Revista Cinema/1990 — 1998/025-CINEMA-anul-XXV-nr-6-1987

(____ Fest 


Timişoara '87 


„Aceasta 


ni-i munca, 
acesta 


ni-i judeţul“ 


B. Timişoara. cunoscută inainte ca 
principal centru al cineamatorilor de taler! = 
poate scrie acum, din nou. numai de bne. 
După o perioadă destul de lungă de ecihps 
cinematografică, din motive obiective se inte- 
lege, iată. la gala județeană au apărut nu nu- 
mai filme noi. dar şi creatori noi deosebit de 
talentaţi Este cazul în primul rind, al lui Mir- 
cea Radu, un nou „suflet al cineclubului 
CFR. Timişoara, cineciub care implinește 30 
de ani de activitate. 

Citeva filme de atmosferā, cu respiraţie ar- 
tistică să zicem așa, au caracterizat proiecția 
acestui cerc. Dintre ele Atelier 1 mi s-a părul 
o realizare notabilă. Subiectul acestui film ur- 
mărește „focul“ creativităţii unui sculptor 
(loan Marcu). Operind cu metatore inspirate 
şi creind cadre cinematogralice excelente, ti- 
nârul autor a izbutit să sugereze relaţia dintre 
artist și opera sa. 

Preocupaţi, se pare, de această interesanta 
temă cineamatorii de la C.F.R. au prezentat şi 
filmul Profil, cu calități asemănătoare celui 
menţionat, de data aceasta în centrul atenţiei 
apărind un grafician cu desenele sale, de fapt 
cu obsedantele sale priviri. 

Predilecţia pentru subiecte pline de atmo- 
sferă s-a concretizat și în Circuit inchis, o pe- 
liculă cu secvențe excelente oferite de un 
mare concurs de motociclism desfășurat în 
zona respectivă, iar cele două filme de an: 
maţie im I și II nu au făcut decit să arate 
noua față a acestui cineclub. 

La fel de interesante au fost şi filmele Şco- 
lii populare de artă, al cărui profesor de arta 
cinematografică, Onuţ Danciu, s-a prezentat 
în gală cu două filme interesante prin ideile 
și „căutările“ de rezolvare artistică.. 

Munca în condiţii dificile a ţapinarilor cu- 
noscută, de altfel, îşi găsește o reflectare pe 
măsură în „pelicula intitulată Poenarii. Al doi- 
lea, Satul, un film cu interpreţi, și-a propus o 
temă de mare actualitate, aceea a reintoarce- 
rii în locurile natale. Cu ajutorul unor imagini 
uneori dramatice, autorul sugerează cit de 
grea şi cit de vitală este munca ţăranului, ca 
și pastrarea locului care dá hrană întregului 
popor. 


Filme noi, 
dar şi creatori 
afirmări. 
dar și contirmări 
de talente 


noi, 


Cu o temă asemânătoare, tratată tonic, s-a 
prezentat şi Ludovic Dama din Sinnicolaul 
Mare, unul dintre veteranii mişcării cineama- 
toare de la noi care în Privea a încercat și a 


eședinte de C.A.P., 


reuşit un portret al unui A 
in satul respectiv. 


dar și al colectivităţi 

Un film foarte bun, cu detalii excelente, a 
fost şi Înainte de concert al cineclubiștilor de 
la U.J.C.M. Timişoara, în care munca migă- 
loasă de construire a unui saxofon s-a conju- 
gat fericit cu aceeași modalitate de lucru în 
realizarea filmului. E 

Aflat la primul său film, tînărul profesor de 
matematică din comuna Lovrin, Dan Bureţia, 
a proiectat Ultima iarnă, realizat cu mijloace 
simple, le-am spune amatoricești, un film cu- 
rat, chiar dacă uneori preocupat prea mult de 
calofilie, totul slujind însă o temă majora 
aceea a păcii și a unei vieţi fără ameninţare 
Oricum, după ce a realizat o seamă de diapo- 
rame interesante, autorul s-a lansat acum 
promițător şi în film. 

Bine filmat a fost și Acorduri cristaline ai 
cineamatorilor de la Casa de cultură munici- 
pală Timişoara, avind ca temă pregătirea și 
susținerea unui concert într-o peșteră, o 
temă, iată, inedită. 

Mai nou veniți în rîndurile cineamatorilor, 
cei de la Casa Armatei Timişoara au prezen- 


2 


ivalul-naţional „C 


tat un film inspirat de spartachiada de iarè > 
armatelor prietene și altul de forte de minä 
care constituie mindria unui colecționar œ» 
zonă, iar cineamatorii de la _Bectrometai” T» 
mișoara au proiectat Paralelism despre imp 
un film cu citeva secvențe loarte butte des- 
pre repunerea „în dreptu a tramwaeior 
L-am lăsat la urmă pe Gheorghe Huiban 
principalul realizator de àme a cneciubului 
Trustului de construcții şi montaj Timișoara, 
prezent acum cu Aceasta ni-i munca, acesta 
ni-i județul, de fapt o adevărată monografie 
bune realizat a Timuşului Despre Forme libe- 
re un alt Him al său. s-ar putea vorbi mult. Cu 
compoziță, cu o plastică a imaginii excelente, 
ai a „văzul minunat artistic, şi chiar deose- 
ùt sculptura lui Constantin Grangure, reali- 
zimd un fim de artă de factură specială. 
A fost de fapt, o incheiere inspirată a Galei 
judetene. un final în care, alături de tinerii ta- 
'entaţi pe care îi menţionăm, au fost confir- 
mate şi valorile stabile în acest domeniu din 
Timiş. Cu o absenţă greu de explicat: losif 
Costinaş cu filmele sale. 


Florin VELICU 


„Pasiunea 
dublată 
de cultură 


|; e lungui bulevard din Arad — bulevardul 
Republicii — cel străjuit de tei rotați și stu- 
foşi, am intrat într-o casă veche, printr-o ar 


0 adevărată 
școală 
de teatru și film 


M ulte sint clipele adinc întipărite în min- 
tea și inimile celor ce sint astăzi studenţi ta 
secţiile de actorie, regie, imagine de film și 
televiziune din București și Tirgu Mureș, nu- 
meroase sint evenimentele inscrise cu litere 
de aur în amintirile comune ale vieţii lor de 
ucenici. Printre ele, un loc aparte îl au, fără 
îndoială, întilnirile periodice intre cele doua 
școli, Institutul de artă teatrală și cinemato- 
gralică „I.L. Caragiale“ din București și Insti- 
tutul Szentgyorgy !stvân din Tirgu Mureş. 


Odată cu începutul primăverii, pe la sfirși- 


tul lunii aprilie, atunci cînd trandafirii Bucu- 
reștiului își pregatesc mugurii multicolori, 
studenții celor două secţii de actorie — ma- 
ghiară şi română — din Tirgu Mureș, vin in 
capitală să-i vadă pe colegii lor, să joace în 
fața lor și a publicului de aici citeva dintre 
frumoasele lor spectacole. Numai în ultimii 
doi ani au putut fi văzute remarcabilele reali- 
zări ale viitorilor actori de pe malul Mureșu- 
lui, cu piese de Turgheniev, „O lună la ţară”, 
de Horia Lovinescu, „Jocul vieţii şi al morţii 
în deșertul de cenușă“ (în regia lui Kincses 


Elemer); de Mihail Sorbul, „Patima roșie“, ju- 


cată cu o impresionantă dezlânțuire de forțe 
de absolvenţii de anul trecut ai secţiei ma- 
ghiare; de August Strindberg, „Creditorii” și 
incă multe altele. 


Un alt prilej de întiinire a studenţilor celor 


două institute, de schimb de experienţă și 
cunoaştere reciprocă, o altă ocazie de de 
monstrare a capacităţilor creatoare, dovedind 
condiţiile existente pentru toţi tinerii, români 
şi de alte naţionalităţi, de a studia și a se pre- 
găti în domeniul dorit, îl oferă finalele „Festi- 
valului artei și creaţiei studenţeşti”, ajuns în 
acest an la cea de-a XVIll-a ediție. Nu mai 
puţin „Gala recitalurilor tinărului actor” de ia 
Costinești ii reunește pe cei ce sint încă pe 


Ei nu sînt 
cineaşti de profesie, 


tă | 


de vocaţie 


cadă deasupra căreia o firmă anunța ca 
Şcoala Populară de Artă este adăpostită in 
această clădire. Dacă treci însă de prima ușa 
dai de o a doua care deschide în faţa ta un 
larg idor cu farmecul aparte al clădirilor 
vechi. În dreapta, șiruri de ferestre mari lasa 
sa pătrundă lumina de afară, iar pe partea 
stingă toate ușile dau câtre feluritele incâperi 
ale cineclubului arădean, „Atelier-16". 

Vocabula „Atelier“ nu este de fel un eule- 
mis. Lipsit de emfaza unor aparaturi şi insta- 
laţii tehnice mai sofisticate, de o simplitate 
care la început poate deruta, fiecare interior 
este totuși destinat cite unui sector de reali- 
zare a filmului: o sală mică de proiecţii, o ca- 
meră pentru înregistrări sonore. o alta pentru 
ținerea unor cursuri teoretice şi practice, o 
alta pentru utilaje și depanari ş.a.md. 

Simplitatea locului nu semnifică insă sim- 
plismul. ci marca depusă a personalităţilor, pe 
care le poli afla aici. O simplitate asemănă- 
toare acelor metale prețioase care lucesc mat 
şi nu atacă ochiul cu prețiozitatea unor stră- 
luciri agresive.  ințelegi mai bine “aceasta 
după ce i-ai cunoscut pe oameni prin filmele 
lor. 

Ei tac filme în primul rind utile cetăţii. Cei- 
lalţi semeni le recunosc valabilitatea concur- 
sului pe care îl dau vieții şi activităţii judeţu- 
lui şi orașului, fiindcă aceste filme pot influ- 
ența conștinieie. În acea după-amiază, cind 
am fost în mijlocul lor, am putut viziona un 
asemenea film construit în jurul unei teme de 


bancile scolii, cu cei ce au terminat și se 
afirmă pe cele mai diverse scene ale țarii, sau 
„Galele teatrului pentru tineret”, cu primele 
“ouă ediţii, la Costinești (1981—82), ediţia a 
Mi-a la Tirgu Mureș (1983) și ediţia a IV-a la 
Piatra Neamţ (1985) unde spectacolele stu- 
denţilor maghiari și români de la institutul 
din Tirgu Mureș, alături de cele ale Studiou- 
lui institutului de teatru bucureștean, au obţi- 
nut aprecieri și premii dintre cele mai impor- 
tante. 

Secţia maghiară a institutului de Teatru 
„Szentgyörgy István“ din Tirgu Mureș, unde 
se pregătesc actorii pentru cele șase scene 
de limbă maghiară din ţară, dar şi pentru film 
iei pot fi văzuţi din ce în ce mai des, pe 
ecrane, Enikd Szilagy-Dumitrescu, Csapo 
Gheorghe) sau secţiile de regie ṣi imagine de 
film și televiziune din București unde se pre- 
gatesc toţi cei ce au har pentru aceste dificile 
şi pline de răspundere profesii — sint mate- 
nializări convingătoare ale drepturilor tuturor 
tinerilor din țara noastră de a studia și crea 
in limba lor, de a contribui la înflorirea cultu- 
rii lor, aducîndu-și împreună contribuţia la 
dezvoltarea și imbogăţirea artei și culturii 
României socialiste. 

Tot așa cum o istorie a Institutului de Artă 
Teatrală și Cinematogralică „I.L. Caragiale“ 
nu se poate scrie fără realizările de excepţie 
ale studenţilor de la secţia de limbă germană 
de aici, fără spectacolele lor, exacte și pline 
de pasiune, realizate cu piese de Bertolt 
Brecht, Botho Strauss, Peter Weiss, Peter 
Hacks, în care au jucat printre alţii şi lidiko 
Jarcsek-Zamfirescu şi Ida Jarcsek-Gaza, as- 
tazi actrițe de frunte la Teatrul German din 
Timişoara sau fără a aminti de acel „Tango“ 
de Slawomir Mrozek, pus în scenă, cu talent 
și inventivitate, de Tompa Gabor, astăzi unul 
dintre tinerii regizori de reală vocaţie ai ţării, 
creatorul unor remarcabile spectacole la sec- 
ţia maghiară a Naţionalului din Tirgu Mureș 
și la Teatrul maghiar din Cluj-Napoca 

intenționăm să lărgim sfera schimburilor 
dintre cele două școli şi examenul de regie 
pregătit la Institutul din București de studen- 
tul Ovidiu Furda, cu scene din „Faust“ de 
Goethe, jucate de studenții de la secția ma- 
ghiară din Tîrgu Mureș, în 1986, este doar un 
exemplu pe care-l dorim extins și cu inter- 
preţi tîrgu-mureșeni în filmele studenţilor de 
ia regie și imagine de film și tv din Bucureşti, 
cu vizite și întilniri mai dese, care să ofere 
șansa cunoașterii reciproce, a schimburilor 
dintre tradiţiile culturale specifice, contribu- 
Ind la inflorirea culturală a ţării întregi. 


ileana BERLOGEA 


întarea României“ 


strictă actualitate. Filmul Valorificarea energi- 
itor necoi ionale, printr-o expunere clară ` 
şi convingătoare, arăta ce întreprind oamenii 
județului pentru ʻa depista și înfăptui obiec- 
tive concrete spre folosirea unor nai surse de 
energie. Colectivul de realizare dovedește 
aici, un profesionalism în afara oricarei dis- 
cuţii: ştiinţa minuirii aparatului de filmat, ca- 
pacitatea de a povesti cinematografic şi de a- 
construi prin montaj o desfășurare eficienta a 
imaginilor. 


Ceea ce ar fi putut însă impresiona pe ori- 
cine care ar fi vizionat selecţia de filme din 
acea după amiază, este exprimarea unor 
creatori ai cineciubului care încearcă noi po- 
sbilități filmice din dorința de a părăsi unele 
forme închistate ce pot paraliza creația ade- 
varață. În mod generic, ei numesc această 
tendinţă „film experimental“. Un concept oa- 
recum compromis de înțelegerea sub 
acest termen s-ar putea presupune doar pre- 
ocuparea unilaterală pentru elementele. de 
formă și eludarea celor de conţinut. Prin fil- 
mele vizionate, acest concept își restabilește 
intreaga-i valabilitate. De ce? Pentru că fil- 
mele erau realizate de oameni care investesc 
gindire şi reușesc prin mijloace de expresie 
mai puţin obișnuite să ne comunice sensuri 
care nu ne pot lăsa indiferenți. Existența 
unor sensuri care imping spectatorul la medi- 
taţie scoate aceste filme din categoria preo- 
cuparilor pur formale. 


Cineastul Viorel Simulov (care este și pic- 
tor) are preocupări pentru filmările „macro' 
in filmul Manu-Script „eroii“ lui sint degetele 
unei miini prezentate printr-o expresivitate 
deosebită, după cum în celălalt film al acelu- 
iaşi autor, Ocular, ochiul omenesc adus ia 
„macro“ ne permite să sesizăm avatarurile 
spectacolului unei lumi care nu s-ar putea 
vedea cu ochiul liber. 


O tendință asemănătoare o are şi loan Ga- 
lea. (plastician) în filmul Studiu, in care incli- 
nația pentru un montaj la nivelul fotograme- 
lor și realizarea unei simbioze între muzică și 
vizual, conving prin frumusețea gîndirii. 


loan Pleş (și el cu preocupări pentru artele 
plastice), urmărește în Em ă materialita 
tea lumii pe care o filmează. Secvența în care 
din cîteva cadre, urmărește meandrele unu: 
suvoi de apă în curgerea ei, se transforma 
într-un veritabil spectacol de poezie. In filmul 
Autoportret, losif Stroia (grafician), folosind 
o tehnică specială (oarecum înrudită cu cea 
a desenului de animaţie) ne restituie intere- 
sante reflecţii asupra muncii sale de creație 
in grafică. 


Mai aproape de filmul „cu subiect”, Valen- 
tin Constantin (eseist, poet) filmează întreg 
filmul Început de pe frumosul cu- 
loar al cineclubului, aducind pe ecran o tipo- 
logie expresivă de personaje care, fără a re- 
curge la dialog, comunică între ele, relevin- 
du-ne nu numai atitudini exterioare, ci chiar 
gindurile lor. Autorul unor compoziţii în ca- 
dru de aleasă plasticitate este operatorul Flo- 
rin Hornoiu (fotograf) dealtminteri și el auto- 
rul unor filme 


Las la urmă pe George Săbău, cineast afla! 
in primele rinduri ale cineamatorilor din țara 
noastra. El este, de altfel, conducătorul și 
animatorul lui „Atelier — 16", om cu valo- 
roase creaţii cinematografice, cu constante 
preocupări pentru estetica filmului și peda- 
gog care a format mulți cineaști ai cineclubu- 
lui. De data aceasta, ne-a prezentat filmul 
Decupaje (varianta 3), fiim care confirmă ca- 
lităţile lui de creaţie. Filmul este o meditaţie 
asupra civilizaţiei citadine în care suflul orga- 
nic al trepidaţiei este înfiripat din imagi- 
ni-fragment, prin detalii revelatoare, benefici- 
ind de un ritm în care montajul fragmentelor 
(aparent disparate), ne comunică cu preg- 
nenţă ideea care l-a animat pe realizator. O 
mișcare simplă de aparat declanșează un 
sens (un exemplu din multe altele: în cadru 
se urmărește din mers roata pneumatică care 
poate aparține unui automobil; panoramic 
spre stinga care descoperă copitele cailor, nu 
este un automobil ci un vehicul-hipo şi el cu 
drept de existenţă în civilizaţia urbană...). Re- 
marcabilă este coloana sonoră a acestui film 
(autor: Cristian Jurcă — muzician) realizată 
printr-un mixaj izbutit de muzică cu zgomote 
(niciodată în sincron cu ceea ce ne propune 
imaginea) și cu voci reverberate de un ușor 
ecou, toate făcind corp omogen cu elemen- 
tele video pentru a ne comunica bogăția de 
senzaţii a temei străzii. 


Am chaț. doar citeva nume ale unor cineaști 
cărora le-am văzut filmele. Dar din „Atelier — 
16' mai fac parte și alți cineaști, oameni cu 
profesii foarte diferite. Numitorul comun al 
acestor cineaști este pasiunea autentică pen- 
tru film. Pasiune dublată de cultură (cunoaş- 
tere acumulată) și de dorința reală de a se 
depăși în pofida oricăror dificultăţi. Căci o 
asemenea pasiune nu poate să nu învingă 
orice dificultate întiinită. 


Lucian BRATU 


„Omenirea 
are nevoie de pace, 
de -securitate, 
de un climat 
de încredere 
şi colaborare. 
Este mai necesar 
ca oricind 
ca toate popoarele 
să-și. unească eforturile 
şi să conlucreze 
tot mai strîns 
pentru a impune 
dezarmarea și pacea, 
pentru lichidarea 
armelor nucleare, 
pentru 
excluderea războiului 
din «viața societății“. 


. 


Nicolae CEAUSESCU 


l. fiecare an, la inceput de mai, oraşul de 
pe malul Arieșului, (Potaissa numeau romanii 
străvechea cetate) iniţiază Zilele ştiinţei, teh 
nicii şi culturii, „Primăvara turdeană”. Invitaţi 
de seamă din ţară participă la numeroasele 
simpozioane, conferințe, dezbateri pe cele 
mai noi şi mai interesante teme, vernisaje de 
expoziţii etc. În ultimii doi ani a apărut şi me- 
zinul manifestărilor: concursul interjudețean 
de filme ale cinecluburilor pioniereşti, con- 
curs desfășurat sub semnul Festivalului na- 
tional „Cintarea României“. Anul acesta 12 
case de pionieri și-au trimis peliculele şi re- 
prezentanţii in etapa preliminară de la Turda 
(finala filmelor pionierești se va desfășura în 
august la Sibiu). Douăzeci şi cinci. de reali- 


zăâri ale copiilor au fost prezentate juriului —- 


nu chiar toate erau în premieră absolută, 
unele au mai fost supuse discuţiilor într-o în- 
tiinire anterioară, şi au revenit îmbunătăţite în 
urma recomandaţiilor primite. Ceea ce de 
notă caracterul practic, de lucru, al acestei 
atit de necesare confruntări a cinematorilor 
intre ei. Şi a cinematorilor copii cu cineaștii 
profesioniști. 

Juriul de la Turda a reunit izori de pres- 
tigiu ca lon Popescu Gopo, o Saizescu, 
Victor Antonescu, scenaristul Radu Aneste 
Petrescu, criticul Alice Mănoiu, inginerul Au- 
rel Mâșcă, cadre didactice activind în Consi- 
liul pionierilor: lacob loan și Adriana Ogru- 
tan. N-ar fi trebuit oare inclus şi un reprezen- 
tant al celei mai tinere generaţii? Poate chiar 
un juriu al pionierilor, ca la competiția naţio- 
nala de la Piatra Neamţ. 


Cineaștii și spectatorii 


Gazdele au folosit prilejul pentru a orga- 
niza cîteva întilniri ale creatorilor-cineaști cu 
publicul din Turda. Prezentat într-o gală spe- 
cială (premiera turdeană încă n-a avut loc) 
cel mai nou film al lui Gopo, O zi la Bucu- 
rești a adunat în sala cinematografului „Tine- 
retului“ numeroși spectatori de la 7 la 70 de 
ani, dornici să-l cunoască pe autorul faimo- 
sului orae desenat și al unor aen dir 

ite de copii ca Galax, Rămășagul, 

Ola. Ultimul a stirnit discuții interesante în 
cadrul unui concurs pe teme cinematografice 
susținut de echipe ale şcolilor din localitate. 
Fiecare echipaj de pe scena teatrului din 


filmul de copii 


Turda {unde a avut loc deschiderea festivă a 
„Primaverii”) şi-a luat drept emblemă titlul 
unui film românesc — de la Dacii la Liceenii, 
de la Emisia continuă la Cireșarii sau Noi, cei 
din linia intii. Un concurs bine organizat, 
condus de profesorul Virgil Deceanu, urma- 
rea ca echipajele sa recunoasca, în urma 
proiectării unor secvențe de filme titlurile, au- 
torii sau interpreţii acestor secvențe, Pe 
ecran și apoi pe scenă au “evoluat. — evident 
recunoscuţi de toţi concurenţii — şi interpreţi 
de film, totodată actori ai teatrului din Turda: 
Stelian Stancu, Gheorghe Bossun Stela Fur- 
covici, Maria Junghetu, Mircea Cosma. Dupa 
concurs ei au povestit copiilor cum au reaii- 
zat cutare sau cutare secvență mai dificila 
din filmele respective. 

Un alt capitol al acestui concurs se intitula 
„Personajul preferat“ şi urmărea descrierea 
(și argumentarea succintă) a unui personaj 
din filme românești. 

e Am reținut citeva opinii referitoare la 
Maria Mirabela. Zaiu Laura din clasa a VIII-a 
a şcolii generale nr. 8 consideră că „micile 
întîmplări dintre cele două fetițe atit de natu- 
rale și spontane, Maria și Mirabela, sint scene 
nostime și în același timp foarte serioase. Cu 
drăgălășenia virstei, fetiţele ne poartă printr-o 
lume de basm și totodată o lume a copilăriei 
foarte bine surprinsă în sensibilitatea şi 
inocenţa sa. Fetitele, fiecare în felul ei, își im- 
pun în modul cel mai serios punctul lor de 
vedere: Maria, cu glăsciorul inundat în la- 
crimi, avînd milă pentru toate vieţuitoarele 
pămîntului și Mirabela cea băieţoasă, dispre- 
țuind şi bătindu-şi joc de „slăbiciunile“ Ma- 


„iei. Amîndouă sint ca nişte flori proaspete, 


avind o personalitate care se reţine. Prin 
comportamentul acestor personaje filmul 


transmite emoția copilăriei și ideea că anima- 


iele, plantele din lumea înconjurătoare se pot 
înțelege firesc, în limba lor, şi că omul, dacă 
ar vrea și ar fi mai sensibil, ar putea comu- 
nica ușor cu ele. Candoarea fetițelor și cre- 
dința lor că timpul poate fi oprit te face să 
crezi că totul este posibil atunci cind omul 
iubeşte natura și semenii lui.“ 

e O altă elevă a școlii generale nr. 5, Nis- 
tor Stanca își alege ca personaj preferat din 
filmul lui Gopo broscuța Oaky care „poate 
părea la prima vedere un personaj neimpor- 
tant, fără strălucire, comparativ cu cele doua 
„stele“ ale musicalului Maria și Mirabela. Și 


0 prioritate a cinematografiei noastre: 


totuşi este o broscuță mică şi drăgălașa 
creată de imaginația autorilor pentru a tran- 
smite unul din mesajele importante ale filmu- 
lui. Şi anume că nu există fiinţă, oricît de 
neînsemnată, care să nu-și aibă un rost in 
această lume, în ordinea firii și a complexită- 
ţii vieţii. Chiar şi lui Oaky care crede că ea e 
ceva absolut întimplător și neinsemnat zina 
cea bună ii va demonstra că și de existența ei 
depinde apa cea bună de băut, puritatea na- 
turii. Oaky ajunge prin grija fetelor, prin bu- 
nătatea și iubirea lor să-şi afle rostul în lume. 
Mesajul filmului, cred eu, este că orice copil 
sau adolescent, dezorientat la un moment 
dat, reușește — cu ajutorul afecțunii și căldu- 
tii celor din jur — să-și găsească menirea, 
rostul vieții”. 


e Alte preferințe ale copiilor au mers spre 
un personaj dinamic, de acţiune, cum e co- 
misarul Moldovan din Cu miinile curate. Bo- 
can Marius din clasa a Vill-a a şcolii generale 
-nr. 3 declară: „Îmi place foarte mult persona- 
jul înterpretat de acest actor ṣi regizor, deoa- 
rece setea lui de dreptate i se citește limpede 
pe faţă, în toate împrejurările. Este o sete in- 
destructibilă şi necontenită. Am intrat la Due- 
lul de Sergiu Nicolaescu atras de titlul atit de 
sugestiv și am rămas să urmăresc cu sufletul 
la gură acţiunea dramatică. Actorul m-a fas- 
cinat prin felul în care şi-a interpretat rolul. 
Nu mi-a scăpat nici un film în care Sergiu Ni- 
colaescu apărea ca interpret sau ca regizor. 
(Cu miinile curate, Uitimul cartuș, Un 
comisar acuză, Ziua Z, Ringul, Rev: ). 
Sergiu Nicolaescu a fost și va fi actorul şi 
personajul meu preferat". 

În sala cinematografului „Dacia“ iubitorii 
de comedie au aplaudat cu entuziasm filmul 
lui Titus Popovici şi Geo Saizescu, Secretul 
lui Bachus. După proiecţie, timp de mai bine 
de o oră Geo Saizescu a fost asaltat de între- 
bările copiilor, dornici să știe ce comedii se 
mai realizează la Buftea, ce actori ăgiţi 
vor mai putea fi urmăriţi în noile filme. Dar 
regizorul a trebuit să răspundă și unor între- 


bâri mai speciale, de genul „Ce e. după dum- ` 


Personajul perfect 


neavoastra, umorul? Dar talentul? De ce 
realizaţi numai comedii? De ce prelerați anu- 
muţi scriitori drept colaboratori, cum sint 
D. R. Popescu, Titus Popovici sau Fânuş 
Neagu? Ce vă leagă de ei? etc. 

neconfirmată, deci, şi în această urbe, ma- 
fea disponibilitate a publicului pentru un su- 
sis nu numai în plină vară, ci în toate anotim- 
purile anului. 

Și tot la capitolul „Dialog cu realizatorii“, o 
sală plină de pitici a aplaudat, încintată, noile 
peripeții ale şoriceilor-muşchetari, cel mai re- 
cent episod al serialului: Rivalii, prezentat cu 
succes de autorul lor, Victor Antonescu. Ma- 
estru nu numai în arta de a desena și ima- 
gina poveşti pline de haz şi mișcare, dar şi în 
arta — atît de specială — de a se întreţine cu 
micii spectatori, a-i antrena în discuţii spon- 
tane, vii, originale, în jocuri de perspicacitate 
şi de mimică. „Regizorul de animaţie — susţi- 
nea Victor Antonescu — trebuie să fie în pri- 
mul rînd un foarte bun actor. Și pentru cei 
dintre voi. copii, care doriţi să deveniți autori 
de filme desenate, eu vă propun acest test. 
Poftiți dar pe scenă”. Am urmărit şi eu cu 
emoția celor mici felul în care regizorul an- 
trena cu strălucire o sală întreagă de pitici . 
Nu ştiu cît de mare interpret trebuie să fie un 
regizor, dar un bun psiholog pentru toate vir- 


fără doar și poate. 

Scenaristul, profesor de cinematografie la 
1.A.T.C.(Radu Aneste Petrescu a prezentat și 
sel în faţa sı orilor Amurgul fintinilor Ir 
zat de Virgil Calotescu, după scenariul lui 
“Radu Aneste Petrescu. Filmul a fost urmărit 
cu viu interes chiar și de copiii care așteptau 
"probabil un spectacol pentru ei și totuşi nu 
au dat semne de nerăbdare în tot timpul 
proiecției acestei poveşti intens, dar şi poeti- 
co-dramatice. Una din cele mai frumoase 
realizate de cinematografia foastră despre 
anii ei în satul romănesc de dupa raz 
boi. În finalul concursului filmelor cineamato- 
rilor — copii, „Profesorul“ — cum i se spune 
— şi-a desfășurat cu brio şi arta elocinţei. 
Analizind cu exigenţă filmele din concurs el 
lansa un fel de „poetică“ pentru toate virstele 
iubitoare de această „artă heliotropă“ cum a 
numit-o sugestiv. O artă mereu atrasă de lu- 
mină. O artă deschisă lumii și celor mai no- 
bile idei de adevăr și frumos. Și tot atrași de 
frumos au venit în număr mare la teatrul ora- 
şului, în cadrul acestei „primăveri turdene'. 
copiii să aplaude musicalul de mare succes 


brul basm, de către Silvia Kerim, (autoarea 
altei strălucitoare adaptări după „Mary Pop- 
pins", pe muzica lui Marius Țeicu) 


(Continuare în pag. 4) 
Alice MÂNOIU 


3 


stele și categoriile de spectatori, aceasta-i 


vrăjitorul din Oz — transpunere după cele- , 


O biladă fa pplajului 


de Mircea Moldovan, ce Florin Piersic 
[3 a AX 5 _ 


4 


q 
şi 4 sufletului române: Pintea 
in rolul titular 


0 prioritate a cinematografiei noastre: 
filmul pentru copii 


(Urmare din .pag. 3) 


Cineamator la 14 ani 


Filmul — o artă pe care o îndrăgești de 
mic, dar nu sfirșești să o înveți toată viața 
Amator- de cinema, cinefil asiduu începi să fii 
chiar de la virsta primelor desene animate, 
urmărite în sală ori la televizor. Şi viitorul mi- 
nuitor al unui aparat din cadrul cineclubului 
pionieresc, „creator“, vezi doamne, de pe 
atunci se formează. De la virsta admirației 
pentru Popeye marinarul sau pentru ciocani- 
toarea Woody. Stan și Bran sau Woody... Al- 
len vin ceva mai tirziu. Și totuși, foarte puţină 
animaţie a fost prezentată la Turda de câtre 
cineamatorii pionieri. Să fi uitat ei atit de re- 
pede anii incîntărilor desenate? N-au apărut 
în această competiţie decit citeva pastile de 
senate cu oarecare haz; una din ele cu un 
personaj foarte simpatic desenat de pionierii 

` buzoieni, un Bobiţă-cineastul — se pare 
dintr-un serial, din care n-am văzut în con- 
curs decit un minut de acţiune, ceea ce nu 
prea m-a lămurit. Și apoi dintr-un alt serial — 
o miniatură a copiilor din Focșani, Tenaci- 
tate, mai greoi desenată și povestită, ilustrind 
proverbul cu buturuga mică... Aici buturuga 
fiind o ginganie care tot scormoneşte la rá- 
dăcina unui copac pină reușește ceea ce bul- 
dozerul incercase zadarnic: să doboare se- 
meţul... La discuţia finală de după premiere, 
Gopo cu aerul lui mucalit le recomanda copi- 
ilor — desenatori și nu numai — să aibă mai 
multă fantezie, mai multă poftă de joacă pe 
peliculă, să se copilărească, să aibă mai mult 
umor... Dacă se poate. Şi se poate (dar din 
păcate, prea rar). Dovadă: un film combinat 
personaje reale și desen animat: o fetiță care, 
improvizează pe geamul încăperii ei o suită 
de figuri, de siluete, flori, forme geometrice 
ce se transformă continuu pe muzica lui Vi- 
valdi și Mozart. (Vreau să mă joc Cineclubul 
„Albatros“ din Constanţa). Dacă ar fi existat 
şi o idee anume care să susțină mozaicul 
za dinamic, fantezia ar fi devenit mai via- 
ilà. 

La capitolul „ficțiune“ același cineclub care 
a realizat fantezia de' mai sus a prezentat şi o 
mică glumă, bine povestită în imagini şi co- 
mentată de copii cu prospețime: Fals tratat 
de călătorie. (Premiul al li-lea). Mai mulţi pio- 

nieri curăță puntea unui vas şi se pregătesc 
să ridice ancora. Unul dintre ei, grăsan și 
simpatic, bucătarul expediției adoarme pe 
punte și ... echipajul incepe să călătorească 
peste mări şi oceane, într-o stare de veselie 
şi joacă. Dar, finalmente, aflăm că totul n-a 
fost decit un vis, pentrucă un detaliu adus în 
prim plan (deși nu suticient de explicit filmat) 
ne arată că 
Cred că schița veselă filmată 'cu nerv, cu 
prim planuri de expresie şi chipuri hazoase 
de copii, montată cu o bună cunoaştere a vir- 
tuților ritmului narativ, ar fi meritat chiar pre- 
miul | (după opninia mea, nu și a juriului). La 
„Cirma” „Albatrosului” cinematografic se 
simte o mină sigură, de marinar încercat: Mi- 
haela Postelnicu (26 de ani, instructorul cine- 
ciubului pionieresc din Constanţa, fiica unui 
„pionier“ al mișcării de cineamatori Ferdi- 
nand Michitovici). Cel mai tinăr cineclub aflat 
în concurs e cel din Cimpia Turzii, înființat 
cu doi ani în urmă instructat de o adoles- 
centă blondă — Teodorina Pilat — căreia 
nu-i dădeai mai mult de 16 ani (am aflat că 
are 23 şi doi copii proprii pe lingă duzina de 
pionieri adunaţi la cineclub). Ei s-au prezen- 
tat cu o lucrare — debut care a im ionat 
prin prospețimea viziunii; unghiul subiectiv al 
reportajului era cei -al unei „șoimiţe" care po- 
vesteşte cum a descoperit ea Casa cu multe 


4 


odgonul nici n-a fost dezlegat. - 


fiori. (Premiul I} pentru reportaj). „Casa“ fiind 
câsa pionierilor din Cimpia Turzii, cu sume- 
denii de secţii pentru activităţile copiilor. sec- 
ţii pe care le descoperă fetița de 5 ani, urcata 
pe viriurile picioarelor ca să priveasca din 
curte pe geam tapiseriile minunate din atelie- 
rul de creaţie sau miraculoasele aparate mes- 
terite de electroniştii-pionieri. Glas sincer de 
copil ce comentează cu admiraţie și încintare 
descoperirile ei ca o adevărată Alice în Țara 
Minunilor. 

Şi tot un reportaj, Galaţi la timpul prezent, 
portret a! unuia din cele mai frumoase pe 
saje citadine ale ţării, s-a distins prin prote 


mai 


cul 


şi cea mai 


sionalitatea imaginii urmarind geometriile 
noi, îndrăznețe ale orașului, imagini puse in 
valoare printr-un montaj iscusit (Premiul 1 
pentru reportaj, profesor îndrumător Ştefan 
Opincă al cineclubului „Danubiu“ — Galaţi) 
Supărător era aici doar comentariul rostit pa- 
tetic, de o voce de actor ce se vrea lirică. dar 
anulează, prin exagerare, emoția 


Cineamatori fără virstă 


Sint şi filme în care „mina“ care dirijeaza 
începuturile cineamatorilor-copii pare sa le 
stingherească fantezia, spontaneitatea Citeva 
pelicule (unele chiar corect realizate din 


şi difuzarea e o artă 


Pe locul întii 


Co de lucru pe țara a cadrelor 
din rețeaua cinematografică și de difuzare a 
filmelor a avut loc ia Pitești intrucit, pe 1986, 
Întreprinderea cinematografică a judeţului 
Argeș a obținut locul | atit la intrecerea so- 
cialistă, cît şi la concursul republican pe 
tema difuzării culturii prin intermediul filmu- 
lui. 

Schimbul de opinii și experiență realizat 
s-a dovedit şi de astă dată util, profitabil pen- 
tru toţi participanţii, evidențiind semnele cà 
filmul românesc devine un etalon de necon 
tenit apel artistic la realitatea zilelor noastre 

Vorbitorii au rostit cuvinte convingătoare 
comunicind necesitatea prezenţei pe şan 
tiere, in colectivitățile umane unde se fāures< 
bunurile materiale, a creatorilor de film care 
să găsească astfel subiecte pentru viitoare 
pelicule. Ei şi-au exprimat hotărirea de a or- 
ganiza manifestări care să evidențieze virtu- 
tile cinematografiei naţionale din rindul ca- 
reia au fost pomenite adesea filmele Promi- 


Cei mai tineri spectatori, 
tineri 
— pionierii — 
„tînără“ 


punct de vedere tehnic) nu au acel aer sincer 
şi emoționant, candoarea specifică virstelor 
fragede. Sint, parcă, realizate de maturi cu 
rutina unor comentarii-şablon și a unor fil- 
mări terne, convenționale. Un atare exemplu 
de cum nu trebuie făcut în general un fiim 

şi în mod special unul cu şi pentru copii — a 
fost Amfiteatrul hărniciei, dominat de platiti 
dini, de imagini cenușii, neinspirat filmate ş 
un comentariu emfatic. Mă întrebam, urma 
rind filmele copiilor, cite din ele, realmente 
sint rezultatul imaginaţiei și a trudei lor, a 
preocupărilor atit de atrăgătoare, și cite in- 
drumâri „mature“ (?) inadecvate se ascund în 


cineamatori 
preocupare: Filmul 


spatele acestor rateun? Oare cum se reali- 
zează un film de cineclub pionieresc? Prin 
concurs de idei, prin plan tematic al cineclu- 
bului, prin comenzile unor instituţii sau prin 
inițiative locale? Poate că o discuţie în cadrul 
ACIN-ului cu instructorii acestor cinecluburi, 
care să analizeze metodele de lucru cu copiii 
ne-ar limpezi multe din aceste întrebări. 
Lipsa unei idei încă din faza de scenariu, 
care să dea sens, finalitate peliculei, ca în ca- 
zul Toamnei la Bădălan realizată de cineclu- 
bul din Bacău, se răzbună pe suita unor ima- 
gini sugestive, luate separat, imaginile unui 
vechi cartier al oraşului. Filmul râmine însă 
un exerciţiu de surprindere a unor portrete şi 


siuni, Declaraţie de dragoste, Liceeni, Dom- 
nișoara Aurica, Căsătorie cu repetiție, Pas in 
doi, Glissando. 

Ar trebui mult spațiu pentru a trece in re- 
„stă ideile puse în valoare la Consfătuirea de 
la Pitești. Punctăm numai tematica dezbateri- 
lor. S-a arâtat, de pildă, că filmul românesc 
trebuie să-și facă simțită mai mult prezența în 
procesul de forjare a omului nou, fenomen 
de lungă durată; s-a menţionat nevoia de 
preluare de câtre cinematogratie a evenimen- 
telor istorice. a personalităților marcante de-a 
lungul timpului care au slujit arta, cultura. 
Ştiinţa neamului; s-a vorbit despre condiţiile 
receptării estetice a filmului, despre elimina- 
rea clișeelor, banalităţilor, locurilor comune, 
a drumurilor bătătorite dintr-o serie de filme: 
de asemenea, s-a vorbit despre promovarea 
cercetării sociologice pe virste şi categorii 
profesionale, ca şi despre obligaţia expresă a 
creatorilor de a răspunde exigenţei publicului 
privind valoarea filmului românesc și frumu- 
sețea morală a oamenilor oglindite în realizà- 
rile lor. 

