Revista Cinema/1963 — 1979/1976/Cinema_1976-1666897506__pages1-50

Mari personaje istorice, 
mari răspunderi 


etätenesti si artistice 


Traducind în fapt indicaţiile conducerii de partid, cine- 
matografia noastră și-a constituit în momentul de fata un 
plan de perspectivă al epopeii naționale, un plan larg și 
solid, elaborat pe criterii științifice, un plan care se axează 
pe momentele-cheie ale dezvoltării poporului nostru. O 
parte din aceste proiecte au depășit stadiul de proiect. O 
altă parte se află în etapa unui studiu temeinic și minuţios. 


Decebal: «Viteji străbunii apărară/ De veacuri, românesc meleag» 
(Decebal în interpretarea actorului Amza Pellea) 


Ștefan cel Mare 


Ștefan cel Mare 
este întruchiparea de veacuri 
a luptei pentru apărarea 
gliei strămoşeşti 


Gheorghe COZORICI: 


Orice elev, chiar din clasele primare, 
are o imagine despre Stefan. Nu ne-am 
propus — ar fi fost, cred, imposibil — să 
fáurim o imagine care să satisfacă viziunea 
tuturor. Nici nu ne-am propus o monografie 
cinematografică asupra figurii domnitoru- 
іші. Ar fi fost nevoie pentru aceasta de zeci 
de mii de metri de peliculă. Am vrut doar să 
surprindem esentialul, comprimat іп doua 
momente ale vieții зі domniei sale (dinainte, 
din timpul si după bătălia de la Lipnic, 
si momentul-limită: bătălia де la Podul- 
Înalt ). 

Ca actor eu m-am intilnit de mai multe 
ori cu personajul lui Stefan cel Mare: е о 
figură care, intr-un fel, m-a urmărit. L-am 
interpretat într-un serial де televiziune 
(«Cosmin, fiul zimbrului»), apoi în piesa 
lui Paul Anghel, care compunea un Stefan 
cel Mare, nu in apoteoza victoriilor cum 
ne-am obișnuit să-l cunoaștem, ci într-un 
moment de criză іп care е іпігіпі la Valea 
Albă. Acest moment sublinia forța caracte- 


~ 


rului său. Deci cind ат inceput filmările 
la Fraţii Jderi și Stefan се) Mare — 
Vaslui 1475, nu eram la prima intilnire cu 
această mare figură istorică. Punctul de 
plecare: scenariul lui Constantin Mitru, 
Profira Sadoveanu și Mircea Drăgan. Sigur 
că documentaţia lor a fost căutată la 
Sadoveanu, lorga, in niște cronici poloneze 
si turcesti, incercind să se ajungă la 
surse cit mai veridice de inspiraţie. De gin- 
ай, rolul l-am gindit într-un fel anume: 
un mare domnitor, un mare diplomat, un 
mare gospodar, un politician cu clarviziune 
extraordinară іп vremea lui, viziune cu 
răsunet și în contemporaneitate. Un 
om căruia nu-i plac războaiele, dar care se 
luptă strălucit cind е silit să se apere. 
Momentul propriu zis al conceperii rolu- 
lui ţine, cred, de o anume spontaneitate 
a actului de creație. Pe nişte date bine sta- 
bilite se suprapun emoția, trăirea cit mai 
adevărată a personajului, o anume trans 
punere afectivă a datelor morale si filozo 
tice, cu mijloace proprii, omenesti. Ju 
cindu-l pe Stefan cel Mare, pentru a nu mă 


Este firesc ca la începutul acestei noi etape de lucru 
să recapitulăm ceea ce s-a realizat pină acum în zona 
filmului istoric si să încercăm ca,inváfind din ceea се am 
reușit și din ceea ce nu am reușit pe deplin, să ridicăm 
epopeea cinematografică la nivelul epopeii reale pe care 
o constituie istoria poporului nostru. 


simţi zdrobit de el, mă gindeam că,la urma- 
urmelor, Ştefan a fost tot un om, tot un 
român. Nici o tara, oricit de mică, nu poate 
fi îngenuncheată, nu poate fi subjugatä — 
iată politica și crezul lui Ştefan. Pe această 
structură morală am încercat să definesc 
dimensiunea contemporană a eroului. 


In evocarea istorică Stetan cel Mare — 
Vaslui 1475 am avut un rol prea putin іт- 
portant. Filmul a fost gindit şi facut ca un 
«film de bărbaţi», întregul scenariu fiind 
astfel construit Incit intreaga acţiune sá 
conducă la reconstituirea marii bătălii de 
la Podul Înalt, bătălie cu larg ecou in Europa 
acelei vremi, ceea ce 1-а facut pe istoricul 
polonez Diugosz să scrie că Stefan este 
«cel dintii dintre principii lumii саге а re- 
purtat în zilele noastre o victorie atit de stră- 
lucită împotriva turcilor». 

Rolui jucat de mine a fost prea puţin 
important, în primul rind pentru că іп acea 
epocă rolul femeii era redus doar la cel de 
soție si de mamă. Sint foarte puține referiri 
la Maria de Mangop în cronicile vremii. Am 
încercat să aflu cit mai multe lucruri despre 
acest personaj. Am găsit cite ceva la Xeno- 
pol şi la lorga și, desigur, la Sadoveanu și 
chiar în cunoscutele «Trecute vieţi де 
doamne si domnite» de N. wane. Prea putin 
pentru a alcătui un personaj. 

De comun acord cu regizorul am încercat 
să sugerăm, în contrast cu Ştefan, drama 
unei femei fără ţară. Inruditä cu împărați 


Stefan cel Mare: Un popor oricit de mic nu poate fi îngenunchiat 
nu poate fi subjugat (Stefan cel Mare si Maria de Mangop 
in interpretarea actorilor Gheorghe Cozorici şi Violeta Andrei) 


„ «Filmele cu caracter istoric сег, după cum se ştie, o buna si destul de 
îndelungată documentare. Dar şi cunoaşterea istoriei pe care o trăim 
acum necesită documentare, poate chiar mai profundă decît cea din hri- 


soave. Prezentul cere artistului să studieze şi oamenii — numai astiel îi va 
înțelege, va putea reda felul lor de a gîndi». 


Bizanțului, ea nutrește speranța desartä a 
reinvierü imperiului distrus de turci. Ea 5 
incearcă să determine unele din acţiunile 
domnitorului în acest sens. În fond, în lupta 
lor anti-otomanä, ei sint alături. Ratiunile 
pentru care o fac sint altele. Toate acţiunile 
domnitorului, instaurarea unei domnii auto- 
ritare şi centralizatoare, împiedicarea in- 
cercărilor boierimii de fárimitare а puterii, 
sprijinirea pe tirgoveti, pe boierii mici și ре 
răzeşi, toate acţiunile lui aveau ca scop 


să înlăture pericolul pe care il reprezenta 
pentru independenţa Moldovei tendința ex- 
pansionistă a turcilor şi a unora dintre 
vecini. Pe de o parte, Maria де Mangóp, 
adică názuinta геїпуіегіі unui imperiu apus 
pentru totdeauna, pe de altă parte, Ştefan 
cel Mare, adică domnul glorios care a reușit 
cu spada sau cu diplomaţia să impiedice 
includerea Moldovei în sistemul politic al 
dominaţiei otomane. Istoria a dovedit drep- 
tatea politicii lui Ştefan. 


Mihai Viteazul 


Decebal si Mihai, 


două momente pline de strălucire 
în lungul drum al afirmării 
istoriei poporului nostru 


Amza PELLEA; 
—— 


I-am interpretat pe Decebal in Dacii si 
pe Mihai Viteazul. Sint aspecte comune si 
in același timp trăsături distincte in crearea 
acestor roluri. As incepe insă де la aspecte 
mai generale. Actorul pus sá dea viață unei 
figuri istorice, care a trăit aevea, despre 
care se cunosc mai mult sau mai putin 
lucruri precise, e confruntat cu o stare spe- 
cială: trebuie să dea chip, trup şi glas unor 
personaje deja conturate în sufletul si ima 
ginatia spectatorului. Libertatea de creație 
trebuie să treacá prin anumite puncte obli- 
gatorii. Cäcı altiel există riscul де a crea 
un persona, foarte bine realizat dramaturgic, 
dar care să nu corespundă imaginii pe care 
publicul o are deja despre el. Deci munca 
actorului раге la prima vedere oarecun 
limitată. Bucuria creaţiei vine însă din căuta- 
re, din a te obliga să găseşti resursele 
pentru a intruchipa aceste personaje 
aidoma imaginii existente іп conștiința 
populară despre ele. Figura lui Decebal 
este prezentă іп sufletul românilor, nimbată 
de legendă. Datele nu sint destul de con- 
crete, ca la Mihai Viteazul, de pildă. Piatra 
de temelie la crearea acestui rol a consti- 
tuit-o părerea și dragostea mea de român 
pentru Decebal. Mi s-a părut că acest rege 
dac are o trăsătură dominantă, ușor de 
depistat și la alte figuri marcante ale istorie: 
noastre, o trăsătură a poporului român 
dragostea de glie. De la nașterea poporu- 
lui român, această dragoste de pămint a 
fost cuptorul unde la mare temperatură s-a 
cristalizat dirzenia — trăsătură esenţială 
a іш Decebal. А te organiza si a lupta im- 
potrva unei forte ca Imperiul Roman, a 
reuși: să pui în dificultate această putere, 
ао invinge, cere о dirzenie și o profundă 
legătură cu pámintul strămoșesc. Legendă 
sau adevăr — faptul că Decebal a preferat 
robiei, moartea — iată fermentul care a dina- 
mizat istoria românilor. De-a lungul veacuri- 
lor am rezistat pe pămintul pe care s-a 
format initial poporul român. Aceasta era 
viziunea mea asupra rolului, ei în spiritul 
acestei viziuni venea şi scenariul intens 
dramatic al lui Titus Popovici. Faptul că 
dacii au opus Romei о forță armată coerentă 
demonstrează că Dacia era un stat bine 
organizat, de oameni care știau ce vor, cu 
o imensă putere de sacrificiu ai care 
aveau ce apăra. E dovedit cu actul de nas- 
tare al poporului român, că noi nu am dus 
niciodată războaie pe alte meleaguri, am 
luptat numai pentru a ne apăra glia. lar 
dirzenia lui Decebal o putem găsi în atitea 
alte exemple, de la domnitori pina la ostasi, 
de la războaiele cu Roma pină la luptele 
de la Märäsestı si razborul antifascist. 
Toate aceste date au stat la temelia muncii 
mele în conturarea chipului lui Decebal 

Mihai este indisolubil legat, și istoric, şi 


afectiv, de Decebal. Spun asta, pentru că 
visul unirii lui Mihai nu era decit dorința 
de reconstituire a Daciei Felix. Trăsătura 
esenţială a lui mi s-a părut a fi flacăra 
mistuitoare a voinţei pusă іп slujba unui 
ideal. Acest ideal al lui Mihai Viteazul a fost 
unirea românilor («pohta ce-am pohtit» 

iată o mare declaraţie de credinţă). Am in- 
cercat în realizarea personajului să subo:- 
donez toate acțiunile, relaţiile, viata si 
lupta lui acestui deziderat. Am vrut să 
interpretez viata lui nu ca pe ceva ce se 
desfásoará la voia întimplării, ci ca ре о 
viață calculată, bine cintäritä în fiecare gest 
si actiune. Pentru că asta l-a și dus la vic- 
toriile miraculoase de care știm. Nimic la 
voia intimplării. O singură dată a greșit, 
increzindu-se іп cuvintul lui Rudolf, și asta 
i-a fost fatal. Pornind de la aceste date şi 
fireşte, de la o amplă documentare (cu 
durere am constatat că în cronica turcească 
se vorbește mult mai frumos despre Mihai 
Viteazul decit am învăţat eu în cărţile de 
şcoală primară) am incercat să compun un 
personaj interiorizat la maximum. Miha; 
Viteazul nu e niciodată singur: e mereu cu 
gindurile lui. Mi l-am imaginat ca pe un 
domnitor cu o inteligenţă foarte vie și care, 
dacă a fost un mare luptător, un vajnic 
minuitor de arme, a fost numai pentru că 
asta era pana cu care se scria pe atunci 
istoria. Mi-| imaginez aprig, dirz, radical, 
neașteptat in hotăriri, chiar іп situaţii іп 
care armele nu au ce căuta — in diplomaţie, 
de pildă. Dacă la Decebai am urmărit dir- 
zenia de stincă, la Mihai Viteazul am iubit 
şi incercat să redau acest foc interior care 
a călit o personalitate flexibilă ca oţelul. 
Ar mai fi toarte multe de spus. Mi-amintesc, 
de pildă, cum m-am dus, singur, într-o 
seară, la Călugăreni. Începusem filmările. 
Începuseră și inundaţiile. Din sat ni s-a 
transmis să evacuăm tot, că vine apa. Am 
crezut că e o glumă, Neajlovul avind o 
lățime de doi metri jumătate. Realitatea a 
fost că în timp de patru ore Neajlovul a 
avut peste patru kilometri lăţime şi vreo doi 
metri jumătate adincime. Mă uitam la acest 
cimp întins, care раге o pajiște inofensivă, 
minată pe dedesubt de o mlaștină imensă. 
M-am gindit la Mihai, care cunoștea atit 
de bine meleagurile țării, şi am incercat 
să-mi imaginez emoţiile, frămintarea lui, 
in noaptea premergătoare bătăliei, cind el 
miza pe ademenirea turcilor, acolo, în mlaş- 
tină, ceea ce ei ar fi putut foarte bine evita. 
Numai această reușită ii putea permite 
să spere intr-o victorie, românii fiind nu- 
тегіс unu la zece. Ce forță interioară tre- 
buie să fi avut acel om, care de fiecare dată 
a mizat aproape disperat pe o singură carte, 
în condiţii dezavantajoase, ca să reușească 
să in venteze тегро! firesc а! conflictelor 


Nicolae CEAUSESCU 


Mihai Viteazul: «РоМа ce-am pohtit-o io: Unirea si primul 


domn al Ţării Româneşti, al Transilvaniei si a toată tara Moldovei» 
(Mihai Viteazul în interpretarea actorului Amza Pellea) 


Mihai Viteazul: Pentru el 


a fost «marele vis», 
pentru noi este marea realitate 
(Mihai Viteazul în interpretarea 
actorului lon Marinescu la TV) 


şi să împlinească cel mai frumos ideal — 
Unirea. 

As mai vrea să spun despre nelinistea, 
frica, consumul nervos pe care le suportă 
un actor care are de întruchipat o asemenea 
personalitate. Şi aș vrea să închei cu faptul 
că mi-e greu sau chiar imposibil să descriu 
la rece mijloacele profesionale de a Intru- 
chipa un personaj, atunci cind e vorba de 
Decebal sau de Mihai Viteazul şi cind res- 
pectul profund și dragostea netärmuritä 
fată de asemenea figuri ale istoriei noastre 
sint copleșitoare. 

Relativ la fresca istorică pe care cine- 
matografia română a hotărit s-o realizeze, 
mi se pare unul dintre cele mai lăudabile 
lucruri, o datorie firească faţă де Inaintasii 
noștri. E necesară, în alcătuirea ei, cea 
mai mare grijă. 


lon MARINESCU: 


Am inscris in palmaresul meu actoricesc 
«Marele vis» de Radu Theodoru la capătul 
unui şir de domnitori şi personaje istorice, 
şir de-a lungul căruia sper că voi mai călători 
un timp. N-am să insist asupra sentimentu- 
lui de răspundere si a emotiei pe care о 
trăiește orice actor care incearcă să aducă 
in fata publicului märetele figuri ale strá- 
moşilor noștri. As prefera sá má refer la 
unele aspecte critice pe care literatura și 
teatrul istoric le ridică. 

Necesitatea istoriei ca reper de căpejenie 
in manitestările de artă nu mai trebuie 


—} 


H 


Mari personaje istorice, 
mari răspunderi 


cetățenești 


si artistice 


demonstrată. Numai o privire lucidă asupra 
trecutului poate să ne dea certitudinea 
permanentei noastre, ne poate face să 
intelegem, іп esenţa lor, traiectoriile aspira- 
tillor noastre spre viitor. Frecvența temei 
istorice în manifestările de artă cele mai 
diverse (roman, nuvelă, poezie, teatru, film, 
pictură, sculptură) a permis şi strecurarea 
unor sabloane care, lipsite de fiorul creației 
autentice, nu pot atinge scopul nobil de a 
inflácára, де a tine veșnic trează flacăra 
patriotismului atotpuriticator. Acestea sint, 
desigur, cazuri izolate. Artisti де pres- 
tigiu ca scriitorii Titus Popovici, Mihnea 
Gheorghiu și Paul Anghel, ca sculptorul 
Vida Geza, dar alături de ei şi multi alții, 
au găsit modalități inedite și protund con- 
vingătoare de a ne reprezenta istoria. To- 
tuși gablonul mai reușește să se strecoare. 
Cred că un plus de exigentä din partea 
criticilor de specialitate ar fi bine-ven:! 

Revenind la «Marele vis», trebuie să spun 
că realizarea acestui spectacol televizat 
a avul pentru mine, și sper că nu numai 
pentru mine, o importanță deosebită prin 
faptul de a fi contrazis si spulberat anumite 
prejudecăţi. Scenariul lui Theodoru, de pıl- 
dă, nu cuprinde scene cu bătălii spectacu- 
loase, şi totuși acest lucru nu scade cu пі 
mic, după părerea mea, tensiunea dramati- 
că. Dimpotrivă, accentuează ideea preti- 


oasă că marii nostri domnitori nu au fost 
numas viteji, ci şi inţelepţi, mari diplomati, 
clar-văzători, plini de tenacitate іп urmár:- 
rea nobilelor idealuri ale neamului nostru. 
Toate acestea spuse într-o frumoasă limbă 
românească, cu un uşor parfum arhaic, dar 
modernă іп esenţa sa, evitind pitorescul 
strident, urmărind cu fermitate idei cu o 
surprinzătoare acuitate contemporană. 
Ritmul de lucru, al actorilor şi al televiziunii 
în general, a insemnat o altă prejudecată 
învinsă. Ritmul lent nu e o garantie de cali- 
tate. Desigur, nu pledez pentru pripeală, 
lucru în asalt, acea grabă care face rabat 
calității, dar susțin că o bună organizare, 
capacitatea de a te concentra asupra muncii 
pe care o faci, mobilizarea tuturor resurse- 
lor şi posibilităţilor pentru а o indeplini 
într-un timp mai scurt, păstrind insă in 
prim plan exigenta, toate acestea pot duce 
la rezultate foarte bune. Ar mai fi multe 
de spus despre entuziasmul lucid al echipei 
(actori și tehnicieni), despre priceperea 
lor, despre capacitatea de a surmonta 
greutăţi insurmontabile la prima vedere 5: 
іп sfirsit, despre mindria legitimă pe care 
а Incercat-o fiecare din noi, cei care am 
lucrat la acest spectacol, sentimentul de 
profund patriotism care a stat la baza strá- 
daniilor noastre. 


Iorga spunea despre Cantemir: 
«Un puternic al lumii care a rămas 
si în locuri îndepărtate un om al țării lui» 


Alexandru REPAN: 


Puterea magică a filmului de a face să 


reinvie epoci, oameni, locuri, de a face să 
retrăiască sub ochii spectatorilor mari 
personalități ale istoriei, cunoscute din 


În actualitate, filmul de actualitate 


„„Prin urmare viaţa. 
„ca-n filme“ poate fi 
şi viata ca-n viata 


Cursa a 
readus în discutie firescul cel de toate zilele. 
Nu încă cel din toate filmele 


la startul într-o cursă lungă 
un camion ce transportă o 
piesă uriașă, realizată la noi, 
spre una din uzinele tării. 
Reporteri ai televiziunii, ima- 
gini «furate», pentru că eroii 
se grăbesc, n-au timp de 
interviuri. Un ton direct, de lucru, în genul: 
noi trebuie să ajungem departe, e un drum 
greu, lásati-ne cu fleacurile! Şi într-adevăr 
filmul Cursa, ca și protagoniștii lui, şoferi 


dintr-o bucată, au a ne spune ceva important. 


Dar nu în vorbe, în dialoguri retorice, сі іп 
fapte de film, în citeva întimplări parcă 
surprinse în treacăt. Noul nostru film readu- 
ce în discuţie «firescul» ca o condiţie sine- 
qua-non a emotiei. Autenticitatea, ca primă 
şi ultimă condiţie іп cucerirea increderii 
spectatorului. A stimulării participării lui 
afective și efective la povestea în imagini. 
Identificarea e doar cea dintii condiţie a 
receptării estetice. În acest context firescul, 
verosimilul — capătă investitură artistică. 
Devin criterii valorice. Nimic trucat, nimic 
convenţional care să strice în acest film 
intimitatea cu publicul născută încă de la 
primele imagini, ironice la adresa tonului 


А 


reportericesc-festiv. De la primii săi pași 
Cursa creeazä perfecta iluzie cä ceea ce se 
vede ре pinză e ca-n viață, nu ca în o mie 
si una de nopți (cinematografice). Ca іп 
feerii cu iz de carnaval. Regizorul a avut 
desigur, în primul rind, sansa unui scenariu 
(scenariu scris de Timotei Ursu după o 
idee de Petru Vintilă) cu situaţii reale, 
autentice, cu personaje vii, ce acţionează 
şi vorbesc firesc, ca în viață. Senzatia де 
autentic a Cursei ţi-o dä din primele cadre 
ambianța Hala imensă ce pregăteşte co- 
losul de otel pentru a lua startul: un du-te- 
vino de muncitori imbräcati ca la lucru şi 
nu în salopete tip «Confectia-studio». бітті 
ritmul adevărat, specitic uzinei,ritmul unei 
mari uzine cu febrilitatea ei din zilele obiş- 
nuite la care se adaugă acea agitaţie festivă 
pe care o fac reporterii cind vor să reconsti- 
tuie startul. Admirabila secvenţă de început 
a Cursei pare o mică «lecţie» despre rapor- 
tul între faptul viu și arta ce reface traseul 
emotional, evident, cu coeticientul де pier- 
dere respectiv. Dar şi cu plusul de semnifi- 
catie, de generalizare la care se ridică opera. 
Dacă e operă și nu surogat. Acest «dacă» 
îl minuiește cu talent regizorul nostru. 


cărţi, desprinse din documente, despre care 
se invatä la şcoală, au făcut din cea de a 
7-а artă o tribună, un factor de cultură cu 
rol activ si de primă mărime in educarea 
patriotică şi cetajeneasca a maselor. Adu- 
cerea pe ecran, în cadrul epopeii naţionale 
cinematografice a unor personalităţi cu 
valoare de simbol din trecutul nostru, a 
unor momente ale luptei poporului român 
pentru libertate si dreptate socială, pentru 
independenţa naţională, e o datorie și o 
nobilă ambiţie pentru cinematografia noas- 
tra. A privi istoria cu ochii prezentului, a о 
face cunoscută și, mai ales, а o face іп- 
teleasä, ca temelie a tot ce poporul nostru 
clädeste azi, in perspectiva viitorului, e о 
incercare plină de răspundere, implicind 
о muncă serioasă de cercetare şi, totodată, 
capacitatea de transfigurare artistică а date- 
lor istorice. 

Am avut cinstea de a mi se incredinta 
foarte dificila sarcină de a interpreta pe 
ecran complexa personalitate a lui Dimitrie 
Cantemir. De la bun inceput, scenaristul 
Mihnea Gheorghiu şi regizorul Gheorghe 
Vitanidis şi-au propus, în mod programatic, 
de a depăși limitele unui anumit ilustrati 


u 
ا‎ 


Dimitrie Cantemir: Principe şi 


vism, a montãrilor dominate de elementul 
spectaculos, іп favoarea unei adinciri filo- 
zofice, cu profunde rezonante іп contempo- 
raneitate. Cu alte cuvinte, filmul trebuia sã 
prelucreze datele istorice incárcindu-le nu 
numai cu emoție, dar şi cu motive pentru о 
reflecţie contemporană. 

Sarcina mea a fost foarte grea, deoarece 
opera morală, politică, ştiinţifică și cultu- 
rală a prinţului moldovean este imensă, 
atit calitativ, cit şi cantitativ. Studiul rolului 
a presupus familiarizarea cu cel putin o 
parte din scrierile domnitorului. Cercetarea . 
fotocopiilor numeroaselor ediţii ale operelor 
sale, a imaginilor intátisind chipul său la 
diferite virste, gravuri, hărţi şi alte mărturii 
adunate cu grijă, mi-au fost de mare folos 
în compunerea traiectoriei, atit de zbuciu- 
mate si de semnificative a eroului. Apoi, 
dincolo de datele biografice, de enumerarea 
faptelor istorice, există o imensă literatură 
privind valoarea științifică a lucrărilor lui 
Cantemir şi importanța lor patriotică, des- 
chizătoare de drumuri pentru implinirea 
destinului nostru naţional. 

Revelația, descoperirea personajului, 
chiar a rolului, ca să spun așa, cred că am 


tad 


carturar, о lumină іп secolul 


luminilor (Dimitrie Cantemir si Doamna Casandra 
în interpretarea actorilor Alexandru Repan si loana Bulcä) 


Dacă în cadrul adevărat (în cazu! acesta 
uzina sau mica bodegă din gară ori solida 
gospodărie ardelenească) reuşeşte sá nu 
transpară «fäcätura» intrigii, subiectul cusut 
cu até albă la încă multe din filmele romá- 
neşti. Paradoxal, dar mai ales la acela іп 
care exterioarele ori interioarele sint reali- 
zate «pe viu», filmate la locul de muncă. 
Un zimbet pentru mai tirziu si Trei 
scrisori secrete, de pildă, se bucurau de 
o mare autenticitate a ambianţei. Cadrele 
realizate la Hunedoara ori cele de pe șanti- 
erul naval erau pagini de film documentar. 
Dar de îndată ce interpreţii erau aduşi іп 
situaţii dramatice false, convenţionale, şi 
obligaţi să rostească replici livresti, apărea 
discrepanta dintre cadrul realist şi compor- 
tamentul fals. Simulat. Răsărea nevero- 
similul. Priza directă (zgomotul oteläriei 
inregistrat acolo) respingea intonatia de 
studio. «Refuza» post-sincronul. Filmarea 
ре viu făcea să apară si mai intepenit gestul. 
Mai teatral, pentru că era rezultatul unei 
situaţii evident «regizate». Acţiunea stin- 
gaci inventată apărea într-un asemenea 
cadru de viață si mai neadevărată. Mai 
nejustificată: un inginer acționa absolut 
pe față, fără vreun motiv plauzibil (pentru 
spectator) impotriva unui coleg. Altul sa- 
bota, tot la vedere, incercarea maistrului 
de-a repara cuptoarele din mers. Se simţea 
neautenticitatea situaţiilor. Deznodämintul 
devenea previzibil. Adevărul ambiantelor 
juca aici rolul unui revelator care punea și 
mai іп evidență neverosimilul întrigilor. 
Fără acest verosimil — condiţie elementară 
— filmul încetează să fie credibil. Viabil ca 
emoție, ilustrată de trăirile personajelor ai 
stimulatoare, de o nouă emoție. (În sală) 
Un feed-back care, dacă nu se realizează 
deplin, anulează totul. Partea și intregul. 
Partea izbutitä și întregul ratat. 


Saradä dar nu politistä 


Foarte гаг ținem seamă de acest factor 
logic şi psihologic ce creează aderarea 
spectatorului la întimplările de pe ecran. Ori 
dimpotrivă. La un film polițist, de pildă, ti se 
intimplä să pierzi prea multă vreme căutind 
nu atit mobilul crimei, са pártas din sală 
al anchetei. cit justificarea unor rationamen 


te, a unor deductii, ce-l duc pe anchetator 
în chip miraculos la senzationala descoper:- 
re, în timp ce tie, spectator, aceste deductii 
îți apar ilogice. Ori neconcludente. De unde 
— te întrebi — flerul comisarului din Cercul 
magic, atitudinea cu care scoate de la bun 
început din cauză, în ciuda probelor, pe 
atunci evidente — un inginer, doar pe moti- 
vul (sentimental) că «el e un tinăr crescut 
în zilele noastre si n-ar fi capabil», etc... 
etc... Coincidente apar desigur si în viaţă, 
dar cind se string atitea pe ecran, devin 
suspecte, miros a confectie. — De pildă, 
exact cind anchetatorul vrea să pătrundă 
în apartamentul cu pricina la o perchezitie, 
apare іп fata uşii individul asupra căruia 
cad toate bănuielile și care se potrivește 
a fi vecinul victimei.... În alt moment (din 
același Cerc magic) mama unui tinăr ucis 
in urmă cu 20 de ani rătăceşte zi de zi cu 
totografia fiului în mină şi exact în momen- 
tul în care detectivul apare ca «din intimpla- 
re» printr-o zonă de interes criminalistic, 
bătrina întinde fotogratia, declansind astfel 
noi semne de întrebare în «suspensul» 
şi aga complicat al ancnetei. Cusururi де 
scenariu, firește, dar nu atit de tehnică 
dramaturgică, cît de logică, de autenticitate 
elementară, care fac, din păcate, ca efortu- 
rile unei întregi echipe laborioase să fie 
diminuate de acel «де ce?» necruţător al 
spectatorului. 


Logica si detaliul 


Într-un film mai recent, Alexandra și 
infernul, nu pornirea în dramă e falsă. 
Neverosimilă ca situaţie (o femeie pleacă pe 
front să-și caute soțul) ci ca detaliu: femeia 
porneşte la război într-o rochitä foarte de- 
coltată, pantofi cu tocuri și... rucsac In spa- 
te. Dar de fapt — va justifica după film re- 
gizorul — așa și-a imaginat soțul rănit, în 
delirul lui, apariția soţiei. Dar ceea ce am 
văzut noi din capul locului a fost o imagine 
toarte realist filmată. Scena intilnirii Alexan- 
drei cu comandantul e o secvenţă absolut 
normală, rănitul n-avea cum să și-o inchi- 

ше așa сит am văzut-o noi, spectatorii. 
ntre intenții şi realizare apare o fisură. 
Logica subiectivă a autorului şi logica 
obiectivă a privitorului nu mai coincid. Cum 


oäsit-o intr-un citat din Nicolae lorga, 
nu atit despre Dimitrie Cantemir, cit despre 
opera sa. Dacă e adevărat că omul se dez- 
văluie mai ales in opera sa, cred că am 


intuit exact dimensiunile eroului. După 
Nicolae lorga, opera lui Cantemir «a fost 
opera largă, variată, plină de o dorință 
imensă de a şti mai mult, a unui om carea 
iubit știința mai mult decit acea domnie 
pe care de două ori soarta i-a dat-o pentru 
a i-o гӛрі brusc gi crud, a unui suflet care 
putea fi mindru de atitea cunoștințe şi de 
atita muncă, dar care nu o dată se smereste, 
în greutatea urmăririi adevărului, opera 
unui puternic al lumii, prețuit și cerut în 
multe părţi, dar care a rămas şi în locuri 
atit de depărtate, ип om al țării sale.» 

Perioada pe care filmul o aduce pe ecran 
este cea mai zbuciumată din existența 
domnitorului-cărturar, dar şi o epocă 
extrem de agitată din viata Europei. În acest 
context ne-am propus să aducem pe ecran 
o personalitate în toată complexitatea ei: 
Cantemir politician si bărbat de stat, diplo- 
mat gi patriot, prieten și tată de familie, 
filozo!, savant, istoric, scriitor. Din această 
multitudine de calităţi, le-am evidenţiat în 
special pe cele care fac din personaj, asa 
cum a subliniat scenaristul, un «Cantemir, 
contemporanul nostru». Cantemir a afirmat, 
a încercat și nu o dată a reușit sá impuna 
ideea unităţii celor trei principate romä- 
nești. În jocul complicat al intereselor din 
acea epocă, el a reușit să se facă ascultat 
şi respectat de marile puteri ale timpului. 
Pentru aceasta, el face parte din constela- 
tia spiritelor investite cu privilegiul de a fi 
actuale in vremea lor și de a-și păstra 
această actualitate şi pentru generațiile 
viitoare. 

Reconstituit din elemente reale ale operei 
culturale gi politice, prin marele său pres 
tigiu international, prin patriotismul său 
fierbinte, «Cantemir, contemporanul nos- 
tru», aga cum ne-am străduit să-l vedem 


ре ecran,nu e decit o etapă din lungul drum 
al afirmării României, a independenței sale, 
a dorinţei de libertate şi de pace. 


ioana BULCĂ: 


Am jucat, in răstimp de citiva ani, rolurile 
a două soţii de domnitor. Primul domnitor 
— Mihai Viteazul — a realizat, pentru intiia 
oară, unirea politică a celor trei {ёгі române, 
intitulindu-se «Domn al Ţării Românești, 
al Transilvaniei și a toată tara Moldovei». 
Al doilea — Dimitrie Cantemir — a fost 
printre cei care au demonstrat pe bază 
de argumente istorice, ştiinţifice, în care 
intra elemente de cultură, de limbă şi де 
obiceiuri, că muntenii, moldovenii şi tran- 
silvănenii alcătuiesc un singur popor, po- 
porul român. 

Rolurile au tost oarecum diferite. Doamna 
Stanca a fost de la bun inceput un personaj 
dificil, pentru că de la bun inceput ea nu а 
înțeles sensul adinc al acţiunilor іпіге- 
prinse de Mihai Viteazul. instinctul де con- 
servare, instinctul matern și faptul că era 
exponenta unei clase boiereşti în dispută 
cu intenţiile şi faptele domnitorului, au 
fost mereu mai presus de datoria de soţie. 
Relaţiile dintre Mihai Viteazul si Doamna 
Stanca au fost, cel mai adesea, relaţii de 
infruntare şi nu o dată де duşmănie. Са- 
sandra, soţia lui Cantemir, dimpotrivă, chiar 
dacă nu-şi ajută soțul in mod direct, e mereu 
alături de el, în toate peregrinările sale, 
il sprijină si la bine şi la rău. 

Ambele personaje interpretate de mine 
erau parcă dimensionate de sentimentul 
sfirgitului. Tragic, Іп cazul Doamnei Stanca. 
Dar felul lor de a reacţiona іп fata acestui 
sentiment este diferit. Şi deşi rolul Doamnei 
Stanca oferea mai multe posibilităţi de 
desfășurare in registrul dramatic, rolul Ca- 
sandrei m-a inspirat mai mult, tocmai prin 
această dorință permanentă de a fi la Inálti- 
mea idealurilor şi näzuintelor lui Cantemir. 


Tudor 


«Tudor» a însemnat începutul epopei 


.. 


cinematografice nationale. 
Avem datoria să desăvirşim acest inceput 


Emanoil PETRUT: 


Erou nu înseamnă numaidecit personali- 


să se mai nască in atari condiţii emoția, 
dacă circuitul, să zic așa, «simpatetic», de 
minimă încredere gi abia după aceea de 
aderare superioară, e întrerupt? Curentul 
de inaltä tensiune, anulat. Nu-i păcat de о 
plastică tulburătoare, de acea imagine de 
vis, la hotarul între viață si vis, cind con- 
structia epică se dovedește atit de fragi- 
18? Şi fragilă nu ca arhitectură dramatică 
ori ca soliditate a demonstraţiei filozofice, 
ca subtilitate a motivatiei psihologice ci, 
cum spuneam, ca logică a povestirii. Ca 
argumente plauzibile. Verosimile. Firesti 
în limitele realului, ale realului transfigurat 
de artă. Dar іп sensul vieții şi nu în pofida ei. 

Am luat filme foarte diferite ca factură 
— mi se poate reproșa. Nu compari visul cu 


tate istorică notată cu litere mari іп cărțile 
de istorie, ci inseamnă si fiecare om care 
trăiește şi munceşte sau a trăit şi a muncit 


povestirea realistă. Deși, se spune, că 
uneori visul poate fi mult mai real десі! 
viaţa. Un vis care se poate intoarce, prin 
semnificaţii, tot la o realitate, ca іп tulbură- 
toarele meditații ale lui Bergman. Vise cu 
tiic filozofic, «prevestiri» ale unor neliniști 
existențiale. Doar că «prevestirile» anului 
cinematografic românesc se anunţă bune. 
Şi chiar retrospectivele ne-au bucurat de ci- 
teva ori. Dacă n-aş aminti decit Mastodon- 
tul ori Filip cel bun, Hustrate... Zidul 
ori Actorul și sălbaticii. M-am rezumat 
însă la aceste argumente-limită cu o singură 
intenţie. Să arăt ce importanţă аге іп practi- 
ca noastră de creaţie (mai mult chiar decit 
în teorie) acea autenticitate prea discutată 
— şi din păcate încă discutabilă — în multe 


Doi actori proiesioniști, lingă «omul de pe stradă 
Intre еі, nici о discrepantä («Cursa») 


respectind epoca. Sigur că pentru mine 
Tudor înseamnă un erou al muncii mele în 
cinematografie. Tot ce e bine și frumos, 
cu oameni tineri, cu oameni fericiţi, se poate 
reda cu mai mare ușurință, decit momentele 
zbuciumate din vremi trecute. 

Tudor a fost primul film istoric din tara 
românească despre un personaj istoric 
foarte bine cunoscut. Am inceput prin 
a-i da viaţă, де іа portretul lui Aman. Pentru 
ca după aceea, să intru în amănuntele 


Puterea de luptă si sacrificiul 
său au intrat în legendă. 
Personajul istoric 
a devenit un simbol 
al unui popor care nu poate 
trăi decit liber şi independent. 
(Tudor în interpretarea actorului 

Emanoil Petrut) 


Ap, 24 


din tilmele noastre. O autenticitate fireşte, 
ca-n artă, си marja de «licență» poetică, 
dar care sá nu contrazică viata. Şi să-i dea 


de acord? 


Cum se poate 
autentifica 
un regizor? 


Prin ce se poate identifica un regizor 
autentic? Prin autenticitatea filmului, 
s-ar zice, dar autenticitatea are şi ea 
grade de valoare, și apoi, intr-o creaţie, 
pot alterna episoade mustind de adevăr 
preţios cu altele insipide. 

Un semn mai cert l-ar furniza impreju- 
rarea cind nici un cadru nu e neutru 
sub raportul autenticităţii sensibile, cum 
se intimplä, să zicem, іп Moartea unui 
ciclist de Bardem sau în Balada sol- 
datului бе Ciuhrai sau in Anna 
Zaccheo al lui De Santis. Nici in Cursa 
nu existá momente nearticulate; nu se 
arată nici un peisaj de dragul arătării 
lui, пи se relatează nici o intimplare 
fiindcă ar fi aprioric semnificativă — ea 
devine astfel in timp ce se desfăşoară. 
Se petrece ceva foarte obișnuit, dar 
fiecare particulă a acestui obişnuit e 
neobișnuită. Cursa e efectuată, obiectul 
transportat a unge cu bine la destinaţie, 
dar niciunul din cei trei oameni care au 
fost іп vehicul nu mai are, la sfirgitul 
acestui drum, destinul iniţial. 

Un ай semn al regiei autentice ar fi 
surpriza continuă, pe un fir epic şi dra- 
matic firesc. Cursa e arhiplină de ob- 
stacole. În fiecare secvență se ivește о 
peripetie. Curios, nu transportul uriasei 
piese de metal produce surprize (cu 
exceptia unui singur accident), ci trans- 
portul clandestin al unei tinere de către 


de viaţă ale omului Tudor. Pentru asta am 
făcut multe drumuri pind la Vladimiri, іп 
Gori, pentru că acolo mai trăiesc încă multe 
rude ale lui Tudor. Cu toate că 1821 pare 
foarte departe, rudele și mediul în care 
a trăit mi l-au apropiat, și am văzut că de 
fapt istoria este un timp veșnic prezent. 
Poate că din pricina asta, și din pricina 
textului lui Mihnea Gheorghiu, oltean, om 
care a studiat viata lui Tudor, am reușit 
Intr-adevär să mă simt la un moment dat 
Tudor. Am gindit ca el. Am bătut drumurile 
lui. Am vrut ca Tudor să vorbească aidoma 
oamenilor de azi. Să fie un erou de azi, 
un erou de totdeauna. Strădania mea prin- 
cipală a fost să dau cit mai mult adevăr de 
viață siluetei din tabloul іш Aman, de la 
care pornisem іп reconstituirea unui des- 
tin şi a semnificatiilor unui sacrificiu де 
pro pe care și astăzi le păstrăm cu cre- 
dintä. 


Cele spuse de neamurile lui, despre 
Tudor, au tăcut ca fără silinté mare sá 
pricep că lupta lui Tudor conţinea ade- 
văruri pentru care se luptă şi în zilele mele. 
Am cunoscut un strănepot al lui Tudor, 
care era mult mai bătrin decit mine, dar în 
toate filmările mai grele, еі avea grijă де 
mine ca de insugi Tudor. Nici nu mai ştiu 
dacă avea grijă de mine іп Tudor sau de 
Tudor în mine. Dovadă că în timpul filmări- 
lor, îmi spunea «Tovaráge domn Tudor». 
lată dar că istoria trecutului se confunda cu 
istoria prezentului. Acum, cind imi amin- 
tesc de Tudor, mă gindesc că l-am făcut 
nu numai cu dorința de a prezenta un pe'- 
sonaj istoric, сі şi cu dorinţa са el să tıe- 
zească setea culturii, a cinematografiei 
noastre de a duce mai departe, de a vorbi 
în continuare despre setea pămintului 
nostru de eroi, care de-a lungul vremuri- 
lor au făcut ca această intindere mică de 
påmint să capete in univers o forță, о strá- 
lucire şi o demnitate impresionante. Nu 
este gloria mea, este gloria celor ce s-au 
gindit că istoria trebuie scoasă din 
arheologie și arătată pe față celor care 
s-au născut astăzi, celor care au să vină 
după noi, celor care nu au avut cum s-o 
cunoască. 


Îmi pare foarte bine că Tudor a fost 
începutul. Şi ca atare şi eu, ca actor, ат 
fost o parte din inceputul epopeei naționale 
care abia acum incepe să se desfășoare 
în adevărata sa amploare pe film. Istoria 
pămintului nostru se desăvirşeşte nu numai 
cu faptele celor ce au fost, dar și cu faptele 
prezentului. Aş fi bucuros ca,văzind filme 
din arhiva cinematograficä peste vreo zece 
ani, să Intilnesc In istoria neamului nostru 
si eroii zilelor mele. Pentru că eroi au fost, 
eroi sint Inca. 


— din respect pentru ea — o finalitate filo- 
zofică şi artistică. 
Alice MĂNOIU 


cei doi şoferi ai dinosauricului auto- 
vehicul. Şi fiecare secvenţă e o surpriză 
ca mediu al rezolvării problemei puse: 
un om se aruncă intr-un camion; ca- 
mionul e plin de cuiere-pom, care se 
vinzolesc ca arborii uscați dintr-o pă- 
dure defunctä; o fată incearcă să scape 
de-o baie fierbinte; li vine ideea să 
arunce in lighean o găină decapitată și 
s-o ¡umuleascá; un popas pașnic intr-o 
casă de tara e intrerupt de o vizită noc- 
turnă, pe ploaie, într-un cimitir, cu răs- 
colirea unor patetice aduceri-aminte. 

іп sfirşit, alte simptome de auten- 
ticitate artistică regizorală ar fi tăcerea 
acolo unde de obicei e așteptată pălă- 
vrägeala, sincopa gıavä, in locul unde 
totul urma să se desfășoare cursiv- 
cantabil, şocul comic în mijlocul unei 
expuneri albe, іп genere răsturnarea 
habitudinilor noastre, ale retinelor şi 
timpanelor noastre, solidificate aceste 
habitudini prin presiunea multor filme 
rutiniere şi anodine, іп numeroși ani, 
asupra instrumentelor noastre de per- 
ceptie. Nu, după o bătaie nu vedem 
adversarul invins, fugind căpiat; el е 
infipt de biruitor în uşa persoanei lezate, 
ca să-și ceară scuze. Nu, după aducerea 
fetei la destinaţie nu asistăm la o nuntă 
fericită; mirele era insurat. Nu, fata nu 
se va lipi — disperată, fiindcă a rămas 
singură — de tînărul chipeș care а cu- 
noscut-o întii, ci va privi, ginditoare. la 
maturul cu suflet de copil, ce i s-a de: 
văluit într-o noapte fără dragoste și care 
are, evident — l-a inteles — nevoie де ea. 

Nu, nu vom uita numele regizorului 
debutant Mircea Daneliuc, după ce 
vom ieşi de la cinematograf. Dealt- 
minteri еі era regizor inainte де a porni 
in această Curs& Ea n-a făcut decit 
să-l autentifice. 


Valentin SILVESTRU 


Patima 


| Stirea а fäcut senzatie: о 
mare actritä, Draga Olteanu 
Matei, se apucä sä scrie un 
scenariu (după o schiță a lu: 
Petru Vintilă), de dragul unui 
persona’. Un cunoscut ope 
rator, George Cornea, de 
draguı scenariului, debutează іп calitate de 
regizor. Patima iese un film puternic şi se- 
rios, izvorit din pasiune, dar dintr-o pasiune 
matură faţă de cinematograf, o pasiune gata 
să convertească primele entuziasme in 
supuneri intelepte la obiect. Rezultatul e 
armonios și bine echilibrat, conducind cu 
limpezime narațiunea clasică intr-o an 
biantä sugestivă: orășelul transilvănean din 
anii imediat următori războiului, urmărind 
riguros destinele persona'elor $i mai ales 
drama acelui persona-miză a povestiri 
Cine e această Păuna care a stirnit 
entuziasmul iubitorilor noştri de film? In- 
tr-adevár, ип persona de mare forță drama- 
ticä, de forta «Marei» lui Slavici, cu care se 
inrudește ca semnificaţie socială şi ca des 
tin sumbru pentru ea si pentru ceilalţi, pe 
care-i antrenează іп jocul nesăbuit al averı 
Patima aceasta ce decoloreazá alte sent: 
mente: sentimentele materne, afecțiunea 


nema 


din carnetul 


producatorului delegat 


Actorii buni — afirma Antoine — «sint 
constienti cä intreaga lor persoanä fizicä 
face parte din personajul pe саге-і Intru- 
chipeazä $i cä, in anumite momente ale 
actiunii, mlinile lor, spatele lor, picioarele 


lor pot fi mai elocvente decit о tiradä». 

Autoare a scenariului (impreună cu 
George Cornea) si interpretă a rolului 
principal (Păuna Varlam), Draga Olteanu- 
Matei ilustrează acest principiu prin minu 
voasa şi subtila știință a valorii gestului 
semnificativ și a mișcării expresive. 

S-o urmărim іп relaţia personajului cu 
mobilul concret al dramei sale, banii. Filmul 
debutează cu o Păuna săracă, o Păuna 
pentru care citeva bancnote (realizate din 
vinzarea efectelor inilitare ale soțului mort 
pe front) reprezintă singurul mijloc де 
existenţă. Primul contact cu o sumă «fabu- 
loasă» apare în secvența intoarcerii de la 
tirg. Îngenunchiată pe covor, Păuna con- 
templă banii sortati pe categorii. Coplesitá 
de o bucurie pură, copilărească, Păuna isi 
trece miinile, ca într-un descintec, peste 
bancnotele aranjate cu un respect aproape 
religios. Gesturile ei sint tandre, Păuna incă 
nu este victima rapacitätii. Şi totuşi, aici 
apare si germenele nefericirii sale viitoare: 
setea de imbogátire. Asezind banu pe masa, 
Păuna isi sprijină miinile cele două 


teancuri de bancnote, intr-un gest posesiv, 


intre soţi, prietenia, credința a fost tratată 
in fel si chip in literatura noastră clasică si 
іп filmul nostru de inspiraţie clasică. Се 
aduce nou Păuna este o vitalitate explozivă 
şi o ambiţie de parvenire dublate de multă 
feminitate, de vicleană urmărire a telului 
prin toate mijloacele. Vădana între două 
virste se transformä pe sine, și nu pe fiica 
ei, în nadă pentru rotuniirea averii. La 
Mara, dorința de inavutire pornea dintr-o 
mare dragoste și grijă pentru copii. Páuna 
iși uită copiii ca să-și poată domoli setea 
de avere și pe aceea de a-și trăi viata. Draga 
Olteanu-Matei face din această feminitate- 
capcană un cap de operă interpretativ. 
Deajuns citeva scene pentru ca persona- 
jul să devină, graţie ei, antologic. Una din 
scene: prima intilnire a Păunei cu negusto- 
rul Dionisie la serbare — priviri furise, frea- 
măt al trupului, tatonarea viitoarei victime. 
Apoi scena läibärasului: sub mina blänaru- 
lui care-i ia măsurile, femeia dospeste са 
un cozonac aromat. De neuitat acea Păună 
cu pretenţii de doamnă cind ia masa im- 
preună cu avocatul distins la Herculan« 
umorul savuros al replicii neaose: «се besici 
face băutura asta!» şi voaleta elegantă ce-o 
stinjenește cind soarbe zgomotos $ampa- 


ochii її trec de la un teanc la altul, cäpätind 
o strălucire nouă. 

În secvența imediat următoare, Păuna 
este alta. Gesturile sale vor avea бі ele ай 
ritm, altă semnificaţie. Încheind tranzactia 
cu Martalogu, miinile Păunei scot cu febrili- 
tate din posetä grämada de bani rezultată 
din vinzarea casei proprii, apoi dau іа 
iveală, printr-o mişcare scurtă, aproape 
brutală, salba de galbeni de la git. Din acest 
moment, Păuna va fi dispusă să sacrifice 
oricit și pe oricine pentru a-și spori averea. 
Din gesturile şi din expresia ei a dispărut 
orice urmă de inocentá și puritate morală, 
ori de cite ori va fi vorba de bani. 

ntr-un singur moment Păuna va mai fi 
ea însăși, atunci, cind, imbrácatá după 
gustul lui Martalogu, apare în holul luxosu- 
lui hotel де la Herculane. Mersul, ținuta, 
mișcările, privirea, toate aparțin adevăratei 
sale personalităţi. Mai tirziu insă, pe terasă, 
la masă, Draga Olteanu-Mateı isi schimba 
jocul, gesturile fiind menite sá exprime 
etorturile induiosätoare de a părea о femeie 
«de lume». Actriţa si-a dozat farmaceutic 
hecare mişcare a miinilor, a capului, fiecare 
nuanță a expresiei. 

Elemerá іп ansamblul filmului, secvența 
reprezintă o clipă de lumină іп existenta 
personajului, urmată imediat de o situate 
де antipod. În același costum, dar іп cu 


De dragul unui personaj, 
de dragul unei actrițe, dar, mai ales, 
de dragul artei cinematografice 


nia. Cochetărie vulgară sau discretă, vani- 
tate amestecată cind cu șiretenia cind cu 
disperarea femeii ce cistigä ori pierde parti- 
da, după împrejurări, în confruntările cu 
Dionisie ori cu Tie, ulterior cu avocatul — 
cind îl cere ea pe avocat în căsătorie, mo- 
ment ridicol, patetic şi caricatural totoda- 
tă, cum numai marea noastră actriță știe 
să combine în doză savantă şi totuşi atit 
de spontană, clocotind de viata și firesc. 
Si-apoi declinul, privirea de animal се sca- 
pă prada, privirea aceea ce-ar prefera să 
nu priceapă că totul s-a sfirgit: fabrica i-a 
fost naţionalizată, copiii pierduţi, ea пи mai 
е «пітепеа», nici măcar văduva săracă де 
altădată, săracă dar respectată cindva în 
orăşelul de pe Timiş. Prin strălucitul por- 
tret al Păunei, portret atit de concret și de 
particular, Draga Olteanu-Matei și colabo- 
ratorii săi ne sugerează cu o deosebită 
vigoare dramatică întregul proces istoric 
de alienare şi degradare individuală intr-un 
anume context social. 

interesant însă cum nici actrița — cai: 
ar fi putut să transforme filmul într-un recı 
tal Draga Olteanu — nici operatorul 
care ar fi putut să supraliciteze valorile 
plastice — n-au cedat tentatiilor. Eforturile 


„Patima de a juca“ 
a Dragăi Olteanu 


totul alt context dramaturgic, Păuna revine 
la cealaltă faţă a sa, cind, intoarsă de la 
Herculane, isi află fabrica fără muncitorii 
plecaţi la manifestaţie. Gesturile contras- 
tează violent cu alura și imbrăcămintea. 
Blänurile şi pălăria, purtate cu gratioasä 
incintare pină acum, sint aruncate brutal 
pe jos, mina, cu brățară de perle, insfacä 
bărbătește un cuţit, mersul e apăsat, fără 
feminitate, in ciuda tocurilor înalte. Apoi, 
în dormitor, Păuna, disperată, dezläntuitä. 
sfişie cu cuțitul salteaua, präbusindu-se 
în hohote, peste grămada de bani devenită 
hirtie fără valoare. Este ultima ei imagine 
іп relaţia cu banii. 

De aici incolo, ascensiunea materială a 
Păunei continuă, dar şi degringolada ei 
morală ia forme din се іп ce mai dramatice. 
Personajul cunoaşte astfel o tragică sfisiere 
a esenței sale umane, între doi vectori де 
sens opus. 

Semnificativ este faptul că, deși intrată 
cumva іп subsidiar, estompată де ele- 
mentele dramei familiale, prăbuşirea mate- 
rială și socială a eroinei este servită cu o 
mare consecvență şi intr-o desävirsitä uni- 
tate stilistică, de jocul actriţei. Dacă, spre 
exemplu, moartea Sabinei şi apoi despärti- 
rea definitivă de Sever sint tratate cu mij- 
loace de expresie asa-zis «clasice» cu 
forță emoţională incontestabilă, felul în 


lor au mers spre ansamblul lucrării, spre 
echilibrarea compartimentelor de creaţie, 
într-un tot unitar, dar uneori convenţional 

Lag reprosa Patimei o anume surdiná re 

gizorală ce estompează chiar momentele 
importante şi duce la o oarecare lipsă de 
dinamică a spectacolului chiar în relaţii 
dramatice-cheie. Cum ar fi insträinarea 
Päunei de copii sau moartea lui Dionisie. 
О discretie care duce si la estomparea 
citorva personaje (fata Päunei, Tie, chiar 
Dionisie). Regizorul şi-a ales însă cu multă 
griă echipa si mai ales interpreţii. Forţei 
dramatice а Dragăi Olteanu-Matei îi tine 
piept, cu mult aplomb și savoare, actorul 
teatrului craiovean, Vasile Cosma, dăruin- 
du-ne ип neaos negustor bănăţean, mol- 
com la vorbă și iute la faptă, grăbit si el să 
facă avere dar în alt fel decit energica sa 
consoartă. Gheorghe Cozorici, sub masca 
distinsului avocat (care face «o favoare» 
banului căsătorindu-se cu Păuna), e con- 
vingător si nuantat. Neasteptat ca apariţie 
în postura flăcăului tomnatic şi impulsiv, 
actorul Emanoil Petrut, în rolul Tie, antrenat 
şi el în caruselul aurului. Prospetime a сһіри- 
lui, grație a mișcării, dar o intonatie cam 
artificială la tinăra debutantá Mariana Buru- 
iană intrupind-o pe Sabina. (O scenă re- 
marcabilä ca rezolvare plastică şi ca inter- 
pretare, sinuciderea fetei Păunei, de pe 
pod.) O notă de tristeţe reținută sugerează 
fiului Păunei actorul Ovidiu Moldovan 

Dody Caian-Russu conturează cu fineţe vul- 
garitatea unui personaj de dimensiuni re- 
duse, dar memorabile. Ar merita, desigur, 
sá ne oprim la citeva din secvențele de virf 
ale filmului, valoroase fie prin atmosfera 
lor autentică, din planul doi, fie prin inter- 
pretarea actorilor, secvențe ca: nunta Pău- 
nei, tirgul şi verva negustoresei, numără- 
toarea tandră a banilor, са о mingliere, 
moartea Sabinei si altele. Dar cum şi auto- 
rii au pus accentul mai mult pe ansamblul 
operei, аҙ menţiona si eu mai ales contri- 
butiile reuşite tot în ansamblul filmului. Şi 
anume imaginea semnată de Mircea Mla- 
din şi George Cornea, decorurile lui Guţă 
Ştirbu (funcţionale, la obiect), costumele 
sugestive semnate de Ileana Oroveanu şi 
inspirata muzică a Corneliei Tăutu. Parti- 
tură care stimuleazä,in multe momente ale 
filmului, fantezia şi participarea spectato- 
rului la dramă. 

Cinematografia noastră se îmbogățește 
cu un film care place și publicului și cri- 
ticii, regia își aduce în rindurile ei un profe- 
sionist de nădejde care este George Cor- 
nea, iar dramaturgii ciștigă în persoana 
Dragăi Olteanu-Matei un coleg ambițios 
şi demn de orice competitie. z 

Alice MANOIU 


Scenariul: Draga Olteanu-Matel şi George Cornea, 
după o idee din nuvela «Hiena» de Petru Vintilă 
Regia: George Cornea. imaginea: Mircea Mladin 
si George Cornea. Decoruri: Guţă Ştirbu. Costu- 
me: Ileana Oroveanu-Kosman. Muzica: Cornelia 
Tăutu. Cu: Draga Olteanu-Matel, Gheorghe Cozo- 
rici, Emanoil Petrut, Vasile Cosma, Mariana Buru 
iană, Ovidiu Moldovan, Dody Caian Russu, Zephi 
Alsec. 

Producția Casei de filme Cinci Director: 
Dumitru Fernoagä. 


care Päuna primește loviturile pe plan 
material-social ating o culme a expresivi- 
tatii şi а nuantelor simbolice în gest si ati- 
tudine. Elocventä in acest sens este sec- 
venta finală a filmului. Intelegind că a 
pierdut tot, са destinul ei se cantoneazä 
între «nimeni» și «nimic», Páuna işi in- 
dreaptă paşii spre «nicăieri». Inconstient, 
străbate podul din centrul orașului, un loc 
de acţiune devenit leit-motiv al filmului. 
Expresia Dragăi Olteanu-Matei, în această 
secvenţă, îi dezvăluie nebănuite resurse de 
tragediană. 

Dar nu expresia — sau nu numai — merită 
analiza atentă. Aparatul o urmăreste pe 
eroină, din amorsă, traversind, cu direcție 
imprecisă, podul. Părul incárumit, des- 
pletit pe spate, miinile atirnind fără viata, 
de-alungul trupului, umărul drept ușor sur- 
pat, fără ciorapi іп pantofii decupati, tirin- 
du-$i pasümärunti, mecanici, nesiguri. Sen- 
zatii, stäri, sentimente, transmite aceastä 
ultimä imagine a Päunei Varlam: o senzatie 
concretă де frig, sentimentul acut, dureros 
al prăbuşirii lăuntrice totale si iremediabile 
al unei sfişietoare singurätäti, al unei dureri 
sufletești pe care nici o vorbă și nici un stri- 
găt n-ar fi putut-o traduce şi exprima cu 
atita forță tragică. 


Lidia POPITA 


Cu indräznealä, 
despre indräznealä 


Judecat de la o anume 
distanță, aceea parcursă de 
autorul său pină aici, Zile 
fierbinți poate să pará 
demonstraţia unui regizor 
care a dorit să-și spargă 
propriile contururi, demons- 
tratie ambițioasă, perfect reuşită de altfel, 
un fel de: «iată, știu si pot si asa». Judecat 
aşa cum cred că se cuvine, adică în sine, 
ca filmul unui regizor şi nu al unui specia- 
list într-un gen anume, Zile fierbinţi devine 
pur și simplu filmul unui om care știe că 
cinematogratul inseamnă în egală măsură 
calcul matematic și inspirație, artă şi meş- 
teșug, plus acel «ceva» numit instinct 
sau simțul măsurii cinematografice şi că 
formula aceasta aparține filmului si nu 
unui gen anume. Sergiu Nicolaescu, deci, 
n-a schimbat armele, ci doar terenul. Nu 
pe cimpul de luptă, ci pe un mare șantier 
naval, nu un comisar drept, ci un director 
drept, nu impuscäturi, ci mari vuiete de 
ciocane pneumatice, nu steaguri fluturate 
pe cimpun de bătălie, ci mari lozinci-stea- 


guri marcind timpul si sensul trecerii lui, 
nu urmăriri spectaculoase din maşină, ci 
kilometri de șantier și de scări parcurse in 
sus și-n jos, nu zbor de săgeți otrăvite, ci 
zborul unei sticle de şampanie prin aer 
spre nava ce urmează să plece în larg, 
purtată de o elice făcută din incápátinarea 
şi îndrăzneala де a îndrăzni a unui om, 
nu istoria de ieri sau de alaltăieri deci, ci 
istoria zilelor noastre fierbinţi și fierbinte 
ale noastre cu care sintem amestecați pina 
în intimitatea vieţii noastre, istorie scurtă, 
flash-uri de istorie, citeva zile, practic, 
citeva ore, dintr-o întreagă istorie. 

Da, Sergiu Nicolaescu a schimbat terenul, 
dar n-a schimbat armele şi nici ținta lor. 
Filmul său este, ca toate celelalte de altfel, 
cu îndrăzneală, avocat al indräznelli crea- 
toare și responsabile. Filmul său pledează 
cauza curajului de a fi mai mult dech crezi 
că poţi să fii, de a trece dincolo de ceea c: 
credem noi că se poate, dincolo în resursele 
neexploatate încă şi nebănuite încă al 
fiecăruia. Îndrăzneala este dintotdeauna 
marca regizorului Sergiu Nicolaescu, ea 


de actualitate. Adică 


— Primul film de actualitate pe care-l! 
taci, Sergiu Nicolaescu? 

— Da. 

— O nouă experiență? 

— O nouă experienţă, dar eu n-as face 
atita caz de ea. Gäsesc cä e absolut firesc, 
dacă nu chiar о datorie de prim ordin a unui 
realizator. să investigheze realitatea în care 
trăim. Din păcate, așa cum probabil ai 
constatat la conferința de presa care a рге- 
cedat premiera «Zilelor fierbinți» — s-ar 
părea deocamdată că avem mai multe păreri 
despre filmul de actualitate dech filme de 
acest gen. Probabil că e mai ușor să emiti 
păreri. Cind treci la fapte, lucrurile se schim- 
bă. Nu sint adeptul unor teoretizări cu orice 
pret a «nemaipomenitei experiențe» pe 
care o face un cineast realizind ce? Un film 
despre viaţa în care trăiește și el, pe care o 
cunoaște, sau ar trebui s-o cunoască în asa 
fel inctt să poată vorbi cu competenţă, 
convingere şi înțelegere despre ea. Si bine- 
înțeles să vorbească artistic, pentru că 
asta-i este vocaţia. Sau ar trebui să Не. 


— Experientä sau nu, ce înseamnă 
totuşi pentru dumneata realizarea «Zile- 
lor fierbinți»? 

