Revista Cinema/1990 — 1998/029-CINEMA-anul-XXIX-nr-9-1990

REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


XIXX muy 
(of) 0664/6 “AN 


Costineşti 
tineret: Inc 


ro f 


La Rochelle 


maj 


semne 


Coppa del Mondo 


otan 


Biografia unor căutări artistice: 
Sergiu Huzum Mioara Cremene 


Tele și cinemateca 


Ei, actorii: 
Cinerama 


Pe ecrane 
Video-Clip 


In acest număr semnează: Viorica 
Bucur, Bogdan Burileanu, Cristina 
Corciovescu, lrina Coroiu, Radu Co- 
sasu, Adina Darian, lleana Perneş-Dă- 
nălache, Dana Duma, Marina Ro- 
man-Juc, Alice Mănoiu, Irina Petrescu, 
Aura Puran, Sergiu Selian, Eva Sirbu, 
Dumitru Solomon, Savel Stiopul, Mal- 
vina Ursianu, Octavian și Florin Silviu 
Ursulescu. 


ÎNCOTRO, 
~ filmul 


românesc? 


O ediție de tranziție, 


o ediție revelatoare 


| 13-lea Festival al filmului pen- 

tru tineret de la Costinești a stat 

sub semnul acestui numeral 

simbolizind ,sfirsitul şi începu- 

tul“, „moartea şi renașterea“. 

Simplă coincidenţă desigur, dar 

un diagnostic concis al pre- 

zentei ediţii. O ediţie de tranziție între ceea 

ce a fost cinematografia noastră pina acum 

(în special sub raport organizatoric şi de tu- 

telă ideologică) şi ce va deveni ea în cadrul 

noilor structuri autonome şi al unei reale li- 

bertati de creaţie. Condiţia aceasta tranzitorie 

s-a dovedit, în final, revelatoare în multe sen- 
suri. 

Aşa cum era de așteptat, cu puţine excepții 
(excepţiile fiind unele documentare si filme 
studențești dedicate Revoluţiei din decembrie 
și lunilor ce i-au urmat) întreaga selecție — 
ficțiune, documentar, animaţie, IATC — a re- 
prezentat producția cinematografică ajunsă 
pe ecran după ce a fost supusă, de la scena- 
riu și alcătuirea distribuției pină la copia 
standard, unui lant nesfirsit de aprobări si 
vize, într-un cuvint cenzurii menite nu să pro- 
moveze conceptul, valoarea artistică, experi- 
mentul, personalitatea, vedeta, ci o anume 
schemă ideologica.. Desigur cenzura exte- 
rioară atrăgea de la sine pe cea interioară. 
Consecințele le cunoaștem. Revin însă asu- 
pra acestui fapt în urma numeroaselor opinii 
ce s-au făcut auzite la Costinești. 


Acum, cînd războaiele cu multe fronturi 
pentru fiecare centimetru de peliculă s-au in- 
cheiat, războaie care au scurtat viata artistică 
(uneori pur și simplu chiar viata) multor ci- 
neasti, prea multi „viteji“ se arată. Prea mulți 
nu înțeleg sau se fac că nu înțeleg de ce fil- 
mele noastre sînt așa cum sînt. Sau mai 
exact: au fost așa cum au fost. Prea muiti se 
întreabă de ce unele au fost interzise (doar 
citeva, e drept). Motivaţiile, desigur, erau 
aberante. Ele nu vizau valoarea, ci posibile 
conotații incomode. Cu privirea de acum ar- 
gumentele de atunci sînt rizibile sau ultra- 
giante la adresa artei a șaptea însăși. Dar cu 
toții am trăit în plin absurd! Între a face sau a 
nu face film, multi dintre. cineaștii noștri au 
ales să filmeze. bine au tăcut. În acest 
sens am reţinut declarația lui dan Pita, de la 
conferința de presă a filmului sau. Rochia 
albă de dantelă: „M-am implicat sufieteste in 
fiecare din filmele mele și aşa cum sînt, ele 
mă reprezintă“. Declarația sa exprimă cre- 
do-ul acelor cineasti care au ieșit victorioși 
dir; războiul cu cenzura, reuşind chiar să im- 
pună cîteva din filmele lor în tara gi la festiva- 
lun internationale. De judecat au dreptul să-i 
judece doar cei care au trăit experiența crea- 
tiei, în toate domeniile, condiţionată de cen- 


Marele — nu s-a acordat 


premiu 
Premiul pentru regie — nu s-a acordat 
Premiul pentru scenariu — nu s-a acordat 
Premiul pentru imagine — Călin Ghibu (Rochia albă de 
Premiu? pentru muzică — Anatol Vieru (muzica filmului 
feminină — Diana Gheorghian, 
dantelă 


masculină — Dorel Vişan rolul 


Momentul adevărului) 
Premiul pentru 


rolul pa. din Rochia albă de 
Premiul pentru interpretare 
Creangă din Un bulgáre de humă 


Premiul 
Horia Sima din Drumet în calea- 


Premiul pentru costume — na Ghibu (Rochia albă de 
— Nita Chivulescu (Momentul adevă- 


dantelă) 
Premiul pentru montaj 
rului şi filmele studenţeşti) 


pentru rol secundar masculin — Dragoș Pislaru, rolul 


zură. Este momentul să spunem că și critica 
— nici ea scutită de cenzură — va trebui 
să-şi recistige intransigenta, operind doar cu 
criteriul valoric desi — se stie — pe acest te- 
ren obiectivitatea include inevitabil o doza de 
subiectivism. 

Revenind la ecranul de la Costinești, tre- 
buie sá recunoaştem cu toată francheţea că 
bilanțul a fost întristător. Cu prea puţine ex- 
ceptii, fiimele nu au fost demne de un testi- 
val. Dar şi aici se cuvine o precizare, pentru 
că nu pom tace abstracție de contextul ge- 
neral. Dau doar două exemple: 1. Juriul re- 
centului festival de la Karlovy Vary s-a văzut 
în situaţia de a nu putea acorda nici marele 
premiu, nici premiul pentru regie acordat 
pentru un film recent; 2. Din producţia fran- 
ceză de film, (180 premiere anual), cu greu 
se pot selecta 10 — 12 filme de festival, fără 
să însemne că ele sint gi cistigátoare. 

Meritul Costinesti-ului, deloc neglijabil, a 
fost deci acela de a ne arăta unde ne aflăm 
pe planeta cinema. De a fi fost o avanpre- 
mieră, o „prise de conscience” și chiar un 
„delir al catastrofei", cum spunea de curind 
un filosof al artei. Înainte de toate însă, Cos- 
tinesti-ul a fost şi trebuie să fie, cred, punctul 
de plecare în altă direcţie a filmului nostru. 
Confruntarea cu noi înșine a fost binevenită. 
Dacă sintem pregătiți să aflăm adevărul în 
atitea domenii, cred că a venit momentul sá 
nu ne temem de propriul nostru adevăr cine- 
matografic care se dovedește a fi destul de 
dur şi prefigurează un viitor incert. Dezamă- 
girile, dacă există talent gi profesionalism, 
imaginaţie și putere de muncă — chiar într-o 
arta atit de dependentă de buget si echipa- 
ment tehnic — pot fi însă un ferment creator, 
un motor în a ne depăși. Și să-mi fie permis 
34 prelungesc discuţiile „de pe malul mării”: 
Costineşti-ul ne-a mai dat un motiv de tris- 
tete. Pentru o cinematografie care s-a impus 
doar prin excepții fără să se constituie ca un 
act de cultură major, prea multe ifose şi prea 
multe dispute. Cred că o recunoaștere so- 
noră a valorilor, dubiată de o comunicare 
reală și în plan uman a celor care au făcut 
proba talentului, ar spori şansele afirmării fil- 
mour nostru in următoarea, grea de tot, 
etap 


Aşadar, filmul de ficțiune. Cu excepția ac- 
torilor (mulți meritau premii) și a citorva sec- 
vente, acesta a trecut în planul ter}. Fapt re- 
fiectat si în palmares, juriul neacordind cele 
mai importante premii. Prim-planul a revenit 
documentarului, iar planul secund filmului 
studențesc. Dar nici aici nu stăm prea bine. 
Studenții Institutului de Artă Teatrală și Cine- 
matografică (devenit între timp Academia de 
Teatru și Film) s-au remarcat prin filmele de- 
dicate Revoluţiei din decembrie (Respiratil, 


Palmares 


De Crăciun ne-am luat rajia de libertate, Inti- 
nire ia subsol — premiate,iar două dintre ele 
multi-premiate). celelalte, in grade diferite, și 
nuantind profiluri distincte, s-au înscris cu- 
minte pe orbita obișnuitului ráminind în afara 
palmaresului si chiar a interesului. N-am prea 
recunoscut nici un Mihu sau pola la ora 
studenţiei lor cinematografice (ştim că şi aici 
au operat aprobările). O să ne fie însă cam 
greu să avem mereu cite o revoluţie spre a 
oferi tinerilor idei cinematografice; iar tema 
(parcă abia am scăpat de tirania acesteia) nu 
poate justifica în sine, un premiu. În sfirgit, 
documentarul., Dintre scurtmetrajele prezen- 
tate, premiile s-au concentrat (semnificativ) 
tot asupra două: Va veni o zi... — 11 minute 
de cinema care transformă un reportaj la o 
crescătorie de curcani într-un mini-eseu de 
sociologie şi filosofie politică, o lume între 
Huxley, Orwell si Pinter; Maria Tănase — o 
schiță de portret compusă din documente si 
mărturii în direct, trece granița înspre filmul 
de ficțiune și creează personaje. Contracan- 
didati serioşi ai acestor filme nu au existat. 
Cu toate ierarhizările firești, scurtmetrajul a 
fost gi el, în ansamblu o nu prea strălucitoare 
regină a balului. Animatia nu pare a fi la ora 
înnoirilor. Exceptia: retrospectiva Szilagyi, 
avea din şase filme trei realizate la Animafilm 
în urmă cu 7 — 10 ani. 

„Balul“ a avut însă o alurá de festival. La 
conferințele de presă desfășurate pe o ele- 
gantă terasă privatizată — Vox Maris — s-au 
auzit puncte de vedere contradictorii între 
critici, critici și creatori, critici şi spectatori. 
În general, nimeni nu se mai sfia să spună ce 
gindeste. Proiecţiile au fost însoţite si de 
aplauze, şi de fluieráturi. Festivalul a fost 
onorat şi de prezența (și filmele) unor ci- 
neaşti și ziarişti de limbă romana de peste 
hotare. Datorăm „alura de festival“ organiza- 
torilor de la Compania Autonomă de Turism 
pentru Tineret (co-sponsori: Centrul Naţional 
al Cinematografiei, Ministerul Cuiturii, Uniu- 
nea Cineaștilor). Tuturor, „Noul Cinema" le 
mulțumește, citugi de putin din complezenta, 
ci din solidaritate pentru cutezanta și perse- 
verenta de a nu îi renunţat la un bun cistigat, 
rezultat al muncii si talentului acestei dificile 
bresle a cineastilor, nu o dată hulită, deseori 
contestată, dar fără a cărei creaţie, teritoriul 
artei româneşti s-ar micşora. Ediţia a 13-a a 
depășit obstacolele inerente, dovedind că 
Festivalul de la Costineşti este absolut nece- 
sar vieţii noastre cinematografice. Pentru cei 
ce tac filme. Pentru cei ce scriu despre ele. 
Pentru cei ce le privesc. Să-i urăm succes pe 
mai departe. 


Adina DARIAN 


Premiul pentru film de animaţie — Tocirea de Radu Igaszag 


Premiul 


film documentar — Va veni o zi... de Copel Moscu 


Premiul pentru regie film documentar — Laurenţiu Damian — Ma- 


ria Tănase 


che 
via Rotaru , 


câltei 


1. film de ficţiune; 


Premiul pentru debut şi Premiul Vox juventutis — De Crăciun 
ne-am luat rafia de libertate de Cătălina Fernoagá şi Cornel! Mihala- 


Premiul pentru film IATC pe 16 mm — Între alb şi negru de Fla- 
Premiul pentru film IATC pe 35 mm — Respiratii de Mircea Cio- 
Premiul tru imagine film IATC — Alexandru Solomon (Intlinire 
la po a 

Premiul de onoare pentru: 


e frintä de Marla Maric 


2. film documentar Goliciune de Vlad Druc 
3. film de animaţie - retrospectiva Zoltan Szilágyi 


gineri agronomi, zootehni- 
cieni, învățători apucati de o 


ii 


el 
it 
i 

i 

i 
g 


i 
: 
8 
i 
5 


Mi 
i 

| 
| 


yan 
ity 
| 
i 
H 


r 
i 
i 
i 
i 
= 


i 
i 
| 


Hi 


N 

| 
| 
i 


ite: 
if 
A 
oF 
¿$85 
i 


I 
3 
5 
E 
i 
2 


asteptarea sá nu dureze prea 


solicită „să lárgiti spaţiul pentru 
scriu” (ceea ce din cind în cînd o 


HT. 
după B 
it 

i 

=: 


Gardner şi Laurence Olivier, Mirela 
Bucureşti (Aleea Socului, nr. 2, 
2. ap. 102) ne roagă să-i dăm 
mesa in revistă pentru a cofesponda cu alți 
mei Zis și facut. 


3 
ch 


AR 
scrisoare de la Chișinău. Tinu 


"sa vitoarea profesie”. Referindu-se la fil- 
mete văzute cu prilejul unei gale ce a avut 
loc în capitala R.S. şi la le 


LI LII 
alle: 
spini! 
ef 

i 
2 
i 
E] 


pot trece peste frumosul elogiu 
pe care profesoara Della Zamfi- 
rescu din Vişeu de Sus, jud. Maramures 1 
face unor tineri actori. La o seară de teatru 
TV, ne scria corespondenta, „am avut bucu- 


ii 
a 
ji 
| 


az 
a: 
ER 
e? 


1 
î 
E 
£ 
z 
își 


i 

E 
i 
HA 


Drumul regăsirii de Gheorghe 
misă anul trecut la televizor, adică pe 
cind dramaturgul oferea telespectatorilor 
emoții adolescentine și nu senzații tari, ca 
acum, în calitatea sa de procuror general. 


: 
è 


(str. 
rului 18), in care apără dreptul 
cititorului de a fi cît mai com- 
plet informat asupra tuturor as- 
pectelor legate de arta cinematografică. Ci- 
tez: 


„Ne-am însuşit a: de cit o ach cinema- 
t cumpăr: cu regularitate revista 
togati; pe care, de fapt, o vinăm cu asidui- 
tate, asteptind-o cu sufletul la gură și flutu- 
rind-o, atunci cînd o obti , ca pe un rivnit 


@ un tim 
extraordinar“, 
ne scrie 


reg 
Serban Marinescu, 4 
cu Ştefan lordache f 
și Maia Morgenstern 


tisme incomparabil mai puternice. Şi iată-ne 
totuşi discutind despre cinema... 


Oamenii, pe buna dreptate, s-au 
săturat să nepie. Nerăbdarea și 
nemulțumirea față de ritmul (în- 


de păreri. Un dialog nesincer poate fi diplo- 


Un bulgáre de humá, ‘ 
regia Nicolae Mărgineanu, > 


e 
Pa 
~ 
O 
y 
Pa 
o 
Poo 
Q 
= 
O 


æ Pe urmele 
lui Creangă 
si Eminescu: 


cu Maria Ploae 
și Adrian Pintea 


revistă. Cit utilitatea lui, dacă admi- 


1 

şi la o 
utilitate practică, iarăşi nu văd motivele pen- 
chinui creierul cu întrebări. 


matic sau literar, dar el nu şi-ar avea rostul in 
despre 


neste nelini lui nostru? „În 
m oud iri er erai o 
relua — in aceastá 


sápt și 
bee O an de Apoyo cinefili, re- 
izori, critici cinematografici gi spectatori de 
rind. Nu cred că in această situație revista va 
fi dispusă să-și deschidă porţile in fata ava- 
lanșei de cronici, contra-cronici + miile de 
scrisori cu ii, cu păreri şi critici, multe 
critici de la ai săi cititori, de la FANII celei 
de-a 7-a arte, care aşteaptă fläminzi de 10 ani 
„OSPÄTUL BABETTEI“! Opinia e prezum- 
tioasa. Dacă revista nu ar putea face fata mil- 
lor de scrisori etc., asta n-ar afecta in nici un 
caz caracterul sincer, liber și necenzurat al 
dialogului. Cel mult ar pune la încercare im- 
pacienţa unor corespondenţi, fiindcă, nu-i 
așa? fiecare vrea să-și spună părerea exact în 
numărul proxim al revistei. Deși își propune 
să fie optimist, să te cuminte intrarea 
lucrurilor in normal, C.P. consideră că „deo- 
camdată însă n-avem nici un motiv de entu- 


o respectám, așa cum respectám si párerile 
exact opuse. De altfel, nici comisia ideolo- 


e. 
Fa 
Box 
e 
o 
g 
v 
o 
2 
T 
» 
2 
3 
€ 
e 
w 
7 


a rulat, 


goara, care sugerează publicarea unor inter- 
viuri cu actori, o rubrică de pra “ din 


Rubrica cu cititorii“ 
este realizată de Somme SOLOMON 


3 


ÎNCOTRO, filmul 


B Un memento antifascist: Marea sfidare — regia Manole Marcus, 
cu Victoria Cocias-Serban și Florin Zamfirescu 


FICTIUNEA 


SA SPUNEM 
CE 
CREDEM 


-au schimbat multe lucruri la Fes- 

tivalul filmului de tineret de la 

Costinești, începind cu recuceri- 

rea dreptului la titulatura de Festi- 

val. Si cam tot atitea au rămas 
neschimbate. Bunăoară — criteri- 

ile selecției. De ce Km 36 de An- 

ghel Mora și nu Cînd Illlacul opens ata 
doua oară de Cristina Nichituș? De ce a 
sfidare de Manole Marcus și nu Zbor inalt de 
Horea Popescu? Nu vreau să insinuez că fil- 
mele rămase acasă ar fi mai bune, Doamne 
tereste! Dar cinstit este ca unor valori egale 
să li se acorde şanse egale la reacţia specta- 
torilor. Publicul, însă, e îngăduitor. A fost 
dresat îndelung să înghită și să bată din 
palme. Așa că a aplaudat și la Costinești, 
chiar şi atunci cînd ar fi trebuit să se abţină. 
De fapt, în condiţiile acestui moment de 


tranziţie (așa a fost considerată. această a, 


13-a ediție), ar fi fost poate mai nimerit sá se 
vadă întreaga producţie de ficțiune a anului 
1989. Nu pentru a furniza criticii mai multi 
cai de bătaie, ci pentru a putea alcătui un bi- 
fant cit mai corect. Deoarece, după părerea 
mea, una dintre ratiunile de a exista ale aces- 
tei ediţii a Festivalului este tocmai aceea de a 
prilejui o analiză exigentă şi cinstită a situa- 
ției, de a evalua cît mai precis moștenirea 
anilor de dictatură anticulturală şi de a pre- 
găti o renaștere a cinematografiei din propria 
ei cenușă. 

Nu putem discuta despre filmele de fic- 
tiune realizate înainte de Revoluţie fără a fine 
seama de condiţiile în care au fost tăcute. 
Scopul nu este de a scuza, de a absolvi de 
răspundere sau de a găsi circumstanţe ate- 
nuante. La urma urmei nici unul dintre regi- 
zorii care au acceptat să lucreze în această 
perioadă nu a fost somat cu pistolul la timplă 
să tacă film. Desigur, explicații există: rezis- 
tenta prin cultură, filmul nu este o arta de 
sertar, necesitățile alimentare etc. Oameni 
sintem! Deși omenesc este și refuzul compro- 
misului. E de mirare că tocmai o ilustrare a 
unui asemenea refuz, lacob de Mircea Dane- 
fiuc (nominalizată pentru premiul Europa 
1989) nu şi-a găsit locul nici în acest an în 
programul Costinesti-ului. 

Dar să revenim la subiectul propru-zis al 
articolului de fata: selecția filmelor de fic- 
tiune în concurs. Initial m-am gindit să evi- 
dentiez ceea ce mi se pare cu adevărat im- 
portant în ele, zestrea valorică de ia care se 


4 


poate începe (re)construirea unei adevărate 
cinematografii.. Ar fi ceva în genul iniţiativei 
unei reviste italiene care propunea mai de- 
mult unor critici să hotărască filmele obliga- 
toriu de salvat în cazuí unui cataclism plane- 
tar. 

Într-o atare situaţie, opțiunea mea s-ar 
apropia de cea a juriului care, cinste lui. a 
formulat un verdict foarte sever, dar şi foarte 
judicios. 

Deci, aș păstra trei fragmente din filmul iui 
Dan Pita, Rochia albă de dantelă, trei sec- 
venjo de mare vibrație artistică si acuratețe 
profesională, care coincid cu expozitiunea, 
punctul culminant și epilogul narațiunii: ince- 
putul pina la intrarea eroinei in spital, scena 
tunsului si ultima apariție a mamei percepută 
doar de fetița care aleargă după o nălucă. 

As mai păstra cîteva interpretări actoricești, 
Pe tumultuosul, sangvinul, epicureanul Dorel 
Vișan, strecurat cu teamă, cu smerenie, cu 
tandrefe si cu extrem de multă dăruire in pie- 
lea personajului ion Creangă din Un bulgáre 
de humă de Nicolae Mărgineanu. Pe tinăra și 
prea putin cunoscuta Mioara Ifrim care, cu fi- 
resc, degajare și promptitudine în reacții, re- 
uşeşte' — în rolul Tinca din același film — sa for- 
meze cu Vișan un cuplu plin de savoare (un 
cuplu care intrucitva salvează suita de scene 
intitulată Un bulgáre de humá). Pe la fel de 
tinara şi, pina acum, rău folosita (mă gindesc 
la Raliul si Sania albastră), Diana Gheor- 
ghian, care în rolul principal din Rochia al- 
bă... demonstrează o fericită îmbinare de fru- 
musete, forță şi sensibilitate. Si pe Dragos 
Pislaru căruia Horia Sima din Drumej in ca- 
lea iupilor de Constantin Vaeni îi prilejuieste 
© nova compoziţie strălucită pe linia acelor 
personaje introvertite, bizare, maladive, în 
care s-a specializat de la Alioșa Karamazov 
încoace. 

În sfirsit, aș mai pune la capitolui „plusuri“ 
imaginea. Nu numai performanţa lui Călin 
Ghibu, care în Rochia albă... parcă se întrece 
pe sine însuși, ci și realizările demne de sem- 
nalat ale lui Relu Morariu (debut in lung me- 
traj cu Un bulgáre de humă) şi Gabriel Ko- 


JURIUL 


Augustin Buzura — preşedinte 

Stere Gulea 

lon Bostan 

Şerban Marinescu 

Vivi Drăgan Vasile 

Victor Rebengiuc 

Sa 
rghe Bejan 

lon Truică 

Adina Darian 

„. losif Conta 

. Marina Roman juc 

. Doina Levinga 


1. 
2. 
3. 
4. 
5 
6. 
7. 
8. 
9. 
10. 


suth (Cenuga päsärli din vis de Dorin Mircea 
Doroftei). 

Chiar daca menţionăm și alte reuşite (cos- 
tumele Cátálinei Ghibu, muzica lui Adrian 
Enescu, debutul. promiţător al Hincai Goia), 
„recolta“ rămine totuși foarte firavä, talgerul 
ne-reușitelor atirnind mult mai greu. 

Deci, haideţi sá răsturnăm jocul și sá ve- 
dem ce nu trebuie, ce nu avem voie cu.nici 
un pret să perpetuăm de acum înainte în fil- 
mul românesc. Dogma lipsei de conflict sau, 
altfel spus, a conflictului dintre bine și foarte 
bine care a facut din personaje o masă 
amorfa de marionete unidimensionale (Ce- 
nuga pai din vis), iar din acţiune o agitaţie 
sterilă în cadru (Km 36). 

incapacitatea de a povesti gramatical şi co- 
erent în imagini, astfel inch multe dintre fil- 
mete noastre ar trebui însoțite de un „mod de 
întrebuințare“ scris care să elucideze contex- 
tul, în special istoric, presupus cunoscut 
(Drumej în calea lupilor, Momentul adeváru- 
iul de Andrei Blaier, Marea sfidare); story-ul 
însuși (Km 36) sau, pur și simplu, cine se 
bate cu cine (Lacrima cerului de Adrian Isträ- 
tescu Lener). 