S-a scos în evidenţă necesitatea conjugarii 
eforturilor pentru a se spori calitatea spec!a- 
colului în sală. O atenţie maximă a fost acor- 
dată popularizării prin mijloace multiple a fil- 
mului românesc. În această privință, gazdele, 
cu autentice reușite in realizarea vitrinelor 
stradale şi plasate în spaţiile comerciale, au 
putut oferi un exemplu demn de imitat. 


Prof. Constantin CIRSTOIU 


detalii de atmosteră, exercițiu necesar pentru 
început, dar insuficient. 


La nivelul profesioniştilor 


Împlinite, bine elaborate şi documentate. 
mi s-au părut filmele didactice prezentate în 
concurs de Casa pionierilor din București, de 
Casa pionierilor din Cluj Napoca și de Con- 
stanța. veche, (Premiul i 
didactic —) bine filmat, pe detalii arhitecto- 
nice interesante și cu un comentariu docu- 
mentat (dar cam prea savant pentru nivelul 
realizatorilor) egala valoric un alt film, un do- 
cumentar istoric, foarte bun al cineclubului 


constănţean: 110 ani de la retur pg rA 
României, filmat la muzeul de istorie navală 
al orașului Constanţa cu citeva completări de 
peisaj marin, film premiat, desigur ce mi s-a 
părut că poate concura unul din cele mai 
bune documentare pe această temă ale pro- 
fesioniștilor. Pietrele Feleacului aduse in ca 
dru de cineamatorii pionieri din Cluj-Napoca 
au fost filmate cu foarte mult interes artistic 
și documentar pentru aceste minuni naturale 
concurind cu opere de arhitectură-sculptură 
— originale vestigii ale unor ere geologice în- 
depărtate, „minuni“ aflate pe dealul Feleacu- 
lui, adevărat muzeu în natură. 

Cineciubul din Reghin a prezentat un 
foarte inspirat și zguduitor poem cinemato- 
gao Balada. Pe imaginea unei bătrine în- 

ate rătăcind pe cimpia de la Oarba de 
Mureș, (filmare izbutită, cu dramatice efecte 
de umbră și lumină) mama aprinde cu grijă o 
luminare pe mormintul eroului necunoscut, 
în timp ce o copilă recită un gen de baladă în 
stil popular scrisă de lon Dodu Bălan. 

In lanul prin care se pierde bătrinica, vocea 
evocă grozăviile războiului. „Semănat-am bu- 
suioc şi-a venit pară de foc“ şi, în final bles- 
temul de mamă „Fie numele-i d-ocară/ cui o 
mai vrea război iară...“ Balada a constituit, cu 
siguranță, momentul artistic cel mai de sus al 
competiţiei, ca mesaj urmărit, mesaj de pace 
transmis printr-un limbaj cinematografic, ex- 
presiv, modern. (Premiul | pentru poem cine- 
matografic). 

Marele premiu a revenit, la această ediție, 
cineclubului din Turda pentru cele doua 
filme prezentate: informatician la 14 ani și 
Giasul lutului. Un adolescent cu ochii vi: cu 
voce în schimbare, povestește cum a devenit 
informatician — respectiv, membru al cercu- 
lui din Casa pionierilor. Aparatul urmărește 
cu sagacitate computere și minicalculatoare, 
elevii care studi limbajul bazic și modul 
de programare a! algoritmilor. Chipuri expre- 
sive de copii aduse în prim plan, copii stu- 
dioși, inteligenţi, aplecaţi deasupra unor apa- 
rate care le dezvoltă inteligența, puterea de 
judecată. „Am învățat să devin mai coerent 
de cind minuiesc calculatoarele. Lecţiile imi 
par mai logice acum“. Citeva fetițe, pe care le 
crezi încă la virsta păpușilor, decodifică me- 
saje complicate, cărora nouă ne apar de-a 
dreptul fantastice. Minuiesc cu grație clape 
— ca de pian — ale minicalculatoarelor. În 
taberele de vacanţă (Năvodari, Voineasa) ale 
acestor copii-minune dotați pentru matema- 
tică ei se distrează cu jocuri pe calculator și 
se recrează dezlegind probleme de olim- 
piadă. Oare și pe nisipul fierbinte tot compu- 
tere visează? Un film al prezentului modern 
anunțind viitorul unei generaţii pentru care 
asemenea „jucării“ vor deveni floare la ure- 
che. Și poate nu peste mult timp pionierii, 
minuind curent computere, vor realiza cu 
ajutorul lui, și filme. Demonstraţie făcută de 
Casa pionierilor din Gherla: cîteva minute de 
experiment, un microdesen animat realizat pe 
un calculator HC 85. Culoare, mişcare mai 
stîngace, desigur, pentru început, dar orice 
inceput, nu-i așa?... 

interesant cum un festival de creație tehni- 
co-ştiințifică cu tradiţie, așa cum e cel de la 
Turda (in cadrul căruia se întrec secţiile exis- 
tente la Casa pionierilor; informatică, design, 
electronică, automatică, mecanică,) a adoptat 
în ultimii doi ani şi acest concurs tehnico-ar- 
tistic de cinecluburi. O directoare a Casei 
Pionierilor (aflată aici încă din 1979) Maria 
Marcu a înțeles că viitorii informaticieni, elec- 
troniști, automaticieni, ca să se dezvolte ar- 
monios au nevoie și de educaţie umanist-ar- 
tistică. Astăzi la Turda activează cu succes şi 
un cerc literar al Casei Pionierilor şi unul de 
arte plastice și tapiserie condus de o delicată 
și talentată profesoară, Agneta Cișmașu, care 


* a prezentat in ziua deschiderii „Primăverii 


turdene“ o frumoasă expoziție de pictură rea- 
lizată de copiii din județul Cluj. Rezultatui 
acestor strădanii: o educaţie a sensibilităţii 
cromatice a acestor copii care, trăind într-un 
oraș adeseori acoperit de smogul specific 
unei cetăți industriale, dovedesc în tablou- 
rile expuse o revărsare — ca o compensație 
— de culoare, simţ pictural și sculptural. 

Un concurs interjudețean de sculptură des- 
fașurat la Turda a fost filmat cu sensibilitate 
şi căldură de pionierii cineclubului local sub 
îndrumarea profesorului Remus Hâdăran. Şi 
rezultatul a fost Gralul lutului. Forme inspi- 
rate, sculpturi pline de mișcare ies din mina 
copiilor în timpul concursului și sint aduse în 
prim plan, studiate cu aparatul, într-o lumină 
specială. Şi iată cum aparatul „se modelează 
pe gindul care modelează lutul“, cum spunea 
cineva din juriu. Nu numai copilul-sculptor, 
dar și copilul-cineast simte în acest caz ma- 
teria cu care lucrează și reușește să scoata 
din ea efecte deosebite. E aceasta o sensibil- 
tate și un talent anume care, alăturate rigorii 
și — de ce nu? — sensibilităţii, talentului teh- 
nico-ştiinţific al copiilor, ne oferă şi prin fiim 
imaginea completă, întreagă, optimistă a 
omului modern, multilateral, de miine. 


A. M. 


UNa UNa UNa UNa UNa 


wpa wua 


A: de mai multă vreme. materia vie 
neapărat necesară unui film documentar dès- 
pre actul istoric al naționalizării. Dind stoa- 
ră-n țară, o seamă dintre oamehii care au 
luat parte direct la eveniment, mi-au povestit 
cum a fost atunci. „În legătură cu anunţul din 
ziar „Scrisori pentru un film“, vă relatez ur- 
mătoarele: 

Mă numesc, N.A., sint în vîrstă de..., locu- 
iesc pe str... nr... şi — ca pensionar — cotizez 
în cadrul organizaţiei P.C.R. de cartier. 

Nu cunosc în ce măsură o să vă poata 
ajuta modesta mea contribuţie şi participare 
la actul revoluţionar al naţionalizării. Despre 
această problemă, vă mărturisesc cu toata 
sinceritatea și modestia cu care m-a învățat 
Partidul nostru, că in acea perioadă făceam 
parte din activul de partid al Comitetului ora- 
șenesc al P.C.R. şi lucram, în colectivul sec- 
ției de cadre. După cum imi amintesc, tovara- 
şii din cadrul acestei secții au primit sarcina 
cu o săptămină-două înainte, ca împreună cu 
activiştii de resort de la sectoare să selecteze 
şi să verifice circa șapte-opt sute de tovaras! 
din cei mai buni, mai capabili şi muncitor: 
atașați cauzei noastre, ce lucrau în întreprin- 
derile stăpinite de patroni. La început, nu ni 
s-a spus pentru ce trebuie verificaţi şi pregă- 
tii un număr atit de mare de oameni și înca 
într-un timp relativ scurt. Totul a fost ţinut și 
organizat în cel mai perfect secret. Despre 
aceasta mă gindesc și în prezent cu multa 
admirație despre fermitatea, înțelepciunea și 
felul cum a fost organizat și condus acest 
măreț act revoluţionar. 

In legătură cu aceasta vă mai relatez că 
inainte de desăvirşirea acestui act, timp de 
vreo săptămină, noi, lucrătorii din secţia de 
cadre am avut un volum foarte mare de 
muncă, mai ales că nu prea eram, deprinș: a 
lucra cu condeiul ziua și noaptea — ne era 
totuna. Ne retrăgeam doar la indicaţia șefului 
nostru direct, pe rind, pentru a ne reimpros- 
pāta. a dormi cîte va ore, apoi lucram mai de 
parte. Înainte cu circa 3—4 zile de actul finat 
am fost adunaţi de către şetul nostru direct, 
care ne-a declarat câ munca noastră intră pe 
o nouă fază, comunicindu-ne, de aceasta 
dată, în mod concret de ce este vorba: cå 
acești tovarăşi pe care îi verificâm vor trebui 
să primească mandatul — împuternicirea 
scrisă — de a înlocui pe directorii şi patronii 
din întreprinderile ce urmau a fi naționalizate 
începind cu ziua și ora „H“. Totodată, ne-a 
atras atenția că, avind în vedere importanța 
politică și socială a acestei acţiuni şi pentru a 
păstra şi în continuare secretul acesteia, nu 
mai are voie nimeni să părăsească sediul 
pină după desăvirşirea și declararea în presa 
şi prin Radio a Decretului de lege privind na- 
ționalizarea 

in continuare, acţivitatea noastră s-a desfà- 
şurat și mai febril. in acele zile și nopţi ni s-a 
adus hrană acolo pe loc, in sediu iar despre 
odihnă vă pot spune că nu am mai dormit 
deloc. Organizatorii noștri au avut grijă sa 
cheme medicul instituției, mobilizat și el, care 
trecea, la intervale, printre noi și ne da cite o 
pastilă, un medicament impotriva somnului, 
pentru a ne ține treji să putem lucra şi să ter- 
minâm de întocmit acele sute de acte, impu- 
terniciri individuale, care trebuiau neapărat 
intocmite, semnate și îmninate celor în drept 
pină în ziua stabilită. 

in seara din ajun eram prezenţi toți cei 
convocați. Sala de ședințe pleznea de lume 
S-au deschis toate ușile și ferestrele, altfel ne 
sutocam. Se adusese de la secţia administra- 
îmă apă, multă piine și salam. După ora 
două, poarta a fost încuiată și oamenii de or- 
dine au interzis părăsirea clădirii. 

Normal, mulți se întrebau pentru ce au fest 
chemaţi iar alții erau obișnuiți cu diferite 
acţiuni ce privea unele evenimente politice la 


cronica documentarului 


3000 de fotografii 
ale Bucureștilor 


E: imagini poate lăsa în urmă cineva 
care și-a fotografiat orașul, cu dragoste și lu- 
ciditate. timp de cinci decenii? Citeva mii, ni 
se spune încă de la inceputul filmului, 3 000 
de fotografii ale B . Apoi primim şi 
imaginea autorului lor, Nicolae lonescu. O fi- 
gură obişnuită ai spune, comună ca şi nu- 
mele, ai spune, dacă i inea n-ar întirzia pe 
ecran suficient cit să-i „prinzi” privirea. 
Atentă. Scormonitoare. Deschisă asupra lu- 
mii cu interes nedisimulat. Un „obiectiv” viu, 
deci subiectiv, care și-a privit orașul, dar mai 
ales oamenii lui, timpul, dar mai ales timpu- 
rile cu atenţia celui care ține neapărat sa ti- 
xeze şi să lase în urmă nu imaginea unui 
oraș, ci o imagine anume. Într-un tirziu. în 
comentariul puţin, discret, sobru, ni se comu- 


nopți din acel iunie... 


Tot ce am 
de la naţionalizare pîn 
sacrificii. otul 


cerul 


care luau parte, însă nu se ştia nimic. Nimeni 
nu știa nimic. Fâceau diverse presupuneri că 
vom fi atacați de duşmanul de clasă și se bu- 
curau că eram în numar mare şi ne putem 
apăra. 

Cu scursul nopții îngrijorarea a crescut și 
unii credeau că am fost arestați. Unul a stri- 
gat: „Tovarâși! De ce, cu ce-am greșit?" 

De fapt, se aștepta ora comunicării care a 
sosit prin prezența Primului secretar, a celor- 
lalţi membri din birou la ora 2,30 noaptea 
După ce a expus legea naționalizării si im- 
portanța ei politică, a urmat un entuziasm atit 
de mare, de nedescris, incit aruncau cu feliile 
de salam în tavan. Țipau atit de tare, ca oa- 
menii de ordine au alergat la ferestre şi le-au 
închis să nu se mai audă în stradă. După ce 
au zăvorit ultima fereastră și au tras perdelele 
s-a făcut o liniște totală în sală. Pe fețele oa- 
menilor bucuria se împletea cu îngrijorarea. 
Ce va trebui să facem? Cum să acţionăm? Ni 
s-a luat o piatră de pe inimă — cînd din mij- 
locul sălii auzirăm o voce care începu „inter- 
naționala“. Am cintat-o toţi, înăbușit. 

S-a început comunicarea comisiilor care 
erau conduse de un președinte și a directori- 
tor unde erau numiţi, după care s-a fâcut şi 
instructajul asupra modului cum se va pro- 
ceda și măsurile ce trebuiesc luate. Anunţa- 
rea proprietarului, sigilarea caselor de bani, 
şi a principalelor documente, a magaziilor de 


realizat, 
azi, 


„s-a meritat”. 


materie primă şi piese, de schiţe și alte valori. 
Prezentarea noului director, mitingul cu mun- 
citorii, asigurarea securităţii întreprinderilor. 

Eu am fost numit preşedintele comisiei 
pentru naţionalizarea unei fabrici- de piine 
destul de mare. 

Ne-am prezentat la întreprinderea respec- 
tivă. La poartă, în stradă, era o mașină tu- 
rism, un Buik borţos, negru—gindac, cu șofer 
la volan. Am întrebat a cui e mașina — a sta- 
pinilor fabricii. l-am spus: deschide poarta, 
iu-o ta garaj şi vii la şedinţă. 

Trecind peste secretară, am intrat în biroul 
primului patron. l-am comunicat că, din acest 
moment, trebuie să părăsească întreprinde- 
rea și să descuie casa de bani, să depună pe 
birou cheile casei de bani, ale sertarelor și 
ale camerei. Îi este interzis să mai ia ceva 
Grecu a rămas stupefiat, a încercat să ingine 
ceva, ne-a spus că e! se aștepta la naționalizate 
şi că ştie chiar mai mult decit ştim noi. In usa 
camerei a apărut și frate-su, al doilea patron. 
El ne-a cerut o aminare de 2-3 zile pentru a 
valorifica și stocul de făină pe care-l aveau în 
magaziile întreprinderii: „Nici vorbă! Dum- 
peavoastră vă duceţi acasă și veniţi după 
masă la inventar“ — le-am zis categoric. ` 

In timp ce-și luau pălăriile din cuier, unul 
dintre ei ne-a luat peste picior: „Domnule, 
poate ve-ți avea nevoie şi de noi, că sintem 
oameni cu experienţă!”, la care i-am răspuns: 


Două chipuri proaspete în peisajul cinematografic românesc: 


elevii Stefan Lungu si 


Andrei Popovici în filmul Cristianei Nicolae 


Recital in grădinu cu pitici 


pr 
a 


nică o informaţie prețioasă pentru buna ințe- 
legere a filmului: „El a fotografiat necăjiţi: 
oraşului”. 

Filmul lui Alexandru Sirbu se clădește solid 
pe aceste două idei-pilon. Unu: un om dăruit 
cu patima fotografiei şi-a „urmărit“ orașul 
cinci decenii. Doi: a făcut-o cu un ochi: des- 
chis mai cu seamă spre necăjiţii lui. Solizi pi- 
loni. Clădirea pe care o susţin este un film 
tandru şi duios fără dulcegărie, precis fără 
uscăciune. Un film prin care bucureșteanului 
de azi i se deschide o fereastră largă spre 
Bucureștiul și bucureştenii de acum cinci, 
patru, trei, două decenii. Legea filmului este 
contrapunctul. imaginilor de „Micul Paris“ li 
se alătură inteligent, selectate fără ostentaţie, 
imaginile de „mic infern“ cu licențe de pito- 
resc. Piaţa Unirii contra Calea Victoriei. Obo- 
rul, cu vocea Mărioarei lui Tănase, contra sa- 
ionul de coafură cu aparate Wella. Ambuteia- 
jele mic pariziene, contra imaginilor celor 
care nu mai puteau trăi la țară, în țara Micu- 
lui Paris; a Cișmigiului cu stejarul şomerilor 
din 1930; a vinzătorilor de bragă, salep, zar- 
zavat, fiori. A fost Nicolae lonescu numai un 
căutător de imagini ale necăjiţilor? Nu-ul vine 
tot fără ostentaţie intr-o suită de fotografii ale 
artiștilor epocii, de la Tantzi Cocea la Marcel 
Anghelescu, de la toana Radu la Vasile Vasi- 
lache, de la Maria Tănase — foarte multe fo- 


P 


tografii, precizează comentariul — la Aura 
Buzescu, Silvia Dumitrescu etc. Nu, Nicolae 
ionescu nu a fost un căutător de imagini in- 
solit necăjite. Ochiul lui a cuprins şi fixat prin 
obiectiv de la tot ce avea Micul Paris şi micul 
infern al anilor '30, pină ia noile imagini ale 
Bucureştiului anilor 60—70. Dar, sigur, sufie- 
tul lui de artist a vibrat mai cu seamă în fața 
oamenilor simpli — cei simpli şi mulți. Mulți- 
mea fiind pentru el, ca și pentru film de altfel, 
eroul principal. O mulțime din care se deta- 
şează rar prim planuri, imagini — cheie, nu- 
mite „Vinzătoarea de lapte covăsit“, sau „Fe- 
meie lipind“ (fotografie premiată) sau, de ce 
nu, chipul frumos al unei actrițe. O mulțime 
ameţită la Roata lumii, sau doborită de obo- 
seală in dormitorul Oborului, sau fixată ală- 
turi de cobilițe, coșuri. oale tot în Obor. 
Un București viu. trepidant, pestriț, năuc şi 
năucitor vine spre noi cu o forță de evocare 
rară din acest filmuleţ în care, din cind în 
cînd, se inserează, timidă sau agresivă, privi- 
rea celui care l-a trăit astfel preţ de cinci de- 
cenii. Din spatele acelei priviri se simte, 
atentă, privirea artistului de azi, a regizorului 
care a găsit canalul exact de comunicare cu 
alt timp, cu alt artist, cu altă privire asupra 
aceluiași „obiectiv“: un oraș și oamenii lui 
Un artist lucid, ca și celalalt, concentrat, ca și 
celălalt, mai puțin asupra zidurilor şi mai 


„Experiența d-voastră o cunoaşte: și nu ne 
măguleșie, de-acum înainte ne vom câlăuzi 
după propria noastră experienţă în produc- 
tie". „Dar ne permiteţi să ne ducem şi să ne 
întoarcem, după masă, cu mașina noastră?" 
„Presupuneţi că maşina e la reparat şi vă du- 
ceți cu tramvaiul!“ 

Le-au căzut capetele într-o parte şi-au ple- 
cat cu tramvaiul, huiduiţi de muncitorii care 
încingeau o horă în curte. 

După inventar, s-a descoperit în magazii o 
mare cantitate de făină albă, de-aia mai ce- 
reau patronii 2-3 zile să valorifice stocul. 
Toată comisia de naţionalizare au hotărit sa 
se fabrice imediat franzele şi în prima zi de 
producţie fiecare muncitor şi muncitoare să 
primească, pe gratis, o franzelă pentru acasă. 
Imi pare rău și azi, la virsta mea cu părul alb, 
de această hotărire. Dacă se trasa ca sarcină 
de la forurile superioare că toate fabricile de 
piine din oraş să scoată în aceeași zi fran- 
zelá, nu s-ar fi intimplat nenorocirea. Cind a 
ieşit din fabrică, toată omenirea a învelit fran- 
zelele în ziar şi le-a dus acasă, numai un ute- 
cist cu suflet mergea cu franzela lui albă la 
subțioară şi dădea cite un dumicat cui îi ce- 
rea. În zilele alea grele după secetă, oamenii 
primeau 250 de grame de piine neagră pe 
cartelă. Trecind el cu franzela pe scindurile 
pasarelei de cale ferată, e strigat de jos, de o 
santinelă, ca să-i arunce și lui un dumicat, 
dacă tot face pomană. A rupt din piine și a 
aruncat soldatului. Acesta avea ca armă un 
automat Oriţa, am făcut și eu războiul cu 
arma asta. Era un automat românesc bun, 
dar cu metahna că dacă izbeai patul armei, 
gloanţele porneau în neștire, fără să apesi pe 
trăgaci. Cind santinela a dat să prindă coltu- 
cul de franzeiă, a lovit patul armei și ea s-a 
decărcat în sus impușcind franzela şi pe 
băiat. 

Cu o zi înainte, tot preşedinte de comisie 
eram eu, ne-am dus să naţionalizăm şi între- 
prinderea particulară de pompe funebre. in- 
trăm toţi în prăvălia cu sicrie, strigăm să vină 
cineva, nici țipenie de om, dar auzim o foială 
pe lemn. Ridicăm capacele la sicrie şi într-u- 
nui din el e patronul făcînd pe mortul. Lăsăm 
la loc capacul, ridicăm toți patru pe braţe si- 
criul şi-l scoatem în stradă. Patronul n-a mai 
răbdat. „Hei! Unde mă duceţi?” / „La groapă“ 
şi le-am făcut semn din ochi tovarășilor mei 
sa cadă sicriul mai de sus. Sicriul a troşnit și 
s-a desfăcut în bucăţi. Poate n-o să credeţi, 
dar e ceva de film cum stătea patronul pe 
noada fundului la mijloc, iar în jur scînduriie 
sparte din care se rostogoleau monezi de aur 
numite cocoșei. Era beat. L-am ridicat și i-am 
spus că „Nici sicrie nu v-aţi priceput să fa- 
ceti!" 

L-am dat pe mîna miliției și am pregătit în- 
mormintarea băiatului cu franzela împuşcată. 

Eu sunt comunist, sunt ateu, dar dacă așa 
+ fost să fie, am socotit ca un semn al soartei 
moartea întimplâtoare a utecistului nostru, fi- 
indcă tot ce-am realizat de la naţionalizare 
pină azi, ne-a cerut sacrificii. dar nu regret, 
să ştiţi că nu regret nimic, totul s-a meritat. 
Nu am cerut nici o recompensă pentru 
aceasta, am lucrat cu încredere, corect, cin- 
stit și devotat. 

Tovarăși din studioul cinematografic, eu 
am arătat corect cele petrecute de mine şi 
cerute de dv. la ziar. Vă rog a-mi comunica la 
adresa de mai sus dacă sinteți mulţumiţi, de- 
oarece sint numai și numai adevărul și aș 
avea plăcerea de a vedea acest film pe care 
dv. îl ve-ti turna. O propunere: ca forurile in 
drept să emită cite o distincţie acelor care ia 
data marelui act al naționalizării au luat 
parte, dacă se poate. 

Cu aceasta închei, și vă declar că mă simt 
mindru și satisfăcut că am prilejul fericit să 
trăiesc aceste zile şi multe alte zile şi ani de 
neuitat. Cu salutări tovărășești. N.A.“ 

— Stimate tovarășe N.A., neavind încă cer- 
titudinea realizării imediat a acestui film, vă 
mulţumesc deocamdată pentru scrisoare şi. 
urindu-vă sănătate, vă aştept în fața aparatu- 
iui de filmat. 


Alexandru BOIANGIU 


mult asupra cantităţii enorme de viaţă, de bu- 
curii (trecătoare) şi suferințe (lungi) ce vibra 
in interiorul lor. Dacă un oraș este o lume, 
atunci Nicolae lonescu exact acest lucru l-a 
fixat în fotografiile lui iar Alexandru Sirbu ni 
l-a restituit într-un film pe care nici un bucu- 
reştean n-ar trebui să-l rateze. El ştie să ne 
poarte „de mină“ într-un oraș pe care unii nu 
l-au trăit, el ştie să ne creeze o punte solidă 
între oraşul de ieri și orașul zilelor noastre, el 
ştie, mai cu seamă, să stirnească în sufletul 
privitorului dragostea pină şi pentru umbrele 
peste și din care s-a clădit Bucureştiul de azi. 
Un dar frumos, așa mi s-a părut acest film, 
care se intitulează voit contabiliceşte 3 000 
de fotografii ale Bucureștilor. 

Eva SÎRBU 


P.S. informată de la Centrala România film 
cá documentarul cu pricina rulează la cine- 
matogratul „Aurora“, am telefonat spre con- 
firmare. Răspuns: „Nu avem completare". 
Rostesc numele instituției pe care o reprezint 
și capăt, în schimb, legătura cu responsabilul 
cinematografului, care mă asigură că da, fil- 
mul este programat. pot veni să-l văd. A 
doua zi, cinematograful „Aurora“ și-a reluat 
programul „normal“. Fără completare. Proba- 
bil, spectatorii nu s-au anunțat ca venind din 
partea revistei „Cinema“. 


„4 Ar întîlnirea unui Alecsandri — 
vajnic apărător de dulce limbă româneasca 
cu Draga Olteanu-Matei, vajnică interpreta de 
grai pitoresc pe care îl rostește cu hazul ei 
savuros. Mai ascuţit-ironic atunci cind e 
vorba de Chiriţoaia, personaj căruia îi dă su- 
flu, clocot, culoare, de atiția ani pe prima 
scenă a țării. Şi iată-i astăzi visul implinit: is- 
prăvniceasa a ajuns „cinematograficeasă”, 
(ce m-ar mai fi încondeiat autorul Chiriţelor 
pentru acest calc barbar à la trintisionu! lui 
Gulița ot Birzoieni). E atita timp ge cind Draga 
Olteanu-Mate: se pregătește să o aducă pe 
Nineaca din teatru în cadrul cinematografic 
dinamic, tocmai potrivit temperamentelor 
dumnealor — personaj și interpretă. Dar un 


„cadru mai osebit în care cinticelele și cuple- 


tele lui Flechtenmacher-Alecsandri se inso- 
tesc cu arii şi melodii scrise anume de 
George Grigoriu pentru un musical autohton 
vesel și animat, galopind între farsă și vodevi! 
între comedie de moravuri şi satiră social-lin 
gvistică cu ţepi à la My fair lady, dar îndrep 
taţi cînd împotriva parvenitismului stricâtor 
de caractere, cind impotriva franțuzismelor 
rău asimilate stricătoare de limbă, sau a peș- 
cheșurilor luate de ispravnici care impart 
dreptatea cui dă mai multe carboanțe pe ace- 
laşi curcan chior. 

Cu atitea adrese critice, scenariul Draga 
Olteanu-Matei devenit filmul regizat de Mir- 
cea Drăgan și adaptind Chiriţele tradiţionale 
plus cite un Sandu Napoilă ultra retrogradul, 
moralist vehement, ori niște păpuşari din „le- 
“Şii în carnaval" — risca să se poticneasca 
într-un didacticism prăfuit. Or să galopeze pe 
căluşei de bilci, cu situaţii grotești speculate 
într-o șarjă groasă (cum au mai păţit-o cu ci 
nema-ul unii clasici). Imi pare că tocmai aici 
unde tentaţiile erau nu puţine s-a lucrat cu 
tact și măsură, fără a se pierde, însă, umorul 
Autorii, susținuți cu brio de o echipă — ac 
tori și figuranţi bine aleși, care joacă și cinta 
cu o bucurie rar întilnită în comedia noastra 
sau pictează decoruri, costume într-o exube- 
ranță coloristică fără stridențe — realizeaza 
împreună un spectacol dinamic, un musical 
antrenant și cu multe glume de care nu te 
mai rușinezi cum ţi se mai intimplă la unele 
comedii transpuse pe celuloid. Chiar şi cite o 
vorbă mai în doi peri — de la Alecsandri ci- 
tire — e spusă în treacăt, doar atit cit să con- 
dimenteze personajele: un bucâtar oacheș 
care „pentru tine, Chivo, fată” se omoară sa 
se „sfranțuzească“ recucerindu-și frumoasa 
ba cu „Joderozu” ba cu „obuiantul“; o cum- 
năţică, aprigă, de trei ori vâdană, nicicînd re- 
semnată sau o cameristă minte sprinţară, în 
tradiția vodevilului, şi cu adăugiri locale în 
genul „decit un stăpin pe cap mai bine șase 
slugi” sau „geaba s-o trezit boierul dacă nu 
s-o deșteptat“. Replici servite cu vervă, Cu- 
loare, fără insistenţe și ingroșări de câtre 
Jean Constantin, Ileana Stana lonescu, Ro- 
dica Popescu-Bitănescu. Birzoiul lui Dem 
Rădulescu are și el binevenite schimbări de 
registru comic. Actorul își ironizează perso- 


interpreți şi roluri 


D. la travestiul Domnului Millo la Draga 
Olteanu în carne și... volane, Cucoana Chiriţa 
ot Birzoi ajunsă la venerabila virstă scenica 
de 125 de ani nu pare a-şi fi epuizat resur- 
sele. Doar că s-a mai subțiat semiotic, „pà- 
şind“ „Trop, trop, trop, la galop” pe ecranul 
muzicalului românesc. 

A noastră „fair lady“ umblă acum pe trici- 
clu prin bătătura Birzoienilor, asudă sub 
blestemata cură de slăbire, consumată în pas 
gimnastic, printre bălăriile bălții, proprietate 
personală, inventează colaci de salvare din 
bășici de porc autohton, „fren- 
chcan-can-ează” frenetic sub privirile spăi- 
mos-mustrătoare ale boierilor păminteni. E 
aceeași filozoata hedonistă (lumea-i o ti- 
gare... care se preface-n scrum), neneaca cu 
ochii pe viitorul Calipsiţei şi Aristiţei si a 
unui Guguiea cerşind azil sub fustele-i 
ocrotitoare. amazoana" inverşunată, călărind 
cu biciușca spinările bietelor slugi, guralivă 
inundind cu o sută de decibeli ograda, galan- 
toană cochetind subțire cu musiu Șari, om 
politic de casă, soaţă ţintind isprăvnicirea 
Birzoiului ca unul care a avut de suferit în re- 
voluţia de la '48 prin pierderea a... zece ca- 
pete de vite“. Lupta ei în parlamentul familial 
urmărește progresul cu orice preţ: cel gastro- 
nomic, al artei sosurilor franţuzite, cel lin- 
gvistic ţișnind din (ne)ologisme (dez)asimi- 
late, cel vestimentar al corsetelor bine inchin- 
gate, cel educaţional al emancipării evropești 
a odraslelor, cel economic al prosperității 
prin bucoavna peșchesului obligatoriu. 


Cucoana Ghir 


najul citeodată cu vagă simpatie (cind e sufo- 
cat de ifosele franţuzitei consoarte sau de 
straiele nemţești în care se simte ca un „co- 
coș fălos numai bun de făcut borş”) ori satiri 
zează mai energic pe cel care răspunde țara 
nilor fără milă cînd aceştia se pling de Birzo! 
junior că le calicește vițeii și aține cale coda- 
nelor: „Bine vă face! De ce nu vă ţineţi viteji 
şi Măriucele?" Sigur că scena răzbunării bris- 
carului — travestiul mai nereușit al lui Leo- 


(Continuare in pag. 8) 


Alice MĂNOIU 


Producție a Casei de tiime Cinci. Scenariul: Draga 
Olteanu-Matei, adaptare după Vasile Alecsandri. Re- 
gia: Mircea Dragan. Imaginea: lon Marinescu. Costu- 
me: ileana Oroveanu, Elena Fortu. Decoruri: Vasile 
Rotaru. Montajul: Adriana lonescu. Muzica: George 
Grigoriu, transcripţii libere după Alexandru 
Flechtenmacher. Cu: Draga Olteanu-Matei, Dem Ra 
dilescu, Ileana Stana lonescu, Ștelan Tapalagă. Ce 
zara Dalinescu, Bianca lonescu, Cornel Constantii 
niu, Dorin Anastasiu, Rodica Popescu Bitâne:cu 
Dionisie Vitcu, Monica Rusu, Adrian Păduraru. Jean 
Constantin, lurie Darie. Teofil Vilcu, Marian Hudac 
Adriana Șchiopu, Lica Gherghilescu. Film realiza! m 
studiourile Centrului de Producţie Cinematogratics 
„Bucureşti“. 


Cine îi este adversarul politic, de casă? Do- 
“ul Grigore Birzoi, extras, la poruncă, din li- 
niştea patriarhală a barbi traditionaliste spre 
a arbora uniforma şi sabia puterii, veritabil 
căpitan de guarzi din suita reginei Victoria 
(„uf. afurisitele astea de straie!') Dar aliatul? 
Biata „cumnăţică“, cu ţinută de tambur-major 
care și-a răpus trei „barbaţi“ şi e deschisa 
unei noi levate matrimoniale. Platforma „elec- 
torală“ a acestui trio al „emancipării“ 
(ex)tragerea din prătuitele anterii ale unu: 
„dolce farniente" fanariot compatrioții 
(boieri) sclerozaţi în veșnica interogstie 
unde mergem, domnule?”. spre dinamismul 
burgnez al arivismului socio-economic. Aprigà 
avangardista Chirițţoaie a deprins repede ten 
nica machiaverlicurilor, imbrobodirea inspec- 
torului, importanța diplomatică a ospețirii 

Un redutabil trio de comici vestiți ai ecra- 
nului românesc dau o nouă viață arhicunos- 
cutelor personaje alecsandrești. Solistă, valo- 
rificînd virtuos toate recitativele. Draga Ol- 
teanu Matei oferă spectatorilor o Cnhiritoaie 
„natur”, a cărei notă dominanta este vrvacita- 
tea, temperamentul, personajul sâu sprijinin- 
du-se pe lipsa complexelor, ca şi pe comple- 
xitatea lipsurilor, respiră periculozitate so- 
cială. Angajată ridicol în războiul de „depei- 
zare“, cucoana Chiriţa se autocentrează în 
postura de model. Populara noastră actriţă 
asigură personajului o identitate. și o vervă 
frust cinematografică. Draga-Chiriţoaie prin 
masivitatea ei grațioasă, prin umorul ei direct 
rămine memorabilă. Actriţă potrivită în rol pe 
potrivă, Ileana Stana lonescu nuanţează con- 
vingător portretul unei emancipări întirziate, 
al unui mimetism caraghios. instalată în pozi- 
ţia învăţăcelului conştiincios, actrița imprimă 
voluntarism și docilitate partiturii; ca şi un 
umor tonal gilgiind spre sarcasm. Rolul con- 
sortului Grigore ne rezervă surpriza unui 
Dem Rădulescu dezbărat de stereotipii plate 
de tentaţia gagului ieftin Jucind strins criza 
de uuiurnau a soțului, laşitatea și cupidita- 
tea ispravnicului, actorul reușește a scoate 


A. privit cu luare aminte filmul inspirat 
de eroina lui Alecsandri, Chiriţa Birzoi din 
Birzoeni, fiindcă adaptări după piese se fac 
mai rar şi pentru că e întiia oară, mi se pare 
cind acest ctitor al dramaturgiei românești 
inspiră cinematografia. Sigur. ar fi fost de do- 
rit ca pelicula să aibă culorile, vioiciunea şi 
hazul sursei — dar aceasta e problema croni- 
carilor care, dealtminteri au și pus-o în fel şi 
chip. Reţin doar că realizatorii au dorit să 
faca o lucrare de epocă, cum se spune, o re- 
constituire a miezului de veac trecut, pentru 
acesta documentindu-se. proiectind decoruri 
şi confecţionind costume, introducind 
ici-colo şi che o cochetarie glumeaţă cu alt 
timp. propunind deci parâcronisme. Am mai 
înțeles că s-a convenit să se vorbească in 
dulce grai moldovenesc — intenţie nimerita, 
deoarece chiar scrierea bardului indeamnă la 
o atare rostire 

In raport cu asemenea intenţii (declarate) 


şi fremezie de mu: eati 
Cucoana Chiriţă 
îşi începe drumul 


cinematografic 
(Draga Olteanu: Matei, 


Ileana Stana lo 
Adriana 


+ 
din pitoresc și unidimensional personajul în- 
credinţat. 

Publicului îi rămîne plăcerea integrala a 
(de)gustării tabloului vivant de că in care 
un trio (actoricesc ae neuitat) slujeşte cu ta- 
lent scopurile satirico-educative ale versiunii 
cinematografice „Cucoana Chiriţa” 


Mădălina STĂNESCU 


muzica de film 


L. jumătatea veacului trecut, scriindu-și 
vodevilurile (mai pe românește — cum tot ei 
le spuneau — „comediile cu cinticele”), Alec- 
sandri şi Flechtenmacher nici nu bânuiau ci' 
de gustat va fi acest gen — devenit „musi- 
cal“-ul —, astăzi. Tot astfel, cineva care cu- 
noaște partiturile acelor vodeviluri, cu greu 
își poate inchipui că melodiile lor molcome şi 
ritmurile lor blajine pot da naștere unei mu- 
zici trepidante și strălucitoare, de veritabil 
„musical“... 

Valoarea noii partituri — realizate de 
George Grigoriu — o asigură însă nu numai 
abilitatea de meșter şi fantezia de artist cu 
care compozitorul rescrie în spirit contempo- 
ran „Ciînticelele“ lui Flechtenmacher, ci și ca- 
pacitatea lui de a crea o seamă de pagini ori- 


şa riscâm citeva observaţii. Deci: dacă e să 
se refacă ambianța (presupusă) de la vremea 
piesei apoi e necesar ca. studiul să cuprindă 
şi obiceiurile, moravurile, manierele, pentru 
ca tabloul să fie valabil. N-am insă impresia 
câ regia, scenografia, interpretarea au fost 
absorbite de această preocupare. prin ur- 
mare: se face masă mare la Chiriţa, într-o 
odaie care-i înghesuie din cale-afară pe me- 
seni, astfel câ acei ce servesc bucatele tre- 
buie să-şi inghiontească fie convivul din 
dreapta, fie pe cel din stinga. N-apucă insă ei 
bine să roadă un ciolan —, trecind apoi, cu 
pripire, de-a dreptul la cozonac ori înghețate 
— că lăutarii izbucnesc într-o horă drâcoasă. 
ce ridică toţi boierii și toate cuconiţele într-o 
clipită cu dumicatul în gură, angajindu-i în 
roata în jurul aceleiași mese, unde-şi încurce 
picioarele cu ale scaunelor pe care şezuseră 
Apoi se poate, boieri dumneavoastră? Asta 
se intimpla — dacă se intimpla — pe la ha- 
nuri strimte de răscruce, în nopți tirzii, cu 
cheflii adunaţi —, dar chiar şi atunci, acolo, 
obiceiul era — de nu încăpea locul — să se 
dea mobila într-o parte ca să aibă unde să se 
desfăşoare dăânţuitorii. Dar în saloane? În co- 
nace? Păcatele noastre, așa comedie nu s-a 
pomenit, mai ales cind era cu ighemonicon 
de protipendadă. 

