Revista Cinema/1990 — 1998/023-CINEMA-anul-XXIII-nr-5-1985

„Aş dori să exprim convingerea că Uniunea Tineretului Comunist — organizaţie revo- 
lutionará a tineretului — care reprezintă o forţă puternică, ce cuprinde în rîndurile sale 
aproape 4 milioane de membri, va continua cele mai glorioase tradiţii revoluţionare de 
luptă şi muncă, în educarea şi formarea tineretului prin muncă si pentru muncă, participind 
activ la toate marile transformări revoluţionare“. 


Nicolae CEAUȘESCU 


Din Cuvintarea la deschiderea Forumului naţional al tinerei generaţii din 16 mai 1985 


Filmele celei mai nobile cauze: 
Pacea 


E poporului român împotriva fascis- 
mului mi-a inspirat numeroase filme de scurt 
şi lung metraj pe care dacă le-aș pune cap la 
cap ar însuma o cronică vie a înfruntării „ciu- 
mei brune“, a alungării trupelor hitleriste de 
pe pămintul patriei noastre si al altor ţări, 
pină la victoria finală. 

În 1954, ca scenarist al filmului Ceferiștii 
(regizor Gabriel Barta) am dedicat o secvenţă 
specială luptelor muncitorilor de la căile fe- 
rate, din februarie 1933, moment pe care is- 
toria îl consemna ca prima mare ridicare a 
proletariatului european după instaurarea 
fascismului în Germania. 

Cercetarea arhivelor din ţară si din străină- 
tate, întilnirile cu numeroși participanţi la 
epopeea luptei poporului român, alături de 
celelalte popoare impotriva celui mai mare 
pericol care a planat asupra Europei și a lu- 
mii: barbaria fascistă, mi-au sugerat realiza- 
rea Baladel pentru cei căzuți, lung — 
cumentar, distins in 1971 cu premiul ACIN 
pentru regie. Filmul era inspirat de spiritul in- 
ternationalist al comunistilor románi care au 
participat cu arma in mină la infringerea fas- 
cismului în Spania, ca și in Rezistenţa fran- 
ceză, in mişcarea de partizani din lugoslavia, 
Cehoslovacia, Belgia, Polonia. Au fost zile și 
nopţi de incordare, în care, răsfoind docu- 
mentele, „trăiam“ alături de Nicolae Cristea si 
de Nicolae Sas Dragoș, uciși de Gestapo la 
Mont Valerien, alături de lon Călin, originar 
din comuna Soldanu, lăcătuș la atelierele 
triaj-Bucuresti,. prins de fascisti pe cheiul Se- 
nei, nu departe de Luvru. Olga Bancic, jude- 
cată în faimosul proces „al celor 24', a fost 
decapitată de fascisti la -Stuttgart la 10 mai 
1944, în aceeași zi în care implinea 32 de 
ani... losif Clisci, student al Universităţii din 


ultimii douázeci de ani, filmele noastre ne-au propus si au 


Bucuresti, supranumit de francezi ,franctiro- 
rul de la Clichy" și-a găsit sfirsitul în luptă cu 
o sută de fasciști, preferind să moară odata 
cu atacatorii, decit să se dea prins în miinile 
ocupanților... În ghidul Parisului care m-a în- 
sofit la filmări, sint marcate 96 de locuri fil- 
mate de noi și Mete de participarea luptăto- 
rilor români în Rezistenţa franceză. Ultimul 
loc filmat a fost „Careul impuscatilor" in „Ci- 
mitiére. d' ^ unde odihnesc mulţi eroi anti- 
fasciști români. „ils sont morts pour une 
France libre et indépendante". In Pantheonul 
Frantei este inscris numele poetului luptátor 
Barbu Fundoianu, asasinat de nazisti. Savan- 
tui Traian Vuia, care edita la Paris ziarul ile- 
gal „La Roumanie libre'; a cerut ca pe cládi- 
rea ambasadei române de la Paris să se ar- 
boreze tricolorul țării noastre, alături de stea- 
aurie Aliaților. Informat asupra evenimente- 
or din România, el trimite guvernului instau- 
rat la București după 23 August 1944, un me- 
saj prin care relatează că 
au căzut pe cimpul de onoare al maquis-ului, 
de la Paris in Provence, Grenoble, Limoges, 
de la Toulon, la Marsilia... 

Acest film a fost pentru mine o piatrá de 
incercare. A urmat in 1973, in colaborare cu 
regizoru! Dumitru Done, filmul Pentru o 
cauză dreaptă cu subtitlul: „Împotriva fascis- 
mului“, film dedicat activității Comitetului Na- 
tional Antifascist înființat la București in 
1933, printre ai cărui membri de frunte se 
afla tînărul revoluționar comunist NICOLAE 
CEA U. 

Aniversarea a 30 de ani de la înfăptuirea 
actului istoric de la 23 ust 1944 mi-a pri- 
lejuit realizarea filmului ii Carpaţiilor, 
evocind faptele de eroism săvirșite de grupul 
de partizani „Carpaţi“. Avind baza organizată 
în munții Piatra Mare, pe Valea Timișului, cu- 


de eroi români ~ 


rajosii patrioți români au provocat deraierea 


a numeroase trenuri care aprovizionau fron- 
tul german cu muniții si carburanți. În seria- 
lul de televiziune Flacăra vie, realizat in 1977 
şi dedicat luptei poporului nostru pentru in- 
dependenţă, nestinsă flacără vie care a stră- 
bătut de-a lungul secolelor existența și aspi- 
rațiile noastre de la Dunăre si Carpaţi, inse- 
ram imagini din lupta antifascistă a României 
şi după 23 August 1944, țara noastră fiind al 
patrulea stat care, cu tot potențialul econo- 
mic, militar și uman de care dispunea, a ac- 
fionat puternic la zdrobirea Germaniei hitle- 
riste, participind nu numai la eliberarea pro- 
priului teritoriu, dar și la eliberarea Ungariei, 
Cehoslovaciei și a unei părţi din Austria si 
luptind pină la victoria finală din 9 Mai 1945. 

În acea zi scumpă milioanelor de oameni 
de pretutindeni, plătită de țara noastră cu 
singele a sute de mii de morţi si răniţi, cu 
zeci de mii de case și întreprinderi distruse, 
poporul român își amintea, nu fără mindrie, 
că oamenii de seamă ai țării, cum a fost emi- 
nentul diplomat Nicolae Titulescu, au preve- 
nit la timp popoarele Europei și pe conducă- 
torii de state asupra pericolului fascist. Cum 
am putea uita avertismentul lui Nicolae lorga, 
exprimat într-o epocă in care evenimentele 
se succedau nebunește alunecind spre un 
deznodămint fatal, el însuși devenit apoi vic- 
timá a fascismului: „Păziţi, popoare, vin ne- 
buniir + 

Această epocă de „tensiune diplomatică“ 
ce a degenerat pină la urmă în cel de-al doi- 
lea măcei mondial, mi-a sugerat lung metra- 
jul documentar-artistic Un om trăind in vii- 
tor— Nicolae Titulescu, film ce demon- 
strează cit de arzător a fost gindul românesc 
de a participa la zdrobirea definitivă a fasci- 
mului! 


Ultimele douá filme la care vreau să mă re 
fer sint direct legate de viața si activitatea re 
volutionará a secretarului general ai partidu- 
lui, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Este 
vorba de Al patriei erou între eroi (1983) și 
România — o epocă de impliniri (1984) filme 
la realizarea cărora m-am reintiünit, într-o 
fructuoasă colaborare, cu poetul si publicis- 
tul Nicolae Dragoș. implicata nemijlocit in 
lupta antifascista a poporului român dornic 
de pace si libertate, biografia revolutionarului 
de profesie care si-a inchinat intreaga tine- 
rete împlinirii inaltelor idealuri ate poporului, 
inscrie pagini de glorie in mobslizarea mase- 
lor populare impotriva fascismului Sá ne 
amintim de acel impresionant miting de la 1 
Mai 1939, cind tovarășul NICOLAE 
CEAUȘESCU impreuna cu tovarasa ELENA 
PETRESCU CEAUȘESCU si cu aiti militanti 
ai partidului au inscris în istorie un moment 
memorabil al lupte: antifasciste a poporului 
român 

Cel de-al doilea tiim, incununare firească a 
celor precedente, prilejuit de împlinirea a pa- 
tru decenii de la eliberarea noastră socială și 
naţională, înfățișează cu mioacele filmului 
documentar, înfăptuirea de câtre masele po- 
pulare» în frunte cu comuniștii, a actului re- 
volutionar de la 23 August 1944, participarea, 
sub lozinca „totul pentru front, totul pentru 
victorie",a armatei române, a î ului popor 
la războiul antifascist pină la zdrobirea defi- 
nitivă a agresorului. Se imp&nea previziunea 
lui Nicolae Titulescu, a acelui „avocat al pă- 
mintului", un om trăind cu adevărat în viitor: 
„Războiul niciodată, dar absolut niciodată nu 
va mai însemna rezolvarea unui conflict... Cel 
care vrea să recurgă la război să stie că se va 
izbi de rezistența mută a tuturor celorlalți..." 


Pompiliu GILMEANU 


impus un număr important 


de personaje menite să rămină multă vreme in memoria spectatorilor. 
Và propunem, la rindul nostru, citeva asemenea 
personaje memorabile, văzute chiar de actorii care le-au dat viaţă 


Un cuplu de sorginte clasică 


A vorbi destre tăcere. lată o întreprindere 
deosebit de pasionantă chiar și pentru cineva 
care nu cultivă paradoxul cu voluptate. A 
vorbi despre tăcere ca modalitate artistică 
primordială de revelare a stărilor care animă 
conștiința a două personaje și dialogul dintre 
aceste stări. Mà refer la acea scenă, dealtfel 
comentată pe larg de către critică la vremea 
ei, din finalul filmului Puterea și Adevărul, 
avindu-i ca protagonisti pe constructorul — 
activist Petre Petrescu și pe activistul-con- 
structor Pavel Stoian. Cuplu de sorginte cla- 
sică, fără să aibă însă acel caracter antinomic 
nici in structură si nici in conjuctura in care 


2 


ele evoluează. Acești bărbaţi, aparjinind ace- 
leiași lumi, care au gindit prin prisma acelo- 
rași convingeri politice revoluția in gura 
mare, iatà-i acum „gindind în şoaptă“; dar nu 
în accepţia pe care André Gide o conferă 
acestui demers: ,De multà vreme gindesc in 
şoaptă; e și ăsta un mod de a minţi!” Nu! Si 
asta pentru simplul motiv cá cei doi se cu- 
nosc prea bine unul pe celălalt, si în primul 
rînd pe ei înșiși, ca nici să nu le treacă prin 
minte că într-o asemenea mărturisire reci- 
procă, plămădită din tăceri returnate cu su- 
fletul deschis, se poate minţi. Au ales acest 
limbaj, printr-o inte re spontană și netoc- 
mită, deoarece amindoi îl consideră cel mai 
adinc si mai cuprinzător totodată. Tăcerea li- 


nistità în care doi oameni pot să-și spună to- 
tul în liniştea tăcerii. 

Este momentul în care fiecare dintre ei 
apără și justifică modalitatea, calea individu- 
ală, de a se înscrie, conform personalităţii 
fiecăruia, în lupta comună. Pentru că în acest 
film se întilnesc personaje cu o personalitate 
deosebit de marcată. Rigoarea unui om de 
ştiinţă in fața unui om politic stăpin pe știința 
de a impune și menţine rigoarea. 


Ca într-o paletă-curcubeu, culorile vorbelor 
au fost distinct orinduite în înrudirea lor dic- 
tată de analiza spectrală a ideilor. Dar dein- 
dată ce viltoarea evenimentelor a precipitat 
această ordine într-o mișcare de rotaţie aler- 
gind să-și împlinească destinul revoluţiei în 
jurul conceptului de umanism, totul se uni- 
formizează, fără ca nimic să dispară. 


Tăcerea celor doi este o tăcere compusă, 
comparabilă cu albul compus al discului co- 
lorat în ameţitoare rotire. 


Este o scenă in care autorii au dovedit o 
temerară încredere în capacitatea de recep- 


tare $i decodificare a semnului de câtre spec- 
tatori. Oferindu-le spectacolul tăcerii ca o re- 
verberalie a unui dezacord polifonic în do- 
rinta dureroasă de autodistrugere a divergen- 
telor prin înțelegere. dar fără renunțare, se 
cerea spectatorilor să-și găsească în aceste 
clipe răgazul de rememorare a tuturor celor 
care îi leagă și-i despart pe acești doi oameni 
pentru a-i putea judeca în deplină cunoștință 
de cauză. 

„În căutarea adevărului, acordul nu poate 
constitui un punct de plecare ci numai deza- 
cordul'" Da! Acești doi oameni în tăcerea lor 
albă încearcă să ia totul de la capăt, fără să 
uite nimic, pornind de la această stare fertilă, 
cáutind să aducă între ei adevărul. 

Dialogul lor este cel mai de înțeles între 
toate variantele posibile, deoarece in această 
scenă vorbele sint rostite de fiecare spectator 
în parte Apă cum a înțeles și a simţit în 
inima lui... 


Mircea ALBULESCU 


Mihai Duma din,,Puterea și Adevărul“ 


| ntr-o viață de om, ca și într-o viaţă de film, 
se string hirtii, amintiri, adversităţi, antipatii, 
prietenii. E destul de obositor să le pui în or- 
dine într-o zi; să le clasezi, să le rupi, să le 
arunci, să le uiti. Cum să uiţi prieteniile? 

intr-o viață de actor de film am adunat ati- 
tia dușmani şi atiția prieteni. Roluri proaste, 
roluri mai bune, personaje întruchipate me- 
diocru, sau personaje pe care le-am iubit, 
MTKI OU însoțit peste timp, mi-au rămas 
dragi. 

o dragoste veche, o prietenie statornică 
mă leagă de Mihai Duma din filmul Puterea şi 
Adevărul, scris de Titus Popovici și regizat de 


Un sublocotenent 


N u am făcut războiul. M-am întilnit cu un 
personaj care l-a făcut, Radu Gherghina. Am 
încercat să trăiesc acest personaj. M-a trăit el 
pe mine. Pot spune că, într-un anume fel, am 


Manole Marcus. Sint ani buni de atunci, dar 
de-a lungul lor l-am simţit de multe ori atit de 
apropiat, atit de tandru cu mine, parcă întor- 
cindu-mi sinceritatea pe care am investit-o și 
eu în el. Mihai Duma este un erou exemplar. 
Un erou de la care am învățat poate incá nu 
destul, dar pe care n-aș vrea sã- uit, n-aş 
vrea să-l mint, mai ales în zilele mai dificile. 

Nu știu dacă spectatorii îl mai tin minte, 
dar eu n-am să- uit niciodată, și ce n-aș da, 
ah, ce n-aș da să mai apară asemenea eroi în 
film și-n viaţă. 


lon BESOIU 


numit Gherghina 


participat la războiul pe care nu l-am făcut. 

„Nu există decit o problemă filozofică cu 
adevărat importantă: sinuciderea“ spune Ca- 
mus. Radu Gherghina citește „Mitul lui Sisif”. 
Nu este prea uşor, cind porţi o schijá în 
inimă să hotărăști dacă merită sau nu sá 


rire a filmului românesc 


trăiești. Si cînd ești aruncat, alături de lumea 
intreagă, într-un mecanism mai absurd decit 
absurdul. Războiul. 

Războiul, ce spune? Nu spune nimic 
Ucide. i 

Am stat de vorbá intre patru ochi cu acest 
student la istorie pentru care, paradoxal, nu 
mai exista istorie. Nu mai exista, dar prin el 
istoria se năștea. Cu fiecare gest, cu fiecare 
rásuflare, cu fiecare gind. „Am văzut bătrîni, 
femei și copii luaţi ostateci și uciși ca niște 
ciini, zicea. Absurdul războiului era pentru el 
problema cu adevărat importantă. Și nu era 
doar o problemă filozofică. 

Mi-a mai vorbit despre pămint. Şi despre 


Un romantic 


| I cheamă Cristea, eroul al filmului Serata, o 
realizare a Malvinei Ursianu despre momen- 
tul de cumpănă a vremurilor, 1944... 

intelectual cu vocaţie, comunist în adinc, 
1icest băiat de la ţară se află într-o misiune 
egală a partidului, in casa unui profesor-sa- 
vant, burghez, dar cu vederi progresiste, vi- 
zionar de-a dreptul, care mai avea şi o fată, 
prea orgolioasă, sau doar handicapată de în- 
suşi mersul istoriei... Poveste, de toată fru- 
musețea, a unui cinematograf militant, de cel 
mai autèntic și mișcător romantism revolutio- 
nar. 

Curajos, rafinat si abil, tinind piept unor 


arat. M-a şi învățat cum se ară. Se pricepea. 
Era ţăran. Mă uitam la camarazii lui de arme. 
ÎI iubeau. Poate că îl iubeau așa cum iubeau 
un copac din bătătura lor. Un brad. Poate că 
toți erau niște brazi, care trebuie lăsaţi să 
crească acolo unde şi-au infipt ei rădăcinile. 
În pămintul lor. 

După aceea nu ne-am mai văzut. El a ple- 
cat la treburile lui. De-ale frontului. Existenţa 
lui avea un sens. Am auzit apoi că a murit în 
ziua de 23 August 1944. Chiar în ziua aceea. 
Cind am aflat, am murit și eu puţin. 

Norocul meu că am apucat să stàm de 
vorbă... în filmul Emisia continuă... 


Florin ANTON 


revoluționar 


dialoguri de înalt nivel ştiinţific, politic, stra- 
tegic chiar cu ofițerul superior german, pre- 
zența sa de spirit și calmul venind să as- 
cundă, desigur, tocmai ducerea la îndepli- 
nire, printr-o secretă rețea de tovarăși, a mi- 
siunii încredințate... 

O artă întreagă a tensionărilor dozate, a 
stápinirii de sine, o artă a virtuţii umane, un 
erou-model de ceea ce poate însemna o 
structură comunistă de om, transfiguratá de 
limbajul artei noastre cinematografice. 

În 1970, eroul acesta avea să mă consacre 
şi ca actor de film... 


George MOTOI 
3 


Marta — o existență mică înghițită de un mare mecanism i 
(Marga Barbu și lurie Darie în Procesul alb de lulian mihu) 


O înfruntare-confruntare între două personaje puternice 
(Mircea Albulescu și lon Besoiu în Purerea şi Adevărul de Manole Marcus) 


u$. 
zu. 
> 


yo 


WC 


A. mai scris despre Marta din Procesul 
alb asa cum pomenești despre o prietenă 
dragă, apropiată, plecată undeva departe — 
în cazul ei dincolo de întunericul sălii de 
proiecție, in misteriosul tărim al peliculei — 
siluetă rămasă pentru totdeauna între um- 
brele de celuloid. 

Mi-e tare drag să-mi amintesc de ea, pen- 
tru că ea și nu alta, isi strigă în ploaie, într-o 
cenușie gară de provincie, toată revolta îm- 
potriva vieţii ei amărite de cabotină, rătăcind 
prin trenuri, din oraș în oraș... 

Tot ea încasează pâlmi grele de la un im- 
presar grosolan în ploaia rece de toamnă și 
va ajunge bolnavă, dirdiind de febră, într-o 
sordidă cameră de hotel, unde va întilni, pen- 
tru prima oară în viață, un om de omenie — 
pe comunistul Mareș abia ieșit din închisori. 
Mă întreb si acum, a cita oará?, ce m-a atras 
atit de mult la acest personaj! Oare ce se as- 
cundea dincolo de aparența ei cam frivolă, 
dincolo de limbajul ușor trivial împrumutat 
din mediul care îl frecventa? 


Poate feminitatea ei învăluită de o anume 


candoare, suferința ascunsă de gâlăgia scan- 
dalurilor fără rost, tristețea și sfidarea pe care 
o poartă tot timpul cu ea, chiar și în lumea 
barurilor de noapte unde va fi mereu urmă- 
rită de poliție, tristețe pe care o va simţi tot 
timpul chiar si în mijlocul petrecáretilor ofi- 
teri germani, petrecere terminată dramatic 
undeva, pe cimp, unde în lumina unui reflec- 
tor, ea va pieri atinsă de un glon} rătăcit. 

Tot timpul, in mica ei viață fără importanţă, 
ea va simţi lipsa unei adevărate afecţiuni și 
fără să-și dea seama, o va căuta tot timpul si 
va dori mereu să-l găsească pe acel om, sin- 
gurul, care s-a apropiat de ea altfel decit toți 
ceilalţi, cu înțelegere și căldură. 

Ea mi-a apărut intotdeauna, cu totala ei 
lipsă de orientare în viaţă, ca o pasăre care 
și-a luat zborul spre Mările Sudului, fără să 
mai știe drumul înapoi. De aceea am gindit şi 
moartea ei, ca pe rănirea unei păsări mari 
albe, care piere inutil si tragic în noapte, fără 
să fi știut prea bine de ce trebuie sau nu sa 
trăiască sau de ce trebuie să piară așa, făra 
rost... 


Marga BARBU 


„Omul e măsura tuturor lucrurilor“ 


M... e singura mea certitudine; pe 
toţi ne așteaptă același sfirsit, absoluta „de- 
mocraţie“ a Nefiinţei ce va imbrátisa la sinul 
ei netotii si geniile, împărații si sclavii, teoriile 
si sistemele. - 

De Ea nu pot scápa, dar in drum cátre 
,nuntirea" cu Ea, eu îmi pot alege Calea, căci 
moartea e a tuturor, dar vi Curgerea spre 
Nefiintà e a fiecăruia. Astfel cu lacrimi în 
ochi îi soptesc, Tată, că iubesc viața. 

...Si de-o fi să mor/ Să nu le spui lor/ Să le 
spui curat/ Că m-am însurat/ Cu-o mindră 
cráiasá/ A lumii mireasă/ Că la nunta mea/ A 
căzut o stea/ Soarele si Luna/ Mi-au ţinut cu- 
nuna.... 


Pentru ca fiecare să-și poată trái liber de- 
venirea, mersul din ieri, prin azi voi lupta si 
voi înălța catarg, pe măsura puterilor mei». 

Asa am intrat în revoluţie, hotarit să deschid 
ochii oamenilor, să le arat zadarnicia din 
toate şi inălțarea noastră ce vine din lupta cu 
ea. Așa s-au scurs ani ascunzindu-ne, între- 
bindu-ne, ocupind locul celor căzuţi şi bucu- 
ria cea mare a fost că m-am aflat mereu prin- 
tre oameni si am împărţit cu ei bine şi rău, 
speranţă si dezamăgire... Sarca? Doamne, ce 
prieten! M-a luat de mină și mi-a deschis 
ochii, m-a împins în braţele dragostei, lăsin- 
du-mă s-o gust sub ocrotirea lui, m-a ajutat 
să cunosc și'să trăiesc viața condensat între 
două greve și un sabotaj al mașinăriei hitle- 
riste. 

Creaţie, dragoste, luptă și prietenie, iată 
ce-am găsit pe drumul meu câtre moarte și 
pot spune ca ilegalist, ca om care am avut 
sabia lui Damocles deasupra capului, sabie 
care poate cădea oricind neprevăzut așa cum 
a căzut pentru tine, tată, că merită să plătești 
vieţii tributul morţii, că drumul are valoarea 
lui și merită să-l parcurgi. Omul e măsura tu- 
turor lucrurilor: a celor ce sint, cum că sint, a 
celor ce nu sint, cum că nu sint... Asa cred 
că suna în Să mori rănit din dragoste de viață 
glasul interior al lui: 


Horaţiu Balthazar CIMPEANU, 
sau pt. conf. 
Claudiu BLEONT 


A 


l. nebunia lui. ca să zic așa, Luchian s-a 
ascuns in flori. Ca Eminescu in vorbe. Ciu 
dată boală care le-a inlánjuit destinele. Con 
ştiinţa suferinței agită spiritul atit incit îl liniş- 
teste, limpezindu-i sensul adinc al artei in 
care el devine instrument sensibil. Ce se as- 
cunde in spatele delicatelor flori pictate de 
Luchian? Ca și în spatele frumoaselor versuri 
scrise de Eminescu? Două ființe violente, 
două naturi telurice, senzuale, obsedate de 
timp, de spaţiu, de existenţa atit de scurtă a 
omului în lume. 

„Viaţa-i doar cit numeri pin' la unu" — 
spune Shakespeare și ei îi dau dreptate epui- 
zindu-se în cele mai paradoxale și pericu- 
loase experiențe, în speranța de a-și păstra 
vie atenţia asupra vieţii. Să fie voluptatea asta 
a epuizării, sursa marii inspiraţii? Să fie acest 
transfer intim de energii o garanţie pentru un 
echilibru just (deși paradoxal) între slăbiciu- 
nea ființei si forța vie a gîndirii? M-am săturat 
de mult să mai inghit imagini false, lesioase, 
voit romantice care îngroapă personalităţi ale 
culturii într-o cutie de flașnetă. Acești oameni 
s-au creat pe sine, vii, puternici, stápiniti de 
patimi, robi ai propriei lor ființe, cázind in 
dragoste cu violenţă, incárca(i de viaţă și de 
boală ca orice om de rind. 

Singurătatea lor devine însă marele mister 
la uşa căruia ar trebui să te oprești căzut pe 
ginduri. Nu omul dinăuntru te-a adus aici ci 


tot ce a lăsat afară rupt din ființa lui si cizelat 
în operă în care totul e semnificativ, etern, 
nepieritor. „Avem cu toții obligaţia care ar 
trebui să ne definească de a ne lăsa inspirați 
şi modelaţi de exemplul lui, iar datoria noas- 
trà faţă de contemporani este de a-i aduce 
prin exemple de sublimitate maximă și de a 
le insufla dimensiunile majore, unice din care 
biografia personală a individului trebuie alun- 
gată pentru a face loc biografiei generice a 
Omului cu majusculă” (iată conferinta mea 
dacă totul s-ar rezuma la rezonanța operei în 
conștiință publică). 

Desigur, nu poti face cunoscut un om, fie 
el de geniu, în tot ce are mărunt și pasager in 
ființa lui. Si totuși... 

Mă uit la ușa din fata mea și sint tentat să 
mă aplec puţin să pun ochiul la gaura cheii și 
să spionez ca un copil curios tot ce se întim- 
plà acolo. Nu e mult de cind m-am trezit cu o 
pensulă în mină mizgálind cu ființa mea ima- 
ginea de mult știută a Pictorului ascuns după 
atitea flori. Mi-aduc aminte ca prin ceaţă că 
am făcut atunci aceeași reverență, dar cu 
ochii-nchisi visind ce as fi vrut să văd cu-a- 
tita lăcomie în spatele acelei usi care-nchi- 
dea, de fapt, nu una ci două încăperi aidoma. 
De partea mea era Luchian, așa cum l-am vi- 
sat, iar dincolo era tot el, asa cum şi-l pot 
imagina toţi cei curiosi de vraja lui. 


lon CARAMITRU 


Actorul creează rolurile. 
Dar cine îl creează pe actor, 
dacă nu rolurile? 


| ntre Teatrul „C. |. Nottara“ și „Casa scriito- 
rilor” nu există decit două stopuri, o stradă 
inghesuità care dă în Piaţa Amzei și, în sfirsit, 
douăzeci-treizeci de metri. de Calea Victoriei. 
Este un drum pe care îl fac aproape zilnic pe 
soare sau ninsoare, praf sau noroi, asemá- 
nindu-mà cu timpul de afară și cu cel dinlán- 
trui meu — un fel de tunel prin care trec ui- 
tind de întrebările cine știe cărui personaj re- 
petat între reflectoare și perdele, grăbită să 
ajung să măninc, năpădită de cine știe ce 
„probleme personale" pe care la întoarcere le 
voi uita, silită să mă gindesc la spectacolul 
vechi sau nou care urmează să îl joc seara. 
Este un drum în care trec obosită și cenușie 
știind că nimeni nu se uită la mine, într-un 
soi de resemnare zilnică, printre oamenii care 
aleargă după pui sau morcovi, apă minerală 
sau pește oceanic, lovindu-mă de nași si mi- 
rese care isi caută rudele și mirii... Povestesc 
toate acestea, părindu-mi „memorabil“ răs- 
punsul lui Mircea Mureșan la întrebarea pusă 


de mine intr-un tirziu: „Mircea, acum, la ca- 
pătul filmărilor, poti să-mi spui și mie cum de 
te-ai gindit să mă distribui pe mine în rolul 
Anei?", „Te-am văzut într-o zi... traversai Piaţa 
Amzei... ploua, aveai așa... o expresie... nu 
vedeai pe nimeni...” 

Un personaj memorabi! dintr-un roman 
memorabil scris de un autor memorabil. Mir- 
cea Mureșan a făcut la urma urmei o alegere 
riscantă în ce mă privește! (Nu jucasem în 
film decit un rol, cel din Ediţie specială, care 
nu avea absolut nimic comun cu „viitoarea 
Ană“... în teatru nu am făcut nici pină acum 
un „personaj memorabil"..) Si totuși... Aș 
spune Cá asta inseamnă șansă mai intii si 
abia apoi muncă. Rolurile ne aleg pe noi, nu 
noi pe ele! O secundă, imaginea unui perso- 
naj se suprapune cu cea a unui actor si apoi 
începe calvarul. Întodeauna s-a povestit, s-a 
scris, s-a explicat care este (sau a fost) dru- 
mul unui actor pină la realizarea unui rol (au- 
tonomia lui, puterea lui de a discerne, talen- 
tul, intuiţia, credința, inteligența... posedat 
sau lucid, apatic sau incrincenat, actorul 


„produce“, „face“, un personaj) si nu știu cit 
- s-a spus despre puterea si forța pe care o au 
„personajele“ asupra noastră. Cine sint ele, 
de unde vin și în ce lume de umbre dispar, 
cît timp ne locuiesc și ne chinuie cu caprici- 
ile, gesturile și angoasele lor, cum ne îmbo- 
gàtesc sau ne sărăcesc limbajul, comporta- 
mentul, fizionomia. : 
Timpul pe care ele ni-l confiscă mutindu-se 
într-o viață imaginară. Rodovica-Ana-loana, 
un drum de o sută de ani în care realitatea a 
devenit ficţiune, ficțiunea realitate si iar de la 
capăt. Cît timp Rodovica a locuit în satul 
Prislop și mai apoi în mintea lui Rebreanu 
devenind Ana, ce modificări ale destinului i-a 
adus el in roman... cit timp a locuit și va mai 
locui romanul în mintea noastră și mai apoi, 
cit timp în mintea lui Titus Popovici să facă 
acel scenariu... Filmul, o altă uzină de „închi- 
puiri“, care să-i ducă trasi de miraj pe bielii 
batrini din Prislop să plingá-n voie într-un 
cinematograf din Bistriţa in 1980 și... Mi-e 
greu să spun „am jucat Ana", Ana este o fi- 
intá vie în mine de care nu pot să mà mai 
despart, descopăr că în parte am amintirile 
ei. Există un timp în memoria mea în care 
eram înceată în mișcări si mai uimită de viață 
ca niciodată, în care am trecut prin tot ce pu- 
tea să treacă o femeie, din care nu gustul 
„Ciștigătoarei“ unui premiu ACIN mi-a rămas, 
ci umilința ființei, împăcarea ei într-un șir 
iung de pierderi. Mi-a rămas gustul ploii in 
cimitir şi tipátul bocitoarelor. Am auzit foș- 
găitul gizelor care tulburau tihna florilor ase- 
zate peste mine-n sicriu, colacul frumos im- 
pletit care se legăna deasupra, făcut poate 
din griul secerat în vară cînd filmam naşte- 
rea... pietrele din curtea lui Baciu există! Cine 
ştie ce fată e bătută la ora asta și mătură un 
tată curtea cu ea pentru vreo închipuită ru- 
sine. Actorii sînt un fel de psihologi ai unei 


Rodovica-Ana-loana, un drum de o sută de 
ani în care realitatea a devenit ficţiune (loana 
Crăciunescu in Jon... de Mircea Mureşan) 


lumi imaginare, pacienţii lor sînt personajele 
sau nu, mai degrabă sint doctori psihologi și 
pacienţi în același timp, împărțindu-se între 
atitea personaje „casabile“ punind întrebări si 
.vindecind", îmbolnăvindu-se, ránindu-se de 
propriile lor întrebări. Dintr-un anume mo- 
ment, personajele sint cele care încep să îl 
formeze pe actor, să il ,creeze", sà îl mode- 
leze. Locuim mereu in anticamera unui rol in- 
tre realitate si ficţiune si „memorabile“ rămîn 
personajele care au forța să ne stăpinească 
cel mai mult. Cînd filmam ion, aveam miiniie 
negre de nuci, sprincenele crescute, umblam 
mindrá în costum ca străbunica în zi de tirg... 
Cind filmam La capătul liniei, aveam căţei de 
usturoi în fustă şi băteam pe umeri șoferii 
să-mi dea de pe bucata lor de ziar puţină slà- 
nină! Căpătăm ceva din biografia închipuită a 
personajelor pe care le jucăm și parte din ti- 
curi iar atunci cînd ne părăsesc răminem cu 
nostalgia lor, cu o sprinceană ridicată, cu o 
frunte încruntată, cu un şuris timp sau cu 
niște riduri nemachiate.. În primăvara asta 
am primit un buchet de violete de la un om 
care mi-a spus că e de pe meleaguri năsău- 
dene, că a văzut filmul lon de trei ori.. și că... 
de pe urma mea va rámine ceva. Nu știu 
dacă e așa, dar cuvintele lui şi gestul m-au 
tulburat. 

În același loc, lîngă aceeași florăreasă, o 
doamnă mi-a oferit dimineaţa la nouă un bu- 
chet de brindușe... cind pățești așa ceva, te 
apucă un dor să joci... personaje „memora- 
bile", încit uiţi de stopurile ligado şi roșii 
care stabilesc ordinea pe Bulevardul Ma- 
gheru și treci printre mașini tirind după tine 
cohorte de fantome trecute și viitoare, chinu- 
ite la rîndul lor de viața in care te străduiești 
sá te si sà le inghesui. 


loana CRĂCIUNESCU 


Luchian sau paradoxalul echilibru între slăbi - 
ciunea fiinţei și forța gindirii (Ion Caramitru in 
Luchian de Nicolae Mărgineanu) 


Întruchiparea atitor și atitor femei 


care vor cu incápátinare 
sá meargá mai departe 


Ze trecute urcam grăbită scàrile care 
duc la cabinele de la Majestic. De la etaj, co- 
bora un om între două virște, un „civil“, cu 
un basc îndesat pe cap, cu o sacoșă plină cu 
sticle goaie: 

„Se grăbeşte, Angela, se grăbește mai de- 
parte?" ` 

Altádatá, cumpáram tichete de tramvai si o 
femeie zdravánà, cu o faţă jovială si cu doi 
copii de mină, mà întreabă: 

— „Ei, ce face Angelica, se întoarce?“ 

Din cînd în cînd, în ultimii ani, cite un cla- 
xon insistent mă face să întorc capul și 
atunci zăresc într-un taxi fata zimbitoare a 
soferifei Gabi de la garajul din Cobălcescu 
sau a celor doi şoferi de la Glucoza — nea 
Mitică $i nea Radu — „colegi“ timp de două 
luni de filmare. 

Si uite-așa, constat cà în curind se vor îm- 
plini patru ani de la primul tur de manivelà, 
de la prima zi de filmare. Zi in care am fost 
admonestatá de un echipaj de contol ITB 
pentru cá: refuz pasageri... 

Sint personaje in viaţa de actor care te ur- 
măresc, care parcă trăiesc o viaţă a lor, para- 
lelă cu a ta, care răsar din cind în cind şi-ţi 
aduc aminte că ele există, că tu, care le-ai 
dat viaţă, nu mai ai putere asupra lor și câ 


festivalul national „Cîntarea României“ 


0 mînă de oameni impátimiti de cinema 


D oi decoratori de vitrine la OCL, un teh- 
nician dentar, un conductor arhitect, un con- 
trolor CTC la Întreprinderea de utilaj chimic, 
o muzeografá plus fetița ei, şcolăriță mică, 
cea mai mare cunoscátoare a filmelor simpa- 
ticului colectiv, un electromecanic, un profe- 
sor de fizică, un electrotehnician și un băie- 
fas căruia parcă nici nu i-au dat tuleiele; îl 
bánuiesc cà nu-i decit licean, dar este deja 
student subinginer anul | — iată colectivul de 
cineaşti de la Casa de cultură orășenească 
din Făgăraș. Pe nume Emil Kovács, Dan 
Brumbea, Eugen Cioateș, Titus Frincu, Victor 
Boros, Raluca Comardicea, Adrian Kellner, 
Lászió Orban, Alexandru Dolos, Zoltán Majo- 
rovics. Tineri intre 19 si 36 de ani. Cele trei 
filme si jumátate pe care mi le prezintá sint 
semnate pe rînd de alţi trei-patru dintre ei. 
Fiecare din ei se pricepe la mai multe, Ko- 
vâcs face imaginea și montajul, Brumbea so- 
norizarea, dar într-un film încă neterminat 
semnat ca regizor de Boroş care de altfel 
este specialistul în laborator, se dovedește un 
actor surprinzător de bun, Cioateș este cel 
cu ideile, dar scenariile le scriu împreună, iar 
Titus Frincu este protagonistul sensibil și de 
mare expresivitate a mai multor filme. Primul 
lor film cu care au ieșit, în 1980, la competiția 


Aceşti cineasti pasionaţi şi originali 
care filmează aşa cum păsările cîntă 


internațională a cineamatorilor, Stratificări, 
un film experimental despre stratificările Ter- 
rei de la solul arid, prin biosferă pinà la fan- 
tezia si creativitatea umană, a luat marele 


premiu în orașul Zombor (Iugoslavia). Un : 


mare îndemn pentru niște tineri entuziaști 
într-un orășel unde n-au ocazia nici măcar să 
vadă ce-i mai bun şi semnificativ din reperto- 
riul cinematografic al țării. Autorii filmului 
sint Boros, Kovács, Cioateș, Brumbea. Pere- 
chea „care dansează: Daniela Dan, atunci 
elevă în anul | al liceului de coregrafie si Ti- 
tus Frincu. Filmul următor, , O ple- 
doarie pentru pace, pentru viață în care ima- 
ginea ştie să surprindă personalitatea copaci- 
lor si tufișurilor distruse de focul de artilerie, 
a luat premiul | pe țară la „Cintarea Româ- 
niei“ în 1982. Filmul cei mai recent, Recupe- 


rabil, a fost de-acum selecționat pentru finala 
Festivalului naţional „Cintarea României“. La 
recenta „Secvenţă timisanà", a primit premiul 
| pentru expresia: cinematografică. Un film 
straniu, montat din propriul material de ar- 
hivă: cineastul amator, cu ochi ageri și suflet 
receptiv, isi priveşte orașul, concetățenii cu o 
oarecare ironie, dar și multă dragoste și par- 
ticipare. Momentele dispersate se leagă prin 
păţaniile unui ghinionist de dimineaţă pînă la 
asfintit, întruchipat tot de Titus Frincu. Unele 
lungimi mai îngreunează filmul, autorii nu 
se-ndură să dea ceva la o parte, să renunţe la 
vreo idee și astfel vedem mai multe finaluri. 
Emil Kovâcs ca reporter încă nu este destul 
de sever dubiat de el ca monteur. În orice 
caz, imaginea orașului de provincie depă- 
seste treapta de documentar, devenind vi- 


Ea nu-mi mai aparține eu ii a 
Lazăr în Angela merge mai departe de Lucian 


și-au căpătat o anume stare de independență 
la care nu au de gind să renunțe. 

