Revista Cinema/1990 — 1998/024-CINEMA-anul-XXIV-nr-12-1986

ii. dl 


Socialiste 


Nr.12 (287) 
Anul X 
iei 


Revistă a Consiliului 
şi Educa 


Culturi! k 
Bucureşti, decembrie 1986 


2500 de ani 
de la prima atestare 
a luptei geto-dacilor pentru 


libertate și independenţă 


5 istorie a poporului român este 
străbătută de lupta neinfricată pentru drep- 
aer libertate, unitate și independenţă natio- 
nală. 

Pe teritoriul de astăzi al României s-au 
succedat de-a lungul mileniilor, corepunzátor 
legilor obiective ale dezvoltării istorice, orin- 
duirile sociale cunoscute pe plan universal, 
acumulindu-se o bogată civilizație materială 
şi spirituală. 

Primele ştiri scrise despre teritoriul patriei 
noastre si oamenii care l-au locuit datează de 
aproximativ 2500 de ani. Ele vorbesc despre 
geţi sau daci, despre care marele istoric al 
antichități, Herodot, scria, că sint „cei mai vi- 
teji și mai drepţi dintre traci“. Această apre- 
ciere referitoare la strămoşii poporului român 
a fost făcută in legătură cu războiul purtat de 
Darius pe pămintul geto-dacilor în anii 
514—513 ie.n. Luptele purtate de geto-daci 
acum 2500 de ani au înscris în istorie un po- 
por viteaz. dornic de dreptate si libertate, 

incepind din a doua jumătate a secolului i 
Len., societalea geto-dacă a cunoscul o 
mare dezvoltare care a dus la apariţia clase- 
lor sociale și a primelor elemente de organi- 
zar slatalá. Asa cum se apreciază in Progra- 
mul Partidului Comunist Román, „o impor- 
tanță deosebita a avut organizarea statală 
traco-dacică, ce a atins punctul culminant in 
perioada regatului lui Burebista.“ Stadiui 
atins de această societate, condiţiile externe 
favorabile şi acțiunea politico-militară a lui 
Burebista, apreciat, așa cum rezultă din in- 
scriptia de la Dionysopolis in onoarea lu: 
Acornion, ca fiind „cel mai mare dintre tot: 
regii care au domnit vreodată asupra Tra- 
ciei“, au permis să se creeze, în jurul anului 
70 ie.n., statul unificat geto-dac, prin unirea 
sub o autoritate a formațiunilor social-poli 
tice existente. 

Evoluţia social-economică, politică și cultu- 
rală în „perioada existenţei statului geto-dac 
sub conducerea iui- Burebista si apoi a lu: 
Decebal, puternica dezvoltare a societăți 
noastre în perioada premergătoare cuceririi 
unei părți a Daciei de câtre imperiul roman și 
transformării ei în provincie a acestuiă au 
creat premise favorabile procesului de sin 
teza între civilizația geto-dacilor şi civilizaţia 
romană, dezvoltindu-se poporul român 

Este cunoscut că, secole de-a rindul după 
atragerea în anul 275 a armatei şi adminis 


trafiei romane din Dacia. pe meleagurile pa- 
triei noastre — ca de altfel si pe teritoriul ai- 
Lor state europene — s-au perindat populaţii 
migratoare care. de regula, erau purta- 
toarele una civilizaju ma puțin dezvoltate 
Prezența acestora și războaiele pustiitoare pe 
care le-au purtat pe aceste pâminturi au fri- 
nat dezvoltarea forțelor de producţie, dar 
n-au putut să şteargă rădăcinile adinci ale ci- 
vilizatiei create în trecut, poporul nostru pás- 
trindu-si continuitatea de viață materială, et- 
nico-lingvistică și cultural-spiritualá în vatra 
strămoșească. 

Treptat, odată cu sfirşitul migraţiilor, popo- 
rul român și-a organizat astfel viața inci să 
asigure dezvoltarea în continuare a forțelor 
de producţie. incă de la apariția primelor for- 
maţiuni statale românești, lupta maselor po- 
pulare împotriva exploatării feudale a fost 
strins impletitá cu lupta împotriva dominab ei 
strane 

Conştiinţa aceluiaşi destin istoric a inspirat 
neintrerupt lupta poporului nostru pentu 
păstrarea ființei sale, pentru unitate, integri 
tate și neatirnare; a constituit suportul vital in 
toate infruntárile cu imperiile vremii care își 
disputau dominaţia asupra Țărilor Române 
Înaltele idealuri de libertate şi independenţă 
națională au reprezentat o permanenţă a gin- 
dirii şi acţiunii poporului român, a istoriei pa- 
triei noastre, punindu-și amprenta asupra in- 
tregii evoluţii sociale a României. 

În cronica acestor glorioase lupte au rămas 
adinc încrustate numele Basarabilor și Muşa- 
tinilor, ale lui Mircea cel Mare, lancu de Hu- 
nedoara, Vlad Țepeș, Stefan cel Mare, Petru 
Rareș, lon Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul, 
Constantin Brâncoveanu, care s-au situat în 
fruntea luptei poporului impotriva cotropitori- 
lor pentru apărarea libertăţii patriei. In lupta 
pentru libertatea patriei, pentru dezvoltarea 
de sine stătătoare a poporului român, domni- 
torii patrioţi au ridicat la arme masele largi 
populare, în special țărănimea; ei au recurs la 
un mod specific de purtare a războaielor de 
apărare, Care s-a caracterizat prin crearea 
unui adevărat zid demografic și economic in 
calea inamicului si distrugerea forțelor aces- 
tuia în urma unor atacuri executate prin sur- 
prindere, cu ample acţiuni ofensive, atunci 
cind împrejurările erau favorabile 


(Continuare în pag. 5) 


lon ARDELEANU 


e 


Gel mai f 


Arta întărește sentimentul 


istoriei 


D.. iungul anilor, documentaristii noştri 
au imprimat pe peliculă nu doar cotidiana şi 
tumultuoasa cronică a contemporaneității, ci, 
intorcindu-se, prin tunelul timpului, cu mile 
nii în urmă — au fixat în imagini mărturiile ci- 
vilizatiei strămoşilor noştri. Sint imagini ce 
traduc pentru noi cit se poate de evocator, 
răspunsurile aflate, la capâtul unor ani și ani 
de studii și cercetări, de către oameni de ști- 
infá — arheologi si istorici — la atitea și ati- 
tea întrebări: cine au fost? cum trăiau? cum 
vorbeau? cum erau? în ce credeau? cum mu- 
reau? străvechii locuitori din spaţiul Carpa- 
to-Danubian-Pontic. 

Cucuteni, un mileniu de artă preistorică, 
Burebista, Decebai, De la Traian la Gelu de 
Olimpia Daicoviciu, Dobrogea in mărturii ar- 
heologice de Paul Cojocaru, La sud de Singi- 
dava de Alexandru Drăgulescu, Dacii din țara 
Birsei de Paula Popescu Doreanu, Pagini de 
tracologie de lon Bostan, Momente din civili- 
zația traco-dacicá de Petre Sirin, Arta ge 
to-dacilor de Eugen Gheorghiu, dintr-o serie 
mai veche, ca și interesantul documentar în 
premieră Pârvan de Alexandra Irimia, — sint 
doar o parte dintre filmele care își circum- 
scriu încă din titlu aria tematică, invitindu-ne 
intr-o originală și instructivá expediție pe ur- 
mele strămoșilor din epoca neolitică, mai tir- 
ziu a bronzului, a fierului, ajungind pină in 
secolele formării poporului şi a limbii ro- 
máne. Cu un spor de mărturii — filmate in 
muzeele de la Viena Vatican, Napoli, Flo- 
renta, Istanbul unde se găsesc numeroase și 
fascinante vestigii ale civilizaţiei geto-dacice 
— completează acest veritabil și impresio 
nant serial istoric cele patru documentare 
transmise pe micul ecran, realizate de Ma- 
nase Radnev și Paula Zah ghidate de comen 
tariul academicianului Emil Condurache 
st — civilizația traco-geto-dacică; In- 
temaeietorii — înflorirea statului dac sub Bu- 
rebista şi Decebal, Geneza — simbioza dæ 
co-romană; Continuitatea — cristalizarea 
procesului de etnogeneză a românilor și civi- 
lizatia lor pînă în secolul al -XIll-lea. 

Au trecut 2500 de ani de cind părintele is- 
toriei, Herodot, a lăsat scrisă cea dintii ates- 
lare despre existența locuitorilor acestor me- 


teaguri: „Neamul tracilor este cel mai nume- 
ros din lume, după cel al inzilor. Daca ar 
avea un singur cirmultor sau dacă tracii s-ar 
uni între ei, e! ar fi de nebiruit și cu mult mai 
puternic decit toate neamurile“. 

Dincolo de vitejia sau de organizarea lor 
statală, ceea ce ni s-a transmis insă nemijlo- 
cit, piná în zilele noastre, din esența și contu- 
rul acelui ev sint produsele artei lor prin care 
identitatea poporului nostru se regăsește co- 
nectată cu civilizațiile europene sau cele de 
pe alte continente. 

Este firesc ca cineaștii noștri să fi încercat 
prin noi unghiuri de filmare, ca şi prin noi 
date ce poartă girul unor consultanţi de auto- 
ritate ştiinţifică — Radu Vulpe, Hadrian Dai- 
coviciu. Dinu `C. Giurescu, Alexandru Vulpe. 
Alexandru Zub, Dan Monah, Ştefan Cucos, 
să redescopere acest tezaur de creativitate 
Unelte. și podoabe, coifuri și monezi, ziduri 
de cetate și tumuluri trec dintr-un film în al- 
tul, compunind un unic univers spiritual în 
care, prin inerente asociaţii, ne regăsim. 
Splendidele forme, culori, geometrii sau spi- 
rale ale vaselor de Cucuteni, contemporane 
cu primele piramide — le reintilnim pină azi 
pe tesáturile iilor, maramelor, fotelor sau co- 
voarelor românești; tulburátorul Ginditor de 
la Cernavodă şi nu mai puţin celebra sa re 
plică de la Tirpesti se pot așeza la capătul 
unei secrete şi misterioase filiatii a „rugăciu- 
nii" lui Brâncuși; tot așa cum regăsim in co- 
lierele de aur masiv de acum mai bine de trei 
milenii, descoperite la Hinova, sugestii ale 
Coloanei infinitului: Carul solar tracic desco- 
perit la Bujorul-Teleorman nu pare deloc 
străin de vasul dacic în formă de cap de ber- 
bec descoperit la Sărata-Monteoru; inrudiri 
tainice devin palpabile prin mărturiile atitor 
generaţii de artişti neștiuţi dacă priveşti şi in- 
singuratul Cavaler trac de la Agighiol, majes- 
tuoasele coifuri de aur de la Cucuteni-Băi- 
ceni și de la Coţotenești; nu mai puţin te in- 
deamnă la meditaţie Columna din Forumul 
roman, columnă din ale cărei metope — ade- 
várate fotograme dintr-un film imprimat pe 
piatră — poți afla atitea despre înfâţișarea, 
bárbátia, faptele de muncă și de eroism, des- 
pre credința şi înzestrările dacice, în aşa fel 
incit celebrul monument inchinat impăratului 


aaa de 


roman învingător ni se înfățișează peste se- 
cole ca un omagiu adus epopeii geto-dacice. 

Din efortul cineaștilor noştri de a re-crea, 
in viziune proprie, acest univers se rețin, 
cred, nu atît acele secvențe refugiate în 
efecte speciale ce fin de ambientul cunoscut, 
laitmotive idilice preluate uneori monoton de 
ta un film la altul — fuga cailor, zborul pásá- 
rilor, florile sau pur şi simplu munții, codrii, 
Tiurile, marea; şi nici unele efecte sonore su- 


|... portretul biografic și eseul istoric, ti- 
năra regizoare Alexandra Irimia alege calea 
de mijloc. Plecina de la fraza-cheie în înțele- 
gerea unui fenomen sau a unei personalităţi 
(frază apartinind lui Vasile Pârvan): „Ce evo- 
cám? Viermele sau mătasea?“ — filmul dedi- 
cat marelui cercetător al istoriei noastre an- 
tice, filozof al istoriei şi primul care folosește 
argumenta arheologice în sprijinul ideilor 
sale științifice, filmul reface traseul biografic 
luminat în permanenţă de idealul și de reali- 
zarea lui într-o viaţă scurtă, dar semnificativă. 
Semnificativá pentru cultura ţării şi intru cul- 
tura ţării cum ar spune filozoful. incă elev la 
liceul din Birlad, scrie o documentată lucrare 
despre Nicolae Bălcescu. Pasiune istorică 
bine fixată, vocaţie timpuriu cristalizată și te- 
meinic îndrumată. La Universitatea din Bucu- 
reşti are profesori eminenţi ca Tocilescu, 
Nicolae lorga, |. Bogdan, Dimitrie Onciu, S. 
Mehedinţi care-i vor aprecia strădania cu 
„magna cum laude“. Un comentariu cinema- 
tografic simplu, concis, definitoriu pentru 
evoluția modelului evocat. Burse de studiu în 
Germania, fotografii ale primelor călătorii în 
italia unde începe „lungul dialog cu monu- 
mentele si scrierile antichităţii“. lată-l studi- 
ind Columna lui Traian și cáutind sá desiu- 
seascá chipurile, tipologia dacilor, vestimen- 
tațtia modul de viaţă al strămoșilor noștri. 
Protesor de istorie la Universitatea bucureș- 
teană și director al Muzeului de antichităţi va 
întreprinde alături de studenţii sái cercetarea 
şi valorificarea științifică a vestigilor de pe te- 
ritoriul țării, demonstrind continuitatea exis- 
tentei noastre pe aceste meleaguri si boga- 
tele dovezi ale civilizației daco-getice găsite 
de romani odată cu venirea lor. El propune o 
analiză comparatistá a dovezilor gásite pe 


Între portretul biografic 
si eseul istoric 


anmu . i 


prapuse, citeodată excesiv, peste un preaplin 
de informaţie rostită, ci reținem în special 
limbajul majestuos și atit de convingător al 
obiectelor şi monumentelor. acel limbaj ce 
suprapune evoluția mestesugurilor și a nofiu- 
nii de frumos pe însuși mersul istoriei, cáci 
arta întărește sentimentul istoriei și dă iubirii 
de țară culoare și sevă. 


Adina DARIAN 


marile șantiere arheologice unde. lucreaza 
alături de studenții sái: la Ulmetum, Romula, 
Tomis, Poiana Sendreni, Callatis, Piscul Crá- 
sani, si la reconstituirea monumentului de la 
Adamclisi. Sprijinit pe bogatele surse de in- 
tormare cercetate metodic, savaniul 1ppune 
e viziune integratoare a protoistoriej da- 
co-getice, o metodă ştiințitica modernă de in- 
vestigare. Încununarea cercetărilor şi a meto- 
dei sale este monumentala operă „Getica“, 
„prima sinteză realizată de un român în limba 
română privind istoria şi arheologia română”. 
Pe ecran apare coperta lucrării retipărită în 
zilele noastre cu ocazia centenarului nașterii 
iui Vasile Pârvan. Citeva date evocă viaja de 
familie a savantului (fotografia soţiei și toto- 
dată colaboratoarea sa, ucisă ca și copilul! 
lor, în război). Cele mai multe sint documen- 
tele filmate: manuscrisele, cărţile tipărite, 
scrisorile, hărțile arheologice sau fotografiile 
șantierelor deschise de Pârvan pe întreg teri- 
toriul vechii Dacii, imagini din călătoriile sale 
de studii, care vor sugera și pe ecran drama- 
ticul destin al savantului român întrerupt în 
plină forță creatoare, la numai 45 de ani. 

Un chip ascetic revenind de citeva ori în 
prim plan, ochi febrili, amintindu-i pe cei ai 
vizionarului (și modelului său), Nicolae Bál- 
cescu. Şi o metaforă. Frumoasă metaforă cu 
care s-ar fi putut incheia acest film-evocare 
despre marele filozof al istoriei Vasile Pârvan 
Fraza lui G. Călinescu: „Era generalul unei 
mari armate. El trecea cu gindul prin poarta 
cu tunuri de la Histria, simțea printre ierburi 
şi movile rásuflul felurit al străvechilor cetăţi 
şi citea în limba pietrelor“. Pietrelor-mánturie 
a mileniilor de existență si spiritualitate a.po- 
porului român. 


Alice MANOIU 


Cine vrea pace 


se pregătește de pace 


E... „bună pace" a ajuns peste se- 
cole acreditată chiar şi de poezia marelui 
Eminescu, ca bun de preţ — poate cel mai de 
preț printre virtuțile şi idealurile poporului ro- 
mân. Cinematografia socialistă, poate mai 
mult ca oricare dintre arte, ea operind cu 
imagini de necontestat — este purtătoarea, 
incă de la începuturile ei,a acestor idealuri 
Încă din primii ani de la victoria asupra fas- 
cismului, deci în momentele în care generati- 
ile abia incepeau să vindece rănile războiului, 
anii în.care cintecele de rezistenţă și luptă 
împotriva cotropitorului incă mai răsunau în 
suflete, cineaștii consemnau noile realități pe 
peliculă. Consemnau entuziasmul brigadieri- 
lor de la Salva-Vigeu, de la Bumbesti-Livezeni 
sau Agnita-Botorca, urcau pe schele odată 
cu constructorii primelor blocuri și toate ima- 
ginile înregistrate de aparatul cinematografic 
insemnau declaraţia tacită, dar fermă gi 
constructivă în favoarea păcii proaspăt in- 
staurată. 

Să nu uităm că tot ceea ce cinematografia 
socialistă românească a consemnat atunci 
era temelia zestrei pe care o are România de 
azi și în ea este ingemánatá dorinţa de liber- 
tate și progres a poporului nostru. Şi a artei 
lui. Esop pin această epocă de început, ci- 
nematograful românesc, cu forte artistice in 
formare incă, a încercat să exprime senti- 
mentul de pace al poporului român, dar ade- 
vărata demonstraţie a voinței unanime de 
pace a poporului — și a filmului ce-l slujește 
s-a manifestat plenar abia în epoca pe care o 
mumim cu justificată mindrie „Epoca 
Nicolae Ceauşescu”. 

In acești ultimi 21 de ani. ca niciodată în 
istorie, inteleapta gîndire a conducătorului 
paruduiui Si statului nostru a mobilizat întreaga 
sutiare romaneasca in construcţia grandioasa 
a socialismului. Astăzi, cînd spectrul pulveri- 
zării pămintului e mai amenintátor ca oricind, 
noi, umăr lingă umăr, suflet şi gind lingă su- 
flet și gind, sintem, alături de lupta conducă- 
torului nostru pentru salvgardarea păcii, a 
prieteniei şi colaborării constructive între 
toate popoarele lumii. În numele nostru, con- 
ducătorul nostru cere pacea lumii, pacea pla- 
netei Pămint. lar noi, cineaștii, îl urmâm cu 


fiecare metru de peliculă filmat, cu fiecare 
film realizat. Căci ce înseamnă un film cu 
zimbetul copiilor și jocurile lor nevinovate, cu 
cintecul oamenilor gi al sarjelor de oţel, cu 
dansul tinerilor și construirea barajelor de hi- 
drocentrale, cu penelul ce imortalizează clipa 
şi bogăţia pámintului pe care toamna o 
adună în hambare, cu dalta sculptorului reali- 
zind portretele contemporanilor harnici, `cu 
slova poetului vorbind de dragoste, patrio- 
tism, ce însemană toate aceste imagini-sim- 
bol decit exprimare permanentă a adeziunii 
noastre nemárginite la pacea lumii. Toate fil- 
mele românești inspirate din viața de azi sau 
din istoria generoasă a ilegalităţii partidului 
atestă vocaţia de pace a poporului român. De 
altfel, alături de toate filmele care respiră ae- 
rul păcii gi al luptei impotriva violenţei, cole- 
gii din studioul „Alexandru Sahia” au realizat 
și filme direct închinate păcii, filme „de bari- 
cadă”, le-aş zice, manifeste în imagini impo- 
triva războiului. Amintesc: România pentru o 
lume fără arme de lon Moscu, Si vis pacem 
para pacem de Titus Mesaroș, Stop cadru 
pentru eternitate de Luiza Ciolac, Tineretul 
României dorește pacea de Mihăiţă Lupu sau 
lung metrajul Mondo umano realizat de scrii- 
torul loan Grigorescu. a 

Tot ceea ce mișcă în filmul românesc în- 
seamná ardentá voinţă de pace și luptă îm- 
potriva pulverizări? planetei Pámint, ru 
aceasta s-a ridicat glasul preşedintelui 
României, Care s-a angajat primul în lume să 
reducă efectivele, armamentele si cheltuielile 


„militare cu 5%. Pentru aceasta, la 23 noiem- 


brie întregul popor a spus un DA imens, ex- 
primind adeziunea noastră deplină și entu- 
ziastă la inițiativa secretarului general al par- 
1idului, preşedintele României, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu. 

Ne angajăm ca in noi filme-manifest sá 
susţinem pretutindeni și permanent în ima- 
gini emotionante, voința românească de a 
evita războiul. De-a lansa, ca o chemare-sti- 
mulent pentru toate popoarele lumii, indem- 
nul din titlul documentarului nostru: Dacá 
vrei pace, pregáteste-te de pace. 


Virgil CALOTESCU 
3 


m 


144. Filmul-manifest Tinereţea “pazriei, ~ finer 
4 4 de sărbătoare» regia. Gheor 


e ZA 


a 


ED 23 


Lauri 
preliminari 


L. Lupeni și Herculane, Costinești și Gura 
Humorului, Timişoara şi Bacău, s-au desfâșu- 
rat în anul care se incheie citeva dintre con- 
cursurile preliminare din etapa de “masă a 
noii ediții a Festivalului national „Cintarea 
României”. 

Prin ele am putut estima o parte din forțele 
ce se vor angaja mai decis, în anul care vine, 
pentru definirea actualei trepte a creaţiei ci- 
neamatorilor. Numai o parte, fiindcă știm de 
pe acum că zeci de „premiere pe 16 mm” 
apreciate la locurile lor de producţie, au rā- 
mas deocamdată „in afară de concurs“. Sint. 
filmele care, de-abia în această ultimă lună a 
lui 1986 urmau sá se confrunte la Hunedoara 
sub egida „Omul și producția“, la Bucuresti 
în tradiționala întrecere „Pelicula de aur“ și în 
principaleie centre universitare, pentru com- 
petiția rezervată cinecluburilor studențești. La 
toate acestea se adaugă peliculele inedite cu 
tematica sătească, precum şi cele, încă mai 
numeroase, aflate în diferite stadii de pregă- 
tire și filmare. 

Multe dintre darurile cineamatoare ale lui 
1986 către 1987 au chipuri bine conturate si 
poartă nume sortite, credem, unei rezonanțe 
durabile. Le vom aminti sau reaminti, în prag 
de an nou, nu cu gestul încheierii unei curse. 
ci cu acela al startului, fiindcă de la unii lau- 
reaţi ai anului ce trece, aşteptăm noi produc- 
ţii, încă în primele trimestre ale celui care 
vine. 

Concursurile de la Lupeni și Gura Humoru- 
lui au facut să urce pe treapta de susa po- 
diumului doi debutanţi: bibliotecarul de 'la 
Palatul culturii din Ploiești, Mihai Vasile, ca 
regizor si scenarist, și colegul său de cine- 
club, Florin Andreescu, încă student, pe post 
de opérator. Mini-eseurile lor, H siEchinox 
cunoscute de altfel din ediţia precedentă a 
Festivaluiui naționali, poartă semnele uceni- 
ciei și experimentului, dar și pe cele ale am- 
bifiei, ale unei exprimări personale pe coor- 
donate tematice extrem de incitante. H răs- 
toarnă înțelesul dictonului antic: nu -„ dacă 
vrei pace, pregătește-te de război“, ci ple- 
dează pentru pace, vorbind despre ororile 
războiului. lar Echinox aduce în modernitate 
ecourile mitologiei naţionale, ale Mioriței, cu 

' urmele mitului descoperite în natura apro- 
piata. După debut, cel de-al doilea ploieștean 
Florin Andreescu, s-a dovedit mai dinamic 
decit primul, emancipindu-se ca realizator 
autonom, chiar dacă printr-un excurs în spe- 
cia diaporamei: Monolog neterminat de dra- 
oste, impresii, Sfirgit de veac, laureate la 
ura Humorului, pentru temeritatea cu care 
forjeazá, cum s-a spus, limitele speciei, na- 
rind și exprimind dramaticut prin serii de fo- 
tografii statice. Reunifi sau de sine stătători, 
important e ca debutantii să nu ráminá și in 
1987 ceea ce au fost în 1986 sau 1985. 


Galele-concurs de la Herculane şi Costi- 
nesti nu au prezentat, în acest:an, fața cea 
mai reprezentativă a cineamatorismului. Cu o 
excepție sau două, filmele din aceste compe- 
tífli n-au excelat prin noutate, nici la nivelul 
experimentului, cea mai lacunará fiind tema- 
tica actualitátii, observarea mediilor sociale şi 
tipologiilor umane proxime, problematica 
efortului constructiv al prezentului, ipostazele 
eroismului cotidian. Citeva pilule ne-au reli- 
nut însă atenţia și la aceste concursuri 


unoastră este 
Vitanidis 


E 3 


semnul 


Intr-un moment, poate, de respiro, Nicolae 
Negrutiu de ia Oţelul Roșu ne asigură, in 
Trece iarna, că sensibilitatea cineamatorilor 
este mereu vie, în plină revigorare, deschisa 
spre noi orizonturi de investigație, precum 
cel sugerat de un debutant, de la același ci 
neclub muncitoresc, Eugen Posteucă, lansat 
cu sprijinul direct al înaintașului: falsul pastei 
(semna! de alarmă ecologică) intitulat Echili- 
bru. Ambele filme au fost premiate la Hercu- 
lane şi Gura Humorului, unde s-au evidenţiat 
şi prin aceea că făceau parte dintre puţinele 
producții inedite, mai precis, neprezentate în 
ediția precedentă a Festivalului national. Un 
alt tînăr cineamator, Mircea Radu, de la clu- 
bul C.F.R. — Timișoara, laureat și el la Gura 
Humorului și în orașul de pe Bega, a sporit 
zestrea încă modestă a filmelor noi, cu 
Înainte de concert. El readuce în prim planul 
atenției calitățile adesea elogiate ale „școlii 
bánájene”, prin tratarea unui subiect specific 
de cineclub: urmărirea procesului de fabrica- 
ție a unui instrument muzical, de la materia 
primă pină la apariția lui în concertul de gală. 
Trecind aici în revistă, într-un moment fes- 
tv, numai laureaţii din fruntea fiecărui palma- 
res, omitem cu bunástiinfá, odată cu numele 
altor realizatori, o serie de lucrări medii, me- 
ritorii și nu întîrziem nici în detectarea limite- 
tor sau deficienţelor restului recoltei. Ceea ce 
nu înseamnă că le pierdem din vedere. Lista 
laureaţilor preliminari este deaitfel ea insasi 
mai lungă. L-am lásat la urmă pe Paul Zeida 


Un an în care 


debutanfii au urcat 
pe treapta de sus 
a podiumului, 


iar veteranii 
si-au probat 
longevitatea creatoare 


de la Botoșani, unul dintre cei care au defilal 
și în acest an cu filme din ediţia precedenta a 
Festivalului, respectiv cu Dublu sens, apre- 
ciat, pe bună dreptate, odată în plus, la Cos- 
tinești, pentru vocaţia umorului și adresa 
semnificativă pe care autorul știe să i-o im- 
prime. Mixind abil parodia războiului modern 
cu elemente de science-fiction, filmul sáu în- 
fatigeazá ironic convertirea zelului bataistic al 
razboinicilor în manierele unor tratative des- 
fasurate „la iarbă verde", adică în văzul lumii, 
cu cartile pe față. Acest succes prelungit de- 
monstreaza că nici o sferă ideatică și nici o 
formulă artistică nu e inaccesibilă amatorilor, 
lar amintirea reușitei anterioare a botosánea- 
nului — scurt metrajul Nepotul Mitrut — ne 
reanimá doleanta fructificării experienței cis- 
tigate în noi pelicule. 

Consecvent cu sine însuși a fost în anul 
care se încheie si veterânul cu suflet mereu 
tinar Ferdinand Michilovici, de la Cimpulung 
Moldovenesc, cu a sa Cronicá in lut, distinsa 
la Gura Humorului pentru inclinatia recontir- 
mata câtre un gen prea puţin frecventat în ul- 
timul timp: filmul etnografic şi folcloric. Lon- 


f gevilatia artistică a cineamatorului din Tara 


e Sus a Bucovinei și din zona superioara a 
palmaresurilor noastre sperăm să-i îndemne 
ia un plus de dinamism, în anul nou, pe alţi 
reputați cineamatori, care s-au lăsat prea 
mult așteptați la concursurile din acest an. 


Du 


losif Costinas de la Timișoara, Cornel Dimi 
tiu de la București, soții Otoiu de la Baia 
Aare, Ludovic Dama de la Sinnicolaui Mare... 

Semne bune, dacă nu de belșug numeric, 
cel puţin de înnoire si prospectare a viitoru- 
lui, ne-au sosit în ultimul moment de la Ga- 
la-concurs a filmului de animaţie de la'Ba- 
cáu, care s-ar cere tratată separat, în apro- 
piata perspectivă a celebrării a două decenii 
de la înființarea cineclubului „Unirea“ și a trei 
decenii de la începuturile mişcării noastre de 
cineamatori, care tot printr-un desen animat 
debuta în 1957. Ca atare, în pragul unui an 
jubiliar, avem motive în plus să urâm tuturor 
cineamatorilor, precum și eminentilor diapo- 
ramisti, despre care s-a vorbit mult în 1986 — 
La mulţi ani! 


Florin VELICU 


Pictorii naivi, 


„Cine-naivii“ 
și beneficul umor 


Eo. extrema dificultate tehnică 

- și nu numai tehnică — a desenului animat, 
unii dintre noi ar putea acuza filmul de ani- 
mafie al cineamatorilor ca o contradicţie in 
termeni, o imposibilitate. De la complicatele 
procedee ale multiplicării desenelor pină la 
secretele gagului desenat e un spațiu presa 
rat cu atitea probe-capcana, incit e greu sa 
ne imaginăm cum îl poate parcurge amatorul, 
altminteri decit incetind să fie amator, deve- 
mind fie profesionist — o promovare de láu- 
dat, fie simili-profesionist — ceea ce nu e la 
tel de dorit. 

Mai există însă o șansă, graţie căreia ci- 
neastul nonprofesionist poate face film de 
animaţie fára a sacrifica statutul de noblețe al 
originalității sale. O șansă ce ne-a fost suge- 
rată de recenta ediţie, a cincea, a „Galei-con- 
curs a filmului de animaţie al cineaştilor ama 
tori”, ţinută la Bacău. Este șansa pictorului 
naiv. Acesta este ferit de riscul plafonării, 
apărat de riscul de a deveni un palid imitator 
risc înfruntat, în schimb, eroic de pictorii 
amatori, totdeauna cu saloane de expoziţie 
diferite de ale pictorilor naivi. Eroismul „nai 


Palmaresul 


celei de a V-a ediţii 

a Galei-concurs -a filmului 
de animație al cineastilor amatori 
Bacău, 1986 


e Marele premiu. Desen in alb Je Nicu 
Samoila și Nicu Schirliu — cineciubui 
„Șoimul“ Bacău 

e Premiul pentru filmele cu tematica 
social-politică — ex aequo: De-ar fi greie- 
rii furnici de Norbert Taugner jr. („Otelul 
Roşu“) şi Picătură cu picătură de Gelu 
Mureșan și Anton Rogoz („Hermes“ Bu- 
curești) 

e Premiul pentru desen: Evoluţii de Pa 
vel Constantin („Cutezătorii' Focşani) 


E tea Aa 
pă Cunună de furi. încă u y 
dintr-un mare spectacol popular; Ímin pentru primăvara 


Festivalului 


se Rd 


ME: 


ării, 


s 


a 
vilor" e opus celui al amatorilor. Ei nu au ve- 
leitatea să-și apropie procedeele pictorilor de 
profesie, nu vor să le egaleze virtuozitatea, 
nu le invidiază dexteritáfile. Le ignoră pur si 
simplu, poate nu deliberat, dar efectiv. Re 
zultă admirabila libertate prin care naivii con- 
tinuá ingenua fantezie din desenele copiilor, 
libertatea de a înfățişa dealurile din peisaj ca 
niște cocoașe de cămilă multiplicate, iar ochii 
și nasul personajelor, ca pe ale oamenilor de 
zapadă. Această libertate imaginativă o de 
tectám și în peliculele ,cine-naivilor”, atunci 
cind ea e conștientă de sine și ştie să-și 
joace șansa specifică. 

Faptul acesta pare să-l fi intuit foarte bine 
ciștigătorii întrecerii de la Bacău, incepind cu 
maistrul militar Nicu Schirliu și camaradul 
său Nicu Samoilă, semnatari ai desenului 
animat, propriu-zis ai desenului zgiriat — fo- 
togramă cu fotogramă, direct pe peliculă de 
16 mm — intitulat Desen in alb. „Albui“ vine 
de la fondul neimpresionat al negativului, 
prin convertirea lui in pozitiv, iar performanța 
„naivilor“ noştri este aceea a consacratilor 
genului: virarea stíngáciei în virtute, cum se 
vede de la prima pilulă, cu doi boxeri pe ring 
Mișcările sportivilor sînt ritmate suplimentar 
prin însăși lipsa de cursivitate a animației, 
prin efectul optic al liniei sincopate pe ecran, 
datorită nepotrivirii dintre „zgirieturi”, de la o 
fotogramă la alta. Punctul de vîrf al surprin- 
zătoarei proiecţii e însă a doua pilulă: un om 
transformat în glonte trece prin ţinta unui po 
ligon de tragere. Mod comic — fantast de a 
figura neomenia războiului. Gagul-idee și r:t- 
mul neslăbit nici o clipă — cele două coordo- 
nate de bază ale artei a opta — sint astfel in- 
trunite fericit si totuși culmea sireteniei ci- 
neamatorilor de la Bacâu e ascunsă chiar in 
fotogramele înguste de 16 mm, unde factura 
desenului redus la zgirieturi miniaturale de- 
vine incontrolabilă, într-atit este de econo- 
mică, la nivelul epurei. 

O tehnică naivă asemânatoare e folosită in 
himul de pe treapta a doua a palmaresului de 
alături — De-ar fi greierii furnici, datorat lui 
Norbert Taugner jr., de la cineclubul báná- 
tean ai Uzinelor „Oţelul Roșu“. Tehnica e 
naivă, dar şi constant eficace, în această pa- 
rafrazare parodicá a fabulei „Greierele și fur- 
nica”. Siluetele sumare și uniforme ale unor 
furnici harnice care se lasă contaminate, una 
după alta, de lenevie se metamorfozeaza, 
rind pe rind, in siluetele sumare și la fel de 
uniforme ale unor greieri cintători din vecină- 
tate: în doză homeopaticá, o rinocerita... 
greieroasă. În rimă cu fiul, Norbert Taugner 
senior, de la acelaşi „Oţelul Roșu", a oferit si 
el o mostră tipică de desen animat naiv, nein- 
ctusá în palmares, dar putind servi drept etl- 
gie a speciei: Pictură concretă (titlul e simp- 
tomatic) propune moralizator figura animata 


e Premiul pentru filmele satirice: Brá- 
p de aur de Victor Colonelu („Faur" 
ucurești) 

e Premiul pentru filmele didactice: Tri- 
pia proiecție ortogonală de Doru Goagă 
(„Micronul“ Bucureşti) 

e Premiul pentru filmele-eseu: — ex 
aequo: Opţiune de loan Cojan si Emil 
Popa („Aurul negru“ Moinești) și Lecţie 
sentimentală de Antoaneta și Petru lonas 
(.Trotus”" Comănești) 

e Premiul pentru filmele de animație 
realizate de copii — membrilor cineclu- 
bului „Cutezătorii“ din Cimpulung Mol- 
dovenesc (instructor George Toxin), 
pentru La cireşe. f 

e Au tost acordate, de asemenea, prë- 
mii și diplome din partea Asociaţiei ci- 
neastilor, Studioului „Anima-film“, din 
partea organizatorilor şi altor instituții. 


n film a Casei Cinci inspirat! 


national ,, 


mo... 


