Revista Cinema/1977 — 1989/024-CINEMA-anul-XXIV-nr-3-1986

siliului 


Cons 


ro 


digitala 


] 


loteca 


Festivalul naţional „Cîntare 


Înnoirea 


a României“ 


ee se dee E POI E, 


în întimpinarea tematicii majore 


| n primele zile ale primăverii, Consiliul 
Culturii şi Educaţiei Socialiste a organi» 
zat, la „Casa Filmului” — Cinema „Stu- 
dio“ din Capitală, Consfătuirea pe ţară 
a cineamatorilor, laureați și participanţi 
la a cincea ediţie a Festivalului naţional 
al muncii şi creaţiei „Cîntarea Romă- 
niei“. 

Este o metodă intrată demult în prac- 
tică, avind scopul de a generaliza expe- 
riența dobindită şi a fixa unele jaloane 
ale activităţii viitoare. Noutatea a fost, 
de data aceasta, depăşirea caracterului 
bilanţier al lucrărilor, prin efortul apro- 
pierii de aspectele metodologice și pre- 
ocuparile calitative ale cineamatorilor, 
prin factura concretă și aplicata a pro- 
gramului, începind cu nuanţarea diret- 
țiilor şi speciilor tematice prioritare, cu 
discutarea critică și autocritică a rezul 
tatelor. i 

innoirea a venit în întimpinarea solt- 
citărilor  cineclubiștilor înșiși, angajaţi 
cu pasiune în discuţiile desfășurate în 
lumina indicaţiilor de partid care orien- 
tează întreaga noastră activitate. Rele- 
ratului introductiv i s-au adăugat, în 
acest scop, o gală de filme și expuna- 


P. un creator, fiimul pentru copii este 
un crez. De aici incolo trebuie discutat. Pen- 
tru că acest gen nu face parte dintr-o modă, 
nu este expresia unei „linii care se poartă la 
un moment dat" şi pe urmă se schimbă. El 
este o permanenţă. Cu alte cuvinte, trebuie 
să fii pasionat, convins în adincul tău că vrei 
să faci filme pentru copii. Altfel, el apare ca o 
lucrare exterioară ție. Este atit de greu de fā- 
cut, reclamă atit de multe date în plus față de 
filmul obişnuit, incit nu pot să cred în creați- 
ile întimplătoare, trecătoare prin filmografia 
unui regizor. Filmul pentru copii presupune o 
adincă cunoaștere a psihologiei virstei și a 
modalităţilor de educaţie; el ro creatorul 
la o responsabilitate deosebită întrucit este 
un gen destinat unui public care nu are incă 
puterea discernămintului. Un -spectator-bu- 
rete care absoarbe tot ce-i dai și, in egală 
măsură, poate asimila lucruri folositoare, dar 
şi lucruri care pot fi impotriva educaţiei tui 
estetice. Şi nu numai. Nimic mai periculos 
decit să pui sub ochii copilului o peliculă de 
prost gust, sau care poate dezvolta prostul 
gust și, în acest sens, eu cred că noi, creato- 
rii, nu avem voie să uităm că prin ceea ce nu- 
mim „act de creație“ tacem și un act de edu- 
caţie. Poate de aceea eu imaginez filmul pen- 
tru copii ca un film „de familie”. Adică un 
tiim care implică atit copilul-spectator, cit şi 
părinţii-spectatori. lar dacă aș fi întrebată de 
ce fac asemenea filme, de ce cred in ele, 
n-aş putea să râspund. Ar fi ca şi cum aș fi 
întrebată de ce iubesc un om sau altul. Ceea 
ce știu este că, din pacate, în lume, sint prea 
puţine filme bune pentru copii. 

Rolul acestui gen de filme este foarte com- 
plicat: pe lingă latura lui educativă, el mai are 
şi o latură strict omenească. In zilele noastre. 
filmul pentru copii are și menirea să inlocu- 
sasca bunicii timpurilor moderne, de regula 


2 


de notorietate, 


Un dialog pentru toate vîrstele 


Pentru mine, „filmul de copii 
este un „film de familie“ 


O  consfătuire 
a cineamatorilor 
stimulatoare 
şi pentru 
profesionişti 


rile susținute de cineaști profesionisti 
în- direcţii nevralgice 
pâna scenariul filmului de scurt me- 
raj (Titus Mesaros), imaginea (Con- 


stantin Ciubotaru), montajul (Alecu 


Croitoru). 


S-a vazut din discuții, dar mai ales 
din unele fiime, că în actuala faza a 
acestei ample mișcări, adevăratul cinea- 
mator nu mai e un diletant. Fara a co- 
cheta cu profesionismul, făra a recurge 
a paralelisme gratuite, ei e conștient 


“ 


prea tineri şi prea ocupați in viața socială ca 


mele pe care le facem, trebuie să suplinim și 
„munca bunicilor cu nepoții”. Să acoperim 
măcar o parte din „de ce'-urile pe care copiii 
le lansează la o anumită virstă, acele infinite 
de ce-uri prin care îşi exprimă ei setea de cu- 
noaștere. Și cind spun asta mă gindesc ca 
sint prea puține filme de tot felul — animaţie 
pentru o categorie de virstă, documentar ști- 
ințific sau film didactic pentru altă virsta. 
chiar şi filme artistice pentru toate virstele 
Fiime făcute cu o bună cunoaștere a ritmului 
în care trăiesc copiii noștri, a pretențiilor pe 
care școala le are de la ei, a volumului mare 
de obligaţii pe care le are un copil in zilele 
noastre. Copiii secolului nostru nu au timp 
de pierdut. Noi trebuie, așadar, sintem obii- 
gaţi, ca în timpul cinematografic al unui film 
să-i furnizăm cît mai multe cunoștințe impor- 
tante și care să-l intereseze. Recepţia specta- 
torului-copil azi este astfel educată incit el 
este în stare să primească mult mai repede si 
mai mult decit cu ani în urmă. Datorită edu- 
caţiei audiovizuale de care se bucură, el știe 
să se aleagă nu doar cu ceva, ci chiar cu 
mult din cit i se oferă. Ca atare, datoria noas- 
tră de a-i oferi crește. 
in ce privește tematica unor asemenea 
fiime eu, personal, mă indepărtez de acele 
basme „moderne“ care ne propun numai in- 
troducerea copilului în sfera rachetelor, a 
tehnicii și tehnicizării, pentru că mi se pare a 
fi o cale de falsă modernizare a basmului 
Sint tentată mai degraba să mă întorc cu pio- 
senie la literatura română scrisă sau la bas- 
mul popular — mă gindesc la Ispnescu, ma 
gindesc la Creangă. Şi, bineînţeles de fiecare 
data resimt, ca pe o acuta necesitate, nevoia 
ca aceste basme să fie cunoscute de copiii 
noştri pentru că în ele ei pot gasi forța, seva 
creatoare a poporului nostru. În aceste 


să mai aibă timp sa fie bunici. Deci, prin tik- 


de necesitatea calilicarii în toate com- 
părtimentele de lucru, nu dintr-o simplă 
curiozitate tehnică, ci într-o cit mai 
largă perspectivă ideologică și cultu- 
rala, a unei finalități social-politice şi 
educative bine precizate. 

Asta nu înseamnă că nu exista încă 
destule prejudecăți și râmineri în urma. 
transformate, la rindul lor, în obiect al 
dezbaterilor. Avem încă de luptat, de 
pildă, împotriva unei imagini incom- 
plete sau false, uneori chiar cu imagi- 
nea cineamatorilor despre ei înșiși, care 
nu corespunde totdeauna cu realitatea 
şi cu posibilitățile lor maxime. Astfel 
s-a demonstrat ca, în ciuda unor difi- 
cultăți, departe de a fi in scadere sau 
de a bate pasul pe loc, avem actual- 
mente aproximativ 700 de cinecluburi 
în țară, cu aproape șapte mii de partici- 
panţi, făra a socoti cinecluburile pionie- 
rilor, elevilor şi studenților care ar du- 
bla cifrele. Se realizează opt-nouă sute 
«ie filme în fiecare dintre ediţiile festiva- 
Jului, în toate cele zece categorii tema- 


Florin VELICU 


(Continuare în pag. 14) 


basme, noi toți, dar mai ales copiii, sintem in 
vațaţi să fim mai buni, mai drepţi și viteji cit 
cuprinde. Sintem învăţaţi să învingem râul și! 
sa ne iubim patria. Cred în necesitatea imbi 
narii prezentului cu trecutul — fie el și al fan 
teziei creatoare a poporului care a contribuit 
neindoieinic la aşezarea culturii noastre spiri- 
tuale. Vizavi de această literatură clasică, dar 
după mine atit de modernă în spirit, noi, ci- 
neaștii, avem atit de mult de făcut încit spe- 
ranja mea rāmine pe umerii qenerațtiei vii- 
toare. imi place să cred, că în generațiile tinere 
ge cineasti vor exista şi acei regizori care se 


Prezentul cel mai 
cu „a 


|, ziua aceea m-am sculat de dimineaţa, 
foarte de dimineaţa, trebuia să termin pină la 
ora 12 scenariul pentru un film, un film pen- 
tru copii. 

| Copiii sint niște gogomani, mi-am spus eu. 
ei nu iau lucrurile așa cum sint, întotdeauna 
întreabă sau se descurcă singuri cum nu te 
aștepți! De ce e aia? De ce e aşa şi nu aşa? 
N-au nici un respect pentru Lună sau sint in 
stare să deschidă capul frăţiorului care 
doarme ca să vadă ce sforăie îinâuntru... Tre- 
buie să te. deghizezi ca să te poţi apropia de 
ei şi e foarte greu, nu se lasă păcaliţi! Daca 
faci pe Moș Gerilă, ei ştiu că eşti tu, dar le 
place, acceptă „joaca“ ca să-ți facă ţie pla- 
cere... Sint teribili de ințelegători, te privesc 
calmi cum te chinui cu barba de vată și se 
prefac că nu-ţi văd stingăciile. 

Deghizarea care le place cel mai mult copi 
ilor (cea mai dificila) este sâ-ţi pui masca pe 
creier: să te prefaci că ești la mintea lor, să le 
vorbeşti şi să interpretezi lumea așa cum vor 
ei: adică scaunul intors pe dos este un auto 
mobil; miinile întinse şi fugind prin casă re- 
prezintă un avion. nisipul turnat in forme de 


https://biblioteca-digitala.ro 


Cel mai preţios spectator: 


viu proiectat în filmele 
fost odată“ 


„Partidul nostru 
va acorda 
întreaga atenţie 
afirmării plenare a femeii 
în toate domeniile 
de activitate, 
va crea toate condiţiile 
ca ele să fie, 
întotdeauna, 
o prezenţă activă 
în viaţa ţării, 
să-şi aducă 
întreaga contribuţie 
atit în creaţia 
de bunuri materiale 
şi spirituale, 
cît și în familie şi societate, 
în întreaga operă 
de construcţie socialistă 
şi comunistă 
din patria noastră“. 


Nicolae CEAUȘESCU 


(din Mesajul adresat femeilor 
din Republica Socialista România 
cu prilejul „Zilei internaţionale a femeii”) 


vor apleca cu dragoste și răbdare. credinţă și 
ievotament asupra filmului pentru copii (ci- 
'eşte „de familie”), şi cred acest lucru poate 
pentru că în noua generaţie de regizori exista 
foarte multe talente. Există foarte mulți oa- 
meni sensibili. capabili să se apropie de 
acest gen atit de dificil şi atit de responsabi! 


- 


Elisabeta BOSTAN 


copilul 


tablā e delicios.. Sa vezi dacă nu-ți place 
prâjitura, sau sa faci greşeala şi la cotituri cu 
scaunul să nu semnalizezi! 

Mă bărbieream şi-mi aduceam aminte ce 
interes au copiii pentru barbierit — au senti- 
mentul diferenţei de virstă — a le interzice sã - 
se bârbierească este a le spune Cu multă râu- 
tate: ești copil! Lor. copiilor, le place să fie 
copii, dar se dau mari: ei sint doctori. sau şo- 
fer), sînt miniştri şi, foarte des, parinţi... Veci- 
A spun că d-aia iubesc copiii pentru că 
nu-mi manincă zilele” așa cum le manincă 
lor, ca sint rāi, neascultatori și întorc casa pe 

ios 

Ecurios cum îmi vin toate ideile astea cind 
ma baărbieresc! În fond ce e copilul? Un om 
in formare, un matur care crește! La virsta lui 
copilul are o vie impresionabilitate ce devine 
din ce în ce mai afectivă. Totul se imprima pe 
ceara moale a creierului sãu, dar ca la mag- 
netoton: o înregistrare şterge pe cealaltă, e! 
nu trâiește decit momentul prezent, este in- 
capabil de atenţie, este captivat de orice prin 
senzația momentana, n-are nici un orizont, 
nici pentru trecut, nici pentru viitor. De viitor 
se ocupă părinţii, ei le descoperă talente 


e fel de f 


„unice”, aplicaţii pentru poezie. desen, mu 
zică... Copilul insă rizind, plingind aproape in 
același timp. abandonează o jucărie pentru 
alta, fără a inceta să se miște permanent, are 
multe dorinţi. ambiţii puternice, dar, totde 
auna efemere... Dacă mânincă bătaie, ii trece 
repede, pare uituc şi nu e, știe ce trebuie sa 
țină minte, dar alege, știe ce vrea și chiar 
evaluează riscul: dacă face ceva ce place sau 
nu place celor mari. Minte, monstrul mic! A 
minţi, înseamnă a ști cum arată adevărul, iar 
minciuna nu face decit să amine pedeapsa — 
pentru a-i face momentul plăcut. Cit de mult 
iubește copilul, prezentul! 

Copilul își iubește mama, e gelos pe alţi 
copii, gelos pe fratele sau sora lui care ar pu- 
tea să-i răpească o cit de mică mingiiere sau 
alintare pe care numai el o merită! Afectiv, 
foarte uşor iritabil, este chiar violent, străin la 
milă — stringe de coadă pisica și toate emo- 
țiile ce nu-l interesează le respinge egoist. 
Mă spăl! pe față, mă usuc cu prosopul... „Di- 
mineaţa cind mă scol,/ Mă-mbrac iute și mă 
spăl...* 

M-a întrebat odată un puşti dacă trebuie să 
se îmbrace întii și pe urmă să se spele, ai 
naibii copiii ăștia. unde le merge mintea?. 

Trec prin fața maşinii de scris, aseară am 
scris o secvenţă cu Făt Frumos, Cosinzene și 
un monstru hidos. Mă şterg în urechi și-mi 
aduc aminte de povestea lui Perseu, strălucit 
erou din mitologia greacă. Perseu atacă Me 
duza (un monstru oribil care are pe cap în 
loc de păr, șerpi — fascinant, dar în același 
timp privirea sa pietrifică). Atena îi dă lui Per- 
seu oglinda în care ea își aranja buclele. Per- 
seu se apropie de Meduza și evită privirea ei 
pietrificatoare, observind-o reflectată in 
oglindă... Perseu învinge Meduza printr-un 
truc pe care noi, în cinematografie, îl folosim 
pentru a învinge privirea neiertâtoare a spec- 
tatorului .. 

Dar eu trebuie să fac o poveste cu Feţi 
Frumoşii și mie-mi plac poveștile interpretate! 
Vreau să fac monștri simpatici, balauri cu su- 
fiet de fecioară, spini justițiari, cosmonauţi 
confundați cu oameni îmbrăcaţi în piei de 
porc... Mă așez la masă şi cred că am bătut o 
virgulă... Altfel, zic eu, întorcindu-mă la filmul 
meu, starea morală este foarte bine legată de 
starea psihică, copilul acceptă jocul pe care 
noi i-l propunem şi povestea e poveste, ei o 
ascultă, o vede cuminte la cinematograf, la 
teatru, la televizor, dar se uită și dincolo de 
programul pentru copii și se joacă de-a poli- 
țiştii și trage cu pistolul! Mobilitate, impresio- 
nabilitate superficială, memorie fără rațiune, 
facilă, fugitivă... Acestea sint trăsăturile ca- 
racteristice ale psihicului copilului, adică al 


ilime le dăm? 


unei ființe al carei creier e în plină dezvol- 
tare... 

Furios, am descris un Fat Frumos cu barba 
i mustăţi. i-am pus și ochelari de miop — 
am rupt pagina, e pentru copiii mari! Pentru 
copilul mic, pentru clientul meu neastimpă- 
rat, ce nu se poate concentra, căruia ii fuge 
mintea dintr-un colț în celălalt colț, pe verti- 
cală, și pe orizontală, diagonală sau spirală, 
trebuie lucruri mai simple. 

Curios cum îi plac poveştile cu „unu mare” 
şi cu „unu mic” și cum ii place să învingă cel 
mic! Îmi aduc aminte de filme desenate: un 
cutu mare fugărește o pisică mică... pisica 
face la stinga şi nătăfleață se face foaie de ți- 
gară pe un gard... Sau pisica care fugărește 
un şoricel şi care prin diferite șmecherii inne- 
buneşte pisica cu miere sau cu dinamită pina 
se face schelet! Unde-i vorba profesorului 
pisica e trebuincioasă omului, pentru că mā- 
nincă șoareci... Dar iată că în imaginea urma- 
toare pisica (întreagă ca şi cum n-ar fi fost 
adineaori schelet) fugăreşte din nou șorice- 
lul... Şi cu dinamita? Care dinamita? A, da! 
Aşa vine vorba: a făcut-o prat! Acum, a prins 
şoricelul, îl presară cu sare și-l pune în tigaie 
să-l prăjească! 

Asta am mai văzut-o, da' imi place, vreau 
să o mai văd o dată! E foarte greu să fii origi- 
nal, mai ales cu copiii. Ceva neobişnuit, ceva 
nemaivăzut, ceva care nu are incă nume, știu 
eu? De ce să fiu eu primul care să apreciez, 
dacă mie-mi place și cred că e serios şi cind 
colo e de ris! De ce să rid cind trebuie să tac 
şi invers — nu-mi plac chestiille astea origi- 
nale, mie mai bine dă-mi o treabă verificată 
la care să se scrie clar: comedie! 

În sfirșit, astea-s chinurile mele, copiii însă 
cred tot ce li se spune, ce văd, adică știu cå, 
de exemplu, flacăra unui chibrit frige, că nu e 
bine să mâninci chibritul... Ct despre teoria 
chibritului, habar n-au... Abia pe la virsta de 
doi-trei ani copilul este inzestrat cu toate fa- 
cultăţile, bineînțeles debile, dar care evolu- 
ează împreună cu el. El cunoaște o limbă, bi- 
neînțeles nu-i limba română și nici franceză. 
e un fel de limbă spaţială, o limbă proprie lui. 
un fei de sunete cu ajutorul cărora determină 
obiecte și mai ales dorinţi, cred, că mai ales 
dorințele îl fac să învețe limba părinţilor. 

Îmi dau seama că stau în fața mașinii de 
scris și nu prea știu ce vreau să scriu... Copi- 
lul meu, clientul meu crește şi vreau să-i 
prind din zbor, cred că pe la virsta de pa- 
tru-cinci ani şi pină la pubertate ei iese din 
faza dominant sensitivă și intră, aproape ne- 
observat, în faza impresionant afectivă, ei de- 
vine capabil de afecțiune pentru cei din jurii! 
lui, puţin cite puțin se debarasează de egois- 


mul feroce ce-i domina anișorii, devine cum 
s-ar spune... uman, nu mai plinge repede 
pentru orice, colaborează cu cei .din jurul 
său, ajută la dezvoltarea facultăţilor sale inte- 
lectuale stimulat de educaţie și mai ales de 
orgoliu 


Pe scurt, copilul incepe sa devina spectator 
Dar copilul creşte. Ținăra fată imbraca păpusa și 
o cearta. tinarul caută jocuri zgomotoase, vio- 
lente, își imbogajeşte de exemplu vocabula- 
rul cu mărci de automobile, fapte senzaţio- 
nale și sport. 

Clientul meu crește, se dezvoltă, ajunge 


E... astăzi în lume un interes sporit faţa 
de filmele pentru copii. S-a realizat şi la noi 
cite ceva în ultima vreme şi e foarte bine. Nu- 
mai că puţine din aceste filme li se adresează 
direct lor, chiar cînd protagoniștii sint copii 
Cele mai multe sint lecții de comportament 
pentru părinţi. Educaţia educatorilor, nu-i 
râu, dar să nu-i neglijăm nici pe cei mici. Să 
nu scăpăm din vedere marea lor plăcere: po- 
vestea. Să nu uităm că acești copii atit de in- 
struiţi, atit de înţelepţi, de învăţaţi, copiii se- 
colului tuturor minunilor tehnice, au o foame 
teribilă de poveste. De filmul cu „story“. De 
aventuri. De filmul muzical. Cu ce incintare 
văd ei și revăd Veronica sau Mama, De-aș fi 
Harap Alb... l-aţi urmărit în timpul proiecții- 
lor? Sint fascinaţi, îngină melodia odată cu 
protagoniștii, e o bucurie generală... Şi cite 
asemenea bucurii le-am mai putea oferi din 
bogatul tezaur de basme românești!... Ce mu- 


https://biblioteca-digitala.ro 


. Filme cu copii, 
„lecţii“ pentru părinţi 


„„„un concurs de idei 
de scenarii pentru copii, 
la care să aibă acces toate virstele 


miine, poimiine matur și eu încă nu i-am ofe- 
rit mai nimic, nimic care-săi placă și. mai 
ales, să-i fie folositor... Imi vine să rup tot ce 
am scris şi să incerc să conving producătorul 
meu că trebuie să facem ceva nou pe limba 
şi imaginea secolului nostru, sintem şcoala 
cu metodele ei, sintem filmul cu variantele 
noastre, sintem televiziunea cu emisiile și ca- 
setele ei... 

Mă uit la ceas: 11,30! String repede foile, le 
aşez după numere, le pun ini dosar, alerg la 
studio: e foarte important să fiu punctual, 


Jon POPESCU GOPO 


zical ar putea ieși din amuzantul „ivan Tur- 
bincă“. Numai iadul ce ilaritate ar stirni... Dar 
„Făt Frumos din lacrimă”, dar „Făt frumos şi 
merele de aur“, ce motive de inspiraţie pen- 
tru cineaști. Dar peisajul ţării!... Cheile Şugă- 
rului, să zicem, ce cadru feeric nemaipomenit 
pentru toate „Dumbrăvile”... cinematografice. 
Un peisaj care ar putea povesti, el singur, ca 
un adevărat personaj de film, atitea și atitea 
minuni. Numai de-ar exista și interesul siste- 
matic pentru sondarea acestor zăcăminte de 
fantezie şi ințelepciune, basmele din care sa 
se. impărtășească, prin intermediul filmului, 
toți copiii noștri. 

Ce-aţi zice de o casă de filme specializată 
pentru filmul de copii? Dar de un concurs de 
idei de scenarii la care să aibă acces și con- 
deiele sub 14 ani? Aşteptaţi şi provincia...? 


lon MUSCĂ 


actor Teatrul Tineretului 
Piatra Neami 


3 


Protaponistă: tip a nd 
de Vasilica Istrate şi Elisabeta Bostan, 
cu Maria Ploae, Mircea Diaconu, 
Aurel Giurumia şi copiii d 
Medeea Marinescu, 


Dan Bordeianu, , Vlăduţ, Poj 
îi 


singură „aripă“. 
Dar protectoare. 
g IL reau Să ştiu 
Hide ce  amaripi 
gorescu 


ilmul de familie ca datorie. 
Ca bucurie 


Prietenul 


Nu poezii 
ci sufletul copilului 


C. sint acești actori minunați? 

Cine-i fata asta? Unde și cum ai găsit-o? 
Comanda la mine. Decalat 3 fotograme. De 
dragul tău, Anca. Mixaj. Actul IX. 

Un buton albastru se stinge, unul roşu se 
aprinde, filmtonogratele incep să se rotească, 
destășurind simultan şi sincron cele 8 benzi 
de sunet care vor deveni una: coloana sonoră 
a actului IX. Acesta este mixajul. Pe ecran 
apare curtea blocului, băieții joacă fotbal, fe- 
titele „stau frumos" pe bănci; nea Fane joacă 
table. Muzica mai prezentă, îl rog eu pe Mi- 
hai, inginerul de sunet și percuţia incepe să 
puncteze sonor momentul, ca o bătaie de 
inimă. 

— Cine-i fata asta? se aude tare o voce în 
spatele nostru. E deranjant să te intrerupă ci- 
neva din lucru, mai ales cind emoția trebuie 
prinsă, ghidată și redată, dar vizitatorul din 
sala de mixaj in acea dimineaţă de iulie '83 a 
repetat întrebarea, mai categoric, uimit: pe 
ecran apăruse, preț de două secunde, ea — 
Anca. Din mulțimea fetelor de copii o văzuse, 
ea ṣe distingea. A trebuit să opresc mixajul 
— Cum aţi găsit-o, de unde e, cum aţi lucrat 
cu ea? Întrebările erau din cele ce mi se pun 
în mod obișnuit. Vizitatorul era mai puţin 
obișnuit. Se numea Alan Pakula. De profesie, 
regizor de film, deținător al unui premiu Os- 
car. În vizită la studioul nostru, în trecere 
prin întunericul sălii de mixaj, surprins parcă 
şi e! de intensitatea unei priviri de copil. 

Recentul premiu de interpretare la Festiva- 
lui filmului pentru copii de la Chicago, obţi- 
nut de Alexandra Duca (interpreta rolului 
Anca), unicul premiu de acest lel obținut de 
un copii din România (şi care urmează pre- 
miului de interpretare la Piatra Neamţ şi 
mențiunii de la Giftoni-ltalia) confirmă alege- 
rea justă și calităţile de excepție ale fetiţei de 
12 ani. 

Sint des întrebată ge unde şi cum aleg in- 


4 


„cu 
îl int 


meu, copilul 


interpretare“, 
ează pe regizor 


terpreții. Şi mai des sint abordată și mi se 
propun, mi se prezintă copiii. Să vezi ce fru- 
mos e!” „E extraordinar de inteligentă” şi to! 


În cele trei filme pentru copii pe care le-am 
tăcut pină acum dragul tău, Anca, Ra 
cheta albă și Al patrulea gard lingă debarca- 

der) interpreţii au fost aleși din miile de copii 
care au râspuns anunţurilor din ziar. Se pu- 
blică un anunț şi la sediul echipei incep să se 
adune copii. Niciodată doar în limitele de vir- 
stă cerute. O mare parte însoțiți de rude, ve- 
cini, mai emoţionaţi decit candidaţii, vrind 
neapărat să intre și ei la selecţie, săi imbol- 
dească, să ne convingă. Nu e uşor. Dar nu 
voi putea niciodată să mulțumesc de ajuns 
copiilor care vin, sutelor și miilor de pâninți 
care imi permit astfel, să am șansa să găsesc 
cel mai bun interpret. Poate că filmele mele 
să le aducă, prin bucurie. răsplata recunoș- 
tinței mele. Aş minţi să nu recunosc de cite 
ori mi s-a rupt sufletul trebuind să renunt la 
cite un copil „frumos“ sau „dulce“, dar care, 
fie că e conștient că va deveni „erou de film” 
şi începe să joace”, fie că vorbește cu mine 
şi minile incep să se frăminte nervoase, tră- 
ducind un trac neobișnuit. De fiecare dată in- 
cep prin a încerca să-i fac să se simtă bine 
cu mine. Să uite pentru ce sint acolo. Săi 
văd destinși, rizind, răspunzind firesc. Eu am 
nevoie să ajung să le cunosc sufletul, nu po- 
eziile învățate pentru a fi recitate „cu inter- 
pretare“. Mi-ar place să cred că aceste gin- 
duri ale mele vor fi citite de mulţi părinţi, de 
mulți copii. Mă pregătesc să incep, în curind, 
un alt film și atunci cînd va apare în ziare 
anunţul „echipa filmului Recital in grădina cu 
pitici caută -copii pentru a interpreta rolui 
principal” vor veni cu tot sufletul. Un copil 
care e ales pentru un rol în film face un salt 
de zece ani în virstă. Nu le-am ascuns nicio- 
dată, nici lor, nici părinţilor, ce muncă grea îi 


https://bibliotec 


așteaptă Dar ce minunat e cind reușesc din- 
colo de film să văd cum cresc ei, micii mei 
interpreţi, ca oameni. Absolut toţi, după pe 
rioadele de filmare. au devenit mai buni, ma: 
silitori la școală. Explicaţia e foarte simpla 
lucrind cu ei. am descoperit și dezvoltat toc 
mai aceste calități — esențiale oamenilor de 
ispravă: sensibilitatea, dar şi punctualitatea 
capacitatea de concentrare, respectul pentru 
munca celorialți, spiritul de echipă şi memo- 
ria afectivă. Așa au descoperit ei, la 7, la 10, 


la 12 ani gustul adevărat al muncii făcute cu 
rigoare şi placere. lar prin ei. eu imi redesco- 
par resursele de tandrețe ṣi haz Rezultatul 
este cel pe care-l știți, o exclamaţie de uimire 
emoţionată: Cine-i fata asta? Unde și cum ai 
gasit-o?" 


Cristiana NICOLAE 


Lumină pentru viitor... 


In filmele 
bucuria, jo 
Să le-o dăruim și 


C: care inițiem, realizăm și discutam 


poi despre filmul pentru copii trebuie sa Į- 
nem neapărat seama de virsta diferențiata a 


realizate 
ca, 


e copii domi 


lumina. 
noi 


micilor spectatori cårora ne adresăm. Specta- 
torul de virstă preșcolară are altă capacitate 
je recepţie și prelucrare logic-emoțională a 
maginii cinematografice şi, evident. cu totul 


Moment vesel la festivalul filmului de copii de la Piatra Neamţ. Inter- 


pretii multor filme care 
Cosmin Sofron, Andrei 


Petringenaru, 


au inveselit 
Duban. 
Radu Nicolae 


Alexandra Duca. 
Barna, Runa 


asistenta. Printre ci 
Diana Muscă, Luciana 


alta elevul de 12—14 ani. Cunoștinţele aces- 
tuia din urmă sînt bine formate. puterea de 
prelucrare a informaţiei şi emoției primite 
pun intermediul imaginii artistice, capacitatea 
de analiză și discernăâmintul lui critic, sint 
apropiate de virsta adultă. La orice virsta însă 
— între 4 si 14 ani micului spectator nu-i 
place sa fie „dăscâlit” prin imagine. să i se 
arate cu degetul ceea ce e! poate înțelege 
Cînd ii sugerezi ideia cu delicateţe și fantezie, 
te adresezi cu inteligenţă sensibilităţii lui care 
evită ostentaţia, nu digeră formulele stereo- 
tipe, limbajul şablonard. În astfel de situaţii 
(și mi s-a intimplat să asist la reacţiile copii- 
lor vizavi de citeva filme neinspirate) micul 
spectator se inchide în el, refuză chiar o idee 
nobilă dacă nu ai știut să i-o faci atrăgătoare, 
sugestivă, simpatică. Copiii au nevoie de per- 
sonaje pe care să le indrăgească, adevărate 
modele, ei sint apți să guste morala unei po- 
vești dacă i-o oferi inteligent, într-o formulă 
captivantă, singura care poate să-l convingă. 
Problema expresivității limbajului acestui 
gen, un limbaj modern, evoluat pentru un 
spectator deprins de foarte mic cu mijloacele 
audiovizuale curente — e o problemă dificilă 
la care trebuie să reflectam cu toată seriozi- 
tatea. Familiarizat cu imaginea cinematogra- 
lică de foarte devreme, micul spectator al 
epocii electronice înțelege rapid limbajul 
eliptic care se dispenseaza de informaţii de 
prisos, de repetări pleonastice; el sesizează 
repede trecerile de timp printr-o simplă întu- 
necare a imaginii sau printr-o supraimpre 


siune bine realizată: asimileaza prompt rapor- 
tul sunet-imagine, o muzica ce sugerează 
starea interioară a personajului. E suficient 
să audă semnalul atit de cunoscut al ciocâni- 
toarei Woody montat pe imaginea unui copii 
poznaș. ca el să înțeleagă dintr-odată carac- 
terul personajului. O metaforă cum e aceea 
din Vreau să știu de ce am aripi — cea avul- 
turului care, după ce a fost ținut multă vreme 
închis, cînd i s-a dat drumul nu mai știa sa 
zboare — această metaforă am avut bucuria 
să constat că a fost perfect înțeleasă. Specta- 
torii-copii au făcut cu ușurința legătura între 
imagine şi starea personajului — copilul cu 
aripi frinte, traumatizat de drama părinţilor ce 
se despart. Şi aşa, fără să apelăm la cuvinte 
numai printr-o sugestie, o aluzie simbolica 
le-am transmis însăși tema filmului. Dar co- 
piii au nevoie de multă lumină, căldură, poe- 
zie, in viaţă şi pe ecran, de ce să îi intoxicàm 
noi cu spaimele și angoasele noastre? Am 
avut prilejul să urmaresc citeva filme pe 16 
mm realizate de pionieri în cadrul cineclubu- 
rilor. Am fost frapat de explozia de soare, bu 
curie, lumină, joacă pe care am sesizat-o in 
acele imagini. Sa le dăm și noi, prin filmele 
pe care le facem, prin imaginile luminoase pe 
care le dedicâm, acele poveşti care să-i bu- 
cure, să-i tonifice. Prin filmele dăruite lor, noi 
gindim viitorul, transmitem generaţiilor mile 
niului urmâtor, încrederea, șperanţa în acest 
viitor. 


Nicu STAN 


Cu ei trebuie să fii mereu 
„pe fază“ 


Nu filmăm cu aparatul ascuns 
Filmăm cu emoția la vede 


Fino noastre cu copii, despre copii? 
Pentru copii? Pentru toată lumea! Ce ne pre 
ocupă în primul rind? Adevărul. Autentici!^ 
tea fiecărui cadru. Emoţia. Uneori o unda de 
umor. 

Facem filme pentru copii şi ei se recunosc 
pe ecran, îşi retrăiesc micile sau marile pro- 
bleme ale virstei. Facem filme pentru părinţi 
— care iși descoperă in filmele noastre pro- 
prii copii — în situații, momente, intimplări, la 
care, altfel, n-ar putea asista niciodată. Părin- 
ţii n-au voie să intre în timpul orelor de clasă, 
nu asistă la lecţii, nu-şi pot inchipui prea 
bine cum se comportă copilul lor în faţa pro- 
fesorului, la un examen. De cele mai multe 
ori cu totul altfel decit acasă, în familie. Un 
copil plingind cu lacrimi amare tragedia vir- 
stei sale, „nu știu să-l fac pe | mic“, va trezi 
alt ecou în inima unui părinte și altul în inima 
unui copil de aceeași virstă. La Costinești. 
după ce s-a văzut Abecedarul, o fetiță a ținut 
să ne mulțumească pentru că „cineva s-a 
gindit şi la ei“. 

Ne gindim mereu la ei. ne place să lucrăm 
cu ei, am fost colegii lor, ca șoimi, la grădi- 
nità, am fost elevi în clasa |, în a VI-a, in a 
XI-a, am dat examene... Şi cind spunem câ 
am fost colegi cu eroii noștri, o spunem la 
propriu, pentru că, într-adevăr, inainte de in- 
ceperea filmărilor petreceam zile intregi ală- 
turi de ei, în clasă, in recreație, discutam, im- 
preună despre profesori, cu alte cuvinte, le 
ciștigăm încrederea 

Copiii nu au nici un fel de inhibiţie în fața 
aparatului de filmat. Nu-i interesează nici re- 
flectoarele, nici echipa, atita timp cit în fața 
lor se află o profesoară care le pune o între 
bare, sau dau examen, sau extemporal. Ce 
importanță mai are filmul cind el nu ştie sa-l 
tacă pe „| mic? 