Angela e unul din aceste personaje. 

Sintem mereu întrebaţi, noi actorii, cum ne 
vedem personajele, cum le construim. Nu 
ştiu! Zău că nu știu! Ele se nasc din tine, din 
bucuriile si frustările tale, din spaimele si din 
izbinzile tale, din zeci de chipuri văzute și ui- 
tate, din zeci de gesturi văzute și uitate, din 
gusturi și mirosuri, din senzaţii sedimentate 
și care ies la iveală atunci cind ai nevoie de 
ele. 

Angela a „răsărit“ din sute de așteptări a 
sute de femei, din sute de sacoșe cărate de 
sute de femei, din mii de dorinţe de a mai fi 
femeie, a mii de temei, din incápátinarea de a 
nu abandona, din inversunarea de a merge 
mai departe a „femeii“ — fie ea soferità, ingi- 
neriţă sau actriţă. 

„Angelica, marchiza şoferilor“ — cum mi-a 
spus cineva cu umor într-o zi, de acum nu 
mai e un personaj care îmi aparţine, e mai 
degrabă o persoană căreia eu îi aparţin, care 
parcă mă însoţeşte mereu, care parcă nu mà 
„lasă“ atunci cind imi e si mie greu, care 
parcă îmi aduce aminte, mereu, că trebuie — 
orice ar fi — „să mergi mai departe“! 


Dorina LAZĂR 


tin (Dorina 


Bratu) 


ziune. În sfirșit, mi se proiectează filmul încă 
nefinisat al lui Boroș, Liniştea de după viraj: 
un concurs de automobile urmărit de un in- 
valid în cărucior care s-a accidentat cu ma- 
sina. Dan Brumbea îl interpretează reținut si 
convingător pe invalid. Coloana sonoră se 
improvizează deocamdată pe diferite benzi 
de magnetofon. 


Lumina se aprinde. Se uită la tine plini de 
așteptare cu toții și cei care nu semnează 
nici unul din filmele văzute. Dar cauza este a 
tuturor. Oameni de diferite profesii sînt pro- 
fund uniti în pasiunea pentru film. Seamănă 
mult cu studenţii IATC, la rarele proiecţii ale 
filmelor de examen în fata membrilor ACIN 
reuniți luni seara la Cercul de creaţie. Vàzin- 
du-i și vázindu-le filmele, înțeleg restul miș- 
cárii de amatori care, în cazul de faţă, are 
drept motor dragostea, pasiunea pentru cine- 
matograf. Ei nu fac film, să-și facă planul 
sau să-și cistige pîinea, ci de dragul filmării, 
de fascinația camerei de luat vederi. Si n-au 
cursuri de istoria filmului, nu văd Cinema- 
teca, nu văd operele clasice ale ecranului 
mondial, nu văd decit repertoriul cotidian de 
la Făgăraș. Mi se pare că datoria profesionis- 
tilor, care-i urmăresc la concursurile anuale, 
ar fi să esca o formulă perf scolariza- 
rea ochilor acestor cineasti pasionaţi și des- 
tul de originali care însă filmează — deocam- 
dată — asa cum păsările cîntă. 


Anna HALASZ 


Pentru mulţi, cireşarii lui Constantin Chiriţă au fost şi rámin simbolul 
aventurilor din copilărie (Aripi de zăpadă cu Angela loan si elevii Ale- 


xandru Rotaru, Alina Dumitrescu) 


Aripi de zăpadă 


„Cireşarii“ la seria a doua 
Scenariul: 
Constantin Chiriţă 
si Adrian Petringenaru 


Regia: 
Adrian Petringenaru 
Casa de filme Unu 


l. ziua aceea nu se filma în Poiana. Cireșa- 
rii se odihneau după o săptămină de filmări 
grele, cu cascade pe stincă și coboriri spec- 
taculoase cu schiurile prin zăpadă de 50 cm. 
Record şi pentru sportivi încercaţi, dară-mi-te 
pentru ,slalomistii^ proaspăt calificaţi de an- 
trenorii Sorin Antochi și Miron Mirea. Şase 
din cei șapte ciresari — eroi ai Aripilor de ză- 
padă sint bucureșteni care nu prea puseseră 
schiuri în picioare și iată că numai în trer 
săptămini sint gata să concureze în campio- 
natul ,Daciadei" cu „Azurii“ și cu ,Galbenii" 
echipele adverse (din film), brașoveni cu 
ceva stagiu în sporturile de iarnă. Pină și 
Prislea povestirii, zis Mot galben (Mihăiţă Mi- 
toșeru) se avintă cu aplomb pe pirtie si 
ochește adversarii fără greș (cum îi cere sce- 
nariul) ascuns în spatele omului de zăpadă. 
Un uriaș de șase metri înălțime și patru cir- 
cumferinte, pe care-l zăresc de departe. Des- 
re el scenograful filmului, Mircea Ribinschi 
îmi povestește că a fost reconstruit de vreo 
citeva ori pentru ca trecatorii ii dárimau in 
joacă, neștiind ce rol important deţine in 
film. 

Profit de ,time-out-ul" echipei și-l „atac“ pe 
căpitanul-regizor: iz citi E 

- Da ce „Daciada“, Adrian Petringenaru? 
Pe vremea Cireșarilor lui Chiriţă nu exista 
aceastá competitie 

— Ne-am luat nişte libertáti taţa de ro- 
man. Am adus acţiunea chiar in zilele 
noastre, cu cireșari din altă generaţie. Am 
păstrat ideea de prietenie și spirit de aven- 
tură, dar am conceput o aventură realistă, 
plauzibilă pentru anul 1984. (Elevii salvează 
un om alunecat în prăpastie). Dacă în primul 
ilm mà limitasem la o ecranizare a carți, cu 
mici actualizări de subiect, acum însă, co- 


in premieră?iciu . Sondaj în cel mai dificil „ci 
Mircea Diaconu. Regia: Iosif Demian. Casa de filme 


ria. Scenariul 


laborind la scenariu cu scriitorul Constantin 
Chiriţa, am imaginat impreuna o altă linie 
epica, pe lundalul acele: ierni la munte unde 
cireșarii participă la un concurs de schi. O 
altă structură a povestirii, desigur, dar spe- 
răm aceeași poezie a virstei plină de farmec, 
atit de fragilă, de efemeră: metafora aripilor 
copilăriei ce-și pregătește marele ei zbor spre 
adolescență, spre tinerețe. Ni-l dorim un 
poem al copilăriei, a! elanurilor ei etern vala- 
bile, chiar dacă povestirea se desfășoară in 
peisajul modern al Poienii Brașov, cu copiii 
noştri de azi. x 

Regizorul se intrerupe ca să-mi prezinte un 
nou personaj al filmului, prietenul ciresarilor. 
deltaplanoristul interpretat de actorul Dan 
Dobre de la teatrul din Brașov. „Aţi mai pilo- 
tat pinà acum un deltaplan?" „Nu, dar am 
mulţi prieteni printre constructorii și piloții 
centrului brașovean. Sint oameni minuna[i: 
curajoși, energici, pricepuţi, care practică un 
sport modern, cu mare priză la tineret. E fi- 
resc să-l indrágeascá si Cireșarii, pentru poe- 
zia, frumusefea lui. Dupá citeva roluri impor- 
tante pentru mine in teatru — Dragomir din 
,Nápasta", bărbatul din „Politica“ lui Teodor 
Mănescu, recent „El din piesa Ecaterinei 
Oproiu, „Cerul înstelat deasupra noastră...” 
mă bucur să joc într-un film, chiar un perso- 
naj episodic, dar cu farmec.” 

Regret că nu-l pot vedea pe actorul brașo- 
vean evoluind in aer ori la sol, în schimb 
asist a doua zi la o scenă amuzantă „de fami- 
lie“ între Rodica Popescu-Bitănescu și parte- 
nerul ei din film, Eugen Moga, sot, după sce- 
nariu, biolog în realitate, cascador și grafi- 
cian din pasiune. Ei e omul salvat de copii si 
redat soţiei care in prima scenă e fericită, 
tandră. prevenitoare. Operatorul Vlad Páu- 
nescu urmărește cu aparatul perechea: Ea, 
preluindu-i bagajele: „Scumpetea mea, iubi- 
tule, lasă-mă să le duc eu!“ El e cam năuc și 
fără replică după ce a stat atita suspendat 
deasupra prăpastiei. Soții sint filmati in plan 
general, apoi în contre-jour, pentu cá între 
timp soarele apune splendid după brazi. 

Acum se înregistrează un alt moment con- 
jugal: euforia revederii odată trecută, nevasta 
isi ia în primire bărbatul cu o cascadă de re- 
proșuri. Cînd se oprește o clipă, bărbatul în- 
cearcă să intervină, moale: „Hai, dragă, să ne 
mai odihnim puţin.“ Dar „mitraliera” pornește 
din nou: „Da' ce, te-am obosit eu? Ce (ipi 
așa? Ce fel de bărbat esti tu? Si doar (i-am 
zis cînd am plecate." si tot asa mai departe, 
de-abia pridideste să inregistreze ban- 
da-ghid. Ce-o să fie la post sincron? Inutil să 
mă întreb, pentru că debitul si hazul situaţiei 
sint specialitatea Rodicăi Popescu-Bitănescu. 
dar cine ar crede că bărbatul supus tirului 
casnic e unul și același cu temerarul casca- 
dor care realizase cu citeva secvențe inainte 
suspensul cu alunecarea în prăpastie? Oare 
s-or fi tras și „duble“? Să nu uit să intreb.. 


Alice MĂNOIU 


-univers": copilă- 


or Rebengiuc, Diana Lupescu, Răzvan Vasilescu şi co- 
pilul Răzvan Rădulescu (in rolul titular) 


Declaraţie 
de dragoste 
la avanpremieră 


B ănuiesc că filmul, la urma urmei, este 
pentru oricare regizor, o declaraţie facută 
spectatorilor... o declaraţie de frumuseţe... de 
umanitate... de adevăr... și nu în ultimul 
rind... de dragoste. 

Mă interesează deopotrivă. reușita expe- 
rientei umane și artistice pe care o aduce in 
viața mea fiecare film, fiecare moment de 
tensiune artistică din perioada realizării fil- 
mului. Mă preocupă atit reușita filmului, cit si 
reuşita poveștii de viață pe care o trăim în 
această perioadă concentrată de viaţă. 

O altă fațetă, o minunată fatetá a acestei 
experiențe, este întilnirea pe care am avut-o 
la filmul Declaraţie de dragoste cu cea mai ti- 
nără generaţie de artisti. Tineri in faţa stării 
de răspundere profesională și artistică, de 
acceptare a aventurii marelui spectacoi care 
e filmul. Si în majoritatea lor, ei au răspuns 


nu numai cu entuziasmul virstei, ci si cu O re- ` 


marcabilă stare de maturitate. 
Poate că şi din această cauză am ajuns în 
final la definitivul gind, ce mi-a incolfit dintru 


inceput, că un film de dragoste, aparent cu o 
poveste simplă între doi tineri îndrăgostiţi, ce 


„ani și ani a tot fost povestită, merită să fie 


mereu „cintată“. 

Da, cred că se poate cinta dragostea în 
nesfirşitele ei nuanțe, fără să te repeţi, sau 
tără să îi repeti pe alţii. 

Şi încă un lucru, pe care acum il pot spune 
răspicat, cu toată convingerea: un regizor 
este bun (talentat?) în măsura în care ştie 
să-și aleagă colaboratorii. Şi n-o să và par, 
sper, lipsit de modestie, dacă o să vă spun că 
am- reușit să string pentru acest film o 
„echipă“ în adevăratul înțeles al cuvintului. 
N-o să fac decit să îi amintesc (sper să nu uit 
pe cineva) fără adjectivele, meritate deplin, ci 
doar cu numele, câci numele lor reprezintă si 
substantiv, şi verb, și adjectiv... Scenaristul 
George Şovu, producătorii delegați Mihai 
Opriș și Marian Popescu, scenograful lon 
Nedelcu, pictorița de costume Lidia Luludis, 
monteuza Elena Pantazică, regizorul secund 
Daniel Bărbulescu, machioza Maria Anton, 
directorul de producţie lon Grigore S$tefá- 
nescu, asistat de Emanuel Chivici, autorul 
coloanei sonore ing. Bujor Suru, compozito- 
rul Florin Bogardo, creatorul imaginii: Doru 
Mitran si pleiada de actori: Adrian Păduraru, 
Teodora Mares, Carmen Enea, lon Caramitru, 
Tamara Buciuceanu-Botez, Adela Măr- 
culescu, Constantin Diplan, Florin Chiriac, 
Dorel Vişan, Mioara Ifrim, Lucian Nuță, Mi- 
runa Birău, Andrei Duban, Cristina Deleanu. 

Semnăm împreună o declaraţie ce nu 
poate fi decit... de dragoste. 


Nicolae CORJOS 


Nimic mai serios decit sentimentele adolescenților (Declaraţie de dra- 
goste cu Teodora Mareş si Adrian Păduraru) 


Marele premiu 


Pentru pre-adolescenţi, 
un basm modern 
cu ţevi de eşapamenţ 
şi schimbător de viteze 
Regia: 

Maria Callas Dinescu 
Scenariul: Chiril Tricolici 

Casa de filme Cinci 


i itlul filmului ar putea duce gindul la bi- 
necunoscuta peliculă Grand Prix a lui Franc- 
kenheimer, mai ales că subiectul este brodat 
pe pasionante curse de karting. Mai mult: 
eroii mei au o mare și exigentă pasiune — 
automobilele; de la mărci și tipuri de mașini 
pînă la așii întrecerilor automobilistice de pe 
glob nimic nu le este străin; circuitul pe care 
aleargă este asemuit cu „Le Mans'-ul, ei isi 
imaginează că s-ar afla chiar acolo, ca pseu- 
donime isi iau numele unor camploni mon- 
diali, unul este Fittipaldi, altul Jackie Stewart, 
celălalt Frangio... Dar ceea ce ei cuceresc 
este, mai înainte de toate, un splendid trofeu 
moral, un trofeu al colegialitátii, al unei tru- 
moase și adevărate prietenii și nu în ultimul 
rînd al unei „prime iubiri”. = 

De unde ideea filmului? A fost mai intii 
ideea unei cărţi, idee născută cu 12—13 ani 
în urmă într-un sat oltenesc, unde o intim- 
plare mi-a adus în minte ce scria Nicolae Ba- 
lotă în „Luceafărul“, la o anchetă pe margi- 


_nea „literaturii pentru copii”. Distinsul istoric 


$i critic literar deplingea lipsa acelor pagini 


de carte în care copiii ar putea urmari gestu- 
rile eroilor unei lumi care-i pasionează cu 
adevărat si care este mirifica lume a automo- 
bilismului, acest basm modern cu ţevi de 
eșapament, volan și schimbător de viteze, cu 
ateliere pe cricurile cărora mașinile se ridică 
mult mai interesant — afirma Nicolae Balotă 


. — decit pe covoarele fermecate ale celor o 


mie şi una de nopți. Este ceea ce a pus în 


„evidenţă întimplarea din acel sat oltenesc. - 


Copiii de azi, se știe, nu mai incalecá báful 
imaginindu-şi-l cal și nici nu mai aleargă pe 
oliță „cercul“. Copilăria lor nu mai este — nu 
mai poate fi! — copilăria lui Nică al lui Ştefan 
al Petrei din „Amintirile“ lui Creangă, cu ori- 
cit regret ne-am desprinde de universul tradi- - 
fional. De aici si cele două romane ale mele 
pentru preadolescenţi, „Marele premiu“ si 
„Ultima variantă“, apărute ia editura „lon 
Creangă“ şi reeditate apoi sub coperţile unei 
singure cărți, „Campionii“. Filmul nu este 
însă o ecranizare a lor; nici n-ar fi putut fi. 
El se axează pe un moment dramatic din 
viaja eroului principal, Traian Mărgărit: in 
urma unui șoc emoţional (care coincide cu o 
gripă) centrii nervoși ai membrelor inferioare 
sint atacați şi picioarele băiatului suferă de o 
semiparalizie. Datorită - îngrijirilor medicale, 
se restabilește parțial. În caracterul său au 
loc, însă, modificări; se inchide in sine, fuge 
de societatea copiilor sănătoși, devine bănui- 
tor, are mereu impresia că ceilalți il dispretu- 


-iesc. Sensibil și inteligent, Traian devine tot 


mai interiorizat, își găsește un liman salvator 
în studiu și... visare. Dar și în prietenia cu cei 
trei băieți, Radu, Liviu și Mircea, care au în- 
vățat să meargă pe kart și s-au constituit apoi 
intr-un echipaj, hotăriți să alerge la concurs. 

În sfirșit, începe „Marea cursă”... plină de 
surprize, pentru copii, pentru părinţi și, mai 


ales, pentru spectatori. 


“Cam acestea ar fi, pe scurt, premisele celor. 
imaginate de mine, ce s-ar putea vedea pe 
ecran. Ce se va vedea cu adevărat?... Se stie: - 
filmul îl face regizorul. Și nu numai el. 


Chirii TRICOLICI 


1 lunie Intr-un an in care pe platourile noastre sint in lucru nu puţine 
filme cu copii, chiar dacă nu toate li se adresează in mod expres. 

Noi insă, ne adresăm lor expres și direct: „O intimplare, povestiji-ne o In- 
timplare de la flimare. Sună a poezie? De ce nu? O intimplare extraordinară, 
dacă se poate. Dacă nu, cum vá place"... 

Cei doi, Mirabela și „bălatul care vola să știe de ce are aripi", Medeea Ma- 
rinescu și Cosmin Sofron s-au ultat, s-au gindit, s-au rázgindit și pină la, 


urmă... nu, nu au vorbit, ci au scris 


Pentru un copil, 
„Pe-se“-ul 
e ceva minunat...! 


l n luna mai am împlinit 11 ani si am termi- 
nat ultimul cadru din filmul -Promisiuni. Acum 
11 ani apăream pentru prima oară într-un 
film. Un film de 16 mm. Un film de familie. 
Eu eram protagonistă în braţele mamei la ie- 
şirea din maternitate. Jucam foarte natural și 
n-aveam nici un fel de emoții. Aveam doar 7 
zile și nu aflasem ce e acela cadru, secvență, 
postsincron și alte lucruri de soiul acesta, pe 
care le știu acum. 

Am debutat într-un film adevărat cind 
aveam 3 ani. Treceam de la cadru la... sec- 
venţă (adică apăream in mai multe cadre la 
rînd). Asta se intimpla în filmul lama boboci- 

. lor, unde nenea Marinus (Moraru) mă obliga 
să stau pe oliţă. Si eu nu vroiam (nu citisem 
scenariul!). Si strigam după mama (mama 
mea adevărată, nu cea din film). Cu această 
ocazie, am aflat ce-i acela un postsincron. 
Spuneam un singur cuvint: „mama“. 


povestirile ce urmează. 


Eum o 


După Mirabela din povestea lui Gopa,tot un rol „mare“ într-un 
film de Elisabeta Bostan: „Promisiuni” (Medeea Marinescu cu Mir- 
cea Diaconu şi Aurel Giurumia). 


Aflaţi cà pentru un copil „Pe-Se'-ul este lu- 
_crul cel mai minunat cu putinţă. intri într-un 
fel de sală de cinema mai mică, unde te ca- 
teri pe un scaun înalt, lingă un microfon, te 
vezi pe ecran și mai zici o dată ce-ai spus şi 
la filmare. Si pentru asta primeşti înainte 
bomboane, ciocolată, gumă de mestecat, iar 
la sfirsit, directorul de film vine cu o sticlă de 
pepsi de la bufet. Mi s-a părut grozav și aș fi 
făcut toată ziua numai postsincroane. Am 
mai făcut multe de atunci, dar nici unul n-a 
mai fost așa de reușit ca primul. 
.. Filmul următor in care am apărut se chema 
Mai presus de orice. Și chiar așa a și fost. 
Apăream într-o secvenţă în care eram salvată 
dintr-un bloc în flăcări de la etajul 7. Un 
pompier mă lua in braţe si mă cobora cu o 
macara pină jos în stradă, unde mă așteptau 
cu ochii în lacrimi o sumedenie de oameni 
care se chemau ,figuranfi". 

În Proba de microfon eram o fetiţă cu o 
mină în ghips. O „secundară“. Aveam 5 ani 
şi-n prima zi de filmare mi-am rupt mina. Am 
filmat așa, cu brațul legat după git, cu Tora 
Vasilescu și Mircea Daneliuc, ne amestecam 
in mulțimea străzii, in magazine, în piaţă si 


aparatul ne filma pe ascuns. Am aflat că asta 
se chema ,cinéverité". Adică adevărat, așa 
cum era și gipsul de la mina mea. Nu era un 
truc. a 

Truc se cheamă cînd te zbaţi pe o catifea 
neagră și pe ecran apare cà te prăbușești 
într-o prăpastie, dar în ultima clipă Oachi te 
salvează. Asta se-ntimpla in Maria Mirabela. 
Ce lucru minunat e să ai 6 ani și să ai noro- 
rul să te joci toată ziua într-o peșteră și într-o 
pădure ca în basme! Să te uiţi într-un pahar 
gol și să-l certi pe Oachi (urma să-l deseneze 
Gopo!) Să te uiţi în proiectorul din stinga si 
să te minunezi de Scăpărici! (Și pe acesta îl 
desena după aceea Gopo). Să stringi pumnul 
și să-ți închipui că acolo e Omide! Si multe 
asemenea minuni care se cheamă filmări 
combinate. 

Gopo se juca cu noi, si noi cu el. Mi-a pà- 
rut rău cind s-a terminat. 

Copiii mă strigau la școală Mirabela, îmi 


. cintau sub geam „Mirabela“, mă strigau pe 
„stradă „Mirabela“ si mà fecunoșteau vinzà- 
- toarele la magazin cind mă duceam cu mama 


să-mi cumpere sándálufe. 
Un an mai tirziu, la festivalul filmului de 


me cu, despre și pentru copii 


copii de la Piatra Neamt, printre premianti 
eram şi eu, „Mirabela”. În aceeași zi cu testi- 
vitatea de premiere avea loc și serbarea de 
sfirsit de an școlar. Eram departe de casă, de 
părinţi și de școala mea. În timpul festivități, 
o mămică din sală s-a apropiat de scenă şi 
mi-a pus pe cap o coroniţă de flori, asa cum 
se dau la școală premianţilor. M-a emoţionat 
la fel de mult ca și premiul primit ia festival. 

Cînd am mai crescut un pic, n-am mai se- 
mánat atit de tare cu Mirabela. Am fost Ingrid 
în Singur de cart si „o fetiţă“ in alte filme. 

Acum am 11 ani și deţin, în filmul Promi- 


Copiilor care joacă 
în filme 
copiilor care 
nu joacă în filme, 
(dar iubesc filmul) 
copiilor care se joacă, 
rid şi visează 
în primăvara lui "85, 
le dăruim un desen 
de Gopo! 

Si le spunem: 

La mulţi ani! 

De pace de bucurii! 


2 Bm vE AER Ec 


„Sacrificii“ 
în vederea 
„Marelui Premiu“ 


O intimplare din timpul filmărilor? Cea 
mai interesantă cred că a fost la Vreau să 
știu de ce am aripi, film în care am jucat ro! 
principal, alături de Valeria Seciu, Ovidiu lu- 
liu Moldovan, Olga Tudorache... O intimplare 
la graniţa între film si viaţă. Cel puţin așa am 
tráit-o. eu 


Există in film o secvenţă, in care se urmà- 
reste un meci de fotbal la care particip si 
unde capát o raná destul de uritá la ge- 
nunchi, raná care in film nu s-a prea vázut, 
dar care ,plastic" a fost realizatà extraordi- 
nar. După terminarea filmărilor, mi-a venit o 
idee și nu mi-am mai dat jos „machiajul“, ci 
am mers cu el acasă. Deci am ajuns acasă 
„şchiopătind“. Mama mă-ntreabă ce-am păţit; 
îi spun că am căzut, mă așez pe un scaun 
să-i arăt ce am, avertizind-o să nu se sperie. 
Ridic încet pantalonul, mama ţipă, ducind 
palmele la ochi, dar igi revine imediat si 
aleargă săritoare ca intotdeauna, să-mi 
acorde primul ajutor. Evident, după ce i-am 
arătat că rana e falsă, a rásuflat usurată. 


De necrezut, dar la citeva zile după această 
intimplare, mă intorceam acasă tot de la fil- 
mări, tot de pe terenul de fotbal și nu mai 
şchiopătam, dar aveam mina dreaptă prinsă 
cu o eșartă după git. Avusesem un mic acci- 
dent. Îmi luxasem mina. Am fost dus de ur- 
gentà la spital şi mi s-a pus mina în ghips. - 


Ajuns acasă, mă întilnesc cu mama. Mă în- 
treabă cu un glas care nu avea nimic din 
teama întrebării, ce-am pátit. 


— Mi-am rupt mina, răspund eu. 


ZI 


Părinţi şi copii înaintea cartingului, în așteptarea „Marelui pre- 


miu", /7ora 


Vasilescu, Şerban lonescu şi copiii Cosmin Sofron, 


Crengufa Doncea) 


siuni, rolul cel mai mare pe care l-am jucat 
pina acum. N-am să vă povestesc nici filmul 
nici rolul. Așa e mai ,suspens". Am început 
ilmárile cu scena cea mai grea. lon Carami- 
tru trebuia să-mi dea două perechi de palme. 
Asta cinematografic înseamnă 8: două duble 
pe „normal“, două cu ,incetinitorul". Carami- 
tru mi-a dat palmele de-adevăratelea, eu 
le-am primit la fel, am suferit și am plins fără 
glicerină. Continuăm scena a doua zi, Regi- 
zoarea Elisabeta Bostan e lingă mine. Îmi po- 
mere de mai multe ori pentru ca eu sá in- 
tru ,in stare". Eu nu, mai sint eu. Eu sint 
Oara, fetița din film. Încep să pling (pentru 
cà așa trebuie). Se vede materialul filmat. 
Toată lumea zice că e bine. Eu mă bucur cel 
mai tare. Nu mai trebuie să refilmez. Nu-mi 
plac scenele triste. Sint mai grele decit teza 
la matematică! 

Dar mie îmi place să filmez. Așa cum îmi 
place să merg la școală. Asa cum imi place 
să mă joc cu copiii. Și mai îmi place ca oa- 
menii să fie veseli si fericiţi. 


Medeea MARINESCU 


— Zâu?!?... Sarăcuţu'... a dat-o mama pe 
glumă. 

Nu s-a convins decit atunci cind am scos 
radiografia din buzunar. E drept că nu era o 
fractură, ci o luxaţie, oricum, destul de urità. 


A! Uitam să vă spun! La 2—3 zile dupa „ac- 
cident", am filmat cázátura cu rana de la ge- 
nunchi. Mi-am-scos mansonul de ghips si am 
căzut. Asta este. „Arta cere sacrificii". , 


Acum filmez in MARELE PREMIU cu regi- 
zoarea Maria Callas Dinescu. Un rol principal 
foarte greu. Un báiat care a avut un accident 
$i nu mai poate merge. De aceastà datà nici 
„machiajul“ nu mă mai poate ajuta. Trebuie 
să joc toate stările și întimplările băiatului - 
pină în momentul cind va fi iar ca toti băieţii 
de vîrsta mea si va „zbura“ la carting! 


~ Cosmin SOFRON 


foto: Victor Stroe 


NIONYN 92nv 
wojne eouowese „our 

eg 9uojs! juauoui pauawose nun jnjoy ef 
ap urejdej$P o ae9 ed eoluojuis eajonjeis 
'eoida eojeoDiA iz mepa: e[3 Iepe pere 
iejuour un i$ euiuJuejep (eueuueD ailene 
injinjueuepueuloo PaJeipese 'eseeueg 
-Od eajejede) „ojajuandas ie fednoap 1e; 
un nueo^ojC) eueaj op aw 
-Ou) 9jE^99pe 'ajgue^ AJAWNIJSOJ IMS aj!SPA 
inpnouzodwoo i$ ugiuewejes y innuauibul 
pujurede ajeoznu-0uos apaja ajisnos: oi 
ejnuijsns e “pieiD LJN inj nule! LIWO} 
-Æp e2u$s10J09 ejered eseoauab O 9e281]99u2 
-10 |-es auiq ap me ens jnuozi6a. eje» ad jeu 
-əsi oq un no 'eisiejeq einDjo^ue ap ajau 
-9S ui '40uejxe ui eso "nu IOA 
-uü eo apua!d 92 e999 eijenus op nu ‘leu 
-ossad i$ puiugop erjoeei '»!6ojouisd |nsuad 
-sns uoeun edeos i injna0ziba: (N aueuuaf 
wepeseqwe jnipes ej epeje jed ej ejueip 
-ne 'jopunisiu e aauedw: ep ajuimpas "ay 
-e [njueurepueu2 ej munnu) aJeutus 
jojpje2edo eawiiinw poseaeuun es 9 Q 

"npaeid a |nioqzg) gə ənt 30 


VdOd 'u5 


'ej$ejosu! o eje» ed punje e2150| ae 
1$ apea up suudsap e jnjeuns go nujued 
'sojynoejoeds ejezuouos !9Əp 1 jod 'poi6ol 
eje i$ ne ejepeoseo 'eseojnaejoeds (eu) jede 
Wjseeoe uud ieu0j nes 'sojnoejoeds ieu 
-nu nu 'gor£oj ne noseejoo!N NBS nj alei 
-gg '10$n e nu ase I$ 'ejeyzonpt ap ,ejuep 
-89" Euojur i$-e njjued ejueuiou! 'jauns ap ni 
-8uiBur 'nes injnuojeud euw ej ep i M1021531 
'eued ge ep ed INZI e uno.ednp 'jugjoi^ 
nes nupue; ‘soad j-npurjound ‘ninau, Mw 
-sewep osejeuun 'ejejojuooeu ejeunjounf 
-uoo ejouoBz ui ejepunjno WS nu ‘JUNI 
Juis ajuon — „ajijejnpow” "e2rsepo *eseounb 
-M 'BJe[o Ə gJOUOS Pajeundxe 'eueos uip ISƏ 
- se! '|njo1 assay €oeoí i$: 'Dunsip es aou 
-0S ejojueue[3 "uerueuejeS ap ajezijea eyou 
-OS ejeueojoo ajeoj ui 'uozibe: JOYE (NMS I$ 
vtBinjeuje;p siuued e- jo 'wise6a ej nosae| 
-O9IN NƏŞ inj ale Nya Ayew — junuepou 
-z8p i$ jueurun3 jound n3 ‘sejo norda ‘Inso 
-nouejoeds g2 nujued ‘yelga ej ep Mun ey nur 
Hqeqosd eţenuj ne (ioezenop Ins jus ase: 
-Oqejoo ep wue ep "10| tețțeja pe Aneonyieo 
1se9e əs ejeod) iuejeud 1op 192 'jijredsapau 
iuis pujo ep iue ep I9ezenop 132 u! 'jejijeag 


'ejou eeueujese i$ uadooe apod 
onse nes |nsnuquwe eo eJepejou: purae 
'nes injnuejoud ‘saub uniped 'nibeoesed 
eundoud jes ynys e uejewejes go ‘838; eand 
Je-S ə BijeAJ8sqo Ejueosu e nu geo aod 
1$ 'esejdwexe Joj tejueroge einseui uo eane 
ep jep ne-au nosegjooIN niBueS 1$ ueiueur 
-ejes 'eunaduuj eydnj es doo ep neuauue as 
8182 'legeu, ie uojeldn| pogue wnoaud ‘aseo 
ui ediuoe o-1ui 'ediuoe ui jn28j e-s nueuaos 
e| jn49nj HO n2 nui jew pe n2 "jeuns ep 102 
-Be, ep ejjenys eoseasedep ($-PS ‘ALIJUA 
'*eunBis exeojțiui eijrzodsip ej eund y „ep ‘aus 
el ep |ndap ep rnu aijpuoo eijseeoy '2sa 
-9ono o iuiind sep ‘nnwy re pSiuoisajo„d 
nu eudse amo ads suauaf ins eipuo» 
O — ISeaul9 Juajaoxe un gue^ep e ejeuois 
-ajoud ejueuedxe eseu o-muud 1$ 'jueDrjequ! 
wo Un “jq!suas ep 1Iqesoep wo un e ep 'ejse 
Wep eae əy es ej$eJop ($l eo peo nu 


MAVS uenojgA nuq 
-9H n^] !n| ejəanu ur 'eoygibojeuisuro 
ejueuieuiue 'e»ienju eadeoijde 'gonuewəs in| 
»Bea.jul no 'ejeb e-op jednoap "Jeni |nsuep 
u '89110[910j unjquiesue ui ajejedej wepo 
epn ur 'ejyedeo nu wno 'eluuajai ap 
-ewesp ejuajsisuoo ejedeo nu euio: 'injnjes 
jnaznyw e| ejenj pqizia eed, Gew, ur GIULI 
-pj eo asnuede 82 ednp 'eueojuod asje^ip 
ed pow e epeied ap uequuud ej 12021631 1$ 
Ousueueos esnpei 'e2 je9ed "[OOIN VUY 13) 
-SiuoisojoJd-uou e jediouud jo) u! ejuejngap 
eo eaunqujsip — injniozi6a e eijinjur gung 
O 'noseu3 ueupy in| eDiznu — eAmneJisni 
Iliiquuu! ap 1oeun eje2ojns 'gjepeie ap ejesi 
so. pre 9Jpe2 soun e uejaliod ed ginjoid 
ep ejuebojo, epqeoseujei PHO 8e|09IN 
„oyeedo injnjeibOJe. elap inuode uebunu 
-Sip "'eueory jius^ep NSN — Suoepao| uejei$ 
— je e| ep eiejdoj$e nejeu) ezudans eje, — I$ 
in[nue:pae (njos ui juajaoxe — eaqgurc) jou102 
‘aouta jnjer'oq ed puun6: 'ojdiwa-a/juo2 
— 1(uozoo euDioeus woe ep unie|v 
jnaozibe: ie iesea n0jeJOqejOO ap ediuoe 
epos Puuges) eS (enojd sejojuraeuiq epun 
"Mur up mu ej$esdi nu 3I jue2uoJ5 
'exeyiuuouu: ep apun|nue ed JOJON [e jue» 
-u0J2 |npqeuaaui no 'a2150j0]ne] e10jejeu! n3 
poun juezejduico) Anersose injnfexiui I$ inni 
-2juow P ‘sandia nunijejeu ediuyaj n9 unoe 
suudep (nossejo9IN MHS Nj e Oyezijeai 
ep tajuooya ere njensuouep ejua^ooJo leu 
999 eijuip eun asa espueajni9 'uejurunv 
nasou inno ejdwnur 
ƏS | i$ jdwu: B-S 192 10] ap jE^OUIA jninB 
-uis nu esep ‘jnjesesape 'Jorebap I$ Ja1oq Mu 
44JEq — inje: e epadsns ap sndsəu 1$ ese1d 
-XƏ e8J8182 Lj '89UPAP unoo$ no ejueur| 
-gJj 1$ ejuniuun 'auze> ej sndns 'PuiljaiA O gI 
ejede nind spun deuere ap jnyeuds ui n$eou 
-19 ep jesede amen i$ oajeuiDeuu oj[ojua^2os 
1$ eeuewese ep wis 'ejnBaj ui pua-Addey 
un ap paud :myn2ojepeds eap Nuad 
1$ vo "injnose ejuisuoo naued je "ejeoyisiu 
-| 'ejueznueuejpep puo; u! sep 'JOna)xe ajua| 
"OU 'ejuede; '"e«eisuoule '"(ouiznoejug;) 
uoj eaunds ' ;njeijsuoujep 138p |nArsejd xo 


- \ — -—". 
Z^ DZ wj uewoy 


1nja2 e eHe eosew 'noseejO2IN N1639 inj e 
vig0n9ju! eoz, iS eaea'saidxa uud 'gjede» 
PAOPIOW utp !njnjuoJj e eseonujsezep euros 
vzeejumpeiour as 1 emes jsuep!u jnijg1auet) 
n3sejnaug)S ni ep padiau! (MEIE 
9189BurAuOO UIP 19 &Jnjouníuo2 ap nu HWP ei 
-0]St n9 Suasu02 un-Jjur ‘PN, apundse 