A 


a unui leneș fudul, de profesie vopsitor, cu o 
tomea ce nu lasá nici o urmă pe suprafața 
pe care pretinde a o vopsi. O neglijenţă a 
»=alizatorilor filmului, la prima vedere, dar 
»egijenta e finalmente grăitoare, căci daca 
> mneaua.plimbáretului nu lasă urme de vop- 
sez. lasă urme pașii lui... în fața casieriei 
Dim palmaresul băcăuan nu lipsesc nici lu- 
zarile ce fructifică cealaltă posibilitate a pa- 
sonatului de desen animat: saltul direct la 
profesionalism. |! reprezintă, în palmares, Pi- 
cáturá cu picătură de Gelu Mureșan și Anton 
Rogoz (cineclubul „Hermes“, București) — o 
satrá corozivă la adresa măruntelor și profi- 
tabilelor furtigaguri, în stilul desenelor izbu- 
tie cu ani în urmă de primul semnatar din 
tandem, la studioul „Animafilm“. Numai lian- 
tui gagurilor, scenariul cum s-ar spune, ră- 
mine — ca în mai toate producțiile noastre 
amatoare sau profesioniste — artizanal. 
Constantin Paul de la „Cutezătorii“ Focșani 
(Evoluţii), Dorel Mergea de la „Siderurgistul“ 
Hunedoara (Paralelisme), Gloria Domide de 
ia „Dacia Felix" Oradea (Cind lumina sensu- 
hui se stinge) și alții au încercat același salt la 
antipodul profesionalismului, văzindu-se 
printre cei distinși cu mascota concursului — 
o simpatică marionetă lucrată din deșeuri de 
linā şi botezată Ghemotoc. E unul dintre 
semnele umorului benefic ce-i inspiră pe or- 


ganizatorii acestui concurs interjudețean de 
anvergură naţională: Consiliul județean ' al 
sindicatelor, Comitetul judeţean de cultură şi 
educaţie socialistă, Casa de cultură a sindi- 
catelor Bacău. 

Din fericire, juriul eminamente profesionist 
de care a beneficiat în acest an concursul de 
pe Siret (incluzindu-i, în fruntea sa, pe Victor 
Antonescu, lon Truică și Bob Călinescu) a 
iasat in afara sau în josul palmaresului simi- 
ti-profesionalismul şi a promovat paradoxul 
tonic al unei ingenuitáti stápine pe armele 


sale 
Valerian SAVA 


Dincolo 


de spectacol 


O pondere cel puţin egală cu a: Gale 
or-concurs și a festivităților de premiere au 
n cadrul Festivalului national „Cintarea Ro- 
„mâniei, activităţile cultural-educative cu ca 
racter de îndrumare şi iniţiere, de largă rás- 
pindire a cunoștințelor, de formare metodica 
a viitorilor cineamatori și cinefili. 
Dintre manifestările de acest fel ale anului 
care se încheie reținem mai jos două reușite 
exemplare 


Pertormanţă la Pitești 


raful „București“ din Piteşti, 
ata unei săli pline cu cinefili de toate vir 
siele și profesiile (se vedea că nu au trébuit 
“acute completări de ultimă oră cu elevii vre- 
ma internat din apropiere),au apărut (in or- 
a cuvintării) scriitorul şi conferentiaru! 
rel Dorian — care a îndeplinit cu elocintá 
+ “unctţia de comper — dr. Vladimir Eşeanu, 
»rasolog și specialist în biogenezá, matema- 
Serui acad. Nicolae Teodorescu, istoricul 
> Wcolae Stoicescu, purtind în mînă ultima 
sa vucrare tipărită — „Bătălia de la Rovine”. 
szorul Laurenţiu Damian, în posesia filelor 
=> consistent referat și însuși pilotul cos- 
monast maior Dumitru Prunariu. 

Această excepțională mobilizare de forte — 
sepásimnd promisiunile programului tipărit şi 
še fsului de la intrare — încununa, 
2 n simpozion, a treia ediție a „Zilelor 
e educație științifică“, organizate de 

de culturá şi educație socialistă al 
3 Arges, Studioul cinematografic 
Jöexandru Sahia" și Întreprinderea cinema- 
>> ca a judeţului gazdă. Simpozionul a 
= precedat si urmat de proiectarea, timp 
se 2 săptâmină, a zeci de producţii de gen în 
=æ toate cinematografele din municipiu şi: 
Sa sade, precum gi în fața unui juriu condus 
se “egzorul Virgil Calotescu și avindu-i în 
ponentá, printre alții, pe tinerii cineasti 
Du Bose Paștina și Șerban Marinescu 
„o a atribuit Marele premiu lui ion Bostan 
petre Cind infloresc nuferii și Treceau in 
mor cormoranil, iar un însemnat număr de 
Dim a revenit altor documentaristi, cu fil- 
mee grupate in patru categorii: filme docu- 
mame de informare stiintificá generala, 
Mime Gocumentare de educaţie materia- 
că, de promovare a progresului 
emma smtñic, filme documentare promo- 
eme "espunderea pentru protecția mediului 
ate și asigurarea echilibrului ecolo- 
pu “me documentare de evocare istorică si 
Doo azare a realizărilor din România 


Tase de creaţie a cineciuburilor pionie- 


La cinemat 


a 


; resti din întreaga ţară, organizată anual sub 

auspiciile Consiliului National al Organizaţiei 
| Pionierilor și Soimilor Patriei, a avut loc în 

1896 la Galaţi. Intr-un interval de zece zile, 
copiii, îndrumați de profesorii-animatori ai ci- 
necluburilor pionieresti, precum şi de cițiva 
cineaști profesioniști invitaţi în acest scop, au 
propus scenarii, le-au discutat, au suportat 
critici și au primit sugestii, au filmat, au mon- 
tat pelicula, au participat la o proiecţie finală 
veselă și chiar la o dezbatere publică. Au re- 
zultat, din toate acestea, citeva zeci de bo- 
bine pe peliculă de 16 mm, dintre care o 
bună parte se vor constitui în filme de scurt 
metraj, candidind la premii în viitoarele etape 
ale Festivalului naţional „Cintarea României“. 
Organizarea metodică a taberei a făcut loc şi 
unor încercări de scurt metraje de ficțiune, 
unde rolul copiilor a fost preponderent. Pre- 
zenti ca actori, scenariști, asistenţi de ima- 
gine, ei au avut, astfel, cea mai bună ocazie 
sa înțeleagă ce este o echipă de filmare. Că- 
talin Buda, Valentina Georgescu, Răzvan Si- 
sea, Valentin Vancioda sint doar citiva dintre 
copiii care au făcut efectiv, cu bucurie și plă- 
cere, film la Galaţi. 


Dan PREDESCU 


2500 de ani... 


(Urmare din pag. 2) 


De-a lungul întregii istorii a poporului ro 
mån, lupta 'sa pentru unitate si independent: 
naţională s-a îmbinat strins cu lupta de elibe- 
rare socială. Marile mișcări sociale, cum au 
fost răscoala de la Bobilna, războiul țărănesc 
de sub conducerea lui Gheorghe Doja, puter- 
nica răscoală din secolul XVIII de sub condu- 
cerea lui Horia, Cloșca și Crișan, pilde ale 
hotáririi cu care masele populare, indiferent 
de naţionalitate, s-au ridicat împotriva ex- 
ploatării şi asupririi, au ținut viu în conștiința 
generaţiilor următoare, spiritul de luptă pen- 
tru dreptate socială și naţională, pentru o 
viață mai bună. În această luptă, forța princi- 
pală a fost fáránimea care de-a tungul între- 
gului ev mediu a dus greul bătăliilor împo- 
triva cotropitorilor străini, s-a afirmat cu pu- 
tere ca o clasă socială revoluționară. 

Lupta pentru eliberare naţională si socială, 
pentru realizarea unităţii şi neatirnării popo- 
rului nostru a intrat într-o etapă superioară în 
epoca modernă, in condiţiile dezvoltării forțe- 
lor de producţie, ale consolidării comunităţii 
de viață economică și spirituală, de limbă si 
cultură, ale afirmării tot mai puternice a con- 
stiinfei nationale. Revoluţia din 1821 condusă 
de Tudor Vladimirescu, marcînd începutul is- 
toriei moderne a României, si mai ales revo- 
tufia burghezo-democratică din 1848 au dat 
un puternic impuls luptei pentru libertate şi 
dreptate socială, pentru scuturarea jugului 
dominaţiei străine. 

Bazele statului naţional român au fost puse 
prin Unirea Moldovei cu Muntenia la 24 ianu- 
arie 1859. Moment cu o deosebită importanță 
istorică, Unirea a marcat intrarea ţării noastre 
în noua etapă a evoluţiei ei capitaliste, a ridi- 
cat pe o treaptă superioară lupta de eliberare 
naţională, mișcarea revoluționară a maselor 
muncitoare pentru drepturi și libertăți so- 
ciale. 

Cucerirea independenţei de stat a 
României a exercitat o profundă influență 
asupra întregii evoluţii istorice a României pe 
calea progresului, a permis afirmarea tot mai 
viguroasă a poporului român, ca naţiune 
de-sine-státátoare. 

Procesul făuririi statului national unitar ro- 
mân şi-a găsit incununarea la 1 decembrie 
1918, ca rezultat al iuptei maselor largi popu- 
iare, a muncitorimii, țărănimii, intelectualitá- 
ţii, a întregului popor. „Făurirea statului na- 
tional unitar — arată tovarășul Nicolae 
Ceauşescu — a determinat intrarea României 
într-o nouă etapă a dezvoltării, creind. pre- 
mise pentru dezvoltarea mai intensă a forțe- 
lor de producţie, pentru accelerarea progre- 
sului economic şi cultural al ţării, în acelaşi 
timp, aceasta a avut ca urmare creșterea tor- 
telor proletariatului, ale mișcării muncitoreşti, 
revoluţionare, - intensificarea luptei democra- 
tice.“ 

În condiţiile noii orînduiri sociale făurità 
după actul eroic din august 1944 și-au gásit 
împlinire înaltele idealuri de dreptate socială 
şi naţională, pentru care au luptat și s-au 
jertfit nenumărate generaţii de înaintași. În 
România socialistă poporul este deplin stăpin 
pe avuţiile țării şi munca sa, hotărînd singur 
asupra propriilor destine. 

Bucurindu-se de o reală independenţă și 
suveranitate, România se afirmă ca o pre- 
zenfá tot mai activă în viața internaţională. 
Partidul și statul acţionează consecvent pen- 
tru dezvoltarea prieteniei şi colaborării cu 
toate ţările socialiste, cu ţările în curs de dez- 
voltare, cu toate statele lumii, indiferent de 
orinduirea socială, militează cu fermitate 
pentru afirmarea principiilor noi de relații în- 
tre state, pentru edificarea unei noi ordini 


lumi mai bune gi mai drepte. 
lon ARDELEANU 


economice și politice internationale, a unéi- 


A a toate iubitorul nostru D.I. Su 

chianu descoperea 36 de funcții ale cuvintu 

lui in film, numárátoarea se voia — cred - 

nu atit un enunţ apodictic, cit o iscodire ca 
reia îi bănuia o urmare în timp. Deci — 36 de 
funcții pină acum, dar cine știe cite ar mai 
putea ieși la iveală miine! Oricum, este prefe- 
rabilă această migală a inventarelor candide, 
comodității sau prejudecátilor — multumite, 
ca întotdeauna, de ele însele — care cer dia 
logurilor rostite pe ecran să fie „firești 
într-un singur fel: al identificării cu limbajul 
„de pe stradă, din tramvai“, cum de atitea ori 
am auzit gi citit. Reclamarea, cu orice preț, a 
„Jirescului stradal“, ca să spun aga, este și ea 
una dintre manifestările propensiunii de re- 
ducere a filmului la o copie fotografică a rea 
litápii, pe de o parte; pe de alta — de identifi- 
care cu acea realitate. Este drept cá, prin na- 
tura sa, cinematografui máguleste si dá o 
abundentá, lejerá hraná, mai lenesului nostru 


O regizoare care a 
diferenţa dintre 


ochi uman decit urechii, în alt chip solicitata 
să aducă, spre noi, spectacolul lumii. A 
spus-o, mai de mult, într-o vreme lipsită de 
cinematograf, Hegel: „Urechea, fără a se in- 
toarce, practic, câtre obiecte, percepe rezul- 
tatul acestui tremur interior al corpului prin 
care se manifestă gi se relevă nu figura mate- 
rială, ci o primă idealitate venită din partea 
sufletului.” Probabil că nu întimplător, unu! 
dintre marii filozofi contemporani, Jacques 
Derrida, consecvent preocupat de problemele 
limbajului, reia această discuţie în cartea sa 
„De la grammatologie". Solicitantii „firescu- 
lui“ mai sus evocat doresc, in fond, ca mate- 
rialități univoce a imaginii percepute de 
ochiul lor să-i corespundă și o realitate ver- 
bală lesne recognoscibilá, nu una în care sá 
se întiinească mai greu deslușibiiele „tremu- 
ruri interioare”. În ultima instanţă, „firescul 
artei“ este confundat cu „firescul vieții“ și se 
pare că locul comun al obligativității preluării 
acestuia, intact, va mai face o bună carieră. 
În virtutea lui, la întrebarea — stinjenitoare, 
de altfel — „cum trebuie să se vorbească pe 
ecran?" se răspunde, de atitea ori, fără să se 
stea prea mult pe ginduri: „firesc“ și nu 
„adecvat“. Adecvat unui film anume, unui su- 
biect anume, unei epoci, unui gen anume, 
unor psihologii, unui autor anume. Cinema- 
tograful, acest uriaș alambic al tuturor trăiri- 
“lor, presupune — in expresia lui înaltă, nu în 
socomia „de consum“ — o construcție elabo- 
rată la toate nivelele, o echilibrare a multelor 
piatforme ce vin în atingere. Ignorarea aces- 
tui adevăr este, întotdeauna, págubitoare. 
S-a insinuat, uneori, că personajele unora 
dintre filmele Malvinei Urşianu ar vorbi „pre- 
tios", „artificial“, „sentenţios”. Evident, nu se 
pot adresa, unul altuia, „ca pe stradâ”, eroi 
aflaţi in confruntări decisive, cum sint majori- 
tatea personajelor sale, oameni care își dau 
replica in momente dramatice, niciodată neu- 
tre, fie ale istoriei, fie ale destinului lor perso- 
nal. Condamnafi ineluctabil, de viaţă, dar 
mai ales, de istorie, bărbați aflaţi în pragu! 
unor despártiri definitive, arhitectul din Tre- 


Cuvinte potrivite la locul 
potrivit 


cătoarele iubiri, profesorul din Serata nu pot 


Firescul artei, credibilitatea dialogului 
(Irina Petrescu si Mircea Diaconu 
în O lumină la etajul X 
de Malvina Ursianu 


Limba românească în filmul românesc 


vorbi decit din interiorul unei experiențe inte- 
lectuale a eșecului. Venit să moară în ţară, 
protagonistul Trecătoarelor iubiri ne este în- 
'aţișat, în citeva lungi cadre, bătind străzile 
Bucureștiului, respirindu-i aerul, ca şi cum ar 
dori să-și întipărească pentru totdeauna, ima- 
ginea unor locuri dragi. Lor le va cores- 
punde, mai tirziu, răspunsul dat unui coleg 
nu foarte agreat: „m-am întors pentru că imi 
era dor pină si de dumneata“. „Cuvinte potri- 
vite“ sau care răspund, în planul construcției 
filmului, unui gind abia sugerat anterior? 
Există o tăioșenie, o severitate colfuroasá în 
multe dintre dialogurile filmelor Malvinei Ur- 
şianu, O ironie dureroasă — refuz al inváluiri- 
lor sentimentale, căci nu de puţine ori, prota- 
gonigtli se instalează pe ecran incárcati de 
tensiunea unor evenimente consumate ante- 
rior. Inginera Maria Dinu din O lumină la eta- 
jul zece respinge statutul victimei compáti- 
nite, dar nu poate sá nu-i amintească avoca- 
tului că „experienţele le fac cei puțini, pentru 


dovedit mereu că știe 
„firesc“ şi „adecvat“ 


cei mulţi“. Sententios? Poate. Dar cu necesi- 
tate. Cind, după claustrare, se va afla, diñ 
nou, în mijlocul naturii, răspunsul său la re- 
marca partenerului „ce aer!” va fi un simplu, 
dar semnificativ „cît aer!" În schimb, eroii 
care trec prin viaţă, tirind după ei aventuri 
derizorii, precum Zaza din Pe malul sting al 
Dunării albastre, vorbesc „cum le este por- 
tul”: „păi, cine nu are necazuri?”... „mai e pu- 
fin şi se termină războiul, îmi scot eu pir- 
leala", adică limbajul inconstientei voioase. 
Supunerea limbii rostite pe ecran realității in- 
trinseci a filmului este pregnantă şi în evoca- 
rea istorică Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu. 
Priceput în a întoarce vorba, în a afla ginduri 
cu ajutorul provocatoarelor cuvinte, bánuito- 
rul domn întreține nu puţine dueluri verbale. 
Un dialog cu Trotuşan sună astfel: „Să mă 
tem? De cine? De o gloatá de prosti?/ Prosti, 
dar multi Măria Ta!/ Mulţi, dar proști. Si voi 
aveau eu grijă să nu mai fie mulţi“. Amintin- 
du-i-se, de către Doamna Ruxandra că 
„Domnul Moldovei este mai presus de orice 
ură”, eroul continuă gindul nerostit al aces- 
teia: „Dar și mai presus de orice dragoste“. 
Alteori, cuvintele preiau semnificaţia imagini- 
lor, atenuind posibila lor duritate sau, imbo- 
gátindu-le înțelesul: pedepsirea boierilor este 
mai puţin „văzută“ și mai mult simțită din 
evocarea Doamnei Ruxandra: „Doamne, 
Dumnezeule, Albotá și Ulea, mergeau la viná- 
toare cu tata. Si bătăliile le-au dat impreună. 
Ulea m-a învățat să merg călare și mi-a adus 
o veverifá. Cu tata lui am pus furca în briu, 
prima oară. Cum am să mai pot privi în ochii 
ei?” Rememorarea ţine, aici, loc de rugă- 
ciune. 

Eliberindu-ne de propriile noastre prejude- 
câți, putem inregistra limba vehiculată pe 
ecran nu ca.pe un simpiu cărăuș, al comuni- 
cării, cind mai silențios. cînd mai scirțiitor, ci 
ca pe un participant demn, cu drepturi și me- 
rite egale, la nașterea spectacolului cinema- 
tografic. 


Magda MIHĂILESCU 


Ba 


Regizorii despre spiritul de echipá 


Regizorul este autorul principal al filmului, omul care ráspunde, în ultimă instanţă, 
pentru calitatea lui. Si, totuși, el nu este niciodată singur. În jurul lui se află zeci de o3- 
meni, o echipă, in care fiecare om îşi are importanţa lui. Un film se poate gindi separat, 


da de realizat se realizează impreună... 


Cine sint acei oameni mai mult sau mai puţin „din umbră“ care stau alături regizoru- 
lu: si împart cu el răspunderea pentru calitatea filmului? 

Cum se vede o echipă de filmare „din unghiul regizorului“? lată cîteva răspunsuri 
care, alăturate, speram sa creeze o idee despre ce inseamnă: o echipă de filmare 


„Se poate și așa! Dar nu-i păcat?“ 


, 


M. simt legat. prin filmele pe care le-am 
fácut, de o serie intreagá de operatori cărora 
le datorez implinirile din aceste filme și cu 
care am impártit și neliniştea unor indecizii 
sau a unor fragmente neduse pină la capât 
Printre colaboratorii mei, de la Nicu Stan la 
Dinu Tânase, Niţă sau Fony, Intorsureanu 
sau David, Voicu și Drugă; cu ei, și cu atitia 
alții. am împărțit lucrurile bune cite au fost și 
ne-am amárit, tot alături, „cu mintea de pe 
urmă”. 

Pentru tot ce iubesc in ultimul meu film, 
Bătălia din umbră, mă simt îndatorat, pină 
peste cap. operatorului Doru Mitran. Cu o 
răbdare pricepută, infeleaptá, „motanul“, cum 
îi zic colegii, mi-a scormonit sertarele uitate 
sau părăsite din oboseală și a readus pe pla- 
tou o prospețime tinerească avidă de nou, de 
expresivitate. Doru vede emoții, simte filmul 
dincolo de sarcina lui imediată, deseori re- 
dusă la fixarea intimplárii pe peliculă in con- 
ditiile unei cursivitáti inteligibile. Ca toţi ope- 
ratorii de marcă, nu poate gindi filmul în 
sine, ci doar în contextul secventei, subsu- 
mindu-! tot timpul sarcinilor mari ale filmului 
în ansamblul său. Nu-i scapă nimic din ceea 
ce constituie concepția plastică deja stabilită. 
nu poate face concesii, nu abdică de la 
această concepție chiar dacă tie îi mai arde 
să renunți, ba pentru că n-a venit actorul cu- 
tare, ba pentru că te ţin in loc ploile de citeva 
zile şi ai rămas cu norma de metraj util ne- 
realizată. Cu o incápáfinare neostentalivă, 
blindă, Mitran nu lucrează spectaculos, nu 
„pficiază” lumina, nu vrea sá pară un vrăjitor 
care deține nişte taine oculte ale acesteia, ci 
o tratează prieteneste, fără emfazá. Tot ce 
tace e firesc, pare că e la indemina oricui, 
dar aici stă și puterea harului neobișnuit al 
artistului: în lejeritatea pe care o sugerează, 
jenat, parcă amintindu-mi de vorbele poetului 
care vedea în grația efortului creator, o „forță 
a naturii” 

li datorez o suprasolicitare odihnitoare si 


i 
stimulativă. În colaborarea noastră la Bătălia 
din umbră, eram bucuros să-i pot oferi o 
temă dificilă pentru că ştiu că-l incintă căută- 
rile, că uráste schemele compoziționale, dæ- 
cupajul meşteșugăresc cu aparatul fixat neu- 
tru pe cel care vorbește, în cadre simpliste, 
care pretind să-şi modifice incadratura doar 
cînd trebuie să apară cineva pe uşă. Doru nu 
e indiferent faţă de nimic din ceea ce consti- 
tuie adevărul expresiv, altfel, şi mai bogat ex- 
presiv, al fiecărui cadru privit anume, exploa- 
tat „Ja singe“, preocupindu-se, in acest fel, de 
fiecare detaliu, în aparenta nesemnificativ, de 
scenografie, costum sau machiaj. Aşa zisa 
detașare a operatorului upat, chipurile, 
doar de fixarea unei ambiante, care, practic, 
nu-i aparţine, îi e străină. Nu-l auzi niciodată 
spunind: ,Dom-le, eu să știu unde să pun 
aparatul, restul nu mă priveşte!" El se simte 
implicat și în dialogurile filmului, recunos- 
cind, în fiecare replică ce devine de prisos 
prin eficiența imaginii, situaţii neverosimile 
pe care, practic, nu le poate rezolva. Tot tim- 
pul lucrului n-are o clipă de râgaz, pentru că 
nimic nu e fixat definitiv. Totul poate fi imbu- 
nátátit. Incă din taza de scenariu el se ames- 
tecă benefic, sesizează inadvertente, suge- 
rează concentrări, îl preocupă distribuţia, ci- 
teste dialogurile ca un actor. Încă din faza 
decupajului am încercat împreună sá desci- 
frăm, dincolo de „așezarea în pagină“ a fil- 
mului, o nouă organizare a materialului intim 
relatată, și anume povestită, din care gratui- 
ra locul comun, neutralismul să fie repu- 

rate. 

Aştept sá má reintilnesc pe platou cu Doru 
Mitran, să-l văd zimbind, cu superioară sfii- 
ciune, cind nu-i convine un cadru si atunci 
sa mă reculeg, tinereste, spre o altă soluție 
ca sá nu risc să-l aud resemnindu-se amabil 
“Se poate şi așa, desigur. Dar nu-i păcat? 


Andrei BLAIER 


Încrederea echipei 


S. ştie mă repet, dar nu-mi pare rau. ca 


lucrez, c ceeaşi echipa de aproape 20 
de ani Pentru mine fiecare om din aceasta 
echipă este foarte important. E suficient ca 
unul singur sá nu fie „Ja ináltime”, ca să se 
dea peste cap o filmare. Filmul nu se face de 
unul singur — şi asta am mai spus-o, de cite 
ori? — o echipă nu este a adunare intimpla- 


O prospețime tiner 


imi este absolut necesară 


toare de oameni în jurul unui regizor, ci o 
adunare anume, care determină şi naşterea și 
calitatea fiimului. in ce mă priveşte, stima 
dragostea gi increderea echipei îmi sint abso- 
lut necesare pentru desávirsirea creaţiei 
mele. Clipa de elaborare a filmului la „masa 
rotundă” cu echipa, este doar poarta care se 
deschide spre filmarea propriu-zisă. Si oricit 
am vorbi noi, regizorii, despre o zi de filmare 


O Echipa, 

unitate de producţie, 
dar şi 

unitate spirituală 


O Cu o echipă bună, 
nici un film 

nu e greu. 

Fireşte, 

dacă există talent.. 


O După 

o filmare grea, 
trecută cu bine, 
nu mai simţi 
oboseala, 

ci doar bucuria 
de a fi învins 
împreună... 


sau álta, despre cit e de greu, de dificil, pina 
nu cunoşti dinăuntru ce înseamnă o zi de ñi- 
mare, e greu înţelegi lucrurile. Pentru ca 
acolo, în zilele fierbinţi ale filmării, spiritul de 
echipă se individualizează, privirea fiecârui 
om, gesturile fiecăruia. atitudinea fiecăruia 
față de momentul filmării se personalizeazá, 
capátá un chip şi un nume. Si simți, fizic, 
sora fiecáruia in parte gi al tuturor la un 
oç. 


Filmam, intr-o noapte, incendiul din Saltim- 
bandi, Era, firește, o filmare foarte compli- 
catá, cu machetă, cu foc real, cu figuratie 
multă, cu animalele din circ, cu reflectoar a. 
Noapte, ora 12 apoi unu, apoi doua din 
noapte si foarte frig. Ştiam că dacă un singur 
moment al filmării îmi scapă din mină, sec- 
venja e ratată. Exact din pricina asta, de cî- 
teva zile, eram foarte incordaţi toți. Pe starea 
asta am inceput filmarea. Și, la un moment 
dat, am simţit că nu mai e nimeni linga mine 
Echipa nu mai era „in spatele aparatului: 
echipa era in mijlocul focului, etectiv în mij- 
locul focului. Nu a mai existat departajare pe 
compartimente — machiaj. costume, recuzită 
etc., ci o atitudine colectivă faţă de un mo- 
ment greu. Acea stare a creat, de fapt, incre- 
derea mea în reuşita filmării şi, la rindul ei. 
încrederea mi-a dat puterea de a răzbate si a 
străbate acea noapte. in zori. nici unul din 
noi nu era obosit. Aveam, cu toţii, o anume 
stare de bucurie, probabil bucuria de a fi în- 
vins împreună încă un obstacol. O stare spe- 
cială care s-a tradus ma: mult prin tăceri zim- 


Piná nu cunosti, dinduntre 


se 


(Elisabeta Bostan şi actor: să; 


pitoare și... ceai fierbinte. Simţeam nevola sá 
ştiu, a doua zi, că toată echipa mea e sáná- 
toasă. 

Bineínteles, am luat un caz limită. Dar eu 
cred că fiecare zi de filmare este, in felul « 
un caz limită, intrucit, fiecare zi conţine o 
pârticică din premiera filmului, Cind ai pornit 
acţiunea si ai spus: .motor!", o farimá din v» 
toarea premieră a fost comisă. Cale de in- 
toarcere nu există. Şi nici posibilităţi de im- 
bunátátire, Noi nu putem sá cizelam momen- 
tul unei filmări nici miine, darámite sápta- 
mina viitoare. Filmul nu e teatru. Noi trebuie 
să ne fi consumat gindul creaţiei pina in clipa 
în care am rostit: „motor!" Si această stare de 
lucruri determină ca arcul voltaic al fiecáre: 
filmări să fie la tensiunea cea mai înalta. 

După terminarea unui film, trec intotdea- 
una cu nostalgie prin locurile in caie am 
ars. alături de echipa mea, ia acere tempera- 
tur înalte. lar în jurul nostru se mai aşterne 
un strat de afecţiune si stimă reciprocă. De 
dragoste chiar. Pe urmă, pentru că viala 
merge înainte, spre bucuria tuturor, te afli în 
pragul unui nou film. Echipa se află iar in 
fața mesei rotunde şi atunci se poate intimpla 
ca ușa să se deschisă încet și in prag sa 
apară Serdan care a uitat că, intre timp. el a 
ieșit la pensie. intrucit știe câ avem de traver- 
sat un drum greu, intrucit ştie că pe acel 
drum e nevoie de toată lume, cå trebuie sa 
fim toţi împreună, el nu înțelege să lipseasca 
din acest impreună... Probabil, in clipa aceea. 
el este omul cel mai important din echipa 

X 


Elisabeta BOSTAN 


Îmi place să folosesc „găselniţele“ 
colaboratorilor mei 


ască, avidă de nou, de expresivitate: 


(Doru Mitran şi Andrei Blaier fafá-n faţă cu momentul filmării. 


În obiectiv, Alexandru Repan şi 


Adrian Pintea) 


S. primul care îmi .vád" filmul, mai inti 
pe ,ecranul” din cap (viziune), primul care ii 
gindesc construcția şi realizarea (concepție 
şi elaborare), dar nu pot să trec singur la 
concretizarea lui (realizare). Cu alte cuvinte 
in timp ce viziunea și concepția sint perso- 
nale şi aparțin creatorului filmului. realiza- 
rea concreta este cotectiva sinu se 
poate rau tara echipa de timare. Kepet 
acest adevár, deja cunoscut, pentru a subli- 
ma că transpunerea imaginilor „din cap” in 
imagini concrete de film, regizorul o dato- 
rează grupului de colaboratori care îl incon- 
joará şi, în arta regizorului de film, un loc nu 
lipsit de importantá il are capacitatea lui de 
a-şi persuada colaboratorii în valabilitatea 
propriei sale viziuni. Este un proces asemă- 
nátor cu cel care se petrece in munca cu ac- 
torii, acolo unde regizorul compare ca un fel 
de ,contaminator”, ca un incitator al ideilor 
sale interesante, determinindu-şi colaborato- 
rii sá şi le însușească pe nesimţite şi sá in- 
ceapă să acţioneze din le voință, dar in 
ramele viziunii regizorale! 


Am avut şansa ca în filmele pe care le-am 
tăcut, să întilnesc oameni care iși îndeplineau 
cu pasiune munca într-un compartiment sau 
altul: de realizare. Ce este minunat la. acesti 


ro aa 


aici Gina Patrichi şi Octavian Cotescu in Saltin 


O şansă în plus 
pentru regizor 
şi filmul său: 
să întilnească 

oameni care-şi fac 

datoria cu pasiune 


Dacă umăr la umăr 
cu tine, regizor, 
stă echipa, 
atunci 
munca 
de realizare 
a unui film 
poate deveni creaţie 


oameni pe care un regizor are şansa de a-i 
intilni este neașteptata lor capacitate de a 
propune soluţii de expresie artistică la care 
regizorul, în cele mai bune momente de crea- 
ție şi aflat în cea mai bună formă. nu s-a gin- 
dit să apeleze. Este momentul miraculos cind 
şi celui mai vanitos regizor i se topeşte orgo 
liul personal (de a pleca numai de la ideile și 
propunerile sale), daca e! îşi iubește, cu ade- 
vărat, filmul pe care-l realizează. În ce ma 
privește, am acceptat fără nici o şovăiala, 
aceste .,gáselnife" ale colaboratorilor mei, 


pentru că ele îndeplineau două condiţii: erau 
mult mai expresive și mai eficiente decit. so- 
luțiile mele și apoi pentru că erau soluţii care 
nu se aplicau în general oricărui film. ci se 


se înseamnă o zi de filmare e greu să înţelegi munca în echipă 


ncil) 


Cînd ştiu 


(Mircea Mureșan, Nicu Stan si, alături, Julieta Szónnyi si lon Besoiu in To 


incadrau concret viziunii ce stătea la baza 
acelui film. 

Cine erau acești buni și apropiaţi de mine 
colaboratori cărora eu le datorez atit de mult 
in filmele mele? Puteau fi cind nişte excelenți 
actori ca Emanoil Petruf si George Vraca 
(Tudor), ca Margareta Pogonat (Drum în pe- 
numbră și Oraşul văzut de sus) sau Gheo'- 
ghe Visu şi Radu Gheorghe (Mireasa din 
tren), ori Dorina Lazár (Angela merge mai 
departe). Altâdată, putea fi autor al coloanei 
sonore (Anuşavan Salamanian). compozitori 
(Gheorghe Dumitrescu, Richard Oschanitzki, 
Dan Ştefânică sau Marius Teicu). adesea 
operatori de imagine cum ar fi Costache Ci - 
botaru, Nicolae Girardi, Nicu Stan sau un 


F O echipă începe 
p” dela doi în sus. 
> Aici larodara Nigrim, 
Stefan Ciubotárasu 
5. și Virgil Caloteseu, 

regizorul lor pentru 
“Războiul domni țel 


A 
4 


scenograf (Marcel Bogos), ori o autoare de 
costume ca Hortensia Georgescu sau Florina 
Tomescu. 

La acești oameni şi la alţii (sá mă ierte cei 
omişi din enumerarea de mai sus) mă gin 


desc cu câldura recunoştinței cind imi revad 
filmele, fiindcă nu puţine momente de expre- 
sivitate artistică le datorez lor. 


Lucian BRATU 


Fiecare în parte și toți la un loc 


S. afirmă, uneori, că filmul ar fi o „arta 
colectivă“... Nu impártágesc această teză 
Desigur, „componentele“ filmului. scenariu! 
imaginea, costumele, decorurile, interpreta 
rea actoricească, sunetul, muzica. montajul! y: 
altele, fiecare în parte, joacă un rol important 
în realizarea finală. Aş putea sublinia de 
exemplu, că scenariul define un rol covirşitor 
în filmul văzut pe ecran, că își menţine pri- 
mordialitatea in construcţia filmicá, in ciuda 
unor experimente ambitioase, inca nefinisate 
ca nu se poate incepe o producție cinemato 
grafică fără un scenariu bine pus la punct 
Dar admitind ideia de tiecare in parte, su 
bintelegem rolul deținut de toate componen 
tele la un loc, în subsumarea lor concepție: 
unice o: Regizorul este autorul prin 
cipal ai filmului, el poate pune in valoare ur 
scenariu bun sau il poate face praf, el poat: 
una componentele intr-un text unitar idea 
ne, stilistic, conceptual sau poate scápa prin 


tre degete aceleași componente, filmul ieșind 
o harababură inevitabilă. Desigur, exista şt 
imixtiuni şi ingerinte exterioare componente 
lor, dar acestea nu fac altceva decit, in ma: 
toate cazurile. sá altereze unitatea de con 
ceptie a regizorului. Este vorba de filmele 
bune, pentru că celelalte nu mai pot fi salvate 
cu nici un fel de forceps. Filmul, bun sau 
siab, este semnat de regizor atit cu numele 
inscris pe generic, cit și cu propria amprenta 
inconfundabilă si unica, fie adinc gravată, fie 
abia vizibila. 

Dacă filmul nu este o creaţie colectivă, în 
schimb este o producție de echipă. 

