryan O'Neal, Anne Arc şi Omar Sharif 


O producție S.U.A. 1981. Scenariul: Edward Anhan, 
Hay Hassett, Anthony Summins, Robert de Laurenti- 
#5 Regia: Ernest Day. Imaginea: Giibert Taylor Muzi- 
ca: Sil Wyman Cu: Ryan O'Neal, Anne Archer 
Omar Sharit, Domingo Ambriz. John Larroquette, 
Philipe Stone. 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 le: 


„Cititoru din străinatate se pot abona prin 
"l filatelia" — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
paru Bucureşti — Calea Griviței nr 
4—66". 


Prezentarea artistica și prezentarea gralica 
oana Statie 


Tiparul executat Ja 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


atita raspundere pentru cei mari 


Timp de o săptămină Capitala filmului pentru copii s-a numit Piatra Neamţ. Pe locu- 
rile de unde au pornit in lume şi de pe ecran „Amintirile” lui Nica a Petrei și peregrina- 
rile Lizucâi în Dumbrava cea minunată — devenită şi ea imagine de celuloid — © 
și-au întilnit eroii. Unii îndragiţi din filmele altor ediţii. alții proaspeţi și ades simpati 
cunoscuţi. A depins de realizatori ca întilnirile cinematografice sa devină sarbatori pen- 
tru copii. A depins de toți cei antrenați în gala de la Piatra Neamţ ca intilnirile dintre 
creatori și micuţii „beneticiari” sa ramină inscrise cu roșu în calendarul sentimentat si 

-- de ce nu? — cultural al fiecăruia. Pentru revista „Cinema“ a fost un bun prilej de a 
realiza un amplu colocviu cu cei care fac filme pentru copii. dar şi cu cei care vor fi 
atrași de aici incolo şi stimulaţi sa susțină un E gen atit de aşteptat de cei mici. Cerfat 


Pentru ei, 


filmul 


Metropolei de mîine 


f iatra Neamį, locul cel mai minunat pen- 
tru o asemenea gala de filme. O adevarată 
sârbâtoars pentru cei mici. iar pentru nui o 


ditori, spontani. In ochii lor citeşti tot univer- 
sul de întrebări şi — adeseori — de raspiin- 
Suri Ei ştiu, mult — şi ma tem că ştiu citeo- 
dat: mai mult decit mine. De aceea mi-e jenă 


tur cintaresc ei filmele in competiţie, le com- 
pata noteaza 

Am reținut -- ca o concluzie utilă din reac- 
tiile lor entuziaste sau dezamâgite, — 0 con- 
Cluzie valabila pentru toate virstele receptarii 
moderne, privind starea artei cinematografice 
în general Am impresia câ. la ora actuala 
imaginea a devenit caducă. „vulgară” Chiar 
în sensul uriaşei ei raspunderi. Noi trebuie sa 
venim cu ceva în plus, să înobilam aceasta 
imagine banalizată, imagine-informaţie Re 
cepția contemporana e strict vizuala şi prea 
puțin meditativă. Vizualu! ocupa prea mult 
spaţiu în viața moderna, determinind reflecţii 
individuale insuficient comentate. Simt. din 
nou, nevoia comentariului, a dialogului chiar. 
atit de blamat care, într-adevăr, devenind tot 
mai informativ ar trebui sa-şi recapete funcția 
lui meditativă şi emoţională. Asistâm la reac- 
ţia copiilor, la nevoia lor teribila de comuni- 
care. Dar o altfel de comunicare decit doa: 
pe calea imaginii. Pentru că, in mod stranu 
am impresia ca imaginea cinematografica se- 
para oamenii determinind acea pasivitate a 
receptarii despre care vorbesc sociologi, 
tmaginea nu mai realizează intre privitori o 
comunicare stimulatoare. creatoare. Ce e de 
tăcut? Cred ca putem recupera cuvintul, 
emoția. cu ajutorul muzicii. Muzica, această 
imagine (dimensiune) spirituala reusesie să 
tege mai mult sentimentele, și prin aceasta'sa 


„Rămășagul“ 

propus de Gopo 
tuturor virstelor 
(cu Angela Similea) 


serioasă întilnire de lucru. Cred că manifesta- 
rea. la a treia sa ediţie. a crescut in șase ani 
it altele in 12, ca voinicul din poveste și cu- 
"ind-curind va fi celebra in-lume. speram, şi 
prin calitatea tot mai ridicata a filmelor pre 
zentate. Pe linga intilnirea atit de interesant: 
pe care ne-o prilejuiește cu acest public sin 
cer, spontan. care e copilul, ce iţi comen 
teaza direct, fara menajamente rezultat! 
muncii tale, și îți creeaza, in cel mai inal: 
grad. sentimentul raspunderii. Nici oglinda 
nu-ti „vorbește“ atit de sincer. nu te arata atit 
de limpede nu pentru cum te-ai maimulari in 
faţa ei ci așa cum eşti tu inţeles, astfel ca 
ta tale să comunice cu gindurile lor 

