Revista Cinema/1977 — 1989/020-CINEMA-anul-XX-nr-12-1982

—.————.— pr 


——————— ps 


omagiat de cineasti 


Într-un. moment festiv, adevărată sărbătoare pentru 
întreaga ţară - împlinirea a 65 de ani de viaţă şi 50 de 
ani de activitate revoluţionară a tovarăşului 
NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al parti- 
epublicii Socialiste România - ci- 
nematografia noastră îi dedică două omagii - realizate 


dului, preşedintele 


din material inedit. Un documentar artistic de lungme- 
traj, intitulat Omagiu, după scenariul scriitorilor 
Nicolae Dragoş şi Dinu Săraru, în regia lui Virgil Calo- 
tescu şi un documentar poetic de scurtmetraj Al pa- 
triei erou între eroi după scenariul lui Nicolae Dra- 
goş, în regia lui Pompiliu Gilmeanu. 


În acest „ceas solemn, aniversar, un 
ceas al primăverii în ianuar“ cum spune 
poetul, cineaștii aduc omagiul lor se- 
cretarului general al partidului, tovară- 
şul NICOLAE CEAUȘESCU. Filmul Al 
patriei erou intre eroi, realizat după fru- 
moasele versuri ale lui Nicolae Dragoș 
de Pompiliu Gilmeanu, traduce în ima- 
gini nu atit cuvinte, simboluri, cît stări, 
senzații, „concepte emoționale“ le-am 
numi ca să definim mai exact factura li- 
rică a acestui poem cinematografic. Cì- 
teva motive poetice revin, vizual or- 
chestrate, spre a amplifica un sens, o 
idee, o emoție. Tradiţia cinstirii eroilor 
prefațează inspirat portretul poematic. 
Din largi panoramice asupra munților şi 
apelor ţării, desfășurate pe o melodie 
caldă, generoasă, crește acest motiv al 
eroilor: „De cînd e neamul românesc pe 
glie/, Și mai departe incă, din strămoși/ 
El a,ştiut în cinste să și-i ție/ Eroii buni, 
bărbaţii curajoși...“. 

Aparatul ni-i aduce aproape, statui de 
oameni dragi pe care poporul i-a numit 
familiar „cel bun și cel viteaz, cel mare 
și cel drept. 

Istoria întinde spre azi punți trainice. 
Incandescentul an 1918 aduce realiza- 
rea visului de veacuri: unitatea Româ- 
niei, Monumentul celor ce s-au jertfit 
pentru acest ideal. 

În atmosfera de entuziasm patriotic, 
în strămoșeasca vatră, pe plai de Olt se 


năștea „un fiu al țării spre lumina țării”. 
„Venea din oameni simpli, învățați să 
legene pămintu'n anotimpuri“. Fotogra- 
fia părinţilor p peretele casei din Scor- 
nicești. Cărțile pe care a învățat elevul 
pasionat de istorie, de literatură. „Zdro- 
biți orîhduirea cea crudă şi nedreaptă" 
devine crezul pe viață al adolescentului. 
Trenul ce-l duce spre Bucureștiul atitor 
inechităţi. Imagini de arhivă — mizeria 
periferiilor, demonstraţii muncitorești, 
supraimpresionate pe fotografia tînăru- 
lui cu ochi inteligenţi, cutezători. Altă 
dată sunetul, nu imaginea, e cel care 
introduce printr-un marș eroic, murmu- 
rat, o nouă idee: lupta împotriva perico- 
lului fascist. Mitinguri de protest ale 
muncitorilor, organizate de Partidul Co- 
munist Român. Poliţia, arestări şi apoi, 
din off, vocea unei cîntărețe intonind o 
admirabilă baladă populară: „Stejarul a 
suferit/ De cind era lăstar mic“. 

Sala procesului comuniștilor de la 
Craiova. Soarele străpunge fereastra 
zăbrelită. În spatele ferestrei, chipul 
dirz al tinărului luptător: „El se născu 
neinduplecat să intrunte/ O lume veche 
și săi s ă: nut“ Portretului din ado- 
lescenţă îi va lua locul o altă fotografie, 
de tinar maturizat, sugestivă înlanțuire 
a anilor de experiență, pe aceeaşi voce 
a cintăreței populare: „Stejarul creștea, 
creștea/ cătușele-și dezlega/. Vintul 
frunza i-o zbicea/ vremea care era“. 


Versul popular se înlănțuie la rindu-i, 
armonios, cu cel literar, într-o sinteză 
cinematografică bine gindită. Imaginea 
de arhivă se întregește, sugestiv, prin 
peisajul filmat azi: pomi împodobiţi de 
nea străjuind satul natal, casa, apoi ta- 
bloul părinţilor pe perete, tablou reva- 
zut peste ani. Bărbatul matur, în plan 
apropiat, privește acum, departe, spre 
chipurile dragi ce nu mai sint, în timp 
ce aparatul se retrage discret lāsind 
pianului tema tandră, nostalgică. Tot 
timpul „în notă“, aranjamentul muzical 
preia adesea rolul cuvintului pentru a 
sugera o stare. La o asemenea tratare 
lirică a subiectului, montajul devine un 
fel de geometrie a sentimentului. El 
realizează cînd andantele liric, respira- 
ţia poetică a unei secvenţe, cînd un fur- 
tunos allegro pe măsura impetuoasei 
biografii. O suită de fotografii din diver- 
sele perioade rezumă poetic, prin su- 
praimpresiuni iscusite, o viaţă și o acti- 


Vitate închinate idealurilor poporului: 


„Au chipul munţilor, eroii/ Li-e 
fapta pasăre în zbor/ In gindul lor e 
gindul vremii/ Trăind demult in viitor“. 


Cel sărbătorit e înconjurat cu dragoste 
de copii, cu flori și urale. Pionierii pri- 
mesc azi cravate roșii în curtea muzeu- 
lui Doftana. Prilej de sugestivă trimitere 
inapoi, evocare prin intermediul docu- 
mentarului de epocă a zidurilor vechii 


= https://biblioteca-digitala.ro 


temnițe în care a suferit o vreme tînărul 
comunist, alături de ceilalți eroi ai cla- 
sei muncitoare: „La ceas de cumpănă 
sau glorii/ Sint brațul drept, t tor”. 
Biografia unui erou devine simbolul viu 
al atitor biografii din istoria neamului: 
„În gindul lor e gindul ţării/ Și patria-i 
destinul lor“. Chipul tinărului revoluțio- 
nar e adus prin transfocare în prim 
plan, apoi supraimpresionat pe imagini 
de cronică ale zilei istorice de 23 Au- 
gust — deschiderea unei noi ere pentru 
poporul român. 

lată-l, alături de tovarășa ELENA 
CEAUȘESCU la una din primele mani- 
festări populare de după insurecția ar- 
mată. Primele alegeri. Deputatul 
NICOLAE CEAUȘESCU vorbind alegă- 
torilor, apoi, în ritm tot mai vertiginos, 
drumul deschis de Congresul al IX-lea, 
al X-lea „La ani noi ai țării/ Om nou și 
pe măsură/ Un om ales istoriei să-i 
scrie noul mers“. Poemul se amplifică, 
simfonic, grandioasă epopee a con- 
strucției socialiste în ultimii ani. Apara- 
tul îl surprinde pe secretarul general al 
partidului în mijlocul muncitorilor, în- 
treținindu-se călduros cu mineri sau 
alături de hunedoreni, sădind lingă le- 
gendarul gorun al lui Horea, stejarul 
noilor decenii: p 

„Ales între aleși/ E una cu poporul/ E 
demnitatea ţării/ Ne e simbol şi steag/ 
Cuvintul lui solie și pact cu viitorul/ E 
fruntea României urcată'nalt prin veac“. 

O atmosferă intimă de familie: preșe- 
dintele ţării jucînd şah cu copiii, sărbă- 
torindu-și ziua lingă ai săi, la o cabană, 
ori străbătind poteci de munte. Așa se 
încheie portretul închinat cu dragoste și 
recunoștință celui căruia: „Poporul sim- 
plu numele-i rostește/ Din mari orașe în 
cel mai mic cătun/ Azi Ceauşescu spus 
pe românește/ Înseamnă cel viteaz, cet 
drept, cel bun“. 


„CINEMA“ 


EF 


Un poem în imagini 


— În realizarea acestui omagiu filmat inchinat 
secretarului general al partidului, ați pornit de la 
versurile poetului Nicolae Dragoș, optind pentru 
o formulă mai aparte in cinematogratui nostru 
documentar, tovarășe Pompiliu Giimeanu. 

— Formula s-a născut din dorinţa de a pre- 
zenta dintr-un unghi mai liric, mai subiectiv, ma- 
rea personalitate a tovarăşului NICOLAE 
CEAUŞESCU. Filmul e un poem in imagini 
spirat din versurile lui Nicolae Dragoş. Versurile 
reprezintă doar mobiiul care declanșează ideea; 
imaginea o conţine, amplificind — sperăm — 
emoția verbului. 

— Ne-aţi putea da un exemplu? 

— Am ales, dintr-o cronică filmată în 1966, o 
secvenţă care m-a impresionat: tovarășul 
NICOLAE CEAUȘESCU sădind un pui de stejar 
lîngă gorunul lui Horea. În 1982 am filmat în ace- 
lași loc stejarul care astăzi se înalță robust, lingă 
copacul celebru, ca un nou „gorun“ în istorie. 
Versurile îmi oferiseră punctul de pornire spre o 
metaforă pe care am întregit-o apoi prin imagine. 
În acest sens vorbeam de poetica cinematogra- 


https://biblioteca-digitala.ro 


fica. Tot într-o imagine de cinecronică am întiinit 
imagini în care tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU 
stă de vorbă pe un ogor cu ţăranii și măsoară el 
însuși, gospodărește. adincimea la care sădiseră 
oamenii griul. imaginea existentă am înlănţuit-o 
cu una filmată azi: ogorul cu griul încolţit pe 
toată cimpia, sugeriînd astfel ideea că tot ce se 
realizează în această țară e rodul unui interes ne- 
obosit pe care îl poartă secretarul general al par- 
tidului pentru toate domeniile noastre de activi- 


tate. 
4 — înțeleg că aţi urmat un traseu ideatic-emo- 
onal. 

— Am încercat să vorbim despre prozodio 
țării care perie i-a în ianuarie 1983, 65 de ani 
de viaţă și peste de ani de activitate revoluţio- 
nară, pornind de la prezent şi inserînd cîteva evo- 
cări ale idealurilor revoluționare pentru care a 
luptat, incă de copil. Documentarul nostru poetic 
se referă deci în permanenţă la trecutul, prezentul 
și la viitorul unei ţări, al unui popor, avind ca 
erou — cum ne intitulăm filmul—,AL PATRIEI 
EROU ÎNTRE ERO!" 


35 
de ani 
de 
Republică 


Istoria din unghiul 


Am făcut colectivizarea 


cu llie Barbu din „Desfășurarea“ 
şi naţionalizarea cu Filipache din „Facerea lumii“ 


Odată cu eroii mei din atitea filme am strā- 
bătut și eu un întreg capitol de cinema româ- 
nesc. Am să mă opresc la ciţiva dintre fraţii 
mei de pe ecran, pentru că împreună am par- 
curs momente importante din istoria ţării. Ilie 
Barbu din Detășurarea e unul din acești eroi, 
țăranul care, cu o credinţă şi o sinceritate to- 
tală, își punea semnătura pe cererea de in- 
trare în gospodăria colectivă. Nuvela lui 
Preda mă emoţionase la lectură. Dar eu câu- 
tam în continuare noi detalii portretului cu- 
noscut. Amănunte cum a fost acela găsit de 
mine în ziua filmării, cînd Ilie trebuie sã isca- 
lească cererea, dar mina lui nu-i deprinsa cu 
scrisul, penița se împiedică în hirtie; culesese 
din călimară o scamă — văzusem de atitea 
ori în primăriile sătești cum cerneala rar folo 
sită prinde scamă. El întirzie semnătura, se 
uită în jur jenat, cu un zimbet de scuza, cind 
deodată îl năuceşte ca o palmă batjocura lui 
Ghiocioaia: „Mișcă, mă, ce înțepeniși acolo?!" 
Cind se intoarce acasă, alearga sa prinda 
gaina s-o taie, că de, sărac-sărac, dar trebuie 
sâ-și primească cum se cuvine oaspetele de 
la județeană care-i face cinstea să-i treacă 
pragul. Altădată dă o oaie să-și ia bocanci. 


Mi-am imaginat ce poate simţi un om încălțat 
prima oară în viața lui cu niște bocanci: 
mi-am închipuit că de încordare, parcă, își 
frămintă degetele. Senzaţia asta trebuia să se 
citească pe chipul lui Ilie filmat în plan apro- 
piat. E foarte important să intri cu totul în 
pielea personajului. Pentru mine momentul 
cînd îmbrac costumul e decisiv. Abia atunci 
încep şă văd personajul cum se mișcă, ce ti- 
curi are, să-i pot construi o biografie. Cit de 
bine mi-am simțit în spate cămașa de in, 
uzată, a lui Ilie; am și acum fotografia ei, i se 
văd și scamele, nu ca altele, care ni se aduc 
nou-nouţe și trebuie să le patinăm pe platou 
ca să dea impresia că-s purtate. E apoi glasul 
personajului, intonaţia lui, care-l preocupă 
mult pe actor. Ţin minte că la Destășurarea 
am avut discuţii cu inginerul de sunet pentru 


„Cîntarea 


cineclub'82 


O Filme produse de 
la înființare: circa 70! 


@ Printre ele: 
„Superman“! de 2 
nute, cu păpuși! 


un 
mi- 


e virf de producţie: 


'81—'82 


O Patru premii la 
ediţiile Festivalului na- 
tional „Cîntarea Roma- 


. see 


niel . 


cu 12 filme! 


Un copil la virsta mersului nesigur, legănat, 
sperie un stol de porumbei care se ridică în 
aer, așezindu-se apoi pe statuia fainică a lui 
Matei Corvin; peste cîteva minute stolul co- , 
boară razant, acoperind caldarimul; un copil. 


că eu vroiam să strig familiar, ca la țară Ghe- 
orgh'... mă Gheorgh', înghițind vocala, şi el 
tot mă cọæcta să fie dicția perfectă, ca la 
Conservator. La o scenă importantă din 
Moara cu noroc, lliu a înțeles și a păstrat 
secvența înregistrată în priză directă cînd eu 
încalec, mi se aude respirația, calul nechează 
și apoi tropotul se pierde treptat în cîmpie 
Nu ne-ar fi ieșit asemenea zgomote firești la 
postsincron, să fi muncit noi o lună! De fapt 


Cu calm 

despre 

zbuciumul 

istoriei 

Cara lumit | 
e Eugen ada 
Barbu E 


şi Gheorghe | 
Vitanidis, 

cu Colea 
Răutu) 


României“ 


(altul? același?) năvălește spre stol, iar filfiit 
de aripi, iar zbor sâgetat spre cerul clar și 
rece de noiembrie. Această imagine, din cen- 
trul Clujului, n-are deocamdată nici o legă- 
tură cu scopul reporterului, vizita la Cineclu- 
bul Casei de cultură a studenţilor — „Artis“. 
Ce știm înainte de a intra în camera de la 
etajul III al casei de cultură, despre cineclub? 
„Artis“ — unul dintre cele mai vechi cineclu- 
buri din ţară: un document din arhiva sa 
atestă ca an de început 1958; a luat 4 premii 
la ediţiile de pînă acum ale „Cintării Româ- 
niei" şi citeva la festivalurile de la Hunedoara, 
lași, Ecran Mureșan. Unul din filmele racente 
a fost prezentat și la Televiziune. 

Ce aflăm cînd intrăm în camera de la etajul 
ill al Casei de cultură: că la ora 19 începe 
examenul de preselecție pentru viitorii cinea- 
matori clujeni. El se desfășoară într-o sală 
mică, unde sint cîteva scaune, un cuier-pom 
pierdut sub paltoane, o masă lungă plină cu 
cutii metalice, lingă care întimplarea a așezat 
o cutie de șah și un bust alb — o față de 
ghips cu o expresie placidă. Examinator: ing. 
Valentin Grancea, conducătorul cineclubului, 
profesor la cursul de cinematografie al Şcolii 
populare de artă din Cluj. Examinaţii, vreo 
10, în majoritate băieți, muncitori la „Unirea“, 
studenți la facultatea de fizică, un student la 
arte plastice, o absolventă de liceu, Acum se 
dă proba de fotografie: un portret şi o „na- 
tură moartă“, în sfirșit util, bustul de ghips 
așezat pe podea, pe un soclu de cărţi, lumi- 
nat din dreapta sau de jos nu ciștigă în ex- 
presivitate. Cineamatorii repetă, fiecare pe 
contul său, istoria cinematografului, inclusiv 
naivităţile ei. Viitorii, cei vreo 10, urmăresc 
portretul în contraste romantice, de la expre- 
sie la lumină, de la costum la fumul ţigării 
devenit halou: pentru ei filmul e deja „alt- 
ceva“ decit realul. 


nu sint un actor dificil cum s-a spus, ci nu- 
mai foarte exigent. Eu sint rău cu munca 
mea, cer altora să nu mă cruţe, dar să nu se 
cruţe nici pe ei. Mi-a plăcut mult la alt erou, 
Ardeleanu, activistul din Setea, cînd vine să-i 
lâmurească pe țărani să înființeze o gospoda- 
rie colectivă, nu începe cu sloganuri generale 
ci lasă pe oameni să vorbească, nu intervine 
şi nu-i „prelucrează“, ci caută să-i cunoasca 
bine pe cei alături de care va merge în lupta. 


Cind Mitru Mot se pune singur primar, Arde- 
leanu zimbește și-l întreabă părintește: „Eşti 
membru de partid?” „Doar cu sulfetul” — ii 
răspunde tinărul. „E bine și așa! Crezi că mai 
găsim în sat cîțiva de ăștia doar cu sufletul?" 


Un tact și o înţelepciune pe care la foarte pu- 
tini activiști de pe ecran i-am mai întilnit. Or, 
tocmai asemenea însușiri se cer eroilor ca să 
fie convingători şi nu fraze stereotipe la care 
nu mai reacționează nimeni. Probabil că Ar- 
deleanu fusese și el țăran la origine, poate de 
aceea îi înțelegea pe oameni atit de bine. E 
meritul lui Titus Popovici în Setea, așa cum 
fusese meritul lui Marin Preda, la Destășura- 
rea, de a fi creat oameni, nu funcții, perso- 
naje în care interpretul și-apoi spectatorul să 
poată crede ca să-i poată urma. Mie, de 
pildă, cînd nu-mi sună firesc o replică, o 
schimb, o fac să fie cit mai vorbită, nu pre- 
țioasă și doctă. Desigur, totul depinde de 
personaj. Un tipograf școlit ca Filipache din 
Facerea lumii, după Eugen Barbu, va discuta 
cu directorul tipograției în alți termeni decit 
agitatorul din sat.-Tipograful a citit mult, de 
aceea el poate răspunde calm, ironiilor patro- 
nului Basilescu, care vrea să-l jignească spu- 
nindu-i: „Eşti un zoon politikon, domnule Fili- 
pache“. Și muncitorul știe să-i dea replica în 
același ton: „Nu zoon, ci fiinţă politică, dom- 
nule director". „Și ce veți tipări voi, comunis 

tii? Broșuri de propagandă?“ „Vom începe cu 
abecedarul şi vom ajunge și la Shakespeare 

nici o grijă“, îl asigură, cu calmul celui ce cu- 
noaște mersul ireversibil al istoriei, muncito- 
rul ce vine să-i ceară fostului patron cheile ti- 
pografiei. Așa am făcut alături de Filipache 
naţionalizarea, după ce înfăptuisem colectivi- 
zarea alături de Ardeleanu. Momente, mo- 
mente de istorie, momente de viață, momente 
de artă pe care unii dintre noi am avut şansa 
să le trăim și pe ecran ca și în realitate, cu o 
intensitate unică. 


Mai de curind, într-un film, schițam portre- 
tul unui președinte cu căciulă de karakul, 
bun gospodar și inteligent, nimic de zis, dar 
simțeam că ceva s-a „liniştit“ în el, că s-a 
așezat omul și nu mai arde, mocnește și, 
scoate fum din cînd în cînd. E și ăsta un alt 
personaj al istoriei noastre pe care n-ar tre- 
bui să-l ocolească, dacă vor să fie la zi cu 
adevărat, filmele cele de toate zilele. 


Colea RĂUTU 


Pasiune cinefilă la Cluj-Napoca 


În deschizătura ușii apare un blond, înalt, 
subțire și tăcut ca o rază de lună, filmată: 
elev în clasa a IX-a a liceului profesional de 
la Tehnofrig, cel mai frumos din clasă proba- 
bil, pe care opinia colegilor l-a trimis la cine- 
club „la actorie“. Cum secţia nu există, băia- 
tul se retrage, neinteresat de „bucătăria fil- 
mului“ care e ceva atit de nespectaculos, de- 
ocamdată. 

Pină a ne arăta filmele, cineamatorii clujeni 
ne arată altceva, cu mult mai necesar și pre- 
tios: pasiunea pentru film. Ea e profundă, 
contagioasă, gravă și responsabilă, de parcă 
de cineamatori ar depinde soarta filmului ca 
artă pe lume. „Cineclubul formează cinefili, 
primul pas spre cineamatori“. E părerea lui 
Călin Petrindean, student la fizică, autor a 
două pelicule-eseu (alb-negru — 8') Revolta 
oglinzilor și Portret robot (alb negru — 6), 
care au luat premii și care au fost discutate 
la „întrunirile de breaslă“ între exaltare și 
desființare. 

Cineamatorul e autorul total: astfel că nu- 
mele mai cunoscute printre pătimașii „Ar- 
tis“-ului se întilnesc pe genericele filmelor în 
toate compartimentele: scenariu, regie, mon- 
taj, coloană sonoră, operatorie. Ana Steib, 
autoarea filmului Avertisment (alb-negru — 
5) e fotografă într-unul din atelierele clujene; 
Dorel Ciocan, muncitor electrician, semnează 
montajul la Banchetul risipei - unde ingine- 
rul Valentin Grancea e scenarist și operator 
(„Cu acest „reportaj de front“ — în lupta im- 
potriva risipei, cred că am înțeles puterea ci- 
nematogratului“ — spune el). Au timp puţin, 
și-l împart zgircit, îl trăiesc plenar, la cine- 
club, filmind, discutind, contrazicîndu-se, 
căutind un stil, o idee transmisibilă prin film. 
Admiră confrații („Aradul stă cel mai bine cu 
experimentul“), nu ocolesc polemica (am 

* aflat că există una, Grancea—Sabău). Unii 


văd în filmul etnografic un filon care ar putea 
fi exploatat mai bine. Directorul casei de cul- 
tură, „cel mai vechi din țară”, prof. Laurenţiu 
Hodorog, etnograf pasionat, e și el un cinea- 
mator cu vechi state, dar mai singuratic, dis- 
cret cu propriile proiecte. Directorul Casei 
împreună cu Zoltan Ladislau, fost vicepreșe- 
dinte al UASCR — Cluj s-au zbătut cu folos 
și au înființat o cinematecă, aflată în al doilea 
an de funcționare, cu 2000 de abonaţi printre 
studenți; în deschiderea fiecărui spectacol, 
după o scurtă prezentare a filmului care va fi 
văzut (de Antonioni, Buñuel, Fellini, Mihalkov 
ș.a.) este proiectată cite o peliculă realizată 
de artiștii -amatori clujeni. Reţin un afiș: „ci- 
neclubul Artis vă prezintă filmul Mișcare libe- 
ră filmat în curtea facultăţii de filologie“: un 
motiv în plus de atracţie pentru publicul de la 
„filo“. ÎI copiez în timpul unei dispute, ajunsă 
aproape ininteligibilă, în jurul filmului-eseu 
Portret-robot. Pelicula are un ritm îndrăcit, 
care te fură, cele mai multe scene sint „trase“ 
accelerat. Exterioarele au un aer straniu, deși 
cadrul pare cunoscut. Într-o lume grăbită,sin- 
gurele elemente serene sint o statuie și un 
copil. „Ce-ai vrut tu să ne arăţi e — pe scurt 
— povestea trecerii timpului“, i se spune lui 
Petrindean. Statuia... copilul“... Autorul ex- 
plodează: „Nu, domnule, nici o legătură, n-ai 
înțeles. E povestea șansei de realizare a unui 
ideal, orice copil este (face) o nouă încer- 
care”. 

Pe ecran izbucnește un stol de porumbei. 
Se pierde la orizont, revine pe asfalt. Un co- 
pil fugind legănat năvălește spre porumbei, ei 
se ridică iar; peste puţin coboară în evantai, 
invadind piaţa. E o scenă obișnuită în centrul 
Clujului, dar pe ecranul cineclubului capătă, 
nu știu cum, un înţeles tulburător, văzut de 
ochiul de o exactitate misterioasă al artei. 


Tita CHIPER 


———————https*//biblioteca-digitala.ro— ~= -i 


Am avut șansa să dau viaţă unui erou 
comunist într-un amplu și foarte 
interesant serial politic românesc 


„Creaţia fiecărui artist poartă cu pregnanţă 
semnul propriului său univers uman și spiri- 
tual“ erau cuvintele unui mare pedagog și om 
de teatru. Eficiența acestei afirmaţii am pu- 
tut-o constata în timp, după un număr de ex- 
periențe teatrale și cinematografice cu izbînzi 
şi eșecuri, bucurii sau insuccese, toate însă, 
în egală măsură, contribuind la conturarea 
unui crez artistic major: conștiința umană de- 
termină conștiința artistică a personajelor in- 
terpretate. 

imilarea în ultimul timp a numeroase ex- 
perienţe teatrale importante cum ar fi cele ale 
lui Brecht sau Peter Brook, Grotowski, expe- 
riența Leaving Theatre-ului, experiența hap- 
pening-ului au marcat formaţia noilor gene- 
rații de actori, dindu-le o nuanţă distinctă în 

„abordarea scriiturii scenice sau filmice, deve- 
nită vizibilă mai ales în „întilnirile“ cu perso- 


naje — desi nu iubesc această catalogare es- 


Limba românească 


Se spune de obicei că orice traducere este 
o trădare, o infidelitate (traduttore-traditore). 
Părerea nu este însă unanimă, studii recente 
consacrate chiar poeziei, domeniul cel mai 
dificil din punctul de vedere al traducerii, do- 
vedind că sint posibile traduceri de mare fi- 
delitate, „pînă la literalitate“ (v. Al. Niculescu, 
„intre filologie și poetică“, Ed. Eminescu, 
Buc., 1980, p. 59) dar și întreg capitolul „Arta 
traducerii poetice“). 

Cum se comportă din acest punct de ve- 
dere filmul, această artă cu mijloace atit de 
sui generis, care pe lingă semnele verbale 
(limba), folosește și semne neverbale (sonore 
sau grafice, plastice; gest, mimică; diverse 
obiective; (v. pentru o clasificare a semnelor, 
|. Coteanu „Stilistica funcțională a limbii ro- 
mâne“, Ed. Academiei, Buc. 1973, p. 20 și 
urm.). Desigur, iese din discuţie ipostaza 
verificată istoric, a lăsării de o parte a semne- 
lor verbale (filmul mut, practicat și astăzi par- 
ţial sau total, cu efecte artistice bine cunos- 
cute). 

Cum se pune, deci, problema fidelității față 
de original în traducerea textului de film? 
Este limpede că,dată fiind specificitatea ieșită 
din comun a textului de film însuși, proble- 
mele traducerii lui sînt în bună măsură dife- 
rite față de traducerea oricărui text literar 
as, Diferența specifică rezidă, în primul 
rînd, în faptul că textul literar este mai diluat, 
mai analitic; apoi, textul de film are, din 
punctul de vedere al decodeur-ului, o exis- 
tență efemeră, de o clipă, asupra lui nu se 
mai poate reveni, cum se întimplă cu orice 


E obligatoriu „traduttore-traditore“? 
Se pare că nu... 


letica (dacă este estetică), „pozitive“. Aceasta 
lume a pozitivilor purtători de idealuri nobile 
și valori morale înălțătoare a cîştigat în urma 
experiențelor despre care vorbeam mai sus 
un coeficient de credibilitate, simplitate me 
taforică, o oarecare detaşare a actorului d: 
personaj, o libertate mai mare în concepția 
de joc, reușind prototipuri convingătoare 
pentru spectatori. Cind spun toate aceste lu- 
cruri, îmi vin în minte o serie întreagă de rea- 
lizări remarcabile ale unor colegi în filmul ro- 
mânesc — unele dintre ele poate monumen- 
tale. Voi renunţa să le numesc și mă voi li- 
mita la propria experienţă în această direcție. 
Am debutat în film cu o partitură de colora- 
tură pozitivă. E vorba de lon Mușat, inginerul! 
din filmul Despre o anume fericire, personaj 
destul de schematic și din scriitură şi din jo- 
cul meu. Dar a fost o experienţă utilă, un 
drum necesar la care s-au adăugat apoi al- 
tele, cum ar fi revoluţionarul Burdea din Din- 
colo de pod, socialistul Gore din Între oglinzi 
paralele, lon Brad din ciclul Ardelenilor..., 
Ştefănescu din Detaşamentul Concordia, 
misteriosul Andrei din Întilnirea sau Petru 
Bălan din scenariul TV Lumini și umbre. Un 
personaj extrem de generos, tentant și spec- 
taculos din scriitură, avind girul unui scriitor 
de marcă și cineast autentic, Titus Popovici, 
și al unei colaborări minunate cu cei doi regi- 
zori, Andrei Blaier și Mircea Mureșan. Bucu- 
ria și satisfacția de a da viață unui asemenea 


personaj au fost cu atît mai mari cu cît am. 


avut posibilitatea ca prin intermediul televi- 
ziunii să-l propun și să-l fac cunoscut unui 
foarte mare număr de spectatori. Ceea ce re- 
prezintă unul din scopurile profesiei noastre. 
O popularitate însă care obligă interpretul la 
un plus de exigenţă și responsabilitate, de 
supraveghere a mijloacelor sale de expresie, 
tocmai pentru că e vorba de o scriitură gene- 
roasă. Un atare rol îţi impune în interpretare 
un autocontrol mult mai riguros. Și aceasta 
cu cit tentația de a cădea în spectaculosul fa- 
cil e şi ea mai la îndemînă, datorită biografiei 
deosebite a acestui fost luptător în războiul 
civil din Spania, apoi în rezistența franceză, 


în filmul românesc 


text scris; în fine, limbajul, ca sistem de 
semne, nu este singurul care asigură comu- 
nicarea în film (v. supra), în timp ce opera li- 
terară se bazează exclusiv pe semnele ver- 
bale, ceea ce înseamnă că, în primul caz, 
unele conotaţii pot fi realizate prin elemente 
neverbale. i 

Nu intenționez să expun aici o întreagă te- 
orie asupra traducerii de orice fel, ci să atrag 
doar atenția asupra fidelității obligatorii fata 
de original, în cazul traducerii textului de 
film, într-o măsură mult mai mare decit în ca- 
zul oricărui alt tip de traducere a' unui text 
scris, tocmai pentru că textul de film este 
concentrat, efemer și irepetabil pentru deco- 
deur-spectator. $ 

Se înțelege că trebuie lăsate de o pårte in- 
fidelitățile totale, rezultate din cunoaşterea 
insuficientă a limbii 1 (L) sau a limbii 2 (L2), 
sau a amindorura (nu ne interesează, deci, 
dacă un „traducător' este capabil să redea 
engl. amer. greyhound prin „ogar cenușiu“ 
atunci cînd este vorba de „autobuz'!) 

