Revista Cinema/1990 — 1998/022-CINEMA-anul-XXII-nr-9-1984

nuon tey, 
sisaan 
renra 


da, 


- 


Romantism revoluționar 
și personaje model la fața locului 
la șantierul hidroenergetic 
Porţile de Fier || 


Am aflat de 
panți la ediţia de astă vară a Festivalu- 
lui filmului pentru tineret de la Costi- 
nești că, în cadrul uneia dintre dezbate- 
rile de pe plajă, o tinără ingineră venită 
de la Șantierul Porţile de Fier II, pe nu- 
mele ei mesa Mires, a nomaa in 
termeni personali unele apr critice 
la adresa filmelor noastre și a exprimat 
dorința constructorilor de a-i vedea 
prezenţi pe autorii de filme și pe șantie- 
rul lor. 


Fără a ne substitui autorilor de filme 
— singurii care pot descoperi, la fața 
locului sau prin propriile elaborări, per- 
sonajele și problemele, ideile și formele 
lucrărilor lor viitoare — i-am devansat 
pe acest drum, spre a o cunoaște pe ci- 
nefila noastră bi a o ruga sti dezvolte, 
pe șantier, criticile, sugestiile și argu- 
mentările începute pe plajă. 


Două clobănițe, o insulă 
i un continent 


De la Drobeta-Turnu Severin la vii- 
toarea hidrocentrală, a doua pe care o 
construim pe Dunăre, e un drum lung 
de 60 de km, dintre care ultimii 10 pe o 
mare insulă care se și numește Ostro- 
vul Mare. Drum în preajma luciului su- 
veran al fluviului, sub o lumină și un 
climat aproape mediteraneean, cum ne 
explică Dumitru Enache, redactor la 
ziarul „Viitorul“, împreună cu care fa- 


la colegii partici- 


cem deplasarea și semnăm textut „cea 
mai dulce zonă climaterică din țară“. 
Nimic nu anunţă că ne apropiem de o 
mare lucrare industrială și de elu! 
adiacent. Chiar cind trecem barajul de- 
versor, din nordul insulei, continuind 
drumul spre sud, peisajele tradiționale, 
= rea ne înconjoară din toate păr- 
; Dumitru Enache insula pe care ne 
aflăm şi locuitorii din satul din apro- 
piere, numit tot Ostrovul Mare, au un 


specific al lor, ca să nu spun o ciudățe- . 


nie. Aici, din generație în generaţie 
bărbaţii se fac navigatori. Drept pentru 
care femeile duc rostul casei, al cîmpu- 
lui, al muncilor agricole, al păstoritului 
Uitaţi-vă, vedeţi acolo, pe pajiștea cu 
turma de oi — două ciobâniţe și un cio- 


bănel, un copil. 

Orăşelul adiacent hidrocentralei vii- 
toare din sudul insulei sau colonia 
muncitorească, cum spune tovarășul 
Costică Streciu, președintele Comitetu- 
lui sindical, constituie însă un cu totul 


altfel de peisaj. El numără nu mai puţin 
de 14 locuitori, veniţi „de pe conti- 
nent pe insulă“, după expresia rue 
interlocutor, care ne precizează, su 

zind, că e vorba de muncitori veniţi 
„din toate colțurile țării-continent, incit 
aproape nu este judeţ să nu-și aibă aici 
reprezentanţii“. Dar din acest orășel 
provizoriu, acum al treilea ca mărime 
din judeţ, nu vor rămine, peste doi-trei 
ani, decit locatarii a 330 de aparta- 
mente, pentru a asigura exploatarea și 
întreținerea hidrocentralei, a ecluzelor, 


ntimpi 


Oamenii șantieru 


barajelor deversoare și a celorlalte in- 
stalaţii aflate în co: ie. 

Inginera hidrotehnistă Genoveva Mi- 
rea, tinăra de la Costinești, pe care reu- 
şim să o descoperim la șantierul Il, ba- 
raj-ecluză, se află aici de patru ani, ve- 
nită direct de pe băncile facultății din 
Timișoara. Bucuroasă, nu e totuși deloc 
surprinsă de apariţia noastră, i se pare 
cel mai firesc lucru din lume că s-a răs- 
puns prompt invitației sale, intră direct 
in subiect, ca și cum ar relua din mers 
cele spuse pe plajă. Avem senzația că 
orice distanță, incepind cu cea dintre 
malul mării, Buftea și Porţile de Fier, 
este abolită. 


„idealism“ (de la ideal) — da, 
superficialitate — nul 


Genoveva Mirea Cei care fac filme 
au obligația — e normal — să întățișeze 
realitatea actuală așa cum e ea, cum în 
parte o vedeţi acum și dumneavoastră, 
iar noi o trăim zi de zi. Mă rog, să o în- 
fățișeze cu tot ce înseamnă actul de 
creaţie în artă, cu — nu știu dacă mă 
exprim adecvat — un anume idealism 
(de la ideal), dar nu cu superficialitate. 
Cind ai o obligaţie, trebuie să-i faci 
față. Or, cineaștii care au făcut unele 
dintre filmele vizionate astă vară, au 
fost probabil mai puţin „pe teren“, cum 
se zice. Singurul regizor care pare să fi 
îmbrăcat această haină a terenului — 
mă refer la cei care au prezentat filme 
de actualitate în concursul despre care 


discutăm — este Constantin Vaeni, cu 
imposibila iubire. Ceilalți cred că au vă- 
zut lucrurile oarecum din avion. Cum a 
fost, de pildă, cazul cu Salutări de la 
Agigea, unde, în afară de magnifica lu- 
crare a Canalului Dunăre—Marea Nea- 
gră, altceva nu m-a impresionat. Singur 
de cart, cu toată acuitatea psihologică 
pe care o caută şi uneori o găsește, ră- 
mine, din unghiul constructorilor, la fel 
de superficial. Nu e suficient să vrei să 
faci ceva şi să „crezi“ în acel ceva, tre- 
buie să și studiezi obiectul pasiunii tale. 
Or, eu una, n-am văzut, de pildă la noi 
pe șantier, nici un cineast, scuzați-mă, 
iniirtindu-se pe-aici, nici n-am auzit de 
așa ceva. Noi, cei care am venit pe 
acest șantier, promoții din anii 
1979--1981, cel puţin o parte dintre noi, 
fiind la început de drum, cum să vă 
spun, ca să nu mă suspectaţi de vorbe 
mari, ne-am pus și sufletul aici. Distrac- 
tiile au fost puţine pentru noi, în acest 
răstimp, pentru că munca ne înglo- 
bează, efectiv. Asta zi de zi, ca să nu 
mai vorbesc de un moment limită, ca 
atunci cind am fost ameninţaţi cu inun- 
daţiile, în 1980 și 1981. Nu ține și n-a ți- 
nut nimeni seama de programul de 8 
ore sau de 10 ore. s-a lucrat zi și 
noapte. Dacă puteai să dormi o oră, era 
bine, dormeai acolo lingă sacii cu nisip, 
dacă nu — nu. A fost momentul cînd 
fiecare s-a Sieg obligat să nu mai știe 
de el însuși. Primul gind se îndrepta 
spre lucrare. Deja ridicasem ceva și 
lupta aceea a oamenilor a durat patru 
zile, cind toată lumea a fost pe mete- 


narea Congresului. 


| ? 


XIII-lea al partidului 


EEO MIERE 


lui aşteptînd oamenii filmului 


“trunde dincolo de acest 


reze, toată lumea, și conducerea, exact 
ca noi. 


Cind toată lumea e-pe- metereze 


— Se intimplă, totuși, ca gradul de 
participare să difere, intr-un asemenea 
moment? 

— Gradul de participare a fost ma- 
xim, la toți! 

— Nu diferă între ei, cei de 
tier, într-un asemenea momeni 

— Nu în ceea ce este esențial. 

— Numai confruntarea cu natura e 
dramatică? Între oameni nu apar situa- 
ţii dramatice? 

— Situaţiile dramatice apar nu între 
oameni, ci in om. Fiecare încearcă să-și 
depășească, într-un asemenea moment, 
propriile limite și un zbucium există, 
necunoscut sau prea puțin cunoscut 
Probabil! că aici e chiar limita unei dis- 
cuţii ca aceasta pe care o purtăm noi. 
Numai artistul, numai arta ar putea pă- 
rag, de ceea 
ce se vede la suprafaţă. a neliniști- 
tor e normal să existe și probabil că 
descifrarea acestei necunoscute ar da 
sens si rost unui. fiim sau unei scene 
care ar înfățișa un asemenea moment. 

— Dar ce se intimplă după coborirea 
de pe metereze? 

— Noi sîntem lipsiți aici de satisfacţi- 
ile pe care ţi le poate da un oraș. E o 
lipsă compensată de satisfacțiile profe- 
sionale. Şi, de aceea, fiecare e dornic 
să realizeze ceea ce a văzut în plan, 


șan- 


ceea ce a vazut în proiect, e dornic să 
vadă ceva făcut de mina lui. Niciodată, 
ca inginer constructor, nu vei putea afla 
în oraș satisfacţiile de acest ordin pe 
care le dobindești pe șantier. Parcă şi 
oamenii sint aici mai umani, mai legați 
unii de alţii, iar cînd te văd în impas, în- 
cearcă să te ajute și o fac din tot sufle- 
tul. 


Ce s-a intimplat cu sihăstria 


— Cum a fost prima zi, la venirea de~ 
pe „continent“ pe insulă? 

Genoveva Mirea Atunci, trebuie să 
recunosc, am fost puţin înspăimintată. 
Drumul pe care îl faci din Severin pină 
aici, mi s-a părut că nu se mai sfirşește. 


lar cînd am trecut pe dig și am ajuns în 
„colonie, m-am speriat. 


— Ce v-a speriat? 

— Sihăstria. Sau, ca fată, teama de 
sihăstrie, fiindcă senzația e desigur su- 
biectivă, izvorită nu neapărat din peisa- 
jul orășelului, ci poate din distanța la 
capătul căreia am ajuns, singură. Nu-i 
vorba, cei de pe şantier m-au primit 
amabil, m-au întrebat unde vreau să lu- 
crez, la baraj sau la ecluză. Le-am spus 
că baraje o să mai pot face, dar ecluze 
mai rar, și nu de amploarea acestora. 
Am fost repartizată și am lucrat unde 
am vrut, la ecluză, la port aval, la eva- 
cuator, la linia de dirijare... 

= ŞI ce s-a intimplat cu sihăstria? 

— Acea impresie s-a destrămat de la 
sine, după ce am început să lucrez, să 


cunosc planurile, să desopăr acel suflet 
aparte pe care îl au aici oamenii, de la 
muncitori pină la cadrele de conducere, 
încît nu te simți străin. 

— Care e raportul dintre un finăr in- 
giner și, un tinăr muncitor? 

— La început sau uneori te poate 
respecta ca inginer, însă poate fi dis- 
tant ca om. Pină capătă încredere, ceea 
ce nu e totdeauna simplu, mai ales 
dacă ești femeie, fiindcă, în general, 
bărbaţii își spun cuvîntul în construcții. 

— Gindul de a renunța, de a pleca 
de-aici, v-a traversat vreodată? 

— Pe mine nu. Doar Labiș zice: „Noi 
nu, niciodată, noi nu!“ Dar, sincer vor- 
bind, nu în versuri, nu toți rezistă, unii 
se înneacă în acea senzație inițială, 
care m-a încercat și pe mine. Aceia 
pleacă. Unii o pornesc de aici la oraș, 
ca să se întoarcă totuși, realizind că 
aici este locul lor în lume. 

— Chiar așa? 

— Chiar așa! Nu e deloc convențio- 
nală expresia. Fiind singură, neavind fa- 
milie, eu, de pildă, aș fi putut oricind 
pleca. Și nu numai eu, am mulți colegi 
în aceeași situaţie. 


— Sint multe tinere, să zicem așa, li- 
bere i șantier? 

— Sîntem mulţi liberi, și fete și băieți. 
Dar sînt numeroși şi cei care s-au căsă- 
torit în acest orășel provizoriu. Noi, cei 
dintii, locuim în pavilioanele de nefami- 


liști. Acum am o mică garsonieră, dar la 
început mi-am făcut și eu stagiul, timp 
de doi ani am stat într-un duplex, cite 
patru, doi într-o cameră, doi în cealaltă 
cameră. Fiecare dintre noi avea pro- 
gram diferit, fiindcă sint colegi care lu- 
crează în schimbul |, alţii în schimbul 
LB 


— Eraţi deci patru locatare ale duple- 
xului. 

— Exact. 

— Şi atunci de ce spuneţi doi și nu 
două, de ce spuneți colegi şi nu colege, 
de ce masculinizați termenii? 

— Nu, nu vă supăraţi, feminitatea ră- 
mine, dar eu mă gindesc la construc- 
tori, nu se spune „constructoare“. 
Toate locatarele duplexului eram con- 
structori, am rămas constructori şi tot 
constructori o să plecăm de aici. Cu to- 
ţii vom pleca, dealtfel, însă gindul că ne 
vom reîntilni ne leagă în continuare La 
Costineşti, de pildă, m-am întilnit cu co- 
lege care lucreaza pe Olt, tot la hidro- 
centrale. 

= T cum decurge o discuție, la Cos- 
tinești, într-un grup de tinere inginere? 

— În afară de cele multe și mărunte, 
ne cunoaștem fiecare visele cu care am 
început. Eu. am vrut întotdeauna să 
ajung să lucrez în execuţie și, fiind ti- 
midă, de cind eram studentă, aveam 
mereu discuţii cu un profesor care mă 
asigura că n-o să ajung niciodată să fac 
așa ceva. lar cind am terminat faculta- 
tea și s-au făcut repartizările, am zis că 


(Continuare în pag. 4) 


— Lemmas mee 


„Tot ceea ce realizăm, în toate domeniile, nu este decît rezultatul muncii, al unirii aces- 
teia cu cele mai înalte cuceriri ale științei, cu tehnica modernă, cu mijloacele materiale cele 
mai bune. Numai pe această bază se poate asigura înfăptuirea Programului partidului nos- 
tru; numai astfel Directivele Congresului al XIII-lea al partidului vor putea fi nu numai 
realizate, dar chiar şi depășite, atit în agricultură, cît şi în industrie, precum şi în celelalte 


sectoare de activitate“. 


Nicolae CEAUȘESCU 


(Urmare din pag. 3) 

vreau să merg la Porţi. — Ei, nu poţi să 
mergi tu la Porţi, e prea greu! — De ce 
să nu merg?! Și am mers. lar acum 
m-am amuzat cu colegele — Unde-i 
Birk să te vadă?! exclamau ele cu gin- 
dul la scepticul contrazis de viaţă. 


Betonul și eul constructorului 


— Dar dacă lucraţi in execuţie, in- 
seamnă că proiectul nu vă aparţine. 

Genoveva Mirea Proiectul nu, în 
schimb lucrarea e a mea. Proiectul e al 
altuia, dar copilul de beton e al nostru 
pentrucă totdeauna intervine și eul tău, 
al constructorului din execuţie, în defi- 
nitivarea tehnologiilor, uneori cu soluții 
noi. 

— Se intimplă ca preocuparea 
aceasta pentru copilul de beton să se 
ciocnească de altele? 

m Se întîmplă. La un moment dat, 
mie mi-a fost drag un băiat, care e tot 
ca mine, constructor. Dar el n-a reușit... 
Eu am încercat, dar n-am reușit nici eu, 
n-am reușit să ajungem pe aceeași plat- 
formă. El a încercat să evadeze, vrea să 
plece de pe șantier, iar la un moment 
dat mi-a spus că toată viața o să trăiesc 
cu betonul armat, că altceva nu mai văd 

- în fața ochilor — un reproș de la un 
băiat! 

— nu-i mai iubiţi din cauza asta? 

— Nu, dar am realizat că nu ne pu- 
tem înțelege, neavind poate aceleași — 
știu eu? — idealuri, să zic. Fiecare 
caută o anumită structură omenească 
la celălalt și eu n-am descoperit-o încă. 

— Acum unde ne aflăm? Vreţi să 


nare ce vedem, pentru citit re- 
vistei „Cinema“ și pentru autorii de film 
cu care v-aţi intilnit la Costinești? 

— Venim din amonte, pe fostul mal 
al Dunării, în dreapta se vede barajul 
deversor iugoslav, centrala iugoslavă pe 
care, potrivit înțelegerii, tot noi le con- 
struim, iar în față centrala română 
Acum coborim în această mare incintă 
dintre dealuri artificiale, intrăm sub ni- 


velul trecut și viitor al apelor, vom 
trece, de fapt, pe pămintul amay de 
sub cursul normal al Dunării. Fluviul nu 
se vede, fiind deviat, dincolo de acele 
batardouri. 

— Nu vă sperie pro 
sau noroiul care au luat 
cul apelor? 

— Nu, e o bucurie mai mare decît ele 
în acest peisaj, fiindcă altfel nu se 
poate. lar lucrarea, vedeți, e magnifică, 
profilată pe cer, tot mai sus, pe măsură 
ce coborim în vechea matcă. Dunărea 


iile sau praful 
leocamdată lo- 


— uriașă — e dincolo, și'ea deasupra 
noastră, în dreapta și în stinga, nevă- 
zută, învinsă sau făcută să asculte de 
noi. Şantierul așa e frumos, cu vînt, 
praf, zgomote. Apropo de întrebarea 
dumneavoastră, cu praful și celelalte 
mama Îmi reproșa mereu că am dat la 
construcţii, îmi spunea că sint incon- 
știentă, o să trăiesc în cizme de cau- 
ciuc o viață de nomad. Și i-am răs- 
puns... Cite nu i-am răspuns! 

— Unde veţi pleca de aici, v-aţi fixat 
deja un alt obiectiv? 


În lucru: O lumină la etajul X. Un destin feminin marcat de istorie. Un 
film de Malvina Urșianu (scenariul și regia). In rolul principal (şi în fotogra- 
fie); Irina Petrescu. 


Sub semnul Festivalului Naţional „Cîntarea României“ 


G reu de imaginat cum ar arăta festi- 
valul bienal de la Arad fără filmele pro- 


duse de „Atelier 16“, fără Gheorghe Sa- 
bău, cel care se dedică de foarte multă 
vreme îndrumării acestui cineclub, şi 
fără băieții lui entuziaști a căror evolu- 
ție am urmărit-o cu curiozitate de la.o 
ediţie la alta. De fiecare dată am desco- 
perit nume noi, am văzut filme noi, care 
se înscriu însă cu încăpăţinare pe linia 
unei vechi i constatate preocupări: fil- 
mul eseu. Vizind exprimarea liberă și 
dezinhibată a trăirilor subiective în peli- 
cule care ignoră legile naraţiunii tradi- 
tionale, autorii acestor pelicule mizează 
pe puterea de sugeslie a imaginilor, pe 
forța asociațiilor figurative: Întreprinde- 
rea este îndrăzneață și dificilă, deoa- 
rece asemenea pelicule pot rămine 
criptice pentru spectator atunci cînd ci- 
neastul nu izbutește să confere imagini- 
lor o subtilă coerenţă în cadrul aparen- 
tei lor incoerenţe. În acest caz, noțiu- 
nea de eseu nu depășește sensul său 
primar de încercare, stadiu în care unii 
cineclubiști arădeni se mai află încă. 

Fascinaţi de mobilitatea aparatului, 
preocupați de expresivitatea obiectelor, 
încrezători în forța repetiției, Alexandru 
Pecican (Fereastră dâschisă spre) și 
loan Cristian Ostafi (Convergenţă spre 


Tentația experimentului 


O dorință subiectivă şi o necesitate obiectivă: 
filmele cineamatorilor să fie văzute! 


inutil) neglijează faptul că aparatul 
obiectele, repetiţia sint doar mijloace 
de exprimare a unui gind care trebuie 
să reiasă prin și din ele. De aceea, fil- 
mele lor rămin doar interesante exerci- 
ţii şi promițătoare introduceri ale unor 
viitoare eseuri adevărate. 

Nu același lucru se poate spune însă 
despre ultimele realizări ale lui Viorel 
Simulov și Gheorghe Sabău — Ma- 
nu-script și respectiv Decupaje. Deși 
ambele sint concepute în exclusivitate 
din planuri detalii, filmul lui Simulov 
este analitic, pe cînd cel al lui Sabău — 
sintetic. Manu-script este o investigare 


a miinii umane, privită sub cele mai 
neașteptate unghiuri, în timp ce evolu- 
ează lent în fața aparatului într-un balet 
straniu și fascinant de forme ce tind 
spre abstract. Decupaje de Gheorghe 
Sabău parcurge drumul invers, compu- 
nind dintr-o suită de detalii — o 
oglindă retrovizoare, un toc de pantof 
câlcind asfaltul, o sacoșă, un ochelar 
de soare, un fragment de roată, o gură 
de canal — etc. — atmosfera orașului 
cu forfota, cu îmbulzeala, cu viața lui. 

Restul filmelor prezentate de „Atelier 
16“ se înscriu undeva între cele două 
extreme, între promisiune și împlinire, 


— La o lucrare hidrotehnică din 
munţi, poate pe Jiu. 
— Succes! 


Un constructor „exact“ 


— Deci dumneavoastră sinteţi dul- 
gher, lucraţi la cofraje, sper să nu vă 
speriați de casetofonul acesta, pe care 
vă înregistrăm. 

— Cum o să mă sperii de ceva atit de 
mic, cînd noi facem lucruri atit de 
mari? 

— De cnd faceți lucrul ăsta mare? 

— Să vă spun, eu sint venit aici,exact 
de la primul țăruș. 

— Mai spuneți o dată numele, ca să-l 
inregistrăm pe bandă. 

— Ciortan și Nicolae. V-am vorbit de 
primul ţăruș, în sensul câ am lucrat 
prima dată la colonie, cind nu începuse 
treaba la hidrocentrală. Am aranjat întîi 
locul de cazare, locul de muncă, apoi 
caile de acces şi de-abia după acees 
am început lucrarea propriu-zisa. Am 
construit şi o şcoala, ca avem aici o 
școală generală de zece clase, avem li- 
ceu seral. După aceea am intrat exact 
unde ne găsim acum și am schimbat 
cursul Dunării. Pe aici curgea ea. Noi 
am bătut barele acelea mari de metal... 

— Dar dumneavoastră sinteți dul- 


— Nu contează, policaliticarea te în- 
vață să faci orice, mai ales un construc- 
tor e obligat să cunoască totul. De 
pildă, noi sintem legaţi de tiparele în 
care trebuie turnat betonul, indiferent 
dacă le faci din lemn ori din fier. 

— Părinţii dumneavoastră cu ce se 
ocupau? 

Nicolae Ciortan: Tata făcea timplărie 
la ţară, de la el am învăţat puţină me- 
serie. Totuși, cind eram når de tot, 
inainte de armată, am fost ceferist la 
lași, ucenic la manevră. Însă la armată, 
fiind înrolat la construcții, m-am întors 
la ce învățasem de la tata, la lemn. Me- 
seria asta cu lemnul e o meserie curată, 
plăcută, bineinţeles cui îi e drag de ea, 
că orice meserie, cind un meseriaș o 


remarcindu-se fie prin ritmul alert și to- 
nul umoristic (Nu trageţi în pianist de 
Romulus Bucur), fie prin tentativa de 
abstractizare a formelor concrete (Visa- 
rea pietrei 2 de Gheorghe Maxinan). 

Invitații cineclubiștilor arădeni — lo- 
sif Costinaș din Timișoara și Corneliu 
Dimitriu din București — au prezentat 
citeva filme mai vechi și mai noi. Intere- 
sant de comparat două dintre ele — 
Prietenul meu, sculptorul și Filatoare — 
in care cineaștii încearcă, fiecare în fe- 
lul său, să elogieze efortul uman de a 
crea opere de artă sau bunuri mate- 
riale, subliniind totodată însingurarea 
care însoțește acest efort. Dar dacă la 
losif Costinaș, imaginea sculptorului 
cioplind are grandoarea încleștării 
omului cu materia și totodată liniștea 
pe care o dă conștiința victoriei omului 
asupra materiei, la Corneliu Dimitriu 
gesturile monotone ale filatoarei, privi- 
rea ei obosită de atita concentrare, ex- 
presia ei împietrită sfrnesc mai de- 
grabă recunoştinţa pentru toți cei care 
îndeplinesc, în tăcere și fără lauri, 
munci obscure și epuizante. 

Din nou și pentru a nu știu cita oară, 
mă conving că printre amatori există ci- 
neaști autentici. Ce păcat că filmele lor 
sint prea puţin cunoscute! 


Cristina CORCIOVESCU 


face cu plăcere, îi e drag de ea și o si 
învaţă și o iubește. Așa că eu sint de 
exact 30 de ani pe şantier. 

— Vorbiţi de șantier la singular, de 
parcă toate pe care ați fost ar fi unul și 
același. 

— Nu, eu sint pe șantier exact de la 
Bicaz, de la prima hidrocentrală car: 
s-a început la noi în țară, la Stejaru 
acolo Şi de-acolo am fost pe toată va- 
lea Bistriței, am luat-o exact din hidro- 
centrala în hidrocentrală — Pingăra!,, 
Bitca Doamnei, Roznov |, Roznov |! 
Bacău |, Bacău Il. Apoi de pe Bistriţa 
am trecut la Porţile de Fier |, în 1966, 
pe 18 februarie, iar de acolo aici. 

— Aveţi familie? 


— Vă simţiţi departe 
de locurile natale? 
nd te obișnuiești 
cu șantierul, 
e ca o familie 


— Ce critică aţi face 
filmelor noastre? 
— Uneori se folosesc 
scheme sau reţete. 
S-ar putea 
ca aceste scheme 
să fie demult 
depășite 


— Da, sigur, soție, doi copii. 

— Să vă trăiască! 

— Muţţumesc. Băiatul e în clasa a 
XIl-a la liceu, fetița e în clasa a VIll-a. 
Sînt la Severin, în oraș, învață acolo, 
mă bucur de ei, învaţă bine. Eu locu- 
iesc aici, dar merg des acasă, am ma- 
şină. 

— Personală. 

— Da. Am mașina mea, mă duc 
acasă cind doresc. 

— Ce incadrare aveţi aici? 

— Muncitor specialist. 

— Nu sinteţi maistru sau... 

— Eu maistru nu am, eu ţin loc de 
orice, mie nu-mi trebuie cineva care 
să-mi spună ce am de făcut eu sint și 
şef de formație, o formaţie de 50 de 
muncitori. lar un muncitor specialist 
cunoaște citeodată mai mult decit un 
maistru. 

— Sinteţi totuși departe de locurile 
natale. 

— Nu mă simt departe, m-am obit 
nuit cu șantierul și cind te obișnuie 
cu șantierul, e exact ca o comună, ca 
un oraș, ca o familie. 

— Există ceva mai important decit 
meseria, in viață? 

— Să ştiţi că nu e nimic mai impor- 
tant. 

— Meseria e chiar totul? 

Nu, dar e mai mult decit orice și 
bucuria mea e cind știu că realizez ceva 
aici, mă duc acasă, în sinul familiei, ei 
sînt bucuroși de mine, eu sint bucuros 
de ei și asta e viața. Noi sintem oamenii 
șantierelor. 


Filmul — o absen . 


— Care este principala critică pe 
care aţi face-o dumneavoastră filmelor 
noastre, tovarășe inginer șef? 

— Ing. Alexandru Dumitru Mihat Din 
ce văd eu pe la televizor, că alte posibi- 
lități nu avem aici, deocamdată, înțeleg 
că uneori se folosesc niște scheme sau 
rețete. Or, se poate ca o parte din 
aceste scheme să fie demult depășite, 
cum ar fi, de pildă, micile dispute sau 
campanii tehnice, provocate de un ingi- 
ner fără prihană. Noi, la ora actuală, ne 
confruntăm nu atit cu dificultățile teh- 
nice pe care le avem, fiindcă sintem 
destul de bine înarmaţi tehnic, există la 
ora actuală o școală românească de 
construcții hidrotehnice, chiar foarte 
bună. Dificultatea cea mare cu care ne 


confruntăm este — fiți atent că mă voi 
exprima standard, vrind de fapt să spun 
mai mult — este asigurarea disciplinei, 
atit în producţie, cît și în general în co- 
iectivul de muncă. Disciplină într-un 
sens foarte larg, fiindcă în constituirea 
unui atit de mare colectiv de oameni, 
cum e la un șantier uriaș ca acesta, ale- 
gem, dar și culegem. Avem adevărate 
„categorii sociale“ distincte și trecerea 
de la o categorie la alta sau sudarea 
lor, ca să formeze un tot, este o mare 
problemă de educaţie. Problemă pentru 
care s-au folosit și se folosesc tot felul 
de formule și mijloace. Dar filmul n-aș 
spune că ne-a ajutat prea mult în acest 
sens, în această operă. Poate o va face 
n viitor, dacă va veni la fața locului 


Dincolo de spectacol 


— Deci stăpiniți Dunărea, o ţineţi de 
ambele ei brațe dintr-odată, tovarășe 
secretar. 

Mihai Taloescu, secretar al Comitetu- 
lui de partid: Chiar acum aveţi prilejul 
de a asista la o operaţie foarte specta- 
culoasă, cum bănuiesc că vă place, în 
calitate de cineaști. Începe inundarea 
din aval a incintei din faţa barajului de- 
versor de pe brațul mic, noi îi spunem 
Dunărea Mică. Este evenimentul pe 
care îl închinăm zilei de 23 August, ce- 
lei de-a 40 aniversări. În momentul cind 
o să pregătim închiderea Dunării din- 
colo, pe celălalt braț, în sudul insulei — 
eveniment cu care vrem să cinstim al 
XIll-lea Congres al partidului— cînd 
vom începe deci să inundăm incintele 
celuilalt baraj, mai mare, unde probabil 
ați fost, unde sint și hidrocentralele, 
dnd o să producem primii kilowaţi-oră, 
rostul acestui baraj pe care ne aflăm, 
primul finalizat, mai mic, dar la rîndul 
lui uriaş, este de a asigura scurgerea li- 
beră a apei, cît mai multă, ca să se mic- 
șoreze debitul dincolo. Este o lucrare 
de mare complexitate, în strnsă legă- 
tură și cu Porţile de Fier |, totul calculat 
să lucreze într-o perfectă sincronizare. 
Tocmai ieri s-a stabilit legătura directă 
între Porţile noastre și Porţile dinti, 
prin simpla ridicare a unui receptor te- 
lefonic. Dar, dincolo de acest spectacol 
extraordinar, între acel mic receptor te- 
lefonic şi tot ce vedeţi în jur, mai im- 
portantă € existența oamenilor, este 
viața lor spirituală pe care vrem să o 
clădim, care se înalță din încrederea 
nouă în ei înșiși. 

— Vă mulţumim întreit. 


dioul „Animafilm“. 


picturii. Dilatind cadrul tablouriior, 


Valerian SAVA 


Dumitru ENACHE 
Victor STROE 


y n scurt metraj al studioului „Alexandru 
ahia” intitulat Planeta albastră (scenariul ș 
regia: Doru Matei; imaginea: Mircea Bunes 
cu) ne aduce în paradoxala situaţie de a fo- 
losi vorbele acolo unde tocmai evitarea lor a 
însemnat reușita. O adecvare a mijloacelor la 
subiect ar fi în primul rind de semnalat la 
acest cine-eseu despre pictura lui Sabin Bă- 
lașa. A filma cit tot ecranul un tablou — sau 
chiar numai un detaliu — nu înseamnă decit 
a prelua sugestiile existente în operă, artistu! 
fiind un iubitor al spațiilor largi. al monumen 
talului (autor — printre altele — al frescelor 
de la Centrul universitar lași). A stringe lao- 
laită intr-un film lucrari din perioade diterite 
organizindu-le altfel (dind o coerenţă şi un 
sens întregului), făcind din ele „un eseu“ — 
fără vorbe, repetăm — despre viaţă și moarte 
despre dragoste și vrajbă, nu înseamnă decit 
a rezona cu aspirația unui pictor ce se închi- 
puie la fiece nouă creație, demiurg. inseamnă 
a-i descoperi pictorului apeternța pentru sim- 
boluri și metafore în planul expresiei, pentru 
meditaţia filozotică în genere, înseamnă a de- 
pista într-o operă unitară stilistic, motivele 
esențiale, liniile de forţă. lar a face toate 
acestea într-un demers cinematografic, încre- 
dințindu-te imaginii (și numai ei) nu în- 
seamnă decit tot adecvare, folosind astfel 
mijloace la care pictorul însuși apelează 
uneori, atunci cind face cine-pictură la stu- 


Așadar, fără explicații sau comentarii (doar 
un crez sibilinic și incantatoriu rostit din off 
de pictor în generic) filmul reușește, în citeva 
minute, o adevărată incursiune în universul 


detalii, ritmindu-le altfel. realizind un contra- 
punct sau o consonanţă între ele, interferind 
fragmente din cunoscuta manieră „pictură 
sub aparat“, sau filmări speciale, în care pa- 
leta pare a-și aduna fluviile de culoare dintr-o 
magmă în clocot, montajul reușește să con- 
tureze un fir de naraţiune filmică (a nu se 
confunda cu „story“-ul), un cinema pur ir 
care imaginea (însoţită de o expresivă co 
loană sonoră, în care muzicii lui Octav Ne 
mescu i se cuvine o menţiune aparte) cre 


cronica documentarului 


Cine-eseu despre un pictor-cineast 


Planeta albastră. O incursiune 
în universul pictorului 
Sabin Bălașa 


eaza o stare, o emoție, un centru de interes. 
Echilibrul intern al fiecărui cadru, compoziția 
lui am spune, asigură nu doar dinamica sec- 
venţei ci şi suita ideii. Fiecare tablou apare 
astfel o lume deschisă. Din in-animate, dis- 
tante, (predominante culorile reci), parcă îm- 
pietrite într-un timp suspendat, figurile se 
animă, cadrul se însuflețește, și contaminate 
de sunet — zgomot de valuri sau țipăt de pă- 
sări — par a cunoaște palpitul unei clipe de 
viață. Pe ecran tablourile par a se naște unele 
dintr-altele. 

Transfocatorul de început ne introduce ca 
intr-un labirint în pupila din autoportretul 
pictorului — o mică planetă albastră ce în- 
chide în ea şi răsfringe într-un spaţiu interior, 
Marea Planetă albastră. Un Icar, o cădere din 
spaţiul sideral, omul de lut pe un țărm pustiu, 
zborul frint al unor păsări, un copil visind la 
o fereastră, fata despletită călărind centaurul, 
apoi fetele multe în același început de lume 
sau de basm, și din nou obsesia țărmului, a 
păsărilor, a învingătorului învins, senzația de 
ocean planetar, de lucruri primordiale, de 
Geneză. 

Ceea ce cuvintul inevitabil numește, deci 
delimitează și restringe, imaginea sugerează, 
reverberează, devine un impuls generator de 
noi senzaţii. Filmul propune spectatorului o 
viziune asupra creaţiei lui Sabin Bălașa așa 
cum probabil numai artistul ar mai fi putut-o 
face. De fapt. ceea ce-i conferă filmului un 
aer special este tocmai tonul subiectiv, con- 
fesiv, care s-ar putea să vină din adecvarea 
de care vorbeam la început și care (făcind in- 
sesizabil travaliu la fotogramă) lasă senzația 
că lucrurile vorbesc de la sine. Senzaţia de 
autoportret, de „par lui-même". „Cinema-ul 
— spunea Jean Mitry — nu vine să „ser- 
vească" sau să trădeze pictura, ci să-i adauge 
incă o modalitate de a fi". 

In categoria filmelor despre artă (în care 
de-a lungul anilor studioul „Sahia“ a înregis- 
trat nu puţine împliniri) s-a adăugat, iată, — 
lucru notabil mai ales pentru un film de de- 
but — încă o reușită. 


Roxana PANĂ 


În lucru: Mitică Popescu Adaptarea cinematografică a cunoscutei piese de 
Camil Petrescu. Scenariul: Dumitru Solomon. Regia: Manole Marcus. Cu: Mircea 


Jida (rolul titular), Tudorel Filimon şi Julieta Szânyi 


Aparent, un film poliţist. 
De fapt, 
despre responsabilitate 
şi curaj civic. 
Scenariul: Vladimir Alexe 
Regia: Tudor Mărăscu 


n platoul 4 s-a „plantat“ o încăpere spa 
ioasă. Nu pare să fie locuința. Dar ce? l: 
fața ușii, doi milițieni. Evident, nu ei mă im 
piedică să intru ci sunetul sec al clachetei 
Se filmează. O voce caldă, gravă întreabă 
calm: „Cine te-a bătut?” O voce subțire, de 
adolescent răspunde pripit și tremurat: „Ni- 
meni... m-am lovit... am căzut“. Dau ocol de- 
corului călcind peste cabluri, scîinduri, cutii, 
pină ajung la peretele opus ușii. Surpriză: o 
fereastră. Cu zâbrele, dar şi cu perdele. Tran- 
sparente. Încăpere cu aspect de birou. În mij- 
loc, un scaun. Alături de el, în picioare, un 
băiat subțirel. Are ochiul sting învinețit și 
pare foarte, foarte speriat. Puțin în spatele 
lui, Anton Tauf — da. văd bine, este chiar 
Anton Tauf, acel fînăr minunat din Ultima 
noapte f copilăriei, desoperirea lui Savel 
Stiopul. In colțul din dreapta, o dactilografă 
instalată în fața mașinii de scris. Și mai în 
dreapta, ghemuit in coasta aparatului de fil- 
mat, Tudor Mărăscu. În spatele aparatului. 
Vivi Drăgan Vasile. Lingă el, făcută una cu 
peretele, secretara de platou, Roxana Pitea. 
În celălalt colț, regizorul secund, lon P. lon. 
Și chiar în fața mea, cu spatele la fereastră, 
un cineva așezat la biroul masiv pe care se 
află un casetoton. „De ce ai stat noaptea în 
gară?" — întreabă tot calm, dar cu un fel de 
oboseală „cineva-ul”. Schimb puţin unghiul, 
îl „prind“ din profil și, altă surpriză: Damian 
Crișmaru. După replici și după decor, sintem 
la Miliție, sintem într-o anchetă. Părăsesc 
postul de observație și pornesc în căutarea 
unui scenariu. Intre timp, se deschide ușa. 
Năvălesc. Mai intii asupra regizorului. Ce es- 
te Cauţiunea? Un film poliţist? 

Tudor Mărăscu: Aparent. De fapt, filmul re- 
levă niște psihologii speciale angrenate într-o 


Sezonul 
pescărușilor 


La ora unui bilanţ 
sentimental şi profesional 
Scenariul: 
Constantin Munteanu 
Regia: Nicolae Opriţescu 


Co veche a Politehnicii bucureștene 
pare pustie. Studenţii sint in vacanţa, exame- 
nele de admitere s-au terminat... Și totuși in 
„laboratorul de catalizatori şi procese catali- 
tice" cițiva studenţi sint la mesele de lucru. 
Nu e însă o oră de laborator obișnuită căci 
încăperea e transformată, de fapt, în platou 
de filmare. 