Apelul la soluţii necinematografice, mai 
ales teatrale (lunga întruntare dintre Nicolae 
lorga și Horia Sima din Drumet în calea lupi- 
lor al cărei viciu de conţinut — relevat de că- 
tre specialişti — rämine neverosimilitatea). 

Povestirea cinematografică asemenea unei 
curgeri monotone de tabiouri vivante (Dru- 
mej în calea , Un bulgáre de humă). 
Inadvertentele de stil si ton (transformarea 
forţată a unui banal film în ambianjá sportivă 
într-o parabolă despre cinste, barbatie, soii- 
daritate, purificare prin greşeală — Km 36). 
Modalitatile narative bátrinicioase și demoda- 
te (Marea sfidare, Momentul adevărului), ca 
și falsele modernisme (Km 36). Repetarea 
pina la satietate a unor formule şi recurgerea 
la minima rezistenţă în însăilarea unor intim- 
plări, chiar dacă este vorba despre genuri ci- 
nematogratice cu maximă audienţă la public 
(Coroana de foc de Sergiu Nicolaescu, La- 
crima cerului). 7 

Aceste carente greveazá atit de puternic 
asupra filmelor prezentate in. festival inch, 
comparativ, nişte pelicule făcute onest, cu 
profesionalism, cu. respectul pentru logica 
povestirii, cu ştiinţa creării atmosferei, cu 
simţul realităţii şi a! realismului, cu grija pen- 
tru jocul actoricesc de calitate, cu atenţia 
pentru detaliul semniticativ, precum Cine are 

le? de Alexandru Tatos și Tinerețe 
frintá de Maria Maric, ajung să ne apară 
drept idealuri greu de atins. 

Festivalul de la Costinești nu a făcut decît 
sá reitereze un adevăr de care multi dintre 
noi eram conştienţi de multă vreme: cinema- 
togratul românesc este grav bolnav. A ne 
pretace că nu cunoaștem această realitate, a 
nu vorbi despre ea pe principiul că „despre 
ceea ce nu vorbim, nu există“, ar fi o atitu- 
dine iresponsabilă. Cu riscul de a ne supăra 
unii pe alţii, este bine să spunem ceea ce 
credem. De dragul viitorului filmului roma- 
nesc şi al slujitorilor iui de talent. 


Cristina CORCIOVESCU 


DOCUMENTARUL 


SĂ FILMĂM 
CE VEDEM, 
CUM SIMŢIM 


u întimplător — desigur — la 
un festiva! de film în 1990 se 
constată... fetisizarea aparatu- 
lui de filmat. Din instrument al 
creaţiei el devine subiect al 
meditatiei, furnizor al simbu- 
relui conflictual — pelicu- 
ia-document care, la rindul ei, devine ele- 
ment coagulant in reconsideräri istorice, ma- 
terie prima insumind incertitudinile prezentu- 
lui in pespectiva elucidărilor viitoare, termen 
de comparaţie și emulatie întru imaginaţie, 
grilă de decodare a mesajului filmic etc. Nu o 
dată pe ecran cadrul se deschide și-l des- 
conspiră pe artistul cineast în intimitatea sa 
creatoare împreună cu aparatul de filmat. 
Este acesta un semn de complicitate cu 
spectatorul luat părtaș la jocul convenției ci- 
nematografice. 

Pelicula-document, respectindu-si dubla 
determinare, psihologică si estetică, de te- 
zaurizare, dar şi de transfigurare, cunoaște și 
azi ca si ieri varii ipostaze, dincolo de genuri 
si specii cinematografice. 

Duminica mare (autori Viad Druc, Mircea 
Chistrugá) este un reportaj de dată recentă la 
Podul de fiori peste Prut. simbolică punte de 
suflet între 1940 şi 1990, filmul asociind intil- 
nirilor exultind de fericire, despártirile inläcri- 
matului refugiu. Apelind la imagini de arhivă 
şi deschizind pentru cineasti ca si pentru is- 
torici capitolul valorificării „fondului secret“ 
al Arhivei Nationale de Filme, pina cînd spe- 
cialistii să aducă în lumina tiparului studiile 
pertinente atit de necesare, filmul de 
scurt-metraj Íncotro? (regia Elefterie Voicu- 
lescu, imaginea. Sorin Constantinescu) reia 
din august 1944 firul istoriei punctind mo- 
mentele cruciale. Scrupulul documentaristic 
a stat și la baza filmului de lung metraj Ziua 
cea mal lungă (autori Stefan Gladin, Traian 
Popescu), tentativă meritorie de refacere a 
traseului fugii celor doi dictatori. 

A supralicita verosimilul în condiţiile unui 
alambicat proces încă în curs de desfășurare, 
comportă însă riscuri similare cu exaltarea 
fanteziei în rapori cu un story istoric dorit 
autentic, dar care conține prea puține fapte 
dramaturgice semnificative pentru susținerea 
evoluției reale a evenimentelor și nu reușeşte 
să se salveze nici prin inserarea masivă a jur- 
nalelor de actualități care comportă riscul de 
a accentua inadvertentele în reconstituirea 
epocii. 

Film în: film, documentar în documentar — 
o metodă de lucru frecventă, dar care doar 
uneori devine cu adevărat figură de stil a 
compoziţiei de ansamblu, dublind valoarea 
peliculei prin reverberarea emoției. Un joc de 
oglinzi în care se confruntă imaginea pro- 
priu-zisă a unei personalități cu imaginea sa 
păstrată în inima semenilor. Este pus astfel în 
mişcare un perpetuum al memoriei afective 
capabil sá conserve sporind taina la infinit. 


o Amprenta autenticităț” 
cu Dan 


românesc? — 


(Cazul filmului Maria Tănase, regia Laurenţiu 
Damian, imaginea Mircea Bunescu)”. O feri- 
cită coincidenţă a facut ca pe ecranul acelu- 
iaşi festival să ruleze si filmul O, sărmană tur- 
turică (regia Vlad Druc) sensibilă biogratie 
spirituală a unei alte Marii, Maria Dragan — 
cintáreatá de dincolo de Prut. = 
Această sumară hartă a esantionului festi- 
valier şi-a propus să semnaleze o simptoma- 
tică dubia imixtiune: imixtiunea documenta- 
rului in fictiune si imixtiunea fictiunii in docu- 
mentar. De fapt, o tentativă de reciprocă oxi- 
genare cu efecte imprevizibile. În mod inevi- 
tabil se pune în discuţie statutul documenta- 
rului ca film de artă. De-a lungul anilor — în 
fond — documentaristul n-a făcut altceva de- 
cit sá respecte preceptele nescrise ale clasi- 
cilor. genului, precepte subsumate unei legi 
fundamentale: nu înregistrare mecanică, ci 
implicare, identificare cu mediul, tema, su- 
biectul ales printr-o mişcare organică ce de- 
termină atît amplasarea aparatelor, cit si ale- 
gerea obiectivelor, stabilirea unghiurilor de 
filmare, cit și iluminarea, modalitatea de 
montaj și mixajul coloanei sonore. Astfel e 
posibil ca un reportaj despre prostituție sá 
devină un poem cinematografic gravitind în- 
tre sordid şi extaz, inregistrind cu finețe de 
seismograf blazarea și disperarea, resemna- 
rea si ironia, într-o metaforă împlinită prin ci 
teva elemente simbol — manechinul, masca, 
albul imaculat spulberat de vintul potrivnic: 
Goliciune (regia Viad Druc, imaginea Vladi- 
mir Burlacenko). În ordinea aceioraşi preocu- 
pari, printr-o sugestivă elipsă narativă, Vive la 
femme! (regia Viad Druc, imaginea lulian Fio- 
rea) înfăţişează în paralel cîteva stadii de 
abrutizare: sportiva la antrenament, munci- 
toarea la Căile Ferate, rindäsifa la porci. 
Rigiditatea manierei „documentaristice“ de 
fiimare convenţională a unei slujbe, a unei 
predici (Lumină din lumină. — regia Paul 
rza) nu izbuteste să dezvăluie ceva esențial 
din misterul credinţei religioase așa cum iz- 
buteste Povara cea de toate zilele (regia Mir- 
cea Chistrugă, imaginea lon Bolboceanu), is- 
torisind fără risipă de comentarii povestea 
unor călugărițe ce-și reinalja biserica împo- 
dobind-o cu odoarele tăinuite în anii de res- 
triste. Semn al constanfei: multumirea-litanie 
are ritmul egal at războiului de țesut. Chea- 
mă-l Doamne, înapoi! (regia Viad Druc, ima- 
ginea lulian Florea) — cuvinte de rugă, dar 
prin melodia familiară parcă vers de descin- 
tec adresat chiar aparatului de filmat care 
poate săvirși minunea de a reimprospăta me- 
moria cu gesturi şi chipuri ale părinţilor, ale 
bunicilor într-un fluid nesfirsit ai gingășiei 
nealterate de timp. Același atribut de: remem- 
ber pe care-l deține fotografia, respectiv peli- 
cula, e invocat şi în demersul suprarealist al 
filmului pe 16 mm Los olvidados (autor Bog- 
dan Cristian Drăgan, student imagine). Tot 
lui Cronos i-a fost inchinat Vom fi tineri pind 
la moarte (autor Virgil Andrei Vata), film vi- 
deo de lung-metraj avind pretioasa calitate 
de experiment: familiarizarea adolescenților 
sfirsitului de veac XX cu tehnica video care 
își etaleazá posibilităţile de a intui și inventa 
modalităţi originale pentru a reda ct mai fi- 
del personalitatea eroilor afiati la virsta-miraj 
de 18 ani. „Închiși“ într-o casetă, elevii clasei 
a XIl-a C aşteaptă întîlnirea cu ei înșiși, cei 
de peste zece ani. La antipod, un fenomen de 
domeniul arhaicului față în faţă cu temerita- 
tea documentaristului ce ambitioneaza să-l 
consemneze fără să-i denatureze autenticita- 


* Cronica filmului: nr. 5/90 al revistei noas- 
tre. 


Tinerețe frintä — regia Maria Marić, 
şi Silvia Pincu 


tea, noblețea: Panc (regia Sabina Pop, imagi- 
nea Ovidiu Miculescu)”. Imagini respirind o 
intensă frustrefe și mărturiile directe ale unor 
țărani care pur și simplu simt nevoia să-şi 6x- 
hibe necazurile, dar si bucuriile, aducindu-le 
pe scena ridicată de un lat de palmă deasu- 
pra podelei, toate acestea insumate inteligent, 
dau o inedită definiţie a teatrului, a esenței 
lui, catharsis-ul. 

..0 picătură de singe pe spada lipită de 
frunte — argument elocvent în confruntarea 
dintre pasiune și rutină, talent şi veieitarism, 
artă și mimare — un duel desfășurat în peri- 
metrul unei case de cultură a cărei menire a 
fost subminată tocmai de imperativele dicta- 
toriale care au mutilat și versiunea iniţială a 
filmului Eu trebuia să joc Hamlet (regia Ovi- 


diu Bose Paștina, imaginea Doru Segall) pen- 
tru că propunea oglindirea dură a realității. 

‚Fixind ca altitudine de survolare a realităţii 
parabola, Va veni o Zi... (regia Copel Moscu, 
imaginea Otto Urbanski)** descrie cu o lim- 
pezime de cristal, prin raportul de similitu- 
dine dintre o crescătorie avicolá model si 
modelul de conduită al însăși societăţii socia- 
liste, etapele „armonioase“ ale utopicei deve- 
niri a unui sistem ce se credea infailibil. 

După maximum, de densitate informativă și 
artistică, o minimă... Stocate pe film, fapte 
banale în urmă cu ani — cum ar fi aşa-zisa 
campanie electorală — azi pot fi altfel deve- 
lopate încercînd să impună, mult prea timid 
insă, Un punct de vedere (regia Anita Gir- 
bea 


). 
Într-o competiție în care atit în sfera fictiu- 
nii cît și în cea a non-fictiunii a primat impac- 
tul cu realitatea, ar fi meritat să retina atenţia 


* laconismul peliculei intitulată cu un gind bor- 


gesian (regia Le- 
onard Hentiu, imaginea Mircea Bunescu), un 
film ef însuși epitaf al altui film, Biblioteca, 
realizat cu un an în urmă în trupul viu și să- 
nátos al Bibliotecii Universitare. Acum probi- 


* Cronica în avanpremierá: nr. 4/90 al re- 
vistei noastre. 


** Cronica în avanpremierá: nr. 4/90 al re- 
vistei noastre. ~ 


tatea documentaristă dictează să se consem- 
neze pe peliculă cu promptitudine si infinită 
durere efemera matrice a unei cărţi carboni- 
zate pe un rastel metalic, sub cerul liber: 
crima împotriva culturii. 

In alt registru, un alt memento im- 
presionant: De Crăciun ne-am luat rafia de ii- 
bertate (autori Cătălina Fernoagä, Cornel Mi- 
halache, Alexandru Spătaru, Teodora Apol- 
zan). Centrate pe o' unică stare de spirit — 
bătălia pentru adevăr — fotografii, imagini 
din decembrie de foc și benzi de sunet selec- 
tate din pateticele apeluri telefonice ale ziie- 
tor de neuitat 25—26; diagrama filmului con- 
semnează în crescendo indignarea, deruta, 
injuria. Liant emotional, un inspirat artificiu 
de platou: în vecinătatea unui covor de lumi- 
nări aprinse, veghea tinărului a cărui pupilă 
hipersensibilizată exprimă o imensă amara- 
ciune. Posibil racord: privirea indoliatá a pro- 
tagonistului din Vreme trece, vreme vine (re- 
gia Octavian Brânzei, imaginea Dan Alexan- 
dru , Danie! Anton), film-metafora a cinema- 
tografului rezumind, anticipind istoria. 
Propri tinereții Sint şi pioasa linişte, dar şi 
vitala muzică. Imaginile-document ale Revo- 
futiei constituie și suport vizual pentru melodii 


comemorative vehiculate în top-uri prin ultra- 
modernele clip-uri incluse în secţiunea video: 
recitalurile Loredanei Groza, ale formațiilor 
„Roşu si Negru“ și „Holograf“ (realizatori Ti- 
tus Munteanu și Anghel Mora, imaginea 
Adrian Valentir). Bineînţeles, contează enorm 
modalitatea în care imaginea-document — de 
multe ori deja arhicunoscută — este relan- 
sata spre spectator. Un refren muzical hazliu, 
de exemplu, a imprimat unui film de cîteva 
minute un traiect benefic capacitindu-l să de- 
zamorseze prin umor şi ironie acerbe tensiu- 
ni: (autor Mircea Ciocâltei, cunos- 
cutul monteur, actualmente student imagine). 

În cheie grav-nostaigica, pástrind clasica 
unitate de timp, loc şi acţiune, început în zori 
şi încheiat în amurg (materialul a fost filmat 
pe parcursul a patru zile de aprilie — 27, 28, 
29. 30). Te iubesc, libertate (autori: Viad 
Păunescu, Vivi Dragan Vasile. Sorin Iliesiu) 

Ei incredinteaza posterităţii din un- 
ghiul ior de vedere momentul Piaţa Universi- 
Pog Filmărilor in pia _ geek cone 

Plata Univers! — li s-a at gi ne- 
doritul recviem din zilele de junie. O revár- 
sare de urá si brutalitate montatá pe ritmul 
sfisietor al ällor de toacă. 

Desigur, nu intimplátor „arma“ cu bătaie 
lungă este chiar aparatul de filmat ale cărui 
obiective devoalează trecut, prezent și viitor. 
C ea aceasta conferă dreptul: de a se 
constitui în document de epoca oricărei ca- 
Ei Pe tärimul ficţiunii, ca gi al 
non-fictiunii. 


Irina COROIU . 


0 În topul spectatorilor pentru 
rolurile din Rochia albă de dantelă 
şi Momentul adevărului: ilinca Goia 


TRO, 


AMBIŢII MAI MARI 
ȘI MAI MICI 


lecti k do animals pri 
mei ediții libere a competitiet ci 
de la Costinești a 

Se tinarà poc Deskj 
atie. r, o 
deloc com 


De data aceasta si în juriu: parabolei, fervoarea experimentală, alura no- 
Dorina Lazăr și Victor Rebengiuc A oră Ti ció: 
sit a in mai mare sau mai micä 


3 de Radu 
Lucian Pintilie si Augustin Buzura: pe cind o colaborare? interzis timp de cinci ani 


participarile la festivalurile din acest an de la 
ney eee Temerara tálmácire 
filmicd a poemului lui Nichita cu stabi- 
duri fireşti cu întreaga lirică a poe- 


nematogratică. Igaszag şi-a 
premiul obținut la Costinești în primul rind 
pentru strădania sa de a înnobila preocupă- 
rile an noastre. 


Riscul nah unei celebre „bucăţi“ lite- 


poi intimplarea din punctul vedere al 

in a 
naratorului aflat la virsta senectutii și im- 
primă un ton apăsat nostalgic. Cheva soluții 
regizorale, în spiritul desenului animat, dau 
credibilitate demersului anti-ilustrativist. Este 


. 


nu ate oc. coronal cretizatá de Dinu Petrescu în Veghea se cu- 
de Adrian istrátescu Lener vine a fi remarcatá. Este aducátoa- 


ză, 


gaze 
sii 
Po 8 
ya 
FHR 
Hiii 
fal 
afisati 


dinti imatorii i abordată de tînărul regizor în 


plan , unul 
Vizionată în suită cronologică, creația mult premiatului or (la reb, B 6 resurselor poetice. 
Oberhausen, Sofia) işi releva liniile de con nuit E = ee on 
performantei revine in comentată acum 


: 

ij 
tes 
23 


asg 
it 
li 
Hp 
Hi 
Lb 


aa de la oe ae ae eră 
trecut. ca programul exprimat 

mul lui Zeno Bogdănescu să se înfăptuiasc 
în viitor. De la tinerii care au debutat în fort 


IREF 


VIN 
STUDENŢII? 


nvitat de către studenții 1A 
fie dascăl în locul 


un 
in 
& 


pr 
ii 
pi 
Și 


| 


i satistactiile pe care le presupune abor- 
mad aconta, subiecia a unui fenomen. 


5 


poate 
asa ceva in discuțiile purtate — 
insuficientă pina la pegas á 
n aceeași categorie se 

intii plural, avindu-! ca autor pe Robert 


soana 
Arachelian, film care se stráduieste cu o anu- 


mită invergunare sá şi, ulterior, sá 
susțină o idee, altfel demnă de toată conside- 
rafia (e vorba de mul i ce 


geiz 


, „păcatul fundamental” de 
A Busen si alte filme u 
satescu, Uga de Mihai Ciu- 


E 
an 
FH 
eg? > 


breag sau Casa și strada de Alexandru Solo- 
mon, toate supralicitind a anumită simbolis- 
tica, pina la calofilie, in detrimentul 
narațiunii filmice elementare. 

O notă aparte se cuvine însă acordată unui 
al doilea film realizat de Alexandru Solomon 


ie se compune din două faze: inspiraţia si 


a. Tot astfel, filmul iui Mircea Ciocáltei 
este construit pe acea tensiune dinamică şi insta- 
bilă a contrapunctului, ce permite cineastului re- 
lationarea simultană a planurilor, dar şi a tonuri- 


lor şi nuanjelor din care 


în acest j cu o 


aparentă detasare, 
ci, dimpotrivă, favorizează — profunzimea. Analizat de la perife- 
ria către centrul său, orașul își a rt cît se poate de firesc 


starea lui fun ă ge 
superficialitate, măreț și gi 

col, de spaţiu mioritic dar ae 'baican 
temperatura tot mai încinsă a ultimelor lu 


in 
ar, eros el lar, dram Stic si ridi- 
es surescitat la 


Diana Gheorghian si Manuela Hárábor 
fără „rochie albă de dantelă“ 


‘Premiantii din Un bulgáre de humă: Dore! Vișan, 
Mioara Ifrim. si regizorul Nicolae Mărgineanu 


asi. | 


— 


Crăciun 
ătălina Fer- 
sale iri figurat, dar şi la si Cornel Mihalache) — are un carac- 

aradoxal, ter de exceptie: este tina in cadrul Studiou- 


autori sint regizori 
intact chiar dacă numai la modul fizic. 


ativa lor cinematografică av ind 
(după propria declaraţie) un caracter excep- 

din aconste categorie — de rez 
Ciocâltei — el se înscrie, totuși, într-o alta 


ional. Ceea ce nu i-a impiedicat, insă, de a 
produce o excelentă impresie asupra publi- 
ce si, de aceea, ne rezervam plăcerea pa şi chiar a juriului, aceasta răsplătindu-i 
de a-l analiza separat. u două premii. Restul amánuntelor — în ar- 
st 


Sub tonul tui jalnic, mimind cu dezinvolturä jovialitatea, re- 
gizorul se află însă bine conectat la substratul grav şi inflamabil 
al — cotidian care devine istorie acumulind constant noi gi 

noi contradictii. De la pustietatea quasi-toropitá a Pietei Revolu- 
tiei in miezul verii la pag ară chy ir a (mariri tramvaie 
care comprimă și sufocă dorințele, de la negrul maiestuos și 
parcă de neclintit al faimosului Mausoleu din Parcul Libertăţii, 
maa a forța nemurirea unor pseudo-eroi, pind la albul stráluci- 
— nefiresc al crucilor din Cimitirul adeváratilor eroi, totul 
rea ind — cînd mai adinc, cînd mai gift — acea stare de con- 
pin incertitudine, de neliniște, de nădejde și dezorientare, 

hei şi de speranță... 

Mircea Ciocăltei, autorul acestui film ce s-a impus cu autorita- 
tate la Costinești, nu este numai , scenaristul şi opera- 
orei se n Cum ne comunică, şi neutru, genericul. 

simge siel, ln amul patas. al facut de ine. ela 
ae ani zile cu rivnä şi răbdare, cu modestie și abnegatie, 
dar mai ales cu pasiune la masa de acolo unde filmui se 
face si se desface, se învață temeinic, ri ren pas cu pas, 
fotogramă cu fotogramă, secretele sale deloc pul 

Lucrind timp de mai bine de zece ani cu Mircea Veroiu, cu 
Alexandru Tatos sau cu Stere Gulea, el a învățat meseria pe 
care astăzi ne convinge că o stápineste cu seriozitate si har. 


ravitate si 


Deliei Năstase reprezintă o ze. de 2 
tret, lucrat îngrijit, dar excesiv de 
ce-i diminuează considerabil impact re 
u intenţiile sînt láudabile în sine. RE 

, de Flavia Rotaru, anunţă o eh 
A principale atuuri sint, în acest mo- 
ment, ‘ambitia și conștiința propriei valori. Fil- 
mul, abordind cu mijloace reduse tema pros- 
titutiei cotidiene — ne duce cu gindul la mut- 
timea de materiale de presă dedicate în ulti- 
mul timp acestei realități. Exprimarea ei di- 
rectă, prin imagine, ar fi putut fi șocantă, dar 
ea rámine numai oarecum inedită sub aspec- 
tul curajului de abordare. E mult... e putin? 
Dat fiind că studenta abia a absolvit (cu suc- 
ces) primul an, nu cred că ar folosi nimănui 


pi 
Observatia este valabilă şi pentru conegui 
Flaviei Rotaru, Bogdan-Cristian Drăgan, au- 
torul filmului Los adică „Cei ui- 
tati” care au contribuit, mai mult sau mai pu- 


multe ezitări şi pe Proust) rămine după acesi 
film o senzaţie de „ceva-ceva...“ în măsură za 
oo ae o curiozitate pentru mai departe 
g de regret în Mia acelei lacomii time fe 
reper a inghesui intr-un (totuşi) unic fi 


pierde 
flui raph Cauza riscă să nu mai ajungă 
sau — şi nai ee een a 
apela tru asta la serviciile unui ascensor. 
fericitul de Radu Nicoară a constituit — 
putin pomru mine — o dezamăgire de 
5 pe autor dintr-un su- 


pentru sax 

vise secția de imagine, cit și dintr-un sce- 
nariu de lung metraj care, chiar rămas pe hir- 
tie, atesta stăpînirea sigură a unor mi 
elevate de exprimare cinematografică. 
puține dintre acestea se pot regăsi astăzi, 
cind Radu Nicoară a absolvit și clasa de re- 
gie, in acest film pretentios, dar destul de 
confuz, risipindu-se pe ct de nonsalant, pe 
atît de gratuit într-o poveste minoră și artifi- 
cială. Unde-i sint filmele de altădata? 