Dar copiii sint și nişte actori minunaț! 
Dacă noi n-am fost „pe fază”, dacă n-am reu- 
şit să surprindem o reacţie, un gest. un ras- 
puns spontan, copilul la cererea noastră, işi 
repetă identic „jocul“ — cu condiţia ca prote- 
soara sa-i pună aceeaşi întrebare, să-i ceara 


O feerie pentru toate virstele sau de 


același lucru, să-l pună în aceeași situaţie. -In 
Abecedarul copiii trebuiau să dea exemple 
de cuvinte care să înceapă cu litera „u“. Un 
puști a găsit cuvintul „urban“. Cind a fost în 
trebat ce inseamnă „urban“, ei a răspuns 
„aşa, ceva, ce-și pun turcii, pe cap, aşa...” şi 
a făcut gestul, arâtind cu mina pe cap ce în 
seamnă „turban“. Confuzia copilului, gestu 
rile lui puteau să constituie un moment sem- 
nificativ pentru film. Dar in ziua aceea noi 
eram simpli elevi. A doua zi am adus apara- 
tele, i-am explicat copilului ce vrem, el a înțe- 
les perfect — profesoara a repetat întrebarea, 
copilul a răspus întocmai, a repetat chiar și 
gesturile, colegii s-au amuzat la fel, momen- 
tul a' ieșit perfect autentic. Cu cit virsta eroi- 
lor creşte, cu atit firescul se obține mai greu 
Mărturisim că pentru a obţine o comportare. 
) vorbire naturală, de la elevii mai mari (sau 
je la maturi) fraza noastră cheie este 
Dragă, aici nu vorbești la televizor, aici vor- 
beşti cu minel“ 

Cind ne-am căutat eroii pentru filmul nos- 
tru despre bunici A fost odată... una dintre 
bunicile la care eram în prospecţie, ne-a po- 


“vestit plingind, drama ei: ia toamnă, nepoțelui 


pe care îl crește implinește virsta școlară și 
trebuie să plece la părinţi tocmai în... Drumul 
Taberei, casa lor rămine goală, ei rămin sin- 
guri, bătrini... Am hotărit să încercăm s-o fil- 
măm şi să incercăm să-i obţinem plinsul 
Oare vom reuși? Aparate, refiectoare, șapte 
oameni în jurul ei, dar in momentul în care 
am pus degetul pe rană, cind i-am amintit ce 
o frăminta, imediat a început să plingă și sa 
povestească în fața obiectivului același lucru 
Nu neapărat la acest moment, dar am sur- 
prins cîte un spectator ștergindu-și o lacrimă 
Fie că era bunic, sau bunică, fie că a fost sau 
era crescut de bunici, fiecăruia dintre aceștia 
filmul le transmitea ceva. Deci am revenit de 
unde am plecat. Un moment de adevăr, de 
emoție care să treacă ecranul. Dar pentru 
asta, trebuie să reușești să creezi starea fi- 
rească în jurul celui filmat, în așa fel ca pro- 
blemele lui de viață să depășească în intensi- 
tate și pe cele create de aparatul de filmat. În 


oreierele și furnica — strălucitor 


moment de muzical (Vama de Vasilica Istrate și Elisabeta Bostan, cu 
Florian Pittiş, Violeta Andrei şi Lulu Mihăescu) 


momentul de faţă nu avem acest gen de pro 
bleme. Virsta copiilor pe care îi filmăm acum 
5 minute. o zi, 3 zile. Facem un film despre o 
meserie veche de cind lumea. Un film despre 
moaşe. De la bunici, ne-am intors la origini 
Ce urmează? Sperâm, un film despre niște 
vechi prieteni, copii filmaţi in 1980 cind erau 
în clasa a VI-a (Şedinţă cu părinţii) și pe 
care îi intilnim în clasa a XII-a la stirsitul unei 
etape din viața lor şi la un nou început de 
drum. Nenorocirea e că trebuie să scriem 
scenariul... Scriem mult mai greu scenariul 
decit realizăm filmele... 

Am vrea să răspundem și la o întrebare 
pusă adesea: „Unde era ascuns aparatul de 
filmat? „Poate dacă s-ar fi putut ascunde, 
l-am fi ascuns. Dar un aparat de filmat sin- 
cron este mare și greoi și o clasă este un 
dreptunghi cu patru colțuri „la vedere". 


Într-unul din colțuri era aparatul, lingă tabla, 
și după primele zile — ce zic eu? ore —, de- 
venea psihologic invizibil, cu operator și asis- 
tent cu tot. Sigur că dacă ar fi coeficientul de 
consum al peliculei mai potrivit cu subiectul, 
filmele noastre ar avea și alte momente de 
adevăr, pentru că nu chiar totul se poate re- 
tace. Așa însă, incercăm să vedem cit mai 
mult, să alegem cit mai bine, să găsim calea 
spre sufletul copiilor, într-un cuvint să știm, 
să ştim foarte bine ce vrem. De fiecare dată 
cind începem un film îl avem în minte gata 
facut, ideal după gustul nostru. Apoi ne lā- 
såm duşi de cărările întortocheate care sint 
reale, dar se apropie cumva de „idealul“ ini- 
tial, La un moment dat devizul se epuizeaza, 
pelicula se termină, și mai apare un film de... 


Paula și Doru SEGAL 


Alice- şi ceilalţi - în Ţara Minunilor 


In desenele copiilor 
arele, c 


Copiii găsesc de toate în nimic. 
Adulții, nimic în toate”. 


Giacomo Leopardi 


A fost odată... Nu, nu de celebra „Alice in 
Ţara Minunilor“ cunoscută de generaţii de 
copii de pe mapamond este vorba, ci de cala 
toria în țara minunilor care este desenul an: 
mat, începută cu ani în urmă de o pictoriță s! 
continuată şi azi. Desenul animat este o țara 
minunată care primește pe teritoriul ei pe toti 
cei ce iubesc copiii și fantezia și au păstrat 
ei inșiși, în sufletele lor, într-un colț neștiu! 
de nimeni, ceva din generozitatea și puritatea 
sufletului de copil. Numai cu această condi- 
ție, odată ajunși aici pot să povestească copi 
ilor cite-n lună și în stele, să-i înveţe cu aju 
torul leilor, oamenilor de paie şi de tinichea, 
al iepurașilor și fluturilor, să iubească frumo- 
sul, să fie buni, curajoși, generoși şi harnici 
Nici o țară a minunilor nu poate fi minunata 
altfel. Dar să revenim la piasticiana de care 
vă vorbeam la inceputul acestor rînduri. S-a 
hotărit încă de la inceput să facă filme numa! 
pentru copii. Pentru copiii mari și mici şi 
pentru adulții care au mai păstrat in suflet 
ceva din sufletul lor de copil. Să ştiţi că mai 
există o țară a minunilor desenului animat. In 
ea se desenează numai pentru adulţi, dar nu 
despre ea vorbim. Privind indelung desenele 
copiilor, pictorița de care vă vorbeam a ob 
servat că unele reprezentări se -epetă ca un 
laitmativ: soarele, casa, copacul, pasărez În 
ghicitorile populare ea. pictorița, a găsit 
naive si lermecătoare reprezentări verbe e zile 
acestor elemente. Așa s-a ivit filmul de car- 
toane decupate numit Ghicitori. Soarele a 
devenit un personaj permanent, mereu ace 
laşi şi mereu altul, participind la intimplari 
petrecute în filmele Povestea micului cuc, 
Poveste cu buline, Fata babei și tata moșului, 
Punguța cu doi bani, La margine de lan. 

Arta populară a rămas o sursă generoasa 
de inspiraţie pentru multe din filmele reali- 
zate: stampele de Hășdate (sec. 17—19) pen- 
tru filmul de cartoane decupate Fata babel și 
fata moșului. Mâștile țărâneşti de teatru po- 
pular din nordul Moldovei, pentru ecraniza- 
raa Punguţei cu dol bani. Ceramica de Vama 
pentru filmul cu ohiecte Vine soarele la circ. 
Privind o farfurie de Vama, autoarea și-a imu 
ginat o arenă de circ văzută de sus. Farturia 
este concepută cu două registre decorative 
Registrul exterior, cu buline peste care se su- 
prapuneau in film pietricele de mare pictate 
naiv şi închipuind capete de copii, iar regis- 
trul interior, cu floare. Aici era de tapt arena 
în care își desfășura numărul feeric, clovnul 
În general, in filmele semnate de-a lungul 
anilor cu ajutorul unor tovarăși de drum ta 


Filmul românesc 
de copii 
premiat la Chicago 


Un nou premiu 
pentru filmul românesc de 
De dragul tău, Anca 
de Cristiana Nicolae 


la Festivalul internaţional 
al filmului pentru copii 
de la Chicago 


Premiul special al juriului 
Premiul pentru cea mai bună 
interpretare feminină 
tinerei Alexandra Duc: 


echip 


citar 


apar aceleași motive: 


, copacul, pasărea 


lentaţi și inimoși, autoarea lor a incercat să 
transmită micilor spectatori o trasâtură ca- 
racteristică acestui popor cu suflet de poet: 
inclinarea spre armonie și frumos. Dacă ín- 
tenţia a reuşit, măcar parţial, călătoria autoa- 
rei în Țara Minunilor — călătorie care conti- 
nuă — a meritat să fie începută. 


Liana PETRUŢIU 


Regizorul (Adrian Petringenaru) și în- 
drăgiţii cireșari ai lui Constantin Chi- 
riță (Aripi de zăpadă cu Angela loan. 
Dan Dobre și copiii Alexandra Duca, 
Alina Croitoru, Alina Dumitrescu, Ro- 
bert Enescu, Andrei Guran, Horaţiu 
Medyeșanu, Alexandru Rotaru) 


Lirismul nu exclude parodia (Musche- 

marii în vacanță de Alecu Popovici și 

Savel Știopul cu protagoniștii Bogdan 

Carp, Simona Băducu, Bogdan Ni- 
tescu) 


Lauri '85, proiecte '86 


în cin 


uburile 


din toate zonele ţării. 


In acest 


Num 


Bucureşti, Bacău şi T 


București: 


M... numâr de cinecluburi bucureș 
tene și lista de titluri pe care ele le propun 
pentru 1986 se pot cu greu ordona într-un ta- 
blou unic și în același timp succient 

De aceea voi incepe cu unul dintre cele 
mai tinere cinecluburi, cel de la intreprinde 
rea de Maşini Grele București — I.M.G.B. - 
unde proaspătul cineamator, Ştefan Alexan 
dru, tocami a încheiat primul său exercițiu pe 
peliculă (Simtonia muncii) şi lucrează în pre- 
zent la portretul cinematografic al unui tinăr 
muncitor care stăpinește și coordonează, de 
la un pupitru mecanizat şi electronic, un 
mare număr de utilaje gigantice 

Se poate evidenția aria de cuprindere a in- 
teresului cineamatorilor, de la o asemenea 
zona tematica pina la ceea ce ne sugereaza 
partea a doua dintr-un documentar, intitulat 
Pe urmele „ realizat de un ci 
neast versat ca lon Flechtenmacher. de la 
cinclubul Liceului de artă „George Enescu“, 
cu filmări la Horezu și Tirgoviște. dar şi în 
Italia, la Padova și Veneţia. 

intre aceste două jaloane, un întreg ciclu 
de producții își propune, de pildă, cineciubul 
de la institutul de studii. proiectări și con- 
strucții din 9? ou tură şi industria alimentară 
privind valorificarea energiilor neconvenţio- 
nale și elaborarea de noi tehnologii. Vom cita 
însă imediat un gen şi un titlu de cu totul alt 
calibru, filmul de ficțiune color S-a intimplat 
miine de Veniamin Chițu. Ar fi vorba, nici mai 
mult nici mai puţin. decit de un fel de An- 
ti-războiul stelelor. 

Între I.M.GB. şi Cantacuzini, biogaz și 
stele, iși găsesc locul fiilme-anchetă, filme-pa- 
rabolă antirăzboinice, filme-portret sau mo- 
nografice, filme turistice-estetice, științifice 
reportaje, utilitare ş.a.m.d 

Râmine ca anul care a inceput să verifice și 
sa. selcteze toate aceste bune premise și 
multe altele, să evidenţieze performanţele şi 
sa antreneze in acest flux creativ şi cineclu- 
burile care fie că nu şi-au precizat înca inten- 
tiile. fie că așteaptă un impuls pentru a se 


reactiva. 
Paul MANTU 
cineamator, instructor la „Ecran-uti!” 
Bucuresti 


Bacău: 


D.. cum am avut plăcerea sa citim 
intr-un articol recent din revista „Cinema“. 
județul Bacău a devenit în ultimii ani un ade- 
vărat „centru de producţie cinematografică“ 
Printre animatorii acestei pasiuni și coordo- 
natorii întregii activităţi creativ-educative, se 
află în primul rind Vladimir Lucaveţchi, Ste- 
lian Nanianu, Voicu Alexandrescu și alții, cu- 
noscuţi din palmaresurile Festivalului naţio- 
nal „Cintarea României”. 

Regulamentul insuşși al festivalului ne de- 
termină să avem in vedere și pentru anul 
1986 o. mare diversitate de teme, genuri şi 
specii. Bacăul găzduiește, o dată la doi ani, 
un concurs al filmelor de animaţie din cine- 
Cluburi, cu o pondere și o rezonanța care re- 


zultă din două simple cifre: la ediţia prece 
dentă, din 1984, au intrat în competiţie în jur 
de 100 de pelicule, reprezentind aproximativ 
30 de cinecluburi din toate zonele ţării. Ne 
aflăm în plină pregătire pentru a cincea ediţie 
a acestui concurs de proporții naţionale, care 
va avea loc în a doua parte a anului 1986 La 
cineclubul „Unirea" al Casei de cultură a sin- 
dicatelor, lon Florea, impreună cu Luminiţa 
Grozavu și alți colaboratori, au in lucru, în 
pregătire sau în proiect, citeva desene ani- 
mate, cartoane decupate sau filme de pâpuși, 
satirice, poemaltice, sau experimentale. 

Pentru concretizări, mă limitez in continu- 
are la cineclubul „Unirea” din Bacâu, adâu- 
gind că, în afara filmelor de animaţie, ne pro- 
punem så realizăm în 1986 cinci filme docu- 
mentare sau cu bază documentară. Aşa e ca- 
zul, de pildă, cu o peliculă edificatoare prin 
titlu şi subtitlu: Cum e piinea, loane?, O vară 
fierbinte a 'mecanizatorilor de la S.M.A. He- 
meluș. Alteori. „documentarul pur“ ia o tur- 
nură eseistică, precum în Focuri la Tescani, 
filmat în satul în care a locuit Enescu pe cind 
lucra la „Oedip“. Nu ne lipsește din program 
un film de montaj, cu imagini de arhivă, Leto- 
pise| Bacău, despre orașul nostru ieri și azi, 
preilejuit de sărbătorirea a 65 de ani de la 
fâurirea Partidului Comunist Român. Sint 
time la care vor lucra. în afară de cei pome 
niți la început, Dorel Ichim, Nicolae Schirliu 
şi subsemnatul. 


Alexandru IVANOVIC! 
instructor la Casa de cultură a sindicatelor 
Bacâu 


Tîrgu-Mureş: 


Ci: „Mureş“ al Casei de cultură a 
sindicatelor din Tirgu Mureș funcţionează 
fară întrerupere de 28 de ani, iar dintre vete- 
ranii sâi fondatori, activi şi fruntași în toate 
ediţiile Festivalului naţional „Cintarea Româ- 
niei“, aş numi în primul rind pe Schnedarek 
Ervin şi Păun Popescu 

Clubul nostru este nu numai un atelier de 
ucru, ci şi un centru metodologic unde se 
sivulgă secretele celei de-a șaptea arte și se 
sprijină, în acest mod, toate cele 16 cineciu- 
buri din localitate. Dorinţa cea mai mare este 
ca municipiul nostru să devină un puternic 
centru al cineamatorismului, atit în planul 
producţiei, cit și al educaţiei 

Încurajaţi de ultimele evoluţii ale cineama- 
torilor mureşeni Schnedarek Ervin, Miclos Ti- 
beriu, Pâun Popescu, Seyesy Francisc, Emil 
Grosu, Tiberiu Barta şi alții, la întrecerile de 
la Herculane, Oţelul Roșu și Hunedoara, pre- 
cum și la Festivalul internaţional de la Odesa, 
pentru 1986 ne-am propus să realizăm cinci 
time, dintre care unele se află in lucru. Ne 
preocupă, în continuare, imbinarea ambițiilor 
artistice maxime cu efectul utilitar imediat 
chiar. dacă nu totdeauna in unul și același 
tilm. Astfel, Iluzia şi Optimistul vor fi titlurile 
unor. mini-eseuri de investigaţie psihologică, 
'n timp ce Prietenie și ne vor purta pe 
tarimuri cu totul terestre, cu dorința de a nu 
'gnora nicăieri omenescul şi spiritul de dăru- 
ire în muncă. 

intrucit, cu prilejul diferitelor intilniri, am 
constatat că multe filme nu sint prea dense 
in idei, am luat iniţiativa să organizâm, cu 
ajutorul presei locale, un concurs de scenarii 
special pentru amatori, dotat cu multe premii 
premiul cel mare urmind să fie ecranizarea 
mediată. lar pentru că in domeniul filmelor 
de animaţie sintem deficitari, am invitat cine- 
clubiști experimentați din alte zone ale ţării 
precum şi specialiști de la „Animatiim"— 
București, să colaboreze cu noi într-un an în 
care intreaga activitate a cineamatorilor din 
judeţul nostru dorim să fie cit mai animată. 


Vasile 
instructor metodist la Casa de cultura 
a sindicatelor din Tirgu Mureş 


| n timpul studenţiei, am fost solicitat, în ca- 
drul activităţilor unui cerc științific. să scriu si 
să vorbesc despre Chaplin 

Am vizionat în acest scop multe filme (ati- 
tea cite erau, în depozitele neinființatei pe 
atunci Arhive Naţionale de Filme!), am citit 
multe lucruri scrise despre e! și chiar de ca 
tre el insuși — referiri la sine şi la munca sa 
m-am consultat și cu multe nume sonore 
incă de pe atunci în domeniu şi-am inceput 
sa scriu 

„Şi scriam, dar nu reușeam sà indepārtez 
de mine sentimentul că fac doar compilaţie 
de texte.. 

Nu-mi convenea deloc ideea aceasta, ma 
ales cå trecind drept un... original. doream ci 
tot dinadinsul să descopâr eu ceva ce n-au 
văzut alţii la marele Chaplin, să fiu eu acel ce 
face o remarcă intr-adevar plină de... origina- 
litate! Şi furios câ nu găseam extraordinaru! 
meu, am inceput să scriu despre atmosfera 
filmelor semnate Chaplin. 

Înșiruind pe hirtie vorbe, vorbe, vorbe (ce 
pacat cå le-am pierdut!) mi-am dat seama ca 
despre comicitatea atmosferei filmelor inega- 
fabilului mim nu scrisese nimeni niciodata 
pină atunci sau dacă da — n-aveam cunoş- 
tință de aşa ceva — atunci, ca şi acum, insa 
valabilă _rămine frantuzeasca expresie „le 
grands esprits se rencontrent". Pentru că n 


Pentru fiecare 

dintre, noi, 
à este matca 
asă 

(de Constantin Vaeni) 


meni pina la el, într-o comedie cinematogra 
tica nu reușise să faca sa „joace” obiectele și 
să le „umanizeze“, să joace natura insâși şi 
så şi-o facă partener, sa-ţi creeze permanent 
starea de siguranţă că acea acţiune se putea 
întimpla cu necesitate numai aici și acum şi 
categoric nu in altă parte și altadată și, cul- 
mea! într-o totală, desăvirșită coexistențţă co- 
mică om-mediu. Ei bine, asta insemna să fii 
atins de geniu... Şi el, marele maestru era! El, 
la care mediul era provocator dramaturgie 
declanșată și finalizată de acţiune comică, el, 
care te putea purta în triumi pe culmile risu- 
lui irezistibil... ca gind, ca sentiment, ca idee 
ah Goana după aur, Timpuri noi sau Dicta- 
torul... 


Mediu sau ambianţă sau mediu ambiant 
personaj?... Înseamnă cå, indiferent de expli- 
caţiile date in Micul Larousse sau de Dicţio- 
narul Enciclopedic Român asupra termenilor 
mai sus amintiţi, sintem toți de acord că tre- 
buie să joace sau ar trebui să joace un rol, că 
între primul plan al acţiunii cinematografice 
comice sau dramatice și cel de-al doilea, al 
treilea plan sau ultimul element al perspecti- 
vei vizibile sau sonore trebuie să fie o deplina 
unitate și cooperare, să se determine reci- 
proc, servind construcției dramatice propuse 
contribuind, expresiv. la realizarea ideo-emu- 


https://biblioteca-digitala.ro 


vonală a lumii filmului, fără de care nu există 
adevăr și credință. 

Şi pentru că am început cu Chaplin al ca 
rui erou, Charlot, este incă neintrecut în mo- 
dul în care se solidarizeaza cu mediul și 
invers voi aminti menţținindu-ma în dome- 
niul comediei cinematogratice, ca rusui Aleks- 
androv cu al sau, hai sa zic numai, Toată lu- 
mea ride, cinta și dansează și parizianul Tati 
cu al sãu Unchiul meu susțin, cu elocvența 
cineasta, afirmațiile mele fugare de mai sus 

Şi uite așa, din clasic în clasic, am ajuns la 
mine... care mi-am făcut o profesiune de cre 
dință din susținerea ideii că dacă „omul este 
măsura tuturor lucrurilor”, nu poate să nu fie, 
din cind în cind, ŞI invers, în numele unei ar- 
monii care nu exclude imperlecțiunea (do- 
vădă a perfecţiunii!), chezăşie a trecerii ram- 
pei spre public a mesajului... Cred ca o ana- 
iza pertinentă la unele filme ca Balul de sim- 
bâtă seara, Astă seară dansăm in familie sau 
Secretul lui Bachus ar putea ilustra gindurile 
mele de altadata și de acum. 

Ma ridic mulțumit de pe scaun, inchei in- 
tervenţia de fața și totuși... nu-i de ajuns. Mai 
este nevoie de ceva 

Răstoiesc la intimplare Almanahul „Lucea- 
tarul” pe anul curent şi gâsesc. 

„Redescopăr şi citesc cu nesat, (dacă alta 
dată şcolărește, acum conștientizat), discur- 
su! de recepție la Academie al lui Liviu Re- 


Totul este să faci 
natura, obiectele, 


„să joace“. 


umanizezi! 


Să le 


breanu, recentul omagiat de câtre UNESCO 
cu ocazia centenarului nașterii sale. 

„Lauda ţăranului român“ adusă de Re 
breanu cu acea ocazie, este inchinarea mare- 
lui scriitor in fața celui care ne-a nâscut 
crescut şi dat lumii. este profesiunea de cre- 
dință a marelui român, care și-a făcut din 
proslăvirea virtuţilor neamului un crez artis- 
tic, este jurâmintul Omului de pe aceste me- 
leaguri care, mindru că face parte din popo- 
rul ce a invins vitregiile soartei, este decis, în 
ciuda tuturor incercărilor, să păstreze pentru 
totdeauna ceea ce a fost din totdeauna al lui: 
pamintul său, ţara sa, spaţiul sâu... zis și mio- 
lic. aşa cum il denumea în protundele sale 
studii filozofice, Lucian Blaga 

Și daca la el, la Rebreanu, ca și la 
alți mari scriitori români, spaţiul roma 
nesc trăleşte, dacă la marii, autentici 


Mediul, 
ca personaj. 
Mediul, 


ca stare 
de spirit. 
Mediul, 


ca expresie 

a unui anum 
timp, 

a unui anume 
spațiu 


noștri muzicieni și minuitori ai culorii sau 
dălţii efortul de creativitate este pus în slujba 
sutodetinirii prin naţional în universal, cu atit 
mai mult sau macar tot pe-atit, cineaști 
adică eu și colegii mei într-ale breslei sau ei 
ı printre ei. numărindu-mă şi eu. ca posesori 
a meșteșugului comunicării directe şi in 
masă, avem datoria să facem ca spațiul ro- 
mânesc al străbunei Dacii sà existe in strada 
niile noastre artistice ca o ființa plină de viat 
clocotitoare. intr-o fuziune perfectă cu popo 
rul nostru care, nu intimplător, dintr-o expe 
rienţa milenară, a conchis, pe cit de simplu 
pe-atit de adinc: „codru-i frate cu românul 
lată de ce mä simt într-un fel fericit, dar nu 
pe deplin. ca în filmele mele — hai sa zic 
joar Un Suris in plină vară, Balul de simbăta 
seara, Eu, tu și Ovidiu, Păcală, La porțile pà- 
mintului, riul, ramul si cimpia, dealul! mun 
tele. marea lac parte integranta din romanitate 
lin acel „ce“ specilic naţional fara de car 


Eo te gáseşti pentru prima oară intr-u 

oraș străin nu te uiţi la cladiri. Nu te intere 
sează arhitectura, ci oamenii. Strada cu oa 
menii ei. Cum merg, cum discută, cum sint 
imbrăcaţi. Abia pe urmă incepi să vezi și cla 
dirile. arhitectura, monumentele, etc. Am- 
bientul îl fac oamenii... Ţin minte, cind m-am 
intors de la Paris, mi se părea ciudat că aici 
la noi, se circula cu trasura şi cu automobilul 
pe distanţe atit de mici. Pentru că la Paris eu 
umblasem foarte mult pe jos. Şi ca să văd ṣi 
să cunosc orașul, dar și ca să mai fac econo 


ice școală autohtonă de cinema este o ilu 
"e deșartă 

Şi, fiindcă veni vorba, o discuţie pe aceasta 
temā — şcoala de cinema şi specific naţional 

s-ar impune cu necesitate in paginile re 
„istei „Cinema“, atit de generoasa cu marile 
probleme ale filmului românesc 


Geo SAIZESCU 


mii, pentru că nu intotdeauna îmi puteam 
permite luxul unui bilet de metrou... lar cind 
im fost la Moscova, primul lucru pe care 
i-am făcut a fost sa ies în oraş. deși era 1 
noaptea, så vâd... Eram cu Birlic, el se cul- 
case, iar eu am plecat sa våd oraşul. Mi-au 
placut bulevardele mari, dar eu cautam oa- 
menii. Era iarnă și nişte femei spargeau 
jheaţa... Mă rog, eu sint mai sensibil... Dar sa 
'e intoarcem la ambianța. Pe mine. întotde- 
“una m-au pasionat așezarile vechi. Pentru 
Noaptea furtunoasă am stat la Academie și 


Totul vine de la 
Cu adevărat: 
omul sfințește locul 


om. 


am studiat toată epoca „Nopţii furtunoase 

M-am dus apoi la Muzeul militar să ma docu 
mentez cum se făcea instrucţia pentru Garda 
civică, cum eram imbrăcaţi și așa bine şi te 
meinic mi-am făcut eu documentarea, incit 
Rînzescu, atunci cind a pus la operă „Noap- 
tea furtunoasa“. a venit să vadă filmul ca să 
se documenteze la rindul lui... Uneori ca så 
obţii o ambianţă convingătoare și frumoasa, 
vebuie să trișezi puțin. La Visul unei nopţi de 
iarnă am pus in fața șemineului o canapea 
lungă, şi, in spatele ei, un birou cu o vaza 
mare cu flori pe el. Mi s-a spus ca nu se 
poate, cà nu e „realist“, Numai lon Cantacu- 
zino nu spunea nimic. Zimbea. aşa, pentru el 
Pentru că înțelegea ca ceea ce urmaresc eu 
cu trucul acela este o anume „atmosfera“ 
Mie îmi place ca in film să fie totul perfect. in 
Pantotul Cenușăresei aveam o scena la Ate- 
"eu cu multă figuraţie care trebuia så urce 
scara. Dar mulţi din figuranţi aveau pantotii 
scilciaţi. Mā gindeam suparat: uite, domnule, 
stia beau toata ziua vin și ţuică, dar o pere 


Satul 

natal, 

un reper 
fundamental 
(Liniştea 
din 

- adincuri 
de Malvina 


che de pantofi ca lumea nu au. Ce era sa 
tac? Am oprit filmarea, am trimis la Buftea 
după pantofi, i-am incalțat pe toţi și am filmat 
aşa cum trebuia. „Jeangeorgisme! — spu- 
neau unii — păi cine se uita la pantofii figu- 
ranţilor”?. Ştiţi cine se uită? Spectatorul 
Spectatorului nu-i scapă nici un detaliu. A 
pantofii scilciaţi puteau să fie buni in Aşa e 
viața, pentru ca acolo asta era problema 
Tocmai despre săracie era vorba! 


Atmosfera este foarte importantă intr-un 
fim. Eu am incercat și în Mofturi 1900 så re- 
dau atmosfera timpului așa cum era ea, dar 
n-am avut destule condiţii. La filmele de 
epocă este mai ales importanta atmosfera. La 
„Noaptea furtunoasă", cel puţin. a fost o te- 
vatură întreagă. Cu  „lunionul”. Mai inti, 
m-am interesat unde a fost el de fapt ṣi el a 
fost lingă fosta casă de amanet, „Muntele de 
pietate“, cum i se spunea. in centrul oraşului 
Dacă te lași in jos, spre fostul Teatru Naţio- 
nal, acolo unde sint acum niște prâvălioare 

are nu erau pe timpul acela (in locul lor era 
in zid cu afişe. cu niște stilpi groși deasupra) 
acolo am vrut eu sa fac „lunionul”. Pe jos era 
piatră cubică pe care pocneau frumos copi- 
tele cailor de la tramvaie. Acolo era linia 
tramvaiului care mergea la Moși şi era cel 
mai lung traseu. Ei, aici, cind urcai. se mai 
¿uneau doi cai — unul la dreapta, unul la 
snga și eu am vrut să fac schimbarea asta 
de cai, cå era frumoasă, dădea atmosfera, 
sar m-ar fi costat şase mii de lei, bani mulți 
pe timpul acela, şi nu am putut. Dar am mun- 
t pentru -lunionul» din Noaptea furtunoasă. 
Aveam și un asistent foarte bun, lon Mari- 
nescu, fusese actor, care a umblat pe la So- 
cietatea de gaz şi mi-a facut rost de felinare 
de epocă. intre timp, eu m-am dus la Acade 
mie și am căutat ziarele timpului ca să sco? 
din ele reclamele cu pricina. Am fotografia! 
cortina, lampioanele, mesele... Și toate astea 
imi făceau o plăcere enorma. Ce mai! Am ta- 
cut lunionul cit mai aproape de cel care a 
fost. „Jeangeorgisme"! 