„Un film despre studenţi? — îl întreb pe re- 
gizorul Nicolae Oprițescu (autor al acelui Vis 
de ianuarie). 

„Nu, în secvenţa pe care o terminăm azi, 
studenții sint doar fundalul pentru confrunta- 
rea unor personaje importante ale filmului, 


Toamna, la mare, un decor propice anotim- 
pului sufletesc al personajelor... (Carmen Gali 
și Dan Condurache în Sezonul pescărușilor) 


„Cine e vinovatul?" 


o singură întrebare și mai multe răspunsuri posibile. 


Care e cel bun? (Anton Tauf şi Damian Crismaru în Cauţiunea) 


poveste polițistă. Puștiul este bănuit de 
crima... 

— Care-i miza? n 

— Nu cred în cuvintul ăsta, dar, dacă vrei, 
miza ar fi viața, moartea, culpa. Un film des- 
pre responsabilitate. 

Eri iți este punctul de sprijin la acest 

m 

— Ca de obicei, actorii. Încerc să spun 
această poveste cu ajutorul lor. E interesant, 
cu atit mai mult cu cit personajul principal 
este un debutant, Toma Hogea. 

— Teoretic, uneori și practic, fiecare film 

i supune realizatorul la o nouă incercare. 

ste şi cazul. „Cauţiunii? 

— Într-un fel, este. Scenariul propune 
foarte multe flash-back-uri și este prima oară 
cind folosesc acest procedeu. Chiar că e o 
încercare pentru că mie, procedeul mi s-a 
părut artificios și convențional, mai ales că, 
de regulă, ni se arată și ceea ce personajul 
care-și amintește nu putea să vadă. Ceea ce 
încerc aici este ca aparatul de filmat să de- 
vină „cel care-și amintește“, iar celelalte per- 
sonaje să joace cu el. Asta în ce privește po- 
vestirea. La nivelul relaţiilor dintre personaje, 
poveste, viaţă și situaţii. aș vrea să creez o 
anume incertitudine în ce privește reacţia 
imediat următoare a personajelor, Un anume 
fel de suspans dacă vrei. 

„Repetăm“ — leagă, direct, Mărăscu și ac- 
torii îşi ocupă locurile. Toma Hogea în mijlo- 
cul încăperii. Anton Tauf (aflu că în film este 
căpitan de miliție) lingă el, Damian Cfișmaru 
(aflu că este procuror) la birou, dactilografa 


interpretate de Carmen Galin. Constantin 
Codrescu, Dorel Vișan. Vremea studenţie: 
apare in amintirile celor două personaje prin- 
cipale (Carmen Galin şi Dan Condurache! 
caci povestea lor de dragoste a inceput și s-a 
sfirșit atunci. Acum ei se alla la ora bilanţului 
profesional şi sentimental. Cea mai mare 
pondere in spaţiul desfăşurării filmului o va 
avea laboratorul, locul de muncă și cercetare 
al personajului principal. De aceea am filmat 
pină acum la Combinatul chimic de la Giur- 
giu. vom filma şi la „Metaloglobus”. Faptul ca 
autorul scenariului, Constantin Munteanu a 
lucrat ca inginer la Săvineşti a dat „poveștii 
valoarea autenticului și forța inspiraţiei 
dintr-o realitate ce o cunoaște bine." 

— Şi totuși, filmul se numește Sezonul 
pescărușilor. O metaforă cu parfum ceho 
vian? 

„Cei doi se întilnesc după 20 de ani acolo 
unde s-au despărţit, pe țărmul mării, de asta 
dată pustiu, doar ei și pescărușii. E toamnă şi 
în ei și afară. S-au despărţit pentru că el nu a 
înțeles atunci, și nu înțelege foarte bine nici 
acum, că viața unui om de știință trebuie 
trăită între oameni şi nu în turnul de fildes 
că dragostea poate fi un sprijin, și nu o pie- 
dică în realizarea profesionala. Pe Dan Cor 
durache, rolul îl solicită la maximum și el ra: 
punde la fel". . 

Carmen Galin iși dezbracă pentru o scurti 
pauză halatul alb al personajului: „O femeie 
cu o trăire interioară deosebită, care a suferit 
toată viața pentru că în tot ce a făcut a mers 
pină la capât, cu o personalitate puternica și 
poate de aceea atit de singură. Rolul e inci- 
tant mai ales că personajul apare la două vir- 
ste, deci are două moduri diferite de reacție 
si comportament. lar alături de o distribuţie 
ttit de valoroasă, totul e și mai pasionant”. 
Alte prezențe feminine în distribuţie: Gina 
Patrichi şi Ana Ciontea. A 

Dorel Vișan, în aceeaşi pauză: „Personajul 
meu din acest film există de cind lumea, dar 
in anumite condiţii primește alte dimensiuni. 
De pildă, aici capătă o anume abilitate de a 
se strecura în viață sub masca omulu! jovial, 
care ascunde un caracter nu tocmai luminos. 
Dar în film, ca şi în teatru, e ca la volei, de- 
geaba ești trăgător bun, dacă nu are cine 
sa-ţi ridice mingea la plasă... Aici, are cine... 
O bucurie pe care mi-o prilejuiește acest film 
este intilnirea în acelaşi cadru cu George 
Constantin. Ne intelegem foarte bine şi cred 
ca ne stimulăm reciproc“. Operatorul Petre 
Petresu, aflat la debut, are „şcoala“ lui Florin 
Mihăilescu, pe lingă care a fost asistent patru 
ani. 

Deși sezonul estival s-a sfirşit, echipa a 
plecat la mare, unde sezonul pescârușilor 


abia incepe. i 
_ Sabina TACU 


Angela Radoslavescu în fața mașinii de scris 
iiecare are ate o problema de rezolvat Da- 
mian Crismaru să nu ridice tonul la un mo- 
ment dat: Anton Tauf sa nu-si joace” mase- 
terii; Angela Radoslavescu să nu se opreasca 
din bătut atunci cind maşina se plocheaza pe 
o literă, că se blochează, Toma Hogea så nu 
„indugească“ vorbele, că el este ieșean, mai 
exat actor la Teatrul pentru. copii și tineret 
din lași. Și? Şi se filmează, din alt unghi și 
este dusă mai departe, scena pe care am vă- 
zut-o pe fereastră. Am ocazia să văd dacă se 
aplică în practică acea parte a intenţiilor mar 
zorale numită relațiile dintre personaje. Se 
aplică. Triunghiul Crişmaru, Tauf, Hogea este 
foarte bine închegat. Calm, dar „pe fază”, 
Crișmaru; tensionat, dar stăpinit, Tauf; tema- 
tor dar îndirjit, Hogea. Pauză. Mă aflu în situ- 
ația plăcută de a mărturisi două bucurii: una, 
că îl văd pentru prima oară pe Damian Criş- 
maru în fața aparatului de filmat, a doua că il 
revăd pe Anton Tauf și încă într-o formă ex- 
celentă de parcă n-ar fi făcut pină acum decit 
să filmeze. Vreu să știu, în primul find, ce l-a 
convins, în sfimit, pe Damian Crişmaru să se 
așeze în fața aparatului de filmat. Curiozitate 
legitimă pentru că: 

— Am evitat platoul și pentru că am fost 
foarte prins în teatru, dar și pentru că atunci 
cind mi s-a propus să fac film nu m-au înciîn- 
tat partiturile. Aici, m-a atras în primul rind 
regizorul prin consideraţie, politețe și o ținută 
artistică impecabilă. M-a atras și personajul. 
Are o omenie foarte pronunţată şi o mare în- 
țelegere, ceea ce, pentru un procuror, mi se 


par calități obligatorii. Nu intenționez deloc 
så fac un personaj de gheaţă care aplică legi 
mecanic, ci un om — om pus în slujba omu- 
lui. Nu mă hazardez în pronosticuri fabu- 
loase, pentru că un film depinde de foarte 
multe stări și împrejurări, dar cum în fiecare 
artist speranța este totodauna la ea acasă, 
sper. Cam atit deocamdată. Mă tem de vorbe 
mari şi de promisiuni... 

Anton Taut. De 16 ani pe scena clujeană, 
unde a jucat mult şi foarte mulțţumitor după 
propria mărturisire, dar numai două reintilniri 
cu filmul în Speranţa lui Șerban Creangă şi 
Vitorniţa lui Mircea Moldovan... Pare nervos. 
Nu stă o clipă locului nici cind stă. li joacă 
muşchii, îi joacă privirea, este într-o perma- 
nentă stare de pindă. De ce? 

— Este starea personajului. E un tip în 
stare de fierbere. N-are fineţea și răbdarea 
procurorului. Şi sint momente — acesta este 
unul din ele — cind trebuie să i se simtă ne- 
rabdarea, impetuozitatea unui anume tip de 
profesionist. Acum, s-ar putea să fiu și eu 
puțin nervos. Scena pe care aţi văzut-o s-a 
schimbat azi dimineaţă și este o secvenţă im- 
portantă, o întilnire între două sisteme de lu- 
cfu cu totul diferite. N-am filmat demult și 
simt acest lucru. Norocul meu este că lucrez 
cu un regizor calm care transmite calmul. 
Toma Hogea, Andrei, tinărul suspectat de 
crimă. Debut în ro! prinipal. Cum e? 

— Bine. Bine e puţin spus. Am început să 
tiu nedrept cu mine, îl iubesc mai mult pe 
Andrei. Simt de la o zi la alta și e... frumos, 
Ceea ce mi se pare mai interesant este con- 
tradicţia între realitatea lui ca virstă, ca expe- 
riență de viață și duritatea situaţiilor în care 
este pus. E ceva.. 

„Tomiţă! La cadru!" 

— lertaţi-mă, dar mā cheamă. Și cred ca 
ajunge. “Pentru un debutant ajunge nu? 

Depinde de debutant. Oricum nu eu am sa 
stric filmarea. Așa că înarmată cu lista distri- 
buției pe care am cerut-o în scris ca să nu 
mai pāțesc ca la filmul lui Lucian Bratu, 
Acordaţi circumstanțe atenuante, unde mi s-a 
dat distribuţia prin viu grai de unde a reieșit 
ca Nataşa Rab Guţul ar fi Natașa Arap iar 
Diana Gheorghian ar fi Diana Gheorghe, mă 
retrag și notez că în filmul Cauţiunea mai 
joacă: Dana Dogaru, Victor Rebengiuc, 
Ileana Predescu, Cornel Dumitraș, Paul La- 
vric, Nicolae Albani, Vasile Niţulescu, Marian 
Culineac și, pe post de vedetă, Irina Petres- 
cu, lar din echipa de realizatori: Marcel Bo- 
gos asistat de loana Păunica — decoruri, 
Desdemona Lozinschi — costume, Ali Yener 

sunetul, Nușa Rucăreanu — machiajul, 
Frika Aurian — montajul, Gheorghe Valeriu 
maistru de lumini. Nicoleta Tudorche — di- 
rectorul filmului. 


Eva SIRBU 


Echilibru fragil, în căutarea stabilităţii (Nefamiliştii cu C/audiu Bleonp şi Pe- 
tre Nicolae) 


semnal „Buftea“ 


lată alte trei echipe aflate in pline filmari 
Reportaiele de platou, in numerele viitoare. 
© e e Fiimuli unei zile istorice — 23 August 
1944. Un film în care regizorul Sergiu Nicoia- 
escu şi scenaristul loan Grigorescu îşi pro- 
pun să reconstituie, oră cu oră, evenimentele 
petrecute în urmă cu 40 de ani la București. 
În distribuţie: Mircea Albulescu, Gheorghe 
Cozorici, lon Riţiu, Cornel Girbea, Bogdan 
Stanoevici, Ștefan lordache, Vladimir Gaâitan, 
Silviu Stariculescu, lon Besoiu, Manuela. Ciu- 


cur. Cornel Revent şi Viorica Dinicu Filmarile 
au loc la București și în imprejurimi. 

© è è Sosesc păsările călătoare. Despre 
Deltă și oamenii ei, intr-un timp al înnoirilor. 
Scenariul: Fănuş Neagu. Regia Geo Saizes- 
cu. |n rolurile principale: Emil! Hossu, Octa- 
vian Cotescu, Rodica Mureșan, Cornel Gir- 
bea, Tora Vasilescu, Dumitru Rucăreanu, Ge- 
orge Mihăiţă, Sebastian Papaiani, Șt. Mihăi- 
lescu-Brăila, Dorina Done. Cea mai mare 
parte a filmărilor se destășoară, desigur, în 
Deltă. . = 

e e e Nefamiliștii... Şi problemele lor, într-un 
fiim de Dan Pița (regia) și George Bușecan 
(scenariul, în colaborare cu Dan Pita). În dis- 
tribuţie: Petre Nicolae, Ecaterina Nazarie, 
Anda Onesa, Claudiu Bleoniz, Dan Badurău 
Valemtin_ Popescu, Mircea Constantinescu, 
Vasile Gherghilescu, Adrian _Titieni, Aurora 
ana Sè timeaza în Bucureşti, in județul 
Sibiu. 


Masca de argint 


„Misterele Bucureştilor“* 
şi ale 
„Trandafirului galben“ 
continuă... 
Scenariul: Eugen Barbu 
şi Nicolae Paul Mihail 
Regia: Gheorghe Vitanidis 


U n mister a fost adevărata identitate a lui 
Mărgelatu (Florin Piersic) cind a aparut 
prima oară in Drumul oaselor. Alt miste! a 
fost Trandafirul galben. Un mister, două ms- 
tere. Pluralul a apărut odată cu al treilea titlu 
Misterele Bucureștilor. Vă amintiţi spectacu- 
loasa dezvâluire din finalul acestui film? Co- 
cheta strălucitoare din saloane, Agatha Slati- 
neanu (Marga Barbu) se dovedea a fi una și 
aceeași persoană cu Strigoaia, starostea Ob- 
ştei calicilor. Buză de lepure (Cseh Szabolcs 
altă revelaţie a Misterelor...) tot în final, zăcea 
neînsuflețit... 

Reamintim aceste lucruri pentru că acțiu- 
nea celui de-al patrulea film, Masca de argint 
— aflat pe platouri la Buftea în regia lui Ghe- 
orghe Vitanidis— reia firul acţiunii de unde a 
rămas în finalul Misterelor... Așadar, „se ca- 
balează" în continuare „lucruri pline de peri- 

- colon“, pentru a folosi savuroasele expresii 
de epocă ale dialogului din film, unul din atu- 
urile scenariului lui Eugen Barbu și Nicolae 
Paul Mihail. La graniţa dintre legendă și isto- 
rie și acest al patrulea film (dintr-o suită ce 
se anunţă un adevărat serial pentru marele 
ecran dar, se preconizează, şi un serial pen- 
tru televiziune) aduce trăsături noi portretului 
epocii, anii premergători revoluţiei paşop- 
tisto. Intreaga acţiune se află în continuare 
sub semnul conspirației, al „zaverei”. De data 


Punguța 
cu doi bani 


Sectii pes Dee uta A Ati: 
Pornind de la basmul 
lui lon Creangă... 
un film 
de Jon Popescu Gopo 
(scenariul şi regia) 


Z. de filmare la Gopo începe în biroul 
echipei. Unde Gopo stă cuminte!! — pe un 
scaun. Nu se poate! Ce are? Că de arâtat, 
arată minunat: îmbujorat și zimbitor. Are cå 
are tensiune: eu, spâimoasă, aoleo, nu te 
mişca! El, sincer mirat: cum să nu mă mişc? 
Acuși incepe filmarea. Ai văzut Zina? N-am 
vazut Zina. „Hai s-o vezi”. Hai s-o văd. Urcâm 
doua etaje, la Zina — Angela Similea, cu 
Gopo care se face din ce in ce mai roșu la 
faţă. in cabina machiorului Gheorghe Dră- 
ghici, pe un scaun Zina este pieptanată, pe 
un altul. Hangiţa — este machiata. Vreau sa 
stau de vorbă cu Zina... Sâ-mi spună cum e 
la Gopo. 

Angela Similea: Foarte multă liniște. Dar 
mi-am dat seama cå exact cu această liniște 
reușește să obțina tot ce și-a propus pe ziua 
respectivă. 


— Şi cum lucraţi? 

— Inainte de a trage un cadru, dupa ma 
chiaj, ne întilnim și imi povesteşte scena res 
pectivă. Emoţiile sint de o sută de ori ma: 
mari, eu nefiind actriță, de unde și mares 
mea teama. Mă tem de mine, mă tem de cur 
o să-mi iasă, oricum merg pe mina lui. Tot ce 
sper e să nu-i fiu o povară. O filmare presu- 
pune comunicare între parteneri, regizor și 
actori. In cazul meu contează enorm rapidita- 
tea cu care reuşesc să-l ințeleg pe Gopo 


— Azi v-a povestit scena? 
— Înca nu. Înainte de filmare. 


i 

— Rămine să-mi spuneți după filmare cit 
de repede l-aţi ințeles. 

Coborim in platou și: lurie Darie, in vestă 
de piele neagra, cu palărie neagră, cu ochiul 
drept acoperit, ca Fritz Lang. Cine este per- 
sonajul? 


lurie Darie: Un bandit păgubos care, de 
cite ori întilneşte o babă, babă rămine, spre 
deosebire de Florin Piersic (zmeul n.n.) care 
de cite ori intilnește o babă se transforma în 
Zina, adica in Angela Similea. 


Portrete din Bucurescii sfirşitului de veac, personaje care-și devoalează greu misterul, de la un film la altul, 


de la Drumul oaselor la 


aceasta intra in scenă un personaj nou 
Masca de argint”. Cum ne-am obişnuit cu 
schimbările la față ale Agathei, firesc, prima 
bănuială se oprește asupră-i. „Imi pare râu ca 
trebuie să-i dezamagesc pe spectatori — ne 
declară Marga Barbu — dar „Masca de ar- 
gint“ nu sint eu. Asta nu mă împiedică sa 
trec printr-o mulţime de întimplări destul de... 
ciudate. Multe ițe ale filmului trec prin mina 
Agathei. Din nou în politichia saloanelor, prin 
caleşti, pe la moșiile boierilor cu vază, pu- 
nînd mereu ceva la cale. „Masca de argint" 
apare și dispare... Drumurile noastre se între- 
taie la un moment dat și Agatha se teme de o 
imixtiune nedorită in planurile ei. O deru- 
tează și faptul că „Masca“ reuşeşte să scape 
mereu fără a fi divulgată...”. 

Cine se ascunde atunci sub masca de ar- 
gint? Poate Buză de lepure. pe care toți îl 
crezuseră mort? „Mi-au -scris nu știu ciți 
spectatori că am făcut o greşeala — spunea 
scenaristul'Eugen Barbu — nu era a mea, dar 
acum ce să fac, o să-l înviu... licență permisă, 
pentru că e pâcat de actorul care-l interpre- 
tează, cu mare priză la public, la ora asta” 
Aşa incit iata-l din nou pe Buză de lepure 


Basmaluța de pirat, roșie cu picaţele albe, 
plasa pescarească în jurul gitului, tricou în 
dungi albastre, vestă prăzulie, cizme roz, um- 
brelă cu cap de rața, diferite obiecte de 
alamă la briu: Vasile Hariton. Cine este per- 
sonajul? 

Vasile Hariton: Sint un tilhar caraghios. 
Și... pagubos. p 

Or fi avind! Mai departe. Jorj Voicu: panta- 
loni verzulii, vestă roșie cu floricele galbene, 
haină lis-de-vin cu epoleți şi ciucuri verzi. 
Cine este personajul? 

Jorj Voicu: Sint un circar care a aflat dupa 
cinci zile de filmare ce are de facut. Gopo a 
vrut să fiu „proaspăt”. La un moment dat m-a 
slabit cu 40 de kilograme şi m-a ingrâșat cu 
200. Bineinţeles, totul a trucat, pentru că eu 
tot- 110 kg am. Atit. Fiindca hu vreau sa-mi 
tescopar de pe acum circăriile 

Radu Gheorghe: (care de fap! este Gheor- 


„Dacă un regizor ar face film 


in miezul evenimentelor. Cseh Szabolcs, in- 
terpretul sau: „Ocupindu-mă de mişcare sce 
nică, de cascadorie, ani de zile n-am vrut sa 
joc. Îmi place mult mai mult regia decit acto 
ria. Dar cind m-a rugat Doru Nastase să-l la: 
pe Buză de lepure am acceptat fiindcă mi-a 
plăcut rolul. Văd că place și spectatorilor. 
Poate pentru că e un personaj romantic, ata- 
şant, un justițiar, un neinfricat. S-ar putea 
face mult mai mult. De pildă un film în care 
acțiunea exterioară, mișcarea (lucruri la care 
mă pricep și de care aş vrea să mă ocup) 
şi-ar pune amprenta și pe cel mai neinsemnat 
gest al ultimului personaj. La IATC predau 
cursuri de arta expresiei corporale. lupte sce- 
nice, (actualii studenţi sint adevăraţi casca- 
dori) pantomimă, expresia şi compoziţia miş- 
cării” scenice, valorificarea mișcării in teatru 
și în film. Aş vrea să-i văd pe acești studenți 
aplicind mai departe ce-au învăţat, valorifi- 
cind întreg acest bagaj. Visez la un film în 
care eu să regizez tot ce e mișcare; chiar 
dacă doi discuta stind în fotoliu, eu trebuie 
să fiu acolo pentru fiecare gest... La Masca 
de argint eu voi regiza scenele de lupta și 
cine face, parte-și face. Voi avea bineinţeles 


la care muncește cu cei doi tilhari paguboși 
şi circarul, îşi lipeşte alți ochi de hirtie. La un 
moment dat, ochii de hirtie sint atit de pa- 
trunzători încit cameramanul Cristian Popes- 
cu (despre care Alecu Popescu mă încredin- 
țează ca nu e din familie) il roagă pe Gheor- 
ghe Radu „să nu se mai uite în aparat că ne 
strică dubla”. 

În han e o lumină oarecare. Operatorul 
Alecu Popescu imi incredințează filtrul de 
contrast sā văd ce-o să se vadă pe pelicula. 
Ma uit. Efect de baghetă magică. Ceea ce „la 
ochiul liber“ era o baie de lumină devine, pe 
planuri, lumină albaăstruie de zori de zi pe tej- 
gheaua *hanului; o rază de soare într-un por- 
tal, lumina gălbuie de luminare pe fețele ju- 
catorilor (luminările nu ard ca nu e voie sa 
ardă nimic în decor in ciuda întrebării leit 
motiv: „Arde tot? şi a răspunsului: „Arde“. 
„Acum e dimineaţă foarte devreme — mă asi- 


fără entuziasm, 


ar trebui să i se interzică să-l mai facă...“ 


ghe Radu proaspat tata de fetiță care nu ras- 
punde inca la numele Stanca Radu) Cel mai 
sobru personaj ca vestimentaţie. Nici nu face 
sa-l descriu. Cine este personajul? 
Gheorghe Radu: un muzicant comic și tan 
dru în egala măsură. Am mai jucat eu așa 
ceva, dar aici cred ca e un pic altfel, 
Muzicantul, care curtează iubind la nebu- 
nie pe fata circarului (Anca Mihăescu) poanta 
ochelari pe care, in timpul partidei de pocher 


A fost odată ca niciodată... o Znă (Angela Similea) şi. 


gură foarte serios Alecu Popescu (deşi e clar 
ora 6 dupa-amiaza) aștia au ramas să joace 
pocher de azi noapte, iar cind se face ziuă 
adică miine, aici la han, va fi o mare petre 
cere. Şi, sigur, lumina va fi cu totul alta.“ Ce-! 
preocupă in mod special la acest film? „At- 
mosferă”. 

Vasăzică azi e miine. Nu, m-am zăpăcit, azi 
e azi, şi tocmai s-a tras „scena cu Zina și cei 
doi tilhari păguboşi. Zina în roz-roz, cu un 


un COCO$.,, 


într-un basm” repovestit azi de Gopo (Punguţa cu doi bani) 


qem omar 


© 


recentul Masca de argint (Cseh Szabolcs, Marga Barbu şi George Motoi) 


. 


grijă să aibă și Florin cascadele lui...“. Mārge- 
latu sa fie oare Masca? La ora cind puneam 
aceste întrebari, Florin Piersic eta plecat cu 
o delegație de cineaști la Moscova. „Nu, nu e 
el ar li fost prea simplu“ ne şoplește cineva 
di echipă (Doina Atanasiu, regizor secund, 
alături de operatorul Ion Anton, singurii din 
„vechea gardă“, din echipa regretatului regi- 
zor Doru Năstase). Cum nu știm cine-i Masca 
de argint (și s-o fi ştiut, tot n-o deconspiram) 
cum e limpede că ea se află totuși în distri- 
buție, să mai notăm şi alţi interpreți: Alexan- 
dru Repan, lon Besoiu, George Motoi, Traian 
Stănescu, Olga Delia Mateescu, Ovidiu Iuliu 
Moldovan, Geo Nuţescu, Val Lefescu, Emil 
Coșeru, Romeo Pop. Constantin Rauţchi, Va- 
sile Niţulescu, Mihai Mereuţă, Radu Dunărea- 
nu şi Jean Constantin, 

„Eu nu am văzut în haiduc un bandit - de- 
clara Eugen Barbu — ci un cavaler al dreptă- 
ţii, iar în Mărgelatu un câuzaș... El este un 
Don Quijotte balcanic, cum vom vedea mai 


încolo” Roxana PANĂ 


Foto: Victor STROE 


coif şi el roz, înalt de vreo 70 cm ceea ce, la 
inălțimea ei, contează nu glumă, s-a năpustit 
asupra filharului Vasile Hariton cu întrebarea: 
„Unde sint banii, ticălosule?“, iar Hariton cu 
un deget pe buze i-a şoptit că: „Sss, noi je- 
fuim!“ în timp ce de sus, din capul scării, lu- 
rie Darie a apărut victorios cintind: „Avem. 
avem, avem motive să bem!“ La petrecerea 
de a doua zi am lipsit. Dar tot a doua zi în 
timp ce flharii, circarul și muzicianul își ter- 
minau partida de pocher l-am atacat îilhă- 
rește pe Gopo: unde-i filmul? Ce este el? 
Credeam că va fi o „Punguţă“ pentru adulți. 
Ceea ce văd pare făcut pentru copii. De ce? 

Gopo, zimbitor: „Copilul este un matur 
care crește”. 

Eu, „profesionistă“: Trucaje vor fi — tocmai 
l-am văzut pe Alecu Popescu pregătind o dis- 
pariție de persoană (lon Lucian pe post de 
moș își pierde brusc interlocutorul de la 
masă) și cu ocazia asta îl învăța și pe meca- 
nicul de cameră cum se fac minunile. Dar 
animaţie? Va fi şi animaţie? + 

Gopo, decis: N-am părăsit desenul animat, 
deși studioul îmi face greutăţi. Punguta cu 
doi bani este un film cu actori, dar are foarte 
multă animație pe care o realizez singur pen- 
tru că este un gen nou — ceva à la Galax, 
dar mai complicat. Eroul principal: un cocos 
jumătate tablă, jumătate ou, fructul iubirii 
dintre o găină-găină și un cocoș de tablă din 
cei pe care oamenii îl pun pe casă să le arate 
de unde bate vintul. 

Eu, cu ochii pe lista echipei: Va să zică, re 
gia lon Popesu Gopo, secund Emil Slotea, 
secretară de platou Mariana lonjţă, scenogra- 
fia Mihai Beciu, costume Nely Merola, sune- 
tul ing. Dan tonescu, directorul filmului Va- 
sile Neagoe, electrician șef Cristian Gre- 
cescu, mașinist Alexandru Caragea, dar și 
nume noi, muzica Marius Ţeicu, versuri Eu- 
gen Rotaru, va fi un film cu cintece... 

EI, cu antren: va fi un film cu muzică, hu- 
mor și talent. Am o echipă de oameni foarte 
talentaţi și buni profesioniști. 

Eu, sincer bucuroasă: Pari foarte entuzias- 
mat. 

El, cu... entuziasm: Dacă un regizor ar face 


"un film fără entuziasm ar trebui să i se inter- 


zică să-l mai facă. Apropo de entuziasm: am, 
pentru Anatole France, un fel de slăbiciune. 
Odată, vizitind sculpturile din Luvru a definit, 
cu un entuziasm care-mi este drag: „sculptu- 
rite? niște pietre destigurate“. Sint un mare 
adept al entuziasmului. 

Eu, molipsită: Succes!. » 

EI, sigur. O să fiel 

După care, firesc: „hai să jefuim baba și 
copilul!“ 

lurie Darie purcede și, ca în filme, sintem 
din nou alaltăieri, adică Darie jetuiește baba 
si copilul, iese cintind: „Avem, avem motive 
să bem“... De cealaltă parte a ușii nu-l mai 
a teaptă Zina să-i ceară banii pentru că Zina 
şi-a luat zborul spre București. 

Plec, cu totul zăpăcită, fredonind: „avem, 
avem, avem motive să bem!” persecutată de 
Intrebarea pe cine oi fi uitat eu din această 
filmare, că nu se poate să nu fi uitat pe ci- 


isi Eva SÎRBU 


= MPR 


“La 


y 


. Săptămîna 
filmului românesc 
în Danemarca 


shed 


Reproducem din cotidianul 
«Jyllands-Posten“ un articol 
semnat de Af Ib Monty intitulat 
O femeie cu constiinţă” dedicat 
filmului Duios Anastasiu n 


Şansa noastră: 
filmul de artă 


D.. Anastasia trecea dă Alexandru Ta 
Os, Vlad Țepeș de Doru Năstase, Concurs de 


Dan Piţa, Să mori rănit din dragoste de viață 
și Sfimitul nopţii de Mircea Veroiu, Pădurea 
nebună de Nicolae Corjos, Quo vadis homo 
sapiens? de lon Popescu Gopo și Ringul de 
Sergiu Nicolaescu au fost filmele prezentate 
în ptămina cinematografiei românești /a 
Copenhaga, Aarhus, Odense și Hadersler. 
Ne-am adresat regizorului Alexandru Tatos, 
al cărui film a fost ales pentru seara de gală, 
cu rugămintea să ne relateze cum au fost pri- 
mite și privite filmele noastre. 

— Institutul de film danez, gazda S iei 
noastre condusă de tovarășul Anton Virlan 
din partea „României film“, delegaţie din care 
a făcut parte și colegul meu Nicolae Corjos. 
ne-a făcut o primire extrem de prietenească 
institutul a organizat excelent această Săptă- 
mină a filmului românesc nu numai pentru că 
ne-a dat nouă prilejul să cunoaștem nume 
roase aspecte ale vieţii culturale și în particu- 
lar cinematografice, din Danemarca, dar și 
pentru că ne-a înlesnit întilniri cu oameni de 
cinema, presa de specialitate, studenţi și 
spectatori obișnuiți, înfiniri din care ne-am 
putut da seama de felul cum sînt primite fil- 
mele noastre. 

— Şi cum au fost primite? y 

— Cu interes. Sălile au fost întotdeauna 
pline. La întiiniri am fost asaitați de întrebă- 
rile colegilor danezi interesați să atle cum 
sint organizate producția filmelor, 
invățămintul superior de cinema, cum se face 
distribuția pe piața internă și cum reușim să 
patrundem pe piața internațională. Din discu- 
ţii a reeṣit buna părere a criticilor danezi față 
de selecţia de filme prezentată, față de preo- 
cupările noastre tematice și în special faţă de 
stilul cinematografic al unora dintre autorii 
filmelor văzute. Spectatorii, cu deosebire cei 
tineri, mai ales studenții erau interesați de 
fundalul istoric din filmele noastre. Din între- 
bările lor ne-am putut da seama că multe din 
sugestiile autorilor fuseseră înțelese. Alții 
erau interesați să afle cum s-a fealizat o sec- 
vență anume. 

— Pentru dumneavoastră, care este cea 
mai puternică impresie din întilnirile cu ci- 
neaștii, cu publicul danez? 

— Ca și în alte asemenea împrejurări, 
m-am convins încă o dată de necesitatea cu- 
noașterii și a contactelor directe. 

— Contacte, cunoaștere, care au lost rei- 
noite în cursul lunii septembrie cind noi am 


premiere la TV 


E. o toamnă cu recolte cinematografice 
gate la televiziunea noastră. Nu se întimpiă 
chiar întotdeauna așa. „Hrana“ principală a 
micului ecran, cel mai adesea, o constituie 
filmele marilor ecrane. Mai vechi sau mai noi 
(deobicei mai vechi), mai rulate sau mai pu- 
a rulate (deobicei mai rulate). Dar din cind 
n cînd, cum s-a întimplat în cazul unor se- 
riale „de marcă“ sau cum s-au petrecut lu- 
crurile în săptăminile din urmă, premierele de 
film din producţia proprie s-au ținut lanț. Întii 
a fost... A doua variantă, o antrenantă pove:- 
tire cinematografică desfășurată pe fundalu! 
evenimentelor timpului de răscruce din Au 


i virsta cînd poți i 
| zbura fără rachetă Ri 


(Adrian Vilcu, 
! Radu Cristian Nicolae, 


0 „lansare continuă“ 


gust '44. Apoi, Lansarea un film de actuali- 
tate, cu oameni, fapte, bucurii și neliniști din 
inima unui mare șantier naval. Între timp, a 
debutat un nou serial „de cârsă lungă“, Eroii 
nu au virstă. lar diminețile duminicale sint 
consacrate de la o vreme încoace unui alt se- 
rial („pentru pionieri și școlari"), Racheta al- 
bă. lată, așadar, o „lansare continuă“ de pre- 
miere pe micile ecrane (la care au participat 
și teva spectacole teatrale în premieră, con- 
sacrate sărbătoririi de la 23 August). Fapt îm- 
bucurător, pentru că micul ecran este, prin 
forța lucrurilor, nu numai o „scenă”, ci și o 
uzină”. Despre citeva premiere ale ultimelor 
suptămi ni, acum. Despre altele, altădată. 


Rodica Ojog-Brașoveanu și-a făcut nume și 
renume prin romanele ei polițiste, care dispar 
inainte de a apărea, se citesc pe nerăsufiate 
și se dau mai departe, spre destătarea și sa- 
tisfacţia altor cititori, care și-au făcut nume și 
renume din devorarea acestui gen literar de- 
loc facil, de fapt, cind este profesat cu price- 
pere și pasiune, cu inventivitate și spirit cetă- 
tenesc, așa cum îl practică şi autoarea. Cu o 
modestie ieșită din comun, Rodica Ojog-Bra- 
şoveanu a tăcut și-a făcut, adunind, prin 
timp, un teanc impunător de creaţii perso- 
nale, o „mică bibliotecă“ de suspans. Rar, 
foarte rar, a interesat-o filmul sau, mai exact 
spus, rar, foarte rar, s-a interesat filmul de 
ea. Antecedentul scenaristic se numește Șan- 
taj, un film de Geo Saizescu care a strîns la 
activ citeva milioane de spectatori. Vi-l mai 
reamintii, desigur. Acum, pornind de la o bi- 
necunoscută carte a ei, „Al cincilea as“, Ro- 
dica Olor prea came semnează, în colabo- 
rare cu Ovidiu lonescu și Victoria Marinescu, 
scenariul unui film de televiziune: A doua va- 
riantă. Este un început de colaborare care ar 
merita să fie continuat, pentru că autoarea 
are și alte... variante de povestiri, cinemato- 
grafice prin definiţie, care ar putea interesa 
pe realizatorii filmelor de televiziune. Acţiu- 
nea recentului film TV, realizat de Ovidiu lo- 


fost gazdele cineaștilor și a Săptăminii filmu- 
lui danez la București, Brașov și Ploiești. 

— Vi avea astfel prilejul să constataţi și 
dumneavoastră că multe dintre scopurile, 
preocupările şi chiar dificultățile cinemato- 
grafiilor noastre sint comune. M-aș opri, de 
pildă, doar la pătrunderea pe piaţa internaţio- 
nală, inundată de filmul supercomercial, cu 
precădere american. România și Danemarca 
(aceasta cu o producție anuală de 12—14 filme 
pe an, la 5 milioane de locuitori) deci două ţări 
mijlocii sau mici cum vreți să le spuneți, care 
nu pot beneficia de sumele colosale cerute azi 
de lansarea unui film pe reţeaua internațio- 
nală, au reușit totuși să se afirme și în afara 
hotarelor țărilor lor prin filme de artă. Este 
principala impresie din această călătorie şi 
anume că filmul de artă este singura șansă 
de afirmare a cinematografiilor naţionale. 
Deci și a noastră. 4 

Același ecou favorabil a fost consemnat și 
de numeroase ziare daneze care au apreciat 
Săptămina filmului românesc ca un bun prilej 
de a marca sărbătoarea națională a țării 
noastre, marile realizări ale poporului ro- 
màn din ultimii 40 de ani și, în mod specia! 
marele salt calitativ realizat în ultimii 20 de 
ani. 


În competiţie 


Montreal 


Festivalului filmului din lume de la Mon- 
treal (16—27 august) a prezentat, la secţia 
„Cinematograful de azi și de miine“, filmul lu: 
Adrian Petringenaru Femeia din Ursa Mare. 


Rimouski 


Tot in Canada a avut lac, între 16—23 sep- 
tembrie, un Festival al filmului pentru copii. 
În aceleași zile la cinematecă a fost organizat 
în prezenţa regizoarei române un „Medalion 
Elisabeta Bostan“, cu filmele Saltimbancii și 
Veronica. 