* 

Printre cineasti circulă unele noţiuni. poate 
simpliste ia prima vedere pentru cei din 
afară, ca „film greu sau mai puţin greu“. (Ma: 
puțin greu, pentru că toate filmele sint grele 
in felul lor.) Adică. din punct de vedere al 
realizării, al transpunerii pe peliculă. ce fel de 
probleme pune filmul, ce complexitate spec: 
fica, de epoca, scene de masă, lupte, incer 
dii, intemperii, mari montări, etc. Astfel ca la 
intrebarea: dacă filmul este greu?, se poate 
raspunde cu de doua ori depinde. 

a 

t Dapinde de mijloacele materiale 

2. — Depinde de echipá. Cind sint rezol- 
vate aceste două condiții, nici un fiim nu mai 
este greu. Firește, dacă există talent. 

Dacă umăr la umăr, cu tine, regizor, stă 
echipa, atunci munca atit de dificilă de reali- 
zare a unui film devine creație: daca nu, de- 
vine chin. cu consecințe inevitabile asupra 


calităţii filmului. Dacă umăr la umarul tau, re 
gizor, se află toată lumea, de la directorul de 
producţie pină la electricieni, travlingigti, ma 
sinigti, atunci echipa nu este numai o unitate 
de producţie, ci o unitate spirituală, alcătuita 
din înțelegerea fiecăruia în parte şi a tuturor 
la un loc a concepției unice şi unitare în lu- 
mina căreia se realizează filmul. 


* 


Am auzit de echipe opuse regizorului şi nu 
am înţeles niciodata cum și dacă au scos-o la 
capât, cu rezultate normale. 


Sint tentat sa paratrazez adagiul: „spu- 
ne-mi cu ce echipa te insotegti, Ca sá sti, 
cind şi cum va ieşi filmul“... 

Personal, am avut noroc intotdeauna ¡e 
echipe exemplare. Din păcate. nu pot sá citez 
pe toţi colaboratorii mei la filme extrem de 


umăr am Engá umărul meu, simt că nu sint un explorator singuratec 


e sus) 


grele ca Răscoala, lon, Toate pinzele sus sau 
Horea. Dar cind știam că alături de mine se 
aflau operatori ca Nicu Stan, Puiu Marinescu, 
Vivi Drăgan Vasile, scenografi ca Marcel Bo- 
gos, Neli Merola, sunetiști ca Nicolae Ciolcá, 
monteuri ca Maria Neag sau Elena Pantazica. 
regizori secunzi ca Mariana Petculescu, di- 
rectori de producţie ca Lucian Gologan, și 
repet. regret sá nu pot să-i amintesc pe toți 
asistenţi, oameni de producţie, șefi de platou, 
electricieni. ca sá nu mai vorbesc de inter- 
preti, mari actori cu care am avut șansa sá 
lucrez, deci, cind ştiam ce umăr simțeam la 
umărul meu, porneam la drumul lung şi difi- 
ci! al filmului cu siguranța că nu sint pindit 
de nici o primejdie. câ nu sint un explorator 
singuratec. z 


Ant colaborat cu multi scenariști, mari con- 
dee, ca Marin Preda, Teodor Mazilu, Petre 
Salcudeanu, Corneliu Leu. Am convingerea 
ca „spiritul de echipă" incepe de la binomul 
scenarist-regizor. Subliniez experiența unică 
in felul ei, ca şansă și eficienţă, ca înaltă per- 
sonalitate şi gravă profunzime, care este rea- 
lizarea unor filme după scenarii de Titus Po- 
povici. Împreună ne propunem, cu ambiție 
maximă, realizarea unui film despre „Marca 
Unire din 1918“ ŞI, în continuare,ecranizare a 
unor romane de Liviu Rebreanu. 


Mircea MUREŞAN 


3k 


actorul-spectator 


M. făcut plăcere să vád un film roma 
nesc despre care în mod deliberat nu am citi. 
şi nu am ascultat nici o opinie, pentru ca sa 
nu fie nici o urmă de influenţă în gindirea şi 
în simfirea mea. Mă refer la Liceenii — film 
plăcut ca o bomboană fondantă umplută cu 
vanilie şi cu fistic: cu vanilie — pentru o 
primă impresie de agreabil, plăcut, convena- 
bil tuturor (deci fâră să supere pe nimeni, 
nici măcar pe elevii cei mai recalcitranti) și 
cu fistic (pentru unda delicată de persua- 
siune) care te urmăreşte și te face nu numai 
să-i înţelegi, dar să-i şi iubeşti pe acești tineri 
cu destinele abia în formare; nu îi putem de- 
fini în categorii tranşante de eroi „pozitivi” şi 
„negativi“ pentru că nu este cazul; sint tineri 
ambitiogi și orgoliogi, slabi şi generoşi, can 
dizi şi uneori brutali, ş.a.m.d., dar capabili de 
gesturi mature fâcute cu simplitate, cu natu- 


sala de cinema 


Lo vremea bună se cunoaște de dimi- 
neatá, tot așa un film cu „cirlig“ la public „se 
sede“ — cel mai adesea — din ziua galei. Te- 
lefonul sună ca la gară, intervenţii nenumă- 
rate pentru invitaţii, ba chiar şi ameninţări, 
zimbete ságalnice, într-un cuvint tot arsenalu! 
de motivații menit sá ne determine de-a mart 
sala ia dimensiunile unui stadion. Ceea ce nu 
putem face oricită bunăvoință și înţelegere 
am avea pentru cei ce vor sá-i vadă pe „+ 
ceeni” in carne și oase. Cu o oră și mai bine 
inainte de a incepe spectacolul, trotuarul din 
fata cinematografului era blocat; oamenii de 
ordine cu greu puteau stávili asaltul de la in- 
trare. Regizorul Nicolae Corjos arăta ca și 
cînd ar fi ieșit dintr-o saună finlandeză, sce- 


remember 


A fost, mai întii, toamna anului 1957, cind 
proaspăt absolvent al 1.A.T.C. a intrat direct 
in „focul“ creaţiei cinematografice la studioul 
„Buftea“, ca asistent imagine la filmul Erup- 
fia. Apoi, în rolul de cameraman și secund 
participă la realizarea a zece lung metraje 
printre care: Alo, aţi greşit numărul, Valurile 
Dunării, Soldaţi fără unitormă, Cerul n-are 
gratii, Codin, Titanic Vals... Ca operator șef 
iși probează marele sáu talent și capacitatea 
de creaţie realizind imaginea la încă șapte 
pelicule printre care: La patru pași de infinit, 
Dincolo de barieră, Tunelul, Bătălie pentru 
A fost, apoi, toamna anuluiu 1970 cind de 
la Buftea a venit la Studioul cinematografic al 
armatei pentru a-și da măsura pasiunii şi vi- 
gorii pe un nou teren, cu noi personaje — 
militarii armatei noastre socialiste. Se despár- 
fea, așadar, de tinerii eroi ai santierelor și-i 
reíntilnea îmbrăcaţi în uniformă militară, che 
mafi să-și continue activitatea civică, deveni 
rea lor ca oameni sub drapelul tricolor, în du- 
bla lor ipostază de apărători și constructori. 
Şi-a reintilnit, deci, eroii în cazărmi, pe tere 
nurile de instrucţie și aplicaţii, pe șantierele 
economiei nationale... A continuat sá cu- 
noască tara și să vorbească despre tinerii sai 
oameni in imagini revelatoare realizate cu 
emoție și tandrete, cu devotament si credință 
In acest colectiv, colonelul Vasile Oglindă a 
realizat peste 90 de filme de scurt metra; 
abordind aproape toate genurile, de la docu 
mentarul de inspiraţie istorică sau de actual: 
tate, la poem-eseu. cinematografic, la filme 
artistice, reportaje... Remarcabile vor rámine 
în_cine-cronica cinematografică a oștirii ro- 
mâne filmele: Gornistul, Poem despre ostaș. 


„Liceenii“ după premieră 


„acești tineri 

şi destinele lor 

abia în formare 
(Ştefan Bă -junior, 
Cesonia Postelnicu 
şi Mihai Constantin) 


Copiii — actori 
neprofesionisti — 
„fac faţă“ cu brio 
unor mari actori 


raleţe. De altfel o mare calitate a acestui film 
care nu-și propune să dezbată, in cadrul unui 
context mai mult decit generos (problematica 
tineretului), coordonate hamietiene, este na- 
tural efea, firescul relaţiilor gi al situaţiilor și al 
transpunerii Jor în imagine cinematografica 
Reușită, fericită, îndrumarea regizorală, acor 


Trei săptămini de fiestă 


naristul, profesorul George Şovu, era marca! 
de emoție precum un elev ce aşteaptă să in- 
tre la examenul de treaptă. De la „Electre- 
cord” s-au adus 730 de discuri cu muzica din 
Dedaratie de dragoste și Liceenii vindute 
toate pe loc, asemenea programelor de sala 
şi pliantelor. 

În prima săptămină — filmul rula în centru 
doar la „Scala“ — o masă compactă de oa- 
meni (mereu alții, unii fericiți posesori ai bile- 
telor de intrare, alţii în căutarea acestora) 
ocupa zona cinematografului şi cofetăriilor 
din apropiere. Căci rindul la casă începea sá 
se formeze pe ia cinci dimineaţa. 

Spectatorii? În marea majoritate tineri 
Elevi, studenți, muncitori, militari. In marea 
lor majoritate veseli — așa cum le stă şi bine 


imensul consum 


Racheta de aur, Păpușa, Metodica instrucției 
alpine, Armata română in arta plastică, Ostaș, 
poet, cetățean. 

L-am întrebat, odată, dacă nu regretă des- 
pártirea de lung metrajul artistic. „N-aș 
spune, mi-a răspuns, totuși, cu o ușoară nos- 
talgie, dar acum consider cá cea mai bună 
școală pentru a-ţi păstra condiţia de cineast 
rămîne filmul documentar care-ţi impune 
multă rigoare, concizie, ritm alert... E ca si în 
literatură unde schița e mult mai dificilă decît 
romanul." A mai avut totuși o revenire. poate 
chiar de orgoliu, cind a fost solicitat să reali- 
zeze imaginea serialului Pistruiatul, reluind, 
după ani, prietenia cu scriitorul și regizorul 
Francisc Munteanu pe care-l cunoscuse la 
Valurile Dunării. Am avut șansa să colaborez 
cu - Bazil încă de la venirea lui în studioul 
nostru şi m-a impresionat, în afară de pute- 
rea sa de muncă, dragostea sa declarată pen- 
tru camera de luat vederi cinematografice, 
cum îi plăcea adeseori să spună, pe care o 
privea, in unele momente de relaxare, cu 
neasemuită duioșie, chiar cu evlavie... Cînd 
lua aparatul de filmat in miini, simțeai la el o 
misterioasă transformare și, nu întimplător, 
peliculele sale erau de o tulburătoare profun- 
zime, de o încintătoare poezie. Fiecare cadru 
îl realiza cu multă bucurie, dar și cu un 
imens consum intern. fără nici o crutare de 
sine. Şi a venit, apoi, toamna acestui an, 
toamna care-l impresiona întotdeauna atit de 
mult. Priveşte „cavalere“, cum îi plăcea sá se 
adreseze prietenilor, privește, desfatati ochi 
si sufletul în infinitul nuantelor cromatice 
Ce minunat, ce minuni... Era simbătă, 4 oc 
tombrie și-mi formam echipa de filmare. Ba- 
zite, îi spun, plecăm luni în Dobrogea pentru 
> săptămînă. M-a privit o clipă, cu tristețe, 


dată tinerăor neprotesomss. cae s-au owe- 
dit capabili chiar de porta $ cae s-au 
integrat foarte bine in mosies ce emuate 
creatoare a artistior profesonsi Es = 
nant pină la lacrimi este moment » care on 
tată de la țară — alias Sebastar Papa ars — 
după o şedinţă cu părinți în care este rost 
şi umilit din cauza gestului fiului său se me? 
neste cu acesta. imi amintesc bine ca mu se 
spune nici o replică, nu sint miscár: savante 
de aparat, camera stă cuminte şi răbdătoare 
pe figura nefericită şi neputincioasă a tata 
pentru ca apoi să se mute pe chipul unui t 
nár brusc devenit matur, dar in care incă se 
mai citesc urme de slăbiciune copiláreasca 
regretul celor petrecute, un angajament mut 
față de el însuși și multe altele. Numai pentru 
un asemenea moment de o mare duioșie ne 
ostentativă, încărcat de stări și trăiri contra- 
dictorii, susținute numai din priviri şi cu 
aproape deloc gesturi, merită felicitati cei doi 
interpreți și, evident, vizionat filmul. Nu este 
cazul gi nu îmi propun să tac o ierarhizare a 
creaţiilor existente în acest film, dar nu mă 
pot abfine să nu amintesc prezenţa (imi vine 
să spun chiar permanenta) profesoarei Isos- 
cel, intruchipatá de Tamara Buciuceanu-Bo- 
tez: Sub un scut fragil, altminteri, de duritate, 
de obtuzitate, de lipsă de înţelegere față de 
nevoia de ștrengării a tinerilor, Isoscel este 
ca un cozonac cu nucă parfumat cu toate mi- 
rodeniile pámintului. Ea este de fapt caldă, 
tandră, atentă, infelegátoare, are umor și, în 
primul rind, își iubeşte meseria, deci și copiii. 
Spun în mod intenţionat copiii — pentru că 
deși au aspect de adolescenţi, pozind prin 
semne exterioare în oameni maturi, ei, sînt 
încă nişte copii — şi e foarte binecă sint așa. 
Pentru că cine îşi pierde copilăria îşi pierde . 
visul şi deci capacitatea de a trăi cu adevărat. 
Un film autentic și plăcut acest Liceenii — 
pentru că altfel nu ar da năvală la el liceenii- 
noștri de pe stradă, dacă nu s-ar recunoaște; 
dacă nu s-ar regăsi şi dacă nu ar fi de acord 
cu radiografia care li se face. Și nu numai ei 
se recunosc, dar si iubitorii lor părinţii. Asa 
că totui este bine cind sè sfirgeste cu bine! 


Mariana CERCEL 


juvenilă la „Scala“ 


la virsta lor — inválmásindu-se la intrare 
N-au lipsit nici adulții. Unii dintre aceștia 
sceptici, afişind o mină gravă și importantă, 
dar era plăcut să vezi la terminarea spectaco- 
lului pe fața tuturor — și a tinerilor și a adul- 
tilor şi a scepticilor — satisfacția și mulțumi- 
rea. Şi lucrurile s-au petrecut astfel trei săp- 
támini, timp în care nici unul dintre noi, cei 
de la „Scala“, nu ne-am permis o zi de 
odihnă si, de multe ori, am uitat că am venit 
la serviciu la şapte dimineaţa şi am plecat 
acasă la nouă seara. 

Dar ce mult am dori cu toții să avem cit 
mai des prilejul de-a nu ne lua liber trei săp- 
tămini la rind, cind avem în program un film 


românesc! 
Marin STOENESCU 


apoi mi-a zis: Lasă-mă, măi, Mitică, mă simi 
cam obosit. Din egoismul care de multe, de 
prea multe ori ne caracterizează, am insistat 
pledind pe faptul că vor fi filmări frumoase, 
că o sâ-și revadă locurile natale, rudele, prie- 
tenii... Şi a acceptat. Dar destinul nu i-a mai 
lăsat decit șansa unei zile de viaţă. O zi de 
zbucium cumplit cind inima sa, generoasa lui 
inimă s-a zbătut nemilos de mult, părăsindu-l 
impotriva firii lucrurilor... Privesc în jur şi nu 
inteleg... de ce oare culorile toamnei au ple- 
cat... de ce oare m-a cuprins o imensă şi ire- 
parabilă tristete? 


colonel Dumitru SECELEANU 


LE 


«Cu devotaln 
cu e 


mótie: 
'asile a J 


0 echipă 
extraordinară 


D.. lungul anilor de muncă la film, am 
intilnit mulți profesionişti serioşi, fie că era 
vorba de însuși regizorul filmului sau de cei 
din echipa de filmare: pictorița de costume 
machioza, coafeza sau secretara de platou 
M-am bucurat intotdeauna cind i-am simțit 
aproape în munca comună pe care o făceam 
de multe ori în condiţii grele, caci eu nu prea 
am la activ, la drept vorbind, multe filme co- 
mode, de salon. De cele mai multe ori, ne gë- 
sea apusul soarelui prin văioage sau cocotat: 
pe munți, în bătaia vintului, și nu de puține 
ori, noi actorii, sfirșind „muniţiile”, ne întrup- 
tam din „bufetul rece“ al oamenilor din 
echipă care aveau, întotdeauna, o bucată de 
piine proaspătă și o slană cu ceapă puse de- 
oparte şi pentru noi... Ca într-o mare famili 
ce ne aflam, alături și la bine şi la râu 


Dar tot aga de adevărat este că nu se nime 
rea, aproape niciodată, ca toţi să fie la tel de 
serioși, de pricepuţi şi devotați. în aceastz 
„orchestră“ numită echipă de filmare. 


O fisură cît de mică, o intirziere, o neg- 
jentá (nici nu-ți vine că crezi, dar aşa este 
plâteam, din păcate, cu toții, cu ore şi zile den 
viaja noastră, ca o risipa zadarnică 


Cine ar crede că dispariţia unei prelate u» 
tată pe căruţă in Cheile Záarnestilor toată no- 
mai găuri și arsă (dar, vai! racord) ne wa 
costa trei zile de nervi şi supărări? Colegi = 
tori, veniţi toată noaptea pe tren după spe 
tacole obositoare, au plecat fără să filmez= 
ca să revină altădată. Sau cînd, dupa o sápt. 
mină de aşteptare în ploi și chiar lapovta = 
Cheile Zarnestilor, a ieșit soarele, cu top a 
torii veniţi iarăși de departe, iar s-a amina * 
marea, numai pentru că lipsea .crucioms 
Despre asta ce să mai'zic? Marturisesc cà mu 
auzisem, în viaja mea, de cuvintul ăsta, ca 
acum nu voi uita niciodată că o caleasca = 
patru sau șase cai nu poate fi pornită tarz 
„Crucioi”. lar nervi, iar drumuri de întoarcere 
în aşteptarea soarelui şi a crucioiului 


În contrast cu toate cele neplăcute dea 
lungul atitor ani de muncă în cinematogra' = 
aș dori sã. consemnez ceva. D 

Mi s-a intimplat un lucru minunat. În aces! 
an, 1986, am filmat, la Buftea, Domnișoarz 
Aurica, cu o echipă cum n-am crezut ca vo 
găsi vreodată. Regizorul, Şerban Marin 
pe numele său, „un apucat și îndrăgosti 
meserie, a dormit noapte de noapte într-o ru 
lotá ca să fie prezent la construirea decor 
lui. Sub ochii lui și ai arhitectului Lucian N=- 
colau avea să apară lingă lacul Buftea „Cales 
Negustorilor“; fiecare prăvălie, stilp, firmă s-a 
pus sub ochii lor și nu de puţine ori și = 
operatorului Vlad Păunescu. Un an gi trai lums 
de participare intensă, nu e un lucru de nè 
mic. 

lar în zilele de filmare care au urmat, reg” 
zor şi operator veneau primii, pentru că nu- 
lăsa inima să stea acasă; ardeau, amindoi, de 
nerăbdare sá discute despre rezolvările neas- 
teptate, interesante pe care fiecare le propu- 
nea celuilalt..: Asistentul de regie, Dorin Do- 
roftei, prezent la datorie, bubuia intre deco- 
ruri şi dinamiza figuratia, deși nu de puţine 
ori era chinuit de o atroce durere de dinți 

Costumierele grijulii şi totdeauna în 
preajmă — ca sá nu mai vorbesc de machio- 
rul Mihai, talentat și entuziast. (,,Ascultati-má 
ce vă spun eu, îmi spune mie sufletul, că o să 
ne iasă un film grozav!") sau secretara de 
platou, Lidia Popescu sau minunaţii electri- 
cieni, oamenii „cu lumina“. 

Ce să mai vorbesc de pictorița de costume 
Oana Tofan? Ce visam eu noaptea pentru 
Aurica, ea îmi făcea ziua, can povești. Pald- 
rie modestă, pleostitá și tristă, pălărie miste- 
rioasă sau scufifá „A la mama-mare“ toate mi 
le-a făcut, după dorinţă, răsucind panglicute 
cosind dantelute, șireturi cu miinile ei talen- 
tate şi fácindu-má fericită. Îi port o mare re 
cunoștință. 

- Mai e de mirare oare că veneam la filmare 
cu multă bucurie, gindindu-mă că voi intilni 
acești oameni entuziaști, plini de har şi idei și 
care aveau cu toții același gind: să scoatem 
un film bun. Ce sá mai spun de Viad Páu- 
nescu, acest magician al aparatului? Ce om 
şi ce coleg minunat s-a arătat pe toată durata 
filmáritor! 

Aceste momente de comunicare, cáldura 
sufleteascá a intregii echipe, m-au fácut sá 
uit toate vechile neimpliniri. Şi pot sá le mul- 
tumesc, din inimă, tuturor. . 


Marga BARBU 


| 
j 
l 
i 
! 


"DENS 


Trei coechipieri 


Ca o expediție... 


D e cite ori apare un film nou, spectatorii, 
cronicarii de aici şi de oriunde, îl judecă 
uneori cu obiectivitate, alteori cu subiectivi- 
tate b 

In judecátile de valoare se amestecă tan- 
dretea, asprimea, admiraţia, dragostea, duri- 
tatea. 

Fiecare film evoluează în timp și spaţiu 
Adevărata valoare i-o dă rezistența în fața ge 
nerațiilor care se succed. 

E ușor să judeci un film, greu e sá faci — 
indiferent de calitatea lui viitoare. Truda din 
care s-a plămădit n-o cunosc decit cei care 
hau realizat. 

Se naşte ideea, scenariul, se formeaza 
echipa care va turna filmul. Regizorul, opera- 
torii, scenografii, actorii, machieurii, coafe- 
zele, cabinierele, masinistii, recuziterii, cei de 
la producţia filmului pornesc cu toţii spre ne- 
cunoscut. 

O adevărată expediţie în care se știe, de la 
început, că niciodată condiţiile nu vor fi 
uşoare. 

Aceasta este regula jocului. Dacă esti gata 
să accepti riscul, poţi să faci parte dintr-o 
asemenea echipă. 

O muncă uneori epuizantă, o atmosferă de 
lucru, de multe ori, supraincarcatá de electri- 
citate umană, un ritm neiertător. 

Dar toate acestea sint dominate, în primul 
rînd, de dragostea, de patima pentru această 
meserie. Fanatismul cate fe cuprinde este 
cheia rezistenţei, speranța că dăruirea ta va 
folosi implinirii actului final, realizarea filmu- 
lui. 

Sigur că trebuie să pleci de la premiza că 
totul se poate solda şi cu un succes, şi cu un 


- eşec. Dar fiecare dorește ca truda lui sá nu , 


fie zadarnică. Această echipă coexistă în tim- 
pul turnării unui film ca o adevărată familie, 
în care unii au mai multă forță de rezistenţă, 
alții mai puţină. 

Spre sfirșitul filmărilor, cînd tensiunea 
ajunge la paroxism, unora le cedează nervii 
şi, atunci, o vorbă bună, un gest cald îl ridică 
pe cel ce crede că nu mai poate continua. Și 
Pro rámine sudatá piná la capátul drumu- 
ui. 

E minunat sentimentul de grijă reciprocà 
ce se naşte în sînul acestei minunate familii 
— echipa de filmare. Cînd dispare, egocen- 
trismul, apare atmosfera de vrajă care cre- 
ează' momentele de excepție ce rámin intipa- 
rite pe celuloid. 

La sfirsitul zilei sau nopții de filmare, dupa 
atita încordare psihică şi fizică, oamenii mai 
au forța să zimbească și, în ritmul greoi al 
pașilor care și-au pierdut vioiciunea, pe dru- 
mul de întoarcere, mai apropiat sau mai înde- 
părtat, ascultă cu incintare amintirile sau glu- 
mele actorilor care, cu toată epuizared, simt 
nevoia să mai destindă atmosfera şi sá rás- 


plătească cu tandrețe munca coechipierilor 
lor. 

Cînd turnarea filmului se termină, echipa 
nu se bucură cu adevărat. Pentru că vine 
despărţirea cu tristețea ei și ai sentimentul ca 
un vis frumos s-a destrămat. 

Ştii, că poate, peste o vreme, la alt film, te 
vei intilni cu aceiaşi oameni sau cu o parte 
din ei, dar, oricum, rămii cu nostalgia acelei 
echipe de filmară. 


Bucuria că ai colaborat uneori cu oameni: 


de excepție, că ai intilnit ființe cu suflet 
mare, care și-au dezvâluit calitatea umană in 
momente grele, dragostea și grija cu care te-au 
înconjurat în dorința de a te face să rezisti 
pina la capăt, să reușesti. Sint acestea clipe 
ce nu se pot uita. 


Violeta ANDREI 


Transferul 


de încredere... 


N. cred sá existe, în lumea fantastică și 
aspră a filmului, cineva dintr-o echipă de fil- 
mare, Cineva care să nu vrea „să iasă bine“. 
Si totuşi, cei din fața aparatului, actorii, 
„principalii vinovaţi“ cum ne place să credem 
că sintem, se confruntă cu o singurătate 
uneori de nesuportat. 

Există regizorul, operatorul-şef, scenaristul, 
toți vor săi ajute pe cel din fața camerei. 

Dar mai există alături de zbaterea asta dură 
a actorului şi zimbetul cinstit din timpul in- 
cărcării unei casete, simpatia netrucată a ce 
lui ce a intins kilometri de cabluri electrice, 
delicatețea gi transferul de incredere aproape 
hipnotic ale celui ce-ţi machiază fața și e pri- 
mul „fan“ al tău. Si nu în cele din urmă, acel 
„bună ziua“ cald și acei „vă mulțumesc pen- 
tru acest personaj“ al celei care, in nopți de 
trudă, a parcurs de mii de ori filmul de la un 
capăt la altul fără să obosească o clipă. 

Mai există și paharul cu apă care apare din 
senin atunci cind te simţi mai singur ca.ni- 
ciodatá, mai háituit, mai sufocat de adversa- 
rul cel mai periculos, „personajul“. Probabil 
că actorul, „cel mai mult şi mai mult“, are ne- 
voie de aceşti oameni și incă de mulţi, foarte 
oon oameni de care îl leagă același adevăr: 
al. filmului. 

Ei sint primii spectatori ai jocului actorului, 
formidabil de exigenti, reactionind fantastic 
de rapid la fiecare ge adevărat, la fiecare iz- 
bindă a actorului in lupta cu sine. 

Şi uite așa, la sfirgitul filmărilor, actorul nu 
mai e singur. Alături de el sint oameni, foarte 
mulți oameni. 


Dan CONDURACHE 


Ce mai faci, 
nea doctore? 


D. curind a avut loc la Teatrul „Bulan- 
dra“ premierea spectatolului „lo, Mircea 
Voievod“ de Dan Tărchilă. 

În seara primului spectacol, în seara aceea 
a primelor confruntări, în seara primelor 
noastre emoții mari. în seara de sărbătoare a 
echipei, în seara cu stringeri de mină, și 
semne de noroc cu pumnul strins îndreptat 
in' sus sau în umărul prieten al partenerului, 
in seara în care ne-am spălat părul cu doua 
ceasuri inainte, în seara in care tocmai ne 
prefáceam că sintem stăpini pe noi și glu- 
„meam tandru cu pisica teatrului care aștepta 
peştele pe care am uitat să i-l aducem — dar 
ea a trecut asta cu vederea şi se joacă cu pa- 
pucii doicii gi cu trena reginei, — ... în seara 
aceea, printre colegi, prieteni și studenți la 
LA.T.C.,a ciocănit la ușa noastră un domn 
máruntel și răgușit, imbrác at în costum bleu- 
marin — ca la toate premierele. Ras proas- 
pát. Parfumat, Elegant. Nenea Titi Trandafiri- 
dis, maestrul de lumini de la Schitu Mágu- 
reanu. 

Crizantema lui infoiatá nu ridea ca de obi- 
cei... 

— „E ultima mea premieră... vă doresc o 
seară bună, strălucitoare...“ 

„— De ce ultima, nene Titi? — nu ne face 
să plingem...* 

— „Luna viitoare ies la pensie Sinteti doua 
mari actrițe...“ 

— „Nu-i frumos din partea dumitale, nene 
Titi, nu ne face să plingem în seara premie- 
rei..." 

„— Am fost fericit să vá pot lumina...” 

— „leşi afară, nea Titi!“ 

Ce-am simţit, Gina Patrichi şi cu mine în 
seara aceea, nu poate fi povestit cu ușurința. 

Bucuria succesului peste umbra unei vii- 
toare însemnate sapa iri. 

Cer iertare revistei „Cinema” că vorbesc 
despre o echipă „de teatru“... dar echipa 
aceasta este echipa regizorului de teatru şi 
film Liviu Ciulei. 

Şi mai ştiu că „Doctoru“, — şeful electri- 
cian de la Valurile Dunării — nu se va su- 


pára. 

i mai faci, nea Doctore...? Ce-ţi fac co- 
pili 

Sá nu-mi spui că te pensionezi şi dumnea- 
ta.. 


irina PETRESCU 


Echipa înseamnă 


prietenie 


A. două obiceiuri proaste şi ti le spun de 
la început ca să te obisnuiesti cu ele Cred că 
dragostea şi prietenia fac parte din atmosfera 
de lucru. Si al doilea? Înainte de fiecare ca 
dru să fii aproape cu oglinda să mă „caut“ în 
ea Vrei să vezi machiajul? Nu. Vreau să văd 
personajul. Masticu! ăsta e o nenorocire, ha, 
ha!. Ce nenorocire e mai mare decit sa-ti 
cadă mustafa în cadru? Cea mai mare ne 
norocire nu-i asta, ci să fii singur şi să nu 
mai crezi în nimic. Privirea în sus! Toată bidi- 
neaua asta vrei s-o pui pe fața mea? Ba bine 
că nu! Aoleo, mamaie, nu mai văd eu malu 
Da' ce, asta-i față?! Cineva spunea odata 
despre faja mea că e asemenea unei coli de 
hirtie albă pe care poți scrie orice. Mare curaj 
a avut! Curajul nu-i ceea ce crezi tu. Curajul 


„Am fost fericit 
vá pot lumina‘ 

(lrina Petrescu 

in Sr 


e o problemă de organizare. Comentaţi nu- 
mai lucrurile pe care le înțelegeți. Acum nu 
te mai mișca, puțin, că vreau să-ţi scurtez 
mustaja... „Sint un om singur ma care 
şi-a rat libertatea pină in ultima clipă ca 
singur sens de viaţă. Urmează-mă! Nu, 
Doamne, sint liber. Sint liber să mor cind 
vreau. Acum doar plec. Voi muri miine sau 
poimiine. Sau poate mal tirziu, cind toți cei 
care m-au cunoscut m-au ultat“... Un actor 
mare învaţă textul acasă. Ce dracu' e aga frig, 
aici? Dacă te-ai dezvelit... Secvența asta tre- 
buia filmată vara, la timpul ei. Nu era zăpadă 
atunci, ha-ha! Să-ţi pară bine-că se face şi 
acum. Dacă mai vorbești mult, poate te ciu- 
pesc cu foarfeca. De acum înahnte nu mai joc 
decit în filmele unde machior este M. Vodă. 
Ti-am spus să stai cuminte. Aoleo, ma- 
maieee... Rebengiuc o spune cu un haz ne- 
bun. Un grăsan se temea de apă şi a venit la 
inot cu bunica lui. Dar instructorul l-a arun- 
cat în mijlocul bazinului să-i dispară frica. 
Grăsanul dădea din miini şi din picioare, stri- 
gind ca din gură de șarpe: „Aoleo, mamaieee, 
nu mai văd eu malu'"'... Cum e? Nu e rău. Nu 
e rău deloc. Cealaltă imi dădea o duritate 
care nu era bună. Mă îndepărta de ceea ce 
credeam eu despre personaj. Adică nu dece 
credeam eu, ci de ce trebuie să fie. Lăsaţi, 
maestre, nu vă faceţi griji că mai lipim puţin 
talent. Gata, machiajul?! Gata. Aveţi la ince- 
put un prim plan, vă amintesc textul: „Dacă 
am fi in stare să ne salvăm doar Omenia, sin- 
gurul nostru însemn de om.“ Îi știu. Pregáti- 
fi-vá! Mihai, oglinda! A, da! Al doilea obicei 
prost. La următorul film am să mă obișnuiesc 
și cu primul. Da, nu e rău deloc. Ai avut 
dreptate. S-a mai limpezit. Perfect. Multu- 
mesc. Acum și vorbele se lipesc mai bine 
„Dacă am fl in stare sá ne salvăm doar Ome- 
nia, singurul nostru insemn de om“. Da. Do- 
rel Vișan la cadru! Aoleo, mamaiee, nu mai 
vad eu malu'... 


Dorel VIŞAN 


Atmosfera 
„Zilei Z‘ 


| emele majore cer expresii artistice ma 
jore. Şi autori pe măsură. Nici că se putea 
cuplu mai potrivit pentru această adevărata 
simfonie a Eliberării, ca loan Grigorescu 
(scenariul), Sergiu Nicolaescu (regia.) Un su- 
biect generos și în același timp  copleşitor 

Scenariul e opera unui ochi magic capabil 
să vadă simultan intr-o sută de direcții și 
chiar asta e maniera de construcție: un 
anume tip de „selecție“ semnificativă. Penita 
subțire și iute a scenaristului găsește loc şi 
timp şi modalitate de-a caracteriza totul: de 
la atmosfera de rezistență tenace de la Jilava 
și pregătirea lucidă şi îndrăzneață a Partidu- 
lui Comunist, la suspiciunea şi dezorientarea 
unui ministru sceptic, simțind cum pierd: 
partida esenţială. 

Scenele sînt de-o mare diversitate și acest 
lucru alături de tipul de replică iute ştichiui- 
toare, ca o scurtă rafală (sau patetică sau cu 


humor sau gravă sau pur și simplu eficientă), 


dă sentimentul vivacităţii. 

În „pictura“ unor scene, Sergiu Nicolaescu 
poate — îmi vine să spun ca nimeni altul 
să sugereze o gamă de sentimente de-o di- 
versitate uimitoare: de la stringerea de inima 
în fața spectacolului celor ce trimit pachete 
deţinuţilor politici, la ironia bufă dintr-un 
dans de cinema picat ca o aluzie strávezie; 
de la saloanele cu muzică si picanteriile ,Ju- 
mii bune“ în care se trece ușor de la „inmor- 
mintare la conga" 

Sumedenie de contribuţii actoricești con- 
vingátoare creeaza aceeași paletă largă de cu- 
lori sufletesti: de la puterea insuflată de co- 
munisti (Mircea Albulescu, Gheorghe Cozo- 
rici), siguranţa senină a sergentului lon Marin 
(lon Riţiu), curajul luminos al tinărului Radu 
(Bogdan Stanoevici), demnitatea impunătoare 
a generalului român (lon Besciu) la amără- 
ciunea dezarmantă si sila crescindá (Stefan 
Iordache), luciditatea celui ce simte iminenta 
sfirşitului (Sergiu Nicolaescu) inflexibilitatea 
absurdă a trufiei (Val. Paraschiv). 

Evenimentele se succed cu antrenantă re- 
peziciune, ritmul filmului te fură (coloana so- 
noră A. Salamanian, ca totdeauna, perfectis- 
simă!) scenele de luptă sînt realmente excep- 
tionale, au forja şi vigoarea evocării și poartă 
amprenta acestui uimitor de puternic regizor, 
dirijor de mare finețe, o inteligenţă vie, scá- 
páratoare +: dominantă. Culoarea Zilei Z e al- 
cătuită cu infinită grijă precum și imaginea în 
general (Nicolae Girardi. Sorin Chivulescu). 

Revázind Ziua Z am ramas la aceeaşi på- 
rere din ziua premierei: un spectacol capti- 
vant, demn de măreția actului istoric pe ca- 
re-l evocă. 


regizorii noștri 


Adrian 
P | etringenaru 


Un spectacol captivant pe o temă majoră 
(Ziua Z de Sergiu Nicolaescu și loan Grigorescu) 


Un film „seris“ 
string al Dunării « 


D.. absolvirea Institutului de arte plas- 
tice din Bucureşti, Adrian Petringenaru s-a 
iedicat curind filmului documentar de artă, 
realizind în 1965 Muzeul Medrea s: Paşi spre 
Brâncuși. Acesta din urma a fost selecționat 
la-Bienala internațională a tinerilor artiști de 
ta Paris, În 1966, semnează 6000 ani de artă, 
sar în 1970 Monumentele Capitalei (arhitec- 
tura şi sculptura). 