Sigur. mediul, ambianța. pot să joace un 
19) important intr-un film. Dar pentru minme 
dacă subiectul se ocupa de oameni neintere 
sanţi, nici ambianța nu poate fi interesanta 
Dar exista foarte mulţi oameni interesant 
care numai dacă spun ceva şi te încinta. In 
jurul lor și mediul e frumos. Eu aşa vad am 
bianţa; o stilizare. Ca la dansurile stilizate 
Daca creezi o ambianța dintr-un personaj 
care „calca pe iarba“ poate să fie „can 
wata“ dar nu tot ce e ca in viaţa se potr 
veste si filmului 


Atmosfera unui film trebuie să fie neaparat 
frumoasă. Pentru cå omul ce cauta? Frumo 
sul. Asta iubește omul și în casa lui, și în ora 

ul lui. și în ţara lui: frumosul 


Jean GEORGESCU 


65 de ani 
de la 
făurirea 


Partidului 
Comunist 
Român 


Demnitatea ca 
! bucurie eroică 


Bariera 


|, de toate, sare în ochi potriveala fizică 
dintre eroul Barierei lui Mazilu și Octavian 
Cotescu. Nea Vitu — precum îl descrie crea- 
torul lui — „era un om cam de vreo 45 de 
ani, potrivit de statură, dar voinic, bine făcut; 
părul alb cu desăvirşire și fața arsă de soare 
şi încă tinără dădeau acea impresie unică de 
energie și ințelegere“. E greu să-l descrii mai 
bine pe Cotescu, la 45 de ani, cu „impresia 
unică” pe care ţi-o lăsa, exact așa — de ener- 
gie şi înțelegere, venite. într-adevăr, din părul 
alb și fața arsă de soare. Apoi, trecind mai 
spre interior, Mazilu susţinea că personajul 
lui (eu de cînd am citit romanul, în urmă cu 
un sfert de veac, nu văd în nea Viţu decit pe 
tatăl autorului, botezat cu o obscură și fulgu- 
rantă intuiție freudiană de la Witz-glumă, ști- 
ind ce importanţă are Witz-ul în viaţa ideolo- 
gica a lui Vitu) „avea ceasuri sau chiar zile 
intregi cind se purta ca un adolescent, nepă- 
sâtor și vesel“, după cum avea perioade „cind 
se purta liniștit și grav, ca omul frâmintat de 
ceva important și de un anume lucru pe care 
nu toți oamenii îl pricepeau'. Despre ușurăta- 
tea voioșiilor adolescentine ale iui Cotescu şi 
misterul apăsat al farmecului său, iarăși nu 
cunosc definire mai corectă ca aceasta. Încit 
Vitu nu avea cum să nu cadă, fratern, în bra- 
tele lui Cotescu, așa cum şi Cotescu căzuse 
bine și potrivit în teatrul lui Mazilu, înainte de 


Cei care au plătit cu viaţa 


în anii negri lume fără cer 


de Mircea Drăgan 


decizia ințeleaptă a lui Mureșan de a-i prop: 

ne Bariera. Reuşita ecranizării — care ocro- 
teşte fragilitatea epicului printr-o bogată acu- 
mulare a observaţiilor etice-constă în desco- 
perirea acelui „ceva foarte important pe care 
nu toţi oamenii il pricepeau”, și anume: nu 
poţi fi revoluționar angajat în lupta politică 
impotriva burgheziei, fără a fi revoluționar și 
pe planul moralității și mentalităţii tale, un 
necuviincios față de conformismele, duplici- 
tațile, ipocriziile burgheze, un nesupus la 
sentimentalitatea şi prejudecățile „Sfintei fa- 
milii“ burgheze care nu våg peste tot decit 
interesul nud și rece, răpind orice fior sfint al 
relațiilor dintre oameni. Pentru Viţu—Cotescu 
problemele unei noi morale. ale unui non- 
conformism activ și energic. patetic și paro- 
dic totodată, sint chestiuni arzatoare de fie- 


Calda omenie 
- a comunistului 
Octavian C 


$ 
cu se! 


cart zi, deloc în afara luptei politice. Niciunul 
din ilegaliştii filmelor noastre nu e asaltat atit 
de presant ca nea Viţu de autopertecţionarea 
caracterului său şi niciunul nu aduce atita 
consecvență in soluția găsită: „toate gesturile 
și cuvintele ne creează mari obligaţii față de 
noi înşine“. Aceasta e ceea ce „nu toţi oame- 
nii pricep“, dar comunistul acela din „Ba- 
ba-Lica“ o știa prea bine, teoria lui fiind câ 
oricite belele cad pe capul omului, cind des 
chide poarta casei, el e obligat să fie vesei 
cu inima uşoară și cu ceva în buzunare pen 
tru cei dinăuntru; imaginea unui bărbat care 
deschide ușa casei, spune „bună seara" şi 
n-are nimic în buzunare, i se părea tristă, lip- 
sită de bârbăţie. Căci in acest acord funda- 
mental, Mazilu nu vedea o corvoadă, un chin 
ascetic și mohorit, ci o curată bucurie, un 
avint al poftei de a trăi, nu atit cum te taie 
capul, cit armonios. Cei, de pildă, care vin cu 
mina goală acasă, să se comporte ca atare — 
adică să intre pe furiş, să zică bună seara cu 
voce de mort şi să se bage în pat. Viţu—Co- 
tescu nu suporta această voce de mort, avea 
plăcere de a deschide ușa pină la perete şi 
satisfacția cea mai mare era să anunțe o 
veste bună. Din asemenea „fleacuri“ se con- 
stituia viaţa lui, politica lui — el fiind gata sā 
impute prietenilor lui, ca pe un mare cusur 
că nu se pricep la fleacuri, „ce. parcă tu nu 
ştii ce sint fleacurile? (Cotescu juca formida- 
bil scena asta). Că vinul roșu se bea fără si- 
fon, că vinurile nu se amestecă... și nu toate 
femeile sint uși de biserică...“ Doar n-ai sa 
zici că toate femeile sint stricate? „Nu fi 
prost! Numai proştii susțin că toate femeile 
sînt stricate!“ Nici unul din eroii ilegalităţii 
n-a dus o asemenea luptă vehementă împo- 
triva prostiei ca dușman personai, la o astfel 
de înălțime a spiritului popular, departe de 
| orice vulgaritate sau facilitate (riscind, ce-i 
drept, doar monotonia unei prea conştiente 
exemplaritâţi). Vitu al lui Cotescu descope- 
rise cel mai adinc secret al unei gindiri dra- 
matice în vremea noastră: umorul este ine- 
rent oricărui patetism autentic, el intră orga- 
nic în substanța oricărei cauze înalte şi 
drepte, dacă e înaltă şi dreaptă! Ilegalistul 
politic dădea, prin hazul său, legalitate dem- 
nitaţii, ferind-o cu aprigă și salubră vigilență 
de tot ce o mohoreală blazare, plictis. Demni- 
tatea era, pină la urmă, o plăcere, o bucurie. 
intregul talent al lui Cotescu a făcut din Nea 
Vițu al lui Mazilu — potrivindu-i-se mâănușă 
— un erou noncoformist față de clișeele „po- 
zitivilor“. după părerea mea doar actorul lui 
Toma Caragiu în lupta lui cu sălbaticii, stin- 
du-i pe măsură. 
Radu COSAȘU 


` Un timp 
între libertate 
şi moarte 


Lupeni şi Golgota 


E... istoric m-a tentat în două îm 
prejurări cinematografice: la realizarea filmu 
lui Lupeni '29 — impreună cu Eugen Mandric 
și Mircea Drăgan — și mai apoi, la Golgota 
(o continuare a Lupenilor, insă cu o drama 
turgie mai strinsă, urmărind insistent o po 
veste simplă, expresivă). Am înțeles. chiar din 
perioada de investigaţii, de documentare, ca 
ne-am asumat o mare răspundere. Greva de 
la Lupeni din 1929 s-a înscris la loc de frunte 
in istoria mișcării noastre muncitoreşti. Nu 
aveam voie să trădăm istoria de dragul suc 
cesului de public. După cum — nu ne pu- 
team îngădui un film schematic, inexpresiv, 
care să reproducă întimplări, lozinci şi replici 


https://bibliote 


(deşi, discutind cu participanţii la greva 
le-am notat pe toate, le știam pe dinafara, 
deci — am fi putut motiva: aşa s-au petrecul 
lucrurile, iată dovada! Dar, este știut, în cazul 
unui eşec, dovezile de acest fel nu mai au va- 
loare. Un film schematic, prost gindit, inte- 
pretat etc. — chiar aglomerind numai adevă- 
ruri — poate părea fals. Fiorul, emoția. vero- 
similitatea îi vin nu din fotografierea intimplă- 
rilor, ci din harul realizatorilor: de a vedea 
dincolo de intimplări). Am căutat, am şi gasit 
multe soluţii. La punerea în pagină au câzut 
toate, pe rind. Mediul, atit de specific, se de- 
finea anevoie, culoarea locală era palidă, mi- 
nerii aduceau cind a ţărani, cînd a tăbăca- 
ri-desigur, răzvrătiți. Tehnicile, modalitaţile 
sofisticate la care fâcusem apel nu ingăduiau 
pătrunderea în film a fluxului revoluționar, a 
scenelor de masă, a sacrificiului in numele 
unei cauze nobile. Aşa se face că am recurs 
la o dramaturgie simpla, cronologică: o te- 
meie în virstă, al cărui soţ şi-a dat viața pen- 
tru o lume nouă, povestește cum o duceau 
oamenii, de ce au ieșit la grevă şi cum s-a 
dezlânţuit măcelul ordonat de oficiali. Am 
pus mare preț pe mediu. pe scenele de masa 
— şi, peste toate, pe indirjirea omului ce nu 
mai poate indura: libertate. ori moarte! Am o 
mulţumire: la Lupeni '29, la Golgota, am 
muncit toți cu pasiune. Asta se simte, se 
vede, pelicula spune adevărul. Da. a fost pa 
siune. Daca ar fi să reiau Lupenii — cu, sa zi 
cem experiența de azi (au trecut, de-atunci 
mai bine de douăzeci de ani, timp in care am 
mai învăţat cite ceva) — și în aceeași colabo- 
rare, eu, unul, aș opta pentru aceleași tehnici 
de transpunere, pentru aceeași dramaturgie 
Cred că evenimentul istoric cercetat suge- 
rează şi modalităţile potrivite. Se ințelege ca 
evenimentul istoric — în cazul nostru, greva 
de la Lupeni din 1929, poate fi abordat și 
intr-un film psihologic, cu puţine personaje 
tară scene de masa. Ar fi chiar de dorit sa 
se-ntimple așa; va fi o izbindă? Un eşec? De- 
pinde totul de talent, de pasiune. insă noi, 
echipa de atunci, am ambiţionat să cuprin- 
dem vuietul vremii, ce prevestea o lume 
nouă. Cred că, măcar în parte, am reușit. 
Nicolae ŢIC 


Aripile 
vîntului istoric 


Pe malul stîng... 


O mină ţintește cu pistolul — nu ştim 
unde, nu știm cine, nu știm (incâ) de ce. Un 
glonț pornit în glumă (acum distingem: o fe- 


Moment 
de tensiune 
într-o dramă 
| tensionată — 
Pe malul 
Sting al Ẹ E 
Dunării albâşire $ 
de Malvina 
Urşiănu 

cu Val Paraschiv i 


și Gina i: 


4 


€ 


pagini 
de 
istorie, 
pagini 
de 
antologie (HI) 


meie, un tablou de familie, o petrecere cu 
ocupanţi nazişti) va îi deviat de istorie, spre a 
intra în istorie, pe o traiectorie istorică. Cî- 
teva zile de august fierbinte, pe mal de Du- 
náre albastră, fară vals, doar cu tangouri las- 
cive. într-un conac ce pare o Sodomă a dis- 
tracțiilor pe timp nelimitat. Dar timpul nu mai 
are răbdare “cu acesti inconstienți, figuranţi 
abulici într-o piesa care i-a sortit eșecului, 


Ultimul act se joacă fără fard şi decoruri la 
lumina cruda a războiului pierdut de agresor, 
sub ralala puștilor eliberatoare, în bubuit de 
tunuri ce se apropie și uruit de ziduri ce se 
naruie dinăuntru. Acest „dinâuntru” e pasiu- 
nea Malvinei Urșianu, regizor care transfigu- 
reaza biografii, destine individuale, ridicin- 
cu-le la puterea cea mare a Istoriei în clipele 
e. hotăritoare (Serata, intoarcerea lui Vodă 
Lăpuşneanu, Liniştea din adincuri). Ca și în 
Serata, conacul — pestriță arca a lui Noe 

aduna ființe slabe duse de val. dezorientate, 
ca Zaraza, dar și altele, capabile să indrepte 
corabia spre liman (cei doi mecanici comu- 
nişti organizind înarmarea țăranilor). O pina- 
coteca originala. diversa, bogata: niciodata 
portretele Malvinei nu se repeta, sint ingivi- 
iualitaţi bine marcate, dar au acel incontun- 
dabil „aer de familie” pe care li-l conferă 
torta de a-și sugera subtil statutul social res- 
pectiv. Diversă şi cu atit mai autentică în 
tr-amâtul culorilor, nuanțelor caracterizante, 
detaliilor psihologice: petrecăreaţa stâpina a 
conacului — fostă țintașa la circ, valetul re- 
zoneur, fetița-martor şi acuzator, sora ei vi- 
tregá de la țară. mecanicul, Bostanca — mis 
teriosul tinar cu pār argintiu. învăţătoarea. 
mama și fiul — boieri scapătați porniţi în pe- 
ţii — o ceată de cheflii ocazionali, etc. Cu t9- 
ţii îşi trădeaza mai devreme sau mai tirziu. 
printr-o acţiune sau o frază scapata, un gest 
semnificativ, obsesia, obirșia, scopul. O gale- 
rie strălucit conturată de actori de valoarea 
Ginei Patrichi, a lui Gheorghe Dinica, George 
Constantin, Stela Popescu, Val Paraschiv. 


Documentele importante ascunse în zidul 
conacului sint câutate cu întrigurare şi de 
Gestapo şi de comuniștii acţionind discret 
prin misteriosul tinâr cu păr alb ce se da 
drept mecanic. Dar toate aceste detalii de ac- 
țiune nu lac decit să pregătească și să preci 
pite principala cursă contra cronometru catre 
finalul istoric: eliberarea ţării. La inceput 
doar citeva acorduri — discuţiile despre raz- 
boi, din camera refugiaților moldoveni, scur- 
tele replici ale ţăranilor ironizind jandarmul, 
insolita apariție a tinărului ce repară pendu- 
lele casei și instalaţia electrică în timp ce se 
împrietenește cu „mica sâlbaticiune“, fetiţa 
ce-și înfruntă atit de inteligent maştera — se 
amplifică simfonic, odată cu aducerea puşti- 
lor de la oraș și pregătirea insurecției. În pa- 
nica „dinăuntru“ conacului un singur om 
pune, calm, ordine în toate, grâbind-o pe 
fosta circarà spre ieșirea din arenă cu un in- 
demn blind-ironic: „Să nu va uitaţi bijuteriile 
doamna. Darul maiorului Schultz”, În timp ce 
Zaraza apucă la intimplare ce nimereşte in 
cale şi-l privește buimăcită, realizind în sfirșit 
situaţia: „Tinere nu cumva eşti comunist?: 
Fiți liniştită, doamnă, — o asigură luptătorul 
za de acum încolo o să mai vedeţi, 
nulti“. 


Alice MĂNOIU 


Lil 


ST 


Sabin Bălaşa: 
Poem pentru 
azurul lumii 


1986: 
Anul Internațional 


C. dintii mesaj de pace al animației ro- 
mânești a fost transmis în lume de omulețui 
lui Gopo. În urma cu trei decenii, cind arta a 
opta lupta incă din răsputeri să iasă din zodia 
zoomorfismului duios. embiematicul nostru 
erou cu o floare in mină hotăra să poarte pe 
umerii sài fragili destinul planetei și impunea 
un nou protagonist in desenul animat: Omul. 
Faimosul personaj câlatorea vijelios in trecu- 
tul și viitorul umanităţii pentru a răspunde, in 
felul său optimist. întrebărilor neliniștite ale 
prezentului. Dovedind prin toate peripeţiile 
lui.că „nimic omenesc nu îi e strâin“, ei su- 
gera, mai în glumă mai în serios, soluții pen- 
“tru problemele-cheie ale lumii contemporane 
și mai ales pentru însăși problema existenţei 
sale: pacea. Film după film. festiva! dupa fes- 
tival, omulețul iscoditor şi tandru a pledat 
pentru izbinzile spiritului uman în slujba şi ru 
impotriva semenilor. Victorios la Cannes şi în 
alte competiţii internaţionale, el a devenit 
simbolul animației românești. 

Nu se putea deci ca acest deschizător de 
drum să lipsească din grupajul de filme 
Anima pentru pace, prezentat la Festivalul in- 
ternaţional de la Leipzig şi cuprinzind citeva 


. din cele mai izbutite pelicule realizate in 


România pe această temă. Imaginea din 
Homo sapiens a omulețului oprit la timp 


- dintr-un joc periculos cu o bombă, a inițiat 


tradiția unor îngindurate glume animate care 
exorcizează o spaima făcind sa bată la fel ini- 
mile de pe toate continentele: spaima de un 
război nuclear. 

Dacă Gopo işi formuleaza avertismentul 
impotriva unui conflict nuclear pe ton umo- 
ristic, lon Truică alege registrul gravităţii în 
Hiroshima. Nici nu putea sa facă altfel evo- 
cind tragedia orașului nipon nimicit de 
bomba lansată în august 1945. Cu rafinament 
plastic și cu rigoare regizorală. autorul suge 
rează că sfirșitul unui război prin măcelul de 
la Hiroshima a insemnat; de fapt, inceputul 
unui alt razboi, mult mai pustiitor. gata să se 
declanșeze în orice moment. 

- Lecţia istoriei cu asprele ei învățăminte in- 
spiră și neliniştitorul Să nu uităm semnat de 


“Olimp Vărâşteanu. Meditaţie asupra memoriei 


ca gest de conștiință, filmul vorbește despre 
un alt inamic al păcii zilelor noastre: neotas- 
cismul. Amintirile chinuitoare sint redeștep- 
tate pentru a zădărnici renașterea acelui spi- 
rit agresiv. 5 

"Despre puterea rațiunii de a învinge „som- 
nul care zâmisiește monștri” depun mărturie 
şi imaginile de mare dramatism plastic ale fil- 
melor de animaţie realizate de Sabin Bălașa 
prin tehnica picturii sub aparat. Prezent în 
grupaj cu două dintre ele, Întoarcere in viitor 


și Exodul spre lumină, pictorul-animator pla- 


sează nucleul dramaturgic în jurul conflictu- 
lui creaţie-distrugere. Omul-constructor reu- 
şeşte în peliculele sale să-l biruie pe 
omul-războinic. „Dar cu ce preţ“ este intreba- 
rea purtind tilcul șuvoiului imagistic cu acute 
trimiteri în prezentul amenințat de o gigan- 
tică întruntare de forțe. Pe calea parabolei 
abordează această temă și Adrian Petringe- 
naru in Principiul lanului. Metafora grafică 
este soluția exprimării încrederii în capacita- 
tea omului de a-și domina instinctele agre- 
siye: Originala aducere la zi a sensurilor pic- 
turii lui Pieter Bruegel care este Micul tobo- 
şar de Virgil Mocanu se călăuzeşte dupa 


ideea generoasa a neutralizării tendințelor f 


razboinice, prin candoarea copilariei. Ingenu- 
Matea infantila biruitoare asupra brutalitați 
armelor este şi speranța exprimată în Bicicie- 
tele de Victor Antonescu, ce semnalizeaza 
pericolul uriașului arsenal militar al timpurilor 
moderne. 

Eroul şi spectatorul preferat ai animației, 
copilul. nu este lasat in afara acestui subiect 
care însufiețeşte din ce în ce mai obsedant 


gindurile și aspiraţiile adulţilor: pacea lumii. 


Filmele care sint direct adresate publicului: 


"aflat la virsta candorii nu abordează insa to- 


nul îngrijorat al parabolelor anti-războinice. 


i ci incearcă, apelind la note" din registrul du- 


1oşiei, să deștepte privitorilor de-o șchioapă 


` dragoste pentru planeta pe care trăim. Să ne 
` jucăm de-a Terra este titlul unei atașante pe- 


Filmele de animaţie 
româneşti 
sub semnul 
„Pacea 
victorie a raţiunii“ 
călătoresc 
pe tot globul 
şi cuceresc lauri 


. liċule pe care Liana Petruţiu o dedică priete- 
- niei dintre „toţi copiii pamintului” ca pavaza a 

păcii. Apelul către cei mai mici apărători ai 

seninătăţii zilelor noastre răzbate convingator 
„şi din lirica Baladă pentru mărgica albastră a 
Luminiţei Cazacu. Poezia miniaturalului in- 
lesneşte accesul ideii in universul intantii. Pà 
mintul văzut ca o mărgică albastră cere parcă 


„ protecţia şi gestul tandru al miinii de copii. 
- Este o imagine care vorbește des 


farme 
cul vieții tihnite pe care ọ merită agitata 
noastră planetă. O stare de pace la care as- 
piră şi protagoniștii filmului Vijelia de Dinu 
Petrescu prezentat in concursul festivalului 


de la Leipzig. Povestea imprietenirii unu: 


băiat singur cu un minz rătacit — înfrățire 


care vindecă spaimele izvorite din dezlânțu!- 


rea naturii — devine un apel adresat celor 


lată numai citeva dintre filmele prin care 
animatorii noştrii înnobilează preocupările 
unei arte socotită, prin prejudecată, o regină 


_ a divertismentului cinematografic. Citeva pe~ 


licule românești avind in comun sinceritatea 


` credinței în puterea oamenilor de a-și invinge 
„ divergențele și de a-şi salva planeta O 
anume omenie și căldura pledoariei melio- 


riste sint însușiriie de câpătii ale mesajului ce 


< pace trimis de animația noastră lumii. Nu in- 
` timplător emblema ei este veselui omu. 
-© prietenosul omuleț călătorind înspre lumi cu: 
„ noscute şi necunoscute cu o floare în mină 

ʻ Dana DUMA |. 


maturi, datori să apere seninátatea lumii co- 
- pilāriei. ) 


_şire nesfirşită în intuneric. Apoi, aceste im 


Cazacu; 
pentru 
albastră“ — 


7 + SAA mea pentru arta și cultura japo- 
neză a crescut în timp" de la primul contact 
cu arta lui Hokusai și Utamaro pînă la studie- 
rea poezie! nipone şi a piuzei lui lasunari Ka- 
wabata. Treptat. am inceput să ma familiari- 
zez cu simbolistica japoneză, cu ritualu! mis- 
tarilor, gesturilor și atitudinilor. Din însumină- 
rile de câlătorie. incepind cu cele ale lui C, 
Simonov şi terminind cu lbânez am 
adunat imagini fragmentare despre această 
“tara a miracolelor. 

Dar. de ani de zile, traiesc obsedat de ima- 
ginea blestemată a ciupercii atomice de la 
Hiroshima. E a devenit simbolul morţii pentru 
secolul nostru. 

Poemul „Surisul Hiroshimei” de Eugen Je 


tlon 


o- a Popescu 
—— ex Gopo 
la G == „Si al său 


Indreptar... 


beleanu îl studiasem cu ani in urmă şi făcu- 
sem citeva ilustraţii pentru această temă. Așa 
ca. atunci cind mi s-a propus să ecranizez 
acest poem, am fost incintat pentru că el'răs- 
pundea dorinței mele de a tace un film des- 


„pre tragicul eveniment de la Hiroshima. Mai 


intii am căutat metafora vizuală percutantă, 
directă și accesibilă. Am rupt un desen pre 
gătitor, pentru decupajul regizoral și acesta 
din intimplare se petrecea pe un fundal ne 
gru. Atunci am avut revelația metaforei: ima- 
ginile rupte de explozia atomică devin impo- 
sibi! de reconstituit, ele vor purta tot timpul 


“fisurile adinci. ale. evenimentului. În jurul ' 
acestei idei am început să-mi organizez ma- 


terialul dramatic al filmului. Mi-am imaginat 
viața cotidiană a oamenilor obișnuiți; ritualul 
ceaiului, lecţia de ikebana, omul cu rișca, jo= 


“cul copiilor cu smeul, dialogul fetei cu floa 


rea, etc. În paralel cu aceste acţiuni am pre 
zentat starea de neliniște, câratul ghiulelelor, 
tunurile antiaeriene. trecerea unei păsări 


- alarma aeriana, umbra avioanelor etc. > 


_Colaboratoarea mea. Aurelia Matei a avut 
ideea: minunata -de a folosi pentru motorul 
exploziei un montaj de elemente anato: 
şi de obiecte radiografiate care mai intii apar 
pe un traveling continuu inainte, ca o prâb 


gini radiografice ale realului se reiau ciclic 
intr-un ritm infernal ia o fotogramă Trecerea 


= Gindit 


de la desenul animat obisnuit la imaginea ra- ` 
diogratiată creează un puternic şoc vizual şi 
emoţional. imaginea exploziei nucleare din 
care se naşte un dragon malefic este intre- 


„ruptă de încă un insert cu gravuri de Hokusai 


si Utamara și fotografii nipone. sugerind pul- 
verizarea nu numai a valorilor umane și ma- , 
teriale ci și a celor artistice și spirituale. Rind 
pe rind samuraiul, oamenii şi femeile. vegeta- 
tia şi contrucţiile sint pulverizate de explozia 
atomica. Desene carateristiee realităţii nipone 
se rup lăsind loc intunericului. Spre sfirsitul 
filmului aceste imagini incearcă zadarnic sa 
se recompună și nu reuşesc; nu se recom- 
pune nici discul solar, pe fond alb (drapelul 
nipon — care râmine fisurat ca un semn de 
aducere aminte). Din crengile pinului incep * 
să cadă ace, ca nişte lacrimi ale naturii; oa- 
menii lasă pe ape luminări in memoria celor 
trecuţi in neființa. 
„ O problemă pentru acest film a fost desco- 
perirea ritmului mișcării. Animatorul Con- 
stantin Merlan a reușit sa găsească inspirate 
alternanţe de ritmuri; rapid şi lent, cursiv şi 
sacadat, elegant și violent. Concretizarea ` 
plastica a desenelor a fost facută cu talent și . 
seriozitate. Dar. oricit de expresive ar fi ima- 
ginile unui film ele trebuie så fie susținute de 
2 coloana sonoră la fel de expresivă. Pentru 
acest film compozitorul Călin loachimescu a 
creat o muzică de referință cu o subtilă intui- 
ție a specificului nipon, el a știut să alterneze 
momentele lirico melodioase cu cele violente 
de percuție. Echilibrul întregului fiim a fost 
dat de virtuozitatea neintrecutului inginer de . 
sunet: Tiberiu Borcoman, care in secvenţa ru 
verii imaginilor din film dă un adevarat recita! 
de inventivitate sonora. Montajul atit de éx- 
presiv al filmului este rodul colaborarii cu Eli- 
sabeta Vasilescu care a reuşit så ordoneze, 
să ritmeze și sa puna accentele necesare 
care dau viaţă peliculei. z 

Nu am utilizat elemente naturaliste, extra- 
estetice, pentru a obține tensiunea dramatică 
ci am câutat să folosesc un limbaj cinemato- 


” grafic simbolic, bogat în sugestii și trimiteri 


Câtre spaţiul spiritual nipon. 


poematic, filmul este o rememorare 


~ metaforică și un avertisment. După ce a strā- 


bătut Europa. acest fiim a ajuns la festivalu! 
filmului de animaţie de la Hiroshima, proiec- 
tat in secţiunea „Filmul de animaţie și lupta 
pentru pace” . . 

Ecoul criticii şi premiile primite peniru 
acest film recompenseaza munca inspirata a 
echipei cu care am realizat acest remember 


ion TRUICA 


lon Truică: 
Lamento 
pentru Hiroşima! 


Un text 
despre filmul „Independenţei“ 
şi neaşteptatele sale implicaţii 


D Demetriade, Vasile Toneanu și Grigore Bre- 
in precedentul nostru articol reieșea ca zeanu. Cine era. insă, cel de al cincilea? 
una dintre perioadele care păreau, pină 
acum, cu totul obscură, în istoria realizării fit- Aristide Demetriade ne vorbește in treacăt 


mului independența României, cea a operații- e „Omagiul nostru tuturor acelora care s-au depre și în scrisoarea din 9 iunie (vezi Gi- 


lor de laborator și a tentativelor de distribuire îs z: a a A atin“ sta A nerha nr. 2). despre Pascal Vidraşcu, cel care 
internaţională desfășurate la Paris, a devenit lansat cu pasiune in ac asta operați — scria in l-a însoţit la o petrecere a patronului casei 
acum, datorită documentelor descoperite la . . 3 . d î < ag | 3 M Alter ego“. Acest Vidrașcu râmine unul din- 
pictorița Tanți Demetriade — atit de clară, in- iunie 1912 — revista france „Cine-Journal”. tre cele mai enigmatice personaje ale „atace 


cit i se poate alcătui un adevărat calendar al r SEL Maţ .. e . . rii”, motiv pentru care am preferat pină acum 
desfăşurării. @ ...Dar printre susținătorii pasionați al „Ope- să facem abstracţie de el. Nu-i cunoaștem 
. os . re > a < É incă nici măcar profesia. Maestrul Jean Ge- 

Paşaportul lui Aristide Demetriade indică rației se afla ȘI Pascal Vidrașcu, inca o necunos- orgescu şi-l amintește totuși ca pe un ingi- 
ieşirea din ţară la 27 mai 1912. La 29 mai,gru- A ` ` A s s ner, pasionat de activitatea echipelor cinema- 
pul, în frunte cu Leon Popescu, sosea la Pa- cută în ecuaţia filmului Independenţa României tografice. George Oprescu îl enumera printre 


ris unde, in jiegătaar pre două zile vizitau ma- EIN amicii pictorului Pallady. Date surprinzătoare 
rile case de filme,optind pentru „Alter Ego“ ana r ger ine ci , p $ aduce, însă, Constantin Bacalbașa în monu- 
Urma o săptâmină de muncă Aaa în e »D. Pascal y idra u vine ŞI revendică pro mentala sa cronică a „Bucureștilor de ze 
„uzină”, de la 9 dimineaţa pină la 2,30 dimi- ietates i i dată”. lată ce consemnează el in vol IV p. 37 
neața pentru ca, la 8 iunie, să iasă din labo- prietatea acelui film... (ed. l-a București 1936): 

rator primul pozitiv cu care Leon Popescu 
pleca spre țară în ziua următoare. Între „D. Pascal Vidrașcu in ințelegere cu Leon 
10—12 iunie, o pană de laborator le întreru = Popescu, mare proprietar jud. lalomi 
pea lucrul; în 13 — să nu fim, totuși, supersti hotărăsc să pună în fiim cinematografic răz- 
țioşi! — o delegaţie de distribuitori ruşi des- boiul independenței de la 1877—78. Pentru 
chidea șirul tratativelor comerciale. Pe 15 iu- izbinda ideii se intiințează o societate mixtă 
nie, Demetriade relua (de unul singur, cum „Leon Popescu“ compusă din următoarele 
susține intr-o scrisoare), lucrările de retuș al: ane: C. Nottara, Soreanu, Tonescu, 
„rostirii” cinematografice pentru versiunea de Aristide Demetriade și Grigore Brezeanu, ar- 
export. Pină în 24 iunie se destâșurau tratati- tiști ai Teatrului Naţional. (Sā notâm poziția 
vele comerciale cu reprezentanţi ruși, italieni. lui Grigore Brezeanu, ultimul în lista membri- 
britanici — torpilate de obstinaţia lui Leon lor societăţii!) D. Pascal Vidrașcu, fiind rudă 
Popescu, impunind ca „vinzarea să se tacă in cu generalul Asian, secretar general al Minis- 
țară“. În 25, Demetriade pornea să-şi faca terului de Război, obține şi colaborarea Ar- 
băile la Lamaliou în timp ce — cum ii scria lui matei pentru ca îlimul să poată rămine ca do- 
Nottara —, „băieţii” porneau spre Bucuresti. cument autentic al răsboiului nostru pentru 
independenţă...” 


În iunie 1912, Vidrașcu lua parte, la Paris, 
la realizarea filmului; patru luni mai tirziu, 
insă, imediat după premieră, cerea justiţiei. 
nici mai mult, nici mai puţin, decit sechestru 
filmului. O știre din ziarul „Seara“ (24 oct 
1912) ne luminează, in parte, litigiul: „În cine- 
matogratele noastre se reprezintă un fiim al 
Independenței lucrat de Brezeanu fiul. Pascal 
Vidrașcu vine și revendică proprietatea aces- 
tui film. În același timp di. Vidrașcu a cerut 
sechestru judiciar pe venitul reprezentațiilor 
date cu fiimul independenței... Sechestrul 
n-a fost acceptat de tribunal, după cum ne 
informează ziarul „Argus“ din 26 oct. 1912 
dar procesul a continuat — şi nu numai în 
cele două înfățișări din anul 1912 pe care le 
consemna B.T. Ripeanu intr-o notă din SCIA 

. (nr. 1, 1969 pag. 106), ci in înfățișări repetate, 
pină la 5 mai 1914 cind i se pierde urma. 
Aristide Demetriade pare să fi fost și el impli- 
cat in ea, fiindcă, într-o scrisoare trimisă $o- 
tiei sale dintr-o croazieră pe vaporul 
România, deși aflat in dreptul insulei Creta, 
nu uita să semnaleze: „Dacă Vidrașcu trimite 
vreun (sic!) răspuns, ce nu cred — mi-l trimiţi 
tot la Roma...“ Aceste rinduri erau scrise la 9 
iunie 1913, în timp ce duelul beligeranților 
era în toi (la 28 mai Leon Popescu izbutise sa 
obțină o nouă aminare pentru 26 septembrie 

1913). 


Nu s-a știut pină acum cine erau acești 
„bâieţi”. Să fi fost echipa de tehnicieni fran- 
cezi cu care colaborase Leon Popescu — se 
intreba loan Massol, sau colaboratorii români 
ai acestuia? Răspunsul îl căpâtâm abia acum. 
coroborind scrisorile schimbate între soții 
Demetriade cu articole publicate în trei nu- 
mere succesive de câtre revista franceză „Ci- 
ne-Journal”, Fiindca, este de subliniat pa- 
ralel cu lucrările de realizare a filmului odata 
cu sosirea la Paris, grupul român pare sa fi 
desfășurat o vie activitate publicitară. Astfel 
că reportaje și chiar cronici referitoare la rea 
lizarea marelui film românesc apar în nume- 
rele 199—201 ale amintitei reviste. 


În numărul 201 din 29 iunie, de pildă, este 
publicată o adevărată cronică — fapt care 
dovedește ca se organizasera vizionari de 
presa — din care reținem opiniile semninca- 
tive ale unui specialist francez: 


„Data acestor evenimente este prea 
aproape de noi pentru ca legenda posibilă să 
lase deschise porţile fanteziei, aproximațiilor 
istorice şi erorilor cronologice — observa, pe 
drept, comentatorul. Preocupaţi de a se men- 
ține in limitele adevărului, artiștii societăți 
române... s-au sprijinit chiar pe armata care, 
in acele ore tragice, a avut rol principal și 
plin de glorie... Omagiul nostru tuturor ace > A o ae “ f. M E 
lora care s-au lansat, cu pasiune, in aceastà Secvența spitalului militar, selecție de mari actori ai Teatrului Naţio- 

Faptul că procesul a durat doi ani, poate 


nal. De la dreapta spre stinga: Maria Filotti, Elvira Popescu (da! hiar mai mult dacă tineam seama și de posi 
O mărturie a puternicului răsunet tre- chiar Elvira P. la căpătiiul unui „rănit“ necunoscut) Constanţa Gă- bilitatea apelului, dovedește că pretenţiile lui 


zit de film în teritoriile românești nescu-Demetriade, Eugenia Ciucurescu, Al. Mihalescu, Jenny Meta- Vidrașcu nu erau chiar de neglijat. De altfel 

aflate vremelnic, sub ocupaţie străină: xa-Doro (Rodica, alinind suferinţele lui Peneș — Theodoru), Sonia pe boat paine meri apelant 

o relatare a ziarului „Drapelul“ din Cluceru şi Olimpia Birsan. venea. Noi i considerasem pină acum pe 

Lugoj cu prilejul prezentării filmului lic eta rons see rin memorare 
Independenţei României. Scrisoare trimisă, mâniei. Lămurind tocmai episoadele care ne 

. -m - ` de către Demetriade, soției sale mabaa pina acum ot scure din trecutu E 
săi >I i A « | RA | < D | 4 [I | f U | ) epitet tema a ga imediat după sosirea la Paris, erkat aire e DOTA Ala 
meanen me -== m mo efect dramatic și fotografic, o măiestrie in 30 mai 1912. pun însă sub semnul dubitativ al ipotezei, 


multe din lucrurile care ne păreau pină acum 
certitudini. În consecinţă, trebuie să ne în- 
toarcem la izvoare, contruntind ceea ce aflăm 
acum cu ceea ce ni se pâruse că știm; pentru 
o radicală reevaluare a începuturilor filmului 
românesc. Ne-o impune memoria lui Aristide 
Demetriade, Constantin Nottara şi Grigore 
Brezeanu; ne-o pretinde amintirea insutleţitu- 
lui animator al cercetării istoriei cinematogra- 
tiei noastre care a fost dr. loan Cantacuzino 
ne-o cere însăşi performanța pe care o repre- 
zenta, acum 74 de ani, un film de ambiția şi 


demnă de marii maeștri ai studiourilor noas- 
tre in special in reconstituirea luptelor din ju 
rul Griviței şi Plevnei (tocmai secvențe pe 
care generaţia noastră nu le cunoaște încă 

n.tr.) Există tablouri care, prin lărgimea cim- 
pului, justețea cadrării, dibăcia mișcărilor 
combinate impresia unul formidabil ta- 
blou de Horace Vernet sau de Meissonier 
(pictori bataliști la modă în epoca respectiva 
— n...) care s-ar anima brusc și ar prezenta 
spectatorilor o evocare vie a acţiunii revo- 
iute...” 


zboiul pentru neatârnari 
„Olympia din Lugoj 


E ms e pr 


si pri A > vibrația patriotică a independenței României 
Pleca-vom în podoabe de zile mari Consemnind aceste aprecieri măgulitoare, Cooper ID Ei eat eee eat 

i ae d hisă talel flori] ma Tal pt protesional decit multe din £; A pg ode r 

a inima oschisă ca pe alele OTILON referirile arogante ale unora dintre criticii ne- Maia a g Tudor CARANFIL 


a0Şi, trebuie sa mai remarcam in „Cine-Jour- 
nal" o importantă mărturie informativă: în 
nr 199 din 15 iunie, revista consemna pre- 
zenţa la Paris a „cinci reprezentanţi ai Socie- 
taţii Române de Filme de Artă din București” 
Fotografiile a patru dintre membrii delegaţiei 
sint publicate alături: Leon Popescu, Aristide 


77, ear cae sea 9 A tar eka 


> A S Di penae pur Aa 


pre razele soarelui, închinându-ne fî 
ragul casei noastre, ca pornind ls 
iptă, toţi câţi cu mândrie ne numim 
în toate fibrele inimei noastre nd 
mţim Români întregi pe aceste me 


z$ 


EE EEE 2 e pa mi 


aguri, să prindem cu privirile, ca ş em pi 
vea, trăind în toată măreţia învă! fe af, RLA ra: 
ăşelei lor acele scene de viață sbu aee oiei aa rate 


https://biblioted -digitala oa p aa 


amată, cari au scuturat lantul sclă- 


EEE Doi regizori văzuți de un regizor 


noștri 


Acea aură 
inconfundabilă 


a actorului cult 


E. Însumi sint materia cărții mele” scria 
Montaigne în introducerea la „Eseuri” şi for- 
mula se aplică operei oricărui creator adeva- 
rat. Astfel ne apare azi Mircea Sâucan repre- 
zentat prin opera sa de debut Cind primăvara 
e fierbinte, in ciclul acelor ani '60 atit de pro 
miţători filmului de artă. Este el însuşi în ma- 
teria acestui film, materie care cheamă prin 
rezonatoare de afinități şi Casa de pe strada 


Aici, de pe ecran, ne privesc oamenii vii ai 
unei drame omenești, dar... fiimice! Tipologie 
a satului din '45, compusă cu minuţie de biju- 
tier, dar şi cu ardere de Pygmalion — tipolo- 
gia unei lumi surprinsă într-o strătulgerare 
tragică 

Nici o dezbatere ideatica, nici un gest de 
acţiune scenică nu ar putea comunica înfrun- 
tarea dintre binele și răul unei epoci așa cum 
o face structura filmică a cadrului-secvenţa 
infruntarea din poarta primarului, acea inspi- 
rată punere în cadru, în adincime şi transver- 
sal, în raport cu exploatarea spațiului, de 
aproape 360”, pe care o face camera în miṣ- 
care permanentă. Numai această curgere ri- 
guroasă a fluxului audio-vizual, spațio-tem- 
poral ne transmite adevărul în care crede 
Saucan şi nimic altceva. Și aceasta e victoria 
sa asupra unei materii și victoria aceasta e 
ceea ce dăinuie. Este o lecţie de cinema pur, 
de vocaţie, a anului 1960, ce rimează cu in- 
drăznelile scriiturii din acelaș an a unui Anto- 
nioni. Desigur, sint multe secvențe memora- 
bile ca formulare personală și ele fac azi deli- 
ciul cinefilului care a învăţat între timp să le 


O mișcare circulară care ar vrea să imbrățişeze 


întreaga lume (Mircea Săucan cu apropiatul său colaborator, 


operatorul Viorel Todan) 


noastră, un eseu, și Ţărmul n-are stirșit, o 
fantezie, și Alerta, o parabolă, și Meandre — 
o dramă citadină, și Suta de lei, o eulorie a 
juvenilităţii... opera notabilă, cel puţin pină 
azi, a lui Sâucan. Aici, în Primăvara... de in- 
ceput e anunţat totul. Aşa cum Eminescu în 
„Ce-ţi doresc eu ție dulce Românie“, poezia 
programatică de debut a unui înflăcărat tee 
nager, avea muzicalitatea „Odei in metru an 
tic” şi luciditatea justițiară a „Articolelor”. 
sau așa cum „Capul de copil" al lui Brân 
cuși... avea iradierea sferelor din „Foca“. 
Deciară Săucan: „Gindind acum, filmele mele 
au o aceiași bătaie de inimă, o aceiași pulsa- 
ție, aș spune azi: parcă sint conduse de un 
ordinator comun...” „Același pulsaţie“, ve- 
dem, este credinţa sa într-un adevăr persona! 
în consens cu cel social şi. totodată, vocaţia 
sa in expresia artistică prin cinema. Chiar 
dacă Săucan, ieșit din adolescenţă, particip 
la reforma agrară, adevărul acestui film, nu 
ține deloc de o „documentaţie“ ci de faptul 
întruchipării într-o materie a fluxurilor filmice 
a unei lumi atit de personale incit devine 
adevăr peren. Filmul Cind primăvara e fier- 
binte contestat de unii la apariție, este az: 
prin trecerea timpului, și mai adevărat, și mai 
artistic. Şi prin asta. proaspât și chemător... E 
acesta misterul artei: cu cit e mai personala 
credința, cu cit mai proprie expresia, cu atit e 
bătaia operei mai extinsă în timpul și spaţiul 
uman. Căci omul e în centrul acestui film 
Țăranul român al anului '45. Dar ceea ce 
trăiește azi pe ecran este intruchiparea fil- 
» mică a omului lucrător al pămintului, așa 
cum Garbo este doar intruchiparea filmică a 
femeii. Adevărul politic în care crede profund 
Săucan („Şi-ai să vezi...) are putere de con- 
vingere pe un ecran, în fluxul unui film şi nu 
în cuvintele programatice ale scenariului, lu- 
ate in sine. De altfel, cea mai mare putere 
emotivă 'o transmite o simplă onomatopee 
„du-du-du-du”... zgomotul tractoarelor în vi- 
ziunea lui Tică. De aici eterna lecţie a artei 
ideea, adevărul ei, își au singura putere dài- 
nuindă în vocaţia artistului, în talentul sau 


citească; ceea ce este obligatoriu însă a fi 
semnalat e rigoarea discursului filmic, savoa- 
rea gramaticii filmice, siguranța înnăscută a 
decupării şi succesiunii unei anume optici în 
raport cu alta, situarea camerei exact la 
punctul nimerit de observare şi stationind 
la timpul nimerit (de citat secvenţa prima din 
interiorul conacului sau cea a morții lui Tica) 
care ne fac să ne gindim la cartezianismul 
unui Nicholas Ray. Desigur, așa cum spunea 
Malraux: „Creaţia nu e răsplata victoriei scrii- 
torului asupra vieţii, ci asupra lumii literaturii 
care-l stăpinește”. astfel și filmul de debut al 
lui Săucan e rodul unei victorii asupra filmo- 
tecii sale personale. Vizualizarea purtind am- 
prenta exacerbării expresive a filmului mut, a 
unei bune filiații a clasicilor sovietici este 


O lume mistuită de doruri 


Pasiunea 
la el acasă (regizorul d 
fierbinte, Pompiliu Gilmeanu) 


ind primăvara e 
impunătorul debut al lui Mircea Săucan, 
cu Olga Tudorache, Emil Botta, 


ușor de detectat și dă operei acea aură in- 
confundabilă a autorului cult, ceea ce-l făcea 
probabil pe Marcel Martin să scrie: „E opera 
unui iubitor de cinema, a unui artist dotat cu 
un simț vizual şi poetic, absolut remarcabil” 
(Cinéma '62). Oare nu datorită acestui simţ 
innăscut opera aceasta ne emoţionează si 
azi, oare nu prin acel ceva al vocației de ci- 
neast vibrăm alături de eroii săi, ţărani, eterni 
tarani, aşa cum desigur Sâucan i-a înregistrat 
cindva, (și reverberat nostalgic) în lumea sa- 
tului bunicilor dintr-o enclavă folclorică tran- 
silvană? 