Asistăm. nu fără omenească uimire, la o 
lecţie de scrimă dată fetelor de musiu Şari 
Ca adolescentul Guliţă e pus a învăţa să mi- 
nuiască sabia, mai treacâ-meargă. Dar ca 
domnisoarele din Birzoieni să fie obligate a 
aeprinde arta duelului pe la 1850 — fie şi la 
70 ori 80, ori 90 — asta e chiar peste poate 
Doar dacă vrem ca dintr-o comedie-vodevilă 
sa iasă o hasmodie — și-atunci o facem toata 
așa, cu Birzoi exersindu-se la mitralieră şi 
Marghiolița zburind cu deltaplanul, ințelegind 
nor că e parodie şi deci trebuie luată așa 
nicidecum altfel. Deoarece și alte secvențe 
au într-însele contradicții de acest soi — mai 
mult sau mai puțin glumețe, mai mult ne-voite 
şi prea puţin gindite, cu prinzuri englezești 
pe gazon, la care oaspeţii consumă in giu- 
bele şi caftane — mai că te duce gindul fie la 
estradă, fie la ceea ce criticii numesc cu ma- 
ximă politeţe, „inconsecvenţă tilistică”. 

Cu graiul moldovenesc e incurcâtură. Unii 
îl rostesc aievea — de pildă Draga Olteanu 
care și pe scenă, în memorabilul spectacol al 
Teatrului Naţional, l-a produs cu autenticitate 
și umor — alţii se fac a-l vorbi și incă atit de 
rău că-ți zgirie urechile. Mai degrabă iţi vine 
a-i prețui pe cei ce-o ţin pe olteneasca, ori pe 
munteneasca lor neincumetindu-se a maimu- 
țării palatalizarea labialelor ca la Vaslui. Ba 
chiar am văzut că atit Jean Constantin cit şi 
Adriana $Şchiopu, care au roluri de culoare 
sint aplaudaţi frenetic în sala de cinema cind 
rostesc fraze de resort, netraduse — probabil 
pentru că le-au invățat corect; publicul apre- 
ciază. Atunci de ce s-o silim noi, de pildă, pe 
distinsa artistă Illeana Stana lonescu (ce 
joacă, dealtfel, cam strimtorat, în rol şi in 
afara lui, în epocă și în mai multe altele) sâ-s: 
chinuie vorbirea atit de rău și să pună accen- 
tele atit de anapoda, numai ca s-o credem 
noi ieşeancă get-beget, ba chiar și dintr-o 
comună limitrofă? Dar nu e numai cazul ei 

Altminteri, firește, sint în film destule mo- 
mente, roluri, poante, ce nu trec neobservate 
Şi veselie este. Încercarea însăşi merită aten 
ţie, căci prin acest film se vede că literatura 
română este ecranizabilă pe toată întinderea 
ei din epoca modernă. 

Valentin SILVESTRU 


ginale care se mariază desâvirșit cu aceste 
prelucrări libere. Interesul continuu pe care 
muzica îl suscită se explică, înainte de toate 
prin marea diversitate a „numerelor“: ar: = 
sau cupletele alternează cu duete, ansa 

bluri sau coruri; momentelor pur vocale li se 
opun cele acompaniate, sau chiar unele pur 
orchestrale; însăși scriitura acestora din urma 
sugerează diferitele tipuri de formaţii instru- 
mentale utilizate în epocă — de la taraf la 
fanfară; în sfirșit — melodia, ritmul și timbrul 
reflectă (succesiv, dar și simultan uneori) 
fondul folcloric românesc și cele două sfere 
de influenţă străină — greco-turcă şi vest eu- 
ropeană — care se infruntau la vremea aceea 
şi în expresia muzicală a culturii noastre. 

Mai trebuie spus, după toate acestea, câ 
acordul muzicii cu imaginea este unul esen- 
țial, de profunzime? Şi că datorită lui se am- 
plifică atît comicul suculent al verbului lui 
Alecsandri, cit și parfumul atit de particular 
al Moldovei de odinioară? 

Singură interpretarea (cea vocală, nu şi cea 
instrumentală — aflată sub conducerea diri- 
jorală a compozitorului însuși) tulbură, pe 
alocuri, echilibrul artistic al filmului: dacă 
glasurile actorilor („nelucrate“, dar pline de 
farmecul personalităţii) se armonizează în 
chip fericit cu acelea ale unor profesionist 
cu rang de vedetă în muzica ușoară cum sint 
Corne! Constantiniu și Dorin Anastasiu, în 
schimb vocea cultivată pentru belcanto a 
Biancăi lonescu iese din context. Cum — pa- 
radoxal — asta se întimplă indeosebi atunci 
cind apreciata solistă a Teatrului de Operetă 
cintă nu pentru sine, ci pentru Monica Rusu, 
s-ar putea crede că efectul este intenţionat — 
cu condiţia ca Luluţa acesteia să se distan- 
teze mai pronunţat, şi prin alte dimensiuni 
ale personajului, de universul Chiriţoaiei. Aşa 
insă, înclin să cred, mai degrabă, că este 
vorba doar de o mică eroare de distribuire: o 
cintăreață de muzică ușoară ar fi fost mult 
mai potrivita... 

Luminiţa VARTOLOMEI 


în premieră 


a 


L programul de sală al filmului Cuibul de 
espi — alcãātuit cu seriozitate și fără econo- 
=e Se mteligențăa publicistică — ni se ofera 
mterviu cu Horea Popescu, scenaristul 

. zorul filmului. Idee fericită, întrucit 
maomsmle autorului reprezintă tot atitea 
=> de mai buna înțelegere a operei pro- 
îs. dar şi a intenţiilor ce au hrânit-o. Inter- 
conne şi multe date, într-adevăr. indis- 

= Așa este: Horea Popescu revine pe 

după o absenţa îndelungată, din fe- 

ar cinematografică, pentru că, între 

-ə exercitat profesia de regizor de tea- 

mu m tara şi peste hotare. La fel de adevarat 
== > ca Horea Popescu și-a dovedit calită- 
2 hp cinematografic“ în cele două filme 

sa scheci Omul de lingă tine, Dragoste 
iumgă de-o seară şi „partea lui de vină” din 
De îmi ori Bucureşti. Acestea au fost filme, 
„cecari ale unui regizor de teatru pe te- 
=mematografului, filme curate, sensi- 

ase. atent lucrate. filme ce depuneau 
me despre dragostea de cinema, dar şi 
»ceperea in cinema a unui regizor 

Mai mult. ele aveau și avantajul de 

op unui regizor care, tocmai pentru 

š este de teatru”, ştie să-și pregătească ac- 
pentru intilnirea cu aparatul de filmat 

mæ megere, chiar dragoste aș spune, pen- 
“ta actorului. Revenirea cinematogra 

i Horea Popescu, tocmai cu piesa 

ttiuli original „Cuibul de viespi”) n: 


F.. îndoiala, Cuibul de viespi este una 

õe male mai bune pelicule produse de cine- 

—aograta noastră în ultimii ani. Pe o parti 

„a teatrala foarte cunoscută, dar tradusa 

sscosñent fim:c. Horea Popescu, de data asta 

zor şi scenarist, s-a dovedit un maestru 

trarii. dar şi al fluidizării acţiunii, a! 

„> caracterelor în relaţii fireşti, al tratari: 

ame în cheie grotescă, fără ca alura 

moðemā så răstalmacească epoca desfășura 

Simutui. O distribuţie de zile mari, cu ac 

“oarte bine conduşi, i-a asigurat aceste: 

cinematografice simpatia largă a publi- 

>. supremul nostru judecător, ca şi stima 

egor de breaslă şi a criticii de speciali- 

Doar dacă lungimile celor „trei finaluri" 

sā ne obosească, filmul râmine o uriașă 

a de ris. o demonstraţie de fineţe psi- 

a. un tablou viu şi colorat al unei 
revolute, opera unui mare artist 


lon BRAD 


S. inchide o ușă de cavou, pe dinàuntru 
> „gaițele” sint prinse iremediabil în cap: 
ana, in propria capcană pe care şi-au con- 
=ctonat-o cu migală de-a lungul întregii lor 
=xstențe, din nimicnicie, din râutate, din in- 
gi. din imoralitate, din suflete strivite, din 
meschinării zilnice, din stilcirea sentimentelor 
cetor vii şi din batjocorirea morţilor... Cap 
cana şi-o țese fiecare. 

Filmul Cuibul de viespi, deschizindu-se s 
nchizindu-se in cavoul de familie, ne infați 
seaza o lume roasă de patimi josnice, cor: 
damnată la pieire. Satira e aspră, macabra, şi 
dacă ridem © facem de durere, cu jenă mas- 
cata, refuzindu ne parcă credibilitatea unei 
asemenea lumi. 4 unor asemenea specimene. 
Risul, în cazu! de (aţa, nu este numai despăr- 
țirea de un trecut lamentabil, ci „catharsisul“ 
fiecăruia din noi, sentimentul tonic că sintem 
emancipaţi din capcanele acelui trecut. In 
același timp, risul parcă ne avertizează asu- 
pra propriilor noastre capcane, altundeva 
plasate, de alte dimensiuni, dar nu neaparat 
inevitabile. 

Horea Popescu, revenind la fiim după o 
foarte indelungata absenţă, aduce cu el vasta 
sa experienţă de teatru in construirea intrigii 
şi a caracterelor care nici pe scena lui nu mai 
arată demult- „ca la teatru“, în schimb au o 
iimensiune în plus, aceea a profunzimii vieţii 
reale. Distribuţia are stralucire şi actorii, cu 


se explică tot în interviul publicat in progra- 
mul de sală: „După puţinele „contacte“ cu fil- 
mul, opera dramatică „Gaiţele“ era o promi- 
siune pentru un scenariu de altă natura decit 
cele anterioare textul însuși oferind posibili- 
tatea unui material dramaturgic mai izbutit” 
Mi se pare fără folos să desfășuram aici, în 
spaţiul destinat unei cronici cinematografice, 
toate „aventurile“ „Gaiţelor“ de la data pre- 
mierei pina azi, chiar dacă amintirea unor 
Sonia Cluceru, Silvia Dumitrescu-Timică, 
Cella Dima, Maria Wauvrina etc. staruie în 
memoria unor teatrofili. Cinefilii au dreptul la 
punctul lor de vedere asupra „Gaiţelor cine- 
matografice“. Ce propun ele? Răspunsul se 
află tot în programul de sală in care regizorul 
spune așa: „Polemizez tocmai cu această 
ușurință de a uita, cu superficialitatea noas- 
tra cu care trecem. de multe ori, de la o-stare 
la alta, repede, cu lipsa de respect pentru 
momentele mari ale existenței umane” 
Această mărturisire merita toata atenţia privi- 
torilor. pentru că, într-adevăr, din interiorul! 
ideii de mai sus și-a construit autorul filmul 
Rămine de discutat numai in ce măsură Cui- 
bul de viespi se constituie în acel dorit, „elixir 
impotriva uitării”, în reacţie la superticialitate, 
la indiferența cu care trecem pe linga „marile 
momente ale existenței umane” Filmul insă 
nu cred că poate fi judecat, fără un efort mi 
nim de a fixa, fie și cu aproximaţie, datele 
problemei, fâră a strecura, adică, o privire 
asupra piesei și autorului ei. La data apariției 
in fața publicului, „Gaiţele“ nu s-a bucurat de 


toţii citabili, formează un tot familiar, uniţi 
parcă de o unică grupă sanguină. Fiecare işi 
va putea înscrie cu mindrie în fișa artistica 
filmul Cuibul de viespi. 

Salut noului revenit! 


Mircea MUREȘAN 


M. bucura reintoarcerea lui Horea Po 
bescu în lumea celei de-a șaptea arte. Regi 
zorul primei scene româneşti, prezent în re- 
pertoriul Teatrului Naţional! cu cele mai pres- 
tigioase succese, reimpacă, după mai bine de 
două decenii, contractul de suflet cu o arta 
ce se părea, pentru cei mai mulţi dintre noi, 
dată de regizor uitării. Cuibul de viespi, inspi- 
rat de Gaiţele lui Al. Kirițescu, își dizolvă 
masca teatrală într-o altă plăsmuire artistică, 
filmul trăind in noua lui formulă, ca film în 
primul rind — şi la această a doua viaţă, reu- 
şită — contribuţia lui Horea Popescu, scena- 
rist şi regizor, este fără îndoiala foarte mare 
Ideea din „Gaiţele“, deloc strâina unui mod 
de a gindi pe meleagurile actualităţii ime- 
diate, a căpătat in Cuibul.de viespi acuitate și 
rezonanțe, ample, prin aducerea în prim plan 
a unor destine marginale în piesă, prin striga- 
rea la bară, dacă se poate spune aşa, a unor 
întrebări cu rezonanțe învechite. aflate doar 
pe tapetul selecţiei dintre vechi şi nou, noul 
neinvingind cit ai bate din palme și nici întot- 
deauna, așa cum am fi dispuși să credem 
Felicitări Horică! 


Petre SALCUDEANU 


Portretul unei familii de „gaiţe” 
Marin Moraru, 


Gheorghe Dinică, 


) primire prea calduroasa. Recunoașterea a 
venit încet şi în timp, încet, dar sigur, dovadă 
longevitatea ei scenică și chiar gestul ecrani 
zarii ei, azi. Al. Kirițescu a fost un dramaturg 
s, dar şi lucid şi pe deplin conştient de 

le şi defectele sale. Ochiul sufletului 

sâu privea cu admiraţie neascunsă, marturi 
sita chiar, spre Caragiale, privea fara invidie, 
ci doar rivnitor. sincer, curat rivhitor la pute- 
rea de esențializare a înaintașului. În mod si- 
gur, Al. Kirițescu nu și-a scris operele con- 
spectind de zor Caragiale, el a fost doar cu 
tot sufletul alături de el. „Defectul' — ghili- 
melele nu sint gratuite -- stă, cred, în incer- 
carea de transplant de problematică dintr-un 


“Continuare în pag. 8) 
Eva SÎRBU 


Producţie a Casei de filme Unu. Scenariul şi Regia 
torea Popescu, după piesa Gaiţele” de Al. Kiriţes- 
u. Decoruri: arh. Traian Niţescu. Costume: arh. An- 
Jreea Hasnaș. Muzica: Paul Urmuzescu. Coloana so- 
noră: Horea Murgu. Montajul: Maria Neagu. Imagi- 
nea: Vivi Drăgan Vasile. Cu: Tamara Buciuceanu-Ba 
tez, Coca Andronescu. Ovidiu luliu Moldovan, hia 
luca Zamlirescu, Gheorghe Dinica. ileana Stana ia- 
nescu, Marin Moraru. Maria Ploae, Tora Vasilescu. 
vivian Alivizache. Constantin Diplan, Virginia Mirea. 
Vasile Muraru, George Constantin, Mircea Albu- 
escu, Alexandru Repan, Aimée lacobescu. Simona 
Bondoc, Teodor Danetti. Film realizat in studiourile 
Centrului de Producţie Cinematogralică „București“. 


& 

A... din cînd în cind, şansa de a vedea 
filme realizate după piese de teatru in care 
opera cinematografică iși cucerește originali- 
tatea ei, dar opera teatrală iși păstreaza și ea 
virtuțile ei. Ni se oferă astfel o dublă satisfac- 
te estetică. Desigur, e greu de înfăptuit o 
atare simbioză. După premiera cu Galileu (la 
Los Angeles, în 1947) Charlie Chaplin l-a feli- 
citat pe Brecht și l-a intrebat dacă nu i-ar 
tace plăcere să-şi vadă piesa transpusă pe 
peliculă. Dramaturgul a râspuns evaziv. expli- 
cind că nu prea vede posibilă dualitatea: apa- 
ratul de filmat ar nara ceva, iar actorul, obli- 
gat de formula teatrului epic, ar nara altceva 
Colaborările sale cu Fritz Lang şi W. Pabst il 
decepţionaseră, dealtfel, iar filmarile lui W 
Staudte, in 1955, cu Mutter Courage au fost 
întrerupte la cererea expresă a scriitorului 
Totuşi, sînt destule exemple. care demor 
strează că e posibilă o coexistenţa, în sensul 
că niciuna din cele două arte nu-și sacrifica 
autonomia. O noapte furtunoasă e un model 
românesc. (Dar altă capodoperă cinemato- 
grafică românească după capodoperele co- 
mice ale geniului român I.L. Caragiale, nici 
nu mai avem — caz unic.) lar o înfăptuire 
mai recentă ar fi Cuibul de viespi. A avut şi 
avantajul, rar, al unei personalitaţi regizorale 
teatrale bintuite și de patima cinematografu- 
lui. 

A mai fost vorba, cindva, de ecranizarea 
comediei satirice Gaiţele. Alexandru Kirițescu 
imi povestea, pe atunci, că ar accepta oferta 
dacă ar putea scrie el însuşi scenariul şi daca 
ar avea dreptul de control asupra filmărilor 
Se temea că regizorul cinematografic va de- 
teriora compoziţia piesei, organizind altfel 
arbitrar, succesiunea scenelor, „dereglind or- 
logeria comică”. Horea Popescu a montat pe 


(Coca Andronescu, 
Tora Vasilescu, 


Raluca Zamfiresc 


Apriga Aneta Duduleanu şi „dulce 
Colette (Tamara Buciuceanu-Botez 
şi Tora Vasilesc 


scenă lucrarea, iar în film a păstrat suita epi- 
soadelor. situaţiile itare, lexicul. Invenţia lui 
cinematografică a mers în sensul dezvoltării 
caracteristicilor de mediu și ambianţă — fu- 
nambulesca petrecere din cavou. de pildă — 
şi al îmbogâţirii caracterelor prin detalii: refu- 
zul şoitic al Wandei, pe peronul gării, la pro- 
punerea unui ageamiu care se oferea sa-i 
cumpere o noapte; ultima intrevedere — la 
terestrele a două trenuri de direcţii contrare, 

- între foştii amanți; Aneta Duduleanu, soli- 
tară, în faţa mesei goale, în clipa cea mai au- 
tentică din viața ei, — care e tragică. 

E adevarat ca filmul are şi o anume tentă 
teatrală Nu e creat intr-un montaj cu tăieturi 
scurte, in ritm rapid, cu alternanţe iuți de pla- 
nuri și cu digresiuni de cadraj. Unii actori ac- 
centuează senzaţia teatralistă prin lentoare, 
grimase, poze țepene și confecţie vădită a 
măștii și gestului. Dar cred că, în esenţă, re- 
gizorul a dorit să ne arate o lume ea însăși 
eatrală, care își situează existenţa ternă între 
arsă și tragedie, pe o scală amplă a mimarii 
autenticului. Excelentele secvențe ale lui 
Gheorghe Dinică și ale lui Marin Moraru sint 
ale unor clovni, cu amintiri glicerinate. dureri 
manufacturate, tristeţi funebre convertite pe 
neașteptate în zeflemea chiar la adresa aces- 
tor stari. Un imbecil care recunoaște sincer și 
rezolut că e imbecil'o face totdeauna cu 
anume efect teatral. O cretina care protes- 
tează că i se atribuie această calitate o face 
îndeobşte scandalizindu-se de o maniera tea- 
trală. Parodierea ridiculizantă a manierelor 
elegante de către țoape cu ifos e un specta- 
col al maimuţărelilor bufone în spirit vodevi- 
lesc. Astfel că filmul pune în valoare histrio- 
nismul cabotin al provincialilor într-o modali- 
tate pe care ochiul cinematografic conser- 
vind-o, o şi pamfletizeazăa E 

Cred câʻun rezultat oarecum asemânător a 
obţinut Lawrence Olivier în Cabotinul după 
piesa lui Osborne, unde se punea problema 
de a se înfățișa cu cele mai puternice mij- 
loace cinematografice un teatru minor și slu- 
jitor al sau derizoriu. În Cuibul de viespi, aju- 
tat de actori extraordinari ai scenei române 
— ca Tamara Buciuceanu. — gasind tineri ad- 
mirabili ca Vivian Alivizache, — susținut 
cu devotament şi ingeniozitate de interpreți 
de forța ca Ovidiu luliu Moldovan, şi gá- 
sind un paradoxal de fin ton populist pentru 
o bună parte a acțiunii, Horea Popescu a do- 
vedit cå e regizor de film în toată puterea cu- 
vintului. Nu i-a izbutit pe deplin trio-ul gaițe- 
iot, n-a ştiut să tranşeze citeva scene de ex- 
terior, nu s-a putut hotărî asupra finalului, — 
acum cu prea multe propuneri — și a plasat 
poate prea insistent pelicula în lumea ei, 
adică a lipit prea tare povestea de filele albu- 
mului. Dar filmul e închegat, articulat, imbei- 
şugat în nuanţe tragicomice, fumuri şi parfu- 
muri provinciale, are o dialectică interioară 
perpetuă a stărilor, astfel că putem zice ca 
Alexandru Dumas (Tatăl, ori Fiul — sau 
Mama — nu-mi mai amintesc exact) că e 
bine să ne revedem muşchetarii cineaști şi 
după 20 de ani; vor arăta tot tineri şi bravi... 

Numai câ al doilea interval biografic n-are 
cum să se mai lungească pe acelaşi râstimp 
Nici n-ar fi drept — după ce vezi Cuibul de 
viespi... 


Valentin SILVESTRU 


-n 


Cucoana Chiriţa 


(Urmare din pag. 6) 


„nag apărindu-se de jandari cu biciul, pe 


care-l minuiește ca lasoul, descinde mai ales 
din farsele populare păstrate în teatrul de pa- 
puşi. Dar ce altceva sint „leşii în Carnavai” 
decit o farsă cu aceeaşi obirşie indepârtată, 
pe care autoarea scenariului n-a ocolit-o, și 
cred că bine a făcut. Tabloul se întregeșie 
astfel (şi nu se închide, cum pretindea ci- 
neva) dind filmului parfum local. dar și par- 
fum istoric, de epocă. Şi aceasta nu numai 
prin inspiratele costume și decoruri semnate 
de lleana Oroveanu, Elena Forţu şi Vasile Ro- 
taru prefaţind ingenios, în chip de schiţe, în- 
ceputui poveștii, sau prin inspiratele melodii 
scrise pentru soliști sau pentru ansamblu de 
catre George Grigoriu, ci prin armonizarea 
lor inteligentă. 

Cred ca Draga Olteanu a realizat o adap 
tare bine documentată, valorificind teatrul 
dar şi proza lui Alecsandri. Insă viu. amuzant 
şi nu ca o arheologie sentimentala. A folosi! 
chiar acel spiritual „dicţionar grotesc" din 
care a extras citeva mostre de stropșire a 
limbii în cînticelele amorezilor pretendenti 
(„Vergură divină și senină“ sau „ore 
jivina de amor suspinâ”). Doi cintareţi de mu- 
zică uşoară Cornel Constantiniu și Dorin 
Anastasiu în numele lui Lampadie Cocirlă și 
Acachie Brustur — onomastică prefigurind 
pe Farfuridi și Brinzovenescu — ofteaza un 
dor şi jele pe note cind sint respinși de Chiri- 
țoaia. Pentru că Nineaca ar vrea gineri fran- 
țuziţi din protipendă („Auzi dumneata, să-mi 
dau eu bunătate de copchile nouâ-nouțr 
după niște cloambe de modă veche"). Para- 
ponul pretendenţilor e mai comic decit cei a 
lui Leonaş — romanticul frate de suferiţ 
(dar cam şters şi stingaci sub haina justijia 
rului sui generis așa cum e figurat e! 'de 
Adrian Păduraru). Gingaşa. suava ca o garo- 
tijă — Luluţa Monicăi Rusu; mai pămintene, 
zglobiile duducuţe indrâgostite: Cezara Dati 
nescu și Bianca ionescu. Şi ei cu toții, filmaţi 
de ion Marinescu cind într-un carusel vioi, 
amețitor (figuraţia cintătoare ce comentează 
satiric excesele noii mode, dansurile de im- 
port tip french-cancan sau fumurile — la pro- 
priu şi la figurat — ale stăpinilor bonjurişti) 
cind cu opriri atente pe detalii de mimica fo- 
lositoare portretului încondeiat. (Reacţiile 
amuzat-uimite ale lui Monsiu Şarl, de pildă, 
subtil schițat de Ştefan Tapalagă) sau reacţi- 
ile ironic amuzate ale pseudo-directorului in- 


„terpretat cu eleganţă de lurie Darie). 


Prea îndrăgostită de cinema și cunoscin 
du-i bine tainele, Draga Olteanu-Matei ca 
scenaristă, interpretă, dar și ca asistenta de 
regie, nu şi-a reţinut prea mult „partea le- 
ului“. În sensul că nu și-a urmărit suficient, 
cu mai multă atenţie și ca mis en scenă, ca 
filmare, propriul personaj. De aici unele pla- 
nuri care o dezavantajează, unele replici de 
duh ce se pierd în forfota generală. în tim 
ce altele nu sint tăiate la timp. (Printre altele, 
cele două bocete identice, mult prea lungite, 
la accidentele lui Guliţă). 

După o bogată exersare a multor genuri, 
Mircea Drăgan revine ia comedie cu o șta- 
cheta mai ridicată decit în seria B.D.-urilor 


Cannes '87 


(Urmare din pag. 24) 


2. Ţinta a fost atinsă, cu timiditate, e ade- 
vårat, și de Pierre şi Djemila de Gerard Blain. 
Acest film „violent alb“, care are aerul că nu 
vrea să fie decit un exercițiu pe tema „cine- 
ma-ul privirii”, a declanșat prima polemică a 
festivalului. Dincolo de drama a doi adoles- 
cenți (el francez, ea algeriană) voit satingaci. 
voit dezarmaţi de prea marea lor puritate, o 
trepidantă dezbatere despre „câsătoriile 
mixte”. Ce judecăţi, ce prejudecăţi. ce pre- 
siuni, ce repercusiuni trebuie să înfrunte fi- 
ința umană aflată în punctul de întilnire — de 
frecare — a două culturi? Ce se întimplă în 
acea zonă de contact cu „dreptul la dife 
rență“? Dar cu celălalt drept, mai puţin dis 
cutat, dar tot atit de imprescriptibil, „dreptul 
la asemănare“? Evident, ne aflăm pe teritoriul 
filmului politic, azi în relativă acalmie, dar la 
sfirşitull anilor '60 și începutul anilor '70, la 
mare cinste pe ecranele unui festiva! care, 
după mai '68, nu mai îndrăznea sa-și reim- 
brace smokingul. A îndrăznit. 


3. Şi iată o a treia direcţie atit de dragă ci- 
nematogratiei franceze, filmul de autor, re- 
prezentată de Cimpul de onoare de 
Jean-Pierre: Denis semnatarul unui alt film de 
autor Povestea lui Adrian, care s-a bucurat 
anii trecuţi tot de acel succes care incinta 
dar nu satură, succes de stimă vreau să zic 


Alaturi de colaboratoarea sa inspirată, ci- 
nenstul îşi exercită cu nerv şi fantezie, cu Si- 
guranţa şi tiresc profesia, regăsindu-și bucu- 
ria de a filma, ca în primele sale pelicule. S 
gasindu-şi, într-o bună companie, chiar și o 
vocaţie nouă: vocaţia comediei muzicale 
Gen de care ne bucurăm cu toții. 


Alice MĂNOIU 


Cuibul de viespi 


fUrmare din pag. 


mediu în altul. Caragiale a şfichiuit, pina la 
singe. mitocânimea şi miticismul unui anume 
mediu, cel mai adesea de mahala sau de ma- 
hala politică, Kirițescu s-a aplecat cu aceeaș: 
furie, şi incercind acelaşi bici pe spinarea 
unui mediu numit burghezime-moşiereasca 
Alde Dudulenii — stăpini pe .jde” moşii — în 
cazul „Gaiţelor“. Dar o moşierime parvenita 
ce sugerează sorgintea de foştii vechili și 
arendaşi. O lume de „tate“ şi „neni” care 
simt, trăiesc, reacţionează, dar mai ales se 
exprimă ca atare. Această viziune a piesei se 
reflectă, ca într-o oglindă, în film. Dar, ace- 
caşi oglindă reflectă și intenţia regizorului de 
a-şi articula discret discursul asupra tragicu- 
lui. privit ca dimensiune a comicului. Apriga 
Anetă Duduleanu, explozivă în interpretarea 
famarei Buciuceanu-Botez, iși plasează per- 
sonajul pe une montagne russe de stări, de la 
obtuzitatea desăvirşită la sclipirea de ințele- 
gere, de la șolticării la durere, de la ne-sim- 
fire ia sensibilităţi induioșător-omeneşti. deci 
reale Alături, Coca Andronescu-Zoia, precisa 
în forma propusă de autor. forma candid-ța- 


Acţiunea se petrece în 1870, intr-o Alsacie 
răvăşită de un război neînțeles. Țăranii sînt 
obligaţi sā plece pe front, dar nimeni nu șlie 
bine pe cine şi de ce ucide. Într-un peisaj 
inutil feeric, ființele raţionale se măcelăresc. 
Un flâcău se va împrieteni cu un băieţel ger- 
man și toată campania nu va fi altceva decit 
istoria acestei prietenii secrete atit de fi- 
rească și atit de puţin avuabilă. Filmul e re- 
marcabil, dar prin forţa lucrurilor, nu prea re- 
marcat. Pe coastă e mult prea mare vuietul, 
deverul, concurența, pentru ca o producţie 
artizanală, „a scară umană“ sa poată reține 
atenția dinozaurilor. 


4. Ţinta a fost atinsă și în cazul mai specia! 
at filmului Sub cerul lui Satan de Maurice 
Pialat, intrintul unor ediţii trecute (N-o să im- 
bătrinim impreună, Loulou), dar „atomul mar- 
cat" al actualei ediţii, Pialat e un actor subtil, 
un regizor din familia lui Bresson, un autor 
insetat de subtext și preocupat de metafora. 
Chiar și filmul în concurs (povestea unui 
preot de țară extrasă din romanul lui Berna- 
nos, un terorist al purității care se angajează 
într-o luptă personală cu Răul) este tratată ca 
hieratică fabulă despre „fanatismul care 
ucide“, despre morala „ca igienă a simţurilor“ 
şi, undeva, într-un plan mai îndepărtat, des- 
pre înţelepciune „ca viciu al bătrineţii“. Evi- 
dent, nu toată lumea a fost dispusă să ia act 
de optica (atee) a autorului, drept care în 
ziua proiecției, pe esplanada Pompidou, au 
apărut oameni-sandvici purtind pe piept și pe 
spate sloganuri de acest tip: „Mesia se prega- 
tește să revină. Tu ești pregătit să“ pri- 
mești?' Cotidianul local, „Nice-Matin“, a folo- 
sit ocazia ca să repună pe tapet efervescenta 
activitate din „cetatea miracolelor“, Lourdes, 
şi cu această ocazie am putut afla ca fiecare 


“țesc-vitala. forma de: „Nu mă las, țaţo, cit mai 


mic din deget uite-atit, nu mă las!", dar säl- 
tind, cu plăcere, nota comică. Alături, Raluca 
Zamtirescu-Lena mai aproape — structural, 
probabil. de o viziune scenică asupra perso- 
najului ei așezat pe un comic amărui. Nota 
comică se ascute-brici prin cuplul- Geor- 
qes-lanache, Gheorghe Dinică şi Marin Mo- 
raru din ale căror intilniri sar scintei — scin- 
teile geniului actoricesc. De cealaltă parte a 
baricadei, ei tinerii. Ea, Margareta-Maria 
Ploae, de o frumusețe ce-ţi taie respiraţia, cu 
tonurile și semitonurile expresivităţii bine 
acordate; el. Mircea Aldea-Ovidiu luliu Mol- 
dovan, soţ trist-duios, şi amant tenebros-vije- 
tos; ea, Wanda. Vivian Alivizache, frumoasa 
picătoasă, cu ochi verzi, tulburi și mers de 
levaică ce-şi caută prada; ea, verișoara bine- 
voitoare, Aimée lacobescu, impecabilă în fi- 
wta şi rolul de. ca să zic aşa, mediatoare a 
Jragostei; ea, Tora Vasilescu, o Colette de la 
natură dulce şi, prin forța împrejurărilor, 
parşivă. Între două ape, ea, Ileana Stana io- 
nescu, „fraila” cea apucată cînd pe nemţeşte, 
cind pe româneşte, cind pe ceva ce nu se 
stie bine ce este, dar transmite exact stare de 
femeie fără virstă şi fâră viaţă personală, 
drept care avidă de toate trăirile celor din jur, 
Machiaveli; in fuste şi „oncle Michel” Ge- 
orge Constantin, fireşte, pentru că cine altul 
era in stare să facă dintr-o apariţie de trei se- 
cunde, un personaj de o mie-de puncte, cu 
acel: „Blestemata familie! Nu ne putem întilni 
o data fără să ne certăm!' acordat la un 
pumn bine plasat in masă. 

La o mică pripeală, s-ar putea trage con- 
cluzia că avem de-a face cu acea specie de 
fiim etichetata „de actori“. Concluzia nu ar fi 
cu desâvirşire falsă, ea ar fi doar incompleta. 
Fără această distribuţie. filmul — ca și nos- 
talgia — n-ar mai fi ce-a fost. Peste toate 
insă se simte, apâsat, viziunea regizorală 
Aici cred, că este bine să ne întoarcem la 
mârturisirea din programul de sală în care fe- 
gizo'ul mai spune: „Piesa nu e un vodevii, ci 
e construita pe un contrast adinc. nimic ny e 


Birzoi, de la caftan 
la mundir nemţesc, 
aceeaşi goană după 
onoruri şi profit 
(Dem Rădulescu 

și „cucoanele“) 


miracol are un dosar, că între 1946 1872 
peste 900 dosare au fost clasate, 74 au fost 
reținute „pentru validare” şi că doar 22 au În 
trat în finală. Bag de seamă câ rubrica ho- 
roscop” a ajuns şi in emisiunile tv dedicate 
Festivalului. Sfaturile astrologilor acordate 
„in general“ în ziare iau aici o coloratură spe- 
cifică destui de, cum să-i zic?, mercuriala 
Zodia peștilor este indemnată să nu piarda 
acest week-end protejat de Venus și Uranus, 
şi să semneze fără reticenţă, contracte. Săge- 
tătorul barat de Pluto este sfătuit să inves- 
tească în comedie, iar Scorpionul să dea curs 
ofertelor Balanţei, mai ales în ceea ce pri- 
veşte coproducţia. Cumpâr un ziar şi aflu, de 
o portugheză de 44 ani tămâăduită de paralı- 
zie în timp ce privea la tv slujba care celebra 
a şaptea aniversare a apariţiei Fecioarei, la 
Fatima. Mi se pare că visez, dar imi iau re- 
vanşa fiindcă nimeresc la filmul Dianei Kea- 


-ton Paradisul, o delicioasă, ironică, sclipi- 


toare anchetă filmată în decorurile futuriste 
ale Barbarei Ling. O sută de persoane sînt in- 
trebate ce cred despre Rai. Există? Cum 
este? Într-un montaj dum-dum preluat de la 
prietenul ei, Woody A., amestecind, dar nu 
fără secrete și inspirate intenții, extrase din 
capodopere cinematografice şi reportaje „pe 
viu“, splendida actriță mutată de partea cea- 
laltă a camerei, face ravagii cu clienţii ei și 
răspunsurile lor. „Paradisul este ceva absolut 
îngrozitor. L-am văzut în fotografie...” „Există, 
e frumos, dar mă gindesc cum o să fac să 
găsesc o ieşire...” „Există, fără nici o îndoiala. 
Acolo toţi locuitorii sint albi și pot să ma- 
nince oricit. de mult ca tot nu se-ngraşă..." 


Sa revin la Pialat și la acest film în care 
Depardieu, jolly jocker-ul filmului francez 
face o creaţie considerată „geniala“ de majo- 


luat uşor. predomină amarul. De aceea filmul 
e deliberat lucrat în cheie tragi-comica. -Nu 
Ştiu dacă am izbutit în masura dorită; am vrut 
o comedie în care filonul amar să se dezvolte 
din însuşi materialul. dramaturgic și filmul să 
fie astfel şi un moment de reflexie” „Cu fil- 
mul însă se întimplă un lucru ciudat Ca și 
cum intenţiile regizorale nu l-au interesat nici 
cit negru sub unghie, el se incâpăţinează så 
rămina voluptos-comic. Cu incâpăţinare și cu 
forță. ceea ce râmine, răzbeșto şi, vorba Ane- 
tei Duduleanu, „izbeşte” în Cuibul de viespi, 
este comicul. Comicul din piesă, ajutat masiv 
de comicul supradozat prin pana ascuţită, 
bine ascuțită a scenaristului-regizor. Sub 
avalanșa de găselnițe hazoase și haioase, 
cind nu sint magnifice (vezi felul în care diri- 
joază Dinică, la parastas, mica fanfară), tragi- 
cul se face mic-mititel şi se duce să se așeze, 
ai da, cu forță şi cu mare forță de expresie. 
i figura acelui personaj fără nume, inexis- 
ent în piesă, deci născocit de autor şi inter- 
pretat de Mircea Albulescu. Cu el, cu figura 
lui în gros-plan ascultind în circiumioara „la 
leacu durerii” vizavi de cimitirul „Izvorul tăma- 
duirii”, unde se afla cavoul Dudulenilor, o 
muzică de ingropăciune, cu aceea figura inai 
întii mută, dacă ne facem cå nu auzim scriş- 
netul de măsele ce acompaniaza muzica. 
apoi vag vorbitoare, apoi in fine, in timp ce 
Dudulenii au încins o horă în cavou în răcne- 
tul de fiară înjunghiată al lui Dinica 
„Tătuţuleee! — limpede vorbitoare iar ceea 
ce spune este exact ceea ce a vrut sa spuna 
regizorul. Este exact „ruptura“, radoxul 
existenței: „Cum e lumea asta... Aştia, aici, 
imi cîntă de ingropăciune, iar âia, acolo, 
cintă de bucurie“... Repiică după care un 
stop cadru fixează figura in prim plan a Albu- 
lescului, cu un ochi mai inchis — spre viața 
— cu altul larg deschis — spre moarte — cu 
sprincenele zburlite între una şi alta. Un per- 
sonaj care cine-o fi? Autorul piesei? Autorul 
filmului? Dumneavoastră? Nu conteaza? 
Este. 

Orice ochi, cît de cit atent, va prinde efor- 
tul regizoral-scenogratic-operatoricesc (de- 
coruri: arh. Traian Niţescu. operator: Vivi 
Dragan Vasile) de a reconstitui. din te miri ce 
şi mai nimic, o epocă. Dintr-o firma, plus alta 
firmă, um colț. totdeauna un colț de strada 
că dacă e să arătâm strada cu totul... De la 
incercarea pictoriţei de costume Andreea 
Hasnaş, (spun încercarea, pentru ca reuşta 
nu este vizibilă tot timpul) de a îmbraca de la 
„gaiţe“ pină la Wanda tot ce poate misca 
intr-un asemenea film (in paranteză fie spus 
ce frumos îș!-.mișca”" Simona Bondoc perso- 
najul patroanei Casei de mode și incerc mea 
operatorului Vivi Drăgan Vasile de a lumina 
diferit, de a filma diferit, cu sau fără filtre. cu 
sau fără halouri chipul Margaretei sau a 
Wandei sau al Colletei în contrast cu chipu- 
rile Dudulencelor şi pină la încercarea hu 
Horea Murgu de a da sunetului viața dn 
viaţă şi nu de postsincron la Buftea. tot 
este efort. 