Paralel cu realizarea de filme de artă, des- 
fasoará o susținută activitate publicistică în 
domeniul esteticii, fiind autorul a numeroase 
articole și studii privind artele plastice și ci- 
nematograful. În această perioadă și-a trecut 
si doctoratul în estetică, la Universitatea din 
Paris, cu teza „Imagine şi simbol la Brân- 
cuşi”. 

De-a lungul anilor, se înscriu apoi nume- 
roase producţii 1a studioul „Animafilm“, dife- 
rite atit ca eat | cit și ca tehnică: Brezaia 
(animaţie cu măsti) — 1968, În rea lui 
lon (pictură pe sticlă) — 1970, en dupá 
Bizanț şi Călătoria lui lon — 1972, Cale lun- 
gă — 1976, Traian și Decebal — 1977, Legen- 
da — 1978, Principiul lanului — 1979, Exper- 
tiza de artă — 1980, Concurs (grafică ani- 
mată) — 1981, Finala —1982, Banchetul ar- 
melor — 1984 și Perpetua Renaștere — 1985, 

n general. filmele de animaţie ale lui 
Adrian Petringenaru au un caracter metaforic 
și filozofic, cu nuanță satirică, fiind apreciate 
ca atare de publicul și specialiştii din țară si 
străinătate. in același timp, ele au fost dis- 
tinse cu numeroase premii nationale și inter- 
nationale, dintre care menţionăm: Pelicanui 
de argint, acordat de juriul Festivalului de la 
Mamaia — 1970 tilmului În pădurea lui lon 
care, în același an. a primit diploma de film 
excepţional al anulu: decernată de Institutul 
britanic al filmului la Festivalul de la Londra, 
Cale lungă a obținut diploma de onoare la 


cu o mină 


sigură de cineast-prozator 
de Malvina Ursianu) 


IStru 


Festivalul de la Salonic — 1976, premiul întîi 
n Festivalul national „Cintarea României” și 
Premiul ACIN, în același an. Tot cu premiul 
intii în Festivalul naţional „Cintarea Romá- 
niei“ a fost recompensat filmul Concurs: în 
1981, iar Traian și Decebal a dobindit di- 
ploma de onoare ACIN pe anul 1979. Princi- 
plul lanului, Expertiza de artă, Finala, Ban- 
chetul armelor au fost selecţionate în Festiva- 
lurile internationale specializate de la Ober- 
hausen, Leipzig, Lucca, Hiroshima etc. 

Cu Tatál risipitor, Adrian Petringenaru de- 
butează în lung metrajul de ficțiune. Concu- 
rind la Festivalul international de la Santa- 
rem-Portugalia, în 1975, filmul cîștigă Marele 
Premiu. Din 1980, cineastul devine un reali- 


Filmul Scenariul 


Tatăl risipitor Eugen Barbu 


Adrian Petringenaru 
după romanul lui 
Eugen Uricaru 


Rug şi Macără 


Femeia din Ursa Paul Eugen Banciu 


Cireșarii Constantin Chiriţă 


Constantin Chinţă 
Adrian Petringenaru 


Aripi de zăpadă 


Leopoldina Bălânuţă 


Fetiţa cu tabloul 
din 
„Pe malul sting...“ 


O compoziţie nespus de armonivasa, cu 
octave lărgi, alcătuite dintr-un război de fun- 
dal, cu terfele majore ale unei pregătiri te- 
brile în aşteptarea acelui memorabil 23 Au- 
gust '44 prin melodia cînd tristă, cînd ironică 
a unui conac din miezul cimpiei şi povestea 
locatarilor lui, semnează autoarea completa 
și atit de particulară care este Malvina Urgia- 
nu. Şi într-adevăr găsim în Pe malul! sting al 
Dunării albastre o sumedenie de emoţii și 
sentimente, o profunzime de personaje subtil 
conturate și insufletite de-un text scris cu 
mină sigură de prozatoare. 

Frapantă este, desigur, înainte de toate, mi- 
cuta Leonora: un fel de Lizucă rátácita nu 
intr-o dumbravă minunată, ci printre oameni 
lipsiți de scrupule: șacali cinici (ca unchiul 
Costi, „făcut“ magistral de George Constan- 
lin), o amărită de cabaret, Zaza, mama vi- 
tregá alcoolică, iresponsabilă si, deopotrivă, 
nenorocită (Gina Patrichi, într-un spectacol 
cutremurător), un majordom-bun-la-toate 
ambiguu, cameleonic, fără coloană vertebrală 
(Gheorghe Dinică într-un rol subtil nuantat) 
un ofițer neamt în crochiu (Andrei Finti). 

Fetiţa cu ochi trişti este un rol cu totul de- 
osebit in cinematografia noastră. Regizoarea 
o face nespus de veridică prin replici, iar 
Dana Felicia Simion îi dă forţă singuralá, fra- 
pantă. Micuța șatenă care citește cu ochelarii 
pe nas în bibliotecă și tine taina unor hirtii lā- 
sate de tatăl său cu limbă de moarte, hirtii 
care cuprind secrete ale reţelei nemților, este 
o apariție înduioşătoare și gingașă, purtind 
pe chip gravitatea tristă a precocitátii şi um- 
bra amarnică a singurătăţii. 

Două roluri, iarăşi de fineţe, le revin lui Va- 
leriu Paraschiv — expresivul mecanic price- 
put la toate,care se dovedește mina sigură a 
Partidului Comunist, şi Mirelei Gorea — ex- 
pertă în nuanţe sugerate dintr-un ton, dintr-o 
aplecare a privirii umbroase. imagine, sceno- 
grafie, costume, muzică, totul se-mbină per- 
fect în acest puzzle ţinut bine în mină, coe- 
rent şi bine articulat. O notă specială pentru 
culoare: alburiul práfos al cimpiei în vipia 
muscátoare, violetul penelor din alcovul Za- 
zei, albastrul închis spre negru de afine al 
nopţilor conspirative, dunga de foc a furtunii 
şi mai ales noaptea roșie a insurecției in care 
un copil în câmășuţă trece peste ruine, incer- 
cînd să ducă un portret de femeie, mare, in- 
comod, naiv desenat, cu o ramă de bronz de 
sueta. totuși, portretul mamei, dintr-un tim: 
in alt timp, 


Cleopatra LORINTIU 


zator statornic de filme de lung metraj, pre- 
zent în mod ritmic în planurile studiourile de 
la Buftea. Asa cum rezultă din filmografia sa 
tin tabelul alăturat, patru din cele cinci lu- 
crări au fost realizate într-o perioadă de nu- 
mai cinci ani, ceea ce înseamnă o productivi- 
tate înaltă. În prezent, se află în producţie cu 
Cetatea ascunsă care încheie ciciul celor trei 
pelicule pentru copii după romanul „Ciresa- 
rii de Constantin Chiriţa. 

Fără a renunța la filmul de animaţie şi nici 
la documentarul de arta, pentru viitorul apro- 
piat regizorul pregateşte noi lung-metraje de 
fictiune inspirate din viața contemporana 


Mihai DUTA 


Interpreţi 
Toma Caragiu, Marga 
Barbu, Gheorghe Dinică; 
1974 1.576.500 
lon Caramitru, Florin 
Piersic, Teofil!  Vilcu, 
Simona Máicánescu 2.062.500 
Dorel 
Petr. 


Figrina Cercel! 
Vişan. “Emanoil 
loana Crăciunescu 1559 500 
lan  Manmescu, Petre 
Gheorghiu-Dolj. Ernest 
Maltei, Gheorghe Dinică 


Angela loan, Dan Dobre. 
Rodica Popescu-Bită- 
nescu, R. Panamarenco 


Secretul vechiului pod 


„..Cînd visul stirneste alte vise 


E xistá, cum bine se știe, filme mar 
care nu se pot uita cu ușurință și filme des- 
pre care nu mai ştii nimic, după două zile de 
a vizionare. Între aceste două categorii se 
strecoară însă și multe alte pelicule de la 
care rămii cu jocul unui actor, cu o anume 
secvență, cu o anume situaţie dramatică, ră- 
mii cu „ceva“ deosebit. Un astfel de film este 


Ce se întîmplă 
cînd se învinge 
forţa gravitaţiei? 


si Secretul vechiului pod (o coproducție 
25.C.—R.S.F.1.); titlul te poate duce uşor cu 
gindul spre zona peliculelor de război sau 
polițiste. Scenaristul și regizorul Vladimir Ta- 
dei a fost departe de această intenţie. Secre- 
tul vechiului pod este de fapt un S.F. adresat 
adolescenților. Povestea e simplă ca în bas- 
mele care adorm pruncii. În vacanţă, doi 
puști (fermecátori datorită alegerii inspirate a 
nterpretilor) descoperă în podul mătușii un 
mecanism inventat de un străbunic prin care 
poate fi învinsă forța gravitațională. ŞI, de 


aici, zeci de peripeții amuzante. Unul dintre 
ei mai are și o soră, antipatica foc, o fetiță cu 
pretenţii de domnişoară care se rujează pe 
furig și dansează „disco“! Toate acestea se 
vor uita după vizionare, fiind caracteristici 


. banale, comune multor filme din această 


„Specie'. Nu se uită însă imaginea lui Jiri Ko- 
lin cu trucajele respective şi conceperea ca- 
drelor scenografice. Ca să poţi crede într-o 
astfel de poveste fantastică e strict necesar 
ca „nebunia“ imaginaţiei să prindă un contur 
realist, credibil. Efectele trebuie studiate 
atent și în așa fel realizate încit să ajungi a 
crede că este firesc, spre exemplu, ca un tun 
vechi și greu să poată fi ridicat de la distanță 
si să plutească, doar prin „razele“ emanate 
de un aparat miraculos. În Secretul vechiului 
pod, realizatorii au reuşit să ne dea astfel de 
sugestii. impăienjenit și práfuit de ani, podul 
era plin de mister și pregătea atmoslera ne- 
cesará S.F.-ului. 

In realizarea profesională a secvențelor de 
SF. a stat, de fapt, „cheia“ filmului. El și-a 
dorit sá satisfacá imensa nevoie de vis a ado- 
lescentilor și visul propus era credibil, $oca 
prin minuţioasa sa redare în termenii realis- 
mului. Am asistat, astfel, la un util exercițiu 
de stimulare a fanteziei publicului tînăr. „Pă- 
rintele“ Jules Verne propunea zeci de astfel 
de exerciţii, preluate apoi, mai mult sau mai 
puțin spectaculos, de alţi scriitori și de cine- 
matografie. Ca să ințelegi 2001 —o odisee 
spaţială trebuie, mai intíi, sá te obișnuiești cu 
filme gen Secretul vechiului pod. Există și 
aici un ,A.B.C.", iar filmul de faţă este util 
tocmai pentru aceasta; „visul“ are contur 
real, credibil și stirneste alte vise, care, cine 
știe, miine, în secolul XXI pot deveni reali- 


tate... 
Meana LUCACIU 


Un spaţiu pentru imaginație 


e nu şi-a dorit niciodată sá zboare şi 
m-a rontáit în copilărie gindul nici unui mira- 
col, sá nu vadă Secretul vechiului pod. Căci 
nu e un film pentru cei pe care barza i-a 
adus „oameni serioşi”, gata ridafi, cu senti- 
mente-proteze și laba giștei în jurul sufletu- 
but 

Ucenicii vrăjitori Miro, Pepik si Bozena 
descuie cu o imensă cheie avind trei brate, 
usa prin care intră, nu doar într-un pod prá- 
fuit, tapetat cu pinze de păianjen, ci în impá- 
rátia miraculosului tun antigravitational. Este 
opera lui Ferdinand Kruzik marinar, scriitor, 
nventator — un Leonardo da Vinci al Daima- 
tei. Tunul anulează greutatea corpurilor, ri- 


Drumul parcurs 
de Burt Lancaster 
de la Lampedusa 
la Visconti 
(Ghepardul) 


dică obiectele în aer și le trimite în Cosmos. 
Comisia de specialitate în cercetări balistice 
a imperiului austro-ungar, consultată cu un 
secol în urmă, a considerat că invenţia este 
rodul unei imaginafii bolnave. Și nu a putut fi 
convinsă de contrariul, căci străbunicul nu 
dispunea de suficientă energie ca să actio 
neze asupra obiectelor. Stránepotii însă o au 
din plin. Conectează tunul la rețeaua elec- 
trică. Lasă orașul citeva secunde în întuneric, 
dar au posibilitatea să ridice orice obiect în 
aer, fie el de citeva tone. Strábunicule, iată-ţi 
discipolii! N-au mai mult de doisprezece ani, 
dar sînt isteți și curajoși chiar dacă le clàn- 
fáne dinţii la gindul că ar putea zbura „cu 
acoperiș cu tot printre omuletii verzi din Cos- 


în prim plan: 


Un film 
doar pentru cei 
care n-au 
laba gistii 
în jurul sufletului 


mos”, cînd acţionează neștiuți-nebânuiți. Mai 
intii asupra cáruciorului unui biet hamal. De- 
geaba explică el cum o lumină verde-albastrá 
(„Poate roșie ca a vinului, măi, Marko!) i-a 
răpit căruciorul care „Îşșș, în Cosmos, zbu- 
rind ca o pasăre fără aripi". Nu-l crede ni- 
meni. „Ai băut prea mult“. În cîrciuma îngro- 
pată toți il parodiazá, mai ales un Falstaff lo- 
cal, omul-trombon care face cit o orchestră. 
„Rideţi, dar tu Sinek iei pe un kilogram de 
pește cit ciștig eu într-o zi, ce-ţi pasă de cá- 
ruciorul meu...”. Cu mîinile lui și ale copiilor 
lui cară apoi bagajele turiştilor prin oraş. Un 
minut, filmul capătă fiorul dramatic al unei 
nuvele de Cehov: un om mărunt, o pierdere 
măruntă, o mare durere. Actorul are din plin 
harul comicului tragic. 


Cei trei ucenici vrăjitori înțeleg cum un mi- 
raco! poate deveni o belea şi un pericol. Ho- 
târăsc sá nu mai acţioneze; dar după ce îl vor 
fi pedepsit pe ingratul Sinek. Lázile lui cu 


spectatorul 


Scrisoare către mincátorul de seminţe 


O feudală vară japoneză, ploioasă, dese- 
nată într-un tradiţional ritm în cadre sărăcă- 
cioase de alb-negru. Darie*al lui Stancu în 
ploile Bărăganului, doar că japonezul nu-i 
schiop! Da, Toshiro Mifune nu-i şchiop în 
realitatea inchipuitá de Akira Kurosawa, nu-i 
şchiop nici în viața lui de zi cu zi, tinárul meu 
prieten-spectator. y e 

Prin limbaj, atitudine, morală, tradiție — 
esenţial nipone — regizorul de mare specta- 
culozitate vizează o comunicare universală şi 
reușește prin poveștile simple ale istoriei pro- 
fane. Cei șapte samurai este un fragment de 
timp, o întîmplare în care binele si răul se 
confruntă, binele fiind morala obștei și cura- 
jul bărbătesc al samurailor, aceşti cavaleri ai 
răsăritului, în luptă cu hoardele de jetuitori și 
ucigași la drumul mare, o intimplare narată în 
ritmul de inflorire al cireşilor. Ne fascineazá 


„săbiile de bambus, uneltele țăranilor, deve- 


nite arme, ritualica pregătire de luptă, muzica 
izvoritá din adincuri de temple invizibile, ca și 
obosita respiraţie prin noroaiele satului. Este 
„western“-ul japonez care a si dus la o copie 
americană fadá, subţire în sens, dar fastu- 
oasă în ritm și spectacol, pe gustul multor 
spectatori. Alţi şapte magnifici. Dar in 
această copie n-ai găsit nimic, tinărul meu 
prieten-spectator? 


Pe lumină 
esti plingăcios, 
îți ceri iertare. 
Dar cînd se face 

întuneric în sală... 


Toshiro Mitune își caută tovarasii de drum 
şi izbínda, fiecare dindu-si proba de iscusinta 
şi forță. Graiul este puţin, vocalic și strident 
ca o melodie „rișnită” pe o singură coardă 
înaltă. Cei șapte fac parte dintr-o lume pau- 
peră, izgoniți de o civilizaţie in decădere si 
alta embrionară, un timp în care pluteşte un 
nor greoi al corupţiei, hoţiei, fricii peste ne 
putinţa omului de rind, ostenit de treburile 
cimpului. Apoi, cimpul sărac, neroditor şi 
sfirtecat asemeni vestmintelor celor ce-l 
muncesc, el însuși personaj esențial in jocul 
de umbre. Si un actor, cuceritor prin firescul 
său, stăpin pe un registru portretistic rar intil- 
nit, care se lasă minuit de un regizor celebru, 
dacă nu genial. 


ecesară S.F.-ului, 
un basm. 

de secol XX: 

3 Secretul 
vechiului pod 


peste se ridică şi dispar în àer sub ochii stu- 
pefiați ai- mulțimii. > 

Deci: pompieri, reporteri fotografi de toate 
virstele, limbile și culorile. 

Miracolul devine pretextul unor observaţii 
psihosociale: „Este vorba de un diavol care 
suflă și fluierá”; „Nuu, este vorba de marile 
puteri care au făcut din lume un infern plin 
de proiectile și rachete“; oricum este vorba 
de turism... În așteptarea extratereștrilor, mi- 
litienii întîlnesc noaptea doar niște cheflii pe 
care îi învață „să cinte în linişte“, unul cu o 
voce de altistă, celălalt — mezzosoprană, 
cîntă încetișor un dulce psalm. 

Balaurul acestei povești stă într-o împărăție 
tapetată cu lemn sculptat, cu monitorul atoa- 
tevăzător pe birou, cu un „rosebud“ la buto- 
nieră și un dalmatian la picioare. El cere lui 
Aristotel: Holm, cibernetician abil, să desci- 
freze misterul și să i-l aducă cu iahtul pus la 
dispoziţie. Spargeri, răpiri, pistoale. Dar tunul 
este invers acționat și se autopropulsează în 
cosmos odată cu iahtul şi cu răufăcătorii. In- 
sula Hvar rămine liniștită în lumina aurie a 
toamnei, cu portocali, cu casele de piatră, 
vechi, din timpuri imemorabile, cu flori la fe- 
restre — oază a copilăriei visate —, mingiiate 
de muzica lui Arsen Dedic ce ar merita (la un 
film de mare succes) şansa refrenului din 
Love story. 

Si-am incálecat pe-o şa și v-am spus po- 
vestea din filmul scris și regizat de Vladimir 


Tadej. 
Camelia ROBE 


Coproducţie a studiourilor Gottwaldov si Croația 
Film Zagreb. Scenariul ue Vladimir Tadej. Ima- 
ginea: Jiri Kolin. Cu: rie Mircovi€, Jiri Guryca, 
Niana Petrovic. Rene Bitorajac, Spiro Guberina, Bo- 
ris Dvornik. Pjoro Jelaska, Jan Kanyza. 


Tinárul meu prieten-spectator, cu buzuna- 
rul plin de semințe, l-ai mai întilnit în chip de 
prinţ, în chip de rege, de cerșetor în Rasho- 
mon, în Ultimul samurai, în Tronul insingerat 
sau in Dodeska'den, in Sanjuro, toate ale 
aceluiași regizor sau în Omul cu ricșa in re- 
gia lui Hiroshi Inagachi. 

Te-am ascultat și-am întrerupt proiecția in 
sala cinematografului Capitol. Am înțeles flu- 
ierăturile tale și a trebuit să te caut printre 
sute de oameni civilizafi, veniţi să se bucure 
și, trebuie sá recunosti, te-am găsit repede, 
cu buzunarele tale pline de semințe, cu „invi- 
zibile" proiectate pe ecran, fără batistă în bu- 
zunar şi cu nasul umed. Știu că tu fluierai în 
timp ce ti se vorbea la microfon, refuzai in- 
formaţiile ce fi se transmiteau în prologul 
spectacolului de film gi cind spectatorii luau 
atitudine erai umil, plingácios, asteptai întu- 
nericul sălii pentru a folosi lamele ori brișca 
şi decupai tapiseria scaunelor. Da, „priete- 
nul“ meu,ai o ciudată personalitate a intune- 
ricului. Pe lumină Ri ceri iertare. 

Nu-ţi dau numele și nici nu spun de unde 
ești. Dar sintem curioşi ce faci cind la orele 
de dirigenţie ţi se explică cum se comportă 
un tinár pe stradă, cum se respiră într-o sală 
de spectacol. cum se rinduieste o masă de 
familie, cum se tine in mină un cuţit şi o fur- 
culiță... Vreau sá infeleg motivaţia interioară 
a gestului tău... Nu cred, asemeni lui Mishima 
că citate te lui este un templu de aur, dar 
un spectacol de idei tot rámine şi în același 
timp oglinda -propriului vostru chip, tînărul 
meu „prieten“, cu semințe în buzunare. 

Voi solicita actorilor ace și aţă şi vom 
ayeza o vedetă să-ți coasă matricola. Si asta 
in prețul biletului de intrare... 


lon IUGA 


„Audiaţi cu atenţie t 
pledează filmul 
Cazul judecát 


mpricinaţii!“ - 
Ilia Frez 7, 


ei Ivanova. * 


(cu Marina Zudina/$i Oksana 


Biografia 


unui muzician 


O.. ce inovaţie, ce surpriză ar putea sá 
producă un film în care un student eminent 
la inginerie minieră îşi descoperă vocaţia de 
muzician și, cu toate câ n-are idee de note și 
solfegii și cade la examenul de admitere la 
Conservator, totuși nu renunţă, ci găseşte un 
profesor și, în ciuda protesi iubitei, care-l 
abandonează, și ale părinţilor ce nu prea în- 
teleg capriciul ăsta care „nu e treabă de bár- 
bat”, reuşeşte să devină piná la urmă solist 
de operă? Ce-ar putea această canava tradi- 
honalá a temei visului împlinit prin muncă 
asiduă, renunjári și obstructii, ce-ar putea ea 
avea comun cu originalitatea, cu modernita- 
tea? Culmea e că are! 

Poate că inainte de a enumera procedeele 
de care filmul face uz intru sublinierea ideii 
sale principale, ar trebui consemnate cele de 
care nu face. În primul rînd nu se regăsește 
aici clasicul arsenal de costume sclipitoare 
decoruri, figuranti, şi reflectoare care să-l in- 
sofeascá pe protagonist de pe scenele cele 
mai modeste, in marile teatre ale lumii. Lip- 
sesc aplauzele nestirşite, admiratorii fanatici, 
autogratele, triumful. Lipsește mitul. Lipsește 
avalanşa ariilor celebre căci, oricit ar părea 
de ciudat, în acest film care reconstituie în- 
ceputul unei cariere de cintáret, se cintá 
foarte puțin. În schimb, muzica e prezentă to! 
timpul. E aici, dar nu în forma ei rafinată, ci- 
zelată, ci o muzică abia presimtitá, muzica ir 
stare de proiect, concretizată mai ales prir 
vocalize, lungi. trudnice, interminabile voca 
'lize. S-ar putea spune chiar că muzica se în 
tílneste aici în stadiul ei primordial, căci 
după ce ne lămurim că talentul tinărului To- 
lea nu s-a născut din senin, ci dintr-un tinut 
impregnat de cintec, din Bazinul Donefului 
unde tineri şi bătrini cîntă care mai de care 
vedem cum vocea eroului acompaniază o çi- 
readă de vaci pe isiaz, un stol de găini cotco- 
dăcind, un lac făcind unde liniştite sub răsă- 
ritul soarelui, și astfel sunetul şi imaginea 
nasc ideea că dintr-un univers sonor haotic, 
din mugete și cotcodac, din loșnet de frunze 
și şușoteli nelámurite, o superbă nevoie de 
ordine a unei firi simţitoare, disciplinează, 
distilează sunetele primare înălțindu-le către 
ceva ce ar putea deveni muzică, artă, sublim. 

Dar, mai mult deci prin orice altceva, fil- 
mul acesta e original, modern, surprinzător 

in Alexandr Nicolaevici Karabeicenko, pro- 

| lui Tolea. Un profesor de muzică 
arată întotdeauna bine și convingător cind e 
distins, grațios, cind e găsit de elevul sáu în 
halat de casă, preumblindu-si elegant miinile 
pe claviatura pianului. Karabeicenko arată ca 
un „buştean bătrin“, după cum îl caracteri- 
zează Zina, iubita intidelă a lui Tolea, și e 
surprins într-o atitudine deloc spiritualizatá, 
meșterind o pereche de cizme, căci hobby-ul 
vieţii sale a fost să confectioneze recuzită. 
Unde mai pui că nici urmă de gracilitate în 
degetele lui butucănoase, care zburdá pe 
clape. ŞI, totuși, bătrinelui ăsta cu bonomia 
lui arfágoasá, inflexibil gi generos, harnic, 
exigent și sensibil, interpretat de Stepan 
Starcikov, devine idealul, modelul, prietenul 
cel mai apropiat al discipolului. Si nici nu-i 
de mirare, fiindcă | e absolut ferme- 
câtor, cu temperamentul său atit de local și 
universal totodată, care-l situează tipologic 
undeva între Pierrot, Zorba şi un ursulet. 

Îndrumat de maestru, dupa un orum ane- 
voios, tinărul reușește să pătrundă (poate 


12 


prea ușor, incredibil de ușor) in templul artei, 
dar, odată pătruns aici, nu continuă tot într-o 
veselie, ci dă cu capul într-un maldăr de pre- 
judecăți, invidii și manii, prezentate de regi- 
zor intr-o formă total needulcoratá, relevate 
cu un simț al adevărului, remarcabil pe tot 
parcursul filmului. 

Sigur că poate, uneori, materializarea fil- 
mică nu se situează la nivglul ambițiilor, ca 
unele mișcări de aparat, prea abrupte, tul- 
bură poezia filmului, dar cind această poezie 
e lăsată sá se manifeste, atunci ea se revarsă 
cu un umor duios, de la ascunderea Ninei, 


Sub un titlu banal, 
un film original 
despre forţa artei 
de a mișca munții 


cea îndrăgostită de Tolea, într-un pom de 
unde, mai-mai, sá se právale peste alesul ini- 
mii, într-o avalanşă de mere, piná la uluitorul 
dar pe care profesorul îl face elevului la ince- 
putul carierei, care dar nu e nici diapazonul, 
nici metronomul, nici măcar cățelul alb și mi- 
tos, cu ureche muzicală absolută, care látra 
la erori, ci o pereche de cizme lucrate de ma- 
estru însuși, nişte cizmulite hazlii, prin care, 
cu același umor tandru, e subliniată metato- 
ric dorința bătrinului de a-i indruma, de a-i 
proteja primii pași artistici. Şi aceasta nu e 
singura metaforá. E destul să amintim exerci- 
tiul cu luminarea in care învățăcelul trebuie 
să sulle, făcind să-i vibreze flacăra, fără s-o 
stingă, și să pomenim felul în care flăcăruia 
trece de la luminarea celui bátrin în mina ce- 
lui tinăr. 

Sigur că unele efecte tehnice spectacu- 
loase l-au sedus prea uşor pe regizorul coau- 
tor al imaginii, sigur că accentul melodrama- 
tic nu e pus tocmai pe silaba cea mai nime- 
rită şi moartea lui Karabeicenko în final, 
exact în timp ce Tolea repurtează primul său 
mare succes, este o coincidență cam forțat 
semnificativă. Dar tot aici, în acest final, 
există o secundă de mare frumusețe, o clipă 
în care vestea morţii dascălului e atit de acut 
resimțită de elev, încit pentru el pare că, 
odată cu dis ia iniţiatorului în tainele mu- 
zicii, lumea i reintră într-o tăcere abso- 
lută, definitivă. Si abia cind el, Tolea, produ- 
sul abnegafiei şi talentului celui dispărut, 
cintă în memoria acestuia, simţi cit de mare 
poate fi bucuria că muzica nu piere totuși. 


Irina POPESCU 


best indi e Tanner regat da 
n . Regia: isețki. Sp „mapa 
Serghei Liseţki, Viaceslav d le Muzica: Mir os- 
tav Skorik Cu: Evgheni Lebedev, Stepan Starcikov, 
Nikolai Sutko, Natalia Naum, Elena Antonova, Vasili 
Petrenko, Liudmila Arinina, Elena Volovik Oksana 
Voronina, Nikolai Zascev, Nikolai ludin. 


Idei fertile si emoția 


a 
R AENEA TEIE E S 
sau Gară pentru doi și nici acea capodoperă 
secretă din S-a oprit un tren — „Zilele filmu- 


“lui sovietic“ ne-au lásat gustul unei miez de 


suflet cald, substanţial. Deloc dispus sá 
stringá cu de-a sila sub un singur numitor 
filme de o certă personalitate — în care sce- 
nariile ni s-au părut superioare artei regizo 
rale şi operatoricești — ochiul nostru nu 
poate să nu observe citeva constante ale in- 
spirafiei și infelesului care permit o coerenţa 
de sens, a acelui „cum să trăim”? cu care, de 
zeci şi zeci de ani, pleacă la drum orice erou 
de pe acele locuri. „To be or not to be” e, 
dealtfel, una din explicaţiile la o poza din fo- 
tomontajul cu care un tátic foarte simpatic, 
luminează camera fetiţei sale máricele, eleva 
la o școala de muzică, invátind-o, din timp, 
sa iubească humoru! si înțelepciunea nece- 
sare pentru acea viaţă în care, cum sta scris 
pe o alta poză, „cînd voi fi mare, vai fi cîi- 
ne... Cu un asemenea fotomontaj vesel, su- 
gerind o familie armonioasa, ?ncepe Cazul 

al j Ivanova pentr. a se 
transforma într-o drama: judecátoarea Iva- 
nova, mama, o femeie echilibrată si prea bine 
legiuită, e instiintata, prin ‘sistemul cunoscut 
de birfe urite, că soțul, acel tătic capabil sá 
elaboreze staturi spirituale pentru fetița lor, 
s-a indragostit de profesoara de pian a copi- 
lei. Şi fetița afla, şi mama mamei, şi vecina de 
bucătărie a bunicii, mai ales că táticul nu o 
ascunde nici el... Scenariul (Galina Şcerba- 
kova, regia; ilia Frez) nu menajează și nu 
aranjează conflictul, nu simplifica, nu con- 
damnă, nu dă cu barda — intre oamenii mari, 
fetița, adevăratul erou, va ține şi cu mama, și 
cu tata, ba chiar o va „intelege“ si pe profe- 
soara de pian, melodrama e evitată prin grija 
cu care se acordă argumente, nu circum- 
stante atenuante, tuturor părţilor, de unde 
decurge o garanţie a sinceritátii în tratarea 
unui subiect care nu poate trăi decit dacă i 
se asigură un grad de inconfortabilitate mo- 
rală pentru cei implicaţi. Chiar dacă tinára 
prolesoară de pian va înțelege „să se retragă” 
— cum se spune în romanele de specialitate 
— rámine un ascuţit „ce-i de fâcut?", marea 
problemă rusă, fără de odihnă, 

De la „to be or not to be“ yla „ce-i de fă- 
cut?" se desfășoară una din constantele celor 
mai bune dintre filmele acestor „zile“, a ace- 
lora care nu se feresc să-și asume complica- 
tiile şi dramatismul problemelor de viață, cu 
deosebire de familie. Tezele și soluţiile sint 
cit mai estompate pentru a se lăsa spaţiu cit 
mai larg întrebărilor cit mai dificile şi din ce 
în ce mai incurcate, intotdeauna însă auter 
tice. Nu se ascunde criza răspunsurilor prea 
transante, prea liniştitoare, prea bătrine. „ipo 
crite" — cum le numesc unii eroi din genera 
fia mai tinără în filmul georgian trece 

de toamnă (regia K. lidze), — dar 
nici a celor „cinice' după cum le apreciaza 
cei mai în virstá. Clasica infruntare dintre 
„părinţi şi copii“, moștenită şi ea de la marea 
literatură rusă odată cu acel „Ce-i de fácut?”, 
nu a secat. Ea duce, de astădată, la pasio- 
nanta ciocnire dintre un „discurs“ prea pate- 
tic și un altul prea realist, amindouă cu în- 
dreptáfirile, speranţele, vehemenţeie și iluziile 
lor. O puternică presiune etică — justificată 
de o amplă, bogată și nuanțată evoluţie a re- 
latiilor dintre indivizi şi societate — se re- 
simte benefic în toate filmele care abordează 
actualitatea sovietică, morala învingătorilor, a 
celor care au ajuns cîndva la Berlin (foarte 
viguros surprinsă într-un film frumos: A fost 
odată un curajos) ráminind, exemplar 


L drept vorbind, nu este deloc obligato- 
riu ca cel care și-a greşit — cum se zice — 
drumul în viaţă şi-şi trăieşte brusc (şi tirziu!) 
revelaţia ratării, să aibă tenul gálbejit al unui 
pepa, cute tăiate adinc in jurul gurii și 

iii căzuţi ca ai măștii tragice; cel ce pierde 
obișnuiește mai curind să-și reze fața cu 
zimbetul bravării şi e dispus sá mintá şi să se 
mintă, ca să-și poată —' eventual— aplana 
conflictele cu sine însuși și să-i păcălească și 
pe ceilalți — dacă merge. Dar regizorul so- 
vietic Piotr Todorovski așa și l-a dorit pe Mu- 
ravin al sâu (Cu orchestra pe strada principa- 
lš), un „pi tor" cu înfățișare clasică: palid, 
moliu, stins, încuindu-se în baie ca sá-5Í 
poată cinta melodiile la chitară, pisálogit de o 
nevastă ultra-eficientá (chirurg!), pierzindu-și 
prin abandon meritata şefie de catedră în 
avantajul unui impostor și auzindu-şi la radio 
melodiile „valorificate“ sub numele unui prie- 
ten orchestrator. Şi l-a ales deci, drept inter- 
pret, pe ! Borisov: pe dinafară, imaginea, 
foarte posibilă, a eșecului. Pe dinăuntru, însă, 
rásturnind tot ce părea afară viu si natural: 


şi nostalgic, punctul de reper cel mai solid, 
dar nu şi atoatecuprinzător pentru ce-a urmat 
euforiei din „a şasea oră de după război”. in 
nici unul din filmele văzute — chiar si într-o 
feerie muzicală ca Sezonul minunilor (regia 
G. lundvald-Hilkevici) unde există: un șlagăr 
fermecător enumerind cite are pe cap un ba- 
laur cu trei capete si un altul avertizind hazos 
ca toţi sintem niște Robinsoni Crusoe — es- 
toria nu e prea prizată. In două realizari — 
superioare, după ochiul nostru, chiar Cazu- 
lui Ivanova , socotit. după unele rumor 
inaintea începerii acestor „Zile”, drept cel 
mai bun — am întilnit puncte de vedere fra- 
pante prin îndrăzneala punerii in chestiune, 
prin asumarea deschisă a complicaţiilor sen- 
timentale acolo unde, pină mai ieri, domnea 
o bátrina reticentá. 


Oaspeţii mas 


(pe ecran in 


În Mai iubesc, mai sper (scenariul și rega 
N. Lircikov) un sexagenar, harnic şi modest 
vinzător într-o distinsă librărie moscovita, va 
nic celibatar, iubește de ani si ani o feme-= 
de virsta lui, de mult căsătorită, cu fam» 
numeroasă, cu nepoți, cu gineri, cu un sot 
mucalit, simpatic, deseori grosolan, dar n 
lipsit de o energie a cumsecădeniei. in 5e- 
care an, de ziua ei, „Jibrarul“, un Vasia cu 
privire care vine dinspre Akaki Akakievici 
„Oameni sármani", o cheamă la telefon s- 
felicite şi „urcă pină la ei" să ciocnească un 
pahar. Soţul, prieten cu ,caraghiosul”, î pri- 
mește tandru, în timp ce nepoții, tinerii fami- 
liei îl consideră „logodnicul bunicii”. Incred»- 
bil, „Jogodnicul” îi va propune soțului — 


un actor mare tocmai prin insignifianta chi- 
pului şi nebánuita nfealá a tráirilor inte- 
rioare, prin elocinta tácerilor și aparenta in 
capa gesturilor hotáritoare. Acceptin: 
totul piná intr-o zi cind... cind mielul, ce e 


drept, nu turbeazá, dar tuge. De-acasá. De la 
institut. Din tablei cu nesfirsite 
ecuaţii. Îşi pi cheia 


trecutul, îşi ia cu sine chitara, marea iubire - 
neimplinitá — a vieţii sale. 