Film exemplar ce ar face mindria oricărei 
cinematografii conștiente de ea însăși, direc- 
ție fertilă, filmul acesta ne invită și azi, „să in- 
trâm in universalitate pe poarta naţionala” 
cum spunea Goga. Profund autohton ca vi- 
ziune, ca scriitură, Cind primăvara e fierbinte 
face parte din cultura unei epoci îndeplinind 
astfel, încă o dată, criteriile artei. 


Izolat în stilul său atit de personal, asemă- 
nat cu unii ce i-au premers aiurea, sau con- 
temporani, creind ecouri, dar nu calchieri, fil- 


de-a filma adevărul 
cumentarului 


mul acesta ne duce cu gindul la celebra frază 
a lui Chauteaubriand: „Scriitorul original nu 
este cel care nu imită pe nimeni, ci acela pe 
care nimeni nu-l poate imita“. Şi oare nu aici 
e senzaţia de provocare în con- 
temporaneitate?... Ceea ce face prospetimea 
acestul film azi e desigur şi simțămintul tonic 
al credinței autorului în un anume tip uman 
autohton, candid și tandru, tolerant, dar și 
dirz, poet și ironist, dar și trudnic și eroic, cu 
naivităţi, dar și cruzimi, cu zgrunțuroșenia 
pămintului, dar și eleganța statuii... Poate și 
sentimentul care azi, prin istorie, devine încu- 
rajator al clipei de rupere de o tragică ina- 
poiere.... Credinţă a autorului transmisă noua 
prin acel limbaj filmic unic şi intraductibil, 
personal și general, al clipei zămislirii, dar 


fierbinte, 


nest Maftei) 


© 


mereu valabil, al unei vocații. E darul cel mai 
de pret ce-l! putea dărui un artist militantis- 
mului unei epoci: dăinuirea. 


P.S. Regrutabi! pentru ţinuta intelectuală im 
pecabila a animatorilor cinematecii progra- 
marea unei copii din care lipsea un act (sce 
nele importante: înapoierea scrisorilor, tăie- 
rea mestecenilor). 


Crezul 
şi credința 


în document 


N. pentru că Pompiliu Gâmeanu e unul 
din seniorii de la „Sahia”, nu pentru că ani- 
versează acum, în intimitatea sa modestă 35 
de ani de documentarism ne exprimăm aici, 
ci pentru că văzind Gorunul lui Horea, reluat 
pe ecrane, am reinviat în sufletul nostru bin- 
tuit de furtuni cinematografice, de toate azi- 
muturile, acel fior cald și constant al poeziei 
cinematografice, atit de rar, pe care Pompiliu 
Gilmeanu îl cultivă din '50, de la înființarea 
„Sahiei”, pină la această ...aniversare. E un 
record să. ai atita sursă de câldură artistică 
nesecată, după ce ai împărţit-o, an de an, ati- 
tor nesăţioşi de o clipa de sensibilă umani- 
tate!... Gorunul e simbolic pentru Horea, dar 
e simbolic şi pentru Gilmeanu. Îl simt adinc 
inrădăcinat în fanatica sa credinţă în puterea 
si rostul artei documentarului, în sensul unei 
poezii a imaginii ce a tins precum verticalita- 
tea unui trunchi spre înțelesuri acoperind în- 
trebări fundamentale cu ramurile întinse spre 
toate tentaţiile orizontului. E la fel de pternic 
şi tinăr la vedere ca și la fâptuire, gorunul-re- 
gizor căruia îi foşnesc mereu frunzele-pletele 
a rime poetice şi fotograme filozoficești... Da, 
treamătă cu putere leonina sa apariţie și 
ochii scrutează cu aceeași candidă forţă a in- 
teligenţei unui artist cum l-am cunoscut 
cum mulți! ani, partener ta debutul meu fimic, 
partener şi suporter, cînd prins de vraja unui 
subiect de jurnal (generos subiect, născocit 
de inteligenţa fină a lui lon Moscu, azi şi el 
regizor senior al „Sahiei”, pe atunci neobosit 
animator al Actualităţilor) ce proslăvea pri- 
măvara renăscătoare după memorabilul vis- 
col din '53, stind nopţile la montaj şi dind tur- 
nură poematică materialului ce punea grele 
probleme incercatei monteure lulia Cim- 
peanu, î aveam alături pe Pompiliu Gilmeanu 
ce scria textul, bineințeles... in versuri! Nu 
erau să fie singurele nopți petrecute la mon- 
taj şi adormind prin birouri în zorii de ziuă, 
cind te și trezeai apoi cu multumirea că „ti-a 
ieșit”, dar acestea imi stau ca o cărâmidă de 
temelie ia ce am construit apoi. Şi Pompiliu 
Gilmeanu e fratele meu de inceputuri. La 
această discretă aniversare a lui de astăzi, 
aduc stringerea de mină a unui tâbăcit de ci- 
nemateci, entuziasmat de prospețimea, bogă- 
ţia de imagistică și poetică, subtila analiză și 
conexare a informaţiei, fina interpretare origi- 
nală a izvoarelor pe care ni le dăruie Gorunul 
lui Horea. Alături de succesul lung metrajului 
de ficțiune (Horea, filmul exemplar al lui Mir- 
cea Mureşan după scenariul lui Titus Popo- 
vici), Gorunul... lui Gilmeanu este ceea ce 
documentarul românesc trebuia să închine 
măreţei figuri devenită legendă... „Puterea ro- 
mânului s-a făcut simțită, de ea va trebui să 
se țină seama la rinduirea viitorului...“ auzim 
în filmul lui Pompiliu Gilmeanu și impreuna 
cu ceea ce el ne comunică vizual, primim, 
într-adevăr, acel impuls către dăinuire care e 
şi rostul unei arte. 


Save! STIOPUL 


Pentru Pompiliu Gilmeanu istoria e o pasiune 
constantă (gravură de epocă a crăișorului Horea 
aşa cum a apărut ea în cine-portretul-document) 


preocuparea nr. 1: scenariul 


Contemporanul 
meu, 


o ființă gînditoare 


(Ca 
7j 


Fini are nevoie de personaje contempo 
rane așa cum publicul are nevoie de tiime 
pentru un dialog al lui cu lumea. Faţă di un 
personaj de film, față de ceea ce tace el, poți 
sa iei o atitudine ca față de faptele unui om 
Deci, prima condiţie ar fi ca personajul sa fie 
uman. Dacă nu este, acel dialog, de care pu- 
blicul are nevoie, nu se mai întimplă. Sigur 
că el, dialogul, se poate purta la fel de bine și 
cu personaje istorice, pentru că și ele, intr-un 
fel, poarta idei contemporane nouă. Orice 
personaj. din orice epoca, poate fi contempo- 
ranul nostru daca e privit ca o ființă gindi- 
toare. nu ca o schemă. Ca să se împlinească 
insă, asemenea personaje trebuie, în primul 
rind, sā aibă acoperire în viață. Argumente 
valabile pentru existența lor. În teatru aceste 
argumente stau mai mult în mina actorul 

care işi poate calcula și valorifica mai bin: 
momentele de revelaţie ale personajului, aç- 
centele și efectele, „intrările“ şi „ieșirile“ In 
film, toate astea stau mai curind în mina regi 
zorului. De concepția lui depinde mai cu 
seamă. implinirea personajului. pentru că el 
este singurul care ştie sau trebuie sa ştia 
— cu precizie, care este soarta fiecărui per- 
sonaj, în ce relaţii sint ele, care sint a'gu- 
mentele lor, de la inceput pina la sfirsit. Dacă 
regizorul nu are limpede in cap, şi nu fine 
strins în mină tot planul. filmul in toată desfă 


şurarea lui, in care intra. bineințeles, $} per- 
sonajele. acestea ajung simple schem:, Arā- 
tari palide. Sigur, conturul unui personaj se 


Depinde de scenarist, depinde 
de regizor şi abia la urmă 
de actor... (Magda Catone) 


Modele 
rmen ( 
ustrate 


mip 


Regia: 


pină la gestul pozei puse sub pernă 
lin, Elena Albu, Draga Olteanu Matei, in 
flor Andrei 


simte din scenariu. Deci, in cele din urmă, un 
$ na; bun contemporan depinde- de mo 
iul in -care este scris şi descris ṣi apoi de 
modul in care regizorul îl conduce in desfà- 
şurarea filmului. Şi abia la urma urmelor de 
posibilităţile actorului de a-l reda cit poate el 
je bine. Pentru că actorul, de unul singur. nu 
poate realiza un personaj interesant, adevă 
at. credibil, viu. El poate să se inscrie mai 
bine decit altul intr-o tipologie anume, pentru 
ca personajele, ca şi oamenii, sint de tot te 
lul, de la eroi pină la cel mai simplu om, de la 
vladică pină la opinca, cum se spune, ele au 
in mare, acelaşi comportament. doar că pro 
blemele lor diferă. ca şi felul in care şi le re 
zolva fiecare. Şi fiecare are biografia lui care 
cu cit este mai bogată, mai complexă, cu atit 
este mai bine şi pentru personaj şi, în cele 
din urmă, pentru film 

Eu nu am o foarte mare experienţă în film. 
aş putea spune că experiența mea este foarte 
mică, dar şi așa pot să-mi dau seama ce in 
seamnă un personaj ratat din sarâcia datelor 
biografice. Mi-aduc aminte ca am facut un 
personaj, într-un film, care a ieșit ceva între 
odios și penibil. Nici n-avea timp să-și dez 
volte un moment de pasiune. şi nici ridicolui 
adevărat. dorit de regizor. nu avea timp să se 
realizeze. Ridicolul devenea astfel involun- 
tar... Numai un gind complex asupra unui 
personaj poate să te mulțumească și ca ac- 
tor. dar şi ca spectator. Şi nu mă gindesc nu- 
mai la personajele principale. pentru ca nu 
numai ele fac filmul —- şi viața — ci la abso- 
lut toate personajele unui film. Chiar şi un 
personaj „pată de culoare” poate sa fie extra- 
ordinar realizat dacă e bine și adevărat gin- 
dit. Poate cå trebuie să vrei foarte mult și sa 
incerci foarte mult, şi să te gindeşti la foarte 
mult ca să iasă ceva. Ceva adevărat 

in concluzie, un personaj contemporan tre 
buie sa fie viu în sensul că trebuie să aida 
viata 5i adevar — care înseamnă cam același 

ru. Pentru câ adevar inseamna sa ti 
viu, Să respiri, să trăieşti. să visezi... Nu sin 
tem simpli, chiar dacă sintem „ultimul perso 
naj“ din viață sau din film 


Magda CATONE 


Imposibilitatea 
de a nu fi 
contemporan 


Poon ca tot ce se petrece odata cu noi 
ne este contemporan. Şi probabil că nu ne 
putem exprima şi defini, decit in raport cu 
vremea in care tråim şi muncim. Neputin- 
du-ne deci rupe de contemporaneitate, nici 
în formă, nici în sens, sintem robii ei, chiar 
cind jucăm Ştefan cel Mare, privindu-l neapa- 
rat din perspectivele care plac contempora- 
neițăţii noastre. Afirm în această clipă că 
orice personaj este contemporanul nostru şi 
oglindește aproape exact o parte a contem- 
poraneităţii, chiar în relele cazuri cind nu 
ogindeşte nimic, aceasta convenindu-le, pro- 
babil. unor contemporani cind ea, contempo- 
aneitatea, nu e în stare să ne sancţioneze 
Revenind la oile mele. singele care-mi curgea 
in vine cind jucam in Mere roșii era același 
cu care rezolvam și problemele mele destul 
de asemânătoare cu ale personajului de 
acolo 

lar în Sfirșitul nopţii îmi venea la fiecare 
pas să plec acasă, la țară, din aceleași mo- 
tive. deşi cred cà n-am s-o fac niciodată, tot 
din aceleași motive 
Ma opresc aici, 


deoarece mi-e greu sa 


este şi 


Blaier) (Ovidiu 


u orice personaj de ari 
contemporan” 
luliu 


scriu despre lucruri atit de firesti şi probabil 
3 personajele noastre vor fi din ca în ce mai 


contemporane 
Mircea DIACONU 


Inconfundabilii și 


atit de necesarii 
contemporani 


S. ne jucām o clipă, cit putem noi de se- Ea 


rios, ca altfel nici nu ne stă bine la virsta 
noastră (bineinteles, ma refer la virsta cin: 
matogratului) şi să ne imaginăm cum ar c 
menta clasicii filmele noastre contemporar 
ce-ar alege ei din aceste filme — in sens 
clasic pentru ei. Am putea incerca acelaşi | 
și cu viitorimea.. Atunci noi ar trebui sa | 
sam pentru in urmă poveștile, subiectele 
operele noastre, astfel. incit din ele să apara 
eroi credibili, iubiţi, stimaţi, modele pina la 
gestul pozei puse sub pernă de câtre o fată. 
de câtre un bâiat, indragostiți de eroii creaţi 
de noi, inconfundabili și atit de necesari, nu 
idoli neapărat, dar unici în felul lor 

Daca aș fi o fată a anului 1920 — sau a 
anului 2020 — aş ascunde în albumul meu 
tainic, cu coperţi minunat legate în piele, 
poza lui Mircea Diaconu, doctorul Irod din 
Mere roșii, şi aș ofta. 

Dar pină atunci, încă mă gindesc la anul de 
grație 1986 si la atit de necesarele lui perso- 
naje contemporane nouă 


Carmen GALIN 


Sint contemporan 
cu personajul 


în care cred 


D.. cinematogratul ar fi existat pe vre 
mea lui Shakespeare sint sigur ca vorbele lui 
ar fi sunat: „Teatrul și cinematogratul sint 
oglinda vieţii”. Or, acest adevâr de necontes- 
tat pretinde respectarea întrutotul a titlului 
anchetei dumneavoastra 

Caci cum am putea oglindi viața făra a ne 
regăsi pe noi in personajele pe care le repre- 
zentâm și care, implicit, devin contemporanii 
noştri. Sau ar trebui să fie! 

E foarte greu (în fond exclus) să vorbeşti 
astăzi de „act artistic” in afara vieţii. Dacă 
pictorul sau compozitorul işi pot transmite 
nemijlocit mesajul, noi. ca interpreţi. de fapt 
intermediari și „dependenţi”, „vinâm” cu ar- 
doare adevărul, faptul real, starea autentică 
din materialul pe care îl avem la dispoziţie. Şi 
dacă există unele rezerve faţă de „contempo 
ranul” (de)scris. încercăm să le înlăturân 
sau, în cel mai râu caz, sā le escamotâm prin 
aşa-zisul firesc în aşa fel incit, odată porniţi 
la lucru, să avem convingerea că participăm 
la „actul de naştere” al unui adevărat con 
temporan. Dar cit de mare este bucuria cind 
întilneşti un personaj în care crezi total, prin 
care te exprimi și care. ești convins, va ră- 
mine in memoria spectatorilor 

Sint ginduri. sau poate sentimente trăite de 


Moldovan) Scenariul: 


În centrul preocupărilor cinematc 
oricind, calitatea scenariului, în ger 
în special. 
Despre ce vorbesc aceste filme? 
semnele de recunoaștere ale unu 
Intrebări pe adresa actorilor nos 
pentru film imaginea contemporanul 


} ) intilnirile de pină acum pe care mi 
e-a oferit cinematograful. 

Contemporan am fost cu Paul Bentu, din 
Decolarea, şi am crezut în indirjirea lui, în in 
câpăţinarea lui tinerească ce vrea să fie cc 
rectată de o situație limită, precum și în ca- 
pacitatea lui profesională deosebita. Contem- 
poran îmi este și Dinu, din Regăsire, căci, din 
păcate, mai există printre noi „lași“ ce fug de 
responsabilitatea actelor din tinerețe şi nu își 
riscă. indiferent de ce-ar simţi, situaţia. 
Contemporan imi e Victor Mirea, din Secretul 
lui Bachus, prin lupta lui cu necinstea, con- 
temporan imi e și Radu Cojar, din Păsările 
călătoare, iubind cu patimă Delta și munca şi 
incercind, „firesc“. rezolvarea vieţii lui senti- 
mentale, contemporan imi e și Mihai Bogdan, 
din Vară sentimentală, prin increderea pe 
care o are în el ṣi in capacitatea lui profesio- 
nală 

Contemporan imi este însă și sergentul 
Ciucă, din Pentru Patrie (chiar dacă a trâit cu 
o sută de ani inainte) sau, mai precis, con- 
temporan imi e patriotismul lui adevărat și 
simplu, firescul cu care se jertieşte patriei 

Dar, credința mea nestrămutată este că 
adevăratul meu „contemporan“ va veni la în- 
tilnire în momentul în care el va crede că sint 
apt sâ-l reprezint. ÎI aştept cu nerabdare | 

Emi! HOSSU 


in fel de a fi noi înșine (Catrinel Dumitrescu, 
Geo Saizescu și Mircea D 
Francisc 


conu. în A n de Ru 
Munteanu. Regia: pil 


sti). 
Calotescu) 


1! 


———. 


grafiei noastre se află, mai mult ca 
eral, şi a scenariului din actualitate 


Ce personaje propun? Care ar fi 
personaj contemporan? 

ri, cei care, nu o dată, au creat 
ui lor şi al nostru 


facem la teatru cind se pune în scena o noua 
piesa 

Cred ca și fiica mea, la virsta terminari lt 
ceului, ar putea fi un personaj, chiar unul 
foarte complicat, cum se cere in discuţii. Mai 
mult chiar, am impresia că toţi cei pe carei 
întilnesc zilnic. pe stradă, la piine, prin piețe 
la teatru sint, în telul lor, personaje fără sà 
ştie — ca să-l paratrazez puțin pe monsieur 
Jourdain din „Burghezul gentilom”. Adica, 
toate aceste personaje nu sint misterioase, le 
vedem, le auzim, le înțelegem, sau nu reuşim 


De ce nu o comedie 


muzicală 
contemporană? 


S. discutá foarte mult despre personajul 
contemporan în film. Dealtfel și în teatru ṣi in 
literatură. Am impresia că personajele puse 
in discuție sint mai numeroase decit cele 
care apar in fiime sau in piese. Probabil că 
bine se face dacă se discută. inseamnă ca 
avem nevoie de discuţii — ca şi de personaje 
contemporane. Cind sint întrebată ce este un 
personaj contemporan ma simt incurcat Nu 
prea stiu ce sa raspund Mi se pare ca si eu 
int in person nlemporan ŞI ince să 
mă descriu, Sau mă gindesc la prieteni, ia 
rude, oameni de toate virstele, de toate pro- 
lesiile, şi incerc să-i caracterizez — aşa cum 


să le înțelegem, de ce acţionează intr-un fel 
sau altul. Sigur că aceste personaje nu pot fi 
luate de pe stradă şi turnate direct în filme. 
De aceea există scriitori, scenariști de prote- 
sie care cunosc legile estetice după care se 
selectează personajele cu trăsăturile sufle- 
teşti, spirituale şi chiar fizice. Ceea ce mi se 
pare cel mai important. și asta cred că ţine 
cel mai mult de talentul scriitorilor scenariști, 
este ca personajele să fie angajate intr-o po- 
vestire cit mai atrăgătoare. Eu poate ca sint 
un spectator, dar dacă la cinema nu mi se 
povesteşte ceva interesant, filmul nu-mi 
place. Desigur că am gusturile mele. Povesti- 
rea trebuie să fie sau foarte tristă sau foarte 
veselă. Dacă e banală, mă plictisesc şi mă 
gindesc la altceva. Nu plec niciodată din sala 
de cinema în timpul filmului — din politeţe 
pentru colegii mei, actorii. Ei nu sint vinovaţi 
dacă personajele lor nu au viaţa adevărată. in 
această ordine de idei, în legătură cu viaţa 
adevărată, se vorbește foarte mult despre 
personajele denumite în critică „fără frica şi 
făra păcate“. Astfel de eroi, am invâţat la is- 
toria teatrului, găsim la Corneille. In expe 
tiența mea de viață nu am intilnit. Din t9} 

pe care l-am cunoscut, oameni buni, minu- 
nati, extraordinari chiar harnici, fiecare avea 
şi defecte. Recunosc, uneori îmi erau simpa 
tici tocmai din cauza defectelor lor. Poate ca 
din cauza defectelor se remarcau calitaţile, 
care precumpâneau. Nu aș vrea să am de-a 
face cu oameni la care păcatele domină insu- 
şirile bune, deși din aceștia există destui în 
viaţă şi cred cå trebuie arătați și în filme, sa 
fie „demascaţi”, cum se spune, ca societatea 
să se purifice. Nu știu dacă relele vor putea fi 
stirpite de pe lume, dar trebuie să se încerce 
În realitate, de cind există lumea, cei buni au 
fost mai mulți și mai tari şi au invins pe cei 
rāi, altfel omenirea nu ar fi ajuns unde este 
azi. Cred. că toate filmele trebuie sa aiba 
această temă. Eu am jucat în filme numai 
personaje contemporane. Nu am avut bucu- 
ria ascunsă a oricărei actrițe să mă imbrac in 
dantele de prințesă. Am jucat doctoriţe, pro- 
fesoare, avocate, adică intelectuale, nu știu 
de ce. Am jucat şi o balerină, ceea ce am şi 
fost iniţial. Acestor personaje, pe lingă trasa- 
turile oferite de scenarii, am incercat să le 
adaug ceva. din mine, din personajul care 
sint eu şi din personajele cunoscute de mine 
in viață. Am o prietena, avocata, a cărei vitali- 
tate má impresionează. Am intenţionat sa 
prind in avocatele mele ceva din caracterul 
ei. Nu ştiu dacă am reușit. pentru cå acest 
transter din viață pe ecran nu este uşor. Ast- 
fel că îi inteleg foarte bine pe scriitori, că le 
este greu să discearnă din viaţă ceea ce este 
esențial de ceea ce ește cotidian. banal 
Mi-ar place så joc intr-o comedie muzicala 
contemporană, dar mă tem că nu mai apuc 
Nu-mi amintesc cind s-a făcut .ultima de 
acest gen în cinematografia noastră. Am im- 
presia că sint unii pe care ii apucă groaza 
cind se ride. Şi vedeţi in sălile de cinema cit 
doresc spectatorii să ridă. Mai ales cei tineri, 
care umplu cinematografele, daca aud din 
stradă câ inauntru se ride in marime nat 
rala 


Rodica MUREŞAN 


v realizate ce 
Eva SIRBU 


în faţă o oglindă bună 


(Irina 
in O 


Petrescu şi Gheorghe Dinică 
lumină la etajul X, de Malvina 


Urşianu) 


Contemporani 
de gînd, 


nu doar de timp 


S a acreditat, aproape fără drept de apei 
ideea ca personajul contemporan este perso- 
najul așa-ziselor filme de actualitate — cate- 
gorie estetică, sau mai degrabă tematica 
foarte interpretabila din multe puncte de ve- 
dere, dar cu precădere din cel al adevărului 
socio-uman și universal valabil 

Exista producţii cinematografice de ultimă 
oră. să zicem 1 februarie 1986 — care nu 
contemporaneizează nici cu omul epocii de 
piatră. dupa cum, la fel de bine. există proto- 
tipuri de personaj din perioada filmului mut 
care fac un impact tulburător cu sensibilita- 
tea și conștiința omului de astăzi 

Ştiu câ nu spun nici o noutate nimanui, dar 
poate printr-o repetare obstinată a unor 
abc-uri artistice in plan pur teoretic, să mate- 
rializăm, cit se poate și din cind în cind, „un 
bob de nisip din albia unui fluviu“ al umani- 
taţii. pentru a aspira măcar la o contempora- 
neizare de permanenţă. 


Ovidiu lulu MOLDOVAN 


Sintem . 
contemporani 


pînă 
la ultimul gest 


separe nostru personajul 
merge pe aceeași stradă și cu același trolei 
buz ca şi mine și indiferent daca stația la 
care coborim este sau nu aceeași. mirosul de 
iarnă al hainelor noastre seamana, culoarea 
sacoșelor cu care ne incomodâm unul pe al- 
tul seamană, zimbetul, strălucitor sau opac 
seamână, tichetele de călâtorie sint gâurite 
de compostor cu aceeași formulă de cod — 
trei pe diagonala sau patru ca un pátrāțel 

De ce atunci oare, gesturile mele dintr-un 
film contemporan nu mai seamână cu gestu- 
rile lui contemporane cu mine? 

De ce zimbetul meu stereotip de pe ecran 
nu seamănă cu zimbetul lui, obosit sau neo 
bişnuit de vesel, de ce motivele lui sint numai 
şi numai ale lui şi nu şi ale mele, personajul 
care trebuie să fiu el? 

Probabil, pentru ca ni se pare cà zimbetul 
obosit sau neobişnuit de vesel al contempo 
ranului nu e indeajuns de vesel atunci cind e 
obosit și nu indeajuns de obosit cind e ve 
sel 

Probabil, pentru că dorim prea mult să co- 
rectăm realitatea care este și putere are pen- 
tru că este realitate, dar care, så nu ne mi- 
râm, va începe, cu timpul, să refuze corectu- 
rile noastre 

Sa lăsam, aşadar. pe contemporan să vadă 
singur, punindu-i în față o oglindă. O oglinda 
bună, de cristal. argintată proaspat, care sa 
nu-l facă scurt și gros dacă e slab şi inalt 
care să nu-l subțieze dacă e scurt și gros. O 
oglinda care să nu detormeze, să nu flateze 
Ca sa se bucure de increderea celor care se 
privesc Ca ei sa-si dea seama singuri cum ar 


fi ma bine sa fie 
irina PETRESCU 


tor 


„Universul 
muncii 
proiectat 
în universul 
filmului“ 


biblioteca-digitala.ro 


Dorel Vi 


indiscutabil 
avem nevoie 


de 
„contemporani“ 


A antra” într-un personaj contemporan 
inseamnă o incursiune în tine. E un gest de 
nare tensiune şi exigenţă. Şi foarte incitant, 
pentru cá presupune cel puţin intenţia de a 
cunoaște și de a te cunoaște, pentru ca să 
ajungi la acel ceva foarte rotund. şi foarte 
bogat, și foarte finit, care poate fi un perso- 
naj. Eu nu må pricep, nu pot să dau rețete 
despre cum se compune un personaj con- 
temporan, ce trebuie el să cuprindă şi cit, dar 
ştiu că pentru a-l face trebuie. în primul rind, 
foarte mult protesionalism. Dacă pentru 
multe din tarele acestui personaj contempo- 
ran se mai gâsesc scuze, pentru lipsa de pro- 
fesionalism nu există nici o scuza 

Pentru un artist întilnirea cu un personaj 
contemporan este un lucru extraordinar. O 
şansă de implinire. Un fel de a-ţi răspunde. 
de a gâsi repere in tine, în ceilalţi, în timp. 
Faá indoială, și fără greșeala, se poate 
spune: „Shakespeare, contemporanul nos- 
tru”, dar asta nu acopera nevoia — mare, 
reală, — de a ne vedea pe noi, așa cum sin- 
tem azi. Fiecare timp are nevoie de oglinda 
lui. Sigur că și ecranizind clasici putem vorbi 
despre contemporaneitate, dar nevoia de 
contemporan mi se pare esențială, primară — 
din categoria adevarurilor simple, indiscuta- 
bile. Dar, din păcate, ideea aceasta de perso- 
naj contemporan este atit de incerta, unghiu- 
rile din care se incearca o luminare a lui atit 
de interpretabile, modul de abordare îl tran- 
sformaă atit de des in „colac de salvare“ pen- 
tru povești compromise din start, incit... 

incit mi se pare infinit mai uşor sā fac un 

personaj contemporan, decit să vorbesc des- 
pre el 


Valeria SECIU 


Personajele au nevoie 
de o povestire cit mai atr 
(Rodica Mureşan) 


gătoare 


loana Pavelescu 
in- Rătâcire, de Al. Tatos 


Filmul pe marile orbite 


ADINA DARIAN 


- MIRAJUL 
PTATUE TEI DE AUR 


O istorie circumscrisă 
într-o altă istorie 

sau 

în burta 

mecanisme 


filmul 
marilor 


O. lată o carte pe care-ţi place s-o ţii 
in braţe! Copertă vie. Culorile-i strălucesc 
Mizanpaj-ul modern, litera frumoasă. Specta- 
colul colajului de pe pagina intii — o buna 
presimţire. Bravo Klara Tamaş-Blaier! 

Cintărești în palmă tomul. Atirnă bine. 
Arată bine. Răstoiești. Aşezare sistematică a 
temelor. Titluri sintetice. Subtitiuri-incitante. 
Nume din folclorul cinefil. ilustrație. Mot- 
to-uri. Filmografii, bibliografii, declaraţii la 
fața locului Tabele. Telegrama lui Redford în 
facsimil: „Dear Adina... Thanks very much 
tor...” Bravo, Adina Darian! Aplauze la ridica- 
rea cortinei. 

Cartea incepe cu un reportaj. Aeroportul 
Kennedy. Trebuind să alerge pe la ghișee, 
autoarea roagă cițiva virstnici cu chipuri „eu- 
ropene" să-i supravegheze voluminoasa tașcă 
de voiaj. După un timp se intoarce Regă- 
sește geanta. Păzitorii se află ceva mai de- 
părtaţi de obiect. Le mulțumește, totuși. Ei se 
destind, în sfirșit. Ţinuseră bagajul sub pri- 
viri, dar cu frica-n sin. Dacă era, de fapt, o 
bombă? Românca noastră, ca să zic așa. ră- 
mine paf. Mai tirziu, in lungu-i periplu, pe alt 
aeroport, cind un tinăr cu altă sacoșă o 
roagă să arunce un ochi peste bagajul lui se 
trezeşte uitindu-se la el bănuitoare: dar 
dacă...? 