Prin fidelitate față de original înțeleg res- 
pectarea tuturor normelor fonetico-fonolo- 
gice, morfo-sintactice și lexicale (i.e. seman- 
tice). În ordinea importanței pe primul loc 
stă, după părerea mea, fidelitatea de tip lexi- 
cal (semantic) în sensul că traducătorul tre- 
buie să redea întocmai valoarea denotativă a 
cuvîntului (a semnului), valorile conotative 
putind fi redate, așa cum am mai spus, și/ 
sau prin alte semne. Am în minte un exemplu 
concret, dintr-un film (transmis la 28 nov. la 
tv 1, oră 20,05: Tată cu de-a sila, după Bra- 


https://biblic 


pentru ca, întors acasă, să facă față unui alt- 
fel de dușman, mai dificil de descoperit și de 
anulat, date fiind noile condiții istorice în 
care se ducea lupta. El trebuia deci să-și cîș- 
tige simpatia și adeziunea spectatorilor. 
printr-o modalitate mai profundă decît o sim- 
pla apariţie „simpatică“. Eroului meu i se ce- 
rea intransigenţă și perspicacitate, pentru că 
în acele vremuri trebuia făcută ordine cu un 
anumit preț, dar o ordine „cu mîinile curate“, 
expresie atit de des întilnită în filmele lui Ti- 


tus Popovici, în Puterea și Adevărul, îndeo- 
sebi. „Trebuie să răminem cu inima și mîinile 
curate“, mărturisește personajul, într-o pe- 
rioadă grea a revoluţiei, de așezare pe noi te- 
melii a societăţii românești. Un crez moral 
elevat al unui erou căruia am avut șansa să-i 
dau viață în acest amplu și interesant serial 
politic românesc. 


Ovidiu iulu MOLDOVAN 


Sintem datori să pornim în arta noastră 
de la cele mai autentice izvoare 
ale spiritualității românești 


Am sentimentul că, dacă aș vorbi despre 
vreunul din personajele pe care le-am trimis 
să circule prin cinematografe, puţine ar fi 
cele care ar răsări exact în mintea cititorului, 
acum. Şi asta nu pentru că ar fi fost niște 
eșecuri, ci pentru că rostul lor este de a se 
topi în spectator în așa fel încît el, fără să-și 
dea seama, rămine îmbogățit cu ceva, ceva 
pe care eu l-am gindit și simțit. 

Poate că s-au topit și în mine, de vreme 
ce-mi vine greu să mă opresc la unul anume, 
din cele aproape 30 de personaje pe care 
le-am realizat, în Mere roșii, în Tatăl risipitor, 
în Dincolo de pod, în Cumpăna, în larba 
verde de-acasă, în Pădurea nebună... și, mai 
recent, în Năpasta. Dacă am cădea de acord 
că o parte din personajele mele au o calitate 
— și anume credibilitatea, aș zice că ea se 
datorează faptului că am reușit să găsesc in 
mine niște resurse care să intre în conso- 
nanţă cu toate aceste caractere, desigur pe 
un plan mult mai intim decit cel al unor coin- 
cidenţe de biografie. lată, de pildă, profesorul 
care se întoarce în satul lui natal, în larba 
verde, de-acasă, nu eram eu, desigur, dar 
acest Ștefan făcea parte dintr-un fond sufle- 
tesc comun, din aceeași lume de gînduri și 
sentimente, de reacţii, cu lumea mea. Un ac- 
tor trebuie să aibă în el toate fațetele diverși- 
lor oameni pe care îi va interpreta și a diver- 
selor genuri la care va recurge. Eu cred ca 
nu există actor comic sau actor tragic deci! 
dacă el ține neapărat să se mărginească la c 
atare „specializare“. În iarba verde... am re. 
șit să ader la rol, să găsesc în mine starea 
respectivă. Așa cum m-am străduit să găsesc 


nislav Nușici), în care traducătorul a făcut o 
astfel de greșeală de denotaţie: într-o convor- 
bire dintre doi bărbaţi, unul protestează că 
în ziar, se relatează cu lux de amănunte des- 
pre moartea și înmormiîntarea unei femei bä- 
trine, soacra mareșalului curții regale, în 
schimb nu se spune nimic despre moartea 
unui. tînăr erou. Şi conchide personajul (re- 
dau aproximativ): așa e la noi, pe femei le 
slăvim lar pe erol îi disprețuim! Telespectato- 
rii au receptat o apreciere-greșită! — asu- 


La mari actori, replici memo- 
rabile (Gina Patrichi în Lumini 
si umbre, scris de Titus Popovici 
și realizat de Andrei Blaier, Mi- 
hai Constantinescu şi Mircea 

Mureşan) 


altor oameni aduși pe ecran alte și alte fațete. 
Pentru că mi-am dat seama că e obligatoriu 
să fiu de fiecare dată personajul anume cerut 
de text și nu Florin Zamfirescu în variate 
ipostaze. De obicei regizorii te iau pentru 
chipul tău, care corespunde unei tipologii și 
atunci te prezinți cam la fel în mai multe va- 
riante. Eu știu că nu interesează pe nimeni 
persoana mea, ca atare, ci noul caracter dra- 
matic pe care îl propun. 

Sintem datori deci ca actori, regizori, sce- 
nariști să coborim în noi la cele mai sincere 
şi adevărate, izvoare şi să nu mințim pe alții 
mințindu-ne pe noi înșine. 

Florin ZAMFIRESCU 


pra... opoziţiei dintre femel şi eroi! Să mai 
spunem că nu putem să-i atribuim lui Nușici 
un astfel de punct de vedere? Dealtfel, în tex- 
tul original, am putut să recunosc cuvintul 
babă, care însuma ura nu împotriva femeilor 
bătrîne, ci împotriva poziției sociale a defunc- 
tei. Vrind să evite cuvintul babă, traducătorul 
infidel a făcut și din personajul nostru un... 
infidel față de toate femeile! 

Spaţiul nu-mi permite să aduc aici în dis- 
cuţie și alte situații de infidelitate-parțială, 
evident! — lexicală față de original. Aș aminti 
doar una, care merită să fie tratată separat: 
titlurile filmelor! Traducerea lor se face 
uneori nu numai în dauna simbolului pe care 
îl sugerează, dar chiar împotriva lui! 

In ce privește respectarea normelor celor- 
laite nivele ale limbii — fidelitatea fonetică și 
cea morto-sintactică sînt mai greu de reali- 
zat, pentru că fiecare L, are procedeele sale, 
care pot să nu poraapunoa cu cele ale lui Lz. 
Mă gindesc, de pildă, la un exemplu clasic, 
care, fiind foarte cunoscut, ne permite o 
bună urmărire a ideii: pronunțarea diftongilor 
de către Elisa, personajul principal feminim 
din „Pygmalion“/ My Fair Lady, în engl. rain, 
plain, Spain, este ai la începutul piesei/ fil- 
mului și el spre sfîrşitul ei/ lui. Este un caz 
clar de conotație socială, prima pronunțare 
fiind specifică limbajului periferic, vulgar, în 
timp ce a doua, după perioada de transfor- 
mare a Elisei, este aristocrată, distinsă. Tra- 
ducătorului român i-ar fi foarte greu să gă- 
sească fonetisme echivalente, capabile să 
aducă aceeași valoare socio-culturală (admi- 
tind că n-ar fi vorba de exerciţiile Elisei, ci 
chiar de evoluţia pronunțării ei). Cel mult ar 
introduce conotaţii regionale, ceea ce nu ar 
corespunde realității (pentru că Elisa nu era 
o țărancă). Conotaţiile regionale sint o pro- 
blemă extrem de interesantă, legată de au- 
tohtonizarea limbajului în La. În acest caz di- 
ficultatea fiind opțiunea asupra graiului de 
folosit — dar şi asupra acestui aspect rămîne 
să ne oprim altădată. t 


Matilda CARAGIU MARIOTEANU 


Anul care tocmai s-a sfimit a fost peniru 
actrița Dorina Lazăr, nu bun ci minunat. Trei 
roluri diferite, importante, trei- victorii i 
scurta ei 


și 

cotitor se topește intr-un zimbet dulce-amar: 

— Dar nici cu teatrul nu-mi mergea mai 
bine. intrasem la Teatrul regional „Barbu De 
lavrancea“, era prin '61, jucam mult, deci nu 
mă puteam plinge, dar aveam senzația ca 
duc apă cu ciurul. Jucam Lessage, în co- 
muna Florica, la Hotarele. Cui îi trebuia Les 
sage în comuna Florica? Oamenii ne între 
bau: „Da' muzică populară nu ați adus?“ Și 
aveau dreptate! Chiar aveau dreptate. Mă co 
pleșise un asemenea sentiment al Sei 
meseriei, incit am fost gata să renunţ. Îmi pa- 
rea rău că nu m-am făcut profesoară. Mă gin 
deam să mă angajez la Televiziune sau la Ra- 
dio, spikeriță. se părea oricum mai util. Pe 
urmă am venit la Giulești și lucrurile au înce 
put să se schimbe. „Năpasta“, „Echipa de 
zgomote“, „Pasărea Shakespeare“, „Nu n: 
naștem toți la aceeași vîrstă“. Dar, mai ales, a 
fost întiinirea cu Alexa, benefică nu numai 
pentu mine, ci pentru tot colectivul teatrului 

un regizor care se implică total în actul 
creaţiei, te ia cu el, te molipsește de o stare 
bună de lucru. Sigur, nu e un regizor comod 
— un om care ştie exact ce vrea, şi vrea mult 
și cere mult, nu poate fi comod — dar întot- 
deauna în cele din urmă, se dovedește că lu- 
crurile pe care le cere de la tine, sint adevă- 
rate, sint bune și pentru spectacol, și pentru 
tine, actor. E un regizor cu spirit de echipa 
iar eu cred în munca de echipă — la film, ca 
și la teatru — pentru că,lucrind mereu cu 
aceeași oameni, la un moment dat ajungi la o 
cunoaștere reciprocă, la o comuniune de gin- 
dire, la acea stare minunată în care nu mai e 
nevoie ca regizorul să-i explice de zece ori 
ce vrea, pentru că pricepi dintr-o vorba 
dintr-o privire. După mine, menirea izoru- 
lui este să te dezghioace, să meargă dincolo 
de aparențe, să descopere date pe care poate 
nici nu ţi le cunoști și asta nu se întîmplă de- 
cit sau atunci cînd izorul are o mare intui- 
ție, sau atunci cînd lucrează vreme îndelun- 
gată cu tine. De exemplu, nu credeam vreo- 
dată că am să joc Anca în „Năpasta“. Nu cre- 
deam că am să pot. Și nici acum nu știu cum 
de m-a ales Alexa tocmai pe mine, pentru că 
pe vremea aceea jucam comedie. Jucam 
„Escu...“ Regizorii „mă vedeau“ mai ales în 
roluri de comedie. 


De ce? 


Știu eu? Așa mā vedeau ei. Dealtfel, 
toata lumea, chiar și azi, mă consideră o per- 
soană veselă, tonică, optimistă, Neamurile 
mă cheamă chiar să le binedispun, la ne- 
voie 


Şi nu eşti optimista? 


— Nu. Cred mai degraba că sint o înverșu- 
nată. Dar, este adevărat, mai cred și ca omul 
trebuie să se bucure de fiecare zi pe care o 
trăiește. Și trebuie să facă faţă vieții. 
mi-am învățat și copilul. Cînd o văd plingi 
pentru cine știe ce fieac, o întreb: „Ce-i cu 
tine? Am murit? Nu. Sint bolnavă? Nu. Eşti 
bolnavă? Nu. Atunci de ce plingi? N-ai drep- 
tul să plingi pentru prostii”. 


prezențe româneşti pest 


Dorina Lazăr: 


să mă fac 


N-am vrut 
actriţă... 


Dar a meritat. Merită! 


— Este o atitudine de femeie-bărbată?... 
Chiar ești o femeie-bărbată? 


— Sint. N-am cum să nu tiu. Eu a trebui! 
sa mă descurc, de mică, singură, cunosc pre 
lui lucrurilor și al vieţii, și nu suport să vad 
cum se transformă fleacurile în catastrofe. 
Nici cînd în meseria mea lucrurile nu mer- 
geau bine, n-am făcut o dramă din asta. Nu 
m-am pus pe plins. Am așteptat. Și n-a fost 

ba. A venit şi vremea cind rolurile au 
început să mă ajute — pentru că vine ea și 
vremea asta cind trebuie să mai ajute și rolu- 
rile pe actor, nu numai actorul să salveze ro- 
lul. Din acest punct de vedere mi-au picat 
bine şi Stop-cadru la masă, și Semnul șarpe- 
lui, şi Angela merge mai departe, chiar și or- 
dinea în care au venit a fost bună, pentru că 
mi-a permis să-mi încerc puterile în mereu 
altceva, să ajung deja pregătită la Năpasta. 
Acum despre film vorbesc. 


a fost un atu sau un handicap pentru 
Anca din film? 


— intr-un fel a fost un atu. Din fericire noi 
cu „Napasta“ am avut o experienţă foarte 
specială. Cu piesa vorbesc. Am jucat-o în 
toate condiţiile posibile. Întii la subsol, pe 
scîndură, fără rampă, foarte aproape de 
spectatori. Pe urmă pe o scenă normală. Am 
jucat-o la Casa de cultură, cu un spațiu 
imens în față, la Craiova şi la Tulcea. Am ju- 


hotare 


Ìn portul ființat de cartaginezi pe coasta 
mediteraneană a peninsulei Iberice cu două 
secole înaintea erei noastre, adică în Carta- 
gina atitor vestigii istorice, s-a inaugurat cu 
11 ani în urmă „Festivalul filmului naval și al 
marii”. Marele premiu şi-a ales, firesc, ca em- 
blemă o corabie, „Carabella de Plata”, a cărei 
machetă a fost executată din argint de unul 
dintre cei mai mari bijutieri madrileni. Nu am 
fi insistat asupra acestui detaliu dacă acum 
Carabella cu pricina nu s-ar afla în ţara noas- 
tră, ea fiind înminată regizorului Doru Năs- 
tase (unul dintre membrii juriului la cea de-a 
unsprezecea ediție a festivalului) pentru fil- 
mul Un echipaj pentru Si (scenariul 
loan Grigorescu, regia Nicu n) încununat 
cu Marele Premiu. Succesul a fost cu atît mai 
mare cu cît în competiție au fost reprezentate 
cinematografții din 17 ţări, filmul lui Nicu Stan 
intrind în concurenţă, printre altele, cu: Ma- 
rea are culoarea lacrimii de Serge De Sienne; 
Cine are un prieten are o comoară de Sergio 
Corbucci, Popeye de Robert Altman, Întim- 

re în Atlantic de Jerzy Kawalerowicz, dar 

hipajul său a ciștigat trofeul festivalului, 
bătind la număr de voturi unul din cele mai 
comentate filme ale anului ce se încheie, 
Submarinul regizorului vest-german Wolf- 
gang Petersen. 


———https"7/biblioteca-digitala.ro 


cat-o la Florenţa, într-o sală de concerte o 
fosta manastire, la Berna, într-o incaper» 
foarte mică, și tot jucind mereu în diverse 
ambianţe, adaptind, de fapt, spectacolul la 
condiţiile fiecarui loc, la un moment dat nici 
nu mai aveam senzaţia că jucăm o piesă, ci 
ca trăim personajele. Și, sigur, asta ne-a aju- 
tat enorm cînd am făcut filmul. Tot așa cum 
faptul că s-au filmat întii exterioarele, a fost o 
binecuvintare pentru noi, actorii. În momen- 
tul cînd am intrat pe platou,ştiam exact ce se 
vede în cadrul următor dacă eu mă duc să 
deschid fereastra, de exemplu, pentru că 
aveam realitatea peisajului înconjurător, bine 
întipărită pe retină, în auz, în... simţuri. Ne 
mirosea, pur şi simplu, a pădure, a iarbă... A 
fost o experiență foarte interesantă. Dar ce 
frică ne-a fost! La toți trei, și lui Zamfirescu, 
și lui Dumitraș, şi mie. Ne temeam de teatra- 
litatea jocului, pentru că noi nu doream să 
aducem spectacolul în film, ci să facem film 
A fost și o experienţă riscantă. Dar n-a fost 
numai riscul meu. Noi toți am riscat şi sînt 
convinsă că a meritat. Eu nu pot să spun 
cum e filmul, sint subiectivă, în ce mă pri- 
vește însă, a meritat. 


ŢI s-a intimplat des să spui despre un 
rol: „a meritat"? 


— Despre roluri, nu neaparat. in schimb, 
mi se întimplă de multe ori să spun: merita sa 
fac meseria asta, cu tot greul ei, cu toata 
neindurarea ei, merită. Uneori se întîmpla sā 
zici: merită, chiar în cele mai grele momente, 
nu în clipa unui succes. La Feteșticu,,Năpasta; 
După spectacol, a venit la noi o femeie, o în- 
vățâtoare, cu o floare rebegită in mină și ne-a 
spus; „Vă rog să mai veniţi! Avem nevoie de 
asemenea spectacole!" mi-am zis: Merită! De 


o sugestie 


Toată lumea recunoaște că unul din fe- 
nomenele cele mai izbitoare care se ma- 
nifestă azi în viața tineretului din 
România il constituie Cenaclul Flacăra, 
vreau să spun uriașa — acesta e cuvintul 
— popularitate a unei forme de spectacol 
unice și nu numai la noi, capabilă cum 
s-a dovedit, să „mobilizeze“ sute de mii 
de tineri, ba chiar milioane, dacă stăm 
bine să ne gindim, în slujba poeziei, a 
cintecului patriotic, a politicii comuniste 
—- pentru că în acest Cenaclu s-au recitat 
și s-au cîntat chiar lozinci comuniste— a 
dragostei de țară și a internaționalismu- 
lui, a dansului, fiindcă s-a ajuns să se 
danseze pe stadioane, a muzicii simfo- 
nice şi a baladelor, a șlagărelor celebre și 
a doinelor, în sfiit, n-a fost ocolit teatrul 


o mie de ori, merita! lar cind am jucat în Ger- 
mania, la Ulm, tot „Năpasta“ („Năpasta“ 
ista s-a'juca! mat mult peste hotare și aș pu- 
tea spune ca a fost prima oară cînd o nà- 
pastă a adus noroc), cînd după spectacol oa- 
menii veneau sa pună mina pe Florin 
Zamfirescu, să vadă dacă e de-adevăratelea, 
iar a doua zi s-a scris că e un actor genial, 
iar mi-am zis: merită! 


Și cind nu merită? Care e cauza? Sau 
cauzele? 


Aici ar fi mai multe. În primul rind nu 
merită să joci mereu același personaj. Dacă 
te uiţi bine, în special la partiturile actrițelor, 
observi că există două-trei roluri repetate la 
nesfirșit. Întrucit ele seamănă între ele, pot fi 
interpretate de oricine. Dar eu nu cred în ro- 
lurile scrise pentru oricine, eu cred în rolurile 
scrise pentru un actor anume. În replici 
scrise pentru un actor anume. În general, re- 
plicile se scriu „in general“. De aici și nevoia 
actorului de „a umbia la text' cum se spune, 
de a schimba cuvinte, topica frazei chiar. Și 
nu numai pentru că unele texte nici nu le 
poți rosti, „nu-i ies din gură“, dar este și ne- 
voia de a umple un goi de structură a perso- 
najului, nevoia de a-l caracteriza, de a-i da o 
identitate anume. Din punctul ăsta de vedere, 


E îi spune omului cu care trăiește de multă 
vreme: „dumneata“. Niciodată nu-i spune 
„tu“. Pare puţin credibil, dar eu am întilnit în 
viață un asemenea personaj. Era bunica unei 
colege de școală. În 50 de ani de căsnicie, nu 
i-a spus niciodată bărbatului ei „tu“. El era 
dinsul“, „dumnealui“ şi „dumneata“. În semn 
de respect, de prețuire și de recunoaștere a 
calității lui de bărbat și cap al familiei. Ei, 
acest „dumneata“ scris de Titus Popovici 
pentru personajul meu nu-l putea născoci 
nici -un actor! 


Şi de ce crezi ca există atita monotonie 
in vaja personajelor noastre de film? 


Nu-mi dau seama. Poate fi lipsă de in- 
spiraţie, lipsă de imaginaţie... Oricum, asta 
duce și la o monotonie a emploi-ului actori- 
cesc. Aceleași personaje sint interpretate de 
mereu aceeași actori, și asta în situația în 
care teatrele de provincie sint pline de actori, 
și tineri şi virstnici, foarte talentaţi. Dar cine 
să-i caute? Cine să-i descopere? Rar și foarte 
rari regizori au obiceiul să bată și teatrele de 
provincie. Regretatul Tănase Cazimir care, 
după parerea mea, era un mare actor, a fost 
descoperit abia la sfirșitul vieții. Nu e pacat? 


— Nu o dată se spune: Actorul a salvat ro- 
lul, a salvat chiar filmul. Deci, ceea ce dato- 
rează un regizor actorului se știe pentru că 
se vede. Dar ce datorează un actor regizoru- 
lui? 


Practic, tot. Daca regizorul știe sa 
scoata din tine ceea ce nici cu gindul nu gin- 
dești că poţi face, atunci îi datorezi reușita. 
Succesul. Dacă nu ştie nici ce vrea el, nici ce 
vrea cu tine, atunci îi datoreazi insuccesul. 
Eșecul, chiar 


Dorina Lazar, pentru ca sintem la sfirşi- 
tul unui an și la inceputul altuia, hai sa intreb 
așa cum se obișnuiește, ce planuri ai pe '83? 


Nu vrei să-i întrebi pe regizori ce pla- 
nuri au ei cu mine? Pot să spun doar ce-mi 
doresc. Imi doresc ca în '83 să nu trăiesc din 
amintirile lui '82. Pentru asta însă ar fi nevoie 


l... În 
aduce laptele: sănătate, că-i mai bună decit 


toate... 
Eva SÎRBU 


în ipoteza scenetelor şi a scheciurilor, n-a 
fost ocolită mima, pantomima și, peste 
toate, miile şi uneori zecile de mii de 
spectatori au fost transformați de creato- 
rul cenaclului și conducătorul lui, în tot 
atitea mii de interpreți, cîntăreți, recita- 
tori, actori, corespondenţi de presă etc., 
etc. Sufletul acestei idei, realizatorul ei, 
fulgerul şi tunetul acestei idei, Adrian 
Paunescu, este de fapt și principalul reci- 
tator, cintareţ, mim, prestidigitator, 
regizorul unui happening la proporții 
planetare. Nimeni nu mai tăgăduiește 
azi rolul extraordinar jucat de acest 
Cenaclu în construirea unui univers 
spiritual tinar atit de bogat mobilat sub 
raportul culturii patriotice și al marilor 
idei umaniste. Spectacolul care — se știe 
— durează șase, șapte, opt și uneori 
chiar nouă ore, în săli de teatru, în săli de 
sport, pe stadioane, sub ploaie, pe vint și 
chiar. pe ninsoare, merită neapărat, după 
opinia mea, un film, un fiim artistic și nu 
numai ca o mărturie a unui fenomen unic 
în spaţiiul culturii, dar și pentru ideea de 
spectacol și cred că un regizor inspirat ar 
putea semna o peliculă cu un succes in- 
ternaționa! absolut. Și acum întrebarea 
patei a lui Păunescu: „Cine riscă cu 


mine?“ 
Dinu SĂRARU 


în premieră: 


Intr-o lume cinematografica tot mai dis- 
pusă să vada in film divertismentul, Alexa Vi- 
sarion practică un cinema voit diticultuos. Un 
cinema programatic incomod pentru specta 

r, așa cum au fost şi primele doua 
inainte de tăcere și Înghițitorul de săbii —- cu 
care dealtfel, Năpasta are nu doar înrudiri sti- 
listice, ci, în primul rind, de substanţă, semn 
sigur că e vorba de opera unui artist și nu de 
filme întimplătoare. Ca și primele două, filmul 
ciștigă la re-vizionare. Odată stabilită o co- 
municare simpatetică cu materia filmului 
(pentru că în absenţa ei, filmul poate parea 
unora plicticos, altora gratuit), propunerea 
regizorului este ademenitoare. Artistul nu 
este preocupat de lumea perceptibilă (accesi- 
bilă oricui într-o experiență obișnuita de 
viață, de lectură,aici a piesei lui Caragiale) ci 
de „cealaltă faţă a lucrurilor“, de luminile ne- 
cunoscute dinlăuntrul şi de dincolo de perso- 
naje. De o importanţă vitală pentru regizo- 
rul-autor, ideile (concluzii ale acestor incur- 
siuni în zone mai puţin vizibile) sint mai pu- 
ternice decit naraţia, o preced și o depășesc. 
Între concret și abstract, între contingent și 
etern, între particular și universal, Alexa Visa- 
rion apare în mod cert preocupat de cel de-a! 
doilea termen. De aici şi vehemenţa cu care 
— în mod deliberat, polemic — respinge pito- 
rescul, ilustrația, anecdota. 

Din „Năpasta“ ca și din nuvele, izorul 
extrage (cum declară) „un Caragiale al său“, 
de care „se folosește, în sensul cel mai nobil 
al cuvintului, pentru rostirea pe ecran a pro- 
priilor obsesii" (nu altfel s-a întimplat cu Sa- 
hia). Principala obsesie; „desluşirea unei 
structuri umane supusă degradării... conflic- 
tul tragic — derizoriu“, 

„Năpasta“ e un univers apropiat regizorului 
(aflat la a patra versiune, după trei montări 
scenice, de-a lungul a zece ani) prin stările 
paroxistice pe care le prilejuiește, teren pe 
care — cinematografic vorbind — se simte în 
largul său (poate de aceea filmul este mai ri- 
guros articulat în structura lui decit celelalte 
două). Realul își dilată marginile, tensiunea 
mocnită eliberează proiecţii ale lumii lăun- 
trice, o adevărată stare de veghe şi de pindă 
se instaurează între personajele acestui film, 
care trăiesc într-o singură noapte, cit într-o 
viață. Dacă în primele două filme aceasta 
stare de exasperare (cînd și aerul are ten 
siune) apărea ca urmare a unor acumulari 
aici e punctul de demaraj. Prilej de a o su 
pune unei analize infinitezimale — adevariia 
disecţie — pînă la semiton, pină la o mişcare 
imperceptilă a pleoapei, a gindului nerosti!, a 
jumătăților de cuvint. 


Năpasta nu mai e doar a lui Dragomir 
autorul crimei pasionale — ea a cuprins totul 
Arghezi (și nu e singurul) citea tot astfel 
piesa: „Năpasta e a tuturor, e atmosfera to- 
tală a împrejurărilor, jugul comun“. Năpasta 
planează asupra unei lumi în care valorile 
sint răsturnate, dar nu pot fi dovedite ca 
atare, judecătorii fiind ei înșiși corupți, vi- 
ciaţi, alienaţi, mai inumani decît criminalii. 
Astfel, în film, implicaţiile sociale apar mult 
mai importante, mai grave, decit cele care 
țin, să spunem, de patologia personajelor 
semn sub care a fost plasată multă vreme 
piesa lui Caragiale. Tot astfel absurdul une! 


