Revista Cinema/1990 — 1998/025-CINEMA-anul-XXV-nr-4-1987

Revistă a Consiliului 


Culturiti şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti, aprilie, 1987 


“u 


àniei 


national 


Festiválul 
ntarea Rom 


suporteri 
de nădejde . 
ai 
filmului 
românesc 


În chiar zilele in care intreaga 
Uniunii Tineretului Comunist si 


si Ministerului Educaţiei si i 


à sărbătorește a 65-a aniversare a creării 
de ani de la infiin' 
lor Studenţilor Comunisti din România, la Craiova, sul 


ea Uniunii Asociații- 
auspiciile U.A.S.C.R. 


intului, se dă startul in finala celei de a 


ediții a Festivalului Artei si Creaţiei Studențești, manifestare inscrisá 


„Cintării României“. 


D. cele opt etape — consacrate publi 
cisticii si creaţiei literare, formațiilor si an 
sambiurilor folclorice, teatrului, montajelor li- 
terare, recitalurilor, umorului si caricaturii: 
artelor plastice, formațiilor corale si instru 
mentale, muzicii ușoare, dansului modern și 
contemporan — prima à, cea găzduită cu 
deosebită ospitalitate de Cetatea Băniei, este 
secțiunea de artă fotografică si cinecluburi. 
Dacă organizatorii se grăbesc, din primul 
moment, să ofere participanţilor un frumos și 
original ecuson, revista studențească „Mesaj 
comunist” publică prompt și multiplică la xe- 
rox o amuzantă și nepretentioasá foaie intitu- 
lată glumet „Flașneta“. 

Deschiderea festivă are loc la Muzeul de 
Artă al orașului, unde se vernisează și Expo 
zitia de artă fotografică. În cele doua sa 
loane, care eg opere ale lui Bráncus: 
(Cap de copil. Tors, Domnișoara Pogany, Sa- 
rutul), in vecinatatea unui portret fotografic 
al sculptorului, simezele s-au incárcat de 

im surprinse în tumultul vieții de zi cu zi 
a tineretului nostru, căruia nu-i este stráinà 
însa, nici predispoziția contemplării reflexive 
Multe dintre lucrări aveau sá capete premiile 
meritate, pentru originalitatea tematicii, pen- 
tru acuratețea execuţiei. Numele autorilor 
unor reușite fotografii se intilnesc, în caietul 
program, şi la celelalte „capitole“ ale concur- 
sului: diason, diaporame, (numeric mai slab 
reprezentate în această competiţie), diapozi- 
tive individuale și serii scurte, mai rar pe ge 
nericele mini-liimelor intrate în finală. Oricit 
de înrudite par a fi aceste genuri, presupun, 
totuși o specializare diferențiată, pentru că 
altele sint modalităţile obţinerii unui bun cli- 
seu fotografic şi altele rigorile compunerii 
i diaporame, Pregátindu-se pentru profe- 
sii care. cel mai adesea, nu au nici o tan- 
gentá cu pasiunea lor cine-fotograficà, stu- 
denţii investesc in acest hobby, care nu e 
doar de vacanță, un deosebit volum de 
muncá, cunostinte de specialitate si, nu o 
datá, talent. Familiarizarea cu practica filma 
rii, dar si cu poetica limbajului cinematogra- 
fic, tehnica prelucrării peliculei, noțiuni de 
cultură cinematografică, indispensabile orică- 
rui creator, sint deprinse de la instructori, la 
rindul lor veterani cineclubisti, care duc mai 
departe bunele tradiţii. Si trebuie salutat ges- 
tul A.C.I.N-ului care a conferit, cu această 
ocazie, Cineclubului bucureștean „Stud Film" 
o Diplomă de onoare pentru cei 30 de ani de 
viaţă artistică, neintreruptă si rodnică. 

Dornici de un real schimb de experiență, 
chiar de un dialog la propriu. studenții celor 
patru colțuri ale țării au umplut, pină la refuz, 
nu doar cochetul „pod” al Casei de cultură a 
studenţilor, ci și sâliie Cinematografului Cen- 
tral. Eforturile creatoare, novatoare aveau sá 
fie apreciate cum se cuvine, cu generozitate 
și nu mai puţină exigentá, de juriul prezidat 
de regizorul Gheorghe Vitanidis, format din 
oameni de specialitate, activiști din cadrul 
C.C. al U.T.C., regizori si pedagogi, critici de 
film (Geo Saizescu. Silviu Cománescu, Sime- 
lia Bron, Mircea Ursache, Radu Aneste Pe- 
trescu, Dan Dădirlat, Cornel Diaconu, Eu 
Lupu, Geo Tuică, Badiu Panait, Nicu Dan 
Gelep, Irina Coroiu.). 

Revista ,Cinema" propune o sumarà re- 
trospectivá a celor citeva mii de metri de pe- 
liculă ce s-au derulat la Craiova, timp de 
două zile (24—25 martie), intr-o atmosfera 
tonică. Respectind ordinea prezentării pe 
centre universitare, trecerea în revistă urma- 
reste să puncteze evaluarea fiecárui film 
descriind gama largă a genurilor abordate 
(de la eseu filozofic la documentar ştiinţific; 
evidențiind configurarea unor tendințe. subi: 
niind unitatea in diversitate, adică deschide 
rea constantă spre un orizont de meditație ci! 
mai elevat, cu maximă rezonanța morala. so- 
cială, politică 


N 


Cinechibut „Argu 


à intrat in competitia fi- 
nala cu douá pelicule interesante. Un film 
despre cum nu trebuie sà se faca film, Elixi- 
rul (13 minute, color): inspirindu-se chiar din 
experiența lor de cineclubisti, autorii paro- 
diază stilul de lucru al regizorilor care se lasa 
în voia inspirației de moment, dar rezultatul 
este nu altul decit o neselectivă aglomerare 
de poncife. Și restul tăcere (3 minute, alb - 
negru. premiul |! la categoria poem-eseuj 
concis. modern filmat, cu o deosebită mobili- 
tate alternind racursiuri şi plonjeuri in miscari 
scurte, tensionale, se impune ca un dramatic 
monolog despre sentimentul straniu pe care-l 
traieste omul planetei noastre, claustrat — 
parca— într-o simbolică situaţie imita sub 
amenințarea catastrofei nucleare. 


Cineciubistu de la „Studio 18 au demon- 


Piatra Neamt '87 


Forta 
ambitiei artistice 


oed 1 otul e sá ai curaj! Theodor Melinte 
responsabilul cinematografului Pietricica dir 
Patra Neamţ şi-a invitat, într-o sáptámina 
publicul, la „marea coproducție internationa 
ia" Gheaja verde oferindu-le prin surprindere 
„în completare" producția cinematografica 
locală Pericolul. intr-un fel si ea superpro- 
ductie, fiindcă, deși film de cineamatori, a 
fost jucat de mari mulțimi umane, de locuito- 
rii orașului, care au acceptat cu entuziasm sa 
apară in acest scurt metraj denuntind perico- 
lui războiului nuclear. 

Experiența programării unei products lo 
cale de cineclub alături de un film „din rete» 
mai fusese incercatà la cinematografele ora 
sului. intotdeauna cu aceleași reacţii ale pu 
blicului: la primele imagini, mai intunecate și 
mai slab realizate tehnic decit standardul 
profesionist, derută si rezervă politicoasă: in 
teres crescind la recunoașterea unor locun 
familiare şi a unor persoane cunoscute din 
oraș, iar, în cele din urmă, dezbaterii vii des 
pre problema pe care o ridică filmul, despre 
măsura in care izbutește s-o facă in mod 
convingător. Pericolul, deşi producţie in- 
cheiată la finele anului trecut, are deja un 
palmares inscris şi pe generic: i s-au decer 
nat Premiul | la concursul filmelor de cine 
club pe tema de apărare civilă disputat la 
Bucinesh şi Cupa pentru cel mai bun eseu 
cmemalowp dc la festivalul „Pelicula de cris 
tal" de la Botoşani. 

Slay de vorbă cu autorii filmului, într-o du- 
mimica, la sediul cineclubului Casei de cul- 
tura a sindicatelor din Piatra Neamţ. În jurul 
meu: Gheorghe Hibovschi autorul scenariu- 
lui, colaboratorul sáu loan Clopofel si regizo 
rul Pericolului, Dumitru Luca Acesta din 


Sub semnul Festivalului national ,Cintarea Românie 


Ei, studenții cineclubisti, 
suporteri de nădejde 
ai filmului românesc 


strat ca sint capabili să se exerseze atit in tt! 
mul de ficţiune, cit si in cel științific. In Ami- 
nare (25 de minute, alb/negru — premiul 111) 
Razvan Slama, anul IV, geologie și mecanica 
rocilor, și Ricu Trușcă, anul V, aceeași facul- 
tate, se axează pe o povestire oarecare des 
pre „aflarea fericirii în dragoste” pe care o 
asezonează cu un simbure de visare, inváluit 
intr-un abur retro — si gagurile de tip slap 
Stick, bine realizate si cu nerv filmate, si „per- 
tormantele” actoricești fiind la rindul lor no- 
tabile. Realizat impreună cu catedra de spe- 
cialitate a Institutului de petrol si gaze, Fora- 
jul cu sondeze (premiul |) de Valentin Tána 
sescu, desi nu prea reuseste sá exprime prir 
imagine ceea ce, din off. se explicá, este ur 
documentar util studenților petrolisti. 


«Stud Film" a fost reprezentat de un cunos 
cut cineclubist, Radu Dànilà, talent multilate 
ral. El a obţinut premiul 1 la animate cu Albia 
desene in maniera laviu), Căutare (schite in 
cárbune) si Lupta pentru care — in mod spe- 
cial — i s-a conferit si premiul de regie (sub 
acest titlu sint reunite doua excelente studii 
de animaţie — o versiune tragică si alta co- 
mică — care pun sub semnul derizoriului tac- 
ticile folosite in bătălia pentru supremație, 
„beligeranţi” fiind legumele dintr-o tarturie) 
Spectacoi si spectatori, de același autor. rà 
mine ur experiment incert (folosindu-se 
montajul subliminal se incearcă un posibil ra 
cord între observatia exterioara, reporter: 
cească, și senzația intimă, surprinsa d: 


urma imi vorbeşte despre începuturile cine- 
ctubului căruia i-a pus bazele acum aproape 
15 ani. Fost student la clasa profesorului Al 
Fanti de la LA.T.C., s-a aruncat cu pasiune in 
indrumarea activităţii artistice de amatori şi 
In creaţia de cineclub. Astăzi, animatorul ne- 
contestat al cineamatorilor din Piatra Neamţ 
este si directorul Casei de cultură a sindica- 
telor. Cineciubui nu e numeros, dar „a fácut 
pw" in cursul anilor, oameni crescuţi la 
scoala sa au înființat alte „sucursale“ ale ci- 
»e-amatorilor ca Valentin Popa la Combina- 
tul de fibre sintetice sau Cornel Miftode la 
Ars Amatoria”, cineclubul de la CJIPMAM (a 
se citi Centrul judeţean de indrumare al crea- 
"e populare). O vie activitate desfásoará si 
cneamatorii de la Școala generală nr. 3 con- 
dusi de Zaharia Sandu. 

Ceea ce má frapeazá cind trec in revistá 
productia cineclubului sindicatelor este ceea 
ce numim „integrarea in producţie”, înțeleasă 
nu ca o obligație impusă din afară, ci ca o 
adewàratà vocație Fiecare din filmele in care 
sint inwestite ambiţii artistice a pornit de la o 
omandé socială bine precizată, slujità cu 
ibundentà de idei si strădania expresivitații 
opemaog aice. In februarie, cinematogra- 
¡22 petene au programat sáptámini de-a 
tada episodul al 13iea din serialul Econo- 
misi energic energia — dovadă cà ide. vi 
exuzarea es cinematografica n-a fost lipsită 
de efcenta. Anul trecut. Maria Mancas. pro 
'esoară de educaţie lizică de la liceul Petru 
Rareş. și-a susținut teza de grad cu... filmul 

citozei. Nu numai 
a d&scáhta şi- dobindit gradul rivnit, dar fil- 
mul i-a adus cineciubului si o distincţie inter- 
națională. Premiul special al juriului la Festi- 
valul de cine-amatori din Jihne (Cehoslova- 
cia) Se pleacá mereu de la necesităţi prac- 
tice şi se ajunge adesea la performante incu- 
nunate de lauri în competiții artistice. 

— Sintem mbitori de artă si incercam sá 
facem ceva cu mijicacele noastre.. — spune 
Gheorghe Hibowschi care activeazá la casa 
de cultură nu numa: ca cine-amator, dar și ca 
regizor de teatru fiar în taină inegreste şi car- 
nete cu versuri!) În ce mă priweste, adaugă el, 
nu sint cinefil deck in sensul grecesc al cu- 
vintului. La urma urmelor, să mişie ceva 

lar prietenul sáu Clopote! adaugă afcs+stm 

— Cele mai bune fime ale noashe sint 
cele pe care nu ieam facut înca 


Tudor CARANFIL 


HT. 
I 


unghi subiectiv). Institutul de construcții, prin 
Cristian Sorop, și-a adjudecat detașat locul 
intii la folclor cu Album Curtigoara: in lumina 
filtrată in nuanţe infinite, respiră fiecare deta- 
liu — lemnul, lutul, frunzele; o melodie la nai 
şi un comperaj laconic, sfirsit, cum nu se 
e mai nimerit, cu „vorba“ celebră a lui 
laga „Eu cred că vesnicia s-a nascut la sat". 
Tot Cristian Sorop semnează si Să trăiţi, bri- 
gadieri (premiul 1), un reportaj nu lipsit de 
poezie: dupa ce primesc carnetul de briga- 
dier, tinerii sint urmăriți la muncă, minuind 
volanul unui camion sau macaraua, turnind o 
tundafie, bucurindu-se de rezultatul muncii 
lor, părăsind apoi mindri șantierul national, in 
piept cu insigna de brigadier. Deși studenţi la 
institutul politehnic, Felix Radmilov și Ovidiu 
Panea și-au propus „să nu fie prozaici" si au 
1maginat o Visare, care este de fapt o fante 
zie mai mult sau mai puţin umoristică (cos- 
marurile unui student buclucas), precum 5i 
un poem despre natura, intitulat Toamna, in 
care — din pácate — nu se depáseste handi- 
capul lipsei de culoare (filmul e alb-negru) 
nici măcar prin muzica lui Vivaldi 


Cluj-Napoca 


Prezenti în finală cu o selecţie bogata. clu- 
jenii au putut da o imagine mai exacta asu 
pra activităţii lor divers orientată dar, deo 
camdată, cu rezultate inegale. Cineclubu! 
CCS „Artis”, respectiv Dan Curean, a obținut 
premiul intii pentru Oul, un eseu despre actul 
creafei, nu lipsit de originalitate, ba chiar cu 
o convertire a meditatiei filozofice în șarjă 
;moristică: oul, formă considerata chintesen- 
vata, după ce servește ca model artistului ca- 
re-i afla dimensiunea abstractá într-o mo- 
dernă sculptură, sfirseste banal, într-o tigaie. 

Elect: in cimp Corona (prem! 
HI), pe alocuri, de o neadecvatà ilustrare 
Fara o idee directoare, nici mácar virtual 
atectiva. Colegele de Adela Boar si Paul 
Cocioc imegistreazá cam plat secvențe din 
viaja a doua cáministe. in schimb, Amfitea- 
trele toamnei, de Dorin Galos (premiul II), fi- 
xeazá cu tandrete amintiri de la un cules de 
mere, iar Similitudini in folclorul balcanic 
premiul 111) încredințează peliculei solia de 
pace a Festivalului folcloric al tineretului $: 
studenților din Balcani, a cărui primă ediţie 
'986 a fost găzduită de centrul universitar 
Cluj-Napoca. 


in Scrisoare de pe alte ri, Lucian 
Dragusin si Decebal Vrinceanu, de la Institu 
tul de mariná, string in imagini si cuvinte 
simfámintele navigatorilor aflaţi mereu cu 
gindul acasă, la țară, la iubită. Desi neplacu 
tul timbru sentenlios al recitatorului scade 
mult din emoția reală a filmului, el obţine 
premiul IIl in categoria poem-eseu 


C.U. Brasov 


Pe lipgà o inconsistentà pilulá satirica la 
adresa birocraliei (Rezolvare), cineclubiști 
de la „Dacia Felix" au prezentat O zi obișnu- 
ità, realizat în tabăra studențească Sla 
nc-Moldova, despre o echipă de salvamon 
"şti. apreciat (premiul III, reportaj) doar pen 
tru filmarile cu spor de periclitate. Minuind 
camera de luat vederi cu dezinvoltura de 
profesionist, George Radu isi adiudeca pre- 
miul de imagine pentru De neamul pădure- 
nilor — portretul unui artist ce-și defineste 
profesiunea de credința raportindu-se (Și 
odata cu el şi imaginea) la locul său de baș- 
una, ia vatra româneasca. 


Gazdele de la „Student Film" obțin ex-ae- 
quo premiul | cu Într-o seară, . de 
Viorel Petri, coordonator George Obrocea, 
un film oscilind între reportaj si poem — nos- 
taigia unei reuniuni studențești cu muzică, 
dans, pantomima, intermitent si jucáus amen- 
data de un desen animat (executat direct pe 


fotogramá), un laitmotiv sentimental enunțat! 


incá din titlu: o inimà si o floare 


C.U. Timisoara 


Aplaudat ia... ecran deschis, Bine aţi venit! 
de Adrian Driha, de la „Gaudeamus“, este al 
catuit ingenuu dintr-o succesiune de tablouri 
cu un unic interpret, care mimează, hazliu si 
inventiv, „profilul“ specific al mai multor fa- 
cultáfi. Insotind Ansamblul folcloric „Datina” 
in Cehoslovacia, la un festival studențesc, Ni- 
cușor Totor a filmat în sala de spectacol, pe 
stradă, în parcuri. evoluția acestor Mesageri 
(premiul il). 2002 (premiul 
Il), un filmuleţ de animaţie construit, asemeni 
unei miniaturale sinecdoci filozofice, izbu- 
teste să fie replică inteligentă la celebrul film 
al lui Kubrick. Sorin Vesa, de la Cineclubul 
„Medicina”, şi-a fixat obiectivul într-o sală de 
operație unde se efectua extracția unei tu- 
mori pe ochi (Iridociciutomia sectorială de 
melanom malign), uzind de un singe rece — 
care ne amintește de Bunuel cindva dar nu 
pentru a soca in spiritul suprarealistilor ci 
avind un scop științific precis (premiul tl, do- 
cumentar) 


Cineclubul ,Quasar" a fost prezent cu un 
singur film — Cortul, o parabolă despre o 
anume recrudescenţă a violenţei in societa- 
tea modernă; datorită imaginii lui George 
Pruteanu. atmosfera se încarcă de o tensiune 
terifiantă. Un film avertisment. 


* 


Tinerii aceștia impătimiţi de arta imaginii 
statice ca și de cea în mișcare, venind din 
mai toate centrele universitare ale ţării, au 
adus în cutiile cu role crimpeie de celuloid 
care să le proiecteze, în dimensiuni semnifi- 
cative, aspiraţiile și preocupările, fiind vie 
mărturie nobilei nàzuinte de a se exprima pe 
ei înșiși. dar si de a lansa interogatii de mai 


largă generalitate şi amplitudine filozoficá, le- 
gate de condiţia umană, de pacea lumii. Am 
bitia de implinire intelectuală plenară urmind 
a se conjuga, în timp, cu un profit inestima- 
bil: devotindu-se celei mai tinere dintre arte, 
ei, tinerii, devin spectatori avizaţi, implicit su- 
porteri de nădejde ai producţiei cinematogra- 
fice nationale, in cinecluburi, sau — cei mai 
buni dintre cei buni — promovind, poate. in 
arena protesioniştilor. 


LA 


— „curs practic“ 


Wustrind genuri si modalitati diverse, eta- 
ling cu risipă de fantezie si chiar, in unele 
cazuri, cu virtuozitate, cunoştinţe dobindite 
in etape succesive ale studiului la clasă şi pe 
platou, selecția de filme a studenţilor de la 
institutul de Arta Teatrală si Cinematografică 
„LL. Caragiale”, aproape fără excepție, s-a 
constituit intr-o lecţie practica, exemplar 

Prin diaf regiata de Robert Arache 
lian (anul |, imagine). intr-un tainic consens 
cu măreția inconjurátoare, Cornel Mihalache 
azi student în primul an la regie, ieri actor 
debutant în filmu! lui Alexandru Tatos, Fructe 
de pădure, revine în același spaţiu descoperit 
undeva in judeţul Covasna. Ei reface, deci, 
drumul de la ficțiune la realitate și incearcă 
să capteze misterul comuniunii om-natură, 
acolo unde cáráusia forestieră perpetuează 
„miracolul“ Planului inclinat. Împrumutind 
din abnegafia si atenta migală a specialiștilor 
care lucrează la restaurarea vechilor docu- 
mente şi cărți, Alina Teodorescu (regie) si 
Alexandru Solomon (imagine) închină, la rin- 
dul lor. o Odă bizantină, adică incă un repor- 
taj-eseu despre „valorificarea moștenirii cui 
turale". Ucenicii-cineasti Paul Cozighian 
(scenariu si regie) si acelasi Robert Arache- 
lian au avut ideea de a „se substitui" unghiu- 
lui subiectiv al unuia dintre cei mai tineri diri- 
jori ai Filarmonicii „George Enescu”. Horia 
Andreescu, si, prin prisma sensibilităţii sale, 
să evoce momente importante ale artei dirijo- 
rale românești, petrecute în incinta Ateneului: 
Încercaţi să infelegefi. Cei cinci studenţi 
menţionaţi au fost incununali cu distincţia 
„Opera prima". Anului || i s-a fixat tema 
„contemporanii nostri" si rezultatul: trei re- 
portaje, egale valoric, diferite însă prin ma- 


niera de adecvare la personalitatea invitată in 
fata camerei de filmat. Drumul egal al fiecărei 
zile ne deschide o neașteptată fereastră: pro- 
zatoarea Gabriela Adameşteanu, privind me- 
reu câtre sine, spunind „totul şi nimic”. po- 
vestește firesc, cu o fantastică lipsă de osten- 
tatie, cum a devenit ea scriitoare. Se succed 
fotografii, coperti de cărţi şi drumurile pe 
stradă, spre casă, spre teatru, unde romanul 
său „Dimineaţa pierdută” capătă o a doua 
viaţă. Meritul” acestei discrete și austere in- 
cursiuni este, desigur, si al realizatorilor 
Nicolae Cioclos (regia) și Marius Costineanu 
(imaginea). Doina lacob şi Ovidiu Cristescu 
si-au propus sá schiteze portretul academi- 
cianului Emil Condurachi, reținind ginduri, 
atitudini, dar și obiecte încărcate de semnifi- 
catie din lumea ce-l înconjoară pe acest Ma- 
gister a! culturii române. Despre un inginer 
pasionat nu numai de meseria sa de con- 
structor, ci si de muzică, de sport, George 
Ciubotaru si lonu( Teianu gloseazá eseistic, 
dorind să afirme că acest Unul dintre noi nu 
e defel un ins ieșit din comun. Filme de inte- 
grare au fost patru, Urine v fiind primele 
trei. area tnn de loana Pop (regia) şi Cris- 
tian Glodeaia (imaginea), Ade în amà- 
nunt procesul realizárii fotografiei- tridimen- 
sionale a Ginditorului de la Hamangia. Fil- 
mul urmáreste cu scrupul si precizie proce- 
sul ca atare, conchizind eminescian: „Intre- 
barea ne urmărește încă”. Dialectica şi me- 
tafizica (regia Olivia Sireanu, imaginea Vio- 
rel Nicolae, ambii în anul IV) acumulează in- 
teligent argumente din domeniul artelor plas- 
tice, ale științelor naturii, din literatura - pen- 
tru a caracteriza antagonismul celor doua 
concepte filozofice. Electroliza de Bogdan 
Dragulescu și lon Cristodulo, este un irepro- 
sabil film didactic început „la nivel de epru- 
beta”. continuat „Ja tablă”, recurgind și la de- 
sen pentru o mai sigură fixare a reacţiilor si 
formulelor chimice. in Vulcanismul terestru, 
partial film de montaj, Valentin Vasilescu, 
(secondat la aparat de Cătălin Barbu, ambii 
anul IV), a ştiut să profite de spectaculozita- 
tea subiectului; așa cum a reuşit să specu- 
leze si atuul actorilor aleși ca interpreti in fil- 
mul sáu de fictiune, Umor la domiciliu (pen- 
tru care a primit premiul de regie), trista isto- 
rie a unui umorist care se ambaleazá intr-o 
hazardatá aventură, in compania unui „trafi- 
cant” de bună dispoziţie (interpreţi, Nicolae 
Urs și Mihai Ciuca). O limpede naraţiune la 


limita melodramaticului, intitulată Dacă dra- 
goste nu e, aparţine Oliviei Sireanu (la ca- 
meră Viorel Nicolau): o tinără găsește putere 
să treacă peste dezamăgirile unei iubiri nefe- 
ricite si să-și crească copilul, fără a aban- 
dona invátátura. Actorii-student! Gabriela Ba- 
ciu, Nataşa Raab Gutul si Lucian Nutá, au 
aici evoluţii convingátoare. Plecind de la 
ideea materializării aspitatiei de zbor spre 
înălțimi, iscată la virsta copilăriei si implinitá 
la maturitate, studentul la imagine Mraz Fran- 
cisc tatonează, in acordurile patetice ale mu- 
zicii bethoveeniene, un vag demers psihanali- 
tic intitulat Plimbare de duminică premiul 
pentru imagine alb/negru). La imagine color, 
premiul || i-a revenit lui Sergiu Ungureanu 
(anu! V) pentru Portret oval, poetică, dar ti- 
mida plonjare în trecut. evocind iubirea unui 
pictor (interpret. Claudiu Stânescu, aflat in 
pragul absolventei) pentru modelul sáu efeme- 
ed Tot un vis de iubire, caligrafiat cinemato- 
grafic printr-un trepidant flux de senzaţii 

in care imaginea are fluenta muzicii, iar su- 
netul capátà aripile versului, in timp ce acto- 
rii graviteazá diafan (Emilia Popescu si Mihai 
Sandu Gruia, definátorii premiilor de inter- 
pretare) — este si Scurtă intilnire, film conce- 
put de Horia Laptes (anul V, operatorie, pre- 
miu doar pentru imagine color) ca un lung 
flash-forward, strálucitor, orbitor de frumos, 
o proiecţie in viitor căci, de fapt, „scurta inti! 
nire" este abia o názuintá. 


* 


Sigur, calitativ şi cantitativ, diferenţele intre 
participări şi participanţi sint mari, dar pentru 
instructori, pentru metodiști, pentru toți cei 
ce lucrează efectiv, pentru tot! cei ce se im- 
plică in această acţiune de încurajare si spri- 
jinire, de indrumare a tinerilor insetati de ci- 
nema, mozaicul acestei finale poate constitui 
un îndrumar. Pentru că nu trebuie uitat, me- 
nirea cinecluburilor, în genere, si cu atit mai 
mult a celor consacrate tineretului studios 
este aceea de a fi adevărate focare de cultura 
cinematograficá, de asimilare şi propagare a 
valorilor autentice. 


irina COROIU 


w 


Miticá Popescu la el acasá, 
în dramă ca şi în comedie 
(Sper să ne mai vedem 
de lon Báiesu 
şi Dumitru Dinulescu) 


w 


25 de ani de la încheierea cooperativizării agriculturii 


E. in acel an cind se termina cooperati- 
vizarea. Saisprezece echipe de filmare de la 
studioul „Alexandru Sahia" urmau sà por- 
neascá spre cele 16 regiuni ale țării pentru a 
consemna evenimentul. Mie mi-a cázut la 
sorţi regiunea Hunedoara. Mai mare ghinion 
— mi se părea — nu se putea. Alţi colegi ple- 
cau în Bărăgan, in Dobrogea, in Moldova, in 
Banat sau spre cimpiile Olteniei, numai eu 
trebuia sá fac film agricol la... furnale, la Hw- 
nedoara... 

Ne-am luat schimburi curate pentru o lună 
de zile, am incárcat aparatele in maşină și am 
pornit la drum. Tot bátind meleagurile acele+ 
regiuni, încetul cu încetul, nu departe de ofe- 
lării si de mine, pe întinsul cimpurilor, prin 
sate si printre țărani, ne convingem de un 
adevăr simplu: aici, cu aceeași trudă, se plá- 
mădește nu numai ofel, ci și piine. Odată cu 
naşterea ultimelor gospodării colective și cu 
popasul bucuros în vatra ceior pornite mai de 
mult pe drumul bunăstării, s-a născut si fil- 
mul Puterea piinil. 

Mașina lunecá lin pe benzile de asfalt sau 
ne hurducá pe drumuri de țară, gata sá ne 
fringă șalele. Ajungem în satul Valea Lupului. 
Legenda spune că erau odată trei frați: Lupu, 
Bărbat și Pui. De pe vremea lor, așezați cei 
dintii pe acele pâminturi, au rămas trei sate 
Valea Lupului, Riu-Bárbat si Pui. Cei din par 
tea locului nu știu mai muite despre satele 
lor. De fapt, e limpede că nu prea au chef de 
vorbă, îi bat alte ginduri. Cite doi, cite trei, 
cite chi s-au nimerit pe drum, oamenii din 
Valea Lupului vin agale spre Căminul Cultu- 
ral. Se våd numai bárbafii cind descârcâm 
aparatele și operatorul lansează: „Te pome 
nești cà am dat peste un sat fără femei. Mare 
ghinion, colega!" Tobosarul satului se apro- 
pie și-și arată dinţii de viplà, minus unul 
chiar in față, sus: 

— Pe âștia crezi cà i-or fi fătat vacile? 
și-i arată operatorului puzderia de copii cáfa- 
rati pe garduri. Se depărtează vreo doi pași. 
ráscrácárà picioarele, duruie în pielea tobei si 
strigă lungind vorbele; „Să asculte toată lu 
mea, să auză tot omul! Că n-a venit ter 
chea-berchea din țigânie, au venit de la raion 
şi de la București. Cind o să votaţi gospodă- 
tia, tot omul va fi tras in chip ca la cinema? 

Un bărbat de lingă noi, „Vin muierile, da 
ele trebuie sá grijească intii de bárbati, dup 
aia sá se gătească si ele" zice, uitindu-se i» 
altă parte, de parcă nici n-ar fi vorbit cu noi 
Bárbatul e intre două virste, curat imbrácat in 
port de duminică, cu faţa proaspăt rasă. Din 
pricina mustátii scurte, fepoase pare o fire 
asprá. Cind s-au adunat mai multi, vedem ca 
toţi de-o etate cu el aveau mustáfile tăiate la 
fel. Si după mustáli, dar mai cu seamă, dupa 
cum le este mersul și vorba, par oameni 
mindri. 

Impresia se adevereste oleacà mai tirziu 
cind aflàm o micà supárare de-a lor. in aju- 
nul inaugurării gospodăriei colective au im- 
podobit ulița ce duce spre cámin cu crengi 
drepte de plop înfipte pe marginea santurilor. 
Mai lipsesc lozincile. Un activist le-a propus 
să aducă lozincile de care se folosise satul 
vecin cu o zi mai inainte, tot la inaugurare. 
Oamenii s-au supărat: „De ce sá ia de-a gala 
de la ,áia" (cu care nu se-aveau prea bine), 
ce, .áia"-s mai breji?! Şi le-au făcut singuri, 
iar acum, cite unul trage cu coada ochiuhn, 
ba la pancarte, ba la noi, sá vada daca ne 


Puterea piinii 


plac. Filmám una, care-i mai aproape. „În 
G.A.C. dispare diferența dintre săraci $i bo- 
gati. Toţi sint oameni ai muncii, iar la baza 
ciștigului stă munca şi colaborarea továrá- 
seascà". In timp ce ei asistau, cu o mulțumire 
copilărească în ochi, la filmarea lozincii, eu 
m-am trezit privindu-i stáruitor, incercind sa 
pricep cum de poate să-i preocupe atit faptu: 
că lozincile nu-s împrumutate, ci făcute de 
mina lor! Tráiau un moment de răscruce ir 
viaţă, dar „trăirea“ nu se putea zári pe nici ur 
chip de om. Pentru mine răminea de neinte 
les. Pentru ei, însă, totul se limpezise. Nu mu: 
erau bintuifi nici de întrebări, nici de spaime 
nici de îndoieli. Toate acestea fuseseră lep 
date pe | acela trecut cu náduseli, cir«* 
s-au dus semneze cererile de intrare n 
colectiv. 


Aici, la 


se plămădește 


— Eu știu cit o să ţină colectivul — zice un 
batrin slábut, cu ochi de viezure — da pe 
mine nu má importa, am copirseu' gata. Salw 
tare și mă duc, nu vá las nici un bucluc? 

Oamenii rid, activistul isi reia vorbirea 
Acum, dupá 25 de ani, cred cá oamenii au ui- 
tat gluma bátrinului. El s-a dus in neființă, iar 
ei şi-au văzut de drumul ales atunci. 

Stau la capătul unei bánci trosnind de gre- 
utate timpurilor şi-i fac semn operatorului 
să-i tragă două prim-planuri unui bátrin fălos 
Filmarea, insă, nu mă împiedică să-l aud pe 
un flacáu soptind „Dar nevestele nu le pu- 
nem laolaltă?“ „Ai vrea, tu, impielifatule! $ 
răspunde tot în șoaptă o femeie. Activistul îp 
incheie cuvintarea. Se ridică si vorbesc. pe 
rind, citiva țărani. Unul, „azi este pentru acest 
sat mic o mare serbare, inceputul agriculturii 


Hunedoara, 


nu numai oţel, 


ci si piine 


in sală continuăm să filmám pavoazarea 
intră un grup mare de bărbaţi și femei, ce se 
imprástie strigindu-se unii pe alții, cind ga 
sesc locuri. Vin din ce in ce mai mulţi, locur: 
nu mai sint, hármálaia crește. 


— Dati urechile-ncoace, strigă cu palmele, 


pilnie la gură, activistul raional. Chemarea e 
inghitita de gălăgie... 


Un minut sau două mai stăruie freamátul 
telor ce-și așează mai bine oasele pe lemnul 
bancilor. Activistul îi păsuiește, le știe firea, e 
si el din partea locului. Azi ei intră in G.A.C. 
și el, reprezentantul partidului, o să le spună 
cite ceva, ca să înțeleagă „aliatul” cà pasui 
asta nu e mic, ci, dimpotrivă, inseamnă „un 
salt în istorie”. Vorbește, e ascultat cu aten- 
ție. „De-acum înainte, in anii care urmează, 
toti trebuie să pună umărul...“, dar cineva ii 
taie brusc firul vorbei cu o intrebare 


_— Da' cili ani durează colectivul asta. tova- 
rise? 

Adunarea intepeneste. Întorc deodată ca 
petele spre cel care a întrebat, apoi, ca la co 
mandá, le indreaptă câtre activist și-l fintu 
tesc cu ochi man, într-o liniște de mormint 
Trec clipe grele ca plumbul. 


colective. A avut sunet bun în sufletele noa: 

tre ce-au zis trimisii partidului... „Altul, „omui 
se ia după faptă. Tare s-a prefácut fara în 
anii ăștia si numai în bine". Al treilea, multu 
mesc Partidului Comunist că ne-a luminat să 
facem si noi o ie in satul ásta miti- 
tel. Sá trăiţi și så muncim cu spor, cá ne-am 
bagat mai tirziu la colectiv și va să-i ajungem 
din urmă pe alții”. 


Se rezolvă chestiuni organizatorice. Este 
propus președintele. „Buuun — zic in cor oa 
menii — să trăiască și să ne conducă“, „Da! 
ajutat de tot poporul“, adaugă cineva suspi- 
cios. În încheiere, activistul anunţă cá acum 
vine program artistic și altele... virsli, bere 
fuicà şi joc. care vă privește...” 


Afară. in livadă, oamenii máninca si beau 
Cinc: balaoacheși, unul chior, cinta in draci. 
Bătrinul căruia i-am tras două prim-planuri. 
îmi aduce, drept mulțumire, virgli, nişte cirná- 
ciori din carne de oaie si de capră, iuți ca 
mama dracului şi un pahar mare cu palinca 
incendiară. Ciocnim. „președintele, îi baga el 
in viteză... or sã- ajute si tovarășii Bea, ne 
poate. cà- vremea bună, nu-i nort 


Da. era sărbătoare, fusese o şedinţă festiva, 
humoasa. ca la carte. Noi veniserun cu fil- 
marea la spartul tirgului, la capătul unei eel 
perioade de mu asiduá a activistilor, de 
cumplite frámintári, de ciocniri dramatice. 
Într-un sat de lingă Sebeș, președintele gos- 
podáriei, nea lie Catană (așa-i spuneam, 
caci ne împrietenisem repede) mi-a povestit 
o noapte de coșmar. Cică, într-o zi a venit 
acolo la ei un străin pe care oamenii l-au cre- 
zut de la raion, sau de la regiune. A adunat 
cele 120 de familii care intraseră in gospodá- 
rie şi le-a spus cite-n lună și-n stele, de-a 
»asturnat totul. Cind nea llie Catană a intre- 
bat prin sat cine a fost la adunarea cu strái- 
nul acela, fiecare zicea cá el onal n-a 
tost, dar stia sigur că s-a ținut. In seara ace- 
dei zile după plecarea străinului care le spu- 
sese „c-a fost o greșeală înființarea colectivu- 
fui, oamenii s-au strins intr-o ședință care a 
ținut toată noaptea. Erau cit pe-aici să 
desfacá ia. O cumplità incrincenare 
te luase minţile. incepuserá sá se certe le- 
meile cu bărbaţii, de parcă n-ar fi fost sofi, ci 
dușmani. O femeie despletità tipa infiorátor si 
jura cà se spinzurá de grinda grajdului, cind 
ar lua vitele. „Spinzure-te și nu mai zbiera 
atita” — i-a spus bărbatul, care venise in cás- 
nicie cu miinile in buzunare, femeia aducind 
de zestre pămintul și vitele. Se frámintau,cu 
toții ce să facă. După ce a vorbit ore in sir, 
instructorul regional a tăcut definitiv, n-a mai 
răspuns la nici la o întrebare, pur și simplu 
pentru că-şi pierduse glasul. Cind oamenii au 
văzut asta, l-au întrebat pe preşedinte, pe nea 
lie Catană: „Tu ce zici?” „Eu mà mir — a 
spus el — cum de nu vi s-a strimbat gura, că 
vorbiti de-aseara!" Țăranii s-au fácut negri de 
supărare, fiindcă nu inghiteau să fie luaţi 
peste picior într-o problemă de viaţă și de 
moarte. Unul a strigat: „Sparge lampa și pe 
ei? În clipa aceea o femeie care stătea lingă 
el s-a ináltat si i-a tras o palmă, dar o palmă 
cumplită, de suflet ajuns in pragul deznădej- 
dii. Pe urmă parcă s-au trezit cu toții deo- 
dată, dintr-un somn urit. N-au știut nicicind, 
mai tirziu. mult mai tirziu, dacă străinul acela 
venit să le fárime sperantele;-a existat aievea 
sau a fost doar o închipuire, o umbră a în- 
doielilor din sufletul lor, care luase chip de 


om. 