"Je19q!|3 eznea nqjued edip ein ui see 


1$ ese up asaw NN "uy ep lueuaos enuos 
jew EA |IqeqoJd !$ gupuga ni) "epursQ SHIS e 
ugiueujejes "innjeuns aje 3/82 ui PNS reunu 
nu 'ejeyjeuosjed es eouand goseounda 
nu gs ejeod nu 'eoyeDojeueui2 10junoipnis 
môed use Najas ep sej9ju! uj M331) 
9 8je2 'SOJJ0S YI 8p NI WO un IOru .jnjosqe 
"iueuiu sep 'eonsme unzai ejunue nu $ iu 
-09} 998, nu ueiueuuejeS LI ijdejp 3 .POjajEJt^ 
-ope-ep" i e a/ed giouos BULOJ 'injnjeuns 
.ejanjgsno" ureAjesqo nu ‘egen nes inny 
-981qns uiepJooe |! ae2 ed |nsaieţu! ap juaaj 
-jput ‘inf ejeuij uip eye2uo e] Veze eeu 
un eo 999j I$ !JJejio9 ed ajnose i-es rjinu$iqo 
*9uns ep mauiBu! jjoy eo eoe] 'e2ej i$ 998} 
— Haud ne-| 3429 10199 10Jnjnj je aede wna 
— Vele ep eouns gisesoe 'ueiueujefPS "ini 
-nwy [e jeuns ep [nueuiBui i$ |njsiieueos-o5 
1$ asa wo 1$9ejo2e eo 'erjdeoxe op je i$ ‘mde; 
nujued je2gu! 'aj$einu$iqo nu eauqna pyseaoe 
wno e$e — uejueuejes ueAe$nuy ase 
982 egseou |o)e1bojeureur e ojeyeuosjed 
ejqeoewe e1dsep WIQIOA es |iqeyi^eur uob 
-unfe '.njnjueroed" einnjo^e i$ aja uud puri 
-uenu (unjeo$nduui ‘unjuej ‘00u uj ($ed ‘gorz 
-nw 'i204) onijeueursd g6ea es es eeinuiue 
9/22 ep 'Jejialou 9p jeld0s Mind e ajuou 
-ow ajiz € t$ goy ap ejuosul HZ e ‘yow 
je 1$ njam je 90| jepnio" injeoe gejnutue zez 
-ije84 e jouns op |nieu!Guj 92I NI Jo[eoeojfru 
e n"injo^e rejrqns exdnse — gouqni gisesoe 
ej$e:nu$iqo wno ete — ejțuae abee 
e ep eaje2Je2u! uj "BISL ANSU ep 13} 
-|S? O ae 'noseejOoIN NIGIS HN) ejeury 320} 
eo 'expueainţ) 'eje nujued eoise[o ejue^ep 
eoeojíiu ep ezna uj ‘sunds eand we 'efep 
9jenu! eJe|jus ep 0J} eeueujese sop 
ezeasjexe enye] I$ Mwy g9 Nuad nnw 
-i4 ae eonsejd əpæjeju, e| rewnu waja; 
au gs eo 'nidwaxə ep 'izne e I$ eynose e egur 
'Pepa^ e i$ mud e eju! ase ejuesejip aew 
əə uebejejur menys eauowase up eus 
30| ejrpodoad paid i$; əjmuəwjuðaə "red 
asg UI! ‘OUNJE 1$ G2Iui/e] c 
'unze2oeu nes junanq yew ej 
-3p euiouipe ap eyusdi 'eseooeun| inj ejej no 
9281jed 9U 'uo Nw w 289 ep 'nduui 
"ejeyunu) gueu 


ynu ew ejseinjeud euneapior" "ug ui) erg 
-e suowəap o[e2 o ad '1xejuo9 ej pi^ipur ej ep 
"inepundse:j e eijejsueJ) eaae uip "orpurejp 
odes qns 'esu! ejsuoo mese ap injnjseau 
19 jnsjeuep 'sndo pea 'ouequejur jA HI 
-p dn ye ag eut Nupe eadnseap puiuue 
d je 1epide| jnj28je no ‘WNN 20$ LI 

nind t$ aow 'jjnu teu! “ep '(o-uani ne-95 
10/92 Bouljutuje U! LI "ea I$ I$njO] ezeesuep 
(epe '"euniseidurejdns uud "2fgjejeo 


weujsjA) wuuojun gigy 


jepps m — 


(noseuueyw uoj) auizn ieun [nuojjed :uninied 
eye 1$ jys amaS n2 ojeliy»S OIW 
-ənə PWN ad (ueuot Ves) Jepodai un 
i$ uejdig uiţueţsuo) injnoieduis eueosied 
ui SJƏnp dez 4qnà jnueuodai i$ purosep 
nosaJoBue) inj 1eMiuuey SiaAlun $290 Ulp 101 
IMOS j$ nueg 'jeuesaA naue UIIA 
wW ajes Jawy ap ISAUIWEL (juaani JOWN 1$ 
wseizmua n3 'siuour N39 emwe; gnje oie» 
jnusnd Aisnjoui) əfeuossəd eAayo i$ 'ejuunén 


ə4Əde ı$ Mua WN? ese “"ouun esej ijnduirj e» 
wəunds es |nydaup eare we ijeyujeje emeu 
ap y Je 'eyopo^ ewud ej yeuwasujsu ap I$ oru; 
9p HILO 'e2uo 'IOU UIP BAJO eoe a 


,U4puea[ni9* :3auouos 
19U20[09 |jniueua9ş 


Jouos nupe> do3s 


I3WOTOLUVA vinum 


"ninugy [e Anouwpe| ur emis 
-u09 es əə („ozs anoj" dn mo ep ene» 
"eweo no *eseounjj ejeo, uejurunpe) mojeu 
aeropo ejejeuns u! posea$js O-S quuiuos ui 
Inpuibiiqo ‘gea gupuee|ni es eaJg0jejnu; 
-94jn2 'ejuepesqo NI e:nuued ayu, I$-es 
?ejeWiQqISOod injniojuzodwo> ep j-nu jnueu 
-e2s 'eDugie4 ning asesnj 82 INI je 2seunq 
-eu |nsuep jeu uip purwudns ‘go jeoed 99 
"924 
-eGoyewaup muiGeuu! ‘Imams 30} no es-np 
-utnuep 'uudep ed eundns es eəznw ‘(iaip 
-uejni) inoof ep 'eoíbojojue gueos o-qgumd 
'we6e; ayse — 4061 e| ap jejeooseJ eeu 
-nise1de) op ejinuroud aave asa WNI) ALs 
Iuisd owne Joun e in[noge euerdoo ui gas 
edoossep (nueeJgeH Ni ajiiau9s emulp ala 
-je u; jawa} 1$) Jey n2 ezeejuoaul I8 [NIOJ ui 1$ 
(£300 o eaueo awo ed) rerungeu e ojeypejo 
und erjeanour ezeeuopueqe [nu puro pume 
'quimqos uj "ejos powo y t$- ap euta nujued 
epuaano bPsdeeped ep edeos es unq 'jxej 
-31d un nu Je! *eJezioeJd ep sino uj ejey[eo; 
o e eGue/e ning in| eiunqau gI ie euiud 
up ezeezijeAP POIZNU 1999 — ‘punur 9| ! 
$eoe 8482 ed ejeue2deo in[ni0je)2eds puib 
AIP "Iu0j&JOQ6JOO ezeapelj i$) B9 sed esu: 
inuoyzoduioc ¿gwu ednp n331} e ases uud 


ouis vd[nosip 
. Winjeios v 
veplfsuoup visasq() 


injniadoad ednseap) Dțejeyeo ed ejnze4 e i$ 
e2jeJ6ojeueui) BUNISIBA enou ui IOW LU! 
-2PEW gd reuinu nu :IZEjS? ep Nujij ui EQJOA 
ou pua-Addey əsdsəp iej (Hoep eo aueou 
ap es-npuunanq 'aijnoaxe ep ininuoinid 
ejej ut enu jnsuep Jyo 'i$nj0) &oeof hena 
ses 8129) 4061 Lel ap iejnose) (jeo$ndus nesa 
3189 Ut JO)EMOA^OJ ININIOI0U PoJunue n9 19 
"j0junouizeo [e ojednaoa3 [nxnj no nu noa ed 
vjunjjuOO |! (3 'Sianu! ezeapadod noseejoot 


n3 eo$uu es nosejoDus) ULOJ aJ8O ul '299)0] 
-iounui jnipeu! 3 '31q0Q HAUIA eajeje1dio; 
-ut ut a/eGajeju! 'eyepqei 'einpjed — nose|nq 
-yap peny Naw eros "je ep umeiv 
Banul wj un-4ur uo "ejue4^oes ginBurs o-4u! 
abulauoo ayeod aj niji UOJ e» 302 guy un 
seo uud sonjedui jueujejeduig] "i0nueujo4 
'iiSedxe 1420 :eunisit) gnou ej juezejd aij es 
PO juOJj ed ap S10ju! $ejso seut un (jinusiqo 
1n10j8]2eds nijuad ezeajuo> ea op i$) eeu 
OIZIA gwud O ej 'urjeJ reu! as rueureo I$ ejdej 
sp inéan, uq "eueuiueB eijeiae. up ouadns 
IMO mun euuojun qns Alu9seJed IBA PZeoJ 
-n61 ,.uo^" nun eţueBose 'ejejigixerur "eel 
-ung i.!leuArsed" eeuowase iaun azeJoDns es 
10pe aja/ew ƏN ejuenu Əy Ieg 'ejejsuoo oj 
es M2ep Nog} ap auium -NU Leme 'ajuawiu 
-349 ap y$edap NSW surjsip UN "'eu2epao| 
uejei$ ap eyeoseu jue$9ja 'iepiuued mapuaid 
va1ebejejur ep enuy vse ejep ap ‘aw 
-dej$e ejje o — jean, €i 1$ nudoud ej — inima 

(sz 6ed up au) 


əmguəu; ep esnpoud eseoweu HBULUNIPZ 
je nes nţeniiqedino 1juej$eounoe) je yez 
-inui |naaja ajse :injn$eBiron eejopionurs eje» 
-ij[dxaeu ese, jnuruepouzep i$ guid :ejejergos 
ui eijizod eAjes i$-e najued nij e2jnoes I$-es 
sndsip ‘NSN inusiuiW ep ejejojexe eeu 
-nise1d qns i$ Angorpurs doos no 10120Q 8119 
ep jeorde ,ninjueuiejej]" je 49943 eo ‘Innosa 
e geonayn eolusd eueujoqui O I$ 1yo 
eiqisod jdejp ezejebns gs geau, "ee 
-ii jnjepou ep es-npuiedopur :eBueig4 ning 
1j eajejiqesuodseJi nes erje^outA Anpguieye 
ezeanuisu| jnoziGa 1$ |nysueuaos 'sundspi 
gie; aese, ajupqanuj no punay200 'intenod 
ajeu'2] ej$ezedui i$ epunose nosau3 ueupv 
mı eznw ‘soplaidsaju, [noof poəp eyo 
nw pew "eiBej 1$ jnueueos HIP NW PN 
"9S8u8u0 injnjejjns ae asunp 
-edau ajjuuidumpe ui Oo-puuoqoo 'nijeds i$ 
dwn 9p ojooutp ejsesoe eolznw esu; ojeoos 
99nejus JoJojeuns e uens eine :eoseeu 
uo Pejeyjenjurds eriu$eA nujued ejejjsed 
e)s epun injnunezoj e ejuese eo 'ejuezeud 
-33 || epugejnt) — nui QIL uino I$ eaueo 
a$einsei6 uino ‘gwn uj rue»ep ese$ no I$ — 
asea ed injnjooeiiu eje ejeuoueui ajrumepel 
e] npu no jerpeui ejui (e ejugisqns BAS 
-esqo ejeyn6iquie o ap eorznui o 'gjueuronjeu 
POIZNU O wj jsade nijued eunduio2 noseu3 
ueupwy-'js:uojuis |Iqejue^ ep orneguejp 
jwis i$ 101041594240 jeuyei ep erneidsur no 
""ueui2s9j 15 JOM[OOSEJ '10rejuiuaue 1$ juni 
-gwu puneq aqo} — eqo; seje pew ep 'eujeob 
1$ VOIA 'unreu 'ezqoo I$ aani "id 


191S9Sqo ?83v1ingSiquiy 


wji ep torznus 
?21UOJ2 


nibieS "juejedy 'pue-Addeu jnoyioeds aeo 
ue128 ad ,,eyqepodnsur" eipebej e| ap mua 
de enw e ap ,2ije16ojeuieuro" pow un jo iè 
P18 UStJOjEeueues sady ‘esej e| rodeui o-pu!l 
-iunj 'euro18 ejueuj[euij I$ quitus ur 9zeA[ps 
es 9 '9IOJeQ e| I$ elewewW ej 'Pluejsuo9 uip 
jnouize? uud „oyeznoe ap je jo) esequujó 
lə ednp 'u$ejnong uip ejdeou ap sjun 
-850| e PUJi2I^ O LI |noj8 ejuazeJd 'injn$ejo 
ie 10jednuoo (njos "iue ep GG wnae. 'puiznoe 
‘eig umen in) je midope jnussuojeueu 
.-9g 21BJbojeueuio 2)r2eds" gJepisuoO |-9J 
9 ed pow un-1jur jepeooJd ne i$ sues jsooe 
ui znj jnoej ne-$ nu iu mou Iuojejdepe 
?2 ajeog LPL 'ejeye auud L 
najB y 1e-i eye. BI injnuiy eo "nes indui el 
O-jezuou $ e jangoe1y un ae ad eaap! ui 
jenjue^e 'ieuiejp e 193p 'ajenpiwpul i mequeq 
-03d iueBandxe je jad i$ejeoe no ep 'ejuep 
-93e1d i$ Ld 'ejiqejdoooe ezejod| 'ejeyuapiooe 
eun p2əp e216e1] eui no ajebune ejje ae nu 
a9 leuosjad un ep 'onseD Pus estuoo a1sa 
eo ejseaoe ejep op 'eunijejeu uip eejedsip 
ewu 'jeapueejni) e edy UNISI eulnd ur 
EDEP 'injn-exeuuaJ Paop! Ej tuiuaAo) PS eO 
iei 
-nosei iugJe] 10un &9Jejn2exe ej i$ oeoudeo 
reun eaje»$nduur ej 'izoiBu! ep [eDe 'esejsise 
jnudoo :19juejor^-uou je suimuoo dape jo)! 
4^ inun je aeza, anjeuiqisuas ezeo1obns ajo 
uou: jə} ese ui '21eJbojeuJeuro ejenjei 15 eju 
-39Su! 'aJeJuaAu „doo uip ajuanoas enop 
no vajuadou! je 2i6ojOuisd puoj Mun eaje20^ 
-ui uud 'Anoedsouje1 1$ jedjnosip asa |níeu 
102482) e| ep neq ej eeoluoo 
4t || a1eoSiuwop ejdes ap ulind ew nu) 1q 
-isize1 jenu MNW; E8UIPIO ur PEJA 


-0ds 2 'doosoJo!u) e| pe^ as nu 819 UNII 


(pz Bed up eeu) 


eJpueo[ni9 


S.. filme pe care le ţii minte după titlu, 
tără ca memoria să te-ajute să știi cine a ju- 
cat. Sint însă filme pe care le ţii minte după 
actorii care le-au bintuit, fárá ca fluxul amin- 
tirilor să-ți aducă în minte titlul lor. În aseme- 
nea filme a jucat Mălăele. În aceste filme nu 
mi-l amintesc decit pe el, doar pe el. Acest 
actor cînd joacă parcă se dezlânţuie o or- 
chestră cu zeci de instrumente. Cred că sce- 
nariștii nu se pot lăuda că s-au gindit, scri- 
ind, la acest magnete Horaţiu. Ar mai fi timp, 
sau ar fi timpul. 

Rolurile create de el sint ca întrebările co- 
piilor pline de candori si de profunzimi filo- 
zofice. Personajele create de el au statura 
spirituală, si poetică a eroilor adevăraţi, atit 
de necesari filmelor noastre. 

Ăsta e Horaţiu Mălăele. Indiferent câ- vezi 
pe scenă in „Karamazovii” ,Olelie", „Acești 
ingeri uw sau într-un film — căruia i-ai ui- 
tat titlul... y 


lon BESOIU 


Candoarea si profunzimea întrebărilor 


copilăreşti: Horaţiu Mălăele 


N) -a avut un debut spectaculos, nu l-a re- 


marcat nimeni ca pe o amenințare la adresa 


starurilor în curs, nu știe să facă frumos la 
nimeni, nu vrea să se facă simpatic povestind 
glumite și anecdote picante. Refuzà acest lu- 
cru cu încăpăţinare si bărbăţie pentru că are 
conștiința certă de prinţ al bunului simt. Mos- 
teneste cu prisosință ceva din demnitatea si 
noblețea milenară a ţăranului român care a 
plătit totul cu trudă și singe. E mindru, mo- 
dest și cu o forță pe care o au numai cei hā- 
răziţi curselor de-o viață. ` 

Zgircit la vorbă și inimă, nu se dă pe mina 
oricui: se vinde scump și la preţ. Nu-l sperie 
viața, pentru că n-a fost un alintat al ei. S-a 


dus la Satu Mare fără Lai oar re cá săvir- - 


șește un „act eroic“. Era în firea lucrurilor. 
„„Dac-o fi să má-ntorc, mă-ntorc eu într-o 
z. 

Eram in Portugalia la un festival internatio- 
nal. După proiecția filmului Dreptate în lan- 


(furi, aproape toată asistența se interesa de - 
actorul. care i-a interpretat pe lon. Cine-i?! | 


Vine incet,singur, dar sigui 


Li 


Petre Nicolae alături de Ovidiu Iuliu Moldovan 


Petrică Nicolae. Vine încet. Vine singur. 
Dar vine, sigur! Mizez pe cursa lui de-o viaţă. 


Ovidiu lullu MOLDOVAN 


D.. ar colinda (ara, încredințind hirtiei 
'mpresiile sale, Mirela Cirpanu ar putea face 
parte din familia Sinzienei Pop, expediind 
scrisori din linia inti", cu acea uimire şi 
prospeţime a observaţiei, cu acea incápáti- 
nată bucurie în fața descoperirilor pe cont 
propriu, lumea fiind pentru atari ființe plina 


de minuni ce nu așteaptă decit exaltarea unei 
priviri prietene. Într-un cuvint, Mirela este o 
entuziastă. „Incurabilă“, adaugă ea. Aseme- 
nea personajelor intilnite într-un film de actu- 
alítate de pildă, care ne apar incredibil de po- 
zitive. În realitate, iată, ele există — ne exta- 
ziem la rindul nostru. În anul III la Zootehnie, 
Mirela e președinta Asociaţiei Studenţilor din 
institutul Agronomic Timișoara și responsa- 
bila comisiei culturale e intreg centrul uni- 
versitar de pe malul Begăi. „Un cumul de 
funcţii“... zimbeste Mirela .şi zimbetul ni se 
pare a fi semnul ei caracteristic. Larg, îi cu- 
prinde toată fata, ochii mari verzi, buclele 
castanii care împrumută ceva din neastimpă- 
rul fiinţei. După cursuri, inaintea unei ședințe 
a Senatului facultății şi între cîteva apeluri de 
la astea Studenţilor, reușim să stăm de 
vorbă. 

— Caut pe cuvinte sub care să aşez dis- 
cuția noastră... 

— Un credo? 

— Poate. ] 

— „Să crezi ceea ce spui“. Pentru un intér- 
viu mi se pare important. 

— Numai pentru un interviu? 

— Nu, pentru noi toți. Si pentru cineaști, 
dacă vreți. i 

— Si ce-ar mai fi important? 


in filmári: Orele unsprezece. Un film cu subiect din actualitate, o ple- 
oarie „pentru o permanentă vigilentá a sufletului, pentru păstrarea lui in 


deplină sensibilitate și omenie"; cum îl definește autorul scenariului, Platon 
Pardău. Regia: Lucian Bratu. Casa de filme Trei. Cu: Mihai Cafrija, Valeria 


Sitaru și Ovidiu Moldovan. 


stati o vreme 


1985-Anul Internaţional al Tineretului 
Deviza: 
Participare, Dezvoltare, Pace. 


— Elanul. Fiecare zi e o nouă zi. Poţi s-o 
consideri un nou început. Viaţa înseamnă 
continuă surpriză. N-ai cum să pierzi, totul e 
să știi ce să alegi, chiar și din înfringeri. Şi să 
ai plăcerea riscului. 

— De pildă... 

— Am riscat să dau examen la institutul 


. Agronomic, desi mă pregătisem tot anul pen- 


tru medicină. M-am răzgindit în ultima clij 


şi bine am făcut. Nu-mi plac mediciniștii, în- 


vatá pentru note, trag tare din anul | si abia 
cînd termină cei șase ani încep de fapt să de- 
prindă meserie. La Zootehnie sint poate stu- 
denti mai dintr-o bucată, mai deschiși, mai 
sinceri, ce mai, e altă viață! Dacă ar fi să al 
din nou, tot aici aș da examen și nu doar fi- 
indcă tatăl meu are aceeași meserie. 

— Vorbeai despre colegi. E atit de impor- 
tantă atmosfera din grupă, din an? 

— Vitală. Ca aerul. Dar dealtfel tineri de is- 
pravă pes peste tot, dacă duci viaţă de 
asociaţie. f à i 

— Ce înseamnă această viață? - , 
| — Aș putea la ora prinzului să plec acasă 
sà-mi vàd de treburile mele. Dar imi 
fac ceea ce numim „muncă de asociaţie“. În- 
văț să lucrez cu oamenii, să-i cunosc, să le 
ştiu reacţiile. Munca cu studenţii e pasio- 
nantá. Îţi cere tact și sinceritate; trebuie să 
dai ceva din sentimentele tale celor din jur, 
nu doar sarcini și indicaţii. Trebuie să ai ima- 
ginaţie și intuiţie ca în orice domeniu. Si-sà 
nu uiti că la probleme noi se cer soluţii noi. 
Munca de asociație te învaţă să lucrezi cu 
oamenii și asta e foarte important pentru vii- 
tor. Pot să vă spun că n-am văzut încă, 
într-un film cu subiect din actualitate, activi- 
tatea unui student integrat în viața asociației 
studențești. | 

— Să ne oprim la filme. Începem cu cele 
care ţi-au plăcut... < - 

— Din actualitate? Mliocag in deschidere, 
E atit de aproape fericirea, Croaziera, Proba 
de microfon... Din păcate toate sint mai 
vechi, la noi filmele ajung mai tirziu si, nu 
ştiu de ce, sint programate la intimplare. Nu 
ne considerăm provinciali, dar îi invidiem pe 
bucuresteni pentru faptul cá pot vedea fil- 
mele in premieră și au o gamă mare de spec- 
tacole la alegere. Filme bune au fost si În- 
toarcerea lui Vodă Lăpușneanu și filmele lui 
Sergiu Nicolaescu şi ale lui Alexa Visarion şi 
ale lui Mircea Veroiu, Dan Pifa... Dar un film 
cu și despre stea nu am văzut. Pledez 
pentru un astfel de fil itate: 
$i profunzimea lui. As fi vrut ca filmele des- 
pre tinerii din acești ani să marcheze o posi- 
bilitate de detaşare de filmele cu tinerii anilor 
'50 sau '60 să spunem. „Gaudeamus igitur“ 
se cinta și în '60 și în '70 şi în '80, dar tinerii. 
care-l cintá sint alții, sint... altfel. 


place să 


m, pentru autenticitatea 


— Ce crezi că lipsește in principal acestor y 
filme? y 


— Tensiunea întrebărilor. Nu simţi cà fil- 
mul à pone din acea problemă acută ce l-a 
determinat pe regizor sau pe scenarist să 


pună mina pe uneltele sale pentru a se în- 


treba, pentru a ne întreba. Apoi, le-ar trebui 
acestor filme mai multă naturalețe, mai multă 
prospețime. Și căldură, și fantezie, și haz... și 
zi-lumină de-nvăţat în sesiune și zi-lumină de 
cintat în_tabără.. Şi poeziile lui Marin So- 
rescu.. Si actorii: Horaţiu Mălăele, Mircea 
Diaconu, lon Caramitru... Și actrițele... b 


— Care ar fi trăsătura fundamentală CN 


acestei generaţii, amprenta fără de care fil- - 

mul nu e credibil? ~ 
— Acceleratia schimbării. Tinerii din fil- - 

mele noastre, ċhiar din cele mai recente, par 


* 


mereu cu 5—6 ani în urmă, dacă nu si mai P 


mult. Schimbările nu sint doar ale tehnicii, nu 
tin numai de sistemul informational ci și de 
relaţiile, deprinderile,structurile vieţii coti- 
diene. Cliseul tinărului din filme este osi d 
titul, nemultumitul. Sigur, e ceva adevărat in 


D 


această reprezentare, dar important rámine - 


cum se particularizează ea,in ce fapte se 
concretizează. Unul e tăcut, altul e vorbăreţ, 
unul e timid, altul are aplomb, vedeţi, de 
pildă, o tinără interiorizatá, n-am văzut in fil- 
mele noastre. Nici nu ştiu cum s-ar putea 
transmite pe ecran frămintările ei. Dintre ac- 
trite cred că Valeria Seciu ar putea face un 
asemenea rol. Sint destui tineri care se apro- 
pie cu atenție si lin o 
vatie răbdătoare, chiar mai meticuloasă, in 
ciuda a ceea ce se crede de obicei că tinerii 


. sint um id superficiali. Veniţi în labora- 


toare, în biblioteci, la Asociaţia Studenţilor, 
rintre noi și dăruiți-ne acel 
mult așteptat film despre studenții anilor '85. 


— Ce n-ar trebui să lipsească obligatoriu 


. din acest film? - 


— Zimbetul şi exuberanta. Zimbetul creio- 
nează profiluri de oameni. Contează enorm 
cind incepi ziua cu un zimbet. 


„ROXANA PANĂ 


de lucruri, cu obser- | 


profiluri regizorale 


M ai înainte de a mă lansa în cine ştie ce 
considerații riscante, poate că n-ar fi de pri- 
sos o scurtă trecere în revistă. Oricit de suc- 
cintă, de incompletă chiar, ea are întotde- 
auna avantajul de a oferi o temelie solidă, pe 
spinarea căreia se pot apoi balansa şi edificii 
mai fanteziste. Survolind, așadar, teritoriul fil- 
mografiei lui Dan Pita, sint ușor de recunos- 
cut și de la mari înălțimi contururile unor va- 
riate forme de relief (Se va vedea mai de- 
parte, sper, că limbajul aproximativ aviatic 
nu-i o simplă figură de stil, ci rezultatul unui 
unghi de observație necesar în acest caz). 
Filmele sale de actualitate trasează puncte 
distincte, grupate, pe hartă, cu precizarea cà 
Filip cel bun este cu totul altceva decit Con- 
curs, iar Nefamiliştii, cel mai recent dintre 
ele, cu totul altceva decit amindouă. La rin- 
dul lor, ecranizările sint inspirate din opere 
de referință ale literaturii noastre — din Căli- 
nescu, Agârbiceanu, Duiliu Zamfirescu — dar 
una lingă alta par mai degrabă niște rude in- 
depărtate decit surori bune. Un film cum este 
Dreptate in lanțuri nu-i nici el doar o pată de 
culoare, ci un punct de reper, iar cele două 
westernuri cu aur şi cu ardeleni dau peisaju- 
lui viață si nerv. După cum se vede, chiar si 
de la mari înălțimi, un peisaj isi poate dezvà- 
lui pinà la detaliu bogăţia de relief. 

Şi totuși, oricit de variată, o panoramă tre- 
buie să fie, în ansamblul ei, unitară, armo- 
nioasă; oricît de diferite, la prima vedere, fil- 
mele aceluiași regizor trebuie să aibă și ele 
ceva comun, dincolo sau dincoace de sem- 
nătura lui. Să fie oare numai din pricină cà 
sintem de obicei tentaţi să căutăm pretutin- 
deni principiul unităţii în diversitate? O nouă 
trecere în revistă, mai în amănunt, de dată 
asta, ne va convinge dacă-i așa sau nu. 

Ceea ce reține atenţia la filmele lui Dan 
Pita este o anumită trăsătură a celor mai 
multe dintre personajele sale. zice că e 
unul și același, transplantat în diferite ipos- 
taze, nici că toate au fost croite după chipul 
si asemănarea creatorului lor. Însă că degajă, 
aproape toate, o energie contaminantă, că se 
revarsă de prea multă tărie morală — sau 
imorală! — asta cred că se poate spune. De 


în reluare 
regizorii noștri 


în date și cifre 


Manole Marcus 


|, cinematografia noastră, Manole Marcus 
se remarcă în primul rînd printr-o filmografie 
foarte bogată, ocupind în această privinţă lo- 
cul doi, după Sergiu Nicolaescu. 

Cu 19 titluri realizate în circa 25 de ani, el 
dovedește o productivitate profesională deo- 
sebită, mai ales dacă ținem seama că unele 
din filmele sale au pus probleme complexe 
din punctul de vedere al montării şi organiză- 
rii producției. 

Faţă de datele medii ale cinematografiei ro- 
mânești, filmografia lui Manole Marcus se 
evidențiază, de asemenea, prin ritmicitate și 
constantá, prin siguranţă in abordarea tema- 
ticii si în alegerea colaboratorilor. Observăm, 
de pildă, că șase filme, realizate consecutiv, 
sint rodul colaborării cu scriitorul Titus Po- 
povici, alte trei, precedente, cu loan Grigo- 
rescu. La ultimele sale realizări, colaborarea 
se caracterizează mai curind prin variaţie, dar 
oricum se bazează pe nume de reputație ale 
literaturii române, ca lon Băieșu, Fănuș 
Neagu, Augustin Buzura. 

Tematica social-politică deţine un loc pre- 
ponderent în peliculele regizorului, fiind 
abordată cu seriozitate, cu simt al echilibrului 
în alegerea mijloacelor de expresie. În acest 
sens, sint semnificative mai ales filmul-frescă 
asupra mediilor muncitoreşti din România 
anilor '30, Cartierul veseliei şi producţia de 
largă respiraţie epică şi de dezbatere politică. Pu- 
terea şi adevărul. La categoria filmului politic, 


la cele dintii secvenţe, facem indirect cu- 
nostintá cu arhitectul loanide,asa cum îl bir- 
fesc, îl admiră, il invidiază, îl ocolesc — in 
lipsă! — cei presárati, la distanţă, în jurul lui. 
Ne este astfel prefațat personajul însuși, pen- 
tru ca întreaga lui evoluţie de după aceea să 
respecte punct cu punct datele preliminare. 
În raporturile și confruntările cu ceilalţi, cu 
Gavrilcea, de pildă, sau chiar cu fiul său Tu- 
dorel, — alte fațete, mutilate, ale aceleiași 
puteri, împinsă însă pină la fanatismul obtuz 
— bietul Ioanide își demonstrează, pe rind, 
tăria de spirit şi de caracter, generozitatea şi 
siguranța de sine. Rebengiuc, în Tănase Sca- 
tiu, creionează, cu alte „mijloace, in alte di- 
mensiuni, același portret al puterii descătu- 
sate. Grosolan, desigur, abuziv si necioplit, 
burghezul parvenit are totuși o forță ce nu i 
se poate contesta. „Voi aveți titluri, eu am 
bani. Ai bani, ești boier”, sună filozofia s: 
convingerile de viață ale lui Tănase Scatiu 
Moartea sa, în final, este de fapt sfirsitul une: 
forțe care nu poate fi nimicită decit de alta 
mai puternică. Înconjurat de țărani, încercuit 
de ei, fără nici o șansă de scăpare, el nu în- 
cetează să strige: „Ce căutaţi aici? Plecati din 
curtea mea!" Mai e nevoie să precizez că fi- 
gura unui haiduc, pe numele sáu Pantelimon, 
hotărît să facă pentru totdeauna dreptate, 
chiar și atunci cind ea sau el se află „în lan- 
turi“, se integrează cu drepturi depline in 
aceeași categorie a oamenilor dăruiţi de la 
natură cu o energie ieșită din comun? 
Să nu ne lăsăm, așadar, inselati de apa- 
rente nici în alte filme. Dacă Mircea Diaconu 
se numește, de pildă, Filip cel bun, asta nu 
înseamnă cà este, prin definiție, si blind, si 
naiv, si credul si așa mai departe. E-adevárat, 
e cam firav, are si o figură senină, mereu 
zimbitoare, însă un om care îndrăzneşte să 
se incaiere cu un huligan pentru o fată nu-i 
deloc un om slab. Ca dovadă, pină la sfirsitul 
filmului demonstrează cu prisosinjà că stie 
foarte bine ce vrea; tot asa cum, in Concurs, 
Claudiu Bleontz demonstreazá cá stie ce nu 
vrea. Nu vrea cu nici un chip să adere la gru- 
pul celor rătăciţi in pădure și nici să fie mar- 
tor la murdăriile dezgropate sub pretextul 
sincerităţii. Divorțul, ruptura dintre tinár si 


acesta rămine pină la ora actuală titlul de re- 
fetintà al cinematografiei românești. 

Manole Marcus deține de asemenea prima- 
tui unor inițiative: Străzile au amintiri a fost 
primul nostru film realizat integral în decor 
natural, iar scurt metrajul Într-o dimineaţă, 
turnat în 1959, primul nostru film în cinescop. 
acest scurt metraj şi-a făcut debutul pe ecran Ha- 
rion Ciobanu, iar lung metrajul Nu vreau să mă 
insor l-a relansat pe Toma Caragiu (după o 
surtă apariţie in Nutărul roșu). 

În ce privește debutul lui Manole Marcus 
însuși, el s-a produs în tandem. Amintim că 
lucrarea sa de diplomă La mere, semnată îm- 
preună cu lulian Mihu, ca d primul lung me- 
traj Viața nu lartá, realizat în aceeași compa- 
nie, sînt momente importante ale cinemato- 
grafului românesc din deceniul șase. 

Manole Marcus a repurtat o serie de suc- 
cese în competițiile nationale si internationa- 
le: Cartierul veseliei — Premiul de regie la 
Festivalul de la Mamaia, 1965; pentru același 
film, lon Besoiu a primit premiul de interpre- 
tare masculină; Zodia fecioarei — Diploma 
de onoare la Festivalul internațional de la 
Barcelona, 1976; Puterea și adevărul — ma- 
rele premiu al Asociaţiei Cineaștilor din 
România, 1972. Filmul a fost selecționat de 
Festivalul de la Venetia, 1973; Orgolli — pre- 
miul special la Festivalul de Cruce roşie de la 
Varna, 1984. 

De-a lungul anilor, realizatorul a desfășurat 
$i o activitate publicistică, fiind prezent cu ar- 
ticole in revista „Cinema“; doi ani a fost asis- 
tentul lui Victor Iliu la catedra de regie de la 
IATC, la clasa in care, printre alți studenti, 
erau și regizorii de azi, Dan Pita și Mircea 
Veroiu. 


În ceea ce privește succesul de public, pe 
primele locuri se situează o comedie şi un 
film de aventuri (Nu vreau să mă dr si 
Capcana), genuri care de regulă înregis- 
trează succese oriunde pe piața internatio- 
nală. Este de remarcat însă că în categoria 
cu box office foarte bun se înscriu și pelicu- 
lele -social-politice Cartierul veseliei, Puterea 
şi adevărul, Actorul si sălbaticii, Omul care 
ne trebuie. Cum se poate observa din tabloul 
alăturat, succesul de public al ultimelor pro- 
ducţii este mai modest, dar avind în vedere 
cà ele sint încă în difuzare, este de așteptat 
ca numărul de spectatori să crească. 

În cazul lui Mitică Popescu, cifra reflectă 
rezultatul difuzării numai în București si se 
atlă în categoria de succes mediu — situaţie 
datorată, poate, și „concurenţei“ spectacolu- 
lui muzical cu același titlu, bazat pe aceeași 
sursă literară, de la Teatrul Mic. Oricum, 
dacă această explicaţie poate fi luată în 
seamă pentru București, ea nu mai e valabilă 
pentru restul țării, unde difuzarea continuă în 
cursul anului. 

În prezent, Manole Marcus se află în pregă- 
tire cu un nou film: e vorba de o comedie li- 
i Suflet de doi bani, după Petre Sálcu- 
leanu. 


Mihai DUTA 


A {vw 


Evoluții la înălțime 


grup erau de mult inevitabile. Concurs este 
de altfel, în întregul său, prin el însuși, un 
film puternic, străbătut de la un capăt la altul 
de încrederea în resursele nobile ale omului, 
ceea ce îl ridică la nivelul marilor perfor- 
manfe. lată cum, la sfirșitul unui lung șir de 
exemple elocvente, la premiza expusă deja se 
poate alipi și o concluzie: regizorul își caută, 
pesemne, cu bună știință mediile diverse și 
subiectele care nu sint surori gemene. Are 
mai multe șanse așa să descopere eroii pu- 
ternici de care se simte atras. 

Ca să poti stăpini insă o lume atit de vo- 
luntară, ai nevoie de spaţiu si răbdare. Spaţiu 


Dan Pifa o personalitate 
afirmată chiar de la debut 


Scenariul 


— ca să te poți mişca tu însuți în voie, răb- 
dare — pentru că te așteaptă un drum lung și 
greu. Sint exact instrumentele pe care Dan 
Pita le minuieste cu dezinvolturá. De regulă, 
în filmele sale aparatul se mişcă lent, fără 
grabă, e lăsat să se plimbe agale, în unghiuri 
largi. Numai din cind în cînd, cite un prim- 
plan explodează tăcut, asurzindu-ne. Altfel, 
cadrul rămine de cele mai multe ori calm, 
într-o expectativă care nu-i nepásare, ci nu- 
mai linişte și așteptare. Nici în momentele 
cind intervin scene încordate, violente chiar, 
aparatul nu se amestecă, nu se precipită, nu 
se agită. El continuă să asiste, ca un martor 
ocazional, curios fără a fi nerăbdător. Este 
probabil procedeul cel mai potrivit pentru a 
surprinde atit detaliile cit si întregul, dintr-o 
grijă firească de a nu scăpa cumva pădu 
din pricina copacilor. 

Tot asa, pentru a-ți asigura o vedere de 
perspectivă nu poti sta neclintit în apropierea 
tuturor întimplărilor. E nevoie de o distantare, 
ca să le poţi cuprinde, și de o proiectare la 
înălțime, ca să le poti urmări. Ochiul atotvă- 
zător al creatorului nu-i poate supraveghea 
pe cei cărora le-a dat naștere decit de la inál- 
țimea autorităţii sale şi nu-i poate iubi decit 
de la o anumită distanţă. lar distanţa este, la 
urma urmei, tot un fel de înălțime, numai că 
măsurată pe orizontală. Avantajele sint ace- 
lea că te poti ocupa în egală măsură de toli 
și cà, deci, poţi interveni în orice moment 
exact unde si cind e nevoie de tine. Aşa se și 
explică, pesemne, pe de o parte, marea bo- 
găţie a reliefului uman peste care tronează 
Dan Pita, iar pe de altă parte armonia și soli- 
ditatea întregului, a împărăției sale. 

N-aș vrea, firește, să las impresia că reabi- 
litez cumva teoria creatorului atotputernic și 
atotştiutor, suveran discreţionar peste tárimu- 
rile cucerite prin opera sa. Cu atit mai mult, 
cu cit o teorie, fie și clasică, suferă frecvent 
amendamente în vremurile moderne. Despre 
clasic și modern, în filmele acestui regizor 
chiar, s-ar putea scrie de altfel cel puţin încă 
un articol, iar eu n-am decit unul la dispozi- 
ție. O mărturisire aș mai putea face, totuși: 
am simţit nevoia, văzindu-i filmele, să mă 
inalţ, să mă ridic în scaun, aveam impresia că 
așa m-aș afla mai aproape de el, că aș putea 
vedea mai bine, pe cit posibil chiar totul. 


Dumitru MATALĂ 


Anul 


premierei Spectatori 


Interpreţi 


lulian Mihu, 
Manole Marcus 


Viaţa nu iartă 
(co-regie) 


Ie Duţu. Nicolae 
Praida. Angela Chmwaru, 


Romulus Neacşu 1.217 000 


Nu vreau să mà| Manole Marcus 


loan Grigorescu 


inna Petrescu. Ştelan 
Tapalagă. Toma Cara- 
giu, Maria Dumitrache- 


Caraman 3.031.000 


Antoaneta Glodeanu. Val 
Paraschiv. Toma Cara: 
giu, Constantin Dinu 
lescu 


1.973.000 


loan Grigorescu 
Manole Marcus 


Tani Cocea Ilarion Cio- 
banu, Toma Caragiu, 


Ana Szeles, lon Besoiu 2.587.000 


Zodia Fecioarei Mihnea Gheorghiu 


loan Grigorescu 


wAna Szeles. Sorin Pos- 
telnicu,  loana  Bulcă, 


Gilda Marinescu 1.456.000 


Mircea Albulescu. Jean 
Constantin, Ana Szeles 


Puterea Titus Popovici 
şi adevărul 


(2 serii) 


Títus Popovici 
Petre Sálcudeanu 


| Consprrapa 


Mircea Albulescu, lon 
Besoiu, Amza Pellea 
Octavian Cotescu, Lazăr 
Vrabie 2.483.000 
Victor Rebenciuc Fory 
Etterie, Mariana Mihuţ, 
Clara S ebük ,. 


