Revista Cinema/1990 — 1998/023-CINEMA-anul-XXIII-nr-9-1985

Nr. 973) | 
Anul XXIII | 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 


Bucureşti, septembrie. 1985 


C. poate fi artă — s-ar putea spune 

intf-un documentar de 10 minute realizat pe 
un șantier cu hidroenergeticieni ce-și pre- 
zintá calm, fárá nici o cáutare in vorbe si 
gesturi, activitatea obisnuitá? Arta incepe de 
la selecţie, se stie. Sansa de a gāsi ce cauli, 
alegerea, dar si incadrarea portretului. Ecce 
homo! Toate luminile pe el! Felicia Cernáianu 
şi-a gásit modelul pe Valea Frumoasei, e 
drept cáutind nu pástrávii lui Sadoveanu ci 
semnele timpului prezent al verbului „a con- 
strui". A izvodi lumină din riuri de munte 
Oașa nu e o mare hidrocentrală, e un „pui de 
lac" ce imbogáteste Sebesul și odată cu el 
salba de aur alb a ţării. Încercind — pe cit îi 
stă în putere — să nu tulbure frumusețea le- 
gendară a văii pe care Sadoveanu, pe care 
Blaga, pe care lonel Pop... Omul nostru (nu-i 
aflăm incă numele abia în finalul filmului) 
cunoaşte și dimensiunea estetică a locului 
și perspectiva lui în dimensiunea istorica 
ziua de miine a ţării. De aici o cumpana 
dreaptă între necesar și uman, între imperati- 
vele societății și concretele, atit de acutele 
nevoi ale individului. Se lucrează greu pe virf 
de munte, la 1200 m înălţime, acolo unde 
iarna ține şase luni si „vara trecută a căzut 
într-o joi". Ingheatá mina pe cabluri, la minus 
20 de grade. Dar dacă trebuie, se face. Și se 
face bine. Doar pentru noi se face. E mindria 
constructorilor la mijloc. Locuiesc in barăci 
Baráci construite ca pentru un an. Între timp 
au trecut șapte, familiile au sporit, copiii au 
nevoie de camera lor. Şi aparatul ii aduce in 


2 


Arta portretului realist 


Un om „care ne trebuie“ 
pe fiecare şantier al ţării 


prim plan imbujorati de ger, frumoși, veseli 
toarte, cind își mută jucăriile în casă noua 
De atitia ani muncind impreună, colectivul a 
devenit o familie. ,Seful" se interesează de 
greutăţile fiecăruia, de sánátate. Dar cind tre- 
buie, ii ia peste picior: „Cum. Radule, la 
șapte cind trebuie să fii la lucru ești bolnav, 
şi la opt jumătate esti mai sănătos?" 


Timpul presează. „Dacă pierdem o 
săptămină în iarnă, decalăm construcţia cu 
un an“. Eforturile se intetesc. Qra de intrare 
la lucru e sfintă. Ca și pauza de masă. Gos 
podarul stie cà prinzul bun asigurá munca 
bună. Nici o derogare de la legea pámintulu: 
Oamenii „trag“ cu nădejde. Cistigá, isi cum- 
pără mașini. Dar n-au unde le tine. Sint aju- 
taţi să-şi construiască magazii. „Doar n-au 
tras atita ca să le spulbere viscolul, economi- 
ile" 


, Tact. Căldură. Înţelegere. Fermitate. Mo- 
destie. Umor. Cite personaje din filmele ju- 
cate se dezvăluie cu atita precizie si bogatie 
in numai citeva minute? 


Ceva din această baladă a „nou meşteri 
mari, calfe si zidari/ Cu Manole zece care-i si 
intrece“ prefigura balada Mariei. Mariei lu' 
Pascu, descoperită de Felicia Cernăianu tot 
pe un virf de plai, gură de rai. Mioritic și de- 
loc idilic. Ca viaţa insăși pe acest pámint ro- 
ditor, rodind si o mare artă. 


Alice MÁNOIU 


M à numesc asa cum semnez, sint un ti- 
in ziua de azi. am vàzut documentarul 
Ah, tinerii din ziua de azi! și mi-a plácut. Ca 
să arăt de ce, trebuie mai întii să fac un ocol 
şi să enunț, simplu și curajos, dilema veche 
— şi mereu nouă — a documentaristului: cit 
din ceea ce vede și intelege se poate prinde 
si păstra pe peliculă? Aparatul de filmat te 
fură, unghiulaţiile insealà, intervin și filtrele 
de culoare, montajul, coloana sonoră si cite 


"şi mai cite... Dilemă a documentaristului? A 


artistului, vezi bine, in general! Raminind la 
film — adică la filmul românesc — gindul 
fuge inapoi câtre două secvențe nu prea in- 
depărtate. Prima: pasiunea febrilà a operato- 
rului din Proba de microton a lui Mircea Da- 
neliuc (interpretat, deloc intimplator, de Da- 
neliuc însuși) în clipele cind filmează pe ne 
pregătite goana superbă a ciinelui pe plajă — 
și apoi imaginile ajunse pe ecranul televizo- 
tului, edulcorate, derulate cu incetinitorui pe 
fond muzical ,adecvat". A doua: tácerea re- 
porteritei la masa de montaj din Ciné-vérité 
(filmul de diplomă al mai tinărului Laurenţiu 
Damian), gindurile doar bánuite ale reporteri- 
tei în timp ce vizionează „materialul” filmat 
micile interviuri, cadre disparate. frinturi de 
„adevâr” al existenţei. Filmul se leagă de 
acestea două prin felul cum meditează asu- 
pra condiţiei sale, prin faptul că se privește 
— direct ori pe furiș — în oglinda. dimen- 
siune intelectuală astfel cistigată Dintr-un 
film de lung metraj. un documentar şi un film 


A sti să captezi viața 


Un film-confesiune a unor tineri proiectanți. 
Un film-confesiune 
despre arta documentarului 


„Avem nevoie 
de filme bune, 
revoluţionare, 
care 
să prezinte 
máretele 
realizári 


ale poporului nostru, 


sá mobilizeze 
si sá infátiseze 
` eroi 
care 
să constituie 
un model 
de muncă 
şi de viață“. 


Nicolae CEAUȘESCU 


je institut, dintr-o secvenţa de ici, una de 
olo şi altele de aiurea. arhiva filmelor roma- 
veşti de toate metrajele si de toate gradele 
ar putea antologa momentele de inteli- 
genta şi responsabilă conştientizare si ana- 
12a a statutului si mijloacelor sale. O antolo- 
je cit o artă poetică 

Dar sa descriu: Ah, tinerii din ziua de azi! e 
in film despre un colectiv de ingineri. Tineri, 
vezi bine. Lucrează intr-un institut de proiec- 
tare si visează roboţi. Adică proiectează ro- 
industriali. Autoarea documentarului, Te- 
Barta. i-a vázut la lucru, a văzut ce-a ie 
sit pină acum din proiectele lor si a facut din 
toate acestea un film. Cum? Aducindu-i în 
cadru, bineințeles, pe junii proiectanți si pe 
'rumosii lor roboţi industriali, inregistrind de- 
daraţiile oticialitaţilor instituţiei despre suc- 
cesele obținute de aceia şi... — foarte impor- 
tant — adâugind o serie de lucruri care, pa- 
ralel cu subiectul filmului, adaugă tema fires- 
cului, a regindirii mijloacelor de expresie, de 
captare a „vieţii” pe peliculă. Filmul dezvolta 
subtil acest din urmă plan. Apar mai intii, 
rind pe rind. obiecte simbolice care au „codi- 
ficat" realitatea: niște prospecte „viu“ (deh!) 
colorate, fraze şi chiar și grafică de calcula- 
tor, o frumoasă poză de calendar... Apoi fil- 
mul începe să fie presărat de insolite „confe- 
siuni" ale membrilor echipei de proiectare: 
fiecare i se adresează direct, privind inspre 
camera de filmat si povestind destins, natu- 
ral, liber ceea ce au făcut si fac. intre timp, 
oticialii instituţiei ni se adresează mediat, ei 


misiune a filmului nostru 


discutind cu un reporter (cineva pretera sa 
citească ce-și pregătise dinainte). Tinerii cu 
care „stăm de vorbă” noi, spectatorii, privesc 
firesc câtre o camera „cinstitâ”, care a lasat 
la o parte subtilitátile (s-ar putea spune și 
„falsul”) mizanscenei. „Mă supară cind cineva 
vorbeşte stereotip, calm dintr-un birou”, zice 
unul dintre inginerii tineri. lar camera îi va 
mai privi o dată la sfirsit, cind ni se vor pre- 
zenta pe rind, simplu, ca la școala. Dacă „ci- 
tesc" filmul corect, atunci ma gindesc cá iro 
nia calculatorului, care „rostește“ prin ecran 
„Las-o baltă!” si „Lasâ-te de meserie!” s-ar 
putea adresa nu numai celui ce-i apasa pe 


clape. ci si regizoarei noastre. Insă Tereza 
Barta, vezi bine, n-a abandonat: dimpotriva. a 
incercat să gindească in afara schemelor (a 
meseriei”) si să curețe filmul de convenţio- 
nalism. Imi place sa cred cà pentru conștiinta 
de sine a acestui documentar, valoare simbo- 
lică are si faptul că unul dintre proiectantii de 
roboţi e Laurenţiu Geambasu, „cineamator 
pasionat. autor al citorva mici filme despre 
care s-a vorbit și s-a scris (inclusiv în Cine- 
ma). Prin urmare: dintr-o secvenţă de ici, una 
de colo... 


ion Bogdan LEFTER 


Legenda adevărată a unui oraş 


Un film născut din fascinația 
ideii de înnoire 


R. seara premierei: tinărul — pe 
atunci — regizor Constantin Vaeni iși dedica, 
emoționat, filmul, unul dintre cele mai fru- 
moase documentare realizate la ,Sahia" in 
anii '70, mentorului sáu, lui Andrei Blaier, au- 
tor, să ne amintim, al lui ...Apol s-a născut le- 
genda. 

Si unul, și altul — fascinaţi de ideea deve- 
nirii. A locurilor, a oamenilor. Destinul, cur- 
gerea lucrurilor, dobindirea unui rost, „lungul 
drum" al așezării aveau să fie constante ale 
preocupărilor lui Vaeni, tie că este vorba de 
miracolul zămislirii piinii din griul crescut ín 
fosta baltă a Brăilei (Lungul drum al piinii 
către casă), fie de ivirea unui oraș nou. A 
unui oraș care, precum Orşova, a trebuit, mai 
intii, să accepte sacrificiul pieirii, al retragerii 


din calea Dunării. Oamenii au plecat după ce 
au asistat la moartea consimţită a vechii Or- 
sove, luind cu ei tot ceea ce se poate lua in 
brațe, în suflete, avutul de o viaţă şi umbrele 
strămoşilor neuitaţi. Un film tulburător, în ale 
cărui imagini se duce un trecut şi răsare o 
demnă intimpinare a viitorului. Numiţi-o cer- 
titudine, numiţi-o conştiinţă a reintrării vieţii 
pe fágasul ei, dar atunci, la început, inainte 
de acel ,..apoi s-a născut...” nu au lipsit 
omeneasca stringere de inimă, dificultatea 
fringerii rădăcinilor. 

Ape acoperind matca umană de odinioară, 
în drumul hotărit de legile prefacerii ţării, 
străzi și case pe care poștașul va trebui să le 
înveţe de la capăt, ferestre ce isi așteaptă flo- 
rile, copii care abia așteaptă să ia in posesie 


alte colţuri — toate aceste documente, eloc- 
vente prin forţa imaginii si a cuvintului stre- 
curat cu zgircenie dar cu nădejde („a fost 
frumos si inainte, dar va fi si mai frumos") ra- 


min mărturii ale unui timp aflat, definitiv, sub 
semnul innoirii 


Magda MIHĂILESCU 


Ca o respiraţie muzicală 


a marilor construcţii urbane 


S. spune cá dacă zidurile ar avea grai 
oamenii ar afla de la ele multe... În documen- 
tarul lui Adrian Sârbu Acorduri zidurile nu 
vorbesc dar... cintă! Tema e foarte simpla 
prezentarea unor succese ale arhitecturii ur- 
banistice românești actuale prin noile centre 
xivice- care au dăruit vechilor orașe Craiova, 
Ta. Mureș, Vaslui şi Bistriţa-Năsăud o nouă 
tinereţe. Simplitatea temei putea inscrie fil- 
mul sub zodia unui loc comun ca formulă 
documentaristică, dacă regizorul n-ar fi găsit 
soluţia artistică pentru a face din el un poem 
cinematografic. Această soluție constă in 
asocierea imaginii cu muzica, într-o schemă 
de montaj surprinzătoare. Ingmar Bergman 
afirma undeva că „(...) filmul este, in special, 
ritm, o neincetatá alternare de inspiralii şi ex- 
irati", Într-adevăr, în filmul lui Adrian Sârbu 
maginea pare să „respire“, dar nu singură, ci 
într-un sincron de simbioză cu măsurile, tem- 
poul și accentele dominante ale părţii a 2-a 


din „Simfonia de școală“ a lui George ' 


Enescu. Ceea ce rezultă din acest mariaj este 
o stare, traductibilă prin metafora care defi- 
nea cindva arhitectura ca fiind „muzică soli- 
diticată”. 

Dar gindul artistic nu se oprește aici. Tri- 
mițind la unitatea de loc și de timp a antici- 


lor, fiecare din cele patru orașe este filmat în- 
tre coperţile răsăritului şi amurgului unei zile, 
sub veghea de bronz a ctitorilor de istorie 
Stefan cel Mare, Mihai Viteazul Al.I. Cuza, re- 
verberată și ea in amplele „acorduri” muzi- 
cale. 

Unghiuri compuse inspirat; mișcarea insu- 
fletità dar lucidă a aparatului; procedee teh- 
nice subordonate viziunii artistice unice; lu- 
mina sí umbra ,desenind", in mișcare, profi- 
lurile clădirilor, perspectiva străzilor (imagi- 
nea: Cristian Ferianu), toate sint incorporate 
deliberat temei mizicale, astfel incit simfonia 
pare să construiască, să clădească ea însăși, 
sub ochii noştri. 

Dacă adăugăm la cele subliniate mai sus 
racordurile de filmare și de tăietură (monta- 
jul: Elisabeta Dragomir), calchiate și ele pe 
aceleași „acorduri“ enesciene, precum și po- 
etica retrospectivă, cu stampe și fotografii, 
din istoria arhitecturii românești, care coper- 
tează — poate ușor intelectualist, dar vibrant 
— filmul, vom încerca, desigur, senzaţia cà 
„Citim în forme și cintăm deodată/ Acordurile 
lungi, reverberate...", cum glăsuiește concisul 
și originalul comentariu în versuri. 


Lidia POPITA 
3 


= 


T, A 
"— 


-— 


>~ x 


O „stea de aur“ pentru delicatetea și poezia unei priviri regizorale (Ro- 


Mandache, Dan Condurache si 
inca, de 


Cristiana 


Alexandra Duca în /X 
Nicolae) 


Copilăria, un examen nu numai pentru copii (Maia Morgenstern si Sil- 


viu Stănculescu în Prea 


ı mai de Maria Callas Dinescu) 


Festivalul national „Cintarea României“ 
matcă a entuziasmului, a angajării, 
a talentelor 


F... cineamatorilor, din cea de a 
cincea ediție a Festivalului național 
„Cîntarea României“, s-a desfășurat 
anul acesta în cinci centre zonale: la 
București, Alba lulia, Herculane, Galaţi 
si Vatra Dornei. Acum, cind cunoaștem 
laureatii Festivalului, putem afirma cu 
hotărire, încă o dată si încă o dată, cà 
mișcarea cineclubistă și-a dobindit, in 
acești ani, o solidă platformă civică și 
artistică, reprezentind astăzi o forță de 
gind si de acţiune cu ample si profunde 
ramificații în foarte multe localităţi ale 
țării, urbane și rurale. Relatările din 
cele cinci gale republicane au dovedit-o 
și o dovedesc. Q dovedește cu priso- 
sintà și palmaresul celei de a cincea 
ediții a Festivalului, filmele premiate 
adică, la care vrem să ne referim în 
continuare, retinind în această fugară 
trecere în revistă cele mai bune din cele 
mai bune pelicule care și-au ciștigat 
dreptul de a figura în finală, grupate pe 
(nici. mai multe, nici mai. puţine) zece 
categorii tematice sau de gen. 

Întii si-ntii despre cele mai bune re- 
portaje-anchetă. Au fost multe. lată-le 
pe acelea distinse cu premiul l: de la 
Sinnicolaul Mare (un cineclub cu fru- 
moase tradiţii, animat de mereu tinárul 
Ludovic Dama) au fost doua, Cálárelti, 
cai, căruțe — un reportaj cu virtuţi poe- 
matice despre o frumoasă sărbătoare a 
plaiurilor bánátene — şi Portretul unei 
vizite, emotionante mărturii filmate des- 
pre ultimele zile din viața marelui poet 
national Nichita Stănescu, secvenţe în- 
registrate la Teremia; un reportaj de 
profundă vibrație patriotică este Întiini- 
rea veteranilor (realizat la „Atelier 16" 
din Arad, un cineclub exemplar, condus 
de priceputul. și pasionatul cineast și 
pedagog George Sabău), o peliculă 
consacrată intilnirii de la Sebiș, din 
toamna anului trecut, a unor foști com- 
batanți pe frontul antifascist, eroii lup- 
telor de pe valea Crișului alb, care re- 
fac din amintiri un pilduitor itinerar 
eroic; în Asediul, film al cineclubului 
,Navrom" din Galaţi (printre autori, Ma- 
ximilian Popescu) este înfățișată în 
imagini-document lupta îndirjită a oa- 
menilor Dunării cu apele înghețate ale 
bătrinului fluviu din primăvara acestui 
an, asa cum un alt film, Ínclestare cu 
minia albă (al cineclubului „Petrolul 
din Zemes), surprinde episoade drama- 
tice din bătălia pentru repunerea in 
drepturi a unor utilaje dezafectate, pen- 
tru repunerea în drepturi a vieţii, in 
condițiile unei ierni cu viscole si námeti 
ieşite din comun; cineclubistii băcăuani 


Finala cineamatorilor la a cincea ediţie: 
confirmarea că mişcarea cinecluburilor 
a dobindit 
o solidá platformá civicá si artisticà 


de la „Siretul“, conduși de un vajnic 
animator, Vladimir Lucavefchi, au reti- 
nut atenfia cu un remarcabil ,reportaj 
de. muncă“, Acolo unde Siretul isi 
adună apele. Ca un „fapt divers" (dar 
deloc întimplător!), să ne notăm cà 
acest din urmă film, ca și cele două pe- 
licule ale cineamatorilor din Sinnicolaul 
Mare au fost distinse anul trecut și — 
respectiv — anul acesta cu principalele 
premii destinate cineamatorilor la Con- 
cursul filmelor cu tematică pentru tine- 
ret de la Costinești. Printre celelalte 
filme valoroase ale acestei categorii te- 
matice și de gen figurează Orele presei 
(„Constructorul” Timișoara), Hullă — 
Cimpul lui Neag (.Amafilm" Lupeni), 
Pentru creșterea mai accentuată a pro- 
ductivităţii muncii (,Electroputere" 
Craiova), Să medităm, să hotărim 
(„Romlux“ Tîrgovişte) și altele, si altele 

Categoria filmelor documentare a 
fost deasemenea amplu reprezentată in 
festival. Printre peiiculele distinse cu 
premiul + s-au aflat citeva realizări care 
ar merita, desigur (ca multe alte filme 
ale amatorilor) o popularizare mai 
largă. Ar fi de amintit, întii, cele doua 
documentare ale lui Gheorghe Huiban 
(cel mai prolific autor al momentului) 
realizate de cineclubul „Constructorul 
din Timișoara: Unirea cea Mare — în 
colaborare cu Constantin Lăzureanu —, 
un film ai cărui eroi sint foști partici- 
panți la marea adunare naţională de la 
Alba lulia din 1 Decembrie 1918, si 
Restituiri, un inteligent si pasionant do- 
cumentar consacrat unor importante 
restaurári arhitectonice timisorene (in 
paranteză fie spus, și aceste două 
scurt-metraje au fost distinse anu! 
acesta la Costinești). Cel puţin la fel de 
convingător este si documentarul ară- 
denilor (de la „Atelier 16') Experimen- 
tul montan Văsoaia-Pălușeni: imagini 
de mare forță expresivă despre cultiva- 
torii de cereale la mare altitudine. Prin- 
tre ceilalți laureati ai celui mai impor- 
tant premiu sint cineclubiştii de la Casa 
de cultură din Vatra Donei (Ferdinand 


Michitovici si Radu Rey) cu Carpaţi 
2000, cineamatorii din Gura Barza cu 
Aurarii, Casa Armatei din Piteşti cu Go- 
leștii — in lupta pentru independenţă. 
lar dintre filmele distinse cu aite premii 
ale festivalului să mai notàm Oamenii 
Griviței (cineciubul — debutant! — bu- 
curestean de la „Griviţa Rosie"), Un mi- 
lion de tractoare („Tractorul Brașov), 
Salt in abis („Speo-club” Poreşti). La 
timpul prezent (Consiliul județean al 
sindicatelor Galaţi), Enigmele istoriei 
(Suceava): simpla enumerare a titlurilor 
vorbește despre aria largă de cuprin- 
dere a filmelor documentare zate 
de cineamatori 


Peste 20 de filme au fost 
categoria poemelor-eseu 
acestea s-au impus cu pr 
teva, variate ca gen și ca m 
expresie cinematografica 
sate cu premiul | al -„secțiun 
lie de pămint, cineamatorii d 
Cráciunel pun mult suflet in 
pe ecran a trudei pentru pii 
lui Lacrimi peste satul meu 
Margu (cineclubul, Cozia” Rimn 


Baladă de Nicolae Negrutiu de 
Rosu este un multi-semnific 
inspirat de miinile copiilor. Rem 
virtuţi poematice are si scurt-met 
Echinox, semnat de Vasile Mihai (C 
de cultură Ploiești). Turnul de Gheor 
ghe Huiban din Timişoara este, în 
un film-experiment, ca un strigat 
triva pericolelor: poluării. Ar mai 
reținut, la această categorie, poemul 
lone! Bordeianu din comuna Biv 
(tasi), Miini nemuritoare, precum s e 
citeva filme prezente si ele in palmares 
(nu neapărat pe prima treapta): Guerni- 
ca („Hermes" Bucureşti), Geneză („Ate- 
lier 16" Sfintu Gheorghe), Arii vechi, 
cintece noi (Oţelul Roșu), Chemările 
toamnei („1 Mai" Ploiești). 

Fiimele de animaţie au constituit 
placută surpriză in festival, dată fiind 
diversitatea stilistică, tematică şi „de 


sorginte“ a peliculeior valoroase (dis- 
tinse, de altfel, cu premiul I), realizate . 
deopotriva la Hunedoara (Un ciine, o 
pușcă, un vinător), Oţelul Roșu (Cinci 
tablete cu piper), Focşani (Evrika), Ga- 
ti (Piramida), Bacău (Petrică și lupul, 
Baby put: de reţinut numele autorului, 
san Florea), Huşi (Pilule 2). Dar unul 
dintre cele mai valoroase filme de ani- 
matie ale Festivalului a fost distins, pe 
bună dreptate, cu premiul | al unei alte 
ategorii tematice: este vorba de Soa- 
rele, acest arhitect semnat de Norbert 
Taugner (tatăl şi fiul) de la Oţelul Roșu, 
care s-a dovedit a fi una dintre cele mai 
inspirate pelicule tehnico-stiintifice, în- 
fatisind pe ecran, în modalităţi inge- 
nioase, feluritele posibilitáti de captare 
ale energiei solare. Si celelalte filme 
tehnico-stiintifice premiate (realizate cu 
mijloacele de expresie ale filmului do- 
umentar) şi-au vădit prezenta in actua- 
itate: Un pod plutește in aer (Ministeru! 
Transporturilor si Telecomunicatiilor), 
Microhidrocentrale (Tg. Mures), Imbu- 
nátálirea terenurilor de fundare (,Con- 
structorul" Timisoara), Aurul pulberilor 
fine (, Ergocineclub" Craiova), Turnarea 
statică a cuzineţilor (Reșița), Utilizarea 
dispozitivului cu sertar (Galaţi), Implan- 
tul de cristalin artificial (Buzau). 

La toate celelalte categorii tematice şi 
de gen s-au situat în fruntea palmare- 
ului filme de înaltă ținută etica şi este 
"că sau de reală eficiență 'socialà 
Exemplificám, fárá a mai avea răgazul 
ntrării în amănunte. Filme etnografice 
Poftili la noi in Bucovina (Gura Humo- 
ilui), Dogarul (Ploiesti) Noaptea din- 
tre ani (Vatra Dornei).Filme de ficțiune 
(Ploieşti), De la vis la realitate (Manga- 
ia), Dublu sens (Botoșani)... Portrete 
cinematografice: O viață pentru o idee 
C.F.R. Timișoara), Familia inginerului 
Livescu (Focșani), Retrospectivă (lași), 
Trezirea orologiului (Tg. Mureş)... Filme 
je protecția muncii: Călciiul lui Prome- 
teu (Oţelul Roșu), Vigilenta macaragiu- 
lui (Comănești), Adevărul adevarat 
Craiova), Acasă aveţi tot timpul să vi- 
sati (Galaţi)... Si, în sfirsit, filme didacti- 
ce: Geneza artei (Galaţi), Craiul munți- 
lor (Cugir), Efectul cimpului electro- 
magnetic asupra eritrocitelor (Cluj-Na- 
poca) Prin mine và imbràfiseaza in- 
treaga suflare românească (Liceul de 
artă „George Enescu" din Bucureşti)... 
filme, filme... Paimaresu! Festiva- 
ilui national „Cintarea "României" a 
consácrat, de fapt, pasiunea si pricepe- 
rea, talentul si dăruirea cineamatorilor 
ontemporani 


Filme 


Călin CĂLIMAN 


Timisoara: 


oment festiv la Antrepriza de construc- 

i montaj din Timişoara. Pentru a doua 
oară consecutiv colectivul este distins cu Or- 
dinul Muncii clasa |. Pe lingă emoția premie- 
rei şi o premieră — surpriză. In locul darii de 
seamă obișnuite constructorilor li se oferă... 
un film. Darul-omagiu adus de cineamatorii 
cineclubului „Constructorul“ celor care in ul- 
timii 20 de ani au inălțat adevărate minuni 
edilitare. perle de arhitectura modernă, ca 
noul oras Orsova, modernele ansambluri ar- 
hitecturale din Bistriţa-Năsăud, din Lugoj ori 
Buziaș sau — iată — elegantul orăşel al con- 
structorilor din propria cetate, cartier munci- 
toresc care, alături de alte mindrii ale trustu- 
lui: câmine, restaurante — cantină, locuri de 
agrement, stadioane și bazine de inot, — 
gazduieşte si un cinematograf („Constructo- 
rul“) preluat de rețeaua locală și profilat pe 
filme de tineret. Aici s-au organizat gale si in- 
tilniri cu realizatorii unor filme românești ca 
Lișca și Tapinarii semnate de regizorul de 
origine bánáteaná lon Cármázan, retrospec- 
tive Dan Pifa, Mircea Veroiu, Mircea Dane- 
liuc. „Concurâm serios activitatea cultural-ci- 
nematografică a „Casei tineretului” și a „Clu- 
bului ziariştilor” din. localitate” — glumeste 
Gheorghe Huiban —, animatorul cineclubului 
— continuindu-mi prezentarea ambiţiosului 
program de cultură si creaţie filmică a „Con- 
structorului" timișorean. Sediul cineamatori- 
lor e la etajul cinematografului. Pină la co- 
cheta sală cu ecran pentru filmele pe 16 mm, 
pină la miniaturalele cabine de montaj si mi- 
xaj te întimpină pe culoare, inspirate afișe ale 
filmelor „casei“, fotografii şi diplome, mul- 
time de diplome, frumos inrámate amintind 
succesele celor opt ani de fructuoasă activi- 
tate. Premiul intii pe țară la competiţiile anu- 
ale ale cinecluburilor din construcții, premiul 
| la festivalul filmului de amatori de la Burgas 
— Bulgaria, locul | la unul din festivalurile pe 
tema „omul şi producţia“ (bogata „breveto- 
tecá" a trustului e o sursă permanentă de in- 
spiratie pentru cineamatori); patru distincţii 
la Secvența temisanà din primăvară, laurii 
mai multor faze republicane in marea intre- 
cere națională „Cintarea României” și multe, 
multe altele Dar era prea cald in dupá-a- 
miaza aceea in orașul florilor pentru a mai 


Galați: 


C. cinematorii, într-adevăr, viaja este o 
permanentă surpriză. Fiecare centru încearcă 
să fie el insuși, să aducă ceva, să stabilească 
alte repere, alte ierarhii, alte coordonate ale 
vieţii lor de cineamatori mereu în goană după 

— nu, nu atit după premii — cit după afir- 
mare. Afirmarea dreptului lor de a fl într-un 
punct al ţării altfel decit în altul. La Galaţi, lu- 
crurile s-au așezat pe două moduri de vietu- 
ire; cel al centrelor de experienţă și activitate 
veche, care tind, firesc, spre consolidarea 
statutului lor și cel al cinecluburilor tinere 
sau in ,curá de reintinerire", care, prin forța 
împrejurărilor, trebuie să se impună prin 
filme de excepție. Galaţiul a avut, ca să zic 
așa, două canale. Pe canalul unu au intrat 
puternic, masiv şi cu spor chiar gazdele. Gă- 
làtenii sint în formă și-au perfecționat mijloa- 
cele, s-au rodat colectivele, au ciștigat în ex- 
perienţă,, solitarii". Selecţia lor extrem de di- 
versă — de la film de protecţia muncii (cei 
mai reușit in gen a fost Acasă aveţi tot drep- 
tul să visați, de Dima Dogaru de la cineclubul 
IACMRSG) la film documentar clasic — La 
timpul prezent de Stefan Opincă de la Cine- 
clubul Consiliului județean al sindicatelor — 
la film de desen animat — excelentă Pirami- 
da lui Nicu Constantin — ia film didactic — 
Geneza artei, o lecţie încintătoare de psiholo- 
gie pe desenele copiilor — la film de produc- 
ție — Utilizarea dispozitivelor cu sertar la tur- 
nares oțelului (titlul nu strălucește prin atrac- 
țiozitate, filmul in schimb strălucește prin 
exactitate) și pină la reportaj — un reportaj 
senzaţional făcut în iarna trecută pe Dunărea 
înghețată de fraţii Cristian și Maximilian Fo- 
pescu de la cineclubul INF. Asediul se nu- 
meste filmul și este un document nu doar al 
felului în care oamenii au salvat oameni și 
nave, dar și a ceea ce pot face cineamatorii 
cu mijloacele lor uneori mai mult decit mo- 
deste. 

„Canalul doi al etapei gălățene: cei ce vin 
din urmă — şi vin tare. Pe acest canal 
aproape fiecare județ din cele opt aflate in 
concurs a avut reprezentantul lui. Din Con- 
stanţa, de la cineclubul ,Turist-film" — Man- 


Rostul unei 


estivalul national ,,Cintarea Românei“ 


op . Festival nationa! ,Cintarea Nomanel = < — -a 2 


Constructori și f 


putea înregistra atiţia lauri. Un „Borsec de la 
gheaţa şi piersici-produc(ie proprie (aflu ca 
trustul are si o livadă a lui, nu numai o fermă 
ce alimentează cantina muncitorilor), muzica 
electronică a lui Vangheiis, discret cernuta 
din pereţii circulari (podul a fost ingenios 
transformat într-o sală de dezbateri, o ro- 
tondă din lemn proaspăt lácuit in stil cabană 
dar cu o înaltă destinație) creează ambianța 
propice discuţiei: „În toamnă reincep proiec- 
fille şi dezbaterile cineclubului pe marginea 
filmelor noastre şi a unor mari opere. De obi- 
cei se iscă discuţii aprinse, pină spre miez de 
noapte după proiecția filmelor lui Nikita Mi- 


In 


iafa co 


min in cutii, ele circulà si sint discutate nu 
numai in cadrul festivalurilor, ci săptâminal 
invităm spectatori care să ne comunice păre- 
rile lor. As putea să vă vorbesc de asemenea 
despre buna colaborare cu intreprinderea ci- 
nematogratică județeană şi cu Oficiul cine- 
matografic cu concursul cărora obținem 
filme pentru ,micro-cinemateca" noastra Dar 
mai să bine vă prezentăm citeva dintre reali- 
zările cineclubului 

Şi in mica sală cu aer condiţionat și cu fe- 
restre ce glisează cochet, cele citeva filme 
proiectate mărturisesc nu numai o pasiune și 
o vocaţie demne de laudă dar şi o impecabilă 
profesionalitate cinematografică. Sint abor- 
date cu aceeași siguranţă mai toate genurile. 
Reportajul de pildă Orele presei e conceput 
ca o construcție muzical-plastică: generoasă 
revársare de lumină în străvechea tipografie 
bánáteaná, un halou aproape poetic în care 
operatorul învăluie cu tandrete, cu admiraţie 


tructorilor 


filmul e un prieten : 
de toate zilele si de toate sárbátorile 


halkov, Antonioni, Pifa, Daneliuc. Sala de jos 
devine neincápatoare pentru tinerii — și nu 
numai tinerii — muncitori. tehnicieni, stu- 
denti arhitecţi, artiști plastici.“ 

— Participă si plasticienii 
dumneavoastră? 