Aceeași hose: de relevanţă a inregistrat-o şi 
Revederea, film de absolvire al Doinei Iacob 
(clasa a Dragan), coerent dar plat, de- 
monstrin oe eS eee ee eee 
ce constituia, uneori, virtutea de căpătii pen- 
tru unii dintre. foștii elec ai IATC-ului. 


cinste atit studentului, cit si profesorului care 
l-a format (în cazul de fata Elisabeta Bostan). 
Un premiu de popularitate a obținut stu- 
ăgulescu pentru filmul de 

metraj mediu 


Pringi în plasă, ecranizarea 
schiţei omonime a lui Gheorghe Brăescu. in- 
geniozitatea și umorul viguros deși cu unele 
ingrosari excesive, precum și o ştiinţă de a 
conduce actorul (extrem de rar intilnitá pina 
acum la studenţi) relevă posibila apariție a 


de a ride după pofta ; 

Oricum, după ce am urmărit această verita- 
bilă carte de vizită cu care Academia de Artă 
Teatrală si Cinematografică s-a prezentat in 
Festival, ne-am amintit de motto-ul patetic 
sub semnul căruia s-a declanșat renașterea 
școlii naţionale de film: „Dacă nu acum, 
cind? Daca nu noi, cine?” și care isi pro- 
bează o dată în plus valabilitatea, 
cîte le-am vazut în cele opt zile ale ineş- 
tiului. 

„Aşa încît, ce altceva ne rămine dect sá 
ne menţinem in continuare (măcar) opti- 
mişti? 


Bogdan BURILEANU 


& Carmen Trocan 


ă toate ` 


A 


Qe See 


EDIȚIA A XIII-A 


© O intensitate incandescentă: 
Victor Rebengiuc (Pampon) 
şi Gheorghe Dinică (Girimea) 


INCOTRO, filmul 


DE CE TRAG 
CLOPOTELE, 


MITICĂ? 


„Simt. enorm 
si văz monstruos“ 


otto-ul filmului precizează un- 
ghiul de abordare al operei ca- 
ragialiene transpusă pe ecran 
-Dar tot dintr-un inceput unghiul 
se diferențiază Personajele, da, 
simt într-adevăr enorm, chiar 
dacă potenteaza o unică strună 
— cea a iubirii pătimaşe și corolarul ei, gelo- 
zia. Ca în visul (coşmarul) altei nopţi de (pri- 
má)vará, săgețile lui Cupidon merg într-o sin- 
gură direcţie. Pampon o iubește pe Mita. 
Crácánel pe Didina. Ambele dame îl adooora 
pe frizer. Frizerul iubește mai presus de orice 
libertatea sa de nefamilist, ceea ce nu îl im- 
piedică să le curteze pe amindouă, adică să 
iubească amorul pur şi simplu. Viziunea, doar 
aparent monstruoasă, aparține aparatului de 
filmat si respectiv celui ce stă în spatele său 
si gindeste mizanscena, apropiindu-se de 
acea lume a mahalalei cu o necrufare ce o 
sfredeleste pina in măruntaie. Pintilie sfi- 
dează legile clasice ale dramaturgiei și, de la 
prima la ultima imagine, întimplări şi perso- 
naje sint aduse la starea de paroxism. Dacă 
am compara filmul cu o pinza pointillista, ar 
trebui să ne imaginăm că absolut fiecare 
punct al penelului comunică o stare infla- 
mantă, este de-a dreptul incendiar. Pertor- 
manta, deloc simplu de obținut. îi reuşeşte cu 
brio regizorului, secondat de minune in acest 
torent de inventivitate vizuală de Fiorin Mi- 
hailescu (imagine), arh. Paul Bortnovski (de- 
cor) și Doina Levinta (costume). Explozia 
sentimentelor, potopul de lacrimi, deznadej- 
dea clamată la cine se iveste în preajmă — 
totul se strigă, se gesticulează, se trăieşte 
aprins şi în văzul lumii. Destáinuirile, și ele 
indiscrete, nu așteaptă momentul potrivit, 
sint ca o descârcare de trăznet. Plăcerea e 
imediată. Ca şi dezastrele. Totul pare să vină 
din senin, ca un tulger. Ca și moartea. Moar- 
tea lui Mitică, cel ce gonea mustele din Cis- 
migiu, moarte devenită la rindu-i grotescá 
Dandy-ul cu pălărie tare şi tular de mătase 
a ajuns pe catafaic cu tălpile goale Cineva 
i-a furat incáltárile. Cine? întrebare al carei 
răspuns nu ar avea sens asa cum nu ar fi 
avut sens vreo explicaţie la- giuma repetată 
mereu de prietenii lui: 

— De ce trag clopotele, Mitică? 

— De tringhie! 
tácind orice investigatie inutilá, totul fiind re- 
dus la factologic, la imediat, la derizoriu (văz 
monstruos). De aici sentimentul de instabili- 
tate care obligă Ja trăirea paroxistică a mo- 
mentului (dragoste, bătaie; infruntare ver- 
bala ) Odată un pericol ivit (frizerul gata sá 
fie prins de Pampon), declanşează prompt 
indecizia, fuga de orice responsabilitate: 
„Da, ce caut eu aici?“. Soluţiile au și ele ba- 
taie scurtă. Miine e întotdeauna foarte de- 
parte. O întreagă psihologie răspindită parcă 
şi din „condiţiile“ mereu nepropice. Cind să 
facă un lucru, na, că se ivește ceva și... Per- 
sonajele gindesc spre a se răzgindi, iar „lo- 
gica“ acţiunilor lor curente capătă dimensiuni 
absurde generatoare de numeroase scene 
suculente. Să amintim doar pe cele de la baia 
de aburi sau de schimbatul costumelor, la 
carnaval, între cele două rivale (aliate de cir- 
cumstan{a) urmată de cea a ciocnirii, cînd 
fiecare dintre ele clamează, pe bună dreptate: 
„Sunt in casa amantului meu!“. 

Relaţia regizorului cu actorii are o tugá 
bergmaniană. Văzindu-i, ai senzaţia, în acele 
clipe,- că ei nu s-au dăruit niciodată pină 
acum și nici de acum încolo nu o vor mai fa- 
ce cu atita intensitate. Pintilie îi aduce la sta- 
rea de incandescenţă totală, provoacă în jo- 
cul lor „explozii cosmice“: Mariana Mihut, 
Tora Vasilescu, Victor Rebengiuc, Gheorghe 
Dinică, Mircea Diaconu, Petrică Gheorghiu, 


Florin Zamfirescu si, într-o tonalitate moc- 

nită, Stefan lordache. 

Lumea lui Caragiale, „Ce lume, domnule, 
ce lume!“, are pentru noi toţi, în cadrul per- 
ceptiei generale — specialist în materie sau 
simplu cititor — o rezonanţă particulară. Cu 
atît mai mult, vizualizată, ea va stirni tot felul 
de reacții. De ce trag clopotele, Mitică? are 
statura artistică să le suporte. (Lansarea bu- 
curesteaná, va avea loc la. 15 octombrie). 
Tuşa lui Pintilie ii conferă, firesc, accente 
proprii, interpretări proprii. Faptul a apărut 
cu atit mai relevant în ultima zi a Festivalului 
de la Costinești. cind, în afara concursului, 


, au fost prezentate ultimele două filme ale lui 


Lucian Pintilie: Reconstituirea (premiera în 
1970, apoi retras din difuzare) și De ce trag 
clopotele, Mitică? (avanpremieră după opt 
ani de cind filmul a fost început și cinci de 
cind a rămas în cutii, de unde a fost eliberat 
și el odată cu Revoluţia). 

A fost o zi si bucuroasă, gi tristă. 

Bucuroasă pentru că reväzind Reconstitui- 


rea, cu un pubiic născut în majoritate după 
1968 (anul filmării sale), acesta recunoștea 
situaţii și se recunoștea în replici. „De ce ai 
dat, mă?“ rezona pentru ei cu „De ce ai tras, 
ma?". Am simţit din nou privilegiul etern al 
intuifiei artistice. Asa cum era înțeleasă, iz- 
bucnirea violentă şi revolta provocate nu de 
o reacție temperamentală specifică, ci de o 
condiţie impusă. Izbucnirea accepiată — nu 
doar de eroii de pe ecran (Vladimir Gáitan și 
George Mihăiţă, atunci la debut cinematogra- 
fic), dar şi de cei din sală, ce aveau virsta lor 
de atunci — se prelungea cu acea nevoie de 
iertare; „M-ai iertat, ma?"/ „Te-am iertat. Ai 
dat și tu, am dat si eu...” ca si în memorabila 
scenă (la a cărei filmare am asistat la Sinaia, 
și îmi este pina azi.de neuitat) cind plutonie- 
rul ce-i chinuise după bunul sau plac („Așa 
vreau!) pe cei doi tineri, culcindu-i mereu la 
pămînt (,Cuicat! Drepti! Culcat! Drepti!”), 
deși erau liberi, dar nimeni nu ie spusese 
vestea, deci după ce-i chinuise bine, le dă la 
fiecare o țigară si fumează tustrei! Recunoas- 
tem în același instinct artistic al lui Pintilie o 
subtilă portretizare caracterologicá: după tu- 
multul înfruntărilor, nevoia de comunicare, 
nevoia de impácare. Tot așa, rivalitatile se 
vor topi într-o concretă impácare în jurul 
unui ospăț si al unui pahar cu vin între eroii 
carnavalului din De ce c ele, Mitică? 

Seara-Pintilie a fost și tristă. Din 1965 (anul 
premierei primului său film, Duminică la ora 
6) pină azi, deci timp de un sfert de secol, re- 
gizorul a mai făcut doar două filme. Cite 
pierderi incalculabile au înregistrat și alții 
dintre cineastii noștri? 

Mă gindeam, deloc întimplător în cazul lui 
Pintilie, la Feilini. Dacă într-un răstimp ase- 
mánátor Il maestro ne-ar fi dat doar La stra- 
da (1954), La dolce vita (1958) si Proba de 
orchestra (1979) sau 8 1/2 (1962), Amarcord 
(1973) si La voce della luna (1989)? Spun de- 
loc întimplător, intrucit, oricît de deosebite 
lumile și personalităţile celor doi regizori, 
ceva îi apropie în felul de a aborda „mon- 
struos” ceea ce de fapt „simt enorm“. 


S-a intimplat să văd Vocea lunii in avanpre- 
miera bucureșteană (premiera mondială a 
avut loc la Cannes, în acest mai) în Zilele fil- 
mului italian de la Bucuresti din luna martie, 
la două zile după ce văzusem, prima dată, De 
ce trag clopotele, Mitică? Consonante de 
substanță mi s-au relevat cu evidență. Ace- 


eași privire necruţător critică asupra propriu- 
lui univers, dublată de aceeași tandră intele- 
gere ce transpare dincolo de absurd, de gro- 
tesc, de excesul paroxistic. Criticul italian 
Roberto Renzi scria, după premieră, despre 
La dolce vita: „Filmul nu se vrea o denuntare, 
nici un bilanț, nici o pledoarie pentru o 
anume cauză. El ia temperatura unei lumi 
bolnave, a unei lumi cuprinsă de febră. Dacă 
la început termometrul arată 40°, la sfirsit in- 
dică tot atit. Nimic nu s-a schimbat. Liberti- 
najul, gustul profanării, sentimentul neputin- 
tei, o continuă fragmentare în prezentarea 
micilor felii de viata, obsedanta revenire la o 
condiție care nu se schimbă niciodată, inca- 
pacitatea de angajare în acţiune si soluția fi- 
nală, catharsis-ul estetic.“ 

Să recunoaștem că acest citat s-ar potrivi 
tot atit de bine şi la Vocea lunii, dar si la De 
ce trag Med 

Fellini si, cred, Pintilie se integrează unui 
psihologism hiperbolic, percepind specificul 
autohton cu o particulară fantezie. Este poate 


B O dezlantuire pätimasä: 
Tora Vasilescu (Didina) 
și Mariana Mihut (Mita) 


și cauza pentru care ultimul film al lui Fellini 
nu s-a bucurat de un succes popular acasă 
şi. de altfel, nici în străinătate, unde, post 
Cannes de pildă, a înregistrat în cronicile de 
specialitate nu puţine rezerve. S-ar putea ca 
și Pintilie să aibă o experiență asemânătoare. 
Ceea ce nu le diminuează cu nimic opera. 
Poate si pentru că ambele filme tin mai T 
grabă de un anume spectaculos teatral. În 
cazul lui Pintilie mi se pare firesc să fie așa. 
Știm, regizorul a fost obligat să renunțe sá 
facă cinema la el acasă (pentru televiziunea 
iugoslavă a ecranizat în 1973 Salonul nr. 6 de 
Cehov). În ultimele două decenii a montat 35 
de spectacole de teatru in Europa și Statele 
Unite, plasindu-se în primul eşalon al scenei 
internaţionale. Fellini a avut norocul să facă 
cinema. Dar și et simte nevoia emfatica a de- 
corului teatral, a reflectoarelor la vedere, care 
să sublinieze și pe ecran ideea de spectacol. 

Dacă Reconstituirea este ceea ce numim 
„un-film-de-cinema“, în De ce trag clopotele, 
Mitică? se evidenţiază voit mizanscena. De- 
corurile arhitectului Paul Bortnovski susțin 
printr-un accentuat realism poetic și această 
intenţie regizorală. Amindoi regizorii introduc 
astfel, ca element de obiectivare al story-ului, 
prezenţa cineastului. În Reconstituirea si E ta 
nave va ca personaj-martor; în Clopotele... și 
Vocea lunii prin simpla prezenţă a camerei și 
a reflectoarelor, la început si la sfirsit, mar- 
cind distanţa privirii asupra mediului filmat 
Paralelismul în cazul de fata este foarte inci- 
tant. Să ne oprim însă aici. 

Pintilie este un cineast prea lucid pentru a 
se fi lăsat surprins doar de o anumită condi- 
tie umană. lar masca pe care ne-o propune 
nu este destul de etanşă spre a nu lása sá 
transpară o undă de tandrete chiar dacă re- 
primată. Si nici nu poate fi altfel în cazul unui 
autor autentic, cind se face interpretul une: 
condiţii umane din a cărei geografie şi istorie 
face parte, așa cum facem cu toții. Asa cum 
facem parte — vrem, nu vrem, — din lumea 
lui Caragiale. 


Adina DARIAN 


DE LA 
VOX MARIS 


ADUNATE... 


împărțite 
puține ori între polli contrariulul au fost 
de 


susținute ardente argumente... 
Le-am notat, lăsind cititorul sá le ju- 
dece. 

Ziua Intl... 

nee ee SE 


..0@ a urmat serii , 2 adus la masa 
discuţiilor trei scurt-metraje și două luny-me- 
traje. S-a inceput prin a defini festivaiul care 
eg gg în germene, ideea de 
show. 


atunci, să răminem la timpul prezent. 
în calea lupilor; regia Constantin 
Vaeni e O spectatoare: „Nu prea seamănă cu 
regizorul Constantin Vaeni exersat cu brio în 
Zidul, Vacanţă tragică, iubire.” e 
orul răspunde că și-a asumat riscul: 
2 m că fan-ii mei vor fi puțin fi pentru 
propuneam altceva, un stil direct şi cute- 
zanta de a elucida „pete pp e eg istoria 
neamului“, e Într-un top it ad-hoc, 

spectatorii au acordat filmului nota 8. 
Cine are dreptate?; regia Alexandru Tatos 
e Mai multe voci au susținut ideea că filmul 
prezintă o realitate foarte dură, iar autorul fil- 
mului Secvenje nu s-a dezmintit nici de data 
aceasta e „Anchetatorul, cine e anchetato- 
rul?" e „Să știți că mi-a fost foarte frică de 
acest personaj“, s-a confesat tinărul actor 
brașovean Ralea, „frica venea din fap- 
tul că el putea fi un om sec, golit de senti- 
ment, prototipul activistului cu suflet de car- 
ton, dar, în fiecare clipă, la filmare, Alexan- 
dru Tatos i-a insufietit exersind îndelung, în 

nuanţă, în detaliu“. 


Ziua a doua 

Prea marei 

În absenţa regizorului Manole Marcus, au- 
torul filmului Marea sfidare, s-au prezentat in 
faja publicului operatorul Sorin Miegiu şi ac- 
trita Victoria Cociag-$erban. e lată citeva 
dintre opiniile spectatorilor: „Marea sfidare 
trebuie judecat „pe bucățele“; imaginea 
spune mult re talentul operatorului care 


aș se remarcă. Filmul însă nu.” 
Va veni o zi... documentar, regia Copel 
Moscu e Aprecieri, aplauze pentru acest 
„Scurt metraj de excepție, absolut cutremură- 
tor; un poem ironic despre viață, moarte, 
stres, totalitarism“. e Zimbitor, sub avalansa 
vorbelor frumoase, regizorul răspunde: „Nu 
pot să nu mărturisesc că o serie de lucruri 
apreciate de dumneavoastră nu le-am gindit 
în prealabil, ci au apărut pe parcurs, la filma- 
re în acea unitate model a sistemului socia- 
list. Acum primesc aplauze, dar am suferit o 
groază de necazuri de pe urma filmului.: Va 
veni o zi..., agresat din toate jap a fost lă- 
sat să zacă într-o cutie din 1 şi pina în fe- 
bruarie 1990. Îmi amintesc că am renunțat la 
un singur episod, alegerea curcanului șef! În 
presa locală — am filmat la Bacău — a apă- 
rut chiar o notitá, sugerind că as realiza un 
zbor deasupra Pi pue de ove BER 
Tinerețe irintä, primul lung metraj im 
romana realizat in Jugoslavia de regizoarea 
Maria Marit e Publicistul Horia t „Tr 
nerejes frinté este primul mare eveniment al 
acestui festival. Am gustat din plin dulceata 
graiului bănățean, m-a emoționat autenticita- 
tea ţăranilor și a satului adus pe ecran de re- 
izoare. Doresc să-l văd rulind la Scala“ e 
far „Filmul fusese facut initial pe 16 
mm si difuzat de televiziunea din Novi-Sad 
care funcționează in 5 limbi: ruteană, slo- 
venă, română, sirbo-croată, maghiară. Mi-ar 
fi părut rău „să moară“ după o unică transmi- 
sie și atunci l-am oferit Románieifilm. Am 
mari că în viitor colaborarea cu 
România va decurge mult mai bine.“ e Publi- 
cul și critica, la unison, au acordat filmulu 
nota maximă. x 


Ziua a treia 


Un buigdre de humă; regia Nicolae Mărgi- 
neanu © S-a vrut un film despre prietenia 
dintre Eminescu (Adrian Pintea), Creangă 
(Dorel Vigan) gi strălucitoarea Veronica Mi- 
cle. „A fost rolul_pe care mi l-am dorit cel 
mai mult și care mi-a ieșit cel mai putin, măr- 


turiseste actrița Maria Ploae e Regizorul Sa- 
vei ü dá replica: „Maria a făcut o 
creație mare actriţă, un rol copleşitor“. e 
Nicolae : „Exista riscul să facem 
un film care să nu trăiască, un film al statui- 
lor reci coborite pentru o clipă de pe soclu, 
printre noi.“ e Dorel Vigan: „Cred că 

najul Creangă a apărut înainte de toate 
dintr-un mare orgoliu personal. Aproape toți, 
amici sau „inamici“ mă asigurau că sint total 
nepotrivit. Eu însuși mă îndoiam foarte tare, 
e pentru cá mama lui 


poat 
prea trist că un ardelean i-a adus i inea 
pe ecran. Rolul a fost copleşitor și, dacă sint 
lucruri insuficient realizate, ştiţi la fel de bine 
ca și mine, Eminescu și Creangă reprezintă 
pentru noi toţi att de mult, incit sînt greu de 
Cuprins în profunda lor semnificaţie.“ 
Panc — documentar, regia Sabina Pop „De 
ce Panc? Pentru că e o așezare de cincizeci 
de case, în care oamenii trăiesc ca în secolul 
nouăsprezece, ei nu s-au infruptat din „deli- 
ciile” civilizaţiei iar satul lor urma să dispară 
de pe harta lumii în timp ce ei îşi păstrau in- 
tactă speranţa în artă, în frumos, în bine.“ 


Ziua a patra 


Km. 36; In absența regizorului Anghel 
Mora, prezent seara la vizionare, discuţiile nu 
opta 

Fernoagä și Cornel Mihalache, ti- 
nerii autori ai scurt metrajului De Crăciun 
ne-am luat de libertate au fost asediați 
de întrebări și laude. e Un spectator: „Un su- 
biect atit de important, dătător de fiori orică- 
rui român, s-a concretizat într-un - 
tar care a conținut mai mult decit orice, o 
stare. Felicitări tinerilor realizatori pentru ma- 
turitate și talent“. 

e Cuvintul 


ă Zoltan 

A sare desene animate sint atit de 
complicate pentru că sint făcute din dorința 
de a mă înțelege pe mine însumi. Fiecare 
dintre ele este o etapă a acestui proces de 
autointelegere şi de înțelegere a lumii. Vreau 
să vă spun că plecarea mea în Ungaria, acum 
citiva ani, n-a constituit un act liber ales și nu 
eram deloc pregătit pentru confruntarea cu o 
altă lume. Mă sprijin filme ca si cum aș 
mai încă două miini şi încă două picioa- 
re. O intrebare: „Vă interesează filmul de lung 
metraj?" e Răspuns: „Albesc încercînd să fac 
treizeci de secunde de film. Nu ştiu dacă 
mi-ar ajunge toată viața să realizez un lung 
metraj.“ 


Ziua a cincea 


i din vis; Dorin Mircea 
@ In absenţa — ată — a regizo- 
rului care filmează la Buftea, s-au discutat ci- 
teva scurt metraje prezentate în sala hotelului 
Forum în afara concursului. e Unul dintre au- 
torii filmului Te lubesc, re operatorul 
Vivi Drăgan Vasile a precizat: „În scurt metra- 
jul nostru sint incluse doar trei zile din luna 
aprilie, cînd fenomenul Piaţa Universității era 
abia fa început. initial am filmat din dorința 
de a oferi materialul televiziunii şi abia după 
aceea ne-am gindit să-l asamblăm noi,” 

Ziua a șasea 

eee, 

Coroana de foc, regia Sergiu Nicolaescu e 
Punctual ca de obicei, regizorul a sosit la lo- 
cul confruntării la ora 10,30 fix. După scurge- 
rea „sfertului academic“ a plecat. „Comba- 
tanfii“ care s-au prezentat mai tirziu au co- 
mentat Coroana... în lipsa echipei. e A mai 
lipsit la apel (nemotivat) regizorul Adrian Is- 
trátescu Lener, autorul filmului Lacrima ceru- 
lui, 


Ziua a șaptea 


— 
Toată echipa lui Andrei Blaier de la Mo- 


cumentarului Maria Ti idem realizatorul 
filmului de animaţie Tocirea, Radu igaszag. e 
Irina Petrescu în Momentul adevărului: „În 
ceea ce mă privește, ea inter- 
pretat de mine, cred cä ori prezent, ori 
absent era același lucru. Dar cred în Mo- 
mentul adevărului cu toare lungimile si de- 
fectele lui. Să nu uităm, el conţine ocolisurile 
și serpentinele pe care au trebuit sá le su- 
porte realizatorii pentru a putea strecura cite 
ceva din durerea noastră. Din pricina celor 
peste o sută de cămăși îmbrăcate, filmul pare 
greoi, deși e o creație de mare respirație 
artistică.“ e Andrei Bialer: „Cu mai bine de 
un an în urmă m-a întrebat cineva cum aș fi 
făcut filmul dacă eram liber cu adevărat. Ne- 
cunoscind această condiție nu am putut să-i 
răspund. Oricum, l-aș face altfel R l-am 
ăcut.” e Laurenţiu Damian: „Maria Tănase? 
ind fiimul cu gindul mărturisit de a 
porni pe urmele unei mari vedete, am avut 
surpriza să întinesc moartea lentă, prin ui- 
tare, gi a altor mari artiști care își apărau 
amintirile și era mai presus de ei dorința de a 
le povesti e Radu Igaszag: „Am vrut să-l pás- 
trez pe Nichita Stănescu prin vocea lui, reci- 
tindu-și versurile. Nu cred că acest lucru este 
pleonastic pe imaginea filmului Tocirea.“ 


(Continuare în pag. 19) 


Opinii consemnate 
de Jeana PERNES DANALACHE 


Foto: Victor Stroe 


1) 
EN, 


im 


e \ 
Mi 


SF 


Be 
si 


4 


a’ 
+ 


PREMIILE REVISTEI 
„NOUL CINEMA“ 


a veni o zi 


1 Orr 
ú 


aria Tănase de Laurenţiu 


} rj} ] 7 ? 4 
magined u Bunescu 


Respiratii dk 
lent anul ILI 


Discuţii, discuții, 


Pi ; 
k u 


atrice Comanescu 
Cornel Medvedov 


rose oma 


$ 
$ 


e pe» 
sf 


1a 


2 


Pe i 


| 
i 


($: FPESAL INIERNATIONAL 
P Film pe la ROCHELLE 


Zevin- Poittir e 


BOS amet AURA 


0 Din caietul-program al festivalului 


n d 


NOCE DE PIERRE 


NUNTĂ DE PIATRĂ 
1973 


1* partie : Feleleaga MIRCEA VEROIU 


2 partie : Le Mariage DAN PITA 
1973 


EA 
VIRSTA 
MAJORATULUI 


„Dacă a fi major înseamnă a fi conştient şi răspunzător 
pentru actele tale, atunci ne revendicăm majoratul. 
Dacă a fi major 
înseamnă a-ţi lua adio de la lumea visului şi a fanteziei, 
atunci preferăm să nu trecem acest prag.“ 


e poate spune că La Rochelle — 477 ki- 

lometri sud-vest de Paris, pe coasta 

Atlanticului — este un oraș cu vocaţia 

celebrității. Născut modest, acum zece 

secole, in-chip de mic sat pescăresc, el a 

devenit, două secole mai tirziu, un port 
important si foarte bogat. „Republică a comerțului“, 
capitală a protestantismului, obstacol periculos în 
calea absolutismului regal, trecut prin foc și sabie de 
Ludovic al XIII-lea şi, astfel, „adus la ordine“, La Ro- 
chelle a cunoscut rînd pe rind grandoarea și decáde- 
rea, bogăţia și mizeria, dar celebritatea i-a stat me- 
reu aproape. Între zidurile lui au văzut lumina zilei 
personalităţi ale artei și culturii franceze, dar și cele- 
brul fizician și naturalist René Antoine Réaumur, in- 
ventatorul termometrului ce-i poartă numele şi fon- 
datorul metalografiei. Astăzi, fostul sat pescăresc de- 
venit „oraș de Artă și Istorie, port important de pes- 
cuit, dar și de agrement, punct turistic foarte cautat” 
este pe cale să-și ciștige o nouă celebritate. Aceea 
de . „Republică“ a filmului de pretutindeni. Astăzi, 
adică incepind din 1973, cînd în rada vechiului port 
şi-a aruncat ancora „Festivalul International al Filmu- 
lui“ aflat acum la a XVIII-a ediţie. La virsta majoratu- 
lui, așadar. iniţiatorul, mai mult, sufletul acestei ,,in- 
timplari“, răspunde la numele de Jean-Loup Passek 
şi este directorul Festivalului. Om de cultură, critic 
de film, autor al unui impozant Dictionar de Cinema 


„apărut recent, domnul Passek, ajutat de colaboratorii 


săi pe care nu uită niciodată să-i pomenească și nu 
obosește să le mulțumească, a făcut din La Rochelle, 
în doar 18 ani, unul din cele mai serioase, intere- 
sante și importante festivaluri din lume. Şi, dacă tre- 
cutul glorios al oraşului se „citește“ în multele mo- 
numente istorice clădite, distruse și reclădite în se- 
cole, prezentul, nu mai puţin glorios, se poate citi, ia 
propriu, în ultimele patru pagini ale Catalogului 
acolo unde stau scrise, negru pe alb, numele cineaş- 
tilor de pretutindeni și dintotdeauna ale căror filme 
au trecut pe aici în 18 ani. Am numărat 377 de nume. 
Cit despre filmele care au văzut lumina ecranblor ro- 
seleze in acest timp, ele se numără înspre două mii... 