— Un tur de forță! Si nu este o lipsă de 
modestie cind afirm asta. Gindeste-te că 
filmul a fost realizat, de fapt, In mai putin 
de o lună. Şi lucru foarte important, pentru 
că vorbim de un film inspirat de propria 
noastră viaţă: ritmul realizării lui а fost 
impus de ritmul unui fapt real care a inspirat 
scenariul — lansarea la apă, în ajunul lui 
23 August 1975, a unui mare cargou гота- 
nesc. Am preluat din mers faptele gi noi, 
echipa de filmare, ne-am integrat vieții 
șantierului naval. Şantierul n-a mai fost 
ca-n scenariu, filmul a fost ca pe șantier. 
Cu asta mă mindresc. N-am intrat pe doc 
cu păreri venite de la București. Aveam un 
scenariu, premisă de fapt. As spune că 
aveam o premisă-maleabilă. Nu ne-am dus 
la Constanţa са să instalăm un platou de fil- 
mare, си reflectoare, clachete şi vedete. 
Ne-am integrat şantierului gi, într-o simbio- 
ză absolut necesară, găsesc eu, s-a filmat 


este şi marca filmului de față. Alături de ea, 
pereche şi completare firească, fidelitatea. 
Fidelitatea față de aceste zile fierbinţi și 
de sensul lor. Şantierul naval și oamenii 
lui — cei din viaţă și cei din film — se leagă 
cu adevărat și cu adevăr în acel tot ideal 
si atit de greu de ajuns de altfel, în acea 
materie vie si viabilă care nu mai este а 
filmului, ci devine, trecind peste convențiile 
artei, a vieţii. Şantierul acela este o pre- 
lungire a oamenilor în metal și flăcări, 
аза cum oamenii sint prelungirea lui vie 
si vibrantă, simţi acel amestec indescripti- 
bil de materii pulsind іп aceeași respirație. 
Dorinţa regizorului de a ne comunica acest 
amestec fascinant este manifestă si con 
centratul ei, esenţa ei. se stringe într-o ima 
gine cu putere de simbol; în gestul febril cu 
care directorul culege de pe podeaua va 
gonului o dată cu pastila de nitroglicerină 
şi praful, praful șantierului, gi acel praf 
omul îl înghite o dată cu medicamentul, 
gest de totală si definitivă contopire cu acel 
șantier căruia li aparține de-o viaţă. Este 
un detaliu foarte important, dar strecurat 
cu discreție, ca de altfel toate detaliile fil- 
mului. Detalii poetice, cum ar fi amintirea 
unei vacanțe — cine ştie dacă nu doar gindul 
a ceva ce ar fi putut să fie — sau galopul 
— pe malul mării, galop și el simbolic, іп- 
toarcere, intr-o copilărie de neuitat, detalii 
amare ca acel «la multi ani 1975!» pe care 
aparatul se ridică părăsind imaginea omu- 
lui chircit exact sub el, detalii de imagine 
sau de replică, de priviri sau de gesturi 
mărunte, acele detalii fără de care nici un 
film nu rezistă, sint permanent prezente si 
perfect plasate si viata subterană a filmu- 
lui vine, fără nici o îndoială, din si prin ele. 
Sint materia caldă pe care filmul se sprijină 
de fapt. Şi poate exact prin ele, nota 
dominantă a filmului devine căldura. Căl- 
dura aceea insă vine fără nici о Indoialä 
de pretutindeni, din imaginea lui Nico- 


lae Girardi, imagine mobilă, la fel de puter 

nic expresivă în marile planuri generale 
ca în prim-planul unui actor; acea călduri 
vine, fără пісі o îndoială, din scenariul lui, 


Farmecul unei actrițe imprumutat 
personajului (Marga Barbu) 


Francisc Munteanu care, în paranteză fie 
spus, nu cred că ar fi greșit dacă ar fi dat 
mai multă forță dialogului; acea căldură 
vine din prezența actorilor, foarte mult din 
prezența actorilor. Sergiu Nicolaescu sur- 
prinzător altul și altfel, Marga Barbu, stră- 
lucitoare într-un rol pe care-l scoate abil 
din raza vulgaritatii trecindu-l іп aceea a 
farmecului, lleana Popovici, eliberată de 
«tipic» dar lăsată în tiparul ei de spontanei- 
tate dulce și increzătoare, Colea Răutu cre- 
dincios lui însuşi gi personajului deopotrivă, 
Viadimir Găitan sau Sebastian Papaiani, 
Ernest Maftei sau Draga Olteanu, Mircea 
Albulescu sau Mircea Anghelescu, Emme- 
rich Schäffer sau Jean Constantin sau 
Cornel Girbea — de fapt, oricare actor din 
interiorul genericului sau dinafara lui, pro- 
fesionist sau «figurant special», deci om 


al locului, om de santier fiecare în parte 
și toţi la un loc sint oamenii potriviti la locul 
potrivit, într-o perteclá armonie cu locul 


şi atmostera lui. lar atmosfera acestui loc 
este in mod clar autenticitatea. Atmosferă 
susținută de o coloană sonoră cu totul 
remarcabilă semnată de Anusavan Sala- 
manian, de muzica lui Radu Goldis, prezentä 
аш si cind trebuie, де decorurile (princi- 
palul lor merit stă în aceea că nu sint de- 
coruri) semnate Constantin Simionescu. 
de costumele Oltei lonescu, această at- 
mosterá se incheagá deci prin toate sec- 
toarele filmului şi devine, pe nesimţite dar 
sigur, matca prin care näväleste — cred са 
acesta este cuvintul — năvălește spre noi 
senzația de adevăr a filmului Se poate că 
uneori el, filmul, scapă puţin alături 
de matcă și atunci portretul inginerului-di- 
rector alunecă într-un moment sau altul 
spre o prea aulce perfecțiune, se poate ca, 
alteori, acea prețioasă autenticitate pe care 
o aduc cu ei oamenii şantierului, imaginea 
lor surprinsă ca atare, să fie prea devreme 
tăiată, să rămii cu dorul unor fețe care 
tocmai începeau să-ți fie aproape, minunat 
aduse aproape de aparatul lui Nicolae 
Girardi, se prea poate ca tristețea acestui 
director-lup singuratic, tristețea de după 
victorie, să nu aibă chiar toată acoperirea 
din lume, se prea poate, sigur, ca іп acest 
film facut cu fierbintealá, cu patimă aproape 
de către regizorul Sergiu Nicolaescu, in- 
terpretat cu pondere și luciditate de actorul 
Sergiu Nicolaescu, se prea poate. spun, 
să existe unele goluri de aer, de trăire, 
de respiraţie, se prea poate. Dincolo de 
tot rămine însă fierbinte sensul şi el se 
compune, ca în film, din panouri adunate 
unul cite unul intr-o lozincá-crez, simplă, 
de spus în trei cuvinte: «Să avem curajul». 
Să avem curajul de pildă, să vorbim despre 
sortulete ca despre mari steaguri desfä- 
surate ре cimpuri de luptă, despre formula 
unei elice ca despre formula unui senti- 
ment, despre noi înşine ca despre un 
mare șantier, un şantier viu din care ies 
mereu și mereu navele gindului nostru spre 
lume. Să avem curajul, mai cu seamă, să 
vorbim despre lucrurile de fiecare zi cu 
solemnitatea şi fascinația cu care vorbim 
despre cosmos. 

Eva SIRBU 


Regia: Sergiu Nicolaescu. Scenariul: Francis 
Munteanu. Imaginea: Nicolae Girardi. Coloana 
sonoră Anusavan Salamanian. Muzica: Radu 
Goldiș. Decoruri: arh. Constantin Simionescu 
Costume: Ойға lonescu 

Cu: Vladimir байап, Ileana Popovici, Marga Barbu 
Mircea Albulescu, Sergiu Nicolaescu, Colea Ráutu, 
Emmerich Schäffer, Zephi Alsec, Mircea Anghe- 
escu, Alexandru Dobrescu, Sebastian Papaiani si 
Jean Constantin. Film realizat іп Studiourile Centru- 
luj de Producţie Cinematografică «Bucuresti». 
ng Casei de filme Trei. Director: Eugen 

andric. 


„Am făcut un film 
lucrul cel mai firesc“ 


fără să pozeze nimeni іп «personaj». Am 
fost cu toții «de-ai şantierului». M-a ajutat 
faptul са am fost marinar si nu-mi este 
străină lumea portului, a navelor, a santieru- 
lui naval. M-a ajutat faptul că sint şi inginer 
si am vorbit cu cei de pe şantier limba 
constructorilor, пи а vizitatorilor. Şi іп 
focul graficului de producție al calei de 
lansare am incercat sá Inserez povestea din 
scenariu са ре о succesiune de Intimpläri 
posibile şi nu ca pe o ficțiune — iartă-mi 
pleonasmul — fictivă. In ritmul santierului 
mi-am dat seama şi ce știu si ce nu stiu 
despre prezenti, ca şi despre filmul acestui 
prezent. Nu vreau să dau lecții nimănui 
Dar eu, ca şi inginerul Coman din film, 
uitindu-mă și eu în oglindă ca să nu-mi lie 
ruşine de mine, si fără să descopăr roata, 
aș spune că «actualitate fără autenticitatea 
atmosferei, fără acea vibraţie specitică a 
locului de muncă nu există. Nu ritm de po- 
vestire cinematografică, ci ritmul vieții în 

ea de pe ecran. O actualitate care 
apropie de document și nu o ficțiune care 


mimează actualitatea, care edulcoreazä si 
bineînțeles trădează». Cred că dacă am 
izbutit ceva cu acest film este pentru că am 
intrat nu pe şantier ca cineast, ci pentru că 
am intrat în șantier. O echipă de creatori de 
nave a trăit la unison cu una de creatori de 
filme. Am simţit ritmul vieții reale. N-as 
putea spune, totuşi, că am descoperit toate 
pirghiile ei. Pentru că actualitatea are o 
imensă bogăție interioară făcută din crista- 
le, conglomerate şi sedimente. Între ele, 
contrar lumii geologice, există o imensă 
agitaţie, o circulaţie, un univers de fluxuri 
care se condiționează, -se înfruntă si se 
determină. Dincolo de acest proces se 
poate discerne adevărul vieții pe care о 
parcurgem. Aceasta este, de fapt,actualita- 
tea la care va trebui să ajungem în film. 
Vezi ch de simplu si с! de complicat іп 
acelaşi timp este, dialectic vorbind, filmul 
de actualitate? 


M. AL. 


Alarmă în 


- іп peisajul binecunoscut si 
arhiutilizat în ultima vreme 
al Deltei, Babușcă și Scatiul 
redivivus îndeplinesc, sub al- 
te chipuri și porecle, dar cu 
același farmec al virstei, ace- 
leasi isprăvi miraculoase si 


nema 


La о masă rotundá а tele 
viziunii, celebrul Toma Cara- 
‘giu a ridicat cu farmec per- 
sonal si о stranie competen- 
tá problema dialogului in fil- 
mele noastre. E interesant 
өне са tocmai un actor а pus іп 
discutie aceastä problemä, 
dar actorii sint primii care se simt mutilati, 
strangulati, intimidati și alungaţi de artificia- 
litatea unor replici. Actorii, acești bine- 
cuvintati copii ai soarelui, au un ехігаогді- 
nar simţ al vieţii, ізі dau seama cu prompti- 
tudine de primejdia unui dialog strident, 
arbitrar. Vai, cum se mai chinuiesc bietii 
actori să vitalizeze o replică limfaticä, să 
dea naturalete unei fraze lipsite de sens 
— noi, spectatorii, am fost adeseori mar- 
torii acestor dramatice şi lăudabile zbateri. 
Ce luptă inegală! Cum să răpui un dialog 
artificios şi pretentios? Fac şi ei tot ceea се 
omeneste e posibil. Mai adaugă de la ei 
un «păi», un «măi», un «bată-te norocul să 
te bată», trosnesc din degete, se agită, iși 
destac nodul de la cravată simultan cu ad- 
jectivul. Uneori aceste operaţii de salvare 
reușesc, alteori nu. Nu există pedeapsă 
mai grea pentru un actor de mare talent 
decit să-i dai povara unui dialog nefiresc 
Nu o dată i-am auzit indignindu-se în legi- 
timä apărare: «Oameni buni, aşa ceva nu 
se poate spune...» 


filmul românesc 
în cifre 


Mliheles 


obtin. firește, aceeaşi binemeritatä victorie 
asupra unor răufăcători, şi ei teribil. de 
asemănători la chip si fapte cu cei din 
Aventurile lui Babuscä. O poveste ieșită 
tot de sub pana lui Petre Luscalov, ecrani- 


тай cu Gheorghe Naghi alături, regizată 
de Gheorghe Naghi, o poveste cu nimic mai 


presus sau mai prejos decit prima, desti- 
nată copiilor, și numai copiilor. Un film 
bine intenționat și vizibil orientat spre edu- 
carea foarte tinerei generaţii. Un film edu- 
cativ, dar mai printre nuferi, mai printre 
şerpi, mai pe șalupă, mai pe sub lotci, edu- 
cativ cu candoare și cu oarecare savoare, 
savoare mai cu seamă pentru cei ce nu 


Un film de vacanţă pentru copii în vacanţă, 
un film deci cu adresa precisă și publicul 
asigurat. Pentru că el, publicul de cinema 
intre şapte si cine mai știe citi ani, de la noi 
sau de aiurea, este și lipsit și dornic să se 
ocupe din cînd în cind cineva și de soarta 
lui. Gheorghe Naghi iată o face, chiar dacă 
аза, călcind pe propriile-i urme, o face cu 


Un film de vacanţă pentru copii în vacanță. 


Un film cu adresa precisă şi publicul asigurat 


cunosc Delta si al ei tıpic, pentru copiii 
crescuți pe asfalt, mai pricepuţi la mărci de 
mașini decit la «cum se face știuca». Un 
film de la care ei, citadinii între şapte gi cine 
mai știe citi ani, ar trebui să plece fermecati, 
fredonind cu antren «să nu uităm nicicind 
să_iubim pestisori» 

Doi copii agreabili, Dan Popescu şi Sorin 
Vasiliu, о apariţie blondă și gratioasä — 
Valeria Marian pe post de soră mai mare, un 
actor — Fabian Ferencz care-si ia rolul de 
bandit foarte іп serios în ideea că nu există 
roluri, ci actori, Emanoil Petrut putin deru- 
tant pe dublu roi nu se știe exact în servi- 
ciut cui, Cornel Coman, cald si cumsecade 
ca de obicei, şi hai să ne oprim aici. Imagi- 
nea — lon Anton, foarte plăcută ochiului, 
muzica Dumitru Capoianu, de un ilustrati- 
vism bine chibzuit și bine temperat, final- 
mente muncă corectă și constiincioasä де 
oameni mari care s-au străduit să facă o 
bucurie celor mici. 


filmele poetului 


Arta de a vorbi ca oamenii 


Una din performanțele «Mastodontului»: 
firescul vorbirii 


@ Aurel Miheles а avut, în primii ani 
după absolvirea institutului, o activitate 
regizorală destul de productivă, realizind 
la intervale scurte, împreună cu Gheorghe 
Naghi, trei ecranizări după I.L. Caragiale. 
Din punctul de vedere al distribuţiei, toate 
cele trei filme se sprijină pe celebra trupă 
a Nationalului din Bucureşti. În D'ale car- 
navalului se remarcă, totuși, o debutantä: 
Vasilica Tastaman. 

O in filmografia regizorului a urmat о 
pauzá de 8 ani pinä la prima lucrare semnatá 
independent scurt-metrajul Legenda cio- 
cirliei, care a obţinut Premiul | la Festivalul 
internaţional de la Adelaide — Australia. 

O Primul său lung-metraj semnat іп- 
dependent — Vin cicliştii — а apărut in 
acelaşi an cu cel de al doilea scurt-metraj, 
Fetița cu chibrituri — o adaptare după 
Anderson, distribuită si іп tara de origine 
a scriitorului, Danemarca. А! treilea scurt- 
metraj — Prințul fericit — a prilejuit 
debutul cinematografic al balerinei Elena 
Dacian. 

Ф Ultimul lung-metraj din lista alăturată, 
Săgeata căpitanului lon, continuă sá se 
afle in difuzare. La trei ani după premieră, 
în 1975, a fost vizionat de încă 300.000 spec- 
tatori. 


© Regizorul este preocupat şi de inovaţii 
în domeniul tehnicii cinematogralice. In- 
ventia sa, «Transcolor» — aplicată in cele 
trei scurt-metraje mentionate mai sus — a 
fost brevetatá şi în străinătate. Procedeul 
permite obținerea de efecte picturale ine- 
dite, amplificind funcţia dramaturgică а 
culorii în film. 

Фіп ultimii trei ani, Aurel Miheles a reali- 


Titiul filmului 


Două lozuri (co- 
regie Gh. Naghi) 


D'ale camavalu- 
lui (coregie Gh. 
Naghi) 


3 Telegrame (core- 
gie Gh. Naghi) 


4 Vin cicliștii 


5 Sägeata cápita- 


nului lon 


Mircea Stefänes 


Alex. Struteanu, 


buná credintá si afectiune, cu un pic де 
copilărie și cu bune intenții, o tace oricum 
printr-o poveste, care, de ce să ne amăgim, 
nu era în stare să nască minuni. 

De altfel minunile se nasc foarte ra'- 
Chiar si în lumea celor mici. 


Eva SÎRBU 


Scenariul: Petre Luscalov, Gheorghe Naghi. 
Regia: Gheorghe Naghi. imaginea: fon Anton 
Muzica: Dumitru Capoianu. Scenogratia: Gulo 
Stirbu, Cu: Fabian Ferencz, Valeria Marian-Duma, 
Matei Alexandru, Emanoul Petr uf, Stefan Miháilescu- 
Braila, Cornel Coman, Constantin Vurtejanu, Al. 
Alexandrescu-Vrancea si copiii Dan Popescu, Sorin 
Vasiliu, 

Producția Casei de filme Trei. Director: Eugen 
Mandric. 


Conștienți de riscurile artificialitatii, un’ 
scenaristi iși droghează replicile cu adie 
de argou sau cu cite un suav «măi fir-ar sá 
fie». Așa că пе este dat să vedem cum un 
academician, om cu părul alb, regretă că 
«de-abia acum i-a căzut fisa», iar alt perso- 
naj, tot savant, tot păr alb, își asigură spec- 
tatorii că în timp ce lucra la o importantă 
descoperire științifică, «era pe bune». Ce 
situaţie penibilă să vedem cum vulgaritatea 
e chemată în ajutorul naturaletei. 

Citeodatä se obișnuiește să se folosească 
un dialoghist, adică un specialist în firesc 
şi naturalete, capabil să alunge ridurile, să 
intinerească, sá dea viață. Intriga nu-i apar- 
tine si de aceea firescul pe care îl aduce el 
este de multe ori exterior. E о naturalete 
indiscutabilă, care din nefericire n-are nici 
o legătură cu cele intimplate. 

Avem uneori şi scenarii gilgiind de dia- 
loguri «fireşti» însă monotone, searbede, 
plicticoase. De data aceasta firescul se 
confundă cu banalitatea. Asemenea sce- 
narii abundă în fraze luate din vocabularul 
comun: «Bună ziua — Bună ziua», «Ai 
numărul meu de telefon»? etc., etc. Ase- 
menea dialoguri sint într-adevăr fireşti insă 
nu au nici o semnificaţie. Cel mai bun dintre 
noi, Shakespeare, ne-a învățat demult că 
firescul unui dialog trebuie să se Imbine 
cu sensul poetic al existentei 

Teodor MAZIL 


zat, în cadrul Centrului de producţie cine- 
matograficá de la Buftea, peste 30 de filme 
utilitare pe teme educative și de protecţie 
a muncii. În prezent, are ca proiect, la Casa 
de filme Trei, adaptarea pentru ecran a 
romanului «Navetistii» de Nicolae Тіс. 


Mihai DUTÄ 


; Interpreţi 
Scenariul principali 

Gr. Vasiliu-Birlic, Dori 
na Done, Marcel Anghe 
lescu, Al. Giugaru 


Jean Georgescu, 
Aurel Miheleș, 
Gheorghe Naghi 


Gr. Vasiliu-Birlic, Al. 
Giugariu, lon Lucian, 
Vasilica Tastaman 


Gheorghe Naghi 
Aurel Miheleș 


Gr. Vasiliu-Birlic, Cos- 
cu tache Antoniu, Jules Ca 
zaban, Al. Giugariu 


Апа Szeles, Stefan Та. 
pălagă, Mircea Albules 
cu, Dem. Rădulescu 


Virgil Ogășanu, Vladi 
mir Găitan, Amza Pellea, 
Mircea Albulescu 


Emanuel Valeriu. 
Аі. Мігодап 


Alexandru Mitru 


După două decenii се in- 
fruntäri şi conflicte, după 
două decenii de război des- 
chis, cu acuzaţii şi insulte 
reciproce, după două dece- 
nii de criză profundă, cind 
marile studiouri ale Holly 
woodului erau amenintate cu falimentul, 
repet, după douăzeci de ani де inclestare 
pe viaţa şi pe moarte, se părea că cinema- 
tograful occidental a făcut pace cu televi- 
ziunea. Si o făcuse: din calcul, din rațiune, 
din prudenţă, din interes. O granitä imagi- 
nară fusese acceptată de cele două im 
perii vizuale, fiecare cu zona lui de in- 
fluentá. Ba mai mult, disputa făcuse loc 
contactelor şi cooperării: televiziunea іп- 
cepuse să comande cinematografiei furni- 
turi sub formă de seriale şi filme publici- 
tare. Se ajunsese atit de departe, incit dia- 
logul dintre ele, subtil şi ambiguu, părea 
să poarte deviza cu rezonanțe «poetice» 


In occident: 
armistițiul cinema- 
tv. în pericol! 


Raptul 
«premierei» 
un nou gen 
de piraterie 


«du-te-ncolo/ vino-ncoace/ lasă-mă si 
nu-mi da расе»у. 

Pina intr-o zi cind scandalul a izbucnit 
din nou, cu furie devastatoare, mai precis 
anul trecut, nu la Marienbad, сі în Belgia, 
teatrul a două grave incidente де «fron- 
tierá». Primul s-a petrecut cu filmul lui 
Ingmar Bergman, «Strigăt si $soaptá». Film 
scump, film de prestigiu, aureolat de cele- 
britatea autorului și de succesul de la 
festivalul de la Cannes 1974, film іп care 
distribuitorii belgieni ізі puseseră, si ре 
bună dreptate, mari speranțe de casă și 
de critică. Or, spre stupefactia generală, 
contrar tuturor înțelegerilor si acordurilor 
anterioare, legi fragile dar, oricum, unanim 
acceptate, televiziunea belgiană a proiec- 
tat filmul pe micul ecran înainte ca filmul 
să fi fost distribuit în reţeaua sălilor de 
cinema. Caz fără precedent, lovitură mor- 
tală, lovitură sub centură, ce a făcut vilvă, 
punind sub stare de alertă intreaga cine- 
matografie de la Atlantic pină la Pacific 

Cel de al doilea caz, la fel de grav dar si 
cu implicaţii de alt ordin, vizează filmul 
francez «Mácelarul» («Le Boucher»). Fil 
mul cu pricina, departe de celebritatea 
celui dintii, se bucurase de un larg succes 
comercial în Franţa și fusese achiziţionat 
de distribuitorii belgieni în speranţa unor 
rețete confortabile. Şi din nou stupefactie: 
filmul apare la televiziune înainte de a fi 
proiectat în cinematografe. Operatiunea іп 
sine era aceeaşi, nuanţa era însă alta si de 
aici implicaţiile de care aminteam. Filmul 
«Le Boucher» fusese cumpărat де telev 
ziunea vest-germanä si prezentat telespec 
tatorilor săi conform tuturor uzanțelor in- 
ternationale. Televiziunea belgiană, la doi 
paşi de REG, a captat frumusel emisia ре 
calea undelor, a inregistrat filmul si cind 
distribuitorii se așteptau mai puţin, a dat 
drumul proiecției pe ecranele TV fără а 
plăti copyright-ul (cu excepția drepturilor 
muzicale). 

În vacarmul ce a urmat, cu invective, pro- 
teste si acuzaţii, nimeni n-a mai știut la 
un moment dat dacă referirile la «Măcela- 
rul» privesc filmul sau televiziunea și dacă 
«Strigătele si soaptele» erau ale lui Berg- 
man sau ale distribuitorilor trasi pe sfoară. 
Venit în grabă la Bruxelles să asiste la 
festivalul cinematografic (unii zic că nu 
venea, dacă пи se intimplau cele де mai 
sus), Jack Valenti, președintele М.Р.А.А. 
(Motion Picture Association of America), 
a ţinut o conferinţă de presă stigmatizind 
incidentul cu termenul sever de «pirate- 
rie». Aşa o fi, piraterie, numai că Jack Va- 
lenti deplingea mai putin pirateria си «Mä- 
celarul» parizian sau opera marelui sue- 
dez, cit soarta filmelor americane care su- 
{ега acelaşi tratament. 

Aici se impune o precizare. Prin poziţia 
sa geogratică, Belgia are o situaţie specia- 
lá. Inconjuratä la mici distante де ţări cu 
rețele de televiziune dezvoltate (Franţa, 
REG, Olanda, Luxemburg si chiar An- 
glia), există posibilitatea receptionärii рго- 
gramelor de pe 11 canale TV. Telespecta- 
torul belgian, abonat la un sistem de tele- 
distribuție ce se numește «televiziune prin 


filmul ca arta = filmul ca marfă 


Războiul undelor 


Un cadru antologic din « 


Cintind în zloată 


De la filmele «musical», aşa cum 
le-am văzut şi revăzut іп strălucitoa- 
rea lor paradă din «A fost odată un 
Hollywood», pină la filmele cu muzi- 
că care au apărut în ultimul timp, 
este o distanță, mărturie a evoluţiei 
genurilor ai poate si a gustului public. 
Marele succes al unui film ca «Nash- 
ville» de Robert Altman, lung de 
aproape 3 ore și unde sint «prezente» 
nu mai putin де 28 de cintece, stă 
dovadă іп acest sens, pentru că «Nash- 
ville» nu este nici pe departe un mu- 
sical: festivalul și concursul de mu- 
zică la care asistăm sint o montare 
publicitară pe marginea campaniei 
prezidenţiale. lar alegerile sint prilej 
de afaceri, de lansări de noi vedete, 
cutii cu bere si viitori primari. Cine- 
astul a compus un caleidoscop cari- 
catural, invirtindu-se cu frenezie in 
jurul scenei pe care se cintä, pe care 
mulțimea dă năvală, negustorii pros- 
peră, politicienii trag sforile, iar сіп- 
taretii trag speranțe. «Nashville — 
spune Robert Altman — este într-un 
fel ca Hollywoodul de acum 40 de ani, 
cu oameni prea bogaţi și idei prea 
simple. O expresie reală a culturii 
americane. De altfel, la fiecare vizio- 
nare a filmelor mele poți vedea un alt 
film, un film diferit. Cunosc un doctor 


«Mp гъ, 


Strigäte si soapte 


Un colos muzical 


care se vrea anti-muzical 
(Karen Black іп «Nashville») 


cablu», primește semnalele nu prin ante- 
nă, ci printr-un cablu legat la o staţie cen- 
tralá (similar cu centrala telefonica). Graţie 
acestui sistem, programele TV din ţările 
învecinate sint recepționate în condiţii bune 
de vizibilitate şi audiție contra unui abona- 
ment de 32 de franci francezi pe lună. În 
fiecare seară, cetăţeanul belgian poate alege 
pe receptorul său între 5-6 filme де natio- 
nalitate diversă, dar în marea lor majori- 
tate, americane. 

Acesta este, de fapt, marele of al pre- 
sedintelui M.P.A.A.; expansiunea сіпета- 
tografului american іп Belgia este pericli- 
tată, cele mai multe transmisii de televi- 
ziune petrecindu-se simultan cu proiecția 
filmelor în săli de cinema de exclusivitate. 
Repercusiunile asupra încasărilor sint uşor 
de imaginat. În raportul său anual, «Cine- 
matograph Films Council» (C.F.C.) esti- 
meazá că іп Belgia 3,2%, dintre spectatori 
merg regulat la cinema în timp се 96,5", 
dintre ei privesc filmele la televiziune. 

Infricogätoare statistică. În fata cores- 
pondentilor de presă și a camerelor de te- 
leviziune, Jack Valenti, omul de afaceri 
abil si diplomatul fin (inainte de presedin- 
ба M.P.A.A. fusese ambasador la Madrid) 
nu-și mai caută cuvintele, îşi ingroasá to- 
nul şi acuză direct,dind sentința de «pira- 
terie». Fără îndoială, în acele momente de 
tensiune, gindul îl purta acasă la cele peste 
4 milioane de cămine americane abonate 
la cele 4000 sisteme de televiziune prin 
cablu, CATV (Community Antena TV) şi 
із procesul intentat де C.B.S. la o Curte 
de Apel districtuală pentru retransmisia de 
programe TV fără plata de copyrighi. 

Nici sentința şi nici acuzaţia de piraterie 
nu-i aparțin. Şi le reamintește doar. În pro- 
cesul cu televiziunea prin cabiu, așa-numita 
«afacere Fortnightiy» din 1968, judecătorul 
William Douglas luase decizia de condam- 
nare, calificind retransmisia undelor tele- 
vizate prin cablu ca un «act de piraterie 
care violează legea copyright-ului». 

Incidentul de la Bruxelles deschide o 
nouă pagină în istoria relaţiilor dintre cine- 
matografia şi televiziunea capitalistă. 
Războiul dintre cele două ecrane trebuie 
solutionat prin reglementări ferme și aspre. 
Altminteri, cinematograful occidental 
merge «incet dar sigur» spre declin. Salva- 
rea nu mai poate veni nici de la filmele 
pornografice, пісі de la filmele de violență, 
іп fata unei televiziuni Imbogätite cu recla- 
mele deodorantelor, detergentilor, spray- 
urilor, gumei de mestecat si care, pe 
deasupra, a inceput sä triseze. 

Dacä se doreste artä si educatie, cine- 
matografia trebuie apäratä de stat prin legi 
protectioniste și ajutată financiar. Semna- 
іші l-a dat Michel Guy, secretar de stat la 
ministerul culturii din Franţa, care a inițiat 
un vast program ce prevede integrarea 
cinematografiei in politica culturală gene- 
rală a ţării. 

Pină atunci, «А la guerre comme á la 
guerre». Bietul Bergman! 


Constantin PIVNICERU 


vienez, om de culturá europeaná. 
Dupá ce a vázut prima oará «Nashvil- 
le», l-a caracterizat drept satiră. La a 
doua vizionare i-a apărut ca un film 
trist.» 

Un ай film încercînd să surprindă 
intr-un spectacol spectacolul Ame- 
ricii este Suris (Smile) de Michael 
Ritchie: un concurs pentru alegerea 
unei Miss la Santa-Rosa, California. 
Candidează citeva zeci de studente, 
ceea се prilejuiește realizatorului о 
serie de observaţii despre viața ame- 
ricană. Şi aici muzica abundă. Filmul 
rămine însă o satiră a acelei «vulgari- 
täti filistine care пе face să ridem» — 
cum scria romancierul Nabokov. Un 
alt film, englez de astă dată, Luna 
deasupra aleii de Joseph Despins, 
povestește niște întimplări petrecute 
într-un cartier popular londonez cu 
о cintäreafä irlandeză, о portäreasä 
nemtoaicä, un chelner jamaican. Po- 
vestirea neorealistă а vieții acestor 
oameni este din belșug punctată de 
cintece, comentind intimplärile coti- 
diene și visele mărunte. 

Avind structuri muzicale, aceste fil- 
me sint de fapt o contestare а artifi- 
cialitátii, prezentă, de regulă în orice 
musical. 

Се! mai apolitic gen cinematogya- 
fic — musical-ul — devine іп mod Ver- 
liginos «implicat», «angajat», «mili- 
tant». Evident, intrăm іп era musi- 
cal-ului politic. 


Sint patru. Doi bärbati si două femei. 
Două perechi, sau poate numai două 
posibile perechi din cite există pe lume. 
Esantioane de generaţii: peste 40 unii, sub 
30 ceilalţi. Viaţa lor, strins legată de a celor 
din jur, atit de legată incit adesea ea depinde 
la propriu de celelalte, viata lor de bărbaţi 
si femei mai mult sau mai putin impliniti, 
realizaţi, incearcă să ne-o facă aproape 
Ultimele zile ale verii, filmul la care 
lucrează acum Savel Stiopul, 


Cine sint ei, cei patru? 


Cornei Coman — inginerul Dinu Bu- 
nea: «Există o vorbă: cu răbdarea se trece 
şi marea. Nu cred. Dar că și ea, răbdarea 
are o limită, asta, da. Dinu Bunea, perso- 
naiul meu, se află la punctul acesta, limită- 
a-răbdării, într-un moment critic, moment 
în care, sigur, şi virsta joacă un rol, căci 
vine o virstă la care nu mai rabzi. Nu mai 
rabzi prostia, impertinenta, răutatea, mes- 
chinăriile. Îmi iubesc personajul, pentru că 
Ni iubesc și respect pe cei care nu suportă 
si nu rabdă. Poate pentru că eu suport și 
rabd. Dinu Bunea este pentru mine «tipul 
sătul de inertia unora din jur», oricum un 
personaj foarte «al zilei», al zilelor noastre, 
căci există încă în jurul nostru destulă 
inerție de combătut.» 

Maria Rotaru — profesoara Elvira 
Munteanu: «Pot să spun că Elvira este o 
femeie cu o biografie mult mai bogată іп 
afara filmului. În film, ea lasă doar să se 
ghicească viața ei de singurătate, așteptă- 
rile, melancoliile, tristetile, chiar şi desuetu- 
dinea. Căci Elvira are Іп ea ceva desuet 
Frumoasă este transtormarea pe care o 
suferă în preajma lui Dinu Bunea, bărbatul 
vieţii ei, căci îl iubeşte de o viaţă.» 

Adriana lonescu — Luciana, foarte 
tinără laborantä: «Ce-as putea să spun, 
decit că acum puteam să fiu Luciana, pen- 
tru o clipă cu sufletul împărțit, hotărită sá 
părăsească о obignuintá comodă pentru о 
nesperată fericire... Ce mai pot spune, 
dech că personajul meu este uman, că se 
poate intimpla oricäruia dintre noi să aibă 
la un moment dat de ales şi să aleagă prost, 
sau sá nu aleagă prost si să sufere pentru 
că alegerea lui a lovit în cineva... Ce să 
spun? Că mi se poate intimpla şi mie și 
oricui, indiferent ce-am face, să nu ne 
găsim un timp liniştea? Ce pot să spun, 
dech că Imi doresc foarte tare să tac să se 


Viata, 
in pragul toamnei 
sentimentelor 


vadă toate acestea. Prin Luciana.» 

Ovidiu luliu Moldovan — Eugen, încă 
tinăr inginer: «Absolut intimplátor, dar 
in același timp fascinant, scenariul lui 
Constantin Stoiciu imi facilitează о re- 
intilnire plăcută și nostalgică cu un per- 
sonaj plămădit şi născut din albia aceleiași 
lumi, dintr-un univers bintuit de ginduri și 
întrebări, oarecum asemănător cu cel ре 
care l-am încercat în filmul meu de debut, 
«Despre o anume fericire». Mi se oferă 
astfel neagteptata reluare a biografiei «tiná- 
rului absolvent», după ce șirul primelor 
experiențe de viaţă a fost asimilat, marcin- 
du-i cu evidență maturizarea». 

Cei care filmează «Ultimele zile ale 
verii» sint: Stefan Fay Stefan (la primul 


său lung-metraj, după experiență puțină 
dar substanțială, care l-a dus, împreună cu 
Florin Paraschiv, la brevetarea unui sistem 
de prelucrare a peliculei numit «Magi- 
color») gi Florin Paraschiv, aflat la al doilea 
lung-metraj. 

Florin Paraschiv: «Ce m-a pasionat 
în primul rind la acest film a fost posibili- 
tatea de a «merge», cum spunem noi, pe 
o compoziţie cromatică a cadrului căreia 
Savel Stiopul li dădea іп egală măsură 
atenţie. Am încercat astfel pe parcursul 
filmului să obținem nuanţe cit mai expresive 
în ceea ce privește cromatismul. Surpriza 
însă pentru mine a fost însuși regizorul. 
Am descoperit la Savel Stiopul, om din cu 
totul altă generaţie decit a mea, convingeri, 
în ce priveşte filmul și cum trebuie făcut el, 
care-mi aparțin în egală măsură. Cred că 
este unul dintre cei mai tineri regizori din 
chti cunosc.» 

Stefan Fay Stefan: «Lucrul interesant 
la filmul acesta, din punctul de vedere al 
imaginii, este intrebuintarea sistemului 
«Graphyscolor» pe bază de negativ ORWO. 
La noi pină acum s-a lucrat numai pe 
Eastman. Rezultatele sint și pentru noi 
surprinzătoare. Ar mai fi de spus că, 
impreună cu Florin Paraschiv, ne-am găsit 
un sistem de lucru reciproc avantajos: și 
unul şi altul punem lumina, şi unul și altul 
«facem» camera. Fiecare pentru celălalt. 
Lucrăm, deci, cu adevărat, impreună. Fără 
să ne amestecăm stilul. lar pentru film se 
creează o unitate ciudată, ciudată pentru 
că e «pe secvențe», 

Savel Stiopul, regizorul: «Vă dati 
seama, caut să surprind adevărul unor 
reacții omeneşti în momentul in care 
oamenii sint singuri, de faţă cu ei înşişi 
sine arată spre oglinda се reflectä, ca acum, 
aici, chipul Elvirei si al Lucianei. Sau, cind 
se oglindesc în privirea celui care le este 
aproape, pentru mai mult sau mai puţin 
timp în viata. 

Reflexul în oglindă, imaginea pentru o 
clipă, aceeași, a celor două femei din două 
generaţii;.se stinge. Se schimbă cadrul, 
se pregătește altă filmare. Oglinda reflectă 
acum mișcarea lină a aparatului de filmat 
pe traveling. Pierdut cu totul în spatele 
obiectivului, Savel Stiopul repetă cu actorii 
mișcarea cadrului următor. Oglinda nu-l 
cuprinde, el este la adăpostul aparatului 


de filmat. Eva SIRBU 


Pintea viteazul 


Mircea Moldovan: 
O gravitate cu farmec 


Venind spre Baia Mare, unde il 
filmati pe Pintea, am trecut pe lingă 
Ineu, amintindu-ne de Lică Sămădău 
si de hangiul de la «Moara cu noroc». 
Vă inspiră această vecinătate sau mai 
degrabă serialul cu haiduci? 

— S-ar putea ca, intre aceste două surse 
de inspiraţie, să mă aflu undeva la mijloc. 
Pintea va fi un film-baladă și totodată un 
film-spectaculos. Un film pentru public, 
dar nu unul de cavalcade sau de capá si 
spadă. Ritmul nostru e mai domol, са al 
muzicii maramureșene, pe care o vom 
folosi, in nota ei autenticä, drept un ele- 
ment important pentru definirea stilisticä 
a filmului. De altfel ne-au preocupat toate 
resursele de autenticitate, incepind cu cele 
literare: fabulatia folclorică abundentă іп 
jurul figurii lui Pintea. Pentru că eroul 
nostru este o nersonalitate atestată istori- 
сезе, dar datele documentare de care dis- 
punem sint puţine. Am putut în schimb 
culege numeroase balade, povestiri ale 
bătrinilor maramureseni, о sumedenie 
de întimplări pe care le-am selectat și unit 
în ceea ce constituie scenariul filmului. 

— Deși nu semnaţi scenariul, vorbiti 
ca un co-autor. 

— Un story şi chiar un scenariu au existat 
inainte de Intilnirea mea cu autorii in cauză: 
Vasile Chiriţă si Dumitru Mureșan, acesta 
din urmă fiind de tapt nu mureșan, ci mara- 
muresan din Baia-Mare, autor al unei cărți 
despre Pintea. După prima noastră intilnire, 
cu destul de multi ani în urmă, prin 1971, 
am venit în Maramureș, am stat citeva săp- 
tămini, apoi am mai venit de citeva ori si 
am inceput să colaborez mai direct la sce- 
nariu... ca regizor. Cred că numai în acest 
mod se poate lucra si numai în acest mod 
am putut intui originalitatea personajului, 


an 


Un film- 
balada, 

dar si 

un film- 
spectaculos, 


un film 

«de public», 
dar nu unul 
ade 
cavalcade» 


acea gravitate de care ținem seama іп struc- 
turarea acestui film spectaculos și de care 
tine seama interpretul rolului titular, cuceri- 
torul prin farmec, Florin Piersic. O gravitate 
care nu se dispenseazä, десі, de farmec 
şi pe care о rezumă colorat, în dialect local, 
o replică din film: «Am fost $-от sii» Ceea 
ce vrea să spună că Pintea nu e un simplu 
haiduc, ci un erou al neamului românesc, 
din familia lui Avram lancu, Horia, Cloşca, 
Crişan... 


Operatorul lon 


Nu liric, ci dramatic 


— И urmaţi cu fidelitate pe Mircea 
Moldovan, de la Fraţii şi Vifornita la 
Toamna bobocilor și Pintea. De data 
aceasta, aveți însă mai multe drumuri 
de facut 

— Traseul nostru cu Pintea va totaliza, 
într-adevăr, la sfirgitul filmărilor, multe sute 
de kilometri. Am prospectat, cred, 50 de 


localităţi, din principalele văi ale Maramure- 
sului — e vorba de valea Cosăului, valea 
Eudului, valea Säpintei şi altele, sate istorice 
ca Budești, unde se păstrează haina de 
zale a lui Pintea, Călineşti și multe altele, 
cu monumente de artă populară — case si 
biserici din lemn, seculare, cu renumitele 


turle şi porţi, neverosimil de frumoase. 
Am urcat pe creasta Cocoșului, pe Gutinul 
Mare, ре virful Ignis, unde am descoperit 
20 de babe ca acelea din Bucegi. Pe Ignis, 
am făcut tabăra haiducilor. De altfel majori- 
tatea decorurilor naturale alese de noi sint 
greu accesibile unei echipe de filmare: 
drumul cătanelor in munți, pluta și moara 
de pe Iza, toate au presupus multe minute 
sau cite o oră de mers cu aparatul în brate, 
prin locuri abrupte, zilnic. 

— Ceea ce caracteriza Toamna boboci- 
lor din punctul de vedere al imaginii 
era nostalgia toamnei, în culori degra- 
date. Acum sintem în același peisaj. 

— Toamna din Pintea va fi, totuși, alt- 
fek nu lirică, ci dramatică. Acţiunea începe 
toamna. continuă toamna tirziu. cind trans- 
parentele nostalgice dispar și apoi iarna, 
cu Stirsit în primăvară, cind se topesc ghetu- 
rile. 

Valerian SAVA 


asociaţia cineastilor 


Cinecluburile 

la inaltime 

000 La Satu-Mare s-a destășurat 
Festivalul filmului de amatori «Ecran 
Sătmărean». Au fost prezentate filme 
apartinind cinecluburilor din Satu Mare, 
Oradea, Baia Mare, Carei, laşi, Sibiu, 
Timișoara, Cimpulung Moldovenesc, 
Tg. Mureș, Suceava, Pojorita, Otelul 
Roșu. Diploma ACIN a fost acordată 
filmului Vulpea și ariciul realizat де 
Casa pionierilor din Tg. Mureș. 000 La 
Piteşti a avut loc o amplă dezbatere 
asupra filmului regizorului Lucian Bratu, 
Orașul văzut de sus. La dezbatere au 
participat lon Bucheru, directorul Casei 
de filme 1, Lucian Bratu și actrița 
Margareta Pogonat. 999 Același film 
a fost prezentat si la Femina-club din 
orașul Rimnicu-Sárat, іп prezenţa actri- 
tei Margareta Pogonat. 999 La des- 
chiderea festivalului la sate, în județul 
Vrancea, la Dumbrăveni si Gugesti — 
importante centre muncitorești — a fost 
prezentat filmul Evadarea. Au participat 
regizorul Stefan Traian Roman, actorii 
Emmerich Schäffer și Andrei Pra- 
jovschi. 000 La cinematogratul «Tim- 
puri Noi», a avut loc o intilnire a publicu- 
lui cu realizatorii filmului Trecátoarele 
iubiri. La discuţii au luat parte regizoa- 
rea Malvina Ursianu, criticul Eva Sirbu 
si operatorul de imagine Gheorghe 
Fischer. ФФӨ la Telega, localitatea 
unde a tost realizat filmul Mastodontul, 
a avut loc o prezentare a peliculei, de 
față fiind regizorul Virgil Calotescu, 
scenaristul loan Grigorescu şi actorii 
Colea Răutu, Gheorghe Dinică și lon 
Anghel. 999 La sediul ACIN, criticul 
cinematografic Florian Potra a prezen- 
tat referatul cu tema «Probleme ale 
epopeei nationale cinematografice». 
009 Cu ocazia implinirii а 25 de апі de 
la înființarea Studioului AL Sahia, 
secția tehnică din cadrul Asociaţiei 
cineastilor a organizat — la sediul stu- 
dioului — o sesiune de comunicări 
tehnico-stiintifice. 000 Secţia produc- 
tie şi economie a filmului a ținut о 
şedinţă în cadrul căreia s-au discutat 
problemele economice ale filmului de 
lung-metraj. 999 În cadrul planului de 
colaborare cu Uniunea cineaștilor din 
R.D. Germană, regizorul Bleiweiss Cel- 
lino, actrița Monica Woytowcz şi opera- 
torul Guenter Marczinkowski au fost 
oaspeții ACIN-ului. Filmul regizorului 
Bleiweiss Cellino, Moara neagră, a fost 
prezentat cineastilor la Casa filmului. 
09000 delegație de cineasti so- 
vietici, sosiți în schimb de experiență 
şi documentare pe o perioadă de 10 zile, 
a fost oaspete a Asociaţiei cineastilor. 
Delegaţia a fost formată din Igor Gri- 
goriev, regizor, Valeri Gurianov, regizor, 
Mihail Rijov, operator imagine. Cineasti- 
lor noștri le-au fost prezentate filmele 
aduse de delegați, Mutarea în casă, 
Cintecul readus, Primăvara altora, 
Aceștia sint bărbaţii 006 Oaspeți ai 
Asociaţiei cineastilor au fost si 
cineaștii din R.P. Ungară, criticul 
Zsugan Istvan, regizorul Gabor Рай, 
directorul de film Dimeny Tibor. eee 
În cadrul planului de colaborare din- 
tre ACIN și Uniunea cineastilor din 
URSS, o delegaţie de cineasti români а 
plecat la Moscova pe o perioadă de 10 
zile. Delegaţia a fost formată din ing. 
Borcoman Tiberiu, arhitect scenograf 
Nicolae Drăgan, monteuza Livia lo- 
nescu, criticul Ana Halasz, operator 
imagine Mircea Miadin şi animatorii 
Pieretta Atanasiu si Roland Pupăză. 
000 Geo Saizescu, membru în Biroul 
ACIN și președintele comisiei de cine- 
cluburi din cadrul ACIN, a participat — 
la Leipzig — la conterinta secretariatu- 
lui general al Federaţiei Internationale 
a Cinecluburilor în vederea pregătirii 
Congresului Mondial FICC, care va avea 
loc la Potsdam în decembrie 1976. Cu 
această ocazie, regizorul român a luat 
parte și la un seminar teoretic cu tema 
«Rolul cinecluburilor în educaţia publi- 
cului». 999 La Moscova а avut loc festi- 
valul cineamatorilor din țările socialiste. 
Tara noastră a primit trei premii: e Cel 
mai bun film de ficțiune pentru filmul 
Opriti jocul realizat де cineclubul Her- 
mes al sindicatelor comert Bucuresti; 
@ Cel mai bun film de animaţie 
pentru filmul Firul, realizat de cineclu- 
bul «Unirea» al Casei de cultură a sin- 
dicatelor Bacău; @ Cel mai bun film 
al programului national pentru filmul 
Säminta, realizat де cineclubul CFR- 
Timișoara. Premiul revistei «Clubul» 
a sindicatelor din URSS s-a acordat 
selecției românești pentru cele mai bune 
filme de ficțiune prezentate în festival. 


Marin PIRIIANU 


lupta 
cu sabloanele 


In limba noasträ, 
«prieten» 

şi «amic» 

nu se confundă 


sun 


Rudele ca rudele, le-am 
văzut (Cinema nr. 11/75), 
nu avem verisoare, nepoli, 
bunici, пе învirtim între 
tati, mame, părinţi şi co- 
pii. Dar unde ne sint prie 
tenii? — întrebare care 
ne face să promitem pe curind şio 
analiză a «visătorilor» din filmele noas- 
tre pe discuţii actuale. Avem toţi atitia 
prieteni, citi visători numărăm... Fără 
indoială că putem socoti mai multi 
indrägostiti decit prieteni printre perso- 
najele cinema-ului nostru. Să fie mai 
ușor a descrie dragostea decit amicitia? 
іпсііп s-o cred. Dragostea — sentiment 
enorm, lung prilej de vorbe și de ipoteze 
— se bazează, din adincul vremii, si pe 
o mare cantitate de stas-uri, pe cind 
prietenia are această particularitate, cel 
puţin în artă, că e veșnic virgină, veșnic 
de inventat, cu scheme mai puţine, ve- 
nite mai ales dinspre filmele cu cow-boy 
şi războaie. Prieteniile pe timp de pace 
sint totdeauna dificil de prins, dracu' 
ştie de ce, sau dacă știe nu vrea să ne-o 
spună Dar e un fapt incontestabil că 
pe ecran şi pe hirtie marile prietenii 
apar sistematic pe timp de mari incer- 
сагі, în conflicte cu multe gloanțe si 
bombe, cu multi morţi și dureri extrem 
de cuprinzătoare. E o circumstantä са- 
re-i dă dimensiunea cea mai gravă dar 
şi cea mai semniticativă pentru gradu-i 
de dificultate dramaturgică. 
Dragostea — nu voi fi eu cel care о 


nena 


telex Buftea 


Privind inapoi 
cu incredere 


000 In anul care a trecut la Buftea s-au 
produs peste 20 de filme artistice, la care se 
adaugă circa şase episoade dintr-un serial 
T.V. 000 Cite cinci filme au produs Casa 
de filme 1, director lon Bucheru, şi Casa de 
filme 3, director Eugen Mandric, și Casa de 
filme 4, director Corneliu Leu. ewe іп 
trunte, insă, se află Casa de filme 5, director 
Dumitru Fernoagă, cu 6 filme. Care 6, sint 
de fapt 7, pentru că unul din filme e în două 
serii. lar la cele 7 se mai adaugă şi două 
filme peste plan, Piraţii din Pacific si 
insula comorilor, adică versiunea romä- 
nească pentru marele ecran a unui serial 
realizat la Buftea de un studio de televiziune 
vest-german. 000 Să ne reamintim gi 
titlurile filmelor realizate. Casa de filme 1: 
Toamna bobocilor, Evadarea, Orașul 
văzut de sus, Cursa, Dincolo de pod 
999 Casa de filme 3: Tată de duminică, 

tea florilor, Zile fierbinţi, A- 
larmá іп Оена, Prin cenușa imperiu- 
ші. 000 Casa de filme 4: Hyperion, 
Elixirul tinereții, Alexandra și infernul, 
Cercul magic, Neamul Comänestenilor. 
000 Casa de filme 5: Comedie fantastică, 
Ре aici nu se trece (2 serii), Dimitrie 
Cantemir, Muschetarul român, 
dontul, Patima. 900 Din lectura acestor 
titluri putem constata că filmul де actuali- 
tate predomină în producțiile caselor de 
filme 1 şi 3, Іп timp ce evenimentele din 
istoria noastră mai Indepärtatä sau apro- 
piată stau іп mod special în atenţia casei 
de filme 5. La Casa de filme 4, din cele şase 
filme produse în '75 trei sint ecranizări. 


E? 
„Prieten drag, 
de-o viata 


voi bagateliza, cind «De l'amour» al lui 
Stendhal imi stă gi la virsta asta са prı- 
mă urgență Intre «Momente, schite, 
amintiri» şi «Larousse» — igi are şi ea 
drepturile ei frumoase la hirjoaná si 
idilism, clipele ei superficiale şi chiar 
nătinge, de multe ori minunate și vitale, 
dind amorului oxigen. «A te prosti 
din dragoste» nu e un foarte mare păcat, 
la o adică. Prietenia nu-și poate permite 
insă hirjoanele, superficialitätile îi sint 
fatale, densitatea ei e echivalentă cu un 
perpetuu dramatism — personal, poate 
exagerez, dar în folosul unui sentiment 
pentru care merită să exagerezi, nu 
văd o prietenie desfășurată în afara 
unei exigente pină la durere, a unor 
rigori duse pină la Incrincenare. Priete- 
nia conține o asceză a solidarităţii la 
care dragostea ajunge doar prin eufo- 
па ei. După cum sint sinceritäti în prie- 
tenie іп fata cărora dragostea ezită şi se 
trage inapoi. O prietenie in care te 
prostegti nu are niciodată farmecul 
«amorului stupid». Nici farmecul şi, 
mai ales, nici Indreptätirea. Тіп minte 
şi azi cum Labiş a rupt definitiv o prie- 
tenie pentru «Albatrosul» lui Baude- 
laire, cel căruia «nu-i plăcuse» poemul 
nu i-a mai trecut pragul. Dacă ruptura 
într-o prietenie nu ia un asemenea ca- 
racter decisiv, dacă nu devine o traumă 
esenţială intr-o existenţă, nu merită s-o 
discutăm în scrisori, romane şi filme. 
Ea pretinde tocmai un asemenea ton 
categoric și fanatic. Aceasta-i respira- 


999 Singurul film pentru copii din 1975, 
Alarmă іп Deitä, l-a realizat Casa de filme 
3. La aceeaşi casă se află in producţie sin- 
gurul film pentru copii al anului "76. E vorba 
de Ma-ma, o adaptare după «Capra cu 
trei iezi» care va fi o coproducție románo- 
sovieto-francezä şi pe care o vor semna 
Elisabeta Bostan și Vasilica Istrate. 000 
În primul său an-de activitate ca director al 
Casei de filme 1, lon Bucheru are meritul, 
Intre altele, de a fi propus publicului cel 
mai interesant debut al anului. E vorba de 
Mircea Daneliuc şi de filmul Cursa. @@@ De 
altíel,la Casa de filme 1 vor debuta în 1976 
nu mai putin de patru regizori: Carol Cor- 
fanta (Serenadä pentru etajul ХИ), Ale- 
xandru Tatos (Mere roșii), Alexandru Bo- 
cänet (Gloria nu cintă) și Dinu Tănase, 
unul din cei mai buni operatori din generaţia 
tinără, cu Trei zile și trei nopți, adaptare 
după romanul «Ара» de Alexandru іуа- 
siuc. 990 Dacă mai adăugăm că şi Buz- 
duganul cu trei peceti, cel de al cincilea 
film al Casei 1 (іп coproducție cu Casa 3), 
va fi semnat tot de un tinăr regizor, e vorba 
de Constantin Vaeni, atunci putem spune 
pe bună dreptate... lăsaţi tinerii să vină la 
Casa de filme 1!. 999 Cu lesirea din гаі, 
Francisc Munteanu Isi va face reintrarea,ca 
regizor, după un an de absenţă. Filmul va 
fi, într-un fel, o continuare a aventurilor 
peste ani a popularului erou din serialul 
pentru televiziune «Pistruiatul». Scenaristul 
filmului va fi un colaborator foarte apropiat 
al regizorului. E vorba, desigur, de scrii- 
torul Francisc Munteanu. Armonia va fi 
absolută. ФФФ Amza Pellea a terminat la 
sfirşitul lunii decembrie postsincroanele 
la filmul Lumină pe spinzurătoare, pro- 
ductie a studioului Defa, semnată де Hel- 
muth Nischke. Acţiunea filmului se petrece 
Intr-o ţară Latino-Americană. Nea Mărin 
a interpretat rolul proprietarului unei plan- 
taţii de trestie de zahăr. ӨФӨ Tot la sfirşitul 


ne cunoaștem 


tia ei: vehementa, $i numai de aici incolo 
incep nuantárile — absolut obligatorii — 
ale tandretei, ale ingáduintei, chiar ale 
milei, cu toate complicatiile lor. Sint ex- 
cesiv cind susțin că o prietenie fără 
complicaţii, fără meandre, fără impa- 
suri, fără acel grad de ridicol, la un pas 
de sublim — nu mă interesează nici 
în viaţă, nici pe ecran? Visez să pot im- 
puta filmelor noastre asemenea excese, 
asemenea «sabloane» ale prieteniilor 
prea complicat dezbătute. Din păcate, 
ziua aceea încă n-a venit. 

Pină la «Cursa» — care printre multele 
sale frumuseți are dreptul la a se numi 
și cel mai izbutit film al fraternității 
virile, printre puținele filme pe această 
«temă» se înscrie mai ales «Puterea 
şı Adevărul», care mi-a dat o imagine 
superioară,  patetică, complicată a 
prieteniei trecute printr-o probă de 
foc decisivă, aceea a luptei politice. 
Grupul acelor patru bărbaţi — armonios 
în intunericul ilegalitätii — are un destin, 
deci o adincime, prin acea vehementä 
cu care lupta maselor populare pentru 
putere, la lumina soarelui, pune 
sub semnul întrebării adevărurile 
prieteniei lor. Nu s-a observat cred, 
indeajuns, că în filmul lui Marcus 
după un scenariu al unui «malrauxian» 
convins ca Titus Popovici, problema 
cea mai substanţială nu era salutara 
dezvăluire a unor abuzuri multă vreme 
tăcute în filmele noastre, ci interferenta 
dintre necrutätoarea obiectivitate a is- 


lunii decembrie, regizorul Savel Stiopul a 
tras ultimii metri pentru filmul Ultimele 
zile ale verii. Erau citeva grade sub zero. 
200 Centrala România film a anunţat prin 
mica publicitate angajarea unui comandant 
de navă pentru motovelierul «Speranța», 
cu reședința la Mangalia. Bătrinii lupi de 
mare sint așteptați de cineasti. 


N. C. MUNTEANU 


toriei cu «eternul» sentiment al priete- 
niei bărbătești: oameni care erau gata 
să-şi dea viața unul pentru altul in 
orinduirea crudă şi nedreaptă ajung să 
se infrunte, să se suspecteze, mai ales 
să se suspecteze, în lupta lor generoasă 
entru o societate dreaptă și curată 
n «Puterea și Adevărul», prietenia are 
densitatea pasiunii, ea atinge strioätul 
şi tăcerea — tăcerea acelei mese de 
taină şi impäcare dintre Petrescu și 
Stoian. De la aceste dimensiuni, de la 
această ináltime — multe alte prieteni: 
care răsar prin scenariile noastre, prin- 
tre maşini grele şi ogoare intinse, apar 
ca simple colegialitáti, fără dramă, desi 
пио dată cu haz, mici și mărunte relaţii 
tovärägesti care «fac frumos», dar n-au 
nici dor şi nici durere, nici iluzie și nici 
deziluzie: noaptea lor — căci orice 
prietenie are o amiază și-o noapte а ei — 
nu e rănită cu nici o scinteie, moartea 
lor, ca şi renașterea, nu se lovesc de 
nici un rost, pentru a ne exprima cu 
vorbeie poetului care lipsesc din atitea 
filme de-ale noastre. Căci, în cele din 
urmă, lipsa poeziei — mari și mici, 
acea mică poezie fără de care nicio 
prietenie nu poate trece marea — е cel 
mai evident şablon din descrierea, atita 
cită există, a acestor relaţii. O poezie — 
din care nu are rost să excludem infrun- 
tarea egoismelor gi depășirea lor — la 
care n-avem acces, fie din pricina dis- 
cutionismului devorator, fie din plati- 
tudinea inspiraţiei in această zonă. $i 
asta intr-o lume ca a noastră, unde 
avem două cuvinte cu două înțelesuri 
bine definite: «prieteni» şi «amici»... 
Unde a devenit un loc comun în orice 
ironie mai aspră să-i imputi cuiva nu 
că-i incult, nu că-i mincinos, nu că-i 
egoist, ci că-i prieten cu cutărescu care 
el, acela, «prietenul tău», e carierist, 
incult, poltron si tu răspunzi pentru as- 
tea toate: «— Mă, prietenul tău...» — 
cind incepe o frază așa, mă ia cu frig. 
Dar recunosc că acest mecanism verbal 
are și o nobilă tensiune. Păcat că meca- 
nismele noastre cinematografice o ig- 
noră. De aceea la multe filme de-ale 
noastre mă uit ca la amıcul care intr-o 
noapte de confesiune mi-a spus-o «dur»: 

— Dragă, oamenii n-au prieteni, doar 
cunoştinţe! 

Nu puţine filme româneşti de actuali- 
tate îi Indreptátesc această concluzie 
brutală, ultima pe care i-o cunosc, fiindcă 
după o asemenea filozofie nu am mai 
avut ce ne spune... Şi mă uit la acele 
filme cu cunoscuţi іп loc de prieteni: 
simțind acea plictisită ingádumiá care 
aduce nu odată moartea intre oameni, 
înaintea decesului individual. 


Radu COSAȘU 


nică, trina Petrescu. 999 O informatie 
de ultimă oră: pentru proaspătul debutant 
Mircea Daneliuc succesul a insemnat in 
primul rind ... stimulentul de a face al doilea 
film. Drept pentru care va preda curind 
Casei Unu decupajul intitulat Ediţie spe- 
cială Anul desfăşurării acţiunii: 1939. 


lon BUCHERU 


casa de filme Unu casa de filme Patru 


Ediţie specială 


900 La inceput de an, amănunte despre 
două din producţiile aflate in pragul filmări- 
lor. @@@ Gloria nu cintă se dorește un 
«muzical» іп toată puterea cuvintului, cu 
secvenţe reuşite de balet, cu cel puţin două 
melodii pe care să le fredoneze un milion 
de spectatori. Alexandru Bocänet, req - 
zorul, împreună cu Radu Serban și Cornel 
Patrichi, semnatarii muzicii şi coregrafiei, 
ni le-au promis... Filmul ne va prilejui intil- 
nirea cu Toma Caragiu intr-un dubiu rol, 
de la care aşteptăm măsura deplină а 
imenselor sale resurse interpretative. 
«Arma secretă» a regiei, pe lingă alte nume 
celebre ale scenei și ecranului românesc: 
două noi vedete de film; una de... 8 ani si 
alta de 18 900 Trei zile зі trei nopți 
isi începe foarte curind filmările la Sibiu, 
unde organele locale de partid şi de stat au 
primit echipa cu căldură şi cu o solicitudine 
pentru care le sintem recunoscători. Dinu 
Tănase,autor al regiei și imaginii, va incerca 
să reinvie iarna zbuciumată a anului 1946, 
cu ajutorul unei distribuții din care nu 
lipsesc George Constantin, Gheorghe Di- 


Scriitorii pe platouri 


ФФФ Cine credea in «imposibila intoar- 
сеге» а «intrusului»... de Marin Preda ре 
platourile cinematografice s-a înşelat, căci 
Marele singuratic a intrat luna aceasta în 
producție. în regia lui lulian Mihu, singurul 
cineast căruia marele romancier îi pretu- 
¡este intreaga operă cinematografică... Aṣa- 
dar, autorul «Morometilom confirma pro- 
misiunea făcută de a rămine colaborator 
constant al cinematografiei. 000 Dan Pita, ` 
autorul excelentului Neamul Comäneste- 
nilor (fost Zodia Leului), pe care 1 consi- 
der filmul de excepție al anului 1975, a in- 
trat luna aceasta în productie cu un alt film 
de Mihnea Gheorghiu și inspirat tot din 
ciclul epic «Neamul Comänestenilom де 
Duiliu Zamfirescu. intitulat Aici, în eter- 
nitate: o evocare patetică a luptelor duse 
pentru dobindirea independenţei de stat a 
României. ФФФ Cunoscutul dramaturg 
Aurel Baranga. proaspăt reconvertit la ci- 
nema, va apare luna aceasta în Travesti pe 
platourile de la Buftea. Partener fidel, să 
sperăm, li va fi regizorul Mihai Constanti- 


nescu. 
Marin THEODORESCU 


11 


orice film de serie care se respecta vrea să 
ne tulbure și cu perspectiva unor implicaţii 
mai grave. Dar nu pentru aceasta ne plac 
nouă aceste filme. Ceea ce ne încintă cu 
adevărat este tripleta pe care o formează 
eroina — ziarista blondă şi cu ochi albaștri, 
specializată destul de suspect іп relatarea 
incendiilor (Anjanette Comer), colegul ei 
fotograf, îndrăgostit de incendii, dar și де 
ochii colegei (Keith Barron) și detectivul 
de la compania de asigurări, care pendu- 
leazá circumspect între cei doi, nu totdeau- 
na In interes de serviciu (Chad Everett). 
Să nu uităm apoi culoarea, folosită pină la 
extremităţile gamei cromatice, fiindcă In- 
tr-un film cu incendii există desigur şi 
piromani şi chiar un pictor cu viziuni incen- 
diare, compensate Insă cu grijă prin discre- 
tia coloristică a altor episoade. Lista virtu- 
tilor s-ar putea prelungi, fără să iasă din 
formula unui excelent film de divertisment. 
Am lăsat, de pildă, la urmă, din această 
rețetă, umorul. Pentru că l-am presupus 
subinteles; un umor sec, tipic britanic, care 
nu degenerează niciodată în plezanterie 
și nu încetinește nici o clipă ritmul şi verva 
acțiunii. 


Valerian SAVA 


Prod a studiourilor engleze. Regia: Sidney 
Hayers. Philip Lerene. imaginea: Alan 
Hume. Muzica: Laurie Johnson. Cu: Chad Erereit, 
Anjanette Comer, Keith Barron, Joanne Dainton, 
Rupert Davies, Robert Fiemying, Roy Kinnear, John 
Loder, Allan Cuthbertson 


haplin si 
arma sa secreta 


Aproape niciodatá scenariile lung-metra 
jelor lui Chaplin nu au fost decit niște pre 


texte, cel mai adesea melodramatice. Nic: 
odată însă nu s-a intimplat ca vreunul din 
ele să tie atit de banal și evident insăilat 
la repezeală precum cel imaginat pentru 
Circul (1928). 