— Cu mult interes. Unii sint chiar membrii 
foarte activi ai cineclubului. Sculptorul 
Adrian lonità, de pildă, e un fel de teoretician 
al colectivului, iar pictorul Mihdi Olteanu e 
un cineámator pasionat cu care ne consul- 
tám in toate problemele de graficà, de ilus- 
tratie, etc. La laborator ne ajută instructoarea 
cercului de coregrafie al clubului, balerina 
Cristina Tinesz, montajul filmelor ni-l asigură 
Constantin Moraru; un alt cinefil de bază al 
cineclubului e muncitorul Panczel Zoltan, 
student la cursurile serale ale Facultăţii de 
construcţii. Aș putea să vă vorbesc de pasiu- 
nea fiecăruia pentru film sau de faptul că fil- 
mul cineclubului nostru a pâtruns adinc în 
viaţa constructorilor; peliculele noastre nu rå- 


la dezbaterile 


întreceri 


galia un excelent documentar (documentar? 
jucat? documentar jucat?) realizai de Con- 
stantin Mihalache și Sergiu Petre Boità, De la 
vis la realitate. De la visul unui copil care iu- 
beşte caii și doreşte să ajungă jocheu. pină la 
implinirea-realitatea deci — acelui vis. Exce- 
lent, pentru că filmat cu un simț deosebit al 
cadrului;-al ritmului în cadru și cu o cumoas- 
tere rară a minuirii aparatului. Tot Constanţa, 
de astădată cineclubul Institutului de marină 
„Mircea cel Bátrin" a adus un film tan- 
dru-induioșător, un dublu portret, al unei for- 
matii artistice si al dirijorului sáu, Aripile al- 
batrosului. Autori, căpitan Constantin Mihala- 
che și Sergiu Petre Boiţă. Din Brăila — cine- 
clubul „Petrolistul“ — un reportaj sobru Oa- 
meni și sonde"in. Bărăgan de Gheorghe Gro- 
zea filmat exact și comentat viu, reporteri- 
ceste. Din ialomita Cáruta cu amintiri îl (e 
drept, n-am văzut Căruţa cu amintiri |) un 
poem care se sprijină cu nădejde, și nu gre- 
segte, pe puterea imaginii. Autor, Alex. Bu- 
leandră de la cineclubul „Actualitatea“. De la 
Buzâu, cineciubul „Orizont”, un foarte intere- 
sant film științific, implantul de cristalin artifi- 
cial, care începe pașnic pe desene, impeca- 
bile și sfirșește cu imagini surprinse în timpul 
unei operaţii, tipul de imagini la care ființele 
sensibile isi acoperă... ochii. Autori: doctor 
Petre Vlad si Valerian Şerban. Tot Buzăul, tot 
„Orizont“, și tot Valerian Şerban: două eseuri 
— Poemele iernii si Intermezzo, cinema pur 
în sensul forţei si eficienţei imaginii. De reți- 
nut, deasemenea, de astádatá mai aproape, 
de ia Ploiești, trei filme — demonstrație de ce 

te cineamatorul cind poate foarte mult. 

arul — autor lon Moise de la cineclubul 1 
Mai — un documentar care urmărește râbda- 
tor, expresiv și explicit, dar fără urmă de a'l- 
dacticism plicticos, procesul de devenire al 
unui... butoi; Echinox si „H“ de Mihai Vasile 
de la cineclubul Casei municipale de cultură, 
două eseuri foarte interesante — primul pe 
ideea spaţiului mioritic, cel de-ai doilea pe o 
idee de la Eugen Jebeleanu citire. Şi, în fine, 
Fierăria, de Șerban Dumitru si Cornel Brătu- 
lescu, cineclubul ,Muntenia", o replică, 
poate, la Dogarul lui lon Moise. 4 


pentru nobila profesie, chipurile colegilor de 
la ziarele locale: redactori, personal tehnic 
tipografi, pină la cei care în zori distribuie 
ziarul cu miros de cerneală proaspătă. Evo- 
carea istorică a unui mare eveniment, Unirea 
cea mare, e făcută în termeni de expresivă 
imagine (filmări tip ciné-vérité cu portrete ale 
veteranilor momentului istoric surprinşi la ei 
acasă, ori plimbindu-se in timp ce se confe- 
sează aparatului), cu inregistrarea vocilor lor 
obosite dar improspátate de emoția evocării 
evenimentului care le-a innobilat existenţa 
participarea la Marea Adunare de la Alba lu- 
lia din 1918 unde o sută de mii de români din 
Banat si Transilvania au cerut Unirea cu țara 
Sugestive. Emoţionante. Dinamice alternari 
de confidente și documente oficiale. Em- 
blema cineclubului amator poate concura 
aici emblema unui studiou profesionist. 
Eseul e ilustrat si el de un foarte frumos 
studiu m mișcare urmărind inspirate proiecte 
arhitecturale ale trustului timișorean de res- 


De reținut deci: la Galaţi, pe canalul unu, 
gălățenii veterani din ce in ce mai siguri pe 
meseria lor; pe canalul doi: cei care-și in- 
cearcà puterile sí incearcá din toate puterile 


Vatra Dornei 


C. peste 60 de filme în proiecţie, din ju- 


dețele Moldovei si ale Maramureşului, Gala 
republicană de la Vatra Dornei a Festivalului 
naţional „Cintarea României” a pus în evi- 
denţă — ca și celelalte manifestări similare 
din această vară — o realitate de mult ates- 
tată, dar încă prea puţin cunoscută: cineclu- 
burile noastre nu mai sint niște minuscule 
ateliere, în care ciiva anonimi s-ar dedica, 
din simplă curiozitate sau din raţiuni de ser- 
viciu, unor jocuri minore ori unor prestații 
formale pe peliculă. E 

Cinecluburile susţin si oferă astăzi o pro- 
ducție amplă și constantă care, fără a avea 
veleitátile creației profesioniste, nu încearcă 
totuşi, in. plan valoric, complexe față de 
aceasta, atunci cind e vorba de realizările re- 
prezentative. Dealtfel, simptomatic, una din- 
tre dificultăţile juriului a fost aceea de a dis- 
cerne între virtuozitatea autentică la care au 
ajuns unii cineamatori de excepție și ambiţi- 
ile profesioniste imitative ale altora, susținute 
eventual! prin conlucrári tehnice prea strinse 
cu studiourile specializate. 

Cite un județ cum e Bacâul, prezent în 
Gala republicană cu aproximativ 20 de peli- 
cule, a devenit un adevărat centru de produc- 
tie cinematografică si un documentar realizat 
acolo, precum Unde Siretul iși adună apele 
(Cineciubul Trustului antrepriză pentru con- 
strucții, autor: Vladimir Lucasevichi) sur- 
prinde ca orice lucrare de artă matură. De 
unde o nouă dificultate a juriului: în care 
anume din cele zece genuri și specii, pe care 
festivalul „Cintarea României” le are in ve- 
dere, să-l incadreze: documentar sau poem 
sau reportaj... R 

Unor mărturii cum e aceasta, despre zăgă- 
zuirea apelor Siretului, pentru construcția 
unui sistem hidroenergetic (fără a mai vorbi 
de citeva excelente filme. utilitare) i se 


taurare a valorilor urbanistice ale vechiului 
oras, Piaţa Unirii, asa cum apărea ea in stam- 
pele de acum citeva secole. Restituiri se 
cheamă acest film recent distins la Costinești 
(regia şi imaginea Gheorghe Huiban, scena- 
riul Vasile Pop, consultant arhitect loan Stur- 
za.) Restituiri impreună cu recentul omagiu 
dedicat constructorilor — 40 de minute în 
compania celor de la plansetá sau macara, 
de la indráznetul proiect la -minuţioasa desfá- 
surare a gindului in spaţiu — ne apar ca fru- 
moase poeme cinematografice dedicate celor 
care „înaltă punti durabile spre viitor”. Copiii 
silabisesc primele cuvinte, propoziția se în- 
cheagă triumfătoare: „Tatăl meu e construc- 
tor“. Copii filmati in luminoase cămine, la 
școală, in generoase spaţii de joacă amena- 
jate cu fantezie pentru ei, pentru toţi copiii 
țării. „Tatăl meu zideste case"... Un alt portret 
in imagini cu care se mindreste cineclubul e 
Cota 47 („cel mai bun film al festivalului de la 
Burgas 1983") — portret al unui mester ma- 
caragiu care lucrează la 47 de metri înălțime. 
Cota ambițiilor constructoare. Cota ambițiilor 
cine-creatoare. Mi se proiectează si un studiu 
plastic realizat cu pricepere si înțelegere pen- 
tru arta peisagistului timişorean Mihai Theo- 
dor Olteanu. Aparatul descoperă cu admira- 
ție forme şi ritmuri moderne, eclatanta culo- 
rii, căutarea perpetuă, nelinistea creatoare. 
Unghiuri energice, transfocări, o alternanță 
rafinată de umbre și lumini. Montaj plastic 
muzical de ținută, aranjament de orgă elec- 
tronică, pe muzică de Vanghelis. Si un expe- 
riment original: Turnul (premiat si el la. Sec- 
venta temisana" din primăvară) Căutari! de 
înnoire a limbajului, filmări insolite, pictură 
sub aparat, „animaţie pe geam, cu mina — . 
ne mărturisește autorul. O sugestivă metaforă 
a autodistrugerii prin poluare, o explozie-de 
inventivitate, de ambiţie a cercetării expresi- 
vitâții aparatului, a posibilităţilor peliculei, ale 
montajului dar și citeva stingăcii inevitabile, 
toate sub aceiaşi semnătură a neobositului 
Gheorghe Huiban. Poate cu timpul va atrage 
și el spre cineclub noi entuziaști cu care să 
colaboreze. Pe care să-i formeze așa cum 
l-au format si pe el, alții, losif Costinas, de 
pildă care acum este instructorul cineclubu- 
iui studențesc. Dar despre activitatea ,clasi- 
cului" cineast amator losif Costinas aproape 
profesionist ca rezultate, despre succesele de 
ultimă oră ale lui si ale cineclubului pe care îl 
îndrumă, descoperind și cultivind noi genera- 
ţii de fanatici ai artei a șaptea — cu altă oca- 
zie. , Cota" creativităţii cineamatorilor timişo- 
reni e ridicată. Merită să fie atent studiată 
Alice MANOIU 


să-ţi ajungă din urmă. În fond, nu ăsta este 
rostul unei întreceri? 


Eva SÍRBU 


leşirea din anonimat 


adaugă, din același judeţ recordmen, un in- 
treg set de desene animate. După studioul 
„A! Sahia", care se vede asistat și completat 
în efortul de a surprinde profilul tematic, vi- 
bratia emotivà si nu în ultimul rind exigenţele 
estetice ale timpului prezent, ar fi rindul celor 
de la „Animafilm“ să se mire şi să se bucure 
fratern. Ce probă mai dificilă în planul profe- 
sionalitátil (nu profesionismului) se poate im- 
pune unor amatori, decit aceea de a face 
faţă, cu brio, incomparabiilelor dificultăți teh- 
nice ale desenului animat? (Ştiaţi că la Bacáu 
se organizează anual, primăvara, un concurs 
naţional de desene animate ale cineamatori- 
lor, cu cite aproximativ 50 de titluri în pro- 
gram? Am aflat și noi cu această ocazie). 
Adevărata surpriză este insă că același autor 
— loan Florea (cineclubul „Unirea”) trece cu 
dezinvoltură de la un desen animat oarecum 
didatic și linear (Petrică și lupul) la un desen 
animat eseistic, cu o subtilitate, un joc ambi- 
guu și un umor al desenării si animárii obiec- 
telor inefabile, admirabil comentate si muzi- 
cal (Baby Put), incit citeva minute uităm cà 
ne aflăm la Vatra Dornei și ni se pare că ur- 
mărim o proiecţie la un festival experimental 
de scurt metraje, să zicem Ift Oberhausen. 

Dar ştiaţi că o producţie de desene ani- 
mate în regulă există și la Huşi? Să le cerem 
scuze lui: Emil Pascal si Cristian Marcu 
(aceasta din urmă promovat, cum aflăm, ia 
Animatilm") că deocamdată ne limităm ale 
cita numele. Căci aceeași scuză pentru enun- 
tul telegrafic trebuie să le-o adresâm și al- 
tora, fără a mai vorbi de cei care nu vor in- 
cape în pagină nici așa: Paul Zeida (Boto- 
sani), pentru „fiimul jucat” (zice categorisirea 
juriului) Dublu sens, care e un eseu antitâz- 
boinic, în registru suprarealist, lon Matei 
Agapi (laşi) pentru filmul-portret Retroepec- 
ti 


p. Valerian SAVA 


Orice personaj de film, dar mai ales „personajul tînăr“, 
trebuie să cucerească reduta numită Publicul. 

Prin el se transmit ideile, el trebuie să apropie 
spectatorul de film, să-i facă înţelese sensurile. 

El trebuie să fie, deci, convingător. 

El trebuie să fie, deci, seducător. 

Dar este? Cum? Si prin ce? 

Trei întrebări pentru creatorii noştri de film, cei care 
poartă sarcina nobilă, dar deloc uşoară, de acord, de a 
face din personajul contemporan, din personajul tînăr, un 


adevărat purtător de cuvint al timpului său. 


Întotdeauna m-au impresionat 
oamenii loiali, cinstiţi si modesti 


S. un scriitor şi un scenarist (amindoua 
la un loc) care poate declara despre sine ca 
n-a avut niciodată, in opera sa, un erou ma: 
in virstă decit el însuși. Că n-a scris nimic is 
toric, nimic despre alte timpuri, decit cel a 
său 


E acesta un merit sau un defect? Râmine 
de văzut. S-ar putea să nu fie la mijloc decit 
o lipsă de îndrăzneală, o timiditate vecină c 
bunul simț exacerbat în fata unor oameni, fe 
luri de exprimare și comportamente pe care 
nu le poti nici măcar bănui. Ce-aș putea eu 
de pildă, să povestesc despre sentimentul d: 
dragoste sau onoare la omul primitiv, fárà a 
câdea in comicul cel mai bulevardier cu pu 
tintà? Sau, cum aș scrie, la modul tragic, c 
carte despre Burebista, povestită la persoana 
intiia? Există, în toate privinfele, o limită, nu^ 
Aşa și cu eroul contemporan. Scriu despre ei 
pentru că pe el il cunosc, îl pot verifica, il pot 
cerceta si pipái. Frobabil, cà, la mijloc, e si o 
chestie de comoditate: de ce să umblu dupa 
subiecte si tipuri prin hirțoage, cheltuindu-m; 
zilele in -penumbrg nesánátoase, cînd pot ies 
afară, la aer proaspăt, alegind ce-mi trebuie 
ca dintr-un pom încărcat de roade? Cu ma 
multi ani in urmă, cineva mi-a povestit despre 
un medic tinàr si talentat, care face minun: 
intr-un oraș de provincie. Cum pe-atunc: 
eram fascinat de caracterele tráznite, iesite 
din comun, m-am dus acolo și m-am interna! 
în spitalul unde lucra respectivul doctor 
M-am ales cu personajul Mitică din Mere ro 
sii și Balanța și cu ami lele scoase. totul ir 
mai puţin de o sâptămină. Altădată, person: 
jul principal al unui film (e vorba de Omul 
care ne trebuie) mi-a venit direct acasă, ir 
apartamentul meu neproprietate personala 
sub înfățișarea unui vár de-al doilea care do 


Un cuplu verificat printr-un mare succes de 
public (Catrinel Dumitrescu si Mircea Diaconu) 


rea un sfat si o intervenție. Tot așa și cu per 
sonajele principale din comedia „Freșul”, Fi- 
lofteia și Famfil, pe care le aveam la inde- 
mină pentru studiu si zugrávire in cadrul blo 
ului, ea ca femeie de serviciu, el ca prese- 
dinte al comitetului de locatari. Atunci cind 
intram in crizà de subiecte, caractere si com- 
plicaţii sufleteşti, cotrobâiam fără rușine in re- 
zervele familiale, adică in biografia nevestei, 
a rudelor apropiate și chiar a mea personala 
Mă veţi întreba. probabil, ce calităţi și defecte 
ale omului contemporan m-au interesat mai 
mult. În primul rind, loialitatea. cinstea, mo- 
destia. M-au impresionat oamenii care fac lu- 
crurile cu seriozitate şi bună credință. In 
schimb, nu-i iert pe cei care urmăresc, în pri- 
mul rînd, interesul personal, meschinii, carie- 
riştii, cei care, cind e vorba de postul pe care 
il au, adică de binele lor, calcă orice in pi- 
cioare, inclusiv părinţii şi fraţii. Recent, un 
cuplu care a refuzat să le scrie părinţilor, fra- 
tilor şi surorilor vreme de cincisprezece ani, 
s-a reintors plin de remușcări, cerind iertare 
şi oferind, în schimb, brelocuri, gumă de 
mestecat si sápunuri „Lux”. Abia aştept să 
mà arunc cu pixul asupra lor 

Dar uitam să vorbesc despre unul dintre 
cele mai frumoase gesturi ale semenului meu 
contemporan: acela de a face bine celor din 
jurul sáu, cu total dezinteres, fără vorbe, din 
pură patimă omenească. Adică despre ace: 
oameni care nu ştiu să facă râu. Sau nu pot 
Un asemenea erou are viitorul film pe care 
i-am scris. 

Ràmine de văzut; filmul și ce-a ieșit din el 


lon BÁIESU 


Anchetà realizatà de Eva SIRBU 
Foto: Victor STROE 


Doi 
(Heana 


tineri 
Harsa-Negru si 


Tinerilor le place comedia... 


dar sá luám comedia in serio 


€ uvintul acesta: seducător, după párerea 
ea. este, ca sa spun astfel, foarte multilate 
ral. În ei incape sensul frumuseţii, al ginga 
siej, Simplitati, sincesitaţi, într-un cuvint tot 
«ea ce inseamna un om adevarat, cu calita 
tie şi defectele lui. Pentru că omul are $i ca 
iitaţi și defecte, nu? Prin defecte poti să inte 
legi nervozitate, neatentie, neglijenţă, in nici 
un caz vulgaritate și nepricopseală astea nu 
mai sint defecte, astea sint cu totul altceva 

Prin calităţi, in primul rind, înțeleg felul de a 
te comporta, tonul frumos si inteligent in re 
laţiile cu semenii tài, dorința de a face bine 
nu pentru că trebuie. ci pentru că așa este 
normal, respectul față de alţii, intransigenţa 
etc. Pentru ca să „compună” un asemenea 
om, scenariștii și regizorii ar trebui sa se 
pună de acord intre ei, dar și cu actorul, pen 
tru ca să iasă un personaj adevărat si nu 
confecționat. Pentru cà sint actrița, mà gin 


desc, fireşte, la personajele feminine. Am ma. ` 


spus-o, şi cred, e nevoje ca personajul fem: 
nin să apară mai des si sa fie mai bine scri: 


pentru cà există femei cu totul remarcabile in 
Wate domenule 
moase. Pentru ca femeia noastră este munci 
toare, este mamă bună, gospodină, isi res 
pectă soţul si trebuie să fie respectata. Este 
perseverență, talentată, capabila de cel mai 
inalt sacrificiu și de aceea cred, cà ea merită 


Personaje interesante 51 fru 


intr-un film rolul principal. Merità sà se vor- 
bească şi de Ea nu numai de El... Acum, in 
Primăvara bobocilor, mi s-a oferit ocazia să 
joc si eu un rol normal. Un om normal,adevà- 
rat, asa cum am spus, cu defecte și calităţi. 
Si doresc, si vreau så cred, cà prin simplita- 
tea cu care l-am tratat să ajunga la public și 
să fie crezut. Este o comedie pe care noi toţi 
am luat-o foarte în serios. Şi cred că o să fie 
) comedie... seducătoare. Si mai cred că lu- 
mea ar trebui să înțeleagă că, într-o comedie 
u e nevoie numai de ris, mai e nevoie Si de 
jindit. Este poziţia mea fatà de comedie — o 

ziţie exigentă — pe care imi propun să rà- 
min. 


Tamara BUCIUCEANU-BOTEZ 


«Și filmele 
au nevoie de coloană vertebrală 


C. să fie seducat personajul contem 


poran trebuie să debordeze de tumult inte- 
rior, actorul trebuie să fie viu, să ardă, tran 
smiţind întreaga văpaie a personajului cu 
care se identifică, iar aceasta identificare tre- 


buie coroborată cu conceptul regizorului, cu 
cerințele arhitecturi: opere: de arta 
Futerea de seducţie, de fascinatie a perso- 


najelor dintr-un film, rezida in imbinarea cali- 
tati de creator cu cea de interpret, in veridi- 
citatea reflectării realității — refiectare care 
trebuie făcută mereu creator, in concordanţă 
cu prefacerile spiritualităţii. ale esteticii aces- 
tui ev. 

Fără această „coloana vertebrală“ filmele 
se nasc moarte, actorii sint statui, vorbele 
n-au grai, iar muzica nu cintă!... Dar am lun- 


git vorba si cum ăsta nu-i un semn de artă 
conchid cu citeva cuvinte despre cele doua 
roluri de „mirese contemporane” interpretate 


de mine în acest cincinal. Nu știu dacă „mire 
sele" mele au fascinat prin candoare, prin 
farmec (cuvintele sint mari), cert este cà am- 
bele filme au fost premiate la festivalurile de 
la Costineşti şi poartă semnătura unor crea 
tori de arta prestigioși! 
Despre mine Ştiu doar cà intr-o mina Sin- 

gura de meşter cu gust ratinát, cu ochi exer 

at şi călăuzit de precepte temeinice de arta 
sint docila pină la umilinţa și muncesc ca la 
natism. 

Pentru a intári concluzia care se poate 
trage cu ușurință și pentru a nu se rastăl- 
máci, inchei cu o paralelă a marelui Cara- 
giale:... „Amatorul lucrează de plăcere morala 
si ce produce ii face plăcere, artistul lucreaza 
je nevoie intelectuală şi foarte rar ii place 
ceea ce face. Si e natural sa fie asa"! 


Aurora LEONTE 


Sá dai spectatorului senzatia 


cá esti sufletul sáu 


C. că ştiu de ce simt nevoia să vorbesc 
acum despre „personajele tinere și pute 
rea lor de seducţie”, nu din unghiul acto 
rul, ci al spectatorului. N-am sa exemplific, 
ar povestea mea s-ar putea sa tie subiectiva 


actori la debut 


Valentin Mihali) 


prea optimistă, uşor desuetă, neinteresanta 
Și totuși 

Intr-o seară, veneam de la Buftea unde in 
cheiasem etapa de lucru la un film. Cu triste 
ea inerentă oricărui sfirsit, cu dorința actoru 


iui ce vine „pe scurt” în capitală și vrea sa 
prindă” cit mai mult, m-am dorit, pur si sim 


Din 


Vasilescu si 


nou impreună 


(Tora Serban 


Ionescu) 


plu, spectator. Pendulind între un film la 
cerc” şi o premieră româneasca, am ales 

pe cea din urmă. Mai aveam un ceas răgaz 
pină la inceperea spectacolului, drept carr 
am aşteptat în fata cinematografului så curga 
timpul şi am privit oamenii ce treceau, ma 
ales pe cei tineri. Mi s-au párut prea gràbil 

tacuţi, preocupaţi. M-am gindit atunci cit d: 
mult uitam sá ne privim unii pe alţii, uita 
uneori så ne bucurăm, să ne minunâm, să v: 
såm, consideràm desuet un gest de tandre: 
sau un cuvint de dragoste. Incercam sà-m 
găsesc locul la răspintia dintre doua generat: 
și mi se părea ca cea pe care o descopar ve 
nind e mai puţin romantica, mai practica, ma 
grăbită. Ceasul a trecut şi pină sa-mi gasesc 
locul la răspintii, mi l-am găsit pe cel din sala 
pe care l-am ocupat ca un spectator cuminte 
și în timpul proiecției m-am surprins că an 
uitat să privesc filmul cu ochi critic. M-am la 
sat furată de povestea simplă, farà mari pre 
tentii si, datorită tinerilor de pe ecran, i-am 
indrágit pe toţi tinerii care ştiu si ce sint gri 
jue, dar care mai au curajul să fie romantici 
sa spună ce gindesc (deci să si gindească) s: 


„A priv 


hiar să iubeasca. M-am gindit atunci cà nu 
intimplàátor filmul a mărit chipul omului $i arn 
realizat înca o dată responsabilitatea ce ne 
revine nouă, actorilor, regizorilor, scenariști 
lor de a dărui spectatorilor personaje viabile 
1devàrate, nu eroi confeclionali si artificiali 
Fentru cà spectatorul este mai exigent şi ma: 
sensibil decit îl bânuim şi el aşteaptă de la 
no: mai mult decit dacà s-ar uita pe fereastra 

în ce ma priveşte, ca actor lină, am con 
vingerea că atunci cind nu simulezi că ai mai 
mult de dăruit decit ai de fapt, cind vrei şi 
crezi si iubești oamenii (care sint mai sensi 
bili cind nimerești pe convingerile lor intime 
pe realizările lor autentice), cind încerci sa 
dai fiecărui om din sală senzaţia că sufletu! 
sàu nu a fost uitat, cind esti pe un drum des 
chis de alții şi nu vrei să preiei din tortá doa: 
toarta, ci şi focul, cind îţi asumi, cu respon 
sabilitate şi convingere, nobila sarcină «de 
transforma prin creație materialul in socia! 
personajele tale vor percuta in sufletul Mari 
Sale Publicul 


Catrinel DUMITRESCU 


' e insuficient. 


Trebuie să știi şi să ar 


M a ingrozeste gratuitatea demersului ar 
tstic... E impotriva simţirii mele atit confor 
mismul injositor, cit si inveninarea perfida 
distrugátoare. Dinafara e mai simplu, mai co 
mod... vreau să fiu om si nu, vreau să înțeleg 
decit in termeni umanj... A fi om...! E oare un 
ideal, o tentaţie, o necesitate, o realitate 
Poate fi si o iluzie. 

Nu trebuie să cred că a fi om e o imposibi 
litate. Nu trebuie, nu pot. Nu. Un artist nu 
poate fi decit uman, iar opera sa trebuie sa 
seducă prin umanitate si să stimuleze uman: 
tatea. Tráim uneori intr-o confuzie a infelesur: 
lor si a eficientelor artistice. Un timp ca al nos 
tru solicită din plin adevărul umanului etern 
Deci, seductia eroului contemporan... O fraza 
) şansă pentru spovedanii, o posibilitate de 
analiza, sau o prostie. Depinde... O cinemato 
gratie ca a noastră, avida de valori, capabilă 
şı responsabilă să le creeze, trebuie sa-și 
permită o multitudine de raspunsuri. Nu ştiu 
unde începe mistuirea vieţii in arta, dar sigur 
nu în ignorarea ei. Viaţa e fluxul întimplărilor 
arta e şansa eternizării lor. Arta, ca templi 
sau tribună, arta solitudinii sau arta solidar: 
zàrii... 

Cine este eroul contemporan? Zeci $i sute 
de răspunsuri posibile. Fentru ca mărturia 
mea artistică să aibă cel mai plătit pret uman 
atunci eroul meu contemporan sint eu. Eu și 
timpul pe care-l străbat, eu si viața care ma 
trăiește, conexiunile cu oamenii pe care-i iu 
besc, pe care caut să nu-i las pradă nimicni 
Ciel. 

Nu poţi seduce in coordonate profunde de- 
cit atunci cind implici, cînd arzi... Cuvinte! 
Viața mea, arta mea. Arta mea, viaja mea 
Mult. puţin, nu ştiu. Totul. De cind mă cu 
minjeste bátrinetea, gindurile mi se cura! 
de iritabilitate şi momentan, Eroii mer sint 
ipostazele traior mele.. Eroii artei sin! vii 
ca sufletul si la fel de materiali ca el... Eroii 
timpului nostru sint giasuri ale timpului in 


Fi, tinerii de lingă noi 


(Valeria Sitaru si Mihai Cafrita) 


noi, ecouri ale acestor semnale. Pentru a fi 
reali si penetrabili, ei trebuie investiţi cu 
structuri complexe, reverberante, prin umani 
tate Si nu prin categorisirea formală. Ei sin- 
tem noi. Seducţia lor nu este o dimensiune 
conjucturală, ci o stare vitală. Rezistenţa la 
vaļā, gradul de aprofundare a marilor dimen- 
siuni. nonstopul gindului şi tragica demnitate 
a înțelegerii rostului final — iata ce poate se 
duce într-o viaţă, viața altor ființe. Adevărul 
este o tentaţie subtilă a seducţiei. Umanitatea 
eroilor meu nu poate fi decit a mea cea ta! 
nuită sau exploziva, cea duruta sau nădajdu 
ita. Ei au pecetea interogatiilor, şi orgoliul in- 
cluderii în universal. Fragilitatea lor le cre- 
eazà o stare de veghe, iar veghea — uneori o 
demnă disperare. Ei, eroii mei, sint puterea 
mea de a mă sti, de a mà deslusi, de a ma 
cauta, apăra, incerca,.. de a trái. Ei imi 
traiesc viaja si numai astfel putem exista. E 
minunat cind reusesc acest iucru. Numa: 
atunci, citeva frinturi de timp ei seduc, in rest 
nimic. Dar nimic—egal—nimic este diferit de 
zero-egal-zero. Teama încercării este o tema 
in ultimul timp, din ce in ce mai mult lumea 
creaţiei a devenit o imbrincealà de orgolios! 
Timpul in care tráim nu are nevoie de re- 
semnale, de compromis, de imbecilizare 
Verbul „a privi" e insuficient. Trebuie să fim 
sedusi de oameni şi să-i seducem la rindul 
nostru prin valoare. Invát să trâiesc si să mor 
continuu. Nu mai 'am timp, și refuz orice dia- 
log cu partenerii imbolnáviti de prostie, ta- 
tuati cu lasitate, cangrenaţi de oportunism. 
Greaţa față de neoameni må stápineste. Dra- 
gostea față de oameni mă obligă. Fiintele 
umane nu sint funigeii risipiţi de colo-colo, 
sezoniere apariţii, ci rod si rost al pámintului, 
luminați de inteligenţă si vibrind de torţă. 

Seducţia eroului, inclusiv contemporan, 
trebuie să vină din gestaţia artistului, din sim 
bioza sufletului, gindului şi visului sàu fecun 
iat de Prometeu si Manole, de Hamlet și Oe 
jip.. de soare. Drumul seducţiei este Adeva 


Sansa de a debuta alături de un actor 


(Camelia Maxim si Ovidiu Iuliu 


rul. Adevărul din mine simţit. trait și platit de 
conştiinţa mea. Constiintá — un anarhism? 

Nu . Un stimul necesar revigorarii spirituale 
A seduce prin eroul tàu, a fi sedus de erou 


S... Stage de troleibuz la Foisorul de 
foc. Un grup de temei, eu, un tinàr cu rucsac 
in spate, sosim la fix,... pentru a pierde trole:- 
buzul. Cuvintele... cuvintele de toate felurite 
of. of" oboseala”; „obidă”.. (dacă le-am 
lua doar pe cele cu o") mă-nvaluie pe di- 
nauntru, pe dinafará.. Necazurile fiintei 
mele ţipă, se fac simţite, mi-aduc aminte ca 
exista. Si doar uitasem de ele in timpul zilei 
La cadrul!” „Fii atent'!... concentrarea asu- 
pra ceea ce trebuie făcut, clacheta, blendele 
ce-mi luau mințile, ariflexul cu piuitul lui, in 
demnurile dinlàuntru, sudoarea ce nu [ine 
cont de pudră, etc. etc. Ce zi! Trudnică! Dar 
a trecut. Şi uite cum gindurile m-au turtit 
aşa, deodată 

De ce? De ce trebuie ca omul să se odih 
neasca? De ce să n-o ducă așa... de-apururi 
in muncă, incontinuu, fara somn, scáldat de 
baia sărată a muncii binefăcatoare? La ce-mi 
mai trebuie muzică, somn, o carte? Ca sa-mi 
aduc aminte de mine însumi! de mine cel 
bolnav. cel cu pofte. de celălat din mine 
ce-ar vrea să mai facă si altceva?! Aiure; 
Uite cum tremur... Si ce uscat mi-e gitu!! 
Masinile care trec... Miine, trebuie så fiu la 
$ase sus, să ştiu textul, sa fiu bun, să fiu cë 
mai bun! 


Un personaj care are curajul riscului 


cio e -oare, seducátori,-oare, adj 
subst 
1 Adj. s.m. si f. (persoană) care seduce 
încintată, captivează prin aspect, fel dea! 
etc.; (persoană) fermecătoare, încintătoare 
Sensul nr. 2 în Dicţionarul explicativ al lim 
bii române, Ed. academiei RSR, 1975, p.846 


Am recurs la definiţie, pentru cà am simțit 
nevoia de a porni în discuţia noastră de ia 
ceva admis drept riguros şi pentru cà acun 
sintem mai toți loviți, mai mult sau mai puţin 
de mania exactităţii (mai mult in teorie decit 
în practica). 

Deci: un personaj care seduce publicul tre 
buie să aiba cel puţin caracterele enumerate 
mai sus, cel puţin in teorie. 

Ca orice definiţie și aceasta păcătuieșt: 
prin faptul cà urmărind regula, generalu 
pierde din vedere aspectele particulare, m; 
bine zis amănuntele, care, in ceea ce priveşte 
un personaj de film, fac „sarea și piperul! 

Deci, concluzia este cà un personaj c: 
film, in general, trebuie să capete mult ma 
multe valori decit cele prezentate mai sus 
pentru a seduce. Cu atit mai mult un perso 
naj contemporan. De ce? Pentru cà atunc 
cind întruchipezi un personaj contemporan 


consacrat Tineri 


Moldovan) 


Da, există o fascinatie a omeniei 


părinţi 
(Maria 


tau, a trài seduc(ia. Dar pentru ce? Si de ce? 
Totul pentru un sens—6ens al vieţii Fatetic, 


nu? 
Alexa VISARION 


Un personaj care se invinge pe sine insusi 
mereu, care luptă cu greutăţile, care se 
zbate, care nu oboseste niciodată ci cîntă tot 
timpul, care ride optimist pină-n pinzele alh«: 
care munceşte. muncește, muncește... 
„Nu-i nimic, o luăm de la capăt! Hei, rup! Hei 
"up! Asta viaţa!” 

in ce masura este seducator un astfel at 
om? 

Un astfel de personaj nu are nimic seduca- 
tor si nu mà atrage (chiar daca este contem- 
poran cu mine) cu nimic. M-ar atrage si ar fi 
intr-adevar seducátor, daca pe lingă toate 
cele enumerate mai sus, respectivul ar mai 
avea timp sa-și mingiie iubita, sofia, sa ci- 
tească o carte, så asculte o muzica, să fie ca- 
pabil de a pretui o mincare gătită cu dichis, 
sa aiba gust in a se îmbrăca etc. etc 

Un om care isi depaseste boala, care se in- 
vinge pe sine mereu, care are timp sà admire 
un fluture, så ofere o floare, să se incinte in 
fata unui tablou, care poate gindi si opta si 
din nou, care munceşte continuu si se zbate 
pentru a se instrui. a se afirma, un om ra 
asta, care duce pină la capát cele patruzeci şi 
fouá de razboaie, chiar de le pierde pe 
unele, are în el ceva fascinant 


Valentin URITESCU 


intruchipezi omul de pe stradă“. Si acest om 
stie cum este, nu-l poti păcăli furnizindu-i un 
model" pe care tu îl prezinti, cu candoare 
incintátor, termecator, frumos, bine îmbrăcat 
deştept foc etc. 

Fublicul este sedus de personaje nu nea- 
părat placute la infăţişare, ci de personaje 
care să reprezinte, în primul rind, întreaga 
gamă de probleme a unei cit mai largi mase 
de oameni (clasă, patură sau categorie so- 
cială). Dacă el nu se adresează unui tip uman 
(generic vorbind) este născut mort. Spectato- 
rul vrea să vadă in omul de pe ecran pe 
omul din sală, cu problemele sale, cu defec- 
tele și calităţile sale sau ale societăţii care 
i-au format. Spectatorul urmăreşte (de cele 
mai multe ori conștient) valența educativa, 
critică a personajului și nu zahărul din sirop. 
de care oricum. esti sâtul 

Seducem, atita vreme cit sintem vii. cit 
nu tráim (in film) după sabloane, cind 
situaţiile nu sint clare și pozitive cu orice 
pret penttu a ieși filmul mai repede. in 

eea ce privește personajul contemoiran 
cred că definiția data ar trebui să cuprinda 
$i: (persoană) care are curajul riscului 


Anda ONESA 


viaţă 
Diaconu) 


pe ecran, și in 
Mircea 


Ploae si 


NI 


j 
| 
i 


Raportul dintre 
reocuparea 
a unui 


realitate 


Realitat 


Filmul „ca-n viață“ 


și artă: 
primordială 
cineast 


cut la pupitrul regizoral 


D.. ce a semnat vreo patru-cinci filme 
in care a schimbat arcusul de „vioară intii" al 
operatorului cu bagheta regizorală, losif De- 
mian demonstrează cu brio (aş zice chiar: cu 
prisosinţă!) atit virtuțile fostului operator, ci! 
şi ambițiile actualului regizor. Pentru regizo 
rul de acum, de pilda, imaginea devine, fi 
reste, un instrument, un mijloc subordona! 
unor scopuri precis urmărite. Asa se explica 
pesemne, de ce in ultimele sale filme imag: 
nea este mai curind austeră, distantă, fara 
nuanțe si tonuri violente, ci, dimpotrivă, de « 
sobrietate ce merge pină la monotonie. Para 
doxal şi totuşi nu prea, pe regizor s-ar părea 
că nu-l mai interesează in chip special imagi 
nea. O mai şi semnează încă, uneori (ca în O 
lacrimă de fată), dar in realitate o admiră cu 
detaşare, ca: pe o dragoste din tinereţe. Ceea 
ce il interesează pe regizor acum este cu 
totul altceva. lar acest altceva este, nici mai 
mult nici mai puțin, decit insuși raportul din 
tre artă şi realitate. 


Zicem adeseori despre cite o. intimplare 
reală, din dorința de a o surprinde cit ma: 
convingător. cá este „ca-n filme". Poate de 
aceea și filmul, la rindul lui, cu intenţia de a 
da sau nu replica. vrea tot atit de des sa 
arate „ca-n viaţă”. Este ceea ce urmărește ir 
mod deliberat, consecvent, gos-po-dà-res-te 
losif Demian, nu în unul sau altul, ci în toate 
filmele sale. Si, din nou paradoxal, dar incă c 
dată nu prea, regizorul pare uneori sá- re 
cheme și pe vechiul său prieten, operatorul! 
iar alteori pare să-l uite cu desâvirșire. Pentru 
cel care a semnat, în urma cu vreo 15 an: 
imaginea unui film precum Apa ca un bivol 


regizorii no 


în cifre şi date 


Francisc 


M| unteanu 


à recerea scriitorului Francisc Munteanu 
in tabăra celei de-a șaptea arte — caz intilnit 
şi în cinematografiile altor țări — dovedește 
printre altele, că de la literatură la cinemato- 
grat calea nu este chiar atit de lungă. 