Acest efort al autorilor de a crea atmosterà 
o anume atmosferă în jurul „gaițelor”, elor 
de a le „învia“ cinematografic, merita fireste 
consideraţia privitorului. Indiferent de priza 
sau lipsa de priză pe care spectatorul o tace 
cu subiectul propus, cu piesa, cu personajele 
ei, Cuibul de viespi și-a ciștigat locul lui sigu» 
şi personal în peisajul actual al filmului roma- 
nesc. Este o ecranizare după care, in mod si- 
gur, cinematografia noastră nu va mai scapa 
din ochi un regizor de teatru şi film num» 
Horea Popescu. E 

Eva SIRBU 


ritatea criticilor locali, ceea ce n-a împied: + 
cá premiul de interpretare masculină sà ^e 
acordat lui Mastroianni, staroste indiscuta'» 
ai breslei, sosit valivirtej să-şi ia coronița = 
care nu se aștepta, el considerîndu-se, ca s: 
Woody Allen, ca și Fellinni, hors concours 
Eşafodajul diplomatic al palmaresului a cerut 
acest artificiu de calcul pentru a împinge Oci 
ciornia în lotul doi de premii; și pentru ca 
echilibrul geografic să nu se clatine, pandan- 
tul premiului obținut de filmul lui Mihalkov a 
fost „cu necesitate“ — computerul dixit — un 
pron de jmorprmare feminină pentru filmul 
lui Konceakovski, people, respectiv pen- 
tru Barbara Hershley, cere e dealtfel, exce- 
lentă. Discursul final rostit de Yves Montand 
a lăsat să se înțeleagă că nu-i adevărat ceea 
ce spune Pialat, într-un interviu („francezilor 
nu le place să cîştige"). Palma de aur a fost 
aplaudată de o treime din public (cu precâ- 
dere spectatorii naţionali), a fost fiuierată de 
altă treime de public (cu precădere spectato- 
rii cosmopoliţi) și primită ca atare de a treia 
treime, acea parte silenţioasă a lumii care fi- 
gurează în toate testele la capitolul „fără pā- 
rere". E clar că Pialat n-are autenticitatea lui 
Olmi, grandoarea lui Kurosawa, câldura frați- 
lor Taviani, ferocitatea lui Schlöndorff, pro- 
funzimea lui Wajda, impactul lui Anderson, 
poezia lui Imamura, umorul lui Kusturica, su- 
flui lui Joffé — ca să invocăm nouă din ciști- 
gătorii ultimilor zece ani. El reprezintă în pei- 
sajul filmului francez „filmul de idei”, adică 
acea direcție care pregătește în adinc înnoi- 
rile la care se gindea un premiant, mai mo- 
dest, Wenders, cind lansa unica frază memo- 
rabilă a ceremoniei de încheiere: „Trebuie să 
ameliorăm imaginea lumii pentru că numai 
astfel putem ameliora lumea”. 


Ecaterina OPROIU 


Natura ca stare de spirit 


Spaţiul-matrice 


mină insuşi profilul spiritual al unui popor 


Sufletul tainic 
al naturii 


C; s-a scris despre Monument Valley, 
locul unde John Ford şi-a filmat mai toate 
westernurile, ca despre „o bucată de pămint 
smulsă statului Utah şi aruncată în 'mijlocul 
Cinematecilor noastre personale“ (Roger 
Tailleur) s-a spus aproape totul despre pute- 
rea cinematografului de a acorda încă o 
identitate geografiei. Orizontul de așteptare 
al privitorului contemporan este altul decit 
cei al omului de la sfirșitul secolului trecut, 
printre altele şi datorită statornicului exerciţiu 
de a vedea natura prin ochiul aparatului de 
filmat. Un ochi care, în buna tradiţie a cuceri- 
rii romantice, o descoperă ca pe o „stare de 
spirit”. dar care nu s-a mulțumit cu atit. Cine- 
matograful ne-a adus cu mai multă acuitate, 
poate. decit literatura sau pictura, în fața 
unui peisaj devenit personaj: întinderile nău- 
citoare de zăpadă și ghiațăa din creaţiile de 
inceput ale școlii suedeze, făgăduitoarea 
stepă rusească, pusta înșelător protectoare 
din filmele lui Jancso, plăjile pustii ale lui 
Fellini... Cindva, Guido Manacorda diferenţia 
literaturile clasice ale sudului de cele roman- 
tice ale nordului prin predominanța a două 
simboluri, templul și, respectiv, pădurea. Făra 
să încurce cu nimic lucrurile, cred că cine- 
matograful a aflat templu chiar în natură, 
câci ce altceva este acel Monument Valley, 
de care aminteam la început, dacă nu o cate- 
drală pentru liturghia westernistă după cum 
„Sfinxul“ nostru de la Babele — prezent ir 
multe pelicule românești — este asimilat unu: 
spațiu sacru al începuturilor istoriei. 


Un panoramic peste „geografiile sentimen 
tale“ ale filmului românesc deschis cu ima- 
gini ale Ardealului, poate avea — la rigoare 
— o justificare în ordine istoricizantă, în sen- 
sul în care, după părerea unui exeget autori- 
zat cum este George Littera, Moara cu noroc 
al lui Victor lliu impune „tratarea peisajului 
ca o caracteristică a poeticii cineastului“ 
„„. sentimentul naturii, viu în literatura şi pic- 
tura românească, lipsește îndeobşte — spune 
el — cinematografului nostru“. Dacă în ceea 
ce privește literatura „nu a trebuit să aștep- 
tăm influența preromantismului și a romantis- 
mului pentru a putea semnala prezența natu- 
rii“ — este de părere Tudor Vianu — filmul a 
trebuit să dobindească virsta maturității stilis- 
tice pentru a depăși stadiul înregistrării pe} 
sajului ca un simplu decor. Reducţia întregii 
geografii românești, Ardealul — cu munții 
pădurile, podișurile, dealurile, cîmpiile, cu 
marile sale rîuri — a intrat în filmul românesc 
pe poarta marilor semnificaţii umane. Terito- 


nu numai cadru spectaculos 
al poveștii, a preocupat pe toţi marii cineaști 


cum numea Blaga peisajul ce deter- 


turi, își găsește în 
mai inspirați 
incepem 
rille de viaţă și 
Ardeal, „sufletul țării 


rubrica 


al unei cul- 


riu al misterelor, a! haladuielilor demoniace 
pentru unii scriitori străini ai timpurilor tre- 
cute (mărturie: literatura, apoi filmele cu Dra- 
cula, cu o întreagă cohortă de vampiri) el 
este pentru creatorii noștri, și pentru noi toţi, 
un spaţiu al raţiunii de a fi, al rinduielii cos- 
mice şi umane. Ordinea cosmică se înfăptu- 
ieşte în gesturile, în ritualurile muncii și vieţii 
de fiecare zi, în altitudinea morală cu care 
sint întimpinate momentele esenţiale ale exis- 
tenţei: nașterea, căsătoria, moartea. La rău ca 
şi la bine, ființa intră în rezonanţă cu univer- 
sul. În lon — Blestemul pămintului, Bleste- 
mul iubirii, în Nunta de piatră, Întoarcerea 
din iad sau Pădureanca se muncește greu, 
dar niciodată cu dușmănie; chiar şi atunci 
cind muntele zgircit în aur din Feteleaga este 
fiimat ca un spaţiu claustrat, fără cer sau 
cînd printre lanurile de griu din Pădureanca 
bintuie amenințarea holerei. S-ar putea scrie 
îndelung despre nunțile nedorite, „de piatră“, 
din filmele lon... La o nuntă, petrecute în 
vastitatea unui peisaj care pune surdină dra- 
mei. Suferinta Anei în ecranizarea lui Mircea 
Mureşan este ințeleasă, nu tinguită, fuga mi- 
resei din episodul semnat de Dan Piţa, abia 
se bagă de seamă. Nu accidentul se consti- 
tuie în eveniment, ci permanența. Este ceea 
ce ştiu cineaști ca Mircea Mureșan, Nicolae 
Mărgineanu, scriitorii cu care au colaborat, 
Petre Sălcudeanu, Titus Popovici, Augustin 
Buzura, atunci cind fixează, pe ecran, mo- 
mentele nașterii, ale trecerii în neființă. In li- 
niştea cimpului işi aduce pe lume copilul chi- 
nuita eroină din paginile lui Rebreanu: neş- 
tiut, într-o margine de drum, se stinge tatăl 
Pădurencei. 

Părăsind epicul, un film precum Ţapinarii 
lui loan Cărmăzan și Radu Aneste Petrescu, 
conceput în cheie eminamente poetică, res- 
pectă același cod al semnificaţiilor. Întreaga 
existență a țapinarilor este ritmată de scurge- 


„Am avut șansa 


puternice 


unor 


de creație 


descrise de 


clnematogratul românesc poeți tot 


Geografii sentimentale” cu mârtu- 
inseparabile — despre 


rea anotimpuritor si de drumul catre bucata 
de pădure ce îi va dăposti un timp. Acel „de 
miine — altă pădure” din final marchează în- 
scrierea într-un alt segment al vieții, altul și 
totuşi știut, căci existența se orinduiește 
după legi ciclice. |ntruşii care ignora aceste 
adevăruri vor fi alungaţi și huliţi ca profana- 
tori. Mai puţin sentimentală, geografia ardele- 
nească, spre deosebire de cea moldove- 
nească (din scrierile sadoveniene, care „con- 
solează sau persecută"” — nota Mihail Ralea 
— îngăduie omului să-și implinească desti- 
nul. De va fi avind un „suflet secret“, acesta 
nu tulbură înțelesurile. Nu trebuie să price- 
pem „glasul munţilor“, peste care se proiec- 
tează imaginea lui Horea, la sfirșitul filmului; 
este deajuns să fim încredințaţi că ei repre- 
zintă unul dintre chipurile dâinuirii noastre. 


Magda MIHĂILESCU 


Întoarceri la 
dragostea dintii 


| ransilvania este pămintul meu natal, şi al 
moşilor şi al strămoșilor mei, dăinuind sub 
munţii Sibiului din generaţie în generaţie, de 
cind ştim, de peste 2500 de ani. Aceasta nu 


viguroase, 

literatură” 
Mircea Mureşan 
Gheorghiu) 


personaje 
marea 


este o figura de stil retorica; este fapt uman! 
Bunicul meu de la Raşinari, nu mai demult 
decit acum 50 de ani, purta încâ-veşmintele 
şi pletele dacilor, așa cum îi ştim strajuind 
din piatră eternă in Piaţa del Popolo la Roma. 
Nimeni nu-mi poate spune că rășinărenii și 
toată mârginimea Sibiului au plecat din Tran- 
silvania cu legiunile romane, că au rătăcit 
prin lume o mie de ani, că s-au intors, vor- 
bind aceeași limbă, cu același port, cu ace- 
leaşi obiceiuri, pe exact aceleași locuri, unde 
să formeze o comunitate numeroasă, pur ro- 
mâneasca, dâinuind românește o altă mie de 
ani, împotriva unei adevărate politici de 
apartheid ca să existe la 1 decembrie 1918 
ca, şi azi, aceeaşi comunitate pur româ- 
nească, cu aceleași simțăminte ale eternității. 
Ce fel de logică a istoriei poate dovedi pleca- 
rea şi intoarcerea unui întreg popor majoritar 
în Ţara Ardealului? Cine îmi poate contrazice 
propria mea existenţă și a bunilor şi strâbuni- 
lor. mei pe pămintul natal? 

Cum nimeni nu poate contrazice faptul câ 
şı alte popoare s-au așezat in Ardeal. 

Cind eram copil la Sibiu, pe strada noastră 
aveam vecini saşi şi unguri, şi părinţii mei se 
înțelegeau cu ei ca toţi oamenii cumsecade și 
simpli din lume, îşi împrumutau la nevoie un 
pahar de sare și o jumătate de piine. Nu este 
o figură de stil, nu este un simbol. Sint fapte 
omenești prin adevărul lor de viaţă mai eloc- 
v&te decit strădaniile arguţiilor pătimaşe ră- 
tacite în istorie. 

Realizind filme despre Transilvania am fost 
animat întotdeauna de astfel de simţăminte, 
am fost pătruns de spiritul adevărului şi drep- 
taţii, şi atunci cind subiectul se referea la 
dramele sociale şi pasiunile omenești ale 
unei comunități româneşti, în relaţie cu alte 
naţionalităţi, ca în filmul lon, după romanul 
lui Liviu Rebreanu; şi cind istoria însăşi, cea 
mai palpabilă, venea pe ecran infáțişind lupta 
românilor impotriva injustiţiilor şi suferințelor 
seculare, impuse de clasele dominante, ca în 
filmul Horea, după un scenariu de Titus Po- 
povici. Oricine poate confrunta aceste filme 
cu adevărurile istoriei și cu cea scrisă şi cu 
aceea a realităţilor omenești, sufletești și spi- 
rituale. 

Animaţi de aceleași simțăminte ale adevá- 
rului, impreună cu Titus Popovici, ne propu- 
nem realizarea unui film despre Marea Unire 
de la 1 Decembrie 1918, aspiraţia de veacuri 
a românilor, în spiritul implacabilului ome- 
nesc al istoriei, care mai devreme sau mai tir- 
ziu îşi spune cuvintul hotărît, fâcind dreptate. 


Mircea MUREȘAN 


Fuga de pitoresc 


C u mult înainte de comanda „Motor!“ îmi 
aud personajul. |! aud vorbind, dar mai ales 
gindind, simțind... De cind citesc prima oara 
scenariul, caut dincolo de dialog, subtextul 
clocotul interior. Cuvintul este la fel de im- 
portant ca și mersul, veșmintul, în dobindirea 


identităţii personajului, Într-un fel vorbește 
Șofron, argatul din Pădureanca, şi cu totul 
altiel ţăranul orâășenizat din Acasă. Cuvintul, 
felul de a-l rosti, felul specific țarănesc de a 
se dezvălui doar treptat, de a întoarce vorba. 
ndică apartenența personajului nu doar la o 
zonă geografică, dàr și la o categorie socială, 
la un anume timp istoric. Am avut șansa să 
ma întilnesc cu eroi ai literaturii noastre cla- 
sice ce aduceau cu ei încărcătura de istorie 
și tradiție a Ardealului: Personaje viguroase, 
caractere puternice, țărani care-şi știu rostul 
lor în lume și a căror legătură cu pămîntul 
vine dintr-o istorie de secole. 

Dar oricit de pregnant ar fi personajul lite- 
sar, memorabil — reprezentativ pentru o în- 
treagă tipologie — cum este lon din romanul 
cu același nume, șansa de a deveni personaj 
„de film“, nu mi-au putut-o da decit autorii 
liimului, în acest caz, scenaristul Titus Po: 
povici și regizorul Mircea Mureșan. Am avut 
norocul să mă întilnesc cu personaje create 
de Titus Popovici și în Horea (Cloșca) și în 
serialul TV Lumini și umbre (Tudor Moţ). 
După cum o șansă mi s-a părut partitura lui 
șolron regindită de scenaristul Augustin Bu- 
zura și de regizorul Nicolae Mărgineanu. 
Şansă, spun, pentru că dialogul acestor sce- 
narii nu era doar purtător de idei ci plin de 
sens pentru devenirea personajului, pentru 
momentul istoric pe care-l trata. Fiind vorba 
de ţărani ardeleni, ispita regionalismelor, a 
graiului atit de pitoresc putea încărca expre- 
siv rolul, lucru pe care l-am încercat, păstrind 
culoarea dialogului sugerat de scenariu. Cred 
că și-n direcţia păstrării echilibrului între pi- 
toresc și substanţă, important a fost faptul câ 
cei doi scriitori-scenariști Titus Popovici şi 
Augustin Buzura sint ardeleni. Limbajul per- 
sonajului înseamnă viața, lumea din care 
vine, atitudinea lui faţă de ea, neliniștile, tre- 
cute în cuvînt chiar şi atunci cînd acesta este 
— sau pare — simplu, firesc. 

Gindiţi-vă la banala formulă „Bună dimi- 
neața“. Poate ca și personajele mele... 


Serban IONESCU 


r B A 2» » a 
Sierrei Ei sint reprezentanții unei noi 
(0  debuturile 7] 


derea, un tilm al „creditului moral acordat ti- 
neretului", clipe de viață adevărată. 
În rolul principal tinărul debutant Toma 


Dar, fugit irreparabile tempus şi iată-ne _ 
aunși în „anii de liceu” (cînd la mate dai de 


sA clarați: dragoste și Liceenii ~; à rincip nărul de 
| ali anraroe o Amen e pt iar regia Gindurile lor Hogea (scuzind citeva inabilităţi care la urma 
lui Nicolae Corjos. Din acest moment lista privesc lucid înainte urmei nu sînt prea supărătoare) transfera 
debuturilor crește vertiginos. Teodora Mareş, i - r S ) acuzatului fără vină, lipsit de dorința discul- Í 
Adrian Păduraru, Carmen Enea, Florin Chi- iar fragilitatea virstei parii, SA cin aon H eoupo, de: zi - 
n Oana Sirbu, Ștefan Bănică junior, Mihai = cu zi. Scopul a fost atins, o serioasă dezba- 
Tandra gravitate pori dara a Postelnicu, Tudor Petru ascunde o seducătoare tere etică „ambalată" într-un interesant Și 


rimesc partituri importante pe care le inter- 3 Era alert film poliţist. Mai mult decit atit, regizorul 
Pita ce rome A ratia ada simple de putere... impinge ideia de responsabilitatea mai de- 
viață. tipologii proaspete, înălțimea gene- pot spre tine spectatorule, care începi a te 
roasă a aerului pur lipsit de compromisuri au wà în scaunul, devenit brusc prea strimt, in- . 
asigurat succesul celor două filme... chiar comod, pentru că o seamă de ginduri venite 
dacă o lacrimogenă undă melo și o ilustrație de peste tot și de niciunde, te asaltează, obli- 
muzicală, nu chiar la zi cu topul melodiilor, gindu-te să-ţi cercetezi conștiința și să te în- 
i-a trădat pe realizatori ca... făcind parte ìrebi de cite ori nu ai fost laş sau pur și sim- 
dintr-o altă generaţie. De reținut faptul că fil- plu comod și ai trecut neatent pe lingă fră- 
mele au avut succes mare la publicul tinăr în mintările semnului tău. Mai ales cind era 


condiţiile în care modelele propuse de ci- vorba de un tinăr. = 
neaști au fost și pe placul părinţilor (căci Am rememorat citeva filme dominate de 


inafara nevinovatelor zburdălnicii inerente fascinația tinereții. Şi le-am privit cu atenţie 
vîrstei nu există nimic șocant, ieșit din co- sporită pentru că ele, dincolo de un story mai 
mun). Să nu părăsim (încă!) terenul mult sau mai puţin interesant, propun şi su- 
„maeștrilor în psihologii adolescentine" fără pun atenţiei noastre interpreţi apropiați sau 
o referire la Rideţi ca-n viață — scenariul și „Chiar avind virsta eroilor, tineri care învață să 
regia aparținind lui Andrei Blaier. Trei tineri trăiască, să priceapă adincul rost al zilelor 
cucuieţi — și niţel debusolaţi — Oana Pellea. așezat egal sub semnul muncii și al încrede- 
Stelian Nistor și Bogdan Gheorghe Ștefan au rii. Gindurile lor privesc lucid înainte, iar fra- 
un unghi propriu de abordare a realităţii. Fie gilitatea ascunde o seducătoare putere care-i 
ea cit de dură, căci ce poate fi mai îndirjit și inalță din „grădina de flori copilăroase“ a pā- 
mai dur decit viața pe șantier? „Uite ce o, rinţilor spre zborul desfășurat îndrăzneţ al 
băieţi, îi avertizează un tip care precis a uitat implinirii. 

că gluma este floarea de la butoniera roman- 
tismului faptei, vreau să vă comunic să termi- 
naţi cu bancurile pe șantier. Aici e muncă, 
seriozitate, ... N-are nimeni timp și chef de 
păcălelile voastre (...) Nu e nevoie de gara- 
gață, avem altele pe cap”. Și ei, cei trei „zu'- 
bagii” reușesc să fie vrednici cu demnitate, 
iar argumentul muncii lor să așeze între 
eroi. Cu zimbetul pe buze. Un stop-cadru fi- 
nai „nemurește“ pe zvăpăiatul care își zidește 
minunea de trup tinăr, asemeneni unei noi le- 
gende a lui Manole, în peretele hidrocentra 
lei. Plinsul strict oprit, păstraţi sufletul oglin 
dit în lacrima speranței. 


a tinereţii 


că fericirea se obține, dar mai ales se men 
Vne, cu efort. 

Punct și de la capăt (scenariul Radu F. Ale- 
xandru, regia Alexa Visarion) ne propune un 
debut mai puțin spectaculos corolat, totusi, 
de un farmec aparte. Parteneră de joc pentru 
Ovidiu luliu Moldovan, inginerul taciturn care 
a fost fericit, nespus de fericit", dar pentru 
ca s-a sfirșit tragic totul, acum nu mai vrea 
nu mai ştie, nu mai poate... Camelia Maxim o 
„urițică“ tenace şi malițioasă, îndrumata 
exact de regizorul Alexa Visarion este... omul 
potrivit pentru rolul potrivit. 

Examenul de treaptă, concursul de admi- 
tere pot fi aminate, repetate, examenul vieţii 
se susține fără reexaminări. Liviu Rebreanu 
spunea: „cind ai reușit să închizi în cuvinte 
citeva clipe de viață adevărată, ai realizat o 
operă mai prețioasă decit toate frazele fru- 
moase din lume“. Putem afirma că regizorul 
Tudor Mărăscu a reușit să includă în Încre- 


i rebuie să-i priveşti cu atenţie, să-i înțe- 
legi așa cum sínt și să te bucuri o dată cu ei. 
Cuvinte care mi-au cutreerat mintea — tot 
mai des în ultimii ani — de cite ori am vizio- 
nat filme cu și despre tineri. interpretate, fi- 
reşte, de actori foarte tineri. De cele mai 
multe ori debutanţi. Ei sint reprezentanții 
unei noi generaţii, așezați temeinic în prezen- 
tul fierbinte, conturînd, cu seninătate, viitorul 
apropiat. Au problemele lor, visurile lor, bu- 
curiile lor. Și chiar dacă nu coincid întotde- 
auna cu' ale noastre este normal să fie așa, 
pentru că ei sint o altă generaţie. O generație 
tinără purtind, cu tandră gravitate, virtuala 
maturitate. Maturitatea unor oameni frumoși, 
serioși responsabili. 

Să-i privim în evoluţie (filmică) pe parcur- 
sul unui deceniu de viaţă, de la anii de vis și 
lumină ai adolescenţei cu popas pe țărmul 
însorit al tinereţii înflorite, puternice, hotărite 
Să-i privim în Al patrulea gard, lingă debar- 
cader (scenariul Nicolae Cristache, regia: 
Cristiana Nicolae) în postura de şcolari 
„amenințați“ de perspectiva examenului de 
treaptă. Probă severă a cunoștințelor dobin- 
dite, ocazia confruntării unor sentimente încă 
necoagulate. Dispuşi să grăbească momentul 
solemn ai desfăşurării aripilor. Murmurind cu 
bucurie uimită primele litere din eternul alfa- 
bet al dragostei. Păstrăm în memorie numele 
a doi dintre protagoniști: Rodica Horobăţ și 
Alexandru Bogdan Uritescu. Debutul nepro- 
fesionistei — cu feţișoara inundată de pistrui 
a la Marlene Jobert amintind cinefililor, mu- 
tatis mutandis de Anda Onesa în acel film viu 
și amar ca o lacrimă, Septembrie. Debutul 
Andei Onesa într-un rol care vorbea despre 
rostul arderii la flacăra iubirii a strălucit cu 
putere, învingind cu graţia tinereţii orice opi- 
nie sceptică. y 

Trecem puţin mai departe, scrutind lumea 
celor dăruiți cu talent, ambiție şi responsabi- 
litate: elevii școlilor de artă, tineri aspiranţi la 
glorie și armonie. Titlul filmului? Se pare că 
avem noroc să primim în dar un Recital in 
grădina cu pitici în regia Cristianei Nicolae 
pe un scenariu scris de Aurora lcsari și Mihai 
Opriş. În rolul principal, gracila Mirela Sin- 
zeana Popa. Imi place să repet o idee în cesa 
te o privește și anume că a reușit aceasta 
copilă un veritabil tur de forţă, înglobind ca- 
pacitatea de concentrare, fineţe gestică, echi- 
librul cuvîntului rostit. Avind ca fundal o co- 
loană sonoră de bună calitate, într-un film 
care a consemnat procesul devenirii ei psiho- 
ogice. 


leana PERNEȘ DĂNĂLACHE 


Să ne întoarcem la cuvinte şi imagini vor- 
bind cu mijloacele celei de-a șaptea arte, 
despre alţi tineri, flăminzi, la rîndul lor, de 
culoarea incandescentă a vieţii. Un oaspete 
la cină, scenariul lon Bucheru, regia Mihai 
Constantinescu scuturat bine de şabloane 
vechi, discret parodic, ambițios (n-aţi uitat 
nu-i așa „Ghici cine vine la cină?”) şi îndrăz- 
net la puterea a doua lansează pe Ruxandra 
Bucescu și Gheorghe Csâpo într-un cuplu 
inedit, înfruntînd eterna poveste a iubirii. Ea 
răsfățata fiică a unui profesor universitar se 
mișcă dezinvolt printre obiecte de preţ (o 
tușă niţel prea apăsată a bunăstării materiale) 
are o personalitate bine conturată, știe ce 
vrea de ia viaţă și are puterea să lupte pentru 
fericirea ei. El, bărbatul îndrăgostit construin- 
du-și cu trudă destinul, se îmbogățește prin 
interpretarea lui Gheorghe Csâpo cu sensibi- 
litate şi orgolii normale, cu ranchiune ome- 
neşti (deci scuzabile) şi pe ansamblu est 
convingător în efortul lui de a-și păstra echi- 
librul sufletesc cind viaţa îi cere soluţii ime- 
diate. Alături de el, își potrivește pașii pe dru- 
mul vieții femeia iubită care învaţă, la rindu-i, 


Date și ipoteze noi despre Aristide Demetriade... cineastul 


nanciară. Dacă pilotul Andrei Popovici putea 
„juca” în propriul său aparat, din pură sporti- 
vitate, trenului — amintea profesorul Arion — 
pur şi simplu i-a fost întinsă o cursă. Organi- 
zatorii filmării au instalat o petardă pe calea 
ferată Bucureşti—Ploieşti, aproape de Buftea 
(presimţind, probabil, de unde avea să bată 
vintul înnoitor al cinematografiei noastre) pe 
care, la trecerea personalului, au făcut-o să 
expiodeze forțindu-i oprirea. Postaţi într-un 
tuliș, n-au mai avut decit să filmeze, într-un 
„cinė-véritism“ avant la lettre, coborirea în 
panică a pasagerilor și mecanicilor, cu ade- 
vărat speriați de explozie... 

Cine minuia însă aparatul de filmat? Prote- 
sorul Arion vorbea de doi francezi şi istoricii 
noştri au crezut că era vorba de Daniau și 
Chagny, operatorii aduși în ţară de Leon Po- 
pescu. Prezenţa lui Daniau se verifică 
printr-o scrisoare trimisă imediat după pre- 


triade) și Mihai Grozea (M. Tancovici Cos- 
min) și-o disputa pe frumoasa Marieta (Ma 
rioara Cinski), fiica fabricantului Matei Daiu 
(Romald Bulfinski). În acest duel Radu Cor- 
bea lasă de o parte orice scrupule și pune la 
cale un accident de tren în care rivalul său 
şi-ar pierde viața. Printr-o „fericită intim- 
plare“, tocmai în acel moment, Marietta face 
o plimbare cu avionul unui prieten și, avind 
privirea ageră, îl surprinde pe Corbea de- 
montind șinele. Urma un montaj alternat, 
senzaţională urmărire à la Griffith, între tren, 
automobil! și avion şi, în ultima clipă, acci- 
dentul era evitat. 

Povestirea pare azi naivă, dar Judith din 
Bethulia sau Fantomas nu ne apar mai puțin 
desuete ca tramă narativă. Ceea ce ne intere- 
sează aici, infinit mai mult, e facultatea reg; 
zorului Demetriade de a intui, rapid, speciti- 
cul cinematogratic. Primul lucru care n: 


nul său, contrar unităţii spaţiale a „tabloului 
e caracteriza independența României. 
Mai mult decit atit, profesorul Arion își 
amintea cum, împins de paupertatea devizu- 
lui (ce însemnau 8.000 lei pe lingă patru sute 
je mii cit costase independența României?) 
Demetriade impletise in țesătura montajului 
+'agmente dintr-un documentar american in- 
lațișind o spectaculoasă exploatare fores- 
tieră. Aceste inserţii constituie încă o dovada 
a supleţei concepției de montaj pe care o do- 
bindise — în 1913! — Demetriade, cineastul. 
Probleme din cele mai dificile erau create și 
de spectaculoasa întrecere între cele mai mo- 
derne mijloace de comunicaţie ale timpului 
trenul, automobilul și chiar avionul care tre- 
buiau „aranjate“, practic, fără acoperire f: 


D. din ce în ce mai numeroase con- 
verg spre a indica în marele actor român 
Aristide Demetriade figura centrală a începu- 
turilor filmului românesc. L-am văzut, astfel 
ca autor al unei originale concepții filmice în 
realizarea „proiecţiunilor” lui „Înşir-te Mărga- 
rite“, l-am urmărit lucrind la variantele succe- 
sive ale independenței României. Dorim 
acum să ne ocupăm de un alt moment repre- 
zentativ pentru personalitatea de cineast a lui 
Oaie, cel al realizării filmului Oţelul 

nsăși povestea redescoperirii acestui film 
este pân obișnuită. În 1965 s-a prezentat la 
A.N.F. bătrinul profesor Gh. Arion care susţi- 
nea că în vara anului 1913 ar fi pus la inde- 
mina a doi „cinematografiști” francezi (reco- 
mandaţi de Marioara Voiculescu) suma de 
opt mii de lei pentru a realiza un film. La in- 


dicaţiile sale, cercetătorii au descoperit atrage atenţia în fragmentul regăsit este con- Desi juca la teatru in „Vlaicu m'era filmului Oţelul răzbună lui Demetriade. 
într-adevăr, într-un imobil din Baloteşti o bo- ciziunea planului. De unde în independența Vodă” (in fotografie). Aristide Într-un mesaj destul de lung pe care n-avem 
bină de peliculă care dura doar un minut, în României tablourile măsurau, în medie, fie- D o N a i 2 spaţiu să-l reproducem aici, Daniau nu A 
care dr. lon Cantacuzino a identificat un | care, 30 metri, aici cele trei cadre redescope- emetriade si-a gasit timp, In menește, însă, un cuvint de Chagny. În 


fragment din filmul Oţelul răzbună anunţat in 
presă ca turnat „sub conducerea lui Aristide 
Demetriade“. Cit despre cei doi francezi, s-a 
considerat că ei erau operatorii Franck Da- 
niau şi Alphonse Chagny, rămași fără lucru 
după suspendarea bruscă a contractului lo: 
cu Leon Popescu. Pe baza relatărilor din 
presă s-a putut stabili că filmul realizat con-- 
stituia o melodramă pe suportul paipitante: 
aventuri în stil american care urmează: 

inginerii Radu Corbea (Aristide Deme- 


rite totalizează o lungime de 24 de metri. Ele paralel. să filmeze Ooh ri schimb, presa timpului semnala printre reali- 
înfățișează un moment în care personajele : zatorii Oţelului, prezența unui alt francez, că- 
părăsesc masa din sufragerie (filmare de pla- ' A oa rua „Rampa“ din 14 decembrie 1913 îi pu- 
tou) pentru a ieși în fața conacului lui Daiu F ARE biica chiar fotografia. E vorba de actorul 
(filmare la Butetul de la Şosea) și a înainta Jack Bill care apăruse, de fapt, încă din iulie 
apoi în curtea în care a aterizat prietenul ca- 1913, la „Grădina Teatrului“ ca interpret al 
sei, aviatorul (de fapt, terenul aeroportului unui scheci, „noutate mondiaiă pe scenă și 
Baneasa). Cum vedem, ca și în „Înşir-te Màr- pe pinza cinematografică“ cum anunțau zia- 
gărite“, Demetriade sintetizează noi geografii rele. După premiera Oţelului răzbună, Jack 
Cinematografice creind, prin intermediu! Bill îi scrie și el, de la Paris, lui Demetriade și 
montajului, locuri care nu există decit în til- ;ceastă scrisoare din 27 decembrie 1913 pare 


generaţii de actori 


arta distribuţiei 


Cite fizionomii, 


atitea stiluri 


7 e poți întreba, uneori, dacă nu cumva, 
dintr-un film nu mai rāmine în afara poveștii 
— cind se întimplă ca ea să-l stăpinească pe 
spectator cu desfășurarea ei imagistică, - 
decit figura unui personaj. chipul, omul care 
a trait evenimentele și s-a identificat cu ele 
Multă vreme ne gindim la un film amintin- 
du-ne, de fapt, personajul sau chiar, poate 
cei mai des, actorul prin care a prins viață 
Este treaba sociologilor să ne explice de ce a 
anumită fizionomie se bucură de aprecieri la 
un tip anume de receptor și, deci, de public, 
și de ce popularitatea actorului. creşte, gene- 
rată de elemente ale unui anumit sti! de a fi. 
de a privi, de a rosti cuvintele, de a se mișca 
în cadru. Sigur că, întilnind cit mai multe fi- 
nonomii în filmele noastre, vom avea o ima- 
gine cit mai bogată a vieţii, a oamenilor, în 


Irei portrete de elevi 
Cesonia 


portret colectiv: clasa 


sa indice încă un titiu pentru filmografia lu: 
Aristide Demetride. 

„Stimate domnule Demetriade — scrie Bill 
— n-am putut să-mi iau adio și să vă mulțu- 
mesc cum aș fi dorit, înaintea plecării mele 
din București... Dar nu voi uita prețioasa co- 
laborare pe care mi-ați acordat-o pentru 
acest eseu. Sper că ea n-a fost decit un înce- 
put şi că nu peste multă vreme vom putea 
realiza alte lucruri mai importante și fru- 
moase“. 

Remarcăm din scrisoare că Bill îi mulțu- 
mește lui Demetriade „pentru ajutorul aco:- 
dat la acest eseu“. Nu putea fi vorba de Ofe- 
lui răzbună, deoarece Bili fusese ce-l care-l! 
ajutase pe Demetriade ca actor și chiar ca 
asistent de regie (după afirmaţiile notei din 
„Rampa”). Şi atunci? Nu cumva la schecut, 
comic din august 1913 va fi colaborat marele 
actor? Şi cum? Uşurindu-i, prin relaţiile sale, 
filmarea, sau ca regizor care prefera să-şi 
păstreze anonimatul, aplicind experiența 
„noutăţii mondiale pe scenă şi pe pinza cine- 
matografică“ dobindită cu doi ani înainte la 
„proiecţiunile electrice“ pentru Înşir-te măr- 

? Textul scrisorii regăsite abia acum ne 
ndrituiește să presupunem că Scheciul cu 
Jack Bili a fost cel de-al treilea film scris și 
realizat de Demetriade, înaintea lui răz- 
bună. Deși după triumful cu et era ab- 
sorbit de o tumultuoasă activitate pe scena 
res pred (reluase „Viaicu-Vodă“ şi.re- 
peta „Învinşii” de Kirițescu și „Akim“ de Efti- 
miu) Demetriade găsea rezerve de timp și 
energie pentru a continua să-și exercite vo- 
caţia de cineast. Datorită lui, în acel an 1913, 
cinematograful românesc înscria încă un pas 
spre specificitate filmică și reducerea decala- 
jului în raport cu școlile cinematografice 
străine: Oţelul răzbună. 


Tudor CARANFIL 


autentici 
Postelnicu și Stefan Bănică jr.) $i un foarte „ca-n 


{Liceenii de 


nesfirşirea existenţei. Mi se pare că „fiziolo 
g'a ideală”, nu este capabilă să adune — prin 
intermediul unui portret-robot — componen- 
tele unui corp uman re-făcut sub semnul ex- 
cepţionalului, dramaticului ori autenticului. 
Prin intermediul fizionomiei trebuie să perce 
pem spiritul unui timp, moment. epocă. Cit 
mai multe înfățișări ale indivizilor exprima 
mai bine colectivitatea. Se înțelege că am in 
vedere un anumit coeficient de reprezentati- 
vitate al cutărei fizionomii în care să detec- 
tām expresivitatea unei noi tipologii preluate 
din realitate. Sau, alteori, să remarcăm un tip 
corespunzător. în funcţie şi de interpretările 


— noii sensibilităţi. 

Robustețea personajelor lui Rebreanu şi 
frămîntarea interioară mocnindă a eroilor din 
proza lui Slavici şi-au aflat ecuaţia interpreta- 
tiva prin Şerban Ionescu, tinăr actor în pose 
sia datelor temperamentale și fizionomice a 
câror prelucrare a putut da noi expresii ale 
universului rural transilvănean. E destul sa 
observăm cum actorul a trecut de la intem 
pestivitatea interesată şi de la strategiile don 
juaneşti ale lui lon (Blestemul pămintului- 
—biestemul iubirii) la pasivitatea încordată a 
unui sentiment prin care personajul din Pè 
dureanca iși redobindeşte demnitatea — fie 
ea și greu încercată — tocmai prin inconsec- 
venţele și indeciziile iubitei. Şofron din re- 
centul fiim după Slavici evoluează ca perso- 
naj antologic al satului românesc. În mar 
toate scenele actorul strunește energia exce- 


(Mihai Constantin, 
viaţă” 


seorge Sovu și Nicolae Corjos) 


tribuna creatorului 


e) modă străbate de la o vreme lu- 
mea. Și nu numai cea cinematografica 
Milioane de femei şi bărbaţi trâiesc sub 
nostalgia unui trecut, nu atit de inde- 
părtat incit să poată fi numit epocă, nici 
atit de apropiat încît sâ- putem numi 


moderne ale unui text literar clasic ecranizat: 


ala 
descoperind tinereţea părinților şi, cel 
mult, a nepoților dezgropind tinerețea 
bunicilor 
vine 


siwvă a argatului pentru care dragostea devine 
dulcea povară amară a vieţii lui de om - înva- 
tat - doar - să - muncească - ascultind - de - 
alții - şi - mai - puţin - de - sine. 

Cam din aceeași familie de psihologii sen- 
sibilizate de fascinația aspiraţiei către o altă 
condiţie, face parte și Stoicea, personaj prin- 
cipal al Morii lui Călitar (regia — Şerban Ma- 
rinescu). Prin imobilismul straniu al figurii 
sale Remus Mărgineanu, interpretul dramei 
adaugă o fizionomie nouă în galeria de por- 
trete a filmului românesc. Acelaşi actor este 
distribuit de același regizor în rolul lui Lică 
Rădulescu în Domnișoara Aurica, ecranizare 
după Eugen Barbu. Dacă Stoicea era, cum 
arâtam, sedus de o lume a imaginarului, la 
rindul lui Lică, actor de revistă a vremii fasci- 
nează, tulbură, seduce, amăgește şi iluzio- 
nează viața Auricăi, fata bătrină a cartierului 
bucureştean din anii premergători ultimului 
razboi mondial. Regizorul care l-a distribuit a 
intuit la actor o disponibilitate nespectacu- 
loasă, tristețea clovnescă adecvată pentru a 
sugera sfirşierea lăuntrică a celor ce se 
aruncă pe scena vieţii cu deznădejde şi, în 
cazul al doilea, cu inconștienţă. 

improspătarea peisajului fizionomic al fil- 
mului nostru se datorează, în chipul cel mai 
explicabil, tinerilor actori foarte repede insta- 


multe ori 


ne gindim la un film 
amintindu-ne mai cu seamă 
personajele lui 


laţi într-un stil ori într-o manieră de a juca. 
Personajele grotești, de o anumită factura ro- 
cambolescă, mimi tragici ai propriei nepu- 
tinte au cunoscut prin arta lui Dan Condura 
che o formulă modernă, de la gest la privire, 
de la haloul paralingvistic la dinamismul jo- 
cului. improvizaţia comică şi arta pantormi- 
mică specifice lui Horaţiu Mălăele ne fac să 
uităm aerul scrișnit și foarte elaborat al unor 
fizionomii comice presărate în comedioare 
mai de demult. 