Imprejurare dezavantajoasä, pe de o parte, 
cäci ea face mai greu de observat si asimilat 
de cätre spectator cele douä-trei idei din- 
totdeauna ale moralei si esteticii propuse 
cu fiecare film de Chaplin. Avantajoasä, 
pe de altă parte, atit timp cit cvasi-absenta 
unui suport de idei îl obligă pe genialui 
creator de melodrame să reţină atenţia 
publicului exclusiv cu о succesiune са și 
neîntreruptă de «numere» personale, citeva 
din ele tăind literalmente răsuflarea prin 
frumusețe, putere de imaginaţie si perfec- 
ішпе a realizării. De aici condiţia parado- 
хай a filmului el este, sub raportul semni- 
ficatiei, al valorii de conţinut, una din operele 
minore ale lui Chaplin dar, sub raportul 
acelei vis comica, una din lucrările sale 


cele mai consistente. Recitalul de gag-uri 
e sclipitor, chiar dacă ele se inläntuie in 
gol, nesprijinindu-se pe idei, cu atit mai 
putin propunind idei. Se vede aici mai bine 
ca oricind că, alături де neobositul apel 
direct la lacrimă si la generozitatea sufle- 
tească, cealaltă «armă secretă», irezistibilă, 
a lui Chaplin,a fost — oricit de prozaică 
ar părea constatarea — extraordinara, ne- 
verosimil capacitate de a utiliza corpul 
omenesc ca mijloc de expresie. 

Circul este, în fond, un admirabil 
filmat spectacol de varietăţi. Ceea ce apare 
absolut surprinzător іп tot acest context 
este faptul că, plasindu-si acţiunea intr-un 
circ şi alegindu-şi personajele din lumea 
acestuia, cineastul nu a sesizat nici o clipă 
(sau nu a vrut s-o facă...) dimensiunile 
tulburătoare ale lumii circului, amestec 
de comedie si dramă, де zimbet și plins, 
de teatru și adevăr, precum viata insäsi. 
Un fascinant motiv de meditaţie cinemato- 
grafică (fie şi sub forma unei comedii), 
ce s-a pierdut repede în zare, lăsat în urmă 
de goana după gag. 

Aurel BADESCU 


Producţie a studiourilor americane aUnieu Ar- 
tists», Scenariul şi regia: Charles Chaplin. Ima- 
ginea: R. Totheroh, Jack Wilson, Mark Marklatt 
Cu: Charles Chaplin, Allan Garcia, Merna Kennedy, 
Bethy Morrissey, Harry Crocker, Stanley Sandford 


Charlotte Kestner, náscutá 
Buff, Charlotte din Wetzlar, 
Charlotte, Lotte rämine pen- 
tru eternitate simbolul fe- 
meli-muzá. Ea a inspirat «Su- 
ferintele tinárului Werther» 
cartea de căpătii a mai mul- 
tor generaţii. Lungi șiruri де tineri delicati, 
melancolici, umbriti de nostalgii, tulburati 
de «де ce»-uri? de «incotro»-uri? si de «la 
ce bun?» s-au recunoscut In băiatul Indrä- 
gostit fără speranţă de logodnica prietenu- 
lui. S-au recunoscut în el, deci au Inceput 
să se imbrace іп pantaloni galbeni şi іп 
jiletcá albastră. Îmbrăcindu-se ca Werther, 
ei se simțeau într-adevăr Werther și unii 
au dus dorința de identificare atit de departe 
incit au ținut să-l imite pină dincolo de viata, 
pină la epidemia de sinucideri înregistrată 
după apariţia cărţii. Mácinati de răul secolu- 
lui, de ideea neputinței dragostei de a Une 
piept eternității sau, pur și simplu, iubind 
fără acoperire, iar uneori chiar fără obiect, 
multi adolescenţi încercau, ca și tinărul 
Werther, să iasă din criză pe usa neantului. 
În 1775, un autor pe care niciodată istoria 
literară nu-l va putea apropia de numele 
lui Goethe va face totuși să apară In replică 
«Bucuriile tinärului Werther». Goethe 
însuși, înspăimintat de efectele cărții sale 
din tinerețe, avea să scrie că eroul lui 
trebuie iubit, nu imitat. Zadarnic. Odată 
aruncată pe orbită, nava romantismului 
nu mai putea fi deturnată. Plecind să cu- 
cerească păminturile faraonilor gi misterul 
Stinxului, Napoleon își va lua la el nu «Bucu- 
riile...», ci «Suferințele tinärului Werther» 
Cum ziceam, Charlotte Buff cu drägälä 

senia ei bălaie, cu generozitatea ei simplă 

cu istetimea ei fara ifose, trăsături relativ 
noi într-o epocă în care eroinele feminine 
erau mai degrabă mălăiețe si lăcrimoase — 
Charlotte Buff, Charlotte, Lotte a fost si a 
rămas «iubita nemuritoare», așa cum sin- 
gură ізі spune într-o carte care avea să 
apară mult mai tirziu, în cartea lui Thomas 
Mann. «Eu am devenit iubita nemuritoa 

re” ‚nu singura, doamne fereste, insă cea 
mai celebră şi cea de care oamenii se іп- 
teresează cel mai mult Si acum apartin 
istoriei literare. Sint un obiect de cercetare 
si de pelerinaj si un chip de madonä într-o 
liridă, în fata căreia se înghesuie lumea in 
domul umanităţii» 


stop cadru pe: 


Galina 
rosie 


destul de rare cazurile in care 
un m «să se anunțe» de la primeie 
despre care să ştii, fără 
cea mai vagă indicație în 
priveşte subiectul sau stilul lui, că 
4 va fi slab 

ndamental pentru «Cälina roșie» 
mi se pare începutul lui: un В 

bärbati, delincvenfi recidivisti 
mind a fi eliberaţi, cintă cunoscutele 


secvente $ 


200600000000 


Filmul care face azi mindria studiourilor 


DEFA, prezentat la Cannes іп mai "75, 


«Lotte la Weimar», este о ecranizare де 
o corectitudine exemplarä a unui roman 
celebru. Lili Palmer, încă tragic de frumoa- 
să, a fost bine inspirată cind s-a hotărit 
să-şi ofere serviciile pentru a juca rolul 
unei femei bătrine sosită la Weimar ca 
să-și revadă sora, dar Weimar-ului nu-i 
pasă de aceste tandre reintiiniri familiale, 
Weimar-ul descoperă uimit, uluit, fericit, 
zăpăcit, onorat si extazia! că venerabila 
doamnă care a tras «intr-o zi încă văra- 
tică» la hotelul «Elefant» este cine este. 
Orăşelul începe să trăiască o panică bucu- 
roasă, un entuziasm acaparator, un delir 
deopotrivă de poetic şi de interesat. Cete 
de admiratori, zeci de femei si de bărbați 
care s-au identificat cu Lotte și cu Werther 
se înghesuie sub ferestrele telului şi 
aşteaptă să apară de după perdea muza 
«marelui от», fecioara bälaie înconjurată 
de frätiori si surioare, dar fecioara bălaie 
este azi văduva consilierului aulic Kestner 
şi mama a 11 copii. Din vara acelei dulci 
idile, petrecută de tinărul cu jiletcă albastră 
la Wetzlar, au trecut mai bine de 40 де 
ani. De 40 de ani muza nu și-a văzut poe- 
tul și ideea că acum, peste 40 de ani, Ізі va 
reintiini admiratorul din tinerețe care nu e 
oricine, e regele spiritului,e împăratul lite- 
relor, е, într-un fel, stăpinul Weimar-ului, 
ideea aceasta о zápáceste, o emotioneaza. 
Îşi dă seama că ea este acum în fata ulti 
mului mare eveniment al vieții sale. Aces! 
eveniment trebuie sărbătorit aşa cum se 
cuvine. De aceea a și luat în marile cufere 
rochia albă си fundite roz. Una dintre fun- 
dite a tăiat-o cind s-a despărțit de Werther, 
a pus-o într-o carte şi i-a transmis-o іп 
chip de adio. Toată lumea știe povestea 
acestei fundite roz, dar romantismul nu 
este tocmai pur,pentru că toată lumea vrea 
ceva. Fiecare altceva. Tinăra englezoaică 
e pictoriță. Face portrete de oameni celebri 
şi-o roagă să-i pozeze. Domnul Riemer o 


pote de seară». Grupul care face 

aba prelung rezonanță care 
sugerează timbrul clopotului, este com- 
cei care ( nd vor părăs 

Şi, deci, spectatorul bă 
rintre ei se află eroul fil- 
care este el? Obiectivul se 
ca să zic 
nestă- 
deose- 


mului. Dar 
oprește, cu 
așa, asupra 
ruind asup 
% 


«obiectivi 


ȘI spe 


r figura 
expresive s 
are se p ă in fata lui. N 
tatie caricaturală sau tez 
animă, ci 
rezumat а! unei existente şi 
care este pers 
însoți în ontinu 
á, de tapt r 


o tensiune psihicä 


sfirsit, stim 
are-l vom 


nceput $ 


гоада sä dea о recomandare cätre «incal 
culabilul geniu» — zice el — о recoman 
dare care sä-i asigure un post bun la uni- 
versitate. Domnișoara Schopenhauer o roa- 
gi să-i ia sub protecție prietena care, după 
cum spune domnisoara Schopenhauer. e 
gata să facă «о prostie fatală», adică să se 
căsătorească cu fiul lui Goethe. Numai е! 
Marele om, numai el, incalculabilul genii: 

n-o roagă nimic şi nu e tulburat de ideea 
că о va revedea ре Lotte, muza lui, marea 
lui iubire, pentru care a vrut să se sinu 

cidă și chiar s-a sinucis fictiv. Numai px 

el vizita asta пи-і bucură. Mai mult, îl aga- 
sează. De aceea s-a și hotărit să dea un 
banchet intim, o masă pregătită în pripă 
şi terminată la repezeală, un dineu in 
timpul căruia — са de obicei — Isi уа co- 
munica ultimele lui reflecții, si asistenţa îi 
va sorbi cuvintele cu piosenie, dar si cu 
slugărnicie, iar ea îl va privi uimită si umi- 
lită, pentru că ea întelege că el se uită la 
ea și n-o vede. N-o vede nici pe Lotte, nici 
rochia albă cu multe fundite roz presărate 
pe corsa). Atunci cum о să-și aducă amin- 
te de ce lipseşte una din fundite? 

Filmul este bun pentru că, respectind 
intocmai dorința adevăratului său scena- 
rist — un scenarist care, trebuie să recu- 
noastem, merită din plin această reverență, 
căci el se numește și Thomas și Mann — 
filmul e bun, zic, pentru că dincolo de re- 
intilnirea peste ani dintre un artist si muza 
sa, propune un «fatä-n faţă». De o parte 
realitatea ficţiunii, de cealaltă parte realita- 
tea reală. Una din concluziile acestei con- 
fruntäri ar fi că muza nu este pentru crea 
tor decit un pretext. 

În felul acesta pelicula devine obiect de 
reflecţie estetică si ideologică pentru 
toată lumea, dar mai ales pentru feme:. In 
milenara diviziune socială a creaţiei, te- 
meia a acceptat si a rivnit mai ales rolul 
muzei. E un roi mai fotogenic, dar si mai 
firav, căci pretextele se uită repede. Chiar 
atunci cind sint relativ sublime. 
Ecaterina OPROIU 


Producție a studiourilor DEFA. Scenariul si ге- 
gia: Egon Günther, după romanul omonim de 
Thomas Mann. Imaginea Erich Gusko. Muzica: 
Gustav Mahler, fragmente din Simfonia a Vi-a In 
la bemol. Cu: Lilli Palmer, Martin Hellberg, Hilmar 
Baumann, Jutta Hoffmann, Katharina Thalbach, 
Monika Lennartz. 


celelalte, intrucit 
meritat sä fie 
іоаг acompania- 


vizual $ 

5 se уа адіпсі ре 

toată d film ra id umani- 

tate, іп cele două cor ente inse- 

parabile si esenţiale ale te 
Dastere $ 


поти! 


5-а pärut atit 
lator ca acesta din 
Vasili Suksin 


timp) а dovedit 


Câlina roşie» 
t tr 
iată ca 3 a arte 

a descrie viața, сі de а о crea, de a о 
naște si mai ales de а o face să re- 
nascä din confuzia si impuritatea apa 
rentelor 


і este de 


Nina CASSIAN 


Cuibul 


O peliculă de evocare istorică. Momentul 
ales este cel al făuririi primului stat polon 
unit. sub sceptrul lui Mieszko, cel care în 
celebra bătălie de la Cedynia (972) zdro- 
beste coalitia triburilor separatiste. Specta- 
torul care se asteaptá sá asiste la o vastá 
desfäsurare de forte, la o montare де am- 
ploare, la confruntäri spectaculoase de 
mase In genul filmului istoric consacrat, va fi 
dezamágit Jan Rybkowski, regizorul filmu- 
lui, este ostil spectaculosului exterior, fiind 
preocupat sá rămină fidel fatä de istorie, 
să-i surprindă dialectica dezvoltării pe pla- 
nul profund al esenței gîndirii politice. 
Acest punct de vedere justifică acțiunile 
eroului într-un film de dezbatere filozofică. 
Reconstituirea «biografiei» — nu atit a 
eroului, cit a ideii pe care o slujeşte acesta 
cu luciditate $i consecvență — relevă o 
fatetä mai valoroasă a eroismului, cu o largă 
semnificaţie umană si anume statornicia 
faţă de un ideal care însumează o aspiratie 
colectivă şi răspunde unei necesităţi isto- 
rice. Este o investigaţie psihologică a dra- 
mei ideii, Intr-o factură modernă, un emo- 
tionant eseu asupra istoriei care reeva 
luează acest eveniment politic, esential 
evoluției statului polon, din perspectivä 
contemporană 

Întreg procesul se destășoară într-un 
film al memoriei, al inserării în prezentul 
acțiunii a timpului trecut. În ajunul bătăliei de 
la Cedynia, Mieszko, interpretat de Voy- 
ciech Vazoniak cu o admirabilă intuiție 
psihologică, își reamintește principalele 
etape ale genezei ideii de unitate statală, 
intr-o continuă confruntare cu tatăl său, 
Ziemowit, adeptul patriarhalismului tribal 
si al izolationismului politic. Acest leit- 
motiv obsesiv al confruntării cu tatăl neier- 
tător conteră secventelor o continuitate 
emoţională. Stilul filmării (realizată de Marek 
Novicni) se defineşte prin abundența ca- 
drelor panoramice lungi, a montajului in 
cadru, obtinindu-se astfel o senzaţie de 
fluiditate în care stările interioare capătă o 
fizionomie concretă, sugestivă. O anumită 
dozare ingenioasă a ritmului prin montai 
asigură o continuă intensitate a tensiuni: 
ideatice şi psihologice, culminind cu mo 
mentul іп care, simbolic, Mieszko primește 
semnul iertării din partea tatălui său. În 
zori, Mieszko cistigä bătălia de la Cedynia. 
Regizorul creează în secvența respectivă o 
atmosferă difuză şi densă în care mit şi rea 
litate se întrepătrund, afirmind o constiin 
tá împovărată де responsabilitatea actului 
politic. Muzica (Jerzy Mausymiuk) şi sce 
nografia (Woycieh Krzyztofiak) nu sint tau- 
tologice. Ele contrapunctează imaginea prin- 
tr-o rețea de acorduri inteligente care am- 
plificä efectul general. 

«Cuibul» confirma incă о dată că arta 
contemporană trebuie să existe pentru 
şi prin om, să invite la reflectie asupra ma 
rilor lui responsabilităţi fată de sine, co 
lectivitate şi istorie, să-i demonstreze ca 
racterul lui de «homo historicus». 


Oana MĂCIUCĂ 


Sfirsitul vacanței 


Temă pe cit de delicată, pe atit de dificilă 
surprinderea unor tineri In pragul adoles- 
centei, la virsta numită, Indeobste, «in- 
grată». 

Într-un orășel minier e sărbătoare de sfir- 
sit de an la liceul de băieți. În timp се pe 
scenă se desfășoară spectacolul, bătrinu- 
lui profesor de fizică i se face rău. Un elev. 
lusek, eroul principal al filmului, se va duce 
să-i aducă apă şi va surprinde, la toaletă, 
о scenă violentă: cltiva colegi de-ai lui, mai 
întăi A bat, apoi й tund pe un puști mai firav. 
Vor să obțină ceva, nu ştim се anume si 
nici nu are importanță. important este ca 
surprinși în plină acțiune de un profesor. 
nici unul nu spune nimic. Şi. mai ales, nu 
spune nimic victima. Numai lurek va incerca 
să restabilească adevărul, aträgindu-si ast- 
fel ura ceiorlalti. 

Această scenă va fi revelatoare pentru 
întreg filmul. Prin dezvăluirea caracterului 
eroului principal, lurek, prototipul adoles- 
centului onest, candid dar nu naiv, sensibil 
dar nu slab, și prin portretizarea grupului 
de bätäusi, huligani în germene, mincinosi, 
cruzi gi violenti. Urmărind personajele, іп 
paralel. deşi mai estompat pe pletogü dez- 
läntuiti (necesari cineastilor са un con- 
trapunct), filmul va stărui asupra evoluției 
lui lurek, băiatul care la virsta intrării cu 
adevărat în viaţă este nevoit să-şi răspundă. 
singur, marilor Intrebări: de ce s-au despăr- 
tit părinţii, ce este dragostea, ce este lasi- 
tatea, ce este curajul. Băiatul care la virsta 


cind are nevoie de înțelegere ca să poală 
fi ajutat, va trebui să înțeleagă ca sá ajute. 
Să-și înțeleagă părinţii. Să înţeleagă pri- 
ma dragoste. Dar, mai cu seamă, să se 
inteleagá pe sine. 

Nimic іп acest film, deşi limpede іп inten- 
tii, deşi precis în realizare, nu este apăsat. 
Autorii, fini cunoscători ai «virstei ingrate», 
stiu sá se ferească de primejdia didacticis- 
mului, а dăscălirii, a punerii punctelor pe 
«i», Ei știu să minuiască delicatetea, ferin- 
d-o де dulcegárie, să incurajeze candoarea, 
ferind-o de naivitate, să stimuleze curajul, 
terinduA de violență. «Sfirgitul vacanței» 
rămine, prin prospetimea cu care se арго- 
pie de «problemele» adolescenței, unul din- 
tre cele mai tinerești filme despre tineri care 
ne-a fost dat să vedem pe ecranele noastre 


іп ultima vreme. 
Rodica LIPATTI 


Producție a studiourilor poloneze. Regia: Si. 
nislaw Jedryka. Scenariul: Janusz Domagalik. Ima- 
ginea: Jacek Korcelli. Cu: Marek Sikora, Agal.ı 
Siecinska, Josef Nalberczak. 


Piratii din metrou 


O excelenta echipă de actori, Waiter 
Matthau, Martin Balsam, Robert Shaw, pe 
o partitură scrisă sı regizată «ceasornic», 
inscenează răpirea unui vagon de metrou. 
Idee stupefiantä, concepută după un plan 
riguros care, огісй de riguros ar fi, nu e 
decit o mare ticälosie ce, totuși, пи rămine 
nepedepsită, chiar dacă si intimplarea joacă 
un rol providential. 

Furtul sau răpirea unui vagon de metrou 
inseamnă blocarea, inghetarea tuturor linii- 
lor si legăturilor dintr-un mare oras, dublu 
santaj, căci se adaugă și cei douăzeci de 
ostatici capturați şi amenințați cu luarea 
vieţii dacă nu vin banii. Domnii răpitori au 
figuri de «contabili moderați» — dar ticálo- 
sia lor nu e deloc moderată. Poliţia, oricit 
de abilă ar fi ea, e pusă în situaţia de a res- 
pecta condiţiile impuse. Cind banii sint 
luați, urmează şi «intimplarea» — frumos 
speculată și imbinatá cu inteligență. Dar 
ticăloşia, cum ziceam, nu e moderată. Între 
plăgile care vor Intuneca memoria secolu- 
lui nostru este si terorismul cu miile de 
nevinovaţi care au fost obiect de santa; 

Aş vrea să văd un film în care acei oameni 
nevinovatii care au trecut prin astfel de 
aventuri, ar spune, ar vorbi despre cum a 
fost şi este viaţa lor după răpirea vagoane- 
lor de metrou, avioanelor sau altor vehicule 
ale terorii. Un film-anchetă pe care studiou- 
rile inteligente îl datorează celor ce nu mai 
pot privi «ficțiuni» inspirate de propria lor 
poveste. 

Uneori nu poţi să nu te gindesti la valul 
atitor filme cu hoți зі vardiști ce acoperă 
cinematografele ішті, ca şi cum 
delincventa ar fi singura mare problemă 
a lumii de azi. Sigur că ea există și sigur 
că, existind, generează artă. Dar oare e 
singura sau cea mai cutremurătoare pro- 
blemă a zilelor noastre? 

Oare etoii acestor aventuri sint ei atit de 
fascinanti incit să reprezinte o atracţie atit 
de inevitabilă? Sper că va veni, așa cum se 
intimplă totdeauna In artă, şi reacţia: parcă 
niciodată n-am prețuit mai mult filmele ce 
ne arată viata oamenilor de zi cu zi, intimi- 
tatea lor, fie confortabilä, fie inconfortabilä, 
distractivă sau plicticoasă. 

Vă mai amintiţi de patriarhalii hoți de 
biciclete? 

Gelu IONESCU 


Producție a studiourilor americane. Regia: Joseph 
Scenariul: Peter Imaginea: Owen 


Acuzarea 
are cuvintul 


Pe un șantier plasat în desisul junglei, 
are loc, în Cuba primilor ani ai construcției 
socialiste, un act de sabotai cu grave conse- 
cinte. Un incendiu urias distruge vieti ome- 
nesti și materiale nespus de prețioase. Un 
proces e deschis pentru stabilirea vinovati- 
lor şi răspunderilor. Acuzarea are cu- 
vintul este filmul acestui proces la care se 
pledează patetic pentru apărarea cuceriri- 
ior revoluționare. Regizorul Manuel Octavio 
Gomez alege са si în «Prima sariä cu 
maceta» formula tilmului-anchetä. Desfä- 
surarea procesului alternează cu imagini 
ale activității de pe șantier înainte de izbucni- 
rea incendiului, imagini cu un pronuntat 
caracter documentar redind munca febrilă 
a constructorilor Infruntind suvoaiele ploi. 
intunericul şi primejdiile junglei. Actori 
emotionant de sinceri, cu chipuri пеіпіги- 
musetate de farduri, interpretează perso- 
naje care Ірі identifică destinul cu acela 
al revoluției. Filmul lui Manuel Octavio Go- 
mez este un exemplu de cinema direct, 


sincer şi patetic, dedicat evenimentului po 
litic ce schimbă tiparele istoriei. 


Dana DUMA 


Producție a studiourilor cubaneze. Regia: Mə- 
nuel Octavio Gomez. Scenariul: Julio Garcia Esp: 
поза, Jesus Diaz. imaginea: Pablo Martinez. 


Respirație liberă 


«Cine oare», se intreba o serioasă revistă 
de film, «este intotdeauna trimisă la mașina 
sa de gătit, la copiii ei, la rufele de spălat? 
Cine oare este totdeauna a doua şi nici- 
odată prima chiar in filmele cele mai pro- 
oresiste? Cind ultima imagine a filmului 
însoțită de sunetele potrivite, exaltă trium 
ful eroului cu intregul său cortegiu de va- 
lori triumfätoare, cine este marea absentă 
de pe ecran? Un răspuns, unul singur apare 
in cruda-i evidentă — FEMEIA. 1-а fost de 
turnată imaginea mai uşor decit un Boeing 
de linie şi nimeni n-a fost cit de cit emo 
fionat»... 

Nu cred са din intentie reparatoare fatä 
de reala nedreptate regizoarele de film 
(atit de putine cite sint) s-au oprit de cele 
mai multe or: la portretul gi viata unei fe 
mei. O fac doar pentru că despre aceasta 
pot povesti mai bine, mai liber, mai since: 
Sau poate vor să ia in miini soarta proprie 
lor imagini. Fie bună, fie rea, dar oricum 
nedeformată. 

Cu distanțe de reflectie intre creatii, fil- 
mografia Martei Meszaros cuprinde citeva 
depozitii despre contactul unor «eroine» cu 
lumea incon urátoare. Fără aspirații de pie- 
doarie feministă. Fără dorinţa де a impune 


Sexul slab la ora 
depășirii handicapului 
(«Respirație liberă») 


soluţii. Dar in căutarea permanentă a liber 
ізін interioare, in lipsa căreia orice servi 
tute este posibilă și nici o cucerire nu poate 
fi validată. La toate filmele regizoarei ma- 
ghiare, ca si «Respirația liberă», comenta- 
riul rămine deschis. Cu filmul următor se 
deschide о nouă acoladă, se lasă spațiu 
unei continuări. 

intilnim însă acum mereu aceeaşi cău 
tare de sine, în refuzul minciunii, în spaima 
de compromis, în dorința de a fi ре де-а- 
ntregul ea însăși. Lupta tinerei ce-și уа găsi 
atit de greu «respirația liberă», o respiraţie, 
plătită cu renuntare și cura, nu are nimic 
spectaculos. Narațiunea se hrăneşte din 
vesturi mici, din mișcări clipite, in afara 
intimplărilor zguduitoare. Emojia ne-o im- 
pune sensibilitatea cu care regizoarea 15; 
încarcă eroina interpretată de o mare ac- 
triıä, de altfel (Erzsebet Kutvölgyi). Conflic- 
tele scurt-violente dispar pentru ca refle xul 
lor, ca şi al oricărui gest diurn, să rămină 
si să se difuzeze ca o vibraţie. 

În tata tuturor intimplárilor alienabile, 
eroina este inarmatá cu mindria propriei 
sale condiţii umane. Slábiciunea ei sau a 
celorlalți nu va rezista la proba respectului 
de sine. Acest respect о va ajuta sá risipeas- 
că ceața de pe ochi. Prin el va fi in stare 
să-şi elibereze suflul şi să-și restabilească 
echilibrul. indiferent dacă va plăti cu durere 
sau singurătate. 

Un lirism aspru, o imaginaţie niciodată 
defectuoasă, sint permanent valorificate de 
știința inaltä a montajului, de virtuozitatea 
unei camere care ştie sá cadreze esentialu!. 


Fiorica ІСНІМ 


Producţie а studiourilor . Scenariul 
copies Marie ا‎ младо 4 


Ferenc Kállai, 


Nu-ti uita numele 


Un copil se naste chiar In ziua іп care 
tara este atacatä de dusmani. Cumplitä 
această zi care ar fi trebuit să fie cea mai 
frumoasă din viata unei femei. Copilul 
crește, șovăind cu mersul său caraghios 
pe lingă ramele şi cizmele ocupanților. Ma- 
ma cunoaște umilința și spaima unui lagăr 
al morţii unde e deportată, dar supravie- 
tuiește numai pentru că are alături pe cel 
care e suflet din sufletul ei. Apoi, într-o zi, 
fiul îi e smuls din braţe și ea nu va mai sti 
dacă ei trăiește sau moare, dacă strigătul 
disperat din clipa despărțirii «nu-ţi uita nu- 
mele!» va supraviețui іп mintea lui de copii. 

Întimpiarea e reală Un copil sovietic a 
fost despártit,cind avea doar 4 ani, de mama 
sa, în lagărul de la Auschwitz. Regăsit după 
20 de ani în Polonia, unde fusese crescut 
de o învăţătoare, fiul de ieri stă azi ca în 
«Cercul de cretă caucazian» față în faţă cu 
două mame. Două femei pentru care dure- 
rea, speranța, bucuria poartă chipul ace- 
leiasi ființe. Greu se poate uita secvența 
intlinirü dintre cea care i-a dat viață si fiul 
ei care are acum si o altă mamă. Nu se ros- 
tesc cuvinte. Nu se pot rosti cuvinte. Bucu- 
ria e umbrită de sentimentul trist al viet 
care nu mai poate fi intoarsă înapoi. 

Credincioși faptului de viata, scenariștii 
polonezi si regizorul sovietic” s-au păstrat 
pe linia unei relatări obiective, punind ac- 
centul pe detalii capabile să stirnească 
emoția. Şi emoția o stirnesc cu o forţă rar 
întiinită. Magistrală este si interpretarea 
Liudmilei Kasatkina іп rolul mamei, inter 
pretare de altfel răsplătită cu cea mai înaltă 
distincţie la primul festival al filmului polo- 
nez de la Gdansk. 


iulian GEORGESCU 


Coproductie a studiourilor «Mosfilm» si a stu- 
diourilor poloneze. Scenarii 


Boguslav Liam 
salkina, Liudmila Ivanova, Tadeusz Borowski, 


Sfere de foc 


Copiii în al doilea război mondial, iată o 
temă de film a cărei simplă enuntare este 
suficientă pentru a ne aminti de milioanele 
de copiii fără adăpost, orfani sau uciși în 
timpul marii conflagratii. Regizori de toate 
nationalitátile au abordat-o In fel si chip, 
in filme ca Paisa, Undeva in Europa, 
Fläcäri şi Ногі, Copilăria lui ivan — pen- 
tru a da doar citeva exemple. O abordează 
acum tinărul cineast maghiar Imre Feher, 
încercind să imbine imaginea războiului 
privită prin ochii unui copil refugiat la tara, 
la bunici (imagine cind crud realistă, cind 
fantastică, cind idilică) cu observaţie ma- 
tură şi adesea sarcasticá a realizatorului 
insuși. Rezultatul este totuşi sub nivelul 
intentiilor. Unele secvențe par introduse 
numai din dorința unei bogate coloraturi 
dar rămin parazitare. Deficiența е re- 
compensată în parte de farmecul interpretu- 
lui principal,de frumusețea aproape caligra- 
"са a imaginii alb-negru și, desigur, де 
dramatismul însusi al subiectului. 


Юала CRISTIAN 


Producţie a studiourilor maghiare. Un film de 
Imre Feher. Cu: Gabor Szabo, Nora Käldy, Beria- 
lan Solti, Agi Mészáros, Ferenc Kállai, Hedi Váradi 


Ne vom intoarce cind 
azaleele vor inflori 


In China anilor "30, partizanii lui Mao-Tse- 
Dun sint obligati sä se retragä In fata go- 
mindanistilor de pe un întins teritoriu. 
Printre soldații armatei roşii se află și tatăl 
unui băiat de 9 ani. El pleacă nu inainte de 
a fi promis că se va întoarce în ziua cind 
vor înflori azaleele. Satul este ocupat de 
gomindanigti. Mama si băiatul preiau 
stateta revoluției. Filmul cineastilor chinezi 
descrie într-o largă panoramă tot zbuciu- 
mul și suferința acelor ani de luptă a unui 
întreg popor. De aici interesul pentru valoa- 
rea în primul rind documentară a filmului, 
vibrantă prin emoția reconstituirii şi a me- 


sajului ei. 
Simona DARIE 


a studiourilor chineze. Un film de Li 
Kiun, Li Ang. Cu: Tchou Hsin-yun, Pao Kouan- 
Kiun, Kao Pao-tcheng 


Fetița din Hanoi 


Rămasă orfană de mamă іп urma unui 


bombardament asupra Hanoi-ului іп 1972, 
ca atitia copii vietnamezi, o fetiță încearcă să 
dea de urma tatálu: aflat pe front. Epopeea 
fetitei devine un simbol al devotamentului, 
solidarităţii și forței morale ale unui întreg 
popor. 


FI. B. 


Producție a studiourilor vietnameze. Un film de 
Hai Ninh. Cu: Lan Huong Tra Giang, The Anh 


Poveste neterminatä 


Filmul regizoarei bulgare este mai mult 
decit o comună poveste a crizei unei cäs- 
nicii. Este filmul unor personaje іп căutarea 
fericirii. În acest drum ele greşesc neintele- 
gind cum şi де ce au ajuns la ігерага- 
bil. Ireparabilul ar putea fi totuși reparat? 
Aceasta este intrebarea cheie a filmului. 
Scenariul urmăreşte incercarea acestor 
personaje de a redeveni o familie, incer- 
care pe care nu o fac cei doi parteneii 
ajunşi Іп impas ci copilul lor ajutat de 
unchiul lui. Şi cînd copiii sint mai inţelepţi 
decit părinţii, sint multe de aflat si chiar de 
învățat. 


Producţie a studiourilor bulgare. Un fiim de 
ivanka Grabcova Cu: Aleko Косеу, Ani Baka- 
lora, Sioicio Mazgalov. 


Kis si douá ghiozdane 


Are 6 апі, e înalt cit două ghiozdane (de 
unde și porecla) şi nu prea se împacă cu 
scoala. Pentru încurajare, băieţelul cu pri- 
cina primește de la tată lui un dar. Darul 
are natru picioare, multă personalitate si 
la Zei doi eroi vor fi copărtaşi la nenu- 
т. „e boroboate și peripeții în hazul cărora 
antrenează și spectatorul сй două ghioz- 


ca Неала PERNES 


Producţie 2 studiourilor sovietice. Un film de 
Ed. Gavrilov. Cu: Leonid Ucerovlaer, Larisa Lujina 


Toate dovezile 
sint impotriva 


Undeva, într-un sovhoz, pretextind 
interesul colectivului dar avind іп vedere 
pe cel personal, citiva indivizi au comis 
taisuri. Unul dintre cei mai proaspeți atrași 
în afacere vrea să se retragă, dar cale de 
intoarcere nu există și piná la urmă va ti 
suprimat. Toate dovezile sint împotriva 
șoterului acuzat, chiar în ziua nunții sale, 
de această crimă. Formula filmului polițist 
e desconspiratá partial de titlu care ne lasă 
să bănuim că vinovatul е... nevinovat. Totul 
depinde acum de inteligența demonstra- 
tiei. Ea există. Autorii respectă regula 
jocului, tehnica pistelor false, а Inscenäri- 
lor menite să acuze un nevinovat. Pe alocuri 
filmul atinge chiar zone mai adinci dech 
o rhisnuitä intrigă de factură polițistă, 
re d să dea o imagine mai profundă 
as, 8 unor destine contemporane. 


Marina CONSTANTINESCU 


Producţie a studiourilor sovietice. Un film de 
Vasili Breskan. Cu: Vsevolod Safonov, V. Zakuin- 
naia, |. Gabriliuk, М. Sahaidak 


Comandantul 


bateriei de coastă 


Cu ocazia inminárii carnetului de partid 
unui grup de tinere fete, ele işi fac auto- 
biografia în tata colectivului. Tinerele sint 
abia la virsta majoratului dar au în urma lor 
о viaţă intensă, plină de încercări tragice: 
războiul si impártirea dureroasă a tării 
lor. O pledoarie patetică și lirică în același 
timp, pentru o cauză înaltă, pentru idealul 
suprem de independenţă al unui popor. 


Producţie a studiourilor din R.P.D. Coreeană. 


Colt Alb 


Printr-o sarada a programării, vedem 
Соң Alb (partea l-a) după Întoarcerea lui 
Соң Alb (partea а Il-a), adică mai inti îl 
regăsim pe credinciosul ctine lup al indianu- 
lui și după aceea îl pierdem! Să recunoaștem 
însă că aventurile căutătorilor de aur din 
Alaska pot fi urmărite și de la coadă la cap, 
mai ales că așa avem avantajul de a vedea 
episodul mai reușit la urmă. Franco Nero, 
Fernando Rey si Virna Lisi onoreazá cu 
prestigiul lor genericul. 5.0. 


Coproductie /ranco-italo-americană. Un tiim де 
Lucio Fulci Cu: Franco Nero, Virna Lisi 


sala de cinema 


Despre o anumită 
putere de atracţie 


— Tovaräse Eugen Sofronie, vă rugăm 
să prezentaţi cititorilor «Luceafărul», în cali- 
tatea dvs. de responsabil al acestui cine- 
matograf. 

— «Luceafărul» este un cinematograf 
de premieră, unul din cele mai mari con- 
struite în Capitală în ultimii 15 ani. Are 
803 locuri și prezintă şase spectacole pe zi, 
adică merge din plin de la ora 9 la ora 22. 
De anul trecut, cabina de proiecție a fost 
dotată cu aparate cehoslovace M-OPTA, 
ceea ce permite gi proiectarea de filme 
panoramice. În plus cabina noastră a fost 
înzestrată şi cu un platan special pe care 
se rulează şi se încarcă întregul film ре 
о singură rolă, asigurindu-se asttel о pro- 
iectie continuă şi de bună calitate. În sfirgit, 
unitatea noastră are un personal alcătuit 
din 20 de oameni, operatori, casieri, con- 
trolori, plasatori, îngrijitori. Ei se străduiesc 
să facă totul pentru a asigura condiţii 
optime celor citeva mii de spectatori care 
ne vizitează zilnic. 

— Сат citi spectatori iau loc zilnic în 
sală? 

— In medie 4500--4800 la un film cu «o 
putere de atracție mai mare», şi cam 3500— 
3800 la un film cu «o mai mică putere de 
atracţie». 

— Care sint cele cu mai mare sau mai 
mică putere de atracţie? 

— Filmele cu «o mai mare putere де 
atracţie» sint filmele polițiste și de aventuri, 
westernurile, filmele care au în distribuţie 
mari actori sau cunoscuți şi indrágiti de 
public. În ultima vreme merg foarte bine 
comediile şi aș putea spune că e o mare 
nevoie de comedie in momentul де fata. 
Filmele cu «o mai mică putere de atracţie» 
sint... celelalte. 

— Dumneavoastră aveți un cuvint de 
spus în alcătuirea repertoriului de la «Lu- 
ceafärul»? 

— Sala noasträ аге о pondere mare іп 
planul economic al Intreprinderii cinemato- 
grafice a municipiului Bucureşti. Avem un 
plan cam de 125 000-140 000 spectatori lu- 
nar, iar cel valoric este de 450.000 --500.000 
lei lunar. lată de ce la noi se aduc în premieră 
filme cu «o mai mare putere de atracție». 

— Vă indepliniti acest plan? 

— Da. Trebuie să-l indeplinim. Cind nu 
reuşim ne mai ajutăm şi cu alte acțiuni. 

— Adică? 

— Colaboräm strins cu Clubul Сотегі- 
Cooperatie, cu Clubul sanitar, cu Clubul 
Întreprinderii IRME, unde organizăm vizio- 
nări în special cu filme româneşti. De 
exemplu, în luna decembrie am dat vreo 12 
азе! de spectacole, înscrise în planul 
nostru de activități cultural-educative, la 
care au participat vreo 30.000 de spectatori. 

— Ce intreprindeti pentru a asigura 
spectatorilor condiţii bune de vizionare, 
aici, la sediu? 

— Activitatea tuturor celor care lucrăm 
aici nu are decit un singur scop: specta- 
torul să se simtă bine și să plece mulțumit 
de la noi. În hol organizăm lunar expoziții 
ale unor pictori care fac parte din Asociaţia 
artiștilor amatori din Capitală. li invităm 
şi pe artiştii consacraţi sau pe studenții 
care vor să expună la noi. Le oferim un 
spațiu de expunere foarte mare gi un nu- 
măr de spectatori cum niciodată nu vor 
avea într-o expoziţie obișnuită. 

— «Luceafärul» e un cinematograf fru- 
mos, dar n-are o faimă tocmai grozavă 
în privința desfășurării spectacolelor. 

— E adevărat, avem probleme cu unii 
spectatori, nu prea multi, іп majoritate 
băieţi care n-au trecut demult pe la frizer 
şi, din păcate, nici pe la baie. Pe deasupra 
sint şi foarte «spirituali»; tin să se manifeste 
ca atare. Comentează filmul cu voce tare, 
uneori se simt datori să «participe la 
acţiune», să avertizeze personajele pozi- 
tive, să le dezaprobe pe cele negative și să 
fluiere admirativ actrițele. Primii care ar 
trebui să ia atitudine ar fi înşişi spectatorii 
din preajma turbulentilor. E în interesul 
lor, al spectatorilor, care vor să vadă filmul 
în linişte. Avem probleme şi cu speculantii 
de bilete. Pe aceștia îi mai stringe militia, 
noi încercăm să nu le vindem bilete celor 
pe care-i simţim cu negustoria. Dar, cu 
toată vigilenta noastră, nu i-am stirpit. 
Şi de această dată tot spectatorii ar trebui 
să ia atitudine, mai ales cei care cumpără 
bilete. Din păcate, unii dintre ei nu o dată 
se transtormă în avocaţii și apărătorii spe- 
culantilor. 

— Ştim că cinematograful «Luceatărul» 
rezervă o surpriză spectatorilor anului 1976. 

— Probabil că încă Іп acest an la 
«Luceafărul» se vor prezenta primele spec- 
tacole experimentale de cinematograf în 
relief. Asta presupune o aparatură де pro- 
iectie specială și vizionarea filmelor cu 
niște ochelari speciali. Deocamdată atit. 
Restul la premieră. Andrei IRIMIA 


aventura scenariului | 


Alte pasaje care 
nu se pot filma 


O Harap Alb iși ia rămas bun de la 
tată! său care se preface in urs. 

© isi infipse pumnalul in inimă. 

ФО ceaţă i se lăsă pe ochi. Apoi 
cobori din ce in ce mai jos. 

@ Se trezi cu capul tăiat. 

O Băiatul li recită din Dante și Vi- 
valdi. 

O Toti erau tineri şi viguroși, cu ех- 
серџа lui Aron, al cărui nas depășea 
dimensiunile comune. 

O individul intră furios și agramat. 

Ф li infipse cuțitul pe la spate. Celă- 
lalt procedä la fel. 

O Cei două sute de ostaşi aşteptă 
incordati. La un moment dat, căpitanul 
se ridică hotărit. 

— După mine! strigă el şi intră la 
comandantul de regiment.— După mine, 
momentul atacului incă n-a sosit. 

O Sticla era goală. O aruncă jos. 
Conţinutul ei se scurse pe parchet, 
їасіпа o baltă de culoare rubinie. 

O Ostașii stau pe metereze. Nici о 
adiere de vint. Steagul flutură în virtul 
turnului. 

© Comandantul e legat la ochi. Apoi 
i se dă să bea otrava. 

© Coloana călăreţilor gerpuieste pes- 
te văi ai mări. 

O Era firesc ca orbul sá nu audă cind 
individul pătrunse іп cameră. 

O Scrise mesajul cu cerneală simpa- 
tică, apoi il reciti cu atenţie. 

Ф — Dau un cal pentru un regat! 
răcni el cu disperare, amintindu-și ne- 
muritoarea replică din Shakespeare. 

Dar strigătul nu avu nici un efect. 
Nimeni nu se oferi să facă schimbul. 


Dumitru SOLOMON 


travelling-avant 


Revelion 


Revelionul a fost sărbătorit pe secții: 
regizorii între ei, scenariștii între ei, 
actorii cu actorii, operatorii asisderea, 
scenografii си desenatorii de costume 
(si invers), regizorii secunzi fără şefii 
lor, $.a.m.d. Totul a mers bine pina la 
ora 24, cind 5-а stins lumina si särutul 
traditional, schimbat іп cadrul strict al 
secției, se dovedi total fără sare. La 
reaprinderea luminilor, la fiecare secție 
s-a găsit cineva (treaba fusese aranjată 
dinainte) care să propună următorul 
lucru: — Hai să facem aici, acum, pe loc, 
un film, să vadă si ceilalți ce bine. ce 
incomparabil ne-am distrat! Propunerea 
a fost primită cu entuziasm peste tot, 
organizarea filmărilor propriu-zise pre- 
zenta insă diferente de la o secţie la 
alta. La scenogratie s-a constatat că 
lipseau operatorii si nimeni nu se pri- 
cepea la aparate. De regizori n-a fost 
nevoie, citiva scenografi spunind: — Ға- 
сет noi regia, că ne pricepem mai bine 
decit unii dintre regizori... La secția 
«operatori» nici n-au fost probleme: 
— La regie ne pricepem, la aparate nu 
mai vorbim, nici de scenografi n-avem 
nevoie... Scenaristii au declarat: — În 
stirsit vom demonstra regizorilor că 
stim mai multă regie dech ei. Dar 
n-avem operatori. Nu-i nimic, învăţăm 
repede, că nu-i greu... Secţiile regizo- 
rilor secunzi şi а regizorilor s-au dove- 
dit a avea aceeași părere: — Noi facem 
totul... Ceea ce a fost mai curios însă 
s-a dovedit la urmă: în unele cazuri era 
nevoie de operatori, regie știe să facă 
toată lumea, scenarii la fel şi, iarăși 
unanimitate, toată lumea se putea lipsi 
de actori! Dar ce s-a intimplat la actori 
în memorabila noapte? Nimic extra- 
ordinar: ei au fost singurii care n-au 
făcut film (neavind o echipă de filmare) 
şi s-au mulțumit să... joace teatru. Ce 
s-a întimplat în continuare e simplu: 
filmele au plecat la laborator, au fost 
montate apoi într-un «film-scheci», s-a 
tras o copie pentru difuzare, s-a fixat 
о dată pentru premieră si premiera a... 
avut loc! Singurii care n-au participat 
au fost membrii echipelor de autori ai 
filmului care erau foarte ocupați în altă 
parte: aveau o ședință în.care erau dis- 
cutate problemele debutului, ședința 
urmată de vizionarea unui western de- 
mult așteptat. După care și-au urat din 
nou unul altuia: «La multi anil» 


Radu GEORGESCU 


filmul si literatura 


Putinä lingvistică 


Nu ştiu dacă eminentii noștri colegi, 
lingvistii, s-au ocupat de limba vorbită in 
filmul nostru. Mi-am pus această intrebare 
izbindu-mă unele neologisme din filmele 
istorice, aşa cum altă dată în filmele «де 
actualitate» am resimţit prea multele aba- 
teri de la limba vorbită, abateri, să le zicem 
«poetizante». Se ridică problema dacă lim- 
ba unui film trebuie să tind mai mult де 
limba literară sau de limba vorbită cu- 
rent, în fiecare zi de lucru. Firește, epoca va 
trebui sá «patineze» limbajul cotidian de azi, 
în tunctie de gradul istoricizării sub care se ` 
prezintă subiectul. Ecranizarea unei opere 
literare necesită în unele părți inventarea 
unui dialog pentru scene doar narate de 
operă. Aici există modelul limbii autorului 
ecranizat, model care ar trebui pastisat 

entru a rămine într-o unitate stilistică. 
n genere însă cred că actualizarea limbii 
trebuie să opereze precumpănitor, dat fiind 
imperativul publicului: nu ar avea nici un 
rost ca eroii să vorbească integral în limba 
cronicilor sau a bonjouristilor în filme ce-ar 
relata fapte din epoca unora sau altora. 
O colorare şi ajustare rămin însă necesare: 
într-un decor cu giubele se poate spune 
«simtesc», dar nu «resimt». Vedem așadar 
că operația adaptării limbii la cadru nu e 
nici simplă, nici inutilă. Uneori un cuvint 
poate fi la fel de «scandalos» în inadver- 
tent ca prezenţa tunurilor într-un război 
al lui lulius Cezar. Deşi, din nou fapt cunos- 
cut, în opera lui Shakespeare sau a lui 
Sadoveanu (unde se vorbește despre po- 
rumb înainte ca planta să îi fost adusă ре 
meleagurile noastre) astfel de «abateri» 
există, dar nu influențează cu nimic valoarea 
lor extraordinară. Cred, așadar, că nu strică 
a avea consultanţi filologi, specialiști în 
istoria limbii literare. Despre tendința de 
«poetizare» a limbii curente, altă dată, din 
aceeași perspectivă а verosimilitátil. 


Gelu IONESCU 
posibilități posibile 


Alexandra și Cristina 


Sint două fete de douăzeci de ani. Născute 
in aceeași zi, în același orășel, la aceeași 
maternitate. De aici a inceput tragedia lor. 
Pe la 11 ani ambele (nu se cunoșteau pe 
atunci) observă іп casă sosoteli, sint tri- 
mise la București să facă diferite analize. 
La 18 ani află că atunci, cu 18 ani în urmă,o 
asistentă medicală de la maternitate le-a 
schimbat in pätuturile lor. Şi astfel se dă o 
hotărire prin care Alexandra si Cristina 
trebuie să-și schimbe numele între ele. 
Şi nu numai numele, сі şi prenumele. 
Într-o clipă cele două fete și-au pierdut 
aproape tot. (E drept, ele continuă fiecare 
să spună «mamă» femeilor care le-au cres- 
cut, locuiesc tot la părinţii care acum se 
numesc adoptivi, dar...) Aceste traume 
nu se pot uita ușor. Cineamatorii din orășel 
(Alexandra a primit cindva chiar un premiu 
pentru un film realizat la Cineclub) au vrut 
să realizeze un documentar despre această 
intimplare. Au fost sfátuiti să renunte . 
să nu adincească aceste răni. lar eu am 
renunţat să fac filmul despre cineamatorii 
care au renunțat să facă filmul despre 
Alexandra si Cristina. 


Alexandru STARK 


Desfidem 
orice concurenţă! 


Nu о dată, unii dintre cineastii noștri 
au regretat neinspirata programare a filme- 
lor românești, supuse chipurile la o prea 
apăsată și prea grea concurenţă din partea 
filmelor străine. De pildă: atunci cind la 
Scala rula o peliculă românească, la Patria 
era programat un film străin care atrăgea 
publicul, fie prin destasurári de super- 
producţie, fie prin numele unor vedete 
internaţionale. Că nu e vorba decit de o 
prejudecată ne-o dovedește recenta pre- 
mieră la Scala a filmului Patima la mare 
concurenţă cu Cei trei muschetari pro- 
gramat la Patria. Din confruntarea cu a- 
ceastă comedie spirituală și doldora de 
vedete, Patima noastră a ieșit cu fruntea 
sus. Cu fruntea sus și la «n-aveţi un bilet 
în plus?» 


Filmul, document al epocii 


s-a filmat... 
miine 


N _ 

Titlu de film — secol XX: 
«Antrenamentul zilnic al omului 
care de şapte 
ani trăiește cu altă inimă» 


condiția 
femeii 
Sa 
„Alungati imaginea !...“ 


O analiză bine argumentată (semnată 
de Claudine Serre, în «Le Monde») а 
felului cum apare femeia іп filmul fran- 
cez contemporan pune în evidență ci 
teva dintre cele mai frapante clișee 
sociale (nu numai artistice) ale condi 
tiei feminine în societatea occidentală 
Ceea ce «se vede» pe ecran nu răsfringe 
altceva decit optica unei civilizaţii pen- 
tru care «Nora» lui Ibsen, din urmă cu 
un veac, rămine incă o utopie... 

Firește, nu se poate afirma că filmele 
franceze nu sint populate de femei. 
Numai că toate actrițele — responsabile 
fată de arta lor — au constatat că nu 
există roluri feminine importante, adevă- 
rate, noi, în afara schemelor burgheze. 
Ele navighează în cinematograful fran- 
cez dominat de «spionii lui Verneuil, 
aventurierii lui Enrico și discursurile 
grandilocvente despre viaţă filmate de 
Lelouch»... Eroinele aparțin aceluiaşi 
mediu, mic-burghez, cind sofisticate 
cind glaciale, ridicate pe un piedestai 
al feminitatii reci si inaccesibile — pro 
totip: Catherine Deneuve — cind «mo- 
дегпе», іп sensul popularizării modei, 
a modei vestimentare, căci, cum no- 
tează exact autoarea, «nu trebuie sub- 
apreciată importanța ideologică а im- 
bräcämintii, altfel spus, a modei»... Or, 
această ținută vestimentară lejeră, de- 
contractată, de o simplitate şi un farmec 
uneori de netăgăduit, nu este decit 
semnul estetic care tinde a demonstra 
că «eliberarea femeii se opreşte Іа 
vestmint» si nu merge mai departe. 

Cele două mode — de astă dată ar- 
tistice — şi anume filmele «retro» si 
«porno», nu au permis nici ele, în pofida 
abundenței de roluri feminine, crearea 
unei imagini noi, puternice, eliberată de 
prejudecăţi. Filmele «retro», intoarse 
spre anii '30—'40, s-au cantonat într-o 


Cum arată ziua de viaţă a lui Emmanuel 
Vitria, campionul supravietuitorilor du- 
pă о grefä de inimă, om cu șapte ani де 
inimă nouă, capabil să devină тііпе- 
poimiine eroul comic, tragic sau tragi- 
comic al vreunui scenarist francez, dacă 
nu chiar italian... 

Omul se trezește la 7 dimineaţa. O 
injecție cu heparină — un anticoagulant 
— prima injectie din cele trei de-a lungul 
unei zile. La 7, la 15, la 23 — «ora injectiei 
e sacră»! După aceea — cafeluta la pat. 
După spălat — incă о cafea, cu doi 
biscuiţi de data asta. Pe urmă gimnas- 
ticä 15 minute, alte 15 minute ae bici- 
cletă, pe terasă, în slip, la soare, cu 
munţii în fată. Baie si dus. Masa де prinz? 
Totdeauna acasă şi nici un fel de res- 
trictü de regim alimentar. (Omul e un 
gurmand şi un kilogram de scoici crude 
— după operaţiei — l-a intors ре masa 
de operație... «даг ce bune erau») O 
țigară după masă, de plăcere, două- 
trei fumuri şi о aruncă. Seara — cină, 
cu soţia, un film la televiziune, pina la 
orele 23, ora celei de a treia injecții. 
Somn bun pină la 4-5 dimineaţa. Рге- 
ocuparea principală: presedintia Uniunii 
donatorilor de singe. Drumuri cu cara- 
vanele specializate oriunde este chemat 
pentru a susține ideile Uniunii. «Cred 
că viata este frumoasă pentru că am 
invátat sá mă ocup de alții. A ajuta pe 
cei din jur — acesta-i idealul meu» 

Vitria nu ratează nici o întilnire cu 
«muritorii». Peste tot afişează un opti- 
mism viguros, o forţă de viaţă fără fisuri. 
El se socotește născut а doua oară, 
după un deces de 20 de minute. Această 
a doua naștere i-a dat sentimentul unei 
valori pentru fiecare lucru, pentru fie- 
care idee. Psihologia bolnavului nu-i 
aparține: «Nu trebuie să uitaţi, eu nu 
sint cardiaci» lar copiilor care-l іп- 
treabă: — «Pină cind crezi că vei trăi, 
domnule Vitria? — el le răspunde, ca-n 
poveste, ca-n filmele cu happy-end: 

— «Cit mai mult, băiete, СИ mai mult. 
Nu am chef să mor». 


epocă în care femeile aveau prea puţine 
posibilități de a se afirma şi dezvolta 
pe plan politic, epoca de criză şi iluzie 
a unei burghezii care,crezindu-se eternă 
nu putea impune decit aceeaşi viziune a 
«eternului feminin» — femeia supusă 
bovarică, departe de främintärile sociale 
căutind mereu un bărbat care s-o fe- 
rească de loviturile soartei, adică ale 
istoriei economice şi politice... Filmele 
«porno» — sub pretextul unor imagini 
care ar învinge orice prejudecăţi, а! 
unui «discurs» rostit de o «femeie eli 
berată de tabu-uri» — impun o concep- 


Irene Papas. Ea refuză compromisurile. 
De aceea este distribuită din ce în ce mai rar 


Filmul și maturitatea 


Alissa Freundlich, recent apreciată 
de cinefilii noștri pentru «Anna şi co- 
mandorul», unde se dovedea la inäl- 
timea unui Smoktunovski — s-a afirmat 
cu deosebire în teatru, la Leningrad, 
unde a izbindit іп marele repertoriu, de la 
Julietta la Katerina Ivanovna din «Crimă 
si pedeapsă», de la Elisa Doolittle la 
«Scorpia imblinzitá»... Ріпа la ultimul 
ei film, cu acest rol admirabil al Annei, 
cele 15 roluri in cinematograf nu i-au 
dat, din păcate, prea mari satisfacţii și 
actrița o recunoaște cu franchete. To- 
tusi talentul şi experienţa еі о indreptá- 
tesc să-și spună o părere autorizată — 
fie si discutabilă — іп dificila chestiune: 
«іп ce constă stilul modem іп artä?», 


Freundlich $ 
Innokenti 
Smoktunovs 
«Anna | 

şi. comandorul» 


tie profund reactionarä, aceea a femeii 
aservite, sclavă a unor bărbaţi «care-și 
iau dorinţele virile drept realităţi ale 
femeii»... O remarcă a unei scriitoare 
progresiste, Claire Etcherelli (a cărei 
carte foarte interesantă despre destinul 
unei muncitoare, «Elise sau viata ade- 
vărată», a fost tradusă şi la noi), la 
adresa filmelor «porno», merită amin- 
tită: «În acest cinema, rolul bărbatului 
nu e deloc strălucit; eliberarea femeii 
nu trebuie să treacă prin degradarea 
bărbatului»... 

Finalul analizei — inregistrind unele 


intrebare cu care se încheie amplul 
interviu acordat revistei «Le film so- 
viétique»: 

— «Pe vremuri, sentimentele erau eta- 
late in fata publicului. Azi spectatorul 
preferă să descopere singur viaja inte- 
rioară a personajului. Altfel spus, dacă 
înainte ardeai cu o flacără таге, azi ti 
se cere o flacără reținută. Ceea ce nu 
inseamnă că a devenit mai ușor să 
trăieşti іп artă. Dacă actorul nu arde, сі 
doar imită un incendiu interior, specta- 
torul nu te crede. Omenirea s-a maturi- 
zat, e adultă şi а invăţat să-și stăpi- 
nească emoţiile. Probabil că cinema-ul 
are contribuţia sa la acest proces. 

Acceptind să plătesc tribut acestei 
arte, cea mai modernă, eu rămin credin- 
cioasă teatrului. Dacă medicina ar fi 
studiat teatrul, ea ar fi găsit fără indoială 
principiile efectului de hipnoză care 
guvernează o reprezentaţie teatrală. 
Spectacolul teatral este o ședință де 
hipnoză. lar spectacolul de seară este 
«punctul de virf» al eforturilor unui 
actor. lată de ce nu am lucrat nici- 
odată pe un platou de filmare sau la 
televiziune, inaintea unui spectacol de 
seară...» 


timide incercări în filmul francez de a 
dezbate condiția femeii într-o lumină 
nouă, citind printre acestea, «Soţia lui 
Jean», proiectat și la noi — îndrăznește 
un diagnostic direct, salutar: «Ме lip- 
seste acea privire (de bărbat, de femeie), 
in care orizontul nu se mărginește la 
sexualitate; acest univers trebuie să 
existe, pentru că-i intrezárim deja pro- 
misiunile. Deocamdată, cind se porneș- 
te în căutarea imaginii, ne lovim de mit, 
mitul unei femei idealizate, dar tot- 
deauna umilită. Alungati această ima 
gine şi vor apare femeile.» 


Se Sophia Loren. Ea intrupeazá «eternul feminin» . 
Pentru ea criza de roluri nu există 


Documentul.sursa a 


cronica 
politicá 


Operatorul care si-a 
filmat moartea 


«Insurectia burgheziei» se intituleazá 
prima parte a tripticului «Bătălia pentru 
Chile», realizat de unul dintre cei mai 
prestigiogi regizori аі documentarului- 
politic, Patricio Guzman. Folosind la 
maximum posibilitátile documentarului, 
Guzman si echipa sa izbutesc о analizá 
marxistá a evenimentelor dramatice pe- 
trecute între martie și iunie 1973, cind 
burghezia reacționară gi «dreapta», alar- 
mate de forța crescindă a guvernului 
Allende, trec la o ofensivă care parali- 
zează economia ţării si provoacă mari 
dezordini sociale. Marxist consecvent, 
Guzman pune faţă în față clasele anga- 
jate în lupta pentru putere, nu evită nici 
una din problemele politice, ocolește 
orice viziuni schematice, demagogice, 
privește viata exact, în contradicţiile ei 

După cum, același film oferä o scenă, 
cea finală, de asemenea fără precedent 
în arta documentarului: un operator își 
filmează propria sa moarte. Larsen, 
un argentinian, aleargă cu «camera» 
în mină, pe străzile orașului, în timpul 
primei tentative de răsturnare a guver- 
nului popular. Un ofițer antiguverna- 
mental se apropie de el, cu pistolul in 
mină. Operatorul I filmează. Ofiţerul 
trage. Operatorul îşi dă sufletul, cu apa- 
ratul care înregistrează clipa: «cadrul» 
ізі pierde stabilitatea, imaginea se Ince- 
toseazá, se Intunecä.. 


Blow-up, partea и? 


Moartea іш Pasolini continind incä 
multe puncte obscure, Antonioni — 
regizorul neuitatei crime din parcul lon- 
donez. fotogratul obsedat de develo- 
parea fotografiilor martore ale faptelor, 
omul care nu se sfieste să facă din 
profesiunea de reporter o profesie de 
credință — s-a deplasat la locul asasi- 
natului, pentru a face investigații perso- 
nale. În cursul unei conferinţe de presă 
cu ocazia festivalului de la Teheran, 
regizorul s-a declarat convins că Paso- 
lini a fost ucis nu de un individ izolat, 
ci de un grup... 

— Се fel de grup? a fost întrebat 
Antonioni. 

— Cred că ar putea fi vorba de un 
grup де fascisti... 

Care «Biow-up» îndrăznește, azi, a 
rămine apolitic? 


Rubrica «Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» este 
realizată de Radu COSASU 


„Uriaşii risului“ în 1975 


Rezultatele concursului «Uriaşii risu- 
lui», organizat de «Cine-revue, solici- 
tind preferințele marelui public pentru 
cei mai buni zece comici ai filmului — 
de cind e tilmul-film — au dat urmátoa- 
rea ordine care — poate că nu e inutil 
s-o precizăm — nu trebuie luată дгері 


În ordinea clasamentului: 1) de Funés 2) Fernandel 3) Bourvil 4) Jerry 
Dar cum va arăta clasamentul marilor comici 


tunelul 
timpului 


„Divina“ 
бі creatorul ei 


În una din ultimele emisiuni ale 
anului 1975, «Virstele peliculei» au pre- 
zentat pe larg telespectatorilor noştri, o 
capodoperă a filmului mut, «Comoara 
lui Arne», creaţie a unui regizor suedez, 
de evident geniu, Mauritz Stiller, necu- 
noscut marelui nostru public. Pentru 
acei care au «scăpat» emisiunea și 
cărora nu le putem povesti acest film 
de la 1919 (!), arta extraordinară a alb- 
negrului la Stiller, cerind numai și nu- 
mai vizionarea, nu povestirea — să le 
spunem doar că el a fost cel care а 
descoperit-o pe Greta Garbo cind ea 
nu era decit o obscură artistă în Suedia 
gi tot el este acela care a adus-o іп 
Statele Unite... 

Încă şi azi Greta Garbo li poartă о 
extraordinară recunoștință și preţuire. 
іп mărturisirile recente, taciturna ас- 
triță («viata mea particulară mă pri- 
vește numai ре тіпе»...) şi-a permis 
totuși să spună cite ceva despre rela- 
tiile dintre Stiller şi ea. Garbo recunoaște 
că avea un cult pentru acest om, consi- 
derat, la vremea aceea, ca una din ma- 


cronica 
eroului real 


Antifascistul 


Locotenentul cehoslovac de aviatie 
Kukorelli — іп timpul tragicului război 
din anii "0 — refuză sá primească о 
distinctie hitleristá. Indignarea coman- 
dantilor se imblinzeste la gindul са actu! 
eroului e expresia ипеі mari modestii 
Nici vorbă Practicind un vremelnic «joc 
dublu». aviatorul se preface că luptă 
zelos în rîndurile fascistilor, dar el 
urăște fascismul și e hotárt să lupte 
împotriva cotropitorilor; la o descindere 
acasă, se găsește — contorm denun- 
tului — un post emiţător care tine legă- 
tura cu alti aviatori cehoslovaci dornici 
să treacă în rindurile coaliției anti- 
fasciste. Tribunalul militar îl condamnă 
la 9 luni temniță grea, degradare si 
trecerea In rindurile intendentei. Imediat 
dupa ispäsirea pedepsei, Kukorelli par- 
ticipă — са șofer de camion militar — 


un verdict fără apel: 
1. Louis de Funes 
2. Fernandel 
3. Bourvil 
4. Jerry Lewis 
5. Stan si Bran 
6. Fernand Raynaud 
7. Charles Chaplin 
8. Henri Salvador 
9. Les Chariots (grup comic francez, 
desigur) 


йі 


ecranului in 


ilmului 


Greta Garbo: «Viața mea particulară mă priveşte» 


rile personalităţi ale lumii artistice. Gar- 
bo nu ascunde că s-a supus fără cric- 
nire poruncilor lui artistice, capriciilor 
si viziunilor lui, el invátind-o întreaga 
artă — де la «cum să măninc şi sá mă 
imbrac pină la exprimarea urii si а 
dragostei». Fireste, azi, «divina actriță» 
nu ocolește delicata problemă а legă- 
turii ei sentimentale cu Stiller — dar о 
tratează cu acea superioritate de carac- 
ter care sfidează și irită nu odată vulgara 
curiozitate a publicului şi a criticii can- 
caniere: «Mulţi au vorbit despre o legă- 


la saivarea unui grup de luptători co- 
munisti. Omul e din nou arestat Dar 
fuge chiar în timpul interogatoriului si 
ajunge la partizani. Din nou prins — în 
virtejul unei acţiuni de partizani. Din 
nou în lanțuri. Din nou evadează. pe 
străzile Bratislavei. Si iar o fugă — cu 
cátuge la mlini — prin pădurile mun- 
tilor, pentru a ajunge, rănit, epuizat, la 
oameni de incredere care-l conduc la 
partizani. 