După ce a scris scenariul la filmul Mingea, 
in colaborare cu Andrei Blaier, apoi Valurile 
Dunării și Furtuna, impreună cu Titus Fopo- 
vici, Francisc Munteanu a inceput să fie regi- 
zorul propriilor sale scenarii, rescriindu-și 
astfe! o parte din producțiile literare în limba- 
jul specific ecranului, 


negru, un documentar mai dramatic decht 
multe filme artistice, evoluţia nu-i surprinză- 
toare. E firească. E firesc, așadar, să regasim, 
constantă, o preocupare de căpetenie nu a 
unuia sau citorva filme, ci a filmului insusi, 
tot așa cum firesc ar fi ca regizorul de astazi 
sa apeleze mai des la operatorul de altădată 


Cel mai solid exemplu se dovedește si 
acum, după cele cinci filme realizate, tot O 
lacrimă de tată. Pe de o parte fiindcă râmim 
in continuare cel mai bun film al său, iar pe 
de altă parte si pentru cá se aliniază in modu 

el mai acut, demonstrativ as zice, la formula 
Himului „ca-n viaţă”. Titlul. ușor derutant 
:nuntà o melodramà, o poveste duioasă şi 
„trista, pentru ca, dupa primele minute, sa 
intri într-o zguduitoare poveste de viaţă. O is 
torie care, cel puţin așa sintem asiguraţi, are 
la bază un fapt real, dar in plus face tot ce-i 
sta in putinţă să ne convingă pe deplin de ve- 
ridicitatea ei. Aici se ascund de altfel — sau 
se dezvaluie! — atit virtuțile, cit si cusururile 
formulei. Firesc, filmul apelează la intreg ar- 
senalul menit să accentueze senzația de viață 
adevarată — numai cà, la un moment dat, in- 
cepe să abuzeze de el. Fotogralii, fotogra- 
fieri, dialoguri voit poticnite, cu pauze lungi 
tocmai pentru a se sugera ,naturalefea" lor 
prim-planuri de țărani autentici", nemachiati 
culeși adică chiar de pe străzile comunei 
toate astea isi aflà fară indoială locul lor bine 
stabilit intr-un film de factură polițistă, suge- 
rind, între altele, ideea reconstituirii fidele, a 
respectării neabâtute a adevărului. Ar fi fos! 
destul, prea destul atit, iar filmul n-ar mai ! 
wut nevoie de alte accesorii 


Nu ştiu, de pildă, cit ar fi fost de necesar 


Ca realizator de filme, Francisc Munteanu 
s-a remarcat printr-o productivitate de per- 
tormanţă, atit prin volumul filmografiei — 15 
titluri în 25 de ani — cit si prin timpul de tur 
nare al fiecărui film în parte: Dincolo de ba- 
rieră a fost filmat in 28 de zile, ceea ce a in- 
semnat pentru mulli ani un record in produc- 
tia noastră de lung metraje. Dealtfel, la fie- 
care film al lui Francisc Munteanu, s-a putut 
constata că între decupajul regizoral! și copia 
standard n-au fost diferențe notabile, n-au 
trebuit efectuate refilmări sau filmări de com- 
pletare, într-un cuvint, cineastul-scriitor a de- 
monstrat o bună stăpinire a tehnicii cinema- 
tografice, condiție esenţială pentru o artă 
care este în același timp şi: industrie. 


Pe plan artistic, Francisc Munteanu a cap- 
ta! adesea simpatia si interesul unui public 
foarte numeros. Majoritatea filmelor sale au 


aparatul de filmat ce intervine mereu, indis 
cret, în cadru,. sau sforáitul lui neadormit 
care ne răsuna mereu în urechi. O asigurare 
in plus, am înţeles, că totul ar fi autentic, ca 
nimic n-ar fi contrafácut. Filmul însuşi, pare 
sa susţină regizorul, se face chiar acum, sub 
ochii noştri. însăși viaţa, fără nici o imixtiune 
ni se perindă pe dinainte. Efectul însă poate 
fi exact invers celui scontat. Atitea asigurări 
de veridicitate încep să pară, dimpotrivă, sus- 
pecte. Orice tentativă de a înlătura convenţi- 
ile nu duce decit la instaurarea altor conven 
tii. Or substanţa filmului, incárcatura lui de 
idei. profunzimea dezbaterii morale s-ar fi 
putut susține și singure, fară atitea proce- 
dee-proptele care-l complică inutil. Operato- 
rul ar fi trebuit sa-i sopteascá, din cind in 
cind, regizorului să aibă ceva mai multă in 
credere in faptele propriu-zise. in autenticita 
tea lor iniţială, pentru a-l feri de un anumit 
exces de regie care nu aduce, de obice 
dupa sine și un exces de autenticitate 


ea tárii: nesecatá sursá 


Alteori, ce-i drept, există chiar in scenariu 
o substanță mai firavá, mai puţin generoasă, 
ceea ce ar indreptàli artiticiile regizorale sub 
motivul cà vor să mai acopere unele locuri 
goale. Si de data asta, totuși, procedeul e ris- 
cant, pentru cå ceea ce era mai inainte „sim- 
pla" exagerare poate deveni abatere fla- 
granta. N-am înţeles, de pilda. cu nici un 
chip ce rost are secvența vinzării-cumpărării 
de obiecte artizanale, în Piciu, cu toată virtu- 
ozitatea depusă de regizor în filmarea ei. 
N-am înțeles, adica rostul ei în firul epic de 
ansamblu, funcţia ei dramaturgica, in film, în 
afară de pláàcerea cu care, se vede, a fost fil- 
mată. Tot asa, nu pot numi decit cel mult ca 
o glumă indoielnică episodul farfuriilor afu- 
mate din Baloane de curcubeu, cind o sala 
întreaga de dansatori isi minjeste fețele cu 
luningine imitind un scamator de pe scena 
În afară de faptul că așa ceva nu se mai pe- 
trece dé mult nici la țară — dacă s-o fi petre- 
cut vreodată! — este de-a dreptul incredibil 


După cinci filme, cel mai solid (si mai citat) exemplu din filmografia 


de regizor: O 


inregistrat peste 2 milioane si chiar peste ! 
milioane de spectatori. Filme ca Tunelul 
Roșcovanul, Melodii, melodii, Detasamentu! 
Concordia sint încă cerute in difuzare s 
box-office-ul lor continuă să crească. Cum 
filmul muzical nu iese niciodată din moda 
Cintecele mării ar merita poate o nouă pre 
mieră pentru noile generaţii de spectatori 

Cele două filme ieșite pe ecrane în acelaşi 
an, 1984, sint încă în plină difuzare, dar re 
zultatele de pinà acum indreptáfesc speranţa 
că şi acestea se vor apropia de succesul ce- 
lorlaite 


Filmele iui Francisc Munteanu au fost difu- 
zate și in alte ţări. in 1964, La patru paşi de 
intinit a reprezentat cinematografia româna !a 
Festivalul international de la Mar del Fiata, 
unde a obținut Fremiul „Crucea Sudului 
pentru cea mai buná regie, dupá care a fost 
distribuit in reteaua cinematograficà din Ar- 


(Cu Dorel Vişan si George Ne 


gentina. Tunelul a primit Premiul Asociaţiei 
cineastilor din România la Festivalul National 
de la Mamaia — 1966. In regia lui Francisc 
Munteanu s-au realizat primele noastre co- 
producții cu studiourile sovietice: Tunelul și 
Cintecele mării. 


In afara celor menţionate la inceput şi în 
tabelul alăturat, Francisc Munteanu a scris, în 
colaborare cu Petre Sálcudeanu, scenariu! 
pentru Partea ta de vină (regia Mircea Mure- 
șan). După scenariile lui Francisc Munteanu, 
cinematografia noastră a produs filmele Dra- 
gostea incepe vineri, Ana și hoțul, Buletin de 
București și Adio buletin de Bucureşti (toate 
patru in regia lui Virgil Calotescu), Evadarea 
(regia T. St. Roman), Zile fierbinţi (regia Ser- 
qiu Nicolaescu). Pruncul, petrolul si ardelenii 

după o idee de Titus Popovici (regia Dan 
Fita). El a scris de asemenea — in colaborare 
cu Titus Fopovici — scenariile pentru 7 epi- 
soade din serialul Lumini și umbre și a elabo- 
rat scenariile pentru versiunea românească la 
filmele Piraţii din Pacific și Insula comorilor. 


Fentru televiziunea română, Francisc Mun- 
teanu a realizat — după un scenariu propriu 
— serialul Pistruiatul cu 10 episoade a cite 45 
de minute fiecare şi a scris scenariul serialu- 
lui Eroii nu au virstă, cu 12 episoade a 55 mi- 
nute (regia Mihai Constantinescu si Dan Mi- 
ronescu). 


Este interesant de observat, cà, la ultimele 
sale douà filme (cu Vara sentimentalà se 
apropie in prezent de terminarea filmărilor), 
regizorul Francisc Munteanu nu este și auto-* 
rul scenariilor, dar probabil cà e vorba doar 
de excepţia care confirmă regula, deoarece 
următorul film la care se gindește cineastul 

inspirat din viața adolescentelor zilelor 
noastre — va fi realizat tot după un scenariu 
propriu 


Mihai DUTA 


escu) 


şi resursă a filmului nostru 


ca, după aceea, 


„gaselnița” 


În sfirsit, un alt instrument, adoptat de for 
nou și el de pe vremea 
neorealismului, dar frecvent intilnit in filmele 
lui Demian, este cel al apelului la actorui 
amator. Folosit cu masură, cu discernămint 
mai ales, procedeul iși poate atinge scopul, 
există exemple ilustre in- acest sens, însă Dè- 
mian are și aici propria sa masura. Baloane 
de curcubeu merita văzul si pentru perfor- 
manta de a fi inscris pe generic un mare nu- 
măr de interpreti neprofesionisti 
fie-mi permis sa-mi declar totus: 
preferința pentru actorul profesionit, cel care 
stie mult mai bine sà fie dezinvolt si convin- 
gàtor in fata obiectivului. El imi creeaza mult 


mula „cine-verite”. 


priveste, 


Comedie, dar si 


scenariul D.R. 


gratuità, 
este tot ce rost are. 


invitaţii sa şi danseze ma- 
chiati cu dire de fum pe obraji 
m-am intrebat sincer ce semnificație poate 
avea episodul, pentru că, dacă nu-i decit o 
urmâtoarea întrebare 


lirism: Un 
Popescu, cu 


Francisc Munteanu 


Şi din nou 


In ce ma 


Sebastian 


Dorel Vişan 


altfel, ar deveni practic un profesionist 


dinsul sa uite de vechiul său colaborator 


va (regia Geo 
Papaiani şi Florina 


Anul 
premierei 


Lazăr Vrabie, Liviu Ciu 
lei, Colea Răutu 


Cerat începe bn 
etajul trei 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Anda  Caropol 
Ichim 


Silviu Stănculescu, 
„Cella Dima 


Francisc Munteanu după 
„Domn oara Nastasia” 
de GM. Zamhrescu 


lon Dichiseanu Mircea 
Constantinescu 


Francisc Munteanu, 
Gheorghi Vladimov 


Francise Munteanu 


lon Dichiseanu, Florin 
Piersic, Leonid Loktov 


Silem Stanculescu. Sle 
tan Ciubotarasu 


Cintecele mării 


Francisc Munteanu, 
Boris Laskin 


Dan Spătaru, Natalia 


Fateeva 2.627.000 


mai complex senzaţia de autenticitate prin 
naturaletea jocului şi dialogului sau, natura 
tete cistigata si ea cu trudă, in ani de munca 
Şi acumulari. Un exempiu cules tot din fil- 
mele lui Demian este cei mai bun argument 
un actor absolut remarcabil 
promovat de Demian insuși in trei dintre til- 
mele sale, destașoară în fiecare din ele un 
adevarat recital, de fiecare dată pe o altă cla- 
viatura a posibilitatilor artistice. Mă indoiesc 
cå un amator ar putea realiza vreodată o par: 
titurà atît de variată si la nivel de expresivi- 
fate atit de inalt. In clipa cind ar realiza-o. de 


Nu cu dorința de a trage neaparat o con- 
clüzie, o oarecare formulă de incheiere se 
cuvine totuși. Dupa cele cinci filme semnate 
in calitate de regizor, losit Demian are vadite 
inclinaţii catre un anumit exces de regie, prin 
care lasa mereu impresia cà [ine cu tot dina- 


1.435 000 


Sfinta Tereza și 
diavohi 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


Un petec de cer 


Francisc Munteanu 


Francisc Munteanu 


lon. Dichiseanu, Zephi 
Alşec 2.382.000 


Sergiu Nicolaescu, Castel 
Bălom. Gyorgy Kovacs 


Cornel Constantiniu, lon 
Dichiseanu 


Cornel Coman, Gheor- 
ghe Cozorici 


Gh. Cozorici, Ovidiu lulu 
Moldovan, Jean. Con- 
stantin, Mircea Diaconu 


Zbor periculos 


Mihai Vasilescu 


Vasile Báran 


Vladimir Gãitan, lon Di- 
chiseanu. Gh Dinică. 
Enikà Szilagy 


"Emil Hosu, Rodica Mu- 
regan, Gheorghe Dinică 


2.176.000 
1.739.000 


de altă parte, dacă stăm strimb şi iudecăm 
dept. sa deplingem acum e»-cesut, în vreme 
ce in atitea alte filme am putea deplinge 
decesul de regie? lata o dilema pe care aş 


Chiar dacă nu scrie 
regizorul trebuie să 
dialoguri, 


scene, 


|, ceea ce mă privește, nu am așteptat ni- 

odată să mă trezesc cu un text pus în fata 
de o casă de filme, in ideea cá „acum n-am 
ce lucra si hai să fac filmul ăsta“. S-a intim- 
plat ca ani de zile să stau fără să filmez si sa 
mi se ofere spre lectură unele scenarii, cu 
propunerea de a face film după ele, dar nu 
m-am putut decide vreodată pentru o astfel 
de soluţie. 

indiferent dacă am pus sau nu eu însumi 
mina pe condei, din faza iniţială a scenariu- 
lui, m-am implicat de fiecare dată în elabora- 
rea lui, avind, ce-i drept, privilegiul de a cola- 
bora cu scriitori care conced ceea ce critica 
afirmă de mult şi publicul însuși prinde să 
realizeze: că filmul e, totuși, în ultimă in- 
stanţă, al regizorului. Asta incepind cu Tudor 
Arghezi, după a cárui schiță am scris eu in- 
sumi scenariul și am făcut filmul de mediu 
metraj Doi s Asa s-a intimplat si asa 
mi-a plăcut, să fiu „de faţă” incă de la ivirea 
gindului viitorului film, de la nașterea ideii ea 
chiar a titlului — ca la Un suris în plină vară 
debutul meu în lung metraj în compania lui 
D.R. Fopescu. 

: chiar dacă n-am scris eu insumi, 
dacă scriitorul și-a compus textul de la cap la 
coadă și ca atare e unicul scenarist al filmu- 
lui, m-am considerat părtaș la această intre- 
prindere şi am constatat cu plăcere că nu nu- 
mai eu doresc, ca regizor, acest lucru, dar si 
un scriitor care se află în fruntea ierarhiei 
scrisului cinematografic, precum Titus Fopo- 
vici, urmărește ca regizorul să fie astfel impli- 
cat. 

Nu pot să concep relația cu scenaristul de- 
cit ca o cooperare de mare intimitate profe- 
sională și amicală, in așa fel incit personalita- 
tea regizorului să devină un dat de care se 
ține seama, așa cum adesea se iau in consi- 
deraţie datele personale ale actorilor pentru 
care se scriu rolurile. Mi-aduc aminte cum 
discutam cu D.R. Fopescu, ajungind la 


muzica de film 


...Sau un compozitor 
cu 100 de filme 


e ştie despre H. Maiorovici că deține in- 
tiietatea in utilizarea sintetizorului pentru mu- 
zica românească de film. Iniţierea la noi a 
acestei practici — curentă, astăzi — a stirnit 
desigur, la vremea respectivă. un viu interes 
prin noutatea sonorităţilor care comunicau 
imaginii cinematografice sensuri insolite. Ca 
de obicei in astfel de situaţii însă, aceasta 
calitate a muzicii lui H. Maiorovici a estompat 
prin efectul ei șocant alte virtuţi, la fel de im- 
portante, ale demersului componistic — re- 
simţite fără indoialà de câtre spectator, dar 
neconştientizate ca atare. Cu toate că autorul 
isi pregătise publicul, folosind înaintea sinte- 
tizorului orga — instrument nu numai apro- 
piat ca timbru de această miraculoasă inven- 
fie a electronicii și acusticii moderne, dar si 
intrucitva familiar. totuşi, chiar acelora care 
nu sint ceea ce numim, cu un termen cam 
práfuit, „melomani“... Dealtfel, nici mai 
tirziu compozitorul n-a renunţat cu desaàvir- 
sire la arsenalul surselor sonore tradiţionale 
— de la vocea umană pină la orchestra sim- 
fonică —, adesea alternind inspirat, în parti- 
tura aceluiași film, sonorităţile electronice cu 
acelea naturale. lar meritul sáu cel mai in- 
semnat, sub acest raport, mi se pare a fi 
acela de a nu cádea niciodată in capcana șa- 
bloanelor, a acelui tip de reflexe ce condiţio- 
nează — intotdeauna sau în zdrobitoarea ma- 
joritate a cazurilor — asocierea unui anume 
gen de problematică a imaginii filmice cu un 
tip „standard“ de caracter al muzicii care o 
intovărășește. Și apoi, H. Maiorovici stie sa 
nu arunce niciodată de la inceput în luptă 
toate forțele cu care și-a propus să poarte 
bătălia, păstrind în rezervă vreme îndelungată 
cel puţin cîte un element-surpriză, prin care 


Raportul cu scenaristul? 
0 cooperare amicală 


lasa-o la puterea de cintărire a fiecărui spec- 
tator 


Dumitru MATALĂ 


sc ul filmului, 
inventeze 
poante... 


amintiri din copilărie şi cum detalii din evo- 
carile mele intrau în scenarii si in filme, de la 
elementele care definesc personajele sau 
poantele esenţiale ale unor secvenţe, pină la 
recuzita care, într-o comedie, trebuie să fie 
totdeauna funcţională. E adevărat că un per- 
sonaj ca Fâniţă din Un suris in plină vară 
pre-exista într-o schiţă cu alt titlu și alte co- 
ordonate, iar Balul de seara pleca și 
el de la două-trei scene care mi-au plăcut cel 
mai mult, în altă schiță a aceluiași scriitor. 
Tot ce a urmat, pină la copiile standard, a 
fost însă rezultatul unei cooperări, departe de 
a fi reductibilă la numitorul comun al translà- 
rii unui text pe pinză. 

Asta în privința elaborării scenariilor, deci 
inainte de a ajunge la întrebarea „ce aduce 
regizorul în plus“? Cu atit mai mult ulterior 
— eu făcind cu precădere comedie — locul 
de filmare, terenul, scena de joc in care inter- 
vin actorul, costumul, decorul, natura în- 
conjurătare, imprevizibilele climatice ș.a.m.d. 
nu pot să nu-l determine pe regizor să-și 
asume calitatea de autor al filmului. Fără să 
mă indepártez de la ceea ce am convenit cu 
autorul textului, fără să uit fundamentul de 
idei și curentul subteran al scenariului, am 
inventat și scene, și dialoguri, si situaţii, și 
gaguri, şi formule de interpretare care nu fu- 
seseră nici măcar sugerate în textul iniţial si 
nici în discuţiile marginale. Nemaivorbind de 
faptul că foarte rar un scenarist se gindește, 
de pildă, la muzica viitorului film. Or, regizo- 
rul nu poate să n-o facă. Așa a apărut, bună- 
oară, în Sosesc , Şlagărul 
foarte inspirat scris de Temistocle Fopa, làu- 
dat pentru acest cintec poate mai mult decit 
pentru comediile sale muzicale. A fost, alături 
de alte intervenții, una dintre soluţiile nece- 
sare pentru a configura convingător un per- 
sonaj o stare emoțională, un fluid liric de 
care comedia are adesea nevoie pe ecran, in 
drumul ei spre publicul din sală. 


Geo SAIZESCU 


marchează astfel punctele cuiminante ale ar- 
cului tensional. 
in Moartea căprioarei, de pildă, unde orga 
'ezvoltă o muzică stranie, în acord cu imagi- 
nea labisianà (de „altă planetă, imensă, 
străină și grea“) a cimpului pirjolit de seceta. 
ciusterele amenințătoare ale pianului mar- 
chează, într-un tirziu, pinda și náruirea vietă- 
ți; în schimb, în filmul de animaţie Pulul, 
aceeași orgă potențează fabulos basmul în 
care desenul (mai bine zis pictura, ce inchi- 
puie parcă decoruri și personaje de pe un alt 
tărim) a prefăcut povestirea lui Brátescu-Voi- 
nești, în timp ce pianul va sugera, cu rafina- 
ment, falsa siguranță ce determină mica pa- 
sare să à adáposul cuibului. lar 
dacă în primul film muzica intregea emoția 
artistică produsă de. recitarea versurilor lui 
Labiş (de către acest maestru care este acto- 
tul ton Caramitru), in cel de al doilea ea su- 
plinește admirabil cuvintul. Aceeași funcție 
muzica lui H. Maiorovici o. îndeplinește 
intr-un film-pamflet împotriva violenței cum 
este Principiul lanului, sintetizorul fiind aici 
exploatat — la fel — cu subtil simţ pentru va- 
lentele expresive ale coloristicii sonore. 

Cit priveste filmul de lung-metraj, acesta ii 
prilejuieste compozitorului reunirea mai mul- 
tor mijloace și procedee. in Falansterul, or- 
chestra simfonică (tratată simfonic) subli- 
niază şi momentele de tragism, dar și pe ace- 
lea de exultare naţională şi socială; scriitura 
pentru orgă amintește cu abilitate cind sono- 
ritátile instumentelor populare românești, 
cind pe acelea ale muzicii turcești; nu lipsesc 
nici ecourile orchestrale ale dansurilor de 
epocă, in stil vienez, dar este prezent si 
folk-ul (în interpretarea lui Liviu Tudan); însă 
momentul cel mai impresionant rámine acela 
realizat prin suprapunerea unui cor inspirat 
din străvechiul folclor aromân, peste fondul 
creat de sintetizor. 

Saltul acesta în timp, derutant la o analiză 
obiectivă, își dovedește autenticitatea artis- 
tică printr-un puternic efect emotional ime- 
diat. În această cuceritoare forță poetică re- 
zidă, de fapt, virtuțile fundamentale ale muzi- 
cii pe care H. Maiorovici o compune pentru 
tiim. 


Luminija VARTOLOMEI 


SS 


că 


aO 


0 şansă nesperată: noi lumini peste destinul un 


D... celebra reconstituire istorică pe 
care ne-a lăsat-o Grigore Brezeanu s-a scris 
mult, așa cum și merita, dealtfel. Din fericire, 


spre deosebire de majoritatea covirsitoare a- 


filmelor realizate in ajunul primului război 
mondial, această peliculă a ajuns pină la noi 
și e păstrată cu grijă în tezaurul Arhivei Na- 
tionale de Filme. In decursul anilor, numeroși 
cercetători s-au aplecat, cu pasiune și admi- 
rație, asupra realizării ei. În fruntea lor ră- 
mine neuitatul animator și investigator al is- 
toriei cinematografiei românești, dr. lon Can- 


tacuzino. În faţa tuturor s-a ridicat însă me- - 


reu, ca un obstacol! de nedepăşit, putinátatea 
mărturiilor materiale conservate referitoare la 
istoria acestei producţii de început. Se știa că 
filmul a fost regizat de Grigore Brezeanu si 
finanțat de Leon Popescu, că a fost rodul co- 
laborárii unei asociaţii a fruntașilor Teatrului 
Naţional, se păstraseră un afiş si programe 
de sală, fotografii de lucru albume cu imagini 
din film, memorii contuze și vagi ecouri din 
presa vremii. 

Dar scenariul? Începutul „facerii“ filmului, 
cui îi aparținuse? neue márturie materiala 
descoperită de cercetători era o reproducere 
din ziarul „Cuvintul“ (25 decembrie 1933) a 
unei pagini sacrise de mină care cuprindea 


După 72 de ani, 
se deschid sertarele unui masiv birou de 
stejar. 

Un stoc de valoroase documente uitate 
ies la lumină, ajutîndu-ne să avansăm 
in înţelegerea unui film fundamental 
pentru istoria cinematografiei românești: 
filmul „Independenţa României“. 

O descoperire pe care o supunem opiniei 
publice 
spre discutare şi eventuale completări 


următorul text: VII, Sfintirea drapelelor/ VIII, 
Intrarea regelui în biserica./ V Cobuz, cioban 
la Calafat./ I! Plecatau (sic!) nouă din Vas- 
lui./ | Satul in sárbátoare./ XIX Prezentarea 
steagului XXVII/ Peneș pe drumul de cos 
tișe./ XXIII Atacul convoiului. 

Suspectă ne-ar fi putut fi chiar legenda 
acestui facsimil: „O filă din manuscrisul sce- 
nariului făcut de Grigore Brezeanu, după 
care s-a realizat filmul Războiul Independen- 
fel". Desi era evident că ceea ce publicase 
„Cuvintul“ în 1933 nu era decit un plan de fil- 
mare în ordinea în care și-l propuseserá rea- 
lizatorii, eroarea s-a perpetuat decenii de-a 
rindul, pină și în excelenta „Filmografie ad- 
notată a producţiei cinematografice din Ro- 
mânia” (A.N.F. 1970) care nota și ea că „o 
pagină din scenariul filmului” ar fi fost repro- 
dusă in facsimii în „Cuvintul“. 

Pe marginea acestei unice pagini s-au și 
continuat speculaţiile cu privire la autorul 
scenariului României. intii s-a 
acordat credit legendei ziarului cum cá sce- 
nariul ar fi fost „făcut” de Grigore Brezeanu, 
apoi dr. ion Cantacuzino a remarcat că scri- 
sul de pe filă nu-i aparţinea regizorului, ci 
poetului Corneliu Moldovanu, pe vremea 
aceea secretar al lui Leon Popescu ipoteza 
unei colaborări între Brezeanu şi Moldovanu 
a fost pusă însă sub semnul intrebarii pr 


descoperirea, de către loan Massof, a unei 
scrisori aflate în patrimoniul Bibliotecii Aca- 
demiei R.S.R. în care, în aprilie 1912, Aristide 
Demetriade ii comunica, supărat, de la locui 
filmărilor, lui C. Nottara că „nu se fine în 
seamă scenariul așa cum a fost alcătuit de 
noi, cu bietul Liciu” (Petre Liciu murise cu ci- 
teva zile înainte de data expedierii scrisorii) 
Din acest moment, s-a considerat că docu- 
mentul atesta colaborarea celor trei mari ac- 
tori la elaborarea scenariului. 


Dar dacă existase un adevărat scenariu și 
nu o simplă listă de tablouri cum se crezuse 
pină atunci, documentul dispăruse fără urmă, 
ca Si fila buciucașă reprodusă în „Cuvintul“, 
Petele albe de pe harta realizării filmului In- 

României favorizau natura nesi- 
gură si provizorie a ipotezelor specialiştilor. 


Şi iată că, după 72 de ani, o şansă nespe- 
rată ne pune pe urmele unui nepreţuit tezaur 
de mărturii. Pictoriţa Constanţa Demetriade, 
fiică adoptivă a lui Aristide Demetriade, con- 
strinsă fiind prin schimbarea domiciliului, să 
renunţe la o parte din mobilierul moștenit, 
forțează sertarele unui masiv birou din stejar 
din care fisnesc la lumină, ca dintr-un corn al 
abundenței, un întreg stoc de documente ui- 
tate de decenii: scrisori, acte, fotografii. Che- 
mat să contribue la identificarea acestora, is- 
toricul de teatru lonuţ Niculescu dă, printre 
alte inedite, de ceea ce familia luase drept 
„un rol jucat în filmul Independenţei“. Con- 
vins că are în mină scenariul, îl solicită „în 
consult" pe istoricul de film Tudor Caranfil, 
care identificà, de fapt, mai mult decit atit, ci- 
teva variante succesive ale textului câutat de 
istorici atita amar de vreme.. 


Liciu, autor inițial al scenariului? 


Prima piesă care atrage atenţia cercetăto- 
rului este un elegant caiet visiniu, legat in 
imitație de piele, cu cotorul impodobit cu 
nervuri policrome. Versiunea aceasta, scrisă 
intii în cerneală, apoi continuată de aceeași 
mină cu creionul, cea mai îndepărtată de ori- 
ginalul filmat, este și neterminată, ultimul ei 
tablou (XXVI) descriind moartea soţiei lui Pe- 
neș, lovită de un glonte în vreme ce îl caută 
printre răniţi, după luarea Plevnei. 


prezenţe româneşti peste hotare 


Steaua de aur 


La Festivalul internaţional al filmului de 
la Giffoni Valle Piana, Televiziunea ita- 
liană a acordat Premiul „Steaua de aur" 
filmului De dragul tău Anca (regia Cris- 
tiana Nicolae; scenariul Nicolae Crista- . 
che) pentru „a fi abordat cu delicateţe în - 

. imagini poetice dificila temă a trecerii de 
la copilărie la adolescenţă, într-o realitate 
socială descrisă cu intensă participare“. 
Cu aceiași ocazie a fost deosebit apre- 
ciată si „extraordinara prezenţă a tinerei 

protagoniste Alexandra Duca.“ 


La sărbătoarea 
unei sărbători 


Z.. filmului românesc au marcat si in 
această vară, pe diferite meridiane, sărbători- 
rea Revoluţiei de eliberare socială si nafio- 
nală, antifascistă și antiimperialistă. Au fost 
astfel prezentate in: 

e RP Bulgaria: Sá mori rănit din dragoste 
de viață de M..»a Veroiu, Zbor periculos de 
Francisc Munteanu, Mitică Popescu de Ma- 
nole Marcus. à . 
€ RS. Cehoslovacă: Ringul de Sergiu Ni- 


Filmul nostru, o fereastră deschisă spre lume 


colaescu, Singur de cart de Tudor Mărăscu, 
Zbor periculos de Francisc Munteanu. 

€ R.P. Chineză: Ziua Z de Sergiu Nicola- 
escu. 

€ R.P.D. Coreeană: Emisia tinuă de 
Dinu Tânase, Surorile de lulian Mihu, Buletin 
de București de Virgil Calotescu, Să mori ră- 
nit din de viaţă de Mircea Veroiu. 

e Cuba: Ringul de Sergiu Nicolaescu. 

€ R.S.F. lugoslavia: Luchian de Nicolae 
Márgineanu. 

e R.P. Mongolá: Trandafirul galben de 
Doru Năstase. 

e R.P. Polonă: Emisia continuă de Dinu 
Tânase, Lovind o pasăre de pradă de losif 
Demian, Ringul de Sergiu Nicolaescu. 

* U.R.S.S.: Ringul de Sergiu Nicolaescu, 
Prea cald pentru luna mai Maria Callas 
Dinescu, Amurgul fintinilor de Virgil Calo- 
tescu, Moara lui Călitar de Șerban Mari- 
nescu, Zbor de Francisc Munteanu, 
Raliul de Mircea Drăgan, Rămășagul de lon 
Fopescu Gopo. 

€ Canada: Atunci i-am condamnat pe toți 
ia moarte de Sergiu Nicolaescu, Buletin de 
București de Virgil Calotescu, Tănase Scatiu 
de Dan Fita, Croaziera si Proba de microfon 
de Mircea Daneliuc, Să mori rănit din dra- 
goste de viață de Mircea Veroiu. 


Itinerar american 


fon de Mircea Daneliuc; si de scurt-metrajele 
de animaţie: Cale lungă de Adrian Fetringe- 
naru, Galaxia de Sabin Bălașa, Nodul gor- 
dian si Arena de Zoltan Szilagy, Farse de 
“Olimp Várásteanu, Teoria de Nell 
Cobar, Furtuna de lon Truicá, Banchetul ar- 
melor de Adrian Fetringenaru si Clemansa 
Sion. 
În cursul lunilor iulie si august filmele ci- 
neaștilor noștri au fost prezentate în pro- 
rame speciale și în Centre ale filmului de la 
(California), Houston (Texas), Cam- 
bridge (Massachusetts), ducind mesajul artei 
şi culturii noastre pe continentul nord ameri- 
can. 


e. V... (Grecia) — Sàptàmina filmului 
balcanic a inclus in competiţie filmul lui 
Nicolae Corjos Pădurea nebună. 


Sub rezerva unui viitor examen grafologic 
calificat, în urma unei comparații cu o scri- 
soare autograf a lui Petre Liciu, inclinam să-i 
atribuim acestuia textul caetului. Om de 
aleasă cultură (urmase nu numai Conservato- 
rul, ci și cursuri de drept la Sorbona), Liciu 
împlinea 41 de ani cind, la începutul anului 
1912, se stingea mistuit de o necruțătoare 
boală de rinichi. Ultimele luni le trăise frene- 
tic, cu disperare, presimtindu-si, parcă, apro- 
piatul deznodămint. După întoarcerea 
dintr-un epuizant turneu în Bucovina, direcţia 
teatrului se cam ferise să-l mai distribuie în 
vreo piesă nouă. „Cu o furie nestápinità, tre- 
murind din tot corpul — povestește loan 
Massof în monografia pe care i-a dedicat-o 
— înfrunta pe medicii sau colegii ce-l sfă- 
tuiau să nu joace, măcar în zilele de criză: 
„Să nu joc? De ce vreţi să mă omorili?..." 

Nu credem că, in asemenea condiţii, Liciu 
ar fi dispus de resurse fizice pentru a ela- 
bora, în 1911, scenariul. Este totuși de notat 
că, desi grav bolnav, la 29 decembrie se afla, 
alături de colegii săi Vasile Toneanu, lon și 
Grigore Brezeanu, în ,comisiunea" care se 
prezenta generalului Aslan la Ministerul de 
război, pentru a-i cere sprijinul in vederea 
„realizării unui film cinematografic care să 
reprezinte Războiul Independenţei noastre 
din 1877" — așa cum anunța cotidianul 
„Seara” la 30 decembrie 1911. 

În ianuarie următor era la Craiova jucind — 
după mărturia lui Emil Girleanu: „in prada 
unor dureri cumplite, cu o temperatură de 40 
de grade...” Către sfirsitul lunii definitiv do- 
borit de boală, se interna la sanatoriul Ol- 
covsky din Calea Călărașilor, supunindu-se, 
la 28 ianuarie, unei intervenţii chirurgicale. În 
urma ei, ne comunică Massof, „durerile îl lā- 
saseră, iar Liciu, deşi obligat să stea tot tim- 
pul pe spate, se arăta vesel.“ Ziariştilor le de- 
clara plin de încredere că în puţine zile va fi 
din nou pe scenă, primea mereu vizite ale co- 
legilor și prietenilor pină ce, după opt săptă- 
mini de linişte, la 18 martie, suferinţele il nã- 
pádirá din nou. E de presupus că, in interva- 
lul acesta de acalmie, mai ales în luna febru- 
arie, avindu-i aláturi pe Nottara $i pe Deme- 
triade, pe lon si Grigore Brezeanu, poate si 
pe alli membrii ai „asociaţiei cinematogra- 
fice" alcătuite de fruntasii Teatrului Naţional, 
så fi elaborat caetul inițial fără a-l putea, to- 
tusi, duce pînă la capăt. O adnotare a lui Li- 
ciu pare sá intáreascá ipoteza caracterului 
colectiv al textului: „Scena XV: Grivița con- 
form povestirii Războiului și înțelegerii...” In- 


€ Giffoni Valle Plana (italia) — Cel de-al 
XV-lea Festival internațional al filmului pen- 
tru copii si tineret (27 iulie—4 august) a in- 
clus in programul sáu Rámágagul de lon Po- 
pescu Gopo, De dragul tău Anca de Cristiana 
Nicolae; și filmele de animație: Tara mea de 
Tatiana Apahideanu, Anotimpurile de Florin 
Anghelescu, SOS de Mircea Toia $i Călin 
Cazan. Festivitate de premiere de Dinu Ser- 
bescu. A participat operatorul Alexandru 
Popescu. 