După ce a sfirșit povestea, nea llie Catană 
ne-a umplut port-bagajul mașinii cu tot felul 
de bunátati și o glajà de vinars, palinca aceea 
c dacă-i dădeai foc pe un blid ardea ca 
spirtul. 

Cu putiná vreme in urmá, ducindu-má cu 
filmárile la Hunedoara, am fácut un scurt po- 
pas in satul cu pricina, sà vád ce-o mai fi fà- 
cind nea ilie Catană după 25 de ani, de cind 
nu ne mai văzuserăm. |! întreb pe presedin- 
tele C.A P.-ului de nea Ilie. A intrat de mult in 
pensie. „Și unde-i acuma? „S-a băgat in ladă 
şi-a-ntins-o” „A murit? Păcat de el, săracul” 
Cum să moară, tovaràse7" |! bufneste risul si 
pe ei Îi pa oa Ci pur. „A luat Lada, mașina, 
şi-a-ntins-o la băi, il dor oasele E la Amara 
unde au locuri și țăranii!” 

Scot nişte sute şi-l rog de ceva palinca. 
„Nici gind, tovaráse, noi sintem pe autocon- 
sumogestionaresupr: heati! Pe vremea lui 
nea ilie mai mergea. Azi, adio si n-am cu- 
vinte! După care, președintele C.A.P.-ului 
saltá in Aro şi plecă. 


Alexandru BOIANGIU 


$1 


Un antologic „rutinier“, căruia îi 
culoare i 
de Vasile 


„Răscoala din 1907 nu a fost o întîmplare, 


ci rezultatul creşterii conştiinţei ţărănimii noastre, 
a setei ei străvechi de libertate şi o viaţă mai bună. 


„Răscoala a fost consecinţa unui regim ce se cerea înlăturat odată pentru totdeauna. 
Răscoala din 1907 a fost semnalul ridicării ţărănimii româneşti la luptă, 
-alături de clasa muncitoare, de forţele progresiste ale societăţii, 
pentru răsturnarea vechii orînduiri, 
pentru crearea orinduirii celor ce muncesc în ţara noastră“. 


Nicolae CEAUSESCU 


1907 - 1987 ) Argumentul realului 


f rintre atitea si atitea mărturii fără pre! 


ale devenirii noastre, se află in filmoteca de 


aur a studioului Al. Sahia și citeva filme dedi 
cate eroicului si tragicului — de cite ori asc 
ciate în istorie! — moment al marii ràáscoal« 
de la 1907. 

Realizate după 50 de ani: Pe urmele lui 
1907 de Virgil Calotescu, Cintec pentru eroii 
pámintului de Pompiliu Gilmeanu. Sau Dupá 
70 de ani — chiar titlul celui de-al doilea do- 
cumentar semnat tot de Virgil Calotescu sau, 
mai recent, Focuri in cimpia piinii de Adrian 
Sirbu, — filmele, revăzute in suită se consti- 
tuie, independent de amprentele stilistice 
proprii fiecăruia dintre cei trei regizori numiţi 
intr-un unic serial ce ne aduce aproape isto 
ria de ieri, contopind-o cu cea de azi. într-o 
emoţionantă, percutantá și indivizibilă cont- 
nuitate. 

Documentarele lui Virgil Calotescu, ca de 
altfel si peliculele sale de ficţiune, sint conce- 
pute și filmate sub pecetea faptului de viața 
Documentarist din vocaţie, Virgil Calotescu 


Gheorghe Dinică 
Báran si Francisc 


documentarul istoric 


Mircea cel Mare 
- portret in marmurá 
si celuloid - 


d 0, Mircea mare voievod si domn, singur 
stápinitor a toata țara Ungrovlahiei si al părți- 
ior de peste munţi. încă si spre părţile táta- 
rásti şi Herjeg al Almasului si Făgărașului, si 
domn al Banatului Severinului si de amin 
două părţile peste toată Podunava, încă s 
pină la marea cea mare și singur stápinitor a! 
cetății Dirstorului". Cu vocea solemnă, ca de 
incoronare, rostește crainicul filmului-portret, 
„cartea de vizită” a marelui voievod unificatos 
de paminturi românești; blazon de noblețe al 
unui conducător viteaz și al unui popor capa 


dă viaţă 
(Vară entimen 
Munteanu) de 


Pentru cei cîțiva martori, 


1907 a fost ieri. 


Pentru nepoţii si stránepotii lor, 


1907 este o poveste c 


Diaconu 
Leu 


Mircea 
Corneliu 


ni ȘI 


t4 sa-şi urmeze, în grandioasele aspirații 5: 
"faptuwt, eroii istoriei. Două portrete cine- 
matografice: un documentar al Studioului Ar- 
matei (regia Zincuta Spincescu) si — recent 
— unul realizat la studioul Sahia de Gheo 
ghe Horvat la care ne vom opri (și — in per 
spectivă — un film artistic de lung metra, 
sub prestigioase semnáturi) cinstesc memo 
ria marelui domnitor, ridicat în tronul Tar 
Româneşti cu peste 600 de ani in urmă, in 
vremuri tulburi $i clătinătoare, cind la hotare 
se ivise, amenințătoare, puterea otomana, 
cind î a Europă era pindită de primejdia 
puternicului imperiu. Tinărul voievod a înce- 

prin a-şi întări capacitatea de apárare, re- 
tăcind cetăţile de la Dunăre şi construind al- 
tele noi, puternice, la Turnu si la Giurgiu. 
Giurgiu — cetatea foarte rezistentă a vremii, 
cum susține cronicarul, „cetate cu patru tur- 
nuri şi cel mai mic dintre ele era mai mare şi 
mai puternc decit castelul Turtucaia”. Hărţi și 
desene, manuscrise importante, monezi, al- 
ternează cu filmările locurilor, ale vestigiilor 
istorice, mărturisind politica infeleaptá a ma- 
relui domnitor. Sint aduse în prim plan- fru- 
moase miniaturi orientale de manuscrise 
ce povestesc celebrele bătălii purtate de 


care „...„a fost odată” 


d ^ 


Un cuplu comic de zile mari: Amza Pellea 


In Cusa dintre 


si Alexandru Tatos 


voievod cu turcii în apărarea independenței şi 
&bertátii Țării Românești, si a altor țări ame- 
sunjate de armatele lui Firuz-bei si a semetu- 
iw Baiazid — Fulgerul. 

„Voievodul valah i-a lovit pe otomani şi i-a 
nimicit rău si abia au scăpat...” înregistrează 
cronica de la mânăstirea Zogravu una din 
wictorii. lar o alta i! consideră pe domnitorul 
valah „cei mai puternic si mai viteaz dintre 
principii creștini”. K 

Frumos ilustratà cinematografic e victoria 
de la Rovine; aparatul strábate pádurile unde 
domnul a pus la adápost femeile, copii si 
proviziile, locurile unde ba atras în luptă pe 
dușmanul mult mai numeros; natura e filmatá 
pe timp de furtună, sugerind dramatismul bă- 
táliei. Un inspirat fundal sonor redă amploa- 
rea, încleștarea ciocnirilor armate, pe citeva 
versuri din „Scrisoarea lil-a". Un simtámint 
de mindrie patriotică copleșește spectatorul 
la vederea acestor secvențe, evocatoare de 
mari biruinfe istorice. 

Un film impresionant semnat de Gheorghe 
Horvat, avind ca operatori de imagine pe Li- 
viu Georgescu si Doru Segal, 


Alice MANOIU 


is! sprijină observaţia artistică pe eveniment, 
pe mărturie, pe argumentul realului. Fie cà 
este cel de-al 6826-iea copii născut int-un sat 
din Cimpia Dunării sau cel de-al 7222-lea co- 
pil născut într-un sat din nordul Moldove: ai 
căror strămoşi s-au răsculat si au pătimit seri 
pentru ca ei să fie liberi azi; fie că este cladi- 
rea evocatoare a unui conac, azi școală, bi- 
bliotecá sau dispensar comunal sau imaginea 
unui bordei în care se intra pe brinci, azi de- 
finitiv dispărut; tie că este un monument ridi- 
cat pentru cinstirea eroilor luptelor pentru in- 
dependenţa deplină de stat a României, de la 
care sárbátorim in această primăvară 110 ani; 
fie că sint mormintele pe care aparatul popo- 
seste pentru a descifra citeva nume, doar ci- 
teva dintre cei 11 000 de ţărani ce au fost 
uciși în „marele semănat de cruci" al celor ce 
se ridicaseră să facă dreptate în „țara bol- 
navă si flàmindá", cum sună comentariul pa- 
tetic şi poetic al lui Paul Anghel, potentat 
dramatic de rostirea lui Colea Răutu; fie cà 
sint pagini din ziarele vremii, româneşti sau 
de peste hotare, fie că este i inea telegra- 
fului ce bătea ordinul guvernului de singe- 
roasă represiune; fie că este un stejar multi- 
secular sau o cumpână de fintină (așa cum, 
de altfel, le-am regăsit in al sáu Amurgul fin- 
tinilor), martori tácufi, dar gráitori ai istoriei 
iocurilor — toate aceste imagini constituie 
pirghia demonstratiei sale de idei, intotde- 
auna incálzitá la flacára emotiilor vii. Calo- 
tescu imi pare a rámine, ca cineast, cel mai 
ap'oape de ideea de gazetar, în sensul de 
cronicar al timpului sáu. 

Pompiliu Gilmeanu abordează același eve- 
mment într-o viziune istorică. Cei care au fa- 
cut, în urmă cu BO de ani, din pasnicele lor 
unelte de muncă — furca si coasa — arme de 
luptă pentru a-și afirma, într-un grandios act 
eroic, dreptul la un trai omenesc, dreptul la o 
viață demnă, răsculații din 1907 sint priviţi ca 
urmaşi legitimi ai Basarabilor şi Musatinilor, 
ai celor din oastea lui Ştefan cel Mare şi al 
lui Mihai Viteazul, ai răsculaților de la Bo- 
bilna, ai celor ce i-au însoţit pe Doja, pe Ho- 
ria, Cloșca și Crişan, pe Avram lancu sau pe 
pandurii lui Tudor din Vladimiri căci — asa 
cum acesta spunea: „Patria se cheamă noro- 
dul, nu tagma jetuitorilor!” Documentarul so- 
cial capătă în viziunea regizorului, o perspec- 
tivă istorică, Din același unghi, Pompiliu Gil- 
meanu ajunge firesc la viața satului de azi, la 
victoria cooperativizării de la care se impli- 
nesc 25 de ani. Tractorul a înlocuit plugul, 
biidul gol inconjurat de cinci linguri pe o 
masă de lemn este supra imprimat cu imagi- 
nea sacilor plini de grine. 

De la alegerea titlului, Focuri în cimpia pii- 
nii, Adrian Sirbu isi delinește și cu acest do- 


- cumentas o ars poetica. Urmărind efectul în- 


direct, folosind sugestia metaforicà, regizorul 
— scenarist creeaza un paralelism al contras- 
telor extrem de eiocvent intre banda sonorá 
si imagine in timp ce ascultam vorba tárágá- 
nata, dar ferma a uaw martor al acelei inde- 
partate primaveri de foc și jale: „Eram de 
sapte ani in 1907... regimentul 6 a ars 160 de 
case.. totul era scrum si un lac de singe... 
suferințe, necazuri. moarte.", pe ecran se 
văd holde bogate. sacii incarcat! cu răsplata 
muncii ţăranilor cooperatori, O clasă de 
elevi ce au implinit în zilele noastre șapte ani 
şi care conjuga, in cor, verbul „a-şi aminti”: 
eu îmi amintesc, tu îi amintesti, el isi amin- 
teste... 

Stafeta generaţiilor continuă. 

Deodată auzim alt glas: „Eram de 20 de ani 
cind s-a inființat prima gospodărie colectivă... 
51 dacă acest lucru se numește revoluție, să-i 
spunem asa". Toate aceste documentare se 
leagă astfel firesc de momentul cooperativi- 
zan, de această altă „revoluţie“, pașnică, și 
de oamenii care au făcut-o, în imensă sfor- 
fare de a schimba vechile tipare si de a așeza 
viaja satului lor pe aoi temelii: „Pâmintul e o 
avere şi țăranii au deprins acest nou fel de 
a-l lucra laolaltă”, ne spune unul dintre (àra- 
nii cooperatori. 

Firul istoriei se deapána neintrerupt. Si 
daca pentu Cet batrini, atia cit pelicula a 
mai putut alla în viață — 1907 a fost ieri, pen- 
tru tinerii prinşi în hora de nuntă sau pentru 
copiii cu cravatele de pionier în jurul gitului 
şi cărţile lui Coșbuc și Arghezi cu poemele 
„Noi, vrem pámint" sau „Testament“ în bi- 
bliotecile personale, adică pentru nepoții si 
strănepoții celor ce s-au jertfit atunci, — 
1907, cu jalbele si datoriile fără sfirşit, toate 
acestea par o poveste care a fost odată... Sint 
imagini, sint dovezi-document care recon- 
firmă, asa cum s-a spus, că ţăranul român a 
dovedit incă o dată în istoria sa cà este capa- 
bil să infăptuiască minuni 


Adina DARIAN 
5 


in premierá 


T renul de aur este cladit pe temelia unei 
realități istorice: in 1939, la începutul ráz- 
Boiului, sub amenințarea invaziei hitleriste, 
Polonia încearcă și reușește cu ajutorul, 
României, sá-si salveze tezaurul naţional. 
Optzeci de tone de aur plus alte valori. Un 
gest indráznej din partea autorităţilor polo- 
neze cáruia i-a răspuns. pereche, gestul în- 
dráznet al autorităţilor române. Scenaristul 
loan Grigorescu si regizorul Bohdan- Poreba 
s-au aplecat asupra faptului real cu atenţia și 
respectul cuvenite, dar si cu „dorința neas- 
cunsă si legitimă de a-l aduce in fața specta- 
torilor într-o formă cinematografică cit mai 
atrăgătoare, deci, cit mai convingáloare. Ei 
au optat, așadar, pentru un film de acțiune 
sprijinit însă cu nădejde pe puterea de impre- 
sionare a adevărului istoric, O relaţie vie, pal- 
pitantá, intre document și ficțiune, de care 


pe marginea tăioasă, dureros 
reia pi a realităţii. Dar un joc serios, soldat 
cu un film serios. 

Orice incercare de ierarhizare sau despár- 
lire a meritelor „vinovaţilor apare ca nepotri- 
vită. Cu filmul în tata, urmărind desfășurarea 
acţiunii, punerea în cadru, jocul actorilor, re- 
zonanja dialogurilor. lucrurile se vàd in toata 
claritatea: scenaristul loan Grigorescu a ofe- 
rit. regizorului Bohdan Poreba o materie 
primá de buná calitate pe care acesta a pre- 
luat-o si prelucrat-o ajutat de coechipieri, po- 
lonezi şi români, înzestrați cu talent, dar şi cu 
vizibilă știință a colaborării. Trenul de aur 
apare astfel drept rezultatul unei munci 
exemplare de echipa Daca trecem, cu O re- 
verentà obligatorie, peste fermentul acestui 


Cînd iadul nu este pavat cu bune intenții 


(Ewa Kuklinska) 


N... obişnuit sa4 aplaudám pe Gheor- 
ghe Cozorici, valorosul nostru actor, intr-o 
redutabilá serie de personaje de prim-plan 
din epopeea noastrá cinematograficà, de la 
domnitorul Stefan la comfnistul Dumitru Du- 
mitru. Regizorul polonez Bohdan Poreba îi 
încredințează in Trenul de aur rolul lui Ar- 
mand Călinescu. intuiție sigură și importantă 
pentru echilibrul document-fictiune, pentru 
sondarea simetriilor de comportament etic și 
moral in infruntarea vitregiei anilor '39 la Var- 
șovia si Bucureşti, Misiune complexă pentru 
Cozorici, dator sá insuflefeascá un rol econo- 
micos ca intindere, dar nelimitat ca suflu si 
simbol! Grábiti, uneori, in recapitularea trece- 
rii marilor personalități prin fereastra Istoriei 
neamului, clasâm, alături de un lorga sau un 
Madgearu. numele lui Armand Călinescu. la 
rubrica „pierderi ireparabile", victime notorii 
ale acelui bestiar de tristă amintire, care s-a 
numit emfatic „Garda de fier". Opera, semnul 
ei, amprenta làsatá in epocă ramin în umbra 


tim care mi se pare a f bună inttnire dintre 


scenarist şi regizor, daca depàsim si stadiul - 


de surpriză plácuta in fata rezultatului acestei 


intilniri prea importantá ca sa mai fie supusá 1 


unor operaţii de adjectivare, ne putem aven- 
tura, cu incredere si buna credinţa, într-o in- 
cercare de analizá a mecanismului ei de im- 
plinire. Sarcina autorilor nu a fost uşoară. 
Faptul istoric real pe care și-au propus så ni-l 
prezinte si reprezinte cinematografic, obliga 
la precizie si exactitate. Nici precizia, nici 
exactitatea nu sint de natură să lase friu liber 
fanteziei, iar fără fantezie opera cinematogra- 
ficà, orici de fidelă faptului real, nu- Şi gà- 
seste cu ușurință calea de acces catre intere- 
sul spectatorilor. Numai documentul înregis- 
trat ca atare se poate lipsi de operaţiunea 
complicată a convertirii în fapt artistic. Nu 
era cazul. Operaţiunea de salvare a tezauru- 
lui polonez nu ni se putea prezenta „ca 
atare” intrucit. se pare, nu.a fost inregistratá 
la vremea aceea pe UE Autorii au fost, 
asadar, obligati sá imagineze intimplarea 
sprijiniți pe mărturiile existente (multe? pu- 
tine?) şi să construiască in jurul ei o lume de 
personaje, de situaţii, de conflicte posibile 
care, asezate in lumina faptului real, sá ca- 
pete la rindui lor o aură de realitate. Sau de 
posibilă realitate.-Aceastà: atitudine a autori 
lor față de materia dată se manifestă dintru 
început — începutul fiimului, 


sionant si cu mare încărcătură emoțională | 
sub semnul. realității. Începutul acţiunii filmu- - 


lui este localizat si-datat apăsat: 1 septembrie 
1939, gara Chojnie: Care a pătruns un 
tren german „blind: 
care secerá sub rafalele gloantelor populaţia 
afiată pe pen „gării, . Seoul: infiltrarea 


anului polonez. Personaje! 
leagă ne sint astfel oferite dintru început în. 


cu o bandă de naziști |. 


tara martori“ a unui comando nazist pe teri- 


toriu! Poloniei. Secvența nu inseamnă doar o 
buna deschidere pentru film; ea apare si 
drept -mai emotionantá prin sug: de. 
"document, dar si prin realizarea artistica. Su- ' 
ita. de stop-cadre menite. să fixeze bine mo- 
mentui pe retina privitorului, figurile acelor 
oameni — o femeie bâtrină, o mamá cu copiii 
el, un tinar care se desparte de familie por- 
nind spre tront, o fatà care se desparte de ju- 
bitul ei, o copilă | cufundatà in sotron, toată 
acea | lume pasnicà si inconstientá de perico- 
iul morţii. atit de neașteptat. nebânuit 
aproape, o lume pulverizată în citeva se- 
cunda, transformatà in citeva secunde din 
în lume moartă, are o putere evoca- 
ordinara și se constituie în cadru 
viu. piae viu pentru acţiunea ce ur- 
meazá sá înceapă. increzátori, pe bună drep- 
tate, in puterea de soc a acelui inceput, auto- 
rii se fixeazá laconic asupra mizei puse in 
joc. Personajele principale sint introduse in 
„scenă“ rind pe rind, odată cu biografiile lor. 
Maiorul Bobruk, cel care va supraveghea 


convoiul cu aur, și soția lui; ministrul Gorski, 1 


insárcinat cu delicata operaţiune de salvare a 
tezaurului polonez; Kowalski, directorul bán- 


pedes drept. nien 


„unui bun fil E 
riozitatea spectatoru- 

ce se va intimpla mai departe? Întrebare - 
normală, 4a care filmul începe sa răspundă, 


Adversarii fatá-n faţă (Constantin Dinulescu si 


Mitică Popescu) 


sfirgitului dot spectaculos- tragic. 


Cozorici imprumuta acestui- rol distinción: 


personalităţii sale; ținuta aleasă, cuvint rostit 
cu fermitatea imperativului cald, spuzit din 
adinci interogatii, deplina forţă a gindului ne- 
rostit, surprins în ochiul greu de înţelesuri, 
viu ritmind ideea, ca un ecou al vocii calde, 
limpezi-autoritare. Dar, pe lingă toate aceste 
unice inzestrári, marele actor stie să-şi acor- 
deze pină la cele mai fine nuanțe registrele 
orgii sale sufletești la tonalitatea partituri . 
Confruntarea demnitarului român cu amba- 
sadorul Marelui Reich constituie un aseme- 
nea exemplu, prin reuşita unui veridic portret 
„moral. Sobrietatea elegantă şi eleganța sobra 
-se transformă, brusc, în tárie de stinca atunci 
cind aroganta hitleristă calcă, imprudent. 


` granița décizillor politice ale Romániei suve- 


rane. Ochiu! se ofeleste, tonul capátà rezo- 
.nanje grave, trupul devine arc. Pirueta des- 
` crisà de Cozorici, cu arta desávirgitá a incár- 
cárii psihologice, cu puterea de concentrare 


proprie, înalță obeliscul demnităţii românești 


netemátoere în fața oricăror ameninţări. 
Pe ait plan, lupta de idei continuă in se- 


| dinta de consiliu. Puterea de persuasiune, to- 


nul si tactul abordării, repulsia in faja agresi- 
vitátii, respingerea compromisurilor abile, cu- 
rajul angajării țării în rezistența antifascistă 
sint trăsăturile unui veritabil apărător al mari- 


+ lor virtuţi ale poporului: omenia, întrajutora- 


rea frățească. 


Eroul e marcat. Drama sa va intersecta 


^ destinul istoric. Ultima scena: curajul de a în- 


icre călăi, 
"convingere plătită cu viața. - Ky 


. Gheorghe Cozorici: forţă de "cafe fo: 


adecvare stilistica... inspiraţie și cultură... M. 
poate fi "considerata creaţia sa un rol secun- 


P Mádálina STĂNESCU. 


din unghiul actorului 


Douá cinematografii 
sio reusitá 


N.. imi amintesc să fi intilnit un personaj. 
are sá nu-mi creeze probleme. Mai mari sau 


"mai mici, ele au existat intotdeauna. Bucuria 
mea, ca actor, ca si a matematicianului, este 
¡de a le rezolva. Spre deosebire de rezultatele 
-obținute de matematician, care nu pot fi con- 
|trazise, ale mele devin propuneri cu care sin- 
'teli sau nu de acord... Daca in teatru am po- 


fostui as al vo- ` 
şi “firele ce de 


Aoa in fata mon - 
într-o zi cu soare cald, de septembrie - =o 


secvența cu secvenţa,  Dezvaturea — cu, 
gice pentru- maiorul Bobru m 
Zemianski impinge acti nea 

într-o alta zonă de suspans: incercarea de a 
depista in convoi eventualii „urmași“ ai lui 
Lang. Desfásuratà în parale! cu încercarea 
mai puţin spectaculoasă. dar nu 'mai puţin 
tensionantă. de gasire a unui teritoriu dispus 


. sá se ofere, salvator, tranzitării auruiui, ea se 


constituie într-o. articulaţie solidă a ficţiunii 
cu faptul istoric: singura țară dispusă să ajute 


„Polonia, în încercarea ei de salvare a tezau- | 


.rului, s-a dovedit a fi România. Din iuresul 
acţiunilor. spectaculoase, filmul aluneca sever 
în matca tratativelor diplomatice. Suspensul 
acţiunilor imediate face loc suspensului poli- 
tic, static ca forma — ședința guvernului ro- 
mân prezidată de Armand Călinescu — dar 
nu mai puţin spectaculos in fondu! sáu. Ges- 
tul făcut cu bună credință de către Armand 
Calinescu nu apare mai puţin periculos si 
mai puţin spectaculos decit gestul făcut de 
guvernul polonez: acela de salvare a tezauru- 


„lui national. În ciuda lipsei de spectacól exte-. 


rior, în interiorul acelor secvențe statice râz- 
beste, ca un ecou prelung. tensiunea gene- 
rată de “acţiunea propriu-zisă. “Pentru” că 
acolo. în acele scene — de ședințe, de primiri 
ale ambasadorului german, de infruntàri di- 
-plomatice între români și germani — se joacă 
soarta tezaurului polonez. Odată jocurile di- 
omatice făcute. filmul se reintoarce în 
matca lui de „film de acţiune”. În scenă intra, 
de astádatá, cei ráspunzátori pentru 
transportul convoiului pe teritoriul României. 
mai exact omologul lui Bobruk, comisarul 
Munteanu. De aici incolo filmul se sprijină pe 
această relaţie frumos umanizată intre doua 
„maşini” ale sistemului de apărare. Un comi- 
sar“român și un comisar polonez preiau nu 
numai acţiunea de salvare a aurului, dar $i 
actiunea filmului. O foarte buna idee scena- 
ristica susjinută cu mare pricepere din punct 
de vedere regizoral. Bobruk-ul lui. Waclaw. 
Ulewicz şi Munteanu lui Mitică Popescu aduc 
filmului acea emoție omenească pe care nu- 
mai o relație existentă in viaja faptului istoric 
“ar fi putut s-o aducă. Parafrazind, am putea 
spune: dacă ei nu au existat, este bine cà au - 
tost inventati. Colaborarea $i înțelegerea lor 
sefac, la scară omenească, spiritul de colabo- 


: zare şi intelegere existente la nivel statal. Doi 


barbati duri, incercali prin profesie si de viatà 
liecare in felul sáu, isi găsesc, in ciuda piedi- 
cilor de comunicare, un limbaj comun. al 


„profesiei firește, dar si al sufletelor. Daca 


pină la acel moment, al întilnirii de la fron- 
tiera, Bobruk a fost pionul principal de care 
depindea soarta partidei, de la acea intilnire 
excelentă ideea de ai pune sá se infeleagá 
într-o altă limbă, franceza, la fel de vizibil 
„precară pentru amindoi), partida are doi 
pioni. Doi pioni care, de altfel, sint „doi ne- 
buni frumoși”. intilniji pe aceeași tabla de 
şah a istoriei. Exact ca gi personajele lor, 
care isi sprijină și alimentează reciproc in- 


- ventivitatea profesionalà, cei doi actori isi ali- 


menteaza si completeaza farmecul personal 
din si prin buna înţelegere de profesionişti a: 
ecranului. Fără indoiala, aici este si meritul 
regizorului. care a știut să-i aleagă şi să-i ala- 
ture astfel. De altfel, inspiraţia regizorală a 
funcţionat perfect si in ce privește restul dis- 


Eva SiRBU 


(Continuare in pag 


Co-productie románo-polonezá realizata de Casa 
de filme Cinci — Bucureşti sí Profil — Film Varsovia. 
Scenariul: loan Grigorescu. Regia: Bohdan Poreba 
Decoruri: Victor Tapu. Jaroslav Switoniak Costume. 
lieana Oroveanu. Alicia Sokolowska, Anna Szcze 
Muzica: Cornelia Tàutu. Imaginea: Marian Stanciu, 
Nicolae Girardi. Cu: Mitica Popescu, Waclaw Ulo- 
wicz. Ewa Kuklinska Gheorghe Cozorici, Silviu 
Stanculescu, Arkadiusz Bazak. Jolanta Gruszni. 
Dan Condurache, Mircea Albulescu. Valentin Ur- 
descu 


- sibilitatea så încerc soluţii. multiple si. chiar sá 


 gresesc in timpul repetitilor pina la premieră 
jar in sería spectacolelor ce urmeazá sá mai 
corectez cite ceva, la film e cu totul altfel. 
Dacă in teatru am posibilitatea să văd și sá 
simt zilnic-spre ceea ce se va ajunge, la film-- 
de-abia la premieră am imaginea definitivă a 
ceea ce am făcut și chiar dacă satisfacția nu 
este totală nu- se mai poate corecta nimic. - 
-İn cazul personajului interpretat in filmul .. 
“Trenul de aur, efortul meu de a-i da chip a 
lost cu atit mai mare cu cit mà intilneam pen- 
tru prima oară cu un astfel de personaj. Cred 
cà am reușit să depásesc multe din proble- 
mele pe care mi le ridica, el fiind foarte bine 
scris de scenaristul loan Grigorescu si cola- - 
borind perfect cu regizorul polonez Bohdan 
Poreba care şi-a „închipuit acest personaj 
exact cum mi l-am închipuit eu. Am lucrat cu 
parteneri minunati și am izbutit să depásesc - 
barierele de limbă pentru că intre noi se sta- 
tornicise o relație omenească profundă si 
adevărată. Relatie ce şi-a pus nobila pecete 
pe tot ceea ce am făcut în acest film. Tema 
„generoasă, propusă de scenarist, aureolată de 
o aleasă umanitate imprimată personajelor, 
[diris deplină a întregii echipe i în frunte cu 
„regizorul au făcut ca filmul să fie o reușită a 
Es or două cinematogralii. Asta este párerea 
mea și. indráznesc sá spun, mă bucur cá ea 
este validată si de afluenta RUDI in sala 


| „de cinema. 


Mitică POPESCU 


„dezbaterile -n 
revistei „Cinema 


Film - document 


Am găzduit ades, in paginile revistei, mărturii de viață si de artă ale auto- 
rilor filmului documentar care demonstrau. prin fapte ale actualitátii, ce ui- 


mitor de complexă. dinamică, fabuloasă poate ti realitatea 


elor noastre 


cind ştii s-o descoperi cu aparatul de filmat. Ne interesează. in continuare, 
aportul filmului documentar in apropierea filmului de ficțiune de zonele cele 


| mai fierbinti ale realitatii 
nuri şi creatori. 


Schimbul — de fapt reciproc — salutar intre ge- 
nu numai ca spor de autenticitate, infuzie de viața, adevar, 


ci și ca formulă. modalități cinematografice, limbaj etc. Au cuvintul. in acest 


numár, creatori ai filmului 


insă, tuturor. 


documentar. 


Discutia noastră se adresează, 


interferenţe benefice. 


A fi document al vieţii 
e o calitate de ordin artistic 


şi nu o problemă a diferenţei 


E greu si mai ales neavenit sa pledezi pro 
domo. Cáci este evident, indelung discutat si, 
am eu impresia, elucidat cà un cuantum de 
atmosferá de documentar, de surprins, de 
.viatá-viatá"^, un cuantum deci cit mai mare 
de adevàr si autenticitate nu poate face decit 
bine oricărei fictiuni. Conferă oricărei povești 
inventate, imaginate, girul atit de necesar a! 
adevărului de viață. Adică acel „ce“ atit de 
captivant, de atasant, de. important. 


De aceea, zic, e greu si neavenit sá pledezi 


pro domo chiar dacă ili iei aerul — si-ti şi re- 
ugeste! — că discufi „pur teoretic”. .Purul" 
teoretic este intotdeauna — şi ce bine că e 
așa! — „maculat“ de practică, iar practica nu 
poate fi decit a cuiva, deci nu poate fi decit 
subiectivă. Şi tot ia pro domo ajungem. 

De aceea nu voi discuta cine pe cine influ- 
enteazà, cit si in ce fel, dar voi discuta (şi 
acesta mi se pare. de fapt, un subiect mai im- 
portant) despre cit rău ne face, a făcut intot- 
deauna artei, negarea acestor intersectári și 
interferenţe, negarea necesităţii lor, purismul 
în privința genurilor. | 

“Realizez un film despre tineretul unui 
santier. Filmul are nevoie de moméñtul trezi- 
rii oamenilor in căminul de nefamilisti la o 
orá foarte matinalá. Oricine stie ce inseamná 
(in ore si deranj) instalarea luminii, forfota 


necesară instalării echipei, amplasarea apara- ` 


tului (deseori prin scoaterea unei părți a mo- 
'bilierului), dezaranjarea camerei (dacă nu 
faci putinà dezordine intr-o cameră prea 
arânjată ea, realitatea. pare — culmea! — 
neadevărată) va sti că este cu desavirşire im- 
posibil sá .surprinzi” momentui real al trezirii 
matinale. Va ști. deci, că ai filmat la o ora 
convenabilă cind ai la dispoziţie cele citeva 
ceasuri de fiimare necesare unei treziri de ci- 
teva minute, va şti că dintre oamenii acelui 
şantier i-ai ales pe cei ale căror chipuri pot 
vorbi despre toti ceilalţi, sint. cum se spune. 
„reprezentative“ in cantitatea de oboseală a 
muncii intipárità pe chip. Ce am filmat eu 
atunci: 
pus niște oameni să se trezească la comanda 
*,motor" si, mai ales, să se trezească în acel 
fel de care filmul are nevoie? (Un fel, desi- 
gur, nu alipit, suprapus exterior peste reali- 
tate, ci izvorit în mod real din insási reali 


tate). Care este documentul? Trezirea reala $ 
numai pentru cà e reală sau cea „contrafa- - 


cutá" pentru că i-am indus, prin filmare, ca- 
pacitatea de a vorbi, de a comunica ceva 
adevărat. Realitatea are întotdeauna un sens 
al ei. Dar este un sens latent. nemanifest, tre- 
buie să știi să-l vezi, sâ- selectezi din amá- 
nuntele care il constituie, dar il si difuzează 
si4 disperseazá pinà intr-atit incit el devine, 
la prima privire, insesizabil. Acest sens latent 
trebuie developat, ca o fotografie spre a pu- 
tea deveni vizibil, trebuie sá deviná evident, 
realitatea trebuie condusá si obligatá sá co- 
-munice pregnant. Între alternativa trezirii 
reale, din care aflám doar cá niste oameni se 
trezesc, si cea a unei treziri realizate cu mij- 
“Joace ce pot fi acuzate cá apartin ficţiunii, 
dar care comunică felul în care se trezesc 


'niste oameni, si faptul cà acest fel denotă 


cá..., eu, personal, prefer a doua variantă 
„Prima folosește mijloace de documentar si 
consemnează fidel realitatea la nivel primar, 
concret, dar rezultatul s-ar putea să nu aibă 
forța de a se constitui intr-un document des- 
pre acei oameni; pe cînd a doua variantă are 
o asemánare de fond cu realitatea si are in 
plus calitatea de a fi mărturie şi document. Si 
care este scopul documentarului dacá nu 
acesta?! A fi document e o calitate de ordin 
pur artistic si nu un dat automat al unei ima- 
gini conforme cu realitatea. 

Sá privim si ficţiunea. Există momente in 
istoria filmului cind s-au construit pe platou 
din carton si mucava păduri. vài abrupte și 


documentar sau ficţiune? Dacă am 


de „genuri“ 


munţi stincosi, bazine care inchipuiau men- 
sitatea mării, strazi, oraşe intregi pe care cir- 
Culau calesti sau automobile, după caz, sub 
un cer de proiectoare Senzatia de neadevár, 
de artificios poate fi jenanta. Nu e singurul 


La şcoala vieţii, 
Octavian Cotescu, 


` „documentar“ în 


pulseze viu şi « eu doar ca fundal infuzia de 
.fictune" mi se pare bene- 
ficà si spunind aceasta nu mă refer doar la 
infiuenta simplistă si concretă (medii reale, 


' oameni reali. secvențe alcătuite din cadre 


„Surprinse“), ci la infuzia de concepţie şi stil 
specific 

De fapt. toată această discuţie referitoare 
la genuri trebuie începută de la ceea ce avem 
de comunicat. Cáci acest „ceea ce" isi atrage 
şi îşi cheamă automat mijloacele cele mai 
adecvate prin care poate comunica. „Alege- 
rea genului“ este o problemă de ordin strict 
artistic dictată și condusă de acest „ce ai de 
spus" şi tot el este cel ce dictează si toate in- 


terferentele necesare. Niciodata un film-nu va 


realitate 


| 


ti mai puţin artistic" pentru ca „genui“ iui se 
află la interterenta dintre genuri; câci nimeni 
nu are nevoie de uper si ER avem ne- 


- voie de artă. 