1973 1.783.000 


Titus Popovici 


sălbaticii 


Titus Popovici 
(2 serii) 
Operaţiunea Titus Popovici 
Monstrul 


Virgil Mogoş 
Manole Marcus 


Fănuş Neagu 


Departe de 
Tipperary 


Actorul şi 


film de montaj antologie a filmului muzical românesc 


Toma Caragiu, Mircea 
Albulescu, Margareta 
Pogonat, lon Besoiu 


Toma Caragiu, Marin 
Moraru. Octavian Co- 
tescu 


Victor Rebenciuc, Mihai 
Dobre. Maria Chira 


Marion Ciobanu, Jana 
Borea, Catrinel Dumi 


trascu, Marga Barbu 2 075 000 


Marcel lureg, Enikă Sz+ 
laghy, Catrinel Paraschi- 
1.631.000 


vescu 


Augustin Buzura 


Liviu Timbus 


Ecranizare după Camil 
Petrescu, de Dumitru 
Solomon 


| nmulescu 


Victor Rebencmuc, Cris- 
tina Deleanu, Nicolae 
Praida, Matei Alexandru 


865.000 
1.078.000 
624.000 


45 000 


Catrinel Dumitrescu, lon 
Caramitru, Tudor Fil 
mon, Violeta Andrei 


Mircea Jida Micaela. 
Caracas. Constantin Di- 
Tudor Filimon 


Trei initiale mereu emotionante: D.I.S. 


Cu D.I. Suchianu 
in goaná 


D in volumul „Stele și luceferi" al Profirei 
Sadoveanu apărut în 1937 şi prefațat de Ge- 
orge Călinescu, — volum reeditat în 1969 — 
am ales citeva fragmente din interviul portret 
pe care scriitoarea îl face lui D.I.S. 


Apăs pe un buton: D.I. Suchianu apare 
alergind, spre masa noastră. Nici n-am vreme 
să mă uit cum arată. 

— Scuzaţi-mă numai o clipă. Am de dat un 
telefon. 

Şi dispare pe dată, tot în fugă. 

La locurile noastre, am rămas aşteptind. De 
pe terasa de piatră, privim la valurile meca- 
nice ale bazinului Lido. 

— Nostimă apariţie, nu este așa? — îmi 
spune prietenul care mă adusese. 

— Da. Pusă la cale parcă de un regizor ci- 
nematografic original. Îmi închipui că pe-aici 
pe undeva, in apropiere, vor fi fiind niscaiva 
operatori, filmind. 

Si privesc de jur-imprejur, ca să-i desco- 
păr. 
— N-am lipsit prea mult, nu este așa? ră- 
sună la urechea mea un glas. 

Mă întorc. Omul electric se inapoiase, si se 
așezase pe scaun şi acuma suna de zor un 
chelner: s 

— Adu-mi te rog, un ac cu aţă neagră. Re- 


..Mà uitam la dinsul. Părea un tinerel de 
douăzeci și ceva de ani. 

Un cap mic, cu trăsături fine. Colorit de 
copil hrânit cu lapte si fructe. Ochi albaștri, 
păr blond de un portocaliu palid. Pe figura 
extrem de mobilă, veșnic în mişcare, privirea 
singură era rece, pătrunzătoare, tăioasă 
chiar; ea singură se acordă cu intelectul rafi- 
nat și matur al proprietarului ei; restul apar- 
tine vioiciunii neobișnuite si iufelii de spirit 

Am deschis gura sá vorbesc. 

— Cred că știți... Dacă aţi vrea să-mi ràs- 
pundeţi la citeva întrebări... 

— Cum nu, cu plăcere, imi răspunse acto- 
rul meu principal. Nu-i nici o grabă, nu? 

Apoi sculindu-se brusc, în poziţie de ple- 
care: 3 

— Nu luaţi o baie? Cred c-ar fi strașnic. 
. Dispáru. Apáru. Fácu culbuta în bazin. 
inotà. Apoi ieși, respirind puternic. 

— O clipă. 

Veni imbrácat. 

— Mă întreb tocmai cu ce să încep... luai 
eu iar hotărirea să-l atac. Aţi vrea să-mi spu- 


— Despre prietenie: cred că nu poate 
exista între doi oameni de același sex: pentru 
că, după cum spune Bergson, conversaţia 
este „des échanges silencieuses des pen- 
sées" și cere numaidecit o înfiebintare fizio- 
logicà, pe care nu o poate da decit dragostea 
fizică. 

Noroc şi nenoroc; nu există după mine o 
idee mai antipatică decit asta. Sint convins 
că orice om poate obține ceea ce dorește, cu 
condiția să vrea tare. Întimplările favorabile 
există în jurul tău, totul e să știi să le desco- 
peri și să le utilizezi. 


..— Aş vrea să-mi lămurești cind ai ince- 
put să scrii? 

— Hm! făcu omul electric, pornind iar la 
drum, printre tufisuri și copaci. Am debutat 
cu un studiu asupra lui Thomas Hardy. | l-am 
citit lui G. Ibrăileanu $i el m-a sfătuit să-l pu- 
blic la „Viața românească”. 


— Nu întreb de cinematograf, pentru cà 
avem ocazia să citim articolele dumitale, in 
care îţi expui admiraţia, ideile și sugestiile. 
De asemeni, să ascultâm și conferințele de la 
radio cu subiecte așa de interesante. Aș vrea 
să știu însă dacă iti place pictura modernă? 

— Da. Găsesc după cum a spus si Paul 
Soudey, că rolul picturii e să transforme, iar 
al cinematogratului să copieze. 

..Ce fel de literatură preferi, domnule Su- 
chianu? — l-am întrebat iar, îndărătnic. 

— Basmele, îmi răspunse fără șovăire. Este 
unul mai cu seamă, nu știu dacă cunosti, in 
colecţia Ispirescu; se numește „Tinerețe fără 
bátrinete și viață fără moarte“. ll găsesc pur 
şi simplu extraordinar. Are o idee atit de sub- 
tilă si concepția asupra vieții şi-a morţii se ri- 
dică la culmi filozofice și artistice uluitoare. 


Profira SADOVEANU 


S-a născut odată cu cinematograful. Și a trăit 
cu pasiunea de a-l demonstra ca artă, tuturor 


Omul 
de duh 


A... om cu atita știință de carte cinema- 
tograficà si atit talent critic avea un suris in- 
terior permanent. Sintem îndreptăţiţi a-l 
evoca pe D.l. Suchianu si ca umorist — în 
sensul unei inteligente ascuţite in care se 
află, congener, precipitatul psihic superior al 
ironiei. Era un pamfletar pasionat, cu un simt 
unic al umorului — cum a scris, inspirat, Ro- 
mulus Vulpescu. Chiar şi tăcerea lui per- 
plexă, cu sprincenele circumflexe si ochii al- 
bastri mijiţi in fata stupidităţii, îl făcea pe pre- 
opinent să se simtă stinjenit și timorat, bânu- 
ind dizolvanta replică iminentă. Cind îi dis- 
plăcea profund vreun film, analiza incisivă a 
peliculei devenea scinteietoare. Era pus me- 
reu pe ripostă persiflantà, dar nu din invidie, 
nici din ranchiuná, ci din uimire. Îl uimeau, 
pur şi simplu, impostura, semidoctismul im- 
portant, pálávrágeala în dorul lelii. Un dictio- 
nar al comicului ar trebui să includă citeva 
din sintagmele lui zeflemiste — care-i amuza- 
seră copios şi pe Ibrăileanu, pe Stere, pe Ra- 
lea, — sau din cuvintele inventate în focul 
polemicilor mai recente: lfosard, belepoc 
(„fiecare țară şi-a avut, nu-i aşa, belepocul 
ei"), prostul complex, cretinismul bine dis- 
pus, bragagiul cultural, ne-secretul („taina ta, 
pină ce se coace și-o împărtăşești tuturora“), 
imbecilitatea sumbră. 

A efectuat anatomia gagului cinematogra- 
fic cu cea mai mare pătrundere. Și cu origi- 
nalitate, căci o sávirgea rizind și determinin- 
du-ne să ridem, nu se lansa în teoretizări 
scorțoase. Minuia cu dexteritate paradoxul, 
într-un joc continuu al deșteptăciunii amu- 
zate ea insăsi de ceea ce poate inventa, enig- 
miza și desluși. Vedea în ris mai cu seamă un 
simptom de superioritate a umanului și-l cita, 
în acest sens, pe Aristotel, ce socotea hoho- 
tul un acompaniament vocal al triumfului. 

Intervenţiile sale în discuţii nu erau nicio- 
dată mohorite sau prăpăstioase, nu cunoștea 
pesimismul ca stare de spirit, supărările îi 
erau vremelnice, sentimentul stenic — pe 
care îl insufia și altora — perpetuu, vivacita- 
tea — o energie motrice. Avea harul discuţiei 
vesele și COENS cel făcea — chiar și 
cind monologa îndelung — să devină centru 
polarizant într-un grup. Ca să poli sclipi in 
societate — igi mărturisea Stendhal un gind, 
în „Jurnal“ — trebuie să acumulezi un fond 
de conversaţie comică. Din acest punct de 
vedere, am putea spune că Suchianu avea un 
depozit imens, bizuit pe verva sa înnăscută și 
pe o erudiție impunătoare, pe care insă natu- 
raletea și lipsa orgoliului — ce-i ofeteste pe 
atiția stiutori de citate cu bucata — o făcea 
un bun accesibil tuturor. 

Nu vorbea despre moarte. A scris, cu incin- 
tare, pină în ultima lui săptămină. 

Cred că și noi vom mai vorbi multă vreme 
despre viaţa lui și nu despre incetarea ei. 


Valentin SILVESTRU 


Cursul va dura 
patru ani... 


A şa ne anunţa pe noi, studenţii din cen- 
trul universitar București, în primăvara anului 
1979, cu un calm imperturbabil, „Domnul Ci- 
nema", prof. D.I. Suchianu, la inaugurarea 
„Lecţiilor de muzeu si regie cinematografice“ 
de la Casa Studenţilor. Avea pe atunci 81 de 
ani, dar entuziasmul octogenarului iremedia- 
bil îndrăgostit de cinema era egal cu suma 
celui al publicului de 800 de studenţi prezenți 
de fiecare dată în sală. 

Apărea imbrăcat într-un costum impecabil, 
cu Legiunea de onoare ca o minusculă ga- 
roafă roșie la butonieră, mereu cu altă ele- 
gantă cravata de mătase, cu o romantică pă- 
lárie cu boruri largi, amintind de Van Gogh, 
cu ochelari mari, regri à la Garbo, iar iarna 
cu un palton retro, care ne aducea aminte că 
el aparținuse și altor vremuri. 

Apoi se așeza picior peste picior in fata mi- 
crofonului, isi scotea ochelarii negri dezvălu- 
ind albastrul ghiduș al privirii şi incepea să 
vorbească, mai bine zis ne strámuta cu totul 
in sfera filmului. 

Deși ar fi putut improviza zile si nopţi in 
sir, întotdeauna venea pregătit, puncta pe o 
foaie temele, pentru a nu-i scăpa vreuna in 
potopul de idei ce se succedau în mintea sa, 
incă mai rapid decit celebrul său debit verbal, 
dacă așa ceva se poate imagina. Trăgea aer 
in piept ca o primadonă cind ia o acută, de- 
clama ca un actor mare, ba chiar intra în pie- 
lea personajelor ce aveau mai apoi să apară 
pe pinza ecranului. Și totul scinteia, miracu- 

i de inimitabilul sáu umor. 

Ne-a învățat cu răbdare ce e inselarea și 
dezinselarea, ce-i povestea bis, cum să acce- 
dem la fericirea durabilă de a descoperi o 
scenă cheie, o nestemată cinematografică. 
De fiecare dată, vroia să ne împărtășească 
totul, cu o generozitate nelimitată. De altfel, 
singura răsplată pe care a cunoscut-o profe- 
sorul pentru duminicile consacrate ani de zile 
studenţilor au fost ropotele de aplauze, aten- 
ya încordată cu care îl urmărea acest public 
atit de tinăr și de obicei foarte agitat, hoho- 
tele de ris care cutremurau sala la poantele 
irezistibile ale originalului conferenţiar. lar 
intr-o zi, s-a așezat la pian și s-a acompaniat 
ca un profesionist, cintind cu o voce justă și 
agreabilă „Ich bin von Kopf bis Fuss auf 
Liebe eingestelt", cintecul Marlenei Dietrich 
din Îngerul albastru. Marlene pe care a admi- 
rat-ọ cel mai mult dintre toate starurile. 

Si apoi urma filmul. Maestrul se bucura de 
fiecare dată de parcă îl vedea in premieră 
mondială. 

Da, profesorul Suchianu s-a ţinut de cu- 
vint. Cursul său a durat, într-adevăr, patru 
ani, 

lar acum, cind doar amintirile noastre ii 
mai pot reconstrui imaginea, tot de la el am 
învăţat că durerea unei mari absențe se poate 
alina doar văzind filme. Sute și mii de filme! 


irina NISTOR 


Profesorul 


|, avionul spre Riga era cald și bine, ne 
zimbea o stewardesă si ne îmbia cu niște li- 
monade iar toată lumea se facuse comod. In 
afară de profesor. El nu-şi lepádase nici tren- 
cicotul, nici pălăria. Zicea că-i este frig, cà 
trage si că in definitiv așa îi place lui. Sint ci- 
tiva ani de atunci. Vreo şapte. Era si Sidonia 
Caracaş care avea o grijă maternă de noi și 
ne întreba dacă nu vrem ceva, ca si cind 
acolo, în avion, ar fi putut să ne și dea de-am 
fi vrut ceva. De la un moment incolo, profe- 
sorul — care la decolare fusese cam agitat și 
speriat — avea chef să povestească. Dar nu-l 
puteam asculta decit eu și Sidonia. Ceilalţi 
nu înțelegeau limba noastră, a lui, care nu 
știa să vorbească încet ci doar pentru o sală 
intreagă, plină si ascultătoare. li plăcea să 
vorbească publicului. Se încingea, se avinta 
ca împotriva unor valuri, i se aprindea imagi- 
natia, descoperea amănunte la care nu se 
mai gindise demult si era incintat cà ii vizita- 
seră memoria. li plăceau amănuntele picante, 
paradoxale, zurlii. Le cita si ridea ascuţit, în- 
ghitindu-si vorbele pe care totuși nu le lăsa 
să se prăpădească. Le pescuia din aluneca- 
rea lor sí le re-pronunţa — în silabe, în to- 
rent, tăiate de risul mai puternic decit el. Ne 
spunea ceva despre tatăl său și nu știu ce 
farsă pe care o făcuse el amicului sáu Cara- 
giale. N-am putut-o reţine pentru că D.I.S. tot 
se mai veselea din toată firea cind o povestea 
— acum după atijia și atilia ani — şi avea 
convingerea că printre hohote vom înţelege 
şi textul și contextul. Nu l-am înțeles dar am 
păstrat imaginea unui octogenar atit de tinăr 
și atit de cochet cu virsta lui incit atunci cînd 
cineva l-a întrebat citi ani are, a răspuns: 
„Uite ce e, mai intii să ating suta și pe urmă 
mai stăm de vorbă!“ 

Suta n-a atins-o profesorul și nici n-a mai 
stat de vorbă. În ultima vreme îl loviseră ne- 
cazuri mari. L-am mai zărit nu prea demult. 
Nu mai era în cămașă de tenis și cu racheta 
în sacoșă. Era îmbrăcat într-un costum prea 
gros pentru anotimp și purta aceeaşi pălărie 
ca în avion. Nici vesel nu mai era și nici nu 
se mai uita la toate din jur. Mergea cu capul 
în pămint şi, parcă, avea ceva de vorbit cu 
sine însuşi. Abia l-am recunoscut. Ce-l 
schimbase așa pe profesorul Suchianu știam 
şi-l intelegeam. Pierduse în ultima vreme pe 
mai toți cei apropiaţi și dragi: pe Catinca, pe 
Petruţ si pe fiica lui, pe Teţi. Exploziile de 
optimism se mistuiserá, peroraţiile despre 
cărţi, filme si oameni lăsaseră locul unui mo- 
nolog întors spre sine. Nu se mai uita ca să 
comenteze tot ce vedea, nu mai avea ochi 
pentru spectacolul lumii pe care el nu-l pri- 
vea ca oricine si din care făcea intotdeauna 
un film fără peliculă, cu personaje intotde- 
auna fenomenale — pentru că profesorul ve- 
dea fenomenal — cu întîmplări niciodată ba- 
nale, pentru că profesorul transforma totul, 
pină si banalitatea, in eveniment. Nu se uita 
decit în jos si parcă mi l-am amintit în cli 
decolării cind era speriat și nu s-ar fi d r- 
tit de nimic: nici de pălărie, nici de haina de 
prisos. Începuse poate o altă decolare, mai 
lungă, mai plină de spaime și mister. Eu il 
păstrez pe cei împreună cu care am aterizat 
atunci și timp de citeva zile am bătut orașul 
în sus și în jos, ba chiar si marea agitată, 
de-a lungul plajei de la Riga, cind profesorul 
era convins că o să ajungem cu vaporașul 
acela tramvai pină la Stokholm de unde ne 
vom înapoia în citeva minute. 

A plecat și profesorul Suchianu? Eu nu 
cred. Nu aș vrea să cred. . 


Mircea ALEXANDRESCU 


Printre oamenii 
scenei românești (În 


plan: Emil Botta) 


scrisului si 
prim 


- intilnire cu Tihonov, azi, înseamna 
chiar mai muit decit un film cu Tihonov. E ca 
și cum i-ai stringe laolaltă pe Andrei Bolcon- 
ski, pe Stirlitz, cel din serialul TV 17 clipe ale 
unei primăveri, pe marinarul din Tragedia op- 
timistă, pe unul din Cel care au luptat pentru 
patrie, pe stápinul si prietenul lui Bim, ureche 


neagră, si pe mulli alții (se numără cu zecile). | 


le-ai putea pune întrebări si ei i-ar povesti, 
fiecare pe rid, dacă nu totul, oricum ceva 
esenţial despre ei, și din răspunsurile lor ai 
putea face un film al tău despre Tihonov, al- 
tul decit Profesiunea „actor“, documentarul 
prezentat colegilor cineaști din România și în 
- care, e drept, vedeam ulița copilăriei, părinţii, 
şcoala, institutul, momente din mai vechi şi 
. mai noi pelicule, foști profesori abandonaţi 
amintirilor, dar din toate se întrupa actorul. 
În sală însă, lingă noi, se afla omul. Şansa nu 
trebuia pierdută. „Siînteţi fericit, Viaceslav Ti- 
honov?" lansează cineva, îndrăzneţ, prima în- 
trebare. Tihonov tace; Amuzat, îngindurat, 
grav. Un prim plan de zile mari. Noi toți, gaz- 
dele. (in majoritate critici de film), așteptăm 
răspunsul. E curios să-l afle si celălalt oas- 
pete, Andrei Zorki, critic la revista „Sovietski 
Ekran". N-a urmat un singur răspuns. 
Printr-o subtilă încrengătură de racorduri, 
toată discuţia a revenit, obsedant, la această 
primă și fundamentală chestiune. 
` „Fericirea? Un fenomen complex, greu de 
. apreciat (Incepe serios Tihonov). Citeodatá 
ea se înalţă pe ruine. De fapt n-o poti aprecia 


decit in perspectiva trecerii timpului. Trăiești - 


un moment, ca acesta de pildă, nu-ţi vine să 
spui: „Da, sint fericit“. Apoi, eşti undeva de 
parte în spaţiu și timp și, gindindu-te la 
aceste clipe, exclami: „Ce fericit eram 
atunci!“ Privind înapoi, aș putea să mă consi- 
der fericit. Am fost un norocos, am intilnit în 
drumul meu oameni interesanţi, îndrăgostiți 
de meserie, profesori, regizori care m-au des- 
coperit, am întiinit scenarii, texte bune - 
Tolstoi, Cehov, Vișnevski... Mă tem de cuvin- 
„tul fericire. În cele din urmă, ea presupune 
un popas, un bilanţ, ori viață înseamnă sà 
urci mereu. Ceea ce pot spune cu certitudine 
este că dacă ar fi s-o iau de la capăt, m-aș 
strădui să trăiesc încă o dată aceeași viață cu 
greul ei, cu pauzele ei. Pentru noi, actorii, 
. pauzele, așteptările, sint cele mai chinuitoare. 
Pină la 29 de ani am făcut numai teatru. Ros- 


toțki m-a descoperit și îi sint recunoscător nu | 


numai pentru filmele în care m-a distribuit. 
dar si pentru că descoperirea lui a dus la 
.„Bolconski. A 

Temeiuri să nu ajung actor de film au fost 
destule. Materialul de construcție pentru toți 
creatorii de artă e cutremurul interior pe ca- 


Piatră de hotar în filmografia lui Ti- 


honov: Andrei Bolkonski din Război şi 


pace de Serghei Bondarciuk 


Cititorilor revistei Cinema 
un cordial salut din Moscova. 
Viaceslav Tihonov 1985 


^ei e CLM & tr 


T 


La Bucureşti oaspete al Asociaţiei cineastilor: 
Tihonov cu Gopo 


Dacă ar fi s-o iau de la capăt, 
m-aş strădui să trăiesc aceeaşi viaţă, 
cu greul ei cu aşteptările ei. 


re-l trăiește omul in accidentele biografice. 
Bagajul meu de viaţă aș putea spune că este 
bogat. Greutățile au început odată cu decian- 
şarea războiului în '41. Aveam 13 ani. Viaţa 
fericită a copilăriei s-a rupt brusc, taţii au 
plecat pe front, educatorul nostru a rămas 
strada. -De atunci am tatuajul de 2 mină, 
permisul de intrare in societatea băieților de 
pe ulița noastră. Norocul meu a fost cà 
mi-am scris numele: Slava. Mulţi şi-au scris 
nume de fete și au fost nevoiţi să le refacă de 
mai multe ori... 1 
Au urmat anii de institut; unde... n-am in- 
»trat de prima oară, nefiind ,fotogenic". Eram 
convins că ceva nu e în regulă cu fața mea. 


În perioada aceea — se termina razboiul — 
institutele de la Moscova căutau băieţi. Ală- 
turi de V.G.I.K. (institutul de teatru si film) 
era un mustăcios care te trăgea de minecă să 
vii la aviaţie sau la construcţii, nu la teatru: 
„ce, asta-i meserie de bărbat?“ Tot din lipsa 
de băieţi, m-au primit — experimental — si 
cei de la V.G.I.K. Gindul că s-ar putea să nu 
fiu bun, fotogenic, mi-a dat, cred, un impuls 
mai mare în anii de studiu. Dar după in- 
stitut... nici un film. Colegii mei filmau unul 
cite unul și eu stăteam. A apărut panica. Ce 
fac? Multi dintre noi s-au pierdut pe drum in 
această așteptare. Pe mine m-a salvat teatrul, 
„Teatrul actorului de film". Fiecare om are la- 


Profesiunea actor, după 40 de ani de film: 


Contribuţii la-un posibil profil cinematogra- 
fic! Nouă opinii, valabile cel puţin pină la ur- 
mátoarea intilnire cu actorul ce le-a formulat. 
Așadar, ce crede Tihonov despre: 

Un film bun: ...„cere intotdeauna să fie exa- 
minat pe mai multe nivele; ai vrea să-l mai re- 
citeşti ca pe o carte bună, chiar dacă nu esti 
de acord întrutotul cu afirmatiile lui." 

Controversă: „O cinematograne cu filme 
care iscá discuţii, e vie, trareste." 

Condiţia de vedetă: „După 40 de ani de 
meserie, ar fi dureros sà nu mà stie lumea. 
Dar se mai întimplă... Odată, mergeam grăbit 
pe Kalinin Prospekt, si o femeie văzindu-mă, 
a exclamat speriată: „Oi!' Era limpede, nu 
ter cu imaginea mai veche din amin- 
tirile ei". ; 

Metafora cinematogratică: „Ştiţi cum se ob- 
tine metalul preţios? Multă rocă, multă trudă 
și la sfirsit, puţin metal rar. Asta a făcut Evtu- 
șenko în filmul său Grădiniţa de copii. E 
acolo o secvenţă din istoria anilor de război, 
care pa emoționat prin imaginile sale poe- 
tice. În Siberia, într-un sat, unde toți se cu- 
nosc între ei, mai multe perechi de tineri fac 
nunta în aceeași zi. Tot satul petrece, fetele 
sint îmbrăcate mirese, cu vălul pe cap. A 
doua zi dimineaţa, băieţii pleacă pe front; fe- 
tele îi conduc, îmbrăcate de lucru, cu pu- 
toaice uzate, si pislari, dar pe cap cu vălul de 
mireasă alb, proaspăt...” 

Profesiunea de actor: „E a unui singuratic. 
Îţi cere să te dăruiești cu totul, indepártin- 


du-te de multe ori de casă, de cei dragi. Ma 
conving de lucrul acesta ori de cite ori am 
roluri importane, lucruri grele de care de- 
pinde reușita filmului“. 

: „Să nimerești un scenariu foarte 
bun şi un regizor care să creadă în tine, sa 


vadă în tine mai mult decit ceea ce ştii tu în- 


suţi cá poţi da". " 

Succes: „Probabil, aprecierea o dă numai 
timpul. E destul de riscant să pui etichetă de 
la început. De aceea cred că profesiunea de 
critic de film e destul de complicată. Vezi 
succesul mondial pe care l-a avut Moscova 
nu crede in lacrimi, film care la noi a fost pri- 
mit la inceput cu rezerve." 

Teatru-film: „Cred că asistăm la un proces 
de intrepâtrundere intre cele doua arte: teatrul 
e gata să foloseasca mijloace ae expresie aie 
filmului (proiecţii pe scenă), iar în unele filme 
apar evidente mijloace teatrale (în mizan- 
scenă, mai ales). Pe toti — teatru și film — 
ne înghite televiziunea.“ 

Virsta: „Cinematograful e mult mai sensibil 
la virstă decit teatrul. Pe scenă mi s-ar putea 
ierta dacă aș juca acum Hamlet, sau chiar 
Romeo. Pe ecran însă, încercările de întine- 
rire artificială se văd. Personal, mă aflu într-o 
perioadă de ruptură, trenul a plecat... Mulţi 
mă invită să revin în teatru. Nu știu. Voi ve- 


dea. Important e ca un viitor rol, ce mi s-ar . 


potrivi, să mă găsească pregătit.“ 


boratorul lui. Am avut, de pildă, un coleg, în- 
tors de pe front în '45 în cirje, care a filmat 
imediat două roluri principale, a fost de doua 
ori laureat al premiului Stalin; era un băiat 
minunat, un bun actor, dar gloria timpurie l-a 
pierdut. A fost uitat foarte repede și dealtfel a 
murit tinár. Din anii aceia, cind nu jucam și 
observam de pe tușă traiectoriile colegilor, 
am înțeles că trebuie să slujesc toată viața 
această meserie, să merg înainte pentru că 
mereu voi avea noi culmi de atins. Si că cel 
mai important lucru este să nu inseli speran- 
tele celor care te așteaptă. Fericirea mea 
apare și atunci cind înțeleg că munca pe care 
am depus-o poate aduce clipe de fericire al- 
tora. Atunci simt că un an-doi n-am trăit în 
zadar. Cind mi se propune un rol, mă gin- 
desc ce voi putea face pe lingă text, pentru 


„ca filmul să trăiască pentru mai multe gene- 


raţii. Cînd am filmat Război și pace știam ce 
grea răspundere apasă pe umerii mei, Bol- 
conski era un personaj celebru în lumea în- 
treagă şi chiar dacă nu mi-a reușit întrutotul, 
mi-am dorit mult și am meditat îndelung la 
acest rol. Succesul însă vine cind nu te as- 
tepti. Cine ar fi prevăzut marea priză la pu- 
blic a celor 17 clipe ale unei primăveri? Deși 
dramaturgia lui Semionov e aici de primă 
clasă, eram pregătit pentru un film simplu, 
povestea unui agent de informaţii la sfirsitul 
războiului. Singura problemă mi se părea 
faptul că timp de 20 de seri, sáptàminal, 
urma sá intrám in casele oamenilor si sá-i fa- 
cem Sá nu inchidà televizorul. Má gindeam la 
un film obișnuit, cum nu puţine văzusem, 
de-ale noastre și străine. Personajele erau 


- credibile, fasciștii nu mai apăreau caricaturi- 


Într-unul din filmele lui Rosto(ki re- 
gizorul care l-a descoperit: Viaceslav 


Tihonov alături de Larisa Lujina 
Casa de la ráscruce 


zati cum se intimpla in filmele noastre de la 
începutul războiului (atunci era nevoie de 
această îngroșare, trebuia ca masele largi sa 
vadă că adversarii nu-s atit de puternici, că-i 
vom învinge); acum ne aflam în altă perioada 
și cu cit arătam un dușman mai inteligent, cu 
atit mai importantă devenea lupta. Regizoa- 
.rea Tatiana Mihailovna Lioznova a adus o 
privire sensibilă, feminină. asupra acestei 
teme bărbătești. Cred că cel mai inzestrat re- 
gizor-bărbat n-ar fi izbutit să prindă acele de- 
talii ale filmului care creau o stare, un senti- 
ment. Multe apăreau in timpul repetiţiilor pe 
platou, în dialogul cu regizoarea. Așa s-a ivit 
si scena intilnirii lui Stirlitz cu soția, scenă 
mutà din motive. de conspirativitate. E poate 
lucrul cel mai interesant in meseria noastră: 
să joci tăcerea. Important e cind ai despre ce 
să taci"... 

Şi Tihonov începe să povestească despre 
ce tăcea în memorabila scenă a privirilor din 
cele 17 clipe ale unei primăveri. („lar dacă 
tac, eu despre tine tac” — sună un cunoscut 
vers din Simonov). 

Se făcuse tirziu. Tihonov ráspunsese la 
-toate întrebările, chiar și la cele nerostite. 


. Acum tăcea. Grav, ingindurat. Un prim plan 


încărcat si expresiv, care rezuma mulțumirea 
noastră: stătusem de vorbă, îl cunoscusem 
pe unul din marii actori ai cinematografului 
contemporan. 


Roxana PANĂ 


în 


S... e vecinul Cannes-ului. Citeva 
sute de kilometri si vreo 30 de zile despart 
cele două competiţii cinematografice. Res- 
trinsa si austera „Mostră a filmului de autor: 

organizată de italieni sfirseste in aprilie, su- 
percompetitia de pe coasta francezà incepe 
in mai. Între ele un flux vioi de gazetari, 

filme, publicitate, idei, speranțe. Speranţe 
dinspre cinematograful „Ariston-Ritz” unde. 
s-a desfăşurat a 28-a ediţie a Mostrei dela 
Sanremo câtre marele palat de pe croazetă. 

Speranţe oarecum îndreptăţite. dacă ne amin- 
tim cà de aici au pornit cu ani in urmá spre 
celebritate si Margaretele Chitilovei, si Barie- 
ra iui Skolimowski si Dincolo de perete ai lui 
Zanussi ori Neconcilianţii lui Jean Marie 
Straub. De aici s-a lansat spre Cannes — ob- 
tinind Grand Prix — regizorul turc Ylmaz Gü- 
ney. Si tot aici. doi tineri autori români, Dan 
Pita şi Mircea Veroiu au fost distinşi in 1975 
pentru Duhul aurului cu premiul juriului 

Exact dupa 10 ani, Mircea Veroiu revine în 
competiţie cu Adela și în secţia cultural-in- 
tormativă i se prezintă o amplă retrospectiva. 


icind o 


Un stii modern vai 
tradiție gen 


Acei „impegno. stilistico“ — termen ce re- 
vine in comentariile internationale despre 
Adela — e o rivnă ce definește nu numai 
cautările şi cuceririle stilistice ale lui Mircea 
Veroiu de-a lungul unei evoluţii sesizabile in 
cele opt filme prezentate la Sanremo, ci si re- 
“cunoaşterea acelei ambiţii a autorului de a 
valorifica, într-un cine-limbaj insolit. modern, 
surse literare și plastice naţionale pe care cri- 
ticii straini le bânuiau deosebit de intere- 
sante. Clasici „recitiţi” cu o sensibilitate si o 
inteligență modernă de un autor total (chiar 
cind nu-și pune semnătura alături sau in chip 
de scenarist. E și felul mai aparte in care in- 
teleg organizatorii acestei ambitioase mostre 
— directorul ei, Nino Zucchelli si distinşii sai 
colaboratori, noțiunea de „tilm de autor”. 
Orice realizare care poartă în mod evident 
marca unei viziuni unitare, personale: cea a 
regizorului.. Acestui deziderat i-au râspuns cu 
succes filmele lui Mircea Veroiu ca autor to- 
tal sau parţial, dar „gheara leului" se simte si 
in portretul eseu filozofic — din Nunta de 
piatră sau in recenta elegie (...„fugit irrepara 
bile tempus") melancolică și luminoasa Ade- 
la. Revázute una după alta și la scurtă dis- 
tantá, mai toate filmele sale definesc creato- 
rul care — în plina maturitate artistică, cu un 
stil bine determinat — rămîne același spirit ti- 
nár, nelinistit, cáutind chiar si formulelor 
uzate ale filmului de gen, unghiuri inedite de 
abordare (si Sfirgitul nopții — fals policier si 
Şapte zile devin, sub laserul subtil analitic, 
adevărate eseuri despre umanitate.. Persona- 
jele sale cristalizează mai degrabă stări decit 
temperamente (nostalgia tinereţii lui Emil 
sau, dimpotrivă, prospețimea tinereţii Adelei) 
Moliciunea contururilor, voita imprecizie a 
portretelor, acel „halo  cehovian" intensifica 
poezia ambianfelor naturale și scenografice 
care fac splendoarea Adelei triumfátoare la 
Sanremo. " 


Filmul de autor — o confidenjà 


O cu totul alta direcţie a filmului de autor 
reprezentată la această a 28-a ediţie a mos- 
trsi este refacerea — cu mijloace directe. 
aproape documentare — a unor experiențe 
personale de viață. Cu Smărtgrânsen (Din- 

„colo de durere) suedeza Agneta Elers-Jarle- 
man îşi retráieste cinematografic — în cali- 
tate de autoare a scenariului, de regizoare şi 
interpretă — un dureros episod biografic: În 
urma unui accident soțul ei isi pierduse vede- 
rea si principalele facultăţi senzorial-intelec- 
tuale. Medicii l-au considerat irecuperabil. 
dar tinăra femeie (are acum 37 de ani) timp 
de cinci ani, cu o răbdare infinită, a reuşi! 
să-și readucă omul iubit la o existenţa 
aproape normală. Pină la a-și interpreta sin- 
gur, „personajul“. O mare încredere în viaţa 
Şi totodată încredere în artă pentru că, tre- 
buie spus, e vorba de o pereche de cineasti 
Filmul lor se distinge printr-un limbaj confe 

-siv simplu, de o directeţe tulburătoare, care 
le-a adus şi o menţiune specială. 

Martha Dubronski este transpunerea — tot 
de câtre o autoare devenită si interpretă. In- 
grid Puganigg — a romanului sau cvasi bioara- 
fic „Fesnacnt . O tinara temelie care a suterit 
in urma unui accident (din nou accident! o 
cicatrice desfigurantă, se căsătorește cu un 
estropiat, un cocosat. Si această cind sensi- 
bilă, delicată înţelegere, tandrete a infirmilor, 
cind ostilă depărtare a soţilor, încercînd fie- 
care, cu disperare să-și găsească în lumea 
normală prietenii, dar întorcindu-se și mai 
traumatizati la cuibul lor straniu — constituie 
discursul umanist al filmului, mult prea alam- 
bicat însă, cu multe accente naturalist-mor- 
bide semnat de regizorul elveţian Beat Kuert 
Regizor, se pare, cu experiența unui atare 
limbaj — oscilind, între realismul brutal ai 
unor scene si oniricul altora — evadare 
dintr-o lume de coşmar, într-un „imaginar” la 
fel. de coșmaresc. 


Comunicări intrerupte 


Atracția acestor zone limita ale unei umanmi- 


Soare ş 


Ip 


Ultima vacanţă a tinereţii sau Adela: un frumos 
film de autor şi un foarte frumos Mare premiu 


Un festival internaţional 
premiază un mare film de autor: Adela. 
Si descoperă 
o „cinematografie puternică şi originală“: 
cinematografia română 


|n Cassanova în prag de pensie si un surís sarcastic al Ch 
(După amiaza tirzie a unui faun cu Leos Scharipa — premiul de in- 
terpretare la Sanremo) 


echea gardă (artistică) nu „se predă“ (Elena Fadeeva şi Fiodor 
Nikitin) — tinára generaţie de actori (Jana Bolotova) preia o ştafetă 
luminoasă în filmul lui N. Gubenko: Viaj, dragoste, lacrimi 


loaie pe Mediterana 


taţi traumatizate, alienate, e vădită şi la tine- 


ele regizoare autoare ale filmului Poarta ca- - 


sei: olandeza Heddy Honigmann si italianca 
Angiola Yanigro. Protagoniștii psihodramei în 
două personaje (filmati plan contra plan, ca 
intr-un lung spectacol „de camerà") sint bar- 
baţi tineri, cu aparente normale, locuind in 


„acelaşi apartament si chinuindu-se unul pe, 


celălalt cu reprosuri, cruzimi insuportabile, 
pinà la izbucnirea crizei. Univers închis, sta- 
ție-terminus a comunicării, in care încercările 
de contact cu cei dinafară nu fac decit să-i 
exaspereze, pe cei dinauntru să-i inspài- 
minte. Situaţie disperata, sugestiv rezumata 
in începutul unei scrisori care ar putea con- 
stitui motto-ul multor filme prezentate la 
această ediţie: „Afară plouă. Canaru! a murit. 
Mi-e frică”. 

La Sanremo nu ploua. Magnoliile exploda- 
seră sub soarele Mediteranei, decorind. cazi- 
noul renumit mai ales „prin celebrul festival 
de muzica uşoară (,Felicità, felicità" o ce de- 
parte răsuna motivul cuplului fericit Romina 


* — Albano!) În sala de la Ritz „ploua“ cu filme 


intunecate care purtau, e. drept, aproape 
toate, marca acelui stil personal reclamat de 
regulamentul mostrei.. 