€ Odense (Danemarca) — Al Vi-lea Festi- 
val al filmului (4—10 august) a invitat filmul 
Fotografii de familie de Radu Igaszag. 

e Nitra (R.S. Cehoslovacă) — Al II-lea Fes- 
tival internațional al filmului cu tematică 
agrară (25—30 august). În concurs Andrei 
Gabură și zootehnia de Dumitru Done și 
Doctoranzii de la Dăbuleni de Eugen Gheor- 
ghiu. 

* Montreal (Canada) — Festivalul! filmelor 
din lume (21 august—1 septembrie) a inscris 
în secția necompetitivă filmele Adela de Mir- 
cea Veroiu și Saltimbancii de Elisabeta Bos- 
tan. Regizoarea va reprezenta cinematografia 
noastră la zilele festivalului. În secția compe- 
titivá a participat Festivitate de premiere de 
Dinu Serbescu. 

e Venetia (italia) — Cea de-a XXII-a ediţie 
a Festivalului international al filmului (26 au- 
gust—6 septembrie) a selecționat in concurs 
Glissando. Regizorul Mircea Daneliuc a fost 
invitat să participe la festival. 

* Rio de Janeiro (Brazilia) — Festivalul fil- 
mului științific (26 august—5 septembrie), 
ajuns la cea de-a XVI-a ediție, a inscris in 
competiție: Apa, această necunoscută de Li- 
liana Petringenaru, Muguri de Mircea Po- 
pescu, Singele, pecetea vieții de Florica Ful- 

u 


geanu. 

e Quito (Ecuador) — Al IV-lea Festival in- 
ternațional a! filmului pentru copii a reținut 
pe agenda sa filmul Dumbrava minunată de 
Gheorghe Mags. 

* La Ro (Franta) — Festivalul inter- 
national al filmului a invitat filmul lui Mircea 
Veroiu, Adela. 


i mare film românesc, „Independența României“ 


semnarea criptică se referă, probabil, la infe- 
legerea dintre membrii asociaţiei. 

De ia prima sa pagină, versiunea lui Liciu 
este sever adnotatà cu numeroase intervenții, 
de către mina lui Aristide Demetriade. Liciu 
scrie: „Scena l-a: Un sat, țărani, țărance la 
sezatoare, un bátrin le povestește despre ràz- 
boiul ce s-a ivit intre rusi si turci, flácaii fac 
haz, mosu le spune: Luaţi seama cà o sa ne 
vină şi nouă rindul. Toată lumea face haz: Să 
pofteascá dacă le dà mina. În moffentul 
acesta apare vâtalul care-i cheamă sa vie la 
primărie". 

Deasupra paginei, Demetriade a precizat 
„Grădiștea duminică”. In contrapagină a 
adăugat o descriere a tabloului ceva mai 
apropiată de cea care avea să fie filmata 
„Intr-o parte e hora, in altă parte sfatul de 
bătrîni. Se desface hora și flăcăi cu fete vin 
în jurul mesei de bátrini. Penes (iată-l apà- 
rind aici, pentru prima oară, spre deosebire 
de versiunea Liciu n.a.) roagă pe Toader sa 
le povestească ceva... Prin fața balconului 
trece cortegiul. Arenele Romane. Povestea 
neamului. Peneș rămine pe ginduri. România 
biciuită de turci. (Ideea va prinde contur mai 
precis în următoarea versiune n.a.). Soseste 
primarul care le anunţă decretarea mobiliză- 
ti 

De notat cà pe aceeași pagină, Petre Liciu 
a schiţat si o primă distribuţie posibilă; Penes 
— Tony Bulandra; Catrina — Tina Barbu (ac- 
tritā a Naţionalului bucureștean); Moşul 
lancu Petrescu (tot de la Naţional, specializa! 
in compoziţii de bátrini). Nici una dintre cele 
trei propuneri n-a rezistat. Putem regreta ca 
nu ne-a rămas posibilitatea de a-l vedea pe 
Bulandra la virsta de 31 de ani în rolul lui Pe- 
nes (interpretat pină la-urmă de A. Athana- 
sescu). Că realizatorii filmului au iinsistat sa-l 
aibe pe Buiandra printre interpreti márturi 
sește si o altă variantă a distribuţiei care-i 
atribuia rolul colonelului Cerchez. S-ar părea 
totuși că, dezgustat de experiențele cu Amor 
fatal si — probabil — de filmările pentru Dra- 
goste la mănăstire (peliculă pe care o va de 
zavua public în 1914) marele actor a refuza! 
oferta. Singura imagine cinematografiatà a 
lui Bulandra care ne-a parvenit avea să fie in 
registrată 22 de ani mai tirziu, cea din Trenul 
fantomă. 


A de Demetriade 


dramaturg 


Prezenţa lui Demetriade pe caietul Liciu 
este permanentă. De pildă, pentru scena 
Consiliului de miniștri de la Palat, el notează 
„Decor; teatru in curte — Heidelberg". Aflăm, 
astfel, că filmarea secvenfei respective în 
curtea Teatrului Liric s-a desfășurat în deco- 
rul scenei Palatului din Heidelbergul de altă 
dată. În scena Ill-a Liciu scrie: „Plecarea din 
sat, tot satu-i conduce cu rindul“. Urmátoa- 
rea frază („Despărțirea dramatică dintre Pe- 
neș, nevastă și copil”) este ștearsă de Deme- 
triade care adaugă în contrapagină: „Aceștia 
formează cei 9—10.. Tot satu-i conduce 
după alte drumuri vin alţii cari se intilnesc 
Voioșie mare. S-a dus, nu se mai vede Ca 
trina rámine pe ginduri...” O asemenea sec- 
ventá, a piraielor care formează fluviul oastei 
nu s-a filmat; deși ideea era cit se poate de 
cinematogratica. 


Alte două caiete, obișnuite, cu lineatură 
dictando sint scrise în întregime de mina lui 
Demetriade. Cea de a doua versiune dezvolta 
ideea sugerată a „României biciuite" în doua 
tablouri alegorice care ar urma să deschida 
si să închidă filmul: „România legată de miini 
cu lanţuri de un stilp în virful căruia stă semi- 
luna. Mai josul stilpului, acvila privind în jos 
România e zdrentuit îmbrăcată, face sfortàri 
să se elibereze, din ochi ii fulgeră scintei de 
viaţă”. Intitulat „Apoteoza”, tabloul final este 
însoţit de un semn mare de întrebare. Insuși 
autorul pare a se indoi de utilitatea lui: „O 
estradă înclinată. Sus, în picioare, pe un tun 
România în haine de sărbătoare. Stilpul cu 
acvilă în locul semilunii, lanţurile grámadá la 
picioarele ei; cu miinile intinse deasupra 
prințului, generalilor, miniştrilor... și ostașilor 
din fiecare armă cite unul“. Caracterul static 
teatral, emfatic al alegoriiilor propuse au fa- 
cut, neindoielnic, să se renunțe la ele in faza 
tilmárii. 


in cea de a treia versiune, care rezumá 
conţinutul caietului îi, finalul ,Apoteoza" e 
abandonat unui simplu semn de întrebare 
mărturie a faptului că realizatorii incă nu 
ştiau cum să-și incheie filmul. Abia o a patra 
versiune va propune, intii, „intrarea triumfală 
a armatei române in București“, apoi Deme 
triade şterge si înlocuiește: „După 35 de ani"! 
Realizatorii găsiseră soluția mult căutată: 
„apoteoza“ urmind să fie parada militară a ju- 
bileului adică recurgerea la „vederea“ docu- 
mentară. 


incepind cu cel de-al doilea caiet işi fac 
apariţia și indicaţii de imagine: „Scena XIV — 


Brezeanu alături de 
colaboratorul si pro- 
Aristide Demetriade 


Grigore 
prietenul, 
tectorul sáu, 


Turcii sint in redută (luați cu aparatul din 
spate)”. Apar si noi momente reţinute in ver 
siunea definitivă: „Scena XV: — Soldatul Gri 
gore loan ia drapelul turc." — titlu alături de 
are Demetriade a adáugat, cu creionul: „Fă- 
cut". |n aceste versiuni e introdus, pentru 
prima oară, şi personajul Osman Pașa care 
va fi insufletit de Nottara. Desi tot aici Ti- 
gurează și momente care vor fi înlăturate la 
filmare ca cel istorisit, probabil, de faimosul 
Candiano-Popescu, animatorul „revoluţiei 
untidinastice de la Ploiești, devenit ulterior 
aghiotant al regelui. „Un pase turc se predă 
lui Candiano-Popescu și-i prezintă cartea de 
vizită. Candino i-o dă pe-a sa. Pe film — no- 
tează Demetriade — se văd cele două miini 
cu cărțile respective: 


Sar Bei — comandant de divizie. 
Candiano-Popescu — avocat. 

La citirea profesiei, turcul rămine increme 
hit." 


Incremeniti ráminem și noi in fata unor 
asemenea „moravuri“ pe cimp de bătaie, adu 
cind mai curind cu saloanele in care-şi făcea 
veacul aghiotantul regal 


riment grafologic: 
de scenariu (Versiunea l) si sc 
adresată de Liciu lui 
Demetriade 


Un ex 


soare 


Sena tă 


(ul + (atus > A LL: 
Jat, Cal t€ wa TON LA K 
pe 2 e ^ REG Lo A qe 
Ares 
NN 


pagină 


Aristide 


ebra sa crea- 
Stefánità 


Petre Liciu in 
tie din ,Viforul 


o nouă revelal 


ne-o aduce un exemplar dactilografiat al 
textelor inserate in film din care se constata 
cà versiunea Independenței României, 353 
cum ne-a parvenit, este flagrant incompleta 
Într-adevăr, in copia aflată in colecţia A.NF' 
momentul trecerii Dunării este epuizat prin 
traversarea unor bărci izolate si siluetele 
unor soldati constituind podul de vase. Dupa 
care imaginea ne transportă direct în toiu 
bătăliei pentru luarea redutei Griviţa 1. Din 
lista dactilografiatà a inserturilor titrate ies 
insă la iveală numeroase alte momente pe 
care nu le aflàm in copie ca: „Ordinul de zi 
Face-ţi (sic!) să filfiie din nou steagul vitejiei 
“strămoșești si să anunţaţi timpurile de glorie 
ale lui Mihai Viteazul si Stefan cel Mare"; de 
barcarea generală, o ambuscadă română, ur 
“mărirea turcilor, şarja, Osman Paşa coman 
dindu-şi armata la Plevna, cartierul general a! 
domnitorului de la Poradim, maiorul Candia- 
no-Popescu luind comanda batalionului 2 du 
Vinători („Să nu vă sfiiti de moarte, soldat 
căci ursitoarea a scris pe fiecare glonte u 
nume, oriunde te vei ascunde, dacă-ți est 
hotărit să mori de glonț, el te gasește 


Pagină de scen: 
ciu) cu adnotări 
ade 


nada du: 4 
a de dupa 


AER di 


IET E: a 
TTE Wut 


5 . 


iu (versiunea Li= 
ipartinind lui De- 


p f sii a 
iA Eua E Qd Cata di + AR 


TET s LES 
DM i tel 1 


moartea căpitanului Mărăcineanu, Peneş rà- 
mt în timp ce salvează drapelul. Măcar și 
lipsa acestuia din urmă moment ar fi trebuit 
să ne fie semnalată de incoerenţa firului epi 
al lui Penes: e urmărită, in prolog, plecarea 
lui, apoi il revedem în spitalul de campanie 
îngrijit de Rodica (alias Catrina) şi în cele din 
urmă sprijinit de aceeași credincioasa cama- 
radă, „pe drumul de costise". Absența fla- 
grantă a momentului „Sus, sus pe parapete" 
nu ne-a dat de gindit! 


Nici faptul că Jean Mihail, în volumul său 
memorialistic, isi amintea cu zimbet induiosat 
de şarja rosiorilor, în fata iuresului cărora, de 
teamă să nu fie loviți de copite, cei ce càzu- 
seră glorios se ridicau mutindu-se la loc mai 
ferit, pentru a muri din nou. Absenfele pu- 
teau fi deduse, insă, pină si din studiul mai 
atent al prggramuluii de sala in care erau tre- 
cute titluri de tablouri inexistente în copia 
pástratà. O listă amànuntità în limba franceză 
care cuprindea in dreptul fiecărui tablou și 
metrajul sâu ne dă posibilitatea acum să stabi- 
lim cu precizie cà din copia existenta la 
A.N.F., cu o lungime de 1295 metri lipsesc 
400 de metri, adică aproape două bobine. 


În alte carnete de lucru lăsate de Aristide 
Demetriade mai descoperim indicaţii biblio- 
grafice cu privire la documentarea autorilor. 
necesități de recuzită, propuneri de distribu- 
ție. alteori — chiar — preocupări pentru 
montaj: „Se leagă cu întilnirea lui Osman.” — 
notează Demetriade, in paranteză, după o 
scenă in care suitele prințului Carol și duce 
lui Nicolae pornesc spre Plevna. 

Volumul și varietatea acestor documente, 
suita formelor intermediare ale scenariului, 
notele cu privire la cele mai diverse capitole 
ale realizării filmului ne fac să reevaluam lo- 
cul marelui actor Aristide Demetriade in rea- 
lizarea independenței României. Faptul este 
cu atit mai surprinzător, cu cit, din vara lui 
911. după cum reiese din corespondenţa sa, 
actorul părea absorbit de ambiția creerii unui 
Hamlet. Cum direcţia Teatrului National ii 
punea rezistență, Demetriade n-a ezitat ca, 
pre sfirşitul anului 1911, să-și înainteze de 
misia, obtinind numai după acest gest-limită, 
rolul rivnit. Deși premiera în care învestise 
atita studiu, energie, incordare și ambiţie a 
= loc în decembrie 1912, actorul a gasit 

surse nu numai pentru realizarea proiec- 
tjunilor electrice“ la spectacolul cu „Înșiră-te 
margárite" din noiembrie 1911 (secvenţe pe 

we le coregizase alături de Grigore Bre- 
zeanu), ci si pentru marea reconstituire cine- 
matograficá in care — cum o atestă, acum, 
documentele — a depus o muncă directă si 
multilaterală. După cum se știe, dealtfel, tot 
Demetriade se alla, in vara anului 1912, si la 
Paris, supraveghind îndeaproape montajul fil- 
mului și făcînd chiar unele tentative de distri- 
buire a acestuia pe piețe internaţionale. 

Dar asupra acestor momente ulterioare din 
istoricul realizării filmului ne propunem să re- 
venim într-o comunicare viitoare, fiindcă lotul 
de documente descoperit recent conţine, și 
in această direcţie, revelații care impun ree- 
valuări în ceea ce cunoșteam despre teme 
rara tentativă aflată la izvoarele cinematogra- 


tiei românești. 
Tudor CARANFIL 
ionut NICULESCU 


Altă pagină din scenariu 


> 


deea d 
MEUM 


ea Au AM, Tirma Tirana ha 


Im td Taci, fid. be LÀ) 


aleae, uw 
latas [A ee desee Vel er j^ N 


„esf i 


4 lu kata o pd cs d 


pus eder “Anca led 
eat lie 


Un artist care te făcea fericit 


Vigoarea 
marilor creaţii 


C. un actor de seama pleaca de pe 
pianetà, un sir de umbre ilustre îl urmează in 
cortegiu. Nu-l vom mai vedea niciodată pe 
Octavian Cotescu pe scenă; și, odată cu el, 
piere Tartuffe, cel mai interesant personaj 
molieresc realizat de teatrul nostru in ultima 
jumâtate de veac. Gogu, erou mazilian, în in- 
terpretarea princeps. ediţie de lux, din dece- 
niul şapte. Caţavencu, incarnat cu atita origi- 
nalitate, uimitorul Nae Girimea, Bărbatul din 
.Jnterviu" de Ecaterina Oproiu, bátrinul his- 
irion Minetti, grotescul Edek din „Tango“; rá- 
mine váduvá, pentru totdeauna Tanja lui 
Baâieșu. neuitata iubire a lui Costel. Sigur, 
mereu alţi interpreti isi vor pune sufletul in 


aceste tipare, filmul ne va restitui mereu ci- - 


teva din mástile artistului — printre eie 
aceea, puternic reliefatà din Puterea și ade- 
vărul — iar televiziunea ne va reaminti, pro- 
babil, din cind în cind. chipul blind și zimbi- 
tor al omului. Dar el duce cu sine in neant 
ființele pe care le-a nascut și nutrit cu imbel- 
şugatul sáu talent. 

ctavian Cotescu era dintre cei hàráziti 
-háscul să fie actor. Un actor modern, de la 
inceputuri, de cind profesorii sái ieseni au 
observat cá tinărul botosánean retuză cu ele- 
ganţă trucurile, fioriturile verbale, gesturile 
prea largi, emfaza, izolarea de parteneri. Si 
de cind Lucia Sturdza Bulandra l-a prețuit, 
angajindu-l fără rezerve in echipa ei, vàzin- 
du-se apoi confirmată de juriul Concursului 
tinerilor actori (1959) ce i-a decernat junelui 
interpret din „Piine şi trandafiri” un premiu. 
Ne uitam, cu mirare și incintare, cit de mlà- 
dios era acel tinár subtirel si voios, cit de si- 
gur părea pe scena ca fiu al lui Tache si pro- 
tejat al lui Cadir, cit de puternic desena bru- 
talitatea unuia din incendiatorii din casa 
domnului Biederman si cu cită fineţe il con- 
tura pe unul din stupizii ce-l inconjurau pe 
Mitica Blajinu. Pe urmă au venit marile creații 
din capodoperele caragialene, gogoliene, 
gorkiene, shakespeaeriene, intilnirea, funda- 
mentala, cu Teodor Mazilu. Statura actorului 
s-a implinit, obrazul a cápátat linii certe, ges- 
-tul — o măsură precisă, rostirea — accente 
noi; structural insă, el a continuat sa fie un 
actor contemporan ca atitudine şi expresie. 
focalizind tot ceea ce gindea și intreprindea 
personajul la o idee clară, afirmată, interiori- 
zind cu vibraţie. exteriorizind laconic, dind 
substanţială plurivalentá fiecărei apariţii. 
abordind cu cea mai adincă seriozitate pe 
Cristofor ca si pe Chifimia, pe generalul Mac- 
beth ca și pe Pilat din Pant, aducind o liniște 
tragica impunătoare in Horia, un frámint inte- 
ligent distilat in El din „Nu sint Turnul Eiffel", 
un umor grotesc intens si bogat în personajul 
cu multe ipostaze din „Tandreţe si abjectie". 
L-am vazut, timp de cam treizeci de ani, in 
tot ce a jucat; nu i-am Surprins niciodatà vreo 
pornire cabotiná. Respectul său pentru profe- 
$ie era pe măsura exceptionalei sale inzes- 
trari. 

Din 1962 incoace a fost protesorul de 
marcá, indrumátorul inspirat, cult, temeinic, 
al citorva generaţii de actori. Isi iubea stu- 
denţii ca pe fiii sai. Era. totodată, exigent si 
scrupulos ca un părinte lucid. Ne poftea — 
critici, artisti, literați — sá-i vedem elevii încă 
de la examenul din primul an, ca sá le putem 
urmări drumul si să-i judecám mai tirziu in 
cunoștință de cauză. Din ziua cind a devenit 
rector al Institutul de artă teatrală și cinema- 
tograficà, și-a expus programul cu limpezime 
şi certitudine. A obţinut un local demn — cea 
mai mare si mai conformă din toate clădirile 
“pe care le-a avut vreodată școala noastră su- 
perioară de artă; a îmbunătăţit simţitor corpu! 
didactic, aducind ca protesori actori repre- 
zentativi, regizori importanţi, asistenţi tineri 5: 
foarte tineri; a determinat ameliorári si mo- 
dernizári, întru totul potrivite . ale programe- 
lor. de studii, relaţiilor institutului cu instituți- 
ile de artă; a organizat admirabile manifestari 
de cultură, multiplicind conexiunile școlii cu 
viaţa intelectuală și atrăgind în jurul e 
sonalitáti ale vieții artistice. A creat mult, a 
lucrat cu rivnă, a fost serios si aplicat in 
toate, a ars mult, a ars continuu — mai ales 
pentru alții — dăruindu-și inima teatrului, 
pină la ultima, tragica-i pulsafie. 

Scriu aceste rinduri cernite privind fotogra- 
fii și desene de-ale lui Octavian Cotestu. 


Unul dintre cele mai izbutite portrete mi se - 


pare acela, in peniță, făcut de Horaţiu Măă- 
ele: caricaturistul a hiperbolizat surisul acto- 
rului, care domină intreaga figură. În acest 
suris era multă bunătate și cumsecádenie, 
malitie inteligentă, cunoaștere adincă si com- 
prehensivă a oamenilor, superioritate intelec- 
tuală lipsită de ostentatie, o meditaţie poe- 
ticá, îndelungă asupra lumii. A fost prețuit, 
iubit, si admirat unanim. Rămine — prin ceea 
ce a creat şi prin ceea ce înseamnă — un ar- 
tist configurativ al artei româneşti din veacul 
nostru. 


Valentin SILVESTRU 


Neuitatul 
Nea Vi(u al lui 
Octavian Cotescu 


Ducind cu el o lume 
de personaje 


U. destin crud, mult prea crud, a răpit 
dintre noi incă o data şi incă o dată prea de- 
vreme, mult prea devreme, un mare artist al 
timpului nostru. Marele artist Octavian Co- 
tescu a înnobilat ecranul românesc, ca şi 
scena teatrului românesc, cu luminoasa per- 
sonalitate așezată acum în Fantheonul celor 
care şi-au slujit cu devotament, cu credinţă 
cu dăruire, absolute, cultura tarii lor. Acum, 
după plecarea sa pe lungul drum al zilei cà- 
tre noapte, deși nu ne putem exprima decit în 
puţine şi sărace vorbe, vorbe. vorbe,... pier- 
derea o simțim inzecità, insutità, pentru că 
un mare actor duce cu el peste Styx, odată 
cu ființa fragilă, odata cu singurul 530 sufiet, 
cohorte de ființe puternice si de suflete tari, 
ale personajelor de film și de teatru, cârora 
le-a dat viață din propria sa viaţă, spirit din 
propriul său spirit, energii vitale din propria 
sa putere de a munci fară nici o cruțare de 
sine. Simtim infinit pierderea, pentru cà ma- 
rele artist Octavian Cotescu a dus cu sine, 
cîte personaje încă, pe care ar fi trebuit sā le 
insufleteascá, pentru că aceasta era chema- 
rea sa pe lume, dacá inima, biata sa inimă, 
l-ar mai fi îngăduit, cum ar fi fost în firea lu- 
crurilor, dacă destinul său, incredibilul său 
destin, într-o orbire absurdă, nu l-ar fi pindit 
fără milă. 

Ca o mingiiere, totuși, Octavian ne lasă 
moştenire, in afara memoriei noastre, ele 
meră și ea pe acest pâmint, prodigioasa sa 
creație cinematografica memorată pe peli- 
culă. O întreagă galerie de personaje, chipuri 
şi caractere umane, de o ne-comună diversi- 
tate, de o tulburătoare protunzime, de o cu- 
ceritoare naturalețe, a încintat milioane și mi- 
lioane de spectatori, din țară si din lume. În 
viitor, spectatorii se vor bucura de reintilnirea 
peste arcul ireversibil al timpului cu Octavian 
Cotescu intr-o seară la cinema; alte generații 
de spectatori ii vor face abia cunoștința, in- 
călzindu-se la câldura mesajului sáu, infele- 
gind ceva din spiritualitatea vremii sale, rás- 
punzind zimbetului său dintr-o altă vreme 
pentru mai tirziu. 

Desigur, fiecare spectator-cinefil, la aminti- 
rea momentului despărțirii de Octavian Co- 
tescu, isi evocă, in minte si în suflet, chipul 
sáu iluminat din filmele văzute dintr-o viaţă 
de actor. Era încă student cind și-a început 
strălucita carieră de slujitor al scenei și al 
ecranului, al televiziunii și al radioului, ca 


j apoi, an de an, sà inscrie roluri de tot mai 
subtilă vibraţie artistică in filmoteca de aur a - 


cinematografiei românești si in amintirea 
noastră, imposibil de șters. lar din creaţiile 
sale cinematografice vor rámine vii ca si la 
premieră, P din: Dragoste lungă 
de-o seară, Dimineţile unui cuminte, 
Balul de simbătă seara, Puterea și Adevărul, 
Asediul, Împuşcături sub clar de lună, larba 
verde de acasă, Buletin de București, Saitim- 
bancii, Se întorc păsările călătoare si multe 
altele. Pentru mine, icoana adevărată a unui 
mare prieten se va asocia pentru restul zilelor 
mele, cu chipul şăgalnic al lui nea Viţu din 
filmul Bariera după romanul lui Teodor Mê- 
zilu, cu imaginea bietului Vasile Mirea din O 
lebădă iama, cu portretul plin de culoare al 
învățătorului Herdelea din filmele lon după 
Liviu Rebreanu... Dar din icoana adevărată a 
lui Octavian Cotescu nu pot lipsi trăsăturile 


expresive ale omului de toate zilele. ale omu- | 


lui plin de bucuria vieţii, plin de umor subtil, 


de o generozitate rara, altruist pină la des- . 


considerare de sine, activ, vital, unic — pe 


scenă sau pe platou, ca și la catedră sau în | 
acte cetățenești. Octavian Cotescu, omul de | 
fiecare zi, la lucru, la filmare, pentru cei care | 


au avut șansa să colaboreze cu el, ca mine, 
- era exemplul cel mai molipsitor de gingàsie 


sufleteascá, dar si de asprime a disciplinei - 
creaţiei, de inaltă competenţă profesională - 


imbinatá cu viziunea de profunzime a perso- 
najelor, cu savoarea mi 
fiecărei replici, cu aparența usurintei şi a de 


zinvolturii spadasinilor de performantá, ex. 


presie a inteligentei si a culturii in profesia 
de actor. 

Un mare actor duce cu el o lume si lasă in 
urma sa o lume care îl plinge pe locul unde 
ei nu mai poate fi inlocuit şi unde nu mai 
poate fi intors. , 


Mircea MURESAN | 


Profesorul 


E... momente in profesia asta de actor, 
după unii absurda, dupa alţii extrem de inte- 
resantă, cind te pomenesti suspendat la ciliva 
centimetri deasupra pămintului, mergi. printre 
oameni, pietre, case, flori, spini, dar nu reu- 
sesti mácar o dată să simţi adevărul pămintu- 
lui. 

Există de asemenea oameni care cu ràb- 
dare, inteligență, umor, foarte mult umor, de 
fapt din nou inteligenţă, cu duritate părin- 
tească şi deloc gratuită, cu multă bucurie și 
dureros sacrificiu de sine, te învaţă să desco- 
peri fascinanta aventura a pasului cinstit și 
curat pe pámintul extrem de dur al unei pro- 
fesii devoratoare, Actoria. 

Unul din ei era Profesorul. =: 


Nu doresc să conving pe nimeni. dar: acum, 3 


cind n-a mai avut răbdare sa-şi vadā; puii” 
mari, pentru cà știa cà i-a crescut cinstit 
cred cà era Unic. N-am stiut niciodată cit 
ne-a iubit, poate n-am ştiut și n-am reușit sa-i 
arătăm cu evlavie cit i- "am iubit noi. veșnicii 
lui elevi. 

Acum, ne-a oferit o lecţie dură a acestei 
superbe profesii. Ca drumul nostru, al vesni- 
cilor lui elevi va trebui să-l tacem singuri. cu 
tot ce avem mai bun in noi. 

Nu-i vom mai putea atinge zimbetul linisti- 
tor niciodata, doar el, Profesorul, cel mai pu- 
ternic. şi mai adevărat dintre noi, in imensa 
lui dragoste de oameni și de „pui de ac- 
tori” ne va atinge w mina-i magică ori de 
cite ori ne va fi grei 

iți mulțumesc, Bctavian Cotescu, pentru 
tot ce-ai făcut pentru noi. 


Dan CONDURACHE 


Cu fiecare clipă, 
s-a dăruit 


H renul in care călătoresc înaintează 
- adinc in Moldova. im an Coieseu. mine, Rodica 
Mureșan și cin: 


dova... 


lirii fiecárui gest, a 


„EI, Tavi. cu ce ai lui din Botoșani, care 
vinează orice ocazie de a-l vedea şi revede- 
rea pe el, pe indragitul şi mindrul fiu al plaiu- 
rilor moldovene, au pus la cale o gală cu fil- 
mul Sosesc păsările călătoare. 

E dimineaţă. Dimineaţa de iunie. Vară - 
phină. 

O bătaie în ușa. Mă trezesc. Nu răspund. 
Alta bătaie în uşă. 

— Cine e? 

` Altă bataie în uşă si un răspuns, cu un glas 
plin de culoare personală. 

— Nea Geo, haide domnule să-ţi arát Mol- 

Mă imbrac la repezeală şi ies. : 

— Vino, dom'le sâ-ţi arât pe unde am copi- - 
iarit, sâ-ţi arát o farà frumoasă si oameni 
adevăraţi... 

lese şi Rodica pe culoarul vagonului de 
dormit. 

„Şi nepretuitul Tavi, facind pe ghidul pro- 
tesionist, ne prezintà Tara de Sus, cunoscind 
fiecare colină, fiecare cale şi mai ales fiecare 
staţie, ba chiar cea mai neinsemnata halta. 

La uimirea noastră, ne spune că este fiu de 
ceferist, că a umblat mult cu draga lui familie 
prin locurile astea și ca n-a fost tocmai 
UȘOr,.. 

„Trenul se infige decis spre ținta cáláto- 
riei, culoarul vagonului s-a animat, ies si alţi 
cálátori din cuşete, il recunosc pe actor, il 
salută cu căldură și se bucură ca-l våd. Este 
de-al lor... 

„lar el, încălzit de intilnirea cu copilăria, 
ne "povesteşte despre şcoala primară. despre 
liceu, despre studiile superioare de teatru fā- ` 
cute la lași, își amintește și se mindreste cu 
colegii iui ME. $-au realizat, are un cult pen- 
tru minunatii lui profesori care l-au format. 

„Poate că de aceea, după numai ciţiva ani 
de București, foarte tinárul actor ai Teatrului 
„Municipal Bulandra s-a dedicat cu atita dra- 

- goste, pasiune si pricepere dáscaáliei actori- 
cești... 

„Asistent la Beate Fredanov, el însuși pro- 
tesor, indrumator, a apoi șeful catedrei de acto- 
rie şi, in sfirsit, rectorul Institutului de artă 
teatrală. și „cinematografică „I.L. Caragiale”. 

„In vervă mare, colorind fiecare” propoziție 
cu "umor, cu.nelipsitu-i zimbet, nici nu simtim 
cind „ajungem la Botoşani, unde-i primit ca 
acasă... 

“Actorul este intimpinat c cu de toate, ne sim- 
lim bine. ajungem sub stejarul lui Cuza, unde 
vine și Caramitru, interpretul lui Luchian și 
peste tot Tavi nu uită de nimeni si de nimic, 
face planuri de creaţie — în teatru, film, tv — 
se gindeste deja cum să- lanseze pe viitorii - 
lui absolvenţi (se bucură de succesul filmic al 
Teodorei Mares), cu care vrea să vină aici, in 
Moldova. ca si cu alte serii de studenti, şi de 
ta Vorona, într-o ultimă întilnire dascál-inva- 
lácei,- sá le dea zborul in viaţă... — 

...Se gindeste să joace ceva din Báiesu, i-ar 
place să facă un film turnat aici, pe meleagu- 
rile natale; se bucură că o să joace în scena- 
riul nou pe care l-a scris Titus. Popovici pen- 
tru mine. ar dori o piesă scrisa de D.R. Fo- 
pescu pentru el și Vali... Se gindeste la viito- 
rul lui Alexandru... 

. Si a venit sea! intilnirii cu publicul botose- 
nean: emoție imensă, imensa, in fata unei 
mulţimi nerabdatoare să-l vadă, să-l auda pe 
actor la el acasa, . 

A fost prezentat. el si au fost evocate cu 
acest prilej si numele ilustre care au pornit 
alta dată din aceste locuri, nume care au fà- 
cut și tac cinste culturii româneşti: Eminescu, 
Enescu, Luchian, lorga... 

«A luat cuvintul cald, zimbitor... Le-a spus 
celor prezenți cá-i fericit câ-s impreună, ca 
n-o sá-i uite niciodată, fiind dintotdeauna le- 
gat de ei si cà tot ce va face în artă, va face 
numai pentru ei... 

..De atunci au trecut abia două luni... 

Z Tată, mă intreabá băiatul meu, Cătălin, 
auzind trista veste a dispariţiei Artistului, care 
„nu era numai al moldovenilor, ci al întregului 
popor, nu-i o glumă de-a lui? 

— Cum, o gluma? 

— Cind era la filmare la Soveja, „făcea tot 
timpul glume: imi punea bani sub. pietroaie si 
mă indemna să caut sub ele. Eu gàseam ba- 
nii, și el mi-i lăsa: este norocul tâu, zicea el. 
Nu-i tot o glumă de-a lui și asta? 

— Nu, asta nu mai este o glumă. El Tavi, si 
cind glumea era serios, se dăruia... 

„Şi se dăruia, s-a daruit. nu s-ar mai fi dà- 


ruit! ` i 
Geo SAIZESCU 


Unul dintre cei 
cîțiva... 


2 in el, in joc, pe chip, un fundamen- 
tal refuz al solemnitátilor crispate si rele, o 
forță nesecatá de a respinge prea multul — 
așa încit putem spune, măcar acum, cu acea 
- gravitate care-i apărea la capătul fiecărui su- 
ris: Cotescu este unul dintre cei citiva actori 
români care te făceau fericit că-i esti specta- 
tor: numai Toma Caragiu — dintre cei duși — 
iti mai dădea această senzaţie de plin al bu- 
curiei de a fi; si tot ca și Toma Caragiu — 
pentru a-l fixa lingă cel de nedespáriit, 
într-un înalt greu accesibil muritorilor — Co- 
tescu este dintr-acei ciliva care au mărit pu- . 
terea noastră de „rezistență, in meteorologia 
excesivă a continentelor, prin felul cum ne-a 
M să pain. A să pungen: 
. Radu COSASU. a 


in acest an in care cinematograful devine nonagenar (dacă socotim ca 


dată a nașterii proiecţiile 


Lumiere din 1895), filmul românesc participă la 


sárbátorire avind in fruntea convivilor un intreg pluton de tineri octogenari 
sau septuagenari — regizori si operatori emeriti, de imagine şi de sunet — 
contemporani atit cu primii pași ai acestei arte la noi, cit si cu cele mai re- 


cente evoluţii ale sale. 


li celebrăm in coloanele alăturate pe cei din prima linie a cronologiei — 
Jean Georgescu, Paul Călinescu, lon Cosma — dar îi salutăm și le rezervăm 


aceleași ginduri bune și celorlalți. 


Bucuroşi că pionierii ne intimpinà astăzi salutul cu firea și spiritul în plină 
vigoare și strălucire, le urăm tuturor La mulți ani! 


C u adevărat unică, strălucitoare figura E] 
filmului românesc! A lucrat foarte puţin pina 
acum si e atit de tinar la virsta sa, incit nici 

. nu o mai spunem. Stacheta peste care s-a ri- 
dicat in arta filmului este-atit de sus, incit 
sintem încă umbre față de acest maestru in- 
contestabil al peliculei 


Pe urmele lui Caragial 
Jean Georgescu 


Provine dintr-o școală solidă și este pro- 
motorul alteia noi, pe care puţini au urmat-o 
- (de imitat era imposibil). Jean Georgescu are 

un stil, prin semnătura sa de autor, de o pre- 
` cizie extraordinară. 