Toată această «viatá-n fugă» e per- 
fect adevărată, ea aparține arhivelor 
şi amintirilor unor oameni care încă 


10. Pierre Richard... 

Abia pe locul 12, fraţii Marx, pe locul 
19 (N Buster Keaton, undeva pe locurile 
29, 30 — Tati şi Etaix. 

Chiar dacă acest clasament — evi- 
dent, foarte franțuzesc — nu va da naş- 
tere la indignările provocate de clasa- 
mentele fotbalistice, -merită totuși să 
remarcăm cit de departe sint plasați, 
în gustul public, un Chaplin și un Malec, 
cum «vine» un Salvador inaintea unui 


1985? 


tură sentimentală intre noi. Era mult 
mai mult. Doar oamenii foarte tineri 
pot înțelege ce a fost: devotamentul și 
adoratia pe care un elev le poartă 
maestrului său, unui spirit superior». 
E vremea ca oamenii foarte tineri — 
în a căror putere de înțelegere Garbo 
investește о atit de surprinzătoare іп- 
credere — să cunoască ei să iubească 
arta lui Stiller, din a cărei creaţie, pres- 
tigioasa noastră Cinematecă a prezen- 
tat la începutul lunii ianuarie «Gosta 
Bjoerling» cu Greta Garbo. 


trăiesc și mai povestesc despre Kuko- 
гейі, perpetuul fugar. Această viață a 
inspirat filmul lui lozef Rezucha, inti- 
tulat chiar așa: «Viata-n fugă». Ceea 
ce l-a interesat pe realizator a fost nu 
atit latura senzationalä a subiectului 
ci fondul lui moral — inflexibilitatea si 
curajul eroului. Rezucha subliniază în 
declaraţiile sale că filmul se vrea o 
contribuţie pasionată dar neconventio- 
пай şi cît mai putin patetizantá la rele- 
varea acelui «mic eroism» al oamenilor 
mărunți іп supraomeneasca luptă cu 
fascismul. 


% % 
Se «O viață 
Cp în fugă» 
şi totuşi 
0 viata 
SC de 
„învingător, 
= 


Tati sau a fraţilor Marx gi, mai cu seamă, 
cit de strict legat de prezent,cit de lipsit 
de perspectivă istorică și trecut, este 
același gust... Opt din primii zece apar- 
tin strict anilor '70, fiind chiar de mirare 
бі incintare că şi-au găsit un loc, stre- 
curati, Stan si Bran şi Chaplin... Noroc 
că istoria filmului — deci și a lumii, 
deci și a risului — continuă, odată cu 
decantarea valorilor reale. Pe ce loc 
va fi де Ғипев, par exemplu, іп 1980? 


Lewis 5) Stan şi Brun. 
Oamenii rid în fiecare zi 


altfel 


2 
a 
y 


Povestea unui om, soldat în primul război mondial, ofițer іп al doilea război 
mondial. Povestea unui om pentru care pacea e suprema fericire. (Gustav 
Hereny şi Eva Vecerova în filmul regizorului ceh Andrej Lettrich — «Intilnire ») 


ШО insulă in soare. Dramaticele 


evenimente petrecute în Cipru, în 1974, 
conflictul singeros între cele două co- 
munitäti, greacă si turcă, consecinţele 
dezastruoase ale acestor ciocniri, ale 
focului unui vechi antagonism, const 
іше trama amplului documentar al ге- 
gizorului Michael Cacoyannis («Zorba 
Grecul»), intitulat Attila '74 Imagini 
ale urgiei războiului, ale doctorilor în- 
cercind să salveze răniții, ale preoţilor 
ingropind morții. Mărturii ale celor ră- 
mași singuri, orfani, văduve, părinţi 
nemingliati. Vocile lor ca о litanie а 
suferinței. Şi aparatul de filmat călă- 
torind prin peisajul strălucitor, însorit, 
străjuit din toate părţile de albastrul 
Mediteranei, povestind parcă tragedia 
unei insule care ar fi putut fi paradisul 
unor veri fără sfirșit. 

Ш Molima Un mare cineast indian, 


Satyajit Ray, evocă în ultimul său film — 
Un tunet în depărtare, un moment din 
istoria Bengal-ului — anul 1943 — legat 
de o calamitate mai cruntă dech toate 
ravagiile naturii: foametea. În 1943 е 
război şi tunetul din titlu se referă la 
norii de avioane care trec si pe care 
țăranii й privesc nestiutori. Circulă 
zvonun despre inaintarea japoneziior 
m Bırmania şi spre Singapore, dar ráz- 
boiul e pentru ei ceva străin, abstract, 
o poveste de departe. Apoi nu se mai 
găseşte orez. Deloc. Şi oamenii încep 
să moară pe capete. In plin război, іп 
Bengal-ul neatins de bombe, de tunuri 
şi de gloanţe, oamenii se sting în tăcere, 
secati de viață ca albiile rlurilor de apa. 
Pier, nici mai mult nici mai putin decit 
cinci milioane de oameni. O tragedie 
care reuşeşte să facă să pălească pină 
şi imaginea unei lumi cuprinse de flăcări. 

Ш Marele trio. Investigind asupra 


cauzelor morţii unui confrate, care s-a 
sinucis, un chirurg se suprimă la rindul 
său. Amindoi sint victimele intrigilor 
abile ale unui mare patron de clinică. 
inspirați de un fapt divers, romancierul 
Georges Conchon şi un debutant re- 
gizor де 50 de ani — Jacques Rouffio 
au realizat un film intens tragic — Şapte 
morți pe rețetă, un film bintuit de о 
obsesie: moartea celuilalt. Un trio de 
actori reprezentind, prin apartenentă la 
generaţii actoricești diferite, toată isto- 
ria cinematografului francez: Charles 
Vanel (83 de ani), Michel Piccoli (49 de 
ani) şi Gérard Depardieu (27 de ani). 
Marina Vlady și Jane Birkin deţin rolu- 
rile soțiilor celor doi medici tiriti în nau- 
fragiul mai întii moral și apoi fizic al 
vieților lor. 


Ш Filme la viitor) 

@ Jean Paul Belmondo și Laura Anto- 
nelli vor fi interpretii unui film de aven- 
turi — Reciful scorpionului de Claude 
Pinoteau. 

@ Jeanne Moreau, іп posturä de regi 
zor, l-a ales pe Keith Carradine (lansat 
într-un serial american cu mult karate) 


pentru rolul principal în filmul Lumini. 

Ф Herbert Ross («Funny Lady») а 
reușit performanța unei distribuții re 
marcabile pentru filmul Solutia de 7°, 
adaptare a unui roman de Nicholas 
Mayer. Pe generic vor apare Laurence 
Olivier, Vanessa Redgrave, Samantha 
Eggar şi Joel Grey. 

© Luis Buñuel va adapta pentru ecran 
un roman fantastic al scriitorului fran- 
cez din secolul XIX, Huyssmans — 
Acolo. 


ш Un clasic al fricii. Hitchcock si 
află la filmul nr. 56 al carierei sale, 
Complot familial cu Bruce Dem si 
Karen Black. Apropo de faimosul ti 
men suspens — care i-a adus cele 
britatea, regizorul declara de curind 
«Încerc totdeauna să justific violenta 
іп filmele mele. E un termen de care mă 
şi feresc, de altfel, căci violenta nu in- 
seamnă neapărat brutalitate și singe 
Cu cit sugestia joacă mai activ, cu atit 
senzaţia violenței e mai acută. Cinema 
tograful de azi nu dă doi bani pe arta 
sugestiei, care — după mine — e сарі- 
tală. Se arată tot зі, ca rezultat, spec- 
tatorul abia ieşit din sală a gi uitat ce a 
văzut. Cind i se cere un efort de imagina- 
tie, lucrurile stau altfel». Legea suspen- 
sului? «Cu cit o situaţie pare mai nor- 
mală, cu atit ea devine ciudată. Tot 
misterul e calitatea, intensitatea emo- 
tiei create.» 


Doi falși prelați, о falsă victimă, 
intr-un suspens veritabil semnat 
Hitchcock («Complot familial») 


@ istoria іп balade. Pacho, haidu- 


cul din Hybe este o figură legendari 
a Slovaciei, un fel de Till Eulenspiege! 
reuşind să-i Infringä pe boierii opresori 
nu numai prin îndrăzneală, dar și cu 
ajutorul farselor batjocoritoare și al 
risului. Filmul regizorului Martin Tapak 
este nu atit o frescă istorică, CH о aven- 
turoasă comedie, de tip «Cartouche», 
in care Расһо ia cu asalt nedreptätile 
sociale şi la rindul său este asaltat de 
nenumărate frumuseți feminine. Printre 
ele si împărăteasa Maria-Teresa. Pen- 
tru ea însă, mindrul haiduc «nu va avea 
timp». 

E Viaţa la ospiciu. Revelația pri- 
mului Festival cinematografic de la 
Paris a fost un film al lui Milos Forman 
(«Dragostele unei blonde») intitulat 
Zbor peste un cuib de cuci (Cuc, în 
argoul american inseamnă ticnit). Este 
povestea lui McMurphy (Jack Nichol- 
son), tip impulsiv, gata oricind la bătaie, 
un om cumsecade, care pentru a scăpa 
de o nouă perioadă de inchisoare co- 
rectionalä, reuşeşte să fie admis într-un 
azil psihiatric. McMurphy este un om 
îndrăgostit de viaţă si sensibil la dure- 
rea semenilor lui. Incälcind regulamen- 
tele de funcționare interioară, el ii duce 
pe nebuni la plimbare cu yachtul, orga 
nizează petreceri care să le redea triste 
lor creaturi pofta de viață Elanul său 
tonic va fi diminuat de autoritatea ospi 
ciului. Apoi redus la tăcere, la o tăcere 
definitivă. Textul e rostit în stil comic, 
dar subiectul conţine o mare cantitate 
de tragic. «Nu viziunea mea e crudă — 
spune Forman. Lumea și realitatea sint 
crude». 

Ш Panoramic bulgar 

O Regizorul Dimitri Petrov incearcă 
în filmul Începutul zilei o analiză a re- 


Povestea intilnirii dintre o actriță ratată si un reporter mediocru 
O poveste amară, imbibatá de gustul eşecului într-o lume a iluziilo 


Fapta eroică a Moscovei povestește 
zilele iernii lui 1941, cind, imediat după 
demonstraţia de la 7 noiembrie, avea să 
înceapă crincena bătălie din jurul ora 
sului; Leningrad, oras-erou este o 
evocare a asediului lung de 900 de zile 
Аісі Sevastopol porneste de la ordi- 
nul іші Hitler де a se ocupa fortáreata 
Mării Negre în trei zile și evocă cele 
250 de zile de apărare eroică a portului; 
Orașul-erou Novorosisk este un oma- 
giu adus luptătorilor căzuţi într-una din 
marile bătălii ale războiului — la Malaia 
Zemlia. Evocări documentare despre 
orașele Minsk, Kiev, Stalingrad (unde 
bătălia a durat fără întrerupere şapte 
luni) si Kerci, completează acest imn 
cinematografic adus celor ce au lupta! 
pentru patrie. 
Ш Filme la viitor (11) 


O Faye Dunaway va fi interpreta fil- 
mului «Studio de televiziune» de Sidney 
Lumet. Scenariul este scris de drama- 
turgul Paddy Chayevsky («Marty») şi 
oglindeşte atmosfera lumii micului 
ecran. 

O Jean Girault îl va regiza pe Jean 
Gabin, revenit pe platouri după o lungă 
absenţă, іп filmul Anul sfint. 

O La Paris, Laurence Olivier si 
Dustin Hoffman sint protagonistii ulti 
mului film al lui John Schlesinger («De 
parte de multimea dezläntuitä») 
Omul-marathon. 

O Franklin Schaffner («Papillon») e 
cranizeazá romanul postum al lui He- 
mingway — insule în curent Alături 
de Steve McQueen, іп film vor та! 
apare David Hemmings, George C 
Scott gi Claire Bloom. 

u Zodia ciinelui. Producátorul 


Adolph Zukor, in virstá de 103 ani, in- 
sotit de octogenara Mae West gi de о 
pleiadä de vedete, au asistat la o cu 


färä sperantá. 


(Fabio Testi, Romy Schneider 
«Important e să iubeşti 


latiilor dintre doi tineri cäsätoriti, іп- 
gineri amindoi, tráind despártiti «din 
motive de repartizare». 

O Regizorul sovietic Igor Dobroliuvov 
semneazá o coproductie cu Bulgaria — 
Soldatul din trenul-convoi, inchinat 
luptei ostagilor sovietici бі bulgari in 
rázboiul antifascist. 

© Filmul regizorului Todor Stoianov — 
Prezentä, este un studiu al vieţii unu: 
mare combinat chimic, a luptei tinerilor 
ingineri pentru а se afirma gi a-şi pro 
mova invențiile şi energia creatoare 


Ш Amintiri americane. Intr-o for- 
тиа de film-colaj, regizorul britanic 
Philip Mora a incercat cu Frätioare, 
n-ai un pol? о evocare а mare crize 
economice din 1929 in S.U.A. a ve- 
nirii la putere а lui F.D. Roosevelt sı 
a redresării (New-Deal). Cineastul а 
mestecă jurnale de actualități, docu 
mentare ale epocii şi fragmente sugesti 
ve ale filmelor artistice. Oamenii de pe 
stradă, James Cagney, Roosevelt, Al. 
Capone, Humphrey Bogart si fetele dan- 
sind în comediile lui Busby Berkeley 
devin protagoniști și în acelaşi timp 
figuranti ai unui fascinant caleidoscop. 


Ш Amintiri eroice. La 30 de ani де 
la sfirgitul războiului, studiourile sovie- 
tice au produs un serial de documen- 
tare închinate oragelor-erou ale U.R.S.S, 


Jacques Dutronc 


eroii filmului 
de Andrzej Zulawski) 


rioasă recepţie oferită de studiourile 
Warner Bros. Este vorba‘de un urias 
cocteil închinat noii vedete de la care 
se aşteaptă minuni clinele Won-Ton 
Ton. Acest dulău ciobänesc va fi pro 
tagonistul unei evocări a «carierei» al 
tui celebru cline în America anilor '30 

Rin-Tin-Tin. Filmul se va chema Won 
Ton-Ton, clinele care a salvat Holly- 
woodul. Regizor. Peter Bogdanovich. 


@ Jungla de asfalt Sint filme poli- 


tiste care spun mai mult despre о anu- 
mită realitate socială decit orice teorie 
Un tinăr intră în poliție după ce fratele 
său e ucis іп Vietnam. El nu se obis 
nuiește cu legăturile dubioase pe care 
confrații săi le au cu fauna de drogati 
prostituate și traficanţi care mişună în 
noaptea new-yorkeză. Contrar sfaturi- 
lor primite, se avintä de unul singur 
într-o acţiune primejdioasă si ajunge 
să se «dueleze» chiar cu poliția impli- 
catä şi ea într-o serie de afaceri mur- 
dare. Este considerat nebun, internat 
într-un azil psihiatric, unde se sinucide 
în ziua іп care află că a fost dezvinovätit 
şi «reabilitat». Această sumbră fabulă 
despre jungla de asfalt a orașului, 
despre dificultatea de a fi cinstit într-o 
asemenea lume, este semnată de un 
scenarist prestigios — Abby Mann si 
de regizorul Milton Katselas («Fluturii 


sint liberi»). Filmul se cheamä Raport 
către comisarul-sef. 
Ш Marile roluri. Începutul declinu- 


lui unei mari actrițe maghiare, în seco- 
lul XIX, singurătatea acestei călătorii 
spre amurg şi tăcere — acestea sint 
motivele (în sensul muzical al cuvintu 
lui) filmului Culise de Gyula Maar 
Pentru a interpreta această partitură, 
pentru a contura personalitatea aceste: 
mari actrițe, trebuia o mare actriță: re 
gizorul i-a încredințat rolul lui Mari 
Töröcsik («lubire», «Satul care moare»). 
Tot Mari Töröcsik este interpreta prin- 
cipală a filmului Așteptarea de Imre 
Gyöngyössy. Este vorba de о mamă 
care, spre sfirgitul ultimului război, își 
aşteaptă cei trei fii plecați pe front. 
Aceştia nu se vor întoarce niciodată, 
dar mama nu acceptă inacceptabilul 
adevăr și, impreună cu fosta doică a 
băieţilor (Maja Komorowska),creeazä о 
ficțiune stranie: trei dezertori răniți vor 
juca «rolul» băietilor, si ea va şti să le 
fie mamă. 


E Legenda sfintei farse. Burlescul 
umorul delirant, atmostera «tráznitá» 
și-au făcut reintoarcerea în cinemato- 
graf o dată cu filmele lui Woody Allen, 
o dată cu acea uriașă parodie a unui 
mit «Frankenstein Jr.» de Mel Brooks. 
De data aceasta, un grup de cineast: 
britanici (grup, aga cum sint grupurile 
de muzică pop — cu nume propriu 
Monty Python) a realizat cu o deosebită 
vervă о caricaturală gi fantastică rein- 
viere a legendei sfintului Graal. Filmul — 
Monty Python — Sfintul Graal incepe 
cu un generic în suedeză, subtitrat, și 
care anunță că autorul genericului a 
fost concediat. Urmează episoade ca 
iepurele troian, intilnirea dintre regele 
Arthur si o comunitate de sindicalisti- 


ША fost odată un dansator. Fran- 


co Nero este Rudolph Valentino în 
filmul pentru televiziune al lui Melville 
Shavelson. Pentru marele ecran, regi- 
zorul britanic Ken Russell («Mahler», 
«Liszt», «Ceaikovski») La ales ре ba- 
lerinul Rudolf Nureev pentru a inter- 
preta rolul тагеіші star al epocii mute, 
intr-un film intitulat tot Valentino, Ale- 
gerea cineastului s-a Бата! pe faptul cä, 
înainte de a ajunge actor de film, Va- 
lentino a debutat ca dansator monden 
în America. 


@ Pe platouri 

@ In Lisztomania де Ken Russell, 
evocare а vieții marelui compozitor, 
există la un moment dat următorul 
dialog: fiica lui Liszt: — De ce iei cu tine 
sabia asta, tată? Ca să ucizi criticii? — 
Nu — răspunde Liszt — timpul îi ucide 
pe critici. După cum se vede, conflictul 
creator-critic nu e nou. Şi nici pe cale 
de a se stinge. 

O Steven Spielberg («Duel pe auto- 
stradă») va realiza un film stiintifico- 
tanta pe un scenariu propriu, inti- 
tulat intilnire apropiată cu genul al 
treilea. 

@ Clint Eastwood va fi Josey Wales, 
omul fără-de-lege, poveste de aven- 
turi care se petrece în zilele imediat 
următoare războiului civil din America. 

O Mark Rydell («Hoinarii») i-a ales 
pe James Caan, Michael Caine, Elliott 
Gould: gi Diane Keaton (nepoata lui 
Malec) în comedia Harry si Walter 
pleacă la New York. 

O Rachel Welch va interpreta rolul 
principal în filmul lui Peter Yates («Bul 
litt») Mamá, amfore si viteză. 

O Richard Brooks («Profesioniştii») 
revine la actualitate cu un film inspirat 
de dificultățile vieţii unui oraş în fali- 


oncurentii americani trimit unui patriarhal industrias francez un «cadou 

imejdios: Cristina, falsa ingenuă, cu misiunea de a-l face să se indrä- 

gosteasca de ea. Citeşte: de a-și vinde fabrica lor, concurentilor atlantici, 

O poveste de iubire ca pretext pentru demonstrarea vechiului proverb: 

peștele mare îl inghite pe cel mic (Mireille Darc іп comedia lui Molinaro, 
Telefonul roz») 


anarhiști, sfinta grenadă a lui Antioh 
si sfintul ei focos, $.a.m.d. Cavaleri: 
Mesei rotunde — scrie «L'Express» — 
sint aici cavalerii sfintei farse, în (ага 
risului pină cazi jos. Revista îi sfătuiește 
pe morocänosi și pe specialiştii medie- 
viet să nu intre la film. 

@ Perform rechinului La New 


York, rula filmul Fälci de Steven Spiel- 
berg (povestea unei statiuni estivale 
terorizatä de un rechin). In timpul unei 
secvente deosebit de violente, un spec- 
tator de 43 de ani a decedat Soția lui 
l-a văzut tresărind și a strigat «Ajutor!», 
ceea ce la început n-a stirnit nici o 
reacție publicului deja speriat de ima- 
ginile de pe ecran. Apoi proiecția s-a 
intrerupt, un medic aflat în permanenţă 
în cinematograf a incercat zadarnic 
reanimarea victimei. După care proiec- 
tia s-a reluat. Producătorii au conside- 
rat că Intimplarea le poate folosi pentru 
un plus de publicitate. Si o exploatează 


Un alt samurai. 
Ceva mai brun. 
(Alain Delon 
în «Tiganul») 


ment New York-ul. Tut Cäutindu-I 
pe domnul Goodbar. 

© Charles Bronson se pregătește sá 
înceapă filmările la un nou suspens: 
Uitima țintă. 

В Fiica cetățeanului Kane Nici nu 
s-a uscat cerneala cu care ziariştii au 
povestit senzationala disparitie-räpire- 
absentä-regäsire (în condiţii suspecte) 
ale fiicei magnatului presei americane 
Hearst — Patty Hearst, şi producătorul 
american Robert Roberts a și terminat 
filmările inspirate de această poveste. 
În rolul lui Patty, o actriță necunoscută — 
Sarah Nicholson, al cărei «merit» este 
o А. аа asemänare cu celebra rä- 
pitä. 


@ Made in Japan 

Ф Povestea unui compozitor asasin, 
«vinat» de doi detectivi, gi Incoltit In 
seara prezentärli simfoniei sale, nu- 
mită «Destin» — iată trama unui nou 
film japonez — Castelul де nisip. 

@ O desenatoare și un agent publici- 
tar se iubesc, vor avea un copil. Filmul 
se cheamă Trăind împreună și este 
o cronică, în stil neorealist, a acestei 
iubiri. 

Ф Deci aceasta este dragostea — 
iată un titlu caracteristic de musical 
Povestea? Un creator de jucării care cu 
ajutorul unei cintärete va reuşi să-și 
impună proiectele: jucării pentru a face 
copiii să viseze. 

@ Un monstru cu solzi gi blană, mare 
cit un zgirie-nori, se înfruntă cu о diha- 
nie de metal, gen super-robot Filmul 
are un titlu де тесі de box — Godzilla 
versus Mechagodzilla. 


Ш Westernul іп «urcare». Două fe- 
nomene statistice, dar de o anume 
semnificație artistică, în Statele Unite: 
ordinatoarele, în primul rind, ai spe- 
cialigtii în prognoze anunţă fără echi- 
voc o nouă perioadă de glorie a wester- 
nului, gen aflat în restriște în ultimul 
timp. Westernul va reveni în mare galop 
printre preferințele publicului. 

Un al doilea fenomen: «boom»-ul 
nudului, al filmului porno, al afigului 
obscen, s-a încheiat. Vestea e anunţatu 
de corespondentul ziarului enalez «Daily 
Mail» la New York: «Filmelor gen «Şase 
intr un pat» li se preferă virtuosul «Trei 
sub un cort». Se poate intra intr-un 
magazin de cadouri și să cumperi un 
afiş peisagistic, fără са pe pereți sá te 
privească un «nud» mărit?... Cauza? 
Poate că s-a descoperit, intr-un tulger 
de luciditate, că lucrurile nu se vind 
bine decit dacă valorează ceva. Poate 
că și criza economică să fie responsa 
bilă de această recesiune»... 


N Samuraiul, partea a doua. Alain 


Delon este Tiganul іп filmul lui José 
Giovanni. Un samurai de altă spitä 
Tot atit de singuratic, tot atit de feroce, 
tot atit de hăituit, dar minat de astă dată, 
nu де frenezia destructiv-sinucigasä а 
personajului din filmul іші Jean-Pierre 
Melville, ci de intoleranta rasistä a celor- 
lalti, Atunci cind jefuieste, «tiganul» о 
face räzbunindu-se pe disprețul si insul 
tele «albilor», iar prada o imparte celo: 
care au aceeasi soartá cu el. Spargeri 
urmáriri, revolvere si un final semnifi 
cativ: banditul solitar îi vede ре ai să 
scoşi de poliție din tabăra lor de nomazi 
obligaţi să se mute într-un bloc, într-ur 
cartier nou. Societatea nu acceptă în 
sinul ei nici nomazi, nici lupi singuratici. 


Rubrică realizată de 
Dan COMȘA 


cartea de film în lume 


Hollywood, 
anii 
nebuni 


«Scriitor, producător, regizor la Holly- 
wood cu o mare experienţă pe Broadway. 
În ultimii ani realizator de seriale tv.» — 
așa e prezentat în Dicţionarul iubitorilor 
de cinema (Londra, 1972): Garson Ka- 
nin. Într-adevăr 30 de ani de carieră 
cinematografică i-au dat lui Kanin o 
enormă cunoaştere asupra oamenilor 
de cinema de la Hollywood. Această 
experiență a investit-o cu inteligenţă si 
autoironie, cu tandrete, dar si cu ne- 
crutare, in paginile unui volum intitulat 
«Hollywood. anii nebuni». (Ed. "ET, 
Corporation-1967; Les Presses de la 
Cité-1975). 

lată cum ni-i prezintă Kanin pe citiva 
din protagoniștii din viață a acelei super- 
producții numită Hollywood din anii ei 
de glorie — anii nebuni 


„„&John Barrymore era atunci la apo- 
geul carierei sale cinematografice. Trăia 
fastuos şi extravagant într-o superbă 
proprietate sau pe celebrul lui yacht 
numit «Infanta». Cind lucra o făcea 
destul de superficial, utilizind doar о 
mică parte а enornului său talent.» 
Aflăm cum plingea Barrymore pe ecran 
«Cum doriți, Inti lacrima mică şi ре 
urmă cea mare, sau Intli cea mare și 
apoi cea mică? Plinsul nu are nimic 
de-a face cu talentul actorului, este un 
truc asemănător cu miscatul urechilor 
Doar știți să vă miscati urechile? Sá 
plingi nu e greu. Toate femeile pot face 
asta la comandă. Şi copiii. Pentu a 
obţine ceea ce vor. Şi de indată ce-au 
obţinut, se opresc. De la ei am invátat 
si eu să pling. Mă inchideam o oră ре 
zi în baie şi mă antrenam. Cind faci un 
lucru timp de 50 de ani e normal să-l 
faci bine. Dar să plingi nu inseamnă că 
interpretezi. Nu inseamnă nimic». 

„Sau cum relatează Kanin plin de 
umor о discuţie dintre două celebrităţi 
pe nume Greta Garbo și Laurence 
Olivier: 

«E o grădină frumoasă», «Da, e о 
grădină frumoasă», «Noi avem grădini 
frumoase іп Suedia », «lmi inchipui că 
aveţi», «Si voi aveti grădini frumoase iı 
Anglia?» «Si noi avem grădini frumoası 
în Anglia», «În grădinile din Suedia, noi 
avem arbori fructiferi şi meri», «Avem 
meri şi іп Anglia», etc., etc. 


„Sau cum desfiin:ează Kanin o vede- 


tă: 
«Într-o zi Harry Cohn mi-a spus. Cine 
spune că se poate fabrica o vedetă e 
un mincinos. Mi-am spart capul să fac 
o vedetă din Kim Novak. Şi ce s-a іп- 
timplat? A rămas Kim Novak. l-am dat 
intotdeauna cele mai bune roluri, ce: 
mai mari regizori, cei mai mari croitori, 
coafori, machiori, repetitori. Dacă tre- 
buia să cinte o dublam. Dacă trebuia să 
danseze o trucam. Era frumoasă, asta 
era al ei, dorea să devină o vedetă, dar 
ат distrus film după film și nimic, 
nimic, nimic. Totuşi nu era lipsită de 
talent, juca bine. li lipsea Insă acel ceva 
care lace un star dintr-o actriță.» 
„Sau cum redă ce a însemnat bătălia 
dată de regizorii americani pentru, a-și 
impune dreptul la montajul filmului: 
«intr-o zi producătorul Harry Cohn 
îmi spune: «Dau tot studioul peste cap 
ca să poți face un film si acum imi сеп 
бі dreptul la montaj! Pentru moment 
nici nu ai inceput filmul. Atunci de ce 
să-ţi taci griji cu montajul»... «Tot ce vá 
cer e sá mă lăsați să fac filmul cum 
vreau». «Si cu montajul final?» mă іпіге- 
bă Cohn. «Exact». «Poti să bei toată ара 
din această piscină si tot n-o să-ți dau 
dreptul la montajul final. Dacá-as face-o 
pentru tine, George Stevens mi-ar сеге 
același lucru, apoi William Wyler, apoi 
Orson Welles si atunci ce se va intimpla 
cu mine? Consiliul de administraţie de la 
New York mi-ar spune: dacă regizorii au 
ultimul cuvint care mai e rostul nostru ?». 
Kanin ne face astfel pärtasi la о anec- 
dotică savuroasá dar si la munca de zi 
cu zi, la lupta dintre cei care aveau pu 
terea să dea afară pe ușă și cei care erau 
dati afară pe ușă. lerarhiile Hollywoodu 
lui erau fixe şi doar «stelelor» іп răsări 
tul lor vertiginos le era permis din cind 
in cind să le escaladeze. 


Adina DARIAN 


TAL 


telescopuri 


Noptile, zilele si 


serile Revelionului 


Orele pragului dintre ani, 
ca intotdeauna in ultima 
vreme, de cind televiziu- 
nea a intrat in viata noas 
ігі, aga са periuta de 

dinti sau ca aragazul, са 

bradul cu artificii sau ca 
brazi tard artificii, i-au prins pe multi 
dintre noi, desigur, cu privirile indrep 
tate spre micile ecrane, prezenţi «la 
datorie», la tradiționala intilnire cu ură- 
rile, cintecele de bucurie зі glumele 
— mai noi sau mai vechi — ale tele-re- 
velionului. Au fost, cum ne-au obișnuit 
de multi ani incoace realizatorii progra- 
melor, de toate in noaptea cea mai 
lungă a calendarului, cea care ne-a 
trecut nu numai dintr-un an în altul, ci 
şi dintr-un sfert de veac іп altul, şi nu 
intr-unul oarecare, ci în ultimul sfert 
de veac аі mileniului doi. Au fost де 
toate: frumoase şi ritmate cintece de 
dor si de viaţă lungă, din tezaurul ines- 
timabil al viersului nostru folcloric, vreo 
cincizeci de melodii de muzică ușoară 
noi бі altele, cu armonii stiute, efluvii de 
operetă, de romantä şi de dans, umor іп 
pilule (mai gustoase, mai puţin gustoase, 
ca... pilulele), umor presărat іп show 
uri, cu unu, doi, trei, patru comici vestiți 
ai micului ecran, a căror apariție insäsı, 
aga cum ne-am obișnuit din alte tele 
revelioane, și nu numai din revelioane, 
face citeodată mai mult chiar decit un 
show... Convorbirea telefonică dintre 
Toma Caragiu și Octavian Cotescu, de 
pildă, pe firul dintre Satu Mare gi Bucu- 
reşti, via Maricica şi Sf. Elefterie, a 
avut un haz de «nopţi mari», са si 
«transmisia» aceluiaşi maestru al cu- 
pletului satirico-ironico-vitriolant, Ca- 
ragiu, din noaptea smolită a drăcuşori- 
lor lui scaraotchi. Sint aceste momente 
din orele nopții celei mai lungi care si-au 
cistigat «din plecare» dreptul la tele- 
enciclopedia revelionulu. N-au fost 
prea*multe asemenea scheciuri antolo- 
gice, dar a fost multă şi mare strădania 
realizatorilor de a oferi telespectatori- 
lor un program dens si variat, au fost 
foarte multi colaboratori declaraţi sau 
anonimi ai programului — de la textieri, 
cam aceiași de citiva ani incoace, la 
operatori, де la regizori la scenografi 
si la toţi ceilalți constructori ai celor 
nouă ore іп imagini,si au fost foarte 
multi actorii gi cintäretii mobilizați іп 
vederea tele-noptii de trecere dinspre 
'75 spre '76. De apreciat, da, această 
preocupare a realizatorilor de a antrena 
la realizarea programului cit mai multe 
forțe artistice reprezentative. Poate că 
tele-noaptea revelionului a avut o struc- 
tură «geometrică» prea previzibilă (în 
sensul că alternanța de gen a numerelor, 
riguros calculată, n-a lăsat loc prea 
multor surprize); oricum, am mai reținut, 
de data aceasta, nu fără oarecare sur- 
priză, «participarea extraordinară» la 
programa regizorului Sergiu Nicolaescu 
pe post de animator al universului spi- 
ritual din lumea lui Nea Mărin — se vor 
naşte oare, din acest inceput de colabo- 
rare, şi nişte filme? — şi ат reţinut 
sugestia lui Costel (din traditionalul 
dialog cu Tanta elaborat de lon Bäiesu) 
ca revelioanele sä fie organizate ziua, 
nu noaptea, cind toată lumea doarme.. 
Lăsind gluma la o parte, cred că intru- 
totul meritoriu este modul іп care realiza- 
torii de programe TV au asigurat tele- 
bunăstarea spirituală a tele-spectatori- 
lor în primele zile ale noului an, în zilele 
deci, şi serile revelionului. Da. A de- 
butat, atunci, un serial de excepție, 
Ascensiunea omului, care continuă 
să polarizeze un larg interes public. 
Am văzut, în acele zile, o minunată 
emisiune din ciclul «Virstei peliculelor» 
cu acea secundă teribilă de hohot nu 
mită Helizapoppin. Am mai văzut un 
sensibil reportaj despre trecerea ап!- 
lor, al lui AL Stark, cu niște copii de 
ieri pe care i-am regăsit, cu emoție 
calmă, azi. Am mai văzut citeva suite 
de desene animate, strinse cu nerv de 
Viorica Bucur si Radu Cimponeriu, și 
conduse spre desávirgiri де vajnicul 
şi teribilul Donald. Şi am mai văzut, 
in sfirgit, printre alte filme gi emisiuni 
muzicale, un spectacol pasionant prin 


a 


Recitindu-l pe Shakespeare, în inspirata regie a lui Nae Cosmescu şi 
in excelenta interpretare a Valeriei Seciu si a lui Stefan Iordache. 


Un spectacol care ne oblig: 


— printre altele — să ne amintim că la 


tv. lucrează operatori excelenți 


fantezie, ingeniozitate, ritm şi imagina- 
tie creatoare, purtind pregnant marca 
regizorului Al. Bocänet și a scenogra- 
fei Doina Levinta, cu nişte actori minu- 
пай іп ipostazele lor fermecătoare — 
Melania Cirje, Anda Caropol, Stefan 
lordache, Emil Hossu, Carmen Stä- 
nescu, Migri Avram Nicolau — cu scli 
piri orbitoare de haz și ironie: Bună 
seara domnule Wilde. Noapte bună, 
deci, an vechi, bună dimineaţa an nou 
şi bună seara domnule... Восӛле(. 


Călin CĂLIMAN 
teleoperatorul 


Imaginea 
are cuvintul! 


Cind, іп sfirsit, «Familia 
Thibault și-a incheiat 
activitatea în mod tragic, 
un telespectator revoltat 
mi-a explicat în multe cu- 
vinte că el, om obișnuit, 
cu familie şi meserie se- 
rioasă, nu a inteles de ce privind acest 
serial de multe ori ametea, imaginea 
era cu susul în jos sau se Invirtea de 
băga in sperieti pind şi cele mai cura- 
joase suflete. De fapt, telespectatorul 
avea perfectă dreptate. În cazul filmu- 
lui de mai sus credem că am asistat la 
unul din exemplele clasice ce pot de- 
monstra rolul imaginii în film şi bine- 
înţeles în orice spectacol de televiziune. 
Rolul imaginii poate fi bine interpretat 
sau... slab interpretat, ca orişice rol. 
În «Familia Thibault», imaginea luată 
în sine, demonstra un excelent examen 
de virtuozitate susținut de operator, in- 
tegrată datelor scenariului propus spre 
a fi serial, cit si dimensiunilor micului 
ecran, dar prin exhibitiile sale estetice 
devenea inadecvată, deservea atmosfe- 
ra cerută de romanul ecranizat. Abun- 
denta filmărilor în oglindă, panoramä- 
rile largi, unghiulatia ieșită din comun 
oboseau ochiul spectatorului dornic 
să-şi liniştească privirea urmărind lu- 
mea де la inceputul secolului nostru, 
cind încă acest secol nu era denumit 
al vitezei. 

André Malraux scria că «cinemato- 
graful nu este decit aspectul cel mai 
evoluat al realismului plastic, ale cărui 
principii au apărut odată cu Renaste- 
rea și și-au găsit expresia limită іп ріс- 
tura barocă». Evident că această obser- 
vatie iși are un punct de pornire în rolul 
jucat de imagine іп cinematograf și 
astăzi în televiziune, dar nu trebuie 
confundate sensurile realismului. Există 
o iluzie a formelor care,cultivată de dra- 
gul plăcerii estetice, nu iși dovedește 
menirea şi există acel realism al imagi- 
nii pornit dintr-o perfectă cunoaștere a 
substratului realului pe care-l propune 
spre dezvăluire. 

Producțiile televiziunii noastre, in ma- 
joritatea cazurilor, indiferent că sint re- 
ропа sau spectacole, ciştigă іп cali- 
tate datorită tocmai imaginii adecvate. 
Se bucură de largă audienţă teatrul tv. 
şi totuşi puțini sint aceia cărora numele 
echipei de operatori le sugerează ceva 
cunoscut. Edviga Adelman și echipa sa: 
Constantin Lungu, Alexandru Condu- 
rache, Nicolae Modreanu, Alexandru 
Nemeș, cit și echipele altor emisiuni 
sint compuse din autentici creatori, lor 
li se datorează frumuseţea $i mai ales 
funcţionalitatea plasticii imaginii tv. La 
una din ultimele premiere de teatru, 
«Recitindu-l pe Shakespeare», piesă în 


două personaje, imaginea a dat ritmul 
reprezentatiei, «jucind» prim-planurile, 
alternind unghiurile de filmare dar іп- 
totdeauna fiind în litera textului. 
«Ceea ce vedem» la televizor, ni se 
pare mai mult sau mai putin convingá- 
tor, în bună măsură, datorită «punerii 
în imagine». Această meserie de opera- 
tor, cu toată discretia sa, dä sau tre- 
buie să dea drept rod o creaţie oricind 
gata de a fi supusă discuţiei canoane- 
lor sau, mai bine zis, judecății estetice. 


lleana LUCACIU-COLOMIET 


filme pe micul ecran 


e Comoara іші Arne 
(Mauritz Stiller, 1919). Prezentarea 
acestui film (în cadrul emisiunii «Virste- 
le peliculei») a constituit, fără îndoială, 
evenimentul cinematografic cel mai im- 
portant al ultimelor luni pe micul ecran. 
Spectatorul nostru — regretabil lucru — 
nu cunoaşte practic aproape nimic des- 
pre cinematogratul vechi suedez care, 
în special prin operele lui Sjöström şi 
Stiller, a influențat sensibil evoluția 
esteticii celei de a șaptea arte, consti- 
шіге în anii '20 şi următorii, alături де 
scoala sovietică, una din cele mai im- 


portante școli cinematografice euro- 
pene. Firește, nu subiectul (extras din 
tr-un text de Selma Lagerlöff) аге im- 
portantä in Comoara lui Arne. Surpri- 
za extraordinarä (la orice revedere a 
filmului) vine din constatarea uimitoa- 
rei sigurante cu care e fäcut. Toate 
cuceririle ulterioare in tehnica mon- 
tajului (inclusiv montajul In cadru!) 
şi, mai ales, în Intelegerea rolului mon- 
tajului pe plan artistic există în acest 
film din 1919. Dramaturgia enunțată si 
condusă cu о precizie gi concizie іпсге- 
dibile (estompindu-i fragilitatea), ca- 
drajele de o exactitate gi funcţionalitate 
revoluționare în epocă, ritmul general 
şi dinamica fiecărei secvențe izbutite 
parcă într-o clipă de genială inspirație — 
toate se adaugă pentru a face din peli- 
cula lui Stiller o operă care îşi depășește 
timpul. Ca orice creaţie vecină cu per- 
fectiunea, și aceasta incepe în chip 
memorabili: trei seniori, deveniți prizo- 
nieri de război, sint introdusi într-o ce- 
ша. Abia s-a Inchis în urma lor usa 
grea şi cei trei oameni încep, Incep се? 
Nu să cerceteze grosimea zidurilor, nu 
să vadă dacă ușa n-ar putea fi cumva 
forțată, nu să privească atent gratiile 
ferestrei (precum peste ani nemuritorul 
condamnat la moarte al lui Bresson), 
ci să joace veseli şi nepäsätori o capră, 
pur gi simplu, o capră. Se poate десі gi 
așa. Comoara lui Arne este o capo- 
doperă. S-ar cuveni găsirea unei for- 
mule de prezentare (poate tot la «Virste- 
le peliculei») a unui ciclu dedicat cine- 
matografului suedez, de a cărui cunoaş- 
tere nu se poate dispensa nici un cinefil. 
© Romeo $1 Julieta 


(Franco Zeffirelli, 1968). Omului i se 
mai spune Shakespearelli. Este limpede 
că el, ca regizor, a găsit calea cea mai 
scurtă spre citeva din piesele lui Shake- 
speare. Calea cea mai scurtă e, indeob- 
ste, бі cea mai lesnicioasă. Totuşi, пісі 
în Romeo și Julieta, ca de altfel nici 
în Femela îndărătnică, Zeffirelli nu 
e frivol din punct de vedere spiritual. 
El servește inteligent gi cu admirabil 
bun gust textele, probabil gi pentru 
că şi le alege pe acelea care se pretează 
la inițiativele sale regizorale, vizind sim- 
plitate și directete în abordarea piesei 
shakespearene, punerea ei în scenă 
absolut realist, «са în viață», aducerea 
personajelor ct mai mult «pe pámint», 
iar a Intimplárilor în cotidianul cel mai 
firesc. Romeo și Julieta (a cărui non- 
şalan şi cit se poate de päminteanä 
naturalete a scandalizat pe multi), pre- 
cum si Femela îndărătnică sint, în 
fond, povești de viață și mai putin, sau 
deloc, meditații despre existență. «Tra- 
tamentul» aplicat de Zeffirelli este, prin 
urmare, adecvat şi revelator. Un Ham- 
tet sau un Macbeth insă, puse în scenă 
cu aceleași criterii, constituie o ехре- 
rientá imposibil de imaginat. De altfel, 
să observăm exactitatea (chiar dacă in- 
voluntară) a apelativului: Shakeaspea- 
relli este, dacă privim atent, un dimi- 


nutiv... 

@ Luminile orașului 

(Charlie Chaplin, 1930). Fără indoială, 
cel mai bun lung-metraj al lui Chaplin: 
melodrama atinge aici desävirgirea. Ro- 
tund, alternind magistral șocul drama- 
tic cu șocul comic, propunind mereu 
un realism foarte căutat al situaţiilor 
şi sentimentelor, atit de căutat incit 
sfirgeste prin a avea un irezistibi efect 
de iluzie (iluzia fiind o formá bizará a 
convingerii) asupra spectatorului, adre- 
sindu-se (ca де altfel toate creaţiile 
importante ale lui Chaplin) nu atit in- 
telectulul, cit afectivității imediate a pu- 
blicului, filmul zguduie. Nu la figurat, 
ci la propriu, provocind omului din stal 
ben i şi emoții puternice Insotite de 

mi... 


$i 
© Оріні şi bita (Ahmed Rachedi, 
1973). Film realist, evocind främintäri 
sociale, Intr-o anume perioadă, іп Alge- 


ría. 

© Copernic (Ewa şi Czeslaw Petelski, 
1971). Portretul savantului gi al epocii 
sale, în două serii. 

@ Tom Sawyer (Dan Taylor, 1974). 
Basmul cu Tom gi Huck e nemuritor, 
indiferent de calitatea ecranizării... 

® Unul din doi (Frank McDonald, 
1971). Acţiune trepidantä şi spectacu- 
оазе răsturnări, un westem cu un ton 
nou — ne anunţa programul tipărit. 
N-a fost deloc așa. Dar, vorba ceea: 
cine nu vrea să-și vindă marta cit mai 
bine, păcălind chiar, la nevoie, cumpă- 
rătorul? 

O Roua (A. Nitocickin, 1973). Un cal 
bátrin care a făcut războiul şi care 
acum e obosit, are sau nu dreptul la 
liniște şi la o pensie de război? Are — 
demonstrează suav filmul. 

© Chitty, Chitty, bang, bang (Ken 
Hughes, 1969). istorioare de adormit 
copii, mai mult sau mai putin amuzante. 
Fleacuri, fleacuri, bang, bang. 


Aurel BÁDESCU 


80 де апі іп 80 de filme 


Antologia antologiei 


Ф Napoleon (Abel Gance, 1926) 

«Viziune naivă asupra istoriei» — con 
sideră dicționarele. Dar filmul rămine o 
dată prin genială anticipare а posibilität: 
lor poliviziunii şi stereofoniei. Ecranul e 
împărţit în trei planuri, fiecare prezentind 
concomitent imagini ale campaniilor napo 
leoniene. Efectul? Un ansamblu orchestra! 
apoteotic. Gance şi-a rezervat în film rolul 
lui Saint-Just. Marrat e susţinut de o mare 
personalitate a vremii: Antonin Artaud. 

e Biow Up (Antonioni, 1966) 

Nelinistitoare punere In discuţie a limite 
lor cunoașterii. Şi a posibilităţilor artistii 
lui de a interveni în realitate. Pentru prima 
dată apare in arenă un personaj al zile) 
fotograful, Încercarea eroului de a sparg: 
cercul aparentelor, de a acţiona, se lovește 
de vechiul agnosticism al regizorului. $i 
ricogeazá. «Jocurile» sint magistral făcute 
Jucătorul însă a obosit. 

O Se cutremurá pámintul (Visconti, 
1948) 

Realizat mai tirziu decit «Paisa» lui Ros 
sellini, filmul lui Visconti pare adevärala 
uverturá а neorealismului. Trama-simplä 
pornește de la «Malavoglia» lui Verga s 
e plasatá in ambianta documentará a satu- 


cinemateca 
ne propune pe: 


Innokenti 
Smoktunovski 


— Се raritäti colectionati ? 
— Oameni cumsecade! (Innokenti 
Smoktunovski in «Unchiul Vania») 


Timp de 13 ani Inno- 

kenti Smoktunovski а 

vegetat în roluri de mina 

doua, pină ce Alexander 

Ivanov La «descoperit». 

Repede apoi avea să strá- 

lucească іп eroul «l- 

diotului» de Dostoievski. Toată 
Moscova alerga să-l vadă; marele Bata- 
lov îi trimitea telegrame de felicitare; 
Uniunea Sovietică îl proclamă artist 
emerit. Întrebat care го! i-a plăcut mai 
mult, răspunde: — «N-as zice că ll 
prefer pe acela al lui Miskin din Idiotul; 
as zice însă că el le-a hrănit pe toate 
celelalte». Într-adevăr în toate marile 
lui roluri: Hamlet, ţarul Fedor din tra- 
gedia scrisă de Alexei Tolstoi, Voinitki 
din «Unchiul Vania», geologul din «Scri- 
soare neexpediatän, savantul din «Nouă 
zile dintr-un an», Mozart din «Сегі- 
kovski», ba chiar și Lenin іп «Pe aceeași 
planetă» — în toate rolurile sale, per- 
sonajul său este un amestec de bună- 
tate şi curai fantast; generozitate și acel 
grăunte de nebunie din care-s făcuți 
candidaţii la geniu. А avut odată şi un 
rol de comedie. Comedie gravă, pro- 
fundä, cum sint bunele comedii: filmul 
«Päziti-vä automobilul!» de Eldar Riaza- 
nov, care a rulat și la noi. Regăsim în еі, 
ca şi în «ldiotul», ca şi în «Hamlet», 
pe luptătorul care își ascunde intenţiile 
de Crist laic si haiduc civil sub aparente- 
le unui sărac cu duhul, neajutorat și 
cam intr-o ureche. Acest personaj e 
o capodoperă. De patru ori päcäleste 


іш sicilian. Pescarii n-au devenit incă actori, 
ca în operele ce vor urma, deși sint invitaţi 
le regizor să-și «scrie» singuri replicile. 
Rezultatul? Autenticitate absolută. Păcat 
că experiența a rămas singulară. 

9 Pădurea spinzuratilor (Liviu Ciulei, 
1965). 

Rebreanu visa filmul care «să arate lu- 
mii sufletul românesc într-o formă cit mai 
demnă». Ciulei îi îndeplineşte visul şi aduce 
cinematografiei române prima ei mare con- 
firmare internaţională. Echilibrat, dens, su 
gestiv, limbajul în imagini supune romanu! 
{ага tiranie. Ecranizare clasică a unei lite- 
raturi (analitice) moderne. 

O Atalanta (Jean Vigo, 1933-34) 

Ultima din cele trei creaţii inscrise de 
Vigo în istoria filmului. Trist cintec de le 
bădă al unui spirit pasionat de cinema pină 
la uitarea де sine. Exterioarele «Atalanteı» 
turnate pe riuri în ceaţă, printre sloiuri іп 
derivă, nopţile de filmare epuizante, agra- 
vează boala regizorului. Abia se poate 
ridica să-şi vadă filmul Inainte de a mur: 
Producătorul i-l mutilează, doar trei secven 
ie rămîn intacte. «Dar acest film mutilat, 
onorat, trădat, desconsiderat la vremea lu 
e si astăzi absolut nou» (Jacques Prévert) 


populaţia. Mic funcţionar, el iși tot ia 
concedii pentru a se duce, undeva, 
departe, sá ajute pe un unchi grav bol- 
nav sau sá asiste la inmormintarea vre- 
unei verigoare. Lumea il crede un biet 
maniac sentimental obsedat de pietäti 
fanatice. O primă păcăleală. Căci el 
in realitate se duce în orașe unde nu-l 
cunoaște nimeni si, cu o remarcabilă 
iscusintä, fură automobile. lată acum 
si a doua păcăleală. Nu e hot adevărat. 
Lumea află că nu fură decit maşini 
deja furate sau, căci e incă și mai grav, 
plătite cu bani furati dela intreprinde- 
rea unde cumpărătorul ocupa înalte 
funcții. Așadar: acțiune dezinteresatä 
de justitiar social! Dar și asta este о 
păcăleală. Căci dacă el era într-adevăr 
un pedepsitor «idealist», maşinile furate 
le-ar fi ascuns sau le-ar fi dat foc. Dar 
nu. El le vindea si lua bani buni pe ele. 
Aşadar, iarăși hot ca toţi hoţii. Nu. 
laräsi nu. Căci lumea află că toţi banii 
fi dăruia copiilor săraci, tie direct fie 
prin orfelinate. Toate aceste Incurcä- 
turi burlesti Smoktunovski le joacă cu 
un haz de mare actor comic, ca şi cind 
toată viața numai comedie ar fi jucat. 
Şi, să se observe: rolul de justitiar, де 
pedepsitor, de reformator, îl regăsim 
бі în felul cum a interpretat el pe Hamlet. 
Nu ca o răzbunare personală impotriva 
criminalului său unchi si rege, pingări- 
tor al patului mamei sale, ci ca luptă- 
tor revoluționar contra putregaiului din 
«putredul regat al Danemarcei». Foarte 
britanicul Institut britanic al cinemato- 
grafiei din Londra a conferit marele 
premiu acestei foarte shakespeariene 
performanțe gi asta după tot atit de bri 
tanica interpretare a unui foarte englez 
actor: Sir Laurence Olivier. 

În toate rolurile sale, Smoktunovski 
strălucește printr-o nobilă decentä, prin 
bun gust și elegantă discretie. De unde 
a moştenit el aceste distinse, aristocra- 
tice calităţi? Ne-o spune un medalion, 
pe care el il purta la git in «Hamlet» si 
care conţinea о fotografie a tatălui său. 
Acest tată al său, un vlăjgan де 2 metri, 
fusese... hamal la Krasnoiarsk. Băiatul 
l-a văzut cum pleca la război іп 1941. 
Innokenti plingea cu hohote căci era 
sigur că tatăl lui, din pricina înălțimii, 
va fi ochit de dușman şi nimerit cel 
dintii. Si сат asa s-a și intimplat. 
Ca să-și întrețină fraţii mai mici rămaşi 
orfani, Innokenti a continuat meseria 
lui taicä-säu, si a fost și el hamal, Apoi 
s-a angajat și еі іп război, a căzut pri- 
zonier, a fugit din lagăr, s-a întors la 
partizani, a căpătat două mari decoraţii 
pentru vitejie... În 1945 se prezintă la 
un concurs de actorie. Pe cind recita, 
murea de frică. Tremura tot. Ce-i drept, 
nu-i clămpăneau dinții, dar îi cläntäneau 
amarnic cele două medalii de vitejie pe 
pieptul tunicii sale plină de pete de 
noroi... 

Fotografia sa spirituală o găsim іп- 
tr-o frază a lui, cind un reporter, cu acel 
talent binecunoscut de a pune intre- 
bari idioate, îl întreabă: — Sinteti co- 
lectionar? Ce raritdti colectionati? — 
Da. Fac соіесџе де oameni cumsecade.. 

Curind il vom revedea pe acest mare 
actor într-un nou mare rol, în filmul 
«Fiice si mame». Innokenti Smoktu- 
novski are astäzi 50 de апі. 


DL SUCHIANU 


«Cinematograful e adevär de 24 ori pe secundä». Jean Luc Godard 
găzduit la Cinematecä in luna decembrie cu «Banda aparte». 
In fotografie regizorul alături de vedeta filmelor sale, Anna Karina 


Ф Asul de pică (Milos Forman, 1962) 

«Şcoala privirii» devenită temă de film 
Si limbaj cinematografic. Practica pindei, 
а suspiciunii, a deprinderii cu uritul vieţi 
și refuzul adolescenței de-a accepta aces! 
urit. Cu un asemenea atu,tinărul erou al lu: 
Forman nu poate pierde. Nu știu cine а 
schimbat titlul original «Popa prostu» în 
“ Asul de pică», dar știu că a avut dreptate 

@ Andrei Rubliov (Andrei Tarkovski 
1966) 


CT 
war i 


a 


În lumea filmului 

a început să circule 
intens un nou termen: 
incunabil cinematografic, 
Vă oferim una 

din aceste raritäti 

de arhivä 

pusă la dispoziție 

de Cinemateca noastră: 
Lev Tolstoi 

intrind într-un 
cinematograf, 

în anul de grație 
1908. 


Capodopera şcolii moderne sovietice. 
бийи cosmic, meditaţie tragică asupra exis 
tentei. Forţa obiectivă a creatiei de а depăs 
condiţia (subiectivă) a creatorului. Tar- 
kovski epuizează un drum. Duce pină la 
capăt contradictia acelei epoci. Tot ceea 
ce urmează nu poate să һи fie raportat la 
acest film. 


Alice MÄNOIU 


iai d ПЕТ DENTEN Surizătoarea Dulac 
sau „convertirea la realitate“ 


«Generoasá, pasionată, inteligentă Şi 
foarte cultivată» —asa era, după Georges 
Sadoul, această femeie-cineast pe nume 
Germaine Dulac, personaj de seamă al 
avangardei artistice franceze, teoretician 
şi realizator al cărui destin cinematografic 
rezumă nu doar o foarte agitată și fertilă 
epocă de aur a artei a șaptea, dar și o 
posibilă filozofie a filmului. Căci această 
împătimită a «cinematografiei integrale» 
(sinteză ideală de linii, forme şi lumini în 
mișcare), adeptă a filmului «pur» conceput 
ca sublimă delectare vizuală, «muzică a 
ochilor», această ferventä partizană a 
unui cinematograf eliberat de «narațiune», 
își încheie cariera în mod neașteptat ca 
supervizor al jurnalelor de actualități pro- 
duse de firmele «Pathe» și «Gaumont». 

Semnificativá evoluţie: sá pornesti la 
drum umár la umár cu suprarealismul, cu 
Buñuel și Artaud, şi să ajungi la capătul 
lui alături de, să zicem, Flaherty si Ivens, 
Grierson şi Rotha. Convertirea la reali- 
tate, așa ar putea fi definită cariera de 
critic şi regizor de film a Germainei Dulac, 
dacă n-am sti, dacă n-am fi văzut, dacă 
n-am fi savurat, la Cinematecă, cel mai 
bun film al acestei cineaste de excepție, 
film care nu este nici abracadabrantul 
Cochilia și preotul (după un scenariu 
de Antonin Artaud), nici Sărbătoarea 


spaniolă (dramă pasională copleșită de 
supraimpresiuni), nici Invitatia la călă- 
torie (replică vizuală a unui poem de 
Baudelaire), nici Disc 927 (operă abstractă 
inspirată de muzica lui Chopin), nici vreun 
documentar despre «anii nebuni», ci un 
foarte cuminte film de cea mai pură fac- 
tură «realistă», un film de mare subtilitate 
regizorală: Surizătoarea doamnă Beu- 
det (operă delicată, melancolică, puțin 
ironică, mai mult tristă). «Surizătoarea 
doamnă Beudet» е o rafinată incursiune 
іп cenusia viață de provincie a unui cuplu 
burghez. Ea este o femeie grafioasä, 
cultivată, iubitoare de muzică si literatură, 
visind mereu recepții și serate fastuoase, 
viață mondenă, saloane artistice, specta- 
cole, suspinind, firește, după o mare 
iubire. El e un comerciant mărginit, vulgar, 
incult, meschin, brutal. Surizätoarea, me- 
lancolica doamnă decide suprimarea lui. 
Tentativa, bineinteles, va eșua. Cuplul își 

va relua viata monotonă, sufocanta. 
Vorbele gi faptele: doamna Germaine 
Dulac, marea teoreticiană a filmului ab- 
stract, adepta de mai tirziu a filmului de 
actualități, femeia aceasta «generoasă, 
pasionată, inteligentă si foarte cultivată» 
era, de fapt și de drept, o disimulată. 

Numele ei real este Emma сои 
Petre RADO 


sondaj іп cineunivers 


0 enigmă cinematografică 


Printre multele noutăţi ale 

anului cinematografic 1975, 

una a trecut, dacă nu mai 

putin observată, іп tot cazul 

mai putin comentatä, si 

anume știrea că vestitul autor 

american de comedii cine- 

matografice,Mel Brooks, a început turnarea 
unui film mut. 

Puținele comentarii au scos în evidenţă 
mai ales faptul că,după succesul uriaș al 
ultimului său film, «Frankenstein junior», 
după reintoarcerea triumfätoare pe ecrane 
a creaţiilor sale anterioare («Cele două- 
sprezece scaune», «Producătorii», «Un se- 
rif la închisoare»), lui Ме! Brooks stăpinii 
industriei cinematografice îi permit acum 


Hollywoodul 
anului 1975 
propune reînvierea 
filmului mut. 
Un experiment 
pentru a reduce 
la tăcere? 


orice. Nu numai să facă, cum obișnuiește, 
filme în alb-negru (privilegiu de care а 
beneficiat si un alt «copil teribil» al cine- 
matografiei americane, Peter Bogdano- 
vitch), сі — de ce nu? — si filme mute. 

Dar, іп fond, de ce vrea sä facä Brooks 
un film mut? Greu de räspuns, cit timp nu 
sintem în posesia vreunei declaraţii autori- 
zate a maestrului. Să fie doar o simplă 
trăznaie a unui räsfätat al box-office-ului 
care vrea să demonstreze, încă o dată, că 
simpla prezenţă a numelui său pe generic e 
suficientă pentru a umple sălile, indiferent 
de marta propusă? Posibil, deşi greu де 
crezut pentru cine ştie că la Brooks nimic 
nu e subordonat unei gesticulatii ieftine, 
si că, dimpotrivă, opera sa e caracterizată 
printr-un mare ratinament artistic şi, mai 
ales, printr-o viziune de o intelectualitate 
profundă şi tulburătoare. Să fie vorba 
atunci de o aderare la moda «retro», dusă 
pină la ultimele ei consecințe? Deasemeni 
posibil desi, de obicei, Brooks nu urmează 
modele, ci se mulțumește să le stirnească. 
Sau, poate, mai degrabă, ne aflăm în tata 
unei manifestări de exigentä, tipice pentru 
un mare artist care caută rigori şi dificultăţi 
suplimentare drept cadru pentru exprima- 
rea mesajului său? 

Dar dacă, pe lingă toate aceste motive, 
sau în locul lor, e vorba de o Incercare,oare- 
cum don-quijottescă, de a regăsi un para- 
dis pierdut, de a reinvia o artă de care nu 
se poate ca un înrăit al cinematecilor cum 
este Mel Brooks să nu fie fascinat: marea 
artă a cinematografului mut? S-ar re- 
deschide astfel o veche discuţie care a 
pasionat pe mulţi istorici și esteticieni ai 
filmului: este cinematograful mut doar 
prima etapă, desávirgitá — din punct де 
vedere tehnic şi al posibilităților de expresie 
— a unei arte unice, cinematografia? Sau 
este altceva, ceva deosebit calitativ de 
cinematograful sonor? 


Reinvie marele mut? 


Imensa majoritate a specialiştilor și a 
profanilor optează, desigur, pentru prima 
alternativă. Chiar denumirea de cinema- 
tograf mut — apărută după introducerea 
sonorului — exprimă o asemenea opțiune, 
caracterizind creaţia primelor decenii de 
artă a filmului nu prin vreo însușire pozitivă, 
nu prin ceea ce a realizat, ci printr-o infir- 
mitate: lipsa cuvintului, a sunetelor în 
general. 

Dar, situindu-ne chiar în cadrul acestei 
alternative cvasigeneral acceptate, sintem 
siliți să recunoaștem că fenomenul la care 
ne referim nu-şi găsește пісі o corespon- 
dentä Іп istoria celorlalte arte. Apariţia 
unor noi materiale în artele plastice nu 
schimbă natura imaginii picturale sau 
sculpturale, structura faptului de artă spe- 
cific nu este modificată, după cum nu e 
modificată prin trecerea де la modurile 
tonale la cele atonale în muzică (de altfel 
cele două moduri coexistă) sau, evident, 
prin folosirea unei limbi sau alta în poezie. 

Cinematograful pe care-l numim mut n-a 


fost torturat — așa cum am putea crede 
astăzi — de lipsa cuvintului (nici arta baletu- 
lui nu este handicapată de această lipsă și 
eforturile de a realiza opere de o tot mai mare 
intensitate artistică nu în direcția suplinirii 
acestei absente merg). După о scurtă 
perioadă de tatonări, de trăire a bucuriei 
infantile pe care o dădea descoperirea 
posibilităților fantastice ale tehnicii, arta 
filmului a căpătat repede conştiinţă de sine 
şi s-a constituit ca un organism structurat, 


Mal Brooks 


copilul räsfätat al Hollywood-ului 


regizorul «căruia i se 


permite met 
а aruncat bomba: 


următorul său film 

va fi un film mut 

(în care apare 

— vezi fotografia alăturată — 
іп гоіш unui guvernator 

сиргі de mania grandorii). 


~ 2 


desigur susceptibil де nesfirsite pertectio- 
nări, dar care-și găsise timbrul propriu și-și 
delimitase cadrul în care putea să se dez- 
volte şi să se împlinească. Într-o istorie de 
numai trei decenii, cinematograful mut s-a 
impus categoric са о artă de sine stätä- 
toare, capabilă de reușite excepționale. 
Marii creatori ai epocii nu s-au simţit victi- 
mele unei infirmitäti tehnice si expresive 
ci, dimpotrivă, au acţionat ca artişti liberi 
care іп cadrul condiţiilor specifice (din care 
sunetul, cuvintul nu aveau ce căuta după 
cum n-are ce căuta imaginea vizuală fixă 
ori mișcătoare în construcţia unei simfonii) 
și-au permis să făurească un univers bogat, 
profund, variat. Într-o perioadă extrem de 
scurtă au apărut opere care pot sta cu cinste 
alături de cele mai remarcabile creaţii ale 
genului artistic uman. Operele lui Griffith 
si ale lui Stroheim, creaţiile marii şcoli 
ruse în frunte cu Eisenstein, Vertov, Dov- 
jenko, Pudovkin, filmele școlii suedeze 
si celei daneze, realizările maeștrilor ger- 
mani ai anilor' 20, primele mari opere docu- 
mentariste ale lui Flaherty gi ale regizori- 
lor britanici, peliculele suprarealistilor fran- 
cezi și atitea creaţii de excepție printre care 
desigur, un loc aparte, unic їп" istoria artei 
universale, 11 ocupă diamantele pure ale 
meșterilor burlescului american. Toate stau 
mărturie a unei explozii creatoare unice. A 
te plinge de inadvertentele tehnice ale aces- 
tor filme e același lucru cu a ride de faptul că 
pictura medievală nu practică perspectiva 
sau că eroii antici sau biblici ai lui Racine 


vorbesc în felul curtenilor de la Versailles. 
Ca în cazul oricărei opere de artă autentice, 
patina vremii şi evoluţia tehnicilor aduc 
creaţiilor fundamentale ale cinematogratu- 
lui mut un plus de farmec. 