- culat al purității artistice. 


De aceea incepeam prin a spune câ nici- 
cînd închiderea între tipare, inchistarea in li- 
mite sacrosante, incadrarea forțată, neapă- 
rată între parametrii unor genuri (parametrii 


-de cine decretafi?) n-a fost benetică artei. 


Ştim aceasta si, totuși, uneori, noi insine ni le 
impunem, ca să nu mai vorbim de etichetele 
pe care incearcă sá ni le lipească alții. Puris- 
mul nu are nimic de a face cu aibul real-ima- 


Sabina POP 


Cine influenţează pe cine? 


Din şcoala filmului documentar 
pot ieși, da, mari autori de filme artistice. 
Cu condiţia să fi intrat 


D... omneste, cred. o parere puţin exageratà 
cu privire la influența filmului documentar 
asupra celui de ficţiune. De fapt. filmul docu- 


dar cu arta şi a unor mari interpreţi: 
lon Caramitru, 


Val. Săndulescu 


(larba verde de acasă de Stere Gulea) 


exemplu in care puterea de sugestie a reali- 
tāții a fost — cit de nedrept! — ignorată Si 
nu numai ea, dar — mai grav! — și pute 


realității de a naşte poveşti cu simbure dra- | 


maturgic pregnant si captivant, povesti ce 
intrec cu mult capacita- 
ina (o depășesc. uneori. 


"intr-atit incit ea, viața, pare nerealá). Tot ceea 


ce imaginám isi are sursa, modelul si cores- 
pondentul ideatic, dramatic, vizual in viatá; 
cum se face. atunci cà, atit de des, ceea ce 


care are orgoliul de a crea totul isi pune. 
cred eu, sub semnul întrebării chiar calitatea 
de artist autentic, căci primul semn al unui 
artist adevărat este, se spune. îndoiala de 
sine, nemulțumirea permanentă - fata de pro- 
pria creaţie. Dacă „ştiu că nu știu nimic“ în- 
seamnă că doar cel ce acumulează imens in 
domeniul cunoaşterii poate şti, ba nu, poate 
bănui cit de adinci sint abisurile cunoaşterii, 
atunci, prin analogie, cel ce vrea sà dea im- 
presia că a creat totul ar însemna că nu ştie 
ce înseamnă, cu adevărat, creaţia. Cà se aflà, 


"undeva, la inceputul acestui drum al constiin- 


tei, că puterea de a crea ne este si nu ne 
poate fi altfel decit limitată. Cred, deci, in 
„colaborarea“, „cooperarea“ cu natura, cu 


viaja, cu realitatea (in calitate de consultant 


şi model, de personaj participant si constitu- 
ant autentic); cred in cel ce lasa realitatea sá 


mentar confera autorilor lui doua avantaje: 
familiarizarea cu tehnica cinematograficá si 
un mai direct contact cu ambianța inconjurá- 
toare. Si filmui de ficţiune. ca si documenta- 
rul, trebuie sà se adape, insá, direct, de la iz- 
voare. Altfel spus, documentarul nu exercită 
o mai mare influenţă asupra filmului. jucat, 


ceea ce mă privește aș putea spune cá am 

(curs drumul mai curind in sens invers, 
ncă la institut, înainte de a fi abordat genul 
documentar, am dat un examen cu un scena- 
riu de ficţiune a cărui acţiune se petrecea la 
Bicaz. Cu ani mai tirziu, cînd am vizitat şan- 
tierul, aveam să constat că, în ciuda tuturor 
naivităţilor, conflictul imaginat de mine era 
plauzibil. Multi ani mai tirziu, primind propu- 
nerea să fac un film despre procesul de 
transformare a unui sat în oraș, am ales așe- 
zarea Nehoiu din judeţul Buzău, despre care 
mi se povestise cite ceva. Din motive speciale 
a trebuit să scriu un scenariu despre această 
aşezare înainte de a mà fi putut duce, cum ar 
fi fost firesc, în documentare, acolo. Am fă- 
cut-o după date generale, extrapolind schim- 
bările care aveau loc în acel moment în în- 
treaga țară. Cind m-am dus la filmare am gà- 
sit la fata locului tot ceea ce imaginasem in 


in plus. Aláturi de scrinciob se afla, exact in 
acele zile. o mică baracă in care puteai sa 
vezi, pentru citiva lei, „Marea minune a natu- 
rii: Omul cu cap de bou". O rámásitá anacro- 
nică, mai mult decit pitorească, a ceea ce era 
satul altădată — rămășiță care mi-a permis sa 
prezint emanciparea așezării Nehoiu în oraș 
ca fiind rezultatul unui proces complex de 
transformări, a oamenilor şi ambianţei, altfel 
greu de surprins în dinamica sa numai în 
cele citeva zile ale unei filmări. Filmul Scri- 
soare din Orașul Nou, premiat în anul acela, 
a fost primit cu interes de publicul spectator. 


. Cu ani în urmă am realizat un film jucat care 


decit acesta: din urmă asupra primului. În | 


scenariu: si biocuri noi, şi citeva fabrici, și | 


magazine moderne, şi chiar şi un scrinciob, 
popularul scrinciob care a leganat multe ge- 
neratii de sateni. E drept cà am găsit şi ceva 


_ tului, 


se chema Camping. Douá perechi de cásáto- 
riti plecau in VAG AA cu cele douá mașini si 
cu corturile lor. Cele douá familii cutreierá 
cele mai frumoase locuri si viziteazá cele mai 
de seamă monumente ale ţării. Cu toate 


- acestea, se dovedește că bărbaţii n-au văzut 


cu adevărat mai nimic din toate aceste locuri, 
din pricină că ei jucau table cu inversunare 
din zori şi pină în seară. Ei joacă table la 
„masa tăcerii“ lui Brâncuși, în curtea Vorone- 
sub zidurile castelului Huniazilor și 
chiar în teleferic. Abia ciţiva ani mai tirziu, 
aveam să cunosc pe viu ce putea să însemne 
această patimá. Mutat într-un bloc nou, 
aveam sá vád niște bărbaţi in toată firea ju- 
cînd table zi de zi, de dimineaţă pină seara. 
Plecam în deplasări in zumzetul zarurilor răz- 
bátind prin fereastra deschisă de alături și 
cînd reveneam acasă eram întimpinat de ros- 
togolirea zarurilor în cutia de lemn. Într-un 
fel, zgomotul acesta devenise pentru mine un 
semnal că in blocul nostru toate sint bine si 
la locul lor. Fictiunea precede, adesea, întilni- 
rea cu faptul concret, de viaţă. Desigur cà 
sub raport ontologic, primordială este relația 
noastră directă cu viaţa, orice ficţiune nepu- 
tind să se dispenseze de ea. Dar n-aș substi- 
tui această relaţie directă prin legătura cu fil- 
mul documentar — nu numai pentru că în- 
susi in documentar mai găsim destulă fic- 
fiune, şi bună și rea, ci pentru că ar fi greu 
de spus cind şi-a alcătuit zestrea de expe- 
rienfá un scriitor. un regizor, un actur. In 
orice caz, as cáuta-o mult mai departe si mai 
adinc în existenţa lui de zi cu zi şi, poate, mai 
cu seamă, în copilărie. Aş situa pe un plan 
“net de mai mare importanţă pentru mine, bu- 
naoară, momentul în care, pe cind aveam 
11—12 ani, profesorul de fizică de la liceul 
din Blaj mi-a imprumutat, pentru citeva zile, 
o ,lanterná magică“ sá fac proiecţii acasă. 
Semána această Janternà" cu lampioanele 
cu petrol de pe străzile din secolul trecut. 
Avea un cos de aerisire ca grátarele de miti- 
tei şi un tub cu o lentilă in spatele căreia ar- 
dea o mică lampă cu petrol, care-i crea ma- 
mei destule spaime. Ceea ce proiectam eu pe 
pereţi erau desene pe care mi le făceam sin- 
gur pe o hirtie translucidá. Si cu toate că ta- 
lentul meu la desen era modest, în clipa in 
care-mi vedeam desenele proiectate pe pere- 
tele proaspăt văruit, totul căpăta un nimb 
fantastic. Era ca şi cind o lume s-ar fi deschis 
in fata mea. Pe atunci (1935—36) copiii nu 
tiau nimic despre videocasete, nici „despre 
elevizoare, eu însumi nu ascultasem încă un 
aparat de radio decit prin ferestrele celor 
avuti. Spun toate acestea mai ales pentru 
prietenii mei mai tineri, a căror imaginaţie 
riscă să lincezeascá din pricina confortului 
informational, dar si a stereotipiei generată 
de mijloacele mass-media. Sá nu ne punem. 
deci, nádejdi exagerate in rolul filmului docu- 
mentar in formarea unui autor de filme de 
fictiune. Parafrazind un insemnat scriitor, as 
spune cà din scoala documentarului se pot 


"naşte mari autori de filme jucate, dacă au şi 


intrat în ea mari autori. Şi nici atunci, neapă- 
rat, 


Titus MESAROS 


Se i one 


— O elipa! Eu nu atu denpre ce wren ză 
vorbim, Jar va previn a nu am mimic de agus 
Wepre. mne? 


actor n generat. Despre ce poste ice mu 
oni e ace poniru soneta rui m. Am v 
Si nu de molt Toata” Sus mi ae p 

iom exemplo bun. o demomairale consiga 
ary, và pare cà requzora a Dui mol 
e clon ps. tonta! lor, pa. fanmacul lor 
pu.. puteres lor de ducă Alma la inima p 
cubul “Am ȘI aie enampie 


Actorul poata, posta forte mult. Si n 
"NP a otet veche și nu 

9 plelada. de actor! carte T 

Fau Tot pul fime pe wa 

lor. Exista un Oncual maro 


"enforiasmat de joru unor 
probat sonata mea si în 
om. (cut mainats 
mhu 30 pot inan cu 

e mici o sa 

le hi acut A exit MES, Actor loan 
mil "Mit gindesc în Toma Caragiu M Amus 
» u 3 Main Mora Dinica, Raten 
ue George Consain = W s. Um. înc 
JM, cr Du pol ad. cupra într-o Ita ar 
"a a ropceala. Actor care nu au me» 
my volor pe. em iul, dovedi pr 


a Vere de 
Wesa e Osinda. Aluno vam condam. 
Jer deck mesie o cid 
pel ami și de Mme 
în cs ay jucat. Riecosio, Puterea yl Adv 
T Cmn! im lon. 


cu. ina Pe 
recent. n 0 


e mel sing s Doni om 3 3 
reali în 

Sar gum 
how 


: oue. 
penar romanesc contemporan Am Bucur 
SA spun c 20 implinese rece an de cind sa 
Joaca Hacom" Am Juoni Inter” op! 
Divina san srl. Judam acum. Di 


meat piarda” cu să apio 


Tamara Ducuconnu Bome a Gal 
femto pa seana. Chiat w dintr-o presa mal 
cne cum este „jo; Mircea Voivod de Dan 
Farnia. eu o distra lore buna. Toc 
acu a reunit un spactacnl deosebi cu cre» 
Ti actrices mari Doct s pomt? Nu tret, 
wen sà ai oamoni de cânte la indemn 
indinga Mică Bi condi de cresa. 


— Ca actor, wil ce insoamnà creanta m 
mica. Ca rector da wairu, privind cre 
"v Unghiul 'organteaorulul deci, ca inieqel 
in” condi! de creata? 


umana implica ln actul cresta, per 
iru <a talenti i pasiones 3i potent aul ar 


"ow respect Caseta de Mime. ar vue 
arde uh interes mar mure ol ir 
"ets valoriicat pul aciorulur. Cum. 


Dict 
Eo: uS mA 
Ep pce ERA 
IS a ie uenee 
bx pori Ere. 
PEE E DE 
Lp EEE i aaa ri 
racla a 
E ir cansa nsa RE 
DENS. prefer 
Eu Dea ea aet 
A Pietre 


Wmpul au renuntat din Mosa de. ump Eu 
aln test Saca vin a O repone e vad ch 
pectacolu nu e cop. V. mar ls. Cid im 
lonia arunca, î les. E amn V amin, cu ne: 
FU emar oe a pies o serie de reprarentati 
Y bMindu em. capul. pe urmă, cum tà vecupe 
Ter piorderea ps parcum. Dar. sigur, Ml 
Tele ancora Cite industrie, Sau Y industrie 


Tala, cave 47 pulos cres metae Mon 
ST ro tata da val, 22 Duck m fr 
20) Ce face atu, Bagan cu farmecul iui 
scalar? Ca Tace Mariana Mina c 
Inorpraiatva? Cina” vorbim despre mani 
TOM" actori mun n matura, Vuia sale 
Cui in Veereje momeniwe putno de im. 


Tim-2oud. și sint Mate Unete nu pretează 
Dres mun alunt. aae proba dar sint la 
Esie p scotea. pentr, ch ve cauta în cont 
Riv ia EDU noi. Și une asa. pe rini 


actorii nostri 


Avem actori 
foarte mari. 
Cine 
scrie roluri 
special 


pentru ei? 


icum putes să joace Jan Cubin in Marl în 
man Roma 
siti e santuri > Eperenta unu 
Sho mb goa iion cu rom Cr 
ara inta” posie Inle unu actor eut 
mata Cre inaa cà enmia o tia 1 
carito si regizor in ta virste. n 
S Taia. Coment sint ineresani! 3 în n 
ecl Ge ami wa saec) 1 n Saperecom: 
Marie probleme de consina nu se amar 
moras la douarec de ani Ci adesea mun 1 
Verus cina. maturi Nin, avem perea Judo 
TRU dar putem h pi judecat a indui nostr 
EN ae rari poniu cue ne rbatem mit de 
mu. judecat peniru ca am tacut i peniru ce 
a m tacut. Uneor! W pentru ce wm facul Vi 
Sa facu promt Exil cameni Care 1a o anu 
ma vinti fj Tec examenol De Consta 1i el 
te mun mai acd i mai dureros deci la un 
Jew Yiirvi suf, o 1i. doua. P iwon 
pentes cà arp vata mainio îi op Mon re 
[ACE E 
Tr. Ma gname dosi cà posts at A tool 
Xi echibram paionia Sa mcerckm o 
pers, Gv ecvabni veți. Partii Ca viaja a 
Fase comple. ler mw 1 0% 
Publicada! care frecvententa cela. dou Sai 
à tesi Bulandra. Sa S ca eciibni 
de vena ete ine patat Tine win in nw- 
OR louis mars y. interesant, simt Moare por- 
Trou la probiemeie peser cu maturi În 
Temp ca tobele in vinea vin v Va spec 
or "una we Oaza probleme de Vere 
posté pentru cà omui « oncd dpus và 
Înca o reducte de Vp s sacs revadà pro- 
Biomaso oneri. Decr. ln viata cru 
"nterlerse, xà nu Nc amestecate Sigur ca 


supra spectatorior Eu as putea BCAA oi 
Sid sese sapte tun da fime aatroró 
nave cu mar actor pe care! avem rapin 


on Actori got muh. ar putas logre mul 
A sm n m dac a a pul necesar 
la tese. p mol de cres Și ocroireă 
mot St bineielen dara oe întinse ci 
gore au care Are aa se ntüneaact. Na 
noise. pu haoc. nu sporadic 


— Qin toi cens ce sl enumerat, cel putin 
quies a ageri pot re aa scr 


 Cunosc s cazuri lene de actor care 
au T6934 da ovita ilii empate, Ve cu 
ngicor care mu prezentau garanyi de tesi 
TES en scan nece, acra 
Vos actoral mie ca daca lot lego si leluza, 
ja an mama dat nu-i mal waga nimeni Ori 
vi wrea sa Joaca: ActochJubesc himu! Amino, 

SI Mul a: Wubana pe e. Eu ntum am 
olt fimul mos mut dech teatral. Odaia, vr 
Qm enar o generalis de acion species 
ouv Mim, iacutasenm s cu Ames Și cu all 
regi tr cram avit cura i vad cb nimeni 
e lunci ma. vu cura! Axa. Pup Tol. 
Sive doua spectacole 3 doua repeti n NL 
Tram. o Secara uso pe. cine alie ce 00: 
Tour. ar ne leloercem în teanu v anina 
tena, perta ca m prezinta garantia unor 
Tiv cântate în coe acie 


"ngajamentul 
^m CA nu marita” eran 


conato reum o perlormin 
este concluden| Am vazul region cu an 
Tocedente extraordinare ce au dal gris, Am 
care Scu suprimat purero 

(o. Quécind V 

Za ni pum 

"V putem 48 nogam 


“oara buno. Pacati este ch 
aor Paca 

CA queen acioruul ve Monero. pn 
că wem bucum 


Ma gingen! Puta w 
vaza "mts daca vi se pare jobrtoare poniru 
Ti. unu am Gomo seti. tubase Wu 


perii ca eu nu sint reprezentativ Am Jueni 
mul. am eu destula rolun buno, were. 
Sante, un scenarist preocupat de toria mes 
Tni astwapta acum cx doua lime unul depre 


îm avut mute ocam de. 

ru a care im tace place 
tu eed că mat 

Points Asi mici nostalgia Wc tarate 

manea. "Ma om. vat destul. În. gonara! 

viaa da pe manuta Vockrula, dar nu olde 

Mara w pe positae Meca Uni wu po 

sio foaie mari Penta mina ins NMU a 

a covers Son Curea 

'unei mamo care tea cres 

Trani, Wa dat Iw ¿coala Și. dup 

mt terminat și facultates" descopar bruse 

5 ams mo e cul rea c Na c 

in Rüvbol și pace" mea mama. 
Vus nao cat Pro și 
MR ND Ma coniac? 


— Ma Sa. interiori 


Pardaim cabina cu micos de tard și cor 


arunce, um ochi. asupes repal|iel Catei 
riens eu Una rior Arone M tu 


ue Sindu 


4 å 4 
A 3 P a > A: Sc, ug 
|. 1981, Constantin Dembinschi implinea | 


65 de ani. Tot atunci, foștii lui studenți de la. 
institutul de artă teatrală si cinematografică 
din Bucureşti sărbătoreau 25 de ani de la ab- 
solvire. O dublă aniversare care a prilejuit 
omagierea emoţionantă a dascálului. Nu mai 
puțin impresionantă a fost sărbătorirea lui la 
implinirea, in 1986, a 70 de ani. Pentru cá 
Dembinschi a fost si este unul dintre acei oa- 
meni care — după anii grei de ucenicie, cind 
a furat meseria filmului de la specialiști 
străini, după ce s-a incadrat printre primii in 
serviciile Oficiului Naţional Cinematografic. 
după ce şi-a probat dăruirea pentru țară fil- 
mind oastea română în cel de-al doilea răz- 
boi mondial, după ce s-a angajat fără preget 
în scrierea pe peliculă a efortului românesc 
de reconstrucție si edificare socialistă a pa- 
triei — s-a dedicat și muncii de scolire a pri- 
melor promoţii de operatori de film la noi. 

Poreclit „Nea Firache", dintr-o glumă ca- 
re-i aparține — că tare era si este glumet si 
iubitor de viaţă acest om — lectorul universi- 
tar a fost un sever si exigent pedagog, dar si 
un mare prieten al celor ce învățau și mun- 
ceau conştiincios. Stind cu mine de vorbă, în 
ianuarie 1987, el ia din sfert în sfert de ora 
cite o nitroglicerină sub limbă (inima, sau 
„Pitpalacul”, cum îi spune el), amintindu-m: 
ra notate sau nu inainte, de el sau de al- 
tii. : 
— Am luat prima oará in miná un aparat 
de filmat prin 1934, in laboratorul lui Titus 
Stan, pe Lipscani, Aparatul era cu manivelă 
$i avea douá casete de lemn. Mai tirziu, am 
fost asistent H (incárcare, descărcare, probe) 
la filmul lui Jean Georgescu O noapte furtu- 
noasă, apoi asistent | (claritate, mișcare de 
aparat). Am lucrat și la Visul unei nopți de 
iarnă, al aceluiași autor. Dar am ales docu- 
mentarul. Mi-a plăcut viața! S-o filmez şi s-c 
trăiesc. Viața adevărată. După ce am filmat in 
Ungaria şi Cehoslovacia lupta eroică a solda- 
tilor români pentru învingerea hitlerismului. 
am venit cu ei, în 1945, la Arad. Filmam in- 
toarcerea in țară a trupelor române victo- 
rioase. Ostasii erau acoperiți cu flori de mul- 
fimea fericită, entuziastă. Eu filmam si plin- 
geam de bucurie. Pot spune cà am filmat 
printre lacrimi si flori. Fiul meu e regizor de 
teatru. Lucreazá teribil de eficient cu simbo- 
Iul și cu... incertitudinea. De fapt, asta e viața. 
El má va intregi! Mi-am amintit de el, deoa- 
rece pe mama lui am ales-o tot atunci, la 
Arad, cind filmam și plingeam. 


— Pr tentiune! Và rog liniște. se fit- 
meazá! - f 
— Vocea regizorului este urmată de cea a 
secretarei de platou: — Omagiu romanței: 

loana Radu, 26, tras | — clac! 

Era 1 martie, fetele şi femeile aveau obrajii 
imbujorati de emoția primirii ghioceilor. Pe 
platourile de la Buftea filmam ultimele cadre 
cu loana Radu, cu citeva zile inainte de a-si 
sárbátori 70 de ani Cu o seară înainte. ma ti- 
linişte — după boala care o retinuse la pat — 
spunindu-mi: y ; 

— Taticule, merg la Buftea, orice-ar fi. 
Vreu sá terminàm şi treaba asta cu bine... și 
và cer scuze cà v-am-incurcat... În peste 50 
de ani de meserie eu n-am lăsat pe nimeni sa 
m-aștepte, am fost punctuală şi n-a pătimit, 
nimeni din cauza mea... 

„Era aceeași loana Radu pe care o cunos- 
cusem cu ani în urmă (pe loana Radu toti o 
cunoaștem „de-o viaţă”) la Tirgoviste, la „Cri- 
zantema de aur“. Lăsindu-se filmată şi nu 
prea, in juriu, pe scenă, interpretind „Inimă, 
de ce nu vrei sá-imbátrinesti", pe străzile ora- 
şului lui lone! Fernic. Mă provoca hitru: — 
„Aveţi voi timp şi bani să faceţi un film des- 
pre romanta românească?“ 

La 70 de ani, viața loanei Radu este un uni- 
vers de cintece, de poezie, de folcior, de 
omenie — o fascinatie asupra căreia aparatul 


Filmind 


»Brintre lac 


rimi si f 


Pasiunea documentaristului: 


actualitatea care devine 


Între două bătălii: operatorul 
de front Constantin Dembinschi 


Apoi meșterul continuă: — imediat dupa 
război, am filmat, de pildă, în Valea Jiului as- 


` pecte din activitatea politică a Partidului nos- 
. tru Comunist. M-am oprit atunci asupra unui 


cadru pe care il văd ca acum: discuţia cu un 
miner in fata locuinţei acestuia, locuinţă ce 
nu era altceva decit o colibă făcută din rezi- 
duri de cârbune. Am vrut să arăt ce era Valea 
Plingerii... În '46, în timpul secetei, cind kilo- 
gramul de mălai costa cit leafa mea pe-o 


" lună — 300.000 lei — alergam prin ţară flă- 
' mind şi nu prea bine îmbrăcat, printre fla- 


minzi şi dezbrăcaţi, să filmez cum se începe 
o viaţă nouă. În '47, la 30 decembrie, am fil- 
mat de pe o clădire înaltă mitingul din Piaţa 


Cind vorbește de „oltenii 

, de pári ţi şi de Maria Tánase, totui se 
transformă în legendă spusă cu vorbe de aur. 
loana Radu este o „carte“ care trebuie citita 
din scoarță-n scoarță, si pentru care superia- 
tivele n-ar trebui sá lipseasca, pentru cá ni- 
ciodatá ea nu considerá cá-i sint adresate 
decit in măsura in care aparține cu trup și 
suflet acestui popor sí acestui pámint ce au 
înzestrat-o cu bucuria de a cinta si de a simţi 


ci 


ecului ro- ` 


rețea lui 


istorie 


"Universităţii: proclamarea Republicii. O mare 


- de oameni care dansau, cintau, se imbráfi- 


"NS E o t 

- Confesiunea. se referă apoi la filmările in 
mediul sátesc, din momentul reformei agrare 
piná in anii colectivizàrii si ai agriculturii so- 
cialiste. Cel mai des e vorba insă de șaritiere: 
— Îmi amintesc cu mindrie momentele „uni- 
cat" filmate de mine: viaductele de pe Valea 
Jiului, primul tramvai construit la Arad, pri- 
mul aparat de radio fabricat în Bucureşti, pri- 
mele tractoare la Braşov, fundația Casei 
Scinteii, amenajarea terenului pentru barajul 
de la Bicaz... 

„La aceste nenumărate subiecte pentru jur- 
nalele de actualități ale anilor trecuţi, se 
adaugă un număr de filme documentare 
Semnatarul accestor rinduri a regizat numai 
citeva dintre aceste documentare care au be- 
neliciat de imaginea lui Constantin Dembin 
schi: De anul Nou, În prag de primăvară, Ca- 
tea Moșilor si altele. Alteori, lucrind autonom, 
Dembinschi a realizat si filme de autor: Stu- 
rionil, Un meșter iscusit și altele. Putini cu- 
nosc insă faptul că perioada cea mai recenta 
din istoria ţării nu poate fi plenar reprezen- 
lată pe ecran fără folosirea si a subiectelor 
de cinecronică filmate de el inainte de pen- 
sionare. Numai între anii '67 si '76, Dem- 
binschi a realizat circa 70 asemenea su- 
biecte, totalizind peste 7000 metri de peli- 
Culá, pe teme diverse si importante. latà ci- 


teva: Bucureşti (metroul, cartiere noi, pasaje — 
- edificii mari), hidrocentrale de pe Olt, san- 


tiere in țară, construcţii de nave, monografii 
(Sibiu, Sighişoara, Făgăraș, Calafat, litoralul, 
Vaslui), mari. personalităţi (Şerban Ciocu- 
lescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Radu Beli- 
gan. Octavian Cotescu), concerte, expoziţii. 


concursul de umor 


BO întîmplare voioasă, 


- |a Găeşti 


M... închinate veseliei — azi, 
destul de multe in farà — se bizuie îndeobște 
pe teatrul comic, literatura umoristicà, forma- 
tiunile satirice ale amatorilor, epigramisti, po- 
vestitori de duh, caricaturiști. Singurul loc, 
deocamdată, unde şi cinematografia a fost 
inscrisá in — e festivalul-concurs de 
umor popular de Găești. f 


La prima sa editie a avut loc o frumoasá si 
amplá intrecere interjudefeaná cáreia organi- 
zatorii i-au zis Povestea vorbei, celebrindu-l 


astfel și pe neuitatul Anton Pann. S-au in- 


Un nou cimp 
al emulatiei 
(cinematografice): 
concursul 
de umor popular 


truntat, cu voioşie si in fata unui public pe cit 
de numeros pe atit de incintat, brigăzi artis- 
tice, grupuri satirice, echipe de pantomima, 
interpreti individuali de virste felurite — de la 
5 la 75 de ani — pictori naivi, fotograti, grafi- 
cieni, si s-au aflat in fața spectatorilor, ba 
. chiar şi impreună cu ei, in sala Casei de cul- 
turá, in cluburile marilor intreprinderi, scrii- 
tori si artisti reputați din Capitală. Pentru 
prima oară a avut loc aici şi un concurs al fil- 
melor satirice de scurt metraj. Pentru inceput 
au fost văzute numai pelicule ale studioului 
„Alexandru Sahia", produse in ultimii cinci 
ani. Pe viitor se intenționează a se invita si 
creatorii de scurt-metraje ale caselor de filme 
bucureștene, studenţii din ultimul an al Insti- 
tutului de artă teatrală şi cinematografică, 
realizatorii de desene animate, cei ai filmelor 
de televiziune și membrii cinecluburilor, 


--durea cea stufoasă, intáp 


Arta, inteleasà in contextul vieţii 
J 
linia 


(Anda Onesa in Noi cer din 


intii 


de Titus Popovici si Sergiu Nicolaescu) 


spectacole, congrese științifice, activitáti pio- 
wweresti, obiceiuri populare etc., etc. 

La majoritatea dintre aceste subiecte am 
participat ca regizor de cinecronicá. De fapt. 
i insofeam pe operator pentru a învăța ca 
documentarul trebuie scris pe peliculà cu 
cinste si onestitate, iar pentru a filma cinstit 
realitatea trebuie sá ai incredere in istorie. 


David REU 


într-o secţiune amplă dedicată producţiei ci- 
nematografice spirituale. 

La ediţia intiia a festivalului-concurs de la 
Găeşti, juriul — după ce a privit cu luare-a- 
minte şi a dezbătut cu insufle(ire peliculele 
ce i-au fost prezentate — a decis că nu poate 
acorda cupa (transmisibilă) unui singur film. 
Ca atare, a distins două documentare: inje- 
lepciunea și limitele ei, inteligentă și caustică 
luare de poziţie faţă de sechelele actuale ale 
concepțiilor antifeministe din toate timpurile, 
semnată de Paula si Doru Segal, si nostimul 
studiu al cîtorva pictori naivi români, În pă- 
tuit de Titus Mesa- 
ros impreună cu operatorulCaroi Covaci. Pri- 
mul a impus prin calitate intelectuală, subtili- 
tate a contrapunctului filmic, vervă ironică, 
celălalt prin umorul sevos, originalitatea de- 
mersului. artistic si, evident, adecvat la em- 
blema manifestării. x 

E, deschis, astfel un nou cimp al emulatiei 
intr-un domeniu cinematografic specializat 
Poate cá și marea comedie (mare in sensu! 
lungimii metrajului) va avea cindva parte de 
un atare cadru de confruntare, cu atit ma! 
mult cu cit un eventual conclav de judecători 
artistici n-ar fi aici prea intens solicitat. 


Valentin SILVESTRU 


O comedie-satiricz 


public: Secretul Iui Bachus 


de Titus Popovici si Geo Saizescu, 


cu Dem Rádulescu si 


|, istoriogratia începuturilor cinematogra 
fiei româneşti nu fuseseră omologate, pînă 
acum, decit trei contribuţii publicistice referi 
toare la perioada turnării filmului Indepen 
denja României: o scurtă informaţie în €» 
rierul artistic" din 25 martie 1912, un amplu 
reportaj fotografic (şase instantanee luate de 
Grant), cu o zi inainte, in „Gazeta ilustrată 
şi, in sfirsit, doua fotografii publicate in sap 
taminalul .Flacara” din 5 mai, obținute, după 
cum precizează redacția, „mulțumită amabil? 
tati d-lui Demetriade, distinsul societar al 
Teatrului National și unul din membrii socie 
tátii „Filmul razboiului pentru independența 

După cum se vede. genurile predominante ir 
toate aceste consemnări ramin informaţia 
concisă si fotografia percutanta... 

Ceea ce ne lipsea continua să fie reportajul 
descriptiv care să restituie atmostera de pio- 
nierat a filmărilor. Convins cà un asemenea 
reportaj trebuie sá fi existat, că evenimentul 
— in premieră! — al turnarii unei adevárate 
superproduc[ii istorice in marginea Capitale: 
nu putea trece neobservat, nici publicului si 
cu atit mai puțin profesioniştilor jurnalistich 
am efectuat încă o cercetare printre titlur le 
publicaţiilor eludate, pină acum, de cercetá 
torii nostri. Şi dacă, printre acestea, am ras 
foit şi hebdomadarul umoristic al lui George 
Ranetti, „Furnica“, a tost pentru că știam că 
directorul acestuia se numărase printre prie 
tenii fideli ai membrilor „societăţii Filmul ràz 
boiului pentru independenţă”. Tuturor le scr: 
sese cuplete și scenete pentru stagiunile lor 
estivale, iar pe Liciu il veghease, în ultimele 
sale clipe, la spital, inserind apoi, în „Fur 
nica", fără să țină seama de specificul umo 
ristic al revistei, o ráscolitoare evocare a ago 
niei sale. 

Am luat, așadar, „Furnica“ din primăvara 
anului 1912 si n-a trebuit să caut mult pentru 
a găsi, în nr. 32, din 12 aprilie al revistei, re 
portajul care ne lipsea. E drept, Ranetti con 
vertește caracterul senzaţional al subiectulu: 
în izvor de inspirație umoristică, conform na 
turii publicaţie: sale. In potida acestei optic: 
speciale cu care priveşte evenimentul, am 
ploarea filmării este fidel restituità 

Umoristul a asistat la turnarea unei sec 
vente care ne-a lipsit pină acum din cop: în 
circulaţie a filmului desi — curios! — s-a pas- 
trat intr-o fotografie de filmare: sarja cavale 
riei române asupra unui convoi de aprowzto 
nare inamic. Operaţiunea „militar-cinemato 
grafică” la care asistă il determina sa-și aver 
tizeze, sugubát. cititorii: 


Pădureanca 


(Urmare din pag. 24) 


refuză sá se angajeze într-o acţiune patriotica 
- revoluționară. Un artout istoric ne- 
cesar, ce dă mai multă pregnanţă poveștii de 
dragoste, scofind-o dintr-un determinism, ci- 
teodatá atemporal, şi oferindu-i o motivaţie 
socială mai solidă. Si chiar în spiritul convin- 
geni lui Slavici care îi scria lui lacob Ne- 
gruzzi: „Eu cred că omul e rezultatul organic 
al vieţii sociale; privindu-l astfel, temeiul lu- 
crării lui îl vom cerca in lumea de-afará, de 
unde-i vin motivele”. lar unul din motivele 
nehotăririi indrăgostitului ce-și pierde capul 
pentru o frumoasă tàrancá, dar nu într-atit in- 
Cit s-o aducă norá in casa părinţilor săi (unde 
ea s-ar fi simţit, dealtminteri, stingheră cum 
spune Neacșu, ca „puiul de cuc în cuib de 
cioará") una din aceste justificări ar putea fi 
şi spaima care-l face să fugă de la oras si să 
chefuiascá bezmetic pină la sinucidere. 
Amintită doar în treacăt in carte, holera bin- 
tuie cosmaresc fantezia eroului din film, 
într-o secvență halucinantá. Secvența prolog 
în care un poet al luminii și al umbrelor, ope- 
ratorul Doru Mitran, alături de un alt poet, al 
sunetelor, inginerul Silviu Camil, concură la 
realizarea „descrierii in real" a unei viziuni te- 
rifiante. O lumină crepusculară, práfos-ce- 
foasá cade pieziș pe străzi pustii, intr-un 
oraș-cetate cu peroane ce rásuná straniu de 
copitele unui cal. Călărețul are chipul ravásit 
de groaza a ceea ce vede, dar mai ales à 
ceea ce presimte ca amenintare in spatele 
pereților mucezi ai caselor abandonate, vi- 
brind încă de ecoul vaietelor muribunzilor, 
aruncaţi panai in furgoane sinistre ce pa- 
trulează ín tăcere. 


Registrul coloristic se schimba brusc: in 
zorile limpezi, in prospetimea ierbii poienilor 
idilice, galopeazá indrágostitul spre satul pâ- 
durencei. E apoi lumina ca o bucurie ce min- 


Un reportaj necunoscut pe platoul de turnare 
a filmului „Independenţa României“ 


12 aprilie 1912: 
primul „panoramic peste platouri” 


din 


giie frumosul obraz al copilei din Zimbru 
(portret amintind incintátoarele prim-planuri 
ale Adelei, semnate tot Doru Mitran) și care 
înconjoară povestea cu o aură mitică, de Je 
gendă. O cu totul altă lumină — crudă, vio- 
lentă, de arsitá a amiezii in cimp, la seceriş, 
pregătește cu o savantă artă a vizualului ac- 
cidentul tragic de la treierátoare. in forfota 
animația țăranilor stringind snopi, in chiotele 
lautarilor imbolditi de Busuioc („muncă şi ve- 
selie” poruncește stápinul) si în lumina de 
miere a holdelor, apar amenințătoare pásári 
negre si trec, simbolic, cupeuri cu cei fugiți 
(pină unde?) din calea morții... 