Cu O noapte furtunoasă, atinge un maxim 
de rigurozitate. E cel mai strălucit exempiu 
de liberă și fidelă- în acelaşi timp adaptare a 
unui text clasic. Jocul actorilor perfect con- 
dus, povestirea limpede, prin cadre ingenios 
construite si insailate, rece, lucid Si în același 
timp degajind o inșelătoare senzaţie de im- 
provizatie, ca la mulţi alţi mari artişti. 

O noapte furtunoasă nu are doar meritul 
de a fi cea mai perfectă transpunere după 
Caragiale, ci este sigur ecranizarea cea mai 
desávirsità făcută pina azi în cinematografia 
noastră, lăsind foarte mult în urmă Moara cu 
noroc sau Pădurea spinzuraților, ca să dau 
doar două exemple atit de des citate de cri- 
tica noastră. 

De la Maiorul Mura ia peliculele realizate în 
Franţa, apoi la Directorul nostru, găsim ace- 
easi marcă de înaltă clasă. 

Directorul nostru, satiră memorabilă a unor 
noi moravuri, fixează o serie de portrete-tip, 
demne de un nou Caragiale, de un nou pro- 
fund cugetător si eminent moralist. 

Las criticilor să analizeze cum se cuvine şi 
în termenii pe care le cere această capodo- 
peră; e de datoria lor să reinformeze publicul 
asupra fiecăreia din operele maestrului nos- 
tru. . " 

Vizita, Lanţul slábiciunilor, Pantotul Cenu- 
şăresei, Motturi 1900, Lanterna cu amintiri 
sint filme care trebuie să aibă o permanență 
pe ecrane. Ceea ce nu se intimplà. Sint chiar 
regizori tineri. absolvenţi de institut. care nici 
măcar nu le-au văzut, mi-te să le fi studiat și 
memorizat! 

Opera inimitabilă a lui Jean Georgescu de- 
vine prin aceasta și prin alte fapte caz de 
analiză si repunere in valoare. Aceasta intre- 


prindere ar fi cu mult mai dreaptă şi mai ne- 


cesară decit moe festive. 
- lulian MIHU 


A... şi in cinematogratie octogenari 
emeriţi. incepem să ne luăm in consideraţie 
propriile tradiţii, ne referim la o istorie a til- 
mului românesc. Dacă am fi preluat una din 
€ nescrise ale acestui pamint, probabil că 
fi creat un „sfat al bátrinilor". Dar cine 
a asocia noțiunea de bâtrin cu Jean Ge- 
orgescu sau cu Paul Cálinescu? l-am fi putut 
da o altă denumire, poate „sfatul inteleptilor". 
Voi stărui, o clipa. cale de două pagini 
doar, asupra personalității cineastului Paul 


Tincreţea timpului revoluționar: 
Irina Răchiţeanu în M iafa mine 


Calinescu, de care ma leaga prifhii pași in 
domeniul filmului de ficțiune din anii 
1953—1954, cind eram asistent la Destășura- 
rea, după ce ii fusesem student. 

Depânind firul romanticei noastre cinema- 
tografii, as spune că Paul Călinescu a fost un 
ales al Zeitei celei de-a şaptea arte. Si iată de 
ce: 

è El obține, pentru noi, primul premiu de 
prestigiu la Bienala de la Veneţia, din 1939, 
cu documentarul Tara Moților. 

€ Primul film de ficţiune al cinematografiei 
noastre socialiste poartă semnătura sa: Rā- 
sună valea. 

e Primul film color din tara noastră, docu- 
mentarul Delta Dunării, ii aparține, de aseme- 
nea. 


Sigur, un cercetátor pasionat s-ar putea 


i apleca asupra multor documentare ale ince- 


puturilor cineastului: Atenţie, fragil, Zi de pri- 
măvară, Munţii Făgărașului, Mindra noastră 
țară si asupra multor subiecte de jurnal, inca 
din anii '30. De menţionat cà Paul Călinescu 


„a debutat ca cineast amator, 


fascinat de frumuseţile ţării, el vrea să o 
strábata in lung şi in lat, inchinind locurilor și 
oamenilor adevărate poeme cinematografice, 
fiind, de cele mai multe ori, propriul său ope- 
rator. 

Nici în domeniul filmului de ficțiune nimic 
nu este pentru el accidental! sau intimplátor. 
Fascinat de marile prefaceriale țării și de ro- 
mantismul tineretului nostru revoluţionar, a 
poposit cu echipa si aparatul de filmat in „va- 


“lea” care „răsuna”, vestind începuturile lumii 
- noi şi primii pași ai unei noi cinematografii. 


Destășurarea se realizează in plin proces de 


- socializare a agriculturii noastre, cind cineas- 


tul, mereu în pas cu vremea, s-a implicat cu 
aparatul de filmat acolo unde se prefigurau 
mutații fundamentale. şi s-a implicat ca un 


Și se: iubitor de adevăr, în ciuda unor practici 


e de dogmatism și idilism apologetic. 
Au urmat cAutári semnificative ale regizo- 


'rului în domeniul valorificării unor opere ale 
- literaturii noastre, devenite clasice, cum sint 


. 
„Europolis“ de Jean Bart (Porto Franco) sau 
Titanic Vals de Tudor Musatescu. A visat sa 
realizeze comedie, chiar a început (Pe răs- 
punderea mea...), dar de peste un deceniu și 


jumătate nu a mai apărut pe platourile de fil- , 


mare. 

Mai apoi, Paul Calinescu a avut tihna și vo- 
calia de a aşterne pe hirtie o bună parte din 
experiența sa cinematogarficà, într-un volum 
care poate constitui o contribuţie importanta 
la o viitoare istorie a filmului românesc; 
„Proiecţii în timp — Amintirile unui cineast” 
apărut la Editura Sport-Turism. 

lar acum un an, Paui Călinescu a prezentat 
la forul suprem al tehnicii cinematografice 
mondiale o intervenţie privind un nou ecran 
cinematografic, adaptat la cimpul! vizual al 
ochiului uman, precum și un film experimen- 
tal cu aceasta invenţie, pentru care à primit o 
distincţie de onoare UNIATEC. 


Din aceasta se vede cá talentul, spiritul yi - 


potenţialul creator nu cunosc noţiunea de 
„pensie”. Artistul arde ca o torta, el se daru- 
ieste şi se integrează continuu in spiritualita- 
tea unei epoci, în cultura neamului său. 

Din păcate, noi cineastii, nu avem dreptui 
la postume. Creaţia noastra se masoară ex- 
clusiv in fotograme filmate. 

in casa oamenilor de artă și cultură din 
Fălticeni — un muzeu demn de toată lauda 
— există un colț închinat lui Paul Călinescu. 
Ce pacat că nici un cinematograf sau o ca- 
bină de montaj nu se numesc Victor Iliu, Ovi- 
diu Gologan... 


Gheorghe VITANIDIS 


Filmul ca şansă a nemuririi: 
Celia. Dima si Grigore Vasiliu- 
Birlic Mofturi 19090 


A: cind lon Cosma a implinit 80 de 
ani, ne amintim că, în 1951, odată cu pre- 
miera filmului Viaţa invinge, cronicarii con- 
semnau cu majuscule numele său ca opera- 
tor de imagine, lar după 25 de ani, în volumul 


„Cinematograful românesc contemporan” 
Eva Sirbu scria in capitolul „Imaginea imagi- 
nii": „In Viaţa învinge, lon Cosma nu lasă de- 
cor neexploatat, nevalorat, nu lasă milimetru 
de față omenească lără umbrele si luminile 
ei. Viaţa învinge este primul film care prac- 
ticá cu voluptate nedisimuiată imaginea fru- 
moasà". 

Văzusem filmul în toamna precedentă pre- 
mierei, cind candidaţii la facultatea de opera- 
torie a Institutului aveau de analizat, la exa- 
menul de admitere, imaginea lui lon Cosma. 
Atunci nu bánuiam că, luindu-mi notițe pe în- 
tuneric, consemnam de fapt elementele parti- 
culare care definesc structura unui artist, cà 
infinita gamă de griuri de pe ecran este lu- 
mea interioară a unui om, că vigoarea, obo- 
seala, tragismul, bucuria stau ascunse în 
aparatul de filmat şi doar talentul le face vizi- 
bile. După citeva luni, lon Cosma stătea în 


~ fata noastra la catedră. Mi se părea că-l cu- 


nosc, deși nu-l văzusem niciodată. Cu vo- 
cea-i domoală, calm, modest se scuza: „Dra- 
gii mei, eu nu sint profesor. Dar vă voi spune 
tot ce știu”. Si s-a ţinut de cuvint! 

La inceputurile sale actor, apoi scenarist şi 


Un mare profesionist 
provenit dintre amatori: 
Paul Călinescu 


regizor de tiime documentare — capitole 
despre care va trebui scris -cu alta ocazie — 
lon Cosma este mai ales un îndrăgostit de 
aparatul de filmat si isi va da întreaga măsură 
a talentului in arta imaginii. Astfel, între anii 
'27—'49, filmează subiecte de jurnale, docu- 
mentare artistice, este reporter de front, fi- 


xeaza in memoria peliculei „imaginea Romà- 


niei" ieșită dintr-un râzboi cumplit si care, 
printr-un efort sublim de voinţă, iși vindecă 
ranile. La numai citeva luni de la semnarea 
actului de naștere al cinematografiei noastre 
noi, tocmai acest vinător de imagini adevă- 
rate, reporterul de front lon Cosma isi începe 
cariera de operator în filme de ficţiune. cu 


. actori, devenind pionierul imaginii cu funcţie 


artistică, meticulos elaborate. Incepe cu Bu- 
ievardul fluierá vintu, continua cu Viaţa in- 
vinge, iar în 1952 stefuieste cu migală de bi- 
jutier trei schițe de Caragiale, in regia lui 
Jean Georgescu: Arendasul român, Vizita si 
Lanţut slăbiciunilor. Rind pe rind, marii actori 
ai scenelor noastre zăbovesc în fata aparatu- 
lui sau de filmat, creind „personaje memora- 
bile in Directorul nostru, in Mofturi 1908, am- 
hele de Jean Georgescu, precum si in Aface- 
rea Protar, Ripa dracului, Telegrame, Porto 
Franco si altele. Prin „frumusețea imaginilor” 
iui, portretele de tinereţe ale actritelor Cella 
Dima, Eugenia Bànulescu, Irina Răchiţeanu, 
Carmen Stânescu intră in antologia filmului 
românesc. Mereu îndrăgostit de natură, de 
oameni, de viaţă, lon Cosma are structura ar- 
ustului autentic, D 
perfecționa continuu, de la film la film. cu o 
rară disponibilitate pentru plastica de nuanţe. 
Fin analist al artelor frümoase, pictează în 
Mofturi 1900, cu umbră, lumină si un evantai 
infinit de nuanţe cromatice, rafinate in armo- 
nii. Este o adevărată performanţă in manieră 
clasică a imaginii filmului color, prin care 
operatorul se depáseste pe sine, cel care cu- 


noscuse consacrarea deplină pină la acea. 


dată. 

Pentru lon Cosma, munca, actul de creaţie - 
sint o religie. Cind intra pe platou, echipa se 
ridica în picioare și se facea liniște. incepea 
sa „lucreze“! Nu mai vedea nimic în jur. nu 
auzea nimic, nu vorbea cu nimeni. Luminile 
se aprindeau cerute de lumina sufletului său 
şi nimeni nu-l tultura. Atunci, trăia un mo- 
ment unic, sfint, poate chinuitor: „Se spove- 
dea!" 

Ca tinàr operator, intram pe atunci in virful 
picioarelor pe platou și-l urmáream ore în sir 
la lucru. invátam cum se face film! Cind dă- 
dea cu ochii- de-mine, îmi- întindea prietenos 
mina si mă trăgea mai aproape de aparat, Nu 
ascundea nimic. Într-o zi. mi-a spus că sin- 
tem colegi. Formal, am acceptat, dar pentru 
mine, lon Cosma răminea si rámine un „se- 
nior“ al imaginii. Mi-au trebuit multi ani pină 
să accept cà pot fi coleg cu „nea lonicá", asa 
cum ii zic eu sárbátoritului de astăzi, odată 
cu „La mulţi ani!" 


Nicu STAN 


Alături de prietenul său 
de-o viaţă, aparatul de filmat: 
lon Cosma 


înzestrat cu forța de-a se 


YXX 


PNRA 


14 


L. Bàile Herculane, într-o staţiune turis- 
tică internaţională, un festival al filmului tu- 
ristic. De fapt, festivalul este o fostă realitate 
o realitate transformată în timp într-o mani 
testare denumită „Zilele filmului turistic” şi 
care — avem multe motive să sperâm — và 
redeveni ceea ce a fost. Prin eforturile orga 
nizatorilor (Comitetul de cultură și educați 
socialistă al judeţului Caraș Severin, Între 
prinderea cinematografica a județului, Stu 
dioul cinematografic Alexandru Sahia si, mai 
ales, prin eforturile concrete ale Întreprinderii 
baineare și de turism Băile Herculane) se do- 
rește, se incearcă transformarea manifestării 
intr-un festival de importanță pentru filmul 
documentar românesc, cu o prestantá și o 
autoritate crescute. Dar pină atunci, prezen- 
tul. Adică ediția a 7-a. 

Prezentul a insemnat 3 zile de vizionări de 
filme turistice (Casa cea mare, Vatra Dor- 
nei-Románia, Tirguri, Pe Bistrița la vale, 
Cheile Nerei, Despre țesături și ceva in plus, 
Acorduri, Noul teatru vechi, Cind infloresc 
nuferii, Cucuteni — un mileniu de artă preis- 
torică, Se intorc pelicanii, Bălle Herculane — 
saluti et laetitiae) 5; mai multe schimburi de 
experienţa. intre realizatori si public, între 
realizatori şi lucratori in domeniul turismului, 
între realizatori și cei prin grija cărora filmul 
documentar. este difuzat spre spectatori. O 
confruntare binevenită și necesară în care 
tema unică — filmul turistic. — a suscitat in- 
terpretări și reacţii diferite, deseori contradic- 
torii, pon in mod real valoroase. Oricum, 
ele au dus spre un ciștig important, ci i 
de întrebări. ri — 

Cum au fost filmele acestei ediţii? Depinde 
de cine răspundea — acolo la Heculane — la 
întrebare. Publicul era unanim: „Un film inte- 
resant și foarte frumos; un film drăguţ!” Dacă 
intrebarea era adresată difuzorilor, răspunsul 
devenea — spre lauda lor, desigur — „Toate 
filmele trebuie cit mai bine difuzate și pentru 
o cit mai bună difuzare sint necesare cit mai 


Qu (Céhoslovacia) este anua! 
găZda uneia din cele mai importante intilniri 
internationale consacrate filmului pentru co- 
pii. Ediţia basta a acestui an (a 25-a) a do- 
vedit-o atit prin selecţia filmelor de lung şi 
scurt metraj (animaţie si film jucat) producţie 
a studiourilor cehoslovace (Barrandow, Bra- 
tislava, Gottwaldow) cit si prin participarea 
delegatillor din paisprezece țări printre care 
delegaţia româna în frunte cu Vasilica Istrate, 
scenarist consacrat al genului. Proiecţiile 
s-au desfășurat în fata unui public de peste o 
mie de copii de virsta adecvată subiectelor si 
s-au desfașurat de dimineaţa pină seara pe 
parcursul a cinci zile. între 13—17 mai. Preg- 
nanța expresiei filmului de animaţie cehoslo 


„Ciuta“, după 
aproape șapte decenii 


S. aproape şase decenii şi jumătate de 
cind vedea lumina rampei piesa lui Victor lon 
Fopa Ciuta. De atunci a fost reprezentată pe 
foarte multe scene, dreptul „primului venit" 
răminind Teatrului Naţional din București, 
prin montarea datorată lui Vasile Enescu, 
printre primii interpreţi fiind Ana Luca şi N. 
Soreanu si, puţin mai tirziu, Sonia Cluceru si 
George Vraca. Cariera prodigioasă a piesei 
constituie, probabil, principalul argument în 
favoarea unui al doilea spectacol TV cu 
această piesă de tinerețe a dramaturgului, 
după o montare mai veche — in colaborare 
cu Teatrul Giulești — care s-a bucurat de 
succes (existentă, încă, bănuim, în „telecine- 
matecá") cu o interpretare actoricească efec- 
tiv de neuitat, aceea a Marianei Mihuţ în rolul 


A stimula întrebarea inteligentă 


Inainte de a fi „turistic“, 


filmul 


trebuie să fie 


„artă“ 


Pădurea, o invitaţie la turism, dar si la meditație 
(Răzvan Vasilescu, Diana Lupescu şi Victor Rebengiuc 
în Piciu de Iosif Demian) 


1600 de copii au aplaudat 
filmele acest festival, 
care de 25 de ani 
„lucrează“ 


numai pentru cei mici 


vac s-a făcut simțită prin originalele, creații 
ale lui Viktor Kubala (Janko Hrasko la școala 
de muzică), Boris Baromykin (Omolavânky), 


titular. Desigur, din moment ce multe piese 
de bază din fondul principal al dramaturgiei 
originale n-au avut parte, incă, de montări la 
televiziune, poate fi considerat un „lux“ 
această a doua tele-variantă spectaculară a 
Ciutei. Dar să luám lucrurile așa cum sint, și 
să luăm și Cluta asa cum este, ca o piesă pe 
care Victor lon Fopa o scria sub zodia „celor 
două orfeline", pe la 26—27 de ani, cu o „fu: 
goasá atitudine nonconformistá^ (cum s-a 
spus), incercind — de fapt — un rechizitoriu 
împotriva căsătoriei ca „tirg de interese", 
propunindu-si să pună în două talgere senti- 
mentul și convenienţa, cinstea și ipocrizia, 
curajul si lașitatea, pentru a impune fora 
adevăratelor valori morale. Recenta adaptare 
pentru televiziune (datorată loanei Prodan și 
Olimpiei Arghir) centrează textul pe datele lui 
esenţiale, propunind, astfel, spectatorilor, o 
lectură mai apropiată de receptivitatea con- 
temporană. Sá luam si această variantă de 
text așa cum este și să desprindem citeva 
dintre trăsăturile specifice ale montării 
semnate de Olimpia Arghir, o montare care 
n-a scos piesa dintre pereţii decorurilor (prin 
obișnuite filmări „în stradă“ introduse din ce 
în ce mai des între actele unor piese de tea- 
tru), dar care utilizează prim-planul, de pilda 
cu sigure rosturi cinematografice. Spectaco- 
lul Olimpiei Arghir nu aduce noutăţi esenţiale 
în tălmăcirea tele-scenică a piesei. Si totuși 
incearcă ceva: să confere fiecărui personaj în 
parte raţiunea psihologică si morală a acțiu- 
nilor întreprinse. La Victor ion Fopa, piesa 
era cu „buni“ si cu „răi”, puși, deasemenea. 
ca si sentimentele lor,. ca si particularitățile 
lor morale, in două talgere. Spectacolul in- 


losef Krofta (Povestea lui Vladislav si a cre- 
dincioasei Elisabeta), Zdenek Ostacil (Cucos 
de poveste), Radek Pilar (Cum se deseneazà 
un automobil?), reprezentative pentru scoala 
animației cehoslovace care au fost omagiate 
cu numeroase premii. Filmul jucat a dovedi! 
încă o dată că bogăţia oferită de lumea copii- 
lor, cu inefabilul, specilicul inconfundabil, 
poezia si spontaneitatea dezlántuitá ce o ca- 
racterizează e extrem de benefică artei filmu- 
lui oferindu-i şansa unor modalități expresive 
noi, libere si surprinzătoare, ce devin conta- 
minatoare și pentru celelalte genuri. Am re- 
marcat astfel un admirabil film Casa cu po- 
rumbei al regizoarei Vera Simkova-Plivova, 
care manevrind cu deosebit talent si indemi- 
nare atit mişcarea liberă aparent dezordonată 
a copiilor, fermecători, spontani, cit si o mo- 
bilitate atasantá a camerei a creat prin con- 
juncţia celor două fluxuri de mişcare expresi- 
vitáti pur filmice ce transmit despre lumea 
copiilor mult mai mult decit subiectul simplu 
aparent linear. Filmul a fost dealtfel! omagiat 
cu Premiul cooperativelor agricole ale regiu 
nii si un premiu de interpretare. O analiza 
fină şi poetică, de o discreţie și umor delica! 
specifice şcolii de film. cehoslovace, aplicata 


cearcă să nuanfeze drama, să evite premisele 
ostentative, să pâtrundă treptat prin cruste de 
aparente. Doar melodrama ràmine ia locul ei, 
şi e normal să fie așa, pentru că altfel Car- 
men Anta n-ar mai fi o ,ciutà", si Ciuta n-ar 
mai fi o piesă de Victor lon Fopa. Noutăţile 
spectacolului tin, așadar, în primul rind, de 
natura distribuției. Mariana Buruiană, în rolul 
titular, nu este o Mariană Mihut. nu are, 
adică, infinitatea aceea de reacţii sufletesti 
prin care era marcată permanenta stare de 
veghe, de incordare si de spaimă a „ciutei”, 
dar jocul tinerei actrițe are, la rindul lui, un 
fior de sensibilitate aparte, iar personajul nu 
are deloc vocaţia de victimă care plana asu- 
pra personajului originar. interpretări dintre 
acelea care ,rámin" realizează Margareta Fo- 
gonat și Fetre Gheorghiu, in rolurile soților 
Micu, oameni de suflet si „de bine", cu o ge- 
nerozitate sufletească netármuritá, izvorità 
din adincul ființei, tradusă prin gesturi și pri- 
viri mingiietoare. Mai este in spectacol Vale- 
ria Seciu, niemorabila si ea in rolul Anei 
Anta, definindu-si personajul fâră umbră de 
ostentaţie critică, dar dezvâluindu-i prin zim- 
bet și poză nocivitatea și erorile de caracter 
Cit despre Mitică Popescu, în rolul lui Mo- 
ceanu, ajunge să spună „astea-s din romane” 
şi portretul ignobilului sáu personaj e perfect 
Mai sint în spectacol Dan Condurache, Corne- 
lia Pavlovici, bun: actori, aşa cum ne-au obis- 
nuit, doar distribuirea altui bun actor, Dragoș 
Pislaru, în rolul lui Octav, mi se pare discuta- 
bilă. Pe scurt, deci, am revăzut la Televiziune 
Ciuta, intr-un spectacol „de actori". E bine și 


> Călin CĂLIMAN 


multe întilniri cu realizatorii”. Alteori, in dis- 
cuţiile cu lucratorii din turism, lucrurile erau 
mai nuanfate: „Un film bun, dar cu prea pu- 
țină balneologie", „filmele turistice am obser- 
vat cà fac propaganda ofertei noastre turis- 
tice". Această fraternitate incintátoare si în- 
curajatoare pentru toți s-a încheiat odată cu 
discuţiile serioase purtate cu conducerea În- 
treprinderii balneare si de turism unde páre- 
rile exprimate au fost și profesioniste si cit se 
poate de concrete vizind, pe de o parte, feno- 
menul turistic si, pe de altă parte, actul de 
creaţie. Nemultumiti au fost totuşi realizatorii 
inșişi, dar nemulțumirea lor viza rodul pro- 
priei munci. Vizionind, grupat, filmele genului 
nu se poate să nu observi cà formulele sint 
invechite, că locurile comune abondă, că fil- 
mele, vorbind despre lucruri diferite, se asea- 
mână intre ele pină la imposibilitatea de a le 
identifica. Dacă e s-o luâm mecanic, sigur. 
filmele „ilustrează“ colțul de țară despre care 
vorbesc: informaţii turistice (abuzive!), spaţii 
pitoreşti (ca niște cărți poştale ilustrate!), o 
bază materială fastuoasă şi incintătoare, dar 
care nu poate fi scop pentru turism, ci doar 
mijloc, deci nu poate să atragă în sine!) o 
frumuseţe vizuală monocordă și atotstăpini- 
toare (atit de atotstăpinitoare incit genera- 
toare de suspiciuni in cea ce privește adevă- 
rul). Foarte puţin din ineditul acela ce face 
unicitatea unui loc, din specificul, particula- 
ru! unui spaţiu, singurele elemente — după 
mine — capabile sa cheme într-adevăr efi- 
cient virtualul turist, să-l transforme într-un 
real turist, Foarte mult turism și foarte puţină 
artă cinematografică cind, înainte de a fi „tu- 
ristic“, filmul este „artă” si ca artă, (pentru a 
putea fi eficient din punct de vedere turistic) 
el trebuie să influențeze pe căile proprii, spe- 
cifice, emotionante ale artei. 


“lată de ce spuneam că, poate, cel mai im- 
portant ciștig al acestei a 7-a ediţii a fost cei 
de întrebări. Din moment ce întrebările sint 
constientizate și necesitatea noului evidenta, 
există premise pentru ca răspunsurile sa 
apară curind. Poate la viitoarea ediţie a — 
speratului — festival 


$ 


copilului in prag de adolescență, reuseste fil- 
mul Încearcă să mingii urechile pisicii al regi- 
zorului losef Pinkava. Filmul — expresiv prin 
notaţiile discrete cit si prin incadraturi preg- 
nante ca sens, prin aceeasi anatomie si liber- 
tate în mişcare a copilului — a primit Marele 
premiu şi un premiu jubiliar. 

Remarcind valorile acestor filme la discuţia 
de analiză premergătoare palmaresului, 
mi-am permis să subliniez exceptionala fru- 
muselte a scriiturii filmice a filmului Comoara 
contelui Chormare realizat de Zdenek 
Troska, un tinâr regizor caruia îi prevád o 
frumoasă evoluţie creatoare. 

Gottwaldow orașul „dragostelor unei 
blonde" intrat in legendă prin filmul lui For- 
man, se dovedeşte — prin faptul cà e leagă- 
nul unei statornice si celebre producții de 
filme de animaţie consacrate copiilor,. in 
frunte cu operele unei Karel Zeman, de acum 
clasic şi Hermina Tyrlova, sau mai nou, al 
unor lung metraje cu copii, cit şi prin acest 
nu mai puţin statornic festival — că e 5i ora- 
sul unei dragoste pentru cinema care ne-a 
ramas la inimă, 


Sabina POP 


Savel STIOPUL 


Un spectacol „de actori“: Ciuta 
nouă versiune telescenică de Ioana 
(Margareta Pogonat, Dragoş Pislaru) 


Cine sinteti dumneavoastră, Nikita Mihalkov? 


C. Nikita Mihalkov a jucat in filmul lui 
G. Danelia Pășesc prin Moscova (1963) avea 


18 ani si era student la Facultatea de teatru; 


,Sciukin". Desi mai jucase in citeva filme 
inainte, pentru Mihalkov colaborarea cu Da- 
nelia a fost „primul contact adevărat cu cine- 
matografia". 

Cariera actoriceascá a lui Mihalkov a ince- 
put sub semnul succesului. A jucat in roluri 
diverse, piná cind, cum zice el, a fost exclus 
din facultate pentru „participare la filmări, 
fără permisiune”, iar el, in loc să se zbată să 
fie reprimit a trecut la Facultatea de regie, în 
clasa lui Mihail Romm. Debutul lui regizoral a 
avut loc in 1974 cu filmul Singur printre strái- 
ni. În acest film a interpretat și personajul 
central, desi in principiu, în filmele sale nu 
joacă în roluri mari. Dar acest rol a fost scris 
pentru el anume și, cum mărturisește Mihal- 
kov, „am vrut să arát ce pot. Dar un actor fie 
chiar foarte bun, are neapárat nevoie de un 
regizor, Fentru mine sà joc in filmele mele 
este o adevărată Golgota”. 

Toate acestea Mihalkov le-a povestit cu 
prilejul unei intilniri cu spectatorii în micul 
oraș rusesc Kostroma, în pauza între filmări 
pentru Romanjá cumplită, ecranizarea piesei 
lui Ostrovski, „Fata fără zestre“, in regia lui 
Eldar Riazanov, Mihalkov interpretează in 
film pe Faratov, o simpatică si fermecătoare 
lichea. La intilnire, spectatorii l-au întrebat: 
„Oare un film despre zilele noastre, ca de 
pildă, Rubedeniile sau Fără martori, nu spune 
mai mult omului contemporan decit ecrani- 
zări ale unor opere clasice?" Mihalkov care a 
tăcut Poveste neterminată pentru pianină me- 
canică după Cehov și Citeva zile din viața lui 
Oblomov după Goncearov și-a permis să nu 
fie de acord cu o asemenea opinie: „într-un 
film pot fi oameni în blană de urs și într-altul 
contemporani de-ai nostri, mecanizaţi si to- 
tuși primul film să fie de o arzătoare actuali- 
tate, iar al doilea anacronic și fals. Nu mediul 
înconjurător trebuie să-l recunoască omul, ci 
pe sine însuşi. Dacă in comportarea persona- 
jului de pe ecran, fie el şi Oblomov, spectato- 
rul recunoaște atitudini din zilele noastre și 
descifrează ginduri care i-au trecut și lui prin 
cap, chiar cu o zi în urmă, cind venea cu tro- 
leibuzul de la lucru, asta înseamnă că filmul 
a avut ecou. Mă străduiesc în filmele mele, 
indiferent de epoca in care se petrece acţiu- 
nea, să ridic problemele care mă frămintă in 
speranța că ele îl frămintă și pe spectator”. 

— Dar cînd e vorba de spectatorul tinàr — 
oare pe el soarta contemporanului sáu nu-l 
preocupă mai mult decit investigaţiile isto- 
rice? 

— Tocmai aceasta-i problema, că genera- 
tia tînără trebuie educată în spiritul culturii 
autentice. Din păcate, ea este cam ruptă de 
rădăcinile adinci naţionale și estetice. Este 
cazul să-i facem pe tineri să gindească că nu 
taptul că s-au născut în anii '60 sau '70, cum 
scrie în actul lor de naştere, e important, ci 
faptul că apariţia lor pe lume e condiționată 
de un sir nesfirsit de generaţii. Pentru a te in- 
telege pe tine este absolut necesar să pleci 
urechea la glasul depărtat al trecutului. Vite- 
zele se schimbă, tehnica evoluează, dar pro- 
blemele eterne rámin și dreptatea si dragos- 
tea rámin. De ce tráiesti asa si nu altfel și 
cum au fost cei care au pâșit sub același cer, 
înainte să fi fost tu? Într-un cuvint este vorba 
despre memoria istoriei 


de Victor lon Popa într-o 
Prodan şi Olimpia Arghir 
si Mariana Buruiană) 


Autoportretul unuia dintre 
cei mai importanţi regizori contemporani. 
Slăbiciunea sa? 
Să joace în propriile filme roluri... 
minuscule 


— 


: EXC i 
E Celta TEE 


„Un film după o operă clasică poate fi uneori mai actual decit un 


film care se petrece az 


opinia regizorului 
aici în calitate de interpret în ecranizarea realizat 


ita Mihalkov, 
de Eldar Riaza- 


nov după piesa lui Ostrowski Fata farà zestre 


De la duios 
la malefic 


* Ah, familia! 


Am gustul casei. Gustul familiei. Mă agez 
în fața televizorului dispusă la culme să 
má-nduiosez din pricina te-miri-cărui amă- 
nunt care (ine de acest mister paradoxal si 
fermecat. latá-i pe genericul unui film niţel 
trist, niţel tandru pe Jean Gabin, Claude 
Brasseur, Roger Dumas şi Marie Jose Nat 
Văduv, cu un băiat ciclist de performanţă, o 
dulce Odette pradă ușoară dorinței de-a de- 
veni madame  Fendrell (adică bani! bani! 
bani!) cu un mezin ciudat, aparent recalci- 

- trant, copil din flori, cu susceptibilitáti, atit de 
ușor de rănit, Neuveux simte cà meseria de 
tatā nu e chiar ușoară. Atita delicateţe si-atita 
iubire în fiecare gest, prevenitor și bun, mai 
ales ușor îndurerat, si-atita humor fin în fiece 
frintură de dialog, într-un decor ușor voalat 
de insingurare, întocmai cum sade bine unu: 
film franțuzesc din anii cincizeci și... (Copiii 
lui Neuveux). Gustul casei îl avea și nostima 
eroină din O casă colonială, o comedie cuba- 
neză simpatică și ușor digerabilă, teatru în 
conservă. El şi ea, tineri și imberbi, n-au casă 
dar se iubesc, n-au bani dar au dezinvoltură 

“ [ntii tolerati, apoi ocupanti în casa simpaticei 


bătrine, doldora de tabieturi care mai de 
care, matroană respectabilă care adună fla- 
conase goale și-și ține-n sertar cercelusi sut 
formà de palomitas cu briliante! Tinerii ca 
pátà pînă la urmă apartament la bloc, párà 


-sesc „casa colonială“, dar bátrina a ajuns sā- 


chiar iubească, in pius, faptul că e pe drum 
un copil o emofioneazá la culme. Deci mo- 
rala e simplă, oamenii, chiar cei ofiliti si sas- 
tisifi, chiar oamenii-tortărețe inexpugnabile 
mai și ies din singurătate uneori. Tot come- 
die și tot dulce a fost și Socrul (producţie a 
studiourilor cehoslovace — regia Zdenek 
Mika). Un tată care-și iubește fetița și pe care 
o vrea studentă cu orice chip. O fetiță care 
se-ndrăgostește, întimplări amuzante, căsăto- 
rii, mese in familie, escaladări de ziduri, exa 
mene la facultate, replici cu haz, leit-motive 
amuzante. Final fericit. Stepanka Varinkova si 
Thomas Stertuleţ sint bine merci, căsătoriți 
şi-n mijlocul familiei. Totul e bine cind se ter- 
mină cu bine iar în rolul titular, excelentu! 
actor Josef Blanka. 
Filme cu familie. Adicá tonice. 


e Principiul dominoului 


Ți-am povestit de băcănia tatălui meu? 
Toată ziua imi povestesti de ea." „Şi-acum 
imi amintesc mirosul”. Decupaj din dialogu! 
celor doi camarazi de celulă: Tucker si Spi 
venta. Un film cu un subiect dur. un film des- 
pre manipulare. Despre maleficul unei epoci 
şi-a unei lumi corupte. Despre viaţă și vin- 
dere și despre moarte, mărunte monede de 


— Ce caracterizează după dumneavoastr 
profesia de regizor? 

— Este o întrebare foarte cuprinzătoare. 
Voi încerca să enumăr citeva trăsături, după 
părerea mea, principale. Pentru mine este 
limpede: regia este... o trăsătură de caracter. 
Regizorul este un om obligat să trăiască cu 
un sentiment (permanent sub control) de 
considerație pentru o viață străină, cea a 
spectatorului, cea a partenerului de film sau 
de spectacol. Nivelul profesional și uman al 
artistului si regizorului este determinat de ati- 
tudinea lui fatá de parteneri. Spiritul de 
echipă este o calitate de importanţă vitală, ca 
dealtfel si în viață. În meseria noastră as 
pune pe locul intii profesionalitatea. Absența 
acestei calități pe platoul de filmare o consi- 
der principala problemă a cinematografiei 
noastre. Anvergura și frumuseţea gindului în 
artă nu au nici o valoare dacă nu sint susli- 
nute de o superioară stápinire a mestesugu- 
lui. Mai sint multe alte calităţi pe care trebuie 
să le aibă un regizor. De pildă să fie în stare 
să facă totul cu miinile lui, să ştie exact cu ce 
obiectiv trebuie filmat un apus de soare, să 
filmeze un episod indiferent de starea timpu- 
lui, de calitatea peliculei și chiar de prezența 
sau absența unui actor, s-o convingă pe Sop- 
hia Loren aflată la Moscova pentru o jumă- 
tate de zi să fie filmată într-o scenă de masă, 
să asigure la timp ceai fierbinte și dejunul pe 
platoul de filmare... 

— Care sint planurile dumneavoastră de 
viitor? 