Excelent inceput. Privirea particulară a 
unui ins anume se lățește brusc in avantajul 
unui panoramic, cit mai obiectiv, asupra unei 
instituţii cinematogratice — Oscar-ul — des- 
crisă minuțios de la începuturi şi chiar 
înainte de ele. Un istoric circumscris în alt is- 
toric și mai cuprinzător, pentru că volumul 
are ambiția — și ambiția e onorată — să lege 
totul de contextul istoriei propriu-zise. Istoria 
unui continent logodit cu filmul care trăiește 
și se exprimă prin film mai mult decit prin 
oricare altă artă. Aici, in aceste conexiuni, 
cred eu, este partea cea mai interesantă a 
wnei cărți care, fâră să nesocotească rolul 
hazardului, ştie să ducă și să deducă notația 
estetică în și din burta marilor mecanisme. 
Mai mult decit o analiză „pur” cinematogra- 
tică — mai puţin interesantă fiindcă, lăsind ta 
o parte excepţiile, puţine!. nu peliculele osca- 
riate au dus mai departe estetica cinemato- 
grafului — cartea este ceea ce-și propune şi 
ceea ce așteptasem;: un portret sociologic. 
Portret colectiv. Portret în mișcare. Portret la 
virste diferite: Oscar-ul la virsta unei incon- 
stiente dorinţe de grup; de fapt de grupuri fi- 
nanciare eterogene care căutau o soluţie de 
echilibru, de reconciliere, între patronat şi 
rest; între diferite rivale patronate. lată AM- 
PAS-ul! Oscarul ca expresie a boom-ului ca- 
litornian din anii '20, Oscarul segment dintr-o 
odisee (Ulise pe mările capitalului), odisee fi- 
nanciară viforoasă, la nevoie singeroasă, in 
care „nașii” avant la lettre, nașii adică grupul 
Morgan care ia in stăpinire Paramount-ul, iar 
mai tirziu M.G.M.-ul, naşii, deci grupul Roc- 
kefeller, stăpinul, de fapt, al Warner-ului şi 


Century Fox-ului etc. transformaseră uzina 
de vise într-una din cele mai înfloritoare ra- 
muri ale economiei americane și concomitent 
hapăiau studiourile europene sleite de razboi, 


Legate de marile orbite, filme analizate la 
timpul lor pe bucată, dobindesc o altă sta- 
tură. Prin acumulare, fişele capâtă densitate. 
Perspectivă. Războiul bootieggers-ilor, de 
pildă, dă o altă lectură filmelor despre inco- 
ruptibili şi coruptibili, despre prohibiţie şi, în 
general, filmelor legate de un anume specitic 
hollywoodian: gangster-story. Politica New 
Deal-ului e cadrul unor explicaţii istorice, dar 
și a unor resorturi psihologice, dar şi a unor 
sisteme obscure în care arta işi răsuceste 
„metodologia“ şi nu numai că nu-și propune 
să fie „oglindă“, dar joacă cu aviditate roiui 
i inii răsturnate. Viaţa pare că nu ma; 
oferă nici o soluţie? Arta cinematografica e 
gata să ofere toate soluţiile, dar mai ales so- 
luţiile miraculoase. lată, deci, filmul magic. 
Filmul antidot. Filmul tranchilizant. Filmul ca 
o uriașă țeavă de eșapament! Trustul 
happy-end-ului mai puternic decit trustul Co 
ca-Cola. Comedia trăznită mare manipulator 
al inconştientului colectiv. Ford pe pâmint, 
iar sub pămint, Freud — nenumit, neștiut de- 
ocamdată, dar moda lui va apare. Răbdare 
Woody Allen se pregătește sa se nască. în 
Brooklyn, firește... Adina Darian intră în hao- 
sul de celuloid fără complexe, fără angoase. 
Temerară şi decisă, cu un plan ordonator 
prins în cuie, inflexibilă în fața nuanţelor care 
contrazic reguia. Ea reconstituie metodic cu- 
loarea fiecărui deceniu. Factorii comuni. Anti 
'40, un Hollywood „angajat pe poziţii guver- 
namentale”, anii sobrietăţii, ai filmelor-co- 
mandă, ai imperativelor războiului, iar mai tir- 
ziu ai iluziilor postbelice. Anii '50 — „o in- 
treagă generaţie de cineaști dată in jude- 
cată”, deceniul listelor negre, al „celor zece”, 
al Comisiei de tristă amintire, al convulsiilor, 
al trădărilor, şi al remușcărilor, al „paravane- 

jării, iar mai tirziu, al dezangaja- 

cu o televiziune mult prea in- 

filtrată in sistem ca să-şi propună „să-şi in- 

dal pa adversarii. Şi iată un intreg lanţ de 

tactici și strategii din care apar gigantismul 

cinematografic, dar și filmul de mic ecran pe 
marele ecran, dar și... dar și... 

Ordinea instaurată de grila autoarei nu ex- 
clude o anume fortotă intre zăbrelele panou- 
lui, Detaliile sint expuse meticulos, dind sen- 
zația de fişier. dar pe măsură ce se acumu- 
lează, din planul oarecum geometric apare, 
planificată sau nu, senzaţia de viața a unui 
organism care trăieşte nu atit în 55 de palma- 
resuri mai mult sau mai puţin riguroase, cit in 
contradictoria viaţă a breslei, — o breaslă și 
ea fluctuantă, cind în acord, cind in dezacord 
cu oficialitatea;: conformism, nonconformism, 
expulzări puritane. scandaluri bine regizate 
sau întimplarea ca regizor, lovituri de teatru 


-in filme şi cuvinte de spirit ca emblema unui 


anume spirit, cerberi, cenzori nu mai celebri 
decit Cato, Hays cu al său cod, box-oftice-ul 


Festivalul național „Cîntarea României“ 


(Urmare din pag. 2) 


tice și de gen, care la rindul lor nu sînt 
limitative sau canonice. Cantitativ, pro- 
ducția cinecluburilor a crescut incon- 
testabil, iar calitativ s-au produs mutații 
însemnate, în special prin apariția unor 
autori tineri, prin afirmarea unor noi 
cercuri de inițiere, de creație și cultură 
cinematografica. 

In timpul precedentei ediții a festiva- 
lului și, mai ales, în fazele ei finale, s-a 
scris, dealtfel, în repetate rînduri — in- 
clusiv in revista „Cinema“, citeodată 
prin recenzii relativ ample — despre 
unele performanțe artistice, ca și des- 
pre contribuția specifică a cinecluburi- 
lor la viața culturală a întreprinderilor şi 
localităților. Dar urmează a se căuta în 
continuare căile prin care aceste bunuri 
spirituale, cu aportul lor ideologic şi 
educaţional important, să fie mai bine 
fructificate la scară naţională, atit prin 
difuzarea mai eficace a peliculelor, cît 
şi prin popularizarea intensă a virtuților 
de excepție, a iniţiativelor înnoitoare, a 
tot ceea ce ne racordează mai semniți- 
cativ la exigenţele actualității culturale. 

S-a evidenţiat, în trecuta ediţie a fes- 
tivalului, numeric şi calitativ, filmele re- 
portaj, cum ar fi Acolo unde Siretul iși 
adună apele de la cineclubul Trustului 
de construcţii hidroenergetice Bacău, 
sau Asediul de la cineclubul NAVROM 
Galaţi. Dar, spre a nu recăâdea în ticul 
bilanţier, vom face îndată o diferenţiere, 
spunind că a scăzut, în schimb, ponde- 


rea filmelor-portret. A scăzut fară nici o 
justificare, pentru că această specie 
este una din cele mai adecvate și mai 
accesibile cineamatorilor, aptă să dea 
un plus de directețe preocupărilor lor, 
să-i lege, mai firesc, de oamenii locului 
” şi să găsească, mai prompt, acces pe 
alte ecrane decit cele locale. Aceeași 
observaţie critică e valabilă și pentru 
fiimele etnografice, în speranța câ pre- 
ocuparea peliculei color va putea re- 
lansa în viitorul apropiat și această ca- 
tegorie de producții. 

Avansuri insemnate s-au semnalat și 
în alte zone tematice și de gen, cum ar 
ți filmul-anchetă, prin care se cultivă 
spiritul civic, râspunderea muncito- 
rească faţă de locul de muncă și calita- 
tea producţie. Nu este însă mai puţin 
adevărat câ o prea mare parte din 
aceste pelicule se prevalează de impe- 
rativul operativității și devin ocazionale, 
cu multe licențe de ordin dramaturgic 
şi compozițional, cu momente filmate 
neutru și montate neglijent, ceea ce 
scade șansa impactului imediat asupra 
audienței, fără a mai vorbi de faptul că 
scoate lucrările în cauză din competiţie, 
cind se ia act de un criteriu sine qua 
non al oricărei activități artistico-cultu- 
rale, acela al interesului durabil şi ge- 
neral. 

Cum bine observa președintele Aso- 
ciației cineaştilor, regizorul lon Po- 
pescu Gopo, prezent la consfătuire, 
unii cineamatori încearcă să ne „sperie“ 
prin titluri şi, într-adevăr, un titlu foarte 


bun te incita sa vezi filmul. Numai că, 
vazindu-l, constați uneori că ambiția de 
originalitate n-a fost la fel de bine ono- 
ratā dincolo de litera genericului. E 
încă o observaţie ce se poate extinde la 
alte aspecte de interes primordial, por- 
nind de la modul de abordare a enunţu- 
rilor tematice și a categoriilor de gen 
din planurile de lucru periodice. Prac- 
tic, nu există sferă tematică inaccesi- 
bilă, nu există domeniu al operei edu- 
cativ-formative care să lase indiferenta 
mișcarea cineamatorilor. Dovada — 
cele peste 20 de filme eseu și poema- 
tice promovate în etapa republicană a 
festivalului, nu numai din centre cu 
vechi tradiţii cineaste, ci și din cineclu- 
buri recent apărute în avanscena, pre- 
cum cel al Casei municipale de cultură 
Ploieşti sau unele cercuri de amatori 
din mediul rural: vezi filmul Miini nemu- 
ritoare de la Căminul cultural din Bivo- 
lari-laşi. Alte dovezi le constituie numa- 
rul sporit și calitatea unor filme de in- 
spiraţie istorică, cum ar fi intilnirea ve- 
teranilor, de la cineclubul „Atelier 16" 
al Şcolii populare de artă — Arad, per- 
severenţa sau debutul unor realizatori 
de desene animate, învingind dificulta- 
tea tehnică extremă, presupusă de atari 
specii, ceea ce a dus, după cum se ştie, 
la promovarea unor amatori în produc- 
tia profesionistă, la studioul „Anima- 
film” 

A ieșit insa în evidenţă, în diferite 
faze ale recentei ediţii a festivalului și 
în timpul consfătuirii, o anume contra- 


https://biblioteca-digitala.ro 


şi starsistemul, la petite histoire, tribulaţiile 
unor filme, agitația culiselor, seismele bursei, 
anecdote, portrete-mărturii, pelicule care au 
nascut legende și confidențe care destrama 
legende, „cazuri“, impasuri, lupte intestine. 
glorii de moment şi de durată etc. etc. Cu in- 
tenţie și uneori depășind intenţiile autoarei. 
bogăţia informativă a cărţii desenează, în fili- 
gran, fenomene și problematici care nu se 
află pe rol. De pildă: procesul de deschidere 
al filmului american spre o Europă iniţial dis- 
prețuită, cinematografic vorbind, dar iata 
monroe-ismul hollywoodian „depășit de reali- 
taţi”, obligat să renunţe la izolaționism, sa 
facă mea culpa nu numai în fața 
neorealismului ca școală. Europa face parte 
din „culturalizarea“ treptată a filmului ameri- 
can care trece, desenind un amplu arc, din 
imperiul unor moguli semianalfabeţi, neguță- 
tori de blânuri, pe mina unei generaţii intens 
școlite (spectaculosul salt al învățămîntului 
cinematografic în anii '60). „Baby-mogul'ul 
Coppola and Co. complică infinit harta cine- 
matografică a Noii lumi. Autoarea nu-şi pro- 
pune să-i decodeze impulsurile, dar istoria 
gscarurilor înglobează acest tip de procese. 
istoria culturalizării devine, în acest fel, isto- 
ria „liberalizării“ unei arte care la un moment 
dat și-a făcut un punct de glorie din regle- 
mentarea duratei unui sărut. Numai atit? 
„Culturalizarea” şi „liberalizarea“ trag dupa 
ele un proces de dezeroizare. O intreagă ga- 
lerie de mituri pe care am văzut-o formin- 
du-se şi crescind sub ochii noștri cu fiecare 
ediţie (mitul succesului, mitul visului ameri- 
can, mitul selfmade-man-ului, mitul wester- 
nului, ș.a.) este supusă unei spectaculoase 
acţiuni de demolare. în timpul administraţiei 
Kennedy. Discursul inaugural al preşedintelui 
debuta cu fraza: „S-o luâm de la capăt". Azi, 
sloganurile s-au schimbat. Tradiţionalismul 
actualei administrații pune sub semnul intre- 
bării semnele de întrebare lansate de film în 
deceniul ai şaptelea. Procesul de demolare 
se transformă într-un proces de recuperare 
sugerat de autoare mai ales cind schițeazâ 
portretele noilor tycooni, mentorii „romantis- 
mului în bluginşi”. Bob Fosse autorul unui 
musical în care șlagărul intilnește tragedia 
greacă, Robert Redford vedeta-antivedetă 
mereu sceptică (spre deosebire de autoare) 
în fața premiilor. Coppola, evident, Lucas, 
evident, Spielberg, ș.a. Portretele sint dăta- 
toare de biți. Din păcate, eu-ul iniţial inter- 
vine mai mult în particule, in prenume: mi-a 
istorisit, mi-a spus, mi-a declarat, l-am întilnit 
— pe Redford, pe Glenville, pe Hofssis, pe 
Friedkin — la Paris. la Londra, la Los Ange- 
les, la Avoriaz, la New York. 

O carte pilduitoare. Sirg. Tenacitate. Me- 
todă. Ştiinţa valorificării împrejurărilor favora- 
bile (criticului). Mai mult: știința provocării 
unor astfel de imprejurări. Un ziarist umblat 
care iși binemerită şi călătoriile și scrisoarea 

„lui Redford: „Dear Adina...“ 


Ecaterina OPROIU 


dictie între asemenea virtualități ma- 
jore, convertite citeodată în realizări de 
virf şi nivelul mediu de calificare al ci- 
neamatorilor, care lasă de dorit în 
multe cinecluburi. De aici și temeinicia 
apelurilor adresate de participanţii la 
dezbateri cineaștilor profesioniști, Aso- 
ciaţiei cineaştilor şi comisiei sale de 
specialitate, de a-i sprijini mai stăruitor, 
Deocamdată acest sprijin este destul de 
firav, acordat cam de aceeiași realiza- 
tori și filmologi. relativ puţini și mai 
ales sub forma sau cu prilejul prezenţei 
în diferite jurii. N-ar fi vorba numai de o 
iniţiere tehnica, ci şi de una dramatur- 
gică şi teoretică, inclusiv prin cursuri 
metodice periodice, o dominantă a con- 
sfatuirii din martie fiind cerința reani- 
mării preocuparilor de cultura cinema- 
_tografică, neglijate în ultimul timp în 
unele centre. in același sens merge şi 
propunerea ca, asemeni concursului de 
la Costinești, şi alte competiţii profesio- 
niste să aibă secţii paralele dedicate ci- 
necluburilor. In speţă, un prim nou pas 
se anunţă la concursul de filme docu- 
mentare „Contemporania“ de la Tirgo- 
viște, organizat de studioul „Alexandru 
Sahia” care, începînd din acest an, își 
va dubla competențele, implicind jude- 
carea distinctă, la fel de atentă, de că- 
tre același juriu, a producţiilor de gen 
din cinecluburi. 

Noua ediție a Festivalului național 
„Cintarea României“ va putea atinge 
noi cote de interes, prin dezvoltarea co- 
relată a cinematografiei profesioniste şi 
amatoare, în susținerea unor direcții te- 
matico-ideatice similare, cu mijloace și 
pe căi specifice, dar reciproc stimula- 
toare. 


D. suita antologiilor teatrale și cinema- 
tografice prezentate în ultimul timp pe micile 
ecrane, una, consacrată temei pacii in dra- 
maturgia naţională și universală, a reţinut in 
mod special atenţia. Din mai multe motive. 
Intii, pentru că pledoaria anti-războinică a 
avut — datorită unor texte dramatice cu ade- 
vărat antologice — un puternic ecou în con- 
ştiinţe. Apoi, pentru că secvențele montajului 
antologic au făcut încă o dată dovada cå te- 
leviziunea posedă o „arhivă” de spectacole 
teatrale foarte valoroase, competitive, de care 
telespectatorii de azi şi de miine pot profita 
cu sigure beneficii culturale. În sfirșit, pentru 
că respectivul grupaj tematic a conţinut ci 
teva interpretări actoricești de mare virtuozi- 
tate, ale unor actori de ieri şi de azi, ale unor 
actori de azi la virste de ieri, în creaţii de ne- 
uitat. 


De la Pacea lui Aristofan ( sint... mii de ani 
de cind Trigeu, călare pe un'cărâbuş. pornea 
spre Olimp pentru a salva pacea), ba chiar 
mai dinainte, și pină in zilele noastre, în toate 
dramaturgiiler lumii, Pacea — ca personaj, ca 
simbol, ca permanent deziderat al'omenirii - 
a înnobilat scrisul atitor şi atitor mari drama- 
turgi, teatrul universal avind la activ sute, mii 
de piese cu profund mesaj anti-războinic, in 
„care sint concentrate speranţele şi temerile 
planetei noastre albastre. Brechtiana Mutter 
Courage, in tragica ei trecere printre ororile 
de gind și de faptă ale războiului, rămine un 
personaj emblematic, un personaj-avertis 
ment, menit să păstreze permanent treze me- 
moria și .vigilența oamenilor de pretutindeni 
Dintre spectacolele teatrale avute la dispozi- 
ție, grupajul micului ecran (intocmit cu dis- 
cernămint şi axat pe citeva limpezi idei direc- 
toare de câtre Lucia Hossu-Longin) a selec- 
tat secvențe esențiale din dramaturgia lumii 
a fost, pe micile ecrane, „o oră de pace" cu 
puternic impact emoţional şi ideatic. 


U. raid printre pelicule bătrine iși are far 
mecul lui. Seamănă cu o dimineaţa petrecuta 
in camera unei mâtuși, odinioară strāluci 
toare: taiorul de tweed, ros puţin la manșeta 
e totuşi șic, buchețelul de violete de Parma 
din mătase partumată, pălăria cu boruri larg! 
voaleta, poșetuța din perle, în fine. o sume 
denie de amintiri învăluite în aburul tinereți: 


Pentru unii, 
aceste filme aduc 
aburul tinereţii. 

Pentru alţii, 

aceleași filme 
informează desp 
„cum se distrau 

babacii“ 


Cu filmele e ta fel. Te uiţi la televizor şi fie- 
care povestește emoţionant ce i se intimpla 
lui cînd x și y jucau pe ecrane în filmul... z 
Un fel de radiografie a unei vremi în care noi 
cei ce stăm azi în această cameră, punctual 
şi docili la-ntilnirea tv., incă nu ne cuno: 
team. De pildă. Sub titlul „S-a întimplat intr-o 
vară...” Elvis Presley, regele rock-ului în rolul 
Mike Windgren, zburătorul de elită care-a 
avut un accident și incearcă să uite. În cele- 
brul musical („Fun in Acapulco“, r. Richard 
Thorpe, 1963), Ursula Andress și Paul Lukas. 
pe partituri dezinvolte făceau totuși roluri de 
fundal, pentru că grația superbă a lui Elvis 
acapara nebunește pină și albastrul marii. 
Presley cinta și dansa uimitor și, dincolo de 
asta, reușea sugestia unui gind obsesiv. Privi- 
rea lui, parcă prea frumoasă, nefirească 
aproape, îngerească,- diavolească, luneca 
peste piscine, trambuline, ringuri de dans şi 


Speranțele 
şi temerile planetei noastre albastre 


Pacea 


ca personaj, ca simbol, ca deziderat 
permanent al omenirii 
în emisiunea: „O oră de pace“ 


Am revazut, de pildă, un fragment din 
piesa lui D.R. Popescu, Două ore de pace. 
Două ore de linişte in tranșeele de la poalele 
unei redute, două ore de-o ţigare şi de-un 
gind acasă, două ore de pace, in care perso- 
najele se regăsesc pe sine, în care înțeleg, iși 
înțeleg mai bine decit oricind rostul lor pe 
lume, înțeleg mai bine ca oricind prețul ne- 
prețuit al păcii, al unei păci mai lungi de-o ți- 
gare și de-un gind acasă, al unei păci pe care 
ei, oștenii obosiţi de la poalele Plevnei, erau 
chemaţi s-o cunoască, s-o impună, s-o du- 
reze. În rolul de protagonist al secvenţei, lon 
Marinescu a făcut să vibreze replicile cu 
adinc miez de înțelepciune populară și cu 
fior patriotic 


Am revăzut, apoi, un fragment important. 
cel mai important, din drama grotescă a lui 
Arrabal Picnic pe cimpul de luptă. Ora de 
pace şi de uitare a celor patru personaje, cu 
ritmurile ei de tangou și cu rafala ei de mitra- 
lieră, pune într-o lumină orbitoare absurdul şi 
hidoșenia pornirilor belicoase. apărind drep- 
tul la viaţă al omenirii. l-am revăzut pe actorii 
acestui „spectacol mai de demult”: pe Hora- 
tiu Mălăele, intr-unul din primele sale roluri 
importante, pe Florin Zamfirescu, pe lon Ma- 
rnescu și pe minunata actriţa care este Ro- 


Ursula Andress într-un rol 
de „fundal“ (să nu uităm 
că Veselie ia Acapulco 

se petrecea acum 23 de ani...) 


temei spectaculoase. Presley desena, straniu 
— pe un scenariu comun de „film cu muzică” 

- O sugestie de personaj posedat. De cite ori 
l-am revăzut și l-am ascultat după „Fun in 
Acapulco” mi s-a părut că iar și iar sare de 
pe stinca cea mai inaltă și cea mai primej- 
dioasă. Şi aşa și era. Pină cind știți ce s-a in- 
timplat... 

Să mai răscolim prin scrinul cu amintiri? in 
ei poţi găsi fel de fel de surprize tulburătoare 
Simpatii, teme și motive, naraţiuni palpitante 
(vezi „Pescarii curajoși“), ecranizări după ro- 


dica Tapalagă; patru clipe interpretative de 
zile mari. 


Am mai revăzut o scenă emblematică din 
Mama lui Capek, cu Leopoldina Bălânuţa in 
rolul titular, înconjurată de alţi actori repre 
zentativi, în rolurile fiilor ei pieriţi in lupte 
Strigătul Mamei este strigătul îndurerat al 
maternității frustrate și mereu contrazise de o 
lume care trebuie să dea mereu alte jertfe 
Revăzind acest episod, înţelegi, nu se poate 
să nu înţelegi, de ce se stingea dramaturgul 
chiar în anul scrierii acestei piese (1938), as- 
cultind tobele trupelor de asalt hitleriste care 
pâtrundeau în țara sa 


Și am mai revăzut — pentru a ne opri cu 
exemplele — un moment dramatic, emoţio 
nant, din Efectul razelor gama asupra crăițe- 
lor, cu Olga Tudorache, intr-un mare rol ai 
ei, și cu studentele pe atunci — cind se inre- 
gistra spectacolul — Rodica Negrea și 
Adriana Schiopu. Încă o clipă artistica dintre 
acelea născute pentru a nu pieri niciodată, 
incă o metaforă, care-și păstrează neştirbilă 
actualitatea, despre temerile și speranțele 
omenirii 


Călin CĂLIMAN 


Pe vremea cind Elvis Presley 
era cel mai frumos, 
cel mai cuceritor, 
cel mai grațios dansator 


mane celebre („Contele de Monte Cristo”) 
sau idoli pur și simplu (Garry Cooper și 
Charlton Heston in „Secretul cargoului”).. 
Gata, orice cinefil {á) rămine zăpăcit (ă) in 
faţa micului ecran. S-I vezi intr-o săptămină 
pe sublimul Heston de două ori, dacă punem 
(și punem!) la socoteală El Cyd, nu e chiar 
un lucru obișnuit! 

O plăcere, deci, să bijbii prin scrinul cu 
amintiri. De-acolo iese tiptil-tiptil, mincinos 
poate, dar atit de suav şi inofensiv, aburul ti- 
nereţii. 


https://biblioteca-digitala.ro 


Pa 


Încă o clipă artistică, dintre acelea 
născute pentru a nu pieri niciodată: 
razelor 


Olga Tudorache în „Efectul 
gama asupra crăițelor“ 


Aristocrația 
naivității 


A. mai văzut un film indian sub titlul „Fi- 
delitate“, interesant, mai ales, ca sursă de in- 
tormaţie sociologică în privința mentalităților, 
tipului de viaţă, relaţiei complexe și-atit de 
impregnate de obișnuința unor secole de 
aservire, relaţia bărbat-femeie in societatea 
indiană contemporană. Sau strania alcătuire 
a unui cuplu. Cerbicia, inteligența, frumuse- 
tea și farmecul unei femei superioare, o inte- 
lectuală instruită, se pleacă pină la urma in 
fața... tactului masculin Final frumos: soția 
rămine lingă soţ peste itele incurcate și bir- 
fele intense ale unei familii-stup. ȘI poate, fi- 
nal încurajator. Depinde din ce punct de ve- 
dere priveşti lucrurile. Filmul — tipic pentru 
cinema-ul indian — mizează pe muzică, pito- 
resc, sentimentalism. În rolul principal o ac- 
triță talentată, atentă la nuanțe, de-o frumu- 
seţe care nu se uită, o frumusețe naiv-aristo- 
cratică. 


Un nou serial proaspăt — 1984 — și foarte 
englezesc: „Sorell şi fiul“ — ecranizarea ro- 
manului lui George Warwick Deeping în regia 
lui Derek Bennett, cu Richard Pasco in rolul 
principal. Zic" „foarte englezesc” nu cu mali- 
ție, ci cu bucurie emoţionantă. Imi plac seria- 
lele englezești. ceaiul englezesc, pudding-ul. 
pipele şi tot ce ține de recuzita unei anume 
atmosfere. Totul e atit de clar, filmat aproape 
didactic, romanul curge in imagini. o 
doamne, iți vine să exclami, încintat de tradi- 
ționalism și conformism:ce simplitate desă- 
virşită! Fiul aflat în grija tatâului, un tip de 
atecțiune exteriorizată cu maximă reticenţă și 
economie de mijloace; un tată responsabil, 
un „om de treabă“ care incepe să trăiască 
prin puterea aspiraţiei pentru băiatul său. De- 
senul regizoral, atit de simplu, traiectoriile 
actorilor-pertectissime. Fiecare personaj iti 
inspiră exact ceea ce trebuie să-ţi inspire: an- 
tipatie, condescendență, milă, oroare, simpa- 
tie, indiferenţă. 


Ca o previzibilă partidă de șah, ca o con- 
versație despre vreme intre două bătrine 
doamne, atit de nobil și atit de simplu acest 
Sorell și fiul. Adică farmecul relaxant al lim- 
pezimii. 


Cleopatra LORINȚIU 


Memoria umanității 


2 de iarnă. Sărbători, Agitaţie. Florile 
dalbe. Brazi impodobiţi. Globuri colorate. 
Portocale. Orașul. Oamenii. Colina. Un film 


Soldat, şerif sau super-detectiv 
Sean Connery rămîne un actor carismatic 


EI 


de Lumet. Un singur spectacol. Cinematecă 
improvizată. În fiecare joi seară. Lumea Bi- 
lete. Zimbete. Perechi de îndrăgostiți. Bătrini 


singuratici. Motor. Pelicula. Deja 20 de ani 
după. Premiul pentru cel mai bun scenariu, 
Scenariu egal. Literatură. Buna, proasta, altă 
caciulă. Cannes, 1965. Ecaterina Oproiu. In- 
terviu cu o sudoriță. Zăpezile d'anţărț. vorba 
lui Villon-Vulpescu. Afară iarna, vopsit gar- 
dul. înâuntru leopardu’, acţiunea în deșert, 
Care deşert? Care acţiune? Mai nimic. Fun- 
dal. Război mondial. Undeva departe. Şi nu 
prea. Ecouri. vești, ba chiar și oameni. Mereu 
alții. Soldaţi, gradaţi, ofițeri. Uniforme. Ta- 
bara de instrucţie. Recuperare. Revitalizare, 
Batalion disciplinar. Ziduri. Santinele. Cerul 
albastru ca un capac. Oameni lași, oameni 
fricoşi, dezertori. înspâimintaţi, alţii buimaciţi 
de explozii. atacuri la baionetă sau pur şi 
simplu beţivi. whisky. Legea Dura. Sed lex, 
Război, interese superioare-omul sireacu, o 
jucărie. un gindac sau un erou. Şi un barba! 
parcă mai altfel decit ceilalţi. Un om deose 

bit Voinic. Dirz. Inalt. Bine legat. Privire d: 
dur. Tenace. Rapoarte. Da. Aha! Dinsul. Hm! 
Bine, bine. Mda. Sergent major, un om cura 

jos vestit, nu un răcan oarecare. Atenţie spo 

rită. Artilerist. Răzvrătit. Mustaţa de rigoare, 
Sean Connery. El in persoană. Şi războiul. Şi 
moartea. Şi prostia galonata. Ambiţiile de- 
şarte. Retuzul. Colina. Un mic deal de nisip, 
Aranjat. curâţat, trasat, văruit pe margini, in- 
teligenţa umană, binele și râul. Zilele. Timpul, 
Tic-Tac-ul fiecărui om, conştiinţa lui. Lor, 
Trecutul. Viitorul. Sus! Jos! Şi spaima. Ac- 
ceptările. Sus! Jos! Și teama. Absurdul. Ordi- 
nele.. Legea. Domnul maior. Un mare actor. 
La propriu și la figurat. Un infatuat. Justifi- 
cări, Alibiuri. O perdea de ftum. Puterea lui: 
Acolo: Stăpinul: Comandantul adevărat, un 
colonel: o marioneta Și oamenii Între ambi- 
ţiile unuia şi indolenţa celuilalt. Totul în go 

Absurd. Destinul oamenilor. Care? Sus! Jos' 
Oamenii. Zi de zi. Colina. Deşertul. Caldura 
Numărătoarea zilelor. Zidurile. Conştiinţa fie 
căruia. Nimic important. Totul. Cei morţi si 
cei vii. Albi şi un negru. Tot un om. Alatur 

de alţii. Un gras. Un slab. O celulă alaturi de 
altele. Umanitatea restrinsa. Un univers în- 
chis într-un alt univers închis. Altul fricos. 
tare, laş. ingaduitor. cuminte, egoist, el 
Drepţi! doar el, după el potopul, Pe loc re- 
paus! Ordine. disciplină. Domnul maior, Re 
gulamenteie, rinjetele satisfacute. puterea, le- 
gea. Colina. Domnul colonel. râzboi. un colț 
cald. refugiu. zile terne, muște. Keizflucht. 
tuga de real. Teama, iluziile. Colina. Şi un 
om. Un singur om. Uneori suficient. De 
ajuns. El. Așa. Priviri. Zile. Un război psiholo 


gic. Săptamini. Oameni. Și nu animale. Pri 
„iri. Nopți încinse, instrucţie. mese, instrucţie, 
oboseala, ură, neputinţă, pumnul brutal al 
forței. Şi un dram de omenie. Oamenii. Sol- 
gati. Gradaţi. Ofițeri. Unii şi alţii. Roluri 


inainte! Un, doi, un, doi, trei, patru. Stingu' 
Sting, drept. stingu! Drepţi! Colina. Doar 
ochii. Şi neacceptarea. Şi timpul incremeni! 
sudoarea. Buzele. Apă! Apă! Deșertul, soa- 
rele. Drepţi! Palmele lipite de coapse, dinţii 


” strinşi. pieptul inainte, mintea. gindurile. su 


tietul ah, sufletul. Nu! Drepţi! Cine? Ei. Sol- 
daţi, gradaţi. ofițeri. Refuzul absurdului. Şi un 
negru. Da, el, un paria din oficiu într-o lume 
închisă. Sufocanta. Cioara! Crrr! Ha! Ha! Ha! 
Caldura deșertului. Şi el un om simplu într-o 
unitate militară. Batalion disciplinar. Soarele 


Şi demnitatea unui om. Dirzenia. Tenacitatea 
Doi. Un alb şi un negru. Refuzul. Indrăzneala 
Ochii”. „Spada sufletului“ Cehov. Ginduri 
soţii iubite, copii. Departele. Speranţe. lluzi- 
ile. Peştişorul de aur. Albă ca zăpada Alice și 
Țara Promisă. Viitorul. Pacea. Liniştea. Bi 
nele. Cel slab. Drepţi! Neputinţa. Sus, jos 


Explozia. Colina. El. Mort. Un om. Un soldat 
Clipe. Vid. Ha! Ha! Ha! Revolta şi minciuna 
salvatoare pentru moment. Adevărul. Ste- 
vans! Stevans! Stevans! un om mort. Colina. 
Ambiţiile. Orgoliile. Halucinaţiile deşertului. 
Pină cind? Adevărul. Adevărul lor. ŞI docto- 
rul beţiv. Şi comandantul indiferent. Fratele 
porc. Şi clipe de orgoliu, refuzul justiticărilor, 
al ochilor închişi. demnitatea umană renas- 
cută. Şi lupta surdă. marionetele, uneltele, 
oamenii, războiul. moartea. Ei. Şi un sergent 
Sean Connery. Numele actorului. Colina 


Fară nume. Forţa raţiunii. încrederea. indirji- 
rea, ura, revolta. oamenii. Cei mulţi. Cei muţi 
Cei drepți. Ei și adevărurile lor. Adevărul 
„nul singur. Soarele. Deșertul. Ceva din pro- 
blematica lui Camus. Nisipul arzător. Victo- 
ria. Memoria umanităţii. A peliculei. Un film 
de Lumet, Sidney Lumet. Mai mult decit un 
tilm. Colina. Oamenii. Orașul. Alergâtur: 
Brazi impodobiţi. Sarbători. Zile de iarna 


Bedros HORASANGIAN 


Premiile acordate de Asociaţia Cineaștilor 
din R.S.R. pe anul 1984 


Filme artistice de lung metraj 


e Marele premiu: filmului „Horea" de Mr- 

«a Mureşan 

e Premiul special al juriului: pentru fresca 
politică de actualitate filmului „Ani Eroici” re 
gia Virgil Calotescu; pentru cea mai buna 
ecranizare. filmului „/mposibila iubire, regia 
Constantin Vaeni $ 

© Premiul pentru regie (ex aequo): regizo 
rului Dan Pița pentru filmul „Dreptate în lan- 
furi"; regizorului Mircea Veroiu pentru filmul 
„Să mori rănit din dragoste de viaţă” 

e Premiul pentru scenariu: scriitorului Ti- 
tus Popovici pentru scenariile la filmele „Ho- 
rea" şi „Secretul lui Bachus" 

© Premiul pentru imagine: operatorului Că- 
lin Ghibu pentru imaginea filmului „Glis- 
sando” 

e Premiul pentru interpretare masculină 
(ex aequo): Radu Beligan pentru rolul din fil- 
mul „Horea'; Ștefan lordache pentru rolul din 
filmul „Glissando"; Ștetan Mihăilescu-Brăila 
pentru rolul din filmul „Secretul! lui Bachus" 
Ovidiu luliu Moidovan pentru rolurile din fil- 
mele „Dreptate în lanţuri” şi ..Horea” 

e Premiul pentru interpretare feminină: ac- 
triței Irina Petrescu pentru rolul din filmul „O 
lumină la etajul zece” 

© Premiul pentru decoruri (ex aequo}: sce- 
nografei Magdalena Mărășescu pentru deco- 
surile la fiimul „Glissando“; scenografului 
Marcel Bogos pentru decorurile la filmul 
„Horea“ 

e Premiul pentru costume; pictoriţei ge 


stume Cătălina lacob pentru costumele la 
filmul „Glissando“ 

© Premiul pentru muzică (ex aequo) com- 
pozitorului Tiberiu Olah pentru muzica la t:l- 
mul „Horea“; compozitorilor Răzvan Cernat =! 
Adrian Iorgulescu pentru muzica la filmul 
Emisia continuă” 

© Premiul pentru coloana sonoră: ingineru- 
lui de sunet Anușavan Salamanian pentru fil- 
mul „Glissando“ 

e Premiul pentru montaj: monteusei Adina 
Georgescu-Obrocea pentru montajul filmelor 
„Ringul” şi „O lumină la etajul zece” 

© Premiul Opera prima: filmului „Moara lui 
Califar” — regia Şerban Marinescu 

e Premiul pentru critica de film: criticului 
Florian Potra pentru volumul „Aurul Filmu- 
lui” 

© Diplomă de onoare pentru film de televi- 
ziune: regizorului Dan Necșulea pentru filmul 
„Lansarea” 

* Diplomă de onoare pentru imagine: ope- 
ratorului Anghel Deca pentru imaginea filme- 
lor „Imposibila iubire“, „Lișca” și „Emisia 
ontinuă“ 

© Diplomă de onoare pentru interpretare 
masculină: Petre Simionescu pentru rolul din 
Himul „Glissando“; Claudiu Bleonţ pentru ro- 
lurile din filmele „Să mori rănit din dragoste 
de viață” şi „Dreptate în lanțuri“; Gheorghe 
Visu pentru rolul din filmul „Să mori rânit din 
dragoste de viață”; Petre Nicolae pentru rolul 
din filmul „Dreptate în lanțuri“ 

© Diplomă de onoare pentru interpretare 
feminină: actriței Ecaterina Nazare pentru ro- 
lul. din filmul „Lisca” 


© Diplomă de onoare pentru montaj: mo 
teurilor filmului „Emisia continua”: lolanda 
Mintulescu, Adina Petrescu, Dan Nanoveanu 

© Diplomă de onoare pentru critică: criticu- 
lu: Alice Mănoiu 

© Diplomă de onoare pentru calitatea plas- 
tică a atișului de film: graficienei Clara Ta- 
maş Blaier 

e Diplomă de onoare pentru sprijinirea fil- 
mului şi serialului de televiziune: Victoriei 
Marinescu 


Filme de scurt metraj 


e Premiul special al juriului (ex aequo): re 
gizorului Pompiliu Gilmeanu pentru filmul 
„Al Patriei Erou între eroi“; regizorului Pante- 
lie Tuţuleasa pentru filmul „Congresul al 
XIII-lea al P.C.R." 

e Marele premiu: regizorului Copel Moscu 
pentru filmul „Pe malul Ozanei“ 

© Premiul pentru film documentar (ex ae- 
quo): regizoarei Felicia Cernăianu pentru fil- 
mul „Maria lu' Pascu”: regizoarei Olga Zissu 
pentru filmul „Km 64 - și noi am fost acolo” 

e Premiul pentru film de artă sau etnotol- 
dor: filmul „Eternă bucurie-i frumusețea“ de 
Boris Ciobanu și Marilena Rotaru 

© Premiul pentru film ştiinţific (ex aequo): 
regizorului Alexandru Sirbu pentru filmul 
„Medicină, gesturi, calculatoare“; regizorilor 
Paul Călinescu şi Geo Saizescu pentru filmul 

Delta de ici... de colo“ 

e Premiul pentru film reportaj: regizorul 
Jean Petrovici pentru filmul „Echinoxiul de 
toamnă” 


https://biblioteca-digitala.ro 


e Premiul pentru scurt metraj cu actori: re 
yzorului Mirel lieșiu pentru filmul „Noul tea- 
trih.. vechi” 


© Premiul pentru scenariu sau idee de film: 
Paula şi Doru Segal pentru filmele „A fost 
odata...” şi „Abecedarul” 


© Premiul Opera prima: regizorul Barbu 
Drâgoescu pentru filmul Metodica instrucție: 
sipine" 

© Premiul pentru imagine (ex aequo): ope- 
ratorului Mircea Bunescu pentru imaginea fil- 
melor „Maria lu 'Pascu" şi „Planeta albastra“; 
operatorului Otto Urbanschi pentru imaginea 
filmului „Pâmintul nu acorda invoiri” 

e Premiul pentru film de animaţie (ex ae- 
quo): Dinu Petrescu pentru filmul „Vijelia”; 
Victor Antonescu pentru filmul „Compromi- 
sii” 

© Premiul pentru plastica de animaţie: fil- 
mului „Vijelia” 

e Premiul pentru animaţie: Adrian Nicolau 
pentru filmul „A.B.C... dar de ce? 