Frankfurt 


La cea de-a X-a ediţie a „Festivalului filmu- 
lui pentru copil“ de la Frankfurt (11—23 sep- 
tembrie) vom fi din nou prezenţi cu filmul lui 
Gheorghe Naghi, Acțiunea Zuzuc. 


nescu — car€ apuca pentru prima oară, după 
ani lungi de secundariat regizoral, „taurul de 
coarne“ —, se petrece „într-un orășel din Ro- 
mânia“, în august 1944. Spectatorul este in- 
trodus într-o acţiune bogată în neprevăzut, 
pe parcursul căreia un grup de oameni izbu- 
tește să pătrundă în clădirea și în... seiful co- 
mandamentului german, de unde extrage ci- 
teva documente de maximă importanța. Nu 
numai acțiunea propriu zisă este atractivă și 
palpitantă, ci și personajele au, aproape fie- 
care, un „halo“ de mister, o doză de neprevă- 
zut. Faimosul spărgățe „Chat noir”, care 
participă la acţiunea conspirativă, nu este de 
fapt Chat noir, este un finăr ilegalist, căruia 
i-a revenit misiunea să-l substituie pe marele 
maestru al combinațiilor cu șperacluri, pentru 
a putea controla, astfel, operațiunea descin- 
derii la comandamentul german. Era necesar 
un asemenea truc, mai ales pentru că în mi- 
cul grup de luptători antifasciști se strecu- 
rase un trădător: sub aparențele unui bărbat 
dintr-o bucată şi întreprinzător se ascundea, 
de fapt, un ofițer german. Cit despre fru- 
moasa şi stilata „licenţiată în germană” asu- 
pra căreia planează bănuieli multiple, fiind 
considerată o colaboraționistă versată, ea 
este încă un personaj-capcană, care întreține 
și potențează suspensul genera! al filmului. 
interpreţii sint, fiecare, foarte buni în roluri: 
lon Caramitru este de-a dreptul seducător 
prin dexteritatea cu care mimează fanfaro- 
nada și butadele personajului in pielea căruia 
a intrat de nevoie, loana Pavelescu se află tot 
timpul într-o expectativă provocatoare, Cos- 
tel Constantin nu-și trădează adevărata față 
decit în clipa demascării sale. Mai notăm din 
distribuție pe Lucia Mureșan, Radu Dună- 
reanu, Corado Negreanu, Andrei Torok (un 
ofițer... neamţ!), Costel Fugașin, Victor Ștren- 
garu, George Buznea. Regizorul Ovidiu lo- 
nescu — ajutat de un operator cu experienţă, 
Aurel Kostrakiewici — a trecut cu bine hopul 
debutului, dind acţiunii ce era al acţiunii: di- 
namism, suspans, clipe de tensiune, culoare 
de epocă și tonuri sentimentale; doar episo 
dul subpămintean este mai greoi, trenează 
Dar filmul are nerv, şi așii sint scoși din mi 
necă cu abilitate și har. i 


„Lansarea“ 


Prin Lansarea am pătruns în lumea unui 
mare șantier naval al zilelor noastre. Ne-au 
condus într-acolo scenaristul Ilie Tănăsache, 
cu experiența sa tă de reporter al coti- 
dianului, și regizorul Dan Necșulea (și în cali- 
tate de co-scenarist), cel mai fidel şi mai 


Paris 


La Festivalul internaţional al filmului de artă 
de la Paris, ajuns la cea dea Vll-a ediție 
(17—24 septembrie! Studioul „Alexandru Sa- 
hia“ a participat în concurs cu patru filme: Au- 
toportret în timp de Mirel llieșiu, Orgile din 
Transilvania de Doru Segal, Grădini suspen- 
date și himere de David Reu, Ars longa de 
Cornel Cristian. 


Figuera da Foz 


Filmul lui Dan Piła, Concurs, a fost în mod 
special invitat de Festivalul internațional al 
filmului de la Figuera da Foz (6—16 septem- 
brie) din Portugalia. 


Mexic 


Cel de-al XXXVII-lea Congres și Festival al 
Asociaţiei Internaţionale de Film Științific 
(AICS), care au avut loc între 6—13 septem- 
brie în capitala statului Mexic, a înscris prin- 
te participanți și documentarele românești 
Cometa Halley revine de lon Bostan, Muguri 
de Mircea Popescu, Recucerirea universului” 
sonor de Olimpia Daicoviciu. 


v s 


Participări 


e La Festivalul ional al filmului artistic 
de la Gdansk (8—17 septembrie) Asociaţia 
cineaştilor a delegat pe criticul Cristina Cor- 
ciovescu și pe monteusa Adina Georges- 
cu-Obrocea să urmărească la fața locului fil- 
mele colegilor polonezi. Le așteptăm impresi- 
ile. 


e Criticul Tudor Caranfil a participat la 
sărbătorirea organizată la Moscova şi Kiev cu 
prilejul implinirii a 90 de ani de la nașterea 
lui AP. Dovjenko. În cadrul Simpozionului 
de la Kiev, Tudor Caranfil a prezentat o comu- 
nicare intitulatra: „Funcţia ubicuității în arta 
poetică a lui Alexandr Dojenko. 


e La cursurile cinematografice de la Pisek 
(R.S. Cehoslovacă) a participat, din partea 
Asociaţiei cineaștilor, regizorul Alecu Croi- 
toru 
e_m 


Rubrică realizată de Adina DARIAN 


constant adept al filmelor de televiziune. Am 
participat cu prilejul acestei incursiuni la lan- 
sarea unei nave de mare tonaj, rod al muncii 
Jaruite și neprecupeţite, al priceperii și abne- 
gaţiei unui colectiv inimos de constructori 
contemporani. Un prim merit al filmului ar fi, 
așadar, acela al redării firești, tensionate a 
ambianțelor de muncă. Dar principala forță 
de atracţie a peliculei e exercită portretele și 
schițele de portret aduse în prim-plan: oame- 
nii șantierului, cu preocupările lor diurne, cu 
experiențele lor de viață care „dialoghează”, 
se întretaie și se întilnesc, cu bucuriile și în- 
doielile lor. Secretarul de partid (interpretat 
foarte convingător, cu tact și rigoare de un 
actor plăcut și puternic, Virgil Andriescu) 
este un om dăruit unor nobile crezuri de 
viață, are talentul acela rar și neprețuit de a 
cuceri, prin fapte, stima, încrederea și recu- 
noștința celor din jur. Directorul șantierului 
(nuanțat cu exactitate de Mircea Albulescu) 
nu este scutit de „mici slăbiciuni“, mai mult 
sau mai puţin omenești, care mai dau citeo- 
dată de furcă. semenilor, dar are şi experiența 
utilă a unui încercat constructor. În prim-plan 
este adus și personajul inginerului Darie (in- 
terpretat in tonalități meditative, cu tăceri 
semnificative, de Traian Stănescu), careși 
reciștigă încrederea în sine după o întimplare 
de viață nefastă. Povestea de dragoste a fil- 
mului are și ea o forță de atracție specială, 
poate și datorită interpretei, Elena Albu, fru- 
moasă și distinsă, cu o tristețe discretă în 
adnc de priviri, cu -o calmă resemnare în 
gesturi și glas. Cu tente de umor sau cu cli- 
piri poetice, și alte „schițe de personaj" do~- 
bindesc forță de convingere, în interpretarea 
unor actori cu prezenţă și farmec personal ca 
Dorina Lazăr, Maria Gligor, Adina Popescu, 
Sebastian Papaiani, Lucian lancu, Matei Ale- 
xandru. Imaginea de amplă respirație a ope- 
ratorului Constantin Chelba, muzica foarte 
funcțională a lui Adrian Enescu contribuie la 
închegarea unui film plăcut, în care simţi pul- 
sul cotidianului și însemne ale contempora- 
neităţii. Firește, reușita de ansamblu se dato- 
rează în primul rind regizorului Dan Necșu- 
lea, cu știința sa de a capta firescul, chiar 
atunci cind povestea devine ușor melodrama- 
tică sau ușor tezistă. Îl simţi acolo, printre 
personajele sale, cu dorința de a spune mai 
mult, prin filmul său, decit o spun niște in- 
stantanee de viaţă. Și Lansarea are, efectiv, 
un merit de fond: acela de a vorbi, cu lucidi-, 
tate şi fermitate, despre avatarurile traiului 
rutinier și despre frumusețea fără seamăn a 
răspunderii comuniste. 


Călin CĂLIMAN 


Recorduri, 
lauri, amintiri 


40 de ani 
ai sportului 
române 
Scenariul și regia: 
Anghel Mora 
şi Adrian Istrătescu. 


U. film de arhivă, un film de montaj, un 
documentar artistic, dar in esenţă: un film 
despre sport şi sportivi, un film despre per- 
formanţe și efort, despre ambiţie și lauri. Un 
titlu ca un podium olimpic şi putem exagera 
comparaţia: amintiri cu patina bronzului — 
lauri argintii — recorduri de aur, din cartea 
de aur a celor ce înfruntă Olimpul. 

În postura celui ce va aduce pe ecran do- 
cumentele în imagini a nu mai puţin de „40 
de ani ai sportului românesc“, gindurile mele 
se leagă de ceea ce înseamnă sportul în 
România Socialistă, de ceea ce reprezinta 


acești oameni ce s-au învins pe ei înşişi — ~ 


zile. luni, ani, schimbind imaginea omului 
despre el insuși, mereu, cu suprema deviza în 


ru: Adela. „Ultima vacanţă a 


tinereţii”, 


tața: „Mai sus, mai puternic, mai iute”, In 
aceasta postură deloc ușoară, traiesc senza- 
ţa celui ce trebuie să sará 2,40 m în înălțime 
ori peste 9 m în lungime, dacă nu cumva în 
fața unei probe și mai grele: să înscriu un 
goi! din lovitură de la 11 m în faţa citorva 
sute de mii de spectatori. 

Filmul a demarat din iniţiativa Consiliului 
Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, 
proiectul avind în sine frumuseţea și temeri- 
tatea unei asemenea teme, complexitatea și 
seducţia unei antologii. Nu numai oportun 
este un asemenea film, dar şi meritat de ne- 
număraţii campioni şi de fiinţa sportului ro- 
mânesc, crescut cu migală şi atenţie ca un 
copil minune, în cei patruzeci de ani de dez- 
voltare socialistă a ţării. 

Asemeni filmului, voi începe cu Amintirile: 
cu cele citeva cărți voluminoase citite pentru 
documentare sau cu multele discuţii purtate 
cu oameni competenți și îndrăgostiţi de sport 
ca: Septimiu Todea — secretar al 
C.N.E.F.S.-ului sau cu enciclopedicul Cristian 
Topescu, cu la fel de sufletistul Octavian Vin- 
tlà, cu Geo Raeţchi, Gheorghe Goran, lo- 
landa Balaş, ori cu... Bineinţeles că nu aș 
vrea să omit pe nici unul, dar cum filmul va fi 
al lor şi despre ei, opresc lista. Mi-am rea- 
mintit de antrenamentele dure și monotone 
de pe vremea cind făceam parte din echipa 
naţională de pentation modern, de crosurile 
interminabile, de cronometrele necruțătoare, 
de orele lungi de forță și de bucuriile succe- 
selor, rare și greu obținute. 

Laurii au venit mai tirziu, Laurii sportului 
românesc de după 23 August 1944, au încu- 
nunat un lurig și greu efort de reconstrucție, 
de reinnoire a concepției asupra sportului, 
efort acoperit de un entuziasm ce transpare 
chiar și prin pelicula îingălbenită a arhivei: o 
poezie cu iz romantic și ritmuri dure, cu stin- 
găcii şi candori. 

Pentru laurii meritaţi ai sportului românesc. 
in loc de stilou, mi-ar trebui o așchie de vița 


cum şi-a subintitulat regizo- 


“rul Mircea Verolu, adaptarea cinematografică a romanului lui Garabet Ibrăi- 
leanu. În rolurile principale: Marina Procopie și George Motol. 


semnal „Sahia“ 


Ars longa... 


e e e Bunicii 

Renunțţind de bună voie şi chiar cu bucurie 
la ritmul clasic şi comod al impletitului de 
ciorapi şi-al jocului de table în parc, bunicii 
din fermecătorul film semnat de Paula și 
Doru Segal, se înscriu cu elan și dăruire în 
ritmul trepidant al vieţii cotidiene. Ei traver- 
sează existența — și filmul — „într-o goană“, 
prinzind parcă aripi de tinerețe, primind — 
prin stringerea minuţei nepoților — un fluid 
secret și vitalizant, care le conferă o tinerețe 
fără bătrineţe. 


e e e Ars lion 


Durata materială a artei, lupta cu timpul —. 


este tema fundamentală care l-a determinat 
pe regizorul Cornel Cristian să dedice ur 
film documentar studenţilor de la Institutui 
de Arte Plastice, care își fac din această luptă 
cu uitarea și deteriorarea operelor de artă din 
toate domeniile — arhitectură, pictură murală 
şi de șevalet, sculptură și vitralii — un nobil 
„Obligo“ artistic, profesional şi moral. Ei păs- 
trează și transmit astfel un inestimabil „tezaur 
pentru viitorime". 

Imaginea: Sorin Popescu. 
e e e Ultimul rostar 

Cind a, fost filmat, „ultimul rostar” mai era 
în viaţă. Între timp, filmul — plin de căldura 
și tandrețe — al lui Elefterie Voiculescu a de 
venit un document-mesaj, de dincolo de 
timp, al celui din urmă căutător de chihlim- 
bar. Nobila meserie, exercitată o viaţă în- 
treagă cu migală este transmisă odată cu pa- 
siunea care a însațit-o și a făcut-o să treaca 
dincolo de limitele aride-ale unei meserii, pa- 
siune care & de dorit să se transmită și celor 
ce lucrează azi în industria extracţiei de chih- 
limbar. Imaginea: Petre C. Gheorghe 


Lidia POPIŢA 


de vie din grădina lui Fânuş Neagu, plină de 
meri cu mingi de aur șitaromă de levânțica 
pusă în gheata lui Dinu sau Lucescu, in pot- 


coava Giuleştilor sau drept miripe fruntea na-. 


ționalei, unde i-a nășit Fanuș pe dinamovisti 
cu must din struguri de Hamburg și orice 
s-ar intimpla, pentru acest film, tot am sa-i 
fur un stol de vorbe de drag, inaripate de 
această toamnă cu amurguri de căpşunică. 

Recordurile — sint cartea noastră de vizita 
în lumea întreagă, pe care stă scris cu majus- 
cule: lolanda Balaş, Lia Manoliu, Gheorghe 
Negrea, Cuţov, Vernescu, Patzaichin, llie 
Năstase, Nadia Comăneci. Simona Paucă, 
Anişoara Stanciu... Este de ajuns ultima sem- 
natură: 


România — 53 de medalii olimpice 
la Los Angeles 


Am vizionat sute de bobine cu filme de ar- 
hivă, impreună cu operatorul Gabriel Kosuth, 
cu monteur-ul Mircea Ciociltei, cu entuziasta 
Domnica Rădulescu — secretară de platou și 
cu grija unei producţii dificile pe care o poar- 
ta Lucian Dante Gologan, director de film 
Recunosc că uneori ne-am întristat văzind ca 
aparatul nu a reuşit să se apropie de eroii 
principali ai acelor momente extraordinare, 
m-am gindit că poate acei operatori nu au 
„simţit“ nevoia de a filma chipul şi ochii celor 
pe care mii de spectatori îi aclamau. Am fost 
dezamăgiţi uneori de obiectivele ce n-au reu- 
șit să intre în pielea celor ce se dăruiau cu 
trup și suflet acelor momente sublime de 
efort omenesc comparabil cu imposibilul, 

Pentru că eu, personal, aș dori şi voi în- 
cerca să aduc pe ecran, şi ceva din sufletul 
„acestor oameni minunaţi cu recordurile lor 
uimitoare“, ceva din sufletul sportului rom- 
nesc. 


Anghel MORA 


În lucru: Ciuleandra. inspirat din ro- 


manul lui Liviu Rebreanu un nou film de 


Sergiu Nicolaescu (scenariul scris în cola- 
borare cu A. Salamanian). În rolul princi- 
pal feminin: Anca Nicola 
PT E E E 


Avanpremieră: Horea. Răscoala țărănească din 1784. Scenariul: Titus Po- 
povici. Regia: Mircea Mureșan. Portrete în vntoarea luptei Ovidiu luliu Moldo- 


$ van (in rolul Horea) Petre Gheorghiu 


e è e Stop cadru (scenariul și regia: Miha; 
Bădică) A 

iscusit modelator al plastilinei, Mihai Bå- 
dică și-a ales pentru noul său film o temă sa- 
tirică. Cele patru pilule surprind „în flagrant 
delict“ indivizi care încearcă să-și falsifice 
personalitatea, străduindu-se să se impuna 
celor din jur într-o lumină avantajoasă. Ambi- 
ţia acestei satire economia de mijloace. 


è e è Timpul (scenariul: Cornel Sandru; re- 
gia: Constantin Păun) h 
Relația artistului cu lumea și raportul dintre 


biografia creatorului și operă. După ce a de 


butat în ung metraj cu musicâlui Melodii la 


Costinești, Constantin Pâun are, lucrind în 
animaţie, nostalgia filmului jucat și poate de 
aceea a ales soluția combinarii unor secvențe 
de desen animat cu filmarea reală. O peliculă 
în care complexitatea. procedeului este pe 
măsura complexității temei. 

e e e Complotul (scenariul și regia: Victor 
Antonescu) 

Un nou episod al serialului Cei trei muș- 
chetari, care parodiază aventurile eroilor lui 
Alexandre Dumas. De data aceasta, protago- 
niștii trec prin peripeții ce șarjează o drama- 
tică întîmplare din roman. Protagonistă: și- 
reata și insinuanta Miaulady. 

e e e Hai să facem un film (scenariul și re- 
gia: Virgil Mocanu) 3 prrs 

Mai în glumă, mai în serios, acest episod 
din serialul Peripeţiile lui tonut dezvăluie mi- 
cilor spectatori citeva din tainele realizării 
unui desen animat. Pătrunderea în „culisele“ 
unui studio de animaţie este și prilejul unor 
momente umoristice pentru că unul dintre 
eroi, motanul cel rău, nu se lasă de farse. 


Dana DUMA 
Fotogralii de Victor STROE 


în premieră 


(Cortez s-a privit în oglindă cind 
cu tandrete (Noaptea americană — Truffaut) 
cind cu nostalgie (Comeaia mută — Mel Brooks 
sau  Nickelodeoanele lui Peter Bogdano- 
vite) cind ironic, parodiindu-şi poncitele (Joe 
Limonadă, Frankenstein jr.). În aria demolări- 
lor voioase pășește și al nostru Ca-n filme, 
propunindu-și să tachineze șabloanele culese 
din recuzita filmului polițist. Recuzită univer- 
sală, agrementată local cu cîte o vișinată spe- 
cialitatea casei, cu „poale-n briu“ ori cu zi- 
cale menajere copios citate de un bonom ce 
vrea să scrie scenarii, pe numele lui de film 
Arcadie Popescu. Protagonistul comediei 
noastre își prezintă intenţiile, spectatorului, 
direct, în obiectiv: „Scenariul pe care îl scriu 
acum are de toate. Și dragoste, și lacrimi, și 
femei frumoase, şi spionaj economic, şi mu- 
zică, și umor.“ Cu asemenea zestre genetică 
cine s-ar mai îndoi de succes? În nici un caz 
el, confecționeurul unor situaţii „ca-n filme“, 
surprins abia în final de întorsătura lucrurilor 
și confesindu-se (din nou în obiectiv): „Pri- 
mul care a strimbat din nas a fost regizorul.. 
Ca să n-o mai lungesc, n-a prea plăcut la ni 
meni. Dar nu mă las! Le arăt eu lor!“ 

Spectatorul e interpelat cu haz tocmai cind 
se ridică să plece, după cuvintul „sfiit' — 
precedat de acel buclucaș „s-a“. Coperţi ve- 
sele pentru o parodie scrisă inteligent de un 
cunoscut publicist, Liviu Timbus, — scenaris- 
tul unui reușit film de televiziune („Muntele 
alb“). El și-a gindit filmul ca o comedie a ero- 
rilor de fabricaţie în serie, cu toate secretele 
stassului scoase la iveală ca într-un Biel- 
dungs roman. Procedeu care ar fi putut incita 
verva unui spirit ludic. Exista în scenariul lui 
Liviu Timbus și o logică a „fanteziilor fără 
imaginaţie“ produse de reţetarul brevetat și 
exista, parale! cu ele, portretul unui pasionat 
cercetător luat drept sursă de inspirație de 
către neinspiratul scenarist din film. Probabil! 
că mai ales autenticitatea acelui portret al 
unui om de știință l-a atras pe regizorul de 
vină realistă Manole Marcus, amintindu-i un 
mediu cu care se familiarizase în ecranizarea 
sa reușită după romanul lui Augustin Buzura, 
„Orgolii”. 

În bogata filmografie a regizorului exista 
însă și tendința comediei (Operațiunea „Mon- 
strul“) și a policier-ului (Cianura și picătura 
de pioale). | se ivea acum prilejul de a le îm- 
bina într-o burlească parodică, un fel de 
„Cianura“ în cheie satirică. Dar se vede că 
problematica serioasă l-a atras mai mult pe 
omul de film, diminuindu-i pofta de joacă, de 
parodie. Și atunci centrul de greutate 
artistică a fost deplasat spre rolul biologului 
Adam, încredinţindu-l inteligenței interpreta- 
tive a lui lon Caramitru. Farmecul actorului, 
eleganța și discreția jocului său modern, au 
pus și mai tare în evidență mijloacele rudi- 
mentare cu care e conturat personajul scena- 
ristului de către un actor numai cu expe- 
riența estradei, Alexandru Aminel: Ocheade 
şi grimase, ba chiar și bilbiieli cam greu de 
imaginat (un scenarist incapabil să Enun 
corect cuvintul „gamablobulină“). Între pa- 
rodie și sarcasm, între ironie și satiră, rolul 
putea fi plin de nuanţe, convingător chiar în 
desfășurarea ridicolului său, dacă încăpea pe 
mina unui comic cu experiența cinematogra- 
tului. Actorul nu ac fn dei — decit poate acci- 
dental — să smulgă fisul ce-ar fi sancționat 
superficialitatea personajului (fără a stirni 
confuzia cu cea a interpretării). 


cronica animației 


Ca-n film 


Un dificil si reusit rol 


de compoziție, de fapt 


un dublu rol 
(Violeta Andrei) 


Anemiindu-și în acest fel propunerea sati- 
rică a filmului, regizorului îi rămine in com- 
pensaţie. latura gravă; ea convinge, intere- 
sează, ciștigă. Datorită, cum spuneam și per- 
sonalităţii lui Ion Caramitru, un actor-care e 
de ajuns să-apară in cadru pentru ca aerul să 
capete in jurul lui distincţie intelectuală. Zim- 


betui lui ironic pune în adevărata lumină nu- 


numai ridicolul improvizaţiilor „scenaristului” 
(etect urmărit de autori) dar și mijloacele ine- 
ficiente cu care e realizat acest ridicol. Un 
personaj cum e acela interpretat de lon Cara- 
mitru ridică ștacheta exigenţelor față de pres- 
tarea tuturor celor ce populează pelicula. Cu 
cită grijă trebuie aleși cei care dau replica 
unui” atare interpret și personaj! 

Dacă s-a discutat ades despre „umorul din 
filmele serioase” cred că n-ar fi lipsit de inte- 
res să se analizeze reușita unor portrete se- 
rioase în cadrul unei comedii. Cred că s-ar 
pe chiar mai multe repere valorice decit în 
ilmele dedicate exclusiv „oamenilor care ne 
trebuie“. Acest savant cu aerul lui ușor dis- 
trat, inteligent, pasionat de profesia sa, fără 
declaraţii exprese, absorbit de descoperirea 
unui înlocuitor vegetal al gamagiobulinei, 
veșnic întirziat la întilnirile cu nevasta, chel- 
tuindu-și banii pe taxiuri, apare drept unul 
din cele mai simpatice și viabile caractere 
descrise în filmele de actualitate. Şi asta 
exact acolo unde te-ai fi așteptat mai puţin 
într-o parodie a confecţiei „vieţii ca în filme“ 
Ciudate mai sint și căile cinematogratului, ci- 
teodată! 

Într-un dialog firesc, spiritual îl urmărim pe 
Adam-Caramitru cu tinăra soție de pe ecran, 


-apariție fermecătoare schiţată în contur sub- 


tire, exact, de Catrinel Dumitrescu. Mici dìs- 
pute, urmate de împăcări conjugale, capricii 
dar și firești frecușuri ce alcătuiesc viața unui 
cuplu normal, nu stilizat ca-n filme, asigură 
nota de autentic de graţie şi farmec la care 


0 vacanță cu animația 


vedea desene animate „pe săturate“ 
este unul dintre visele de vacanţă ale copilă- 
riei. El devine realizabil dacă ai norocul să te 
afli vara pe litoral unde, de doi ani încoace, 
are loc vreme de două luni o adevărată săr- 
bâtoare a artei a opta. iniţiate într-un elan de 
inspirație de Întreprinderea cinematografică a 
judeţului Constanţa, „Zilele filmului de ani 
mație“ se află la a doua ediţie. Festinul in- 
cepe la sfirșitul lui iunie la grădina „Albatros“ 
din Mamaia în jurul căreia roiesc sute de co- 
pii atrași de panourile uriașe reprezentind 
eroii ce vor fi văzuţi în plină acțiune pe 
ecran. În prim plan: personajele născocite de 
realizatorii de la „Animafilm“. Nu este un gest 
de încurajare al „autohtonilor“ căci organiza- 
torii au avut ideea confruntării într-un același 
spectacol, a producţiei naționale cu pelicule 
semnate de legendarul Disney. Cuplate cu 
peripeţiile lui Mickey, Pluto sau ale celor 101 
daimaţieni, filmele realizatorilor români n-au 
fost eclipsate de glamour-ul marelui mag. 
Foamea de animaţie a publicului nostru nu 
se hrănește după o singură rețetă. 

Cei aproape două mii de spectatori „pe 
seară” de la Mamaia au primit cu entuziasm 
programul de aproape o oră de animaţie au- 
tohtonă și au luat în serios invitaţia regizoru- 
lui Victor Antonescu, prezent la deschiderea 


Zilelor' de a aplauda dacă le place sau de 
„a bizii ca bondarii” dacă nu. Nici un biziit nu 
s-a auzit în cinematograful străjuit de stele. 
Dacă nu a mirat pe nimeni participarea afec- 
tivă a copiilor la aventurile din Cei trei - 
chetari, serial realizat în vervă parodică de 
animatorul care s-a dat pe mina sălii, a sur- 
pre însă respectul față de filmul de autor. 

are iubitor al gagului, publicul alcătuit din 
mici și mari s-a arătat impresionat și de pute- 
rea artei a opta de a zămisli un univers poetic 
sau de „a ilustra idei“ cum explica emoționat 
spectatorilor protagonistul uneia dintre seri, 
Laurenţiu Sirbu. S-a aplaudat delicata decla- 
rație de dragoste adresată planetei noastre 
de Luminiţa Cazacu prin atașanta Baladă 
pentru mărgica dar și neliniștitoarea 
reflecţie asupra păcii lumii conținută de ima- 
ginile din Hiroshima (regia lon Truică). Sala 
a admirat grația micului protagonist din Țara 
mea (regia Tatiana Apahideanu) și a urmărit 
cu duioșie incursiunile în lumea mirifică a 
copilăriei făcute de Laurenţiu Sirbu în Fe 
reastra și Balaurul care nu era ca toți i 


.S-a apreciat ținta satirică a peliculelor 


relativității de Olimp Vărășteanu și | pesa 
că-lume de Zeno Bogdănescu și umorul mu- 
calit din Umor sportiv al veșnic finărului 
Gopo. Programatorii nu s-au gindit numai la 
spectatorii de-o șchioapă ci și la părinţii lor 


Un cuplu-erou ca-n viață 
(lon Caramitru 
şi Catrinel! Dumitrescu) 


aspira multe perechi din poveștile noastre 
contemporane. În alt rol feminin, Violeta An- 
drei evoluează cu sobrietate și ironie subțire, 
intre Scilla și Caribda rolului, 

Este un rol dificil, ca orice rol dubiu, de 
care actrita se achită folosind multipleie la- 
turi ale talentului ei; rolul „femeii fatale” e in- 
terpretat cu o evidentă și mereu hazoasa iro- 
nie, rolul „temeii uscate“ e desfășurat sub 
semnul gravităţii, farmecului lipsei de farmec 

O bună armonizare între personaje şi ca- 
drul scenogratic — Petre Veniamin — în care 
evoluează (apartamentul soților Adam, dar și 
interioarele ostentative ale unor confrați de 
breaslă) ca și costumele Doinei Levinţa func- 
tionale, cu gust, se fac remarcate. Ce pâcat 
însă că exact decorurile destinate fanteziilor 
parodiate — baruri unde se leagă și dezleagă 
itele polițiste, alcovuri ademenitoare, etc. sint 
înghesuite într-un colț de platou şi filmate 
fără inventivitate. Unghiuri deformind feţele 
și decorurile, culori terne, fără a fi miste- 
rioase, urmăresc — presupunem — delimita- 
rea imaginarului de real. A oniricului de coti- 
dian. Dar convenţia e acuzat impusă şi anihi- 
lează exact intenţia satirică. E de mirare că 
un operator talentat și cu experiența lui Ale- 
xandru Intorsureanu, n-a bănuit efectele con- 
trare pe care le-ar putea obține prin această 
forțare a perspectivei. 

Şi iată că din nou ne întoarcem și spunem: 
Ce gen greu comedia! 

Alice MĂNOIU 


Producţie a Casei de liime Unu. Scenariul: Lwu 
Timbus. Regla: Manole Marcus. Imaginea: Alexandru 
intorsureanu. Muzica: George Grigoriu. Decoruri 
Petre Veniamin. Costume: Doina Levinţa. Sunet: Bu 
jor Suru. Montaj: Adriana lonescu. Cu: lion Carami- 
tru, Alexandru Arşinei, Catrinel Dumitrescu, Violeta 
Andrei, Tudorel Filimon, Gheorghe Tomescu. Flim 
realizat în Studiourile „Centrului de Producţie Cine- 
matogratică „Bucureşti. 


care, de dragul animației, au părăsit micile 
ecrane pe care se desfășurau palpitantele în- 
timplări ale olimpiadei. 

Cum era și firesc, majorității i s-a dat însa 
ceea ce i se cuvenea, adică filme pentru copii 
amuzante și voioase din care nu lipsesc tilcu- 
rile educative. S-au putut urmări peripeţiile 
șoriceilor deveniți mușchetari în serialul lui 
Victor Antonescu din care s-au proiectat pri- 
mele cinci episoade (Lectura, Prădaţi, Înfini- 
rea, Somn agitat, Miaulady) dar și aventurile 
pline de candoare și umor ale fluturașilor 
protagoniști în Trei prieteni, ciciu dedicat de 
Laurenţiu Sirbu „Şoimilor patriei“. Urmărind 
Șorţuleţul, Căldărușa cu miere și O sămință 
năzdrăvană, cei mai mici spectatori află ex- 
plicația unor fenomene ale naturii din povești 
tastuos colorate și desenate ce ocolesc inspi- 
rat tonul didactic. 

Publicul din celelalte iuni, Neptun, Ve- 
nus, Saturn, Eforie Nord, Eforie Sud şi Te 
chirghiol a avut şansa de a vedea programul 
amintit în săptăminile următoare. Asaltul gră- 
dinilor de vară la programul „Zilelor filmului 
de animaţie“ a demonstrat că arta a opta 
poate face succese de încasări și că nu me- 
rită nicidecum statutul de Cenușăreasă a di- 
fuzării. Mii de copii au fost făcuţi fericiţi în 
această vacanță de ideea intreprinderii cine- 
matogratice județene de a scoate desenul 
animat din alb-negrul televizorului și de a-l 
proiecta pe marele ecran. Nu întimplător din 
tranzistoarele încălzite la soare răzbătea pe 
toate lungimile de undă un șlagăr al verii, 
„imi pla n animate..." 

mi plac desenele a te. Dana DUMA 


Fr are dreptatea lui. Eu cred în 
aap tea mea" sună o replică rostită, într-a- 


devăr, cu mare credință de Pantelimon, alias 


` Ovidiu luliu Moldovan. Parafrazind, cred că 


Dan Piţa ar putea rosti oricind cu aceeași 
credință: „Fiecare are cinematograful lui. Eu 
cred în cinematograful meu“. Cred, la rindul 
meu că Dreptate în lanțuri trebuie privit şi în- 
eles de la această stare de lucruri în sus. 

an Piła este regizorul care a trecut prin 
toate etapele de la „omul cu aparatul de fil- 
mat“ la regizorul-laborator, un laborator ex- 
trem de bine utilat, de la înregistrare la inter- 
pretare, de la viața așa cum pare să fie, la 
viaţa așa cum este de fapt, de la gravitate la 
joacă, joacă serioasă, în „legea filmului“ — 
vezi Protetul, aurul și ardelenii. Schimbind 
mereu tonul, registrul, lumea filmului, obiec- 
tul interesului său artistic, el n-a făcut în tot 
acest timp decit să-și ascută instrumentele 
de lucru, să-și biciuiască sensibilitatea, într-o 
căutare neobosită și neobosibilă se vede a 
propriei ființe de cineast, de artist. Dreptate 
in lanțuri mi se pare un moment-demonstra- 
ție a ceea ce se întimplă cu un artist care nu 
este dispus să se oprească la o formulă, 
chiar dacă acea formulă ar fi fost foarte si- 
gură. A unui artist pentru care fiecare virf a 
însemnat începutul urcușului către alt virf. În 


“termeni banali, asta s-ar numi: nevoia de au- 


todepășire. În acest sens, vorbesc despre 
Dreptate in uri ca despre un moment-de 
monstraţie-printre altele și de maturitate ar- 
tistică. Dar și demonstrație că se poate, încă 
o dată se poate. Se poate, ce? Se poate, de 
pildă, să te înhami la un gen cinematografic 
ultrafolosit, bătut și răzbătut aici ca și aiurea, 
un gen obosit, sleit: filmul de aventuri; şi asu- 
pra unui personaj extrem de bogat în rude de 
toate naţionalităţile justițiarul. În cazul de 
taţă, haiducul Pantelimon. Se mai te, de- 
monstrează Dan Piţa, să refuzi emele si- 
gure, să reziști tentației de a face un film de 
acţiune, de palpit amor și omor, de spectacol 
exterior. Se poate, deci, să treci dincolo de 
coaja unui subiect și de coaja unui personaj 
și să pătrunzi calm și sigur — calmul și sigu- 
rana sint semne principale ale personalității 
regizorului — în substanța unui fenomen. 
Pantelimon, așa cum a fost reconstituit de 
scenariul lui Dan Pia și Mihai Stoian, nu mai 
este doar haiducul care „lua de la aţi și 
dădea la săraci“, el nu mai este „omul frate 
cu codrul“, el nu mai este doar bărbatul dirz 
și dur hotărît să-și facă dreptatea lui, el este 
o idee de dreptate, o dreptate anume, care 
smulge lanțurile ca să se poată împlini. Un 
personaj simbol. Extrem de receptiv la inten- 
ţia regizorală, Ovidiu luliu Moldovan constru- 
iește personajul pe această stare. Privirile lui, 
gesturile, vorbele, chiar și cele de minimă im- 
portanță capătă greutatea specifică ideii și nu 
existenței de justițiar. Actor și regizor lu- 
crează împreună, într-o înțelegere de invidiat, 
la înveșmintarea personajului în haina pre- 
țioasă a unui simbol. Încrincenat sau oare- 
cum senin, zimbitor sau căzut în gindurile lui 
secrete, Pantelimonul lui Ovidiu luliu Moldo- 
van este profund conștient de rostul lui pe 
lume, de greaua sarcină ce-i revine. Tot ce-l 
înconjoară, tot ce îl atinge capătă frisonul 
straniu al contactului cu un ceva greu de nu- 
mit, posibil doar de intuit. Prezenţa lui este 
fascinantă. Prezenţa lui interzice gesturile co- 
mune, vulgarul, banalul, măruntul. Final- 
mente, existența fizică a haiducului nici nu 
mai contează, El este și nu este. Poterele îl 
urmăresc, dar nu-l prind. Tovarășii îl înso- 
tesc, dar nu-l înțeleg. Soţia îl așteaptă, dar nu 
crede în credința lui. Fosta iubită îl apără, dar 
nu știe pe cine apără. Procurorul îl hărţuie cu 
azi. dar dovezile n-au suport real. Urmă- 
încolţit şi mereu scăpat, cine știe dacă nu 
şi la urma urmelor, Pantelimon încetează să 
fie un om în carne şi oase, el devine un mit. 
lar de aici încolo — aici fiind foarte aproape, 
chiar în începutul filmului, acel cadru lung pe 
care se desfășoară genericul, stranie întru- 
nire de intuneric și lumină, de înăuntru și 
afară care sugerează clar dar fără ostentaţie, 
factura neobșnuită a filmului, — de aici, 
deci, de la acea imagine a unui om întins, ca 
mort, ca pe o masă de disecție, regizorul își 
mărturisește intențiile, viziunea. Pentru cine 
are ochi de văzut și urechi de auzit.este clar 
că nu despre viața unui haiduc va fi vorba, 
nu despre un film de aventuri palpitante, ci 
despre o operație medicală. O ‘radiografie. 
Radiografia unui mit. Spaţiul acţiunii creat 
prin decorul lui Călin Papură are o concre- 
tete ciudată, alunecoasă. Inchisoarea este și 
nu este închisoare, ea poate fi o catacombă, 
ea poate fi un alt tărim; locul în care Panteli-" 
mon este pregătit pentru proces seamănă cu 
un cabinet medical dezafectat, bătrina care 
tace injecţia arată ca o deținută și ca o bă- 
trină vrăjitoare în același timp; culoarul viu 
de funcționari prin care trece, nevăzut de noi, 
Pantelimon, capătă prin expresia oamenilor, 
o senzaţie de contact cu ceva misterios, greu 
de înţeles; sala tribunalului nu există decit 
prin chipurile oamenilor, condamnaţii, jurații, 
acuzatorul — un obiect de decor, o lampă 
care strinbă gura procurorului în timp ce-și 
rostește acuzațiile strimbe; drumul de întoar- ! 


cere spre celulă arată ca un tunel — de ce nu 
al timpului?; spațiul celulei se dilată nefiresc 
— nefiresc pentru o pretenție de realism în 
direct; hanul este mai curind o hrubă des- 
chisă spre lume. Chiar și spațiul natural se 
imbibă de mister: o clădire în ruina, o grotă, 
un copac monstruos în alcatuirea lui solida; 
un zid — de unde zid în pădure? — o scară, 
de unde scară... Clădirea în care piere Pante- 
limon are coloane și tronsoane și se prăbu- 
șește în serii lungi, ca doborită de un cata- 
clism, nu de un banal explozibil. Imaginea lui 
Vlad Păunescu — adjectivele sint mărunte 
într-o încercare de a-i defini calitatea — arde, 
arde chiar în alb negru. Lumina de afară este 
orbitoare, întunericul încăperilor, noptatic. 
imaginea lui Pantelimon se topește în lumină 
în timp ce iși acuză acuzatorii, conclavul ofi- 
cialităților are loc în încăperi cu perdelele 
trase, la lumină de luminare, iar gestul nesă- 
buit al secretarului, trasul perdelei, îi pro- 
voacă şefului jandarmeriei (Victor Rebengiuc. 
uluitor, mai altfel decit oricind) o reacţie de 
durere furioasă: întunericul nu suportă lu- 
mina; Guvernanta este îmbrăcată în alb, dar 
întoarcerea ei în lume se întimplă printr-un 
tunel de cale ferată care o înghite, este în- 
toarcerea în negru, în urt, în întunecime. 
Umbra și lumina se întilnesc și se opun 
exacte, dar exactitatea nu exclude misterul, 
ci-l potențează. Muzica lui Adrian Enescu 
este gravă, majestuoasă, ea nu însoţeşte, ci 
precede,sugerează, sensul imaginilor. Este o 
muzică stranie care se împletește cu sunetul, 
cu zgomotul, al unei uși de pildă, poate că 
nici nu este muzică, ci un univers de sunete 
armonioase... Z gomotele (coloana sonoră So- 
tir Caragaţă) sint muzicale, ele ies de sub 
muzică sau o continuă, tăcerile sint vii, popu- 
late de sunete mărunte, reale, — un țiriit de 
greier, un cor de broaște, sfiriitul unor lumi- 
nări. Atmosfera care se instalează din ce în 
ce mai pătrunzătoare, din ce în ce mai sigură 
pe sensul ei, este stranie, apăsătoare. Realul 
şi sensul lui mai îndepărtat se împletesc 
într-o reţea de stări și senzaţii ciudate, impo- 
sibil de destrămat. Avansind, cu pași înceţi, 
dar siguri, pe calea aleasă, — pentru că este, 
clar este, o cale — regizorul construiește ca 
fascinat, destinul de izolat, de singur pe lume 
în mijlocul tuturor al celui care știe că are 
ceva anume de făcut. Destinul cuiva sortit să 
intre în legendă. El supune acest destin tutu- 
ror pericolelor, tuturor încercărilor posibile 
dezertorul care l-a ajutat să evadeze are sar- 
cina să-l trădeze; tovarășul de haiducie, un 
posibil dublu, mai lumesc şi fără aură, al lui 


F. al unui amurg, al apusului legen 
delor cu răzvrătiți individuali a căror 
dreptate cunoştea, de atitea ori, pe- 
deapsa cruntă a lanțurilor, creația lui Dan 
Pița găsește un reazem — în afara datelor 
iniţiale ale scenariului — în complicitatea 
de joc a actorilor, în primul rind, a inter- 
preților celor trei personaje principale. 
Dincolo de replică, de relațiile imediat 
descifrabile, există un circuit tainic al ra- 
porturilor dintre Ovidiu luliu Moldovan, 
Claudiu Bleontz și Petre Nicolae căci în- 
soțirea şi despărţirea lor semnifică inseşi 
căile de destrămare a poveștii: unul trece 
direct în legendă, altul sfirșește în sinuci- 
dere iar al treilea — în disperare și tră- 
dare. 