Un actor care joacă modern şi construieşte 
hzionomii „cerebrale“ este Adrian Pintea. Nu 
doar în serialul de televiziune Lumini și um- 
bre, dar chiar şi în ecranizări cum ar fi cea 
mai sus menţionată, după nuvela lui loa" 
Slavici, Adrian Pintea subliniază cu fineţe in 
compatiblităţile tragice ale unor handicapați 
inadaptaţi, inconformiști. O atare disjuncţie 
se constată chiar și la un personaj de le- 
gendă ca lancu Jianu, căruia actorul i-a dat 
viață avind mereu în atenţie sufletul romantic, 
haiducesc al acestuia, și condiţia civilă para- 
lizantă de „integrat“, prin căsătorie, într-o or- 
dine boierească. 

Mai bogat, mai colorat, mai generos se 
arată perimetrul interpretărilor feminine din 
ultimii ani. De la film la fiim, Anda Onesa 
realizează o imagine a tinerei inteligente, 
nonşalante, cu o gratie trecută prin umor şi 
luciditate. Fără pofta de a brava „ca o giscu- 
liță“ și fără ştaiful ieftin de demoazelă, ofurile 
unora dintre eroinele aduse pe marele ecran 
de Tora Vasilescu nu ne-ar putea amuza 
într-atit. O candoare purtată de zimbetul nes- 
firșit şi de bucuria de viaţă fac farmecul suav 
şi luminos al personajelor datorate lui Eniko 


ieri, un trecut plasat la punctul retro. 


Este un trecut care 
însemnează 


la scară individu- 
sentimentul copiilor 


De aici 
istorie 


încolo, trecutul de- 


Tineri cucuieți și glumeți plus un 
mie sur 
(Jean Lorin 


Stelian 


serios 


i lores Oana 

Bogdan ( 
fi cen viaf 
scenariul și regia Andrei 


corghiu 


Blaier) 


Szilagyi-Dumitrescu. Sobrietate calmă și 
caldă, ton rafinat şi prestanţă indeclinabila 
relevă fiecare din creaţiile Rodicâi Mureşan. 

Desigur, mulţi dintre cei numiţi încearcă, şi 
adesea reușesc, şi alte imagini decit cele prin 
care s-au consacrat ca interpreți de film. 
Poate nici unul nu manifestă atita ambiţie şi 
disponibilitate a talentului precum Mircea 
Diaconu, actor inepuizabil, capabil să ne 
ofere infinite variaţiuni pe aceeași temă, sub 
unul și același, nicidecum oarecare, semn al 
autenticităţii. 

O simplă privire in imediatul vieţii noastre 
cinematografice ne-ar dovedi că procesul îm- 
prospătării este neobosit și că fixarea în ti- 
puri înseamnă, de fapt, fixarea în viaţă, în 
mișcarea ei. Nu întimplător personajele de ti- 
neri din filmele scrise de George Şovu și re- 
gizate de Nicolae Corjos — ie de 
dragoste și Liceenii — au atins o impresio- 
nantă cotă de popularitate. Prezenţa de tres- 
tie fremătătoare, întoarsă în sine, consec- 
vența unui sentiment şi, legat de el, senti- 
mentul datoriei, devin embleme ale jocului 
Teodorei Mareş în loana (Declaraţie de dra- 
goste). Mai aproape în timp, debutanţii din 
Liceenii, cu marea lor poftă de joc, și de 
joacă. ne reamintesc ce înseamnă ca filmul 
sa fie mai direct conectat la viaţă. 


loan LAZĂR 


Retro-ul însemnează moda care a tre- 
cut prin focul purificator al demodării 
pentru a deveni nostalgie. Este Hispa- 
no-Suisse, este tangoul argentin, sint 
portretele lui Van Dongen şi rochiile 
Soniei Delaunay. lar fluxul acesta înain- 
tează spre deceniul al treilea, spre al 
patrulea, ajungind pină la moda urită a 


anilor războiului care nu mai înțelegem 
ce nostalgii poate trezi, apoi urcă mai 


departe, spre anii '50, jupoane ample, 
Dior, cha-cha, etc. Populaţii de femei şi 
chiar de bărbaţi par a păşi în viață mer- 
înd înainte. dar privind cu toată ființa 
napoi, ca și cînd un presentiment ciu- 


Pellea 


dat îi pune în gardă cu privire la un vii- 
tor fara bucurii. Ca şi cind fluxul aces- 
tei mode i-ar lua cu e! înapoi, într-un 
refiux care i-ar scuti de întilnirea cu 
timpul. Cei care oficiază acest cult re- 
tro sint oameni ale caror bucurii ie-au 
rămas în urmă 

Noi, cei de aici, din lumea și din ge- 
nerația noastră, pâșim spre niște bucu- 
rii pe care le credem mereu viitoare 
Retro-ul nostru însemnează puioaica de 
șantier, basmaua şi lodenul, Bumbeș- 
ti-Livezeni şi Salva-Vișeu, sacoşe, 
hei-rup, perinița. Neavind de ce privi în 
urmă, noi mergem tot inainte şi cu paşii 
și cu privirea spre bucuriile noastre me- 
reu viitoare. Gonim spre viitor, retugiin- 
du-ne de un trecut care ne sperie 
într-atita încit doar moartea ne poate 
mintui de amintirea tinereții noastre 


Regizoarea 
Malvina Urşianu 
in timpul 
filmărilor 7 
intoarcerea , că 
Vodă SI 11 


Lăpusnean 


Malvina URȘIANU 


na din pi 


e-am făcut a fos 


ia Gheorghe Naghi. 


Un ambasado. 
cu farmec 
şi umor 


mările Terrei: 
Pin-Pin 

al Luminiţei 
Cazacu 


E atit de aproape 
fericirea (regizor 


0 Andrei Cătălin Băleanu, 


operatori Florin Paraschiv 


pirai 


i ică 
amaturgică 


şi Valentin Popescu, 
cu Diana Lupescu, 
Margareta Pogonat 
şi Petre Gheorghiu 


DD ai 


F. totul aDC in iata aaa aus. 
cu totul si n noas s- 
tică. Pe scenă sau in fiim, ele sale 
provoacă in spectator o stare de admirație 
respectuoasă. Apelativul intim sau diminuti- 
vul tandru nu i se potrivesc. Ea este: Olga 
Tudorache. Persoana care mă primește co- 
respunde perfect imaginii create in și de 
lume. Trăsături hotărite. Expresie severă, 
abia imblinzită de un — să-i zicem — zimbet. 
Etort vizibil de a fi cit, de cit, gazdă. Stare de 
agasare resemnată in fața că trebuie să 
dea un interviu, dacă tol a a tat. Simt o 
pornire nebună să mă ridic, cer scuze 
pentru deranj şi să plec. Nu se poate. Sint 
ani mulți de cind aştept interviul ăsta, nu pot 
da bir cu fugiţii tocmai acum cind, de bine, 
de rău, ne a față in faţă. Întrunt rea 
sumbră, fără umbră de simpatie și aven- 
tutez intr-o „deschidere“; ştie ea de cind 
vreau sã- lau un interviu? „Demult...“ Da, de 
mult şi de multe ori. Ultima oară era acum 
vreo 7 ani, cind mi s-a intimplat să o văd la 
„Balul Teatrului Mic“ înconjurată de studenţi. 
Era egean aia, era... altă 
persoană. net. Nu era persoană, 
ale tot ea, dar surprinsă într-un moment bun. 
și scotea copii în lume, sigur că se simțea 
bine, mai ales tru că dorea ca el să se 
simtă bine... tace. Încerc „deschiderea“ 
prin personajele ei de film. Uite, ultimul, din 
„Domnișoara Aurica“, Elena Domnișor. Mă 
întrerupe sec: „Acela e numai un fragment de 
personaj, pe scenă l-am jucat tot, în „Prăvălia 
cu scară“. De altfel, în general, întîlnirea mea 
cu filmul a fost destul de nefericită...“ Aş pu- 
tea încerca o deschidere pe linia personajelor 
de teatru. Doar a jucat în „Baltagul“, a fost 
C Nebuna din Chaillot Nila... Presimt 
un de tipul: ele se fac nu se 
ex . Nu am incotro. Trebuie să iau taurul 
de coarne: de unde aversiunea inter- 
viuri? Nu pot să cred că nu are nimic de spus 
după atiția ani de meserie — 36 precizează 
prompt. Măcar și faptul că se ocupă de stu- 
denți, predă la institut — de 11 ani, sînt la a 
treia generație de actori — vine precizarea la 
fei de promptă — și tot mărturisește ceva in 
favoarea a ceea ce ar avea ea de spus despre 
meserie. De ce nu vrea să.. 

— Pentru că sint multe de spus, într-un in- 
terviu nu poate să încap acest: mult, iar 
forma fixă a întrebărilor și răspunsurilor ste- 
reotipe, nu mă interesează. Eu, după cum aţi 
observat, nu sînt genul deschis, stenic, co- 
municativ, poate chiar experiența celor 36 de 
ani m-a dus la o lipsă de deschidere... 


— De ce? Nu a fost o experiență bună? 


— Ba da. Dar cu foarte multe fringeri ale 
liniei care urca şi despre cauzele obiective 
uneori, subiective alteori, ale acestor fringer: 
din nou e mult de spus. Ar însemna să scriu 
o carte... A 

Poate o s-o scrie? O ridicare din umeri, o 
aplecare a capului, îmi comunică din nou, tă- 
cut, că nu respinge ideea... Pină una-alta, 
poate vrea să-mi spună ce i-a rămas bun, 
plăcut amintirii, din acești ani mulți de mese- 
rie. Crede că e greu să ... Totuşi: 

— Poate buna credinţă și candoarea — 
care uneori este confundată cu prostia. lar 
dacă mai pot să cred, la prima mină, și în 
om, și în ce spune el, și în ce promite el, 
dacă mai pot să cred, în primul moment, 
într-o acțiune începută cu elan, chiar dacă 
ştiu că de multe ori și elanul se poate fringe, 
e bine. Poate şi faptul că sînt mereu în con- 
tact cu un tineret pe care-l preiau din patru 
în patru ani, proaspăt, şi-l duc pînă în anul 
patru, mi-a conservat candoarea... 


— Cit stă in puterea agogului, cit se 
pone învăța pentru o profesie cum este acto- 


— Destul de mult. În măsura în care ai 
de-a face cu o „sugativâ“ bună care absoarbe 
perfect tot ce i se oferă, în măsura în care 
studentul este receptiv și atent la fiecare mo- 
ment al procesului de învățămînt, se poate 
învâța foarte mult. În orice caz, mult mai 
mult, vizavi de felul în care decurgea şcoala 
pe timpul meu. Noi eram 40 de studenți în 
clasă, toţi anii învățau împreună, stăteam opt 
ore cu doamna Marioara Voiculescu şi poate 
ne venea rindul să lucrăm cu ea o dată pe 
lună. Dar învățam din ceea ce vedeam că lu- 
crează cu ceilalți ani. Să vezi, să reţii ceea ce 
vezi era șansa ta de a absorbi, depozita și se- 
lecta. interesul sau lipsa de interes pentru ce 
lucrează ceilalţi, mi se pare și mie acum defi- 
nitorie pentru măsura în care studentul este 
dispus şi apt să înțeleagă cit de mult îi folo- 
sește să fie foarte atent la fiecare indicație. Şi 
cum iese acea indicație, pentru că nici unul 
dintre ei nu se poate intilni cu toate situaţiile. 
Şi atunci, nu poţi învăța decit din ceea ce 
vezi că se întimplă cu ceilalţi, care sint puși 
în alte relaţii decit cele care le cunoşti tu. Eu 
intrebuințez chiar metoda de lucru bazată pe 
folosirea mai multor studenţi pentru același 
personaj. De exemplu, am trei Cleopatre „ja 
sală“, nu una... 

Mă gindesc că ea a jucat Cleopatra, poate 
ar fi momentul să incerc o schimbare a su- 
biectului. Piscul mi se prea mare. Sint 

rezerve, ba chiar 
postaza de pedagog... 

— „pentru ca fiecare jucind altă scen: 
sig dea seama de personajul care trebuie 
să fie structural același, dar care are trei fețe, 


pentru că fiecare interpretă lucrează cu car- 
nea, cu singele. cu nervii ei. Așa cum folo- 
sesc metoda travestiului... 

„Şi ea a jucat in travesti in „Scapin“. Poate 
ar fi momentul... Dar nu, riscul... 

— „ca să-i oblig să iasă din pielea lor. 
Anul ăsta am încercat să facem Chante- 
clair-u! lui Rostand, unde ieşirea din propria 
piele e şi mai spectaculoasă, pentru că au de 
interpretat animale. Nu știu dacă ei și-au dat 
seama cit le-a folosit, dar noi, profesorii, 
ne-am dat seama. După acest exercițiu au 
devenit mai deschiși, mai mobili, mai malea- 
bili, o plămadă mult mai docilă în mina re- 
giei. Pentru că, oricită libertate de interpre- 
tare le-aș lăsa, trebuie să-i obișnuiesc cu ri- 
gorile regiei și ale unui text... Fiecare an în- 
seamnă şi pentru mine o experiență: desco- 
perirea unor noi căi de a îmvăța. 


— ANI dorit să i pedago ? Sau a fost un 
conan da. mr ri? 3 ` 


— A, am dorit! Sigur cå am dorit! Pentru 
ca în exercitarea prolesiei mele, ca actor, în 
relaţia cu partenerii, în repetiţii la masă, la 
mișcare, mi se întimpla să am tendinţa de a 
da indicaţii. Deci, mi-am descoperit impulsul! 
de „a da lecţii“. Şi văzînd că formula mea, 
cind era acceptată, dădea rezultate bune, am 
ajuns şi la prima mea experienţă — dar poate 
nu și ultima — de a pune un spectacol in 
scenă. Am făcut-o la Brăila, cu „Ospăţul sca- 
tandrilor“, o piesă în care și jucam, dar 
aveam dublură o actriţă a Brăilei, ca să pot 
urmări spectacolul din sală. Acela a fost pri- 
mul pas, după care mi-am spus că, probabil, 
este mai posibil de obţinut ce vrei de la un 
om care nu este încă actor, deci nu are în 
spate o meserie, o manieră, un stil cu care să 
trebuiască să te lupti. Așa am ajuns la Insti- 
tut. Din păcate, în ultima vreme ei nu mai vin 
atit de cruzi în școală. Concurența este mare. 
ei se pregătesc foarte bine, vin atit de „Ju- 
craţi“ încît noi muncim pe urmă un an întreg 
ca să dăm jos crusta și să ajungem la ei așa 
cum sint. Cel mai prost e că ei învaţă o mo- 
dalitate şi acea modalitate, de cele mai multe 
ori, este paralelă cu autenticitatea, cu organi- 
citatea. Or, eu vreau să ajung la autentic și la 
organic și la adevărul lui, nu ia un-adevăr-eli- 
şeu, stereotip, pe care-i preiei şi îl faci bine 
dacă ai posibilitatea imitaţiei. Asta este 
munca cea mai cumplită în anul |: să nu mi- 
meze o stare, să o aibă, să o obţină. Este 
greu, dar există și momente în care te cru- 
cești de ce poate să facă un copil care a înțe- 
les ce-i ceri. Am vrut să fiu pedagog și acum, 
după 11 ani, văd că am vrut bine. Prima mea 
promoţie numără pe Rodica Negrea, Florin 
Călinescu, Adriana Șchiopu, Angela loan, 
Doru Ana (care e la Braşov și face treabă 
foarte bună acolo). În a doua promoţie îi am 
pe Radu Duda și Carmen Tănase, sînt la lași, 
şi sînt foarte buni, pe Dan Bădărău și Marina 
Procopie, pe Bogdan Gheorghiu — care e 
foarte bun actor, răminind la fel de comod şi 
leneș, lenea şi comoditatea n-am ut să le 
scot din el, dar cînd se „ja în mină” este ex- 
traordinar. Pentru că, totuşi, actoria este o 
muncă de disciplină. Ca milităria. Trebuie să 
fii în stare să faci un lucru în momentul în 
care ţi se cere, nu cînd ai tu chef. Acum! lar 
la seraliști — eu n-am seralul, — unde ei vin 
din diferite medii şi cu virste inaintate, uneori 
unii chiar joacă, vin de la spectacol, chiar și 
din provincie și pe urmă fac școală alături de 
Albulescu (în paranteză fie spus, Albulescu 
este și el un om care a incercat anul âsta me- 


actorii noștri 
N A) 


DS 


Olga Tudorache: 


Fără talent, 
nu poți ajunge 
la meseria 
de actor. 
Fără 
disciplină, 
nu poți 
s-o practici 


seria de pedagog și i-a ieșit extraordinar 
este minunat cum lucrează), cînd vin la clasa 
şi li se spune: nu fumaţi, iar ei sint fumători 
și oameni în toată firea, nu copii, li se pare 


ca intră într-o cazarmă. Dar un actor nu fu~ 


mează în timpul spectacolului! Nu spune: da- 
ți-mi voie să ies din scenă, că nu mai pot, 
trebuie să trag un fum! După cum nu spune: 
azi nu pot juca, pentru că mă doare burta. 
Nu mă simt bine... N-ai voie! Se simte bine, 
nu se simte bine, actorul trebuie să joace. 
„Nu mă simt bine“ nu există pentru un actor 
decit dacă este în spital. Dar dacă este pe 
scenă, trebuie să joace. Deci, el trebuie să-și 
disciplineze organismul, să obișnuiască sa-l 
asculte. Sigur, nu e ușor, dar fără asta nu se 
poate... 


= neavoastră ați fost întotdeauna dis- 
Ciplinată? 


— Nu. Am început prin a fi un student 
foarte dezorganizat şi dezordonat, dar cum 
nimeni nu s-a străduit să mă disciplineze, a 
trebuit s-o fac singură. Şi am învățat din ce 
în ce mai mult în ce măsură trebuie să fii un 
fel de soldat în profesia noastră. Oricit de de- 
zorganizat și nepunctual ai fi, gongul e gong, 
și cortina e cortină și cînd a bătut gongul tu 
trebuie să fii acolo. 


— În sensul în care, pot fi nefericite întilni- 
rile în viață. Nu mi-a cerut mult, nu i-am dat 
mult. Dar eu nici nu mă socotesc actriță de 
fiim. Locul meu e pe scenă. Acolo un perso- 
naj se construieşte în timp. cu migală, în 
creșterea lui firească de la început la sfirşit;: 
nu-l încropeşti pe bucățele și din bucățele, ca 
la film. De altfel, eu cred că toţi actorii noştri 
— şi avem actori foarte buni, foarte mari — 
sint făcuţi pentru scenă. Nu-mi face plăcere 
să joc în film. Imi face plăcere să văd filme. 
Şi culmea este că îmi place să joc teatru, 
nu-mi place să văd teatru. Mă duc, îndepli- 
nindu-mi o misie, o sarcină, mă duc pentru 
cå trebuie să våd cum se realizează un spec- 
tacol. Am fost acum, de curind, să văd feno- 
menul, pentru că este un fenomen, al 1-lea 
an de „Micul infern” cu Silvia Dumitrescu-Ti- 
mică. Şi dacă la final mi-au dat lacrimile, era 
pentru că vedeam fenomenul teatral, nu pen- 
tru povestea „micului infern“. La film, pling 
cu povestea... 

Ea plinge la filme?! Ea, o ională? im- 
presia e de stincă ce nu poate fi clintită, de 
tip cerebral, rece, lucid. 

— Nu, nu sint. Nenorocirea este că nu sint 
cum par şi că foarte ri e omul își că 
seama de asta. Pină și studenţii. Cum se ba'e 
puţin în coajă, ies la iveală așa cum sînt. As- 
pectul exterior mi se trage, cred, din faptul 
că am fost și am rămas o mare timidă. De 
aici felul meu de a mă purta vizavi de interlo- 
cutor, de aici senzaţia de inaccesibil. Şi sîn- 
tem mulți așa. Poate n-o să credeţi, dar şi 
George Constantin este un mare timid. Pare 
foarte ciudat că trebuie să te urci pe scenă, 
să te arăţi, tu fiind un mare timid. Dar te as- 
cunzi în spatele unui personaj, al unui text şi 
atunci capeți și personalitate, și forţă, şi 
aplomb. În viață însă... Birlic! În viață era 
trist, n-avea haz, n-avea replică, stătea închis 
în cojița lui, dacă îl întilneai la o petrecere 
nici nu-l vedeai, era absent. Cred că așa era 
şi Timică. inaccesibili în viaţă, ciufuţi. moro- 
conăşi, şterşi. Și pe scenâ.. Mie, oricum, 
scena mi-a dat posibilitatea să exist în toată 


z 


puterea mea Scena m-a transformat într-un 
fel de... ca să mă exprim foarte la îndemină, 
burlan se cheamă nu? „obiectul“ asta prin 
care curge ploaia. Un instrument prin care 
circulă un șuvoi de energie, care altfel nu 
ştiu pe unde ar fi scăpat. Şi nu-i o viaţă feri- 
cita viața de burlan. Pentru că în momentul 
in care nu mai curge nimic prin el, rămîne 
gol, gol, gol. Și după fiecare premieră eşti 
așa: gol. Cele mai fericite momente sint ace- 
lea din repetiţii cind incepe să „se coacâ” 
personajul. Cind premiera a avut loc şi s-a 
tras cortina şi te dezbraci de personaj şi intri 
în hainele tale, nu ești fericit. Deloc. Cred că 
arareori un actor care şi-a făcut treaba cum 
trebuie, pleacă fericit acasă după premieră. 
Mai ales că actul teatral, în sine, este un act 
indecent. Bănuiesc că de aceea fiul meu, fi- 
ind un introvertit şi un de-cent, nu suportă 
meseria mea și nu-i place ideea că părinţii lui 
sint actori. Atunci cînd era mic și nu știa să 
explice — acum nu-și pierde vremea să ex- 
plice — reacția lui era de umilinţă şi de ru- 
șine că se află în sală. Cred că i se părea in- 
decent că mama lui stă acolo și toată lumea 
se uită la ea. Și nu la ea, ci in ea, asta-i grav. 
Predispoziția mea către drama, vocaţia trage- 
diei, presupune să laşi omul să vadă direct în 
tiroida și viscerele sale. Or, ideea asta pe fiu! 
meu îl distrugea atunci, ca şi acum, 


— Oare ce anume din dumneavoastră, din 
enuotura dumneavoastră v-a atras către tra- 
gedie 


— Nu m-a atras. A fost un dat al meu. Vo- 
caţie, cum se spune. Şi am fost și întrebuin- 
țată în sensul acesta, mai toată cariera. Deşi, 
mie mi-a plăcut comedia. În ultimul timp 
chiar am jucat mult comedie, dar Sanda 
Manu, a fost aceea care m-a pus să joc în 
„Cavoul de familie”, la Naţionali, și toată ca- 
riera mea de dramă și tragedie a fost ștearsă 
de acest rol. Și oameni care m-au văzut în 30 
de ani în Nila, în „Baltagul“, în „Cleopatra“, 
in „Razele gamma“, îmi spuneau că cel mai 
mult le-am plăcut în „Cavoul de familie“. De 
ce? Pentru că făceam comedie. Şi omul ri- 
dea, se deconecta, pleca acasă înviorat, înse- 
ninat, nu distrus. Şi-i înțeleg. Și mie îmi place 
mai mult comedie. Un spectaco! de dramă 
mă termină. Aveam unsprezece pe săptămînă 
din care șapte erau drame. După o stagiune 
intram în spital. Odată am stat un an şi opt 
luni în afara teatrului. Nu mai puteam să 
joc... 

„Știu. Am căutat-o și pe atunci, mi-a spus 
că e boinevă... O privire rapidă spre picard y 
aflu că mai avem 10 minute de stat impreună. 
Două lucruri vreau s-o intreb neapărat. Unu: 
Pentru că tot mi-a spus că avem mari actori, 
pentru că tot are in mină generaţiile noi de 
actori, ce crede, vom mai și avea mari actori? 

— Da! Da! Cu condiţia să aibă posibilitatea 
sa arate ce pot. Asta înseamnă: unde intră, 
cu cine vin în contact, ce joacă, dar mai ales 
în ce măsură se ocupă cineva de ei; în ce 
măsură ei devin o problemă pentru cineva. 
Eu am început meseria în Teatrul Tineretului. 
Ne-a luat Mihail Raicu de pe băncile institu- 
tului, o clasă întreagă, ne-a dus in Teatrul Ti- 
neretului, la Sava și s-a preocupat ca să de- 
venim actori. A pus spectacole pentru noi, să 
putem arăta ce ştim, nu ne-a ţinut în teatru 
să îmbătrinim deschizind o ușă sau aducind 
tava. S-a mai intimplat așa cu altă ete 
— Sanda Toma, Silvia Popovici, eorghe 
Cozorici, — pentru care s-au pus, la Craiova, 


. spectacole ca ei să-şi arate valoarea și cînd 


au venit la București au venit ca mari actori. 
Dar pentru asta trebuie să existe un cap de 
director, de regizor animator care să adune 
tinerii în jurul lui şi să vrea să facă ceva cu 
ei. și pentru ei. Să-l intereseze soarta lor. lar 
dacă s-ar mai ivi și nişte mari regizori în ge- 
neraţiile tinere, ar fi foarte bine. Avem nevoie 
şi de regizori. Teatru fără regie nu se poate. 


Nici film, mai ales fiim... 
— Ce aţi dori să invețe mai cu seamă stu- 
denţii de ia dumneavoastră? 


— Disciplina. Aș vrea să înțeleagă că disci- 
plina este lucrul de bază al acestei meserii. 
Disciplina, în sensul de disciplină interioară 
in primul rînd, de eu cu mine, că pe urmă vi- 
ne eu cu ceilalți. Fără disciplină nu se poate 
tace meseria asta curat și bine. Fără talent nu 
ajungi la meserie. Fără disciplină nu poţi s-o 
practici. Pentru că e o meserie de colectiv. 
Eşti un instrument care cînţi într-o orchestră. 
Și dacă nu intri, ca un instrument, cînd tre- 
buie şi unde trebuie, nu iese simfonia. lar 
spectacolul este o simfonie. Actorul trebuie 
să fie suspus întregii atmosfere a spectacolu- 
lui şi necesităţilor de moment ale fiecărei 
scene. El trebuie să fie prezent, psihic pre- 
zent, de la început pină la sfirşit 


_— Nu-i uşor... Sint tineri... 

— Nici nouă nu ne-a fost uşor. Poate 
uneori nu ne este nici acum. Dar asta e me- 
seria. Cine înțelege, bine, cine nu... 

Din nou scurtă pe ceas. Au trecut 
cele 10 minute. pa eros mă scuz, mai 
mulțumesc Serale sint condusă spre ieșire. 
Persoana care te este fix 


. Schimbăm un 
„a revedere“ sec. „Coaja“ s-a inchis. 


interviu realizat de Eva SÎRBU 
Foto. Victor STROE 


stop cadru: „Meandre“ 


O... neințeleasă la vremea apariției işi 
are și ea „răzbunările“ ei. Posteritatea o des- 
coperă, o compară în timp, o consoleaza 
prin prezent, de nedreptatea acelui prezent 
wecut, ingrat cu valoarea. Meandre nu-i uni 
cul caz, nici cel de pe urmă, din păcate. Cu 
civa ani înainte, Aventura fusese fluierată ia 
Cannes, Antonioni plinsese ori nu, dar nu ce- 
Sase pasul. Tenacitatea i-a făcut creatorului 
talian dreptate, confirmindu-i, prin opere. 
geniul ce anticipa o direcţie, ca orice geniu. 

Toutes proportions... Săucan al nostru, $0- 
cînd la el acasă, ar fi avut, poate, şansa afir- 
marii unui nou limbaj cinematografic originai, 
românesc, dacă ar fi fost. confruntat, la 
weme, cu alte filme asemenea: Filme de arta 
realizind marea desprindere. de cinema-ul 
academic. Primăvara fierbinte afirmase „stilul 
Săucan” încă de la debut, așa cum, cu 10 ani 
în urmă, Viaţa nu iartă impusese personalita- 
tea tinerilor regizori lulian Mihu și Manole 
Marcus, așa cum Gloconda fără suris avea 
s-o anunțe şi, totodată, s-o confirme pe Mal- 
vina Urșianu ca autoare cu o semnătură cine- 
atografică inconfundabilă. 

Dar dacă structura dramatică a Primě- 
veril.. era încă una clasică, unanim accep- 
'ată, discontinuitatea epică a Meandrelor, 
pulverizarea energică a vechii naraţiuni, flui- 
Statea, originalitatea discursului cinemato- 
yafic surprindea. Aparatul lui Viorel Todan 
n perfectă armonie cu intenţia regizorală ară 


Dialectica „meandrelor“ 


colat pe sentimente, pe reacţiile personajelor 
mai mult decit pe acţiunile lor. Nedumerea 
tocmai această neașteptată „acţionare a sen- 
timentelor“, activarea lor într-o mișcare conti 
nuă, complexă, aleatorie, neprevăzută ca 
dinamica însăși a existenței. Fără ca prin 
aceasta autorii: Horia Lovinescu și Mircea 
Săucan să separe „in vitro“ aceste mișcări in- 
terioare de cauzele lor exterioare, sociale 
care le generase. Aici consta, pentru noi 
noutatea, importanța capitală a filmelor lui 
Mihu-Marcus, Mircea Săucan, Malvina Ur- 
șianu: interiorizarea evenimentelor, cerceta- 
rea reflexelor, ecourilor lor în conștiință si 
modificările — traumatizante uneori — pe 
care întimplările exterioare le determina 
înăuntrul nostru. Întimplările erau aduse în 
cadru — cum se obișnuia curent în numele 
unui realism informativ; se făceau doar aluzii 
referințe la ele; înlăturarea din activitate a 
unui strălucit arhitect, înlocuit cu o mediocri- 
tate profesională, renunțarea unei tinere ia 
marea dragoste pentru o căsătorie conforta- 
bilă și eșuată. Filmul analiza — dar nu rece, 
ci implicat, emoțional ceea ce dădea timbru 
liric-meditativ specific regizorului român, 
comparat cu Antonioni sau Resnais — con- 
secințele acestor acte, gravitatea pecetei lor: 
destrămarea treptată a cuplului convențional 
Şi incercarea disperată, a femeii de a se in- 
toarce la prima dragoste, de a reînvia vechiul 
sentiment. Imposibilitatea revenirii totale și 
iminența rupturii. Această dramă interioară 


medalion: Jeanne Moreau 


E... probabil, o idee de care ţine tot 
ceea ce face un mare artist, chiar cînd o wia 
sau i se impotrivește. Așa cum fiecare ciod 3 
spartei oglinzi răsfringe același chip di 
oglinda intactă, opera durează, ca integ 
atunci cind fiecare parte a ei poate esentia 
“za o artă poetică, nu neapărat conștientă 
mai mult sau mai puţin explicită. Într-un te 
în aceasta constă perenitatea operei de arta: 
ea nu poate fi distrusă nici de Apocalips de 
cit în totalitate, cu martori cu tot, lucru cva- 
s-imposibil. De-aceea tragicii greci au supra- 
weţuit bibliotecii din Alexandria, de-a: esa 
Socrate luminează o parte a oricărei filozolii 
cu forța exemplului nescris de magistru. dat 
preluat de discipoli. În film, ai cărui specia- 
tori înseamnă tot atitea milioane de martori, 
cele spuse apar și mai evident. 

Sim ginduri lămurite după vizionarea un 
pelicule de acum treizeci de ani, A șaptea pe- 
cete, de Ingmar Bergman. O peliculă care 
poate mărturisi, ea singură, esenţialul despre 
prolificul și teribilul cineast. Un „alb-negru 
filmat de fidelul lui colaborator, Gunnar Fis- 
cher, intii cu voluptatea gravă a profetului in- 


mari regi 


zi Moreau mi se pare întotdeauna 
frumoasă. Un anume tip de frumuseţe care 
de la Bette Davis încoace, poartă diverse eti- 
chete: „Cerebrală”, „ucidă”, „interiorizata”, 
intelectuală“ etc. Mai exact spus: o frumu- 
sețe spiritualizată. „Intelectual? — întreba ac- 
trita. Asta nu înseamnă nimic. E de ajuns să 
fu însuflețit și sensibil“. Chipul expresiv, cu 
trasâturi regulate, păstrind o notă de melar+ 
colie chiar și-n momentele cele mai exube- 
rante, însufiețit chiar și atunci cind tace, ne 
lasă să ghicim o viaţă interioară complexa si 
profu ce intră, firesc, în urzeala fiecărui 
rol, acesta nefiind altceva decit o nouă expe- 
riență (umană și artistică, deopotrivă:. „Pen- 
tru mine — mărturisește Jeanne Moreau —a 
face film nu înseamnă atit un fel de a juca, 
cit mai degrabă un fel de a trăi (...) De fie- 
care dată cind lucrezi cu un alt regizor ești 
cu totul alt om pentru că ai de-a face cu un 
scenariu nou și cu un j nou“. A lucrat 
cu Welles, Bunuel, Antonioni, Truffaut, Lo- 
sey, Ophüls, Peter Brook, Mazurski, Elia Ka- 
zan, Demy, Malle, Allegret, Vadim, Richar- 
dson și mulţi alții. O filmografie cu aproape 
60 de roluri. „Îmi place teatrul, dar pot foarte 
bine să trăiesc zece ani fără să urc pe scenă. 
În timp ce fără film n-aș putea trăi“ declarà 
azi actrița care în copilărie nu văzuse nici un 
fiim (interdicţia tatălui), care la 20 de ani, ter- 
minind Conservatorul se angajase imediat la 
Comedia Franceză (20 de roluri în 4 ani) apoi 
la T.N.P. condus de Jean Vilar (unde joacă 
alaturi de Gerard Philip în „Cidul”) şi care, 


Pecetea artei 


Arta poetică 

A unui regizor 
intr-ọ singură 
capodoperă: 

A şaptea pecete 

de Ingma: Bergman 


ori: Ingmar Bergman 


Un fel de a juca? Un fel de a trăi! 


pină-n anul consacrärii în cinema (1957, cu 
fiimu! lui Malle — Ascensor pentru 

jucase diferite rolişoare în 20 de filme, fără a 
reuşi să se impună. „Am devenit importanta 
în cinema după 11 ani de teatru“. Și dacă nu 
s-a remarcat de la debut (1948 — Ultima dra- 
goste, r: Jean Stell), odata cu rolurile de prim 


Aceeaşi şi mereu alta, 
o mare, extraordinară actriţă: 


Meundre, 
film-unicat, 
reperul 


unui 


stil 


inconfundabil 


cel al 


lui 


Mircea Săucan 
Mihai Pălădescu 
Margareta Pogonat) 


ea adusă în prim plan cu logica ei capri- 
coasă, cu meandrele ei complicate, nepreva- 
zute, contradictorii, incercarea de a cristaliza 
stări incerte, de a fixa, cu cele mai concrete 
mijloace: obiective, unghiuri de filmare, con 
trapunct sonor vizual (excelentă muzica lui 
Tiberiu Olah!) 'inefabilui, evanescența unor 
trairi interioare — era pariul unui mare ci- 
neast. Dar nu un pariu cu el însuși, neapărat 
orgolios, ci o nevoie vitală la un artist de a 
gasi perfecta armonizare între ce-ul şi cum-ul 
operei. E 

O secvenţă antoiogică: Anda îl conduce la 
gară pe iubitul ei încă o dată pierdut (delini- 
tiv?). Totul e filmat între real şi ireal, în ace- 


spirat. pentru a se incheia halucinant şi dio- 
misiac, pe țârmul aceleiași mări mișcindu-și 
valurile cu indiferența unei statui. Între spă- 
tare ritualică pe față cu apă de mare şi dan- 
sul macabru de la sfirşit, în plină perioadă a 


plan s-a vorbit tot mai insistent despre prote 
fionalismul ce dublează talentul actriței, des- 
pre stăpinirea perfectă a „tehnicii“ ce înles- 
nește descătuşarea fanteziei, a spontaneității 
si, nu în cele din urmă, a umorului. Sincerita- 
tea trăirii în faţa aparatului de filmat o transfi- 
gurează, apărind mereu alta — doar farmecul 
e mereu același — într-o suită de personaje 
memorabile. Nurlie și mustind de patimi — 
Dolly pandantul feminin al lui Faistaţt — 
Welles (Cliopote ta miezul nopţii 1965); şi- 
reata și doar aparent supusa — Celestina din 
Jurnalul unei cameriste ír L. Bunuel — 
1964); implacabilă ca mina destinului — Julia 
din Mireasa era în negru (r. Fr. Truffaut — 
1967); intrigantă și malițioasă — „portretuj 
primei femei emancipate" — Mata Hari (roi 


R R 


laşi timp. Peronul în zori, mai întii pustiu, 
apoi invadat de tineri exuberanți ce fac 
tumbe; între cei doi eroi separați de aparat se 
nterpun, supărătoare, siluete în mișcare și 
zgomote ce reverberează strident, apoi tot 
mai îndepărtat, ca niște timpane stranii, pina 
cind se pierd într-un insolit traveling sonor 
așa cum se pierd și vorbele lor, inutile 
străine, reci. Doi mari interpreți, Margareta 
Pogonat și Mihai Pălădescu, într-un film de 
referință în istoria oricărei cinematografii 


Alice MĂNOIU 


„dreptului pumnului“”, un cavaler medieval, 
întors din cruciadă fără spadă, incepe pe 
plajă o partidă de șah. Partener îi e însasi: 
Moartea, care joacă, bineințeles, cu negrele 
Miza fausticei dispute e tocmai viața, pe care 
tînărul o va pierde pină la urmă. 