© Diplome de onoare: Nicolae Mărgineanu 
pentru filmul „La lăsarea serii“; Alecu Croito- 
ru pentru filmul „Acasă“; Doru Cheșu pentru 
filmul „Culori ce nu există - culori electroni- 
ce"; Marion Ciobanu pentru filmul „Impliniri 
triste”: lon Cucereanu pentru filmul „Epo- 
peea magistralei albastre“; Viorel Sergovici 
pentru filmul „Opus 11"; Cristian Perianu și 
Corneliu Dorin Gelep pentru imaginea filmu- 

si „Echinoxiul de toamnă”; Victor Prunaru 
pentru imaginea filmului „Concert pentru otel! 

orchestra“; Dinu Serbescu pentru filmul. /n 

d cu Jumea“ .., n r 


Colina: Un film „cu militari“ 


împotriva militarismului 


secvenţa criticului 


Deşertul 
ca personaj 


Ca în 1965 juriul Festivalului de la Can- 
nes a acordat filmului Colina premiul pentru 
scenariu (Ray Rigby după piesa sa TV cu 
același titlu), delegaţia britanică condusa de 
actorul Rex Harrison a protestet vehement, 
nu pentru că ar fi dorit o distincţie mai im 
portantă, ci. dimpotrivă, pentru că un aseme- 
nea film figura in palmares! Situaţia era cu 
atit mai paradoxală cu cit Colina, deși reali- 
zata de un regizor american — Sidney Lumet 
era o producție britanica şi reprezenta în 
competiție Anglia. Pentru protestatari, msa 
gloria cinematografică reprezenta prea puţin 
in comparaţie cu imaginea deloc glorioasa pe 
care filmul o făcea armatei britanice. Critica 
de fiim engleza s-a dovedit mai realistă și nu 
atit de conservatoare, apreciind virulenţa ata- 
cului, curajul actului demitizator. chiar daca 
își manifesta unele rezerve legate de maniera 
oarecum teatrală a rezolvării unor scene sau 
de schematimul care afecta construcţia per 
sonajelor. 

Ar fi poate interesant de stabilit funcţia 
unui personaj mai puţin băgată in seamă: co- 
lina insâși. 

Loc de penitență și de exersare a voinței 
(ofițerul Williams o_escaladează nevăzut de 
nimeni, în toiul nopţii, pentru a-și demonstra 
că este la fe! de capabil ca și deţinuţii sâi), 
colina de nisip domină curtea penitenciarului 
ca o replică jalnică a piramidelor egiptene. 
imprejurul ei fortotesc în arșița soarelui sute 
de deținuți supuși unor îndobitocitoare și 
epuizante exerciţii, un adevărat furnicar de 
marionete cu mișcari sacadate 

Filmată in plan general și adesea in plon- 
jeu. colina pare un inert element de decor 
mereu prezenta, dar inofensivă, ca şi zidurile 
ce îngrădesc curtea, delimitind spaţiul con- 
centraţionar în imensitatea deșertului. Plasa 
rea acestei închisori militare în mijlocul de 


În împărăția 
lui Kurosawa 


Cei i 
șapte samurai 


M.. au reapărut (şi dispărut) pe 
ecranele bucureştene  bravii samurai ai lui 
Kurosawa. Film de aventuri eroice pornit ma: 
lejer, după spusele autorului („După ce-am 
terminat Ikiru aveam poftă să fac un film mai 
ușor, mai liber...”), dar care, ca in alte cazuri 
cunoscute, avea să depăşească intenția. 
Aventurile a şapte samurai ce apără cu preţul 
vieții lor un sat terorizat de tilhari, constituie 
elementul central al acţiunii. Acţiunea repre- 
zentind (după opinia regizorului) „nucleul 
esențial al cinematografului". Astfel, într-o 
singură frază, autorul descoperă calitatea 
esenţială a acestui „jidai — gheki”, subiect is- 
toric din care creatorul contemporan extrage 
sensuri de nobila universalitate, iar din spec- 
taculosul aventurii desfășurată în plin seco! 
XVI ei realizează nu numai filmul „A très gros 
budget” (cum îl consemnează istoricii), da: 
cinematograful insuși. Cu ceea ce are el 
esenţial: mișcarea nu numai a întimplărilor, ci 
şi succedarea pasionată a stărilor, a ginduri 
lor eroilor dezvâluind treptat semnificaţii indi 
viduale și sociale, locale și universale, isto 
rice şi contemporane. Treptata devenire („in 
tru ființă” i-ar spune filozotul), evoluţie a 
unor sentimente, idei, caractere 

Prolog: un sat sărac și prădat de râufâca 
tori îşi caută apârâtori. Oameni umili şi veş 
nic umiliți de spaimă se incumetă să plece la 
tirg să-și tocmească simbriași cu spada Un 
“lirg medieval plin de oameni, vite, noro: prin 
care înoată țanțosi, cu straiele lor zdrentuite 
dar plini de importanță, luptători pe care foa 
mea îi scoate la mezat. Samurai tocmiţi pe un 
blid de linte. Ba nu, lintea o maninca țaranii 
lor le dau, ca să prindă puteri, puţinul orez 
ce nu le-a fost jetuit. La sosirea lor în sat 
mercenarii iși hapâie raţia de orez sub privi- 
rile infometate ale copiilor satului. Mai tirziu 
işi vor ceda mincarea și vor pleca flăminzi în 
luptă. Duritatea lor de oameni ai spadei se 
naăruie treptat, apărătorii devin una cu satul 
pe care il apără. lar ei, țăranii, vor învăța de 
la aparători sâ-și infrunte cu demnitate duș 


sertului conteră semnficaţii noi ideii de prizo 
nierat sugerată in interioare prin elementele 
cunoscute (celule mici, balcoane înguste, zi 
duri înalte, organizarea spațiului pe înălțime 
etc), iar în exterioare tocmai prin aceasta 
mare de nisip care se zărește dincolo de zi- 
duri sau prin deschizătura porţii și care nu 
duce niciunde. E ca şi cum inchisoarea s-ar 
prelungi şi dincolo de ziduri cuprinzind lu- 
mea 

Vazuta de aproape, în contraplonjeu, colina 
capata viață devenind duşmanul fiecăruia şi 
al tuturor. Golgotă incinsă și nesfirșită, in 
care piciorul se afundă pina la gleznă, luneca 
și se poticnește. O luptă sterilă incleşteaza 
materia vie cu cea moartă, omul cu nisipul, 
mișcarea sisifică cu nemişcarea. Din nou, 
ideea de furnică işi face loc în conștiința pri- 
vitorului, pe care, însă, schimbarea de per- 
spectivă îl transforma din observator în parti- 
cipant. Punctul culminant al identificării sur- 
vine în secvența măștii de gaze, cind aparatul 
se substituie personajului filmind urcarea co- 
linei prin ochelarii măștii 

Loc al epuizării fizice şi nervoase și prelu- 
diu al morții, colina nu este altceva dec?! una 
dinte invențiile diabolice ale omului împo- 
triva oamenilor 


Cristina CORCIOVESCU 


camera stilou 


Jocul 
oamenilor mari? 


D. ies pe poarta unui lagar. iși arunca 
sacii în nisip şi se imbrăţişeaza, într-o scena 
ce respiră bucuria unui timp rău trecut cu 
bine. de care au scăpat neschimbaţi, jucind 
un renghi soartei 

Sidney Lumet face Colina in 1965 și iertata 
fie-mi ignoranța. dacă, in afară de După-a- 
miază unui ciine, nu pomenesc un alt film de 
al lui care sâ-mi fi râmas la inimă 

Colina este filmul jocului oamenilor mari 
care-și pierd mintea și li se pare dintr-odata 
ca, în numele unei „morale“ universale, ca 
aleși iniţiaţi, pot surghiuni nişte oameni cu 
sentimente. familii şi defecte. Ce poate fi ma! 
absurd ca povestea a cinci bârbaţi in toata 
puterea, cinci militari, cinci soldaţi ai une 
țari în plin război să fie puși să facă tot tim 
pul un lucru inutil, distrugător fizic şi umili 


manul. Dintr-o gloată îngrozită, cu o unică 
expresie de groază intipărită pe chip (groază 
je care falsul samurai îşi bate joc dind falsa 
alarmă ca să-i umilească, dar terapia lui psi- 
hologică dă roade) țăranii se vor diferenţia 
işi vor recăpăta infăţișările umane, deprinde- 
rea de a cinta, de a se bucura deviaţă și dea 
stida moartea mai cu o sulița, mai cu o 
glumă. Ei descoperă astfel ceva mai presus 
de mizerabilul blid de linte. Cel mai fricos va 
muri luptind alături de samurai, salvind nu 
numai recolta, dar și onoarea satului. Dar 
onoarea simplă, a oamenilor obișnuiți şi nu 
cea rigidă a vechilor samurai. „Am vrut să 
creez un alt tip de samurai, opus celui tradi- 
tional“ îşi mărtusisea „isprava“ artistica regi- 
zorul. Noutatea filmelor sale. „Societatea sa- 
murailor era rigidă, înghețată, ceea ce nu pu- 
tea duce, în film. decit la imagini pietriticate 
De aceea am compus un tip cu totul deose 
bit, ieșit de sub canoanele tradiționale, un sa- 
murai mai viu, mai impresionant, râminind to 
todată istoric» 

Filmul sau are cel puţin trei asemenea „ti 
puri” în acţiune. (Şi in reacțiune față de 
schema. ştiută). Căpetenia micului grup de 
samurai, luptător cu experienţa. pe care îl cu 
noaştem în primele cadre salvind un copil 
printr-o stratagemă: se imbraca în haine pre 
oțești. se rade in cap — ceva de necrezut 
pentru un samurai deobicei mindru de po- 
doaba lui capilară — și pătrunde in apropie- 
rea răpitorului ucigindu-l prin viclenie — altă 
trasătură de neconceput la un viteaz oștean, 
Şi o altă surpriză: un tinâr de aleasă obirşie 
se ține după samuraiul virstnic implorindu-i 


S. luat startul in competiţiile cinemato- 
grafice internaţionale ale anului 1986. Pină la 
aceasta oră ştim ca 

e Cinematografia noastra va fi prezentă în 
— aproximativ — 60 de festivaluri de lung și 
scurt metraj, competitive și necompetitive, 

e La Festivalul din Berlinul de Vest — ṣo- 
cotit unul din cele mai importante in lume, 


prezenţe româneşti peste hotare 


Un război psihologic 


la fel de absurd 


tor, cu scopul iluzoriu de a-i forma după 
nişte modele deloc de invidiat? 

Lumet este sarcastic cu militarismul orb, 
cu militarismul inuman. Personajele sint im- 
pinse în situaţii in care absyrditatea nu şi 
poate găsi practic rezolvare şi atunci oamenii 
rid, nu fac haz de necaz, ci rid a nebunie, su 
pravieţuind. 

Două sint momentele in care Lumet ape 
lează la același procedeu, dar la nivele deo- 
sebite. Primul, scena supliciului pe colină, fil- 
mată dramatic, cu camera mobila in mină. în 
încadraturi strinse, se transformă în cadrele 
largi de teatru ale bătăii cu nisip, iar risul 
trece molipsitor de pe ecran în sală ca o bu- 
curie în fața puterii oamenilor de a trece 
peste râu. Este expresia resurselor de a mai 
putea comenta absurditatea pe care o trăiesc 
eroii. Comicul cu care se joacă cu nisip cei 
cinci pare a fi un vis din care, odată trezit, cu 
fruntea rece de sudoare, te bucuri de detaliui 
ceasului la ora şapte!, Mai tirziu, tragismul 
morții lui Stevans (cheie de bolta a demon- 
strației), absurditate careia nu i se mai poate 


să-l ia „ucenic“. „Nu-mi pot permite” îi ras 

punde calm bravul muritor de foame. Și 
atunci inflăcăratul cavaler face ceva incredi- 
bil pentru un viitor samurai. Cade in ge- 
nunchi în fața celui pe care il admiră. in final, 
insă „trădează” cariera armelor şi râmine în 
sat lingă o fată de țăran. „Castele” sint abo- 
lite, barierele sociale, incâlcate. Un al treilea 
samurai get-beget. cu un chip dur. impene- 
trabil, va izbucni în hohote de plins cind ne 

vasta refuză să iasă din ascunzătoarea tilhari- 
lor. Ceva nou în Țara Soarelui Răsare. În im- 
părăția marelui Kurosawa. Şi n-am amintit 
incă de simpaticul vagabond jucat de Toshiro 
Mifune in stilul suculentelor comedii popu 

lare. El e un fals samurai ce minuiește spada 
ca pe o ghioagă și gluma ca pe o lance ascu 

țită. Un anti-erou râpânos și ridicol ce lupta 
în pielea goală, dar cu inima plină de demni 

tate şi moare apărind demnitatea umană. Un 
personaj de farsă medievală, un fel de Panta- 
lone trecut prin bastonadele (şi poezia) cha- 
pliniene 

Cultura tradiţională e preluată din perspec 

tiva noii arte, arhetipurile clasice sint reevalu 

ate modern, spiritualitatea naţională capătă o 
generoasă deschidere spre universalitate 
Dovadă, ceilalţi „samurai“ din Arizona, Cei 
șapte magnitici aduşi după ciţiva ani într-un 
western contemporan de câtre americanu 
John Sturges. Sint trăsături comune ce 

leagă pe acești Samurai originali de alte ma: 

opere semnate de Akira Kurosawa: Rasho 

mon, A trăi, Sanjuro, sau mai recentele Kage 


musha și Ran. 
Alice MÂNOIU 


Start cu dreptul în anul competitiv 


destaşurat intre 14—25 februarie, organizato- 
rii au selecționat Pas in doi de Dan Piţa. Fil- 
mul a obţinut Menţiunea specială a juriului 
prezidat de Gina Lollobrigida 

e Secțiunea informativa a aceluiași festival 
oferita participanţilor sub genericul „Pano- 
rama Marii Negre”, s-a deschis tot cu un film 
românesc — Dreptate in lanțuri de Dan Pita, 
Pentru aceeași secțiune, gazdele au ales fii- 


https://biblioteca-digitala.ro 


ca războiul 


prim-planul 


mandantului 


soartei.. 


cadru ce pare interminabil, 
totograme rețin privirea fixă a victimei. Mo- 
mentul îşi găseşte rezolvarea in comicul ab- 
surd al secvenței de concepție teatrală în 
care unul din eroi, un negru mare cit o casă, 
joacă aproape gol scena vizitei in fața co- 


moartea camaradului. 
mut, strigătul lucid al omului câtre om. Intr-o 
astfel de situație aceleași „argumente“ ale 
ardienilor (comenzi, urlete, ameninţări) par 
irești și necesare, iar replica unuia „e nebun 
nu-l mai pot stâpini...“ 
turile se inversează pentru o clipă. 

Lumet nu-și propune și nici nu poate da 
soluţii, dar sigur finalul nefilmat este un ca 
dru larg în care cei patru ies pe poarta laga 
rului, îşi aruncă sacii în nisip și se îmbrați 
şează cu bipindul la renghiul pe care l-au jucat 


însuşi 


raspunde nici măcar cu violența (ca nivel 
acut al replicii) este filmată dintr-un racursi 
toarte acuzat cu camera din mină, proiectind 


eroului pe bolta celulei, într-un 
ale cărui ultime 


consternat, pentru a-i anunța 
Gestul este strigătul 


pare disperată. Rapor- 


Florin MIHĂILESCU 


Somnul raţiunii 
naşte monştri şi în... Colina 


Un nou tip de samurai opus celui 
tradiţional (Cei 


liuc. 


Ciuleandra 


Corjos. 


nu a fost 


mpetitiv 
romanesc 


e În următoarea competiţie 
Karlovy-Vary, (3—16 iulie) vom fi prezenţi cu 


Aşteptam, 


sapte samurai) 


mele Să mori rânit din dragoste de viaţă de 
Mircea 'Veroiu 


+! Glissando de Mircea Dane 
importanta, 


de Sergiu Nicolaescu 


è Ciuleandra va fi prezent și în Festivalul 
necompetitiv de la Vancouver (23 mai — 26 
iunie) alaturi de Adela de Mircea Veroiu. Tot 
la Vancouver, 
yor fi vazute filmele Promisiuni de Elisabeta 
Bostan și Declaraţie de dragoste de Nicolae 


dar in secțiunea intormativa, 


e ...şi inca o data in lume, Adela, la Festi 
valul necompetitiv de la Los Angeles. Data 


încă fixata E 
încrezători. „roadele“ acestui an 
început promiţător pentru filmul 


Filmul, document al epocii 


Iglesias: 
cîntărețul 


A.. la Rocky IV (şi la a doua sa casato- 

rie, cu daneza Brigitte Nielsen, fostă mane- 

chin). Sylvester Stallone continuă să intere- 

“seze sociologia cinemaului prin semnificația 

personajului său, născut printr-un destin ob- 

scur al inspiraţiei: pină să ajungă la acest 

Rocky Balboa, Stallone a bâtut drumurile, a 

incercat meserii ca ingrijitor la un zoo, chel- 

ner, plasator într-un cinema newyorkez de 

unde a fost dat afară fiindca vinduse bilete 

„Ja negru” pentru filmul MASH, capodopera 

lui Altman. ajungind la Hollywood, trâgind 

după el o nevastă și un ciine. Boutkus, cum îl 

va chema și pe ciinele lui Rocky. „Fisa? ii 

cade vâzind, la televizor, in martie '75, meciul 

dintre mareţul Cassius Clay și un boxeur de 

trei lulele, Chuck Wepner, un alb care ține 15 

reprize şi-l pune o dată jos pe „The Grea- 

test”! În trei zile e gata scenariul lui Rocky | 

în care. după cum se ştie. un supercampion 

negru caută un challenger comod şi dă peste 

dracui în persoana unui boxeur alb de seria a 

doua, acest Rocky supranumit „etalonul ita- 

lan”. Cu nevasta gravidă şi 100 de dolari in 

bancă, Stallone nu acceptă sa-și vindă sce- 

nariul pe care i se oteră 150 000 de dolari de- 

cit cu condiţia să joace el rolul principal 

Rocky li, HI, IV îl vor avea — după lovitura 

data cu primul — nu numai ca interpret, ci şi 

ca regizor. Adevărul e că intreg ciclul tran- 

smite o mare incredere în forțele proprii, o 

incrincenare a orgoliilor cu un sens pozitiv, 

deloc neglijabil, chiar daca specialişti in box 

(precum J.M. Rouet, șetul rubricii de box a 

sotidianului „L'Equipe”) socotesc povestea 

Femininul lui Stallone cu totul simplistă și o preferă pe 

È aceea a altui Rocky, Rocky Graziano, inter- 

de la un Rocky pretat de Paul Newman. Stailone are însă alte 

să o rochie moies pa Marlon Brando şi Orson Welles 

è pe Edgar Alian Poe, „poet pe care-l iubesc fi- 
ai de mireasă... ndca n-a renunțat niciodată“, 


A, trăit cele mai grele luni din viața 
mea Aproape un an de zile nu m-am pu- 
tut uita în oglindă. les dintr-o neagra de 
presiune. Daca n-aș fi avut voinţă și dis- 
ciplina, aş fi ajuns la spital Sint într-un 
moment critic al vieţii mele. Am luptat 
nebunește pentru a obține un succes 
mondial. L-am obținut. dar îl plătesc 
foarte scump. Sint și foarte ipohondriac, 
foarte neliniștit. Plin de complexe, prea 
puţin sigur pe mine. Toata forța mea 
creatoare o folosesc ca sâ-mi înfring ne- 
siguranța. Prefer sa lupt impotriva defec- 
telor mele decit să inaintez bizuindu-ma 
pe calitaţi asupra carora mă intreb mereu 
cit de serioase sint, aşa cum ma întreb 
dacă reuşita mea nu e superficială, acci- 
dentala... Totuşi, nu se pot tăgădui victo- 
rile mele, o spun fără orgoliu. Am ciști- 
gat poziţii pe care nu le-am pierdut. Cind 
aflu că un scriitor ca Gabriel Garcia 
Marquez imi iubeşte muzica, mi se incal 
zeste inima..." 


Cine-i cel care s-a incumetat la aceste 
dezvaluiri deloc încintătoare. cu atit mai 
puţin rentabile, daca-i vorba să servească 
drept reclamă, precum e suspectată in lu- 
mea aceea orice sinceritate, orice boală? 
Aceste depoziţii de vulnerabilitate — 
creatoare, speram noi... — aparțin (spre 
„bucuria dușmanilor” și întristarea admi- 
ratorilor) preafericitului Julio Iglesias. Să 
auzim insa ce melodii vor răsări din 
aceasta criza 

a 


Era odată un filmi 
Tutti a casa! 


Azi. se poate spune” 
„Mutti a casa!“ 


D ani și ani, literatura dramatica n-a cunos- 
cul nepot mai important ca acela al lui Rameau, 
consacrat în piesa genială a lui Diderot. În anul 
triumfului dui (Woligang) Amadeus - (Mozart) în 
cinema, a mai apărut un nepot — cel al lui Beet- 
hoven. Se ştie — mai ales din caietele de conver- 
saţie, miraculos păstrate, ale compozitorului de- 
venit surd — de această enorma slabiciune a sa 
fața de un nepot, Karl, prin care Titanul dorea 
sa-și ridice un nou monument la numele său. In- 
vestise în educarea băiatului toată energia, toată 
vanitatea, gelozia, orgoliul și salbaticia patetis- 
melor lui. Se mai ştie că n-a ieşit mare lucru, ca 
sa nu spunem un mare om: Karl l-a moștenit pe 
unchiul sau, a intrat în armata. — pe care un- 
chiul nu putea s-o sufere —, a ieșit din armata, 
s-a căsătorit și a avut cinci copii. „A cincea“ e cu 
totul altceva... Actorul pentru acest nepot 
Dietmar Prinz — a fost descoperit de regizorul 
Paul Morissey pe străzile Vienei. în 1985. Beetho- 
ven „este” Wolfgang Reichman, o personalitate a 
scenei vest germane. Mama nepotului e interpre- 
tata de Jane Birkin. o iubită a acestuia va apare 
chipul Nathaliei Baye 


D.. cinci ani de viață la Hol- 
lywood, Ornella Mutti se intoarce in 
Europa, cu fetitele ei, intrutorul de- 
cepționatā de ceea ce a lucrat "colo 
Obiecţiile ei sint consistente: nu i 
s-au propus decit scenarii fără impor- 
tanţa artistica in care a fost partenera 
unor necunoscuţi; a facut, de pildă, 
un film — foarte prost, subliniază şi 
ea — care, după ce a inregistrat un 
eșec în Statele Unite, Š lost imediat 
expediat in Europa, difuzat cu insis- 
tența in italia, sperind o salvare 
acolo, în țara artistei, ca in citeva zile 
sa fie retras și de pe afişele continen- 
tului. De ce n-a incercat sa intre ir 
distribuția celebrelor seriale Dallas 
sau Dinastia? (Se pare că, la ora ac- 
tualăa, teleserialele sint ideale pentru 
consacrarea unui actor.) Mutti ride in 
fața acestei intrebari: i s-a propus. o 
data, și așa ceva — un rol de mexi- 


Sci E ea | | Un necunoscut Dietmar Pring desco- ÎN) 
de un telefon, aşteptind semnul unui i perit pe străzile Vienei: un chip roman- 
impresar, tremurind la gindul conce- A tic tru necăpătuitul Nepot a Be- 

siilor care i se vor cere; toată prosti- T 3 h aay 

rea asta (termenul ii aparține) urmind i k E elhove 


sa produca un rezultat dacă nu nul 
sau deprimant, oricum sub semnul lo- 
teriei.... In sfirşit. mai exista doua ar- 
gumente importante în hotarirea ar- 
tistei de a paărasi paradisul calitor- 
nian „în artificialitatea vieţii de aici, 
resimt o mare nevoie de cultura, de 
radacinile mele europene” şi, apoi, 
nu e un secret pentru nimeni. am 
pus intotdeauna inaintea carierii 
mele, viața de familie... De la 14 ani 
alerg de la un platou la altul; am o fe- 
tita de 10 ani şi o alta de 19 luni. Ele 
w nevoie de mine. și eu de ele 


Rubrica „Filmul. document al epocii’ 
„Documentul. sursă a filmului 
este realizată de Radu Cosaşu 


https://biblioteca-digitala.ro 


Q stranie 


„încăpăținare. 


Şi —c 

ris; p 
le băiatul spune adeva- 
ignat: areon să cinte el 


e sta tatălui pei eptul Pi a 
A nvaţa ce? | Fiincă ta- 
. ta. — şofer pe un camion de „Legum: ructe” 

— e un ot Baiatul Ştie că faiai. său are v 

Mi frauduloase. fiind legat de o bandă de 
lanţi. Tatăl nu va putea suporta „vorba“ 
j încerca så obțină iertare din 
i său. Acesta tace, inflexibil, 


din „proza vieţii“ 
recent film bulgar intitulat 
(cu Irena Krivosieva) 


Poem 


Trei taţi 
"> cucuieți 


într-un 


Humorul inerent 
„marilor talente 


L. 71 de ani. sir Alec Guiness — celebrul 
„actor englez de teatru și cinema, ajuns la ora 
redactării „Memoriilor” sale — face să func- 
 voneze din plin forfa humorului său. Întrebat 
‘care îi sint proiectele la această virsta. el ras- 
punde concis: „Deviza mea a fost intotde- 
una aceea de a fi pregătit la orice”. La alte 
hestiuni e mai puţin eliptic, dar la fel de in- 
siv. De ce, de pildă. pentru actorii englezi 
"teatrul e mai presus de cinema? „Am apărut 
in 47 de filme pentru a-mi stringe bine mij- 
„ioacele cu care să pot sluji mai bine teatrul. 
„Căci teatrul este singurul loc unde un act 
"poate justifica tot ceea ce face: așa că am | 
„cat în 67 de piese... În acelaşi timp, se pre- 
face ca nu acceptă ideea unor “prea apăsate 
“caracteristici britani “felul și jocul 
„Nu le-am remarcat niciodată privindu-mă 
Oglind -De altfel, Sophia Loren, o femeie de 
gust. imi găsea un aer tipic napolitan, pe vre- 
ea cind fiimam Căderea imperiului roman- 
o cădere justiticată daca ne gindim cum 
„era filmul...“ (n.r.: film cunoscut şi la noi, = 
un dubios succes de public, ceece ta spre 
transcriem cu oarecare Pie I apre- 
td a actorului, căci di r emis-o 
noi. 
Din cei 71 de ani, 48 sir Ale 
ge aceeași femeie, soția sa, 
[explicația unei asemenea prgn greu de de 
cis cit de actoricești, cit de „civile“? E simplă: | 
„Am avut prudenta să strecurám in contractul 
nostru matrimonial o clauză care impiedica 
certurile: ne-am interzis să ne facem: cadouri 
de sarbatori”. - maant 


Sophia Loren i-a găsit, 
cîndva, lui sir Alec Guiness: 
„un aer napolitan“... 


j ţa, fara tnt tară jt.1ră a Sex", 
PA dezarmantă: trei bărbaţi ti 


ea foarte cât jad: ooy şi ea tre 


meseria ei acaparatoare, de manechin. 
de drețe garantată, de o 
următorul: cei trei ce 


„Mecanismul 


evii tici și trei doici 

cubi invăţind toate amânuntele 
_puericultor. < Într-atit „de drag le 
Seul in incit paua i cind | màm 


cind este Roti in 
u în rodia 


Muzeul „Pe aripile vintului“ din Atlanta: o bună afacere dacă te 


ginde sti 


că Margaret Mitchell nu spera să vindă mai mult de o mie ie exempla 


iar azi se vinde cu 2 dolari flaconul 
O" Hara 


Scarlett 


Scarlett O'Hara 
are 50 de ani 


3 l. 1986 se implinesc 50 de ani dela apariția N $ 
intului”, una din puţi- 


romanului „Pe ari 
nele dacă nu singura, cate a dat ecra- 
nului un film de calitatea inaltei ei valori lite- 
“rare. Izbinda atit a romanului cit şi a realizà 
cinematogralice ci nuie un fenomen de 
ție pe caret ea anilor nu-l diminu- 
ază, ba s-ar putea zice că eșecul 


_[ nizări il consolidează. Autoarea — după mår- 
"turia unui prieten — n-ar fi avut nici o clipă 


încredere in reușita ei: după 3 ani de lucru 
tenace. ea mărturisea cu citeva luni inainte 
de apariţia cărţii: „Aş fi mulțumită da 

vor vinde 1000 de exemplare..." 

cretâ, modestă, ingrozită de 

| bust al ei se găsește în galer 

Margaret Mitchell suporta 

a-i imediatui succes al cărții. t 


| paleontologie... 
— puse. printr 


påmint roşu din Georgia lui 


(Vivien Leigh) 


in 3 minute, telegrame — una la 7 minute 
Lectorii o urmăreau pas cu pas; ducindu-se 
pentru proba unei rochii la un magazin din 
„Atlanta, 5 femei au tras draperia 
zind-o, au tipat: „Oh. e o scoabă!”. Azi 4 
Atlanta, există un muzeu „Pe aripile vintului“, 
ținut de un fost învăţător şi un specialist în 
Afacerea nu e rea; sint ex- 
altele, 40 de versiuni ale cărții, 
 oglinjoară a autoarei, o copie a mașinii de 
scris Remington — tru 2 dolari se poate 
un flacon cu ceva pămint roșu din > 
ui | ara, pentru 49 de do- 


de dul de aighe Cel mi 
unoscut romanul de pela 
ind bunicul său i-l citea al- ` 
nind lectura cu traduceri din Vi 
ic karka că a citit tru 
ani. h 
de 12 ori. „Îmi amintesc că 
Melanie e bunica tal". Mar- 


Poveste de mare succes la Paris: 
trei celibatari devin trei doici, cuceritoare de premii cinematografice 


O Galatee 
(Catherine Deneuve și Luis Bunuel) 


Cak imaginea unei utopii, Truffaut 
a dezvoltat în Fahrenheit 451 aceeași struc- 
tură de adincime cunoscută din celelalte 
fiime ale sale. Amestecul de tonalități, de 
pildă, vizibil incă de la Cele 400 de lovituri: 
seriozitatea mesajului „moralist“, în esenţă, 
valoarea de avertisment se combină cu o 
notă ironică şi cu un fel de tristețe greu de 
definit, cu o ironie tristă. Tot atit de sarcastic 
ca şi avertismentul serios, dacă nu cu efecte 
și mai percutante, e stratul parodic al întregii 
poveşti fantastice menit să compromită defi- 
nitiv ipotetica societate a pompierilor care 
ard cărțile. Mașina de alarmă, de pildă, are 
chiar, de la inceput, aspectul unei jucării, 
pompierii cocoțaţi pe ea părind niște păpuşi 
mecanice. Montag, personajul principal, işt 
pune cu mare morgă un soi de anteriu preo- 
tesc atunci cind arde cărţile. Pină și salaman- 
dra emblemei de pe botul maşinii de alarmă 
trimite ironic la emblema Rolis-Royce-urilor. 
Mergind pină la capăt, vedem că intreaga po- 
veste are premise comice, răsturnind o serie 
de date familiare nouă şi transformind ve- 
chea lor normalitate într-o absurdă mecanică: 
pompierii nu mai sting, ci ard ei înșiși cărțile, 
de unde intrebarea „naivă“ pusă lui Montag 
de fata din vecini (e adevărat că altădata 
pompierii stingeau focuri?!). Răsturnarea e 

zibilă și în fapte mărunte, ca în „progresul“ 
inlocuirii aparatului de ras electric cu mult 


și marele ei Pygmalion 


medalion 


cut era nedumerit mai deunăzi de 
folosirea termenului de „comedie“ într-un 
text referitor la Îngerul exterminator. Cum 
pină la o revelație poate trece toată viața 
prinde bine și o explicaţie. 