Dacă n-ar fi fost sonorul 


Istoria culturii mai cunoaște citeva exem- 
ple tulburătoare de mari culturi care au 


dispărut brusc. În jurul acestor disparitii 
s-au țesut legende şi s-au eșafodat ipoteze 
savante. Dar în zilele noastre, sub ochii 
nostri, la începutul anilor '30, o mare artă 
care cucerise lumea s-a stins și ea deodată. 
Am putea visa la ce ar fi fost evoluția ulte- 
rioară а cinematografului,dacä n-ar fi apărut 
sonorul, la ceea ce ar fi adus extinderea 
mondială a artei filmului, neingräditä де 
bariere lingvistice, aportul perfectionärilor 
tehnice, consolidarea unei gramatici pro- 
prii, apariţia unor noi creatori. 

Dar toate acestea sint visuri. În realitate, 
am fost martorii nașterii laborioase a unei 
noi arte, căreia i-a trebuit destul timp să-și 
găsească drumul, care s-a eliberat greu de 
sub presiunea pălăvrăgelii, a teatralismu- 
lui, a unei simbioze, deseori vulgare sau 
simpliste cu muzica (cite exemple dezo- 
lante printre cele multe pe care cu тіпшіе 
le stringe Constantin Popescu în emisiunea 
tv. consacrată filmului muzicall). Bine- 
Inteles, cinematograful sonor este și el 
astăzi o realitate majoră, ale cărei scrisori 
de noblețe au primit confirmarea istoriei. 

Ar putea reinvia, astăzi sau mline, 
cinematograful mut? Mai mult ca sigur că 
nu. Dar încercări de genul celor despre care 
vorbeam la inceput au cel putin meritul de 
a readuce іп discuţie o tulburătoare pro- 
blemă de istorie şi de estetică, ale cărei 
raţiuni şi implicaţii nu au fost incă toate 
elucidate. 


H. DONA 


Actorii pe etichete 


Reclama e sufletul comerţului. 
Acest slogan uzat, arhiuzat, are to- 
tuşi forța de a atrage în sistemul 
publicităţii pe cei mai cunoscuţi ге- 
gizori si actori. Faima star-urilor 
este, în fond, o perfectă garanţie 
pentru a stirni atenţia și interesul 
spectatorilor. Cum spot-urile publi- 
citare — la cinema și la televiziune — 
sint folosite intensiv, după metoda 
bombardamentului psihologic, o se- 
пе de nume si chipuri celebre vor 
să se asimileze іп subconstientul 
privitoriior cu produse şi bunuri de 
consum. Claude Chabrol filmează 
«Pub»-uri pentru tigärile Winston. 
Frangois Reichenbach il foloseste 
pe boxeurul Monzon pentru aperi- 
tivul Ginni. Edouard Molinaro pasti- 
seazä «incoruptibilii» într-o reclamă 
a ginului Canada-Dry. Cineastul 
Jean Luc Godard, marele contesta- 
tar de ieri, face elogiul cinematogra- 
fic al unei firme де colanti, iar Vadim 
o filmează pe Brigitte Bardot folo- 
sind cu încintare săpunul Lux. Ace- 
lași săpun Й folosesc dealtfel şi 
Romy Schneider si Marie José Nat. 
Salvador Dali (în persoană) se face 
purtător de cuvint ai parfumului 
Lanvin. lar Catherine Deneuve exal- 
tă puterea fermecătoare a altui par- 
fum — Chanel 5. Aparatele foto 
Polaroid sint prezentate de Sir Lau- 
rence Olivier; confortul zborului cu 
avioanele TW.A. este garantat de 
Peter Sellers; Telly Savalas si Bob 
Hope sint «oamenii» firmei petro- 
Шеге TEXACO; Dustin Hoffman 
face elogiul automobilului Volkswa- 
gen ei Peter Falk al unui mare ma- 
gazin de confecţii bărbătești. Hen: 
Fonda e purtătorul de cuvint al 
produselor concernului G.A.F., Lee 
Marvin al motoarelor Yamaha, Yul 
Brynner al coniacului X, Gregory 
Peck al cecurilor la purtător, Bing 
Crosby al sucurilor de portocale 
Minute-Maid, Robert Redford şi Clint 
Eastwood al tigärilor japoneze. E о 
insiruire (incompletă, titi siguri) des- 
tul de prozaică. Societatea de con- 
sum consumă într-adevăr cu fre- 
nezie gloria stelelor sale. O consu- 
mă sub toate formele, inclusiv prin 
transformarea imaginii unor mari 
actori în chipuri surizătoare dese- 
nate pe o sticlă de whisky sau pe 
o cutie де pesmeti. 


Cine alta decit fermecătoarea 
Fleur poate să facă reclamă tape- 
telor cu floricele ale firmei San 
derson? (Susan Hampshire din 
«Forsyte Saga») 


prezente romänesti 
peste hotare 


Bilant 


În anul 1975 s-au organizat säptä- 
mini şi gale ale filmului românesc іп 
25 de țări. Cu prilejul acestor mani- 


testări titlurile unor filme româneşti 
au figurat de 70 de ori pe frontispiciile 
unor mari cinematografe de pe cele 
cinci continente. Ecourile au fost bune 
Le-am dori bune spre foarte bune. 


Filme dedicate științei 


Armele naturii de Alexandru Gas- 
par, Cristale lichide de Doru Ghesu 
şi Calciu, elementul 20 de Mircea 
Popescu au reprezentat România la 
Festivalului filmului ştiinţific «Nicola 
Tesla», care s-a desfășurat intre 16-19 
ianuarie "76 la Belgrad. 


Primul pas în 1976... 


Filip cel bun și Comedie fantas- 
tică sint filmele artistice de lung me- 
traj care vor inaugura participärile 
României laFestivalurile internationale 
din anul 1976. Intre 6 si 14 februarie 
cele două filme vor fi proiectate in 
fata juriului celui de al Vi-lea Festival 
internațional al filmului de la Belgrad, 
FEST 776. Sperăm că primul pas din 
acest an va fi făcut cum se cuvine. Cu 
dreptul adică! 


Cum arată aurul finlandez 


De la 19 la 28 februarie, în loca \ 
finlandezä Tampere, va avea loc un 
festival international al filmului de 
scurt metraj. Participäm cu desenele 
animate Titi, Dodo și Anton de 
Horia Ştetănescu şi Clătite cu sur- 
prize de Eduard Sasu, precum şi cu 
documentarele Alba lulia 2000 de 
Petre Sirin, Emotiile au crescut de 
Paula Segal. Culorile florilor de Li- 
liana Petringenaru, Craiova văzută 
din car de Titus Mesaros şi Poarta 
Vietnamului de Corneliu Leu. Cu 
emoții sporite aşteptăm sá ved la 


urare. 
Ştefan cel Mare la Hong-Kong 
Filmul regizoruiui Mircea Drága: 
Ştefan cel Mare — Vaslui 1475 a 


ținut timp de patru săptămini afısu 
inui mare cinematograf d 


tru Fer 


noagă 


fa ern 
و‎ 


Orasul văzut de sus 


| — de la înălțimea talentului | 


Ф «După Drum in penumbrä, iată din 
nou pe ecrane un film de Lucian Bratu, 
un film plin de căldură, plin de sensibili- 
tate, plin de dorinta de a ne vorbi cu con- 
vingere despre oameni, despre oameni asa 
cum sint ei, despre ceea ce-i apropie $i 
ce-i așază față în faţă, despre orașul in 
care trăiesc. Си multă satisfacţie пе regá- 
sim în acest film, regăsim viața noastră 
cu dramele, cu căutările și împlinirile ei, 
regăsim orașul nostru, acolo, pe ecran, 
parcă într-o altă lumină care nu ne dena- 
tureazä, ci dă profunzime, ne adinceste іп 
sentimentele noastre, in contactul cu se- 
menii. De unde izvorăște cu atita genero 
zitate această lumină? Poate din căldura 
regizorului, poate din culorile curate si 
expresive, poate din jocul plin de dăruire 
al actorilor, poate că mai presus de orice 
din acea secventä-cheie, din acea meta- 
fora plină де inedit, cind eroina învaţă 
în sfirsit, că oraşul nu trebue privit doar 
de acolo, de la înălțimea îndatoririlor ei, 
descoperind adevărata dimensiune umană 
în acel fluviu tumultuos іп care curg im- 
preună zeci gi zeci de аре. Са іп fieca'e 
film în care a ¡ucat, avem din nou fericitul 
prilej de a asista la un remarcabil recital 
al Margaretei Pogonat. emanind căldură, 
forță, maturitate. O creaţie de primă mă- 
rime realizează şi George Constantin — în 
care Imi permit să văd un Orson Welles al 
filmului românesc — cu dăruirea-i carac- 
teristică, cu acea dezläntuitä ardere läun- 
trică atit de fidel exprimată în glas, în ochi, 
pe chip. Intim și senin, într-un rol deosebit 
de ceea ce a interpretat pină acum, îl des- 
coperim pe Пагіоп Ciobanu. Toate cuvin- 
tele de laudă, deci, acestui film ce reu- 
seste să ne vorbească despre omul zilelor 
noastre, despre omul văzut de sus, de 
foarte sus, де la înălţimea talentului де 
cineast». (Liviu Constantinescu — sir. 
Dinicu Golescu 20, Focşani). 


| de ce nu premiera la Tulcea? | 


Ф «Am mers să văd «Orașul văzut de 
sus» minată de admiraţia färä rezerve ce-o 
port Margaretei Pogonat și datorită citorva 
cronici favorabile. M-am intors Insă acasă 
cu un gust amar, nu din cauza filmului 
care mi-a plăcut pentru actualitatea sa, 
pentru citeva idei spuse cu curaj, pentru 
acea mină de actori excelenți; nu din cauza 
filmului care, pe drept cuvint, se poate 
numi un «eveniment cinematografic» (si 
Lucian Bratu ne-a mai făcut asemenea da- 
ruril), ci pentru faptul că în orașul nostru, 
Tulcea, unde au fost filmate citeva sec- 
vente ale filmului, realizarea riscă să treacă 
neobservată, programată în unul din cel: 
mai obscure cinematograte... În sala răco 
roasă, se puteau auzi tot felul de comen 
tarii stupide, se mincau semințe, sala 
aceasta fiind specializată în filme de «mare 
succes» ca O floare și doi grădinari, Van- 
dana etc., spectatorii ei obișnuiți cáutind 
cu predilecție acele filme care nu pretind 
nici un efort intelectual. lată-mă aliată cu 
Aneta Bogdan (pe care nu o cunosc, desi 
e tulceancă) a cărei scrisoare ati publi- 
cat-o în nr. 11/1975 al revistei si care se plin- 
gea de aceeași sală de cinema. Oare un 
film românesc izbutit nu merită să fie tra- 
tat cu respect și intelegere? Şi dacă la 
premiera acestuia în municipiul Tulcea 
n-au participat realizatorii săi, cum se obis- 
nuieste în alte oraşe din țară, măcar sá fi 
fost prezentat Intr-o sală pe care o anumită 
categorie de spectatori o caută (de exem- 
plu sala Casei de cultură!), în care specta- 
torul să simtă că asistă la un mare spec- 
tacol cinematografic, nu să facă eforturi 
disperate pentru a reuși să priceapă ceva 
printre rontäitul seminţelor, printre comen- 


pectatori, nu fiți numai spectatori! 


tarii «spirituale»... (Viorica D. — str. I.L. Ca- 
ragiale, bloc D-2, ap. 9, Tulcea). 


| “Prea multă retorică" | 


Ф «... Tendinţa de а spune totul dintr-o 
datä (permanentul viciu al filmelor romä- 
negti de actualitate), precum și retorismul 
verbal, decorativ, mai deloc motivat (aceste 
carente aparțin exclusiv scenariului care 
nu e altceva decit un reportaj mediocru) 
diluează intensitatea, coerenţa şi unitatea 
interioară a filmului. Trăind dramatismul 
unei nefiresti solitudini lăuntrice, protago- 
nista — dealtfel înzestrată cu superioare 
calităţi profesionale si afective — este ame- 
nintatá de «solitudinea eticá» a cáutárilor 
si înțelegerii. În acest sens, о mai riguroasă 
structurare a personalităţii sale, o mai pro- 
nuntatä evidentiere a luminilor şi umbre- 
lor din viaţa ei, ar fi putut oferi eroinei cali- 
tatea de simbol definitoriu. Nu densitatea 
fapticä (extrem de anemică în acest film), 


Filmul lui Bratu: 
pro si contra 
& 


Viata de cinefil la 


or 


Cum vorbim 
in filmele noastre ? 


ci bogätia spiritualä mereu deschisä spre 
exterior ar fi constituit acea altitudine uma- 
па де la care trebuia văzut orașul. Dar nici 
conditia datä eroinei іп film (ambiguitatea 
titlului oferă о mulțime де interpretări) si 
nici reverberatiile ei sentimentale nu о ri- 
dch deajuns pentru a convinge. Biografia 
acestei femei fascinante rămine biografia 
unei existente. Valoarea filmului putea să 
crească mai mult, dacă relaţiile conflic- 
tuale, liniile de forță ale acţiunii și accen- 
tul analitic nu ar fi rămas la nivelul enuntu- 
rilor si al abstractiilor...» (Corina loan — 
str. Hristo Botev 19 A, Bucuresti) 


Elogiu telecinematecii 


| De ce-mi place cinema-ul 


acasă? 


O «..Cum să vă spun, nu mă duc la 
cinema decit rareori, cind se Intimplä să 
mă implore vreo prietenă. Prefer telecine- 
mateca pentru că astfel nu deranjez pe 
nimeni și ea imi oferă avantajul de a mă 
copilări in faja іш Chaplin sau de а фра 
cu umilință în fata unui film dureros. Pre- 
Тег să visez lei са bătrinul lui Hemingway 
(Spencer Tracy, dati-mi voie, stimati zeifi- 
catori ai lui Delon sau Elvis Presley, rä- 
mine unul din cei mai mari actori ai timpu- 
rilor) sau sä conversez cu trandafirii ca 
printisorul іші Ехирегу, asteptind sä-i reväd 
pe Anthony Quinn, Jeanne Moreau, Greta 
Garbo la telecinema. Viata, färä odiseele si 
deliciile pe care ni le olerä filmul de pe 
micul ecran, mi-ar pärea са о istorie a poe- 
ziei din care ar absenta Eminescu. Tele- 
cinemateca rämine o Venetie a mea... As 
mai avea multe de spus, insä acum sint fe- 
ricit că ninge. Ninge frumos la Arad». 
(loan Justin Purza — str. Odobescu nr. 71, 
Arad) 


cinema 


Dialog între cititori 


% Irina аге sau nu dreptate? | 


Scrisoarea lrinei Crăciunescu («Cine- 
ma» nr. 11/1975), criticind unele aspecte de 
limbaj ale filmului Mastodontul și cerind 
cu exigentá indreptátitá o atmosferă mo- 
rală de înaltă calitate în filmele noastre, a 
dat naștere la două reacţii contradictorii 
care, credem, merită să fie cunoscute de 
cititorii noștri pentru a le judeca cu toată 
obiectivitatea. 


O «...Am citit cu mare atenţie cele scrise 
de lrina Crăciunescu. Sint complet de 
acord cu ea. E adevărat că spectatorul ră- 
mine de multe ori rău impresionat de fap- 
tul că scenariștii noștri au nişte idei foarte 
sucite, împănind filmul cu dialoguri care 
de multe ori frizează indecentul. Oare acest 
dulce grai românesc trebuie să sutere trans- 
tormări atit de ciudate? Sint cu totul de 
acord cu Irina, să lăsăm la o parte imita- 
tiile, să folosim toate resursele, mai ales 
că avem atitea posibilități. Şi oare cinema- 
tografia noastră nu poate Une seamă іп 
mult mai mare măsură de cerințele specta- 
torilor? Ar trebui să se acorde mai multă 
încredere spectatorilor din țară» (Colea 
Kureliuc — Märifeia Mică, județul Suceava) 


Ф «...Dacă Mastodontul, cit si alte filme 
romänesti au avut ceva scäpäri regizorale 
sau de interpretare, aceste nereușite sint 
de cu totul altă natură și nu din cauza 
vocabularului, cum afirmă grupul de eleve 
din București. Limbajul colorat al perso- 
najelor le-a afectat într-o prea mare măsură 
personalitatea. Cu siguranță că dumnea- 
lor au crezut că cineastü inventează acele 
cuvinte, nebănuind că aceste cuvinte fac 
parte din vocabularul nostru şi că există 
împrejurări, atit la Bucuresti, cit și la Vaslui, 
care le justificä folosirea. Nu mai vorbesc 
de vremea în care se petrece acțiunea 
Mastodontului... Ce le cäläuzeste pe а- 
ceste fete să facă infuzii de răutate chiar 
acolo unde nu trebuie? Din ce unghi și 
de la ce înălțime au văzut ele acest film? 
Un Gheorghe Dinică destásurindu-se іп 
toată amploarea talentului lui, un Emil 
Botta mai faustic ca oricind, un Toma 
Caragiu de zile mari, nu le-au spus oare 
nimic acestor domnisoare?» (Colea Rusu 
— bloc U.J.C.C., ар. 3, Vaslui). 


Räspunzind cu voie bună umo- 
rului cititorilor noştri, ne face 
plăcere să publicăm această şarjă 

iprietenească a corespondentului 
nostru Ion Lázárel (str. Oneşti 
6-8, Bucureşti)la adresa cîtorva 
critici şi intitulată (fără multe 
alte comentarii, aşa cum stă bine 
unei caricaturi): 
«Cronica ülmului». 


CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, Bucuresti 
Exemplarul 5 lei 41017 


Cititorii din străinătate pot face abonamente 


adresindu-se întreprinderii Romprestilate- 
lia — Serviciul import-export presă Bucuresti, 
Calea Griviței nr. 64--66 POP — Box 2201 


Anul XIV (157) 
Bucureşti 


Popularitatea isarului 
atit de mare in Cehoslovacı 
uitorii au ținut să anunţe 
| filmului «Ultimul cart ( \ 
> а aventurilor inspectorului Ro 
» De altfel, afişul semnat 
Benetka este remarcabil prin reali- 
re grafică şi printr-o idee de mare 


etect publicitar. > 
ES роунени Andrei IRIMIA 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


ianuarie 7976 


Prezentarea graficä: 
loana Moise 


Coperta | 
Patima асігі{еі-ѕсепагіѕіе Draga 
Olteanu-Matei și a operatorului-regizor 
George Cornea. Pe coperta noastră, 
alături de ceilalți interpreți ai filmului: 
Gheorghe Cozorici, Emanoil Petrut și 
Ovidiu Moldovan. 


N Foto: A. MIHAILOPOL 
pe 


Red r se Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — Bucuresti 


Ecaterina Oproiu 


23 


FESTIVAL CINEMATOGRAPHIQUE 
INTERNATIONAL DE PARIS 


CN 24 NOVEMBRE THEATRE NATIONAL DE CHAI 171 


PO MAD: 


Parisul propune 
о cinematografie deparisizata 


HN IER 


«În înfăptuirea programului ideologic al partidului, în întreaga activitate de formare 
şi educare a omului nou, de ridicare a conştiinţei socialiste a maselor, mari răspunderi revin 
instituțiilor de cultură, uniunilor de creatori, literaturii şi artei, chemate să contribuie la 


afirmarea, în forme specifice, a concepției înaintate despre lume şi societate a partidului 
nostru în viata întregului popor». 


Nicolae CEAUŞESCU 


BILANT DIN MERS 


Deasupra tribunei primu- 
lui Congres al consiliilor 
populare — care s-a ținut 
la acest nou început de drum 
cu participarea a peste 8000 
de trimiși ai tuturor judete- 
lor si localităților —a strălucit simbolic, 
pe întreg firmamentul, harta patriei, în- 
cärcatä de luminile obiectivelor industria- 
le şi social-culturale din cincinalul în- 
cheiat înainte de termen și din acela în 
care, așa cum a apreciat cu acest prilej 
secretarul general al partidului, pregedin- 
tele Nicolae Ceaușescu, am pășit cu drep- 
tul. 

Urmărind іп transmisie directă imaginea 
acestui uriaş forum, dominat de harta 
țării ca o agendă de lucru, am avut evidența 
supremă a dezvoltării noastre armonioase 
și ireversibile, a spiritului care trebuie să 
ne conducă pașii și gindurile, în acest 
moment de bilanț din mers și de largă 
mobilizare а constiintelor şi vocatiilor 
noastre cele mai inalte. Ținuturile stră- 
mosesti, care și-au trimis reprezen- 


tantii, într-o unanimă adeziune, la cel mai 
cuprinzător parlament întrunit vreodată 
pe pămintul românesc, ne cheamă să 
fim prezenți si să participăm, o dată cu 
ele, la dezvoltarea pe o treaptă și mai 
înaltă a societății noastre, pregătind astfel 
realizarea deplină a idealurilor întregii 
noastre națiuni. Sint chemările cincinalu- 
lui revoluției tehnico-stiintifice, în care se 
vor verifica în mod deosebit potențialul 
nostru uman, capacitatea de autodepäsire 
a tuturor categoriilor de creatori, producti- 
vitatea bazată pe calificare și inteligenţă, 
pe inventivitate și disciplină exemplară. 
Este mai ales chemarea la sporirea com- 
bativitatii revoluționare, pentru introduce- 
rea noului în toate sectoarele, pentru a- 
firmarea cu si mai multă consecvență а 
eticii si echităţii socialiste, a soluțiilor 
optime care să imbine іп modul cel mai 
fructuos interesele generale ale producției, 
ale vieții obștești, cu respectarea si pune- 
rea în valoare a timpului disponibil și 
aspirațiilor firești către cultură, către in- 
florirea multilaterală a personalităţii fie- 


In întîmpinarea Congresului educației politice si al culturii 


Sub semnul 


A început un nou cincinal, cincinalul revoluției teh- 
nico-stiintifice. Traducind în fapt indicațiile partidului, 
cinematografia noastră și-a alcătuit din vreme un solid 
plan de perspectivă. Un capitol important al acestui 
plan îl constituie filmele epopeii naționale, capitol elaborat 
pe criterii ştiinţifice. Pornind de la acest plan, momentele 
fundamentale și personajele de primă mărime ale istoriei 
țării noastre vor deveni subiecte de film. O parte din aceste 
proiecte au și început să fie transpuse în faptă. Cincinalul 
cinematografiei a început în mod firesc o dată cu marele 
cincinal al țării. Despre planurile de perspectivă, ca si 
despre proiectele imediate, cei mai indreptátiti să пе vor- 
bească sînt înșiși directorii Caselor de filme. Să-i rugăm, 
deci, să ne răspundă la următoarele întrebări: 


Casa de filme Unu. 


«Principala direcţie 
să actionäm este 


lon Bucher: 


in care ne propunem 
dezbaterea eticä.» 


1. Anul 1976 inseamnă pentru Casa Un: 
debutul în filmul de epopee naţională. Fiinu 
conştienţi de răspunderile conținute in 
acest important pas, ne pregătim cu maxi 
mă seriozitate. Pină în luna decembrie, 
vom avea premiera Buzduganul cu trei 
peceti, film consacrat unirii Principatelor 
Române sub Mihai Viteazul, pentru a cărui 
realizare în două serii ne-am unit forțele 
cu Casa trei. Dorim — și pregătim — un 
film politic profund angajat, contemporan 
prin sensuri și formulă artistică. Tot in 
1976 pornesc filmările la Începutul, film 
inspirat de tradiţiile ideilor şi mişcării so- 


2 


cialiste din România care au dus, іп 1893, 
la crearea P.S.D.M.R. In sfirsit, dacă avem 
in vedere că Trei zile şi trei nopți (după 
romanul «Ара» de Alexandru Ivasiuc) tra- 
tează un moment important al istoriei noas- 
tre noi, şi anume preluarea puterii de către 
comuniști, în 1946, se poate spune că un 
al treilea film al Casei Unu este destinat 
să contribuie la conturarea epopeii natio 
nale cinematografice. 

Asta în 1976. Perspectiva se anunţă la 
tel de bogată, deși titlurile ferme nu pot îi 
citate decit după ce casele de filme vor 
termina repartizarea între ele a temelor 


căruia. «Trebuie să fim pe deplin con- 
stienti, aräta tovaräsul Nicolae 
Ceaușescu, în aplauzele puternice ale 
celor prezenți, că nimic nu se cucerește 
fără luptă, fără muncă Făurirea pro- 
gramului de viitor cere unirea fortelor 
și energiei întregului popor în jurul 
partidului — forța politică conducă- 
toare a societății. Va trebui să știm să 
învingem orice fel de greutăți, să facem 
față oricăror încercări, pentru a asigura 
mersul ferm înainte al României pe 
drumul edificării societății socialiste 
multilateral dezvoltate și al comunis- 
mului». 


Cineastii care se pregătesc, o dată cu 
toți ceilalți creatori si activiști de ре între- 
gul front ideologic pentru Congresul edu- 
catiei politice şi al culturii, se află ei insisi 
la începutul unui cincinal ale cărui obiecti- 
ve și principii călăuzitoare au fost din timp 
precizate la întilnirile cu tovarășul Nicolae 
Ceaușescu. Traducerea lor în practică 
depinde acum în mare măsură de buna 


colaborare dintre producători si colecti- 
vele de realizatori. Depinde de talentul 
şi pregătirea, de forța de convingere și 
de spiritul de sacrificiu ale fiecărei Case 
producătoare, ale fiecărei echipe de fil- 
mare, ale fiecărui artist sau tehnician ca 
posibilitățile create prin creșterea pro- 
ductiei pină la nivelula 30 titluri de lung- 
metraje anual să ducă la realizarea unor 
valori autentice, să îmbogăţească tezaurul 
nostru cultural, să contribuie la mobiliza- 
rea constiintelor, la educarea si elevarea 
spirituală a publicului celui mai larg. «lr 
făptuirea in cele mai bune conditiu 
a programului si orientărilor de viitor 
— arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — 
depinde de elanul patriotic, de energia 
și spiritul de inițiativă cu care fiecare 
organizație de partid, fiecare consiliu 
popular, toți cetățenii patriei vor ac- 
tiona pentru realizarea hotăririlor adop- 
tate, pentru înfăptuirea politicii gene- 
rale a partidului şi statului». 


„CINEMA“ 


epopeii naţionale 


1. Una dintre preocupările fundamentale ale cinema- 
tografiei noastre în momentul actual este dezvoltarea 
epopeii naționale. Ce preconizează în acest sens Casa 
dumneavoastră pentru anul în curs și în perspectivă? 

2. Care sint proiectele dumneavoastră în ceea ce pri- 
vește filmul de actualitate? Care sînt direcțiile în care 
vă propuneţi să actionati pentru ca filmul de actualitate 
să devină din ce în ce mai convingător? 

3. Fără îndoială şi Casa dumneavoastră își propune să 
ducă ceea ce se cheamă «o politică de cadre». Aţi dori 
să ne spuneți care ar fi obiectivele ei principale? 

4. Ce cusururi mai importante au afectat anul trecut 
activitatea Casei dumneavoastră și cum vă propuneţi sá 


le înlăturați în acest an? 


cuprinse în programul global al cinemato- 
grafiei noastre pinä in 1980. De pe acum 
pot spune, totuși, că pregătim un film con- 
sacrat personalității lui Teodor Diamant, 
autorul primei încercări de organizare іп 
tara noastră şi printre primele din Europa, 
a unui falanster, și anume falansterul de 
la Scăieni. Este, de asemenea, într-un sta- 
diu avansat Aurel Vlaicu; ne preocupă 
personalitatea marelui savant român Emil 
Racoviţă şi a intrat în lucru un decupaj 
inspirat din lupta tinerilor utecisti volun- 
tari pe frontul antifascist din Ungaria si 
Cehoslovacia. 

2. Actualitatea este prezentă cu un nu- 
măr substanţial de titluri, trei în 1976 (aflate 
în diverse faze de producție) și cinci (pro- 
iecte) pentru 1977, din care se vor selecta 
viitoarele «intrări în producție». Întrucit 
enumerarea nu spune mare lucru iar po- 
vestirea subiectelor nu cred că face obiec- 
tul anchetei dumneavoastră mă voi măr 
gini să spun că principala direcție în car: 
ne propunem să actionám este aceea a 
dezbaterii etice. Imensa majoritate a filme- 


lor din plan au ca idee-ax responsabilita- 
tea morală a individului și a colectivitátii 
in contextul societăţii noastre, al norme- 
lor care ne guvernează viața. 

Eficienta sporită — artistică si formati- 
vă — la un asemenea gen de filme nu poate 
veni decit din mai mult adevăr, din con- 
vingerea spectatorului că filmul îi vorbește 
cu căldură si înțelegere, firesc, adevărat, 
despre viata lui, despre cum merită și cum 
nu merită să träiesti. Modelul uman, ре 
care filmul românesc este chemat să-l con- 
tureze și să-l impună, se naște din suflul 
eroic de epopee, dar şi din cotidianul în 
care oamenii obișnuiți au șanse cu atit 
mai mari sá Не crezuti, iubiți si urmați, cu 
cit cineaștii îi coboară de pe soclu, punind 
o cit mai mică distanţă între ei și oamenii 
din sală. Ştiu, o asemenea viziune este pin- 
dită de pericolul banalului, nesemniticati- 
vului, neesentialului, dar nu filme golite de 
adevăruri fundamentale şi de eroi dorim să 
producem. Dimpotrivă, Totul este са ade- 
vărul, огісі de grav şi important, să fie 
al unor oameni; totul este ca aparatul să 


caute — şi să găsească — acea zonă din 
conştiinţa omului obișnuit care este — sau 
care începe să fie — conştiinţa unui erou 
autentic, devenit erou în procesul creaţie: 
materiale şi spirituale. 

În sfirşit, vom încerca să facem cu mai 
multă perseverență si mai mult curaj apel 
la un gen care permite abordarea destinsă, 
cu zimbetul pe buze, a unor probleme se- 
rioase: comedia. 

3. Criteriul fundamental al politicii de 
cadre în oricare domeniu al creaţiei, cu 
att mai mult în cinematografie, trebuie să 
fie, cred eu, valoarea. Filmul românesc 

i are, desigur, un important fond de va- 
‚ori constituite şi ne-a făcut cinste să lu- 
crăm cu citeva dintre ele. Lucian Bratu а 
realizat un film important ia Casa Unu 
Sergiu Nicolaescu se apropie de finalizare 
cu un proiect interesant, ca şi 
Urşianu, Savel Sti din nou Lucian 
Bratu. Andrei Blaier s-ar putea să se re- 
apuce curind de lucru. As menţiona că 
maestrul Jean u, absent de atita 
vreme de pe platouri, ne-a propus un sce- 
nariu care ne interesează Am considerat 
însă de datoria noastră să căutăm valoa- 
rea şi în alte generaţii, ca şi în alte medii 
decit al regizorilor care au mai făcut film. 
Aşa am ajuns la Mircea Veroiu, Mircea 
Moldovan, Stefan Traian Roman, Constan- 
tin Vaeni, Cristiana Nicolae şi la debutanţi: 
Mircea Daneliuc, Carol Corfanta, Alexan- 
dru Tatos, Dinu Tănase, Alexandru Bocă- 


şi Cornel Todea. Ne-am asumat riscurile 
căutărilor şi încercărilor cu convingerea că 
dintre aceste nume (unele aflate de pe 
acum în stadiul confirmării) anii vor alege 
pe cele destinate să sporească fondul va- 
lorilor certe ale cinematografiei noastre; 
de vreme ce avem şi azi mult mai multi 
regizori dech numărul filmelor produse, iar 


е 


«generatia тефе» е formatä din creatori 
in plină putere, înseamnă că noii veniţi se 
justifică în măsura in care au sansa de а 
spori nu «grosul plutonului», ci «linia l-a» 
a creaţiei noastre cinematografice. 

În încheierea acestei idei, cred că ce a 
inceput să se petreacă іп domeniul regiei 
şi imagini (Florin Mihăilescu, losif De- 
mian, Călin Ghibu, Nicolae Mărgineanu, 
ion Marinescu etc.) trebuie să cuprindă si 
sfera — esenţială — a autorilor de scenarii. 
Şi aici se simte nevoia unor condeie noi, 
care să se alăture valorilor consacrate. 
Cred că, într-un an, doi, casa Unu va putea 
raporta cîteva reuşite. 


4. «Cusururile» se văd, cred, mai bine 
din afară dar dacă ne întrebaţi şi pe noi... 


n-au fost cheltuite echitabil; poate că, une- 
ori, dezbaterile în jurul unor decizii au fost 
disproportionate іп raport cu importanţa 
lor reală în sfirgit, poate că insuficienta 
cunoaştere a colaboratorilor a creat sin- 
cope, sperăm neesentiale, іп raporturile cu 
ună autori. să evităm reeditarea 
unor asemenea carente agezind de la bun 
inceput, adicá din faza de proiect, 

rarea cu scenariștii, regizorii şi echipele de 
filmare pe citeva principii de muncă foarte 
сізге, cunoscute şi reciproc acceptate. Ele 
definesc un «sti al casei», dacă se poate 
spune asa, care — în esenţă — se poate 
rezuma la maxima implicare а producä- 
torului (uneori incomodă pentru echipă) si 
la respectarea riguroasă a deciziilor adop- 
tate în comun. Cred, de asemenea, că lu- 
crul în perspectiva a cel putin doi ani ca- 
lendaristici, la care practic am trecut, va 
rezolva multe din neajunsurile de pină 
acum. 


Problemele actualitatii nu pot fi tratate 


decit de cei 


inarmati 


cu combativitate 


si pasiune revolutionara. 


1. Planurile noastre cuprind un film in două 
serii despre Griviţa, la care lucrează Eugen 


scenariul lui Titus Popovici, și o epopee 
antică, Burebista, la scenariul căreia lu- 
crează Mihnea Gheorghiu. 


2. O literatură de calitate oferă intot- 
deauna filmului șansele unei adrese mai 
directe la conștiința spectatorului. Ponci- 
fele unor scenarii «după rețetă», conferind 
uneori o specioasă eficienţă filmelor de 
gen uşor, trădează intotdeauna filmul де 
problematică majoră, aga cum trebuie sá 
fie cel de actualitate. În general, nu văd 
arta pe problemele actualitätii făcută де 
alti slujitori ai ei decit cei înarmaţi cu com- 
bativitatea şi pasiunea revoluționară care 
ii face să aibă ceva de spus іп fata con- 
temporaneitätü noastre. Trebuie, deci, să 
căutăm, să descoperim și să stimulăm 
această pasiune. O cale, una din căile spre 
filme bune, este ecranizarea acelei litera- 
turi de actualitate care întruneşte condi- 
tiile menţionate mai sus. Încercăm să facem 
deocamdată asa Punind la dispoziția re- 
gizorilor o literatură bună, scrisă cu trăire 
profundă faţă de problemele actualitätü, 
stimulăm în aceeaşi direcţie gindirea lor 
creatoare. Şi, astfel, avem virtual sansa de 
a ridica la pătrat calităţile literaturii pe care 
o ecranizăm. Un singur exemplu: toate ro- 
manele de profundă implicatie socială in 
actualitate, pe care le-a scris Marin Preda. 
pot sta la baza unor filme captivante. De- 
pinde de dăruirea politică si de harul cu 
care va interpreta regizorul. 


ca prim criteriu acele virtuţi de a reflecta 
profund şi emotionant realitatea noastră 
socialistă, contemporaneitatea noastră, pe 
care trebuie să le aibă regizorul. 


O sustinutá politică de afirmare si atra- 
деге trebuie dusă іп ceea ce priveşte sce- 
nariştii (această specie rară, care se naște 
atit de greu) şi nu cu paleative de genul 
«e cam modest ca literatură, dar ştie teh- 
піса». Categoric nu! Ci cu acele virtuți de 
fond ale marii literaturi. Doar scenariul de 
film este un gen literar căruia nu i se poate 
scuza nimic din datele esenţiale ale prozei 
si teatrului de bună calitate. Proaspăta 
generaţie de scriitori trebuie neapărat 
cătăuzită spre adevăratul scenariu literar. 
іп acest sens, casa noastră isi propune un 
plan de acțiune în colaborare cu revista 
«Luceafărul». 


Locul unde, într-adevăr, politica de cadre 
a casei de filme poate fi eficientă chiar și 
intr-un singur an, este în distribuirea acto- 
rilor. Bineinteles, conform concepției re- 
gizorale, dar tinind seama și de alte crite- 
rii. Avem о școală de actorie de primă 
mină, recunoscută în întreaga lume, şi ne 
putem face un ш de glorie din а de- 
monstra diversitatea ei tipologică şi inter- 
pretativă. Din păcate, comoditatea con- 
duce de multe ori spre stereotipia intre- 


mindu-se intr-o mască mutată dintr-o 
liculă într-alta Deci roluri pentru cit 
diverşi actori şi cit mai diverse roluri 

tru actori. 


Tot prin acest răspuns, aş pomeni şi de 
mperioasă 


nevoia i de formare a acelor in- 
telectuali polivalenti care sint producătorii 
delegaţi, oameni de aceeaşi importanţă în 
garantarea succesului unui film. 


„4. Revine ca un leit-motiv în ráspunsu- 


din celelalte arte care concură la realiza- 
rea unui film şi în primul rind regizori 


> 


3 


Actorul nu e doar interpret! 


Primul spectator și deci primul critic al unui personaj este propriul său interpret. Actorul este cel dintii în măsură 
să spună dacă purtarea personajului e verosimilă, dacă omul de pe ecran vorbește «ca oamenii» de pe pămint, dacă 


eroul său «trăiește». 


Rindurile ce urmează nu doresc să mărească numărul anchetelor pe cunoscuta temă «ce credeți despre personajul 
cu care v-aţi întîlnit în această stagiune?» СҢіуа dintre marii actori ai filmului românesc (care au înregistrat anul 
trecut creaţii remarcabile) au fost rugați să scruteze cu ochiul interpretului nu numai un rol, ci rolul actorului în reu- 
sita filmului românesc. Le dăm cuvîntul: 


Draga Olteanu-Matei 


«Viata теа е un roman» 
ar spune Păuna 
din Patima 


Eu: Bună ziua, Păuna Varlam. 

Päuna: Zäuä bună, dragă. Mi-ai putea 
zice prä nume, după atitia ani de cind ne 
cunoaștem... 

Eu: Citi or fi trecut oare de cind ne-am 
intlinit Intli? 

Păuna: Apăi, după socoata mea, zic să 
tät fie vo nouă ani. Da nu-i bai, că-n anii 
ăştia n-am stat, am muncit dragă, tu să mă 
slefuiegti şi io să-mi schimb caracteru.... 
Si nu te poţi plinge că pind la urmă пи te-am 
ascultat... 

Eu: Dar de rezultat ești mulțumită? 

Päuna: D-apăi cum să nu Ни? Care om 
nu-i mulțumit cind vede că are cui să-i 


povestească romanul vieții sale? Or nu 
ştii cum îi zisa: «Viaţa mea e un roman». 

Eu: Păuna dragă, spectatorii noștri sint 
oameni minunafi care muncesc din zor: 
pină-n noapte, se străduiesc, construiesc, 
vor să facă viata mai bună gi pe lingă toate 
astea ne mai creează și nouă condiţii să ne 
putem spune poveştile pe care seară de 
seară, la încheierea unei zile de muncă, vin 
să le asculte. Nu crezi că n-ar trebui să le 
răminem datori? 


Päuna: Dirept ai zis, «leboncont fonle- 
bonzami». 

Eu: Da de unde știi tu vorbele astea? 

Păuna: De la Martalogu, ori te faci că ai 
uitat? Nu tu l-ai pus să vorbească pe frantu- 
zeste? 

Eu: Asta a fost ideea si dorinta regizoru- 
ul... 

Päuna: Şi după cum se vede n-o fost rău 
deloc, țucu-l că s-o purtat cu mine tare fain 
cind m-o turnat în peliculă. Tare bine m-am 
simțit. 

Eu: Dar la premieră cum te-ai simţit? 

Päuna: Extral Numai voi, artiștii, aveți 
obiceiu să vă tät plingeti că aveti emoții. 
Tu n-ai văzut cum o vinit lumea să vă sus- 
tiná şi sá vă-ncurajeze, са mi-or dat si 
mie läcrämile. Apoi gindesc că päntru 
asta n-aveţi direptul să-i dezamägiti si să-i 
faceți să-si piardă vremea.... 

Eu: Crezi că noi n-am fost impresionați 
de căldura și dragostea cu care ne-a primit 
publicul în seara premierei şi de рапісіра- 
rea unui număr atit de mare de spectatori 
la reprezentațiile următoare? Pentru asta 
le mulțumesc tuturor cu respectuoasă re- 
cunoștință Atita bucurie mi-au revărsat 
în suflet, Іпсһ simţeam nevoia să le string 
mina, să-i Imbrätisez pe toți, simțeam nevoia 
іп clipa aceea să fac pentru ei ceva extra- 
ordinar, ceva care.... 

Păuna: Să joci bine, asta să faci, să mun- 
cești neostoit şi să le faci viata frumoasă 
cum ti-or făcut-o ei tiie, să nu-i faci niciodată 
să le pară rău c-or dat banii pră bilet, or să 
le trezesti dorința să puste regizoru, cum 
am auzit eu o dată cind am fost cu tine la un 
film de cinema. 

Eu: Aga am să fac Păuna dragă, din toată 
inima, aşa am să fac. 

Păuna: Apăi, vezi, de aceea mi-ai devenit 
și tu mie dragă și de-acum încolo te las 
să-mi zici «pertu», că la-nceput, «scuzá-mi 
expresia», nu prea mi-ai fost simpatică, 
atita m-ai sucit şi atita m-ai învirtit Incit 
gindeam că vrei să mă faci surub, nu perso- 
naj în filmul «Patima». 


Vasilica Tastaman 


Visez să nu mai 
fiu luată pentru 
schema «gisculitä frivolä» 


Nu ştiu cum se face, dar la film eu sint 
chemată întotdeauna în ultima clipă, doar 
ca să salvez o situaţie. Incepind cu «D-ale 


carnavalului», nimeni nu s-a gindit din timp 
la mine să mă distribuie. Cu excepția Elisa- 
betei Bostan, care mi-a spus de la început 
ce aveam de tăcut la «Veronica». Gopo, în 
schimb, mi-a mărturisit deschis: am invitat 
la probe pentru «Comedie fantastică» toate 
frumusețile Bucureştiului. N-am găsit nimic 
să-mi convină. Încearcă situ. Gopo a contat 
desigur pe spontaneitatea mea: — de la 
tine nu vreau decit să fii tu, să-mi aduci 
toată sinceritatea, dezinvoltura ta. Desigur, 
eu intru repede în rol. Dar la 40 de ani inter- 
vine si experiența scenei care te împiedică 
sá mai ai reacția spontană și inconstienta 
de la 16. Ideal ar fi, ca tot ce știu eu în mate- 
пе de joc al candorii, al naivitátii, al sinceri- 
tätii, să se fi putut transmite într-un trup de 
16 ani, așa cum și-l imaginase regizorul. 
Gopo mi-a dat scenariul şi mi-a spus: 
peste trei zile începem filmările la mar: 
Cind am citit scenariul, am înțeles ce sarcină 
ingrată am: fata trebuia să spună nişte 
prostioare cu atita candoare, incit eu trebuia 
să le fac cit de cit credibile. Prostioare de 
genul: știi că savantul a făcut să se nască 
un copil într-un lighean cu apă de mare. 
Si multe altele de acest fel. Pe scenă, mai 
treacă-meargă, dar filmul te demască rău 
de tot, fiecare grimasá, fiecare truc e vizibil; 
pe peliculă trebuie creată însăși perfidia 
ori inocenta si nu substitutul lor. De fapt 
actorul e o victimă în film. Victima unui 
întreg complex: scenarist-regizor-operator- 
scenograf-monteur-machior. 


La «Comedia tantastică» aveam să mă 
războiesc cu mult text. Şi mie tocmai asta 
nu-mi place în film. Aş fi vrut ca totul să 
reiasă numai din mimică, din gest, din 
nuanțe şi exact de ele nu prea am parte. 
Eu sint luată tot pentru schema «dulce 
mincinoasá». Ori gisculitá frivolä. Sigur 
că e greu pe film să fii chiar si o frivolä con- 
vingátoare, eu sperasem cá mácar la Gopo 
sá fi fost si altceva. Dar el пи mi-a cerut sá 
joc decit comedie. Comedia credulitatii. 
E drept, lumea așteaptă să ridá de fiecare 
dată cind apar eu si asta devine o dramă 
pentru actor. Mi-as dori mult un personai 
— nu fără haz, că asta e groaznic — ci pr 
ocupat si de altceva decit de lucruri usoar. 
superficiale. Mă gindesc că aș putea face 
foarte bine dramă, dar nimeni nu se gindeste 
la așa ceva. Aș putea juca o femeie la virsta 
mea, cu datele mele firești, färä gesturi in 
plus, fără cochetárii sarjate, pentru că, vá 
mărturisesc, m-am cam săturat să tot joc 
altceva decit sint în realitate. 


Sub semnul epopeii naționale 


(urmare din pag. 3) 

avem mai multi. La scenariul literar însă am 
fost puși de foarte multe ori în fata con 
solării: «lasă că iese din jocul actoricesc» 
sau «ai încredere în regizor că găseşte el 
o soluţie la turnare». Ba о dată mi s-a 
spus chiar aga: «nu-ți place dramaturgia 
asta?! Ehe, să vezi ce iese dacă-l pun ре 


Botta, Caragiu, Dinică si Jean Constan- 
tin» Asa că nu пе rămine decit lucrul 
latent, dus cu pertinentä asupra scenariu- 
lui, care să nu-l mai oblige pe regizor să 
rezolve problemele de dramaturgie si dia- 
log, ci să-l lase să se poată concentra 
asupra marii inspiratii cu care trebuie rea- 
lizat decupajul. 


Casa de filme Cinci. Dumitru Fernoagä: 


«Avem de realizat o sarcină grea, dar care 


ne onoreazä: Filmul 
înființării Partidului Comunist Român.» 


1921. Film dedicat 


1. Pentru anul 1976, Casa noastră de fil- 
me are de realizat unul din cele mai impo'- 
tante filme din cadrul epopeii naţionale. 
"Tuut 1921. Este un film dedicat înființării 
Partidului Comunist Român. Pentru aceasta 
au fost selecționate o serie de forte ale 
cinematografiei noastre. Scenariul уа apar- 


4 


ține scriitorului D.R. Popescu, iar regia 
urmează să fie încredinţată lui Andrei Bla- 
ier. Ne propunem ca intrarea în producție 
să aibă loc cel mai tirziu la jumătatea anului. 


Într-o perspectivă mai largă, urmează să 
realizăm, incepind din 1977, un film dedicat 


lui Petru Rares, pe un scenariu de loan 
Grigorescu, în regia lui Mircea Daneliuc; 
un film despre revoluția burhezo-demo- 
cratică in cele trei țări românești, pe un 
scenariu al scriitorului Titus Popovici; un 
film dedicat luptei comuniștilor si a celor- 
lalti combatanți antifascisti din Inchisoa- 
rea Doftana, pe un scenariu de loan Gri- 
gorescu; și, în sfirgit, un film dedicat perso- 
nalitatii savantului де renume mondial, 
Victor Babeș. După cum se vede din 
aceste proiecte, acordăm o atenţie priori- 
tară realizării epopeii naționale. Avem pla- 
nuri concrete pentru un întreg cincinal si 
le vom respecta. Sperăm ca aceste opere 
să se ridice la un nivel superior celor rea- 
lizate ріпа acum. 

2. În 1976 urmează să realizăm două fil- 
me de actualitate: primul, Bunicul și doi 
delincventi minori (scenariul de Petre 
Sälcudeanu, în regia Mariei Callas-Dinescu), 
este o dezbatere despre consecințele pe 
care le poate avea divorțul. Am dori un 
film direct si emotionant, pe adresa publi- 
cului celui mai larg. Al doilea film este o 
poveste captivantă Inca де la subiect și е 
intitulat Cuibul salamandrelor (scena- 
riul loan Grigorescu, regia Mircea Drăgan). 
Este vorba de curajul și abnegatia unor 
muncitori români, specialiști în stingerea 
de incendii petrolifere, care vor activa de 
data aceasta în străinătate, Intr-o {ага bo- 
gată în petrol. 

Ne dorim filme de actualitate care să nu 
semene cu unele articole «de serviciu» şi 


cred că vom face totul ca, in primul rind, 
ele să emotioneze. În acest capitol пе рго- 
punem o tematică cit mai diversă — să nu 
lipsească nici comedia, nici filmul pentru 
copii. 


3. Politica de cadre va fi cea de pină 
acum. Vom folosi, sperăm cu același suc- 
ces, colaborarea unor scriitori talentați, 
consacraţi și legaţi de cinematografie, dar 
vom atrage și alte cadre,si sperăm са în 
cincinalul viitor să prezentăm citeva nume 
noi de scenariști pe genericele filmelor 
noastre. Ne propunem ca,aläturi de regizori 
consacraţi, să asigurăm debutul a cel putin 
unui tinăr cineast pe an. Pentru 1976 il 
avem înscris pe Petre Bokor, urmind să 
ne decidem pentru 1977. 


4. Cred că principalul cusur, al unora 
dintre filmele noastre, a pornit de la intra- 
rea în producţie a unor scenarii cu defecte 
de construcţie, cu defecte dramaturgice. 
Asta a fost posibil datorită grabei cu care, 
în unele cazuri, Casa noastră de filme a 
trebuit să realizeze filmele, pentru a putea 
să-şi îndeplinească planul, În prezent, da- 
torită unui portofoliu de scenarii aprobate, 
pe care îl imbogátim mereu, nu mai există 
grabă, şi putem discerne mai ușor şi 
umple acele «goluri» care existau în trecut 
la intrarea în producție. Avem posibilita- 
tea de a selectiona mai bine și de a asigura 
o perioadă mai îndelungată de pregătire a 
viitoarelor filme. 


Rolul теп 
din Masıodontul 
imi cerea clar 
să evit falsul patos. 
Să obțin patosul adevărat 


Mi-am dorit intotdeauna să pot interpreta 
oameni care să nu Не inventati de autori, 
să nu pară inventati de autori, oameni în 
existența cărora să pot crede cu adevărat. 
Pentru că numai aga poți fi tras la ráspun- 
dere ca artist. Pentru că numai atunci ti 
se poate reproșa și trebuie să ti se герго- 
зеге că ai avut de interpretat un от și tu, 
іп loc să-i dai viață, l-ai ucis. 

Cu asemenea convingere, importante 
pentru mine în înțelegerea lui llie Gogan 
din «Mastodontul» erau trei lucruri: 

— mai intli să demonstrez capacitatea 
eroului de a păstra reacții omeneşti nor- 
male chiar în condiţii dramatice dificile; 

— să evit falsul patos și să obţin patosul 
adevărat, singura cale prin care nu se di- 
minua valoarea eroismului; 

— şi, în sfirgit, cea mai înaltă trăsătură 
a unei astfel de valori umane, sacrificiul re- 
volutionar, nu trebuia în nici un caz să 
reprezinte o ultimă etapă stilizată, pentru 
că fiecare om are o istorie a lui, pe care nu 
o putem înlocui cu un dosar de cadre. O 
biografie vie pe care trebuie să o sugerez 
și care să culmineze cu actul eroic final. 

Cam acestea au fost soluţiile şi proce- 
deele artistice absolut indispensabile din 
punctul meu de vedere, soluţii care izvo- 


filmul românesc 
în cifre 


lulian 


Mihu 


rau din situaţia dată a personajului. Lupta 
Partidului Comunist Român în anii "45--46 
a generat incontestabil situaţii deosebite, 
stări sufletești neobișnuite cerind, în con- 
secintá, moduri de zugrävire corespunzä- 
toare, Calitatea esentialä a scenariului 
«Mastodontul» lui loan Grigorescu consta 
in surprinderea unei probleme reale de 
viatä si evitarea artificialului in tratarea еі. 
Din păcate insă, uneori, în activitatea sce- 
nariştilor, în numele unei anumite stilizári, 
oamenii devin simple evocări ale lucrurilor, 
un fel de pseudo-agitatie, în spatele căreia 
se ascunde bineinteles lipsa de idei, de 
fantezie, se ascunde necunoașterea su- 


biectului pus Іп dezbatere. înlocuirea zu- 
grăvirii reale a vieţii o apologie а ei. 

Ce minunat ar fi dacă soluţiile dramatur- 
gului ar izvori din dinamica contradicție a 
vieții sociale. 


Meseria de actor, 
о stare 
de continuă căutare 
pe care am încercat-o 
şi la elaborarea rolului 
din Cercul magic 


Mă socotesc încă prea «nou» (sau prea 
tinär?) Іп cinematografie pentru a putea 
emite judecăţi, $ezind picior peste picior 
şi... trăgind din ţigara certitudinii! 

Dar meseria de actor este o stare conti- 
nuă de căutare (și de meditaţie); stare pe 
care am incercat-o gi pe parcursul elaborä- 


Regizorii 


nostri 


Nu prea multi dintre regizorii noștri s-au 
bucurat де atita atenţie din partea criticii 
ca lulian Mihu. Fiecare film al său a fost 
amplu discutat şi mai ales adinc disecat, 
pentru găsirea acelui «ceva» pe care Mihu 
H promisese în filmul precedent. Totuși 
poate părea lucru de mirare faptul că, de-a 
lungul atitor ani, filmografia lui numără 
numai şase lung-metraje. 


În orice caz, de fiecare dată — inditerent 
de valoarea generală a filmului — Mihu a 
surprins printr-o nouă formulă, prin inovaţii 
ale limbajului cinematografic. Spre exem- 
plu: Poveste sentimentală este primul 
nostru lung-metraj — printre puţinele din 
producția mondială — filmat integral «din 
mină» şi cu cadre foarte lungi. Același film 
este de altfel, aga cum a observat critica de 
specialitate, primul nostru lung-metraj care 
se dedică analizei sentimentului de dra- 
goste, primul «love-story». Preocuparea 
pentru decorul natural se face de aseme- 
nea remarcată o dată cu autenticitatea 
tipologiei, cu expresivitatea cadrului si а 
montajului. 

Mihu a atras atenţia criticii asupra sa 
încă de la debut, de la scurt-metrajul La 
mere, realizat în 1955, în colaborare cu 
Manole Marcus. În aceeaşi colaborare, 
lulian Mihu a realizat Viaţa nu iartă, ecra- 
nizare a trei schițe de Al. Sahia, despre al 
cărui succes de prestigiu vorbeşte și faptul 
că a fost unul dintre primele filme romä- 
neşti care s-au difuzat în străinătate, în 
tari ca Belgia, Anglia, R.F.G. 

Procesul alb si Felix si Otilia, filme 


rii rolului din Cercul magic și înlăuntrul 
căreia s-au născut citeva modeste ginduri 
(de a căror originalitate nu garantez). 

Am auzit că există pe lume regizori care 
expediază pe actor (cred eu dispretuindu-l) 
în zona reacțiilor primare (în orice caz 
antiartistice), interzicindu-i înainte de filma- 
re contactul cu dialogul, cu personajul și 
chiar cu subiectul filmului! Chipurile numai 
asa ar putea obține de la el acea senzaţie 
de adevăr, acel farmec al spontaneitätii. 
Acuma eu știu cite delicii (gi citi bani) 
poate aduce starea de inconstientá (filma- 
tă) a unui... căţel. Dar nu cred că această 
stare — numai ea — deține secretul suc- 
cesului. În orice caz. eu aleg tarmecul 
жек şi spontaneitatea «elaborată»! 

аг... 

Cred eu сӛ, іп calitatea sa де persoanä 
constientä si responsabilä, e bine citeodatä 
ca actorul sä apeleze — constient — la 
facultatea de a uita. 

Spunea mult regretatul nostru maestru 
si prieten, Ciobotärasu: «Nue greu să înveți 
un rol, e greu să-l uitil». Şi paradoxul se 
referea tocmai la necesitatea de a elimina 


— pînă la confundarea cu viata — а tot ce 
era pre-conceput, pre-gindit, pre-con- 
struit, în munca actorului. 

Eu vreau să mă refer și la un alt soi de «a 
uita» a uita categoria sau — mă rog — 
genul filmului la care lucrezi. A nu spune: 
«Vai, joc într-un film polițist. Oare cum se 
joacă într-un film polițist în comparaţie 
cu unul... psihologic? Care sint mijloacele 
caracteristice ?» (Poate că asemenea cutre- 
murătoare întrebări, așezate, desigur, ре 
piedestalul celor mai dulci şi naive bune 
intenții, au pus pe genericul multor filme 
polițiste pecetea stingăciei și a gestului 
pueril). Dar.... 

А nu uita — în goana după mijloace 
specifice — acea biografie a detaliului, 
într-adevăr specific al filmului, a nu uita 
să priveşti, a nu uita să stránuti, a nu ulita 
să ai un nasture rupt, a nu uita să tusesti, 
și mai ales, a nu uita să gindești! 

Marile probleme ale suspens-ului şi ale 
ritmului alert, lasă-le în seama altora (sau 
a altuia)! 

Anchetă realizată de Alice MĂNOIU 
( continuarea anchetei în numărul viitor) 


Eminescu „în planul galactic 
si în cel terestru“ 


Un film despre Eminescu înseamnă 
un foarte așteptat act de cultură. Un 
act de cultură, dar si de forță și indráz- 
neală artistică: înaltul vis al Luceafäru- 
lui era greu de restrins în dreptun- 
ghiul unei imagini concrete. Era nevoie 
de o anume apropiere, de o vibraţie 
anume, de o viziune anume care să nu 
sfarme vraja poeziei, ci s-o prelun- 
gească din cuvint în imagine, cu gestul 
firesc al curgerii apelor în alte și alte 
ape. Este, cred, lucrul cel mai de рге) 
pe care l-a dobindit acest film, scris şi 
comentat de către un poet de nobilă 
marcă: Vasile Nicolescu. 

Cu acel gest firesc de prelungire a 
poeziei іп și prin poezie пі se oferă 
ipostazele eminesciene: Eminescu poe 


tul, Eminescu ginditorul, îndrăgostitul, 


şi cetățeanul Eminescu, omul și Lu- 
ceafărul, «planul galactic și cel teres- 
tru» — cum frumos spune comenta- 
riul — se adună cu încetul sub trăsă- 
turile aceluiași portret cuprinzător: por- 
tretul unui Eminescu anume, portretul 
unui poet gindit și regindit peste timp 
de către alt poet. 

Mihai Eminescu este deci gindul 
unui poet despre alt poet. Este apleca- 


de mare anvergură, sint socotite realizările 
sale cele mai implinite, lucru atestat şi de 
numărul mare de spectatori care le-au 
vizionat. După patru ani de la premieră, 
Felix și Otilia rulează incă In rețea si 
numai în trimestrul IV/1975 box-office-ul său 
a crescut cu 40 000 de bilete. 

Notăm de asemenea o serie de distincţii 
nationale si internationale: Procesul alb 
— Marele premiu la Festivalul filmului 
românesc de la Mamaia — 1966, Felix și 
Otilia — la Festivalul filmului de autor de la 
Benalmadena, Spania — 1973. Citeva dintre 
premiile Asociaţiei cineastilor pe anul 1972 
au fost acordate filmului Felix și Otilia 
pentru regie, scenariu, imagine, decor și 
interpretare masculină (Gheorghe Dinică). 

lulian Mihu s-a remarcat Intotdeauna 
prin siguranța cu care şi-a alcătuit distri- 
butia. Cunoscutii actori George Constantin, 


А Апи! Numărul de Autorii 
premierei spectatori scenariului 
Viaţa nu iartă 1217 000 | lulian Mihu și Manole 
(co-regie M. Marcus) Marcus după Al. Sahia 
2.| Poveste sentimentală 1439 000 | Horia Lovinescu 


3.| Procesul alb 


4. Felix si Otilia 
(douä serii) 


Nu filmăm să ne-amuzäm 


6.| Alexandra si infernul 


5. 


rea poeziei spre poezie. Este intelege- 
rea poeziei de către poezie. În plus, este 
o bună tálmácire a acestei înțelegeri, 
făcută de un regizor cu deosebită 
sensibilitate, Jean Petrovici, și pusă 
în imagine de un operator îndrăgostit 
de poezia imaginii, Jean Michel. 

Acest «Eminescu» este o traducere 
plină de fior în imagini cinematogra- 
fice, rind pe rind calde, vibrante, răsco- 
litoare, amare, cum rind pe rind cald, 
vibrant, răscolitor, amar era Eminescu. 
Imagini de ape și nouri, de stinci și de 
flori blinde deschise sub soare, de 
sori si de mări răscolite de valuri, 
imagini-simbol, simbol al spaimelor, 
al luciditatii, al fericirii, imagini се se 
doresc tot timpul și reușesc să fie 
sufletul unui poet. 

Poate, aș zice eu, nici nu avem dea 
face cu un film, ci cu temerara tentativă 
de a capta geniul. Tentativă strălucit 
izbutită. La capătul ei, spiritul emi- 
nescian este făcut vizibil si împins 
spre noi cu graţie, cu generozitate, cu 
har, de către un poet al marilor vibrații. 


Eva SÎRBU 


Gheorghe Dinică şi Jean Constantin au 
fost, pentru prima dată, aduși pe ecran de 
lulian Mihu în Procesul alb, iar Violeta 
Andrei a debutat cinematografic In Felix 
şi Otilia. Regizorul a atins performanțe și 
іп îndrumarea neprofesionistilor, cu con- 
cursul cărora a realizat personaje remar- 
cabile: paznicul de la mausoleu (Viaţa nu 
iartă), Simion şi Costache (Felix şi Otilia), 
eager Filip (Alexandra si infer- 
nul). 

In ceea ce priveste ultimul film, exploa- 
tarea lui în rețeaua cinematografică abia a 
început (24 noiembrie 1975). 

n prezent, lulian Mihu adaptează pentru 
ecran romanul lui Marin Preda, «Marele 
singuratic», iar în perspectivă — «Bietul 
loanide» si «Scrinul negru» de George Că- 
linescu. 

Mihai DUTÄ 


Eugen Barbu 


loan Grigorescu, după 
«Enigma Otiliei» de 
George Călinescu 


soon | mate | 


73 500 | Inspirat după romanul 
omonim de Laurenţiu 
Fulga 


~ Singurătatea 


Singurătatea florilor, dar 

mai ales a oamenilor, a 

acelor oameni care nu pot, 

care nu vor, care nu ştiu 

| să fie altfel decit cu ei si 
' pentru ei — este, da, un 

motiv poetic demn de numele scriitorilor 
Teodor Mazilu şi Octav Pancu-lasi. Cît 
şi cum, în ce dozaj farmaceutic discursul 
liric aparține unuia, aparține altuia sau 
e rodul conlucrării cu un al treilea autor 
al filmului, regizorul Mihai Constantinescu, 
aproape că nu mai contează. Important 
е că parfumul florilor singuratice persistă 
chiar atunci cind grădina e năpădită de 
argumente ерісе prozaice, cind filmul nu 
găsește intotdeauna tonul eleaant-amărui 


sala de cinema 


cu care admonestăm egoismul și afec- 
tiunea drămuită, si lipsa de afecțiune si 
lipsa de recunoștință și încă multe alte 
absente dintr-un bilanț sentimental fali- 
mentar. În căutarea sentimentului pierdut 
— s-ar mai putea intitula cursa aceasta 
ciudată, prin oraș, cu taxiul, într-o zi de 
vară,a unui medic ursuz ce primește un 
buchet cu flori, încearcă să se debaraseze 
de еі ca de o bombă cu hidrogen, ar vrea 
să-l ofere cuiva, dar rind pe rind cei din 
jur resping o probă de generozitate ce le 
pare suspectă din partea unui egocentrist 
inveterat. Un tată ce-și plătește corect 
pensia alimentară, dar nu şi pe cea afec- 
уа față de fiica aflată la о virstá critică; 
un fost sot civilizat, ce-și aminteşte ziua 


soției, dar pe baza unui aide-mémoire 
protocolar, un prieten ce-și lasă colegul 
să fie învinuit pe nedrept, deși el cunoaște 
adevărul, un frate care... Dar prea sint 
multe capetele de acuzație, prea se 
înghesuie toate, la fel de grave şi fără 
drept de apel, într-un proces pe care 
lumea din film, pe care autorii filmului, 
pe care noi, spectatorii.. Victima е in- 
coltitá din toate părțile, noroc cu subtili- 
tatea interpretului ce innobileazä persona- 
jul, cu răceala tristă, cu surisul obosit, 
cu stinjeneala discretă a distinsului actor 
Radu Beligan, pentru care nu există doar 
culori transante, ci şi tonuri și semitonuri, 
nu există acuzaţi fără apel și acuzatori 
Таға pată, ci oameni pur şi simplu, în aliaje 


Sala aceasta е si a dumneavoastră! 