«xistențe ratata pe plan etic transcede zbu 
ciumul pasional, şi el, nu odată, aflat în cen 
trul multelor interpretări ale piesei. Din 
dramă, cum o știam, piesa devine pe ecran o 
tragedie. Păstrind traiectoriite personajelor 
trasate de Caragiale, regizorul le mută usor 
accentele, plasindu-le iremediabil într-o zonă 
a neputinței, a eșecuiui total. Anca, țăranca 
vitală și aprigă, a pindit opt ani mărturisirea 
care iată, odată împlinită, nu modifică cu ni 
mic starea de fapt a lucrurilor. De aceea e la 
sata în suspensie replica finală ce nu-și mai 


ratat și „salvarea“ lui lon. Pe chipul lui Cor- 
neliu Dumitraș se pot citi în acelaşi timp su- 
ferința, patima, spaima. Dealtfel, simultane: 
tatea stărilor e una din performanțele actor: 
cești ale filmului. Se îngemănează permanent 
intr-o neliniștitoare ambiguitate, suspiciunea, 
presimţirea, așteptarea, pinda, disperarea 
halucinaţia, îndoiala. Cu un singur cuvint 
calvarul. infernul are, într-adevăr, chip uman 
In momentul „prinderii“ lui, Dragomir, un om 
stors sufletește, terminat, vine din libertate ca 
dintr-o carceră. lon-nebunul pare cel mai 


Dominantă, tensiunea „de la suflet la suflet” 


(Florin Zamfirescu şi 


are rostul („năpastă pentru...”) prim-planui 
Dorinei Lazăr fiind mai expresiv decît vor 
bele, care oricum nu-şi mai aveau rostul (cu 
siguranță cel mai împlinit rol pe care l-a făcut 
actrița pină acum în film). Dragomir e un ne- 
volnic (în sensul în care era şi Stavrache, ne 
putincios în fața femeii care-l respingea), un 
tip slab (gesturile sale brutale, crizele, nu sint 
manifestări ale forţei, dimpotrivă), un ratat 
(„Eu eram să fiu aitfei de om...”). A ratat pina 
și înfiorătoarea mărturisire, care-i stă pe buze 
;i nu-i dă pace de la începutul filmului. A ra 
tat şi judecata și ispășirea (va merge la ocna 
pentru o moarte de care nu e vinovat), a ratat 
si dragostea transformată în chin și vrajbă, a 


cartea de film a anului 


Primii 30 de ani din romanul istoriei filmului 


În „Virstele peliculei” — măcar în ultimele 
zile ale anului să o spunem franc: cea mai 
atrăgătoare carte apărută în ultima vreme. in 
literatura despre cinema, la noi — Tudor Ca- 
ranfii combină și prelungește, mărturisit, teh- 
nicile folosite în „romanele“ sale precedente 
de specialitate, unul consacrat istoriei „Cetă- 
țeanului Kane“ (1978), celălalt unor „capodo- 
pere, 7, ale filmului mut" — sau, mai bine-zis. 
după un termen sadovenian pe care eu, unul. 
nu-l voi mai părăsi, filmului tăcut. După „ro- 
manul unui fiim“ (cum se intitula cartea des- 
pre filmul lui Welles), încercăm să realizăm 
acum „romanul istoriei filmului“ — scrie au- 
torul în argumenta inițial al volumului dedi- 
cat istoricilor noștri în filmologie (lon Canta- 
cuzino şi D.I. Suchianu) precum şi tuturor 
„Celor care au deschis drumul criticii şi isto- 
riografiei cinematografice româneşti, în anii 
cînd la noi a fi-critic de film nu părea un gest 
mai puţin nebunesc şi dezonorant decit acela 
de a fi regizor de cinema“. Plecat de la 
această idee călinesciană — nu poți fi istoric 
de artă fără a fi critic, și invers — „romanul 
istoriei filmului“, cuprinzind primii ei 30 de 
ani, ai „vîrstei ingrate“, de la 28 decembrie 
1895 pină la 28 decembrie 1925, adică de la 
intrarea trenului in gara La Ciotat, pină la 


„cel mai bun film al tuturor timpurilor”, Cru- 
cişătorult Potemkin, este totuși o carte mai 
mult aplecată spre istorie decit spre critica 
recuperînd prin delicii de document și de re 
constituire a epocii ceea ce spiritul critic pur 
se ferește, uneori prea timorat sau prea re: 
pectuos, să implice, să pecetiuiască, să im 
pună ca judecată originală, deci rece, deci 
rea. Caranfil e un istoric patetic, bun și cald 
la suflet, care nu vrea să facă pe deșteptul (și 
bine face), pe crudul (rămine de discutat), pe 
mofturosul (prea bine!) în fața unor realizari 
care unesc sublim naivul cu grandoarea in- 
spiraţiei, tehnica rudimentată cu geniul gin- 
dului și ochiului. De multe ori (ca în cazul lui 
Nanuk, Rapacitate, Chaplin, Eisenstein, Sti! 
ler — studiile preferate de noi), el are drep- 
tate și-l urmăm, pasionaţi, deloc neliniştiți ca 
istoricul nu are şi obiecţii așa-zise critice 
Ne-a mai plăcut intens încă ceva — pentru 
unii un amănunt, pentru noi nu — care ține 
de o tehnică a unui roman excepțional, „La 
storia“ a Elsei Morante: ca și acolo, unde fie 
care capitol se deschidea cu un fel de jurna! 
de actualități din epocă, plasind personajul 
inventat între faptele marcante ale vremii, ṣi 
aici, în „La storia” lui Caranfil, fiecare film 
„ste evocat printr-o invocare a evenimentelor 


Cornel Dumitraş în Nâpuvu) 


asezat, mai domolit şi mai lucid dintre ei 
Florin Zamfirescu cu mari, neștiute pina 
acum, resurse de tragism). De o logică im- 
placabilă („dacă tu l-ai ucis, atunci de ce 
m-au închis pe mine?'), lon are liniștea 
(poate chiar înțelepciunea) celui care şi-a 
asumat destinul. „Cum e la ocnă, loane? Bo- 
daproste, bine!“ Fără a fi — cum se vede — 
identici cu personajele din piesă, Anca, Dra- 
gomir, lon sint în linii mari aceiași. Schimba- 
rea de accent — fundamentală — s-a petre- 
cut cu Gheorghe, învățătorul, la rindu-i atras 
de Anca, dar de această dată o dorinţă făra 
flacără, primitivă și derizorie. Pornind de la 
un Gheorghe astfel „citit' (inedită interpreta- 


TUDOR CARANFIL 


VÎRSTELE 


PELICULEI 


https://biblioteca-digitala.ro 


rea lui Dorel Vișan), regizorul creează o lume 
a notabilităţilor satului — primarul, notarul, 
popa și alții — o lume a „surtucarilor' cum îi 
numea Gherea, o lume care vine din nuvelele 
lui Caragiale. („Păcat“, „La Hanul lui Min- 
oală“, „O făclie de Paște“), schițe de perso- 
naje grotești, în pastă vitriolantă, amintind de 
celebrele desene ale lui Jiquidi. Onengho nu 
mai are nevoie să ucidă ca Dragomir odi- 


nioară, pentru a o avea pe Anca; lui îi ajunge _ 


delațiunea, crimă mai subtilă, modernă. E o 
lume tratată, vorba lui Caragiale, în „sar- 
casme groase“. Din aceste sarcasme se naște 
un spectacol în care tragicul se îmbină cu 
grotescul, într-un bine gradat crescendo dra- 
maturgic: scena în care muta, slujnica de la 
circiuma popii (memorabil portret realizat de 
Valeria Sitaru) e obligată să cînte în faţa beți- 
vanilor cu înfățișare trivială, stăpiniți doar de 
pofte. Aceeași intensitate emoțională (și ace- 
»ași rezonanţă în desfășurarea respectivului 
film) o aveau secvența „onorului“ dat unui 
mutilat de război în Înainte de tăcere sau 
umilirea artistului, de către ofiţeri, în Înghiţi- 
torul de săbii. Corespondentul în opera cara- 
gialeană nu lipsește: spectacolul deșucheat 
pe care îl dă — tot în fața mai marilor satului 
— un copil zdrenţăros și viciat, Mitu boieru' 
din nuvela „Păcat“. Fiecare secvenţă a aces- 
tui film (de pildă, hăituiala din pădure) de 
multe ori chiar fiecare cadru în parte, ar pu- 
tea constitui subiectul unei analize aplicate. 
La primul nivel, frapează o caligrafie pe fi- 
lieră expresionistă, care-şi propune să simpli- 
fice şi în același timp să intensifice formele 
de expresie. Acest maximum de expresie este 
ceea ce cere şi obține (cu brio) xa Visa- 
rion de la decor {Marcel Bogos), de la muzi- 
ca (Aurel Stroe), de ia interpreți. Dominanta 
fiind tensiunea „de la suflet ia suflet“, cel-mai 
diticil lucru — și cel mai important — rămine 
transferul imaginilor interioare în fapte con- 
crete de ecran. Cel mai spectaculos apare 
acest travaliu în plastica imaginii (operator 
Vasile Vivi Drăgan, același care a filmat şi În- 
area de săbii), dar despre aceasta cu alt 
prilej. 

Limpede și în același timp ambiguu, cine- 
matografic dar folosind un masiv imprumut 
din arsenalul teatral, expresionist și totodată 
de o incontestabilă modernitate, localizind 
drama (focalizind-o, mai bine spus) și în ace- 
lași timp făcind-o să iradieze vea în timp, 
Alexa Visarion se dovedește şi în Năpasta un 
cineast de excepție, un artist care aduce în 
cinematografia noastră un univers de auten- 
ticā originalitate. Febril, anxios, excesiv, ob- 
sedat, trăind şi mistuindu-se în actul artistic 
— precum personajele sale în dramă — regi- 
zorul e gata oricind să înghită săbiile pentru 
a demonstra că arta nu e joacă, ci un lucru 
grav, uneori mai grav decit viața. 


Roxana PANĂ 


Producţie a Casei de filme patru. Scenariul: Alexa 
Visarion după drama „Năpasta“ de I.L. Caragiale. 
Regia: Alexa Visarion. imaginea: Vivi Drăgan Vasile. 
Muzica: Aurel! Stroe. Costume: Lidia Luludis. Deco- 
ruri: arh. Marcel Bogos. Cu: Dorina Lazăr, Corneliu 
Dumitraș, Florin Zamlirescu, Dorel Vișan, Vladimir 
Gaitan, Corneliu Revent, Radu Panamarenco, Traian 
Dânceanu, Valeria Sitaru, Elefterie Mihalache, Ghe- 
orghe Nuţescu și Leopoldina Bălănuţă. Film realizat 
rr pd Centrului de producţie cinematografică 


cinematografice ale anului: Nanuk, de pilda 
apare în anul primei Kinopravde a lui Vertov, 
in anul primului desen animat al lui Disney, 
al filmărilor la Doctor Mabuse (Lang) și Nos- 
teratu (Murnau)! În fața unor asemenea atin- 
geri feerice de coincidențe, ne simţim curen- 
taţi de fericire. În general, tehnica tui Caranfil 
e de istoric cu viziune reportericească — și 
nu noi ne vom grăbi să explicăm că acest 
termen n-are, după gustul nostru, nimic peio- 
rativ — cu tot ce pretinde ea: pasiune pentru 
faptul viu, pentru concretul existenței și ca- 
racterelor, încredere în poezia vehementă a 
realelor, stringență a materialului, urmărită 
de o: singură teamă, dar nobilă: aceea de a 
nu plictisi. Firește, se vede cu ochiul liber că 
această viziune e influențată covimitor și de 
teleast, de creatorul acelor „vîrste ale pelicu- 
lei“ de simbătă după amiază, paradis cîndva 
al telecinefilului, emisiune memorabilă care 
odată lăudată de subsemnatul — aflat ani de 
zile în confiict de idei şi de gust cu cronica- 
rul T. Caranfil de ia „Informaţia“... — s-a tre- 
zit atunci cu istoricul de azi în redacție, supă- 
rat că elogiul adus emisiunii îi neagă activita- 
tea de critic în presă. Omul vedea peste tot 
polemică. Acum, motto-ul cărții sale este 
acesta: „Voi, cei care scrieți despre filme, sin- 
teţi nebuni! Ca să scrii despre filme trebuie, 
mai întîi, să le faci!“ (Orson Welles). Exact. 
Caranfil a făcut filme — și încă minunate — 
de montaj, după care s-a înseninat, înțelepțit 
și îmblinzit spre epic și nuanţă. „Virstele peli- 
culei“ — emisiunea de umbre — își găsesc 
durata și apăsarea în acest „roman istoric“. 
lar noi, frumoșii exaltaţi ai cinematecii, suri- 
dem conștienți că azi continuă a fi o „nebu- 
nie onorantă“ acea meserie de istoric al fil- 


mului. 
Radu COSAȘU 


—d 


Îi it 


' în premieră: 


Alexandru Tatos este un artist sensibil la 
„realitatea înconjurătoare“, dar magnetul ca- 
re-l atrage spre ea este tocmai cantitatea de 
ficțiune pitită în faldurile ei. El este fascinant 
de „obișnuit”, oameni obișnuiți, destine obiș- 
nuite, dar ceea ce caută —şi descoperă — în 
acest obișnuit este tocmai &xtraordinarul. Fil- 
mele sale, Mere roșii, Duios: Anastasia trecea, 
Rătăcire, Casa dintre cimpuri și acum Sec- 
vențe, o dovedesc. Lucid, dar nu sec — luci- 
ditatea întilneşte mereu oaze de tandreţe-so- 
bru, dar nu posac — sobrietatea se dizolvă 
adesea în umor, un umor care trage spre iro- 
nie fină—riguros în alegerea materiei filmice, 
preocupat de claritatea frazei cinematogra- 
fice și de calitatea limbajului, Tatos nu este 
omul improvizaţiei, ci un constructor atent și 
râbdător, înzestrat cu simţul proporțiilor și al 
echilibrului, care-și clădește opera pe teren 
ferm și cu materiale rezistente. El „nu pune 
tundulițe la ambalaj“, ca să folosesc o replică 
din filmul de față, ceea ce, desigur, uneori se 
poate înregistra ca o lipsă, pentru că: „nici 
fără fundulițe nu se poate"... 


Dacă „omul este opera“, atunci Secvenţe 
este filmul care vorbește cel mai bine despre 
autorul său. De astă dată autorul a „clădit“ la 
umbra unei idei eminesciene: „Adevărul e 
stăpinul nostru/ Nu noi stăpinim adevărul“. 
ideea este mare, umbra de asemenea, perico- 
lul ca filmul să se piardă în adincul ei, pe mă- 
sură. Autorul şi l-a asumat nu orbește, ci 
bine pregătit să-i facă față. Ca să poată de- 
monstra, cinematografic, tiranica domnie a 
adevărului, dar și fantastica lui putere de mi- 
grare, mișcătoarea lui stabilitate, Tatos a în- 
scenat — scenariul îi aparține — o experiență 
„pe viu“: o echipă de filmare (echipa lui), un 
regizor (el) încearcă să facă un film „despre 
cei care au luptat în trecut, dar și despre ur- 
mașii lor care trăiesc în zilele noastre”. în 
acest scop, echipa se documentează temei- 
nic, pentru trecut, prospectează la fel, pentru 
prezent, dar filmează și trecutul și prezentul 
în clișee obosite de prea multe călătorii prin 
prea multe filme. Echipa lucrează, Tatos o fil- 
mează. Cu ironie, dar și cu adevăr, el schi- 
țează rapid portretul-robot al unei echipe de 
filmare. Regizorul „neînțeles“ (uneori ghili 
melele cad), operatorul indiferent (Florin Mi- 
hăilescu, deci „nu e cazul“, dar uneori este). 
secundul descurcăreţ și ros de mania perse 
cuţiei (Constantin Drăgănescu, într-un rot 
prielnic exploatat cu plăcere), administratorul 
obsedat, firesc, de partea financiară, de „cit 
costă un adevăr artistic (Nicolae Budescu 
apariție scurtă care merită aplauze lungi). se 
cretara de platou obsedată de racordul in ca- 
dru, nu de racordul de idei (loana Mano- 
lescu), machieuza care tricotează în timpu! 
filmării și nu înțelege de ce e musai să se 
caute adevărul tocmai în ajunul Anului nou 
(Ileana Codarcea), inginerul de sunet, per 
soană' neglijabilă, dar Eminenţă cenușie, pen- 
tru că în căștile lui pătrund o dată cu vorbele 
filmului şi vorbele filmării (Horea Murgu) și. 
în sfîrșit, actrița principală, fată bună, dră- 
guţă, dar cam tămiie, rol încredințat unei ac- 
trițe cu destulă inteligenţă ca să nu se teama 
de confuzii și cu destul talent ca să joace 
lipsa de talent, Emilia Dobrin Besoiu. Pre- 
zența echipei în fața aparatului de filmat cre- 
ează senzația de improvizație. Prezenţa acto 
rilor în mijlocul ei trădează premeditarea. Re 
gizorul și-a folosit echipa numai în măsura în 
care a știut că oamenii pot face față rolurilor 
Pentru că improvizaţia lui este calculată, mā- 
surată la milimetru. din scenariu. 


Filmarea echipei, este un pretext. Și o cap 
cană. Secvențe nu este un film despre cum 
se face un film, ci despre cum nu se poate 
face un film adevărat, atunci cind nu se 
poate. Despre cum se prelinge adevărul pe 
zidurile uneori prea groase ale ficţiunii. Des- 
pre „luțeala de mînă a adevărului“ și nebăga- 
rea de seamă a artistului chiar și atunci cînd 
artistul își propune să fie cu ochii în patru și 
să prindă adevărul nu viu sau mort, ci viu. Pe 
viu. Dar de ce, de ce să nu se poată? În pri- 
mul rînd, pentru că „Adevărul e stăpinul nos- 
tru, nu noi...“ Filmul începe cu documentarea 
echipei, o proiecţie de materiale de Arhivă 
imaginile sint vii, emoționante, adevărate, 
sint „de atunci“, dar filmul este montat și co- 
mentat azi. Documentele despre trecut ca 
pătă dimensiuni de monument. Echipa face o 
prospecție pe un șantier al zilelor noastre, 
imaginile sînt impresionante, sint monumen- 
tale, dar ghidul care îi însoțește le traduce in 
fraze-șablon despre lupta cu greutățile şi, in 
cele din urmă, îi roagă să vadă și cantina 
„cea mai mare realizare a noastră“. Monu 
mentalul alunecă în cotidian. Regizorul vrea 
să surprindă pe viu reacţiile unor oameni 
obișnuiți la drama unui tînăr obisnuit-bol- 
nav-şi-singur-in-ajunul-Anului-nou. El iși 
plasează actorul (Dragoș Pislaru) in holul 
unui restaurant cuprins de febra pregătirilor 
de sărbătoare, îl pune să dea telefoane în 
căutarea unui suflet înțelegător de prieten și 
vinează, cu aparatul ascuns,reacțiile celor 
care așteaptă la telefon. Reacţiile sînt bune, 
sint omenești, dar ele devin și adevărate nu- 
mai după ce se termină filmarea și oameni! 
descoperă că au fost „furaţi“. Regizorul e 
mulțumit. Operatorul e nemulțumit. El nu 
crede în filmarea pe viu, el vrea să-și pună 
lumina ca lumea. Tinărul interpret vrea sa 
ştie dacă a fost „mișto“ și, în general, toată 


r3 


Secvențe 


i 


sat 


j 


Între aparență şi esență, despre adevăr... 
(Geo Barton şi lon Vilcu în Secvențe) 


Un film care descoperă extraordinarul 
din obișnuit 
şi simburele de ficţiune din realitate 


lumea vrea acasă. Tatos își duce și el regizo 
rul acasă, acolo nu-l așteaptă nimeni, un bilet 
scris stingaci îl informează că friptura.e în 
cuptor „dacă nu mincaţi punețil în frigider”, 
în jur se petrece, se joaca perinița, regizorul 


cronica imagini! 


Cind operatorul 
apare pe ecran 


Cînd pe un generic apare numele ope- 
ratorului Florin Mihăilescu știm la ce tre- 
buie să ne așteptăm. O imagine inteli- 
gentă și adecvata, gindită pentru fiecare 
scenariu în parte. O imagine sobră și de 
bun gust în care chiar și uritul își are fru- 
museţea lui. O imagine nervoasă și neli- 
niștită caracterizată prin mobilitatea apa- 
ratului, prin jocul cu obiectivele, prin pre- 
dilecția pentru profunzimea cimpului și 
pentru raportul dintre planurile aceluiași 
cadru. Acestea sint trăsăturile definitorii 
ale unor filme ca Filip cel bun, Cursa, 
Ediţie G raaa Mere roșii, Rătăcire, Bie- 
tul loanide, Duios Anastasia trecea, dar și 
ale lui Florin Mihăilescu — omul, deoa- 
rece chiar dacă am subscrie teoriei „nu 
există stil operatoricesc, operatorul se 
subordonează regizorului cu care colabo- 
rează", trebuie să admitem că în cazul 
unor personalități artistice adevărate, tră- 
săturile temperamentale transpar din tex- 
tura imaginii. Din acest punct de vedere, 
filmul lui Alexandru Tatos, Secvenje, ne 
prilejuiește confruntarea dintre imagine și 
autorul ei, aducindu-l pe ecran pe Florin 
Mihăilescu în propriul său rol: prezent, 
atent, sincer pină la brutalitate, gata me- 
reu să pună punctul pe i, plin de umor 
dar și de seriozitate profesională. 

Alternativ în faţa și în spatele aparatului 
de filmat, Florin Mihăilescu demonstrează 
aici condiția operatorului, menirea şi po- 
sibilitățile lui. Și pentru ca demonstraţia 
acestor posibilități să fie cît mai eloc- 


așteaptă un telefon și primește altul, protoco- 
lar-interesat, un fe! de la mulţi ani cu condiţia 
să nu mă uitaţi la filmul viitor, apoi nu mai 
așteaptă nimic. Nici măcar Anul nou. Un mi- 
croeseu despre singurătate, în citeva -minute 


ventă, el schimbă modul de iluminare și 
de compunere a cadrului de la o sec- 
vență la alta în funcţie de necesităţile 
scenariului. Astfel în secvenţa telefonului 
și a bodegii, impresia de cine-verite se 
obține printr-o imagine, fie cenușie, fie 
luminată amorf, planul doi joacă mai pu- 
țin (cu excepţia cîtorva reflectări în gea- 
mul restaurantului), culorile sint lăsate să 
se asocieze întimplător. În apartamentul 
regizorului intenţiile sint altele — culorile 
reci (dominanta albastră), lumina con- 
centrată în anumite puncte și încadratura 
dezechilibrată vor să semniifice singurăta- 
tea personajului. Momentul culminează 
cu un cadru de mare efect: într-o extre- 
mitate a ecranului regizorul șade cu spa- 
tele spre mijlocul unei încăperi goale, 
triste şi impersonale, care ocupă întreaga 
imagine. Ca o replică la această singură- 
tate tăcută, în banda sonoră se aude 
larma celor care se pregătesc să petreacă 
Anul Nou cu plugușor și muzică popu- 
Iară. 

Episodul filmului în film cere un alt tip 
de imagine, să spunem o imagine clasică, 
cu lumini de contrast şi de contur, cu vo- 
lume precis delimitate, cu încadraturi 
echilibrate. lar în pauzele dintre momen- 
tele de filmare, operatorul revine la pro- 
cedeele sale dragi: lumina cade de sus 
umbrind ochii personajelor, iar atenția 
spectatorului este obligată să se distri- 
buie între diferitele planuri ale aceleiași 
imagini, aflate în dialog. Ficţiunea luptei 
de rezistență ajunge să coexiste cu reali- 
tatea ei — în prim plan se află eroii ilega- 
liști ai viitorului film, în timp ce în planul 
doi se consumă înfruntarea dintre cei 
care au trăit cu adevărat vremea ilegalită- 
ţii. 

Filmul românesc este tot mai fascinat 
de jocul realitate-ficțiune — ficțiunea din 
ficțiune și în acest joc operatorul are un 
rol foarte greu. Florin Mihăilescu îl inter- 
pretează remarcabil. 


Cristina CORCIOVESCU 


de cinema în stare pură, de victorie a imagi- 
nii asupra vorbelor, rodul unei elaborări fără 
fisură, pe care Tatos îl opune, evident, cu bă- 
taie polemică, așa-zisului moment de ci- 
nė-vérité în care, de altfel, nimic nu era vé- 
rité, începind cu „oamenii obișnuiți“, de fapt 
actori. Dar cînd e „vérité“? Echipa, obosită şi 
flămîndă după o zi de prospecţie, oprește la. 
un popas turistic. Acolo există un responsa- 
bil (rol antologic în filmografia lui Mircea 
Diaconu), un personaj „rupt din viață“. Dar el 
nu poate fi un tinăr al zilelor noastre, el e un 
prăpădit de negativ simpatic, prăbuşit sub 
necazul pricinuit de nevasta care a plecat di- 
mineața, la oraș, la coafor, și s-a întors seara, 
tirziu, cu o mașină mică. Drept care, el i-a 
luat cheia de la şifonier, a pus-o să doarmă 
pe covor, dimineaţa a gonit-o și acum e sin- 
gur. Singur, și atit de supărat, că nu mai știe 
cit face o apă minerală. Pentru că „nimic nu-i 
mai rău pe lume decit să fii singur”. Actrița 
se pamează în fața acestui personaj din viaţă. 
Ea înțelege, brusc, importanța prospecţiilor. 
Perfid, Tatos mută aparatul pe un om din 
echipă, administratorul, care, cu mutra lui de 
Kojak îmbutnat, şterge, cu gesturi de maniac, 
farfuria. Personaje? E plină lumea de perso- 
naje! În fine, echipa se atlă în platou. Se 
filmează un interogatoriu la Siguranţă. Regi- 
zorul vinează din nou adevărul. El nu vrea 
palme de filmare, el vrea palme ca-n viață 
dar, evident, adevărul nu stă în forța palme- 
lor, el nu se află în scena cu pricina, ci ală- 
turi, între cei doi figuranţi, unul fost comisar, 
altul fost anchetat, pe care viața i-a adus fa- 
ță-n faţă la aceeași masă de restaurant pe un 
platou de filmare. Adevărul este la doi pași, 
dar regizorul nu-l vede. El este preocupat de 
jocul actorilor. El pune actrița să alerge în ju- 
rul decorului ca să „pară“ că a venit în 
goană; îi udă părul, ca să .„pară“ că a venit 
prin ploaie; face crize cînd descoperă o eti- 
chetă din zilele noastre pe. pardesiul ei (eti- 
cheta îi supără, nu pardesiul), iar cînd la 
masa celor doi adevărul dă în clocot și, opă- 
riți, oamenii sar la băiaie, nici prin cap nu-i 
trece să întrebe ce se întîmplă, ci urlă că nu 
mai vrea să-i vada la filmare pe âștia doi 
Brusc, secvențele Secvenţei „se leagă”. 
Prin celulele lor disparate circulă seva 
aceleiași idei despre jocul subtil dintre 
aparenţă și esenţă, dintre adevăr şi misti- 
ficare. Dar care-i adevărul? De partea 
cui? Fostul comisar, Papașa (în interpretarea 
magistrală a regretatului Geo Barton), are o 
figură de bătrin domn distins mai presus de 
orice bănuială. Fostul anchetat (susținut im- 
pecabil de lon Vilcu), o figură bonomă, dar 
cu un „nu știu ce“ suspect în privirea prea 
limpede. Papașa începe prin a nega că este 
Papașa, apoi „scos din ţițini“, recunoaște că 
i-a tras patru palme. Numai patru. Anchetatul 
nu acceptă versiunea celor patru palme, el 
reclamă și doi dinţi scoși cu bocancul şi, de 
fapt, sufocat de orgoliu (comisarul nu-l mai 
ține minte, el îl ține minte doar pe Roman, 
omul de la care nu s-a scos o vorbă cu nici 
un preţ și sub nici un chin) îl obligă la un 
efort de memorie: el, cine e el? Papașa își 
amintește, în fine, şi fostul anchetat are sur- 
priza să afle că imaginea pe care a lăsat-o 
este aceea a unui delator... Tatos gradează 
atent această încrucișare de spade între două 
posibile adevăruri, ţine în prim-plan conflictul 
real și relaţia lui cu făcătura, iar cînd argu- 
mentele și contraargumentele se ciocnesc 
spectaculos, fixează momentul prin vizorul 
aparatului, cu etect de colimator. Dar lasă în 
suspensie răspunsul la întrebarea: care-i ade- 
vărul? De partea cui? Pentru că: „Adevărul e 
stăpinul nostru/ Nu noi stăpinim adevărul”... 


Subtil și alunecos ca însăși ideea care o 
pune în circulaţie, Secvenţe e un film deru- 
tant. Jocul dintre apareaţă și esenţă se pre- 
lungește și asupra structurii lui. Dramatic, 
cînd de fapt e pargdic, amuzant, cînd'de fapt 
e dramatic, pitoresc, cînd de fapt e adevărat, 
el trebuie căutat mereu alături de forma pe 
care o oferă privirii. E un film care trebuie 
privit atent și ascultat cu urechea ciulită. 
Ceea ce aduce sub ochiul spectatorului din- 
colo de întimplare (decoruri Andrei Both și 
Nicolae Schiopu, costume Svetlana Mihăi- 
lescu și arh. Andreea Hasnaș), straturile de 
text şi subtext vizual şi sonor (imaginea Flo- 
rin Mihăilescu, coloana sonoră Horea Murgu) 
obligă spectatorul la un efort de concentrare, 
de atenţie. Fără acest efort, Secvențe riscă să 
treacă drept un film „de culise cinematogra- 
fice“ sau, în cel mai bun caz, un film despre 
cum se face un film. Ceea ce ar fi păcat. 
Pentru că, tot încercind să arate cum nu se 
poate „prinde“ adevărul, Tatos reușește să 
spună o seamă de adevăruri. Despre trecut, 
dar și despre prezent. 


Eva SÎRBU 


Producţie a Casei de filme Patru. Scenariul şi re- 
ge Alen, Tatos. Imaginea: Florin Mihăilescu. 
: Svetlana Mihăilescu, arh. Andreea Hasnaș. 
Decorurile: Andrei Both, Nicolae Şchiopu. Cu: Geo 
Barton, lon Vilcu, Emilia Dobrin-Besoiu, Mircea Dia- 
conu, Constantin Drăgănescu, Dragoș Pislaru, loana 
Manolescu, Nicolae Budescu, ileana Codarcea și în- 
treaga echipă de filmare. Film realizat în studiourile 
Centrului de producţie cinematogratică „București“. 
Premiul pentru regie la Festivalul filmului de la 
Costinești — 1982. 


stop-cadru 


Filmul Secvențe e. de fapt, o mărturisire 
Mai mult chiar, un credo. Alexandru Tatos 
declară patetic: fac film pentru că altceva nu 
pot să fac; fac film pentru că altfel nu aș pu- 
tea să exist. Dar, deși declaraţia e patetica, 
demonstrația ne convinge, tocmai pentru ca 
autorul o face fără ostentaţie, schițind — 

rent — din fuga condeiului (în fond, ela- 
borate minuţios, pînă la ultimul detaliu) ci- 
teva crimpeie de viaţă, cu o acuzată trimitere 
autobiografică. Secvenţele filmului Secvenţe, 
deși sint în intenţia autorului patru, eu le-aș 
regrupa în trei; prima — încearcă să reconsi- 
dere polemic modalitatea de filmare care s-a 
autointitulat Cine-verite; a doua investi- 
ghează două momente-cheie din perioada de 
ie a realizatorului (la el acasă și în 
prospecţie) și pe care eu aș intitula-o „singu- 
rătatea regizorului de film lung“; în a treia, 
Tatos reia fără complexe (deși au mai făcut-o 
şi Fellini și Truffaut) adevărul paradoxal că 
de obicei ceea ce se întimplă la filmare în 
afara cadrului cinematografic e mult mai inci- 
tant decit ceea ce se întimplă în cadru. Din 
aceste trei secvenţe ar trebui, deci, să ma 
opresc la una. Dar la care? Să mă opresc la 
cea mai bună, e foarte greu, pentru că toate 
mi-au plăcut. Ca atare, nu pot gasi nici una 
mai proastă... Nu-mi rămine decit un criteriu 


sentimental. Sint documentarist și, ca atun 
voi incerca să încropesc cîteva ginduri des- 
pre secvenţa dedicată „cine-verite-ului.” 