Din cele citeva zile de libertate ale lui Mu- 
ravin, din răzvrătirea celui ce pierde, regizo- 
na Piotr Todorovski (şi cine nu-și amintește 


filmul său Logoaren mecanicului Gavri- 
a făcut, ei da, a tăcut — un film 
muzical. Scrie el insusi, Todorovski, muzica: 


| 


i 


ñ 


atotstápinitoare 


după ce acesta îi va dezvâlui că viaţa lui cu 
Agnessa e bine uzată — „să i-o dea, in sfirgit, 
lui”... Soţul ride ca de o glumă bună, obisnu- 
ita între oameni cu haz la o anumită virsta. 
Tot filmul e o odă amară — cu accente sar- 
castice, nu o dată — ridicată fidelității în iu- 
tre, aceea care infruntá filistinismul, ridico- 


rii, a timpului care vindecă etc, etc., se inte- 
că ar insemna o suferinţa și mai mare pe 
care vitalităţile cuceritoare ale eroilor nu vor 
s-o mai accepte. Actorul principal — Evgheni 
Evstigneev — cunoscut nouă din multe roluri 
episodice, e aici, în prim plan, extraordinar, 
capabil să treacă de la Umberto D. la entu- 
zasme din Fi disponibil 
à toate umilinjele și toate ináltarile, dar mai 
seamá la o confesiune, intr-o noapte de 


rea, si ea cu argumentele ei. O exuberanta 
sudică, un neorealism al decorului, un fior 
continuu al humorului tragic care-i face pe 
cei sinceri să vadă lumea anapoda iar pe ce: 
anapoda 'să vadă în cei sinceri „nişte nebuni 

o neobosită pendulare între teatrul vieţii ṣi 
viața ca antiteatru, se string intr-o singura 


i iul și inutilul, suportind durerea acceptárii si mişcare, modelind un „ce-i de făcut?" la o s+- 
E s asprimea adecvárii la real. Sinceritatea e de tuatie şi ea anapoda: bárbatul, in pofida agre 
> i zarmantă și spulberă orice vulgaritate a senti- sivitátii sale jucate cind ca pe scena cind ca 
E mentelor. Delicatefea are o vigoare cu mult pe uliţă, are, totuşi, un suflet în care ar inca 
y superioară meschináriilor. Finalul râmine cu pea amindouă femeile, dacă acestea — se 
: E o rană deschisă și nu cere închiderea ei, caci iluzionează el — ar avea o leaca de injele- 

3 o cicatrice, aceea clasică a uitării, a renunta- gere... El le apără pe amindoua alternativ si 


se desparte de ele continuu, alergind de la 
una la alta cu o comoda refuzată de ambele 
parți. Va fi închis, conform legii. atunci cind 
exasperat va pune comoda pe calea ferata să 
scape, nenorocitul, de obiect. Obiectul — ca 
în toate filmele memorabile — joacă drama 
lui, cu toată forța obiectiei la un destin de 
care omul nu vrea sá se lase inhátat. Dupa 
executarea pedepsei penale, el nu se mai in- 
toarce la ele, amindouá se vor impáca şi se 


deu M 


3 Vigoarea unui frumos 
- film de război: 
A fost odată un căpitan 
curajos de Rudolf Fruntov 
argárita Sergheeceva) 


O puternică presiune 
a problemelor etice 
a caracterizat 
filmele 


A fi sentimental 
nu înseamnă a fi slab 


d 


sara Galei: 


mai sper şi în Ci 


chef, cu un coleg de aceeași virstă, pe care 
nu ne vom permite niciodată s-o rezumăm cu 
creionul, 

Mai dur, — dar pe același joc al adeváruri- 
> care nu iartă — ne-a apărut Tangoul tine- 
reții noastre (regia: Albert Mkrtcian), o bijute- 
ne a studiourilor armene în care strălucesc 
minunile unei inteligente artistice ale cărei 
radăcini se întind pînă departe, pînă la com- 
media dell'arte, Mamma Roma si Mizerabilii. 
Tot cu un tată, tot cu o familie convulsionata 
de probleme, tot cu copii care-și caută un „to 
be”, dar mai ales cu două femei, — una, ne- 
vasta părăsită într-un moment de furie a bar- 
batului, alta o iubită care i-a salvat viața in 
razboiul purtat pină la Berlin, nici ea temeie 


si, doamne, ce muzică sentimentală, ciupitá 
pe corzi de chitară şi „văzută“ de erou (şi 
operator) în curgeri de imagini impresioniste, 
ce versuri frumoase, toate fisnind din inima 
direct în inima de vizavi de ecran și aducin- 
du-ti (vrei, nu vrei) lacrima la colțul ochiului, 
chiar gi cind scena este hazlie. Muravin al 
nostru vrea să înceapă a trăi cu adevărat 
ceea ce tru el nu înseamnă nici „fetele“ 
care-i în palmă un viitor re-virilizant, 
nici vechea lui supirantá care i se așeaza 
(precum Saskia) pe genunchi, ci înseamnă 
muzica: cîntă în stația de metrou, cintá in 
fața milițianului ce-l ridică şi-l aduce la mili- 
tie... ca să-i imprime compoziţiile, cintá neau- 
zit de nimeni o bancă în parc. 

Dar unde fugi — se întreabă Todorovski — 


unei 


“a vieții 


Tamara Siomina şi Igor Kostolevski 


a principală) 


vor împrieteni, ingrijorate de soarta lui, iar fi- 
nalul, larg, lent, tacut. demn de un Antonioni, 
panoramind printre cele mai modeste lucruri 
ale unei existente, ne duce la intilnirea dintre 
o mașină de cusut — aceea a mamei (Galia 
Novent. o Anna Magnani care s-a oprit linga 
Erevan) și o uşă în pragul careia stă fata gra- 
vidă, întoarsă de la Moscova ca să perpetu- 
eze aici vraja grea şi nedomolită a vieţii. Tan- 

tinereții noastre a lost, pentru noi, reve- 
iația acestor „Zile ale filmului sovietic“ s: 
fară îndoială, unul dintre cele mai bune filme 
ale anului cinematogratic. Cum se spune in- 
tre cinefili, n-aveţi voie să-l scăpaţi! 


Radu COSAȘU 


dacă vot pe tine te iei cu tine oriunde ai fugi” 
Pe tine, cu viața ta de pină mai ieri, cu nepu- 
tinfele, cu inerţiile, cu îndatoririle tale — mai 
ales cu cele de părinte... La loc comanda, îi 
sopteste scenaristul și regizorul la ureche lui 
Muravin, nu mai e nici loc, nici timp, nici 
condiţii pentru răzvrătire: eşti tată, așa că ia 
vino mata ia ordine, cu suflet rusesc cu tot, și 
preste în ce chinuri ale dragostei se zbate 

moasa, dar autoritara ta fiică. Ea nu-și 
poate găsi alt obiect pentru a-și agăța senti- 
mentele decit un bărbat solid, însurat, chiar 
cu o nevastă frumoasă şi îndărătnică în iu- 
bire... Splendid filmul, splendidă metafora 
stop cadrul final al filmului: strîns bine in 
chingile parașutei viu colorată, cu care se 
aruncă dornic de impácare din tumul de 
exerciţii al parcului de odihnă și cultură, di- 
rect spre braţele deschise ale nevestei şi fii- 
cei. Muravin rámine acolo, plutind între cer si 
pámint, cu zimbetul fericitei resemnári inte- 
penit pe chip. Parcá intru eternitatea ingro- 
pării în văzduh a tuturor iluziilor... 


Sanda FAUR 


pasionante 
dezbateri 
de familie 


P filmele pline de adevár si noblețe 
sufletească vizionate la „Zilele filmului sovie- 
tic”, mi-a rămas la inimă Mai iubesc, mai 
sper, despre un bătrin îndrăgostit, Vasea, și 
despre un tinăr îndrăgostit, şi el cu ardoare, 
şi el fără speranţă. 

Rolul lui Vasea îl joacă actorul Evgheni Ev 
tigneev care nu este un fost june prim ca 
Drujnikov . sau Kadocinikov. Dimpotrivă. A 
fost, în general, cantonat în roluri episodice 
şi are un chip care exprimă mai mult o fru 
musețe interioară, un cap de intelectual su 
fetist. 

Este un film necesar. mai ales acum cing 
se vorbeste desore comunişti de omenie. cind 
este nevoie de calitate, mai ales in ceea ce 
ptiveşte oamenii. 

Mulţi ştiu că a existat un film al lui Con- 
stantin Simonov numit Așteaptă-mă. Puţini 
ştiu că există o poezie cu același titlu a lui 
Simonov care a însemnat foarte mult în tim- 
pul războiului. Această poezie se termină cu 
cuvintele: 

„Cum am supravieţuit, vom şti numai tu cu 
mine/ Pur gi simplu ai ştiut să aștepți cum 
n-a ştiut nimeni” 

In filmul Mai iubesc, mai sper, sub pretex 
tul unei iubiri fidele și foarte tirzii, se vor- 
beste și despre iubirea tinerilor, dar și despre 
aceea a bátrinilorí despre iubire in general, 
despre iubirea adevărată, tenace, iubirea cu 
„l“ mare. Există în acest film un amânunt 
foarte semnificativ: eroul filmului, bátrinul in- 
drăgostit Vasea, este librar. La un moment 
dat vine un bibliofil snob şi superficial sa 
ceară o carte cu copertă roșie sau una cu CoO- 
pertă galbenă sau mai bine una cu coperta 
verzuie. În ochii acestui bátrin, sentimental şi 
slab, aparè oy scinteie de minie nobilă. Simti 
cum i se urcă singele la cap. Nu îl serveşte. 
El urăște oamenii care, în loc să se ocupe de 
miezul lucrurilor, nu văd în ele decit învelișul. 
intre acest gest și marele sacrificiu al întregii 
lui vieţi de dragul iubirii, aproape imposibile. 
există o strinsă legătură. 

Bátrinul Vasea a iubit-o toată viaja pe Ag- 
nessa, soția prietenului său. Boris. li iubește 
$: pe copiii și pe nepoftii-ei. lar cind fiul ei ii 


Un film care nu trebuie „să scape" 


cinefil, Tang 


de Albert 


nici tinereții 


unui 
) tcian 


dá o loviturá puternicá sub centurá (pentru 
că l-a jignit pe tată! sáu, Boris) Vasea se bu- 
cură că acest copil, care fusese bolnav, și-a 
revenit. ,lartáJe doamne, că nu ştiu ce fac" 
Asa gindeste și Dostoievski, cind, prin prințul 
Miskin, îl iartă pe Rogojin. Așa gindesc eroii 
filmului Pace noului venit, care apără cu sa- 
crificiul vieţii o inamică numai pentru că tre- 
buie să nască un copil. lar filmul se termina 
cu acea scenă ,rusinoasá” și sublimă cind 
copilul ei, ridicat în brațe de un ostaș rus. 
tace pipi pe arme. 

Dar să ne întoarcem la filmul nostru. Bátri- 
nul sentimental Vasea izbindeste pină la 
urmă, prin urmare, este puternic. Atunci cind 
Agnessa se imbolnáveste grav, ea pe Vasea il 
cheama. Toţi aşteaptă afară, soțul, copiii, ne- 
potii, dar.ea are nevoie in primul rind de Va- 
sea și o roagă pe soră să-i mai acorde citeva 


Despre iubirea 
4, tenace, 
mare 


adevărat: 
iubirea cu „I“ 


minute de „vizită”, care nu o obosesc deloc 

În noaptea de revelion, cu citeva clipe 
inainte de ciocnirea paharelor, Agnessa se 
duce la el, la Vasea, iar Boris, copiii și nepo- 
ţii. ghicind unde trebuie să se fi dus mama 
familiei, vin şi ei la singuraticul Vasea. Sint 
oare oamenii sentimental! slabi? Nu. Sint tar: 
mult mai tari decit ceilalți, pentru că își iu- 
besc aproapele, mai mult decit pe ei înşişi 


Irina LÓWENDAL 


Producţie a studiourilor sovielice: Scenariul și regia 
Nixolai Lircikov. ; Andrei Paskevici, Nikoiai 


imaginea: ; 
Joiudev. Cu: Evgheni Evstigneev, Tamara Siomina 
Viaceslav Nevinnii. Valentina Talozina, Marina' Lo» 
tova, Konstantin Lavronenko. 


si ik 


Acivadze 


Jandarmul 
se insoará 


S, reluat, după mai multi ani de la pre- 
mierá, o comedie franco-italianá cu Louis de 
Funés: Jandarmul se insoará. Cum se urmá- 
reste astázi un film care la timpul lui a avut o 
anumită notă de originalitate şi o tendință 
greu concurată de a înveseli publicul? 

Tinerii care se amuzau prin 1970 la isprá- 
vile jandarmului i-au urmat, probabil, exem- 
plul şi, dacă e așa, maturii de atunci le cresc 
pruncii în calitate de bunici. Numai pentru 
Louis de Funés, cel din film, timpul a stat pe 
loc. Cine l-a plăcut îl mai place și se regá- 
seste uşor la același diapazon cu actorul co- 
mic odinioară admirat. 

Cum în exegeze pedante pe tema efectului 
salutar al risului asupra contemporanilor 
noştri nu te poți avinta nesanctionat de ridi- 
col, cum printre preferințele celor care dos- 
pesc vreo decepţie la ideea reprogramări: 
unei comedii şi nu a unei tragedii, nu faci 
mereu rinduială, e mai indicat să-ţi reamin- 
testi că la Saint-Tropez vin turiștii: in doi sau 
în convoi. Le atin însă calea cu parul apără- 
torii ordinii publice. Intransigenti sint toţi, dar 
cel mai apt să apere virtuțile și disciplina este 
jandarmul din titlu. Zelui în urmărirea adver- 
sarului provoacă foc și pară, praf gi pulbere. 
Ce se petrece are echivalent doar în ameste- 
cul iresponsabil al ospiciului cu sănătatea 
publică, periclitind-o grav pe cea din urmă. 

Sá ne reamintim iarăși, cu plăcere, suple- 
fea năzdrăvană, naturalefea cu care de Funès 
face față celor mai extravagante situaţii. Deși 
calm, el e un acumulator, verva lui flam- 
beazá, la solicitările lui subordonații se adá- 
postesc ca fugáriti. 

Vine şi ceasu! cind acest instrument de or- 
dine şi precizie e lovit de tráznetul iubirii. 
Serpentine electrice trec prin el şi-l scuturá, 
(Singura ta dorință e să-l știi prevăzut cu un 
paratrăznet și-n legătură strinsă cu pămintul). 


l unul din numele care făceau ca un 
film să devină interesant „pentru că e cu...” a 


Actorul preferat al lui Hitchcock 
Cary Grant (cu Ingrid Bergman 
in Notoris) 


Comedia supravietuind 
artistului comic 


Asistăm la un moment liric și la un fel inimi- 
tabil de tráire a momentului cind, sub privirile 
unei váduve disponibile, plutonierul-váduv o 
„adoră“. Obrazul excesiv de mobil increme- 
neste, privirea scápatá de sub control cautá 
un punct de sprijin în strabism, surisul se de- 
senează bieg, consternat, glasul combină ți- 
riit de greier cu piuit de pitpalac. 

Tot rolul e o neașteptată pendulare. Trium- 
furile alternează cu zgomotoasele prăbușiri 
obligind la reeducarea aspirațiilor. Se face o 
trecere, prin confuzie, de la condiţia subal- 


ui i-a plăcut 
ii place si mai mult. 
Cui nu, nu. 


ternă la şefia arogantă, se mai face o trecere, 
prin ingeniozitatea destinului în răsturnarea 
calculelor, de ia situaţia de șef la subalternul 
turtit de batjocură, apt încă sá flateze mindria 
încuiată a superiorului în grad, să pună în 
genuflexia pe care i-o adresează cu aer de 
școlar sfios tot disponibilul său de devota- 
ment și prețuire. Exemplele sînt numeroase. 
Lăsate, spre apreciere, in seama privitorului 
de ieri şi de azi, ele ar putea dovedi că dacă 
ţi-a plăcut de Funès îţi mai place şi te regá- 
seşti ușor la același diapazon cu actorul co- 
mic, odinioară, atit de admirat. 


Julieta TINTEA 


intrat în amintirea spectatorilor și in progra- 
mările cinematecilor lumii: Cary Grant. 
Era — așa cel puţin se spunea — cel mai 
englez din actorii de la Hollywood. Dar en- 
alez si era Cary Grant: născut la Bristol, in 
1904, într-o familie de actori de music-hall, 
Archibald Alexander Leach pe numele său 
adevărat, a ajuns pe continentul american la 
virsta de 15 ani însoțind o trupă de acrobaţi 
Nu visa să facă film, multumindu-se cu viața 
ambulantă a acrobatilor alături de care strá- 
bătea Statele Unite. Abia în 1931, cind se 
apropia de virsta de 30 de ani, este „desco- 
perit" nu de vreun producător sau regizor, ci 
de Mae West şi debutează în film cu numele 
lui adevărat pe care-l schimbă pe dată in 
Cary Grant. Apăruse un tinár, „veșnicul tinăr 
fermecător, ironic şi seducátor” care a fost 
după aceea emblema lui în panoplia persona- 
jelor filmului american. Tipul pe care-l im- 
pune lumii filmului este o adevărată mină de 
aur pentru -povestitorii de întimplări, adică 
scenariști, căci în jurul unui asemenea perso- 
naj de farmec şi de priză la public brodau tot 
felul de aventuri și confruntări care-l avanta- 
jau întotdeauna pe seducătorul ironic și zim- 
bitor care era Cary Grant. Pe ei insă aseme- 
nea roluri nu l-au încîntat intotdeauna, dar 
șansa, marea lui șansă în carieră a fost dea 
fi lucrat cu cei mai mari realizatori din „Ceta- 
tea fimului“, care i-au descoperit resurse in- 
terpretative nebănuite de el însuşi. Între 
aceștia: Howard Hawks, Frank Capra (sub în- 
drumarea căruia a jucat în Arsenic și dantelă 


Repertoriul cinematografic si 


Un bărbat Chabadabada... după 


20 de ani 


și o femeie 


fim preț de o oră mai puţin mofturoşi, impre- 
sia de autentic, naturalețe şi firesc căpăta 
prioritate, de la jocul actorilor pină la ultraco— 
loratele imagini, pendulind între Paris şi Deau- 
ville (pe unde au trecut nu numai Anne si 
Jean-Louis piimbindu-şi copiii şi melancoli- 


F.... de la Cannes din 1966 acorda ai 
sáu rivnit şi hulit Palme d'or ex aequo lui Pie- 
tro Germi (pentru Domni și doamne) şi unui 
tinár de 29 de ani care realizase (doar) trei 
filme şi îşi incropise o (mică) notorietate pina 
să vină cu Un bărbat şi o femele ce urma sa 
atragă asupra lui, brusc si ireversibil, atenţia 
lumii cinematografului. Simple date de pa! 
mares, deja timpul absorbindu-le, istoria de- 
rulind cu rapacitate și intoleranfá destinele 
peliculelor, ca şi ale oamenilor. Şi iată că au 
trecut douăzeci de ani peste toată lumea: 
realizatori, actori, spectatori, chiar şi filme. În 
1986, Lelouch revine, tot atit de spectaculos, 
cu o nouă peliculă „Vingt ans déjà, raconte 
vraiment une belle histoire damour — ne 
precizează Pierre Billard — Lelouch ne cesse 
de nous parler de cinéma, de nous chanter 
l'amour fou du cinéma”, încercind sá ne rea- 
ducă aminte de fragilitatea memoriei și a 
sentimentelor umane. 


Naturaleţea. 
firescul 
au prioritate 


Ce s-a mai intimplat prin lume şi în filme în 
acești ani? Cannes-ul din 1986 — „les verti- 
ges de l'amour, le cinéma miroir d'une épo- 
que? Les films du Festival refletent, en tout 
cas, de bien étranges passions" — și pome- 
mind (doar citeva) pelicule ca Tinutá de seará 
al lui Bertrand Blier, The color purple al lui 
Steven Spielberg, Fool for love sau | love you 
ale lui Altman, respectiv Marco Ferreri, piná 
la Max, mon amour al japonezului Nagisa 
Oshima, toate filme cu şi despre dragoste, — 
dar văzută în anomaliile ei, ce ne obligă să 
constatăm, nu chiar cu uimire, dar cu (mă- 
car) rezervă că sentimentele și pasiunile, re- 
petăm, omenești, au cam luat-o oblu pe ară- 
tură. Filmul lui Lelouch din '66 atit de iubit de 
public (milioane de spectatori pe toate conti- 
nentele) şi indrágit de producători (rețetă 
de... miliarde), dar refuzat de elita cinefilă 
pentru sentimentalismul lui chabadabadist 
(sic!) — în fond eroii celui care realiza filmul 
(scenarist, regizor dar şi, un fapt mai rar întil- 
nit, operator) porneau o poveste de dragoste 
firească şi normală sigur, cam aranjată şi fă- 
cută dumneaei, dar cusátura cu aţă albă nu 
era atît de la vedere ca să deranjeze şi să 
transforme filmul într-o siropoasă melodramă 
de duzină. Ba. din contra, dacă incercam să 


Mereu strălucitor, și ieri 
şi azi, farmecul celor doi interpreți: 
Anouk Aimée si Jean Louis Trintignant 
în Viner annes déjà 


veche și a fost foarte convingător şi apreciat 
de public şi de critică, dar pe el nici rolul și 
nici filmul nu i-au satisfăcut). Regizorul care 
a avut cea mai mare influenţă asupra lui și l-a 
transformat în erou! său prin excelenţă a fost 
Alfred Hitchcock (neuitat a fost Grant in No- 
torious al acestuia). A fost de asemenea par- 
ténerul unor actrițe dintre cele mai celebre 
Ingrid Bergman, Joan Fontaine, Grace Kelly 
Audrey Hepburn sau Sophia Loren. 

În 1970 (cariera lui începuse în 1931. iar 
din 1966 Grant nu a mai acceptat să apară in 
vreun film), după 72 de filme, i se decerneaza 
„Oscar-ul” pentru întreaga sa evoluţie în arta 
a şaptea. Ultimul film din 1966 se chemase 
parcă simbolic, Să ne plimbăm dar să nu mai 
al im. Cary Grant a ascultat sfatul si s-a 
plimbat apoi prin viaţă timp de alți 20 de ani 
rezervat, discret, nu prea monden. Tentaţia 
totuși de a simţi publicul, luminile rampei. 
dorința poate de a-și verifica farmecul cindva 
irezistibil în fața spectatorilor l-au îndemnat 
să pregătească un show de televiziune „De 
vorbă cu Cary Grant“, un show pe care l-a 
lucrat cu asiduitate, cu un entuziasm regăsit, 
cu dorința de a mai spune un cuvint, nu pe 
marele ecran ci, acum, pe cel mic, dar atit de 
popular. Trebuia să fie un „hit“ al sfirşitului 
de an de televiziune. Nu a mai apucat și este 


păcat. 


ile, ci și atítia mari artişti, pictori și scriitori). 
lar într-o lume violentatá de mașini și tehno- 
logii, războaie mai mult sau mai puţin mon- 
diale, angoasată de atitea fiageluri și cata- 
clisme, cum să nu se simtă nevoia de tan- 
drete şi dragoste in cel mai firesc chip cu pu- 
tinţă. În filme și, de ce nu, în viață. Nu sîntem 
convinși de oportunitatea cimpanzeilor, a 

-urilor de tot soiul (chiar cînd sînt în 
stare să simtă acel străvechi Te iubesc) sau a 
atitor alte năstruşnice combinaţii care ar vrea 
să fie (doar?) expresia singurătăţii, izolării, 
imposibilității realizării unui dialog, comuni- 
cării şi participării afective, incercind, la li- 
mită, să ne impună firescul ca excepţie. Oare 
să se fi schimbat, în douăzeci de ani, umani- 
tatea chiar atit? Filmul „naiv“ al lui Lelouch 
ne îndeamnă să fim încrezători pe muzica lui 
Francis Lai. Şi inainte de a ura, la rindul nos- 
tru, tradiționalul „la multi ani!“ cu bucurii şi 
impliniri pe muzica fiecăruia, aruncăm mi- 
nuga pentru a doua oară: chiar nu e interesat 
nici un regizor de povestea de dragoste din 
„Jocurile Daniei“ a lui Anton Holban? Uneori, 
mai ales cind sint la mijloc astfel de senti- 
mente, e de ajuns un simplu telefon. 


Mircea ALEXANDRESCU B. H. 


if proba timpului 


„Anodinul“ 
venețian 


S. fi fost numai o ipoteză epigonicá a „lo- 
vestorismului tirziu” şi tot nu ar fi fost un film 
rău, Dar Florinda Bolkan şi Toni Musante sinf 
cam ofilifi şi cam plictisifi, iar dragostea lor 
(fie în amintire sau în timpul prezent) nu are 
combustia perechii ce a lansat moda. Dra- 
gostea, dacă acesta este să fie subiectul, mai 
mult se aude decit se vede, fiindcă, exceptind 
mult așteptata scenă a tugáritului cu ea în 
costum de baie şi el cu bustul gol, pozitivii în 
plin soare, în tot restul filmului alternind sce- 
nele strigate cu cele soptite, eroii își repro- 
şează ce n-au făcut sau ce au fâcut ca să-și 
distrugă căsnicia. 

Să fi fost o metaforă cinematografică, un 
omagiu adus Veneţiei ce va dispare „transtor- 
mindu-se în mil“, cum spune personajul prin- 
cipal, el însuşi termen al metaforei prin boala 
incurabilă de care este atins, încă era bine. 
Dar atunci trebuia filmată o altă Venetie: 
poate a caselor, poate a detaliilor, poate a at- 
mosferei orașului din relaţiile oamenilor, 
poate la şase dimineața, cind bărcile lungi 
scot gunoiul pe canale sau poate cind, tot 
pe apă, se aduc legumele proaspete si pes- 
tele abia pescuit în larg, sau poate cea a oa- 
menilor ce muncesc sau serbează sau se 
odihnesc. Veneţia este, de fapt, orașul viu cu 
o viaţă foarte personală peste care se așează, 
în timpul verii, pasta colorată a țăcânitului 


aparatelor de fotografiat, pentru care și din - 


care își trage cu noblețe puterea. 

Sa fi fost un film turistic ilustrat de tema 
preclasicá a unui concert scris „à la Albi- 
noni” era distractiv. Filmat însă în extrasezon 
— căci vara nu poţi arunca un ac în lagună 
fără să intepi un turist — in mare graba, cu 
compoziţii și cadre ce-şi fac o legătură de 
primă mină cu fârmecul orașului, imaginea 
rámine ca o bandă ilustrată monotonă 
Toamna şi iarna umezeala și ceața ascund 
soarele oriunde, nu numai la Veneţia, iar 
această perspectivă nu te poate imbia defel 
la plimbări lacustre. 

Autorii nu s-au putut decide și atunci au 
pus cite puţin din fiecare, dar foarte puţin: 
Javstori”, omagiu şi turism gi a ieșit un „ano- 
nimul venețian” 


Florin MIHĂILESCU 


Existentele 
mimate 


|, 1967, filmul Blow-up al lui, Michelange= 
Antonioni — o ciudată combinaţie între stù 


0 privire 
comparativă 


D.. Love Story a izbutit“ sá parvina la 
melodrama prin simpla paginare a evenimen- 
tului tragic intr-un context de exuberanţă vi- 
talistá, Anonimul venețian ajunge la același 
rezultat prin situarea tragicului într-o am- 
biantá de crepuscul vital, de inceatá, dar si- 
gură instaurare a unei stări comiţiale in pei- 
saj. Filmul americanului Penn după Erich Se- 
gal a mizat pe diferența individualizantă, cel 
al italianului Salerno pe asemănarea genera- 
lizantă. in Love Story moare un personaj, în 
Anonimul venețian odata cu personajul pare 
că moare si Veneţia; in primul, vitalismul 


Cum citim 


Blow-up 


după ce 
l-am citit 
pe Llosa 
Si 
Sabáto? 
oile Metro Goldwyn Mayer și nu mai puțin 
'a—osul (ulterior soţ al Sophiei Loren — că- 
| cnefil nu-i plac astfel de picanterii?) pro- 


or Ralian Carlo Ponti, avind ca protago- 
do: actori britanici, a cáror cotă a urcat 


n vertiginos, Vanessa Redgrave și Da- 
2 Hemmngs — a reușit să-și adjudece atit 
5e moi. des mai ales rivnitul Mare premiu 
a Fea de la Cannes. Succesul fiimu- 
î coordonatele meritate contri- 

sodamerican (autoexilat la 
o Cortázar după a cărui 
za: otus) această peli- 


Anonimul 


venețian 


După „n“ ani 
de la premieră: 
n film 
„turistic“? 
O melodramá? 
Un film 


de reflecţie? 


contextului are suficiente resurse de echili- 
brare după impasul tragic, in al doilea e ránit 
de moarte chiar nervul vital; într-unul se face 
simțită acea franchețe a speranței proprie 
unei lumi tinere și viguroase; într-altul e sesi- 
zabil acel manierism al resemnării, propriu 
unei lumi vechi și obosite; unuia îi este ca- 
racteristic refuzul contaminării generalului de 
individual, celuilalt, dimpotrivă, acceptarea 
echivalentei; in Love Story viața continua, în 
Anonimul venețian continuă moartea; un film 
e american, celălalt european. În filmul lui 
Arthur Penn exista un aer sportiv, de compe- 
tiție (cu moartea chiar) și de fair-play abso- 
lut, in filmul lui Salerno se insinueazá un aer 
de şantaj și de neincredere în sinceritate; în 
povestea americană prezentul caută mereu 
spre viitor, în povestea venețiană prezentul e 
doar un prilej pentru amintire. Şi mai e ceva 
neasemánátor în aceste filme care, amin- 
două, exploatează glanda lacrimară a specta- 
torului: Love Story vrea să fie o „copie după 
natură“, Anonimul venețian tinde să tie o 
alegorie. De aici diferențele de artă a imaginii 


a Antonioni, 
"candoarea 
"feminină, 

un gest 
mimat 
(Sarah 


Z 


culá. Tocmai de aceea am vrea sá zâbov:m 
puțin asupra prozatorului co-scenarist (ala- 
turi de Antonioni). 


Este poate semnificativ că, în același an, 


1967, Cortázar publică un eseu sub forma- 


unei scrisori adresate scriitorului cubanez 
Roberto Fernandez Retamar „Despre condiția 
intelectualului latino-american“, unde își ex- 
primă cu o limpezime carteziană crezul artis- 
tic și angajarea sa morală în problematica lu- 
mii contemporane. Blow-up este, sub acest 
aspect, o convingătoare mărturie. 


filmice, discursul lui Salerno avind un notabil 
avans (sau avantaj) artistic față de cel al lui 
Penn. Mai e și muzica; melodia din Love 
Story e un șlagăr care a făcut cindva modă, 
dar — ca orice modă — stă sub semnul Cli- 
pei; muzica din Anonimul venețian e scrisă 
aproape toată de Benedetto Marcello, „anoni- 
mul venețian“, contemporanul și concitadinul 
lui Vivaldi — nu mai puţin — spun cunoscă- 
torii — genial decit acesta; psalmii şi concer- 
tele lui — spun tot ei — sint extraordinare, 
stau oricum sub semnul Timpului. ` 

in fine, Anonimul venețian contrapune me- 
lodramei care, fatalmente, pare. să fie o înaltă 
şi rară fidelitate; a mijloacelor de discurs ci- 
nematografic, neîndoielnic manieriste, față de 
semantica acestui discurs care nu e alta decit 
amurgul unui individ și, deopotrivă, al peisa- 
jului înconjurător. În simetria lor sub regimul 
melodramei, Love Story şi Anonimul venețian 
adeveresc ideea din străvechiul „Non idem 
est si duo dicunt idem“. 


Laurențiu ULICI 


Sigur că, ,Jectura” filmului prin grila plato- 
niciană propusa de eruditul N. Steinhardt 
este o cale de acces, dar îndrăznim să propu- 
nem și o alta. Cortázar, alături de Sabâto și 
Liosa, ca să dăm doar două exemple, este 
unul dintre scriitorii-intelectuali sudamericani 
puternic implicaţi in realităţile socio-cultu- 
ral-politice ale Americii de Sud. Si nu numai. 
Eroul lui din Blow-up care devine „emblema- 
tic” pentru un timp bine datat, este vorba de 
anii '60, boom-ul și psihoza miracolului.eco- 
nomic, o societate de consum dezabuzatá de 
propriile-i reuşite, o lume lipsită de un sens 
existenţial, dar tehnicizatá, robotizatá, lipsită 
de forță morală, un tineret din ce în ce mai 
indiferent, make love, not war, refuzind un 
destin vidat de conţinut, inseriat, mimat si nu 
tráit, mișcarea hippy si muzica beat şi drogu- 
rile, acolo, într-o astfel de lume, eroul lui 
Cortázar este descoperitorul unei crime. Aşa, 
pe neașteptate, din curiozitate (poate nu 
chiar) profesională, Şi filmul se transformă 
nu într-o „aventură a imaginii”, ci a lucidităţii 
unui erou, un om care vrea să afle adevărul, 
da, Platon e prezent, dar constată cu stu- 
poare că nimeni nu e interesat de așa ceva. 
Probele dispar cu repeziciune și el nu mai 
are nici o mărturie palpabilă ca să poată do- 
vedi: A fost ucis un om, Cui s-o spună? Gru- 
pului de tineri mimi, prietenilor plictisiti ce 
caută alte himerice lumi? Dar dacă totul a 
fost o iluzie, cel ucis era şi el un manechin, 
atunci nu s-a produs nici o crimă, o iluzie, 
desigur, de aceea și ridică o minge inexis- 
tentă intrind în jocul pe care-l acceptă, chiar 
dacă sceptic. Ce rost ar avea să-l refuze?, 
Aparține acelei lumi, viața merge înainte. 
Cum? Şi de ce? Nu are importanță. Acesta 
este credem, mesajul lui Cortázar: så acorde 
importanță lumii din care face parte, să fie 
martorul timpurilor sale, aşa cum cerea scrii- 
torul în eseul pomenit mai sus. Sub acest as- 
pect Blow-up cuipabilizeazá nu un presupus 
şi poate inexistent ucigaș, ci niște existente 
mimate. E doar o părere şi nimic mai mult a 
celui ce semnează. 


` 


Bedros HORASANGIAN 


15 


„Filmul, document al epocii“ 


U.. din cei mai fideli corespondenți ai 
revistei noastre, Florin Octavian Molnar 
(Aleea Zarandului 4, București), laureat — ca 
să zicem așa — al „Almanahului Cinema’ 86" 
pentru articolul său „Cu Masca de argint la 
Hollywood" (premiu sentimental „conferit“ de 
un alt corespondent de notorietate, Colea 
Cureliuc, în „Magazinul estival)“ a avut ideea 
de certă vocaţie ziaristică de a testa o clasă a 
unui liceu din Curtea de Argeș, după ce pri- 
mise acasă citeva scrisori de la acei liceeni. 
El le-a trimis, în scris, un chestionar, cupri 
zind șase întrebări: 1) „Care sint primele trei 
filme românești și străine preferate? Motivaţi 
scurt“. 2) „Ce este un film de artă?“ 3) „Ce 
este un film comercial“? 4) „Ce fel de filme 
preferaţi?“ 5) „Ce filme româneşti și străine 
ati dori să fie-reprogramate pe marele ori pe 
micul ecran?“ 6) „Aicătuiţi, conform preferin- 
telor, o echipă de filmare care să realizeze un 
film aşa cum doriţi“. 