Un Cain ṣi Abel, frati fermieri ṣi o prega- 


- tire minutioasa a suprimar celui bogat de 


catre cel bețivan. Cadru paradisiac la margi- 
nea marii norvegiene, populat de ființe abru- 
tzate, de taraţi fizic sau moral. O singură lu- 
mină in împarăţia întunericului, amintind tea- 
iru! strindbergian: o copilă angelica ce nu re- 
useste să prevină crima (Fraţi pe pámintul lui 


“Dumnezeu de Laila Mikkelsen). 


Uciderea mátugii — de fapt o crimà imagi- 
sară plànuità de un student exasperat de o 
tutelă prea sutocantă prezintă filmul lui Grze- 
gor Krolikiewicz (de fapt mar mult o parabolă 
contemporană pe motive dostoevskiene). Tot 
la Dostoevski, de astádatà la „Amintirile“ 
sale, recurge şi finlandezul Timo Linnasalo, 
giisind acţiunea dinspre Petersburgul secolu- 
lur trecut spre Helsinki de astazi, unde inter- 


` pretul personajului clasic se identifică pînă la 


sinucidere cu rolul. t 
-O circumscriere mai pronunfat-socialà a 
dramei  marginalilor in filmul american Ac- 


luni lente. Un tinar șomer râmas inapt de „ 


muncă în urma unui accident profesional, 
după lungi câutări extra new-york-eze şi 
după. o idila ratată, se împușcă în zorii tul- 
huri, într-un bar sordid. Regizorul Jon Jost a 
tost distins cu premiul special al juriului pen- 
tru câ „refuză de multi ani incadrarea în sis- 
'emul hollywoodian, realizind independent 
Lime pe 16 mm". Cu un vădit caracter amato 


" nsf« experimental (adaug eu). 


Armonil plastic-muzicale 


Stralucit nu numai ca ,opera prima" pentru 
care a fost premiat, mi s-a părut studiul plas- 
"c-psihologic al ri0)zoarel franceze Marie 
Geneviève Ripeau: În absenţa pictorului, Sti- 
infa cu care e montată în paralel, povestea 
autoarei unui film documentar despre o pic- 
toriță uitată din secolul, trecut: Paula Moder- 
sohn-Becker și propria viață a regizoarei pa- 
riziene pàrásite de soțul ei — pictor rătăcitor 
— mi-a amintit de arta montajului lui Resnais 
si Robbe-Grillet. Tinára regizoare e dealtmin- 
teri autoarea unui vast studiu despre „Cine- 
matograful si noul roman", iar experiența 
scurt metrajelor realizate (si montate) de ea 
— majoritatea subiecte de artă — i-au format 
gustul si rigoarea — aproape muzicală — a 
compoziţiei fluentelor structuri. 

Sursa de inspiraţie a altui film laureat în 
festival (premiul de interpretare pentru Leos 
Scharipa, protagonistul filmului După amiaza 
lirzie a unui faun) este muzica lui Debussy. 
Pe motivele impresionistului francez, Vera 


Chytilova improvizează o stralucitoare fante-- 


zie satirică, o replică modernă a unui Cassa- 
nova sexagenar, cu par canit și dantura 
faisa, un hedonist in cautarea tinerelor „mar- 
garete". Vi le amintiţi? Fetiscanele nostime 
amuzindu-se pe socoteala ,unchilor" batrini 
care le oferă dejunuri copioase. În noul film 
al Chytilovei, faunul e un contopist modest în 
prag de pensie, urmarit de gelozia unei sefe 
de birou de același leat. Grotescul situaţiilor. 
umorul sarcastic specific regizoarei cehe, ca- 
pâta tonalitaţi grave in final: sefa cu lasoul, 
doamna în negru”, joacă rolul comandorului 
razbunător din Don Juan. 

Un moment de calda umanitate, ,tilmu! de 
suflet" al Mostrei a fost cel prezentat de Ni- 
kolai Gubenko: Viaţă, dragoste, lacrimi. Ordi- 
nea enumerárij ar putea fi inversatà (inind 
seamă de starea de lucruri pe care o intil- 
neste la venirea. ei ca medic într-un azil de 
batrini tinara fermecătnarea Jana Bolotova, 
stare pe care reușește s-o transtorme cu râb- 


dare și multă afecţiune pentu apusurile — - 


deloc spectaculoase — ale vieţii. Sincer, ad- 
mirabil jucat, de actori încercaţi printre care 
Fiodor Nikitin, celebrul actor al filmului mut, 
Serghei Martinson (care debutase în teatrul 
lui Meyerhold), sau remarcabila Elena Fade- 
eva, alături de pensionari ai azilului, filmul ar 
fi manas să fie înscris în palmaresul compe- 
tiţiei. 


` Alice MĂNOIU 


i 


CE 


14 


la start 


(OM povestea unui artist dedublat — 
a unui fost sportiv, fost cintáret de muzica 
folk, poet, actual cineast ce apare în fața dvs 
ca un iluzionist, sub două identități; scenaris 
tul Anghel Mora (Să mori rănit din dragoste 
de viață) și regizorul absolvent Mihai Diaco 
nescu. În 1983, fiind student în ultimul an, e 
anunţă titlul viitorului său film de diploma 
Aur cit un nasture pe piept — scenariul An 
ghel Mora, regia Mihai Diaconescu — de fap! 
una $i aceiaşi persoană. Deci, ca într-o buna 
istorie hitchcockiană, să urmărim aceste 
două fațete ale aceluiași personaj ca și cum 
ar fi vorba, într-adevăr, de doi oameni diferiți 
un dr. Jeckl! și un mr. Hyde... 

Anghel Mora deci, concepe o poveste so 
cantă; un război mut, lipsit, prin urmare, de 
dialog, între doi alergători de performanța 
ce-și impart același vestiar înainte de a-și 
disputa un titlu olimpic. Sint reprezentanţi a 
două ţări diferite și între ei, cum se întimpla 
adesea în sport, supremaţia disputată nu este 
exclusiv sportivă. 

Mihai Diaconescu ia acestă propunere şi o 
scaldă într-o baie de concret: culisele com 
petiției încep să fremete de viață, pe corido 
rul vestiarelor se încrucișează în fiecare mo- 
ment fragmente de destin, o hărmălaie de 
voci propagă prin aer toate limbile pămintu- 
lui, cadrul cinematografic devine un bazar în 
care poti admira la plan-detaliu produsele ce- 
lor mai importante firme de materiale spo: 
tive din lume, iar monitoarele TV difuzeaz: 
peste tot, chiar și acolo, în culise, imagine. 
oficială a fair-play-ului. 

Anghel Mora dezvoltă relaţia antagonica 
dintre cei doi sportivi la un mod indirect, prin 
intermediul obiectelor; echipamentul sportiv 
al fiecăruia, casetofonul cu custi, un gindac. 
monitorul TV, toate acestea accidentează sta- 
rea de concentrare a celor doi provocindu-le 
reacţii, Căci ceea ce urmărim este un duel a! 
reacțiilor, între protagonisti acţionind, incon 
trolabilă, ura. Neexprimată. Înnăbușită. Un 
„razboi rece". Și, curios, deși pe pista de 
alergări scenaristul le refuză amindorura vic- 
toria, aici, în vestiar, el se dovedește mai pu- 
in impartial, acordind avantaje numai unuia. 

otul devine derutant: după un debut plasat 
sub semnul maximei obiectivitáti, in care pri- 
virea autorului inspectează totul cu cruzime 
analitică, detașată, refuzind să se implice 
pentru a nu bruia adevărul observaţiei — 
dintr-o dată, „reporterul“ devine „povestitor“, 
„moralist” chiar, plasindu-si în interiorul ca- 
drului o simpatie și o antipatie. 

Mihai Diaconescu redă toate acestea cu o 
exactitate și cu un nerv ireproșabil. Montajul 
acționează ca un cronometru decupind deta- 
liu după detaliu şi creind ritm, ritm, ritm iar 
filmul devine incordat și extenuant ca un an- 
trenament fizic. Viața continuă să pulseze in 
fiecare fotogramă, în viziunea răsturnată a 
sportivului aplecat cu mîinile la glezne, in 
flash-urile agitatiei din hol, în muzica ce ráz- 
bate perfid din cástile casetofonului. (Filmul 
continuá sà nu foloseascà dialogul, insá lu- 
crează impecabil cu zgomotele — răsuflări 
întretăiate, comentarii TV, paşi, inchideri vio- 
lente de fermoare.). 

Anghel Mora (revenind la scenariu) e insa 
departe de a-și fi epuizat intenţia. Cei doi, in- 
vinşi, se întorc în vestiar și între ei se naște 
treptat o tirzie înțelegere. Rizindu-si de pro 
pria infringere, ei ies afară, se leagă unul de 
altul, simbolic, prin căștile casetofonului și se 
agită, fericiţi, în ritmul demenfial al muzicii 
Ceea ce nu realizează nici unul nici altul e 
faptul că blochează pista pentru proba de 


cineclub '85 


0 poartá de intrare 


P. în linia experimentului, cine- 
clubul Kinemaikon. Atelier 16 al Școlii popu- 
lare de artă din Arad, condus de tinărul pro- 
fesor Gheorghe Săbău, pare să evolueze în 
ultimul timp spre ape mai calme și mai clare. 

Alături de M , comentat într-un 
număr anterior al revistei, alte cîteva produc- 
ţii recene atestă acest curs de limpezire a 
căutărilor. Studiu de loan Galea reia într-un 
fel formula din filmul lui Viorel Simulov, 
înainte citat, prin alegerea unui obiect (su- 
biect) de cercetare precis delimitat spaţial. În 
Manu-script era mina, în Studiu este chipul 
uman. Cu ajutorul unui sistem similar de len- 
tile care asigură filmările dincolo de limita 


obişnuită a grosplanului si planului detaliu, . 


este pusă în valoare una dintre virtuțile speci- 
fice ale cinematografului — capacitatea de a 
înregistra aspecte ale existenței greu de ob- 


Debutanţii 
n-au nevoie de acel: 
„Bravo, promiţi!“ 
Ei vor analize 
exigente 


mars. Mărșăluitorii se apropie in eforturi su- 
praomenesti de linia de sosire si cei doi sint 
acolo, cu căștile pe urechi, neauzind arbitrii 
care-i somează să se dea la o parte (lucrurile 
încep să devină ușor forțate, de ce nu s-ar 
găsi nimeni care să-i ia de mină și să elibe- 
reze pista?). Si aici, bineinteles, are loc acci- 
dentul tragic al filmului; cel din fruntea co- 
loanei, principal candidat la medalia de aur, 
se impiedicá de cei doi inconstienti si pierde 
cursa. Spectatorul rámine stupefiat. Finalul ar 
fi cu totul inconsistent dacă ne-am mai găsi 
încă in zona observaţiei realiste; in acest mo- 
ment însă, plutim in plină tentativă de para- 
bolá. latá de ce personajele erau generice 
iată de ce'regizorul a evitat să lase celor doi 
sportivi (trei, cu mărșăluitorul) identități pre- 


A pune problema... 


cise. Pentru că ideea pe care o forțează este 
aceea că rivalitatea celor „mari“ influențează 
negativ dezvoltarea tuturor, mai ales a celor 
„mici.“ Marşul acestora spre progres. Aş in- 
treba însă: poate o asemenea idee să rezulte 
dintr-o intimplare atit de accidentală in 
esenţa ei, atit de lipsită de semnificaţie ca 
aceea a unei piedici nepremeditate in fața li- 
niei de sosire? Ceea ce ne povesteşte Anghel 
Mora este o fabulă — dar o fabulă cu morala 
forțată. Incidentul este unic și irepetabil — 
lipsește acea doză de „caracteristic“ nece- 
sară pentru a-l propulsa spre metaforă, „par- 
ticularul" nu confine simburele „generalului“. 
Sau, mai simplu spus, in locul celor doi pro- 
tagonisti ar fi putut fi si o coajă de banană. 

Si iată de ce am ţinut să fac o permanentă 
distincţie între scenarist și regizor; pentru cà, 
după părerea mea, acest scurt-metraj studen- 
tesc cu adevărat „de performanţă“, impecabil 
realizat şi demonstrind o stăpinire perfectă a 
povestirii si a fotogeniei cinematografice, 
poate fi susținut sau contestat la nivelui 
structurii sale dramatice. Şi dacă am ridicat 
această problemă, am făcut-o nu din spirit de 
contradicție ci pentru a demonstra că acest 
film, ca si celelalte de care mă ocup in 
aceastá rubricà, meritá discutate la un ase- 
menea nivel si nu expediate cu un incuraja- 
tor: „Bravo, promiţi!...“ 


Nicolae CARANFIL 


În premieră: Acasă. Actualitate în linia intii: agricultura. Tineri 
ce vor să se întoarcă în satul de unde au plecat. Scenariul: Dumitru 
Carabă]. Regia: Constantin Vaeni. Casa de filme Trei. Cu Marion 

Ciobanu. 


servat sau invizibile cu ochiul liber (,usually 
unseen", cum se exprimă Kracauer). 

„Obiectul“ de filmare, totodată subiect a! 
expozeului filmic, este mai ofertant în acest 
caz decit în precedentul eseu, chiar cel mai 
ofertant dintre toate posibile: însăși figura 
omului, ochii îndeosebi. Mai ofertant, dar și 
mai plin de capcane si mai pretentios. Auto- 
rul reușește să „decupeze“ fragmente ale fe- 
tei umane și să le monteze într-o suită ade- 
sea elocventă, cu sugestia unei stări de ve- 
ghe în fata necunoscutului, cu luciul transpa- 
rent al pupilelor in fata negrului mat al spa- 
țiului înconjurător. Fragmentarismul, gustul 
detaliilor disparate, libere de ordinea rigidă a 
unui discurs premeditat, fac parte din ceea 
ce am numit „scenariul teoretic“ al acestui ci- 
neclub. Şi e incontestabil că loan Galea izbu- 
teşte, ca și Viorel Simulov, transmisia unui 
frison — să-i zicem — existențial, nu fără o 
ambiţie de racord cu tehnicile inițiale ale 
noului roman și ale diferitelor școli ale filmu- 
lui experimental de după 1960. Tensiunea 
preconizată e însă uneori sub așteptări si ar- 
ticulațiile devin atunci laxe, imaginile se reiau 
şi sugestiile se repetă pe alocuri acumulativ, 
parcă fără sporul și in mod cert fără saitul 
semantic ipotetic, fără surpriza de care filmul 
experimental se poate lipsi încă mai puţin de- 
cit cel „tradiţional“. 

Este adevărat că o surpriză este inclusă în 
însuși punctul de plecare, în tema si tehnica 
la care se recurge. Dar oricit ar fi acestea de 


noi, ele nu sint niciodată suficiente in artă $ 
indeosebi in tentativele ei acuzat moderne 
chiar dacă ceea ce lipseşte este un ce ine!a- 
bil. 

În acelaşi sens, al unei limpeziri a orizontu- 
rilor experimentului, se inscrie si Decupaje ti 
semnat de animatorul întregului grup, Gheor- 
ghe Săbâu. Spre deosebire de filmele res5- 
zate aici de Emanuel Tet, Alexandru 
sau loan Ples, care au apelat frecven 
nu obsesiv la tehnica accelerării imaginiior 
(lucrul se intimplà şi în noile products a*e ut- 
timilor doi, despre care ar trebui vorbi sepa- 
rat), Gheorghe Sábáu merge in directs 
opusă. El valorifică filmarea cu incetinistorut 
dar cu o finalitate diferită de efectul stan- 
dard, atit de abuziv folosit în filmul traditional 
sau comercial care dilată scenele ar^ — 
alergárile, prăbușirile șamd Gheorghe Sē- 
bău dilată, din contra, cotidianul, banalul, fil- 
mind pe stradă cu camera ascunsă, uneori 
fără a viza prin obiectiv în momentul filmárii. 
Este o tentativă de a descoperi un sens în 
ceea ce, din start, pare aleatoriu. Este un an- 
trenament şi o şcoală nouă a privirii („un cer- 
tain regard"), asupra realități proxime, ne- 
contrafácute, care, orice s-ar spune, este una 
dintre ratiunile primordiale de a fi ale cine- 
matografului. Este beneficiul aplicat, forma- 
tiv, pe care grupul arădean il caută in educa- 
fia și opua cinematografică sau, cel puțin, 

rta intrare. 
E Valerian SAVA 


E.. ciudat cum, intr-o vreme in care 
voga demitizărilor bintuie cu furie, versiunea 
cinematograficà a lui Amadeus a stirnit rezis- 
tente din cele mai indirjite, sub pretextul că 
el, Mozart, n-ar fi fost „aṣa“! N-a avut, adică, 
nici tupeul personajului de pe ecran, nici tri- 
vialitatea acestuia, nici măcar chicotul său 
enervant. Criticii cu privirea ultragiată de 
imaginea pe care o dădea filmul asupra lui, 
eludau un aspect esențial: chipul compozito- 
rului reprezenta un unghi de vedere subiec- 
tiv; el era un Amadeus văzut prin optica unui 
Salieri distorsionat de otrava invidiei neputin- 
cioase... 

Publicul bucureștean care a vizionat spec- 
tacolui cu piesa lui Peter Schaffer la teatrul 
Giulești, în montarea lui Dinu Cernescu, re- 
cunoaște în această turnură axul care dă ori- 
ginalitatea și farmecul lui Amadeus. E adevă- 
rat, însă, că ceea ce nu era decit enunțat in 
lumina de taină a rampei, dobindeşte sub 
lupa cinematografului minuită de Forman un 
relief aparte care poate fascina sau con- 
sterna, după gradul de receptivitate al spec- 
tatorului. Văzut de Salieri, om „respectabil“, 
muzician cu poziţie la curte, confirmat de re- 
cunoașterea societății epocii respective tină- 
rul Mozart este un indisciplinat, un insolent, 
un neserios. Pornind de la această alterare 
de viziune şi-a alcătuit Milos Forman şi distri- 
butia, o distribuție de _măști” tipizate, creind 
prilejul unor mari creaţii. Se știe că dintre 
cele cinci nominalizări ale Oscarului celui 
mai bun interpret masculin, două aparţineau 
în acest an lui Amadeus: F. Murray-Abra- 
hams pentru prestația sa în rolul Salieri și 
Tom Hulce pentru apariția in Mozart. 

De remarcat că aceste nume sint pentru 


5. reputatul realizator Steven 
Spielberg s-a apropiat de microfon și, des- 
chizind plicul sigilat. a anunțat cine este cis- 
tigátoru! Oscarului pentru regie, pentru nici 
unul din cei prezenți în marea sală a pavilio- 
nului Dorothy Chandler din Los Angeles, ca 
şi pentru majoritatea milioanelor de telespec- 
tatori care au urmărit în direct ceremonia de- 
cernârii premiilor Academiei Americane de 
Cinematografie. numele celui în cauză nu a 
constituit o surpriză. După cum anunţul nu a 
constituit o surpriză nici pentru laureatul în- 
suşi — Milos Forman. intr-adevár, celebrul 
sáu fm Amadeus fusese propus Sá candi- 
deze ia nu mai puţin de 11 din cele 23 Osca- 
ruri Gnmciussw, evident, premiul pentru regie) 
che se decemează in fiecare an pentru cele 
mai bune reakzári cinematografice ale anului 
precedent. in pius. Forman se afla deja in po- 
sesia „Giobului de aur”, distincţie care, in or- 
dinea importanței, nu este întrecută (in Ame- 
rica) dec? de premiile Oscar; si in fine, Ama- 
deus fusese răsplătit cu un César — echiva- 
lentu! francez ai Oscarurilor — pentru cel 
mai bun fim străin al anului. Rareori a exis- 
tat se poate spune, o asemenea unanimitate 
a optunsor în jurul unei producţii cinemato- 
a celui care a realizat-o. O adevă- 
rată sută de triumfuri care vin să adaoge tot 
Suri de noblețe pe o impresio- 
de vizită artistică 


mea: a oferi spectatorilor 
sielie de vlajà»" 


Asset de un talent ieșit din comun, norocul 
-2 suris de timpuriu cineastului astăzi in vir- 
= 


a sa. Asul de pică, cen Petr, reali- 
1963 (prima sa operă, terminată in ace- 
numea Konkurs), obține la Festiva- 
2 Locamo marele premiu „Vela de 
= Dragostele unei blonde (1965) si Balul 
pompierilor (1967), i-au consolidat reputația 
cmeasi ai faptului nud de viaţă, al cotidia- 
Wi ass cum se prezintă, nedichisit, fără 
mc um tei de zorzoane. Unii critici l-au apro- 


Filmul 


Cu ferocitate despre 
(Zbor deasupra 


=cultură împotriva filmului-marfà 


„Amadeus“ onorează Oscarul 


prima oară capete de afiş,. Forman preferind 
să alcătuiască întreaga distribuţie din virtuali- 
tati nu din vedete, din nume încă obscure, 
dar, după cum s-a văzut, de mare viitor. Sa- 
lieri al lui Murray-Abrahams, beneficiar al 
Oscarului pe 1985, are un chip impenetrabil, 
aprins numai din cind în cînd, de scinteia 
ambitiei, de suferința pizmei sau de plăcerea 
voluptuoasă a sforáriei. Tom Hulce, Mozartul 
pe care Forman i-l atribuie opticii lui Salieri, 
este, dimpotrivă, exuberant, poartă pe chip 
masca insolenței, e grosolan, stingaci şi des- 
cumpáneste cu stridenfele faimosului său 
chicot. Dar lista marilor creaţii strinse pe ge- 
nericul filmului lui Forman nu este nici pe 
departe epuizată de acest tandem. Ca una 
dintre cele mai puternice prezenţe ne-a apà- 
rut împăratul Josef al Il-lea. Coborit din ta- 
blouri de epocă, cu expresia sa de bărbat al 
legii și ordinei, cu pretenţiile de protector as- 
pru și drept, soviind mereu în fata unei hotă- 
riri si cercetindu-și sfetnicii cu aerul că-i 
pune doar la încercare, cu ambiția sa desartà 
de a străluci și în muzică, cu îndirjirea cu 
care chinuia clapele pianului,incurajat, servil, 
de Salieri, actorul Jeffrey Jones ar fi bineme- 
ritat și el șansa candidării la Oscar. Ca dealt- 
fel şi interpretul lui Mozart bătrinul, expresie 
a autorității paterne, înțelepciune mohorită, 
incapabilă să înțeleagă și să convingă tinere- 
tea fiului sáu. Si între aceste măşti, „Stâr- 
tzel", singurul personaj retusat în raport cu 


piat de free cinema-ul britanic, detectind in 
aceste filme de inceput (un inceput strálucit) 
elemente caracteristice stilului practicat de 
„tinerii furioși“ ai cinematografiei bătrinului 
Albion și numit „kitchen sink realism“, realis- 
mul în numele căruia locul decorurilor somp- 
tuoase de odinioară a fost luat de bucătăriile 
cu vraful de farfurii murdare îngrămădite in 
chiuvetă („kitchen sink"), junii primi ferches: 
și veșnic surizátori s-au văzut înlocuiţi cu 
nişte oameni obișnuiți, mai totdeauna nebàár- 
bieriţi și îmbrăcaţi într-un simplu maieu și o 
pereche de pantaloni mototoliţi, iar fascinan- 
telor frumuseți feminine, impecabil coafate si 
machiate, le-au succedat chipuri de femei 
obosite, cu obrazul vested, ochii incercánati 
şi părul pus pe bigudiuri. Forman a negat 
însă cá ar fi fost influențat de acest curent, 
după cum a negat că s-ar fi situat pe poziţiile 
unei „estetici a uritului", și cu atit mai puţin 
că s-ar fi erijat în postura de „teoretician“ al 
unei asemenea estetici. „Nu am dorit să 
creez o școală, nu a fost deloc în intenția 
mea să teoretizez", s-a confesat el. „Singurul 
meu scop a lost acela de a oferi spectatorilor 
o «felie de viață», de a le prezenta existența 
reală a oamenilor simpli. Cu alte cuvinte, am 
dorit să opun artilicialului si artificiosului 
adevărul vieţii”. 


O temă predilectă: 
aspirația tinerilor spre schimbare 


„Adevărul vieţii“ și-a propus să-l infátiseze 
Forman Dn următorul său film, Decolarea 
(Taking Off), realizat in 1971. Tema conflictu- 
lui dintre generaţii o tratase, într-un fel, și in 
Asul de pică și în Dragostele unei blonde; în 
Decolarea această temă este insă prezentată 
într-o altă „cheie“, transpusă într-o altă reali- 


„armonioasa“ organizare a alienării 
cuibului de cuci cu Jack Nicholson) 


Un film despre eterna dispută 
dintre strălucirea geniului 
şi otrava invidioşilor 


piesa, zburdind la început, frivolă, prin sa- 
loane, pentru a-și captura prada, dedindu-se 
unei vieţi de răsfăț ca tînără soție, pentru ca, 
devenită mamă, să preia cu autoritate cirma 
căsniciei ei pe furtunoasa mare a existenţei. 
Sigur, nu se putea ca echipa interpreților lui 
Amadeus să monopolizeze toate „nominaliză- 
rile” Oscarului. Dar de reţinut rămine ampli- 
tudinea creaţiilor, favorizate atit de scenariul 
lui Schaffer cit și de opțiunile regizorale ale 
lui Forman. 

Nimic, sau aproape nimic, din ceea ce 
există în film, n-a lipsit, înainte, din piesă. 
Forman sondează, insă, valenţele cinemato- 
grafice ale enunţului teatral și ceea ce rezultă 
este frapant, inedit. Evocind portretul lui Mo- 
zart, Salieri subliniază cu revoltă caracterul 
de răsculat al geniului, modul în care sfi- 
dează toate normele, pină și decretele impe- 
riale, dar le sfidează in asa fel încit le pulveri- 


zează din lăuntrul lor. Chemat să dea aspră 
socoteală fiindcă a scris o operă pe libretul 
Nunții lui Figaro, piesă interzisă de împărat, 
Mozart ii smulge monarhului asentimentul. 
Salieri dezgroapă, atunci, un edict imperial 
prin care baletele erau interzise în opere. lar 
Mozart are în partitura sa un moment în care 
nuntașii petrec dansind. În numele edictului, 
directorul Operei smulge cu mina sa, din par- 
titură, paginile corespunzătoare baletului. Re- 
petiția continuă în timp ce sosește împăratul. 
Pe scenă, nuntașii petrec mutește piruetind 
— perechi-perechi — într-o tăcere de mor- 
mint. „Ce-i asta?' — întreabă, scandalizat, 
monarhul. Si imediat apoi, ca să se asigure: 
„E cumva modern?" În numele modernităţii 
ar fi dispus să inghitá orice elucubrafie. | se 
explică, însă, că e vorba de propriul sáu edict 
care va fi avut la bază, dacă nu o indispozitie 
pasageră, atunci abuzurile reale ale altor 


De două ori laureat al Oscarului, 
cu Zbor deasupra unui cuib de cuci în 1976, 
şi cu Amadeus în. 1985, 
ar la Cannes, anul acesta, preşedintele juriului 


tate, realitatea de peste ocean, într-un mo- 
ment cind se manifesta puternic fenomenul 
„hippy“, expresie, ce-i drept, mai degrabă ha- 
otică, a revoltei tinerilor americani impotriva 
unor structuri sociale pe care le concepeau 
ca tot mai vetuste și mai apăsătoare. Revoltă, 
totodată, împotriva războiului nedrept din 
Vietnam, cu care tineretul american nu voia 
să aibă de-a face, ca și împotriva discrimină- 
rilor rasiale. Simpatia lui Forman se îndreaptă 
vădit spre acești tineri — fără a ignora carac- 
terul anarhic al revoltei lor — așa cum atestă 
ecranizarea, în 1979, a celebrului musical 
„hippy“ Hair, între altele o originală pledoarie 
antirăzboinică, iar în 1981 a bestseller-ului lui 
E.L. Doctorow, Ragtime, o condamnare cate- 
gorică a rasismului și, în același timp, un imn 
adus demnităţii umane. 

Între aceste două filme, Forman realizase 
în 1975 Zbor deasupra unui culb de cuci 
(One Flew over the Cuckoo's Nest), care 
avea să cucerească cinci Oscaruri, aducin- 
du-i definitiv consacrarea ca una din perso- 
nalitátile de prim plan ale cinematografiei 
mondiale. Lui Forman nu-i place să vor- 
bească despre copilăria sa, marcată de o cu- 
tremurătoare tragedie (părinţii, tatăl de con- 
fesiune mozaică, mama creștină protestantă, 


„Spectatorilor români 
cu cele mai cordiale salutári". 
Milos Forman 


au pierit într-un lagăr de concentrare nazist), 
insă, dacă s-a hotărit să treacă la transpune- 
rea filmică a romanului lui Ken Kesey este, 
probabil, si pentru cà atmosfera de univers 
concentrafional a azilului de alienati îi amin- 
tea de cumplitii ani ai ocupației naziste, tot 
așa cum figura sadicá a sorei sefe poate fi 
consideratá o ipostaziere a sinistrelor fe- 
mei-călău din lagărele morţii. 


„Amadeus“ sau neputinja mediocrității 
in fața geniului 


Imaginea de coșmar a azilului de nebuni 
revine și în secvențele inițiale din Amadeus, 
unde un Salieri decrepit și în pragul demen- 
fei, strivit de sentimentul culpabilitátii pentru 
moartea lui Mozart, se confesează unui tinăr 
preot, tot mai îngrozit de ceea ce aude. Invi- 
dia (dar și admiraţia secretă) a lui Salieri faţa 
de Mozart este rezultatul neputinței omului 
mediocru, compozitorul lipsit de har și strálu- 
cire, de a se ridica la înălțimea geniului artis- 
tic al celui căruia, dincolo de iresponsabilita- 
tea, grosolănia şi vulgaritatea comportării 
sale, „dumnezeu însuşi pare a-i dicta muzica 


Emblema 
festivalului 
de la Cannes '85 
EEr POPOV AL 
ERNATIONAL 


T 


compozitori care umpleau golurile libretelor 
cu balete insipide. impăratul protestează ce- 
rind ca dansul să fie însoţit de muzică și, pe 
scenă, răsună strălucitoare bucuria de a trăi 
Sugerat numai în piesă, văzut cinematografic 
momentul devine vital. 

Ca şi confesiunea lui Salieri care nu mai e, 
ca pe scenă, o invocare a posterității cu o 
spovedanie, spovedania unui învins! Pentru 
că oricit ar încerca Salieri să se justifice în 
ea, să-l micșoreze, să-l trivializeze, să-l mur- 
dărească pe Mozart-omul, muzica acestuia — 
dimensiune sonoră a filmului — devine in- 
destructibila mărturie a adevăratei sale per- 
sonalități. Evocindu-| pe Amadeus așa cum o 
face, Salieri nu reuşeşte decit să-și defi- 
nească propriul si jalnicul său portret. O sim- 
plă replică din piesă sugerează vizual un 
splendid acord final: bietele rămăşiţe pàmin- 
teşti ale geniului sint aruncate în groapa co- 
mună și în clipa în care le acoperă varul, că- 
tre cerul etern izbucnesc triumfalele acorduri 
muzicale. Contradicţia dintre ființa materială 
perisabilă şi încărcătura ei spirituală, suge- 
rată doar într-o singură replică, zámisleste o 
imagine în care expresivitatea atinge simbo- 
lul. 

Amadeus, film meditaţie despre contra- 
rietate — despre contradic(ia eternă dintre 
geniu si mediocritate, dintre menirea artistu- 
lui și obtuzitatea neputinciosilor si invidiogi- 
lor, dintre arta „acceptată“ și elanul înoitor al 
tinereţii — devine, implicit, un dialog creator 
între structurile teatrului şi cele ale filmului. 
În Amadeus al lui Milos Forman se și simte 
deja clasicitatea... 

„Oscarul“ decernat lui Amadeus onorează 
Premiul Oscar... £ 

T. CARANFIL 


pe care o compune“. Dar in Amadeus, pentru 
a cărui turnare Forman a revenit în Praga ti- 
nereții sale, se regăsește, în același timp, si 
tema favorită a regizorului, aceea a aspiraţiei 
tinerilor spre înlăturarea tiparelor, a coveni- 
nenfelor sufocante, în contrast cu obtuzitatea 
adulților, refractari la tot ceea ce este nou. 
Acceptat cit timp era un copil-minune de lu- 
mea adulților, lumea celor mari şi puternici, 
care vedeau în el un fel de „maimuţă sa- 
vantá", Mozart devine de-a dreptul incomod 
cind ajunge, la rindul său, adult, pentru cei 
care dictau gustul artistic al epocii, inclusiv 
pentru împăratul losif al II-lea (același care il 
amágise cu făgăduieli mincinoase pe iobagul 
român Vasile Ursu Nicola, zis Horea!), cu ri- 
dicolele sale pretenţii de cunoscător într-ale 
muzicii... 

Forman s-a simţit irezistibil atras de piesa, 
astăzi celebră, a lui Peter Shaffer, imediat 
dupá ce a asistat la una din primele ei repre- 
zentaţii. „Am intrat in sală convins că voi fi 
martor la una din obișnuitele biogralii atit de 
plictisitoare si spre surprinderea mea m-am 
pomenit urmărind cu sufletul la gură o pa- 
sionantá istorisire, învăluită într-o undă de 
mister", povestește el geneza colaborării pe 
care a stabilit-o cu dramaturgul britanic. In- 
trebat de ce a ales pentru rolurile principale 
doi actori necunoscuţi publicului cinefil, in 
timp ce staruri celebre, cum ar fi Jack Ni- 
cholson, Al. Pacino, Donald Sutherland, Wal- 
ter Matthau, ori vedete nu mai puţin celebre 
ale muzicii rock, de pildá David Bowie si 
Mick Jagger, isi exprimaserá dorinta de a 
apărea in film, Forman răspunde: „Am dorit 
ca peste imaginea lui Mozart și cea a lui Sa- 
lieri să nu se suprapună chipul unor vedete 
cunoscute. Pentru spectatori, Mozart și Sa- 
lieri trebuiau să fie (și să rămină mereu așa) 
cei văzuți pentru prima oară pe ecran. Acest 
lucru era cerut de însăși veridicitatea poveș- 
tii. Or, F. Murray Abraham și Tom Hulce sint 
actori de teatru, chipurile lor nefiind deci fa- 
miliare ecranului. Primul e pe jumătate ita- 
lian, deci are ceva in comun cu Salieri, pe 
cealaltă jumătate fiind sirian. Cit privește pe 
Hulce, l-am ales pentru că acesta s-a ilustrat 
într-o altă piesă cunoscută a lui Shaffer, 
Equus." 

Despre Amadeus, Shaffer declara: „Piesa 
mea e o fantezie bazată pe elemente reale: 
Mai mult decit o biografie a lui Mozart este, 
in primul rind, un omagiu adus muzicii sale". 
Cel care a transpus p pentru ecran im- 
partáseste intru totul acest punct de vedere: 
„departe de a fi o simplă coloană sonoră, un 
comentariu sau un element de fundal, mu- 
zica este al treilea Broiagonial al filmului. Ea 
intră și iese din scenă, insuflejeste imaginile 
de pe ecran,așa cum vintul: umilă pinzele 
unei nave, muzica se mișcă, acționează, dà 
naștere la situaţii“. Istorisind în Amadeus o 
splendidă poveste „cu eroi reali care sint puși 
să treacă prin întimplări pe care nu le-au 
trăit“, Forman a împletit atit de strins muzica, 
divina muzică mozartiană („Sint un om vul- 
gar, dar muzica mea nu e vulgară“) cu desti- 
nele personajele încit o operație de separare 
este imposibilă. 


Preferinjele 
„regizorului nr. 1 al an 


„A depăna o poveste, aceasta mă preocupă 
mai presus de orice“, isi mărturisea regizorul 
crezul artistic într-o convorbire avută în timp 


(Continuare în pag. 20) 
Romulus CĂPLESCU 


agenda 
cu replici, 
gaguri și oameni 


e Cineaștii americani s-au săturat de stu 
diourile vechi, de decorurile lor prea uzate 
Nu numai materialul portabil! îi mînă spre de 
corurile naturale ci si administrațiile multor 
state ii ispitesc cu propuneri mult mai renta 
bile decit cele oferite de Hollywood. Florida 
și Texas-ul vind cele mai ieftine locuri de til- 
mare. Ele nu ezită să închidă o stradă sau 
chiar un oraș pentru un turnaj în care figura 
ţia e asigurată de populaţie, de poliţie si 
pompierii locali, bine mobilizați. 

* Sabine Azema, actriță de teatru, la ince 
put de carieră în cinema, descrie clipa cind a 
primit Cesar-ul '85 pentru cel mai bun rol fe- 
minin (in filmul O dimineaţă la țară de Be: 
nanrd Tavernier): „În ziua ceremoniei, m-am 
trezit cu o durere de cap îngrozitoare. Mi-am 
petrecut toată ziua căutindu-mi cerceii, 
Ploua. Mi-am uitat umbrela. Mà simteam 
urită. Îmi repetam: „nu te enerva, nu vei fi 
premiată. Aminteste-ti: anul trecut candida 
pentru „rol secundar” (N.r.: în Viaţa este un 
roman al lui Alain Resnais) și ai auzit un alt 
nume". Acum însă mi-am auzit numele meu 
M-am ridicat ca si cum aș fi avut miini în lox 
de picioare. M-am lovit de o „cameră“ a tele 
viziunii, era să cad pe scară. Din superstiție 
nu mi-am pregătit nici un discurs. dealtfel 
l-as fi uitat...” 

e Enzo Ferrari, o somitate în lumea con 
structorilor de mașini de curse, a implinit 87 
de ani; în ultimii 30 de ani n-a asistat la nici o 
cursă de automobile; n-a călătorit niciodata 
cu avionul, refuză să meargă cu trenul; se 
zice că nu folosește nici ascensorul. 

* Toţi cei avizaţi — şi nu-s deloc puţini - 
din jurul Elisabethei Taylor sint uimiţi și mul 
țumiţi de schimbarea petrecută in viața ei 
după decesul lui Richard Burton: a slăbit, s-a 
cuminlit în privința medicamentelor și ali 
mentelor de tot felul, inclusiv cele psihice, a 
terminat cu lenea, cu capriciile și cu furiile, a 
început să muncească aprig, să creeze, să fie 
generoasă și chiar altruistă. Hotărit, ea nu-și 
dorește sfirsitul lui Elvis Presley. Producători 
sint unanimi: „E adevărat cà metamorfoza e 


Meseria de star 


„— Cum te-ai defini, Robert Redford?" a 
fost intrebat artistul american in primul inter- 
viu acordat după ce-a realizat The Natural 
(vezi și Cinema nr. 10/84, articolul lui R. Ca- 
plescu), întiiul lui film la capătul a patru ani 
lungi de tăcere. 

Omul avea ce spune: 

„—, Sint un sportiv care reacţionează ca un 
sportiv și nu, ca un manechin. Mulțumită 
sportului, am învățat că viața nu ilustrează ce 
li se bagă in cap copilasilor. Viaţa nu e intot- 


Robert Redford, unul din puţinii actori 
de renume care ştiu să spu 
facilităţi! 