Am deschis dicționarul cinematografic !a p. 
96 și am aflat că „cine-verite“-ul renunță la 
structurile cinematografice și la decupajul 
tradiţional, lăsind loc i iei, pentru a 
da torului senzația că totul se destă- 
şoară sub ochii lui, în mod spontan, autentic 


În secvența cu pricina, deși Alexandru Ta- 
tos n-a renunțat la structurile clasice și nici 
la decupajul tradițional, a reușit să realizeze 
un adevărat „cin€-verite“, fără să folosească 
acea modalitate de filmare care-și revendică 
sectar nu numai acest nume, dar şi acest 
atribut. Deliberat, regizorul nu a lăsat nici o 
clipă loc liber improvizaţiei. Elaborind totul, 
de la mișcarea de aparat la ritmul tâieturilor 
de montaj, de la detaliul de recuzită la gestul 
personajului din planul doi, acest împătimit 
de film a reușit să dea spectatorului senzația 
că totul se desfășoară sub ochii lui „mai 
spontan“, „mai autentic“ și mai „obiectiv“, 
decit ne asigură sentenţios, definiţia dicționa- 
rului. 

Deci, repet, deliberat (pentru ca să fiu înțe- 
les exact), Tatos dezbate, cu o accentuata 
tentă polemică, valoarea emoțională și cono- 
tativă a acestei modalități sau, mai bine-zis, a 
acestei ispite, care a fost și nu știu dacă mai 
este cine-verite-ul. Tatos nu face, ci desface 
Cine-verite-ul. El a transformat astfel modali- 
tatea în poantă, ceea ce e foarte reconfor- 
tant, cel puțin pentru mine. Voi încerca să mă 
explic: personal, îi sint recunoscător autoru- 
lui pentru că mi-a oferit un posibil răspuns, 
plin de strălucire profesională, la una din în- 
trebările pe care mi le-am pus — timid — 
acum mulți ani, încă după primele filme „ci- 
né-vérité" văzute: așa cum — uneori — pic- 
tura nonfigurativă ascunde a de a 
desena, cine-verite-ul nu ma: „ oare, 


sărăcia” imaginației? 
Mirel ILIEȘIU 


Echipa de filmare faţă în față cu viaţa. În rolul regizorului: Ale- 


xandru Tatos. 


interpreţi 
și roluri 


Singurătatea băiatului care, în ajunul Anu- 
lui Nou, caută infrigurat la telefon, un prieten 
cu care să împartă timpul (și cit de mult timp 
pare să aibă, „mă mai plimb“. „poate intru la 
un film“), face concurenţă vieţii, pentru ca, 
pur şi simplu, totul nu este decit o „secvenţa 
dintr-un viitor film. Atit de bine strecurata, 
regizoral, printre scenele străzii, încit cei ce 
așteptau să le vină rindul la telefon se înfurie 
în faţa insolenţei acestor artiști care se joacă 
de-a viaţa. in schimb, singurătatea tinarului 
responsabil de restaurant, cel de-al doilea 
episod din Secvențe, face concurența 
cinematografului însuși. Dacă regizorului (din 
film, nu a! filmului) ii dă mina sa spuna des- 
pre eroul lui Mircea Diaconu, „mă, ce tip”, 
performanța actorului mi se pare a fi aceea 
de a interzice spectatorului acest drept me- 
diocru. Comicul apariţiei sale se risipește re- 
pede, pentru a lăsa loc unei buimăceli dra- 
matice. Omul este pe cale de a face o desco- 


n rolul operatorului: Florin Mihăilescu 


perire fundamentala, „daca e ceva rau pe 
lume este să fii singur”, dar parcă mai are 
nevoie de o confirmare a cuiva mai înțelept 
sau care măcar să aibă răbdarea să-l asculte. 
De aici întrebările sale, pe care Diaconu le 
lobozește cu o infinită teamă, ca și cum ar 
ncredința semenilor un secret de preţ. „Am 
tacut rău că i-am arătat că o iubesc?“ De aici 
hotăririle sale „dure“ pe care le comunică nu- 
mai și numai în speranţa că cineva i le va in- 
firma: „o dau afară şi rămin singur“. Dar cine 
să fie atent la nuanţe, între o friptură și o 
bere? Cine să stea să întoarcă, pe o parte și 
pe alta, gindurile unui personaj umil care in- 
tuiește, din cine știe ce străfunduri, diferența 
dintre o concluzie și o soluție de viață? Cind 
interpretul spune „și râmin singur”, persona- 
jul său pare a ști multe şi cutremurătoare 
amănunte despre solitudine dar şi despre po- 
sibilitatea împăcării cu ea. 

Bijuterii actoricești, cum obișnuim a spune, 
am întîlnit și nu puţine, dar rareori ne-a fost 
dat să vedem un asemenea K.O. în raportu- 
rile cu spectatorii. Din inițiala complicitate vi- 
novată a risului, ne trezim în plină lovitură de 
grație, dată atunci cînd chiar nu ne mai aș- 
teptăm: în exasperarea crescindă a celor din 
jur, agasaţi de poveștile tărăgănate ale indivi- 
dului, cînd se încropise chiar și un rămas 
bun chinuit, omul își aduce aminte că se cu- 
vine un tandru „noapte bună, tovule!“, celui 
care se dovedise cel mai morocănos și arță- 
gos cu el. Mai că nu mă pot opri să spun: 
Mircea Diaconu, oameni sintem, și spectatorii 
şi criticii. Cu angelismul tău — repet, buimac 
— ne faci viața mai frumoasa, dar si putin 
mai grea, pentru că, exact „ca-n fiim“, deo- 
camdată nu știm să-i ţinem companie. 

Magda MIHĂILESCU 


profesiunea 
de spectator 


După ce am văzut Citeva zile din viața 
lui Oblomov nu m-am repezit la raftul cu 
cărţi, nu am reluat romanul lui Goncea- 
rov. Filmul își ajunge sieşi. Mai muit, un 
alt roman, plecind de la el, s-ar putea 
scrie, un alt Oblomov. O actualitate nău- 
citoare, aș spune, extrasă din fondul 
etern al unei opere clasice. Dar nu acum 
despre corespondențele dintre roman și 
scenariu. Numai filmul.. 


Filmul lui Nikita Mihalkov este un „stu- 
diu“ despre sufletul Rusiei vechi, ma- 
minca, maminca, maminca, strigă copilul 
Oblomov, și se pierde în stepa ondulată, 
in ceţurile imperiului, maminca, murmură 
bărbatul Oblomov, el zace în pat, toropit 
de o lene predestinată, adînc tulburat în 
același timp de întrebări fundamentale. 
Apare Stoiz. El trage perdeieie, face or- 
dine, e! călătorește, vine din depărtatul, 
mercantilul Occident, îl obligă pe Oblo- 
mov să se te. Dar Stolz nu „compen- 
sează" nimic. Nu este un răspuns la între- 
bările lui Oblomov. Nu este prietenul ab- 
solut în care, totdeauna, zacea un rival. 
Sau mai bine-zis este și nu este ceea ce 
pare a fi. Fiindcă Oblomov și Stolz sînt, 
de fapt, un singur om. Omul în două 
ipostaze contradictorii. O parte a fiinţei 
trăiește cu sentimentul, cu conştiinţa ză- 
dărniciei, cealaltă este însuși principiul 
acțiunii, mișcarea, energia. Simultan, ei 
se atrag și se resping. Nu pot unul fără 
altul. Există o temeie care intuiește totul. 
Îi vrea deci pe amindoi, dar în același 
timp ştie că nu e cu putință. Olga Ser- 


n premieră 
documentarul 


Vocea comentatoruiui enunţă sec, pro- 
fesional, de la bun inceput: 1) despre ce 
va fi vorba în propoziţie (despre pictorița 
și scriitoarea Margareta Sterian); 2) din 
ce va îi compus filmul (din imagini și cu- 
vinte de Margareta Sterian); 3) pe placul 
cui și cu gindul la cine a fost conceput 
filmul? („l-am făcut cum am crezut că și-l 
dorește Margareta Sterian“). Așadar, Mar- 
gareta Sterian, un „documentar de artă“, 
gen dificil, pentru că, aici, condiţia sine 
qua non a oricărui documentar ădevărat, 
şi anume adecvarea la obiect, capătă, 
încă din start, un spor de periclitate: 
obiectul este arta însăși. Reputatul docu- 
mentarist Mirel llieşiu, mereu el însuși și 
mereu altfel, între Bicaz și Paciurea, între 
Furnale și Catargi, adoptă, de astă dată, 
tonul sobru, calm, în mod perfid imperso- 
nal, ca să înregistreze cu claritate planeta 
Margareta Sterian. O garoafă albă, aștep- 
tind-o, într-un fotoliu verde, pe maestră. 
Brusc,aparatul de filmat (Doru Segal) 
lasă lumea sa uitată şi plonjează în... car- 
navaiești cortegii, acrobaţi, călușei, lei, 
himere, bucătării, sirene, basme sub 
formă de tapiserii (sau tapiserii sub formă 
de basm?), vase, vaze, figurine și, peste 
toate, glasul Creatoarei. Un glas special, 
un timbru special, o cadență specială, 
intr-o fastuoasă desfâșurare de ginduri. 
În lut, în ulei, în cuvint — aceeași 
idee-poftă de Rai. Un rai lumesc, un rai 
cu sediul, de ce nu, „la Moşi“. Graţie, ar- 
monie, dar și umor, dar şi toleranță, dar 
şi îndirjire. Auzi „glasul special“: „Zilele, 
cind au fost pline de sevă, doar muncă şi 
osteneală au fost“. După ce ai văzut 
ideile și spaimele şi bucuriile din biogra- 
fia interioară a artistei, îţi pare oarec 
straniu să cobori din înaltul tinereții fără 
bătrineţe și să afli că „s-a născut la Bu- 
zău în anul... liceul... București, Slavici 
profesor de română.... -studii Paris..., 
prima expoziție personală 1929, primul 
volum de poezii 1945"... „Și se face așa, 
şi se face așa, că mă înțilnesc lar cu tine- 
rețea mea“, intonează în final acelaşi glas 
special, încărcat de nostalgie. Dar nu 
Chagall spunea: „in fiecare zi sintem pu- 
țin mai tineri?“ 


Eugenia VODĂ 


https://biblioteca-digitala.ro 


gheevna va rata. firește. Există şi un 
„fals“ raisonneur, bietul Alekseev, toto- 
dată un fals „idiot', care asistă neputin- 
cios, cu iubire, milă, admirație la această 
implacabilă ruptură tragică petrecută 
într-un mediu ce pare a refuza tragedia, 
dar este capabil să îndure o suferință 
uriașă, de neînțeles în afara lui. Ca şi în 
Siberiada, unde capacitatea de a suferi 
absoarbe întreg universul cunoscut, un 
fel de black houle, un viciu cosmic. 


Citeva zile din viața lui Oblomov are şi 
o încărcătură epică extraordinară. O „po- 
veste“ cinematografică fără cusur. Aș pu- 
tea să-l „rescriu“, să descriu, să comen- 
tez totul în amănunt, numai pentru plăce- 
rea de a retrăi imagini de neuitat. Bucuria 
mea cea mare este sâ-mi placă o carte, 
un film, o sonată, un desen și să pot ex- 
prima (mai ales în scris, fiindcă oral, sint 
precipitat, pierd de obicei esenţialul) 
această minimă stare de graţie. Spiritul 
meu critic include, nu respinge. Astfel 
spus, nu mă interesează t ce asimilez 
organic pentru a-mi formula, la rindul 
meu, propriile idei, ceea ce provoacă pu- 
terea mea de creație, atita cită este... 
Aşadar, nu se repară scara de la cerdacul 
conacului? Nu! Nu se va repara nicio- 
dată. De ce să se repare? Stăpini şi slugi, 
deopotrivă, cuprinși de somnul care îi 
adună într-un destin comun. Plicticoase, 
nesfirşite după-amieze de vară. Nu se mai 
întunecă. Aşteptăm iarna. Atunci, mai 
toată ziua e intuneric. Povestim, bem 
ceai, dormim. Focul arde în sobe iar în 
chilota cît carul cu fin, umplută cu puf de 
giscă, e de o mie de ori mai bine decit în 
sînul lui Avraam. Despărțirea lui Stolz de 
tată! lui. Răceala nemţească și mila ru- 
sească. Teribilă secvenţă, ea însăși o în- 
treagă poveste de iarnă... Dar apariţiile 


„valetului Zahar? Dar baia de aburi? Dar 


prinzul de noapte, pe furiş, cei doi prie- 
teni și bătrinul servitor? Dar despărțirea 
celor trei, Oblomov, Stolz, Oiga Ser- 
ghevna, în amurgul de iarnă și Zahar 
aducind uriașa plăcintă cu ciuperci, min- 
caţi, cine o să vă mai facă, la Berlin sau 
la Paris, în blestemata străinătate, o plă- 
cintă ca asta?.. 


George BĂLĂIȚĂ 


cronica animației 


Dacă s-ar iniţia un referendum pentru 
desemnarea celui mai bun film de anima- 
ţie al anului 1982, aș vota fără doar şi 
poate Micul toboșar de Virgil Mocanu. 
Opţiunea ar putea părea iniluențată de 
premiul internaţional pe care i-a obținut 
deja la festivalul de la Leipzig, botezat 
atit de romantic „Don Quijote“. La ora la 
care scriu, acestei distincţii i s-a alăturat 
primul loc în competiția naţională, „Cupa 
de cristal“. Dar Micul toboșar merită mai 
mult decit o consemnare a succeselor 
competiționale. Ei este fimul unui mare 
pariu. Al unei încercări nu lipsite de o in- 
tonație orgolioasă. A anima tablouri de 
Pieter Bruegel, iată o iniţiativă ce pare 
plasticienilor un sacrilegiu, iar meseriași- 
lor artei a opta, o primejdioasă îndepăr- 
tare de „specific”. Autorui aparţine ambe- 
lor bresle, el s-a putut confrunta cu în- 
doielile formulate din unghiurile lor de 
vedere, a luat cunoștință de ele, dar n-a 
renunțat tła proiect. Sfidarea sa s-a dove- 
dit clarviziune. Micul r este un 
omagiu adus lui Bruegel dar şi o reflexie 
asupra putinței omului de a ţine piept for- 
telor morţii. Calea sugerată: întrinarea in- 
stinctelor agresive. Este o idee pe care 
regizorul o propune în urma unei lecturi 
inteligente a operei atit de plină de sen- 
suri a celebruiui flamand. El are inspirata 
idee de a desprinde dintr-un tablou un 
personaj desemnat să-i concretizeze in- 
terpretarea: „micul toboșar“, un copil 
care străbate scenele unde se petrec 
atrocități pe care cintecul său patetic le 
întrerupe. Lăncile nu mai străpung trupu- 
rile tremurătoare, pumnalele sint arun- 
cate și oamenii se avintă iar în învolbura- 
tele dansuri. Prezența delicatului perso- 
naj semnalează triumful rațiunii 

Demonstrația lui Virgil Mocanu se inte- 
meiază -pe un mare respect pentru plas- 
tica originală, a cărei trudnică animare 
este o performanţă a echipei sale formată 
din: Doina Botez, Despina Buneciu, 
Adrian Gherghe. Gest de cultură, Micul 
toboșar evită cu inteligență pericolul es- 
tetismului și dovedește cu sensibilitate că 
eseul poate adopta un ton atașant. 


Dana DUMA 


Le vom vedea în '83... |n ce 


sul. Două personaje care pot marca fericit 

cariera unei actrițe. Ce le apropie și ce le 
t desparte? 

a Vasilescu Tora Vasilescu: Nina, din Glissando, este 

A guvernantă într-o familie bogată dintr-un 

in aş de provincie al anilor '30. Satula de iu- 


x mea în care trăiește și pe care o considera 

G lissando sub nivelul ei, Nina își caută salvarea într-o 

. e . mare iubire“. Marea iubire se dovedește însă 
(scenariul ȘI regia: o mare deziluzie și tot ce-i rămine de făcut 
AMI di e este să-şi contemple imaginea propriei decă- 
Mircea Daneliuc) deri. Deci un personaj „retro“ nu doar ca pla- 


și în are în timp dar și ca mentalitate. Maria din 

x instrusul este un personaj cu evoluție specta- 
Intrusul culoasă, în trepte mari. Țărancă, aproape o 
salbăticiune, vindută chiar, ca un animal, pe 


(scenariul şi regia: bāutură, apoi muncitoare pe un șantier, apoi 
C z s Pion aborantă. Pygmalionul ei fără voie este un ti- 
Onstantin aent) når din care Maria își construiește un ideal, și 


je care se îndrăgosteşte ca de un ideal. O fe- 


Intre VIS ŞI realitate, meie care pornește de la nimic, ciștigă tot, 
intre aspirație este gata să piardă tot, și salvează ceea ce 

A ER ştie — pentru că a aflat plătind un preț greu 

ȘI împlinire că este cel mai important pentru ea: dem- A - 
nitatea. O biografie 

Ce le aseamănă? Nevoia de dragoste și as- scrisă 
pirația către ideal. 


O femeie - 82 a fost, pentru actrița Tora Vasilescu, Ce e deosebește? Mentalitatea. Deci, reac- de Marin Preda i 
un an bun: două roluri principale în dovă | lia în fața eșecului. Sentimental, dar nu nu- Tora 
năprasnică filme așteptate cu interes: Glissando și Intru- mai V C $ $ Ă 
“ asemenea Vasilescu) | ă | 


Sidei din y 


În „Mara“ i Ai SA ci lebădă 
tara Ploae) Cu emită Duffy 
(Rodica Mureşan) Florina Cercel 


in 


Maria Ploae 4 Căruţa cu mere 
în $ p ; i In lumea fascinantă 


Intoarcerea din iad Ă SE = a circarilor ; 
O pasiune mistuitoare, Ş aE y / île XE Scenariul: D.R. Popescu 
în stare de a ignora Regia: George Cornea 


„gura satului“. 
Scenariul și regi 


Nicolae Mărgineanu „Lume, lume, a sosit circul! lume, lume, fe- 


meia-șarpe! Omul care rupe lanțuri! Lume, 


Dialoguri cati : i ză i iati lume, a sosit circul!“ — alergam, copil fiind, 
4 SO ud la marginea orașului unde circarii își instalau 
Petre Sălcudeanu cortul, urmăream cu sufletul la gură pregăti- 


Un personaj principal feminin din Întoar- z 
cerea din iad se numește Veronica. Cine este ema arma 3 Acura mape ee fiara 
ea s i 

Maria Ploae: Veronica din Întoarcerea din Rodica Mu reşan 7? 
iad e o femeie năprasnică, din aceeași familie 
de personaje cu Sida din Dincolo de pod, cu 


deosebire că aceea era mai interiorizată. Ve- in Rodica perii Cind a om singir întil- 
ronica reacționează la tot ce i se întîmplă... și i nește un alt om singur, firesc ar fi să se 
cul cei. ee rpm, fue rit m Daty oa u rga eta 
preț. O însele ah Mare Uo dei a numit Duff de situaţie. Și totuși, chiar dacă aparent sen- 
mistuitoare, în stare de a ignora „gura satu- Un zbor timentul se ivește, el nu capătă profunzime, 


ae E se împotmolește în milul conformismului ce- 
cu aripi frînte... lor puși pe căpătuială zilnică, al celor îngrijo- 
` . x rați că-și pierd agoniseala, ce n-ar da-o pe o 
Scenariul: Paul Everac simplă dragoste sinceră. Astfel, Duffy, apa- 
rent o ființă superficială, trecînd prin viață ca 
o lebădă pe ape, devine un personaj drama- 
tic, o existență zbuciumată, mascată în plu- 
maj de balerină. 


lui“, o femeie care-și ascultă presimţirile, ce 
nu o dată se adeveresc. Personajul are doza 
lui de nebunie în acest coșmar care a cuprins 
m din morent aani fostului ei 
iubit, un coșmar dus la paroxism și deci insu- ig. n pai 

portabil. Mă simt bine în roluri de țărănci, am Regia: Mircea Mureşan 
copilărit la țară, e o lume pe care nu numai 
că o știu, dar o port în suflet... 


Filmul e terminat, gata montat, abia iși aș- 
teaptă premiera. Și actrița din mine, sau 
poate omul, îmi pune o întrebare ciudată: 
oare va servi obosită și agasată într-un res- 
taurant? oare va fi frumos îmbrăcată împre- 


garele casei bătrineşti, punct mereu de in- 
toarcere; grija unei mame singure..și a unui 


3 ciine... şi a unei pisici... Spaţiul rece, încălzit 
loana Crăciu nescu cu lemne, în care micuța ei viață confortabilă 
de la oraș își pierde uneori sensul. 


| în Filmul pl dube aoar tresărirea ei, doar în ună cu cel pe care abia a început să-l iu- 
f cercarea dispera e la o zi la alta de a f bească? oare va fi singură cu mama la țară? í |. Sufletul 
L La ca ătul lin iei crede că se poate schimba ceva. Privește cu | Unde va fi şi cum se va simți Ani în noaptea sie, „privanun, pie, pac ui A EI 
P t | ti l usi marii ipmplareal A te e piatra nefilmată a Anului Nou?! acolo, la marginea orașului, după ce luminile 
entru ea, destinu acelei întîmplări. Şi ea este „la un capăt de li- Dn pi - i 
să: nie". Pentru ea destinul poate începe abia loana CRĂCIUNESCU Saaier ao SORE se stingeau ș 
Dorina, personajul feminin din Căruţa cu 


poate începe intr-un închipuit film următor. $i el tot 
| într-un film următor. alb-negru. Pagini realizate de Roxana PANĂ mere, vine din această lume specială a circu- 
lui, o existență în egală măsură minunată și 


| Scenariul: 3 P dură. În acest erne sooren oR e 
? J yi r z A - g Pa 4 Si PRR tate A cu este deosebit de at în nuanţe. i 
Radu F. Ale bi AE : Di RE Dorina, personsjul Ke. Das 
‘agja: i d A i Sa SE E: g f; vorbește aproape deloc în film. nu se ex- 
Repinc Dea Pasa SE TE DE i nu oxic nimic. Se culcă pe PAD, 
è 2 i prezintă spectacolul, poartă costume străluci- 
toare, doarme în căruță, spală rufe, trăiește 
un mic sentiment, imediat reprimat, și visează 
să ajungă vedetă de cinema. De fapt, este un 
instrument în mina lui Mezat, patronul circu- 
lui (Ion Dichiseanu). “ 
. Dacă mă gindesc la Mării (personaj drag 
sufletului meu și de o rară integritate morală, 
din Femeia din Ursa Mare) pină la Dorina, fe- 
meia șarpe“, „fecioara aerului“ din a cu 
mere e, într-adevăr, o distanță imensă 


Florina CERCEL 


Ani_(vine de la Ana? Nu! de la Anișoara!) 
pleacă de la țară și ajunsă chelneriță, într-un 
orășel de provincie, s-a realizat! Virstă in- 
certă. Experiente probabil nu tocmai colorate 
în roz. Gustul „idealului“?! (de l-ar avea, ar 
deranja-o, absența lui îi dă doar o stare de 
apatie). Chiar sceptică. A văzut și a trecut 
prin destule pentru a crede că viaţa îi mai 
poate oferi vreo surpriză. Puținele speranțe 
rămase le ține ascunse cu grijă printre șter- 


ilm? In ce rol”? 


Leopoldina Bălănuță 
în 
Mult mai de preţ 


e iubirea 
Mai de preţ e... 
experienţa umană! 

Scenariul: 

Nicolae Tic 
şi Dan Marcoci 
Regia: Dan Marcoci 


Stimată Leopoldina Bălănwaă. ați termi- 
nat filmările la Mult mai de preț e iubirea Ìn 
regia lui- Dan Marcoci. Cum aţi colaborat cu 
foarte tînărul regizor? 

— Excelent! Îmi place să lucrez cu tinerii 
Am convingerea că se produce un anume 
gen de comunicare, un transter fericit de am 
bele părți. Doresc din tot sufletul ca prezența 
mea printre interpreți să-i aducă noroc debu- 
tantului Dan Marcoci, om de o rară distincţie 
şi finețe — așa cum i-am purtat noroc şi lui 
Mircea Veroiu la debutul său cu Fefeleaga. 

- Distincția, fineţea de care vorbiţi, credeți 
că sînt calități oportune pentru un regizor de 
comedie, fie ea și cinematografică? (pentru 
ur TAN mai de preţ e iubirea este o come- 

ie). 

— Absolut necesare. Dealtfel mi-a trebuit 
mult curaj să accept acest rol, de cu totul 
altă factură decit ceea ce am jucat pînă acum 
în film, fiind vorba într-adevăr de o suculentà 
comedie de caractere. Ceea ce m-a atras lā 


Draga Olteanu-Matei 


în 
Buletin de Bucureşti 
De ris, chiar dacă 
în realitate 
ar fi de plins! 
Scenariul: 
Francise Munteanu 
Regia: 
Virgil Calotescu 
— Vă întrebăm, stimate Virgil Calotescu, 


acum ia terminarea filmărilor, ce rol interpre- 
tează Draga Olteanu-Matei in „Buletin de Bu- 


el a fost însă tocmai noutatea lui, precum şi 
plăcerea de a juca alături de cuplul Rodica 
Negrea — Dinu Manolache. E 
Nu pot spune că-mi doresc anumite roluri. 
Ci în primul rînd să am parte de astfel de în- 
fiiniri fericite cu oamenii. Pentru că ei alcătu- 
iesc nucleul unui spectacol. Cred că acest lu- 
cru este cel mai important. Această expe- 
riență umană care prin nu ştiu ce miracol se 
onvertește în fapt de artă. 


Georgeta DAVIDESCU 


Aşa cum 


n-aţi văzut-o 


(Leopoldina. 


Bălănuță) 


un de București. Şi uite așa, voluntar sau in- 
voluntar, coana Eleonora ajunge de „risul lu 
mii“.. Şi barem dacă toate năravurile pe care 
le vedem în film ar fi de ris! Dar ce să-i faci? 
Asa se ride de prostia omenească, chiar si 
atunci cînd e tristă 


Marga Barbu 


in 
Misterele 


Bucureştilor 
Un personaj misterios 
atacînd 
cu toate „armele“ 
Scenariul: Eugen Barbu 
şi Nicolae Paul Mihail 
Regia: Doru Năstase 


Ce aduce nou Agatha din „Misterele Bu 
cureștilor“ fața de personajul pe care-i cu- 
noaștem din „Trandafirul galben“ și „Drumul 
oaselor“? $ 

Marga Barbu: — in Misterele... veți vedea 
o Agathă misterioasă! Nu-i voi dezvălui se- 
cretele pină la premieră. Pot să vă spun doar 
ca voi încerca În această serie să mă apropii 
de duşmanul meu de moarte, Mărgelatu 
(alias Florin Piersic). Dacă voi reuși sau nu? 
Nu știu! Oricum, voi pune toate „armele“ la 

taie, voi întinde toate capcanele în calea 
lui. Cind ai un dușman și nu poți să-l întături 
e mai bine să ţi-l apropii, să ţi-l faci aliat. Bi- 
neinţeles că nu vor lipsi scenele de suspens, 
nici săniile cu zurgălăi trase de cai nărăvași 
Sperăm să avem şi zăpadă... Lucru aproape 
sigur pentru scenele ce le vom filma în ianu- 
arie. la Miercurea Ciuc. În bună parte deci, e 
Agatha pe care o ştiţi. Ceea ce nu știți și veți 
vedea... sint acțiunile în care e antrenata Și 
din acestea, sint berechet! 


Mariana Mihuţ 
în 
Fructe de pădure 
Gata de orice, 

pentru a ajunge 
altceva decit este... 
Scenariul: D.R. Popescu 
Regia: Alexandru Tatos 


Stimate Alexandru Tatos, ați putea po- 
vesti, pe scurt, rolul pe care îl interpreteaza 
Mariana Mihut, în Fructe de pădure ? 

Alexandru Tatos: Nu-i ușor de spus în ci- 
teva vorbe. Ca profesie: o fotografă. (E co- 
rect spus la feminin?) Un personaj pitoresc, 
cu haz... o femeie care aspiră la o altă situa- 
ție, vrea să fie altcineva decit este sau decit 
poate fi. Și pentru asta e gata să se preteze 
la orice. Printre altele, va fi și mireasă „de 
formă“ într-un simulacru de nuntă. Adevărul 
despre personaj îl aflăm abia într-un cadru 
de final. Personajul e mai complex decit am 
încercat eu să-l creionez. De aceea am şi în- 
credințat rolul Marianei Mihuţ, pentru a 


aceeași 
și totuşi 

alta 

(Marga Barbu) 


aduce pe ecran tot ceea ce nu izbutesc vor- 
bele să spună. 


altă factură decit cele interpretate de mine 
pină acum. Povestea de dragoste din film e 
intreruptă brusc de un accident, mai bine 
spus de o întimplare. Putea fi una minoră, 
fără consecințe. Dar nu! Urmează despărți- 
rea, o convalescență prelungită... 