Necompetitiv, deci nestresant, deloc scortos, dim- 
potrivă, cald, familiar (ideea de „familie a cineastilor 
lumii” fiind „fixul“ domnului Passek) La Rochelle 
este un festival larg deschis mai cu seamă acelor va- 
lori pe care prejudecățile comerciale sau politice re- 
fuza să le ia în considerare. 

Cu precădere anul acesta — si ca un fel de a-și 
sărbători majoratul — La Rochelle a pus lumina şi 
accentul pe cinematografiile din Europa de Est. Cu 
precădere, pentru că dealttei — se spune în prefata 
Catalogului actualei ediții — „Festivalul nu a încetat 
niciodată să se ocupe de realizatorii din Est și din 
Uniunea Sovietică“. Exact, verificabil. Chiar și noi 
am fost prezenți aici în trei rinduri: 1984, Concurs de 
Dan Pita; 1985, Adela de Mircea Veroiu; 1986, Re- 
trospectiva Mircea Veroiu. 


„La Rochelle 1990" a oferit asa: o Retrospectivá 
Julien Duvivier (12 filme); unsprezece retrospecti- 
ve-omagiu între care nouă dedicate cinematografiilor 
din Europa de Est; o Panoramă a cinematografiilor 
asiatice din Uniunea Sovietică; o selecţie internatio- 
nală, 12 lungmetraje inedite în Franţa, adunate sub 
genericul „Lumea, așa cum este”; o Seară exceptio- 
nală de film african; două filme pentru copii; o 
„Noapte albă a filmului de spionaj“ — cinci capodo- 


jean-Loup Passe 


pere ale genului semnate: Pabst, Carol Reed, Man- 
kiewicz, John Huston, Michel Deville. Peste o suta 
de filme cu totul. La grande bouffe — cum se spune 
pe aici — la care noi am contribuit cu cele sase filme 
din retrospectiva Dan Pita (Concurs, Faleze de nisip, 
Dreptate in lanțuri, Pas in doi, Nolembrie, ultimul bal 
si Rochia albá de dantelá) la care, cu un gest firesc, 
dar emotionant pentru noi, Jean-Loup Passek a Ji- 
pit” Nunta de piatră şi Duhul aurului, filmele de înce- 
put ale „băieţilor de aur“ ai cinematografiei noastre 
din anii '70 şi nu numai. Ca să spun în ce familie de 
cineaști ne-am aflat mi-ar trebui o pagină. Citez doar 
citeva nume cunoscute și la noi: Menzel, Hanak, Pas- 
ser, Jancso, Hamraev, Vâlceanov, Monicelli, Ka- 
chyna, Bertolucci. 


Peste o sută de filme în zece zile plus o noapte 
albă este năucitor, ca cifră, si pentru un critic, dară- 
mite pentru spectatori oricît ar fi ei de cinefili — si 
roșelezii sînt — mai exact, au devenit cinefili în ulti- 
mii 18 ani. O statistică a ediţiei trecute a scos la 
iveală cifra de 30 000 de spectatori. O cifră grăitoare. 
Si importantă. Pina la urmă, si ca deobicei însă, nu 
doar cantitatea contează, ci şi calitatea. În cazul de 
fata, calitatea reacției. În ce ne privește: (de ce să fim 
ipocriti? asta ne interesează în primul rind) reacţia a 
fost bună. Săli niciodată goale, public atent, prezent, 
viu, reactiv, dornic sá ne cunoască si înțeleagă. Do- 
vadă, întrebările cu care se venea spre noi după fie- 
care vizionare. 


) 


Experiente 


plu: ,,... ua rînduri am fost impiedicat să 
particip la niște festivaluri (La Rochelle şi Sanremo). În 
trei rînduri am fost pus în situația de a începe un film și 
de a-l întrerupe imediat după ce se făcuseră cheltuieli 
de intrare în producție. Am preferat exilul şi totuși, pen- 
tru un cineast, faptul de a-şi părăsi țara echivalează cu o 
sinucidere. Am căutat să lucrez în domeniul publicității 
în Franța. Am căutat producător pentru proiectul meu de 
film după „Al doilea mesager“ inspirat de romanul lui 
Nedelcovici, dar n-am primit vreun răspuns pozitiv. Dacă 
filmele lui Dan (Pita, n.n.) vorbesc despre tineret şi 
experienţa dobindită de el prin ţinerea lui de o parte, din 
conilictul între generații, tema mea favorita este mai de- 
grabă prietenia și obstacolele întimpinate în lupta so- 
cialä, Acest al doilea proiect al meu - de a realiza trans- 
punerea pe peliculă a romanului lui Nedelcovici - vreau 
să-l materializez intorcindu-má in România. Este filmui | 
celor cincizeci de ani pe care îi am acum, al experiențe: 
de „exilat”, o crudă realitate pe care mulți români nu o 
înțeleg. Este filmul unei disperări care a constituit pro- 
pria mea experienţă.“ 


Libertatea 
interioară 
se plăteşte 


acá rogelezul a fost liber să aleagă ce-a vrut, 
criticul a avut dreptul să aleagă ce-a putut. 
Cind ai la dispoziţie doar patru zile între care 
una acoperită de un Colocviu („Cinema 
Est-Vest“) foarte instructiv, nimic de zis, dar 
păgubitor de patru filme, nici nu mai e greu de 
ales. Lucrurile se limpezesc de tot în cazul în 
care hotärästi că alte şase filme vor fi românești, pentru ca 
publicul, sala, pulsul, réaumurul, etc-ul te obligă. Si atunci, 
firește, dai buzna să vezi ca să nu-l pierzi, pentru că este ul- 
tima proiecție, Nu mișca, mori gi învie! filmul sovieticului Vi- 
tali Kanevski premiat anul acesta la Cannes: „Camera d'or“. 
Un film care te scutură de toate adjectivele, în schimb, iti 
taie respiraţia. Pentru că: sintem într-un biet sat plasat lîngă 
un lagăr al tătucului Stalin, imediat după război. Deținuți 
autohtoni si prizonieri japonezi. Teroare neagră. Mizerie 
neagră. Piaţă neagră. Viaţă neagră. Şi totuşi! În toată bezna 
asta, doi copii — Valerka și Galia, 12 ani de căciulă — con- 
curenți aprigi întru vînzarea ceaiului în piaţă, iubiţi candizi în 
particular, îşi fac rost de un pic de lumină numită dragoste, 
numită fidelitate, numită cäldurä sufleteascä. Despre supra- 
vietuire în condiţii de moarte, ar fi. Despre puterea de adap- 
tare a ființei umane „in fașă, din fasä" la orice, ar fi. Despre 
puterea iubirii, ar fi. O iubire mare între doi mici oropsiti ai 
timpurilor. Între Valerka cel năbădăios si bătăios si Galia cea 
inteleapta şi maternă, maternă, care se lasă terorizată de 
„alesul“ ei, dar nu se lasă dislocată din starea de iubire; ca- 
re-l iartă mereu și-l veghează întruna, ba chiar se porneşte 
să-l! salveze din ghearele unor borfasi, pentru că vor sä-l li- 
chideze, după ce i-au folosit. Încercarea pare să reușească. 
Cei doi se intorc acasă, cei doi găsesc drumul, linia, „sina” 
— este chiar o sina de cale ferată — cei doi sint din nou îm- 
preună, şi „el“ îi cîntă, la cerere, cintecul „acela“ cu o „ea“ 
care isi așteaptă iubitul. „Asteaptä-mä, așteaptă-mă“ mai 
mult behăie decit cîntă Valerka cel mult iubit, dar fără voce 
şi atunci, din beznă — bezna unui suflet — sosește glontul. 
Giontul destinat lui. Dar glontul destinat lui o nimereşte pe 
ea. O poveste de iubire „pe viață și pe moarte“, da, dar nu 
numai. Pentru că ceea ce se întimplă în jurul ei nu este doar 
un decor adecvat, ci viaţa însăși. Viaţa, sub formă de coş- 
mar. Un coşmar bine implintat în memoria autorului, am 
dreptul să bănui după ce m-am uitat îndelung la „poza“ din 
Catalog și la data nașterii. Vitali Kanevski are 55 de ani si 
seamănă uluitor cu Valerka... Nu mișca, mori și învie! a fost 
făcut în 1989. 


Din aceeași familie, intrucitva, Balconul (1988) de Kalyk- 
bok Salykov, URSS-Kazahstan. Anii '50 in Alma-Ata. O 
stradă cu puștii ei organizaţi în două „bande“, în luptă pen- 
tru supremație, dar și pentru supravieţuire. Conflicte mă- 
runte, ca oglindă a marilor conflicte, vremuri tulburi, eveni- 
mente tulburi desfășurate sub privirea aceluiași portret, ob- 
sedant ca şi binecunoscutul deceniu. Aceeași luptă pentru 
supravieţuire morală dublată de o aprigă sete de libertate, ca 
în filmul lui Kanevski... Din altă epocă (sfirsitul secolului tre- 
cut), dar în acelaşi spirit Cogmar (1978) de Wojciech Mar- 
czewski — Polonia. Sintem în Galiţia de astádatá, pe timpul 
ocupaţiei austro-ungare (ocupaţia, privarea de libertate sub 
orice formă a fost una din temele mai mult sau mai puţin se- 
crete ale Festivalului), un puşti, din nou un puşti, mult prea 
sensibil pentru vremuri atit de dure, se luptă, în felul lui, 
pentru păstrarea micii sale integritati morale, într-o lume 
bine înclinată spre compromis si supunere. Devenit adoles- 
cent, fostul puşti continuă, credincios sie însuși, să se impo- 
trivească deși nimeni și nimic nu-l mai poate apăra. Împotri- 


speranţe 


Dan Pifa: „...Noi sîntem astăzi ca un burete care a fost 
ținut foarte strins și acum se imbibá de idei noi. in frun- 
tea noii organizaţii a cinematografiei, Centrul Naţional 
Cinematografic, am pus un creator, apoi un administra- 
tor și un economist. Casele de filme şi birourile de. 
proiecte sînt independente de conducerea pe care o 
exercit. Fără îndoială că nu tot ce mi s-a promis se va și 
acorda - sînt însă sigur de faptul că la ora de față, la 
cea dintii manifestare de presiune, se va răspunde cu o 
voce unică și solidară. Sint același om acum ca și 
înainte de Revoluţie. Revoluţia nu mi-a dat mai mult ta- 
lent și nici nu mi-a oferit vreun filtru magic. De acum 
înainte, în filmele mele, vreau sá mă dezbar de o simbo- 
listică, de o codificare ce mă apăsau cam prea mult, dar 
care constituiau refugiul nostru în faja cenzurii. Aș dori 
să vad intorcindu-se, ca să lucreze acasă, mulți dintre 
realizatorii români exilați: prietenul meu Veroiu, ca și 
Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, losif Demian, Andrei Serban. 
Doresc această reintegrare a lor pentru că cei mai mulți 
dintre ei au acumulat o experiență profesională și psiho- 
logică și cred că vor ști să ne ajute să stabilim contacte 
cu cinematografiile occidentale, franceză și italiană in 
primul rind. Va trebui “să limpezim și ri urile noastre 
cu televiziunea care, la ora de față, trăiește oarecum în 
propriul ei turn de fildeş datorită rolului major pe care 


l-a jucat în timpul Revoluției. E A 


virea pare să fie tema preferată a acestui regizor care nu 
tace film decit atunci cînd are un motiv personal, precis şi 
important. Împotrivirea la o politică stupidá, la constringere, 
la inregimentare, la spiritul gregar, la terfelirea ființei umane 
de către oricine şi orice. „Libertate interioară“ este titlu! por- 
tretului schițat în catalog. Marczewski are 46 de ani şi nu a 
realizat decît trei lung metraje si șase filme TV. Libertatea 
interioară se pláteste... Din familia cosmarelor omenirii și ice 
(Gheajá 1968—1969) al americanului stabilit în Franța Ro- 
bert Kramer. O ficţiune inspaimintatoare, cu acţiune plasată 
într-un viitor şi el fictiv, firește. Un fel de joc atroce de-a 
„ce-ar fi dac-ar fi“? Ce-ar fi, de exemplu, dacă Statele Unite 
ar declara război Mexicului... Acelaşi Robert Kramer însă 
(care intenţionează să facă un film despre România asa in- 
cît, sigur că am vrut să văd cît mai multe din filmele lui) este 
autorul unei anchete sociale — viziune asupra Americii ani- 
tor '70, dar cu o dublă punte aruncată spre trecut și spre vii- 
tor: Milestones (1975) și al unui film tandru-seducator: Doc's 
Kingdom (Regatul doctorului). Doc este un betiv nenorocit, 
dar un medic minunat si un suflet de aur. O data pe an, tre- 
zit din beţie pentru o zi anume, el scrie o scrisoare de dra- 
goste — aceeaşi — unei femei si ea aceeași. Femeia vieții 
lui, aflăm într-un tirziu, femeie care, iubindu-! foarte, a dorit 
să păstreze dovada trecerii lui prin viata ei: un copii. Copilul 
este acum un adolescent și, fireşte, habar n-are al cui fiu 
este; pînă cînd un accident pune capăt vieţii mamei iar el in- 
tră în posesia scrisorilor anuale. Stupoare. Apoi căutarea, 


> găsirea, respingerea „imaginii“, dar si nevoia de tată, dar si 


neputinfa de a-l accepta. Greu de ieșit la liman cu o aseme- 
nea poveste pindită rău de melodrama, greu dar nu imposi- 
bil. Pentru că iată: fiul îşi părăsește tată! abia regăsit si 
pleacă în drumul lui. Doc rămîne din nou singur, de tot sin- 
gur în regatul său îmbibat de alcool, fără drame, fara melo- 
drame și fără speranțe. Crud tandru, dulce-amárui şi lucid, 
lucid acest Doc's Kingdom datat 1987. lar în raport cu cele- 
latte două filme: Kramer contra Kramer. 


„Mă cheamă Slobodan...“ 


Unul din cele mai surprinzătoare filme ale Festivalului (din 
‘cele văzute de mine): Un băiat care promite (1981) de Misa 
Milos Radivojevic — tugosiavia. Băiatul se numește Slobo- 
dan (cel liber, nu?) este student la medicină si, ascuns sub o 
«barbă stufoasă si sub plete, visează să ajungă cintaret de 
hard-rock. Mai ales că el cu medicina mare legătură nu are. 
Si nici cu viata lui „cuminte“ nu prea se împacă. Logodnica 
îl iubeşte, dar este prea voluntară si prea nápáditoare dupa 
gustul lui. O jună suedeză intilnitä întimplător (nu mai putin 
voluntară, nu mai putin nápáditoare, dar...) se apucă sá 
joace rolul Destinului în viaţa lui întrucît „aventura“ iese la 
iveală. Jignită, logodnica isi pocneste iubitul logodnic cu o 
ramă în cap. Efect neașteptat: Slobodan isi ia cîmpii și o 
porneşte în căutarea suedezei. Care suedeză, însă, a dispă- 
rut în peisaj, Umilit, dezgustat, furios, Slobodan hotărăşte sá 
fie cu adevărat slobod. Așa încit: radem barba, tundem pie- 
tele si, ce iese la iveală este un „baby face“ induiosator care 
explică multe — inclusiv teama de femeile prea exigente. 
Este Slobodan victima unei „erori genetice“? Dacă e sá ju- 
decăm după prietenia cu șaful unei formații rock — faraat, 
efeminat și dornic să-l ajute — s-ar putea. Filmul nu arată. 
filmul nu spune, ei nu se vrea o pledoarie în favoarea ,erori- 
lor genetice“, ci în favoarea libertății individului de a-și alege 
drumul în viață. Pentru că, oricum, din Slobodan iese un 
cintárej de hard-rock si încă unul foarte bun. Final: recupe- 
rat de familie și de logodnica, Slobodan se însoară. Supra-ti- 
nal: în timpul petrecerii de nuntă care seamănă foarte bine 
cu un parastas, sosește un cadou de la prietenul lui — ca- 
seta cu inregistrarea concertului. Reactie: Siobodan se dă, la 
propriu, cu capul de pereţi care se întimplă să fie un geam... 
„Dar poate că a pierdut codul etic“ ...și-a dat cu părerea ci- 
neva, după ce băiatul promiţător fugise de-acasă insingerat 
si descult după lovitura în cap. „Dar poate l-a regăsit“ — te 
gindesti, uitindu-te la acelaşi cap insingerat și mereu pus la 
încercare. 


Din toate nebuniile, din toate coșmarurile, mărturiile, îm- 
potrivirile si dilemele a țișnit şi o seară deconectantă în com- 
pania lui Jiri Menzel, deși în absenţa lui festivalieră: Dragul 
meu sătuc (1985). O comedie nebună cum numai Menzei 
ştie să facă, din orice gi cu orice. De daia asta este un „cre- 
tin al satului“ specialist, ca orice cretin, in boroboafte, prote- 
jat de seful lui — șofer de camion — si vinat de tot felul de 
„dästepfi“ care-i vor casa — mai exact dormitorul... Otik — 
așa-l cheamă — este chiar gata să-și vindä pretioasa casă si 
să se mute la Praga, dar, din fericire planul eșuează grație 
sufietistului șofer care și-l ia din nou în sarcină, ca sá nu şi-l 
ia pe conştiinţă. Asta ar fi povestea. Pe sub ea însă Menzel 
țese o plasă subţire, dar cît de rezistentă! în care cad, buluc, 

sonajele vieţii noastre cea de toate zilele cu „minunatele“ 
or isprăvi nu toate onorabile. 


Replici de neuitat 


Valerka spre Galia (după ce a făcut să deraieze un tren si 
acum așteaptă să fie împuşcat, că doar aşa se face): „Știu pe 
unu' care trebuia să fie impuscat- şi știi ce a făcut? S-a tatuat 
pe piept cu Stalin şi pe spate cu Lenin, aşa că n-au putut 
să-l împuște. De unde să iau eu niște cernealá...? (Nu mişca, 
mori şi învie). — „O s-o sfirsesti rău, doctore...“ — „Ca toată 
lumea...“ | meu sătuc). „Viaţa e un vis din care te tre- 
zesti ca să mori". (Cogmar). „Vezi mai multe filme! Altfel, ră- 
mii balcanic“ și: „Mă cheamă Siobodan/ Sint născut în '56/ 
Fac ceva pe lumea asta/ Și pe cine mi-a pus asemenea 
nume.“ (Textul cintecului lui Siobodan din Un bälat care 
promite). „Există trei feluri de teroare. Una psihică, alta fi- 
zică si cea de-a treia care le folosește pe amindouă. Prima 
este teroarea preoților, a doua este teroarea poliției, a treia 
este teroarea mulțimii. Fiule, teme-te de mulțime...“ 

Și, în loc de final, un început. Începutul articolului de des- 
chidere din catalogul Festivalului, intitulat Dansul pe vulcan 
semnat, bineinjeles, de directorul său, Jean-Loup Passek: 
„Ontsprezece ani! Virsta Festivalului de la La Rochelle co- 
respunde, deci, majoratului civil și penal. Dacă a fi major în- 
seamnă a fi conştient și răspunzător pentru actele tale, 
atunci ne revendicăm ge gain Dacă, în schimb, a fi major 
înseamnă să-şi iei adio de la lumea visului şi a iluziei, să-l 
„tai“ pe Moo Crăciun, o dată pentru totdeauna, de pe lista 
invitaţilor, să devii un „mielugel“ bine crescut şi bine tuns, să 
te deschizi ipocriziilor sociale şi compromisurilor profesio- 
nale, să ne pierdem integritatea ca să ne-mbogatim si să de- 
venim mici marchizi ai culturii, atunci preferăm să nu trecem 
pragul acestui emotionant paradis artificial“. 

Așa să fie! 


Eva SÎRBU 


= A o 
Marelé premiu si premiul pentru 
cea mai bună interpretare 

la Sanremo (1986): 
Bucuria tăcută de Dusan Hanák 
cu Magda Vasáryova si Jiri Bartoska 


e Debut ín lung metraj dupá 
ce a învățat cinema cu Ermanno Olmi: 
Plimbare de primávará (1989) 
de Giacomo Campiotti 


¥ 


@ De la filosofie la cinema: 
Patrick Cazals si ultimul său film: 
Un cinema al vrajei (1990) 


© Clasicii mereu în actualitate: 
Al treilea om (1949) 
de Carol Reed, cu Alida Valli 


} 


E 
$ 
a 
2 
ii 


Un simbol şi mai 


' GONG FINAL 


8 „Trandafirul din Lidice’ 
pentru 
Pasari, orfani si nebuni, 


ceastă a 27-a ediție a festivalu- duşman: spectatorul devenit cilent. Cineastui : = 
lui de la Karlovy Vary a purtat este obligat să-l servească dupa gustul lui. regia Juraj Jakubisko, 
cu sine o trist „Specie Meniul e controlat de un cenzor tot atît de cu 


care dispare“. Cu toată vara în 
plină glorie, festivalul trăia nos- 
talgic atmosfera unei „fin de 
partie“. 