— Sint multe! Visez să fac un film despre 
Dimitri Donskoi, marele cneaz al Moscovei, 
care i-a invins în anul 1380 pe tătarii mongoli 
în bătălia de la Kulikovo, să ecranizez un ca- 
pitol din cartea lui Astafiev, Peștele-țar, care 
pentru mine contine cea mai profundá medi- 


'tatie filozofică a zilelor noastre, din proza 


rusà. Dar, in fapt, am inceput un film despre 
un om neobisnuit, cu un destin neobisnuit: e 
vorba despre Alexandr Griboedov. În viaţa lui 
Griboedov totul a fost încordare și mister. lar 
talentul lui de o forţă incredibilă a produs 
doar o piesă și două valsuri, dar ce valsuri! 
După aceea a primit o misiune diplomatică 
oficială și a murit, pentru că a căzut sub 
roata Istoriei și în momentul decisiv a actio- 
nat ca un poet și nu ca un om politic. 

— Ce a stat la baza scenariului? 

— Începem de la zero: Griboedov în amin- 
tirile contemporanilor sâi. Ne bazám.pe me- 
morii, scrisori, documente; am cercetat ar- 
hiva de politică externă a Rusiei țariste și am 
găsit în jurnalul de audienţe al ţarului Nicolai 
|, consemnată - intilnirea sa. cu~ Griboedov, 
despre care nu s-a scris niciodată nimic pre- 
cum, și o scrisoare nepublicatà a lui Griboe- 
dov. Am strins pină acum în jur de 500 de 
documente și tot atitea fotografii reconstitu- 
ind epoca și momente din viaţa lui Griboe- 
dov. lubind eroul ne străduim să fim obiec- 
tivi. 

— Cárui 
film? 

— As vrea să fac un film pe care să-l vadă 
tineri de 15 ani și oameni care nu au citit 
„Frea multă minte strică” si nici nu ştiu cine 
e Griboedov. Aș vrea să fac un film pentru 
toată lumea, un film democratic, care să tre- 
zească interesul pentru cultura patriei noas- 
tre, prin intermediul unui personaj inzestrat 
cu o minte si un talent dintre cele mai remar- 
cabile din cite le-a avut Rusia. 


Elena AZERNIKOVA 


spectator và adresați cu acest 


schimb. Fostul trăgător de elită din unitatea 
„Caută și distruge” (vezi Vietnam, obsesie, 
rana nu se cicatrizează și pace!), Tucker, e 
închis pentru crimă. Obiectul crimei: amantul 
soţiei. Mai are 15 ani de pedeapsă si ei il scot 
din închisoare. Ei îi construiesc o nouă viață. 
li dau bani, îi dau cátuse invizibile, îi dau so- 
ţia înapoi (devenită obiect de șantaj) îi dau o 
vacanță de vis la Puntarenas, o armă şi-o 
țintă. 

Fiecare drink cu gheaţă, fiecare metru aler- 
gat pe plajă lingă femeia iubită, fiecare pălă- 
rie purtată șmechereşte, vai, cu falsă, cu tru- 
catà liniște, totul se plătește pină la urmă cu 
virt si îndesat. Chiar cu viața. Tucker are o 
nouă identitate: se numește Harry Waldron și 
este un pion manipulat, o biată piesă într-un 
domino malefic. Cine sint ei? Nu se ştie. 
„Vorbesc mult la telefon. Manipulează oa- 
meni si bani." spune un personaj. 

latăA pe Gene Hlackman într-un rol de 
mare forţă. Un personaj care amintește prin 
constringere și neputinţă, exasperarea din fi- 
nalul unui alt film despre manipulare, spaimă 
şi odios. E vorba despre celebra Conversaţie. 

Tensionat și dramatic, filmul isi găseşte un 
parapet de geniu intr-o idee de Frantz Kafka. 
Spre finalul acestei pelicule de mare densita- 
te (Combinația) unul din „el demanteleazá 
principiul organizator si explică; „Nici unul să 
nu stie tot. Doar bucățele”. Va plăti pentru 
această explicaţie pentru chiar curajul (sau 
libertatea?) de-a gindi, bineinteles, cu viața. 

Un film despre neputinţă îmi răscolește in 
adincul sufletului un plins surd. 


Cleopatra LORINTIU 


1 


Filmul, document al epocii 


Sorbona căreia 
Sophie Duez 


O studentă la 
se cer autografe: 


y agenda cu 
gaguri, oameni 


NEL replici / 


e Nemaipomenitul gag al verii sportive 
cistigátorul turneului de tenis de la Wimble- 
don, Boris Beker, categoria seniori, e mai ti- 
nar decit cel care a triumfat in competifia re- 
zervatà juniorilor: „Nu discutati despre virsta 
mea, ci despre cum joc!“ 

e Sophie Duez, pregătea anul trecut, la 
Sorbona, ca studentă, o lucrare despre arta 
lui Benjamin Constant. Un singur film, Mars 
in umbră, a proiectat-o în actualitatea noilor 
stele ale filmului francez. Critica rapidă a ca- 
talogat-o deja la rubrica „actorilor intelec- 
tuali", producătorii cu simțul pieţei i-au gásit 
imediat un rol principal lingă Anthony Delon, 
fiul prea binecunoscut, care, se stie, nu ar in- 
tra mai deloc in această categorie... De aici 
conflictul, nu? Filmul se va numi Un spin in 
inimă. 

e În 1982: 48 de ore, in 1983: Un fotoliu 
pentru doi, in 1984: Polițistul din Beverly 
Hilis — după trei comedii care au rupt gura 
tirgului, Eddie Murphy, actor de culoare, in 
virstă de 24 de ani, e cotat drept cea mai 
bine plătită vedetă din istoria cinema-ului 
mondial. Eddie ride, imită și dansează, cu o 
eficacitate comică rar intilnità care i-a adus 
renumele de „prinţ al comediei”: „Ca si Cha- 
plin, vreau ca pină la 30 de ani să scriu un 
film, să joc, sà-| produc, sà4 conduc, să-l 
cint și să fiu mindru de el! Ca si Chaplin, am 
decis să fac o revoluţie prin humort 

e Maruschka Detmers, o olandeză zbură- 
toare din film în film, acum la Hollywood 
pentru un teleserial, miine așteptată la Roma, 
de Bellocchio, pentru o nouă ecranizare a 
celebrului roman Le diable au corps al lui 
Radiguet, profesează micile provocări teribi- 
liste (,— Ce citiți acum? — Dostoievski, 
după cum m-a sfátuit mama... Îmi plac bárba- 
ţii. inteligenți care nu se iau in serios, de 
aceea fug de americani fiindcà tofi au flori- 
cele in cap") dar are convingerea nesmintità 
cà „într-o zi voi face un film grandios; dacă 
n-aş fi sigură de asta aș înceta să mai lu- 
crez". 


Rubrica „Filmul document al epocii. 
„Documentul sursă a filmului“ este 
realizată de Radu COSASU 


aes 
E 


Lungul drum 
al regizorului 
dupá actorii sái 


Om la 60 de ani. cu o filmografie care in- 
cepe din anul 1950, mai fiecare an fiind mar- 
cat de cite o realizare, Youssef Chahine, unu! 
din cei mai fertili regizori de pe malurile Nilu 
lui se găsește — după propria si calma lui 
expresie — la acea cotitură a vieţii cind „ci 
neastul trebuie să aibă din nou curajul de a 


face faţă lui însuși; încerc, cu fiecare film, sa . 


merg mai departe și să nu mă repet; la origi- 
nea unui film este intotdeauna un sentiment 
intim, dorința — pentru a nu spune datoria — 
de a exprima o idee precisa. Nu ne dâm 
seama dacă ultimul sáu Adio, Bonaparte — o 
coproducție franco-egipteană — răspunde 
acestor maxime exigente ale cineastului, dar 
ceea ce ne-a atras in declarațiile lui, a fost 
povestea genericului, a distributiei, felul cum 
şi-a găsit regizorul interpreții unui film istoric 
care se intoarce spre Napoleon și ofițerii lui 
Nu ni seva pune, sperâm, la îndoială, gustul 
de cinefil, dacă vom recunoaște că subiectele 
cu Napoleon încă ne mai interesează. Impà 
inu! acela a rămas un personaj, cu părțile 
UI... 

Dupa ce a renunțat la a face din Champol- 
lion eroul filmului său, Chahine s-a gindit la 
campania din Egipt a tinărului general Bona- 
parte si a descoperit „un anume Caffarelli . 
Un ofițer. Schiopáta. În filmele mele, am arā- 
tat deseori personaje care schiopátau, dar 
numai in... gindurile lor. Acest Caffarelli s-a 
opus lui Bonaparte. El prefera sà contruiascà 
mori de vint pentru măcinatul griului decit să 
se ocupe de tunuri. Înaintea tuturor, acest 
ofițer spusese cà pămintul trebuie să aparțină 
celor care muncesc. Deţineam astfel un per- 
sonaj interesant și un context atrăgător care 


cronica 
timpului 
care trece 


0 zi de septembrie, 
în 1955, 


Sint deja, chiar în acest septembrie, 30 de 
ani de cind într-o bună dimineaţă, James 
Byron Dean a plecat în mare viteză, cu o ma- 
şină de curse Porsche, nou-nouţă, spre Sali- 
nas, unde urma să aibă loc o competiţie au- 
tomobilisticá la care actorul cu cea mai ra- 
pidă celebritate din cite cunoscuse star-siste- 
mul, voia moris să participe. Avea 24 de ani. 
ÎI luase lingă el pe mecanicul Rolf Wutherich 
prietenul cel mai bun în tot ce ținea de pasiu- 
nea bolindă pentru bolizi. Cu citeva zile 
înainte, Dean înregistrase un scurt metraj de 
circulaţie rutieră, unde avusese un lapsus; in 
loc să zică: „Atenţie, viața pe care o salvaţi 
poate fi chiar a dumneavoastră“, spusese 
,8 mea!" Aiurea! La volan, nu știa de sem 
nele cabalistice ale soartei, altele decit pa- 
nourile de limitare a vitezei pe şosele. Un po- 
litist îl opreşte și-i cere să ruleze mai încet 
„Dacă o ţineţi asa, n-o să mai vedeţi nicio- 
dată Salinas..." Fe naiba! Dean încetinește 
citva timp, tocmai bine ca să ne lase — nouă, 
celor care știm de la prinţul Miskin că inain- 
tea morţii omul are cinci minute in care isi 
vede toată viaţa — posibilitatea de a-i urmari 
traiectoria nebună, într-adevăr de bolid, a as- 
censiunii sale artistice. 

Ca si in fraza noastră de inceput a poveștii, 
viteza și rapiditatea îi legânaseră viața de 
cum pusese piciorul pe pámint și o șa de 
motocicletă sub fund. Elev de şcoală, primele 
experiențe majore sint apariţia sa la un con- 
curs teatral unde interpretează un text de 
Dickens, „Nebunul“, într-un stil nonconfor- 
mist care nu-i aduce desigur nici un premiu 
— şi cursele desfrinate pe o motocicletă 
cehă, străbătind drumurile Indianei; unchiul 
la care locuia — după moartea fulgerătoare a 
mamei sale — va spune: „Dacă măcar odată 
ar fi căzut într-o groapă si și-ar fi spart capul 
poate că ar fj invájat ce inseamnă o frinà 
N-a ştiut niciodată cà-(i poţi face rău din vi- 


imi înlesneau să spun ce vroiam”. Societatea 
americană Columbia a ciulit urechea la 
proiectul lui Chahine și John Voight („cow- 
boy-ul de la miezul nopţii”) s-a arâtat intere- 
sat de rolul lui Caffarelli. Chahine, văzind un 
portret al ofițerului la biblioteca naţională din 
Faris, s-a gindit la Vittorio Gassman. N-a fost 
nici Gassman, nici Voight, — regizorul se ni- 
mereste intr-un restaurant cu Michel Ficcoli 
şi intr-un sfert de oră, actorul acceptă să ci- 
tească scenariul ca a doua zi să dea un rás- 
puns întrutotul pozitiv. 

Firește cá pentru Napoleon alegerea s-a 
desfășurat mai anevoios: „Doream o privire, 
explică Chahine. Nu aveam intenţia să-l ridi- 
culizez pe Bonaparte; el a făcut lucruri ingro- 
zitoare, dar n-a fost niciodată ridicol. Era ex- 
trem de viclean si doream să găsesc o privire 


* de o îngrijorătoare inteligență. Mi s-au pro- 


teză”. Ba, dimpotrivă: totul s-a bazat la el pe 
repeziciune. În doi ani cucerește Broad- 
way-ul, remarcat de un agent teatral, Jane 
Deacy, o femeie care pricepe imediat ce as- 
cunde acest tip „nici juvenil, ME copt", 
inclasabil in scenariile de atunci, dar intrind 
cu toată forța în viața socială a Americii, prea 
liniştită între cowboy-i ei duri şi copiii ei puri 
teenager-ul, omul de 20 de ani, „vag, violent, 
romantic, revoltat", obsedat de responsabili- 
tatea celor mari si nehotărit in a-şi defini-o și 
a-şi asuma-o pe a sa. Pe culoarele studiouri- 
lor de televiziune apar asemenea tineri ciu- 
daţi, nu prea cunoscuţi, unul pe care ii 
cheamă Paul Newman, altul Steve McQueen 
acest James Dean, absolut necesari însă, fie 
$i ca figuranti, dacă un serial vrea să aiba 
ceva realitate. Ultimul dintre ei e și cel mai 
tare: el pășește ca nimeni altul, cu umeri: 
aduși înainte, parcă strivit, parcă subversiv 
cind umil, cind conspirativ, mereu hâitu'! 
mereu la pindă, un suflet cald cu frigul in 
oase, gata să explodeze, gata să pună la cale 
comploturi morale in numele unei întrebari 
pe care toți o simt decisivă: doamnelor si 
domnilor, dragi părinţi, vă place cum trăiţi? 
„Lovitura“ pe Broadway se va numi „Friviţi 
jaguarul" — o piesă mediocră, cu o mamă 
care igi închide fiul într-o casă de gheaţă 
(gheaţa va rámine mediul lui Dean!) — dar 
care entuziasmează critica. Într-un singur an, 
va cuceri și Hollywood-ul, intrind ca un minz 

căci era nebun după animale și mai ales 
după ponney — în „antrenamentul“ lui Ka- 
zan, pentru acel La Est de Eden. „Filmările — 
susținea Kazan, cel care l-a lansat și pe 
Brando, idolul lui Dean — au fost o expe- 
riență zguduitoare a carierei mele. Toată lu- 
mea, pe platou, simțea cà se naște o nouă 
stea. Dean era extraordinar, fiindcă nici o ru- 
țină, nici un tic nu-l marcau si astfel a putut 
da tot ce acumulase din copilărie. La fiecare 
scenă, echipa noastră se márea, tehnicienii 
de pe alte platouri veneau să-l vadă filmind". 
Eroul celor de 20 de ani căpăta chip, apariţia 
lui pe ecran fiind primită cu nesfirsite tipete 
de entuziasm, de fetele de la balcon: „N-am 
văzut niciodată așa ceva“, declară Kazan. Cu 
cîțiva ani înainte de Presley si Beatles, fetele 
au chiuit și s-au topit în faţa lui James Dean. 
Nimeni nu le va înțelege dacă le va trata doar 
de „nebune“... Un actor nou pentru un public 
nou s-a impus cu forța unui Valentino sau 
Garbo pe vremea părinţilor lor, dar decisiv 
despărțit de aceștia. Frin pasul, umerii, telul 
de a contempla și de a intreba al lui Dean, ci- 
nema-ul a suferit o modificare profundă de 
relief, de curent, care a ajuns pină in Europa 
noului val francez si a lui Cybulski din Ce- 


pus sosii pentru acest rol, însă nu má inte- 
resa să mizez pe asemánare. intr-o zi am 
asistat la o repetiție teatrală, condusă de Fa- 
trice Chereau (n.r.: prestigios regizor și di- 
rector de teatru, la Nanterre, unde a pus in 
scenă, „Richard al II-lea", „Peer Gynt", etc., 
avind la activ și trei filme, dar ca actor de ci- 
nema apărind doar în Danton al lui Wajda, 
nterpretindu-l pe Camille Desmoulins). Am 
intilnit privirea lui de vultur și mi-am spus: 
El imi trebuie“. l-am vorbit. La inceput m-a 
refuzat, pretextind că nu e actor și că nu se 
simte bine în fața aparatelor. Am fost mai 
tare decit el. l-am spus că mă bizui pe el, cà 
nu pot pierde timp, să citească scenariul și 
sa-mi dea rapid un răspuns... În timpul turna- 
elor, în ziua cind trebuia să filmeze ultima 
scenă, mi-a cerut un plan suplimentar, într-o 
montgolfieră pe care n-o prevăzusem!' 


" 


Sfirsit de 
pe malurile 


veac 


şi Michel 


18, 


Nilului: 
Patrice Chéreau (Napoleon) 
Piccoli 


în Adio, Bonapart 


nușă și diamant. Fenomenele acestea de ge- 
ografie şi meteorologie artistică nu pot fi 
despărțite. E adevărat insă cá pe şoseaua 
spre Salinas, la intersecţia drumurilor 466 și 
41, Dean, mărind din nou viteza mașinii sale, 
va observa, departe, la stinga, un Ford venind 
dintr-un sens contrar, dar el ii va spune liniş- 
tit lui Rolf: „Cred că tipul va vedea câ am 
prioritate...“ Prioritatea lui Dean rămine in- 
contestabilă doar pe lumea cealaltă, a artei 
Acolo. pe şosea, el a murit pe loc, cu gitul 
frint şi fața neatinsă. Rolf a scăpat intreg. Do- 
nald Turnupseed, cel din Ford, un „teenager' 
si el, a fost primul om care l-a plins pe Dean 
stind pe marginea drumului şi murmurind 
Nu l-am vâzut, và jur cà nu l-am văzut! 
Ca-n destinul oricărei stele, noi îl vedem și 
nu e 


1955. Pe șoseaua 
Porsche, la volanul « 
James Byron Dean 


mbrie 
Salinas. 
era 


< 


spre 


areia 


1985:90 de ani 
de cinema 


Știri de la Austerlitz 


Ne va tine cineva de râu fiindcă ne 
luam libertatea să incálcám cronologiile 
severe, trecînd cei 86 de ani de viață ai 
lui Fred Astaire, la rubrica noastră „90 
de ani de cinema"? Patru ani doar des 
part nașterea lor, dar cine are rigoarea 
sa mai țină seamă de această diferența 
fără importanță? De cind există cinema 
parcă de tot atunci există Fred Astaire 
Pașii lor se confundă. Filmul avea 12 
ani cind Frederic Austerlitz, un pustan 
de 8 ani, a apărut la Omaha, pe scenă 
alături de sora lui, mai mare decit el cu 
un an şi jumătate. Jucau un fel de 
Cyrano de Bergerac în care ea, fiind 
mult mai înaltă, era Cyrano iar el Ro 
xana. Zece ani de zile au bătut Statele 
Unite cu vodevilurile lor. La 18 ani 


4 


nostru a ajuns 
ani. 
86... 


Secolul 
la 85. de 


Fred. Astaire la 


Austerlitz jr. a făcut primii paşi de dans 
pe un platou de filmare. A fost un Wa- 
terloo. Producătorul a decis clar 
„Joacă prost, stie foarte vag să dan- 
seze... Ultima lui apariţie pe ecran'a 
avut loc în 1981 — Fantoma din Mil- 
burn. Producătorii continuă să-i trimita 
scenarii. El le citește de la prima la ul- 
tima pagină. Răspunsul se știe: „Nu, nu 
voi mai filma niciodată“. Altfel, bátrinul 
Austerlitz se simte bine, mai bine ca ni- 


ciodată, se îmbracă impecabil — Fred 
Astaire numărindu-se și azi printre bàr- 
batii cei mai eleganti din Statele Unite 
- şi continuă să mânince puțin, cit mai 
puțin, de trei ori pe zi: „Oamenii mä- 


nincá prea mult. Eu am fost 
intotdeauna slab. Aşa vreau să rămîn“ 


Documentul, 


Pentru iubitorii filmelor 
indiene: arta 
ornamentaţiei capilare 


cronica 
meseriilor 


Cea care știe, în India 
să pună iasomie în păr 


Să facem o plăcere unui public privit cu 
deajunsa ironie și superioritate de unii cinefil: 
ce se cred mai buni doar fiindca nu se inghe 
suie la filmele indiene — și acestui public le 
gat de Lanţul amintirilor să-i anunțâm ca la 
Paris a făcut vilvă o expoziţie deschisă de o 
celebră coafezá, Veena Purohit, care a apâru! 
pe genericul a 250 de filme indiene, între ani 
1953— 1956. Fostă dansatoare in trupele tai 
moase le lui Shankar si Bardhan, in baletu! 
„Descoperirea Indiei" adaptat după lucrarea 
lui Jawaharlal Nehru, Veena s-a consacrat o 
vreme si etnografiei, strábátind satele și ora- 
sele, studiind in templele si muzeele Indiei 
toate tipurile de ornamente florale cuprins 
in arta fără de pereche numită Keshprasada 
nam, arta indiană a impodobirii părului. Din 
1962, personajul nostru deschizind o mare 
galerie la Delhi, se poate spune cà a devenit 

savantà in keshprasadanam — disciplina 
care are in vedere 5000 (cinci mii) de coaturi 
toate gásindu-si un sens in obiceiurile si tra- 
ditule comunitatilor indiene 

La Paris, Veena — tolosind citeva zeci de 
ornamente capilare din colecţia ei care nu- 
mară peste 700 de piese — a coafat, „pe viu". 
parul multor spectatoare, improvizind in tim- 
pul lucrului pe tema florilor și a anotimpuri- 
lor, fárà de care nu există inspiraţie in 
această artă. Există iasomia pentru coaturile 
de vară, există gardenia sau parfumul „miti- 
karta", de pàmint inmuiat, bun de pus în par 
pe vremea lunilor fără ploaie, după cum, pen- 
tru toate anotimpurile, se folosește parfumul 
de trandafir, iar în Sud, un anume parfum, 
special pentru intilnirile cu iubiții, care se 
pune la jumătate de oră după un sampon, in 
părul încă ud, urmind ca stăruința lui să nu 
se risipească nici intr-o sáptàminá... „in India 
— explică artista — ceea ce te inspiră este că 
tráiesti cu arborii, cu florile, cu peisajul... 

E aici viața mai mult decit a unui film. 


sursă a filmului 


cinefilia 
ca omenie 


„Publicul- 
supremul critic: 
Dar spectatorul? 


Atenție la aceste „prudente ghilimele” pe 
care le propune scrisoarea de mai jos... Sin- 
teli de acord — semn de intrebare. Nu? — va 
aşteptăm semnele de exclamaţie: 

„Majoritatea spectatorilor declară că iubesc 


Toată lumea ride, 


Un „clasic“ care a făcut săli pline, la Bucureşti, în această vară: 
cintă şi dansează (cu Liubov Orlova, în regia lui 


poti învăța puțin si in puţine locuri. Unul din- 
tre acestea este cinemateca bucureșteană 
Dar si aici se intimplá un fenomen ciudat 
Grâitor in acest sens mi se pare acest exem- 
plu care m-a determinat să vă scriu: un dis- 
tins şi erudit profesor vorbea întregii sali d 
pre film, despre locul pe care il ocupă cins 
matografia in cultura unei țări, despre rapot- 
tul filmului cu celelalte arte. Spre stupefaclia 
multor spectatori, dinsul a fost intrerupt cu 
insolentà de citeva voci din public care argu- 
mentau că „ştim si noi să vedem un film 
Deci și atunci cind există prilejul de a învăța 
ceva despre film, sint totuși spectatori care 
refuză, probabil dintr-un orgoliu stupid, și 
asta se intimpla într-un lăcaș de cultură, 
unde se presupune că se adună adevărații iu- 
bitori ai filmului 

incă un lucru este inexplicabil. La cinema- 
tecă vin adevărații pasionaţi pentru arta fil- 
mului, nu? Cum se explică atunci că la filme 
ca Nunta de piatră, Bietul loanide, Pădurea 
spinzura sau, ca sà nu dau numai exem- 
ple de filme românești. la Jurnalul unui preot 


G. Alexandrov) 


filmul. Dar. din păcate, nu știu cum să o facă 
Poate ca publicul a fost prea mult răsfâţat 
Prea mult s-a tot spus: „Publicul este supre 
mul critic“ şi, ca de obicei, cind un lucru este 
prea des repetat, ajunge să fie greşit înțeles 
Publicul este intr-adevár supremul critic, dar 
se pare cà unii spectatori judecă astfel: daca 
publicul este supremul critic inseamnă că 
sint şi eu, că doar fac parte din public. Filmul 
este o artă care, ca toate celelalte, își are lim- 
bajul ei propriu. Nu este de ajuns doar sa 
vezi un film pentru ca apoi sä emiţi păreri 
mai mult sau mai puţin critice la fiecare cinci 
minute. Din pacate, deocamdată, despre film 


Hronicul virstelor: 
Charles Aznavour, 
la 61 de ani — 

tată 
a patru copii 
(aici, 
cu trei dintre ei 
si o nepoticá, 
de 7 ani...) 
e de párere 
cá nimic 

nu e mai important 

decit viata de familie. 
Zgomotul copiilor 

îi este indispensabil! 
Fireşte, 
din cind în cînd, 
le promite 

„0 mardealà", 

dar niciodată 


nu-i „atinge“... 
E intratabil 
intr-o singură 


direcție: 

lipsa de respect. 

„Copiii nu trebuie 
să se urce 

în capul părinţilor”, 
susține cel 


care ne-a spus 
odată 
„il faut savoir"... 
ce trebuie să ştim... 


de țară sau Scrisoare neexpediată, sala este 
aproape goală, iar la filme ca Texas sau Con- 
fidențe pe pernă sala geme de ,cinefili"? 

in majoritatea discuţiilor sau anchetelor. 
atunci cind se pune întrebarea: „de ce unele 
filme nu au succes la public?", vina se pune 
exclusiv pe seama realizatorilor. O mare 
parte din vină, după părerea mea, o poartă 
totuşi publicul, acei cinefili pentru care tre- 
buie să folosim prudente ghilimele“. 


lonu} TEIANU 
Aleea Valea Prahovei 1 A, 
bloc 825, sc. |, ap. 19 București 


Natalia Gundareva este considerată 
o actriță cu un registru interpretativ vast 


S-a desfășurat la San Sebastian, 
n a doua jumátate a lunii septem- 
brie, ediția a 33-a a Festivalului in- 
ternational spaniol. In organizarea 
din acest an au intervenit unele ino- 
vatii: a existat o secţiune competi- 
tivă dar şi una nouă, numită „Open 
Zone", adică „Zona deschisă” în ca- 
drul căreia au fost proiectate filme 
care din diferite motive nu au putut 
lua parte la secţiunea oficiala: şi 
anume au primit distincții la alte 
festivaluri sau, pur și simplu, sint 
filme considerate importante ale 
unor noi regizori dar nu au trecut 
printr-o preselectie. 

O sectiune specialà a fost intitu- 


Filmul car 

pe Gret 

se numea € j 
De atunci ca a devenit 


impus-o 


marea speranță a filmului englez 


cinerama 


lata „Razboiul din Vietnam". „Zece 
ani dupa terminarea ostilitaţilor — 
se spune în argumentul organizării 
unei astfel de secțiuni a festivalului 
— este timpul să se tragă unele in- 
váàtáminte iar documentele cinema- 
tografice constituie o importaptă 
mărturie pentru aceasta“. 

Au fost proiectate filme produse 
de mari studiouri şi cinematografii, 
filme vietnameze, ca si filme mexi- 
cane, engleze, spaniole, cubaneze, 
franceze, sau din R.F.G. — cele mai 
multe fiind inedite si ilustrind fapte 
și întimplări ale acestui război care 
a marcat omenirea. S-a organizat 
de asemenea, o confruntare, o masa 
rotundă, la care au participat mulți 
reporteri de război si care au fost 
angajaţi în discuții aprinse legate de 
această conflagrație și de consecin- 
fele ei 

La Festivalul de la San Sebastian 
s-a putut urmări si un portret regi- 
zoral al cineastului venezuelian 
(aproape necunoscut in Europa) 
Roman Chalbaud. l-au fost proiec- 
tate 12 filme de lung metraj precum 
și un scurt metraj. Astfel întreaga 
creație a realizatorului venezuelian 
a început cu primul film al aces 
tuia intitulat- Cain adolescente 
(1959) și s-a incheiat cu Raton en 
Ferreteria (din 1985). Regizorul 
venezuelian descrie societatea in 
care traieste folosind un umor acid 
ce alterneaza cu o privire calda 


și dramatică. Cinematograful. lu: 
Chalbaud a constituit, după cum se 
spune, o reală surpriză. 

Şi pentru că dupa 33 de ediţii un 
festival internaţional nu scapă tenta- 
tiei de a deveni un fel de academie 
de film, organizatorii au prevăzut si 
o secțiune (ale cărei gigantice pro- 
porții puteau alimenta ele singure 
citeva alte festivaluri mai modeste în 
pretenţii și, eventual, mai aplicate în 
urmărirea obiectivelor) purtind un 
titlu de inspiraţie cinefilà; „Cenușa 
și diamant". Pentru justificarea 
acestei titulaturi s-a avansat ideea 


ca „diamantele cinematografice au 
salvat această arta de la cenușa tim- 
pului". Printre autorii de diamante 
cinematografice au figurat: Alberto 
Isaac, Louis Malle, Godard, Arthur 
Fenn, Gutierez Alea, Teshigara, An- 
drei Munk, Bellocchio, Cassavetes, 
Elia Kazan, Menzel, Forman, Anto- 
nioni, Satyajit Ray, Folanski, Saura, 
Jancso, Rocha, Losey, Huston. Dar 
tocmai Wajda nu figureazà. Si ul- 
tima iniţiativă dar nu si cea mai im- 
portantă a fost organizarea unei 
secțiuni intitulată „Cinema şi televi- 
ziune" care şi-a propus să prezinte 
ultime realizări cu caracter cinema- 
tografic, atit ale televiziunii spaniole 
cit și ale unor televiziuni europene 
Oricum un program mamut pentru 
cele zece zile de festival. 


După ediţia din acest an a marii 
intilniri de la Cannes, presa interna- 
tionalà revine cu insistență asupra 
unor descoperiri actoricești. In spe- 
cial preocupă evoluţia celor doi in- 
terpreti tineri din filmul lui Alan Far- 
ker, Birdy. Rolul titular in acest film 
il deţine actorul în virsta de 23 de 
ani Matthew Modine secundat de 
Nicolas Cage care are 21 de ani 
Saptáminal englez „Observer“ spune 
despre ambii cá sint într-o ascen- 
siune fulgurantà si le face o prezen- 
tare ampla. 


Aschia nu sare 
departe 

de trunchi: 

Et Tahnee Welch 


à 


Astfel, Matthew Modine s-a nascut 
in California dar a trâit mare parte 
din copilărie si adolescenţă in Utah, 
unde tatăl său conducea un „dri- 
ve-in cinema" adică unde vezi filmul 
stind în propriul automobil și unde, 
din cind în cind, esti vizitat de tot 
felul de vinzători si vinzátoare de 
detoate, de la crenvursti pinà la in- 
gheftatá și „pop corn“ adică floricele 
„Filmele au fost un babysitter pentru 
mine — spune Modine. Unul de care 
imi amintesc mereu este despre 
cum se face un film. Am simţit ne- 
voia să pătrund în această lume și 


Zimbetul „de vacanță“ al lui 

Alain Delon este de fapt tot 

dintr-un film pe care-l realiza 

în vara asta pe coasta franceză. 
Alt „policier“. 


sa fac şi eu ceva. Am inceput sa 
scriu piese de teatru de cind eram la 
universitate. Nu vroiam să mă ocup 
de actorie așa că am plecat la New 
York ca să fac pe bucătarul. Dar am 
constatat că toti chelnerii aspira sa 
devină actori. Şi așa a inceput to- 
tul". 

Nicolas Cage este tot californian 
şi adevăratul sáu nume, din „civilie“, 
este unul pe care nu-l pot purta mai 
mulți în cinema: Coppola. Este ne- 
potul atit de cunoscutului realizator. 
„Cu numele meu de Coppola am 
avut de intimpinat mari dificultăţi ca 
să-mi găsesc o slujbă — spune 
Cage. Multă lume nu-l poate înghiţi 
pe Francis Ford. Numele ăsta plana 
asupra mea ca o umbră ori de cite 
ori aveam de dat o probă.“ 

Extrem de interesantă este și edu- 
cația lui actoricească pornită de 
fapt de la imboldul de a scrie piese 
de teatru. Tatăl său este profesor de 
literatură comparată si i-a pus la 
dispoziţie o bibliografie foarte utilă. 
„Mă plimbam prin curtea școlii — 
spune Cage — și încercam să profi- 
lez personajele pe care le intilneam 
în lecturile mele. Cind am citit „Me- 
tamorfoza" lui Kafka n-am putut ieşi 
din atmosfera cărții o intreagă sâp- 
tamina”. 


Tony Curtis are acun 60 de ani și 
dupa o destul de lunga perioada 
foarte fecundă în cinema a cunoscut 
şi zona de întuneric, căderea în ui- 
tare. O curbă descendentă vertigi- 
noasă il făcuse pe Tony Curtis — 
cindva unul din marii favoriţi ai pu- 
blicului de peste ocean ca și din 
lume — să iasă din circulaţie, să fie 
considerat cel mult o amintire. 

Cu o mare ambiţie de revenire 
Tony Curtis şi-a pregătit reintrarea 
pe platou și a ținut să declare ziariș- 
tilor că desi el a fost unul dintre 
candidaţii la Oscar, în cariera lui, 
deși s-a bucurat de mari succese și 
a gustat din cupa gloriei, cu critica 
nu s-a prea înțeles, criticii arátin- 
du-se întotdeauna circumspecţi în 
aprecierile la adresa lui. „Chiar cind 
făceam ceva indiscutabil bun — 
spune Curtis — criticii nu găseau să 
spună altceva decit cà „Tony Curtis 
ne-a suprins în...“ 

Noul film în care apare el acum 
este o adaptare pentru cinema a 
unui eseu dramatic de Terry 
Johnson — (eseu care a fost tran- 
spus la noi pe scenă de lon Carami- 
tru la teatrul „Lucia Sturdza Bulan- 
dra"). Titlul englez este Insignifi- 


cance, titlu la care a ţinut foarte 
mult regizorul filmului Nicolas Roeg 
Acţiunea filmului este situatà"prin 
anii '50. O rezumám ca să poată fi 
mai ușor reamintită de spectatorii 
de teatru: o actriță blondă si foarte 
la modă, cásátorità cu un mare ju- 
cátor de base ball, un fel de erou 
național al americanilor, are ocazia 
să intilneascà un mare profesor cu 
care angajează o discuţie despre te- 
oria relativității. Este un profesor 
care a cunoscut senzația convocării 
in fata așa numitei „comisii pentru 
cercetarea activității antiamericane" 
condusă de un senator (pe care-l in- 
terpretează Curtis). „Aceste perso- 
naje — precizează Curtis — sint și 
nu sint, Marilyn Monroe, Joe Di 
Maggio, Albert Einstein și McCarty. 
Fantezia aceasta devine o reflecţie 
adesea comică despre glorie, timp, 
spaţiu și in care actrița (Theresa 
Russell) incearcă sa explice profe- 
sorului teoria relativităţii iar el ii 
arată picioarele." 

Cu astfel de interpretare sigur ca 
Tony Curtis „ii va surprinde iarasi 
pe unii critici cu care nu se în 
paca" 


Alt actor, altă experiență 


Anul acesta Gérard Depardieu s-a 
aflat mereu în atenţia atit a publicu- 
lui cît si a presei dar si a producáto- 
rilor, ba mai mult a făcut el însuși 
film ca realizator (o ecranizare dupa 
,Tartuffe"). 