Aștept premiera celor două filme cu interes 
şi cum altfel, decit cu emoție 


rd Cal EI Pi j 

lotescu —' Eleonora Popescu, dt x 

loc dn Călărași, femeie serioasă și onorabilă Carmen Gal IN 

soția lui “Costică Popescu (Octavian Co- e SO i E f - 

tescu), pensionar, nimerește in lumea come ; în 

diei cinematografice prin intermediul Dragăi 3 i 4 A $ 

Olteanu-Matei, și datorită unor, încurcături Intu nericul alb 

provocate de Silvia, odrasla ei (în film Catri Ze = > i 
(Scenariul și regia: 

Andrei Blaier) 


idau şi actorii 
Olteanu Matei) 


nel Dumitrescu), care e gata să înlocuiasca 


diploma de agronom cu coperţile unui bule- Fotografii de Victor Stroe 


şi în 
Qu tonuri atit de categorice şi puține mi s-a Faleze de Nisip 
: z păřut greu să realizez un portret realist. Um- -cenariul: 
Rodica Tapalagă bra și penumbra, semitonurile, nuanțele fa. (scenariul: 


— bucuria meseriei noastre. M-am străduit, or 

in golioasă, mărturisesc, să îmbogăţesc, sa 

compun un chip, învingind această îngrădire 

Dragostea pe care mi-a impus-o, din start, scenariul 

4 Tot timpul m-am gindit că substantivul bestie 

ŞI revoluția (ei, da!) este de genul feminin. Pe parcursul 

S rolului, malițioasă, m-am amuzat la acest 

Cu umor, despre gind. E bine insă să nu glumești prea mult cu 
o conduită dictată 

de... umori. 
Scenariul: Dinu Săraru 


unele lucruri. Sper că am reușit să fiu cuviin- 
Regia: Gheorghe Vitanidis 


Bujor Nedelcovici; 
regia: Dan Pita) 
Două roluri într-un an. 
Două filme 
de actualitate! 


a 


cioasă, 
Rodica TAPALAGĂ 3 ` My 
- Care ar fi schița biografică a celor două 
personaje pe care le-aţi interpretat anul 
acesta în film, deci pe ecrane în 83? 
Carmen Galin: Stela, personajul din Întu- 
nericul alb mi-a fost dăruit de Andrei Blaier 
încă din scrierea scenariului. Mă reîntilnesc 
cu acest regizor la 8 ani după Ilustrate cu 


Lucrînd 
cu Blaier 


Carmia, femeia cu nume delicat şi tandru flori de cimp. Întunericul... este tot un film de la 8 ani 
din Dragostea și revolujia este, dacă vreți actualitate, dramatic, cu situaţii răsturnate, după 
„omul negru“ ai filmului. O conduită dictată așa cum răsturnat este și sensul vieții acestei | Sa 
de viscere, de umori, de instincte, numai de fete tinere... veți vedea cum! ustrate 
cele rele. Să întrupezi un om rău, rău, fără Cristina, rolul pe care îl fac în Faleze de ni- cu flori 
scăpare rău. Toate aceste date, într-o scrii- sip, are puţine date biografice ieșite din co- de cimp 
tură apăsată și paradoxal (vorbind despre un mun. E o femeie interiorizată, surprinsă să ; 
film) extrem de teatrală! Acestea fiind datele într-un moment de criză a existenței sale, un (Carmen 
problemei, pentru mine a fost o experiență moment în care-și pune întrebări şi trebuie să Galin) 


care a devenit e drept, foarte greu incitantă ia o hotărire. O femeie la o altă virstă și de o 


Deşi o cunoaşteţi 

9din Clipa, 
veți avea o surpriză! 
odica Tapalagă) 


oteca-digitala.ro 


Din nou 
despre „Concurs“ 


De la cronica de premieră 


la perspectiva de critică 


tot atit de ireal plutitor spre o zare de lumină 
indepârtată, desi nu tot atit de „speculat' 
imagistic ca în Concurs, tot atit de bintuit de 
fatasmele pe care Alexa Visarion le și figura 
în cadru, prin femeia care aleargă, în gindul 
circarului, paralel cu drumul său prin pădure. 
La Dan Piţa, fantastul şi parabolicul sint ab- 
sorbite în real, în obișnuit, eroii săi nu au vi- 
ziuni_onirice, nu înghit baionetele, nu im- 
pușcă porumbei. Ei capturează, cel mult, o 
găină, deloc metatoric, cu totul domestic și . 


lroul principal, „Puştiul“ (Claudiu Bleontz), 
lipseşte din fotografie (e în pom), 

dar privirile tuturor se îndreaptă spre el: : 
Ştefan lordache, Adriana Schiopu, Marin Moraru, 
Valentin Uritescu, Cătălina Murgea, 

Teodor Danetti, Vladimir Juravle 

şi Gheorghe Dinică 


Există filme discutabile 
şi există filme discutate. 
De dorit ar fi 


Micul grup uman care participa la exerci- 
tiul de orientare turistică din filmul Concurs 
are nu puţine păcate. E măcinat de diverse 
aversiuni reciproce, cuprinde inși gata să dea 
oricind bir cu fugiţii, să tragă chiulul ori să-și 
asigure o situație privilegiată, manifestă o jal- 
nică servilitate la adresa „șefului“, urindu-l 
totodată, n-are nici un chef să facă sport, dar 
ține să se evidențieze în ochii superiorilor şi 
să „bifeze“ ca realizată o „acţiune culturală“ 
prevăzută. 

Dar dacă acestea sint păcate mai mult sau 
mai puţin scuzabile prin mărunte egoisme 
omenești, unul rămine oribil: indiferența cri- 
minală. / 

Pe parcursul itinerariului aventuros din pā- 
dure, grupul aude o femeie țipînd după aju- 
tor. „Puștiul“ încearcă să o găsească, nu reu- 
șește, ceilalți se prefac a dori și răs- 

i tragic, apoi renunță, liniștin- 

a cu ipoteza că cineva a vrut 
să glumească pe seama lor sau au avut, put 
și simplu, toţi, o „halucinație “auditivă”, 

Curînd, într-adevăr tipetele înceteaza. 
„Puștiul” cedează presiunii grupului şi-l ur- 
mează abandonind căutarea presupusei vic- 
time. Aceasta e descoperită abia la sfirsit: 
prea tirziu; e o femeie ucisă după ce a fost 
violată. Urletul „Puștiului”“ acum, în fața cada- 
vrului, exprimă o disperată remușcare. 

Aici iese la iveală și unul din tilcurile multi- 
ple ale acestui film admirabil care poate riva- 
liza, în sfiit, cu producţiile străine de viri. 
Nimic. nu degradează mai grav o colectivitate 
umană ca nepăsarea lașă față de cineva su- 

modă Muresan, Omenescul se manifestă la 
vel, în primul rînd, prin intervenția 
solida -Societatea adevära 

pe acolo unde nu se mai trăiește „ca 0- 
dru“. i exact așa ceva s-a petrecut, | un act 

— Într-o 
. Elias Canetti a 
„consacrat o carte capital sa, „Massă și pu- 
tere“, instinctelor itei" — văzută de el ca 
forma cea mai primară a vieţii omenești în 
grup. E nivelul animalic, pe care-l cunosc și 
up și denaie 
r 


Pină descoperă roada: femeii violate, 

uștiul“ e dispus să treacă peste meschină- 
File grupului. Îl urmează cu o privire curioasă 

$ pengane cară fără sà pie rucsacul co- 


tinâr fără nume nici n-a existat. 


ca numărul filmelor discutabile 


să scadă, 


iar numărul filmelor căutate 


T 


şi 


şi discutate, de public 
de critică, 


să crească. 


După părerea criticilor care 


susțin, 


în numărul de față 


această nouă rubrică dedicată 
cinematografiei românești, 

filmul „Concurs“ de Dan Pița 

face parte din a doua categorie 


mun, execută treburile grele și primejdioase 
de ia care ceilalți se dau îndārāt, ba şi înghite 
mojiciile şi ingratitudinile cu o filozofică înțe- 
legere; rámînind sa stringa ultimul fanioa- 
nele. Dar după ce constată de visu efectul 
atroce al nepăsării grupului, acesta îi inspiră 
o scîrbă imensă. Le aruncă foștilor coechi- 
pieri fanioanele la picioare şi trece pe linga 
ei, fără măcar să-i mai privească. 

'să remarcăm că și față de dinsul, grupul e 
gata să-și arate indiferența feroce, lăsindu-l 
singur în pădure, unde urmează să aiba loc 
operaţiile artificierilor. Și acum „haita“ are 
pornirea să ignore pe cine nu face parte din 
ea. Panait găsește o justificare pără: 
tului în pădure, e primejdios să fie căutat, 
pentru că vor începe curind exploziile. lar 
pentru _liniștirea sufletelor adaugă că „Pus- 
tiul" avea bicicletă și, sigur, a și plecat. Alții 
iși marchează nepăsarea lașă și mai urit: nic! 
nu-şi amintesc — spun — să-l fi văzut vreo- 

dată. Şoferul declară indignat că are exac! 
numărul de inși cu care a venit, și nu înțelege 
pentru cine trebuie să întoarcă. 

Dar de ce „şeful“ oprește autobuzul şi o ia 
pe jos spre pădure? A intervenit oare la el ur 
licăr de răspundere morală? E de crezut, ti- 
indcă o repede, coborind, pe nevastă-sa, stri- 
gindu-i: „prefăcuto!”. A trecut, deci, în regi- 
mul vieţii autentice. Ulterior și “ceilalți îl ur- 
mează, călcînd după el, la sfirșit, cu pași fan- 
tomatici, într-un fel de ceață albicioasă, ca 
personajele osindite să rătăcească veşnic. 
alături de viața adevărată în ultima secvența 
din filmul lui Buñuel: Farmecul discret al bur- 
gheziei. 

Nu aflăm numele „Puștiului“, care evita 
mereu să și-l spună, ori de cite ori e solicitat 
la aceasta. Răspunsul pe care.i-l servește el 
fetei rebusiste se nimerește (oare întimpla- 
tor?) să fie tocmai cuvintul „grup“. Să reți- 
nem că defectele participanţilor. la concurs 
răsar mai ales în relaţiile lor de „echipa 
Cum spuneam, unii susțin în final că straniu! 
Închipuie 

„Puștiul“, pe un plan simbolic, însăși conști- 
ința prin care grupul n-ar mai „haită”, ci 
ar deveni o veritabilă colectivitate uma 
Continuă simțul răspunderii sociale să le lip- 


| sească „celorialte“ personaje și s-a trezit nu- 


mai la „şef“? Tocmai el însă l-a băgat în grup 
pe băiat cu scopul vreunui „aranjament“ du- 
bios. Poate e vorba acum doar de teamă? O 
doză de ambiguitate se păstrează și faptul ca 
unele simboluri rămin echivoce vădește ta- 
lentul și inteligența regizorului. Parabola tre- 
buie să fie perfect coerei 

„la nivelul realităților curente, dar 


deschisă intinitelor giosări bă tărim simbolic. 


_Concurs nu imită filmul | 
» cum au impresia uni 
inopinată la el, în ordinea 

raordinarului şi niculu opunindu grotes- 
cul banalului, și în ordinea simboli 
preocupări crude cotidiene, mizeriile 


Tarkovski Că 


nței zilnice, înfruntind aici, cu ponderea 


lor teribilă, metatizicul. 


Ov. S. CROMĂLNICEANU 


„ inteligibilă și | 


Spre deosebire de precedentul moment de 
virt al anului cinematografic — Înghiţitorui de 
săbii, Concurs este un fiim „eminamente ci- 
nematografic". Pe cit e de obsedat Alexa Vi- 
sarion de punerea în scenă a ideilor și moti- 


-velor sale dramatice, dispus pentru aceasta 


să sfideze cursivitățile şi deliciile expresiei fii- 
mice, făcind semn din voita teatralitate a so- 
luțiilor sale, pe atit de mult se încredințeaz:: 
Dan Piţa aparatului de filmat, sugestiei imag: 
nii însâși, cu efectele și jocurile ei inefabile, 
cu dinamica ei perpetuă, construindu-şi pro- 
pria sa dramaturgie, cu riscul de a lăsa arti- 
culaţiile laxe, presupuse sau puse în paran- 


- teze. O vrajă ne fură din primul cadru, de la 
titlurile genericului care se răstoamă în ele 


însele și se metamorfozează fluent, insesiza- 
bil, rămînind parcă aceleași și fi fiind totuși al- 
tele. Un fluid transparent, de fapt drumul ud 
de ploaie ne face să lunecâm spre un tărim 
neștiut, dincolo de ceaţă, spre acea poarta 
metalică, dantelată, deschizindu-se singura 
către un spațiu care e şi nu e un parc inacce- 
sibil, o pădure oarecare, rezervaţie naturala, 
teren sportiv, şantier în lucru, încrucișare de 
drumuri... 

Dar s-ar putea ca mai multe să fie elemen- 
tele comune sau de racord între cei doi au- 
tori, decit deosebirile. 
care-i mină și grăbește nemilos și pe unul și 
pe altul, de a spune acum ceea ce au de 
spus, de a face în fine ceea ce voiau demult 
să facă, fie și la 10 ani de la data proiectului. 
cum e acest prim lungmetraj de autor, al lui 
Dan Piţa, conceput în studenţie. În afară de 
ceea ce rezultă din acest nesat discutabil, in 
planul, realizării, un racord fundamental 
există în ecuaţia estetică a celor două filme 
Dominantă, și în Înghițitorul de săbii şi in 
Concurs, este transformarea realului, a ime- 
diatului în parabolic și fantast. Vecinătatea, 
coexistența „acestora, deloc pașnică, dimpo- 
trivă, profund neliniștitoare, atroce prin nor- 
malitatea pe care antinomiile împreunate o 
afişează, este o formulă dificilă și riscantă, in 
care o eroare de un semiton sau decalarea 
unui sfert de măsură poate „compromite totul 
Dar simbioza eur cel mai erua cu 


i imi s dat, în “înghiitonul de. săbii, 
„maistri | Michel“ trecea și el printr-o pădure, 


cu căruța sa cu coviltir, pe "un drum imotiiin); I 


Comun este nesațui | 


acuze pe vreunul, el 
'Schi 


chiar gastronomic, dar fantastic este noroiul 
în care întregul grup se afundă pină la ge- 
nunchi, ireal și absurd este efortul în care toți 
participanţii la concursul: de orientare turis- 
tică se angajează, pentru a urni din loc uria- 
şul camion plin de rivnitele zburătoare, dintre 
care numai una rămine în brațele celui mai 
realist din grup, ca un însemn, ca o decora- 
ție, la care ceilalţi, tot atit de îndreptăţiţi, 
consimt cu o tonică, tacită și foarte specifică 
generozitate. 

Nu sint deloc convins de ceea ce par să 


“susțină aproape toți comentatori, că tema 


acestui film ar fi indiferența, complice cu 
crima, de care s-ar face vinovaţi cei „nouă 
membri ai echipei participante la concurs. Cu 
excepția unuia singur (purtătorul busolei). 
toţi concurenţii sint afectaţi de strigătele de 
ajutor ale femeii din pădure, apoi toți, inclu- 
siv responsabilul cu busola. se precipită spre 
locul de unde cred a veni strigătele. Căutarea 
se prelungeşte, cu toata daruirea, dar «tn 
nou intervine dimensiunea fantastică — tipe- 
tele se aud cînd dintr-o direcție, cînd din alta, 
de pretutindeni. Asta nu numai că îi încurcă 
pe excursioniști, în dăruirea lor sterilă, dar îi 


și tace să se întrebe dacă nu sintei înșiși vic- 
timele unei farse, dacă această încercare nu 
tace cumva parte dintre probele programate 
ale concursului. Deși in timpul lor liber, ei 
sint și acum în serviciu comandat, ascultă de 
un regulament și de termenele executării 
unui scenariu primit, mai mult decit de stri- 

gatele care vin din toate părțile. De aici și 
discutiile. sofisticate, vociferările oțioase care 
ii întârzie suplimentar și fac misiunea lor sal- 
vatoare ineficienta: e sau nue pi de un 
viol? 

Nu indiferenți, ci prea participativi sint eroii 
noștri. Verbalitatea lor'continuă, disputele, ri- 
valitățile, invidiile, ciocnirile, concursul în- 
suși, la care au mai participat și în care vor 
recidiva, toate sint construite pe acest exces, 
care își are reversul lui. Căci versatilitatea 
este legea fiecăruia și a tuturor, din instinct 
de conservare — de unde și consensul la 
care ajung mai de fiecare dată, destul de re- 
pede sau la care renunță din mers, indiferent 
de cauza în discuție și oricite trepte ale paro- 
xismului ar fi urcat. 


Personajele sint însă departe de a fi PEF 
forme sau de a proceda mecanic, fiecare este 
participativ în felul său, în grade diferite şi cu 
un firesc nedezminţit. Nici Puștiul (Claudiu 
Bleontz), intrus fără voie în echipă, nu face 


„excepție de la această ecuație, şi el e malea- 
bil, se lasă cooptat de către necunoscuţi, are 


naivitatea să intre pentru ei în mlaștina în 
care riscă să se înece și să și cadă pedepsi- 
tor un-arbore uscat peste el. El este partici- 
pativ, pentru că e sincer convins că trebuie 


“să fie, cum îi și spune lui Mitică (Gheorghe 


Dinică), î în virtutea unei solidarități dezintere- 

sate în căutarea unei minime și nevino- 
vate plăceri. Dar mai ales participarea sa e 
totdeauna cu titlu individual și în contratimp 


cu ceilalţi — fie ultimul, fie primul. El pleacă 


singur înainte, spre locul de unde crede că 
vin strigătele femeii și rămine ultimul în pă- 


dure, ca să stringă fanioanele. El descoperă 
„cadavrul victimei, lui îi aparține strigătul de 


remușcare gi osak. din final. Cu o ex- 
presie incoloră fig jură, mereu aceiași, 
sceptic față de cei Pain | jur, deşi ferindu-se să 
singurul care îi oferă 
Laviniei (Adri îi 


la locul € crimei, care n 


: tuturor. 


ind automob 
ei fre 


T | ] 
| | 
] 
| 
| 
| 
j 
d | 
N | | 
|| | 
| | i 
i | 
| 
| i 
| | 
| 
| 
} 
b 
| | | 
| 
| 
| 
| 
| 
| | 
| 
| 
| | 
atima drogurilor | | 
e piața ame | | 
| 
d 
g 
B 
E 
- | | 
La f 
i TA pe 3 el e If à 
| | traficul cu praful | 
ij é Ii j 
| e E 
] n doal | | 
“Aj ihiao ia a F 
E | subiect de scenar || 
E 
Po E 
i} i 
| ] | | 
y a | | | 
B ij | 
| | 
i 
| 
| 
f | 
d] | | 
. t 0 a | i 
i sului | | 
| ir | 3 ij | 
Victimele tragice, de ieri şi de azi, 
ale toxicomaniei t 
| 
| 
âu vo j 
u volum i 
Kenneth A 
| cazuri, « | E A 
uri, 
Richard Pryor, socotit cel mai pop- 
H ular comic american de culoare, a 
ănat cs rin i E ir e 
Visul spulberat al unui „superstar | apat ca prin minune (arsu 1 de 
al profitului | gradul trei) dintr-o explozie provo- 


cată în timp ce prepara un amestec 
de narcotice 


le 100 | 


Publicul 
coautorul nostru 


De întrebarea „care este actorul (sau regizorul) dv. preferat“ nu se date] 


miră nici un spectator. Inversind, 


pentru o dată, termenii, am întrebat 32 de 


actori (și—simbolic— 4 regizori) „care este spectatorul dv. preferat?“ (pen- 
tru că, să nu uităm, există nu numai publicul în generali, dar și spectatorul în 


special). Așadar, ce figuri anume, ce gesturi anunte, ce cuvinte anume, ce 
pg ati Re reţine el, artistul, de acolo, din centrul atenției, din vijelia 
aplauze?... 
Ancheta de față s-a vrut — cum se spune „cu ocazia sărbătorilor de 


iamă“ — o antologie a simpatiei. 


Spectatorul meu 
Este alter-ego-ul meu 
infidel, 
Căruia la fiecare întilnire 
caut să-i smulg 
oricum, 
Jurăminte de statornică-nțelegere 
şi dragoste... 
Şi-apoi îl port în mine 
minţindu-mă, 
Că mă-nţelege și mă iubește 
Ca să mai pot spera... 
Şi mai ales să uit + 
Ce-mi spune mereu la despărțire 
„+0, bătrîne capcangiu 
Ce pui mereu capcane moi, 
la drumul mare, 
In_propria ta capcană... 
„Salut! + 
Mircea ALBULESCU 


e 


O fetiță de 12—13 ani mi-a dăruit un caiet 
dictando, în care a lipit toate pozele mele 
apărute în reviste; de unele nici nu știam că 
există! La fiecare pagină, fetița mi-a desenat, 
cu creioane colorate, trandafirași și alte flori, 
iar colegii și colegele de clasă mi-au scris, 
fiecare, cîteva rînduri. 


3 


De la un timp, tot mai rar spun „e prima 
oară cînd trăiesc așa ceva“. Și e normal să fie 
așa, pentru că viața a adunat tot felul de ìn- 
timplări, le-a așezat în memorie, mai ales în 
memoria sufletului. În vara aceasta însă, am 
trăit nişte momente care s-au petrecut pentru 
prima oară, de unde vine poate și vorba: 
omul cit trăiește învață. Pardina, sat de Deltă, 
pe brațul Chilia. Teatrul Mic, o parte din 
trupă, în turneu cu un spectacol de poezie și 
muzică. Deci, pentru prima oară Pardina găz- 
duia un teatru de profesioniști. Dar unde să-l 
găzduiască, în ce sală? În sala verde a unei 
pajiști, înconjurată de gherghine şi regina 
nopții. Cine sau ce să ne lumineze? Luna și 
stelele. Puteau fi atitea scaune pentru toți cei 
'strnşi să le vadă? Nu. Și atunci se stătea di- 
rect pe iarbă. lar noi, artișii, stăteam cam la 
un metru mai sus de ei, pe o remorcă de ca- 
mion, îmbrăcată toată în stuf, care la bătaia 
vîntului continua să-și cinte melodia bălții. 
Sigur că nu pentru prima oară rosteam ver- 
suri ale marilor noștri poeți, dar pentru prima 
oară le-am rostit așa. S-a terminat întîlnirea 
noastră. Mergind spre vasul care ne găzduia, 
înconjurați de oameni care ne conduceau, o 
femeie în vîrstă, dar nu girbovită, cu ochii de 
un albastru precis luat din cerul Deltei, m-a 
oprit cu. un gest tandru, și mi-a spus 
„Doamna artistă, a fost mai frumos ca la in- 
viere!'... Asemenea cuvinte pot fi auzite de 
mai multe ori în viață? Nu, o singură dată, și 


Marga BARBU 


„mă îngrozesc cînd mă gîndesc că ar fi putut 
trecafiviața fără să le aud. 


Leopoldina BĂLĂNUȚĂ 


Eram pe scenă, la Galaţi, acum vreo 20 de 
ani și, așa cum îmi cerea rolul, eram o fiară. 
Tocmai îmi băteam partenerul, cînd, deodată, 
un spectator din rindul întîi a ţișnit în pi 
cioare strigind:/„Lasă-l, mă, în pace, ce-ai cu 
el?!'. După spectacol l-am cunoscut, îi 
chema Oprea, era muncitor la Combinatul si- 
derurgic din Galaţi. Mi-a zis: „Te rog să mă 
ierţi, dar erai așa de rău, așa de rău, că n-am 
mai putut rezista și a trebuit să ţi-o spun pe 
loc!“. De atunci m-am împrietenit cu acest 
spectator cu suflet mare. 


Ştefan BĂNICĂ. 


sei 


Ce hobby aveți?, am fost întrebat de curind 
ia tv. Ce să răspund? Pe mine mă pasioneaza 
istoria, dar istoria nu-i un hobby, e o patima 
Așa că am răspuns: colecţionez pipe. A doua 
zi, primesc un telefon la teatru: sint o mare 
admiratoare a dumneavoastră, am auzit că 
colecţionaţi pipe. (Eu aproape uitasem). Sā 
știți că vă las la poartă o pipă Ritter, foarte 
veche, o am de la mama, mama o are de la 
bunica“... 

Acum m-am lăsat de fumat (am o cardio- 
patie ischemică) și folosesc această pipă. 4 


pipe pe zi... 


Am cunoscut un spectator a cărui mărturi- 
sire m-a cutremurat, la gindul obligațiilor pe 
care le avem prin arta noastră. Eram la Hune- 
doara, la o întilnire cu cineamatorii cînd a ve- 
nit la mine un tînăr cineamator din Cluj, care 
mi-a povestit cum, cu ani în urmă, după ce a 
vazut filmul meu Dimineţile unui băiat cu- 
minte, a hotărît să renunțe la facultate și a 
plecat pe un șantier! Așa i s-a parut lui 
atunci, că-l îndeamnă filmul. Speriat, am ir 
cercat să-i explic tinărului că filmul spunea 
„poți să rămii pe loc chiar dacă pleci 
într-una“, că era vorba deci de nevoia de au- 
todepășire, ca ideal intim, și nu de integrarea 
forțată într-un anumit mediu... Tînărul m-a li- 
niștit, spunîndu-mi că, după un an, s-a reîn- 
tors la Politehnică, pe care a și terminat-o 
Dar că acel an a fost cel mai important din 
viața lui. Un an în care a parcurs, și el, dru- 
mul înțelegerii, ca eroul din film, spre auto 
cunoaștere și creaţie... Spectatorul acesta, 
cate mi-a devenit, pe loc, foarte apropiat și 
drag, mi s-a părut atunci spectatorul ideal 


Jon BESOIU 


Andrei BLAIER 


$ E 


Sint așa de mulți! De la copii pină la aca- 
demicieni! Am fost acum la coafor și s-a få- 
cut coadă în jurul meu! Dar m-a impresionat 
de curînd, la o. premieră de film, o specta- 
toare mai în virstă (am aflat apoi că e învăță- 
toare pensionară). A venit la mine și mi-a 
spus: „Deși dumneavoastră aveți doar două 
cuvinte în filmul ăsta, eu am venit pentru 
dumneavoastră“! 


Tamara BUCIUCEANU 


z 


+ 


Spectatorul meu preferat, acum, este cel 
care mă urăște în Lumini şi umbre. Profit de 
ocazie ca să răspund miilor de întrebări privi- 
toare la sfîrşitul lui Baniciu: va fi mutat disci- 
plinar în... Dallas! 


lon CARAMITRU 


k 


„Cel mai bun spectator pe care mi-l pot eu 
imagina e Gheorghe Dinică. Nu ştiu dacă Di- 
nică 'm-a văzut vreodată jucînd. Nu cred. Dar 
în mintea mea și în sufletul meu,el este șpec- 


tatorul meu preferat. 


George CONSTANTIN 


Ro 


Oameni atît de diferiți, reacționînd, la un 


moment dat, ca o singură ființă — Publicul... . 


1, Un spectator de o mare forţă intelectuală 


į și de o mare sensibilitate îl roagă într-o sẹri- 


Există și spectatori 


O miniantologie a simpatiei, 
a solidarităţii dintre 
artist şi publicul lui 


soare pe criticul Valentin Silvestru să-mi 
transmită aprecierile lui pentru „dragostea ar- 
tistică şi lucidă faţă de Lear, în care sălășlu- 
ieşte spiritul celui mai mare poet şi drama- 
turg al lumii“. Se referea la spectacolul „Mi- 
netti“ transmis la televiziune. Îi mulțumesc. 

2. O spectatoare din Timișoara m-a rugat 
să apar măcar 10 minute în programul artistic 
al unui prestigios restaurant din frumosul 
oraș de Bega. Îi mulțumesc. 

3. După cum știți, în spectacolul „interviu“, 
mă lupt cu prezența magnifică a marilor mele 
colege: Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, 
Mariana Mihuţ, Ica Matache. Și s-a găsit un 
spectator anonim care, sesizind marea difi- 
cultate în care mă aflam și într-un superb 
efort de solidaritate masculină, a strigat, 
peste toate aplauzele: „Bravo... bărbatul!“ 

4. Un spectator m-a îmtimpinat o dată cu 
un aer fericit și a început să mă felicite câl- 
duros pentru premiul pe care eu l-aș fi primit 
la Viena. În citeva secunde mi-am dat seama 
că e vorba de premiul Herder, dar că nue 
vorba de mine, ci de... Nichita Stănescu. Și 
pentru că știu (de la el) că şi Nichita este ci- 
teodată victima acestei confuzii, să-mi vea 
voie să-i spun că, în ambele cazuri, tot eu 
sint cel flatat. 


Octavian COTESCU 


wo 


Imi vine destul de des în minte figura ynui 
ținăr tehnician la uzinele Vulcan. Şi eù pe 
vremuri, am fost mecanic la Vulcan... A venit 
la mine şi mi-a spus că ei e pasionat de tea- 
tru. L-am întrebat de ce de teatru și nu de 
film sau TV? Şi mi-a spus că teatrul i se pare, 
faţă de film şi TV, ca un fruct proaspăt față 
de o conservă... 


Gheorghe COZORICI 


2% 


Mergeam într-o zi pe stradă, vară, Cluj, 
eram supărat, mașina îmi era stricată, nu era 
bere la „Zimbrul“ și, deodată, cineva m-a 
apucat de nas. M-am uitat în jur și, într-un 
tirziu, am observat că cel ce mă apucase de 
nas era un copil. Mi-a spus: „Eu sînt Dănuț 
din Cluj. Te-am văzut la film și să vii la ma- 
gazin să-ți dea mama o piine caldă“. Ne-am 
dus, am primit piinea, era într-adevăr o piine 
galdā, vestita piine de Cluj. Am dat noroc și 
m-a rugat să mă uit la el din filme. 


Mircea DIACONU 


Nu vom putea niciodată verifica (noi pentru 
noi) cît timp și pentru cît timp vom rămîne în 
memoria spectatorilor. Primim însă, în anu- 
mite momente, mai mult sau mai puţin fes- 
tive, mai dese sau mai puţin dese, mai perso- 
nale sau mai de grup, dovezile lor, ale spec- 
tatorilor, că ne ştiu, că ne iubesc, că le sin- 
tem necesari. Nu există pentru noi răsplată 
mai întreagă. Și gesturile lor de aplauze, sau 
de flori, sau de scrisori, și încintarea de pe 
fețele lor, sînt hrana noastră, recunoașterea 
valorii şi a muncii noastre. Îmi vine în minte o 
seară cînd o spectatoare m-a așteptat la ieși- 
rea din teatru și mi-a spus că îmi mulțumește 
pentru ceea ce-i dădusem eu de pe scenă și 
că simte nevoia să facă ceva pentru mine 
l-am spus că gestul ei de a mă aștepta este 
suficient, că tot ce mi-a spus m-a bucurat şi 
că îi mulțumesc. „Dar vreau să-ţi fac ceva, 
să-ţi dau ceva“, mi-a spus. „Ce ţi-ai dori?“ — 


„Un brad! Miine ar trebui să-l împodobesc și _ 


nu-l am. Dacă l-aș fi avut, te-aș fi rugat să 
mă ajuţi să-l împodobesc“. A doua zi, cineva 
mă căuta la poartă. Era o fată foarte fru- 
moasă, brunetă, foarte tînără, si 


„brad adevărat! Mai mare decit era bradul vi- 


tatoarea, 
mea din ajun, care acum ținea în braţe uri | 


sat de mine, mai mare, poate, decit crezusem 
eu că pot să-l-„fac“ cu un spectacol! 


Carmen GALIN 


M-am urcat în troleibuzul 82, scotocin- 
du-mă după bilet. Un pasager mi-a luat-o 
înainte şi mi-a oferit un bilet, numindu-l pre- 
miul de simpatie. Pasagerul era de statură 
mijlocie, avea ochi mari, căprui și un zîmbet 
larg. i-am mulţumit și i-am declarat că e cel 
mai mare premiu pe care l-am primit! 


lon POPESCU GOPO 


să 


Spectatorul meu preferat? 

Odată a venit o scrisoare ia studioul Buftea 
în care întrebarea era dacă eu sint actor de 
meserie sau mecanic de locomotivă. 

Cînd am jucat un cioban, CAP-ul din Hir- 
şova s-a oferit să mă angajeze la stîna locală, 
ne-am tocmit, și au vrut să-mi dea și un 
aconto, ca să nu mă piardă. 

Cînd am jucat un președinte de CAP, am 
fost cerut în căsătorie de o țărancă din Mara- 
mureș. 