Cu un exersat, rafinat simț al picturalului 
aplicat inteligent, la obiect, reyizorul orches 
trează admirabile tablouri de gen din viața 
satului ardelenesc („comentari? etnografice la 
psihologii rituale” le numea exegetul), ta- 
blouri mustind de viață, mișcare. culoare, 
ritm: petrecerea țăranilor din ajunul secerisu- 
lui, tirgul de secerători cu jocuri şi focuri 
aprinse pe malul riului, ca în nopți de Sin- 
ziene, cu oameni în straie moțești coboriti 
din munţi pentru a-şi i de lucru ia cimpie. 
priveghiul din ograda lui Busuioc cu femeile 
pregătind bucate, copii fugáresc orátán:: 
taind drumul celor tineri ce se hirjonesc, ne- 
pásátori, in apropierea mortului. Un plan doi 
animnat, foarte bogat si minutios adus in ca- 
dru, de pe care se reliefeazà și mai expresiv 
traiectoria dramaticá a protagonistilor: Pádu- 
reanca smulsă din satul ei de iubirea capri- 
cioasá a .domnisorului” (o foarte tinàrá inter- 
pretá, Manuela Hárábor biruie, cu sensibili- 
tate, curaj si frumusete greutatea rolului): 
lorgovan interpretat de Adrian Pintea, febril 
Cu treceri bruște de la interiorizarea senti- 
mentelor si tăcerea pe care i-o impune fetei. 
la o agresivitate zgomotoasă, a betiel, avind 
drept constantă doar spaima, nelinistea; So- 
fron, argatul, om dintr-o bucată, iubind făra 
nadejde şi urmind-o pe Simina cu devota- 
ment, ca 0 umbră (rol ce prilejuieste lui Ser- 
ban lonescu o minunată creație); si, in sfirsit 
Busuioc — tatăl, trufasul „bogatoi de la 
Curtici” care-și poate permite orice. prins ca 
intr-un cleste dramatic intre firea lui despo- 
tica, violenta s! mila — tirzie, neputincioasă 
— pentru feciorul căruia el i-a distrus viaja. 


istoria filmului 


românesc 


Bizară această informaţie dupa care nu mi- 
litarii români în termen, ci figuraţia civilă ar fi 
avut misiunea să marcheze, pe teren, pre- 
zenta vrájmasului. În orice caz, in dezacord 
cu unele surse memorialiste ca. de pildă, mo- 
mentul evocat de operatorul Eftimie Vas: 
lescu: în timpul filmării derutei trupelor tur- 
ceşti pe Vid (.tabiou" turnat la Ghecet) „oto 
manii“ trebuiau să sară de pe pod direct in 
apă. După ce un figurant s-a accidentat s: 
rind prea aproape de stilpii podului, ceila!': 
soldati români îmbrăcaţi in uniforme turce. 
au fefuzat sá mai sară. In acel moment critic 
pentru echipă şi-a tâcut apariţia, în chip pro 
vidential, un brav general care i-a imbàrbatat 

Nu vá fie teamă, flácái! Luati-o nitel mai la 


O imagine care ne-a parvenit ca 
` prin miracol; cavaleria română 
şi căruţaşii „turci“ pregătindu-se 

de filmare în aprilie 1912 


Scena nebuniei — reală ori simulată? — e un 
moment de cutremurátor adevăr uman și ar- 
tistic. Cu o forţă interpretativă inegalabilà, 
Victor Rebengiuc. adaugă portretelor sale de 
mare artă, o nouá biruintà cinematografică. 


Autentice, cu sevá si culoare, sint figurile 
memorabile de planul doi: popa Furtuna 
(¿nemurit” de hazul lui Dorel Vişan), mama 
lui lorgovan — prezenţă discretă, dar suges- 
tiva, de o profundá vibraţie dramatică în in- 
terpretarea unei mari actrițe: Melania Ursu. 
Marta (Ana Ciontea) ironie subțire, suris ma- 
lițios, portetizată cu graţie si precizie de o in- 
terpretă căreia ecranul ar trebui să-i ofere și 
marile șanse: fata cu pisica (lulia Boroș). 
aliată în jocul perfid de iscodirea pădurencei 
intr-o strălucită secvenţă a localului schitata 
cu inteligenţă și economie de mijloace; ino- 
centul Pupăză (tinărul talent reconfirmat du- 
pa Liceenii, Mihai Constantin) si tobosarul 
un „episodic“ care se reţine printr-un haz 
amar, compoziție succint realizată de lon 
Haiduc. 


Functionale, ,jucind” în ansamblu cit si in 
detaliile de recuzită (un cos cu fructe, o ca- 
rafà cu vin sau un portret) decorurile 
ienei Mărăşescu realizate in stilul filmului, de 
inspirat realism. Armonizind firesc datele ex- 
terioare cu cele interioare ale j $ 
punindu-le in valoare cind grația, cind misca- 
rea greoaie, obosită ori, dimpotrivă, trufasá, 
costumele — atit cele autentice, din regiune. 
cit și cele create de pictorița Mioara Tranda- 
fir asistată de Rodica Olteanu, dezvâluie o 
lume, imbrácind niște caractere. 


Un film armonios gindit si realizat cu 
eleganţă, rigoare si acuratețe — calităţi ce nu 
exclud fantezia profesionalà. 


Un film iubit şi respectat de cei ce i-au dat 
viaţă, impunind respect și admiraţie celor 
care îl primesc ca pe un prețios dar. 


dreapta si sariti, vitejii mei!" Vitejii au sarit şi 
ictorul lon Merisescu (imbrâcat în uniforma 
personajului sáu, generalul Davilia) s-a intors 
in dispozitivul sáu de pe platou. Dar e posibil 
ca la Ghecet, unde fuseseră folosite mase’ 
mari de soldaţi „turci“, să fi fost solicitată ar- 
mata, iar în secvența sarjei, unde doar ciliva 
soldaţi inamici pázeau convoiul de aprovizio- 
nare, să fi fost utilizaţi figuranti civili. Aşadar, 
sa-l urmărim, din nou. pe Ranetti: 


n in galop de . În goana mare, 
A d e ur doi. „convoiu- 


Savuroasá, anecdota umoristului român are 
meritul de a fi, pină la ora actuală, singurul 
text reportericesc larg referitor la turnarea in- 

României. Oglindind, sugestiv, 
amploarea si dificultatea filmarilor, reportajul 
le redă și inevitabilul lor caracter artizanal. 
Toate acestea se intimplau doar la inceputu- 
rile începuturilor cinematografului românesc, 
cind trupa de cascadori instruită de Sergiu 
Nicolaescu şi de regretatul Doru Nastase 


inca nu exista... 
Tudor CARANFIL 


ul de aur 


(Urmare din pag. 6) 


inbute: De la figura pasnic-civilà a directo- 
rulu: bancii poloneze pină la figura maleticá 
a lui Lang (Arkadiusz Bazak). trecind prin le- 
gatura dublă, Renata (Ewa Kuklinska), pe cit 
de frumoasă pe atit de pru anat, in jocu! 
ei si el dublu, si piná la distribuirea lui Ghe- 
orghe Cozorici in rolul premierului Armand 
Cálinescu, personaj fascinant prin demnita- 
tea — cit de scump plătită si cit de bine sw- 
geratá din litera scenariului ca atare — si 
pină la .secundarii” mecanici de locomotivă, 
Mircea Albulescu si Valentin Uritescu, in 
stare sà contureze pe un spatiu de joc mic 
personaje cu suprafatá sufleteascá mare, tre- 
cind prin personajul tinerei soţii, Halina. 
emotionant interpretată de Jolanta Grusznic, 
şi pină la alunecosul Láscárica al lui Dan 
Condurache, construit de actor cu marea 
placere a parodierii unei fantose. 

Bohdan Poreba si-a demonstrat o buna in- 
tuiție nu doar a intereselor filmului, dar și a 
posibilităților interpretilor aleși. 

Filmat cu plăcere si pricepere de doi ope- 
ratori români, un junior şi un senior al imagi- 
nii, Marian Stanciu si Nicolae Girardi, plasat 
in decoruri bine gásite si bine exploatate, 
susținut de o coloană sonoră îngrijită. in care 
muzica Corneliei Táutu, dramaticà, 
se insinueazá, secundá cu secundá, in 
atmosfera filmului, Trenul de aur și-a gásit, 
cred, forma cea mai potrività de exprimare si, 
odatá cu ea, acea cale de acces cátre intere- 
sul spectatorului. Mai presus de orice insá, 
acest film cred că a reușit performanța deloc 
neglijabilă a unităţii de stil. Deloc neglijabilă, 
pentru cá ea se intimplà in condițiile unei 
co-producţii. Coproductia presupune nu doar 
o aláturare de viziuni artistice, dar si topirea 
lor într-o imagine unitară. Este exact ceea ce 
Trenul de aur reuşeşte cu prisosintá. 


ES. 


scrisoarea lunii 


»---mai multe filme cu un mesaj umanist“ 


D. ce mi-a plácut Ambulanţa? De ce mi-a plăcut, in ciuda unor'concesii făcute 
comercialului. Căpitanul răzbunării? Pentru speranța in mai bine care reiese din ele 
Vazindu-le, ai senzaţia ca nu mai esti singur, cà la necaz va fi cineva lingă tine. Acum 
dupa ce Ambulanţa s-a terminat, parcă simt o lipsă. De curind, a fost nevoie să-l du 
cem pe bunicul meu la spital si în momentul cind a intrat „salvarea“ pe uşă parcă as- 
teptam să-l văd intrind pe doctorul Jandera. Eu cred că noi, toți oamenii, avem nevoie 
de ceva mai bun in care sá credem. Avem nevoie de idealuri. de frumos. Avem nevoie 
de speranța de a sti cà cineva, necunoscut, e alături de tine şi-ţi intinde mina cind esti 
în impas. După ce-am vizionat Căpitanul răzbunării, trecind pe stradă nu mai priveam 
oamenii gindindu-mă doar la problemele ce mă frámintau, ci cu infelegere si m-am 
simţit dintr-odatá mai bună, fiecare faptă pe care o făceam îmi dădea un fel de multu- 
mire interioara, o bucurie ascunsă cà pot fi de folos cuiva, iar dacă cineva imi multu- 
mea, mă simțeam stingherită pentru că eu nu fácusem, in fond, nimic altceva decit 
ceea ce cred că fiecare trebuie să facă în mod normal, firesc. Cred că dacă s-ar da mai 
multe filme cu un asemenea mesaj, acela de a fi mai bun cu semenii noştri, mai puţin 
egoisti, toti oamenii ar privi în jur şi ar intelege că, in afara cazurilor lor pe care ei le 
cred copleșitoare, există si alte apásari ale altora, care cer sá fie înţelese. Cred cà am 
deveni mai buni. Avem nevoie sá devenim mai buni. P.S. As vrea sá multumesc revistei 
Cinema" pentru bucuria ce mi-o prilejuieste de cite ori am posibilitatea să citesc ru- 
brica .Spectatori, nu fiți numai spectatori”. E o idee de milioane. Multe din gindurile 
mele le-am văzut exprimate acolo de alti cititori şi am fost fericită cà nu sint singura 
care gindeste asa. Şi incă ceva: la cite filme s-au facut cu scolari, liceeni sau absolvenţi 
de facultate, nu am văzut unul despre viața din facultate! Avem si noi, studenţii, bucuri- 
ile și necazurile noastre, avem şi noi profesori tipicari gen Isoscel şi profesori excelenți 
gen Socrate, exista si in facultate dragoste, putere de studiu si de glumă. încit aştept 
cu încredere un film pe măsura vieţii noastre de studenţi.” 

(Cirjaliu Nectara — Bucureşti) 


În privința Ambulatţei, am primit o numeroasă corespondenţă, toată extrem de elo- 
gioasă la adresa acestui serial. Ne-au scris: Dana Andriesel din Bucureşti — care ne-a 
cerut pină şi versurile cintecului final— Daniela Badea din Brăila. Madi Băoi din Sia- 
tina — afirmind cà „intregul serial nu valorează cit valorează episodul 10" — Mariana 
Socaci din Vulcan — Hunedoara, Moise Marilena din comuna Voluntari sect. ag. Ilfov, 
Medeea — din Urziceni, Mirela Vádraru din Caransebes, lon Cirian din Pitesti. 
in ce priveşte filmul cu studenti, ne face plăcere sá publicam, mai jos, o ,Secventà" 
dintr-un asemenea eventual scenariu — o secventá care ar putea fi trecutá in Curierul 
nostru la rubrica „Cititorii sí revista" sau Cinefilia ca omenie”, sau „Am zimbit la...” in 
sfirsit, la orice rubrică importantă. Sperăm că cititorii vor înțelege de ce nu ne-am in- 
durat să „tăiem nimic” din ceea ce am putea numi: 


Spectatorii, nu fiti 


Reportajul lunii 


„Voi incerca sá và povestesc o intimplare, 
o experienţă traita. cu speranța că mijloacele 
mele artistice nu vor stimi zimbete prea 
multe la adresa mereu ironizatilor politen 
nisti. Cit de greu se procură un „Almanah Ci 
nema", cum este citit dintr-o suflare, acasa 
pe stradă, în mijloacele de transport, în con 
cediu, la şcoală, pe genunchi, la Buftea, la 
Botoșani sau Oradea, dumneavoastră o sti! 
prea bine. M-as bucura însă să mai știți cum 
se citeşte un „Almanah Cinema" lingă o usa 
de examen, in plină sesiune de iarnă, cum se 
poate dramatiza, cu ajutorul lui, un astfel de 
moment. Îmi place sa cred. sper să nu ma 
amágesc, câ această lectură nu o sá vă para 
banală si cà nu voi „pica“ la acest prim exa 
men scris pentru revista „Cinema“. Deci 
..Dintr-o sală goala. imi scot pe coridor ea 


„În seara cind am văzut 
am fost fericită” (1 


str. Primăverii, 6, Slatina) 


SN 


scaun cu spătar, așezindu- într-un loc, „de 
parte de mulţimea dezlantuitá”, de unde pot 
cuprinde cu privirea întregul decor. Am emo 
tii. Imi pun „diplomatul” pe genunchi, îl des 
chid și scot dinăuntru mapa cu cursuri, pre 
cum și ,antidotul" la starea emotivá de aste; 
tare: „Almanahul Cinema '87". Deschid mapa 
şi o asez peste servietă, inclinată astfel inc 
sa-mi mascheze obiectul de studiu care, dac. 
ar fi recunoscut, ar provoca un asalt al celo: 
laifi colegi. Egoism, egoism, dar acum in 
prinde bine. Filmez! Pe ultima copertă a al- 
manahului, Redford zimbeste, fascinant si 
fermecátor, tocmai bun pentru prima coperta 
a cunoscutului roman al lui Jokai Mor, „Omul 
de aur“, ori pentru a le face pe fete... pluti- 
toare. Prima copertă: Emil Hossu, báiat bun, 
.de-al nostru", Rodica Muresan care — dupá 
ce-am aflat că a fost si balerină — ne-a zápa- 
cit pe toti din grupă. incep să-l rásfoiesc. La 
pagina 10 un titlu cu majuscule: „Arta portre- 
tului”. Ridic ochii si examinez fețele colegi- 
lor. Am senzaţia unei scene à la Hitchcock! 
Revin la lectură. Íntorc o pagină si... Proba 
de microfon cu Danieliuc in prim plan! Un 
"im ca in viața cea cu probe pentru toate zi- 
lele. Vreau sá uit de ele si intorc pagina: ci- 
tesc un titlu scris cu litere cit Gary Cooper: 
„Un decor e o lume". Cu un ipotetic aparat 
de filmat, inregistrez pe retiná lumea din jur 
in stinga un perete gol, în faţă altul, lung și 
plin cu afișe universitare, in dreapta colegii si 
colegele. „puşi la tol festiv”, ele neobişnuite 
in fustă, pe ditamai gerul. ei, cu mărul tai 
Adam suspendat peste nodul cravatelos 
strinse impecabil. Citesc un alt titlu, galben 
pe negru: „Spune-mi in ce ambiantá esti, ca 
să-ţi spun cine esti". O simplă secvenţă, chiar 
nesemnatà Tatos, ar fi destul de sugestiva ca 
să vă dati seama că sintem in faja uşii amfi 
teatrului unde se desfășoară examenul oral 
cam ca actorii aflați cindva in fata cabinetulu: 
lui Sam Mayer. Pagina 115: „Un sut în ușă”. 
scenariu de lon Bàiesu. Mă gindesc la titlu si 
la ce le trece prin cap celor care párásesc 
amfiteatrul „căzuți“. Pe cealaltă pagină, alb 
pe negru (în sfirsit, ca la tablă!): „Venind din- 
spre Moara cu noroc“. Adevărat gràit! Că de- 
geaba dai apă la moară. — daca n-ai noroc 
tot la toamnă vii! „Să ne facem iluzii” scrie 
negru pe alb la pagina 22. Să ne facem! În 
torc mai multe file și mă opresc la pagina 
181: Jessica Lange, Goldie Hawn, Jane 
Fonda, Sally Field si Barbra Streisand sub ti- 
tlu! Vestitele cinci”. Vestite, vestite, dar nu 
atit cit este — în clădirea facultăţii — „vestitul 
5"! Pagina. 188: Între două secvenţe din Me- 
rele Gatsby, un titlu puternic: „Între trei si 
patru“. Piei, piazá rea! Bat in lemnul scaunu- 
lui, intorc repede pagina şi simt în inimă pri- 
virea Larisei Guzeeva, acea „fată fără zestre 
pentru care şi fara sa aibă videocasete cu 
Spencer Tracy şi cu Presley, mi-aş pune pi- 


numai spectatori! 


rostriile! Ştie dumnealui ce știe. tovarășul N: 
kita Mihalkov! Aud risete, ridic privirea și ga 
sesc repede explicaţia: a sosi .bufonul” gru- 
pei, plin de haz si mare ciaetit, care nu scapă 
niciodată prilejul de a le aduce la cuostinta 
fetelor o vorba a „domnului Cinema", D.I.S 
„Nimic nu poate fi mai tont, decit o fata 
toantá!” Mai întorc o filă si infrunt făra frica 
zimbetul malitios al locotenentului Colombo 


N-am putut număra la c 


fotografiile Margái Barbu si a 


Nu am nici o fifuica, am inima impácatà. Din 
amfiteatru — suspens! — a iesit un coleg' 
Deschid la maximum urechile „Cit? .6' 
Cum îi proful?" „Te freacá?" La pagina 179 
Sub titlul „Un actor mereu imprevizibil”, por 
tretul lui Vittorio Gassman. Mereu imprevizi 
bil. Ca profesorul meu. Încep sá am emoții 
imi amintesc de titlul de la pag. 164: „Omul 
care a inventat stilul zgirceniei”. Poate fi 
transcris pe cartea de vizită a tovarásului 
profesor. Ah, dacă as avea năsucul fermecat 
al Samanthei! Cligeu cu Sophia Loren, in 
Mama Courage. Asta-i băiete! Curaj! Mă im- 
bárbátez și... analizez poza cu Greta Garbo la 
peste 80 de ani. Simt o senzaţie ciudată de 
tristețe si bucurie. Sint trist că nu a rămas cu 
același chip si alură de sfinx, bucuros pentru 
exemplul ei extraordinar de voință, ambiţie s: 
respectare a unei hotăriri. Tresar! Am fost 
chemat ináuntru. Viitoarele momente pot f; 
cel mult filmate. Descrise, nu! Din lipsă de 
cuvinte. intru. Pe platou (de lingă tabla), pro- 
fesorul şi asistentul (ca la filmări, nu?). Pe 
masă, numerotate şi misterioase, subiectele 
Scenariile. Un scenariu bun pentru un actor 
mare și „un Oscar". Dau carnetul, trag bile- 
tul. Cu majuscule, roşu pe negru, p. 129 
„K.O. sau O.K.?" Citesc biletul — pag. 86 
galben pe negru: „Nici tu pis. nici tu ah!" To- 
tul e OK. Am rol de învingător. Sint un 
Rocky cu stilou in loc de mànusi... După o 
vreme, părăsesc amfiteatrul copleșit de sen 
zaţia pe care o mai am doar atunci cind ies 
dintr-o sala de cinema: trecut. prin zbucium 
sufletesc. orbit de lumină, lovit de noua at 
mostera buimac și fácind eforturi de readap 
tare la realitatea imediată. Aud întrebări, ca 
după vizionarea unui film: „Cum a fost?" pa 
gina 155: „Ar fi putut fi o capodoperă”. Dupa 
o clipă de râgaz. gustind din plin dulceata 
„happy-endului” meu, reiau lectura almana- 
hului. ll descopár pe Maradona. Citesc și iar 
uit de coordonatele spatio-temporale Din 
amfiteatru jese o colegă ca o braziliancă de 
pe Jalisco! Caut cuvinte de consolare. Oh, de 
le-aș găsi atit de frumoase, asemeni lui Cris- 
tian Topescu pe care-l văd in „Cinema“ și mà 
bucur ca pentru un nou 10. După un timp 
iese din cadru si amicul meu .bufonul". im: 
trage cu ochiul si ride: „E bine, bátrine! Ha: 
sa mergem să sărbătorim evenimentul! Gata 
s-a sfirsit Ziua cea mai lungă!” Plecám. Co- 
borim veseli scările, gata să dăm peste cap o 
asistentă. lesim pe stradă gen pagina 43, 
roșu pe galben: „Cu verva marilor comedii 
burlesti". (Oarga Horia, str. Fintinele 
26 A, loc. Cimpeni, jud. Alba). 


Frazele lunii 


e „Cind in Galaţi rula Declaraţie de dra- 
goste, nu se vorbea decit de loana si Alexan- 


dru iar îndragostiţii se intrebau dacă nu 
cumva părinţii se vor impotrivi prieteniei lor" 
(Laura G. si Simona D., eleve la liceul de sti- 
inte ale naturii", Galaţi). 

e „Cum se face că atunci cind a reaparut 
pe ecranele cinematografelor din Oradea fit 
mul Vandana, spectatorii au cumpărat locuri 
chiar în picioare şi au venit, direct de la ser 
viciu, grupuri de bărbaţi care ocupau cite 


a citor zeci de cititori publicăm 


lui Sobi Ceh in Colierü 


vieţii: 
Daneliuc 


Instantaneu din filmul filmului 
Proba de microfon de Mircea 
cu Gina Patrichi 


două rinduri de la un capăt la altul al salii? 
(Daniela Ciane, str. Leontin Sálajan 100, Ora 
dea, semnind în numele „tuturor iubitorilor 
filmului indian”). 

e „Ch despre filme cum sint Cetăţeanul 
Kane, Nașterea unei şi altele conside- 
rate capodopere, nu cred că ele sint un argu- 
ment pentru a se afirma că Pe aripile vintului 
este „un spectacol obligatoriu pentru cultura 
máruntá" (Carmen Stroe — Oradea 

e „Eu, una, m-am plictisit de filmele cu ex- 
traterestri, de filmele cu karate si altele aven- ~ 
turi bune pentru pustii din clasele mici, nu 
pentru mine, cu 19 ani bătuţi pe muchie” 
(Felecan Rodica Lucia — Oradea). 


11 


care, expresie si joc actoricesc. Este o maies- 
trie sá poli sa pastrezi ritmul impus de deslà- 
surarea scenei fara ca aparatul și echipa să 
se trezească proiectati de pe carucior din 


ea si misterul 


unei miscári Despre cauza forței de inerție. Ati observat, vreodata, 
de traveling $- s espre . : pe Er ale d -€— cind 
j; ace p > q apara! $i se miste u. i nici nu 
(Concurs acel oameni minun Ad veti observa pentru cà profesioniștii acestei 
de Dan Pita. pe umerii ocupaţii isi fac perfect meseria. . 
plan apropiat, $ ăro valsează E 
Valentin Uritescu, pee de filmat ^ Existá masinisti a căror experienţă îi ajută 


“sa stie, înainte de a li se spune. care vor îi 
parametrii mișcării de aparat ce urmează a îi 
realizată, excelenți tehnicieni care intuiesc 
din jocul actorilor momentele > plecării si opri- 
rii. Pasiunea lor pentru film îi face să simta, 
să participe, să se implice. să fie aláturi de - 
procesul de creatie si, uneori, chiar particula 
componentă a acestuia. Frumusețea Si poezia 
unei mişcări de traveling nu stå numai in 
concepția, ci si în execuţia ei perfectă. Unii 
regizori şi operatori. din dorința de a lucra - 


“Vladimir Juravle, 
Gheorghe Dinică) 


aparatului de filmat. care nu se cunosc, dar 
se văd. intim contopite în imaginea de film. - 
Nu necesită studii aceasta ocupație, dar 
air o Crees iesità din comun faţă de m ( 
i lumea lui. iar, apoi, o experienţă ce isi - 
Vu densitatea Cul „din. e mai degajati și mai siguri, insista pentru nu- 
Ocupaţia de maşinist presupune asigurarea - 1 mirea in echipele lor a unor anumiți masi- 
şi acţionarea acelor dispozitive si accesorii ii şi nisti, despre a caror pricepere. vrind-nevrind, 
care lac posibilă mișcarea aparatului in si pe 'treruperi s sau încetiniri şi tot ceea ce tine de | s-a dus vorba prin studiouri. 
diferite planuri, în spaţiu. Ca orice meserie, respectivul cadru, în funcție de dialog. mis- 


ds are secretele ei, nu mari şi savante. dar 
secrete, care, neştiute, pot transforma o sec- 
venja tragică într-una de comedie bufa. Pe - 
un cárucior amplasat pe niste sine speciale 
iau loc aparatul, area asistentul s ci- i 


t 


Si acești oameni, pe umerii cárora valseazà 
aparatul de filmat, semnează cu munca lor 
imaginea filmelor alături de noi, operatorii. 
Veţi descifra. pe genericele filmelor romá- 
nesti, nume ca lon C. Gheorghe. Caragea - 
P Alexandru, Valentin Pall. Dumitru Costica. 
nma ideo de a filma cu un aparat in ! > NETS j - Matei lon. Chiar daca era electronica ofera - 
care s-a nascut la Veneţia într-o barcă, mE DS A - WM, 4 1 y sisteme si dispozitive savante de mişcare a .— 
mult dupa ce omenirea a intrat in secolul XX. à i E > EF or Es aparatului extinzindu-i, într-un mod greu de > 
Astăzi ultima idee de a mişca un aparat de | X 1 1 Das: imaginat. posibilitatile, există tot mai mult ten- 
filmat se numește „Skycam” si este un dispo-. | d E ` 2 A y 3 dinta ca, in ultima instanța, acţionarea in - 
zitiv super sofisticat si computerizat in toate | E 4 S uu WS CES miscare a aparatului sa fie facutá, totusi, de 
cele, care permite aparatului sá filmeze dn MB. . 4 e > r ah. » mina umană. Se creează, în timpul filmarii, în 
unghiul unei pasari ce vine in picaj sau sa M P t i Cow Ww T» lungile ceasuri de muncă încordată. un fluid 
zboare de la firul ierbii pinà pe la vreo 40 de TA y j 3 y A : : subteran — greu sesizabi!, de intuiție si inte- 


n , ig ^ A | E legere intre. membrii echipei — ce desávir- - 

(meto L Man y ariel > UM s > seste imaginea filmului și pe care o mașina, 
Între aceste dou dei, pentru o toarte bună. má T 2 d [e ER. oricit ar fi ea de sofisticata, nu-l poate genera 

bucată de vreme, a domnit bátrinul. si credin- Zi t vá 1 şi, fárà de care — cred eu — filmul nu ar mai 


dona mA Stiati m piei l-am gustat savoarea in | filme | 
hail Kalatozov). . Mircea, Méresan 


Persona | 
d sauren ains $i. no (e fapt, in da filmele M si Dumit Gaitá 


unge, an dorinta P a spy. nov. i om- mecánic de camer 
niprezent, aparatul se mi ie ca é in- " Cho E 
tegrantá Xin povestire: fie ca aerieni. Ve d inta NL [e - Gheorghe 
rire a impactului emotional al acesteia. $ maşinist, ' 

Nimic deosebit pină aici. Ceea ce vreau sa George Cornea — 43 
descopâr pentru dumneavoastră este meseria > 
de maşinist. deloc umila si fára de importanța B pe atunci Í operator, — 
printre. celelalte meserii anonime din umbra Radu lan!.— : 


cameraman 


putea cistiga acea capacitate de a ne fura ini- 
mile, intr-o curgere neobservată de stări si 
„sentimente. Fara intervenţia pasionată a 
omului (chiar.şi a celui de la traveling) exista - 
,nesansa ca produsul finit — aici, mișcarea 
"perfecta a aparatului în spaţiu — sa pastreze 
răceala agregatului ce l-a produs. Si acest li- 
cru poate fi interesant, dar, cu greu, emotio- 


Petru MAIER 


in 1927, are studii economice si a primit deci- P de deplasari, climatul de muncă, incadrarea 
irecto ld e film zia de director de film de 37 de on şi juma- Ma in legi şi norme, problemele personale ale 
tate, in decursul celor aproape 30 de ani de | 4 à membrilor echipei de filmare. Climatul din 
n cind lucreazá in cinematografie. E inca tinār WM, y j t UU ia o n echipă e hotáritor, in multe privințe. và jur ca 


- şi cind il priveşti și-l auzi vorbind iţi amintesti - <> (OP el se vede in film. La 37 de filme am folosit o 
i 2 , - de vorba cuiva care spunea câți trebuie | l E jumátate de milion de metri peliculá negativa. 
De 31 ori foarte mult timp ca sá ajungi cu adevárat to F 3 i. din care. ian d sută 2e E „au apárut pe 
.. x x^ — Am inceput cu Tudor (regia Lucian 4 o 2 " costat milioane de lei, enorm, un zimbet si o; 
Si J umátate --- - | Bratu) in 1961, eram doar co-director, impre- : : T replica simplà costá, ifhaginati-và doar că 
y “| ună cu |. Semo, fost director de publicaţie ci- A E , 3 j zimbetul si replica asta trebuie sá se petreacă 
di r ecto r nematograficá pe vremuri, de la care am in- , j j - pe Caraiman, in Tara Oașului, acasa la Pin- 
y - vátat multe (asa se explică „jumatatea“ din ti- E a se i -tea Viteazul sau in decorul natural al portului 
: tu"), apoi, în 1963, am primit decizia de di- ¿ n E Peg, de ime va eiu sa aere $i co- 

A 7 l a eriu Aurian a it så se eplaseze z 


cu Oo echipá de filmare. 


A 


Us bun se inliineste cu un regi- 
zor bun după cum se intimplá, uneori din ne- 
cesitate, alteori din intimplare, apoi viitorul 
film se transformă într-o întreprindere unică 
în felul ei. cu stampilá si contabili, soferi si 
cote de carburanți, artisti din cele șapte arte 


et iP A Ps, PAR d L- 4 — Am "spus-o deja. secretul stă în spiritul 
F rintre alte le, dg 3 > - de echipa. Filmul il facem cu toții, de la mic 
un director de film M Aus y la mare, evident, pastrind proporțiile. Regizo- 
A D "a EE rit nostri știu ce înseamnă să ai un electrician 

trebuie sà fie N bun, un profesionist la traveling, un $ef de 


cu toate problemele celor șapte arte, inginer: speciali a f < A producție excelent, un machieur de clasá si 
-şi tehnicieni doctori in meseria lor, debutant: specialist in ET = : asa mai departe. Spiritului de echipá ar tre- 
şi creatori cu filmografie impunătoare, tácut: icile — mari ` 4 ^E: x "Te bui să-i facem un monument aici, in curtea 


si gălagioși. cascadori timizi si mandatari im- 
petuoși. recuziteri. specialisti în peruci, cai, 
` cutii cu peliculă, plus condica de prezenţă si 
jurnalele de filmare, plus telefoanele care 
zbirniie necontenit... Plus directorul de film 
făra de care întreaga mașinărie nu se mișcă. 
fiindcă el trebuie sa semneze, să avizeze. să 
trateze, să impulsioneze, să admonesteze, să 


E y studioului... Cind sint in deplasare cu echipa, 
amanunte... 3 E cine stie in ce colț de farà, má interesez pinà 
3 și de calitatea paturilor din camerele de ho- 

tel. Imaginati-và cà vedeta cutare nu se poate 

odihni ca lumea si-mi ies niste prim-planuri 

cu cearcâne si ochi gata sá se inchida. As- 

T - teas amánunte, dar amănunte care hotărăsc 

"rector la Comoara din Vadul Vechi (regia pina la urmă totul, un director de film trebuie 


. calculeze, sá vegheze la tot si la toate, fi- Victor iliu) şi am continuat, an de an, să con- E sa fie specialist in micile-marile amánunte... 
indcá tot ce se vede și se aude într-un film | duc activitatea economică si de producție la Y $ y Mihai Năstase e mereu grabi mereu solici- 
costă bani. milioane si milioane, lei de care încă 36 de filme, pelicule de toate genurile, : i t : tat, acum are de incheiat niște contracte si 
ráspunde el, directorul de film, in fata tuturor de la cele istorice ia cele de actualitate. de ¿ae A 5 i _de pus ia punct deplasarea in țară a unei noi 
forurilor si, in ptimul rind, in fața propriei | aventuri, pentru tineret, filme pentru copii si Nc cm » A zid `echipe de filmare, asa cá-mi spune, aproape 
sale conştiinţe. Cind totul e gata si filmul filme portret, cum a fost Titulescu (regia ia în fugă, cà este tatál a doi băieţi. un matema- 
ajunge pe ecrane, directorul de film nu mai e | Pompiliu Gilmeanu)... S-ar zice cà am nilica k tician si un lucrátor in diplomatie si cà are 
director, echipa de filmare se desființează si experienţă, notati dacă vreți inscripția asta pe patru nepoți, doi báiet! şi două fete. care-l in- 
el respiră ușurat citeva zile, uneori numai Ci- | care am pus-o sub cristalul de pe birou: Ac- treabă mereu: „Bunicule. cind mergem, din 
teva minute, fiindcă e numit din nou director -— să joace, regizorii să regizeze, operatorii nou, să-l vedem pe Pintea Viteazul, te bunica 
de film, cu alti oameni și alte peruci, cu alli de imagine să ne incinte | ochii şi inimile! Mereu in „haine de lucru”: zice cà-! cunosti bip ¡pe haiduc și că ai fost 
cai sí alte milioane de care raspunde, fiindcă | restul se ocupă directorul de ! film. “Acest co^ Hai Nets la el acasa?r 
întreaga mașinărie nu se mișcă fará el. vintel.. „restul“, înseamnă organizare, econo- e :conomistul Mihai üstase. ă 2. 

Mihai Nastase a vázut lumina zilei la Dorohoi micitate, randament, contracte, zeci si sute si haine de actor”: a Marcel PĂRUŞ 


teiul ea Moldovan 


he. 


si 
cu 


Universul muncii 


operatorul 


Lumina 
ca fenomen cosmic 


M.. oprit asupra tinarului operator set 
Adrian Drágusin din douá motive bine inte- 


meiate: este, evident, talentat si o demon- - 


streazá cu prisosinta in ultimele doua filme 
Clipa de rágaz (1986). regia Serban Creanga, 
respectiv Recital in grădina cu pitici (1987) 
de Cristiana Nicolae si, doi, pentru că il con- 
sider „omul potrivit la timpul potrivit”. in 
aceasta perioadă, cind unii tineri asistenți din 
Buftea — regizori. operatori, scenografi, pic- 
tori de costume — sint imboiditi, ce spun, im- 
pinsi de la spate sa munceasca serios, tenace 
şi responsabil în echipele de filmare avind in 
faja miza debutului, din păcate, destui se 
complac într-o atitudine prosternă, placida. 
asteptind sa cadă „para malaiata...”. Adrian 


Adrian Drágusin si un cadru 
din filmul lui Tudor Popescu 
Serban Cr Clipa de rd 
Ecaterina 


si Julieta Strimbeanu Weigel 


Dragusin poate fi dat de exemplu. ca sa zic 
asa. pe garnizoana de felul cum se prepara o 
cariera profesională. ca fruct al unei activitafi 
metodice, pasionate. Pe cartea sa de vizita 
stă scris un adevăr vechi de cind lumea, „La- 
bor omnia vincit improdus", adică, intr-o ro- 
mânească aproximativa, „băieţi, puneti-và pe 
treabă si veţi birui”. Căci, pentru a ajunge 
aici, Adrian Drágusin a trudit ca o albina, în- 
telegind cà tinerețea plus patalamaua 
IATC-ista sint doar premize, nimic mai mult. 

Admirator înfocat. încă de pe bancile şcolii, 
al lui Câlin Ghibu are prilejul, dupa absol- 
venta (1974), sà lucreze ca asistent sub in- 


4 monteuza 


Cot la cot,- 
la bine si la rău 


S... cineva, cindva, cà ceea ce deose- 
beste filmul de celelalte arte ar fi montajul, 
că instrumentul principal cu care se execută 
operațiunea respectivă ar avea o sarcină es- 
tetica — „foarfece poetic" —. cá, prin cunos- 
cuta mecanică de taiat-lipit, se pot face mi- 
nuni, dar neuitind sa spuna cà se pot pro- 
duce si.. monstri! 

Puncte de vedere si experiențe. 

Exagerán si mult adevar, dar... 

...S8 recunoaştem ca, dacă ceea ce s-a im- 
primat pe peliculă n-are sentimentul vieții, e 
fals. sterp de idei și de emoţii. tehnica mon- 
tajului, acea poezie a montajului. complexita- 
tea acestui extraordinar mijloc — montaj ci- 
nematografic — de a comprima și a extinde. 
dualitatea.spatiu—timp, este nul. 


Manuela. C "1 


în universul filmului 


y adevărat, în-echipă 


n 


drumarea .idolului* la filmul Hyperion ( 197%, 


„prima sa lecţie de cinema pe viu“, cind se 


convinge cà una-i exaltarea minţii si alta rea- 
litatea de pe ecran. Splendorile imaginii 
proiectate izvorasc din talent, dintr-o intele- 
gere superioară a legilor cadrului în mișcare, 
acea .fotodinamica", dar si din stápinirea 
precisa a camerii, alegerea obiectivelor, dis» 
jarea luminii etc. Într-un cuvint, face consta- 
tarea dureroasă ca nu cunoaște indeajuns 
meseria. 

Este un moment important în viața sa; ar fi 
putut sa se complaca in postura de „mină 
moartă”, de asistent ce trece neutru dintr-o 
echipă in alta. asa, pinà se consuma stagia- 
tura si pe urma „vom mai vedea”, acest neno- 
rocit „viitor“ fară direcţie, lipsit de luciditate 
care pindeste pe orice ucenic slab de inger. 