O plăcută scoasă. Un scaun rupt. 
O bucată de plus sfisiata. 
Stiti cit ne costă anual pasivitatea 


fata de spectatorul 


«vandal»? 


© jumatate de milion lei! 


— Întreprinderea pe care o conduceti, 
stimate tovarășe Ovidiu Andrei, este 
răspunzătoare de felul cum isi petrec 
bucureştenii o bună parte din timpul 
lor liber. Care este baza materială «cine- 
matograficä» oferită spectatorilor Capi- 
talei? 


— Zilnic, la dispoziţia bucurestenilor 
se află 45 cinematograle ре 35 mm. 
plus două săli pe care le exploatăm pe 
bază de contract, Casa filmului si Sala 
Palatului. Toate cinematogratele sint 
înzestrate cu ecran cinemascop, două 
pot proiecta și filme pe ecran panoramic, 
Patria şi Luceafărul, la care se adaugă 
si Sala Palatului. lar atunci cind sala 
de la Palatul sportului și culturii va fi 
aptă pentru proiecții cinematografice, 
vom avea și acolo un ecran panoramic. 
La cele de mai sus, se adaugă 13 unităţi 
E 16 mm. іп comunele subordonate. 

sfirşit, іп sezonul estival sint deschise 
15 grădini de vară, plus alte trei spații 
inchiriate la Stadioanele Dinamo si 
Steaua și la patinoarul 23 August Gra- 
Ве acestei baze materiale de care dis- 
punem, olerim anual bucureștenilor cam 
86.000 de spectacole. Alttel spus, în jur 
de 235 spectacole zilnic. 

— Cite din aceste cinematografe oferă 
condiții optime de vizionare? 

— La ora actuală, majoritatea cinema- 
tografelor noastre oferă conditii bune 
de vizionare. Construcţiile realizate în 
ultimii 20 de ani (Favorit, Excelsior, 
Griviţa, Flamura. Modern, Melodia, Glo- 
ria, etc.) au ținut seama de toate necesi- 


tätile de tehnică cinematograficä si де 
confort, au vizibilitate perfectă din orice 
punct, aparatură de proiecție modernă 
si, lucru foarte important, instalații de 
ventilație. Multe din cinematografe > 
vechi au suferit transformări radicale. 
În cincinalul trecut s-au cheltuit in fie 
care an în jur de 5.000.000 lei pentru 
renovări, modernizări, reparații capitale 
si curente. Graţie acestui efort, cine- 
matografe precum Victoria, Cotroceni, 
Miorița, Timpuri Noi, Feroviar, Aurora, 
Popular, Tomis, arată cu totul altfel 
decit în urmă cu numai citiva ani, atit 
în ceea ce priveşte confortul, cit si cali- 
tatea proiecției. 

— Si în cincinalul care a început în 
acest an.... 

— În curind va fi redat în funcțiune 
cinematograful Buzeşti, complet reno- 
vat. Nu peste multă vreme, fosta sală 
Libertatea va deveni un cochet cinema- 
tograf cu 400 de locuri, în centrul СарИа- 
lei, care se va chema Eforie. La jumătatea 
acestui an vor intra în reparații capitale, 
rind pe rind, sălile de la Lumina, Festival 
şi Capitol. S-au alocat fonduri impor- 
tante pentru a face din aceste săli un 
complex cinematografic dintre cele mai 
frumoase din rețeaua noastră. În sfirsit, 
în acest cincinal se vor construi si cinci 
cinematografe noi. Două dintre ele, de 
cite 500 de locuri, vor intra curind în 
construcție, se cunoaște deja amplasa- 
mentul lor, unul în cartierul Berceni, 
celălalt în cartierul Pantelimon. 

— Ce ne puteţi spune despre frecven- 
tarea sălii de cinema? 


— Anul trecut, Capitala a inregistrat 
un număr record de spectatori peste 
23.500.000. Fapt deosebit de important, 
22% din acest număr, mai precis peste 
5.000.000 s-au înregistrat numai la filme- 
le românești. Or, cum se știe, în general 
din 170 de premiere pe care le dăm anual, 
numai 20-25 sint filme românești. Asta 
inseamnă că spectatorul bucureștean 
acordă un plus de atenţie producției 
naţionale. 


— Ati afirmat că vă aflați іп relatii 
excelente cu publicul. «Cu o mică excep- 
ție». Despre ce e vorba? 


— Cum v-am spus, facem serioase 
eforturi financiare pentru a crea specta- 
torilor condiţii optime de vizionare. Pen- 
tru asta cheltuim anual cca. 5.000.000 lei. 
Din această sumă cred că s-ar putea 
economisi aproximativ 107, adică 
500.000, adică o jumatate de milion de 
lei, dacă spectatorii, unii dintre ei, s-ar 
comporta civilizat şi ar da dovadă de 
mai multă grijă față de avutul obstesc 
pe care-l folosesc. Nu mă refer la gunoa- 
іше care rámin după fiecare spectacol 
în multe săli și nu numai în săli periferi- 
ce. Mă refer la scaunele scoase din uz 
cu mult inainte de cele mai pesimiste 
previziuni, la plácutele cu numere 
scoase de pe spătarele scaunelor, la 
plusul tăiat sau sfisiat, la scaunele 
transformate în cirpe de lustruit pantofi, 
la distrugerile de tot felul în încăperile 
anexe holuri, grupuri sanitare. Dacă 
toate aceste acte de — cum să le spun 
— de vandalism «cinefil» ar lipsi, поі 
am economisi o jumătate de milion pe 
an, bani cărora le-am putea da o altă 
destinaţie. Acuzind existența acestui 


păcate, adeseori, ră- 
тіп indiferenți, atunci cind unii dintre 
vecini fac ceea ce tac. Facem apel десі 
la opinia publică pentru o atitudine fer- 
mă față de asemenea acte condamna- 


bile. 
Andrei IRIMIA 


imperfecte. 

De o partitură mai generoasă a dispus 
Toma Caragiu, numai căldură 5і farmec 
personal, bonomie şi umor înțelept, chiar 
іп scenele mai dificile, де imixtiune іп 
viața personală a pasagerului său. Replici 
de duh dictate de bunul simt popular (cind 
nu sună a confectie livrescä), replici cu 
măsură și armonie, culoare, multă cu- 
loare, dar nu vulgaritate. Un personaj 
inedit pe саге cinematograful nostru й 
așteaptă demult, poate de la «Şetul secto- 
тиім sutiete», са să-l absoarbă cu lăcomia 
pămintului insetat. 

Falsul care ne zgirie citeodată auzul 
vine mai ales din ingrosärile regizorului, 
din teama lui că imaginea n-a fost destul 
de contrastantă, că polii demonstraţiei 
n-ar fi plasați la distanța morală presupusă 
reglementará. De aici morala cam топо- 
tonă, apăsată şi apăsătoare ca-n secvența 
de o gravitate didactică din casa fratelui 
sacrificat, oriexuberantele prea manifeste 
ale fiicei gata să lunece, ca și dăscăleala 
moralizatoare a elevului față de fostul 
profesor . Acolo unde regizorul are în- 
credere în puterea noastră de discernă- 
mint apar relații dramatice mai încordate 
şi justificate psihologic, ca intilnirea fosti- 
lor prieteni pe terenul de rugby — prilej 
de infruntare a două forte actoricești: 
George Constantin si Radu Beligan, sau 


In rest, 
o distribuție funcțională, fără mari cusu- 
ruri, dar si fără străluciri, o imagine neutră, 
un film modest despre lipsa de modestie. 


Alice MĂNOIU 
EEE EEE GEB ылы ысып” "IRA A LIDO 


Regia: Mihai Constantinescu. Scenariul: Octav 
Pancu-lasi, după o idee de Teodor Mazilu. imagi- 
nea: Dumitru Costache-Fony. Muzica: Тетіѕіосіе 
Popa. Decoruri: Vasile Rotaru. Costume: Ileana 
Oroveanu. Sunetul: Bogdan Cavadia. Montajul: 
Margareta Anescu. 

Cu: Radu Beligan, Toma Caragiu, Valeria Gagialor, 
Micaela Caracas, Colea Ráutu, George Constantin, 
Ка Matache, Eugenia Bosinceanu, Gheorghe Visu, 
Adina Popescu, Coca Andronescu. 

Producție a Casei de filme trei Director: 
Fugen Mandric. 


лт 


filmul готапеѕс 
peste hotare 


Pentru că imediat după argint, auru. 
ar veni... 
Ф Festivalul filmului de autor. Regi- 


Cornea şi-a făcut o remarcabilă intrare 
în rindul creatorilor de lung-metraje. 
Mai mult decit atit, Patima sa іпіги- 
neste toate condiţiile unui film de autor. 
Drept care а si fost inscris la Festivalul 
filmului de autor, ce se va desfăşura 
la Bergamo între 25 februarie si 1 martie 
а.с. După consacrarea națională, рго- 
bată de alluxul de public și de calda 
prime a criticilor, iată un prilej potrivit 
şi pentru o afirmare internaţională. Suc- 
ces! 
O in tara lalelelor. Un film care a facut 
sá se vorbeascä in presa internationalä 
despre cinematografia românească (e 
vorba de Nunta de piatrá de Mircea 
Veroiu şi Dan Pita )va reprezenta Romá- 
nia la Festivalul international al filmului 
care se desfăşoară la Haga la sfirsitul 
lunii februarie. Adică la inceputul pri- 
măverii. O dată cu primele lalele... 
e Marele Premiu. Studiu Opus 1 де 
lon Popescu Gopo va participa la ince- 
putul lunii aprilie la tradiționala compe- 
titie internaţională pentru selecție іп 
vederea premiului Oscar. Este un con- 
curs a cărui miză constituie trofeul 
maxim care poate іпсогопа un film. 
Cum Gopo are o vastă experienţă іп 
materie de trofee internaţionale (ne adu- 
aminte de mult rivnitul «Palme 


säu sä obtinä acreditarea. 
America. іліге 21 mar- 
ie şi 4 aprilie, filmul lui Andrei Blaier, 
ută, va reprezenta cine- 
astră la Festivalul inter- 
filmului de la Los Angeles. 


A.l. 


«14 \ 


Pecetea inutilitätii 


Prizonierul prejudecätilor 


Romanticul învins 


Zadarnicia renunțării 


Dincolo 


de pod 


О reconstituire semnificativä 
a unei opere literare clasice 


| _ Ştiam, de la «Fefeleaga» si 
«Vilva băilora, cu cîtă îndrăz- 
neală cuviincioasă se poate 
apropia Mircea Veroiu de 
opera unui clasic, cu cită 
__] adincă înţelegere й poate fora 
sensurile, cu citä supunere 
se pleacă іп fata esentialului, cu cită lipsă 
de prejudecăţi inlătură ceea ce nu este esen- 
tial. Ştiam, deci, că Mircea Veroiu nu ecra- 
nizează o operă literară, ci o recreează іп 
legea filmului şi pentru legea filmului, asa 
incit пи mă aşteptam să văd «Mara» de 
Slavici, ci Dincolo de pod de Veroiu. Si 
totuşi Dincolo de pod este dincolo de 
toate așteptările. Fără nici о indoială că 
despre filmul acesta s-ar putea spune: e 
un regal de frumuseţe plastică, o minunată 
galerie de tablouri vivante, o superbă vic- 
torie a imaginii, nimic n-ar fi minciună, dim- 
potrivă, adevăr, dar nu cel întreg, pentru că 
іп acest film tot ce pare а tine де supra- 
faţă, tine de fapt de miez. De miez, adică 
de concepţie. lar în concepția acestui artist 
numit Mircea Veroiu, nu incape viata în linii 
groase, nu incap trăsăturile apăsate, nu se 
află la ea acasă vulgaritatea, banalitatea, 
gindul sau ideea «la indeminá», obisnuitul. 
Pentru Mircea Veroiu, Mara nu putea fi o 
«muiere mare, spătoasă, greoaie», des- 
criere ce la Slavici dădea caracterul de 
forţă al personajului, Veroiu a imprumutat 
Marei înfăţişarea mai degrabă fragilă a Leo- 
poldinei Bälänutä, a inlocuit forţa fizică, 
exterioară, cu forța psihică, а pus nu pe 
umerii, ci pe chipul actriței (chipul acesta 
trecut prin toate stările cu atita nuanţă, 
cu atita subtilă cunoaştere а trăirii) 
miza de forță a personajului și iată 
că această nouă Mară despuiată de 
virtuțile ei literare rămine іп esenţă tot 
Mara lui Slavici. Dar о Мага uşor idea- 
lizată, cu forta nici măcar atinsă de um- 
bra unei îndoieli. Astfel acea foame nesă- 
tioasä de bani din carte este scoasă de sub 
semnul unui personaj si pusă sub semnul 
unei lumi Mara însăşi iese de sub semnul 
läcomiei şi rămine doar sub acela al unei 
tragice inutilitäti. Din aceeaşi fugă de lucru- 
rile şi locurile comune l-a creat, cred, scena- 
ristul Mircea Veroiu, pe acest ай Natl decit 
cel din carte, aici numit Hans, altul 
nu numai ca înfățișare, ci şi ca struc- 
tură şi reacţie la propria-i structură. Nati 
este un născut învins. La Slavici el ratează 
banal, în băutură. La Veroiu, Nati rămine, da, 
un născut învins, ratarea este insă mai dure 
roasă, pentru că este a spiritului, a unui spi- 
rit deschis noului, dar fără forţa de a-l infáp- 
tui. De altfel acest personaj aşază o altă pe- 
cete asupra intregului film: pecetea unui ro- 


mantism inexistent la Slavici, dar potential 
posibil din moment ce epoca este cea ro- 
mantică. Totul se zidegte în jurul acestei at- 
mosfere romantice, totul se raportează la 
ea: dragostea Sidei cu Hans, relaţiile ei cu 
restul lumii, reacțiile celorlalti în fata ei. 
Un romantism sobru ce despoaie proza lui 
Slavici de vălurile ei colorate şi o așază 
intr-o lumină clară, tăioasă, sub care dra- 
matismul se transformă în tragic. Un tragic 
şi el limpede, rece, sobru. În această at- 
mosferä incolteste un grăunte de violență 
justificată ce pătrunde chiar în carnea 
filmului, chiar în stilul regizorului. Dincolo 
de pod nu mai are lentoarea îngheţată a 
Fefeleagăi, Dincolo де pod se mișcă altfel, 
mai scurt, mai concis, dar şi mai puternic 
ca forţă de şoc, dar şi mai accesibi cred. 
Mai accesibă prin modul de a povesti, prin 
ritm, prin această fabuloasă imagine pic- 
turală mereu plină de detalii vii ce (іп parcă 
balanța vieţii în acest film al morţilor: firele 
ierbii cu rozul unei flori pierdut printre ele, 
lumina unei lămpi în cadrul ferestrei, pe- 
reche cu lumina unei luminări, funiile de 
cepe strălucitoare, pereche cu luminările 
albe şi galbene din prăvălia Marei, măcelăria 
cu rogul viu al cărnurilor printre care zace 
cel ucis, chilia mäicutei Aegidia (ак per- 
sonaj virat си forță şi voință tot spre noblețe, 
o noblețe ușor bolnavă, interpretată de 
o Irina Petrescu de zile mari), piața și strada 
pe care tot timpul trece cineva. Planul doi, 
exact acest plan doi mereu plin, mereu 
mişcat cu rol de «ramă a tabloului», căci el 
închide în sine nu doar imaginea, ci și sensul 
ei, exact acest plan doi dă filmului o senzaţie 
stranie, de іпсгетепіге şi mişcare în același 
timp, де apă trecută pe sub o pojghitá де 
ghiatá. Apa aceea fiind viata de «dincolo 
de pod», dincolo de podul real sau imaginar 
dintre oameni, dintre oameni cu destine 
normale şi cei aşa-zis marcați. «Mara» lui 
Slavici era, în esenţă, un asemenea pod 
intre firesc şi nefiresc şi Veroiu n-a pierdut 
esentialul, ci doar l-a desprins де neesen- 
tial şi l-a dus mai departe. Mai departe са 
sens. Astfel, între Hans și Bandi, fratele 
natural, există nu numai o asemănare 
fizică, ci şi una spirituală, căci amindoi se 
аба sub semnul aceleiași soarte. O asemä- 
nare există între Hans şi Burdea, cel care se 
lasă ucis şi se înfrățeşte astfel întru ratare 


liniștea locului) seamănă cu Hans şi cu Bur- 
dea şi cu Bandi pe aceeaşi idee a aparte- 
nentei ia o familie anume. O asemănare 
există intre Mara şi noua podäritä, între 
jupineasa Bocioacä şi fiica ei, intre Reghina 


Zilele filmului românesc la Atena 


intre 7 şi 13 martie se va desfăşura la Atena о «säptäminä a culturii româneşti». 
manifestări 


Între altele, în cadrul acestei ample 


vor fi organizate şi Zilele filmului 


pega ace кала Dont ES ана po к ои So d ae 
schetarıd român 


si Mu 


Delegaţia de cineasti români va fi condusă de tovarășul 


Dumitru Ghise, vicepresedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. 


000 Cel ma inalt ritm de pro 
ductivitate cinematografică: Zile fier- 
binti а fost realizat în numai 22 
de zile de filmare efectivă. Evident, 
toate fierbinţi, după cum s-a şi vă- 
zut. (Probabil, din cauza rapiditätii, 
numele actorului Cornel Girbea a fost 
omis де pe generic) @@@ Incă un record 
la Zile fierbinţi. acest film, Ernest 
Maftei a interpretat cel де al 70-lea rol 
din cariera sa cinematografică. La mai 
multe, bădie! 000 Echipa de realiza- 
tori de іа filmul Gloria nu cinta și-a 
făcut un nume... pe micul ecran. Ale- 
xandru Bocänet — regia, Doina Levinta 
— scenogratia, Cornel Patrichi — core- 
gratia, Ovidiu Dumitru — autorul texte- 
lor, sint bine cunoscuţi din seria де emi- 
siuni «Profil pe 625 de linii». Pentru că 
oe е muzical, pe generic, in mod 
zent Droen şi compozitorul Radu $er- 
această echipă notorie apare si 
Dumitru Solomon. ca autor al scenariu- 
lui. 000 La citeva dintre filmele aflate 
în producţie s-au şi alcătuit distribuțiile, 
pe generice figurind numele unor foarte 
cunoscuţi actori. Popularitatea actorilor 
este intotdeauna о garanție. 999 Pre- 
miera, așa se numește acum adaptarea 
cinematografică a piesei «Travesti» де 
Aurel Baranga în regia lui Mihai Con- 


stantinescu; rolul care pe scenă a lost 
jucat de Marcela Rusu va fi interpretat pe 
ecran de Carmen Stănescu, alături de 
care vor mai apare Radu Beligan, Toma 
Caragiu, Virgil Ogäsanu, Aurel Giuru- 
mia, Dem. Rădulescu. 999 іп Cuibul 
salamandrelor, de fapt un fel de con- 
tinuare a filmului de succes Explozia 
(cu aceeaşi echipă de realizatori, adică 
loan Grigorescu — scenariul și Mircea 
Drăgan — regia) vor juca Radu Beligan, 
Gheorghe Dinică, Jean Constantin, Ғіо- 
rin Piersic. Mircea Diaconu, Valentin 
Plătăreanu si Vasile Boghitä. Şapte, 
si toți (mai mult sau mai putin) mag- 
пісі... eee În sfirgit în Trei zile și 
trei nopti. adaptare după romanul «Apa 
de Alexandru Ivasiuc, în regia lui Dinu 


Istrate și Elisabeta Bostan după «Capra 
cu trei iezi» de lon Creangă, în regia 


celebrului 
EI va juca rolul unui urs 
Andrei IRIMIA 


cea infirmă şi Sida. Veroiu închide verigă 


ajunge pină în chipul oamenilor şi veriga 
finală se intiinegte cu prima într-un gest 
de cerc. Dar nu, nu în imaginea finală ci, 
mi se pare, într-o minunată secvență — 
după mine pagină de antologie—aceea іп 
care maica Aegidia acoperă cu vopsea 
albă luciul oglinzii ce rástringe chipul ei si 
al Sidei. Mai întii al ei, apoi al fetei intr-o 
ordine logică, de logică a firii, a naturii. 
Gest de supremă renunțare, dar şi de 
voinţă: orice renunțare trece printr-o uriașă 
voință. Gestul acela Intipäreste pe chipul 


pe care-i aduce Veroiu operei lui Slavici. 
Căci filmul său, finalmente, nu spune cu 
nimic mai putin decit romanul lui Slavici. 
Dar o spune intr-un limbaj anume și cu о 
anume detaşare, detașarea celui venit cu 
un secol mai tirziu. 


elor. 
se nos de stilul Veroiu. Simetric agezatä 
față de acest stil, puterea lui Călin Ghibu 
de al transmite, de a4 face vizibil prin 
imagini. Nici n-aş spune că imaginea îi 
aparține lui Călin Ghibu, iar regia lui Mircea 
Veroiu, aş spune că filmul le aparţine, 
Mircea Veroiu gi Călin Ghibu fiind unul 
dintre acele cazuri rare de intilnire perfectă 
pe aceeași lungime de undă artistică. Restul 
e meserie. lar meserie inseamnă, de pildă, 
să-ți găseşti colaboratorii și mai cu seamă 
să stu ce să le ceri. Decorurile arhitectului 
Nicolae Drăgan sint parcă smulse din sufle 
tul locului, fără ca măcar o umbră din efortul 
făcut să mai transpară pe ecran, costumele 
Hortensiei Georgescu sint insági noblețea 
— atit de dorită de Veroiu pentru filmul său 
— muzica, numită aici ilustrație muzicală 
şi semnată Romeo Chelaru, subliniază sub- 
til romantismul acestei povești «de dragoste 
de luptă si de moarte», cum ar putea fi 
supranumit oricind şi oriunde un film ca 
Dincolo de pod. Meserie mai inseamnă 
să obţii acea distribuţie ideală pentru filmul 
tău. Maria Ploae în rolul Sidei şi Andrei 
Finti (încă student) în rolul lui Nati sint cu 
adevărat perechea de care avea nevoie 
filmul acesta. Mircea Albulescu, cu măsură 
şi așezare «bătrinul Huber», Florin Zamfi- 
rescu un foarte bun Trică jucat pe coarda 
blajinä a personajului, Ovidiu-luliu Moldo- 
van un Burdea antipatic, cu farmec gi cu 
ironie. lon Caramitru bine aşezat în sutana 
părintelui Codreanu, Florina Cercel şi Petre 


Восіоасё; 
crincenare insä, jupineasa. 

Da, restul este meserie, dar acea meserie 
pe care о dobindegti abia după ce i-ai trecut 
granițele şi te afli dincolo de ea, pe dome- 
осона. en 49 ред pate си, Aen 


vărat acel 
Eva SIRBU 


Odihna şi tratamentul ei 


Există o lege de aur a reclamei: ea 
trebuie să fie concisă și expresivă. 


serie de staţiuni balneo-climaterice ma- 
ramureşene, văzut pe ecranele Capitalei, 
se oferea ca modei de cum nu trebuie 
să arate o astfel de «invitaţie». Este 
vorba de o producţie a studioului 
Animafilm comandată de Oficiul 
judeţean de turism şi intitulată «Odihnă 
şi tratament în staţiunile balneo-clima- 
terice». Realizatorii au arătat tot, absolut 
tot. Nu au omis nici o clădire, nici un 
colt de plai, au filmat vara și iarna, іп 
bar, іп camere de hotel si la nuntă 
țărănească, au amestecat piscine, ca- 
bane, moteluri, pajiști, tratamentele ma- 
ladiilor. Nu s-au uitat, bineinteles, nici 
datele statistice cu privire la... Nu s-a 
uitat nimic. Dar în același timp nu s-a 
pus accent pe nimic. Laborioasă an- 
treprizä, cu nume şi text de reclamă. 


reclamele ar fi atit de «totale». 


Cum vorbim іп viatä si сит vorbim 


Istoria unui verb: a viziona 


Este de-a dreptul uimitor ce 
s-a petrecut, în limba noas- 
tră, cu acest termen cinema- 
tografic, a cărui istorie me- 
rită cu prisosintä să Не cu- 
noscută. Fără a exagera, vom 
spune chiar că nici un alt 
neologism românesc (dintre cele impro- 
priu folosite) n-a cunoscut o evoluţie se- 
mantică atit de rapidă si de spectaculoasă 
cu a lui viziona. Modul în care acest cu- 
vint a evoluat din punctul de vedere al sen- 
sului arată pină unde se poate ajunge 
atunci cind semidoctismul se combină cu 
pretiozitatea lingvistică si cînd nu se іп- 
tervine la timp împotriva oricărei greşeli de 
limbă care a depășit stadiul de simplă «ino- 
vatie» individuală. 

Pentru prima oară, viziona a fost inre- 
gistrat în Dicţionarul limbii române li- 
terare contemporane, vol. al IV-lea (pu- 
blicat în anul 1957). Ca termen utilizat în 
limbajul cinematografic, viziona este, de- 
sigur, mult mai vechi, deoarece, prin anul 
1950 (cind i s-a semnalat existenţa In fosta 
revistă «Cum vorbim»), el începuse deja 
să iasă din sfera terminologiei de care se 
folosește cea de-a șaptea artă. La data 
apariției ultimului volum din dicționarul mai 
sus citat, verbul іп discuție era, totuşi, 
considerat rar şi era definit în felul urmă- 
tor: «a privi, a urmări ca spectator desfäsu- 
rarea unui film pe ecran». Tot rar a fost 
considerat viziona și în Dicţionarul lim- 
bii române moderne, apărut cu un an 
mai tirziu, adică în 1958 În acest din urmă 
dicţionar i se indică lui viziona și origi- 
nea sau etimologia, arătindu-se că el pro- 
vine din engl. vision, ceea ce este cu totul 
inexact. Într-o lucrare de strictă speciali- 
tate (Schimbări semantice în limba 
română contemporană) ат corectat 
această etimologie, precizind că verbul 
englezesc to vision, e foarte rar și, pe 


Cronicile au arătat, la timpul lor, pină 
unde merg meritele, de unde încep slăbi- 
ciunile unui scenariu ca «Oraşul văzut de 
sus», semnat de Marcel Pärus şi D. So- 
lomon. Cum ni se mai întimplă, nu де 
puţine ori, să uităm pădurea de dragul 
copacilor, s-a pierdut din vedere, în cazul 
acestui film, calitatea de veritabili dialo- 
ghiști a celor doi autori. Un meșteșug ре 
care, la ora de față, П stăpinesc fără ezi- 
tare și pe care, mai mult decit atit, îl imping 
uneori pină la limita unde a spune pune 
stăpinire peste a face. Dincolo de aceste 
dozări însă, cuplul Păruș-Solomon se com- 
portă, ziceam, ca niște dialoghisti, în sensul 
în care, cu citva timp în urmă, evocindu-se 
experiența unor cinematografii cu mai multă 
experienţă, se cerea statuarea lor si în peri- 
metrul filmului nostru. Erau revendicate, 
adică, acele persoane care cunosc prețul 
cuvintului potrivit la momentul potrivit, care 
ştiu sá dea satisfacţie spectatorului printr-o 
întorsătură abilă de condei, care se pricep 
la o adică, să salveze o situație mai subred 
construită, Inconjurind-o cu un briu frumos 
de cuvinte. Ni se pare pilduitoare, în acea: 
tă privință, zestrea verbală a unui personaj 
precum Topolnitä, erou atit de individual: 
zat al filmului «Oraşul văzut de sus», arli 
leria sa de cuvinte, unul din atu-urile forte: 
si ale prizei sale asupra spectatorului. Bär- 


w 


deasupra, înseamnă «a vedea іп vis sau in 
imaginație». Din punctul de vedere al sen- 
sului, viziona nu se potriveşte nici cu 
substantivul englezesc vision, pentru că 
acesta Inseamnä «vedere, privire, nälucä, 


in si 


rioasă concurență vechilor verbe a vedea 
si a privi, precum si neologismului а exa- 
mina. 

Prima extensiune semantică pe care a 
suferit-o verbul în discuţie s-a produs în 
momentul în care filmele au început să fie 
vizionate și de public, nu numai de către 
tehnicieni (cum am spus că se obișnuiește 
în Franța). Următoarea etapă în lărgirea 
conținutului semantic al acestui verb a fost 
vizionarea filmelor pe micul ecran, ceea 


Pericolul: să ajungem 
să ne«vizionăm prietenii 


viziune, închipuire», etc. Іп mod sigur, 
rom. viziona provine din francezul vision- 
ner, care înseamnă «a vedea un film îna- 
inte de distribuție» бі mai ales «a-l examina 
din punct de vedere tehnic în cursul mon- 
tării». Examinarea unui film în cursul mon- 
tării se face în studio si exclusiv de către 
tehnicieni cu ajutorul unui арага) numit, 
în limba franceză, visionneuse. іп Petit 
Larousse Illustré (Paris, 1975), cititorul 
este avertizat prin următoarea precizare: 
«Le public va voir le film, mais aprés que 
le technicien l'aura visionné». Acest citat 
arată cit se poate de limpede că, în Franţa, 
publicul vede filmele și numai tehnicienii 
le vizionează. lată de ce, într-o anumită 
împrejurare, un francez а fost pur și simplu 
şocat, auzind că un român putea să spună: 
«Recemment, j'ai visionné le film La Char- 
treuse де Parme». Din cit sintem infor- 
mati, initial, rom. viziona a fost si el tot 
un termen cvasitehnic, asemenea etimonu- 
lui franțuzesc din care provine. Fiind sim- 
tit ca foarte distins, viziona s-a bucurat, 
la noi, din chiar momentul apariţiei lui, de 
o atenţie cu totul specială. Cu sprijinul pre- 
sei propriu-zise, al radioului și al televi- 
ziunii, viziona a ajuns să facă o foarte se- 


ce era încă acceptabil, deoarece ne menti- 
neam, oarecum, în domeniul cinematogra- 
fiei. Din păcate, la scurtă vreme după aceea, 
s-a trecut la vizionarea tuturor emisiunilor 
de televiziune şi atunci a început, de fapt, 
adevărata «hipertrofiere» semantică a ter- 
menului de care ne ocupăm. Intrucit spec- 
tacolele sau competiţiile sportive pot fi 
urmărite atit direct, cit si prin intermediul 
televiziunii, n-a fost prea greu ca viziona 
să cunoască o nouă extensiune semantică, 
pentru care limba scrisă și cea vorbită ne 
furnizează un număr impresionant de ates- 
tări. Retinem însă doar citeva, Intlinite іп 
ziare sau alte publicații periodice: «Am vi- 
zionat un recital sugestiv prin plasticitate 
şi concentrare»; «Mai mult decit simpla lec- 
tură, vizionarea piesei le-a întregit elevi- 
lor imaginea pe care trebuie s-o aibă asu- 
pra dramaturgului Mihail Sebastian»; «Mi- 
nusurile... din jocul vizionat ieri ne inte- 
resează mai ales în măsura în care ele au 
aparținut echipei noastre»; «Aseară a so- 
sit la București antrenorul echipei Portu- 
galiei, pentru a viziona jocul Románia— 
Cehoslovacia» «Іп orice caz, vizionarea 
meciului mi-a fost де un real folos...» 
«lubitorii boxului au vizionat o gală inte- 


A spune și a face 


In «Oraşul văzut de sus» scenariștii 
sint, într-adevăr, si dialoghisti 


Cum spunem, ce spunem 


În foarte rare cazuri la noi, dar 
frecvent în unele țări, filmele sint dublate 
іп limba respectivă a celor ce le vizionează, 
rostirea dialogului fiind. nefirească în ra- 
port cu jocul actorilor. Acesta ar fi un 
aspect mai rar intilnit. 

Mai există Incă o situaţie, frecventă și în 
filmul românesc — post-sincronul de dia- 
log. Se lucrează filmul, se montează si 
apoi, în funcţie de banda ghid sau chiar 
fără ajutorul ei, se imprimă dialogul pe 
bandă de sunet si cele două benzi — cea 
de imagine și sunet — sint montate în 
bucle închise. Lăsind de o parte formulele 
tehnice folosite, avind in vedere doar re- 
zultatul, cu uşurinţă se poate constata 
intr-o serie de filme româneşti, în afara unor 
momente де desincronizare între cuvint și 
imagine, nota falsă a rostirii replicii. Am 
urmărit, spre exemplu, în Patima,o ехіга- 
ordinară actriță care este Draga Olteanu; 
între tensiunea degajată de jocul ei, evi- 
dent în imagine și replică, există un sesi- 


zabil decalaj Exemplele pot continua în 
cazul multor eroi ai filmului nostru. Pentru 
că este mai dificil a se folosi priza directă, 
adică sunetul captat în timpul turnării sec- 


Ce se pierde cind se 
împrumută o voce? 


ventelor, nu întotdeauna cuvintul post-sin- 
cronizat va avea aceleași valențe cu ima- 
ginea. Replicile sună sacadat, lipsite de 
nuante, rostirea lor fiind dictată de sincroni- 
zarea cu imaginea, tapt ce ingrădește po- 
sibilitatea retrăirii de către actor la aceeași 
tensiune a stării interpretate în imagine. 


Atunci dialogul, care continuă încă să aibă 
о mare pondere în filmul nostru, devine 
fals, datorită interpretării. Replicile sună in 
gol, forțat, rostite conform «timpilor teh- 
nici», nu a cerințelor rolului. Post-sincro- 
nul nu este un teatru la microfon, presu- 
pune un efort imens din partea actorului 
și, de multe ori, cu tot profesionismul ingi- 
nerului de sunet care-l ajută pe actor, re- 
plica sună neadevărat şi aceasta deoarece 
arta complexă a actorului de film este stin- 
jenită іп alirmarea sa de conditia pertect 
obiectiva a neputinței interpretări in ace- 
lași mod, de două ori, a unei scene. $i іп 
teatru de la o reprezentaţie la alta replicile 
pot avea alte nuanțe, actorul nu este о 
mașină ce reproduce stări emotive. 

Des intilnim şi o altă situație ce conduce 
la falsitate în reproducerea dialogului: în 
imagine interpretează un anume actor, iar 
vocea este împrumutată de la altul. Atunci 
decalajul replică-imagine este mult mai 
mare. Se intimplă acest fapt greu de în- 
teles nu numai în cazul unor debutanţi (sau 
mai ales debutante), ci și în situația unor 
interpreţi de prestigiu. În imagine e Amza 
Pellea, pe banda sonoră e Emanoil Petrut. 


despre film 


resantă»; «Reuniunea de box de ieri... a, 
justificat pe deplin așteptările, spectato- `“ 
пі — peste 2000, vizionind confruntäri 
echilibrate, de un bun nivel tehnic»; «Con- 
cursul (de dirt-track) vizionat de citeva 
mii de spectatori а fost aprig disputat»; 
«Elisabeth Taylor și soțul său... și-au anun- 
tat intenţia de a viziona la fata locului în- 
trecerile olimpice». După cum se vede, 
atestările noastre provin mai ales din lim- 
bajul reporterilor și cronicarilor sportivi, 
cărora nu le vom contesta meritul de a fi 
contribuit, în mare măsură, la greșita folo- 
sire si răspindire а lui viziona O contri- 
butie si mai mare a avut desigur televiziu- 
nea, care exagerează și ea în folosirea aces- 
tui neologism. Dacă ne amintim bine, sint 
cel putin zece ani de cind am auzit, pentru 
prima oară, pe o crainică, dorindu-le tele- 
spectatorilor ceea ce astăzi li se urează 
aproape zilnic, adică vizionare plăcută! 
іп condiţiile pe care le-am descris, nu este 
de mirare că viziona a ajuns să se folo- 
sească chiar în legătură cu muzeele și 
expoziţiile, deși nu vedem ce ne-ar ітріе- 
dica să spunem în continuare, că acestea 
sint văzute și vizitate. Cităm o singură 
atestare (la care s-ar putea adăuga multe 
altele), menită să ilustreze noua folosire a 
lui viziona: «In 1967... Constantin Piliutä 
a vizionat numeroase expoziții din На- 
lia» — se spune într-un articol de ziar, pu- 
blicat acum cîțiva ani. 

Ceea ce ni se pare și mai surprinzător 
este că unii oameni au început să vizio- 
neze chiar obiecte concrete, cum dovedesc 
următoarele atestări, care ar putea păr- 
aproape incredibile: «Cupa Davis va pi 
fi vizionată zilnic, între orele 9 și 12, 
«Rugăciunea lui Brâncuși, vizionată din 
unghiuri neașteptate... devine ceea ce în- 
susi el, Brâncuși a vrut să-i insufle inge- 
nuncheatei...» — scrie un biograf și comen- 
tator al marelui sculptor. Avind în vedere 
evoluția de pină acum a lui viziona, sin- 
tem indreptátiti să ne întrebăm dacă nu va 
veni, cumva, о vreme, cind vom ajunge să 
ne vizionăm unii pe alții. 


Conf. univ. dr. Theodor HRISTEA 


batul despre care ni se spune că, «іп urmă 
cu douăzeci de ani deschidea un șantier 
cu trei lopeti ai un steag», s-a identificat 
atit de mult cu funcţia si cu succesul, încit 
fiecare frază a sa nu face altceva decit să 
recompună chipul propriei Ingimfäri. Repli- 
cile fixează, în fapt, portretul amar polemic 
а! romanticului de odinioară, incapabil să 
reziste, moralmente, puterii: «cu cine Iti 
incepi tu referatele, nu cu mine ?», se adre- 
sează Topolnitä primarului... «Nu sint eu 
cel mai bun șantier din județ? ...Cu 100- 
200 de oameni vă scutesc de grija planului 
ріпа la primăvară. ...Dacă vreau eu, un е” 
gur om nu mai rămine pe șantier...» 
atunci cind nu-și apără propriile interese, 
cind пи are nevoie de esafodajul cuvintelor, 
personajul redescoperă şi existența propo- 
zitiunilor simple: «Mă, іш o iubestily (rostit 
magistral de George Constantin) conchide 
el, în fața unui partener, pe un ton care 
interzice orice fel de confesiune. 

Chipul în care dialogul acoperă și rezolvă 
aproape întreaga biografie a unui personaj 
interesant, dincolo de receptarea profesio- 
nalismului indubitabil, ne lasă însă si regre- 
tul paradoxal de a nu fi fost martorii unui 
destin dramatic care să se sprijine mai 
mult pe autoritatea faptei. 


Magda MIHĂILESCU 


De ce oare? Aceasta conduce inevitabil 
la neveridicitatea dialogului. Cu greu unul 
va reuşi să se confunde cu intențiile inter- 
pretative ale celuilalt. Dacă divina Greta 
Garbo avea un glas се se cerea a fi dublat, 
nu s-a ivit incă acest grav caz іп cinemato- 
grafia noastră, pentru că «divinele» noastre 
işi au glasurile lor bune, bine cunoscute 
şi pe scenele teatrelor. Şi apoi psihologii 
demonstrează oricui că timbrul vocii este 
strict legat de personalitatea, de structura 
individului, și e foarte dificil sá imprumuti 
vocile. Acest joc al «glasurilor» dăunează 
veridicitäti limbajului cinematografic. Rä- 
mine deschisă problema interpretării dia- 
logului în film, problemă peste care regizo- 
rii nu ar trebui să treacă cu ușurință. Spec- 
tatorul recepționează nu numai imaginea, 
ci şi cuvintul interpretat! Filmul românesc 
și-a clgtigat de acum un statut bine defi- 
nit, deci poate trece și la analiza ргоМе- 
melor de amănunt, cum ar fi cea a rostirii 
dialogului, spre a ciștiga în rotunjimea sa 
profesională, calitativă. 


Неала LUCACIU-COLOMIET 


En 


sarja prieteneascä 


Dinspre viat 


ă spre film 


О zi din viata unui film văzută 


е Amza Pellea 


A apus demult vremea cind 

actorul, avind în vedere spe- 

cificul Indeletnicirii sale, in- 

cepea munca la orele 10 di- 

mineata. Odată cu apariția 

celei de a 7-a arte, a început 

o adevărată cavalcadă după 
valorificarea fiecărui ciob de timp. Acum 
ziua actorului de film, mai ales cind se fil- 
meazä la distanță de sute de kilometri, în- 
cepe de obicei la orele 4 dimineaţa. Buimă- 
cit de somn — seara ai avut spectacol, deci 
ai dormit practic cel mult trei ore — umbli 
pe întuneric, іп virful picioarelor, să nu tre- 
zeşti copiii și nevasta care n-au nici o vină 
că tie tia plăcut arta, măninci la repe- 
zeală ceva,dacă ai noroc de un stomac ma- 
tinal si în acelaşi timp te imbraci ca și cum 
ai fi tăcut armata la pompieri. Observi că 
nu mai sint decit zece minute pină pleacă 
autobuzul de la Grădina Icoanei, așa că, 
Incheindu-ti nasturii де la cămașă si cu 
haina pe mină, trintesti usa de se trezește 
toată casa «că nici aşa, tu muncești ca un 
cline și ei dorm pînă la 7». Cu sufletul la 
gură ajungi la Grădina Icoanei unde este 
prezentă toată echipa. Te instalezi în auto- 
buz, încerci să-ți recapeti suflul, și într-un 
tirziu risti o întrebare — «Mă fraților, de ce 
nu plecăm?» — «N-a venit domnul Ixules- 
си!» — «De се?» — «Probabil că n-a fost 
anunțat». — «Păi, dacă nu l-aţi anunţat, 
cum о să vină?» — «incearcă Leonica să-l 
prindă la telefon». Într-un tirziu, Leonica, 


— «Fii atent că 
eşti în prim plan!» 


travelling-avant 


10 


„Şi totul 
pentru 
aceste vorbe: 
«aţi fost 
nemaipomenit !» 


secretara de platou, apare roșie şi enerva- 
tá: — «Cine mai are fise, că eu le-am termi- 
пай» — «Păi, unde dai atitea telefoane?» — 
«La domnul Ixulescu. Dar de fiecare dată 
vecinul dumnealui Imi trinteste telefonul.» — 
«Păi ce caută vecinul domnului Ixulescu 
la telefonul dumnealui?» — «Păi nu, că te- 
lefonul e al vecinului. Domnul Ixulescu 
n-are telefon si voiam să-l anunţ pe veci- 
nul dumnealui să-l anunţe»... Toate astea 
se întimplă la 4,30 dimineața. Te minunezi 
sincer de citä răbdare pot da dovadă сі- 
teodată vecinii colaboratorilor cinemato- 
grafiei... Pină la urmă, se hotărăște să se 
plece fără domnul Ixulescu. Timid, arunci 
o intrebare: — «Da' putem filma fără el?» 
— «Bineînţeles, răspunde superior Leoni- 
ca. Domnul Ixulescu n-are nici un fel de 
racord cu scena de azi. Dumnealui avea 
treabă pentru săptămina viitoare»— «Dar 
ce rol joacă domnul Ixulescu ?» — «Nici un 
rol». — «Păi atunci?» — «Dumnealui tre- 
buia să vină la Buftea să-și aleagă o colivie 
adecvată»... Bănuind vag că nu te-ai trezit 
bine, si că intelegerea-ti joacă о festa, 
rişti totuşi: — «Dar ce să caute domnul 
Ixulescu în colivie?» — «Păi nu, colivia 
este pentru Coco, papagalul dumnealui, pe 
саге 1-а închiriat echipei pentru scena In- 
mormintării»... De bună voie si nesilit de 
nimeni, renunti la amânunte. Ajunşi la 
Buftea, începe cosmarul costumatului, де 
multe ori constati că cismele nu intră реп- 
tru că sint ale lui Besoiu și ăsta are picior 
de aristocrat, sau că pălăria te lipsește 
complet de simțul văzului, pentru că e a 
lui Bältäretu şi el poartă 64 că аге un сар 
de filozof. Pină la urmă toate se rezolvă 
și, machiat, costumat, gata pentru filmare, 
casti den trosnesc fălcile pentru că este 
abia ora 7 dimineața... Totul pare normal 
pina la orele 9 cind apare o persoană foarte 
nervoasă care tunä și fulgerä. Toată lumea 
intră în panică, mulți membri ai echipei cu 
funcţii nedefinite încep să alerge în toate 
direcţiile cu scopuri la fel de bine nedefi- 
nite. De obicei persoana aceasta dinamică 
si total nemulțumită este şi regizorul... 
Toată lumea coboară pe platou, se corec- 
tează lumina, se mută girafa pentru că face 
umbră pe fundal din care cauză inginerul 
de sunet continuă cearta cu operatorul şef, 
ceartă care a început odată cu apariţia fil- 
mului sonor, În sfirsit, te cheamă regizorul 
şi-ţi explică се аі de făcut — «Аі o scenă 
grea, în care spui partenerei un lucru greu 
de spus, pentru că sintetizează întreaga re- 
latie dintre voi, relaţie dintre cele mai com- 


A servi cu ... bilete 


Fragmente din scurte discuții auzite 
în birourile directorilor de săli cinemato- 
grafice. — Nu vă supăraţi, as dori două 
bilete pentru spectacolul де astä-searä.... 
— Cine sinteti dv.? — Nu eu, tata are legiti- 
matie de protocol şi m-am gindit că... Sau: 
— As vrea să mă serviţi cu patru bilete. 
Mi-ati mai dat dv. și altădată. — Cine sinteti? 
— N-are importanţă, un cetăţean ca oricare 
altul.... Sau: — Mă iertati că vă deranjez, 
ne-ati putea da șapte bilete? — Sapte? 
Dar cine sinteti? — Sint elev la liceul econo- 
тіс şi mai sint cu şase colegi.... — Bucuros, 
poftim... Sau: — Cum, nu mai aveti bilete 
de protocol? — Nu, dar mă iertati, n-am 
văzut legitimatia dv... — Nici nu ţi-o arăt, 
dar am să-ți arăt cine sint eu, ai să vezi 
dumneata... Sau: — Nu ştiu dacă mă 


cunoaşteţi... —Nu, domnisoará, nu vă cu- 
nosc. — Dar mă vedeți în fiecare zi, aici, іп 
fata cinematografului, cind vreţi să traver- 
sati pe roșu și eu nu vă dau voie... — Cum, 
dumneata? — Da, dar acum nu sint în 


uniformă, că sint în timpul meu liber și as 


vrea să văd filmul cu o colegă de-a теа... 
— Poftim, si vă rog să mai poftiti ре la noi... 
Sau: — Maestre, știi, eu sint actorul Cu- 
tare... — Se poate, eu nu vă cunosc, mă 
iertati, sint foarte multi actori și... — A, cum, 
nu ma cunosti? Sigur, pe noi, cascadorii, nu 
ne cunoaşte nimeni... — Mă rog, cite bilete 
vreți? — Eu? Niciunul. Adică nu vreau 
bilete, vreau un biletel de la dv. pentru 
cinematogratul X că e acolo un film cu pac- 
pac... Sau: — Bună seara, bună seara, te 
salut, ce mai faci, dragă? — Multumesc. 


plexe și pe care eu vreau s-o fac și mai 
complexă... Fii atent cum faci, că ești în 
prim plan, privește aici, la parteneră, care 
te privește galeș». — «Dar unde este 
Safta» — că aşa o cheamă în film pe parte- 
пега. — «Nu vine la filmare, pentru că mai 
are două zile la filmul «Cocotierul din Mizil». 
— «Si eu atunci la cine mă uit?» — «La 
тіле!» — spune regizorul, alias Safta, pri- 
vindu-te gales și crucis... Te concentrezi 
cit poți, faci abstracţie de barba şi mustata 
regizorului și zici textul acela complex: 
— «Ти, ce mai faci?»... După citeva ase- 
menea scene, te trezești că s-a tăcut orele 
18 si că trebuie să pleci urgent la teatru, 
unde joci într-o piesă a unui oarecare 
Shakespeare... 


Şi așa a mai trecut o zi de filmare, ase- 
mănătoare cu altele de la alte filme, unde, 
in loc de papagal, domnul Ixulescu trebuie 
să aducă un tanc, pe Leonica o cheamă 
Medolica, iar regizorul e ras și chel... Bine- 
înțeles că singura satisfacție o ai după 
premieră si-ti vine tot de la ei, săracii spec- 
tatori, cind ţi se spune timid: — «Maestre, 
ati fost nemaipomenit! Mai ales în scena 
aia cind vă uitaţi in ochii ei și-i spuneati: 
Tu ce mai faci? Aveati atita durere, atita 
bucurie, atita neliniște si timiditate în pri- 
vire, încit m-ati cuceriti» 


Amza PELLEA 


— «Şi eu atunci 
la cine mă uit?» 


Vreti să vedeți filmul? — Nu dragă, ce naiba, 
se poate? Dă-mi și mie voie să dau un tele- 
fon... — Sigur, dar știți, telefoanele astea eu 
le plătesc din buzunar, ni s-a atras atenția 
de la întreprindere că telefoanele noastre 
nu sint publice... — На-һа, tot glumet, tot 
glumet... Sau — lubitule, mă cunoşti, nu-i 
аза? Eu sint actor, e adevărat că din рго- 
vincie, dar joc şi eu în premiera de astă- 
seară. — A, se poate? Cum să nu vă cu- 
nosc? Ce, e prima oară că veniţi pe la noi? 
— Asa е, așa e. Uite, dä-mi te rog opt 
bilete pentru prietenii mei si-ti aduc eu 
banii miine... — Da, dar vă amintiţi, de la 
premiera trecută, de acum un an, a rămas 
să-mi aduceţi 48 de lei... — O, cum роў sá 
fii aşa meschin? Ce naiba, n-ai încredere іп 
mine? Sau: — Bună seara, dragul meu, ce 
te um asa, nu te asteptai sá-p vezi soția 
la premieră? — Dacă ai ști ce bine-mi pare 
că te văd, ești singurul om căruia pot să-i 
spun că nu mai am bilete fără să-mi fie 
teamă că o să mă reclame! Sau, sau, sau... 


Radu GEORGESCU 


pozitiv 


Cursa, 
un film- 
dialog 


Cum te întorci, cum te räsucesti, 
dai mereu de o evidenţă: filmul e 
ca romanul — mult mai uşor de 
împărțit în categorii, genuri, mo- 
duri, decit de definit o dată pentru 
totdeauna și pentru toate dictio- 
narele lumii. Mai de curind m-am 
mai gindit la o împărțire — n-o să 
fie ultima — și anume: există filme 
monolog înaintea cărora trebuie 
să taci si să privesti, există filme 
care cer dialog, în timpul cărora 
iti pare necesar să te ridici іп pi- 
cioare бі să pui o întrebare celor 
care joacă. Să-i întrebi: de ce? 
pentru ce? cum? care?... Nu e o 
împărțire estetică, pentru că unele 
filme-monolog sint atit de neinte- 
resante incit nici n-ai ce întreba, 
totul fiind clar ca apa chioară de 
care nu ţi-e sete. Altele spun ceva 
ce nu te interesează — și-atunci 
îţi pui frumusel pălăria și mergi la 
altă firmă. 


Alte monologuri le «asculti» însă 
cu sufletul la gură, vii a doua oară, 
ca şi cum ai pune un disc din nou, 
бі încă o dată, pină ce melodia 
intră în tine pentru totdeauna (fru- 
mos cuvint). 


În filmele care te invită la dialog 
nu te plictisești, chiar dacă nu to- 
tul e la fel de interesant, nu totul 
e formulat cu precizie. Bunăoară, 
un astfel de film mi s-a părut a fi 
Cursa. Calitatea principală a aces- 
tei pelicule e aceea că personajele 
au o elementară condiție de viabi- 
litate şi anume că au o biografie 
inainte de a intra pe ecran, o alta 
după ce ies. Personajele care spun 
totul despre sine într-o sută de 
minute sint mai putin credibile 
decit cele care spun ceea ce au 
de spus, ceea ce le vine la gură 
în o sută de minute de imprejurari 
ce-i surprind іп acțiune. Ре ele, іп 
special, iti pare necesar să le in- 
trebi cite ceva, să provoci dialogul, 
adică, de fapt, să devii tu însuţi 
un fel de personaj episodic al fil- 
mului. Căci personajele episodice 
(a nu fi confundate cu personajele 
secundare, de fapt simple figuratii, 
decoruri) fac sarea si piperul unui 
film-dialog. Cum bunăoară acea 
femeie imbrobonatá de sudoare 
spălind rufele soțului înșelător si 
absent, muncind fiindcă e obligată 
să-și vadă de treabă (aga е viata!), 
dar și pentru că trebuie «să facă 
ceva» în tensiunea nervoasă a ace- 
lei seri ploioase în care se desco- 
peră vinovată fără vină. E stupe- 
fiată și tulburată. Foarte bun acest 
episod. Ce va spune ea soțului ei? 
Cum va fi căsnicia lor de aici în- 
colo? Cind va uita de fata cu bagaje 
și plapumă nouă care trebuia (sau 
nu trebuia) să fie în locul ei? — 
iată cite întrebări, iată cite filme!... 

Filmele ce te invită la dialog 
încep de la un scenariu compus 
în acest sens — dar fin si de ca- 
pacitatea actorilor de a întreţine 
acest «mister» al firescului: ceea 
ce se întimplă, în chip fericit (chiar 
dacă nu іп toate episoadele) іп 
această Cursă capricioasă prin în- 
suși subiectul și genul adoptat. 


Gelu IONESCU 


i 


lupta 


cu sabloanele 


Banii, dar si viata 


Într-adevăr, la Patima, cind 
muncitorii nationalizeazä în- 
treprinderea, sala arhiplină 
aplaudă, precum la wester- 
nuri cînd înving binele şi po- 
zitivul. Cind Sever, fiul, îi 
întoarce spatele mamei sale, 
dezgustat де monstruozitatea ei, sala Une 
cu fiul, într-un elan crud și justificat. Sint 
două reacții elementare, spontane, extrem 
de interesante pentru tofi cei preocupati 
de lupta cu sabloanele în filmul nostru. În 
exactitatea și sobrietatea ei regizorală, Pa- 
tima are parte nu numai de creația unui 
«monstru» ca Draga Olteanu, actriță de 
talia unei Simone Signoret sau a oricărui 
cap de afiș în acest gen al femeii-imperiu, 
ci şi de o idee veche dar de o mare prospe- 
time, pasionantä, de care prea puține filme 
contemporane cu noi s-au preocupat În 
cumintenia lui lineară dar bine articulată, 
Patima îndrăznește să descopere pentru 
cinematograful zilelor noastre un meca- 
nism simplu ca oul lui Columb, foarte 
eticace, plin încă de virtuţi dramatice, de 
care doar citiva, rareori, s-au atins, fiindcă 
declanşarea lui nu se poate face fără 
riscul de a-ţi frige degetele. Simplu, dra- 
matic şi eficace — mecanismul acesta e 
întotdeauna încins și dacă nu duce la іп- 
candescentä (si în acest film el duce ріпа 
aici), nu duce la nimic. Nu te poți juca nici 
măcar Într-o comedie cu el. Poti face de 
dragul lelii «Dragoste la zero grade», 


Camil Petrescu susținea 
undeva că prima calitate a 
unui artist autentic este pute- 
rea de a fi obsedat de un 
singur tel estetic, de a nu se 
lăsa pradă risipirii N-avea 
încredere în artiștii care se 
incápátinau să rezolve toate dilemele, îi 
erau mai apropiați cei care se dedicau uneia 
singure. Mi-am amintit de această observa- 
tie admirind-o pe Draga Olteanu, protago- 
nista filmului «Patima».... 

Sint, dacă nu mă Insel, aproape cinci ani 
de zile — ce repede trece timpul — de cind 
Draga Olteanu mi-a mărturisit dorința ei 
cea mai secretă, de a face un film după o 
nuvelă de Petru Vintilă. Nu cunoșteam 
nuvela, însă din felul în care strălucita 
actriță mi-a povestit-o mi-a fost foarte ușor 
să-i înțeleg obsesia. O interesa drama unei 
femei simple, normale, care sub presiunea 
bunăstării găsea fericirea inutilă. Acum, în 
reclama de la cinematograful «Scala», ve- 
dem chipul Dragăi Olteanu ре filigranul 
unei bancnote. O obseda acest personaj 
şi-mi mărturisea că nu va avea linişte pină 
cînd nu-l va juca. Cunoscind dificultățile 


nema 


dar din clipa cînd spui că ai văzut — de 
exemplu — o comedie «Dragoste cu zero 
lei, zero bani» sau, pentru a fi mai con- 
cret, «Cum se fură un milion», urechea se 
ciuleşte altfel, mintea e imediat atitatä, 
imaginaţia începe să fiarbă. Banul, cu ceea 
ce naște şi ucide în om, cu ceea ce implică 
si explică, cu fascinația si oribilul său, е 
unul din subiectele mari și tari ale artei, 
dind relaţiei fundamentale dintre real și 
ideal o dimensiune fără de pereche. Cel 
care știe în artă, pe hirtie sau pe pinză, să 
descrie un om cind are (sau n-are) bani, 
a pus mina pe o moară cu noroc. Nu-mi 
va scoate nimeni din cap că filmul romä- 
nesc cu acest titlu are o asemenea rezis- 
tentä fiindcă autorul lui a avut talentul si 
inteligența să creadă în forța dramaturgică 
a lui Slavici și s-a supus la obiect, obiectul 
și subiectul la Slavici fiind — ca la nimeni 
altul în literatura noastră — banul, acest 
blestemat «duh al aurului» despre care 
Veroiu si Pita ne-au dat o imagine extra- 
ordinară în cinematografia noastră. 
Pentru a nu fi ipocriti, să acceptăm însă 
imediat că e mai ușor să faci filme despre 
banul în capitalism, într-o lume în care 
banul e totul — dar această comoditate, 
bizuită și înlesnită de analize nemuritoare, 
nu poate fi şi o Indreptátire pentru timidi- 
tatea, pudoarea, cu care scenariştii noştri 
atacă acest subiect în filmele ce vin spre 
zilele noastre. Dacă nu se pot trece cu 
vederea acele comedii simpatice ale lui 


Geo Saizescu și D.R. Popescu (la care — 
coincidență! — operator a fost tocmai 
actualul regizor al Patimei, George Cor- 
nea), vehiculind personajul individualist al 
lui Papaiani care știe cite ceva despre bani 
si rolul lor contradictoriu în viata socială — 
n-aş putea numi multe filme care sá pri- 
vească «tema banului» — cum se zice la 
școală — într-un chip nou, adică inte- 
grind-o în acel pasionant proces al formă- 
rii unei conştiinţe noi, socialiste, genera- 
toare de adinci mutații în tot ce-i veșnic 
sau Isi zice așa. Pe această temă, filmele 
noastre, desfășurate în plin socialism, nu-și 
prea dau ghes să descurce complicațiile 
(inerente temelor mari și viziunilor adinci) 
ca şi cum banul ar fi rămas — са în capi- 
talism — «ochiul dracului» şi eroii nostri 
foarte angelici nu ar avea puterea să se 
uite la el, temători ca aceasta să nu le 
scadă ceva, fie din ideal, fie din real. Or, 
de foarte multe ori, tocmai această igno- 
rare a «materiei» le dá un aer ireal şi idea- 
lizat Documentele de partid privitoare la 
construcția noastră socialistă nu trec 
niciodată cu vederea realitatea economică 
a unei orinduiri în care s-a săvirșit o revo- 
lutie şi în relația dintre om şi ban. Banul 
nu mai este clasicul «ochi al dracului», o 
forță neapărat dezagregantă, alienantä — el 
poate fi privit drept în față, cu alti ochi, 
fără teamă; această privire nouă poate fi 
nu o dată definitorie pentru erou, plină de 
consecințe pentru artă, inclusiv pentru arta 


filmele poetului 


Dreptul la obsesie 


«Rolul» vieţii nu înseamnă 


neapărat 


Hamlet sau Ofelia... 


care apar inevitabil între aspirație şi reali- 
zare, credeam că pină la urmă va obosi. 
Şi Draga Olteanu nu a obosit, s-a incápáti- 
nat să-și ducă proiectul pină la capăt, a 
fost pentru mine una din bucuriile cele mai 
inalte. M-au bucurat puterea și devotamen- 
tul cu care și-a exprimat şi desävirsit ob- 
sesia ei artistică. 

Cred că fiecare mare actor are dreptul la 
un vis. Si cu toții nu vom avea decit de cisti- 


gat cînd marii actori ni se vor dezvălui în 
ceea ce cred ei că au mai bun și mai adinc. 
Un regizor, oricit de genial ar fi, n-are cum 
să cunoască exact valenţele secrete ale 
actorilor, actorii au si ei dreptul, măcar о 
singură dată în viatä,sä-si hotărască perso- 
najul. 

Pe o anume treaptă, în ciuda vanitatii 
lor profesionale și copilărești, actorii capá- 
tă conștiința puterii lor, ei renunță la iluzii, 


cu care punem іп valoare dramatismul nas- 
terii noilor relații socialiste dintre oameni, 
etica acelei cointeresări materiale în care 
muncitorul nu mai e desfigurat de ban și 
nici supus lui. Există — indiscutabil — o 
nouă concepție despre cîştig si pierdere, 
despre avere si profit în socialism, o rela- 
tie nouă dintre averea colectivă şi profitul 
individual. Există — fără îndoială și fără 
să apelăm la idealizări demagogice — un 
mod nou de a «pune omul mai presus de 
ban», cum îmi spunea o dată un macara- 
giu la Bicaz, muncind pe un ger de minus 
cincisprezece grade... 

Fără să le fie nici cald și nici frig, scena- 
riile noastre, dialogul, scenografia si costu- 
mele au o optică egalizatoare şi «discretă» 
asupra eroilor. Mai toți par а avea acelaşi 
salariu. Banii ca atare, fie si fugitiv, nu apar 
în existența ба ог, mamelor, fiilor și fiice- 
lor de care ne-am mai ocupat. La CEC — 
instituţie cu greutate în orice orășel — nu 
se intră, n-am văzut eroi să depună sau să 
scoată de pe acolo ceva. Zi de salariu nu 
există (printre excepţiile memorabile, aceea 
de mare emoție a lui Ciobotárasu іп Aş- 
teptarea). Micile și vitalele socoteli buge- 
tare, ratele, împrumuturile, C.A.R.-ul, astea 
nu-s nici măcar «fleacuri», detalii, căci 
despre ele scenariștii noștri pur și simplu 
nu discută, regizorii nu văd pe aici mai 
nimic nou, cînd fiecare ştie că-n viată nu-i 
tocmai aşa. Se dezbat nu o dată idei înalte, 
se aprind conflicte de producție consisten- 
te — dar de multe ori ele nu depăşesc enun- 
tul, nu capătă forță emoțională, ele omitind 
contingentul, rentabilitatea, cointeresarea 
materială, condiţiile esențiale între existen- 
tä si conștiință, între productivitate si mo- 
rală. Existenţa — în care azi «banul nu mai 
e totul», dar nici chiar nimic, în care «eco- 
nomicul» nu se mai reduce la ban, dar nici 
nu-l poate încă eluda — nu are consistență 
artistică si atunci, de unde expresia gravă 
pentru idee? Filmele care ignoră sau apla- 
tizează latura economică a existenţei eroi- 
lor — reducind-o doar la realizarea planu- 
rilor de producție, la o idee prea generală 
despre muncă — perpetuează în fond ideea 
unilaterală că tot ce Une de ban e sistema- 
tic meschin, hid, egoist sau lipsit de impor- 
tantá politică gi socială în viata omului nou. 
O privire realistă, adincă — demnă de o 
cinematografie realistă evoluată — trebuie 
să rupă cu acest șablon. Starea materială 
a eroilor noștri nu numai că nu e lipsită de 
contradicții, dar aceste contradicții — prin 
felul cum sint înțelese și depășite — pot 
pune în valoare calități esenţiale, departe 
de orice meschinării simplificatoare sau 
scheme räsuflate. O manipulare inteligentă 
a acestei teme «eterne» nu ar putea să nu 
descopere azi și marile generozitäti, esen- 
tialele dispute între pasiunea și datoria 
socialistă, între marile interese populare 
şi strimtul egoism, înfringerile sistematice 
ale afaceristilor morali, disprețul de tip nou 
faţă de omul acaparator, dezgustul franc fata 
de omul rapace, acele acte superioare de 
devotament, altruism şi depăşire de sine, 
acele investiții ale inteligenței constructive 
în valori morale superioare oricărui CEC 
sau «vițel de aur»; după cum — si nu în 
ultimul rind — ar putea apare şi noi surse 
de umor popular, fără de care leul nu circu- 
lă. Departe de a-i bagateliza funcţiile, «ba- 
nul nu mai e totul» în socialism, aceasta 
e o revoluție în ordinea morală şi econo- 
mică a omului — chiar dacă ea mai are de 
intimpinat rezistența viguroasă a vechilor 
concepții, niciodată ignorate de marxism. 

Dar ce subiecte noi se ascund în această 
înfruntare! 