Cind am jucat un deţinut, într-o pauză de 
filmare, pe cînd şedeam în haine vărgate la 
marginea drumului, cu lanţuri la picioare și 
cu gardianul lîngă mine, a trecut o căruță în 
goană și mi-au fost aruncate două pachete 
de ţigări. 

Zilele trecute o fetiță cu mămica de mină 
m-a oprit pe stradă şi m-a întrebat: „Buni-, 
cule, unde e Lizuca?' 

Stam într-o zi în stația de troleibuz. A tre- 
cut un căruțaș cu lemne şi din mers mi-a stri- 
gat: „Să trăieşti, nene Moroiule! 

Nu demult, în satul meu natal, un bătrîn de 
92 de ani şedea pe banca din fața porții lui. 
Cînd am trecut s-a ridicat în picioare și a zis: 
„Săru'mîna, să trăieşti, domnule actor!“ M-am 
oprit, și, cu lacrimi în ochi, i-am sărutat, eu, 
mina. 

Tuturor acestor oameni, cu flori în suflet și 
în priviri, la sfîrşit de an 1982, le urez la mulți 


“8 


_În 1965 jucam pe scena Naţionalului, în 
„inşirte_mărgărite“. Eram Sorina, îl iubeam 
pe Făt-Frumos, care nu mă iubea pentru că o 
iubea pe lleana Cosinzeana... Sufeream şi-i 
spuneam suspinind, trintită pe podeaua sce 
nei, lui Făt-Frumos, cae era Piersic. „Dragul 
'meu, nu sint frumoasă ..părul meu e negru 
smoala”... Şi atunci, în liniştea sălii, s-a auzit 
un- glas de copil tare, limpede, rugâtor: 
„Mamă, de ce n-o iubește?“ Sala a ris, Florin 
de pe scenă a rs, spectacolul s-a întrerupt 
citeva secunde. Aș vrea să știu azi, după 17 
ani, cine este acest spectator al meu și ce 
face acum. Parcă aud: „Mamă, de ce n-o iu- 
beşte?“ 


Ernest MAFTEI 


Adela MĂRCULESCU 


3$ 


O cheamă Monica Pop, e din Satu Mare, 
are 21 de ani, e studentă, sînt şase frați, tatăl 
oșan, mama maramureșancă. Un trup inert, 
descoperit de mine în apa mării, vara trecută 
la Costinești. Semnul de revenire lâ viață a 
fost exclamația: „Actorul!“... E o senzație de- 
osebită să știi că ai un spectator pe care l-ai 


„salvat de la înec! 


Ovidiu lullu MOLDOVAN 


preferaţ 


Ep a DE 


mpa opt 


Un spectator în jur de 50 de ani a venit la 
mine, înainte de premiera filmului Întoarcerea 
lui Vodă Lăpușneanu și mi-a spus că a venit 
tocmai din Petroșani la București, special 
pentru premieră, vrnd să vadă (şi să audă) 
filmul în cele mai bune condiţii, și nu într-o 
sală de proiecţie care să-i altereze impresi- 
ile... De la Petroșani, special pentru Lăpuş- 


neanu! 


Spectatorul meu preterat sînt milioanele de 
spectatori! 


George MOTOI 


Sergiu NICOLAESCU 


se 


Acum aproape un an, la radio, într-o emi- 
siune de actualități, „X... vă recomandă”, care 
se difuza în primele ore ale dimineţii — reco- 
mandam, evident, cîteva spectacole ale tea- 
trului Bulandra, o expoziție și trei cărti noi, 
pe care le văzusem pe masa unei prietene. Le 
văzusem, le răstoisem, le rivnisem și le-am 
dorit altora mai norocoși, poate, decit mine, 
să le aibă și să le citească. 

La mai puțin de o săptămină, am primit la 
teatru un pachet din nordul ţării. ntinea 
cele trei cărți. Expeditorul, un spectator ne- 
cunoscut: Liviu Corneanu. Peste cîteva luni 
cind s-a mutat în alt oraș (la Timișoara). mi-a 
scris noua sa adresă cu rugamintea de a-i 
scrie ori de cite ori doresc să am o carte pe 
care nu o mai pot gasi in Bucureşti 

li mulţumesc acestui spectator pentru aten- 
ţia sa, inspirată de dragostea pentru cărţi. Şi 
mă gindesc deseori ce nevoie are viața noas- 
tră de a se sprijini pe asemenea coloane de 
dragoste. 

O admiraţie amestecată cu invidie: oare 
mie mi-ar fi trecut prin minte să fac un ase- 
menea gest? 


Irina PETRESCU 


e 


Spectatorul meu preferat e spectatorul 
obișnuit, fără idei preconcepute și fără pre- 
tenții de specialist. 


Emanoil PETRUȚ 


Li 


Spectatorul meu preferat îmi ştie toate ro- 
lurile mai bine decit mine. Îmi vede fiecare 
film de zeci de ori. Îşi invită, pe rînd, priete- 
nii şi, în timpul proiecției, le explică: aici Flo- 
rin era răcit, aici Florin a căzut de pe cal, aici 
Florin a vrut să facă așa, aici Florin era grăbit 
pentru că..., aici Florin a vrut să spună că. 

Spectatorul meu preferat e tata. 


Florin PIERSIC 


Nu am în minte nici un spectator, pentru 
mine există numai publicul. În rest, sint sin- 
gurul meu judecător, sint singurul meu susţi- 
nător moral, sînt singurul meu scutundător în 
butoiul cu melancolie, sint singurul meu re- 
dresor, sint singurul meu spectator. Și nu 
cred că sint trufașă. 


Margareta POGONAT 


se 


Cèl mai important lucru pentru un actor 
este, cred, senzația că ceea ce face nu e inu- 
til. Pentru mine e o mare fericire posibilitatea 
de a le dărui oamenilor bucurie, ca o mare și 
jocori Bă optimistă ce sint, crezind, şi eu, 
că cel mai senzațional lucru este să-l poți 
face pe om să zimbească... Vizitam pe cineva 
la apnar, şi nu pot să uit cum mă opreau bol- 
navii pe coridoare, bucuria din ochii lor. O 
femeie mi-a spus zimbind, cu ochii în lacrimi: 
„Cina vă văd, mă ajuaţi să uit de toate re- 
e 


Stela POPESCU 


Mi l-am închipuit întotdeauna înconjurat de 
cărţi, despre care scria cu emoție și cordiali- 
tate. Am încercat uneori să mi-l imaginez 
cum și-a învins suferințele pe patul de spital, 
convertindu-și zbuciumul în versuri pline de 
împăcare, dar, mai ales, ori de cite ori m-am 
gindit la el l-am descoperit în ambianța bi- 
bliotecii, unde cerceta cu migală manuscri- 
sele lui Eminescu încercînd să ne ofere opera 
marelui poet în înfățișarea ei exactă. Nu l-am 
întilnit niciodată. ÎI știu numai din fotografiile 
în care poartă ochelari cu dioptrii fabuloase. 
Parcă ar fi un emisar de pe un alt tărîm, venit 
să ne observe cu ajutorul unor gigantice 
lupe. Efortul de a descifra acele pagini sacre 
pentru literatura română l-a plătit cu lumina 
ochilor. Cineva s-a jertfit pe sine pentru ca 
un altul să strălucească și mai mult. De 
aceea n-aș fi crezut niciodată că ochii care 
au ostenit parcurgind caietele eminesciene ar 
mai putea scruta și altceva decit filele tomuri- 
lor. De pildă, nu mi l-aș fi închipuit nicide- 
cum într-o sală de cinema, urmărind pe 


I1? Există! 


"în sinea mea și mă: gindesc să scriu o carte 
pe tema asta. 


Dem RĂDULESCU 


să 


În '69, la Lausanne, cu ocazia meciului de 
fotbal România—Elveţia, cîştigat de noi prin 
autogolul lui Michaud (o, tempora!), și cind 
Rică Tamango în minutul doi a ieșit în afara 
careului, apârind un gol gata făcut, trecind 
eu, a doua zi dimineaţă, pe Rue des Alices, 
aud: „Toi, Mamoulos!”, îi spunea un puşti ce- 
luilait, care îl imbrincise. Copiii din Elveţia 
văzuseră la TV serialul Haiducii, imi reținu- 
seră personajul — răul, bestia, monstrul — și 
se jucau „de-a Mamulos"... 


Colea RĂUTU 


în avanpremieră: Sfirșitul nopţii 


Ca în orice 
priu-zisă nu e d 

Un film de actualitate în regia 
rian iordache) fiind selecționat 
CC.E.S. şi Asociaţia cinea 

În distribuţie işiîn fotografie) 


ecran apariţiile fulgurante ale personajelor. 
De aceea nu mică mi-a fost mirarea și nu pu- 
țină bucuria cînd am aflat într-o bună zi că 
notase în jurnalul său: 1—15 ianuarie 1961: 
„Darcite în mahala (...). Silvia Popovici o 
mare artistă. Arta Florescu (plus megafonul) 
o mare cintăreață. Sudajul vocilor minunat 
(...)”. Am primit de-a lungul carierei mele nu- 
meroase scrisori de prețuire, am fost aplau- 
dată, am primit flori, mi-au fost adresate de 
câtre cunoscuți sau de către necunoscuţi nu- 
meroase cuvinte de apreciere, dar parcă ni- 
ciodată inima nu mi-a bătut mai puternic de- 
cit atunci cînd am citit aceste rînduri din jur- 
nalu! lui Perpessicius. 


$ 


Silvia POPOVICI 


ui 


la concursul 


Mircea Diaconu și lon Vilcu. 


Eram într-o comună de lingă Arad, urma sà 


mă întilnesc cu spectatorii la căminul cultu- 
ral. Și deodată văd că vine la mine, cu un aer 
euforic și uluit, un ins între două virste, di- 
rectorul casei de cultură, şi-mi zice: „La noi a 
fost şi unu' cu i da' nici la ăla nu s-a 
adunat atita lume!" Îmi vine destul de des în 
minte figura acelui spectator, îi văd ochii, rid 


fapt artistic, „ancheta” pro- 


eroiu, scenariul (autor: Ma- 
de scenarii organizat de 


Mircea 


Nu vreau să-mi cunosc personal spectato- 
rii. Îmi place spectatorul care stă cuminte în 
stal, te urmărește atent, și nu te întrerupe cu 
aplauze spontane care te scot din stare. Eu 
nu joc pentru aplauze la scenă deschisă. 


Victor REBENGIUC 


Ra 


Jucam „Și eu am fost în Arcadia“. Imediat 
după spectacol am urcat în cabina de sonori- 
zare să beau un pahar cu apă. Am găsit 
acolo un muncitor instalator venit să repare 
niște țevi, și care cu această ocazie văzuse 
tot spectacolul. S-a uitat la mine și mi-a zis: 
„De acu'-nainte nu mă mai tem de cancer...“ 


Alexandru REPAN 


$ 


Pe cind la „Patria“ rula Astă seară dánsăm 
in familie, un spectator care voia neapărat să 
vadă filmul și se ingheata şi el la coadă, a 

„tost impins de mulţime şi, cum-necum, ain- 


https://biblioteca-digitala.ro 


: Publicul 
judecătorul nostru 


trat, practic, prin sticlă, în vitrină. A spart vi- 
trina! lată-mi spectatorul preferat! 


Geo SAIZESCU 


Sint poate vinovată, mi-e greu s-o recu- 
nosc, dar nu am întilnit incă Spectatorul pre- 
ferat. Dar știu cum îl vreau: să tie inebraniabil 
şi un pic coroziv — să aibă ceva jucâuș in 
privire — să fi scris măcar o poezie — sa-l fi 
citit pe Saltikov-Scedrin — să nu uite de 
unde a venit — să fie integrat — să nu-l lase 


rece protocronismul — să aibă încredere îr?» 


viitor — să audă tot. 


e 


Era un domn foarte distins, se numea lon 
Dumitrescu. Cînd l-am cunoscut eu, avea în 
jur de 90 de ani. Fusese prieten cu Leonard... 
Adora teatrul și actorii. Vedea de zeci de ori 
fiecare spectacol în care jucam și îmi aducea 
întotdeauna cite un bucheţei de flori, pe care 
îl așeza de la începutul spectacolului la mar- 
ginea scenei, într-un colț. Vedeam buchețelui 
— ştiam că e în sală. Cind nu l-am văzut 
două luni mi-am dat seama că s-a întîmplat 
ceva. M-am interesat și, într-adevăr, murise. 
Ce spectator extraordinar! Îi simt lipsa. 


Carmen STĂNESCU 


te 


Într-o vară, într-o noapte, am fost chemat 
de urgenţă la o filmare la Constanța. Ajung la 
Constanţa, a doua zi. În gară nu mă aștepta 
nimeni. Stau o jumătate sA oră, nimeni. Dau 
telefoane, caut echipa, în fine o descopăr, ca 
sa aflu că lucrurile se încurcaseră (!) şi că ve- 
nisem degeaba, nu mai urma să filmez nimic, 
n-aveam decit să mă întorc la București. Ei, 
și va daţi seama în ce stare, am intrat într-un 
magazin de lingă gară. La ieșire, mă aștep- 
tau, alături, un bătrîn și o bătrinică, cu o pa- 
porniţă lingă ei. Mi-au întins trei trandafiri, 
spunindu-mi că mergeau într-o vizită, dar 


Valeria SECIU 


„Vi-i dăm dumneavoastră, pentru că vă cu- ` 


noaștem demult...“. Nu pot să-i uit. Singura 
rascumpărare... 


Silviu STĂNCULESCU 


e 


Un inginer din Craiova, nu l-am văzut ni- 
clodată, dar mi-a scris o scrisoare în care îmi 
povestește cum interpretarea mea din „Po- 
veste din Irkutsk“ (pe scena craioveană), l-a 
convins să se împace cu femeia pe care o 
pârasise... Dintre toți s torii mei, îl iu- 
besc cel mai mult. M-a liniștit în privința utili- 
taţii meseriei mele. 


Rodica TAPALAGĂ 


e 


Eram de curînd la o filmare. Aveam de ju- 
cat o scenă, toată plins, agitaţie, nebunie. Am 
tras, am terminat şi ne-am urcat toți în auto- 
buz, să plecăm. Băieţelul cuiva din echipă, 
un puști de vreo 5 ani, care urmărise filma- 
rea, a venit lingă mine, plingind, m-a îmbrăți- 
şat și mi-a spus: „Eu stau lingă Tora!“ 


Tora VASILESCU 


“e 


După peste 25 de roluri în film și peste 50 
în teatru, într-o zi m-am întilnit pe strada mea 
cu_doi cetățeni: un bărbat și o femeie. 

= Fii Dorel Vişan? 

u: Da. 


Ea: Artistul? 
Eu: Da. 


El: Am vrea să vă spunem ceva 

Eu: Vă ascult cu interes. 

El. Avem o mare admiraţie pentru talentul 
dumneavoastră. 

Eu. Mulţumesc. Ce anume v-a plăcut mai 
mult? 
„Ea: Nu v-am văzut nici în teatru, nici în 
film, dar vă urmărim de la balconul nostru 
cum săpaţi în grădină. 


Dorel VIȘAN 


Pagini realizate F; 
de Eugenia VODĂ 


15 


1 


Cannes’82 


O nouă viziune 
despre inteligența 
altor galaxii 


Extratereștrii ne iubesc 


Un nou timbru, o nouă viziune despre fil- 
mul științifico-tantastic, a adus Spielberg, au- 
torul faimoaselor Fălci, în ultimul său film 
E.T. — The Extraterrestrial. Este vorba de un 
fiim care, într-un timp relativ scurt,a bătut 
toate recordurile de afiuență, inclusiv recor- 
dul înregistrat de Pe aripile vintului. Festiva- 
lul de la Cannes l-a prezentat în gala de in- 
chidere, ca desert. 

Cine este Extraterestrul? Extraterestrul e o 
creatură dintr-o galaxie aflată la o distantă de 
3 milioane ani lumină, o creatură care 
s-a pierdut de racheta sa şi iat-o paârasită, 
singură, înspăimintată pe un cimp califor- 
nian, iar apoi într-o casă. Înaltă de-o 
șchioapă, cu ochii holbaţi, cu urechile cla- 
păuge, cheală, cu pielea numai pliseuri, vie- 
tatea n-aş zice că e înspăimintătoare. E insă 
din cale afară de uriţică. Uriţică din punctul 
de vedere al criteriilor noastre terestre. Copii: 
fară prejudecăţi, cu cit sint mai fragezi cu atit 
sint mai puțini speriați. Speriați, dar șireți Fi 
știu că, dacă vor dezvălui secretul mame: 
ceva se va intimpla și de aceea tac, și în 
mare complicitate — inclusiv în complicitatea 
ciinelui — fac tot ce pot sã- pitească pe ex 


0 ecranizare 
eveniment 


În orice capodoperă 


Ce înseamnă, din punct 
de vedere cinematografic, 
anul 1982? 

„Milioane de s tori, 
mii de filme (peste 4000), 
zeci de festivaluri, sute 
premii, zeci de evenimene 
(mai mari sau mai mici, 
incontestabile sau contro- 
versate, ale momentului 
sau ale istoriei filmului)... 
lată doar cinci eveni- 
mente, din zecile posibile: 


traterestru, să nu afle mama, să nu afie ora 
sul care, oricum, e în alertă. 

Spre deosebire de multe alte filme în care 
lumea extraterestră era înfățișată ca o hoardă 
agresivă dornică să ne nimicească planeta și 
specia, acest film vede în extraterestru o vie- 
fate fragilă corporal, e-adevărat, dar extrem 
de dotată intelectual. Hiperinteligența nu 
poate fi niciodată violentă și dist toare. 
Nişte ființe ginditoare care au izbutit să cap- 
teze energia galaxiilor lor — spun în subtext 
autorii — nu pot să dorească pulverizarea 
vieţii. Asemenea ginduri nu se pot naște decit 
in creiere barbare, care imaginează universul 
după tipare barbare. 

În locul complicatelor mașinării puse în 
mișcare de Lucas în Războiul stelelor, Spiel- 
berg aduce un sentiment pur: prietenia dintre 
un băiețel, un actor de 11 ani, Henry Tho- 
mas, căruia i se prezice o carieră de star mă- 
rimea intii, şi un extraterestru, un gadget 
creat de faimosul Carol Rambaldi. marele 
specialist în animale fabuloase, Rambaldi 
a muncit, se spune, 5000 de ore ca så aaucă 
pe lume pe E.T. Autorii nu se arată 
dispuși sa dezvaluie secretele de fabricare și 
de funcționare a acestei păpuși cu mers de 
pinguin și voce răgușită. „Ochii lui E.T. sînt, 
spun autorii, inspirați de privirile a doi celebri 
mpertereştri, Einstein și Hemingway“. Miinile 
lui E.T. au fost puse sub tutela mimului Roth 
Respirația e dirijată de o rețea de tuburi le- 
gate între ele cu saci de plastic etc. etc. Ade- 
vărul e că, odată trecut primul șoc, aschimo- 
dia începe să nu mai displacă, ba sfirșește 
chiar prin a provoca o mare simpatie, simpa- 
ție de care negustorii nu puteau să nu pro- 
fite, şi deci să nu azvirie pe piaţă milioane și 
milioane și milioane de jucării, care-l înfaţi- 
şează pe E.T. Nici succesul filmului nu ră- 
mine neexploatat. Partea a doua se și pro- 
mite, dar spre regretul admiratorilor lui E.T. 
se promite de-abia pentru 1985, în anul ce-o 
să vină, autorul, Spielberg, fiind preocupat să 
realizeze partea a li-a a Aventurierilor de pe 
arca pierdută, ait bubuitor succes. 

Nu numai specialiștilor, nu numai cinefililor 
ratinaţi. ci și spectatorului, ca să zic aşa, nor- 
mai, filmul E.T. i se pare o producţie perfect 
naivă. Tocmai pe această naivitate a contat și 
autorul. Într-o lume sofisticată, încilcită, su- 
pertehnicizată, Spielberg a vrut să aducă o 
naivitate „uluitoare“ și iată,a adus-o. Pămin- 
tul și cosmosul nu au sens decit în perspec- 
tiva ideii de prietenie, de sentiment. Asta vrea 
să spună Spielberg ṣi o spune. Marea scena 
a filmului este finalul. După ce trece prin 
multe și dramatice peripeții, E.T. izbutește, în 
sfirşit, să intre în legătură cu extratereștrii lui. 
Aceștia îi trimit o navă spaţială. E.T. trebuie 
să plece în spaţiul cosmic. Prietenii trebuie 
să se despartă. Vino! spune E.T. băiețelului. 
Rămii! spune băieţelul lui E.T. Dar nici băie- 
telul nu poate să plece și nici E.T. nu poate 
să rămina. Prietenii se despart, nava pornește 
spre galaxia ei, iar spectatorul pornește spre 
ieşire ştergindu-și lacrima, fiindcă nicicind o 
poveste cosmică nu a fost atit de duios pă- 
minteană. 


Ecaterina OPROIU 


Văzind Oblomov 


În Oblomov orice atitudine e sortită 


eșecului. Angajarea în viaţă sfirşește în de- 
suetudine, renunţarea detinitivă e banală și 


ridicolă. 
Nimic, peste tot, nimic. lată de unde în- 


cepe Nikita Mihalkov „citirea“ romanului lui 


Goncearov. Un început derutant, încărcat de 
nenumărate înţelesuri, de multe ori contra- 
dictorii așa cum numai arta adevărată poate 
propune. Opţiunea regizorului pentru opera 
clasică, pentru epocă, se justifică prin fermi- 
tatea viziunii. El are nevoie de o societate și 
de indivizii ei, de un mediu și un timp a căror 
criză a fost definitiv recunoscută. Și asta 
pentru a nu duce false bătălii... Actualitatea 
lui Mihalkov este esențială. Citeva zile din 
viaţa... sau o existență e același iucru. O 


atitudinea comică 
are — ca ultimă 
consecinţă — durerea 


prima nuanţă. Regizorul n-a ecranizat, nu s-a 
supus nici unei reguli arbitrare. El a creat 
Nici nu putea altfel. O tradiţie serioasă îl sus 
tine în fiece clipă (Pudovkin, Eisenstein) 
Combatanţii de spirit îl obligă (Kozinţev 
Koncealovski, Panfilov, Sukșin, Tarkovski). 

Oblomov este, cred, filmul degradării, a câ- 
rei evidență nu mai stirnește reacții. Viaţa e o 
curgere. Criza nu se termină niciodată, nu 
poate lua sfirșit. Ciclicitatea este singura cer- 
titudine. Puţină spaimă, izolare și singurătate. 
ceva iubire, cîteva iluzii ratate, focuri de arti- 
ficii, furtună, troică, zăpadă și păduri... Nimic 
nu mai e dramatic. Un peisaj și ființe mișcă- 
toare. Și nașterea şi moartea sint în afara 
noastră. Comentariul le înregistrează firesc. 
FI a luat locul evenimentelor. S-a născut... a 
murit... În locul sunetelor „citeva zile din 
viața lui“... şi iar, și iar... Atit. 

Eșecul se acompaniază intotdeauna cu de 
rogarea oamenilor de la adevărata lor condi 
ție. Important nu mai e ceva, ci important e 


1982: Peste 4000 de filme 


pamint. (subtilă tratare parodică a secvenței 
din chioșc) și momentul cinei de la miezu: 
nopţii cu ciorbă și blinele, nu e nici o dife- 
renţă. Eroii au investit aceeași energie, ace- 
eași slăbiciune, aceeaşi viață. Tulburătoare 
meditație. Estetica marelui regizor sfidează 
modalitățile cinematografice consacrate. Se 
poate oricum, depinde ce?! 

Acum un an, la New York, filmul cucerea 
America. După citeva luni, la Paris, două 
cozi: la Olympia, la Yves Montand și la Oblo- 
Mov... 

Arta alarmează prin însăși viața pe care o 
propune. După „citeva zile“... în care şi-a trăit 
intreaga viață, Oblomov a dispărut. Copilul 
din finalul filmului, în același mediu, nu poate 
duce decit la alte „cîteva zile“ ale lui Oblo- 
mov. 

O nouă încercare, un nou eșec. În acest 
tulburător sfirșit, Mihalkov, care ne-a uluit, 
care ne-a atei, înțelegindu-ne pe toţi așa 
cum sîntem în neștiința noastră de a trăi, 


„o clipă de dragoste, cînd totul vibrează, suflete și natură, 


pămînt... “ (Oleg Tabakov şi Elena Solovei în strălucita ecraniza 
lui Nikita Mihalkov, Cireva zile din viaja lui Oblomov) 


totul. O disonanţa armonică de voci şi lapte 
Întimplările sînt alături de noi, chiar in timp 
ce le trăim. Amintirea nostalgică a copilăriei, 
cind încă nu învățasem să trăim, cind nu 


alarmant. Lumea a devenit o stare comică. 

in filmul cu Oblomov, Nikita Mihalkov su- 
bliniază cum nu știm să trăim, trăind. iubirea 
se descarcă în oameni fără știința lor, căutînd 


i să-i stăpinească. Apoi, cînd și-ar dori-o și ei, 


nu mai e nimic, decît o umbră părelnică. De 
fapt, viața a ajuns o părere. Poate chiar des- 
pre viață. Între o clipă înflăcărată de dragoste 
cînd totul vibrează, sufiete și natură, cer și 


3 


Oscar'82 


Hepburn şi Fonda, 
un eveniment 
în istoria de o jumătate 
de veac 
a Oscarurilor! 


0 îndreptățită reverență 


Evenimentul presupune O intimplare 
tapt ieșit din comun prin importanța sa deo 
sebita. Ce poate fi însă atit de ieșit din co 
mun, atit de deosebit prin importanţă într-un 
Oscar acordat unor monștri sacri, unor su- 
pervedete, unor superactori de valoarea unei 
Hepburn și a unui Fonda? Nimeni la Hol- 
lywood şi nici în afara lui nu se mai îndoia 
demult de forța talentului sau de impecabili- 
tatea profesionalismului celor doi. in cazul 
lor nu era loc nici de îndoieli, nici de repro- 
șuri. Poate doar el, Henry Fonda, ar fi fost în- 
dreptățit să nutrească, față de venerabila in- 
stituție a Oscarurilor, Academia de arte și ști- 
inţe a filmului, un reproș pentru a nu-l fi ono- 
rat niciodată cu rivnita statuetă. Dar Hollywo- 


știam că vom fi altfel, revine înduioşător și 


Arunca sancţiunea sa teribila. Oamenii, cu 
voia sau fără voia lor, eroii filmului, nu mai 
sînt pe ecran. Nu-și mai au locul. Rusia în- 
treagă nu-i decit întindere imensă, un cîntec 
şi o speranţă continuă. Depinde și de oameni 
sa nu fie deşartă. Cadrul final e lung, lung ca 
și cimpia ce se înfioară de vocile celor care 
nu se văd. Atmosferă rusească — da, dar fără 
suflete 

In orice capodoperă, atitudinea comică are 
ca ultimă consecință durerea. 


Alexa VISARION 


odul mai făcuse astfel de omisiuni. În ceea 
ce o privește pe Katharine Hepburn nu putea 
ti vorba nici măcar de o asemenea reparație, 
creatoare de eveniment, deoarece actrita fu- 
sese de trei ori laureată a Oscarului. Prima 
dată la 24 de ani pentru Glorie de dimineaţă, 
apoi consecutiv la 58 și 59 de ani pentru 
n. cine vine la cină și respectiv Leul în 

Calitatea de eveniment a celor două Osca- 
ruri principale pentru interpretare, din anul 
care se încheie, se cere mai degrabă desci- 
frātă prin renunțarea sus-numitei Academii 
'reflectind implicit starea de spirit și de idei a 
oamenilor de cinema din Cetatea filmului), la 
unul dintre cele mai înrădăcinate tabuuri hol- 
lywoodiene: spaima sau, dacă vreţi, repulsia 
față de bătrînețe! 

De la pier gt uzina de vise a fabricat pe 
bandă rulantă prototipuri de frumusețe și ti- 
nerețe. Filmul era o artă tînără, cei ce o fă- 
ceau de asemenea, nimic mai firesc ca şi 
eroii de pe pinză să fie de preferinţă tineri și 
frumoşi. Publicul s-a lăsat cu ușurință sedus 
de acest ideal şi totul se petrece ca în cea 
mai frumoasă și mai tinără dintre lumi. Cu 
excepția personajelor de inspiraţie istorică de 
la Henric al ViliHea la Disraelli, sau a celor 
intrate în istorie — de la Zola la Pasteur, ur- 
maăriți însă de la tinereţe către bătrinețe — ai 
căror interpreți au fost recompensaţi cu Os- 
caruri principale pentru interpretare, nici un 
alt Oscar pentru cel mai bun rol nu a fost 
atribuit vreunui actor pentru un personaj vir- 
stnic. lar actorii rolurilor menționate (cu ex- 
cepția lui George Arliss care avea 62 de ani 
cind l-a interpretat pe Disraelli) se aflau în 
plină tinereţe și își jucaseră compoziţiile cu 
ajutorul machiorilor (Laughton în Henric al 
VIli-lea avea 34 de ani. Muni în Pasteur avea 
40 de ani, Emil Jannings în generalul rus din 
Ultima comandă avea 42 de ani). 


Fonda la primul Oscar, Hepburn la al patrulea. Pentru prima şi 
singura dată împreună pe ecran (în Pe lacul auriu, regia Mark 
Rydell) 


Mult mai tirziu, către sfirşitul anilor '60 și 
începutul anilor '70, cind visele au cam înce- 
put să se transforme în coşmaruri, virsta a 
treia atită vreme expulzată din Cetatea filmu- 
lui, cînd era vorba de eroi principali, a apărut 
pe ecran cu toate ridurile și singurătăţile ei 
Abia în 1974 are loc memorabila excepţie: 
Harry şi Tonto. Din noul val iconociast de re- 
gizori, Paul Mazursky face vedetă un văduv 
septuagenar (Harry) și pisica sa (Tonto) cap- 
tind, după aproape două decenii, un ecou 
american la italianul Umberto D., și prilejuind 
interpretului său, Art Carney, cel dintii 
pentru cea mai bună interpretare masculină 
pentru un rol de bătrin. Carney avea atunci 
doar 56 de ani. 