Trista împăâcare de pe chipul lui Ovidiu 
luliu Moldovan — arareori alungată de un 
zimbet stirnit, mai degrabă, de o amintire 
îndepărtată, este a celui care are conști- 
ința zădărniciei luptătorului solitar, a „ul- 
timului haiduc“, a celui care joacă totul 
pe cea din urmă carte. Cu hainele sale 
adunate de ici, de colo, (vestimentația 
este unul dintre elementele ironice în 
cimpul semiotic al filmului; să ne amin- 
tim, într-o ordine asemănătoare, de ana- 
cronicul Cable Hogue ori de săracul True 
Gritt, cel care își cirpea singur ciorapii) 
Pantelimonul lui Ovidiu luliu Moldovan se 
așează intr-o mai largă galerie cinemato- 
grafică a eroilor crepusculului, biruiţi de 
timp dar nu și uitaţi de istorie. Pe cit de 
senin în fața sfirșitului ni se înfățișează 
protagonistul, pe atit de traversat de 
spaime, de oboseli nemărturisite este to- 
varăşul său, căruia actorul Petre Nicolae 
îi deghizează neliniştea printr-o stărui- 


interpreți 


Fericita complicitate 
cu actorul 


Dreptate în lanţuri 


Pantelimon îl urmează, dar nu-l înțelege. lu- 
bita care l-a trădat o dată, l-ar mai putea 
trăda încă. Familia îl poate pierde. Jandarmii 
sint pe urmele lui, mereu pe urmele lui, mulți, 
ridicol de mulți, aproape o armată și oricind 
și în orice clipă ar putea fi prins. Neincreză- 
tor într-o schemă atit de clară, regizorul în- 
cepe să o distrugă ca pe un mecanism sortit 
«șecului artistic. Incet-incet, ceea ce părea 
de neclintit începe să se clatine „Să nu o 
vinzi. spune Năstase (un Claudiu Bleontz. în 
deplină stare de maturitate artistică, compa 
rabil, ca forță, cu oricare mare nume fnăr al 


O viaţă de haiduc, un destin de legendă 


cinematografului mondial), să nu vinzi“, 
spune cel care avea rolul să vindă, încredin- 
țindu-i lui lon rama de tablou, — spațiu des- 
chis pentru orice imagine. destinată să ră- 
mină. „Să nu vinzi“ spune, cu o stranie pre- 
simtire, acel care a trăit tot timpul obsedat de 
spectrul trădării şi s-a gindit tot timpul că 
moartea ar fi o scăpare. lar acea ramă în flă- 
cări va încadra în final exact figura trădătoru- 
lui, figura lui lon cel mult prea legat de viaţă, 
și de plăcerile ei mărunte, ca să aibă acces la 
deea de sacrificiu şi dreptul de a intra în mi- 
tologie. lar acea imagine, lon (Petre Nicolae 


(Ovidiu luliu Moldovan 


şi Maia Istodor în Dreprare în lanțuri de Dan Piţa) 


roluri 


toare refugiere în exerciţii ludice, che- 
mate, parcă, spre a masca — sau, poate, 
chiar pentru a amina — lașitatea. O parti- 
tură dificilă, dacă nu cumva cea mai difi- 
cilă, este cea a lui Claudiu Bleontz, „puș- 
tiul“ care se pedepsește pentru înstrăina- 
rea de puritate printr-o intensă trăire a 
conștiinței vinovâăţiei. Personajul conce- 
put de Bleontz își ispășește păcatul, pe 
de o parte, printr-o totală angajare alături 
de Pantelimon (nu-l supără, nu-l contra- 
zice)— pe de altă parte, printr-o deplină 
libertate în fața morţii pe care o caută în 
permanenţă, orice instrument al acesteia 
fiind binevenit: un revolver, un cuţit, un 
capăt de sfoară. In cadrul dramei gene- 
rale a luptei solitare, eroul tirăşte după el 
drama individuală a celui care își cu- 
noaște și propriul final și pe cel al legen- 
dei. Cind omul va dispare, nu va rămine 
în urma sa decit o ramă goală. Oricit de 
complex ar fi rolul lui Claudiu Bleontz (el 
însuşi, sint convinsă, un personaj com- 
plex) cred că actorul dispune de și mai 
mari resurse interpretative, încă nesolici- 
tate. 

Un urmăritor obosit, mai iute dedat tih- 
nei şi tabieturilor decit aventurilor iscate. 
aflâm în personajul întruchipat de Victor 
Rebengiuc, bintuii de neincrederi, de pre- 
simţite eșecuri. Nu este prima dată cind 
actorului transferă. „răului“ amărăciunea 
— uneori vecină cu deznădejdea — celui 
care știe că și ticăloşia își innoiește, ci- 
clic, armele, că nici în această privinţă nu 
există calificări pe viaţă. 


Magda MIHĂILESCU 


intr-un rol greu, greu dar înțeles pină în stră- 
fundul ființei)” „înrămat” în flăcări, purificat 
prin foc, eliberează personajul de linia groasă 
a unui tip anume: trădătorul. Pantelimon în- 
suşi este eliberat din schema justițiarului 
care a pierit făcind dreptate. După ce casa în 
care a fost înconjurat se prăbușește pină la 
ultima cărămidă, după ce oficialităţile au ple- 
cat, convinse că „s-a terminat“, pe gheaţa ce- 
nușie vine spre noi, de la începutul secolului 
spre sfirşitul lui, silueta — și ea cenușie — de 
dincolo sau de dincoace de moarte a haidu- 
cului. Vine sau ni se pare? Este el sau este 
un alt Pantelimon? Nu. Ceea ce vine spre noi 
este ideea de dreptate care nu cade sub. 
foarte, care nu poate fi arsă, care nu poate 
i ucisă în nici un fel. 

O asemenea citire a unui film despre un 
haiduc riscă să pară hazardată. Îmi asum ris- 
cul. Sigur câ există și alte câi de abordare 
a filmului. Sigur ca se poate vorbi despre 
profesionalism, despre talent, despre ştiinţa 
regizorului de a lucra cu actorii, despre cura- 
jul de a folosi actori te care ochiul filmu- 
lui a trecut ușor — Alfred Demetriu, Sebas- 
tian Comănici, lon Plăeșanu, despre curajul 
de a folosi necunoscuţi încă, tineri actori-Ana 
Maria Calinescu, Maia Istodor. Sigur că 
s-ar putea spune pur și simplu: Dan 
Pita a atacat un gen ușor cu artileria grea. 
Sigur că s-ar putea spune și mai 
simplu: Dreptate în lanțuri este un film foarte 
interesant. Dar ce păcat ar fi să cantonăm 
acest moment important în viața unui regizor 
o zona aprecierilor de fiecare zi și de fiecare 
um. 


Eva SÎRBU 


Producție a Casei de flime Unu. Scenariul: Dan 
Pita și Mihai Stoian. Regia: Dan Piţa Costumele: 
Daniela Codarcea. Decorurile: Călin Papură 
Muzica; Adrian Enescu. Montajul: Cristina lo- 
nescu. Sunetul: Sotir Caragață Imaginea: Vlad 
Paunescu. Cu: Ovidiu lulu Moldovan, Victor Re- 
benaiuc, Claudiu Bleoniz, Petre Nicolae, Sebas 
tian Comănici, Allred Demetriu, Vasile Niţu: 
lescu, Patricia Grigoriu, Ana-Maria Călinescu, 
Maia Istodor, lon Plăeşanu. Film realizat in stu- 
diourile Centrului de Producţie Cinematogratică 
„București“. 


cronica personajului secundar 


Şi (și emoţionantă) sec- 
vența „picnic“-ului din ultima realizare ci- 
nematogratică semnată Dan Piţa! Sur- 
prinzătoare prin dramaturgia ei, emoţio- 
nantă prin limpezimea gindului filmic 
bine temperat, tălmăcit prin nuanţe, susţi- 
nut de accente inspirate. Lizieră de pã- 
dure. „Demoisele“-le în rochii lungi cu 
crinolină, umbreluțe cochete de soare, 
miînuşi de dantelă, pălării „chic“, garnisite 
floral, galant flancate de cavaleri instruiți 
la Paris „cravatei cum să-i lege nodul“, 
domni mustăcioși cu monoclu și mutrițe 
serioase de copii cu pălăriuțe de pai și 
berete de „marinei“, însoţiţi de „bone“ 
grijulii... portrete de o rafinată plastici- 
tate, riguros alese, primplanuri percu- 
tante, alternate în autentice tablouri 
„belie epoque" întirziat. Un echipaj ma- 
jestuos cu doi murgi superbi. O pilnie de 
gramofon, unduindu-și gitul, gata să 
inunde pajiştea cu elegante valsuri viene- 
ze. Apariţia „neohaiducului“ Pantelimon 
Toader Adumitroaiei şi a ciracilor săi vio- 
lentează rosturile „parfumatei societăţii“, 
despuind-o de bijuterii şi bani, de calmul, 
luxul şi voluptăţile ei. Privirile de oțel ale 
celor doi proscrişi suspendă siguranţa şi 
multumirea de sine a taberei adverse. 
Tensiunea confruntării dintre lumi atinge 
apogeul. Desprinsă din spatele trăsurii, o 
grațioasă siluetă invită la dans pe temera- 
rii bărbaţi, consfințindu-le dreptatea, săr- 
bătorindu-le biruința. Muzica topește as- 
primea gesturilor, luminează - chipurile. 
Dialogul mut al privirilor aduce mirare, 
tandrețe, candoarea sentimentului ivit pe 
neașteptate. Ultimele acorduri ale vaisului 
se topesc, însoțind ieşirea spectaculoasa 


Chemarea haiduciei 


din scenă a ciudatului echipaj. Întorsa- 
tură măiastră; cei trei haiduci se pres- 
chimbă în copii, bucuroși să încingă o 
cinstită bătaie cu frișcă, iar misterioasa 
necunoscută (fără perucă, dar cu ochii la 
fel de expresivi și trişti) redevine guver- 
nanta de la conac, ajutor preţios pentru 
succesul loviturii. (Burlescă rezolvare!) 
lat-o pe prima candidată la haiducie din 
istoria filmului românesc, la începutul 
unei „ucenicii“ grele! Totul in, această 
lume bărbătească a curajului şi devota- 
mentului pentru o cauză sfintă, dreptatea, 
(nu întotdeauna înțeleasă de cei spoliaţi, 
asupriţi), este aspirat cu admiraţie prin 
cei doi ochi negri ai fetei. Libertatea este 
un vals nespus de frumos. Firesc, ca ră- 
săritul soarelui, într-o zi, pe buzele ei va 
inflori sărutul nedăruit al dragostei pentru 
nefericitul, damnatul Năstase. Dar legea 
dură a haiduciei iși cere ofranda, sacrifi- 
ciul însingurării, al asumării pe cont pro- 
pru a riscului și martirajului. Prezenţa 
„haiduciţei“ naşte tensiuni, conflicte, vul- 
nerabilităţi și Pantelimon hotărăște. Sta- 
tuara în împietrirea tristeţii ei, Gelsomină 
recuzată, ex-guvernanta, ex-haiduca își 
poartă figura spălată în lacrimi în întune- 
ricul unui tunel spre care o poartă inexo- 
rabil o drezină, reintorcind-o în necunos- 
cut. Rol secundar de intensă vibraţie și 
poezie (o părere, un vis) oferă tinerei in- 
terprete Patricia Grigoriu șansa unei 
compoziţii autentice, care impresionează 
direct sensibilitatea spectatorului. Actrița 
încarcă rolul cu mister feminin și multă 
tristețe, fulgerată în luciri scurte de spe- 
ranță şi bucurie. O partitură de loc 
ușoară susținută .prin expresivitate şi inte- 


ligenţă. 
Mădălina STĂNESCU 


Printre „filmele catastrofă 


„Fac exact genul! de filme pe ca 
insumi aș dori să le văd": 


Cu greu s-ar putea gasi un moto mai potri- 
vit pentru întreaga carieră a cineastului con- 
siderat la ora actuală ca un adevărat feno- 
men, ca omul care a adus Hollywood-ului 
cele mai mari profituri din întreaga sa istorie 
decit aceste cuvinte prin care Steven Spiel- 
berg își defineşte crezul estetic. Produs tipic 
al culturii de larg consum, sau „contracultu- 
rii“, cum o denumesc sociologii americani — 
acele fenomene paraarțistice care se adre- 
sează cu precădere tineretului, solicitindu-i 
mai degrabă visceralitatea decit inteligenţa, 
de la peliculele cinematogratice și serialele 
TV mizind pe violenţă și erotism pină la co- 
micsurile populate de tot felul de supermani 
și oameni pâianjeni, sau muzica rock supra- 
saturată de decibeli — Spielberg este dețina 
torul unui palmares unic în felul sâu, încasa 
rile la filmele pe care le-a realizat pină în pre- 
zent apropiindu-se de, sau chiar depășind 
incredibila sumă de două miliarde dolari 
1975: Fălcile (410 milioane); 1977; intilniri de 
gradul trei (250 milioane); 1981: În căutare: 
arcel pierdute (310 milioane) 1982: Polter 
geist (120 milioane) şi E.T., The Extraterres 
trial (550 milioane, recordul absolut la box 
office, neîntrecut pină acum de nici un al! 
tilm); 1984: Indiana Jones și templul bleste- 
mat (numai în prima sâptâmină de la pre 
mieră, încasările s-au ridicat la 42 de m: 


Nu multe sînt filmele care au izbutit să 
depășească box-office-ul li de 
pildă. Războiul stelelor, cu Mark Ha- 


mill şi Carrie Fischer 


Omul ca 


„uzinei de vise“ 


cele mai mari profituri 
din întreaga sa 
istorie 


lioane de dolari, ajungind între timp și ele la 
citeva sute de milioane) — toate aceste citri 
vorbesc de la sine. Nemulțumit parcă, cu per 
tormanţele de pină acum. această „maşini 
vie” de realizat profituri a pornit la asaltul sa 
lilor de cinematograf din America (deși In- 
diana Jones este departe de a-și fi epuizat 
posibilităţile la box office) cu încă o produc- 
ve în stilul său propriu, al cărei titlu Gremlins 
(Duhurile rele) nu mai necesită vreun comen- 
tariu. 


Un părinte adoptiv atotacaparator: televi- 
ziunea 


In fapt, întreaga copilarie Spielberg, astāzı 
in virsta de 36 de ani, și-a petrecut-o sub in- 
tiuența „duhurilor rele“ care se revarsă ne- 
contenit de pe micul ecran în fiecare cămin 
american. „Am avut nu doi părinţi, ci trei“, re 
cunoaşte el cu candoare. treilea a tost te- 
leviziunea“. Ce-i drept. tatal sau a incerca! 
sa-i interzică accesul la programele nepotri- 
vite virstei, meșteşugind un sistem complicat 
(un capac prins în balamale). dar în zadar 
micul Steven a descoperit repede semnul as- 
cuns, un fir de păr, menit să indice încălca- 
rea interdicţiei, pe care îl punea la loc exact 
in poziţia iniţială după ce vedea cit îi dorea 
inima emisiunea „tabu“... Mai tirziu, cind a 
devenit cineast, s-a răzbunat pentru această 
opreliște, imaginind în filmul Poltergeist o 
păşnică familie terorizată de demonii care 
pătrund în casă de pe ecranul televizorului 

Cariera cinematogratică și-a început-o însă 
foarte de timpuriu, de cind tatăl său, probabil 
din aceiaşi dorință de a-l dezlipi cit de cit de 
atotacaparatorul ecran TV, i-a dăruit un mic 
aparat de filmat cu peliculă de 8 milimetr 
„Actorii“ pentru primele sale „producțţii” i-a 
gasit cu uşurinţă: cele trei surori mai mici pe 
care adesea le tiraniza cu indicaţiile sale de 
regie... După ce şi-a „facut“, astfel, mina 
trecut la camera cu pelicula de 16 milimetri 
turnînd, în timpul liber, după orele de şcoală 
primul său film „artistic“, o pelicula SF (ai- 
doma nenumăratelor pelicule de acest gen 


(de data asta un cutremur) care au cunoscut o mare 


vazute la televiziune), Firelight (Lumina focu- 
lui). La virsta de 18 ani, socotind că și-a în 
cheiat (auto) ucenicia de cineast şi că poate 
aspira la mai mult, a părăsit colegiul și a in 
ceput să dea tircoale platourilor de filmare 
ale studiourilor Universal. Surprins la un mo- 
ment dat în apropierea platoului unde se fil- 
mau primele secvenţe ale unui film girat de 
Hitchcock, s-a pomenit luat de guler de oa- 
menii de ordine și dat afară fara prea multa 
ceremonie. Steven nu s-a descurajat însa. El 
a avut norocul să fie remarcat de regizorul 
John Cassavetes, deprinzind de la acesta ci- 
teva din „trucurile“, meseriei. Cam la atit s-a 
redus toată instrucțiunea" de specialitate pe 
care a primit-o. Reușind să facă rost de suma 
de 10 000 de dolari a realizat o peliculă de 20 
de minute Amblin' (Mergind in buiestru), pri- 
mul său film adevărat (şi astazi iși amintește 
cu nostalgie de acest debut, compania pe 
care o conduce numindu-se, dealtfel, „Am- 
biin' Entertainement“). Titlul filmului i-a fost 
de bun augur, pentru că de la „buiestru” a 
ajuns, în cea mai scurtă vreme, la un veritabi! 
galop“: studiourile Universal au incheiat cu 
el un contract cind Spielberg abia implinise 
20 de ani, fiind cel mai tinăâr regizor angajat 
vweodată de una din cele sase „majors“, ma 
- case de filme. 


Hollywood-ul descope 
găina cu ouă de au 


Pentru început, a fost indrumat spre secto 
ul producţiilor destinate televiziunii, rezer 

vindu-i-se cinstea de a turna episodul inau 
jural (în care apărea Joan Crawford) al se 
rialului Night Gallery (Galeria Nopţii). Au ur- 
mat numeroase episoade ale altor seriale, 
printre care celebrul Columbo, precum și ci- 
teva filme TV de sine stătătoare. Unul din 
„cestea se numea Duel și se remarca prin 
originalitatea ideii: un pașnic automobilist ur- 
mărit cu- înverșunare, din motive inexplica- 
bile, de un colos rutier, un autotren al cărui 
șofer nu poate fi văzut nici măcar o singură 
clipă, suspansul realizat atingind, uneori, li- 
mitele suportabilului. Distribuit în Europa sub 
torma unei producţii pentru marele ecran (a 
rulat şi la noi, sub titlul Duel pe autostradă), 
filmul lui Spielberg, sugerind, în fond, ame- 
nințarea pe care o profilează asupra omului 
modern tehnica scâpată de sub control, s-a 
bucurat de un succes neașteptat, încasările 
intrecind de 30 de ori costul realizării. A ur- 
nat consacrarea definitivă: trecerea de la de: 
partamentul filmelor TV la cel al producţiilor 
cinematografice propriu-zise. 

După o primă incercare, mai puţin conclu- 
dentă, The Express, cu blonda 
Goldie Hawn (o pereche de tineri delincvenţi 
soţ și soţie, care ţin cu orice preţ să-și recu- 
pereze copilul de care sint despărțiți), tinaru- 
lui cineast i s-a încredințat regia filmului 
Jaws (Fălcile), terifianta poveste a rechinului 
care a prins gustul cărnii de om. Restul ține 
de domeniul istoriei, istoria box office-ului 
Fălcile fiind dintr-o dată propulsat în frunte: 
filmelor cu cea mai ridicată cotă a încasări 
lor. Hollywood-ul descoperea cu încintare in 
persoana celui care pină mai ieri era un ne 

unoscut o adevărată găină cu ouă de aur s5 
intenționa să profite la maximum de aceasta 
descoperire 


Tehnică cit mai sofisticată 
exigențe artistice c 


Aşteptările i-au fost întru totul contirmate 
de Close Encounters of The Third Kind (intil- 
(Continuare în pag 14) 


Romulus CĂPLESCU 


Paul Newman, William Holden si Jacqueline Bisset 


t Bz 


E onfesiunile unui actor este autobiogra- 
fia mult așteptată a lui Laurence Olivier, în 
care actorul descrie viața sa publică. Cu ințe- 
legere și umor, cel care este considerat cel 
mai mare actor de limbă engleza în viața, po- 
vestește istoria unei cariere de 60 de ani pe 
scenă și pe ecran, cu splendorile și mizeriile 
ei. Ca actor şi cineast Laurence Olivier a 
adus inovaţii in tehnica cinematografica, care 
u facut din Shakespeare o experienți vii 
pentru milioane de spectatori. Ca regizor și 
producător de teatru, a reinnoit nobila trad; 
ție a Old-Vic-ului — Naţionalul englez — sal 
vindu-l din desuetitudine. Publicâm mai jos 
citeva fragmente din carte. consacrate indeo 
sebi unor întimplări din cariera lui hollywoo 
diana 


Prea „intelectual“ pentru Hollywood 


De multă vreme Hollywood-ul fusese visul 
meu, incit odată ajuns acolo m-am simţit așa 
cum, probabil, s-au simţit primii pionieri care 
au atins țărmul de vest al Americii. La vremea 
aceea, viața la Hollywood era cit se poate de 
absurdă; lucruri considerate importante erau 
de fapt fleacuri copilărești. Intelectualitatea 
era puțin apreciată și mai degrabă evitată cu 
grijă. Un lucru era cert, că un zimbet în ca- 
re-ți arătai toţi dinţii, cu un aer de pretăcuta 
sinceritate drăgălașă, putea face minuni. Am 
tăcut în circa doi ani trei filme din care nu 
s-a ales mai nimic — un timp irosit în modul 
cel mai dezolant. In primul film în care am 
fost distribuit apăreau personalităţi ca Adol- 
phe Menjou, Lili Damita și Erich von Stro- 
heim. Desi cit am stat la New York 
contactasem reprezentanții tuturor marilor 
Stour, am ales un studiou nou, RKO HA 
DIO. mult mai puţin înțesat de staruri, consi- 
Jerind că aici şansele de afirmare vor 
+ ma: mari. Acest prim angajament a intrunit 
pentru mine, cele mai oribile aspecte ale Hol- 
lywoodului. O extravaganta dramă romanțată 
de Maurice Dekobra (n.n. autor la modà) a 
trebuit în mod inevitabil rescrisă, dar s-a con- 
siderat că de dragul titlului — Sfinxul! a vorbit 
— treaba merită banii. Inutil să spun ca la 
sfirșitul filmărilor s-a luat decizia de a se 
schimba titlul în Prieteni și geci aia Pro- 
babil că cineva a avut revelaţia că Lili Damita 
nu prea arăta a Sfinx. Distribuţia, abstracţie 
făcind de reputaţia fiecăruia dintre actori, era 
cit se poate de eterogenă. Și, astfel, primul 
meu film la Hollywood a murit într-un total 
anonimat.” 

Laurence Olivier amintește, în continuare, 
celelalte două insuccese ale debutului său la 
Hollywood, Biletul galben și Înţelegere per- 
fectă, aceasta din urmă alături de Gloria 
Swanson, un film despre care a aflat ulterior, 
„fără prea mare tristețe, că a fost văzut de un 
număr infim de spectatori“... „Următorul meu 
angajament era mai norocos — un rol încin- 
tător într-o piesă „Şobolanii din Norvegia“ de 
Keith Winter, la Londra. Mă simțeam ca o fi 
ință salvată dintr-un fel de asfixie, mă sim 
team din nou actor. 


în timpul 


Dat afară de Greta Garbo j 


In acele vremuri, actorul de teatru şi cel de 
film erau consideraţi ca făcînd parte din doua 
profesiuni cu totul diferite. Acum știm prea 
bine că această judecata nu a fost exacta 
Cele două tipuri de interpretare presupun, de 
fapt, aceleași ingrediente, dar în proporţii di- 
ferite. Definirea deosebirilor exacte dintre ele 
ar necesita ani de complexe studii; iar de la 
caz la caz, există variațiuni de mare nuanţă în 
concordanţă cu individualitatea actorului Au 
trebuit să treacă mulţi ani ca să învâţ sa joc 
în film. Cel puţin 10 din acești ani au fost 
cumplit de grei, datorită prejudecăţilor și ig- 
noranţei mele. După aceea, am fost nevoit să 
învăţ din nou cum să joc pe scenă, încorpo- 
rind într-un tot unitar adevărul cerut de film, 
concomitent cu reducerea teatralităţii. 

Nu mi-a fost dat să fac un alt film la Hol- 
lywood pină la Răscruce de vinturi, în 1939 
Dar în anul 1933, după încheierea reprezen- 
taţiilor cu „Şobolanii din Norvegia", m-am 
trezit din nou la Hollywood cu inima plină de 
speranțe pină în momentul în care am fost 
scos de Greta Garbo din distribuţia filmului 
Regina Cristina. Îmi dădusem seama de la 
bun început cu aprehensiune că ceva mă îm- 
piedică să dau la iveală ce era mai bun în 
mine. Eram mult prea nervos și înspăimintat 
de partenera mea, știam că pentru ea eram o 
cantitate neglijabilă și începeam să simt tot 
mai precis cå soarta mea era pecetiuită 
M-am decis să fac toate eforturile ca să mă 
înțeleg cu ea şi să găsesc o cale de conlu- 
crare într-o atmosferă mai prietenoasă. Într-o 
dimineaţă, înainte de a începe lucrul, am gă- 
sit-o pe platou, șezind pe o ladă veche, care 
făcea parte din decor. Am pășit cu curaj spre 
ea şi am inceput să rostesc cu grijă cele 3—4 
propozițiuni pregătite de mine și repetate în 
gind, fără însă a obţine cea mai mică reacţie. 
M-am fisticit şi am început să spun ce-mi tre- 
cea prin minte, citind scriitori la modă, pină 
cind m-am oprit, palid şi epuizat. După o 
pauză în care eu îmi țineam respiraţia, ea 
alunecind încet spre cealaltă margine a lāzii; 
a zis cu accentul ei special: „O. da, viata e 
oricum un chin!" Am ştiut atunci că sfirsitul 
acestui capitol nu e departe. In ziua urma- 
toare, Walter Wanger, producătorul filmului, 
m-a chemat la el și mi-a zis: „Larry, vreau 
să-ţi spun ceva. Sintem înnebuniţi să te avem 
aici, la MGM, şi vrem să incheiem un con- 
tract cu tine. Dar în acest anume rol..." Fără 
milă l-am lăsat să se încurce în cuvinte, să 
găsească o formulă, dar în cele din urmă, 
i-am spus să nu-și facă probleme, cu condiția 
să primesc ce mi se cuvine. „Da, fireşte, a zis 
el, sint bucuros să discutăm în termeni de 
bani, e mult mai ușor aşa". 


Și de data aceasta am fost norocos în ghi- 
nionul meu: personajul, chiar în varianta 
John Gilbert. a fost un total insucces. 


Întilnirea cu M.M. 


De la studiourile Warner mi s-a transmis că 
compania lui Marilyn Monroe, condusa de 
Milton Green, fotograful ei, ar fi foarte intere- 
sată să filmeze Prinţul adormit și cå Marlyn 
ar dori ca eu să semnez regia și să fiu produ- 
cător. Am plecat cu Terry Rattingan de ur- 
gență la New York pentru marea intilnire. 


În Marilyn exista o dedublare atit de puter 
nică încit nu era o greșeală prea mare daca © 
considerai schizoidă: cele două laturi ale per- 
sonalităţii ei erau complet diferite. Ne-a lasat 
să așteptăm o oră, timp în care Milton Green 
ne-a oferit generos tot felul de bâuturi și rā- 
coritoare. În cele din urmă, plin de curai 


Autobiografia lui 


citeva extrase 


„Confesiunile unui actor . 


era un lux pe care nu mi-l puteam permite. 


promis și a întirziat o ora. Nu cred câ am fost 
vreodată mai încurcat. Am incercat să fac 
tața, răspunzînd unor întrebări în legătura cu 
persoana mea. Rezerva mea privind interviu- 
rile era bine cunoscută, dar de data aceasta 
eram la cheremul ziariştilor. Cind şi-a făcut 
apariția Marilyn, primele 20 de minute toate 
întrebările adresate ei, incepeau astfel: „De 
ce aţi întirziat?” Modul în care s-a descurca! 
in această dificilă situaţia a fost pur și simplu 
o lecţie de farmec și, în scurt timp, Întreaga 
sală era complet imblinzită. 
Colaborarea cu 

Ce ma uimea la Marilyn-era disciplina cu 
care se supunea indicaţiilor fotografilor ei de 
portrete. La inceput am socotit cà este un lu 


cru de”bun augur pentru colaborarea noas 
tra, dar după citeva sâptâmini reacția mea «e 


Laurence Olivier, 
concludente 


pentru acel care, de peste o jumătate de secol, 
scrie, regizează şi joacă 


E i 
Laurence Olivier 
« Prinţul 


M.M. şi 


m-am.dus la uşa camerei unde bânuiam câ 
era şi am zis: „Marilyn, pentru Dumnezeu, 
sintem pe punctul de a muri de neliniște”. Și 
a venit. Într-o secundă eram cu toții la pi- 
cioarele ei. Nu ţin minte un singur cuvint 
spus atunci, ci doar că toţi jubilam de plâce- 
rea acestei întilniri. Cind s-a apropiat mo- 
mentul plecării noastre, Marilyn, cu glasul 
șoptit, pe care-l folosea uneori cu mare efect, 
a zis: „O clipă, doar, oare'nu e cazul ca ci- 
neva să zică ceva despre un contract?" Evi- 
dent, fata avea dreptate. Așa că ne-am înțeles 
să avem o întilnire de afaceri a doua zi dimi- 
neață, după care am luat prinzul cu ea la 
unul din cluburile de elită ale New York-ului. 
La încheierea zilei, un lucru mi-era clar: eram 
sortit să mă îndrăgostesc fără rezerve de Ma- 
rilyn și ce putea să iasă din asta? Socoteam 
că era ceva inevitabil; era adorabilă, spiritu- 
ală, amuzantă și mai atrăgătoare din punct 
de vedere fizic decit orice altă femeie, excep- 
ție făcînd doar personajele întruchipate de ea 
pe ecran. M-am întors acasă, ca o oaie sal- 
„vată pentru moment din abator, dar convins 
că data următoare... Pentru prima oară îmi 
venea în minte să zic: „Biata Vivien”, (Vivien 
Leigh, n.n.) fusese cu adevărat foarte dulce 
acceptind cu seninătate faptul de a nu fi dis- 
tribuită într-un rol pe care ea îl crease pe 
scenă — e drept, nu cu un succes prea zgo- 
motos — dovedind deplină înţelegere pentru 
importanța pe care o avea formidabila faima 
a lui Marilyn. A sosit, în sfîrşit, ziua marelui 
început. Marilyn în acea perioadă avea un soţ 
nou: prestigiosul și în același timp popularul 
autor dramatic Arthur Miller. Eu aranjasem sa 
avem circa două săptămini de repetiții înainte 
ca aparatul de filmat să pornească, în așa fel 
ca sentimentul că nu ne cunoaștem să dis- 
pară și să ne simţim cu toţii ca în familie. 
După atiţia ani în această meserie mi-era im- 
posibil să cred că așa ceva este irealizabil, 
dar zāu, așa a fost. Pentru start stabilisem 
două zile de conferințe de presă. În ajun, pu- 
țin neliniştit m-am gindit ca faimoasa reputa- 
ție a Marilynei în legătură cu nepunctualițara 
contrazicea într-o oarecare masura strictul 
profesionalism pe care eu îl discerneam în 
tehnica aflatā la baza uluitoare: ei spontan- 
meităţi. deci, i-am zis: „Marilyn dragă, te rog 
foarte mult, nu putem întirzia miine, nu pu- 
tem. Presa va reacționa fără amabilitate în 
acest caz. o parte din ziariști se și așteaptă la 
asta. aşa că te rog dezamăgește-i...' Ea a 


în unicul film făcut împreună: 


actrita» 


rezuma astfel: „E normal, a fost doar model!" 
În orice caz, cred că indiferent de unde a in- 
vățat această tehnică, i-a fost de mai mare 
folos decit tot ce a învățat la Lee Strassberg. 
Opinia mea despre școala lui este ca a dău- 
nat mai mult decit a ajutat elevilor săi şi ca 
influenţa lui asupra teatrului american a fost 
greșit aplicată. Deliberat antitehnică, metoda 
lui propunea, în schimb, o pasiune devora- 
toare pentru realitate și dacă cumva nu erai 
acordat exact la acele imagini, care puteau 
să te facă să construieşti un personaj așa 
cum îl vedea el, erai sortit să renunțţi la tea- 
tru. Stanislavski, pe a cărui filozofie se înte- 
meia studioul actorului, lui Stassberg, fusese 
la mare modă în anii '20, în Anglia. A fost 


bine că am putut să ne inspirâm din această. 


filozofie, dar ar fi fost o greşeală să răminem 
obsedaţi de ea. Am fost la Studioul lui Stras- 
sberg în două ocazii, în 1958, cind la New 
York se juca piesa „Cabotinul“ (The Entertai- 
ner). După părerea mea, era predicatorul 
reinvierii celui mai pur naturalism. 


Puțin timp înainte de începerea filmărilor, 
am fost informat că soţia lui Lee Strasberg, 
Paula, reușește totdeauna să se ințeleaga 
foarte bine. cu Marilyn. Informaţia aceasta 
m-a alarmat considerabil, pentru că rar mi s-a 
Întimpia! să constat că un „competitor este 
de ajutor. M-am agaţat filozofic de gindul că 
poate ea va scoate la iveală cea mai bună din 
cele două laturi ale personalităţii lui Marilyn. 
-Marilyn nu era obișnuită să repete și era evi- 
dent că nu avea nici un chef de așa ceva. În- 
sâși prima ei apariţie la repetiţii era elocventă 
în acest sens. Părul strins la spate sub un ba- 
tic, pielea neingrijită, fără fard, ochelari 
foarte închiși și o dispoziţie de plictiseala 
pentru care nu am izbutit să găsesc mijloace 
de înviorare. Nu puteam decit să mă rog ca 
miracolul dintre aparatul de filmat și -banda 
de celuloid să se producă şi pentru mine, aşa 
cum s-a produs pentru o jumătate de duzina 
de colegi ai mei pe Coasta de Vest, Am izbu- 
tit să iau legătura cu doi din ei, Billy Wilder şi 
Josh Logan, şi amindoi m-au compătimit, zi- 
cind că în timpul lucrului este într-adevăr in- 
“ternal, dar odată treaba terminată, voi avea o 
„surpriză plăcută. Cind Paula a sosit, am sus- 
“pendat pentru două zile repetițiile, pentru a 
putea studia cu ea în amănunțime rolul în 
speranţa că la rindul ei, ea ii va transmite in- 
dicaţiile Marilynei. Orgoliul în situaţia de fața 


Paula pârea dornică să colaboreze şi era 
atentă la acele inflexiuni și accente, pe care 
credea că Marilyn va fi dispusă să le preia: 
„Dar în aşa fel să creadă că a fost ideea ei, 
ințelegeţi ce vreau să spun”. Adevărul a ieșit 
însă la iveală cu mare viteză. Paula nu ştia ni- 
mic, nu era actriţă, nici regizor, nici profesor, 
nici consilier, dar nu aceasta era și părerea 
lui Marilyn. Explicaţia: Paula știa s-o flateze. 
Mergind odată in maşină cu ele am auzit-o 
pe Paula spunindu-i Marilynei: „Draga mea, 
trebuie să-ţi recunoști cu adevărat potenţia- 
lul; tu nu ai nici cea mai vagă ideea despre 
importanța locului tău în lume. TU ești cel 
mai mare sex-symbol din istoria omenirii, fie- 
care ştie și recunoaşte acest adevăr. E timpul 
s-o faci şi tu. Este un lucru pe care-l datorezi 
lumii și ţie însăţi”. Oricit de incredibil ar 
suna, nu ë nici o exagerare. În felul acesta a 
continuat timp de o oră și Marilyn devora fie- 
“are cuvint. Aceasta era unica contribuţie a 
Paulei la arta interpretării sau mai bine zis, la 
succesul carierei Marilynei, carieră pe care 
familia Strassberg a folosit-o ca un prețios 
capital. Cu toate acestea, am refuzat s-o tra- 
tez ca pe un caz special și în toate imprejură- 
rile m-am purtat cu ea cum te porţi cu o ar- 
tistă matură, cu incontestabile merite, ceea 


ce într-un anumit sens era și adevărat. În - 


schimb, atitudinea ei față de mine devenea 
tot mai insolentă și chiar grosolana; ori de 
cite ori mă străduiam să o fac să 'nţeleaga o 
indicație de joc, ea mă asculta cu vădita ne- 
răbdare și cind terminam se întorcea spre 
Paula şi cu o intonaţie caustică, o intreba: 
„Ce vrea sā spuna?” Umilirea mea ajunsese 
la cote pe care nu le-aș fi crezut vreodată po- 
sibile.” 