Luind-o de la A, adică de la simpla aser- 
țiune că o comedie cinematografică este fil- 
mul la care se ride pentru că autorii săi au 
urmărit intenţionat aceasta, atunci, fără in- 
doială, erui exterminator este una. Canti- 
tatea de ris variază, desigur, de la un film la 
altul, dar oricare ar fi „baremul" de încadrare 
la „comedii”, filmul lui Bunuel îl îndeplinește 
oricum. Aceasta e insă numai o constatare 
Și apoi, sa n-o luăm chiar „ad litteram“. Ne- 
dumerirea cu pricina trebuie să izvorască de 
fapt, din nepotrivirea aparentă dintre termen: 
„Bunuel” și „comic“. De unde această preju 
decată, cind s-a ris zdravăn încă de la pre- 
miera primului său film, Câinele andaluz? Nu 
mai spiritele bigote sau incuiate se strimba- 
seră atunci la absurdităţile ce se țineau lanț 
indeosebi la imaginea de un comic irezistibii 
a eroului tirind doi popi legaţi de doi dovleci 
legaţi de două piane etc... Mai puţin incoe- 
rentă decit Ciinele andaluz, Virsta de aur se 
vádea o comedie de ucigătoare virulență, în 
care impostura, dezumanizarea, falsitatea ce 
caracterizează marea burghezie erau supuse 
unui tratament cu acid sulfuric. Apare înca 
de atunci un motiv predilect al creației bunu- 
eliene: ridiculizarea adunărilor solemne (ir 
scena punerii pietrei de temelie) și a petrece 
rilor mondene organizate în superbe reşe 
dinţe. în uriașul salon din Virsta de aur se 
plimbă, nestinjenită de oaspeţi o căruţă plina 
virf. În parc, pe lingă o statuie cu o piatră în 
cap, trece un invitat... cu o piatră in cap. lata 
numai două mostre din gagurile care abunda 
în episodul petrecerii, semn cà Bunuel și co- 


mai avansatul brici! Toate aceste lucruri con- 
verg către imaginea unui S.F. parodic, pole- 
mic faţă de „spectacolul“ genului, oarecum in 
același fel in care avea s-o facă Woody Allen 
in The Sleeper. Imaginea totalitarismului e 
ironizată şi prin saluturile eminamente co- 
mice dintre pompieri, caricaturi ale salutului 
hitierist, ca şi prin cadrul ridicol în care 
„Mein Kampf“ apare alături de marile cărți 
ale umanităţii. 

Manierei de a face film a lui Truffaut ñ 
aparține şi personajul din Fahrenheit. Nu de 
la inceput: Montag cel rigid. infiexibil şi in- 
sensibil n-are nimic comun cu Doinel, eroul 
reprezentativ al regizorului nostru. insă Mon- 
tag pornește curind pe drumul unui proces 
de „umanizare”, conştiinţa „trezindu-i-se“ 
deindată ce deschide prima carte și incepe 
să citească. Frazele din David Coopertieid ur- 
mărite de el ca un şcolar, cu degetul. sint pri- 
mele cuvinte scrise care apar în film (generi- 
cul tusese rostit de o voce din off. iar ziarele 
si dosarele se vadisera alcatuite doar din 
'magini, complet lipsite de text). Revenirea in 
prim plan a cărţii. culminează, la final. cu 
episodul emotionant al oamenilor-căârţi, refu 
giaţi in sălbăticia pădurii, unde atmosfera se 
impregnează de melancolia imponderabilă a 
stilului Truffaut (ca etalon: Jules şi Jim). 
Există aici şi mesaj grav (salvarea ințelepciu 
nii umanităţii prin memorarea tuturor cârți 
ior), dar şi comic-tandru, de pildă Prinţul lu: 


Macchiavelli e figurat de un bărbat jerpelit și 
mucalit, care susține că o carte nu trebuie ju- 
1ecată după... „coperţi“. Intre timp, Montag a 
evenit și el un ins problematic, pentru acea 
societate. un veritabil Doinel devotat cărții, 
Eroul lui Ray Bradbury (autorul romanului 
ecranizat) se transformă în erou al lui Truf- 
taut. Avertismentul lui Bradbury se intregește 
cu sensul unui intelectualism luminos, tipic 
lui Trutfaut, totul avind acum o libertate de 
mişcare în evident contrast cu stereotipia im- 
pusă de spațiul standardizat al orașului pom- 
pierilor. Episodul final, filmat mult din mină 
cu traseele dezordonate ale oameniior mur- 
murindu-și cârțile memorate, opune utopie: 
negative de pină atunci stilul liber al nouvel- 
le-vague-ului, într-o implicită artă postică a 
regizorului și a curentului pe care l-a repre 
zentat. 

Fără să fi făcut din asta un secret, cineas- 
tul a infuzat mereu personajelor sale princi- 
pale ceva din biografia lui. mergind practic 
pină la „identitatea“ cu personajul regizorului 
din Noaptea americană, jucat de el însuși. Mi 
se pare perfect posibil să descoperim cindva, 
in acest „biografism“ al filmelor sale, una 
dintre primele ipostaze ale postmodernismu- 
lui în spaţiul cultural european. Biografism 
impletit cu o permanentă conștiință a proprii- 
lor mijloace şi ea tipic post-modernă, cel mai 
limpede vizibilă in apariţia tugară a unui 
exemplar din „Cahiers du Cinema“ unde 
Truffaut a scris ani în şir critică cinematogra- 
tica. Alături — între altele — de una cu titlul 

The World of Salvador Dali”. coperta revistei 
arse, insa textul de dincolo de cartonul car- 
nonizat, se pâstreaza: imaginea tinală a pà- 
durii impinzită de oameni-cărţi pune in abis 
viziunea lumii ca text și a literaturii ca „viață 
trăită” de pădurenii care au aceptat umilința, 
dar și orgoliul de a „deveni“ cărţi 


lon Bodgan LEFTER 


profil Deneuve 


Ecuația unui succes 


A debutat la 15 ani din intimplare și, cum 
incă nu se hotărise ce să facă in viaţă, s-a la- 
sat purtată de val. Nu de „nouvelle vague“ 
aţă de care se consideră prea puţin ataşata 
(vezi scheciul lui Claude Chabrol din Cele 
mai frumoase escrocherii din lume), ci ac- 
ceptind propunerile care i s-au făcut. Cind 
abia implinea 20 de ani, Umbrelele din Cher- 
bourg — poemul cinematografic semnat 
Demy-Legrand — avea să ofere adoraţiei ma- 
relui public imaginea — cea mai pură și gra- 
țioasă — a fermecătoarei și distinsei blonde a 
ecranului francez, imagine care și astăzi, cînd 
actrița implinește 43 de ani, dă strălucire 
multor generice. A filmat în ţară și străinătate 
peste 50 de filme, lucrind cu cineaști popu- 
lari, cu titani, dar şi cu tineri debutanţi, afir- 
mind că riscurile oricum sint inerente, iar su- 
biectele interesante merită să fie abordate 
Se ambalează cu pasiune şi in ambiţioase 
tmontări de anvergură, și în reeditări ale unor 
reuşite deosebite (Domnișoarele din Roche 
ford de același Demy), ajungind — rar — la 


Cum rideţi 


laboratorul său, Dali, iși puseseră imaginaţia ` 


la contribuţie cu mult sirg, fiind convinși de 
torta lui „castigat ridendo...” 

Comicul se dovedeşte a fi parte integranta 
a creaţiei bunueliene, deindată ce gagurile 
apar şi în filmele grave (crucifixul-șiș din Viri- 
diana este poate cel mai bun exemplu). Dar 
frecvenţa lor aici este mult redusă, sub pre- 
siunea tonului general. Cineastul prefera in 
asemenea cazuri introducerea umorului ne- 
gru — prin replică sau atitudini (vezi „giu- 
mele” sinistre ale cerșetorilor din același 
film). Alteori, comicul se concentrează într-o 
singura parte a filmului, pentru a nu se mter- 
fera cu situaţiile dramatice sau tragice — ca 


concesii (Evenimentul cel mai important 
solicitată tot de Jacques Demy). Nu a consi- 
derat necesar să recurgă la spectaculoase 
metamorfozări fizice, ci preferă să sporeasca 
misterul fiecărui rol în perspectiva unei com 
plexități neconvenţionale. Natura ambiguă a 
personajelor sale se clădește pe o sumă de 
antinomii instituite, de fapt, într-o insolită 
ecuaţie, cea a succesului acestei vedete care 
mai intii de toate, și-a dorit să fie actriță ade- 
vărată. Fire înclinată spre contemplaţie şi re- 
verie, știe să-şi asigure mereu, prin ineditul 
demersului realizatorului dar și al ei personal 
acel coeficient de insecuritate. de neliniște 
creatoare care să-i permită să elaboreze nu- 
anţat, fără să se repete. Chipul ei de zină nu 
reprezintă totdeauna idealul candorii abso- 
lute. ințelegind că „viciul şi virtutea“ se atrag 
reluzind să se cantoneze în tipul ingenuei ro- 
mantice, Catherine Deneuve oscilează per 
manent între limpezimea exuberantă, senină 
a eroinelor din „perioada roz” (Viaţa la castel, 
comedia lui Rappeneau dă suma exactä a 
ipostazelor de inceput ale „mitului Deneuve" 


la Buñuel 


in Jurnalul unei cameriste ce debutează 
printr-o spirituală serie de portrete ale mon- 
struoaselor personaje ce vor intra în joc. in- 
gerul exterminator reprezintă insă o treapta, 
superioară in înțelegerea și folosirea comicu- 
lui de câtre Bunuel. Aventura inexplicabilă a 
claustrării unui grup de oameni în casa în 
care au petrecut într-o noapte, se rezolvă la 
fe! de inexplicabil — în clipa repetării iden- 
tice (ca replici, gesturi, plasament al perso- 
najelor) a unei situaţii. Deci, printr-o repeti 

ţie. Numai că aceasta nu era prima ce surve- 
nea în Îngerul exterminator. incă de la ince- 
putul acțiunii, Bunuel iși bate joc de perso- 
naje facindu-le să intre de două ori la rind in 


Viridiana — 
capodoperu 
maestrului, 
realizată 

(în sfirsit) 

p în Spania natală 
(cu Silvia Pindal) 


æ 


De la rugul cu cărți, la ruga 


cu cărți (Oscar Werner și Julie Christie 


în Fahrenheit-ul lui Tri 


şi abisul meandrelor psihologice revelate în 
așa-zisa „tetralogie glaciară” (din care face 
parte și Tristana, capodopera lui Bunuel). 
Repulsia față de personajele ei odioase nicio- 
dată nu va fi totală pentru că, dincolo de 
schizofrenia patologică sau socială, impresio- 
nează palpitul viu al unei ființe chinuite, sti 
şiata de contradicții ireconcihabile, frumoasa 
zilei acuzind traume grave. tenebre sufletești 
subințelese. Cind interiurizată pînă la apa- 
fența apatiei, cind exaltata frizind superficia- 
litatea, cind duplicitară pină la perdiţie, totde- 
auna se păstrează totuşi sensibilă, discreta, 
delicată și fragilă. De o senzualitate aparte, 
uneori malitios asumată (ca în Sălbaticul, ta- 
bulă modernă agreabil orchestrată de 
Jean-Paul Rappeneau), de obicei disimulată 
cu infinită cochetărie prin acea faimoasă „in- 
candescenţă rece”, Catherine Deneuve a pu- 
tut fi și prințesă de vis (în Piele de măgar, un 
basm mai mult pentru oameni mari), şi per- 
sonaj de istorie (Maria Vetsera în Mayerling, 
onesta întreprindere a lui Terence Young), şi 
tinără a zilelor noastre (in Statornicia raţiunii, 
palidă ecranizare după Vasco Pratolini), şi 
'aptură mută (in Creaturile de Agnes Varda, 
interesantă incursiune la granița dintre real și 
imaginar), și -oază sentimentală in hăâţișul 
unei intrigi dure (in Polițistul de Jean-Pierre 
Melville, peliculă construită după mai toate 
canoanele genului)... Mereu aceeași și de fie- 
care dată alta! 


irina COROIU 


impozantul hol al casei (filmaţi din unghiuri 
diferite) — ca și cum nu le-ar fi convenit că 
prima oară nu i-a întimpinat numeni, Nici a 
doua oară nu e nimeni, așa că trebuie să se 
dezbrace singuri. La masă, gazda îşi rostește 
toastul odată — primit cu aplauze — şi înca o 
dată, în indiferența generală. După dineu, ci- 
tiva dintre participanți sint, în citeva rinduri, 
prezentaţi unii altora, reacţionind ba cu entu- 
ziasm, ba cu răceală, dar niciodată mirin- 
du-se de ceea ce se intimplă... Bunuel ne re- 
velă prin Îngerul exterminator hazul subti! al 
repetiției, care devenea aici principalul său 
procedeu comic ( bine secondat de comicul 
de situaţie și de replică) 

Pentru a spulbera orice idee preconcepută 
despre incongruenţa dintre Bunuel şi come- 
die, trebuie neapărat adăugat că, la zece ani 
de ia Îngerul... cineastul îşi îmbogățește arse- 
nalul comic cu o armă totai nouă, un proce- 
deu opus repetiţiei: întreruperea. Farmecul 
discret... al domnilor și doamnelor din înalta 
societate pălea de-a binelea în fața ridicolului 
cursei lor disperate de la o recepţie la alta, 
de la un dineu la altul. Numai că din voința 
tui Bunuel, bietele personaje nu apucă nicio- 
dată să mânince și ele în tihnā. Ba gazdele 
nu sint acasă, ba musafirii au venit în altă zi 
decit trebuia, în restaurant este expus un 
mort, la cofetărie s-a terminat cafeaua, s-a 
terminat ceaiul, s-a terminat și apa. sau intră 
peste ei poliția, intră soldaţii în manevre, in- 
tră hoţii, sau cineva vrea neapărat să istori- 
sească o poveste macabră... sau... sau... Și 
uite așa. plăcerea mesei (singura ocupaţie a 
celor ce n-au cu ce-și umple viaţa) este me 
reu aminată, iar ei sint mereu cu pofta-n cui. 
spre disperarea lor, spre hazul nostru. Mai e 
nevoie să insist? 

Eu una am o altă nedumerire: de ce la În- 
gerul exterminator sau la Farmecul discret al 
burgheziei tinerii rid de se prăpădesc, în timp 
ce aduiţii zimbesc sau rid „pe dinăuntru”? 
Dar asta e œ altă poveste. 

Aura PURAN 


. 


| itlul de mai sus ar fi trebuit să fie con 
cret. Adică așa cum sint de concrete automo- 
bilui, sau metroul, sau avionul, adică să con- 
țină concreteţea mijloacelor de transport care 
te deplasează cu rapiditate astfel ca în unitați 
de timp cit mai reduse. să acoperi spații geo- 
grafice cit mai întinse, să descoperi arii spiri- 
tuale cit mai vaste însemnate pe harta minţii 
tale cu pete albe, sau eventual hașurate cu 
incertitudini, într-un cuvint să profiţi de viteza 
ca să cunoști o lume. Dacă această „o lume 
se numește Statele Unite ale Americii, con 
cret înseamnă 9 347 680 kilometri pătrați im- 
părțiţi la vreo 236 milioane de locuitori, fie- 
care din aceștia reprezentind potenţial o uni- 
tate spirituală. Să descitrezi asemenea di- 
mensiuni este practic o imposibilitate, dar 
cum se spune, intr-un antic dicton persan 


D. 


Lumea văzută cu ochi de cineast 


0 lume în viteză... (1) 


Iată o lume 


pe care nu mai e 


Ce este cel mai prețio 


nevoie s-o întrebi: 
lucru? 


Îți răspunzi singur: Timpul 


velul planșeelor aeroportului, te trezeşti 
brusc la o realitate care nu este numai a ta, 
ci și a mediului inconjurator. Ai senzaţia ca 
totul în jurul tău se învirteşte amețitor, oa- 
meni, cărucioare, geamantane, benzi rulante. 
trotuare rulante, tabele electronice, anunţuri 
sonore şi vizuale, reclame, iarăși oameni de 
toate virstele, de toate culorile, civili şi în uni- 
forme, indicatori, taxiuri, autobuze, navete 
lifturi, trotuare rulante, scări rulante, oameni 
grăbiţi spre o țintă precisă a lor spre care i: 
conduc scări, trotuare, cărucioare, maşini. to 
tul mecanizat, electrificat, dirijat de ia un 
post invizibil, atotștiutor, atotprevăzător, atot- 
prevenitor, atot.. Un mediu înconjurător in 
viteză. În cea mai mare viteză. În propria lui 
viteză autonomă 

Şi realitatea ta personală, voința ta de vi- 
teză intră într-o relaţie dialectică complicată. 
într-o relativitate einsteiniană, într-o reţea in- 
cilcită de coordonate pe verticală, pe 
orizontală, pe oblice, pe tangente, pæfrinte și 
curbe. pe intortochiate, pe care ești obligat! 
să le deziegi cu rapiditate, altfel fiind pierdut 
altfel intrind în iremediabilă pierdere de vi 
teză. În modul cel mai paradoxal, voința ta de 
viteză in loc să se conjuge direct la prezent 
cu lumea înconjurătoare aflată în viteza 
obiectivă, intră într-un sistem de contradicții 
care te fixează locului, rătăcit, ca imediat sa 
te lase in urmă în mod inexorabil. 

Nu prea ai timp să te întrebi: de ce? 

Sau intri în jocul fierbinte al spiralei sau te 
intorci cum ai plecat. Nu, nu inseamnă să te 
urci în primul avion și să iei direcția inversa 
inseamnă că există toate şansele să le întorci 
cum ai plecat, peste 30 de zile. Fără să fi vā- 
zut mare lucru din milioanele de kilometri pa 
traţi. fară să fi înțeles cine ştie ce din sutele 
de milioane de unităţi spirituale... 

Ce se oferă in remediu? 

Viteză, fireste 


Nu trebuie sa pui nimănui intrebarea: ce 
este cel mai prețios lucru? Poţi să răspunzi 
singur, simplu şi imediat: Timpul. Timpul 
care ne înconjoară, care nu ne lasă să dor- 
mim cit vrem, care ne chinuie, ne inghesuie, 
ne strufeşte, ne grăbeşte, ne urmărește, ne 
alungă, ne subjuga, ne avertizează, ne lasă să 
trăim, să ne bucurăm de clipe, de ore, de zile 
poate, dar nu mai mult, timpul care în cele 
din urmă ne ucide. 

Daca pe aeroport ar exista ceasornic, (nu 
există) și dacă ai avea un ochi ciclopic, ai 
putea observa inobservabilul fapt că secunda 
nu e secundă, ci multiplul unei diviziuni infi- 
nitezimale. Desigur, o secundă a ta iţi apar- 
ține şi faci ce vrei cu ea Dar in acea secunda 
se petrec enorm de multe fapte pe care vrei 
sa le ştii, că de aceea te-ai dus acolo. Unele 
apuci să le afli, dacă poţi. Altele le pierzi ire- 
mediabil. iți spui că nu trebuie să te dezo- 
rientezi în amânunte, că important e să nu 
pierzi esenţialul, ceea ce defineşte gruparea 
faptelor, ceea ce caracterizează locul și mo- 
mentul dat. Fără melancolii și fără procese 
ale trecutului. 

Arunci o privire pe o tabelă electro-meca- 
nică avizier al plecării avioanelor. Nişte plă- 
cuțe metalice se rotesc în aiurare anunţind 
impersonal şi indiferent decolarea din minut 
in minut a vreunei mașini zburătoare. Indite- 
rent, pentru că într-o nacelă se adună 
200—300 de persoane cărora nu le vei vedea 
niciodată fețele. Tot atitea destine necunos- 
cute. Tot atitea miini nestrinse... 

Fie oare omul dator să încerce imposibi- 
lul? 

Depinde cit de indepärtatā este granița din- 
tre posibil și imposibil. De obicei linia 
aceasta se află spre marele sau spre micul 
infinit aşa că plutim în continuare în vag. 

Mai concret este că pe tabela plecărilor se 
anunţă decolarea avionului meu peste 20 de 


minute de la poarta 28 C. Îmi adun gindurile 
şi bagajele de mină și mă orientez spre niște 
ganguri kilometrice. Mai ajung? mă întreb 
neliniștit. Ce-am păzit în ultima clipă? Un tro- 
tuar rulant îmi sare în ajutor, îmi scurteaza 
timpul la jumătate. Şi tot am uitat ceva. Sa 
mă asigur de legătura următoare, de pe aero- 
portul cutare. La controlul „anti-tero” mai 
pierd o mulţime de timp. Trec pe sub o ar- 
cadă care mă fluieră cu insistență. O doamna 
binevoitoare, foarte neagră la chip, într-o uni- 
formă cenușie, mă roagă răbdătoare să scot 
tot ce am metalic prin buzunare. Mai rămăse- 
seră ochelarii cu rama de sirmă. Doamna mă 
asigură că se face control în propriul interes 
al pasagerilor. Ceea ce sint de acord, multu- 
mind. Pe un afiș scrie: „Controlul corporal 
este obligatoriu, Aveţi dreptul să nu acceptaţi 
controlul, În acest caz nu puteţi câlători cu 
avionul”. Americanism? 


Cele mai puternice ovaţii le-a primit 
o actriţă care nu a luat, ci a dat 
premii: Bette Davis. Laureatul nu este 
altul decit regizorul Sydney Pollack 


Maeștrii de ce ie ai decernării 
„Globului de aur 1986*: 
Donna Mills şi Charlton Heston 


omul este dator så incerce. Chiar dacă are la 
dispoziţie numai vreo 30 de zile, important 
este să nu inceapă prin a se descuraja, prin 
a-şi mina ambițiile cu scepticism. prin a-și 
pierde busola, lăsindu-se in voia vinturilor, 
valurilor întimplării. Traversind Atlanticul imi 
făceam „aceste socoteli simple, consolin- 
du-mă apa aceasta, strălucind liniștită, ca 
o oglindă, de la 11 000 de metri altitudine, a 
străbătut-o Cristofor Columb, zdruncinat de 
îndoieli și furtuni între 3 august şi 12 octom- 
brie, iar eu, dacă aș putea ațipi, m-aș trezi 
dincolo in 7 ore. Adică in mare viteză. Cu 
ceva bani în plus, dacă îi ai, un „Concorde“ 
te depune pe celălalt mal in două ore şi ju- 
mătate. Aceasta ca speculație in paranteză 
pe tema vitezei. Şi ca stimulent la ideea că se 
pot înghiţi spaţii uriașe în timp scurt. Cu vi- 
teza avionului deci, în 30 de zile, zece mi- 
lioane de kilometri pătraţi, adică puţine mii 
de kilometri in lung și în lat, cucerirea Ameri 
cii devine operațiune soluționabila. Văzuta 
din cer, lumea apare plină de minunate pro- 
misiuni. Ca într-o bună glumă contemporana 
cu Dumnezeu. Pi 

Dar de indata ce cobori din hirzob și te afli 
cu ambele picioare pe pamint, mă rog, la ni- 


în direct din Hollywood 


Globul de aur 1986 


> dintii premii importante ale anului 
pentru lumea filmului s-au decernat în fața 
unui auditoriu de o mie o sută de persoane şi 
a unei adevărate rețele de camere TV 
Înainte, in timpul și după decernarea distinc- 
țiilor atit de așteptate şi in afara obișnuitelor 
formule de felicitare adresate laureaţilor și de 
îmbărbătare adresate celor ce au rămas doar 
candidaţi la „Globurile de aur”, dacă treceai 
de la un grup la altul de spectatori ai galei nu 
auzeai decit discuţii despre bugete de film. 
despre subiectele care ar fi mai pe piacul pu- 
blicului, despre ce merge și ce nu prea mai 
merge la public şi care ar fi formula de pro 
ductie cea mai... Premiile insele păreau astfel 


Carrera și lui Chuck 
erna Glob 


Norma 


Barbarei 
de a 


arpentinienilor Alvandro—ac 


să se înscrie tot în strategia producţiei și pro- 
ducătorilor. Un amânunt care pare a îi dintre 
cele mai semnificative: toți se invirteau în ju- 
rul problemei de a ști care e formula cea mai 
seducătoare pentru rețelele de televiziune, ce 
buget de film se poate recupera mai repede 
şi mai sigur, sau ce șanse au filmele de un fel 
sau altul de a fi trase pe casete ori progra- 
mate in rețeaua TV-cablu. Şi incă un aspect: 
nimeni nu uită aici că grosul publicului de ci- 
nema îl formează tinerii intre 15 şi 25 de ani 

Cit despre solemnitatea decernării, „Globu- 
rilor de aur” impresia cea mai puternică a la- 
sat-o prezenţa în sală și pe scenă a unor ve- 
terani ai Hollywoodului, de fapt a doua 
eroine ale ecranului hollywoodian: Bette Da- 
vis şi Barbara Stanwyck. Davis i-a inminat lui 
Sidney Pollack „Globul de aur” pentru cel 
mai bun regizor al anului, iar Barbara 
Stanwyck a primit premiul special „Cecil B 
De Mille“ pentru întreaga și extraordinara e 
contribuție în domeniul filmului. 

Dar iată configurația intregului palmares 
„Globul de aur 1986": 

e Ce! mai bun film dramatic: Despărțirea 


Norris le-a revenit onoarea 


"86. pentru cel mai bun film străin 


tă și lui Luiz Puenza—regizor 


Anul începe 
cu Globuri de aur 
în aşteptarea primăverii 
Oscarurilor 


de Africa în regia lui Sidney Pollack 

e Cel mai bun film în genul comic-muzical: 
Onoarea familie Prizzi de John Huston 

e Cel mai bun film străin: Poveste oficială 
(Argentina) 

e Cea mai bună actriță de dramă: Whoopi 
Goldberg 

e Cel mai bun actor de dramă: Jon Voight 
ün Runway Train) 

e Cea mai bună actriță intr-o comedie 
muzical: Katherine Turner (În Onoiarea tami- 
liei Prizzi) 


https://biblioteca-digitala.ro 


La ghișeul porţii 28 C mi se înminează talo- 
nul de imbarcare și sint invitat la avion. „Aș 
mai avea timp să dau un telefon la Panam?” 
— „Desigur, mai aveţi patru minute pină la 
decolare”. La un telefon public formez un nu- 
măr gratuit. O voce energică întreabă cu ce 
poate fi de folos. — „Sint pe aeroport şi sint 
grăbit“, incep eu, dar sint întrerupt. „Pe ce 
aeroport? — Aici în oraș... — În ce oraș? Noi 
sintem la Terminalul din Florida”. „Bine, sint 
la New York, aș dori o legătură spre Dallas, 
din Washington”... „În ce zi și la ce oră?“ — 
„Azi, după sosirea avionului cu zborul numă- 
rul..." — Numele dumneavoastră? spun nu- 
mele literă cu literă. „Fumător sau nefumă- 
tor?" — „Ne...“ răspund eu „mai aveţi un loc 
la fereastră?” Aud țăcânitul clapelor pe com- 
puter. „Nu avem, regretăm. Sinteţi de acord 
cu un alt mijloc?" — „Nu mai am alegere“. — 
.O.K." În fața cabinei mă aștepta un tip cu o 
'resă la mineca uniformei. „Aţi terminat dom- 
nule? Poftiți la avion”. Avionul e tras la scară. 
Trec printr-un burduf, o stewardesă imi zim- 
beşte și închide ușa după mine. O alta má 
zonduce la loc. Aud pornind motoarele. 


Lumea se grabeşte! 
Mircea MUREȘAN 


è Cel mai bun actor în genul comedie-mu- 
zical: Jack Nicholson 


e Cea mai bună actriță într-un rol secun- 
dar. Meg Tilly (in Agnes ot God) 


e Cel mai bun actor într-un rol secundar: 
Klaus Maria Brandauer (in Despărțirea de 
Africa) 


e Cel mai bun regizor: John Huston — 
Onoarea familiei Prizzi 


e Cel mai bun scenarist al anului: Woody 
Allen (Trandafirul roșu din Cairo) 


e Cel mai bun serial TV in genul come- 
die-muzical: Fetele de aur 


e Cel mai bun miniserial: Liza Minnelli (in 
E timpul să trăim) 


e Cea mai bună actriţă într-un rol secun- 
dar de miniserial; Sylvia Sidney 


Ray ARCO 


O actriţă şi romantică și plină de umor: 


Tatiana Dogileva, exact ceea ce 
buia unui film cehovian: Lumini 


Nu nici Hollyday, nici Fanny 


Gavras: Consiliu de familie 


S-au implinit 125 de ani de la naşterea 
lui Anton Pavlovici Cehov și studiourile 
„Lenfilm” au cinstit evenimentul oferind 
un film intitulat Lumini, realizat prin ecra 
mizarea unei povestiri a autorului „Pesca 
rușului”. Scenaristul este Alexandr, Ser 
vinski, iar regizor Solomon Schuster. To 
tul se petrece, bineinţeles, în provincie 
undeva în Rusia. Se construiește o cale 
ferată şi, la inceput, totul pare să gravi- 
teze în jurul acestui eveniment. Munca 
este extenuantă, dar dincolo de imensa 
trudă cotidiană, - in clipele de odihnă 
apare, la cei tineri, o dispoziţie roman- 
țioasă. Apare o Ea, care este o frumusețe 
locală-Pusi i se spunea în copilărie și așa 
i se mai spune și astăzi cind este o tinără 
plină de nostalgii. Apare şi un EI, tinăr tot 
de prin partea locului şi cindva admirator 
al romanţioasei Pusi. El este insă acum 
inginer și cind iese in lume afișează o 
personalitate plină de mister, cu ò viaţă 
interioară bogată, un om cultivat şi dis- 
tins. Aşa ar vrea el să pară. Dar nu este 
chiar aşa. Visul lui, (Ananiev este numele 
sâu) şi cum ar fi putut fi altul visul lui 
într-un film de inspiraţie cehoviană — 
este să plece la Petersburg. Contratimpul 
cehovian ocupă în film partea lui cea mai 
dramatică și am spune noi, cea mai tipic 
cehoviană. Pentru că admiratorul de altă- 
dată nu visează acum decit să plece dacă 
se poate in capitală și n-o mai vede cu 
aceeași ochi pe iubita visurilor lui. Co- 
mentatorii afirmă că interpreta tinerei din 
acest film. Tatiana Dogileva, realizează o 
o adevarata performanță V-o prezentări 
mai departe 


Ardant 
nu se căsătoresc decit în filmul lui 


„Tatiana Dogileva se caracterizează 
printr-o spontaneitate fermecătoare. — 
atirma ziarista sovietica Ecaterina Sfaello. 
Este o actrița de teatru la care n-ai sa 
surprinzi vreodată un gest sau un ton 
fals. Subtila, profunda, cu un dezvoltat 
simț al nuanţeior celor mai fine. Tatiana 
Dogileva se detaşează de alte actrițe din 
generaţia ei prin aptitudinea de a imbina 
sentimentele cele mai delicate cu o pre- 
dispoziție -constanta la umor”. Unul din 
rolurile ei cele mai remarcate a fos! aceia 
din filmul lui luli Raizman intitulat Viaţă 
particulară. „Acesta — spune actrița 
reterindu-se la rolul din filmul de nuanţa 
cehoviană de care am vorbit mai sus, 
este primul meu rol clasic şi dramatic 
Personajul meu este o femeie în toată fi- 
rea cu o mentalitate de şcolarița. Și asta 
doar din dorința de a rupe monotonia 
vieţii ei provinciale. Intilnirea cu Ananiev 
o face să se simtă femeia capabila de 
marea dragoste a vieţii ei, dar sufera din 
cauza unui contratimp afectiv” 


Perspecti 


Nu este parerea subsemnatului. ci a 
inui critic italian cu nume sonor. Vinicio 
Marinucci, atunci cind face o incursiune 
n perspectivele lui '86 pentru cinemato- 
yafia din țara sa 

Dintr-un amplu articol — care arată, de 
fapt, ca un menu — aflâm că în afară de 
Ginger şi Fred al lui Fellini, realizat in 
1 „ dar care iși începe adevarata ca 
rieră in rețeaua internaţionala în 1986 
sint de așteptat multe filme, mai multe 
decit in anul precedent şi mult mai mulți 
spectatori (mai mulţi deoarece tendința 
este ca publicul să se întoarcă in sala de 
cinema rupindu-se, in sfirşit, de cutia ma- 
gicå de acasa, televizorul) d 

Printre marile speranțe ale anului se 
anunţă, de exemplu, filmul-lui Bellochio 
intitulat Diavolul in trup, apoi povestea 
semnată de Lina Wertmuller, O 
cată intrigă de femei şi tot felul de delicte 
(titlul poate să pară cam lung. dar-Lina 
Wertmuller are o preferință pentru ase- 
menea titluri care arată mai degrabă ca o 
explicaţie foto). Este de reținut, de ase- 
menea, pelicula lui Lattuada Un ghimpe 
în suflet, apoi mult anunţatul film al lui 
Monnicelli, Sperăm să fie o fetiță, cu dis- 
tribuţie de zile mari, dar și internaţională: 
Philippe Noiret, Liv Ullmann, Catherine 
Deneuve, Stefania Sandrelli, Bernard 
Blier şi Giuliano Gemma 

Se știe, de exemplu, deşi filmul este 
ca în lucru, cà la La Storia (adica Po- 
vestea) lui Comencini va reprezenta cine 
matogratia italiană la Mostra veneţiana 
din august viitor. Aici apare in rolul prin 


Https ://bibliotéci digitala.ro 


Schiţă de portret 


u peninsulă 


cipal Claudia Cardinale (care sperăm să 
şteargă impresia deloc favorabila pe care 
a lasat-o cu filmul de anui trecut prezen- 
tat la Mostră); O insulă se intituleaza fil- 
mul lui Lizzani în care principalele roluri 
feminine sint deţinute de doua frantu- 
zoaice, Marina Vlady și Stephane Audran; 
Numele trandafirului (in sfirşit!) facut de 
un regizor francez, Jean-Jacques An- 
naud, dar produs de itălieni şi care are în 
distribuţie (distribuţia care a determinat 
toatà intirzierea de un an şi jumătate a fil- 
mului) pe Sean Connery (care sare din 
Bond in Caâlugăâr) și pe J. Murray Abra- 
ham (fostul Salieri din filmul lui Forman, 
Amadeus). 