Depardieu e multumit cum merge 
filmul francez, ceea ce, sà recunoas- 
tem, este o rara avis, caci mulţi din- 
tre cei cindva optimisti au devenit 
astăzi cam sceptici. „Cinematograful 
francez merge bine de vreo zece ani 
încoace, spune Depardieu. E însa 


Cinematograful in aer liber 
condus de tatăl său a fost 
„0 adevărată guvernantà' 
pentru Matthew Modine 


tot mai greu să discerni unde se aflà 
graniţa dintre „a face succes cu un 
film" si „a face un film frumos". 
— |n ce và priveste ca realizator 
— l-a întrebat un gazetar pe Depar- 
dieu, — aţi fost dezamăgit de relati- 
vul insucces cu Tartuffe? 
„Dezamăgit n-as spune, de fapt, 
n-am fost deloc dezamăgit. Am fă- 
cut filmul ca să rămină ceva. Dacă 
l-am putea vedea pe Jouvet în teatru 
jucind „Tartufte“!... Intentionasem să 
fac un film despre repetițiile la „Tar- 


tuffe", despre efortul pe care il de- 
pun actorii. Dar cum spune și Mo- 
lière, calea de la proiect la faptă e 
lungă. N-am avut timpul să transpun 
această intenţie a mea pe peliculă. 
N-am reușit să transpun decit piesa 
şi o vagă urmă a travaliului propriu 
zis de transpunere.“ 

Şi ce crede Depardieu despre re- 
gizorii cu care n-a colaborat pină 
acum, despre Godard de exemplu? 

„Cind ia în distribuţie pe un Yves 
Montand sau pe Fonda (pe Jane 
probabil) el are o idee în cap. Nu- 
mai că Godard nu iubește cu adevă- 
rat actorii. De fapt, nici nu-i vede. 
Nu-ţi aruncă o privire. El poate filma 
un avion, o vacă, un peisaj. Asta-i 
situația cu Godard! Trebuie, cred, să 


existe orice fel de a face film' 


Fiica binecunoscutei Raquel 
Welch poartă numele unei bunici de 
origine indiană: Tahnee. Are 22 de 
ani şi se află la al doilea film al ei 
turnat în Italia. Filmul — care a avut 
de curind premiera mondială la 
Roma — se intitulează Să ne iubim 
puţin. Tahnee Welch a debutat însă 
în Cocon alături de altă progeniturà 
cu nume sonor: Tyrone Fower jr 

Sfatul mamei e ţinut la mare pret 
de tinára Tahnee. „Fă ce vrei fiica 
mea, dar să nu faci nimic fără con- 
vingere". 


periscop 


|, 1929 cind William Fox a inaugurat sala 
construită de e! la Saint Louis aceasta purta 
firma „The Fabulous Fox". Acest, să-i spu- 
nem, monstru sacru edilitar, un fe! de palat 
din „1001 de nopţi” a luat naștere in urma 
unui rázboi iscat intre producatori. „Construit 
— spune trmisul săptâminalului „Figaro Ma- 
gazine" — de William Fox în plin crah finan- 
ciar, palatul acesta deschide, pentru suma de 
70 jumătate de dolar biletul, un decor de vis 
celor peste 5000 de spectatori avizi de senza- 
fii exotice si încercind să uite, pentru citeva 
ceasuri, dificultățile şomajului, prin suspensul 
filmelor făcute de studiourile 20th Century 
Fox". 

Inaugurarea a fost, se pare. fabuloasă si 
ea, căci cronica vremii citată de sáptáminalul 
parizian spune: „Ne aflàm la premiera filmu- 
lui Îngerul străzii cu starurile filmului mut — 
Jeanet Gaynor şi Charles Farell. Ninge. De-a 
lungul trotuarului, pe citeva sute de metri, se 
desfășoară o mochetă albastra care impie- 
dică pe toate doamnele astea tunse à la garc 
onne să-și ude pantofii coborind din limuzine 
negre. Această uluitoare serbare à la Gatsby 
este organizată de William Fox și de tinăra lui 
soție Eve Leo. Muza acestui loc. Ei își aş- 
teaptá invitaţii pe pragul uriasului castel 
maur care este sala cinematografului Fox 
Theatre". 

Froducátorul, care in copilărie cintase la 
caterincá prin fața sălilor de cinema, a reușit 
să-i biruie pe „cei rài" adica pe fraţii Skouras 
care refuzau să programeze in sálile lor fil- 
mele produse de 20th Century Fox. „N-au 
decit! pare să fi replicat William Fox. Am sà 
construiesc un palat”. Si l-a construit cu aju- 
torul unuia dintre cei mai vestiți arhitecţi ai 
vremii, Howard Crane, care a avut la dispozi- 
tie un buget nelimitat și „carte blanche" in ce 
privește ideile pe care le-ar avea in realizarea 
construcţiei, invitat astfei să se lase prada 
unui delir imaginativ. „În timp ce sălile epocii 
seamâna a biserici din epoca victoriană, cu 
sala Fox debutează o eră nouă: aceea a unei 
nebunii a simbolurilor și a candorii care se 
revarsă peste Saint Louis. Crane isi aduce 
meșteri din Austria, Germania, iar italienii ii 
fac zidurile si coloanele care imità o mánás- 
tire budistă, totul realizat in stilul marmurei 
false realizată prin procedeul „Scagliola” 
Marea scară de intrare dă insă imaginea hol- 
lywoodiană: este strălucitoare in revàrsarea 
celor o sută șaizeci de becuri electrice. Un 
inginer englez a desenat cele trei imense orgi 
care se deplasează automat pe scenă pentru 
a acompania filmele mute ale sălii „Fox 
Theatre". În sfirsit, ultimele invenţii tehnice 
care anunţă vorbitorul sint introduse in con- 
strucţie, ascunse însă sub podoabele maha- 
radjah-iene făcute din stuc.,jnapoia acestui 
potpuriu indian, maur, egiptean și babilonian 
există prezența unei femei care animă toată 
aventura edilitară şi care nu e alta decit soția 
lui William Fox. El i-a oferit această ocazie 
unică de a se manifesta în cinema ca decora- 
toare. Şi ea a vrut să facă mai mult decit un 
palat. A vrut să facă o construcţie unica. A 
căutat prin toată lumea mobile, sculpturi și 
podoabe cum sint aceşti elefanţi chinezești 
din palatul kaiserului Wilhelm. Acest muzeu 
insolit, care îmbină prezentele unor animale 
teroce cu ale unor prezențe mitologice, se 
imortalizeazá in „stilul Eve Léo", un stil incla- 
sabil și unic.** 

Cea de-a doua perioadă din istoria acestei 
clădiri, fárá egal in lumea ei, incepe în anul 
1980 cind o bogătașă specialistă in istoria ar- 
tei dă cu ochii de palatul devastat de timp și 
uitare si incearcă o repunere a lui pe linia de 
plutire. Bineinteles că dispăruseră între timp 
localurile care o inconjurau — cafenelele si 
croitorii foarte la modă cindva. A dispărut si 
coatorul care ocupa un loc de frunte in peri- 
metrul palatului. Evenimentul de seamă al 
noii inaugurări care s-a produs in 1985 și 
aminteşte de inaugurarea din 1929 a fost insă 
o suită de programe de filme mute. După 
cum relatează presa, aceste gale de sfirşit de 
sâptămină cu filme mute au devenit un ade- 
varat eveniment 

Acest palat — un fel de Nabucudonosor 
american — este clasat acum drept monu- 
ment istoric și face parte din trecutul ameri- 
can, un palat care, cu toate eforturile de revi- 
talizare? s-a născut si a murit odată cu anii 
"30. 


Ic 


medalion 


P... cunoscut spectatorilor nostri — pe 
ecrane au rulat doar Balada lui Cable Hogue 
si Bonner fiul — Sam Feckinpah s-a impus in 
cinematografia americană drept unul dintre 
cei mai originali si complecși regizori. Dispá- 
rut prematur, în decembrie trecut, la numai 
58 de ani, regizorul născut în California care 
și-a trăit întreaga tinereţe intr«o regiune pro- 
fund marcată de istoria Vestului, s-a lansat, 
firesc, Într-unul dintre cele mai populare ge- 
nuri cinematografice. Cu western-urile sale 
din anii '60, el a impus o nouă viziune, origi- 


note de regi 


eS ers a oferit in incheierea 
stagiunii, asa cum Filarmonica incheia 
cîndva somptuos cu „A noua", o galà a 
unuia din cele mai populare filme de 
artá din intreaga istorie a cinematogra- 
fiei, acest unicat care e Zorba Grecul. 
Fopularitatea unor anume opere de artà 
e un mister aidoma formulei de necon- 
semnat pe vreo hirtie sau vreun ordina- 
tor a unui vin Cotnar sau Xeres, e mis- 
terul surisului Giocondei care aduna 
grupuri-grupuri la Luvru, în timp ce alà- 
turi alte opere ale maestrului nu opresc 
pe nimeni, e misterul forţei care roade 
în biblioteci precum carii foile „Annei 
Karenina” sau acelui foileton de geniu 
care e „Crimă și pedeapsă“. Nu muzi- 
cienii și nu formulele armonice beetho- 
veniene au hotărit programarea simfo- 
niei „A noua“ celebrind promulgarea 
primei constituții socialiste a lumii, ci 
popularitatea deși, desigur, formulele 
armonice erau și ele la baza misterului 
acestei popularitáti. Cum, aici, acest fe- 
nomenal Anthony Quinn, care-intrá în 
prima secvenţă din Zorba descálecind 
parcă din şaua. motocicletei pornită 
exact zece ani mai înainte în La Strada. 
Acceptarea este unanimă și nu mice 
meritul lui Cacoiannis care, fin eono- 
log, a creat aromele unei distribuții atit 
de eterogene și totuși atit de armonice 
cuprinzind un star al filmului mut, Lili 
Kedrova, un „tînăr furios“ cu mare vii- 
tor de actor de compoziție, Alan Bates, 
o tragedianá, Irene Papas si populația 
insulei care-i era de fapt pámint natal 
Ca un virtuoz al sunetului inimitabil al 


intirziat in filmul 


cu Jason 


western 


nală, asupra unei vechi lumi apuse, acordind 
o atenţie susținută atmosterei, detaliilor (s-a 
vorbit mult despre caracterul cvasi „arheolo- 
gic" al operelor sale), privind miturile genului 
cu ochi proaspeți, impunind un nou tip de 
personaj (anti-eroul). Influențat de filmele lui 
John Ford (Fort Apache, Omul care l-a ucis 
pe Liberty Valance, Toamna Cheyennilor), 
Peckinpah și-a propus să restabilească au- 
tentica istorie a Vestului, luptind împotriva 
schemelor puerile, a conventionalismelor si 
manierismelor in care risca să ésueze genul 


vreunui instrument autohton (cobza 
unui Barbu Lăutaru, dibla unui Grigo- 
ras Dinicu, naiul unui Fănică Luca), asa 
își cîntă la al sáu cinema melopeea cre- 
taná, Cacoiannis. Si oare aici e poate 
iarási misterul, farmecul peren al popu- 
laritátii operei... a unui film. Sau poate 
în încărcătura de apă grea si vie a scrii- 
“turii lui Kazantzachis (respectată in 
sens și imagistică) omul trăirii depline 
şi confesiei depline, fratele de cruce al 
lui Istrati, al lui Zorba cel adevărat, care 
și-au amestecat singele lor mitic în sin- 


A sti să pierzi cu măreție, sau Zorba 


(Balada lui 
Robards si Stella Stevens) 


Misterul unui mare succes 


C able Hour 


„Balada“ lui Sam Peckinpah 


După debutul din 1961, cu Complicii teribili, 
se zorul se impune încă de la următorul film, 
Cálare prin munţi (1962), western impregnat 
de o subtilă ironie, reiatind ultima aventură a 
unui ex-serif și a ajutorului sáu. Filmul este o 
impresionantă elegie. in care mitul eroului 
vechiului Vest este reinterpretat cu amară 
melancolie şi în care studiul psihologiei per- 
sonajelor ocupă primul plan. Eroii (anti-eroi), 
îmbătriniți si descurajati, devin protagoniștii 
unei epopei originale, în care curajul, cruzi- 
mea și dorul de aventură au fost inlocuite de 


gele cu aromă de mister al acestui 
Zorba Grecul ce pină la urmă aici, pe 
un ecran, aidoma în filele cărții, nu mai 
e grec, nici mexican, (născut mexican e 
Quinn) ci doar acel Om, ființă contra- 
dictorie, ce-şi acceptă obligația de a 
trăi, misterul lui „a trăi”, cu un zimbet 
eliberator ce, ştim, nu poate fi mai fru- 
mos ca al lui Quinn în secvența antolo- 
gică a dansului final, ce nu poate spune 
mai mult în nici o literă din vreo carte, 
in nici o zimbire de Giocondă, ci doar 
aici, trăind-retrăind prin miracolul unei 


meditaţie, melancolie și amară ironie. Tema 
va fi reluată in noi variaţiuni de Feckinpah in 
1970 cu Balada lui Cable Hogue si apoi in 
1972 cu Bonner fiul. 

in 1965 Feckinpah realizeazà un film deci- 
siv pentru activitatea sa ulterioară: Maiorul 
Dundee. Western de mari proporţii, reînviind 
situaţii și fapte din istoria Statelor Unite în 
secolul trecut, el se impune ca o frescă im- 
presionantă, avind în centru chipul aspru al 
maiorului Dundee, militar profesionist, pentru 
care războiul reprezintă un scop în sine. În 
acest film apare o nouă trăsătură a operei lui 
Feckinpah — violența, care va face legătura 
cu următoarea lui operă: Hoarda sălbatică 
(1969). După 1970, Feckinpah nu abando- 
nează genul western, dar cu același talent de 
povestitor va ataca și o altă problematică, in- 
globind atit judecăţi de valoare asupra pseu- 
do-valorilor societăţii americane contempo- 
rane, cit si asupra celui de al doilea război 
mondial. O nouă trăsătură se va adăuga in 
aceste filme definirii personalităţii regizorului: 
pesimismul „patetic (Cânii de pale (1971), 
Evadarea (1972), Pat Garrett si Billy the Kid 
Ucigaș de elită (1975), Convoiul 
(1978). 

Baiada lui Cable Hogue reprezintă in fapt, 
o operă singulară in creaţia lui Peckinpah, 
deși regăsim in.ea unele trăsături caracteris- 
tice primelor saie filme. Acţiunea se desfà- 
$oará, ca și în Hoarda sălbatică, la inceputul 
secolului nostru. Prima scenă amintește și ea 
de inceputul Hoardei: iguana pe care un foc 
de puşcă o face să sară în două bucăți singe- 
rinde, în imensitatea deșertului, ne duce fi- 
resc cu gindul la lupta inversunatà dintre 
scorpioni și furnicile roșii. Dar asemănările 
se opresc aici. Balada poate fi considerat un 
western, dar filmul păstrează puţine din da- 
tele genului: un vag decor al orășelului din 
Vest, diligentele, citeva personaje de plan 
doi. De fapt, avem de-a face cu o poveste 
despre destinul omului si dragostea ce inlà- 
. tură setea de răzbunare, iar violenţa este în- 
locuită de accente comice sau lirice. Comicul 
direct, uneori grosolan nu este niciodată vul- 
gar, frumuseţea scenelor lirice nu o vom re- 
găsi poate în nici un alt western. Cable Ho- 
gue va ràmine trei ani şi jumătate in desert, 
lingă izvorui de apă pe care l-a găsit și care 
l-a îmbogăţit, cu gindul la răzbunarea pe care 
nu Oo mai gustă insă cind apare dragostea. 
Dar pentru el, acești ani înseamnă de fapt 
condamnarea; spre deosebire de Hildy, pros- 
tituata si Joshua, predicatorul, care se adap- 
tează vremurilor noi, intelegind că trebuie să 
plece oriunde, Cable Hogue se dovedește a fi 
omul care pierde, care se distruge trâind în 
deșert așa cum a trăit. „Toţi jucătorii sint oa- 
meni care pierd în fond — spunea Peckinpah 
— şi personalitatea acestor oameni care 
pierd, a acestor învinşi, a acestor oameni 
care trăiesc distrugindu-se — mă fasci- 
neazà". Și într-adevăr, regizorul a reușit să 
facă din Cable Hogue un personaj fascinant 
și din scenele de dragoste cu Hildy o mică 
oază de puritate, senzualitate și melancolie, 
rar intilnità într-un film. 


Mihai TOLU 


masinárii pe un ecran, clipă surprinsă 
pe vecie, cum numai această artă o 
poate da mulțimii. Zeci de spectatori 
văzuseră filmul de mai multe ori, eu îl 
vedeam acum pentru prima oară şi cu 
mintea regizorului cea de pe urmă am 
spus: binecuvintată fie puterea ce face 
dintr-o artă o hrană sufletească a celor 
mulți, binecuvintat — misterul unor 
opere ce le face popularitatea, binecu- 
vintat acest film de bună credință, curaj 
și încredere in om și frumos, care se 
așează cu demnitate în rindul Operelor, 
Artelor, fericite excepţii ce înfruntă ui- 
tarea, plictisul, ucigătoarea indiferență. 


Savel STIOPUL 


—.un grec universal 


(Anthony Quinn si Irene Papas) 


cineunivers 


Vrăjitorul din Oz 


Dezamăgiri... 


r 
M... dus cu mari emoţii så revàd Vráji- 
torul din Oz, ca si cum mă aștepta acolo, in 
sala de cinematograf, o intilnire cu insusi co- 
pilária mea. Filmul acesta mi-a rámas in 
minte nimbat de un farmec nespus; má te- 
meam să nu spulber cu o luciditate matură, 
ba chiar veteranà, cum se intimplà in aseme- 
nea cazuri, poezia, humorul si inventivitatea 
pe care, poate, doar memoria afectivă i le 
conferea. Ce mai incoace-incolo, eram în 
pragul unei crize de melancolie sentimentala 
printre mulțimea spectatorilor prichindei dir 
sală. 

Prima surpriză a fost cind pe ecran a apà- 
rut genericul, în culori. Parcă Vrăjitorul din 
Oz fusese un film alb-negru. cel puțin asa se 
păstrase in memoria mea, dar nu puteam 
jura. Fe urmă, cind am constatat originea ja- 
poneză a producţiei, mi-am zis: Formidabil, 
Ae pomenești că ăștia au colorat vechea peli- 
culă, nu-i o idee proastă deloc! 

Îndată am avut însă a doua surpriză care 
m-a adus pe pămint. Nu era Yrăjitorul din Oz, 
veritabilul, ci un desen animat cu acelasi su- 
biect. Fie şi un remake, am consimţit, să ve 
dem ce-a ieşit? 

Mai nimic, din păcate, aceasta a fost im 
pfesia mea finală, trebuie să o spun cu o 
imensă dezolare. Foate cà m-am dus la cine- 


In remake, Fairuza Balk porneşte și ea A 
de un om de tinichea, 
in căutarea nemuritorului vrăjitor din Oz 


alături 


cartea de film 


Cinematograful, 
ca fiinţă 


|, prefata volumului, sub titlul; „Citeva pre- 
cizări preliminare, „Tudor Caranfil isi infor- 


mează cititorii că .Apqgeul filmului tăcut” 
constituie cea de-a doua parte a lucrării „Vir- 
stele peliculei“ — o istorie a filmului în capo- 
dopere și dorește, inainte de toate, să-și €x- 
prime gratitudinea faţă de căldura cu care i-a 
fost întimpinat primul volum, atit de către pu- 
blicul cinefil cit şi de critică. Intrucit — spune 
el — era greu de crezut că un subiect atit de 
arid precum epoca filmului mut să intru- 
nească interesul unui cerc atit de larg de citi- 
tori. Mirarea autorului este, fără îndoială, sin- 


matograf prea „montat“, dar nu cred că sint 
departe de o judecată exactă. 

Desenul animat beneficiază, e lucru știut 
de mijloace mult mai mari ca filmul obişnuit. 
pentru a furniza îndrăznelilor fanteziei o ma- 
terie corespunzătoare. De prea vastele lui re- 
surse, în această direcţie, trebuie el să se fe- 
rească îndeosebi spre a evita facilitatea, fi- 
indcă orice se poate face aici. 

Versiunea japoneză a Vrăjitorului din Oz nu 
riscă aşa ceva, dintr-un motiv binecuvintat: 
tot timpul se mulţumeşte cu un desen plat, 
fără nerv si lipsit de invenţie plastică. Regi- 
mul e al ilustraţiilor celor mai cuminţi la câr- 
tile pentru copii. Pedagogii spun că ei pre- 
feră asemenea poze „realiste“, iar producăto- 
rii, oameni practici si preocupaţi în primul 
rînd de cucerirea piețelor străine, reproduc 
cu fidelitate gustul american-și european me- 
diu. 

Animat de o adevărată maliţie critică, am 
urmărit filmul foarte atent, ca să descopár 
măcar o urmă de japonezărie. lată roadele 
extrem de sărace ale trudei mele: 

1. Un fox scoţian, Toto de culoare mov; 2. 
Nişte poduri arcuite. 3. O complicare a epicii 
prin convocarea unor făpturi monstruoase, 
gorile inaripate și tigrii-rinoceri uriași, a câror 
câlcâtură lasă amprenta omului zăpezilor. in- 
colo nimic. Totul, arhitectura, costumaţia 
personajelor, flora sint imitații fárá cusur ale 
ilustraţiilor celor mai banale din cărţile de 
basme 2 

Dar dincolo de aceasta, dezamăgește mai 
ales evaporarea poeziei. 

Vrățitorul din Oz fermeca, după opinia 
mea, fiindcă era un fel de basm sui-generis, 
foarte american, adică fabricat din grefarea 
pe arhetipurile poveştilor cu zine a elemente- 
ior lumii moderne cotidiene. Pină la urmă, 
marele magician însuşi se dovedea a fi o fāp- 
tură intilnità foarte des prin iarmaroacele tir- 
gurilor Noului Continent, descinzind nemijlo- 
ct din literatura lui Mark Twain. Era scama- 
torui care fugea cu casa atunci cind publi&ui 


Pe ecrane 


greu de păcălit, voia să-i afle neapărat secre- 
tele și dădea buzna pe scenă. 


Filmul își scoate poezia dintr-un astfel de 
fantastic. derizoriu, imblinzit și profan. Omul 
de tinichea aparţine fabulosului staţiilor pen- 
tru alimentarea automobilelor cu benzina pe 
lungile șosele ale Statelor Unite. Sperietoarea 
de ciori vine direct din universul fermelor 
vestului sălbatic, iar leul pirit între ei, amin- 
teste o biatà menajerie ratácitoare pe care a 
părăsit-o de curînd, luindu-și tălpăşiţa. Toate 
aceste figuri pline de haz în film nu mai pàs- 
trează vai, nimic amuzant după ce au devenit 
desene animate. Ba, simpaticul Om de tini- 
chea capătă prin comisura buzelor, desenată 
prea acuzat, un aer sumbru. lar Vrăjitorul, 
prestidigitatorul inventiv și păgubos și-a pier- 
dut complet bonomia, inițială, vicleană. 


În desenul animat, cel mai greu este să 
creezi figuri umane, Care să aibă mobilitatea 
personajelor din lumea animalieră și să nu 
dea impresia de manechine. Reușitele se nu- 
mără pe degete, Poppey marinarul, Cei şapte 
pitici ai lui Disney. Chipul Vrăjitorului din Oz 
așa cum l-au conceput desenatorii japonezi 
după modelul lui viu, nu se numără sigur 
printre. ele. 


O singură scenă mi-a redat entuziasme!e 
virstei pantalonilor scurţi atunci cind la apar: - 
pa leului, toți fug ingroziti care încotro si 
lasă singură pe mica eroină in fața fiarei. Nu 
mai credinciosul Toto nu se dezminte și ies: 
curajos înaintea regelui junglei lătrind. Cù 
riscul de a fi înghiţit dintr-o imbucătură, vi 
teazul căţel rămine pe teren si continuă sà-: 
dea tircoale infricosátoarei feline, apărindu-şi 
TANE fácind un scandal enorm. Bravo, 

oto! 


Ov. $. CROHMÁLNICEANU 


ias Dorothy a ajuns si in Tara 


de la soare rásare, in chip 


eră. Tot fără îndoială ea se va repeta, mártu- 
„sită sau nu, la viitorul volum. Caranfil a gå- 
sit „o linie de aur" pentru ceea ce se nu 
meste, într-adevăr, atit de puţin seducátor „o 
istorie a filmului în capodopere": linia partici- 
pării cu toată ființa și sinceritatea la aceasta 
istorie. El propune cititorului o cursă năuci- 
toare înapoi în timp, pe un drum plin de 
meandre, de accidente, de obstacole, întru 
căutarea și găsirea — împreună — a apogeu- 
lui. filmului tăcut. O carte fascinantă care se 
citește, ca un bun roman poliţist, cu sufletul 
ia gură. Cantitatea de informaţie este uriașă 
Calitatea ei, incontestabilă. Ordonarea mate- 
riei pare la „mintea cocoșului“. Fare, dar nu 
aste. Ea este, în mod sigur, la mintea autoru- 
lui care, vie, neastimpărată, nesătulă propune 
şi impune cititorului conexiunile, asociaţiile 
de idei cu viteza — proprie — de prelucrare a 
datelor, cu o plăcere a comentariului detalii- 
lor ameţitoare. Din serios spre sec subtitlu! 
cărţii se desfoaie, se deschide ca un evantai 
— era să zic ca o coadă de pâun. Se dove- 
dește astfel, repede şi precis, că ceea ce pro- 
pune autorul nu este doar o istorie a filmului 
tăcut, ajuns la apogeu, ci povestea unui timp 
si a unor oameni, povestea vieţii filmului la o 
anume virstă. Cantitatea de informaţie furni- 
zată presupune o cantitate de muncă uriașă 
Comunicarea însă nu lasă sá se simtă nici un 
strop de efort, comunicarea este uşoară, din 
virful condeiului, tonul voios, lejer, ca si cum 
toate acele lucruri care ni se spun, i-ar fi pi- 
cat din cer și nu ar fi cerut ore, săptămini, 
luni, poate ani de muncă. Datele, extrem de 
exacte, sint mereu dublate de comentariul 
viu, de detaliu! de viață semnificativ, chiar si 
atunci cînd la prima.vdere nu pare sã fie. Ci- 


de fetiță animată (Vrăjitorul din Oz) 


testi: Sherlock Holmes junior — capitolul unu 


— şi de cum dai pagina te izbesti de un sub- 
titlu: „Mătura vie a companiei Cutler Buyant" 
Capitol care începe cu o problemă foarte im- 
portantă. Cine a fost nașul micului Joseph 
Francis Keaton. Așadar, Sherlock Holmes jr., 
capodopera, este incă departe, iar ca sa 
ajungi la ea treci prin Fatty și scandalurile 
lui, prin ce spunea Mary Fickford despre ci- 
nematograful vremii, mai traversezi puţin și 
fostul platou al lui Chaplin, aşa încit, cind, în 
fine, ajungi la capodopera cu pricina, la ana- 
liza ei, pentru că autorul aici vrea de fapt să 
ne aducă, dar cu binişorul, constaţi-cu stu- 
poare că n-ai parcurs doar drumul lui Keaton 
pină la Holmes jr., dar și drumul ci- 
nematografului si al destinelor celor care l-au 
tăcut într-o virstă a lui cu totul și cu totul de 
aur. După cum, capitolui XI — Maiorul Mura 
de lon Timus si Jean Georgescu începe la ci- 
nematograful ,Regal" — „o sală îngustă si 
urită care trăgea să moară” — alături de ca- 
feneaua „High life" unde își făceau veacul 
Macedonski, Minulescu, Stamatiad, Sorbul, 
etc. Transformat, de Elvira Popescu şi lon 
lancovescu în „Teatrul Mic", fostul ,Regal" 
I-a debutat, pe scindura lui și pe Jean — pe 


atunci lon — Georgescu, care „nu avea velei- | 


táti de tragedian, dar stia să-și debiteze rolul 


oricit de pricájit, cu un haz bine simţit: Și mai | 


ştia — mare si uitat lucru! — să urmărească, 
din culise, munca marilor săi colegi. Restul, 


ca în toată cartea lui Caranfil, se leagă de la` 
sine. Cum a jucat el; lon Georgescu un ,bon-- 


jurist” in Ţigăncuşa de la iatac; ce răsunet a 
avut filmul; cum a replicat junele Georgescu 
unui coleg care îl cam lua peste picior pentru 
timpul! pierdut în fața oglinzii la machiaj: „Ce 


Judy Garland a rămas peste 
pentru majoritatea spectatorilor, 
adevărata Dorothy 


stop cadru 


....Sau un basm cu 
picioarele pe pământ 


D.. eroina pătrunde în miezul ciudatelor 
intimplàri zburind agátatà de o ușă smulsă de 
o furioasă tornadă, se poate spune că Vrăji- 
torul din Oz este o poveste cu picioarele pe 
pâmint. Puţine basme isi îngăduie să spul- 
bere iluzia atit de brusc, după ce au depânat 
cu migală peripeții cu zine bune si rele, cas- 
tele bintuite de lilieci și palate de smarald. 
Ciinele fetiţei apasă pe butonul ce deschide 
o trapă și iată dezvăluit un adevăr care îi des- 
cumpáneste pe protagoniști: vrăjitoria nu e 
vrájitorie, ci un fel de scamatorie. Nu se 
poate spune insá cá este vorba de sarlatanie 
pentru cà el, vrájitorul-scamator ce minuieste 
mecanisme ingenioase reuşeşte să-i multu- 
mească pe cei care au bătut atita amar de 
drum pină la el. Fără să facă minuni, el reu- 
şește să dea curaj Leului cel fricos, des- 
teptăciune Sperietoarei fără minte și inimă 
Omului de tinichea. Nici măcar metoda lui nu 
este o noutate pentru că încercările la care îi 
supune pe eroi sint un fel de terapie de grup 
în care aceştia dobindesc o prețioasă insu- 
şire: încrederea în propriile forțe. iscusit to- 
pite în peripeții cu fior fantastic si cu epi- 
soade umoristice, povetele basmului lui 
Frank Baum sint destul de agreabil scandate 
în versiunea animată realizată de cineastii ni- 
poni. Filmul fructificá strălucit posibilitățile 
artei a opta: culoare, ritm, metamortoze, de- 
coruri mirifice. Melodiile dinamice cu efecte 
electronice îi vor face însă pe unii privitori 
„avizaţi” să suspine nostalgic după versiunea 
muzicală din 1939 a poveștii (regizată de Vic- 
tor Fleming) şi după dulcele tremolo din gla- 
sul copilei-minune Judy Garland. Cu toate 
dezvăluirile din „culisele basmului“ vocea ei 
te făcea să visezi la un ţinut „undeva, dincolo 
de curcubeu“, vorba faimosului refren 
Dana DUMA 


ştii tu despre viitorul meu cinematografic!" Şi 
de acolo, ca un început de demonstraţie „pe 
viu“ nu mai e decit un pas pină la Milionar 
pentru o zi, filmul cu care, într-adevăr, a în- 
ceput viitorul cinematografic al maestrului 
nostru de astăzi Jean Georgescu. Si Malorul 
Mura? — dai să te întrebi. Unde e Maiorul 
Mura, că parcă despre el era vorba în propo- 
zitiune. Bineînțeles cà se ajunge si la Maiorul 
Mura, dar trecind printr-un labirint de infor- 
maţii — foarte prețioase, despre evenimen- 
tele teatrale si cinematografice ale vremii, un 
labirint populat cu personalităţi ale vremii de 
la Tudor Vianu la Liviu Rebreanu, Topir- 
ceanu, Horia Igirosanu, Victor lon Popa, Şte- 
fan Neniţescu. Evident, nimic gratuit, nimic la 
intimplare totul în strinsă legătură cu subiec- 
tul, pentru că ceea ce îl interesează pe Ca- 
ranfil nu este numai capodopera ci naşterea 
ei, destinul ei legat de alte destine așa cum 
se leagă. destinele oamenilor în viața oameni- 
lor. Pentru cà, de fapt, și ăsta este poate se- 
cretul succesului la toate categoriile de pu- 
blic cum singur spunea, el tratează filmul ca 
pe o ființă, el vorbeşte despre film ca despre 
o fiinţă, el ii povesteşte viața și în aceeași 
mişcare ne spune povestea vieţii  cinemato- 
grafului, arta despre care Abel Gance spunea 
— şi cu ce plăcere citează autorul — „E prea 
tînăr. N-a suferit destul. Puţini sint încă oa- 


- menii care au murit din cauza lui, pentru el, 


prin el", = 

Acea tinereţe nevinovată încă ni se poves- 
teste. în „Apogeul filmului tăcut“. Cu lucidi- 
tate, cu' mare probitate profesională și cu. 
dragoste. 


„Carte frumoasă..." 
Eva SÍRBU 


Fiii deșertului in 


aragosteti) 


E — după cum ştiu — aceasta toare 
cu doi grădinari — nu, nu ca titlu al preacu 
noscutului succes, ci doar ca figurà de sti! 
pentru o coproducție cinematograficà ma 
puţin obişnuită — indiano-sovietică. Doua 
studiouri cu experienţe artistice diferite (Uz 


EM 


d 
SS 


peregrinările lor feeric-orientale 


bekfilm si igifilm) si, iată, cele citeva trásatur 
comune, inteligent exploatate, care fac ca 
fiecare, cu parfumul propriu sà rodeusca « 
iromá nouă, proaspată. Legenda de la care 
se pleaca e ca un basm al Șeherezadei po 
vestit cu fantezie si tristețe de fiii deșertului 
in lungile lor peregrinari cu caravanele din 
spre Kara-Kum spre îndepârtatele sate in- 
diene. Doi copii născuţi în aceeași zi — baia 
tul, în palatul unui negufátor din Buhara, 
fata, în casa unui modest olar indian, sint 
sortiti să se intilneascá, să se iubească și să 
piară impreună pentru cá nu li s-a ingàdujt 
sa vietuiascá impreună. Dramă străveche po- 
vestită pe toate meridianeie, care capătă, în 
ritmul acestei balade feeric-orientale, cintată 


secvența lunii 


E ind Academia de la Los Angeles a acor- 
dat 8 dintre Oscarurile 1979 filmului lui Ro- 
bert Benton, Kramer contra Kramer verdictul 
a stimit o gamă variată de reacții de la stu- 
poare la indignare. Nu pentru cà n-ar fi fost 
un mare succes de public. In lista filmelor cu 
ele mai mari incasári din toate timpurile, el 
)cupá un excepțional loc 20, adică după (dar 
toarte aproape de) Pe aripile vintului si 
inainte de Love Story. Stupoarea se datora 
faptului cá învinsese concurența unor forte 
grele ca acum de Francis Ford 
Coppola si Tot acest jazz de Bob Fosse. Toc- 
mai aici poate cà trebuie căutată explicația 
aceste filme, care vor rámine fără indoiala 
niște repere în istoria cinematografului, erau 
prea grele, prea „de probleme", iar in acei 
noment se dorea, se simțea nevoia unei in- 
toarceri la cotidian, la felia de viaţă, la scene 
Jin... 