„nu 


deauna frumoasă; trebuie să pui mereu un 
picior înaintea celuilalt și de fiecare dată så 
te gindești și să te răzgindești. A avea succes 
nu înseamnă totdeauna că ești un „om bine 
Şi ce înseamnă în fond să fii „un om bine'? 
N-am nici un interes, în viața mea publică, să 
incerc a înșela oamenii. A-i seduce, a le da 
imaginea omului perfect, nu e neapărat un 
scop. De pildă, nu aș admite niciodată sa 
merg la televiziune ca să îmi fac publicitate, 
chiar dacă această idee ar putea apare acum, 
cind dau un interviu, o ipocrizie... În '63, Hol- 
lywood-ul mi-a oferit un pachet gros de do- 
lari ca să turnez un lung serial TV. Nu ayeam 
bani, eram tatăl a doi copii și susțineam o fa- 
milie: oferta îmi asigura o frumoasă siguranţă 
pentru viitor. Totuși, am zis nu. Toată lumea 
a găsit că eram ridicol. Chiar agentul meu 
mi-a zis: „Dacă o vei (ine pe «nu», nu mai pot 
să lucrez pentru tine"! Într-o zi, m-am pome- 
nit singur pe plaja din Malibu, am mers pe 
malul apei si m-am hotárit: va fi «nu» si cu 
atit mai rău pentru mine — dar nu má pu- 
team imagina trăind mulțumită unui serial 
lung de TV care m-ar fi țintuit pe viaţă. Nu-mi 
puteam sfărima visurile nebune ale tinereţii. 
Citeva luni mai tirziu, eram angajat să joc 
ntr-o piesă, „Desculţ prin parc", in regia lui 
Mike Nichols. Eram lansat... Dar dacă am re- 
tuzat Laureatul (unde rolul principal l-a deti- 
nut Dustin Hoffman) a fost fiindcă nimeni nu 
m-ar fi crezut verosimil în pielea unui student 
de 21 ani care n-a cunoscut o femeie în viața 
lui. Am refuzat Superman pentru cá as fi fost 
ridicol cu o capă pe umeri. Am refuzat Kra- 
mer contra Kramer pentru că mie personajul 
mi-ar fi sunat fals. În schimb, am acceptat să 
joc in Un pod prea indepărtat fiindcă eram 
într-o paradă de mari vedete, ceea ce nu ar fi 
dăunat carierei mele. Meseria de star stă pe 
un paradox greu de trăit. Pe de o parte, te 
costă enorm să fii o vedetă, dar pe de alta e 
omenesc să fii ispitit de a te vedea pe co- 
perta unei reviste ca „Time“... Așa că trebuie 
să ràmii cu picioarele pe pămint. Fiindcă imi 
fac onest meseria si nu caut scandaluri, se 
zice despre mine că sint un om extrem de 
rece și, firește, sint atacat din toate părțile. 
Mie însă îmi place această latură rece, care o 
folosesc ca pe un scut. Trebuie să alegi cînd 
ești o persoană publică: ori răspunzi și ali- 
mentezi controversa, ori taci și lași multe în- 
trebări fără acele răspunsuri care aparțin grá- 
dinii mele secrete. Rămin un om care, ca toţi 
ceilalţi, revendică dreptul său la intimitate“. 

În concluzie (provizorie): Redford se pre- 
gătește pentru două filme, ambele realizate 
cu nedespărțitul lui regizor, Sidney Pollack: 
Dincolo de Africa (alături de Meryl Streep) si 
urmarea la acel admirabil Cel mal frumoși ani 
al vieţii noastre. 


Elisabeth Taylor, la 53 de ani: 
„Moartea lui Burton, 

a salvat-o, 

a chemat-o la ordine"... 

sustine J. C. Brialy. 


À virstelor 
Viitorul si tineretea 
actorului matur 


Kirk Douglas n-a imbátrinit — după 70 de 
filme si, la anul, 70 de ani. El s-a maturizat 
adică a ajuns la secretul tinereții veșnice 
Care e acela? L-a învățat de la Picasso, de la 
Chagall — si anume: a păstra la o virstà 
înaintată, capacitatea intactă de a fi uimit, de 
a te lăsa încintat. A petrecut de curind o 
seară cu Gary Grant, Gary Grant la 84 de 
ani, o seară care i-a dat multe speranțe... Kirk 
Douglas se privește ca un om tinàr, avind in 
faţă un viitor plin de fágàduinti. Nu se duce 
să vadă vechile filme. De ce ar face-o? A te 
uita inapoi nu e bine, caci vine dumnealui 


fizică e fantastică, dar mai ales moralul i s-a 
schimbat... Ea e cea mai bună publicitate a 
ei. Ea stie să extragă tot binele din tot ce-a 
trăit mai râu... Ea are nevoie să muncească, 
dacă nu — se prăpădește...“ Actrița e mai ex- 
presivă și mai concisă în ultimele ei declara- 
fii: „Am comis multe erori, dar am încercat 
intotdeauna să le fac față. Nu există o cremă 
de frumuseţe mai bună decit o conştiinţă îm- 
pácatà". Vorbă să fie! 


Început de carieră: Sabine Azema, 
laureată a Cezar-ului '85... 


timpul, să te inghità. Indiferent de virstă, tine- 
rețea inseamnă să știi că ai un viitor. Dar ce 
fel de viitor? Căci omul nu mäi e disponibil 
nici pentru roluri de bunici și nici de a mai 
juca junii primi. Așa e. Kirk Douglas, la răs- 
cruce, se gindeste. Va vedea. Un lucru e clar: 
nu poate să stea fără să turneze. Ar înnâbuni 
Mai mult ca orice, omul acesta își iubește 
meseria. N-a luat niciodată Oscarul. A fost de 
trei ori pe lista candidaţilor si de fiecare dată 
a venit altul și a ridicat floarea... Nu numai că 
n-a murit din asta, dar a ajuns la concluzii 
foarte clare: succesul în meseria de actor e 
mai rar decit eșecul. Succesul, pe viață, nu 
există. În schimb, eșecul e întotdeauna atit 
de apăsător încit trebuie să ai umeri foarte 
puternici ca să-l suporţi. Totul e, deci, relativ. 
Si dacă totul e relativ, atunci „il faut savoir" 
(vorba lui Aznavour) trebuie să știi a fi totde- 
auna modest, discret. Acestea fiind spuse, 
urmează logic cá nu trebuie să-ţi pierzi hu- 
morul. Ca atare, care e răspunsul lui la ul- 
tima întrebare a unui ziarist de la Paris 
Match: 

„— Dacă l-aţi intilni pe Kirk Douglas, 
acam; într-un restaurant, ce-ați spune despre 
el 

— Ce om! Fascinant! Frumos, talentat, plin 
de farmec. Un vis! ...și Kirk Douglas izbuc- 
nește într-un imens hohot de ris.“ 


Un Kirk Douglas inedit: anul tre- 
cut, la Olimpiada de la Los Ange- 
les, fotografiindu-se lingă arbitrul 
internaţional de box, Doru Banciu 


cinefilia 
ca omenie 


Vocea din „off“-ul 
Cinematecii 


Am primit sí așa ceva — în plin ger, la 25 
ianuarie 1985 — un elogiu adus traducătoa- 
relor de la Cinematecă! Ne-am frecat bine la 
ochi,am citit încă o dată și ochii ne-au rămas 
impáienjeniti de o emoție indiscutabilă. N-am 
citit ceva mai cald, mai drept şi mai inteligent 
despre această voce din întunericul sălii de 
cultură cinematograficà. lar cine stie cite 
vorbe anticinefile roiesc in jurul acestor per- 
sonaje din off, nu va spune niciodată cà 
acest prieten al filmului — Nicolae Baboi 
(Drumul Taberei 73 B, bloc TS 40, ap. 37, 
București) — ar fi atacat o problemă minoră; 
în întunericul cinematecii, ascultind o tradu- 
cere, sintem în inima unei probleme umane: 

„Poate că nu sint un cinefil sau poate nu 
unul împătimit, îmi place însă și mie să soco- 
tesc cinemateca un fel de-al doilea cămin. 
Orele petrecute sub vraja unui Eisenstein, 
Pudovkin, Fritz Lang, Fellini, Antonioni nu 
le-aș da pe nimic şi nu de puţine ori am ieșit 
tulburat de la filmele pe care această institu- 
tie unică le oferă iubitorilor artei a șaptea 
Nu-mi amintesc să mă fi deranjat (poate în 
afară de filmele văzute în perioada inceputu- 
rilor mele, pe vremea micii săli de la Union) 
faptul că unele pelicule nu sint titrate și se 
apelează la serviciile unui traducător. N-a 
putea denumi cu precizie prea multe aseme- 
nea filme, pentru simplul motiv că atunci 
cind pe pinza fermecată imaginile se deru- 
leazá — solicitindu-te să le descifrezi limba- 


cronica , 
frumoasei 


luni de mai A 


Război și pace 


€ În 1978, Arhivele Pentagonului au „elibe- 
rat" filmul procesului criminalilor de război 
japonezi desfășurat la Tokio, în mai 1946. Pe- 
licula „măsoară“ 200 de ore; societatea japo- 
neză Kodansha a achiziționat materialul şi l-a 
încredinţat unuia dintre cei mai importanţi re- 
gizori niponi, lui Masaki Kobayashi, autorul 
nemuritorului Harakiri și al celui mai lung 
film de ficţiune, Condiţia umană (nici o legă- 
tură cu cartea lui Malraux — subiectul celor 
8 ore e concentrat în jurul unui ofițer japonez 
care încearcă să umanizeze viața dintr-un la- 
găr de prizonieri chinezi, în timpul războiului 
din 1937...) După cum explică Kobaiashi, cu 
umorul acela lent, delicat și persuasiv al nea- 
- mului său, directorul societății „fiind-un ade- 
vărat japonez, se exprima laconic și mi-a ce- 
rut să facă un film care să nu plictisească, să 
nu obosească; acest domn este editor, el ci- 
tește manuscrisele, seara, în pat, criteriul lui 
de lectură fiind simplu: „dacă o carte nu mă 
adoarme, atunci e bună“... Am păstrat tot 
timpul în spirit această poruncă: „să nu-i 
obosesc pe spectatori“. A ieşit din mina 
acestui om de ficțiune enormă, un documen- 
tar de cinci ore, considerat — chiar de cei 
care nu au deloc încredere în acest gen — 
un film extraordinar, căruia juriul criticilor de 
la Festivalul din Berlin 1985, i-a acordat Ma- 
rele său premiu. Procesul de la Tokio al lui 
Kobayashi nu se înrudește cituși de puţin cu 
cel de la Nurnberg, al lui Kramer; responsa- 
bilitatea acuzațiilor — indiscutabilă, apăsă- 
toare, demonstrată cu jurnale de actualități 
inserate în corpul procesului — e pusă în 
contextul unei jurisprudențe deosebite de 
cea americană si contrastul dintre judecătorii 
și avocaţii americano-australieni aflaţi faţă în 
față cu acuzaţii unei alte tipologii, alte mo- 
rale, fără a atenua vreo clipă crima de război, 
dezvăluie un înțeles uman care transformă 
spectatorul anului 1985 „într-un judecător al 
politicii mondiale din 1945, în martor și parte, 
în cetățean al lumii“ (după expresia Andreei 
Tournés, directoarea revistei Jeune Cinéma). 
„Pe planul dreptului international, procesul 
era necesar — spune Kobayashi — dar pen- 
tru mine a prevalat latura umană. Eu am fă- 
cut războiul şi cu toate că n-am comis vreo 
crimă împărtășesc responsabilitátile japo- 
neze, însă aici lucrurile se complică, dimen- 


CAS 
es 


30 de ani de la singurele „manevre“ 


care ne-au incintat: 

Gerard Philipe, 
avind in codul lor literele 
M.M. şi B.B. 


siunea umană fiind mai complexă decit o ho- 
tárire judecătorească; am făcut multe filme 
de război şi convingerea mea personală este 
că războiul e o nebunie. Am vrut să arăt, în 
finalul filmului, originea acestor păcate de 
nedepásit; doresc o lume fără de războaie și 
dacă filmul nu are cuvintul „sfirșit“ este fi- 
indcă pacea abia urmează a se realiza“. Din- 
tre primii 80 000 spectatori, 60 000 au fost ti- 
neri: „E o poveste pe care n-au tráit-o — ar- 
gumentează Kobayashi — și despre care nu 
li s-a vorbit la școală: unul din motivele care 
m-au incitat să fac filmul a fost scrisoarea tri- 
misă unui ziar de o fetiță care cerea adulților 
să vorbească copiilor despre ce au trăit. Ori, 
mulți spectatori erau oameni care nu mer- 
geau de obicei la cinema, părinţi cu copiii 
lor".. 

e Bătrinul regizor american Sam Fuller, 
om cam de virsta lui Kobayashi, la peste 70 
de ani, a făcut si el războiul — debarcind la 6 
iunie 1944, orele 7,30 pe plaja normandă şi 
ajungind pînă în Cehoslovacia — dar „eu am 
omorît oameni. Ăsta e războiul! Am vomitat 
de dezgust. Războiul devine obisnuintà 
atroce. Fără rușine, te surprinzi schimbind o 
ureche tăiată de la inamic pe un pachet de ți- 
gări. Sînt un om născut cu groaza războiu- 
lui... Háituiesti un dușman. EI înaintează cinci 
pași, e în bătaia armei tale, îl vezi urinind 
lîngă un copac și atunci te apucă, într-ade- 
văr, frica: privesti un om care urinează si cara 
va muri.. Sint obsedat de aceastà nebunie. 
Nu fac filme decit pentru a má usura de 
această minie..." 

e Să nu intrăm în vară fără a aminti că la 
începutul acestei primăveri, la 20 martie, unul 
din cei mai desăvirșiţi artisti din cili cunoaște 
azi lumea, chiar dacă nu e de cinema, dar 
fără de care atitea filme, cărţi, piese, tablouri, 
zile, nopţi și sentimente ne-ar fi fost mai pu- 
țin intense, căci marii artisti cu asta se 
ocupă; să îmbogăţească toate artele si toate 
simţirile, nu numai cele strict ale lor, pianistul 
Sviatoslav Richter a împlinit 70 de ani. Mu- 
zica personalei noastre cinemateci e de ne- 
conceput fără acest Beethoven al zilelor 
noastre. Richter și-a făcut studiile muzicale la 
Moscova, între 1939 si 1945, de-a lungul ràz 
boiului. „Studiile lui Richter“ e un film de răz- 
boi care ne obsedează pentru citimea intima 
de pace şi creaţie care se poate întotdeauna 
cuprinde între două canonade și două atroci- 
tàfi. 

* De-am fi fost un cotidian de cinema, am 
fi dat această știre la „Ultima oră“ a paginii 
externe, cu un titlu al cărui semn de excla- 
matie nu ne-ar fi trezit remușcări: „Fantastica 
descoperire dintr-un spital norvegian: într-un 
spital din Norvegia, s-a găsit originalui filmu- 
lui lui Karl Dreyer, Patimile loanei d'Arc!" EI 
tusese trimis, în 1928, unui medic din acest 
spital care studia istoria Franţei. Si am fi ilus- 
trat vestea cu chipul Karinei, al Annei Karina 
din Vivre sa vie al lui Godard, pe obrazul că- 
reia curgea o lacrimă, în timp ce vedea 
într-un cinema chipul loanei lui Dreyer pe 
care aluneca o lacrimă. 


Marile manevre 


1895-1985- 
90 de ani 
de cinema 


Un tînăr din'68 privind 
un „antic“ din '32 


O pagină de Truffaut, criticul tînăr, atunci 
în 1968, despre o secvenţă a unui ciasic, Er- 
nest Lubitsch, redescoperit atunci de acei 
„muşcaţi ai cinema-ului" din cinemateca lui 
Langlois. Fără clasici, fără cinemateci, fara 
Langlois, fárá această pustime incintatà in 
fata anticilor (cáci.ce e Lubitsch in istoria 
mereu prea actuală a filmului, dacă nu un an- 
tic?) nu am fi ajuns să numărăm anii piná la 
secolul care se împlinește in 1995. lată ur 
fragment din articolul celebru al lui Truffaut 
care il consacră pe Lubitsch drept „un print 
e o scenă din Trouble in paradise (cu Her- 
bert Marshall si Miriam Hopkins, 1932, difu- 
zat la noi, cîndva sub titlul Contesa Lili) ana- 
lizatá peste 36 de ani de un critic in care nu- 
mai orbii nu pot vedea regizorul care, din- 
du-ne moderna formulă a „filmului de autor", 
ne-a arătat si o față mai ascunsă, cea ma: 
eh probabil, a „criticului-autor de 
ilm": 

„În Nelinigste in paradis, Eduard Everett 
Horton i! privește, la un coctail, pe Herbert 


jul, sensurile, ideile — nu mai iei seamà la 
vocea din off care începe să facă parte inte- 
grantă din mirifica lume ce se proiectează in 
fata ta. Atunci sint atent mai degrabá la un 
unghi deosebit de filmare, la un detaliu, la jo- 
cul actorilor. Aud, desigur, in salá, uneori, 
comentarii ale unor foarte buni cunoscători 
(bănuiesc) ai limbilor de circulaţie mondială, 
manifestindu-si vehement si superior deza- 
probarea față de traducerea greșită a vreunui 
cuvint sau a vreunei expresii, precum si chi- 
cotelile unor persoane atotștiutoare cînd, în 
iureșul transformării în accesibil a unei ava- 
lanse de cuvinte nu tocmai la indeminá, tra- 
ducătorul a avut o scăpare. Am încercat să 
mă transpun în locul persoanei care îndepli- 
neste, acolo, în cabină, această muncă, si am 
înţeles o dată in plus, cit de mare este efortul 
pe care traducătorii il fac pentru a ne da 
aproape tot si intotdeauna mai mult decit ar 
incápea pe ecran la titrare.-Am indoieli cá ar 
putea prea multi dintre cei care rid sá rezolve 
la fel de bine translatia dialogurilor unui film, 
la prima vedere si la prima audiție. În ce mă 
privește, m-am obișnuit de mult chiar si cu 
tovarășa care spune „dumneatale“, în loc de 
„dumneata“, iar ori de cite ori mă despart de 
cite un film mulțumesc în gînd și vocii din 
cabină care a încercat să mi-l aducă mai 
apoape de înțelegere, de sufletul meu". 


Poşta rubricii 


DIANA POPESCU (str. Gheorghe Dimitrov, 
nr. 11, bl. 81, sc. B, et. III, ap. 35, Ploiești): 
Cum puteţi pune pe seama noastră aseme- 
nea sentimente inumane, precum acela că-l 
„ignorăm pe Gerard Philipe care a trăit şi el 
pe acest pămint și a fost ce-a fost..."? Știm 
prea bine cine a fost Gerard Philipe — do- 
vadă că avem plăcerea de a vă aminti dum- 
neavoastrá, care v-aţi născut la 4 ani după 
moartea lui, că în 1985 se fac 30 de ani de la 
Marile manevre. 


Rubrica 
„Filmul, document al epocii 
documentul sursă a filmului” 

este realizata de Radu COSASU 


Marshall într-un fel bânuitor. El isi spune că 
a mai văzut undeva mutra asta. Noi, noi știm 
cá Herbert Marshall (N.r.: e foarte simpatic 
cum Truffaut îi numeşte pe eroi cu numele 
actorilor si nu ale scenariului...) este hoţul 
care, la începutul filmului, l-a jefuit pe Horton 
într-o cameră de hotel luxos din Veneţia. Si- 
gur că, la un moment dat, Horton va trebui 
să-și amintească de fața asta, dar, într-un 
asemenea caz, nouă din zece cineaști, ce-am 
face de obicei, grămadă de nevolnici cum 
sintem? L-am arăta pe tip dormind într-un 
pat; noaptea, în mijlocul somnului, s-ar trezi 
și s-ar bate peste frunte: „Asta e! Venetia— 
Ah, ticálosull" Dar cine e ticálosul? Ticálosul 
ar fi acela care s-ar mulțumi cu o soluţie ne- 
norocită ca asta. Nu e cazul lui Lubitsch care 
în tot ce face „se omoară“, dă totul din el si 
va muri 20 de ani mai tirziu. lată ce face Lu- 
bitsch. El ni-l arată pe Horton fumind o ți- 
gară, întrebindu-se vizibil unde l-a mai intilnit 
pe Herbert Marshall, trăgind iar din țigară, re- 
flectind; după care strivește mucul într-o 
scrumieră argintată în formă de gondolă... 
Plan al scrumierei gondolă — întoarcere pe 
chipul lui Horton... -Privire la scrumieră... 
Gondolà... Veneţia! Dumnezeule, Horton a în- 
feles, bravo, și acum publicul e cel care se 
leagână si Lubitsch e probabil, acolo, în pi- 
cioare, in fundul sálii intunecoase, suprave- 
ghindu-si ,auditoriul", temindu-se de orice 
intirziere a hohotului. de ris. Principalul in 
asemenea gen de lucrări este să nu poves- 
testi povestea și să găsești modul de a nu o 


povesti deloc. 


Am vorbit despre ce se învață, despre ta- 
lent, despre ceea ce eventual se poate cum- 
pāra cu pret greu, dar ceea ce nu se învaţă si 
nu se cumpără sint farmecul si malitia, ah, 
farmecul malitios al lui Lubitsch, iată ce fà- 
cea din el într-adevăr un print". 


Herbert Marshall si Miriam Hopkins intr-un film despre care e bine 
să vă întrebaţi bunicile: „cum a fost Conresa Lily?" (1932) 


Fără drept de apel 


Primul mare festival cinematografic al 
anului, cel din Berlinul occidental — 
.Berlinala^ cum este denumit în presă, 
s-a încheiat, pare-se, într-o stare de apa- 
tie. Comentatoarea ziarului „Die Welt" din 
Bonn, criticul de film Doris Blum, care à 

- urmárit intreaga desfásurare, ajunge la o 
concluzie pe care o situează în titlu: „Ac- 
tori buni in filme proaste”. Și spune,intre 
altele, comentatoarea de la Bonn: „Cel 
de-al 35-lea festival cinematografic berli- 
nez n-a fost o reușită. Realizatorii din 26 
de țări care au participat in acest an în 
competiție au fost cu toţii sub propriul lor 
nivel. Aproape toti au întors spatele actu- 
alităţii în favoarea unui trecut mai mult 
sau mai puţin îndepărtat. Ezitările juriului 
care, în final, a hotărit să recompenseze 
două filme si nu unul singur (cu marele 
premiu n.n.) sint caracteristice”. 


Cum trebuie să fle regizo 
g 


Robert de Niro este un actor foarte po- 
pular si foarte antipatic cu ziaristii. Nu-i 
plac discuţiile, interviurile si insistente 
gazetarilor. De aceea părerile lui apar - 
destul de rar in presâ. Recent a fost in 
Europa la un festival al filmului fantastic 
din Franța. Acolo, într-o stațiune mon- 
denă din Alpi — probabil mai relaxat și 
mai disponibil — a acceptat să stea de 
vorbă cu o ziaristică pariziană, Marlene 
Mariconi. Gazetárita a umplut pagini in 


periscop 


m 


M ceni sint acum în vizorul atit 
al producătorilor cit și al realizatorilor. 
probabil după imensa vilvă pe care o 
face Amadeus al lui Milos Forman. la- 
tà-| deci, după a nu știu citea încercare 
cinematografică despre viaţa și arta su 
— pe Beethoven, erou de film. Romanul 


revista de specialitate „Premiere“, şi-a 
mărturisit în scris emoţiile pregătirilor fā- 
cute de ea ca să ia un interviu unui ina- 
bordabil. cum e de Niro, și-a făcut un 
plan de bătaie etc. și a reușit să plaseze 
un torent de întrebări pentru care n-ar fi 
avut nevoie, credem, de nici un plan de 
bătaie. „Se spune că un actor nu trebuie 
să joace un rol ci să fie rolul, deci să nu 
facă nimic, doar să simtă. Cum se leagă 
aceasta cu jocul fizic al actorului?“ a fost, 
de pildă, una din întrebări. La care Ro- 
bert de Niro a răspuns: 

„Treaba asta depinde și de personaj si 
de povestea lui, de realizatorul filmului şi 
de modalitatea în care vrea el să poves- 
tească intimplarea. Așa incit ajungem la 
problema raporturilor dintre actor și reali- 
zator. În mod ideal, eu prefer ca acordul 
in ce priveşte modul de interpretare a 
unei scene să fie tacit, prefer ca lucrurile 
să nu fie exprimate. Aceasta îngăduie, 
uneori, ca farmecul să nu se dizolve. Dar 
unii realizatori au nevoie să spună lucru- 
rilor pe nume, în timp ce alţii, dimpotrivă, 
nu sint in stare sâ-i dea nici cea mai 
mică indicație. Au nevoie să vadă scena 
jucată ca să-și dea seama dacă le con- 
vine. În sfirsit, sînt unii care nu știu să 
stea de vorbă cu actorii, îi tratează ca pe 
niște copii. Chiar şi așa, chiar dacă sin- 
tem niște copii, realizatorul trebuie să co- 
munice cu noi. Rostul lui e să obțină de 
la tine ceea ce este conștient că posezi. 
Şi dacă există o stare de încredere reci- 


procă, ca actor, tu dai tot ce ai. Regizorul 
trebuie să fie un intuitiv și un om atent cu 
actorii”. 


Coborit din stele 


Actrița Matliuba Alimova este o revela- 
tie oferită publicului sovietic de către stu- 
diourile cinematografice din Tașkent. Pri- 
vire puţin ironică, o privire care ascunde 
insă mult calm, înțelepciune, determinare, 
o privire adincă şi luminoasă care domină 
fata de un oval desăvirșit. Alimova locu- 
iește la Tașkent (mama sa este rusoaică 
iar tatăl uzbek) dar este solicitată si de 
alte studiuori din republicile unionale. 
Astfel, ea a apărut recent în filmul bielo- 
rus Băiatul coborit din stele, dar a fost si 
împărăteasa bizantină din filmul Vasili 
Busiaiev. 

„În timpul filmărilor, spune un partener 
de-al ei, am fost uluit de capacitatea ei 
de improvizație, de spontaneitatea ei ca 
și de pătrunderea în cele mai ascunse 
cute ale unui caracter". 


Monica Vitti și-a inaugurat acum citeva 
saptàmini la televiziunea italiană o emi- 
siune-pledoarie pentru cinema care 


La ordinea zilei filmele cu fermieri: 
Spacek si Mel Gibson 


lui Luigi Magnani intitulat „Beethoven 
şi nepotul său” pare să fi fost determi- 
nant în realizarea filmului (aflat încă în 
lucru). El se va intitula asemenea roma- 
nului scriitorului italian. La prima ve- 
dere, numele regizorului Paul Morrissey 
(care a făcut printre altele Trash și este 
cunoscut ca un colaborator apropiat al 


Un actor de teatru, Wolfgang Reichman, si un student în medicină. 
Dietmar Prinz, în Nepotul lui Beethoven de Paul Morrissey 


Bog 


lui Andy Warhol) ar fi o miză: numele 
scenaristului mi se pare încă mai im- 


` portant pentru că el nu este altul decit 


Mathieu Carriére, atit de prețuit de Bu- 
nuel care spunea că este cel mai inzes- 
trat scriitor pentru film din cili a cunos 
cut şi cu citi a colaborat el. 

Si pentru că la ora de faţă există pe 


Tot un actor de teatru si in 


lui Bach: Ullirch Thein 
c i 


poartă titlul „Pasiunea mea". În primele 
intilniri in fata camerelor tv au apărut, 
cum era de asteptat, Antonioni, apoi 
Nanni Loy si Tognazzi. Dar, asa cum a ți- 
nut să precizeze actrița, omisiunea lan- 
sată de ea are un caracter mai special, 
„Radioteleviziunea italiană — a arătat 
Monica Vitti — mi-a propus un .,show" cu 
mine si despre mine. Am discutat inde- 
lung, s-a sugerat un fel de ,talk-show" 
adică o discuţie in direct, a fost vorba și 
despre o formulă de care eu una cred câ 
s-a cam abuzat, și anume formula auto- 
biografică ilustrată cu secvențe din fil- 
mele în care am jucat, un fe! de istoric-al 
carierei mele. Pină la urmă am găsit, 
sper, o caie-mai puţin bătută si mai atrà- 
gătoare. Emisiunea „Pasiunea mea" cred 
că este. diferită de toate celelalte pro- 
grame despre cinema și un rol important 
in această realizare îl joacă elevii mei de 
la Centrul Experimental care, dincolo de 
participarea lor ca actori cintăreţi, bale- 
rini, vor căuta să demonstreze posibilită- 
file expresive fàcind si niște filmuleţe 
care vor fi transmise în cadrul emisiunilor 
săptăminale ale „Pasiunii mele". 

Ziarul || Giorno menţionează în acest 
sens cà un asemenea ,telefilmetto" de 8 
minute, cu Monica Vitti, Nanni Loy și doi 
dintre elevii actriței a si fost produs şi 
transmis. 


Berlanga zi 


Cineastul spaniol, sexagenarul Luis 
Berlanga a fost subiect de discuţie in ulti 
mele săptămini, in urma premierei filmu 
lui său realizat în 1984 si intitulat La va- 
quilla. Succesul de public care, spun zia- 
rele, este neobişnuit, acredita presupune- 
rea cà La vaquilla va reprezenta Spania la 
testivalul de la Cannes 1985. 

Perspectiva aceasta nu l-a emoționat 
(in cale afara pe Luis Berlanga care a ți- 
nut să declare: „La virsta mea nu mà mai 
interesează si nu mai am ce ciştiga la un 
festival. Prefer sá merg ca simplu specta- 
tor, doar ca sà mà informez. Dar si asta 
începe sa mà obosească”. 

Luis Berlanga oferà de altfel imaginea 
unui cineast într-adevăr obosit si acrit de 
viaţă. Dar cine vrea să-şi facă o idee des- 
pre societatea spaniolă a ultimilor 30 de 
ani — spune un comentator, pe numele 
lui Morando Morandini, — nu se poate 
dispensa de recursul la filmele sale. Trilo- 
gia satirică despre clasa conducătoare 
spaniolă pe care Berlanga a turnat-o între 
1978 şi 1982 este considerată în 'acest 
sens o piesă de referinţă. 

„Parcurgerea filmografiei sale in- 
seamnă. potrivit aceluiași comentator. sa 
traversezi societatea spaniolă din ultima 
vreme pentru că Berlanga este un tipic 
cineast spaniol”. 


| — „Marquez trădat: OO] trăd 


Aşa își intitulează comentatoarea ziaru- 
lui „Le Monde", Catherine Humblot, arti- 
colul ei despre un film de televiziune pre- 
zentat pe micul ecran francez. S-ar părea, 
după spusele ziaristei, că scriitorii lati- 
no-americani nu prea au noroc cu televi- 
ziunea şi citează intimplarea de anul tre- 
cut cu o ecranizare după Miquel Angel 
Asturias, șocantă prin lipsa de calităţi ca 
orice fel. „De astădată a fost si mai rau, 
spune Catherine Humblot apropo de fil- 


ecranele lumii un termen de comparaţie 
ca Amadeus, regizorul filmului Morris- 
sey a ținut să-și precizeze concepţia: 
„Nu intentionez să fac un Amadeus. 
Acesta a fost făcut. Vreau să fac un 
film care să nu fie convenţional, si, 
dacă se poate, să fie într-un decalaj cu 


ce s-a mai văzut în filme de epocă, în. 


filme despre muzicieni" Formularea 
aparent modestă ascunde însă o teme- 
ritate aproape fără măsură. Dar... 

in rolul lui Beethoven a fost invitat să 
joace un actor de teatru vest-german 


considerat o forță a scenei, Wolfgang: 


Reichman iar în rolul nepotului un tinâr 
necunoscut, pe numele lui Dietmar 
Prinz, student la medicină, intilnit pe 
stradă la Viena, cu puţin înainte de în- 
ceperea filmărilor. Jane Birkin va fi 
mama acestuia în film, persoană detes- 
tată de Beethoven care purta o grijă pă- 
rintească fiului fratelui său. Nathalie 
Baye interpretează rolul unei actrițe 
franceze de care se îndrăgostește tină- 
rul nepot. : 

Pe de altà parte, in R.D.G. s-au in- 
cheiat filmările la un film care aduce pe 
ecran pe Johann Sebastian Bach, in in- 
terpretarea lui Ulrich Thein, regia sem- 
nind-o Lothar Bellag. Filmul are o in- 
tenfie omagialà intrucit se implinesc 
300 de ani de la nasterea marelui muzi- 


cian. 
D S Ab 


| 
| 


Inabordabilul De Niro 


mul de televiziune vest german făcut 
după o nuvelă de Gabriel Garcia Mar- 
quez, „Incredibila si trista poveste a can- 
didei Erendira și a preadiabolicei ei bu- 
nici“. Nimic n-a mai rămas din Marquez. 
Plácutul si neliniștitorul parfum de tran- 
dafiri care se -revarsă într-o dimineața 
peste sat se revarsă aici, în filmul pome- 
nit, peste niște case spălate cu sápun de 
Marsilia, culorile sint toatd curate, oame- 
nii sint curati, imaginea e curată. Un film 
curățat și el de dimensiunea sa iraţională. 
Nu s-ar putea spune nici măcar că este 
prost jucat, ci doar că se joacă alături, si 
că actorii sint insensibili la această „im- 
posibilitate a istoriei” care domină litera- 
tura lui Marquez. A fost un dezastru s: 
nici n-ar fi trebuit luat în discuţie daca 
n-am vedea cu neliniște cum se repeta 
aceleași eșecuri”. 


Nu numai Jane Fonda practică 
gimnastica „aerobic“ — 
acum si Victoria Principal 


„vreme trece, vreme vine..." 


A nul trecut a avut — si am spus-o là vre: 
mea respectivă — un moment aproape eulo- 
ric pentru o intilnire internaţională de filme 
retrospectiva. Obershausen-ul — un fel de 
Mecca a scurt metrajului lumii, un festival 
care, mai ales in uitimul deceniu s-a bucurat 
de un imens prestigiu international — isi fa- 
cea bilanțul primilor sài treizeci de ani. Trei- 
zeci de ani! O virstà pentru asemenea intil- 
nire, o probă a longevitátii, a continuității, a 
vitalitátii chiar. Retrospectiva din '84 a arătat 
ce s-a putut recolta cu efortul a trei decenii 
şi restul, adică producția curentă, a trebuit să 
se supună unei legi mai aspre decit selecția: 
confruntarea. Ceea ce a cernut vremea s-a 
dovedit. firesc, de durată și valoare. Din mul- 
tele filme care au rulat in paralel cu retros- 
pectiva, puține au putut să ţină pasul cu ea. 
Mă aşteptam așadar ca '85, neavind un ase- 
menea reper, să lase cimp liber şi ocazie de 
manifestare necompiexată cinematografului 
— scurt al prezentului. N-a fost așa. Ceva s-a 
petrecut în această zonă a expresiei cinema- 
tografice și probabil că nu un singur motiv ar 
putea să explice şi ce anume s-a întimplat 
Există un adevărat asalt al subiectului asupra 
peliculei, realizatorul fiind, de prea multe ori, 
doar un vehicul, mai fericit sau mai nefericit, 
al acestuia. Faptul realităţii, faptele realităţii, 
par ieșite pentru o fracțiune de secundă din 
fluxul lor impetuos ca să-și pună iscálitura si 
pe cite un filmuleţ cu rol mai mult de mesa- 
ger firav al unui happening uman profund, 
vast, intens si pe care filmele, atunci cind sint 
inspirate, il sugerează, iar cind sint neinspi- 
rate, îl caricaturizează. Nici o cantitate de 
filme — îndrăznesc să cred, — nu reușește 
prin simpla ei pondere să sugereze întregul 
univers si complexitatea problematică a lumii 
de astăzi. Cantitatea — si ea este mereu co- 
virşitoare într-o asemenea intilnire — are, in 
mod paradoxal, efectul de a pulveriza, de a 
,pointiliza" imaginea lumii pe care ar vrea s-o 
reflecteze. Dimpotrivă, puţinele filme semniti- 
cative — așa cum avea s-o probeze retros- 
pectiva de care vorbeam mai sus, — se deta- 
$eazá net de momentul în care au fost con- 
cepute și realizate și devin, într-un fel, emble- 
matice. Aș da un singur exemplu: filmul polo- 
nez Tango, laureat acum ciţiva ani cu Oscar 
după ce fusese premiat la Obershausen si 
Annecy, un film eseu, un fel de glossă, de 
al condiţiei 
umane. Rare sint asemenea filme ale reflec- 
ției, meditaţiei și exprimării la scară filozo- 
ficá. În schimb, proliferează ceea ce as num: 
filmul temperamental, filmul iniţiativei înflăcă- 
rate, filmul nevoii de a folosi şi această mo- 
dalitate pentru a atrage atenţia asupra unor 
aspecte ale lumii de astăzi. Este un aseme- 
nea film, document? Cred că este în măsura 
în care, pe lingă fapt, reuşeşte să inscrie și o 


Cannes 1985 


A 38-a ediţie a festivalului internaţionai 
de la Cannes, considerat a fi cea mai impor- 
tantă intilnire cinematogratică mondială, a 
luat sfirșit odată cu anunțarea palmaresului. 
in privinta căruia cu două sau trei zile înainte 
de seara inchiderii se făceau, ca în toți anii, 
nenumărate speculaţii. Dar, spre deosebire de 
alți am, multe din părerile amatorilor de prog- 
noze cinematogratice s-au si adeverit. Juriul 
prezidat de Milos Forman și-a materializat op- 
punile dupa cum urmează: d 

* Premiul ,Palme 'Or": realizatorului 
iugoslav Emir Kusturica pentru filmul sáu Tă- 
licul e in călătorie de afaceri; 

e premiul de interpretare feminina: es ae 
quo actriței argentiniene Norma Alesandro 
pentru rolul in filmul Istoria oficiala si actritei 


cronica animației 


N u este o greșeală de neiertat că unii își ` 
_ închipuie muza animației echipată cu o tolbá 


de săgeți satirice. Desenele în mişcare capătă 
viteză de gag cind este vorba să surprindă 


cusururile semenilor. Creionul animatorului 


devine impetuos cînd se rătuiește cu incon- 
secvențele morale. Îmbrăţișind, de obicei, 
formula pilulei, ,satiricii^ nostri ,infiereazà" 
moravurile fárá sá ajungà la tonul vitriolant. 
Si Gopo sau Nell Cobar si Matty Aslan sau 
Olimp Vărășteanu vădesc o anume bonomie 
în caricaturile lor animate și par că mai 
acordă o șansă eroilor pe care-i iau în răspăr. 