Poate pentru prima oară acest festival al 
celei mai tinere arte se armoniza perfect cu 
arhitectura bátrinei și cochetei staţiuni. 
Amintirea marilor duci, a protipendadei vest 
si est-europene a secolului 19, se inlänfuia 
cu amintirea vedetelor ecranului din deceniile 
trecute, anulind distanţele în timp, topindu-se 
într-un trecut comun, scăldat într-o muzică 
de promenadă cintatá cu pedalä de fanfara 
stațiunii. Acelaşi vals lent decolora sub ochii 
nostri si actuala ediție, adáugind încă o ima- 
gine în sepia, trecutului. Era zguduitor să 
constatăm cum deveneam clipă cu clipă, tre- 


cut. 

Această a 27-a ediție, după toate aparen- 
tele ultima, a încheiat o epocă, epoca de glo- 
rie a filmelor „socialiste“. 

Cu decenii în urmă la Karlovy Vary tinăra 
cinematografie românească era scoasă in 
lume. Ea se întilnea pentru prima dată cu alte 
cinematografii de solidă reputaţie sau chiar 
o prestigiu, cum era cinematografia sovie- 
ticá. 

Cinematografia noastră se prezenta atunci 
ca o debutantá scoasă la bal sub privirile in- 
curajatoare ale surorilor mai mari, ale mătuși- 
jor, ale părinților. Luam şi premii... „pentru 
fermecátorul el suris", „pentru gratia ei tine- 
reascä“... Cam aşa se adresau cărțile ilus- 
trate, domnisoarelor din balurile de odi- 
nioară. Premiile de ia Karlovy Vary nu purtau 
titluri deloc frivole, ele sunau a oțel și a luptă 
de clasă. Dar noi eram atit de tineri și plini 
de ideaiuri... 

Primele ediţii au însemnat filmele despre 
război, recoltă de aur a cinematografiei so- 
vietice si a ţărilor ieşite biruitoare din acei in- 
fern. Era strigătul de victorie al unor națiuni 
ieșite la lumină după o luptă pe viaţă și pe 
moarte cu un dușman feroce. Lupta aceasta 
o dusesem si noi, românii, dar portia noastră 
de victorie era foarte limitată. Cineva stabilea 
cit și ce ni se cuvenea. Chiar și pe ecran. 

În aceste filme de după victorie apărea ici 
şi colo chipul lui Stalin, zeu al Victoriei, Niké 
cu un brat mai scurt, a cărui apariţie pe 
ecrane dezlántuia delirul nu numai al Estului, 
dar și al Vestului, pînă la vestul de dincolo de 
ocean 


„Vrem adevărul“ se strigă astăzi în tot Estul 
şi s-ar putea să-l şi aflăm într-o zi, întreg, în 
toată splendoarea lui. Şi cine știe ce vom mai 
e așa cum au aflat și polonezii și sovieti- 

Beos y 

Şi au fost apoi anii Noului Val. polonez, al 
cehilor care aflaseră și ei o parte din adevăr. 
Nu-l striga, dar filmul este o artă care se 
poate dispensa, oarecum, de cuvinte. 

În această a 27-a ediţie, filmele Estului ar fi 
trebuit să fie filmele unor cinematografii care 
au aflat Marele Adevăr, acela că „regele e 
gol”. Dar, curios lucru, nu au mai avut forja 
să-l strige. 

lesite la aer, aceste cinematografii respiră 
prin alti plămini decit cei de odinioară, cind 
dorința de supravieţuire le dădea forțe nebă- 
nuite. Libertatea, această nouă condiţie, îi 
pune în situația de a nu mai avea un dușman, 
deci statutul de luptător încetează. Forte ci- 
nematografice impresionante se mulțumesc 
cu „situaţia precară de „culegători de muşe- 


Dar, atenţie! Se arată la orizont un nou 


neinduplecat ca și cel de pe vremuri: produ- 
catorul. Este soarta artelor de comandă so- 
cialá, de- investiție mare. 

Cineastii scäpati din cenzura totalitarismu- 
lui, cred că se salvează strecurind în filmele 
lor scene de cea mai crasă pornografie. 

Scenele acestea nu mai sînt apanajul filme- 
lor de categoria X, ele au căpătat drept de 
cetate; sint acceptate în filmele din competi- 
tia marilor festivaluri. Deci și la Karlovy Vary, 
odinioară capitala filmului de austeritate în- 
gereasca. Cineastii nu mai descifrează miste- 
rul uman, au trecut la dezvăluirile celor mai 
intime acte fiziologice. Dar modele vin și 
trec. Cu această ciclicitate, istoria artelor 
ne-a obişnuit de mult. Va trece deci și 
această modă a desfigurárii ființei umane. 
Furtuna echinoctiului este aceea care limpe- 
zeste rufele toamnei. Toamna in care se vor 
culege fructele acestor grave timpuri pe care 
generaţii de cineasti le-am trait cu viata 
noastră, fructe pe care le-am făcut să ro- 
dească cu singele nostru. Vreme trece, vreme 
vine, depinde din ce unghi al Istoriei sau al 
vieții ai perspectiva. 

Ne întrebăm ce va rămine din toată acea 
splendidă veche cinematografie sovieticä?... 
Comunismul, religie a proletariatului secolu- 
lui XX, a făcut să se realizeze capodopere ci- 
nematografice, veritabile catedrale ale acestei 
credințe. Ce credință nouă va face pe tinerii 
cineaști să ridice altele? Democraţia? A fost 
cucerită. A devenit o stare de normalitate. 
Credinţa intr-un ideal este mai mult deck atit. 
Arta presupune un dram de exaltare a senti- 
mentului cu care lucrezi. Luciditatea, scara 
de 1 la 1 nu constituie punctul forte al artis- 
tului. Artistul nu e un simplu militant, el e un 
pro chiar și atunci cînd tine o virtuală sabie 
in mînă. Care va fi acea credinţă care îi va 
fertiliza spiritul?... Ce golgotä va mai avea de 
urcat?... In ce vis utopic se va mai angaja?... 
invidiez tinerele generaţii de cineaști pentru 
golgota care le așteaptă, pentru utopia în 
care unii dintre tineri se vor angaja, pentru 
toate întrebările la care vor avea de răspuns 
şi care le vor oferi pasionantul chin ai cu- 
noașterii. În ce ne priveşte, noi cei din „gene- 
rafia Karlovy Vary“, sintem la ora concluzii- 
lor. Atunci cînd ai aflat aproape totul, trebuie 
să dispari! E o lege veche de cind lumea. O 
lege nescrisă. 


Malvina URSIANU 


- Juriul Festivalului 
de la 
Karlovy Vary 1990 


Philipe Avron 
si Jiri Sykora 


RESTITUIRI 


udecat in sine, anul acesta concur- 
sul festivalului de la Karlovy Vary a 
fost o deziluzie. Criteriul conjunctu- 
ral pentru care se pare că au optat 
organizatorii cu prioritate în selecţia 
lor, anume cei politic, s-a dovedit fa- 
limentar. Din 18 filme, jumătate au 
vădit ambiţii de racordare la apetitul actual 
pentru politică, dar ambițiile au rămas, cu. ci- 
teva excepţii, la nivelul enuntului. 

Exceptia cea mai frapantă ar fi Starea de 
frică al polonezului Janusz Kijowski, premiat 
pentru regia sa, un film care plonjează în zi- 
lele introducerii ii marţiale, centrindu-se 
pe analiza psihologică a angoasei unui tinár 
actor, interpret al lui Hamiet. În tandem cu 
acesta, filmul cehului Antonin Masa, Oare 
chiar aga sintem?, afiat și el în palmares cu 
Premiul special al juriului, este tot o analiză 
psihologică si localizatá tot în iumea teatru- 
lui, mai exact a unui regizor care pune în 
scenă Othello, dar în realitatea cehoslovacă a 
anului trecut, cind actorii au constituit liantul 
mobilizator între elementele ratice și 
mulțime. înlocuind spectacolele cu dezbateri 
spontane cu spectatorii. Dacă mai bifam Cer- 
nov al sovieticului Serghei lurski, care n-a 
scăpat nici el atenţiei juriului, generos cu 
protagonistul Andrei Smirnov, putem închide 
paranteza excepțiilor. 

Din cealaltă jumătate, „inofensivă“, palma- 
resul a reținut cu adevărat cea mai intere- 
santa $i originală peliculă, Păsări, orlani și 
nebuni, o dezlántuire onirică de imagini su- 
prasaturate cu recuzită și histrionism, turnată 
de slovacul Juraj Jakubisko încă în 1969, dar 
abia acum scoasă de la index şi finisată. În 
schimb, juriul a lăsat afară un film aproape la 
fel de meritoriu ca scriitură cinematografică, 
Podul Varșovia al spaniolului Pere Portabella, 
care pare să fi asimilat destul de bine lecţia 
Alain Resnais. 


Bergerac, Legenda sfintulul băutor, Interog: 
' torlul, Toba de tinichea), altele — surprize 


a- 


plăcute ale unor pelicule fără pretenții (Niki- 
ta al francezului Luc Besson, Război conju- 
gal al lui Danny de Vito, Cind Harry a mili- 
nit-o P Sally al lui Bob Reiner, incident de 
război al lui Brian de Palma), iar altele — 
dezmăgiri produse de nume ilustre (Woody 
Allen cu Crime gi delicte, Costa Gavras cu 
Cutia de muzică, Damiano Damiani cu Jocul 
de-a moartea și Milos Forman cu proaspătul: 


său Valmont, încă o ecranizare a te aye 
primejdioase, fără cusur ca meserie, dar atît). 


În climatul | 
post-revolutiei de catifea, 
Karlovy Vary 
reabiliteaza 
victimele de ¡eri 
şi tremură 
pentru propriul viitor 


Vreau să mă opresc, însă, la secțiunea „au- 
tohtonă“ a festivalului, care conferă 


nu-l merita nimeni. Premiul mai important 
ráminind „Trandafirul de Lidice“ care a incu- 
nunat în mod colectiv creaţia tuturor acelor 
regizori cehi și slovaci care, lucrind în anii 


Aga stind lucrurile, și obiectiv vorbind, este  '60, au plătit pentru talentul și curajul lor cu 
chiar de neinteles refuzul selectionerilor puşi persecuția, interdicția sau exilul. Au fost ară- 
în fața unui “ de filme românești ca tate pentru intiia oară o duzină de filme care, 
Noiembrie, bal, Rochia aibă de dante- realizate după acel august 1968, au așteptat 
lá şi mai ales Cel care cu ca să vreme îndelungată premiera de astăzi. x 
nu le citám decît care nu numai că ar Şi nu este întimplător că unul dintre ele, 


fi „imat“ cu premiantele în tonalitate, dar 
te-ar fi gi concurat cu succes. 

interesul festivalului a venit, însă, din altă 
parte. Nu mă refer la filmele din afara com- 
petitiei, unele — laureate din alte concursuri 


le funebră al lui Zdenek Sirovy, a 


prem 
acesteia, că un altul, Clocirlll pe sirmá al lui 
Jiri Menzel, a fost desemnat de critica ceho- 


int ionale di t 
Me Day, in I alle, aia Red (Continuare in pag. 19) 
14 și video, Noul pi tends Paradiso, Cyrano de Sergiu SELIAN 


multe semne 


LA FESTIVAL, ÎN BLUGI. 


uni 2 iulie — Carmen (Carmen 
Zamfirescu, „îngerul bun vestitor” 
de la Uniunea noastră a cineaști- 
lor, n.n.) mă întreabă dacă pot par- 
ticipa între 7 şi 20 iulie la Festiva- 
iu! de. la Karlovy Vary. Nu pot. 
Regrete. Nostalgii. Sugerez citeva 
nume de actrițe tinere. 

Peste citeva ceasuri o chem pe Carmen să 
intreb dacă a găsit pe cineva liber. Nu ince- 
puse să caute. Bine — mă trezesc vorbind 
spre suprinderea mea — atunci merg eu... 
Aveam senzaţia unui mic sacrificiu. Trebuia 
să amin cu o săptămină un parastas la Ra- 
dești, nu mai puteam asista la concursul pre- 
zidat de Liviu Ciulei. Nici la repetițiile lui An- 
drei Şerban de la Naţional. Nu mai aveam 
cînd să inventez citeva háinute de zi sau de 
seară pentru 'o întîlnire internaţională... Pen- 
tru fiecare din noi, răsturnarea măruntelor 
noastre scrupule poate căpăta uneori dimen- 
siuni catastrofale. 

in fine... 

Marţi şi miercuri, conform vechiului obicei 
(dobindit) de a nu socoti ca sigură nici o par- 
ticipare la nici un fel de manifestare interna- 


& La Karlovy Vary, 
acum 30 de ani, 
festivitate de. premiere 
Irina Petrescu, 
Lazar Vrabie si 
Liviu Ciulei; 
Valurile Dunării — 

marele laureat 


tionalä, am uitat de invitația UCIN-ului. Două 
zile liniștite, deci. 

Jol 5 iulie lucrurile se precipită si se decid. 
Ridic de la Romániafilm pașaportul și biletul 
de avion cu un aer paraponisit de victimă a 
datoriei. Atit de speriată eram de ce aveam 
de contramandat, că nu m-am mai putut bu- 
cura pe loc nici că pașaportul nu mai trebuia 
să conţină nici o viză (ieşire, intrare, etc.) nici 
că biletul de avion avea OK-ul de întoarcere. 
Puica; mulţumesc! (Puica Podeanu, colega 
noastră care s-a investit de-a lungul anilor ca 
cineastii noștri şi filmele lor să poată parti- 
cipa la festivalurile internaţionale. n.n.) 

Malvina (Urgianu, nu mai are nevoie de 
prezentare n.n.) caută să mă convingă cu 
eleganţă și tandrete că odată ce n-avem film 
în competiție (n-am știut pe loc să întreb... de 
ce oare) nu trebuie sá ne așteptăm la atentii 
deosebite din partea gazdelor, că trebuie să 
fim pregătite să ne bucurăm pur și simplu de 
o vacanţă, libere și de competiţie și de proto- 
col si de conferințe de presă şi de gale şi de 
interesul pentru politica noastră imbracat în 
interesul pentru cinema-ul românesc de după 
revoluție... 


de intrebare 


OK — îi spun — e singurul lucru pentru 
care sînt pregătită și pe care mi-l doresc în 
clipa asta... Dar eram, de fapt. pregatita pen- 
tru tot ce e mai rau, ca ardeleanul din com 
partimentul de tren Care se așează pe o pio- 
neza: rabda, rabda şi la privirea intrigatá a ol- 
teanului indignat, suspiná: ...apai daca 
trábá... 

N-aveam în valiză decit amintirea primului 
meu festival internaţional: Karlovy Vary — 
1960 — cu Valurile Dunării, o delegaţie con- 
dusă de Paul Cornea, cu Victor lliu (in juriu) 
Gopo, Ciulei, Vrabie, lon Mihăileanu. O biuză 
cu dungi. O fotografie cu Raj Kapoor la Ma- 
rienbad, alta în fața Grand Hotelului „Mos- 
kva”, căruia toți îi spuneau Pupp... și cam 
atita... Cu valiza asta de fluturi morți (handi- 
capată de încărcătura prea adinc subiectivă) 
am mers la Teatru. 

Vineri 6 iulie. Începuse concursul pentru 
secretariatul literar. Ciulei întreba și asculta 
politicos. l-am urat „La multi ani“ pentru a 
doua zi — 7 iulie — și m-am scuzat că în zi- 
lele următoare nu voi fi în București pentru 
că trebuie să plec la Karlovy Vary. 

„„.„Ca acum 30 de ani...“ a murmurat Liviu. 

Da, exact pe 7 iulie, acum 30 de ani l-am 
sărbătorit la Praga, la aterizare — în drum 
spre primul festival international la care parti- 
cipam... Si el. Si eu. Si noi... Salut! Drum 
bun! Să-ţi meargă bine. Să vá meargă bine! 

Mi-a mers. Ne-a mers... Un minunat fel de 
bine. Blind, tandru, teribil de încărcat de 
semnificaţii. Senin și neimpovărat. Bine cu 
adevărat. Fără efort. Fără minciunile de pro- 
tocol. Fără umbră de crispare sau ambiţie. 
Eliberati de sarcina de a ne apăra o partici- 
pare în concurs, atenţia noastră s-a deschis 
ingenuă și senină la spectacolul festivalului. 


„„Pentru prima oara în calitate de... „obser- 
vator“. ...Şi o ciudata permanentă senzaţie 
de călător pe altă planetă... Nimic nu mal se- 
mana cu ce credeam și știam eu că trebuie 
să semene. 
Sediul festivalului — mutat de vreo 10 ani 
din Grand Hotel Pupp (sec. al XIX-lea) în 
modernul şi functionalul Thermal — adăpos- 
tea azi, aparent fără nici un efort, sute de oa- 
meni implicaţi în industria și comerțul de ci- 
nema. 

Thermal — atît de discret mindru şi ospita- 
lier, deschizind larg uşile ca să-l primească 
pe Milos Forman, (călare pe o bicicletă de 
curse) cu piine şi sare şi cu o sticlă de sam- 
panie, la revenirea lui în țară, pentru prima 
oară după vreo, 15 ani de exil, pe Vaclav Ha- 
vel (da, da, chiar președintele ţării...) fara 
piine şi sare, dar, mai ales și fără poliţişti pe 
motocicletă... pe Robert de Niro în maieu alb 
de bumbac, pe Maximilian Schell fara papil- 
ion, pe stariete fără paiete si pe paparazzi 
profesionişti sau amatori fără să-și prezinte 
neapărat talonul de acreditare... 

Superba rochie de seară împrumutată de 
Gina Patrichi nu se potrivește. O s-o pástrez 
— cu voia ei — pentru Costinești ca să fac o 
plăcere studenţilor care pricep orice glumă 
fără să trebuiască să le faci cu ochiul... 

Nu ies din blugii mei decolorati și adidas-ii 
românești din cel mai trainic şi dur material 
plastic, (romanian TORSION) care par să-l 
fascineze chiar gi pe preşedintele juriului — 
Lindsay Anderson (ehei... să fi avut un film în 
competitie...). 

Jiri Janousék — directorul festivalului, — 
este un băiat in jur de 30 de ani, tuns ameri- 
cáneste ca un boxer. Aleargă vesei si preocu- 
pat in pantalonii lui albi si pantofii lui de te- 
nis, cu salutul cordial in virful degetelor. Un 
spiridug vesel si inteligent pe care-l poţi în- 
tiini în mai multe locuri deodată... vorbind 
mai-. multe limbi străine deodată... care cu 
toată povara sa vrea să te convingă, zimbind, 
că totul este firesc și că a fi liber este de fapt 
lucrul cel mai firesc din lume... 

Rămin o dată mai mult admiratoarea invi- 
dioasă a acestui neam de oameni calmi, se- 
riosi, severi, preocupaţi cu adinca blindete de 
bunăstarea lor şi a oaspeţilor lor. Muncitori, 
disciplinati, inteligenţi, liberi, încrezători în ei 
şi în viitorul lor pe care şi-l apără atit de 
omeneste, cu o nobleţe de esenţă care nu 
are nimic comun cu violența, cu intoleranta, 
cu intransigenfa, cu minciuna și cu haosul... 
Îi trimit în gînd o bezea di-ului Brousii — te- 
mutui director al festivalurilor de la Karlovy 
Vary de acum 30 de ani... 

Mă îndop cu filme. de toate felurile și cu 
banane... 

Uit că nici unul dintre noi nu are nici mă- 
car o coroană în buzunar — dar asta nu e 
vina nimănui... 

Explic simplu unor turişti români de ce 
steagul nostru nu flutură pe frontispiciul fes- 
tivalului, dar nu-mi pot opri O uşoară tristețe 
că nici un film românesc n-a fost reținut de 
selecția pentru concurs desi cel putin două 
(Serban Marinescu şi Dan Pita) ar fi fost cu 
mult mai bune decit cele admise sau chiar 
premiate... 

Dar asta e o altă poveste. 

Ca şi semnificaţia specială a acestui festi- 
val atit de neobișnuit (pentru mine) cu zim- 
betul agoniei sale senine care vrea să spună, 
de fapt, că ce a fost nu mai are cum sá fie si 
că totul trebuie să înceapă și să devină ait- 
ceva, asa cum noi toți, cei din est, incepem 
să fim astăzi altcineva. 


irina PETRESCU 


> 
ae 
< 
> 
> 
> 
O 
a 
Ad 
< 
Se 


en o altă on i un’. 
spectatori coma. {aout care i 
inmormin 


| 
| 
} 
| 
} 
| 
| 
| 
i | 
£ 3 
1 
ji 
: =. 
€ der în eN tel 


sE 
è 


i 


Nu-i er că lumea 
n-a sărbătorit centenarul 
naşterii lui Stan Laurel? 
; Dar cum? 7 
Te apucă risuplinsul lui! 


grijulie, ab es loasá, discretă, respectuoasă — — in- 
tocmai ca el, “inconst entul - „acestor sentimente — lumea a 


e. Leni şi Gheadgie Hagi E Sop = 
=o poanie. ge ee Er Be a 
í —w 


ds = m u ns „scheciului genial, aceea ‚care ducea din nimic în nimic la ni- 


..la festa se Toto Schillaci 


‘$e prevedea un măcel mai ceva ca pe stadio ei“ din €, ? 
Sa coun er rele in n picioare italien oe > si tristețea lui Maradona 


mină de zi cosmică“, scria în articolul de fond al tul 
„L'Equipe“ care se încheia cu această propozitiune sumbră: 
„On tremble“. S-a tremurat degeaba. Primul hohot de ris, 
prima enge a cs let so a fost la asta: că n-a fost nici ane ma- 
cel. Se st scoteau cei x. din frica 


unul avînd o clon dead isă la picior. Atit. „Violen a de- 
bila", se to sec. Omagiul însă abla urmează. E pe o 
_ schemă pe care cei doi au întrezărit-o, avind intuiţia de 
nefinisind-o. ko finisăm noi, ne e dat nouă, la o sută de = 
_ de la nașterea lui Stan; iat-o descrisă de martori oculari, va- 
riantă cu mult mai subtilă decit orice apocalips, acum: „Ne- 
„norocirea n-a avut loc — Anglia—Olanda, simbätä, la Ca- 
-gliari, n-a declanșat cel de-al treilea război mondial. Putem 
- respira, e aproape o victorie, o victorie a fotbalului fata de 
care am. devenit att de exigenti, o victorie totuşi tristă, 
foarte tristă, aceea i pre simbätä seară pe stadionul Sant’ 
Elia. Aerul era uscat și atmostera apăsătoare. Ti se făcea râu . 
să vezi toţi acești suporteri incadrati a TAD ca nişte crimi- 


| 
| 


BIOGRAFIA ¿2% 


CĂUTĂRI 


| : | | un reper artis 
A IS IC m si de conștiință 
: y 2 al cinematografului ! 


He | cunoşteam din tara, pe fiecare in parte, inainte de 
a-i regasi la Paris impreuna, formind un trainic cuplu 
artistic. Pe Sergiu Huzum il văzusem filmind cu Mirel 

.Niegiu Tab: după Geo Bogza, Trei strigăte pe 
Bistrița sau Hirtla se naște din ape, titluri-reper in is- 
toria documentarului românesc. $i are la activul sáu 
mult mai multe. L-am intilnit apoi alături de Lucian 

Pintiiie, realizind senzationala imagine a Duminicii... și a Re- 

“constituirii unde încercase, in citeva secvențe, să experimen- 
teze inspiratul său procedeu, Transtravul, brevetat în 1963 si 

premiat apoi la Congresele UNIATEC-ului la Praga, la Mi- 

iano, la Bruxelles. Cu Mioara Cremene mă vedeam ades la 

proiecţiile organizate de Studioul Bucureşti pentru a atrage 
tinere condeie spre arta filmului. Artă mult contestată. atunci 
ca şi acum. Nu gi de poeta entuziastă — atunci ca și acum 

— de specificul limbajului vizual şi de experiențele noului ci- 

nema. 

„Cum au evoluat între timp căutările voastre artistice?" 
i-am întrebat de curind, cînd s-au întors în țară după 21 de 
ani, pentru o scurtă vacanţă. 

S.H.: Am avut șansa să fiu invitat în 1969 la Paris de către 
Pierre Schaeffer, interesat de transtrav pentru „Service de 
recherche“. pe care îl initiase în cadrul ORTF-ului. Văzuse 
scurmetrajul nostru Biografie care testa posibilităţile apara- 
tului valorificind în imagine reacţia originală, modernă, a 
sculptorului român Victor Roman. Schaeffer ne-a oferit posi- 
bilitatea de a duce pina la capăt aceste încercări realizind in 
1970 un film de 30 de minute după scenariul Mioarei, intitu- 
lat Metropoem. Prezentat în același an la Cannes, la Quin- 
zaine des Réalisateurs, el a stirnit un real interes. 