Asta si este Kramer contra Kramer: o suită 
de scene din viața publică si privată in Ame- 
rica sfirsitului de deceniu opt, cind femeia se 
leapádà de servitulile vieţii conjugale pentru 
a se realiza pe plan social, cind bárbatu! de- 
venit brusc mamă isi învinge egoismul, cin: 
patronul se descotorosește rapid de cel ma 
bun specialist care nu mai dà randamentul 


Cînd taţii devi 


mame 
(Dustin Hoffman si Justin Henry) 


si dansata in clasicul stil al filmului popular 
indian si citeva rezonanțe noi, provenite 
dintr-o cinematografie cu un-ritm narativ ma 
modern ) 

Ce e nou? in primul rind dozajul. Exista 
desigur, momente lirice exprimate in pași dí 
dans si dulce melodie, cind tinerii isi imparta 
sc dragostea și durerea de a nu putea ra 
mine mereu împreuna. Dar ele decurg fires 
tin prea-plinul trăirilor şi numai acolo unde 
sint strict cerute de „dramaturgia sentimen 
talá“. Aparatul le decupeazà in prim planuri 
detalii de expresie si ambianţă naturală su- 
gestive si le inlàntuie într-un montaj febril 
care, făra să renunțe la o anume cadență tà- 
raganat-orientalà stie să taie energic cind 
desfasurarea risca sa devina prea lenta pen 
tru temperamentul spectatorului europear 
Spectator dealtminteri redeprins in ultimi 
vreme cu spectacole cinematografice car 
re-descopera fora emolionala a .lirics"-ul 
(de la lejerele melodrame muzicale ale | 
Demy la recentele, grandioasele reconstitui 
de epoca ale unor opere celebre în viziunea 
unor mari cineaști ca Losey sau Francesco 
Rossi) 


Si un alt element nou: cintecele ràmin ne- 
traduse, in limba lor de baștină, in timp ce 
versurile rostite in limba rusă dau o nuanţa 
de sobru patetism ce taie efectul de melo- 
firamă. O tinără actriță de o frumuseţe calmă 
dar expresivă Funam Dhillon în rolul Saniei 
si un îndrăgostit mai monoton interpretat de 
Sanni Deol sint susținuţi.de un foarte reușit 
ansamblu de interpreti şi figuranti (părinţii ti- 
nerilor, amazoana ce-și razbuna tradarea 
frumoasa ei rivala, logodnicul Sanniei etc 
În feerice palate orientale se desfásoara exu 
berante dansuri de caracter (vezi nunta 
razbunarea Zarrinei) in execuţia unor ansam 
biuri coregrafice moderne, inregistrate c 
nerv de talentul operatorului 

O gura de aer proaspăt binevenită în can 
ula bucureşteana 


Alice MĂNOIU 


Coproducţie a studiourilor .Uzbecklim" (UR S.S 
'gitilm (India). Scenariul: Ulmas Umarbekov, La 
tf Faiziev. Regia: Latif Faiziev, Umes Mehra. imagi- 
nea: Davron Abdulaov, Abdu Rasid Papu. Cu: Sann 
Deol, Punam Dhiilon, Nabi Rahimov, Samni Kapur 
Zikir Muhamedjanov, Zinat Aman, Tamara Ogane 
ian 


maxim, cind trecerea de la statutul de dire: 
tor la cel de șomer este o bagatelă. 
Toate aceste teme se dezvoită paralel, fie 
care cu momentul ei de tensiune, astfel inci! 
e greu de precizat care este punctul culmi- 
nant al acestui film, care vorbeste despre re- 
latiile interumane, dar si despre singurătatea 
fundamentalà a individului atit la bucurie cit 
si la durere. Din acest punct de vedere sec- 
venfa cheie rámine cea a ajunului de sárbà- 
toare cind Ted Kramer așteaptă tăcut pe un 
scaun răspunsul pentru o ipotetică angajare, 
in timp ce în jur lumea petrece gălăgioasă si 
agitată. Toţi trec pe lingă el fără sã- bage in 
seamă ca și cum ar îi la fel de neînsuflețit ca 
şi scaunul pe care şade. lar cind soseşte 
confirmarea angajării si cind, cuprins de eu- 
foria izbinzii, Ted o sărută pe prima fată care 
ii tese în cale, gestul sáu, primit cu o ușoară 
uimire amuzată, nu stabilește punți spre exte- 
rior, ci rámine doar exteriorizarea unei bucu- 
rii neimpártàsite. În această mare de singura 
tate copilul constituie pentru el rațiunea de a 
exista, iar pastrarea lui — garanţia unei uşi 
jeschise spre restul lumii. Este punctul in 
are. drama se substituie melodramei 


Cristina CORCIOVESCU 


camera-stilou 


L. inceput fiecare din descoperirile teh: 
zguduiau biata făptură cinematografica 


Femeia 


americaná in 
preocupată in primul rind 
propria ei 


Doi sub o umbrelă 


— incă de la inceput un senzaţio 
al număr de jonglerie cintat și dansat, auto- 
rii ne fac să credem că avem de-a face cu un 
tiim din lumea circului, cu rivalități, gelozii si 
idile printre acrobaţi sau dresori de fiare sàl 
batice. Treptat insă, spectatorul se dumireşte 
a arena — nu aceea a reflectoarelor si paie 
elor, ci aceea a trudei diurne in haine de lu 
ru, cea a chipurilor făra fard — servește 
ioar de fundal acţiunii: un fundal mai colo- 
rat, desigur, decit altele din viața cotidiană 
Asa cum se recomandă chiar prin titlu, Doi 
sub o umbrelă este un film de dragoste, mai 
exact despre irezistibila putere a dragostei 
Nehotăritului Danilo, care ar vrea să devină 
artist de circ și este obsedat de amintirea bu- 
nicului său ce fusese un mare iluzionist, îi 
ipseste increderea in forțele proprii — pină 
ind... Aţi ghicit: pină cind apare Ea. O Ea 
misterioasă și ușor mioapă, părind a fi in 
stare să ghicească și să împlinească cele mai 
ascunse dorinţi: O Ea care ii va insufla lui 
Danilo curajul necesar afirmării 

Există o analogie (de comportament şi de 
'actică, aș spune) între Olga şi Mary Poppins, 
analogie evidentă încă de la apariţia fetei — 
jar, din pacate, această idee se pierde pe 
arcurs, ca şi cum autorii s-ar fi temut să pă- 
asească drumurile bătătorite. Pentru a spori 
sractivitatea filmului, regizorul Jungvald — 
Hilkevici a preferat sá folosească un proce- 
jeu mai sigur: includerea în distribuție a unu: 
nare actor: innokenti Smoktunovski; actorul 
roieşte din sarcasme și aparentă dezabuzare 
in original director de circ. Este suficient un 
jest al sáu ca să ne dám seama cà Smoktu 
\ovski face parte din acea categorie de actori 
e pot cuprinde și exprima întreg universul 
Univers din care, filmul Doi sub o umbrelă a 
surprins o mică, foarte mică imagine. 


Aura PURAN 


Producţie a studiourilor din Odesa. Scenariul: S 
Abramov. Regia: G. lungvald-Hilkevici. imaginea: A 
>sipov. Cu: ivar Kalinin, Innokenti- Smoktunovsă:. E 
wenova. E Bileaner, E. lakovieva. 


provocindu-i importante mutații. 

Futem spune că apariţia sonorului în 1927 
(Cintăreţul de jazz) aproape a re-inventat arta 
timului. Primele producții sonore, cu un ci- 
nematograf rigid şi mirat in fata microfoane- 
lor încă prea puţin sensibile, se scuturà a du- 
mireală după o glorioasă epocă mută, si de- 
vin în scurt timp acel fermecător „hollywo- 
od"-ian. 


După ce ani de zile s-a boit fotogramă cu 
totogramă prin anii '30, după apariția Tehni- 
colorului (La Cucaracha — scurt metraj in 
1933 si apoi Becky Sharp, in 1935 al lui Ma 
moulian) cinematograful a inceput o pe- 
rioadà de pace, in care a folosit din plin „mi- 
nunile tehnicii” pentru a-și crea propria limba 
modernă. 


Apariţia şi disputa cu televiziunea a pus la 
grea incercare tinăra artă, mergindu-se pri: 
inii '60 pină la ipoteza funestà a dispariţiei 
sale. Azi, televiziunea este departe de a mai fi 
un concurent filmului. Concilierea s-a produs 
in momentul clarificárii zonelor de influența 
şi s-a ajuns pină la a crea un anume tip de 
sinema de televiziune (serialul), perfect dis- 
unct și cu ambiții necompetitive cu ar- 
ta-mamă (de data asta). Mai mult, miracolele 
tehnicii se petrec acum în sfera televiziunii, 
iar cinematograful le preia cu seninătate și 
liscernámint, fără temeritatea începuturilor, 


Ultima invenţie a „copilului obraznic" — 
imaginea pe purtători magnetici — a cărei 
apariţie a creat vii emoţii mai ales în lumea 
operatorilor, a rámas in faţa porților, privind 
u insistență peste gard, și primind cu stoi- 
ism vederi viu colorate, devenind prin teh- 
nica imprimărilor pe bandă un mesager între 
marele ecran de sub cupolă și micul ecran 
privit din papuci 


Florin MIHĂILESCU 


anii '70, adică femeia 


afirmare (Meryl Streep) 


Jg$ainong — &]/aul2ş esez» 
»rfe16rjod jrjjeuiquio) 
ey jJejn2exa ned! 


anes eueo| 
e2je14b Pa1ejuazaid 


Iu3spaBiuug eiieureuy 


eaijsiae. PaP]uaz3 a" 


„99—P9 
iu |OWAUD eag — nu$emong seid 
91801 Xeja] “LOZ-ZL Xog 'O'd sed uod 
-u-godxe jni0]9es — ,eyejejyseaduiog" 
uiid euoqe jod es ajEjeUreis up 110100" 


————————E 
12| g |naejduia:*3 " 


LOL "$eunong "| uu naujos eleig 
'VW3NIS 


e^OXu(jer PXIUOJOA 'ueuiqy JOSO; 
PAOSQOH PUOZPJg 'ÁySursnjH JIP '"Ayspoug xe yy 
'"ÁAxsieuez iu WY eueg lejpuy :weujBeu yeo us 
APjSiDP] Ba ^0/04S X0u8p7 'Wel/0ouS ABIS 
27 i^u?ue2S 92840/$0482 JOPIMOIPNS P aţlonpoud 


————————— 
YNWd euexou 


a 
?1ueB010j uud j&Oop ojs!xe es uoeun PISU 
eieuibeur nes geas — eeunj*jseaur) rujuad 
„Bulan J0| Jopudoud ewns reunu 18 1$ juis nu 
-9uieo Je: 'euigod aj oeo ed ejeuun uud mop 
EJSIX9 ojunjon| jor ‘oap un nujued 
eD eaunds 8129 '4ede? joje9 ininoziba pe 
youyediuoo "siiouin Nia un puizejjered 
jown |njsep i$ eizojuej VIJ ep 'unojqei 
9j&Je^ope ‘DLW e19pe8^ op pund uip sere 
ew 'puizifeo1 "e2ode 2sa/0ud ainypsuodai |n 
-021631 'eArjonput eizojuP| eJej Jep 'Oijewajsis 
'esepqe) no ezeejon| jnAuoejep WNI Ly 
"jniojgEuojep gape 'ejueod (ejue^oes) jeni 
AS 19)828)J a1Sasdij || 'pyessowezep equioq o 
29 'injnunjp eajejeuiní ej exepun aurum) uj 
mjse3e NIWO ‘INN pe jus un (ewau 
-j2 u; saje W) aundnsaud jown wnd sec) 
1uaiţoos nes izepueji no e[unoueq ut wn 
-e1d 'eseones eJyeopueo o no ue12e ad geued 
-8p 8 esje4 "nsu ej$euuns nu sep ‘BAWO o 
euis ui Venus ased ui erjenys ap 21u02 uf) 
UI 
-1 aiwoiduoo nu e nnuəd "pur insad 
"injsee eesesnjy spun 'ejej ep ewuej uip 
ejBJeque aja I$ mis izawod jejeojeje$u! ae 
aunt 4V2 Je! jeu» "nynysnuap Mjau! 
-e2 ui je1jseu2es use o injsioeuue) 'sof aep 
wis ajioniad 'ezeeunun| es ewfiua $us 
u: 1$ unulu 998} 'injnopadsuj eisos (jamoa 
e uere) 10904 un '(10juOje2ejn&J esueteu 
9 [npjezeu ,ejsHuod" ur 1989) |njur^no je iê 
aunds i$; |npuezey (jnzeo5 ep es ! eq L! es | eq 
:njnjojoedsui) aaue ezeejureu! Bjeuouy 
"gseEOUSJS!u PUPOSJOd O i-npuii 
e| e (Jjoue) Sima] ap unwsejd nes zy i$ 
89) nsauejed e» wog ¿Nu ‘yuswa jinou 
-ed ¿lay PeJejequioO Niu! Aan 8i |-es 
eand eui? Nied &849j$942 Nuad zawod 
eyunue! jeun |njOjejue^u! BIƏ |NISIORUUIEA 
iInze^ou DE) |-es soJojul VAAL Gui?) "jue NI 
|Jnseoo 'iunjseu :ejeuun seu) ne apun ‘aeq 
op epes uip aseJode^o es njduuis 1$ „nd Nwo 
'ESEOUOe)s!u jBJ&Aepe No enuedsig soeur 
-48j jnosouno nun eijuedsip :jueseio9ju! zI 
un ap ejeedou0] uip 1z84) ajse 'osnug injnjoo 
-əs jnjndeou: ej ep inq inun eje unzeo ajaj 
-inu$iqo onede ezeajeuyoue 32 aijijod ap N10) 
-o9edsui i$ a sade 'ƏHLI ej BI An2ejep UN 
"(e»usuubiue ep ewəaqosd 
Oo €2 epAud) ialjesisuomep e ',injmoof" eal 
osnuinjj 9p 1iqJoSqe 'jeJisip 1$ VINIL, 'epeA 
8| nu 1ueuimu spun ojooe euun iedoosop e ap 
jepesqo e ndy '"eziq 3SuenpiApul '(, Jejueu! 
-9jJ8 'uoSjeM 'Naw |nBeup 'jejueuseja") unjgjs 
EP i pui9 ui pulo UIP BInJEO ‘IAOU jUOGJSISE 
un 818 Ə ""ejjuoo no ejgyzourue ap i$ m 
-ouedns no eyepaoou: eee, uj oneanBuis MA- 
-2ejop :9je eiurp jnuf) '10| ejundneuje eje 
ne — 10(njnpe ajawseq — ajsijnod jawy 


?s$90149]S1Ul 
HJETELLEITG 


934€2 ej €2 ^132939p UN 


- YOPSIME) JGeU2!IW 'qgooer jou 
BG 'eddoH HOt ;9APH JOYNEM 'i8(joy Əbu "ejut 
APNI :N9 'usiUeH OO :weuibeun "ujmu20H jo ap 


GUNU I$Vj82e n2 eserd ednp uueulees 18104 15a: și 
Ineusos E947 i$ erpons "94 up ejunoipnis no 
9/F/0Q9/02 ul 'ujJeg-ejeg :ojunOrpnis e afdjonpoud 


NYNNYd PEIA 


'"eejeMjue2 9 'ezeauoisadu ea! 
-EiJe2 nu jeuorezues ap eqJO^ Ə puio munie 
ejeoed up '€2 nujuad -eejse^od eurnjuoo 
O 8Je9 ed jeuor]ezues ep ujeynueo 'un6is $ 
'ediu»e 181seoP ae. 
@ısə 'i$njo) ‘apaa es inwy goeg amgen 
n$e^od iaun |!qipa/2 ap ezop a2ejeo I$ ajeji^ 
1S91dxa eəp ps — jnjnd e i$ — je imnd eo 
10} 1n3ej E 8JED UOSIURH ONO 1JOjejedo un 
n2.1$ (sewouL) qoer feiueg '(eoiunq) 13119% 
abuj '(Dinuiuo eeun) sarum Apne mujas ap 
Jojuoye (onfe nd saje reu) ut e| gye0os 
LES 0109 əd49: ad pui$nej U! e (isu 
-PUBIS i$ asa jeoujno eje2) |noziBei 8129 
ad uy uf) jnuiy Ize^ I$ opiu ej “298 82 
jew nu JaAujod pape e] '“eoiunq nu poep 
vHüejueunJop jnoej e au ə e| snpojd 


un — jerouyie eDurs no eiznjsugJ) JJV} eA as 
! juepi29e un nans ea ‘Ny I$nSU! Je J0jeunn 
vuun ej £2 sejejureuiq — ezednd ejsed 309 
umunu 82 2839 — IS 'nipnijs ap aiqo" eo 
vie, Ut 1838] |ni4epea no ejepoap 1$ ISNIQ ejje 
as i$ eiBojoyed ezeipnis es eonde as punje 
uewe; ED njjüed 19j9j &ejJéou) op Le EA jo 


la nnyo 1ajuovop ny ep Jeya nu eoep 
Inye eui» ap 'eyiedoosap asa (je2 ed ap inz 


gasd, juepiooe un 1uejns E IBD PUUNOIA IROL 


O 'je ep LINII ejuenedxe Ou ieun eosgoAuj 
-Odu as es 9284] i-nu deo uud oiu 1$ Pzeeu 
-uas 8| |8 '"juepi^e 'aje2 ed ajueionj euos 
u ewwa; Jawe; Je ap eusejdoo ^guquin 
Utp. (ininisiesaua6 eijos-xa i$ 2ipaui INNIOMA 
ewew '10je.Oqe| ep iNjnoipaw eor 
?SPOUnJj I$ eeun) eqni azaA8ueuu |$-es po 
najued ‘jeas yoep sndnseid jjnu mu) 2euuej 


ez 


es epuniom] -ejeunuu2 juamap ejeod Paw 
(nun ejui ui ej$e4eqino es puio Dune esu: 
81€ ‘ayq ep eyod wy eye ejnu 
uud enon ew e — euiejqojdqns o I$ ejsixe 
P3 — e?uie|qojdqns -ejuesei9ju! 399P!) O 3459 
1$ "10u esnpoud i$ epojeul 'ieqo9 nu uio — inj 
-nAPUJOQ Bajad ad 'a2182u! gS jnjdejp nu nes 
ae (gjde O 319-199 j]oexe jew) ejeipuo 
ejums ensew 99 ui 199p || 12 EUJOJQOJ 


3OHLS.1012IA 9p 21160104 


inBis seoons un nujued 
nidno jiqisod un 
'uojoe pew joq 


mosəg uoj !$ juoujed eup :euedoo 
| tuado 


ele INSO nu esep 'in2 jnjueprooe ejunue 


eo P — eABJÓ ap YÈ ejumesuoo nujued Jw 


HA £JEUl |. '|nSuIpeurp 10} no Jo[ine^ujod nidio 
uud ad auedap (eui ai$ainajsuoo [nisueueos 
eizejuej ep pued ur jol Saun iun ejer 
EPISOD je!u2 i$ 'ej$09 ayeod eo ejuenedxe 


OTT] 


INXX inuy (£20) 6 '4N 


ewou 


AOURIOIS OXEA ‘aoseveiy jiwobog ‘aop: 
-HN JOAR '"xoopuoep AESOP "weoeH elj '^oxeqei 
fiad 'AOJPBZEW BIS PAOJƏGOYIS ebjO 'sumou 
-éij UPf 'exzejlGoA DIAB(] INQ UINM UBAJ WAIN > 
-ofÜrij JONA :€wouiDaui uewo, oA Obay uosue. 
SNOT 11804 (nj jnueuio; ednp ueuwoj O^ 7642s 
Uer '^ouPO SRUBY :IgeueoS EGGE "eusBbJng au 
1$ B2RAO/SOQ02) 'S'H UIP 10W4Noipnis e adonpoxdoo 


I9IAOdOd euy 

eun; o sjso 
e3 pun; un op ejse nu BW (uosuo^ 
IS Sin0] ueqoH ep ,eABd3j" nuewos ednp 
jejidsui nugueos un n9) ueulo| on iN) [nuu 
ui 'uun2uO '9Bueyeo peA eo ezeeuiDeur i$) nes 
DS8JEZ ioan '"OgUueuspe no[eu un-gu: 
'1uOZIJO Bj 2010209 qns unuiueul eZeesi^ UBU 
-Hew ‘unayo ur auawe; nep ue 'ejdeou 
9e1sod oseje6oquui es nun ‘ej ui pierd as nes 
uue| ep eidojde as iiqgí02 'jejeou!aN BAW 
euiure injn$eJo [e 19J285 jew ‘INAS IQ 
gue ep unqje un-iuip 22 esga NI jOJizeJ)s 
|nosaoud uud 815879202 jovas ap ininjndeou: 
EUJEA ‘Ansa uiunijur e; nes ungana ejuebeje 


(iaiwo]Jody | jn124228) 
'ezujd up [niu n) 


Un 'jeje^ope ajsa ‘Sowy |njsap no ep 'vis 
n^ euinue o e| Jeqq HUH jnje$ "Ane 
Ihjueue|e 'juepi^e "i$ 2ipaui JOa "jnjode 
"55e1euoD oipeui "i921 je jos insoj ‘Binnu 
} '40)8192492 j1OjejOqB| ap Jpəw wew 
— Dipeul 8p eumuej o SAL e |3 1 ejojuau; 
eje aj$e^ud 39 ui auedep eəid seu e nu inj 
-nieUG2S e!zajuej g9 njjued 'aljensuowap jq 
-Azia gasd “nu 'eeJd 'eueo; I$ ajse BƏ 'eseoj 
-noneu! reunu esu, 9jse nu eijesuoueg 
sOjnonatu ojejjsuoujep Wis I$ -Həp ‘eeoj 


9|01110320q 


juej ui 93u9spi2ui05 


u, '"ueoBje ap :ueuo i$ nenpqeou eguud 
uo "pod-npnseo e ejujsed ?jOpoj ut 3319 
-Sip ejueuun ajse usun Op 10409 PI]njo^3 
sndns un ^de; ap 'ejse mwjaH 
njnueq menu: puins 40901040 ap Pumu 
O ed go op Lappuwəp gIeqwi pyej 
-ut I$ 91uJ89)nd eajed ao ja) ejejdejp ep nap! 
ie pon moede 2oj$epe^op əs »xesqQuej4 
insozesja 'puiiidsuoo piidsuodap ‘amans 
B|N9/e2 u, awodd NWH Mpg 89 dwn uj 
inagaape iinis e ap i$ ejje es e ap epqixayui 
EJUIOA 'ejepojo) 'eedoosap 1$! nuewos ju 
Puij '— injnseA 20j eap es ‘puun souo 25a; 
e nauəd 'euiu i$8/92B "ode LI JpuIsese 
aow "injnibejjneu je sopew |nunDuis 'sox 
IN Inue&jideo — Jopaeno nojeu un aeda pn, 
nf ui 'esu! 'puuedoosag '„JO|aSIA e 9IqgJ105 
O 49 'joudeo un nu „PIUONOdy“ u: apaa Xa 
NUBAJ '— eines I$ BOLS! oseipnis LIe 
ej 'eo ednp — joBeu eoe; ES suuo 20Jep 
So1ejidoc asw ep msobepu: 19 'uawo? gj 
jinpuib no nu ,e'uojgodyw^ ur nueq ajsojseau 
i$1 XOSIURIJ ']EI2OSE 1$ uajeud injnjseuo sun 
se auwe n — jeudeo u, (je2eojfiur ap quee; 
-iput) jiQiuiaAuo2 i0jjenys e PSPO|noej2eds 
9J€eUJnjSEJ EjQizi^eJdu! Nuad eaunised 
up 19 ‘Sensi nes ejsisnqej iunile, 
up nu unqjnj ajde ap sene ‘sus ap anbis 
1ue6e1ut nueu — 1nuie inj je niqnp noor 
jnosounoeu jesjeApe injnoiujejnd eeue2nís; 
i$ eaeudsuooap iSesui ulp i-npuluaA jod 
ap eaap! ` — Hep jnjusuioui up eau! au 
-Ezelju! — 192Bje ajuniansapap ep ] 
-ui |naejsiu ap inu) ew Ieur ,.eiuopody 
e1eduino es ezeauoiliquie unsa |39 jnujeH 


Wpejj esu! ejse esPourmun| ejse^od O ei 
ps BejnuoJd 89 e839 jol "ejueur nou up 298) 
-uids eajnd ea ,ePruopodw" '"iunijeredej aew 
-NS nj '?3EDjnq ejseoo ad jen$e ewo 
SEA inun eAede ajero ej puueduind ezeos 
-ue| 9s 1$ pide; pi»ep əs iuejeud (op 192 nj 
-49W09 OPPS 1$ ja "(Ifnjnjooes je niue2ep 
Inuud ui) epot e| muawop un Deje ‘njere 
Inuusepu! Ulp '*esiugJ4 'eife2o^ UIP 'jnujeH 
‘Baue ap i$ ejen ep jndeou) ej ‘unuq 

-Je 'Puojq jnun ‘owns ‘waun (eqaeq 10 


ieiuojrod y 
LRERBETS 


93uinj o £5 EJJEW 


PAOUPid 
PUBAL 'BABOUOL LOOG ‘Aspe uojuy '^opued 
Og IBARd ‘AOJE ueqn:] NY nueuesS ^OouOouoy 
E) APISIDRIA Way Sedma sopuinompras e a/í5npoad 


NVIHVO euipv 
Bu y9s-| 
ue ewayos :ueb ep eiDunijeumup ui ew mui 
$ jooued un ‘pasə 'ejsixe eyuguun ap di nou 
save ui ep ‘anneau reuinu yus nu naneĝau 
$ 1^uzod Op UiS (eur nu NAZOJ "equina 
-Od i$ n e-ap (nool eueod ew as nu ‘wng 
¿nosa jBjoaujne ]s0j P 3I no dW- 
-dws ejo2e |njee 82 ep Pumy "ueuumpuoo 
Ll no jeunuuo un gjej ui WAL EO 'poseat 
nəs |$ es esu; Bej gOej es puib ep ne ao 
ejunue 30) eu i$ ae) Seb no ezeauoije, a/e> 
"$uiyod nun! ej ep miyo ujejjv ieapes uisese 
un eo ezeasijeju! es Iu I$ Jodo} ed puiu eund 
eq ‘pirno eq zi^PeJd gi; oejeoos jmuew 
AN :[n4B^9pe ejje e ap ejjenyis ur osnaq :$nd 
wawis 'ionj-nibeu Hiu ase nu jejnoeunr-qje 
i} e ep euedep |noj8e IEI ul VNOS BIMES 
n2 eyeumpanu! ejsilipod Huyu: e nued ejseaoe 


(pj24Qiun =o qns 


mpn g[odno qns 42035 


„d jeuanue ejpO e Pep vows, PW !$ 
=] œw i$eBund ap inja; 070s ed gen 
— unpuu enop ej wnsoo :$ euejed no 
nwo &}S !! Jojije — (ode po 'sə5a no yeyoo 
ia 1$ apaw nun ejuinoo urp rusa asiu 15 
yeD)eneu uinjsoo un ginooJd È “soleno yo 
1$ jasi 'ygonui *jnjgurondus "duse; 15898 ul 
10oipu 30$n es-npuioej de; ep NE iNj 
gijos əsə gə eunds os — gjeuloesu! sawa} 
O "uepunui upuejidoo BANII "IrugjeJo ieAmosiu 
eueds es ase Dsesnai 89 JOL gun M9 
e n"puej i sndnsed euepodsoD u! poys 
-ue uauij 10p 189 oJje2 op reijizeuo;ed eueos 
1$ &ej$ebunjeud es 20Au38 I$B[82y- J0182 
-EjngJ un je1u2 nu nes 9jse LIEP WEYL es !0U 
?2 ejureur ezeapge (njnuijeg ‘asana; ewa 
-aens ]nuijap un ej$sjosur 'jeunjeje |njuauuij 
-ijedujO9 ui ‘asea *eouqnd laup injniiqesuod 
-se, efua Gesp e ep |ndoos n9 gJsmo5 
ut es (jequeq iop ‘uas, ep uoDea mun niopii 
09-8d “ION juaGijauu! (nun je i$ inynsuad 
sns jnuuies qns euiq edeou! (jejuezeud e-s 
nu (meznoy nes je ep whuiwe au esep Sı} 
"Mod inu ur 1Sr^ipi28J) ^owOUOXe| ^O[S! 

1€bjnq moza op eælup Taewa 


yagwun 


IOU BUIEU “YAA Od 


d 


Filmul 
foarte 
Paul 

epocá o poveste contemporaná (cu Jen- 


Martin 
său un recital al actriţei Charo Lopez 


ilmul ca arta a implinit 90 de ani 5: 
acest eveniment calendaristic a fost d« 

terminant pentru noua viziune asupra 
celei mai vechi intilniri cinematografice 
internaționale a lumii: Mostra venc- 
tianà. O privire retrospectiva asupra is 
toricului Mostrei ar ilustra tot zbuciu 
mul acestei arte a filmului de a exprima 
in precipitarea ei spre viitor 


umea 


ʻa E 


prezent și 
12€ al lui 
haine de 


îinăr a fost foarte 
venil. Dragos! 


Verhoeven imbracă în 


Iom Burlinson) 


nifer Leigh si 


Filmul in stil clasic si fără surpriză 
å al spaniolului Basilio 
spune tot in afisul 


} 


Patino 


graba care trebuie probabili pusa pe 
seama mai muit a unei nevroze a epocii 
decit a deslușirii în viitor a unui obiec 
tiv apărut ca o cometa pe cerul infini! 
Lumea se grăbeşte și filmul odată cu 
ea. Aş crede că nici o altă artă nu ex 
primă mai fidel decit filmul metabolis 
mul lumii 

Apáruta prin șapitouri de circ, prin 
<ali de variété, improvizindu-si existența 
din imprumuturi imediate, filmul s-a 
"ascut mut, și-a creat mai întii un lim- 
baj al gesturilor, a inceput apoi sā vor- 
beasca ca în teatru, s-a răzvrătit impo- 
triva acestuia, a programat primatul 
imaginii, şi-a creat limbajul sau limba- 
jele sale, a experimentat și inovat conti- 
nuu ca să revină, din timp in timp, la 
sursele si pivoturile propriului sáu cla- 
sicism. Filmul a devenit o artă de sine 
statătoare, dar e mitul unei epoci, este 
obsesia colectivitátilor, tentatia primor- 
dialà a noilor generatii, sursa si resursa 
unor miraje care bintuie viața așa-zis 
modernă. Filmul este o dimensiune a 
lumii de astazi cu care se află într-un 
dialog perpetuu și uneori babilonic. 
lume pe care o investighează, o di- 
vulga, o devanseaza, o șochează si cite- 
odată, încearcă sa o amágeasca cu po- 
vestile lui. Mai putin elaborate, poate, 
dar mai usor de descifrat si de abordat 
de marile mase. 

Venelia expozitionalà a anului 90 din 
istoria filmului a facut parcă o trecere 
in revistă a genurilor pe care acesta le 
vehiculează. A programat in secliuffile 
care ocupau concomitent vreo şapte 
sali de proiecţie cam tot ce se poate a: 
tepta de la film: de la western la scien- 
ce-fiction, de la film de autor la ecrani- 
zare, de la film vorbit la film cintat, de 
la film bun.. 

Veneţia '85 s-a vrut o academie de 
film. deși nu de puţine ori am avut sen 
timentul unei arhive, a vrut sa abando 


neze exclusivismul rigorii de. altadata 
sau din-alte dáli, ,tvoaroa unei unei ate 
ceplii dupa care E: data 


| faci si bani cu el 


Punctul de atracţie 


Veneția 1985, Veneţia cinematogra 
fica, cu un nou director dar care in rea- 
litate a mai fost la cirma ei cu ani in 
urmă, a vrut să fie pentru doua sapta- 
mini ceea ce este Cannes pentru lumea 
de pe Croazetă: vedeta vedetelor. Şi a 
fost. Totul pe insula de la Lido gravita 
in jurul Palatului Mostrei. Parea ca nu 
există vreo altă activitate decit aceea le- 
gată de intilnirea internationala a ci- 
neaștilor. Zeci de care de televiziune 
sute și sute de gazetari, afisaje pe cit 
de mari pe atit de surprinzâtoare. si mai 
ales acea nesfirsita forfotă in jurul sali- 
lor de proiectie, in holul Excelsior-ului 
sediul festivalului, al oficiului de pres: 
$i, mai ales, al invitaţilor de marca. Aic 
locuia juriul, dar si Jack Nicholsor 
Dustin Hoffman, Monica Vitti, Miche 
langelo Antonioni. Melina Mercour 
Jane Birkin, si cine nici prin minte nu-! 


Tot recital — al actriţei Jane 

Birkin — a fost si filmul premiat 

al realizatoarei belgiene Marion 
Hänsel 


locul întîi 
se dă 
nu numai 
între cineasti si filme 
dar si 
festivaluri 


pentru 


intre 


trecea Hotul” ExGeliior-adi, er marea 
vitrina a Veneţiei cin ografice 


Intr-un colt, pe un fotoliu care párea ca 
este presărat cu cuie, Antonioni — co 
pleşit de ticuri si de trac, se caznea sa 
faca fata unei reportere de televiziune 
care-l bombarda cu întrebări t.v. Anto- 
nioni n-avea aplomb si tinea imaginea 
pe loc. A doua zi dimineața, l-am intil- 
nit la o discuţie despre „experimentul 
cinematografic şi mijloacele oferite de 
televiziune”. Nu i-am auzit vocea cu tot 
microfonul care-i stătea în faţă pentru 
de astadată emoția îl sufoca l-ar 
vazut în schimb un fragment din Miste 
la Oberwald, și despre ur: trag 
ment nu pot avea nici o parere, Am vă 
zut un ait fragment dintr-un film i 
rat de Arlechinul lui Goldoni. Era, din 
punct de vedere tehnic, mult mai bun 
Ni s-a explicat că ar fi fost realizat cu 
alta generaţie de camere de luat vederi 
iponeze. Pe urmă am vazut si ultima 
xpresie a invenției tehnice, tot nipone 
scurt metraj de 20 minute filma! cu 
camera: de mai puțin de 2 kg greu 
tate ire oferă o imagine color de 
care n-ai mai spune că este de te 


Cine putea fi femeia-gangster 

din On lui Prizzi de John 

Huston decit ultima și răsună- 

toarea revelaţie a Hollywoodului 
—  Kathleene Turner 


ci de aparat de fotografiat de 
nare precizie şi finețe 


Dar filmele propriu 


Citeva secțiuni cu neputi 
om sa le cuprinda pe toate 
rarea lor pentru cà se suprapun 
programare — chemau catre sali 
rente de spectatori. In sala mare, din 
neaţa şi uneori după amiaza, retrospec- 
tiva Walt Disney era literalmente asa! 
tata. Eroii de decenii ai copilăriei şi ma 
turitaţii- omenirii erau vedete la Lido, si 
lumea ii revedea cu acea placere si 
nostalgie cu care-ţi locurile de 
bastina. 

Proiectiile inscrise in competiție — 24 
de filme din 20 de țari — aveau loc 
pentru presă intr-o sala mai mica 
cursul dimineţii si in marea sală ca si 
gradina de cinema alăturată, seara 
Lume multă la toate fimele. Fiecare 
secţiune merita sa fie (și va fi, sper 
obiectul unei amanunţiri pentru cà pre- 
!utindeni se ascundea cite o surpriza 
istfel de surpriză — a spus-o presa ita 
lianà si nu numai cea italiană a con 
stituit-o filmul lui Mircea Daneli 
film fr sondajele efectuate de 
presa gazda printre favoriţii M 
trei. prin candidaţii la premii. Mostra 
venețiana. a vorbit despre filmul nostru 
cu preocupare de analiză și respect 
pentru actul de creație cinematografica 
Marii comentatori italieni au facut de 
la proiecție şi pină a doua zi la aparitia 
jazetelor lor aplicate comentari: 
ieri si disocieri de opere 
nematografice câtre care Glissando ar 
frimite ie S-ar despar| 
situa! in dialogul cu filme care au 
emnat ceva in această arta. A fost 
ecunoastere a talentului unui cineast 

dialogul cu cinematografiile lur 

ipiritul acestui dialog, intre expres 

ncept« si modalităţi de limbaj, a tos! 
deaitfei partea cea.mai evidentă a mac 
testari cinematografice din lagună ve- 


vizitez 


scris de 


miter a 


te in schimbare, dorinta de 
prima intilnire (caci ea a in- 
stitutia festivalului cinemato- 
jumatate de secol in urma) 
ta. S-ar parea — acum in 
ca venețienii vor sa imite pe 
dar. in mod paradoxal, fara sa 
cu ei. Ei vor'ca Mostra sa aiba 
oarea Cannes-ului, rezonanța de 
prima intilnire (unele voci au şi afirmat 
ca Veneția din acest an ar fi fost ma 
buna decit Cannes-1985 ceea ce sub- 


1985 


semnatului ii vine destul de greu sa 
creada 
Mostra din acest an — cu secţiunile 


cu abandonarea rigorii din trecut ş 
asumarea unui eclectism de circum- 
tanta — pare mai curind o întilnire ci 
jrafica ce nu se va putea dis- 
pensa de existența unui tirg de filme. Si 
in aceasta va semana cu siguranță cu 


innes-ul. Academia de film va deveni 
probabili şi o piaţa de film: Aşa cum a 
t ea, in acest an, Mostra apare. în 


jnda venețiană care după cum se 

reda cu atita fidelitate imaginea 

mai curind un patch — work. Şi fiecare 

patretel din acest mozaic policrom m: 
ta sa fie observat in parte 


Mircea ALEXANDRESCU 


Nr. 9 (273) 


Anul XXII 


stă a Consiliulu 


ei Socialiste 


Culturii si Fduc 


București, septembrie, 1985