Deşi Laurence Olivier a luat cele mai se- 
vere măsuri ca presa să nu aibă acces la fil- 
mări, convins că prea multă publicitate 
inainte de terminarea filmului poate prejudi- 
cia succesul acestuia, indiscrețiile despre ne- 
fericita atmosferă de pe platou, cu enorme 
exagerări despre certurile dintre cei doi pro- 
tagoniști, au hrănit din plin inventivitatea zia- 
riştilor. „După terminarea filmărilor am avut 
un sentiment de vagă neliniște. Ca producă- 
tor, eram deplin satisfăcut cu filmul care 
urma să fie intitulat Prinţul și actrița “The 
Prince and the Showgirl), ca actor, nu-mi era 
deloc rușine de mine, dar ca regizor aș fi vrut 
să fi obținut ceva mai bun de la Marilyn. Alţi 
regizori izbutiseră și imi stătea pe conștiință 
faptul că eu nu reușisem. l-am cerut Maril- 
ynei să vină să vadă filmul impreună cu soțul 
ei, Arthur Miller, și după aceea să avem o 
discuţie. Ei au fost de acord și am discutat 
cu ei sincer şi deschis. Amindoi au fost de 
părere că este loc de mai bine. Le-am apus 
că în cazul că Marilyn este dispusă să contr- 
buie la o atmosferă mai bună de lucru, o roy 
să fie punctuală, să accepte ce spun, ṣi 
atunci sint gata să refac citeva scene. totul 
urmind să fie gata in nu mai mult de doua 
zile. De această dată, eu aveam ultimul cuvint 
şi și-au dat seama că trebuie să accepte. Şi 
iată că a venit şi ziua despărțirii. Am căzut de 
acord că indiferent care ar fi sentimentele 
noastre personale, fotogratiile imbrăţişărilor 
noastre de rămas bun de la aeroport trebuie 
să iradieze pasiunea intensă a doi mari indră- 
gostiţi ai istoriei. Ne-am sărutat, deci, cu toţii: 
Marilyn cu mine, Vivien cu Arthur, Marilyn cu 
Vivien, eu cu Arthur, dar nimeni nu a putut fi 
amăgit. „Un show absurd” a scris presa, în- 
trebind pe cine credeam oare că putem pa- 
cali? În drum spre Anglia, mă gindeam la en- 
tuziasmul stirnit de primele știri despre cola- 
borarea cu Marilyn, la declaraţia lui Josh Lo- 
gan că Marilyn cu mine alcâtuim „cea mai 
formidabilă combinaţie... după alb — negru 
Mi-am amintit cu mirare prima noastră intil 
nire cind eram obsedat de teama că ma voi 
indrăgosti iremediabil de ea. 


Concluzia despre M.M 


Acum doi ani şi ceva, nişte prieteni, la Hol 
lywood, au proiectat pentru un grup de invi 
taţi printre care eram şi noi, ca pe o gluma 
de după cină, acest film care atunci avea 25 
de ani. Eu eram puţin încurcat, neștiind cit va 
dura pină cînd musafirii vor da semne de 
oboseală. Dar spre surprinderea mea, filmul a 
fost privit cu plăcere şi, la sfîrşit, toată lumea 
a aplaudat cu încintare, mirindu-se cum ceva 
atit de fermecător a putut fi primit, la vremea 


„sa, cu atitea rezerve? Eram și eu de acord 


jocul meu era ireproșabil, iar Marilyn era mi- 
nunată! Cea mai formidabilă din tot filmul 
Poţi oare vreodată să ştii?” 


Deși bolnav in repetate rinduri, Laurence 
Olivier a făcut din 1975 şi pînă în prezent 
peste 20 de filme pentru marele şi micul 
ecran, inclusiv un foarte ldudat Rege Lear 
pentru televiziune. „Filmul şi televiziunea nu 


“consumă energia unui actor peste limitele 


normale. Dar interpretarea unui mare rol pe 
scenă presupune tocmai acest lucru, pretin- 
zind rezerve bogate de vitalitate și vervă, de 
fapt, un motor auxiliar, condus cu o tehnică 
sigură a autocontrolului, discreţiei şi inteli- 
genţei. Nu mai am certitudinea că stăpinesc 


-aceste forțe. Deşi nu am îndrăznit încă să în- 


frunt acest risc, nu pot să-mi spulber întruto- 
tul speranţa că într-o zi aș putea să-mi înving 
scrupulele.“ 


. Margit MARINESCU 


arilyn Monroe într-o fotografie ti- 
pică pentru felul de publicitate creat in 
jurul ei 


e 


Intitulat cu modestie, „Confesiunile 

unui actor“, volumul este, în realitate, 

profesiunea de credință a unui mare 
om de cultură: laurence Olivier 


Vivien leigh, mai bine de 20 de ani so- 

ţia lui Olivier, la rindul ei o foarte 

mare actriţă, faimoasa Scarlett 
O'Hara din «Pe aripile vintului» 


| n ajunul ediţiei jubiliare de un sfert de se 
col, prezenta ediţie a Festivalului de la Ka 
rovy Vary a încercat cu cele peste o sută de 
filme inscrise in competiție și la secția informa- 
tiva şi cele peste trei sute de la Tirgu! de 
filme, ~- sa-si menţină locul, alaturi de Can- 
nes, Veneția, Berlin şi Moscova, intre festiva- 
lurile internaționale ce depășesc azi cifra de 
200 pe toate continentele. Este o veleitate în- 
temeiată pe tradiția festivalului, dar nu întot- 
deauna ușor de atins. Reușita depinde desi- 
gur și de recolta cinematografică a fiecărei 
țări în parte, ca și de platforma comercială a 
festivalului. Căci cinematograful, nicăieri în 
lume, nu a ieșit din simpla operație aritme- 
tică: film = artă + industrie. El trebuie să sa- 
tisfacă, în special la un festival, deopotrivă 
esteții, distribuitorii și publicul. Pentru că un 
film nevindut nu numai că nu-și acoperă in- 
vestițiile, dar rămîne un film nevăzut, deci un 
film ca și inexistent, un film de seră. 

Multe dintre cinematografiiie naționale pre- 
zente în concurs în acest an au încercat și 
reușit să rezolve această ecuație (necunos- 
cuta fiind succesul la public) prin filme cu 
buget redus. Dar chiar dacă ele au avut ciștig 
de cauză în dialogul cu spectatorii și cu criti- 
cii (după cum a reieșit la numeroasele confe- 
rințe de presă), în cursa finală nu au putut să 
țină piept filmelor macrodimensionate. Ma- 
rele premiu, „Globul de cristal“, a revenit ast- 
fel celui mai lung (3 h40') și monumental! 
film din competiție, realizat de Serghei Ghe- 
rasimov în tripla calitate de scenarist, regizor 
și interpret principal. Evocind ultimii trei ani 
din viaţa lui Lev Tolstoi, Gherasimov și-a per- 
mis un monolog-fiuviu în care a dorit să re- 
flecte esenţa filosofiei toistoiene, răscrucea 
între lumea ce se pregătea să apună și cea 
ce plămădea viitorul, şi nu mai puțin, propriul 
crez artistic și de viață. O spun pentru că 
adesea regizorul îți lăsa impresia de a dori să 
se identifice, în sinea sa, cu modelul inspira- 
tor. 


imensiunea statuară a filmului l-a im- 
pus, așadar, în fruntea paimaresului, lăsind 


Din război nimeni nu poate scăpa nevătămat 


(Sfirşitul fermei Berhof) 


(Urmare din pag. 12) 
niri de gradul trei), pelicula care dadea sup- 
stanță unuia din visurile secrete ale copilarie! 
lui Steven, contactul dintre păminteni (nu in- 
timplător primii care stabilesc un asemenea 
contact sînt copiii) şi ființe venite din spațiul 
extraterestru. S-a petrecut apoi un „acci- 
dent", un eșec total — singurul din cariera lui 
Spielberg: 1941, un film despre cel de-al 
doilea război mondial pe care a dorit să-l pla- 
seze într-o ramă satirică, dar intenţiile nu i-au 
izbutit. Regizorul evită şi azi cu grijă să faca 
vreo aluzie la acest dureros insucces (inițial 
1941 fusese proclamat „cel mai mare film co- 
mic al tuturor timpurilor”). Şi-a revenit însă 
repede de pe urma șocului suferit și, intrind 
în combinaţie cu George Lucas, unicul con- 
tracandidat la titlul de „number one” la box 
office (intre timp Războiul stelelor întrecuse 
Fălcile în privinţa încasărilor), a realizat, im- 
preună cu acesta, În căutarea arcel pierdute, 
film care reînnoda firul tradiţiei vechilor se- 
riale, înscriindu-se ca unul din succesele fi- 
nanciare importante ale ultimilor ani. Dar ma- 
rea lovitură Spielberg (în calitate de regizor) 
avea să o dea, împreună cu același Lucas (in 
calitate de producător) cu E.T., rămas, pina 
în prezent, filmul care a realizat cea mai ridi- 
cată reţetă de încasări din întreaga istorie a, 
cinematografiei. 

Formula cu care cineastul a mers pină 
acum totdeauna „la sigur“ (cu excepția po- 


14 


Dacă iub 


iți p 


laneta noastră 


Filmele cu buget redus obțin avantajul 
în dialogul cu critica și publicul, 
dar filmele de amploare iau marile premii 


filmele cu buget redus sâ-și dispute celelalte 
premii. Ca de pildă, cele de interpretare îm- 
părţite între Argentina (Susu Pecoraro în Ca- 
mila), R.F.G. (Maria Coblin în Nu este timp 
pesa lacrimii), Spania (Augustin Gozales in 

icicletele sint pentru vară) și India (Om Puri 
in Un adevăr pe jumătate); sau lăsindu-le în 
afara palmaresului chiar atunci cind au cu- 
mulat numeroase sufragii. Așa a fost și cazul 
filmului nostru Să mori rănit din dragoste de 
viaţă extrem de apreciat de numeroși colegi 
critici (Amita Malik din india, Ivan Stoianovici 
din Bulgaria, Albert Milgrom din Statele 
Unite, John Warringhton din Marea Britanie 
etc.) sau de directori de festivaluri (Nino 
Zucchelli — directorul Festivalului filmului de 
autor de la Bergamo, care intenționează să-i 
dedice lui Veroiu la următoarea ediție a festi- 
valului o retrospectivă; sau Fawzi Soliman, 
directorul Festivalului de la Cairo) pentru a 
numi doar pe citiva. 


D. n neapărat de premii este vorba. 
eși nici în ordinea artistică și nici în ordinea 
rentabilităţii ele nu sint de pal Dovadă in- 
sistența cu care Monica Vitti a explicat la 
conferința ei de presă, cit de necesar ar fi 
pentru ca un asemenea trofeu să încununeze 
eforturile celor trei ani de viață și creaţie in- 
vestiți în filmul numit Flirt, în calitate de in- 
terpretă și pentru prima dată de co-scena- 
ristă, împreună cu regizorul Roberto Russo 
(debutant şi el în scaunul regizoral după ce a 
parcurs întreaga filieră a profesiunii de la 
mașinist, electrician, recuziter, fotograf, ope- 


- rator). Prestigiul Monicăi Vitti a girat, așadar, 


un premiu pentru debut acordat lui Roberto 
Russo (filmul lor, comedioară de moravuri 
contemporane pe tema căsniciei, plasindu-se 
la mijloc intre agreabil și anodin), şi premiul 
ce i-a fost acordat ei „pentru intreaga opera 
cinematografică“, operă peste care măiestria 
lui Antonioni străjuiește și azi, neclintită. 

Este limpede că prin aceste distincţii, ca și 
prin „premiul special acordat de directorul 
eneral al Festivalului“, dr. Jiri Purs, lui Peter 
onda, pentru rolul său din Pacea Pepper- 
mint (RFG), organizatorii au ținut să oma- 
gieze actorii de anvergură internaţională pre- 
zemi la Festival. 


D... nu numai printre oaspeţi, ci și pe 
ecran nu magnetismul vedetelor a fost punc- 
tul tare al Festivalului ci magnetismul ideilor. 
Idei din ce în ce mai mult obsedate de condi- 
țiile sociale, politice și de viață de pe planeta 
noastră. 

a 


|. acest sens s-a impus, nu numai prin 
„Premiul special al juriului“ acordat regizoru- 
lui Sidney Lumet, filmul său Daniel, Daniel. 
După un scenariu semnat chiar de autorul 
(E.L. Doctorow) romanului ecranizat, Lumet 
s-a simţit în largul său în tehnica 
flash-back-ului, folosită nu numai ca suport 
al aducerilor- aminte ci ca o expresie a unor 
subtile relații de cauzalitate între trecut și 
prezent. Tehnică amintind mai mult de proza 
lui Dos Passos în „U.S.A.“ sau de a lui Hux- 
ley în „Fără ochi în Gaza“, decit de flash 


Cind normalitatea vieţii începe să fie... 


anormală (Bicicletele sint pentru vară) 


menită) este simplă şi mereu aceeaşi: utiliza- 
rea mijloacelor tehnice cele mai sofisticate în 
strinsă îmbinare cu stabilirea exigențelor ar 
listice la ce! mai scăzut numitor comun posi 
bil, potrivit gusturilor unor adolescenţi aflați 
permanent sub asaltul multiplelor ramificații 
ale culturii „pop, cum i se mai spune „con 
traculturii”. 


Cind Walt Disney 
se convertește la genul „h 


Duhurile rele, ultimul film al lui Spielberg 
nu și-a propus, evident, nici o derogare de la 
această formulă. Adolescentul Billy Peltzer 
(interpretat de un necunoscut, Zach Galli 
gan) primeşte în dar de Crăciun, de la tată! 
sâu, un inventator trăznit, un mic animal ciu- 
dat, un „mogwai“ (dacă ar mai trăi, Kipling 
cu al său Mowgli, copilul junglei, ar cere cu 
siguranţă - drepturi de autor pentru acest 
nume), care aduce foarte mult la înfățișare cu 
Yoda, bizara făptură din Imperiul contraatacă 
al lui Lucas (în mitologia „contraculturii“ ase- 
menea împrumuturi sînt foarte frecvente). 
Mica vietate, în aparenţă inofensivă, prezintă 
o proprietate și mai ciudată decit înfăţişarea 
sa: dacă pe blană îi cad una sau mai multe 
picături de apă se multiplică pe loc, în func- 
ție de numărul picăturilor (!), iar dacă i se dă 
de mincare după miezul nopţii se transformă 
intr-un feroce monstru liliputan... Ce urmează 


se poate lesne ghici. proiiterind cu o viteză 
inspâimintătoare, „duhurile rele“ terorizeaza 
pe pașnicii locuitori ai pașnicei comunităţi 
unde trăiesc Billy și părinţii săi. „Un Wait 
Disney cu cheie «horror»“, definea pe scurt 
noua ispravă a lui Spielberg revista „Time”. 
Adevăratele vedete, mai e nevoie s-o spu- 
nem? — sint din nou efectele speciale, fie- 
care minimonstru fiind pus în mișcare 
printr-un sistem complicat de cabluri, tije, 
dispozitive electronice, semnale radio și fie- 
care fiind duplicat in mai multe exemplare 
(pină la 14) pentru a reda o anumită expresie 
a feței sau a sugera o anumită direcţie a miş- 
cării. 

Așa cum a fost cazul şi cu Poltergeist, 


Spielberg este, de data aceasta, nu regizor ci ! 


producător executiv al filmului (ceea ce în- 
seamnă a avea tot timpul primul și ultimul 
cuvint de spus), regia propriu-zisă aparținind 
lui Joe Dante, un „specialist“ al filmelor de 
groază. Mai e nevoie de precizat că succesul 
unei astfel de pelicule este asigurat în rindu- 
rile unui public format din adolescenţi (sau 
adolescenţi întirziaţi), care au fost hrâniţi și 
crescuți cu războaiele stelelor și cu extrate- 
reștrii? Regula de aur după care se conduce 
Spielberg, comenta un ziarist britanic care i-a 
luat cineastului un lung interviu, este ușor de 
dedus: nimeni la Hollywood nu a pierdut vre- 
odată bani subestimind inteligența spectato- 
rilor. 


back-ul foiosit în mod curent de alți cineaști. 
Un finăr tată, fericit în căsnicie, nu poate de- 
pāşi trauma copilăriei sale, cînd părinții i-au 
fost condamnaţi și executați pe scaunul elec- 
tric, învinuiți fiind de spionaj impotriva State- 
lor Unite. Povestea depășește mult datele 
unei biografii personale dezvăluind în toată 
profunzimea contradicţiile, erorile, monstruo- 
zităţile, din anii războiului rece. Cită frică, 
dtă lașitate, cit curaj au alcătuit atunci alchi- 
mia intimă a multor americani, capătă pro- 
porțiile unui proces istoric. așezat cu multă 
inteligență de regizor și scenarist, în matca 
filmului politic cu suspens de film psihologic. 
După călătoria ințiatică în trecut (din anii '30 
pină în anii '50), tînărul lor erou reintors în 
prezent, își ia soţia de mină și feciorul în 
dircă și se alătură mulțimilor de manifestanți 
pentru pace. Lupta pentru liniștea omenirii 
nu poate înceta... Daniel, Daniel nu a fost — 
singurul film angajat în pledoaria păcii. 
Dealtfel și prin motto-ul ales „pentru legături 
nobile între popoare, pentru prietenie între 
națiuni“, Festivalul și-a precizat această op- 
țiune. Majoritatea filmelor selecționate pentru 
cele două competiţii (cea principală și opera 
prima), ca și cele din ciclul „Contradiţii din 
lumea de azi", plasau în centrul obiectivului 
Pacea ca o condiţie sine qua non a supravie- 
țuirii omenirii. 


În Sfimitul fermei Berhot (participantul țării 
gazdă în competiţie, încununat ex aequo cu 
Marele premiu special' — regia Jiri Svo- 
boda) scenaristul Vladimir Körner pornepte 
de la o experiență personală din timpul răz- 
boiului amintirea uciderii tatălui său, codu- 
câtorul unui grup de rezistenți antifascisti, cu 
două zile înainte de sfirşitul războiului, la 7 mai 
1945. El denunţă astfel urgia nazisță care a 
dat friu liber instinctelor ucigașe. Într-o at- 
mosferă sumbră, dominată de teamă, oameni 
cinstiți încearcă să se strecoare prin catastro- 
fele războiului, dar într-un fel sau altul, ni- 
meni nu poate scăpa nevătămat. 

O altă pagină de istorie — jertfele republi- 
canilor la ora Războiului civil din Spania — 
este imprimată pe peliculă prin destinele 
unor familii madrilene. Aminarea vieții, a nor- 
malității vieţii, începe cu aminarea cumpărării 
unei biciclete în vacanța de după absolvirea 
bacalaureatului şi culminează cu tinere 
mame rămase „văduve“ încă înainte de a fi 
apucat să se căsătorească. Un film-frescă 
intr-un stil plastic specific iberic (Bicicletele 
sint pentru vară, regia Jaime Chavarri, pre- 
miul de interpretare ex aequo pentru Augus- 
tin Gonzales). 


menirea, încâpăținată să se ucidă, este 
prinsă într-un uriaș stop cadru al morții și în 
Copiii din Nagasaki (regia Keisuke Kinos- 
hita). Scenariul reconstituie ziua de 9 august 
45, așa cum reiese din jurnalul unui medic, 
Takashi Nagai, devenit apoi romancier, şi 
care și-a pierdut în ziua funestă, printre cele 
80 000 de victime, soția şi cei doi copii. El în- 
suşi urma să sufere consecințele radiaţiilor, 
stingindu-se de leucemie, peste citiva ani. Nu 
înainte însă de a fi scris și publicat cîteva ro- 
mane dominate de tragedia războiului. Film 
zguduitor nu numai prin tragicul memento, 
dar și prin viziune plastică ce dă vilvătăilor 
fumului și ciupercii atroce, forme şi culori 
vrăjitorești, obligindu-te să le admiri în sine, 
printr-un contrast ultragiant. 

Tot consecinţele războiului sint vizate și de 
regizorul vietnamez Naguyen Ngoc cura tri 
clopotele de culoarea portocalei (Premiul Ro- 
zei din Lidice): Un pilot care a luptat de par- 
tea agresorului, moare, la cîțiva ani după ce 
razboiul se încheiase, din pricina unei intoxi- 
caţii retard, pricinuită de gazele toxice pe 
care le pulverizase din înălțimi chiar deasu- 
pra patriei sale... 


egizoarea Choe Un-hi din R.P.D. Co- 
reană, s-a inspirat tot dintr-o biografie reală 
și anume cea a patriotului Ri Ch-oum, dele- 
gat la Conferinta de pace de la Haga din 
1907, prin care țara sa urma să cadă sub pro- 
tectoratul imperiului japonez. Realizind că 


į verdictul fusese ps independent de argu- 


mentele istorice, Ri Ch-oum și-a făcut hara- 
kiri chiar sub ochii delegațiilor la Congres, 
pentru a dovedi că moartea e de preferat do- 
minaţiei străine (Emisarul nu s-a mai întors 
- „Premiul special al directorului general al 
festivalului”). 


D. leit-motivul păcii pus in contrast cu 
cataclismul războaielor a fost idea dominată 
în filmele artistice, cu atit mai mult ea a fost 
dezbătută de regizorii documentariști în fil- 
mele prezentate În ciclul „Contradicţii ale lu- 
mii de azi“. Chiar numai după titluri se preci- 
zează atitudinea realizatorilor față de proble- 
mele timpului nostru: de la Timpul curajului 
(U.RS.S.) la Avertisment im 'a pericolu- 
iul (Forțele patriotice din Salvador) sau Nu, 
Euroshimei (Cehoslovacia), Genocid în Gua- 
temala (Mexic), Laboratorul de război 
(RF.G.) Dintre toate, filmul canadianului 
Terri Nash Dacă lubii planeta asta, recom- 
pensat cu Premiul Oscar pentru el mai bun 
documentar al anului '82, sintetiza în citeva 
expresive minute consecințele unui război 
nuclear pentru fiecare locuitor al planetei și 
pentru întreaga umanitate. 

Dacă iubiți planeta noastră era astfel nu o 
condiţie retorică, ci condiţia eliminatorie pe 
care cineaștii lumii au pus-o pe ecranul Fes- 
tivalului de la Karlovy Vary. Căci dacă nu iu- 
bim activ planeta avem toate șansele să dis- 
părem odată cu ea 


Adina DARIAN 


Eee pătimașă și neobosită a ci- 
nematografiilor mai puţin cunoscute, mai pu- 
țin bintuite de spectatorul occidental, Mostra 
internaţională a Noului Cinema de la Pesaro 
a vrut să-și sărbătorească cea de-a 20-a ani- 
versare deloc festiv, dar foarte profesional. 
cu o foarte ambițioasă „introducere în cine- 
matograful japonez“, insistind asupra acelei 
părți a lui rezervată filmelor cu mai mici 
şanse de a se strecura printre ochiurile de 
sită ale festivalurilor. Peste 80 de filme au 
fost alese de organizatori, în frunte cu direc- 
torul Mostrei, criticul de artă Lino Micciche, 
titularul catedrei de cinema de la Universita- 
tea din Siena, ca să ofere, anul acesta, o 
mărturie convingătoare despre caracterul și 
valoarea cinematografiei nipone, care deși 
una dintre cele mai prolitice din lume, râmine 
și una dintre cele mai puţin frecventate. Se 
cunosc, în general, cîțiva autori faimoși, pre- 
miaţi la festivaluri internaţionale, ca de pilda 
Misoguki sau Kurosawa, Ozu sau Ichikava, 
Oshima sau Shindo. (Numele de famiiie se 
pune înaintea celui de botez). Dar mulți alţii 
rămin — şi nu o dată pe nedrept — în conul 
de umbră, ca de pildă Yamanaka Sadao, un 
maestru al anilor '30, aproape ignorat în afara 
insulelor sale, ca și Suzuki Seijun, cel care a 
pus bazele renașterii cinematografului japo- 
nez în anii '60, ca și Kinoshita Keisuke, a ca- 
rui operă se balansează intre comedie şi me 
lodramă, fără să se poată hotări pe care să se 
reazeme. 


Ideograme 
In cinemascop 


Acum un an, Mostra de la Pesaro iși ince 
pea, cu temeritate, o incursiune în cinemato 
grafiile asiatice. De aici intitularea ediţiei a 
XIX-a; Cinemasia '83, la care fuseseră repre 
zentate 9 țări din sud-estul asiatic, printre 
care și citeva filme japoneze în avanpremiera 
Cind s-a terminat acea Cinemasia '83, recu 
noașteam cu toții, sincer, o la fel de sincera 
necunoaștere a filmului asiatic. Atunci, cu un 
„nu înțeleg“ mai răspicat sau doar subinţeles, 
începea fiecare luare de cuvint a ziariştilor 
hămesiţi de înțelegere. Fiecare din cei între- 
baţi încerca să-şi explice filmele, să se ex- 
plice pe ei, să se facă înțeleși, dar senzaţia fi- 
nală a fost, de-o parte și de alta, de un înce- 
put de tatonare, dublat de o firavă speranţă 
că poate mai tirziu, cindva, undeva, va apare 
şi cunoașterea. Către înțelegerea pro- 
priu-zisă, profundă,a unui alt univers de sim- 
tire. Primii pași fuseseră făcuţi, și acesta a 
fost marele ciștig. Anul acesta, la Cinemasia 
'84, speram deci cu toţii că luaserăm un start 
şi că nu ne mai răminea decit să ne conti- 
nuăm drumul. Eroare! După citeva zeci de 
fiime japoneze, abia am realizat cit de greu 
este să te apropii de un cu totul alt fel de-a 
fi, de a gîndi, de a judeca, de a trăi, și dece 
nu?, de a face cinema. 

Să incepem cu „genurile“. Spun genuri, 
pentru că nu ştiu alt cuvint — poate doar o 
ideogramă europeană! — care să sugereze 
capacitatea lor de a sintetiza. Jidaigeki este 
clasica dramă japoneză în costume, în timp 
ce Jendaigeki este opusul ei, adică filmul 
modern de atmosferă. După cum Chambara 
(cuvint onomatopeic, care face aluzie la zān- 
gânitul săbiilor în luptă) este filmul de capă 
și spada, precum Cel șapte samurai al lui Kuro- 
sawa. Cautind mereu un echilibru intre trecut 
şi prezent, între tradiție — la care se întorc, 
după ce au incercat să se despartă de ea — 
şi modernism, între fidelitatea faţă de mituri 
(subiect, costume, obiceiuri) și atracţia civili- 
zaţiei occidentale, și mai ales a filmului de tip 
Hollywood, luptind cu prejudecățile rigidului, 
staticului teatru Kabuki, pe care, prin cinema, 
s-au străduit să-l pună în mișcare, reușind 
astfel, poate cea mai caracteristică, mai parti- 
culară, mai „personală” imagine din intreaga 
istorie a artei imaginilor, cultivind pină la ob- 
sesie simbolul, cineaștii japonezi se incăpăţi- 
nează să-și apere ex-centrismul şi așa numi- 
tul (de câtre europeni) exotism. De fapt, sin- 
gularitatea. Pină in 1950, inainte ca Rasho- 
mon al lui Kurosawa să se năpustească asu- 
pra mondului cinematografic și să pledeze 
pentru „adevărul fiecăruia dintre noi“, filmele 
japoneze își făcuseră un crez din a face plă- 
cere tuturor. Din a distra. Misoguchi obișnuia 
chiar să spună că ar vrea să facă percepti- 
bile, spectatorului, pipăitul și mirosurile din 
filmele sale 


Cinismul 


Mi-am amintit de aceşti doi „monștri sacri” 
ai cinematografului nipon, atit de apropiați ca 
talent, pe cit de diferiți ca operă, văzind fil- 
mele şi, apoi, ascultind părerile lui Suzuki 
Seijun, despre care se știe infinit mai puțin, 
dar care poate sta liniștit alături de maeștrii 
săi, fără a le știrbi faima, ba chiar, cred, com- 
plectind-o. Deci, Suzuki Seijun, 61 de ani, 
peste 40 de filme, prezent la Pesaro cu 6 din- 
tre ele. „Un campion al caftului” scriau unii 
critici după primele vizionări. Un as al subtili- 

ti, m-aş incumeta să-i contrazic, un as al 
analizei psihologice și sociale. Filmul cel mai 
bun din selecția sa — care le-a inspirat zia- 
ristiior facila parafrază — se intitulează Ele- 
gia luptei şi se petrece în 1935, la o școală de 


Nu ştiu cum privesc japonezii 
filmele occidentale, 
dar am văzut cum privesc occidentalii 
filmele japoneze: ca prin ceaţă 


O poveste aspră despre delicata vîrstă a adolescenței 
ia luptei de Suzuki Seiiun 


O capodoperă, în copie unică, cu 


acelaşi leit-motiv tematic: 


4dolevcența de Gosho Heinosuke 


ofițeri din Okayama. Un adolescent timid de- 
vine calul de bătaie al colegilor săi, pentru cà 
tace, cu prea mare timiditate, curte unei fete, 
care mai are și cusurul de a fi catolică. Din- 
du-şi seama că acuza principală se indreapta, 
de fapt, impotriva ororii lui faţă de violenţa, 
băiatul se decide să se alăture unui grup de 
tineri ce „luptă pentru forţă și virilitate“, în 
realitate o grupare fascistă in fașă. În telul 
acesta, crede junele Kiroku, el se va maturiza 
cu adevărat și nu va mai păli sau roşi ori de 
cite ori se va întilni cu blinda și gingașa Mi- 
chiko. Dar studenții, împărţiţi în tabere ad- 
verse, încep să se bată în toată legea. (Ges- 
turile” luptătorilor amintesc duelurile dintre 
samurai. Un balet de o extremă eleganţă a 
mișcărilor, o coregrafie a cavalerismului: nu 
poate invinge decit cel ce este mai puternic.) 
Kiroku e din ce în ce mai violent, își atacă nu 
numai colegii, ci şi profesorii, întilnește un 
personaj (care nu e altul decit ideologul fas- 
cist al Japoniei din acea perioadă), acesta ii 
determină evoluția și” tinărul pornește decis 
pe calea fascismului. Pe fundalul unei co 

loane sonore în care clapele, abia atinse ale 
pianului dialoghează cu zbaterea tobelor 

intr-o perfectă — deși, poate, paradoxală — 

armonie, Suzuki demontează piesă cu piesă, 
„mecanismul“ adolescenţei, într-o perioada 
de schimbare la faţă a lumii, în acei ani de 
alunecare spre fascism. Romantism în dra- 
goste și rivalități pătimașe, candoare şi do- 
rință de răzbunare, timiditate și atracţie a pu- 
terii par a fi, sub ochii noștri, surprinse de 
Suzuki, ca apoi să fie desfășurate ușor, într-o 
poveste aspră despre atit de delicata virstă a 
formării unui tinăr. Suzuki are umor, dar pare 
cinic. Are bun simț, dar pare excentric, are o 
infinită gingășie, dar trece drept un indife- 
rent. Suzuki crede, în schimb, în calităţile ta- 
măduitoare ale zimbetului şi ironiei, în umo- 
rul care ucide cruzimea şi în risul care iri- 


vinge tragicul. (Parodiile sale după peliculele 
u gangsteri sint o culme a sarcasmului sati- 
ric). Deviza lui: fiecare să se bată pe soco- 
teala sa și nu pe spinarea celuilalt. Egoism? 
Nu, generozitate. O generozitate amestecata 
cu modestie, presărată cu un ascuțit simț al 
autopersițlării: „Fac filme ca să mă amuz. 
Spuneţi că sint diferenţe de stil între un film 
și altul? Nu-mi dau seama. Mă întrebaţi de ce 
am făcut filme cu și despre gangsteri, după 
ce am istorisit-povestea unui fascist din anii 
'30? Pentru că îmi place să mă bat (caftul, 
nu?) Mă întrebaţi de ce folosesc anumite 
mişcări de aparat? De ce pun o culoare în 
loc de alta sau de ce, dintr-dată, mă arunc in 
alb şi negru? Pentru că așa îmi vine, pentru 
ca așa am chef!” Oricum, cheful acestui mu- 
calit cineast este, fără doar și poate, sinonim 
cu talentul. lar filmul său se înscrie în genul 
Seishun-eiga. Tradus: omul în faţa violenței 


` Capodopera filmului despre tineri a sem- 
nat-o, însă, regizorul Gosho Heinosuke 
(1902—1981). Adolescența (realizat în 1955) 
1 cărui singură copie existentă a fost adusă 
cu mare grijă la Pesaro, pentru a fi arătat 
doar o dată și atit, este povestea a trei fetițe 
destinate, încă de la naștere, a fi vindute unei 
case de toleranță. Gosho fascinează prin 
ceea ce arată. La el simbolui — atit de drag 
japonezilor — recapătă forța realității din 
care se trage. Acţionează ca un bumerang, 
intr-un du-te vino continuu spectator-e- 
cran-spectator. Grafismul imaginii — întotde- 
auna apanajul cineaștilor niponi — la Gosho 
atinge desăvirșirea. intensitatea ideilor, con 
densarea scenelor, acuitatea cadrelor, densi- 
tatea atmosferei, totul se îmbină, se desface, 
se împletește și se destramă ca să ne învăluie 
în frumusețe. Un frumos al imaginii de ci- 
pere, care poate sugera chiar şi sordidul 
vieţii. 


Marile tragedii 
ale unui „mic clasic“ 


Sho-mingeki este genul de mare po 
puiaritate al „filmului popular“, cu su- 
iecte inspirate din viața atit de compli- 
cată a oamenilor simpli. 

O femeie rămine văduvă de război cu doi 
copii. Nu este nici prea inteligentă, nici prea 
şcolită, drept care își pierde și unica avere, o 
palmă de pâmint, pe care i-o ia un cumnat 
lipsit de scrupule, promiţindu-i, în schimb, 
sa-i crească copiii. Mama, acolo departe, se 

petește muncind ca să-i poată trimite mai 
tirziu la studii. Pe fată să învețe engleza, iar 
pe băiat, la Tokio, să facă medicina. Amindoi 
copiii, însă, o desconsideră și o evită. În final, 
fiul se va lăsa adoptat de un doctor cu re- 
nume, iar fata se va mărita cu profesorul de 
engleză. Dispreţuită, hulită, renegată, mama 
se va arunca sub roțile trenului. De pe urma 
ei, nu va rămine decit amintirea pe care i-o 
poartă un biet cintăreț ambulant pe care, 
cindva, ea l-a omenit cu o piine. O tragedie 
japoneză se intitulează acest film făcut de Ki- 
noshita Keisuke, azi în virstă de 72 de ani, și 
el un clasic, un „mic clasic“ cum este numit, 
al cinematografului nipon. În ciuda subiectu- 
lui banal, dar foarte la inima cineaștilor japo- 
nezi: generaţia de după război socotită „ci- 
nică, egoistă, debusolată“”, tratarea este din 
cele mai moderne pentru anii în care a fost 
facut filmul (1953). Primele scene aduc, în 
gros-plan vrafuri de ziare, din ale căror titluri 
se poate citi despre criminalii de război, sau 
jurnale de actualități, filmate în tribunale. Tot 
printre rîndurile de presă se pot descifra 
crize politice, nemulțumiri sociale, greve, ma- 
nitestaţii, atentate, sinucideri, mizerie, delinc- 
venţă. Inainte de a-și fixa atenţia asupra eroi- 
lor, Kinoshita pune un insert din care înțele- 
gem că filmul lui se vrea o metatoră-avertis- 
ment despre ceva ce ar putea să se întindă, 
ca o molimă, în toată Japonia. Sunetul, apă- 
sat și obsedant, al timpanelor, clarinetelor şi 
cimbalului ne asaltează auzul, in timp ce 
„Mesajul” Jui Kinoshita explodează pe ecran. 

Același Kinoshita a făcut,-în 1954, filmul pe 
care japonezii îl socotesc printre cele mai po- 
pulare din întreaga lor cinematografie, Două- 
zeci și patru de pupile (pupila ochiului). Ase- 
manător, întrucîtva, cu Elegia luptei, subiec- 
tul Pupilelor se plasează tot în anii '30, cind 
militarismul și șovinismul luaseră o amploare 
nemaivăzută în Japonia, Japonia văzută în 
acest film prin ochii unei învățătoare care 
asistă, neputincioasă, la transformarea ino- 
cenţilor ei școlari în fanatici, gata să moară 
pentru viața împăratului. Pe parcursul fiimu- 
lui, regizorul trece însă de la registrul vădit 
politic, la cel hotărît pacifist și căzind din ce 
în ce mai tare în sentimentalism, Kinoshita se 
pare că a urcat din ce în ce mai mult — pe 
vremea aceea — în aprecierea spectatorului. 
În final, învăţătoarea care se întilneşte cu cei 
şapte elevi, supraviețuitori ai războiului (au 
fost 12 iniţial, de aici cele 24 de pupile) varsa 
şiroaie de lacrimi, pling și soldaţii abia întorși 
de pe front, plinge și publicul și, între perdele 
de lacrimi, se lasă cortina peste o cruntă rea- 
litate japoneză a anilor 30—40, din care nu 
au mai rămas decit suspinele dintre două ho- 
hote de plins. Sho-mingeki. 

Am citat, totuși, acest film pentru că el este 
tipic pentru „groaza japoneză“, groaza lăşată 
în urma lor de bombele căzute asupra orâșe- 
lor Hiroshima și Nagasaki. Și, tipic mai ales, 
pentru disperata dorință de pace a acestui 
popor, primul care a suferit consecinţele erei 
atomice. Trei dintre titlurile filmelor lui Ki- 
noshita: Delict gratuit, fiul meu, 1979, Mama, 
mea, tatăl meu, 1980, Părăsind acest copil, 
1983, vorbesc de la sine despre obsesiile re- 
gizorului. Obsesii confirmate, dealtfel, la con- 
ferința sa de presă: „Copiii au descoperit, 
după război, câ au fost minţiţi. l-au minţit 
părinţii, profesorii, împăratul. Şi n-au mai 
ştiut încotro s-o apuce. S-au pierdut în tene- 
brele postbelice. Eu i-am văzut, i-am înţeles 
şi i-am plins”. 


Singularitatea unul festival 
de cursă lungă 


La Paris, de citeva luni — și o să continue 
și în 1985 — se destaşoară o retrospecti 
vă-mamut, cuprinzind intreaga istorie a filmu- 
lui japonez. Ca să o poată urmări, ar trebui 
ca cineva să aibă puterea — fizică, in primul 
rind — și posibilitatea să petreacă, timp de 
15 luni, citeva ore, zilnic, într-o sală de ci- 
nema. Cinemasia '84 a incercat să alerge 
acest maraton, după ce s-a antrenat la 100 m 
plat. Şi a izbutit. În nici două săptămini, a 
condensat aproape o jumătate de secol de 
film japonez, străbătindu-l, tenace și temei- 
nic, nu numai prin cele 80 de filme prezen- 
tate, dar și prin dezbateri, mese rotunde, în- 
tilniri cu realizatorii. A reușit să stimuleze in- 
teresul criticilor, dar și al publicului, acesta 
din urmă din ce în ce mai obișnuit cu atmo- 
sfera de lucru a acestui atit de special și spe- 
cializat festival. Ca apoi, Mostra pesareză să 
transforme, dacă se poate, acest interes 
Intr-o preocupare. lar preocuparea într-o pa- 
siune. Pasiunea pentru cunoastere. 


Rodica: LIPATTI 


Michele 
cinefili, „Mimi“ 


Vremea flă 


Filmul, document al epocii 


Morgan, prima pentru 


pentru nepoţica sa 


hronicul 
vîrstelor 


Două actrițe celebre, 
cu copii, cu nepoți... 