În film se mai desfășoară un joc, la fel de 
riscant ca șahul fatidic al cruciatului care-şi 
amină moartea pentru a alla că Ea „este lip- 
sită de cunoaștere“. E jocul actorului ilumi- 
nat, disprețuit de propria soție pentru viziu- 
nile lui „nebunești”, pentru credința lui în fru- 
museţea zărită numai de el, neliniștit de-o ca- 
tastrofă pe care doar el o presimte. Între 
drama celui pornit la război ca să descopere 
nonsensul unei cruciade și fericirea idilică a 
angelicei sale familii, clarviziunea straniului 
comediant se face purtătoarea de cuvint a 
unuia din cei mai responsabili esteţi ai cine- 
matografului contemporan. Nu întimplător, 
personajul actorului se numește lof, adică 
aproape lov. Şi nu dintr-un hazard, în plină 
epocă a teroarei atomice, Ingmar Bergman 
se întoarce spre frescele bisericuţelor rurale 
din jurul Stockholmului, unde visa să picteze 
asemenea artiștilor anonimi, înainte de a-i 
cunoaște pe Brueghel, De Chirico, pe Bosch 
sau Durer. De-aceea ni se pare că, în ipoteza 
absurdă a pierderii filmografiei regizorului 
suedez în flăcările altei biblioteci din Alexan- 
dria posterității si-ar ajunge un singur film 
care să mărturisească despre el. Acesta ar fi 
A şaptea pecete. Adică aproape a șaptea 
arta 
Daniel DANIEL 


jucat odinioară și de Garbo; r. J.L. Richard 
1964) neliniștită, punind surdină unui prea 
plin interior — în Moderato cantabile (filmui 
lui Peter Brook, după Marguerite Duras — 
premiul de interpretare la Cannes 1960); cu 
toate iluziile țăndări — Lidia din Noaptea lui 
Antonioni (1961); autoritară precum o împa- 
răteasă adevărată — Ecaterina cea Mare (via 
Bernard Shaw, r.: G. Fleming — 1968); nos- 
timă şi bătăioasă — Maria din Viva Maria (fii- 
mul lui Louis Malle din 1965) cu B.B. — un 
duel transformat într-un duet) etc. Dar rolui 
cu care s-a realizat un adevărat transter de 
vase comunicante între actriță și personaj ră- 
mine Catherine din Jules Jim, filmul lui 
Truffaut din 1961 (pornind de la melodiile fil- 
mului va începe cariera de cîntăreaţă, încu- 
nunată în 1964 cu Marele Premiu al Discului). 
Cu o muzicalitate a gestului, a cuvintului, a 
tisului, cu o naturalețe liberă de orice conve- 
niențe şi prejudecăţi, în toaletele cu volănașe, 
pe bicicletă, prin cringuri cu o lumină difuză, 
Catherine—Moreau face „dintr-un film despre 
prietenie, un film despre dragoste“ (Claude 
Mauriac). Echilibrul constant între fantastic și 
real, intre iluzoriu și concret, între umor și 
tragic, fără a se feri de unda sentimentală şi 
patetică („Pateticul nu e la plecare, ci la so- 
sire" spunea Trufiaut) dă tonul eral al 
acestui film. Ton păstrat de actrița în multe 
alte roluri pe ecran (suficient să ni-l amintim 
pe cel din strania Poveste nemuritoare a lui 
Orson Welles). Vulnerabilă — amestec de pu- 
tere și slăbiciune, de graţie și tenacitate — a 
fost și a rămas interpreta chiar și atunci cînd, 
luindu-și inima în dinți, a trecut în spatele 
aparatului de filmat şi s-a apucat de regie. — 
„Consecința firească a felului cum mi-am fâ- 
cut meseria de actriță” se justifica ea. Lumini, 
Ad primele ei filme ca regizoare 
n-au făcut vilvă mare. Dar nici n-au umbrit 
gloria actriţei, într-adevăr „de cursă lungă”. 


Roxana PANA 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


De atitea ori „Scrisoarea funii“ a fost consacrată filmelor... Pentru prima oara publi- 
cam în acest loc de cinste, o scrisoare consacrată chiar celor care ne scriu despre 
filme._E un elogiu adus corespondenţilor noștri fideli venit din partea uneia dintre cele 
mai competente cititoare ale noastre. E un „clasament“ prin care rubrica noastră se 
simte onorată împreună cu adevărații ei realizatori: — 

„Am realizat un clasament al celor mai buni corespondenţi ai revistei „Cinema“, am 
alcătuit „un unsprezece“ ca la fotbal, plus rezerve. ii inşir în ordine: 


. Alexandru Jurcan 
. Colea Cureliuc 
. Florin Octavian Molnar 


. Marga Gavriliţă (observați, sint modestă nu m-am trecut pe primul loc!) 


. lonel Teaha 

. Filip Ralu 

. Doina Delia Zamfirescu 

. Filip cel Bun 

. Pavel Rătundeanu Ferghete 
10.Mihaela Şerbescu 
11. G. Podaru 


Plus rezerve: Ştefania Zamfir, Nina Crăciun. 


Şi lista rămine deschisă.“ 


Școala generală .nr. 


Sania alba 
Un alt jurămint de dragoste 


m „Scena care apare frecvent este aceea 
in care cei doi tineri privesc ținta prin geamul 
îngheţat al ferestrei unei cabane la pomul de 
iarnă încărcat cu daruri, la masa plină cu bu- 
nătăţi, la focul ce arde în vatră. Cărmăzan, 
desigur, a vrut să simbolizeze căminul fericit 
pe care și l-ar dori cei doi îndrăgostiți... 
Acest frumos episod al vieţii celor doi se în- 


cheie cu un jurămiînt de dragoste, o dragoste > 


adevărată izvorită din două inimi tinere și cu- 
rate. Poate acel ultim vagon al unui tren de 
mărfuri, în care cei doi reuşesc să se urce în 
ultimul moment, să constituie primul cămin 
al indrăgostiților... Filmul mi s-a părut minu- 
nat, lăsindu-mi o impresie extrem de plăcu- 
tă“. (Dumitru Mihaela — Bd. Ceahlău 11, bl. 
76, sc. A, et. 8, ap. 50, București). 

m ...„Sania albastră are o redundanţă a de- 
corativului dovedind că story-ul filmului e pa- 
rale! cu viața, nicidecum viața însăși. Spun 
astfel,. deoarece cred că viața noastră reală 
nu este atit de colorată, montană, muzicală, 
superficială și publicitară. Povestea ne face 
să ne întrebăm de ce nu există un film româ- 
nesc sentimental normal, fără creaţii artifi- 
ciale, false“. (Filip Ralu, Bd. N. Titulescu, 92, 
bl. 13, sc. 1, ap. 90, București). 


Declaraţie de dragoste 


Un punct de vedere original 


„Cind am vazut prima oară, în urmă cu ani 
Declaraţie de dragoste, imi piacuse, dar 
acum, Cînd mă gindesc, îmi dau seama ca 
n-a avut nimic deosebit. Am convingerea ca 
nu contează părerea pe care ţi-o faci despre 
un film în timpul vizionării, ci aceea cu care 
ramii peste timp. Declaraţie de dragoste și Li-' 
ceenii au avut un asemenea succes, fiindcă 
sint filme făcute numai pentru lumea lor şi au 
atras pentru că în această lume ei și-au găsit 
neinţelegerile, prima floare, glumele proaste 
ale vreunui coleg, spaimele tezelor sau chiar 
ale pierderii unei bentite, toate aceste pro- 
bileme pe care maturii nu prea mai sint dis- 
puși să le înțeleagă. Și, iată, acest film în 
cearcă, şi e bine spus incearcă, să-i înţe- 
leagă... Dar oare este suficient să vezi doar 
că cineva încearcă să te înțeleagă? Un film 


prot. Marga GAVRILIŢĂ 
1 Vetrișoaia - jud. Vaslui 


fe 


s 


turcoaze 
Barbu si 


(vlierul de 
(Marga 


realist? Da, acea realitate nepriceputa, uno: 
de prea puţine ori totul se sfirşeşte ca în De 
clarație de dragoste. S-a făcut prea mult ex 

ces de zel cu acel sfirșit... „dragostea, ferici- 
rea care au învins“, „sublimul atins în acel 
apus de soare“ (care de fapt era răsărit, dar 
mă rog!) și mă întreb cum veţi reacţiona pri- 
mind aceste păreri. Asta e tot. Cred că s-a 
exagerat cu aceste filme, sint altele mai fru- 
moase, mai deosebite, mai aproape de ade- 
văr şi înțelegere“. (n.r.: Reacţionăm astfel: vă 
publicăm punctul de vedere. E bine că exista 
controverse în jurul oricăror filme de cert 
succes). na lacob — Aleea Vergului 4, 
ap. 102, Bucuresti). 


al „domnișoarei 
Olga 


Prea tineri pentru riduri: 


Tinerii noștri actori... 


„În reviste sint evidenţiaţi actori tineri din 
străinătate, dar de ce-i uităm pe tinerii noștri 
actori? Pe Catrinel Dumitrescu, pe Claudiu 
Bleont, pe Horaţiu Mălăele, pe Teodora Ma- 
reş, i-am văzut mai rar, de ce uitâm de ei? 
Avem filme bune, foarte bune, dar pe care 


din păcate te vedem mai mult în împrejurări: —- 


festive. De exemplu, Prea tineri pentru riduri 
nu s-a mai reluat aici de aproape cinci ani. 
Este doar un exemplu — cred că a venit tim- 
pul să vedem şi meritele actorilor, regizorilor 
noştri, ale acestor oameni care de multe ori 
uită chiar de viaţa lor particulară pentru a ne 
face nouă viața mai frumoasă. Atunci de ce 
să nu-i iubim, să nu-i cunoaștem? (Aurelia 
Mureșan — str. Mogoșoaia nr. 2, Cluj) 


Secretul lui Bachus 


Cel mai bun film din ultimii cinci ani. 


Pentru mine, cel mai bun film din ultimii 
cinci ani este și rămîne (încă) Secretul lui 
Bachus. De altfel, cei mai buni actori la noi 
sint cei de comedie: la masculin — 1. Grigore 
Vasiliu-Birlic (tot el, săracul!) 2. Stefan Mihăi- 


Aurica 


Delia Mateescu) 


cinefilia ca omenie 


„„Pe foaia mea de drum s-au înscris citeva 
filme. Numai cele pe care „eu“-l meu le-a im- 
primat. Nimeni nu poate condamna așa ceva. 
Nici eu nu-i condamn pe cei cu Bud Spen- 
cer, cu filme de dragoste fără cap şi fără 
coadă, cu polițiste agresive sau cu „declaraţii 
de dragoste“... La un moment dat poate că 
avem nevoie şi de astfel de filme. inofensive! 
N-am să spun: iubesc filmul sau iubesc tea- 
trul! Sau „excelent“, „fantastic“, „splendid“, 
sau chiar „foarte bun“, superlative anoste, ce 
se includ tot mai des în vorbăria cotidiană... 
Nu, n-am să spun nici că actorul X este fru- 
mos și nici nu mă interesează detalii din inti- 
mitatea lui. Un actor poate fi frumos prin ex- 
presivitate. Nu aparența, ci esenţa e tot ce 
contează. (Dar și cind aparenţa își face de 


a N.r.). 
cind mă întrebam ce mai face filmul ro- 
mânesc mi-a fost dat să văd Domnișoara Au- 
rica. Și s-ar putea să fie exagerat, dar eu 
mi-am amintit — într-un anumit fel — de 
Do-des-kaden-ul lui Kurosawa. Tot o 
groapă“, un cerc vicios, în care personajele 
aparent diferite — în realitate indisolubi! 
\egate unele de altele, îşi trec „stafeta“. O 


Mai iubesc, mai 


iescu-Brăila, 3. neacordat; la teminin; 1. Stela 
Popescu. 2. Tamara Buciuceanu-Botez și 
Draga Olteanu-Matei. În altă ordine de idei — 
foarte bună ideea organizării unui ciclu de 
filme cu tematica: „Mari actori, mari regizori“ 
care rulează pe ecranele Constanţei cu mult 
succes". (Cecilia Cristache, str. Moților 67 
bi CFR, sc. A, ap. 2. Constanţa). 


Filmul străin 


sper: „Am fost dezamagita 
cind. ieşind de la filmul lui Nikolai Lircikov 
am auzit în spatele meu un fel de „ii ardea de 
dragoste babalicului...” La aceasta să se fi re- 
dus mesajul regizorului? Este revoltător să 
reduci la o asemenea expresie vulgară un 
tilm care pe mine m-a impresionat — mărtu- 
risesc că am o mare sensibilitate pentru fil- 
mele de dragoste sovietice; cred că e păcat 
ca substratul acestui film să nu ajungă decit 
la prea puţini spectatori. Căci drama lui Vasili 
Vasilievici; nu este numai a lui, nu este „un 
scenariu“, este reală, o întilnești, dacă nu 
chiar tu, un om tinăr, privind în jur la atiţia 
care știu ce înseamnă fidelitatea în dragoste. 
Este dureroasă tristețea personajului princi- 
pal, mai pregnantă în scena finală cind ume- 
rii îi sînt împovăraţi nu numai de destinul lui 
ci şi de acela care urma să fie și al lui Volo- 
dea, tînărul care-i preia „ștafeta“ fidelității. Sa 
lie singurătatea înscrisă în destinul omului 
bun?" (Cătălina Neag — Bd. Ceahlău nr. 7, 
bi 38 A, et. 6, ap. 33, București). 

Carmen: „Profunde și rafinate satisfacţii 
spiritual afective ne oferă acest film în care 
muzica se topeşte în limbaj cinematografic, 
constituind un spectacol unic.“ (Filip Ralu, 
București). 

Cazul judecătoarei Ivanova: „Un film ple- 
doarie pentru afecţiune şi înțelegere în fami- 
lie, pentru buna comportare morală in socie- 
tate. O analiză subtilă a raporturilor” dintre 
parinţi şi copii, iradiind căldură și tandrețe 
pledind convingător pentru valorile umane" 
(prof. ionel Protopopescu — str. Flăminda 
12, bl. 109, sc. 2, et. 3, București). 

Vagabondul: „Am revăzut la tv. Vagabondul 
și încă îmi place. Raj Kapoor a fost un Char 
lot al Indiei, al Asiei“. (lonel Teaha — bi. A 
28. Moneasa, jud. Arad). 


Întilnește-mă la Saint Louis: „imi plac fil- 
mele vechi englezeşti și americane, ca aces! 
Intilnește-mă la Saint Louis. Muzica şi ma 
ates moda purtată în acei ani m-au fermecat 
pur și simplu. Ce să mai vorbesc despre ac- 
tori, Judy Garland mi-a plăcut dintotdeauna 
dar mai ales în acest film“. (Emma C.E. — 
Str. izvorul Mureșului 1, bi. D5, ap. 52, sc. F 
București). (N.r.: In timp ce alții nu-și scriu 
deloc adresa, dumneavoastră nu ne daţi nu- 
«uele de familie, în schimb puneţi adresa în 
cele mai mici detalii). 

vorbe şi un suris 

Rodica Burdușei — facultatea de drept 
Bucureşti: „Foarte bun articolul despre Anto- 
nioni şi problemele cuplului. Aveţi expresie 
aveţi un achi bun, vă așteptâm cu noi opinii 
la fel de subtile, dar mai strîns legate de pro- 
biemele actualităţii noastre cinematografice. 


anumita tristeţe, o anumita „știința a vieții 
Şi „Groapa“ adună toate aceste simbolur 


pentru a-și putea explica denumirea. Domn: 
şoara Aurica — o candidă nimerită nu se ști 
cum în acest joc diavolesc, unde numai ce 
mai tari rezistă, de aici moartea tinărului care 
împărțea manifeste, deziluziile repetate ale 
Auricâi. Personaj-cheie, ea imprimă tonui 
acestei povestiri filmate, ceielalte personaje 
nefiind — pînă la urmă! — decit „Aurici“ la 
diferite dimensiuni. Gică Hau Hau — clown 
lucid ce strecoară nuanțe de adevăr crud, 
domnișoara Carmen ce va purta o frivolitate 
nesatisfăcută, „micii industriași" ciîinoși, ne- 
satisfăcuţi nici ei, jandarmii care-și fac dato- 
ria cu stigmatul înfăptuirii unei nedreptăți 
Personajele își joacă decadența pentru că fie- 
care are un „păcat al său” și de aceea este 
așteptată prăbuşirea pieselor domino-ului în 
final. Şi totuși! Fereastra deschisă din ultimul 
cadru ne lasă o speranţă. Și nu este o spe- 
ranţă infantilă. 
* În altă ordine de idei, un film ca La capătul 
liniei, categoric că merita o altă primire la 
public. Dar nu mă miră! Dacă la un film ca 
Aventura sau Cenușă şi diamant se putea 
ride prostește, atunci... 

P.S. Îmi plac articolele lui H. Dona și ale lui 
Bedros Horasangian. 


Dan Marseu — București 


Poșta rubricii 

Alina Petac (str. Zborului nr. 9, Timișoara): 
Credem că v-aţi lămurit în legătură cu ajuto- 
rul pe care Delon i i-a dat lui Kasparov, ci- 
tind în numărul 5/87, „Revista presei“ din ru- 
brica noastră. ` 


Filmul document al epocii, documentui sursă a filmului 
Da | Se 


Fidelitatea 
unei mari iubiri 


L. şase ani, storcea cițiva bânuţi de la ai 
lui să cumpere o balalaică la care, încă, nu 
ştia să cinte. La 18, în '43, făcea războiul 
ajungind cu frontul pe Elba, cunoscut „la ni- 
velul diviziei“ și ca unul dintre acordeoniști: 
de soi. La ora şase după război, n-a intrat 
insă la Conservator, a reuşit la examenul de 
operatorie al institutului cinematografic 
Spre sfirşitul războiului, am văzut, odată, u! 


Fotografii la 
cererea memoriei 


inn Margret — pentru cei care îl 

mai ţin minte pe... Elvis Presley - 

si Claudette Colbert — pentru cer. 

sate bunicii acestora, care n-au ul- 

New York — Miami de 

nk Capra — azi, împreună 

în serialul tv Cele două 
doamne Grenvilles . 


om coborind dintr-un camion, cu o.lopată de 
genist și o mitraliera. Era obosit și prătuit, ca 
noi toți. Deodată, a scos un aparat de filmat 
şi i-a îndreptat spre batalioanele în marș — 
l-am invidiat pentru ideea asta, să lase în me- 
moria oamenilor Timpul. Am dorit atunci sa 
devin operator...” Pavel Todorovski, om venit 
din prima linie, era un original în institut 
După o amintire a lui Doru Segal, operatorul 
de primă mărime al Sahiei noastre, care i-a 
fost coleg. Todorovski zăpăcea lumea cu pa- 
siunea lui pentru muzică, putea lua în stăpi- 
nire un pian şi ore întregi „tapa“ Glenn Mil- 
ler. Cît p-aci să fie declarat „incapabil! prote- 
sional“ — s-a întimplat şi altora, tot atit de 
buni —, scapă cu bine, își ia diploma şi de- 
imitează în meserie, la Odesa, cu Primăvara 
pe strada Zarecinaia, o bijuterie de film, sā 
fie de atunci 30 de ani. Nu poţi să nu-ţi aduci 
aminte tenușiul cald a! iuminii, poezia neo- 
realistă a cotidianului, oroarea de emtaza a 


El ne-a dat 
Amintirea unei 
mari iubiri: 
Petia Todorovski 


Pledoarie 
pentru obişnuit 


D upa aproape un veac de publicitate 


„timp în care filmul a cunoscut pesimiști și 


optimişti, adulatori şi detractori, mari artişti 
creatori, dar și falși Mesia ai celei de a şaplea 
arte — mi se pare că, de fapt, filmul se alla 
de aproape „un veac de singurătate” in tová- 
râşia celui mai diferit public. Spun veac de 
singurătate deoarece pentru mine filmul este 
ca un Actor care apare singur pe o scenă 
uriașă în fața unei mulțimi careia nu îi poate 
controla toate reacţiile, căreia nu îi simte 
bine pulsul chiar de la inceputul întilnirii şi 
care este in stare, profitind de semiintuneric 
să-l devoreze lâră ezitare... 

Gindindu-mă numai la actorul în carne și 
oase, acesta într-adevăr trebuie să fie puter- 
nic chiar daca este fragil, frumos, chiar daca 
nu s-a nascut arâtos, comunicativ, chiar daca 
este timid, pentru ca să învingă, să stâpi- 

eascã acei ochi siredelitori şi să reușeasca 
a armonizeze respiraţia celor din sala de 
spectacol la ritmul sâu interior. lar cind mi- 
nunea s-a petrecut, deci starea de graţie a 
actorului (filmului) s-a transmis pe căile e: 
nevăzute şi a cuprins toate sufletele și conşti- 
nțele celor prezenţi, atunci ar trebui să înflo- 
rim un gind pios celor care, prin truda și sa- 
crificiile lor, au făcut ca arta filmului — cu 
aparenta lui însingurare — să devină cea mai 
îndrăgită, căutată și gustată modalitate de 
comunicare între oamenii unui seco! atit de 
grabit şi preocupat. Cu toate avatarurile 
acestui zbuciumat sfirșit de mileniu, arta ade- 
varată continuă să fie o tribună a opiniei pu- 
blice de unde se proclamă frumuseţea și 
demnitatea omului, aspiraţia și dreptul lui la 
o viaţă pe măsura capacităţilor sale. lar arta 
Hilmului răspunde cu temeinicie acestor dezi- 
derate. Beneficiind de cea mai rapidă forma 
de propagare şi de cea mai largă accesibiii- 
tate, această artă conţine și necesitatea in- 
trinsecă a unor multiple modalităţi de expri- 
mare artistică, menite să corespundă și să 
răspundă nu numai întrebărilor sufletului, ci 
și intelectului. lar cînd se întîmplă ca într-un 
film să se ajungă la un echilibru nu fragil, ci 
aproape pertect intre cele două feluri de în- 
trebări iar filmul să fie realizat și de o echipă 
de aşi, atunci avem de-a face cu capodopera. 

Sigur că ne întilnim foarte rar cu ea. Și 
poate că așa este mai bine! Altminteri ne-am 
simţi mereu mici și neputincioși şi am trăi ti- 
moraţi de marile valori. Cînd spun aceste lu- 
cruri nu mă refer la marele public — bânu 
iesc că și el ar suporta greu un lanţ de capo- 
dopere — ci la artistul care se întilnește cu 
marea operă la realizarea căreia n-a partici- 
pat. De fapt afirmaţiile de mai sus sînt o ple- 
doarie deschisă pentru filmele obișnuite, nor 


unghiurilor. Mai lucreaza la aparatele a doua 
filme, „numai că eu vroiam sa spun ceva care 
sa fie al meu..." La 40 de ani, după 10 ani de 
operatorie, cucerește, în 1965 la Veneţia, pre- 
miul pentru opera 
scenariu a fost scris de Bulat Okudjava, ceea 
ce — pentru noi toţi cei care iubim filmele lui 
Todorovski, melodiile şi literatura lui Okud- 
java — nu poate fi decit un soi din acele mi- 
'acole de întilnire pe care „Călătoria diletan- 
ților“, capodopera melo-scriitorului, are grijă 
să nu le ocolească în descrierea misterioasa 
a vieţii. Fidelitate e nu amintirea, ci obsesia 
temei mult iubite a filmelor lui Todorovski: 
bârbatul tînăr care pleacă pe front plin de 
energie și se întoarce de acolo cu forțele mo- 
rale greu încercate, dar și mai rezistent. 
Amintirea unei mari iubiri (cu titlul original: 
Roman de c ie) e proba de maximă fi- 
delitate față de tema „operei prime“. Okud- 
java, artistul de romane și romanțe unice, 
dindu-i cineastului textul unui film și tema de 
bază, nu-i va lua regizorului nimic-din pofta 
pentru muzică. Todorovski va rămîne, cu fie- 
care realizare, un credincios tot mai inspirat 
in puterea cinematografică a unei melodii. Ea 
e pentru el, pentru concepţia filmelor sale in- 
tens sentimentale, superior melo-dramatice, 
„un erou activ, nu un acompaniament“. El în- 
suşi colaborează la muzica filmelor sale, con- 
tinuind să cînte, pentru sine, un fel anumit de 
a cînta, apropiat de stilul lui Okudjava, mai 
mult un murmur, o înginare, o fredonare ină- 
buşită, râgușită, care stă martoră a unui su- 
flet prea plin de ginduri, niciodată pure, stra- 
limpezi, liniștite; de aitiel, „nu mă atrag genu- 
rile pure şi încerc să contopesc tristețea și ri 
sul; în orice am filmat, abordez problemele 
mele personale, neliniștile mele, angajin- 
du-mă în bunătate, deficitară în secolul nos- 
tru. După cinci minute, doresc ca spectatorul 
să-și racordeze sistemul său de emoție la al 
meu“. Todorovski e preocupat la maximur 
de spectator; el refuză alibiul „spectatorii: 
neințelegător” pentru a justifica insuccesul 
unui film. El încheie (în revista „Filmul sovie- 
tic“) o convorbire cu criticul Boris Bergman 
atirmînd această idee de neuitat: „Cineașt 
serioşi trebuie să lupte pentru spectator; indi- 
terent de ce se spune despre public, e trist să 
vezi o sală de cinema pustie”. 


Una din cele două feţe 
ale lui Christopher Plummer în 
Trebuie să-ţi joci rolul 


male, realizate fără gāselniļe regizorale și sa- 
vantiicuri operatoriceşti. dar care reuşesc în 
mod onorabil să-și transmită mesajul propus. 
Nu le putem ignora sau denigra, pentru ca ne 
reprezintă pe noi — cei mai mulţi — de aceea 
şi ele sint cele mai 'multe. 

„_„Trebule să-i joci rolul pină la capăt — 
iata un film care face parte din categoria ce- 
lor obișnuite. Da! Subiectul este obișnuit: 
condiţia de viață și realizare profesională a 
artistului într-o societate venală, chiar dacă 
această societate este reprezentată de... soția 
personală. Scenariul şi regia? Obişnuite, nor- 
male! Fără exagerări, fără gate, totul curge și 
decurge firesc, deși sintem martorii unei 
farse tragi-comice. E bine! Dar actoria? Ei da, 
actoria! Mai bine să-i zicem măiestria, pentru 
că performanța actoricească pe care o reu- 
șește aici Christopher Plummer nu poate fi 
uitată cu ușurință. Să realizezi într-un singur 
film, două personaje diametral opuse, să nu 
laşi să se insinueze nici o undă dintr-un per- 
sonaj în celălalt, ba chiar în unele momente 
să reuşești să fii ambele personaje deodata 
— asta înseamnă că artistul într-adevăr şi-a 
jucat nu rolul, ci rolurile pină la capăt! Dar ce 
bucurie să fii actorul care întruchipează şi nu 
personajul-actor care -şi-a jucat nu numai ro- 
lul, dar şi-a jucat şi... viaţa. 


Mariana CERCEL 


cu Fidelitate al cârui, 


F 
e 
-5# 
< 


Kathleen Turner: „Tot ce 
a apărut mai exploziv pe ecran, 
de la Marilyn inco a 


Aa. Astruc, cineastul camerei-sti- 
lou, devenit demult și critic — despre ultimul 
Coppola (Peggy Sue se mărită) și mai ales 
despre Kathleen Turner care, cu Peggy Sue, 
se consacră definitiv printre actrițele de cea 
mai înaltă valoare ale ecranului, azi: 

„Kathleen Turner — Peggy Sue — este o 
femeie de 42 de ani, mamă a doi copii mari. 
“Ea își îmbracă o rochie de altădată pentru a 
se duce la balul celei de-a 25-a întilniri a ab- 
solvenţilor liceului Buchannan. Cu această 
rochie argintată și jupoanele ei spumoase, ea 
are aerul unei adolescente. Numită regina 
balului, suferă o sincopă şi se trezește cu 25 
de ani în urmă, exact în anii '60. Dar are con- 
ştiinţa de a fi trăit viitorul în ciuda celor 18 
ani regăsiţi... Ceea ce-i genial in filmul lui 
Coppola este că Turner are exact aceleași 
trăsături la 18 ca și la 42, aceleași forme, ei 
n-a vrut s-o reintinerească prin machiaj... 
Coppola neglijează, deci, artificiile filmelor 
de science-fiction. Proiectul lui s-ar înrudi, 
mai degrabă, cu cel al lui Swift din ..Călători- 
ile lui Gulliver”. Peggy Sue a sa, admirabil in- 
terpretată de Kathleen Turner, e un fel de 
uriașă într-o casă de păpuși. Ea încarneaza 
farmecul echivoc al femeii coapte care joaca 
copilandrele, incapabilă să" modifice viața ei 
înscrisă pentru totdeauna, bomba cea mai 
explozivă care a apărut în America de la Ma- 
rilyn încoace” 


încîntată că am 50 de ani 

simt  împăcată cu mine însămi”. 
(Sophia Loren a ora apariţiei 
cărţii ei: „Confidenţe de femeie”) 


D. la întoarce-te și mai privește o dată 
„„„la acel „a fost odată“... Interesant este cum 
au înțeles, de astă dată, scenaristul Dumitru 
Carabâţ și regizorul- Dinu Tânase, avindu-l 
alături pe operatorul Constantin Chelba, sa-și 
conceapă noul remember: narind cursiv și, 
totuși, fără ostentaţie, punctind semnificativ 
„Cazuri reale“ au fost convertite în fapt artis- 
tic, ficțiunea s-a încărcat, deopotrivă, de va- 
loare etică și estetică, aducerea aminte, re- 
memorarea filmică ambiţionind să restituie, 
prin prezentul continuu al cinematografului, 
ceva din respiraţia, mereu vie, a istoriei. Sen- 
sibil seismograf ce-și asumă funcţia poetică a 
evocării, pelicula înregistrează ceea ce cade 
sub incidenţa razei vizuale a unui copil matu- 
rizat de încleştările războiului, dar etalează în 
subsidiar şi alchimia devenirii artistice, emo- 
tionale. Întreg filonul epic stă, de altfel, sub 
semnul fascicolului de lumină care recom- 
pune imagini reale. La un moment dat, bâia- 
tul se lasa atras de un spot orbitor și desco- 
peră, c“ uimire, mirajul cinematografului care 
are atit capacitatea să invente, cit și să con- 
serve imagini-document ca acele autentice 
secvenţe de front ce conferă plus de tensiune 
vieţii recreate pe ecran. În final, personajul 
fæ înglobează destinul atitor eroi necunos- 
cuți a căror existență poate nu a fost atit de 
spectaculoasă, dar a câror jertfă merită a li 
cinstită peste timp) va dispare într-un con de 
lumină: moartea loveşte pe la spate ucigin 
du-l chiar cind se afla în dreptunghiul de 
speranţă al ferestrei prin care își ia zborul 
purtat de porumbei, mesajul de luptă al învin- 
gătorilor. 

Trama se clădește pe o structură baladescă 
(muzica lui Răzvan Cernat subliniază acest 
lucru, reverberind permanent un anume lait- 
motiv) ce orchestrează în suite armonice trei 
teme principale. Tema vieţii pașnice — iubi- 
rea adolescentină; munca grea la exploatarea 
minieră, petrecerea cimpenească. Tema re- 
zistenţei și a tenacităţii — înțelegind că răz- 
boiul nu s-a încheiat, bărbaţii hotărăsc să 
lupte organizat luînd legătura cu armata ro- 
mână, copilul decide să li se alăture, nimic 
nu-l oprește, pleacă în căutarea părintelui 
său și devine viteaz cercetaș. Tema generozi- 
tăţii: tatăl şi fiul urmăresc cu bunăvoință ten- 
tativa fragedului ostaș neamt de a deprinde o 
doină; ospitalitate copilul va găsi și într-un 
han şi într-un azil de bătrini din Cehoslova- 
cia; cum armata română dă de mincare po- 
pulaţiei prigonite, şi băieţelul oferă hrana și 
un dram de afecţiune micuţei .unguroaice, fe- 
tița cea blondă și orfană. 

Nu puține sint portretele cinematografice 
individualizate lapidar, dar pregnant: profilul 
bărbătesc al lui Toader — Dan Bădărău, suri- 
sul gingaş al Mariei — Rodica Horobeţ, scli- 
pirea caldă din privirea tatălui — Remus Măr- 
gineanu, zimbetul amar al mamei năpâstuite 
— Ecaterina Nazare, paterna autoritate a că- 
pitanului — Mircea Albulescu, severa dojană 
a plutonierului — lon .Fiscuteanu, blinda 
compasiune a femeii și argatului — Victoria 
Cociaş Şerban și Paul Lavric, ținuta elegant 
austeră și distins feminină a directoarei — 
lrina Petrescu. Cucerind printr-o extraordi- 
nară naturaleţe, elevul Mihai Brătilă (In nu- 
mărul trecut al revistei noastre, numele sau a 
apărut greșit in explicaţia copertei, cerem 


Margarita Cansino, născută în 1918 


din mamă irlandeză și tată spaniol, 


considerată, 
la un moment dat, 
mai frumoasă femeie din 


Vedeta absolută a filmului american, 


în timpul războiului și imediat după, 


Rita 
stins, acum, la 
actic, uitată de 


Hayworth 
69 de 
toată 


ani, 
lumea 


lume” 


scuze lui Mihai Bratila și cititorilor noştri.) s-a 
dăruit trup și suflet personajului său Matei 
Oprişan, care trece prin incercări grele ce-i 
probează curajul și istețimea. Chipul pur, 
inocent ai protagonistului capătă relief spe- 
cial şi datorită insolitei figuri malefice a anta- 
gonistului, un ofițer german de contrainfor- 
maţii care obișnuiește să se metamorfozeze 
într-un ins pitoresc şi poliglot ce se reco- 
mandă Agop, un personaj livresc, poate ne- 
verosimil, un personaj aproape de basm, 
plăsmuit parcă din temeri și ură, din lașitate 
și josnicie, cumulind dezgustătoarele trăsă- 
turi ale „eroului negativ“ ce va fi, în cele din 
urmă, zdrobit de copitele calului. Savurînd 
deghizamentul, Dan Condurache nuanțeaza 
detaliat prototipul odios al delatorului. 
Picturalitatea imaginii, compoziţia şi dina- 
mica fiecărei secvențe scontează pe contras- 
tul unor intense stări emoționale. Un prim ca- 
dru emblematic se aşează, firesc. în matricea 
spaţiului mioritic: pe-un picior de plai, pe-o 
gură de rai, se cobor la vale... un bâiat cu un 
taragot şi un cal alb, purtind numele nemăr- 
ginirii mânoase. Cimpia. Locul și timpul de- 
marării acţiunii, Ardealul, vremelnic ocupat 
de horthyşti în anul de sînge şi victorie 1944 
— insertul explodeaza brusc, pulverizind at- 


Eleganţa și distincția 
unui rol secundar: 
Irina Petrescu 


S mai ales sufletul, dragul meu, el s-a tul- 
burat revăzind acest film şi, deci, nelăsindu-l 
în pace cu ale sale, zgindarindu-l atunci cind 
nu era de fel potrivit. 

Ca să fiu sinceră, pelicula lui Peter Glenvil- 
le Summer and Smoke (Vară și fum) — reali- 
zată în 1961, nu mi se pare un film grozav. Ei, 
după Tennessee Williams s-au făcut atitea 
alte filme realmente mari. Se pare că de astă 
dată vorbele, textul, țesătura de viaţă din 
piesa care l-a declanșat a pus în(uşor)impas 
limbajul cinematografic — ce-ar mai fi fost 
de adăugat oare metaforelor vii din piesa ma- 
relui dramaturg. al sudului american? 

Toate personajele lui au o problemă cu su- 
fletui. Se întimplă acolo ceva. O rană, o cica- 
trice sau numai ò presimţire. Acolo, în locul 
acela de negăsit, nedesenat pe planșa anato- 
mică a doctorului John Buchanan. 

Toate personajele lui TW ies din trăsâtura 
de penel a unui romantism violent, procla- 


mosfera bucolică permanent se va pastra 
alternanţa clipelor de liniște și senin, de inşe 
lătoare acalmie, cu incordarea momentelor 
de înfruntare, disimulată sau fâțișă... Străluci- 
rea zilelor de vară și întunecatul abis al aba- 
tajului (de neuitat pupila scînteindă a copilu- 
lui trudind, cot la cot, cu maturii)... Zarva se- 
rii de august cind tot satul murmură „ne 
unim cu țara”, iar pe ulite flutură un steag tri- 
color... La inginarea nopţii cu ziua, zumzetul 
coaselor harnice... Cavalcada disperată în 
urma trenului cu ostateci și moartea fetei în 
iarba înaltă... Pateticul marș „Veniţi bata- 
lioane să tecem Carpaţii“ ridicîndu-se peste 
trupele ce avansează ferm în coloane șerpu- 
ite... Mine explodind pe calea ferată, panica 
şi apoi eliberarea cailor — o descâtuşare de 
energii... Prin aburul dimineţii, cal şi câlăreţ 
se avintă undeva, pe o culme, cucerind un 
strategic punct de observaţie... Pașii șovăiel- 
nici într-o curte dintr-un oraş evacuat... Între 
somn și trezie, realitatea, și visul, și filmul 
amestecindu-se şi dilatindu-se coșmaresc... 
intuitiva circumspecţie față de antipaticul si- 
mulant şi cercul diavolesc al torturii cu cîini... 
Refugiul printre opere de artă nâpădite de 
șobolani și apocalipsa de afară, clătinarea în 
dezastrul scăldat de un singeriu intens... La o 


vinâtoare de mistreți. albul calm al zăpezii 
maculate violent de un precipitat atac ae 
rian... Dezamăgirea trăită în mijlocul unei 
herghelii străine... în plină febră, o ceașcă de 
ceai la gura unui samovar... Zvastica tronind 
stupid pe un tort de nuntă, o lamentabilă ce- 
remonie nupţială anulată de imaginaţia copi- 
lului care compune, mental, o scenă de ritual 
românesc: mireasa pornind în întimpinarea 
sorții pe calul alb, prieten de totdeauna... 
Atrocea interdicţie a îngropării spinzuraţilor 
Şi periplul nocturn printre mormintele ostaşi- 
lor necunoscuţi... Saltul cu gindul acasă — 
un miine care pentru erou nu va mai exista, 
deși ideea sacrificiului său nobil va dâinui... 
Asa cum, în camera golită și de muzicanți şi 
de auditoriu, persista cristalinele acorduri ale 
unui „Cintec in zori“. 


lina COROIU 


Producţie a Studioului de film al Televiziunii Române 
în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale. Film 
realizat in Studiourile Centrului de Producție Cine- 
matogratică „București“. Scenariul: Dumitru Caraba| 
Decoruri: Vasile Rotaru. Costume: Adriana Paun, 
Maria Lucia Morariu. Montajul: Rodica Fălcoianu 
Muzica: Răzvan Cernat. imaginea: Constantin Chel- 
ba. Regia: Dinu Tânase. Cu: Mihai Brătilă, Dan Con- 
durache, Remus Mărgineanu. Mircea Albulescu, lon 
Fiscutearu, lina Petrescu. Ecaterina Nazare, Rodica 
Horobe!. Dan. Badarau, ionel Mihailescu. 


Saltul în imaginaţie: Mihai Brătilă, Dan Bădărău și Rodica 


Horobeţ în filmul lui 
Cintec în zori 


mind dreptul făpturii omeneşti de a avea sen- 
timente, de a-şi exprima simţămintele, drep- 
tul sufletului. Walter Kerr scria despre T.W.: 
„El este unicul autor dramatic care se relevă 
deopotrivă ca artist și ca poet: piesele lui sînt 
construite din imagini prinzind aspectele vie- 
ţii în clipa în care se găsesc încă în stare flu- 
idă, înainte de a fi fost sterilizate prin refle- 
xie." (Să-mi fie scuzate citatele, n-am mania 
lor, vroiam doar un pretext plauzibil ca să-ţi 
amintesc faptul că T.W. a fost poet de-a bi- 
nelea, a publicat.și un volum de versuri în 
1956, „In the Winter of Cities”) 

Poezia din „Vară și fum” trece în film fără 
dificultate. Doi actori mari şi bine distribuiţi 
îşi desenează partiturile cu finețe: Laurence 
Harvey, în doctorul Buchanan și Geraldine 
Page, în Miss Alma. La ea m-am gindit o 
noapte întreagă, o noapte de vară și pină la 
urmă am ştiut cu exactitate — cu toții am 
trăit vara aceea din care a ramas numai fu- 
mul. Există chiar un cadru in-care el, fumul 


Dumitru (C 
Imaginea : Constantin Chelba 


abăţ și Dinu Tănase 


(personaj, nu?) îşi răsfiră rotocoalele albur 

intr-o metaforă de operatorie la indemina 
dar care place. Și parcul cu izvor și biuzița 
cu nasturi mici şi deșânţata aţițare a Rosei 
Zacharicas, şi alter-ego-u!l foarte iritat și 
mama cleptomană și toata tramîntarea aceea 
dindărătul perdelelor. Şi-acea luptă între a 
simţi și a face, între ce ești și ce pari, și acea 
— ah, nevinovată! — nepotrivire, defazare a 
întimplărilor ţi-a spus pînă la urmă ceva des- 
pre noi, despre tine?... 

Şi ea, Domnișoara Suflet (totuși Geraldine 
Page avea 37 de ani cind a făcut acest film, 
despre care s-a spus că a afirmat-o în ci- 
nema, iar anul următor, 1962, avea să-i fie, 
tot sub semnul literaturii lui T.W., cu Dulcea 
pasăre a tinereții, de astă dată în regia lui 
Brooks) nu se poate să nu-ţi fi tulburat și ție 
seara înmiresmată de capritoi. 