La Venexiana se intitulează filmul lui 
Bolognini (care, bânuim. va şti. aşa cum 
numai el ştie, să folosească farmecul și 
fastul crepuscular al Veneţiei). in sfirșit 
Othello, opera verdiană transpusă pe 
ecran de Zeffirelli cu Placido Domingo şi 
Katia Ricciarelli — film care se presu- 
pune, ba chiar se spune pe şleau. ca este 
destinat Festivalului de la Cannes 1986 

Mai spicuim: Paradigma lui Zanuss: 
apoi un fiim despre cazul Aldo Moro inti 
tulat Zilele urii de Giuseppe Ferrara, cu 
Volonté in rolul titular. şi Păcatul de 
Festa Campanile. 

in cursul anului acestuia. dar după ma- 
rile festivaluri. vor mai apare probabil și o 
serie de filme aflate acum in faze de pre- 
gâtire. Reţinem doar numele unor autori 
foarte cunoscuţi: Abuzul de Damiano Da- 
miani, Familia de Ettore Scola (care Ñ va 
avea în rolul principal pe Gassman). Ac- 
torul de Giovanni Soldati cu Virna Lisi, 
Acea noapte cind am dansat cu prințul 
de Brusatiti, film care il are ca interpret pe 
fostul Mozart, tot al lui Forman, tinarul 
actor Tom Hulce.) Viaţa idei Rudel va fi 
al doilea film al lui Bolognini cu Liv Ul- 
Imann ca interpretă, Din dragoste, doar 
din dragoste, al doilea film al lui Festa 
Campanile, Cronica unei morţi anunțate 
de Francesco Rosi. Garibaldi al! lui Luigi 
Magni. film pentru televiziune. Dealtfel. în 
ce privește filmele şi serialele. lista este 
imensa și desprindem și de aici: Doamna 
din Veneţia de Squitieri, (serial de pa 
tru-cinci episoade), Regina Cristina de 
Zanussi, Luther de Wajda. Ziua succesu- 
lui de Liliana Cavani 

N-am selecționat decit o parte din fil- 
mele consacraţilor. din lista pe care o 
etalează dezinvolt Marinucci, dar din care 
este evidentă o schimbare de generație 
pe platourile italiene. Numărul debutanţi- 
lor este sesizabil deși, desigur, schimba- 
rea aceasta de generaţie nu se face ca 
schimbarea gărzii la Buckingham, — o 
unitate iese. alta intră in post. Coexis- 
tența de virstă există, dar preponderența 
pare a fi tinără. Comentatorul italian, care 
>a plimbat prin repertoriul anului iși in- 
heie expunerea pe o notă de optimism. 

drept ca acest optimism privește doar 
cantitatea de filme. dar el speră cå anul 
acesta, cind cinematograful a depașit 30 
de ani, el va marca în Italia o nouă tine- 
rețe: Sa-i spunem la mulţi ani! 


După duelul 

cu Jack Nicholson 
în Onoarea familiei Prizzi, 
Katleen Turner parteneră 


a fiului lui Kirk Douglas, 


D... „Globul de aur”, premiile decer- 
nate la fiecare inceput de an de câtre Asocia- 
ţia presei străine de la Hollywood, se spune 
că, în ordinea importanței, vin imediat dupa 
Oscaruri. Or, iată ca asupra filmului „Prizzi's 
Honor (Onoarea familiei Prizzi) s-a revărsat o 
adevărata ploaie de „globuri“: pentru cea mai 
bună producţie a anului 1985; cel mai bun re 
gizor: John Huston; cel mai bun actor; Jack 
Nicholson şi cea mai buna actriță; Kathleen 
Turner. Primele două nume nu mai necesita 
nici o recomandare. Dar Kathleen Turner? 
Fără indoiala, „globul de aur” constituie pen- 
tru ea o primă şi bine meritata consacrare 


„Femele diabolică“, o nouă regină 
a serialelor sau gospodină model? 


“Cind, cu cinci ani şi ceva in urma şi-a la ut 
jebutul pe ecran in Body Heat (Căldură ani- 


Tot octogenară dar nu dă 
ci primeşte premiul de la 
irk Douglas: Barbara Stanwyck 


malică), o peliculă în maniera acelor „films 
noirs“ care și-au avut epoca de glorie în anii 
40—'50, critica și spectatorii şi-au dat seama 
ca se află în fața unei personalități artistice 
ieşite din comun. Memoria peliculei păstrase 
cu fidelitate amintirea creaţiilor în asemenea 
filme a unor Lana Turner (Poştașul sună tot- 
deauna de două ori), Barbara Stanwyck (Du- 
bilă despăgubire), Gene Tierney (Laura) sau 
Lauren Bacall (Somnul de veci); or tinăra aç- 
triță necunoscută (pină atunci) s-a dovedit a 
nu avea nici un complex in fața unei aseme- 
nea redutabile concurențe, susținind cu brio 
rolul unei femei diabolice, care pune la cale, 
folosindu-și farmecele, suprimarea soțului 
său spre a-i moşteni averea. Frumusețea sa 
frustrată, senzualitatea agresivă utilizată ca o 
armă în urzelile sale criminale, duritatea de 
cremene in urmărirea scopului propus, ca tot 
atitea date din care iși construiește persona- 
jul. au făcut-o imediat remarcată, promisiu- 
nile acestui debut fiind pe de-a întregul ono- 
rate intr-un alt film cu miză psihologică, Cri- 
mes of Passion (Crime pasionale), purtind 
semnătura prestigioasă a lui Ken Russel. A 
urmaât o pauză de relaxare în nomaiany the 
Stone (Povestea smaraldului), unde ființa 
mutilată psihic de pină atunci se transformă 
într-o pașnică autoare de romane de aven- 
turi, antrenată, fără voie, din liniştea camerei 
ei de lucru, în vitoarea celor mai rocambo- 
leşti intimplări în plină junglă, întrecind cu 
mult tot ceea ce putuse plăsmui fantezia sa 
de scriitoare. Succesul de public obținut a 
determinat-o să accepte o urmare a acestei 
pelicule, The Jewel of Nile (Nestemata Nilu- 
lui), în acelaşi stil ironico-funambulesc: fugă- 
ritå pe acoperișul unor trenuri în-plină viteza, 
ingropată de vie în nisipuri mișcătoare. arun- 
cată în rîuri în care mişună crocodilii, Kat- 
hleen se dovedește o demnă emulă a lui 
Peari White, inegalabila eroină a Pericolelor 
Paulinei, prototipul tuturor serialelor de aven- 
turi. O emulă modernă însă, care face tot 
timpul cu ochiul spectatorilor: nu vă neliniş- 
tiți, e o simplă glumă. 

lar intre aceste două fiime, o nouă schim- 
bare de registru, un rol cu totul diferit de 


cele precedente in Onoarea familiei Prizzi. 
Rolul unui „killer“ cu fustă, în slujba unei 
bande a Mafiei, eleganța rasată şi irezistibila 
putere de seducţie fiindu-i aliaţi de nădejde 
in executarea profesiunii: aceea de a trimite 
pe lumea cealaltă (contra cost şi în baza unui 
contract în regulă) pe adversarii incomozi a 
„comanditorilor”. Pentru a duce la capat ul 
tima sa insârcinare se căsâtorește cu cel pe 
care trebuie să-l asasineze (Jack Nicholson) 
fiul şefului unei bande rivale; în noaptea nun 
ţii între „victima” deloc nevinovată, care des- 
coperă despre ce este vorba, și „ucigașa cu 
plată” are loc o râtuială implacabilă, rapusă 
fiind pină la urmă cea a carei meserie era să 
râpună pe alții. 

Subtextul parodic al filmului lui Huston 
(conceput ca o replică la Naşul) este evident, 
după cum tot atit de evident pentru cei ce 
l-au văzut este că pe planul interpretârii Ka! 
hleen Turner se dovedește prin autoironie 
prin distanțare de personaj, superioară lui 
Jack Nicholson, ale cârui manierisme, frizind 
cabotinajul, încep să devină supărătoare. Dar 
aceasta este departe ce a fi ultima surpriză 
pe care ne-o rezerva talentata actriță. pentru 
că, mereu dornica de a n mine tributară unui 
anumit „emploi“. în pe care urmează 
sa-l turneze sub bagheta lui Francis Ford 
Coppola, Peggy Sue Got Married (Cum s-a 
măritat Peggy Sue), va apârea sub infăţișarea 
unei gospodine modei dintr-un mic oraș de 
provincie. care, căsătorită cu prietenul ei din 
copilărie, se consacra creșterii celor doi copii 
ai sâi. Ken Russel. Huston, Coppola, la care 
trebuie sâ-l adăugăm şi pe Lawrence Kasdan 
(cel care a realizat Body Heat), unul din ci 
neaștii cei mai „en vogue” ai Hollywood-ului; 
simpla enumerare a regizorilor care au ţinut 
să lucreze cu Kathleen Turner este semnili- 
cativă pentru cota valorica ridicată ce i se 
atribuie in mod unanim 


O cumulardă a Oscarurilor, 
descoperitoare de talente 


Prin versatilitatea talentului său, ca și prin 
neconformismul ei in viața de zi cu zi, (este 
de ajuns a spune ca. n ciuda unei situații ta- 
miliale confortabile. nu a pregetat, la un mo- 
ment dat, să se angajeze cheineriţă, spre a-și 
capâta acea independența nu materială, ci 
personală, spre care a tinjit intotdeauna), 
Kathleen vine să se alăture acelei pleiade de 
actrițe americane care reprezintă exact opu- 
sul ideii de vedetă Prima inter pares“ — 
există o impresionantă convergenţa de opinii 
în acest sens — este. indiscutabil, . Meryl 
Streep. despre care s-a spus că dacă în atri- 
buirea Oscarurilor (a ciștigat pină acum 
două, în 1979 și 1982) nu s-ar aplica, tacit, 
principiul rotației. competiția la categoria „cel 
mai bun rol feminin”. ar râmine fâră obiect, 
pentru că premiul respectiv i-ar reveni auto- 
mat an de an. Ultimul său film Out of Atrica 
(Despărțirea de Africa), realizat de Sydney 
Pollack, dupa celebra carte cu caracter auto- 
biografic a nu mai puţin celebrei scriitoare 
daneze Karen Blixen (mai cunoscută sub 
pseudonimul isak Dinesen), în care are ca 
partener pe Robert Redford şi pe austriacul 
Klaus Maria Brandauer. a fost salutat de cri- 
tică ca o adevărată capodoperă. Un nou 
triumf, așadar. al celei care este considerată 
prototipul vedetei de tip nou, al vedetei anti- 
vedetă 

Într-un tilm anterior al lui Mery! Streep, Sil- 
kwood, o peliculă cu tentă politică pronun- 
tatā, ce iși propunea să descifreze imprejură- 
rile misterioase ale morţii (asasinatului?) unei 
activiste a mișcării antinucleare americane, 
apărea intr-un rol secundar cintăreața de mu- 
zică rock Cher (Cherilyn Sarkisian), despre 
care protagonista a avut cuvinte entuziaste 
(„0 actriță înnăscută”). Cuvinte care s-au do- 
vedit a nu fi de complezenţă deoarece la Fes- 
tivalul de la Cannes de anul trecut. Cher a 
impaârțit (cu actrița argentiniană Norma 
Aleandro) premiul pentru interpretare temi- 
nina. Juriul a avut in vedere performanţa ei 
cu totul excepțională în filmul Mask (Masca), 
unde susținea partitura unei hippy trecută de 
prima tinerețe, mama unui copi! atins de o 
boală ingrozitoare (asemănătoare cu cea din 
Elephant Man, Omul elefant), care îi defor 
mează in chip monstruos înfățișarea Filmul 
emoționează profund prin strădania mamei 
băiatului și a celor ce alcătuiesc grupul ei de 
hippies de a-l face să se simtă ca o ființa 
umană și nu ca un monstru — contirmind 
sensibilitatea artistică a interpretei. Și astfel 
cea care părea a fi ajuns într-un impas odata 
cu dispariția de pe micile ecrane a show-ulu: 
Sonny and Cher, care-i adusese celebritatea 
(inclusiv datorită costumelor și coaturilor ex- 
travagante), s-a lansat la- 40 de ani, intr-o 
nouă și promițătoare carieră, de data aceasta 
pe marile ecrane. O carieră în care nu mai 
mizează pe şocarea publicului, ci pe simplita 
tea şi sinceritatea trairilor 


Eclipsa starsistemului 


Daca galoanele noii sale celebrităţi Cher și 
le-a cistigat într-un tirziu, Jessica Lange. care 


Meritul lor? Acela de a demonstra 

că pe ecran 
viaţa nu trebuie să fie 
în filme“ 


„ca 


şi ea face parte din aceeași pleiadă a vedete 
lor antivedeta, era demult o prezenţă din cele 
mai notorii. În ultimul ei film Sweet Dreams 
(Vise plăcute) intruchipează figura unui per 

sonaj real, o extrem de indragita cintăreața 
de „country music”, Patsy Cline, moarta in 
plină glorie. cu peste douazeci de ani in 
urmă, într-un tragic accident de avion. Daca 
mai era nevoie de vreo nouă dovadă a mare- 
hui talent al Jessicâi Lange, pasiunea, inflacă- 
rarea și imensa poftā de viață pe care reu- 
şeşte så le insufle personajului furnizează din 
plin o asemenea dovadă, compoziţia pe care 
o reuşeşte fiind remarcabilă din toate punc- 
tele de vedere. De notat că de sub pana au- 
torului scenariului (Robert Getcheil) ieşise, 
cu ani în urma, figura tipică a acelei ameri- 
cane de rind din Alice nu mai locuieşte aici, 
care, rămasă văduvă, reușește, biruind toate 
obstacolele și prejudecățile, sa-și croiască un 
drum nou în viață Şi nu întimplător, Ellen 
Burstyn, interpreta lui Alice. se numară și ea 
printre actrițele care fac parte din „noul val” 
Un nou val cuprinzind multe alte nume deve- 
nite familiare, în ultimii ani, publicului cinefil, 
de la Sissy Spacek, care s-a făcut mai recent 
remarcată în The River (Riul), una din acele 
pelicule care au reluat buna tradiţie a filmelor 
rurale (farm movies) americane și in Marie, 
ecranizare a unei cunoscute opere literare. la 
Glenn Close, parteneră a lui Robert Redtord 
în penultimul film al acestuia, The Natural 
(Talentul! innăscut), cea care il ajută pe cam- 
pionul de base ball, ajuns în pragul degringo- 
ladei, să se regăsească pe sine insuşi. şi de 
la Jili Clayburgh, tinăra femeie din An Un- 
married Woman (Divorţata), care reuşeşte sa 
depăşească, spre propria ei surprindere 
trauma destrâmarii câminului conjugal. la 
Debra Winger. fiica lui Shirley MacLaine în 
Terms ot Endearment, care infrunta cu mult 
curaj suprema incercare a morţii. Aceasta 
pentru a nu mai aminti de actrițele cu mai 
vechi state de serviciu. ca Jane Fonda, Diane 
Keaton, Mia Farrow ori Fay Dunaway. Numi- 
torul lor comun? Dorinţa de a rupe cu mitul 
vedetei, al femeii-mister. al femeii-vamp sau 
al femeii-papuşă, de a rupe cu tot ceea ce 
este artificial sau artificios, rivna de a face să 
dispară de pe platourile de filmare, ca şi din 
propria viaţă particulară, ultimele vestigii ale 
starsistemului, atlat astăzi in pronunţată 
eclipsă. Toate sau aproape toate redau chi- 
pul femeii americane a anilor '70—'80, tot așa 
cum, cu patru decenii mai inainte, Katharine 
Hepburn înfățișa cu realism chipul femeii 
americane din acea perioadă. Fie că este vin- 
zătoare intr-un mare magazin, ziaristă sau 
cintâreață de muzică rock, soție de fermier 
sindicalistă ori doctoriţă, eroina pe care o in- 
terpretează este femeia muncitoare, femeia 
dornică de a-şi depăşi statutul de inferioritate 
pe care i l-au impus mecanismele societăți 
în care trăieşte și de a-și croi un fâgaș pro- 
priu în viaţă Eroină care poate fi de o frumu- 
sețe fascinantă (Kathleen Turner) sau de o 
frumusețe neostentativă, liniştită (Diane Kea- 
ton, ori Glenn Close), daca nu chiar lipsită 
de acest atribut, odinioara considerat indis 


Fotografiile decernării „Globului' 
au fost trimise 
de Ray ARCO 


București, martie, 1986 5 


Nr. 3 (279) Anul XXi 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


pensdabil pentru o vedetă (Sissy Spacek), 
iar nu frumusețea este atuu-ul principal, ci 
naturaletea, capacitatea de a brava vicisitudi- 
nile traiului cotidian, inteligența, simplitatea. 
nsoţite adesea de o subtilă ironie. Într-un 
cuvint, o eroină care demonstrează cå pe 
ecran viața nu trebuie să fie totdeauna „ca-n 
filme”. “că ea poate și trebuie să fie, pur și 
simplu, viață adevărată. Este darul pe care 
toate aceste înzestrate actrițe îl fac celei de a 
șaptea arte la cea de a nouăzecea sa aniver 
sare. 


neapărat 


Romulus CĂPLESCU 


Cel mai bun actor al anului pentru Globul de aur a fost Jon Voight 
Şi cea mai bună acriță Whoopi Goldberg. 
Îi prezintă June Allyson şi Cezar Romero 


După o absenţă de trei ani de pe platouri 
i ptul la premiu 


CINEMA, 
Piața Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 8 lei 

e 
Cititorii din străinătate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
prett. Bucureşti — Calea Griviței nr. 


Coperta | 


Prezentarea artisticà 
Anamaria Smigelsch: 


Prezentarea gralicà 
ioana Statie 


lon Caramitru și Mariana Buruiană, 
după performanța din Hamlet 


Foto Victor STROE 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — București 


23 


“https://biblioteca-digitala.ro . 


în premieră 


S. tot lie vreo şase ani de cind Drumul 
oaselor a deschis drumul unui succes batind 
chiar recordul autohton al Haiducilor longe- 
vivi  descinşi din aceeași pană inventiva a 
scenariștilor Eugen Barbu şi Nicolae Paul N 
hail şi insutleţiţi de aceiași teomperamentali 
creatori de tipuri intrate In mitologia locala: 
Şapte cai şi Aniţa, acum Mărgelatu şi Agatha, 
pre numele lor civil Florin Piersic şi Marga 
Barbu. Succes ce nu s-a istovit de-a lungul 
celor cinci filme prin repetarea personajelor, 
a tabloului de epoca, a mobilului intrigilor. 
Dimpotrivă. Aureolă haiducului-câuzaș se tár- 
geşte. posomoreala se deschide într-o lumină 
calda, acreala 'se risipeşte intr-o ironie blajina 
sau explodeaza intr-o pâtimașa poftă de zaia- 
tet cu indracite geamparale şi sirtaki dansate 
de Mărgelatu în crișma grecului. Agatha te 
ține iar în mrejele farmecului ei malefic și te 
surprinde la fiecare machiaverlic, cu toate ca 
şti bine ce-i poate pielea. Pentru că succesul 
odată declanşat iși reverberează ecoul. se 
vastringe și asupra altor fapte (artistice) ale 
celor ce l-au produs iniţial. Există © renta- 
nența a imaginii, a eroului, a situaţiei ciştiga- _ 
toare, care determină apoi, făra prea multă 
bătaie de cap. un fel de „contagiune” a sim- 
patiei, popularității. celebritaţii. Fantâmas ori 
James Bond, Sfintul sau Bobby Ewing, odata 
ce şi-au găsit masca și casca, tipul, ticul, 
funcţionează automat chiar cind. interpreţii 
inşiși ar dori sa mai răsufle. Ca să scape de 
atitea miracole, Sfintul de pe micul ecran a 
trecut pe postul cinicului James Bond în pa- 
noramic, iar Bobby, simpaticul, și-a ticluit cu 
ajutorul lui Patrick Duffy un accident care 
sa-l scoata din scenă. Ceea ce nu e cazul 
Margelatului nostru rāsfáțtat de public și de 
autorii care-i născocesc de la o serie la alta. 
cu prolifică fantezie, ba un duel care sa-i 
spele o pata de pe biografia încilcita, ba o 
mascâ-sosie ce vrea sa-l compromită în faţa 
„Frăției“, ba o amiciţie „ce o dă cotit”, neaş- 
teptat, spre o încăierare, gata-gata să-l coste 
pielea... Şi colierul în curs de reconstituire... 
Scenariștii şi regizorul (Gheorghe Vitanidis) 
fac aluzii amuzante la personaje şi acţiuni ce- 
lebre. Actualul colier depus pe pieptul cui 
trebuie la momentul convenit. trimite la colie- 
rul reginei dăruit ducelui de Buckingham și 
recuperat de temerarii mușchetari ai copila 
riei noastre ca sa fie depus, cu maximă cor 
sideraţie, pe augustul decolteu... Pelerine ne 
gre — nu una, o duzină întreaga — aparute 
ca fluturii uriași in defileul muntos, amintes: 
faimoasa mantie a lui Judex ori FantOmas, rar 
virtoasele bătăi cu potera imbecila, printre ul- 
cioare, oale și ulcele, coşuri de papură şi co- 
voare_turcești aruncate ca năvodul în capul 

` tăntălăilor fac cu ochiul Keystone-urilor de 
odinioară. in podul cu recuzita de ta Momolo 
se incinge o bătaie ca în Şapte păcate (e 
drept, nu cu atita liguraţie). Și aerul ami- 
cal-patodic cu adrese bine țintite, dă noului 
Colier... o nuanţă aparte, care-i lărgește au- 
dienţa. Unii se amuză de situație. ca atare 
(chiar furtunoasele cascade au cite o poantă 
finală) alţii se delectează şi la evocarea mo- 
delelor celebre, ca in parodiile lui Mel Brooks 
sau in citatele vizuale ale lu: Bogdanovich 
Pina și faptul că de astădață lotrii sint come- 
dianți mascaţi. în frunte cu Gonfalone (ur 
David Ohanesian amuzant, care, cind ui e lu- 
mea ma draga şi funia mai aproape, işi în 
cearcă irezistibilul belcanto). accentuează di- 
rectia de bulonada simpatica, p'gmentată si 
de hazul a doua îndragite actrițe de comedie: 
Cuca Andronescu (hangiţa) şi Rodicu Po- 
pescu Bitanescu (camerista). 

Cuplul cavalerilor justițiari Mar gelatu și Bu- 
za-de-lepure jucat cu nonșalanța cunoscuti 
de Florin Piersic şi cu tot mai mult aplomb 
de Soby Csech capâta mai multă savoare în 
noua lor postură sherlockholmes-iană. O ca- 
leașcă „cotigită“ într-o capiță („Ploua cu 
broaște şi trăsuri în poala Carpaţilor“ se mi- 
nuneaza un ţăran), peruzelele pe care le des- 
coperă Buză, presărate ca mazărea din po- 
veste de fata răpită, potcoava à la Viana, ir 
torma de treflă — sint indicii mai clare pentru 
Margelatu, mai complicate pentru ciracul 
său, dar descifrate pe rind si la vedere, în 
fața aparatului de detectivi votuntari care se 
completează atit de bine Gustul riscului 
unuia (Buza atrage potera dupa ei, intr-un 
galop nebunesc în care secera, fara gres. cu 
biciușca, uniforme şi cai, aducindu-le în gura 
pistolului lui Margelatu) se mai tempereaza 
alatur: de prudenţa. experiența celuilalt. 
Franchețea, directețea junelui va avea de in- 
vâțat din diplomaţia, „politichia” celui mai vir- 
stnic, Taciturnul Mărgelatu devine mai vorha- 
reţ, burdușit de zicale și tachinerii tandre la 
adresa prietenului sau mai tinâr. Taina perso- 
najului descrește ca luna, pe măsură ce bio- 
grafia i se limpezește. Ce pierde ca mister. 
din seriile anterioare, ciștiga aici în simpatie. 
Personajul lui Florin Piersic întinerește în 
această joacă puşteasca de-a cavalerii şi po- 

~ terā. lar cascadele spectaculoase ale lui Soby 
Csech sint urmate și de prim-planuri 'din ce 
în ce mai expresive, care dovedesc şi un plus 
de efort interpretativ Miza acțiunii ramine si 
aici la fel de importantă: dacă pina la ora H 


vienezii răpili (allăm de la începu! de cine şi | 


în ce scop) nu vor fi gasii... işi rostește poli- 
ticos, dar ferm, consulul austriac ultimatumuL. 
„Da' ce. arde Dobra?” intreaba in necunoş- 
tință de cauza Margelatu întrerupt din zaiafet. 
„Arde!“ — sună răspunsul celui insarcinat cu 
gasirea. salvatorului „Frăției“ bânuita pe ne- 
drept de răpire. De aici neliniștea câuzașilor. 
„paraponul” domnesc, furiile savuros-colo- 
rate ale agāi Villar (stralucit Traian Stanescu 


Un duo de mare succes în toate seriile Mărgelatului 


(Florin Piersic şi Szabo Csech) 


e 
-~ 


E] 


a 


subiect liber 


O... de reușite vor fi mâştile și oricit de 
experimentați actorii, cred ca dialogul are o 
pondere decisivă in comedia cinematogra 
ticà. Dintr-o declaraţie a lui Tati reieşea ca-s! 
studiaza fiecare replica mai mult decit fiecare 
scenă, iar, uneori, creează cite o secvenţă in- 
treagā pentru o propoziţiune nostimă. Într-un 
interviu al lui Pierre Etaix se sugera ca 
ut ori, O replică găsită i-a dictat o situaţie 
Aleg două exemple din creaţii bizuite esenţia! 
pe mişcare, ambianța. pantomimă pentru ^n 
teliefa ceea ce socot că e un adevar. Poaft 
ca agitația publicistica stirnita la noi. cindva. 
pe ideea profesionalizarii unor dialoghişti, nu 
èra chiar neindreptăţita. 

O spun privind acum Căsătorie cu repeti- 
ție, subiect comic prin excelența, interpreţi 
valoroși, abilitati — dintre care unii vorbesc 
isa ininteligibil, -- ritm bun de farsă, situații 
bufe, citeodata convenabile. însa rostiri ade- 
sea fade, ba uneori chiar nesărate. părind 
straine de oameni cu un atit de dezvoltat simţ 

„al umorului, cum sint Draga Olteanu, Mitica 
Popescu, Mircea Diaconu, Rodica Mandache. 
E și o aglomeraţie. pe banda sonoră, de in- 
terjecţii. suspine. cuvinte suspendate ce şi-au 
pierdut fraza. care sint un fel de leşie în solu- 


ţia acida a scenariului. Sper să ne mai vedem A 


nu este conceput sub regim comic. Nici lon 
Baieșu, nici Dumitru Dinulescu n-au intențio- 
nat o comedie. Dar scenaristul — care e. 
dupa parerea mea, cel! mai important umorist 
"român de azi — şi regizorul. el însuși proza 
tor și dramaturg spiritual — nu puteau så ni, 
fie preocupaţi de. laturile vesele ale intimpla- 
rilor din aceasta tentativă lilmica foarte par 
ţia! izbutita. Cum cronica revistei noastre .: 
analizat amânunţit şi judicios neimplinirile, 
voi reţine dintre ele pe acelea ce privesc dia- 
logurile voit hazoase. Sint voite ca atare, da! 
apar nevoite şi căznite, și nu atit din scriitura 
” scenaristului, cit din improvizaţiile regizo- 


Comicitatea 
dialogului 


ral-actoriceşti ce transforma. de pildă, con- 
versaţiile dintre doi tineri in momente de o 
lucie platitudine, eșuate in bilbiieli surise. Ẹ 
neîndoielnic că fiecare din autori avea şi ta- 
lentul, şi priceperea de a imbogăâţi dialogu- 
rile, de a le da verva necesară; dar n-au fa- 
cut-o. Sau n-au făcut-o indestulator. Ceea ce 
e de mirare. date fiind forțele creatoare impi- 
cate. În schimb, în recentul Vară sentimen- 
tată, debutul altui scriitor umorist, satiric va- 
loros, Vasile Bāran, — film în care povestea o 
pornește excelent, se ține bine o bucata de 
vreme și apoi se convenţionalizează treptat 
umarizindu-şi dramatismul şi pierzindu-si 
epicitatea — dialogurile mi s-au părut, inde- 
obște. excelente. Au o expresie neta în fran- 
cheţe care binedispune şi, cind se vor co- 
mice, chiar şi sint ca atare, cu un efect 
prompt, decis. Citeodata par scrise pentru 
modul taios de servire a zeflemelei ce îi e ca- 


“racteristic lui Gheorghe Dinică, sau adecvate 


la umorul personal sec şi clar al lui Marin 
Moraru, ori create special pentru a sluji mali 
ţia dulce, simpatic agresivă, a Stelei Popescu 
O observaţie ar privi necesitatea de a spaţia 
glumele bune. D.I. Suchianu atragea atenția, 
o dată, cind demonta mecanismul comic al 
unui film celebru. ca după fiecare poanta 
creatorii experţi şi grijulii lasa un timp alb, de 
respiro, sau inserează un moment neutru. 
mut. pentru ca spectatorul să poata ride in 
voie, nu să se rețina şi să se crispeze pentru 
a uzi ceea ce i se spune imediat în continu 
are. Şi care poate fi de insemnatatea secun- 
dära. Intr-un volum mai vechi al lui Tristan 
Bernard. Autori, actori, spectatori (1909), un 
11 -de carte de rețete. savuros scrisa. el nu- 
mea spalierea de care pomenesc (pentru tea- 
tru} „principiu”. Francisc Munteanu, regizorul 
filmului, cunoaşte desigur acest principiu; 
dar poate că e greu să te ţii de el tot timpul. 


Valentin SILVESTRU 


https://biblioteca-digitala.ro 


intr-o dezlânţuire lmperamentala. de zile- 
şi filme — mari) tratativefe diplomaticești” | 
ale lui Deivos (George Motoi) intre „letere de 
taina” și letere de trecere cu pecete dom- 
neasca sau manevrele de culise ale actriței 


“de la Momolo (cea virită pina peste cap în 


toate afacerile murdare ale vremii” E toamna 


|-de aramă și-miere la Şosea, imbietoare de 


plimbare „pe la prinzişor”. În detilarea de på- 
larii sofisticate și umbreluțe vaporoase, pe 
fundal de badmington proaspât importat din 
Englitera şi jucat de domnisoarele din proti- 
pendadă care „ba se franțuzesc, ba se engle- 
zesc, dupa cum bate vintul" are loc o convor- 
bire cu galanterii de ochii lumii, pină cînd ṣe- 
ful agiei intră în subiect: „Ce-ai discutat in 
trasura lui Troianoff?' Agatha, cu dezinvol- 
tura prefacuta: „ce discuta toată lumea. Des- 
pre dispariția celor doi austrieci“. „Plusezi! 
interesant! îi șuiera ameninţător aga. „De nu 
eram eu ţi-ar fi putrezit oasele în pușcărie“. 
Apoi. ca pentru hoţi: „Mie sa-mi versi tot, că 
de nu...“ În contrast cu lumina de tihnă dumi- 
micală, ca în „Dejun pe iarbă” (ce strălucire 
are imaginea lui lon Anton!) razboirea foștilor 
complici se decupează şi mai feroce. O 
scena jucată strins) cu nuanţe, și dirijată regi- 
zoral cu gradație, cu ritm psihologic — cali- 
taţi neglijate din pâcate, în alte momente ale 
filmului. Şi alte două scene de virtuozitate 
nctoricească ale Margâi Barbu: una, intilnirea 
Agathei cu Troianoti (Alexandru Repan: far- 
mec, eleganţă, inteligenţă, umor), in care ac- 
viţa „femme de tèt brațele escrocului, 
nu uita să precizeze „Cu procentul meu cum 
ramine?” Apoi, cu cinism: „Și cu ostatecii ce 
ai de gind? Îi omori, sau tratezi la schimb cu 
ei?” A doua — tot scenă de alcov — îi prile- 
juiește actriței etalarea complexei panopiii de 
vicleșuguri femeiești, spre a-l atrage în mreje 
pe viitorul complice, secretarul consulului 
„austriac. Un tête å téte strălucit gradat și cu 
ajutorul partenerului (foarte. bun). Siegmund 
Siegfried. E apoi performanța lui Traian Stà- 
nescu in beciurile agiei. unde actorul de obi- 
cei sobru, rezervat, își desfășoara aici o gamă 
surprinzatoare de lineţuri interpretative, pe. 
toate tonurile, de la explozia de furie și im- 
precaţii râcnite. la perfidia reproșurilor, a 
santajului, pentru ca apoi så reia aceleaşi in 
jurâturi, într-un pianissimo, -pină cind nu-l 
mai auzi, îi vezi numai buzele, mimind: „Idio- 
ților! Incapabililor!... imbecililor...”. Odată cu 
excelentul travelling al aparatului ce desco- 
pera chipurile timpe. bine alese — variaţii pe 
aceiaşi expresie —. urmărite de operatorul 


-lon Anton şi cameramanul Alexandru Groza) 


asistăm totodata “Şi la un. inspirat. travelling 
“sonor (sunetul ing. Silviu Camil). Într-o alu- 
necare pe bolboroseala justificărilor - răzbat 
ascuţit cite un revelator: „L-am lăsat lat...” 
„J-am cotonogit. „Da' n-am găsit nimic!” A 

sinteza cinematografica funcţionează fer 

sı apare cu atit mai evidenta cu cit n-o prea 
intilnim pe parcurs. Regizorul s-a lăsat prea 
mult în seama colaboratorilor (e drept. pe 
care a putut conta), şi şi-a menajat propria 
imaginaţie. Tabloul viu colorat al epocii 
„Jrescă picantă” care impresionase în seriile 
anterioare, se decolorează aici, rezumindu-se 
la citeva vagi sugestii: mici scene de agitaţie 
a mulţimii — mulțime redusă la citiva figu- 
ranți fugariţi de cițiva oameni ai agiei intr-o 
piațetă minusculă dar inspirat filmată de la 
un geam, ca să justifice prin unghiul strimt 
puținătatea mijloacelor. Modestă e nu numai 
figuraţia, dar şi ambianța scenografica. S-au 


„facut eforturi, (arh. Constantin Simionescu și 


Bob Nicolescu) de a se descoperi interioare 
gata construite: cabinetul domnesc a fost fil- 
mat. in somptuosul teatru din Braila, teatrul 
Momolo a fost gazduit de cochetul teatru din 
Focșani. Dar se revine la aceleași decoruri, 
monoton, prea des, ceea ce contribuie, ala- 
turi de teatralitatea unor rostiri, la senzaţia de 
artificial, convenţional. monotonie. Dar exista 
și o parte bună: economia scenogralica i-a 
obligat pe operatori sa gâseasca unghiuri şi 
ecleraje admirabile — ca în conacul lui Şuţu 
(scara întunecată, luminată doar de o lumi- 
nare ce urca, in timp ce din off se aud şoap- 
tele incitante ale cameristei), sau interiorul 
lui Deivos. din penumbra saloanelor de des- 
prind, strălucind fascinante, sfesniceie de ar- 
gint şi albeața manşetelor lui George Motoi 
É xterioarele, in schimb, îi oferă aparatului 
«mp larg de acţiune: cheile Dimbovicioarei, 
fiimate de pe viri de stincă, cu o mare bucu- 
rne, exuberanţă a plein-air-ului, ca şi panora- 
micele ample ce imbrăţișeaza cavalcadele 
spectaculoase, sau frumoasele irizari de pic- 
tură impresionistă ale Bucureştilor, toamna. 
Sint tablouri ce vorbesc de talentul şi cultura 
plastica a operatorilor. Lor li se adaugă, ri- 
mind fericit, lirismul muzicii. melodia amplă, 
inspirata, semnată de George Grigoriu. Și, 
evident, intreg filmul e imbibat de savoarea 
dialogurilor şi se inalță pe scheletul bine arti- 
culat dramaturgic al scriitorului Eugen Barbu 
şi al colaboratorului sau Nicolae Paul Mihail. 

lată, sint şase ani buni de cind Mărgelatu 
şi-a inceput cariera spectaculoasă, depășin- 
du-și de la film la film, propriul record de po- 
pularitate. E un succes cu care ne mindrim. 
deopotrivă, autori şi spectatori, într-un gest și 
cultural, nu numai de aderare sentimentala. 


Alice MĂNOIU 


Producţie a Casei de filme Cinci. Scenariul. ¿vyen 
Barbu şi Nicolae-Paul Mihail! Regia: Gheorghe Vita- 
nidis. Muzica: George Grigoriu. Imaginea: bon Antor. 
Decorurile s; costumele: arh. Constantin Simone:cu 
si 80b Nicolescu. Montajul: Adina Petrescu Coloana 
sonoră: Siliu Cami. Cu: Fionn Piersic, Marga 
Barbu, Soby Csech, Alexandru Repan, lon Besoru 
Tralan Stanescu. George Motol, Constantin Co- 
drescu, Jean Constantin. David Ohanesian, Cora 
Andronescu. Rodica Popescu-Bitanescu, Olga Detia 
Mateescu. Film realizat in studiourile Centrului de 
Producţie Cinematogratică Bucureşti”.