Fraze scurte, decise, sigure pe ce spun, im- 
punindu-și să nu le pui la îndoială — hotărit 
e o plăcere să citești ce și cum gindește Sop- 
hia Loren, exact la 50 de ani, în septembrie 
1984 

Nici o încredere în succes — un cuvint pe 
care nu-l înțelege. Succesul este fum. Nu 


Scaunele „mamei şi copilului 
pe un platou de filmare... 


crede dect în lucrurile concrete, reale, „ce-i 
în mină, nu-i minciună“. E un realism venit 
din pămintul călcat. Toată viața i-a plăcut sa 
stea cu picioarele pe pămînt. Copilăria a 
trăit-o sub bombardamente. Familia i-a fost 
săracă. De la 15 ani, a început să muncească 
Azi spune: foarte bine, a avut noroc. A putut, 
astfel, privi viaţa în faţă, şi-a format un simţ 
al relativului, care i-a dat o anumită tărie: 
Sint un om care știe să lupte“. Înainte de 
orice — pune familia. Bărbatul, cu doi băieți. 
Familia e baza vieţii ei. O realitate serioasă, 
trainică și care găsește și ocrotire și putere. 
Nu-i oare un sentiment prea italienesc? Nu. E 
un sentiment universal. Nu rămine, nu „tine“ 
decit ceea ce poţi transmite, ceea ce se per- 
petuează de la dl gonare la alta. Restul e 
efemer, trecător. Ca frumuseţea, frumusețea 
fizică se înțelege, aceea pe care mulţi susțin 
că ea ar fi întruchipat-o făcînd din ea un sim- 
bol. Dar frumuseţea în starea brută n-a inte- 
resat-o niciodată! De la 22 de ani, de cînd a 
început să filmeze, n-a dorit decit să demon- 
streze că e o bună actriță. Dacă alții au văzut 
altceva, îi privește, e limita lor. Ea însăși, pri- 
vind oamenii, e atrasă de căldura unui gest, 
de inteligența-unei priviri. Dacă ar fi obsedată 
de frumusețea aceea a lor, a celor „limitați“ 
s-ar speria probabil de trecerea vremii, de 
bătrinețe... Numai că nu se sperie de asta! 
Niciodată nu a trișat cu virsta de 30 de ani 
ora la care a hotărit să aibă copii. Aceasta 
este clipa esenţială. Ea a realizat esenţialul ș 


ilor inspirați: Ringo Starr și Paul McCartney, prin anii 
'60. Acum băieţii produc „fanilor“ 


numai dezamăgiri 


de aceea se simte bine și privește viitorul cu 
seninătate. E convinsă că de acum înainte 
fiecare minut — cum se zice — contează, dar 
principalul este să mergi inainte, păstrind en- 
tuziasmul pentru tot ce realizezi. De aceea nu 
simte nevoia vreunui bilanț. Pentru ce să faci 
tot timpul bilanțuri? Nu-i place să privească 
înapoi. Nu regretă nimic din ceea ce a făcut: 
Contează doar ceea ce va face de aici 
înainte. Bilanţul ar însemna o concluzie, o în- 
cheiere. Nimic nu-i incheiat. Nici cariera ar- 
tistică, nici viața ei intimă. E pregătită pentru 
încă 20 de ani. Se simte finără, nu-i este frică 
de riduri. Sau, mai bine zis, nu-i este încă 
frică... Mai primește scrisori nostime, de 
„amor nebun“... E încă bine, nu? Ride 

„— Chiar la 50 de ani, o femeie mai do- 
rește să placă...” 

Michèle Morgan a ajuns şi mai departe: ea 
e bunică; trei nepoțele şi un nepoțel. Una 
dintre fetițe, Deborah, la 9 ani, a debutat deja 
într-un scurt-metraj. O zi nebună... „Buna“, 
bunica, „mimi” — cum o numește nepoțica — 
nu e deloc dispusă pentru asemenea roluri, 
pe ecran. Arta de a fi bunică o încîntă doar în 
viață: „Arta aceasta se cultivă, ea avind ca 
„idee“ dorinţa de a fi bine cunoscută de ne- 
potii mei pentru ca, mai firziu, să-mi păstreze 
o bună amintire. Din ziua cind am devenit 
bunică, ó altă viaţă a început pentru mine. 
Am depășit ambițiile profesionale, ale gloriei 
M-am hotărit să duc o viață normală, de fe 
meie" 


cronica 
muzicală 


Rock-ul 
și-a pierdut norocul?.... 


Rock-ul s-a banalizat. Rock-ul nu mai dă 
fior. Rock-ul a devenit o industrie, o buna 
afacere, după ce gloria melodiilor sale i-a 
adus-o protestul la industrializarea omului 
Ghitaristul din urmă cu ani, al grupului Who, 
Pete Townshend, putea scrie cindva „Rockul 
este ultimul vehicul pentru a putea transmite 
ceva constructiv şi distructiv. Cultura-rock, 


actorii vremii 
noastre 


„Kramer“ 
despre Kramer 


Una din întrebările cele mai percutante 
care pot fi puse unui mare actor. „Care sint 
motivele concrete care vă fac să intraţi 
uneori în conflict cu regizorii?" 

A fost adresată lui Dustin Hoffman, „Micu- 
lui om mare”, acelui om Kramer pornit impo- 
triva lui Kramer... Omul a explicat foarte inte- 
resant: 

— Am făcut pină acum (NR. — la ora ac- 
tuală, actorul lucrează intens la un film al că- 
rui subiect — un american, nu la Paris, ci în 
Turul Franţei, pe bicicletă) 15 filme în 15 


„ERIN 4 


Dustin Hoffman: micul actor 


da, există! Jean Paul Sartre este rock! Adio la 
acele vremuri! În '65, șlagărul lui Who se inti- 
tula „My generation“... devenind imnul unei 
generaţii care rivnea la o morală antibur- 
gheză, generoasă, naturală, străină de atace- 
rism, de jungla capitalului: “Toată lumea 
cinta “My generation“, cot la cot, umăr la 
umăr, avind sentimentul că aparținem unei 
imense familii. Azi fiecare e pentru sine, prea 
puțin pentru celălalt, dacă-i mai râmine 
ceva... E vremea pragmatismului, a individua- 
lismului, chiar a cinismului. Rock-ul a fost în- 
gurgitat de sistemul pe care nu-l putea su- 
feri!' (Vom spune imediat cine afirmă aceste 
acuzaţii). Chiar flăcăii non-conformismului 
rock de altădată s-au „sistematizat“ și duc o 
viață curat burgheză. 

La 42 de ani, Mick Jagger, vulcanicul cîntă- 
reț, e un tătic de familie înlesnită, bine parve- 
nit, proprietar de castel și hotele, cu valeți, 
slugi și copii crescuţi în aceeași grijă sacră 
cu care e ținută averea în bancă. „Și cind te 
gindești că „Brown Sugar“ (zahăr negru) și 
„Wild Horses“ (Caii sălbatici) nu erau chiar 
cîntecele unui moșier... Paul McCartney — 
Beatles, retras într-o fermă bogată, a devenit 
faimos prin zgircenia lui. Fata lui cea mare o 
spune elegant: „Tăticul nu e foarte generos“. 
De la moartea lui Lennon, Paul e obsedat de 
ideea că ar putea fi şi el asasinat: ferma lui 
are ziduri înalte, geamurile sint blindate, iar 
cind pleacă de acasă se imbracă în hainele 


Documentul, sursă a filmului 


ani și am învățat ce merge și ce nu merge. 
Ştiu cit de des se autoinșeală creatorii îmșși, 
cite erori grave sint comise cu nomșalanță — 
lipsă de gindire, camuflată în expoziții facile, 
banale „Nu-ţi bate capul, n-are importanţă, 
n-avem nevoie de scena asta“. Aceste erori 
„mărunte“ lezează filmul, distrug filmul. Asta 
mă face să mă răzvrătesc. Vreau să știu de ce 
nu avem nevoie de scena aia. Dacă mă poi 
convinge, OK, dar nu-mi scrie platitudini. Ci- 
neva îmi spunea că Picasso zicea că pictorul 
poartă în minte luni de-a rindul un film întreg 
de imagini, pină cind așterne pe pinză o sin- 
gură imagine; încearcă să-i imaginezi gradul 
de tensiune, căci el are 50 de milioane de 
imagini pe care trebuie să le respingă. Fie- 
care nouă trăsătură de penel distruge imagi- 
nea anterioară. Exact același lucru se petrece 
cu filmul: poţi lucra un scenariu, poți clădi o 
structură anumită, poţi face acest lucru pină 
te faci vinăt la față (iar apoi privești proiecția 
de probă a scenelor filmate în prima zi, și re- 
zultatul este altul. Este fie mai bun, fie mai 
prost, dar nu ceea ce stătea scris pe pagina 
de scenariu. Turnarea unui film nu înseamnă 
traducerea celor scrise pe hirtie și totuși ei 
vor să facă totul întocmai, iar tu îţi pierzi 
minţile deoarece știi cît e de ușor să strici un 
film, Cred că filmul a cărui realizare s-a spri- 
jinit pe cele mai bune raporturi de muncă din 
întreaga mea carieră a fost Kramer. Producă- 
torul era Stanley Jaffe, iar scenariul şi regia îi 
fuseseră încredințate lui Robert Benton. Eu 
aveam rolul pe care se axa întregul film, iar 
toţi trei am lucrat împreună la scenariu luni 
de-a rindul, recurgind adesea la propriile 
noastre experiențe de viaţă... Ba chiar și la 
= ale operatorului acestui film, care era tocmai 
pe cale de a divorța și se lupta pentru a ob- 
ține dreptul de a-şi asuma îngrijirea copilului 
său, la fel ca personajul principal; l-am auzit 
exclamind: „Asta-i o scenă din viața mea!" 
Am stat de vorbă cu el, iar ceea ce mi-a spus 
e pe ecran. Rezultatul a fost, găsesc eu, un 
film oarecum personal, conceput de noi trei. 
Consider că e situația ideală. Ne-am luptat 
între noi chiar și în timpul turnării. Nu poți să 
eviţi asemenea conflicte. Cind crezi că s-ar 
putea ca succesul filmului să depindă de de- 
cizia aflată în dezbatere, este absolut necesar 
să lupți, să te îndoiești“. 

Se observă cită importanţă are pictura în 
explicaţiile lui Hoffman privitoare la arta lui 
cinematografică. Finalul interviului său 
acordă însă picturii importanța unei metafore 
de o neașteptată putere în luminarea celei 
de-a şaptea arte. Mărturisim că demult n-am 
citit, în domeniul nostru, o idee atit de plas- 
tică pentru a defini ce înseamnă un film: 

„Filmul e ca pictura după natură. Ai con- 
templat o vreme un peisaj anumit, iar într-o 
bună zi iei șevaletul la subțioară, găsești un 
loc potrivit, îţi instalezi șevaletul, așezi pinza, 
scoţi din traistă paleta și pensulele și te-a- 
puci să pictezi. Au trecut vreo trei ore, cind 
arunci din întimplare o privire la picioarele 
șevaletului și, simultan, auzi un zgomot în 
depărtare un tren. Te uiţi din nou la pămînt 
și vezi că ţi-ai pus șevaletul pe traversele 
unei căi ferate. Acum pictezi ceva mai re- 
pede, iar trenul se apropie ceva mai repede și 
tu nu vrei să pictezi mai repede, dar n-ai in- 
cotro. Trenul se apropie acum cu o repezi- 
ciune alarmantă iar tu pictezi și mai repede ṣi 
mai repede, iar cu o clipă înainte ca trenul să 
te izbească îrșfaci șevaletul și sari din calea 
lui, paleta şi pensulele zboară în toate direcţi- 
ile, iar trenul trece ca fulgerul pe fingă tine şi 
te lasă, istovit, stringind tabloul la piept — și 
ăsta-i filmul" 


cele mai ponosite, pentru a fi luat drept un 


sărântoc. George Harrison e și mai bizar. El 
s-a retras în gradina lui şi cultivă flori. pasiu- 
nea lui sint expoziţiile florale. Singurii care 
au reămas la repertoriul și vocabularul lor 
sint Bob Dylan și Joan" Baez. Amindoi arată 
obosiţi, uzați şi râscopţi, ca să nu spunem 
plicticoşi... 

Toate aceste acuzaţii nemiloase le aduce 
într-un „Paris Match” al verii publicista Kat- 
herine Pancol. care se declară cu mindrie un 
fan al lui „Rolling-Stone“, la ora aceea a lui 
„Its all over now” (Acum s-a terminat totul), 
ceea ce i-ar da dreptul să se uite azi, de sus, 
la toate cintecele fredonabile şi conformiste 
ale hit-urilor '84 — "căci noi i-am dat și asta 
ajunge, pe Janis Joplin, Jimmy Hendrix, Jim 
Marrison, Brian Jones, Sam Cook“ — iar ido- 
lilor de ieri să le impute demisia marei inspi- 
rații, oboseala, trădarea mesajului de altă- 
dată. cuminţenia pusă pe câpătuială, aruncin 
du-le cel mai crud adevăr: „Ei nu mai pun azi 
probleme fundamentale“. 


Rubrica „Filmul, document al epocii 


Documentul sursă a filmului“ 
este realizată de Radu COSAȘU 


E ai 


SON 


ssie Owens (J.O. '36) — Carl Lewis (J.O. '84), serial desfăşurat pe 48 de ani, 100, 
200 metri lungime și ştafeta 4x100 bărbați 


cronica 
subiectelor 


De la J.0. '36 
la J.0. '84 


Ultimul erou de serial Paramount este J.O 
Un serial al Jocurilor Olimpice? Nu sinteţi 
departe. Cu un simț impecabil al „pieţii”, al 
cererii şi al ofertei, acest J.O. a fost lansat 
exact în febra pregătirilor Jocurilor Olimpice 
de la Los Angeles. Căci J.O. mai înseamnă și 
Jessie Owens. Poate copiii foarte mici să nu 
ştie ce inseamnă Jessie Owens. Noi, la 6 ani, 
în 1936, ştiam cine e Jessie Owens şi pe „sta- 
dioanele“ noastre — cit o alee sau un „mâi- 
dănel” — voiam să fim numai ca el, atletul 
negru care ciștiga, la Jocurile Olimpice de la 
Berlin, patru medalii de aur: la 100 metri, la 
200 metri, la lungime şi la ștafeta 4 x 100... in 
tribună, Hitler, campionul rasismului arian, 
făcea o criză de nervi în fața acestei stidări 
nemaipomenite vanită din partea „rasei infe- 
rioare“. Jessie Owens, la 23 de ani, cucerea o 
glorie care nu a putut fi egalată de nici un 
atlet, depășind hotarele stadioanelor, intrind 
între legendele semnificative ale lumii noas- 


cinefilia 
ca omenie 


Un premiul 
pentru Măriţeia Mică 


Avind grijă ca de obicei să treacă lingă data 
scrisorii ora la care aşterne literele pe hirtie 
(15.07.84 — 21 h 25), corespondentul și ami 
cul revistei noastre, Colea Cureliuc din Mări- 
teia Mică, județul Suceava, are bunătatea så 
ne transmită următoarea precizare: 

„În revista Cinema (6/84) la p. 24, în artico- 
lul „Bilanţul s-a făcut la Suceava...” sint pre- 
zentate și rezultatele ediţiei a Iil-a a concur- 
sului republican pentru difuzarea culturii prin 
filmul românesc. Scurt și necuprinzător. Tre- 
buia adăugat că în cadrul acestui concurs, 
intreprinderea județeană Suceava a obținut 
locul | şi mai ales că la categoria cinemato- 
grafelor sătești, locul | a fost ocupat de cine- 
matograful sătesc Măriței!" 

Știind, de-a lungul vremii, cite observații 
critice a avut prietenul Cureliuc la adresa dl- 
tuzării filmelor în regiunea sa, promptitudinea 
cu care ne vestește succesul intreprinderii ju- 
dețene și al cinematografului din localitatea 


tre, care, antebelică, belică sau post-belică, 
posedă totuși acest adjectiv atotcuprinzator: 
ne e contemporană. Jessie Owens e un erou 
al stadioanelor și o problemă contemporana 

Foiletonul realizat de Paramount — intitulat 
Jessie Owens Story — se autoprezintă ca „un 
savant dozaj de dramă, intrigă, iubire şi 
eroism". Eroul principal — căci n-avem de-a 
face cu un documentar — este interpretat de 
Dorian Harewood — văzut şi în Rădăcini — 
scenaristui realizator e şi el un specialist al 
genului (Harold Gast), iar producătorul, 
Hervé Bennet, nu e altul decit cel de pe ge 
nericul Omului bogat — omului spărac. Oa- 
meni încercaţi în meseria lor, ei construiesc 
povestea după toate legile scenaristicii hol- 
lywoodiene, axind totul pe un lung 
tiash-back: în 1960, Jessie Owens este dat în 
judecată pentru fraudă fiscală, nedeciarin- 
du-și impozitele în ultimii patru ani. Owens 
işi recunoaște vina — moment de humor 
straniu cind te gindești la ce manipulări am- 
ple s-a ajuns azi pe acolo, în domeniul remu- 
nerării unor atleți, dar judecătorul are intuiţia 
că dosarul, prin „golurile“ sale, nu permite o 
sancţionare imediată și clară. El își ia un ră- 
gaz de o lună pentru a cunoaște mai indea- 
proape viața acuzatului, ceea ce — se înțe- 
lege lesne — e exact ce doresc și scenaristul, 
și spectatorul și „savantul dozaj"... 

Vom vedea, deci, copilăria și adolescenţa 
sărmane a „zeului negru“, căsătoria cu 
această Ruth (care mai trăieşte, fiind oma- 
giată și ea, în '84, la J.O. din Los Angeles) 
persecuția rasială la care e supus, revolta, 
nașterea hotăririi de a triumfa la Berlin, ca 
supremă revanșă pentru toate umilirile îndu- 


sa, ne sugerează să-i acordâm Premiul fair 
ay pentru cinetilie! 


invitație la „Damen-Tango” 


intr-o lunga scrisoare, trimisa „de acasă”, 
din vacanţă”, fidela noastră corespondenta 
Nina Crăciun, locuitoare a căminului studen- 
tesc din strada Dionisie Lupu 72 (București) 
găsește un ton original și plăcut, plin de 
vervă, pentru o „cronică de suflet” ia fiimul 
sovietic Damen-Tango: „Filmul acesta e ue-a 
dreptul tulburător. Imi amintesc că am ieșit 
de la „Union“ pur și simplu năucită, într-atit 
mă răvâșise povestea aceasta atit de mol- 
comă și senină în felul ei, atit de cuminte şi 
de comună, la o adică... S-a spus despre Da- 
men-Tango că ar fi un film prea „roz bon- 
bon“ ceea ce mie nu mi se pare deloc. Nu în 
jeleg de ce este așa de nemaipomenit ca do: 
oameni bătuţi niţel de soartă, pe partea cea 
mai sensibilă, să se cunoască, să se placă și 
să se iubească cu ardoare. Eroii aceștia din 
Damen-Tango mi-au părut a fi descriși ca doi 
oameni adevăraţi — nimic „construit”, pretă- 
cut, artificial în felul lor de a fi, de a iubi, de 
a suferi... Şi să vă mai spun, încintarea cea 
mai mare mi-a pricinuit-o acest Anatoli Vasi- 
liev, pe care dacă nu l-aș fi văzut în rolul de 
compoziţie din Teheran '43, al criminalului de 
război, poate că nu l-aş mai fi admirat cu 
atita foc. În Teheran '43, l-am remarcat pen- 
tru că îmi amintea de Dinică al nostru (care 
imi este foarte drag, chiar cel mai drag actor 
român) prin perfecțiunea jocului, duritatea şi 
precizia cu care intuia datele personajului. 


rate. Momentul cel mare este, desigur, victo- 
ria în cele patru probe olimpice, scena acola- 
dei fraterne între Owens și germanul Rutz 
Lang, învinsul său la lungime, urmată de fu- 
ria lui Hitler în faţa zecilor de mii de oameni 
care scandează „Jesse, Jesse, Jesse”. Cat- 
harsisul este exact după 20 de ani, în 1956, in 
Berlinul de vest, unde primarul — îl faţa unei 
mulțimi înfiorate — îl imbrăţișează declarind: 
„În 1936, Hitler nu v-a strîns mina, eu vi le 
întind pe amindouă...” Finalul? Am fi copii: 
foarte prostuți dacă n-am pricepe că 
the-end-ul poveștii de pe ecran se precipită 
direct în viață, direct în '84: J.O. (Jocurile 
Olimpice) '84 îl vor consacra ca urmaș al lui 
James Cleveland (zis Jessie Owens) pe un ti- 
năr născut tot în Alabama, tot negru, care tot 
la 23 de ani, va viștiga probele de 100, 200 
lungime și 4 x 100 metri. El se numește 
Carlton Lewis. Lewis e J.O. '84. Chiar J.R. 
din Dallas nu ar fi ezitat să investeasca 
intr-un film Paramount care-şi permite un 
asemenea dozaj savant între legendă și ime- 
diat, între document şi story, intre coinci- 
denţă și miracole, miracolele de la Alabama... 
În ce ne privește, dacă tot am ajuns la „in- 
vestiți”, cutezăm a mărturisi că avem un 
story olimpic în care am investit un sfant de 
idee: în 1900, la Paris, un suedez de 18 ani, 
Ernest Fast, copnducea detașat in proba ma- 
ratonului; la un moment dat, neștiind drumul, 
Fast a întrebat un polițist francez pe unde s-o 
apuce: acesta, Pierre Vendreau, deloc iniţiat. 
i-a indicat o direcție greșită, suedezul l-a as- 
cultat, și a pierdut cursa. Patru zile Vendreau 
e chinuit de remușcări, iar în a cincea își 
trage un glonte în cap. Poveste de la 1900. 


Geniul râului, ce mai... întruchiparea râului, 
chipul-oglinda a personajului, cum vreţi sa-i 
ziceţi. Ei, bine, acest remarcabil A. Vasiliev in 
Teheran '43 (Mie, acolo, mi s-a părut cà- 
„tăia” pe Delon, care oricum doar „trecea' 
prin film). Vasiliev n-a ratat ocazia de a crea 
două personaje, unul la antipodul celuilalt. 
Se spune şi în film că eroul principal e fru- 
mos. Aiurea! Era departe de a fi frumos, chiar 
așa cum îl „ajustaseră“ macheurii,, în schimb 
era, și probabil că este, întruchiparea „far- 
mecului masculin“, dacă există „glamour“ la 
bărbaţi... (N.R.: Cum să nu existe? Nu există 
să nu existe „glamour” la bărbaţi...). Era de-a 
dreptul irezistibil și fermecător, tocmai pentru 
că era conștient că e urit și foarte talentat...” 


men-tango: un film sovietic cu „doi 
meni adevăraţi, nimic artificial, pre- 


făcut...” 


Serialul Dallas își continuă peripeţiile, 


dar 


își mai schimbă interpreţii. Una 


din cele mai recente „debutante“ este 
Cindy Gibb (împreună cu Christopher 


Specialitatea lui 


pers 


Atkins) 


„va fi titlul unei comedii a carei pre- 
mierā este anunțată pentru inceputu! 
anului viitor. Interesul este stirnit nu atit 
de faptui că apare o nouă comedie cine 
matografică — gen tot mai vitregit de ci- 
nematografiiile de pretutindeni şi parcă 
evitat de realizatori, — ci faptul câ dupa o 

_ întrerupere de trei ani Jane Fonda revine 
pe platoul de filmare. 


Regizorul vest german, Werner Herzog 
a început filmările la o peliculă monu- 
mentală, cum o consideră el,intitulată Îm- 
părăția Aztecilor. Filmările se desfășoara 
in Mexic şi sint programate pentru citeva 
luni de zile. 


Din timpul 


Cineastul american David Jones s-a 
oprit asupra unui scenariu a cărui acţiune 
se petrece în toiul revoluţiei din 1789, la 
Paris. Titlul: Favorita. Jones a ales-o ca 
interpretă pe actrița franceză Sophie Mar- 
ceau pentru rolul central al „Favoritei” 
din poveste. Filmul care, se afirmă, va 


Horst Buchholz 
le stranii, înspăimintate de 


viaţă — are la bază şcoala lui Visconti 


avea ca preocupare principală epoca şi 
evenimentele mari şi doar in planul al 
doilea povestea amoroasă care a condus 
la titlul mai comercial al povestirii pro- 
priu-zise, este programat în premieră în 
februarie viitor. 


S-a perfectat reecranizarea „Idiotului” 
lui Dostoievski. Turnările încep în aceasta 
toamnă pe platourile franceze. Prea multe 
informaţii nu se dau deocamdată decit ca 
in rolurile de trunte vor apare ca inter- 
preţi Isabelle Adjani și Francis Huster, 


O noua poveste a cărei acțiune se pe- 
trece pe vremea prezenței englezeşti pe 
subcontinentul indian este filmată în pre- 
zent pe platourile de la Bombay. Noua 
naraţiune cinematografică poartă acest ti- 
tiu incitant Palatul bintuit. În mod sur- 
prinzător intilnim numele unui actor care 
se repauza de multă vreme: Omar Shari!. 
Dar mai intilnim şi numele unei actrițe 
care a plăcut mult pe ecranele noastre: 
Amy Irving. 


Peter Ustinov despre care în genere se 
știe că este dramaturg. ctor și regizor. 
dar care mai este şi compozitor și inter- 
pret a găsit un subiect într-adevăr pe ma 
sura lui: viața compozitorului Percy 
French. Ustinov a scris scenariul. el va fi 
apreni și totel /a semna regia filmu- 
u. 


Festivalul de la Mannheim a ajuns la a 
33-a ediție. Între 8—13 octombrie în ora- 
şul de pe malul Rinului, anul acesta se va 
afla în'centrul atenției un subiect pedago 
gic mai degraba decit cinematografic pur 


lată o expresie lansată de săptăminalul 
artistice ale lui Gerard Depardieu: One-man-new-wave adică un „nou 
val de unul singur” (Depardieu împreună cu Yves Montand și Lud- 


mila 


şcolile de film, în specia! școlile cinema- 
togralice din lumea a treia. Au tost imn- 
scrise peste 200 de pelicule din America 
Latină, Africa și Asia. Se oferă astfel oca- 
zia,iîn primul rind,a cunoașterii lor și apoi 
de a le vedea angajate într-o competiţie 
dotată cu insemnate premii. Filme de 
scurt și mediu metraj, de ficţiune şi docu- 
mentare, din Brazilia, Ghana, India, Mala- 
ezia, Mexic, Filipind, Africa Centrală, Tai- 
landa, Volta Superioară, Egipt. Jamaica, 
Kenya, Uganda, Siria, ocupă cele mai 
multe dintre spaţiile repertoriului de 6 zile 
de la Mannheim. Programul acestui festi- 
val cere o mare rezistenţă fizică în primul 
rind fiind vorba de vizionări de dimineață, 
de după-amiază, și de seară, pină noap- 
tea tirziu. Desigur, sint programate și 
producţii ale celor mai multe școli de film 
europene. 

Paralel cu proiecţiile sint prevazute dis- 
cuţii în cadrul unui seminar internaţional 
pe tema filmului studenţesc _ 


Destul de mulţi cineaști au fost tentaţi 
să aduuă pe ecran personajul şi povesti- 


rile baronului Munchausen. Hollywoodul 
se ținuse deoparte. lată-l acum pe reali- 
zatorul american T. Goollam anunţind o 
superproducţie dupa povestirile inventi- 
vului baron, un serial desigur pentru tele- 
viziune. 


După lumea teatrului ca subiect de 
film, după lumea filmului în același scop, 
iată că și lumea televiziunii inspiră tot 
mai des scenarii cinematografice (în anii 
trecuţi, Network, adică Reţeaua, a fost 
chiar un mare film). De astă dată Teama 
de eșec, a regizorului vest german Chris- 
tian Rischert, se oprește la povestea unui 
realizator al micului ecran care se află 
într-un moment de răscruce a vièții sale. 
Dar, își dă el seama, tocmai în această si- 
tuație este absolut singur, lipsit de ori- 
zont, disperat. Este ceea ce se numește 
astăzi atit de des și uneori aft de impre- 
cis, un angoasat. Încearcă să afle ajutor 
la un prieten mai vechi care — cu aerul 
lui de mereu binedispus — se dovedește 
în realitate și mai însingurat și mai dispe- 
rat ca el, pină acolo îndit într-o zi se nă- 
pustește în turnul televiziunii de unde 
vrea să se arunce în gol. 

Filmul lui Rischert nu vrea să ofere o 
poveste rotundă, cu final fericit ci să pro- 
pună o situație dramatică care, i se pare 
lui, este din ce în ce mai des întilnită 
printre oamenii ce se declară bolnavi de 
singurătate și teamă. În rolul realizatoru- 
lui de televiziune apare un actor care are 
școala personajelor angoasate viscon- 
tiene: Horst Buchholz. 


Filmul realizatorului bulgar Serghei 
Ghiaurov este inspirat de activitatea mili- 
tiei populare in perioada imediat urma- 
toare eliberării Bulgariei şi victoriei socia- 
liste de la 9 septembrie 1944. Acţiunea 
povestirii. al cărei scenariu este semnat 
de Dragomir Asenov şi poartă titlul Singe 


Time“ apropo de succesele 


Mikael) 


ce trebuia să se verse, se petrece într-un 
orâșe! din inima ţării. Desfășurările sint 
extrem de dinamice și pe măsură ce ur- 
mărirea unui pup de răufăcători care 
asasinează un îinăr milițian este din ce în 
ce mai palpitantă, se înfățișează și o am- 
ă tipologie — spune criticul bulgar Iva 
vanova — foarte bine caracterizată. 
Situaţia politico-socială în acea vreme 
era foarte complexă. În centrul povestirii 
se situează de fapt o anchetă urmărind să 
deslușească în ce condiţii și în ce scop a 
fost ucis finărul milițian Zaharie ce se 
afla, de fapt, într-o misiune secretă. Cer- 
cetările sint conduse de patru colegi ai 
acestuia care au de luptat cu enorme difi- 
cultăți întrucit urmele sint vagi, dacă nu 
chiar inexistente. Se știe însă că exista o 
organizație clandestină care își asumase 
rolul de a provoca tot felul de sabotaje și 
adiuni împotriva puterii socialiste. Anu- 
mite amintiri foarte personale ale iubitei 
milițianului asasinat conţin în mod sur- 
prinzător și unele indicaţii preţioase pen- 
tru anchetator. Pînă la urmă situația este 
limpezită de asiduitatea celor ce conduc 
ancheta dar o seamă de învățăminte ex- 


trem de utile se degajă totodată pentru 


Actriţa sovietică Mirdza Martinson 
nu are prea multe filme la activ, 
dar se bucură de o mare populari- 


tate 


toți cei care intrau într-o nouă eră a so- 
cietății bulgare. 


„Doar un film“ nu este cum s-ar părea 
o rugăminte adresată de o actriță unui 
producător ci chiar titlul noului film în 
care rolul principal i-a fost încredințat de 
Eh Sandor Pal actriței Gisela May din 

După lumea teatrului invocată adesea 
de scenariști, după. lumea televiziunii 
(cum constatăm în altă însemnare a ru- 
bricii) iată acum chiar lumea platourilor 
adusă in centrul povestirii din filmul lui 
Sandor. Turnările la Doar un fiim se des- 
fășoară în studiourile de la Budapesta iar 
distribuţia fixată de Sandor este interna- 
țională: Francezul Jean-Pierre Léaud va fi 
partenerul Giselei May, apoi Deborah Ja- 
vor din Statele Unite și ceha Denisa Ku- 
cerova. 


Ultima interpretare de faimă a shakes- 
pearianului „Rege Lear‘ s-a facul anul 
trecut cu Laurence Olivier în rolul titular, 
după ce, de mai multe ori în lunga lui ca- 
rieră teatrală se apropiase de tulburătorul 
personaj. Shakespeare însuși se văzuse 
pe sine în acest rol fără să-l fi interpretat 
insă vreodată pe scenă. După ultima ver- 
siune filmată a acestei tragedii elisabe- 
tane, se vorbește iarăși de o transpunere 
cinematografică dar nu una oarecare 
pentru că Orson Welles, cam retras. din 
activitatea de cițiva ani. şi-a asumat acum 
dificila partitură. Filmul care va fi gata 
pină la sfiritul acestui an va fi tot pentru 
televiziune (ca și versiunea cu Laurence 
Olivier) și este realizat într-o co-producție 
între studiourile franceze și cele ameri- 
cane 

atru in film 

„Doamna cu pălărie“ este o piesa a 
dramaturgului polonez Stanislaw Roze 
wicz. Întreaga poveste se petrece în lu- 
mea teatrului, pe scenă și în culise, viața 
tuturor personajelor părind că nu cu- 
noaște altceva decit mai micile ori mai 
marile probleme și conflicte dintre reali- 
zatori și interpreți pînă la ridicarea corti- 
nei. Filmul care va purta același titlu cu 
piesa o va avea pe Hanna Mikuc în rolul 
principal. 


Revenire 


Un nume de care nu se mai auzise cam 
de mult, Virna Lisi, a reapărut pe firma- 
ment. Regizorul Dino Risi i-a oferit rolul 
principal în filmul pe care l-a încheiat de 
curind şi al cărui titlu este Să alergi după 
vint. Alături de Virna Lisi regizorul italian 
a distribuit pe Perre Cosso, o revelație a 


„platourilor italiene. 


Festivaluri: 
Veneţia XLI 


Cinematograful 
e viu 


G: mai veche manifestare cinemato- 

că internațională — Mostra venețiana 

— şi-a încheiat în prima decadă a lui sep- 

tembrie a patruzeci și una sa ediţie — o 

ediție maratonică și ea după cum o ca- 

racterizează comentatorii căci maratonis- 

mul pare să devină nu numai o dimen- 
siune sportivă 

Animatorul Mostrei de astăzi este un 

critic şi protesor de film, Gian Luigi 

Rondi, o figură foarte populară în Italia 

in Europa. datorită apariţiilor s 

la colocvii etc. unde obs 

Āā cu ardoare tezele 

filmului contemporan 

festivalului din lagună, 

ani să-l înscrie 

b o pledoarie în 

a artă a aces- 

ai ales, susține el 

artă indispensabilă 

iit la Vene- 

zentativi, 


wiatā şi care 
între altele re- 


manitestare 
filme in diferi- 


upat sa 

= că este o 

i că. departe de 

nu face decit 

ca interese, fi- 

sedează desigur 

din țara sa pen- 

b talog al Mostrei 

— a carui copertă sugerează 

avură din plin ev renascentist — Gian 

ndi ține să mărturisească în pre- 

ematogratul italian e viu, sint vii 

şi autorii lui, mai ales cei din generația de 

mijloc, ce i-au urmat lui De Sica, Rossel- 
lini şi Visconti” 

La inchiderea festivalului din acest an, 
muţi realizatori au ținut să-şi facă cunos- 
cute opiniile. Este o necesitate dar și un 
obicei. Ne-am oprit la două păreri formu- 
late de doi regizori italieni: 

„Am sentimentul,— spune Carlo Liz- 
zani — că marii autori, chiar dacă ici și 
colo cu un suflu mai scurt, demonstrează 
că acest limbaj este încă limbajul zilei de 
astăzi în variatele lui forme. Mă refer atit 
la cinematograful american cit și la cel 
european. Cit despre cinematograful ita- 
lian îmi pare că el continuă fără șovăială 
să traverseze o fază de reflexiune și ma- 
turizare.“ 

În ce-l privește pe Sergio Leone el este 
ca de obicei mai mucalit dar în același 
timp şi egocentric: „Mă bucur, zice falsta- 
fianul regizor italian — mă bucur că cine- 
matograful e viu pentru că la drept vor- 
bind e greu să-l omori. Timpul de azi are 

de puţine alte lucruri să ofere în 
I lui. La Mostra vențiană s-a de- 
că el este viu, așa se spune. Eu 
pentru că n-am văzut nici un film. 
a Veneţia să mă odihnesc după 

de lucru la A fost odată în Ame- 
are a fost programat în festival în 
cursului. Eu n-am- urmărit alte 

tru că am făcut alergie la film“. 

d de la distanță manifestarea 
ecourile ei, avem sentimentul 

a găsit sau este pe cale să-și 

o direcție proprie exploatind 

e pe care sociologii de film le 
privește raportul film-specta- 
fiim-mass-media. Arta a șaptea 

cu vanitate locul în concer- 

— se pare — nu are deloc 

să se baricadeze în propriul ei 


mari actori 


S.. ani de atunci. Intr-o expoziție de 
fotografii, publicul se înghesuia in fața 
portretului unui cuplu: Burton-Taylor. 
„Portretul privirilor albastre“ i s-a spus 
după aceea. A lui era de un albastru 


rpp 


pa 


baee 


Li 


metalic, rece, sclipitor, a ei de un al- 
bastru cu ape vineţii. Portretul asta a 
fost reprodus de multe ori de atunci in- 
coace dar, după mine, nu-i exprimă pe 
cei doi, ci doar pe fotograf. O punere în 
pagină convenţională, în care efectul e 


Nici ei nu mai ştiau unde se termină realitatea şi unde începe legenda! 
(Liz Taylor şi Richard Burton) 


„Îmblinzitorul”  Petrucchio pe 

care Burton l-a văzut ca o ade- 

vărată explozie de vitalitate re- 
nascentistă 


cautat prin alăturarea privirilor albastre 
Bratul care înlânțuie gitul lui Richard 
Burton parcă nici n-ar fi al Lizei Taylor, 
ci al fotografului, pină intr-atit pozeaza 
și el, strâin de cei doi. Goana după glo- 
rie — goana modelelor ca şi a pictoru- 
lui fotograf — se divulgă aici prin artifi- 
cialitate. Şi dacă m-am oprit astăzi la 
acest portret fotografic este pentru că 
el îmi pare emblematic pentru o viață 
de om 


Richard Burton sau cum se numea el 
pe numele adevărat cînd a urcat prima 
oara pe scindura scenei, Richard Jen- 
kins, nu mai este, viaţa i s-a mistuit la 
propria lui torță. O viaţă pe care a 
trăit-o și pe scenă şi pe stradă la fel, cu 
aceeași intensitate, confundind de 
multă vreme, ficțiunea cu realitatea, pe 
sine cu un personaj, iar clipa existen- 
țială cu o provocare. Uriaș talent pentru 
teatru, descoperit de un profesor cu 
urechea fină, Burton a urcat pe scenă 
timid şi șovăielnic pentru a afla în Sha- 
kespeare că întreaga lume e o scenă şi 
noi toți slujitorii ei. A luat replica nu ca 
pe o metaforă, ci ca pe un crez al său 
Şi a deschis ușa lumii cu un crez pe 
buze, transformat dintr-o replică. Des- 
coperitorul și primul său profesor sim- 
tise în Richard Burton (căruia îi impru- 
mutase nu numai știința sa de teatru și 
de Shakespeare mai ales, ci chiar nu- 
mele) talentul. II vedea alături de Oli- 
vier, Gielgud, Redgrave, egal cu ei și în 
acelaşi timp inconfundabil. Dar Richard 
avea un demon în el, ii lipsea râbdarea 
lucrului fâcut ca să dureze, avea minia 
în privire, minie pe care i-o va solicita 
curind şi filmul (fără să ştie întotdeauna 
şi ce sa facă cu ea). 