Şi. dintr-o pornire eroică, in fata careia imi 
scot pălăria. Adrian Drágusin páráseste lung 
metrajul si timp de patru ani se adapa la 
scoala filmului comanda (30-40 scurt metraje 
fara miza artisică si publicitate zgomotoasa), 
care-i da. in schimb, posibilitatea sa filmeze 
independent spre a-și insusi tainele profesiei. 
Singur, izolat, uitat de colegi şi ignorat de re- 
gizori muncește din greu .tragind" la cameră 
in toate colțurile (arii, în orice condiţii cárin- 
du-și aparatul si ustensilele, conştient ca. 
intr-o 2i, această experienţa ii va fi utila. Cind 
sime cà a venit momentul, „contraatacă 

Are forța sa se desprindă de rutina, chiar 


de comoditatile lucrului independent si isi 


asuma condiţia de subaitern, adica cea de 
cameraman, filmind impreuna cu Şerban 
Creanga două pelicule de interes, Speranța 
(1979) şi Labirintul (1980), ce-i dau posibilita- 
tea sa exerseze două modalităţi distincte, 
complementare de a mișca aparatul: descrieri 
ample de Dolly si macara cu obiective largi, 
atotcuprinzatoare, sau, dimpotrivă. cadre 
strinse, multa mișcare si compoziţii tensio- 
nate. Din acest moment ştie tot: să expuna, 
sa compună, să facă corp comun cu aparatul 


si mai cu seama. ferice de profesionistul care - 


depaseste aceasta bariera psihologică, sa fie 


Dar nu ca sa fac „teoria chibritului” scriu, 
C! ca sa afirm cà, in splendida aventura a rea- 
lizar unui film de cinema, pe ultima parte a 
desávirsirii sale, spre finis deci, alaturi de re- 
gizor. si la bine şi la rau (si in profesiunea 
noastră, noțiunile, de ia zi la zi, işi schimba 
calitatea si sensul!). este artistul monteur. 

lar eu, am avut şansa, inca de la inceput. 
sá lucrez cu persoane care si-au onorat titu- 


latura de artist: Lucia Anton si Margareta 


Anescu, intelectuale si savante in domeniu, 
Elena Pantazică si Elena Pasca, spirituale si 
vitale. i 1 

..Pe Lenuja Pasca, ardeleanca, mindra de 
obirsia ei straveche, inzestratá cu un umor 
specific, altoit cu cel de pe malui lacului But- 
tea — umor special — pe ea, care, ca un 
magnet, atrage. in cunoscuta sa cabină cu 
numarul 13, lumea de pe toate coridoarele de 
ia „montaj“ ca sa afle ce-i nou incolo 
si-ncoace, aici si aiurea, (ea fiind si o adevá- 
ratà enciciopedie a muncii profesionale si a 
vieţii personale, a lumii eterogene din Centrul 
de Producţie Cinematografică), pe ea, cu ta- 
bietul ei, indeajuns stiut, care, dupá copiosul 
mic dejun, zilnic pregătit cu migala si price- 
pere (intr-un adevărat spirit de echipa) de cå- 
tre colaboratoarele sale inimoase si in mese- 
rie, Florentina Chivu — Gheorghe și Carmen 
Ciubotaru, pe ea, care, bind catea pufaind 
dintr-un tigaret ținut cu distincție, facind 


NY 


rinduri 
cronicá 


aceste 
— mai mult o 
.de caracter" 
pentru cei tineri. 
De ce? Pentru cá: 
„fără muncă şi răspundere 
nu se poate” 


Scriu 


stapin pe sine. Bătalia pentru debut poate in- - 


cepe " N 

Uşor de zis, greu de făcut. isi arată filmele 
comanda in stinga și in dreapta. apeleaza la 
filmele lui Şerban Creanga, conjură, implora, 
dar, vai; regizorii ridica neincrezátori din 
umeri sau, in cel mai bun caz, ii dau asigurari 
formale, politicoase. De aceea, nu alege. ci 
culege. Primul sau film ca operator sef este 
un debut fară stralucire, trecut sub tacere de 
critica si confrati desi, privit cu ochii de as- 
tazi, dovedeste o imagine inspirata, functio- 
nala, cu multe elemente de dificultate de-ar 
fi. sa amintim filmarile de noapte sonorizate 


asistenței o colorata „revistă a presei”, pe Le- 


. nuta Pasca zic, am-pindit-o si, gásind-o dis- 


ponibilà; am colaborat la Sosesc păsările ca- 
lătoare si nou! Secret, care-l „dezvalui“ dupa 
un scenariu de Titus Popovici. descoperin- 
du-i: o intuiție remarcabila in a tăia si a lipi 
materialul filmat. acolo unde ritmul filmului 
trebuie sa dea spectatorului sentimentul de 
ritm al vieții; bun gust in selectionarea (chiar 
in absența regizorului aflat la filmare) a ace- 
lor duble trase, in care jocul actorului este 
mai firesc, mai nuantat, mai in concordanță 
cu unicitatea personajului. inteligență in re- 
zolvarea unor probleme de montaj provocate 
de unele momente scăpate din filmare: pasiu- 
nea muncii, fara de care orice talent — şi ea 
este o înzestrată — devine inutil ^ — 
Şi de ce? Pentru că mi-a zimbit cindva. 
Pentru că, intr-o vară. acum 30 de ani. mi-a 
suris incurajator, atunci cind aveam nevoie. 
Pentru ca, la primul meu film, Doi vecini — 
după Tudor Arghezi, ea. fiind secund mon- 
teur la inconfundabila doamna Anton, a pus 
mina si a ajutat, într-un adevarat spirit de 
echipă. Pentru asta. Pentru asta acum, cind 


se retrage, îi surid si eu la rindul meu, dorin- 


du-i ca una din marile sale bucurii, pentru 
totdeauna, să fie creșterea filmului romanesc 
pentru care atítia ani a muncit, a sperat a vi- 
sat... 


Geo SAIZESCU 


[ara Oașului, 
acasă 
la Pintea Viteazul 


de o mare agitată. 

Norocul îi scoate in cale un om de sutet. 
care dincolo de malitie ascunde o mare sen- 
sibilitate şi-o extraordinara intuiție, numele 
sau: lulian Mihu. Alaturi de acest regizor 
.surprizá", atit de familiar noua, realizeaza 
doua filme Omul și umbra (1983) si Comoara 
(1983). un balans intre real si fantastic, cu re- 
zolvári derutante de incadraturá si culoare, 
cu umbre de smoală și stráluciri stelare izvo- 
rite din același ideal plastic specific genera- 
tiei sale: lumina privita ca fenomen cosmic. 

Drumul s-a netezit, Adrian Drâguşin reintra 
în calculele producției la capitolul „tinere 
speranțe”. Recunoașterea, însă, intirzie. Desi 
corecta, imaginea sa pâcătuiește prin discre- 
tie absolută, adica acel „firesc” care nu cre- 
eazà iluzia realului ci doar potentarea lui. Im- 
pas? Nicidecum. Obișnuit cu greul și munca 
asidua, condiţie elementara a existenţei, fil- 
mează tot ce i se oferă: serialul de televiziune 
Eroii nu au virstă (1984), regia Mihai Con- 
stantinescu si Dan Mironescu. Muschetarii in 
vacanţă (1985) de Savel Stiopul, Clipa de rā- 
gaz (1986) in regia vechiului său prieten Ser- 
ban Creanga. imaginea? Bună, corecta teh- 
nic, unitara din punct de vedere al contrastu- 
lui şi alinierii opticii, cu mișcări de aparat 
care lubrefiazà dinamica incadraturii. O sin- 
gură rezerva: dintr-o prudență excesiva de „a 
nu se aráta pe sine", o renunțare asumată ce 
presupune cunoasterea clarà a legilor filmu- 
lui, imaginea suferá de oarecare platitudine. 
opore scinteia. 

În sfirsit, intilnirea cu Cristiana Nicolae si 
ultimul său film din 1987, Recital in grădina 
cu pitici. Adrian Drágusin cel modest si pri- 
ceput, .proletarul" operatorilor bufteni, poate 
cinta, acum, cit îl tin puterile „ziua cea mare 
a venit". Imaginea filmului, construita, abil si 
inspirat, din culori delicate, translucide, 
exaltă poezie, spiritualitate. Desenul este fin. 
caligrafic, gratie obiectivului sau preferat de 
85 mm, perspectiva ușor aplatizată pentru a 
scoate în evidența portrete de copii cu ochi 
de Tonitza, în care citeşti uimirea ca mijloc 
de cucerire a luminii. Imaginea aceasta, un 
tei de nostalgie emblematicà a copilariei, 
emotioneazá odată cu filmul, transmitindu-ti 
o bucurie pe care ţi-o da numai arta... 

Da, momentul a venit si pentru Adrian Drá- 
gusin si pentru studio, care isi intregeste 
efectivul Cu încă un operator de valoare. 
Scriu aceste rinduri, mai mult o cronica „de 
caracter", in incercarea statornicá de a-i sti 
mula pe cei tineri. fácindu-i sa inteleaga. 
vorba colegului lor, „fără muncă si raspun- 
dere nu se poate”. 

Nu se mai poale. 


_ Constantin PIVNICERU 


T stă imagin 
Rodica Popescu Bitánescu. Tora Vasi- 
lescu, Rodica Mureşan, dar, pe generi- 
cul filmului lui Geo Saizescu Sosesc 
dsările călătoare. Vi se alătură si 
monteuza Elena Pasca 


E gm februarie la Berlin. Vint inghe 
tat care spulberă západá cernuta peste 
noapte si, reper stabil in necontenita miscare 
de vehicole si pietoni, interminabilul sir de 
cumpárátori la casa de bilete a cinematogra- 
fului Zoo, unul din cele mai mari complexe 
de sáli de spectacole din Europa. 

Anul acesta, „Berlinala“, asa cum e rástatat 
Festivalul international al filmului din Berlinul 
de Vest, putea fi supranumită mai curind „hi- 
bernala". E adevărat Cá, spre deosebire de 
parfumata primávará de la Cannes ca si de 
rácoroasa toamnă a lagunelor venețiene — 
festivalul berlinez este, prin tradiţie, cálit prin 
ger si viscol. Programarea sa in februarie are 
şi netágáduite avantaje, .Berlinala" implicind, 
prin însăşi poziţia calendaristică, un bilanţ al 
anului cinematografic precedent. Asta in- 
seamná, de pilda, o garanţie că in selecţie 
vor figura filmele .nominalizate” in selectia 
Oscarului care n-au putut fi prezentate la fes- 
tivalurile anterioare (anul acesta Berlinul de 
vest a avut pe afiș Platoon de Oliver Stone, 
Culoarea banilor de Martin Scorsese și Copiii 

de Randa Haines $i, din grupul filme- 
lor străine reținute in competiţia celebrei sta- 
tuete de aur: Dragul meu sătuc de Jiri Men- 
zel si producția austriaca '38, o garantie ca 
repertoriul festivalului va reproduce, in mod 
fidel, starea' anului cinematografic si pulsul 
producţiei de filme. După vizionarea „Berlina 
lei” 1987 se poate spune că anul cinemato 
grafic e promiţător. 


Ursul de aur 
$i secretul lui Polichinelle 


Dar deși calitatea generală a afisului a fos! 
neobișnuit de ridicată (a fost cea mai buno 
ediţie din 1980, de cind urmăresc Festivalui 
un film s-a detaşat in mod decisiv de restu! 
plutonului in asa fel incit, cu tot strasnicu! 
secret pástrat in jurul dezbaterilor juriului, 
beneficiarul Marelui Premiu n-a mai consti- 
tuit vreo surpriză. Cind președintele juriului. 
Klaus Maria Brandauer a anunțat, cu arta sa 
a prelungirii suspense-ului, ca va decerna 
mult rivnitul „Urs de aur”, publicul n-a mai 
așteptat să denumească filmul laureat ci a 
aplaudat frenetic, în zimbetele complice ale 
membrilor juriului (din care făcea parte și re- 
gizorul român Dan Pita). 

Laureatul, salutat unanim de public si cri- 
tică, era realizatorul Gleb Panfilov care, de la 
debutul sáu în filmul de ficțiune cu neuitatul 

tul (vă amintiţi de povestea unui regi 
zor care vrea să turneze o loanà d'Arc cu „d: 
letanta" inna Ciurikova în rolul principal? 
n-a făcut decit să-şi reconfirme talentul prir 
opere mereu remarcabile. Tema filmului sa:: 
e aparent simplă: un dramaturg în criză de 
inspiraţie se refugiază la Suzdal, așezare de 
străveche cultură rusă, spre a sorbi noi puter: 
interioare și a se izola de propriile angoase 
Scriitorul n-are de ce sá fie nefericit, el și-a 
adjudecat atit recunoaşterea oficială cit si ad- 
miratia publicului. Dar. lucid si necruţător, a 
ajuns la concluzia că tentafia confortului a 
ucis in el vocaţia artistului autentic si ca 
opera sa n-are cum să reziste timpului. Kim 
— eroul filmului Tema — intilneste în stráve- 
chiul oraş rus odată cu dragostea — evident. 
Inna Ciurikova! — şi tulburátoarea amintire a 
unui poet local care a sfirsit, anonim, cu de- 
cenii in urmă, dar ale cârui versuri abia acum 
încep să-și găsească ecoul. Întreg filmul, in- 
terpretat cu irezistibilă forță de câtre marele 
actor Mihail Ulianov, devine o meditaţie des- 
pre destinul artistului. 

Daca producţia cehă Cabana lupilor, o 
„fantezie“ cu vampiri şi extrateresti de Vera 
Chytilová, a deceptionat prin totala ei incon- 
sistentá (la conferința de presă au fost critici 
care au intrebat deschis cum se poate ca un 
asemenea film sà pátrundá in programul unui 
festiva! atit de prestigios ca Berlinala), cine- 
matografia cehoslovacá s-a impus din nou cu 
ultima productie a lui Jiri Menzel meu 
sătuc si cu desenul animat al lui Pave! 
Koutsky Curriculum vitae. Fermecátoare $i 
originalá, comedia lui Menzel (selectionatà 
anul acesta si in cursa pentru Oscar!) des 
crie, cu un umor blajin şi irezistibil, viața de 


Paul Newman, 
ACA la 62 de ani. 
În ultima sa apariţie 
din ( area bani 
de Martin Scorsese 


„Hibernală “ cinematografică 


La a 37-a ediţie a 
erlinalei": 

calitatea selecţiei 

și implicarea 

in problematica 
de azi 


lumii 


toate zilele a unei cooperative agricole de 
productie. Curriculum vitae, peliculá ce si-a 
adjudecat, tot fără suprize, „Ursul de aur 
pentru scurt metraj, face — nu fără sarcasm 
$i într-un semnificativ colaj de imagini — in 
ventarul informaţiilor pe care le inmagazi- 
nează, în procesul formării sale, un intelec- 
tual modern. 

Premiul „celei mai bune performante indivi- 
duale“ a fost acordat („ex aequo") Martei 
Meszaros pentru cel de-al doilea volet al tri- 
logiei ei autobiografice Jurnalul dragostelor 
mele. istorie a formării personalității unei re 
gizoare de film in anii '50, „Jurnalul“ lasă sa 
plutească un material de viața captivant pe 
valurile capricioase ale fluxului memoriei ta 


Comrădes: mineri britanici deportaţi 


în secolul trecut, 


ca 
pentru lupta lor solidară 


atara concursului a fost prezent Andrzej 
Wajda cu ultimul sáu film Cronica evenimen- 
telor dragostel, o reintoarcere la atmosfera 
Domnigoarelor din Wilko avind insă ca erou 
un adolescent care descoperá fiorii prime: 
dragoste in ajunul izbucnirii celui de-al doi 
lea război mondial. Cu interes a fost primita 
şi ecranizarea lui Elem Klimov a de 
Matiora, dupa romanul lui Rasputin tradus si 
la noi. impresionant prin invențiile sale vizu- 
ale, şocante si poetice în același timp, Des- 
părțirea vádeste, din păcate (ca dealtfel si 
Du-te şi vezi, cunoscut publicului nostru) o 
lipsa de rigoare în construcția dramatică din 
Cauza căreia sentimentul exasperării, prezent 
incă de la primele imagini. nu are motivare. 
Klimov lansează, însă, doi remarcabili eroi: 
un arbore bătrin de citeva secole — imagine 
a deznádejdei atunci cind e in flăcări — si pe 
Stefania Staniuta, actriță care debutează... la 
aproape 80 de ani, pe chipul cáreia existenta 
4-a Înscris patetic, intr-o fascinantă fotoge- 
nie, amprenta. 


Cinematogratul occidental 
realele drepturi ale omului 


Nu știu dacă efectul este al selecţiei ope- 
rate de organizatorii ,Berlinalei", dar impre- 
sia generală pe care ne-a lăsat-o producţia 
recentă a studiourilor occidentale, cu osebire 
1 celor americane, este acuitatea spiritului 
critic, viziunea necruțătoare asupra unui mod 
de viață necorespunzător exigenţelor omului 
modern. Moda cinematografului erotic, diver- 
siune comercială menită să abată atenţia de 
la problema esenţială a calității vieţii, pare 
definitiv epuizată în 1987. Ascetismul unor 
producţii a mers pină acolo incit cel mai 
mare succes comercial al anului, faimosul 
Piatoon, nu numai că e lipsit de langurosul 
sărut din final, dar n-are în distribuție măcar 
o actriță! Plutonul regizorului Oliver Stone 
distins cu Ursul de argint, ridică de la prima 
sa imagine problema unei tinerefi profanate 
de politica agresiv tentaculará a militarismu- 
lui: cala unui cargou aerian se deschide și 
orbiti de lumină, tinerii plutonului inainteaza 
pe aeroportul din Saigon între două stive de 
saci din plastic care disimuleazá rámásitele 
paminteşti ale „cuceritorilor“ care vor face 
drumul indárát cu acelaș avion. Filmul lu: 
Stone este, în intregime, conceput în acest 
spirit iconoclast si succesul sáu de public. 


care face acum temá de analizà pentru socio- 
logi, exprima o luare de atitudine, pe plan 
politic, a marelui public, vizind nu numai tre 
Cutul ci si actualitatea fierbinte, interventia in 
Salvador si Nicaragua. Dealtfel, Stone este 
unul dintre rarele cazuri din istoria premiilor 
Oscar in care acelaşi autor se afla in compe- 
titie cu două filme, pentru că autorul Pluto- 
nului a lansat tot anul acesta și un film intitu- 
lat Salvador, nominalizat si el in competiția 
Oscarului. Acestea fiind spuse, sá adaugam 
ca Plutonul nu e o opera fara cusur. Există in 
ei un exces al ororii filmate frontal, o absenţa 
regretabila a sugestiei din arsenalul de mij- 
loace al tinărului regizor, care a stirnit insa- 
tsfactia criticii cinematografice europene. 
Tom Moore, un debutant în virstă de numai 
25 de ani, a propus o ecranizare după o cu- 
noscută piesă de Masba Norman: ,...."náseara 
mamá”. in cele aproape o sută de minute ale 
filmului, Sissy Spacek iși amenință mama 
(Anne Bancroft) că se va sinucide în ora ur- 
mătoare si aceasta nu găsește argumente su 
ficient de puternice pentru a o face să re 
nunfe la funestul ei pian. in cele din urmă, o 
impușcâtură aduce si finalul unei opere ma: 
curind trenante decit tensionate. Mai lum: 
nos, în pofida problematicii pe care o ridica 
cea a tinerilor handicapati, este celălalt debut 
american, Copiii tăcerii de Randa Haines, re- 
gizoare care și-a dobindit galoanele de ci- 
seast in atelierele televiziunii. „Copiii tăcerii“ 


sint elevii unei școli de surdo-muli cărora lo- 
gopedul William Hurt încearcă, cu metode 
din cele mai neobişuite, să le usureze comu- 
nicarea cu lumea exterioară. Filmul este pa 

truns de patetismul subteran al luptei pentru 
cuvint şi faptul cà Hurt foloseşte, simultan. 
două limbi îi deschide nebánuite posibilități 
expresive. Trebuie să-l vezi pe profesor (ex- 
plicindu-i eroinei ce înseamnă muzica) mi- 
mind sfisierea unui acord de vioară, ca sá in- 
telegi ce se întimplă cind un mare actor are 
ce juca. Dealtfel filmul a prilejuit o haluci- 
nantà conferință de presă in cadrul căreia un 
crainic surdo-mut al televiziunii bavareze a 
fluturat din degete întrebări izvorite din lu- 
mea tăcerii, succedate, la masa realizatorilor, 
de răspunsuri în acelaș grai. Randa Haines a 
părăsit Festivalul purtind în geantă un bine- 
meritat „Urs de argint”! 

Ar fi nedrept, însa, ca de dragul debutanti- 
lor să uităm de un incercat „alergător de 
cursă lungă” precum Martin Scorsese. Amin- 
tindu-și de una. dintre apariţiile de tinerețe 
ale lui Paul Newman în Jucătorul (film reali- 
zat de Robert Rossen in 1961 după romanul 
omonim al lui Walter Tevis) şi cum scriitorul 
perseverase cu un fel de continuare intitulata 
Culoarea banilor, Scorsese i-a propus acto- 
rului să reintre în rol după un sfert de veac. A 
rezultat. după opinia noastră, cel mai frumos 
film din cariera lui Scorsese si una dintre 
cele mai memorabile apariţii ale etern sedu 
cătorului Newman. Unii nu vád in Culoarea 
banilor decit istoria unui campion de biliard 
care se intoarce la pasiunea tinereţii sale. De 
fapt, filmul este un poem al intilnirii dintre, 
echilibrul senectutii și neastimpărul tinereţii 
implicind — pe alt plan — si o critică aciuá la 
adresa lumii amorale in care trebuie să invete 
sa se adapteze tinăra generaţie. Eddie Fel- 
son, personajul lui Newman nu face, mereu. 
dect să-și inițieze prietenul (interpretat de 
Tom Cruise, un James Dean al epocii jocuri- 
lor electronice) in perfidia succesului amer: 
can. Una dintre ultimele proiecţii ale Festiva- 
lului a fost dedicată premierei mondiale a 
documentarului sovietic din Cer- 
nobil de Rolan Sergheenko, pateticá pledoa- 
ne inchinatà apárárii casei noastre comune. 
Pamintul. Cea de a 37-a ediţie a ,Berlinalei" 
ramine exemplará prin calitatea selectiei ei, 
ca şi prin implicarea in problematica lumii 
actuale. 


Tudor CARANFIL 


stop cadru 


Eterna modernitate 


a unui clasic 


G... anticipeaza. O directie, o esteticá 
Estetica lui Keaton, exprimatà succint si di- 
namic in Sherlock junior, anticipează evoluţia 
unei arte. Cinematogratul ca limbaj indepen 
dent, eliberat de servituti, devenind .o simto 
nie a vizualului” asa cum o visau pionierii 
Artá a artelor, a timpului şi spațiului fără li- 
mite, strabátut de proiectionistul ce adoarme 
şi intră în povestea de pe ecran, într-o sin- 
gură cascadă de imagini — vis al eroului in- 
fruntind peisaje, anotimpuri, intr-o secven- 
ta-reper pe care Clair o consideră precursoa- 
rea cinematografului oniric, iar Bunuel arta 
poeticá a suprarealismului. Preluat apoi si 
desávirsit de spaniol in Ciinele andaluz, in 
Virsta de aur. Dimensiunea poetic-filozofica a 
artei lui Keaton ii trimite pe unii exegeti la 
identificare cu Edgar Poe (Judith Erébe, An- 
dré Martin) pe alții la paralelisme cu reveriile 
telliniene. lar dintre comicii moderni ai cine- 
matografului, nici unul n-a ajuns la desavirsi- 
rea gagului keatonian de o inepuizabilă fan- 
tezie, inventivitate, vervà. Nici Etaix, nici Wo- 
ody Allen — cei mai .inruditi” — n-au atins 
gratia si rafinamentul stilului sáu sobru, geo- 
metric, pe care, poate, doar creatorii viitoru- 
lui... inteligența și abilitatea aproape supra- 
naturală a acestui erou „marțian“, îl numea 
cineva, arátind cà dacă Langdon e „adormi- 
tul”, Malec e, dimpotriva, „ochiul treaz” des- 
chis permanent spre cunoaștere, intelegere si 
doar asa dominare a universului absurd—de- 
vine obiect de studiu pentru psihologii si es- 
teticienii contemporani. odata cu redescope- 
rirea, in deceniul șapte. a capodoperei Meca- 
nicul „Generalei“. „O umanitate recenta. in 
creata“ îi atribuise Bunuel, in 1927, lu: Keaton. 
polemizind cu cei care vedeau la genialul co- 
mic doar uimitoarea tehnică formala a faimo- 
sului „chip de piatră”. 

După 16 ani de scena, de pantomima, Bus- 
ter (in traducere, un fel de hopa-mitică, titirez 
cum l-a poreclit Houdini, pe micul acrobat 
elastic si grațios). descoperă cinematograful 
pe platou si în cabina de montaj, in fala si in 
spatele aparatului de filmat. li descifreaza, cu 
pasiune si aplicaţie. tainele asa cum Sherlock 
junior studia, cu cartea in mina, legile detec- 
tivismului. Supunind tehnica cinematografica 
Keaton ajunge la arta piná la starea ei de 
gratie, de imponderabilitate, parcá desprinsa 
de legile comune ale gravitaţiei. Nici un efort 
nu transpare în această a micului: 
1crobat-coregraf, supunind cu eleganţă na- 


Cel mai modern 
dintre clasicii 
comicului burlesc: 
Buster Keaton 


tura. Spre deosebire de Chaplin, de Lloyd, in 
război mai mult cu lumea orașelor. a obiecte- 
lor casnice. Malec infruntá indeosebi marile 
dezlántuiri naturale: furtuni pe ocean, cas- 
cade uriașe, deșerturi pinà si groapa Cu le: 
din care scapă nevátámat cind isi ,aminteste" 
cà pentru a-i cistiga bunavoința animalului 
trebuie să-i faci un serviciu si atunci el folo- 
seste cu indeminare un os ca pe o pilá si lus- 
truieste regelui animalelor, unghiile. 

Keaton e inteligenta omenirii in stare de 
actiune perpetuá, cu tot ce cistigá ea ca ex- 
perientà, cunoastere teoretícá, memorie, cul- * 
turá. De aceea, gestul lui comic ne pare uimi- 
tor, umanitatea lui, o umanitate perfectà — 
poate — ca aceea a viitorului. Gagul lui nu 
provoacá hohotul primitiv al actiunii meca- 
nice, cí risul evoluat al spiritului orgolios, 
demn, al lui Homo Faber, al lui Homo sa- 
piens. 


Alice MÁNOIU 


Sir Laurence Olivier si „zeița dragostei 


din 


abonatilor 


medalion Victor lliu 


r TO de naturá expresivā exis- 
tente intre Comoara din Vadul Vechi si 
Moara cu noroc vin să confirme puternica 
unitate de stil a operei lui Iiu: nu puține sec- 
vente din ultimul film al regizorului ne amin- 
tesc de ecranizarea nuvelei lui Slavici prin 
capacitatea lor de a reconstitui, cu mijloace 
parcimonioase, atmosfera. 

Ar fi de observat, inainte de toate, acea in- 
tuitie care constituie o veritabilă cheie de 
boltá, am spune, a viziunii stilistice a cineas- 
tului: ca si Moara cu noroc, Comoara din Va- 
dul Vechi ni se infájiseazà ca un film al spa- 
liului. Peisajele alese de Iliu recompun o ge- 
ografie de un dramatism pregnant, geografia 
secetei din 1946. Drumul lui Prisac spre Va- 
dul Vechi e descris cu minufie realistă: intin- 
derile de pámint pirjolit, colbul stimit de cá- 
rufa, scheletul unui cal, cortegiul mortuar 
profilat pe creasta dealului golaș; monoton, 
egal ca o bătaie de metronom, obținut 
printr-o atenta exploatare a amânuntului 
(mersul cadenţat al lui Prisac, legânarea teli- 
narului de vint), ritmul cinematografic dobin- 
deste, aici, o certă putere evocatoare. intra 
rea lui Prisac in cátun ne strămută în lume: 


note de regizor 


Puternica unitate de stil 


stranie a imobilitátii, a inertului: imaginea ba 
trinei cu privirea vidă, stind nemiscata in fat 
zidului de piatră, respiră o tensiune subte 
rană. Episodul primei infruntàri dintre argat 
şi stápin se desfășoară în decorul unei pus 
tietáti  dezolante, linga fintina singuratica 
aflatá la marginea drumului neumblat. În am 
pla secvenţă a aratului, una dintre cele mai 
frumoase pagini cinematografice lăsate de 
regizor, patetismul capătă un caracter acul, 
slujit de aceeași fermă implicare a peisajului 
in drama, de scandarea savant calculată a 
montajului, de valoarea emblematică a ta 
motivelor figurative, de transiatia, operata pe 
nesimţite, de la real la ireal: „aratul in piatră 
seacá" are intensitatea disperată a unei mò 
surári de forțe pe cit de uriașe pe atit de dei 
zorii. 

Ar mai fi de notat similitudinile pe care 
cele două filme le vâdesc în ceea ce privește 
tehnicile expresive. La fel ca in Moara cu no- 
roc, motivul .petrecerii^ devine un receptacol 
extrem de sugestiv al atmosferei: secventa 
sumbrului chef de la Prisac, cu convivi cu 
prinși de tristețe (scripcarul, fata ca o stana 
de piatrá), cu cintece apatice, cu izbucnirea 
violentá a eroului, apeleaza — ca tratare 


Prin culturá, renasterea unei arte 


M E apoi Rossellini, apoi De Sica. Au 
fost primii (si intr-un sincronism istoric cum 
numai faptele mari il atestá) care au creat in 
cinematograf neorealismul. Au fost urmați. 
"mediat, de tinerii entuziaști, autorii de az: 
Cei trei s-au retras în paradisul cinemateci- 
lor. Visconti văzut astăzi, acolo, ne face sa 
gindim la destinul artiștilor. Visconti și-a asu- 
mat severitatea neorealismului, Rossellini, 
cruzimea lui, iar De Sica, tandretea. Visconti 
fi preschimbá in estetism și romanesc, Ros 
sellini in teatralism brechtian, iar De Sica. in 
bun holiywoodism. Visconti face prozeliti in a 
treia generaţie a italiei (Bellocchio, Rossi. 
Bertolucci), Rossellini in Germania (Fassbin 
der, Herzog. Schlóndorff), iar de Sica in Ja- 
ponia si India (Kaneto Shindo, Satyajit Ray).. 
Visconti incepuse, primul, cu celebrul Obse- 
sia, Rossellini incepuse cu Roma, oras des- 
chis, iar De Sica cu Sciuscia. Fiecare din cei 
trei avea o sámintá de geniu. Visconti avea sá 
fie mai divers, să strălucească mai mult timp 
pe orbită şi să se rupă de neorealism cu fo- 
los, mai din vreme. Caci Visconti e regizorul 
intuifiei exacte, insumind in intuiție simțul 
vremii, al politicii, al culturii si al artei. Vis 
conti nu e un fanatic al unei estetici, ci e es- 
tetica insási, asumindu-si-o ca pe o a doua 
natură. Visconti vine in cinema ca om com- 
plex, om de litere, de teatru, de fine arte fru- 


atomic 
Cinematecii 


epoca 


M.M. — invitatii 


' Pri 


x dansatoarea) 


(Vaga licárire 
a stelelor 
Ursei mari, 
en Claudia 
Cardinale) 


,lot de filmul inspirat de Slavici: o aratá. de 


plastica — la clar-obscurul atit de drag lui 
lliu. Într-o altă secvenţă, cea a căutării iluzo- 
riei comori, Anita pare o nálucá: o intrezárim 
la lumina fugara a fulgerelor, intocmai cum il 
vazusem pe Lică Sămădâul in scena biserici: 
«Jin Moara cu noroc. Relația dintre interioare 
y exterioare e rezolvată dupa tipicul stabilit 


noase, de „lume buna”. Visconti vine in ci- 
ema aducind spiritul renașterii — ferment 
ndispensabil in anii pierderii rațiunii, ai ráz 
boiului. Renașterea ca o nouă credinţă in om 
ca o nouă credinţă în cultură și în frumoasele 
wte, ca obsesie a acelui rinascimento ce + 


la cererea spectatorilor 


N. ar fi lipsită de interes aflarea motivar 
ratiunilor pentru care abonaţii Cinematecii au 
cerut programarea filmului Printul si dansa- 
toarea. Bánuiesc cà motivarea dorinței lor de 
&-i vedea, dindu-si replica, pe Sir Laurence 
Olivier si pe .zeita dragostei din epoca ato- 
mică” — am numit-o pe Marilyn Monroe — 
este mai aproape de adevárul filmului decit 
condescendenja ironică sau malitiozitatea 
surizătoare cu care comentatorii au intimpi- 
nat pelicula realizatà de Olivier in 1957. Privit 
ca un film, al acestuia din urmă, criticii — 
mai toti — admit cá transpunerea pe ecran a 
comediei lui Terence Rattigan, „The Sleeping 
Prince" (Printul adormit), nu ar fi decit acor- 
darea unei destinderi după marea tensiune a 
istovitorului Richard al Mea (1955). Unu! 


Printul, dansatoarea 
si o somnoroasá aventurá 


dintre cei mai autorizați exegeti ai creație: fui 
Laurence Olivier, faimosul Kenneth Tynan 
exilează piesa lui Rattigan la capitolul „pere- 
grinárilor”, alături de Cabotinul si altele. Pri 
vit din cealaltă direcţie, a prezenţei unei ve- 
dete ca Marilyn Monroe, filmul aparţine unei 
perioade cind, cu tot succesul precedentului 
Şapte ani de căsnicie, starul era nemulțumit 
de sine, spera într-o altă punere în valoare a 
talentului prin înscrierea la cursurile de la 
Actors Studio a! lui Lee si Paula Strassberg; 
era epoca declarațiilor binecunoscute: „Îmi 
doresc un rol din Dostoievski”, dar pină la 
ivirea acestuia, a fi partenera lui Laurence 
Olivier satistăcea nevoia de .respectabilitate 
culturală” a actriței — spun aceiași suspiciosi 
comentatori. 

Se pare că instinctul publicului functio 
neazá, în astfel de cazuri. mai exact. Prințul 


pilda, secvența grajdului, unde detaliul ușii 
deschise naște dialogul penumbrei şi al lumi- 
nii, cum se întimplase si in filmarea hanului 
lui Ghiţă. Exemplele ar putea continua: ele 
n-ar face decit să pună în evidenţa. inca o 
data, admirabila coerență a unui stil. 


George LITTERA 


creat Europa. Renașterea ce a redescoperit 
omul și libertatea lui, Renașterea în cinema 
atunci, a fost neorealismul venit cu Visconti 
Visconti, astfel, vine in cinema ca om cult si 
rafinat, apoi ca artist talentat, apoi ca ceta- 
tean umanist, progresist, pacifist. Dar, în pri- 
mul rind, fertilizind filmul prin culturà. Acea 
cultură ati de asimilată incit ea nu devine 
lecţie sau paradă — cultura atit de umanizatá 
incit devine a fiecăruia, atit de completă incit 
devine un univers. Universul unui artist. In 
acest univers ne atrage Visconti sesizindu-ne 
noblețea si frumosul crud al unor pescari (Se 
cutremură pàmintul), splendoarea tinereții 
(Rocco și frații săi), simfonismul mişcărilor 
subtile ale devenirii ființelor şi epocii (Ghe 
pardul), abisul, totdeauna necunoscut, miste- 
rios, al naturii umane (Ludwig), zbuciumul 
wagnerian al vieţii (Amurgul zeilor) sau 
această muzică de cameră a pasiunilor care e 
Sandra sau Vaga licărire a stelelor Ursei ma- 
ri. Visconti nu e numai regizor, ei e și prote- 
sor de umanism şi de estetică, nu e numai 
om de spectacol, el e si sociolog si propovă- 
tuitor, nu e numai un cáutátor de expresie al 
unei idei, el e si investigator al potentelor 
unei arte. Visconti este, într-adevăr. cultura in 
cinema şi orice arta se fertilizeaza si se perso- 
niticá prin cultură. Visconti isi implinea din 
fiim in film vocatia s! ambitia sa, secretá, cre- 
dem noi, de om al renasterii, „uomo univer- 
sale", al renasterii unei arte. O artà in care 
credea cu pasiunea unui adevàrat magister 
piná in amurgul unei vieți trăita precum in 
quattrocento. Si mai sint unii care neagă fil- 
mului apartenenta la artá, la culturá! lesind 
de la un film al lui Visconti sintem tentati sa 
le strigám — parafrazind o vorbà veche: Cali- 
ban, du-te la cinematecá! 


Savel STIOPUL 


si dansatoarea este o incintátoare comedie 
cei care vor să-l „recupereze“ pe autor intro 
luc aici, de obicei, o nuanţă: „sti! Lubisch") a 
„nui actor inteligent care, la 50 de ani, ştia 
că vremea romanticelor partituri din La rás- 
cruce de vinturi sau Mindrie si prejudecată a 
trecut, cá ceea ce a avut de spus, pe ecran, 
despre Shakespeare, a spus și că a sosit tim- 
pul schimbării la față; de altfel, peste trei ani, 
va fi Cabotinul in filmul lui Tony Richardson. 
Teapân, cu monociu și părul lins, timorat de 
îndatoririle de regent și de tiraniile familiale, 
eroul lui Olivier trăiește o „aventură somno- 
roasá" — am fi tentaţi să spunem — in com- 
pania micii dansatoare americane intilnite la 
Londra. Obsesia tinutei princiare paralizeazá 
elanul celui, pină la urmă, îndrăgostit, in timp 
ce uimirile fetei nu tin seama de nici un pro- 
tocol. Incompatibilitatea lumilor este su- 
av-comică: in prezența modestei balerine, 
pnm fine cu dinţii să nu-şi trădeze stingáci- 
ile. in opulenta palatului. Marilyn se descurcă 
în stil propriu, conform unor verificate legi 
ale candorii. Bunăoară, dacă îi este frig, nu 
ezită să se inveleascá, fără să țină seama de 
vreo etichetă, într-o draperie aflată la inde- 
mină. Asemenea cintáretei din Riul fără in- 
toarcere ai lui Otto Preminger, bucuroasă cà 
dintr-un dezastru a salvat o pereche de pan- 
tofi de mătase, dansatoarea din filmul lui Oti- 
vier se intoarce la fetele din trupă, cu o po- 
veste frumoasă. 