Acest eveniment de necontestat din istoria 
Oscarurilor fusese însă pregătit prin citeva 
Oscaruri speciale, reparatorii, cum le-am 
numi, acordate unor actori care, deși făcu- 
seră istoria și gloria filmului american, fuse- 
seră omiși din celebrul palmares. Primul din- 
tre ei a fost Cary Grant: avea, în 1969, 65 de 
ani; în anul următor se urcâ pe scenă pentru 
a primi statueta, Lilian Gish, atunci la 74 de 
ani; în 1971 este rindul lui Chaplin, la 82 de 
ani, să primească un Oscar special ca un 
semn de mea culpa a Hollywoodului față de 

eniul odinioară expulzat; în sfirit, în 1972, 

ward G. Robinson primea cei dintii Oscar, 
poniru întreaga sa carieră, la 79 de ani. Au 
ost primele semne că Hollywoodul începea 
să aibă un trecut, pe care dorea să-l recu- 
noască, deci începea să aibă o istorie ai cărei 
înaintași-pionieri trebuiau omagiaţi. Abia 
după această recunoaștere „in viaţă“ a virstei 
senectuţii, s-a putut face recunoscut și „pe 
ecran“ un erou septuagenar ca Harry al lui 
Mazursky. Teama cineaștilor americani de a 
face din virsta a treia un personaj principal 
începea să se destrame. 

Și totuși au mai trecut alți opt ani pină cind 
un alt regizor, Mark Rydell, să facă un film 


4 


Berlin '82 


„Cînd în austeritatea 
unui festival 
contemporan, 

o comedie încalcă 

regula jocului! 


Comedia dell’ arte 
și arta comediei 


Festivalul cinematografic vest-berlinez se 
desfăşura „respectabil“, adică după tipicul 


dedicat batrineţii, iar Academia sa acord 
ambele Oscaruri pentru cele mai bune roluri 
principale unor personaje zeptua nare, in 
terpretate de actori septuagenari. Să 

insă că niciodată bătrinețea nu a fost mai ti- 
nără decit în fermecătoarele prezenţe ale lui 
Hepburn și Fonda. Niciodată parcă nu am vā- 
zut pe ecran o idilă mai plină de tandrețe, o 
dragoste mai dornică de a spulbera barierele 
neînțelegerilor ca și ale virstei; și niciodată, 
parcă, nu am văzut o spaimă mai plină de 
gingășie la gindul iminentei despărțiri și nici 
o speranță mai proaspătă că viața nu s-a sfir- 
şit încă. Dintre atitea altele, scena finală în- 
mănunchează toate aceste sentimente într-o 
răscolitoare trăire.. Cei doi părăsesc casa 
unde petrecuseră încă o vacanţă Pe lacul au- 
riu, vacanță pe care amindoi o presimțeau a 
fi cea de pe urmă (aici identitatea dintre rol 
și ultimile luni de viaţă ale lui Fonda e cu atit 
mai zguduitoare). El, bătrinul, se prăbușeşte 
pe verandă, răpus de o criză cardiacă. Ea 
bătrina, lasă să-i cadă din mină coșul în care 
împachetase cu grijă serviciul de ceai Rosen 
thal, zestrea ei, martor tăcut al afitor dimine! 
şi după amiezi de familie. Cioburile cart 
desiușești discretele flori roz, se imprâştie pe 
scindură, în timp ce ea se aruncă peste bātri- 
nul prăbușit, încercind parcă să-l reanime 
să-l implore să mai rămină o clipă. Şi titanul 
Fonda, găsește forța să se ridice. „A trecut” 
spune ei. Cu greu, cei doi se ridică și înlân- 
țuiţi își continuă drumul, depărtindu-se încet 
încet, victorioși că au mai cîştigat o clipă im- 
preună. O clipă la virsta cînd clipa valoreaza 
cit o împărăție. Este de necuprins în cuvinte 
emoția pe care jocul, numai nuanțe și detalii 
al celor doi atit de mari actori, o creează. Da 
niciodată bătrineţea nu a fost pe ecran ma: 
tinără şi mai frumoasă. Hollywoodul nu a fà- 
cut decit să-i aducă o îndreptățită reverența 


Adina DARIAN 


Un strălucit promotor al far- 
sei, un personaj pe măsura lui 
Alberto Sordi (alături de Flavio 
Bucci în poate cea mai bună co- 

ie a lui Monicelli — Marchi- 
zul del’ Grillo) 


spunem ; 


obișnuit mai tuturor acestui gen de întilniri 
internaţionale: publicul urmărea conştiincios 
şi resemnat dramele sordide, alegoriile ambi- 
gue, evocările istorice atroce, intrigile violent 
erotice cînd — fundamentală lipsă de tact! — 
pe imensul ecran al palatului Zoo a fost 
proiectată, spre sfîrşitul festivalului, și o co- 
medie... Dar ce comedie! Prea crispatul pu- 
blic, înnăbușindu-se de ris, a salutat, la adă- 
postul întunericului, cu aplauze, cele mai re- 
ușite secvențe. La aprinderea luminii însă, 
toată lumea a redevenit conștientă că regula 
jocului fusese încălcată. Ce căuta o comedie, 
ție ea și strălucită, în contextul auster al unui 
festival contemporan? Ce spera să obțină au- 
torul ei, septuagenarul cineast italian Mario 
Monicelli, recidivist înrăit în ale comicului po- 
pular, intrat acum în competiție cu filmele în- 
corselate în sumbră respectabilitate? 

„Sacrilegiul“ avea să-și dezvăluie însă toată 
amploarea abia în momentul despuierii pal- 
maresului, în care comediograful figura nici 
mai mult nici mai puţin decit ca beneficiar al 
Ursului de Aur pentru cea mai bună regie! 
Mult rîvnitul premiu al „misanscenei“ fusese 
decernat unui autor de comedii, într-o com- 
petiție în care participaseră favoriţi ca Sidney 
Pollack. Henri Verneuil, Werner Schroeder şi 
Zoltan Fabri! 

Fâră îndoială că performanța aceasta neo- 
bișnuită a fost datorată calității, excepționale 
a comediei, poate cea mai bună din bogata 

arieră a lui Monicelli. Marchizul del’ Grillo, 
eroul titular al filmului, este un personaj con- 
siderat ca autentic, deși istoricii se cam con- 
trazic în ce privește perioada în care a exis- 
tat. În filmul lui Monicelli, el e plasat în pra- 
Jul secolului al XIX-lea, pe cind Roma se afla 
sub ocupaţia franceză și sorana portii se 
retrasese, ca într-o închisoare, îndărătul zidu- 
nlor palatului său. Împărtășind interesele 
lasei sale ca aristocrat, marchizul este des- 
his, în același timp, ideilor revoluţiei și, 
je-aici, și ambiguitatea personajului, com- 


Mifed '82 
Marco Polo 
şi 
Sophia Loren 
invitaţii 
dumneavoastră 


Serialul TV în ofensivă 


Milano. A 46-a ediţie a Tirgului internaţio- 
nal de filme — Mifed '82. 

Semnele crizei mondiale au fost prezente şi 
la acest tîrg. Chiar țara gazdă, care a pierdut 
în ultimii șase ani un spectator din doi, cu- 
noaște o scădere masivă atit pe planul pro- 
ducției cît și al exportului. Filmele cu vio: 
lență, sex, umor gratuit sau intrigă de tip ho! 
lywoodian, câre au tentat pe unii producatori 
italieni dornici să-și rotunjească profiturile 
s-au dovedit o investiție nerentabilă. În ace- 
lași timp însă, cartea autobiografică a Sop- 
hiei Loren a fost ecranizată nu în Italia ci în 
Anglia! Departe de a înfățișa traiectoria stra- 
lucitoare a unui star, filmul regizorului Mel 
Stuart evocă drumul în viață şi artă al unei 
fete simple, dintr-o familie modestă, un drum 
nelipsit de amărăciuni și eșecuri în condiţiile 
mecanismului veros din cinematografia occi- 
dentală postbelică. Dar filmul vieţii Sophiei 
Loren a fost realizat ca „teleplay', iar nu pen- 
tru marele ecran. Şi nu a fost singurul. Dim- 
potrivă. O expansiune rapidă a producţiilor 
de valoare — în pofida saturării pieței cu pro- 
ducţii de duzină — pune astăzi televiziunea 
în fruntea producătorilor de filme serioase, 
profunde, captivante (atit prin scenarii cit și 
prin realizarea lor cinematografică). Radiote- 
leviziunea italiană a întrunit pe genericele ul- 
timelor sale producții mari regizori și mari 
actori. Miniseriile Viaţa lui Verdi (scenariul şi 
regia: Renato Castellani) și Marco Polo o do- 
vedesc cu prisosinţă. 

Distins cu Oscar-ul '82 de televiziune (pre- 
miul Emmy), serialul Marco Polo, în care re- 
gizorul Giuliano Montaldo dirijează 247 de 


Cucciolla, Ann Bancroft și Burt Lancaster — 
este rodul a peste un an de filmări în Europa, 
Africa și Asia. Marea călătorie a celebrului 
navigator italian ia pe ecran amploarea me- 
ritată: peste 4 000 de costume pentru a evoca 
pitorescul portului pe meleagurile străbătute. 
pină la 1 500 de figuranţi pe zi pentru a di- 
mensiona momentele-cheie, în fine - 
aproape 200 de mii de metri de peliculă 
Tot pentru televiziune a fost conceput, ca 
serial, ultimul film al reputatului cineast sue- 


eca-digitala.ro 


actori în frunte cu Ken Marshall, Riccardo , 


portamentul său paradoxal. Extravagant, așa 
cum numai un mare senior şi-o poate per- 
mite, Del" Grillo se complace în localurile 
frecventate de „plebe“. Amesteo de conserva- 
torism și libertinaj, marchizul e un iremedia- 
bil promotor al farsei, de care nu-l cruță nici 
măcar pe sărmanul Pius al lil-lea (interpretat 
de Paolo Stoppa). Întilnindu-și o sosie, în 
persoana cărbunarului Gasperino, îl proiec- 
tează pe necioplit să-i ţină locul în augustul 
său palat, în timp ce fuge, incognito, la Paris 
cu o cîntăreaţă! Ușor de presupus că schema 
aceasta îi va prilejui protagonistului un dublu 
rol savuros — și cînd protagonistul nu este 
altul decit Alberto Sordi, performanţa capătă 
dimensiunea unui eveniment. 

Totuși, dacă laureatul Festivalului a fost: 
Monicelli și nu Sordi, e semn că adevărata 
vedetă a filmului regizorul este! EI, regizorul, 
a știut să îmbine esenţele celor mai autentice 
tradiţii ale Comediei dell'arte, cu evocarea pi- 
torească a unei Rome în care oile pasc prin- 
tre ruine, iar poanio se învecinează cu boj- 
deucile sordide. Tablourile sale istorice se- 
duc fără ca autorul să arunce în ochii publi- 
cului fastul superproducției. Nu investiția 
spectaculoasă, ci grija pentru detaliu, pentru . 
culoare, pentru atmosferă, cuceresc în acest 
film, care, după un succes triumfal în Italia, a 
început și o frumoasă carieră internaţională. 

La Paris, unde filmul a fost prezentat în 
această toamnă, cronicarul cunoscutei re- 
viste „Cinema '82"“ nota: 

„Să o spunem net: Monicelli și Sordi — fi- 
indcă actorului trebuie să i se acorde jumă- 
tate din meritul întreprinderii — au reușit pe 
toată linia. De la inceput pină la sfîrșit, un re- 
gal de comic, de inteligenţă, de idei exce- 
lente. Nu numai pecetea unui mare cineast — 
al cărui mare premiu de regie primit la Berlin 
îmi pare perfect justificat — ci și armonia cu 
care se combină toate celelalte componente 
ale comediei dau pur și simplu un film mare“. 


T. CARANFIL 


Jez Jan Troell: Zborul vulturului, cu Max von 
Sydow în rolul S.A. Andre, temerarul care a 
incercat să traverseze Polul Nord într-un ba- 
lon. Există, totodată, și o variantă pentru ma- 
rele ecran. Dealtfel! procedeul este tot mai fo- 
losit, colaborarea între cinematografie și TV 
fiind pentru cineaști o alianță fecundă. Fără 
ea, Ingmar Bergman nu ar fi avut posibilita- 
tea să-și realizeze ultimul film, Fanny şi Ale- 
xander, la care televiziunile suedeză și 
vest-germană se numără printre principalii fi- 
nanțatori. 

În aria aceluiași gen de colaborare se în- 
scrie și Piaţa diamantului — film și serial tot- 
odată — o coproducție a televiziunii spa- 
niole cu societatea Figaro-film. 

Dar veritabilul eveniment al colaborării ci- 
nema-TV l-a constituit realizarea unei acțiuni 
gigantice, în care s-au investit 50 milioane de 
franci: Mizerabilii. Echipa a fost compusă din 
tehnicieni de cinema și de televiziune şi „ma- 
riajul s-a desfășurat perfect“ (ne-a informat 
ediția specială pentru MIFED a buletinului 
Unifrance Film). Este cea de-a 34-a adaptare 
a romanului lui Victor Hugo! Actorul Robert 
Hossein, regizorul filmului, a trebuit să reali- 
zeze simultan cinci ore pentru TV. şi trei ore 
pentru cinematograf, obligația micului ecran 
liind de a-l difuza la 24 de luni distanță după 
prezentarea în sălile de cinema. mai 
scumpă din producţiile franceze realizate vre- 
odată, ecrânizarea celebrului roman, a întru- 
nit pe generic numele consacrate ale lui Lino 
Ventura şi Micheli Bouquet, în fruntea unei 
distribuții de 92 roluri și 3 000 de figuranți. 
Imaginea, datorită unui procedeu special, 
creează impresia unei gravuri de epocă, în- 
trucit pelicula developată a fost supusă unei 
„imbătriniri” artificiale... 


Eugen ATANASIU 


Nimic, mai plăcut intr-un dicţionar « decit. acel „vezi și... 


la un cu 


“ cu care cartea trimite de 


vint la la altul. E în acest „vezi și... dovada cea mai elocventă a existenţei cine- 


ma-ului — cu arta lui de a lega, monta și mixa — A cele | mai intime fenomene ale sila- 


belor și ale cugetului. “Trimiţind ochiul să vadă, îi 


să se joace şi : bucure. De 
de cinema — „vezi și 
dicţionar, ne-am făcut 


audă, să afle şi să ştie, 


ce n-am folosi Phen miraculoasă şi firească poruncă 
i“! — în tehnica transmiterii informațiilor? Fără a avea orgoliul unui 
plăcerea de a o introduce din cînd în 


n cînd, ca un leit motiv mu- 


zical, prin lanţul milioanelor de vorbe și imagini, sperind să dăm Paradei noastre au- 


dio-vizuale. de sfirşit de an, acea | legătură - 
imaginației fiecăruia — — care strînge într-o si 
tea unui i cati o mobilă "veche și surisul ui 


Graţia lui Cheryl Ladd 
pentru grația lui Grace Kelly 
Par MERE DID 
Agentul Kojak — agent de publici- 


tate: un pahar de Baccardi poate în- 
muia şi o stîncă! 


„ca îndrăgosti 


— mai mult sau mai puţin secretă, conform 


matari respirație viața unui fluture şi moar- 
artiste, în eternul cinematograf al lumii. 


° “Album inte 

Vezi Margareta Pogonat. 
e Ann-Margret. 

iai pre de -pra mărime într-un rol de 
mina a doua, de „femeie ştearsă“, lingă 


Glenda Jackson, Julie Christie şi Alan Bates, 


in filmul englezului Alan Bridges: „Întoarce- 
rea soldatului“: „Îmi plac rolurile de : compozi- 
bă Întotdeauna sint cele mai interesante. Îmi 


. ichslanate Anto- 
nioni. 


ultimul său film „Identificarea unei 
PE cu care a obținut Marele premii 
tru a 35-a aniversare a festivalului 
nes” precum, și „pentru spiritul de 
constantă actualitate a operei sale 
observi ceea ce se întimplă în lume, desco- 


peri lucruri fuma Crime inimaginabile în 


“urmă cu 50 de ucide cu o uşurinţă de 
necrezut. Compoi mentele noastre, meca- 
nismele creaţiei noastre nu pot fi 
diționate: filmul resimte totul“. | 

— un regizor care caută o femeie 


părută 
din viaţa lui, tema „Aventurii“ — este întrebat 


de un copil: „De ce nu faci filme de scien- 
ceietioni?e (vezi George Miller). 


e Baccardi. 
Vezi poza lui Koj 


e Yves Boisset. 
Regizorul „Atentatului“. Unul din creatorii 
obsedi d violența mecanismelor sociale; 
a filmarea celui-mai bun sce- 
-nariu al $ lui Preţul. pericolului“. 
a E: mea Stallone. Vezi na 


Fiu aria AA francez, Marcel Cer- 
dan — campion mondial, pierit î tr-un a 
„dent de avion în culmea gloriei (1949). Eli 


oxeur în anii '60—70 dar fără faimă, 


ipresarii să-i aranjeze un 


+ palmares pe măsura biografiei. Antrenor al 


„lui Patrick Dewaere pentru filmul lui Lelouch, 


care reconstituie nu mai 

ilă -Cerdan-Piaf. După dispa- 
ere, Lelouch îl solicită pe Ma 

ia locul actorul 


veam de pierdut? Neofit în ale filr 
veam nici Foalitáti, ici defe 
sem de 10 ani. Cel m: 


i “ui 
i ării se di stilul, copiez 
tatăl 


meu, privind de o sută de ori 


deși am mersul lui 


iapă și dorința puternică să | fac i 


aşa cum mi l-am cip, 
nu mă rog lui.” „Inte pretind 


t o proble! 


eies au fost fol ca dec! 

use încă din anii '30, aici 

ntal din „Sandokan”; 
Dama c melii“; scaunele Loui: 
rialul „Verdi“; patul alb al lui Mare 

Cetatea femeilor“, imaginată 

u banda sonoră pe 


Inocentul“ lui Visconti. Nici un de- 
cor nu se stabilea fără sfatul autoritar al frați- 
Cind felii cindva, a emis ci- 


met ei hi şi te i cin 
matografice. Nimeni, nici de la Gaumont, nici 


ER la ineca, nici de la RAI, nu s-a îmbulzit 


Vezi Sce- 


pe platoul 


orologiile din 
I d 


utia cu care s-a în- 
„Bonnie și Clyde“; dormeza pe care 
r o dorea neapărat în loja sa; como- 


în jurul Co. Doar Liz DRE a eronat: 
| din Statele Unite să i se rețină dormezi. 


e C. l. o. (Comitetul Olimpic Internațio 


ezi Jim Thorpe. i 
si Dallas 


Premieră. it în domeniul paraşutis- 
mului: un om e lansat din avion și aterizeaza 
exact pe șaua unui cal! j 


"e James Dean. 
Vezi Johnny Halliday. 


° Elefan ți. i 
- Wallace Beefy, înainte de a deveni actor, a 
fost dresor de elefanți. Vezi și Fluturi. 


e Fluturi. 

Dispar. Un comunicat oficial englez: „Ani 
stabilit cu mare regret că Maculinia Arion a 
dispărut | din Regatul Unit“. (Mic fluture albas- 
„tu, straniu. şi magnific pentru care se crease 
“in 1962 un comitet național de salvare.) 

„Dacă insectele dispar de pe planetă, omul 
„nu va supraviețui mai mult de 5 ani!' atrage 
„atenţia Bernard Servais, fondatorul oficiului 
| entomologic din Franța. Totuși se observa 
| ca, pentru a se apăra, unele specii, prin se- 


i | a E 


af lecţie naturală, au ajuns să ia culoarea frun- 


zei. a pietrei sau a scoarței pe care se așaza. 
„după cum altele pot imita înfăţişarea unui flu- 
ture respingător, iningurgitabil sau otrăvit 
S-au studiat vreo 100 000 de desene de pe 
aripile lor fără a se găsi legea după care s-au 
îmbinat culorile. Vezi Melci. 


p 


ne ti el A+i face si 
sitatea din Mon 


povestea uno deținut: 
săptămînă, oameni oropsiți 
some zile pot uita umilirile și 


Ma 
un moșier; rin 


cei săraci îl acce] 


bui 
a nu fi în situaţia tatălui | meu 
le vede în oraşul Adana, 


Azi: scenă din filmul lu 


Edith yi 


dan, 


o. 


Frederic Forrest. 
nul din actorii anului, lansat după rolul lui 
"Dasheil. Hammett din filmul lui m Wenders 


; al eri de Frank era pe Ford, 
John Huston, al unui + j$ 
sonaje şi caractere, unde dialogul scapără 
„zap-zap-ping-pow“. 


e Vittorio Gassman: 
„Cum ați dori să muriți?“ „Pe scenă, ca 
ière. o putere anesteziantă. 
t 39 puțin dureros decît 


Murcel, 
în rolul ta 
leri: Edith. Piaf < 


Ceea ce nu se poate robotiza: su- 
risul lui 


În 982, autoare a a unui roman  autobiogra- Ş b 


fic, Jujub aparut la sfîrşitul anului: Am 

i indcă hărțuită de 

j ni, germani. Meseria mea 

nwe scrisul. Mi s-a propus să lucrez cu ci- 

_ neva, folosind magnetofon. EI îmi punea 
_intrebări, eu îl priveam şi mă amuzam, închi- 
inert! cu eră cînd, au, l-am 


paie Pentru 
sa veneau să 


Marilyn Monroe 


Zapata“, ce mă zguduia era 
săraci şi Soli or de 
ci au intotdeauna ne- 


Halliday. 


Despre nny „t sale cinematografice: 
„Rockul a fost pentru mine echivalentul lui 
James Dean. Ador romanele polițiste — albe 
sau negre, dar mai presus de toate pe Marlon 
Brando. Pentru Elia Kazan am o venerație. 

un nebun al filmului dar nu mă pot com- 
Eddie Mitchell, care-ţi poate spune, 
im din '51, iei, „cameramanului şi 

al  maşinistului numărul 2 


e Pavel Kadocinikov. s 
Bani grei", , văzut în Festivalul 
- filmului sovi 
craidon, plin de energii amoroase, fără leţ- 
caie în buzunar. Revăzut în „Siberiada" in ro- 
4 poruo Veşnic", cel care avertizează oa- 
iţi atenţi față de natură, nu vă ridi- 
ai) mpotriva ei, ci iubiți-o!“ Amintindu-ne de 
unui om adevărat“ (1948) și de 
e W fadimir Staritki din „ivan cel Groaz- 
lui Eisenstein (1941), rolul, probabil, 
puternic al prodigioasei sale cariere. 


rah Fawcett în serialul „Aceste 

time“. În februarie '82, s-a înfilnit 

te (Kelly) de Monaco pentru a discuta 
despre un film de televiziune care urma să 


eva zi 


Leucoplae 
lark Bi în timp ce filma la 
vintului, au fost ar cu ră 


"Mario Vargas Llosa. 
Romancier peruvian de renume, prezent la 
ndialul fotbalistic din Spania: „În zilele 
mulțumită cererii masive a unui pu- 
t care vrea să vadă fotbal nu doar 
în ziare, la radio și televi- 
ui sport a rupt cu realis- 


care creează “mituri. Cit timp vor 
va exista speranță. Cind ele 


„complet rupea (Vezi si 
oo vezi și Scenariu). Fara 
rare, se poate spune că pagi- 
zine și reviste sînt cele mai 

are jurnalistul do- 

mare libertate și îndrăzneala 

ri studenţi în literatură, pentru a 

m trangformă buna literatură, expe- 
nici de fotbal!“ Lui 


) t Marele premiu 
eter ațional por A poa e de melci. Un ma- 
6 ad pentru ga: ropode, cu con- 
itiți, Eey din toată lumea. 
se Fimpușcă, tot așa? 


E nzinā. Mad Max e un tip care nu e 
ne doar cu el și cu cei slabi. 


riri de mașini în deșert, „o poezie 
epopee ludică și tragică”, "ara altă 
ecit aceea a imposibilității de a fi in- 


stacole. Drumul ucide rade 
ainte de a tace cinema, 


pia "82 (transmis și la 
iuni de simbătă seară) e 
politan Opera din New ork, 


1982, în rolul unui bătrn 


Ne-am transformat masa de lucru 


„Cinema“ 


Pavel Kadocinikoy — „Omul 


adevărat“ şi „Moşul cel veşnic“ 


din 


în masă de montaj. 


Siberiada 


a încercat să facă 


cinema 


Margareta Pogonat — o clipă 
memorabilă de demnitate si răs- 
pundere omenească 


d Nugatină. : 

Gheata” mincată de Charlie Chaplin în | 
„Goana după aur“ a fon impregnată în nuga- 
tină. Vezi și Şoc 


e Margareta Pogonat. 

Una din Cele mai strălucite clipe ale carie- 
rei ei, în octombrie '82, la un „album dumini- | 
cal”, cînd un reporter îi prezintă o invenţie j 
supersofisticată — un fel de computer care, 
cicá, vorbeşte ca un om. Actrița ascultă, stu- 

iată, o voce monstruoasă care recită 
steaua“ lui Mihai Eminescu. E un fel de Fran- 
kenstein care împleticit, greoi, abia poate 
lega „o cale atit de lungă” cu „miile de ani j 
care „i-au trebuit luminii să ne-ajungă". Abia 
reținindu-şi spaima, actrița va avea puterea 
să refuze și să articuleze: „Nu, nu se poate 
admite!“ Televiziunea şi actorul ca forță de a 
se opune robotizării omului. dai și Scena- 
riul lui Yves Boisset). 


e Tino Rossi. 

75 de ani la 29 aprilie 1982. 200 de mi- 
lioane de discuri imprimate, o sută de ani ne- 
cesari pentru a le asculta: „Generaţii de oa- 
meni s-au iubit, s-au „căsătorit, au | londat fa- 
milii cu melodiile lui — explică un locuitor 
din Ajaccio (Corsica). Toate acestea fiindcă 
lui Tino nu-i plăcea tristețea. El a alungat-o 
din filmele și cîntecele sale. Cind a cîntat 

„Păstrăvul” lui Schubert, el a Spam rapa 
“cuplet, acela în care apare „moartea ARST 
trist. „Am avut norocul să pa: bine. 
bine sau „prost. O a treia soluţie nu există. | LH 

ni de oriunde, de oricind. Nu sint 
“un cîntăreț la modă. În | filmele mele 'am jucat 
rolul meu. L-am jucat întotdeauna pe Tino 
„Rossi. N-am copiat pe nimeni“ — declară sa- 
„ tisfácut, „sărbătoritul. 


e Scenariu. 


„Preţul pericolului“ are la bază următorul 
„story, într-adevăr formidabil: o televiziune e 
ropeană inventează un joc săptăminal; un 
concurent e urmărit de o bandă care vrea 
să-l omoare, hăituindu-l pe străzile orașului. 
Tot oncursul e filmat în direct, de pe moto- 
ciclete, din helicopter şi mași nă. „Omul moare 
sau trăiește sub ochii telespectatorilor. Cine 
„scapă, cîştigă o avere. Cine nu, nu. „O fabulă 
despre societățile-spectacol, spectacol idiot 
pentru a-i face pe oameni să uite de şomaj și 
inflație. Televiziunea ca. Ei de abrutizare a 

omului. (Vezi și auzi ir ler Hei Pogo- 
nat „Nu, nu se poate admite! A FĂ Z 


e Sylvester Stallone. 
„(vezi John Sturgess). 


e „John Sturgess. 

Ca UE Sylvester Stallone, autorul celor 7 
magni ici“ s-a bătut pentru a cumpăra drep- 
bune e asupra scenariului la „Prețul parcele: 
„i băi 
e Șocolată. 
"În “scena asasinării, sub duri din clasicul f 


„Psyho“, Hitchcock a intunecat sîngele cu 
„ șocolată lichidă 3 = U 


ej orpe. 

Campi ion olimpic în 1912, la Stockholm, in 

probei. de | decatlon și pentation, (acolo unde 
a (Continuare în pag. 23) § 


“Radu COSAȘU 


Johnny Halliday 


cu Nathalie (a sa) — 
Nathalie Baye 


Brigitte Bardot alături de Sean 
Connery în epoca de aur a mitului 
B.B. 


Intoarcerea lui Woody 
(Ingmar) Allen 


Comentind ultimul film al cineastului 
american Comedie erotică dintr-o noapte 
de vară, criticul Jean-Pierre Coursadon 
care îl numește pe Allen „un cineast civi- 
lizat în cel mai bun înțeles al cuvîntului“, 
scrie între altele: „Woody Allen și-a co- 
rectat tirul fără să se replieze totuşi pe un 
teren cunoscut, pentru că încearcă dealt- 
fel un tip de comedie nou pentru el și 
care nici nu are echivalent în cinemato- 
graful american... AMNSC (inițialele titlu 
lui original al filmului, n.n., titlu care se 
referă, prin intermediul lui Shakespeare, 
la Zimbetele uneinopţi de vară al lui Ber- 
gman ale cărui premise Allen le preia, pa- 
rafrazind unele situații) se prezintă, cel 
puţin la suprafață, ca un marivodaj retro 
surîzător, din care au fost alungate preo 


din presa străină 


Revista ceză 
„Pr e“ 


În peisajul actual al revistelor de cinema 
din Franța (peisaj ce a suferit modificări și 


cupările „serioase“ atit de prezente în fil- 
mele trilogiei: Annie Hall, Manhattan și 
Stardust Memories (și, bineînțeles, inte- 
rioare) pe care Allen părea din ce în ce 
mai puțin dispus să le ţină ia distanţă fo- 
losind alibiul parodiei și al deriziunii”. 


Reconsiderări 


Rulează ecranele franceze „O desco- 
perire“, pg realizat în 1941 de Ge- 
orge Cukor, Femeia cu două fețe, in care 
apar Greta Garbo și Melvyn Douglas. 
Este, dealtfel, ultimul film în care Diva a 
jucat, iar răceala cu care a fost primit fil- 
mul la vremea respectivă a determinat-o 
să rupă orice relaţii cu ecranul, cu Hol- 
lywood-ul, cu gloria (cel puţin așa credea 
ea că se va întimpla și că se va cufunda 
în anonimat). Filmul are această semnifi- 
caţie să-i spunem istorică: e ultimul. Dar 
reluat astăzi, un comentator se întreba 
după ce rezumă story-ul: „De ce oare 
americanii au strimbat din nas la această 
uimitoare performanţă a Gretei Garbo di- 
rijată de un Cukor în mare formă? 


in filmul italian şi, de fapt, în filmul 
mondial există astăzi un cuplu celebru: 
fraţii Taviani. (Au fost și la București anul 
trecut cu prilejul unei gale a filmului ita- 
lian. Și atunci — ca și în interviul de as- 


~ 


deplasări de accente in ultimul deceniu, 
de-ar fi sa ne gindim doar la evoluția lui Ca- 
hiers du Cinema de la revista teoretică avan- 
gardista, port-parolul de odinioară al noului 
val, la cea destul de aridă de azi), revista Pre- 
mière izbutește să țină cumpăna între apariţi- 
ile frivole de tip Cin6-revue, bogat ilustrată, 
dar în care cinematograful este mai mult un 
pretext pentru dezvăluiri de culise, și publica- 
ţii destinate mai ales breslei, cum este Ciné- 
matograi (articole teoretice, eseuri, monogra- 
fii etc.) 