Radu COSASU 


ізі dau seama unde ar putea străluci și unde 
ar eșua. Ei caută un rol pe măsura experien- 
tei şi a observațiilor lor, în această fericită 
și matură perioadă actorii devin dramaturgii 
propriilor lor posibile personaje. Experien- 
ta lor de viata, ca şi a oricărui creator, trebuie 
să capete o expresie. «Rolul vieţii» nu 
inseamnă neapărat nici Hamlet, nici Ofelia, 
ci acela menit să sintetizeze propriile obser- 
vatii, propriile experiențe. Acest rol, desigur, 
nu se poate juca decit o singură dată în 
viata, însă tocmai de aceea mi se pare teribil 
de interesant. N-ar fi păcat să nu avem un 
film în care temperamentul înșelător, greoi 
și viclean subtil a lui George Constantin să 
nu se dezvăluie în întregime într-o bună 
zi? Ar fi foarte trist să nu avem un film în 
care comicul straniu şi ingindurat a lui 
Marin Moraru să nu ne devină mai accesibil. 
Gheorghe Dinică, Gina Patrichi, Cotescu, 
Beligan, Olga Tudorache, Liliana Tomescu 
sau а Ша multi mari actori au dreptul să 
creeze un personaj echivalent cu experien- 
{а şi temperamentul lor.... 

Noi toţi vom fi beneficiarii acestei nobile 
vanitäti. 
Teodor MAZILU 


Nu Dar sint victim 


А fost синае LU 


ж 


ES 
SS 


Un travelling din Evul 
Mediu pina azi 


Giordano Bruno 


istoria oferä personajul: ma- 
rele filozof al renașterii ita- 
liene care a încercat să scoa- 
tá ştiinţa de sub tutela reli- 
giei și а fost ars pe rug, după 
opt ani de tortură a Inchizi- 
іеі, pentru că a refuzat să-și 
renege convingerile. Filmul lui Giuliano 
Montaldo structurează «modelul» savantu- 
lui umanist pornind de la biografia excep- 
tionalei personalități a veacului al XV-lea 
urmărită în toată concretetea și originali- 
tatea sa, dar se ridică, în disputa dogmă- 
libertate de spirit, intolerantá religioasă- 
umanism, la un tablou amplu, unul din 
acele vaste tablouri sociale și politice care 
fac forța cinematografului italian contem- 
poran. Giordano Bruno incepe cu spec- 
tacolul unei procesiuni religioase în Vene- 
tia sfirsitului de secol XV si se încheie tot 
cu un spectacol, cel al cruzimii şi inchizi- 
tiei; trupul savantului mistuit de flăcări іп 
Campo dei Fiori, în plină Romă renascen- 
tistă, Între coperţile filmului se înalţă о 
strălucită pledoarie pentru ideile revolutio- 
nare ale lui Giordano Bruno, de la teoria 
ştiinţifică şi totodată poetică a unităţii 
materiei, a universului infinit ca şi formele 
vieţii, a identificării spiritului cu materia, 
pina la atacurile vehemente Impotriva bise- 
ricii catolice «instrument al puterii» (cum 
o numește filozoful), instrument corupt și 
corupător de spirite. Filmul aduce argu- 
mente aprinse în procesul Bruno-biserică, 
dar şi Bruno-societatea vremii, cu tot ce 


stop cadru p | 


Cei trei ` 
muschetari 


adesea 


inegalä 


ri, interpre 
etc. O са 


dite 5 
trei mușche- 
și suscită 


toate că bil, fiecare dintre 


dat un 


ıdecatä impotriva 
evenimentelor lá 
t mod nou, or 
jinal sau, pur si simplu, neaşteptat, 5 


au pi , într 


implica ea ca dogmatism, ipocrizie, indo- 
lentá ori lașitate. Admirabilele portrete-pe- 
rechi: Morosini, spiritul generos care-l apä- 
ră pe filozof sau Mocenigo, trădătorul lui, 
iezuitul luminat Bellarmino și cardinalul 
fanatic Sartori, sau oscilantul papă Cle- 
ment al Vill-lea — sint toate dominate де 
impresionantul portret al lui Giordano Bru- 
no. Derutantă și totuși fermă personalitate, 
în moderna tălmăcire a lui Gian Maria Vo- 
lonté. Actorul dezvoltă cu impetuozitatea-i 
dramatică obișnuită, gama completă, difi- 
cilă a personajului său: ironia lui sarcas- 
tică, exploziva lui vitalitate, vehementele 
acuzări din prima parte a procesului şi 
gravitatea, din ce іп ce mai meditativă, pină 
aproape de seninătate dincolo de lucruri 
dinaintea execuției. 

Un operator de mare cultură plastică și 
talent reface ambianța epocii, somptuoase- 
le tablouri de gen dar și atmosfera terifi- 
antă a închisorilor venețiene, într-un dra- 
matic, rembrandtian joc de umbre și lumini 
ce sporesc forța acestui pätimas şi ітрге- 
sionant spectacol modern al unei lumi care 
se zbátea să iasă din ceea ce, mai tirziu, 
se va chema Evul Mediu. 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studiourilor italiene. Regia si 
scenariul: Giuliano Montaldo. Imaginea: Vilto- 
rio Storaro. Cu: Gian Maria Volonté, H. Christian 
Blech, Mathieu Carriére, Renato Scarpa, Charlotte 
Rampling 


sint gata sá má adaptez la orice for 
mulá convingátoare pe plan romanesc 
sau simbolic, 

In cea mai recentä versiune, in afara 
Jistributiei spectaculoase si de presti- 
giu, atrage atentia incercarea de a 
marca detaliul realist, documentar, mai 
ales in exterioare, in scenele de stra- 
dă, in figuratie, în vestimentaţie, etc 
Din ate, regizorul е inconsecvent 
şi alternează fără motivări clare acu- 
mulările de culoare ambientală, cu 
funambulescul excesiv, preocuparea 
de veridic si abandonul in fata tenta- 
tiei facilitätii. Dar, la urma urmei, С 
бі un asemene til contradict 
s-ar fi putut img 
sit de prea multe 
antrenul 

In ce priveste actorii, 
cu plăcere, coexistind $ 

пі diferite 
n minunatä 
plauzibil Michael York 


4 n-ar fi lip- 
i hazul şi 


-am urmărit 
reuşind în 
anime această 
e (cuceritor de 
rebarbativ, Oli- 
Richard C 


lugubre 


ea aparent, Faye Duna 
Chaplin) de care nu ne sátu- 


Nina CASSIAN 


wT 


lina aie y 

mor, altele sint grav ranite. 

insă trăiesc, iubesc, se bucură de fiecare 
răgaz, іпсегсіпй să fure frinturi de viata 
obișnuită: o petrecere improvizată, un dans, 
o hirjoană la marginea unui lan de griu, о 
panglică roșie împletită în cozi, o pereche 
de cercei purtaţi pe furiș... 

Cu excepția unei singure secvențe, răz- 
boiul nu este prezent în cadru decit prin 
consecințele lui, prin trena de mine, gre- 
nade şi bombe neexplodate pe care а lá- 
sat-o în urmă şi pe care ele, fetele, au me- 
nirea s-o anihileze. Filmul exploatează cu 


Acest fel de 


dragoste 


Fascinatia scriiturii cinematografice con- 
tinuă să-i atragă pe literati inspre experiența 
regiei. După Romain Gary, Marguerite Dur- 
ras — ca să cităm doar două exemple — 
italianul Roberto Bevilacqua s-a lansat şi 
el, temerar, în aventura transpunerii pe 
celuloid a romanului care îi adusese о ful- 
gerătoare consacrare: Acest fel de dra- 
goste. Subiectul era într-adevăr tentant, 
pentru că paralela dintre destinul unui 
(паг care se complace molatec într-o cásá- 
torie avantajoasă material, dar chinuitoare 
sufletește şi cel al tatălui său, militant 
ntransigent în rindul forțelor de stinga, 
oferea prilejul unei radiografieri lucide a 
societăţii italiene contemporane. Dar din- 
tre riscurile care îl pindesc pe un scriitor 
într-o asemenea transgresare din lumea 
imaginarului în aceea a imaginilor, cel dintii 
este excesul de literaturizare, de intelectua 
lizare a personajelor. 

În cazul de faţă însă, nestiinta autorului 
de a se plia regulilor narațiunii cinemato- 
grafice contează mai putin, pentru că aten- 
tia publicului se concentrează aproape 
exclusiv asupra interpretului principal, Ugo 
Tognazzi, realmente extraordinar într-un 
dublu rol — al tatălui si al fiului. Imprejurul 
lui mai gravitează și alti сҢіуа actori celebri, 
de talia unei vedete ca Jean Seberg sau a 
unui subtil cabotin ca Fernando Rey, dar 
prezenta lor este anulatä parcä de prezenta 
coplesitoare a іші Tognazzi, care oferă un 
veritabil recital, o lecţie de се înseamnă 
rol de compoziție. Întreg filmul fiind alcă- 
tuit dintr-o alternare de tlash-backuri cu 
momente din prezent, 1 urmărim ре Tog- 
nazzi cum imbätrineste sub ochii nostri, 
cum — dincolo de admirabilele măști create 
de machieur — i se înconvoaie treptat ume- 
rii, i se voalează vocea. Secventele de con- 
fruntare dintre cele două personaje întru- 
chipate де el dau măsura virtuozitatii aces- 
tui mare, foarte mare actor, care izbuteşte 
să ducă singur în spate un film nu lipsit 
de merite, dar care nu se ridică desigur la 
înălțimea veieitätilor regizorului său — scrii- 
torul Alberto Bevilacqua. 


Manuela GHEORGHIU 


Producţie a studiourilor italiene. Scenariul: 
si regia: Alberto Bevilacqua. Imaginea: Roberto 
Gerardi. Muzica: Ennio Morricone. Cu: Ugo Tog- 
nazzi, Jean Seberg, Ewa Aulin, Fernando Rey 


Pane Wi vän- 
fiecare on) obişnuit ел... + pot 
ігі, aşa cum au dovedit-o aceste foarte 
tinere fete. 

Cristina CORCIOVESCU 


Productie a studiourilor «Lenfilm» Regia: 
Anatoli Vehotko, Natalia Troscenko. Scenariul: 
Budimir Metainikova. imaginea: Alexandr Ceciu 
lin. Cu: Valeri Zolotuhin, E. Vasilieva, V. Fedorova, 
Е. Sabelnikova 


Magnolia 
infloreste din nou 


Filmele coreene impresioneazä mai ales 
prin acuratetea demonstratiei. Eroii merg 
mereu si fără ezitare drept la țintă. Credinţa 
în victorie îi ajută să învingă toate obstaco- 
lele. «Magnolia» este numele conspirativ 
al unei femei, medic de profesie si agent al 
serviciului de contrainformaţii al armatei 
populare căreia i se încredințează misiu- 
nea primejdioasă de a pune mina pe pla- 
nurile unui depozit de combustibil al dus- 
manului. În jocul complicat al suspiciunilor, 
al verificărilor, al capcanelor de tot felul, al 
agenţilor dubli, eroina înaintează pas cu 
pas, fără soväire, descoperind și utilizind 
toate slăbiciunile dușmanului. Cu chipul 
străluminat de bucuria victoriei şi de flă- 
cările depozitului care învăpăiază cerul, 
«Magnolia» înfloreşte din nou în acordu- 
rile majestuoase ale muzicii care släveste 
patria şi pe strălucitul ei conducător. 


N.C.M. 


Producţie a studiourilor coreene. Un film de: 
Ton Ghi No. Cu: Li Ben Ha, Hvan Sok Bok 


Trandafirul alb 


Episod din războiul pentru aurul negru 
dus de Republica Mexicană împotriva mari- 
lor companii străine. Acţiunea se petrece 
în 1936 și relatează evenimentele ce au 
determinat naționalizarea societăților străi- 
ne, exploatatoare de petrol. Filmul, conceput 
ca un story — cu accente де melodramä 
— al relaţiilor dintre un fermier mexican 
tenace, care nu înțelege să-și vindä pămin- 
tul străinilor, și o mare companie ameri- 
cană, se constituie treptat ca o frescă a 
luptei pentru independența economică a 
unui popor. Printre cele mai interesante 
secvențe notăm documentarele epocii de 
la marile manifestații populare în sprijinul 
actului de naționalizare propus și dus la 
bun sfirgit de preşedintele Cardenas. 

5.0. 
eee 


Producţie a studiourilor mexicane. Un film 
de: Roberto Gavaidon. Cu: Ignacio Lopez Tarso 
Christiane Martell, Reinhold Olzewski, Rita Macedo. 


Sai Kä sp ым 


оғ. m ww“ 


wn ым 


Sondaj 


” . 


іп cine-univers , 


Am mai avut ocazia să amin- 
tim în aceste coloane despre 
una dintre tendinţele cele mai 

NEMA caracteristice ale artei cine- 

matografice contemporane,si 

anume accentuarea caracte- 

rului documentarist al multor 
filme de ficțiune. Aceasta înseamnă si 
estomparea într-o măsură a rigidelor gra- 
nite de altădată dintre documentar şi artistic 
şi folosirea tot mai abundentă a unor «cita- 
te» documentare Іп desfăşurarea povestii 
imaginate dar, mai ales, aceasta înseamnă 
un anumit stil, opus vehement sofisticărilor 
si pretiozitätilor și care incearcă să redea 
sentimentul vieții autentice printr-o tratare 
asemănătoare aceleia cu care spectatorii 
sint obişnuiţi din vizionarea documentelor 
cinematografice și a unor emisiuni de tele- 
viziune. Un stil care să dea acut sentimentul 
adevărului surprins direct, fără elaborári 
savante și aranjamente migăloase, un stil 
care nu evită stingăciile, repetările, variațiile 
de cadență, ci urmărește, înainte de toate, 
să satisfacă setea de autentic a publicului 
de azi. 

Poate nu gresim dacă observăm în cine- 
matografia contemporană o anumită înde- 
părtare de procedeele traditionalo-natura- 
liste, de pildă de transpunere a realității 
și de polarizare a metodelor de expresie în 
două direcţii contrare: una cea documenta- 
ristă și cealaltă folosind din plin elementele 
onirice și o anumită irationalitate a fluxului 
de imagini. 

E evident că documentarismul e mult mai 
apropiat de cinematograful militant şi că 
acesta folosește calcarea pe realitatea 
directă ca o armă în lupta pentru eliberarea 
spirituală si materială a oamenilor. Tendinţa 
aceasta e deosebit de vizibilă în numeroase 
filme provenind din lumea a treia. 

Strădaniei spre realizarea unei autenti- 
citáti documentaristice li corespunde în 
ultima vreme și apariția unui gen nou care 
a reţinut atenţia criticii cinematogratice. 
E vorba despre ceea cea fost numit «docu- 
mentarul de ficțiune». O asemenea formulă 
ascunde, după vechile norme, o contradic- 
tie în termeni. De fapt avem de-a face cu 
prezentarea unei povești reale,cu personaje 
adevărate, care au existat într-adevăr si 
care s-au comportat și s-au exprimat așa 
cum ne sint înfățișate în film. Caracterul де 
ficţiune este exprimat de faptul că aceste 
personaje sint interpretate de actori, iar 
împrejurările reale pe care filmul le evocă 
n-au fost filmate în momentul desfăşurării 


de acord? 


0 sperantá a cinematografului de azi: 
Documentarul de fictiune 


«Intotdeauna un reporter a iost de fatá.» 
Din pácate, nu si un operator. 
Si totusi... 


Reconstituirea «pe bazá de documente» a unei drame 
care a tulburat lumea in secolul trecut: 
«Adele Н» — Н de la Hugo (Isabelle Adjani si Francois Truffaut) 


lor, сі sint reconstituite pe platouri sau în 
decorurile naturale autentice. 


John Reed in Mexicul insurgent 


lată, de pildă, filmul pe care cineaștii 
progresiști mexicani l-au consacrat prezen- 
tei lui John Reed în Mexic, în anii 1913--1914. 


ale Cahil-ilor, ci tăria supraomenească 
a oamenilor angajaţi in conflagratie. Ci- 


Nepieritorii 
Citind într-o cărticică deşteaptă са 
westernul е o productiune unde binele 
răpune răul si triumfă intotdeauna, sa- 
lutat de trimbita dreptăţii, văzind şi că 
un cinematograf atit de pretentios cum 
e «Patria» Une pe frontispiciul o atare 
nobilă arătare, m-am năpustit spre acel 
benefic spaţiu де cunoaștere cu cea 

mai precipitată sete de adevăr. 


Am fost pe deplin răsplătit. Era із- 
toria Imbälsämatä de parfumuri tropi- 
cale a unei familii orfane de mamä, 
compusä din tatä, Ни, bunic Іп pragul 
decesului, învăţătoarea candidată la ті- 
na văduvă a capului familiei şi un от 
de culoare devotat pină la sacrificiu. 
Acest eșalon al binelui pornește o luptă 
nävalnicä impotriva mai multor suspecti 
din regiunile limitrofe, luptă în cursul 
căreia se forjează și diverse caractere. 
Chestiunea se complică întrucitva, de- 
oarece şeful clanului familial е seriful 
Cahil, în timp ce fiul său cel mai mare 
e spărgător de bănci, iar fiul cel mai mic, 
deocamdată, din cauza virstei imature, 
numai complice şi tăinuitor. Pentru a-i 
reeduca în chip discret, tatăl arestează 
mereu alti răufăcători dech cei reali, 
aplicind din cind în cind, copiilor ui- 
miti, cite о scatoalcă pedagogică alu- 
zivă, pe care însă, din păcate, aceștia 
nu о pricep іп esența ei, ci doar ca 
fapt brut. E drept, nici nu-i ușor să faci 
pedagogie eficace călare. 


Partea pasionantă a filmului o con- 
stituie însă nu tribulatiile educaţionale 


neva azvirle un cuțit care se infige adinc 
în pieptul atletic al serifului. Acesta 
privește dispretuitor obiectul intrat іп 
el, ІІ scoate са ре о scobitoare și-l 
aruncă,unde credeți? — cit colol... Apoi 
se tamponează la locul sinistru cu pu- 
tin whisky, cam іп felul in care o balerină 
și-ar tapota іп antract truntea transpi- 
rată. Un admirator județean al eroului 
comunică, în mezzovoce, fiilor, că tot 
asa iși extrage seriful şi gloantele din 
corp, atunci cînd se intimplá ca vreunul 
tras іп direcția sa să-l si pătrundă. 


Nu e, desigur, unicul caz, regiunea, 
puternic Impáduritá, fortificä miraculos 
constitutiile fizice. Căci Іа puțină vreme 
după, alt ins local smulge un copac din 
rădăcină, din goana calului şi, cu acelaș; 
prilej, îl infige în pieptul devotatului om 
de culoare. Ce face acesta? Acesta 
extrage copacul din pieptu-i, dar nu-l 
mai azvirle cit colo, ci îl infige, la rindul 
său, în pieptul atacatorului care, fiind, 
probabil, din ай ţinut, nu mai rezistă 
la proba cahiliană şi sucombă. În tata 
atitor pilde, aproape neomenesti, де 
tărie a caracterului și pieptilor, copiii se 
purifică sufletește si se arată apți de 
a deveni ei іпҙіҙі егін, dacă li se уа 
oferi ocazia. 


Am plecat din sală adinc cutremurat 
si nu pot scăpa nici acum de ideea, 
inculcată de film, că binelui nu-i e 
deloc ușor să Invingă răul, chiar dacă 
cinematografia însăşi se așază ре pro- 
blemă cu partea ei cea mai pozitivă, 
inclusiv 
Wayne. 


greutatea actorului John 


Valentin SILVESTRU 


După cum se ştie, John Reed a fost una 
dintre marile figuri ale gazetăriei revolutio- 
nare americane și el a rămas pentru tot- 
deauna, în conștiința omenirii, prin excep- 
tionalul său reportaj «Cele zece zile care 
au zguduit lumea», consacrat revoluţiei 
din Octombrie 1917 pe care Reed a träit-o 
nu numai ca ziarist, ci și ca participant 
insufletit. Mai putin cunoscut e faptul că 


realitatea fanteziei 


Mozart și montajul 


Ambitia autorului total de film ar trebui 
să fie aceasta: să-l oblige pe spectator să 
exprime adevărul şi numai adevărul atunci 
cind, ieșind din sala de cinematograf, 
spune: «Am văzut un film!» Sublinierea 
ne aparține. Căci deocamdată spectatorul 
vrea să zică de fapt că a... auzit un film. 
Cind afirmă «am văzut», el se referă ade- 
sea la explicaţiile în limba română scrise 
în partea de jos a ecranului, la filmele străi- 
ne. S-a observat că de cele mai multe ori 
replicile traduse timid tind să acopere nu 
numai partea de jos, ci ecranul întreg. 
Specialiştii în titrare au băgat de seamă 
probabil că pe spectator nu-l interesează 
în primul rind imaginea, ci firul întimplării, 
naraţiunea, ce-și spun eroii. Şi, atunci, 
acoperă intenționat imaginea cu propoziţii 
ce se succed са o lecţie. Autorul total de 
film trebuie să lupte, așadar, ca formula 
«Am văzut un film!» să fie deplin adevä- 
rată. Va mai trece mult timp pina cind visul 
acesta se va împlini. Dar va veni si vremea 
cind pentru a admite că Donald s-a pre- 
făcut într-un acordeon, spectatorul nu va 
mai avea nevoie de sunetul acordeonului, 
sincronizat cu imaginea. Prima idee de 
film trebuie să fi fost simplă, apoi cinemato- 
graful s-a complicat, mai exact: a devenit 
tot mai complex. Filmul nu trebuie să se 
transforme totuși din artă in industrie. 
Primele intuitii în legătură cu filmul au 
fost și cele mai apropiate de arta filmului. 
Ideile derivate, ulterior, nu au apropiat 
filmul de artă, cel mult au păstrat distanța 
inițială. 

Contemplarea unei picturi se produce, 
într-un muzeu sau într-o expoziţie, în tă- 
cere, fără muzică ori sunet. Însă cind rea- 
lizăm un tilm despre un muzeu де artă sau 
despre o expoziţie, «introducem» muzică. 


Reed, inainte de a muri, la numai 33 de ani, 
după cea fost unul dintre fondatorii Partidu- 
lui Comunist din S.U.A., a scris şi numeroa- 
se alte reportaje din viața muncitorilor 
americani și de pe cimpurile de luptă euro- 
pene ale primului război mondial. Printre 
acestea, un loc aparte îl ocupă jurnalul 
consacrat revoluției mexicane, Intilnirilor 
lui Reed cu peonii răsculați, cu conducă- 
torii detagamentelor revoluționare si, în 
primul rînd, cu legendarul general Pancho 
Villa. Filmul la care ne referim urmează 
fidel însemnările lui Reed, nepermitindu-si 
prezentarea unor imprejurári sau erori care 
nu figurează în cartea lui Reed. Mai mult, 
întreg dialogul este preluat fără modifi- 
cări (ci doar cu scurtări) din aceeaşi carte. 
Dacă un operator de film ar fi fost alături de 
ziaristul american în periplul său prin Mexi- 
cul insurgent, probabil că ne-am fi găsit în 
fața unui documentar propriu-zis, nu mult 
deosebit de filmul pe care-l avem astăzi 
în față. Dar un asemenea operator n-a 
existat și, 60 de ani mai tirziu, cineaști aflați 
pe aceleași poziţii politice ca Reed au re- 
constituit, cu ajutorul actorilor, documen- 
tarul care n-a fost turnat niciodată. Rezulta- 
tul este absolut impresionant. 


Un reporter, dar şi un operator 


E interesant că procedeele care stau la 
baza documentarului de ficțiune încep să 
fie utilizate și în filme artistice propriu-zise. 
Аза a procedat Francois Truffaut în esafo- 
darea filmului său «Copilul sălbatic» și tot 
așa procedează acelaș Truffaut în ultima 
sa operă «Povestea Adélei H», care nu se 
îndepărtează nici un moment de documen- 
tele autentice privitoare 1а destinul tragic 
al celei de-a doua fiice a lui Victor Hugo. 

Documentarul de ficțiune poate constitui 
un instrument exceptional де reinviere a 
unor pagini de istorie, reinviere dezbäratä 
de lestul asa-zisei istorii romantate. O 
cunoscută colecție franceză де cărţi istorice 
poartă titlul «Intotdeauna un reporter este 
de față» (ll y a toujours un reporter). Din 
păcate, nu întotdeauna a fost de față si un 
operator (mai ales dacă ne gindim la vre- 
muri ceva mai îndepărtate). Dar, cu fantasti- 
ca sa capacitate de a folosi toate posibili- 
tätile celorlalte arte si domenii ale spiritului 
omenesc, cinematografia încearcă astăzi 
să suplinească această infirmitate supără- 
toare. Multe speranțe sint permise. 


H. DONA 


Pentru film, fie că e artistic ori nu, muzica 
a devenit un fel de tic nervos. O pictură 
nu are nevoie de nici o explicaţie. Explicatia 
trimite la o intimplare, adica la proza се 
ar fi dincolo de tablou. Explicaţia lipită pe 
rama unui tablou seamănă cu replica tra- 
dusă, înscrisă pe ecranul cinematogratu- 
lui. Un film e ca o defilare prin muzee de 
artă, ca o suită de tablouri celebre animate 
de un Disney şi montate după principiul 
muzicii mozartiene. Cel mai mare maestru 
de montaj al tuturor timpurilor rămine auto- 
rul serenadei nocturne. Masa de montaj a 
lui W.A. Mozart a fost si rămine un în- 
treg univers, cea mai mare instalaţie 
de acest tip. Cind e ascultată bine, muzica 
mozartiană poate fi urmărită pe un ecran 
special. Cind asculti muzică adevărată, nu 
simţi nevoia să ti se ilustreze «auditia» cu 
imagini vizuale. Această nevoie o simt 
oamenii fără destulă imaginaţie. De ce tre- 
buie ajutat filmul de muzică? Muzica lui 
Beethoven se ascultă în intuneric. Un film 
adevărat se urmărește în linişte. Un sce- 
nariu scris trebuie să arate ca o partitură 
muzicală. S-a spus că în teatru importantă 
е teatralitatea. În film, importantă е... Тег- 
menul adecvat n-a fost creat încă. Termenii 
de acest fel apar cind arta la care se referă 
a îmbătrinit putin. În teatru faptul s-a pro- 
dus: de la Sofocle la O'Neill sint cu mult 
peste două mii de ani. 

Dacă voi face vreodată film, atunci prima 
mea creație cinematografică va fi «inspi- 
rată» de viata și arta celebrului sculptor 
de origine gorjană Constantin Brâncuși. 
Eroul meu îl va privi pe spectator de pe 
ecran timp de o oră și cincizeci de minute. 
Nu va face nici o mișcare, cel mult va clipi, 
din cind în cind, din ochii săi limpezi și 
mari. Cine va rezista o oră gi cincizeci de 
minute ?... Ce-și vor povesti spectatorii 
după reprezentație? Formula «am văzut 
un filmi» va fi singura mărturie valabilă a 
fiecărui spectator. 


ion LOTREANU 


filmul 


W politic 


Un „Wajda“ 
feroce si inspirat 
Critica e e “er pepe ina recunoaşte că 


leia create de Wajda іп ultimul său film, 
«Pămintul fágáduintein, chiar асеі саге-і 


tineri ai clasei avute se aruncă іп lupta 
nemiloasă pentru avere. Cum izbutesc 
— aceasta e tot subiectul. O atmosferă 
ardentă, o tensiune plină de ritm și 
forță, caractere puternice, пісі un răgaz, 
nici un moment de indiferenţă — acestea 
ar constitui marea performanță a lui 
Wajda, succesul său in «Pämintul fägä- 
duintei». Cei trei interpreți principali — 
Daniel Olbrychski, Andrzej Seweryn si 
Wojciech Pszoniak — realizează marile 


Heifitz, la 70 de ani 


105й Heifitz — regizorul sovietic care 


Scena de familie 1900 intr-o lume «de rechini si bănci 


inna Nehrebecka si 
Pämintul 


tie cu Glenda Jackson «cap de afişa. 
Actrița nu sia pierdut însă — са să 
spunem așa — capul şi judecă în ter- 
meni rigurosi: 

«Nu cred că există un singur actor 
în lume care să presupună că a fost 
perfect într-unul din rolurile sale. Nici 
un artist adevărat nu e mulțumit vreo- 
dată de ceea ce realizează şi ceea ce-l 
insufleteste neincetat este speranța per- 
fectionárii... Dar orice i s-ar intimpla, 
actorul trebuie să evite cu orice pret 
a se lăsa învins de indiferență. Aceasta 
i-ar fi condamnarea la moarte»... 


Andrzej Seweryn în 
fägäduintei 


ultimul» Wai 


cronica 
eroului real 


„0 imagine а 
complexelor americane“ 


La ora actuală, Hackman este una 
dintre cele mai originale personalități 
ale filmului american — şi studii se- 
rioase de psihosociologie incearcă să 
donnons i Saatan arisi aut, a ae 

зі» (nr. 175), Michel Cieutat incearcă 
о asemenea sinteză intre etica şi este- 
tica rolurilor lui Hackman, urmărindu-i 
evoluția, pas cu pas, si ajungind la a 


‘Comte lui Hackman cunoaşte şapte 
ani — primii — nesemnificativi, «roluri 
uitabile» care se înscriu în cele ma: 
schematice sabloane ale scenariilor cu 
«buni» şi «răi». Omul era un mic зотег- 
artist şi după expresia lui, «există un 
monstru în această regiune numit 50- 
maj». Pinä іп 1971, pină la acel French 
Conn joacă orice, în funcţie 
de metraj. Din acel an al consacrării, 
artistul realizează un salt extraordinar, 
rupind cu schemele clasice ale cinema- 


un refuz definitiv al inocentei — senti- 
ment atit de drag «sufletului-mediu», 
mediocritätü americane — o denuntare 
a inocentei ca sursă a ignoranței şi а 
esecurilor perpetue, pentru a dezvălui, 
în cele din urmă, o dramatică neputinţă 
a tuturor soluțiilor, «realiste» pină la 
vio utopice, idilice pină la evazio- 
nism. adincul ei, viziunea lui Hack- 
man — paradoxal, in filme «агі», pline 
de acţiune şi peripeții singeroase — 
сөйсін un aou ле 
de adult care trebuie să infringä toată 
acea mitologie a «copilului mare», din 
jalea si bucuriile cáruia s-au întrupat și 
s-au infruptat о intreagä literatură şi 
americanä. 


„Festivalul popoarelor“: 
fiecare film un act 
de acuzare 


Cel de al 16-lea «Festival al popoare- 


turii în regimurile fascizante, genocidele 
şi etnocidele. Fiecare film — un act de 
acuzare. Dintre operele де «viri» se 
remarcă aceea inspirată de Victor Jara, 
celebrul cintäret popular chilian, ucis 
în lagărul de pe stadionul din Santiago, 
film in care imaginile pline de vitalitate 
ale artistului, bucuriile sale, entuzias- 
mul däruirü sale, sint comentate pe 
tonul unei virbrante confesiuni de soţia 
sa. Contrastul dintre durerea femeii şi 
forta de a trăi a bărbatului produce «o 
emoție greu suportabilä», apreciază cro- 
nicarul ziarului «le Monde». Remarcabil, 
deasemenea, un documentar american 
despre fotograful-etnograf Edward 
Curtis, cel care și-a dedicat 36 de ani 
din viaţă (1896--1932) fotografiind cu 
furie, cu disperare, cu patetism, exter- 
minarea indienilor în S.U.A.; n-au mai 
rămas din acele triburi decit 40.000 de 
fotografii, de o rară calitate, datorate 
lui Curtis.. 


ene. Hac о viziune nouä 
in filmul american: refuzul 

inocentei. asumarea esecurilor. 
obligatia de a gindi adult 


реуе!? — fără să piardă farmecul aceste: 
copilării, cu crudele-i agresivitäti, cu 
brustele-i induiosäri, cu marile- tenaci- 
täti, Hackman le foloseşte, printr-un joc 
de o spontaneitate și o naturalete inega- 
labile, în slujba unui erou din се în се 
mai lucid, mai «adult», conştient de 
infringerile sale, asumindu-si-le, nici- 
odată disperat, tot mai clarificat asupra 
relelor care distrug orice «vis атегі- 
сап», perplex însă іп баба soluției. (Hack- 
man e unul dintre vechii suporteri ai 
lui Kennedy, ei recunoaște deschis: 
«După asasinarea celor doi Kennedy... 
am căzut cu toţii intr-o stupoare irezisti- 
bilág) Concluzia studiului dă о dimen- 
siune amplă portretului: «Denuntind 
sacrosancta inocentá ca sursă a oricărei 
ignorante, punind in chip neașteptat о 
frină oricărei acţiuni de ordin instinctiv, 
impunind simbolic necesitatea de a gindi 
— Насктап izbutește foarte eficace să 
dea o explicaţie crizei prin care trece azi 
nu numai America, dar toată lumea 
occidentală.» 


Documentul.sursa a filmului 


scurt - 
metraje 


@ Pierre Bost A murit în virstă de 75 
de ani unul din scenariștii de frunte ai fil- 
mului francez, Pierre Bost, cel care alături 
de Jean Aurenche a contribuit esenţial la 
acel «cinema parizian» de replică si dialog 
inteligente, protunde, poetice, cum dove- 
desc: «Jocuri interzise», «Traversarea Pa- 
risului», «Simtonia pastorală», etc. Priete- 
nul său Aurenche sfätuia regizorii tineri: 
«Pentru a scrie ceva bun trebuie să ai în 
minte o idee precisă: trebuie să-l uimești 
pe Bost. Nu-ţi va fi ușor»... Bost era dintre 
acei scenariști exceptionali care-ţi conden- 
sa cinci secvențe într-un singur plan. 
Rasă rară. 


Zi de lucru: 
Alfred 
Hitchcock 


la 76 ani ш 
gs == a б, 


® idee de western. Subiectul primului 
western african — «Cavalcada teribilä» — 
cu doi actori afro-americani ca vedete, fi- 
nantat de 20th Century Fox, realizat în insu- 
lele Canare, Sahara, cu karate si alte sche- 
me clasice: după războiul de Secesiune, 
un fost sclav negru aduce din Mexic în 
Statele Unite, la ranchul stăpinului său, o 
avere de 86 000 dolari, din vinzarea unor 
turme. O întreagă mafie albă se asmute pe 
urmele lui, dar tugarul — ajutat de un ай 
negru — va ieși victorios, curat, cinstit, 
dovedind că solidaritatea «de culoare» e 
mai puternică şi sfidează dezgustătoarea 
poftă de ciștig capitalistă. Scenariul — zice 
eg — ar fi meritat o soartä artisticä mai 
ună... 
Ш idee Hitchcock. În viitorul său film — 
al 53-lea — «bătrinul», credincios patimii 
sale de a trece pentru o secundă pe ecran, 
va avea o apariție uluitoare: doar umbra 


sa... 
Ш Idee-tele: celebrii producători francezi 
ai «Marilor bătălii din trecut» (Daniel Cos- 
telle, Henri de Turenne, Jean-Louis Guil- 
laud) au în proiect «Bătălia pentru Troia» 
şi «Bătălia de la Belleville», o «televizare», 
in spiritul emisiunii, a luptelor pentru Co- 
muna din Paris. Ca proiecte speciale — în 
afara «dosarului lor»: «Minunata poveste 
a Jocurilor Olimpice» si «Märeata aventură 
a automobilului». 


Rubrica «Filmul, document al epocii - 
Documentul, sursă a filmului» este 
realizată de Radu COSAȘU 


tunelul 
timpului 
„e XE RE d mate e 
Uzina de vise viseazä 
la ce a mai visat... 


Vestile despre prosperitatea Holly- 
woodului continuä sä fie contradictorii. 
Unii scriu pe larg despre criza şi decä- 
derea cetăţii, ca imediat să apară opti- 
mistii bazati ре retetele fantastice reali- 
zate cu filmele fantastico-catastrofice. 
(Noi proiecte în această direcţie: inva- 
darea Statelor Unite de milioane de al- 
bine ucigase, New York-ul făcut һагсеа- 
parcea de un urs, mai ceva decit mai- 
muta King-Kong, performanțele sin- 
geroase ale unei haite de clini cosma- 
rest, aventurile unei maşini mortale 
condusă de dracul însuşi, urmarea la 
«Fălci», de-i zice «Fălci 2», povestind 
mai departe lupta omului cu rechinii şi, 
firește, n-ar fi fost normal să nu te 
gindesti la asta, dacă tot sintem aici, 


un film al cărui titlu spune esentialul, 


«Ziua de sfirsit а lumii». Räminem la 
pärerea cä cel mai for-mi-da-bil film 
catastrofic, dar si cel mai ieftin, ar fi 
acela intitulat: «Am murit cu toţii» — іп 
care timp de 90 de minute ecranul ar 
fi alb...) 

Ceva mai interesante — deși trezesc 
şi ele obiecţii — ar fi proiectele pentru 
reluarea unor mari succese ale trecutu- 
lui, în noi versiuni regizorale, cu actori 
de prestigiu ai noilor generaţii. Studiou- 
rile se gindesc la о re-ecranizare а fil- 
mului care i-a consacrat pe Fredric 
March, Janet Gaynor, James Mason și 
Judy Garland: «S-a născut o stea»... 
cu Barbra Streisand şi Kris КгізіоНег- 
son în rolurile principale. Tot Barbra 


s-a filmat... 
mîine 


Portar de noapte 


Іп Suedia, proprietarii unei săli де 
jocuri electrice au angajat un portar 
de noapte, lung de 2 metri si 13 centi- 
metri. Un şarpe boa. Eventualii hoți sint 
amenințați, printr-o pancartä pusă la 
usä, de natura (in)umană a celui care 
veghează, ca și de dimensiunile sale 
particulare. Ziua, șarpele doarme într-o 
cutie pe măsură. Aprecierile la adresa 
sa și a «muncii» sale sint elogioase: el 
isi face meseria mai bine decit un ciine! 


Roma, orele... 


Nu demult, Roma a trăit un spectacol 
al cărui precedent a fost găsit doar în 
războaiele punice, cu acel strigăt al lor, 
nemuritor: Hannibal ante portas! 23 de 
elefanți, în carne şi oase, au sträbätu! 
orașul, linistiti, în șir indian, perturbind 
traficul şi circulaţia. Imaginea enormă — 
pachidermele printre autoturisme, pie- 
toni şi stopuri! — demnă de un Fellini, 
se datorează unui îngrijitor german care, 
trebuind să însoțească trupa de la gară 
la unul din circurile de la marginea 
Romei, s-a rătăcit si a ajuns cu elefanții 
în centrul capitalei italiene. Grea pro- 
blemă pentru poliţiştii care nu știu — 
precedentul neputind să le dea vreo 
idee în această direcţie! — la cit sá 
eslimeze amenda... 


A mai răsărit o stea: 
viermele 


idee, probabil, grozavă la d-nul Edga! 
Lansburg, pentru un film de-i zice apro- 
ximativ: «Mişunatul». O linie de înaltă 
tensiune se prăbușește şi atunci din 
pämint si din iarbă verde, răsar la su- 
prafatá milioane de viermi care — са 
«Păsările» lui Hitchcock — încep să 


EL, 


wi 
men Ф, 


) 


“An 


( 


Streisand е solicitată să infrunte ima- 
ginea clasică a lui Ginger Rogers, într-o 
nouă montare а «Noptilor vrájite». Se 
merge mai departe, «atentindu-se» la 
filme care păreau sfinte, de neatins: 
Roger Corman (regizor, de altfel, de 
prima mină) vizează «Nașterea unei na- 
tiuni», capodopera bătută în aur si 
marmoră a lui Griffith. Tot Corman — 
într-un fel де frenezie а «reluärii® — 
vrea să remonteze clasicul «Soim mal- 
tez», filmul de neclintit al lui H uston- 


4 
4 f. 7 succesele de odinioară. 
= Se caută — printre altele — 
A 2-4) «о nouä 
Ginger Rogers»! 
"Criză de inspirație 
sau scleroza virstei 
întoarsă mereu 
la amintiri? 


‘iP. 


3 
Nr 


Bogart. In sfirsit, lui Robert Evans ii 
aleargä ochii si mintea dupä «Noto- 
rious» al lui Hitchcock, Cary Grant si 
Ingrid Bergman. Oamenii cumpäniti, 
färä a avea indignarea facilä sau nos- 
talgia marilor creaţii de nelnlocuit, se 
intreabä totusi dacä Hollywoodul, prin 
aceste proiecte, nu-și dă examenul de 
incapacitate creatoare, dezvăluind o tris- 
tă criză de inspiraţie, acea scleroză care 
se manifestă prin repetarea incäpäti- 
nată a amintirilor, 


O cauză dreaptă pentru artista-militantă Jane Fonda: 
fericirea tuturor (care începe cu fericirea conjugală) 


terorizeze localitatea. Pentru filmările 
sale, producătorul folosește 100 000 de 
viermi pe zi, furnizaţi de un institut 
oceanografic. Stocul de viermi-actori е 
împrospătat zilnic, avindu-se în vedere 
și interesanta particularitate că, spre 
deosebire de viermii nocturni, cei «de 
zi» se mișcă, adică mişună, mai spec- 
taculos In imaginea filmată. Nu se știe 
de ce, dar asta в: viermele de zi e mai 
fotogenic! Arta s-a mai îmbogățit cu 
un adevăr... 


Familia „senatorului“ 
... Hayden 


O nouă acţiune politică a actritei ame 
ricane Jane Fonda, cunoscută militantă 
progresistă, numită de altfel «loana 


d'Arc a Americii»: deschiderea cam- 
paniei electorale іп folosul soțului ei, 
Tom Hayden, tovarăș de idei democra- 
tice, anti-conservatoare, care vizează a 
fi desemnat candidat al partidului demo- 
crat pentru postul de senator al Cali- 
forniei. Chiar tatăl actriței, Henry Fonda, 
deajuns de rezervat față de atitudinile 
politice «curioase» ale fiicei sale, și-a 
dat consimtämintul la noua ei campanie. 
Fratele lui Jane Fonda, Peter — cunos- 
cut cineast al «noului val» american — 
turnează un documentar tot în sprijinul 
cumnatului său. Nu se știe dacă această 
familie a «senatorului»... Fonda-Hayden 
va izbindi în lupta electorală. Jane e 
însă trangantá: «Sint gata să та dau 
in spectacol pentru o cauză dreaptă, 
dar nu pentru a mai fi o prostutä fru- 
moasăl» 


17 


ж. 


Despre Elisabeth Taylor se știa că este simbolul star-systemului hollv- 
woodian. Si actrița cea mai scumpă. Si vedeta cea mai dificilă. Si 


personajul monden cel mai discutat 


A sosit insă vremea acestei toto- 


Пі. al acestui portret de familie, cu о mamă invăluindu-și ocrotitor 
\ sosit adică anotimpul maturității acceptate de actrița despre 


саге se spunea că este 


Ш Panoramic polonez. 
© Regızoru enry u continuă 


seria filmelor evocind evenimentele po- 
litice din Polonia, în anii imediat urmă- 


inimile sii supune ре toţi, și totul, 
voinţei și fanteziei sale. Lirismul şi ele- 
ganta lui Demy se pot desfăşura din 
plin în această parabolă despre pu- 
terea artei 


= Un E în versuri. Într-un sat de 
munte din Georgia, cindva, într-un timp 
al legendelor medievale, familia unui 
vinător singuratic pune la cale căsătoria 
acestuia cu о tinără pästoritä. Cei doi 
nu se vor, dar pină la urmă sfirşesc 
prin a se iubi. Filmul lui Nodar Mana- 
gadze — Povestea unei căsătorii — 
este o adaptare, nu a unei povestiri, 
nici a unui roman, ci a unui poem cla- 
sic al literaturii georgiene, a unui poem 
despre iubire, despre munţi, despre 
singurătate, despre frumusețea vieții 
sub cerul liber. 


@ Legenda libertății. Revolta «де- 
cembristilor» din este evocată în 
filmul regizorului sovietic Vladimir Mo- 
ti — Steaua unei minunate fericiri. 
Este un moment de o deosebită semni- 
ficatie morală în istoria Rusiei: protago- 
nigtii revoltei impotriva iobăgiei şi auto- 
cratiei țariste făceau parte din insás: 
clasa conducătoare. Regizorul a po- 


logodnica Americii 


vestit pe un ton apropiat de legenda 
romantică revolta şi consecințele ei — 
exilul în Siberia, odiseea soțiilor celor 
surghiuniti, plecate pe urmele lor. Fără 
a se lăsa furat — spune еі — de tenta- 
tiile idilice şi romantioase care-i stăteau 
іп fata. 


Un copil dintr-o familie 
de vază este гари 
Bänuielile cad asupra 
ingrijitoarei 
Nebunä de ucis» — 
iată și titlul filmului 
lui Yves Boisset. 
Dincolo de pistele false. 
combinatiile unor potentati 
care vor să scoată 


castanele din foc 


(citeste: Irumoasa moștenire 


cu miinile curate 
ale unei iete 
а care) unică 
nebunie e candoarea 
(Marlenie Jobert intr-o 


scenă din film 


Ш Orele istoriei. іп secolul V ina- 
intea еге: noastre, Atena inventa іп 
același timp democraţia, tragedia și is- 
toria. in prezent, o dată cu abolirea dic- 
taturii fasciste, cu prăbuşirea colonei- 
lor, un cineast grec — Theodor Ange- 
lopoulos, pare să reinvente structurile 
epice ale teatrului antic în formele unui 
cinematograf angajat politic. Călătoria 
comediantilor este un film epic, în 
adeväratul sens al cuvintului: dureazä 
patru ore și evocă în paralel cu peregri- 
nările unei trupe de actori evenimente 
majore din istoria țării intre anii 1939- 
1952. Războiul, ocupaţia italiană, apoi 
germană, apoi engleză, dominaţia poli- 
іса americană şi războiul civil, toate 
aceste intimplări ale istoriei sint văzute, 
trăite, comentate de trupa de come- 
dianti, care-și plimbă dramele perso- 
nale în interiorul infruntárilor şi dramelor 
colective. Numele personajelor — Egist, 
Oreste, Electra — este o legătură cu 
teatrul, o sugestie a destinului lor, a 
faptului că mobilurile lor personale sint 
continuu modificate din afară, de insäsi 
desfășurarea istoriei. Măştile 


taie, glasul povestitorilor se schimbă, 
semnificaţia filmului e insă mereu ace- 
eaşi. A povesti istoria înseamnă а me- 
dita asupra ei, a incerca să o inteleg:. 
După cum spunea Brecht «in teatru 
sau oriunde, lumea de azi nu poate ti 
reprezentată valabil dech dacă se con 
sideră că prin asta ea poate fi schim- 
bată». 

® La ordinea zilei. In epoca räpirilor 
de persoane іп scopuri politice, tero- 
riste sau gangsteresti, filmul s-a oprit 
la această tragică şi din păcate spec- 
taculoasă realitate pentru a-și hrăni cu 
ea fictiunile. În Fată liberă seara de 
René Clément este răpit copilul unor 
bogätasi. Şi acuzată ingrijitoarea care 
stătea cu el (Maria Schneider). іп Leui 
şi vintul de John Millius (care-și pla- 


sează acţiunea in Tangerul anului 1904) 
sint răpiți о mamă (Candice Bergen) si 
cei doi copii ai ei. primul film răpi- 
torii sint bandiți în căutare де valize 
pline cu bani; în al doilea este vorba 
de un act politic cu consecinţe interna- 
tionale — răpitorii sint nomazi berberi 


brodeze pe tema neliniştitoare a uneia 
din realităţile lumii de azi. 
Ш S-a mai născut un mit La Hong- 


Kong, pe o palma pámin 
duse anual sute de filme 


gË 
3 
5 


vă а ţărilor де pe toate continentele. 
Cifrele sint concludente. În concurs au 
fost 237 de filme din 54 de ţări, la tirgul 
de filme alte 237 de titluri din 33 de ţări. 
În paralel a avut loc un festival al scurt- 
metrajelor, un festival al festivalurilor 
din 1975, două retrospective complete 
— Chaplin si Antonioni, două cicluri 
omagiale—Truffaut şi Pasolini. Hagır 
Daryouth — organizatorul festivalului 
— spunea despre acest uriaş carusel 
cinematografic: «Am încercat să de- 
monstrăm că filmele de calitate nu sint 
un monopol al lumii occidentale». 


ш În declin. Invazia ecranului fran- 
cez cu produse pornografice a atins 
un punct «critic»: comentatorii constată 
că aglomerarea maximă de poze cit mai 
licentioase, de titluri cit mai perverse, 
de texte publicitare cit mai «direci alu- 
zive», după o perioadă de ao, а intrat 
intr-o perioadă de indiferență. Reacţia 
bunului simţ. «Emanuelle» şi «Histoire 
d'O» rulează la Paris cu «english sub- 
titles» зі «titulos españoles». Nu care 
cumva, străinii în trecere, să fie vaduviti 


ris 
cam silnic) titluri şi reclame ca: «Sexul 


preta la confuzie: «Cel mai danez film 
francez» (elanul comunitar, probabil). 
Pe frontispiciul unui mare cinema scria: 
«Gata cu bluft-ull De data asta, in acest 
film, se vede ТОТ, ТОТ, ТОТ» Şi 
dedesubt — «Cenzura a interzis orice 
publicitate la acest film». Superabun- 
депа de titluri şi de produse, arätind 
toate același lucru, dorința negutäto- 
rilor de sex pe peliculă de a vinde. Ea 
îi împinge, după cum se vede şi din 
citeva exemple luate dintr-o mie, la 
gugumănie. 


ш Un Ben nipon. Filmul regizoru- 
lui Sup Terayama De-a v-aţi ascun- 
selea pastoral, este ре de о parte о 
incursiune onirică şi nostalgică іп co- 
pilărie, şi pe de altă parte o incercare de 
a dinamita această nostalgie, însăşi 
iluzia amintirilor fericite, ale unui timp 
de viata privilegiat. Copilăria este іп 
viziunea tinărului regizor japonez o lume 
mirifică, a fantasmelor posibile, şi in 
acelaşi timp, o infringere continuă, în 
interiorul unei societăţi pe care cineas- 
tul o consideră inacceptabilă. Între aces- 
te puncte de reper, Terayama demiti- 
zează nu copilăria, ci lumea care face 
ca fericirea să pară imposibilă și ne- 
adevărată. 


Ш Soarta unor EE Syd- 
ney Sokona, un emigrant dm Maurita- 


nia, stabilit în Franța, a reușit, ре banii 
lui de salariat, să realizeze un docu- 
mentar de lung-metraj, intitulat sugestiv 
Nationalitatea: imigrant Este o suită 
de portrete si confesiuni ale altor mauri- 
tani plecaţi de acasă, relatare amară a 
dificilului proces de asimilare de către 
«organismul» francez, a acestor «corpi 
străini». Şi a prețului «neomenesc» plă- 
tit de imigranţi pentru a-și putea ciștiga 
dreptul la viață pe un pámint străin. Un 
film — avertisment pentru toţi cei care, 
тіпар de sărăcia africană, ar putea fi 
tentaţi de luminile strălucitoare și inse- 
lătoare ale fostei metropole. 

® Povestea unei cintárete. Janis 
Joplin Slarul muzicii «pop» a anilor 
%0, «Vocea», «Perla», «cintäreata dis- 
peratá а lumii americane», cintáreata 
amărăciunii, eșecului si a fricii de a 
reuşi, а nevoii de comunicare şi de 
dragoste, a nevoii de dreptate, a groazei 
de singurătate, Janis Joplin este astăzi 
subiectul unui film cu un singur per- 
sonaj, al unui film-portret, al unui film- 
blues, al unui film-postum — Janis. 
Pe culmile succesului, Janis era wur 
fată simplă, nefericitä, negäsindu-si lo- 
cul într-o Americă prea mare, prea 
rece, prea dură. O pasionată a vieții, 
fugind de viață în tara muzicii, cu о 
hotărire aproape sinucigasá În 1970 а 
fost găsită moartă intr-o cameră де 
hotek luase о doză prea mare de tran- 
chilizante, nu pentru a se droga — deși 
trecuse și prin acest «rău al Americii» 
— ci pentru a dormi. Si a uita Ca si 
Marilyn Monroe. Pentru a uita că suc- 
cesul, de atitea ori, nu e dech fațada 
strălucitoare a singurătăţii 

m Platou 76 

Ф Robert Aliman («Nashville») va 
adapta pentru ecran un roman celebru 
al literaturii americane contemporane: 
«Prinzul campionilor» de Kurt Vonne- 
gut Jr. 

O Stuart Rosenberg («Bani de buzu- 
Nar») lurnează m Spania un suspens — 
Voiajut. În distribuție: Faye Dunaway, 
Orson Welles, Oskar Werner, Malcolm 
McDowell, Maria Schell, etc. 

Ф Romanul іш Joyce, Portret al 
scriitorului în tinerețe, va fi ecranizat de 
regizorul Joseph Strick. 


O Regizorul Alexandr Petrović 
(«Am întiinit si țigani fericiți») va rea- 
liza filmul «Fotografie de grup cu о 
doamnă». Doamna va 8 Romy Schnei- 
der. 

® Parabola Un regizor celebru din 
epoca «mută», ajuns să filmeze pe 
ascuns bobine erotice, o fostă stea a 
lui de Mille si Stroheim, care moare де 
prea multă heroină, un Hollywood 1930, 
crepuscular şi văzut prin curtea din 
spatele casei — acesta е filmul Insert 
de John Byrum. Nu e prima oară cind 
un cineast incearcă că zugrăvească 
prea putin aurita realitate a Meccăi cine- 
matogratice (Billy Wilder în «Bulevar- 
dul amurgului» povestea decăderea și 
decrepitudinea unor staruri), dar Byrum 
este un regizor tinár, care mu а trăit 
anii "30 și este mai putin interesat de 
'econstituire si evocare, CH de aspec- 
tul de fabulă al poveștii alunecarea 
Hollywoodului de la statutul de uzină 
de vise la acela de fabrică de produse 
porno, mai mult sau mai putin mascate. 

® Bilant «Rooster Cogburn» este о 
continuare a filmului «O sutá de dolari 
pentru şerif». Sau mai curind o conti- 
nuare a personajului din acel film. Cow- 
boy-ul chior (John Wayne), care acolo 
vina banditi impreuná cu o fetitä, por- 
neste aici o campanie asemánátoare 
in toväräsia unei bigote misionare 
(Katharine Hepburn), dornicä sä-si 
räzbune sotul ucis. Dacä originalitatea 
este absentä (John Wayne in acelasi 
rol, iar Katharine Hepbum jucindu-si 
parcă rolul dintr-un film mai vechi, 
«Regina africană»), filmul poate servi 
ca un pretext statistic. Şi anume cei 
doi actori împreună cu producătorul 
Hall Wallis au colectionat la un loc, în 
carierele lor, 36 де Oscar-uri şi 139 де 
candidaturi pentru Oscar. Toţi trei іп- 
sumeazá o carieră cinematografică lun- 
gă de 120 de ani. 

Ш Fapt divers. Regizorul Sidney 
Lumet («Colina») povestește în ultimul 
său film, După amiaza zilei ciinelui, 
cu Al Pacino, o intimplare care e pre- 
zentă aproape zilnic în pagina taptelor 
diverse ale marilor cotidiene europene 
sau americane: ип hold-up, o spargere 
la o bancă new-yorkezä. Spargerea esu- 
ează, poliția inconjoará banca. Şi atunci 
totul se inläntuie după o logică деуе- 
nită tradițională: gangsterii iau ostatici, 
cer bani si un avion în schimbul vieții 
acestora. În fond, tema filmului este 
această presiune, această amenințare 
continuă a vieţii celor nevinovaţi. Lup- 
tele intre gangsteri și polițiști, intre te- 
roristi și autorităţi, nu se mai dau decit 
sub scutul unor oameni шар la intim- 
plare. E o formă de violență nouă, care 


am 


осе 


> Călătorie intreruptă De + 3 


nara 


in memoriam 


spune multe despre scáderea continuá 
іп lumea occidentală a respectului fată 
de viață in general si față de viaja nevi- 
novatilor în special. 

® Portretul crizei Realizatorü tele- 


viziunii franceze au produs un film in- 
titulat Daniel, Claude, Simone și cei- 
lalți Şi ceilalți 15 milioane de șomeri 
din lumea occidentală. Un tilm-anche- 
tă despre realitatea dură a șomajului, 
despre problemele acestor oameni, a 
familiilor lor, pentru care societatea 
de consum nu este pentru consumul 
propriu. Eroii anchetei sint uitatii civi- 
lizatiei. Cei lásati în urma exuberantei 
consumatoriste, cei socotiți doar ca 
cifră globală, ca procent în creștere 
sau scădere. Filmul a fost urmat de o 
dezbatere la care au luat parte econo- 
mişti, directori de firme, directori de 
sindicate, deputaţi. Dar dezbaterile nu 
micșorează nici numărul şomerilor, nici 
nu rezolvă problemele lui Daniel, Clau- 
de, Simone si ale celorlalți. 

E Arta televiziunii. Două Біте pre- 
zentate recent la televiziunea franceză 
ilustrează perfect posibilitățile micului 
ecran de a găzdui un cinema anume 
făcut pentru el. Este vorba де un ге- 
portaj artistic al lui Chris Marker despre 
Yves Montand, pe care l-a filmat іп 
timpul repetitülor la un recital dat in 
folosul refugiaților chilieni. Un portret 
al omului, al artistului, al ra «ei 

€ 


soade de Daniel Karlin şi numit Oameni 
liberi, este о lungă călătorie prin inchi- 
sorile americane. Filmul surprinde acest 
univers al delincventei reprimate, unde 
violența şi disperarea nu inăbuşă insă 
speranțele, unde răufăcători conside- 
rap irecuperabili cunosc redemptiunea. 
Un univers al lipsei de libertate, unde 
oamenii au o ultimă șansă, aceea de a 
privi în oglinda propriului lor eșec. 
Prin urmare să spere. Si să aștepte. 


Rubrică realizată de 
Dan COMSA 


Călătorie intre- 


35 5 


әз: Evadarea А 


Eugen қейін 


onerator 


telescopuri 


„Cintec cu.cintec“ 
la ancheta socialä 


Sint momente in can 
predispozitia noasträ - 
aproape fatalä — de «te 
lespectatori gräbiti» (gra 
ba nu este de fapt a 
noasträ, este, sä-i zicem, 
а secolului, sau... а as- 
censiunii umane), predispozitia noasträ 
de «telespectatori în viteza a patra» — 
care poate fi, citeodată şi o calitate, dar 
pină una alta, să-i zicem defect — dis- 
pare ca prin vrajă si, din cînd în cind, іп 
viața noastră de «telespectatori frene- 
tici» intervine cite o clipă de reculegere 
care poate valora (chiar dacă... valoarea 
nu aşteaptă numărul anilor) cît multi 
ani de goană. Unii se aşază în fata 
televizoarelor, uită de toți si de toate, 
pentru a mai vedea Incă odată și Incă 
odată cit de minunat-nefericitä a fost 
viata lui Verdi si cit de mult pot lácrima 
ei, încă odată și încă odată din pricina 
bucuriilor muzicii... Cu toții, cred, cind 
vine ora Samanthei, facem pe naiba" 
patru (așa cum putem noi, fiecare cu 
forțele lui supranaturale private) și ne 
asezâm In fata televizoarelor pentru а 
vedea încă odată si încă odată cum se 
poate ateriza prin horn, cum se poate 
trece prin zid, cum se poate anima un 
soldat de plumb si cum poate neferi- 
citul de Darrin, sau cum l-o fi chemind, 
să tind piept, aşa, cu mina goală, unei 
armate de Endore cu armata lor de 
descintece si vrăji și vraci cu tot... 
Pentru mine, însă, clipa de maxim inte- 
res telespectatoricesc este alta și nu mă 
sfiesc s-o mărturisesc: înainte de orice 
mă preocupă nu serialele cu actori, cit 
de fermecätori ai cit de fermecătoare, 
ci serialele despre oameni și despre 
viata ale micului ecran si, în mod spe- 
cial, «serialui» pe care Las intitula pen- 
tru uzul discuţiei (nu numai din pricina 
unui joc de cuvinte) Ce vrăji a mai 
făcut.. ancheta socială. Nu de alta, 
dar cred foarte tare în utilitatea și în 
forța civică a anchetei sociale; cred 
într-atita încît nu ezit să-i atribui pu- 
teri... «miraculoase». Mai ales cind an- 
cheta socială îşi propune un subiect din 
domeniul acesta al vrăjilor «de-a adevă- 
ratelea», adică al garlataniei și al obscu- 
rantismului. Cit de departe eram, vai, 
de Samantha! Am urmărit atunci, cu 
răsuflarea tăiată, ип reportaj-anchetä 
căruia i s-a zis Descintec cu... cintec 
şi care, dincolo de orice joc de cuvinte, 
dincolo de orice jor cu boabe de fasole 
si dincolo de orice aparente de joacă, 
aducea în lumină orbitoare fapte incre- 
dibile cu implicaţii sociale dintre cele 
mai grave. Anca Arion, reporterul care 
ne-a cistigat încrederea şi stima prin 
capacitatea de a respecta argumentele 
vieţii (mai sint unii reporteri care mode- 
lează argumentele acestea ca pe niște 
bulgári де plastilină, pind le aduc la 
forma lor premeditată, așa ca «argumen- 
ші» să convină с! mai bine propriei 
demonstraţii), Anca Arion, deci, repor- 
terul de talent și cu acuzat nerv civic, a 
investigat o faună morală anacronică 
(niciodată n-a fost ea prea... sincronică) 
şi periculoasă, aceea pe care nu știm 
exact unde a găsit-o (dar a găsit-o, deci 
existäl), a «producătorilom şi «benefi- 
ciarilom де vrăji, descintece. farmece 
gi... extract de argint viu... Nu ştiu exact 
nici cum au putut fi obținute documen- 
tele cutremurătoare oferite telespecta- 
torilor (dar reporterul le-a obtinut!), 
despre ghicitul în cărți si în fasole, 
despre vrăiitul cu broaște, cu cirpe. cu 
șerpi şi cu cite si mai cite, despre miile 
de lei aruncate pe altarul inconstientei 
şi credulitätii, în apa cu argintul viu al 
ingeláciunii sau In soba cu tăciunii 
aprinsi (încă!) ai promiscuitátii morale. 
Am privit şi am rămas înmărmurit. Am 
ascultat şi am tăcut. Anca Arion, dind 
glas faptelor, a pus în lumină crudă men- 
talitäti hide, care mai bintuie, iată, printre 
oameni, intunecindu-i, și lumina aceasta 
crudă a scos Іп evidență nu numai 
ridicolul ci si gravitatea socială a unor 
practici sau a unor superstiții cetoase, 
poluante, nocive. Cu care nu poți lupta 
prin ignorare. Poate de aceea, cred, tare, 
foarte tare, în forța curativă a anchetei 
sociale, a unei anchete sociale ca aceea 


20 


y 


EN 


Stiinta împotriva concepțiilor mistice — un mesaj actual în costume 
de epocă: «Rugul» de Octav Mägureanu,in regia lui Nicolae Motric, 
Din distribuţie: Stela Popescu şi Corado Negreanu 


la care m-am referit: pentru că are toate 
șansele să constituie for de opinie 
publică impotriva eresurilor morale. «Nu 
ştiu alții cum sint», dar cind asist (= 
particip) la asemenea anchete sociale, 
uit pentru o clipă de «Forsyte Saga», 
cel mai frumos serial care l-am văzut 
pe micile noastre ecrane, și uit, pentru 
o clipă, chiar «Adalen '31», filmul pasio- 
nant despre oameni și despre viață al 
lui Bo Widerberg pe care ni l-a dăruit 
televiziunea, în premieră pe țară, într-una 
din primele săptămini ale anului. Ce 
vrăji mai face, săptămina viitoare, anche- 
ta socială? 

Călin CĂLIMAN 


telereportajul 


Indreptati obiectivul 
spre 
sufletul oamenilor! 


Imi place reporterul Cris- 
tian Thau pentru că vor- 
beste putin. Asta nu vrea 
deloc să însemne că sin- 
tem de părerea celora ca- 
re susțin că la televiziune 
— ca şi în cinematografie 

де altfel—este obligatoriu să vorbeşti 

putin ca să respecţi specificul. Depinde. 