u gindurile acestor puști care zi de zi ne in- 
teleg tot mai bine, dacă nu chiar mai bine de- 
cit ne propunem ori ne imaginăm noi. Şi 
această „proba de foc“ prin care trecem toţi 
realizatorii de filme pentru cei mici, in faţa 
sutelor de mii de ochi scinteietori, ne arata 
pe noi cu tot ceea ce facem și mai ales nu fa- 
cem încă pentru ei. Ni-i arată şi pe copii asa 
cum sint: frumoşi, curioşi, inteligenţi, nerab- 


Lucrez la 
cel mai frumos film 


al vieţii mele: 
portretul Bucureştiului 
de miine 


sa mă ma'muţaresc în faţa lor, sa tac pe co- 
pilul. Care copil, cel care eram eu la virsta 
lor? Nu cred ca am fost ca ei atit de bine in- 
format, de selectiv. de critic. lata juriul „cel 
mic”, al pionierilor la aceasta ediţie. Ce ma- 


https://bibliotedi ARNAN ro 


Tora Vasilescu 
şi Cosmin Sofron 
într-un film 
la Piatra Neamţ: 
Marele. premiu 


Un pingui 
a cîştigat 


Reprezentația A Š Cazacu 


D 


? 


T 

af 
“pp 
r) 


EOP. 


Pentru o săptămînă 
Capitala filmului 
pentru copii 


s-a numit 


Piatra Neamț 


creeze o unitate intre spectatori. l-aţi văzut 
pe copii cum apiaudau şi bateau tactul în rit 
mul unor melodii care însoțeau povestirea 
desenata ori jucata. Cu cita bucurie intonau 
motivul muzical devenit familiar al genericu- 
tui galei sau ace! inspirat marş al cutezato':- 
tor. Cred mult în efectul muzicii —- al muzicii 
bune care poate mișca și munţii de piatra 
Gindiţi-va la ce a realizat ca mobilizare a 
mulțimilor Marseilleza sau Internaționala. E o 
constatare mai veche, desigur, pe care mi-am 
reinnoit-o la Piatra Neamţ. Eu am incercat, 
de mult, cheia asta sigura spre inima specta- 
torului in Comedia fantastică am vrut sa de- 
inonstrez cà muzica este creatoarea unei fan- 
tastice energii afective şi atunci pe imaginea 
tînărului ce atinge prima oara Terra cu na- 
còla lui spaţială, i s-a montat cu mult efect 
un motiv muzical plin de poezie, tandrețe, su- 
jerind acel „acasa“ dupa care tinjea puiul de 
om născut pe o alta planetă: Coloana sonora, 
lu filmele mele .este un scenariu scris cu 
note care comunica emoția inlocuind dialo- 
gurile. De fapt, pentru fiim, ar trebui sa existe 


„o notație muzicala speciala pentru cå sem- 
~nele existente sint, de acum. insuficiente. Ele 


au impact cu spectatorul-auditor numai in 
tuncţie: de liniștea din care apar. în raport cu 
imaginea şi cu zgomotele pe care ie alunga 
ori, dimpotriva, e âlungata muzica de câtre 
ele, creind o anume stare; un efect dramatic 
Chiar de la inceputurile mele cinematografice 


„am lucrat în trio: Dumitru Capoianu aşeza 


notele pe portativ. Dan lonescu le aşeză pe 
zgomote şi eu aşezam totul pe imagine. Aşa 
am observat că nic: notele muzicale, nici 
zgomotele nu trâiau fiecare independent. ci 
numai și numai împreuna. Cred ca arta filmu- 
lui careia pina azi | s-au dat atitea definiţii, 
s-ar pulea numi simplu: armonie. 

Filmul la care lucrez acum. închinat orașu- 
lui Bucureşti, l-am început prin colaborarea 
cu mai multi compozitori care au cintat și 
cintă capitala ţării așa cum e ea azi. dar mai 
ales aşa cum va arata ea miine. O capitaia 
fantastică — poate cea mai frumoasa din r 
săritul Europei. incerc să spun — şi prin in- 
termediul muzicii: „Voi copiii mari şi mici, 
veți povesti nepoților și strănepoților voştri că 
e nemaipomenit ce se intimpla azi în orasul 
nostru, Sint convins ca lucrez la cel mai fru- 
mos film, al vieţii mele. Și peste ani la acest 
fiim se vor referi — pentru imaginea zilei de 
azi cunținuta ui e!l. — copiii anilor 2000“. 


lon POPESCU GOPO 


o parodie de zile mari 
( Asediul i eat 
de Victor Antonescu)