Ceva mai sarcastici, noii veniţi în cîmpul sati- . 
rei, din care s-a impus, mai ales, Dinu Ser- 


bescu, perpetuează, totuși, această tradiţie 
autohtonă a evitării tușelor prea îngroșate. - 
Lui i s-a alăturat de curind Călin 
semnatarul unei pelicule de debut a cârei 


iurgiu, - 


K.0. nu este O.K. 


Poate un festival 
supravie fui 
prin retrospecti 
Poate. 
Dar 
nu mai e festival, 
ci o cinematecá! 


Cher pentru rolul din filmul Masca (Statele 
Unite) 
© Premiul de interpretare masculină: acto- 


rului american William Hurt pentru rolul din ` 


tilmul brazilian Sărutul femeii păianjen; 

* Premiul special al juriului: filmului Birdy 
(Statele Unite) de Alan Parker, 

* Premiul de regie: realizatorului francez 
Anré Techiné pentru filmul Întiinire; 

e Premiul juruimi: filmul Red (coproductie 
Ungaria-Franja-R.F.G.) in regia lui Istvan 
Szabo; - 

* Premiul celei mai bune contribuţii arti 
sice: filmului Mishima realizat de americanul 
Paul Schrader; ` 

e Marele premiu pentru tehnică: regizoru- 
lui englez Nicolas Roeg realizatorul filmului 
O noapte de meditație 

* Premiul „Opera prima" realizatoarei ve- 
nezueliene Tina Torres pentru filmul său 
Oriane; 

e Premiul pentru scurt metraj: filmului Că- 
sătoria de Slav Bakalov si Rumen -Petkov 


* Trofeul international al festivalului (care 
de fapt este un premiu omagial — n.r.) a fost 


În zona debuturilor: primăvară, soare 


prospețime incontestabilă reactivează energia 
genului. 
Alcătuit din citeva alerte pilule, Plerde-vará 
este un film anti-idilic despre viața la țară. 
. Parafrazind începutul unui cintecel pentru 
copii, s-ar putea spune că protagonist ar fi 
„Văranul care nu e pe cimp”. Vom vedea unde 
este el, in galopul momentelor comice ce-i 
surprind fie încercind să facă pe mecanicul 
ahtiat după ciubuc de la „service“, fie pe 
mulgătorul cu ora ce percepe sume astrono- 
mice, fie pe „migratorul“ în marele oras unde 
plasamentul visat este acela de paznic de ho- 
tel. Descurcăreţul rural nu se dă în lături nici 
de la dresura de șoimi, mai ales atunci cînd 
acea: urmărește nimicirea cocoșului care 
„sună“ deșteptarea prea matinal. Smecheria 
este însă păguboasă, expedientele se dove- 
desc fără perspectivă de „cheag“. Cum spu- 
neam mai înainte. animatorului îi place să 


concepţie, o meditaţie care ar sta la baza do- 
rinței de investigaţie a cineastului. Din acest 
punct de vedere, am sentimentul cà selecția 
din '85 de la Oberhausen se supune fără voia 
ei (și a noastră) unei implacabile constatări 
aceea de a fi, in cea mai mare parte, doar in- 
tentionalá, veleitară și într-o mult mai mica 
măsură expresia unei concepții de investi- 
gare, a unei poziţii de curiozitate faţă de con- 
ditia umană. În acest sens, poate cel mai 
semniticativ din selecţia acestui an din capi- 

` tala, sa poate fosta capitală a scurt metra- 
jului lumii, Oberhausen, a fost. dupa mine, 
filmul danez intitulat Totem. Filmul lui Claus 
Bohm reuşeşte să disloce o anumită optică 
despre o anumită lume considerată margi- 
nală și teribilistă şi chiar șocantă chiar, exce- 
sivă atit în înfăţişare cit şi în obiceiuri ba 
chiar grotescă în optica unor „bien pen- 
sants", cum le spun francezii. Realizatorul 
pătrunde în esența fenomenului nu cu tipare 
gata făcute ci doar cu dorinţa de a înțelege 
cauze, condiţionări, structura unei secţiuni a 
societăţii, de a depista propria ei justificare, 
raţiunea ei de a fi așa cum este. Există deci 
— așa s-ar înţelege sau așa am înțeles eu fil- 
mul Totem — există o lume care nu vrea să . 
-se piardă în anonimatul general. Ea isi mode- 
leazà şi comportamentul şi infatigarea spre a 
păstra — spune ea — ceea ce trebuie salvat 
in omul de astăzi şi anume: candoarea în fata 
falsei lucidităţi care devorá si care nici nu 
este luciditate ci doar cinism. Sentimentul pe 
care il lasă filmul danezului este acela al unei 
aşteptări calme, senine, în pofida aparenfelor 
incruntate, a unei ráscruci. 

Nu știu dacă selecţia acestui an a fost con- 
știentă că a adus un singur film de semnifica- 
fie psiho-socială si cà, pe de altă parte și in 
bună măsură, a făcut si ea, selecţia, cu mul- 
tele filme pe care le-a invitat, doar figură de 
participant la iudicul vieții cinematografice a 
lumii de astăzi. Aş vrea să cred și să sper cà 
întilnirile de la Oberhausen ale cineastilor de 
scurt metráj din intreaga lume vor face ele 
însele o opțiune spre filmul de semnificație si 
nu se vor lăsa ocupate de asaltul unui exo- 
tism care, cultivind luxul de amănunte indu- 
iosátoare, la prima vedere — dar numai la 
prima vedere — ascund, de fapt, incapacita- 
tea unor realizatori de a ajunge si la esenţa 
acestora. 


Mircea ALEXANDRESCU 


atribuit actorului american James Stewart (în 
virstă astăzi de 75 de ani); 

* Premiul criticii internationale FIPRESCI: 
ex aequo: lui Woody Allen (Statele Unite) 
pehtru filmul său Trandafirul purpuriu din 
Cairo si lui Emnir Kusturica (Iugoslavia) pen- 

' tru Tăticul e in călătorie de afaceri (De men- 
tionat cà filmul lui Woody Allen a fost in 
atara concursului la dorința expres tormulata 
de autor) 

* Premiul Perspectivele cinematografului 
francez” a tost atribuit filmului O mutră de 
ciine al realizatorului Jacek Gasiarovski 


Distincţii pentru 
cinematografia noastrá 


La recent incheiata ediţie a celei mai im- 
portante competiţii inernationale a filmului de 
scurt metraj ae la Oberhausen (Festival con- 
siderat un Cannes al filmului de scurt metraj) 
iuriu! international prezidat de regizoarea 
Martha Meszaros a distins cu menţiune filmu! 
Nuntă la fotograf a! studentului de la IATC, 

. Dan Nanovean. 


/ 


acorde „negativului“ o șansă, ceea ce si Că- 
lin Giurgiu face. Și o face la propriu, imagi- 


- nind un episod in care personajul său „se dà 


pe brazdă”, adică se apucă de treabă ca 
toată lumea. Ipostaza sa de „ţăran la cimp" 
nu este ostentativ pilduitoare, căci are o 
poantă de mare haz: recuperarea morală este 
explicată de apariția unei Eve cu codițe și ca- 
trințe alături de care muncește în ritm de 
dans. Se cuvine, de altfel, remarcată ingenio- 
zitatea întregii coloane sonore a acestui film 
în care vocile și muzica sint gindite ca un 
permanent contrapunct umoristic. Nu mulli 
autori izbutesc să obțină atitea efecte chi- 
mice din relaţia imaginilor cu sunetul. De alt- 
fel impetuoasa mișcare pare concepută în în- 
tregime „pe note", ritmul inlántuirii desenelor 
este de o admirabilă muzicalitate. Încă odată 
zodia debuturilor se dovedește norocoasă. 


Dana DUMA 


O zonă demnă de maximă atenție: scurt metrajul 


cronica 
documentarului 


Gorunul lui Horea 


l o dată forța documentarului ?nu se 
dezminte. În competiţia cu filmul de ficțiune, 
nu se dă bătut. Acest... Horea de zece mi- 
nute, semnat de Pompiliu Gilmeanu, stă 
drept ca gorunul din Tebea (cu care și în- 
cepe filmul) in fata „concurentului“ sáu de o 
oră și jumătate, scris de Titus Popovici și re- 
gizat de Mircea Mureşan. O intrecere dirză, 
ca între bărbaţi, in care directețea unuia se 
măsoară cu subtilitatea celuilalt, fară ca vreu 
nul să-şi sacrifice mijloacele. Dimpotriva. Fie 
care iși folosește cu inspiraţie argumentele 
iar cind le asociază uneori, o face astfel incit 
nu alterează specificul genului propriu. Vo- 
cea lui Horea din filmul jucat (cáldura sobra 
sinceritatea interpretării lui Ovidiu luliu Mal- 
dovan) o regăsim şi in documentar. O voce 
expresivă, citind calmă inspiratul comentariu 
fără excese de intonaţie cind rostește simpli 
și limpede ca riul de munte, versuri de Em:- 
nescu, Aron Cotrus, Leonid Dimov. „Te-ai ri- 
dicat drept, pietros, viforos/ Pentru moli, 
pentru cei săraci si goi/ Pentru .toți/ Si ai 
despicat in două istoria/ Tàran de cremene 
cum nu-i altul să-ţi semene/ Horea”. Origina- 
lul pregeneric lansează imaginea — revenind 
și in final — a locului execuţiei eroului, peste 
care viscoleste pătimaș. Introducerea drama- 
tică si totodata lirică dă un halo poetic por- 
tretului istoric sprijinit pe documente ade- 
seori inedite şi pe filmări realizate azi pe dru- 
murile desfășurării epopeii revoluționare, sau 
la Viena, în palatul Hoffburg. 

Ca într-o rotire de vultur, aparatul imbrăţi- 
șează străvechea vatră a dacilor, Țara de pia- 
tră unde „cei mai vechi și numeroşi locuitori 
ai Transilvaniei sint asupriti si chinuifi, cople- 
sili de nedreptàti, devenind străini in propria 
lor țară” cum recunoaște impăratul losif ai 
li-lea in corespondenţa sa. Pe citeva suges- 
tive detalii: miini bătrine ascuţind coasa, plu- 
guri de lemn opintindu-se in pămintul bolo- 
vânos, ca un murmur de suferință și jale rà- 
sare, cutremurátoare, doina cintată de Maria 
Tănase. „Ş-or venit străinii/mi-or luat si cii- 
nii/oile furatu/pe min m'or legatu.” inspirate 
racorduri imagine-sunet, muzică-vers-inter- 
pretare, care dau filmului o dimensiune emo 
fionalà deosebita 

Pe tabloul luminatului” 


Confruntări. 
Opinii. Atitudini. 


Documentarul 
modern- 
mizanscená 


sau reconstituire? 


O rubricà de teoria filmului, 
pe care o dorim 
o Tribuná a creatorului. 
Pentru inceput au 
. cuvintul documentaristii. 
in dezbatere: documentarul, azi 


Ls nu e menita să nască polemici. 
Nu are nici puterea manifestului lui Dziga 
Vertov: „Eu sint cine-ochiul. Eu sint ochiul 
mecanic...” care anunța ora ciné-vérité-ului. 
Documentarul românesc de azi se apropie tot 
mai mult de filmul de fictiune,iar acesta din 
urmă folosește la rindul lui tehnici tipice de 
documentar. Realitatea nu mai este dirijată la 
niveul întregului ci la nivelul incadraturii si al 
secvenjei. Avem deci o realitate mizansce- 
natá sau avem reconstituiri pe peliculă, adică 
repetarea in fața camerei a unor evenimente 
supuse observaţiei cineaștilor? Dacă accep- 
tām convenția: punere în scenă = punere în 
cadru, evenimentul pe care ochiul îl percepe 
nu mai e reconstituit — termenul cerind o 
anume exactitate — ci mizanscenat, în sensul 
unei încadraturi speciale, cu o lumină, cu o 
mișcare indicată unui personaj. Și atunci pro- 
dusul, adică secvența devine o mizanscena 
filmată. Din reconstituire nu mai rămine decit 


imparat picta! 


într-una din vizitele sale in Transilvania, sînt 
montate cuvintele rostite in românește de 
ice! care se vroia „ocrotitorul ţăranilor“: 
Scoala, scoală” sau „oi cáta". Pentru ca 
poi. sarcastic, să se precizeze: „Luminismul 
vroia probabil totul pentru popor, dar nimic 
prin popor”. Ceea ce nu l-a impiedicat pe lo- 
Sif al Il-lea să „reprime cu puterea armelor 
tumultul ţăranilor“ şi să pună pret 300 de gal- 
beni pe capul celui cu care „se sfátuise" in- 
delung despre soarta iobágimii române. Salo- 
nul din palatul Hoffburg unde a avut loc in- 
trevederea impăratului cu Horea retráieste in 
imagine prin lumină, culoare, dar mai ales 
prin glasul amar și dirz al lui Horea: „soarta 
românului, o ştiţi... patru zile din săptămină 
muncă la cimp, la coasă, la vite, la pădure, 
după voia și nevoia nemeșului. A cincea te 
scoate la pescărit... a șasea la vinătoare... Si 
cale de indreptare e una singură“. Calea rás- 
coalei e anunţată în coloana sonoră printr-un 
straniu şuier de coasă ce se ascute, prelucrat 
apoi muzical ca un virtej al furtunii ce se pre 
gâtește. Documentarul isi găseşte mijloacele 
cele mai eficace de a convinge, instrui, emo- 
ționa. Unul din ele: portrete filmate si mon 
tate într-o suita rapidă — montaj asigurat de 
Mira Acristei — de nobili speriați care cer im 


paratului „să dea un exemplu sever răsculaţi- 
lor, deoarece cite sate românești atiția Horea 
sint în Ardeal". Şi iata cum istoria însăși cola- 
borează inspirat la acest film: fraze din cores- 
pondenfe sau acte oficiale, din programul 
rasculaţilor („nobilime să nu mai fie!'), sint 
izbutit alternate cu versuri ţișnite din dragos- 
tea poporului pentru „craiul mindru al moţi- 
lor';,(Roata il fringe pe picioare/Pe el nedrep 
tatea il doare/Roata il fringe tot mai sus/ E! 
rámine nesupus". Vechea baladă încheie po- 
emul si totodatà rigurosul portret istoric. 


Ca o poezie 
de Prevert 


S uccesul cu care — se zice — mergi la si- 
jur filmind copiii, e iluzoriu. Nimic mai dificil 


Tabloul clasic intr-o tálmácjre cinematogratică modernă 


reprogramare (cursul de bară clasică in 
ŞI...; lecţiile seraliștilor — Seraliştii — Copel 
Moscu; petrecerea căminiştilor — Aflaţi des- 
pre mine... Adrian Sirbu), iar ca o certificare 
a mizanscenei — o alegere a unui spațiu dat 
ce ţine la urma urmei de o teatralitate evi- 
dentá (o sală de studiu — Pe malul Ozanei — 
Copel Moscu; un birou de șef de șantier — 
Pe Valea Frumoasei — Felicia Cernáianu; o 
sală de clasă a celor mici — Abecedarul — 
Paula și Doru Segal). Nevoia de mizanscenă 
este însă, la nivelul actualei formule a docu- 
mentarului românesc, mai mult un dat de 
realizare decit de intenție — documentarul 
răminind în sfera simțului gestului real. E 
drept că regizorul își ia de cele mai multe ori 
un aliat pentru realizarea unei mizanscene — 
in ŞI... subiectul, adică eleva de la balet va fi 
coordonată de profesor, care are sarcina se- 
cretă de a efectua un antrenament ,tare" 
pină la epuizarea fizică a elevei. Subiectul 
stie că este filmat, dar nu stie ce i se va în- 
timpla şi rezultatul antrenamentului este plin- 
sul acestei fete, amestec de ambiţie și nepu- 
tintà, gest real, obținut insă printr-o mizan- 
scenă, să o numim „complot“, între regizor si 
profesor. La Pe Valea Frumoasei, Felicia Cer- 
năianu își alege o miză obiectuală, un simpu 
telefon, dar care modifică fundamental tipul 
de relaţie — crispată — între personaj și apa- 
ratul de filmat. Inginerul din film ştie că este 
filmat, dar este sunat de oamenii santierulu 
cărora trebuie să le răspundă firesc, sint rás 
punsuri de care depinde soarta șantierului 
deci nu există loc de ,contrafácut", persona- 
jul uitind la un moment dat că este filmat 
S-a înlocuit deci aparatul ascuns, cu scena- 
riul unei acțiuni. 

Cind elementul care va fi mizanscenat este 
o pură întimplare — cuibul de porumbei si- 
tuat sub streașina Casei pionierilor din Po- 
rumbeii și fanfara, filmul lui Jean Petrovici, el 
este preluat și folosit în documentar și nu 
provocat. Să luăm și cazuri cind secvenţe în- 
tregi sînt declarat mizanscenate, chiar cu o 
formulă de personaje convenție, adevăraţi 
pioni, abil manevrati, concurind la o posibilă 
metaforă. 

Ce uită cineaștii este faptul esenţial în sta- 
bilirea unei metafore filmice — anume, un 
eveniment real — și nu o construcţie declarat 
formală (cazul filmului Pe malul Ozanei) sau 
pur teatrală (inceputul filmului București — 
in sunet și imagini — Mirel Iliesiu). În primul 


tim, explicarea în clasă a tractorului amin 

teste de recitalurile din bilciurile de altădata 
cu „lume, lume, vedeți ce n-aţi mai vàzut".. 

se trage o cortină, apare tractorul, elevii i! 
privesc ca pe o minune, dascălul dă un întreg 
recital ca să stabilească gradul de „libertate“ 
al mașinii, aici fiind însemnul care trimitea 
spre metaforă, în intenţie doar, pentru că poli 
sau nu poti accepta convenţia „libertăţii“, 
Metafora e prezentă la Seraliştii aceluiași re- 
gizor, Copel Moscu, reieșind dintr-o aspirație 
(o excursie la mare...). În cazul al doilea, in- 
ceputul filmului lui Mirel lliesiu este un spec- 
tacol cu actori care imbie la vizitarea Bucu- 
reştiului, secvență ce nu are a face nimic cu 
intregul film, dar care face parte din structura 
regizorului, aplecatá spre spectacolul în sine 
(Ritmuri potrivite, Cintecele renașterii). 

E drept, documentarul are un timp de des- 
fasurare limitat (de regulă zece minute) și mi- 
zanscena a început să funcţioneze din do- 
rinta concentrării unui eveniment dat, așa că 
ce spunea Vertov — ,..eu mă apropii și mà 
indepártez de obiecte, mă strecor sub ele, mà 
azviri asupra lor, mă arunc în plin mers in 
mulțime, má înalt împreună cu avioanele... 
— cerea timp, pe cind cineaștii umblă la 
esenţă, nu la esența unui fenomen, din på- 


cate. 

Laurenţiu DAMIAN 
Nu există loc pentru „contrafăcut”. 
Pe Valea Frumoasei 
de Felicia Cernâianu 


de obţinut decit firescul actorilor de-o 
;chioapă. Depun mărturie atiţia regizori care 
u lucrat cu ei, atitea filme ratate, in ciuda 
mbietoarelor dumbrăvi cu pitici și castele de 
zăpadă. Si mai grea e meseria „pe furate“ à 
documentaristului strecurat cu aparatul (si- 
lenfios) într-o gálágioasá ceată de boboci in 
prima lor zi de școală, la prima lor oră de ci- 
tire sau la prima lor recreaţie mare. Abeceda- 
rul „elevilor“ Paula si Doru Segal e ca „Lecţia 
de dictare" a lui Prévert. Proaspăt ca obser- 
vatie, spiritual, exact. Nimic nu scapă ochiu- 
lui lor amuzat, induioșat: nici plinsul disperat 
al celui împins în clasă de mama și predat to- 
varàsei care va înfăptui incetul cu încetul (ca- 
lendarul notează tot mai febril etapele) minu- 
nea. Va transforma bobocul (cu gălbioarele 
embleme haioase ca și „mina“ începătorilor 
auto) în pui ce-a învățat să zboare. Dar pină 
să-i reușească acel „r“ de mină, „r“ de tipar 
sau u mare, pină la victoria „istorică“, ce for- 
fotà printre boboci, ce culoare a ochilor spe- 
riati, ce glăscioare incercindu-si acutele pină 
la corul silabelor triumfale! O priză sonoră di- 
rectă, inteligentă, cu cea mai directa priză la 
public. După o dimineaţă de scris oușoare și 
betisoare, de legat „o“ de „i“ = oi, sint învăţaţi 
să-şi dezmorțească aripile. Un freamát de de- 
gete, preludiu la zborul cel mare. Zbor deloc 
uşor printre capcanele literelor si ale mulțimi- 
lor, spre citadela cunoașterii. În prima zi de 
emoție, Valentin iși uită sapca pe cap. Tova- 
rasa e lingă el: „in clasă noi stăm...”. Cum 
stâm noi în clasă? Evident, duduind de ne- 
rabdarea minutelor ce par veacuri: un gigilici 
işi părăsește banca, altul cască, ori îşi scoate 
sandvişul. Aparatul ii spionează tandru, sa- 
gace, tot timpul „pe fază”. „Cum ai reușit, 
dom'le, să-i faci să nu ți se uite în obiectiv, să 
nu se fandosească în faţa lui?" „Ne-am dus 
zilnic, cînd Paula cind eu, chiar cind nu-i fil- 
mam, să mai aflăm ce „perle“ au scos. „Și aia 
cu urbanul?'". „Pe aia o spusese cu o zi 
inainte, noi am refăcut scena". „Copii, știți 
voi un cuvint care incepe cu litera ,u"? „Ur- 
ban" ii scapă unuia. „Şi ce înseamnă urban?" 
Tăcere. Codealà. Un deget zvicneste: „E un 
fel de sal... pe care-l infâșoară în jurul capu- 
lui...” Risete. Și apoi altul — ton academic: 
„Urban înseamnă orășenesc“. Mihăiţă şi-a 
mai pierdut un dinte. Pină la sfirşitul anului 
multi dințișori s-au pierdut, cite litere s-au in- 
váfat. Schițe rapide, flash-portrete, în care 
s-au specializat de atiția ani maeştrii Marilor 
emoţii mici. Printre atitea alte emoții și una 
din vară, de la Festivalul filmului pentru copii 
la Piatra Neamţ nu s-a acordat premiul | pen- 
tru scurt metraj. Altabetului i s-a dat o men- 
țiune pentru... scenariu. În loc de concluzie, 
finalul poantă al filmului lor: „Paula și Doru 
Segal n-au absolvit clasa |. Au repetat anul”. 
Drept care să-i rugăm insistent să mai repete 
pentru noi un asemenea fermecător poem al 


abeceului. 
Alice MĂNOIU 


Mozart, 
contemporanul nostru 


(Urmare din pag. 15) 


ce pregătea filmările pentru Decolarea. „Ce 
se va spune apoi despre operele mele, ce in- 
terpretări li se vor da, aceasta mă interesează 
mai puţin“. 

Un crez artistic întărit si de filmele care lui 
Forman i-au plăcut cel mai mult și pe care le 
socotește printre cele mai reușite din istoria 
cinematografiei: Luminile orașului, de Cha- 
plin, Copiii Paradisului, de Marcel Carné, 
Bonnie and Clyde, de Arthur Penn, Cele 400 
de lovituri, de Francois Truffaut. Toate sint 
filme care ,povestesc o poveste", filme in 
care preponderent este elementul narativ. Si 
nu intimplátor regizorii săi preferaţi sint Cha- 
plin si Truffaut, aláturi de Lindsay Anderson 
și Stanley Kubrick, alți doi remarcabili „po- 
vestitori“. De altfel, dintre toti cineaștii con- 
temporani realizatorul lui Amadeus se consi- 
deră cel mai puternic marcat în experiența sa 
aritistică de Truffaut, a cărui dispariţie a re- 
simțit- ca o pierdere personală. Și într-un 
gest plin de delicateţe, imediat după ce a 
anunțat că Oscarul pentru regie a fost atri- 
buit lui Forman, Steven Spielberg a ținut să 
aducă un emoţionant omagiu memoriei lui 
Truffaut, cel atit de prețuit de „regizorul nr. 1 
al anului“. 

Care, după triumful înregistrat cu Ama- 
deus,a primit din partea Scalei din Milano is- 
pititoarea ofertă de a pune în scenă una din 
operele vestite ale lui Verdi, Nabuco. Fără a 
se fi decis însă în această privință, Forman a 
fost, deocamdată, acaparat de una din cele 
mai grele „sarcini regizorale“ pe care le-a 
avut vreodată: aceea de a prezida juriul Festi- 
valului de la Cannes (cind în seara deschide- 
rii a urcat scara de onoare a palatului Festi- 
valului, în semn de omagiu au răsunat — se 
putea altfel? — acordurile unei simfonii mö- 
zartiene..). Cu atit mai interesante sint, de 
aceea, preferințele si înclinațiile sale artistice, 
așa cum le-a împărtășit cu sinceritatea și mo- 
destia caracteristice marilor creatori. 


XE 


cinemateca 


ciclul: „40 de ani de la infringerea fascismului“ 


D. la filmele de montaj (precum france 
zul Anii cei lungi, sovieticul Bătălia Moscovei 
sau americanul Naziștii atacă) la cele ilus- 
trind, prin reconstituire, marile inclestàri (Eli- 
berarea, Ziua cea mai lungă, Sutjeska); de la 
filmele preocupate de psihologia soldatului 
(La e albastre ale orașului, Pe aici nu se 
trece, rtea se numeșie Engeichen) la cele 
centrate pe acţiunile de sabotare a maşinii de 
război germane (Luptătorii din umbră, Eroii 
de la Telemark) — insfirsit, în oricare subiect 
național, fie că el este tras din istoria Romă- 
niei (Stejar-extremă urgenţă, sau Emisia con: 
tinuă) a Italiei (Cele 4 zile ale orașului Nea- 
pole) sau a lugoslaviei (Bătălia de pe Ne- 
retva), spectatorul caută faptul autentic ce a 
stat la baza fiecărei creaţii cinematografice 
dedicate luptei popoarelor impotriva fascis- 
mului. Dar nu numai atit. Spectatorul este 
atras, tocmai pentru că vrea să înțeleagă, de 
însăși reconstituirea — prin arhitectură, 
haine, mobilier, prin aspectul străzii si cinte- 
cele transmise la radio — a epocii care a ge- 


nerat, a făcut posibilă o conflagrație atit de 
profund distrugătoare cum a fost al doilea 
razboi mondial. 

Cu precădere (si afluenţa la respectivele 
proiecții o confirmă) se caută adevărul în 
forma sa frustă, înregistrarea la fata locului 
— şi nu cea realizată în studiouri cinemato- 
grafice — intr-un cuvint: documentul. Mo- 
mentul suprins de operator în chiar cursul 
desfășurării sale — trupele hitleriste mársálu- 
ind pe Champs Elysées; Piaţa Rosie, iarna, in 
momentele premergătoare bătăliei pentru 
Moscova, imaginile de coşmar din lagăre, 
ciocnirile diviziilor de tancuri sau cucerirea 
Berlinului casă cu casă, luptele aeriene sa: 
executarea partizanilor — impresioneaza 
mult mai-mult decit cea mai abilă reconstitu 
ire, tocmai pentru că aceste lucruri sint viața 
însăși, tocmai pentru că personajele sint ano 
nime, dar adevărate. Nişte anonimi din care 
puțin au mai apucat sfirşitul războiului 

Uneori, răsturnarea bruscă a imaginii ne da 
de înțeles că operatorul a căzut rápus chiar 
în acea clipă. Și astfel, programul de filme 


note de regizor 


Pelerinul descoperă filonul unei arte 


C.. a făcut Goana după aur, Chaplin 
era deja o celebritate mondială. Filmele sale 
se adunaseră peste o sută (scurtmetraje, de 
fapt, între 10 şi 20 minute). Ceea ce aduce 
nou acest al doilea lung metraj al săunue 
doar sentimentul capodoperei: amestecul 
perfect dozat tragic-comic, regia profesio- 
nalà, o echilibrată si armonioasă construcţie 
dramaturgică. Nu acesta e copleșitor aici; 
mai cuceritor e sentimentul izbinzii. Chaplin 
e atit de stápin in acest film, pe acest film, pe 
sine însuşi, încît mi-e imposibil să nu degust 
sentimentul grandios al izbinzii. Ce izbinda? 
Încă un fm .? Mai mare, mai rotund, mai 
implinit? Ei, şi? Pentru un fabricant în serie 
ar fi fost doar mágulire. Dar nu, aici e un 
sentiment violent, iradiant al unei explozii de 
fericire . Dar care?... Nu e deloc ciudat, desi 
pare. dar tocmai urmărind povestea aceasta 
simplă a câutătorului de aur, singur in pustie- 
tatea gheturiior, dirz, incápátinat căutător, ur- 
mărit de ghinion, dar neocolit de noroc, su- 
prawetumd, găsind — am revelaţia izbinzii 
acestu fum. intocmai pustiului de ghiafá, in 
acest Klondike, teritoriu virgin al tuturor po- 
sibilitătior, deschis oricui spre șânsă sau 
mormint. acest „terra incognita" care era ci- 
nematograful acelor ani, singuratecul artist 
după ce spáiase tonele de steril ale tuturor 
experimentelor, reformulárilor posibile, gă- 
sea, în fine, .filonul". Întrezărit, simţit în urme 
vagi de pepite, pupe (iată acel strălucitor The 


Un film despre preludiul marei simfonii a Eliberării, 
Serata de Malvina Ursianu, cu Gyorgy Kovacs si George 


Motoi 


dedicat de Cinematecă celor 40 de ani care 
au trecut de la greu dobindita victorie, este in 
»celasi timp și un omagiu adus operatorilor 


idie Class — Trintorii, premergător), atitea 
nchipuiri de cinema si in fine, aici, filonu! 
acelui film adevárat e prins de mina puter- 
"cá a geniului și turnat la incandescenţa 
;nei explozii de inspiraţie în aurul de statuie 

unei capodopere. Goana după aur... goana 


A găsit aurul unei arte noi: cinematograful 
(Chaplin şi Goana după aur) 


filme la cerere 


De-a ulii și porumbeii 


a 
! ntr-o încercare de clasificare a creaţiei de 
pină acum a proaspătului deținător de multe 
Oscaruri, Milos Forman, Zbor deasupra cui- 
bului de cuci — film distins și el, din belșug, 
la vremea respectivă, cu zece ani în urmă, cu 
mult rivnitul premiu — ar fi piesa de mijloc a 
primului triptic american al ilustrului cineast, 
realizat între 1970—1979. Zborul... ne apare, 
deci, flancat de Desi (Taking off, 
1970) si Hair (1979). Capul de serie ai ciclului 

off a fost văzut la Cinematecá tot in 
această lună) mai păstra acele semne dato- 
rită cărora formanianismul ni se părea atit de 
lesne recognoscibil, amestecul de tandreţe și 
ironie, de îngăduinţă și neliniște abia încolțită 
ce plana deasupra personajelor. 

Filmul elaborat în 1975 după cartea lui Ken 
Kesey „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ 
(apărută în 1962 și care avea să fie dramati- 
zată, în anul următor, de Dale Wasserman) 
reprezintă, într-un fel, momentul de ruptură 
în creaţia lui Forman, propria-i „desprindere“ 
si decolare către un orizont mai larg. Roma- 
nul lui Kesey nu putea fi o alegere întimplă- 


toare, căci așa cum sublinia Arnold Toynbee 
în studiul său „Despre America", (1968) 
schimbările societății de peste ocean, în anii 
'60, „sint mai mari decit cele din ultimii 40 
de ani la un loc“... „Modificările sint enorme 
— spune reputatul politolog — oamenii încă 
se mai împart în ulii și porumbei, dar acum 
toți sint copleșiți și implicaţi, atit cei ce sint 
ulii cît si cei ce sint porumbei“. Romanul, 
metaforă a uriașelor mecanisme represive și 
alienante ale societăţii americane, dezvoltă, 
fără îndoială, ideea jocului tragic dintre pasă- 
rea de pradă, atotpinditoare, și ființa inocentă 
si chiar dacă, după opiniile unor —— lite- 
rari, filmul lui Forman nu a acoperit, in intre- 
gime, polisemia cărţii, fie și numai prin 
această imagine (a jocului tragic) rămine o 
creaţie răvășitoare. imensul ei succes se da- 
toreazà, cred, tocmai puterii de a extrage, 
dintr-o masă incitantà a ideilor, una singura, 
dominatoare prin coerenţa ei. Cind sosește in 
„spitalul psihiatric“, rebelul pus pe giumbuș- 
lucuri McMurphy este tot numai zimbet si ne- 
vinovată sfidare (in această privinţă, jocul lui 


Jack Nickolson care, incă de la prima apari- 
ție, pare a mărturisi, cu o fermecătoare inso- 
lentá, intenţia de a lua, rapid, în posesie, 
acea lume ciudată și, deocamdată, neinspăi- 
mintătoare, interpretarea actorului spuneam, 
rámine memorabilă.) Eroul va fi lăsat să 
creadă că poate ignora ile spaţiului con- 
centraţionar în care se află, că poate dezor- 
ganiza universul diabolic programat de Sora 
şefă, condamnarea inocentei sau a neadecvă- 
rii mijloacelor revoltei sale fiind cu atit mai 
dramatică, cu cit se instalează la capătul unei 
neobosite, hărțuitoare înfruntări. Schimbarea 
registrului narativ — în carte „vocea“ povesti- 
torului este a indianului Bromden, în timp ce 
în film unghiul „privirii“ este obiectiv — mi se 
pare echivalentă cu găsirea unei chei esen- 
fiale, cel puţin sub raportul menţinerii încre- 
derii în posibilităţile intrinseci ale cinemato- 
grafului de a remodela o lume. lesind in 
arenă abia către final, cu toate cá premoniţia 
prezenței lui era detectabilă, mintuindu-l pe 
nefericitul McMurphy și apoi evadind, pier- 
zindu-se în imensitatea unei cimpii gene- 
roase, preluind visul prietenului său, indianul 
incheie filmul sub un cer care este, totuși, al 
speranței. 


Magda MIHĂILESCU 


Un dejun (la cinematecă) 
cu Audrey Hepburn 
(Micul dejun la Tiffany) 
pe un fundal à la Vaşarel 


Ld 


cinematografici care, ca nişte adevăraţi sol- 
daţii din linia întii, au căzut la datorie 


Aura PURAN 


după materia unei arte. Și ne gindim la acea 
clipă magică în care un Cézanne in frumoa- 
sele arte, pictind niște simpli copaci, întru- 
chipa impresionismul in care aduna toată 
strădania de a se elibera a picturii; mă gin- 
desc la clipa desprinderii de ştiut a lui Emi- 
nescu cind devenea poezia, în „Venere și ma- 
doná", la revelația wagneriană pentru „Aurul 
Rinului”... Efortul răsplătit al investigării unei 
materii... a unei arte. lată, însuși Chaplin în 
memoriile sale redă astfel perioada premer- 
gátoare Goanei după aur; „În acele prime 
filme știam că... asemenea unui geolog, sint 
pe cale să pătrund într-un domeniu bogat și 
neexplorat încă. A fost, fără îndoială, pe- 
rioada cea mai captivantă din cariera mea, 
căci mă aflam în preajma unei descoperiri 
minunate“. „Descoperirea“ avea să fie acest. 
film. Aici, pentru prima dată (apoi repetind 
fenomenul, culminind cu Monsieur Verdoux) 
Chaplin supune integral știința jocului: sáu 
clownesc, trăirea sa de mare tragedian, 
structura sa de povestitor filozof și umanist 
sentimental, rigorilor unei materii după care 
pelerinul ostenise atita... Supunere reintilnità 
apoi la Stan, la Bran, la Funes, la Jerry Le- 
wis, la Tati... Doar la cei care au urmat filo- 
nul. Urmăriţi numai in acest film curgerea 
formelor chapliniene în ritmica lor atunci 
cind — gag, desigur, dar extras din realitate 
— isi mànincá încălțările, atunci cind joacă 
piinisoarele si nu veţi mai vedea doar actorul, 
sau clownul, ci veţi simţi ritmica mașinii de 
creat imagini, veţi simţi stăpînirea unui flux 
fabricat de o maşinărie, veţi trăi sentimentul 
acelui cinema de zile mari pe care numai un 
ecran cu umbre mișcătoare vi-l poate dărui. 
Sublimă bucurie. Atunci, în 1925, cînd o crea 
cu simtámintul aflării filonului salvator, la ca- 
pátul tonelor de steril strecurat cu rábdarea 
posedatilor de o iluzie, artistul nu stia poate 
cà realiza capodopera. Dar tráía izbinda! 
Goana sa... spre aurul sclipitor de speranţe al 
unei noi arte, nu fusese în zadar. 


Save! ȘTIOPUL 


cine-uni 


Nulcanul': 
spectaculosul 
catastrofelor 


M as este un film de tipul spectacu- 
los, bazat pe înfăţişarea unei catastrofe. De 
la. Taifunul, rețeta acestor producţii a rămas 
aceeași și realizatorii lor le respectă întocmai. 
intii o mare calamitate naturală, cutremur, 
inundație, ciclon, erupție vulcanică, sau acei 
dent cu urmări dezastruoase, incendiu, nau- 
fragiu, ciocnire de trenuri, poluare nucleara 
ș.a.m.d. Apoi un grup de oameni între care 
existau. relaţiile vieţii cotidiene si se instau- 
rează acum altele, din cauza împrejurărilor 
excepţionale. În sfirşit, revelația adevăratei 
naturi a eroilor în fata primejdiei mortale ca- 
re-i face lași, egoisti, meschini, curajoși, ca- 
pabili de sacrificiu, după - caz. 

Numărul acestor filme s-a înmulțit conside- 
rabil in ultima vreme, lumea fiind atrasă de 


în reluare 


Sia nu de mult, să-și pună candida- 
tura pentru senatul statului California în ca- 
drul viitoarelor alegeri, Charlton Heston s-a 
recuzat categoric: „E prea puţin pentru mine! 
— a declarat, zimbind, unui reporter care-i 
solicita explicaţii. Doar am fost de trei ori 
preşedinte al Statelor Unite și chiar cardinal 
al Franței...” 

A tost, între alte ipostaze, și un de neuitat 


Eterna dilemă a condiţiei artistului 
(Charlton Heston în rolul Michelangelo) 


ele. Japonezii au făcut chiar unul foarte bun 
care a rulat Si pe ecranele noastre acum ci 
tiva ani, prezentind cum o mişcare seismică 
submarină provoacă scufundarea întregului 
arhipelag nipon. 

S-a spus că astfel de producții trădează 
gustul pentru orori al Occidentului, prea stre- 
sat spre a mai putea fi scos din blazare. Ca la 
Roma, în timpul decăderii imperiului, mulți- 
mea are nevoie de „senzaţii tari“, sclavi puși 
să se lupte pină unul îl ucide pe celălalt, 
creștini aruncaţi fiarelor etc. N-a lipsit nici 
observaţia că gustul pentru scenele catastro- 
fice e creat înadins si tinteste prin efectul co- 
plesitor să distragă atenţia maselor de ia dra- 
mele sociale curente. În sfirşit, unii au văzut 
aici un simptom: omenirea are presimţirea 
obscura a cataclismului care o ameninţă, de 
unde interesul ei pentru filmele cu subiecte 
apocaliptice. 