Filmul politic de exemplu este nu odată 

un discurs la propriu de la prima pina 

la ultima secvenţă, ceea ce nu înseamnă 
că nu se urmărește cu sufletul la gură 
sau că nu poate da, în acest stil, capo- 
dopere. Avem exemple. În televiziune, 
la fel, sint situaţii, subiecte, medii, în 
care reporterul chiar trebuie să vor- 
bească cu har, inteligent și alert, în 
stil-tv. Cristian Thau, ca multi reporteri 
de autentic profesionism de la studiou- 
rile noastre, are însă priză la subiectul 
ales, o priză... exhaustivă ca să spunem 
așa si aceste subiecte îi dictează stilul 
de interpretare, reporterul, indiferent de 
locul unde işi exercită profesia, fiind un 
interpret al realității. Thau pare a fi un 
reporter de tip sentimental, categorie 
periculoasă, pentru că cere simțul та- 
surii, ceea ce televiziunea noastră ne-o 
demonstrează si іп bine si în rău. El se 
duce pe şantiere să descopere oameni 
şi nu întimplări neapărat, nu «cade» pe 
eveniment, ştiind că cel mai mare eve- 
niment care ni se poate intimpla nouă, 
tuturor, este să descoperim oameni 


adevăraţi. Cind îi găsești, bine este să 
numesti specific tv metoda prin care ii 
lași să se dezvăluie singuri, să vorbească 
în aparat sau să vorbească din off, în 
timp ce aparatul filmează cu sirg felul 
cum ei muncesc la aparate complicate, 
felul cum rid sau felul cum cad pe gin- 
duri. Nu exageräm afirmind că am auzit, 
emotionati, cu aceste prilejuri, maxime 
remarcabile, am descoperit feluri de a 
gîndi si a concepe viata de o profundă 
maturitate și un anume fel de a fi al 
melancoliei ca spațiu de gind, си ade- 
vărat tulburătoare. Aceste aprecieri 
ne-au fost prilejuite de un reportaj re- 
sitean în mijlocul forjorilor si poate că 
numai cei care li cunosc bine ре for- 
jori, pe otelari, pe marii oameni ai та- 
rilor cuptoare și au pentru ei respectul 
firesc şi-au dat seama ce bun era acel 
reportaj de la începutul acestui an, 1976, 
care să sperăm cu toții că пе va aduce 
numai bine. Se poate deci să nu te 
duci neapărat pentru un lucru de ex- 
ceptie, ca să filmezi un lucru de excep- 
tie. Depinde cum ști s-o faci. Depinde 
poate și nu în ultimul rînd de propria 
biografie interioară, cum Imi spunea 
recent, într-un interviu, Malvina Ursianu. 
Pentru că, știți și dumneavoastră, că 
sint cazuri în care reporterul tv. găseşte 
un subiect «trăznet» care, iată, n-are 
puterea să trăiască prin el însuși, pentru 
că omul care îl găsește este grefier nu 
interpret. Personal, văzind acel repor- 
taj de la Reșița, m-am gindit la otelarii 
de la Hunedoara pe care i-am cunoscut, 
m-am gindit la maistrul Giurcä si la 
maistrul Mărsulescu, m-am gindit la 
tinărul maistru Rus Gheorghe de la ote- 
lăriile tirgovistene și m-am gindit la ei 
ca la posibile personaje dintr-un serial 
moral de mare ținută, în care sá regă- 
sesc forța lor de a fi ei înșiși, egali cu 
propria lor nobleţe, aspră și rectilinie. 
simplitatea aceea inteligentă și calmă 
care dezvăluie mari virtuţi. Ne ducem 
adeseori cu aparatul de filmat după 
faptele oamenilor. Ca sá le intelegem 
mai bine, să lăsăm mai mult aparatul 
pe chipurile oamenilor, pe ochii oame- 
nilor, pe sufletele oamenilor, dacă ne 


Incumetäm. 
Smaranda JELESCU 


filme pe micul ecran 


Ф Adalen 31 

(Bo Widerberg, 1969). Un exceptional 
tilm politic. Ochiul regizorului desco- 
perá, subtil, culoarea politicá a cotidia- 
nului cel mai banal. Altfel spus, faptul 
că — indiferent dacă el e conștient sau 


Istoria teatrului pe-ntelesul tuturor,«Isıoria comediei»: Beaumarchais, 
comentat de prof. dr. lon Zamfirescu. În rolul bärbierului din Sevilla — 
Damian Crismaru. Parteneri: Tatiana Olier si Gheorghe Radu 


nu de acest lucru — viața fiecărui om 
este obiectiv condiționată pină în cele 
mai mărunte și personale detalii de un 
ansamblu mai larg de relaţii sociale, 
fiind în ultimă instanţă o expresie a lor. 
Cina săracă a unei familii de miner — 
așa cum o filmează Widerberg — pare 
în intimismul și în ciudat de amara ei 
poezie o chestiune privind strict acea 
familie, dar cind printr-o tulburătoare 
elipsă ai printr-o decisă tăietură de mon- 
taj următoarea imagine саге (igneste 
este cea a minerului ieșit în stradă cu 
tovarășii săi pentru a manifesta, rapor- 
turile de inter-determinare dintre cele 
două scene tisnesc бі ele, în toată dia- 
lectica lor. Adalen'M (anuntind prin 
finetea observatiei psihologice si deli- 
catetea surprinderii detaliilor de viață 
cotidiană Elvira Madigan, iar prin des- 
chiderea socială si politică Joe Hill) 
are sclipirea tăioasă a unui diamant. 


e Comoara din Sierra Madre 

(John Huston, 1947). inspirată pro- 
gramare a unui western clasic. În ciuda 
unor artificiozitáti ale epicului si a in- 
groșării reacţiilor psihologice (in special 
in cazul personajului lui Bogart, adus 
nu odată în pragul unui demonism de 
operetă), filmul constituie, în cadrul 
genului pe care îl reprezintă, un model 
de fluentä a desfășurării acţiunii, de 
dozare a ritmului, de imbinare a suspen- 
sului cu momente destinse, pigmentate 
cu umor, de conturare rapidă şi precisă 
a caracterelor. Memorabil e tinalul. Per- 
sonajul bătrinului, un fel де Falstaft 
modern, în excelenta interpretare a lui 
Walter Huston. 


e Trenul de noapte 

(erty Rawalerowier 1959). Bine, foar- 
te bine ales de Dan Petroiu acest film 
din creația regizorului polonez, prezen- 
tat in cadrul «filelor de dicţionar» (re- 
marcabilă emisiune căreia, din păcate, 
nu i se găseşte odată pentru totdeauna 
un loc fix şi ritmicitatea cuvenită, ea 
«migrind» de pe un program pe altul, 
dintr-o zi în alta, atunci cind nu «dis- 
pare» pur si simplu, săptămini la rind!). 
Trenul de noapte, propunind o nara- 
(ішпе strict realistă In desfășurarea ei, 
dar dobindind prin tratarea regizorală 
dimensiunile unei parabole, dă o ima- 
gine foarte exactă asupra efortului de- 
finitoriu pentru opera lui Kawalerowicz: 
acela de a practica un cinematograf 
psihologic, indiferent de natura subiec- 
telor, de locul și timpul acțiunii, reușind 
acest lucru chiar acolo unde el pare 
foarte greu, daca nu imposibil. Trenul 
de noapte lasă impresia (dincolo de 
unele obscuritäti datorate exceselor de 
simbolizare) unui admirabil film «de 
cameră». 


@ Semnul lui Zorro 

(Fred Nible, 1920). Din nou, după 
Judex, mister si suspens la «Virstele 
peliculei» (emisiune constant realizatá 
de Т. Caranfil la cea mai înaltă cotă 
valorică şi de interes). Zorit sosea in 
zori Zorro din zare (nu, n-am cáutat 
aceastá asociatie de cuvinte, ea mi-a 
tisnit spontan de sub condei), cu iu- 
teala fulgerului descäleca el si fäcea 
dreptate, cu spada іп minä, cu nobletea 
în suflet si си necrutare In ochi pentru 
ticăloşi. Spre deosebire de majoritatea 
celorlalti din familia de justitiari căreia 
îi aparținea, omul avea un semn dis- 
tinctiv, o emblemă а sa pe care о іп- 
crusta, scurt, dintr-o singură mișcare, 
cu vîrful sabiei, pe fruntea răilor: un Z, 
ceea ce, știind prea bine azi ce înseamnă 
din punct de vedere cinematografic un 
Z, nu se poate spune că era o idee rea 
pentru acea vreme. De altfel, apropo 
de vreme, trebuie să observăm că Zorro 
face dreptate сат in același timp cu 
Judex. O siguranță a gesturilor, plă- 
cută ochiului, pe un fond de extra- 
ordinară abilitate, le este comună, dar 
mai departe drumurile se despart ra- 
dical: Judex preferă spaţiile de acțiune 
inchise, camerele de castel, tunelurile, 
pivnițele, în timp ce Zorro este, cu pre- 
cădere, omul acțiunii în aer liber, în 
spații deschise ce îngăduie о destágu- 
rare întreagă de dinamice mișcări; Ju- 
dex este calculat, organizat, Zorro spon- 
tan, strălucit improvizator; Judex păs- 
trează o anume distanță față de opera- 
tia justitiarä, concepind-o, supraveghind 
«echipa» ce o duce la indeplinire, dar 
neintervenind direct decit in momentele 
critice, precum şi atunci cind trebuie 
pus punctul final, în vreme ce Zorro 
este singur, participind direct şi făp- 
tuind el totul de la început pină la sfirsit; 
victoriile lui Judex sint în primul rind 
rodul unei ingenioase activități cere- 
brale, cele ale lui Zorro — rezultat al 
unor performanțe fizice. Nu cumva a- 
cestea au fost căile pe care s-au in- 
chegat treptat, cu particularitätile lor 
distinctive, două genuri de extraordi- 
nară popularitate — filmul polițist și, 
respectiv, westernul? 


Aurel BĂDESCU 


80 de апі іп 80 de filme 


O Margaretele (Vera Chytilová — 1966), 

Chytilová e floarea de colt a cinemato 
grafiei cehe. Inconjuratá de piscuri, dar 
creind în afara lor. Profund originală in 
Despre altceva, Plafonul, dar mai ales 
în diabolicele Margarete. Viziune grotesc- 
somptuoasă asupra vidului. Abulia trăirii 
lipsite de sens, Іп stare pură. Nealterată 
de teoriile existentialiste. Demonstrația ar- 
tisticá a dezastrului inconstientei, cu о 
implacabilitate de verdict clinic. Nici o 
concesie, nici o compasiune «feministă» 
Scena banchetului e halucinantă. Forţa lui 
Fellini si Buñuel la un loc, plus «oglinzile 
deformante» ale lui Forman. бі totuşi Chy 
tilová е hotärlt altceva. 

O Mesia sălbatic (Ken Russell, 1972 

Una din fascinantele biografii artistice 
care a făcut faima regizorului englez 
Ceaikovski, Mahler şi Liszt s-au perindat 
ре rind într-un virtej de patimi şi inspiratie 


prin tata obiectivului exaltat al cineastului 
repovestitor. Adevărat recreator de uni 
versuri. De relații tulburătoare: — geniu 
fatalitate istorică, artist-societate, epocă, 
aşa cum apare acest Mesia sălbatic, 
film-omagiu unui pictor francez care a 
murit pe front la 21 de ani, ca voluntar, fă 
cindu-si datoria față де țară. Dar räminind 
dator geniului său artistic. E si filmul cel 
mai clasic din suita șocantelor viziuni mo 
derne asupra istoriei artei semnate Кет 
Russell. 

ъ ота și Adevărul (Manole Marcus, 

Film de referință pentru cinematogratul 
politic românesc. Interpelarea istoriei în 
numele prezentului. Scenariul lui Titus 
Popovici „propune dezbaterii teme funda 
mentale: in numele cui exercităm puterea? 
Cum exercităm puterea? Mai multe inte: 
pretări, un singur adevăr. Portrete de un 


Un document oferit de Arhiva americană a Muzeului de artă: studiou- 

rile lui Edison, din New Jersey. Asa se filma în 1915: cite un film în 

fiecare încăpere, separată doar de un panou subțire. Apărut în modestie, 
filmul nu îndrăznea încă пісі măcar să viseze superproductia. 


cinemateca ne propune pe: 


Victor lliu, profesorul nostru 


În 1938, incercam să angajez în cinemato 
grafia naţională nou-născută tot ce era pe 
atunci cineast român. Doream în special să 
obțin cooperarea unui talentat ziarist cin: 
matografic care, în periodicul «România 
literară» al lui Cezar Petrescu, scria remar 
cabile articole de doctrină despre estetica 
filmului. Era, pot zice, singurul care făcea 
asta (cei citiva cronicari existenţi nefiind 
decit niște simpli cronicari). Încă de atunci 
ne-am imprietenit, tinărul Victor Iliu si cu 
mine. Citise toate articolele mele si-mi 
făcea onoarea si plăcerea de a fi de aceeași 
părere cu mine. Mi-a fost însă imposibil 
să obțin numirea lui la minister. Era co 
munisti Totuși, fusesem cit p-aci sá reu 
şesc. Vărul meu, Armand Călinescu, care 
era prim ministru, mi-o promisese. Dar 
vai, asta a fost puțină vreme înainte ca ei 
să fie asasinat. Totuşi, printr-una din acele 
ironii pe care istoricii le numesc «les petites 
erreurs des grandes terreurs», în plină 
ocupație germană, acest comunist (anche- 
tat şi arestat de siguranţă) este totuși an- 
gajat operator, apoi asistent de regie. Timp 
de 15 ani, execută lucrări minore, mult mai 
prejos de învăţătura și talentul lui. Pină în 
1956, cind face primul său mare film: Moara 
cu noroc, care şi агі, după 20 de ani, este 
lucrarea cea mai originală, cea mai consis- 
tentă gi mai adincă din întreaga producție 
românească. Ea poartă pecetea dascălului 
Căci lliu a avut un mare profesor, pe Eisen- 
stein, de la care a învăţat carte în timpul 
anului de studii petrecut la Moscova. Моа- 
ra cu noroc (scriam în 1957) se resimte de 
influența lui Eisenstein care ізі baza este 
tica pe ceea ce el numea «montajul de 
atracții», adică o ploaie torențială de scene 
фос. Desigur, scenele-cheie, momentele 
de explozie sint baza artei filmului, cu con 
ditia însă са ele să fie distantate, contra: 
tind cu mersul lung şi lin al subiectulu 
al tramei. lată de ce socoteam un fel de 
frumos cusur al filmului lui Iliu faptul са 


(citez): «nu e o succesiune de cca. o sută 
de planuri, ci o succesiune de o sută de 
culmi. Aproape fiecare clipă е un climax, 
o întîmplare decisivă, un viraj epocal in 
biografia eroilor. Decupajul obligă cutare 
plan să fie jucat în cutare fel, pentru ca, în 
planul următor, să se producă аһ vira; 
cirmind în cu totul altă parte.» Cam ca in 
Crucișătorul lui Eisenstein. Același «stin 
gism» al pionieratului. Moara e Potiom- 
kin-ul românesc. Fază repede depăşită de 
amindoi. «in metoda de compoziţie a 
montajului (өспе iliu) am urmărit cu 
toate puterile mele continuitatea ac- 
țiunii E o chestiune fundamentală a 
măestriei». 

lliu a fost, mai presus de toate, un gindito' 
minat de sacra foame a adevărului. «Ade 
vărurile (scria el іп 1957) sint valorile marelui 
ocean al neștiutului, mereu identice, mereu 
altele, modificind chipul apei care le poartă 
aceleași în substanță și formă, diferite іп 
substanță si formă; efemere si eterne 
deasupra aceluiași abis, care le hrănește 
si care le ignoră». Sau «Cunoașterea des 


- 


realism psihologic pregnant, іп viziunea 
lui Mircea Albulescu, ion Besoiu, Атга 
Pellea, Octavian Cotescu. 

Ме despärtim de trecutul nostru, evaluind. 

Ф Aelita (lakob Protazanov — 1924). 

Primul film de science-fiction sovietic. 
Ingenuitate a fanteziei, poezia anticipatiei, 
prospețime, datorată şi interpretei — pe 
atunci о tinără debutantä: lulia Sointeva. 
Filmul e regizat de Protazandv, unul din 
pionierii școlii cinematografice sovietice, 
cunoscut prin mulțimea adaptărilor după 
clasici ca Puşkin (Fintina din Bakcisa- 
rai), Tolstoi (Război si pace), Dosto- 
ievski (Posedatii). Un film ca Fuga та- 
relui bătrin, povestind un episod din bio- 
grafia lui Tolstoi, a fost interzis la cererea 
tamiliei scriitorului. Alte realizări avindu-i 
ca erou ре Mosjoukin au fost socotite la 
vremea lor extravagante. Astăzi istoricii 
ii consideră stilul «putin desuet, dar solid 
si bine interpretat» (Sadoul). 


Alice MĂNOIU 


Una din primele «actrițe complete», 
Mary Pickford. De revăzut la 
Cinematecă în cadrul unei antologii 
a comediei clasice americane 


retineti din această lună 


Cuvintele lui Bergman 


E foarte mult teatru în atit de «cinemato 
graficele» filme ale lui Bergman, regizor 
pentru care «specificul filmic» înseamnă nu 
numai pură delectare vizuală, nu numa: 
«simfonie plastică», ci și — sau mai ales — 
dialog de cea mai pură factură teatrală. 
Se vorbește mult în filmele lui Bergman, 
personajele lui conversează îndelung, mo- 
nologhează sau dialoghează într-un aflux 
verbal ce pare că sfidează o nescrisă lege 
a filmului sonor care pretinde — de ce oare? 
— CH mai puțină vorbărie într-o artă де esen- 
D «vizuală». Un singur film al maestrului 
e cu desăvirșire mut și el se numeşte 
Tăcerea, simbolic intitulat astfe! pentru 
a atrage atenţia asupra singularitätii sale 
intr-o filmografie în care regizorul se con- 
fesează nu doar prin imagine, ci și prin 
cuvint. 

E ușor şi simplificator, cred, a zice са 
Bergman face filme despre «incomunica- 
bilitate». Nu despre asta e vorba în Per- 
sona și Rușinea — programate la Cine- 
matecă, în Fragii sălbatici, Voi fi mamă, 
izvorul fecioarei, A șaptea pecete sau 
Noaptea saltimbancilor. Personajele lui 
Bergman comunică, și încă într-un mod 


chide perspective necunoasterii». 

A murit (ca si dascälul säu Eisenstein 
са și alti mari cineaști), a murit tinăr. N-a 
apucat să facă decit două filme mari. Ce 
de-al doilea e Comoara din Vadul vechi, 
tot atit de original ca și primul. Ba chiar 
poate mult mai mult, în sensul că scenariul 
facut de regizor diferă considerabil de nu 
vela lui Galan din care se inspirase. E 
vorba de povestea secetei și foametei din 
anii 1946 și 1947. Eroul nu е un «räzes» 
cum suna titlul nuvelei; räzesii demult nu 
mai există; eroul este un chiabur pur, avid 
de cistig, care, în nuvelă, se dedă la tot 
soiul de operații de bursă neagră. În film, 
el renunță la afaceri si se reintoarce ră- 
zágeste la coarnele plugului. Plugárie cins- 
tită, ba chiar eroică. Deosebit de asta, е! 
apare ca un fel de Don Quijotte agrar, care 
in loc să se bată cu morile de vint, se due- 
lează cu piatra seacă, infigind arma albă 
1 cutitului din plug, în stincă. Dar toate 

ceste lăudabile fapte cad. Virajul de 180 
de grade se produce în mintea spectato- 
rului, În realitate, acest Don Quijotte înlo- 
cuieste ajutorarea văduvei si orfanului cu 
infometarea voitá a văduvei si orfanulu: 
Bursa neagră va lua forma monstruoasă 
a plus-valutei pe alimente. Va juca la hossa 
іоатеі. Personajul este un monstru, un 
exaltat de putere, un megaloman. Dar nu 
si un dement Cazurile patologice tin de 
medicină, nu de artă. Eroul nostru nu е 


ав zice «total», intr-o înțelegere reciprocă 
perfectă, precum între membrii unei mari 
familii în care toți vorbesc aceeași limbă. 
important e ce comunică, ce discută aceste 
personaje și, aici, se poate lesne observa, 
aici e Bergman un mare artist, căci el este 
dintre aceia care tsi permit să vorbească 
direct, despre acele lucruri care de obicei 
inhibă creatorii fără vocație ori îi plasează 
sub semnul ridicolului. Personajele lui 
Bergman discută despre «viață» si «moarte» 
despre «iubire» și «ură», despre «rostul 
existenței» și «destinul omului», despre 
toate aceste lucruri grave, nespus de se- 
rioase — şi discută mult, solemn aproape, 
fără teamă și falsă pudoare, într-un mod 
patetic, adesea sfisietor, Insă mereu cre- 
dibil, verosimil, adevărat. Filmele lui Berg- 
man se văd dar se și ascultă totodată, căci 
іп ele e confesiunea unui mare cineast- 
ginditor, care le e îndatorat nu numai mari- 
lor săi precursori cinematografici, Sjöström 
și Stiller, dar şi unor dramaturgi pe care nu 
o dată regizorul de teatru Bergman i-a pus 
in scenă — se spune — cu mărturisită pre- 
dilectie: Ibsen, Strindberg, Cehov. 


Petre RADO 


nebun ci, aşa cum sint personajele lui 
Shakespeare, pe cale, pe drumul sigur al 
innebunirii. Este demonul ciștigului, al іп- 
avutirii, Calul cu care el ară moare sub 
povara sfortärilor. Dar lui nu-i pasă si, 
delirant, zice: «Pămintul am să-l semän cu 
cal cu tot Dintr-un cal pierdut, pămintul 
o să-mi aducă o herghelie». Sinistră idee 
Plus valută. Сай Säminte! Mirtoagá! 

Filmul mai cuprinde si o altă inovație 
interesantă. Personajul tinăr are lungi con- 
versat cu propriul său trecut. Asa-zisa 
«voce a gindului» e o armă delicată, care 
trebuie folosită cit mai putin, căci de unde 
putem ști dacă cel «căzut pe ginduri» 
minte sau nu? Ei bine, Iliu ni-l arată tocmai 
mintind. Acuzindu-se singur (în chiar forul 
său interior) că nu-și spusese lui însuși 
adevărul! Că iși amintise greșit. Este ceva 
nou acest flash back polemic, o gilceavă 
cu tine însuţi, cu propriul tău trecut. 

La 19 februarie 1961, Iliu scrie o pagină 
cu titlul «Limbajul cinematografic», în care 
incearcă să definească specificul filmului, 
«artă autonomă» (zice el) şi nicidecum 
«sinteză a citorva alte arte». Reușește oare 
să dea această definiție pe care, cu o sin- 
gură excepție, nu a dat-o ріпа acum nimeni? 
Da. Reușește. Dar numai pe jumătate. 
Orice definiție conţine două părți: genus 
proximus și differentia specifica Pa- 
gina scrisă de lliu e cea mai completă 
descriere a acestui genus proximus, adică 
lista tuturor caracterelor care deosebesc 
artele narative de celelalte arte. Prin ce 
insă filmul se deosebește de toate cele- 
lalte arte narative? Acest specific сіпета- 
tografic, Iliu nu 1-а găsit din punct de vedere 
teoretic. Dar această negăsire, el o află 
in tare bună companie: împreună cu cvasi 
totalitatea cineaștilor trecuţi și actuali. 

Aş vrea să termin cu o frază care să zică 
lumii întregi admiraţia şi iubirea mea pentru 
acest print al minţii cinematografice romä- 
nesti. Ми o voi face, căci au făcut-o alti 
doi camarazi, si desigur mult mai frumos 
decit aș putea-o face eu. Citiţi, reproduse, 
n excelenta lucrare a lui George Littera, 
pagina scrisă de Lucian Pintilie, precum 
si acea scrisă de Ecaterina Oproiu. E cel 
nai drept omagiu ce i se poate aduce scum- 


pului nostru prieten. 
0.1. SUCHIANU 


Baronul 


Münchhausen 


Spre deosebire de personajele unor se- 
riale de care se pare că ne-am despărțit 
definitiv (Coco, Roco şi alte găini), Pic şi 
Рос au viaţă lungă. Longevitatea lor pare 
să tind de cartea de vizită cu care cei doi 
se prezintă în pregeneric, cintind: «Noi sin- 
tem Pic şi Pod Băieți veseli si zglobii/. 
Puşi pe glume şi pe joc/ Sá vá-nveselim, 
copii». Ceea се innobileazá această dispo- 
zitie veselă, dindu-i o tinalitate instructivä, 
este mai ales punctul de plecare: un basm 
sau o fabulă sau o legendă — binecunos- 
cute de toți copiii — pe care autorii 1$: 
propun să le parafrazeze. De data aceasta, 
Pic si Рос se lansează, cu un elicopter, 
pe urmele baronului Munchhausen, des- 
coperindu-i lăudăroşenia și minciunile. Pro- 
cedeele folosite sint dintre cele mai expe- 
ditive: e foarte lesnicios să transformi, prin 
desen animat, un leu într-o pisică, subli- 
niind efectul prin citeva chicoteli in banda 
sonoră, ca în serialul cu Samantha. Pentru 
ca să nu rămină nimic neclar, în final, un 
ou se sparge са un balon de săpun, іп 
locul lui apărind pe ecran o etichetă іп- 


tru-totul lămuritoare: «Minciuni». 


Regia, scenariul și animația: Olimp Värästeanu 
si Florin Anghelescu. imaginea: Constantin Iscru- 
lescu. Redactor: Radu F. Alexandru 


Pictura sub aparat a lui Sabin Bălaşa 
depăşeşte stadiul plasticii animate, ascul- 
tind tot mai mult de legile constructive ale 
poeziei. Filmul intitulat Odă este un fel de 
«Cintare Omului», o metaforă în continuă 
metamorfoză, ca о altă variantă a mitului 
primordial: apariția fiinţei din mineral, a 
omului pe pămint, cunoașterea semenu- 
lui, aspiraţia spre înălțimi. Este o meditaţie 
asupra destinului uman, іп ingemánarea 
ші cu materia din care provine, cu florile 
sau stelele, în desprinderea sa repetată din 
somnul initial, în luptă cu inertia şi păsările 
negre din vázduhul pe care-l va străbate, 
finalmente, cu viteza luminii. 


Un film de Sabin Balasa. imaginea: Stefan Sandu 
Muzica: Richard Oschanitzki. Redactor: Cecilia 
Rädulescu. 


| Tinerii 
şi intreprinderea 


Totul este frumos іп acest film utilitar 
de protecție a muncii, cu un titlu atit de 


aventura scenariului 


plat. Ambiantele, maşinile, oamenii, toate 
si toţi sint fotogenici. Se poate şi asa. Dacă 


am lăudat adesea realismul frust al productii- 


lor de acest tip, sugestiile lor inedite іп 
prezentarea autentică a mediilor industriale, 
semnalăm cu aceeași satistactie un ochi 
care ştie să selecteze fără а trunchia, 


descoperind frumosul іп ceea се este 
funcţional, din aceeași pornire firească si 
cu aceeași discreţie cu care, într-un cadr. 
din film, о elevă-muncitoare este surprinsă 
controlind în oglinda din spatele uşii de 
la vestiar efectul salopetei pe care о im- 
bracă. Nu ne scapă, în acest sens, calitățile 
imaginii lui Otto Urbanschi, care stili- 
zează prin efecte de lumină, cu contururi 
nete, în alb-negru, după cum este evidentă 
amintirea bunei experiențe acumulate де 
regizoarea Paula Segal la jurnalele de actua- 
litati. Frumosul inseamnă, intr-un film utili- 
tar, rigoare şi franchete. Filmarea laconicä 
a fişelor medicale, cu diagnosticul celor 
accidentati prin neglijenţă este mai conclu- 
dentă decit orice comentariu: «corp străin 
ochiul drept», «amputatie traumaticá fa- 
langa ill». CH despre comentariul filmului, 
ca atare, e păcat că tocmai ei suferă, ca si 
titiul cu totul neatractios, de vechea boală 
а improvizatiei, violentind simţul comun al 
limbii. «Altceva este atelierul și altceva 
este о uzină», zice autoarea în grabă, vrind 
de fapt să spună că una este un simplu 
atelier şi alta o mare uzină. După cum una 
este «răspunderea pe care fiecare elev ar 
trebui să o aibă» și altceva «simțul de rás- 
pundere». Răspunderea o avem oricum, 


numai simțul de răspundere poate б 
pus la optativ. 


Regia şi scenariul: Paula Segal. imaginea: Otto 
Ur banski. Redactor: Marion Ciobanu. Film realiza! 
ia cererea Ministerului industriei construcțiilor de 


masini grele, ia intreprinderea ARO-Cimpuluno 
Muscel. 


incercarea climatică 
a produselor din lemn 


Spre a descoperi cele mai bune soluții 
de sporire а longevitätü scaunelor, sezion- 
gurilor, meselor $.a.m.d., motonava бой, 
incärcatä cu produsele іп cauză, a parcurs 
31 mii mile marine, două oceane ўі douä- 
sprezece mări. Totuși nu ne-am fi aşteptat 
ca entuziasmul să-l ridice atit de sus ре 
autorul comentariului, incit să aprecieze 
cercetarea ciupercilor xilofage, a termitelor 
și a celorlalți inamici ai lemnului din grădină 
drept: «o etapă în cucerirea culmilor inalte 
ale cunoasterii». > 


Regia: Paula Popescu-Doreanu. Consultant stiin- 
tific: Mircea Boiciuc. imaginea: Constantin Dem- 
binschi. Film realizal la cererea Ministerului econo- 
miei forestiere si materialelor de construcție — Insti- 


tutul de cercetäri si proiectiri din industria lemnului 
intimo uim lege 


Val. 5. DELEANU 


asociația cineastilor 


Un nou suflu 


990Sub auspiciile Consiliului Culturii 
бі Educaţiei Socialiste a avut loc із 
«Casa filmului» un spectacol de gală 
cu filmul Ochii Shivanei, manifestare 
organizată cu prilejul implinirii a 26 de 
ani de la proclamarea Republicii India. 
În asistență se aflau Dumitru Ghise, 
vicepreşedinte al Consiliului Culturii 
şi Educaţiei Socialiste, reprezentanti 
ai Asociaţiei de prietenie româno-in- 
diene, institutului român pentru relațiile 
culturale cu străinătatea, Ministerului 
Afacerilor Externe, oameni de cultură 
şi artă, un numeros public. Au fost, de 
asemenea, prezenţi S.L. Kaul, ambasa- 
dorul Indiei, alti şefi de misiuni diplo- 
matice acreditaţi 


organizaţiei de partid ACIN au analizat 
sarcinile ce revin Asociaţiei în intimpi- 


logice şi a dialogului си publicul. 
000 Au fost reluate intr-un ritm 
susținut și cu un nou 5 i 

din cadrul cenaciului Asociatiei cineas- 
tilor. La prima reuniune din noua serie, 


Popescu Gopo, itru Fernoagä, Lu- 
cian Bratu. 999 fon Popescu Gopo, 
Titus Mesaroş, secretar al Consiliului 
Asociaţiei şi Marin Piriianu, director 
al Casei filmului, au avut o intilnire de 
lucru cu tovarăşii Nicolae Croitoru, se- 
cretar al Comitetului Central al Uniunii 
Tineretului Comunist și Lorin Vasilo- 
vici, activist la C.C. al U.T.C. S-a dis- 


şi actorul Mircea 
Albulescu au avut, de asemenea, іп- 
білігі cu publicul spectator din Pitesti, 
ia Casa de cultură a sindicatelor şi la 
cinematograful «Dacia». 999 La in- 
stitutul de construcţii din București, 
studenţii şi cadrele didactice au vizionat 
filmul Zile fierbinţi, după care au purtat 
o discuţie cu regizorul Sergiu Nico- 
laescu, cu Eugen Mandric, directorul Са- 
sei de filme Trei, cu actorii Colea Răutu, 


separate ale secţiilor de regie, actori, 
imagine și scenografie. 008 Regizorii 
Mircea Veroiu, Gheorghe Turcu şi cri- 
ticul George Littera au reprezentat 
Asociaţia cineagtilor din (аға noastră 
ia Festivalul cinematografic de la Pecs 
— Ungaria. 


Marin PIRIIANU 


cumentar care nu se realiza, probabil, 
niciodată d 


Alexandru STARK 


____ Spectatori, пи fiți numai spectatori! J 


Cursa 


O bucurie — așteptarea unei bucurii 


© «..Am văzut filmul Cursa pe care-i 
pun alături de «ilustrate... Actorul și säl- 
baticii». M-a impresionat nu numai Con- 
stantin Diplan, «gmecherul» pus mereu ре 
farse dar capabil și de fapte umane, nu 
doar Mircea Albulescu, un «gigant» din 
toate punctele de vedere, сі Tora Vasi- 
lescu, prezență fermecătoare, aflată la în- 
ceputul carierei dar jucind extrem de dega- 
jat, de natural. Ea se afla In acea stare de 
fericire care sugereazä cä asteptarea unei 
bucurii este o bucurie... Maria sugera pu- 


ternic ideea de candoare, де tandrete, de. 


intelegere gi omenie... Mircea Albulescu a 
dat viață unui personaj cu atit mai fascinant 
cu cit fiecare privire a sa, fiecare faptă іп- 
chidea o enigmă... Cursa este filmul care 
ne învaţă să iesim din orice «cursă», dacă 
nu învingători, cel putin demni, cu capul 
sus si fără lacrimi pe obraz. Este tocmai 
ceea ce regizorul Mircea Daneliuc a reușit 
în chip exemplar» (Emilia C. Ranga, str. 
Păcurari nr. 22 — laşi). 


| Marea putere a gesturilor | 


9 «...Un film foarte bun, deosebit, con- 
ceput într-o manieră originală, o narațiune 
dificilă dar bine structurată. Un film de 
curaj care confirmă nu doar profesiona- 
lismul dar şi un real talent al tinărului re- 
gizor Mircea Daneliuc. Un film care nu e 
nici de aventuri (deci spectaculos), nici de 
dragoste, un film In care personajul prin- 
cipal il constituie relaţiile dintre oameni, 
aspectul lor complex si inefabil. Regizorul 
alege în locul vorbelor, adunate în alte 
filme într-o avalanșă de replici inutile, doi 
actori mari ai filmului nostru, Albulescu şi 
Diplan, şi obține astfel un dialog mut al 
privirilor și al gesturilor concentrate la 
maximum, care dezvăluie асе! sentiment 
greu de definit în cuvinte, de o frumuseţe 
aparte — prietenia aspră dintre oameni. 
Este poate primul film în care iubirea scapă 
de ridicol şi artificial, ciștigind tocmai де 
aceea foarte mult în intensitate gi veridici- 
tate... Cursa este pentru regizor un debut 
strălucitor, este filmul unui om stăpin pe 
profesie şi, mai ales, sincer cu arta sa; 
pentru spectatori este o dovadă şi o pro- 
misiune, o promisiune a unei generaţii ti- 
nere de regizori şi scenariști — la început 
de cursă. Ultimul film, cronologic al anului 
1975, de ce nu l-am considera si un preludiu 
de calitate a lui '76?» (Renata Caragiani, 
Aleea Compozitorilor 4 — București). 


La un metru de actori... 


© «...M-am dus la acest film cu o oarecare 
neincredere, era vorba de debutul unui 
regizor, neincredere care mi-a fost spul- 
berată chiar din primele clipe. Am chiar 
curajul să spun că am văzut un film foarte 
bun. Farmecul Mariei (де fapt,talentul Torei 
Vasilescu), personajele atit de veridic con- 
turate de Mircea Albulescu și Diplan m-au 
tăcut chiar să doresc atit de mult ca Maria 
să se întoarcă cu cei doi șoferi de parcă 
as fi fost la un metru de ei. leșind de la film, 
am aruncat chiar o privire după o maşină 
asemănătoare «Tatrei» de pe ecran, pentru 
a zäri chipuri cunoscute. Am ris după 
aceea, dar gestul acesta curios mă face să-l 
susțin pe cronicarul dumneavoastră, care 
scria în revista «Cinema»: «Cursa filmul 
unui debutant? Nu, Cursa e filmul unui 
cineast!» Într-un cuvint Bravo!» (Valentin 
Uban, Cal. Griviței nr. 222 — Bucuresti). 


| Nu, nu-i ca la volan... г 


O «...Cursa este un film după о «idee» 
de Petru Vintilă, aceea din nuvela «Vikin- 
gii». Ideea scriitorului era sobră, firească, 
plină de sensuri și de nespectaculos, ne- 
mistificată, fără fabricatii, punind față in 
față modurile de a gindi ale unor oameni 
simpli, aşa cum sintem toți aproape zi де 
zi. În Cursa însă n-am recunoscut nici un 
«viking» dintre cei pe care îl cunosc și, 
credeti-mä,cä am cunoștințe pe care le pot 
cita admirativ, printre cărăuşii marilor hidro- 
centrale. Pe unul l-am și întrebat de ce nu 
s-a recunoscut în film şi mi-a răspuns 
simplu: « — Fiindcă nu-i ca la volan»... 
Deci, numai adevărul poate fi estetic în 
artă.» (Constructorus — Sibiu). 


O «...Mircea Daneliuc înțelege ideea ne- 


cesitatii unei continuitäti narative, ceea ce 
nu înseamnă însă renunțarea la täletura 
bruscă, la elipsă, refuzată de numeroși re- 
gizori care-și maschează astfel neputinta 
de a gindi ei inchega o construcție cinema- 
tograficä... Florin Mihăilescu, una din spe- 
rantele școlii noastre de operatorie, are un 
ochi cinematografic în tormare, о sensibili- 
tate care-i permite să ajungă la «imagini 
frumoase» și limpezi, deși — după părerea 
mea — el este încă prea mult furat de pei- 
saj, dindu-ne incadraturi studiate uneori 
prea turistic, prea de carte-poștală. Dar 
ce-am constatat cu foarte multă plăcere 
este că montarea interiorului țărănesc nu 
mai are caracterul kitsch, al ingrámádirii 
impersonale de recuzită...» (Mihaela Siä- 
veanu, str. Nicopole 16, Brasov). 


Un sincer: «Bravo»! | 

«Bravo regiei, bravo celor trei protago- 
nişti, bravo tuturor celorlalți participanţi la 
realizarea acestui foarte bun film românesc 
care mi-a dat о dată іп plus certitudinea 
maturizării cinematografiei noastre». (Nico- 
lae Negrea, str. Găgeni 111, bloc 6-2, 
Ploieşti). 


Cercul magic 


Un refuz al regulilor clasice 


e «...Filmul de faţă, prin stil, prin con- 
ceptie regizorală, prin desfășurarea actiu- 
nii chiar, se dezice aproape cu totul de 
regulile, în fond simpliste, ale unui «poli- 
cier» obișnuit. Fără îndoială, există іп Cer- 
cul magic și crime, și criminali, și detec- 
tivi, dar atmosfera, decorurile, construcția 
personajelor, umorul dau un ton nou, plă- 
cut. Ritmului alert al acţiunii îi convine si 
preumblarea romantică sub un cer albastru 
sau înstelat, scenele tari sint compatibile 
cu dialogurile lirice, chiar poetice, pumni- 
lor detectivului le ia locul investigația sub- 
ША de ordin psihologic. Detectivul nu e 
invesmintat în calități de june-prim şi atlet 
desävirsit, iar ucigașul (de fapt sint doi) 
ne este arătat în primul rind ca om, un om 
vinovat, strivit de vină, ип om cu främintäri 
şi remuşcări dramatice. Muzica excelenta 
(profit de ocazie pentru a-i felicita pe Paul 
Urmuzescu, Dida Drăgan si «Sfinxul») este 
exploatată fericit în favoarea ideii regizo- 
rale. Ar fi de obiectat în privința unor prim- 
planuri prea apăsate ce devin inexpresive, 
de asemenea ai în privința trecerii prea 
bruște de la dialog la acţiune... Filmul este 
dominat însă de prezența excepțională a 
lui Constantin Codrescu, în sfirsit, într-un 
rol aproape pe măsura acestui mare talent, 
atit de rar solicitat de regizorii noștri. Са 
de fiecare dată, si acum, mai ales acum, 
veşnic nelinistitul, răscolitorul Codrescu 
se dăruieşte cu totul personajului său. Din 
păcate insă creaţia lui Constantin Co- 
drescu în acest film a trecut aproape ne- 
observată în cronicile criticii de speciali- 
tate». (Liviu Constantinescu, str. Dinicu 
Golescu 20 — Focșani). 


| În sfirgit, un joc al caracterelor | 


O «..О realizare frumoasă, un film bun 
din trei puncte de vedere: acțiunea trepi- 
dantă, suspensul care (іп de talentul sce- 
naristului Nicolae Mărgeanu; complexita- 
tea caracterelor — putem vorbi aici despre 
acel joc al caracterelor, joc care demască 
si acuză. Cred că aceasta este latura cea 
mai interesantă a filmului. În al treilea rind, 
interpretarea strălucită a personajelor de 
citiva mari actori... Maiorul Vigu, ancheta- 
torul cazului, dezleagă nodul intrigii poli- 


cinema 
Anul XIV (158) 


Bucuresti 
februarie — 1976 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


tiste folosindu-se prea putin de mijloace 
profesionale, el testează sufletele oameni- 
lor, cercetează terenul existenței lor, re- 
nuntá cu desávirgire la rolul ingrat de simplu 
anchetator. Latura moral-socială a filmu- 
lui, atit de interesantă, este trasată de acest 
personaj. Octavian Cotescu a surprins mul- 
tiplele valențe ale lui Vigu, învăluindu-l 
într-un umanism profund.» (Marina Po- 
pescu, str. Ciurea nr. 9 — București). 


Viața cinecluburilor 
83 Succesul bäcäuanilor | 


Ф «Cineclubul «Unirea» din Bacău a раг- 
ticipat la festivalul filmului de amatori de 
la Moscova, între 9-15 decembrie 1975. În 
programul festivalului, cineclubul а parti- 
cipat cu filmele Brazda, Primăvara si 
Firul. Premiul pentru cel mai bun film de 
animaţie, în această competiţie internatio- 
nală, a revenit Firului. Alte două premii au 
primit cinecluburile «Hermes» din Bucu- 
гей si «C.F.R.-Timigoara». Este un succes 
care face din 1975 anul cel mai bogat în 
existența de pină acum a cineclubului 
«Unirea» din Bacău. Vladimir Lucavetchi, 
unul din oamenii de bază ai cineclubului, 
ne-a spus cu vădită satisfacţie: «Faptul că 
din șapte filme românești trimise la festival, 
trei au fost ale Bacăului, constituie deja o 
recunoaștere a maturității cineamatorilor 
băcăuani. Fără Indoială că noi, care anul 
acesta am organizat primul festival al fil- 
mului de animaţie pentru cineamatori din 
(аға noastră, sintem mindri că premiul ob- 
ținut la Moscova este tot pentru un film de 
animaţie. Se confirma astfel vocaţia pentru 
un gen prin excelență cinematografic, prin 
care noi, amatorii, ne putem realiza din 
plin». (Nicolae Cazacovski, str. Nordului 
nr. 57 — Bacău). 


Filmul străin 


|uCătina roșie» — un film care doare | 


® «...Recidivistul Egoruska — brinzä bu- 
ná іп burduf де cline — ieșit din închisoare 
se opreste la räspintie. Pe care drum va 
apuca? Inapoi, spre ai lui, spre clanul 
hotilor? Poate că da. Chiar face citiva pași 
spre ei dar se întoarce spre a încerca о 
altă călătorie. Spre femeia căreia îi scrie 
de un an, spre femeia care îl aşteaptă, 
care a ghicit din scrisorile și din ochii lui 
nespus de trişti, adevărata lui fire. Spre 
aceea care, riscind enorm si înfruntind fa- 
milia şi satul intreg, îl va transforma, re- 
dindu-i acestui Indrägostit de mesteceni, 
viata liniștită, schimbată demult pe-o pungă 
de bani. Egoruska revine la sine însuşi, se 
regăsește. Lucrează pămintul, iubește cu 
simplitate, vorbeşte cu mestecenii. Cintă. 
Dar nu aga se pleacă dintr-o lume. Hoţii 
nu-l iartă. Egoruska уа muri împuşcat. Ast- 
fel se plătește răul, anii de hotie, de deca- 
dentä morală. Film ce tratează tema condi- 
tiei umane. Călina roșie ar putea fi în fond 
unul din eventualele răspunsuri la cele 
două posibile întrebări: cum se plátesto 
răul? Cum se plătește binele? Vasili Şuk- 
sin, regizor şi interpret, oferă o alternativă 
foarte veridicá şi tocmai de aceea cruntă; 
filmul lui este un film incomod, film care 
doare, care sperie, pentru că spune tuturor 
în față că speranțele pot din cind în cind 
muri, că binele nu învinge totdeauna de la 
sine». (Aurora Inoan, str. Valeriu Branişte 
nr. 56 — București). 


Coperta 1 

Marga Barbu, Mircea Albulescu si 
regizorul Sergiu Nicolaescu, protago- 
nistii filmelor Zile fierbinți si Cursa | 


Foto: A. RT 


CINEMA, Piaţa Scinteli пг. 1, București 
Exemplarul 5 lei 


ILEXIM — serviciul export-import presă — 
Calea Grivitei nr. 64-66, P.O.B. 2001, telex 
011226 — Bucuresti. 


Prezentarea artisticä: 
Anamaria Smigelschi 


В. 


rn. 


Sugestiile cititorilor 


іп apärarea filmului de dragoste 


Ф «...in majoritatea lor, filmele de dra- 
goste sint supuse unor ironii tepoase, ре 
motiv că sint «storcătoare de lacrimi», cu 
alte cuvinte că atenteazá la firile sensibile 
pe care încearcă să le cucerească. Nu-i 
drept, şi nu-i drept pentru că, în primul 
rind, citiva stropi de lacrimă ne fac Intot- 
deauna mai buni şi în acest sens caracte- 
rul nostru n-are decit де cistigat. Ce-i 
drept, nu e permis să fim naivi, să inghitim 
orice, dar e necesar să fim sensibili, să 
putem discerne dacă creatorii de artă cine- 
matograficä au vrut să ne păcălească stor- 
cindu-ne lacrimi, sau au vrut să ne demon- 
streze că ne pot oferi citeva momente de 
satisfacție sufletească. Din această ultimă 
categorie, eu încă n-am văzut nici un film 
de la care să ies «păcălit». (N.R.: Sinteti 
un от fericit!) (Francisc Heghedus, sir. D. 
Coresi nr. 125 — Timișoara). 


O «..5сгізоагеа mea este adresată in- 
deosebi tovarăşului Aurel Bădescu, cel 
care a intocmit lista celor mai bune filme 
văzute în anul trecut, la noi, pe micul ecran. 
LA M-a dezamăgit faptul că o adevărată 
pleiadă de filme de mare valoare nu au fost 
trecute pe lista sa: Leonardo da Vinci, 
Vizita, Kojak, Urmărirea, Cleo de la 5 
la 7 (film de revăzut, deci de reprogramat, 
ca şi Ghepardul), Sora cea mare, Fe- 
meia îndărătnică, Salvatore Giuliano, 
Nu-i pace sub măslini, Lantul, Zorba, 
ca si Încredere. Мапик cel din nord. 
іп mod deosebit, aș situa printre marile 
filme nedreptätite, Anul trecut la Marien- 
bad, film de revăzut, de privit mereu, ca- 
podoperă incontestabilă, film de reprogra- 
mat pentru o înțelegere deloc ușoară.» 
(Ovidiu Costiug, str. Alexandru cel Bun 
nr. 14 — Suceava). 


În cîteva vorbe 


© ionel Теаһа (str. Libertăţii 26, Сот. 
Vașcău — jud. Bihor): Retinem clasamentul 
unui cinefil atit de pasionat ca dv., clasa- 
mentul filmelor românești din 1975: Actorul 
si sălbaticii, Ilustrate cu flori de cimp, 
Cantemir și Filip cel bun. Vă mulțumim 
pentru felicitări şi vi le întoarcem cu inima 
deschisă. 


Ө Nicu Roșca — student (lași): Vă іт- 
pártágim punctul de vedere, vă așteptăm 
cu noi opinii. 


O Vlad Mioara (com. Pänade, jud. Alba): 
Am înțeles din scrisoarea dvs. că vă plac 
filmul şi romanul «La răscruce de vinturi» 
si ideea, nu пе Indoim sinceră, că «fiecare 
din поі avem cite ceva din însușirile și 
cusururile acestui erou sau invers»... 


O Virginia Vasilescu (str. Tr. Doda 15 — 
Caransebeș): Stiti «precis» că Louis de 
Funds a murit. La fel de precis vă asigu- 
răm că пи. 


© Viadimir Paul Dumbravă (str. Leo- 
nida 33 — Bucureşti): Cronică bună, sosită 
cam tirziu, dar neapărat reveniti, fiindcă 
aveti ce ne scrie. 


O G. Brucmaier (Calea Unirii 27-31 — 
Suceava): Niciodată premiile nu dau nas- 
tere unor unanimitäti în jurul lor. În altă 
ordine de idei, vă mulțumim sincer pentru 
felicitările trimise gi vă urám — dacă mai 
era nevoie în cazul dvs. — putere și inspi- 
ratie în comentarea și Іп 1976 a producţiei 
noastre de filme. 


41017 


Cititorii din străinătate se pot abona prin 


y 


Prezentarea graficá: 
loana Moise 


Tiparul executal ia 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — București 


23 


(«Pusca 
de Rober 
са Rom Schneider 


şi Philippe Noiret) 


Congresul educatiei politice si culturii socialiste: 


o tribunä a constiintei revolutionare 


Uzina si oamenii ei, eroii de drept 
şi de fapt ai filmului de actualitate 


Colocviu 
cu tineri dintr-o uzină tînără, 


Întreprinderea de maşini grele 
din Bucureşti 


І.М.б.В. — cea mai impunătoare dintre 
noile întreprinderi moderne ale Bucurestiu- 
lui industrial, o uzină tinără, cu oameni 
tineri şi o vocaţie tinără: aici se concreti- 
zează simbolic, în uriașe bijuterii de otel 
— mai ales turbine pentru hidrocentrale —, 
cutezanta și strălucirea unei tinereti care 
vrea să spargă toate plafoanele inertiei. 

Un numitor comun privind frecventarea 
cinematografelor este greu de aflat. O dată, 
de două-trei ori, de patru-cinci ori, de șap- 
te-opt ori pe lună la cinema — răspunsurile 
diferă... де la strung la strung. Dar toți 
merg la cinema. În aşteptarea unui cine- 
matograf in cartierul nu mai putin tinär, 
Berceni, in care locuiesc cei mai multi 
dintre еі, şi a unui club în incinta іпігергіп- 
derii, vizionează filmele în centrul orasu- 
lui, la Patria, la Scala, la București sau 


Luceafărul şi — mai rar — la Modern sau 
Tomis. 
Orele де lucru, obligaţiile obștești, 


invätämintul seral li fac să-și măsoare 
sever timpul și să-și aleagă cu atenţie 
filmele la care merg. Criteriile diferă, dar 
la toți este prezentă ideea unei informări 
prealabile, înainte de a merge la cinema. 
Interesul față de filmele românești, sporit 
în ultimii ani prin creșterea spectaculoasă 
a numărului de titluri și indeosebi a celor 
de actualitate, este însoţit de о chibzuitá 
diferenţiere între tematica și subiectul filmu- 
lui — pe de o parte — și măsura în care 
filmul este convingător sau atrăgător — 
pe de altă parte. Se manifesta o deosebită 
consideraţie față de conţinut, dar concluziile 
se referă întotdeauna la calitatea realizării 
Descoperim astfel la acești muncitori, care 
de-abia au pășit dincolo de pragul adoles 
centei, un incurajator sincronism cu stadiul 
actual al cerințelor noastre generale: «Pe 
lingă conținutul de idei — care trebuie să 
stea permanent іп atenția noastră — este 
necesar să avem in vedere că filmul isi 
are legile lui artistice. Numai în măsura 
în care este accesibil, plăcut, interesant, 
еі poate exercita o influență puternică 
asupra spectatorului, asupra maselor 
populare» spunea tovarășul Nicolae 
Ceauşescu la cea mai recentă dintre 
intilnirile sale cu cineastii. 


Si eu fac parte 
din tabloul fetelor cu liceu 


care stăpinesc oţelul 


Mariana Morariu, 19 ani, frezor: Ca să 
fiu sinceră, nu merg de prea multe ori la 
film, pentru că citesc foarte mult. Dacă nu 
pot să văd un film bun, stau acasă si citesc. 
Merg totuşi de 4-5 ori pe lună la cinema, 
țiindcă-mi plac filmele bune. Bineinteles, 
văd filmele româneşti și unele îmi plac 
foarte mult, însă pe altele poate că nu le 
găsesc destul de bune. Sigur, eu nu sint 
de acord cu cei care spun că nu-i іп- 
teresează filmele де la Buftea. Eu cred că 
aceia care gindesc astfel au de pierdut. 
Am început să cunosc, după figură și nume, 
pe cei care fac filmele românești, aș putea 
să spun că am unele preferințe și mă gin- 
desc că mi-aş mai putea descoperi si altele, 
mergind în continuare la cinema. Pot să 
citez şi titluri: Drum în penumbră, în 
care a jucat actrița mea preferată, Marga- 
reta Pogonat, Cu miinile curate, care 
mi-a plăcut foarte, foarte mult si multe alte 
filme românești. N-as vrea să credeţi că 


2 


sint influenţată de cronici, pentru că des- 
pre alte filme s-a scris și mai bine, dar 
m-am bucurat cînd ат găsit, în unele arti- 
cole scrise de specialiști, aprecieri care 
erau la fel ca si gindurile mele, pe care poate 
пи le-as fi exprimat atit de frumos. Mă 
refer la ceea ce am citit la un moment dat. 
că Margareta Pogonat este actrița nr. 1 
a anului, deşi părerea generală nu era 
poate aceasta. Se spunea acolo foarte bine 
că ea este mai mult decit actriţă, este omul 
apropiat, pe care ti se pare că-l cunosti 
de cind te știi și ești tentat să-i intinzi 
mina, fiind sigur са o să-ți răspundă cu 
un zimbet. Dintre actori? Florin Piersic, 
fiindcă şi el are, chiar într-un film mai slab, 
un zîmbet al lui, pe care nu-l uiţi. Este о 
lumină în acești oameni, de care avem 
nevoie. 

Bineinteles, aș vrea filme care să reflecte 
munca si viața oamenilor din uzină, mai ales 
că muncitorii din uzina noastră sint foarte 
tineri si sint si foarte multe fete, majoritatea 
cu liceu si absolvente si ale cursurilor post- 
liceale. Nu ştiu cum vi se pare dumnea- 
voastră, dar eu m-am învățat, citind litera- 
tură, să privesc lucrurile și de la o anumită 
distanță interioară. Uneori acest tablou, 
din care si eu fac parte, al fetelor cu liceu 
care stăpinesc oţelul, mi se pare destul de 
emotionant pentru un suflet de artist. Pen- 
tru mine aceasta este uzina «ca personaj 
de film»: o metaforă! Ce spuneţi? 


Nu-mi place să pierd 


timpul. Mă duc la filme 
«care ridică probleme» 


Bărzulea Tudor, 21 ani, lăcătuș-me- 
canic: În general, merg de 3-4 ori pe lună 
la cinema, simbăta, pentru că în restul 
săptăminii urmez liceul seral. Filme гота- 
nesti? Da, am văzut o serie de filme politice 
făcute la noi. Puterea și Adevărul, de 
exemplu. L-am văzut acum vreo trei ani, 
inainte de a pleca în armată. 1! tin minte 
și-l pomenesc inaintea altora, pentru că 
mi s-a părut mai bine gindit și cu potrivire 
între vorbe și fapte, între ceea ce se spune 
în film şi ceea ce gindesc oamenii. Mă refer 
la această etică socialistă, care trebuie să 
însemne, după părerea mea, o luptă des- 
chisă şi cinstită între nou și vechi, chiar dacă 
vechiul se exprimă uneori într-un limbaj 
nou. Din acest punct de vedere, un alt film 
de care mi-aduc aminte este Explozia, 
care — deși avea multă acţiune legată de 
salvarea vasului incendiat — arăta și el 
conflictul dintre rutină și grija faţă де oa- 
meni care îl arată totdeauna pe adevăratul 
comunist. Vă vorbesc de acest fel de filme 
si nu de altele, distractive poate, pentru că, 
deocamdată, nici nu pot și nici nu (іп să le 
văd pe toate. Mă duc numai la cele despre 
care aud că «ridică probleme», cum se 
spune. In acest mod, am ajuns la con- 
cluzia, din ce-am văzut, că filmele гота- 
nești sint bune, atunci cind tema politică 
e tratată din toate punctele de vedere, cind 
se arată, așa cum spunea însuși tovarășul 
Ceaușescu, că viața nu-i o plimbare ușoară. 
Cine lucrează într-o uzină și mai și învaţă, 
Isi dă seama că nu е бі пісі nu poate fi. 
Prezentind viata in această lumină, unele 
filme din ultimul timp contribuie la o ade- 
vărată îndrumare a tineretului care vrea să 
realizeze ceva în viață. În ce sens? Eu nu 
sint de părerea celor care spun că, după 
opt ore de lucru, vor să găsească în filme 


cu totul altceva decit trăiesc în uzină. 
Găsesc că pierderea de timp este cel mai 
obositor lucru și atunci cind un film nu 
spune nimic sau aproape nimic, ies din 
sală. În schimb, un film adevărat și inteli- 
gent te deconecteazä, îţi umple sufletul cu 
o credinţă de care ai nevoie pentru a doua 
zi. 


La noi în uzină s-a filmat 


o parte din «Proprietarii». 
Filmul e bun, dar... 


George Pipera, 23 ani, läcätus, secre- 
tar al organizației de bază UTC de la 
grupa Agregate: Dintre cele trei filme pe 
care le văd, cu aproximaţie, pe lună, unul 
e totdeauna românesc. Găsesc că filmele 
noastre sint destul de bune, atunci cind 
tratează un subiect istoric. Şi cele con- 
temporane sint bune, dar nu toate. De fapt, 
poate că nu e vorba de o diferenţă de cali- 
tate între filmele istorice și cele dedicate 
zilei de azi. Dacă vreţi, am să încerc sá 
găsesc o explicație. Un film istoric ne 
interesează din capul locului, aproape іп- 
diferent de subiect, fiind vorba de trecutul 
patriei noastre. Şi însăşi atractivitatea unui 
astiel de film este parcă asigurată prin 
faptul că se reconstituie un timp necunos- 
cut. Situaţia este cu totul alta în cazul actu- 
alitätii, cind pretindem neapărat un subiect 
interesant şi încă ceva în plus, care să tina 
locul costumelor si ambiantelor de epocă, 
fără a mai vorbi de bătălii. Deci prima între- 
bare ar fi: unde sint bătăliile noastre? Asta 
înseamnă că atractivitatea unui film cu 
temă contemporanăe o problemă de esenţă 
şi nu auxiliară sau facultativă. Nu, nu mă 
refer la ceea ce dumneavoastră, criticii, 
numiţi «filme de divertisment», vorbesc 
despre filmele cele mai serioase. Deși cu 
actori foarte indrägiti de noi, unele dintre 
ele nu se prezintă la nivelul la care ne-ar 
putea pasiona și recrea în timpul limitat 
pe care-l avem la dispoziție. Poate că su- 
biectele nu sint cele pe care le-am dori noi. 
Nu că am vrea să fim melancolici, dar am 
dori nişte filme ceva mai legate de viata 
tineretului. Dragostea, de pildă, care — nu 
ştiu dacă mă exprim corect — degenerează 
în unele cazuri și tocmai de aceea ar trebui 
apărată, n-ar putea oare să fie subiect de 
film? Nu mă gindesc a separa acest as- 
pect de celelalte, dar nici a prezenta oamenii 
de la distanţă, ca si cum toţi s-ar ocupa, 
în egală măsură, numai de problemele 
generale, nu mi se pare o soluţie mai feri- 
cită. La noi în uzină s-a filmat o parte din 
Proprietarii. Filmul este bun. Bun ca 
idee. Dar începutul mi s-a părut greoi și, 
ca să spun exact, m-a plictisit uneori, mai 
ales atunci cînd mi se părea că personajul 
principal din film începe să devină mașina 
respectivă — escavatoarele și nu oamenii. 
Recent am văzut iarăşi un tilm a cărui ac- 
tiune se petrece pe un șantier, într-un oras 
de pe Dunăre — Orașul văzut de sus. 
Şi acesta, cum să vă spun... Cu riscul dea 
mă repeta, eu parcă aștept altceva de la 
cinematografie, doresc un film care să mă 
pasioneze, să má recreieze. Prin ce mij- 
loace? N-as putea să spun, cred că ele pot 
fi foarte diferite, la alegerea autorilor. Film 
psihologic? Da. Film politic? Da. Însă cu 
condiţia să fie atractive. 


Secretul unui film 


despre uzină 
sint oamenii ei 


Vasile Nuţu, 26 ani, frezor: Văd 6-7 
filme pe lună. Imi plac foarte mult si filmele 
româneşti si consider că е bine să se facă 
cit mai multe, avind ca temă viata din intre- 
prinderi şi viata muncitorilor în general. 


S-au făcut de fapt astfel de filme, mai ales 
în ultimul timp, chiar la noi în uzină s-a 
filmat Proprietarii. Mi s-a părut un film 
bun. Însă am vrea ceva mai real, mai apro- 
piat de munca noastră de toate zilele. Adică 
omul prins în ipostaza lui adevărată, în 
fața tuturor îndatoririlor cărora trebuie să 
le facă faţă In producţie, în familie, in socie- 
tate, dar fără să fie adaptat după unele clișee, 
Fie tinăr, fie mai virstnic, muncitorul de 
astăzi să apară nu așa cum «ar fi bine» sau 
cum «n-ar fi bine», ci asa cum este el іп 
prezent, așa cum luptă ca să devină mai 
bun. Pentru că el, muncitorul,este cu ade- 
vărat reprezentativ pentru ceea ce este 
astăzi (ага noastră, în acest extraordinar 
efort de construcţie, pe care îl arătăm 
tuturor, fără a ne ascunde greutățile. Este 
adevărat că uzina, aşa cum spuneati în 
întrebarea dumneavoastră, este și poate 
fi personaj de film, dar mai mult în sens 
figurat. Pentru că uzina sint oamenii 
tot secretul cred că este, pentru a obţii 
reuşita filmelor noastre, să-i prezentăm pe 
oameni aşa cum am învăţat să ne prezentăm 
tara, tuturor. 


Eu біп cu filmele româneşti. 
Dar ele trebuie să vadă 


realitatea mai direct 


т 


Oancea Teodor, 23 ani, muncitor elec- 
trician la Forjă grea, locțiitor al secreta- 
rului UTC al întreprinderii: Mă pasio- 
nează, pot să spun, filmele românești, cu 
atit mai mult cu cit urmăresc, deseori, să 
fac o comparaţie între filmele care vin din 
străinătate şi filmele care se fac la noi. Eu 
tin cu filmele românești și vreau să cred si 
caut sá mă conving că, cel putin uneori, 
sint mai bune decit ale altora sau ar putea 
fi. Această dorinţă vine și din constatarea 
pe care am făcut-o, activind în UTC, că 
filmele au o influenţă foarte mare asupra 
tinerilor. Potrivit programului educativ al 
partidului, noi vrem ca generaţia tinără să 
crească drept și frumos, să aibă cele mai 
alese calități omeneşti și de caracter, а!!! 
pentru ziua de azi, cit și pentru ziua 
miine, cînd pretenţiile vor fi si mai mal 
De aceea este firesc sá tim extrem де atent: 
la tot ceea ce determină sau influențează 
formarea generaţiei noi. În acest spirit, aș 
vrea să spun că nu întotdeauna filmele care 
se ocupă de tineret înfățișează viata aces- 
tuia în asa fel încit imaginea cinematografică 
să aibă întreaga putere de convingere pe 
care o permit mijloacele de expresie ale 
ecranului. Eu găsesc că dacă filmul are 
această facultate de a vedea direct realitatea, 
de a veni în susținerea unor idei cu argu- 
mente concrete, care au puterea unor 
instantanee surprinse în existența coti- 
diană, e păcat să nu se bizuie pe această 
facultate și să recurgă la fel de fel de drama- 
tizări, ca din carte sau ca la teatru. lar cind 
apare o fisură în argumentarea unei idei, 
apar si stridentele, stridentele care demobi- 
lizeazä. Eu inteleg foarte bine care e deose- 
birea între un film documentar si un film 
cu actori. Dar, dupä cite mi-am dat seama, 
chiar in literatura nouä, care räspunde 
gusturilor cititorilor de astäzi, de pildä in 
romanul «Delirul» de Marin Preda, scenele 
imaginare se imbinä cu unele descrieri si 
cu prezentarea de documente, ca în jur- 
nalul de actualități. Cu atit mai mult cred 
că ar fi posibil ca într-un film artistic cu 
actori să se includă, fie în timpul filmării, 
fie prin procedee de montaj, aspecte absolut 
autentice dintr-o uzină sau alta, oameni 
de la fata locului, pentru ca spectatorul sá 
aibă cit mai puternică nu numai convinge- 
rea că ceea ce vede este adevărat, dar și 
senzaţia că se află el însuși în centrul aces- 
tei imagini, cu tot ceea ce îi este familiar. 
Tocmai această convingere ar alunga 
plictisul, ar spori interesul pentru film si 
satisfacția noastră de beneficiari ai actului 
artistic. 


Ancheta realizata de 
Valerian SAVA