Magda MIHĂILESCU 


Victor Rebengiuc si 


Tamara 


Filmul, 


Cinefilia ca omenie 


Bucuria „Încrederii“ 
confirmate 


a a. cu puţină vreme inainte de la li- 
ceul nr. 5 (o dimineaţă de duminică) dintr-o 
confruntare strinsa: etapa județeană a Festi- 
valului „Cintarea României“. Fusesem „impli- 


catá" cu brigada artistică a școlii. M-am înşe- 


lat crezind că ultimele urme din tensiunea în- 
cercata in timpul evoluţiei elevilor mei vor fi 
risipite la cinematograf. M-am inşelat de 
„două ori: uitasem cå filmul e semnat de Tu- 
"dor Máráscu care, cu ani in urma. imi (ne) 
oferise acel minunat Buná seara, Irina. Si 
asta nu era incá cel mai grav; e posibil sá fii 
distrat şi sá uiţi numele unui regizor de pe un 
alis, cîtă vreme nu i-ai văzut filmul. „Prăpas- 
tos" este insă că eu iau foarte in serios fil- 
mul, indiferent de gen (asta nu inseamnă 
crispare... cituşi de puțin!) $i dacă intru la 

Victoria” sau la „Luceafărul“ o fac nu ca să 
ma detaşez de toate ci, dimpotrivă, ca să mă 
incarc de ginduri, de emoţii, de frumosul ui- 
tat, de uritul ignorat o vreme, de patima celor 
“ce ne-arată pe noi, oamenii, -cu degetul 
într-un fel neasemuit, ma întorc ia articolul 
semnat de Alice Mánoiu în numărul din 
noiembrie '86, mă intorc fiindcă recunosc in 


FB sí (I-am citit la citeva ore după vizionarea fil- 


Artisti de toată /ncrederea 
(a lui Mărăscu si a noastră): 
Cornel Dumitras 


În apărarea 


unei capodopere 


U. protest cinefil — care, sincer vorbind 
nu ne aşteptam sá (isneascá dintr-un ziar 
sportiv — l-am înregistrat de curind, semnat 
de un cronicar de la L'Equipe", cotidianul 
francez de speci itate, posedind, ce-i drept, 
sáptáminal cronici de cinema, la filme fâră de 
legătură cu sportul. Totuși, de aici piná la in- 
dignarea din articolul „Aici zace Jim“ e ur: 
pas care ne ameleste, amuleste, amuză si ne 
bucurá atit ca oameni de sport ca si de ci- 
nema. Despre ce e vorba si de unde ne lua- 
'râm? Un cunoscut istoric american al boxului 
(există si asa ceva...), Herbert Goldman, a 
blicat in revista de maxima competenţa 
„Ring“ o listă a 7 (șapte) meciuri pentru tittul 
mondial sau disputate de campioni mondial 
toate trucate! Douá dintre ele ar fi infruntári 
dintre Cassius Clay si Sonny Liston, in '64 si 
"65, ambele incheiate in favoarea lui Clay. 


atirmaţii la care cronicarul francez nu sare în | 


sus, ca ars, fiindcă — vorba lui — „Sonny 


Akulova a debutat în filmul 
bána la usa mea? 
titlurile stiu ce ştiu... 


Cine a 
Uneori, 


mutui, prinseseră să se sedimenteze propriile 
opinii despre...) exact impresiile mele. Încre- 
derea m-a bulversat. Acest lucru nu ma neli- 
nisteste, e un semn de bine, un .bine" notat 


Liston s-a intins de ciliva ani pe jos si nu se 
va mai trezi vreodatá, iar Clay e incà in pu- 
tere să-l urmărească pe H. Goldman pina in 
infern pentru calomnia asta”. Dar istoricul 
american sustine cà si un alt meci epocal a 
fost aranjat. Un meci nu pentru titlu, dar dis- 
putat de un mare campion, de un legendar 
boxer. Care? Într-un stil plin de haz care nu-l 


iarta.pe calomniator, cronicarul cinefilo-spor-. 


tuv scrie, pregátindu-si minia finalá: „Dacă 
sinteți prea sensibili, vá implor să vă întoar- 
ceti privirea; mai mult, să intoarceţi pagina şi 
să-i îndepărtați pe copii. Curajogilor care în- 
draznesc, ie încredinţez ingrozitoarea suspi- 
ciune: Charles McCoy ar fi adormit la ora 
prevazutá pentru infruntarea lui cu Jim Corbett, 
in anut 1900, la New York. Ati citit bine Jim 
Corbett, da, marele Corbett din Gentieman 
Jim, capodopera lui Raoul Walsh, imortalizat 
de Érroi Flynn însuși, vreau sá spun de Robin 
Hood, onorabilul si exemplarul campion Jim; 
uite, má sufoc, e acuzat că à fost un trisor . 


Nimeni și nimic nu mai e respectat? Daca se 


continuă aşa. miine o sa ni se sugereze ca 
Tarzan a fost un neputincios, Bufallo Bill mai 
puțin bărbat decit o focá, Zorro un travesti... 


Noi, de aici, ce putem face, dupà ce zim- 
. bim larg ca sporto-cinefili? Închidem o clipă 
ochii si rulám, în cinemateca noastră de sub 
pieoapă chipul iui Errol Flynn în doua en 


. ceie mai bune realizàri ale lui: Robin Hood s: 


intr-adevár. Gentleman Jim, dealttei unul da 
cele mai bune filme din cite a inspirat boxul. 
Pe cind la Cinemateca reală din strada Efo- 
„riei, un. ielu Et Flynn? - T E 


D... „Cei pe care nu-i vedem pe ecran” 
Qitlul unei rubrici din revista „Filmul sovietic” 
mr 2/87). ratorul luri Klimenko e unul 
„dintre numele de incontestabil prestigiu de 
pe. orice generic. - Antonioni şi Tark i i-au 
solicitat intens, dar la Klimenko se face ante- 
cameră chiar de câtre cei mai mari; a lucrat 
cu floarea regiei sovietice, de la Paradjanov 
la Danelia, de la Soloviov la Kira Muratova, a 
cucerit 
Tripticul, avindu- la cirma filmului pe Ali 
Hamraiev, un realizator de frunte al studiou- 
lui din Tașkent. care-i consacră, in aceeași re- 
vistà, un articol de zile mari, nu de vorbe 
mari, cum nu se intimplá prea des între regi- 
zori şi operatorii lor. Descrierea lui Hamraiev 
e mai mult decit un elogiu, e o secvență din 
mişcarea psihologică a unui personaj care fi!- 


"trece ore întregi în laborator, inventează so- 
+ (uti cromatice -inedite şi imaginile de p 


„Marele premiu” la San Remo cu! 


cam in asa fel ca să exprime un superlativ. E: 
foarte probabil ca punctul meu de vedere sa 
he şi al altora şi as vrea sá nu mà insel cind 
“pun cu gravitatea medicului care pune un 
diagnostic (nu sint lipsità de modestie; sint 
conştientă de faptul cá in primul rind criticii 
de specialitate au un cuvint greu de spus în 
acest sens, dar publicul e necesar, vital nece- 
sar, pentru judecăţile de valoare ale criticii) 


„cind spun, deci: ultimul film semnat de Tudor 


Máráscu este o reușită, este o izbindá. A sa. 
A cinematografiei noastre. Parafrazind titlul 
filmului as dori sá... (sá nu má invinuiti de 
patetism!) sá string mina, fie si asa, imaginar, 
intregii echipe care s-a dáruit acestei realizári 
şi s-o asigur de bucuria oferită unui cinefil 
sensibil, (sentimental spun unii) în orice caz 
receptiv si dornic de calitate. Un cinefil! care 
de cind se stie cinefil a avut o neumbrită in- 
credere in filmul românesc și, e adevărat, un 
singur „păcat“ de care nu se vrea izbavit: 
acela cà a incercat, părăsind catedra si ase- 
zindu-se intre elevi (deci furind deliberat mi- 
nute preţioase dintr-o oră sau dintr-o recrea- 
ție... mică) sá contamineze și pe ei de inte- 
res şi pasiune nicidecum necenzurata de un 
mic, deocamdată, „ochi critic" fața de pelicu- 
tele noastre. Pare greu de crezut ca un elev 
dintr-a șaptea sa sesizeze valoarea, semniti- 
catía luminii, chiar dacă i-a râmas in minte 
scena întiinirii dintre personajele interpretate 
de Cornel Dumitras şi Anton Tauf, în filmul 
amintit. În urmă cu doi-trei ani, eu îi luam de 
minecă și-i duceam la filme „fără bătaie”, os- 
tenindu-le, poate. puterea de a pátrunde un 
dialog fárà mişcări bruste, de a intelege sem- 
nificatia unui prim plan, a unei ploí ca fundal 


- neschimbat... Acum ei, copiii, caută altceva 


Nu toti, e adevărat, dar sint, printre cei de 


1 azi. unii in care cred deja peo miine” 


prof. Delia Doina Zamfirescu 
str. Egalităţii nr. 17, Satu Mare 


oi Flynn 


Capit 
: Robin Hood : O 


_meazá personaje, devenind el intel: un. par] 
sonaj de profesiune artist: 

„Klimenko lucrează la limita riscului; i se. 
1 plá sá inceapă filmările in amurg. atunci 
cind toţi operatorii din lume se opresc. Face. 
vrăjitorie mínuind obiectivele si filtrele, pe- - 
E 
ecran ating necrezutul; intuieste cu finete fie- 1 
care gind al. realizatorului şi-l aduce pe pinză 
cu mijloace pe care numai el le cunoaşte. 
Din clipa cind simte un sunet fals — intr-o 
tuatie, intr-un dialog, intr-o. interpretare — re- 
fuzá sá mai filmeze. minie, făra să j 
neascá, el o spune pe un ton scázut: „Nu po! 
filma acest episod". Cind nu e pe platou, î 
poti găsi in expoziţii. in librării si muzee. N 
se desparte niciodată de aparatul sáu foto şi 
diapozitivele lui te duc cu gindul la capodo 
perele pictu Cheltuieste tot ce ciștigă pe 
discuri, cárti sí tigári. Obiectele lui personale ] 
sint păstrate de prieteni, de-a lungul si de-a | 
latul “Uniunii Sovietice: la Leningrad, la 3 
Odesa, la Tașkent. Acum trăiește în regiunea 
Moscova şi lucrează la Mosfilm. Munceste can 
o furnică. acest om hipermodest, luri Kli 
menko, prietenul meu, operatorul. meu e 
rat, îți mulțumesc luri pentru talentul și 
măiestria ta”. 1 


document al epocii 


Trandafirul presat 
într-o revistă a presei 


D osarul filmului Numele trandafirului are 
sanse sá devinà la fel de voluminos ca acela 
al cărţii? Oricum, din el nu ar trebui să lip- 
sească cifrele incasárilor care sint la un nivel 
mai mult decit satisfăcător — cu deosebire in 
RFG gi Italia, in SUA ele fixindu-se la o cota 
socotitá onorabilá. Ín RFG se afirmá cà difi- 
cita poveste intelectualisto-politistá a lui Um- 
berto Eco „a bátut" incasárile la Rambo cel 
violent si fárà maniere. În Italia, se glumeste 
pe seama scriitorului care, incercind ca sim- 
plu spectator, sá vadá de douá ori filmul rea- 
lizat de Jean-Jacques Annaud, si-ar fi zgiriat 
nasul în lupta cu mulțimea indesatá masiv in 
jurul caselor de bilete. 

Dar în afară de citre, lire, mărci si dolari, 
mai există si cronicile, criticii, critica. Dosarul 
„Trandatirului” deţine, această direcţie, 
esantioane dintre cele mai contrastante, de la 
petale fine și parfumate, la ţepi cit se poate 
de duri. O cronică peste care e greu de tre- 
cut, nimicitoare, a fost semnată de celebrul 
scriitor italian Alberto Moravia in „L'Es- 
presso"; itàm, pentru.a vá exersa respirația 
$i cu asemenea termen 


-ştie să ridå. Monstrii lui nu-s decit niște . 
monştri, mi ástirea sa, chiar inváluitá in 
ceaţă si aburi, este complicată, dar nu şi mis- 
n cart "procesul lui inchizitorial ne lasă 
rece... Sean Connery nu convinge. Christian | 
Slater (în rolul tui Adso) nu stie decit să stea 
cu gura deschisă, Murray Abraham (în rolul 
| lui Bernardo Gui — n.r.: „Oscarul“ pentru Sa- 
| lieri in Amadeus-ul lui Forman!) nu-i decit o 
mască teapáná si inexpresivă. La urma urmei, 
doar Lucien Bodard (n.r.: un cunoscut scrii- 
tor francez) izbutește in rolul Cardinalului. 
Două treimi din romanul lui Eco oferă o 
masă enormă de informații culturale. Dar An-" 
naud stie că ideile nu se pot pune in imagini. 
Rezulta. că justificarea culturală a crimelor 
apare doar din intimplare. Filmului ii lipseste 
densitatea“. Dacă ne rezumăm la opiniile 
scriitorilor importanti — rar afirmati in cro- 
nica de film — e necesar sá transcriem și 
opinia mult mai blindà a americanului- John 
Updike in „Corriere della Sera”: „Annaud a 
realizat o creaţie onorabilă şi uneori emotio- 
nantá, transformind un text incápátinat textu- 
alist, dificil şi provocator, intr-o suitá de ima- 
gi mate, in cele din urmă, conform astep- 
tárilor unui spectator convenftional...""Fireste, 
din dosar, n-ar trebui sà lipsească si párerea 
lui Eco, autorul cărţii ecranizate. În același 
L'Espresso", el s-a exprimat dacă nu in doi 
peri, atunci într-unul și jumătate: „O Carte si 
un film sint două lucruri diferite. autorii lor 
sint deosebiți, fiecare are viața lui şi e bine 
aşa... Tot ce pot spune, pentru a-i linişti pe 
cei obsedaţi de această problemă, este că 
eram autorizat- prin contract să hotărăsc 
după vizionarea filmului, dacă accept să imi 
las numele sau să mi-l retrag de pe generic. 
în cazul că nu eram satisfăcut (precizez că în 
ambele cazuri, nu era prevăzut nici un avan- 
taj material pentru mine). Numele meu rá- 
mine pe generic, concluziile se impun sin- 
gure. Aceasta nu înseamnă că, pentru mine, 
filmul exprimă cartea. El spune ceva din ea, 
Jar mai exprimă si altceva...“ În sfirsit. nelu- 
d in seamă expresiile t ale regizorului 
despre criticii săi, să consemnăm totuşi o pă- 
rere de a lui care are importanţa ei — esi 
important e trandatirul! — într-o eventuală is- 
torie a relaţiilor dintre — şi scriitor: 
 faptul de a it 


mberto este unul din oamen 
pe pu intilnit. În r den. pu- 


ns la ora 


la spinii 


pru 


e 


trandafirului 


Isabellei 
asprá si dulce, de a-fi merge la suflet. 
WA AA ARE ATARI CST CU 


Documentul, sursá a filmului 


Cariera căpitanului 
Han Solo 


ase corespondenţi — dintre care patru 
dé la Curtea de Argeș: Moise Daniela (cea 
mai insistenta în argumentarea ei), Beatrice 
Cantu, Crista Teodorescu si Mina Bogdan 
apoi Stefana Cristescu din Pitești şi Norbert 
Scholer (str. Şelimbarului 15, bloc F. scara E 
et. tl, Oradea) — ne-au cerut o prezentare 
cit mai detaliata a carierei lur Harrison Ford. 
neuitatul capitan Han Solo din Războiul ste- 
lelor. Ne conformam prezentind filmografia 
actorului nascut la 13 iulie 1942, in Chicago 
- om, deci, la 45 de ani, care şi-a inceput 
cariera in turnee teatrale estivale. A debutat 
în cinema in urmă cu doua decenii (1966: 
sub ochiul lui Bernard Girard in filmul Du- 
hoarea de pe carusel. 1967: Un timp al ucide 
rii (regia: Phil Carlson) si Luv (regia: Clive 
Donner). 1968: Călătorie spre Shiloh (regra 


Truffaut spunea despre ochii 
Adjani cá au „o putere unică, 


m 


cartea de film 


Spiritul receptiv 


E Ss. din titlu autorul nu-si propune 
să-i alle un râspuns anume. El stie cit de 
hazardate sint tentativele de normare a mo- 
dalitátilor de expresie într-un domeniu de 
creaţie supus in primul rind regulilor ne- . 
scrise ale talentului, inspirației, vocației, dar 
$: profesionalismului și — de ce nu — și cul- 
turii. Culturii generale si culturii de speciali- 
tate, aceasta din urmă presupunind și exer- 
citiu! critic de receptare si interpretare, de 
analiză si judecată, exerciţiu necesar atit 
spectatorului, cit si creatorului. 

in materie de cinema, demersul analitic — 
se stie — calchiazà procedeele critici? lite- 


ttorilor: 


pámint in 


Telexcinema 


© Zborul vulturului. Se implinesc 90 de ani 
de la plecarea — in balonul numit ,Vultu 
'ul'-a celor trei suedezi hotariti sa cuce 
mască Polul Nord: Salomon-August Andree 
Knut Fraenkel si Nils Strindberg: se fac 57 de 
1ni de cind la 5 august 1930, doctor Gunnar 
Horn, explorator in Spitzberg, a descoperit o 
cutie de conserve- ruginitá, apoi o barcà pe 
care scria „Expediția polară Andrée" 1897 
Dupa aceea au apărut: o sanie cu alimente 
un resou, o pușca ruginita, un aparat foto in- 
cărcat, scheletele lui Andrée (stringind la 
piept jurnalul expediției) si Strindberg. Ráma 
şițele lui Fraenkel au fost descoperite dupa 
alte citeva saptamini. 


* Copiii la „Van Gogh". Michael Douglas, 
"iul fui Kirk, este intrebat daca fiul sáu, Ca- 
meron, se sperie atunci cind il vede in per: 
col, pe ecran: „El. nu. Eu, insá, cind eram co- 
pl. l-am vazut într-o zi pe tatál meu într-un 
film taindu-si urechea (n.r. se înțelege care 
Wlin, nu?). Am fost ingrozit! Fratele meu Joe! 
si cu mine am inceput sá strigam atit de tare 
incit au fost obligati sa ne scoata din cinema- 
tograt”. 


*- A avea sau a nu avea (un nume). Un ur- 
mas al lui Ernest Hemingway, proprietar a! 
unes întreprinderi de echipament sportiv d: 
statut Michigan, a primit dreptul sa comerc:.« 


rare, fie ea de tip „arhetipal“ — cu intenţii de 
generalizare, de „modelare“ — sau de tip in 
presionist, adică de ,descriere". 

Dacá in visul sáu de ,scientificare”, de cu- 
antificare a naratologiei, un celebru esteti- 
cian ca Roland Barthes ambitionase constitu- 
irea (sau reconstituirea) unei „mitologii a lim- 
bajului literar“ (vezi „Le degré zéro de l'écri- 
ture”), de ce n-ar aspira şi criticii de cinema 
la o posibilă edificare a unei mitologii a lim- 
bajului cinematografic? istoria acestei arte, 
deși nu a atins incă suta de ani, oferă materia 
necesară. Urmează doar ca experții comenta- 
tori să depășească stadiui simplelor „ingine- 
rii” critice sau a superfluelor „interpretări“ și. 
prin forța de penetraţie și eleganța propriului 
ior stil, să tindă spre ceea ce critica literara 
deja a realizat. Statutul de metaliteraturá, la 
care nu o dată critica literara a ajuns, ar pu- 
tea sá-i stimuleze si pe condeierir celei de a 
7-a arte sá aibà in vedere si posibilitatea de a 
produce, la rindul lor, viabile opere de meta- 
cinema. Particula „meta“ permiţind vehicula- 
rea, in ambe sensuri, a valorii, medierea asi- 
gurind o infuzie reciprocà de substantá este- 
ticá dintr-un spatiu in altul, intre ecran si pa- 
gina de exegezá. intre faza de elaborare si 
cea de receptare a operei cinematografice, 
creindu-se, astfel, o beneficá legatură. 

Jucind rolul de mijlocitor intre creator, res- 
pectiv creafie, si public, criticului ii revin atri- 
butii multiple, plurale. El trebuie sá actioneze 
prospectiv, dar si retroactiv, sá propuná prin- 
cipii directoare. sá calauzeasca farà constrin- 
gere, să fie deopotriva comprehensiv si exp- 
vativ. Adică sa ni: se limiteze *-à emită un sim- 
plu „ecou sensibil. de rellex intelectual", ci sa 
impună — pe cit posibil — o metodă valabila 
atit în codificarea anumitor mijloace tehnice. 


ultimul său film 


Ford intr-un 
Witness (N 


Harrison 


hzeze numele scriitorului pentru a-l intipar 
pe maiouri, treninguri, bascheli si alte pro 
duse ale fabricilor sale. 


* Agonie si textaz. Ministrul francez al ce! 
turii i-a încredinţat Isabellei Adjani preseden 
ha unuia din organismele fundamentale ale 
industriei cinematografice: comisia de finan 
We a filmelor. Ea va avea de citit anual 
aproximativ, 500 de scenarii, urmind sa de 
cia care „merg“ sau nu. în care merita in- 
vestit sau ba. Si se zvonea cá actrita e pe 
moarte.. 


e Poetul. Criticul american. Walther 
Goodman a scris in „New York Times” des 
pre ultimul (si unicul, pina acum) film Gradi- 
nita de copii, regizat de celebrul poet soviet 
Evgheni Evtusenko (n.r: un film al sfisietoare 
lor suferințe indurate de copiii sovietici in 
timpul războiului): „Anumite episoade, de o 
mare originalitate ne trimit spre imaginaţia lui 
Fellini. de Sica, Cocteau.” Evtuşenko a decia- 
rat unui critic cinematografic, Larisa Bogus- 
lavskaia, ca, intr-adevar, Fellini a vazut filmul 
ini şi i-a placut foarte mult o scena in care 
soldati defilează tinind acvariumuri in loc de 
puşti — „un simbol al copilăriei ocrotite de 
baieții de ieri, pe care doar razboiul i-a siht 
sa îmbrace vestonui militar”. 


Rubrica „Filmul document al epocii, 
Documentul sursă a filmului“ 
este realizată de Radu COSASU 


cit si în descifrarea sensurilor opere: finite. El, 


criticul, trebuie să descompună mecanism) 
formal al limbajului cinematografic si sa-i re- 
veleze latentele semnificative, sá-i prezinte, in 
paralel, morfologia si sintaxa, fara a omite 
importanța regulilor de punctuație, relațiile 
paradigmatice si sintagmatice, implicit pe 
cele asociative. Conjugind interdependenta 
dintre structurá si infrastructura, criticului i 
se cere, deasemenea, sá evidenfieze figurile 
de compoziție si pe cele ale retoricii, sá deta- 
lieze tropii specifici limbajului cinematogra- 
fic, incercind sà circumscrie, cit mai limpede. 
poetica acestei arte de sintezá. 

loan Lazăr nu este străin de acest ideal tel 
Fàrá a se crampona de anumite rigori de me- 
todá, el procedează, de astă dată, la inventa- 
rierea unor fise de ,Jecturi filmice", într-o du- 
blá perspectivă: de a-l iniţia pe spectatorul 
ingenuu, dar şi în speranța de a provoca spe- 
cialiştilor utile disponibilitáti de meditaţie. 
Acesta şi este principalui merit al cărții care 
— așa cum cu modestie avertizează autorul 
— este „un jurnal de filme deghizat” si doar 
— eventual — „un fals tratat de scriiturologie 
vizualá". Fascinat de spectacolul discursului 
cinematografic, de infinitele modalităţi de 
„punere în pagină” pe care cinematograful le 
inventá neincetat prin intermediul creatorilor 
sái de exceptie, loan Lazár pleacá de la 
exemple concrete spre categorii si subclasiti- 
càri, prin acumulări de date avansind in con- 
sideraţiile sale despre scriitură, subiect, per- 
sonaj, timp, tipologia planurilor, montaj, etc. 
Perspicacitate și fină intuiție demonstreaza 
permanent in descifrarea unor sofisticate 
construcţii, în definirea, pe cit de succintă, 
pe atit de exactă, a unui regizor, a unei școii, 
a unui curent, reușind să depisteze şi să re- 


valliam Hale): 1970: Strict supravegheat {re 
„a Richard Rush) si Bortagil (telefilm, în re- 
va lui William Graham); 1973: American 
Graffiti (regia: George Lucas); 1974: Conver- 
satia (regia Francis Ford Coppola); 1976 Di- 
nastia lui James A. Michener (telefilm in re- 
pa lui Lee Philips); 1977: Războiul stelelor 
(regia George Lucas), Posedaţii (telefilm în 
regia lui Jerry Thorpe) si Eroi (in regia lui Je- 
remy Paul Kagan); 1978: Uraganul vine de la 
Navarone (regia Guy Hamilton); 1979: Apo- 
calipsul, acum (regia: F.F. Coppola), Strada 
Hanovra (regia: Peter Hyams) si Pustiul din 
Frisco (regia: Robert Aldrich): 1980: imperiul 
contraatacă (regía: Irving Kershner); 1981: În 
căutarea arcel pierdute (regia: Steven Spiel- 
berg) 1982: Blade Runner (regia: Ridley 
Scott); 1983: întoarcerea lui Jedy (regia: Ri- 
chard Marquand); 1984: Indiana Jones si 
Tempiul blestemat (regia: Steven Spielberg); 
1985: Witness (regia: Peter Weir). 

După cum se vede, anul de răscruce pare a 
hi tost 1977. ca, după numai doi ani, în 1979, 
să lucreze cu Coppola si Aldrich şi sá ne dea 
Strada Hanovra, film de mare succes là noi. 
m. puţin prețuit — ce-i drept — pe piaţa in- 
le: naţionala. Mai exista si o asazisà apariţie a 
Wi „neacreditată”. in E.T.-ul lui Spielberg 

Multumiti? O.K. 


ge fii: Kirk Douglas—tatàl, 
Michael—fiul, Cameron-nepotul... 


leve marca de originalitate maxima, de unici- 
tate, a fiecărei pelicule in parte. La aceasta il 
ajută, evident, cunoașterea nu doar a filmo- 
grafiei de referintà, dar si a biografiilor și bi- 
bliografiilor aferente, în sprijinul argumentări- 
lor fiind aduse citate judicios alese. Marcat 
de frecventarea asidua a teoreticienilor struc- 
turalişti (prevalează, în exprimarea sa, termi- 
nologia lui Christiân Metz), toan Lazăr pro- 
bează capacitatea nu doar de asumare, ci şi 
de asimilare deplină a unei modalităţi de lec- 
tură, stăpinind un instrumentar analitic care-i 
permite să opereze exacte radiografii. Adesea 
insă criticul îşi uită de cenzura autoimpusa 
(pe alocuri unele exprimări sint excesiv de 
preţioase), şi, inmuindu-si condeiul in „cer- 
neala emofiei curate", apelează fericit si la 
colorate metafore personale 

..-„ De multe on cititorul de filme e nevoit sa 
pâtrundă în imperiul semnificafiilor înarmat 
precum un armurier“... Neuitindu-şi nici o 
clipă menirea de ghid, de cáláuzá in háfisul 
unei vaste productii cinematografice romá- 
nesti si stráine (in 350 de pagini sint puse in 
discuţie peste 300 de filme) filmologul loan 
Lazár, pe urmele lui Jean Starobinski, mento- 
rul „criticii creatoare”, militează pentru men- 
tinerea trează a spiritului receptiv: „Dacă 
spectatorul nu va mai trebui să traducă filmul 
în timba cuvintelor cum crede Vertov, va fi 
obligat, în schimb, să inventeze viața, s-o 
descopere sub válul prelucrărilor (unghiula- 
tie, montaj). al efectelor optice redundante, 
să interpreteze pentru sine scriitura pentru 
a-i afla ecuaţia cinematografică”. Ferma con- 
vingere criticul o însoţeşte cu acest volumi- 
nos tom ce contine reperele unui drum de 


urmat. 
Irina COROIU 


iteva sáptàmini, Gabin ne-a trecut prin 
fata ochilor in nemjeste (!?). Jean Valjean 


„dublat“ in limba lui Goethe e o problema de . 


suprarealism involuntar care ne depaseste, 


dar-nu ne împiedică sa ne mai uitàm o dată - 
la acest actor care a ținut sub privirea si | M. 
gheara sa citeva generaţii de adolescenţi. de- 


veniţi parinti şi bunici. Cu atit mai mult cu cit 
o emisiune în doua parti a rubricii „Mari ac- 
tori, mari interpreți” ni l-a adus, fie si discuta- 
bil în opţiuni. de la Bestia umană la Domnul. 


"$i scoaterea din ti itini 


Toatá arta lui 
fine de aceastá aminare 
cit mai voluptuoasă, 
cit mai perfidá, 
cit mai indelungatá, 
a exploziilor 


afinado ne iri nou întrebarea, valabila aumai 
în cazurile cele mari, ce și cum a lost cu 


| acest personaj, pus ani de zile deasupra pa- - 


"tului, de fete, femei si mátusi cit se poate de 
lucide, iar in suflet, cu pudoare virilá, de bar- 
bati in toata firea care, fie si cu greu, ti-ar fi 
| mărturisit ca le-ar place să semene cu Ga- 
„bin... Deci, cum? Caci Gabin a fost un cineva 
anume în cinema: nici Valentino. nici Delon, 
nici Bogart, nici Wayne, nici Philipe si nici 
Jouvet, exercitind, totusi, apasarea tuturor 
acestor prototipuri de bârbăţie. Era violent, 


"era dur, dar avea maniere si sugera melanco- - 
li. Era táios însă. poseda o distincție, o ele. 


_ganţă-a sentimentelor viguroase, fie ca purta 
sapcá de ,ceferist" sau batistă albă la buzu- 
nar, redingotă sau vestă de valet Putea ti 
proletar si bancher, somer si doctor. gang. 


ster $i Maigret, tata dragut si soț sastisit | 
gentleman şi mic burghez. Era de toate si am 


cunoscuți care nu-l găsesc incompatibil cu 


James Dean! Sociologic vorbind, a jucat tot; 


putea să-i stringă miinile. tandru, Simonei Si- 
mon, în obscuritatea unei locomotive gi să-i 
traga palme — unice în cinema — lui Pierre 
Brasseur, daca acesta o jignea pe Michele 
Morgan... l-a mers „totul” lingă Michele Mor- 
gan şi nimic lingă Marlene Dietrich. De ce? 
Sa potrivit cu Bourvil, uluitor, intr-o „traver- 
sare a Parisului” si cu Delon, tinàr, într-un 
„Clan al sicilienilor”. Domina. imparátea — 
chiar dacă avea de jucat un exploatat. O 
langa secvenţa din La belle équipe al lui Du- 


vivier ni-l transmitea pe cel din 36, adica din ` 


pericada Frontului Popular, punind bazele 


Blindete împotriva furiei 


I entru mine, premisa dominanta a fost 
nevoia de comprehensiune si de tandrete si 
de tărie morala a celor incátusati si háituifi 


de viaţă” scria Tennessee Williams. Revazind. 
Noaptea iguanei am avut sentimentul recon- 


. fortant al durabilitaţii filmului ce-și găsește 
punctul de plecare într-o operă literară ma- 
jorā. Am urmárit pelicula lui John Huston din 
64, cu tulburare: nici un sens nu s-a demo- 
netizat, toatá intensitatea aceea dramaticá e 
neatinsă si simţi câ parcă te poate chiar pir- 
joli desi timpul a trecut si uite, Burton insusi 
„a intrat in poveste... 

Tennessee Williams a fost un magnat al 
deznădejdii americane. Personajele lui-palalái 
ale conștiinței umane, victime, uneori haluci- 
nante, ale alienării, într-un timp despre care 
sacrificiul lor depune mărturie, cá ar fi crud. 
El ne-a arátat-ca-ntr-un imaginar teatru de 
păpuşi in care s-ar vedea totul, deopotrivă, 
„păpuși şi păpuşari ce se află în spatele per- 
sonajelor care trec prin criză. el a demonstrat 
cu tehnică subtilă felul în care o societate os- 
tilá poate instráina şi distruge pe cei ce nu i 
se conformează. Multe din piesele sale au 
fost ecranizate. 

Acţiunea din Noaptea-iguanei (cu Richard 
Burton, Deborah Kerr. Ava Gardner) se des- 
fasoara in 1940, in Mexic, de fapt in acel spa 
Qiu de interferența al culturii nord-americane 
& cea latino-americanà (ca și in „Carmino 

leal", „Suddenly Last Summer”) unde pare 
cà jungla e gata sá navaleascá, sa se prabu- 
şească peste hotelul vaduvei Maxine Faulk, 
jungla mustind de seve și otrăvuri, cu iguane 
fosgáind. jungla periculoasa si acaparatoare 
intinzindu-si mrejele si tentaculele. 


Totul sugereazà sufocarea, exasperarea so 


neputinta. Aici, pe coasta de apus „debarca 
forțat un autobuz ridicol cu domnisoare ba- 


trine, văduve şi-un drac de fetișcană insetata | 


de dragoste. Ghidul acestei expediţii, aparent 
caraghioase, incáputá pe mina unei agenţii 
proaste de turism. este Lawrence Shannon. 
ex-reverendul care incerca, precum un inota- 
tor disperat, să se menţina la suprafață, să nu 
capituleze. Shannon fusese doborit odată de 
ispită şi expulzat din cler. Acum sorții îi erau 
iarasi potrivnici, blonda afilatoare i se vira in 
suflet. Acuzat de coruperea minorei şi ame- 
ninjat cu pierderea slujbei, Shannon 

aduce turistele la hotelul Maxinei ca la un li- 
man, spre o salvare miraculoasa, sperind să 
ciştige iar increderea femeilor innebunite de 
câldură, hrană proastă si, da, singurătate, 
complexe, neimplinire. Shânnon își apără 
slujba cu ghiarele, dar totul se prábuseste in 


~+ Jur.,Rámine, asadar, fárá ea, „amenințat cu 


Eliberarea iguanei 
ca simbol... 


justitia. Pe acest fundal apare un cuplu neo- 
bisnuit: o fată batrina, Miss Hannah Jelkes şi 
un bátrin-Jonathan Coffin, bunicul ei, pre- 
zentat drept „cel mai batrin poet in viață”, un 
cuplu disperat si senin la urma urmei, trágin- 
du-si cu demnitate si resemnare sárácia lucie 
după cáruciorul batrinetii. Miss Jelkes este 
cheia, este blindetea oteritá ca replică furiei. 
Blindetea ca filozofie de viaţă este soluţia ei 
de supraviețuire. „imblinzindu-l” pe Shannon. 
în discuţiile de pe verandă, stirneste gelozia 
senzualei, voluptoasei Maxine. 
În noaptea inàbusitoare, o iguană captu- 
rată de servitori se zbate la capătul fringhiei. 
- La fel ca Shannon, la capătul puterilor. exas- 
perat de iminenta infringerii. La fel ca poetul 
nonagenar, atras de magnetul márii, la capa- 
tul vieţii. Pare cá blindefea și resemnarea in- 
teleapta a domnisoarei Jelkes triumfă, Shan- 
non elibereazá iguana sí acest gest simbolic 
inseamna, deodată, eliberarea de suferințe si 
anxietáfi. Duhul râu este invins (.Accepti 
viata. E prima conditie ca sá tráiesti" spune 
blind Miss Jelkes). Iguana se pierde i in jungla 
fremátàtoare („Am eliberat o biatá iguana. Ca 


Ava > nes si Richard 


n Woaptea iguanci) 


unui fel de falanster, cintind, valsind si jas 
zind, ca la capătul celălalt ai traiectoriei 


- peste aproape 40 de ani, sa-l găsim punind la 


cale un hold-up fabulos. se! de-bandaă, di 
‘tins, cu protocol si morgă. -Gravitatea - lu 


căuta un respiro de haz, ştia deci de gluma 


dacă era mordantá, era serios, dar cerea sa 
“fie scos din pepeni. Aici e aici. După părerea 
mea, amplitudinea. bogăţia fastul talentului 
lui Gabin se string toate in exasperare; 

treaga lui evoluţie cinematografica — deci 
desfasurarea imaginii lui vizuale. solicitind 


| scenarii in consecința, Caci actorul era un 


dependent de scenariu — sta in descoperirea 
şi manipularea unei exasperari, strunite cu o 
ştiinţa farà de egal in Europa. Jean Renoir i-a 
descoperit. primul, arta de a murmura, de a fi. 
„violent, aspru, .bestie", fara sà ridice glasul 
Ca nimeni altul, stia sá nu ridice nici mácar 
sprincenele cind era uimi $i nu juca decit 
in scenarii care cereau uimire, adică intriga si 
iubire. Acolo unde atijia urlau şi ii apucau 
pandaliile. Gabin punea o surdiná si mai ales 
O privire calma, cit mai calma, cu care a de 
rutat si a vrajit o lume supusă in aceasta j 
mátate ultima de secol celor mai puternice 
explozii, Toată arta lui Gabin ține de aceasta 
aminare, cit mai indelungata, cit mai voluptu- 
oasa, cit mai perfidá, a exploziilor. Luati-i tot: 
de la sapca de feroviar la batista de gentle- 
man, deposeda(i-| de toate gesturile prea 
bine stiute, gindiţi-l în afara scenariilor si, ca 
buni cinefili, opriti-va doar la privirea lui. Ea 
e mai inti un murmur, o soaptà.a unor certe 
proteste la tot ce e urit si nedrept, opac si 
neted; privirea lui are. originalitatea unei ta 
de clocot; Gabin se fereşte de indiscre- 


- tia patosului exploziv, fie el eroic sau erotic. 


cele două sorturi larg solicitate; de aici cred 
ca se trage imaginea d bază pe care artistul 
o va prelucra toată viață: E capitalul lui pen. - 
tru toate rolurile de sărac, ideea lui capitala 
m toate rolurile de bogat. Film dupa film, cu- 
cit va fi- mai „domn“, privirea aceasta isi 
pierde din murmurul ei, devine tot mai expre- 
sivă, uneori prea. tot mai puţin tainică, dar 
râmine in slujba aceleiaşi tactici: intirzierea 
exploziei, frinarea  exasperării. Trage tirziu, 
săruta rar, pare impasibil, se ambalează greu 
— tot mai stápin pe imaginea lui va ajunge 5! 
la o neplacuta rulare a ochilor care-i scade 
din forța primară — dar scoaterea din [iini 
subiectul cel mai fertil al expresivitatii | 
va face cit mai lent posibil. Farmec și atifare 
toată senzualitatea artistică a lui Gabin aic: 
se ascunde, conform mecanismului unui act 
ero(t)ic de o vicleană jubilatie. à 


Radu COSAŞU 


sa scape. de panica şi sa mearga la ea 
acasa”) Batrinul iși nalta cintecul de lebada. - 
poemul care-i fráminta de ani intregi, poemul 
prin care se elibereaza. Miss Jelkes pleaca, 
refuzind cu blindă înțelepciune posibilitatea 
unei posibile deziluzii. y 

Solutia (ca si in alte piese ale dramaturgu- 
lui american) e dragostea. Dragostea cu Ma- 
xine, un ultim refugiu de senzualitate si poate 
de solidaritate. Dar solutia aceasta nu con- 
vinge. in asa fel incit nu-ţi rámine decit sa 
speri cà, după final, mai urmează ceva. 