M.C.: A interesat atunci foarte mult lumea filmului pentru 
că procedeul nu era doar tehnic, el deschidea nebănuite 
perspective artistice. Era primul aparat care nu se mai sub- 
stituia ochiului, ci realiza ceva ce nu puteai cuprinde în mod 
obişnuit cu privirea ci doar cu sufletul, cu mintea. Așa cum 
după apariția fotografiei, pictura a fost scutită de a mai re- 
produce realitatea exterioară, concentrindu-se pe interiorul 
uman și pe sugestie, tot astfel transtravul oferea cinemato- 
grafului șansa de a reda, nu prin trucaje, ci printr-o specială 
mișcare de distantare-apropiere, dimensiunea hologica a 
momentului. Ceea ce ar fi trebuit să analizăm in cuvinte, un 
sentiment complex, un paradox, în genul „eu plec, dar cu 
gindul, cu sufletul rämin la voi, distanțele nu mă depărtează, 
mă apropie de cei dragi“, se putea exprima printr-o singură 
mişcare de aparat, printr-un fel de zoom contrazis. „Spaţiul 
elastic“, i-au zis criticii. O modalitate specifică doar artei a 
șaptea, pe care nici pictura, nici fotografia... 

S.H.: Nu explici bine, Mioara, literaturizezi. Am mai decla- 
rat în presă (mi se pare că mai demult chiar revistei dum- 
neavoastră) că e vorba de o interpretare a spaţiului printr-o 
perspectivă variabilă: mişcarea de zoom și de traveling sînt 
făcute în contrasens, dar cadrul se păstrează fix. Personajul 
dă impresia că „se duce venind“. Ăsta e paradoxul. 

Rep.: Fascinantă cale oferită filmului psihologic modern. 
Ce s-a intimplat apoi cu transtravul? L-ati mai fructificat? 

S.H.: Din păcate, Serviciul de cercetări al ORTF-ului s-a 
destiintat în 1974 şi eu am inceput să lucrez foarte mult pen- 
tru televiziune reportaje, documentare, filme seriale. Tran- 
stravul ar fi necesitat cîteva modificări tehnice, un producă- 
tor francez se oferise să ne ajute, dar, între timp, a murit. În 
ceea ce mă privește, consider că îmi terminasem, misiunea. 
Deschisesem un drum. Cind in 1984, la Paris, Comisia supe- 
rioară tehnică a ținut să sărbătorească 20 de ani de la inven- 
tarea Transtravului, am fost foarte emoționat. S-au rostit 
toasturi, s-a băut șampanie, am primit și o distincţie foarte 
importantă. Am fost chiar făcut Cavaler al ordinului artelor 
şi literelor“ pentru filmul Utrillo. 


$ De la cuvintul lui Geo Bogza 
la imaginea lui Sergiu Huzum (ambii 
pe vremea filmărilor la Tăbăcării) 


românesc ae 


M.C.: Eu însă continui să cred că daca atunci s-ar fi găsit 
producători care să riște gi creatori care să fructifice inspirat 
procedeul, sînt convinsă că altfel ar fi arătat astăzi limbajul 
cinematografic... 

S.H.: nu sentimentalizăm. Pe mine experienţa de labo- 
rator nu mă mai interesa. Preferam viata, realitatea. Voiam 
să văd lumea. Ca reporter, am călătorit pretutindeni, în 
Africa, în Asia, America. Am filmat tot felul de oameni, de la 
primitivi din satele junglei la savanți moderni ca, de pildă, 
cel care a calculat matematic existența ultimei particule de 
materie pe care el a numit-o după numele brinzei pe care o 
minca la micul dejun: Quarc (apropo, stiati că celebrul des- 
coperitor, Gel. Mann, era roman de origine?). Am filmat ca- 
ravanele Saharei și după citeva zile generatorul de particule 
de lingă Chicago. Am realizat sute de documentare. Am trait 
experiențe umane și artistice extraordinare. Unice. Am cu- 
noscut și am colaborat cu regizori interesanti ca Roger Ga- 
raudy, de exemplu. Cu el am filmat în sate din jungla Diony- 
sus noir — motive de legendă greacă şi africană; cu 
Jean-Marie Vincent am realizat Vanda Terres in Thailanda, 
cu actori francezi si japonezi. L-am însoţit pe Peter Brock 
într-un turneu din Alger pina la Câte d'Ivoire, cu echipa sa 
de .70 de mimi și actori și am filmat reacţiile unor oameni 


După 21 de ani, 

cu Sergiu Huzum 
despre transtrav, 
televiziunea franceză, 
reportajul de război, 
romanul privirii, 
Utrillo, Peter Brook... 


care nu väzuserä în viata lor alte spectacole decît propriile 
serbări tradiționale. Au răspuns neașteptat de bine la acest 
limbaj internaţional, cu hohote de ris la gagurile improvizate 
pe imensa scenă a Saharei. Trebuie să vă spun că am sur- 
prins şi cîteva planuri foarte expresive ale... cămilelor-spec- 
tatoare. Un interesant studiu cu aparatul de filmat a fost și 
cei realizat împreună cu echipa de cercetători ai reacțiilor 
unor copii africani care vedeau pentru prima oară o imagine 
pe ecran; în gros-plan apărea de pildă, capul unui profesor 
explicînd fenomenul ninsorii, urmau secvențe cu:peisaje pe 
zăpadă, dar după proiecţie copiii, în loc să se intereseze de 
ineditul fenomenului, ne-au întrebat cum poate trăi acel om 
fără trup... Am filmat mult reportaje de război în Laos, în 
Vietnam, Cambodgia... 

M.C.: Nu uita serialul Mass-media în SUA. Și trebuie să 
adaug că foarte mult din ce s-a prezentat la Televiziunea 
franceză despre cazul Watergate a fost filmat de Sergiu. În 
acești ani el a fost martor, cu aparatul, al marilor evenimente 
ale epocii. 

Rep.: Un adevărat Ulisse modern, în timp ce tu îl asteptai, 
Penelopa în Cartierul Latin, gi semnai sub frumosul pseudo- 
nim Doira Dor, poeme şi proză modernă în franceză. Ai fiin- 
fat chiar o asociaţie „L'Expression latine“ despre care amin- 


æ O entuziastă a artei a 7-a 
devenită scenaristă 
profesionistă: Mioara Cremene 


teai în interviul prezentat la Televizunea română. În aceşti 
ani ti s-a conturat si proiectul filmului despre Utrillo, pictorul 
Montmartre-ului? 

M.C.: Ideea e mai veche. Tată! meu, instalat la Paris ime- 
diat după război, a înființat o casă de film ,Télécinema". Îm- 
preună cu regizorul Pierre Gaspard Huit a realizat un film 
despre pictorul Utrillo — pe atunci încă în viata. Filmul a ob- 
ținut la Cannes, în 1950, Premiul „Louis Lumière". Henri 
Langlois l-a preluat la Cinematecă. Dar cind am ajuns eu la 
Paris, filmul dispăruse. Tatăl meu nu mai trăia. Am cercetat 
sute de bobine pină să-l descopăr într-o stare deplorabilă și 
să pot recupera citeva secvente-document cu Utrillo pictind 
ori rugindu-se. 

Rep.: Ai conceput scenariul nu ca pe o biografie obisnu- 

ita, ci ca pe o pasionantá ânchetă politist-psihologica incer- 
cind sá refaci, la vedere, ca într-un „building-film“, istoria re- 
constituirii unei biografii, a unui caz aparte în istoria artei. 
Dar Aleea — cum frumos v-aţi intitulat filmul tu si 
Sergiu (film prezentat și de televiziunea română dar transmis 
din păcate, pe programul doi şi la oră nepotrivită, de aceea 
sugerám reprogramarea sa), mi s-a părut un strălucit exem- 
plu de cum se construieşte și se filmează — cu artă — un 
film despre artă gi artist. În planul construcției stelare, eu 
i-am ga unele asemănări cu „romanul privirii“, în care 
obiectivele, îndelung descrise, capătă funcţii dramatice, 
aproape oculte (revenirea planului fix cu tabloul mamei lui 
Utrillo, Suzanne Valandon, pe care pictorul o diviniza — ta- 
blou ce reprezintă o cheie în înțelegerea dramei oedipiene 
— sau planul devenit leit-motiv, cu statuia Jeannei D'Arc la 
care pictorul se închina zilnic, ca la o icoană a purității după 
care a tinjit toată viata). Aproape că vă puteţi lipsi de sa- 
vanta dizertatie a psihanalistului la care ati apelat, intr-atit 
de elocvente sînt argumentele vizuale: obiectele ambianţei 
de la Vézinet, capela, tablourile si mai ales gros-planul cu 
ochii rätäciti, într-o lume aparte, ai pictorului bolnav. 
. S.H.: Aş vrea să adaug ceva important legat de acest film 
la care eu tin foarte mult. Am contribuit la el nu doar ca re- 
gizor și director al imaginii, ci şi ca autor al coloanei sonore, 
al aranjamentului muzical.. Muzica e cea cintatá in epocă la 
„Chat noir" de Aristide Bruand. Cum am procedat? Am 
cumpărat o boîte 4 musique goală, și pe cartoane virgine am 
imprimat melodii celebre la începutul secolului prelucrate în 
ritm de vals, de polcá, de mars. Am încercat astfel să tradu- 
cem prin muzică atmosfera pitorescului cartier al artiștilor, 
celebra boemă din Montmartre, folosind instrumentele vre- 
mii: bone á musique, orgue de Barbarie, cilindrul de ceară 
cu 78 turatii, dar și microsioane si, în fine, sintetizatorul mo- 
dern. Cîntecul rămîne același. diferă doar culorile sunetului 
si armonia. Am lucrat, împreună cu Dominique Laurent pe 
diterite frecvenţe ale muzicii așa încît ele să nu se supra- 
pună vocii comentatoarei, actrița Frangoise Brion. În privința 
ey mar am căutat ca împreună cu operatorul Guy Macon, 
sá filmăm același peisaj pe care l-ar fi putut reține cindva in 
pinzele sale, Utrillo. L-am găsit la Défense — aceeași per- 
spectivă închisă, în depărtare, de case. L-am fotografiat și cu 
ajutorul unui ordinator am făcut să apară tabloul: un fals 
clin d'oeil electronic. Am căutat de asemenea, cind filmam 
un peisaj, același unghi al pictorului. Printr-un asemenea 
procedeu am pus în imagine drumul de la modei la operă. 
Doar că de astă dată tablou! final cra chiar al lui Utrillo: fai- 
moasele pinze cu „Le Théátre de l'Atelier“, „La Rue des Ab- 
besses", „Le lapin agil” si ultimul lui peisaj... 

Rep.: Nu e vorba chiar de tabloul comandat lui Utrillo de 
Sacha Guitry pentru filmul lui despre Paris, film în care apă- 
rea și pictorul cu puţin timp înainte de a muri? 

S.H.: Nu. Noi am încercat să restituim pe peliculă cit mai 
fidel culorile dulci — rozul şi albul — specifice tablourilor 
care au ajuns astăzi să se vîndă la prețuri fabuloase. Printr-o 
imagine cît mai analitică am vrut să accedem la misterul 
acestei opere cu o popularitate în creștere... 

M.C.: În privința formulei dramaturgice despre care ai vor- 
bit, trebuie să adaug că în acest film documentul joacă rolul 
ficţiunii, traseul e invers de ceea ce se face de obicei, cind 
elementele de ficțiune încearcă să reconstituie documentul. 
Filmul se construiește sub ochii spectatorului — ai avut 
dreptate să-l numesti un building-film — odată cu persona- 
jul care ne reprezintă pe noi, autorii, şi anume reportera te- 
leviziunii interpretată de Francoise Brion. 

Rep.: Am mai avea atitea întrebări să vá pun. Stiu că lu- 
crezi intens, Sergiu Huzum, pentru o emisiune dedicată co- 
piilor, serialele „muschiulosilor" — parcă mi-ai spus, cu doi 
mici clovni pe care i-ai numit Marotte și Charlie. O com- 
binatie de imagini cotidiene şi suprarealiste, un joc amuzant 
pentru cei mici, dar și pentru cei mai mari. Apoi serja, cu 
sute de filme, intitulată Pas de pitié pour les croissants (Nici 
o milă pentru coruri). Știu că ai înființat un fel de centru de 
producție pentru televiziune cu filme destinate copiilor. Ştiu 
că Mioara are o intensă activitate editorială și scenaristică, 
dar cum despre astea toate voi ati mai vorbit în interviurile 
date televiziunii sau altor colegi gazetari, am să renunţ la 
alte întrebări. Am să vă rog doar să ne mai trimiteţi din cînd 
în cînd de la Paris, de astă dată în exclusivitate pentru re- 
vista „Noul Cinema” cît mai multe vești despre activitatea 
voastră artistică, sperăm tot fructuoasă. Vă mulțumesc amin- 
dorura. 


Alice MANOIU 
17 


Una din preocupările lui Redford 
este de a cunoaște, dinăuntrul ei, 
i viața indienilor Navajos 


į Ştiţi ce o „amuză” pe Anjelica Huston 
Í în colaborarea cu Woody Alien? 
È Seninătatea și concentrarea lui 


Vaclav Havel şi filmul 


În 1985 un intelectual ceh din 
exil, Karel Hv , Şi-a us 
să realizeze un interviu la antá 


să-și găsească argu 
inițiativa lui de cu multi ani în 
urmă. 


Mama provenea dintr-o familie 
modestă din Silezia, dar tată! ei 
era genul de om cu „o sută de 
wader gin: fost şi ziarist, şi amba- 

in B 


Presley 


Rosanna Arquette 
TEE RE 


Hours 
rado 


Le 


Black Rainbow 


Sfaturi despre actorie 


te , ci că acto- 
ria te interesează și te emotio- 
nează. As 


studioului sovietic Lenfilm, Ale- 


L k la „e 
Monde“ i-a întrebat așa, fără nici 
un mister in m se 


Directorul Lentiim-ului i-a rás- 
puns „du tac-au-tac“, cum s-ar 
spune in limba lui Lombard 
„Aproape ca şi in Franța. Dai 


pri cooper: 
comerciale) sau la stat. Anul 
acesta, productia noastrá de filme 


“ae 


Paul Newman — am avut 
că mea carieră se ba- 
zează meu, care de alt- 


actorii vor deveni o rasă pe cale 
Sint un om 


de dispariție. 
= 
Cred că la 26 de ani, end am 


eram făcut pentru actorie 
La „Actor's Studio“, a fost și mai 


O preferată a publicului din Bulgaria: 
Jeretta Nikolova 


Mostenitorul rolului Bond 007, Timothy Dalton, 
este considerat astazi ,un Bond original“ 
(aici alături de Carey Lowell) 


DE LA VOX MARIS 


Urmare din pay. 9) 


Ziua a opta 


Rochia albă de dantelă și echipa regizoru- 
lui Dan Pita e Phoenix Lui Dan Pita i se 
adresează din public numeroase întrebări si 
elogii. Retinem pe cea referitoare la tema 
morții. prezentă cu pregnanta si in Nunta de 
piatră, si în Noiembrie, ultimul bal. Dan Pija: 
„Rochia... e un film care mă reprezintă așa 
cum eram eu în 1988 Filmele mele, așa cum 
sint, mă reprezintă chiar dacă au fost făcute 
inainte de decembrie sau după. Eu nu cred 
ca se pot naște capodopere peste noapte 
Sint ani cind nu rodeste nimic. Doresc din 
suflet să vină o generaţie care sá ne uluiască, 
așa, peste noapte. Este speranța care m-a fá- 
cut să accept să conduc o clasă de studenţi 
la Academia de teatru şi film. Cu fiecare film, 
cu fiecare cadru, storc cite putin din viata 


mea. De rezistat, o să rezist atit ct m-a înzes- . 


trat Dumnezeu“. e O spectatoare adresează 
directorului studioului „Animatilm“, Zeno 
Bogdănescu, autorul filmului Phoenix. Re- 
proșul că nu se realizează destule filme, in 
„stil Disney”. e Răspunsul regizorului: „Ani- 
matia noastră încearcă sá dep ă poves- 
tioarele amuzante, cu un ușor „iz“ moraliza- 
tor și să găsească drumul spre marile teme 
ale existenței. Publicul nu este încă pregătit 
să recepteze asemenea schimbare. Poate și 
de aceea elevatele eseuri ale lui Zoltan Szi- 
lagy! sint uneori mai greu de înțeles. Avem 
un drum de parcurs, A şi cineasti, 
împreună...“ 


RESTITUIRI 


(Urmare din pag. 14) 


slovaca drept cea mai bună peliculă pe anul 
trecut, urmat fiind de filmul lui Sir și de 
alte două (de pe aceeași listă neagră: Ure- 
chea de Karel Kachyna și Duminică ucisă de 
Drahomira Vihanova). Nu este intimplätor 
nici că dintre cei patru regizori decedați, 
ue. pr de juriu, Elo Havetta, Evald Schorm, 
Pavel Juracek, Jan Kadar, primii trei fuseseră 
interzişi. Nu este, de asemenea, intimplätor 
că dintre titlurile interzise unul se chema 
Casa de corecție (Hynek Bocan), iar altul 
Arca nebunilor (Jan Balada), în fapt o ecra- 
nizare terifiantä a Salonului nr. 6. În sfirsit, 
nu este deloc. întimplător că numele pome- 
nite şi altele din plutonul prohibit, ca Dusan 
Hanák, Vaclav Gajer, au fi mindria „nou- 
lui val” cehoslovac din anii 1962—1969. Si, 
pentru ca panorama să se rotunjească în 
chip convingător, o secțiune aparte a readus 
în memorie chiar filmele acelui val, adică ale 
unor Nemec, Forman, Passer, Chytilova, 
Uher, Jires, Jasny. Unii dintre aceștia au „be- 
neficiat” de prezența în secțiunea regizorilor 
exilați sau emi , realitate amară, cu ath 
mai amará gi tristă cu cît mai nici unul dintre 
ei nu s-a regăsit pe sine pe pămint străin. 
Cazurile mai notorii sînt cele ale lui Passer si 
Jasny, iar dacă Forman poate fi judecat cu 
discernámint, în schimb Nemec este exem- 
plui cel mai tonic: y lingă Metamorioza 
dupá Kafka, realizatá Germania nr ee 
că aceeași sursă a tentat alti doi „exilați“, 
Dvorak in Suedia și pe Reischel in Canna 
nia), ei a montat, sub titlul Oratoriu pentru 
imagini-document fixate de ei însuși 
pe străzile capitalei invadate de tancuri. 
Amintire dureroasă, ace! august '68 și lunile 
următoare au fost reconstituite, de altfel, de 
Eva Kolouchovă în Anglia, unde cineasta a 
ecranizat cu scrupulozitate memoriile ges 
roase consemnate de fostul secretar ai A 
Zdenek Miynar, in cartea sa, invazia. Pelicula 
a fäcut parte, in fapt, dintr-un grupaj numit 
„Alţii despre noi“, adică despre cehi, prezenţi 
tangential, partial, sau total în filmele unor 
Ciampi, Stoppard, Albertazzi. Dar exemplul 
cel mai notoriu rámine Gavras cu Confesiu- 
nee lui Artur London, ministrul de externe 
anchetat gi torturat pe nedrept in anii '50 și 
reincarnat pe ecran de Yves Montand. 
O selecție copioasă din producția locală 
recentă, o retrospectivă a filmelor documen- 


tare privind istoria cehoslovacă, o alta de 
scurtmetraje (documentare, de animaţie, de 
artă), o secțiune de filme realizate de ci- 
neaste (echitate sau misoginism?) au com- 
pletat un program oricum foarte încărcat. 

Momentele „mondene“, neprevăzute, au 
fest apariția lui Robert de Niro la o conferinţă 


se presă ătorul de in vizio- 
sare), apariția de ultimă oră a lui Damiano 
Damiani, dar și prezenjele, așteptate, ale lui 
Maximilian Schell, Milos Forman sosit de la 
Praga cálare pe o semicursierá, ca sá nu mai 
sorbirn de prezentele cotidiene ale lui Men- 
zei Jasny, Chytilová. Si, pour ia bonne bou- 


ote. o vizită inopinatá de două ceasuri a pre- . 


ssórtelui Havel, ceea ce a mai insuflat spe- 
má organizatorilor temätori pentru viitorul 
gem al festivalului. Dar, ca să nu ne piin- 
= de absența românească, să notăm un 
mcsmentar făcut de o absolventă FAMU din 
age despre satul Ravensca din Banat, lo- 
= exclusiv de cehi și prezența încă unui 
re de stat, de data asta pe pinzä, in 
naar pentru Praga, într-o vizită oficială g 
mă. in ajunul invadării Cehoslovaciei de 
mie” din tratatul de la Varșovia... 


= Un cuplu legendar: 
Miss Piggy şi Kermit 


vazut lumina zilei ia 24 sep- 
tembrie 1936 în Greenville, 
Mississippi. Se numea James 
Maurey si, dupa cum marturi- 
sește in amintirile sale, „in 
anii copilariei eram mort 
dupa tot ceea ce insemna film de ani- 
matie. Mai mult decit desenele insufle- 
tite, ma fascınau päpusile. Parintii mei 

au însă ingrijorati de aceasta inclina- 
ve «nefireasca», spuneau ei, pentru un 
Haar“ 

In 1954, il regäsim student la Faculta- 
tea de Arte Plastice a Universităţii din 
Maryland. Ceea ce in anii copilarie! si 
ai adolescenței fusese considerată 
Jrept o joacă, o toana de puşti rasfatat 
jevine, acum, o preocupare constantă, 
> meserie 4 

„Am inceput sa mesteresc papusi. În- 
tii din amuzament, apoi pentru a ma 
razbuna” pe anumiţi colegi sau cunos- 
cuti. Eram indeminatic si prindeam cu 
jsurinta esentialul unei fizionomii 


A 


Jimmy devine ,papusarul” Università- 
tii, iar fapturile lui incep să capete un 
nume (Oscar, Cookie, Monster, Kermit) 
si, mai ales cautare 

Dar adevăratul succes l-a cunoscut 
de abia 15 ani mai tirziu, in 1969, cind i 
s-a propus Sa participe, alaturi de ciu- 
datele sale creaturi, la emisiunea televi- 
zata, „Sesame Street" — un program 
(difuzat și de Televiziunea romana cu 
multi ani in urmä) ce se adresa in spe- 
cial copiilor şi în care erau folosite pro- 
cedee dintre ceie mai indraznete si mai 
eficiente in materie de instruire. Un 
program realizat de o echipa complexa 
de specialist! in psihologie, sociologie, 
pedagogie, reclama. divertisment 
mass-media 

Milioane de copii, din peste 80 de tari 
ale lumii, au crescut odată cu „Sesame 
Street” şi au învăţat alfabetul odată cu 
broscoiul Kermit, ursuletul Fozzie, sau 
„delicata“ Miss Piggy. Pe buna drep- 
tate. „New York Times Magazine" scria 


© cu toții la rampă: Muppets Show 


„In numai citiva ani, broscoiul Kermit si 
simpatica Miss Piggy au devenit tot atit 
de celebri ca Mickey Mouse şi Donald 
Duck! 

intre timp, creatorul lor — Jimmy 
Maurey — işi luase un nume de artist 
— Jim Henson — se casatorise, era fe- 
ricitul tata a cinci copii (doi baieti si 
trei fetițe) — cei mai severi supervizori 
de Muppets — si devenise boss-ul unei 
infloritoare industrii de .papusi miscá- 
toare”, achiziționată de Studiourile Dis- 
ney cu 150 milioane de dolari! 

in 1971, Henson lansează celebrul se- 
rial „The Muppet Show" care mai bine 
de un deceniu detine suprematia abso- 
luta a box-office-ului in materie de 
spectacoie TV, cu o audienţă estimată 
la 235 milioane de telespectatori, din 
peste 100 de {ari ale lumii. „La ora ac- 
tuala “Muppet Show” — scria „Times 
Magazine” — este, indiscutabil, cea mai 
populară emisiune de divertisment TV 
din lume, Este cel mai amuzant show 
TV si în fiecare zi este aplaudat de mai 
multi oameni decit numără. in total 
populația Statelor Unite ale Americii 