Nu e exclus ca diagnosticele acestea sa fie 
măcar în parte exacte, dar mie îmi par, totuși 
cam grăbite. De ce? Pentru simplul motiv cà 
înmulțirea filmelor terifiante are o explicaţie 
mai la indemină. $ 

Catastrofele naturale sau rezultate din ac- 
cidente sint spectaculoase. Oamenii s-au 
adunat mereu să caşte gura la incendii. Ca- 
netti povestește în amintirile sale din copilă- 
rie o astfel de scenă, descriind foarte suges- 
tiv revelaţia fascinatiei pe care o exercită fo- 
cul asupra spiritului uman. Nu mai puţin cu- 
rioasă se dovedeşte lumea cind e vorba de 
alte intimplări dezastruoase. Naufragiul tran- 
satlanticului Titanic a provocat o impresie 
atit de puternică încit episoadele tragediei au 


Agonie şi extaz: portretul grandios al artistului 


Michelangelo Buonarotti, și gigantica statură 
a personajului, ne-a reconfirmat măsura per- 
sonalității de excepţie a actorului. 

După două decenii de la premieră — Ago- 
nie şi extaz fusese realizat in 1965 — filmul 
arată îmbătrinit, dacă „bătrin“ n-a fost cumva 
de la început. Carol Reed, realizatorul ferme- 
cătoarei comedii-polițiste Urmáreste-mál, se 
mișcă surprinzător .de greoi în această 
evocare renascentistă, greoi poate și pentru 
că poartă de picioare, ghiuleaua procedeului 
„Todd A.O." a cărui estetică încă nu evoluase 
suficient în cei nici zece ani de cînd debu- 
tase. Îngrădit de dimensiunile neobișnuite ale 
cadrului, de servituţile distribuirii alternate a 
sunetului stereofonic, covirşit de mijloace 
încă insuficient controlabile — regizorul n-a 
izbutit decit un spectacol gigantic, corect și 
academic. Dar înghețat, în cea mai mare 
parte a filmului. Pelicula aceasta care s-ar fi 
cuvenit să fie arsă de suferință, ascetică și 
răscolitoare ca cea din urmă „Pietà“ a lui Mi- 
chelangelo, nu e decit expozitivă și retorică. 
Păcat! 

În ce-l privește, Carol Reed avea să arate 
ce poate în contruntarea cu exigenţele ecra- 
nului panoramic abia mai tîrziu, în Oliver. În 
Agonie și extaz încă se adapta necunoscutu- 
lui. Din fericire, a dispus aici de cîteva argu- 
mente care salvează pelicula, fie ea și de 70 
mm; arta sculpturală a lui Michelangelo Buo- 
narotti (căruia i se consacră, în prolog, un 
adevărat „documentar“ de 15 minute), trama 
celebrului roman al lui Irving Stone, confrun- 
tindu-| pe „ocnașul“ Capelei Sixtine cu „pro- 
tectorul“ său, papa luliu (azi i s-ar fi spus mai 
degrabă, producător!), și duetul fascinant 
dintre doi mari interpreti: Rex Harisson și 
Charlton Heston. 

Harisson — neuitatul Higgins al lui Bernard 


intrat in folclor. 

Oricare ar fi calitatea filmului Vulcanul 
(chiar şi mediocră cum e) el cuprinde destule 
asemenea momente: pămintul crapa ca un 
carton scorojit, înghițind tot ce se află deasu- 
pra lui; fundul iadului clocoteste sinistru sub 
picioarele protagonistilor care incearcă să 
treacă ingroziti peste un pod subred; oceanul 
ridică valuri cit muntii şi le năruie strivitoare 
asupra aşezărilor omeneşti. Proiectile de lavă 
aprinsă pătrund prin ferestreie iuxosului ho- 
tei hawaian ca nişte meteori ucigași. Unul o 
găsește pe fiica proprietaruiui la oglindă. 

Extrem de spectaculoasă e mai ales dezar- 
marea gigantilor civilizaţiei în fata furiei natu- 
rii. dezlănţuite. Instalaţia elevatorului care 
permite staţiunii de observaţie să examineze 
craterului vulcanului la mare adincime, de- 
vine flască şi se prăbușește parcă ar fi con- 
struită din mucava. Stilpii de telegraf sint 
smulsi ca niste, scobitori pe sosea, zidurile 
máturate pur şi simplu. » 

Restul e convențional si nici flegma fàárá 
pereche a lui Paul Newman n-are cum salva 
o intrigă puerilà, cusutá cu aţă albă. Cind la 
inceputul filmului apare un bátrin acrobat ce- 
lebru care mergea pe sirmă, putem pune ră- 
másag cá va avea prilejul să-şi dovedească 
talentul curînd, într-o. situaţie disperată. Si 
cîştigăm! Nu lipsește nici doza de sirop pres- 
crisă pentru reuşita unor asemenea filme, ca 
la gogosi: evazionistul fiscal îl salvează pe 
detectivul care se ţine de el, negindindu-se 
cà poate ajunge astfel în puşcărie. Urmărito- 
rul generos ii acordă, la sfirsit, douăzeci de 
minute avans, ca s-o șteargă. O patroană de 
bordel isi pierde soţul, dar are mingiierea să 
obţină în schimb spre îngrijire doi copii indi- 
geni rămaşi orfani. Un soț adulterin capătă 
curajul să-și afişeze preferințele sentimentale 
cind toate planurile lui de reuşită socială se 
duc dracului. 

Scenele catastrofice sînt însă bune și 
prinse în -obiectivul cinematografic cu price- 
pere. Meritele filmului (cite există) revin reali- 
zatorului de trucaje și operatorului. 

Aş adăuga, în incheiere, că nu trebuie să 
ne mire atita că asemenea producții prolife- 
rează de la o vreme. Cinematograful a umblat 
ca un corb după catastrofe, de cind a des- 
chis ochii. Asa şi-a creat de fapt popularita- 
tea, infiorindu-i pe spectatori cu cite o loco- 
motivă care era filmată astfel incit să dea im- 
presia că se năpustește asupra lor. Unul din 
marele lui succese a fost Roata de Abel 
Gance. 

Dar pentru înlăturarea oricăror complexe e 
bine să ne amintim că și ruda mult mai no- 
bilă a cinematografului, teatrul, n-a disprețuit 
nici el catastrofele, cite ori a umblat după su- 
biecte spectaculoase. Lope de Vega a consa- 
crat una din nenumăratele sale tragedii in- 
cendierii Romei sub Nero („Rome ambra- 
sada"). 

O piesă care a plăcut enorm „sanchiloţilor“ 
în anii revoluţiei franceze a fost „Judecata de 
apoi a regilor“, (Sylvain Maréchal) unde o 
erupție vulcanică era chemată să pună sfirsit 
tuturor monarhilor din Europa, deportaţi pe o 
insulă. Georg Kaiser a scris o „comedie noc- 
turnă“ expresionistă, inspirată de focul care a 
mistuit Opera din Paris în 1763 („Der Brand 
in Operhaus"). Cine socotește că e o impie- 
tate să facă spectacol dintr-o catastrofă, gre- 
șește. În fond, tragedia n-a fost, de la începu- 
turile ei, altceva. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


Shaw — “este aici papa luliu al Il-lea, condot- 
tierul, „piratul“ (cum îi califică Michelangelo 
însuși într-un pamflet), tiran atotputernic pe 
care actorul il umanizeazá subtil piná la a ni-l 
înfățișa învins, trăind revelaţia unei existente 
eșuate a cărei singură justificare consola- 
toare rămîne opera „protejatului“ său, creato- 
rul. E greu de uitat modul în care se stre- 
coară pontiful, osindit la o existenţă terestră, 
privind, ars de curiozitate, de la baza eșafo- 
dajului de schele, înaltul în taina căruia artis- 
tul demiurg se mișcă printre profeti şi heru- 
vimi. Fiecăruia destinul sáu! Harisson desfă- 
șoară, în portretul papei, un infinit diapazon 
de la voioșia ludică la fiorul tragic. 

Cu o expresivitate sculpturală în atitudinile 
sale, inspirată, poate, chiar de studiul pro- 
fund al operelor lui Michelangelo, Charlton 
Heston aduce filmului chipul Artistului. Des- 
chizîndu-și impetuos drum, în straiele sale 
grosolane stropite cu vopsea, printre aristo- 
Craţi si cardinali în veșminte strălucitoare, 
privind, cu umeri striviți de povară, plafonul 
Capelei Sixtinei, gigant — ca sclavii inlán- 
tuiti, dăltuiți de Buonarotti însuși — ridicind 
spre posteritate chipul cu neputintá de supus 
al ginditorului si artistului, blestemat să vadă 
mai departe decit semenii săi — acesta este 
Charlton Heston în Agonie și extaz. 

Şi dacă există o secvenţă de adevăr sublim 
în acest film trecător, e cea în care Michelan- 
gelo își strigă indignarea în fata conclavului 
cardinalilor care-și disimulează incompetența 
sub somptuoasele ior mantii roșii: „De ce-i 
aduceți pe proști să-mi judece opera?" ii 
strigă el lui luliu. Ascuţită ca suferința unui 
supliciu, această întrebare rezumă eterna di- 
lemă a condiției artistului. 

T. CARANFIL 


gala 
filmului vietnamez 


Marea 
si soarta omului 


C. ani în urmă, in cronica la o altă Galà 
a filmului vietnamez, pretuiam indeosebi au- 
tenticitatea unor reportaje de război, datorată 
temeritátii operatorilor care înregistraseră 
imagini rămase pe peliculă ca mărturii docu- 
mentare ale unui timp eroic. Astăzi, zece ani 
după eliberarea deplină a Vietnamului, la o 
altă gală, de astă dată jubiliară, cineaștii viet- 
namezi ne-au oferit surpriza vizionării unui 
film de ficțiune în culori, cu o mobilizare de 
forte tehnice și artistice inexistente cu un de- 
ceniu în urmă. Era firesc ca, în condiţii paș- 
nice, cinematografia din ţara prietenă să se 
orienteze cu precădere spre producția de 
lung-metraje cu actori și era cel puțin la fel 
de firesc ca ea să-și nutrească subiectele din 
îndelungata luptă dusă pentru independență 
naţională și reunificare. Şi astfel, realitatea de 
gradul zero a fost înlocuită cu reverberaţia ei 
într-o posibilă existență cotidiană, tragediei 
frontului i-a luat locul drama familială, desti- 
nul unei naţiuni se rásfringe în destinul indi- 
vidual. Căci Marea si soarta omului, filmul 
din recenta gală de la București, isi inspiră 
trama din cazul dureros al unei tinere femei, 
victimă inocentă, prinsă la răscrucea dintre 
două epoci. 


Pentru a-i desfășura povestea, autorii ima- 
ginează un pretext abil, la rindul său semnifi- 
cativ: o scriitoare din Franţa, de origine viet- 
nameză, vine în tara sa de baștină cu intenția 
de a se documenta ca să scrie scenariul unui 
film despre realitatea postbelică (să desco- 
pere ce s-a întimplat după război). La Ho ŞI 
Min (fostul Saigon), vizitează o colonie de re- 
fugiati, adică de vietnamezi care încercaseră 
să fugă din țară și aveau, acum, regim nu de 
prizonieri, cum îi califică scriitoarea, ci de 
membri angrenati în diferite munci mestesu- 
gáresti, cum i se precizează și poate constata 
ea însăși. Cunostintei cu un fost medic, 
membru al coloniei, i se va adăuga întilnirea 
intimplátoare, pe o plajă a orașului, cu o ti- 
nără a cărei dramă va constitui, de aici în- 
colo, axul filmului: rămasă văduvă în regimul 
trecut, femeia fusese obligată de unchiul so- 
tului ei, medicul din colonie, care o sedusese 
(şi de fapt ucigașul bărbatului ei), să convie- 
țuiască cu el, pină ce acesta o părăsește, de 
teama comuniştilor intrați în oraș, și încearcă 
să emigreze. Eșuarea tentativei lui îl aduce. 
într-o stare punitivă, pe cind ea găsește su- 
port în dragostea pentru un tînăr onest și 
speră să-și refacă astfel viața. Sfirșitul filmu- 
lui îi lasă pe protagoniști într-o situaţie in- 
certă: medicul, eliberat din colonie, vine 
acasă și o ia pe tinără impotriva voinţei ei, 
amindoi dispar, în vreme ce sint căutați za- 
darnic de tinăr (altfel, ezitant în a-și asuma 
destinul femeii), de scriitoare și de ghidul 
acesteia. Structura -scenariului, complicată, 
dar nu încilcită, atribuie pe rînd rolul de na- 
rator cîte unui personaj, povestirea se deru- 
lează fie la persoana inti, fie la persoana a 
treia, flash-back-urile abundă și alternează cu 
acțiunea actuală, uneori se practică, în pro- 
funzime, o retrospecţie în retrospecţie (cu re- 
venire bruscă, montată direct în prezent). 


Totul se petrece pe muchea riscată a melo- 
dramei cáre, declanșată şi pe alocuri insufi- 
cient controlată, copleșește miza socială. 
Distribuţia bine aleasă, cu actori expresivi, 
dintre care se evidenţiază frumuseţea deli- 
cată a protagonistei, susține cu succes efor- 
tul cineaștilor de a-și transmite convingător 


mesajul. 
Sergiu SELIAN 


O instanţă interioară 


Amintiri 
despre trecut 


pe de responsabilitatea aducerii 
lume și creșterii unui copil, autorii isi pla- 
sează personajele într-o situație limită, de- 
clanșatoare de dureroase, dar tirzii procese 
de conştiinţă. Amintirile despre trecut ale ce- 
lor trei adulti implicați în dramă — tatăl, 


C. trei filme este o încercare cei puţin 
temerară de a ilustra o cinematografie impor- 
tantă cum este cea ungară, cu o producție 
anuală de 20—25 de lung-metraje de ficțiune, 
cu regizori de talia unor Andras Kovács, Mik- 
lós lancsó, István Szabó, Sándor Păi, Erdoss 
Pål, Péter Bacso, Gábor Koltay, Lászió Vitézy 
şi alții, Şi totuşi, ultima ediție a Ziielor fimu- 
lui din R.P. Ungară a cuprins- Patria mea, do- 
cumentar de lung-metraj (1985). Sârmană Së- 
căi (1965). Concertul (1982). În absenţa pre- 
mierelor, Zilele s-au constituit, de fapt, intr-o 
retrospectivă. 

Că, pentru cineastii unguri. documentarul a 
reprezentat dintotdeauna o etapă obligatorie 
$i o experienţă absolut necesară că tot regi- 
zorii de film artistic au debutat ca documen- 
tarigti este astăzi un fapt notoriu. Grătoare 
pentru propensiunea spre această pretoasă 
„școală a ficţiunii” si pentru prestigsui. genw- 
lui, a fost — în cadrul Zilelor — :nciuderes in 
spectacolul de gală a unui documentar Pa 
tria mea (scenariul: Kis Jozsei Sems 
Zsuzsa; regia: Kis Jozsef) ambițoreaza sə 
o scurtă istorie filmată a ultimilor patruze- 
de ani, de la eliberarea Ungariei de sut hide- 
riști și pînă azi. Într-un discurs concis siet 
prezentate marile domenii ale activitàáts poš- 
tice, economice și culturale: agriculture. i+- 
dustria alimentară, industria grea, energetica 
arta, religia, cu accente discrete şi adecvate 
într-o notă a deplinei luciditáti. Cu tonul cet 
mai firesc — ca intre oameni apropiaţi — co- 
mentatorul spune adevăruri capitale, fără em- 
fază. care sună c $i convingător imag- 
nea (Baranyai Lâszio, Mertz Lóránd) siujeșie 


stop cadru 


Un fel 
de a gindi istoria, 
un fel 
de a gîndi 
cinematograful 


S 


amem Sécál la 20 de ani — ne apare 
eră, ci un fel de-a gîndi cinemato- 
"ură in interpretarea noțiuni: de 
entul în care imaginea reala, 
ral, actorul nemachiat, se rup de 
mentară a realităţii surpinse pe 
#ā. Pasul istoric făcut de Miklos 
tece prăpastia dintre fapt și simbol. 
"es mo mai este sclava realităţii ci stă- 
me & Planurile, secvențele extrem de lungi, 
"carea multimii la rang de protagonist, co- 
ges funcțională a mișcării maselor 
în spatu nesfirsit, aproape totul lipsit de 
semente de decor, contrastul alb-negru al 
mea c râul, polarizarea conflictului social 
pă a siuctura nudă, contrapunerea unor 
moðse Se atitudine — opresivă sau oprimata 

— mut in mod deliberat la personaje 

denwiires mecanismului cum „trebuie” să 
„Še ws pe stoară poporul, „omul de jos" — 
aces siat de mult nişte banalitáti, niște lo- 
cum combooe privind. Sărmanii flăcăi. Reva- 
zind filmul, aceste trásáturi arhicunoscute te 
izbesc totuși, cu aceeași vigoare. 

Titlul original e „Haiducii“. O lume după o 
revoluție învinsă, cînd autorităţile împărătești 
urmăreau doar pe revoluționari, ordinea pu- 
blică fiind total abandonată. Banditismul lua- 
se proporții infiorátoare — dar paradoxal, el 


mama, al doilea sot al mamei — se constituie 
in tot atitea probe la ,dosarul" unei instante 
interioare in fata căreia eroii sint rind pe rind 
proprii lor acuzaţi și apărători, expresia artis- 
tică cinematografică este insă subminatá de 
accentele retorice ale discursului etic. Lâuda- 
bilă ramine opţiunea pentru formula disconti- 
nuităţii narative cu scopul de a recompune 
mai nuanțat un adevăr de viaţă. Si incă un 
amánunt dătător de speranţă: printre obiec- 
tele de recuzită dragi realizatorilor, afișul Si- 
beriadei. 


M. MITRAN 


Producţie a studiourilor mongole. Un fiim de: H. 
Damdin. Cu: B. Terenpagma, C. Altan-Ulzi, P. Miag- 
marnaran, P. Batbaier. 


Zilele filmului din R.P. Ungará 


A fost si a rămas o capodoperă 
(Sărmanii flăcăi: de Miklós Jancsó) 


servea totus drept camufiaj pentru revoluțio- 
> „marţi. Cind clasele stăpinitoare se im- 
pacă cu împăratul şi-şi asumă răspunderea 
să tacă insfirsit ordine, atenția se indreaptă 
õn nos asupra acelora ce ar putea să dea 
peste cap ordinea politică abia stabilită. Cei 
Jn megru” arestează sute de oameni îi anche- 
fază. î umilesc, ii chinuie, iar cei gie 
cm „în sit", se feresc. Neincrederea le e in 
singe Deci. trebuie să-i infecteze cu bánuiala 
mecprocă ca să obțină trădarea. Trebuie să 
se sugereze un trădător. Fictiv dacă nu e al- 
tul. Şi vedem cum se destramă solidaritatea 
instinctivà a celor în straie de pinză țărănești. 
Cum mocneste ura oarbă, gelozia, suspiciu- 
nea Esenţialul e că această cruntă istorie 
este povestită vizual. Că sub ochii noștri o 
cîmpie cu zári nesfirsite se transformă in in- 
chwsoare Dincolo de dialog, ne dám repede 
seama că cei în negru sint puternici, bine 
hrăni. siguri de sine, drept care ei au timp, 
au r&bdare. iar cei in alb sint hártuiti frustrafi, 
expuşi dogoarei soarelui şi setei, oboselii; ve- 
dem cum tratamentul acesta aparent lipsit de 
metode dure, le macină nervii. E un film fără 
protagoniști, dar fiece chip — chiar dacă 
apare doar într-o scenă, două — are iradierea 
majoră a actorului suveran; sintem martorii 
unui spectacol de masă în care fiecare figu- 
rant este o vedetă — si astfel ,poporul" sau 
„puterea“ se transformà din noţiune, parado- 
xal, în personalitate. Depersonalizarea actiu- 
nii duce la personalizarea ideii şi a structurii. 
O rară intilnire a vigorii mesajului cu vigoa- 
rea formei. Spaţiul, costumaţia, pitorescul et- 
nografic al romanticelor povestiri cu haiduci, 
devin elementele si argumentele unei demon- 
stratii lucide, social-politice. Cimpul, simbol 
al libertăţii nu mai e cîmp ci capcană, păsto- 
rul liber, prins in (arc, își pierde judecata în- 
dreptindu-se ca vitele la abator. Omul, juris- 
tul cît de inteligent ar fi, iși pierde calitatea 
de om în clipa cînd renunţă la metodele cla- 
sice ale jurisprundentei, față de suspecții fără 
apărare. Oamenii nu sint bătuți — cu excep- 
fia fetei, care aleargă goală sub ploaia de lo- 
vituri cu nuiaua — dar sint plimbaţi cu sacul 
pe cap, orbi. lar omul care-l frustrează de 
omenie pe aproapele sáu, isi pierde omenia. 


În 20 de ani, Jancso Miklos s-a depărtat 
mereu mai mult de actul său decisiv în istoria 
esteticii cinematografice. angajindu-se in ex- 


cinema 


Ariul XXIII (269) 


Bucuresti, mai 1985 


n 


P, 


Documentarul ca sursă a ficţiunii 


periente tot mai noi. Dar Sărmanii flăcăi 


trăiesc. 


Ana HALASZ 


camera-stilou 


Revăzind 
„Sărmanii 
flăcăi“ 


M árturisesc dorinţa, nu lipsită de maliţie, 
de a revedea capodopera spre a o valoritica 
in fata timpului, tentaţie firească de cinefil. 
Aidoma unei lecturi reluate cu altă minte 
după o vreme, Sărmanii flăcăi mi s-a relevat 
sub un aspect pe care la primele de mult pe- 
trecute contacte, nu-l sesizasem. 

În obscuritatea sălii, afundat în deliciul 
unui film devenit „monstru“ clasic, m-am 
simţit a fi din ce în ce mai curios asupra fon- 
dului istoric. Operă cinematografică cu certă 
contribuție la estetica filmului, Sármanil fiš- 
căi nu-şi propune să prezinte sau să eluci- 
deze evenimentele anului 1848. Filmul, prin 
formula sa lapidară în ce privește fenomenul 
istoric, isi refuză tonul declamativ, didacti- 
co-documentar, lăsind pe seama spectatoru- 
lui satisfacerea dorinței lecturilor de istorie, 
luindu-si insă dreptul de a-i propune direct în 
sală, ginduri despre mecanismul și jocul ca- 
racterelor, opera creindu-și șansa unicitáfii. 
În definitiv cei trei poli: dreptatea, inocența si 
jertfa pe de-o parte, invizibila maşină infer- 
nalà a oprimării pe de alta și trădarea la mij- 
loc, pot fi aplicaţi oricărei confruntări sociale 


Coperta ! 
Tineri ca virstà, maturi ca arta: 
Micaela Caracaș, 

Enlkó Szilagyi — Dumitrescu 
lon Caramitru 


Foto: Victor STROE 


cu eficiență ideile peliculei. Una dintre ele? 
Plácerea fiecărui om de a-și face perfect da- 
toria, și de a spori astfel zestrea materială si 
spirituală pentru sine și pentru ţară. 

După douăzeci de ani, Sărmanii flăcăi, fil- 
mul cu care, in 1965, Miklós Jancsó anunţa 
etapa modernă a cinematografiei ungare, nu 
a imbátrinit de loc. Reputatul cineast (ce de- 
buta in anii '50 ca regizor de jurnale de actu- 
alităţi și documentarist) de numele căruia 
se leagă creații memorabile cum ar fi: Clopo- 
tele incep să bată la Roma (1958), Trei stele 
(1960), Roșii și albii (1967), distins cu Pre- 
miul „Leon Moussinac" in 1968, Linişte și 
strigăt (1967), Teama de fiecare zi (1970) — 
are toate motivele să-și considere și astăzi 
Sărmanii flăcăi o peliculă de referință. Timpul 
n-a ofilit-o, ci, dimpotrivă, i-a accentuat tră- 
săturile de capodoperă. Soliditatea construc- 
ției dramatice, expresivitatea imaginii atit de 
sugestivă prin ea însăși, acurateţea și origi- 
nalitatea stilistică, dovedesc că, după două 
decenii, limbajul lui Jancsó din Sărmanii fiš- 
căi, își păstrează modernitatea și vigoarea. 

Concertul, un cuceritor film-spectacol, este 
nu numai un reportaj cinematografic despre 
popularul grup de muzică beat llle ce se 
lansa în anii '60; pentru Gâbor Koltay, regizor 
și scenarist, muzica devine un pretext pentru 
o privire cuprinzătoare asupra epocii, asupra 
generaţiei fenomenului beat. Şi la Gâbor Kol- 
tay experiența documentaristă este decisivă. 
Filmul sáu are prospeţimea și frenezia stilului 
reportericesc identificat în rapiditatea și acui- 
tatea observaţiei, selectarea faptului sau ele- 
mentului semnificativ, în ritmul alert sau mo- 
bilitatea și varietatea procedeelor. O deose- 
bită impresie artistică crează textele cîntece- 
lor din acest film — excelent traduse de Au- 
gusta Ecaterina Grundbock —, cu atit mai 
mult cu cit, cu ajutorul lor, Gábor Kolta 
compune inspirat portretul unei generaţii. 
generaţie care, sub aparenţa jocului, își as- 
cunde cu nonşalanţă efortul, oboseala și neli- 
niștea Timpul vorbelor mari si al patetismului 
a trecut; este vremea convertirii lacrimei in 


suris 
Alina POPOVICI 


istorice. Jancsó îţi propune însă o etalare a 
stării lucrurilor, incitindu-te, fácindu-te să te 
întrebi ce forțe, ce patimi, ce necesităţi au 
putut pune în mișcare caractere atit de tari, 
minţi omenești atit de ascuţite de-o parte și 
de alta, prinse într-o luptă atit de acerbă. Cite 
bătălii, cite proclamații, cite flash-back-uri în 
fumigene sint lăsate a fi inventate de specta- 
torul-cititor in fata cărţii de istorie, filmul lu- 
indu-si odată în plus dreptul de a fi artă si nu 
bandă ilustrată. 


De multe ori la filme bune, unde despre lu- 
crurile frumoase sau importante s-a vorbit 
mult, ocazia de a le recomenta este foarte 
plăcută. Imaginea lui Tamâs Somló imi suge- 
rează două subiecte: compoziția și o anume 
mișcare a camerei. Graţie fericitei proportio- 
nări a decorului construit, încadratura con- 
ţine un joc al liniilor și unghiurilor formind 
fundalul ce completează din planul doi neli- 
niștea si nesiguranța a „ce va fi cu noi" de pe 
chipurile oamenilor. Linia stilpilor, uşile şi 
porțile ce se închid și deschid fără a lăsa să 
se vadă prea mult (exceptind cea care dă 
spre pustă), muchiile zidurilor, ferestre sus 
puse pentru a lăsa să intre lumina și a nu 
lăsa să iasă privirea și peste toate, liniile vir- 
tuale ale privirilor oamenilor, se compun 
într-o geometrie savantă, evident minuţios 
elaborată. Surprinzătoare şi interesantă este 
apariția cercului mișcării cailor in fudalul 
unui cadru din secțiunea mediană a filmului, 
care pregătește și se explicitează în finalul 
filmului, prin demonstrațiile de virtuozitate de 
călărie ce, de fapt, conduc spre deznodămin- 
tul tragic. 


Folosesc foarte rar mișcarea „de urmărire“ 
a camerei si n-aș fi transformat-o in mișcarea 
principală a unui film. De data asta pariul au- 
torilor este ciștigat, camera devenind de fie- 
care dată, pe lingă jandarm, un al doilea în- 
soţitor al victimei, avid de a vedea, avid de a 
prinde privirea. Camera avidă este principala 
virtute a mișcării de urmărire si nu cred s-o 
mai fi văzut undeva atit de expresiv și argu- 
mentat folosită. 


Florin MIHĂILESCU 


CINEMA, 

Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 8 lei 

„E e Sai intii pie codon MM 


„Cititorii din străinătate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfir București — Calea Grivitei nr 
64—66" 
"Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Prezentarea grafica 
loana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — București 


23 


în premieră 


" E greu de spus care dintre ecranizările-re- 


euri operate de Sergiu Nicolaescu a fost 
- mai temerară: prima, dupa Camil Petrescu. si 


. după ce Mircea Veroiu se inspirase. cu un an 


i 


inainte, din aceeași sursă — sau aceasta, 

după Rebreanu, la 55 de ani de la intiia ver- 

: siune cinematograficá a nuvelei omonime, 

> apàáruta curind după prima ediţie a nuvele: 
însăși, sub semnătura lui Martin Berger. 

Remake e, desigur, un termen discutabil. 

Cu toată diferenta de anvergura. de gen si 


` valoare dintre cele doua opere literare — ;Ul- 


tima noapte de dragoste, intiia noapte de ràz- 
boi" şi respectiv ,Ciuleandra" — ele conţin 
fiecare prea multe și variate subiecte filmice 
virtuale, pentru ca reperele comune ale unor 


"succesive refaceri“ sa nu devina vagi. Mai 
. ales cà de ceea ce fug cel mai mult adaptato- 
rii sint tocmai reperele comune. Din prima 
ecranizare a ,Ciuleandrei^ — pierdută, dar pe 
care o putem oarecum reconstitui scenaris- 
tic, gratie unora dintre cronici — disparuse 
pur si simplu crima: Puiu Faranga, prins de 
viaţa lui de petreceri, nu mai apuca s-o CO- 
mită, fiindcă Mădălina il părăsea, intorcin- 
du-se în satul ei natal. Perfect coerent și va- 
rosimil, încit Rebreanu nu protestează şi nici 
nu regretă nicăieri această omisiune, făcută, 
după cit înțelegem. cu ştirea și consimtàmin- 
tul sáu. Era, dealtfel, o toleranţă firească la 
romancierul care compusese el însuși două 
variante aie naraţiunii, ambele intr-un timp 
record (cum s-a turnat şi filmul), diferite atit 


intre ele. cit și tata de schiţa povestirii, notată 
cu 15 ani inainte (probabi! ca de-abia la a 
treia variantă, schița devenita nuvelă s-ar fi 
transformat efectiv in „romanul“ pe care unii 


il numesc ca atare, desi demonstraţia contra- | 
ne a fost făcută, încă de la apariţie, de pildă, ` 


de Felix Aderca). 


Faţă de această autonomie a precedentului > 


adaptator, Sergiu Nicolaescu e mai degrabă 


ilustrativ. Potrivit textului literar, el intră di- - 


rect în scena crimei si apoi se prevalează de 
caracterul ,cinematografic" al flash-back-uri- 
lor din nuvela — roman, pentru a se plia în 


mare pe compoziţia dată. Această structură a 


naraţiunii, ofertantă cinematogratic ca atare, 
il va fi atras pe inițiatorul nou ecranizari, in- 


gineru! de sunet A. Salamanian, co-scenarist - 


„Refacerea“ unei ecranizări este mai ales reconsiderarea tipologiei sale: „Ciuleandra“ 
de Sergiu Nicolaescu, cu Ion Ritiu, Gheorghe Cozorici, Anca Nicola, Stefan Iordache 


în premieră 


c Pro patria, Sergiu Nicolaescu lua cu 
asalt tema de mare respiraţie; desfásurind 
simfonic, pe ample spaţii. polifonia sentimen- 
tului patriotic. Accesul la istorie al diferitelor 
grupuri de combatanți in războiul pentru ob- 
ținerea Independenţei României (grupuri so- 
ciale viu reprezentate printr-o portretistică ci- 
nematografică inspirata dintr-o bogată poe- 
ticá populară ori din pagini de letopiseţ) 
funcţiona ca un structurant al acţiunii. Ace- 
laşi motiv: accesul la istorie — de astâdată a! 
forțelor populare care sub conducerea Parti- 
dului Comunist Român au înfăptuit actul re- 
volutionar de la 23 August — determină nou- 
lui film Ziua Z structura sa (.piramidaià" — o 
numește regizorul) O alta Pro patria mo- 


derná, cu eroii sai cărora le datoram revoluția 


antifascistă si antiimperialista, de eliberare 
naţională și socială cu care incepe era nouă 
a României. Citeva zile din calendarul Elibe- 
rarii — ajunul evenimentului istoric și declan- 
sarea lui în Capitală — sint urmărite de loan 
Grigorescu (scenariul) și Sergiu Nicolaescu 
iregia) cu sagacitate, in varii medii — militare 
si civile, muncitorești, intelectuale care au 
asigurat victoria insurecției. Acumularea mi- 
nulioasá de fapte, detalii istorice (dintre care 
unele pentru prima oară “aduse pe ecran), de 
personaje — citeva chiar cu-identitatea lor 
reala — dau acestei simfonii eroice un aer 
preponderent documentar. Aș spune că mai 


degrabă decit „piramidală“. construcţia filmu- - 


'ui îmi apare poliedrică, luminind prin diver- 
sele ei fete, prin multiple unghiuri sociale si 
politice, actul suprem al voinţei naţiunii: rás- 


O zi in care fiecare destin personal se revarsă într-un „tutti“ grandios 


'urnarea dictaturii antonesciene şi inceputul 
luptei pentru zdrobirea fascismului. Filmul se 
incheie pe imaginile de arhivà ale jurnalului 
cinematografic numărul 1: defilarea trupelor 
româneşti, trupe care alături de garzile pa- 
triotice au eliberat capitala. Imagini-docu- 
ment, martore emotionante ale clipe: istorice 
care „n-a fost ratata”, cum spune unul dn 
zecile de personaje ale Zilei Z Greu de reti- 
nut în această ofensivă de imagini nenumara- 
ți soldaţi — cu sau fără uniforma — ce tra- 
versează filmul. E riscul tratării unui aseme 
nea subiect pe cit de generos pe atit de difi- 
cil ca finalizare artistică. Sint citeva portrete, 
insă, pe care atenţia dramaturgic-regizorala 
insistă în folosul naraţiunii. Personaje cărora 
le oferă citeva elemente de sprijin, .gásel- 
nite" ce particularizează un om sau o ac- 


„Eroica Eliberării“ 


impreuna cu Sergiu Nicolaescu. Aici. tocmai 
printr-o fidelitate atit de aplicata incepe insa 
şi temeritatea regizorului realizator. În orice 
caz, cineastul îl intrece in acest plan pe ma 
rele romancier, care avea „multe indoieli" s: 
vorbea despre „riscul“ pe care i-a reprezentat 
noua modalitate de proză din .Ciuleandra"- 
„Toată afacerea. asta mi se pare că sufera de 
un cusur mare: artificialitatea Parcă e ceva 
livresc în viaja pe care o trăiesc figurile. Nu 
ştiu dacă mă insel, sau dacă impresia aceasta - 
nu e din pricina „Răscoalei”, care mà preo- 
cupă mult mai mult azi și unde oamenii nu 
rezultă din analize, ci din fapte”. 

Sergiu Nicolaescu, care nu s-a lăsat intimi- - 
-dat nici de proza încă mai dificultuoasă a lui 
Camil Petrescu, nu trădează neliniști de acest 


` fel. Nici .artificialitatea", nici „livrescul” nu 


par să-i creeze complexe, dacă judecam 
după modul cum tranșează cazul lui Puiu Fa- 
ranga si crima acestuia, abordată operativ 
din prima secvenţă. Pentru cineastul nostru, 
contradicţia dintre ceea ce Rebreanu nu- 
mește in jurnalul sau „romane de acțiune” și 
„© adevărată opera de arta" dispare. Dispare 
cum dispăruse crima din adaptarea lui Martin 
Berger, pe o cale tot atit de simplă, în speță 
prin remodelarea făptaşului crimei. Puiu Fa- 
ranga.in interpretarea actorului ales de reg- 
zor, nu are nimic din caracterul boinávicios 

nimic vizibil din tarele luna ereditati =: 
ale viciilor propri ale uiw de boier, chinuit 
de introspecţii intelectualiste, in care se au- 
to-suspecta de inclinati innascute spre 
crimă. Cu toate efectele savante de imagine 
ale lui Nicolae Girardi, care „innegreşte” 
uneori terifiant personajul, actorul lon Riţiu 
respiră, din contra o sănătate sportivă, du- 
blată, paradoxal. de o austeritate monahală. 
ambele bine fixate in seninătăţile interioare 
ale ochilor albaștri. străini de umbra oricăror 
excese livreşti, introspective ori vicioase. Prin 
inovaţii scenaristice. de dialog si de punere 
în cadru, eroul is! sporeşte ascendentul in 
aceeași linie ca in confruntările cu medicul 
Ursu (numit in film Aioanei — în treacăt fie 
spus. Rebreanu incepea lucrul la un roman, 
fixind numele personajelor), cind Puiu invocă 
escapadele sale extra-conjugale şi-l sfidează 
pe rmâlul intelectual. nepriceput in materie. 
de la ináitmea unui racursi bine calculat re- 
gzoral: „Eu Ñ vorbesc. doctore, despre i 


- Valerian SAVA 
(Gontinuare in pag 3! 


Produce a casei de fime Trel Film inspirat din ro- 
manui omonim ai kì Liviu Rebreanu. Scenariul: A 
Ssumarcan Se-pu Nicolaescu. Regia: Sergiu Nico- 
ises ape /ae Girardi Muzica: Adrian 
£ Ca S" ordache, Gheorghe Gozorci. 
to . Ance Nicola, Gilda Marinescu, Corne! Gi- 
tes Axxaedu Dobrescu, Romeo Pop. Viorel Coma- 
Fim realizat în studiourile Centrului de Produc- 
Pe Dimematogratică Bucureşti”. 


Eje creează o anume com- 
între locuitorii diverselor 
^e În rolul „meşterului cu 
. Wicas Albulescu aduce o notă de ` 
ħaz personal, creind portretu- - 
7wdualitate decit au alte per- 
= pian. La capătiul celălalt al fi- 


Alice MĂNOIU 
“Continuare in pag. 8) 


Produce s Cam de "ime Cinci. Scenariul: Joan 
Gegoresce Bega Sepu Ncolaescu. Muzica: Va- 
ss» Sa Decora Sem Cosciova. Costume: leana 
Orsessc. Coimama someri ing. A. Salamanian. Cu: 
George Cazare. Mess Albulescu, Silviu Stáncu- 
iesca Sha iac ba Besoiu, Sergiu Nicola- 
escu Yamas memes be Piu, lon Marinescu, Cor- 
mai Gites Mec Coseesc Bogdan Stánoevici, 
Ejes Bog vues Bmw Anca Nicola. Alm reali- 
zst in shudecue Cemtrutui de Producţie Cinemato- 
grafică BocomtT 


Nr. 5! 


Anul XXIII (269) 


Revistá a Consiliului 
urii si Educatiei Socialiste 


resti, mai 1985