În jocul tensionat si demonic al lui Richard 
Burton simţi, cum sintetiza cu fineţe Mihnea 
Gheorghiu, „lumina speranței” — ea e mereu 
prezentă în universul si contextul dramatic a! 
lui Tennessee. Williams ca-n „definiția artis- 
ticá a tragediei 

Ea pilpiie ușor, insotind spectatorul. (Se va 
si stinge la un moment dat, cind dramaturgu! 
avea sa-și infátiseze ultimii eroi. din „Regula - 
mentele micii ambarcaţiuni”, eroi ce-și po 
vesteau tragica prăbușire, fárà nádejde, far. 
soluţie.) 

Am revăzut filmul lui John Huston cu inima 
strinsă, tráind alături de eroi: furia, dispera- 
rea, angoasa, tristețea, speranța, si declinul 
intr-o perspectivă tensionată, cu tuşe expre- 
sioniste respectind atmosfera, coerenţa dir 
stilul marelui dramaturg al sudului american 
care isi rezuma teoria dramatică astfel: „Ex- 
presionismul și toate celelalte tehnici necon- 
ventionale ale dramei au un singur scop vala- ' 
bil, anume acela de a se apropia mai mult de 
adevăr.” 

Mereu mai aproape. tot mai aproape de 
adevăr. Fascinati de el. ca de zbor, ca de 
soare, triumfind pre; de o secunda, chiar 
daca asemeni hui tear. 


Cleopatra LORINTIU 


-ui Oscár . 
_ Antirázboinic - 
ET umanist. 


S. că această lecţie tragică mu va fi 
|'ost în zadar si cà un nou Vietnam nu se va 
| mai rone niciodatá”: cuvintele emotionante 
rostite de Oliver Stone, realizatorul filmului 

care a cumulat patru Oscaruri (cea 
mai bună peliculă, cel mai bun regizor, cea 
-mai bună coloană sonoră, cel mai bun mon- 
taj), pot fi socotite ca un veritabil motto pen- 
tru a 59-a ediţie a premiilor acordate de Aca- 
demia de Arte şi Științe Cinematografice 
americană. Succesul imens al acestui ilm, o 
evocare zguduit re a ororilor nu numai ale 
"unui anumit război, ci ale războaielor in ge- 
neral, multiplele distincţii primite anterior au 
determinat, de altfel, pe critici să afirme că, 
in afară de celebrul Pe arii vintului, nici- 
ind in întreaga istorie a Oscarurilor o peli- 
culá nu pornea de la inceput cu mai multe 
sanse de reusità. 

Dacà decizia membrilor Academiei era pre- 


vazută de toată lumea, în schimb, o surpriză . 


de mari proporții a constituit-o decernarea 
premiului pentru interpretare feminină unei 
necunoscute, debutanta Marlee Matlin, care a 
avut o creaţie aqu tatei în Copiii unei di- 
vinități inferioare, in rolul unei surdomute. 
Ori, tinăra actriţă (21 de ani), de o răpitoare 
frumusețe, prezintă de la cea mai fragedá vir- 
sta, acelasi handicap ca si personajul cáruia 
ra dat viaţă. Este pentru prima oarà in ana- 


“Tele Oscarurilor cind, la prima ei apariție pe 


ecran, o neprofesionistă, pe deasupra și sur- 
domutá, primeste statueta de aur, ca o recu- 
noastere a unui talent si a unei vointe iesite 
din comun. 

Prin contrast, premiul pentru interpretare 
másculiná acordat lui Paul Newman (pentru 
rolul din Culoarea banilor) nu a avut nimic 


surprinzător, candidatul, nenorocos de şase - 


ori pină acum, fiind socotit, la cea de-a sap- 
tea incercare, cel mai indreptățit să pri- 
mească această distincţie. 

“Un nou succes de prestigiu a gone Wo- 
ody Allen, filmul sáu Hannah și surorile ei 
. culegind trei premii — pentru scenariu origi- 
nal, care îi aparține, și pentru cel mai bun rol 
secundar masculin (Michael! Caine) si femi- 
nin (Dianne Wiest). Tot trei distincţii (cea mai 
buná adaptare cinematograficà, cea mai 
buná scenografie, cele mai reusite costume) 
a obținut și producţia britanică Cameră cu 


ri o poveste romantică din epoca victo- 
rian 


"Premiul pentru cel mai bun film străin (vor- 
bit în altă limbă decit engleză) a revenit peli- 
culei olandeze Asaltul, care reinvie impreju- 
rările tragice ale ocupaţiei naziste, în timpul 
celui de-al doilea război mondial. De con- 
semnat și premiui pentru cel mai bun scurt 
metraj acordat excelentei microantologii a 
celei de-a șaptea arte, imagini prețioase. - 

În afara competiției, Steven Spielberg a pri- 
mit un binemeritat „premiu comemorativ Ir- 
ving Thalberg” pentru non sa carieră re- 
gizoralá, iar actorul veteran Ralph Bellamy (a 
cărui filmografie cuprinde si creionarea [e 
rii luminoase a preşedintelui Roosevelt) un 
tot atit de - none premiu onorific 

Pe scurt, o remarcabilă ediţie, antirazhui- 
nică si umanistă. a Oscarurilor. 


. Romulus CĂPLESCU 


În numărul viitor: 


„Noi, cei din linia întîi” 
şi Sergiu Nicolaescu 
faţă în faţă 
cu publicul „Oscarurilor” 


nu a stirnit un pro- 


e-a lungul a sap isoade, de 

jecare, o abracadabrantá po- 

vestire, în care este vorba de o Americă a vii- 

| torului nu prea îndepărtat (lucrurile se petrec 
' in deceniul următor), o Americă aflatá sub 
` “ocupaţie stráina, infáptuità însă nu direct, ci 
prin intermediul... Organizaţiei Naţiunilor 
Unite! Sub ocupaţia străină — sugerată și de 
gratia modificată a numeiui ţării — se pro- 
duc tot telul de abuzuri, acțiuni represive, 
viata cotidiană cunoaște zguduiri și rásturnári 
dramatice, demnitatea umană este nesoco- 

tità. 

„Gaz peste iunii războiului rece 

Realizarea, sub eticheta de „ficțiune poli- 
ticà" și cu prețul unui efort financiar conside- 
rabil — aproape 40 de milioane de dolari — a 
unei asemenea producţii ce nu poate siuji in- 
: ţelegerii si apropierii între popoare, a dat 
naștere, pentru a cita cuvintele revistei 
. Time", unei „avalanşe de proteste". „A 
proiecta serialul Amerika inseamnă a turna 
gaz peste tăciunii războiului rece", se subli- 
nia într-o declaraţie a organizaţiei „Medicii 
lumii pentru preintimpinarea unui război nu- 
clear", laureată a premiului Nobel pentru 
“pace; „Conţinutul filmului este, de-a dreptul, 
 paranoic, iar calitatea artistică frizeazá imbe- 
cilitatea”, declara Todd Gitlin, seful catedrei 
de mass-media a Universităţii California, v. 
lului de critici alàturindu-li-se ṣi oameni poli- 
. tici cu vechi state de serviciu. ca George 
Kennan. Deosebit de vehementà a fost reac- 
tia Naţiunilor Unite, secretarul general al 
O.N.U. Javier Perez de Cuellar exprimindu-si - 
„prolunda preocupare” faţă de lezarea ce se 
aduce bunului “renume al organizaţiei. Re 
plica companiei de televiziune ABC, care a 
realizat serialul, a fost la fe! de stupeliantă ca 
şi serialul: Amerika a fost concepută ca O 
contrapondere (?!) la celebrul film TV A doua 
zi după, care denunța atit de gráitor conse- 
cinfele cumplite ale unui eventual război nu- 
clear. Acest film — și-au continuat rafiona- 
mentul lor uimitor reprezentanţii companiei 
— reflecta punctul de vedere al cercurilor li- 
beral-democrate, ,echitatea" impunind să se 
dea posibilitate de exprimare $i curentelor 
„contrarii! Precizarea face inutil orice comen 
tariu, ea justificind aprecierea organizație: 
„Psihologii pentru responsabilitatea sociala” 
că ika reprezintă „o incercare de a dis- 
credita Acre pentru pace, forțele liberale 
și progresiste nu numai din S.U.A., dar si din 
alte țari”. 

O incercare. în același timp, de a prezenta 
într-un mod denaturat problematica drepturi- 
lor omului, atit de dezbătută astăzi in diferite 
foruri internationale. Şi poate că nu intimplá- 
tor telespectatorilor de peste ocean li s-a în- 
fățișat cum ar fi încălcate drepturile omului 
într-o „Americă ocupată”, tocmai în perioada 
cind la reuniunea general-europeanà de la 
Viena devenea evidentă tendința unora din 
participanți de a impune o viziune defor- 
mantă $i tendentioasá dezbaterilor asupra 
acestei problematici... Dar aveau oare nevoie 
acești telespectatori să arunce o privire în vii- 
tor — prin intermediul unei fictiuni care des- 
fide orice limite ale credibilităţii — asupra 
respectării sau nerespectării drepturilor omu- 
lui, cînd este deajuns să se uite in jur, cînd 
America (fără schimbare de grafie!) prezentu- 
lui le-a^oferit si le oferă atitea și atitea ima- 
gini concludente, adesea veridic şi convingă- 
tor reflectate in opera unor cineasti și teleasti 
de valoare, care au ştiut şi știu să scruteze cu 
obiectivitate realitatea înconjurătoare” 


„Un chip in multime” 


inca in 1928, King Vidor spulbera in Multi- 
mea mitul „sanselor egale“, aratind cum indi- 
vidul marunt si anonim, (.un chip in mul- 
time”) este strivit de un mecanism social inu- 
man. Scena finala este antologica: intr-un 
teatru ieftin de revista. eroul ride in hohote 
de un clovn imbracat caraghios. un ris amar. 
pentru ca infatisarea clovnului ii aminteste de 
propria-i situaţie, cind. ramas multa vreme 
somer, fusese nevoit. spre a-și cistiga o bu- 
cata de piine, sa tacă pe omul-sandvis. Tema 
somajului revine obsedant în filmele din pe- 
noada „marii depresiuni”. in Sint un evadat 
(1932), eroul (Paul Muni). veteran de razboi: 
se izbeste de un refuz categoric cind iii 


M 


h 


lane Fonda: printre primele 


care şi-au asumat riscurile militantismului 


ofera, spre vinzare, medalia primită pentru 
fapte de vitejie atitia şi atitia dintre fostii lui 
camarazi acum și ei privat! de posibilitatea 
je a munci, avuseseră aceeași idee. Mai 
mut, condiția de șomer il face automat sus- 
peci în ochii autoritatilor, pomenindu-se, pe 
nedrept, arestat si condamnat la o severa pe- 
deapsa. ^ 
Deosebit de grea este. in aceiasi perioada, 
situația micilor fermieri si lucratori agricoli. 
care pierzindu-si bruma de avut sint nevoiți 
sa ia drumul pribegiei, așa cum se intimpla în 
Fructele miniei, capodopera lui John Ford, 
realizata in 1940. lar atunci cind un om de 
inima (Gary Cooper în Extravagantul mister 
Deeds, in regia lui Frank Capra) incearca sa 
vina in ajutorul fermierilor strivifi sub povara 
ipotecilor, este considerat nebun... Tema mi- 
cilor fermieri este. de altfel, recurenta, ea re- 
gasindu-se in multe pelicule de la Drumul tu- 
tunului (1941). regizat. tot de John Ford. și 
pina la foarte recentul Locuri in inimă. 


În Locuri in inimă exista si un alt filon, al à 


"rasismului, cu tot ceea ce acest fenomen im- 
plica ca injosire si nesocotire a. demnitafii - 
umane. Legiunea neagră (1936). Legiunea te- 
roarei (1937). Crucea in flăcări (1949), de- 
nunța ura oarba ¡romovata de Ku-Klux-Klan 
impotriva celor a curo piele nu este de cu- 
loare alba. in Patria celui viteaz (1949), Stan- 
ley Kramer dezvaluie abuzurile rasiste petre- 
cute pe front. desi in fața morții, mai mult de- 
cit in orice alte imprejurari, oamenii sint 
egali, iar in Ghici cine vine la cină (1964) de- 
monteaza, cu sarcasm. mecanismele intime 
ale persistentei prejudecatilor si mentalități 
rasiale, chiar in cazul celor ce se considera 
sincer a fi pe deasupra unor asemenea preju- 
decati, in timp ce Edward Dmytryk prow- 
teaza lumina in Foc incrucigat (1947) asupia 
attui aspect al rasismului — atitudinile ant;-e- 
mite. i = 


„Cei 10 de la Hollywoo 


Mulb dute cei ce au contib«ot la realiza 
rea unor astfel de filme document, ca martu- 


actriţe > N 
anti-rasist 


> 
+ E 


Uzina de vise si oglinda ei ] 


nele şi persecuțiile impotriva ceior ce 
organizeze pe muncitori în sindicate (No 
„ororile si viole care se intind ca 
 molimá in toate straturile societăţii — con- 
 deiul ràmine o clipă in aer in fata avalansei 
„de exemple ce se oferă la tot pasul, piná la 
urmă alegind, la intimplare, unul din cele mai 
recente Re-Animator, care reuseste perfor 
.manta unui adevărat record in materie; cultul 
revansei, şovinismul belicos (Rambo, Delta 
Force) — sint tot atitea fațete ale realității co- 
tidiene, reflectate in opere cinematogratice 
inegale ca valoare artisticá, dar deosebit de 
edificatoare ca documente sociale. 

...Nu, adevărul despre drepturile omului nu 
trebuie câutat într-un viitor fantezist. Prezen- 
tul, asa cum este el infátisat in asemenea pe- - 
icule-document, ofera (cu sau fără intenția 

B realzatorilor) suficiente dovezi in acest sens. 


b 


Spre cinstea lor. mulți dintre actorii Hol- 
"iywood-ului, conştienţi de racilele sociale din 
jur şi manifestind o remarcabila conștiința ci- 
vicá, se numără printre militantii de frunte in 
sprijinul unei condiții umane demne. Nume 
ca Jane Fonda. Marlon Brando, Robert Red- 
ford, Paul Newman şi multe altele au devenit 
sinonime cu consecventa și curajul puse in - 
“slujba unor cauze drepte, de la eliminarea 
discriminărilor şi inechitàtilor de tot felul pină 
la apărarea dreptului suprem al fiecárui om la 
viață, la pace. Un asemenea nume este și cel 
“al lui Martin Sheen, intilnit pe genericul fil- 
mului artirazboinic al lui Coppola Apocalip- 
sul acum. Pentru a atrage atenţia asupra situ- 
ației celor 350 000 de americani care nu au 
un acoperis deasupra capului,-Sheen a dor- 
mit o noapte în plină iarna deasupra uneia 
` din gurile de aerisire ale liniilor de metro, asa 
cum fac multi din acești dezmostenifi ai soar- 
tei. Gestul lui se voia o contribuţie proprie în = 
cadrul „Anului internaţional! pentru asigura- 
rea de locuințe persoanelor. lără adăpost”. 
- Tînărul actor a ieșit zguduit după o astfel de 
experienţă. „Este inimaginabil cum acești oa- 
meni pot supraviețui“ a declarat Sheen. Dar 
despre asemenea lucruri, in miniserialul 
amintit la început. nu se suflá o vorbi 


Romulus CĂPLESCU 


O noapte sub cerul 


-rie de curaj civic, aveau sá se pomeneas 


| 


-preta rolul un 
` pentru scenar 


Katharine Hepburn: un personaj 


în 


Ghici 


acuzaţi de... lipsă de civism si sa devina vic 
time ale „vinatoarei de vrăjitoare”. Este vorba 
de tristul episod al „celor 10 de la Hol- 
lywood", oameni somati in fata Comitetului: 
pentru activitali antiamericane sa dea soco- 
teala de convingerile lor democrate. Trecut - 
pe lista neagra. unii dintre acestia au trebuit. 
pentru a-şi cistiga existența, sa lucreze sub 
nume de imprumul, aşa cum avea să evoce 
mai tirziu (1976) acea excelenta pelicula care 
a fost Paravanul, unde Woody Allen inter 

i ,imprumutàtor" de identitate | 
puşi la index; alţii au fost 
siliti sa se exileze (cazul lui Joseph Losey 
sau Jules Dassin care aveau sa realizeze 
filme de mare valoare in Europa); ciliva s-au 
sinucis; alţii, in fine, (printre care, din pacate. 
şi Dmytryk) au acceptat sa-și renege propri 
ile convingeri. si sá .colaboreze” cu instanța 
inchizitoriala in fata careia fusesera adu 
. „Alungăți socialul, el revine în galop“ (dac: 
ne este permis sà- parafrazàm pe Destou 
ches): in ciuda oprelistilor temporare — cazul 
„celor 10" este de domeniul trecutului .— si 
mai mult, chiar dacă nu a fost în intenția au- 
torilór lor, multe din filmele turnate chiar in 
perioada anilor '50 si dupà aceea oferà ima- 
gini concludente despre drepturile omului. 
Universul dezolant al toxicomanilor, de la 
clasicul Omul cu brațul de aur, care a confir- 
mat calităţile actoricești ale lui Frank Sinatra 
in rolul unei victime a implacabilei „morţi 
albe", ia emotionantul Nedeziipita umbră 
amenințătoare, despre efectele destructive 
ale drogurilor asupra unui sportiv, pentru a 
nu ma aminti de peliculei: mizerabiliste” ale 
curentului underground”. delincvenja juve- 
nili în multiplele ei ipostaze, de la inocenlii 
(in fond) Copii ai străzii si ingeri cu fete mur- 
dare pinà la sadicii pe motocicletà (Hell's An 
geis) ori proiecția intr-un viitor apropiat a t 
riei destructive gratuite (Portocala mecanica): 
corupția vieții politice (Candidatul), a politics 
(Serpico), a iustiper (Vulturii lega fil, cel 
mai recent film al lui Robert Redford); sica 


Al Pacino: 
impotriva corupţiei poliţiei, 
in Serpico lui Sidney Lumet 


drumul 
Fonda... 


Jessica Lange: 
deschis de 


et . > r pe 
filmul lui Stanley Kramer, Jane 


cine. vine. la 2 


Filme náscute din cárti 


Mantaua 


lui 
Akaki Akakievici 


D. Suchianu considera cinematografu! 
hteratură, iar literatura o lungă succesiune de 
povestiri. De povești, ca şi vieţile noastre sau 
ale celorlalți semeni ai noștri. Şi de ce n-ar 
avea dreptate? -O astfel de poveste este s! 
cea a unui ,slujbas oarecare dintr-un depar- 
tament oarecare” — iată de la bun inceput 
gradul mare de generalitate al eroului — care 
a intrat in visteria literaturii/filmului datorita 
unei... mantale. Chiar asa: o simplă manta la 
făcut nemuritor: a fost odată pe lume, cà de 
n-ar fi fost nu s-ar fi povestit şi nici film nu 
s-ar fi făcut, un omulet putintel la trup (5: 
chiar la minte) cu nume tare ciudat: Akaki 
Akakievici Basmacikin. Si el s-a născut, pre- 
supunem doar, nu existá dovezi, intr-un oras 
de pe țărmul Marii Baltice (căruia protesorul 
lon lanosi i-a dedicat un excelent eseu) unde 
a trăit (aproape) neștiut de nimeni — cum se 
intimplà cu marea majoritate dintre noi — si 
tericit de rostul lui în viaţă: copist, chiar dacă 
titlul de funcţionar era altul. O muncă obis- 
nuită, plictisitoare și anostă uneori (in anii '30 
dm secolul trecut nu fuctionau maşinile de 


scris), dar care lui îi aducea o mică (si sufi- 


Gogol s-a hotărit sá-i schimbe destinul și l-a 
convins — prin mijlocirea altor personaje 

pe timidul, singuraticul, umilul, cumsecadele 
și fericitul copist (frate vitreg cu tot atit de 
cunoscuţii Bouvard si Pécuchet intr-ale exis- 
tenfei scripturale — semnificativ pentru nara- 
tologi momentul in care lui Akaki Akakievici i 
se oferá sansa de a promova avind de fácut 
in plus doar o minimà modificare, sá schimbe 
titlul si, pe alocurea, verbele de la persoana 


meni de prisos“ 
intrati in vistieria 
literaturii 
si a filmului 


întii la persoana a treia, ceea ce analiști gra- 
maticieni ar interpreta ca o șansa (refuzată) a 
schimbării de identitate; „AA. se impotri- 
veste, atita asuda şi atita isi şterge fruntea 
speriat de inspâimintătoarea perspectiva de a 
face ali-ceva scotindu-| din obisnuitul lui, 
adică din EL. „Nu! mai bine tásati-ma sá co- 
piez — de atunci il lăsară, o dată pentru tot- 
deauna,sa tot copieze (...) pentru el parcă nu 
mai exista nimic pe lume") sa-si facá o 
nouá... manta. Si acest protector vestmint (un 


aceea) anodine. Economii, lasitáti, umilinte, 
hplomatice tratative cu un croitor (cam) beţi- 
van (intelegator, altfel) si tot ce urmează, ale- 
gerea materialului, probele si, pe neașteptate. 
ziua îndelung visată. Akaki Akakievici are o 
manta noua: in filmul, după care povestim la 
rindul nostru, regizat de Alexei Batalov (ama- 
nunt nu lipsit de semnificaţie) iar interpretul 
(fascinant) al rolului principal este Rolan Bi- 
cov — secvența inminári mantalei are o 
demnitate gi măreție precum cea a incoronà- 
rii lui Napoleon Bonaparte (dar ce diferență 
intre Bicov si Boyer!) Nu rămine decit să in- 
sistám pe lingă cei ce nu au vazut această 
variantă sã- treacă pe lista „A voir absolu- 
ment". Akaki e fericit, a scăpat de ironiile co- 
legilor, șefilor chiar şi a portarului (cind e să 
fii rău, titlurile nici nu mai contează). Dar, ca 
$i în viață, clipele acestea nu durează prea 
mult. După o serată organizată în cinstea 
mantalei — unde a fost (bineinteles) stingher 
şi izolat, Akaki Akakievici se indreaptă spre 
casă bintuit de ginduri rele, iar de ceea ce 
ţi-e frică nu scapi. doi hoţi îl atacă și-l jefu- 
iesciii fură mantaua! Ce nenorocire mai mare 
se putea ivi in viaja unui astfel de om? Caută 
înțelegere, sprijin. dreptate: iluzii desarte, 
cine să se agite pentru un omule doar cum- 
secade? El moare nu atit din cauza frigului si 
bolii (orice boală este trecătoare. nu?). ci a 
birocraţiei, indiferenfei, dezumanizarii celor 
din jur. Asta e toată povestea: stafia lui îi va 
speria pe toţi cei care ii vor supraviețui. „Noi 
toți am purces din Mantaua lui Gogol” — 
este o vorbă celebră a lui F.M. Dostoievski 
Nu mai putem adáuga decit: Mantaua, o pro- 
ductie Mosfilm, 1960 cu de neuitatul (si dupa 
acest film) Rolan Bicov. 


de eroinele y | 
din Moscova mu cred 
în lacrimi ' al 


soi de carapace belikoviană) devine obsesia 


cienta) mulțumire: de ce sá pară atit de stra 
unei existente (pina in acea clipa. dar si dupa 


mu? Pină într-o bună zi cind scriitorul NV Bedros HORASANGIAN 


E 


„Drumul spre 
înalta societate“ 
sau „Ei, actorii“ 


P. afisul cinematografului scria „Mari ac- 
tori, mari regizori“ anuntind un ciclu pentru 
toate categoriile de public. in vitrina se 
anunța filmul zilei: Drumul spre inalta socie- 
tate de Jack Ciayton. reluare a unui succes 
international! al anului 1958 (Oscar pentru 
Scenariu-ecranizare si interpretare feminina, 
premiul Academiei britanice de cinema pen 
tru cel mai bun film al anului, premiul pentru 
interpretare feminină — Cannes 1959). In- 
contestabil, filmul a reprezentat un eveniment 
in epocá. Unii critici si istorici s-au hazardat 
să-l considere cel mai interesant film britanic 
al anilor '50, uitind probabil cà un an mai tir 
ziu debutul lui Tony Richardson în lungme 
trajul de ficţiune cu Priveşte cu minie 
marca afirmarea curentului Free cinema. Al- 
ţii. mai aproape de realitate, vedeau in filmul 
lui Jack Clayton doar un semn al mutaliei ce 
avea sá se producă in cinematograful englez 

Din punct de vedere istoric, poziţia privile 
giată pe care şi-a cistigat-o acest film ramin: 
aceeași chiar si la aproape 30 de ani de la 
premieră. Trecerea timpului a decantat insa 
valorile intrinseci ale filmului creind o mare 
distanţă intre interpretarea, incă foarte mo- 
dernă, a celor doi protagoniști, şi restul com- 
partimentelor (decupaj. montaj. cadraj, lu- 
mină, tipajul fizionomic si jocul personajelor 
secundare etc.), unde imbátrinirea este dis- 
proportionat de mare. 

Cu alte cuvinte, Drumul spre inalta societa- 


Bisturiul, 
vá rog! 


C. ne atrage la „filmele cu doctori" si de 
ce se fac la ora actualá atitea filme pe 
această tema — ba chiar si seriale de televi- 


ziune. (ca 4 de pildă, pe care l-am 
urmărit citeva sáaptamini pe postul nos- 
tru)? A devenit lumea medicală un domeniu 
mai spectaculos ca altădată? Piná nu de 
mult, ea a constituit o sursă de inspiraţie 
pentru reconstituiri de biografii ale unor per- 
sonalități ilustre (Pasteur, Koch), pentru po- 
vesti moralizatoare (gen Citadela sau Nu ca 
un străin), tiime acuzat demascatoare ca Ma- 
fia albá, iar de prin anii '70 pentru satire co- 
rozive la adresa societatii (M.A.S.H. sau Spi- 
talul). Tendinţa modei (de mici dimensiuni) 
din ultimii ani vizează insă în ceva mai mare 
măsură colectivitatea medicală şi problemele 
ei zilnice. „Colectivul nostru este ca un echi- 
paj de vas sau de aeronavă“ spune, la un mo 
ment dat, personajul principal al filmului Bis- 
turiui, và rog, subintelegind prin asta solidari- 


O primá treaptà in consacrarea 
internaţională a Simonei Signoret: 


nr 


te e un film cu actori mari, realizat de un re 
gizor mediu. 

Vocatia lui Jack Clayton nici nu a fost re- 
gía, pe care a abordat-o relativ tirziu (in 1955, 
la 34 de ani) dupá ce isi fácuse un nume ca 
producátor. De altfel, filmografia sa ca regi 
zor abia dacă numără vreo șase filme, majori- 
tatea ecranizări (Gogol, John Baine, Henry 


Din lumea halatelor albe 


tatea ce se manifestā in clipele de cumpana 
ntre confrati atit de diferiţi. De altfel, filmul 
abundă in subintelesuri. Într-o clinică de ne- 
urologie, unde se opereaza sub microscop. 
unde se rásfatá aparatura electronicá (com- 
ponentă vizuală de mare spectaculozitate, in- 
trodusá in peliculele ultimilor ani), doctorii 
au rámas aceiasi — din carne si singe, umori 
si reacţii, sentimente si alergii — ca pe vre- 
mea lui Hipocrat. La fel si pacienţii, care se 
agatá cu disperare de oamenii in halate albe 
— care uneori pot, alteori nu pot så ii sal- 
veze. Stiinta a progresat, dar, in paralel, si 
dusmanii — recte bolile — au luat forme pina 
acum neintilnite. lar medicii sint şi ei oamen: 
unii se dedică total profesiunii, neglijindu-s: 
familia; alții — mai exact zis altele — isi sa- 
critică talentul tocmai pentru a se dedica fa- 
miliei. Fiica unui excelent chirurg moare de 
leucemie. Disperare, demoralizare... 

Dar tot acolo se ajunge si din neincrederea 
in capacitatea unui doctor — pentru că este 


Lawrence Harvey 


(aici in Darlinz, cu Julie Christie) 


James, Penelope Mortimer, F. Scott 
fitzgerald), jumátate dintre ele realizate in 
perioada curentului Free cinema, din care 
Clayton nu a fácut parte, in ciuda faptului ca 
il anunţase. O filmografie ce se inscrie intre o 
promisiune (Drumul spre inalta societate) si 
o parțială dezamăgire (Marele Gatsby). 
Deci un regizor oarecare al cărui merit 


femeie si nu bárbat. Unde este graniţa dintre 
rutina, spaima de nereușită si iresponsabil: 
tate, cele trei explicaţii posibile atunci cind 
medicul a greșit ireparabil? De ce un cadru 
medical apt să descopere dintr-un foc defec- 
tiunile altora, nu vede că, ia rindul sáu, el in- 
usi comite aceleași erori? Toate aceste gin- 
duri irump în mintea spectatorului (cum ar fi 
spus regretatul D.I.$.) chiar daca nu sint 


. enunțate, ca atare, pe ecran. 


Poate că aici sta meritul principal al regizo- 
*ului-scenarist Jiri Svoboda. Bisturiul, và rog 
nu se dorește a fi altceva decit .o telie de 
viața” in microuniversul unei clinici, cu suc- 
cese și eşecuri. cu operaţii spectaculoase si 
certuri meschine, cu discuţii profesionale sí 
obligaţii birocratice — iar nu o predică des- 
pre etica medicală. Modestia poveștii nu este 
egalată decit de frumusețea imaginii în tonuri 
calde. semnată de Viadimir Smutny (indife- 
rent cà filmează interioare bine individual- 
zate, coridoare impersonale sau aparate inte- 
higente) si — nu în ultimul rind — de tarme- 


principal este cà a stiut sa aleagá doi prota- 
gonisti de exceptie: Lawrence Harvey, actor 
de teatru shakespearian convertit in actor de 
tim (vezi Romeo și Julieta lui Castelani) pen- 
tru care Drumul spre inalta societate repre- 
zmta primul succes de prestigiu. si Simone 
Signoret aflata in culmea gloriei si stralucirii 
sale, etalate de-a lungul a 13 ani de gratie — 
de la Casca de aur (1952) la Corabia nebuni- 
lor (1965). 

Este fascinant feluli in care acești doi actori 
de virste, temperamente si formaţii diferite iz- 
butesc sá se completeze și să se stimuleze 
unul pe celălalt. Nelinistea lui, cáutátura sa 
lunecoasá, incrincenarea expresiei chipului si 
stinjeneala miscarilor trupului, cu pieptul 
prea bombat intre reverele fracului si mersu! 
prea apăsat, contrastează izbitor cu calmul si 
siguranţa ei care ascund abisuri de patimă şi 
framintare, cu privirea pierdută de dragoste, 
dar conştientă de valoarea obiectului iubirii. 
cu bucuria și durerea exprimate mai puţin 
prin vorbe, cit printr-un zimbet abia schițat, 
printr-un geamát uşor sau prin rásturnarea 
capului pe speteaza unui scaun. Prezenţa Si- 
monei Signoret face dintr-o scenă vázutá de 
milioane de ori pe ecran (si în viață), ca 
aceea a despărțirii din gară, unul dintre mo- 
mentele cele mai adevarate si mai curate ale 
acestui film práfuit. După cum secvențele in 
care nu apare ea par simple interludii, clipe 
de asteptare pentru spectatorul prins in 
aceastá drama a femeii mature care tráieste o 
dragoste imposibila. 

interesant este cá publicul nostru, tinár ale 
carui reactii sint uneori neasteptate (s-ar cu- 
veni un amanuntit studiu psiho-sociologic 
asupra celor care rid in hohote la tragedia 
eroinei din Danteláreasa sau la scena torna- 
dei din Locuri in inimá), deci e interesant cà 
acest public se aratá interesat, dacá nu chiar 
captivat, de un film ca Drumul spre inalta so- 
cietate. Sá fie oare Lawrence Harvey si Si- 
mone Signoret straini de această minune? 
Mai mul ca sigur, nu 


Cristina CORCIOVESCU 


cul protagonistului Miroslav Machácek, de 
curajul cu care actrite reputate precum Jana 
Brejchovă și Barbara Brylská infruntá trece- 
rea anilor. 


Aura PURAN 


doctorii sint oameni... 


cu Jana 


şi Miroslav  Machácek) 


Brechova 


Su filmului: in Statele Unite, in pe- 
rioada anilor treizeci, isi face aparitia un indi- 
vid. Leonard Zelig (Woody Allen) care po- 
sedà uimitoarea facultate de a copia perso- 
nalitatea si tiparul de comportament al parte- 
nerilor de conversaţie, denumit cu promptitu- 
dine de opinia publică „omul cameleon”, el 
fiind capabil de a se metamorfoza, fárá con- 
știința faptului, sub aspect fizic si psihic 
dupa circumstanţe, ca: instrumentist negru de 
jazz, bucâtar chinez, doctor psihanalist, in 
strumentist spaniol, personalitate politica 
grec. cetățean francez. rabbi. preot catolic 
indian, ofițer german sau orice altă tipologie 
umană. Pus sub investigația medicala, Zelig 
este vindecat după lungi ședințe de corecție 


Doi 


Ali Baba 


Roa filmelor pentru copii sint me- 
reu temátori — normal — de reacția mai greu 
previzibilà a micilor beneficiari. Spaima du 
blatá de presimtirea că la conciuzii au un cu- 
vint de spus sí insolitorii lor, părinţi si bunici 
care vin in sala de cinema dispusi sá re- 
trăiască si ei „da capo al fine" sarmul lui „a 
fost odată” 

Dau o comoară pentru o idee! trebuie sá fi 
exclamat realizatorii filmului înaintea rostirii 
magicii formule: motor! „O idee", dar nu 
orice fel de idee, ci una in stare sá transpună 
în limbaj filmic, macar partial, misterul orien- 
tal, o idee seducatoare, capabilă sa refaca 
din întreg farmecul celor o mie şi una de 
nopţi, o fárima de farmec suficientă pentru 
vreo trei ore de vizionare. O idee demna de 
faima lui Ali Baba si a desterecatorului Se- 
sam (stiafi cá inseamná bob de mei?) 