Fără a ne pierde în procentaje statistice și 
cifre, fără a ne hazarda in speculaţii sociolo- 
gice, credem că s-a obținut radiografia unui 
eşantion semnificativ (virsta chestionaţilor 


16—17 ani, în majoritate, ce-i drept, fete) ale 
cărui caracteristici erau marcate, de la bun 
inceput, de răspunsurile la prima întrebare 
Trei filme predominau: Declaraţie de dra- 
goste, Love Story și Poveste de dragoste; mai 
erau citate:Racolarea, Raliul, Buletin de Bu- 
curegti, („cu părţile sale“, cum argumenta ex- 
trem de concis Dana Dánculoiu), Prea cald 
pentru luna mai, Bună seara, Irina, Bri 
Diverse („cu toate părţile”, cum preciza Cris- 
tina Manolescu) Ciuleandra, Proba de micro- 
fon („mi-a plăcut Tora Vasilescu“ 

semnáturá greu descifrabilá: R.S.?). 

părăsit, iar ca filme străine: Șatra, Pe aripile 
vintului, Flori ru Alexis, Elvis, Undeva, 
cindva, Amnezia, Strada Hanovra. Dar cele 
trei „cu dragoste“ n-au lipsit din nici un rás- 
puns. 

Întrebările 2 şi 3 — privind filmul de artă şi 
cel comercial — fără să smulgă răspunsuri 
de precizie teoretică, au prilejuit, totuşi, o se- 
parare clară, chiar prea clară, între 
rău, un instinct naiv, dar cur: 
filmul de artă cu arta cinema-ului, cel comer- 
cial fiind apreciat „Cu un anumit dispreț, 
abundind o frază i 
cut numai pentru a fi vindut" "t? (Cu o nuantá, 
în cazul Cristinei Manolescu: „un film comer- 
cial poate fi un film bine realizat gi foarte so- 
licitat, cu ajutorul cáruia se poate face, astfel, 

")} Cel mai consistent răspuns e cel al 
indescifrabilului R.S.: „Un film de artá? un 
film care mi se pare nou şi după ce-au trecut 
multi ani de la premieră... un film comercial 
te poate incinta acum și numai acum. işi 
scoate banii si este repede uitat: ori e prea 
siropos, ori îi lipsește cu desăvirșire dulceaja 
şi în acest caz e prea sec. Așazisul stil popu- 
lar are priză la public, dar riscă chiar din 
această pricină să devină plictisitor“. 

Filmele preferate (intrebarea a patra) sint, 
desigur, cele de dragoste, comediile, dar şi 
filmele istorice; „savurez mai puţin un film de 
actualitate sau un film poliţist” e unicul refuz 
al „actualității“ semnat de Delia Teodorescu 
— ceilalți sint hotărit pentru actualitate 
(„aceasta mă pasionează” scria Matei Maria) 
„din care, însă, să nu lipsească niciodată dra- 

ostea“, cum vede problema Ruxandra 

hiurtu. 

A cincea întrebare — a revizionării unor 
filme preferate — ne aduce, în prim plan, 
triada poveștilor de dragoste mai sus-citate, 
dar mai mult sau mai puțin surprinzător, mai 
mult sau mai puţin imbucurátor: Ghepardul și 
Anna celor 1000 de zile, Casablanca, Pe ari- 
pile vintului și Yankell, Nea Mărin miliardar și 
Zăpăcitul, Undeva, cindva, Legenda călăre 
lul singuratic, dar și Lanţul amintirilor, 
darmul şi extratereștri, ba chiar și Piedone 
lingă Marco Polo... Cea mai interesantă se- 
lecție românească aparţine Cristinei Mano- 
lescu: „Un August in flăcări, Un comisar 
acuză, Ultima noapte de 
fără suris, Sosesc păsările 
ei români — Sergiu Nicolaescu şi Nicolae 

rjos — domină în echipa ideală pentru fil- 
mul dorit. Scenaristul numărul 1 ar fi George 
Şovu, deși remarcăm la Ruxandra Chiurtu si 
„un Dalton Trumbo"... Muzica e de Adrian 
Enescu,- lingă care apare, o dată, Roman 
Viad. Operatorii — spre uimirea noastră! 
nu sint niciodată precizati. În schimb, distri 


„„..prezintă „liceenii“ 


Pentru prima oară, 


al 


numele 


un corespondent 
revistei 


investighează 


orizontul 


cinematografic 


al 


unor elevi 


dintr-un liceu 
Curţii de Argeş: 
„O declaraţie 
de dragoste“ 


filmul 


lui 


pentru 


Într-o distribuţie 
Mircea 


românesc! 


noastre 


ideală, 
Diaconu (aici în Filip cel 


buţiile sint de o abundență covirşitoare, filme 
ideale — ca cel al inei Teodorescu — putind 
avea pe generic, o asemenea constelație 
Alain Delon sau (n. r: textual acest „sau') 
Alexandru Repan, Dan Condurache, Dan Iva- 
nesei (n. r: cu precizarea — „dacă s-ar putea 
în rolul principal, este de la Teatrui Davila 
din Pitești”), Teodora Mares, Richard Gere, 
Catherine Deneuve, Vasile Filipescu...” Acest 
tinár „din muzica uşoară“; Vasile Filipescu 
(n.r.: de profesie chiar actor), mai apare de 
citeva ori, lingă — bineínteles — mereu citați: 
Claudiu Bleont, Mircea Diaconu, Sergiu Ni- 
colaescu. Marga Barbu, Florin Piersic, Gheor- 
ghe Dinica, Tora Vasilescu, Ecaterina Nazare, 
în reprezentaţie urmind sa fie și Christopher 
Reeve, și Gregory Peck, si Ken Marshall... 
Există menționări specíale, sub semnul impe- 
rativului: Valentin Uritescu, Marin Moraru 
(Dana Dánculoiu) si .febletea mea, Horaţiu 
Mălăele, lingă Vistrian Roman, Cristina 
leanu“ (acelaşi indescitrabil R.S. — 17 ani). 
Ce să mai zicem de distribuţia văzută de De- 
lia Teodorescu pentru partea a doua a Decla- 
rației de dragoste in care lingă loana (Teo- 
dora Mareş) i-am avea pe Ken Marshall sau 
Vasile Filipescu (n.r.: textual — „merită expe- 
riența“) în Alexandru, Liz Taylor în rolul ma- 
mei lui Alexandru, pe Alain Delon în tatăl lui 
Ken Marshall sau Vasile Filipescu, Socrate și 
Isoscel răminind neinlocuibilii Ion Caramitru 
şi Tamara Buciuceanu. involuntar sau nu, 
humorul nu scade, ci potenfeazá principala 
caracteristică a originalei anchete realizate 
de corespondentul nostru: sentimentalitatea 


liceenii au înscris pe generic 


alături 


DHUN, 


de Ileana Popovici} 


Ultimul „bi-bop“ 


la Paris 


O..... dintre cei mai serioşi, critici care 
ştiu şi ce-i jazzul şi ce-i cinema-ul, susțin ca 
niciodată americanii n-au realizat un film 
despre jazz şi lumea lui fascinantă ca acela al 
unui regizor francez, Bernard Tavernier, (cu 
noscut de cinefilii noștri mai ales în calitatea 
lui, de critic) Cam pe la miezul nopții, avind 
ca interpret principal o celebritate a „sax-u- 
lui” tenor, Dexter Gordon, şi ca melodie de 
inceput, „As Time Goes By”, imnul melanco- 
liei din Casablanca. Cum s-ar spune, incepe 
bine, dar mai ales continuă ca „o odisee a 
unui jazzman negru în Parisul anilor 50", 
exact expresia folosită cu 3—4 ani în urmă 
de Tavernier, într-o discuţie oarecare, deju- 
nind cu un producător american inteligent, 
Irvin Winkler, cel care a investit banii în Şi 
caii se impuscá, nu-i așa?, Rocky, Valenti- 
no... Winkler a ciulit auzul la această idee a 
francezului şi a zis „O. K, fá-11" Nu exista însă 
subiect. nu exista interpret, nu exista decit 
idee. Tawernier, om la 45 de ani, a căutat, în 
primul rind inspiraţia în viața lui. La 13 ani, 
tată! său. istoric al revoluției franceze, l-a dus 
să-l vada pe Duke Ellington; „ce şoc!” Ado- 
lefcent. murea” dupa Keaton, Ford și Lang, 
avea ca bibhe discul cu „Cele 10 capodopere 
ale jazului”: £ we trebui să fie nici un 
retro, nici un documen ci o nostalgie 
după anii in care „stăteam im ploaie. 5—6 ore 
să intrám la un Keston avind acasă un pikur 
cu Charlie Parker. co Lasier Young U 


Să se fi liniştit 
„băiatul“? 
Ultimul Stallone 
e fără caft, 
fără rapt... 


e 


la din primăvară am reţinut — pentru ui- 
timul nostru „Cinema“ din '86 — o ancheta 
care ni s-a părut cea mai originală din cite 
am citit în prima jumătate a anului. Am aş- 
teptat sá vedem dacă va găsi o rivală. Dupa 
ochiul nostru, nu. În numarul său de început 
al lunii mai, revista franceză „L'Evenement du 
jeudi“ a solicitat 15 cronicari cinematografici 
sá enunțe care e pentru ei din atitea filme 


cea mai fermecătoare scenă pe care le-a reţi-: 


nut-o retina. Am revăzut astfel in fulgerarea 
unei poze, însoţită de cite un text care nu pu- 
tea spune mai mult decit imaginea, aceste 
chipuri, nici unul necunoscut cinefililor 
noştri: - 

e Eve Marie-Saint primind de la Cary 
Grant „un foc” pentru o ţigara, in La nord, 
prin nord-vest al lui Hitchcock; 


gine crudă si săgetătoare ca o anuntare a 
unei renasteri...”); 

e Stan si Bran, da, Stan și Bran între atitea 
scene de dragoste, Stan şi Bran „marinei 
sfătuindu-se din ochi şi degete ce să facă, ce 
sa întreprindă, ca băieţii, pentru a cuceri cele 
doyá frumusele, aflate lingă ei, tot în aib 
soptind între ele, ca fetele... 

e Bette Davis dansind în Baby Jane de Ro- 
bert Aldrich, fostă regină -a music hall-ului 
într-o criză de melancolie. repetind pentru un 
iluzoriu viitor spectacol... 

e Chipul Simone Signoret intr-un film de 
tinerețe — Macadam; 

e Humphrey Bogart întinzind o bricheta 
spre ţigara lui Laureen Bacall in Key Largo a 
lui Huston („Acest plan este de un confor 
mism indiscutabi!. Inainte de a fi tras", el era 
deja mitizat „lucrind” în adincul amintirilor 


„Din atitea filme văzute, 
care scenă v-a sedus retina“? 


au fost întrebaţi 15 


cronicari francezi. 


lată răspunsurile 


e intilnirea dintre cîntăreaţa de saloon Ar 
vie Dickinson și seriful John Wayne in Rio 
Hravo al lui Hawks; 

e Marlene Dietrich în ținuta ei de ofițer na 
val din Șapte păcate al lui Ted Garnett (dec- 
dată, în adincul cabaretului, coborind foarte 
incet scara, o uniformă albă de ofițer al mar: 
nei, cu cascheta înclinată pe o ureche, cu o 
țigară la capătul lungilor ei degete și o voce 
de o duritate senzualá care te învăluie ca o 
mingiiere, cintind „Băiatul din Marina”); 

e Monica Vitti privindu-l pe Gabriele Fer 
zetti în Aventura lui Antonioni („totul e caim 
extrem de calm. Singură, în această compo 
zitie abstractă, diagonala privirii ei, sublima 
cade asupra arhitectului ca o sabie... o ima- 


scenarist american, David Rayfel, l-a înţeles 
Avea şi de ce. Rayfel e cel care a dat scriptul 
la Cei mai frumoşi ani cu Redford și Strei- 
sand, om care știe ce-i o nostalgie, nu-i asa? 
Au găsit un subiect discret, numai în tuse 
fine, tăceri și muzică de jazz cît cuprinde, cu 
prinzind adică totul, sfidind textele: prietenia 
dintre un saxofonist negru, la Lyon, oraşul 
copilăriei lui Tavernier, şi un tinâr francez 
căsătorit, tată al unei fetițe care lasă zilnic, la 
miezuil nopţii, masá şi casă, ca sa fugă pen 
tru a-l auzi pe acest Dale Turner... Pentru 
Dale Turner, regizorul îl găseşte pe Dexter 
Gordon. Acesta e ceea ce francezii numesc 
„un revenant“, o fantoma... La 63 de ani, azi, 
inalt de 2 metri, Gordon a fost cindva, pe la 
20 de ani, un rege la Los Angeles, un regeai 
„sax“-ului, în orchestra lui Lionel Hampton şi 
in aceea a .bi-bop-ului” lui Dizzie Gilespie 
Maestru i-a fost formidabilul Lester Young 
Toatá epoca lui Charlie Parker e marcatá de 
saxofonul lui Gordon, pentru ca odată cu 
noul val „cool“, al jazzului lui Sonnie Rollins 
şi Joe Coltrane — care, nu-i un secret, și-a 
creat stilul ascultindu-l pe Gordon — steaua 
lui Dexter să apuna, omul să decadă și în 
1962 să se exileze, cu un alt decăzut celebru, 
Bud Powell, în Europa; va sta 15 ani în Dane- 
marca: „În Europa, sá fii artist inseamnă 
ceva. În America ești întrebat: „Cit ciștigi? 
Dacă aduci dolari esti bun, dacă nu...” Par- 
ker, Young, Powell mor din alcool, indife- 
rentá și mizerie. Gordon rezistă, ba, în '76, 
americanii își aduc aminte de el și-l relan- 
sează ca un erou al unui „bi-bop revival”, 
oferindu-i marile cluburi și case de disc. Dar 
Dexter Gordon nu mai are puterea de a fi 
cine a fost. Ori, tocmai pe el a căzut privirea 
lui Tavernier. Gordon era omul care-i trebuia 
și toată critica scrie că „fantomaticul şi obo- 
situl e măreț în filmul lui Tavernier“. Replica 
pe care nu încetează sá o repete de-a lungu! 
filmului e fraza lui Laster Young, cînd acesta 
nu mai avea mult de trăit: „Sint obosit de 
toate, numai de muzică nu“. 


noastre,- din timpuri imemoriale... El pentru 
ea a inventat focul, vinátoarea... Citeva se- 
cole mai tirziu, ea i-a cerut luna şi, in schimb, 
acest mare nătâfleţ tandru i-a oferit un fluie- 
rat. Putin după aceea, ei s-au căsătorit, au fã- 
cut copii şi au intrat în legenda”); 


e Gene Tierney în Laura lui Preminger, ri- 
dicind umărul drept și, punindu-si obrazul pe 
el, imaginea clasică a sex-appeal-ului inva- 
dind toate vitrinele atelierelor-foto... 


e ingrid Bergman si Cary Grant nu chiar 
„cheek to cheek", obraz lingă obraz, ci mai 
degrabă nas lingă nas, clipă de inevitabil haz 
inaintea unei sarutári oricît de pătimașe, în 
Notorious al lui Hitchcock. 


„Un rege 
al sax“-ului 
din *50 
s-a impus, 
în '86 ca 
un 
formidabil 
actor 
cinema: 
Dexter 
Gordon 


Festivalul celor 
mai proaste filme 
și laureatul lui 


Ez serios sá se fi intimplat cu Stallone 
după festivalul de la Santa Monica? Se ste 
ce-a fost la Santa Monica, au anuntat-o ma: 
toate agențiile de presă, in frunte cu United 
Press... Sau v-a scápat ştirea? La Santa Mo- 
nica s-a organizat masochistul festival al ce- 
lor mai proaste filme realizate in '85.. Stai- 
lone cu filmele lui, dar și cu soţia și cu fratele 
lui, a cucerit o grozăvie de premii. Rambo Ii 
a fost ales ca filmul cel mai prost al anului 
1985, premiul pentru cel mai prost actor a 
fost decernat lui Stallone (Rambo lIi 5: Rocky 
IV), premiul pentru cea mai proastă regie — 
tot lui (Rocky IV), premiul pentru cel ma 
prost scenariu nu i-a scăpat nici el (Rambo 
11). Fratele său, Frank, a fost încoronat pentr 

cea mai proastă muzică și cel mai prost cir 
tec, cumulate în Rocky IV. Soţia, Brigitte 
Nielsen, n-a fost ignorată, luind premiu! per 

tru cel mai prost rol feminin principal, dar > 


pentru cel mai prost rol feminin secundar. 
Cam mult. Ne vine greu sá credem cá si alte 
filme nu ar fi meritat o atenție, cît de cit! Dar, 
in sfirgit, nu noi fiind chemaţi sal aparam pe 
Stallone de ai lui, nu putem să nu tresârim cu 
placere la citeva declaraţii ceva mai intelepte 
ale superpremiatului în stupiditáti, tacute 
dupa realizarea celui mai recent film al sau, 
Over the top (Dincolo de virf) in care nu 
există urmă de violență, caft și rapt: 

„Fiecare din filmele mele este important 
pentru mine. (n.r: sînt multi actori care n-au 
candidat la Santa Monica, talente grave foc, 
care n-ar spune o vorbă atit de frumoasă...) 
Acesta e cu totul deosebit fiindcă e o poveste 
nonviolentă (n. r.: aferim!). E aceea a unui 
tată şi a fiului său care se despart și se regă- 
sesc; nu apar arme, nici bombe, nici explozii 
(n.r.: vezi că se poate, Syl, dragă?) Lumea 
insă mă așteaptă la cotitură ca sa vadă dacă 
sint actor. (n.r.: asa e, ce să-i faci?). E foarte 
greu să fii tot timpul pe ultima treaptă. E tot 
atit de greu sá te găsești mereu în virf. (n.r.: 
má rog...). De fapt, cel mai bine e să fii la 
mijloc de drum (n.r.: dacá-fi place...). Pro- 
blema e aceea că publicul má vrea în roluri 
violente (n.r.: noi nu, de ce să mintim?, noi 
avem încredere în talentul lui...). Dacă as 
continua numai așa, publicul s-ar plictisi de 
mine. (n.r.: asta da,idee!). M-am oprit, deci, 
din filmări un an de zile, ca să-mi schimb în 
ntregime registrul... (n.r.: corect!). Dar, din 
noembrie, voi turna un nou Rambo (n.r.: ao- 
leu). Privind în urmă, cred că am trăit un mi- 
racol. Am avut momente grele. Nu vreau să 
vorbesc doar de sărăcie, dar și de deceptii, 
de râtăciri, de așteptare, cu speranţa unui rol, 
a unui sunet de telefon, care nu suna... Tatăl 
meu era frizer și am incercat șase luni sá fac 
şi eu meseria lui, dar n-a ţinut deloc. Voiam 
sa fiu actor, să fac altceva decit cei din jurul 
meu. nu gâseam nici un angajament. Mi se 
reproşa fizicul —- ori eram prea înalt, ori prea 
scund, de multe ori mi s-a spus că am o gură 
uritá. M-am decis să scriu un scenariu. Asa 
s-a náscut Rocky." 

Dupá cum se vede, nu ne-am mai permis 
sa-i intrerupem confesiunea autobiografica. 
L-am ascultat, inchipuindu-ne doar cum ar 
arata un film al lui, cu el calfá de frizer la tai- 
casáu și luind-o la drum, fără bombe, fará 
explozii. Dacă, într-o bună zi, actorul acesta 
se va gindi la miracolul lui? 


Rubrica „Filmul, document al epocii”, 
„Documentul, sursă a filmutut” 
este realizată de Radu COSAȘU 


unei 
batante 


Firul povestirii din Preţul succesu- 
lui este departe în Ji 
á Un u triumf pe 


Su reușita în viață, țelul — sau hi- 
mera? — care animă atitea existente şi 
pecetluieste atitea destine iși cere, adesea 
tributul dureros si povestea frumoasei si am 
bitioasei Emma Harte, Coplesitá de izbinzi 
dar și de tragedii personale, inconjuratá de 
invidii, cu piditáfi si dușmânii, instrainata 
pină şi de proprii copii, o dovedește convin 
gator. Desigur, pină la urmă, Emma birui 
toate adversitátile, dar prețul plátit e din cele 
mai grele: singurătatea. În atară de credincio- 
sul Blackie şi de nepoata ei. Paula, care ii 
seamănă atît de mult. nu mai are pe nimeni 


O autoare plină de noroc 


„Acesta era „preţul succesului“ în serialul 
urmărit cu pasiune de telespectatorii de la 
noi şi de aiurea. Dar lucrurile nu se petrec 
totdeauna astfel, mai există şi cazuri cind 
succesul nu lasă sechele traumatizante, ci 
are urmări fericite. Şi nu e nevoie să căutam 
prea departe pentru a găsi exemple, e de 
ajuns să ne oprim chiar la.. serialul cărui: 
televiziunea noastră i-a dat un titlu poate ma: 
inspirat decit cel original, A Woman of Sub- 
stance (ceea ce în românește ar suna O fe- 
meie dintr-o bucată, O femele şi jumătate, 
dar si O femeie bogată), in orice caz ma 
apropiat intenţiei, hai să-i spunem (vag) mo 
ralizatoare sau, dacă vreţi. „mesajului“ aces 
tei izbutite producţii a studiourilor TV brita 
nice. Într-adevăr, atit de mare a fost popular: 
tatea serialului, care a venit să se adauge ce 
lei a best seller-ului după care a fost realizat 
inci autoarea, Barbara Taylor Bradford, s-a 


văzut în situația de a da la iveală o urmare, 


Hold the Dream (Păstrează visul) la cartea ce 
a făcut-o celebra peste noapte. Mulţi au ase- 
muit O femeie dintr-o bucată cu Pe aripile 
vintulyi, după cum în Emma au vázut o ur- 
mașă sau O emulă a neimblinzitei Scarlett 
O'Hara. Spre deosebire însă de Margaret Mit- 
chell, care, victimă a unui accident stupid, nu 
“a avut norocul şi nici răgazul să ducă mai de 
parte povestea lui Scarlett, așa cum o implo- 
rau milioane de cititori si de spectatori, Bar- 
bara Taylor Bradford a avut şi şansa și timpul 
la dispoziție pentru a: face acest lucru cu 
eroina ei, Emma. 

Dar, cine este, in fond, cea care a imaginat 
acest fascinant personaj, al cărei chip a im- 
bracat, graţie televiziunii, trăsăturile nu mai 
puţin fascinante ale actriței Jenny Seagrove? 
Ca și eroina sa, s-a născut în Yorkshire, re- 
giune de o aspră frumusețe, dar și centru ai 
unei puternice industrii textile, care joacă un 
rol determinant în viața Emmei. ascensiunea 
sa irezistibilă, după ce, umilă slujnica, a fost 
„sedusă şi abandonată”, avindu-şi punctul de 
pornire tocmai intr-o asemenea intreprindere 
unde, minatá de dorul răzbunării. trudeste 7 
şi noapte, cu dinţii inclestati Cele auzite des 
pre modul cum se făceau şi se desiacea 
averile in epoca tumultoasa a începutulu 
acestui seco! reprezintă, fără îndoială, geme 
nele romanului pe care Barbara Taylor Brad- 
ford avea să-i scrie mai tiziu Ucenica 
intr-ale scrisului sia fácut-o ca foarte tinara 
reporter — abia împlinise 16 ani — la 
Yorkshire Evening Post, unul din cele ma 
prestigioase ziare regionale britanice. La vir- 
sta de 20 de ani devenea titulară a rubricii de 
modă a revistei londoneze Woman's Own, 
ceea ce, odată cu pătrunderea în arcanele 
universului secret al celor care dictează gus- 
turile şi creează toaletele fastuoase ale 
doamnelor din Jumea mare”, i-a înlesnit si 
contactul cu această lume — nu pe atit de 
„bună” şi imaculată pe cit ar vrea să-i suge- 
reze numele — trecind, apoi, prin redactiile 
unor ziare de pe Fleet Street, _Sărindarul 
londonez. strada celebră unde, pină mai ieri 


cut şi a prins... substanță — dacă e 
un asemenea joc de cuvinte — 
nului său, care s-a bucurat. 
un imens succes, în special ia ri 
cului feminin: — peste ciac 
exemplare vindute. 
Din „secretele“ realizări umul seris 
De aci pină la ecranizare nu a fost deci onm 
pas. Pasul l-a făcut Portman Productions Lis, 
o companie- londoneză care, de ma bine de 


O poveste de dragoste, 
de data asta 

cu şanse de reușită 
Jenny Seagrove 

(Paula McGill Fairlew) 
şi Stephen Collins 
(Shane O'Neill) 


Douá romane si douá seriale, 
„Preţul succesului“ si „Păstrează visul“: 
o Saga britanică ce aminteşte, 
după 50 de ani, 
de „Pe aripile vintului“ 


trei decenii, se ocupă cu producţia de filme 
şi, in special, seriale TV, portofoliul său in- 
chizind multe reușite de prestigiu. latá-ne. 
așadar, la Tennyson House, moderna cladire 
din centrul Londrei, care adăposteşte sediul 
companiei. Discutăm cu lan Warren, unul din 
cei doi coproducátori ai serialului, căruia ii 
face plăcere să afle despre popularitatea 
acestuia şi printre telespectatorii români. Cu 
o volubilitate ce desminte tradiționala rezervă 
britanică. interlocutorul evocă varii aspecte 
legate de transpunerea pentru micul ecran a 


Pentru Emma Harte la virsta 

senectuţii. unui machiaj, chiar y! 

foarte s-a preferat alegerea 
tie Deborah Kerr 


Prefului succesuluil. Bine venite sint, intre al- 
tele, precizările care vin să răspundă nedu- 
meririi ce a frămintat, probabil. pe mulți din 
cei ce au văzut serialul: de ce pentru rolul 
Emmei au fost alese două actrițe diferite 
Jenny Seagrove şi Deborah Kerr? Pentru ca 
Jenny, o talentată actriță de teatru, din acea 
strălucită pepinieră care a furnizat televiziunii 
britanice atitea interprete de neuitat, de la 
Diana Rigg (v-o amintiţi din Răzbunători?) 
pină la Susan Hampshire (Forsyte Saga). are 
doar 25 de ani. Şi dacă a putut s-o interpre- 


Jenny Seagrove, în rolul nepoatei, 
incercind să „păstreze visul 
atit de scump plătit de bunică 

in Preţul succesului 


teze cu succes pe Emma la trei virste diferite 
(16, 25 şi 40 de ani), dar relativ apropiate, pur 
şi simplu nu i-ar fi fost posibil să facă același 
lucru şi pentru Emma octogenară, iscusinta 
grimeurilor nu i-ar fi fost de nici un ajutor; 
mult mai credibilă a fost soluţia cu Deborah 
Kerr — o experimentată profesionistă, a cărei 
filmografie include multiple izbinzi, de la Ma- 
jor Barbara (1940) la Noaptea el (1964) 
— aflatá la o virstă (65 de ani) mai apropiata 
de cea a personajului. Între cele două actrițe, 
care s-au cunoscut pe platoul de filmare, s-a 
stabilit, din primul moment, un curent de 
simpatie, care lea permis să se integreze 
perfect una în rolul celelalte. Această os- 
moză a fost, de altfel, una din cheile succe- 
sului obținut de... Prețul succesului, nomina- 
lizat pentru premiile Emmy, echivalentul TV 
al Oscarurilor cinematogratice. 

Ce putea fi atunci mai firesc cá aceeași 
tormulă „în doi" (mai bine zis „în două“) sá 
fie menţinută şi pentru ecranizarea noului ro- 
man al Barbarei Taylor Bradford, Păstrează 
visul? Numai că a intervenit o schimbare: în 
timp ce Deborah Kerr continuă să o interpre- 
teze pe Emma la virsta senectutii, Jenny Sea- 
grove este acum nepoata ei favoritá, Paula, 
cea căreia, la sfirsitul primului serial, îi incre- 
dintase trinele „imperiului“ clădit cu atita 
trudă din dorința de a-și lua revanșa impo- 
triva celor ce se purtaseră fără seamăn de 
josnic cu ea în anii tinereții., Paula îi sea 
mână, dealtminteri, întru totul. Frumoasă, 
plină de energie, înzestrată cu acea rară ști- 
intá de a se impune semenilor, pare a poseda 
tot ceea ce poate dori cineva de la viaţă. Si 
totuși povestea se repetă: tragediile, conflic- 
tele, sfisierile care-i marchează existența 
amintesc întru totul de cele prin care a trecut 
Emma. Partenerii ei de afaceri se dovedesc 
neleali; rudele o pismuiesc și caută să o în- 
sele; bunica ei adorată se stinge, lăsind-o 
singură; câsnicia îi intră în derivă; o încercare 
bestială de viol lasă urme adinci. „Preţul“ re- 
uşitei rămine, așadar, în continuare ridicat. 
Yorkshire. Londra, New York, Texas, Chamo- 
nix și alte jaloane ale unei geografii fasci- 
nante, locuințele cu interioare somptuoase. 
hotelurile internaţionale de lux, sălile austere 
ale consiliilor de administraţie sint martore 
mute ale îndirjirii cu care caută să ţină piept 
loviturilor soartei, „să păstreze visul” primit 
moştenire și, odată cu el, să gaseascá ferici- 
rea 7 împăcarea cu sine. Va reuşi piná la 
urma 


Rețeta (verificată) a succesului 


Barbara Taylor Bradtord care. de data 
aceasta (spre deosebire de ecranizarea pri 
mului său roman) este și autoarea scenariu- 
lui, se dovedeşte o perfectă cunoscătoare a 
ingredientelor ce compun un best seller și 
echivalentul său TV, serialul de succes. Re 
teta este, în fond.simplá și ea nu se deose- 
beste prea mult de cea cu ajutorul căreia un 
Dennery (Cele două orteline!). un Pau! Kock. 
sau un Xaw:w de Montépin storceau lacrimi 
domnisoarelor de pension pe vremea strábu; 
rcelor noastre. Apa trece, mass media se 
schımbå . melodrama rámine. Chiar şi în era 
computerelor Rámine si intruneste, în conti- 
wae sutraaiile publicului mai ales în versiu- 
a moderna de saga tamilială, fie ca se nu- 
meste Dallas, Dynasty, Onedin, jul succe- 
suli sau Pástreazá visul. Sansa” de a fi ur- 
mari de.. nesansá continuă să fie același fi- 
lon nesecat, același resort infailibi! ce explică 
"eri succesul melodramatizárilor, azi al melo- 
ecranizárilor... Subiect interesant al unui 
eventual studiu sociologic, dar realitate de 
necontestat O confirmă și ecoul pe care 
acest ultim mini-serial în patru episoade (for- 
mul care pare a se impune tot mai mult in 
Gasna serialelor „de mare respiraţie“) l-a avut 
î rindul telespectatorilor de peste ocean. 
unde a fost prezentat in premierá, cei brita- 
mio urmind a-l vedea la primăvară. 

Reustá la care, pe lingă meșteșugul ro- 
mancerei şi scenaristei, pe lingă talentul re- 
gzorului (Don Sharp), a concurat şi o exce- 
lentā echipă de actori, incluzind nume cu- 
”oscute oricărui cinefil, cum ar fi cel al lui 
Ciare Bloom (partenera lui Chaplin din Lu- 
minie rampel) sau al lui John Milis (Marile 


). 

Dar dincolo de asemenea amănunte, in 
metez teiespectatorilor, succesul noului se- 
"a. ca şi al celui precedent, rámine, mai pre- 
sus de toate, asociat cu numele și profilul de 
camee al interpretei tinerei Emma şi al ne 

sale Paula, necunoscuta, pină mai ieri, 

Seagrove, tot așa după cum, pentru 

i de film din orice colţ al lumii, ma- 

ibindá pe care a constituit-o Pe aripile 

fi pentru totdeauna legată de nu- 

mele şi chipul de neuitat al lui Vivien Leigh, 

ea practic, o necunoscută pină la intilnirea 

cu Scariett O'Hara, trufașa fiică a Sudului 

Mage datorată micului — şi marelui — 

“can ca prezențe dominatorii, obsedante în 

=> „Să esectronic” care devine, pe zi 
ce trece, planeta noastră. 

Romulus CĂPLESCU 


"O generaţie în căutarea altui tip J 
i decît cea oferită de societatea de consumi 
E Hair de Milos Forman) 


„Pariziana“ între 
uitare si glorie 


ninia de autorul sáu ,o drama a 
soartei", acest film a avut el însuşi un destin 
ciudat, greu de intrevázut în euforia succesu- 
lui repurtat la premiera sa din 1923. Deşi 
conceput de Chaplin ca un fel de rampă de 
lansare a Ednei Purviance ca actriță de 
dramă, Pariziana reuşea..,pe plan estetic de 
fapt, acreditind comedia de moravuri cu ac- 
cente melodramatice drept specie cinemato- 
grafică. Apoi, s-a văzut că succesul nu i-a 
atras și popularitatea. Cu toată subtilitatea 
tehnicii narative şi a jocului actorilor, cu 
toată îndrăzneala spargerii tiparelor (eroul e 
slab și manevrat de maică-sa; o curtezană — 
o fată bună şi simpatică; antagonistul — fer- 
mecător şi tolerant, iar mama — geloasă și 
vindicativă), marele public, aflind că povestea 
se sfirgeste tragic, că Charlot nu apare, ba, 
mai mult, idolul său comic a făcut un film 
„Altfel“ — l-a ocolit. Şi astfel, în ciuda debu- 
tului triumfător, Pariziana cade repede în ui- 
tare 

Cind, după aproape o jumătate de secol, 
prietenii lui Chaplin au insistat pentru o relu- 
are a filmului, octogenarul s-a temut de o re- 
editare a tristei experienţe. Cind, în sfirşit, în 
1977, Xilmul a fost reluat la Londra, s-a dove- 
dit ca regizorul se înșel ase. Aplauze și adevă- 
rate exegeze i-au însoțit reintrarea în difuzarea 
publică. in afara valorii sale intrinseci, abia 
acum ieșea la lumină faptul că Pariziana a 
exercitat o influenţă covirșitoare asupra ope- 
rei altor cineaști şi, în primul rînd, asupra lui 
Ernst Lubitsch, în curs de fáurire, în 1923, a 
acelui stil propriu, inconfundabil. Abia acum 
de pildă, după ce — de-a lungul unei jumă- 
táti de secol, sute de trenuri gonind în 
noapte au luminat cu intermitenţă fețele a 
sute de eroine, singure pe un peron de gară, 
se descoperea că Chaplin fusese primul care 
să exprime o adevărată dramă făcînd ca lu- 
mina să lovească sacadat frumosul chip al 
Ednei Purviance... Edna, dragostea de altă- 
dată, căreia cineastul încercase să-i confere 
un alt statut în lumea artei... lronia soartei, 
atît de des intilnitá, se rázbunase pe filmul in 
care Chaplin o ironizase, fácind din Pariziana 
o mare necunoscutá. 


Aura PURAN 


“fericire 


Confruntarea 
cu tine însuţi 


J udo Saga e numai în aparenţă o poveste 
strict japoneză. Tilcul sáu secret este drumul 
anevoios al cunoașterii și — prin aceasta — 
filmul accede ia universalitate. În ciocnirea 
dintre adepţii stilului judo și cei ai stilului 
jiu-jitsu nu intră în joc numai mușchii și refle- 
xele sau dibăcia figurilor, lupta angrenează 
în egală măsură (sau poate mai mult?) min- 
tea și sufletul, principiile de viaţă. Superiori- 
tatea este nu de ordin fizic, ci una de ordin 
filozotic. Trebuie să devii „curat ca un copil” 
— îi spune profesorul de judo tinárului Su- 
gata Sanshiro — „numai aga ai să înţelegi” 
Or, Sugata este departe de-a fi un superdo- 
tat. El este un om mediu, minat de o mare 
dorință de a deveni luptător. 