Și-acum mă gindesc că filmul lui Glenville, 
nici n-ar fi putut fi altfel decit aşa, orice plus 
de spectaculos ar fi fost surplus, orice efect 
special de regie ar fi fost parazitar. Economia 
de mijloace — ciudat. îmi amintește nu stiu 
de ce de Cu C de la Crimă al lui Hitchcock (îmi 
aminteşte poate din pricina unei tehnici de 
suspens, de dilatare a așteptării?) era calea 
regizorului de-a ajunge la acel „sublim“ des- 
pre care vorbeau criticii, caracterizind de zor 
literatura lui T.W. „Sublim e un cuvint care 
poate fi rostit în legătură cu tot ce scrie 
T.W.“ scria un literat şi mai remarca faptul că 
personajele lui sînt „aflate la granița disperă- 
rii”. Aha. Deci legătura dintre „sublim“ şi 
„disperare“ e limpede. Chiar dacă n-am vrut, 
am ajuns aici. Oare asta îți mai poate spune 


astazi ceva? 
Cleopatra LORINŢIU 


a noastre, ca spectatori, des- 
pre cinematografia chineza postbelică încep 
cu Fata cu părul căruni sau Detașamentui 
roșu de femei, iar în ultima perioadă, suite de 
calcule. foarte diferite ca”gen şi realizare, 
sint din ce în ce mai frecvente pe ecranele 
românești, conturind imaginea unei cinema- 
tografii în plină afirmare. Această imagine se 
întregeşte atunci cind ai ocazia să vizionezi 
un lot compact din producţia recentă. Un 
astfel de prilej a fost oferit unei delegaţii a ci- 
nematografiei noastre, invitată sá selecțio- 
neze filme chinezești, în cadrul schimburilor 
periodice dintre organismele de specialitate 
ale celor două tări. 

Văzind la fața locului un set reprezentativ 
de 30 de pelicule din ultimul an, am intuit di- 
mensiunile vaste ale acestei cinematografii 
cu veche tradiție (primul lung metraj datează 
din 1913), aflată în prezent într-un amplu 
proces de dezvoltare. In R.P. Chineză, există 
18 studiouri, dintre care 13 produc lung me- 
traje, documentare, filme didactico-științifice 
etc. Producţia medie anuală a primelor 13 
studiouri (cele mai mari se află la Shanghai) 
depăşeşte 100 de titluri. 

Se pot distinge o serie de direcții termatice 
care asigură — fiecare în felul ei — oglindi- 
rea angajantă a transformărilor materiale și 
spirituale din viața Chinei contemporane. 

Filmul de actualitate se situează la loc de 
frunte și se remarcă prin preocuparea creato- 
rilor de a găsi fiecărui subiect forma cea mai 
potrivită, spre a interesa un public cit mai 
larg. În acest sens, este ilustrativ Șoteriţele 
de Zang Huijun, film care tratează aspecte 
ale integrării femeii în producţie. La un garaj 
unde lucrează numai bărbaţi, sînt încadrate 
trei fete, proaspăt absolvente ale școlii de 
specialitate. Mentalitatea „bărbătească“ nu 
poate fi învinsă uşor, cele trei eroine trecind 
printr-o serie de peripeții și necazuri, pină re- 
ușesc să se impună pe plan profesional. La 
prima vedere, tema este aridă, dar cineaștii 
au recurs cu abilitate la formula comediei şi 
astiel filmul se urmărește . cu plăcere și inte- 
res. În aceeași direcţie tematică se înscrie 
Delincvenţii (regia Jang Liang), în care rolu- 
„ile principale sint interpretate de neprofesio- 
nişti, respectiv de tinerii dintr-o școală de re- 
educare. Este, in speţă, reliefată în mod con- 
vingător satisfacția imensă pe care o procură 
omului rezultatul propriei sale munci și, im- 
plicit, rolul muncii în procesul de reintegrare 
în viața sociala, 

Alte filme atestă atenţia acordată relaţiilor 


de familie și raspunderii laţa de creşterea și 
educarea copiilor. În De ce m-am născut? 
(regia Li Yalin), un băieţel de virstă școlară 
locuiește cu tatăl său, care-i acordă toată in- 
grijirea și afecțiunea, dar copilului îi lipsește 
mama. Aceasta lucrează la un spital, băieţelul 
o vizitează pe ascuns și iși dă seama că, de 
fapt, părinţii lui nu au motive serioase să 
trăiască despărțiți. Cu ajutorul unei colege de 
clasă, micul erou pornește „acţiunea“ de îm- 
păcare a părinților și, în cele din urmă, reu- 
şește. 

Ecranizările din literatura naţională clasică 
formează o altă categorie cultivată constant 
De pildă, Răsărit de soare este adaptarea 
pentru ecran a piesei cu același titlu a dra- 
maturgului Cao Yu. E vorba aici de umilinţele 
la care este supusă o fată din popor, de către 
puterea banilor, în China anilor '30. Piesa s-a 
bucurat de succes enorm pe scenele multor 
teatre. Văzută pe ecran, din perspectiva zilei 
de astăzi, povestea oferă actriței Fang Shu o 
creație de excepţie și o impune drept cea mai 
populară interpretă din tinăra generaţie. 

Oraşul de ia margine este ecranizarea ro- 
manului omonim al scriitorului Shen Con- 
gwen, a cărui acţiune se petrece tot în anii 
“30: un bătrin barcagiu și nepoata sa duc o 
viaţă austeră, în atmosfera sărăcăcioasă și 
singuratică a unei așezări de munte. Visul bă- 
trinului este să-și vadă nepoata căsătorită cu 
băiatul de peste rîu, pentru ca astfel să aiba 
cui lăsa moștenire barca. Visul frumos se nă- 
ruiește însă, pentru ca tatăl băiatului îl obliga 
pe acesta så se însoare cu fata morarului, să 
ia zestre o moara şi nu o barca. Regizorul Lin 


Zi Feng — unul din maeştrii consacraţi ai c 
nemătografiei chineze contemporane — reda 
această dramă omenească într-un limbaj so 
bru şi de înaltă ţinută artistică. Nu intimpla- 
tor, filmul a fost elogiat și premiat la festiva- 
lul internaţional de la Locarno. 

Frecvent în producţia chineză este, de ase- 
menea, filmul de iune (policier), vizind 
marele succes de public, fără a scăpa din 
atenţie ce anume spune și cum spune. Dintre 
mai multe pelicule de acest gen, menţionăm 
Visul unei actrițe de Zang Jinbioa. Pe un pla 
tou de filmare, se turnează o scenă în care E! 
(într-un acces de gelozie) încearcă s-o îm 
puște pe Ea. Filmarea pare terminată, dar re 
gizorul mai trage o dublă. Spre stupefacția 
intregii echipe, la ultima dublă, pistolul de- 
clanșează un glonte adevărat. A fost înlocuit 
pistolul de recuzită? De ce a i tras regizo 
rul o dublă? Procuratura și miliția sosesc pe 
platou și asistăm la desfăşurarea anchetei pe 
care creatorii filmului o realizează cu simți: 
adecvat al suspensului cinematografic. 

Un filon tematic tradiţional este cel bazat 
pe artele marţiale Kung Fu. Dar, în timp ce 
acest gen este exploatat de producătorii din 
Hong Kong şi speculat citeodată pină la 
compromitere, el e abordat de studiourile 
chineze cu măsură. De fiecare dată, povestea 
are un fundal social bine determinat, evitin- 
du-se spectaculozitatea în sine. Un exemplu: 
Biciul fermecat, cel mai nou film asi Fu”, 
care se bucură de mare succes. La sfirșitul 
secolului trecut, populația din nordul Chinei 
lupta împotriva invadatorilor străini. Un tinăr, 
renumit în toată regiunea pentru priceperea 
sa în respectiva tehnică de luptă, se alătură 
mișcării populare, îşi pune în valoare cunoş- 
tințele și asistăm la o serie de episoade deo- 
sebit de spectaculoase. Dar, în confruntarea 
finală, cînd dușmanii recurg la armament mo 
dern, arsenalul „Kung Fu“ se dovedește ne- 
putincios. Filmul transmite un puternic mesaj 
patriotic, dar demitizează virtuozităţile ba- 
taiste în sine. 

Cum subliniam la început, cinematografia 
chineză marchează ascensiuni în toate sec 
toarele. 

În ultimii ani, China participă cu regular: 
tate la toate festivalurile și tirgurile de filme 
importante. Drept urmare, numărul țărilor în 
care rulează filme din R.P. Chineză este din 
ce în ce mai mare, iar cinematografia chineza 
mai bine cunoscută pe plan internationa! 


Mihai DUTA 


Una din cele 
mai populare 
actrițe chineze. Fang Shu, 
deţine rolul 


principal 


în 


Răsărit 


de 


Our 


+ Aaa 


Treptele dezrădăcinării 
în universul filmului occidental 


begiei sint imaginea mută a disperării. Etern avionului, aruncîndu-i în gol pe nenorociţii f abiecţiei umane, ea se apropie, în filme cum 

; 2 : îndrăgostit și mereu generos, „vagabondul“, | de pasageri. după ce i-au jecmănit de tot ar fi The Connection (Legătura) sau The 

s% eşi nu este actor de cinematograf ci pu- | ei însuşi aflat intr-o stare de plins, nu pregetă | ceea ce aveau... Cool Worid (impasibilii), cu înțelegere și 

| blicist, vest-germanul Gunter Walira!f a inter- | să sară în ajutorut unei tinere şi al mamei Desigur, în asemenea filme „suspansul“ es- | compasiune, de acest univers, alcătuit mai 
i pretat în viața lui multe „roluri“. care ar putea | acesteia, cărora li s-au furat puţinele econo- | tompează elementul social, dar sint şi exem- | ales din imigranţi, de această umanitate mar- 


alcătui o „filmografie“ demnă de a stirni invi- 


r r p hs ginalizată, ghetoizată aruncată în braţeie 
dia unui profesionist al ecranuiui. Posedind 


mii. Cînd vasul acostează în umbra Statuii Li- pie contrarii. Bad Day at Black Rock, Zi ne- j A Š. 
violenței, toxicomaniei, nihilismului moral, nu 


bertăţii, cei ce cred că au ajuns, în fine, pe tastă la Black Rock (1954), demonstrează, 


| la perfecţie arta de a se travesti, a fost, pe ămii ăduinței. si i i i ii i itiei ini“ i ţ: 
X i r , . pămîntul făgăduinţei, sint supuși la tot felul „n prisma investigațiilor unui anchetatur datorită condiţiei lor de „străini“, de „intruși, 
H rind, de fiecare dată sub alt núme, muncitor de aleinn g și erei Umorul inegalabi! al eri (Spencer pi ie mecanismul urii şi ci datorită rînduielilor nedrepte, barierelor si 
Hi într-o fabrică, portar la o societate anonimă, | celui mai mare comic pe care l-a cunoscut | prejudecăților declanșate în timpul celui interdicţiilor sociale care îi împresoară din 
| soldat în Bundeswehr, ziarist la un cotidian | ecranul capătă aici dimensiuni tragice. Mai | de-al doilea război mondial împotriva imi- | toate parțile, cu un zid invizibil. 
| de scandal, membru al unei grupări neona- | tirziu, Chaplin o regăsește pe tinăra fată (fru- granţilor japonezi din prima generaţie (issei) 
ziste şi, în fine, „imigrant turc“, fiecare din | moasă Edna Purviance) într-un restaurant sà- | in ciuda iealităţii acestora față de patria de Teoria sau.. 
ipostazele asumate constituind „materia | racăcios, unde, cu aceași generozitate, o in- | adopțiune. ceaiul lut Arhimede? 
aer i Pel anor at ASAC ee vită la masă, deși nu are cu ce să achite nota Există insă şi cazuri de solidaritate emoţio- i ; 
de plată... nt cu imi ii năpăstuiți. întim- ; i 
anumite ţări, au valoare generalizatoare mai gri sa Viaţa lui Charlot, Georges Sa ieri [A rr al tank Borsaya Ths Die Ciy Cu- PRI B00TE: PCOMPENINO Se area 0 
largă pentru ansamblul lumii occidentale. doul avea să reproducă gindurile inspirate de (1937), care a rulat la noi sub titlul Departe drama imigranţilor și un şir de reprezentanţi 
blicată spre sfirşitul anului 1985, cartea | acest film lui Louis Aragon, un iubitor pāti- de țara. Eroina este o... româncă (interpretată SI ema nnna vesteuropene,; p panoe 
sa „Ganz unten“ (Jos de tot sau în traducere | maș al cinematografului și un admirator fre- | cu multa sensibilitate de excelenta actriță us pareli E pon emana i setea e e- $0- 
mai liberă „Pe ultima treapta”), aflată luni de | netic al iui Chaplin. „Ne reamintim — scria la care a fost Luise Rainer), ameninţată cu ex- par id am A TA aa tale marei a 
zile în fruntea listei de „best sellers” a fost 10 ani după premiera imigrantului — autorui pulzarea datorită maşinaţiilor unor bossi lo- pietre Dietă grotă ATEA ET arici JE 
rodul ultimei din aceste experiențe, trăită „Săptâăminii sfinte“ de spectacolul tragic al cali corupți, pe care soţul ei (același Spencer joacă ACANA: pe cel oare: priit munba IONS 
roape trei ani, răstimp în care s-a ocupat i i ; S i contribuit, în bună măsură, la avintul econo- 
ai fena indalutricirió Op, în bt ete a a pasagerilor cu bilet de clasa a treia, care, în- Tracy), şofer de taxi, a avut îndrăzneala să-i mic din anii '80-—70 al acestor țări, Împotriva 
nerozitale” unui „Gastarbeiter:. unul Monici- ghesuiți ca niște animale, călătoresc cu nava infrunte. li sar insă în ajutor, în ultimul mo- lor s-a creat o adevărată psihoză, autohtonii 


care îl duce pe Charlot în America, de modul ment, colegii soțului, șoferii din întregul oraş 
și pină la urmă totul se termina cu bine. Fil- 


îi acuză că le ameninţă locurile de muncă im- 
puținate, că sînt autorii tuturor relelor, se 
comportă tot mai agresiv faţă de ei, le adre- 
sează apelative insultătoare. „Kiimmeltirke“, 
„conducători de cămile din Anatolia“, (mun- 
citorii de origine turcă sînt grupul cel mai nu- 


tor oaspete” cum sint denumiți cu involun- 
tară ironie pribegii dispuşi să accepte orice 
slujbă pentru a o scoate la capăt. Spălător de 
vase și curățitor de grupuri sanitare la o rețea 
de bufete expres; salahor la o firmă de con- 


brutal cum se comportă faţă de ei reprezen- 


strucţii; muncitor cu ziua la uzinele siderur- ; < wig urcă 
ice „Thyssen“, unde a fost nevoit să lucreze, Multă v reme, meros de imigranți din R.F.G.) este o aseme- 
āră nici un fel de echipament de protecție, în 3 Ă "+ ‘é aY nea denumire şi regizoarea vest germană 
medii toxice, fiind angajat prin mijlocirea la Hollywood a fiinţat 0 „lege nescrisă Jeannine Meeraptel a dorit, potrivit propriilor 
unei firme specializate în a furniza celor inte- aceia dece PE $ : si cuvinte, să înfățişeze concetăţenilor ei „ce 
resaţi mină de lucru „ia prețuri convenabile“ potrivit căreia gangsterii erau italieni, simte un semen de-al nostru originar din alta 
pentru slujba cu arad ridicat de risc: iată tot i să Za țara cind îi vorbim ca şi cum ar fi un primitiv? 
atîtea trepte“ ate purgatoriului prin care le person ajele malef ice, asiatice, Ce simte cind e privit nu ca o ființă, ci ca un 


e k aE număr? Ce li se întimplă, ce mi s-ar întimpla 
alcoolicii, nordici, mie dacă aș vorbi stricat germana şi aş fi de 


este dat să treacă muncitorilor imigranți. „Şi 
Ne, 3 d A n . A alta naţionalitate?" Rezultatul a fost filmul se- 
tinerii delincvenţi, portoricani 


pentru a nu fi acuzat ca exagerează pub 

tul vest german a înregistrat, cu ajutorul une: 
camere de luat vederi, imagini ale „găzduirii” 
mărinimoase de care a avut parte. Prezen 
tate, mai întii, pe unul din canalele televiziu- 
nii din Germania occidentală, aceste imagini 
întregite cu comentarii ale autorului şi decla- 
raţii ale unora din cei implicaţi, inclusiv re- 
prezentanţi ai uzinelor amintite și ai „firmei 
de sclavi“ (care, într-o jalnică încercare de a 
se disculpa, au dat vina unii pe alții), au con- 
stituit, mai apoi, subiectul unui lung metraj 
„de puternic ecou. Fără îndoială, un document 
cinematografic care vine să proiecteze un 
fascicol suplimentar de lumină asupra doar a 
unuia din multiplele aspecte ce compun fizio- 
nomia drepturilor omului într-o societate în- 
faţișată ca a tuturor șanselor și posibilităților. 


nidocumentar Die Kümmeltürkin geht (Imi- 
granta turcă pleacă acasă), o patetică ple- 
doarie pentru respectarea dreptului la demni- 
tatea umană, care a produs un puternic rasu- 
net. i 

Demnitate înjosită în toate felurile, inclu- 
siv prin îngrădirile in calea posibilităţii de a 
învăţa, de a oferi o educaţie corespunzătoare 
copiilor de imigranţi, care vin, astfel, să in- 
groașe rîndurile delincvenţilor juvenili. Le the 
au harem d'Archimăde (Ceaiul in haremul lui 
Arhimede) și-a intitulat filmul său care de 
nunță aceste realităţi, regizorul francez de 
origine maghrebină Mehdi Charef. Titlul? Un 
joc de cuvinte, care exprimă un dureros ade- 
văr, pentru că transpus brusc într-un spaţiu 
străin, într-o ambianţă alienantă, fără så cu- 
noască bine limba, fără să aibă o pregătire 
prealabilă și fără ca nimeni să se preocupe 
să-i asigure o asemenea pregătire, așa recep- 
tează copilul unei familii de imigranţi... teo- 
rema lui Arhimede, asimilind cuvinte atit de 
stranii pentru auzul său cu lucruri (the,ha- 
rem) care îi sint familiare! 

„Stind îndelung de vorbă cu eroina filmu- . 

ui său, tînăra Meiek Tez, și întrebind-o ce a 
determinat-o să ia hotărîrea de a părăsi defi- 
nitiv meleagurile unde a crezut că va găsi un 
liman, regizoarea Jeannine Meerapfel a pri- 
mit un răspuns simplu: „Nu mai pot să îndur. 
Nu mă mai simt în stare să suport ostilitatea 
celor din jur“. Ca și experienţa trăită de Gun- 
ter Wallraff, sub o identitate de imprumut, 
calvarul tinerei femei, rezumat în cuvinte atit 
de patetice, nu face decit să pună și mai des- 
luşit în lumină dimensiunile dramei dezrădă- 
cinării. 


tanţii autoritărilor, de examenul cinic la care mul merită reținut și pentru că este prima 
sint supuși, de mîinile nerușinate care ating dată cind într-o producţie de peste ocean 
trupurile femeilor, sub privirea impasibilă a sint rostite, într-o dicţie plină de farmec, ci- 
Statuii Libertăţii cu torta sa din care țișnește teva cuvinte românești (Să amintim, cu titlul 
lumina. Ceea ce proiectează această torță a de curiozitate, că un alt actor celebru, Char- 
libertăţii în toate filmele lui Chaplin este, de !es Boyer, a interpretat în 1941, în Hold Back 
fapt, umbra amenințătoare a poliţiştilor, hai- the Dawn — Opreşte venirea zorilor, rolul 
tuitorii celor săraci...” unui imigrant de origine română, George Is- 
În multe alte filme, proaspăt sosiţii imi- covescu, însă factura acestei pelicule este 
granţi duc o viaţă de crîncene privaţiuni, se pur romantică). 
zbat din greu pentru a-și ciștiga existenţa, Filmele în care imigranții sint prezentaţi 
deși pe truda lor se clădește prosperitatea într-o lumină favorabilă sint, însă, numeri- 
noului continent. Ei sint masa indistinctă, lor ceşte inferioare celor în care sint înfățişaţi în 
li se datorește constrâcţia căii ferate în pri- culori întunecate, expresie a unor prejudecăţi 
mul mare film semnat de John Ford, The iron ce se menţin cu încăpăţinare. Multă vreme la 
Horse, Calui de fier (1924). Unii sînt mexicani Hollywood a ființat o „lege“ nescrisă, o con- 
aflați la cheremul traficanţilor care îi trec ile- venţie. arbitrară, riguros respectată, potrivit 
gal peste frontieră și tocmai pentru că nu au căreia gangsterii trebuie să fie neapărat de 
acte în regulă („indocumentados“) sint ne- origine italiană. (Scarface), personajele male- 
voiţi să accepte orice din partea marilor pro- fice — de origine asiatică, aicoolicii — de ori- 
prietari de plantaţii unde se angajează pe o gine nordică (Anna Christie, „filmul în care 
plată de nimic pentru munci istovitoare Garbo vorbește“), tinerii delincvenţi — de ori- 
Spectatorii noștri iși amintesc de un film cu gine portoricană (West Side Story) ş.a. Chiar 
Charles Bronson pe post de „Texas ranger“ şi după ce diferite grupări etnice au început 
încercînd, cu un succes efemer, să pună ca- să protesteze tot mai energic, inclusiv prin 
păt acestui degradant negoț cu oameni. Alţii intentarea unor procese studiourilor în cauză, 
vin din Asia, drumul e mai lung, locul vapoa- această tendință, deși s-a mai atenuat, nu a 
relor de odinioară l-au luat avioanele, dar tra- dispărut. În schimb, a căpătat consistență o 
ficanţii sint la fel de hrăpăreţi și lipsiți de altă tendință, aparţinind uneia din variantele 
scrupule, nedindu-se în lături, așa cum se in- curentului underground şi exemplilicată de 
timpla într-o peliculă cu Anna May Wong opereie unei cineaste ca Shirley Clarke. Spre 
actriță de origine chineză, „en vogue“ prin deosebire de alte variante ale acestui curent, 
anii '30—40, să deschidă, în lin f, cala care exploreaza, ca un scop în sine, universu! 


De la „Imigrantul” lui Chaplin 
la „underground“ 


Condiţia imigrantului nu reprezintă desi- 
gur, o noutate pentru cea de-a șaptea artă, 
care și-a îndreptat atenţia de timpuriu asupra 
ei. Lucru firesc, în primul rînd pentru o cine- 
matogratie cum este cea americană, printre 
ai cărei pionieri şi staruri s-au numărat mulți 
imigranţi. Între aceştia, Charlie Chaplin, ge- 
nialul „vagabond“ care nu și-a putut uita ori- 
ginea umilă de fiu al cartierelor mizere ale 
Londrei şi care, aidoma atitor altora, a traver- 
sat oceanul pentru a-și căuta norocul... Expe- 
riența aceasta de viață nu a uitat-o şi ea se 
regăseşte în The immi t ti dia ), una 
din primele sale cap pere (1917). In timp 
ce pe puntea de sus a navei care străbate 
Atlanticul cei-ce călătoresc de plăcere işi pe- 
trec vremea fără grijă, pe puntea interioara 
cei pe care nevoile i-au împins pe câlea pri- 


Romulus CĂPLESCU 


Mai de mult. la Hollvwood. Natalie Wood tatà în faţă cu revista „Cinema! Acum. tot în „cetatea filmului”. corespondentul nostru Ray Arco 
ne trimite fotografiile altor două actriţe cărora le recomandă publicaţia noastră: Amy Irving și Sissy Spacek 


Îi 


zilele filmului 
cehoslovac 


„Nu 
ne vom plictisi 


de tinereţe“ 


AR filmului cehoslovac au adus 
în atenția publicului trei filme, pro- 
ducţii ale studiourilor „Barrandov” și 
„Koliba-Bratislava“, Viaţă de soldat, 
S-a pierdut un concurenti. și Bom- 
boane sărate. 


Subiecte alese din viața cea de 
toate zilele sînt tratate de cineaști cu 
o detașare ironică, vădind o bună în- 
țelegere a meandrelor mereu ferme- 
cătoarei tinereți. 


Viaţă de soldat compus din patru 
povestiri primește imediat pașaport 
de liberă trecere spre inima spectato- 
rului, regizorul Milan Muhna marcînd 
cu Recrut, Cartofi, Brioșele, Rachete- 
le momente de adevăr artistic simplu, 
atunci cind aparatul de filmat sur- 
prinde în secvenţe alerte hazul și ne- 
cazul ineditei perioade a ostășiei. 


Dincolo de rigoarea disciplinei 
ferme, există loc și pentru farmecul 
discret al acestei școli a bărbăţiei. O 
imagine (operator Joset Hanus) folo- 
sind atent relaţia interior-exterior, o 
distribuție care pune în valoare ideile 
generoase ale scenariului: o dezba- 
tere etică abil condusă (episodul 
brioșelor) și emoțţionantului ape! pen- 
tru pace lansat în finalul „Rachetelor” 
de micuța Katka, contribuie la reușita 
filmului. Autorii adoptă tonul morali- 
zator nu la adresa tinerilor, ci a adul- 
ţilor care privesc cu ochi miraţi „vir- 
sta ingrată“. Personajul principal este 
Radek, „ciuca bătăilor” pentru colegii 
de clasă. Stinjenit de trupu-i slăbănog 
şi deșirat, complexat de exerciţiile de 
educaţie fizică ar dori să se retraga 
ca melcul în cochilie utilizînd o scu- 
tire medicală. Speranţe deșarte... i se 
recomandă practicarea sportului. Şi 
Cum există o dialectică a dreptăţii 
pînă la urmă „Prăjină“ va: obţine un 
binemeritat premiu „fair-play“, la con- 
cursul de orientare turistică: Lâsind 
puma la o parte, să notăm secvența 
inală cind Radek va reuși, printr-un 
superb efort de autodepășire,. şă urce 
un deal, veritabilă Goigotă care, fi! 
mat din racourci, apare cu adevărat 
măreaţă. Regizorul Julius Matula 
(coscenarist alături de Miroslav Sov- 
jak) reușește un film convingător, de 
o luminozitate aparte despre „roiui 
sportului în formarea personalității ti- 
nerilor“. 


Bomboane sărate... „pentru ginduri: 
delicate“ suna saltăreț melodia gene 
ricului. Filmul „atacă“ și menţine un 
ritm vioi și chiar dacă fericirea te 
obligă uneori să înghiți cu noduri și 
un succes la concursul regional de 
coafură, nu înseamnă consacrarea 
definitivă. Două protagoniste ferme- 
cătoare, actrițele Zuzana Krupicova și 
Monika Horakova lanseazā coafuri, se 
ambiționează în cursa pentru locul in- 
tii, fac zarvă...;în pariarhnala atmo- 
sferă a unui orășel de provincie și 
pină la urma urmelor, lucru impor- 
tant, nu-şi pierd încrederea în reuşită. 
„Uneori e necesar și un bobirnac“ 
glăsuiește hazos-moralizator o replică 
a filmului rostită de zvăpăiata Slavka 
cea tunsă „ciufi-punk“, manechin de 
ocazie şi aspirantă la profesiunea de 
„casnică“. Cu toţii sint de acord cu 
refrenul: „Nu ne vom plictisi niciodată 
de fericire”. 


Există în film o atmosferă tonică, 
gradată într-un crescendo dublat de 
sfaturi atent strecurate: este bine să 
ascultați și de alții, nu-i obligatoriu să 
înveţi din proprie experienţă totul... 


Meritul filmului stă în acea ştiinţă a 
creionării lipsită de ostentație, in acea 
„aură“ care rezolvă idilele,cu o duio- 
şie în care nu încape lacrima tristeţii. 
Poate și pentru că regizorul este... o 
regizoare, Eva Stetankovicova. 


leana PERNEȘ DĂNĂLACHE 


să știu 
cine sînt “ 


Ga date preliminare: un film realizat 
de Elia Kazan (1955) după romanul lui Jobn 
Steinbeck, apărut în 1952, an în care viitoris! 
laureat al premiului Nobei pentru literatură 
(1962) mai scrie și scenariul filmului Viva Za- 
pata! spre folosul aceluiași regizor şi imere- 
sul spectatorilor (şi telespectatorilor) romani 
ce au beneficiat de ambele pelicule, Într-un 
articol (din 1957) cineastul născut la istanbu 
— amănunt biografic din care s-a născut ca 
podopera lui numită America, America — fa 
cea citeva observații pe marginea relaţiei din- 
tre literatură și film: Nu există film bun făra 
scenariu bun. Nu există scenariu bun fără un 
autor excelent. Un autor excelent nu lucreaza 
excelent decit atunci cind ştie că filmul va fi 
al său. (Sublinierea aparține lui Kazan) 
Trei întrebări: În ce măsură La Est de Eden 
este filmul lui Kazan și-l reprezintă ca atare? 


Sau romanul lui Steinbeck copleşește prin . 


personalitatea lui independenţa artistică a 
peliculei? E posibil ca James Dean, interpre- 
tul rolului principal, să domine ecranul din- 
colo de „mesajul“ scriitorului și „măiestria ar- 
tistică” a regizorului? 

. Un singur răspuns: fără zăbavă și ezitare: 
La Est de Eden este filmul lui James Dean. 
Poate pentru tinerii de azi numele (şi fascina- 
ţia) actorului americam să nu mai însemne 
prea mult, într-un secol grăbit să-și devore 
deceniile, starurile se succed cu repeziciune 
miturile cresc şi descresc într-un ritm năuci- 
tor incit orice drum în memorie devine (din 
păcate și contrar aparenţelor) din ce în ce 
mai scurt. Filmul lui Kazan se bazează pe o 
astfel de resuscitare a trecutului fara sa 


Lindsay Anderson 

este regizorul care 

a relansat 

de două ori, 

filmul britanic 
(Malcom McDowell în 
O, Norocosule!) 


MR Anderson, într-un articoi din 
1983, constata criza pe care o suferă cinema- 


tografia britanică. susținea că este vorba 
de un handicap datorat, în mare parte, con- 
curenţei monopolului american pe plan fi- 
nanciar, adică al investiţiilor și al distribuției, 
cit şi lingvistic, în măsura în care cinemato- 
graful britanic a devenit un dialect, un terito- 
riu marginal al „limbii engleze-Hollywood”, 
din care cauză nu-și poate permite o „piaţă“ 
de desfacere proprie. Pentru regizorul brita- 
nic inamicul este însă reprezentat în primul 
rind de purtătorii de opinie, „criticii“ intelec- 
tualii și o întreagă armată de licenţiaţi institu- 
ionalizaţi lipsiți de dorința și vitalitatea de a 
incuraja talentele autohtone“. A 
În pofida exclamațiilor regizorului, deși în- 
temeiate, se poate remarca cum cinemato- 
graful insular a descoperit formula unui cu- 
rent de film original care are ca subiect chiar 
mentalitatea engleză și propria stare de criză. 
Creaţiile valoroase — engleze — rămîn, în 
perioada recentă. tocmai acele filme care, 
continuind direcţia filmelor lui Lindsay An- 
derson: H, O, Man sau Britannia Hos- 
pitali, se orientează spre satiră, spre o atitu- 
dine critică a instituţiilor şi mentalităţii en- 
gleze adică împotriva trăsăturilor considerate 
convenţional şi comod ca pertinente „spiritu- 
lui englez“. 4 3 
Un film care urmează îndeaproape stilul 
satirei grotești al lui Anderson este Monty 


perpetuă: 
James Dean 
în La estăde H 


de Elakazan : > 


„La Est de Eden“ 
este filmul 
lui James Dean 


respecte litera romanului, ci spiritui lui — re- 
ușind să pună in valoare inimitabilul sti! (neli- 
niștit, nervos, agitat) al lui James Dean; „Răz- 
vratirea mea stă pe propriile ei picioare şi nu 
are nevoie de cirje, nici chiar de cele ale lui 
Brando”, şi să adauge stafidele demonismu- 
lui său actoricesc (și existenţial) unui cozo- 
nac moralizator, dar nu foarte (injdepărtat de 
locul comun şi bine bătătorit al cinematogra- 
tului (dar şi al literaturii): confruntarea mai 
mult sau mai puţin fățișă, dintre bine şi rău 
Uneori pare simplu, dar nu este: unde sfir- 
seşte răui și unde începe binele? Adică ele se 
mai și amestecă încurcind socotelile, cum sa 
se descurce bieţi oameni în zăpâceala asta? 
Dean continuă seria de actori — eroi-bărba- 
-oameni „adevăraţi“ deschisă de Bogart și 


Python,The Meaning of Life,. (inţeiesul vieții) 
in regia lui Terry Jones, film decerna! cu Pre- 
miul special ai juriului la Cannes în 1983, Fil- 
mul e format dintr-o suită de secvențe fiecare 
marcînd un capitol în viaţa individului, de la 
naştere pină la moarte, ce încearcă să dea un 
răspuns problemei înțelesului vieţii. Agresiu- 
nea ironică a modului de viață burghez se 
tace sistematic, pe capitole: nașterea, copila 
ria, educaţia, serviciul militar, viața casnica. 
divertismentul și moartea. Nașterea de exem- 
plu înseamnă contactul cu lumea medicilor 
interesaţi în mult mai mare măsură de ultima 
achiziţie tehnică, decit de pacientul uman; 
școala înseamnă lupta cu un sistem educa- 
tional rigid, iar divertismentul e văzut fie ca 
un dejun acaparat de o conversație absurdă, 
fie ca „alienare“ datorită artei publicitare. Ca- 
ricatura atinge proporțiile grotescului și ale 
umorului negru. Astfei, pentru a lua în deri- 
dere stereotipul calmului englez. realizatorii 
imaginează reacţia de ușoară surprindere a 
ofițerilor în faţa unui picior de ofițer sfirtecat 
sau indiferența lor aristocratică la măcelul 
care se petrece dincolo de cortul de campa- 
nie. Umorul absurd serveşte aici la caricaturi- 
zarea unei societăţi în care individul se gă- 
sește fără reper, într-o lume fără sens. Un 
exemplu: în bucătărie, casnica filtrează ipo- 
crit cu un funcţionar al unui trust, în timp ce 


colegii sâi. în camera alăturată, îi scot ficatul - 
barbatului ei, pe viu, pentru o bancă de “ 


prelungită de binecunoscute antistar-uri pre- 
cum Czybulski, -Daniel Olbrychski, Delon. 
Şukşin sau Caramitru al nostru — care n-a 
avut parte (din păcate) de roluri (in film) pe 
măsura personalităţii sale artistice, cine nu 
crede să meargă să- vadă în Hamlei-ul de la 
Bulandra, versiunea lui Tocilescu, actori ce 
au vrut să rămînă ei înșiși ca artiști și nu ca 
„vedete de cinema”. 

De aceea putem afirma cu mina pe inimă 
că La Est de Eden este filmul lui Dean: Caleb 
Trask, tinărul răzvrătit împotriva tatălui (fățar- 
nic) fratelui (virtuos) și a celorlalți (buni și răi 
de-a valma) refuzind preluarea (de-a gata) a 
"dealurilor paterne cit și a unei existențe con- 
formiste, găunoase, meschine, artificiale, Ca- 
leb Trask, alături de Jimmy Porter, Pavel 
Korceaghin sau Macek Cheimicki. întruchi- 
pează frămintările și virtuțile căutărilor de 
'deal ale tinereţii. O tinerețe ce exprimă mai 
mult o virstă interioară decit o socoteală-plic- 
usitoare și inutilă — de calendar. Tinereţea 


tară bătrinețe a omului problematic, activa _ 


etică albertcamusiană și nu facilul confor- 
mism micburghez. Pentru cei neinteresaţi de 
intrebări şi răspunsuri recomandăm în conti- 
nuare (cu urări de succes) jocul la Prono- 
sport! 


Bedros HORASANGIAN 


organe, dupa care, din frigider. se ivește un 
șansonetist care, cintind un absurd șlagăr 
despre dimensiunile Căii Lactee, o conduce 
printre stele. 

Brazil (1985) realizat de Terry Giliam, 
co-scenarist, interpret și regizorul secvențe- 
tor de animaţie din The Meaning of Lite, con- 
tinuă şi rafinează direcția satirei bazate pe 
umorul absurd construind o contra-utopie. 
intr-o lume dominată de birocraţia unui mi- 
nister și de contormismul saturat al plăcerilor 


culinare, cosmetice, al partyurilor și cadouri- . 


lor, în fond, o expresie a alienării prin mitu- 
rile publicităţii: tinerețea veșnică sau perfec- 
țonarea perpetuă a tehnicii, — eroul Sam 
Lowry (Jonathan Pryce) încearcă să o regă- 
sească pe femeia iubită, al cărei chip îl recu- 
noaște a fi imaginea din vis, Jilli Layton (Kim 
Greist). Căutării sale i se opun obstacolele 
birocratice concepute de aparatul administra- 
tiv, în planul vieții cotidiene, sau un demon 
de basm, în planul visului. Tot ca în basme, 
în conflictul cu birocraţia orașului, eroul își 
găsește un aliat în persoana unui personaj 
rizbunātor, un instalator solitar ce lucrează 
„independent” de cooperaţia controlată de 
administrație, Harry Tuttle (Robert de Niro). 
n final cele două planuri — oniric şi cotidian 
— se întrepătrund: eroul se întilnește definitiv 
cu iubita sa, dar nu mai știm dacă imaginea 
iimstrează dorința eroului sau insuși faptul 
rai. Filmul este un amestec de decoruri, re- 
cuzita şi costume din epoci diferite (anii trei- 
zeci, anii cincizeci, sau costume şi instalaţii 
de anticipație); amestec de moduri: comic, 
absurd, sau tragic; amestec de clișee și locuri 
comune din filmele de animaţie, publicitare 
sau ale „clipurilor“ muzicale. Ceea ce este 
important este abila mascare a tonului sar- 
castic, a satirei acide față de societatea bur- 
gheză militarizată și opresivă, prin jocul liber 
al imaginilor ce trec deseori de la forma lor 
umoristică, amuzantă, ia intensitatea coșma- 
tului așa cum apare în tema centrală a filmu- 
lui ce ne-o înfăţișază pe mama protagonistu- 
lui, o respectabilă bătrinică aristocrată sufe- 
rind procesul unui lifting repetat pentru ca, în 
final, să pară sau să fie mult mai tînără decit 
propriul ei fiu (funerariile ei fiind totodată 
voiajul ei de nuntă). Acest joc reușește să 
facă dintr-o masă impresionantă de clișee, si- 
tuaţii ori imagini kitsch un întreg ce transmite 
un mesaj grav, o contra-utopie ce se referă ia 
planul existenței imediate. Revenind la handi- 
capul cinematografiei britanice din pricina 
dominaţiei capitalului american, menţionat de 
Un Anderson, să spunem că cineaști bri- 
tanici îşi iau din plin revanșa în planul ideilor 
și al modalitaţilor de expresie — așa cum , de 
altfel, a dovedit-o și prezenţa lor atit de nu- 
meroasă (regizori și actori) în palmaresul Os- 
carului din acest martie ca şi „debarcarea” 
lor în forță pe croazeta festivalului de la 
Cannes. 


Valeriu DEAC 


21 


22 


2 ps 
Nu doar un Si 
în cariera 
i (] 


Trecătoarele mituri? 