Cinefilului dornic să se informeze de nou- 
tațile lunare de pe ecranele pariziene,Premit- 
re îi răspunde competent: fișe dezvoltate 
pentru cele mai importante filme, cu gene- 
rice, data premierei, cinematograful unde va 
rula, durata etc. aprecieri suplimentare care-l 
situează pe fiecare într-o anumită zonă de in- 
teres, interviuri, informații laconice despre di- 
terite evenimente (festivalul de la Deauville 
din septembrie: nouă zile dedicate filmului 
american, balansind intre fantastic și futur- 
ism), scurte articole de cultură cinematogra- 
ficā readucind în atenție nume care nu tre- 
buie să aparțină doar istoriei, „clasici—muri- 
tori fără moarte, autorii cinematografului cel 
adevârat”, top-uri, date de box-office etc. 


Filmul cel mai spectaculos, așteptat la sfir- 
șitul lunii — adnotat chiar „Eveniment“ — es- 
te One trom the heart (Coup de coeur) al lui 
Coppola. Intriga e prezentată doar ca un pre- 
text: „Te iubesc, te pierd, te regăsesc“ — sfir- 
şit, ba nu... abia început, fiindcă cel care 
conduce aici e Coppola. lar el, Coppola, nu 
vrea ca o poveste să se plieze pe un oraș, ci 
invers, și atunci... atunci reconstituie Las Ve- 
gas-ul, „acest fabulos oraș al deșertului, 
acest Bagdad al jocului, al hazardului, al arti- 
ficiilor'. Mînă liberă scenografului și operato- 
rului: pe 8 din cele 9 studiouri ale Zoetrope 
(Hollywood), totul e recreat, reinventat, revi- 
sat la dimensiuni gigante: străzi și periferie 
magazine și un aeroport, Boeing-uri etc., etc 
Conflictele emoţionale vor fi prezentate prin 
conflicte ale culorilor, în timp ce cîntecele — 
fiindcă filmul este un musical — vor traduce 
stări interioare dificil de exteriorizat. În rolu- 
rile principale — Frederic Forrest, Teri Garr 
şi Nastassia Kinski. Dar revista este preocu- 


https://biblioteca-digitala:ro 


tăzi la care ne vom referi mai jos — întot- 
deauna cînd sînt întrebaţi, răspunde doar 
Vittorio). „Cum lucrează frații Taviani?“ 
— a fost deci întrebat, la care Vittorio a 
răspuns: „Mergind. În fiecare dimineață 
facem o plimbare de cel puţin două ore. 
Stăm de vorbă, căutind întotdeauna să 
formulăm întrebarea cea mai importantă 
a momentului, coșmarul nostru cel mai 
frecvent (n-am putea lucra împreună 
dacă n-am avea și aceleași vise!). Şi în- 
țrebarea asta devine baza viitorului film. 
Intreaga poveste se articulează după 
aceea în jurul acestei întrebari“ 


Una din tentaţiile constante ale ecrani- 
zării este fără îndoială capodopera lui 
Victor Hugo, Mizerabilii, transpusă pina 
acum nu numai de francezi, dar și de en- 
glezi și americani (și poate și în alte cine- 
matografii). Robert Hossein nu s-a intimi- 
dat și a reluat povestea lui Jean Valjean 
(de astă dată interpretat de Lino Ven 
tura). Şi iată una din constatări: „Se 
scurg astfel trei ore pasionante și su 
perbe — scrie un comentator. Dupa o 
scrutare a lui Delacroix, o alta a lui € 
senstein şi poate chiar a lui Orson Wel 
les, dar întotdeauna ținindu-se aproape 
de Hugo, Robert Hossein închide grațios 
scrinul. Şi, o dată mai mult, unda caldă a 
entuziasmului său a pulverizat. barica 
dele“. 


O figură familiară — Lino Ven- 

tura, în serviciul unui personaj 

fabulos — Jean Valjean (în a 

34-a ecranizare a Mizerabililor 

lui Victor Hugo — regia Ro 
Hossein) 


Ce tace B.B.? 


Mai ieri făcea „scandal“ cu diversele ei 
comportări şi libertăți pe care și le lua. 
Astăzi nu mai face scandal, face declara- 
ţii. Astfel, pentru o emisiune de sfirșit de 
an, televiziunea franceză a invitat-o la 
emisiunea „Telle qu'elle“ pentru trei ṣe- 
dințe de amintiri dedicate telespectatori- 
lor. Amintiri la 48 de ani. Și probabil că 
așa se va naște și un film : BB la 48. 


Liza Minnelli face și filme, dar mai mult 
face turnee cu show-uri în care cintă, 
dansează și face „entertaining“. Liza Min- 
nelli a obținut recent un răsunător succes 
la „Moulin Rouge“ la Paris. Presa a com- 
parat tot timpul evoluţia ei pe bătrina 
scenă pariziană cu „etalonul“ din filmul 
Cabaret. Dar actrița s-a apărat spunind 
că la „Moulin Rouge“ ar fi fost apogeul 
carierei ei. 

„Tot ceea ce ştiu în meseria asta — a 
declarat ea — datorez tatălui meu care 
mi-a insuflat simțul coloritului, compozi- 
tiei și al scenei. Mama m-a învățat să joc 
comedie și mi-a transmis simțul umoru- 
lui. Cel de-al treilea profesor este un ar- 
tist francez: Charles Aznavour. Am o 
stimă considerabilă pentru acest om... 


pată nu doar de acest film, ci, mai ales, de 
ceea ce reprezintă Coppola însuși, astfel în- 
cit, pentru numărul viitor este anunțată filmo- 
grafia integrală a autorului. 

Ultimului film al lui Fassbinder — Querelle 
după Jean Genet — îi este dedicată o pre- 
zentare în avanpremieră; filmul este conside- 
rat o îndrăzneală — „ultima nebunie a lui 
Fassbinder' — fie și numai pentru incercarea 
de-a adapta pentru ecran povestea marinaru- 
lui Querelle din Brest care exercită o fascina- 
ție tragică, o istorie „care ţine de roman dar 
şi de poem, în care iubirea și moartea sint in- 
disolubil legate“.Film de factură particulară 
— expresionismul lui Fassbinder este stilizat 
şi sublimat aici la limită, impregniînd totul, şi 
jocul actorilor și decorurile, voit artificiale 
(un univers de carton presat creat de Rolf 
Zehetbauer, scenograful filmului Cabaret); pe 
ecranul scăldat permanent în aceeși lumină 
stranie, ireală, se naște o lume la jumătatea 
drumului dintre fantasm și realitate, o lume în 
care se oficiază ritualuri şi ceremonii, în care 
zbaterea și abisurile umane sint comunicate 
adesea printr-o voce din off. Se obține un 
efect de distanţare de tip aproape brechtian; 
visceralul devine idee, sentimentele — 
semne; spectatorul se simte martor, nu com- 
plice, el iese amețit, dar, în mod straniu, cu 
inima neatinsă. 

Fișa filmului este completată de declaraţiile 
interpretului principal, Brad Davis, care măr- 
turisește că a colabora cu Fassbinder a în- 
semnat „o experienţă de neuitat: un timp să 
nu ai picioarele pe pămînt". Partenerii, săi: 
Franco Nero, Jeanne Moreau. 

Le grand frère — regia Francis Girod — e 
o premieră așteptată cu interes, mai ales da- 
torită popularității interpretului principal — 
Gerard Depardieu. Un film cu o tramă deose- 
bit de bogată, mai degrabă mai multe filme 
într-unul singur, această poveste de „trădare, 
fraternitate și răzbunare“ — este considerată 
capabilă să „ambaleze pe orice spectator 
Prezentat dintr-un unghi interesant — istoria 
unui scenariu — a travaliului aplicat pe va- 
nante și variante, luni şi luni pentru gasirea 
manierei, accentelor, echilibrului între ac- 
țiune și psihologii, a prospecţiilor pentru fixa- 
rea unui spațiu ideal, expresiv, articolul dez- 
minte posibila prejudecată că un film, con- 


vențional numit „de acţiune“, se poate scrie 
în citeva săptămîni. Pătrunderea în interiorul 
laboratorului de creaţie a autorilor — scena- 
riul Michel Grisolia — reprezintă o modalitate 
de a apropia cititorul și spectatorul de ceea 
ce uneori îi poate părea un simplu joc pentru 
oamenii mari. ` 

O prezentare mai scurtă e acordată unui 
film considerat de planul il, Tir Groupé, pri- 
mul film al lui Jean Claude Missaen (e intere- 
santă din nou migrația de la teorie la practică: 
— în calitate de atașat de presă — el s-a ocu- 
pat de,cei mari" — Woody Allen, Milos For- 
man, Bertolucci, Claude Sautet) iar acum 
semnează regia acestui film — „o răzbunare 
a solițarului“ dar și un film care emoționează 
cu Gérard Lanvin, Michel Constantin, Veroni- 
que Jannot. 

Portrete și interviuri mai ample sînt rezer- 
vate vedetelor: starul în plină ascensiune care 
e Nastassia Kinski ( prezentă în aceeași lună 
pe ecrane şi în Feline de Pauli Schrader, ală- 
turi de Malcom Mc Dowell; scriitorului, acto- 
rului și regizorului turc Yilmaz Guney autorul 
acelui cutremurător Yol, pentru care a primit 
Palme d'Or, dar nu-și dreptul de a se întoarce 
acasă, regizorul fiind obligat să trăiască ex- 
patriat pentru „delict de opinie". 

O notă menționează: în prima săptămină 
Yol a înregistrat un număr record de specta- 
tori: 58 în cele 11 săli pariziene în care a 
fost programat. 

Şi fiindcă revista se subintitulează „Le ma- 
gazine du Cinema“, putem conspecta și con- 
vorbiri cu Harrison Ford, Ridley Scott, Sidney 
Poitier — prezenţi pe ecrane in diferite filme, 
Nathalie Baye în timp ce turnează Balanța în 
regia lui Bob Swain, declarații ale lui 
Connery, eroul filmului Meurtre en direct (re- 
gia Richard Brooks), o întiinire cu Jean 
Brialy — reținem o afirmaţie: „am fost un pri- 
vilegiat: în general, am putut să-mi aleg fil- 
mele“. 

Lunar, 102 pagini generos ilustrate, repro- 
duceri de afişe, modelul publicitar rămîne A, 
B.C.-ul reclamei — informaţii prompte care 
dau o imagine amplă despre ce se întimplă 
pe ecranele pariziene, dar și cum se reflectă 
pe ele cinematograful mondial. 


Marina CONSTANTINESCU 


medalion: Ingrid Bergman 


Actriţa-eveniment 


În 1939, cind a venit la Hollywood, produ- 
cătorul Davis Szelnick i-a oferit un contract 
pentru un singur film: Intermezzo. Prudent, 
omul cu banii nu voia să riște cu o tînără su- 
edeză care nu semăna cu nimeni, nici cu 
ilustra ei compatrioată, Garbo, nici cu frumu- 
seţile zilei. Peste numai cîțiva ani, o reclama 
o reclamă întoarsă pe dos în cel mai pur stil 
american, atrâgea atenţia că „undeva joaca 
un film în care nu joacă Ingrid Bergman“. În- 
vinsese tocmai pentru că nu semăna cu ni- 
meni. A devenit un adevărat tic al criticii, 
de-a lungul timpului, comparația cu „Divina“ 
cu „mitul miturior”, pentru a delimita zonele 
de operațiune ale farmecului specific. Astăzi 
în limbajul unui Barthes — din păcate, atit de 
rar invocat de s grafică — am 
putea spune 
ideea, o actrtă 
Evenimentul. Ş 
interpretele ec 
comunice, cu m 
există eveniment ma 
însăși, cu așteptări 
rul de speranță mera: 
binda însăși. Dezarme 
plica faimoasă a wma parene 
rie să te privească 
fapt, adevărul despre Bem 


IAS 


vă recoma 
oglinda epocii. Privir 


Cinematograful este 
oglindă a epocii sale, dar progra 
titulat urmărește să pună în iumir 
părerea unei epoci despre arta filmului, opi- 
nie exprimată concret de câtre cineaşti prir 
creaţiile lor. Posibilitatea de a urmări în fie 
care an filmele de acum un stert de secol 
pare să fie din ce în ce mai apreciată de abo- 
naţii de toate virstele, iar în actuala stagiune 
curiozitatea lor este cert râsplătită. 

Un an fast, acest 1957, pentru cinemato- 
grafia română: apărea pe ecrane Moara cu 
noroc, iar pe acetofanele de la „Anima“, un 
omuleț cu burtică retrâia o Scurtă istorie a 
omenirii, neștiind că prin temeritatea sa va 
cuceri Marele premiu la Cannes! Harurile 
acestui ån s-au pogorit și asupra altor melea- 


sonalitatea ei, așa cum o răsfring filmele ce 
aveau să stea la temelia monumentului: Inter- 
mezzo, Casablanca, Cui îl bate ceasul, Lu- 
mina de gaz, Spellbound, Notorius. În 
predjma acestei femei cu chipul scăldat într-o 
lumină pentru care încă nu s-a inventat un 
nume, identificarea cu ființele de pe ecran, 
îndeletnicire atit de la indemina filmului, s-a 
trezit în fața unui prag nu ușor de trecut. Mo- 
mentul Ingrid Bergman a însemnat, printre 
altele, și un moment al schimbării raporturi- 
lor spectatorilor cu eroinele de pe pînză. Deși 
paminteană din cap pină în picioare (Garbo 
aduce cu ea sentimentul că se află pe 
această scoarță doar pentru un scurt popas), 
Bergman îngăduie o identificare sfielnică, te- 
mâtoare, cu mișcări de retragere la gindul di- 
2;cultăţii de a ține piept nobieţei actriței. Ci- 
ul actual al Cinematecii înglobează creaţii 
perținind tuturor etapelor străbătute de ea 
a Casablanca (M Curtiz, 1942), filmul de 

e ia rosseilinienei 


ciora generat 


2 
Socec. 


Cinematograful— 
critică după 25 de ani 


Filmul care a lansat 
doi mari actori: 
Aleksei Batalov 
şi Tatiana Samoilova 
Zboară cocorii) 


guri, inspirind opere din care multe aveau så 
marcheze istoria celei de-a șaptea arte. Nu- 
mai în materie de debuturi, iată trei, unul și 
unul: al cehilor Jan Kadar și Elmar Kios Ul- 
tima stație, al francezului Louis Malle Ascen- 
sor pentru eșatod, a! buigarului Ranghel Vil- 
ceanov, cu un adevărat „coup de maître": 
Voci în insulă. Pentru cei deja consacrați este 
un an de reflecţie, de acumulări, de căutare a 
noi tonalități sau chiar a noi zone. Şansa nu 
îi putea favoriza pe toți însă și de aici inegali- 
tăţile: de la discutabilele Povestiri irlandeze 
(John Ford) sau i albe (Visconti), la 
Porte des Lilas sau tut (ce constituie 
momente irepetabile în filmografiile lui Rene 
Clair și respectiv Michelangelo Antonioni) şi 
pînă la Nopțile Cabiriei sau Fragii sălbatici 


Ambasadoarea unui sentiment: demnitatea 
(Ingrid Bergman în Vă place Brahms!) 


exegeţii lui Fellini şi ai lui 

au s pină acum tomuri întregi) 

nd de o parte individualităţile şi exami 

iobal anul cinematografic 1957, ne von 

în fața unei recolte impresionante. Sin! 

ranizate opere de răsunet din bibliografia 

clasică: pagini din Maxim Gorki, Aleksei Tol- 

stoi şi Mihail Şolohov, Panait Istrati și Jaros- 

lav Hașek, Victor Hugo și Ernest Hemingway 

— adaptări inegale, ce-i drept, dar toate bine- 

venite. les din comun versiunile nipone la 

Macbeth” (Tronul insingerat) şi la „Azilul de 

noapte”, extraordinare transplantări în lumea 

)nientului îndepărtat al unor opere pe care le 

redeam atit de europene. Era răspunsul lui 

Kurosawa la calificativul de „comercial“ pe 
care mulți se grăbiseră să i-l dea. 


Filmul de mare montare aspiră să iasă din 
drumurile bătute. Împotriva tuturor (din trilo- 
gia dedicată lui Jan Hus) se ridică la pro- 
blematica politică. Podul de pe riul Kwai gă- 
sește un mod de a demonstra absurditatea 
războaielor. Acestea au inspirat în 1957 filme 
ce se socotesc tot atitea izbinzi ale genului. 
Ele se numesc Adevăratul sfirșit al războiului 
(Kawalerowicz), Cărările gloriei (Kubrick) şi 
Zboară cocorii (Kalatozov). Aplecarea co- 
mună a celor trei spre tragedia individuală în 
vălmășagul trăgediei colective; analiza minu- 
țioasă a resorturilor sufleteşti, a resurselor de 
umanitate pe care uriașul tăvălug nu le-a pu- 
tut strivi; sobrietatea — iarăși comună — în 
tratarea unor subiecte ce puteau atit de lesne 
aluneca în melodramatic, precum și folosirea 
— de câtre toți trei cineaștii — a unui limbaj 
cinematografic elevat și eficace, sint caracte- 
risticile majore ale acestor filme. 


Interesant ce se petrece în acești ani cu 
westernul. El nu se dezminte — și Steaua de 
tinichea e o bună mostră. Dar iată că demo- 
nul psihologic reușește să răzbată prin ca 
noanele genului. Eroii încep să-și pună între- 
bări — în defavoarea cantității de elemente 
epice — dar cit cîştig în verosimil! Cu filme 
ca Răfuiala la O.K. Corral sau Trenul de 3 și 
10 spre Yuma se deschide o nouă pistă: cea 
a westernului psihologic. Preocuparea cres- 
cîndă pentru asemenea introspecții, pentru 
mica lume a oamenilor obișnuiți (cei aduşi pe 
ecrane de neorealismul despre care se vor- 
bește în 1957 tot mai puţin) — nu impune de 
ocamdată vreo capodoperă. Dar buchetul de 
filme și astăzi interesante, și astăzi valabile 
din punctul de vedere al spectatorului este 
foarte mare. De la argentinianul Întilnire cu 
viața la sovieticul Casa în care locuiesc, de la 
britanicul Femeia in halat la italianul Visul 
spulberat... Afirmaţie valabilă și pentru come- 
dii, ca Dragoste și pălăvrăgeli, Bunica Sabel- 
la — sau O moștenire cu bucluc și altele. 

Cam acestea ar fi tendințele descifrate în 
anul cinematografic 1957. Curente? — nu e 
cazul, căci neorealismul se stinge încet-incet 
în țara lui de baștină, acum cind toți ceilalți 
i-au invaţat bine lecţia, iar curentul „free“ aṣ- 
teaptă în culise. Plutește peste tot dealtmin- 
teri o dorință de nou, dar ea nu și-a găsit 
încă expresia adecvată. Recunoașterea filmu- 
lui — ca artă — cîştigă teren. 

În 1957, la București, lua ființă Arhiva Na- 
țională de Filme. 


Aura PURAN 


https://biblioteca-digitala.ro 


Stop-cadru 
în afara cadrului 


Autobiografie 


Minnelli nu a făcut un secret din faptul că 
a realizat filmul Nina, în 1976, special pentru 
fiica sa — Liza Minnelli. Dar filiațiile filmului 
nu se opresc aici, pentru că Nina este, de 
fapt, numele celeilalte fiice a lui Minnelli: Ni- 
na-Tina. lar Tina Aumont (şi ea la rîndul ei fi- 
ică a unui cuplu celebru: Maria Montăs și 
Jean-Pierre Aumont) intepretează în film ro- 
lul unei alte posibile Nine. În sfîrșit, Ingrid 
Bergman — sensibila și inteligenta bătrină 
contesă — are alături pe fiica sa Isabela Ros- 
sellini, distribuită în rolul sorei Pia, care Pia 
este în realitate numele primei fiice a aces- 
teia. 


Distribuirea actriței Ingrid Bergman în Ca- 
sablanca (mult mai tirziu) s-a făcut din întim- 
plare şi în grabă. Prima aleasă fusese Hedy 
Lamarr care refuzase rolul pentru că scena- 
riul i se părea mult prea subțire. Pe buna 
dreptate pentru că, după cum își reamintea 
Ingrid Bergman, scenariul se scria pe măsura 
ce se filma, Nici ea, nici Bogart (de fapt, nici 
regizorul Michael Curtiz) nu știau cum se va 
sfirşi filmul. Această nesiguranță generală a 
echipei a infuzat însă tot filmul cu o foarte 
reușită atmosferă de nelinişte şi tensiune, 


Mariane Dietrich a fost socotită întotde- 
auna o vedetă mult prea șocantă, prea obraz- 
nică, chiar pentru moravurile Hollywood-ului 
Într-adevăr abia sosită acolo, în timp ce se 
pregătea premiera filmului său Dezonorata, a 
îndrăznit să iasă la plimbare îmbrăcată în 
pantaloni, scandalizînd pe toată lumea. Era în 
anul 1931! 


Geta DAVIDESCU 


Cea mai îndrăzneață vedetă 


a Hollywoodului anilor '30, Marlene Dietrich 


luptă 
secolului à 


lo Villa- 


fseraidine 
Chz pha 


"7 


rir 


scenei 


decorul, iar 


ai T > 
Evadare în lumea 
imaginaţiei 
Fata din poveste 


menger. i a 
orn, Gunter Naumann, Ingric 


rtl, Frai 
Tomsu. 


tisov, | d aia, M k a 4 ere, de e azi care | ductie 


ov. OI ý š = 
Efremov, Ole ab; eva, . 5 â i € T Jankovics. 


pi 


simpozion Teodor Mazilu 


Un singur scenariu 


insoțind inspirat deschiderea stagiunii (cu 
piesa Aceşti nebuni fățarnici), IATC-ul a or- 
ganizat un „Simpozion Teodor Mazilu”. A 
vorbit, la deschiderea Simpozionului, în cati- 
tate de rector al IATC-ului, dar şi de neintre- 
cut interpret al lui Mazilu — Octavian Co- 
tescu. În continuare, Virgil Brădățeanu, Radu 
Cosașu, Victor Parhon, Dumitru Solomon şi 
alți distinși invitați au evocat personalitatea 
marelui scriitor, dramaturg, scenarist. Scena- 
rist al unui singur film: Bariera. Emoţionar!2 
a fost întîlnirea cu Mazilu — autor și actor al 
unui reportaj TV; scriitorul revenind în satul 
bunicilor, pe uliţă, pe cimp, pe prispa „unce 
mă refugiam să văd stelele”, printre ven ṣi 
„dade“ („îmi place cuvintul dadă, cred ca-l 
pot adresa oricărei temei dragi“, zice Mazilu); 
o întoarcere acasă după 30 de ani de = 
senţă. „Vii rar, mă! vere!, constată un văr ca 
face piine; tu ce faci? — „Cărţi!”, răspunde 
scriitorul. „Sint bune şi ele!', admite varul 
care face piine... Se simte şi se vede din fiim 
nu numai un cinefil, dar și un cineprofesia- 
nist. Un profesionist, paradoxal, incredib;! ṣi 
pe nedrept autor al unui singur scenar 

Păcat, printre proiectele nici unei case de 
film nu figurează „un Mazilu“... Mircea Mu 
şan, regizorul Barterei, amintea la Simpo. 
de un scenariu la care scria Mazilu: Romeo şi 
Julieta nu murind, ci pornind la drum şi în 
cercind să pună ordine în morala lumi: 


arta plastică 
și arta a șaptea 


Pictură sub aparat 


in fața Muzeului de artă al R.S.R. o mul- 
time fremătătoare. Sutele de vizitatori partí- 
cipă la vernisajul unui cunoscut pictor: Sabin 
Bălașa. ideea de a proiecta. la deschiderea 
expozi ei două filme de animaţie realizate de 
Sabin Bălașa — Galaxia și Odă — a servi! 
demonstrației câ preocupările de plastician 
ale artistului se află în deplină armonie cu 


sub aparat îi îngăduie lui Sa- 
mină fidel cromaticii, compo- 
tablourilor sale. 
Bălașa apare și pe ecran, vita! 
și imponderabil, învăluit 
bilă lumină albăstruie. Pu- 
i procedeu de animare pe 
s E obligă pe autor să deseneze 
ā sute de tablouri! Tablourile sint 
apoi, pe rînd, în timpul fil- 
puterea să renunţe la ele, 
mului de a le face să su- 
ce se și întîmplă. Proiec- 
res ieșit din comun — 
=scoperit pe ecran origina- 
lui Bălașa, în două filme 
— spuneau mai multe 
— să le vedem și la cine- 


cu 
campion la floretă). Regele 
il socotea ceļ mai mare 
sfirşit în mizerie, in 1953, lu 
= de aur, fiindcă a fost „de- 
sase 60 de dolari pe lună ju- 
Curtiz a făcut un film despre 
Oma de bronz — cu Burt Lancaster in 

= în 1982, CIO a restabilit statu- 
al fostului campion olimpic. 
pe va primi, în ianuarie 1983, 
f din 1912, înmînate de preșe- 
ch. Thorpe era de origine in- 
“endeză; îl chema, în indiana, 
Thok, adică, pe românește, „Cărare 


$ 

1 @ Charles Tucker. 

i Manon iu Sergio Leone pentru „A fost 
mm nerca" — premieră la sfiritul lui 
m — stea unei prietenii pe fond de 
bătind vreo 45 de ani: prohi- 
33, anii '68, avind ca perso- 
pă părerea regizorului, tim- 
r pentru toate cele trei vir- 
Niro. Tucker deține o tehnică 
— ca și filmările — care ştie 


3 
$ 
EI 
r 


"est-german, regizorul anului cu 
f ipe care Alexandre Astruc îl con- 

Ānirea unui vis de regizor euro- 
de a face un bun film de școală 
} şi „Starea lucrurilor“, „Leul de 
Veneția — un film al speranței că poți 
=mema, chiar și atunci cînd totul se im- 
Dotmmeste creației. idee cu care putem scrie: 
=z The end. 


e în priză directă... e în priză directă... 


Pentru 
cucerirea laureaţilor 


Atlam cu bucurie: compozitorul Comel Tē- 
ranu a fost distins în Spania, la Santander = 
premiul internațional al criticilor de disc 
miul Koussewitzky, cea mai importan 
lincție internaţională pentru discul de = 
simfonică contemporană, pentru | 
„Ghirlande“ interpretată de form. 


Nova, sub bagheta compozitorului. Pre Pi 


revine pentru prima oară unei lucrări 
zică românească. E momentul să ne 
tim: Cornel Țăranu a compus și muz 
film (vezi-auzi Un om în loden). ii is 
uram pentru viitoarele stagiuni, o colaborz= 
cit mai strînsă cu cinematografia! 


într-una din numeroasele 
fotografii memorabile 
ale regretatului 
fotoreporter 
Aurel Mihailopol 


e cîștigă 


Atenţie la bibliografie 


Concursurile „Cine știe cîștigă“ pot fi ṣ 
ele, se știe, o formă de culturalizare cinema- 
tografică a publicului. Probabil că mai cu foc 
îti completezi cunoștințele cinematografice 
dacă întrezărești și „premiul: un livret CEC în 
vaioare de...'. Recent, ne-a picat în mină, cu 
totul. întimplător, un asemenea buletin de 
concurs, pe tema „Tinerii, eroii filmelor ro- 
mâneşti de ieri şi de azi“. Concurs iniţiat de 
Întreprinderea cinematografică a județului 
Mureș. 13 pagini, zece întrebări, extrase din 
cronici_de film, portretele unor personaje ti- 
nere. „Tragerea la sorți are loc la data de 26 
decembrie 1982, ora 9, în sala cinernatogra- 
fului „Arta“ din Tirgu Mureș; poate participa 
oricare cetățean“, afli din buletin. O inițiativă 
lăudabilă. Dar, pe viitor, s-ar cere mai multă 
atenţie la redactarea acestor buletine de con- 
curs, la tipar şi la... bibliografie. Citești, de 
pildă: „Pentru acest concurs am folosit arti- 
cole din revista „Cinema,“ semnate printre al- 
tii “printre altele) de... Valeria Sava și Mircea 
Alexandru... Rectificăm pentru viitorul con- 
curs: Valerian Sava şi Mircea Alexandrescu. 


Notă de decembrie 


În direct din Buftea, scenograful Daniel Răduţă ne transmite 


în direct din Buftea 
„NC 5 SEL, Eee EEE 


nimarea animației 


Oameni cu valize 


„. Si WU PA TREMURA ASA! 
mo OA CA E VARA 
Si ESF TASET.. 


Încercînd să învingă — fie și 
zile — deficitara difuzare a filme 
ție pe marele şi pe micul ecran 
Animafilm — Lucia Olteanu, d 
dioului, regizorii Victor Anton 
Mocanu și-au încărcat valizele 
au plecat pe Valea Jiului 
Hunedoara și Deva, proiect 
miilor de spectatori mari şi 
oaspeţi şi dornici să afle ci 
tele meseriei. Întrebarea n 
un film de animaţie? În 
filmele noastre de animatie se 
la cinema și la t.v.?... Di 
rie: „Lămpașele de miner 
Studioului „Animafilm“ © 
de bucuria cu care am 
zitatea cu care am fos 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, București 41017 
E..emplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, |: 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 i 


Anul XX (240) 


Bucureşti Prezentarea grafică. 


loana Statie 


Prezentarea artistică 
Anamaria Smigelschi 


Lucia Mureșan și lon Dichi- 
seanu 
vă urează, alături de noi, 


„La mulţi ani cu sănătate!” 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Ecaterina Oprou 


Fotografie de Victor STROE 


https://biblioteca-digitala.ro 


> (irina M 
și Vladimir Júra 


2 E i i 
e, Dx | if pf rp! | “ 

|! A t | am | k F 

H d ri T tg s ẹ 

| » | | | N | 


În i f loc —'20 menți 
(urmat d : 19- menţiuni) aici alături de Flo 
Mihăilescu dr alt favorit al topului 


regizorul Alexa Visarion (două filme), alături pe genericul „Năpastei“ 


și în palmaresul criticii 


Fa 


ilor d 


din Ui 


mai bun film 


'29 


Oz 


Cea mai bună actı 


mintiri 


Eh 


in 


| Valentina