Nume dintre cele mai celebre ale sce- 
nei si ale ecranului mondial îşi disputa 
onoarea de a fi „guest star” în aceasta 
emisiune. Să amintim citeva dintre ele 
(unele. urmărite si in episoadele difu- 


zate — e drept cu foarte multi ani in 
urma — ŞI pe micile ecrane din tara 
noastra): Rita Moreno, Charles Azna- 


vour, Twiggy. Zero Mostel, Rudolf Nu- 
reev, Elton John, Julie Andrews, Peter 
Sellers. Bob Hope, Kris Kristofferson 
Marisa Berenson, Raquel Welch, Harry 
Belafonte. Elke Sommer, Sylvester Stal- 
fone, John Denver. Dizzy Gillespie, Liza 
Minnelli, Andy Williams, Diana Ross 
Gene Kelly, James Coburn, Brooke 
Shields, Glenda Jackson, Tony Randall 
Johnny Cash, Roger Moore etc 

Criuca de specialitate nu se lasa nic: 
ea mai prejos și recompensează - 
ductile Muppets cu prestigioase premii 
un Oscar, trei premii Emmy (Oscarul 
pentru televiziune) the Goiden Rose of 
Montreux (Trandafirul de aur de la 
Montreux), Premiul Academiei de film 
şi televiziune, Premiul Academiei ger- 
mane de Film şi Televiziune, Premiul 
Clubului Variety din Marea Britanie 
etc, etc 

ntre timp, întreprinzătorul Henson 
lanseaza un nou serial TV, în nu mai 
putin de 21 de episoade a cite o jumă- 
tate de ora fiecare — „The Muppet Ba- 
bies” (ai cărui protagoniști sint varian- 
tele desenate şi animate ale lui Kermit. 
Fozzie, Gonzo, Animal, Skeeter. Miss 
Piggy. Rowif, Bunsen, Scooter, Beaker) 
și se lansează in dubla calitate de regi- 
zor şi producator în realizarea de filme 
intre care amintim. The Muppet Movie 
(Muppets la Hollywood — prezentat și 
pe ecranele noastre — unde Mel 
Brooks si James Coburn isi impart glo- 
ria Cu bateristul Animal, Sam Vulturul, 
Marele Gonzo, catelul Rowlf, ursul Foz- 
zie $i, bineinteles, nelipsitul cuplu Ker- 
mit — Miss Piggy. The Great Muppet 
Caper (Marele mister Muppet) — in 
care Diana Rigg (celebra Emma Peel 
din serialul TV „Răzbunătorii”) isi foio- 
seste farmey ul pentru a-i cuceri pe Ker- 
mit, Fozzie’ şi Gonzo, stirnind gelozia 
suavei Miss Piggy, si, in fine. incintato- 
rul The Muppets go to the Movies“ 
(Muppets la cinema — unde in numai 
52 de minute, minunatele si nebunele 
creaturi ale lui Jim Henson ne prezinta 
o amuzanta lecție de istorie a filmului 
de la filmele epice de razboi la filmele 
japoneze de groază gen „godzila“, de la 
superproductia de inspirație antică la 
filmele cu cow-boy şi gangsteri, de la 
science-fiction (vezi deliciosul episod 
intilnire de gradu! lll cu un copil cre- 
tin”) la filmul expresionisto-mistic sue- 
dez (parodiat in episodul. „Fragiı do- 
mesticiți”). De neuitat ramin cuplul 
Miss Piggy (Scarlet O'Hara) şi Dudley 
Moore (Rhett Butler) din „Pe aripile 
vintului”. Marele Gonzo in Tarzan (cu 
Lily Tomlin ca interpreta a lui Jane) si 
mai ales, Kermit — broscoiul — (Hum- 
phrey Bogart) si Miss Piggy (Ingrid 
Bergman) in Casablanca — totul, bi- 
neinteles. „made in Muppets-style' 
Dar iata ca a venit ziua de 16 mai 
1990, cind inima inspiratului creator al 
acestei lumi papusaresti, ce a facut fe- 
ricite milioane de copii (mai mici sau 
mai mari), a încetat sa bată, cu patru 
si opt zile inainte de a fi împlinit 54 
de ani. in acea zi de mai, pe obrazul 
u a! lui Miss Piggy a aparut pen- 
J prima data o lacrima. Adio, mister 
Muppets! 


Viorica BUCUR 
19 


| CINEMATECA 


DEŞERTUL ROŞU 


Dialog fără speranţă 


a data Degertulul roșu (1964), Monica Vitti nu 
mai era nici revelație pentru cinetili, nici exclusi- 
vitatea lui Antonioni. Dar abia aici, în acest reci- 
tal de virtuozitate actoricească, a fost evident ce 
înseamnă ea pentru regizor şi ce înseamnă acest 
tandem vremeinic-constant pentru arta filmului. 
| roșu este, pe plan formal; nu numai 
proba culorii — strălucit trecută — la un cineast de o „volu- 
bilitate“ imagistică dusă la paroxism, el este și proba adevá- 
rului privind disprețul lui Antonioni față de actorul de ci- 
nema. Nici un paradox, Monica Vitti — talent debordant, a 
cărui principală însușire stă în calchierea pe orice intenţie 
regizorală — este aici un element al limbajului filmic, un 
semn, poate nici măcar cel mai important, Cel putin la fel de 
important este detaliul obiectual, pe care se aplică, eficient, 
„experiența izbutitä a cromaticii antonioniene. Din relația 
acestor doi factori primordiali ia naștere Deşertul e «d — 
deșertul peisagistic dezolant al tehnologiei moderne, dar în 
primul rînd cel psihic al unui om alienat într-o lume total os- 
tila; roșul muribund al naturii distruse de om, dar mai ales 
cel angoasant al patimilor omenești sterile, refulate. Giulia 
Monicăi. Vitti comunică dificil cu semenii săi, care-i rămîn 
străini, indiferenți. Hiatusul dintre ea și ceilalți se manifestă 
şi la nivelul interpretării, fiind, încă o dată, evident rolul de 
„Obiect“ al actorului pentru Antonioni. Mobilităţii gesticula- 
fiel A mimicii protagonistei i se contrapune, neputincioasă, 
rigiditatea stingace a partenerilor ei, contrastul apare și în 
rostire (flagrantă, si aici, inapetenta, pina la falsificarea au- 
tenticitatii, a actorului italian temperamentos și spontan pen- 
tru postsincron). Așadar, Giulia comunică nu cu oamenii, ci 
cu obiectele. 

Afirmind, mai intli, ca asigurare preventivă, că Antonioni și 
Vitti îmi sînt două nume sacre, mi-aș permite „blasfemia“ de 
á o compara pe Monica Vitti cu Charlie Chaplin în una din- 
tre micile sale (si puține, totuși, căci mai curind scenice) bi- 
juterii cinematografice. Charlot Intorcindu-se beat 
acasă: ceea ce acolo, la Chaplin, era lupta de o inventivitate 
inepuizabilă cu toate obiectele unui cámin, aici este zbuciu- 
mul neputincios al unui suflet agresat de un mediu în de- 
gringolada descompunerii. Coşul rafinăriei, o balustradă, co- 
tul unei conducte, copacii vaporul care intră mereu 
în cite un ochi de geam, interiorul casei el însuşi ca de va- 
por, reziduurile, culoarea în sine — cenusiul și brunul tufelor 
si mlaștinii, roșul cabanei, galbenul fiácárii — sînt tot atitea 
detalii pe care aparatul, substituind privirea eroinei, stăru- 
ieste îndelung, apäsätor, acuzator, analitic. Un dialog mut, 
fără concluzii, ca acel dialog simbolic — sumă inertă de mo- 
nologuri razante — dintre femeie și marinarul turc. Un dia- 
log fără speranţă. _ 


Sergiu SELIAN 


Refugiul în miracol - 


n „Călătorie la capătul nopții“ Céline folosește cuvintul 
„miracol“ spre a exprima o anume forță a cinema-ului. 
„Atunci visele se înalță în noapte, ajungind să se im- 
bine cu mirajul iuminii care pilpiie. Nu e chiar via 
adevărată cea care curge pe ecrane; rămine acul 
multă tulburare, pentru săraci, pentru vise, pentru 
morţi. Trebuie sá te grabesti să te indopi cu vise ca să 
poți să treci prin viata care te așteaptă afară la ieșirea din ci- 
nema, să mai rezigti citeva zile atrocitatii lucrurilor, oameni- 
lor. Alegi dintre vise pe cele care iti încălzesc mai bine sufle- 
tul... Nu trebuie sá te mindresti cu asta, iei dintr-un miracol 
ceea ce poți reține." 


20 


® A încerca să dârimi zidul 
incomunicabilitatii 
(Monica Vitti si Carlo Chionetti 
în Deșertul... antonionian) 


Acest miracol al cinema-ului, produsul uzinei de vise a 
Holywood-ului, care trebuia să-i facă pe americani să uite de 
marea depresiune economică a anilor cînd a fost scrisă car- 
tea, funcționează şi azi, „pentru săraci, pentru vise, pentru 

i Eram in sala plină pina la refuz la premiera mon- 
Cannes (1982) a filmului lui Steven Spielberg 


Stan, 


-am simțit mocnind, pe altarul cinemato- 
grafului, în urmă cu aproape trei decenii 
inca din Partea ta de vină: imaginile cine- 
matografice vadeau şi concentrau de pe 
atunci un simţ de excepţie al dramaticu- 
lui, pe care aveam sa i-l regâsim, dezvol- 
tat, in Dragoste lungă de-o seară și mai ales, in Ras- 
coala, unde dadea, parcă, aparatului de filmat „pri- 
vire ca de om, ca de ființă vie”. Pentru operatorul 
Nicu Stan imaginea filmelor sale a fost întotdeauna 
compoziție”. dar niciodată „compoziţie in sine 
Pentru operatorul Nicu Stan imaginea filmelor sale a 
fost mereu viata. Poate de aceea s-a intilnit, inca de 
cu regizorul Andrei Blaier, pentru a da viata 
f lor lui Vive din Diminetile unul băiat cuminte 
sau narațiunii poetice si realiste din Apol s-a născut 
legenda... Poate de aceea s-a intilnit peste ani la 
masa tacerii” din Inainte de tăcere, cu Alexa Visa- 
rion, A fost chemat tot el. pentru a impietri in cadre 
antologice citeva dintre cele mai „sonore“ (prin în- 
auntrul lor) taceri din filmul românesc. Si poate de 
aceea — ā citeva creații regizorale, prin care a 
incercat să-și ducă pina la capăt un gind emina- 
mente cinematografic — s-a reintors la uneltele din- 


extraterestrul. După Duel pe autostradă si Fălci, filme de 
groază şi teroare, publicul se aștepta la ceva similar. Dar pe 
ecran apărea o familie modestă americană (mama gi cei trei 
copii) care-și trăia cu naturalete și spontaneitate viata obis- 
nuită. Nostimadele copiilor, tandretea și umorul, poezia și fi- 
rescul, erau calităţi ce aveau să caracterizeze și unele din fil- 
mele următoare ale lui Spielberg (Culoarea purpurie). Ele 
cucereau sala, o încălzeau și provocau chiar acele sincere şi 
candide izbucniri de ris ce caracterizează audiența unui film 
de divertisment. Și astfel, cînd a apărut miracolul, cînd a 
apărut pentru copiii atît de adevăraţi din film, atit de firești, 
ei, miracolul, micuțul E.T., fäptura extraterestră abandonată 
de o navă spaţială li s-a părut la fel de firesc, la fel de poe- 
tic, la fel de necesar... poveștii. Căci, pe nesimţite, filmul 
acesta cu copii, dar nu numai pentru copii, devine o ferme- 
cătoare poveste. Cu eroi din zilele noastre, cu personajul 
S.F. numit de copii atît de candid îi-Tii (pronunția engleză a 
initialelor E.T., adică extraterestru), cu eterna joacă a celor 
mici coalizati in jurul misterului lor, apărindu-şi povestea de 
posibila reacție de groază şi respingere a celor mari... Ca în 
„Emil şi detectivii“, copiii fac front comun şi-l scapă pe mi- 
cutul si foarte hidosul, dar și foarte... umanul E.T. de furia 
curiozitatii celor mari... Povestea se termină într-un 
happy-end de zile mari în care nu lipsește citatul din alt film 


- consacrat miracolului, Miracol la Milano: copiii isi iau la fei 


zborul nu pe mături, ci pe bicicletele lor, ducindu-1 pe E.T., 
prietenul și protejatul lor, către nava extraterestră salvatoare 
ce-l va reda lumii sale, lumea basmului. De la acea premieră 
la care se stătea pe scări, şi pina in sala supraincarcata și 
supraincalzita de canicula de vară a cinematecii bucureștene 
în care se stătea tot pe scări, reacțiile publicului au fost ace- 
leasi: vrajă si tandrete față de miracol. Și iarăși spunem: cind 
cinematograful oboseste să arate realul, aidoma artelor su- 
rori, el se refugiază în miracolul poveştii, spre a putea vorbi 
mai bine despre adevărul zilei trăite. Gulliver trăia un mira- 
col, esantionul de familie americană trăia altul. Dar invata- 
tura era aceeași, despre ziua de azi: să nu ne mirám si să nu 
respingem noul și chiar ceea ce nu ne seamănă deloc. Mira- 
colul ne spune că tocmai acolo se găsește umanul. Oare 
prințesa cea frumoasă nu se indrágostea de monstru gi de 
aceea se transforma el în Făt Frumos? Cinematogratul, în 
felul său, ne face iarăşi s-o credem. Şi nevoia de a crede e 
mare. E.T. a bătut toate recordurile de încasări. 

La sfirsitul proiecției, la acea premieră absolută de la Can- 
nes, Spielberg, primind ovatiile sălii, avea lacrimi pe obraji 
rig ti un dublu pariu: pe cel al artei şi pe cei al publicu- 
lui. Era şi acesta un miracol. 


Savei ȘTIOPUL 


AE e Cînd cinematograful oboseste 
; să mai arate realul... (E.T.) 


Y 


remember 


tii, la unul dintre regizorii începuturilor, Horea Po- 
pescu, filmind în cadre premonitorii Moartea unui ar- 
tist, inchizind astfel un cerc, o „dragoste lungă de-o 
viata’. Mai bine de jumătate din anii vieții sale — in- 
treruptă inainte de a închide in ea şase decenii — i-a 
dedicat cinematografului. Constantean de obirsie (de 
aici, poate, si dorul „furtunilor din Pacific’), Nicu 
avea, deopotriva ardeleanului 
cumpatarea moldoveanului pentru că cin 
matograful-viata l-a purtat printre oameni şi int 
plari de pretutindeni. Spirit autodidact, Nicu 
nvatat din te cite ceva si a daruit din invatatur 
tuturor — nu fara consecințe — cit de 
Mii „cale libera” in filmul romanesc 
mafoarelor inchise. Cu ce pr - 
i în urmă, un acci- 
minune (im- 
cu alți membri ai unei echipe de filmare) 
prețul vieţii. Vor trece anii, vor ven 
limpezi pentru filmul românesc, dar intr-un mult 
prea tirziu, cind nu vor mai fi cei care au aparat fi- 
inta acestui film in vremuri de rascruce 


Stan 


preur 


Calin CALIMAN 


FARMECUL DISCRET 


AL BURGHEZIEI 


O pantomima a existenţei 


Îndacii de bucătărie”, răspundea Bunuel 

m aparea la „Newsweek“ la intreba- 

rea: „Care sint ey wd dumneavoastra 

favorite in film? Sa fi fost doar o glumă... 

suprarealistă? Oricum l-am aprecia, räs- 
s punsul lexicalizează o stare, crescută pină 
la sentiment sau, uneori pină la sindrom, o stare care 
poate fi a fiecăruia dintre noi. Numele stării i l-am găsit 
acum treisprezece ani cînd am văzut prima dată 
exterminator: l-am zis Bunuel. Această „stare Bunuel“ e 
vizualizată cel mai bine într-o secvenţă antologică din 
Farmecul discret al burgheziei: cei şase cinează într-un 
loc necunoscut. S-au aşezat. Mincarea arată bine — buta- 
forie. Draperille se desfac — cortină. Spre el priveşte o 
sală de spectacol. Risete, aplauze — din nou un coşmar. 
Starea de mimă; a imita cu farmec gesturile vieţii; a tral 
continuu Într-un secund al realității. Sau terțiar, 
dacă ne amintim secvenţa din Virsta de aur în care 
in aşternutul fetei, aparatul de filmat descoperă o vacă. 
Bunuel îşi permite observaţia in deplină cunoştinţă de 
cauză, el însuşi fiind de extracţie burgheză. 

Un drum, mereu acelaşi, mereu cu un început şi cu o 
destinaţie necunoscute; aerul este încins, cei şase, ele- 
ganţi, se îndreaptă spre un gel bine cunoscut: o pe- 
trecere. Este gustul lui Bunuel pentru adunările mon- 
dene, pentru le convenției sociale. Reiterarea dru- 
mului discontinultägii. Farmecul discret al burgheziei 
se receptează acum, poate, cu un impact mult mai puter- 
nic, aici şi acum, decit pe vremea cind era „proaspăt“, 
Discontinuitatea discursului său devine,. pentru nol, mai 
actuală ca oricind. Realitatea, vis-coşmar, cadrilul conve- 
niengelor-compromisuri sint moneda forte de exhibare a 
stării pe care am numit-o „Bunuel“. a. exter- 
minator concentra, atrăgea spre nuc ia iva 
conform unui vector centripet Parental disat of bia 
gheziei, prin discontinuitate, disipeazi aceeasi energie 
negativă; primul o făcea cu sobrietate, austeritate frizind 
i „ape celălalt o face cu sarcasm, glisind spre derizoriu. 

ntr-o formă sau alta, cu un pretext sau cu altul, Far- 
mecul discret al aduce în prim plan moar- 
tea: în imagini cosmaresti, în dialog, in atmosferă chiar. 

joasa se pe ecranul conştiinţei, asemenea 
zimbetului de circumstanță care dezveleste dinţii celor 
care salută cu politețe ostentativă. Parabolă politică? Me- 
taforä existențială? Artificiu? Nelimitare simbolică. 

Filmul lui Bunuel, înainte de toate, cred că este actuall- 
zarea unei stări latente în flecare dintre noi. Povestea nu 

` contează; importantă este discontinultatea, importante 
sint Imaginile disparate. Aluziile la regimul lui Franco, 
adulterul, coșmarul... Vis? Realitate? Fantastic? O imensă 
farsă, o inscenare a derizoriului. Titlul ironic o descon- 
spiră. T la începe in momentul în care devii con- 
ştient că dincolo de mască, î ei nu se mai află ni- 
mic. Sau doar neputinţă. Neputinga de a spune adevărul. 
ŞI nu pentru că aceasta nu ar exista, ci pentru că există 
convenţia. Convenţia socială, mal puternică decit orice. 
Convenţia care te constringe să acoperi o mască, supra- 
do alta. La parea Realitatea zi > mere cu visul, 
visul începe să prindă consistenţa realului. Nu un spaţiu 
închis, ani ‘ome ca în gen part fab mg ci 
un spațiu infinit, in care un coşmar generează un altul — 
Farmecul discret... Cele 20 de persoane din casa cintáre- 
gel de operă din Îngerul... reuşesc să scape. La fel de 
inexplicabil cum au intrat. Cele şase personaje ale Far- 
mecului, vor lua drumul mereu şi mereu de la capăt sau, 
mai exact, îl vor continua. Fără să ştie unde începe și 
unde se va sfirsi. Mimind viața. Realitatea. Adevărul 
există? 


Marina ROMAN JUC 


a „Visul a venit în ajutorul nostru...“ 
zicea Bunuel. Si talentul, 
adăugăm noi. 


spe 


@ Farmecul discret 
al unei mari rite: 
Catherine Deneuve. 


< 
O 
Lu 
> 
< 
= 
Lid 
=< 
O 
U) 
Lu 
al 
ul 
> 


BUNUEL despre... 


pante atitea peceti stilistice specifice creaţiei lui Bu- 
nuel, se remarcă si percutanta titlurilor ce le 
scoate din anonimatul kilometrilor de peliculă, 


proiectindu-le parca, din start, pe o orbită aparte. 


Exegeza critică, orict de competentă, nu poate, 
prea adesea, oferi cheia înțelegerii unui film sau a 
titlului său, așa cum o poate face autorul său. În 
special cînd este vorba de cei mai mari dintre cei mari. 
În volumul autobiografic al regizorului, „Ultima răsu- 
fiare“, rezultat din conversațiile de-a lungul a 18 ani cu 


scenaristul său Jean-Claude Carrière {au realizat impre- . 


ună șase filme: Jurnalul unei cameriste, Frumosa zilei, 
Calea lactee, Farmecul discret al burgheziei, Fantoma și 
libertatea, Acest obscur obiect al dorinței), citim cum s-a 
născut bizarul și multiplul interpretabi! Farmecul discret 
al. burgheziei. 

„Am mai spus-o â propos de Îngerul exterminator cit 
mă simt de atras de acţiunile şi cuvintele care se repetă. 
Tocmai căutam un pretext pentru o acţiune repetitivă, 
cind Silberman (principalul producător al filmelor saie — 
n.n.) ne-a estit ce i se intimplase. Invitase niște prie- 
teni la cină într-o marti, dar a uitat să-i spună soției și a 
uitat că, in aceeași seară, el fusese poftit să ia masa în 
oraș. Oaspetii sosesc in acea marti la el acasă cu bu- 
chete de fiori, dar el, Silberman, nu era acasă. Soţia sa 
care habar n-avea de sosirea lor era in capot, dealtfel ea 
cinase şi se pregătea să se urce în pat. 

ee întimplare a devenit prima scenă din Farmecul 
discret 


Nu ne răminea decit să imaginăm diferite situaţii care, 
fără să violenteze verosimilul, să urmărească un grup de 
prieteni încercind să cineze împreună fără să reușească. 
Am muncit mult. Am scris cinci variante de scenariu. 
Căutam acel just echilibru între realitatea situației — 
care trebuia să fie logică si cotidiană — și acumularea 
de piedici neașteptate — care nu trebuiau să apară nici 
fantastice, nici extravagante. Visul a venit în ajutorul 
nostru; și chiar visul din vis. În sfirsit, am fost deosebit 
de fericit să pot face publică prin acest film, reţeta mea 
de „dry-martini“. 

Am citeva excelente amintiri de la filmare. Cum adesea 
era vorba de mincare, actorii, mai ales Stephane Audran, 
ne aduceau pe platou bunátáti apte sá ne revigoreze. Am 

iceiul unei scurte pauze pe la orele 5 du- 


discret.. turnat la Paris in 1973, am 
să lucrez dublat de o instalație video. Virsta 
înainta și nu mă mai simțeam la fel de alert ca altădată 


spre a conduce repetițiile privind prin vizor. Mă aseza- 
sem atunci în fata postului-martor care imi oferea exact 
aceeaşi imagine ca cea a cameramanului, putind corecta 
cadrul sau poziţia actorilor chiar din fotoliul meu. 
Această tehnică mi-a economisit mult timp si m-a scutit 
de osteneală. : 

~~ ŞI acum titlu 

Exista un proc surrealist de a găsi un titlu, anume 
a da unui tablou sau unei cărți cunoscute o viziune nouă 
prin asocierea unui cuvint sau a unui grup de cuvinte 
neașteptate. Am aplicat-o in citeva rinduri — la Clinele 
smile; la Virsta de aur, desigur și la Îngerul extermi- 
nator. 

în timp ce lucram la scenariu, nu ne-am gindit nicio- 
dată la burghezie. În ultima seară — era chiar parador-ul 
din Toledo, ziua cind a murit Franco — ne-am decis să 
alegem un titlu. Pina atunci mă gindisem, prin asociaţie 
cu Carmagnola (cintec popular — n.n.) la Jos Lenin, sau 
Fecioara in staul. Altui era simplu: Farmecul 
Carrière a remarcat că era nevoie de un adjectiv gi, 
dintr-o mie, a fost ales discret. Ne paru, că prin acest ti- 
tiu Farmecul discret al burgheziei, filmul a căpătat o altă 
formă şi chiar o altă consistenţă. fi priveam acum altfel. 

Întrebarea — retorică, desigur — este dacă se 
naște un film mare dintr-o. intimplare banală și un-titiu 
incitant doar datorită unul adjectiv? 

Răspunsul este evident — depinde de cine face flimul 
și de cine alege adjectivul. — cind nu 
este o simplă profesie — rămine o artă a subiilității ex- 
treme, a nuanjelor semnificative și a unei vocații care se 
lasă constatată, dar nu inventată. Din volumul amintit, 
semnificativ in acest joc al influențelor — ce descätu- 
yeazá însă doar talentul existent — este un pasaj, fără 
referire directă la filmul în discuţie, pe care ne permitem 


să-i reproducem: | 

„Filmele lui Wajda, cite le-am văzut mi-au părut admi- 
rabile. Nu l-am întîlnit niciodată, dar cu multi ani in 
urmă, odată, la Festivalul de la Cannes, el a declarat pu- 
blic că primele mele filme l-au determinat să facă ci- 
nema. Aceasta mi-a amintit de propria admiraţie pentru 
filmele lui Fritz Lang, care mi-au hotarit, de fapt, soarta”. 