Filmul cu care Kurosawa debuta în 1943, la 
33 de ani, este povestea luptei acestui tinăâr 
pentru desávirsire, jalonată pe parcurs de în- 
tilniri cu adversari diferiți. Pe rind, fiecare din 
aceste confruntări îl pune pe Sugata în faţa 
unei alte mentalități, pe care el se stráduieste 
sá o învingă, mobilizindu-și toate resursele 
psihice şi mentale, toată învăţătura primita. 
Mai grea se dovedește însă lupta interioara... 
La un moment dat, înaripat de succesele re- 
purtate, băiatul crede că „școala“ s-a termi- 
nat. Remarca profesorului sâu că se află abia 
la început — dacă dovedește orgoliu — i se 
pare atit de nedreaptă, încît Sugata se arunca 
imbrăcat în eleșteu. Nu ca să se omoare, ci 
ca să demonstreze că se poate domina. E o 
seară rece de toamnă, apa este glacială, dar 
tinărul rămîne acolo toată noaptea, agăţat de 
un ţăruș, într-o confruntare dură cu sine în- 
susi, Dimineața, el iese pe mal ca dintr-o baie 
purificatoare, întrucit:a învățat lecţia umilin- 
tei. Folosirea simbolică a unui element natu- 
ral — apa — nu este singulară nici în acesta 
nici în celelalte filme ale lui Kurosawa. Na- 
tura, îndeosebi elementul vegetal (o floare 
delicată de lotus sau tulpinile lungi ale stufu- 
lui miscátor) apare și reapare (chiar si în su- 
praimpresiune) incárcindu-se mereu de alte 
semnificaţii. Ordinea naturală a lucrurilor 
este şi ea o lecţie pentru Sugata, care învaia 
sa o respecte ca semn al respectului faţa de 
sine. 


A. P 


144 


Prolog 
la neorealism 


A... Spina te face sâ-ţi amintești ceea 
ce spusese cindva Umberto Barbaro: cinema- 
tograful verist din 1914—1916 anunţă neorea- 
lismul. Căci, neindoios, filmul lui Gustavo 
Serena schiteazá cîteva dintre atitudinile fun- 
damentale ale viitoarei „şcoli de la Roma": 
deschiderea spre tradiţiile antiretorice, antii- 
dilice ale culturii naţionale (apelui cineastului 
la literatura lui Di Giacomo e un gest polemic 
față de emfaza, dulcegária, pretiozitatea in- 
stalate pe ecranele epocii), orientarea spre 
psihologic și social (Serena evocă lumea pe- 
riferiei napolitane cu tandreţe şi compasiune, 
in spiritul acelui „verism sentimental" profe- 
sat de scriitorul meridional), căutarea simpli- 
tátii expresive (uneori,: nuditatea imaginilor 
de aici capătă un accent aproape documen- 
tarist). Tot ce Assunta Spina are mai surprin- 
zátor ca prefigurare a poeticii neorealiste 
vine din gustul regizorului pentru concretete. 


Drama pasională își află o veritabilă cutie de: 


rezonanţă în cronica străzii, în succinta, ra- 
pida descriere a vieţii ei de zi cu zi: strada 
văzută mereu prin ușa deschisă a-cálcátoriei; 
strada cu cizmarul de peste drum, cu cinta- 
reti din cimpoi, cu gură-cască, strada cu case 
leproase şi báltoace pestilentiale; strada for- 
fotind de multime. Precizia reconstituirii uni- 
versului fizic dá unor cadre o mare intensi- 
tate de atmosferă: imaginea eroinei citind c 
scrisoare, în penumbra încăperii sărăcă- 
cioase, în decorul dezolant al odáitei pline de 
rufele întinse la uscat, această imagine încăr- 
cată de o copleșitoare tristeţe pare desprinsă 
dintr-un pur film neorealist. Aceeaşi sensibili- 
tate la amănuntul realist se vădește în obser- 
varea comportamentelor, cum o arată mai 
ales secvența mesei, cu puzderia ei de notații 
fugitive, capabile să restituie adevărul gestu- 
rilor diurne: fringerea pîinii, luarea bucatelor 
cu vîrful cufitului, ștersul gurii cu colțul feţei 
de masă, golirea paharului de vin, în picioare, 
înaintea plecării. Cu Assunta Spina, cu cele- 
lalte opere-cheie ale verismului, vechiul cine- 
matograf italian, invadat, nu o dată, de larma 
grandioaselor montări istorice ori de suspi- 
nele melodramei de salon, izbutește un mira- 
col: ne lasă să auzim glasul familiar, emotio- 
nant, al vieţii umile, al măruntei existente co- 
tidiene 


George LITTERA 


Psihoza 


unei lumi 


O... scăpat din capcanele unui scena- 


riu foarte strins și ale unei derulări savant `` 


gradate a acţiunii, derulare care nu-ţi lasá 
timp nici să răsulli, vreau să spun că doar 
re-văzind Păsările poţi să devii cit de cit 
obiectiv față de această capodoperă. 

Proiectată în realitatea logică, povestea nu 
rezistă. Ar fi o mare greșeală să o citim în 
cheia realului fizic. De altfel; omul de știință 
care este introdus în film exact la momentul 
oportun (însuși chipul său seamână cu al 
unei păsări!) ne explică foarte doct că ceea 
ce s-a întimplat nu e, de fapt, posibil 

Dar pe Hitchcock nu-i interesează nici or- 
nitologia, nici etologia (știința care studiază 
comportamentul animalelor și al omului), nici 
măcar ecologia (scena din restaurant cind la 
o masă se comandă trei pui fripti este de un 
umor macabru!), deși ecouri din toate aces- 
tea răzbat mai mult sau mai puţin explicit, 
dar perfect articulate în story. Inainte de 
orice, însă, Hitchcock este un psihanalist. 
Stihia dezlănţuită de păsări nu este altceva 
decit o formidabilă metaforă pentru stihia 
sentimentelor eroilor. Şi brusc, ne-am adus 
aici aminte de o pagină din „Animale bol- 
nave" de Nicolae Breban unde este descrisă 
ferocitatea unui cioc de găină care ciuguleste 
nevinovată gráuntele si hidoşenia ghiarei ce 
scurmă harnic. 

Mai mult decit în Psycho, unde este anali- 
zată nebunia, psihicul bolnav, aici avem de-a 
face cu o pătrundere fină în hátisul de gin- 
duri și sentimente ale unor oameni perfect 
normali sau doar ușor afectați de un banal 
„complex al lui Oedip“, cum îl numesc psi- 
hiatrii, sau de un autoritarism proveni! 
dintr-un exces de iubire maternă. „Vizualiza- 
rea" stărilor psihice și a relaţiilor atit de miș- 
cătoare care se stabilesc între personaje rā- 
mine, totuși, doar subtextul unui film de ac- 
tiune, plin de sugestii misterioase și de fior: 
de groază, condus foarte „filmic“, cum numai 
an meseriaș de talia lui Hitchcock o putea 
ace. 


Olga MICU 


Între ecran si 
marginea fiinţei 


P... că nicăieri nu e Olivier mai animat 
de preajma tragediei decit in Cabotinul „fu- 
riosului” Tony Richardson. Lordul comediant, 
fondator al elisabethanului Old Vic și al „ci- 
ne-teatrului“, cel care nega posibilitatea ecra- 
nizării pieselor marelui. Will, sfirşind prin a 
hamletiza cinematograful, Sir Laurence, cam- 
pionul rampei secolului XX în materie de 
Shakespeare, pare a se afla cel mai în rol sau 
cel mai în viaţă, în filmul unui regizor icono- 
Clast, blamat la timpul său de gentiemania 
britanică fiindcă îndrăznea din nou să „pri- 
vească înapoi cu minie“. De astădată, spre un 
actor de revistă, ratat și meschin, care înlo- 
cuise missa solemnă din catedrala anglicanei 
sale văduvii cu Miss Anglia im-pură, simplă și 
avidă de glorie „Ja minut“. E în acest film o 


secvență în care actorul rămîne singur pe 
scenă, în faţa sălii arhigoale ca o oglindă de- 
venitá brusc fereastră după plecarea minimi- 
lor spectatori, degustători litiazici ai glumelor 
nesărate. Din culise se apropie fata lui, mar- 
tor tăcut al ticăloşiilor de-o viaţă şi spectator 
de-o clipă al unui monolog zguduitor, în care 
actorul Archie Rice, cu alura lui de Tănase 
cu mansetele suflecate peste Canalul Minecii, 
tiimat mai intii în amorsă, apoi în citeva 
prim-planuri și planuri apropiate conventio- 
nale, reușește să stirnească un sentiment 
pentru care, in Hamlet, Olivier avusese ne- 
voie de travelinguri, de „profunzimea cimpu- 
lui“, de noapte, de ceață, de Shakespeare si 
de o mare lingă Elsinor. În monolog e vorba 
de cintecul unei negrese într-un bar de de- 
mult, cînd Archie o auzise descărcindu-şi su- 
fletul de har şi de speranţă, încit el ar fi fost 
tericit să poată fi aidoma ei măcar o secundă. 
Dar el ştia că nu poate fi, deși era chiar în 
răstimpul sublim cînd îşi spunea că nu poate. 
Aparatul de filmat îl imortalizeazá în momen- 
tul nașterii tragicului „în zona dialogului din- 
tre conștiință și limită”, cum spune Liiceanu, 
în spațiul dintre ecran si marginea ființei 
roasă de absolut altceva, acolo unde caboti- 
nul Rice se reintoarce spre Olivier, ca o do- 
vadă a ráminerii omului la El însuși 


Daniel DANIEL 


Un coridor 
numit destin 


V. amintiţi orașul acela din Cetăţeanul 
, aglomerarea de clădiri greoaie și zgi- 
rie-nori filmată într-un plonjeu devenit anto- 


| 
| 


o. 


i ematecii '86 


_— e 


logic? Și surprinderea noastra cind se dezva- 
iuie, un moment mai tirziu, doar o lume de 

lucruri inutile depozitate la Xanadu? Aceeaşi 
senzaţie am regăsit-o încă de la primul cadru 
din Hamlet: un decor (artificial, adică teatral) 
se transformă într-un spaţiu natural de joc — 
cinematografic. Aparatul de filmat scrie uver- 
tura: parcurge cu minutie drumul pe care vor 
fi conduse personajele — coloane, lungi cori- 
doare, trepte, promontoriul... Comentează, 
pentru noi, faptele ştiute pentru ca, în final, 
să refacă, în sens invers, mișcarea inchizind 
cercul, ca o lăsare de cortină. Olivier nu oco- 
leşte teatralitatea. Cu inteligență regizorală si 
cu instinct scenic o convertește în scriitură 
filmicá: scenele sint introduse prin lungi tra- 
veling-uri care descriu locul acţiunii și, mai 
mult chiar, introduc personajele. lată doar un 
exemplu: aparatul străbate un coridor delimi- 
tat de coloane și se opreşte în pragul dormi 

torului regal (şi nuptial). În cadrul următor 

regele își va justifica, în fața curtenilor, cása- 
toria cu fosta cumnată. Aceeași mișcare, re- 
luata pentru final, funcţionează ca semn ca 
tragedia s-a consumat. „Restul e tăcere” . 


Marina ROMAN-JUC 


SIZRod Tay 
Po! 


Cinema nuovo, 
dupá 20 de ani 


Şoc vizual. Insert 
azilia). Seceta. Copii 

x came Barbati si femei lincezind 

mi-o stare de prostatie lin bou costeliv ve- 


a unui profet. O rugaciune ca o somaţie. Co- 
ioana sonoră subliniază senzorialitatea. ca- 
drelor. Timp şi spaţiu lăsate parcă la voia în- 


„Estetica foamei 
și a violenţei“ 
(Pustile de Ruy Guerra) 


z Păsările, 
sau anatomia 
% unei psihoze | 

yo sociale 3 

(Cu Tippy Heddren. 


_distinct în două „ere“: 


timplării, unde nu pare să se intimple nimic. 
Lungi planuri secvenţă, în manieră de docu- 
mentar, pentru a elimina ceea ce regizorul 
Ruy Guerra numeşte „elipsa sistematică”, os- 
tentaţia construcției dramatice. „Acţiunea — 
spune el — trebuie să se constituie de la 
sine, din relaţiile între oameni, din relaţiile lor 
cu peisajul, cu mediul...” Cu ,pustile", de 
piidă, soldați trimişi aici să păzească depozi- 
tul de cereale. Alternante, momentele de pa- 
roxism: cruzime, violenţă și o acalmie absor-- 
bantă. În final, ucis, boul sfint este devorat 
de țăranii innebuniti de foame. Un realism 
crîncen, teoretizat și de manifestul „estetica 
violenței și a foamei” (Glauber Rocha fiind 
principalul semnatar), ce avea să impună 
unul din cele mai interesante curente din ci- 
nematografia anilor '60--'70: „cinema nuovo”, 
strălucit argumentat şi de Os Fuzis (Pustile), 
filmul brazilianului Ruy Guerra, operă rámasa 
piná azi de o frapantâ, modernitate 


Revolta 
„Cetăţeanului 


Kane“ 


K.. = mitul puterii: grandoare gi prabu- 
şire. Kane: „istoria vieții unui personaj abso- 
lut inventat“ în care s-au recunoscut mulți 
Kane: „un produs al timpului său“ — zice Or- 
son Welles. S-ar putea spune că regizorul s-a 
lăsat invadat de un astfel de personaj fabu- 
los, de la care plecind, a căutat mereu su- 
biecte pentru a-l ilustra. lesiti din „mantaua“ 
lui Kane, eroii filmografiei welles-iene își 
asumă caracterul și destinul dincolo de limi- 
tele rezonabile ale omenescului, organizind si 
creind lumea din jurul lor după propria 
voinţă. E aici și tema demiurgului (a artistu- 
lui, a regizorului) pentru care realitatea si ilu- 
zia se confundă ca într-un joc de magician. 

Cetăţeanul Kane — un film răzvrătit impo- 
triva „fabricii de vise”. Într-o vreme în care 
Hollywood-ul miza totul pe vedete, un film cu 
actori necunoscuţi, făcut de un tinár de 25 de 
ani, în calitate de scenarist, regizor, producă- 
tor și interpret principal. 

S-a spus despre film că a înzestrat cinema-: 
tograful american cu un vocabular de adult. 

Azi, la 45 de ani de la premierá, se poate 
afirma că istoria cinematogratului se imparte 


înainte și după Cetá- 


jeanul Kane. 


Roxana PANĂ 


Un „as“ al 
tandretei ironice 


E AN pentru unii, acest film rea 
lizat de Milos Forman după marele succes al 
mult premiatului Zbor deasupra cuibului de 
cuci, in 1979, cînd ecourile supărătorului mu 
sical „Hair“ de pe Broadway (spectacol care 
implinise, atunci, 12 ani) se mai stinseseră. In 


30 de ani de la 
„Moara cu noroc“ 


.--Un film cu putere 
de pecete 


E... demn de fixat in istoria cine- 


E rnatogratului românesc: Moara cu noroc a 


implinit 30 de ani. Dacă am fi avut şansa să-l 
mai avem printre noi, Victor lliu ar fi implinit, 
în 24 noiembrie, 74 de ani. Un sentiment cu- 
rat, de recunoscătoare aducere aminte a mis- 


cat minţi și suflete de cinefili spre ideea de. 


evocare a figurii distins și distinct unice în 
peisajul nostru cinematografic. Cinemateca a 
programat un medalion Victor lliu pentru in- 
ceputul anului viitor, cind Moara cu noroc va 
avea treizeci de ani de la întilnirea cu specta- 
torii — gest normal si previzibil pentru o ci- 
nematecă. Mai puţin previzibil însă, la Urzi- 
ceni, „Decada culturii”, manifestare organi- 
zatá de Consiliul orășenesc de educaţie poli- 
ică şi cultură socialistă, a oferit, in deschi- 
sere, o intilnire cu filmul Moara cu noroc. 
Prezentat la cinematograful „Pacea“ (condus 
nu întimplător de o cinefilá impátimitá, Vasi- 
lica Filip) în prezența interpretei principale. 
ioana Bulcá, filmul deschidea. de fapt, prima 


Un alt Cetățean 
cu nostalgia i 
(Orson Welles şi 
Rita Hayworth) 


orice caz, „pledoaria pentru o viziune ideali- 
zata a subculturii hippy”, atribuită spectaco- 
iului cu pricina, îi este străină cineastului 
care rámine acelaşi Forman: recognoscibil in 
tandrețea -ironică cu care organizează defila- 
rea tinerilor contestatari sau surprinde relaţi- 
ile dintre generatii şi clase deosebite, in con- 
ducerea ritmului -nâbădâios al întimplărilor 
către un deznodámint-avertisment: nimic nu 
poate absolvi absurdul „joc social” al ráz- 
boiului, 

Autorul pare a fi complicele insolentei ne- 
vinovate, în fond, a eroilor, cărora le acorda 
chiar omagiul de a-i proiecta într-o secvența 
decupata ca un autocitat din Asul de pică: ta- 
tàl, citindu-și ziarul in bucătărie, este insensi- 
bil la impasul (financiar, de data aceasta) al 
băiatului care, se înțelege, va stirni duioșia și 
înțelegerea mereu prea bunei mame. Nu spu- 
nea Dreyer incă? „Cinematograful a ajuns 
destul de bătrin pentru a da citate din tre- 
cut”. 


Magda MIHĂILESCU 
Mănușa în apă 


Su, şi Polanski, atunci, in '61 
toarte tineri regizori, simțeau că le crescu- 
seră bine aripile şi voiau să sară afară din 
cuib. Nişte scurt metraje, scenarii îi exersa- 
seră, dar... afirmarea? 

Erau anii în care trei mari regizori consa- 
craseră şcoala poloneză prin capodoperele 
lor (Cenugá și diamant — 1958, Wajda; Maica 
loana a ingerilor, 1960, Kawalerowicz; Cava- 
lerii teutoni, 1960, Alexander Ford). -Ce se 


şedinţă a „Cercului prietenilor filmului” din 
Urziceni, înființat sub obladuirea aceluiasi 
Consiliu orășenesc, dar şi prin truda „perso- 
nală“ a preşedintelui Comitetului orásenesc 
de cultură şi educaţie socialistă si director al 
Casei de cultură, Alexandru Buleandrá, nume 
cunoscut în lumea cineamatorilor. Nu este de 
mirare că două organisme culturale şi-au unit 
fortele pentru această deschidere de unghi 
spre cultura cinematografică; nu este de mi- 
rare nici că animatorul este un vechi. cinea- 
mator, de mirare, sau cel puţin surprinzător 
pentru cei în necunostinfá de cauză în ce pri- 
veste interesul urzicenilor pentru film, a fos! 
reacția publicului. Răspunsul practic la o 
propunere teoretică. O sală plină ochi, un 
public în majoritate tinár, iubitori ai filmului 
de toate virstele, oameni foarte informaţi sau 
doar dornia să se informeze. un public viu 
atent. participant la „intimplare”. Asculta” fo- 
potele de aplauze în timp ce strabăteam sala 
impreuna cu actrița loana Bulcă si ma gin 
deam ce plăcute ar fi fost acele aplauze chiu 
și atit de austerului Victor Iliu. Ce-a urmat 
după vizionare, i-ar fi plăcut de asemenea 
Un dialog sincer, direct, întrebări serioase, 
inteligente, ce atingeau chiar viziunea lui ci- 
nematografică, consideraţii respectuos admi- 
rative asupra operei sale, asupra stilului atit 
de personal, dar și întrebări candide, voci ti- 
nere ce încercau să afie de la interpreta Anei 
ceva mai mult despre personaj. Interes ma- 
tur, interes proaspăt, tineresc, putere de ju- 
jecatá, efort de înțelegere a sensurilor filmu- 
lui, strădanii- reușite de pătrundere in „univer- 
sul Victor lliu.” O intilnire adevărată cu un 


mai putea spune? Întrebare ce se repetă la 
hecare generaţie și aşteaptă un răspuns „oul 
lui Columb” sau, de ce nu, „nodui gordian” 
Clipa cerea un act de conștiință şi ráspunde- 
re. Cuţitul în apă e mánusa zvirlita „provoca- 
tor” seniorilor: se poate crea dramă, tragedie 
din maruntele acte ale zilei de azi? Skolimov- 
ski cooperind cu Polanski scrie scenariul. 
Polanski îl regizează. Un film de marcă al 
anului cinematografic ce consacră pe Olmi, 
De Seta, Varda, Kaneto Shindo. Filmul 
acesta, realizat în alb-negru, e întocmai unei 
radiografii ce vrea să Jocalizeze râul: în trupul 
sănătos al societăţii se infiltra răul incomuni- 
cabilităţii. Un nou strat social otrávea cu ve- 
ninul suficientei şi al arivismului corpul so- 
cial. Contaminarea ameninţa partea vitală, ti- 
neretul. E mesajul de alarmă al filmului 
acesta sumbru, sobru și impecabil ca o ecua- 
ție. O implacabilitate ca la Bergman, pusă in 
pagină în decorul nordic, cefos și apos, im- 
personal ca o foaie de calc. Un trio pare sá 
concureze pentru un prim plan al justiţiei 
unei idei. Dar cuțitul azvirlit în apă nu mai 
poate fi ridicat. Un faliment moral al tipurilor 
ambelor generaţii, deopotrivă de penibil. 
Acest sens al observaţiei critice e punctul de 
rezistență al filmului. Film de alarmă cetáte- 
hească, asa cum, citeodată, cinematograful 
are orgoliul a servi: este și un pariu cistigat 
în pofida tuturor adversitátilor tinind de con- 
diţiile de filmare pe care autorii și le propuse- 
seră: trei personaje filmate într-o barcă, ori- 
zontul gol, nimic palpitant decit analiza unor 
caractere într-o unică situație; unitatea de 
timp, de loc, de idee. Pariu cistigat: această 
analiză e tăcută, în fapt, prin puterea investi- 
gatoare a camerei care exploatează toate un- 
ghiurile posibile spre a surprinde reacţia defi- 
nitorie... Mânușa — era să scriu cuțitul — 
aruncată în '61 de cei doi tineri (deveniți apoi 
mondial celebri) avea să fie apoi ridicată de 
alți prinşi în duelul nesfirgit pentru onoarea 
adevărului. Pentru onoarea unei arte aparte 
iscoditoare a ipostazelor realului. 


Savel $TIOPUL 


public adevărat, ce merită din plin să fie cu- 
noscut, dar, mai ales, să fie ajutat să-și impli- 
nească atit de sincer mărturisita dorință de 
cunoaștere. Pentru că acest public este alca- 
tuit din oameni care, dincolo de virsta biolo- 
gicá, stare socială, sau gradul de cunoştinţe 
cinematografice, sint demni de statutul cultu- 
ral definit prin formula: „prieteni ai filmului” 
Si, pentru că prima lor intilnire s-a petrecut 
sub semnul unui film cu putere de pecete. 
s-ar cuveni, cred, ca, deocamdată, „Cercul 
lor” în viitor poate Cinemateca de la Urziceni 
să poarte numele marelui nostru regizor . De 
meritat, îl merită. 


Eva SÎRBU 


sine ştearsă de tim 
dar clará in sufletul cinefililor: 
regizorul Victor Iliu, 
aici alături de sofia sa, Bianca 


Un oaspete la cină 


D... o anume fericire vorbea debutu! 
din 1973 al regizorului Mihai Constantinescu 
şi intenția polemică revine de-a lungul filme- 
lor sale glosind pe tema egoismului alienant 
(Singurătatea florilor, Tată de duminică, Pre- 
miera) sau a opțiunii între „a fi“ si „a avea” 
acum, in Un oaspete la cină. Consecventa 
apelárii la dezbaterea filozofică in context ac- 
tual face cinste acestui regizor care filmează 
puțin. dar pe idei şi pe texte semnate de Teo- 
dor Mazilu, Octav Pancu laşi, Aure! Bara- 
nga. Constantin Chiriţă, mai nou lon Bu- 
cheru Ultimul polemizind, cu vehemenţă cri- 
tica, cu comportamente socialmente nocive 
într-un scurt metraj recent, Lucrare de con- 
trol. O anume notă de maniheism a scenariu- 
lui, a conflictului, persistă şi în povestea 
acestor indrágostiti ce au de înfruntat preju- 
decátile unè mame snoabe ce se opune „me- 
zaliantei” fiicei ei, viitoare arhitectă, cu un 
băiat fără studii. Experienţa regizorului umple 
cu tonuri și semitonuri necesare contrastele 
prea brutale, adincind momentele de criză 
ale personajelor cu observaţii de viață mai 
proaspete, nelivresti. Într-o tălmăcire regizo- 
rală curată, cu intenţii limpezi, neostentativ 
subliniate (dar, din păcate,și fárá mari ambiţii 
stilistice), povestea capătă viață, relief, flu- 
entá, atractivitate ades. Dar nu în scenele idi- 
lic-turistice cu îndrăgostiți ce colindă ca 
într-un film-reciamă frumuseți peisagistic-ar- 
hitecturale, se iubesc fără prihaná și se înțe- 
leg doar din priviri, ci acolo unde autorii 
cauta, se întreabă, scot la iveală și umbra pe 


roase în 
culescu și 


Partituri 
Adela X 


... Pandrea a crescut la umbra (sau mai 
exact lumina) unui model de viaţă: tatăl — 
profesor. Moralist cu închidere (a se citi sta- 
bilitatea principiilor) întru deschidere (a se 
citi logica contradictoriului neexclus), șeful 
catedrei de optică are știința observației ste- 
reoscopice a oamenilor şi faptelor lor. El per- 
sonifică certitudinile umărului de sprijin, în- 
' crederea pe care ţi-o comunică o personali- 
tate construită cu migală la joncţiunea a 
două lumi; lumea vie, dialectică a adevărului 
de viaţă și lumea reprezentată, potenţială a 
bibliotecii. Citā vibraţie în dialogul cu fiica, 
atita vibraţie în virful degetelor. cáutind o 
carte așezată cu dragoste in raft. Discretia și 
delicatefea sufletească a tatălui urmărind gri- 
juliu primele zboruri ale fetei înscrise volun- 
tar la cursurile serale ale vieții proprii de fa- 
milie. M I are căldura de la care fami- 
liarii colaboratori si (se presupune) studenți, 
se încarcă constant. lar cind tonul îngheaţă. 
ceva foarte serios, profund nu e in ri 
Constantin Codrescu, în rolul de pater fami- 
lias, ne-a regalat cu generoasa inspirație a 
pa calm, firesc, elegant, dublat de o ști- 
já demult stápinitá a nuantelor filigranate 
prin care o confruntare psihologicá se de- 
cliná. Acest mare actor al filmului románesc 
ştie sá rămină memorabil. 

Dacă pentru Magistru, apartamentul mobi- 
lat pri cei desăvirșit semnifică un binemeri- 
tat spiritual, pentru soția sa el este 
cooeg în care se ,selfcontine”. Eleganta 

Pandrea işi alimentează, voluntar 
sau involuntar, distanța socială. idealurile ei 
sint transterate în zona esteticului iar morala 


interp de zile 
Const 


lingă silueta sentimentului, norii unor obo- 
seli, ai unor neliniști, îndoieli apărute pe ce 
rul senin al fericirii, indoieli ce pot mina chiar 
și natura umână cea mai robustă. „Cind 
ne-am hotárit să ne căsătorim în orice condi- 
ii (el, fără locuinţă și cu un frate mai mic de 

reținut în școală, ea studentă, alungată de 
acasă) ştiam ce ne așteaptă” —. spune bár- 
batul lucid, incercind să evite o discuţie ce 
nu ar duce la nimic bun decit la o descărcare 
a nervilor prea încordaţi. Una din scenele su- 
gerind apariția „norilor“. Fata, frintă de obo- 
seală, după multe ore deasupra plansetei, se 
urcă în troleibuz. Cineva o claxonează dintr-o 
Dacia confortabilă. E asistentul, „cadru de vi- 
itor“, pe care mama i-l destinase. dar fiica il 
refuzase în favoarea marii iubiri. „Marea iu- 
bire" e, într-adevăr, caldă, atentă, sensibilă, 
generoasă, cultivată. dar munceşte peste pro- 
bd ca să completeze bugetul proaspetei 
amilii gi asta se resimte în relaţia tinerilor 
fără experiență conjugalá. Alfabetul senti- 
mental, ca și cel conjugal se învață cu ráb- 
dare — îi amintește fetei un tată prea râbdă- 
tor într-o căsnicie nefericită, ca să-i mai 
poată fi tinerei un model. De aici incepe și 
partea cea mai interesantă a filmului (şi a vie- 
ţii): ce se intimplá cu Ileana Cosinzeana şi cu 
Fát Frumos după clasicul „s-au cununat și au 
trăit fericiţi pină la adinci bătrineţi..."? Cum 
se vor acomoda după marșul nupțial doit: 
neri proveniţi din tamilii atit de diferite, fie- 
care cu alt standing, alte habitudini, distrac- 
ţii? Cit vor rezista, şi mai ales, cum vor rás- 
punde ei presiunilor cotidiene, tracasărilor 


mari: 


ntin Codrescu 


anchilozată in convenţie și aparență. Desi 
scenariul nu a fost prea generos cu persona- 
jul, Adela Mărculescu construiește cu intuiție 
exemplară. Mai frumoasă și mai doamnă ca 
oricind, actrița ocolește capcana maniheis- 
mului rolului, virtuozitatea ei se află la loc 
deschis în scena lectiei de ráutate și umilire 
față de alesul fiicei sale, ca și în monologul 
telefonic de cochetárie vicleană. 

Siluetă modernă, tinăra studentă la arhiteo- 
tură are ținută, cu un pas al ei de mers pe 
stradă, cu un fel propriu de a-și purta tasca 
cu rechizite (de facultate și viață) Ileana Pan- 
drea știe ce vrea. Personalitate construită pe 
interiorizare. Privire inteligent ascuţită asupra 
semenilor. Linii ferm trasate pe planşeta vieții 


Norul alb 
Carolina 


Ç. e dragostea? Cum si cind apare ea? 
_Cind într-o bună dimineaţă observi că te 
simţi foarte legat de colega de bancă încit ai 
vrea să-i fie prietenă pe viaţă, adică să fiți 
mereu împreună și la joacă şi la lecţii. 

Cind, de fericire — după mărturisiri reci- 
pres Sa cinti în gura mare împreună cu pro- 
priui : 

Cirid ai vrea sá o plimbi pe aleasa inimii cu 
luntrea ta cu motor, dar afli că ea „te trá- 


orelor „suplimentare? „Vei obosi“ o previne 
realist, pe tinára pină atunci răsfăţată de 'ta- 
milie, logodnicul cu experienţa vieţii. „Vei 
obosi” îi repetă. cu îngrijorare, tatăl. Daca 
violenta neintelegere a mamei o indirjeste, te- 
merile tatălui, o nelinistesc. O altă scenă 
foarte bine condusă: discuţia inteligentă, nu- 
antatá dintre tată (Constantin Codrescu) si fi- 
ică (Ruxandra Bucescu). „Diferenţele există 
între voi, acum le treceţi ușor, miine insă...” 
Şi intr-un miine mai puţin roz ea observă și 
tabloul kitsch din odaia lui (şi-l acoperă, je- 
nată) şi fereastra care dă spre un hol întune- 
cat. Sau reacţionează iritată, deodată cu un 
glas ca al mamei ei-scorpie, cind bărbatul 
ezită să o urmeze în maşina rivalului care-i 
umilește („Vă conduc eu, acasă, pentru ca 
pînă la voi în Titan"...) 

Scenaristul și regizorul gradează cu finețe 
micile iritări, jigniri, suspiciuni ce duc în im- 
pas tinára căsnicie. interpreţii (Gheorghe 
Csapó şi Ruxandra Bucescu) le urmează cu 
sensibilitate și înțelegere intenţiile. Scenogra- 
ful (arh. Dodu Bálásoiu) completează atent 
cadrul dramatic (nu doar decorativ) al poves- 
tä, valorificind, făcind să joace citeva ele- 
mente de recuzita o lampă modernă sau o 
carpetă cu „Răpirea din Sesal“. o importantă 
bibliotecă cu volume legate în piele sau un 
raft modest confecţionat de prieteni generosi, 
pe care zac inghesuite, sifonate, dar adno- 
tate, şi „Trilogia culturii“ și „Arhitectura ro- 
mână în evul mediu“. Mai puţin receptiv la 
aceste detalii atit de sugestive, și atit de ne 
cesare completării conflictului psihologic. 


Cu delicateţe 
de a fi tu 


proprii. Feminitate perfect controlată. interes 

al și pentru amânuntele fațadelor şi pentru 
stilpii de rezistenţă ai faptelor cotidiene. Zeci 
de nuanțe ce străbat chipul actriței. Ruxan- 
dra Bucescu joacă bucuria, învăluită în tris- 
tefe, amărăciunea decepției trecătoare, obo- 
seala, speranța firească, maturizarea. Așa 
cum, nu de mult, ne bucura debutul Anei 
Ciontea sau Ecaterinei Nazare, sá salutám o 
nouă stea pe ecranul românesc. 

Dar alesul? Băiatul curat, limpede care as- 
piră din camera lui cu chirie la voluptatea 
lecturilor din Blaga Băiatul puternic, tata 
pentru fratele mai mic, dar și mamă, dar și 
indrumător. Băiatul avid de cunoaștere, teh- 
nică gi nu numai. Un contestatar al falsului 


dează“ preferind un alt puști al cărui bunic, 
încercat lup de mare, e eroul unor temerare 
fapte din alte vremi. 

Cind iți infringi orgoliul şi te duci să-l as- 
culti şi tu pe bátrin, dar ești exclus pentru că 
te arăţi neincrezător. 

Cind ceri sfatul bunicii fetei pentru că nu 
știi ce trebuie să faci ca nepoata să înțeleagă 
ce toată lumea a observat. 

Cind nu pregeti să alergi după ajutor ca 
să-i salvezi mama bolnavă. 

Cind, după ce ai avut o „explicaţie“ și chiar 
un ,bárbátesc" schimb de pumni cu presupu- 
sul rival, te incápáfinezi să-ţi dovedesti fermi 
tatea de caracter nerenuntind sá traversezi 
gotas, pe timp de furtuná, cu fragila ta am- 

iune, iar cele două fetițe, care tin la 
tine, fiecare în felul ei, te însoțesc dovedin- 
du-se teribil de curajoase. 

Cind descoperi în buzunar — strecurată pe 
furiș — o dovadă de constantá și tandrete — 


este operatorul, (Petre Petrescu), fără expe- 
riența și neglijind chiar si portretele, prim 
planurile cu tot ce implică ele nu doar ca fo- 
togenie (importantă și ea în cazul unor tineri 
frumoși) ci și ca expresivitate. nuanţă a inter- 
pretării. Un exterior neglijind planul doi, vā- 
duvit de freamătul străzii si al diferitelor am- 
biante în care se succed întimplările, sără- 
ceşte mult filmul. Şi „vina“ şi-o împarte, în 
egală măsură, regizorul cu asistentul său şi 
cu operatorui. O absenţă de ciliva ani din fil- 
mul artistic se resimte la Mihai Constanti- 
nescu in ceea ce priveşte dirijarea interpreți- 
lor. Cu excăpția celor doi străluciți actori 
Adela Mărculescu (mama) și Constantin Co- 
drescu (tatăl) — dar interpretările lor consti- 
tuie obiectul unei analize separate — atit ti- 
nerii protagonişti, fără experienţa platoului 
(cum spuneam,cu foarte multe momente de 
sinceritate și emoție), dar mai ales ceilalţi in- 
terpreţi care-i înconjoară — în afara unui ta- 
lent comic pe nume: Vasile Muraru — ne 
apar stingaci, prea expliciţi, fără nuanţe. Şi e 
pácat pentru că Oaspetele... acesta nu-i chiar 
unul de toate zilele. Cu un profesionalism 
ceva mai ambițios şi mai sever exercitat, 
acest film de o actualitate și o problematică 
nu numai ambientală, ar fi arătat mult mai 


bine. 
Alice MĂNOIU 


Producție a Casei de filme Unu. Scenariul: jon Bu- 
cheru. : Mihai Constantinescu. : Petre 
Petrescu urile: arh. Dodu Balásoiu. Costume- 
le: Svetlana Mihdilescu. Muzica: Temistocle Popa 
Montajul: Silvia Cusursuz. Coloana sonoră: Nicolae 
Catanchin. Cu: Gheorghe Csapo, Ruxandra Bu- 
cescu, Constantin Codrescu, Adela Mărculescu 
Paul Lavric, Geo Costiniu, Daniel Tomescu, Vasile 
Muraru, Carmen Enea, Răzvan Florea, lon Siminie 
Nicolae Albani, Vasile Popa. Flim realizat in studiou- 

Producţie Cinematogratică „Bucu- 


şi căldură despre un sentiment numit curajul 
insuti (Gheorghe Csapó şi Ruxandra Bucescu) 


acoperit cu diplomă, al conjuncturalului sa- 
crificind adevărul. O speranța Tinarul absol- 
vent al institutului din Tîrgu Mureș (Gneor- 
ghe Csapó, are datele fizice şi, în bună må- 
sură, psihice ale personajului. O vitalitate 
puternică autocenzuratá de un bun simţ şi o 
delicateţe masivă. Totuși, tinărul optician 
Mihai Iliescu se află încă la începutul ,regla- 
jelor" optice. De bun augur secvențele în- 
drăgostirii, mindriei ultragiate, geloziei ob- 
nubilante. 