D.. 20 de ani și mai bine de la pre 
mieră, Viva Maria își păstrează caracteristicile 
dintii: situații nostime şi replici amuzante, în- 


irețesute pe firul pesipeţiilor a două frânţu- 
zoaice nimerite, mai mult sau mai puţin in- 
timplător, în plină revoluție mexicană. lar 
cum tapajul publicitar de la lansare s-a stins 


De la Rio Bravo la El Dorado 


D. la Marele furt al trenului (1903), deci 
chiar de la prima sa apariţie pe ecran, fie şi 
în forma sa rudimentară, westernul s-a afir- 
mat drept genul cinematografic identificat cel 
mai îndeaproape cu legenda, istoria şi reali- 
tatea curentă a Americii, deopotrivă. A fost și 
motivul imensei sale popularități, ceea ce, 
împreună cu costul său scăzut, a încurajat 
studiourile să-l producă pe bandă rulantă, 
timp de peste jumătate de secol. Fiecare de- 
ceniu a imprimat, desigur, westernului varia- 
țiuni, tonalități și tehnici specifice. Genul s-a 
adaptat cel mai uşor la inovaţia sonorului, a 
trecut de la acţiune, ca unică sursă inspira- 
toare, la acțiunea angajind sentimentul, s-a 
înviorat o dată cu apariția culorii, iar, în anii 
"50, s-a apropiat de un realism mai bogat în 
psihologii, permiţindu-și totodată digresiuni 
muzicale sau pur comice. Dar, indiferent de 
nuanțe, șeriful-cowboy cu coltul, calul, pălă- 
ria, ilicul, batista în jurul gitului și blugii din 
piele sau pinză, evoluind în ambianța saloo- 
nului sau a canioanelor, minat mereu de ace- 
eași motivație dramatică (invariabil, eroul 
luptă, de unul singur, pentru o cauză a colec- 
tivităţii, ajutoarele sint întimplătoare, luptă 
împotriva celui din afara legii, ce acţionează 
întotdeauna în grup-haită, deși nu este mai 
puțin expert în minuirea armei), — el şeri- 
ful-cowboy a trecut din film în film, într-o 
neîntreruptă cavalcadă, lăsindu-ne impresia 
unui vest fără de sfirşit și iremediabil sălba- 
tic. Cu cît drumul era mai bătătorit, cu atit el 
ademenea alți cineaști, și înainte şi după ce 
un Ford, Wyler, Hawks, Hathaway, i-au dat 
statura clasică. În calea sa, de la Rio Bravo la 
El Dorado sau Rio Lobo, trecind prin „old“ 
Arizona, luînd ultimul tren din Gunn Hill, „Ja 
amiază" sau în fapt de seară, westernul a pus 
definitiv stăpinire pe ecranul american (și o 
perioadă chiar pe cel mondial, nu numai prin 
succesul său, dar și prin valul remake-urilor 
europene). 

Cind, pe la sfîrşitul deceniului șapte, 
baby-mogulii (noii veniţi în producţia cine- 
matografică hollywoodiană) au început să 
bată la poarta cetătii filmului cu noile lor su- 


Pecetea westernului 


în toate filmele 
de aventuri 


biecte, ei nu făceau, de foarte multe ori, decit 
să transfere codul morali al atit de cunoscutu- 
lui western pe asfaltul orașelor sau în spaţiile 
intergalactice. Maşina sau naveta cosmică a 
luat locul calului, polițistul sau detectivul pe 
cel al șerifului rural, dar înfruntările şi rondu- 
rile de noapte au continuat. Producătorii au 
trebuit să ţină” şi ei seama că vremurile se 
mai schimbaseră, că realitatea Americii era 
alta și nu întotdeauna triumfătoare. Cow- 
boy-ul a ajuns la oraș, a devenit un dezrădă- 
cinat city-boy. Fără să-și fi pierdut virtuţiile 
originare de solitar în slujba cauzelor drepte, 
nici îndemiînările, contextul nu-i mai permitea 
să și le pună în valoare. Lumea părea să nu 
mai aibă nevoie de ele: „Cowboy-ui de la 
miezul nopţii“, tocmit după bunul plac a! ne- 
vestelor businessmenilor, eşua în locuinţe 
sordide, neincălzite din preajma depozitelor 
de gunoi și se consola cu prietenia unui es- 
croc-ftizic, veghindu-i, în cele din urmă, 
moartea. Destin lamentabil, înfrățit cu cel al 
„călărețului electric“ ajuns să-și piardă dem- 
nitatea, folosit fiind, el și calul său, ca mario- 
nete publicitare, deși, în ultima clipă, are pu- 
terea să-și reciștige libertatea într-un elan 
protestatar față „de cei ce-l manipulaseră. Cît 
de lung era drumul străbătut de șeriful can- 
did, dar necruţător și mereu sigur de telul 
său, pină la itineranţii și debusolaţii „easy ri- 
ders“? G 

Şi totuşi, pecetea westernului o regăsim în 
travesti in toate genurile filmului de aventuri, 
pină azi, cu sau fără diligente, cu sau fără 


~de 


dezbrăcîndu-se fără jenă 


demult, filmul se prezintă astăzi drept exac! 
ceea ce era el de ia bun început, dar nu se 
dovedise: un experiment constind în alătura 
rea pe generic a celor mai bine cotate vedete 
feminine franceze ale momentului. Câci Ma- 
ria | și Maria Il sînt — una, Brigitte Bardot, 
cealaltă, Jeanne Moreau. Alegerea formulei 
—  divertismentul — nu a fost desigur întim- 
plătoare. Regizorul Louis Malle nu era un în- 
cepător. Fost asistent ál lui Bresson, debu- 
tase răsunător, în 1957, cu Ascensor pentru 


eșalod și se confirmase în anul următor cu 


Amanţii drept unul din realizatorii de frunte 


din „nouvelle vague”. Exact cu aceste două 


filme el reușise să o impună ca mare actriță 

i Jeanne Moreau care — deși 
excelentă în teatru — avusese parte pină 
atunci doar de roluri secundare ce solicitau 
un farmec feminin strict exterior. De la Malle 
incolo abia, Jeanne devine „marea Moreau”, 
actrița cu A mare, ce avea să se propulseze 
spre culmile artei pe o traiectorie ce nimeni, 
pe atunci, nu i-o putea bănui (vezi articolul 
din pag. 15). În cariera lui Brigitte Bardot 
însă, Malle intervenise în cu totul alt moment. 
După citeva rolișoare de fată drâguţă în 
filme importante. (gen Marile manevre de 
Rene Clair), fetișcana blondă cu aer de copil 
botos zăpăceşte, în 1956, o Franţă întreagă, 
în' Domnișoara 
strip-tease de Michel Boisrond, apoi desfășu- 
rindu-și farmecele în Și Dumnezeu a creat te- 
meia, realizat de Roger Vadim, pe atunci so- 
tul ei. Stirnind o popularitate rar întilnită, Bri- 
gitte Bardot reușeşte foarte repede să o pună 
în umbră chiar pe Martine Carol femeiușca 
picantă nr. 1 a cinematografului francez post- 
belic. Era ea, poate, ceea ce dorea publicul 
anilor '50? Dacă da, dar mai ales dacă nu, 
meritele creării acestei fulgurante” celebrități 
publicitare — fotografii tot mai îndrăzneţe pe 
coperţile marilor magazine ilustrate, „ecouri“ 
tot mai indiscrete despre capriciile fetei cu 
plete răvășite (devenite blonde din brune) și 
despre viața ei particulară — adoptind ca 
formulă de lucru“ tapajul, un tapaj constant 
întreţinut. Şi, în timp ce în lumea întreagă fe 
meile se decolorează, se machiază, se piap- 
tană „zburiit“, recurg la tot felul de artificii ca 
så arate ca B.B. (noul nume datorat nu atit 
.omodităţii verbale, cit afecțiunii generale, 
pentru mutrişoara de bebe bosumilat), ea. 
8.B., schimbă soții (după Vadim, Sacha Dis- 
tel, Jacques Charrier, Gunther Sachs...) dic- 
tează moda, atrage un „boom“ al turismului 
la Saint Topez pentru că acolo își are ea'vila 
(La Madraque) și face zile fripte producători- 
lor. Şi totuși, deși pare că se complace în mi- 
tul înfiripat în jurul său, din intuiție dacă nu 
din ambiţie, Brigitte pare a căuta o imbogă- 
tire a personajului creat de ea pe ecran. Sint 
aproape imperceptibile, eforturile sale de a fi 


prostituate virtuoase, cu sau făra prietenii in 


destructibile (așa cum l-am revazul acum pe 
John Wayne, cu Dean Martin în Rio Bravo 


sau cu Robert Mitchum în El Dorado) moda 
personajului-tandem. din anii '60—70 tot de 


la western se trage. 

$i totuşi, cu toată puterea sa de seducţie, 
westernul poartă o mare vină, aceea de a fi 
legitimizat violența pe ecranul american. Cu 
o mină pe inimă și alta pe trăgaci, westernu! 
a obișnuit spectatorul cu sentința capitala 
aplicată la drumul mare, cu spectacolul omu- 
ciderii ca fapt curent, chiar dacă răpuși erau 
răufăcătorii, cu moartea asupra căreia nimeni 
nu se apleacă, nici măcar aparatul de fiimat. 
lar atunci cînd și echilibrul justițiar s-a rupt, 
ecranul a fost luat în stăpinire de „cei 12 oa- 
meni murdari“ ai unui Peckinpah, de șeritul 
răzbunător Dirty Harry (tot dirty/murdar) sub 
chipul lui Clint Eastwood și încă atiţia și ati- 
ţia ca ei. Oricit de curios s-ar părea, nu filmul 
cu gangsteri a proliferat violența (în anii 
'20—'30, era chiar interzis ca acţiunea să fie 
urmărită din unghiul lor de vedere), ci eroii la 
infinit „justiţiari”, porniţi în căruțele lor cu Co- 
viltir să cucerească vestul numit „sălbatic“, 
întrucît era locuit de indieni. (Primul western 
care să fi îndrăznit să arate o oarecare sim- 
patie față de cauza indienilor, s-a realizat 


Cine putea fi mai semeț d 


Westernul acasă la el ș 


d 


Drama pierderii 
sensibilităţii 
şi a exacerbării 
superficialităţii 


şi altceva decit un trup,dar aceste eforturi 
exista in Femeia și de Duvivier, in Ba- 
bette pleacă la război, de Christian Jacque și 
mai vizibilă îi este strădania în Adevărul, rea- 
lizat de Clouzot în 1960. Cu acest din urmă 
titlu începe cea mai fastă perioadă a „feno- 
menului Bardot“ (pe drept cuvint numit astfel 
de sociologi). Acum (1961) lucrează cu Louis 
Malle la Viaţa lară ce pune în discuţie 
tocmai imposibilitatea ca un personaj public, 
asemeni ei, să mai cunoască noţiunea de „in- 
timitate“, după ce a desființat pentru public 
noțiunea de „discreţie”. Acum (1963) are cu- 
rajul să primească propunerea lui Jean Luc 
Godard de a juca în Dispreţul. Acest moment 
de răscruce al carierei sale este și momentul 
ales de producători și de Malle pentru reali- 
zarea experimentului Viva Maria, întreprin- 
dere care, indiferent de consecinţele posibile 
asupra celor două vedete atit de deosebite 
între ele, avea să aducă foarte mulţi bani... 
Diferenţa de virstă (11 ani) era numai în apa- 
rență un handicap pentru Moreau, actriță 
pină în virful unghiilor, care avea să o anu- 
leze oricum prin talent și inteligență. 


Dar, dacă pentru Moreau, Viva Maria nu a 
însemnat decit o recreaţie binevenită între un 
film cu Luis Bunuel și altul cu Orson Welles 
pentru B.B. el a marcat sfîrşitul căutării unui 
„altceva“. Chiar dacă realizate la un nivel su- 
perior zgomotoaselor începuturi, axate pe 
atracţia fizicului ei, chiar dacă Bardot în stir- 
şit admisă (şi încă nu de toţi criticii) drept 
actriță, acumulase o oarecare experienţă, fil- 
mele sale ulterioare nu sînt decit nişte pro- 
duse comerciale reușite și nimic mai mult. 


- (Aventuri în Shalako; tot aventuri, dar în 


cheie mai mult sau mai puțin comică, în Ur- 
sul şi păpușa; Bulevardul romului, Petroliste- 
le aici din nou într-un tandem feminin de rá- 
sunet, de astădată cu Claudia Cardinale). 
Cu această zestre și acest statut intră Bri- 
gitte Bardot in anii'70. Și cum ştie foarte bine 


abia în 1950, Broken Arrow). Astfel indienii 
au fost alungaţi în rezervaţii sau exterminați, 
dar violenţa a rămas. Și chiar a proliferat pu- 
tind să-şi revendice descendenţi pină la Bon- 
nie și Clyde sau la Rambo. 

__ Valorile morale ale genului și-au menţinut 
insă impactul pină azi, ca și semeţia copilă- 
rească a eroilor săi cu replica lor elementar 
tandră sau sarcastică, întruchipaţi în fiecare 
deceniu de alți mari actori. Căci de la Tom 
Mix, iniţiatorul ilustrei galerii, nu a existat ve- 
detă americană care să nu se fi aruncat în șa 
de la Gary Cooper, Errol Flynn, Alan Ladd, 
James Stewart, Glen Ford, Henry Fonda, Ri- 
chard Widmarck, Kirk Douglas, Burt Lancas- 
ter, Marlon Brando, pînă la Paul Newman și 
Robert Redford. Dar, dintre toți,cel care nu a 
rîvnit niciodată la alt titlu decit la cel de cow- 
boy, a fost: John Wayne. 

Aşa l-am revăzut și acum în cele trei wes- 
ternuri, nu de primă tinereţe. Dependenţa de 
virstă este extrem de semnificativă pentru în- 
treaga evoluție a genului. 

Cind au făcut Rio Bravo, Wayne avea 51 de 
ani iar Hawks 62; la El Dorado (parțial un re- 
make al precedentului), actorul împlinise 59, 
iar regizorul 70; în sfîrșit, în Adevăratul curaj, 
cowboy-ul nr. 1 avea 69 de ani și de cinci da- 
dea cea mai grea bătălie din existența sa 


it el? 


(John Wayne care a aspirat 


doar la titlul de cowboy 


nr. 1 al Americii) 


] 


deplasare 


D.N, 


+ 


Coo m e 


sr 


ca lumea pindește, nu afi evoa aciiței cit 
imbatrinirea femeii—ma. ea incape sa deciare 
că, odată împliniți 40 de am. au va mai face 
film. Că el, cinematogratui mu a stat nicio- 
dată în centrul existe sae Că vrea să se 
retragă la țară unde camens or fi simpli, dar 
nu ipocriţi. Că wea sē crească animale etc 
etc... Şi. fapt neasteptat pentru aceiași lume 
care — evident — nu crezuse o iotă din 
aceste deciaraț=. dupa Don Juan (1973) reali- 
zat (roma soartei) de același Roger Vadim 
care o lansase, BB. se ține de cuvint. Nu mai 
face film, se retrage ia țară, crește animale, 
ba mai mult, finanţează o serie de acţiuni de 
protecție ecologică. Susţine la televiziunea 
franceza un veritabil serial în sprijinul prote- 
jârii animalelor. iar admiratorii de altădată o 
privesc. cu tandrețe: uite ce fată bună este 
B.B. a lor! Această stare de lucruri părea să 
se „aşeze“ cind, în 1977, fostul mit stirnește 
din nou gazetele. După ce ani de zile, în 
scris, la radio sau la televiziune pledase pen- 
tru încetarea masacrelor ce au loc în fiecare 
primăvară, cind mii de pui de focă sint uciși 
pentru obținerea preţioaselor piei, Brigitte 
pleacă atunci la fața locului, incercind să 
curme sălbăticia. La fel de electrizată ca 
acum 20 de ani, presa franceză se ocupă nu- 
mai de ea, de data asta insă cam in batio- 
cură. Orice argument este bun, pentru sar- 
casme, de la faptul că actrița poartă desigur 
„alte blânuri” şi pină la foametea din Biafra 
sau conflictele religioase din irlanda, sufe- 
rinte şi tragedii umane în care ea B.B. de ce 
nu intervine? Atita muniție (chiar dacă ief- 
tină) s-a cheltuit cu această ocazie incit este 
firesc să ne întrebăm la rîndul nostru „pentru 
ce?' Nu cumva cetățeana Brigitte Bardot era 
astfel pedepsită fiindcă îndrăznise să pulveri- 
zeze imaginea femeii—păpușă, a femeii—o- 
biect pe care o crease cu sprijinul aceleiași 
prese? 


Dar cum orice pe lume are un sfirșit, şi 
acest scandal s-a stins. Poate că este ultimul 
din viața lui B.B. care îşi vede în continuare 
de animalele ei, undeva într-o fermă. Poate 
că peste alţi 20 de ani, la o altă reluare a fil- 
mului Viva Maria, tot acest zgomot din jurul 
Iranțuzoaicei care a zguduit lumea va fi inter- 
pretat altfel. Contează atit de mult. trecerea 
timpului, şi hotărăşte atit de multe... 


Aura PURAN 


mult mai crincenă decit toate cite le purtase 
in zecile și zecile de saloonuri la un loc. pen- 
tru că era lupta cu boala necruțătoare. Sufe- 
rise deja o operaţie pulmonară și doar robus- 
tetea sa genetică îi prelungea existența și îl 
ajuta să mai urce pe spinarea calului, iar re- 
gizorul său, Hathaway, avea 71 de ani. 
Pentru orice iubitor-cunoscător de western, 
toate cele trei filme sint marcate nu doar de 
o remarcabilă maturitate artistică, de o înde- 
'ungată experienţă, ci şi de povara lor. Eroii 
nu mai sint tineri şi nici invulnerabili. În- 
cheieturile le mai scirţiie, șeriful sau ajutorul 
sâu pot fi şchiopi, patima beţiei le mai dă tir- 
coale, miinile le mai tremură, ba chiar vedem 
pentru prima dată un şerif chior. O undă de 
nostalgică detașare reverberează și din dialo- 
gul lor. Ei știu că aparţin unei lumi ce a fost. 
Şi chiar dacă „adevăratul curaj“ e încă la ze- 
nit, westernul este crepuscular, curînd, în 
forma sa tradiţională, westernul a încetat a 
mai fi produs, decorurile sale construite în 
aer liber au fost părăsite de echipele de fil- 
mare, iar noile generaţii îl puteau vedea doar 
în cinemateci. Dar umbra sa a rămas stărui- 
tor imprimată în matricea filmului hollywoo- 
dian 


Adina DARIAN 


Cowboy-ul hăituit, nu de indieni, 
ci de mizerie (Jon Voight 
şi Dustin Hoffman în Cow 
de la miezul nopții) 


Prin prismă proustiană 


Va nu vedea personaje, tipuri, carac 

tere (sau oricum s-ar numi individualitatea 
dintr-o lume a filmului) decupate, insular: 
zate, impostate într-un spaţiu ca figurile inva- 
riabile dintr-o pictură bizantină. El condiţiona 
pină şi cele mai mici şi mai neinsemnate 
amănunte fizionomice ale personajelor de fe- 
lul cum se reflectau într-un cadru, cum rima, 
de pildă, un profi! cu o fereastră pe care si 
proiecta, de felul „cum dădea” o meșă nu nu 
mai pe fruntea unei frumoase îndurerate, da: 
şi într-o atmosferā în care vazele cu azale: 
intrau în replică cu ficuşii de lingă ușă com 
punind un interior, dar mai ales evidenţiine 
preocuparea de a da spaţiului ambiental nu 
numai o funcţie de cadru în care se află am 
plasate niște obiecte, ci mai ales expresia 
unei concepții existențiale, a unei sensibili 
tâţi, a unei psihologii ce determină o ordine 
şi un raport între persoană și obiectele din 
jurul său. Astăzi ficusul nu ne mai place de- 
sigur, dar el și-a avut,momentul lui de glorie 


Visconti 


presupus că inseamnă totul, Visconti a decu- 
pat tot niște spaţii claustrate, ca nişte inte- 
rioare, care corespundeau claustrării sufle- 
teşti a lui Aschenbach. Eroul povestirii nu 
este plasat nici o clipă pe o panoramă vene- 
țiană, ci sînt alese unghere semiobscure, de 
pe cite o calletta sufocată între ziduri, cu un 
podeț ca o cocoașă ce sare peste un canal și 
intră sub o altă clădire. Pentru Visconti, Ve- 
neţia devenea un spaţiu psihologic la fei de 
convulsionat ca și sufletul eroului povestirii. 
O mare pondere narativă a căpătat-o însă lo- 
cul de întilnire — de autoprezentare aș spune 
— a lumii povestirii thomasmanniene: holui 
atit de vestitutului — pe atunci — Hotel des 
Bains de la Lido. Visconti l-a remaniat, l-a 
adaptat cu ajutorul nu atit al scenografilor cit 
mai ales al anticarilor și ebeniștilor din mai 
multe ţări. A descoperit vechile candelabre 
ale hotelului pe la Bruxelles, Amsterdam, 
Londra şi Madrid. Le-a închiriat pentru filmul 
sâu. Grădinari şi peisagişti au reconstituit 


avea darul de a crea atmosfera 


cea mai propice analizei de profunzime 


ornamentală în plină belle-spoaue. cu pre 
lungirile ei pină în pragul primului razi 
mondial.. Pe atunci, nu-şi meritau numele de 
„interioare“ decit acele vaste încăperi în care 
mobile greoaie alternau cu vazele cu ficuși și 
plante exotice ce păreau că îmbălsămează at- 
mostera iar omului îi confereau o aură de pe- 
regrin prin spaţii sacrale. După cum casele 
de vacanță (de week-end cum li se spune as- 
tâzi) trebuiau să sugereze invazia mirosului 
florilor de cimp așa cum o face de altfel casa 
părintească din inocentul lui Visconti. Ra- 
reori realitatea aceasta pe care o crează rela 

ţia om - obiect, este mai elocventă decit in 
filmele lui Visconti. Ba, chiar, cu trecerea ani 

lor, cu înaintarea în virstă și metamorfozarea 
propriei arte, Visconti ajunsese să arate pre 

dilecţie pentru interioare pină într-atit incit 
secvențele, din ce în ce mai puţine, de 
plein-air-uri deveneau simple antracte, tran- 
slaţii de la un interior la altul. Sensibilitatea, 
tensiunea dramatică, surpriza şi misterul na- 
raţiunii, Visconti le obținea mai ales între pe- 
reţii grei și de multe ori încârcaţi de brocar 

turi și tablouri, mărturii ale generaţiilor ca:« 
se perindaseră prin acele locuri, îşi consern- 
naseră la rindu-le gustul şi voința de a-și in 

scrie trecerea prin ele, lăsaseră, „dira” lor ca 
pe un memento adresat urmașilor. Chiar și în 
Moarte la Veneţia unde cadrul venețian s-ar ! 


Vilegiaturiștii hotelului 
sub pecetea viscontiană 


` (Silvana Mangano, Bjorn Anderson, 


Dirk H 


arde în Aoarre la Vene 


cinema 
Nr. 6(293) Anul XXY 


Bucureşti. iunie, 1987 


Ecaterina Oproiu 


„des Bains | 


gradinile hotelului, și, ma ales. podoabele 
verzi din holul în care se întilneau peniru 
ceaiul de la ora 5, mai toți vilegiaturiştii hote 
lului „des Bains". O stranie convieţuire de 
două epoci se născuse aici: curtea și holul 
parcă se întorseseră din drum și o apucaseră 
spre începutul secolului, în timp ce restul ha 
telului trăia febra festivalului internațional de 
film din acel an. Şi nu era singurul antago- 
nism. Într-o dimineaţă, un grup de băieți și 
fete, cu frunţile strinse într-un fel de chingi 
cu rucsacuri portoclii, îmbrăcaţi toţi în jeans: 
de o inenarabilă stare de impuritate, ca de 
altfel întreaga înfăţişare á celor ce-i purtau, 
priveau tara sa scoată o vorbă, curiosul amal- 
Jam dntr-o clădire care pe ei nu-i interesa 
deloc, câci nu obișnuiau să bată hotelurile. 
restaurantele, băile ori alte locuri intrate, to- 


tuși, în obișnuința lumii de astăzi, ca şi de | 


acum zeci şi zeci de ani în urmă, la care se 
releră povestirea lui Mann. Era o stare de ui- 
mire amestecată cu dispreţ şi, pentru o clipa, 
am avut senzaţia implacabilului antagonis:n 
inconoclast — inconolatru. s 
La inocentul, inspirat de d'Annunzio, Vis- 
conti a procedat la fel. Nu ştiu cit de mult i-a 
plăcut marelui cineast literatura şi chiar bio- 
grafia scriitorului. Nu m-aș hazarda să spun 
ce cred cu voce tare. Despre D'Annuzio se 
ştie însa ca în toate cite făcea, cite scria. cite 


Reprezentanți ai 

unei noi generaţii de actori 
Mariana Buruiană, 

Manuela Hărăbor și Sobi Ceh 


Nimic nu este întimplător, 
nimic nu este pur decorativ 
(Laura 
Giannini în /nocentul lui V 


gindea şi mai ales exprima sărea in ochi o 
anume îngimfare care mergea pina la mega- 
lomanie., că simțea o nevoie acută să șo- 
cheze și cultiva un fel de pompierism al mi- 
zascenei propriei persoane. Desigur, chiar 
tacă se spune că stilul e omul, nu ne grăbim 
sa asociem în mod automat caracteristicile 
biografice operei literare pe care D'Annunzio 
j a lăsat-o. Dar cel puţin în povestea „inocen- 
tul” (sau „Intrusul“ cum s-a numit de la bun 
inceput) aceste date personale, mărturii ale 
unei excesive prețuiri de sine parcă râzbat 
mai mult ca oriunde în literatura d'annuziană. 
Critica literară a vremii, ca și cea de astăzi, 
nu menajază calificativele în privința acestui 
¿oman căruia, ca o incununare a argumenta- 
tiei acre, i se atribuie și dimensiuni autobio- 
grafice. Și totuși pe mîna lui Visconti inocen- 
tul nu are nimic artificial, nu trădează nimic 
îndoielnic ca gust, nu lasă să transpară nimic 
șocant. Inocentul viscontian nu face paradă 
de sine, nu-și ridică superticialitatea la rangul 
de superioritate, și nu-și exaltă destinul 
uman. Visconti a descoperit în acest „Ino- 
cent” o dramă izvorită dintr-un amestec de 
viciu şi inconştiență. Soarta acestei inocente 
se joacă în clipa în care ea este pierdută în 
favoarea lucidităţii. În lumina crudă a aces- 
teia inocenţa nu ezită să-și cheme singură 
sancţiunea supremă. Viscontizarea romanului 
lui D'Annunzio se produce chiar din primul 
cadru și chiar prin această nevoie pe care a 
simţit-o realizatorul de a imprima o anumită 
solemnitate și gravitate atmosferei în care se 
naşte drama pierderii sensibilităţii şi exacer- 
barea superlicialităţii. Filmul devine o analiză 
de stări în care privirile, tăcerile, absențele 
sint ia fel de elocvente, dacă nu chiar mai 
mult decit înseși vorbele. Paşii sint moi, vor- 
bele cele mai grele sint șoptite, gesturile dure 
devin suferinte aproape coregraliate, florile 
sint mesageri iar vesmintele sint preiungiri 
ale unui palpit lăuntric. Nimic nu este intim- 
plâtor și mai ales nimic nu este pur decorativ 
Pălăria „Inocentului”, puţin aplecată pe 
ochiul drept, nu este numai un argument 
monden al epocii, ea devine o trăsătură de 
caracter, pentru că așa privirea lui capătă un 
mister şi chiar o ușoară tentă morbidă. 
Revăzind filmul cu ocazia comemorării lui 
D'Annunzio la sala „Studio” am avut mai mult 
ca prima oară sentimentul ca iocentul a fost 
pentru Visconti o proiectare a povestirii d'an- 
nunziene într-o atmosferă proustiană, poate 
în amintirea acelui „În căutarea timpului pier- 
dut“ pe care n-a reuşit să-l aducă pe platoul 
de filmare. 


Mircea ALEXANDRESCU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteij nr 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 8 lei 
——————— 
„Cititorii din străinatate se pot abona prin 
„Romprestilatelia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfii Bucureşti — Calea Griviței nr. 


Prezentarea artistica şi prezentarea grafică 
Ioana Statie 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» —- Bucureşti 


Antonelli și Gian Carlo 
onti) 


case 


P.. prima dată, ceremonia închiderii a 
fost transmisă în direct pe Antenne 2 care ți- 
nea pe Coastă 160 acreditaţi, Festivalul fiind 
pentru canalul respectiv, o campanie charis 
matică menită să reaprindă simpatia francezi- 
lor pentru această rețea, prima în topul prefe- 
nnțelor publicului pină acum vreo doi ani, 
cind Christine Ockrent, eminența necenușie 
a postului s-a retras din statul major și din 
rolul de prezentatoare a jurnalului de seară 
devenit — datorită ei — punctul maxim al au- 
diției şi al satisfacţiei, iar ea devenită — dato 
rită lui — super vedetă naţională sau, ca să 
pastrâm apelativele locului, „regina Chris- 
tina”. 

Noua prerogativă cumpărată de A 2 nu a 
tacut decit să aţiţe vechiul conflict „toți-con- 
tra-toţi”, în primul rind presa scrisă mai preo- 
cupată ca niciodată de așa numitul scoop, 
dar de unde bomba dacă palmaresul face fi- 
gură de secret militar?, deci ziariștii hirtiei 
impotriva ziariştilor audiovizualului, dar și ra- 
diojurnaliștii anti telejurnaliști, dar şi — 
poate, mai ales — teleaștii între ei, Cannes-ul 
fiind capturat, se știe, de o plasă extrem de 
deasă de semnale electronice (reţele de stat 
peste și contra rețelelor aflate în raza „efec- 
tului Berlusconi“, toate în concurenţă cu re- 
țeaua internă a festivalului, Sygma, dar mai 
apare şi rivalitatea rețelei de fire optice hote- 
liere şi aici trebuie adăugată și rețeaua sateli- 
ților care...) 

Cifrele festivaliere urmăresc, indeobște, re- 
corduri amuzante (3 tone dosare publicitare 
pentru un prim lot de 540 critici; 40 minute 
intirziere la gală, întirziere provocată de Liz 
Taylor în seara unei apariţii proclamată șocul 
festivalului, pe bună dreptate, pentru că pu- 
blicul Galei alcătuit, ce-i drept, din persoane 
angoasate de binefacerile virstei a treia, a 
fost, cu adevărat, electrocutat de noua splen- 
doare a „ultimului star“ epuizat, se părea, în 
tot felul de războaie — ale inimii, ale celulitei, 
ale supremaţiei, ale alcoolului, războaie cu 
Cronos şi cu Paramount — şi iată pe această 
gladiatoare mărunţică care de patruzeci şi 
cinci de ani, poartă pe rotunzii ei umeri o 
vastă armată de agenţi, producători, parte- 
neri, distribuitori, ziariști, iat-o, zic pe Lizica 
noastră, a tuturor, iat-o pe mamaia a nu știu 
ciţi nepoți, iat-o pe matroana Hollywoodului 
și pe veterana Festivalului, renăscută, remo- 
delată sub forma de trestie, da, ginditoare, 
altfel de unde acele zimbete cu atitea conota- 
tii cînd primeşte Legiunea de onoare?, iat-o, 
zic, punind în umbră nu numai vizita unui ce- 
lebru cuplu princiar şi imaginea lui, iat-o 
eclipsind imaginea unei întregi galaxii de 
stele mărimea întii, chiar și propria imagine 
de la tinereţe și ce e starsistemul dacă nu 
forța de sugestie a imaginii?). 

Cind _ computerele înregistrează că între 
7—20 mai substantivul Cannes a fost pronun- 
tat la televizor de peste 50 000 ori, cifra cere 
să fie luată in posesie și de sociologi și de 
politologi, nu numai de critici de film sau de 
prezentatorii tv oriunde la ei acasă, vorba lui 
Hugo, ca regii şi ca hoţii. 

această umflare. s! supraumțiare a unui 


De 45 ani poartă pe umeri 
cohorte de producători, 
parteneri, distributori, ziarişti 
(Elisabeth Taylor) 


Ciştigătorii — chiar cei fluieraţi — 


au i 


eveniment, în definitiv cinematografic, ţine 
'ară discuţie, de „frica de real“ (şi, de aici, de 
nevoia de refugiu în imaginar), dar și de © 
anume miîndrie naţională. ironici cînd te aud 
cintind Marseieza, francezii sint din ce în ce 
mai atenţi, mai sensibili, cind sint puse în joc 
culorile roşu-alb-albastru- indelunga, repe- 
tata lor absenţă din palmares (ultima Palma 
de aur a luat-o Lelouch cu Un bărbat şi o fe- 
meie, dar de atunci au trecut, nu ştiu dacă 
realizaţi, douăzecişiuna de primăveri), a fost 


Pi” 


ntotdeauna dreptate? 


comentată intotdeauna de amlfitrioni cu ama 
bilitate, dar de fiecare dată a căzut greu. Pu 
blicul francez, ca și critica, e un suporter ne- 
condiţionat al producţiei naţionale și chiar 
daca, aproape în fiecare an, selecția franceza 
a fost supusă unui tir de reproşuri (ba ca-: 
periferică, ba că-i academică, ba că intro 
duce în ecuaţie prea multe necunoscute, ba 
ca nu introduce nimic), rica porneşte de fapt 
din neputinţa de a pătrunde pe lista premian 
ţilor şi pe alte poziții decit cele consolatoare 


Paul Newman, în competiţie, dar ca regizor, 
aici în compania vedetei preferate, Joanne Woodward 


Preşedintele juriului Yves Montand 
şi steaua franceză nr. 1, Catherine Deneuve 


sau diplomatice. Cind apare recompensa ma- 
joră (și-aici e cazul să notăm că nu-i vorba 
doar de o platonică satisfacție. O distincţie 
canneză și cu atit mai mult un premiu de aur, 
e de natură să deschidă drum unui film, mai 
de-a dreptul vorbind să-i înzecească numarul 
de- „intrări”), -deci-cînd se obține-ramura de 
palmier, polemicile amuţesc şi. toate scanda- 
lurile se sting brusc. Ciștigătorii — chiar și 
cei fluierați — au întotdeauna dreptate. 

De altfel, nu e pentru prima oară cîndo 
Palmā de aur e întimpinată cu fluierături și 
aplauze la fel de înverșunate. Veteranii festi- 
valului își amintesc zavera provocată în '66 
de indrazneala de a-l pune pe Germi (Sig- 
nore e signori) pe picior de egalitate cu Le- 
louch adus la palat pe umerii echipei sale. A 
tost se scria în cel mai important cotidian 
al momentului — un palmares de coșmar, 
puţin a lipsit ca totul să se termine cu o ca- 
tastrofă. 

Greu de imaginat la ce catastrofă se gin- 
dea. atunci, criticul. Atentatele și bombele 
aveau să apară mai tirziu, ca şi manifestaţiile 
de protest, ca și ideea studenților mediciniști 
din sud de a pătrunde în bunker ca să ia le- 
gatura cu oficialităţile culturale. Decizii dis- 
cutabile, greșeli, gafe au apărut la fiecare 
ediţie, mai mult sau mai puţin, inevitabil. In 
anul amintit filmul lui Resnais Războiul s-a 
stirşit n-a fost primit în concurs ca să nu dis- 
placă oficialitâţii spaniole, iar nu cu mult 
inainte organizatorii lăsaseră să le scape 
printre degete nimic altceva decit o capodo- 
pera, Anul trecut la Marienbad. „|i lipseşte to- 
nusul“ se argumenta în procesul verbal. 

Adevărul este că cinematografia ţării gazdă 
a izbutit anul acesta să-și depășească vizibil 
aimosul nombrilism, atit de lâudat în Libera- 
tion şi de intervievat în Telerama, dar care 
cantona filmul francez în istorioare cu suflu 
mic despre aceeaşi iubire sado-masochistă, 
ubire a unui „intello“ marginal împins spre 
un harachiri agrementat cu vin roșu şi vorbe 
de spirit. In această întorsătură favorabilă 
criza atit de des invocată a avut rolul ei fericit 
pentru că ea, criza, n-a însemnat numai o 
scădere alarmantă a numărului de spectatori 
(de la 200 de milioane în '82, la 160 milioane 
in '86), ci și o regindire a așa-numitului 


P.C.Fi., adică a Peisajului Cinematogratic 


Francez în raport cu noua structură a publi- 
cului (55% sint tineri sub 25 de ani, 75% sub 
35 de ani;:'după 40 ani, nu se mai merge sis- 
tematic la cinema), adică o serie de deschi- 
deri creative avind ca dublă ţintă captarea 
noii generaţii atit de legată de evoluţia 
SMIC-ului, de șomaj, de imigrație, cit şi re- 
captatea celorlalte virste dispuse să revină in 
sală dacă li se promit filme-eveniment. Că 
P.C.Fi.-ul s-a lărgit și a devenit mai divers în 
conformitate cu un public care — „efectul de 
oglindă“ — preferă producţia naţională, o do- 
vedesc și cele patru peliculele intrate în con- 
curs (ca să nu mai vorbim de cele din cele- 
lalte competiţii ale Festivalului, sau de cele 
jin Festivalul-bis desfăşurat pe micul ecran 
spre disperarea cineaștilor, care prooroces: 

"ară prea multa convingere, câ nu peste mult 
festivalul filmului nu va fi altceva decit Cop- 
lul-din-eprubeta ai televiziunii). Deci: 

1. Un barbat indragostit de Diane Kurys 
plasat în uvertura festivalului, uvertură acon 
tata aproape în fiecare an, de filmul trans 
atlantic socotit singurul în stare să furnizeze 
pelicula de mare montare a galei de deschi- 
jere. lată deci, un film-sfidare, o coproducție 
trilingva, rodul unor considerabile eforturi şi 
acobaţii financiare, menite să demonstreze 
ca Europa poate să se autoalimenteze şi cu 
produse „tipic americane”. Din familia Nopţii 
americane și Le mépris, adică film-in-film, 
Bărbatul îndrăgostit are în centru figura unui 
star american, respectiv Peter Coyote („ochii 
ı se împăienjenesc à la Bogart”), poposit pe 
platourile de la Cinecitta ca să filmeze ulti- 
mele zile din viaţa lui Pavese. Povestea de pe 
ptatou se suprapune, mai mult sau mai puțin, 
peste o dramă reală. Protagonistul se îndră- 
gostește de partenera lui, italianca Greta 
Scacchi și incepe să-și trăiască rolul „din in- 
terior“. Istoria unei idile se transformă în isto- 
ria a două peisaje umane intrate în coliziune: 
de o parte un materialism betonat de judecăţi 
standard, structuri-standard, sentimen- 
te-standard reprezentat de echipa hollywoo- 
diană (producatorul îngrozit de o iubire care 
nu mai vrea să ţină seama de deviz, „gorila“ 
protagonistului depășită de salturile de 
umoare ale unui sentiment neprogramat, so- 
ţia sosită la fața locului cu odraslele, binein- 
teles, ca să-şi poată exercita mai convingător 
autoritatea instituționalizată; el, starul, îndra- 
gostit de-adevărat, dar și el, îndrăgostitul, nu 
este în afara acestui spirit competitiv, căci și 
el este obsedat concomitent de Ea, dar şi de 
performanţele lui De -Niro); de cealaltă parte 
idealismul anarhic al echipei europene (ro 
mantismul mamei — o Claudia Cardianel bol 
navă incurabil şi tot atit de incurabil idilica 
zapăceaia tatalui — John Berry —, condeier 
plin de vervă, dar blestemat să fie ineficient, 
complicitatea dezinteresată a unei trupe pari- 
ziene care plăteşte bir la șomaj și la.Couple; 
sufletismul pitoresc al mașiniştilor italienii 
care...) 

Orice film-sfidare este un film-pariu. Pariu 
apreciat, dar neonorat. Festivalul nu pre- 
miază filmele cu vocaţia succesului de casă 
(de aici veșnicul său conflict cu Delon, Bel- 
mondo). Filmul e „prea frumos“, prea fotoge- 
nic, ca să placă specialiștilor (senzaţia de 
magazin ilustrat) și prea fermecător ca să nu 
încinte spectatorii de toate virstele. Asta a 
fost și ținta lui: reconcilierea unei cinemato- 
grafii fărimiţata în filme minuscule cu aşa-nu- 
mitul Mare public. Diane Kurys care a ieşi! 
jemult, din ţarcul filmului „de femme“, n-a 
suit pe podium, dar ținta a fost atinsă 
(Continuare în pag 3) 


ECATERINA OPROIU