CH alţi viitori cineaști iși aleg soarta, väzind flimele lui 
Wajda, sau ale altor mari regizori? 


i-a făcut mare plăcere să 

văd clipul „Vogue“, şi nu 

numai pentru că este 

foarte bine făcut. Res 

tivul cîntec o avea drept 

solistă pe Madonna, care 
nu numai că se mişca si cinta foarte 
bine, dar reuşea să evoce mai multe fe- 
mei „cinematografice“. Cu mici rema- 
nieri în pieptănătură, ajutată de lumini 
dibace, ea era cînd Marilyn Monroe, 
cînd Jean Harlow, cind Lana Turner, 
cînd... ea însăși, cu inconfundabila-i fi- 
gură stiutä din reviste gi de pe casete, 
nu şi din filme (dar asta e o altă po- 
veste!). 

Așa am ajuns să-mi amintesc că în 
primii ani de după război, cînd piața 
noastră cinematografică duduia de 
filme americane, englezești, frantuzesti, 
un titlu ce revenea în discuţiile celor 
mari era Madonna cu o mie de fețe. Po- 
triveala mi s-a părut prea bună ca să nu 
profit de ea, folosind titlul pentru arti- 
colul de fata. 

Acum, în ce o privește pe Madonna, 
rockerita convertita la cinematograf din 
1985 încoace, mai exista si alt titlu 
trivit: cel al filmului său Cine-i 
asta? 

Cine e, în fond, această Madonnă de 
care se vorbește atit? Cum se descurcă 
ea în noua carieră, ştiut fiind că, excep- 
findu-! pe Elvis, ecranul a fost rareori 
clement cu starurile rock? 

Elementele biografice de care dispu- 
nem sint cam puține: s-a născut în 
1961, se numește de fapt Madonna 
Louise Veronica Ciccone, este fiica cea 


22 


mai mare a unei familii cu zece copii. A 
studiat baletul și a fost mai întîi dansa- 
toare, apoi a început să cinte. Succe- 
sele profesionale nu au scutit-o de pro- 
bleme și eșecuri în viața particulară 
(cam agitată). Şi apoi, Madonna nu a 
obținut și nu va obține niciodată apro- 
barea unanimă a publicului. Unii ü re- 
proșează prostul gust al toaletelor sau 
vulgaritatea limbajului, alții — proasta 
influență pe care comportarea sa o 
exercită asupra adolescentelor. Grupări 
religioase au amenintat-o cu infernul, 
asociaţii familiale cu boicotul. Madonna 
a ridicat de fiecare dată din umeri, zi- 
cînd ,Astia n-au umor!“ Deși, uneori, 
recunoaște că îi place să provoace oa- 
menü și „să-i ia în räspär“... 

Debutul său cinematografic s-a pro- 
dus in 1985, cu o scurtă apariţie cinta- 
toare in Vision Quest de Harold Becker. 
in același an susţine însă si un rol mai 
amplu într-un film care a făcut senzaţie 
la negre O caut cu pe Su- 

— al regizoarei Susan Seidelman. 
Sit aici interpreta două cintece, dar nu- 
mai in banda de sunet. Bomba era insa 
Herel hg A treia pelicula a 
fost cu ghinion Surprise, rea- 
lizat in 1986 de britanicul Jim Goddard, 
a fost considerat „un eșec pe toate pla- 
nurile“. Madonna deținea aici rolul 
principal — acela al unei misionare an- 
trenată, în aventuri rocambolesti la 
Shanghai în anii '30. În sfirsit, în 1987, 
Cine-i fata asta? de James Foley face 
să se vorbească de ea ca actriță de ci- 
nema (deși despre film se spune că ar 


- fi un clip mai lung). 


De fapt, abia aceasta i-a dat ocazia 
să se desfășoare, să arate ce poate, să 
scoată la iveală multiplele sale fete. lată 
cum suna un text publicitar: „A fost co- 
pila şi vampá, materialista si romantică, 
fecioară și tirfă. În noul său film, Ma- 
donna încearcă să fie toate astea la un 
loc". Sugestiv, nu? 

O personalitate puternicá, dar gi o 
formidabilă voinţă să ajungă un adevá- 
rat star de cinema, așa cum se visa de 
mică, Madonna are puterea să ee gh 
roluri „grase“ atunci cînd simte că nu i 
se potrivesc (personajul Evitei Peron 
din Evita, de pildă), dar are și curajul sá 


se confrunte cu experiențe noi, atunci 
cînd le consideră folositoare. lat-o, in 
1988, jucind teatru! „Speed the Plow”, 
piesa lui David Mamet (unul din cei mai 
reputați dramaturgi americani contem- 
porani) nu a repurtat decit un succes 
partial, dar toți criticii au lăudat-o pe 
Madonna pentru calitatea interpretării. 
Cind acceptă un rol de film, instinctul 
său de actriță şi incontestabilul sau 
simţ al umorului o-fac capabilă să-și 
îmbogăţească si sa-și edr: d repli- 
cile, spre stupoarea celor care le-au scris 
siliți să admită că intervențiile rockeritei 
asupra textului sint excelente. 


De fapt, se pare că însăși cariera ei 
de cintäreatä a fost clădită de Madonna 
așa cum o actriță şi-o clădește pe a sa. 
Pentru fiecare nou album ea și-a con- 


_ Struit un alt personaj coerent și convin- 


gator. Treptat-treptat (iar nu „gradual“ 
cum văd că se zice acum la noi), eaa 
reușit să creeze un fei de portret cu 
multe fațete al vampei de astăzi. 


Deci nu poate fi o întîmplare faptul 
că în ultimul ei film Dick Tracy, (1990) 
in regia lui Warren premiera eu- 


` ropeana in luna aceasta), un film al me- 


„diilor sordide in care acţionează ca 
justitiar un detectiv singuratic — Ma- 
donna (aici cintäreatä de bar) aduce cu 
ea exact mitologia hollywoodiană a 
„blondei“ mai mult sau mai puţin fatale, 
ale cărei principale chipuri sint Jean 
Harlow, Mae West, Lana Turner, Ma- 
rilyn Monroe. 


"Se explică astfel de ce tocmai aceste 
multe fețe ale Madonnei le-am recunos- 
cut în clipul văzut acum citeva săptă- 
mini la TV. lar cînd să predau articolul 
la redacţie, aflu dintr-o revistă pasată 
de o prietenă că ceea ce văzusem nu 
era altceva decit un cintec din „I'm 
Breathless“, adică tocmai albumul cu 
os filmului Dick Tracy... Ce de po- 
Li 


Aura PURAN 


vedete 
ale cîntecului... 


.. și-au încercat norocul în ci- 


nama: 

Barbra Streisand - un ade- 
vărat star. Cintäreafä, rupă 
realizatoare de filme. „Oscar“ 
1968 pentru — Girl. Am v. 
zut-o cintind in Hello, Dolly! și 
Un cintec pe eg i 

— Bette Midier - primul său 
disc datează din 1973, dar în 
1978 se impune și pe plan muzi- 
cal și pe plan cinematografic cu 
filmul The Rose. 

— Dolly Parton - una dintre 
cele mai populare cintärefe 
„Country“. De vreo zece ani ac- 
triță de comedie, pe ecran. Afi 
văzut-o in De la 9 la 5. Era una 
din cele trei funcţionare - și 
anume focoasa blondă texană - 
ce se răzbunau atit de grațios pe 
seful lor. 

— Liza Minnelli - fiica lui Judy 
Garland şi a lui Vincente Min- 
nelli a îmbrățișat ambele cariere 
de ani. „Oscar“ în 
tru Cabaret. 

~ a întrerupt activita- 
tea a de cintáreajá între 1982-1988 
pentru a se dedica în exclusivi- 
tate ecranului. Rezultatul: un 
„Oscar“ pentru rolul din Moon- 
struck. Astăzi este socotită in 
primul rînd actriță. Cam ceea ce 
ar vrea și Madonna. 


CREATORUL DE IMAGINI 


Film american de Hal Weiner, cu Michae! 
Nouri, Anne Twomey, Jerry Orbach, Jessica 
Harper, Farley Granger 


Păstrindu-se în categoria peliculelor de 
larg consum, Creatorul de imagini, tangen- 
tial, amintește cinefilului o serie de filme care 
au punctat istoria cinematografului ultimelor 
decenii. Protagonistul, un imagemaker, ci- 
neast specializat în campanii electorale prezi- 
en = Se Seren or brine t în pm ina se 
inf le și cu 
elucidării unei crime oo ie incidenta 
aparatului său de fotografiat 
chelangelo Antonioni, 1966), cu expert 
edificat treptat asupra nocivitatii sp 
electronic (Conversatia, Francis Ford 
pola, 1974), şi cu cei doi ziariști care se apro- 
pie, periculos de mult de nucieul Peery 
ice oamenii președintelui, Alan 
sedii (er. cu reporterul de televiziune 
care nu mai rezistă stressului manipulării 
(Reţeaua, Sidney Lumet, 1976), si chiar cu 
artistul coregraf care-și transcende viața in 
operă (Tot acest jazz, Bob Fosse, 1979). 


Pentru că ambiția acestui film nu constă 
doar în a etala în alt context domi- 
noului (vz. filmului Stanley Kramer, 1977), ci 
şi in a recurge la o figura de compoziţie de 

americană (vz. filmul lui Francois 


suport 

ditiile în care poe imperios necesar com- 
promisul ficţiunii cu realitatea. În coaie | in 
care imaginarul constă într-o perversă o 
chestrare, într-o exorcizare a alienării. Pe de 
o parte drama personală a eroului măcinat de 
faptul că soția i s-a sinucis, pe de altă parte 
drama socială a eroinei, ziarista de succes a 
carei carieră s-a clădit pe delatiune. 


Început sub semnul oniricului, încheiat cu 
un fals haooy-end, filmul trebuie de fapt incă 
o dată „citit“ pentru că îi e mai de- 
grabă prologul: cosmarul unei existente pe 
trecute mereu in cătarea puștii cu lunetă, sub 
strictă supraveghere. 


ă eee — film 


t ee — film bun; 


capodoper: 
e — poate reține atenţia; 0 — te lasă indiferent 


OPERAȚIUNEA „OSUL ALB" 
oe 


Film sovietic (.„Armentilm“) de Ruben Ghe- 
vorkian $i Gheorghi Kevorkov, cu Alexandr 
Pankratov-Cernii,, Anna Elbakian, Leonard 
Sarkisian, Serghei Gazarov 

Desi scena din pregeneric (un epolet des- 
coperit într-o ...fripturäl) putea să anticipeze 
o versiune actualizată a tragicului film Priete- 


& Imagini la puterea X (Anne Twomey si Michael Nouri in Creatorul de imagini) 


Ce e val... 


a valul trece — opinează 

multi, parcurgind topurile în 

permanentă ebulifiune. Mai 

ales acum, cind video-clipul 

joacă un rol atit de covirșitor 

în impunerea unei melodii, se 
pies „strecoară“ si cintece mai 
slabe, dar care beneficiază de o punere in 
imagine strălucitoare. Interesant este faptul 
că, de obicei, „monștrii sacri“ nu se mai pre- 
ocupă de cine știe ce artificii imagistice, pre- 
terind simplitatea, sobrietatea, filmările pe 
scenă cu mici inserturi (de obicei fete fru- 
moase — „pată de culoare“). 

Înainte de a ne ocupa de citeva dintre cele 
mai interesante și mai actuale video-clipuri 
difuzate pe micile noastre ecrane în vremea 
din urmă, citeva cuvinte despre cele 5 clipuri 
din filmul muzical TV Red Hot (Parlamentarii) 
realizat de Titus Munteanu și Anghel Mora şi 
inscris la secțiunea „Vid6o-Qiosque” de la 
Montreux, Elveția (festivalul „Rose d'Or”). 
Fiecare clip este de sine stătător (de altfel au si 
fost dituzate ca atare), avind o individualitate 
pregnantă. Mihai Pocorschi si „Formula 5" 
(dar ce ziceti de clipul nostru pentru „Coppa 
dei Mondo”, purtind aceleași semnáturi? 
Foarte reușit, ca gi melodia, cintatá în ita- 
liana, ideea de a-i aduce in studio pe fotba- 
listii noștri fiind un „cîrlig” notabil. Dacă ar fi 
jucat şi fotbaliştii noştri pe măsura clipului...) 
evoluau în decorul medieval de la Buftea, ca- 
valerul fără prihană Pocorschi luptind cu lan- 
cea contra duhurilor rele (intre cele... bune 
le-am recunoscut pe prietena lui Mora si pe 
talentata solistă Geanina Olaru). „Roșu şi Ne- 
gru” beneficiau de un cadru sportiv, agre- 
mentat de silueta senzuală a Cerasellei Stan, 
„Miss Fotbal '90” (vedeţi cum se leagă 
toate?); „Timpuri Noi“ marca trecerea la eco- 
nomia de piaţă, făcînd să cinte nişte precu- 
peti care probabil după difuzarea filmului au 
mărit preţul !a produse; Silvia Dumitrescu era 
plasată în interior, într-un decor baroc, prin- 
tre folii de plastic şi cerbi impaiati, implorind 
(şi citi n-ar fi sărit în ajutorul ei?) „Love Me 
Baby“; „Holograf“ dovedeau inca o dată că 
sînt şi cei mai fotogenici dintre muzicienii 
nostri rock (britanicele, chiar în această pe 
rioadá, par a fi de acseasi párere). Aşa cum 
nu putem omite chipurile aceluiaşi Mora Cu 
„Roșu si Negru” (Crăciun imsingerat) sau 
Dana Bartzer, ale Aurorei Amcromache cu 
Cotabiță (nu ştim ce witor +o fi prezis #- 
ganca aceea in cărți. dar prezenti È este 
strălucit) sau Anca Turcasm Fünine ca $ 
alţi realizatori să-și puna ama e roze 
după cite știm avem motwe si im Dat sr- 
prinși, ct de curind, de maizirie onor Me 
nana Şoitu, Doina Anastass | Sma = Coe 
tinegti), loana Bogdan, Nicolet Fam Du 
Dumitra (acesta din urmă profit se pe 


zenta în țară a frumoasei balerine-cintarete 
Viviana Mitru, parteneră în Italia a celebrei 
Carla Fracci, dar neuitind că pina acum noua 
ani, era o prezenţă incintatoare în show-urile 
noastre de muzică uşoară). 


Dar să vedem ce ne-au oferit și partenerii 
noștri de peste hotare (sperăm că MTV-ul va 
mai închide ochii o bună bucată de timp...) 
Pentru că am amintit de veteranii de mare 
forță (dar ce altceva sint şi inginerul Po- 
corschi, foştii săi colegi de la „Holograf“ sau 
Liviu Tudan?), să ne amintim că prin 1966, în 
plină epocă hippy, se lansa în SUA un duo 
ce părea de „cursă lungă“, alcătuit din soții 
Sonny şi Cher. N-a fost să fie așa, s-au des- 
partit; cea mai ambițioasă s-a dovedit Cher, 
care după divorț s-a afirmat ca solistă, apoi 
s-a lansat ca actriță de teatru şi film, în 1983, 
sub îndrumarea lui Robert Altman. Două mari 
succese la Hollywood (premiul „Oscar“ nu e 
putin lucru!), iat-o din nou în studiouri, impri- 
mind albumul Heart Of Stone (inimă de pia- 
trá). Asa a revenit in topuri, chiar cu melodia 
titulară, Cherylin Sarkasian; în video-clip, pe 
lîngă o serie de personalităţi politice, este in- 
trodusă si o secvenţă celebră din filmul Năs- 
cut 4 lulie, cu Tom Cruise în căruciorul de 
invalid de război. Tot legat de film este ma- 
rele succes al duetului mixt suedez „Ro- 
xette“; cintecul It Must Have Been Love (Tre- 
buie că a fost dragostea) — un succes rivali- 
zind cu The Look de anul trecut — este des- 
prins din coloana sonoră a filmului Pretty 


The Color o 


Woman, al cărui punct de atracţie este pre- 
zenta în rolul principal al lui Richard Gere 
(de altfel în clip sînt inserate secvenţe origi- 
nale din film, de genul acelora — de neuitat! 
— folosite de Adrian Lynne în 9 sáptámini și 
jumătate, la timpul respectiv). Și pentru ca 
1990 este anul fotbalului, cum am putea uita 
muzica italiană? Mai ales dacă este vorba de 
un muzician tînăr, cu un talent fotbalistic de- 
osebit, atacant al echipei artiştilor la meciu- 
rile organizate în scopuri de binefacere. Eros 
Ramazzoti a triumfat la Sanremo la o virstă 
fragedă pentru acest gen de concurs, impu- 
nindu-si stilul şi mai ales textele deloc tradi- 
tionale, bine ancorate în realitate. De pe al- 
bumul „In ogni senso” a fost lansat succesul 
„Se bastasse una canzone”, filmat într-un su- 
perb decor marin. Si pentru că meciul cu Ir- 
landa a încheiat cariera noastră la „Coppa“. 
să încheiem și noi cu un personaj fascinant 
al muzicii irlandeze — Sinead O'Connor. S-a 
impus in 1988, pe cind avea doar 21 de ani, 
stupetiind prin „tunsoare“ (craniul ras, un fel 
de Kojak feminin!), dar si prin profunzimea 
textelor- comentarii vii ale conflictelor ce sfi- 
sie Irlanda astăzi. Ultimul sau album, „Nu do- 
resc ceea ce n-am obținut“, conţine unul din- 
tre cele mai mari succese ale anului — un 
cîntec scris de muzicianul de culoare Prince 
în urmă cu citiva ani, Nothing 2u. 
O filmare simplă, insistind asupra ochilor fas- 
cinanti ai interpretei... 


Octavian și Florin-Silviu URSULESCU 


ului au fost 
Money 


, Rain Man, 


Born of the 4th of July, Days of Thunder 


Gabrielle Lazure: 


Adina Darian 


Echipa 
redactor-$etf 
Dana Duma, Alice Mánolu, loana Statie, Doina Stánescu, Victor Stroe 


redactionala: 
adjunct, 


Tiparul executat la Combinatul Poligratic Bucuresti. 
Piaţa Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar lei 10 
Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Romprestilatelia — 


Bogdan Burileanu, 


americană); 


Mircea Alexandrescu — 
lleana Danalache, 


redactor-şef, 
lrina Coroiu, 


t 


sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Presfil 


Bucarest — Caries Griviței nr. 64—66 


nul meu ivan Lapşin, ceea ce urmează este 
cu totul altceva: o parodie de film polițist in 
tonalitate absurdă. Deși absurdul e rupt din 

realitate, machiat burlesc, într-o notă retro. 
impusă de acompaniamentul la pian și vesti- 
mentatia detectivilor in civil. Doar militianul 


de elită își permite să... debuteze in costum | 


de baie, pe umerii lui nu chiar atletici apásind 
greaua misiune de a parcurge ceicul vicios in 
care se complac urmaritori şi urmariti, mili- 
tieni și afaceristi, legaţi prin firele nevăzute 
ale duplicitátii, prostiei, suficientei, predispo- 
zitiei la corupție şi trai ușor. 

Directorul unui mare combinat de prelu- 
crare a cărnii, stăpin deopotrivă pe infamie 
ca si pe demagogia încă la pret. destășoară 
în paralel un trafic obscur cu plata în... dia- 
mante. Drapelul de unitate fruntasá pe ra- 
mură ascunde la propriu un caravansera: 
„Clasic“ unde au eșuat in chip de eunuci pri- 
mii doi milițieni trimişi în cercetare, iar gardul 
de sirmă ghimpată conectat la rețeaua de 
înaltă tensiune ascunde o secţie fantomă al 
cărei secret tine de domeniul absurduiui ab- 
solut. Aici se produc videocasetofoane pen- 
tru... Japonia. O afacere prosperă căci fali- 
mentul atrage după sine un veritabil... hara- 
kiri. 

Gagurile (evident, nu toate la fel de trucu- 
lente) se succed în avalanșă. Există chiar si o 
avalanșă cvasi-autenticá, o corrida declan- 
sata inopinat la un miting al... pseudo-pionie- 
rilor, de fapt vajnici activiști aflați la virsta 
pensionării care, la nevoie, vor da o mină de 
ajutor introducind în incintă drept simulacru 
de cal troian, o... vacă. Există şi alte clișee pe 
care filmul le persifiează savuros: cantona- 
mentul militar si celebra melodie „Kalinka 
maia“, există și un moment de balet a l’ame- 
ricaine, un tango argentinian în... piscină. Și 
mai există și reeditarea scenei... scărilor din 
Crucişătorui Potemkin, doar că de astă data 
căruciorul de copil e burdușit cu bani de 
mită, iar cei ce coboară în cadență reprezintă 
armata räufäcätorilor (celebra secvenţă a lui 
Eisenstein este parafrazatä frecvent de mari 
regizori. contemporani: Woody Allen în Ba- 
nane, Brian De Palma in Incoruptibilli). Sara- 
banda culminează cu o discuţie despre criza 
pieței libere, concluzia fiind trasă de un... 
mafiot autentic, scirbit și de perestroika, și de 
glasnosti. 

Criză, criză, dar nu in materie de... autoiro- 


nie. 
RINDUNICA NEAGRA 
D 


Film chinezesc de Li Xiepu, cu Zhang 
Hong, Ge Lili, We Chunshen. 

Dupa intensa cura de superproductii Kung 
Fu, această peliculă, făcînd parte, totuși, din 
același gen, ar putea interesa in special sub 
raport plastic. In condiţiile unei intrigi cva- 
si-politiste, iscată de un simbure de legendă 
(acțiunea se petrece în urmă cu 300 de ani), 
dar destul de greu de urmărit, atenția este 
polarizată de calitatea imaginii ce şi-a însușit 
parcă atributele picturii flamande, deși ex- 
ploatează la maximum pitorescul mediului 
autohton. 

Lumina filtrată mereu oblic segmentează 
cadrele mai totdeauna perfect echilibrate în 
simetrie şi rafinament coloristic. Tonurile vii 
de rogu-vermillon răzbat printre brunuri, ver- 
de-cenușiu si verde întunecat: un peisaj 
grandios în aburul zorilor sau în palpitul stins 
al amurgului, firidele unui templu în para- 
gina, cotloanele unei locuințe mizere sau 
strălucirea mată a unui bordel de lux. Scene 
de gen cu o minunată compoziţie în profun- 
zime sint dinamizate brusc prin violența ges- 
turilor de luptă, atac şi apărare. Artele mar- 
țiale închipuie, peste picturalitatea statică a 
fiecărei secvențe, o rețea de linii și semne in 
mişcare amintind astfel, indirect, că în plas- 
tica tradițională chineză sugestia contururi- 
lor, jocul liniilor primează. 


TRE! STICLE DE TOKAJ 
o 


Film al Televiziunii din RDG, de Udo Witte, 
cu Jurgen Fronhriep, Lutz Riemann, Antje 
Strassburger, Sven Martinek. 

Fácind parte dintr-un amplu serial tv „Poli- 
tia 110”, care-și propune o cam didacticistá 
educaţie civică, acest film se detașează de 
anostele episoade anterioare. În colimator, 
de astă dată, se află granița labilä dintre juve- 
nila frondă, delincventá și crimă, pretextul 
conflictual descoperindu-se a fi contradicto- 
rile sentimente de prietenie și ură, iubire şi 
gelozie, fără a omite nici lasitatea. 


DRUMUL SPRE SUD-VEST 
0 


Film cehoslovac de Zdanék. Sirovy, cu Jiri 
Strach, Jiri Schmitzer, Milan Sandhaus. 

Pentru scolarii pina in 15 ani, dar nu nea- 
parat doar pentru ei, vraja povestii western 
actioneaza inca. 

Cineastii studiourilor Gottwaldow au tratat 
cu seriozitate şi corectitudine profesională 
această ecranizare după Jack London, rela- 
tată cursiv într-o ambianta adecvată (atît cea 
naturală, cit și cea de platou); asociindu-și şi 
atuul unui simpatic protagonist de virsta vir- 
tualilor spectatori cărora pelicula și-a propus 
sá se adreseze cu o pildă de generozitate ca- 
valerească valabilă în orice timp, în orice 
epocă. (O performanţă: un film fără nici o 
apariție feminină!) 


lina COROIU 


23 


u | 
> | 
< 
CC 
O 
wu 
Lu 
o