As putea sá desconspir, pe ici pe colo, prin 
părțile (ne)esentiale ale peliculei, intitulata 
Ali Baba și cei patruzeci de hoți, citeva chei, 
sa decupez secvențe (ah! preafrumoasele 
prințese interpretind nostalgice melodii), så 
pun un semn roşu de atenţie in apropierea 
duplicitarului Abu Hasan, bun să ilustreze 
proverbe de tipul: râul nu poate lua chipul bi- 
nelui, dar se poate ascunde sub biindeţe s! 
dárnicie; sá analizez prestația actoriceasc:: 
etc. Mai importantă mi se pare precizarea ca 


F.... se impart in douá ii: filme 
care se uită și filme la care se : 

galante face parte dintr-o a treia categorie: il 
poti pástra in memorie (fie si partial), dar nu 
cere să-l priveşti prea atent. Categorie ofer- 
tantá în raport cu o anumită — destul de 
largă — masă de spectatori, judecind si dupa 
succesul pe care această ultimă peliculă a lui 
René Clair îl are, la peste două decenii de la 
premiera sa, in rindul noilor generaţii. Dar sa 
mutàm discuţia, de pe teritoriul labil al socio- 
logiei pe acela mai adecvat, al axiologiei. Fil- 
mul lui Clair, dacă isi datorează valoarea 


virtuozi ai 


(cu Delia Boccardo) şi Woody Allen 


Zelig: filmul unei idei 


a personalităţii de doctorita Eudora Fietcher 
(Mia Farrow). Filmul urmăreşte reacția opi- 
niei publice care oscileaza de la entuziasmul 
frenetic, faptul avind repercursiuni intr-o arie 
ce se extinde de la jurnalistică, la opinia 
omului de pe stradă, la părerile politice, la 
discursul publicitar ce servește la vinzarea 
produselor cameleon": crenvursti, jucării sau 
discuri, pina la film, protagonistul fiind acu 
zat de o serie de fárádelegi comise de diver 
sele personalități ale eroului 


comediei de idei: 


Stilistic, filmul adopta formula documenta- 
rului în care se alternează interviurile color 
cu imaginile alb-negru, imagini document 
Frapează, la vizionare. alternanța dintre reali- 
tate și ficțiune — persoanele intervievate sau 
documentul autentic ori elaborat pe platou- 
rile de filmare. Astfel, de exemplu, un insert 
umoristic pune în succesiune un scriitor fic 
tiv, John Norton Blum, autorul carții „Inter- 
pretindu-l pe Zelig" si criticul literar Susan 
Sontag. autoarea cărții „impotriva interpreta 


Peter Sellers 


strunele parodiei 


...Si boabele de mei 


e un film inspirat din legendele care vin de 
departe. din „misteriosul“ Orient Un film 
propunind intimplári ne-mai-po-me-ni-te, 
aromate cu iz polifist, un film in care rega- 
sim, grijuliu recompuse, imagini seducatoare 
ale unei lumi náscatoare de pilde si in 
telepciuni. O lume căreia i se potrivesc ver- 
surile soresciene: „Infinitul e mult mai mare/ 
Decit ne inchipuim/ N-o sá putem niciodatá/ 
Sa-l umplem cu sufletui nostru" 

Sa privim filmul cu ochii copilariei si sa nu 
ne miram de completările „moderne“ aduse 
basmului ştiut: imensa broasca testoasa 
proiectata pe ecranul din peştera Zinei Se 
sam, „praful de foc" care face ravagii in 
preajma cetăţii Guljabad ș.a 

in loc de concluzii, o remarca: ecranizarea 
unui basm este oricind binevenită, (pentru ca 
in el — in basm — sentimente nobile abunda 
inlántuind un devotament párintesc, impins 
pina la sacrificiu, cu o dragoste filiala fara 
cusur şi aducind, în dar, tuturor bucuria ca 
binele triumfà impotriva râului... 


leana DÁNALACHE 


Con sentimento 


(citá e) operei unitare din care face parte, se 
revendică, totuși, mai inti unui gen. Serbárile 
mem (sau, cum echivala, mai exact, lon 

antacuzino, Petrecerile ), ca titlu 
definește la limita inferioară genul cinemato- 
grafic numit cu o altfel de graţie „războiul in 
dantele”, iar la limita superioară, pelicula im- 
pune invocarea parodiei. Așadar, râzboiul 
privit cu un zimbet ságalnic, înfățișat ca o 
distractie buriescă și comentat (căci există si 
un comentariu propriuzis) cu detaşare iro- 
mică Dar poate fi, se cuvine a fi luat în deri- 
dere războiul? Războiul este un lucru prea 


grav ca să fie ironizat. lar parodia — un gen 
prea subtil ca să fie receptat intotdeauna cu 
eticientá. Dintr-o „povestire eroi-comicá”, asa 
um se subintitulează filmul lui Clair, risca. 
atunci, sá râmină doar aspectul ,buf", iar me- 
sajul pacifist să devină ofios, ca unul implicit 
şi aprioric atasant. Desigur, Serbările 
respectă cu fidelitate regulile genului pe ca- 
re-l exemplifică la fel de amuzant, de pilda 
Babette ta război, Viaja la castei (de 
ce mi-oi fi amintind doar pelicule frantu 
zesti?), regula fundamentală fiind convenţia 
(ne)verosimilităţii. Desigur, „războiul în dan 
tele” e preferabil, artisticește, filmului cva 
si-documentar, apropiat reportajului, cu ex 
cese de pirotehnie, si care, daca aparține 
unui gen, acela nu este decit cel neutru. Dar 
nu-i este, oare, preferabil filmul de investiga 
tie psihologică, de pildă Colina, Pentru țara 
şi rege (de ce mi-oi fi amintind doar pelicule 
englezesti7) care sondeazá, si cu avantajul! 
adevárului artistic, efectele destructive ale 
razboiului la scara individului? În absența 
unor asemenea ambiţii, parodia, așa cum + 
minuită in Serbárile , se và multum 


cu ironii fine (felicitárile adresate reciproc de 
cele două căpetenii după incetarea asediw 


ni^. o figura pregnantă în peisajul criticii lite- 
rare americane. Sursa alegoriei satirice se re- 
gasește in filmul Being There, in regia lui Hal 
Ashby (1980) si interpretat de Peter Sellers in 
care se relateaza peripeţiile unui individ al 
carui unic contact cu lumea pină la maturita- 
tea tirzie fusese televizorul. Satira lui Woody 
^llen urmărește devalorizarea, discreditarea. 
nverselor compartimente ale vieţii sociale 
americane și miturile corespondente. Discur- 
su! medical, științific, discursul politic, juri- 
dic, jurnalistic, psihanalitic sau intelectual 
„nt luate pe rind in deridere, fapt ce explică, 
probabil, retinerile unei anume critici de spe- 
cialitate faţă de film. „Omul cameleon” este, 
ca şi eroul din Being There, o absenţă, „o fi- 
intà ce se defineşte prin trăsăturile care-i lip- 
sesc". O asemenea idee ii permite regizorului 
trecerea de la comedia burlescá la registrul 
satirei si al alegoriei simbolice Dincolo de 
comicul evident, se întrevede prezența unui 
plan alarmant prin implicaţiile sale. Astfel, fil- 
mul aduce aluzia unei problematici sociale 
prin motivarea comportamentului eroului în 
functie de sentimentul de siguranță oferit; 
mimetismul său, siguranța anonimatului re- 
prezentind o formă de refugiu, o formă de 
tugă alienantá in faja presiunii ostile a socie- 
taţii. à 

Asa cum spuneam, personajul fárà perso- 
nalitate, individu! zero, elementul neutru se 
constituie, într-un plan simbolic, ca metatoră: 
situația omului mediu față de instituţiile cul- 
'urale care vorbesc despre un obiect absent, 
adică despre nimic — discursul publicitar, 
discursul politic, al show-businness-ului, al 
mass-mediei sau al intelectualului sint „dis- 
cursuri ale iluziei“. Simbol! plurivalent, Zelig 
reprezintă, rind pe rind, alegoria politică, me- 
tatoră a rolului si statutului artistului autentic 
intr-o anume societate. 


Valeriu DEAC 


hi), răstălmăciri de clișee („nu ascultați pro- 
paganda inamică”, adică meniul fastuos, stri- 
jat ostentativ în auzul dușmanilor infome- 
tap), rapeluri amare la fraternitate (intilnirea 
efuzivà a celor doi amici inamici si desparți- 
rea lor grabnică pentru a-și ocupa poziţiile 
de luptă), ba chiar o profetică aluzie cu bá- 
taie lungă la un procedeu uzual in actualele 
relaţii internaţionale (luarea de ostateci). În- 
cheindu-şi cariera de regizor-pledant al poe- 
ziei si candorii din om, René Clair a ținut să 
tacă o demonstraţie de factură nouă. Ceea ce 
a reușit, dincolo de amploarea scenografica 
prin care a înzestrat malul lacului Buftea cu o 
cetate trainică (dar s-au mai văzut și cartiere, 
oraşe intregi clădite din butaforie si rezultatul 
a fost derizoriu, nu oricine poate fi un Orson 
Welles capabil să facă zgirie-nori din lăzi de 
lemn), a fost să-și râmină credincios siesi, 
umorului său sentimental și lirismului duios 
cu care și-a impregnat consecvent filmogra- 
fia. Si in Serbárile adeziunea lui la 
destinul ingrat al omului umil este evidentà, 
caricatura, orici de blindă, nu-l atinge pe tà- 
ranul Thomas, personaj inocent intr-un ráz- 
boi stupid şi despre care finalul declară ritos: 
Astoria nu se ocupă de soldaţii obscuri". 


Sergiu SELIAN 


La Buftea, primul regizor de la Academia franceză — René Clair, 


Fata de pe palier — 
sau de la ferma veciná 


(Sally Field, 

laureată a Oscafúlui . '84 
pentru Locuri + i 
în inimd) 3 d 


22 


a 


PA 


| n competiția Oscarului '84, decernat în pri- 
mávara '85, Locuri in inimă, scris și realizat 
de Robert Benton, figura printre candidaţi la 
şase categorii: pentru cel mai bun film, regie. 
scenariu original, actriţă în rol principal, ac- 
inita în rol secundar, costume. In finala, ex- 
trem de strinsă, al cárei mare cistigator a fost 
fiimul lui Milos Forman, Amadeus (cu 8 pre- 


Nu-i un happy end, 


ci o solutie f 


D.. ar fi să dau un titlu acestor suc 
tinte impresii despre Visul unei balerine 
acesta ar fi: „Nu se poate pleca de bună voie 
din teatru”. intr-adevar. filmul este o demon- 
stratie emoţionantă a afirmației de mai sus. 
dar, în acelaşi timp, este și o pledoarie con- 
vingátoare pentru artistul ajuns în virful pira- 
midei, afiat insă intr-un moment de cumpana 
Cine are curajul sau lasitatea să plece de bu- 
navoie din teatru isi trăiește propria moarte 
devine un cadavru viu. Este copleșitor chipul 
ravásit, privirea ratácita, descumpanita, sta- 
rea de om insingurat si háituit de nelinisti a 
Elenei Sergheevna Kneazeva atunci cind ia 
hotărirea temerara de a se retrage din teatru 
Ce personaj adevarat! De fapt. ce film adeva- 
rat! Fará trucuri, fara „maști” — desi nu-i lip 
seşte simbolul si metafora 

Prin Ekaterina Maximova (Kneazeva) intil 
nim o artistă și o femeie care cunoaște dir 
plin placerea succesului, bucuria muncii de 
creație ajunsă la extaz, puternica si mereu bi 
ruitoare a Golgotei artistice. Dilema ei este 
sá renunţe la teatru pentru a se dedica une 
saicii vieţi casnice sau sa-și adune toate p«r 
terile şi sa lupte mai departe cu virsta, cu de 
monii indoielilor, cu spaimele aparentei m 
putinte? 

Cum sá nu te urmareascá un asemene 
personaj? Cum sa nu visezi — ca actrita — 
să intruchipezi un asemenea rol? Cite stari 
sint vehiculate in film prin minunata actriță 
care este Ekaterina Maximova! De la socott 
rea triumfului ca pe ceva de la sine inteles. 
cunoscind si depásind chinurile creației, pinà 
la starea de umilința, cind îl urmăreşte pe 
bărbatul iubit in stația de metrou. Balerina ne 
apare ca un om adevărat și ca artist autentic 
Finalul filmului, cind Artista se reintoarce ta 
scenă, nu este un happy-end, ca o concesie 
tacută marelui public, ci soluția fireasca a 
unei existente de excepție dedicata numa; si 
muimai teatrului. Caci „nu se poate pleca de 
bună voie din teatru” 


Mariana CERCEL 


Producţie a studiourilor sovietice. Scenariul: Boris 
Ermolaev. Savva Kulis. Regia: Viadimir Vasiliev. Bo 
ris Ermolaev. Tr Valeri Mironov. Muzica: Jo 
hann Sebastian Bach, Wollgang Amadeus Mozart 
Piotr ilici Ceakovski. Cu: Ekaterina Maximova, Viadi 
mir Vasiliev, Natalia Bolsakova, Anghelina Kabarova 


reascá 


mii Oscar), au mai figurat Cimpiile de 
Roland Joffe, in india de wid 
Lean, Povestea soldatului de Norman Jewi- , 
son si Locuri in inimă. Filmul a obținut, 
atunci, statueta pentru cel mai bun scenatiu 
original, iar Oscarul péntru cea mai buná in- 
terpretare femininá a revenit. (pentru a doua 
vara) actriței Sally Field. Era o incontestahila 
victorie care, iată, o putem evalua gi noi, as- 


L. inceput, cadre violent contrastante se 
succed într-un ritm lent, apoi, pe másura ce 
sensurile prind a se limpezi, se accelereaza si 
alternanța secvenfelor care aglomereaza 
teme şi motive recurente. intr-un vertij al 
semnificaţiilor tot mai largi, tot mai profunde 
ca, treptat, treptat, tempo-ul sa incetineasca 
pină va fi înghețat de matricea versurilor ce 
fixeaza metafora filmului: Viaţa e ca un 
fouetté... Fouetté - pirueta repetată la nesfir- 
sit, figura de maxima virtuozitate in balet, ter- 
men derivat dintr-un verb ce inglobeaza, deo- 
potrivà, notiunea de (auto)flagelare, dar si de 
stimulare, de (auto)incurajare. Imaginile dis- 
parate, asemeni cioburilor -simbolicei oglinzi 
care reflecta viața unei balerine celebre, se 
ordonează într-un spectaculos crescendo 
compozițional. Mai intii, prim-planul protago- 
miste; (interpreta, Ekaterina Maximova, ea in 
sasi renumita stea a baletului sovietic) care 


Cutia 


si personajele filmului 


Condiţia 


Phone ^ 


tázi, datorită unei oportune achiziţii in reper- 
toriul propus de Romániafilm 

Aureolat, așadar. de prestigiul bresiei, res- 
pectiv de Academia de Arte si Stiinte a filmu 
lui american, Locuri in inimă ne apare repre- 
zentativ pentru gustul si aspiraţiile america- 
nului obisnuit, filmul lui Robert Benton fiind 
totodatá un excelent exemplu de ceea ce in- 
seamnă experiența unei cinematografii A 
unei cinematografii care nu aleargă — decit 
prin excepţii — după noutate, ci se îndreaptă, 
de obicei, câtre teme și scheme verificate, în- 
fatisindu-le, mereu, in haine noi. De altfel 
dacà ne-am conduce din nou dupà diagrama 
Oscarurilor, deschizátorii de drum nu s-au 
bucurat de la primele incercári (uneori nici la 
următoarele, cum a fost, în trecut, Hitchcock 
si, azi Spielberg) de sufragiile numitei Acade 


Maeștrii 
şi Margaretele 


înaintează: drumul spre rampa scaldatà în lu 
mina orbitoare a reflectoarelor. O bruscă re 
gresie in timp şi iat-o deznudă și frageda co 
pila în fața unor personaje de circ — de fapt 
indivizii în mijlocul cărora isi traieste maturi 
tatea şi-şi presimte declinul. personaje de 
grand-guignol carora li se alatura chiar si ea 
intr-o indoliatà infatisare. Este aceasta o alba 
cutie de rezonanță a memoriei. nivelind tre- 
cutul şi prezentul, implicit viitorul, crimpei de 
vis care nu tace altceva decit să converteasca 
in fantastic un dureros proces de insolitare 
pe care-l resimte acut artista, aflata intr-un 
moment crucial al carierei sale. Surprinzinc 
trezirea de fiecare dimineaţa, un scurt plon 
jeu si descrie universul domestic: patul odih 
nei austere (mereu izolata de sot, obligat 
sa-și duca existența într-o paralelă, chinuita 
insingurare); intiiul gest — rotirea une: 
glezne dureroase, apoi un semn de complice 


rezonanţă a memoriei 


Visul ur balerine 


femeii, 


mti. in schimb. modele cunoscute si mai ales 
recunoscute au fost' adesea aplaudate. De 
pildă, acum, personajul interpretat de Sally 
Fleld şi-ar fi găsit foarte bine locul prin dirze- 
me. curaj și destin într-un western (să dau 
doar un exemplu: eroina din Shane). Oricum, 
acţiunea are și acum atmosfera unui Far-su- 
dic si o tentă retro: sintem în Texasul anului 
1935. Numai că — în vestul sălbatic se purtau 
self-made-men-ii, iar acum, în plină epocă fe 
ministă, este la modă ideia de self made-wo- 
man. Dar, în ciuda acestei translatii, și acum, 
in satul aparent patriarhal, violenta isi pune, 
de la prima secvență, amprenta pe destinul 
personajelor, chiar dacă se insinuează - din 
joacă". 

Seriful isi ia tihnitul prinz duminica! impre- 
uná cu sofia $i doi copii, cind este chemat sá 
pună capăt unui scandal. Un adolescent de 
culoare báuse peste măsură și se distra trà- 

ind cu pistolul. Serifu! pleacă, asigurindu-si 
amilia ca se va inapoia grabnic, dar la intilni- 
rea cu tinărul zurbagiu, fără ca nimeni să-şi 
dea seama, băiatul trage cu inconștiență in 
serif. Cind ușa casei se deschide din nou, 
este pentru a aduce trupul! neînsuflețit al șeri- 
fului. 

lată, așadar, că, doar cu un glonte rătăcit, 
Benton introduce două dintre temele fierbinţi 
ale Americii de ieri si de azi: violenţa ce pin- 
deste parcă la fiecare colt de stradă (ca si în 
fiecare secvenţă cinematografică) şi conflic- 
tul rasial. Văduva se vede in imposibilitatea 
de a-și intretine copiii într-o societate domi- 
nată și organizată de bărbaţi, care nu-i recu- 
nosc nici măcar dreptul de a încerca să-şi 
facà un nou rost: amenințările învelite in suri- 
suri perfide si gesturile fals prevenitoare ale 
funcționarilor şi patronilor bâncii; felul in 
care negustorul de seminţe incearcă să pro- 
fite de lipsa de experienţă a femeii, urmărind 
sa o tragă pe sfoară. Dar, asa cum intimpla- 
rea o aruncase într-o situaţie fárá ieșire, tot 
intimplarea ii va aduce in prag un neașteptat, 
şi de fapt imposibil, aliat: un negru în câutare 
de lucru. Desigur, o asemenea situație nu 
s-ar fi putut vedea pe ecranul hollywoodian 
înainte de anii '70 (in 1943, in Casablanca, 
pentru. prima datá intr-un film american, un 
personaj de culoare státea de vorbá, de la 
egal la egal, cu o femeie albá: pianistul Sam 
si tisa Lund; iar o prima tentativă, in care re- 
latia nu ajungea la prietenie ca acum, si-a 
asumat-o Sidney Poitier. in. Crinii sălbatici, 


tandreţe pentru imensul ciine negru (legenda 
spune că ar fi aceasta una din ipostazierile 
lui Mefistofeles —+o aluzie; - deci; la pactul 
diavolesc pentru dobindirea vesnicei tinereti 


^ o primă sugestie in seria conotatiilor naratiu- 


nit secunde, de fausticà sorginte, care du- 
bleazá narațiunea de suprafaţă. tribulaţiile 
creatorilor -unei indrăzneţe montari după ves- 
titul roman al lui Mihail Bulgakov, „Maestrul 
si Margareta”). Eroina, mai tot timpul absentă 
a ceea te o înconjoară. tráieste intens în 
maginatie. Își proiectează pe ecranul minţii. 
in flux continuu. scene patetice din baletul la 
care trudeşte de ani de zile Identificarea cu 
personajele romanesti a fost atit de catego- 
rica, incit şi-a asumat și atribuțiile rolului 
masculin. mai ales în condiţiile in care parte- 
nerul — coregraful, dovedind o ingratitudine 
de neiertat, vrea sà se dispenseze de aportul 
ei şi o anunța, tară menajamente, cà o va in- 
locui cu o foarte tinára baleriná, care, lipsità 
si de experiența scenei si de cea a vieţii, se 
va dovedi imsensibila la tragedia întru cu- 
noastere si adevar care mistuie personajele 
bulgakoviene 

Formudabi este faptul cá aceasta dubia 
multipla, implicare în procesul de creaţie este 
sesizabilă și în planul realității. Fouetté, peli- 
cula intitulata pe ecraneie noastre Visul unei 
balerine, a fost ginditá si realizata chiar de 
maestrul coregraf Vladimir Vasiliev, care-şi 
interpretează personajul si in fata camerei de 
luat vederi. Asimilind în mod cu totul remar- 
cabil tehnicile specifice prozei marelui scrii- 
tor sovietic, Boris Ermolaev si Savva Kulis au 
"laborat un scenariu dinamic, care efectu- 
ează salturi din cotidian in mitologic. din fan- 
tastic în filozofic, refacind calea alegoriei cá- 
tre rotunjirea parabolei, totul desfâșurindu-se 
cu dezinvoltura pe care limbajul cinemato- 
grafic, perfect stápinit, o permite. Plastica fie- 
carui cadru este construitá contrapunctic, 
dar in asa fel incit polaritatile sá nu schema- 
tizeze diagrama sensului, ci sá potenjeze la- 
tentele lui. Astfel, sala de repetiții nu este alt- 
ceva decit spatiul inchis al supliciului obliga- 
toriu în itinerarul fix al perpetuei ascensiuni 
căreia, in plein air, îi corespund tablouri vi- 
vante, „desenate” pe stinci ale.cáror piscuri 
aride se cer cucerite sau inchipuite din chiar 
fizionomiile unor edecari ai unei totdeauna 
existente Golgote. Miscátoarele nisipuri, ase- 
meni nesfirsitei mări care desființează cu 
azurul ei linia orizontului, váluri transparente 
tinzind a ascunde adevăruri ce nu inceteaza 
a ieşi la iveală. toate aceste elemente de miri- 
fic decor natural, recompus insă teatral, sur- 
prinse cinematografic nu o dată din unghiuri 
oblice care le sporesc stranietatea — converg 
n a figura ideea mereu enunțată a mişcarii 
etern revigoratoare. Pentru om, pentru viața, 
esențială ramine mişcarea. La unison cu pla- 
nul vizual, se tese si planul auditiv, in volute 
sonore care alterneazá muzica gravá a lui 
Bach (anticipată de o continua vocaliză care 
o însoţeşte pe eroină) si cristalinul melodic 


din trei unghiuri, 


cind, mai mult obligat, ajută niște maáicute 
sa-și construiască o locuință, devenind pri- 
mul interpret de culoare care să fi obținut 
Oscarul pentru cel mai bun rol masculin 
puncipal in 1963 

Este evident cà, acum, Benton pune in dis- 
cutie această relaţie din perspectiva de azi 
preluind, totodatá, o veche temá a cinemato- 
grafului american, aceea a solidarității dintre 
paria. De la .dezmostenifii^ lui Chaplin ta 

L lui Schatzberg sau la Easy Ri- 

der al lui Hopper-Fonda, filmul american a 
avut mereu o viziune contestatar tandra fata 
de cei, pe nedrept. respinşi din „cetate”. Pen- 
tru a nu contraveni realității epocii alese 
Benton are insă grijă sá nu permanentizeze 
pactul, caci atunci, în 1935, nici o femeie si 
nici un om de culoare nu ar fi putut cistiga o 
victorie de durată. in schimb, introduce obli- 
gatoria scena a iinsajului: si cruzimea 
Ku-Klux-Klanului, nici azi total prescrise din 
realitatea americana 

Fie si din aceastà sumará introducere in 
subiect — ramificat in numeroase acţiuni se- 
cundare si condus cu un desávirsit respect al 
ambianţei locale si al reacțiilor etern umane 
— ne putem da seama cà Benton a urmărit, 
in primul rind. sá cistge publicul, fara sa-l 
şocheze, propunindu-i um univers cunoscut 
în care să se re-cunoască Asa s-a şi întim 
plat. Filmul s-a bucurat de un succes deloc 
neglijabil. care a contribust la impingerea sa 
pe podiumul Oscaruiui Pentru noi „rețeta“ se 
explică prin: puţină meiodram& puțin sus- 
pens (introducerea orbuks are in principal 
această funcție): un accent de aventura (epi- 
sodul tornadei); un reporta; social (petrece 
rile country — in nota veseía, secvențele cu 
legerii bumbacului și sosri muncitonior agr 
coli, descinse parca din romanele lui Ster 
beck); iubiri fierbinp s; trecatoare (ca cete 
dintre eroii Bátrinulus sud în psesese lui Ten 
nessee Williams). viotenta confiscielor rasiale 
dar si licárul unui posib dialog. daca ai ir 
inimă un oc pentru hecare 

Desi filmul mi se pare a £ fost supraeva 
luat, el se impune pne observata pertinenta 
redată cu un incontestab4 ssm( estetic (ir 
care recunoaştem ochiul fostuls director ar 
ustic al revistei Esquire", añas Robert Ben 
ton) si prin numeroasele sugesti afective in 
directe, ca, de pildă scena in care puştiul se 
lasă bátut de mamá. ba chuar à provoacă ges 
tul punitiv, din dor pentru tată dispárut Sti 


mozartian, cu reverberatwie cesskovskiene 
(superbele momente dn nemuritorul „Lacul 
lebedelor“). Pulsatwe constuntei auctoriale 
(abil disimulata) care seca si analizeaza se 
impun prin maniera montajului cind lent 
cind precipitat, cu racordun subtile (cum ar fi 
o translucida raza de soare care orchestreazà 
atit scena de interior în care cele trei balerine 
— trei femei la virste terte — exerseaza im 
preună într-un saiutar efort de autodepaşire 
Cit şi scena de exterior in care aceleaşi bale 
rine, cu adevarat eliberate de invidia mes 
China, dansează în imensitatea desertica 
Chiar şi máruntele detals sint atent acumu 
late: pansarea unei râni. ratarea unei figuri 
imbracat-dezbracatul. micile birfe, capriciile 
prea fragede: vedete sau isteriile fostei soții 
condamnate la postura de dublura. si nu o 
data ochii celoriait: in care se rasfringe, deo- 
potriva, imaginea ei si imaginea lor. imaginea 
ei, a eroinei — ființa vibratila, cu obrazul in- 
cremenit de o teribila ardere láuntrica care o 
menţine stoica si in fața neincrederii, si in 
fata succesului 

generozitatea ei va triumfa — dupa ce isi 
daduse demisia, la rugamintea lui, a coregra- 
fului, accepta sa fie corepetitoare, consimtind 
la predarea stafetei, iar hazardul o va rasplati 
printr-un anume concurs de imprejurari, ea 
trebuie sa sustina rolul la premiera. Dar in- 
crederea in propriile forte, voința i-au fost 
spulberate: se alla intr-un impas pe care nu 
mai are cum sa-l depașeasca singura. Spriji- 
nul îi va veni din partea unui misterios perso- 
naj. care a demonstrat, pe parcursul intregu- 
lui film, virtuți de ubicuitate, fiind mereu in 
apropierea eroinei. urmárind-o neincetat. pas 
cu pas. chiar si in evadarile ei in nirvana fic- 
țiunii. Deconspirindu-se, se prezintă ca uce- 
nic al unui profesor prestigitator — echiva- 
lent taciturn al demonicului personaj bulga- 
kovian Woland, animat de aceiasi fervoare 
justitiara, „principiu activ al Dezordinii nece- 
sare si fecunde" cum il definesc exegetii. El ii 
declara dragostea. de fapt, netarmuritul inte- 
res pentru pasiunea ei mistuitoare de artista 
dăruită trup si suflet creaţiei, si ii oferá un ta 
lisman — un minunat colier — pe care sa- 
poarte in scena balului. Si ea va stráluci inca 
o data. pentru a conferi magnificienta nova 
toarei viziuni -coregrafice. Frenezia dansulu: 
nu va mai cunoaste limite. lar enigmaticu! 
personaj. apropiindu-se de granita conventio 
nala a ecranului, va repeta si in grai poetic 
metafora acestui superb joc care se cheami 
viaţa — creaţie. Astfel se incheie această in 
solita opera cinematografică care a reuşit sa 
focalizeze, sub semnul oglinzii. atit semniti- 
catia unui destin individual — balerina ce în 
vata să-şi accepte virsta. cit si pe aceea, infi- 
mit mai complexa, a creatorului care trebuie 
să-și asume condiţia tragica. Prin sacrificiu 
pun efort, spre frumusețe şi adevăr... 


lina COROIU 


. neastului, 


lul filmului aminteşte de celalalt succes al c! 
Kramer contra Kramer, care i-a 
adus un prim Oscar pentru scenariu si regie 
in 1979. 

in ciuda diferentei de mediu si a distante: 
dintre intrigi — separate de aproape o jum 
tate de secol, cele doua filme márturise-: 
constanta preocupare a autorului pentru cor 
ditia femei, a copilului, a familiei. Cel ce de 
butase in cinema (co-scenarist) cu furtunosul 
Bonnie şi Clyde — o altă fraternitate intru 
paria — s-a instalat. după ace! succes. in 
scaunul regizoral cu filme pentru America de 
zi cu zi 

Văzind filmul, m-am întrebat ce i-a determi- 
nat pe cei aproape patru mii de membri ai 
Academiei de Arte şi Ştiinţe a filmului ameri- 
can sa o pretere pe Sally Field redutabilelor 
sale contra-concurente de atunci: Judy Davis 
în Călătorie in India, Jessica Lange in La 
țară, Vanessa Redgrave in Bostonienii, Sissy 
Spacek in Fluviul? Sa fi fost oare scena cind 
ea primește vestea morții soțului sau în care 
culege bumbacul (ce exemplu de știință si, 
desigur. de artă a filmului într-un detaliu: chí 
pul imbatrinit si inásprit al actriței se topește 
într-un flash-back al amintirii unui dans cu 
soțul ei, cind era radioasă, sclipitoare, fru 
moasă), sá fi fost scena cind alearga sā-si 
pună copiii la adăpost de tornadă sau cea 
ind învață să fie o businesswoman? Mi-am 
mintit însă declaraţia actriței după decer 
nare: „Întotdeauna rolul trage Oscarul! 
ntr-adevar, succesul lui Sally Field, ca si cel 
„| filmului, sta in poveste. O poveste despre 
afirmarea unei femei, chiar dacă temporara 
jespre posibilitatea înţelegerii dintre oameni 
avind culoarea pielii diferită, despre biruința 
binelui asupra răului. O poveste care merge 
la inimă, in care Americii ii place să se recu 
moascá, chiar şi atunci cind ea este contra 
nsa de realitate. 


Adina DARIAN 


Producţie ə studiourilor americane. Scenariu! şi re- 
gia: Robert Benton a: Nestor Almencros 
Muzica: John Kander Sally Field. Lindsay 

rouse, Ed Harris, Amy Madigan. John Malkovich 
Danny Glover. Lane Smith. Terry O'Quirín 


la Casa de culturá 
a studentilor 


Misterul mai 
aproape de... miss 


Gu la simbolistica primelor 
scurt-metraje ale lui Polanski — Doi oameni 
și un dulap, Grasul si slabul sau Mamifere. 
Cuţitul în apă ofera atitea chei interpretative 
cite uşi poate imagina un constructor de cas 
tele de nisip... Într-un week-end varatic, doi 
barbaţi își incearca puterile (sau două puteri 
isi încearcă barbaţii!) pe un iaht (sau pe un 
teritoriu „imaginar”) purtind numele femeii 
care-i arbitreaza. Ea este „goala de sine", 
pina la bikini, ei sint plini de ei pina la... cuțit 
Mai presus de atari interpretari simplifica- 
tor-narative, filmul dureaza insa ca unicat ci- 
nematografic prin chiar splendoarea primei 
vederi, care persista la revizionare. Fotogra- 
mele lui sint memorabile fiecare in parte, in- 
cit placerea aducerii lor aminte se sustrage 
necesitatii de-a le „specula“ infelesul si satis 
face atavica aspirație (sau inerție) umana de 
a reface, fie numai mental, creația originara 
Chiar daca, prin readucerea la absurd, frag 
mente din film s-ar pierde sau s-ar deteriora 
el pare a ramine întreg, incadraturile lui s: 
potrivesc unei meniri plastice de-o rectitu 
dine aparte fața de sinuoasa aventura nautica 
a celor trei personaje". Planurile imaginii gli 
seaza pe axe rectangulare, trasate de catar 


cinema 


Nr.4 Anul XXV (291) 


resti, aprilie, 1987 


Ecaterina Oproiu 


in trei momente istorice 


Rivalele 


Lupta 
cu tine insuti 


P...... e, de fapt, de dragoste. Chiar 
dacà in film e vorba de o canotoare de per 
formanfá pe nume Natasa, care nu poate de 
pași impasul psihologic ai finisului. Conduce 
intreaga cursa şi, cind sa treacă linia de so 
sire, o ciudata inhibitie o face sa piarda pri- 
mul loc. Spre dezamagirea antrenorului in- 
crincenat, ambițios, obsedat de mirajul .au- 
tului”, pinà la a-și indrepta preferințele catre 
o altă sportiva, tinára, promitatoare și „afuri- 
sita". Complexata de propriul impas, Natasa 
e gata sa abandoneze schitul in favoarea 
unui spori mai poetic si mai dur: windsur 
hng-ul. Pentru care are si aptitudini si ajutor 
din partea unui tinar admirator, mai pasionat 
de frumusetea luptei sportive in sine. decit de 
gioria rezultatului. Acasa, departe de febra 
competiţiilor, cu concursul unui prieten del- 
fin sí al noului antrenor. Natasa învaţă sá in- 
frunte marea. increderea echipei ii insufla in- 
credere în ea, iar succesul intr-un concurs 
international de windsurfing, in care reu- 
seste, dupa multa truda si opintiri, nu e o 
simpla performanţa tehnica, ci chiar victoria 
Nataşei asupra ei insasi. Un hobby de va- 
canta o face sa invinga obstacolul temerilor 
si sa revina la schif si la antrenorul orgolios, 
ursuz, preocupat in aparența mai mult de 
prestigiul personal, decit de psihologia Nata- 
sei (foarte atent condusa pe parcursul filmu- 
lui şi excelent redata de Larisa Guzeeva), in 
realitate. aplicind un experiment psihologic 
care i-a reuşit, caci iata. Natasa reuseste. la 
stirşitul unei competiţii de o tensiune foarte 
exact sugerată in film, reușește. deci, sá ob- 
fina mult visata medalie de aur, i-o daruieste 
lui, antrenorului dur si incapatinat. Si, chiar 
daca el primeşte medalia si nu prea stie ce sa 
spuná si nici mácar nu-i vine ideea s-o sárute 
pe campioană, povestea e, de fapt, tot de 


gone. Irina POPESCU 


jele de la debarcader sau de profilul iahtulu: 
vertical, avind ca abscisa luciul linistit al ape: 
mereu parale! cu orizontul. adevarata linie de 
cezura a cadrelor, margine iscata de suma 
nemarginilor. Proiectate la orizont sau epu 
tate în oglinda lacului, chipurile dinamizeaza 
spațiul, ii exfoliaza suprafețele dindu-i adin- 
cime. .Profunzimea cimpului", rezultata la 
Welles, Renoir sau Olivier, din sugestia dato- 
rata intunecării planului departat, mai ales in 
secvențele de interior, se naște, in filmul lui 
Polanski, in aer liber şi în plina zi, din tran- 
sparente ce comprima spaţiul, dar nu-l epui- 
zeaza, ca-n racursiul unui infinit. Zonele de 
interes ale ecranului se dispun în triunghiuri, 
'ixitatea formei triangulare a iahtului e com- 
pensata de poziționarea variabilă a celor doi 
bărbaţi „corpusculari“, în disputa pentru „on- 
dulatoria" femeie dintre ei. Conflictul formal. 
geometric, subzistà in „culoarea” filmului 
ne-color, guvernata si ea de o triada: alb, ne- 
gru si gri. Corpurile omenesti, expuse la 
soare, filmate in plonjeu, cvasi-crucificate pe 
puntea vasului. sint topite in albul acesteia 
precum petele albe ale lui Malevici pe fondul 
lor imaculat 

Şi. totusi, prin aerul abstract, răzbate vo- 
luptatea filmării in gros-plan sau, din un- 
ghiuri subiective. a Krystynei, cu pielea in- 
cinsá de raze parca atrase de lentila transfo- 
catorului. Aceeași calofilie feminizanta, inte- 
leasă pur şi simplu ca adoratie de frumos 
aceeaşi senzuala idealizare a formei, il face 
incontundabil pe Roman Polanski. de la Cuti- 
tul în apă la Balul vampirilor sau de la Tess 
ta Piraţii. Altfel spus, de la Jolanta Umecka la 
Sharon Tate sau de la Nastassia Kinski la 
Charlotte Lewis. Paradoxalul mister al imagi- 
nitor limpezi ce accentueaza o taina este din 
nou mai departe de mister si mai aproape 
de... miss. 


Daniel DANIEL 


Coperta ! 
Rodica Mandache si Sebastian 


Papaiani: indragiti de public, stimati 
de critica 


Roman Polanski, 
ei“ interpretative 


Nastassia Kinski şi 
deținătorul atitor 


Jolanta Lewis, 
fata de pe .iahtul-univers". 


Sharon Tate din 
de la i vam 


CINEMA, 
Piata Scinteij nr. 1, București 41017 


Exemplarul 8 lei 


-Cititorii din stráinatate se pot abona prin 


.Rompresfilatelia" — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
pren Bucureşti — Calea Griviței nr 


Prezentarea artisticà si prezentarea grafica 
loana Statie 


Tiparul executat ;« 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» —- Bucureşti 


ia--lorgovan) ai f 
itorul Augustin B i requzo 
D na [ á U Ox din Z d in cu (D ni Ci g 
UD C [i y D my i nti ntuh G O CO T y» 
I nil di D z 
o b nu mes! ] ^ eau: o gu € 
(plozi + D 1 m a L i p 1 n D Iunii D ude Cat > L é U { D nexisti O D U 
n lisa tisti Lu D V urmin 7 il nutic nsion Í duio mate: p ger: discul ntelectual di 
D ^ C E matog ul DU 1 t chin 1 U po g plica ho ni animati dealuri oluţi pasop 
Gn Í C O E. OQ Å m Li i Ut lab y n DC le cinsi 
putern O Cr: ari Oper > y T u d 1 1 í ran ri i m U HC 00 m [4 0 Dr! en ' T 
m Lor sl 1 n D "Qu d n i O mato À "m ul n H uiu gal Í O T 
i c era iliu in plin aturi manul nu nr on d lo b 
MALA in ru * T D Culto Dro ohton p i D a ! t 
A ^ | 
lu - t en : 
€ L Ht 4 i € d » > 
í mest i Ma 1 i ( ir | t ( 1141 le N i Co 1 1