În teatru l-ar fi slujit pe Shakespeare, 
în film s-a slujit pe sine şi pendularea 
asta continuă între devotamentul faţă 
de Shakespeare şi cel față de sine n-a 
avut alt pandant decit pendularea spre 


Liz Taylor, după ocolișuri multiple pe la 
alte halte sentimentale ce s-au cufundat 
repede în anonimat. In fond cuplul din 
viață se transformase în legendă cine- 
matografică: Cleopatra (Liz era Cleopa- 
tra, iar Richard, Marc Antoniu) Scorpia 
îmblinzită, Cui e frică de Virginia Wo- 
olf? Și chiar anul trecut, pe o scenă de 
pe Broadway, într-o piesă care conținea 
tot sfişsierea unui cuplu și părea inspi- 
rata din viaţa celor doi actori, 


Dar Beckett, personajul creat pe peli- 
culă de Burton cu atita adinca înțele- 
gere a lui Beckett ca și a lui Shakes- 
peare, personajul despre care un alt 
mare actor al lumii, și conaţional, Peter 
O'Toole, avea să spună că urmărindu-l 
în interpretarea lui Burton a plins? Dar 
Wagner, personalitate covirşitoare, con- 
tradictorie şi secretă în ciuda atit de 
multor lucruri care s-au spus și se ştiau 
despre ea, şi căreia Burton — într-un 
film de televiziune şi de cinema realizat 
tot anul trecut — îi trecea, după unele 
opinii. ceva din propriul său tumult? 


O prea mare dorinţă de a privi nu în 
urmă, ci inainte „in anger", cu minie, il 
obosise pe Richard Burton şi poate că 
acea ușurință la care ajunsese de a 
face orice pe platoul de filmare sau pe 
scena teatrului — căutind să exploreze 
nu în tainele unui text, ci în propria-i 
existența — ajunsese să-l irite și pe el 


Personalitate incontestabilă, forța 
magnetica, charismatică, Richard Bur- 
ton nu a fost cunoscut, în ciuda enor- 
mei publicități, decit printr-o fațetă a sa 
şi anume aceea pe care au privit-o cei 
ce se pricepeau s-o ofere ca aliment 
unei curiozități facile și cancaniere. Sub 
învelișul epicurean, Richard Burton as- 
cundea, cred, un personaj întirziat al 
aceluiași Shakespeare la care se gindea 
mereu și pe care îl trăda mereu, un 
Hamlet blazat care, în adincul sufletului 
său, optase demult pentru „a nu fi" 


Mircea ALEXANDRESCU 


A tăcut „o voce“ 


„„Ce carte fabuloasă s-ar fi putut 
ivi din fascinantele sale dialoguri 
ngä eșichier, mai ales acolo unde 
guvernează doar gestul... Ei, bine, 
cavaler de marcă al calamburului, al 
ironiei hrănitoare, el a plecat puţin. 
Spre Empireu, să zicem... Numele 
lui s-a așezat, prea devreme, în frun- 
tea acestei chemări. Bintuie prin 
memorie, îl revăd, îl aud. Şi, aseme- 
nea mie, mulți oameni din lumea fil- 
mului românesc... Filmelor noastre 
(mai „mari“, mai „mici”) el le-a asi- 
gurat, harnic și exigent, un drum 
spre lume, prin anonimul act al du- 
biării... (In unul din multele graiuri 
ale pămintului, o „haină“ verbală 
nouă pentru dialog, pentru comen- 
tariu. Cu o anumită voce, obținind o 
anumită interpretare. Din româ- 
nește, în" dar și din „în“ spre romă- 
nete)... El, regizorul de dublaj, al 
studioului „Al. Sahia” a însemnat o 
„voce“ cu multe, multe calități. Din- 
colo de toate performanţele, firesc a 
fi depășite, „vocea“ lui Virgil Con- 
stantinescu a impus un etalon de 
reală inteligenţă, de franchețe și bun 
simţ... lată-i neastimpărul din ochi şi 
atit de particularul, inimitabilul său 
apel, spulberind toate epitetele. „De 
mult?!“ 


Nicolae CABEL 


cartea de film la noi 


G. „Aurul fiimului“, Florian Potra se afla 
la a cincea apariţie editoriala de specialitate 
(„Experiență şi speranță“ — 1968, „O voce 
din off" — 1973, „Voci şi vocaţii cinematogra- 
fice“ — 1975, „Profesiune: filmul" — 1979), in 
spaţiul nostru socio-temporal — precum ar 
spune autorul — el neavind un alt rival întru 
prolificitate decit pe D.I. Suchianu, care şi 
acesta şi-a imparțit adeseori gloria cu Con- 
stantin Popescu. (Poate că n-aş fi facut 
această apropiere, dacă autorul însuși nu 
s-ar referi adeseori la lucrările celor doi, din 
care comentează cu dezinvoltură numeroase 
pasaje). 4 3 Pik 
Dar ce este „Aurul filmului“? Un voiaj cine- 
matografic pornit din dorința autorului de a 
ciștiga un pariu cu sine însuși: acela de a de 
monştra că filmul poate fi o operă de artă 
„Nefiind un tratat de estetică de strictă spe- 
cialitate, studiul e scris cu ambiția de a se 
apropia de cit mai mulți cititori și pe cit po- 
sibil de a-i convinge şi de a le spori aplecu- 
rea spre poezia filmului” (p. 47). Pentru ca, 
de fapt, aurul filmului înseamnă poezia lui, 


poezie conținută la rindul ei de așa-numitele: 


„unităţi de frumuseţe“, (formulă preluata de 
la acelaşi Suchianu) și care „prin optimismul 
ei candid rămine atașantă și chiar functio- 
nală“ (p. 46). 

Deci, Florian Potra porneşte în căutarea 
acestor nestemate propunindu-ne pentru in- 
ceput un joc menit să cearnă valorile de 


cartea de film în lume 


P.. Știu că B. Fundoianu,după ce a de- 
venit poetul și eseistul de limbă franceza 
Benjamin Fondane, a avut relaţii strinse cu 
cinematograful. Lungă vreme, la Paris, a fost 
angajatul studiourilor Paramount, pentru care 
a scris peste o sută de scenarii; în 1929, Vic- 
toria Ocampo, marea doamnă a literaturii ar- 
gentiniene, l-a invitat să prezinte cercurilor 
intetectuale din Buenos Aires o serie de filme 
abstracte și suprarealiste (Bunuel, Man Ray), 
ceea ce poetul a și făcut cu prilejul unei con- 
ferințe consacrate cinematografului „pur”. 
Cinci ani mai tirziu, Dimitri Kirsonof a adap- 
tat pentru ecran romanul reputatului scriitor 
elveţian, Ramuz, „La séparation des races", 
după scenariul lui Fundoianu. Sub titlul Rapt, 
filmul cu Dita Parlo, Nadia Sibirskaia, Marie 
Laurent şi Vital, a fost bine primit și i-a creat 
amploiatului firmei Paramount un mic credit 
în cercurile producătorilor. Fontane a sperat 
să-l poată folosi spre a ecraniza faimosul ro- 
man al lui Ricardo Guiraldăs, „Don Segundo 
Sombra,'în Argentina, cu sprijinul influentei 
șale amice, Victoria Ocampo, dar n-a reușit. 
n schimb, i s-a oferit să facă un film muzical, 
care să atragă publicul prin celebrul quator 
de luth-işti, Aguillar. Comedia  Tararira, 
scrisă și turnata la Buenos Aires, de poet in 
1936, după o muncă istovitoare și tracasanta, 
n-a fost difuzată niciodată, fiind găsită prea 
îndrăzneață. 

Recent, în editura pariziană „Plasma“, a 
apărut al șaselea volum din operele lui Ben- 
jamin Fondane, scoase cu admirabilă devo- 
țiune de Michel! Carassou. Originalul poet și 

înditor, gazat la Birkenau, cind nu împlinise 
incă 46 de ani, e redescoperit azi de cititorii 
francezi şi trezește tot mai multă admiraţie 

„Ecrits pour le cinema“, cum se intitulează 
acest al şaselea volum, surprinde chiar şi pe 


în reluare 


regizorii noştri 


Nicolae 


[C |orjos 


Ramificaţii 


non-valori, valorile mai mari de cele mai mici 
pentru ca în final să se aleaga 17 filme cu 
promisiuni de capodoperă, toate circum- 
scrise categorieri „filme de evocare a trecutu- 
lui. 

Ideea turnului chinezesc (astfel se numeşte 
jocul) este inspirată deoarece conferă auto- 
rului o extraordinară libertate de a trece de la 
un film la altul, de a face apropieri insolite 
(v-aţi fi gindit, de pildă, ca Diligenţa lui Ford 
poate fi comparat cu M de Fritz Lang?) și di- 
gresiuni teoretice neașteptate (ceea ce auto- 
rul numește „ramificații în ciorchine” pro- 
blema spaţiului cinematografic sau la rapor- 
tul frumos-adevărat-util) și de a se dezvălui 
pe sine în variate ipostaze: Potra — criticul 
de cinema, Potra — omul de cultură, Potra — 
dascălul, Potra — omul cu subiectivităţile, 
simpatiile (viva italienii!) şi antipatiile sale 
(jos americanii!). 

Aşa cum se poate deduce din text, jocul în 
formula din carte diferă oarecum de cel prac- 
ticat în Italia anilor '40—'50 în cercurile inte- 
lectuale romane prin faptul că suportă dero- 
gări de la regulile de bază (filmul muzical 
dispare din discuţie fără să cadă de pe turn, 
turnurile se multiplică din imposibilitatea op- 
țiunii etc) și mai ales prin faptul cà argumen- 
taţiile pro și contra sînt mai puţin niște in- 
fruntări de opinii și mai mult niște cozrrii 
agrementate cu numeroase şi generoase ci- 
tate din critica italiană, franceză și romană 


„(acestea au printre altele menirea “de a de- 


Cineastul B. 


cunoscătorii lui Fondane, dezvaluindu-le cit 
de profundă a fost pasiunea sa pentru noua 
artă. 

Cind ajunsese la Paris, prin 1923, scriitorul 
iși pierduse temporar încrederea fără margini 
în poezie și traversa o criză spirituală care-i 
va facilita întilnirea hotăritoare cu 
Sestov—observă foarte bine Michel Caras- 
sou. Ciștigat definitiv pentru filozofia tragica 
profesată de magistrul său, Fondane şi-a pus 
o mare speranţă în cinema, tocmai fiindcă re- 
ușea să se exprime fără cuvinte, poseda pri- 
vilegiul de a nu supune traducerii trădătoare 
a raţiunii, prin limbaj, drama fiinţei. dorinţele, 
nădejdile şi mai ales disperarea ei. Vom înțe- 
lege imediat cit de catastrotică va socoti dis- 
cipolul lui Sestov trecerea la filmul vorbit. 

„Ecrits pour le cinama“ reproduce volu- 
mul foarte rar, „Trois scenarios-cine-poemes 

publicat de Fondane în 1928. Precedate de 
un scinteietor cuvint înainte, intitulat lapidar, 
„2x2", „Paupieres mures“, Barre-fixe” și „Mta- 
sipol“ sint posibile filme suprarealiste, pe 
care o imaginaţie fecundă, invocind un umor 
intelectual superior și o revoltă radicală îm- 
potriva limitelor existenţei, şi le derulează 
singură. Fundoianu declara că a scris delibe- 
rat niște scenarii „nerealizabile“, echivalente 
ale „poeziei pure“. Precauţie autoironica 
amară? Cochetărie? Realism practic al omu- 
iui de meserie? Cine poate ști? 

Oricum, e păcat totuşi că „Barre-lixe“, ca 
sa iau doar acest exemplu. n-a ispitit pe 
vreun regizor de avangardă, pentru că avea 
mari şanse să ducă la o creaţie cinematogra- 
fică într-adevăr novatoare. Franc vorbind, 
scenariul-poem conţine premise mai incitante 
decit „Babaou” (Salvador Dali) sau „La Co- 
quille et le clergyman" (Antonin Artaud). Me- 
tafora principală a personajului care pårà 
seşte un atiş și pătrunde in lumea cu trei di 


P... deocamdată în filmografia noas 
tra de lungmetraje artistice, cu numa; trei 
(iime, Nicolae Corjos lucrează pe platourile 
de la Buftea de peste 25 de ani. El se inscrie 
în categoria regizorilor care, inainte de a de- 
veni realizatori independenţi, au lâcut un 
lung stagiu de regizor secund. În această ca- 
litate, a lucrat cu diverşi regizori la peste 20 
de filme de lungmetraj. 

Nicolae Corjos a fost regizor secund sau 
regizor din partea română la majoritatea fil- 
melor realizate în studiourile românești în co- 
laborare cu producători străini. Dintre aces- 
tea sint de amintit Piraţii din pacific și insula 
comorilor — regia Gilles Grangier și Sergiu 
Nicolaescu, la care Nicolae Corjos este reg; 
zorul versiunii române. 

Paralel cu activitatea de regizor secund, a 
realizat 11 scurtmetrajer, iar din 1981 pină în 
prezent, încă 13 scurtmetraje la studioul Al. 
Sahia. Dintre ultimele, Tinere talente ale mu- 
zicli româneşti a fost distins cu Premiul Con- 
siliului Naţionali al Pionierilor pe anul 1982. 

Prezența sa pe ecrane este marcată şi de 
interpretarea unor roluri secundare în filmele 
Răzbunarea haiducilor (şef turc), Baltagul 
(porocurorul). și Ciprian Porumbescu (profe- 
sorul sas) etc. 

Lunga perioadă de secundariat i-a permis 
să abordeze lungmetrajul, ca realizator inde- 
pendent, cu stăpinirea deplină a mijloacelor 
artistice profesionale specifice genului. 


în ciorchine 


prinde cititorul, cineastul ș!i criticul de la noi 
cu diverse modalități de descriere, analiză şi 
evaluare” p. 32). Citatele, abundente ca și da- 
tele strict documentare (aflăm, de pildă, ca 
Giorgio Bassani are 68 de ani, ca ungurii şi 
japonezii scriu mai întii numele de familie, ca 
Visconti a fost asistentul lui Renoir etc.) ţin 
de (de)formaţia profesională a autorului, 
ceea ce mie, fosta lui eleva și actual șoarece 
de biblioteca, îmi place grozav. 

Dar iată că alunec şi eu pe panta subiecti- 
vismului pe care Potra o pornește și el 
uneori., De pildă, el declară că iubește și ad- 
miră Sărmanii flăcăi pentru că, fâcind parte 
din același spațiu istorico-geograțic și cultu 
ral cu Miklos Jancso, a avut „acces la semni- 
ficaţiile filmului nu numai pe calea raţiunii ṣi 
a explicaţiei, ci şi pe aceea a unei cunoașteri 
intuitive” (p. 168). Tot de domeniul subiecti- 
vismului ţine și respingerea neargumentataă in 
profunzime a cinematografului american 
(mi-ar fi plăcut, de pildă, ca pe turn să se afle 
la un moment dat şi cele doua continente ci- 
nematografice în discuţie), sau orgoliul mas- 
culin şi misoginismul ce transpare din capito- 
lul consacrat Povestirilor lunii palide după 
ploaie de Kenji Mizoguchi, regizor feminist 
prin excelenţă. De altminteri, acest film — ca 
și Cetăţeanul Kane — face parte din catego- 
ria celor pe care Florian Potra le admiră, le 
stimează, dar nu le iubește. Deoarece pentru 
e! iubirea (bânuiesc că numai cea cinemato- 
grafică) este „o problemă de morala”. 


Fundoianu 


mensiuni anticipează tendințe textualizante 
extrem de actuale. 

Dar mai ales articolele lui Fondane, publi- 
cate prin reviste ilustre, „Bitur”, „Sur” și re- 
produse în volum, sint excepționale. Ele con- 
țin in nuce o estetică a cinematografului 
foarte ambițioasă şi, totodată, de rigoare 
exemplară. Rareori s-au spus lucruri atit de 
sclipitoare şi adevărate cu privire la o artă 
care are cele mai multe libertăţi şi e supusă 
maximelor servituţi. Ca şi Chaplin și atiţia al- 
ţii, Fondane a fost un apărător infocat al fil- 
mului mut. În apărarea acestuia, discipolul lui 
Sestov aduce argumente filozofice grele, 
scoase din arsenalele refuzului de a accepta 
imposibilitatea logicii în fața suferinţei 
umane. Eseistul nu respinge în principiu „so- 
norul“ și „vorbitorul, dar reclamă mereu sù- 
bordonarea lor metaforei, mişcării proprie ci- 
nematogratului. Fondane nu acceptă cuvin- 
tele ca explicaţii ale imaginii și întrevede o 
folosire a lor relativ independentă de sensul 


lucrurilor arătate, completind doar efectul fo-, 


togramelor, asemenea supraimpresiunii. E © 
intuiție formidabilă, pe care cinematogratui 
vine azi să o confirme prin Bergman, Anto- 
moni sau Godard. 


În articolele lui Fondane dăm la tot pasul 
de reflecţii demne a forma singure obiect de 
comentarii indelungi. Puritatea celei de-a 
șaptea arte se datorește unui echivoc, naște- 
rii ei în condiţii tehnice primitive (filmul mut). 
Viitorul cinematografului este de a continua 
să fie echivalentul romanului în fascicule sau 
melodramei (parcă-l auzim vorbind pe Fas- 
sbinder), visul compensator al tuturor frustră- 
rilor noastre, Singurul criteriu care contează 
pentru producător devine succesul, ceea ce 
creează o deformare monstruoasă a sistemu 
lui valorilor (dacă boxerul Carpentier a ajuns 


Primul sàu lungmetraj. Ora Zero, dove 
deşte precizie şi maturitate artistică. Dealtte! 
filmul a fost bine primit de public şi este încă 
programat în cinematografe, apropiindu-se 
de 2 milioane de spectatori. 

Al doilea film, o comedie, continuă să ru- 
leze cu succes şi va depăși in curind 3 mi- 
lioane de spectatori, înscriindu-se astfel în 
categoria filmelor românești cu box-office 
excelent. 

Pădurea nebună acumulează spectatori 
intr-un ritm mai lent (incă 10 mii în ultima 
lună), dar e genul de film care va avea ò 
lungă carieră în difuzarea pe ecrane. 


Libertatea pe care și-o acordă prin jocul 
inițial se proiectează asupra întregului volum, 
autorul neimpunindu-și o schemă fixă pentru 
discutarea filmelor selecționate, ci abordin- 
du-le din cele mai variate unghiuri şi dece- 
lind unităţile de frumuseţe, fie prin evocarea 
unei secvenţe (Oedip rece, San Michele avea 
un cocoș, Molliere), fie prin comentarea as- 
pectiilui cromatic (Allonsantan), fie prin com- 

araţia  scenariu-text literar originar (Moartea 

Veneţia). De altfel, el nici nu-si propune să 
ne ofere nişte fişe filmogratice complete sau 
niște analize exhaustive ale filmelor alese, ci 
să evoce „intr-un chip plastic și sugestiv! 
ceea ce au ele mai valoros, operaţie foarte 
dificilă pentru criticul nevoit să apeleze la cu- 
vinte pentru a reda inefabilul unei opere de 
artă. Poate și de aceea Florian Potra recurge 
atit de des la citatele din alţi critici străini şi 
români, demonstrind nu numai cultură de 
specialitate, ci şi modestie. 


„Aurul filmului“, acest volum consacrat 
unor filme exponenţiale ale cinematografului 


mondial postbelic, este doar primul dintr-o. 


trilogie pe această temă. Desigur că, așa cum 
mărturisește autorul în prefaţă, „drumul ales 
nu e unicul și poate nici cel mai potrivit“. Dar 
tocmai asta deschide posibilitatea unor re- 
plici din partea altor specialiști, care la rindul 
lor ar putea să-și expună propriile lor selecţii 
spre ciștigul criticii românești de film şi al ci- 
nefililor. 


Acum că mănușa e aruncată, cine se încu- 
metă oare să o ridice primul? 


Cristina CORCIOVESCU 


campion. are toate șansele de a fi angajat sa 
joace în.r-un film). 

Spaţiul restrins nu ne îngăduie nici macar 
să enumerăm ideile scaparâtoare emise de 
Fondane pe tema cinematografului. Dar un 
scurt citat ar putea sugera nivelul comentarii- 
lor pe lingă expresivitatea lor extraordinara. 
„Trăim într-o lume discontinuă. Filozofii şi-au 
dat în zadar osteneala să lipească cu grija 
bucăţile risipite, ca sã nu se mai vadă rup- 
tura, istoria e făcută din găuri, din gropi,... şi 
din gropi comune. Formele de expresie se 
nasc şi mor. Avem de pe acum morţi din 
cauza uzurii, cum e aceea a teatrului; din 
cauza lipsei de aer, cum e cea a sculpturii; și 
morții violente cum e cea a tragediei antice. 
S-ar putea ca filmul să fie expresia unei so- 
cietăţi neputincioase de a mai da viaţă unui 
mod calificat al spiritului. S-ar putea ca arta 
aceasta, născută foarte tirziu, copil la bătri- 
neţe al continentului, să moară la o virstă fra- 
gedă. S-ar putea, de asemenea, să nu trebuie 
neapărat să dispere de revoluţie.“ 

O lumină extrem de vie asupra lui Fondane 
aruncă şi corespondența lui cu soția, sora sa 
și Kirsonof, în lunile cind turna filmul Tarari- 
ra. Enormele speranțe, repede dezamăgite, 
aprehensiunile cu care făcea intiia oară regie 
cu mijloace foarte precare, temerile, exaspe- 
rarile, toate trec în scrisorile mișcătoare din 
volum, Fondane luase vaporul pentru Europa 
in pragul războiului, cu nădejdea de a se pu- 
tea întoarce la Buenos Aires, dacă Tararira 
va avea succes. După ce-l felicitase călduros 
şi-i făgăduise un nou contract măreț, Migue! 
Machirandiarena a hotărit să nu difuzeze fii 
mul, fără a da vreo explicaţie autorului. 

Sentința capitala asupra poetului — ne 
dăm seama înfioraţi, citind scrisorile — se 
rostise încă din toamna anului 1936. Cind, în 
1943, Victoria Ocampo a făcut ultima tenta- 
tivă de a-l salva pe Fondane, obținindu-i o 
viză pentru intrarea în Argentina, orice urmă 
a deportatului fusese pierdută. 


Ov. S. CROHMĂLNICEANU 


__Este de menționat că, paralel cu activitatea 
in cinematografie, Nicolae Corjos a fost mulți 
ani lector al cursului facultativ de filmologie 
de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu", 
curs pe care l-a și inițiat. În același timp, des- 
fășoară o bogată activitate obștească, fiind 
președinte al Comisiei sindicale din Centrala 
România-film -ṣi membru în Biroul executiv al 
Uniunii sindicatelor din învățămint, știință și 
cultură. 

In prezent, pregatește un nou lungmetraj 
artistic inspirat din actualitate: scenariul Ge- 
orge Şova, cu titiul Declaraţie de dragoste. 


Mihai DUȚĂ 


Scenariul 


Anul 


premierei | SPectatori 


interpreți 


Coman Şova 


Rodica Padina 


Mihai Mereuţă 
Geo Costiniu, 
Silviu Stănculescu 


Sebastian Papaiani, 
Mimi Enăceanu, 
Adela Mărculescu 


stagiunea continuă 


Victoria vizualului 


| ntr-un film atit de plin de dialoguri cu miez 
şi rezonanță, cum este Puterea și Adevărul, 
momentele de tăcere sint rare, dar nu mal 
puţin sugestive. Sint tăceri lungi și încordate 

cind se aşteaptă o concluzie ce poate avea 
rol de verdict, sint altele de o clipă. producă- 
toare de nuanţe (ca atunci, de pildă, cind un 
personaj simte că celălalt „i-a piro Tä- 
cerea poate preceda explozia unei sfinte in- 
dignāri (a lui Matei, de exemplu, cind Manu 
se oferă să-i plătească pentru că l-a hrânit 
ani de zile) sau poate ascunde stupoarea 
unei revelații (același Matei descoperind 
bluza fiicei sale in odaia lui Duma). Departe 
de a funcţiona ca „timpi slabi", momentele de 
tăcere din timpul ședinței de excludere a in- 
ginerului Petrescu sint apăsătoare și creează 
o tensiune greu de suportat. Ca și liniștea 
amenințătoare ce se lasă în biroul lui Olariu, 
unde a fost inginerul care continuă să afirme 
că nu este un dușman... 

Nu este o întimplare faptul că printre nu- 
meroasele scene memorabile ale filmului, 
există tocmai asemenea momente fără dia- 
log, în care tăcerea personajelor funcţio- 
nează ca o adevărată confesiune. Să ne 
oprim la citeva. Apariţia lui Duma, intimidat, 
cu flori şi cu bomboane, întrerupe prinzul ta- 
miliei Matei. Copiii simt că se întimplă ceva, 
așa că stau cuminţi și nu scot o vorbă 
Mama, care a dedus că tulburarea de adine- 
auri a soţului.său ar fi legată de fiica lor cea 
mare, iși ia șalul negru pe umeri și tace so- 
lemn, ca un părinte dispus să primeasca fa- 
vorabil peţitorul. În liniștea ce s-a lăsat peste 


(pină atunci) zgomotoasa încăpere, tatăl iși 
imbracă şi el vestonul, încercind să fie și el 
solemn, dar tremură pe dinăuntru de bucurie 
că s-a înşelat asupra lui Duma. Tremura de 
bucurie că fata lui și-a găsit căminul ce pina 
mai adineauri părea problematic, de bucurie 
că n-a apucat să-și sperie nevasta cu teme- 
rile lui — iată, nefondate. 

La nunta tinerilor, Stoian invită la dans, mi- 
reasa. Dansează numai ei doi, urmăriţi cu pri- 
virea de ceilalţi, ce au rămas nemișcaţi. E un 
tangou din vremea tinereţii primului secretar 
și, deși el se mișcă bine și cu prestanţă, se 
simte că n-a mai dansat de atunci. El ține 
fata foarte strins şi ochii săi închiși nu reu- 
șesc să-i ascundă emoția că după atiţia ani 
dansează, şi lingă el este un trup tinăr. Fata 
execută paşii mecanic, deși se vede că este 
stinjenită de această neașteptata apropiere 
In jur, privitori servili, sau indulgenţi, sau in 
cordaţi. Ciţi dintre ei înțelegeau tulburarea 
acestui om ce-și reamintea brusc că n-a mai 
avut timp de dragoste? 

Revoltat de enormitatea „declaraţiilor 
semnate de Petrescu, Duma are o scurtă in- 
trevedere cu acesta. Inginerul pare un auto- 
mat ce nu ştie decit o singură frază („N-am, 
nimic de adăugat la declaraţiile făcute orga- 
nelor de anchetă”) pe care o rostește cu ca- 
pul în pămint. Duma îi ridică barbia și în sfir- 
şit cei doi se privesc în ochi. Urmează o 
lungă clipă-de tăcere, in care privirea ochilor 
lui tulburi, cu pleoapele înroșite, spune mai 
mult decit ar face-o zeci de vorbe meşteșu- 
gite. 

Aceste trei momente in care aflăm foarte 


note de regizor 


Farmecul discret al mizanscenei 


H otårit lucru, nu povestea aceasta alego 
rică (inspirată, spune Georges Sadoul de ta 
bloul „Naufragiul Meduze!” sau, mai spune 
tot el, de evenimentele războiului civil) må 
ține încordat, urmărind pas cu pas ecranul 
Ba, convins încă de la jumatate de insuși au 

tor (aici total: scenariul și regia Luis Bunuel) 

de nimicnicia personajelor a căror soartă 

mi-e absolut indiferentă. Ceea ce nu mi-e in- 
diferent e cum îşi conduce discursul regizoră 

realizatorul _ Oare nu jocul penelului lui Cë- 

o stăpinind lumini şi umbre mă ținea 

sior înfăţișind anoste subiecte 

atate, de altfel, anonim, aiurea, do 

oare nu pentru fraza lui Flau- 

i recitesc pasaje absolut informa- 

n „Tentaţia Sfintului An- 

pe Flaubert nu mă gindesc la 

è cizelarea formelor dom 

. Flaubert şi Brancuși stau 

= stra iar Dumas pe alta. Vă 

„cest inger exterminator, ma duc 

ydul la Domnul Verdoux şi la Umbra 

unei bănuieli, deoarece la ambele, ceea ce 

covirşeşte e lucrătura... lui Chaplin și a lui 

Hitchcock... Poate dacă cinematograful n-ar 

fi putut convinge decit prin parabole și ac- 
tori, n-ar fi fost îndreptăţit a se socoti artă 

Urmărim aici personaje și situaţii corespun- 
zind unei convenţii sau caleidoscopica maşi 
nārie care, cu 0 discretă putere, invest: 
ghează viziuni. spaţii şi timp? Sintem robit 


Replicile 


Titus Popovici), dar și tăcerile elocvente ale interpreților 


(Amza Pellea, Mircea Albulescu, Cornel Coman) și iscusința regizorului 


(Manole M 


multe fără ca personajele să scoată vreun cu- 
vint, se datoresc unei fericite conjuncţii de 
talente. Descrise lapidar insă deosebit de 
pregnant în scenariul lui Titus Popovici 
(unde — în scena dansului — Stoian „e sin 
gur ca pietrele“, iar în confruntarea cu Duma 
„privirea lui Petrescu este de o intensitate 
dureroasă, ca un tãis de lamă”) — ele capata 
aşa cum Manole Marcus le-a transpus în spa- 
tiul şi timpul cinematografic, prin intermediul 


je o povestire care nu mai aduce în planul 
acţiunii iată, nimic nou, sau de hipnolica 
structurare pe care a creat-o, printr-un aparat 
un autor de mizanscenă? E evidentă plăcerea 
acestei construcţii, e inrobitoare „obscura 
dorință” de a crea mereu deliciile mizansce- 
nei de fapt, ale unei puneri în cimpul de ve- 
dere al unui aparat... de „luări de vederi... 


„Cred că cinematograful exercită 
asupra spectatorilor o putere hipnotică” 


spune regizorul Viridianei 
(Aici 


< 


note de traducător 


Oful vocii din off 


C inemateca este al doilea cămin al cine 
fhJuyi Aici barierele timpului dispar, poți ve- 
dea la 315 un film de Griffith şi la 11,30 Re- 
petiția lui Fellini. Numai că... Majoritatea fil- 
melor find pelicule strict de cinematecă, făra 
o gè audență la publicul obișnuit, nu sint 
s oetrate 
suni apare vocea din off, care nu e o 
"să de magnetofon, cum cred unii (încer- 
e ia acest sens au eșuat) și nici o per- 
samă care citește („dumneavoastră aţi citit?“ 
si îmtetată adesea cind ies din cabină la 
ommmarea fimului), ci o persoană care se 
stădueșie timp de 90 sau 120 minute sa 
facă aducere simultană, în majoritatea ca- 
r 2 prima vedere. 
x să spun că reacția publicului e mai 
core descuramantă De la prima replică se 


aud remarci dezgustate. „Aăă, iar vocea 
asta?" sau „N-are subtitiuri?”, oricit ai în 
cerca să-şi faci timbrul de dulce, de diafan 
de angelic. 

lar apoi incepe pentru traducător marea 
bătălie contra cronometru. Să nu scapi nici o 
replică importantă, dar nici să nu traduci 
toate banalitățile, ca să lași publicului posibi- 
litatea să mai audă şi glasul actorilor. Așa ca 
prescurtez din mers, încerc să redau jocurile 
de cuvinte, să nu dau aceeași intonaţie neu- 
tră, de teletonistă, lui „te iubesc" și lui „te 
ucid“. Dar mai ales să ţin pasul, căci nu poți 
spune: „Stai, măi, Clark Gable, mai spune o 
dată, că nu te-am înţeles, pentru că ţineai ți- 
gara în colțul gurii, huruia motorul mașinii și 
mai mergea și radioul în același timp!" 

Cursa contra cronometru e lungă şi singu- 
rătatea traducătorului din cabină e mare, tot 


Silvia Pinal cu Fernando Rey) 


atit de mare ca admiraţia sa pentru acest pu 
blic cinefil care a stat cu stoicism la cea mai 
de admirat coadă și căruia îi datorezi o tra- 
ducere bună și fluentă. 

Dar poți să-l admiri oricit, unii tot te pin- 
desc. La cea mai mică întirziere în redarea 
replicii, sau dacă din oboseală (căci oricum, 
e o muncă intelectuală concentrată) poceşti 
un cuvint, comentează. 

O altă sursă de supercontrol din partea pu 
blicului, sau a unei părţi neavizate a acestuia, 
sint filmele subtitrate într-o limbă strina. Tra- 
duceam Vincent, Francois, Paul et les autres. 
Avea subtitlu ı poloneză. Să fi fost oare 
atiția polonezi in sală? Pe subtitlu apare cifra 
27, sala intreagă aude odată cu mine „Jean a 
ving-quatre ans“, eu traduc, normal, cu 24, 
deși dacă ziceam 27 aş fi avut liniște. Aşa 
mi-am atras un „Habar n-are de franceză”. Ei, 
dar cu toate acestea n-am intenţia nici pe vii- 
tor să mistific publicul doar ca să mă pun la 
unison cu o greșeală de mașină de scris. 

De ce există totuși persoane care practică 
meseria asta cu statut de rău necesar? Pen- 
tru că dacă traducătorii n-ar fi niște cinetili 
100%, nu s-ar încumeta să se cutunde în 


acest potop de vorbe ce trebuie rinduite fru-- 


mos, în limba română. lar dumneavoastră, 
stimaţi cinemateco-spectatori, sau cinemate- 


Puterii şi adevărului 


unor mari actori, încărcătura emoţională ce 
le ridică la rangul de „cinematograt pur”. In 
alți termeni, avem de-a face cu o victorie a 
vizualului. 

Însuşi momentul Puterea și Adevărul a 
constituit o victorie, a filmului politic în gene- 
ral, a celui românesc în special. Era firesc ca 
aceasta să fie obținută și în planul formei, 


Aura PURAN 


Mișcările personajelor, mișcările camerei, tre- 
cerile de lumină şi timp și spațiu se adună şi 
se armonizează într-o curgere ce-mi amin- 
tește fluența muzicii de cameră enesciene 
Autor total, aici Bunuel, autorul unui ideal 
cimp investigator, cîmp operațional, reala 
faptă filmică. Puterea ce se degajă din ecran 
e aceea a unui cineast așa cum puterea tā- 
biourilor cu subiecte biblice ale lui El Greco 
e a unui pictor... Vibraţia culorilor de ulei 
acolo... acest flux al imaginilor, aici... 


„Cred că cinema-ul exercită asupra specta- 
torilor o oarecare putere hipnotică...” — spu- 
nea Bunuel... „Hipnoza cinematografică le- 
jeră și inconștientă e datorită, desigur, obs- 
curităţii sălii, dar de asemenea schimbările 
de planuri, de lumini, mișcările camerei, miș- 
cări care slăbesc inteligenţa critică a specta- 
torului și exercită asupra lui un fel de fasci- 
nație şi de,yiol“. Îngerul exterminator e unul 
din puţinele filme pe care le-am revăzut”, de- 
clară Bunuel. „Nu-mi place să-mi revâd fil- 
mele. Îmi amintesc tot ceea ce n-am izbutit, 
dintr-un motiv sau altul, să fac, potrivit inten- 
țiilor iniţiale...” (are nemulțumiri la citeva de- 
talii provinciale — lasfilmul realizat în Mexic 
— Los olvidados și la Îngerul exterminator 
n.n.) Îngerul e unul din cele citeva, unde şi-a 
scris fără colaborare, scenariul. „N-am fost 
niciodată un om al scrisului. Pentru aproape 
toate filmele mele (afară de patru) am avut 
nevoie de un scriitor, un scenarist, să mă 
ajute să pun negru pe alb povestea și dialo- 
gurile“. Mărturii care, adunate, spun mult 
despre Îngerul exterminator. Operă „de su- 
flet“ a autorului, opera aceasta mai puţin 
stranie decit pare la prima vedere are, în 
schimb, acea putere fascinantă a discursului 
filmic, inconfundabilă... puterea „farmecului 
discret” al mizanscenei 


Savel STIOPUL 


coaști, cum ar spune un cunoscut critic, nu 
vă mai stricați plăcerea unui film bun vinind 
greşelile vocii din off. Sau exasperindu-vă de 
timbrul prea grav sau prea ascuţit, deseori 
deformat de trac și de microfon, de viteză 
sau de valul acţiunii care te ia cu el și te tace 
să intri cu totul în film. irina NISTOR 


Vocea Adelei H — respectiv a Isabellei 
Adjani — (actriţa în rolul ei de debut sub 


bagheta lui Francois Truffaut) 


i "s 
Sai a E y i 


Sezon estival: Imperiile intergalact 


Supermeni ; 
palactice 


ce 


din nou în atac. Rocky din nou în arenă 


Pacea înseamnă viaţă 


După legile 
vremii de război 


D. la jumătate încolo, în a doua parte 
eci, urmărim un obișnuit film de război, cum 
sint cu zecile — poate sute — în cinemato- 
grafia postbelică și în special în cea sovie- 
tică. Fasciștii vor să mineze un pod, patru os- 
tași sovietici îi zăresc din clădirea pustie a 
unei biserici-adăpost vremelnic — și deschid 
focul asupra lor. Luptă inegală numeric. Ina- 
micul e derutat, credetcă sint mai mulţi. Sus- 
pens. Stratageme. Schimb de focuri. Unul 
cîte unul, cei patru cad eroic, la datorie. Po- 
dul a fost salvat. Pe pod trece trenul ce urma 
să-i ducă pe front, tren după care ei alerga- 
seră (cu un camion) să-l prindă, fiindcă ajun- 
seseră în gară prea tirziu. De ce? Acest mo- 
tiv, altul pentru fiecare, îl știm din prima 
parte a filmului și aici stă frumusețea simplă, 
atașantă, căldura acestei povești din anii de 
război (cel de-al doilea mondial). 