Pe scurt, un cvartet plăcut, într-un film ce 
se priveşte cu plăcere. 


Mădălina STĂNESCU 


corsari de odini 

La doisprezece ani nu-i prea ușor să ţii 
piept, dintr-o dată, atitor sentimente și senza- 
ţii încă incerte și contradictorii, teribile aven- 
turi sufletești pentru un băiețel istef și blond 
căruia îi place să viseze cu ochii pe cer unde 
află asemănare prietenei sale Carolina într-un 
minunat norişor alb. 

Narind cu sensibilitate banale intimplári din 
existenţa preadolescentilor dintr-un cătun de 
pe malul Balticei, cineastii de la DEFA au 
realizat un delicat film cu o boare de poezie 


diatană. Irina COROIU 
a 
rd 2 studiourilor. Deta- Berlina. Scenariul şi re- 


un cercel cu perlă așa cum purtau neínfricatii 


Berndt, Kirsten Rolletschek, Steifan Raschte, Jana 
Ziegler, Patra omg, Carl-Hermann Risse, Miroslav 
Machacek, Helga ring. 


4) 


DOT ii ii 


o- -= 


Oo me- RA es -o 


A 


subiect liber 


(o: a repus în circulaţie, pentru 
o clipă, O noapte la Operă, cu fraţii Marx și 
am ris cu lacrimi, alături de citeva sute de 
spectatori aflaţi la virsta pe care o aveam si 
3u cînd am văzut filmul întiia oară. Umorul 
marilor comici americani e încă proaspăt, bu- 
foneria rămine originală. Simţul comicului e 
>norm, 

„Râsfoiesc trei-patru dicţionare şi istorii 
specializate, ma mai uit prin nişte cărţi și stu- 
dii mai vechi ce le-au fost consacrate: „The 
Marx Brothers“ de Crichton Kyle, William 
Heinemann, Ltd. Melbourne, London, To- 
«onto, 1951, „The Marx Brothers" de Ray- 
mond Durgant, Ostereicher Filmmuseum, 
1966, un articol dintr-o revistá franceza, fisele 
lui Georges Sadoul si acelea ale lui Charles 
Ford, documentarul apărut în almanahul „Ci- 
nema“, . destăinuirile unuia din fraţi, pe care 
ie-am copiat de pe peretele unui cinema- 
tograf belgrádean, tapetat cu fotografii și fo- 
tocopii, în sáptámina ce a fost închinată cele- 
brului trio — şi văd câ majoritatea exegetilor 
pun veselia acestor artişti pe seama unui „de- 
hr al distrugerii“, formulindu-se și propoziția 
că risul lor e „absolut gratuit” şi că sint 
prinți ai non-sensului“. Nu, nu cred ca e 
vorba doar de o clastomanie mimată 
parodistic şi nici nu-mi pare că sint apostoli 
ai gratuităţii și absurdului total. ` 

Cei cinci copii ai croitorașului german Sa- 
muel Marx, născuţi, toţi, în aceeași casă sără- 
căcioasă de pe strada 92 din New York, pe- 
trecindu-si anii dintii pe strádute sordide si 
nvátind carte pe apucate, nu şi-au uitat ni- 
viodatá mediul și anevoinjele de atunci. N-au 
uitat nici micile cabarete ori restaurante ne- 
căjite, sălile mărunte de vodevil și de mu- 
sic-hall în care, cu o trupă alcătuită mai mult 
din rude, și datorită ambitiei încăpăţinate a 
eroicei lor mame, Minnie, încercau să se pre- 
zinte ca artiști, copii-minune. Au crescut 
greu, evidentiindu-si talentele cu dificultate, 
călătorind prin orășele anoste, unde nu o 
dată erau întimpinaţi cu huiduieli, alternind 
meseria de histrioni itineranţi cu îndeletni- 

iri mai puţin suave, — unul a fost birjar, al- 
tul grájdar — astfel că în filmele lor (primul 
Humoriska, l-au făcut ei înşiși, în două säptà- 
mini, iar Nuca de cocos s-a lansat de-abia 
după ce a fost cumpărat de Paramount, în 

1929) există totdeauna o atitudine caldă fața 
de păturile defavorizate. Făpturi marginali- 
zate își răzbună starea bătindu-şi joc cu can- 
doare, cu minie, cu sarcasm, cu renghiuri 


inedit 


Mas | receam cu Eugen Lovinescu pe bad 
Saint Germain. Dintr-o birje se dădu jos (...) 
profesorul Pompiliu Eliade. pe atunci director 
al Teatrului Naţional din București. Lovi- 
nescu mă prezentă: -Un tinăr poet din Bucu- 
reşti; a scris un act în versuri». Pompiliu 
Eliade má invită să i-l citesc...” 

Asa evocă Victor Eftimiu intilnirea, de pe 
un bulevard parizian, care i-a decis cariera 
de dramaturg. Citeva luni mai tirziu, la 2 fe- 
bruarie 1911, la București, avea loc premiera 
E drept că „actului în versuri“ pe care îl citise 
poetul ii mai fusese adăugat unul, la sugestia 
comitetului de lectură al Teatrului Naţional, 
şi că titlul piesei fusese modificat din „Ileana 
din poveste“ în „Înșiră-te Márgárite”. Inter- 
pretii, Aristide Demetriade in Făt-Frumos, 
Nicolae Soreanu in Zmeul, Maria Filotti in 
ileana Cosinzeana l-au adus la rampă, în 
triumfi pe tînărul autor... 

Se știe că, în toamnă, la 7 nov. 1911, piesa 
avea să fie reluată nu numai cu o distribuție 
revăzută, dar şi într-o versiune intregitá de 
„proiecțiuni electrice” care, odată cu intrarea 
cinematografului în Teatrul Naţional, consti- 
tuie, după Amor fatal, cel de-al doilea titlu 
identificat din istoria filmului românesc de 
ficțiune. Intrebarea care s-a pus şi la care 
după opinia noastră, încă nu s-a răspuns 
convingător este: cui i-a aparţinut iniţiativa” 
Aceasta îi este atribuită îndeobşte tinárulu: 
actor și regizor de film Grigore Brezeanu 
deși nu există nici o sursă directă care sa 
ateste o asemenea supozitie. Probabil că ver 
siunea se sprijină pe prezenţa lui lancu Bre- 
zeanu, părintele regizorului, printre cei care 
la 21 octombrie 1911, se prezentau directoru- 
lui Nafionalului, lon Bacalbasa, în calitate de 
delegaţi ai unei societăţi constituite cu sco- 
pul de a cinematografia „scene interesante 
din toate ramurile activităţii românești, luîn- 
du-și obligaţia să pună la dispoziţia adminis- 
trafiei „negativele și pozitivele necesare pen- 
tru realizarea feeriilor...” Referindu-se la 
această petiție, istoricul atit de riguros care a 
fost lon Cantacuzino nu ezită să scrie: „... E 
clar că pentru acest text, Grigore Brezeanu 
este cel care a ținut condeiul cind au semnat 
cei trei societari..." (S.C.LA. nr. 1 din 1967).* 

E de subliniat ca „cei trei societari", Aris- 
tide Demetriade, lon Brezeanu și Nicolae So- 
reanu nu erau la prima lor inițiativă petitio- 
nată direcţiei Teatrului. In 1909, pe cind Gri- 
gore Brezeanu mai inváta încă să ţină con- 
deiul la Sf. Sava. același triumvirat se prezen- 
tase lui Pompiliu Eliade pentru a-i smulge 
autorizaţia deschiderii unei stagiuni estivale a 
Nationalului în grădina Blanduzia. Deși re- 
pertoriul era cît se poate de atractiv, dacă nu 


apoi 
patru 


si 
la 
urmá 
doi 
in 


5 upă 


j, 
de 


rață 


Urmăriţi ţintele 


flemelilor lor 


și veţi descope 


un sens acut 


si mereu la post 


Acum 75 de ani...,,lleana din 


1911, că filmul fusese .,... pus in scenă de 
d-nii Aristide Demetriade, distinsul societar și 
G. Brezeanu, simpaticul regizor de la Teatrul 
Naţional..." 

in pofida acestei revelatoare menţiuni, isto- 
ricii noștri au sugerat mereu versiunea dubi- 
tabilă că animatorul real al întreprinderii ar ti 
fost Brezeanu, iar Demetriade doar uriasul 
consacrat în umbra. căruia tinárul încă nere- 
cunoscut ar fi fost constrins să se ascunda 
intr-un studiu de referinţă, prin rigoarea in- 
tormaţiilor pe care le aduce, pină și dr. lon 
Cantacuzino scrie: „La puţin timp dupa 
aceasta, într-un articol care se ocupa tot de 
inovaţia lui Brezeanu...“ De ce inovația lui 
Brezeanu, și nu a lui Demetriade și Brezea- 
nu? Pur şi simplu pentru că ne-am complá- 
cut să vedem în junele de 19 ani pe omul de 
artă gata format „factotum“ al superproduc- 
tiei viitoare, Independenţa României. 

Mai ales dupa descoperirea fabulosului 
fond de documente lăsat de Aristide Deme- 
triade, această poziţie rămine de regindit Mai 
curind e de presupus că, după eșecul Amo- 
rului fatal, a fost Grigore Brezeanu cel care 
i-a cerut ajutorul, ca regizor, sau că ar fi fost 
irnpus, ca o condiţie prealabilă, de Bacalbasa 
care-cum afirmă toate mărturiile — a contro- 
lat cu mină fermă întreaga montare a specta 
colului din toamnă, ca și turnarea secventelo: 
complementare. 

Cine îşi imaginează acea nouă montare ca 
pe o simplă adăugire a unor scene filmate 
cadrului teatral. se inseala. Datele obiective 
indică o structură complet modificată. in ie 
bruarie, sub directoratul lui Eliade, spectaco- 


chiar desuchiat („Jandarmeria morala”, „Fata 
de la hotel Ghedale”, „Scandal la Trei Pa 
paci" etc), afacerea” n-a prea mers. În citeva 
luni de stagiune pe str. Academiei se pome 
mseră împresurați de cinematografe care 
propuneau un repertoriu cult” ca Napoleon 
si Hamlet avind ca vedete pe Sarah Bern 
hardt şi Francesca Bertini Cronicarul tea 
tral Arghezi nota, lucid: „Concentrat si rapid 
filmul triumfă tot mai mult asupra scenei 
Mai curind sau mai tirziu, dezechilibrul 
acesta trebuie sá se transforme în conflict...” 
Grigore Brezeanu n-avea de ce sa le „tina 
condeiul“ societarilor pe care viaja li făcuse 
deplin conştienţi de pericolul cinemato- 
grafului. Dorind sâ-l. „imblinzească pe ase- 
diator, să-l domesticească pe „barbar“, sā- 
subordoneze necesităţilor teatrului, ei 'solici- 
tau mijloace pentru a amenaja o „Cameră fo- 
tografica”. adică un platou de filmare. 
Dacă ar fi să-l credem pe Victor Eltimiu, 
iniţiativa i-ar fi aparţinut chiar lui lancu Ba- 
calbașa care, el, „l-a jucat cu intercalări de 
scene cinematografice” („Oameni de teatru” 
275) loan Massof întăreşte şi el aceasta 
versiune, mentionind că Bacalbaşa a ţinut sa 
indice personal locul unde aveau să se desta 
şoare 'filmările. Un izvor de autoritate al vre 
mii, ca ziarul Rampa", scria totuși, la 21 oct 


O dovadă in plus ca poetul a păstrat nostalgia 
cinematogratiern lui „Inşir'te Mărgărite“este tentativa 
“neremarcatá pină acum - de a o ecraniza două de- 
cenii mai tirziu cind în calitate de director al „Gaze- 
te: noastre ilustrate” anunța proiectul unei versium 
realizate de o mare casă din Berlin si un mare co 
curs de fotogenie (vezi numerele 115 și 122) 


Coperta ! 


Ovidiu luliu Moldovan și Enikö Szilagy- 
Dumitrescu — doi actori care nu au nevoie 
de nici o recomandare 


Foto: Victor STROE 


cinema 
Nr. 12(287) Anul XXIV 


Bucureşti, decembrie, 1986 


Redactor şef 


Ecaterina Oproiu 


inocente si șotii dezlanfuite, fără teama de 
urmări, de vaduve bogate și concupiscente, 
patroni carpanosi, potentati abuzivi, filfizomi 
cu ifos. gone, şefi de bandă, polițiști, mace- 
rati de vindicaţii obscure, politicieni crapu- 
tosi. Sigur, peliculele nu afișează o concepţie 
si nici nu-și propun vreo contestaţie sociala 
Dar privi pe protagoniști cum sint imbra 
caţi, ginditi-vá ce categorie socială doresc sa 
reprezinte, urmăriţi țintele zeflemelilor și sub- 
straturile replicilor spirituale, felul în care îşi 
stirşesc aventurile nemaipomenite și veţi 
găsi, în întreg, un fir. uneori inefabil, care 
conduce acțiunea spre ceva, un gind infuz, o 
stare nelamuritá, o tentativă de exprimare a 
unei vesele contrarietáfi permanente. 

Se numiseră, la naştere, Leonard, Adolph, 
lulius, Hubert, Milton. Şi-au spus, ca artişti 
de varieteu, apoi de film, Chico, Harpo, 
Groucho, Zeppo, Gummo. intr-o seară neno- 
rocită. in Texas, după un șir lung de eşecuri 
descurajante, în fața unui public complet 
opac, şi-au părăsit scenariul după care jucau 
si, într-un consens rapid și tacit, au început 
sa-şi ironizeze, cu furie, spectatorii, ajungind 
să-i şi injure. Succesul a fost fulminant. Au 
pornit în turnee pe itinerarii cuprinzind mari 
oraşe, au jucat la Londra, mai tirziu la Mos- 
cova — unde ministrul de externe, Litvinov, 
s-a urcat pe scenă ca să-i omagieze — la Pa 
ris. la Berlin, Roma. După scurt timp, 
Gummo s-a retras. Zeppo a ajuns şi el la 
concluzia ca n-are talent (în 1935) şi s-a lăsat 
págubas. Filmele aflate azi în toate arhivele 
din lume — O noapte la Operă, O zi la circ, 
Supă de rață, O zi la curse, Panică in hotel, 
Fetele cu bani, O noapte la Casablanca și al- 
tele — au fost făcute de Groucho (controlind 
adesea, autoritar, scenariile şi regia), Harpo 
(harpist, flautist — care a refuzat să mai vor- 
bească după ce un ziarist ce i-a lăudat extra- 
ordinaru-i talent de mim a scris că e... păcat 
că mai deschide si gura) și Chico, pianist, 
admirabil actor cu mutra lui ponositá şi pala- 
riuta veche pe virful capului. 

Nascuti unul după altul, între 1895—1901 
s-au stins, pe rind, fie la New York, fie la Hol- 
Iywood. pină în 1967. Rămas singur, Groucho 
a mai fost o bună bucată de vreme scinteie- 
tor comper al televiziunii . A scris o autobio- 
grafie spirituală, dar pe alocuri de o delicată 
tristețe. | se spunea, ultimului rămas, „Fratele 
Marx” k 


Valentin SILVESTRU 


poveste“ 


lul fusese prezentat in două acte cu antract; 
in noiembrie, acţiunii scenice îi fuseseră 
adăugate șase ,proiectiuni electrice" — azi 
le-am zice secvențe — plasate, conform afi- 
şului Teatrului National, „intre actul | si II şi 
actul II și IV“. Transformare care implica, 
deci. un număr dublu de acte și o concepție 
calitativ schimbată a spectacolului care să in- 
tegreze imaginea filmată în spaţiile dintre 
cele patru tablouri scenice. Autorul unei ase- 
menea concepții nu putea fi, în nici un caz, 
tinărul regizor de culise Brezeanu, angajat la 
Naţional de citeva luni, ci numai „distinsul 
societar”, cu o temeinică experienţă de spec- 
tacol, ajutat — fireşte — de cunoștințele teh- 
nice dobindite de autorul Amorului fatal în 
cursul precedentei filmări. 

Filmarea trebuie să-i fi pus probleme com- 
plicate lui Demetriade, care rămăsese si in- 
terpretul lui Făt-Frumos. Poate fiindcă nu 
stápinea arta echitafiei, sau anume pentru a 
controla regia cavalcadelor în care-l urmărea 
pe redutabilul său dușman, Zmeul, Deme- 
iade l-a îmbrăcat în costumul său și l-a suit 
pe un armasar focos pe intendentul teatrului, 
famosu! Ghiţă Baterie. Astfel, e locul să înre- 
gistram aici prima „cascadă"” din istoria cine- 
matograliei noastre! Dar nici Zmeul nu mai 
era același. Nu Nicolae Soreanu, ci actorul și 
dramaturgul Zaharia Birsan era urmărit, pur- 
tind prada pe crupa calului, o nouă Cosin- 
zeana, Eleonora Mihăilescu. Datorită lor fil- 
mul românesc își făcea intrarea pe poarta de 
onoare a Teatrului Naţional... 


Tudor CARANFIL 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 lei 


i 
„Cititoru din străinatate se pot abona prin 
pa filatelia“ — sectorui export-im- 

port presá P.O. Box 12-201., telex 10376 

presfir Bucuresti — Calea Griviței nr 

| 64—66". 

| 

| Prezentarea artistică și prezentarea gralică 

| . Ioana Statie H 


| Tiparul executat la 
H Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» —- Bucureşti 


23 


MO dram 
y A existențială 
> dí centrul > 


D.. ani şi ani de tratative in gol și de 
tentative pierdute pe drum, Domnișoara Auri- 
ca avea aerul că va rămine un deziderat per- 
petuu ridicat la rang de utopie. De ce era 
irealizabil un film după o nuvelă antologicá 
pleznind de sevá, imbibată în toți porii de pi- 
torescul marginalității și de gemetele inábu- 
şite ale unei lumi dispărute azi de pe scena 
istoriei, dar nu și din memoria afectivă a unui 
martor care, pornind tot de aici, ne-a dato 
capodoperă numită Groapa? Enigmă. 
 Desprinderea Domnigoarei Aurica dintre 
himere, pogorirea ei pe platouri acum un an. 
au echivalat cu un eveniment cultural şi cu 
unul afectiv, de oxigenare, de imbărbătare. 
aşa cum se cuvine cind avem de-a face cu 
deblocarea unor false blocári. Arta filmului e 
prea costisitoare şi prea complicată ca să ne 
putem permite s-o ingreunám și cu imaginare 
inhibiţii şi cu inexplicabile aprehensiuni. Inte- 
resul investit de producátor, ca şi spotul de 
curiozitate colegialá concentrat asupra filmá- 
rilor desfășurate într-un decor, si el eveni- 
ment scenografic, şi el obiect de dispută în- 
tre bresiaşi, nu cred că trebuie privite doar ca 
un zumzel. 

Din varii motive, Domni Aurica a de- 
venit un pariu multiplu: pariu al ecranizări, 
ca gen,fiindcá — se şhe — conexiunea dintre 
proza românească și filmul românesc rămine 
una din şansele cinematografiei noastre, me- 
reu în luptă cu diletantismul scenaristic; pa- 
riul unui scriitor de primă mărime care. după 
experiența a numeroase filme trepidante, ma- 


jorítatea rasunatoare succese de public, wea 
să-şi reintoarcá. taţa spre o experiența de tip 
Bietul loanide, să reinvesteascá în „filmul de 
artă” (rezistă filonul?) şi, depăşind aria pro- 
priei filmografii, să apese pe coarda unui in- 
teres general, a unei ambiţii artistice care, 
pentru nimic în lume, nu trebuie abandonată. 
pariul unei generaţii de regizori — ultimul val 

care mușcă zăbala așteptind azvirlirea în 
arenă; pariul unei actrițe. ani în şir prima în 
topul unui public invápáiat de nurii Aniţei, de 
extravaganfele Agathei, dar acum actrița tre- 
buie sa joace altá carte, la antipozi; pariul 
unei echipe cu arcuri tari, dar între arcuri 
multe nume noi, nestiute, un mare coeficient, 
de tinerețe deloc blazatá, meticuloasá, har- 
nică şi conştientă că un asemenea film este 
un tren care nu trebuie pierdut; pariul Casei 
producătoare; la cirma ei un timonier vigil, 
trecut prin toate strimtorile; şi pentru el, un 
astfel de film e o chestiune de prestigiu, de 
„marca fabricii”; „pariul Buftei dornică sá 
arate — iată ocazia propice! — că nu se deo- 
sebeşte de marile studiouri de pe glob, de 
aceea și reuşeşte o performanță unică în is- 
toria sa: un film cu numeroase și dificile ex- 
terioare (dificile pentru că universul Cáii Gri- 
vița din anii '30 e quasi-pierit), un film reali- 
zat — parcă sintem pe vremea realismului 
poetic al lui Carné — în întregime pe platou, 
intr-un unic decor (Lucian Nicolau) clădit la 
minus 20”, iarna trecută. Zic decor, dar, de 
fapt, e un orășel pentru încă multi ani şi pen- 
tru alte filme. reutilizabil. 

Pentru ecranizare, cum ziceam, e un mo- 
ment propice. Genul — iată o particularitate 
a istoriei noastre cinematografice! — şi-a 
afiat demult o importanţă specială. El, filmu! 
românesc, a pătruns în circuitul internaţional 
în primul rind prin ecranizări. Ecranizarea a 
devenit de-a lungul deceniilor şi o şcoală a 
rigorii si un vaccin impotriva acullurii cinema- 
togratice. Unde apare ecranizarea, spațiul 
mincatorilor de fum, af cîrpacilor de anec- 


24 


Domnișoara Aurica 


dote și al colecționarilor de „prelabricate se 
imputineaza, fiindcă, este evident, accesul in 
zona ecranizării e mai puţin liber. Ecraniza- 
rea impune o anume scolire. impune o 
anume statură culturală. Eugen Barbu și-a 
adus un prim obol ecranizind Bietul loanide. 
De astădată, atenţia se întoarce asupra pro- 
priei bibliogratii. Domnișoara Aurica nu 
transpune doar nuvela cu același nume. Din 
acea nuvelă vin protagonista și, oarecum, fi- 
rul epic. Drama frumoasei Carmen Popescu e 
trasă din „Un tinăr frumos ca Ramon No- 
varro”; Gică Hau-Hau se desprinde, cu pre- 
cadere. din „Ziua unui pierde-vará”; multe 
din elementele de plan doi coboară direct din 
„Groapa". De fapt, filmul captaază o întreagă 
ramură a operei prozatorului: Filiera Cuţa- 
rida. Ne aflăm la intersecţia faunei interlope 
cu mica negustorime de la barieră, microsco- 
pici cupeti, circiumari care-și beau singuri vi- 
nul, pomanagii fără clientelă, itari cu 
pretenţii — totu-i ant, „Pantotul elegant”, 
„Şicul elegant", totu-i dezolant; gazetărași de 
cartier şi Rockefelleri de mahala; aripa fali- 
mentului peste Galogul Tretorn. Reclama, su- 
fletul comerţului. „Sora“, sursa tuturora. 
Lumpenii alungaţi din subsolurile pensiunii 
Matilda, de la pomana mielului; jivinele gan- 
gurilor, chefiii grădinilor de vară, palmierii de 
mucava din cinematografele „cu revistă“, ghi- 
citoare sosite direct „de la Orient”, fiindcă 
mitul Orient-Expresului e pretutindeni. dar, 
mai ales, in reveria gi lincezeala bovari 

girante ale prăvăliilor cu sau fără scară. Între 
multele fire de pe ecran se strecoara și po 


vestea suavá a doi tineri ilegalisti ea cu 
bască și pungă „de la Paţac“, el pe picio- 
roange şi cu steaua morţii pecetluitá pe 
frunte. „Fluturaşii“- plutesc peste idila lor le- 
gată şi de afise clandestine și de rotativele 


* protestelor sociale și de manitestatia din epi- 


log. Ei sint extratereştrii unei mici planete îm- 
bolnávitá de fantasme. Totu-i utopie: lozul de 
ia lotería „Campus și Bassa“, anunţul din Ga- 
zeta Casătoriei, prorocirile Mafaldei, genero- 
zitatea junelui tenebros, dragostea cupletistu- 
lui cu mustácioará. Neutopic nu-i decit bles- 
temul lui Gică Hau-Hau: „Ai sá mori! Ai sá 
mori!“ În final, sub privirile incețoşate ale 
domnișoarei Aurica, senzaţia de agonie ince- 
pută demult se instalează definitiv, de-a lun- 
gui unui savant traveling tras din mină, dar 
suspendat pe firul unui cablu, fiindcă avem 
nevoie nu numai de continuitate, ci și de 
înălțime ca sá se vadă pămintul tremurind, 
înainte de a intra în penumbra coridoarelor, 
pe sub ganguri leproase, prin curţi interioare 
pustii. Exit Gică Hau-Hau. Finis panorama. 
Tonul scriitorului n-are nimic casant. Des- 
crierea e ironică, dar o ironie la cald, Pe sub 
verdeata lexicală, in însăși voluptatea portre- 
tului, în vorbe mustoase și culori aprinse, în 
plasma întimplărilor decupate, parcă, din ro- 
mane negre bate valul compasiunii. În sub- 
text: planeta muribundă trebuie să dispară, 
dar vinătorii — atenţie! — nu locuiesc aici. 
Aici, în Aurica, e doar prada, 
sint doar victimele mai mult sau mai puţin fa- 
melice, cot la cot cu păreinicii háitagi. 
Foarte interesant modul în care reinvie 
acest periferic univers, acum stins, tinárul re- 
gizor Şerban Marinescu și tinărul operator 
Vlad Păunescu, adică doi artişti dintr-o e- 
rafie născută după două decenii de la intim- 
plarile de pe ecran. Nici pitoresc destátátor, 
nici repulsie. Pentru ei planeta nu e familiară, 
ci stranie, cu vietáfi care păstrează conturu- 
rile omenești, dar fețele lor sint minjite de o 
albeaja sepulcrală, aerul e vinefiu, cejos, vå- 


ros, înfaşurat în umbre tulburi. O tentă expre- 
sionista in imaginea acestui bacovian oraș, 
decorat cu firme mai mult patetice decit haz- 
lii. Străzile sint deşarte, la poalele clădirilor 
solitare circula fantoma tramvaiului, birja cu 
muscal, hărăbaia neagră a hingherilor; 
se-aud imnuri funebre şi rap-rap-ul jandarilor 
(coloana sonoră: Sotir Caragaţă); alaiurile de 
nuntă par mai curind convoaie; în plein-air 
lumina-i selenară, în interioare registrul se 
schimbă, peste imagine incepe să plutească 
amintirea fiamanzilor, îndeosebi a lui Ver- 
meer. Apare „tema ferestrei” aşezată și aici 
mereu în stinga, sub irizarea unei raze lăp- 
toase care tivește obrazul cu fascicole de cu- 
loarea trandafirului pal și transformă cadrul 
într-un splendid tabiou vivant — capete în 
capișon, ochelari cu rame de sirmá, pomeţi 
care sug fotonii — așa cum se întimplă în 
secvența unei Matalde imperiale privită la în- 
ceput prin transparenţa unui acvariu cu pești 
portocalii. Montajul Cristinei lonescu intà- 
reste o cadență proprie filmului de stare, de 
atmosferă. De pildă, atmosfera de nuntă la 
Roata lumii: totul e invălmăşeală, chiot, vese- 
lie buimacă. În mijlocul vacarm ului, o se- 
cundă de , de refuz al stării de vraişte: 
un tinár altfel decit ceilalţi, altfel pieptănat, 
altfel incheiat la nasturi. Nu spune nimic, dar 
prez fix. În sfirgit, ceva se opune hármá- 
aiei. $ 

Doar o secundă! 

Cind se renuntá la ritmul descriptiv, cind 
montajul „din aparat“ trece la foarfecă avem 
de-a face cu un contrapunct care sporeşte 


Un film» ERES 
şi al. performanțe 
actoriceşti 2 i 
(Vate 6 


alarma. Astfel se intimplá in timpul raziei la 
cinematograf. Cupletul decoltat cintat pe 
scenă in timpul busculadei se transformă -in 
acoul absurdului și cu cît versurile și scálám- 
băielile vedetei masculine sint mai timpe — 
ngenioasă ideea de a plasa într-o situaţie atit 
de frivolă un actor atit de serios ca Remus 
Mărgineanu — cu atit crește senzaţia de 
abuz, de discrepantá, de haos. 

„Dar tot ce s-a spus. pină aici se referă 
doar la rama unui tablou menit să poarte 
cind pe centru, in calitate de proprietar de 
dramă individuală, cînd ex-centric, ca obser- 
vator a! altor drame mai largi şi mai radicale, 
un personaj feminin sortit celui mai deplin 
anonimat, o biată marşandă de cocarde, su- 
fiet ingenuu, romantios, însetat de iubire legi- 
timá şi, pe cit posibil, eternă. A trebuit, intr-a- 
devăr, mult şi energic talent pentru ca o 
creatură atit de puţin „tipică“ să fie scoasă 
din muzeul de ceară și să devină cutia de re- 
zonantá a unui sfirgit de lume. În teatru, per- 
sonajul a provocat o veritabilă competiție. În- 
tre suculentá și imaterialitate, o largă gamă 
de domnişoare Aurica, chemate insistent ia 
rampă. Marga Barbu pătrunde în roi cu o de- 
licatețe amăruie din care nu lipsesc nici iste- 
fimea, nici umorul, nici fronda. Absența fiin- 
felor dragi e marcată de prezența densă a 
obiectelor: boldurile ținute în gură, posetele 
frámintate între degete, ceasul deșteptător, 
fotografii-suvenir, flori presate. clondirurile și 
paharul cu apă de Căciulata, patefonul, in- 
strument indispensabil lirismului frustrat, 
veioze spálácite, becuri anemice, oglinda 
mare şi oglinda mică, oglindă de budoar și 
de bodegá, masa argintie mereu la post, má- 
rind taina, amplificind angoasa. in lipsa con- 
curenţei ființelor vii, lucrurile se animă, se 
umanizeazá, manechinele devin interlocutori, 
confidenti, la nevoie opozanți. Planăm într-un 
univers al miresei: voaluri imaculate, flori de 
ceară, proba rochiilor de cununie, teancul de 
bancnote în buzunarul nunului, cocogelul cu 


tundá roșie in brațele urátorilor. Rar film în 
care regnul necuvintátor să se incrusteze atit 
se viu si adecvat in firidele, în faldurile unei 
”"scări sufleteşti care apasă multe clape 


Domnișoara Aurica în interpretarea Margai 
Sarbu, o ființă de o maxima fragilitate, dar şi 
de o nebánuitá forță. Concomitent reala și 
tantasta, prozaică şi poetica, scrintitá și rezo- 
nabilá_terestra şi vaporoasá. in lumea pierza- 
torilor din oficiu, ea e singura creatura care 
are un ideal" şi nu numai că-l are, dar, ca sá 
zic aşa, luptă pentru el, trecind firavă, dar ta- 
naticá, inexpugnabilá, prin Gheena umilinte- 
lor. a ridicolului, a amorului deznadâjduit. 
Actriţa compune, urmind linii subțiri, tremu- 
rate: vocea ca firicelul, lafele pe ochi, gesturi 
ezitante, ingaimári, bolboroseli. scincete, nod 
în git, priviri aburoase in spatele ochelarilor 
rotunzi, surisuri deloc „suedeze“, cu licărit de 
dinte metalic, cuvinte sărate tivite de uimiri 
teciorelnice. Dincolo de caraghioslicul palări- 
ilor cu ciucuri, pene si voalete (bravo vesti- 
mentatiei, adică Oanei Tofan!) un aer de sera- 
fim pe care nutnic nu-i poate macula, nimic nud 
poate abate. În ce face. în cum face. o bui- 
macă candoare, dar o candoare tenace și, fi- 
nalmente, bulversanta. E neindoios ca acest 
rol, această dramă existentiala așezată in 
centrul unei drame sociale ca să se comple- 
teze reciproc este o creaţie. 

Pe suprafețe mai mici, alte două pertor- 
mante la aceeași maximă temperatură: Valen- 
tin Uritescu care face din Ghiţă Hau 'Hau nu 
doar un personaj de culoare, ci un adevărat 
bufon întirziat. un predicator cabotin, straniu, 
strengar, alegru, istovit, gingaș scos din fitini 
Hau-hau aduce in film frisonul premoniţiei 
Toată disperarea, toată neputinta lumpenului 
in acel: „treziți-vă, màt”. Olga Tudorache se 
implintá in atmosfera crepusculara „ca un 
cuţit“. dar un cuţit oprit cu buna ştiinţa în 
ser, inainte de a tăia, fiindcă se lasa dezar- 


mat de inocenta indirjita a unei mucenice a 
pirostriilor. Cu sau fară ventuze, scenele 
Marga Barbu — Olga! Tudorache sint antolo- 
gice. 

Toata menajeria filmului, memorabilă: Dan 
Condurache descatușat. decrispat, hahalera 
cu vervă, cu inimă bună, la nivelul sau ma- 
xim. Excelenti Dorel Vişan,armat pinâ-n dinţii 
personali cu atu-ul fierului, Tudorel Filimon 
iremediabil stingherit in propria-i piele. Ghe 
orghe Visu iremediabii satisfacut, Minodora 
Condur, figură dintr-un tablou de gen, ca și 
Victoria Mierlescu; Dinu Manolache si suava 
Rodica Horobe| — Romeo si Julieta într-o 
ceaţă lividá prin care circula,ca o nebuloasă 
promisiune, melodia balului (muzica: Dan 
Stefánicá); Eniko Szilagy-Dumitrescu si Mar- 
cel lureș par angajaţi într-o idilă banală, dar 
dialogul lor în principiu „alb“ se încarcă pe 
parcurs cu o senzualitate bizară, mai 
tivă ca fapta, iar finalul. — șalul de matase, 
umbrele chinezești văzute de jos, din stradă, 
degetele dezinelate, podoabele aruncate pe 
covor linga migdalatele unghii — marcheaza, 


cred, cea mai diafană crima din filonul nostru 
Polar”. 
Echipa Domni Aurica a cistigat pariul 


pe toată linia dind un film-borna. 


Ecaterina OPROIU 


producție a Casei de filme Cinci. Scenariul: Eugen 
Perba Regla; Şerban Marinescu. Decoruri: Lucien 
Nicolau. Costume: Oana Tofan. : Viad Pau 
nescu. sonorá: Sotir Caragata. Montajul: 
Cristina lonescu. Cu: Marga Barbu. Valentin Uri- 
tescu. Olga Tudorache. Dan Condurache, Eniko Sz- 
lagy-Dumitrescu, Marcel tureș, Dorel Visan. Gheor- 
ghe Visu. Remus Mărgineanu. Rodica Horobel. Dinu 
Manolache, Fim realizat în Centrului de 
Producție Cinematografică „Bucureşti”. 


o EZ 322233 [ERAS A