În răstimpul unei singure nopți, cit trenul 
militar a fost oprit într-o gară, cei din orășel 
sint lăsați să meargă acasă. O scurtă permi- 
sie, un scurt intermezzo cu iluzia păcii 
înainte de a porni la atac. Unuia îi naște ne- 
vasta (asistată de chiar doctorița locotenent a 
batalionului, coborită și ea din tren), altul 
constată că i-a fugit logodnica cu un coleg, 
iar altul se crede înșelat de iubită, și ajunge 
să-l bată dintr-o neînțelegere pe fratele aces- 
teia. O noapte cu peripeții (umorul fiind una 
din calitățile cineastului povestitor) un bine- 
cuvintat și privilegiat respiro pentru taţi cei 
patru, amintind de micile probleme atit de 
omeneşti în banalitatea lor, dar aft de rela- 
tive... Cu atit mai mare absurdul ce urmează, 
înfruntarea care numai peste citeva ore avea 
să curme, brutal și definitiv, toate aceste ser 
timente, ginduri, vise. Pentru cei patru ostas; 
acea noapte petrecută acasă fusese și ultima 
Regizorul e mereu atent la detalii și nu întim 
plător. În perspectiva trecerii în neființă, ges 
turile cele mai simple, cotidiene, devin su 
blime. Freamătul lor de viaţă îl va anula într-o 
secundă, un glonte. După absurdele legi ale 
vremii de război. Patru biografii diferite, patru 
oameni ce abia își aflaseră drumul în viaţă. 
uniţi — după o scurtă și solidară rezistență — 
într-un același destin, de eroi. Filmul e făcut 
după toate legile unui film de război, menit a 
reaminti contemporanilor că pace înseamnă 
viaţă, înseamnă totul. Printre altele, înseamnă 
şi răgazul regizorului de a face un film. Și al 
spectatorului de a-l vedea... 


Producţie a studioului „Mostilm”. Scenariul: Nikolai 
Arseniev, Evgheni Vinokurov, igor Slabnevici, Regla: 
igor Slabnevici. Imaginea: Alexei Temerin. Cu: Olga 
Agheeva, Vladimir Sirokov, Boris Smorcikov, Igor la- 
sulovici, Gleb Kriniţii, Alioșa lasulovici, Klava Lu- 
pina, Raisa Riazanova. 


22 


Atuurile policer-ului 


Prindeți 
şi neutralizați 


i rei băieți și o fată — un grup vesel 
sosesc cu avionul într-o așezare îndepărtata 
din taiga. pentru o vacanţă în locurile natale 
ale unuia dintre ei. Cort, rucsacuri, arme de 
vinătoare... glume și pariuri în jurul focului, 
farmecul taigalei siberiene. Ai zice, elemente 
pentru începutul unei povestiri de Astafiev. A 
doua zi, află că mătuşica și șoferul cu care 
au călătorit în autobuz au fost uciși-lucru, pe 
care noi, spectatorii, îl bănuiam din primele 
secvenţe, unde un individ suspect, în amorsa, 
pindea trecerea autobuzului prin pădure. Ba 
nuiala ni se întărește cind aflăm că mâătușica 
e casieră și duce salariile muncitorilor fores 
tieri. Așa incit, a doua zi, povestirea gen As 
tafiev cedează locul unui policier în toată re 
gula. Răspindite în taiga, întinzindu-și curse 
reciproc, două tabere de o parte răufăcătorii 
— pentru că sint mai mulţi, înarmaţi și peri- 
culoși — și de altă parte lucrătorii miliției — 
helicoptere, mașini, bărci — cărora li se ală- 
tură voluntari, cei trei tineri turiști. Fata — 
campioană de tir, amănuntul nu e fără impor- 
tanță, a se vedea „pușca lui Cehov" — a ră- 
mas la cabană, unde numai liniște nu va fi. 
Urmărim, așadar, în paralel, adiunile de prin- 
dere (și neutralizare) a fiecărui filhar, acţiuni 
palpitante, una nesămănind cu alta, după 
cum distincte sint și individualităţile tipolo- 
gice. 

O împușcătură într-o peşteră, o răpire a 
unei ostatece, o cursă-urmărie cu basculante 
pe întortocheatele drumuri forestiere, un dia- 
log concis şi funcţional, o mină de interpreţi 
ce pleacă în suspens ca săgețile din arc și un 
montaj pe măsura filmărilor, adică în cel mai 


Pentru ei războiul a însemnat jert 


Și mai departe... 


i mai departe?... 


intrebarea care a legânat copilaria atitor 
generat iși afla pină nu demult un sfiit 
upă cunoscutele peripeții, Alba ca zapada 
era readusă la viață fără însă să aibă vreo ve 
leitate „să contraatace” pe regina cea rea 
Nici Frumoasa din pădurea adormită nu-și 
părăsea prințul ca să se răzbune Nici Mota 
nul încălțat nu se mai întorcea la alte aven 
turi. Basmele (cinematografice) ale copiilor 
de azi nu mai cunosc însa un sfiit, fie el fe 
ricit sau nefericit. Ele au devenit foiletoane ir 
imagini al caror eroi revin sa se razbune, su 
contraatace în ediţii revazute electronic 
adăugite cu citate din literatura științiti 
co-fantastica. Dupa ce a spart casa cu Răz- 
boiul stelelor, George Lucas a continuat (cu 
mai puţin succes) ofensiva la public cu Impe- 
riul contraatacă, dar a urcat din nou pe cul 
mile box-office-ului (locul | în 1983) cu Răz- 
bunarea lui Jedi, menit pină la ora asta să în 
cheie trilogia. Luke și prințesa Leia, roboți 
R2D2 și GPO au devenit, astfel, prietenii co 
piilor de pretutindeni pe care îi våd şi revad 
fara sa se sature. La concurenţă cu ei, depa 
șindu-i în succesul înregistrat la box office 


Un nou „love story“ 


Undeva, cîndva 


D upă călătoriile spaţiale, după războaie» 
stelare, după catastrofele. pămintești, dupa 


pur spirit poliţist, iată citeva elemente ale fil 
mului, tot- atitea atu-uri pentru a se înscrie 
corect, la un înalt nivel profesionist, în limi- 
tele genului. 

După consumarea „emoţiilor tari”, se poate 
medita cu folos la portretul moral, la conști- 
ința civică și curajul de care dau dovadă cei 
patru tineri veniţi pentru o liniștită vacanţă în 
taiga. 


Roxana PANĂ 


Producție a studioului din Sverdlovsk. Scenariul: 
Ghenadi Bokavior Bokariov. Regia: Gheorghi Kuzne 
tov. imaginea: Ghennadi Trubnikov. Cu: Boris Nev 
rorov, Andrei Gradov, Alexandr. Voevodin, Irina 
Smeleva, Nina Ruslanova, Mihail Jigalov. 


Jocul dragostei 
si al războiului 


Trandafirul sărat 


D. insolit: städuțe pitorești în panta 
ale unui Karlovy Vary cu atmosfera lui de 
mică Elveţie liniștită, înainte de război, cu 
trandafiri galbeni printre vile cochete ce adă- 
postesc pentru o clipă, pasiunea unei Julie- 
te-violonistă și a unui Romeo în căutare de 
lucru, cuplu nepotrivit ca și momentul în care 
se îndrăgostesc: ajunul cotropirii Cehoslova- 
ciei de armatele hitleriste. Cu atit mai intensă 
e flacăra cu cit iminența apropiatei despărțiri 
ii face să ardă etapele, să învingă stinghe- 
reala nepotrivirii dintre ei — a lui, venit cu 
hainele de împrumut la concertul ei — la pri- 
mul și ultimul ei concert din localitate, pentru 
că rasiștii o hăituie —, şi a ei — încercind să 
braveze elegant, oscilind între ironie și 
spaimă, între cochetărie și derută. € 
Indrăgostiții printre tenebre rămîn însă pe 
tot parcursul cu aceiași stinjeneală ce nu mai 


supremă (Olga Agheeva, Vladi- 


mir Sirokoy, Boris Smorcikovy, Igor lasulovici în După legile vremii 


Extra-Terestrul lui Spielberg, se grăbește și 
el să mai facă o revenire pe Terra. Mulţi din 
tre acești eroi au coborit. astfel, de pe pinza 
ecranului și, impliniţi cu o a treia dimensiune 
au luat loc în rafturile magazinelor de jucării 

Publicul nostru se dovedește la fel de do! 
nic să afle răspunsul la întrebarea „și mai de 
parte?"”, după cum s-a văzut din felul cum a 
continuat să urmărească „contraatacul“ de la 
„războiul stelelor“ sau ediția a Il-a a meciului 
lui Rocky cu viața 

Şi mai departe? 

Ganiţi parcă din urmă de această întrebare 
cineaștii au încercat să-i intreaca pe frații 
Grimm sau pe Lewis Carroli. Dar cum nu 
este prea uşor, în ultima vreme, trend de 
partea lui Mark Twain, ei au dat acele cea- 
sornicelor înapoi şi au început sa „prevada 
trecutul, încercind să provoace întrebarea: şi 
mai inapoi? Un exemplu al acestor calatorii 
în timp în direcţie opusa este Undeva, cindva. 
După ce a cunoscut un deosebit succes de 
public în oraşele de vacanța, filmul iși are 
acum premiera în Capitala, demonstind ca 
spectatorii sint gata sa încalece pe şaua bas 
melor, indiferent dacă ele ii conduc spre vii 
tor sau spre trecut 
Adina DARIAN 


monştrii tereștri sau extra — dupa atita amar 
de spaime și frisoane, după ce am trecut și 
Apocalipsul, imaginaţia catastrofo-cosmi- 
co-robotească a fost trimisă puţin în vacanță 
intrebarea: ce punem în loc? nu cred să fi 
existat, dar nici nu merită să fie inventată. În 
loc era clar, că se va pune un ceva cu totul 
altceva. Pămintul, deocamdată. Oamenii, de- 
ocamdată. Liniştea, deocamdată. Sub ce 
tormă? Sub forma unei poveşti, evident de 
dragoste, dar la fel de evident stranie ca să 
nu ne apuce amețeala, coborind din cosmos, 
val-virtej în brațele cotidianului. O poveste 


e a situaţiei din scenariu, ci a unei interpre- 
tări stingace a unor tineri actori fără expe- 
riență, ce nu se mai pot ridica la valoarea 
propunerii literare (romanul omonim de Ri- 
chard Helka) la înălțimea frumoasei metafore 
pe care o sugerează originalul titlu: trandați- 
rul sărat. Trandafirul care, acoperit de apele 
localității balneare, se pietrifică, rămîne doar 
scheletul celui ce a răspindit cîndva parfum 
și culoare. Finalul, revederea foștilor îndră- 
gostiţi în același cadru poetic, dar în cu totul 
altă situație — el, proaspăt ieșit din lagăr, ea 
confortabil măritată și cu un copil care se 
pare, este chiar al lui, al lor, al trecutei iubiri 
— mi-a apărut cam rigid tot datorită interpre- 
ților. Mult mai dramatică prin veridicitate e 
atmosfera în care se desfășoară jocul dragos- 
tei și al morţii ei. Al dragostei lor. 


Alice MANOIU 


Producţie a studiourilor cehoslovace. Scenariul: Pa 
vel Hajny după motivele unei nuvele de Richard Ful 
ka. Regia: Janusz Majewski. Imaginea Jose! Pavak 
Cu: Jan Piechocinski, Daniela Vackova, Kiri Kodes. 
vatlana Naplepkova, Vaclav Vydra. 


Inaintea vremii sale 


Nava aeriană 


ără să apeleze la © recuzită tehnologică 


sofisticată, această coproducție internaţio- 
nală (realizată de studiourile din R.D. Ger- 
mană, Spania, R. P. Bulgaria, R.S. Cehosio- 
vacă) este în bună măsură un film de antici- 
pāție științifică. Nu e un paradox că incursiu- 
nea în viitor este relatată la timpul trecut, 
căci ea capătă forma evocării biografiei unui 
vizionar constructor de avioane. Eroul este 
un inginer german care, înainte de ascensiu- 
nea fascismului şi în timpul celui de-al doilea 
război mondial, proiectează un aparat de 
zbor ce revoluționează aeronautica. O navă 
ciudată: ceva între helicopter și farfurie zbu- 
ratoare. Ca orice savant care o ia înaintea 
vremii sale, el are de luptat cu prejudecăți și 
adversități de tot felul. Ca om de știință care 
refuză să țină pasul cu „pasul de giscă“ al ar- 
matei hitleriste, are de înfruntat un inamic rē- 
dutabil, pe însuși Fuhrerul. Inventatorul cu 
capul în nori înțelege cee a ce se petrece pe 
pămintul însingerat și nu trădează prezentul 
în numele viitorului. Sacrificiul inainte-mer- 
gătorul lui este gestul pe care filmul îl oma- 
giază fără retorism, recurgind la efectele unei 
abile povestiri în cheie polițistă și la argu- 
mentele de atracţie ale unei imagini specta- 
culoase, filmată în cea mai mare parte în pei- 
saje spaniole de stranie frumuseţe. Realizato- 
rii au fructificat artistic avantajele coproduc- 


Hoh Dana DUMA 


Coproducţie a studiourilor Dela-Berlin, Barran- 
dov-Praga, Tormes-Madrid, Boiana-Solia. Scenariul: 
Fritz Rudolf Fired, Rainer Simon după romanul omo- 
nim al lui, Fritz Rudolf Fries. Regia: Rainer Simon 
imaginea: Roland Diessel. Cu: Jörg Gudzuhn, Elisa 
Mont6s, Victor Carvajal. 


romantică, aşa cum nimeni nu mai credea că 
s-ar putea petrece la sfirşitul secolului nostru 
lucid (71). O poveste cu un El și o Ea, un el al 
timpului sâu, o ea a timpului ei, numai că 
timpul nu este același pentru toată lumea, 
numai că ei nu se iubesc acum, ei s-au iubit 
cindva, acum... 68 de ani, undeva, în timp. 

Calatonia in timp nu este o idee în faşă, ea 
este destul de coapta, și dacă realizatorii fii 
mului ar fi fost alții, poate că ne-am fi aflat în 
fața unei capodopere. Nefiind cazul, râmine 
— meritorie, imbucurâtoare, deconectantă — 
o poveste de dragoste între doi tineri frumoși 
de tăiat răsuflarea, Jane Seymour și Chris- 
topher Reeve, ramine miracolul întilnirilor på- 
mintești cu nimic mai prejos, cu nimic mai 
puțin emoţionante decit cele cosmice. sà- 
mine, mai cu seamă, și extrem de prețioasă 
ideea veche de cind lumea, şi simplă ca ea 
avem nevoie de iubire, fraților! 


Farmecul întilnirilor pămintesti 
(Jane Seymour 
şi Cristopher Reeve) 


Gala filmului 
din R. S. Vietnam 


Clipa de omenie 


F... pe teme sportive și-a cştigat pretu 
ndeni în lume din ce în ce ma numeros 
adepţi. Și de-ce ar fi altfel, dacă sportul ca 
atare este unul dintre cele ma iubite speta- 
cole de către tineretul lumi de azi? Dar nu 
numai pentru spectaculos performanțelor, 
pentru clipa aceea unică cind sportivul 
trăiește emoția de a fi cel ma bun dintre cei 
mai buni, ci şi pentru felul cum sportul mo- 
delează caracterul, creează persoraltăți, dă 
lecţii de viață. Pe acest teren s-a 
alianţa dintre cinema şi sport Ş ù 
teren își amplasează conflictiu] dramatic sce- 
naristu! Vu Bao și regizorul Knok Long în Mi- 
cile stele. 

Trei adolescente, trei înotătoare ce apără 
culorile sportive ale unei modeste coopera- 
tve agricole, se văd, în urma performanţelor 
lor. propulsate pe firmamertul celebrități. 
Ee snt cooptate in echipa obmpicilor de la 
uzina „Oceanul Pacific”. Antrenamente, disci- 
pin, concurentă, emoții Fiecare dintre cele 
tra fete nutresc speranțe de zbindă. Dar ele 
nu sint adversare Ele sint trei prietene 
pornite pe Ceas la capătul căruia 
doar una poate í cea dinfi Fiecare își slu- 
jte abia cu seriozitate, dăruire și talent. ' 
laă tot afise motwaţii pentru conflicte inte- 
ricer ca şi pentru înfruntări dramatice. În 
ziua mut așteptată, în timpul competiției, 
dnd bëšiie pentru titul naţional se dădea i n- 
tre două dintre cele trei fete, cea cu cele mai 
mari şanse de calificare are un circel şi este 
in pericol să se inece Ce va face priete- 
na-adversară? Va profita să-și adjudece locul 
| sau o va a? Competiţia sportivă se tran 
stormă într-un examen de conmștiință, căci 
sportul ca şi orice altă vocaţie nu acorda 
scutire de ia „clipa de omenie“. Alegerea 
dreaptă a fost și a râmas gestul ce poate 
acorda dreptul la titlul de om. Nu poi fi un 
aderat sportiv înainte de a fi un om adevă 

Micile stele filmul prezentat în seara Gale 
cu prilejul Zilei naționale a R.S. Vietnam. a 
tost con ut ca o metatora-simboi a atiludi- 
na de viaţă a unui întreg popor 


Simona DARIE 


arm 


Zilele filmului din 
R. P. D. Coreeană 


Un suflu patetic 


ele trei pelicule prezentate 
„Zilele filmului din R.P.D. Coreeanā” clarifi 
spectatorului român imaginea despre o tar 


Un film frumos, în sensul cel mai curat al 
cuvintulu:, un film la care te uiţi și pe care-l 


asculţi cu încintare copilului care adoarme 
zimbind la povestea și ea eterna, cu Făt Fru- 


mos şi lleana Cosinzeana. Cine vrea să iasă 
din această stare, cine se vrea matur, lucid, 


detașat, intelectual rasat, pierde filmul. Fil- 


mul, şi odată cu el, citeva momente de vraja 
care, hai să fim sinceri, hai sa nu fim ipocriţi, 
nu ni se oferă în fiecare zi, nici mâcar pe 
ecran. 


Viad PAULIAN 


Producţie a studiourilor americane, Scenariul: Aj- 
chard Matheson după romanul său „Incercare de în- 
toarcere în timp”. Regia: Jeannot Szwarc, Imaginea: 
Cu: Christopher Reeve, Jana 
Teresa Wright. Bill 


is:dore Mankolsky 
Seymour, Christopher Plummer 
Erwin., 


pe care indepårt ca o învâluie în 
abur exotic Tinăra p ca înființată în 
anul 1948 are o istone cu episoade dramatice 
n lupta sa pentru păstrarea independenței și 
arta a şaptea î zile cu fireasca 
mindrie na ui antiimperialist 


sin 1950—1953 este ema ce inspiră con- 
tant pe cineaşti c Şi fiimele văzute in 
una septembrie la noi reinvie momente cul- 
minante bâtăinie pentru apărarea cuceri- 
lor revoi e 

Steaua dimineți lega Ruy Yong Man) işi 
jege protagonistul dintre acei ostași“ care 


şi-au sacrificat viața acţionind in spatele 
frontului inamic. Eroul nu-și jerttește numai 
tinereţea, ci şi dragostea, iubita sa crezind 
multă vreme că el a trecut in teritoriile 
namice ca trădător. Cu bune momente de 
suspans psihologic, filmul relatează eveni- 
mentele razboiului pe un ton de un patetism 
organic. Este şi impresia lâsatăa de insula 
Wolmi (regia Cio Ghen Sun), peliculă cu un 
mai apăsat caracter documentar. Aceasta 
evocă faptele de bravură ale unei mici unități 
de tunari care, în septembrie 1950, au respins 
atacul forţelor marine și aeriene americane 
asupra unui punct strategic din Oceanul Pa- 
cific, insula Wolmi. Un om cu un profil moral 
exemplar, comandantul bateriei, reușește sa 
insuflețească micul grup de luptători coreeni 
care, indeplinindu-și misiunea, mor pina la 
unul. insula Wolmi este un bun film de război 
pentru că nu pune în prim plan infruntarea 
dinte blindate, ci, netăcind risipa de efecte 
pirotehnice, insistă asupra modificărilor din 
conștiința participanţilor la lupta pe viaţă și 
pe moarte. ‘ 

Peliculă de factura polițistă, După mulţi ani 
(regia Kim lu Sam) se inspiră dintr-un episod 
a! luptelor din spatele frontului inamic, arun- 
carea în aer a unui depozit de muniții al ar- 
matei dușmane, de un militar din Coreea de- 
mocrată. Pregătirea curajosului act de sabo- 
tare a inamicului este sprijinită de un perso- 
naj misterios, „Camelia“, căreia nu i se dez- 
vāluie identitatea decit în ultimele secvențe. 
Minuind cu îndeminare tehnica suspansului 
şi bizuindu-se pe o bună echipă actori- 
cească, autorul a izbutit să elogieze convin- 
gător eroismul celor care şi-au sacrificat feri- 
cirea personală pentru victoria razboiului an- 


Himperialist. Dana DUMA 


Anul XX11(261) 


București, septembrie, 1984 


i an iii aia a a 
Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


Neastîmpărați, 
năbădăioși, năstrușnici 


Gemenii 
în vacanţă 


A... ochi albaștri, aceeaşi statura de 
barbâ-cot, aceeași culoare de păr, aceleași 
gesturi și aceeași virstă: seamâna ca doua pi- 
câturi de rouă. Dar... Ea e bună la carte, gos- 
podină, grijulie, copiind atitudinile mamei, 
cînd îşi cicâlește tatăl, de pildă cå a venit tir- 
ziu acasă. El e bun la sport, mai puţin la isto- 
rie, neastimpârat, imitindu-și tatăl, de pildă 
cînd ajunge cu întîrziere la masă. — Ce te 
-miri, e fiul tău, spune ironic tandru mama. — 
Ce vrei. e fiica ta, răspunde iritat-mucalit, ta- 
tål. Ne aflăm, deci, în sînul unei familii cum 
nu se poate mai normale, cu doi părinți ocu- 
paţi de treburile lor şi cu doi gemeni preocu- 
paţi de năzbitiile lor, cu toţii în fața unei di- 
leme de sezon: vacanţa. Fetiţa trebuie sa 
meargă la o mâtușă, pentru câ are numai 
fete, iar băiatul la un unchi, pentru că are nu- 
mai băieți, ca să fie liniște. Linişte și buna 
pace. Numai că într-o comedie buciucașă, 
n-are ce căuta liniștea, n-are ce câuta pacea. 
Drept care, băiatul se va duce, pe post de 
soră, la mătușă, iar fetița, pe loc de frate, la 
unchi. Singuri vinovaţi de incurcătură, ei vor 
fi nevoiţi să se descurce singuri, deghizați la 
haine şi la fire: ea va avea de furcă cu baţo 
şenia și poznele verișorilor, iar el cu sensibili 
tatea şi gingâşia verișoarelor. Și nu-i deloc 
uşor să porți fustă lungă în loc de pantaloni 
scurți! Şi vice-versa. Fiecare învaţă pe pielea 
lui, să fie celălalt: iată o lecţie care ar prinde 
bine nu o dată și adulţilor, ce văd doar paiul 
din cristalinul vecinului și niciodată parul din 
irisul propriu. 

interpreţii năstrușnicei istorioare sint ge- 
meni de-a devăratelea, altfel nici nu s-ar fi 
putut concepe această comedie „de situaţii” 
şi de schimb de identitate la virsta câțăratului 
in copaci și a genunchilor jupuiţi. Buni cu- 
noscători ai psihologiei copiilor — se simte Ja 
tot pasul — ducind dorul copilăriei, autorii, 
scenariștii Hanna Ozagowska și Anett Olsen 
regizor Stanislaw Loth, s-au prins în joaca 
de-a vacanţa a fraţilor şi a filmului, antrenin- 
du-i și pe spectatori in acest plin de haz 
qui-pro-quo. Ingăduitori şi voioşi, inventivi și 
decontractaţi, filmind nu o dată cu aparatu! 
in mină într-o mişcare, şi ea zglobie și naba 
dăioasă, cineaștii polonezi au izbutit un 
foarte educativ, dar lipsit de didacticism și 
foarte pilduitor, dar făra ifose, film pentru co- 
pii, pe care l-am recomanda — cu căldura 
cum se spune — junilor peripatetici de pe 
„bulevardul filmului” 


Rodica LIPATTI 


Ozogowska și Anett Olsen. Regia: Stanislaw Loth. 
Imaginea: Jerzy Lukaszewicz. Cu: Anna Sieniawska, 
Vojciech Sieniawski Leonard Andrzejewski, Bogusz 
Bilewskı. 


Doi tineri actori 

in binemeritată ascensiune: 
loana Pavelescu 

ȘI Șerban ionescu 


Producţie 2 studiourilor poloneze Scenariul: Hanna 


Melodramă convertită 
în film social 


Călăreții 
de dimineaţă 


Porn amatorii de etnografie și folclor, 
ar nu numai pentru ei, două ore agreabile. 
Povestea unei iubiri nefericite pe canavaua 
contradicţiilor sociale ce ating paroxismul. 
Fata unui oier cinstit se îndrăgostește de ti- 
nărul argat proaspăt angajat, părinţii “sint 
gata să le dea consimțămintul, dar soarta (fil- 
mul este ecranizarea romanului cu acest titlu 
de H. Dereaev) le e potrivnică: fiul stăpi nului, 
despoticul Bekmurad, dorește să și-o facă a 
doua soție în speranța că va dobindi un mog- 
tenitor. Răpiri, răzbunări, crime morale și fi- 
zice — aventuri destul de bine tensionate. 
Stingăciile și naivităţile (de altfel puţine la 
numâr) se cer a fi puse pe seama psihologiei 
fruste a personajelor; notaţiile au acuratețe 
— se înregistrează caracterul abrutizat al oa- 
menilor simpli, obiceiurile sufocate de obscu- 
ratism; se sugerează mutațiile ce se vor pro- 
duce odată cu preluarea puterii de câtre so- 
viete. Pentru că acțiunea începe chiar în pe 
rioada premergătoare Marii Revoluții. ‘Trista 
istorie, care probabil în trecut se repeta frec- 
vent fiind tipic orientală, are o altă rezolvare. 
` Poporul va şti să-și facă dreptate. Finalul este 
fericit, protagoniștii alături de copilul regăsit 
pornesc la drum pe calea unui nou destin. 
Atuurile cinematografului sint din plin specu- 
late, peisajele sint puse în valoare luind parte 
la acțiune ca în orice basm. Peliculei nu-i lip- 
sește nici umorul. Dublajul efectuat în stu- 
diourile „Maxim Gorki” este ireproșabil, rā- 
min să evoce melosul tradițional al perime- 
trului islamic doar cele două, trei cintece. 


Irina COROIU 


Producţie a studioului „Tu:Amontilm”. Scenariul. +i 
Muhtarov, M. Atahanov după romanul „Soarta“ de H. 
Doreaev. Regia: M. Alahanov, H. Narliev, Imaginea: ! 
Muratnazarov. Cu: E. Kurbanova, O. Amangheldiev. 


Un melos 
(Călăreţii 
de. dimineaţă) 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 8 lgi 
a — 
„Cititorii din străinătate se pot abona prin 
„Rompresfilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfir București — Calea Griviței nr. 


Prezentarea grafică 
loana Statie 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


M 


n 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteij» — Bucureşti 


O gravitate 
care nu 


exclude umorul... 


ersonajele tinere ce léam făcut pină 
acum? Şase la număr, mai mult sau mai pu- 
țin secundare în respectivele filme, principale 
în şcolirea mea într-ale filmului. Gia, mireasa 
din Baloane de curcubeu (șansa de a debuta 
cu regizorul losif Demian), Mariana, itebista 
din Sfimitul nopții, recepționera din Esce- 
pada, ospătărița din imposibila iubire, Silvia 
candidata la IATC, din Prea cald pentru iuna 
mai și excavatorista pe șantierul canalului 
Dunăre-Marea Neagră în Salutări de la Agi- 


Catone: „Orice rol 
cere o răscolire a imaginaţiei“ 


gea. Biografii și caractere diterite, chiar dacă, 
uneori, etapa de derută în care le surprinde 
fiimu se cam aseamănă. Profesorul nostru 
Amza Pellea ne spunea în anii de Institut: „In 
fiecare personaj tău există Dee i el, perso- 
najul, luptă pentru acest bine“. Cred că im- 

ortant e să trăiești viața personajului, nu să 
încerci să-l disculpi, ci să-l lași să-și ia singur 
apărarea prin gesturile și. hotăririle lui, să-și 
hotărască singur limita pină la care vrea să 
se dezvăluie așa cum este el de fapt. Impor- 
tant e să-i înţelegi intreaga traiectorie a vieţii 
pentru a ajunge la adevărul etapei în care l-a 
surprins scenariul. Ca orice tinăr actor aștept 
un rol principal, mă simt „încărcată“ pentru 
el. M-aţi întrebat: ce-ar trebui să nu-i lip- 
sească unui personaj feminin tinăr pentru a 
putea spune că e personajul meu? Profun- 
zime, gravitate (care nu exclude umorul). Să 
aibă acel moment -de interogaţie din care så 
reiasă o poziţie, o atitudine a sa de om tinăr, 
față de tot ce se întîmplă pe lume. Detaliile, 
nuanțele, privirile (fructificate de regizor) să 
nu-i epuizeze misterul. Personajul din Impo- 
sibila iubire apărea în cartea lui Marin Preda 
intr-o singură pagină, în film într-o singură 
secvență, dar îmi era limpede ce se întimpla 
cu ea, mi-am imaginat viaţa ei pină la mo- 
mentul pe care-l jucam în film. Tinerii noștri 
pe ecran se află din păcate, la extreme unii 
prea ştiu ce vor. alții sint prea debusolaţi. De 


Dana Dogaru: „În film 
ca și în dragoste 
nu se poate minţi” 


aceea și situațiile prin care trec sint de multe 
ori forțate. 

Aș vrea să-mi dezvolt imaginaţia pe un rol 
obișnuit, simplu, clar, meticulos. Să ştiu casa 
în care locuiește personajul, obiectele uzuale, 
ziarul pe care îl citește, hainele pe care le 
poartă — dacă fusta are buzunare să-i știu 
gestul reflex. Orice rol înseamnă muncă, răs- 
colirea imaginaţiei, truda nuanţelor, pe unele 
le adopt, la altele renunţ. Contează mult dia- 
logul cu regizorul (el are privirea de ansam- 
blu și grija consecventă asupra fiecărui per- 
sonaj). După cum contează mult atmosfera 
de echipă și... sunetul în priză directă. 


Magda CATONE 


Personajul tinăr 


respinge 
personajul șablon 


A. realizat pină acum vreo 13 filme, vreo 
3 personaje, roluri mai mari sau mai mici in 
care aș putea spune că eram... personajul ti- 
năr..Nici unu! dintre ele nu-și ducea adevărul 
pina la capat. În cele mai multe cazuri erau 
fete de la ţară, care voiau să aducă pe res 
pectivul băiat înapoi sau plecau la oraș și de 
bună voie se întorceau la țară, sau... Nu 
le-am descoperit o viaţă a lor, pentru că-și 
pierdeau firul pe parcurs și filmul se ocupa 
brusc de alte probleme. Aţi observat? 
Aproape nici un scenariu nu ia un personaj 
să-l ducă pînă la capăt. La ce bun ocolurile, 
cărările, cind drumul e limpede? Nu avem 
scenarii comparabile cu textele dramatice cu 
care ne întilnim în teatru. Nu am văzut 
într-un film partituri ca în piesa lui DR. Po- 
pescu „Acești ingeri trişti“. Joc în acest spec- 
tacol la Teatrul Nottara și de multe ori ne-am 
întiinit cu tinerii spectatori. Pun întrebări, au 
senzația că e vorba în piesă și despre ei 

Practic, eu mai am foarte puţin timp de ju 
cat personaje tinere. Dar sper, pentru colegii 
mei tineri så nu se mai intilnească cu perso 
naje şablon. Sper să întilnească și povești de 
dragoste, cu tinere care iubesc și se intimpla 
să nu fie iubite. sau care iubesc și li se râs 
punde la fel... În film ca și în dragoste nu se 
poate minţi. 


Dana DOGARU 


Vreau să fiu , 


actor tinăr, dar 
şi cu experiență“ 


P... modernă m-a ajutat să înțeleg mai 
ine ce-ar trebui să fac pentru a aduce ex- 
presiv, pe scenă sau pe ecran, universul unui 
fnār. Nu e nevoie să ai doar o virstă apro- 
piată, să fii dinamic şi nestăpinit, să intri 
într-un tipar de comportament recunoscut ca 
fiind al unui finăr. După cum nu trebuie sa 
joci tinărul „clasic“, cu problemele „clasice 

adaptat la contemporaneitate. Trebuie sa 
scormonești, să te întrebi, să -cauţi ceea ce 
este specific acestei generaţii în raport cu 
cele anterioare, pentru că de la deceniu la 
deceniu, chiar de la an la an, lumea tinără a 
intrat în spectacolul vieţii, într-un ait decor și 
în alte costume. Trebuie deci să surprindem 
esența, specificul momentului. Nu am jucat 


Cornelia  Oseciuc: „Artistul 
nu descrie. El exprimă” 


foarte multe personaje (nici tinere nici mai 
puţin tinere) şi nu aș vrea să insist asupra lor 
dincolo de invitaţia pe care v-o fac să ne ve- 
daţi la teatrul „lon Creangă“ cu spectacolul 
realizat de regizorul Cornel Todea „Nota 
zece la purtare“. Important pentru mine este 
să mă pregătesc pentru ca la întilnirea cu re- 
gizorul și cu lumea personajelor (tinere!) să 
fiu „un actor tinăr cu experienţă“. Ar mai fi 
de vorbit despre un tip de sensibilitate artis- 
tică, specifică actorului tînăr, oferind o punte 
de comunicare cu propriul timp, cu propria 
generație. Acest tip de raportare care ex- 
primă, nu descrie lumea tinără a zilelor noas- 
tre, l-am întilnit la mulţi dintre poeții tineri ale 
căror poezii le-am rostit... Nu sper decit să 
acumulez și să pot dovedi că am acumulat. 
Este tot ceea ce pot face în acest moment 
pentru personajul și publicul finăr. Să aştept 
cu emoție și încredere — stări, . specifice şi 


ele tinereții. 
Cornelia OSECIUC 


Armăsarul de jar 
al bunului 


simţ profesional 


L. actorul nàr vine ursitoarea, îi pune 
gheara violetă și rece în firavul piept (nu e 
cazul celor dintre noi care joacă boxeuri) și 
îi declamă cu strășnicie înveninată: „Tu ești 
frumușel, o să joci numai frumușei, că altfel e 
vai de năzuinţele tale de frumușei care vrei 
să joci uriții Tu ești uriţel, o să joci numai 
ufiței, că altfel e vai de speranțele tale de uri- 
jel care vrei să joci frumușei! Tu ești intere- 
sant, o să joci numai interesanţi, că altfel, vai 
de visul tău de a face compoziții actoricești 
de „neinteresanţi”! Să nu vă zic de două ori 
căci viața artistică e scurtă! Așa că, la lucru! 
Tu ai mustață, joci un mustăcios! Tu ai rude 
la țară, joci pe unul cu rude la țară. Și cu 
asta, basta! Capriciașilor ce sinteți” 

Zi de vară, pină-n seară, vine frumușelul şi 
joacă un frumușe!. Toată lumea e mulţumită 
Vine urițelul şi joacă un ufițe!. Toată lumea! 
consolează cu acadele estetice. Vine unul cu 
rude la țară, joacă un personaj cu rude la 
țară și rudele de la țară nu-l recunosc. Așai 
vine citeodată actorului finăr să se ia la trinta 
cu ursitoarea cea convenţională, să izbească 
de pămint cu prejudecățile și să-și ia partea 
lui de adevăr profesional din comoara as- 
cunsă a mașterei. Adică, personalitatea, ta- 
lentul și nevoia vitală de a tugi din şabioane 
câlare pe armăsarul de jar al bunului simţ 
profesional 

Care sănătate v-o dorim şi vouă, coleg 
noștri viitori, mai tineri 


Adrian PINTEA 


Ce înseamnă, 
pentru un tinăr, 


părinții care au 
trudit să-l crească 


entru mine faptul că un personaj e finăr 
sau mai puțin finăr sau bătrin, nu are nici un 
fel de importanță. Dacă propunerea pe care 


Răzvan Vasilescu: „Un 
şi din viitor”... 


Y 


mei. 


Ei 


Wz 


í 


tînăr are amintiri din 
(alături de 


Adrian Pintea 


b ..~ (alături de 


nescu) 


Ioana 


mi-o face personajul de pe ecran mă intere- 
sează, nu mai are nici un rost să mă întreb 
după ce ies din sală ciţi ani avea. Dealtfel 
după unii, tinerețea începe la o anume virstă 
și poate dura foarte mulţi ani, uneori o viata 
Dar dac-ar fi să mă gindesc la personajele ti- 
nere din filmele noastre, încercind să le indi- 
vidualizez, mi-e greu. Au probleme asemānā- 
toare — iau sau nu examenul, se însoară sau 
nu, au copii sau nu, se ceartă acasă sau la 
serviciu — certuri de 3—4 replici — şi cam 
atit. „Problema“ tinărului, dialogul lui cu el 
însuşi, nu-l aflăm și acesta ar fi cel mai im- 
portant aspect. E un finăr care precum Don 
Quijotte încearcă să atingă o stea? E un Snăr 
care nu a apucat să aibă vreo problemă? Ce 
tace el. cind nu face nimic? La ce se ga 
dete? În general. în ora ṣi jumătate de fim 
vedem tinerii mai mult în produdie Dar in 
orele libere cind se relaxează, ce fac? Ceim 
seamră părinții tru un Grár care trăieșie 
pe picioarele lui? N-am văzut niciodată in fil- 
mele noastre un raport adevărat al unui finăr 
cu mama şi tatăl său. Nu o secvenţă conven- 
țională, cu sfaturi sau reproșuri, ci un film în- 
treg ar merita subiectul. Ce înseamnă părinţi 
pentru noi, la 30 de ani? Părinţii care au 
muncit pentru noi, ne-au ţinut la școli... Ce 
vorbim acum cu ei? Sau, poate nu vorbim? 
Cum ne uităm unii la alții? Ce aduceri aminte 
apar în înfinirile cu ei, azi? Și iată, am ajuns 
a un alt capitol — amintirile din trecut sau 
din viitor”, cum ar spune un critic. Un per- 
onaj care mi-ar fi drag să-l văd pe ecran 
sau să-l interpretez) ar fi un när obsedat de 
pilăria iui. Pentru mine amintirile constituie 
»ogăția unui om, zestrea lui de gind și suflet 
Cit priveşte viitorul, aș vrea să văd un finăr 
personaj de film care-și propune (nu neapă- 
rat avind „probleme"”) să facă ceva, orice, dar 
eva care să emane din ființa lui, să-l repre- 
zinte 
Mă intrigă faptul că exact lucrurile la care 
tinem cel mai mult de care sintem cel mai 
puternic iegaţi — copilăria, părinţii, viitorul — 
nu apar în filmele noastre. Nu știu cum ar 
trebui să apară. Știu că nu e ușor. Spus, așa, 
' cuvinte, poate părea prețios, ridicol, dar 
int convins că problema e adevărată, i-a 
preocupat pe artiștii din toate timpurile. Și, 
um spuneam, pentru mine faptul că un per 
;sonaj e finăr sau bătrin, nu prea are impor- 
tanță. El e adevărat sau nu. Adevărul lui 
poate fi bătrinețea, sau tinerețea cu adevăra- 
tele probleme ale acestor virste. 


Răzvan VASILESCU 


Foto: Victor STROE 


trecut 


Diana Lupescu) 


„Personalitatea, talen- 
tul și nevoia vitală de a fugi de şa- 
( răciu 


j-